(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Cuvente der vatrunĭ. Limba română vorbită între 1550-1600. (Dir. gen. a archivelor Statului ..."

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 






I 



i* 



m ♦ 



• % 



m 



# • 



-«» #' 



«l 



♦ 



J*. 





ALE 



ROMANILOR 



IN 



SECOLUL XVI. 



DIRECIIUIEA 6EIERIILII H ARGHIYELOII STATULUI 



Pudlicaţipi iiitorico-filolosice 



Mm%Â itiliîsâ iDiisrM 



ÎNTRE 



1650— 1600 



TOn^TJXj II. 



fii 



*î)cmnufut iBim. Â. hiufi^a 



'STIMA — AMICIA 

aic talc âiiitcu atc taie. 



i 



PREFAŢA 



D. Dim. A. Sturdza procurâiidu-ml ocasiunea de 
a da la liiaiină cele mai vechi cărţi poporane 
ale Românilor, cela-ee m'a condus la un întins studitl 
asupra acestei importante ramure a literaturei ncSstre 
naţionale, am fost silit a modifica planul, pe care 
mi-1 propusesem în prefaţă la tomul I. 

Excelentele observaţi uni ale lui Scliuchardt, re- 
lative la primele doă părţi din tomul precedinte, 
apar într'un Suplement la acel tom, unde figur^ză 
de asemenea observaţiunile analoge ale d-lui G. 
Bariţ, împreună cu întimpinărîU» mele, cu unele în- 
dreptări şi adaosuri. 

Monografia cea promisă asupra genitivo-dativului 
ron]ân întră în partea TlI din volumul de faţă; căt 
pentru monografiele , anunţate tot atunci , despre 
accentuaţiunea şi vocalisaţiunea irraţională în vechile 
ndstre monumente literare, le reserv pentru un Su- 
plement la tomul II, unde voiu publica în acelaşi 
timp ^Onomatologia română pînă la 1600^. 



vin 



Sintesa operei îutregl, conspectul sistematic 
consecinţelor sale pentru istoria limbei i-omâne di 
tcite puncturilc de vedere, va face obiectul tomul 
in, prin care sper a încheia lucrarea- 

Ori-cum ar fi, volumul, pe care'l publicam acum 
deşi face parte dintro vasta colecţiune, totuşi s«* 
pote considera ca ce- va întreg:, complet, îmbrăţişânc: 
un teren independinte şi bine determinat: Cărţile: 
poporane ale Românilor m secolul XVI în legăturm 
cu litei^atura poporană cea nescrisă. 

Cătră acest titlu special, noi am mai adaos : 

* Studia de filologia comparativă^. 

Să ne explicam. 

Prin * filologia comparativă ^ noi nu înţelegem, 
ca Whitney, ca d. Hovelacque, ca revista parisiană 
a d-luî de Rialle etc, comparaţiunea analitică a mai 
multor limbe. O asemenea noţiime ar fi fost la lo- 
cid ei numai d6ră atunci, când filologia propriii 
(^isă se mărginia în analisa linguistică a clasicităţii. 
De când însă, dela Wolf pînă la Bttckh, preocu- 
paţiunea filologică clasică s'a întins asupra tuturor 
elementelor culturale ale anticitilţii , fie ele lin- 
guistice sati numai etice, aceiaşi accepţiune lărgită 
se cuvine pe deplin termenului corespun(j6tor de 

* filologia comparativă^. Unica deosebire între cele 
doă sfere este, că una din ele studiază într'un mod 
isolat poporele antice în desvoltarea civilisaţiuniî lor, 
pe când cea-Faltă lU'măresce într'un mod compara- 
tiv manifestaţiunea naturală, statică şi dinamică, a 
spiritului tuturor pop6relor. 

Pentru noi dară ^filologia comparativă ^ cuprinde 



I.- 



_ IX _ 

întrunite ambele doctrine, jx» cari revista herlinezA 
aiul Şteintlial le împreună ca: * Ktnn-psicolopA^ 
si ^LiiiguîsticA,. I^iiij^uistica, fie cea positivă sau 
amiliticii, He cea transcemlentahl s-ui sinteticii, <ie 
cea descriptivii sau de clasilicaţiune, se retcnl la or- 
î^^aiiismul limhelor. Ktno-psicolojjria, pe de altA parte, 
cercctezâ credinţa poporelor, depusă nial cu deosr- 
l)ire în literatura poporană. Amhele, liufj^uistica sî 
etuo-psicologia, spiritul popcirelor în 1 i m h ă si a- 
celasl spirit în c r e d i n ţ Ti, sînt întrV) correlaţiune 
iutimă, adesea indissolubila^ de exemplu în mitolojjiă 
safi în onomatologiil : ambele la un loc formeză * fi- 
lologia comparativă^. 

Iată în ce sens opera de faţă este în trUă ])ute- 
rea cu\nntulul un ^Studifi de tilolo^fiă comparativă,: 
limba română si literatura ncnstră poporană ne preo- 
cupă aci do potrivă.... 

Tenninând, const<atan) că tonud I a fnsl apreciiat 
forte favorabil în presa străină de Cîustav Meyer 
(BeUage zur Allgemeinen Zeifum/ , 187î>, Xo. 42), 
de iVngelo de Gubernatis {Xuova antologia y 1H78, ]). 
723-4), de Dr. Jarnik {iJer Osten, 187M, Xo. 44) si 
alţii. De asemenea profesorul Miklosich la consul- 
tat nu o dată în noua sa cercetare Ueber die Wan- 
dei^ungen cler Rumuuen. Ne place a adăuga însă, că 
în acelaiji timp d. (Jibac a crccjut de cuviinţă a ne 
consacra în Convorbiri literare dela lasI (lH7i>, No. 
:i şi 4) o lungă diatribă, pe care tot d-sa a re})ro- 
dus'o aj>oi franţusesce în lionianisehe Studioi (t. 4, 
p. 141 — H4). Ca ton, lucrarea d-lul (.'ihac este ca- 
racterîsată cu pre-nmltă bună-voinţă: *d*un ton 



r 



quelque peu acerbe^ de cătră d. Gaston Paris, care 
nu şi-a dat ostendla de a o cerceta şi 'n fond {Ro- 
maniay 1879, No. 31, p. 466); ca sciinţă şi metddă, 
ea a fost combătută cu o perfectă independinţă de 
spirit de cătră Dr. M. Gaster în Zeitsclirift fur ro- 
manische PkUologie (t. 4, p. 468-76). In acest mod, 
ne putem scuti de a respunde noi înşine la tonul, 
sciinţa şi metdda d-lul Cihac, pînă ce nu şi-Ie va 
drege pe tdte. 



^. ^. Ji. 



Biccuresă^ 5 Decembre 1879. 




ASUPRA 



ajSiJJRrpTJLjaJR I=^OI=^OI5-A.iTE 



unitatea lor. — Raportul cUtra literatura poporani in genere.— Cărţile poporane ale Roinânilor.- 

CJODEX 0TURDZANUS. 



OCHIRE 



ASUPRA 




§ 1 . Renomitul GOrres, spirit fantastic, dar profund, a fost 
cel întâia, dac& nu ne tnşelâm, c&rul i se datoresce, de pe la 
incepatol secolului nostru ^ Imp&rţirea literaturel popo- 
ran e in doă mari ramure : literatura poporan& nescrisă şi 
literatura poporană scrisă, dând tot-o-dată acestei din urmă 
epitetul de cdrţf poporanei) 

Vederile lui GOrres despre correlaţiunea ambelor ramure, 
silindu-se cu ori-ce preţ a le da o origine comună, pe când 
tn realitate ele curg ca doă riuleţe ce se Impreun^ză sosind 
din direcţiuni opuse, sînt nesce vederi strimte şi n parte false; 
dar punctul de plecare era just şi fecund, mal ales atunci când 
iprdpe nimeni in lumea cea cultă nu înţelegea Încă impor- 
tanţa literaturel poporane in genere, căci pedantismul şi bon- 
tonismul, fie-care în felul sefl, batjocoilatt d'o potrivă tot ce 
e^ din popor şi tot ce plăcea poporului. 



l; (iorres, DU tiuUchen VMsbnrher. Sahere W^krdigumj fier sthonen lUstorim- 
Vttter- uMd ArzneifbtirhUiM, trelcht thn'h inunrr Wnlh, theifs ZufalK Jahrhnn- 
^ffit hintlurch ha nu/ tttuiere Zht erhalt*'» hît. il.'i*ltllM»rg, lrt()7, in-lG, pag* 



XIV 

A despreţui spiritul plebeî, *P6belwitz,, fiind-că nu face 
cum facem noî şi cela- ce facem noi înşi-ne, — (Jicea cu du- 
rere şi cu indignaţiune Gorres — este ca şi când ne-am su- 
pfera pe vermele de metasă, pentru că ne dă numai metasă, 
Iar nu ne ţese nesce gal6ne gata saâ nu ne c6se nesce haine 
de purpură! 

Cartea lui GOrres, pe lîngă o Introducere şi un lung epi- 
log, cuprinde analisa bine scrisă a 48 cărţi poporane germane. 
Se începe prin *Albertus Magnus,: despre puterea Ierburilor, a 
petrelor scumpe şi altor minunate 16curl ; se încheia prin faimo- 
sul apocrif despre copilăria lui Crist, respăndit în evul-meditt 
în trttă Europa occidentală sub titlul de * Liber de infantia 
Salvatoris,; între aceste doă extremităţi, una quasi -medicală şi 
cea-Faltă quasi-teologică, figur^ză tot felul de cărţi poporane 
în proză şi 'n versuri, legetide, romanţurî, biografie, prorociri, 
visuri, călătorie etc. etc. 

§ 2. Mult timp după Gorres şi pe o scară mult mal în- 
tinsă, a descris Nisard în doă mari volume cărţile poporane 
ale Franţei.») 

Colecţiunea lui se împarte în 13 rubrice: 
I. Almanacurî ; 
II. Sciinţe şi arţi: 

1. Magia năgră, magia albă, cabbala; 

2. Vrăjirea; 

3. Prorociri; 

4. Gospodăna; 

III. Glume şi jocuri de cuvinte ; 

IV. Dialoguri şi catechismurl ; 

V. Discursuri, oraţiuni funebre şi predice comice ; 
VI. Tipuri şi caractere; 
VII. Vieţele personagelor faîmose; 



2) Nisard, Histoire des livres populaires ou de la litUrature du colportage de* 
puis le XV-me sikle jusquW V^tablisaemeni de la Commission d* examen des livres 
du colportage {30 novembre 1852), Paris, 1854, in-8, t. 1 pag, XVI-580, t 2 
pag. 599. 



XV 

VIII. Religianea şi morala; 
IX. Stihuri religi6se şi legende versificate ale sfinţilor; 
X. Epistolare: scrisori de afaceri, de complimente şi de 
dragoste ; 

XI. Limba tălharilor; 

XII. Pedagogia; 

XIII. Romanţurî şi poveşti. 

F6rte bogată ca adunare de material^ nu mal puţin inte- 
resantă prin frum6sa reproducere a gravurelor poporane, ope- 
ra Iul Nisard lasă departe in urmă pe a Iul GOrres sub ra- 
portul quantitativ, dar remâne departe in urmă ea-tnsăşi 
în privinţa q u a 1 i t a t i v ă. 

Criticul frances nu înţelege nici importanţa intrensecă a 
cărţilor poporane, nid legătura lor cu literatura poporană cea 
nescrisă, nici măcar caracterul lor intern de *poporanitate^, 
pe care'l confundă merefl cu împreglurarea externă de a fi 
*colportate^. El le descrie, căci azardul Ta făcut ^secretar 
al comisiunil însărcinate a le examina, ; le descrie, fiind-că 
acesta muncă i s'a impus ca o sarcină oficială ; le descrie, în 
fine, după cum descrie un profan după forme din afară un 
buchet de flori, fără a ave o umbră de noţiune despre vi6ţa, 
organismul şi relaţiunile plantelor. 

§ 3. Cea mal nouă publicaţiune de acostă natură, sint cele 
trei tomuri apărute de curând, în caii s'aiS reprodus textual- 
mente, cu ilustraţiunl în fac-simile, ba chiar cu frontispiciurl 
separate şi cu conservarea paginaţiuniî originale, vr'o ş^se-cjecl 
de cărţi poporane englese ale Scoţiei, aşa numitele *^chap-books,, 
împărţite în trei rubrice: 
I. Comice şi umoristice; 
II. Religi6se şi biblice; 

III. Poveşti, romanţuri şi istoridre.^) 

Acostă consciinţi6să codificaţiune a cărţilor poporane ale 



3) John Cheap, The Chapman*8 lAbiary : the ncottUch chap Uterature of last 
ecntuiy, clasâified. With li/e of Dougâl Graham. Glasgow, 1877-1878, in-8. 



XVI 

Scoţiei, cu texturi întregi, reproduse cu o exactitate docuraeii- 
tală, îar uu numai extracte ca în Nisard saii analise ca în 
Gorres, ar merita a fi imitată în t6te ţerile Europei, oferind 
un teren complet şi sigur ulteri6relor cercetări critice. 

Editorul, a cărui individualitate abia apare într'o prefaţă 
de vr'o patru pagine şi într'o scurtă biografia a lui Dougal 
Graham, celui mal poporan scriitor scotlandes din secolul tre- 
cut, observă f6rte just, că mult mal bune sînt, în ori-ce cas, 
cărţile poporane decăt fiarele aşa numite poporane, foiţe po- 
lemice ce ati început a străbate pe la sate, căci : * cartea popo- 
*rană este oglinda opiniunilor şi obiceielor rurale, pe când (parul 

* pretins poporan vine din afară pentru a desnatura adevăratul 
*gust al poporului., ^ Chiar cărţile poporane de origine străină, 
* — adaugă el, — se naturalis^ză astfel în limbă şi 'n caractere, 
*încăt nu le mal recundsce cine- va dintre cele născute şi cre- 
^scute pe pămîntul scotlandes., 

§ 4. Scriind cele de mal sus, noi n'am avut cât de puţin 
intenţiunea de a da o bibliografia a cărţilor poporane din Oc- 
cidinte, ci am voit numai a constata însemnătatea, pe care a 
Început şi va fi silită din ce în ce mal mult a le recunosce 
sciinţa modernă în totalitatea lor, fie unele din ele cât de 
insipide din punctul de vedere al claselor celor culte ale so- 
cietăţii, precum sînt, de exemplu, visurile, vrăjile sati minunile 

* marelui Albert,. 

Unele categorie speciale ale cărţilor poporane, mal ales cea 
reHgi6să şi cea romantică, ati atras mal de de-mult asupră-le, 
într'un mod isolat, atenţiunea învăţaţilor, ca şi când ele ar fi 
de o natură mal înaltă decât cele-l'alte. Ne ajunge a cita nu- 
merdsele colecţiuni de aşa numite apocrifurî biblice, Încep6nd 
dela Fabricius pînă la Tischendorf, pe cari nu o dată vom av6 
a le consulta în cursul studiului de faţă. Şi mal vestită este 
opera Englesulul Dunlop despre căi*ţile poporane cele roman- 
tice, apărută apr6pe în acelaşi timp cu scrierea lui Gorres.*) 



• , 



4) In traducţiunca gorraauîl adaiisfi a lut F. Lir']>rcclit : (ipschirhte tfcr Prosa- 
dicliiungen oder Oeschichte der Romane, Novelkn, Mărcheu etc, Berlin, 1851, in-8, 
pag. XXX, 560. 



XVII 

Nn mal menţionăm nesce lucr&rl de tot monografice, precam 
slut cele de Benfey, KOhler, Wesselofsky, d'Âncona şî alţii, 
împrăştiate mal ales tn diferite publicaţiunl periodice. 

Dar ce este o carte p o por ană? şi ce fel de loc o- 
copă ea în literatura poporană în genere? 

§ 5. Literatura poporană cea nescrisă, cântece, basme etc., 
se p6te scrie, şi totuşi, fie chiar tipărită, ea nu Încet6ză de 
a fi nescrisă, căci se nasce şi trăesce într'un mod nescris. 
Scrisul o copiază; dar copia nu este originalul cel vifi, ori- 
ginal ce continuă a se mişca şi a se schimba după ce i s'a 
scos portretul, incăt ajunge cu timpul, în bine saâ în rei), a 
na mal semfina unul cu altul. Dacă reproducţiunea cea scrisă 
isbutesce a se respăndi în popor, numai atunci, sub forma'I cea 
petrificată, ea devine literatură poporană scrisă saâ, mal pre- 
cis, carte poporană. 

Literatura poporană cea scrisă, chiar când o învaţă cine- 
va pe din afară, nu înceteză totuşi de a fi scrisă, căci 
se nasce şi trăesce într'un mod scris. Ea este o statuă, une- 
ori plină de plasticitate, de expresiune, de colorit, dar fără 
mişcarea cea reală a vieţel. Trecând în graiul cel vitt, dacă 
ea reuşesce a prinde rădăcină în popor, începând a cresce ca 
ce-va nofl şi adesea perc^ând ori-ce urmă exteridră a fiinţei sale 
de mal 'nainte, atunci devine literatură poporană ne- 
scrisă. 

Ambele categorie se pot contopi; însă originile lor, cea scrisă 
şi cea nescrisă, sînt diverse. 

§ 6. Literatura poporană cea nescrisă este opera unul în- 
treg popor, sad chiar a unei ginţi întregi, a umanităţii. Acela 
care a compus pentru prima âră o doină, doina nu este a lui, 
căci ea a sburat slobodă în aer, lipsită de vre-un semn indi- 
vidual, şi din aer, nepironită prin nemic, a prins'o în sbor 
un altul, apoi un al doilea, un al treilea şi aşa mal încolo, 
tn acelaşi ţară satl pînă la marginile pămîntulul, fie-care a- 
d&ngând satî suprimând cate ce-va, fără a da s^mă nimânul 



_ ^YE _ 

de ceîa ce face, de vreme ce lucrul nu este al uimSnuI. Lipsal 
de ori-ce fixitate este atăt de pronunţată, tnc&t se intăiupli 
adesea că acelaşi individ spune altfel bucata cea poporană 
de cate ori o repetă, ca acea căntăr^ţă italiană, care schimba 
nierefi cuvintele cântecului, (Jicend cu naivitate că aşal convine: 
^cosî mi viene,. 

Literatura poporană cea scrisă, iie căt de anonimă, este o 
operă individuală. Din însuşi momentul nasceril sale, ea se fi- 
x^ză prin scrisore. O dată încuibată în popor, ea va fi citiţi 
de mii de gure, dar numai citită, pote încă abia silabisită, 
fără a se modifica, fără a căştiga saA a perde, fără a primi 
la tot pasul cate o nuanţă nouă, positivă sai1 negativă, deli 
fie-care dintre cel ce o propagă, cel puţin în acelaşi ţ6ră din 
acelaşi epocă. 

Colectivă prin origine, nestatornică in traiul sett, acesta este 
literatura poporană cea nescrisă ; individuală prin nascere, fixă 
în fond şi 'n formă într'un moment dat, acesta este cartea 
poporană. 

Dar pentru ca ambele să fie poporane: una— fiică de 
sânge, cea-l'altă — fiică de suflet a poporului ; pentru ca ambele 
să se potă substitui una alteia, să se pută metamorfosa una 
într'alta, astfel că une-orl este a-nevoe a trage între ele o 
liniă de demarcaţiune ; trebui ca ambele de o potrivă să oglin- 
d6scă poporul , ambele să fie popor el-însuşi, căci poporul In 
realitate lubesce numai pe sine- şl. Nici o dată o carte nu va 
deveni poporană, dacă ea nu vorbesce în graiul cel necloplit 
al poporului; dacă nu resfrânge credinţele poporului, speranţele 
lui, slăbiciunile lui; dacă scie ce-va mal mult decăt ce sci© 
poporul în patriarcala lui nesciinţă. 

§. 7. Literatura poporană cea scrisă, ca şi cea nescris* 
călătoresc din limbă in limbă; dar ele nicăirl nu se tradd-^ 
ci se transformă. 

OrI-ce popor posedă o formă propria a sa, primind ca ^ 
seu numai cela-ce corespunde acelei foiine specifice, care ^ 



modifică şi ea din epocă in epocă, provocând atunci modificăil 
correlative în tot ce este poporan. 

Literatura poporană cea nescrisă sufere astfel o triplă ro- 
taţiune: 1® prin trecere din gură în gură; 2^ prin trecere 
din ţ6ră în ţ^ră; 3® prin trecere din epocă în epocă. Ulti- 
mele doă din aceste rotaţiuni îl sînt comune cu cartea cea 
poporană. Şi ea se transformă de asemenea^ când se împru- 
mută dintr'o altă limbă, multe lucinirl adăugându-se, unele 
8oprim6ndn-se, o samă prefăc6ndu-se, pînă ce planta cea exo- 
tică cap6tă un aer indigen. Şi ea, pe de altă parte, se adap- 
t^ză din timp în timp la vederile momentului, prin copişti — 
dacă circulă în manuscript, prin editori — dacă este tipărită. 

De aci resultă mulţimea varianturilor ale ori-căril cărţi a- 
dev6rat poporane: varianturl exterae şi varianturl interne, deşi 
măi puţine, negreşit, decăt nenumăratele varianturl ale lite- 
raturel poporane celei nescrise, cari se datoresc mal cu deo- 
sebire trecerii din gură în gură. 

§ 8. Literatura poporană cea nescrisă se nasce într'un mod 
spontanefl. Ea este efectul impresiunil, nici o dată a premedi- 
taţiunil. Un sentiment involuntar — şi Iată o doină; o întâm- 
plare, o catastr6fă — şi Iată o baladă ; un fenomen, o credinţă, 
un joc de cuvinte — şi Iată o legendă, un basm ; o păţ61ă — 
^ Iată un proverb ; o asociaţiune de idei, o analogia neaştep- 
tată — şi lată o ghicit6re. 

Gaii;ea poporană, din contra, nu este şi nu p6te fi spon- 
tanei. Ea presupune tot-d'a-una o intenţiune, o tendinţă, o 
ţmt& precisă din partea autorului. Scriitorul vrea ca alţii să 
petr^, să rî^ă, să cre^ă, să înveţe, să imite satl să se ferescă. 
El V r e a. In caşul cel mal bun, tot încă este ce- va silit. 

In literatura poporană cea nescrisă predomnescc elementul 
liric; în cartea poporană — elementul didactic. Dintr'o parte, 
iiispiraţi une; de ceal'altă, aspiraţiune. 

Generalmente, cai*tea poporană nici nu afect^ză măcar de 
^ fi tot ana cu literatura poporană cea nescrisă. Ea pretinde a da 
poporalul nu cela ce el are deja, ci cela ce'î lipsesce, dar ca- 



XX 

re să-I coDvin&, sări placn, să-î fi«.^ p«; înţeles. Pînă la un punct, 
ea se crede a fi superidră operei pix)prie a poporulal. Ea are 
aerul de a se pogor! pînă la popor. 

§ 9. O trăsură comună importantă între ambele ramure 
ale literaturel poporane este anonimitatea lor. 

O carte poporană cu numele autorului, e ce- va excepţional ; 
şi chiar când se intămplă acesta, în cele mal multe caşuri unmele 
este fictiv. Adesea un personagiu real ca *marele Albert, de 
exemplu, ca papa Leone III, ca împăratul Eracliâ, ca Laensberg, 
ca Nostradamus, ca apostolul cutare sait cutare, ca însuşi M&n- 
tuitorul, devine un nume tipic, cărui i se atribue sute de 
apocrîfurl disparate. 

Din auonimitate, fie pentru literatura poporană cea nescrisă, 
fie pentru cărţile poporone, decurge o consecinţă f6rte carac* 
teristică. 

Producţiunile poporane nescrise, sburând fără control din 
gură în gură, se întălnesc, se 'ncruciş^ză, se confundă. Dacă 
doă saâ mal multe bucăţi separate sînt omogene saA analdge, 
dacă ele presintă unele puncturl de contact, dacă una ar pu- 
t6 să figureze ca început sai) continuaţiune ori epizod la o altă, 
une-orl chiar prin antitesă, ele se combină împreună, formând 
o singură bucată. 

Câte cântece nu s'aâ combinat astfel din fragmente poetice 
mal vechi! Cate basmurî, deosebite prin sorginţi, nu s*afl cu- 
sut cu dibăcia în cate un singur basm ! Pînă şi proverbele saii 
ghicîtorile, mal ap6rate de remaniare prin laconismul lor, sînt 
expuse la o asemenea ^atracţiune moleculară^. 

Acelaşi lucrare produce anonimitatea asupra cărţilor popo- 
rane. Şi ele se ainalgam^ză. Fie-care copist satt noii editor are 
dreptul şi resimte chiar un fel de ispită de a amesteca do&» 
safi mal multe cărtl poporane iiitr'una singură, dacă crede c3k 
va deştepta prin acesta mal mult interes în cititorii sei, saCi 
că'şl va ajunge mal bine la scop. 

In cartea poporana, ca şi'n literatura pt)porană cea ne- 
scrisă, este forte auevoe, une- ori aprope peste putinţă, a dis — 



XXI 

tiiige printr'o ana]is& ininuţi6să diversele p&rţt constitutive ale 
uuul atare conglomerat. 

Dificultatea este şi mal mare, căud se înt&mplă — un cas 
destul de obicinuit — amestecul aşa <|icând hibrid intre ambele 
ramure ale literaturel poporane, fie-care amestecată deja mal 
de'naintea tn propriul sett cerc. Bucata poporana nescrisă mixtă 
A s'a combinat din bucăţi poporane separate A;, /, m ; cartea popo- 
rană miită B s'a combinat în acelaşi mod din căi*ţl poporane 
distinse r, s^ t, ^1 şi ^ fiind egalmente impersonale^ adecă 
aparţinând tuturora de o potrivă, fără afla nimSnul în parte, 
se combină la rîndul lor într'un al treile coi-p de doă oii mixt : 

Este o adevărată tortură pentru un critic! 

§. 1 0. Orl-cum ar fi, cartea poporană represintă deja un pas 
făcut din sfera literaturel poporane în sfera literaturel culte: 
are şi ea un autor, are o tipografia, are un editor. 

In literatura cea cultă ea ocupă insă, retrasă departe la 
margine, un fel de mahala, despre care nu scie mal nemic şi 
nu vrea să scie centrul oraşului. 

Autorii cărţilor poporane sîut cate o dată mal-mal 6meni 
de geniti, după cum a fost Dougal Graham în Scoţia saâ Anton 
Pann la noi; şi totuşi pe terenul literaturel culte el n'ar ti 
fost tn stare de a scrie un articolaş căt de mediocru Intr o 
foia de a doua mână. 

Tipografii şi editorii cărţilor poporane păstreză forte adesea 
incognito^ ca şi autorii lor. Une-orl nu se arată pe frontispi- 
db nici măcar locul unde s'a publicat misteriosa broşură, ba 

iiicl măcar anul. Pentru culmea mistificaţiunil, se pune cate 

odată pe titlu că ^s'a tradus^ dintr*o limbă din care nu s'a 

tradus. Poporul crede! 
Unele localităţi în diferite ţerl îşi apropriaseră monopolul 

tradiţional de a tipări cărţi poporane. Aşa sint Koln şi Nii- 

renberg în Gennania, Troyes şi Montbelliard în Franţa, adev6- 

^te oraşe-vechiture ale Europei, pentru cari nu s'a sfti*şit 

tacâ v^ul de mijloc. 



xxn 

Mal pe scurt, literatura cea cultă, cWar când da ce-va po- 
poioilul, îî aruncă pe furiş numai cela-ce lepădă ea-însăşî ! 

§ 11. Şi totuşY, înainte de a se desfăşura intr'o limbă o 
literatură cultă, cartea poporană, in curs de secoll^ este unica 
literatură a naţiunii întregi, a tuturor claselor societăţii, a 
boierului ca şi a ţeranulul^ nivelaţi prin lipsă de cultură. 

m 

Tot aşa se petrece atunci, când literatura cea cultă a u- 
nel naţiuni şl-a ales ca mijloc de expresiune o limbă străină, 
după cum a fost latina in Occidinte. Apr6pe totalitatea scri- 
erilor medievale în limbe naţionale, nu lătinesce, sînt nesce 
adevfirate cărţi poporane. 

§ 12. Alt-ceva nu mal puţin caracteristic. 

Gusturile intelectuale ale copilului, fie chiar un fiia de prin 
cipe, nu se pr6-deosebesc, pînă la o vrtstă 6re-care, de gu- 
sturile intelectuale ale poporului. 

Copilul din t6te straturile sociale lubesce literatura popo- 
rană cea nescrisă ; copilul din t6te straturile sociale citesce 
cu pasiune cărţile poporane, mal ales cele romantice, 

§ 13. Multe cărţi poporane, ca şi unele producţiuni ne- 
scrise ale poporului, deşi sînt forte respăndite, mereâ repetate 
satt merett citite, par totuşi a fi — după cum am mal spus*o — 
absurde saA chiar ridicole. 

Sînt nesce nemicurl în t6tă puterea cuvîntulul, dar nemi- 
curl importante. 

Popularitatea lor — facem aci o deosebire dittologică între 
poporan şi popular, termenul cel de'ntâlu indicând cela 
ce aparţine poporului, Iar cel-Falt denotând cela-ce este luhît 
de popor — popularitatea lor nu diferă îu fond de populari- 
tatea unul individ. Individul cel popular p5te să fie un smin- 
tit saQ un ignorant ; el n'ar fi ajuns însă la popularitate, dacă 
nu era la nivelul societăţii sale, dacă n'o represinta tntr'nn 
punct 6re-care mal fotograficesce decăt cel cu minte satt cel 
învgţaţî. 



s - 



XXIII 



Aşa este şi cu popularitatea cea nmre a unor sec&ture scrise 
saâ nescrise ale literaturel poporane. 

Sub raportul istoric, ca oglindă socială, ele posedii o nespusă 
Tilore. 

Nn mat puţin sub raportul linguistic, ca unele ce cugetă 
ţ vorbesc tntr'o cestiune dată întocmai ca poporul. 

§. 14. De c&nd cu tiparul, cărţile po|K)rane apar general- 
nente in broşurile de format forte mic, intre 16-32 de pa- 
gine, afară numai d6ră de cele romantice, ce- va mal lungi. 
Ele se vind atăt de efteu, incăt nu e ţeran saa muncitor 
ore să nu-şl potă cumpCra şi el o cărtecică. Cu tote astea, 
editară căştigă nepovestit, din causa immensulul numfir de 
exemplare c« se împrăştia, retipărindu-se pe mal nemic in fie- 
care an, safi chiar mal de multe ori pe an. Cănd cartea { o- 
ponuiă este prescurta, cuprin(}dnd abia vr o 2-3 pagine, ea fe 
piblică la un loc cu o altă saA cu alte, cu cari se Inrudesce 
prin materia safl prin tendinţă^ une-orl din capriciul edito- 
mlal. 

O asemenea grupare a căluţilor poporane era şi mal obicinu- 
ita înainte de introducerea safi respăn<lirea tiparului. Copiştii 
le scrieaft adesea mal multe intr'un singur volum, căci cititorii 
preferlaft a ave întrunită o mică bibliotecă poporană, 
c^Ta mal compact, tn loc de nesce spulberate foiţe, expuse 
Bttl lesne a se strica safi a se perde. De aci urmeză că ve- 
chile cărţi poporane tn diferite limbe s'afi conservat ptnă la 
BOi mal ca samă tn aşa numiţii codices maniiscripfi miscel- 

Atarl codices stut cate o dată de o varietate extremă, pre- 
cepte religi6se figurând alături cu recepte medicale şi roman- 
ţil alătorl cu astrologia. Mal adesea cuprinsul unul codex e 
enogen : namal religios, numai astrologie etc. Kste o raritate 
excepţională de a da cine-va peste o mică carte poporană 
Krisă a-parte, şi acesta numai doră tn nesce condiţiuni ^răşl 
excepţionale, bună-6ră cusută la un volum ^ manuscris saO 
ti»irit. 



1- • 

r 



XXIV 

§ 15. Ca specimen roni&nesc de cart€ poporană mannscrisl 
cr>nservată separat, deşi forte micft, ne pote servi o bucati 
curiosâ, do cam dată inedită: Istoria tutunului. 

Keposatul meâ părinte descoperise in biblioteca poetului 
basarabian Costache Stamate căte-va fol scrise de mână, legate 
la un loc cu Acatistul cel tipărit de cătră Samuil Klain to 
Sibilu la 1801 şi copiate, pe la începutul acestui secol, dopl 
un exemplar mal vechiu. 

Iată bucata in cestiune^ transcrisă întocmai cu litere latine: 

«Istorii pentru tiutiun. Ascultaţi Iubiţii mei blagoslovit, o învăţă- 
'tură foarte de folos pentru creştini, însă mai ales pentru care vor 
^fi căzut întru a6astă greşală ră ş* înşălăclune dilavol^scă^ îosă di vor 
«fi băut tIutIun. Adastă carte este scoasă di pre limba letin6scă 
«prin limba moldovenescă cu nevoinţa marelui dascăl al lerusalism- 
*lui kir SilivestrU; care au ales din multe cărţi asfinţii părinţi din 
' Ierusalim, zăcănd : — Inchinăndu-se la s&ntul mormănt al Dom* 
*nului nostru îs. Hs. şi şăzănd şi eu pe o pilatră şi vorbind de ale 
«noastre vorbe sufleteşti, o minune ca a6asta văzurăm şi auzirăm, 

* adică undi veniră un stareţ bătrăn şi să încliină sfanţului mormânt 
« i^i apoi să întoarseră cătră noi Hicănd închinăciune ; noi am zS^ '- 
«Dumnezeu să te erte, părinte! !ar el începu cu lacrămi a spune 
«zăcănd: — O minune ascultaţi, fraţilor; să vă spulu o întămplare 
«ca afiasta ce am văzut întru aâasta cale fiind ; că eu, fraţilor, lă- 
«cuescu întru o peşteră de 75 de ani, ce să chiamă Aravila. Acu» 
*işind la lume să viu să mă închin sfUntului mormănt a Domnului 

* nostru îs. fis. şi mcrgănd; am întălnit un om nalt şi cu o &lcă 
*mare şi cu una mică şi cu nasul foarte mare, Yar el trecu pe lăngă mine 
«şi tăc6 ; Iar eu scătuTu şi găndilu şi cunosculu că nu-i creştin pă- 
^măntlan, ce poate să fie un dilavol; şi nu lăsalu lucru slab, ce în- 
«dată mă lualu după dansul şi, fiind voia lui Dumnezău, îl găsălu 
Mntr*un munte înalt al Cannilului, şi face o grădină cu zădlu de 
'pilatră şi săpa în grădină şi sămăna; Iar eu m'am apropilat de 
«dansul şi am ziis : spune*mi, ce sapi şi ce sameni? Iar el nu răs- 
'punsă ni^î ca cum; îar eu zăsălu că: te voîu jura pe numele în- 
«paratului vostru Satana, pario de el să nu ai de nu-m vei spune 
«c« sameni 2um>1o ; Tar el cu mare greu îm spusă aşa, adică printr*o 
'trefttie Jungă di-m şopti la ureche dintr'ănsa şi zăsă: — Părinte 
«sfinte, nu sănt («alaar, dimonul care sănt căpitan preste toţi dracii 
«şi sftnt mai încredinţat la împăratul nostru Satana pentru slujbele 



XXV 

carc-i (kc cu credinţă; şi mai mnlt pentru a6a8ta am socotit noi 
toţi pentru ca să facem şi noi noao vre o mirodenie, şi ul-am strănh 
toţi in muntele acesta al Carmilului, şi socotind aoasta ndicil am 
pus o tidvă şi nf-am beşit fntr'ănsa toţi, şi am zăs, cA ce va i^i 
dintr'ănsa să ne fie spre mirosul nostru; şi am pisat'o şi s'au f/i- 
cat sămănţa acela tiutiun, şi va fi noao miros, că acela va traf;«* 
oamenii pre nasuri şi pre guri, şi ăntălu vor tragi păgănii şi apolu 
Ţiganii şi apolu creştinii, şi se va înmulţă dela răsărit pană la 
apus, şi să va îndemna boerii, încă şi din cei bisăriceşti, că va ii 
mai cu preţu decăt tămăla; şi întălu va trage t!ut)un, apolu va 
mergi la biserică ; şi măcar de nu vor trage unii, dar cum vor işi 
dela biserică după sfănta nafură, îndată vor trage tIutIun; şi (Sucii 
timăi or put^ trfii, Iar f&ră tIutIun nu vor pute nici o ză ; şi guni 
lor vor pute ca cuibul pupăzăi, şi dinţei lor va ave smoală; şi cr- 
eare va be, indigrabă or-ce voe a noastră va face, şi mai cinstit 
Ia inpăratul nostru va fi; măcar de trei ori de va trage cu totul 
la noi va fi, şi mai cinstit ăl vom face din plata sa, şi parte di\i- 
pirăţei ăi vom face. Deci cine s*ar întămpla ca să cadă întru 
acastă greşală şi inşălăclune dilavolâscă, cu toată blagoslovenila 
ae rugăm ca să se lasă şi să se părăsască de acel lucru dilavo- 
lesc; Iară cine s'ar întămpla să nu cr^ză sau să nu să părăsască 
de acel lucru înşălătorlu, unul ca acela să fie legat şi afurisăt de 
15 părinţi de a Ierusalimului, di vremi ce să face prieten şi prii- 
mitorlu tocmelelor dilavoleşti; ce mai vărtos de aclasta să se fe- 
rescă şi cu totul să se lepede, şi încă şi pe alţăi să înveţe a să lepăda; 
fi pentru aâastă greşală datorîu este fieşte-care, din cei care vor fi 
căzut întru acest păcat, tămăe bisericei să aducă în toată vremila: 
fi care să va lepăda de acest păcat, acela să Qi blagoslovit şi fe- 
ricit în vecii vecilor, amin.» 



§ 16. Textul nostru, scris cum se vort>csce in Basarabia, 
^ că s'a tradus din lătinesce in moldo venesce *cu nevoinţa 
marelui dascăl al Ierusalimului kir-8itivestru^. 

Prin urmare, acel *kir-Silivestni, ora Roman, safl cel pu- 
ţin sciea romănesce. 

Ne Îndoim pre-mult să fi existat vre-o dată la Ierusalim, 
tt& pe aluri In Asia^ uu asemenea ^mare dascăl ). 

Şi apoi, chiar să ti existat, tot incă el nu putea să tra- 
ducă pe cele căte-va pagine din ^ limba letin^scă^, şi 'n a- 



XXVI 

celaşi timp s& le compileze ^din multe cărţi a sfinţii părinţi 
din Ierusalim^. 

In fine, in Palestina fiind aprope necunoscuţi Ţiganii, este 
cu desăvtrşire neprobabil, ca un drac de acolo să fi spus că 
tutunul ^întăitt vor trage păgănil şi »pol Ţiganii,, cela-ce, 
din contra, se potrivesce f6rte bine în gura unul drac din 
Romănia. 

Părintele mefi îşi deduse osten^la de a urmări, dacă nu 
cum-va Ruşii vor fi având vr'o istoridră analogă asupra tu- 
tunului^ şi a constatat. In adev6r, că posedă şi el tn acesta 
privinţă o carte poporană, publicată de cătră contele Kuşelev- 
Bezborodko/) dar care diferă cu totul de cea română. 

tn Rusia meridională se povestesce, că tutunul a crescut 
din cadavrul Herodiadel, fiind-că tăiase capul lui Ion Boteză- 
torul. •) 

La Serbl^ tutunul s'a născut din intestinele ereticului A- 
ritt.') 

Se scie că la Spanioli, din contra, tutunul e considerat ca 
o *î6rbă sfântă,.») 

In scurt. Istoria pentru tîiitîun^ aşa după cum o vedem mal 
sus, este o invenţiune curat romănescă a vre-imul călugăr ne- 
fumător, carele s'a crezut dator, pentru a reuşi mal bine iu 
cruciata sa contra tutungiilor, de a inventa tot-odată pe ^un 
mare dascăl al Ierusalimului kir-Silivestru,. 

Este sigur, în ori-ce cas, că mal mulţi buni creştini aft re- 
nunţat la pipă din causa acestei cărtecele, decăt din îndem- 
nul celor mal savante tractaturi igienice! 

§ 17. D. S. F. Marian a cules in Bucovina doă legende po- 
porane române forte interesante, cari nu sînt fără legătură 
cu ^Istoria tutunului,. 



5) Kostomarov, OaMflTUiiKU cTapoâ pyccsoil .iHTepaTypu, Petersbarg, 1860, p. 
427-34. 

6) Dragomanov, MajiopyccKifl Hapo;ţHUfl npo^aHii, Kiev, 1876, p. 18. 

7) Karadzi6, Xhbot k oCi^aju sapo^a cpncKora, Beograd, 1867, p. 231. 

8) De Chibi^rnatii. Tm mythologie. des planiea, t. 1, Paris, 1878, p. 109. 



XXVII 

Una, aurită In satul Horodnic-de-sus, suuă tn următonil mod: 

*IM draci aft Yoit o dat& să lea de 80ţi& i>e f6ta uuul boer. Insă 

'preotul din loc n'a roit să-I cunune cu dinsa. Supărându-se dracul 

'cel mal nuire că nu-şl p6te împlini dorinţa, se duse şi se spincţu- 

*r& de un plop. Insă acesta s'a clătinat o dată bine, şi a SYirlit i>e 

* dracul cine scie unde, de sa pref&eut in sălitră şi pulbere cănd a 

«picat la pămînt. Di*acul cel mal tinăr, care incă era de faţă, ye- 

*4^Dd acMa, se'nspăimîntâ şi alergă in ruptul capului la Iad. Cum 

«ajunse aci, spuse celui mal mare peste dinşii cela ce a pT.ţît tăr- 

*tatul sefl. Atund 4îse Scaraoţchi, mal marele dracilor: — Staţi, că 

*ell am mal mult folos din el decăt din noi. — Şl după ce rosti 

*caTintele acestea, eşi din Iad şi se pomi spre dracul cel mort, 

^unde află o mulţime de tutun crescut din trupul lui. Ve4tod acesta, 

«Scaraoţchi s*a întors inapol la Iad şi a trimis trei drad în lume să 

*9»nene tutun pretutindene, etc.» 

Aci e locul de a observa, că tnsuşT numele de Scaraoţchi ^ 
epitetul moldovenefK^ al Satanei, este de proveninţă c ă r t u* 
rkrăscă, fiind aprdpe flără nici o modificare slavicul Hcka- 
^oTCKH ^laxopicîrn;;^, porecla vtncţ^torulul Iuda, carele, după 
ce-1 luase dracul, a reuşit pe semne să-1 restome şi să-I lea 
locul pe tronul Infernului. 

§ 18. Cea raită legendă, culisă iu satul Mănăstiora, e mal 
lângă. 

Intr'o mănăstire, condusă de sftntul Vasile, s'a Introdus dra- 
cul, petrecând călugăresc vr^o ş^ ani şi asistănd r^ulat Ia 
serviciul divin, dar fnrişăndu-se din biserică din dată ce se 
incepea cheruvicul. Observând acăsta şi deşteptăndu-i-se o bă- 
nudă, sântul Vasile a pecetluit tntr'o (ţi cu cruci t6te intră- 
rile şi eşirile bisericel: 

^Diavolul, care nid nu visase de cela-ce i sa pregătit, când s'a 
*moepat cheruvicul, a dat să 6să |)e uşă afară, dar ve<|end uşa pe- 
«oetluită cu cruce, se înt6rse repede la ferestre ; aici încă eraă crud, 
*9e repe<|i dar îq vîrful tumulul, însă, ncput^nd (*şi nici pe aci din 
*caa8& că şi tumul era pecetluit cu crud, pica de o dată în mglo- 
*cq1 bisericei şi se pref&cu în doliot. Ve(|end ac6sta St. Vasile, po- 
*nmci celor-Falţl clerici să rădice de grabă doliotul cu p6tra unde 

*t c&4ut diavolul, să*l sc6ţă afară şi să'l amnoe Intr'o ripă mare 



x xvm 

*care se afla io apropicn*:! biserioel. Qericil fâcară corn Ie-a po — w\' 
*runtni St. Vasilf", luară adecă dohotal şi petra, şi Ie aniDcar& \nmzM ii 
<ripâ. Ilin dohotul acesta a crescut apo! o bumeoă mare şi grasâ,^..Â^:£'i 
* adecă tutunul ...» 

Urmezi dap& acela, cum an alt drmc a intrat intro feVkM^n 
de fmpărat. care n'a putut să se vindice pină ce nu i s'a a — -^ 
dus fol de tutun, şi de atunci sa lăţit tutunul peste t6ti faţaflcs ;^; 
pămintulul. ^ 

§ 19. D. Marian adaugi: 

* Aceste legende, cred eO, vor fi fost causa de unîl preoţlW""/ 
^bitilnl predici forte mult contra fumatului, condamnând 
^toţl fumitoril şi spuindu-le ci tutunul este erba dracu 
*lul.>») 



Iată dara de unde sa niscut şi ^Istoria tutunului^. Carteiu* 
poporani şi l^endele poporane nu sint in casnl de faţi de— 
cit trei varianturl ale aceluiaşi motiv, care sa desftşurat p^ 
de o parte pe cale scrisi, pe de alta pe cea nescrisi. 

£ grea inşi a decide, daci prototipul lor comun a fost o 
carte poporani trecuţi in legendă, safi o legendă poporanii^ 
trecută in carte, atit de strinsi este une-ori impletecirea ce- 
lor doi ramnre ale literaturel poporane. 

§ 20. Nu atit de rare, şi totuşi mult mal preţiose decăL— 
cirţile poporane isolate, cel puţin cele manuscrise, ^t codi 
ficirile lor intrun singur volum, cite o daţi fări nid o ana- 
l(^i intre diferitele bucăţi înşirate una după alta. 

Un frumos specimen romanesc de aceşti natură este ma- 
nuscriptul de pe Ia finea secolului trecut, descoperit de d. I. 
C. Bianu. 

Un ^logofăt loniţă Glurescu^, probabilmente Bucuresc^n, 
s'a apucat la 1799 a copia împreună fel de fel de cărtecele, 
car! circulari pe atunci in popor, şi anume: 

1*^. Pentru a doua reni re a lui Hristas^ 4*/! fol; 



9; Marian, Botanica poporană română, in AHnna CarpafUor^ 1879, p 81 M3^ 



XXIX 

2^ Trepetnic de semne^ pe 4Vs fol, explicind consecinţele 
tntaror ^dătirilor^ posibile ale corpului uman, bun&-6ră: *I)e 
^s& va clăti vtrful capului, vel dobândi saD va dărui Duuine- 
*zău cocon f6rte Învăţat, etc.^ 

3^ Zilele cele rele ce au ardlat Dumnezâu liu Moisi^ ur- 
mate de : Zile bwie preste an^ pe 1 f6iă: de exemplu : septem- 
bre 3, 8, 24 — ^ile rele, pe când septembre 1, 4, 5, 8, 10 
etc. — ^Qe bune. 

4^ &romovnic al lui Iraclie înpăratul care an fost piumă- 
fitor de stele, de doă ori copiat tn manuscript, o dată mal 
neîngrijit pe 6Vs fol, apoi mal caligrafic pe 8Vs fol, arătând 
consecinţele tunetului după ^/odiele^ tie-căril lune, de ex. : 
^De va tuna In numărul berbeceluK despre răsărit, va fi ro- 
%e şi peire multă, fiarăle pământului vor fi sătule şi spre 
'stricare mare etc., 

5^ Bqjdanic^ pe 8Vs fol, prevestind viitorul fie-cărul om 
dopa ^zodia, sub care sa născut, de ex. : ^lulie. Leu. De 
Sa naşte cocon tntracestă iunk, va fi ^Ibejos tn faţă, şi va 
'av6 cinste dela toţi etc., 

6<>. Dohtorii, pe 11 fol, cu recete şi formule cabalistice 
contra a tot felul de IxSle, tntrc cari figur^zâ şi ^tndrftcirea, 
^ ia cari se mal aplică ^slovele de ciumă,, scrise pe o pagină 
separată. 

7^. Calendar scos după limba unff urască pd limba rumdnescA^ 
pe IIV, fol. 

8*. întrebări yî răspunsuri trebui fidose şi de folos spre in- 
^MUură celor ce vor citi^ pe 5 fol; o prescurtare de catechism 
in dialog intre ^dascăl, şi ^ucenic,. 

9^ O Însemnare fără titlu, pe 1 Vs foia, despre consecinţele 
^ilel In care cade Crăciunul, de ex; ^Duminică de să va lii- 
^Umpla crăclunu, Iama va fi înnoită şi ră etc., 

10^ In fine, pe 64 fol, cam jumătatea manuscriptului In- 
^^: Viaţa şi povestea şi lueturilv marelui îupârat Alexan- 






. 



XXX 

dru MaoJ^dofi din cetatea lui Filip craiu^ cum făcu răjsboce^ ^ 
cu tote dihaniile pământului şi /u inpdrat a toată lume. 

§ 21. Afară de No. 7, unde se c^i^e că s'a *scos dup-;^ 
limba ungur^scă^, restal nu ne arată vre-o proveninţă străii-iA* 
ină, ca şi când ar fi nesce lucrări curat romanesc!. 

T6te cele ^ece bucăţi sînt anonime, căci nimeni nu se w 
încerca, negreşit, a lua la serios pe ^Iraclie tnpăratul^, pre- 
tinsul autor al N-ruIuI 4. 

NNo. 1 şi 8 stnt de categoria religiosă; No. 6 e medical 
No. 10 e romantic; NNo. 3, 4, 5 şi 7 sînt astrologice; NNo 
2 şi 9 sînt de asemenea profetice, dar f&ră intervenirea 
lelor. 

Este un codex manuscriptul miscellaneus In t6tă puterei 
cuvintulul, îmbrăţişând o adevărată bibliotecă poporană loca — 
lisată şi anonimă, deşi, după cum am mal spus, nu tot-dVuna» 
colecţiunile de acest fel sînt atăt de variate : în tesă generală, 
se specialis^ză şi ele pînă la un punct, ca şi bibliotecele cele 
sciinţifice. 

§ 22. Tote cărţile poporane din manuscriptul logofătului 
loniţă Glurescu, scrise f6rte romănesco, sînt transformate 
după originaluri din afară. 

La unele abia titlul, devenit stereotip, mal vCdesce originea 
exotici. Aşa trepetnic^ literalmente * tremurător^, dela slavicul 
TptnfcTZ ^tremor^ ; grmtovnic^ dela si. rpoMZ ^tonitru^ ; roj- 
danic=sl. pomACHHKA ^qui natus est>. 

Am ^\s că unele titluri de cărţi poporane deveniseră la noi 
stereotipe. 

Românul sciea f6rte bine, de exemplu, ce însemn^ză trepet- 
niCy dar nu mal avea consciinţă de slavismul sati măcar de 
străinismul acestui cuvînt. 

Vechiul ^Trepetnic, s'a publicat într'o mulţime de ediţiuni 
în timpii din uimă, dintre cari una, acum de'naintea nâstră, 
o broşurică de 30 pagiue iu-C4, se înti.uleză aşa: 



XXXI 

^ Trepetnicul cel mare, întru care se coprinde toate semnele 
^ce se fac la oro, precum bătaia ochilor, a buzelor, şi In scurt 
^de toate mişcările şi încheeturile trupului omenesc ce stnt date 
^dela natură, tălmăcite din limba Franţuzescă în limba Ro- 
^măn^scă de un Iubitor de al seti nem Romanesc. A ş^se- 
'spre-ijecea tipărire. Preţul 30 parale. BucurescI, Tipografia 
«Naţională a Iul St. Rasidescu, 1863.^ 

Ni se spune că s'a tradus *din limba Franţuzescă^. Dar 
atunci cum s'ar chiăma «Trepetnic^, dacă acostă vorbă, fie 
ea venită ori de unde, n'ar fi ajuns la Români ca un fel de 
termen tecnic? 

Tot aşa Grromovnic satt Bojdantc s'ar fi putut pune ca titluri 
stereotipe la o cărtecică poporană localisată din grecesce saâ 
din turcesce, ba şi la o composiţiune curat romăn^scă. 

§ 23. O carte poporană p6te să-şl atribue ad-libitum orice 
proveninţă străină, aleg^nd'o după moda momentului. Intr'o c^i 
ea va apare ca tradusă din slavonesce, Intr'o altă (ţi — din 
grecesce, apoi — din nemţesce etc, potrivit cu simpatiele inter- 
naţionale ale poporului Intr'o epocă ore-care. NeminI nu are 
dreptul a o desminţi, de vreme ce ea este impersonală, 
iar prin urmare şi f&ră naţionalitate precisă. 

Am ve^ut deja mal sus, că ^Istoria tutunului^ sa tradus 
dîn lăUnesce numai In imaginaţiunea autorului. 

Aci ni se presintă un al doilea cas de acostă trăsură în 
Caracteristica cărţilor poporane. 

Trepetnicul dela 1863 ne asigură că s'a tradus ^din limba 
î^ranţuz^scă^. Glumă! Francesil nu att nemic analog, căci s'ar 
afla indicat în bogatul repeiloriii al lui Nisard. Este absolu- 
tamente acelaşi *Trepetnic,, pe care la 1799 îl copiase, ne- 
apărat după ce -va mal vechiu, logofătul loniţă Glurescu; şi 
probă — Iată începutul ambelor; 



1799: 
De să va clăti vâi-ful c&pului, 



1863: 
Vîrful capului de se va clăti, 



vel dobândi sad va dărui Duni- | dobândă spune, sail va dărui 
nezeu cocon, forte învăţat va ii ; ) Dumnecţeă uu cocon; 



^ \)(t nk fa dăii incieteim a- 
Iftilui, iw^ «triwi M|lJB|j' Tor 
vi*ni Iţi i^or adaoe dofaftndâ: 

|lc ffA rii dăli duca. în OASte 
vfi merţfe fi bu- sdUiât» ra veni: 

1)C5 H& va d&d Umph capa- 
liii d^!9(pre diifAa eic. 



hithegiiua capulri de se ra 
clati. ve^ itreînl neştiuţi vor 
T^iii şL darvii îţi tot aduce; 

Cliica de se Taditi. în oaste 
7 aal T^ ^oiSTge şi t^ Teni să- 
siâlos la casa ta: 

Tâmpla capvhil de dr§pta dă- 
tmdii-se etc. 



S'â achimbat eonstnifţiiiiiea antartki şi sa adaos — ^pentra 
c/mfomitate ca tegislaţiunea momoitidiil — 7 ani la s^riciul 
militar; altfel este tot ana. 

K U^rte probabil, cft Glorescn a ci^iial Trepelnicnl dopi un 
exemplar r^minesc tipirit la 1743. pe carel indică reposatul 
larcD.**) 

RedactîaDea rominesci nu pote fi decit o transformare, mai 
molt aaâ mai puţin de[>irtati, a unei Techi redacţiuni sla- 
vice, prin care sa introdus la wA fnsuşl titlul. La vednil 
SerU, deşi exista nn TpiniTHNK forte apropiat de al nostru, 
tata^, prin fimomenul constatat mai sus in §-fuI 9* el s*a 
amalgamat acolo cu aşa numitul Cahoihhk. adecă ^Explicaţiu- 
nea touiuwr^. } 



§ 24. Tot dela Slavi ni-a venit Bojdattuml, Iarăşi ca o 
transformare, cu snpresiuni, adaosuri şi schimbări necontenite, 
după cum lesne se pote ccmvinge cine-va prin comi>araţiunea 
următorului pasagiu romanesc cu cd corespunzător dintr o re- 
dacţione sa-bă: 



PoAi ce A^Buaa apacna ^u- 
ueMK, OjibTii) poTneea, Bucoaa 
fjiaBOi), xie oqu BMaTb, rt^oML 
cpl^A^ua, nenaob ne oiuiTb, ad- 
Ta, 3a aai^a APi>3a u cea^ausa, 
iiapoMura Moyaca iioiimcti., ii oy- 



De Ta na^ fată îiitr'i 
lună, va fi frumoasă, şi cu ochii 
roşii, şi ra fi mănioasă şi-şi Ta 
certa bărbatul ; şi de tănără nn-i 
Ta fi ruşiae de nimic, şi de un 
b&rbât Ta ave o greţă mare, şi 



10) larco, bikiUfUca chrmMtvgkă rumâttfl^ Burun-scl, IS7:>, p. 4. 

11) NoTftkoTi^. UpBxept E^BXeiBocTB ■ jesan, BeofnuL ld77. p. 527-9. 



xxxm 



de iJBcfonil dintăiu ya aT6 o gri- 
ji ă, Iar de alţii să ya bucura, 
^ va boli de o m&nă, ya boli 
9 de picere şi de t6te încăe- 
'fou-ile, ce să porte 72 de nume 
^e lui Hristos, adecă canonul 
\vi Hristos, să nu să apropie 
duhul necurat, şi ya boli de 
<sap etc 



6HTBSb CH 6oyAeTB Han Bb HeAR- 

AH HdH Bb CROT^. H O Cp^A^HHXb 

A^Texb o6paAoyeTb ce. Ilpt- 
MeacA^e oMaTb. r. aiTO. .e., .3., 
.ai., «d. OcRpb6uTb ce otb 6i^CHa 
nea H^e oTb sule, Hb ne oyM- 
peTb. Oib AP^Ba csaaHTb ce h 
OTb oypoRb no6oaBTb. Oyasacb 
npieHacTb, ub a& hocb 6oauBX'b 
cJioBecb na o«aoB%, h ne o&ao- 
6HTb ce. IIo6oaHTb raaBo» etc.i*) 



La sflrşit redacţiunea română mal adauge aci o recetă me- 
^Ico-teologică, care lipsesce de tot in redacţiunea serba: 

'^. .. Iar de să va războli, I6c este rădăcină de turte cu unt-de- 
'^lemn şi lămăe albă, să le amestece toate la un Ioc şi să să ungă 
'^peste tot şi să să afume, şi să slujască muceniţel Marina.» 

§ 25. Cele ^72 de nume ale lui Hristos adecă canonul lui 

3Srist08^, menţionate In pasaglul de mal sus din Bojdanic, Iată 

Sncă o carte poporană, care se vede a fi fost pe atunci atăt 

^e respăndită tntre Rom&nl, incăt Glurescu n'a crezut de cu- 

^ninţă nici măcar de a o copia. 

Nor o cun6scem Intr'o mulţime de redacţiuni străine, dintre 
^dxi ne mărginim a dta una slavică şi una francesă, ambele 
din secolul XVI. 

In capul lor figur^ză un fel de reclamă comercială despre 
eficacitatea ' doftoriel , care sună franţusesce aşa : ^Yoici Ies 
*noms de J6sus-Christ; quiconque Ies portera sur soi en voyage, 
*tant sur lâ terre que sur la mer, sera pr68erv6 de toutes 
^sortes de dangers et de p^rils^ qui Ies dira avec foi et dâ- 
* votion. , 

Iată acum cele 72 de numi: 
BaacTb. Ciiaa. Gjoeo. S£u* 



îiOTi. MflaocTb. Aio6u. MyAPocTb. 
OcoTupi. HaHAOKpaTop'b. Hapa- 

12) Noyakoyi6, op. cit p. 619. 



Trinit6 f, Agios f , Sother f , 
Messie f , Emmanuel f, Sabaoth 
et Adonay f , Athanatosf , J^sus 



841 



XXXIV 



i;.i.:ii.. Cnirii. Tpaiuîaa. ILi- 
I T.'JiiL. Or.Ha. l|,RhTii. IiaMoiir». 
II. II.. ^1,0M7.. V[\'Aa, Ocuouaiiu'. 
■ jaua. Mnrni. Viîuinixii. B-iu- 
AUKa. Ik'Tiii:a. Crjii^ Me^out- 
secKu. EMMOilVlIa^. IlaMaTOKii. 

• 

IIpiiUOpouvAeiiiiiJ. Mecctia. O- 
Th\\u. Tuopeiu*. CaBaoTi). Ku- 
ptioci». Cbatu Ayxb. MujocepAii. 
•JacTyiiMUKii. BoîfiA^' CaLiuţe. 
Xpuc roci>. lIcut-iuTCAii. Boroyi- 
pouiiu. Mu^ocTUBij. IIpiseMiiu. 
AraiiaTOci. Coa^aie^». ArueuL. 
«leul. Te^bUb. Oupasi). C^aaBa. 
Aai> ecMb u:i£c eCMb. IIpaB^a. 

IICTO'IHUK^. yCTa. lICTUHIia. Pa- 

AocTb. IlanajiiiiRi). EjeoH^. Ile- 

ptu. UpOpOKb. ^Bepb. BtHHIJ. 

OiipaBAauHe. Bon». Tpouua iie- 
paa^^'bjBMa. l(,a[)b iiaA'b oc^mu 
UapbMU.") 



t, Pontagna f, Agiagon f» Ischi- 
ros t, Eloison f, o Thcos t, T^ 
tragrararaaton f? ^b' t» Saday 
t, A i;île f, grand Hommc t, Vue 
Ţ, Fleur t, Sourcc f, Sauveui 
t, Alpha t, et Omâga fi P«»n*» 
Ne t, Sagesse f, Vertu f, Coa- 
solateur fi Chemin fi Verittft 
ct Vie t, M^diateur f, Mâdedn 
t, Salut t, Agneau ti Brebis f, 
Veau i", Esp^rance f, B6lîer ti 
Lion t, Ver fi Bouche ti Pa- 
role t^ ou Verbe t' Splendeur 
t, Soleil t Gloire ti Lumiâ» 
t, Image t^ Pain ti P^^® tt 
Piei i-e ti Epouse tr Paateur f, 
Propli' ti' ti Pr^tre ti Saint tt 
ImmorUl ti J^sus-Christ ti P^ 
t; Fils t, Homme-Saint ti K« 
t, Agios ti R^surrection ti^i- 
schios t, Charit6 ti Eternittti 
Cr6ateur t, Râdempteur t, Unitt 
t, Souverain Bien ti Evam t.«) 



După acesta excentricitate. urmăz& pe acelaşi calapod *les 
noms de la sainte Vierge,. apoi *les paroles que dit Adam, 
şi cine mal scie ce! 

Ce e mal curios decăt tote, este că *n Occidinte aceste ga- 
limatie se atribulaâ lui papa Leone III, amicului lui Carol c«i 
Mare. Titlul ediţiunilor latine este: Enchir'uUon Lconis papo^ 
mrenissimo Impcratori Carolo Magno in numas pretiosuff^ 

§ 26, După cum la noi o mare parte din căi-ţilc poporane 
sint (le origine slavică, tot aşa la Slavi cele mal multe sint 
de fabrică bizantină. 



13) Tichonravuv, IlaMaTHUKU »Ti>e»iennoft py(*4»Kott jirrepaT.vpu, Moicva, 18^; 
t. 2, p. 339-44. 

14) Ap. Nisard, op. cit. t 1, p. 187— b. 

15) Ibid. p. 183. 



f 



XXXV 

GromovnicuL bană 6ră^ respăndil tntr*o mulţime do redac- 
ţianl sla\icc f6rte diferenţiate/*) de unde el a trecut şi la noi, 
cari ti con^tscem cel puţin tn do& manuscripte, unul din vo- 
lumul Iul Glurescu şi un al doilea din colecţiunea d-lul Cipar/') 
ifară de o ediţiune tipărită tn BucurescI la 1795^ identică cu 
textul Ini Glurescu, este pur şi simplu grecul Brontoloqhi^ men- 
ţionat In scriitorii bizantini la un loc cu Selinodromhi^ cu 
Calandologiii^ cu Apocalipsul apostolului Paul, cărţi poporane 
trecute de asemenea la SlavU parte şi la llomâni. 

Să se observe, că şi la Greci aceste *Tunetare,, * Lunare,, 
^Calendare, etc. circulata pintre popor In redacţiuni diver^inţl, 
fiind numite generalmente la plural: Ta \v;itt.ty% RpovTo/.oYia 
xad SeXirjvoSpojiLia TfJ KaXav^oXoY^*..-*") 

Dacă nu tdte Gromovnicde, unul cel puţin se atribuia deja 
in Bizanţia împăratului Eraclifl.^*) 

§ 27. Cea mal celebră tnsă din cărţile poporane, Intrate 
tn colâcţiunea lui Glurescu, este Alexandria. 

In secolul XVII ea se încuibase tntratăta la UomânI, in- 
căt Miron Costin a crezut de cuviinţă a o stigmatisa cu tot 
din*adiDsuI In Cronica sa: 

^Scrie Plutarh, vestit istoric, la viaţa Iul Alexandru Ma- 
^chedon, carele afi scris Alexandria cea adevărată, nu basnio, 
*cam o scrie o Alexandrie, din grecie ori dintr'nlte limln* mtsd 
^pre limba rumăniscă^ plină de basne ^i scornituri. ^^'^) 

Intre cărţile tipărite, pe cari le-a găsit Italianul Del Chia- 

ro in Romănia pe la începutul secolului trecut, figureză şi 

o ediţiune a Alexandriei: ^Alexandrie, o sia Storia di Ales- 

^sandro ii Macedone^ stampată in Lingua Valaca; ma detta 

^Storia ^ veramente curiosa per le molte favole che in essa 



I 



16) NoTAkorid, op. dt p. 624-7.— TiclionraTOv, op. cit. t. 2, p. 361 ->74. 

17) CipariiU Principia, p. 114. 

19) Da Cange, Ghââariwn media» graeHtati», Lugdimit i6d8, p. 227. 

19) Ibid. Sapplem. p. 44. 

W) I^fopMcft, ed. 1, t 1, p. 256, 



XXXVI 

^vedonsi frammischiate.^ *0 Nu numai acea ediţiune, dar nici nna 
ptnă la cea sc6să în Sibiln la 1794, identică cu textul lai 
GlurescUy nu se mal p6te g&si nic&irl, necunoscându-linse nid 
măcar anul publicaţiunil, t6te fiind de de-mult exterminate prin 
d^să întrebuinţare. 

In ediţiunile Alexandriei, pe cate le cun6scem noi, se adauge 
tot-d'a-una la sfîrşit, ca un fel de apendice : Vrednica de în^ 
semnare întimplare a patru carăbierî rusesăj cari ad foA 
strînUorafi de iarnă in ostrovul Spitzherg la anul 1743. Ind 
un exemplu de acea grupare la un loc a cărtecelelor poporana 
despre care am vorbit mal sus în §-ful 14. Un om nedeprim 
cu apucăturele acestei ramure a literaturel poporane, s'ar tn 
treba neapărat: ce are a face marinarul rusesc Şarapov cu 
sublimul eroa al Alexandriei ? Apoi de ! . . 

§ 28. Se scie, că prototipul acestei * Alexandrie,, scris grecesc^ 
în secolul XI sub pseudonimul de Kallisthenes, s'a transformat 
în proză şi'n versuri, la t6te pop6rele din Europa, devenini 
retutindeni una din cărţile poporane cele mal favorite. *') 

Nu este fără interes de a observa, că cel mal vechia e 
xemplar bulgăresc cunoscut al ^Alexandriei, s'a scris în Mol 
dova la 1562.") 

§ 29. La Români, în privinţa vechimii, dintre t6te cărţile popo 
rane cele romantice, ^Alexandria, rivalis^ză numai d6ră ci 
^Yarlaam şi losafat,, o altă producţiune bizantină, de prove 
ninţă indiană, dar atribuită sântului loan Damascen, f6rte îm 
prăştiată în diferite limbe şi pe care la noi, pe la începutul se 
colului XVI, o citia cu desffitare ilustrul Domn al ŢereiRa 
mănesci Năgoe Basarab ...**) 



21) Del Ghiaro, Istoria deîle modeme rivoluzioni della Valachia^ Venezîa, 1718 
p. 44. 

22) Dunlop, op. cit p. 183, 482.— Cfr. Snellaert, Alexanders geesten van Jaco 
van Maerlanty Brussd, 1861, I-II. — Despre redacţiunt paleo-slavice, Jugii 
Historit knjizevnosti naroda hrvatskoga i srbakoga. Zagreb, 1867, t. 1, p. 948 Q 
urm. — O veche redacţiune bohem& versificată, în Ilanka, Starobyld Măddnif^ 1 
2, Praha, 1818, p. 151—264. 

23) Jirei^ek, Oeschichte der Biâgaien, Prag, 1876, p. 440. 

24J Invăfâturele lut N^goe Basarab, Bacurescî, 1848, p. 118, 121, 184, etc 



XXXVII_ 

§ 30. Tocmai atanci când logofătul loniţă Glarescu codifica 
pe la 1799 vechile cărţi poporane ale Ţerel-RomănescI, t(Ue 
In prozft, o nouă carte poporană, de astă dată In versuri, că- 
uta a se introduce la noi din Transilvania, şi a şi reuşit, tn 
adevăr, a deveni astă(}I una din cele mâl respăndite. Este 
Istoria pri-frumosului Arghir şi a pre-Jrunuisel Elena cea 
măiastră fi cu pir de aur^ adecă o închipuip'C sub care se 
inţelege luarea ţereî Ardeiului prin Traîan cesarnl Ri- 

Prima ediţiune romăn^scă este cea din Sibilu la 1800. In 
prefaţă, loan Barac, * dascăl normal in Braşov „, mărturisesce 
€& a tradus'o din unguresce: ^ Mulţi citesc istoria lui Arghir 
cea In limba ungur^ă scrisă^. Versificaţiunea in multe locuri 
se apr6pi& de a poesiel n6stre poporane^ cela-ce a concurs 

ntt puţin la nuccesul cărţii ; de exemplu : 

• 

Tîn&nil dacă pornesce, 
Departe călătoresce, 
Singur numai cu o slugă 
Merge dând Domnului rugă. 
O, Arghire! lungă cale, 
Lungi necazurile tale! 
lea d*a-lungul dâlurile 
Şi numSră jghiaburile .... 

D. Cipar posedă un manuscript in proză, pe 13 fol, cu- 
prin<|tod un fragment din Istoria Iul Archirie, despre care 
<)i(e că I-a remas dela strămoşu-sefl« adecă cam de pe la în- 
ceputul secolului XVII."*) Nu va fi fost cum-va o primă în- 
cercare de a traduce romănesce cartea cea poporană ungur^scă? 
OrI-cum, pină la prelucrarea cea versificată a lui Barac, ea 
n'a isbutit a se respăndi pintre Români. 

Ciudata idea de a ved^ in acest romanţ o alusiune la cu- 
cerirea Daciei de cătră Traîan nu este romănt^scă, ci aparţine 
cblar Ungurilor. Pote tocmai ea va fi îndemnat pe ^dascălul 



2S) Cipario, Prmeipia, p. IIG. 



xxxvm 

dela Braşov,, din patiiotism, a traduce cartea rum&nesce. Io 
catalogul Szechenian originalul maghiar este indicat aşa: 

*Arginis nevii Kirălif-Hrul, cs egij iiinder Sziiz-lennţfrvt 
'Historia. Sine loco et aiino, in-8, fol. 16. Anctor est Albertn» 
*Gergei, qui ex Italice sermone in hungaricum traduxit. Fa- 
'bella vero hac expressa esse dîcitur subjugatae a Rou^ani» 
*Daciae hJstoria.,^*) 

Pe la 1778, ^icftnd ie asemenea că un Albert Gergej tra- 
dusese istoria lui Arghus din italianesce şi câ prin ea se repre- 
sintft cucerirea romană, a Daciei^ renumitul Benko adaugă că : 
*la ţeranil Unguri din Transilvania acestfi carte este atăt de 
'căutată, ca şi când ar li ce-va sacru.,") 

Cine va fi fost Albert Gergej şi când va fi trăit, nu seim. 
In ori-ce cas, traducerea lui Arghir *din italianesce, est« o 
farsă, ca şi mal sus traducerea Trepetnicului nostru *din fran- 
ţusesce, saQ a Istoriei tutunului *din lătînesce,. 

Intre cărţile poporane italiane, vecbl şi noue, In versuri şi'n 
proză, nici un Arghir nu se află. 

Misteriosul Albert Gergej a găsit originalul şeii mai aprdpe. 
Luând un basm romanesc, forte popular la fi-aţii noştri de 
peste CarpaţI, el Ta transformat futr'o carte poporană ungo- 
r^scă versificată, căril — pentru mal multă ve^ă — I-a atribu- 
it o origine italiană. 

A susţine că basmul cel românesc l'am fi împrumutat 6re- 
câud noî dela Unguri, e peste putinţă; căci dacă Ungurii ar fi 
avut la el a-casă ce-va asemenea fn gura poporului, ar fi 
fost absurd din partea Iul Albert Gergej de a ^\ct tocmai 
poporalul că a tradus din italianesce cela ce poporul cunoscea 
mal de'uainte unguresce; pe când luând basmul deia Români 
şi dându-1 Maghiarilor sub o altă formă, ca o noutate in lim- 
ba lor, mistiticaţiunea cea italiană se explică dela sine prin 
natura cea generalmeute mistificativă a cărţilor poporane. 



2t)) Catatogiu BiblUdhecae lluiigui-kae Sarhtiiyi, i. 1, jiare I, Soprooii. 1709' p, 35, 
27) Beuko, Traneilcmia, Vimloboime, 1779, I. 1, p, 16-17, 



XXXIX 

Basmul rom&nesc fn cestione, Iat& cum este resumat de cătră 
fraţii Schott : *Un băiat, gonit de o mamă- vitregi, nimeresce 
^tntr'o pădure la un uriaş, cu ajutorul căruia prinde o ^ină, 
^răpindu-I cununa în timpul scăldătdril. Fugend dinsa, el plecă 
Map& ea, apucă prin viclenia trei daruri minunate dela trei 
^dracl, cari se certaA pentru posesiunea lor, şi prin acele da- 
*rarl isbutesce a redobăndi pe Iubita sa şi se cunună a- 
*mîndoI.,") 

Cele patru ti'ăsure caracteristice: 1® aprinderea dînel şi 
perderea el^; 2^ ^protecţiunea unul uriaş,; 3^ * surprinde- 
rea a trei daruri minunate dela trei draci în certă, ; 4^. * re- 
găsirea finală a (^el, ; acestn este fondul ^ Istoriei lui Ar- 
giur^, cătră care transformatorul ungur a mal adaus, negre- 
şit, unele particularităţi specifice maghiare, de exemplu *N(î- 
S^-cetsAey^=Fekete'Vdros^ apoi grădina unde petrecea frumcîsa 
M etc.") 

Ca acesta carte poporană s'a întămplat dară ce-va, care se 
^i^tămplă adesea în Linguistică. Englesil afi luat dela FrancesI 
cuvîntul hougette * pungaş. Taft prefăcut în budget cu sensul 
^® ^punga regelui, :^=:* vistieria,, de unde cu timpul vorba s'a 
Întors înapoi în Franţa cu modificaţiunea englesă cea materială 
şi ideală, ca şi când ar fi ce-va curat englesesc. Tot aşa 
UngurU transformă într'o carte poporană a lor propria un 
basm romanesc, şi acea carte poporană ungurescă, astfel trans- 
formată, revine de aci la Români ca un lucru unguresc, ne- 
cesitând o nouă transformare. 

f^a tip, compus din doă motive esenţiale : 1 ^. aprinderea 

^inrf şi perderea el,, 2^ * regăsirea finală a (Jînel,, motive 

complicate în fie-care sub-tip cu nesce ingrediente secundare 

Oferite, povestea nostră e cunoscută, fie ca basm, fie ca carte 

P^P*>rană, în mal tote limbele. Nu alt ce-va este falmosa rap- 

^*4 sanscrită despre regele Pururavas şi (Jîna Urvac;!. Nu 



"**) Schott, WaUtchiiKhe Măfirchen, Stuttgart, 1^S15. p. :{o5. 

^^) C !fr. Wolf-Mannhardt, ZuU^rhri/t far ^fetU^rhe Mythohyie. t. 3 (1805), 
P- 312. 



XL 

ah ce-Ta balada germani medierală despre dacele Frederic de 
Svabia şi 4u)& Angelbnrg. Xu alt ce-va vechia istoridr& per- 
sani despre amorul vitezolul ca 4^a In romanţul Bahar- 
Danuş. Nu alt ce-va poema francesi din secolul XIII despre 
Partenopex de Blois şi (Jîna Melior. Nu alt ce-va, în sfirşit, 
pini şi la selbatecil din Australia, legenda despre regele 
Tawhaki şi ^msL Tango-tango. . .'^) 

Originalitatea sub-tipnlul românesc consistă in caractejîsti- 
cul adaos la cele doi motive esenţiale a altor doi sabordinate : 
1^ ^surprinderea a trei daruri minunate dela trei drad 
in c^rti^: şi mal ales 2^ ^protecţiunea unul uriaş ^.*0 

Despre t6te acestea nici nu visezi micar d. Dr. AU Ma- 
rienescu din Oraviţa, scriind un tractat intr^ pe 50 pagine 
despre istoria Iu! Arj^iir ; un tractat in care, deşi avea Ia 
disposiţiune interesante varianturl poporane ale basmului, totuşi 
preferi a inventa ce-va proprifi al seti, adiugând la original 
şi mal ales suprimând din el tocmai pirţile cele mal specifice, 
pentru a ne spune apoi cu gravitate, ci Argbir este — ApoUo 
Arffiratoxos l**) 

Unicul folos, pe carel tragem din monografia d-lul Marie- 
nescu, este de a pute constata prin varianturile citate de d-sa, 
cum-ci basmul nostru poporan, dupi ce devenise carte poporani 
ungiiresci şi s'a i*e'ntors astfel la Români schimbat la faţă, 



SOj Cfr. LiebrM'iu Amo*- mu./ P^ryr*^, 5n K jIiti's ZfU^irkr. /. rtryf. Spmrkfiir' 
•dbpif, t. ÎS (^869). p. 57-66.-k&T]owrx I^ Ml* MtJwnnr er la *twte Vtmâa, 
in AfrhÎT /. ttl^nmtrhe /fcfWiytV, t 2 ilSTT». p. -=9>. — 0»x, !he myjhohgy of 
tht mf yan Kottofut. 1-ondtm. ISTd. T. 1, p, ?97 k iim F sk. , Myfhs oml myth- 
«Kofarr*. Li^&d<*n, IST:^ p 95-*.— 1> ml«»p op, -Îl u. 17 4-7: fir. 

31 • Dtspiv cele trei daruri din ^a-mul Tuini:i, c.t. Cox, op. cit., t. 1, p. 875 
ncwA 3. — Benff y, PafiUi hatantr^. L pi .c. lS->9. T, 1, p 269. şi o mulţime d^ 
pATAlt^arl ftliinjite de Co»qm«., C^U:f port^JffffTf h-rt-n^nt, in AofiMuiva, t 5^1876), 
p. c^ — 6, i4>U' iDîi^ în alift'l de o<>mÎMiiâţ:iui\ - Pfnrru pxx>UH^ţiQnea ariaşnlal 
B- Tje *ductm i-mijir ni-^ partleU sTrk-.ai, Ksie rn t 'iul alt cse-T& ariaşnl dia 
ofha m^tic Od>s8Sc«s-rohpbem âl îul Hahn. Grtrckturh^ vnd aJbamenscJie USr- 
L^ipjnr. ÎS<>4, p. 60. 
!> Mirî«j«cu, Argir fi Urna C^i^nâi^ina^ p^^WitJI poporală^ prtiuerată fi pro-^ 
-- — «p.V«fMriif pr^imttrtttmt* pmtn, p^rp,. fi pnttrm Snveţaff, Pesta, 1873^^ 
Wfani din 4iM^ AHima. 



■î-^-. 



XLI 

de ad poporal — ^In conformitate cu cele spuse tn §-fuI 9 — a 
început a confunda ambele foraie, cea 8cris& şi cea nescris&, 
dând nascere unul al treilea tip, fiSrte amestecat. 

Dar fiind vorba de d. Marienescu, ne mal aducem a-minte 
inci ce-va. 

§ 31. Raritatea Ia Români a cârţilor poporane tn versuri 
dâ Istoriei lui Arghir o deosebită Însemnătate. 

Noi bănuim, că tot carte poporană de ac^tă natură, tre- 
cută apoi tn poesia poporană cea nescrisă, va fi tost o dată 
balada bănăţ^nă, publicată de d. Marienescu sub titlul de: 
Andranim ^ Filana saH petra dramiluly unde demonul pere prin 
dragostea sa pentra o fată de om, ca şi 'n prima legendă 
bacovin^nă despre tutun... 

§ 32. Ca specimen romanesc de un codex miscellaneus o- 
mogen, consacrat unei singure categorie de c&rţi poporane, este 
preţiosissimul manuscript, pe care mi l'a pus la disposiţiune 
mult-stimatul mefl amic d. Dim. A. Sturdza. Deşi textualmente 
acest codice ocupă un mic loc tn opera de faţă, totuşi el şi 
numai el este acela care I-a dat nascere. 

In fundul Transilvaniei, mal sus de Turda, pe malul drept 
al Mnrăşulul^ se află un sat româm^sc numit Mahaciu^ ungu- 
reşce Mohâcs, tn vechile documente latino maghiare din evul- 
media Muhich. 

Intre anii 1580-1620^ in curs de rr*() 40 de ani, a pre- 
oţit acolo un |>op&, care nu avea muitsl fnvţţiltură, dar cu 
atăt mnl bine: sciind mal tot at&ta cat sciea şi poporul sed, 
el scriea pentru popor. dup& gustul şi'n graiul poporului. 

Pe la 1600, acest •'popA Grigone, — aşa se numia el — 
s'a apucat a face o colecţiune de c&rţI poporane religiâse tn 
limba româna, parte copiând pe cele vechi, parte traducând 
el-lnsuşl din slavonesce, parte intercalând pe de'ntregul tn vo- 
lumul seA o colecţiune analogă gata, compilată de cătră un 
alt popă, de tot anonim^ cam pe )a 1550. 

Acesta este Codex Sturdzanus. 



XLn 



§ 33. Manuscriptul, in-quarto, e legat tn lemn Îmbrăcat 
pele. 

Dintr*o însemnare lătinâsc& din dosul leg&turel, se vede 
la 1774 cartea aparţinea unuî 6re-cine *in Alba Julia^. 

Hărtia este de calit&^ diverse, dar de o potrivă grdsă şă 
gălbuia, fără semne de fabrică, afară de vr'o trel-patru locuri^ 
unde însă ele sînt ascunse în mare parte prin îndoitura vo — 
lumulul. Numai pe foile 124-125 şi 205-206 se recun6sce 
bine semnul fabricel dela Sibilu: ^doă paloşe încrucişate^, Iar 
pe f6la 213-214 pare a ti *cor6na^, semnul fabricel dela 
Braşov. 

Cu o scrisdre cursivă mal nouă, dar din secolul XVII, pe 
hărtiă mult mal subţire, saii pus pe ultimele doă fol 248- 
-250 nesce rugăciuni slavonesce. 

Cu o altă mână, cu caractere semi-unciale, tot în secolul 
XVII, este scris pe pag. 20: ^ iţiHpc c% b% (^\[b] wmenmawp. 

K&NAh BOph i^H npAŞNIIHE MApH. C% BENHLţH AA EErk[pE]K^ CA AC- 

KOYAhTALţti KSB%.ţTOYAh AS A^Y^^^^^^ ^^^'] ^ui îudemu inspirat, 
probabil mente, prin lectura textului ce precede pe pag. 1-19 
despre păzirea serbătorilor şi mal ales a duminicel. 

Afară de aceste adausuri posteri6re şi afară de un Tatăl- 
nostru unguresce cu litere cirilice la pag. 153, restul ma- 
nuscriptului cuprinde : pe de o parte, Texturi Măhăcene, 
aprope t6te scrise de cătră însuşi popa Grigorie; Iar pe de 
alta, codiâcaţiuiiea cea anteridră a cărţilor poporane, pe care 
— din motivul arătat mal jos — noi o vom numi Texturi 
Bogomilice. 

Este, ca să ^icem aşa, code.c miscellaneus ffeminatus, com- 
pus din doi codices miscellaneu diferiţi prin epoce, prin loca- 
lităţi, pinfi şi prin tendinţe, pe lingă deosebirea cronologică 
şi pdte chiar geografică îuti'e elementele constitutive ale fie- 
cărui vîn parte. 

§ 34. Bucata cea mal veche din codicele Grigorian este de 
pe Ia 1580. Bucata cea mai nouă din codicele ante-Grî- 



xmi 

gorian trebui să fie pe paţin ca vr*o doă-4ecI de ani ante* 
ridr&. 

Codicele Grigorian s'a scris la nordul Transilvaniei; codicele 
ante-Grigorian, f&r& a presinta o indicaţiune literali a loca* 
lităţil, pare a proveni din Ţâra-Rom&nâsc&, saa cel puţin din 
Braşov. 

Codicele Grigorian adun& pe nealese cărţi poporane religi^se 
in genere, ori-care ar fi natura lor respectivă specială; pe 
când codicele ante-Grigorian, mărginindu-se tntr'un cerc mal 
restrins, colege numai cărţile religi6se cele relative la viaţa 
postumă^ la migraţiunile sufletului, la Paradis şi mal cu deo- 
sebire la Infern. 

In fine, codicele Grigorian se distinge printr'o nuanţă 
dialectică f6rte pronunţată; pe cănd codicele ante-Grigo- 
rian, din tdte monumentele literare romAne pină acum cuno- 
scute, p6te fi considerat cu tot dreptul ca textul nostru cel mal 
vechiu tn limba tipică. 

§ 35. Unele din cărţile poporane, codificate In volumul Iul 
popa* Grigorie, aA remas la noi f6rte respăndite ptnă tn mo- 
mentul de faţă. 

^şa este: ^L^nda Duminicel^, Hsti(\\ Epistolia Domnului 
Isus ffristos; ^Călătoria Malcel Domnului la lad^, astft(p A'- 
pistoUa Malcel Domnului, ţesuta la un loc cu Visul Malcel 
Domnului; ^Ruga sântului Sisinie^^ astă(]I Minunile sfintulul 
Sisife^ trecute şi'n descântec. 

Acostă persistinţă a lor ne permite a urmări cu un pas 
sigur schimbările introduse, tn curs de trei secoll şi mal bine, 
in redacţiunea unuia şi acelula-şl text poporan, carele avusese 
tot-o-dată, printr'o circulaţiune atăt de îndelungată, destul in* 
tenral pentru a se furişa şi chiar a se ramifica tn literatura 
poporană cea nescrisă. 

Am putut constata in acelaşi timp, că apocrifurile religi6se 
U liOmânU ca şi pe aluil, circule/ă miil totd'a-una in cate 
d<A redacţiuni paralele, una mal lungă şi cea-laltă prescurtată, 



dintre cari una p6te s& dispară sati să 6să din us prin con- 
curenţa celeM'alte. 

§ 36. Fragmentul de sub No. II şi acel de sub No. VIII 
dintre * Texturi Măhăcene^ nu sînt cărţi poporane. Noi le re- 
producem totuşi din causa importanţei lor linguistice, mal cu 
s6mă dialectice. 

Căt privesce scurtul catechism de sub No. III şi cele doă 
predice de sub NNo. IV şi IX tot din «Texturi Măhăcene^, 
ele sînt pe deplin cărţi poporane, fie prin tendinţă, fte prin 
limbă. 

§ 37. T6te bucăţile din «Texturi Bogomilice^, afară numai 
d6ră de o parte a N-ruluI IV, şi unele bucăţi din «Texturi 
Măhăcene^, aii fost dre-când cărţi poporane religi6se favorite 
ale sectei Bogoraililor, născute in Bulgaria prin transforma- 
rea doctrinelor asiatice pauliciano-raanicheice şi care, pe la finea 
văculul de mijloc, s'a respăndit nu numai in Romănia, dar tncă 
străbătuse pină la Provenţa, unde a concurs la desvoltarea 
sgomotâsel secte a Albigensilor. 

Un alt curent eretic, pornit de astă dată din Occidintf^ a- 
nume secta şl mal sgomotosă, ba chiar scandaldsă a Flagellan- 
ţilor, a propagat in tată Europa bucata de sub No. I din 
«Texturi Măhăcene^. 

T6te acestea ne-aa condus, în urma unor cercetări f6rt^ 
întinse, a recunosce nesce vechi cărţ! poporane de origine ere- 
tică în balada «Cucul şi turtuiica, şi'n enigmele din «Pove- 
stea Numerelor, ... 

Ş 38. Cele mal respândite cărţi poporane religi6se att fost 
tot-d'a-una cele infernale. 

O lectură favorită a ţeranulul frances este pînă astăzi o 
broşurică de 24 pagine in-12, întitulată: Le Miroir du PS- 
cheur^ compose par Ies RE. PP. Capucins, missiontMires ; 
trhS'Utile ă toutes sortes de personnes : le totU reprâsente par 
figures. Vous y verrez Vetat malheureux de Văme lorsqu'elle 
a eu le malheur de tomber dans le peche mortel etc., urm&nd 



^ 

b 



XLV 

apoi opt gravare orribile, mal ales: ^Petit crayon de l'ătat 
ni&llieareax d'ane ăme âamn^e^, unde draci, şerpi, lilieci şi 
şaptrle tortorăză pe bietul om în flac&re: ^il est couchâ et 
^^suTotâ sur un gril de fer rouge, au milieu des flammes 
^dcnt ii est environn^ et pânâtră; Ies diables le tourmentent 
^cljms toutes Ies parties du corps; ii a au cou une bourse, 
^c« qui marque qu'un de ses pâchâs est Tavarice et le bien 
^ dL'autmi qu'il n'a pas restitui : c'est un des păchâs qui damne 
^le plus de monde.^ 

Tot de acest fel, fie prin text, fie prin gravure^ fie prin 
răspândire, este o c&rtecic& poporana englesi de 24 pagine 
îiii.— 16 : The FUgrim's progress froni this world to that whtch 
» to came. 

La Germani, din evul-mediii şi pin& 'n secolul nostru^ a 
J'^xias fdrte poporană o broşură, analogă, în versuri : Wahr- 
*-^»^iyc Beschreibung des jiingsten Gerichts im Thal Josa- 



Nu mal vorbim despre naţiuni mal puţin înaintate decăt 
^^^ncesil; Germanii şi Englesil pe calea culturel. 

C&te temeri şi Indolele, cate grjjl, cate palpitaţiuni, nu 
^^t6pt& 6re asemeni cărtecele în inima poporului, mal cu să- 



în copil, în femei, în bătrînl, şi acesta din generaţiune 
*^ generaţiune într'un lung şir de secoll! 

Memoriele istorice ne spun căte-o dată, c& 'n (^iua cutare 
^afl cutare principele X satt ministrul Y a suferit de guturalii 
ori şl-a scţintit un deget. 

Cela ce ar trebui mal bine să, înregistreze istoria, sînt bă- 
tăile de inimă ale unul popor întreg, chiar atunci când ele 
pornesc dintr'o secătură ca Le Miroir du Pecheur. 

Infiuinţa, pe care aceste cărţi, unde se repetă la tot pasul 
teribilul memento mor% o exercită asupra moralităţii poporului, 
asupra cugetelor şi faptelor sale, este immensă; şi când re- 
sultatul e mare, fie-I cât de mică causa, ea totuşi merită pe 
deplin de a fi băgată în s6mă. 



XLVI 

Tocmai de acăstă natur& sfnt cele pal multe cărţi pop 
din volumnl lui popa Grigorie: 

Legenda Duminiceî] 

Legenda lut Avram* 

Predica dela 1600; 

Călătoria Malceî Doninuhiî la Iad ; 

Apocalipsul apostolului Paul] 

Cugetări în ora morţii . . . 



PARTEA I. 



TKT¥^I Miill^lll 



— 1580—1619 — 



iri^TUfil HliiliiUl!!! 



^Entroducerea generala. 



§ 1. Texturile, publicate mal la vale, afară de No. IX, 
fllot scrise t6te in satul Măhaclu din Transilvania, şi anume 
Bo. I, in, IV, V, VI, VII şi 'n parte II de cătră preutul 
Grigorie de acolo Intre anii 1580-1619; o parte din No. II 
de cătră un alt Măhăcăn, elev al popel; în fine, No. VIII 
de cătră un al treilea Măhăcăn din acelaşi epocă. N-rul IX 
na s'a scris tn Măhaclu, dar nu departe. 

Apr6pe totalitatea texturilor aparţine dară lui popa Origo- 
rie. Cele mal multe, ca NNo. I, U, IV, VI şi VII, slut tra- 
duse de cătră el, saft bine 4îc6iid prelucrate, d'a-dreptul din 
divonesce. N-rul V s'a copiat după un manuscript de pe la 
1580. N-rul in 8*a transcris, cu o exactitate apr6pe diplo- 
mtîcă, de pe o carte tipărită dela 1560. 

§ 2. Cine să fi fost acel neobosit popă Grigorie? 

La 1583 el era deja preut in Măhaclu, căci a scris atunci 
fe 9 fol in limba paleo-slavică o bucată liturgică, care se a- 
b tn manuscript pe paginele 162-179, purt&nd următdrea 
idnotaţiune finală: 

Dhc non. FpHropTf. wr M^x*^^!^* Mciţa. riN. ka. ani^. bato. /^na. 
^ p0x XCB4. ^. 4^. nr. Bb AA H npocTHT. (A scris popă Grigorie 



din M&hadu, ale lunel lol ianuaritt In 29 (jiile^ anul 7091, 
dela nascerea lui Crist 1583. Dumnezeii s&-l Ierte!). 

înainte de a fi pop&, prin urmare Înainte de 1583, dînsol 
a Bcris romănesce fragmentul de sub No. VI. 

La 1619, după vr'o patru-^ecl de ani, popa Grigorie mal 
tr&ia incă, scriind atunci predica de sub No. IV. 

Iată tot ce se scie despre acest personagiu^ căral i se da- 
toresce cea mal importantă colecţiune de texturi româneştii 
din serolul XVI<, nu numai Texturile Măhăcene, scrise mal t6te 
cu mâna sa, dar şi Texturile Bogomilice^ publicate în partea 
II a operei de faţă. 

• 

§ 3. După ce am lămurit, bine-rett, individualitatea lui po- 
pă Grigorie, să trecem acum la localitatea, unde el a trăit 
şi a scris în curs de atăţia ani. 

Părintele protopop Ştefan Colcerlu, actualmente preot tn 
Măhaclu, nl-a transmis în acostă privinţă, prin bine-voitdrea 
mijlocire a protopopului Beniamin Popp din UI6ra, următ6rele 
interesante notiţe^ cuprinse într'o epistolă din 2 maiu 1879: 

^Măhaclu este primul sat romanesc in fostul Scaun al A- 
^rieşulul, atăt sub raportul situaţiunil, având apă bună, aer 

* curat, păduri multe — mal t6te de goron şi puţin mest^ăn, — 

* precum şi prin vinul sefl cel bun, grâul cel mal greii şi vite 
^frumdse. Aici se produce cea mal bună calitate de crumpe- 
*ne (cartofi), pe cari Măhăcenil le numesc picîoîcî^ Iar In 
^ satul învecinat Dumbrââ se chiamă cucuie. Măhaclul este 
^aprope de calea cea veche a Transilvaniei, care astăzi, ca 
*şi *n trecut^ primind t6te căile laterale, duce spre Urbea- 
*Mare. 

^Comuna are acum de abia 185 case cu 876 suflete, pe 
^când în anul 1864 avea 235 case cu aprope 1000 suflete. 
*Num6rul locuitorilor a scăzut: parte, printr'un morb difte- 
^ritic, care a secerat la 1866 mal toţi pruncii la 5 ani; 
aparte, printr'un teribil incendia la 1867, ar^end la 61 fa- 
^milie tot ce a putut arde; in urma cărui flagel, venind o 



Uimi. umedă şi aâănd pe omeni ca casele negata, o mnlţi- 
*me de tineri s'aQ fDibolnăvit de receiJl şi mulţi aQ şi murit. 

'Si mal adaug, c4 la 1868 uu păritl, ce curge prin mijlocul 

'satului, în urraa unei rumperî de nor a filcut daună îii co- 
şi 'n ţarină. T6te aceste loviture aO sca()ut atât nu- 
familielor, c&t şi buna lor stare materială. 
'Satul este curat romanesc. Afară de vre-o 3 Ţigani, nu 
află aci nici un străin. Ultimul Israelit a plecat dela uoi 

'k 1869, şi de atunci Inccîce n'aa avut loc dea se mal !n- 

'cutba alţii. 
'Originea satului e obscură. Stnt insă doă păreri, trecute 

In tradiţiunea poporală. 
Prima părere este, că locuitorii cel de'ntâid s'ar fi retras 

aici In secolul XIV din Bogata, comună tn cămpia Turdei, 

scum constituind o parte însemnată din oraşul Baginulul. 

Mongolii devastându-le satele şi răpindu-le averea, el şl-aQ 
^at aci uu adăpost sigur, tot locul fiind îmbrăcat cu pă- 
dure ptnă la drumul ţerei. Iar şesul fiind cuprins de un lac 
"lare ce hnpedeca Intrarea In interiorul văii. 

*A doua părere este, că re'ntorcî^ndu-se oştenii ţerel din 
bătălia dela Mohacs (1526) şi aflănd Transilvania devastată 
'^^ Turci, 1 1 oşteni s'ar fi aşeijat aici, tnsă nu In satul ac- 
toal, ci mal la vale; căci atunci pe locul comunei de astătjl 
era o mănăstire catolică, ale căril ruine se chiamă Biserică 
Ungurescă, pe unde arând, adesea scijte plugul căpăţine şi 
4ae de ora. Se crede că acei 1 1 oşteni ar fi fost : Mircea, 
Mirea, Stâncă, Cordoş, Pocol, Şuşmau, Raţ, Părduţ, Bărbos, 
'Popa şi Hegeduş. Cel diu urmă Hegeduş a murit la 1831; 
'cel din urmă Ptancă, Pocol şi Cordoş, eil i-am Inmormîntat. 
Aceste familie t6te îşi aO cărţile lor nobilitare pe pergamc- 

ă, câştigate pentru virtuţi militare dela Mihalu Apafy şi 

'rancisc Râkoczy; şi le place a se făli prin diplomele lor de 
nemeţug cu slove de aur şi pe pelea de câne. 

*PortaI de a3ta4I al Măhăcenilor puţin diferă de al locui- 
*toriIor din satnl învecinat Dumbrăfl, dur se deosebesce mult 



*de al celor-Falte sate din gior. EI se disting prin curăţenii 
^şi eleganţă. Şamanul e cernit negru şi cusut cu pănură fină 
^ de. culori deosebite; cloreci albi; peptar la câ bătrini de 
^mlel, la cel tineri — de pănură vînătă. In timpU cel buni 
^pînă cătră 1840, Măhăcenil purtaâ un cojoc frumos de pie- 
ile de miel negri pînă la gresne, cu lână în aiară, şi cuş- 
^mă lungă pînă şi de 2 urme, n^gră. Femeile îşi fac tnvăli- 
^t6rea cea albă cu mult alaiu; pentru încreţitul el dafi pînă 
^şi 2 fl., şi o aş^4^ pe cap cu multă graţia. 

^Pînă la 1849 Măhăcenil serviatt ca grăniceri călări în re- 
^gimentul Szikely huszâr. 

^In popor circulă pînă astăzi tradiţiuni despre Mihaiu Vi- 
^t^zul, Hi cărui catastrofă s'a întămplat aşa picând sub ochii 
^Măhăcenilor, la cdstele lor, în Mirăslâfi. Există legende şi 
* despre Tridan...^ 

§ 4. Intr'o altă scrisdre, părintele Colcerlu ne comunică doă 
fragmente din poesia poporană dela Măhaclu. 
Iată despre Mihaiu Yităzul: 

De-ar da bunul Dumnezeii 
Să mal Y&4 la MirăslâtL, 
Hei! pe Mihaiu suvulcat 
Pe hannăsarîu-I turbat. 
La strîmtârea rînlul, 
La gârla Murăşulul, 
Să yS4 cum îl îmbul^esce, 
Să yS4 cum îl prăpădesce! 
Să yg^ Bdsta 'ngenunchlat, 
Care urît Ta 'nşelat, 
Şi tabăra lui ca*n yînt 
De Mihaiu Yit6z fugând . . . 

Acostă bucată are ce-va pr6-artificial şi tot-o-dată pr6-istoric: 
este o composiţiune a vre-unul dascăl. 

Nu mal puţin următorul fragment despre Tralan : 

Lingă Turda, nu departe, 
Tralan se luptă pe moarte, 



Face uliţl prin duşmani^ 
Cu-a Iul zdraveni căpitani. 
La8's& fac&, c'al Iul tlept 
Hr&nesce un suflet drept: 
ţ)iua bate şi zdrobesce, 
N6ptea răniţii grijesce. 
Şi nu -l c6tă ca^npărat, 
Ci ca tată-adevSrat : 
tşl spintecă hainele 
De le lâgă ranele... 

Fromdse stihuri^ cari ar figura de minune tntr'o ^ carte 

poporană^ ; dar nu e căt de puţin poesiă poporană. 

Nici o dată poporul nu cunosce atăt de bine amăruntele isto- 

Hce; şi nici o dată, mal cu samă, el nu le reproduce cu atăta 

exactitate, chiar atunci când le-a ye4ut el-tnsuşl. 

Ce-va mal preţios, adevărat poporan, este următdrea comu- 
licaţiune a părintelui Colcerlu: 

^La noi pînă şi pruncii aâ un cântec de primăvară, tn 
are ^ic: 

VinO; s6re, 

Pe răz6re, 
Că ţl-olu da o cingSt6re! 

Una mie, 

Una ţie, 
Una popel Irimie; 

Şi un palu, 

Şi un malu, 
Şi sabia Iul Mihalu, 
Capul Turcului să-1 tal \ 

Iată popor tn tdtă puterea cuvlntulul! 

Acest *cântec de primăv6ră^, atăt de interesant printr'o 
"Menţiune autentică despre Mihalu Vit^zul, nu este însă propriii 
^ăhăcenilor. El se aude şi pe aluri in Transilvania. Un va- 
^nt de Ungă Sibilu sună în următorul mod : 

Treci, pl6e trecSt6re, 
Că vine s6rele 



Şrţt taiă pidârele, 

Cu un maiu, 

Cu un paiu, 

Cu măduca lui MihaYu ; 

Sus pe cap, 

După, cap, 

Curge sftnge mohorît; 

Dft-ml căciula 

S& prind murga: 

Murga a fugit, 

Pl6Ia s'a risipit! 

In Ţâra-Rom&n^scă acest cântec a scă4ut la un fel de pa- 
rodii, iu care pl6ia este ameninţată: 

Cu căciula lui Mihalu, 
Plină cu coji de mălalu... 

§ 5. Părintele Colcerlu, din nefericire, nu nl-a procurat nid 
o notiţă linguistică asupra Măhaclulul. Judec&nd to- 
tuşi după cele trei cântece, graiul de acolo pare a presinta 
6re-carî particularităţi: <îcpi=* piept >, cdW=:*caută^, aspira- 
ţiunea iniţială fn hărmasaHu=lsA. admissaritis, suvulcat ca 
sens de * urcat,... 

NicăirI însă n între vocale nu trece în r: ^ntU, ingenunchîat, 
haînele^ una etc, nici o dată burul săli ura, după cum se 
vorbia în Măhaclu pe la 1600. 

Constatând acest fenomen, lăsam explicaţiunea lui pentru 
§-fiI următori. 

§ 6. Măhaclul se menţion^ză pentru prima 6ră sub acest 
nume în istoria Transilvaniei la anul 1291^ intr'o diplomă 
a regelui m'aghiar Andrelu III, unde figurâză tot-o-dată cele- 
Talte localităţi învecinate: ^Felvinch scilicet, Eurmenus, Hy- 
dusteluk, Medyes, Dumburou, Muhach...,*) 

Acest sat, prin urmare, n'are a face cu Mohaclul din Un- 
garia, nici cu falmosa bătălia de acolo dela 1526. 



1) Szab6 K., Sz^ly ckUviUdr^ KolozBV&rtt, 187S|, p. 96-7. 



In diploma din 1291, ca şi 'n diferite documente transil- 
Tane din secolul XIY, ca locuitori al M&liaclulul ni se pre- 
sintă S&cuiI, numai SâcuiI, f&rk a se pomeni măcar elemen- 
tul românesc.^) 

Ruinele aşa numitei ^Biserice UngurescI^^ probăză^ că Să- 
cuii in adevăr ati fost 6re-când pe acolo, deşi astăzi nu se 
mal află nici unul. 

După ambele tradiţiuni locale, Românii ati venit la Mă- 
liaclu de pe aluri, cela-ce se mal confirmă, ptnă la un punct^ 
prin deosebirile lor tn port^ în obiceiuri, în graiu, de cătră 
cele-Falte sate învecinate. 

După una din cele doă legende, cuibul anterior al Măhă- 
cenilor ar fi fost în satul Bogata din cămpia Turdei. 

Combinând tdte elementele, de cari putem dispune, immi- 
graţinnea Românilor în Măhaclu cată să se fi întâmplat în secolul 
XV, mal sporind — p6te — printr'un noii continginte pe la 
începutul secolului XVI, adecă cam pe timpul bătăliei dela 
M^ohadu, cela-ce va fi remas apoi în legendă ca un obscur 
Pnnct cronologic, întărit în memoria poporană prin asemena- 
^a de azard a numilor. 

De'ntâitl puţini la numSr, Românii s'ab îmmulţit cu înce- 
tul, reuşind a goni, sati a'şl asimila pe Săcul. 

In secolul XYII se mal vorbia în Măhaclu şi unguresce, 
&Btfel că chiar în volumul lui popa Grigorie, la pag. 153, nu 
^im cine din acelaşi epocă, p6te vre-un copil al preutulul, 
s'a apucat a transcrie cu litere cirilice, într'un mod f6rte ciu- 
dat, cu vocalismul cel trăgănat al Săcuilor, pe Tatăl-nostru 

TUlgareSC: MHA PAPAKA KH EAVU MEHEfEEEHE CETEAEUJEK U TE HE- 

«E^i loioHik TE wpikCAroAik etc.=mi atyănk ki vagy a'ynennyekben 
^înAeUessik [nieg] aHe neved . . . 

§ 7. Românii, immigraţi în Măhaclu pe la începutul seco- 
lolid XVI, se distingeaţi, între cele-Falte, prin doă particula 

2) Orb&Q B., A 8z4kely/5ld leirdM tdriimlmi^ rdgiâzetiy termiszetrqjzi s nipizmn 
««IHWW, Pest, 1871, t 6 , p. 1 18-9. 



ritftţî conaonantice mal remarcabile ale fonetismului lor; 
ticularitaţi, cirora popa Grigorie le-a remas credincios 
la mdrte şi cart, intr'iin grad ce-va mal sc^ut, caracter! 
de asemenea pe ceH'alţl doi MâhăcenI contimpurani de 
NNo. n şi VIII. 

Şi anume ; 

1*. El nu confundaţi pe i,=s cu s^rf^; 

2". Pe » între vocale îl prefUceafl In r, 

§ 8. Despre deosebirea Intre 2î{=5) şi d2(=e) (n fonetisi 
moldovenesc, noi am vorbit mal pe larg !n tomul I, 
187-189. 

Dintre vechil scriitori Moldoveni, singurul iu care 
ioteresant fenomen se pute urmări intr'un mod sistem^ 
este mitropolitul Dosoftelu. 

Iată, de exemplu, un pasagiu de pe la începutul 'Parii 
rulnl, dela 1672; 

^HH opopoNiiA 3.)x^P"E" (:=Zaliarieli) htiiiU. Ahuta 

(=rf^îce) A'''""^'^'' TOT flgTApHHKSAIi. HoCTUak Hi\h A (l-lTpA, | 

nocTSUh A\ 1HHMA, imt nocrSiM. a,\ uiahta, c|>ii-iîoph kacIii \Sh \»!t,Ai 
KjcîA \SSi \\z,pA»Kh (=T^raila) i\t sSKSp'ie, lUii fi,t beceimie uih 1 
itpAŞHÎHE (^pra^nice) b^he: UIh BEifh seceah-ba. Ulii a^eb^p^^ 

TA, UIM n.\HA CX (OEHLţh. rt>IACTA ilf.Ht (=(Mce) TOTh nSTApHHK» 
K& BOph EEHM K-ApO,\E MIMATE, AKKtlIITWpt A^ H£TSt| A1t<,\TE, 
SOp CTp^MII^E rZŞA>fHtl,Vli (=gă^duind) h'llTll .]lTp.tAAAIl 'iETXI^AAE < 
KAH,\li(^(^:?!c!nd), l&'A1SA.llt t» MEpţ;EA^h C2 ME ptifTlM lţ>Allfri , 
N8aSH. UIII ii HEpKXMh ^XHA f^0A\Hh',\8l"l TOT [ISTApHHKSASiî Jţ. l|| 
EAAKM. UIH BOp BEHH HZpWAt MSATE UIII AIIMBÎ mHatE, 
4>AI(A ^0MH8.\8A TOT HliTAflHHKSASli Jfk ItpSCAAttM, UIII CS AIHAM 
BACKA <]lAMA ^OAlHXAt'H TOT llSTApilllKKASiî. .^11 eJ¥.AEAE (=(^^(| 
.fH A1AAA .»n8K.*-CX-B0pli SA>IE{:=rfi^t^Ce} GapEAi; ,\E TOTE AIIA\K| 
nxrANHAOp, tUlt CX BOp npHH^E ,\E IlOAA A EXpGAT IS^l^i, 91t,KIU^ 
(=lrf^îCÎnd), MApy£-BOA\ K« THHE, ApEU»)! k'aM ASBAT(=aU(i 

Kx ^8.«NEex8 (:=Dnmnerf«Au) k8 thiie acte . . . 

întocmai aşa pîni astă()I Moldovenii pronunţă: dzice, 



9 

dnd, dMde^ daece^ audjM^ Dumnedzău etc., dar: Zdharie^ 
frasnic^ Izrail^ gtudă... 

Sub acest punct de vedere, ^Texturile Măhăcene^ se tn- 
tălnesc pe deplin ca consonantismol moldovenesc. 

Popa Grigorie scrie : 

V. ca s^zda: ^omniseS, 0c8, 0hc(, 0hie, KpEs^, kasoy, «oyu^ 

0HAE, «irraSH, COTEBAlţlH, COTC0AIO, AOy^S^ ASdHlţH, A80H, 0AHEy cf^AX- 
aSJfBlH, A2J|IVC0ÎH, BM8|M^, BMSIO, B&08TEAC, ^NKH0H, AIÎA0^NOAnTE, 

iiiiMNAS, nf>^j|k0HAA8 etc. 

2^ cu S=i^: HţBOApEy HiţApETOAHH, rikBOa^\E, npilţANHIEAE, 
fAPXţNHpc, ^E8A, HţS'AB'kCKii, ŞlAIIIITIipH, TpE:ţ8MT8AS*H, C%KA^- 

;nht8 etc. 

Orl-onde scrie ca 9z=zdz popa Grigorie. tot aşa scrie şi nii- 
tropolitol Dosofteifi, tot aşa se rostcsce ptnă ast&()I tn Moldova. 
Aeda-^ perfecţi identitate In privinţa lui ;=^. 

Coincidinţa e ca atit mal remarcabili, cu cât vechile c&rţi 
tiptrite tn Transilvania, In epoca Iul popa Grigorie şi mal in* 
c6ce, precum şi t6te publicaţiunile Iul Corcsi, nu observi nici 
o dată, dar nici o dată, acostă distincţiune fonetică. 

Fără comparaţiune şl mal remarcabilă este trecerea mă- 
hieenă a lui n tntre vocale tn r. 

§ 9. Transiţiunea unei consune 6re-carl tn r se nnmesce 
In Linguistică rhatacismus. Generalmente insă acest termen se 
^^lică la trecerea lui s in r, ca lătinesce tn uro din uso (cfr. 
t(9-tus) safl naris din nasis (cfr. tio^-us), ca la vecliil Spar- 
tani In Tip pentru ti;. In (xipYa^cup pentru (iLia^^nr;(«); etc.*) 

Trecerea lui n tn r, atăt de legitimă sub raportul fisiolo- 
gic, de vreme ce ambele stat semi-vocale dentale, este totuşi 
de o raritate extremă tn limbele ario-europee, şi chiar in to- 
ttlitatea limbelor. De acela linguistil aU şi ultat'o aprdpe cu 
toăvlrşire. 



3) Cfr. Joret, D€ Rhoiaeiâmo in Moturapatis ac poduimum in permaniai im- 
f>^ Ptrit, 1875, paathn. 



10 

După Benfey ^i Donaldson, sufixul primar -ra s'ar fi nă- 
scut din sufixul primar -na. Caşuri ca sanscritul udhar- lingă 
MAan-^ ahar- lîngă ahan- satk yajvarî lingă yajvanî, latinul 
femur lîngă arcaicul femen, grecul xuSpo; lingă xu8v6(; safi 
pindaricul [xapir] lîngă lat. manm şi altele, ar păr^ a întări acostă 
derivaţiune,^) care ar indica un germene de rz=n în epoca 
cea mal primordială a familiei linguistice ario-europee; ori- 
cum însă, un germene oprit în crescere. 

Exemplele de trecerea lui n în r, vr'o doă-trel peste tot, 
aduse de Euhn în latina şi 'n germana, sînt nu numai f6rte 
sporadice, dar încă mal mult decât nesigure.^) Sanscrita, cel- 
tica, limbele slavice, nu cunosc de asemenea acostă transi- 
ţiune. 

Din dialecte neo-latine, abia se cităză: vre-un specimen 
portuges, ca sararzusanare^ unde este efectul asimilaţiunil re- 
gresive; vre-un specimen catalan, ca veremaz=venenum^ unde 
este efectul disimilaţiunil regresive; vre-un specimen langue- 
docian, ca în caral=:canalis^ şi alte cate unul de pe aluri, 
de acelaşi natură ultra-excepţională. 

Bine constatată este trecerea lui n în r, la FrancesI şi la 
Spanioli, atunci când n urmăză după o altă cons6nă, sati mai 
ales după doă, precum sp. sangre din sangne=:sanguinem^ 
hombre din hombnez=hominemj fr. diacre din di(Kme=diacofmSy 
ordre din ordnezizordinem^ pampre din pampne=zpampinus^ tim- 
bre din timbnezutympanum etc. Acest fenomen însă ocurge ex- 
clusivamente în "Cn-^-gn-y -rdn-^ -năn-, -mpw- şi -^n- la Fran- 
cesI, în -ngn-^ -mbnr etc. la Spanioli ; nici o dată dară el nu 



4) DonaldsoD, The New CratyluSy ed. 4, London, 1868, p. 24S, 475, 677, şi 
Varronianus^ ed. 3, London, 1860, p. 863. — Benfey, Orient und Occident^ t 1 
(186Î3), p. 191, 287 nota, 289. — Cfr. totuşY o a1t& explicaţiane a fenomenala! 
de Hovelacque, în Berue de linguistique^ t 4 (1870), p. 1 — 14, precam şi teoria 
Iu! Brugman In Ciirtius, Studien zur griechischen und lateinischen Gramwatikf 
t. 7 (1875), p. 355-8, camc& in forme reduplicative r se disimil^ză !n », !ar nu 
vice-versa. 

5) Kuhn, ZeiUchr, f. vergi, Sprach/orschung, t 10 p. 291, t. 12 p. 396, t 15 
p, 304. 



tonstita& o trsnsiţiune individual& independinte a Iul n tn r, ci 
numai o acomodaţi une de grup consonantic. 

Tot aşa In interesantul dialect grec tzaconic no! g&sim: 
yTcpE=uTrvoţ, Xaifpîa^SdtţVTj, )iptii£^xvÎ7:Eţ, ?Tp£pi=£'rv£pi, irp^Y- 
'py:=Trvi'YWi adeci iip:=Ttv. ţp^ţv, xp=3tv, Tp:=Tv, dar de r^:» 
na există nici un exemplu.*) 

Singurele Ilmbe ario-europee, unde r=:n ni se presintA ca 
cfr-va regulat, normal, scntit de orl-ce influinţ& a sonorilor în- 
vecinate, anume Intre vocale, sint româna şi albanesa. 

§ 10. Din cele doft dialecte albanese, toskic şi gheghic, 
cel de'ntâia f<5rte des, eel-l'alt mult mal rar, dar ambele In 
diverse gradurl, prefac pe n între t ocale In r. 

Din cele treî dialecte române, — daco-român, macedo-ro- 
mka şi ifitriano- român, — primul mal puţin, al doilea mal o- 
biclnuit, al treilea apr6pe tot-d'a-una, prefac pe n intre vo- 
cale iu r. 

Latinul venenum, de exemplu, devine văner în gheghica. 
vărer în toskica; i>irin !n macedo-roraâna , verin în daco-ro- 
niâna dinti-'o parte a Ti-ansilvaniel, verir In istriano-româna. 

In privinţa limbeî albanese, fenomenul a fost de-mult ob- 
ser\'at, deşi Intr'un mod astfel ca şi când în gbeghica n'ar 
eiista de Ioc trecerea /■=», ci numai în toskica.') 

In privinţa românei, studiele luf Ascoli*) şi Miklosich») a- 
sapra dialectalul istriano-român aa scos maX la iv^li, ac4st& 
Iiarticularitate fonetică, care pîn& atunci se pârea a fi pr^ 
sporadica. 

Kl bine, In 'Texturile Măhâcene, ale Iul popa Grigorie 



L|g) Derille. Eludt du diaUett tzaconiin, Paris, 1866, p. 79, — Cfr. CortiQR, Slii- 
Bm, L 4, p. 249. 

■ 7) Hahn, Albanesiarht Stiidien, Jena, 1651, (iramio, p, Iti. -- Mlkiosicli, Die 
ramanuthm EtmienU im ÂUHimaehtn, Wîeu, 1871. p. 86. — Camarda, Sagp'o rfi 
jrammaletogia comparata mila Un^ua albantsr, Liiorno, 186i, p. 61-6. 
B) Ascoli, Studj critici I, Gorizift, 1961, p. 61. 
9) Miklosicli, Oi* tlaeitehen EUmtnU im Uiimmiitehfi, Wieii, 1661, p. 58 qi 



12 

dintre 1580-1619 transîţiunea lui n Intre vocale tn r este 
Întocmai ca la Istriano-rom&nl ; de exemplu: 

EEpipt * vineri ;^=istr. vireri] 

ftOMEpEKik ^ duminică ^sistr. dumirecă; 

ivwi^poY^ articolat ma^pa ^mâna^=istr. mâră; 

i\ iţHpt, iţHpEiţHy iţHpST *ţin6^=a ţirS^ ţireţi^ ţirut; 

A8pH *lun][^=istr. luri; 

A8pA *luna^=istr. lura; 

EHpE *bine;^=istr. bire; 

oypSA *unul;>=:istr. urul; 

HHpt ^cine^^^dstr. cire; 

WAAAEpH *6menI;^=wmVi, etc. etc. 

Reposatul Ion Midorescu, tn importanta sa excursiune la 
Istriano-rom&nl, obsei*v&: ^desa schimbare a lui n în r, ca 
^Moţil în Ard61, ca Moldovenii etc.;> ^^); Iar într'un alt loc : *Mu- 
* tarea lui n în r nu era pentru mine nemic noii, sciind ma- 
^rea aplecare a bravilor noştri Mocani saâ Moţi de a usa 
^acest& permutare, care e usat& şi în Moldova, deşi nu 
*a ş a de de s.^^0 

Măhacenil dară din secolul XVI eraâ nesce ^Moţl^ sati 
^Mocanl^ în t6t& puterea cuvintulul. Cum însă de nu mal 
vorbesc el ast&(^I tot aşa? 

Ce-va mal mult. Malorescu exagerase de tot * apleca- 
carea bi;avilor noştri Mocani saâ Moţl^ de a muta pe n în r. 
Nic&irI în Transilvania, deşi se ^ice pe a -locuri în munţi iremă 
satt dumirecă, totuşi ce-va ca lură nu se mal pomenesce ; şi cu 
atât mal puţin veţi afla unde-va o proposiţiune într6g& ca cea 
din ^Legenda lui Avram^ a lui popa Grigorie: me-hh ba nopc 
.ţpAHHTfc A/\;RpA\-f K#T^=:ce-ţI va pu>îe înainte mănânci,. 

Tot acolo citim: p'An8c8A=*m apusul „, cela-ce întrece chiar 
pe Istriano-româul ! 



U) I. M&ioresca, Ithurar In Istria, laşt, 1874, p. 1(>. 
12) Ib. p. 30. 



18 

§ 11. Slnt conoficute exemplele daco-române comune de 
I, ca in măruntzzminutus, cdru9U:=zcanutus^ ftristrăzzjtr 

nestruj pdrinczzpanicutn^ nimdrui din nimănui ^ şi alte câte- va, 

na multe la num£r. 

Se sde Iarăşi, d& Moldovenii, pe cari Ion Maiorescu ti pu- 
nea pr^aprdpe de Istriano-românI, pronunţă tot-dVuna pîrd 
in loc de pînd] şi totuşi In tip&riturele moldovene din seco- 
lul XVn noi nu ne aducem a-minte să fi ve^nt unde-va alt- 
fel decăt n&H& saQ nA^& ori njhH^. 

In Cazania moldo ven^scă a mitropolitului Yarlamdela 1643 
ne-a Intimpinat tnsă de mal multe ori un plural forte intere- 
sant dela n2/me= ^nomen^: niimere=:^nomina^y cu o adevă- 
rată trecere a lui n In r; de exemplu: 

In partea n la f6ia 111 verso : AKk 4 4>s'*^pH uih n 8 m e- 

M A i AOpk CSMTk AHACTA . . . ; 

in partea I la f . 197 verso: noy-h nSTHHiţ^ a ae cnoyNi 

HOYMCpEAE T^rSpopb . . . 

ConstatAndu-se o dată fer^la vechilor scriitori români de a 
Întrebuinţa forma cu -r- atunci când le era cunoscută şi 
forma cu -n-, devin cu atât mal preţi6se caşurile, in cari le 
scapă de sub condelu, aşa picând f^ră voe, cate un r pen- 
tru n. 

Astfel intre ^Texturi Bogomilice^^, scrise pretutindeni f&ră 
rbotadsuL, şi anume tn * Cugetări in dra morţii^, noi vedem 
la pag. 107 de doă ori: ahp*»hntiz=:^ dinainte^ şi j|ipahhte= 
^tnainte^, Iar la p. 86: nsps, pe care scriitorul se grăbesce 
a Îndrepta in hShe, fără insă a fi putut ascunde pe p. 

§ 12. Exemplele românesci documentale cele mal 
vechi de r pentru n se află in glose moldovenesci din seco- 
lul XV. 

Intr*un crisov inedit dela Petru-vodă din 22 august 1447, 
aflător in Archivele Statului, m-rea Nemţ pach. XXI No. 6, 
se menţion^ză satele: Jemin€scl=zY&î»AHHiiiiHy şi Fdntănei€=^hăH' 
TyiriuE. 



14 

Intr'Qn alt crisov inedit dela acelaşi Domn, din 8 decem- 
bre 1453, păstrat tot acolo, pach. XXI No. 7, tn loc de 
Făntănele stâ Fdntdreli: (phinrhip^SH ^ Iar tn loc deJemenesd^ 
adecă Oemenesdl^ patronimic plural dela Gâmân^ ne întim- 
pină: r^E euaz Eapk& y^Mbip», adecă: ^unde a fost Barbti 
G6m ăr fl^. 

Iată dară din /ăntdnd=lB,t. fontana s'a făcut fdntără^ ca 
tn istriano-româna fantard ; şi din ^^ân=:lat. gemintis — gS- 
mdr, probabilmente tot aşa tn istriano-româna, deşi cuvtntul 
lipsesce tn vocabularul lui Maiorescu. 

In caşul de'ntftiu, este r=n tntre vocale; tn caşul cel-Valt, 
tntre o vocală şi o semi-vocală. 

Un al treilea exemplu este ce-va mal nofi. 

Pe timpul lui Ştefan cel Mare, loculafi tn vecinătate Ungă 
Prut doi ţerani cu numele Bodea. Pentru a-I distinge, popo- 
rul ^ceh unuia Bodea Rumânul^ celul-l'alt Bodea Sdrhul. 

Intr'un crisov din 13 martitt 1489 noi vedem dară: fifi t^ 

AH1|JE Eo/\'k CpREOyAA, WTTOAt E1)JE HO EEpEP IIpOYTA fOpH 

Ao cEAHipE Eo^t P 8 M % p 8 A A=^ptnă la sălistea lui Bodea 
S ă r b u 1, apoi tot pe malul Prutului pină la sălistea lui Bodea 
Rumărul^.^) 

Bumăr pentru Bumdn^ aşa c^ic ptnă astăzi Istriano-românil. 

§ 13. Din cele de mal sus resultă, că nicăiri r n'a reuşit 
a usurpa tntr'un mod absolut locul lui n. 

La ÂlbanesI, chiar tn dialectul toskic, n a remas intact 

tntr'o mulţime de caşuri. De asemenea la Rom&nl, chiar tn. 

dialectul istrian. 

Deja Ascoli observă despre cele doă localităţi principale 

istriano-române : *I1 paroco Micetich mi assicurava d'aver no- 

^tato, in pih esempj, che a Sejane si conserva la n origi- 

*nale, fatta r in Valdarsa; come in pane *pane^, che in Val- 

^darsa h pâra (feminile, dat. Iu pare). Anche Ireneo ha, colla 

*w, puine^ ed ha vino^ mentre in Valdarsa oggidi sidice wr, 



12) Hasdefi, Archtva istoricii^ t. 1, part. 1, p. 156. 



15 

^ma ci da urra ov(i=zuna ovis^ e riferisce che: Ghichi si ad- 
^dimandino Bumeri. Nel valdarsese veâemmo coUa n antica 
H'un articolo indeterminato, ma ii numerale b ur...j^*) 

Popa Grigorie din M&haclu, ori-căt de r h o t a c i s t, are 
totuşi : ckaSnSa, hkoahe, mznTe, oynSa lingă oypSA, a8a/\hhat ling& 
^HMHp^T etc. 

Ac6stă persistinţă a lol n între vocale a avut^ tntre al- 
tele, o consecinţă f6rte originală. 

LuBţândn-se -n- şi -r- In doă forme ale aceluiaşi cuvtnt^ 
&ră a se mal scie de cătră popor care anume din doă este 
cea mal corectă, s'a dat nascere prin confusiune unei a treia 
forme cu -nr-, întocmai precum In Moldova, (Jic6ndu-se pen- 
tru ^agnelluS;^ mid şi nîel tot-o-dată, s'a născut alături şi s'a 
propagat apoi a treia formă mnîel. 

Exemple de -^r- pentru -w- sînt f6rte dese In Texturi Mă- 
b&cene: ffiiA^ipiKk^ n;^pz, KS^pSpA, a8a/ih^pa, eS^p'atate, beh- 

(^mtk etc. 

Limba eranică a Afganilor ne oferă In acesta privinţă o 

Neaşteptată analogia. Ea trece une-orl pe cerebralul n In ce- 

i*e1)ralul r; dar atunci p6te să se desvolte In acelaşi timp şi 

Nxt nr. De exemplu^ din mangun s'a făcut mangur^ dar şi 

§ 14. Alte doă consecinţe, nu mal puţin însemnate, ale per- 
^i^tinţel lui n In luptă cu r^ sint: 

P. Posibilitatea, pentru o limbă satt un dialect, de a re- 
veni cu timpul la sunetul cel organic, pe care se părea deja 
^1 perduse. Moldovenii nu mal ^\c nicăiri JărUără^ ci /dSn- 
^nă; nicăiri Bumâr^ ci Rumân. In Măhaclu, din dată ce pă- 
durile din preglur s'att rărit, devenind astfel mal uşor şi mal 
des contactul cu satele învecinate, afi despărut cu desăvlr- 
şire cire, bire, mâră etc., re'ntorc6ndu-se graiul la oin^j bine^ 



13) AbcoII, Studj l, p. 62-8. 

14} Trompp, Die Vertpandtscha/tsverhăltnisse des Pu^tu^ tn Zeitsckr, d. deut- 
ichen morgeMnd. GfelUchaft, t 21 (1867), p. 29. 



1 



u 

niĂn4. EtsU; Muru fazi Ăsto& despre iB£ăBătcsArea st- 
ueuikl. ^11 hbuuuDtttitoy. u«rii pe tart aft criiîctto nil, 
fijiid-<4 ii '^6 iuUbks V * ^ 

2^ Pobii^ilxuiteaL din dala ce sa perdot on^rimţa priori- 
t&ţii relative Intre m şî r. de a treee me-oi r ia a, nai a- 
les daci acesU transitiiiDe mal este ajvtaiâ tatroB csrlnt 
prin aBiniilaţinne &aâ aeooKjâaţîane. Aşa la noi in cmmmmă^ 
lat. cc^OiUi. wmHT^bX. KtM:Hum. dffifN=IaL seroNtf. «iijpffN=laL 
suspirium eU:. Este fenomenul numit de d. Le Mardiant Doose 
compensaţiane Iiicracişati, ^Croas-oompoisatten^ 'V, 
dar pe care — pentm a are nn termen teanc — noi am preferi 
mal bine a'l numi metadioxis, ^trans-reTendicaţîone^, fiind in 
adev6r un fel de vi€tori& parţiaU a sunetului cdol gonit contra 
asupritorului şefi. 

§ 15. Trecerea lui n Intre vocale In r este nn rhotadsm 
specific rom&no-albanes, de care s'ar g&â, pote, nesce slabe 
urme numai d<ir& pe ici-colea tu grupul linguistic eranic, ju- 
decând după caşul afgan citat mal sus In §-ful 13. 

Un cuvtnt rom&no-albanes, remarcabil fntrun grad extrem, 
resp&ndit departe pe la vecini şi'n care — de sigur dintr'o 
epoc& de tot veche — a ocurs acest fenomen fonetic, este rafd^ 
albanesce rossd^ de unde apoi şerbul pAiţA, slovenul reoa^ ma- 
ghiarul raze, ba şi'n dialectul friul6n razze. 

Ascoli se Întreba, negreşit într'un mod forte ipotetic, daci 
nu cum-va raţă ar fi în vre-o legătură cu italianul razzci^ sp. 
raza, fr. race ^n^m^.^'') Miklosich îl pune între cuvinte străine, 
furişate de pe aluri în limbele slavice, ^^) cela-ce nu va împe- 
deca pe d. Cihac — ne remăşim mal de nainte — a crede în ruptul 
capului că noi l'am luat dela Slavi. O etimologia decisivă, saii 
cel puţin plausibilă, nu s'a propus încă. Tot ce s'ar fi putut 
afirma d'o cam dată, este natura rom&no-albanesă a vorbei: 



15) Pezzi, GloUciogia aria recentiasima, Torino, 1877, p. 10. 
IG) Le Marchant Doose, Orimm's lAitr, London, 1876, p. 38. 

17) Aicoli, 8tu^ I, p. 67 nota 3. 

18) Miklotichf DU Fr$mdw6rUrn in din ilaviâchtn Sprachen, Widn, 1867, p. 49. 



^ 17 

et na ae află decit numai pe peninsula balcanică şi'n regiunile 
immediat limitrofe. 

La noI| !n graiul dela Slănic, nu se c^ice raţă^ ci nafâ. 
Tulpina numelui acestei p&serl tn limbile ariane din Europa 
este anatir, de unde latinul anas — anatis^ vechiul german 
«mrf, aoglo-saxonul ened^ Iar cu aferesă grecul vf^fTfTa=mtyâ. 
Bafă se urcă dară dela sine-şl la prototipul aralya=anatya^ 
ca perderea iniţialului o- ca tn gr^ ; o perdere Insă, întăm* 
plată deja după trecerea Iul n in r, de vreme ce condiţiunea 
esenţială a unei asemeni treceri este posiţiunea intre doă vo- 
cale. 

Formele cu medialul -e-: pluralul român reţe^ slovenul re- 
ca şi maglarul ritze^ pot fi tot atăt de vechi, ca şi cele cu 
a: singolarol român raţă^ şerbul pAiţA, friulanul razze. Latina 
avea de asemenea tn acelaşi timp formele anala şi aneta^ 
Germanii anut şi anit, cu cari se alătură şi italianul anitra^ 
vechia aneter.^^ 

§ 16. Elementul comun Românilor şi Albanesilor — tntru căt 
na este nici latin, nîd slavic, nici grec — reprcsintă substratul 
tracic, adecă poporaţiunea aatoctonă a peninsulei balcanice, 
Împărţită din anticitatea cea mal depărtată tn triburile omo- 
gene de Daci, MesI, OdrisI, Tribali, FrigI etc. 

In puţinele resturi ale diferitelor graiuri tracice, tn numi 
proprie saă tn cele căte-va glosse, nu se pote surprinde 6re 
acea propensiune de a schimba pe n intre vocale tn r, care 
caracteris^ză tntr'un mod aţăt de idiosincrasie pe Români şi pe 
Albaned? 

Drept respuns, ne vom mărgini a indica in fugă căteva 
fic&rirl tn acăstă privinţă. 

Când preţiosul glosar al Iul Hesychius ne da ca numele 
dialectic grec al ^aurulul^ /ao«jv6;, şi ne dâ tot-o-dată ca 
nome frigian al acelula-şl metal 7Ao*jp6;, simpla tri'cert* a 
tal n tntre vocale tn r lămuresce diferinţa ambelor cuvinte. 



1») Pott In Kohn't BHtrâge. t. 4 (1805), p. 87. 



18^ 

Când Dioscoride, in glossele sale botanice^ pune ca nume 
dacic al pi antet ^quinqnefolium^ prapeduUij Iar ca nume 
celtic pompedula^ forma dacică se p6te explica numai printr'au 
tip intermediar ponopedula^ trecut în poropeâ/uda. 

Acelaşi oraş in Mesia este numit Laedenata in ^ Notitia 
Dignitatum^ şi Laederata pe Tabla Peutingeriană ; o alt& lo- 
calitate tot de acolo se chlam& Dinogetia în Ptolemeâ şi Di- 
rigothia în * Notitia Dignitatum^ 



I. 




— leoo 



h • 



■■fc 



■» • 



i^ 



LEGENDA DUMINICEI ' 



Introducerea 



§ 1. Manuscriptul lui popa Grigorie se începe, pe pag. 1-19, 
Pnn ^Legenda Duminicel^. 

O asemenea prioritate, în adevăr, o merita pe deplin acostă 
<^ poporană, dacă nu de alt ce-va, cel puţin prin acela că 
*^dmtre cele religi6se — ea a ajuns, nu se scie cum, a fi cea 
DMtl respăndită Ia toţî creştinii de orl-ce rit, în Europa, în 
^'a şi chiar în Africa, sub fel de fel de redacţiuni, unele mal 
'ungi, altele mal scurte, fie-care adaptată la împreglurările 
locale ale momentului. 

A scrie o istoria completă a * Legendei Duminicel^^, s'ar 

cere un volum, deşi ţesfitura'I e f6rte simplă. Printr'o scrisiJre 

autografă, Crist ameninţă cu pedepsele cele mal energice pe 

toţi creştinii, cari nu vor păzi duminica. In unele redacţiuni, 

1 8cris6rea sosesce din cer d'a-dreptul ; în altele, între cari şi 

tn cea romănăscă a lui popa Grigorie, ea este băgată într'o 

pâră că4ată din cer... 



• I 



22 



§ 2. Un text grecesc al acestui norocos aprocrif a fost cu- 
noscut lui Fabricius după un manuscript de 8 pagine in-S al 
Bibliotecel Bodleyaiie, din care el a reprodus tnsă noma! 
următorul început : 



'Emaxokri tou )wp{ou T^^fjiwv 'lr^ao\^ 
XpioToO. 

Aîîtt; 1^ *ErtTcoXr, 27:ej€v iţ o'^- 
pavou 8'.^ 'lepouaaXY];/. ;jlt^vi ^eirceţi.- 
^p{(«> i^iJL^pa TeTpiBi. 

ACÎoc 6 r£«îi)v [jiaxpb^ sv Byj^- 
XeeţJL t?j riXsi, xal 5 X{â'o^ ;^.a7ipb; 
^Jv, To 8^ 3«po; i5^ fopepdv oWel; 
Yfltp sî; X^^P*^ *^^^ xiţXiffe, e! jjLfi 
i TrarpiipxiQ; IwowCxioţ ffuva^iv 7coir<- 
aiiAevo; [ji.£Ta apxisp^(i)v xai lepăcov 
T^IJL^paq Tpeîţ xal vuxTa;. Kai t6t£ 
iţy.0Ja5r^ ^iovrj âx tou oupavou Xi- 
Youffa. Aipe, Trarpiip^/), tbv X(3ov 
£i; Ta; /etpac wu. Kal Xa^cbv aurbv 
& Tîorptfltpxt;; ei; To; X^^P*<î? eî>5ia); 
i^vo(x3>î ^ Xt&oţ, xal eupwv tât auri 
YSYpapi'l^^va. "Bere uiol to5 âvâpct)- 
xou, 5t'. i'jToCtjaa tbv oupavbv xai -rijv 
Y^v, TYjv 5'fltXajffav xal irivra Ti âv 
awTOtc. 'EaT6iXip.r|V xpo^tS^a; xal a- 
7:oaT6Xou; et; Tb IXiyx^^^ '^^? i[xap- 
T{a; ufjLwv âiTî TTji; y^S?' ouîafxa); iţ- 
xouffOTs OTi o'jik âjjLSTavoi^ffaTe, ouSi 
Tou svJOYYsXfou [Jicu Ta X^Yi^t i^xoy- 
caTe ToO X^YovTo;* oî^pavb; xal iţ y^ 
zapsXsuffovTai, ol Bs X^yci [xou ou 
jA^ -îwapeXĂwatv. "EoreiXa wpwTa ty;v 
iTCiOToXtjVî xal oî> [AETavoi^caTe, ouS^ 
«T^iOTC'jaaTS* xal TciXiv BeuT^pav iw- 
otoXyjv TcdXXci) zpb^ i[/.a; tou; ăv- 
Spamou;, xal âikv ou jxsTavoTJay^TS, 
7:011^70) Iy*** X*^I^^*? icX6(aT0u;, xal 



Epistola Domnului uostru Isus 
Uristos. 

Acostă epistolă a c&4ut din 
cer în Ierusalim, în luna lai sep- 
tembre. într'o miercuri. 

Prologul şi poTdstirea minunii 
intămplate în templul Sf. Vit- 
leem. 

O p^tră lungă a câ^ut în o- 
rasul Yitleem ; era lungă şi di 
o gr6znică greutate. Nimeni n^a 
atins'o cu mâna, ci însuşi patri- , 
arcul loannicitt, f&cSnd sobor de 
archierei şi de preoţi în trei ^e 
şi trei nopţi, Iată că s*a ao^it , 
un glas din cer 4^cend: *Iea, 
patriarşe, p6tra cu manele tale!» 
Şi luând'o patriarcul în mimif 
îndată s'a deschis p6tra şi s'aft 
găsit scrise acestea: — Vedeţi, ; 
fiii omului, că am făcut cerul 
şi pămîntul, marea şi t6te cele 
dintr'însele. Trimis'am prorod 
şi apostoli pentru a mustra p&- *^ 
catele y6stre pe pămînt; dar 
YOl nid decum n'aţi ascultat ţi 
nu v'aţi pocăit, nici cuvintde 
evangeliulul meii n'aţi ascnltatt 
când 4i^ ' <^i*nl şi pămîntul ae 
vor trece. Iar cuvintele mele nu 
se vor trece. Am trimis prima 
epistolă, şi nu v^aţl pocăit, nid 
aţi crezut. V^ mal trimit lară^ 
6menilor, a doua epistolă; şi dar 
că nu vâ veţi pocăi, vS volu fa- 
ce eii leme nenumărate, şi ca- 



23 



5-jpavoO, y.aV xxpiBa^ y.al ^po'jyo'j^^ 



tastrdfe, şi foc clocotind din cer, 
şi lăcuste, şi rîurl desfundate 
etc. 



§ 3. Se vede că la Grecî acest apocrif, a cftruî origine — 
precum ne vom încredinţa mal jos — se perde în intunerecu) 
veculul de mijloc, se uita din timp in timp şi apoi Iarăşi se 
aducea din când în când la lumină; căci pe la 1578 el a- 
pare d'o dată la Constantinopole ca ce-va cu totul noti, In 
nesce condiţiuni cam ciudate. 

Ştefan Gerlach, teolog şi elenist, care însoţise între anii 
1573 — 1578 ambasada austriacă la Stambul, lăsând descrise 
într^un preţios memorial t6te evenimentele petrecute sub ochii 
sel tn capitala imperiului otoman, ne dâ, cu ocasiunea consa- 
crări! unul mitropolit de cătră patriarcul constantinopolitan, 
armăt6rea relaţiune: 

'La acesta ceremonia, la 2 iuuiii 1578; era faţă şi un călugăr 
*care, cu puţine (ţile înainte, adusese vestea, cumcă nu departe do 
^Ierusalim a câ4ut din cer o mare petră (ein grosser Stein vom 
*Himmel gefallen), unde era scris, că la 15 ale acestei lune va fi 
^peirea lumii. El îşi fabricase şî o scris6re dela patriarcul din A- 
Mexandria, atestând adev^inil miracolului şi sfîrşitul lumii scris pe 
*acea petră. Deci fie-care creştin trebuia să fie gata pentru judecata 
*cea de pe urmă. Se mal tăgădula acolo iertarea tuturor păcatelor 
*0]1-cul va cumpăra cu preţ de un galben o copia de pe acea scri- 
*86re. De aci, în ^il^le de duminică şi de serbătorl, acel călugăr 
*8e aşe4a de'naîntea biaericel, vindea 6menilor mîraculosa istoria şi 
*8trîngea bani.» 

(rerlack povestesce apoi, că patriarcul a cerut semă dela 
acel călugăr, a constatat că el n'are nici o scrisdre dela vre- 
ou patriarcat, Ta desminţit de'naintea poporului. Ta silit să 
întdrcă banii cel luaţi, Iar exemplarele pretinsei epistole din 
cer aa fost arse.*) 



1) Fabrichis, Cod^j- apocnjphntf Xovi Testamenti, t. 3. Uamburg, 1748. p. 
511-12. 

2) Gerlach, Toge-Buch, Frankl'urt a. M., 1674, p. 504—6. 



24 

§ 4. Din cercetările luî Fabricius resultă, c4 prima menţi- 
une positivă a Legendei Duminicel este din secolul VI, de pe 
la anul 584^ când a stigmatisat'o intr'o epistolă Licinian, epi- 
scopul Cartaginiî în Africa, ^^când: * epistola, care se tncepe 
^prin îndemnul de a serba 4îua Duminicel şi se pretinde c& 
*s'ar fi pogorît din cer peste altarul lui Crist în templul sân- 
^ tulul apostol Petru, să sciţi c& este o născocire a dracu- 
*lul.,») 

^Biserica sântului apostol Petru ^ indică Roma in loc de 
Ierusalim. 

In secolul VIII circula o altă redacţiune, în care s'att pus 
deja ambele centrurl religi6se tot-o-dată : Ierusalimul şi Roma. 
Un episcop frances, Adalbert, acusat de eresiă, propaga pe la 
anul 740 o Legendă a Duminicel^ unde se (jiicea că: ^o seri- 
^s6re a lui Isus Hristos a că^ut în Ierusalim, a găsit'o acolo 
^arcangelul Mihail, a citit'o şi a copiat'o preotul Leora, tri- 
^miţând'o apoi Intr'un alt oraş la preutul Talasifl etc.^^, pînă 
ce, la urma urmelor, ^un Înger al Domnului a adus'o la Roma^ 
*depunând'o pe mormîntul Sântului Petru, j^*) 

Fabricius publică apoi in-extenso o Legendă a Duminicel 
numai cu Ierusalim, care circula latinesce în Francia pe la 
788 şi'n care, deşi lipsesce epizodul * petrei,, ca şi'n cele- 
Talte doă de mal sus, fondul însă nu diferă mâl întru nemic 
de al diferitelor redacţiuni posteri6re. *) 

El mal menţion^ză în trucat o veche redacţiune anglo-sa- 
x6nă a acestei Legende, conservată în manuscript in Biblio- 
teca Bodleyană; şi se întrebă, dacă nu cum-va de acelaşi na- 
tură ar fi o broşură nemt^scă in-8, apărută la 1613 în Gos- 
lar sub titlul latino-greco-german : Epistolae (TuiJKpuyeîi; oder 
Klag- und Warnungsbriefe Jesu Christi des Heylandes der 
Welt an seine allgemeine Christenheit etc.^) 



3) Fabricius, op. cit., t. 1, Hamburg, 1719, p. 308 — 9. 

4) Ibid. p. 309 nota.— cfr. CoUin de Plancy, Dictionnaire infernal, Paris, 1863, 
p. 6-a. 

5) Fabricius, op. cit, p. 809-318. 

6) Jh, t 8, p. 611, 612. 



25 

§ 5. Intre manuscriptele Bibliotecel Imperiale din Viena 
se afl& patru exemplare latine medievale ale Legendei Dumi- 
nicel : 

l^'. ^Epistola Domini noştri Jhesu Christi, descendens de 
celo^, tn care se (jiice între altele: *Rogo vos omnes divites 
et pauperes ut per omnes dies sanctos dominicos etc^.^) 

2^ ^Incipit epistola in nomine Trinitatis Saluatoris Domini 
noştri Jhesu Christi, que de celo in Jherusalem cecidit^.^) 

3^ ^indpit epistola de die dominico, quia nescitis...^*) 

4^ ^Epistola de Christo et de die dominica, quia nescitis 
nec timetis...^^^) 

§ 6. Respândirea cea mare a L^endel Duminicel se tncepe 
tn secolul XIV. Secta Flagellanţilor, n&scută mal de'nainte, a 
luat atunci un avînt deosebit în urma ciumei din 1348, re- 
vera&ndu-se in tote ţerile pentru a predica creştinilor l&sarea 
picatelor şi sfirşitul lumii, Iar ca mijloc de expiaţiune a tre- 
cotolnl — biciuirea în public peste pele golă pîn& la sânge, 
de onde însuşi numele sectarilor. Cartea cea sacră a acestor 
nebuni era — Legenda Duminicel. 

Cronicarul medieval Albert Argentinensis, vorbind sub anul 
1349 despre sosirea Flagellanţilor în Bavaria, ne spune că 
d dtlatt poporului o scrisdre, pe care un înger o adusese 
tn templul sftntulul Petru în Ierusalim şi 'n care se ^icea : 
^Oiristum offensum contra mundi pravitates. plurima expri- 
^niens crimina, violationem diei Dominicae^ et quod non jeju- 
^netnr feria sexta, blasphemias^ usuras^ adulteria ; Christumque 
^rogatnm per Beatam Yirginem et Angelos pro misericordia, 
^respondisse etc,.**) 

^Templul sântului Petru în Ierusalim^, Iarăşi un amestec al 



7) Tabuhe codieum mânu scriptorum^ t 1, Vindobonae, 1864, p. 86 No. 510. 

8) Brii p. 227 No. 1355. 

^ Ib, p. 297 No. 1878. 

^1) Untisiiis, Oennaniae historici illtutres, Francofurti, 1670, t 1, f. 149. 



26 



Ierusalimului cu Roma, analog cu acela din Legen 
nicel a lui Adalbert. 

§ 7. Fritsche Closener, cronicarul Strasburgulul 
1384, ne-a conservat un text nemţesc flagellantic 
apocrif, care se începe !n următorul mod ; 

Voî. fiî omeuescî, 



Ir meuschenkinder, ir liant 
gesehet unu gehoret, waz icb 
vcrbotten babe, unn babent daz 
ntit behuetet, darurabe daz ir 
ungerecht unn ungeloubig sint, 
unn babent daz nîU gebuszet 
und gebeszert, unn ouch von u- 
weru sunden nttt enwoltent Ion, 
die ir begangeu hant, unn hant 
wol gehoret in deuie ewangelio: 
himel unn eixle mus vergan, o 
mine wort iemer vergant. Ich 
ban Uch gesant von koiiie, von 
wine unn olei genug, wol noch 
rehter mosze; unn daz hab icb 
uch alles genomon von uwern 
ougen, umb? uwere hosheitunn 
um uwere snnde unn umbe u- 
were hocbfart, wand ir niit be- 
huetet babent mineu heihgcn 
sunnendag unn minen heiligen 
fritag, mit vasten unn mit firen. 
Darumbe gebîit ich den Saria- 
cenen unn aadern heideschen 
Ittten etc") 



uutjit cele ce v'ara 
face, şi aţi nesocotit 
sînteţî nedrepţi şi ne 
şi nu v'aţî pocăit, n; 
droptat. şi nici pent 
vostre n'aţî primit i 
vi se cuvenîa; şi aţi 
în Evangelift : ceml 
tul se vor trece, l 
meii nu se va trece 
dat grâtt şi vin şi 
cu îndestulare, şi 
luat îarăşt pe tote 
Yostiă, pentru rcutal 
păcatele vostre şi n 
stră, căci n'aţi păzit 
duminică şi sânta i 
postind şi odihnindi 
cela am trimis eu 
şi alte nemuri păgâ 



Epizodul *petreî, lipsesce şi de astă-datâ; resti 
incidă. de minune cu Legenda Duminicel cea grec? 
bricius, cu a Iul popa Grigorie şi cu altele, pe ca 
cerceta mal la vale. 

§ 8. Coincidinţa este şi mal remarcabilă cu o \ 
ţiune flagellantică, reprodusă întregă de cătră Sti 
un manuscript latin din secolul XIV, şi pe care i 
dem a fi sorgintea tuturor redacţiunilor *cu petră ^. 



12) Closener, ap. Uahii, (ivsrJiiehtf ihv WnU/etusn- nmi rertra/idter 
gart, 1847, p. 540—44. 



27 

Ea se tncepe aşa: 

*Hacc est Epistola Domini noştri Jhesu Christi descendens super 
«Altare Sancti Petri in Jherusalem, scripta in tabulis maruio- 

^Tablele de marmură cu epistola că^utft din cer^^, am&itint 
pe care nu'l găsim DicăirI tn redacţiuoile anteriore^ a dat a- 
pol nascere, prîntr'o transiţiune at&t de naturală ca marmu- 
ri—2)ărăj redacţiunilor posteri6re cu ^scrisorea căzută din cer 
Intr'o p6tră,... 

§ 9. Punerea Itngă ^duminică^ a * vinerii;^, care ne in- 
timpină în ambele texturi flagellantice, dar nu se vede a fi 
figurat in redacţiunile dela 584, 740 şi 788, nu e fără in- 
teres; căci vinerea, ca ^iua patimel lui Crist, ca c^iua cea 
predestinată a suferinţei, era tocmai ^me^ cea mal sacră a 
Flagellanţilor, astfel că intercalarea eî în redacţiunea româ- 
n^scă şi n cele-l'alte anal6ge, une-orl totuşi mal adăugân- 
do-se şi miercurla, par a indica o proveninţă anume flagel - 
lantică. 

§ 10. Nu cunoscem Legenda Duminicel în redacţiunile ger- 
mane iiiodeme, născute din cea veche, precum nici pe cele 
englese, cari cată să se fi desfăşurat din cea anglo-saxonă. 
h Francia însă ea este f6rte poporană pîuă: astăzi, repi-odu- 
cându-se mereft într'o cărtecică de 46 pagine in -2 4, întitu- 
lată: Praiiqtte de devotion ă Notre-Dame de Bon-Secours, a- 
^^ des prihres de chaque jour de la semaine^ pour le soula- 
O^inent des ânies du Piirgatoire^ une protestation d'amour ă la 
^»»fe Vierge, et antren prieres, 

lat'o întregă: 

*Le8 dimancheS; vous ne ferez aucun travail. sous peiue d^etre 
*niaudit de moi. Vous irez k Feglise prier que Dieu vous pardonne 



13) Stumpf, Uktoria FlagellatUium, în Forstcmann— Zacher — Opel, Ifeue Mit- 
^unffen am dem Oebiete hUt.-antiquarischer Forschungen. Halle, t 2 (1885), 
. P. 9-15. 



'tos pechfts. Jb Tons ai doniiĂ six jours pour travailler et Io sep- 
*tieino pour vomb reposer. Aprt's avoir entendu le senice de DicB, 
•donnez do ros biens aux pauvres, vos champs seront remplia do» 
'lieDedtctiOBS du SeigHBur ; bien au contraire, Bi Vous ne croyez pu 
'h ma presente lettre, lea maledictions tomberoiit Eur voui et sur 
'tos enfants, et tos faestiaux seront maudita de moi. Je voos fln- 
*verrai , pour marquc de ma colere, un trembieinent de terro, 
«pour toucher ces lihertiua ijui mt^uent une rie der6gI6e. Vous 
* jeunerez cinq vendredis, eii rbonueur de ce que j'aî souffert snr 
"lîi croix. Pour vous, vous donuere?, copie de cette lettre i"! ceux ou k 
'celles qui n'aurout d'autre ioteret que celui de ma gloire. Ceux 
*quî jureront et se moqueront de ma presente lettre, ecrite de ma 
•main, et proaoiic6o de ma propre bouche; ceux qui la tiecdront 
'cachee sans la publier, serout maudits et conloudus au terrible jour 
'du jugemeLt. Cenx qui diront qu'elle a et& fecrite de ma propre 
«main et proiioncee de nia propre Iwuche, s'îls avaieut commis au- 
•tant de pâcliâs qu'U ya d'atomcs eu Taîr, ils leur seront pardonul 
'6tant maniB de m'avoir offeuse, avec une ferme r^solution de se 
«corriger dea mfechautes inclinations, pai-ticuli6remeut satisfaire i," 
*soa prochaiu, si ou lui a fait tort ou injustice. Cens qui Ia gar- 
*deront soîgneusement arec d6votlou dans leurs maisons, jam&ii 
•resprit malin, ni feu, iii t'oudre, ni tempete ne pourraut leur faire 
•aucun tort, et seront prCserves de tout malheur. Toute femme en 
•travail d'enfant aera delivree en la mettant sur elle.,'*) 

In introducere, redacţiunea francesĂ na spune, ci 'sciiso- 
rea din cer, s'a gftsit In Ierusalim pe momiîntul M&ntuitoruli;! 
tn timpul liturgiel, de'mpreuna cu alte cftte-va rug&cluni, înve- 
lite într'o cârpa, prin care se înlocuesce aci, inti''un mod forte 
prozaic, epizodul * petrei ,. 

Cele *ciuq vendredis, şi *ce que j'ai souficrt sur la croL\„ 
— B& fie (ire flageli autism ? 

§ II. Redacţiunea francesă este o învederată prescurtare,! 
cela-ce presupune existinţa anteriiîră in Francia a unei i 
ţiuiil lungi, care va fi eşit din us. 

Kii seini, pină la ce punct se inrudesce ea cu un alt ap< 
crif, intercalat în acelaşi carte poporanii Pratique de (Uvotia 
dar pe care Nisard abia o menţion^ză sub titlul de: 






I 



U) Niiard, Uuiaiit rin lirret populaifu, Pariu, 1854, t. 2, p. 61-3. 



lie d'une b^n6diction envoy^e du ciel, par la prifere 
*da ven^rable abbe Colomaii, au roi Tibi^ry son pâre, contre 
*U)us ses ennemis, en queJque lieu qu'ils fussent, «t approu- 
*v6e par Ie pape Charles-Leoii, qui l'envoya ii son frtre,.'') 
Din papa Leone UI, favoritul stereotip al cărţilor popora- 
iie occidentale, carul i se atribuiad pînă şi fermece, şi din 
coutîmpurannl sed împăratul Carol cel Mare, s'a croit aci un 
singur 'papa Carol-Leone,, raal inveiitându-se apoi un rege 
'Tibery, cu filul sed tot at&t de imaginar *abb^ Colomau,. Un 
asemenea talmeş-balmeş e cam rar chiar într'o carte poporană ! 

§ 12. Redac^iunea ungur^scS, a Legendei Duminicel se pu- 
blică într'o broşurică de 8 pagine in-16, fără loc şi (Ui-fi an, 
purtând lungul titlu de: A ket mennyei S3. sitrak i niădsâgd, 
iwlijet n mi Urunk Jesm Krisztm keserves kinszenvedesinek 
es iit mUyseges sebenek emlekezetere, es a piirgatoriumban szen- 
vedS lelktk kiszaboÂulămkert leJiet mondani. 

Intre rugăciuni, cuprinse in acostă broşură, figui'^ză şi *Vi- 
sul Malceî Domnului, ; A holdoifsngos uziiz Anynnak lilma. 

lată acea redacţJune Sn traducere : 

[Acostă scrisdre s'a găsit \u Betbumii lîngă icoaa Arcangelulul Mi- 
l3; e trimişii de însumi Domnul nostru Hristos şi o scrisă cu li- 
tre de aur, pe cart nici im om nu le potc da jos, nici nu le pa- 
te atinge; dar cel ce rrea s& Ie coiiieze, aceluia i se deschid 

*dela sine ţi presintă umîltdreU' cuvinte : KH, Isus Hristos, ponin- 

'cesc şi apun voă etc.» 

§ 13. Redacţiunea ungur^scă este interesantă prin amalga- 
marea cea dibace a doă cărţi poporane independlnţl : ea se 
Începe prin Legeuda Duminiceî, dar se sfii-şesce pe nesimţite 
prin cele *12 Vineri,, un alt apocrif f'6rte rcspăndit nu nu- 
mi^ în Oecidinte, ci de asemenea la Greci'*) şi la Slavi,") 
atribuindu-se in genere unul papa Clemente. 



^^re 



IB) Niaard, op. cit., t. 2, p, 50. 

16) Pitrk. Juris tccUeiaslki Grnieorum hinlariu, t. I, Kom&e, 18&1, p. 301. 

17) Tichonravov, IIiuiKTBBEif orpeiemioi pyciKim .iHTepaT.vnii, Moicva, I8G.1, 
L 2. p. .l2'l-3^, uadt sînt reproduse patru r«ilac(iiiii1 slaviiio ale acpstul apocrif, 
începind dio sMoliJ XV. — Cfr. o rwlacţiune ruteni In Hragomanov, Kajopyc- 
ixii HaposHua UpcjtaHia, Kiev, 1876, p. U4-S. 



Nesciind despre ce fel de Clemente e vorba, fiind-dl la 
ina aft fost patru-spi-e-deci papi cu acest nume, redacţiuni 
ungurc-aca declara pe ghicite într'o introducere, că, t6te 
gftciunile din A het menmjei sn. sărak, adecft din *Cele şe|| 
sfinte încuietori cerescl,, afl fost comunicate papeî Clem« 
XII de citrft un sânt liagiQ în i5ra morţii : *a melyekel ■ 
"isteuf^lO zarâudok, halâlâuak utolso 6rajăii, XII. Kelenţ 
■papa o szents^gânek megiiyilatkoztatott etc. 

Papa Clemente XII a domnit între anii 1730-40. 

Acesta se chlamti cronologia căj'ţilor poporane! 

§ 14. Pînâ aci, afară de cele doă i'edacţiuni gi'ece, 
din Fabricius şi acea din (Jîerlacli, noi n'am g&sit nici 
care s& se potrivescă cu redacţiutica romăn^scă a lol 
Grigorie în privinţa epizodului 'petrei clL^ate din cer,. 

Nn cum-va s'o fi avftnd Slavii? 

Redacţiuuea paleo-slavicft di» secolul XVI, care apai 
Academiei Teologice din Moscva, întitulată: 'Epistola '. 
nulul nostru Isus Hristoa despre sânta pre-gloriosa pi6sa 1 
minicâ,, uu cade diu cer în Ierusalim, ci drept în Roma j 
altarul apostolilor Petru şi Paul, şi Iarăşi fâră *p^tră. 

Prin fond, ea diferă pră-puţin de redacţiuniie occîdents 
încep&ndu-se cu: 



nOCVOyiUAIiTE CUIIOBE HGAO- 
B-kilbtTH lAKOffîh KM fl,.\X^ B'kpoy 

irkpos.vTii. li iioro^EiiTH rp-kxu 

liAUI>t. II ECA lipErp'kutEHiA R.IUJA 
CKATUApAAII IIEA'kAH. AI|IE MII IIE 
B'kpOyETE MII a'CT.UIETECA ^AUX» 
A'kA% GdUlIIXK. II IIECMk iior.tiih- 
CKUXX IftţUKX lipECTOVnilAX IM 
BU. II npOAbAUlA KpCRh R.VIUIO 
H.t ;CM,MI. TAKO MII B'kpKI IIE 
ACTE H EVArrEAÎA MOEPO HE IIOCAK- 
UIAETE rAAI'O.MOipA. IIEEO II ^EMA* 

.\MiMoiiAoyTh etc. '") 



Ascultaţi, fi! oraenesci, 
v'ara dat legea ca să o" 
deţi şi păcatele v6stre şi t 
retăcirile vdstrc să peră | 
sânta Duminică: dacă iiu| 
credeţi şi nu ve lăsaţi de | 
tele vostre cele rele, efi t 
pe voi limbe păgâne ca sk vâ 
sângele vosti'u pe p&mînt, I 
nu aveţi credinţă în mine ş' 
ascultaţi evangeliul raeft < 
(Jice: cerul şi pamtntull 
vor trece etc. 



IS) TichonrftTov, up. i 



31 



O redacţiune paleo-slavică fdrte veche a Legendei Dumini- 
cel; p6te cea mal veche, căci menţion^ză invasiunea Pecene- 
gilor: *A1|JE EU BO;&EpAHHAH norVHÎM FldENErOBE, TO MIA% 
KUAO WCTABHTH BCE MM^NIE H ÎTM EUAO B& IţKpKOBK^, Iar Se SCie 

c& Pecenegii dispar din istoria deja în secolul XII, s'a p&strat 
— din nenorocire numai într'un fragment inform — între ma- 
nuscriptele Bibliotecel Sinodale din Moscva.^*) Din cât a re- 
mas, nu se pdte culege, dacă ea este din cele i e r u s a 1 i- 
m i t a n e ori din cele romane, şi'n ce mod anume se va 
fi p(^orît pe pămînt. 

OrI-cum ar fi, e sigur că există redacţiuni paleo-slavice şi 
cu epizodul *iîetrel^, bună-6ră acea din secolul XVII în bi- 
blioteca Societăţii Istorico-archeologice din Moscva, întitulată: 
^Epistola dela neve^utul Dumne^eâ şi măntuitor al nostru I- 
sus Hristos^, din care se cit^ză următorul pasagiu: 



Eo^ÎMAA'A IIOBEA'klIÎEAIl'A paŞ- 
fU.\HCIA KaAAEHk HA NETUpE lACTH 

H WEp'kToxoA/^% CEH Eopoaa:^ riH- 

CAHHyfi CBHTOK'Â . . .*°) 



Din porunca lui Dumne- 
zeii s'a spart p 6 1 r a în pa- 
tru bucăţi, şi am găsit acest 
sul, scris de Dumne^eti... 



Popa Grigorie din Măhaclu, în ori-ce cas, avea de'nainte'I 
un text ore-care paleo-slavic, căci din totalitatea lucrărilor 
'sale se vede, că el nu sciea grecesce. 

§ 12. Din dialectele slavice moderne, se ailă o redacţiune 
bohcmă f6rte veche, pe care, sub titlul ListsNebe *hcris6re 
din cer,, a reprodus'o Hanka între monumente din secolil 
XIII-XIV. Partea introductivă îl lipsesce de tot, încep6ndu- 
secu: 



Neyyerzyucy nechczete wye- 
Ryly ze yaz sein pokoyny a cza- 
l^yu aby sye obratyly kupoka- 
nyu wszesty den boh uczynyl 



Necredincioşilor, nu voiţi a 
crede in mila mea şi că eft a- 
ştept pocăinţa v68tră! In a şe- 
sea (|i Dumnezeii a ispr&vit tot 



19) Gorski et Ncvostruev, OiiHcaHie (MasHOCKiixi, pjKoiiHcei, t. 2, part. 3, 
AIoscY», 1862, p. 105, No. 211. 

20) 6H5.ii(»TeKa OCmeoTBa HcTopiH h ,(peBnocT<?il, Moscva. 1845, p. 101, MS. 
No. 217 in-8. 



wsze swe dyelo a sedmj odpo- 
czynul odewBzeho dycla a ta- 
]ie-i wy czynte nebudet«ly cztj-ty 
nedyelo od dewate hodyny w 
ssobotu az dopjTwe hodyny v 
poiidyely budu wy klety etc") 



lucrul sett, şi'n a şeptea < 
odihnit de ori-ce lucru; 
â& lacQţl tot aşa, Iar de j 
veţi serba duminica dela 6n| 
din sănibăb'i pină la âra I I 
luni, eQ vfî volu afurisi etcl 



Acesta redacţiune este interesantă din mai multe punci 
de vedere. 

M&rginîndu-se in serbarea duminicei, ea nici nu menţicH 
mftcar vinerla cea de predilecţiune a Flagellanţilor, şi cn% 
t&t m^ puţin miercuria cea ortodoxă. 

Fără a specitica modalitatea pogoiiril sale din cer, ea 
spune că Dumneijefl a trimis'o apostolului Petru *în or^ 
Galata, : *v myesto Galata,. Iată dara. pe lingă Ierusalim 
şi Roma, un al treilea punct de revelaţiune : o mahala a Coo- 
stantiuopolil., dacă nu cum-va prin 'Galataj se va fi înţele- 
gând provincia Galatia din Asia-mică, iar în glumft ar pnti 
să fie şi al nostru Galaţi. 

§ 13. Mult mal nouă, dar importantă, este redacţionea ni- 
tenă, care !n Rusia meridională se purtă la stn, ca uu fet de 
talisman, impreuuă cu *Visul Malcel Donmulul,. 

lat'o intregă tn traducere, după textul publicat de d. Dnk j 
gomanov : 

*Ac6stă scrîs6ro a tbst găsită în ţera BritanieT (b semn BpuTBn- 
chson) pe muntele Măslinilor de'naintea iconel silntulul arcangel Mi- 
hail; şi cine volâ s'o citeacă satt a'o prescrie, ea singură i se des- 
chidea; şi era scnsă cu litere de aur aşa: Eft, l»us Hriskis, fild 
Iul D-iJefl, ve poruncesc vouă, ca aă serbaţi ^ua. duminicei şi cele- 
l'alte serbătorl. şi să nu munciţi nici un lucru, aici să săpaţi rădfi- 
cinele în pometurile vâstre, şi să nu ve căutaţi de câştig, ci să me^ 
geţi la biserică, bătrinl şi tineri; căci eQ v'am dat ş^se ijile pen- 
tru lucru, Iar pe a şeptoa am siintit'o pentru lapte bune şi pentru 
ca să v6 odihniţi după munca vostră ; apoi să daţi de pomană, si 
nu despreţuiţi pe cel aăraci, să nu v5 scărbiţi de cel orfani, să nu 



31) Ilanka, Starobijhi fl-hUhui 
p. 269-62. 



paiii^Uka XII a XIV ireku, t. 3, Tralia, 1816, 



33 



Dltaţl pe cel li.'itrînl, să iin pilnlsiţl (u cci-iţitoriî cel orbi, aft soco- 
ti(I i>« tAtÂl, pe muma ţi pe mal marii vOţtri ; şi daca du veţi face 
cam \& poruncesc eO, atunci vO volu pedepsi cu Wmete, cu ciuma 
^ CQ rcsbolu greii, şi volu scuLi impărat pe împftiat, craiu pe cralu, 
boier pe boier, oraş pe oraş, tatl pe fiiO, mumă pe filcâ, frate po 
frate, vecia pe vecin, imul pe altul, şi va â intre vot multă vărsare 
de aungc; şi aşa v£ voia smeri pe toţi, şi măndria vostră o volu 
tâmîd pentru păcatele vâstre. Şi dacă tot nu vi? vc(I pocăi, atunci 
t6 toIo pedepsi cu pedâpsă de foc : cu tunet grozav, cu fulger şi 
griodină; şi pomii voştri nu vor da rndă; şi volu răpezi asupră-vâ 
uescţ pftserl rele, cart sborAnd vii vor manca de vil, de unde se va 
iatjode o cumplită pestilentă; şi vC veţi isprăvi traiul cu o morte 
sUaici, pentru ca să cunusceti mania mea şi dreptatea. încă v6 mal 
poTunceac de a nu mărturisi strimb asupra cul-va, Iar simbătă de 
ca TTcme să v€ lăsaţi de muncă, şi acesta anume în onorea mal- 
tei raele. căci dacă maica mea nu s'ar ii rugat pentru voi, de de-mult 
Vaiţ fi perdut pentru păcatele vostre. In sfîrşit, \C: mal poruncesc, 
a Bl cndeţi acestei scrisori şi curintelor mele; şi'n care casă se 
n ada ac^tă scrisâre, să se dea şi altora s'o citescă saQ s'o pre- 
scrie Chnol care va face aşa, de ar ave el păcate căt oăsip în marc, 
lili frunză pe copaclu, t6te i se vor ierta şi va merge în împără- 
iţitcemlul în vcd, nmia. 

» llristos, născut din pr6-curata fccI6ră Măria, amin,."} 

lAc&til redacţiune nu este decât un al doilea variant al a- 
aşî tip, din care s'a desvoltat redacţiiiiiea ungurc-scă. 
iPrintr'o etimologia poitoraiiă curiosă, oraşul Bethania în 
fistina, conservat intact de cătră Unguri, s'a prefăcut aci 
'Breiania. 

1 14, Acelaşi tip fără *p(^tră,, tot cu Muntele Măslinilor, 

[chiar ca *Bretania>=;*Bethania, : *list ten jest znale- 

!■)■ w ziemi BriftuHshic-jy^ se regftscsce la Poloni, Intr'un 

int tocmai din secolul XVI, reprodus tn cronicuţa lui loa- 

I Jerlicz.") 

rabele redacţiunl, pe lîngi apr6pe identitatea lor textuală, 
bal Int&iaesc încă tntr'o trasuri semnificativă. 



' SS) DragomsnoT, Majiap;ti.'icU HapiijiatiH nptjnnifl, p. 1G8— 9. 
23) Jerlicz, Lalopigiet albo kronktka, Waraz&wa, 1853, l. 2, p. 41 — M. — ] 
ijca lol Jeilkz, c&. UnsdeQ, Arckiva iatoricH, t. 2 (186S), p. 11-17. 



Redactiuiiea riitenfi sp cojiiazi tot-d'a-una la iin loc ca *W^ 
sul Afalcel Dommitnlj. onpiiica amhclnr limd explicaţii îii nr- | 
rafttnral mod : 



Tiî cnaTîi cjoim iiir^uni iia 
reli f.mv BÎA i^aiioro Toctoar 
iiaiiiiiio iHcyca Xpiicra Ji.uoiiu 
narpimpri (!|iyauiiMcr.KOMy, A 
.im nocaaTiiBiNii normau îloio 
ilpaTOHi cDOiiy Kaiiojeiiii, mo fiyn 
na iiiilui i tuh nowir floro no- 
pora aadpaTii...") 



însumi Uomiml iiostni Isnt J 
Jlristoa îl tiiinis acpstc sfinttp 
cuvinte pe astii lumo patriu4 
culiil Looiie (lela Ieru.satitu, I 
acesta, sfinţiodu-lo, le-a trin 
apoi tVatelul sefl Regelui, 
era atunci în 'lesliolu şi, oo 
jutnrul lor, a biruit pe vr&jmaţ 



Întocmai aţa redacţiunsa poluna. care ţi ea tigun^zil îr. Jo 
licz lînga "Visul Malcel Domnului,, spune cil: 



Te s/owa Bo^e swirte ua ten 
n-mht zes^anc od sauiego Pana 
Ho^a IjWOwî Papieîowi, a Lew 
Papier pos/a' bratu swemu Krfi- 
lowi naprzeciwkn nieprzyjacio- 
lom nnego... 



Aceste cuvinte dumne^ 
le-a trimis însuşi Dumne^ri 
pel Leone. iar papa Lconf 
trimis fratelui setl Itegelifl 
tra inamicilor... 



Tută deosebirea este, că !n redacţiunea rutenJl falmosni 
],eone III, din consideraţiunl de ortodoxia, s'a mutat din I 
la Ierusalim în calitate de patriarc! In ambele redacţfl 
*Regele,, rutenesce KopoAk, polonesce krol^ este Impilratul ( 
rol cel Mare, din numelt; căruia s'a şi format cuTÎiitol Kpud 
*rege, la toţi Slavii. Am ve^ut mai sus in g-ful 11, ci Frn 
cesil, mai îndrăzneţi decât Rutenii şi Polonii, nu s'atl sfiit ^ 
turna din cei doi amici lipone şi Oarol un singur 'papi ( 
rol-Ivcnne,.,. 

S ir». La Bulgari Legenda Duminicol a reuşit a trec 
tr'un cântec poporan forte ingenios, unde *sânta Vineri, i 
ştî'pta din somn pe *sânta Duminicâ„. care îi povestcsce ape 
CccTpo MH culia H lleTKo! I Soni mea, s'mti'i Vinerii 

MsiKO MU A|)eMi;a «aTH^ja, Puţin ni'a lurat somnul, 

Aa lyABM ennOK coimajia! | Şi minunat vis am visat. 



'24) DraiţomBnot 



. ]). ica 



rrjd ji.hp\io uiiiroKO, 
iielio (ţiipiio Kjipiieiiir, 

ifi. Al'l'ItO-TO ^llt! 4l1CKfl. 
IDCTa rillJU UIUIIOICII, 

a i ;ieM!i noKpnuaTi 
e Giije ^im ^iicra. 
cu 611JC AUG xiiiini, 
neeT iiouoiui 
ifflipynaT Pncaiin : 
I Ai'P^'l'-'r npAniiiiiuu 
Ui IleTKa, IleAP-*!'-*'') 



In mijlocul mâril cvpacu 11 11 aiburfl. 

Ci-pscu un arlwri» înnlt, 

Cu vîrful iiîna la cer, 

iar sub aibore dofi fol, 

Doil foi emil lato 

De acoperind tot pitmîiitul; 

Dar aceleji nu oi-ftH doJl fol, 

Ci eratt doft curţi. 

Pe cart le cântă popii 

Cft Bil cr6(|ă creştinii: 

S& serbeze Rerbătorilc, 

Pe sântele Vineri şi DnminicS... 



lirea atât de intiiiiA a Duniiiiicel cu Vinerla sk fie 6i-e 

i un ecoii dpprirtat al Flagcllantisinultil? 

ite fiSrte probabil, că şi la cel-l'alţl Slavi, ba pate şi'n \p- 

â&i Occidiute, Legejida Diimiiticci va fi trecut iu poesiă 

rufi. 

fl bănuim, cft ce-va cam de felul acesta trcbuT să fie poema 

aoA medievala, indicată între manuscriptele Ribliotecel 

riale din Viena sub titlul: *Dc diebus dominicis obser- 

is,, cu atăt maî mult că ea se începe prin: Diz ist div vrone 

\ajl *act?sta c solia cea sântă,.**) 

16. luainte de a ajunge la lîomâni, stnteni siliţi a ne 
Ii pe o clipă tocuial în Africa şi'ii Asia. 
igata literatură teologică a Etiopiei posedă şi ea, sub tit- 
"omar, adecă *r'6iă,, redacţiimea Legendei Duminicel 
:u căderea epistolei Ia Roma în biserica sânţilor Tetru şi 
Acest apocrif este acolo atât de bine locaiisat, încăt 
■ui Kwald, descoperindu-1 cel întâlu, credea în primele 
fflte că a dat peste ce-va original etiopic.*') Mal tânjiâ 
cercetând împreună cu Larsow, el a mal constatat; 

L redacţiune in limba coptică ; 

■redacţiune siriacă a bisericel nestorianc. 



BadÎQovUti, EiJirapi-BH napojiiiH ut.ciiK, Zagreb, 18G1, p. S4— 5. 
Vabulae codieum. t. 1, p. 304 No. 1953. 

îwsld, AeihiopUeht Handachriften ia TUbingtn, \a ZtiUchr. it. it. morgenl. 
' - \ (1S47I, p. 16-22. 



36 



Ewald conchide apoi, cam a-pi iori, că patria primit 
Legendei Duminicel este Roma, de unde în secolul VI 
va fi străbătut în Etiopia. ««) 

Pe lîngă redacţiunile etiopică, coptică şi siriacsl, Praet 
mal cun6sce în cinci manuscripte o redacţîune arabă,*') 
cu Uoma şi tote fără epizodul * petrei^. 

§ 17. Din cele de mal sus resultă, că redacţiunile L^ 
Duminicel peste tot se pot reduce la cinci tipuri, după 
rinţa localităţii unde a că^ut miraculosa scris6re: 

DR: tipul cu Roma; 

DRJ: tipul cu Roma-Ierusalim ; 

DJ: tipul cu Ierusalim; 

DO: tipul cu Muntele Măslinilor; 

DG: tipul cu Galata. 

Tipul cu Ierusalim se împarte apoi în trei sub-tipuri: 

DJ-P: sub-tipul fără *petră,; 

DJ+M: sub-tipul cu *tabla de marmură,; 

DJ+P: sub-tipul cu *p6tra căzută din cer,. 

Sub-tipul DJ+P se găsesce numai la Greci, la Slavi 
Români, fiind cu desăvîrşire necunoscut în Occidinte, 
putem însă urmări sorgintea lui immediată în tipul DJ+1 

Vom ved6 mal departe, că Românii posedă de asem 
tipul DO. 

T6te aceste tipuri şi sub-tipurî sînt absolutamente ide 
prin fond, provenind dintr'un prototip comun, ale cărui 
runte s'afi conservat în derivatele lui într'un mod aşa ^ 
mprăştiat. 

Un exemplu. 

Nemic mal specific, ca prescripţiunea de a nu plivi 
de duminică, prin care se distinge tipul DO în tote re< 
unile sale : cea polonă, cea maghiară, cea rutenă, cea româi 



28) Ibid. p. 337-8, unde se citeză Mai, Collectio scriptt, reterum t. 4, 
312, 542. -- Catalogus codd. orient. Musei Brii. t. 1, p. 110 (ed. 1838).— F 
A residetice of eight years in Persia, p. 15. 

29) Ap. Stcinachneider, Apokaliipsen mit polemiscJier Tendenz^ în Z, d, d 
Gea., t 28 (1871) p. (i56, şi t. 29 (1875) p. lOO-G. 



37 



El bine, acest ingredient, deşi lipsesce tn cele mal multe 
ifdicţimd ale tipulnl DJ, ne tntimpiuă totuşi in cea mal Te- 
efte din ele. acea din anul 788: ^nec ipsas oleras in horti- 
hs Testris die Dominico colligatis.^ 

§ 18. Nue cu neputinţă de a stabili, cel puţin ptnă la 
■ ponei; genealo^a celor cinci tipuri. 

Numai in tipul DJ se menţion^ză trimiterea mâl de'nainte 
t unei alte epistole din cer : ItzuAol irpcuta tt^v iitiTroXY;v du- 
|l redacţiunea gr^ă din Fabricius, ^quod prim mandavi vo- 
Irs^ după redacţiunea flagellantic& din Stumpf. In redacţiunea 
IbI popa (Trigorie se pomenesc chiar doă scrisori anteridre : 

^IIAfUH, l[)ÎH WOMCNIlAWp, K% AlIHTf TpfMfUI W KAprk AA BOH, lAp'A 

^ISH h8 u* KpfeSTk; rpCMfUjS ujii a a^«^ K«iprk« lapsi ii8 mii bx 
*4iH0Kt k88%nt8aKh smS; rpfA^fui ujh a rpCA CKpMUTHpx...^ 

hmte de tipul DJ se vede dară a fi existat tipul DU şi 
ditr DM. tn cari ambele nu se vorbesce nic&iri despre exi- 
stinţa unor epistole precedinţi. In adever, redacţiunea latină dela 
584, cea mal veche din cele cunoscute, este anume cu Roma: 
^memoria S. Petri apostoli^. Pentru redactorii scrisorii cu le- 
nsalim, acea cu Roma era Oprimă epistolă^. Apoi ca ^a doua 
ţistolă^ In redacţiunea lui popa Grigorie nu se p6te inţele- 
^ decit numai doră cea cu Muntele Măslinilor. Căt pentni 
Spui DG, tiind pre-fragmentat şi pre-isolat, cată să*l lăsam 
fo cam dată afară din arborele genealogic, carele se resumă 
■m aşa: 

I DR 



DIU 



DG 



DO 



DJ 



DJ-P DJ+M 



DJf P 



Id acest mod se veiiiică ipotesa lui Ewald, cumcft 
Legendei Dnniinicel este Roma, probabilmente pe la juid 
secolului VI. 

Din redacţinea cu Roma, prin intomiediul celei cu ' 
§i Ierusalim tot-o-data, se iiasce pe de o parte redacta 
nea cu Muntele Măslinilor, remasă, fiiiii posteritate, Iar pe & 
alta o redauţiune numai cu Ierusalim. Din acostă din urmii 
pnn veriga flagellanticd a *acrisoriI pe o tablă de marmurSjJ 
trec6nd apocriful din Occidinte in Oriinto, se dcsfâşuri iu fiM 
la Greci, la Slavi iji la Uomâul redacţîunea cea cu 
călduţa din cer cu o scrisorc Intr'iusa,. 

ţţ 19. Venim acum Ia redacţiunilo române iu specia,! 

Cu trei secol! şi jum&tate in urma Iul popa Grigorii 
genda Duminicel a rea,părut tot in Transilvania tn (|il4 
stre, respindindu-se de acolo peste întrt'ga liomăiiima 
riipeijicluiic atăt de furiosă şi cu o isbândâ, atftt. de corn 
re, Incat nu credem s& mai existe la noi vre-un alt spfl 
analog. 

Englesul Boner, călătorind pe ia 1863 piin satele : 
de lingă Muraş-Oşorlielu, a autjit că prenţii anunţaO 
tindeni poporului cumcii: *a cădut din cer o petră, 
■ra incliisil o scrîsore ciltră nutropolitul Şaguna, poruta 
*de a îndemna poporul ca să postcscă mai exact, să 1 
*chine mai regulat, să-şl îndrepteze traiul, căci altfel 
*neiJeQ va trimite asupra holdelor nesce locuste cu clocurf 
*glilare de fer, otc. etc.,^") 

Kste învederat Legtţnda Duminicel, trecută printr'o nvt 
redacţiune. Să nu uităm totuşi că vorbesce un turist, 
Ifttor forte superficial, cai'e credea fără control, şi une-ort i 
Înţelegea destul de bine cela-ee'I spuneafl amicii sei Saşi 
Unguri, căci cu Români el nu avusese de IdC a face. ittl 
cest cliip ascrţiuiii'a, cmiică *scris(irea din cui'^ er 



■%J Boner, Tra»»j/tt<inia, ita inu.ti. 



nud Ut r'-'p'*, [■■'li'Inu. WM, p. 1 



39 



BuCropotitutui Şaguiia, eslo o curată glonift, după cum uu vuui 
(ncredmţa îndată; îar amil 1803, căud a'ar ti petrecut lucru- 
rile, este ti neexactitate, de vreine ce inaiiite de acest au pre- 
tinsa revelaţiuue fusese deja tipărită în Sibilu şi. prin 
■nnare, nu mal era o noutate. I<ui Boiler i se va ti povestit 
.0 intămplare auteriorfl auulul 1863, dar tot din timpul mitro- 
pilittiliil Şaguna, carele st; urcase pe scaunul arcliiepiscopal 
h 1848, şi dînsul a prelĂcut'o apoi — ca sil tie mal intere- 
WAi — intr'un eveniment contiiiipurau. 

^ 20. Prima şi unica L-diţiune transilvană — cel puţin aşa'mJ 
!«rie d. consiliar lacoh B^tlofiă, după ce luase informaţiuni de 
pe la librarii tic acolo — este din 18(i2. subtitlul de "Kpisld- 
I !ie t Domnului nostj-u Isus Hristos ce a trîmis'o Dumnecjctt 
dincertu,, cu litere cirilice, 'tipografia eredei de Closius- 
fdeli Sibilu, 40 pagiiie in-32. 

I TiA la 1862, dacA nu şi mal de'nainte îu mauusciipt, Lu- 
upsda Duminicei a pt^truus din Transilvania în Ţt^ra-Roniit- 
[teei. Reposatul laroa citeză o ediţinne din 1862, tilră ară- 
tata locului şi tipografiei, sub titlul de Kpisto/ă a Domnului 
l(iw(r« htts Hristos; apoi dnii cdiţiunl bucurescenu din 1H66, una 
rtitulată; E}»hfolidr Domnului Isiis Ifrtstos, tip. Raşidescu, 3 li 
itg. Uf-12, Iar cea-raltă: Epistda Măntaîtiiruht} Istis Ifristo» 
l ruffădanl la fulffr, r.idre.mHr, trăsnete, tip. Vaidescu, 33 
ţi^ m-32. Pe cea din 1862, larca ni-o dă ca *editio prin- 
^,.»') Afară de cele trei ediţiuni de mal sus, pe cari nu 
I avem la mână, noi mal cunoscem altele !i bucurei>ceiie. 
(te sub titlul devenit stereotip de; Episioliv a Dmtuttlnf no- 
fu ha» Hristos ce n frrmi'i'o DitmnefftQ. iUr cer, şi anume : 
tt) f&ră an şi loc, cu cirilica, 53 paţ;. iu-32 ; 
e) 1873, fără indicaţiunea tipografiei, 32 pag. in-32; 
/) 1876, tip. Carol Giibl, 33 pag. in-i6; 
ff) 1876' tip. Radulescu (Kaşidescu». -iî pag, in-32: 
h) t877, tip. V: Gftbl, 28 piig. in-32 ; 



n)i 



, OibUoffnifin. p. \'îi, IU 



i) 1877, tip. Tbpod. Mihăescu, 32 pag. in-32 ; 

;') 1877, tip. D. P. Cucu, 32 pag. iii-32 : 

k) 1878, fără indicaţiauea tipografiei, 31 pag. in-32 ; 

/) 1878, tip. Kadulescu, 32 pag. in-16 

In tote ediţiunile, din dosul titlului, este imaginea Mj>nti 
torului. 

In ediţiunea dela Sibilu sînt puse la sfirşit doft rugiclu 
pentru 'scoterea dracilor^, cari lipsesc în ediţiuniie bacui 
scene. 

GatA să, nial adăugam, că noi sintcm departe de a cuntţi 
U'Âe ediţiunile acestei broşurc. Unele tfebui să se ti ficat 
în provinciîi. Dm aceste din urmă, a ajuns pîuă Ia scirea J 
stra iiumal cea dela Craiova, 1878, tip. Benveniste, 32 JJI 
in-32. -j 

N'ar fi o exagerat iune de a dice, că 'n curs de 16 II 
dela 1862 pînă la 1879, ea avusese pe puţin 16 ediţiunl. 

Aprdpe fie-care s'a scos în 50OO exemplare, cela-ce ar fa 
peste tot vr'o 80,000! 

Doă ediţiunl în 1876, trei in 1877, îarilşi trei îu 187 
probcză că Legenda Duminicel, deşi resădită din nou aşa ■ 
curând, a reuşit totuşi a prinde adinei rădăcinu in Ţt^t 
Ilomftnescâ. Nici o dată o carte seriosă n'a fost Ia noi al 
de citită ! 

§ 21. In ti5te ediţiunile, pe cari le avem la mână, *cpis 
lia, propriii (JisS, adecă revelaţiunea cea găsită întro p6! 
căfjută din cer, este urmată de Călătoria Malcel Domnului 
Iad, In care s'a intercalat "Visul Malcel Domnului,. Ac« 
*epistoliă a Maicei Domnului^, după cum o vedem intitula 
există şi'ntr'o redacţiiine de pe la mijlocul secolului XVI, 
care n vom reproduce mal jos în Texturi Bogomilice, unde 
pe lîngă celc-l'alte — o vom alătura şi cu redacţioneaT t 
nouă. De o cam dată ne interesă în acesta din urmă i 
mal un fragment dela început, care lipsescc I» redacţiui 
cea veche, unde lipsesce nu mai puţin şi * Visul Mal 
Domnului,, şi care nu est« îu realitate decât tot Lt^d 



41 



DojDiDicel, dar dnpă variantal cel trecut la Unguri, Ia Poloni 
^ Ia Ruteni, adecă DO. 

htiH>: 

'Ao^tâ carte este ar&tat& in faţa bătrînilor, in mnnţii Măslinilor, 
'înaintea ic6nel sfîntulal arhanghel Mihail. Acostă carte a fost ani- 
'oatâ în nişte măslini, şi cine vrea să o dtâscă saA să o isvod6scă, 
*ded singnră s'a fost deschis, şi aceste cuvinte eraft scrise tntrinsa : 
'bas Hristos, filul lui Dunme<)eft cel dela Părintele oel din ceruri. 
Toninoeac vouă încă âră pentru puterea dumne4eiril mele cel sfinte, 
'ca aceştia cărţi să-I credeţi ; poruncesc vouă, creştinilor, să nu In- 
feraţi în sfînta duminică, că am sfinţit duminica, ca nid un lucru 
'rEA să nu lucraţi, nici rădăcinile din grădină să nu le sc6teţ1, pentru 
^kbssal sufletelor v66tre, şi acesta să o ţineţi şi să o credeţi, şi tn- 
Hm acesta lume deşartă să v£* feriţi de reutăţi, şi să faceţi faptele 
*Qde bune, că eA v*am dat vouă şese ^ile într'o săptămftnă de tot 
'hnl, dar a şaptea ^i o am sfinţit pentru ca să faceţi fapte bune; 
*U de nu veţi face ce v*am poruncit, vS voiQ pedepsi pre voi cu f6me 
*ş cu ciumă, şi cu oşU, şi cu lăcuste ; 6ră care om va mal rem&n^ 
'dnpă acela, cu mare m6rte îl volu munci, de se va scula împărat 
'peste împărat şi domn peste domn, şi între voi mare sânge se va 
'irita; atunda pre toţi îl voi îmblăncţi, şi m&ndria v6stră cea deşArtă 
'o volu lua dela voi, şi vS volu certa cu tunet şi cu fulger, pentru 
'ca ^ cunâsceţi. ca este mâna mea spre voi pentru păcatele v6strc; 
'd 'ml este pentru mila malcel mele, etă că v'am poruncit vouă pen- 
'tra ca să v6 sculaţi, să mergeţi duminica la biserică, de faptele 
'Tâstre cele rele să v6 feriţi; şi dacă nu vr veţi pocăi, volu trimite 
'iSQpra vdstră paserile coiului cele rele, cari vt^ vor mftnca pre voi 
'ie vil, şi după mâncarea paserilor volu trimete ciuma cea mare pre 
'|)&mint; şi ^ră vâ mal poruncesc sâmbăta după vecernia să vd fe- 
'riţl de tot lucrul reft pentru cinstea malcel mele, că de nu m*ar fi 
'rugat maica mea, de mult v'aş fi pierdut de pre pămînt ; altmin- 
*terea vd poruncesc şi vouă, bătrînilor şi tinerilor, să nu mal 
'hceţl reutăţi, nici să vorbiţi de roft pro cine-va, că apoi eil 
'voift da vouă împărăţia cerului şi pace vccinică , şi păcatele v6- 
'itre iertate vor fi ; şi eră f)ic încă vouă, oh ! creştinilor pravoslav- 
'nid, întru acesta carte cine nu va crede, acela va fi proclet, şi 
'împărăţia cerului nu va vede : ci dacă veţi face poruncelc lui 
'I)amnec}eă şi sa vu is[)ovcduiţ1 cum se cuvine, pre acela îl va ierta 
*l>umne<)eâ, de »r fi iTicut păcate cate stele pe cer, saA cât nisip in 
*iave, sai) câtă iinimlă in codru, sati câta iarbă pe pămînt; ki cine 



<va fi acesta carte şi iiu o va arKta. acela sft fie pro 
«iiiĂ de păcato nu va av6 ; după accîa vC mal poruacisc vooi i 
*juriuiîiitu! meft cel vecTnîc. să. faceţi aceste porunci ale mele, pr 
'euui v6 poniHcesc, cil cil sint adevăratul Dumne()9Q, care ani^^B 
*acestâ, carte.. H 

§ '22. Să ne 'ntui'cem acuma la rcdacţimiea uoiiil cea max 
aşa numita *l£pistoIiăj. N'n vom analisa aice, de vreme 
o reproducem Intrigă mal la vale, in josul textului lui po| 
(irigorip. Nu numai în ocoiiomia tottJă şi 'n cele mal mul 
amărunte ele se potrivesc fiîrte bine, dar lucii pe a-locu 
'Kpistolia, s'ar putt^ lua drept o simplă copia modernisat 
Cu tote astea, diverginţtle nu sint puţine, şi etil anume ui 
din cele m&I interesante. 

Popa Grigoiie im ne spime, cum se va fi numit fcridfl 
patriarc al Ierusalimului, cu care Divinitatea cretjusc do ct 
viinţă a intra In corespondenţă epistolară, ci menţionezi iii 
mal pe 'călugărul Melintie,. Redacţiunea cea raoduruâ, di 
contra, nu scie nemic despre acosta din urmă, dar pe patriai 
II numesce forte limpede: *efi loanichie patriarhul sfintei a 
lăţi a Ierusalimului,, adecă Întocmai ca fu redacţiunea gr^ 
din Fabricius. 

I)in cele-l'alte divergînţe in redacţiunea cea modernă, voi 
mai aminti uu indice ^^igur de provcninţa el curat transilvani 
este blăsterilui contra acelora *ce n'aft cre(}ut in Sfânta Treime, 
— adecă (.untra aşa numiţilor iinilari sail anlilrinUariani. cai 
iormeză una din lole pairii religiuiiî privilegiate ale elementuh 
ne-romăn din Ard^l, pe când iu Homănia el nu 
prin urmare — nu puteau si tie anatematisaţi.. 



f DoBtcTA c<j>MMT« A'^Y^^Mp^'*"- Pov6stla sfliitee dnmireci 

7 CKpHnrbpA ^\omh8a8ii iiocrpH | Scpiptura Domnalni nostru 
A A8II Hic. Xc.*) I a lui Ds. Hs. 



GKplllITSpA AHN HîfK A a[^^"* 
NK]a8H NOCTpS A A8H Ic8C Xc. 



Scriptura din ceriu a d| om • 
nujlui nostru a Iu» Uus Hs. Au 



4dv a%cat8. a^n sepio. aa ipCAAAK. I I&satu den ceriu la IrusalimiX 
KSSXHT8. uiH cn8iicp^. K8 4»pHK*A i cuv&utu şi spunerc cu fricii 
Mips. AA HATArk ipcAAA8A8ii. AA iiiarc. Laeatatc Ira^sdîniuluf, 



(KA8n8A C<|>NTk. KXeoy W IIUTpX. 
AEN lEpiO. AAIIKA EpA UJH .f BE- 
JitpE. .fCJf^ MHAU N8 W n8TA 



la scaunu/ sfdfntO, că(|u o pia- 
tră deu ceriu; mică era şi In 
vedere. Insa nime nu o putia 



p^AMKA. AAONAp%-c'A. iiATplApmîH. | rădica. Adonară-8ă patriarşii 

HiH K9(AKr;f^pîif. mif iipcoYHHH. a^ ^î călugării şi preuţi/ de stâ- 

crA^T8p;K .firpEii eMA'k uiiLfirpEii . tură in trei (|ile şi tn ^rei no/^ţi 

Honi(T. cnps po^rx. p8rAp'A a^'aa- i spre mgă. Rugară I)umnă()ău, 

mm:i8. uiii rp'AH FAAC AHH HipK. \ şi grăi glas diu ceriu de (|isă 

AE 6HCA Ama: A8u'i(H iiMATpA. I aşa: luoţi piatra! Deci o luo 

AEMH w a8w ncTpA iiATplApx8A 1EA | petra patriarliu/ ce/ mare de o 

upk. ,\î w A^CRtiE. .fiTp'ANC'A. desvece. tntr'ănsă atlă u carte. 

. 1. 4^^ ^V KApTE. K'ASTApK. KApTE. (.'ăuUiră ca/lci ca/'te (]ise aşa: 

Vedeţi, fii oaniinilor! că aiwte 

*) Acest litiu f srns tiirmal Iu pap. . ... • * ». • 

121), dir tot cil mâna liiî popa Grigorie. ' treimos O cart<; la VOI, Iară VOI 



EPISTOLIA 

Ascultaţi, creiytini IjlaROsloviţl, cu frică şi cu cutremur. Atlev^rni 
** '^^''iţî. cu a că<)ut o piatra din cer; mică era la vedere, dar ^rea 
'^ ridicare, lât nu |)utea sa o ridice niminea : atunci pri'-Htînţitul 
Patriarhul stintel cetâţl a Ierusalimului si a totă l^alestina a adunat 
^•'îi raitropuliţii şi vliuliciî, şi aD tăcut rugăcmni şi denii cu dîntărl 
^te, trei ()ile şi treî nopţi; atuncla veni glas din cer <|icend: luaţi 
P*trH cu ))lagosloviteIe mâinile vostre şi o desfaceţl ; şi dacă o des- 



KJprk SHCE AUIA. BE/\Eltll (jl^H Wi- 
MIIIIIIAU'p, K% AIUITE Tf)EIMEU) O 
K.lpT'b. M BOII. ap-A ROII HS W 
KpE8«Th. TpEMEIU». lUH A ^Wi 

KAprk. rap'A ii8 uin ex .ţkKpEeST. 

K8B8IIT».\8H ME«. TptlMEIU. III ti A 
■rpîA (KpuriTBp'A MOVATEASKpSpE. 
Illll CkMII-k AX(A» CnpE KOII. E EOM. 
MO llltt R& .ţKpteC^T. Ulii HO Bk 
IIOKXHT, HEHE K-JBXHTOYA. .fVEptJ- 
AOyH ME8 HAI(Î ACKUATATH. lltHt 
.fItEA-tiCETb*. Sep»A lUlt HAMilMI- 
T8A ce KA {KHA\EA. tftpX KS'B'AIITS'AK 
MEt< tIC BA TpEIE .ţt E^Kt^, KX 
,\EpEriTS l])AIITEAE BWACTpE. H£A"b 
MSATEA*?!. f« RO» A-ACd. UIH BO» 
TpEMETE EpIIH. rp'k^E. Ulii I^Ep»'- 

pki. tun i|>8amete. ljiii axkScte, 

tun WA^'i'aE. IIIH TSCE pA. I [,\l- 

pEn]THE H^ AREIlll. MIlAh, MIIUIEHH 
iiAXiirS. nawA BOU. e ro» ho H Alll- 
ASlIlfH. lIpE Ste. CAMTS MtA\Khl 
HAAA HE IlAOy .\^tfi. A^tAA .fKX 
,\\S mactehTe. e boii AAHAOCTEHÎE 



DU O cre^ata; tremeşa şi a doi 
carte-, Iară nu şi vă incre^m 
cuv&ntutui meu ; treiiueş ţi ( 
treia scriptura : mu/te lucru- 
re şi s^rnn^ Iftsaiu spre voi 
e voi no şi vă încreijull f 
no vă pocăi/<, Tieâe cuvăntiL 
îngerului meu n'aţi as( 
tu, nece îuţelesetu. Ci 
pământu/ se va schii^bi 
cuv&ntulQ meu no va ti 
v6cu ; că Acreptn faptele 
stre ceid rau/tel^, eO voii 
şi volu tremete emi gi 
geruri şi fuaraete şi lăci 
omide şi tuse ria*)... [D( 
ce nu aveţi milă? Mişeii pi 
dopa voi, e voi no-i 
Pre (|eu! sănitu Ii»tb! clails CC 
n'au l^ge, acclla iucă dau n* 
Ifts'tenie, e voi uiilostenie Bl 
aveţi. Prefjeu! lemneloru-vi 



*) Aci fiiud capGtul primei fe), ^ 
cea iirml&t<3rc' inuL-piiodu-str ca o Iun** 
caUi & lipsi o ltitreg& f6iă la nîjla' 



iScură, aflar& înti'^lnsa aceste dumne^eescl cuvinto scrise şi rjiccc* 
6tă că v'aiti dat epistolia mal iotilu, şi tot nu v'aţî mal întors i" 
Jîlrft-dc-logîlc vostrc, nici v'aţt pocăit precum v'am ponincit, nid ■ 
ascultat cuvintele mele cele sfînto ; pentru acela am trimis asuf^ 
vâstră limbi păgânescl de v'afi robit ^ră de milă. iţi tot nu v'aţj f: 
căit de faptele vostre cele rele şi spurcate, şi nu veniţi la calea c* 
drâptă, şi cuvintele sfintei scripturi nu Io ascultaţi : cS v'am ^is, • 
cerul ţi pămintul va trece, dar cuvintele mele nu vor trece ; taa 
cola ce a tJlcut bine, acel om uu va peri! Aşa şi acum, pentru pi 
cati'le voslrc' şi puntni (Jioa duminece) ce nu o ţincţ! şi nu d dE 
btiţt. trimia'am asupra v6stră ierul grele, geruri luţ] şi gerfeiţ, l 



I 



45 

Nîj 4K(t|it. iipE dcS A-kA\iiE.\ops-isx (lodu plo// (Ic Fodoscu; dero^tu 

,UAK nAOA A^ P0AKK8. 4«p8iiTS. faptele voastre dale rlalele 

(^AHTiM KOACTpf ^AA* pAAEAE. lapft Ic volu scca. Şi dere/>tii 

ttpx \B BOlo CEKA. luii A8p6»T8 Ri'eşalclc voastfe clale Hiultele, 

rpEujoAEAE BOACTpf HAA* mSatc- i rfturcic şi izvoarele volu se- 

AE. pxoypEAE iiJH HţsoApEAc BOlo , ca, şi priîn f&rădelegla voa- 

(iKA. ujH npM^ i|)%p%ACA-kvA BOA- \ str& i ala multa ! înţelegeţi, 

(Tpx. 1AA aaSat.\. 4Li(EAtvEtţH. ncm&ndriloru, că no semteţe 

HfALi^NApiiAops Kx MO ciA^TEtţE! înţelepţi ! Dedov& lege; ne- 

3. fi(aE|ntţH. A<A^-Bk A-k^E nehe w | ce o (}iH& d^ele mele nu fecetn 

0Ha A'b'^c M^AE n8 4>'kHET8 uiH j şi no Ic ţiinrotu şi nu Ie a- 

Ho AE iţiu|kpoTS. UJH m8 ae ackSa - 1 scu/ta/. Nu ştiţi, nelnţelepti- 

TAT. 118 1PH1411 NE^f i(EAEni(iiAop8. • loFu, că lu verer6 mare ainte 

Kx 4^ BEpEpt AiApE AHNTE t\nHS . feeu omu tnt&c Adamu, de'l fe- 

wxioy .fiT3iE ilAAM8. A^-A <|>Eiio clu tu cliipu/ mieu? Nu ştiţi, 

j|k KMnoyA A1ÎE8. n8 ipHiţii NE4L- • neInţelepţiloru« c& sfdnta du- 

i(EAEniţHAop8. K'A c<|>NT4 fi^suMjf^^ . mefurecă mei-se arhaggda (ia- 

PEKii AtispcE apxArrAk rA«pHA8 4^ J vrilu In cetate Naza[re]tolui de 

lETArk HAţAT0A8H AEC118CE hemm' spuse ceii fete pre-(nirate r& 

i|^E np'kK8pATE K^ BA NAi^E XC | va uaşte IIs.? Sfdnta domere- 

ot^HTA A^AiEpEKk A\K ROTE0AIO, j c& m& bote()aIu la apa lorda- 

u Ana Iu'paahoa8h. k8 oI'ntSa i nolui cu sfrintu/ Ioana, şi mi- 

IwANii. UJH AAHp8 c<|>nt8. b% a^A*^ | ^^ sfdutu v& dediu voao legi ; 

coAw A-k^E. E BOH cKpHiiT8pA HO ; e voi scriptura no ţitnreţi şi nu 



^^oturt mar!, şi triisnete, ^i ploe grOziiicu şi flliă nirusură. cat ti& 
^ii apele din matca lor afară, şi fomete, si mOrto în dobitocele v6- 
tre, şi cutremur maro pro prunint, şi multe semne v'am nn\tat ca 
îi cunosceţi cil este mania mea asupra vdstră, pentru reutăţilo 
^istre şi pentru a mea sfîntft duminică, care voi nu o cinstiţi cu 
u^âţiă şi cu paza bisericoT, ci ve îndemnă diavolul de vr atlaţ! la 
te locurî, o ! reilor şi împrilcstiţilor şi pîngăriţilor ce sîntcţi voî ! 
ar nu cun6sceţl, că v'am dat păine multa, şi vin, şi miere, întru sa- 
al vostru ? iară voi nu \v lăsaţi de faptele vosti-c celo rele şi spur- 
ite! Pentru acela vrut'am să pierd \>v toţi omenii de pe faţa pă- 
tatului, ci m'am întors pentru ruga malcol mole, care pururea stă 



42 



«va fi acostă carte şi nu o va arăta, acela s& fie proclet, şi p< 
«niii de păcate nu va ave ; după acela vS mal poruncesc vooi 
^jurămintul meii cel vecinia să faceţi aceste porunci ale mele, 
*cum v5 poruncesc, că efl sînt adevăratul Dumnecţeftf care am 
'acesta carte.» 

§ 22. Să ne 'ntorcem acuma la redacţiunea nouă cea n 
^s, numita ^ Epistolia^. N*o vom analisa aice, de vremt 
o reproducem tntrăgă mal Ia vale, in josul textului lai 
Grigorie. Nu numai in economia totală şi 'n cele mal n 
amărunte ele se potrivesc fdrte bine^ dar încă pe ak 
* Epistolia, s'ar pute lua drept o simplă copia moderni 
Cu tote astea, diverginţele nu sînt puţine, şi etă anume 
din cele mal interesante. 

Popa Grigorie nu ne spune, cum se va fi numit feri 
patriarc al Ierusalimului, cu care Divinitatea cre<][use de 
viinţă a intra tn corespon^nţă epistolară^ ci meuţioneză 
mal pe ^călugărul Melintie,. Redacţiunea cea modernă, 
contra, nu scie uemic despre acesta din urmă, dar pe pati 
ti numesce forte limpede : ^efi loanichie patriarhul stintel 
tăţl a Ierusalimului,, adecă intocmal ca in redacţiunea g 
din Fabricius. 

Din ccle-Falte diverginţe in redacţiunea cea modernă, 
niaî aminti un indice sigur de proveninţa eî curat transilv 
este blăstemul contra acelora *ce n'au creflut in Sfânta Treii 
— adecîi contra aşa numiţilor unitari sau untitrinitarianL 
form6ză una din cele patru religiuni privilegiate ale elemcni 
ne-român din Ardei, pe când în Roniănia eî nu există şi 
prin urmare — nu puteau să fie anatematisaţî... 



-j- (JoK-kcTA t«l>HHT£E ,\>>vw"f f""'- PoVBstta sftiitee (lumireci 



A ASII Hit. Xc.*) 

OKpItlITSpA ,\m HEpK A |\[C.M- 
ltK].\Sil IlOtrpt! A A8H ICSC Xc. 
jey azcatK. ^eh Htpio. nA ipCAMk. 

ICSRlIHTt''. IU)I tnSlIEp'b. KK ijtpilKX 
lUpE. AA HATATt ipCAMSnSlI. AA 
(KdlţllKA CcţilITS. KAeoy W IIÎATpil, 
AEH HEpKV MIIKA EpA IIIII Iţ, RE- 
X'bpf. -fC'Vi HHAU HS W nljTA 
pXAHKA. AAOHApX-CX. IIATpltpIllÎH. 
UIH KAASr-lipîll. IUI1 lipfiJVItHH. AE 
CTATrlp^ .]lTpEM eilA-k IUII.ţTpE)l 

Ncnn». ci'PE poyrx, psrAp* .\^iA- 

MXeXS. lilll rpAH TAAC ,\llll tEptO. 
;^E eilCX AIUA: A8WI|M IIHATpA. 
.\E1H W AWtt'IIETpA IIATpÎApjtSA 1EA 
A\Ap-k. ,\S »' AECK-klE. .JlTpUHtX. 
Jl<|>A;fV I cy KApTE. KXSTAph. KApTI. 

•) Aeeit Utiu e BiTia loymal Iu p»g. 
13li, dar tot uu niiJia liiT popa Grigorii'. 



Scriptura Domnului nostru 
a lui lis. Hs. 

Scriptura ăiii ceriu a (l|oiii- 
imjliii iios/ru a lut Isu« Hs. Au 
iâsatu den certu Ia Ine^ftU'niii 
cuvăiitu şi spuneru cu ft'icA 
mare. LaOatatO Irt^fih'niulut, 
la scauuuf sfânta, cili}u o pia- 
tră deu ceriu; niică era şi in 
vedere, lusâ tiirae uu o putia 
rădica. AdonarA-să patiîai'şii 
şi căluşarii şi preuţi/ dt' sta- 
tura In trei t|ik; şi in (rui iio^iţi 
spre iTiflă. Rugară Duniiiă<)ău, 
şi grai glas din certu (ie (Jisă 
asîi: Uioti piatra! Deci o luo 
petra patriarhul ce^ inai'e de u 
desvOce. liitr'ănsă atlâ u cartt-. 
Căutării cartei carte ijise aşa: 
Vedeţi, Iii oaniinilor! că aiHte 
trcinie-s o carte la voi, lari voi 



EPISTOLIA 



tHaţl, cretftiiil MngOBloviţl. cu inc& şi cu cutremur. Adcv^i-nt 
I, că a căijut I) piatiH din cer; mică era la vedcn'. dar grea 
tare, cM nu putea sft o ridice riiiiiiuea ; atUBcl pre -sfinţitul 
^trinrliul slintel ceti'iţl a Ierusalimului şi a Iotă Palestina a adunat 
Iţi mitropoliţi) ţi vlildicil, şi atl Tăcut rugăciuni şi dcuil eu efuitărl 
htte , trei ^\ic ;i tri'l nO)iţ1; ittuuelu veni glas din cer dic^"d: luaţi 
iairn cu blagoslovitele mâinile vfigtrc şi o desfaceţl ; şi daeft o des- 



46 



, M>*-ţP<l(l<' !■■" »0S A<K0AT.1I|II. 
H8 l|<ltl(ll KX t(|lHTA ^'''^^EpEKh. 

ROrC giOAEK.t KÎIIII, 1U1I Aiopiţiii. HS 

gillltll K'A KE.ţhpEpt U,\pE. E8 
,\\X pXCTHrilÎB [IpIt^TpS BOII. KS 
COVIMIIfA MX ^IIOYltCEflh -l KWACTE. 
k8 TpEtTl'E tA.f, OyiHA'k UpE KAtlS. 
E .f iMi'Kpoy IIIH Jţ. lliniOjpE. EK 
MII KATBpti rhBi)A5/\E. E K8 OIţhT 
Util K8 i|)TaPE MX dA^nAph. .^EpEIITIÎ 
CX .\JCIi SOAW A'bl^E, UII1 MAi CAK 
Jţ, THK.\Ah. ,\EpEnTHE IIIJ AAigElţll, 
Cl|>HTA AOMEpEKt.. UI)I CA AA-kgEllM 
tijINTJ BE^pEpH. H£ ASKpAtţll Cl})H- 
TA A^MEpEKk. lip E est; AMh A'&- 
CATU RWAW, IUACE eil|AE ,\E AS- 
KpS. lAph Cl|lHTA ;^OMEpEKh CA HO 
A»KpE. SE Vi C% HAE ^E II8KATE 
K'ATE .\8 ([lailTIJ. 4P AS.AAE tllACE 
eiIAE. IftpKHEAA HEBAAltKpA C(|lllTA 
AOMEpEKh. A^IEAKIA CE ,\0CAI)1E 
l|)OK(!,\ t\t B'kKh. OYII^E ROpS 
CKXpiUKA K8 AEHI|if. lUII ^ BÎEp- 
A\T||, HEA HEA/\0pMll1lill. E SEAA HE 



asco/taţi. Nu ştîţî, ci sfAit» 
(lomerrmi voln gliuloca tiii şi 
morţii? Nii ştiţi, rft reînrer^ 
mare eii nift răstîgnilii priiiitni 
voi? cu suliţa nul Inpunseră !ii , 
coaste, cu trestie iiiJl iicid(^ pre j 
capu, (' tn miini şi în pidnare I 
ei mi bâturft gftvnazf/e, c ni | 
oţă( şi cu filare mii adaparâ, 
! dcrcptu sH lasu voao liîge şi mS ] 
sftiu în ticăia (?). Dere/jtce nu , 
alt'geţi sfduta domerewl şi si . 
ali5geţi sfdnta veîni'eri, ce Ii- 1 
eraţi sfduta domerecil? Pre ije»,' 
amil lăsatu voao şase (Jilc de I 
lucru, larft sl'tînta domereol sâ 
no luere, ce să să clae do păc«- 
te câte au faptu înr adale şase 
dile; larJi cela ce va lucra sfdiita 
domerecfi, aceluia se dosiaştu 
focu/ de vOcil, unde voru scărş- 
ca cn deuţie, şi in viermii cela 
neadormiţii ; o cela ce va ţi- 
înre şi va ceşti şi va posti cu 



şi se n'igă pentru lume ţi ptntm sîlracî şi pcntni mîşeî şi vfiduTele 
cRie sîlracp, ce stiigâ pre urma vAstrU Bă Ig miluiţi, ca s& vu miln- 
GBC şi ffl pre voi şi aft iert pflcatelc v6strc. Şi inifi, cu v§ ()ic, că de 
nu vî' voţj pocilt, luft-volur6da de pre pîlraînt, pentru păcatflp vfistre 
şi pentru (|ioa diiminice!; cfl p5,nilntiil nu va iwli, şi pomil^oştri 
sfi vor UBca; şi vielor voiîs da rod mult, apoi Io volu usca; apoi voln 
lua apele de pe fnţa pâmintulul: dupfi acela sH sciţî că în muaca 
iadului vu veţi muuci în veci, câ v'aţi ftcnt rel, mozavirl, mincinoşi, 
şi nu v6 iubiţi unul cu altul, ci vecin pre vecin purtaţi pizm&. şi 
ascultaţi pe la ferestrele altora, şi de rSul altuia v^ pare bine, 
iar nu-I cftştigaţi şi să-î miluiţi, sîl faceţi miloBtenifl Barăcilor, ţi 



I 



K.1 i(it^|>'t: tiiii R.\ MKTii. unt S4 

lliJCTII. kS KNpXIfTE. .VIEAKA ce BA 
A4 Ai^AI-iLfA pA».\8ll. unt EO» IIIE- 
At ^ CKAOyHOyA CAAKEEII MEAE. 
UIH BJ» KAXCT.^MA K8 AVll|>A M-k 
*IAA jppAATA. lim KS CKAHHOyA 
IMtS. HEAA CttlIITSA. HE ROII HO 
** BEI|II ((tlpt. Ulii HO REIflI NUM- 
IŢII ClJtHTA ASMEpERh, UIH Cl|lH- 
HÎH AAJEH Ht.\ MJpUt. E EOy ROB 
.\XC.t A^PEHTK Hf RPEA'O'U-V BOACTPS 
l|HEpH MtţH. UIH C'Apnil K» KKTE 
A*Att' KAUîTe, Ulii ropHAE AWp f^t 
ţOK8 Eop <^H. \t BOpS caifl TpS- 
ntpEAE BOACTpE. (UI1 CX (()Te EAK- 
CTtMATS. WAWyi HE,\A HE H8'-UI 
t(t .VACA AlîRpKA CSS CHMK.UTh 
AI .fP AA HOAWAE >IAC. Il^px ASpH 
,1EME.fpEI|A. A^ C» AUprA AA BE- 

rtpiKh. k8 toati. (|»0M"kfli. c-fepA 

UIH AEA1E.JkpAt|,l. i\l tVi MAprA 
AA SEfkpEKk. «8 TOATh (flOA^tv. 
ctpA UIH Af^^£J^pAllA (sic). Ultl AA 
AETKpriE. AECACEpOAtJE. K8<|>pHKh 



ciirilţic, jicphiln rp va (Ja dul- 
L-atn raliihii. .Şi vum şpdt- !n 
scnnini/ slavrei nielc şi volii 
blAstâina cu nuiva in6 claia inr- 
a/tft şi cu scaunu/ mieii ccln 
3f(Tiitu/. Ce voi no veţi ţiiv 
şi 110 veţi ciînsti sfrlnta du- 
mereni şi sf/nţii miei cela 
mani, e eu vniu lâsa dere/Hu 
necredinţa voastră fieri Iuţi 
şi sărpi cu cate doao cape- 
te: şi gorile \or de focu vor 
fi , de voru suge truporcle 
voastre. Şi ah fie lilăsteuiatii 
omu/ cela ce mi-ş va lăsa 
lucru/ său simbâta de tur a/ 
uoaole oa.s paiină Iuri de- 
meînreţa de să «ilargA la iie- 
86rec(i cu toată fomt'â sora 
şi demeinriaţa , de sft mlar- 
gâ, la beserecd cu toatil fo- 
m(^il sera şi ilemeîiirlaţa, şi 
la leturghie, de sa se roage 
cu frieft ceînre-şi cu greşa- 



ln*ericft nu o pftziţl. şi siuteţl rel şi pigunl, că înşelat! unul pe 
âitill ca eft v'nm dat Ifge sfilnM, larii voi, reîlor. nu o pfl/itT si nu 
'^'uitaţi pomncilo melc colc sfinte; şi im niii'jscpţi tedni si Inipti- 
'i^tilor, că. III sfiiitîi diimiiiicft mf odilinil de tOte lucninle mele 
ţi duminica a trimis Tatii pro nrhanglielul Oavril de a dat veste bun» 
pr^-curatol malcel mele pentru nascerea meu : şi duminica m'ain scu- 
lit sil judec totft lumea, jire cel vil şi prc cei morţi, şi voTu da fie- 
câmia dupâ. faptele sale ; iar cine va fi f^cut bine şi va fi fiicut 
pomncile mele, pe aceP om îl voîu pune d'a-dr6pta mea înti-a împA- 
r|{ia mea, şiT voîu trimite în raiu de va mnşteni acoln în veci; iarfi 



5TJ 



nlEIIH. 0\Hp,l tl^BOH AKCA 
ti\' pOAW. nps nXA\ZHTK. BOU HO 
KElţll .Ul-U ME CEHEpA. Ulii fiElţll 
MCpll Tv>l|ll ,\t iţlO.tME. CEK.\*BOH, 
pHOVPfAE lUII RO» CEKA M&p-fc K(! 
TO.iTlk AII.I. fi,c U' HCIO .ţTOApHE 
K'ATpiA HtpK. Hi BEItll l|lll. ,\E <MpE 
n2M,VillTk ,|kK'ATpOU' B£I(I1 {KXHA 
,\t ijlAltA A\Jl. A\IIUIEIIAOpt{, CA.'.- 
RllAOpS. MOV'^I'' ''^'^^ ([lAUTEAE 
KOACTpE. |^E NO AE IIOHU PXRA-^- 
HE HO HIIIKTimn C4)HTJ ,\OtAM- 
pEKk. Ulii npA^.VHHMEAE \vk\t. lUlt 
n.llOCTOpEAE CA AE IflIpEllll KS \ 
AUCTEHTe. IUII Kh' AAKp.^.\\)l. Ulii 

K^ ((ifiiiKX. uiti kS poyr.viupE. 

AMIIUEIIII MII.\HH1;II. l|)A?M'A.}ilieill 
CXTOpAlţî-ll. Ulii CeTOUIÎII .\yA- 
ii;i|î-ii. tun A&^ijESlii K%0V'''"M"' 
Ulii KA.\%Topîii <|ixr.v.,\s'iii|M. ^^ 
KACE,\s KWCTpE. A^-" pxnxoy- 

C-.l|ll. IJUHEIVI IlAMETb AKll ,ţOM- 
HiitS, uni C(|illltHAOpS. KK AP-i- 
rutrt UI» KSiiKOCTE. ujii ti& uit- 

\U. H'SaX, A<<^ AEpEllTl>'MOpitll-BI.. 



manta, voi no veţi avo ce sa^^^^. şj ,^ ^^ de o 

ce.a şi veţi mori toţi de foame, , ,^ ^^_^^^^ ,jj i, 

seca-volu riurele şi volu «w^.^.^, ^„.j j^pota/ 

maro cu toată apa, de o voli^,^^^ ^^ ^^ ^^ ^ , 

intoarce căli ii. ceriu; no vei , , ■ ^:. 

*« I tis » vi lisaţi gr*i 
şti de spro niiiiiaDtil, îiic&trw 

•. ' , f . , «•■^ *s-T! iim atonce 
veţi scăpa de faţa mia. JVu- , ' . .i 

şeiloru, slaudoru! mu/tesco-8Î ,. 

f . , . , , , «lu-iiTs, de de prcal^ 

fantele voastre de no le poclu "^ ^ 

ribda. Ce ..o cinsU(i sfW"^;'^'°"°'^^ 

domcrcd şi praBinicele mfle" " » » : ™« "° 

şi postorele să Ic ţircţi „■">"»» '««^ 

milostenie şi cu lacnm 



lacninu, Jnrii.B,.;sl.je^^ 



CU fricft, şi cu r 

Mişeii, miluiţi; flăniăi 

toraţi-i; şi aetoşii, adApaţi-^''* ^''**^-' 

şi liliDgeiJii, căutaţi; şi căli-**** 

torii, fâgâduiţi Ia casele voft-^t 

strc dc-i răpilusaţi ; faceţi p*v'*' 

melit Iui Dontnetjeu şi sfinţi-'^ 

loru cu dragoste şj cu llioste,'*''-^ 

şi cu veselie. DupA ace*, do- 

reptu morţi-vă şi dereptu păn,^! 

riiiţi-vă, curaţi Ia besOrecăţ'^ 

luoaţia-meDtesfdntascriptoi-ă.)*' 



ma) pDtcm rivbda rouncule, pedepsele ce nc-a trimis Uumne^efi pest 
ttu plcatole uustrel Iiir cO iiiU volu întorce fnţii de Ciilr^ toI, cft ^, 
i& nu vii audi Iţi v6 toIu pîU'usi ia veci, cîl i'itţl ficut K-I, inosaTitt tg 
tuincinoifl, uiul iin vD iubiţi unul oi nitul, ;i sinteţT cun-arl, sodoi»! l| 
leni, do luaţi bani cu camîltă iţi oprit.! 09tcD61& săracilor ţi nu-I ilţi 
biţi. Legea o aţi lUsat, bisrnca uu o p.1()iţl cu rugîlciuul, cu Utai^ \ 
giiîl, earile \i aînt de spălarea păcatelor vAstrc. Oh, dar cam 
td este fricii că se t» descliido pămuitul şi vu vn ingliiţi ^ Apoi 
rosputi)! Trcţl sX dnţl în <)iu)i judecăţii? Dec] poa\iti-vC şi vfi iiitAr^ 
cfţl deln niră-de-lt'f{ile vOstre; nu liţi mîndri, lăţaniicl, ci lîţl uM> 





51 



uMAŞcnrSnspHHiţH-Bk. Kovps- 

t|H AA EECfcpCKk. A8WillţH A MEII- 
T£ C^A CKpNIITOpk. Ulii KAH f^t 
Af VMOY«\ '^^'^ "*< A^'*^ npECKSpA 

Hm EEckpiick. k8 oypHTS | ciS h 

fnOTAT K8 AAT8A. ANIITf A^'^'^C 
AC TC npTk KS 4LCHA. IUN 8k A31- 

uitM rpfcuiAAf Af . oypoyA aa-aat8. 

mN^S A8 npKKOpfc Ail BEtkpEKk. 

■n aazaiomha. uih kah a^ a< 
i^Y^oaS meaa he ho-h aoctoii- 
Wk. UIH mm AETSprîE. koyai 

W CE nOKSAI|IE. IE Ol AACk 4^0- 

:.atfii AE rkics. npE 0eB cah^eckS 

EA8 JI^VEpTH J|km K8 4^pHKk. 

im IAH AC A< WAlOyA 1EAA Hi fJL 

mţfS. UIM ApVHHTS J|k MHTk. UIH 

IM AC AC ^*MOYA ^EAA HEMIIAO- 

.fnnKA^ UIH SAH AC | AC ksc&to- 

ţBk. 1EAA IE HO-UI KA ACIţlCnTA 
fwkA AHJ|k KACS C<|>HTA A^^^"" 
pBk AC HCAHTE. t% MAprk AA 
CfcipiXk. UIH KAH AC AC ^CAA Hi 
i^Ul IA ASCA rpCUIAAEAE UAE. 
BiH HO a IA nOKU. UIH BAH AC 



Şi vai de de omnl cela ce doce 
prescurla la bes^recA cu uritu, 
sau-i tnpota^ cu alto/. Aiute 
du-te de te Iartă ca insu/, şi 
v& l&saţi gr^alele nml al- 
alta, atonce da prescor^ la 
bes^recă şi al&mojna. Şi vai 
de de preatolu cela ce noi 
do^inicfi, şi c&ntă letarghie; 
cum no se pocălaşte, ce s& 
las& focului de veca? Pre <|eu, 
slujescu co elu Îngerii tnc& 
cu frică! Şi vai de de omul 
cela ce dă aura şi arginta tn 
mită ; şi vai de de orna^ cela 
nemilortivu/ ; şi vai de de că- 
sătorlul cela ce no-ş va de- 
ştepta fomâa diln casă sfânta 
domerecă de noapte să mlar- 
gă la besărecd ; şi vai de de 
cela ce no-ş va lăsa greşa- 
lele sale şi no să va pocăi; 
şi vai de de omu2 cela ce no-ş 
va da răpausu sfdnta dome- 
recă: au arc d^torlu, sau sluj- 



Ohf Tal de ceia ce suduc pe preuţil şi călugării şi pe coia ce 
Uaericel, că nu suduesc pe dînşil, ci tocmai pe Dumne^efi, 
că ^ce că cel ce snduo pe sluga împăratului , att nu pe 
sodoe atund! Oh, val de ceia ce n'afl crezut !n sf&nta 
i! Oh, mi de naşul ce va face păcat cu fina şi finul ce va face 
co naşă-sa! Val do cumDatul, ce face păcat cu cumnată-sal 
de acela ce apucă din viile şi moşiile altora, ca să se imbogă- 
bel! Val de ceia ce vorbesc în biserică şi nu ascultă sfinta slujbă I 
hi de preatul ce slujcsce b6t safl învrăjbit cu alt cine-va ! Oh, val 
b cel oe caminică cu sfintele taine, cum nu i se aprinde gura, că 



62 



AE WMOyA HEAA HE NO-lil BA A4 
pS&nAOYCS. €())NTA A^MEpEKIi. AS 
ApE A'^TOpiO. CA8 CASlRNHKh. A^ 
NO-A BA AZCA €Z pz[nA]oy€E. HE 
A8 NEB0AI|JE €Z ABKpE. CAS CZ-H 
HART'kCKIi^ ^ilTOpiOA C())HTA ftO- 
A/VEpEKk. lilH BAH f^t ^E HEAA OM 
HE NO-lil BA A%€A /^OEHTOKSA. €Z 
14.p%nA0YCE I €())HTA AOMEpEKk. UJH 
CZ A/vkpr^V;. WAIIO^A AA SECkpEKk, 
KOy TOATk ())OM'kA. €2 CE pWgE 
KS ())pHKK. UJH KS rpHIKE. UJH BAH 
AE (^B WAVOyA HEAA ME pE^E ^ 
KECkpEKIi. W BAH A^ A^ WAAOyA 
HEAA HE BA CHApgE AHECTK KO- 
BKNTS A^ ^^""^ BA npÎHA/VH AA 
CE^pE. €Z (})ÎE EA%CTEA\AT8 AA 

soywA AE VIOAELţS KS AEAEBii[pb]: 

iIuJ.\-MH AgWTE A/\AHKA A/VA HEA^ 

nptKSpATA. UJH CEpA({)ÎMÎH A\ÎEH 
HEA KS KZTE UJACE ApEUH AE ())0KS. 
UJH XEpOBÎHAlÎH A\ÎEH. HEA KS 6E- 
IS.A'bpE AlSATIi. UJH CcţjHTOyA A/vVeS 
IWN. KZ AHACTK KApTE E CKpHCK 
AE TATliA MÎES. HEAA HEBbfiiOYTOVA 



nică, de no-1 va lăsa si 
pause, ce Iu nevolaşte să 
ere, sau să-i plăt^scă di 
riu^, sftJnta domerecd. Şi 
de de cela oni ce no-ş va 1 
dobitocul s& răpause sti 
ăomevecă. Şi să m^rgâ oi 
la bes^recâ cu t6tă fon 
să se roge cu frică şi cu gr 
Şi vai de de omuZ cela 
rede în bes^recă. O, vai 
de omul cela ce va spa 
acesta covăntu de no-1 va ] 
imi la seîure! Să fie blăi 
matu la (jiuoa de gludeţu 
dedevărâ ! Aşa-mi aglute d 
ca mîa cea pre-curata, 
serafimii miei ceia cu < 
şase arepi de focu, şi h( 
viimii miei cela cu ve( 
multă, şi sfântul mieu Ion ! 
aeastă carte e scrisi de 
tă^ mieu cela nevă^utuZ ( 
ceriu. Şi iară omnl 



nu este singur, ci cu sfinţî îngeri împreuna! Vaî de călugăra 
face curviă pe faţa pămîntuluî ! Şi să sciţî că ac6stă epistolia nu 
făcută din fire pămîntâscă, ci este din cer, şi o am trămis pe la 
creştinilor, ca să v6 părăsiţî de păcatele v6stre şi să faceţî voia 
Dumnezeii, ca să fiţi fiî lumineî. Iar vaî de preotul, sati călugS 
sati dascălul, satt diaconul care nu o va citi înaintea omenilor, ş 
o scrie să o albă tot omul în casa sa, şi să o trimită şi pre v 
nu va fi, că de mare folos este în casa omuhiî ; iară vaî de cdi 
o va seri, şi va lipsi vre-un cuvînt dintr'însa; iară ferice de ce 
o va cumpăra acesta sfmtă epistolia şi o va da de pomană, ac 



53 



«Iff HEpiO. lilH tapZ WiWOyA H£Ai\ 
Y£ C8 Ba d(|>AA A^ B<^ ^HIE. KZ 
HS i f^i A^MHCeES c|)AnTK. IE 
84 0MME. K&-H ^^ iVWI^pZ A^ ^''^ 
1^^ 4£ CnpC n%M&NTIi. aiEAA C2 ({)ÎE 
^ fiA/KCTEMATS AA dOyWA A^ V^^'" 

|- AEiţ^. ujii CA CE cnAprA<^ ka co- 

^ A^MBAh. mit KA rOAIlOpOYA. UJM 

C& 4{>Te A^'^^ C0(t)AET8A A8M ^ 

' M&fpSAE aP^kSaSh. A^ ^^ B0p8 

A^Y^^ «f ())0K8A. HEAA HECTHNC8A. 

Jţ rOTOBÎp'k APAKOASH. LUH ^gE- 

16.piiAop8 a8h. ujh ie|aa he ho 

: U ACKOATA. AHECTIi KSBKNTS. KB 
4fNKk lUH KS ^AP^^NHpE. UJH 
K8 rpH^KE AllAH KHpE, C% HO ({)ÎE 

hmkSt aheaa waak : — ujh hactk 

KApTE d W HETtCKh. CZBA npESTK. 
CUBA AÎAKh. ^TpE WJAlE^pH. UJH 
C& «l^B'klţE. UJH C;^ W TpEAltlţK. 
AEAA OyJl^pUH AA-AAlţH. UJH HpE 
AA METklţH. UJH HpE AA A^A/^^"* 
4>3lph <|)pHKK. UJH ^Zpk rpH?1\E. 
UIH CS W TpEAUlţk. ^ TOATK 
A8AAA. pOyXECBRW AH EA HE R0p8 



ce să va afla de va c^ice cS. 
nu e de Dowmedeu faptă, ce 
va dice că-i de mâinră de om 
de spre j^âinăntâ, acela să fie 
blâstematu la ^uoa degludeţu, 
şi să se spargă ca SodomulA 
şi ca GomoruZ, şi să fie datu 
sofletuJ lui in măînrule dra- 
cului de-lu vom duce in focu/ 
cela nestinsul, în gotovirâ dra- 
colui şi îngeriloru lui. Şi cela 
ce no va ascoZta acesta cu- 
văntu cu frică şi cu indrăz- 
nire şi cu grije, mai bire să 
no fie născut acela omâ. Şi 
<3astă carte să o cet^scă, săva 
preutd, săva diacti, între oa- 
meînri, şi să înveţe, şi să o 
tremăţă dela uînrîi al-alţi, şi 
pre la cetăţi, şi pre la domni, 
fără frică şi fără grije ; şi să 
o trem^ţă în toată lumla. Rute 
su vo (?) aceîa ce voru asculta 
şi voru priimi cîastă carte de 
o voru învăţa, eu le voîu da 



(meu! li se vor ierta păcatele şi vor moşteni împărăţia ceruluT, de 
ra &co poruncile Iul Dumnezeii, cu Avram şi cu Isac şi cu lacov; 
ară ferice de acela, cine o va asculta cu tota iuima; şi ferice de 
icd ce fac bine la săraci şi la călătorî, şi 'I vor aduce în casele lor, 
iceia vor fi miluiţi întru împărăţia cerului ; iară val de părinţii aceia 
aoi nu 'şî dafi copiii să îaveţe carte şi să păcjescă biserica, că vor 
 dea 86ma pentru dînşil înaintea judeţului celui drept, căci ati murit 
a dobitdcele. Pentru acesta alergaţi la duhovnicii voştri de v6 măr- 
orisiţl picatele vdstre, ca să v^ încredinţaţi a v5 Quminica cu prâ 



.ick8.\ta. luit RopS npmMii. iitTk 
K.l(»T(. ,\f W KOPS' ^IKXll.». EOy 
17.A( BOM AJ ,\eAH*klţ.l. pAWASlI. 
:ţ^ BEHÎE A^ R'kKK:- K% AiACTK 
KjpTt W-Oy TpEMEfS. HATplItap- 
XU'A. AEAA ipCAA\h. lipE ^H KX- 
ASrXpS. >l£ AS KEMl A\e,\IIIITÎE. 
CKpklIITSph CtjlllTk. A ,\OA\lldASll 
NOCTph'. A ,\Sll it. X^- WapE KRp- 
TOAAPK RA lj))t. WApE B.l lf>ll B,\/\Ka. 
WApE SA if'M npEb'T»i, WAflE ,\<'lKh. 
HEAA HE llţt BA nOB-kCTII. Ulii 110 
ft.t tno^pE TOyTIIll^llpE. AIEIVA CX 

<|iT( fiA'ACT^l^^AT^. (i,t j\omiioya 

HOCTpb' A"-f ''Ep»- UI" AS "■■■ "'■ 

18. Af ^'M" AE -P^pK Heke». I iftpx 

lEftA '4E BA CII<.\|tpE. IIIH lEAA HE 
B.t Kp'b^E .\l BA lipîllMII A.t Cll.^pE. 
gKfp»TAT£ BA if" ASAA TATSA8 
UIH lt,lM 4''WAt' "• X<- -fTpS 
BE1ÎE A^ "*'*'' x** A^A^K^'P''- — 
MUC. MCIfA Mp. A\. A"l> e% ,V<>>' 
B.\Tpk TKlIKMWH KpAA». ErAA oy- 

EîETh. Mhxak boa- w Mmp»casS. 



do/ceta ralului In vededeH 
Că ai'astil carte o-u ) 
[latrifarlio/ dela In-Msalmt j 
un călu^iru ce-ln cheiu| 
liotie, scripturii sfdntă « 
noiui nostru a lui îs. Hs. ( 
cărtolarlu va fi, oare 
vkrfico, nare va fi p 
diacQ, cela re nu va ] 
şi no va spohire tuti 
acela s;\ fie bl^t&maU ] 
domnul nostru ditn 
de 318 de o/ţi (pirinfl)! 
întru NccheiH ; Iară celtj 
va spolnre şi cela ce va o 
de va piiimi Ia sitnre, 
inrătate va fi dela tatUn \ 
dela tilulfi îs. Hs. Intra v 
de vecii cu dedevărfl. (Si 
In luna lai martie a 19 | 
în (Uleie regelui Balor Sigs 
muud, când fu li&tut I 
vodă la MirislâQ, auol d(l 
Adam 7108, dela nascereah 



curatele taine ale lui Isus HiîstoB, carele vi5 este de folosul sutl«tcl<lt| 
vdstre, şi cu dragoste să lua^I sfânta anafura. 

Pentru ac6ata eQ, loaiiicliie, patriarliul sfiutel cotaţi a Icrusaliumlol, 1 
cu ajutorul Tatălui şî cu al FiuliiI şi cu al afintulul Duli, Troiţei celJ 
do o fiinţă şi nedespărţită, m'aai iuTrednicit de am deslegat acestei 
datnnccţeescl cuvinte, caii aft fost întru aci'Stu. Me rog lui DumnctloO, 1 
creştini blagoslovit, ca să ve descliii}i ochii sufletelor v6stre , ca si I 
o puteţi cumpăra acostă epistolia; iar de nu vi se v& întîmpla 
cumpăra, să vindeţl ce-va din casele vOstre, şi să o cumpăi-aţT, ci de i 



00 



«Atr. UT llftAM /5. pil. WT p02K- 
fTBO X<BO. /A. X- nOMEHH Pil 
^tlJE pAK EHiÎE npHţBIlTEph ipEM 

FpHropîE Ez wctabaenTe rptxwAX 

9.BS (ţpCTBO NECHOE. 



Crist 1600. Pomenesce, D6m- 
iie, sufletul robului luî D-(^il, 
presbiter ierett Grigorie, spre 
Iertarea păcatelor in irap&r&ţia 
cerului !) 



iţinâ plată este, iar de marc folos va fî acelui om îq casa sa, şi 'I 
dărui DumDe(}e& împărăţia sa, a căruia este stăpînirea şi puterea, 
Tatălui şi a Fiiulul şi a sfintulul Duh, în veci ncsfîrşiţi, amin. 



NOTANDA 



1. finalul u întreg : azcatS (1,5), kSrkhtS (17) kobkht8 (^ 

KHBRMTS (1), TfiBNiîinS (2), ACK8ATAT8 (2), ^IţEAtCET» (2), ^ 

pEnrS (2,5,7,12), nAZHrS (3), czmtS (3), po^\ECK8 (3), neaiwiu 

ApHAOpS (3), NE^LţEAEHlţHAOpS (4, dc 2 Oii), (t'tlETS (4), ^IHS 

<|)EMio (4), iţHJ^poTS (4), oMoy (4), JI^amS (4), PabphaH (4 
A\Mp8 c<|)xht8 (4), Ki\n8 (5), Ai/Y^poy (5), Ai\c8 (5), kaxcteaaa' 
(7,15), ka;rct£Mat8 (16), (|).\nT8 (6), Bop8 (6,7,9,10,17), (|>« 

(7,15), lţM^p8ptT8 (8), A/VOpi4MAOp8 (9), nZMZHTS T0T8 (9), J|kT 
.fP'kpEK8 (10), AOV08 (10), nZr8RHT0pKlA0p8 (10), K8pBApHA^ 
(10), KAEBETNHHHA0p8 (10), A\HUJEHA0p8 (11), CAAEMA0p8 (11 
AtHEUJHAOpS (11), ^n8l4ÎI4HAOp8 (H), C())HNlţHA0p8 (12), OypN* 

(12), npE0YT0A8 (13), npE8T8(18), BtK8 (13), ca82Keck8 (13 
VioAEiţ8 (15,16), CA8 (13), A8 (14,16,18), aoyp8 (13), ApyiiM- 
(13), pxnAovc8 (14), AAT8 (16), ^yEpHAop8 (16), rp 
A/VEC8 (18), KaA8rap8 (18), TATbA8 (19), dar şi cu u jumftt 
ţit : KAZCThMATK (18), k8bzht8ak (2) etc, afară de caşuri 
unde vocala finală e dubi6să, consâna din urmă fiind scrii 
d'asupra rindulul. 

2. ^ întrebuinţat ca nasaUl vocală in interiorul cuvtntala 
beujm/y;^t8a (8), nx'AjfiifB (9), nAi^^gEpiiAE (10), yio.frk (10 
NH^CTh (7, dar 6 : hecth), Mn^crimii (10, dar 11 : HiniCTimM 
({)AZA\;^j|keîH (12), A^j|kgEeîH (12): 



57 

AE^ (16), AM-» (14,18), AAE^ [bom] (10), A^-f^pS (18), npH- 
|LTp8 (5), npE^ME (10), dar şi amh (1,10) şi a^h (1); 
pentru grupul ^p, ve^î mal jos No. 13. 

3. -EH- = actualul -in-: mente (12), f^^Hnh (6), BEpapt (4) 
•zvenercj a^^^^P^kk (4,5,6,7 etc,)=donienecăy ,\îs\îjfip^\\A (7)= 
imenefa^ ntjfipî (8) = cene, CE.fp£ (5, dar 19 : €Hj|kpE)= sene, 
şi -;v;h = actualul -m- : m8pma^hteae (9). 



4. confusiunea intre o şi te : * 

^onx (3), ropHAE (7), Tp8nopEAE (7), atomme (9,13), k^hao 

(11), BElţU AIlOpH (11), IwpAANOASM (4), AI\OYALţECKO-CK (11), 
nOCTOpEAE -(11), CZTOpAlţî (12), CKpHHTOpK (12), A^"*^ (12), 
JjnOTAT (13), llpEOyTOAS (13), KO (13), K0BKHT8 (15), Ha- 

ifşsTom (4), RpECRop-k (13, dar 12: npECKSp/S^), co())aet8a 
(16), i{H.fpoT8 (4), APAKOABM (16, dar tot acolo : aP'^ksaSh), 
AOWTAiţM (5), ACKOATA (17, dar tot acolo ; ackSat^), a^'^'^'^Ha 
(17), AAOiupz (1), nATpimpxwA (18), a^^moaSh (18), a^^^P^- 
A (4,5 etc., dar şi a^^^-^P^kk, cf. mal jos No. 13), cncfpE 
(18,19, dar 1: cnSNEpt)^ a^aane^eS (12,16, dar 1: a^'aiih&0z8), 
w^TOAAp» (18), A^A^-Kh (4), HO (2 etc, dar forte des şi h8, 
dtH dată unul lingă altul, de ex. 18: hS ba noBtcTH ujh no ba..); 
u pentru o : oy kapte (2, dar tot acolo : w KApr-k), AA8p- 

*««HTcA| (9); 

^ pentru oa : i^Smaîtb (2, dar 11 : c|)oaa/ve) ; 
^ pentru io după, h : nMHWApE (5). 

5- t pentru finalul e : eHAt (1), [hea] AAApt (1), [w] KApTt 

^X [a AOWa] KApTt (2), ctA\Ht (2), HEAt (2), A\8ATEAt (2) ; 

■^ pentru medialul e : ra nostcTH (18), rptujAAEAE (13); 
^ pentru -k safl «v : hetpa (1, dar tot acolo : riMATpA) ; 
^ pentru finalul i : a^*^'^ (6), cea\tehe (3) ; 
* pentru finalul e: tSthhamph (10, dar 13: t8thhahpe); 
^ pentru finalul w : [wa\oy] JfTAE (4) ; 
^ in silaba accentată, urmată de o silabă cu finalul -e : 
^^^ (6, dar maî ades MtAE), tpehe (2), hea* (2, dar pe aîurl 

"^^^ MtAiA, HAAt), rpEMETE (2, dar 9 : TpEA/vtTE); 



58 

ei pentru e : tpeimelu (2 de 2 ori, şi tot acolo : TpEMEim 

6. coufusiunea între e, e, a după h : A^'•^'•^^^ (8), av'aw 

(6), A^AN-klţA (17), MACTK şi HACTk (17), AHMTh (18), MAA (3 

MATATt (1, dar 4 : metat*) etc. 

7. #t; pentru a : M£;r (15), (f^^^^*^ (7 de 2 ori, dar l' 
15 : ())OA/\-kA). 

8. Ki pentru i: CKpunTSp;^ (2), CKpunTSpk (18), g^pSpu (S 

AHMEU (3), A^UJKUAE (8), nACZpU (9), nAfSKIITOpUAOpB (10), 

^puH (17), şi în slavicul nuc — nMCA; 
i după r pentru î : oypMTS (12); 
confusiunea Intre i şi î după r : pHoypaE (11) şi pzoypE 
î pentru i după r : AAKp;f^MH (12); 
e după r pentru î : pîp^î (15). 

9. i pentru d după s : chmc;ktk (7); 
e pentru d după s ; CEMTEiţE (3). 

10. contracţiunea lui mîe8 (4, 6, 9 etc., dar 2 : me8) ] 
MÎ8 : n8a\eae a\î8, beujm;iu|it8a mT8 , KAn8A mî8 (8) ; 

aferesa vocalei pentru a Înlătura hiatul : w-o y tpeme€8 ( 1 ^ 
=1 o au... 

11. oa generalmente conservat : HOAcrps, boactpe, haoaf, hkoaii 
j|^To.\pHE, coApE, KWACTE etc., afară numai In : c% ce pwgE (II 
dar 7 : c% CE pwAgE) şi afară de ())8amete, ve^I mal 8i 
No. 4. 

12. alte particularităţi vocalice : 
eoywA (15, 16); 

A^TOpio, A'b'TOpiOA (14): 

A8MH%ex8 (1) şi A^MNEeE8 (12, 16); 

HEHE (2); 

[A8pA a8ii] npîEpE (9); 

[aa] hoawae (7). 

13. n între vocale trecut în r : BfpEpt (4). ,\oa\epekk (4. îi 
6,7,10,11.14,15), A^V'^"P^''" (în titlu), M;*^pov (5), A\;f;pA (6] 

IţMp-k (6), IţHpElţH (11), ASpll (7), A8pA (9), TOVTMMAHpM (10] 



59 _ 

TOyiMHAMpE (13), A8MHp\ (10), ^TOyptpEKSA (10), poyr/RHWpE (12), 

«ypgA (13)), KHpc (17;; 

H In acelaşi posiţiane şi cMar în aceleaşi cuvinte trecut in 
ir: f^SNiî^ptKh (4), iţH^pt (6), iţM^j^pEiţii (4,8), iţH^pST8A (9), 

UpOTS (4), lţH^p8pET8 (8), BEJ|lpEpt (5), B0J|^pEpH (5,8), J|kp- 
jfuAE (6), J|^p AA NOAWAE (7), JjkpAATA (6), U^pZ (7), fi^îNiîJfipîHX 
IfT), AEAAEJ|ip'ktţA (7), HE^pE (8), CE^pE (15), CH^pE (19), K8^p8pA 
|B), J|LT8J|kp'kpEK8 (10), A8AI\HJ^pA (10), MA^J|kp:& (16), Al^^p8AE (16), 
iMMEJILpH (17), Oy^pUH (17), CnOJppE (18,19), K8,ţlpaTATE (19); 

«Intre vrocale conservat: a^onap^ (1), cn8HEp'k (l), cka8n8a 

11,6), WAAAHHHAWp (2), IwpAAH0A8H (4), H^NEAE (9), HKOANE (9), 
iMil (10), A-kNEUJHA0p8 (11). 

14. 9 = ăz: a8mnz0:&8 (1), aoai\he0e8 (12,16), 0E8 (3,5,13), 0hc% 

[1,4), «MCE (2), «MCK (4), 0HHE (9,16), KpEe8T (2), JjkKpEeoyT (2), KX- 
(1), mxk (1), «MAE (5,6), KOTE0AIO (4) AOy08 (10), UIAHTA- 

AME eH (9), (t^A:&Ai\zj|keîH (12), A%j|kgEeîH (12), eoywA (15,16), 
YToyA (16); 
l^s : HţBOApE (3), HA§apET0A8H (4), riiBOAŞAS (5), npA^A^^' 

(11), ^ApaŞHHpE (17). 

15. predilecţiunea pentru v în loc de m : giopT^TopH (10), 
i»Mi|g (15,16), ywAEKA (5), AywTE (15), vw.frk (10). 

f 16. re'ntorcerea lui ^ la s prin trecerea lui e (=îe) în ă : 
WnM (7) =:§erpi (sterpi). 

17. o din vă: a8w (1), a8wi(h (1), A8wAtţH (12), .ţiKZTpow 

11). 

18. alte particularităţi consonantice: 
«/intre vocale trecut în sv : a^cb^ie (1); 
■^ trecut In -nU^i cxmt8 (3), ceaiitei(e (3). 

19. tripla articulare în construcţiunea substantivului cu ad- 
jectiml : ())AnTEAE bwactpe hea^ aiSatea^ (2), tpeuiaaeae boactpe 

Wt AI8ATEAE (3), (J)AnTEAE BOACTpE HAAt pAAEAE (3), (jlXpZAE- 
llt^A BOACTpZ HAA AASATA (3), BÎEpA/VIH NEA NEA^OpAUHlţllt (6), 'M^V;- 
f kVk HJklK «fpAATA (6); CKA8H0YA AAÎE8 MEAA C(|)ZHT8A (6), C(|)HN- 



60 

IţÎM iWÎEM HCA M\pÎH (7), KS.fp8pA MAA C(f)XHT\ (8), KAnSA MiS MEAA 
MptKSpATSA (8) WMOyA MEAA HEiWHAOCTIIBb'A (13), AUHKA MA HB^ 
nptKSpATA (15), TATKAfci A1ÎE8 H6AA HEBheoyTOYA (l6), (})0K8A MEA*! 

HECTMHC8A (16), ceîa-ce nu se vede nicăiil în redacţiunea cea 
nouă. 

20. cel întrebuinţat ca un quasi-articol de'naîntea substan- 
tivului : Cn8CE NEHM (J)*kTE np*kK8pATE (4). 

2 1 . pentru articlul al : 
ou preposiţiunea de : w 0mck j\'kAE ai^ae (4) ; 
cu alt : AXCAi^H rp'kujAAEAE oypoyA aa-aat8 (13), ca w TpcAat- 

Lţk (i^îXX Oy^pUH AA-AALţH (17). 

I 

22. genitivo-dativul femeesc cu -cei: caabceh (6); 
idem cu -ee : c(})hhtee [^oya/vhpenm]. 

23. pluralul cu -ure : ASnpHpE (2), pxoypE (3), Tp8nopE-At: 

(7), Tp8n8pE-AE (9), pMOypE-AE (11), nOCTOpE-AE (11). 

24. conservaţiunea la singular şi la plural a tematicului 
-M- din latinul manus : .f M^ţ^poy [ujm jf^ niHiOApE] (5), ,ji A*5i- 
j|^p8AE [apak8aSh] (16), dar la singular articolat N{^p\ (6) şi chiar 
nearticolat : a^ A/vA\.fpa [^e wm] (16). 

25. ordinalul feminin : [a] ujAnTA-cnpz-sANE [eu] (9), nu a 
ijiAnTE-cfipx-0AHA, cela-cc ar permite a construi seria ordina- 
lelor anal6ge dela 11 pînă la 19 în modul următor : a un-'a 
spre dece, a dou-'a spre clece^ a trei- a spre dece etc, adec& 
cu articolul după unimî, pe când la ordinalele masculine : cU 
unspre-dece-le etc. articlul vine după ^ecimî. 

26. ordinalul masculin fără amplificativul -a : w hoawae (7). 

27. forma pronominală enclitică în loc de cea absolută : \ 
A\opiţM-BK (12), nxpuHiţM-BK (13), A*kA/iMEA0p8-BX (3), cela-cc nu J 
figur(5ză nicăirî în redacţiunea cea nouă. * 

28. forme arcaice ale perfectului, despărute în redacţiunea ^ 
cea nouă : 

1-a pers. sing.: TpPA\Eaj8 (2), tpeimeui (2 de ori), ftEftw (4), 
AEA8 (3), A«AO-BK (4), (|)EH8 (4), (|)emio (4): 



i 



CI 

3-a pers. sîng.: AccB-kME (1); 

2-a pers. plur. : <|)'kMET8 (4), ackSatat (4), iţHJfpOTS (4), Kp£- 

e9n (2), B& ^KpECST ("2), BK nOKZMT (2), JflţEA-kCETg (2). 

\ 29. tot aşa forme arcaice ale condiţionalului : ca h8 ae 

|p8p£T8 (8), ca HO W ACKHATApET (8). 

30. organicul fapt pentru analogicul făcut : a^ a^^*^^^^^ 
^nn (16), KZTE A8 (J)anT8 (6). 

31. reduplicarea preposiţiunil de după vaî: bau a^ A^ oMoyA 
(12, 13 de 2 ori, 14, 15 de 2 ori), bah ac A^ npEoyTOA8 (13), 

IAN AE A^ KZC&TOplOA (14), B.\M A^ A^ "^^^'^ "^^ (1^)) ^^^ A^ A^ 

MIM WM (14), unde în redacţiunea cea nouă vedem pretutindeni 
ID singur de : val de omul etc. 

32. cZ6rf6t;âr=*de-de-verus^ : yioAciţS k8 a^A^^^P*^ (15), benîe 
AiitKb k8 A^A^Bi^pi^ (19)* * 

33. condiţionalul să şi reflexivul se nu tot-d'a-una distinşi în 
Kriere: cx ce poayE (7, 15), ce ba ckha\ka (2), ca ce cnApr^ii (16), 
^ şi: cx CA MAE (6), AAOHApx-CÂ (1) etc; 

aceiaşi incertitudine în scrierea conjuncţiunil să (z=lat. si): 
tt HO w ACK8ATApET (8), dar pe acelaşi pagină: ce h8 ae iţH- 
WET8; 

tot aşa în privinţa flexionarului -se: eiicE (2) şi eiicx (1) etc. 

34. nici o deosebire grafică între conjuncţiunea ci şi pro- 
numele relativ ce, ambele scrise tot-d'a-una d'o potrivă: me. 

35. dissimilaţiune sintactică : c e k a-b o io pnoypEAE ujh b o io 

^^KA MAp-k (11), WApE K&prOAApiO BA ())H, WApE B A (}) H 
«AAftHKO (18). 

36. E cu sensul de *îară^, enim: e bom bk axo^a^h (11), 

^ BOH NO-UJH B'A .f KpESOyr (2), E BOM MO-M AlHA8HlţH (3), B% A^A^ 

KOAW A-kgr, E boii CKpillITSpA NO l{H.]^pEl{M (4) , E Jf AVA^pOy UJH J^ 

"MMiOApE EH AAH KAVT8pK (5), E HEAA HE BA IţHJjkpt UJH BA HECTH 

(fi), £ EOy BOW A'ACA (7). • 

37. ybme7â=lat. familia^ cu trecerea lui /aw- In fom- In- 



62 

tocmai ca tn f6me=fame8 : ci Aiupr^ w sickpEick %s TOATk 
i^oikiiik (7 de 2 ori), ^{aa he ho-ui ea (ifi\^inrx 4> o m îs a ^114 

KJiCI C(|)kNTA AOMEpEKIi (14), KOy TOATIi «f^CMta C% CE pWţfE (15). 

Cavlotul pare a fi perit din limbă prin coufusinne ca femeiiy 
^fiAkt^ care tn Transilvania— prin acelaşi acomodaţiane intre 
/-m — se pronunţă in anele locari Joniee, /omee^ dapă cam se 
şi scrie tn gramatica lai Molnar (ed. din 1788 p. 10, 69). 

38. căsălorîMziz^ ora ca familia^: K&c%TopioA hbsx hî iio-uiBi| 
etc. (14). 

39. AA%Mo;nHA=£Xer^[xoGX)vir], cf. sub raportul vocalismalul pi- 
leosl. AAMOY^Riiiio şi vechlu-germ. alamuosan. 

40. ^BS=deus in exclamaţiunea : npc 0^8 ! repetată de 4 or 
(3, 5, 13). 

41. «âi;a=^măcar, fie^:.UBA npEST^ czba f^lxKh (17), cf . t 
1, p. 300, No. 157; 

cu acelaşi sens oare : w.tpE Ki&pTOAApio ba ())h, uupE ea ((im j 

BAAAHKO (18). 

4t2.pre cu sensul latinului per: w-oy tpemecB hatphiapxwa [kap- 

Tt] ^EAA hpSCAAIIMK HpE SH KZA8rZp8 (18). 
43. AMMTE (2, 4, 13). 

44. a făgădui cu sensul de *a găzduit, pe care'l are ma- 
ghiarul fogadni: kza'atopîh (})'ArA^ABMi(H aa kaceae boactpe (12). 

45. a cură cu sensul latinului currere: Koyp^HH aa SEck- 

pEKk (12). 

46. a ucide cu sens de ^a lovi^: oyHHA'k nps kauS (5). 

47. aden t;oî=*fntre voi,: bx BEifii yw^rt AftE^f bom (10). 

48. prewce=* pentru ce,: npcjf he hS MM^fcrMiţii (10). 

49. rute safi rutesu saft riUesuvo^ ce să fie? poyTE-cS (satt: 

poyTECB) BWA, HEA (saft : BW AHEiA) HE B0p8 ACK8ATA (17). SeiiS 

probabil: Sferice de..... 



G3 



50. MtAfO (saă: mi UIO) Jf, THKAAk (5)...? 

51. s Kocfi|k A^ ApA AECOAfTHTii (9)...? s& fie 6re: ^o cosiţă 
ie iliiirdi despletită^ ? adecă ApA= OSpa? 

52. sUvisme mal insolite: roTosîpt (16), r^soA^A^ (^)) n.iMETh 

12), MEOCTf (12). 

53. Tocatival slavic K\AAyKo luat drept nominativ: sa 4^h 
«o (18). 

54. iiAOffih (9) cu sensul slavic propria hac ai ^frnctus^ (Mik- 

0. 

55. mâ/îdru cu sensul slavic propria aa^aP^ ^Inţelept^ ; hi- 

lAOpS (3) = slav. IIEAIWf»APH. 

16. accentele stnt Însemnate rar, fără o distincţiune strictă 
cel acut şi cel grav, deşi acesta din urmă mal ales pe 
silabă; 
aeeentnaţinnea normală, ca cea de astăcţi: a^sa (16), Acs'npA 

Kpji'lţEAE (8), KkCîkî (12), KSpKA'pHAOpS (10), KOYpaHH (12), 

iWk (17), 4>o'k8 (7), 4>o'k8a8m (13), cjiiKaTo'pM (10), «t^A^Hiiţii 
12), 4>'nio (4), ro>HAi (7), axc'a (U, 14), aiutH (5), a*ca'hm 

13), ASKp'a (G), ASKpa'lţH (11), AIlo'ptţÎH (5), AllVpi (5), HAIfiî (4), 

rfniţHAopS (4), nipirNiţii (12), n';iu|ip& (7), p:iKA^^ (9), pAMSii 
î, 8, 18), psn&OYcViţii (12), coy'AHiţA (5), cw'apEA8H (10), cka'- 

(6), c'HMEilîTli (7), UJA'cI (5), To'hM (11), HM^^pOTS (4), KÎ\\H 

I), MA't (9), Ko'p8 (17), JfKXTpow (11), mHî (9), mhî şi e'iiAE 

s6); 

accent scăzut pe o silabă posteri6ră : apa f (9), AiiA8'iA saa 
fx (6, 8), K0TI6A w (4), Hxî {=c4ră^ 5), hîsa (6, 14, 17), 
IA plur. (6, 7), HA A saa na\a singul. (6, 8), Hfj|^pi'mH (=ci;j^f, 
upto (10), ^î^O'Kk (4), A'iWKWA'i (8), A^^^iP-^^^ (7 de 

ori), (|lAHEIt'H (10), ^Tl (4), VtOpATOp'll (10), ASKp'l (5), ASp'll 
f, 7), A\;i^pOV' (=fWdnW, 5), A\Î|'|I (15), NOAW'Af (7), W.\AAE.fp'H 

17), luap u (9), n.\OAî (8), npîEp'i (8), rkp^A (7 de 2 ori), uiac'i 
lMi4MipHA6p8 (16), ro'h (=raf, 8 etc.) Boijip'ii (9), eoywa 

«); 



CA 



accent urcat pe o silab& anteri6ră : k'ema (18), M^HNcmţi 
(11), (})6iv\tA saa (})6MtA^ (14,15,7 de 2 ori), Mw'J^'^i (H)» 
[ba'J ax'ca (14), pa'nâoycS (14), poY'rA^HiopE (12), p&'cTnrMîio (5),,] 
po AECK8 (3), cKpn'nTopA (8), uj'EA'k C6), [bow] c'eka şi c'eka [-bo»1 
(3 de 2 ori, 11 de 2 ori); 

doâ accente: p^'k^'a (11), caa'khaop» (11), toy'thmamp'e 
toy'thmahp'h (10,18), [BEiţii] iţ'Mp'i: (6), so'yw'a (15); 

accent duplu pe acelaşi silabă : pa"oypeae (3), p^'aaeae (! 
p^'iioYpEAE (11), p'''An (10), p*A"nAOYCE (14), pe"ae (15), koyW 
(12), prin urmare tot pe silaba cu r-, mal ales cu r inij 
ceîa-ce pare a fi în legătură cu cele constatate de cătră 
în t. 1, p. 249: 

accentuaţiune diverginte : «oyw'a (16) şi «'oyw'a (15), asci 
(11,14) şi Az'cA (14), prka'a (9) şi p^'r^'a (11), 4>A'HEiţH (11 
şi (ţ)AMEit'M (10), uja'ce (5) şi ujac'e (5); 

forte des sînt accentate monosilabele us sad no, Koy, aa, 
şi mal tot-d'a-una ujh , deşi mal adesea cuviutul mal lung 
uimăză după ele este lăsat tară accent, adecă un fenomen 
nalog cu accentul nostru intenţional in frasele: na'ţi pi 
vreait şl aceasta^ nu mS duc decât cu tiiie^ etc. 

Poy'tecSbw (17). 

57. patericul^ adecă semnul ca un apostrof cu colţ — In 
de a fi rotunjit în vîrf — , care represintă în paleografia slavii 
pe X şi K*) şi pe care — din lipsă tipografică — noi îl vom 
locui aci prin apostroful ordinar, figureză în interiorul cuvii 
telor, ca vocală irraţională între doă cons6ne, în următorele 
suri : ack8a'ta (17), aaaa'i;»! (17), i\\\h. (8), atonNe (9), Kxp' 

TOAApW (18), KAp'TE (16,17,18), KOBEHVS şi KSBbMVS (15,1' 

KSp'BApMAop8 (10), AEpEnVs (5,12 de 2 ori), A^yJ^nVA (14), acid' 

KKl^E (8), <|)AirTE (3), AETSp'rÎE (13), M*kp'CE (4), MApVfl^ Şi AAAp*« 
TK (7,14,15), MAp'gE (9), A/VOp'ltM (9,12), A\0p'l|HA0p8 (9), Mgp^MiRI 

TEAE (9), MeahhVîe (18), NE.^i|EAEn'iţHAop8 (4 de 2 ori), MOAn'* 

(14), HECTMH'CbA (16), nXpMiriţH (12), n^^A^XHVb (16), pZK'ftA (9)ţ| 



1) Cfr. KajiaftA^^BHUB, loanui dEC&px'b (lOjirapcKiil, Moscva, 1824, p. 72. 



05 

opMnVspA şi CKpiinVopji (1, 4, 8, 12), czH'iftsB (9), cap'nH 
(7), cnap'vE (15), cnApV^î (16), uiarVa (9). ^iţE.un'iţH (4), 
lîip'MÎH (6); 

paiericul la finea cuvintalul tn loc de U : a^-^' ^^"^^ (4)) 
KHUj' BA (14 de 3 ori), m8-iii' ba (7), ho-a' ba (14, 15), 
:iop'4>H (7, 9), prin urmare numai după monosilabe; 

doă palericurl într'un singur cuvînt: ap'vhmVs (13), CKxp'- 
in'KA (6). 

58. sub raportul curat ortogiafic, se confundă mereâ: 
"fc, IA şi a; 

X, K şi !^. 

59. Mal remâne de lămurit o cestiune cronologică. 

Popa Grigorie işl termină lucrarea ca o adnotaţiune sla- 
Tki, scrisă in opt şiruri, din cari cele de 'ntăiti cinci slnt: 

SyC. AUtţA. MApT. AÎ AHK 
n fi^Hk. EATpli IKHKMWH KpAAIO. 
ffAA OyKÎETIi. A\HXAIO BO^. W MM- 
pSCA%8. BA'kT. WT AAAA\. §. pH. 

WT poa;cTBo x^bo. a. x- 
idecă: 

* Scris în luna lui martiil 19 ^ile, 

*!n (Jilele regelui Sigiamund Bathcîri, 

*când fu bătut Mihaîu-vodă la Mi- 

^rislâO, anul dela Adam 7108, 

*dela nascerea lui Crist 1600.^ 

Bătălia dela Mirislâtt avusese loc la 18 septembre 1600,^) 
ncăt popa Grigorie nu putea s'o cunoscă la 19 martiâ. 

In luna lui martiil Mihalu-vodă se afla în Braşov, forte de 
MUte de Mirislâfl.^) 

Cam (>re să ne explicam acesta minune? 



1) Kemeuy DeutsrJie Fundgniben der Geschiclite Siebenburgens^ Klausenbnrg, 

.839. p. 166. 

2) TrauscheDfel3, Deutsche Fundgnthen zur Geschichte Siehenhîirge^is^ KronBtadt, 
.860, ?. 152. 



5 



66 



Este învederat, c& in ^ntL când Işl terminase manuscrisul, . 
popa Origorie l'a adnotat numai cu şirul cel de 'ntÂifl : ^s'a 
scris in luna lui martiti 19 ^Oy. 

Tot aşa, după cum vom ved6 mal jos in textul No. V, Le- 
genda sântei Parasceve este adnotată numai cu ^iua lunel, a* 
nume: ^2 august^, fără nici o indicaţiune a anului. 

In septembre insă se întâmplă bătălia dela Mirislââ, în cart] 
Mihaiu Yitâzul a fost învins prin dibăcia lui Basta. 

Mirislâa fiind la o depărtare numai de cate- va c^surl del 
MăhacIU; un asemenea eveniment, petrecut chiar in vecini 
tate, putea <3re să nu impresioneze adine pe un Român ? 

Iată de ce popa Grigorie s'a grăbit a adăuga cătră a< 
taţiunea cea din luna lui martiâ pe cele-Falte ş^pte şiruri, 
Cari ea pare a ti într'o contradicţiune cronologică. 

Prin acesta se explică tot-o-dată anomalia de a se fi 
4iua lunel în şirul întăiâ, Iar anul abia în şirul al patrulea. 



* 



II 



DICEBCiBI DE TRABDCERE DIN SLATONESCE 



— CIRCA 1600 — 



SĂ NEŞTIRE BUKU CREŞTIRU... 



Introducere. 

§ 1. Cele do& fragmente de mal jos traduc, după un text 
gbtTÎc, omilia d tic; eOa-e^i^c; xai ţiXoâ'eG;, atribuită generalmente 
Ud loan Crisostom, deşi nu se scie dacă 1 aparţine in rea- 
litate. ') 

Bacata în cestiune a fost tradusă fdrte adesea slavonesce, 
tâă 86 obicinnia a o citi în biserică la PascI,^) din care causă 
m Tedem trecută şi 'n Omiliarul cel dela 1580 al lui Coresi 
'âub titlul de: ^^b%lia^t8p;vî jj^htph c(|)amita ujh MApt a<>Y^^"^>^^ 

n.ll|lHAWp, CKpH€;VÎ E p^B C(f>;VîNT8AK IWAN SAATOOyCTK^. 

Aeăstă împreglurare ne permite a face aci următdrea com- 
paraţiane în trăcăt între limba lui Coresi şi limba manuscri- 
soliil dela Măhadu: 



Coresi: 

KKIţH AEJ|l IACSAK AE J|kTKH AOY" 
KpAT'AlţH, npÎHAAHIţH ACTRŞH HE 
IA CE KAAE haata; 

KKlţH AOynA^ A\h rpEHAt 1ACK 
AlţH BENHTh, MOyAlţEAAHHAI^ UJH 
BECEAHNA8-BA^ C% Up/VîŞNHHlţM ; 

KhIţH AOyn/VÎ ASK UJACEA-k HACK 
AlţH AH^OyHCK, HEA/\HKA\ th E?^ 
C<ţ>THl(H ; 



Teitnl iM^ti : 

C\\0Y HElţJHpE AE JfiT!i^J\ HAC 
A8KpATh\ CA A ACT;R5M HAATil^ 

AEpAnr/vî ; 

c'a8 HElţJHpE f^Sim AA XpEHAE 
HAC BEpHTS, C:^ RAAPOftApACHA^ 

UJH c?i np.\^H8;i^CKA\ ; 

C'aOY HElţJHpE A^nA\ AA UJA- 
CEAE HAC Am8HC8, HHA/\E CA H8 
CE CriA\A/\i^HTE, K'A Jj^Tp'o HEA/\H- 
KK H8 ce ba A^UJEpTA; 



1) Io. Chrysostomi Opera omnia^ ed. Moutfaucou, Paris, 1718 — 3b, t. 8, p. 250. 

2) Cfr. Intre altele: KajaftAOBiiMB et OipoeBT», OiiMcanic pyKonHCcâ rpajja ioj- 
cToia, MoscYa, 1825, p. 51, No. 106, 8. 



76 



t^p^ KApEH AlţH nECTHTK HK- C& CE-S HEI|JH(^E A^Hif^ i 

U!fk AA AAK HOAWAE NACh, AH- HOWAE HAC AA\CAT8, CA GK ARpO 

pOmAlţH-B;ii^ UJH HEA/\HKA poyUlH- nÎE, HEA/\HK;Vk C% HS CE TiAAUK 

UJH KblţH UJH n%H;f^ AA AAh C%-Oy BEpHTS HElţJHpE J|IH d 

OyjfCnp/RŞtNEAt HACK AlţH UE- OYHCnpA\0*kHEAE HAC, CA H8 ( 

CTHTh UJH AmOYHCETh, C» HOy B;R T^A/l^Ti ftE nECT'kA;^... 

TtA/lElţH Ka HtlţH nECTHTK...*) i 

I 

i 

înainte de a ne opri asupra acestei comparaţiuni, să obso 
vâm o particularitate fdrte importantă. 

§ 2. Textul de raaî la vale nu este scris de singurul pof 
Grigorie, ci de dînsul şi de un alt 6re-cine tot din Măhad: 
graîul ambilor fiind caracterisat prin aceîaşî trecere a lui 
între vocale în r. Ş'apoî acel altul a fost anume un co 
timpuriu, ba chiar un elev al lui popa Grigorie, lucrând &"' 
conducerea acestuia, carele a scris cu mâna sa fragmentul 
doilea întreg, dar în fragmentul de 'utâiil a făcut numai p 
mul şir, lăsând ca restul să fie continuat, firesce cu voia s 
de o altă mână, mal puţin sigură şi mal puţin elegantă. 

In acest mod cele doă fragmente de mal jos, prin conic 
mitatea lor fonetică, cel puţin sub raportul rotacismulul, pr 
b^ză că noi avem a face aci cu un adevărat dialect, cu i 
graiu comun localităţii, de vreme ce ele provin nu dela unu 
ci dela doi indivizi. 

Deşi traduse, aceste fragmente sîut forte remarcabile âH^ 
în privinţa sintactică. Ambii scriitori construesc frasele W 
într'un mod cu totul independinte de sintaxa originalului sil- 
vic, şi une-orl chiar contra acesteia. 

Aşa, de exemplu : 

a. Adjectivul este pus după substantiv, pe când slavonesce 
substantivul se pune după adjectiv : 



3) Evanghelie cu invăţălură, Braşov, 1580—81, iu-t., quateruionul VIII, pag. 15 



77 



npABEAHii /\AKrK=: haat;!; ^eparta^. 

h. Conjuncţiunea et se omite acolo unde e pusă slavonesce; 
Iar se pune, din contra, acolo unde ea lipsesce în textul 
davic : 

K^A^OMECTHB& H EOrOAIOEHB'ÂzrESpS KpEI|JHp8 f^î fifiNiUîX^îS IOEHTK; 
EAAPOJ^Ap ^A npA^HSETKzz: C7i GAArO/\ApACKA\ UJM CA npAţHSA^CKA^: 
AKHk nOMHTETA= UJH ŞSA MMCTMlţM etC. 

c. Fosiţiunea verbului diferă de acea din frasa slavică, pu- 
\ stedu-se Ia sfirşit dcolo unde slavonesce este la mijloc, saâ la 

ijloc unde slavonesce e la sfirşit : 

AI|JE KTO OyCAHUJHTK A^B^TAPO HAC = C% CE*8 HElpHpE (fitMfi AA 
WVAE MAC A^^CATS ; 

AljJE B& EAHHHHAAECETE HAC lipHIf^E = CX-oy BEpHTH HElţJHpE J|kN 
M fţKCnpAV0*kHEAE HAC. 

d. Se adaugă cuvinte, cari nu există în textul slavic: 

KOrAT/RCTB'k RAAPOCTII z= K8piţ\TAT/A KKprT^TA^l^MEM ftE ACTAVŞH, CtC. 

Departe de a fi suferit influinţa sintaxei slavice, popa Gri- 
■ gorie şi elevul seO s'ar pute c^ice că nici nu scieafi slavonesce, 
cici textul pretins slavic — aşa cum l'afi copiat el — este 
o adevărată caricatură, în care numai cu multă bună voinţă 
Tecundsce cine-va limba lui Ciril şi MetodiO. 

§ 3. Revenim dară asupra comparat iunil de mal sus. 

GvOui lui popa Grigorie şi al elevului seO este învederat 
^al arcaic decăt al lui Coresi ; mal arcaic chiar ca sintaxă 
'Offiână generală, fără a mal vorbi despre fonetismul lor cel 
^alectic, care demonstra pînă la ultima evidinţă, că el scri- 
^0 aşa cum pronunţaţi, er im aşa cum se scriea în manu- 
Crisele şi tipăriturele din epoca lor, căci — să n'o ultâm — 
lomânil aveaft deja o brumă de *limbă literară^. 



AI|JE KTW EAr01CTHB% H EPO- ^^ HElJIMpE K8p8 KpglJIM 

AWKMBX. f^mm^îS WKMTh:. 

AA NACAAAHTCA ftOEpArO HM- ^* ^^ ^A^^'^'^CK;*; A^ 

HtuiHAPo tkp;k;rctba. npAŞHMKS AE AcmşM:^ 

AI|JE KTO WT pAEh KATliHA^- | ^X HElJJHpE A^ UJCpKH 
PABHHX. • I H^P^pABh:. 

Aa BSHHA^TK p.^A^'^'TC'^ B^ i C^ •l^'TpE BHKHpil^HA^- 

B8[K8]pHA\ A^A/^N^*<^E^-- 



pAAOCTK TA CBOEfO. 

AI|JE KTO WT llp'ABA HAC A'A" 
AAA gCT. 

AA npHHMETK A^HEC lipABEA" 
127. NH p^SkVh. 

AI|JE KTO no TpETHfA^ MAC 
npMHAETK. 

GAPOAAp A'^ npA§H8£TK. 



C AOy HElţJHpE A^ ^'^^^ 

a8kpat8:. 

cx a act*1\5m raata^ a 
t;r:. I 

c'a8 NElţJHpE A^ll'Y' '^^ ' 
AE MAC BEpilT8:. 

CR BArOAAp.ACKA\ UJII CA 



h8<^cka\:. 

AlţJE KTO no liJECTMEA\b MAC , c\\OY MElJIMpE A^'^'^' '^'^ 

AOCTuaîE. jcEAE MAC ajk8hc8:. 

I 
HHMTOmE A^ OYA/\HMTC/A. ! NMA^E C% M8 CE CnA\AUi 



HBO NMMMA^mE WTTil^IJlEBAETCA. 



K& ^Tp'o HEA/\HKb m8 

Aeujepta:. 



I. 

Să neştire buru creştiini de dumnezeu Iubiţii; sti se îndulc'>s 
bunti praznieu de astăzi. Să neştire do şerbi cu bu nâravu, sa 
bucurându-se în bucuria doranu-seu. S'au neştire de întâia cos 1 
tu, 8.ă Ia astăzi plata derîapta. S'au neştire după al trci/e 6a5 v 
să blagodarlascâ şi să praznuâsca. S'au neştire după al şasel 
ajunau, nime să nu se spâmănte, că într'o nemică nu se va de 



'9 



dl)lE KTO OyCAHUIHTh A^BETa- 

rO HAC. 

AA npHCT;KnHT hhmto;re eo- 

ÂljJE B% fAHHHH.^A^CfTC NAC 

AA HE OYCTpAUJHTCA SKXCirk- 
NHIO AIOMEOBCTBH BO CÎH (?) 

BAAKA. 

npHHMA-kTE nocAtANtro laKO 

7RÎ M np^BAPO. 

0YTEUJ4HTE H;K£ B'A îf^HUH-- 
NA^ECETE rOAHH;ii. 

laKO^RE A'^'^BUJAPO WT npTi- 
Mro MiCA. 

M nocA'kA^'fcro a^haSIeth. 

H np^BAPO OyTEUIAETK. 

H WMOAIOy ;i^MTh. 

M At.\AH?E nOHMTA*Tli. 
H nptAAOlKEHIE XBAAHTK. 
TX\>2KE OyBO B2HHAETK B'A 
pâAWCTK PA CBOEPO. 
H npSBIH II BTOpÎH. 



C& CE-8 Nfl|JHpf A^'fl'^ ^^ 
HOWAE N.\€ AACÂT8:. 

c& c;fî AnponTE nemhka ol 

N8 CE TAMi!^:- I 

CS-Oy BEPHTS HEIJJHpE J|kN AA 

oYNcnpA0*kiEAE NAc:. 

c& n8 ce rkiMk AS HEcrkA^ 

KA^-H E8p8 IHNCTHTOpiOA A^C- 
nSETOpiOASH :. 

npHHA\'kl)JE NEAA A^ Jj^TAH KA 

uiH 1EAA A^ ahoh:. 

jpEA^Ş'klIJE 1EAA Hi A8 BE- 

I 

i pHT8 jpil AA oycnp^ţ'kHEAE HACl- 
] KA UIH 1EAA NE AOy AKKpAT8 

I 

JAH ^ţT;vîA:- 

iiiH ANEAA A^ «^noii aaha8ai|ie:. 

UJH AHEAA A^ Jf^Ti9iH Jf^KM^i" 

5ti}jE :. 

UJM AHEAS'k A'^'* 
IIJII AHEAA A^P^^I^S*. 
UJH A8KP8A8 NH.]icrkiţJE :. 

UJM n8HEp'k AA^A^i^ :. 

AipEnT8 AH-kA J|kTpAUH Jfi b8- 
K8pÎA A^^^M^^^ii BOCTpS:. 

lUH NEA Ai «f T^H UJH AII AOÎH:. 



i se-u neştire dapâ a/ noole 6a5 lusatu, să sâ apropie, iiemioâ sa. 
n se tianu. Să-u vcritu neştire în a/ iin8pru()^cele oas, ba nu si? 
Mrâ de pestelu, câ-i bum cinstitorlu/ despuetorlului: priime^te cela 
k îotiii, ca şi cela de apoi; înblmnzâşte cela ce au veritu in a/ uspră- 
*cek 6as5 ca şi cela ce au lucratu diîutAla; şi acela de apoi niilulaste. 
I» acela de întâi înblâz^şte, şi acelu*'» dâ, ţi acela dâruîaştc, si lucrulu 
^^Mlfeţte, şi paner(^ lauda* Dereptu acela intraţi în bucuiiTa doninulu/ 
''*^' şi cela de întâi, şi ai doii, plata Sil luaţi; bogaţii şsi iiiisoii soţu cu 






-^,. .-".-jyrrv.-. 




I. 



AI|JE KTW KArOHCTHBZL II BPO- 
AIOEHBZ. 

AA HACAAAHTCA ^OEpAPO HH- 
NtUJNArO Thp;R;VîCTBA. 



C& HEyiHpE BSpS KpEl)IHp8^ 
ASMHE§E8 lOEHTh:* 

€A\ CE JjkA^AN-kCKiV; A^ ^^1^ 

npAŞHiiKS ^E act/i^h:. 



Al|JE KTO WT pAEK BAPIiN/R- î ^X NEI|JHpE ftE lUEpEII K8 



PABNIIX. 



H^p^paBK:. 



E8[K8]pH;f^ A^a/\h8-ce8:- 



pA^OCTIi PA CBOEPO. 

Al|JE KTO WT np'ABA HAC (^.\- 
AAA ECT. 

^A npHIIA/\ETK ^ZHEC llpABE^- 

127. NH p^shrh. 

AI|JE KTO 110 TpETMfA/\ MAC 
npHIlA^TK. 

KArO^Ap (^i\ npAţH8ETh. 



C^AOy HEIţJHpE A^ J^TA^A Miţ 

a8kpat8:. 

c% A act;v;şh haat^i^ (^î^a^ 
t;r:. I 

c'a8 HEIJIHpE (^^nifi AA TpEH^ 
AE MAC BEpMT8:. 

CR BArOA'\pACK;f\ Ulii CA npA2 

AI|JE KTO no UlECTHEA/\h MAC | c\\OY HEIJIHpE (^^tMfi AA UIA 
ftOCTIimE. JCEAE MAC Aa^8NC8:. 

IIMMTOmE fi^d OYA/\MIITC/A. ! HHA/\E C% N8 CE CHA^MA^HTE: 



MEO HHMMA/\;nE WTTAMJIEBAETCA. 



K^ JjkTp'o MEA/\MKK H8 ce I 
ftEUIEpTA:. 



I. 

I 
1 

Să. neştire buru creştiru de dumnezeu Iubiţii; sa, se îndulcesc» k 
bunti praznicu de «astăzi. Să neştire de şerbi cu bu nâravti, să 
bucurându-se în bucuria doranu-seu. S'au neştire de întâia oas lu( 
tu, să Ia astăzi plată derîaptă. S'au neştire după al trei/e eas vcrittj 
să blagodarlască şi să praznuăscă. S^au neştire după al şasele 
fgunsu, nime să nu se spămănte, că într o nemică nu se va d( 



81 



(lOBOAN CO NAC CnCBA CSMpTH. 

oyr<UHEo nmt wr nea aP^~ 
XNTa mm(?). 

;2. OyJMAMH I AA C&UJEAÎH B& 
AAX. 

wropHHcfe HmB B%K8UJH n&ATH 

fro. 



K& HE AOY m^nt8nt8 a^n- 

TgHTOpiOA A^ MOpTf:. 

CTHJjkCE NE EPA IţHpST A^ 

AHjpc8:. 

MSJj^NH iaaSa heaa ne a8 no- 
ropHTH jfi IAA8:- 

AA/U^PH-CE K& J|kE8K& A^ ^P^* 

n8A a8:. 



N CE np^ABApH BS PAAEAEH , UJH AAEKS AI|JEnT;fî Jfi PAAE- 

nţ^OM. ' AEH A^ crpHr^:* 

4A& pENE WropiHCE C TpETA UIH IAAHA CE AAA^pHCE UJH K%Ifi 

oyropMHCE oyEo ovnpA^HHCE. ! aaia^p^^ce ujh ce f^îmipr^*):. 
o^ropiNCE oyKo NAp;vîraHb aa^phce ujh (f>8 eatjrok8p^:. 

^ ftlCT. _ I 

npMATh TAAo e8 npH;HCE(?). ! UJH Tp8n8A a8h ce thrhha 

, k8 a^mhe;e8:. 
3. i^ţAT ;emae. I a8w n%A\^HT8:- 

H CTpETEHÎE EO npHATIi En%E | lUH TliJ|knHp&NIO NEASA Hî 
KMAtAUlE. BEA^:. 

H B&nAAE H^E HE BHAtAUJE. ' UJH K:&;8 J|kTp8 NE h8 i|jha:. 



r^E TH c:iAapTH mîxo. 

TAE TH CE nOB^AA. 

B^CKpEC XC. 

H TH HH^AOmEHh BUCT. 

B&CKpECE. 



OyNAC l(T-H AftOpTA AKOAW:. 
oyHAs Iţî-H AENpSHpt:. 

jjkBHCE a^a\ne;e8:. 

UJH t8 noropHT8 (f>8CE. 

UJH j|kBHCfi a^a^he;e8:. 



) înainte scrii : A({)8haA^, apoi şters. 



rte. Stiinse, ce era ţiru^ de diînsu muînci Iada/, cela ce au pogo* 
a ÎQ ladu. Am&ri-se, c& înbucă de /rupu2 Iu, şi adecă aşteptă in 
i^ de striga, şi ladu/ se amârise şi c&zu g'osu, amârâ-se şi se 
^P% amârise şi fu batjocura. Şi /rupu/ lui se tipinâ cu dumnezeu, 
• pfantjita, şi tăînpir&clu celula ce ved6, şi căzu înfru ce nu ştila, 
W ţi-i mortla acolo , unde ţi-i abiruir^. Invise dumnezeu, şi tu 
*P^ fose; şi învi^ dunmezeu, şi căzură dracii ; invite dumnezeu, 



BSCKpK Xt- 

H XHBET XHBH. 

H pA^HCE ArrAH. 

134. BSCKpEC X'- 

II MpTBEIlh Hll E{\HHk BX. 

rpoR-k. 

XC. EWr fiZCTA WT MpTRH. 
IIA^ETOKEi OVMEplItlIAţ KUCT. 
TWMS CAABA H AP'AiKABd B& 

135. B'kKH dMHHk, 



UIH KKgSpA Af^-^^I^H^ 

UIH BHAita: bTe:. 

UIH CE E8K8pApJR JfţfEpÎK- 

JflBHCE A>^MHEŞEli:- | 

HEM£ OVHSA MOpTS H8-tl . 

rpoARiV.:- 

,\b'MHEŞES .f BHCE AE'ffpS Mif 
.^MERAT^pa MOpilHAWp < 
AIEAXA-M ItlipSTtJA UIH CUI 
.fi E'kKS A^ESA^pS:- I 



HiKE BK CTUX WlfA HUIEPO 
IW4HHA jpXÎEnCKnj KOCTAHTHH'k- 

rp^A*^! ŞAKCTAro. 

AI)IE KTO BArOlHCTHR II CrO- 
AHBIIG. 
Iâ8. ^A HACAAAIITCA AOEpA HJHH'kLU- 
H"brO TpXȔffiCTB4, 

AI^E KTO WT pAKh EArOMpâK- 



WpE-HHpE EpA OyM îl^pHII 
4H0ME IwHIi A"" HETATA . 
KOCTAHTMII .ţLlIZpAT. K8 pOCT 

AE Agpoy:. 

CE-II HEl|IHpE E8ph KpE1^1l| 
AE A^MXE^E^ KEUTb:- 

CE CE .ţLA^AIACKb AE Etjpk RpAţ' 

iiitK AE ACThen:- 

CE-H HElţlHpE AE UlEpSU « 
Gljpi. H.7.pABh:. 



şi vilaţâ vie, şi se bucurari îngerii; înviae dumnezeu, oece unu/ motb 
nii-i în groapa; dumnezeu învise deînfru morţi, încâpâ,tiira mor^lQ 
fu; aceluKa-i ţîtiitu/ şi slava în vecu adevăi'u. 



n. 



Ore-cire era um părinte aooine Ionii din cet^tia lui Costantin !n* 
p&ra^, cu roBtu! da auru. Se-i neştire burii creştiră de dcmme^eD Ia 
b!ttt, se 86 Ii)âul6asc& de burii praznic de ast&^i. Se-i neştire de şcri 



83 



J^OCTK TA CBOEPO. 

AIJIE KTO WT npXBAPO HACA 
;^'k^A^ gCT. 

AA npÎHMET AHEC npABEAHÎH 

AA^rii. 

4I)IE KTO no TpETÎEMb HACk 
'' BpÎH4£. 

KArOAApE AA np^vţANSETh. 



AE CE JjkTpE E8K8pZHA8-CE J|l 

GSKSpÎE A<^^H0-c&8:. 

C^A8 HEI|JHpE A^ JI^T'AIOA NAC 
A8KPAT8:- 

AE CE A ACTZ0U RAATh A^" 
pERTh:* 

C^A8 HEI|JHpE AOn^^ AA TpEHAE 
HAC BEHpHTh:* 

C% SArOAApA[CKb]...*) 



*) MiT departe lipsesce o f6iă. 



I imră nâravti, de se între bucurăndu-se în bucurie domno-său. S'au 
Bftiie de întălfuZ 6as lucratu, de se îa astă(^ plată dereptă. S'au ne- 
ke dopa al treile 6a$ venritti, s& blagodarîască.... 



NOTANDA 



i 



1. finalul w întreg : npAŞHMKS (127), a8kpat8 (127,129,1! 
BEpMTS (128,129), AîKgHcS (128), AA\UT8 (128), A^P^nxS (1 
cwiţs (131), nocTflTS (131), rpAc8 (131), (|)A^?iMAMA8 (131 
MAHT8MT8 (132), AMj|k$8 (132), noropMT8 (133, 134), 
(133), M0C8 (133), nxM;RHT8 (133), M0pT8 (135), etna (1 
AAEB;Rp8 (135), ASpoy (158). 

2. jfi întrebuinţat ca nasală vocală în interiorul cuvîntul 
jfKA;¥Uf5*ki|jg (129), cTMJfce (132), ^iij^cS (13?), A^8J^NM (1 
TbjfnupaHio (134), A^-I^'^'P^ (135), ^ej^ (132, dar 158; A' 

n despărut : ov-cnp;R-5'kMEAE (129, dar tot acolo : oyH-cnpJ 
d^MEAE), jpEA;ii^^'ki|jE (130, dar 129: j^EA;f).ţ§'kiţjE) , HMcmi 
(131), THRMH/R (133); 

N pus după Jfi : .ţH AA oYNcnp;i^0'kMEAE (129). 

3. confusiunea între o şi w : ahoave (158), a<5a/\ho-cî^s (15 
dar 127 : aoa/\m8-ce8), aora^ (159), a^amieseS (158, dar 13 
134,135 : a8a/\he5£8). 

4. E pentru t : aepertk (159) = ftEptnTz; 
confusiunea între finalul e şi t : hmave şi MMAvt (132); 
confusiunea între t şi a după h : j^aSahachl (159) şi 

A8A^tcK;R (127) ; 

medialul a\ pentru a : npA§H8;fîCK;f; (128). 



85 

5. vocala Iaiig& reduplicată : taama^ (132)= teaamâ. 

6. u pentru i: lOEUTb (158), tuipeu (159), ACT'Aeu (159), 
decă numai in porţiunea scrisă de cătr& iusuşi popa Gri- 
orie; 

i pentru i după r : noropHTH (133, 134), ama^ph-ce (133 
e 3 ori, dar tot acolo : a/vM^p^-cf). 

7. aferesa vocalei pentru a iniăjtura hiatul : cx-oy bephtS 
129), CE-8 A*CAT8 (128), mbmt8-«-8 (132); 

hiatul lăsat : ce aS a8mhnat (132), ne Aoy M4!knt8ht8 (132), 
X a8 iţHpST (131); 
hiatul înlăturat prin contracţiune : rk8 nocTHT8 (131). 

8. oa bine păstrat, afară de : MopTE (132 de 2 ori), AftoprA 

l), WpE-HHpE (158). 
NE^E (135). 

iO. H Intre vocale trecut fn r : iiEtpHpE (127,128,129,158, 

►), KSpK (127, 129), KSp,f.TATA (132), RKp;^T,WţMEM (132), 

\f8 (127), BEPMT8 (128J29), niip«T (131, 132), hmp8t8a 
135), AEnpEoypiv; (132), TbjjkiiHpsiNio (134)^ wpE-HiipE (158); 
foalul ntf trecut tn ră : fi8pK KpEiţjHpb (158), B8pb [npAţNiiKK] 
i&9), cspk [/lif^pABk] (159), dar în porţiunea cea ne-grigoriană: 

npAţHHK8 (127) şi B8 HifipABii (127); 
n între vocale trecut în nr : bemphtk (159), numai în por- 

cea scrisă de popa Cfrigorie; 
n Intre vocale conservat : iiHHEpt (130), a8a^mhat (132), 
înMHA (133), 0VM8A (135), j^h aa (129); 
finalul n acomodat cu iniţiala cuvîntulul următor : oyi^ n%- 
(158). 

11. confusiune între e {=(h) şi 5 {=2) în porţiunea cea 

)riană, cu preferinţă pentru 5: oyMcnpA^e-kMEAE (129) şi 

icolo oycnpiRţtHEAf, \cr^i,H (127, 131, 132), 58A (131), 

;ti|jE (129), .iiKA;^5ti}ic (130), KX58 (133,134), KX58p;R 

1^), A8.\\M£5E8 (133,134,135), afară de 5 normal în iipa5mmk8 

m); 



III. 



întrebarea creştin esca» 



Origjnalul: 1560. — Copia: 1607. 



INTREBAREX C^RESTINESC^Ă 



Introducere. 

1. Venerabilul canonic CipariO, fn fruntea tipări turelor 
lâiie transilvane din secolul XVI, ca pe cea mal veche din- 

ţin tote, pune: ^învăţătura crcştinescă^, tipărită în Sibilu la 

1546, f&ră insă a ne da din ea \Te-un extract^ sa& măcar o 

Bmurire c&t de scurtă.^) 

La întrebarea nostră asupra acestui punct de nedomerire, 

eminentul filolog dela Blaj^ fntr'o scrisure din 26 ianuaria 1879, 

ne respunde următdrele: 

*Tot ce scift este, că la anul 1847, fiind tn Viena, un literat 
^maghiar ml-a arătat o carte tn limba latin^*scă, tipărită la 

* Braşov cu titlu: Ephemerides, tn care la anul 1546 scrie, 
^cSl in acel an s'a tipărit romănesce la Sibilu o carte numită 
^Doctrina christiana. Acel literat însă a murit tn 1849, şi 

* cărţile lui afl trecut prin multe mâuî, pînă la biblioteca A- 
^cademieî UngurescI din Buda- Pesta, In care la 1874 am 
^cercetat cu tot de adinsul după acea carte latin^scă, dar nu 
^o am putut afla.^ 

Acea carte Ephemerides^ * tipărită Ia Braşov,, este ea vechia 
safi nouă? D. CipariO, din nenorocire, nu nl-o spune. Şi totuşi 



l) Ciparifif Crestomaţia sad analecte^ Blaj, 1858, p. XIX. 



92 



ar fi trebuit s'o fac&. In adevâr, numai în caşul de a pro^» 
dela un scriitor tot din secolul XVI, o asemenea carte p 
fi considerată ca o făntină în cestiunea de faţă, ca o ui 
turiă seridsă în privinţa unul eveniment din 1546. 

Un catechism român dela Sibilu din 1546 remâne dară i 
mult decăt problematic. Insuşî d. Ciparifl nu'l maî menţion 
în ulteri6rele sale scrieri.*) Cu t6te astea, o * învăţătură c 
ştin^scăj^ în limba ndstră a existat în Transilvania în sece 
XVI, cu mult înainte de publicaţiunile luî Coresi ; şi este fd 
probabil, că ea a fost anume cea de'ntâiti carte română ti] 
rită, dar nu la 1546 şi nu la SibUu. 

§ 2., Pastorul săsesc Simon Massa, născut în prima jun 
tate a secolului XVI şi reposat la 1605, în cronica sa, ai 
de importantă pentru istoria română, ne spune sub aiml 1 5S 

*Eodem anno dîe 12 Marţii Johannes Benknerus, Jud 
*Coronensis, cum reliquis Senatoribus, reformavit Valachori 
^Ecclesiam, et praecepta 'Catecheseos discenda illis proi 

Adecă : 

*La 12 martiii aceluiaşi au (1559), primarul Braşovu 
*lon Benkner şi cel-Falţl membri municipali aii îmbunaţii 
* biserica Românilor şi î-ati pus pe el să înveţe precept 
*catecliismulul^. 

Cine era acel Ion Benkner? 

In ce anume se cuprindea acea * îmbunătăţire, a biser 
române din Transilvania? 

Iată primele doă cestiuni, ce ni se presintă la citirea 
sagîulul de maî sus, înainte de a ajunge Ia punctul des 
impunerea *de a învăţa preceptele catecliismuluî,. 



2) Cfr. Principie de liinbif, Blaj, 1806, p. 101. 

3) Chronicon Fuclmo-Lupino-Oltanlinum^ ed. Trausch, Corouae, 1847, p. t3 



93 

§ 3. Dela 1547 ptnă la 1562, Ion Bcnkner, pe care unele 
erooice sisesci ti scria Hanes Beuckner, fusese ales de 12 
oii primar al Braşovului.^) 
£1 a murit la 1565.') 

Cele msd multe amărunte despre dinsul, ni le procură con- 
timpnranal seA Ostermayer, din care aâ&m, bună 6ră, ptnă şi 
^tib&toria lui Benkner, sad — ce-va mal interesant — tntălnirea 
ce avusese el cu Petraşcu-vodă din Ţ^ra-Romăn^că. ^) 

Ceia-ce ne preocupă insă mal mult tn caşul de faţă, este că 
h 1546 el a concurs la fundarea primei fabrice de hărtiă tn 
Braşov,^ dând astfel — negreşit — un mal mare avtnt activităţii 
tq)ografice de acolo. 

Dar tn ce mod Hanes Benckner, fiind luteran, amestecatu- 
h el tn afacerile bisericel române? 

§ 4. O raritdte bibliografică incurcă ptnă acum nu puţin 
p filologii Sla\1. 

In biblioteca episcopală oi-todoxă din Ungvâr, tn biblioteca 
imperială dela Petersburg şi 'n biblioteca d-lul Lukaszewicz 
din Poltava tn Rusia meridională., se aJiă cate un exemplar — 
trei exemplare peste tot ! — dintr'un Evangeliar, tipărit slavo- 
nesce. fără iudicaţiunea anului, cu cheltuiala unul Sas din 
Transilvania, carele tşl dâ numele de: AţK ;KSnaN2L Xankiuk 
ftntEpk WT EpAUJEB, adecă: ^eâ, jupan Hanes Benckner din 
Braşov^. 

Slavistil sînt generahnente dispuşi a crede, că este o tipă- 
ritură încă din secolul XV. safl cel puţin de pe la începutul 
secolului XVI.*) 



*/ Morienburg, iJie Obtrbeaniten ztt K*onstadt^ !n Skbtnhîirgische Provinsial- 
' o*, t. 2, 1B06, p. 35— <î. 
^) Traaschenfels, Funthjruheti^ p. 21. 
^) Kem^ny, Fumlgruben^ p. 33 9e<i(i. 
') Ibid. p. 31—2. 

^) Karatayev, XpouojorHvecEaii pocnocL cjauHCKHXi KHKr&, Petersburg, 18C1, 
P- 2, No. 9. 



^^VKmnal ilustrul Schaflarik, mal păzit, observă că i'i)ocfl 

^^Esft a Iul Benkuer, pe care I scrie Biepier, ar trebui cot &j:^ -^'~* *^^ra 

^^m istoria specială a Transilvaniei.*) "-^-*:> ^^ 

^B Diu cete dofl parsigriifui-I preccdiuţl resultn, ca Kvanga ^^ 

^Hp cestiuiie n'a putut fi tipărit înainte de 1559, şi c^^^ ""^^î^c*: 

**7iaţiTinea Iul era de a servi auunie RoTnânilor din Tran^— — ^^_^ -^-^ 

*Valactioruni Ecclesiae,, pentru ca el să albă un text ,J|^*~*'i^ 

în loc de a întrebuinţa, ca piuă atuncî, nesce mauus , 

vĂiltire şi une-ori discordante. 

Dar Beukner era luteran, lt usul lîmbei naţiona! 

rică, nu a uneî limbe străine saft murfe, este unoT^" 

ceptele cele mai elementare ale Reformei. Roraânu^^ 

se închine romănesce. Traducţiunea pentru prima ' 

Scripture întregi înfăţişa mari diticultăţî şi cerea ' 

îndelungat ; se putea însă — drept început — a se t 

d"o cam dată măcar un mic catechîsm, şi act^sta 

a şi ftcut Benkner: *praecepta Cattcheseos disce 

posuit,. 

Datul *12 martifl 1559,, pe eare'l citim în 

indică — după tută probabilitatea — numai (|iua L-^ 

de c&tră consiliul municipal săsesc al Braşovuli:^:. 

pe Uomăni cu o ediţiune slavică a Evangelia^i^ 

catecbism in limba poporană ; căt privesce 1:^h 

tacrulul, ea cată să se ti făcut !n anul lâfîO 

^^ § 5. Cu doă-tjeci de ani mal tărcJiO, s'a • ■■ — : 
fBpiterantlor din Braşov în cărţile bisericcsci ai^ ~- , 
"^ publicarea la 1580 a Omiliarului Iul Coresx 

Ia tipar , lîrftşl cu cheltuiala consiliului n**^^^ 

Lucas Hirsclier: *Eij iKoyn^it^Ah XpxKiiAh 

lip&UIOBKASlI lUII A TOTK (tlItl8TSi\K Cp'AtEH,. 

Să coustat&ui însă, că Saşii nu se vede ^ 

^încercat vre-o dată de a fuiişa propriele ^^C~ 




nlurcic cele religiâse ale Românilor, astfel că, ingerinţa late- 
ranâ nu provoca din partea fraţilor noştri de peste Carpaţl 
icele ţipete, acele temeri şi plângeri, cart resunaft de pretu- 
tiiirfcnl, de cate ori o carte i'oin{Lnt^sc& eşla sub .auspiciele cele 
niviiK ale nniil Ungur. 

, Io acest uiod^ de exemplu^ autorul anonim al dissertaţianil 
De eonversione Valachonim vorbesce ftiră nici o supărare de- 
girp Omiliarul dcla 1580, *per Saxones editum,, dai pe a- 
paginil el se aprinde şi fulgeră, când menţioneză *liberos 
;psstiientos, al calvinilor.^*) 

î Peste un secol şi mal bine după luterani, calvinii aO scos 
^ el la lumini un catechism !n limba română, in care Insă, 
bfriDitându-se pe faţă ritul oriental, stnt combătute sacramen- 
te iconelo. posturile etc") 

O traducere românescă a catecliismulul Iul Luther n'ar fi 
■ftitatat de scandalosă, doctrina marelui reformator, in genere, 
'fifiaind pr6-puţin de cea ortodoxă; şi totuşi este de crezut, 
focam dată a-priori, că *jupânul Hanes Benckner, s'a abţinut 
Mi o asemenea pertîdiă, mărginindu-sc de a publica o simplă 
tndacere romint^scă după vre-un catechism în us la creştinii 
Hţsfiritenl, întocmai după cum a făcut maî tărtJiO *j«pânul 
Lncas Hirscher, in privinţa Omiliarului. 

§ B. Intre nuraerâsele catecliismurl ale bisericel grece, cel 
Bti elementar, cel mal simplu şi mal clar tot o dată, cel mal 
puţin supus controversei, este o mică exposiţiune a credinţei 
Oeştiue: Ia^i-ji:; ctjvtoiao; Tffi Cjj^iSoSo'J tiiutew;, compusă după 
Ifaiţfl Cirit de Alexandria şi Anastasia de Antiocliia, proba- 
blnente de cătră sântul Maxim in secolul VII , dar atri- 
Wti une-ori, p6te pentru mai multă autoritate, lui loau Cri- 
Wstom. 

Ea există în diferite manuscrise grece cu variante. Unele 
Ee Încep, bonă oră: 



10) Ciparid, Aclt ji ţragmtnte, Bliy, 1865, p, 11. 
U) Ibid. p. ». 



96 



ATOxpidi^. XpioTiavo^ etc., 
altele : 

'Epa)TY)ai<;. Ilota^ ĂpYjdxeia^ eî dcvĂpcoire; 

ATOxpicri^. XpioTiavo; £l(xi....^*) 

Acest catechîsm a fost cel întâia, pe care Taţi ad( 
l'aii tradus Slavii meridionali în urma creştinării lor deli 
şi '1 conservă tntr'un preţios manuscris tocmai de pe 
1100.^') 

Dela Slavi, acelaşi catechism, ca cel mai lesne de 
şi cel mal uşor de învăţat , a trecut In urmă la Ron 
este mai mult decăt probabil, că el anume, 6r nu aii 
care, a fost cel tipărit romănesce la 1560 în Braşov ( 
Hanes Benckner, cu atăt mei virtos că nu se deosebes 
de catechismul cel mic al lui Luther. 

« 

§ 7. Ei bine, în manuscrisul lui popa Grigorie, pe p 
— 216, noi găsim tocmai catechismul lui Ciril şi Ai 
pe care preutul din Măhaclu Fa copiat la 1607 după un 
scris în limba tipăriturelor române din secolul XVI. 

Copia este mult mai elegantă decăt scris6rea cea ol 
a lui popa Grigorie ; literele sînt mai mari, mal îngriji 
ţialele, titlul general şi cuvintele j^TpEsapE şi ps^cnoyHCK sîi 
cu roşu; t6te imit^ză, pînă la un punct, caracterele ( 
şi ar fi interesant de a le compara cine-va în ac6stă 
anume cu Evangeliarul lui Benckner dela 1560. 

Popa Grigorie îşi dâ totă silinţa de a păstra intac 
grafia şi fonetica textului copiat, astfel că — de exem] 
căiri nu figurâză e, ci numai 5, şi nicăiri n între V( 
trece în r, afară numai de cuvîntul H\mîpH\'k=nimen\ 



12) Nessel, Catalogua Codicum MSS, Bibliotkecae Vindobommia, V 
1690, para I, p. 243, 355. — Cfr. Fabricius, Bibliotheca graeca^ Hambar 
10, p. 597. 

13) Sreznevskii, !n HsBi^CTifl AKa^CiiiH llayKi, t. 1, p. 89 — 96. — 
Knjizemik^ t 3, Zagreb, 1866, 137.— Cfr. Kalaidovicz et Stroev, Ohhc 
nHceft rp. TojcroBa, p. 542, No. 16. 



97 



prtea si fi fost scris aşa şi 'n prototip^ c&cl se tntrebninţ^ză 
fipe alari intre Românit ba şi la uol se ^ice ninidrul=:nimenul; 
\k propria adnotaţiune tns&) pusă la sfîrşit şi unde el nu co- 
si pe nimeni^ Măhăc6nul nostru revine la dialect» scriind 
^H=cine^ măcar-c& şi aici, sub influinţa originalului^ tn care 
se găsesce de loc 0, pune ;haeae pentru shaeac. 

§ 8. Sft tragem conclusiunile din cele de mal sus. 
[^ fiste sigur^ pe temeiul unei m&rturie istorice contimpurane* 
la 1560 s'a tipărit tn Braşov^ din iniţiativa aatorit&- 
sisesd de acolo^ un catechism tn limba română. 
După tdte probabilităţile, expuse mal sus tn §-fiI 5 şi 6« 
catechism era o traducere după exposiţiunea cea scurtă a 
Imţel creştine de sânţii Ciril şi Anastasia. 

e de crezut, că tot tn secolul XVI şi tot tn Transil- 
iL când exista deja un exemplar tipărita, se va mal fi {&- 
o altă nouă traducere după acelaşi catechism. 

Besultă dară, că ^întrebarea creştinescă^ a lut popa Grigorie^ 
cuprinde tocmai compendiul sânţilor Ciril şi Anastasifl^ şi 
in acelaşi timp, nu este decăt o simplă copiat reproduce 
catechismul romanesc cel dela 1560. 

§ 9. S'ar mal put6 nasce cestiunea secundară : ce nevoe să 

aint ore preutul din Măhaclu de a copia o carte deja ti- 

rită? 

La 1607 ediţiunca din 1560 cată să ii devenit de o rari- 

extremă. 

Ac&tă s6rtă a avut'o de asemenea catechismul cel dela Bel- 

din 1642, care, deşi deochiatprin calvinismul şefi, totuşi 

88 mal găsla pe la 1657^ abia peste cincl-spre-(|ecl anK 

It a trebuit să se sc6\& o a doua ediţiune: apoi astă(|I ambele 

iunl stnt cu totul invisibile, mult măi rare decăt Omiliarul 

1580 şi chiar decăt Psaltirea luî Coresi. 
Ajunge a spune, că d. Ciparlu n'a fost tn stare de a da 
extract din acest catechism, căci tn deşert Fa căutat pre- 
lenl, după ce perduse la* 1849 unicul exemplar cunoscut 



di» A il*>i>i^ ediţiune, cr pe cea din 1642 nici a veijut'o tiv 
iUtiV.") 

Cu fttat mal rar, firesce, trebuia să fi fost la 1607 catl 
fhismul cel din 1560. dupil o trecere de peste patru-^ed 
juil, şi — pnii urmare — se înţelege dela sine că, popa Gri| 
iipucase cea de'ntâift ocasiune ce i s'a presintat pentrn ca 
traRil o fi'umosă copia după vre-uu exemplar străin. 

iţ 10. Dacă cercetările ce preced sînt corecte, atunci U 
publicat mai la vale posedă marea valore de a ne oferi p 
carte tipărită romănesce, anterirtvă cu 17 ani faimâsel Pa 
a lui Coresî. 

Deşi vechiu de peste trei secoll, acest catechism este i 
totuşi într'o limbă, care se aprdpie forte mult, şi s'ar patfi 
chiar că nu diferă de graiul actual al sătenilor din T 
RomăniŞscă şi din regiunile învecinate ale Transilvaniei. 

El ne presi]ită fără comparaţiune mal puţine dificultăţi 
netice, morfologice, lexice şi sintactice, decăt limba propri 
Iul popa Grigorie, niăcar-că preutul din Măhaciu trebuia 
B fost incă copil in unul când acest text eşia la lumină 
tfiscurile Braşovului. 

S'ar put^ dară afirma îu cunoscinţă de causă, că pe la 
mătatea secolului XVI limba română înfiiţişa diverse strai 
unele mal înapoiate, altele mal înaintate, între cari existA i 
stratul cel devenit astă(|l, aprope filră nici o scliiuibare, lid 
tipică a Românului. 

In catechisraul din 15G0 pînă şi finalul u nu se mal v) 
nicăirl, abia-abia persistând in cumit şi râniiit^ dar şi aci 
tot-dVima. 



► 



4^TPgBflPB KPeipHH-BGKX. 



W^TpEKilp'k. KpEl|IIIHb E1|IH. 

PkcnoyNCK. Kpei|jhhi%. 

d|L. KaPEAE WMWA KpEIJJHHK. 

P. GdMOyAK KpEIJJHHK ACTE ANEAA WMK NHIIE ^ X^* Kp'kfi^î. lUM 

KîA:^ KOYMK CS^HTK TOKAVkAEAE. Kpt^E EpTKNIOM'k ll/f^KATEAOph 

AEAA TAT&Ah C(|)HTK ^OMHEi^EOY KX M CE BA fi^,\ Jfi \Aph UpîJfi 

IC XC- 

Jfi. ^EAA MHHE TE KEAVM KpEl|IMHh. 

P. A^AA XC 
'1^6.4^. KoY HE I BEpH A^EB^pa K% E1|IM KpEl|IHIIb. 



ÎNTREBARE CREŞTIiVA^Â. 



întrebară. Creştină eşti? 

Băspunsft. Creştinii. 

î. Carele omol creştinii? 

B. Omulii creştinii iasto acela omii cine în Hs. crede, şi viazâ 
nunii sânttt tocm^lele ; crâde ertăclunâ pâcatelorii dela Tatălii sfdntti 
^omnezeU că i se va da în haril preîn îs. Hs. 

L Dela cine te chemi creştinii? 

B. Dela Hs. 

L Cu ce veri adevăra că eşti creştinii? 



l|liw,\OYH Ulii AX-SyWV" t"[»"Th. lUII KpEţK. -^ IC XC 

.ft. Koy MAH MOyATh. KOV IE KEfiH .lAERXpA. 

P. Koy Alii;^ K» l|IJOY pX.VY^HItlU KpEgtllMJT;T.YittTEtl. 

.]<. Kate AoyKpavpE TpEi;oy.*i|i£ ca ijim WMoyAK i 

P. IhIHH AOyKfjOYPE. 
198» .^. K.llpEAE-CK AH-kA-k. 

P. ^l .pTX» Ş-b-fE IICpAH^I-kAI AA£ AOyil .\*'^"'tîlt<'yJ 

KpE,VIMI|A KpEllIHirfeCK.*.. li TfEA TATKAK IIOCTpOV. 

KOTEŞOyAK, fi ^IMiniî K0yA\MH£KAT0yfl,l. 

Jţi. îlpE HIIHE Ulh ,\b,\t A<:A\HEţEl>. ţ'klE KOyRIIIITEAcI 

ijlApA. 

P. IlpE Mwvttt lipfiOKh llpE ,\<iM- 'PAKAE .\l niAT|iAi fi 

MOyilT-feAS» ,\e '^'HIIAE. 

J^. i\» H-kxi £,^Ht KCyeEMTE. 
199. |P.] ^E ^TKII EOy CKKTk ,^0MIIOyA | .ţOAtlIE^EOy AX tA 

Mf,Hr/n MEHE A^MHEţEII CTpîllllll » HAIIKII. ti ,\0A I 



*} Din wipkre do vcdcrp, rinpft padina IW papna iirmKliii 
manoscru: 198. 



R. C» ac^Tft că m'awi botflzalfl în nomele Tftt?ll»l şi Kili 
Imlui sIVfnttt, şi crezO in îs. Ha. 

I. Cu mai multa, cu ce veri adevaraV 

R, Cu ftcĂla ci ştiu rftdflcina croştinâtilţiei. 

1. Câte lucrurc frebulitştc sft ştii omulil creştinii'/ 

R. Cinci lucnirc 

I, Carple-sii act 1* * 

U. De întili, zece porftncMo lUe lui Dofnnezeu; a ili 
creşlini'acil; a treia, tatâla-nostm; a patra, bot^-zulfl; a cii 
npc&turn. 

I, Pre cine-şQ fl6de Doinnezeu zficc cimnt«Ie snJe afanlV 

R. Pro Moysi prorocii pre iToao table do piatrA 
munt^vlui (le Sinae. 

t. 7.i c^Ie K^co cuvonto. 

R. De întăi: eu sAntd Doirtou/ HoMinczeii al Un; pre 
domnezei slrîini sâ ii'aibi. A don : uuînrlc Domnului I>omnt-i 



twufA 

1 



101 



AOMhSaSh a^mncşcoyaoym Tsoy jfi x^P^ ^'^ Noy-AK ah npE«f 

rOYpA TA K& NEBHN08ATK NOy BfpH ()>H. A TpCA CipK'kŞM 
AOYMENCKA. A HATpA TATK-TAOy lUH MOyAI^-TA 1HNCrkl|JC-l1 
C& 8CpH €Z AHEH ţHAE MOyATC UIH KOYNC npC H^^AM^NTK. A 

^Hirrk c& NOY oYMHţH. A iuacc c% n8 <|>Th koypb.^Ph. ii uiaii- 
). T'k iioy <|>0YP^. I li wiit;« c& hoy 4^Th aaa^>toypTe crp^y^K^ 

BE^HHOYASH T:&0Y. li NWA ca hoy ll04>TEIţJH KACA BE^HNOYAOYH 

TzoY. A Zf'kH'k c% nK no({)TEiţjH bcmhn8a8h r%S hîhi moya- 

PE-H. NC1E ()>ATA-H. NENE <|>S10pOYA. NE1E KOHAIi. NENE KAAOyAli. 
NENE HEMHKA NE ACTE AA A8H. 

J^. AnH a rp'AHMK f^tllfî X^^^^ NEAWp Ş'kNE KOYBHNTE AAE 
AOYH A^MNE;e8. fi^îpîtlTh NE->IUH A^^A^ p^O^Hilftii ;«kNE KOY- 
l. BNNTEAE CAAE A<|>ApA C% NE HpENTpoy AAE | HCN&CHMIi. 

P. Hoy fi^îptdTk ATkA K'A NHMEpHA'fc NOy AE NOATE JfiUS'k fti- 

NAMNIi. 

Jţi, ^Apa^ A^P^""*^ ^"^^ A'^TIi A<|>ApA. 

P. ^EpENTK TpEH <|^0ACC8pE. ()>OAOCOYA X^"^^ KOyM NOH 11^- 

lUTEAE NOACrpE. U AE IIOTEMK K8N0AI)JE AM^ ^^ "P^ **^" C*A 

NE CA\EpHAIlK. UJH C% M'fcpVEMK AA BpANIO AA IC X^ Ash AOHAE 

<}>OA0Cb. K0YM8 NE A'^A^ i'^^^ KOYBHNTEAE CAAE C^ ^^BAIţliMk 



larfi să nu-lil !al preîn gura ta, că nevinovaţii nu veri fi. A /reia : 
)eză dumeneca. A patra : tată-tău şi mum&-ta cinst^şte-i, să veri 
iibi zile multe şi bune. pre pâmântfi. A cincâ : să nu ucizi. A 
r. să nu fii curvari. A şaptâ : nu fura. A opta : să nu fii mâr- 
e strâmba vecinului tău. A noa : să nu pofteşti casa vecinului 
. A zece : să nu pofteşti vecinului tău nece mulai*e-i, nece fata-i, 
e fecom/, nece boultt, nece calulâ, nece nemica ce laste al lui. 
L lani să grăimii depre basna celor z6ce cuvinte alo lui Dom- 
leo, dereptâ ce-şi d6de Domnezeu z6ce cuvintele sale afai-â, să ne 
«atru laie ispăsimii. 

1&. Nu dereptfi ac^Ia, că nimeril6 nu le poate inpl6 deplintt. 
1 Dara derep-ce leu data afara V 

L ^ Berepttl trei folosure. FolosuZ dăîntăi : cum noi păcatele noa- 
P^ A k potemii cunoaşte, dein ei pre noi să ne smcrimâ şi să 
PN^^ la vraclu la îs. Hs. Altt doile folosii : cumu ne ddde zece 



202. ^Ami EOyHE K|)EI|IHIIHAU'P. | UIII EHAitA RoyHA. i\ TftEA 
KOyM WAMEtlH l{>2KMT0pil ,\E \>!hO\' CS CE .fTOApKA; KXT|IX 

Jfi. /^"kK.! trka ^atk .^omiie^e» k8behteae caae a<|iapa; cx iit 

tICIVACIIM IIE^TpS ME. ^Ap.Y. lipEM ^E tlE RZUk HCUXOI, 

P. \\pt.f> KpEAKMIţJ AEftlITAi. 

.'^. *Ie HE ^BAI|.K npE KpE,\lltllt.t Atp'klIT.Ti. 

P. gvPAÎrt. 

j|^. 'le E EvrAÎ.i. 

203. P. GoyN^ RECTIlfiE MHI R£CE,\'lE ;\EA.\ TAT'Yi.lk C(|lllTti | ;V^'^^>*tţC 
KOyM HOAW HE HA EpT.\ TOilTE IIAKATEAE ,\£ptHTh IC X^' 
^. llpE HIIIIE Ulk ^ilAE A'-^MItEţES EVPAU C.( Aljup.t;. 
P. lIpE ([lîlO-AŞ'll MEAh Cc|)HTh. CX lipE MHHE (?) nOp.t^ll^ll HtiK 
ROyKOypÎE UIII MHA-V. IIIH EpT.V,HIOH-k nA\K.»T£,\W'p. 
.fi. Ht f ,\Ap.K KpE,VIII(lA ^-kn IE IIO.tU' TpEEOyAI|IE CX IU 11^ 
nXCHA\. 

304. P. II.ÎiA'baiAE .f MHAA TiVTkAyil C(|lllTh ,\0MIIE§ES ,\EpEnTK A»i.\\p' 
Ti (|'^»Ab"l1 HEAh C<|HITK, 



cuvinteJe sale să învfLţăinîl fapte bune, creştinilor, gi ^'iaţA biinA. j 
trelEa folosi : cui» oameni locatori de râu să ec întoarcă căti-â I 
nezeu. 

t. Daca n6u datli Doxmezeu cuventele aale afara să ne ispSsi'av 
peintru laie, dara pren ce ne vămii ispăşi ? _ 

B. Preîn credinţa derâptâ. ■ 

I. Ce ne învaţă pre credinţa dereptâ V I 

B. Ev«»gbelia. 

t. Ce e evringhcliaV 

B. Buni vestire şi veselie dela Tutiilrt sfiuitil Uo/wneKeu, cum utf«W 
ne va erta toate păcatele dereptti Ia. Hs. 

I, I're cioe-şil dede Downezeu evringhelia sa afarăV 

R. Pre filii-lui cclfl sfintti, să pre (?) cine por'inci noao bucM*^ 
^i milă şi ertficlunc! păcatelor. 

I. Ce o dară credinţa cela ce noao tiebuîaşte să n 

B. Nădejde in mila Tatălui sfiintâ Dumnezeu dei'C/jtâ mot 
lui cela sl'fTutit. 



103 



205 



207, 



Jţi. 3tl KpE(\HHI(il l-ka i))2KSTk El. JinCAh. 

■P. K.U!h A"-tT«» ,\E ((liHTA AOVMIEll:- KptY,W ^Tp8 A^Y^HE- 
X,f^ .f TATKAK lloyT'kpHHKOYAh l|>»KhTOpnA HEpiOA^II Ull A\h. 
nX.WKH'n'ASit B^ţţO^TEAWph UIH IlEE'AţSTEAWp, K.lll iS ^OHAE ;\E 

(KfiAiinfihT. IUh j^rpty oyiijyA ;\oa«ik ic. xt. il'ÎBAh aSh aoa\- 
heşeS ME-oy tiMKoyTk Ai'""^'(>'>>- I -Tt* A' -^ 'rjTkAh iiACKoyr 

.MAHIITE AE TOATE B-fcKHpE. AKMIIIIA ,\iSA ASMHIIA !i,OIAUtZ,t» 

,\eptnrK ,\iJf> ,\oa\hes;ek A^P^nTh. ii,>iCKoyT .fCA iiti()iţKSTh 
oyiioyAh Koy tatk. iijts^ >iiiiie to.\te (|)XKoyT£ cxHTh ,\cpcii'>'>' 
HOii wAiWEiim. HUI ,\tfin\Tk iicnxtEiiTE iioactp.t^ re|iiii]taij !\f.i 

HtpiO. UIH AOy MACKOyTh ,\ff AX^Y'^'' t(|>HTIi. IUH Jţ. MftpU 
ijtATh tt'Mh (ţl^Y- PXCTHK.HHTOV-CkK ^^P^l^h "OH CoyUTIi Iltl- 
AATK ,\<-T> IICtHTk, KIIHOyilTb UIH ^rpOIIATh lilH .|K1ltE J TpEA 

511. jVoyn* CKpiiHToypk uiii ca toyu ,f MEp» ujii iiix.\*fe ■' AE- 

p^UTA TATkASlI. IUH IftpX HEHE-BA K0\ CAABA A iKC!y,\EKA RÎtlli 
IUH MOpl^ÎH. KX .fnA^pr^ItU ACyil HOy ACTE WGpViUIEMTE. KaIIU 
AA TpEHAE A^ Clţ)HI('l'E. Ulu Jţ. AX'^V-^'> t(|)ltTk A^'^X'^'^ ''^ g'" 
^UNE. .|ICA^ A^'^-^ TATkAh BUHE UIH Jţ, T&TItAK UIH | Jf. iJiTkA CA 
IIE .fKHHJI^Mh IUH CX CAABKMh. KOyiWk AOy rpXHTk npopWHÎH 



1 Zi credinţa ceu făcuta 12 apostoli. 

R. CapO diîDtăi de fapta lumiei: crezQ Intru Dumnezeu în tatălK 
potOniiculQ ftcătorlu/ ceriului şi alft pământului, văzutelorfl şi ne- 
vimtelor. Ca/i al doile de acumparâ; : şi îiiti-u unui domuti îs. Hs. 
fiola lui DojHneneu, ce-u nascutfl dinioril, iusâ dein tatîilîl nâscu^ 
munte de toate vecure, lumină dela lumină, Do'inezeu dei'eptH dein 
l^-iuinezeu dereptfl- născu/, însâ nei^cutfl, unuitt cu Tatii, preîn cine 
toate făcute sâJitQ; dereptQ noi oamenii şi deroptâ ispăsenie noastră, 
îtiit'aii dein ccdu şi au niiscuttt deîn Didiulft sfânta, şi !n Mai'ila 
DUâ emO fu, lâ-iticuitu-seu dereptQ noi suptCt PilatK dein Poutfl, 
wmitn şi ingi'opatll, şi înWse a treia zi după scripturft, şi să sui 
u ixfta şi şâ^o a-dcrepta TatAlui, şi iară vene-va cu slavă a judeca 
>îii fi morţii, că inpărâţila lui nu lastc obrăşenie. Capii al treile de 
»r«^: ţi în Lliihultt sffintQ Domnul ce vii face, ins! dela Tatălă 
^fs^Sii Tataia şi iu Fiiula, să iic închinâma şi sa sl&vimfi, cumtt 
•i srăitt prorocii, ţi iutr'mia slaiită a săborului apoafulilorâ bas^- 



104 



lUH ^Tp'oyHA C(}>HTb A CZBOpHAOyH AHCAHAOpK BECkpEK^. 
TOYpMCklţlE Oy^ KOTEŞb CA CS^ f&pTE n;f^KATEAE. AlţlEHTS^ 
CKOyAATOyAK AAWpU^HAOpK lUH BEp (|)M BÎOy J^ BEMÎE AAAHNK. 
•^. He acte a TPEA HApTE Hî TpEEOyAlJJE KpEI|JHH0yA8H. 
ipÎE. 

P. Acte tatkak HOCTpoy ME-oy ^B^iţATb ^coyiuK Ic. x^- "P< 

208. AncAH. Maaeh. 01. ujh ilynb ne. | 

J^L. 3h WME-HAUJK p8AAA\Htl|JE C& .^Iţ^AtgEAIlb. 
P. TaTKAK HOCTpoy HB EI)JH Jfi MEpiO. C({)HlJl'kCK;¥;-CE NOyMBE 
T%Oy. C% BÎE JfinikpifkHh ta (|)ÎE boa ta KOyAA Jfi MEptO. AUIA 
UJM npE n;f\AM^HTK. nHTA HOACTpA^ CZlţîWC;f\ A%-HE HOAW ACT^M. 
UJH lApTK HOAW rpEUIAAEAE HOACTpE. KOyM EPTK[aAK] UJH NOI 
rpEUJHUlHAWp HOippH. UJH HOy HE A^Y^^ -t H/f^HACTE ME HE N;<>^ 
B/f^B'klJJE npE HOH {^t X*^*^^'^N^V'^- 1^'^ ^ '^'^ ^ .^n%pKlţÎE Uli 

1 

nST'kp'k UJH CAABA ^ BENÎE AAAHHK. 

209. J^L. K%TE I pZH^oypE A^ AoyKpoypE ca he KoynpiiHAEMh f 

poyPA^NlOHE. 

P. /^OAW. 

J^. KApEAE-Ch AM*kA*k. 



reca, mărturiseşte uîn boteztt, să să îai*te păcatele, aşteptămtt seu- 
latultl moi'ţilor, şi ver fi viu în vecie, aminti. 

î. Ce îaste a treîa paii;e ce trebuîaşte creştinului să ştieV 

R. îaste tatălti-nostru , ce-u învăţatti însuşti îs. Hs. pre apos^lii 
Matliei 16 şi Luca 55. 

î. Zi oce-naşti rumâneşte să înţelegemti. 

R. Tatălti nostru ce eşti în cerîu, sf/nţescâ-se numele tău, să vi€ 
înpărâţie ta, fie voîa ta cum în cerîu aşa şi pre pâmântti, pita noa- 
stră săţiosâ dă-ne noao astăzi, şi îartă noao greşalele noastre ctt»w 
ertămti şi noi greşiţilor noştri, şi nu ne duce în năpaste, ce ne ^' 
bâveşte pre noi de hiclenuZ, că a ta e înpărăţie şi putere şi slavi 
în vecie, aminti. 

î. Cate răndure de lucrure să ne cuprindemti în rugâcîuneV 

R. Doao. 

î. Cai-ele-sti acele V 



lOR 



.|l. Me acte MHiVKOVHTCYft.» UIH A'ITOY'^ A^ W*'- 
P. MHAKOVlITOYpa. ACTE .«tA KXIIAI» NEpEMh HEKA A^'U A''"- 
HE;e8 UIH ABEMk rpEoy UJII IlEBOIIJt^ IIOACTpi^i. (l|ll(TK IIOyMEnE 
AA AOyH npE agoyTOpU CS-Ati KEM.ţ^M. 

9,^. Ie e AflTOVAb I AE X^Pt»- 

P. A'^TOVAh ,\E X-^pli At'''* '*''*feA KailA^Y "^ «A^V^M'' AMIIIITE 
AE TOATE l|liinTEAE ROY»E &\f ftOyn A^WHEŞEOy UIH A«MK X-lpI» 

Aoyii npE^ XC 

,^. KSTE AOyKpOYpE TpEKOyeCKh tX i|ȣ .f pcyrxiBHE. 

P. 4ltHHH AOyKpoypE. ,\e;^T2II IIOp^Ht'k.VEAE. KX A^'^^>^EŞE°V- 

ioy nop*HiHTh uiit joy A'Acarh cx poyrAMk. (1 ^o-iw <|>xr;»i- 

KSU.AOyilTOY-H'kOY KX HE ba npE moi ACKOYATA. H TpEA KpEA>l!lli|A 
KK TOATE <|»xrsA0YiiT8p»At AoyH ^omneşeS Koy KpEA""M*. HOyA\AH 
CX AE riOyTEMh KOynpilHAE ^A IIOX. ii IIATpA 1-kpEpE TpEh' Ulii 
■ IIEHOHE C0Y4.AET0VA0yil UIH TpOyilOVAOY». (1 lUHlt Jf AA KOyM 
L HayME TpEEOyAlpE VA H'kpEMh CX BEpll tX l)lm UOyMAH MOyMEAC 

lAoyH IC. XC. 

1^ KXTE N-bpEpil CXHTK jp TATbAK HWCTpoy. 



1 Uilcuitura şi datuî de harti. 
L Ce I»st« milcuitura şi datui de Imrtl'-' 

II- Milcuitui'a laste acela, clludit coromâ ce-va dola Dowiiezeâ, tji 
*'nnfl grefl şi nevoia noastrâ si'dntfl nuniple al lui piv ag'iitorlu tiă-lil 

1 Ce e dutulQ du harfl '.' 

H. DutulQ de harQ laste acela, căudu ne aduccmâ aiauite de toate 
'*plele bune ale lui Domnezeu şi dămfi liarO lui prcin Hs. 

'■ Cate lucrare trebuescQ să tie in rugăciune V 

"■ Ciuci lucrure. Deintii porânceleîe. eh DoMuexeu au poriiucitil 

an iJtsatfl sâ rugâmfl. A doao, făgAduitu-neu ci ne va pre noi 

''Wlts, A treia, credinţa ci toate f^âduituiile lui DoHmczeu cu 

oedinţi numai să le putemâ cuprinde Ia noi, A patra, cerere greu 

V Wvoic suHetnlui şi trupului. A cince, în al cui numo trtbUîaşte să 

veri sTi ştii, iiumaî numele lui Ib. Hs. 

Ciite cereri sânţii în tatâlil-nostru ? 



212. P. UIjlfITÎ itpipll CXlITIi. TpEH-Ch AH^ ASE ,\f Bl.lllA | 
nATpoy H-kpEpE ,\EIipE Rl'mlIA AHEIIIÎII Myw» 
JK. He A(TE .1 tlATpA lUpTE IE TpEEC<YAI)IE CK l)IÎE 

P. GoTE'OVAh KOVM M\ CKpltCh t<[lHTCV^. MA. EVr. Al|( 

K.uih MiH Anoii. oy-iiAE V'c^ A^'^'iOY'^ ^vV^HES^ovAMiofri 

II-MâtlH .ţ TOATA AOV"* I^Bl* 11*11» "''''■^'rt .MIMKHAE I 
Jf HiXIAe\f TATMOVH Cr|niTk. OIH mp» ŞHHE .f tVTI 

213. A\aPKO I KAnh MAH AnOII. HltHE RA Kp-k,\E Ulii BA <|>ll I 
lICnXCHTh BA cjni. HHHE lApA HOy KA Kp-fe^E HEpHTh 6. 

Jfi. He acte a 1111114! iiapte ie tperoyaiiie KpEi)iiiiioi 

ipÎE. 

P. KoVMEHEKATOVPA \i.\.\ Mp-kCTOM,. HE ACTE CKpilt.l^ AB 

EVrAMCTtl. M*. pS. Mp. %\. AOyK. pA. lUH tljUITOVAK 

AnCAh. 

J^. 3h l-kAE KOVBHHTE. 

214. P. ^OMitoyn I A^'WfEŞtoy ic. x^- Aoyii-v. inn,>\ aw w i 
EArocAosii. uiii «|>P')^'^^CE imi \kfi,i oyHEiiiniiAwp ciaii. 

ItOyAlţH Ultl AVtilIKAltlI. K& AHECTA ACTE TpOyildyA Afîf« 



K. Şapte cereri sântd: treî-sH diîn laie âe viaţa 
cerere depre vilaţa aceştii lumi, 

I. Ce laste a patra jiarte ce trcbulaşte să ştit.' creştinii/? 

U. Botezula , cum au scrisil sfdCntuI Matlir'i evafiglK^liBJ 
mai apoi, uttde rXse I>o»mu/ DaiituezeulS nostru Îs. Hs.: 
tonU'i lume, iuvAţaţi toato limbile, botezaţi în numele Tatăli 
Iţi Iară zice în cvaHgb«li(i luj Marco cap mai ajwt : cine 
ţi va ti botezata — îsp&sitQ va fi, cine larâ nu va crede - 
va fl. 

t. Ce laate a cinci- parte ce trebula^te creţţtinului s& ştie 

R. (Jumenecătura dola pniitolO, ce lastc scrisiV de sfinţii 
liHti MiUiW Mil>, M'trco 6-1. t,uca lO'.l, şi sf'Intultl Paveltl 

I. 7â c^le cuviiitti. 

K. Doinaul I>o»tue/eu h. \h. după cina Io u pită, yi l 
frAmso ţi dr'Mle ucenicilor săi ţfi /mo: luaţi ţi in&nuiti, dl no 
trupul mîcH, CC SC dwl*) ilL-i-epltl voi; ai!:abta face(i c&udQ \ 



107 



XtAC ACPCnTb BOH. ANACTA ({)ANElţH K^H^I^ BEt^H ^AHt HOM'kNA 

ut. AiUHiuAEpc ujH n;rkXApb Aoyw a^y"'^ '<"*^'^ ^" kapocaobh. 

DN f;kf^t OY^EHHMHAWp C%H. lUH ŞHCE stlţll TOlţH AE;^Tp';rkNCh. 

IS.IMECTA ACTE CHn|vEAE AAÎEOy A^ ^"^M^ NOAW. NE CE BA B%pCA 

j^OITK BOH. A^P^HTb AI\OYAl(H CA B'Â CE ApTE n;i^KATEAE ANACTA 

^atfiţH noYpoypHA'k. kxhak BEiţH ^\hb noMbm wk:- 
CipHc'aM e8 noHA FpHropîE ^h^ M;i^X'^^i^- 4^ şmaeae a8h BaThpb 

EeVA^Oy^AplO KpAIO. KApTE HHpH C% BA ^TpEEA KOy AATOyA CA 
' l|liE pZCn8llAE. IAp% HOyAllAfîpOYA AHAWp. AEAA fI/\AAI\. /Ş. p. El. 
lllN. A^A-^ NAIfJEp'k A8H XC /A. X- ţ- A^** 



me ; aşişdere şi pâharii luo dupâ cina şi blagoslovi şi dede 
or sai şi zise: beţi deîntr'ânsii, acesta laste singele mieu de 
noao, ce se va vărsa dereptii voi dereptii mulţi să vă se îarte 
; a6asta faceţi pururile căndii veţi face pomena me. 

bis'am eu, popa Grigorie diîn Mâliactu, în zilele lui Bat(Srti Bul- 
priQ cralo, carte : ciri să va întreba cu altu2, să ştie răspunde; Iară 
iini/ ailor dela Ada/n 7115 ai, dela naştere lui Hs. 1607 ai. 



NOTANDA 



1. finalul u întreg numaî în kovm8 (202) şi Kan^oy 
cate o singură dată, er pe aîuii tot-d'a-una h=:^ri. 

2. ^ întrebuinţat ca nasală vocală numai in un: o\jţ 
şi 'n compusele cu in: ae^ (202, 206, 207), a^wTvtxh 

AM^TXM (205), AEJ^TXH (211), AEJfTp\\\NCh (215), npBJţiU 

200, 203, 206, 211), nEjfTps (203), dar şi npEN (208), 
Tpoy (201). 

3. -EH- = actualul -iw-: kKbente (199, dar 201, 214 
bhnte), K8BENTEAE (203, dar 198, 201, 202: koybhnteae 
MEHEKA\TOYpA' (214, dar 199: KoyMHHEKivrSpA), aovmeheka 

MEHE (200). 

4. confusiunea între o şi /«: ^\oymhe5eS (205). ,\oya\mi 
(213) şi A^^^^NEŞEoy (196, 198 etc). ,\'^u\he§£m (200). 

ŞEOyAOVH (200), WMU'Ah şi VVA\OYAK (196), IIOTEA\K (202) 
TEA\K (212). 

5. 'A pentru o: [me] b*aa\k [HCirAcii] (203). 

6. -fe pentru -c-: .^ntA'byEA\K (209)~.]vntA*kyEANK. a\ov 
(199); 

e pentru --fe-: HEpEA\h (210, dar 212: YbpEA\b): 



109 

i ^i tY, pentru -iv sail -r\: heboh;^ [noactp;i^] (210)^ hebohe 
[cy)v<f>-^^CTOVAOYH] (212), iicn^CEMÎE [noACTp,i;](206), j^nxpiTiiţîE [ta] 

(209 > ; 
e jcientru -i: kene-ba (207), [nATpoy] H'kpEpE (213, dar 212: 

M-kpEF^ »--■) ; 

i '^p>entnx ^e: [cr] i^iim [wMoyAh] (197), dar pe aînrî: [cx] 

IţiţE [[ ■<pEIJIMMOyA] (213). 

7. i pentru ^ după s: chh^eae (215). 

S. după uj : 

•A pentru e: lua^t (207); 

îi pentru î: [NMME]-mb [a^ae] (199, 204, dftr 201 : ne-uih 
A*aO^ jfcoyujh (208). 

9. oa bine conservat, afară de cziţiwc;ţ\ (209) şi AMMHWp;ţ\ 
(2053 ; 

4 AOAW (211), dar şi: a aoa (198, 200), a hwa (201). 

If*. aferesa vocalei pentru a înlătura hiatul: HE-oy n/RCKoyTh 
(205>^ NE-oy J^BZ^ATh (208); 
hiatul înlăturat prin contracţiune : pRCTMKMMToy-ck8 (206), 

11- alte particularităţi vocalice: 
.ME^c (201); 
A^KA (203); 
^PiHHM (200); 
AiiocTOAb (205) la plural, dar şi aooctoam (208); 

, A^P^nTh (201, 202 etc), A^P^nm (203), ^EptnTA (207), a^- 
f Ptn^e (202); 

^ Ujace (200), dar tot acolo a ujAnrt etc. 

12. în catechism n între vocale nu trece nici o dată în r, 
afarîS. de hmaaepha* (202), cfr. mal sus p. 96; 
^ adnotaţiunea finală a lui popa Grigorie: nhph (216)=c/^. 

1^ - ^{=,dz) nu se întrebuinţ6ză nicăirî, ci numai § (=^), a- 
^^^^ de cifra e=6 (208, 213). 



110 

15. vocalisarea Iul n prin următoriul i: ah, amawp (2: 

16. nevocalisarea lut r în acelaşi posiţiune : BEpu [.vftf 
(197), REpM [c|)m] (200) etc, 6v o dată chiar dispariţiune 
i: REp' (208). 

17. alte particularităţi consonantice: 
AUiHui^EpE (215); 

JK0YAS»«»> (207), dar A^ovropio (210): 
pACTHKMHToy-ck8 (2 OG) cu -cn- = -//n-. 

18. CAMTK la prima pers6nă singulară : [Eoy] cantk 
şi la a treia plurală : [i|>xkovte] cahtk (206): 

pluralul cî^HTK redus la ck : rpEii-cK (212), kapeae-ck 

19. formă triplă : A^-f''"^" (-H)-) A"'fTA" (205), a 
(202). 

20. nicăiri lu^ ci numai tul: Aoyii a<^*^^"^5£^' (1^^ 
etc). 

21. pluralul cu -ure : p^HAoypE ae AoyKpoypE (210). ac 
PE (197 de 2 ori, 211 de 2 ori). etKSpE (206), c|>OAocspE 

22. genitivo-dativul femeesc cu -tei : AoyA\îEH (205). 
H4i;taiwI(îen (198). 

23. dupla articulare în construcţiunea substantivului 
nitivul : moyme-ae .u Acyii (210). 

24. întrebuinţarea corectă a articlulul aJ : aak aohae < 

A Xi^ (201)^ 4^ILKkT0fftldA MEpi^ASlI Ulii AAK n?L\LT^HTSASH 
KOytNHTE A.\E AOytl A'^^NEţES (201^. it^uRTEAE KON'NE AM 

l211\ JL\ KoyM MoyME (212) etc-; 

artkhil porepositiT al contopit cu substantivul ce pi 
ca şi când ar fi postpositiv : ţtME KoysNNTE-AE ca\E (19? 
202) s=: cmrimte ale sate : 

11/ cu sois neutral : nemhka ie acte a.\ aSn <20iK 

25. amplificmliviil -« lipsesce la ordinalul masculii 
Ac«iE v202,2t>5iL x\ THH.\E (207\ dar se adăugii la : 
Hik%-k 1202, »?VKT»iL\t (2l6)r nu însâ Ia âuiMuiAEpr i2 



2G. ordinalul femiuin luat tii sens neutral : a tpea ^o\otk 
21. a pentru ele : nx^KArt^t Hoacrpc c% st ii^emii koyiioai|ie 

^VfL EN (sic) npE MOH CA Ut CMEpHMb (202). 

2S. participiul substantivat: a^tovai^ [a^ X*^P^J (210.211), 
ţ)An-rA [AoyiaîEH] (205)^ ckoyaatoyaii [MwpiţHAOpk] (208): 
cKSMiupkT (205), prin errtre grafică pentru ckSaaiikpat? 

29. perfect arcaic : j|iBHa (207). ^k^î (199. 204), dar 
me&iri i^hb^ ci numai Aoy 4)xkoytk. 

30. substantiv nearticulat după tot : toate KtKSpE (206). 

31. construcţiunea cu pronumele enclitic : iiehe aaoyape-h, 

[ini <|)ATA-M (201). 

ţ, 32. propaginaţiunea preposiţiunil : aa bpanio aa Icoyc (202). 

33. propaginaţiunea pronumelui : a'^-ne moaw (209), ne Hţ- 

EAStl|JE npE NOH (209), NE RA MpE HOH .\CKOY\TA (2ll)i, HOAW 
« W EpTA (204). 

34. KApEAE wAiwA (196) = carg e omuL 

35. elipsa verbului ajutător : KiiHOYHTk ujh .ţrpoiiATK uiii j|i^ 
m (207). 

36. condiţionalul să nu (^ tot-d'auna distins in scriere do 
reflexivul se: ck bî^ ce apte (216) lîngă ca ca lapTE (208). 

37. să cu sensul latinului si: c& REpM (200,216)= dacă 

frei. 

38. pre cu sensul ^prin^ : nps iHHE-ujk a'^A^'^ "P^ Movch 

OM A^AW TAKAC (199), npE HHHE-UJk A'^A^ A<>^N^ţ^^ EVArrEAÎE 

(204); 
pre cu sensul ^pentru^ : npE A^oYTopio ca-ak KEAAi^AAk (210); 
fre de'naintea acusativulul : ne jfiBAivf^ iipE KpEAHNiţA (203); 
pre cu preposiţiunea d^: in sens ^despre^ : itpEpE a^^pe bî- 

^ A1EI|UH AOYMH (213), CZ rpZHAIK fi^îî\p£ X«^CNA HEAWp ţtlE 

(201). 



39. tx npE HHHE =z? (204). 

40. r.ian cu sensul *ca, : KoyM hojw me e.\ e 

41. o=*ad, : iuxA"b ft-AE(»*nTa (207). 

42. cine cu sens *care, : acte aheaa wmk shhi 
(196). 

43. AAiRsip4=: 'adeveri, (197 de 2 ori). 

44. MdHHTE = 'maS nainte, (206). 

45. dativul pentru ablativ : [cs nk no<|>T£i(iH] g 

ItEIE MOYApC-H HEHE (|)ATA-ll] (201). 

46. inversiunea sintactic& : cs he npEHTpoY 

(201), HE BA npE HOK ACHOV^TA (211). 

47. A Td E .fnapbtfTE uih nsrkpii (209). 

48. î(mi:=: lat. en, gr. Yjvt : ahh cx rpKHMk (2 

49. slavisme mal insolite : nptcTOAK 'tron, 
nitTA *pâlne, (209,215), whe-hjuiii *tatăI-nostrD 

50. Bpaxoy^ (199)= si. Bpxx* *vtrf,, dar deja 
lui X în /'• no4>TE()jii (201 de 2 ori) = si. noxo' 

51. MHiVKOYHTovpa (210 de 2 ori) explicat prin 
NEpEMh heba f^e\.\ a^mheşes, dela a milnui^ bohei 
waii *a desmierda, caresser,. 

52. ungurisme : 

hasna *folos, = ung. haszna : x.\au\ lEAwp z 
(201), cfr. tom. 1, p. 17; 

fioYAACYSiapio (216)= ung, Bohiizsâr 'Baltasar 

53. X"«.^*HOYA (209), cfr. t. 1, p. 436, No. S 

54. mărturia că Romanii nu Snţelegeafi limba 
sericei : §h WHE-iuiub p8M.f.Htipe cs Ji^iitA-k^EMk (2 

55. accentele siiit puse rar. generalmente cit 
teză şi astâflî; 



113 



^cceotuaţiune scăzută : ANt'A (198), TATkAoyH (198), <}>îio<- 
^y'M(198), nîATp^Ai (199), A AOA (200), aommeşioyaoy'h (200), 
aiiH(201), movmeVe (212), MtpiM plur. (213); 

Accentaaţione urcată: KOTEţoyAk (199, dar 213 : KOTEţoyAk), 
f'ofSENTE (199), K'oyBHNTE (201), KOYKOYpîE (204), j|ik'hh^^\k 
^(208)j poyvMM^ (211), p'oYr^iioNE (210,211), k'oyaaenekatoypa 

do& accente pe acelaşi cuvint : kpeijj'hhoyaoy'h (214), no'c- 
rf^oy (199), «oya'atoyak (208); 

accentarea monosilabelor denaintea altor cuvinte neaccen- 
Ue : Kp*kAE uj'h sîa^ (196), ;h h^ae ţtHE (199), noy 4^tH 
uaprSpîE (201), noy' ^^ hoaţe (202), ca a'e noTEMk (202), 
N rkst KOYBHHTE (214) etc., cfr. mal sus p. 64, No. 56. 

56. paieric : 

după r şi l: aaoya'tk (198), AAOYA'iţH (216), aaoyaVe (200), 
1A8M (201, 210), aa'koym(212), aa^ma^ (205), aaVoya (216), 
ooya'ta (211), aama'koymtoypa (210 de 3 ori), EoyaVy^'^P'* 
216), cxp'RtţA^ (200), A^oAp'rk (204), aaop^hîm (207) aaop'hm- 
koţk (208), noYrkp'MMKOYAK (205), Ai^^pVoYpHctipE (208), lap- 
n (208), ap'te (216), ip'tkmk (209), bep'c|>m (208), rapVe 
(208), Bxp'cA (216);' 

dapi n: c&h'tk (196), mhhNii (198). a HHHNt (200), Koy- 
jUin'te (199,201,202), iipehNe (203), kpeahh'ua (203), lIoHTk 
(207), psH'AoypE (210), a\:ihVe (211), nop;KHN'feAEAC (211), akah- 
U(H (215), kzh'ak (215), jjiTpiV^H'ck (215), chh'meae (215), şi 
iipi m : <}>P<km'ce 215): 

după p : lUAnVE (212), uiAn'T-b (200), u-nV* (201), ftEpEii'- 
n(201, 202,206, 207, 215, 216), A«P*n'T* (203), ^ipv\\t 
(202), AEptnVa (207), «j)4n'T4 (205), t^tAnri (202,211). c«pMn'- 
Toypk (207), Aiji£n"Th«*K (208), şi dupR / : no<J)'TEi|iM (261); 

<lap& C : pSCTHK*HHT8 (206). 

^7. ort(^&fia Catechismalul. generalmente, este mal con- 
*Qate decăt a lui popa Grigorie; 
nolti predilecţiune pentru oy !n loc de 8: 






114 

h se întreboinţ^ză d'o potrivă pentru ă şi â, ane-ori cU 
in acelaşi cuvint: rArh\h=:tAtă\il (196 etc.)<) ^B;i^LţhMbz=inyâţâi 
(202), Ai|iEnT(%Mk=:aşteptâmâ (208); dar la mijloc numai ca 
şi la cap&t numBi ca ii. afară de ^M\Th (206), n^prn (20^ 

C({)&HTb [SECkpEKA] (208); 

f6rte rar jf^ altemeză cu a, ca în tata^ak (203) lingă taţi 
(196 etc.) satt iAp;*i (214) lingă rapx (207, 213), în gem 
ih fiind preferit la finea cuvintulul, unde z apare numai < 
cepţionalmente, dar figurând adesea şi la mijloc, bună-oră ti 
d'a-una in cuvintul n;KKATE etc. ; 

IA şi A sint de tot rare, cel de'ntâiâ întrebuinţându-se 
stematic in iAp% şi cel-alt in acte, er ambele alternând in 104 
(208) satt rApTk (209) lîngă apte (216). 

58. o comparaţi une între ortografia Catechismulul şi ac 
a lui Coresi, ve^I mal jos pag. 118 — 119. 



IV. 



o PREDICA 



1619 — 



• O PREDICA. 



Introducere. 

§ 1 . Textul, pe care'l publicam mal la vale, ocup& la finea 
manuscrisului pag. 232 — 46. 

Este cea mal de pe urmă din scrierile lui popa Grigorie. 
opera bătrfneţilor sale, după apr6pe patru-^ecl de ani de pre- 
ţrtilt- 

Ca cupiîndere, nu e ce- va nofi. Literatura teologică grecă 
şi cea slavică stnt pline de fel de fel de predice, omilie şi 
comentare asupra oraţiunil dominicale. Chiar romănesce, d. 
Qparia posedă doă fol de Tatxa Mocrps k8 t*ak, Intr'un ma- 
noscris de pe la Începutul secolului XVII.M De acelaşi na- 
tură e şi lucrarea de faţă a lui popa Grigorie. 

Ca limbă însă, acest text este de o însemnătate nespusă. E 
mal important decăt chiar * Legenda Duminicel^. Afară de 
particularităţile proprie graiului dela Măhaclu, el se distinge 
prin . nesce arcaisme române generale, pe cari nu le p6te găsi 
dne-va. grămădite într'un spaţifi atăt de restrins, nici într'un 
alt monument din trecutul nostru literar. 



1] Cipariâ, Chnstomatia, p. 114. — C&t pentru limba acestui manuscris, cfr. 
Arehiv pentru filologia fi istofio. Blaj, 1807, p. 483—6. 



118 

Deşi sci-isâ la 1619, art-stă, predicA tie presinta n 5 
mult mai veclie decăt acea (lin publicaţîiuiilc IqI Coresi| 
Catechisinul dela 1560. 

§ 2. Dâm aci pe *Tatăl-uo8tru, ai Iul popa Grigorie îii com 
paraţiuue cu cele trei texturi române, pini acum cunoscute, i 
oraţiunii domiiiicale din secolul XVI: 

1*. Diu Catecliismul dela 1560: 

2". Din Omiliarul lui Coresi; 

3". Sci'is cu litei-e latine de cătrft marele logofăt moj 
uesc Luca Stroici şi comunicat la 1593 istoricului poloi 
nicki. 

Din acesta scurtă comparaţiune va resulta că : 

1". Coresi n'a făcut decăt a reproduce la 1580 pe | 
nostru dela 1560, modificiindu-l numai în ortogi-afiă; 

2". Textul Iul Stroici este o redacţiune moldoveni 
dependinţe, ceva mai arcaică decăt cea braşovenă; 

3". Textul Iul popa Grigorie întrece pe tote prin ( 
vatism lînguistic, păsti'ând pînă si pe n diu Rî^iE=tJini 
venial, pe cai'e cele-l'alte texturi l'au muiat deja în 1 
care — pronunţat pînă astti(JI în Banat şi 'n Haţeg - 
timpină, dintre vecliile n6stre tipăriture, numai în Palia c 
Orăstâa din 1582.^) 



CATECfflSM 1560 : 

TATbNIi HOCTpOy HE EIJIH ^ 
HEp». t(ţ)HlclltK.li-£E NOyM£.\E 
TXOy, CX KÎE ^n-ApiVilţÎE TiX iJmE 
BOA TA KCyA^ J[. MEptO. A\a\ Mi» 

npE nAM,î.iiTi>. nuTA hoactp* 

tKltiWCA A^-HE IIOAW ACTiT^H. 
UIH tapTK HOAW rpEmjAEKE HOA- 
CTpE. KOyM EpTliA\K UIH HOII PpE- 
UIHPAWP II01)IPM. UIH HOy ll{ 



CORESI 1580 : 

TAT,liAh HOCrpii >iE , 
1£pllf({lllll'kCK;t>-tE HO<fMH 
CK rTe ,]lllSp,Y.I|ÎA TA. I 
TA W^\\\i -f lEpll XW1\ I 
l1X.U«NTh. nilTA HOACTpa 

tApT^K IIOAW rpEUlAAE/VE I 
KOyAfK EpTXMh UIH HOHI 
IţllAWp IIOgipH. lUM K8 'j 



) Cipariâ, Principie, p, 144. — cir. Chreitonialia, p. 79, 



\e\"»* ■'^ MA^IIACTE Wt MC »^K,f^- 

rkqiE nftE non ^^^ )(iiK,\-kiioyA. 

Kt- ■* l'A E f nKphllÎE UIM llS~ 
T-bpt Ui» CA.1R.I .f BtHΣ A- 



.p ll£nACT£ HE IIE It^G^R-tillE ||pE 
IIOII ,\t X\irX'k»li\h. K'A A TA t 

.^nxp^Li'u Ulii n!>r^p'k uni caa- 

EA ^ KE1ÎE .U\HHh,*) 



SIKOICI ir,93 : 

Părintele nostru ce eşti in ceriu, swincaske-se numele ten : 
« vie iaperecia ta, se fie voia ta. liomu ie in ceru assa ssi 
pre pemintu. Peuîa noastre secioase de noai astedei. Ssi iarte 
noae delorijle noastre, cum ssi uoi Ieşeni detoniiczilor nosstri. 
S nu adiicze pre noi in ispite, ce ne mentuiaste de fitlanul. 
Ke ie a ta iuperecia ssi putara ssi cinstia m veezij vecilor. 
Mea.'') 

I'OPA GRIGOHIE 161!) : 



LTXAh (IOCTp^i ■ilX Hi EI|J)1 ^ WEpiOpE. CE C<|>EH1t'kCKi^-CE IISAU,\E 
K CZ BÎ.1kE .fniApXIt'lA T.l. Ulii CE <|iTE BOA TA KA ^ HEpW 11)11 llpE 



■li&MX»Th\ nX^pil UOACTp'A CXIflIWACA ,yi-V IIOAW ACT'ASH. Ulii AdCX 
NM rpEUlA.\EAE HOACTpE. KA UIH HON A2CXMtf rpEUIlIlţHASpK MOippH. 
18 HE XS^e HOH Jţ. UXUlICTH. [hE HE H^EXE'kipE i\(Y) X»K\'knS.\. KA 
1 Ti ACTE .ţkn»pXI(iA UI» CHAA. UHI CUBA ^ BElU EtiiKSAHH AMHIIb. 

S 3, Dai- arcaismele cele maî preţiose, fonetice, morfolo- 
gice, lexice şi sintactice, sint cuprinse nu in cele căte-va şî- 
rarl din Tatăl-n^stru , unde ele nu putead să încapă , ci In 
ex|)licaţiHnile Iul pnpa Grigorie. 

Le vom vede mal jos în Notauda. 



S) M»i ma p. IM. 

*J ''ipariu, Clir«Bto"'(iiia, p. VJ. 

^) Swiicki. Sintala <j Mtiru-n Prtijfriljew Kwonii'jrh, Cracovia, 1607, iii f.. \\ 
12*3. -Cf. studiul meii : Ki/-fo jf seritrih M Lum Si,-oic7, Buctirescl, 18fi4. 

") '.'Uvintele ilin pnrrnWBl f,\iii srSpM în tpxtul nraţitioi' tlnminicalp, dar re. 
««la 'lin coiitMl. 



FRAŢI DRAGI 



<()pAlţH AP^V" ACKOATALţM C<()HTA hVTMt Ht C% rpRAlţJE ,V 
EAHp8 BWACTpE f\E EHNE COKOTHLţH lUlt AW^LţM AAI\EMTE ME r| 

232. AOMHE0E8. 

AOMNOy ÎC \C AIJUA 0HCE CA poyraMS-HE. ÎEVrAÎE. JfTp; 
Tp8 MEAAplOAK T&8 UJH J^NKH^E OyUJA TA. TA&KOBAHÎE 
0HHE .^LţEA'bVEpE AIUA 0HHE. CE TE .^HKH0H .^NTp'zpEA 
f^B TOATE K8METEAE ASAAÎEM ftEUIApTE. EYFAÎE. 0MHE pWJ 
t'aTZASH AEN HEpiO .^ <()8pHUJ8 lUH TAThAh TZ8 BA 6E, 
<()8pHUJ8 AA-BA LţÎE AABE. AH'k 0HHE. lUH J\OAAHE0E8 BA 
J|^pEAAA TA ({>%pK ^E XHKAEHIlJ8r8. LUH f^A-KA l^'lE .]^ 6 
T8T8pOp8. EVPAÎE. pWAr%HJ\8-Bh. CA N8 Tp&HLţH p&8 K^ 

233. AHAAEH RApE-AE AAI\8 K& .^NTp8 M8ATE K8BEh|tE AAE 
A80HLţH B0p8 <()H. N8 Bh ACEAA'ApApELţH A0p8. ALUA eHME 
HpEAAA C& K8VELţM AATE. E K8 AHAAKA CE rpZEl|JM r&HAHi 
Tp'AIOpE. KA HEA <()Zlţ.\pHHMm. K'A HS BEpE AOBKNAH. 



Fraţi dragi! Ascoltaţi sftnta ievangh^lie, ce să gi^ăîaştc 
nieluru-Yoastre, de bine socotiţi şi loaţi amente ce gr^îaşte Dom 

Dmwnu îs. Hs. aşa (Jîse să rugămu-ne, ic vanghelie : * întră 
celarîalii tău şi închide uşa ta.» Tlăcovanie, ce se (^ce înţe 
aşa 4ice : se te închi4i într'ărema ta de toate cugetele lumiei d 
— Evawgh«lie (Jice : *roagă-te Tatălui den cerîu în furişu, şi 
tău va vede în furişu, da -va ţie aXave,. Ac6 c)ice : şi Downe 
vede înrema ta fără de hiclenşugu, şi da-va ţie în vedere tul 
— Evanghelie: *roagăndu-vă să nu 'grăiţi rău, ca alte limbi; 
le amu că întru multe cuvente ale loru au(liţi voru fi; nu v 
mărareţi loru». Aşa 4ice : nu cu irema să cugeti alte, e cu 
se grăeşti găndindu într'atoe, ca cela făţarnicii, că nu vere 



121 



IfUt TâTRAk RaCTp^f se B'ipJt TpîROH JtIHTt ^KX .^E Hfpllli- 

BMT^K. Iftlt AOAIHE^EK ll.fpil.UA TA IU1I .pHllEA-k^E TOATE 

]ftnHt TAAf. lUM E'b,\E TCJTE (jlXICXflIlAE TAU. IKK RAEKATKA 

S. urrt ■f.mv. \f ttSBkHTSA tx8. ivrAl*. eMft. juia .imk ca 

pifTAqH KOII. K9H K^TEeAIflX IE Ctl|K ^ HOMfAE TATXAStl 

^ÎMAIJII UIH AX^Y'^^H tl|>l<TK. CX .ţlll(EA'kvEI1ll NE rpXIII|ll. 

34, lUM IHpl KEMAItlI. .ţbMTpS AI/WTOpWAh TXS. [ ,\E Itt» K8 llpllAV\ 

[I HS [CKOTEI(ltl KA HEA .JllITSpEKAlllll. Htt Ht 4S ^HTS- 

ţEKATS AKlIX lACTd AtilME AEdApT» ,\E ">* KOpH tC ^HI^E- 

I K^ri, BH.ţipEAE CX}^. HTaU. «MIE. T4ThAk HOCTpK HEA IE 11)111 

^1 tţpMpE. A >(e IUH{?) .flIIlEAEIMKp'fe CKiJIMTCaKH. IUH Jf, HpEMA 

CE ^pA,\l(K iCSlIfn ,\E lEplO. KA .\0»Htft^. E.\S AK i|)A[ITS HEPKAS 

«n nijAllk]MTSA8. BRCSTEAE toate lUlt HÎKXeSTEAE. EAS" ll"b({ ,\'^''"' 

Tp>'i!S.,\H,fTp'0 l|mphHE,«HKl.. EAÎ-' ICfcS ^ATH BXpTSTf. I,>8 4*8 A ATS 

i.VKh. (UM M'ApK. IUH DHIOApE. CllfiE CHAA ,\S'M CTA II Jţ lltfpXII'tlITA 

I CE .]kEAH .ţH A-tt\|1t SVH. KX EA8 (|-fe)! AAT8 SUltA IUH SKAE 

>. UIH IAC ,\l MOpTE. IUH .fRÎEpE fi,ÎJf, MOpTE. Ulii 

rpE EA8 Ck CTAH K8 REAMI^A IUH K8 tO(ţ)AET8A CA A'H pXCIlKNCS. 

i VfcH AtJKpAT KS nEANIfA. IIE*IC k8 oy KIIIIH' llS hOIflI TpiiWE 



lâ-ETOBghelio : •ţii TatilO TOBtni <x Vart treboi, aint« încă dp 
IttfOtn/ TDstra,. Şti Domneijen ilnrinia ta, şi inţel^ţţe toate cugetele 
lUt, ţi v6de toftt« f&ţArilo talo ţi plecatu/ tilu. aitâ incA <)o cuvfiii- 
- EvangheUe ijicp : *a^ amu să vil nifţaţi voi.. Voi, bote- 
I S£ţî ÎD Doiucle TatAlui ţi Kilalui şi Dxiiului sl'diitQ, tA in- 
I erfiiţi şi cire chemaţi intru agluturlula tilu, de nu cu i- 
I au socotftţti ca txia intui'ecfttii. coo ce au îiiturecatu dupA va- 
! deşartă, de uu voru se la^U-g^ bilnrele §au. — Kvanghr- 
'TaliUfi nostru cel ce oţti în certuro,. Ace şi fO Iiiţ*'l''p- 
i 91 în irema se Inralţi asupr& de ceriu, cS Doinno4cu 
I cerlolu şi pAmJlntulu, vătjiitiîli! toate ţi npvfl<iutplo: clu 
tpQ diîntr'a flrfinomicit: elu \i-a dittu v&rtutc; clu ţru datu 
i D&ra şi pi/-oare; spiv sila lui stai Iu purftncita lui, se în- 
■ICgi Itb; c& clu ţi'U datu vilaţa ţi <}ile cu samiL şi {'a« de morte 
I dela morte; şi intre elu să stai cu peliţa şi cu notlotu/ să dai 
iiife c£i Iscrax cu peliţa. Ncoo cu u chipu nu poţi tr6ce d6 tad. 



A'k AHiî. TAT'^A 6liH£. (jlHI KSplJ, K.l BHCE E,\S ,\E CE i^\\B 
ASlI |\E CE .JînMt KSBSHTSA ASH UIII (|»ArXABMTJ T4, Hî C" 
ROUTEţ^np'k Td. AE CE AOEaiIAElJIK WNIIIIA ^11 HtpK UIH ;\1^ 
((.IWAiill. Ultt «ACA TATXASH TX8. CE TI BpSaiAUlIlSA. Jf" 

236. K« T0T8 I MEinSpoeSA TSTX-ll E ApAKBA. fi,CHt tE TE pS" 
AEHi TATXA TXS ftE.f lEpw A''*<E-'rE-REpH K8 EA8. ^ if 
HECTHHCS. mil J|lMTplj'llT:jp'kpEK!^A ,\'k A([)Apb -llHTpti eifH 
HEAAHpMlllţll. IOU< E CKXp'lK.tp'k |ţllMllH.\OpS. UIH n.VZHIJEpE 
AMdpb'. 11)11 TOAT& M}!.ţLKa. KX EAb' K» flXKttTUA ^H1 
rZMEOCkipE WMb'A. AHHTE irA^A MKHApÎA. Tp84>A. AKKOMl 
pEBlIHp'k. \-ku'k. KCpBÎE. l|>OpTh'lllArO. UIH ftOtlS X^iitk t< 
HEAEpEHT^T'b. KX H8 rpXEI)lll TATA\ iVIÎES HE TATXA H0( 

237. AEpEHIE I TOlfH Cl|l)ll4i>l ASII ce 1(11 <|lÎE l|lp.tllll lii,t\A SH ' 
^t'iOfl» MX^b'AApE a8h <(C. EAS HÎ-II KAIISA NOCTpS E AlJt 
KanSA Î-E 8E8A8. EVrAÎE. 3H>(E. CE c4)eHll'kcKX-CE KSA^EAE 
AM'b eHHt. (|)^ HStl C([>Hitll C% CASB'kcKX-CE KK HOH. Hi 
CAABEEH TAAE. K&Wpţ{ EA8 EOWTEeATS-A^'AMS. CE Cl|>Hll'k( 
Jţ.H C8(jlAETEAE HOACTpE. UIH .fMTpK KOWrkyBp-fe IIOACTpl 
AAE riOACTp-k GKpE A8Kpb'pE CA Nt'OCA'/tlI'kCKK-CE llSA^EAE CA 
TAAE. HS A&CA ItOII CE <[)t1A\ plAH CE HS CE WKKp'kCKK CASI 



iZHIJEpE 



T&t&l 4îcc: fii buini, cu ijise elu <le se Hi tiluJu lui, de se imp 
văntuJ lui şi tăgăduita ta, ce se dioi? l)ooteglure ta, de se dob&i 
ocina în ceriu şi duliJaţa râtului şi casa Tatălui tău. Se te vrăji 
înţlaid, că totu-menC'uroau/ tuta-î e dracu/, dece bc te rupsere 
Tatăl tău deîn ceriu, duee-te-veri cu elu în I'ocu/ uestinsu şi 
'nturerecu/ de afijră inti-u Tierniii neadui-niîţi, luo e scărâciu-e din 
şi plângere cu amaru şi toată muînca, că elu cu păcatul înl 
gămboB6şte omu/; aiute pălia, înăndria, trufa, lăcomie, beţila, rei 
lene, corvie, fortuşago, şi dopa acela toată nedereptate. Că nu ţ 
Tată^ micu, ce Tată/ nostru, derepce toţi sfVnţii lui se-ţi iie fraţi 
un tată, fecori mădulare lui Hs. Elu ni-i cajm/ nostru, e Iu 
capu/ i-e (Jeulu. — EvaMghelie ijîcc: *9e slenţeacă-se uumele tău». 
(jict: lîl nui sl't'nţi, să alăvRScS.-se cu noi numele slaveei tale, cî 
elu hootetjatu-m'amu ; se slVuţuacă-se în sufletele noastre ^ 
Imoteglure noastră, cu ale noastrâ bui'c lucrure să proalăTâ) 
numele alaveei tale; nu lăsa uoi se lifit răi, se nu se ocăi 



12S 



iHftilEAC TXK I KtJ llOH »ll tf lUSAE. HSME.VE CTK 4A TAH Cnpt 
I HSII tpEtfIlipIlI. W tltEpllKAT)! IIJlpIlltTE ^E J|If ((lE<l9pM KA A^IEA 

I ti M A^S,\I .f M CAAKX K8 (ti H'iMt^E ASII ! EVrA^E, t!l BÎ^E 

^fn)tpKt|lj TA. ^trAp-AI|TA rp%AI|IE a A<>AW SfJfpETX K8 CAABh 
. TbpEMl! CE kI^E ,\X^\ i\SH. IUII MII.XSM ^Tp*XpEMIIAE tldACTpf 
Itl fl8TE»8 (|'-*''^ "P* "''* ■^*'"- *^^ Ci]>*TS" RSpK. ,\( KS RSfK8|p?t 
rlE AlpEIITZMk RE^pETKA \Sn. UIH .jIBiEp'!: MU'ptllIAOpS. IUII i/S- 
HXAXHII,\);-HE Clipi MII.U CUREfll ASII. IUII ClipE CA^ffiBA 

hoAcrps. ivr.\TE. uiii ce t\»t koa ta ka |iii|it ^ lEpio mu (ipt 
nwTi*: — kSmS :f> ifp» .|LVE;/iti boa ta iIiakb. uih .fitpeovpx 

CXirm AUIA IUII HCH AICnpE (IXM'AIIT8 boa ta ce (|)A^EMt). 
^OMNEHti AUpE-ll IUII .)klipEOVpX Kti T01|il Clt)ENI(ÎH TXIt CX 
flţlîllAAf!. EVrAÎE. IlA.ţp'k IIO.ltTpH C'AI|HU'ACA ,\*'V IIOJW aCTXeM, 

ftanîK rpXAgiE i-b ie jiCte. iliiip-b woACTp'A he e wits a ()iii 

r TXpHi .ICTK9II Kt;BXIIT*;A A»ll A^M'"»**"'- ■* '•".WH KUlflHFA ,\t 

MK.ţpE. nEAHIfA AtiH X'. "'^^ IIX.fpE CTXTttTIjAttll IIOCTp)<. Illll 

>. TpE2;8IITl<AAl NOCTptî, IUII ClţiTlîA UIH ASMItpATSA. | CXHI/EAE AKII 

jc. npc cncEHlE nmw. udi ciipE EUitA ,\( K-biM. pb*rx.\\S-BX. 

ACTSfllI iţlXpX tttXHA* CS HE KHMIpIKt-Aţ». KS (TA HEAMllA .\8ll 



ttn cn noi, ce »e Iftude numele nfilntv aI tAu spre noi 
li. O, fcricatu p&rinto. (x are fctori ca acela co se laude in 
ca ei iiuineli' lui! — Evanghelie: 'sA viînp iiip&r&ţin t>i., lapa- 
^taştc a doao veîiiretă cu slavi mai'i^, Cf-runiu so viinc D«- 
kl lui, ^ milai (V) într'&remile nonstm se putemn face prc vnia lui cu 
!tvbaru,dc cu bucurie se uqtepUiina vdnrctul lui ^t îuriorf- morttturu 
ţ'ndpţtU, n&diliiidu-ne spre mila slaveei hii ţi spre slujba noastrft.- 
Insglielic: *ţi se fie voia ta ca iji în ceriu ^ prepilm&ntu,. Cumu 
certa luării voia ta făcu ţi iii)>reurî\ sJlntil, aşa şi noi despre 
TOla ta sL- faccmu; DoMinccfeu inarc-i, ţi îuprenr& cn toţi 
tăi sil fiimu. — Evnngliflie : *p&tnW- noastră săţjoasa da-o noao 
Saţiu gHUoifto ci- ce lastd tirf- iiomtnl : ce e opu n fi tAne 
dlTtotu/ lui Domnerjen, a ta-i cilţtigu de ni&!nn>; ]>elita lui 
p&înre stătutului nostru )}i Irexvîtului nORtrn; ;i sfântul ;î 
s&ogelo lui Hs. pre spăsenie nooo ţî spre vilaţa do Taci; 
astăzi i^^ osftodft sft ne cumerecumu cu ft/iinXa. peliţa lui 



124 



LIII KUpATMA C'AligEAE A8tl CE <|HI.Mt> T.ITA KX ,\0.\W(tX tVf-ţpt i 
M'A^PE BflEAţS' Tp'klE ,^E A8ME KX SIICE i^OMIIOYA Jf TOATE Kp'kMri 
CK (t)Hltth TATA. EVrAIE. lUll AACX IlOaW TpEUI.lftEAE lIOACTpl. U 
UiM HOH AKt'AMM rpEIUIUtlIAh'pS HOIfJpH. |\EpEI1HE UIH {ifiU^ ROWTE- 

gnpE rpEuiHMit uiii p^om i|>xrx[AX]iiTX iie p8rxM ce aace hoh 

MAI) KXprOCS .IpATX HO.IW K,\ BpEA\8 pVtKA'ATOptl CA t\mf/,f. K1 
'241.Ali].V BA ftXCA EAS IIOAW KA HOH i!pEA\b' { A'ACd BIIIIOBdl^H.X^ 
HOlJipil. CE IICMEHII1JEM8 pEK Hb' KA AKCA HOAW. CE A'^A^P'" 
pXlt A^P^"'''^* P^^- 1*)^ B-' i^^^-t- '^■"■^ *"-*^ ^"^''^ H^'^^' A^ A<" 
IIESES. KA BpEAAh' (jlAHE HOH BEIHpHAOpS HOtţipH. AUIA UIH i 
HA ({)A'IE HOAW tlETpEKKTt}. EVrAIE, HK HE f^SHt HOH .]l HSIUrT 
HETApE CEMt< NOII IVAAIEpÎH. .^EpEIITh Al'k HS NH <E Kd^E I 
tlE A**'*' '"'" •**' BOA-HE Jf HCHHTH. KX HCIIIITEAE CXtlT» 1 
EH HOACrpE KpEAHHl|e t'A AKEM8 pKBA^PE. ,\E CE IIE p)!rU 
KXHA)^ RPEA^^ K'AA'b K'A A'^'P UtlIMTE CE HS ^rHItHUM «ţlHN 
2-J'2. AE HXnACTH. IE K8 AgiOTOplOA ASh A^MHE|eE!!l pZGAApE CE AHl 
Ititl AliKpb' AECECl|>'ApillHTS CE lip'lllA\IIA>lt>. K'A HEAA SE-Ah . 
HCnHTA KAAE ^ NSHACTE. lUll JfritllHTS BA (j»M ^TpS li\S. 
HEAA HE BA KKA"^ lUH-Ak BA Tp^liHE Kt! A^MTopiOA ASil ,\(lM\a 



^ ciu'atu^ săngele lui, ae fimu gata, ck doaoră, pîltnră înăiiire J 
U'tee de lume, că ^îse Domnul io toate vremi sil limtl gata.- 
ghelie: *şi lasS, noao greşalele noastre, ca şi noi lăsămu , 
noştri,. Derepce şi dupil bootegîure greşimil şi dopa i&g&i 
rng&tn se lase uoao ; mai vărtosu arată noao, ca vremu rftbc 
timu, că a^ va lăsa elu noao ca noi vremu lăsa vinovaţilaraV 
se pomeniremu reu, nu va liisa noao; se dâderemu rău dere^ 
nu va lăsa ; aşa ni-i (Jisă noao de Doi«ne(Jeu, ca vremu : 
veciriloru, aşa şi elu va face noao netrecutu. — EvnHgh«lîe : 
duce noi în năpasti». Netare aemu noi, oamerii; dereptil ; 
se cade să ne dămu noi cu vola-ne In ispiti, cS. ispitele t 
ei uoasti'e credinţe ; să avemu răbdare de se ne rugămu cănâlj 
cade, că d^in ispite se nu înghiţiţi fimu de năpasti, Cf 
lui Domnetjeu răbdare se aveniu şi lucru desesfărşitu 8q j 
că ceta ce-lă învencf ispita cade în năpaste şi înghiţita va 1 
ladu, e cela ce va cM6 si-lil va trece cu aglutorlui lui ] 



i2ă 



K8 p^SA-IP^ ■"" AE K.\ Tp-blE ;\CCT0MHI1Kt<-H. UH KSp8pS A^ 
CUB*. 1t-» rXTHTX Af A^'MHE»^'' 'UMP'^ "^^ ^"A8 BKHTh' E^8. 
EVTAÎE. X"'*'^'^"*''^ •l' A(>'*'<'''\ ''E Kf )(AHIIllI»rS,\ CXS KV^SS A^-f 
vepW. IIIH CKOACS l1,\A.W .fTAII WMS A^^ pA». Illll 10^'» .\ff^^ 
n. XC. Ulii .lAlţtl Mt>AIUI AE '"* V'^'t I fî "S HŞKXB'kcKk 11011 
AE WJMEfpil) yilKA'kltE KX EH llK ll'Ap'A ([U'HE IIOAW HIIHE SH 
pS8. HE X'Oi^'^l'^'^^ Rp;it!IÎMAlllKAK pXA""^ WAMEpîll CllpE HOII 
111)1 iţldME IIEROE AOpS tlllt IIOAW. K.l p^A^Kh IIIApiU.\E LIII ^TpT. 

.ţ i\S LiH iipiiAxcTit Sera. Illll Qkra jţ,\Ui\% >1aam. mii k-a- 

sSph A' K>;.fp'ATArb ,\Hll A'J'WHEPES. IIIM EII Illll 5ME8A. Illll 

PKA"KK CllpE .pilC8UIII \C. XtlKA'klIriAK Illll .fTpK .f> ^ApllCEII. 

.4. lUH .flllE,\Aph byAA I tItpE IIEpHp-k l.\. Illll .»,Mlîll MKAI(I1 A^" 

pEtlTAN-fe IIS AE WJMîpH IIE pSr'AMS CE IIE HŞKAB-kcKh. ME AE X"" 

' O-klII^A BpXfftAVlUlSAti IE TOi;il HE ^EMEHrkt|lll. ft,l CE Mh'-,\h 

j' lj)ZrXAl'"MH «A^ -fTpS HEMIIKh. CE HS IIEpllMK «8 E,\S. HE CE 

1^ OYPIIMS t.\S ;ftlTpS HEMIIKh. HUI Hll CE KA,\E CE \)i KA'ACTE- 

MSM8 EAS KS KS[ liKHT!^,\K] ASII A^AfHE^E)J- ^^ A TA ACTE ^- 

riHpSIfU lUH CIIAA. Ulii CAABA Jţ, BElV.A B'kKtfASlI AMIIIlh. .{ipAA- 

ll& NOH AHIIit ^H A^PXHPE C% ABEMS oytlOEZHHlţtA TApE, K2 JfkM- 



i'r&bdare, ţi de va trece dontoinicu-i şi cumră de shvrk cc-i g&tili^ 

I Domneijeu celoru ce l'au lubitu elu. — Evanghelie: 'hicleiiu/, 

. ?) în dracul ce cu hlinşigu^ său câ4u deîn ceriu şi scoase A- 

l îat&î omo deîii ralu şi îiida dela IIs. şi alţi mulţi ; de nu gice 

ipe iabftvescâ noi de oameri bicleue, că ei nu n'ară face noao 

tui rău, ce hiclcuolu vi'ăjmaşulu rădică oamorii spre noi şi face 

! lom ţi noao, ca rădică şarpele şi întră in elu şi prilăatî Ev- 

E ţi Evva inşelă Adarn, şt căzură de buinrătate lui Dotfine^eu şi ci 

al, şi [sa] rădică apro însuşi Hs, hiclenula şi întră în Farisei 

t Iada spre perire 8a şi alţii mu/ţi; derept ac6 nu de oa- 

h rug&mu se ne izbăvescă, ce de hicl^nu' vrăjmaşulu ce toţi ne 

fH, de se nu-la făgăduimu elu intru iieinică, ae nu perimu 

ce se urimu elu intru iiemică , ţi ni se cade se-lu 

mămu elu cu cuvăntulu lui Doirene(Jeu. — [Evanghelie :] *că 

Ia&t« împărăţiTa şi sila şi slava in vecila vecului aminti,. 

PIţă noi acice în dfirnire, să avemu upovăinţă tare, că împăratu/ 



126 

245. nZpATSA A T0T8 n\CTE TAT&Ah N0CTp8 ^EJ^ HEpiO. UJH | H 
rkpNHKS lUH CA'ABHTS. A^ C^ 8nOB'AMA/lh K8 KpEAHNlţS T^pE I 
r%NAHHA8-HE UJH U l|JHAI\ K'A X^KA^NHAS BpEA/l8 ^BENME I 
BP&;RAI\AUJ8A K8 CHAA TAT&A8H NOCTpS. LUH NE 6EA/I8 UpOCAS 
K8 EA8. AROH K%NA8 ba BEJ^pH J^H CAABA CA EA8 BA ^A K8HI 

ffill'A A8Kp8A8 A8H J^ BEHÎA B'kK8A8H. AAUHNK : UHC RORK Tf 

ropÎE AH MSXA'II^- RA-kT. ^5. p. KŞ. WT pO^KBO. ^A. X- • 

246. A/lCLţA. A/\AH. I. AHh. AAAHNh. 



a totu laste tatălă nostru deîn cerYu, şi putârnicu, şi sl&vitu, de 
upov&imă cu credinţă tare, neg&ndindu-ne, şi se ştim că hiclâni 
vremu învence şi vrăjmaşul, cu sila Tatălui nostru, şi ne vemu p 
slăvi cu elu ; apoi căndu va veînri în slava sa, elu va da cui-şi du 
lucrulu lui în vecila v^cului, amin. (Scris'a) popdl Grigorie di li 
haclu (în anul) 7127, (dela Nascerea lui Crist) 1619, (luna mŞ 
10 (4ile>), aminfl. 



^^ 




tlol M este iiitreg aprijpe tot-d'a-una. afarii 
ultima consună e ai-nncată d'asupra rindulul : 
(233 de 2 ori). TSTSpop» (233), totH (231), 245), 

(2-14). x»"K'*"fe»iSA« (24G), X'iKAeHuisrS (233), -iepwAS 
WMiiiiiTS (240). iixMHHTS (240), rixMhHTSAS (235), a8 
un (235 de 4 ori, 236, 237 de 2 ori, 238 de 

, 242, 243, 244, 245 de 4 ori, 246 de 2 ori), 

1 de 2 ori). AATS (235 de 3 ort, 236), AaM8 (242) 
(242), Tpsii» (235), BofS (234, 235). Rps»8 (241 

I, 242 do 2 ori, 24li), bim» (246), raiiftiiHAS (234), 
(235), |.»'] <|i»iiT8 (235), ({uiiiu)l(240), IJIAK8 a 3-a 
W), cuul (242), c«iiT« a 3-a pers. (240, 242), i|>««>s 

2 ori, 242), .(.lima (240), povra" (233, 242, 245). 
« (232). pjiccwncs (236). «mis (236), i|iIki.\8 (236), 

(236), AiiBiiii«op8 (237, 244), .uups (237), beS»8 (238), 
(239), 1J1IHIK.VTS (239), itpsMS (23'J), n8Ti«\8 (239), 
!31l), C8p8 (239), A\wpi|iiAop8 (239), <|>opT8mArg (237). 
% ««H,\8 (242, 246), AtpinTB (242), BS<iipii»ops (242), 
(242), AMMB (242, 243, 245), mWEpiKSAiB (241), 
S41), rpEUiHitKA8p8 (241), rp{uiiiAi8 (241), RXpTOca (241), 
(242), ooA«HnpEA\8 (242), A«tctl>xpuiirr8 (243), 



iipÎHMHM (243), .]iriii|iiT;y (243), n,,vK (243), ME,\c>p8 (^iS), 
(243), WM» (243), WJitC (240), i{p-Ait;MAiiit!i\t< (244), <|ixry,\t!HM 
(245), lupiiMs- ('245), oyt)tiA\8 (245), gaxctemxms (245), iiHrkjj 
HltK8 (246), C.\îl»HT8 (246), A»KpKA8 (246), K0WTE8iT8-M'AMS (23â 

une-orl frase întregi cu u întreg ; eas aK (['.iiits sipwA» tai 
nxMXHTSAK (235), t\S H-bs fi,.\T6 TpUris (235), lEAopH he \'* 
bkiitS eaS (245), Hlii tiEpHM» ks £,\S, «IE CE ovpiiMS eak (245), a 
AS eaxctem'âmk eaS (245), etc; 

nuniat iioă caşuri peste tot cn finalul h=:iî : rpEiiiiiMh (24I| 
(jiHMh (241), T.»TXAii (234, 235), agwTOjtwAii (234), .iijiin' 
(239), xiiK-^'bny'^i» (244), [n8-jAh (245), SnoEXHMh (246), <iEJUt 
pBAh (233), afară de /\EpEiiTh .i^t (242), unde ambele cuvral 
sînt unite In AECEiiT.wk (245). 

2. jţ, întrebuinţat ca. vocală nasală !n interiorul cuvtntuli 
MS^KA (237), Ki>E (239 de 2 ort); 

AEJf (236, 237, 243, 245), a'M» (242), ,\HJţ.n'o (235), 
şi fl,tit (233), ba chiar cu vocalisarea totala: ,\it [M-AX-oiia] (241 
şi A* l-i'|>»PKj (237); 

OV [KiinK] (236, dar 238: 8m TATh, 244: sii pss), ante 
şi tot acolo : ahmte) ; 

pentru ^ une-orî scris ^h: ^tiTpS (233), ^iikhae (233), ţi 
vkgE (234), ^iiKx (234) etc, ^r o dată pnn acomodiiţiitne 
.^MHzpâTSA (245); 

peuU"u grupul -pp, veijl mal jos No. 12. 

3. -EH- = actualul -in-: mehii^pocsa (237), Kb'MepeKSAts (24; 

K88EHTE (233, 234), AMiHTB (232), JffiEHIE (243. 246). C({>EHI 

(240), c(|>EMn-kcKX (238), ^ewEHTtijiti (245) — actualul 
teece. 

4. confusiuuea între o şi « : 
o pentru u: .(CHoatauii (232), -rpEKOH (234), nepuiotSa (23i 

HOME,\E (234), «ituvETSA (236), AOMHÎ9E8 (232, 233 

A0MHHE,\8p8 (232), KopBÎE (237), (|)OpTSuiAro (237), ^oii» (3Sj 

241), x>i*<'^'^"'><^'^ (244). dar şi xx^'^'l^»^'^') (246), a><iij^ (| 
etc: 



129 



u pentru o: rpEiUHiţHAgpH (241), a^mhmeaBpS (232), BimoBAiţH- 
p8 (242), nSpxHMMTA (236), m8h (238), dar şi hom etc. 

5. oa pretutindeni conservat^ afară de Bwcrp? (232) şi A/\opTE 
536 de 2 ori); 

oa de prisos : pMurxHA8-Bb (233); 
AOAwpx (24l)=rfoam, ^pote^. 

6. owrzrlungul o: KouTgyiopH (241), KowTtgiop'k (236, 238)^ 
;owTE»ATg-Ai\'aA^8 (238), dar KOTESAiţîH (234); 

îii=langul i: [ca] (J)ima\S (240, dar 241, 242: <|)hai\H). 

7. t" pentru -c : sHM-k la presinte (238, dar 236 etc: 
jMni), [dAE] Hojcrpt (238), a* [^\^*] (236): 

, t pentru -^- Kowrkvjcp'k (238) ; 
f pentru -e : iicnHTn (242, dar tot acolo şi hcrhte), hz- 
(242 de 2 ori, dar 243; hxiiactb), 5EA\cHrkijiH la a 
pers. (245); 
e pentru -i : [h8] BEpE [ack^hah] (234), [w.\a\eph] x">^'^'kH6 

(44), HETApE [CEA\8 hoh] (242); 

e pentru -i-: BE^ipETX (239), bej^petHa (239); 
e pentra -a : hee [se] (235, dar 234, 235 etc. : hea); 
e pentru -ă : jf^HTpB [mu r'ÂMKockijic] (237); 
^j nu t sau A, în silaba acccntată OTmată de o silabă cu 
înalul t saii A : jf^^hp'k (239), ahea (239), mea (234 etc). 

8. -8m- pentru -'aa^- : K8A\gpEK8A\S (241): 

-Mr- pentru -8r-: XAMHmHr8A (243)=xiikaehiiisys (233), cu 
emarcabila contracţiune : X'^""-^=X"*^'^^""■• 

9. i după r pentru î : oypwA/vS (245). 

10. ^ între z şi mz şEA^aNT'kiţiH {24tb)r:zsmintesce din slav. 

1 1 . alte particularităţi vocalice : 
utHt (236), (i,BHB (237); 
I^BpBnrS (242), ftEpEnsE (237) etc. 

12. n între vocale trecut în r : [j|imtp']'apeaaa (233), jjk- 
P^]aPEa\iiae (239), np£A\A (234, 235), npMAU (235), [bk] .\-- 

9 



130 



CEM^pApElţH (234)^ NMpE (234), J|lHT8p£K\T8 (235), Jf^Ş^ 

(235), j|kNiţEAEnNSpt (235V M&ps [uih rhio^e] (235)« sMi 
239), RSpE (238), EOtt*T£viopt (236, 238), Kou^^vnfi^ 

MEHHSpOCSA (237), [jfOffTpS*] HTSptpERSA (237), J|knp£Oţ'p& (K^ 
2 or!), ASMIIpATSA (240)^ Kp£||lNpîll (239), kSaiiepeicSmS ( 
BEHHpHAOpS (242), WAMEpH (245 U WAMCpÎH (242, 244), 

(243); * 

n între vocale trecut în nr : kk.^ pxtat*: (244), i 
(235), jf^pXM\E. (245\ ^pAA^H (235\ [ba] C£j|ipH (246), i| 
(239), BEJ|kprrSA (239), nsufipt (2401 n%jf,pi (240), M%j|4ii> 
241), n&j|kp2. (241), 4PEMA (233). lifpNMA (234): '\ 
n între vocale conservat : c«n£ (2S2V wniiha (236). 
(237), noAieHHpEAAS (242», SNNC^BAiţiiAt^ps t242). 

13. fi=rfj: A-^A^^^ (232, 23S, 234, 235 etc),' 
(236), SMNE (233. 234. 235, 236, 23Sl, SMnt (23^ 
(233, 241), eMC& (243^, km« (24Si, K<5>>k ţ2444, sovi 
(238), KOTESAUÎH (2341 actt^h (240, 241 1, arrkSH (24«| 
(236), bmSteac (235 de 2 ortu aSs^hh.: (234 1, jfkiiKimi ( 

5=^-: ^aieSa (244 U n^^cxrfccKk (245 1, xcMFirrtşiii | 

TpEŞBIITSASlI (240). 

14. ezr^/i- treC4it în i^=Âi : vmme ^243» lînffi 
etc). 

15. vioA^U'^'^ (239), AM»?T.>f>»^ (24 Ol <u.. nkjuri 
vocale safi urmat de vocaliu 

16. o din ra : awauw t23ÎL 

17. alte particolarittţi Ci>ii5«iiaiitjct' : 
CK'ApiKApt (237i: 
:;EM£Hrki|jM (245 : 
AECKcl^pujHTS (243i=l^^>rrvUsir. 

18. dupla posl-arliciilare ia coibUJiiraiaK 
cu adjectivul : XMLiti»%< i>i«mMii>w 244 l 

MUJJKAK ^245». UA+I* H^^Acna cwfwi^: (Î4fr>: 

^'jilnal fenomen prin afipâv* |iw!i«9Wisiona idvft 
tiv a articlului prep^Ţ^âtiv *? Arfa iriimnK^ » 



i 




131 
[ngM mu] KBpATSA t%HiftM [aHh] (241), CAXHHTSA 

HiAE [tx8] (238)=fiEMmx A-, cxiiye a,\-, ll^■M£ aa-, cela-ce 
. se IntlmplA [ns& atunci când pronumele e preces de ad- 
itiv : nSmeae c(|)-ahtb' aa txs (239), nu : hSmeae ci|)Xht8a 



19. adjectival pre-articulat şi post-articulat tot-o-datii; hea 
rrp'ptKJiiî-ii (235), hea tl)iii.ipHiiHî-H (234). 

1(20. întrebuinţarea corecta, a articlulul al: hS/jhm o^'ahtS 

I Tas (239), KSBEMTt AAE AOfttf (234), A TA-H KilflMfA (240), 
;E HOAtTpii KIJpE A^'Kpb'pE (238) CtC. 

''îl. substantiv nearticulat după tot: jţ, toate hp^mh (241). 

L22. nearticulat: AOAiHoy Icsc XpiicToc (233). 

■43. geoitivo-dativul femeesc cu -eei : caareeii (238 de 2 ort, 

>^ 

1 -tei: a^mTeh (233) : 

i -ei deslipit şi pus de'naiiitea cuvîntuluT: ikiihteae cxntS 

in HOACTpC KPE,VIHIIE (242)=:.tAE ItCACTpE-EII KpE;\HHI(E^AAE 
!iAHI)<|E-EH HOACTPE. 

'24. pluralul cu -itre: ^EpiopE (235), .\«KpspE (238). 

25. tematicul -m- din latinul manus conservat chiar la plu- 
[: AVApS [uiH nHHOdpE] (235). 

26. ABpE (234), filr& amplificativul -a. 

27. foima pronominali enclitica, In Ioc de cea absoluta,: 
r»-ii [e apakSa] (237), [kb] boa-ne (242) ete. 

28. forma organica a peradnel a 3-a sing. .;jiî=lat. scit, !n 
! de forma actualii analogicii ş^tie: ijni T.iTAAh (234), giii 
NHESEd (234). 

29. lt.\s] aS (|)aiit8 (235). 

30. organicul .lentK, seţi, pentru analogicul /sintem, sînteţt: 

AS HOM W.lMEptH (242), BOII ROTf e tLtÎH fE CEtllI (234). 



132 



31. forme arcaice ale condiţionalului: ce te pSncEp 

TITZA TSS (237), CE nOMENHpEM8 (242), CE A'^A^P^AlS 

unde CE=lat. si. 

32. imperativ negativ cu -re-: n8 bk ACEMZpapEiţ 
(234). 

33. reduplicarea negaţiunii (?) : h8 h'apr (J)ame (244' 
nu cum-va este pentru ii$ HtpR ({>ame. 

34. ard(=actualul ar: \pz (t)AME (244), Apz TpEsoH 

35. partîcipie substantivate: [auja hî-h] «hca [moaw] 
HEpmoTSA (234), uaekatHa (234), a aoaw be.^pet& (239), be 
(239). 

36. propaginaţiunea pronumelui : a'a8 iorht8 ea8 (24 

E'A p8rAlţM BOH (234), EAS HÎ-H KAHSA HOCTpS (238), AŞII X 

KinSA i E 0e8a8 (238), ca hS-al (j)'Ar/;ASiiA^S ea8 (245), h 

HOH (242), CE A8 KA'ACTEAI\%A/lS EA8 (245), H8 HE fifiHB HOH 
AUIA NÎ-H 0HC& HOAW (242); 

pronume pleonastic: aoai\he0e8 ea8 as ^ahtS (235), aate 
UApE-AE (233), n'A.^p'k hoactp^ cv^iţiiwACA A'A-w (240). 

37. vremu^ vemu^ veri în formarea viitorului: a^he-t 

(237), BEA\8 npOCARBII (246), BpEA/V8 J|^6ENNE (246), BpEM 
(241), BpEA/\8 p^RA^TOpll C% (|)HAI\8 (241), BPEAA8 4>aHE 
BpEA/l8 TptHE (241), BpEA^8 KA^t (242). 

38. pentru preposiţiunea de: 
AE=*dacă^: a^ h8 gHHE (243); 

AE=*caj^: AE ce (J)îh (236), a^ ^^ -^"^m (236), a^ 
EZHAEi|iH (236), AE CE HE p8rzAi\8 (242) etc; 

BpEAA8 Tp-kHE A^ ^^^^ (241). 

39. mal tot-d'a-una se confundă in scriere condiţiona 
reflexivul se şi conjuncţiunea să ^dacă^^, scriindu-se de 
triv& ce: ce h8 j^rHiţiuţH (t)HA/\8 (242), ce K8MEiţM (234), 

pSnCEpE (237), CE TE Bp%7r;A/\AUJ8A J|^HUl/AAh (236), CE (f>HMS 

acolo cz <()MAA8 (241), ce (J)ahe (240), ce chme (233) etc. 



I 40. conjuncţiunea ci şi pronumele relativ ce se scritt d'o 
^OtriT& -tt. 

41. «ccusativ filri pre : -fmE.\» iI^am (244), .jmiEAaph Joy- 
(244), oypiiMS t\S (245), .jipAAiix Hott (245), x'""\'kn^rt« 
18 j|iBEiiH£ (246), ii8 ftsca nou (238), a'a8 weiitB eas (243) 

ilA&M (243), HE p,SHi HOH (242), TOI411 tlE ţEMEHT'kljIII 
I, Hţl-Ah ((isrXASHMS EAt; (245). 

dissimilaţiunea sintactică : b .\ k e j\ -k .f <{iHpiiiiib' uni 
|s a ifiE aabe (233). 
metatesa sintacticii : cx npocAXEtcKK-cE (238), ce t<|iEH- 

(E (238), CS (AXK'kcKX-(E (238), CE TE BpXîRMAUlSA ^H- 

(236), AS*iE-TE-REpi! (237), ca poyrAMS-iiE (233), BptiwS 

iTOpK C% (ţ)HMS (241). 

specimen de fraseologiă : ce te bpk»;maii]Sa .fiiuiAAh, kh 

HISpOCSA TrtTX-H E AP<>KSA, AEME CE TE p8nCEpE ftîAA TA- 

iS AE^ "itpK, fifi'it'Tt-BtpH KS EA8 Jţ. <|)0KBA IIECTHHCS (236- 

*de te Inşt'lă vrăjmaşul, căci tatăl lui e dracul c^ 
uiinclunos, deci, dacă te va fi rupt dela tatăl teu din 
te vel duce. cu el în focul nestins.^ 

45. ij'^'I^P" MXA^AJPE A8H XpHCTOC (238). 

46. Hef(W'e=*s]ab,, de «ude priu augmentativul -ofi actu- 
il nătărău *prost, : hetape cem8 iioii (242). 

47. sirt(Mi=:*existinţă,, lrezvU=*^sas\mere^ : ri-A.]ipE ctxt«- 

*AgH MOtTpS UIH TpEŞEHTSABlI HOCTpS (240). 

48. ()/)=:* trebuinţă, : e wnsj a (jiii (240). 

49. a ;NveMcc=*a birui, : ameaa .jibemhe hcumta (243), RpîA\8 
iiehne (246). 

50. fericat pentra ferwit : (ţ)EpiiKAT8 nxpiiMTE me Ape ijiE^opii 
139). 

51. peliţă cu sens de *corp, : kS neAMiţA mit k8 co<(iAETb'A 

SS36), nEAIII(A Atfil XpHCTOC (240), flEA)tl4A ASlt UIII Kb'pATtiA CXH- 
fiAE .\Sll (241). 



134 

52. ceîarftt^'cămarâ, : ^rpi^ ^Tp8 ^E.upioMi tx8 

53. in(r&=*de'namte, : J^rpi eaS ch (tjh (236). 

54. cu cu sens de 'cam, : ka uim hoh azczms 

Bp{M8 pZEA^lTOpH Cf. ^)tM» (241), KA MCM KptWS AXCA 
SptNlS <|)AHE HOH {'241), KA pZ^HKh UIApnEKE (244), KA 

(236). 

55. i cu sens de *6r&^ : kS hpema ce kSi;ei|m aa- 
AHMBA... (234), E HtU HE SA OA'^ i-^^), ^•^'^ ">->< " 
CrpK, E ASH XpHCTOC KAHt^A i E SESAS (238). 

56. BE8A8 (238). 

57. Itto.=*unde, ; bw e CKxptKsp-b ,v""l"^opS (237 

58. A-iHfb (245)=*aice,. 

59. amu ca sensul 'etiam, enira,: aate ahmkh nAp 

KK .(kHTp8 MDATE KHEEHTE (233), AUld AWS i%. Ei (iSnutt 

60. iJ)zpiiNEMHKh (235)=*neinîcâ,. 

61. AHTE, AHMTE (234)=*inainte,. 

62. A -tf uiH, safl: AHE UJH (235)=? 

63. plecat:=*&p\im\iune, tendinţă,, /d/rtrd^'sin] 
preftcâtoriil, : 8*^* toate iJ)xitxpHj\£ taac uih raek 
(234). 

64. căştigă In loc de căştig : a t.i-h Kzi|iMrA as ms-j 

65. XHKA-kwSA (243, 244, 245), x^KS-feMOAS (244), 
AS (246), x'"''^'^"^ (^'^'^)i X"'"^'»'"^''» (233), X'^'*>iu'X'1 
cf. mal saa p 112 No. 53. 

66. slavisme mal insolite : npHAZtTii (244), oYnoBSHHi 
8noE-AHUh (246), irA,v^HiiA8-HE (239), TA:«KoeAHTE he cf 
i|EAtvEpE (233), ciax-i (237)=8l. nuxA 'superbia,. 

67. a gămbosi: ns nzKATax j|lhtpe uih rzAneorbijiE 

68. dămire : .fpA.M|'A hom AHHM-k .j, .v^P^xp^ (245)= 



135 

69. accentnaţîunea e fdrte rară^ şi generalmente cea nor- 
ial& :■ c8'<|>AeT8A8H (235), «'hhe (233, 236), xo'iţH (240), Ve- 
o (236) etc.; 

accent urcat : ps'rzMS (241); 

accent scăpat : he'a (235), cx cta'h (236), tx aa'm (236), 
»'h (241, 242, 244), keuîa (237); 

două accente : t"* (233), bo"a (240); 
> mai des sint accentate monosilabele : c'e <|)hm8 (241), c'e 
fSAH (236), c'e A'^A^PEM» (242), iu'h ce ^ît (239), BÎAiţA ui'h 
•RAE (236) etc. 

70. paierie: j|iiţEAEnN?pt (235), pxcnSn'tS (236) pSn'cEpE (237), 
pH'TATx (238), AEp«n'ME (241), AeptnVs (242), AEpenVb (242, 
145), cxh'tS (242), kpeamh'he (242), AXP'""PE (245), j|ih'ca4- 
f (246). 
r''7I. în privinţa ortografică, cfr. sus p. 65 No. 58. 



V. 



LEGENDA SÂNTEI VINERI 



CIRCA 1580 



LEGENDA SAITEI TINEBL 



Introducere. 

§ 1. Legenda sântei Vineri, pe care o dâm mal la vale, 
este bucata cea mal lungă din tdte lacr&rile, originale şi ne- 

. viginale) ale neobositului preut dela M&haclu. 

l £a ocup& tn manuscris pag. 180 — 195, fiind scrisă cu litere 
nari şi Îngrijite, In şiruri drepte şi îndesate, mal puţin elegant 
tnsă decăt Catechismul cel dela 1560, deşi titlul şi unele ini- 
ţiale slnt aci de asemenea f&cute cu roşu. 

§ 2. Prototipul acestei l^ende e bizantin. Manuscrisul grec 
al Bibliotecel Imperiale din Viena p6rtă titlul: Mopiupiov Tfj<; 
dcŢio^ MtyakoikOLpvjpo^ napa(nuuf](;, şi se începe întocmai ca 
lucrarea lui popa Grigorie : 



"Ev Tot^ fjfjiepai; buhoa^ toO 
(XXr^vi^rjAoO oţcSpco^ xoroxpa- 

T5UVT0;, xaT(pX£l h XCUCXY) Tlvl 

Swv ctc.*) 



•fTp'AH-k H6TAT5, KpElfJHHK A^Y'^" 

Hf iiiM KSpAT, IU II poyra-C6 ,fTp8 

.\CK8HC8 KATP'A ^OMHOyA, t HEAK 
WM KEAIA-A dr^TOHK etC. 



Cayintele: toO IXXtqvictijloO aţoSpfiî; xaxaxpaToOvro^, prin cari 
ptBaglal grec pare a se depărta de cel romanesc, în realitate 
rarespimd în acesta din urmă ^rugel întru ascunsu^^ adecă 
âe frica păgftnismulul ce era la putere. 



1) ^mâ, op. di., pan V, p. 128. 



Cu tote astea, tradurţiunea română nu s'a Hicnt din gr 
cesce, ci diu slavouescc, ba incă. anume după o redacţiui 
bulgară sad scrbă, precum resultă diu îusuşl numele *iu 
riETK.»,, carele se dâ sâuteî Vinerî nu numai în titlu, ce!a- 
ar 6 puţin important, de vreme ce un froutispîcift slavic, t 
causa model, putea să figureze lutr'o operă curat română, d 
se mal repetă necontenit clitar In text. 

Dacă redacţiunea serbo-bulgară s'a publicat unde-va safi 1 
a<^^sta nu seim, şi n'o cunoseem nici în manuscris. 

§ 3. O altă legendă a aceleiaşi sânte Viuerl, cu mult mal 
scurt, se găsesce în Vieţile Sânţilor pe luna Iul iujiu după 
diţiunea bucuresci'Uă din I83G, unde ea se incepe iu umi 
torul mod : 

'Sfânta cuviosa muceniţi a Iul Hristos Paraskevi s'aaj 
*BCut întiu un sat din cele ce era in hotarăle Hom^B 
*vechl, din părinţi hristianl, cu numele Agathon^ etc. H 

Fără a urmări proveninţa acestui variant, tradus d'a-dn 
tul din Meneele grece , precum dovedesce Paraskevi şi ki 
stianî, cată să observam că hagiografia numcră vr'o cinci s&i 
diferite cu numele de napaoxE'jr,, slavonesce [lATXKa, după 
netism serbo-bulgar Petka , romănesce Vinerî : o sânta 1 
ueri dela Iconia, serbată la 28 octobre; o sântă Vineri ( 
timpul lui Nerone, serbată Ia 20 martifl; sânta Vineri *lil 
lui Agaton,, acela ce ne iuteresă aci şi care se aerbeză la ' 
iulitl; apoi o sântă Vineri rusi^scă, serbatâ in luna lui mal 
şi'n fine, o sântă Vineri dela Tîrnova, serbată la 14 oc 
bre. 3) 

Legenda celei dela Tirnova, care este forte populari pe 
Milcov, ca patrdnă a laşului, s'a scris romănesce în sec* 
XVn de c:ltră cel doî celebri mitropoliţi al Moldovei, Va^ 
şi Dosoftelu. 

Ia cel de'utâiO ea se începe aşa : 




141 _ 

ivxrx CB&HTÎK lUH np^KSBÎWAGVÎ l|>EHOapîK FlApACKCBA CpA ^E MO- 
Hlif fflJ^ SnHBAT, NACKSTiTk ftH^ n;f;pHHI(H KpEAHHHOUJH UJH KpEIflH- 
Hll B8HH, JfrpS TOATA BÎAI4A CA K8 MHAOCTEHÎE UJH K8 4)AnTE R8HE 

etc.«). 

In mitropolitul Dosoftelu, acelaşi legend& se termină cu ur- 
BiiUrea anecdotă : 

ţflWrp'o MMMk a €BHNl(ÎMH CAAE ACTE SA CBAHTA ERHCBOniE AA 

PvMaKk w K8K%i(A, UJH AA Eknioaei)J(% oyH A^M^*^*) ^A^c AH>^ U*^~- 

FPM A^ ^SAIHTpAUJKO AOro4)'AT8AK, llpEK^'MIi AIIAS CIISC IwpAAKH 
Cn&TApiOAk AA AAACA ^RH^RÎH BO^^^ etC.^). 

Ambele redacţiunl, a lui Dosoftelu şi mal cu s6m& a lui 
Tarlam, se întemeiază pe legenda cea bulgară a sântei Vineri 
dda Tîmova, scrisă în secolul XIV de cătră patriarcul Eu- 
tiiDifi şi care se începe prin : 

C?.\ KKO CBATAA np'knOAORHAA 1I£TK\ WTHKCTBO IIA\'krAUIE 6l1ÎRA~ 
TN, PO^HTEAE ;f;E R.^A^01k€THBÎH, X^A^><>*<X^ ^'^ RCkX'A ROH^ÎHX'A ŞA 

BortAEX* etc.^) 
Să ne'ntdrcem însă la sânta Vineri * fiica lui Agaton^. 

§ 4. Popa Grigorie n'a filcut alt ce- va decăt a copiat o 
hcrâre străină, ca şi mal sns cn Catechismul cel dola 1560. 

El conservă cu stăruinţă limba şi chiar ortografia origina- 
lului seO. Numai în trei locuri ÎI scapă de a preface pe n 
btre vocale în r : ^T^'pîK.\Tî='înfunrratr^ s\t,jip£=:mem şi cSpA 
^zsună'^ cat despic e însă, este mal puţin scrupulos, pun6ndu-l 
adesea acolo unde originalul trebuia să fi avut pe ;, de unde 
resflltă scrierea neconsecinte : şmce şi »hce* a^^^"^5^^ Şi ^<>^'' 
Hi«Eh\ 1^58 şi KÂ68 etc, cela ce nici o dată nu ne întimpină 
în lucrările proprie ale Iul popa Grigorie. 



3) Ytrlam, Carte româtiescă (U UirâfâtHnt , Iaşi, 1G43, in-f., pîirt 2, f. 
12-16. 

4) Dotofteto, A ttynoTarulul carie, laşî, 1(583, in-f., t 1, f. fii— C. — Cf. ('. 
Xegnizzi, PeeaieU iimr»{rlor, BucuroscT, 1872, p. 264. 

î») TMCHHrii ^)>\^Mi;a rpr»cK«» cjiobochocth. t. 8 (Biclgrad, 1856), p. 131— 
141. 



\ 



142 

§ 5. Originalul, copiat de cătră preutul din Măhaclo, (»^ 
să fi fost scris anume in regiunea Braşovului. 

Un indice între mal multe ni se pare a fi decisiv tn 8- 
c6st& privinţă. 

Textul de maî jos întrebuinţăză cuvintul boeresă în sens de 
* femeia^ sati * nevastă*, cela-ce — dacă nu m6 înşel — este 
o particularitate aprope exclusivă a graiului din partea cea 
bîrs^nă a Transilvaniei, unde acostă vorbă s'a contras 
astăzi în baresă. 

Se scie că nemuritorul nostru Anton Pann, voind s& rî^ă de | 
Braşoveni, le pune în gură următorlul dialog provincial 
despre fabricaţiunea vinului: 

— Măi 86ţe, văzt'al tu ghie? 
— Am văzt, măi — 4^se — ş'o mie. 
— No da cum îl? de'î văzt^ spune! 
— Da aă lî^ măi, v'o minune? 

De n^al vâzt^ cred pot să^ţl pară; 

Noy mă, să-ţl spun cum H dară. 

ÎI albă şi stenchişdră, 

Răscăcănatâ la sdre... 
— No mint tu, că n'aî văzt ghine^ 

Să 'ţi spun 7o, cată la mine : 

Ghia ae'l pUim dt\ pu8ă, 

Tot cu ţepi pin ea împun-ă, 

Şi cochile^ volnici tună 

Poma el de I-o adună, 

Şi supt chiciâre imparcă^ 

Să-Î cure zema o calcă. 

Apoi jTl-acea zemă, dragă, 

O botez ghin şi o bagă 

în o scorbură întinsă, 

Cu bete d'alun încinsă, 

De-aci mere o b o r i s ă 

Ce ÎI zice cărjmăresă .. . .V 

Cela ce putem afirma în cunoscinţă de causă, este că în 
Moldova, în Ţ6ra-Roraăn6scă şi 'n munţii apuseni at Transil- 



6) Pann, Povestea rorbfî, BucurcscT, 1852, t. 1, p. 115—6. 



143 

vaniel b&re8ă:=zboeresa cu sens de ^mulere^ nu există nieă- 
irl, şi m se vede a fi existat vre-o dată. 

§ 6. Popa Grigorie nu ne spune anul, când a transcris Le- 
genda sântei Vineri. 

Din tmpr^urarea c& ea se afl& Iegat& tn manuscris anume 
între bucata cea slavonesce din 1583 şi Intre Catecliismul cel 
copiat la 1607, nu se pote conchide ueniic, de vreme ce p&r- 
ţfle volumului nu stnt aşe(|ate tntr'o ordine cronologică. 

Orf-cum ar fi^ dacă nu copia, totuşi originalul trebui să fie 
anterior anului 1600. 

Limba diferă puţin de a lui Coresi, şi mal curând s'ar iput6 
^ce că e mal veche decăt acea din Omiliarul dela 1580. 

Din punctul de vedere curat linguistic, este un text de 
■altă valore, mal ales ca morfologia şi ca sintaxă. 

Nu e fără interes nici sub rapoilul sociologic. 

§ 7. Legenda sântei Vineri presintă tote fantasticele peri- 
peţie ale unul basm, şi tocmai de acela era predestinată a 
ieveni forte populară, căci ori-care ar fi religiunea cea n o- 
n i n a 1 ă a unul popor, religiunea sa reală va remănr 
tot-d'a-una mitologică. 

Nu este dară de mirare, că dintre atâtea şi mal atâtea le- 
pende ale sfinţilor, una din cele de'ntâift traduse în romă- 
nesce a fost anmno acela tn care ni se povestcsce, bună- oră, 
cum : * sfânta Veneri apropie-se la zmeu, şi calcă cu pioorul 
"spre falca zmeului, şi întră întro elu, şi trecu prin zgăul 
^lui afară, şi Iară stătu înaintia zmeului.^ 

i La acostă popularitate a sântei Vineri a mal contribuit la 
I Români reminiscinţa sântei celei pagane cu acelaşi nume, a 
[riAtel atăt de venerate la vechil Romani, ^) a acelei 
Venere, dela care s'a numit (|iua Vinnrî la tote popo- 
tle neo-latine, şi pentru care par'că ar fi făcute într'adins cu- 



«)<'fr. Ackner, Dff 7r„mHrhtH InMchrinen in D(in\n, Witn, IfiCr», No. 3:^,227, 
W ^ Bttî alra 3r»2 : •Vcncri violriri pro salnto impr-rii...^ 



144 

vîntele din legenda ndstrâ : *mai frumdsă fată de a6asta n'am 
vă(Jut^. 

înainte de a fi cunoscut hagiografia gr^că, poporul român 
avea deja în poveştile sale pe sânta Vinerî cea transformată 
în prima epocă a creştinării din (Jeiţa Venere, după cum avea 
— cu schimbarea sexului — pe sânta Miercuri din (Jeul Mer- . 
curiîl satt pe sânta Joi din (Jeul Jove. 

Sânta Vinerî, de exemplu, din basmul *Fata moşului j^, încun-| 
giurată de ^pul de balauri, şerpi, nevăstulcl, cluhurel, şopărlejl 
năpărcî şi guşteri 3, şi păzită de o ^căţeluşă cu dinţi de fer şu 
cu măsele de oţel, ®), nu p6te fi — negreşit — nici sânta Yinerfl 
dela Iconia, nici acea dela Tîrnova satî de pe alurî, ci estae 
curat antica (|eiţă Venere, născută printre monştrii oceanulidp 
călătdre pe o broscă ţestdsă, amica tuturor animalilor, prin-- 
cipifl al procreaţiunil... 



8) Tspiroscu, Legemle şi hnsmc. t 1, Bucurescî, 1872, p. 95. 






CTil nSTM. 



.^Tp'ai'fci\A ţHAE. îpX Oy WMb JfkTp'AH'k NETATE. KpElfJHHIi 
AOyAIE UJH K8pAT. lUH p8rA-CE. J|kTp8 ACK8NC8. KSXpS AOMHOyA. 
E Hi\k WM KEMA-A drATOHk. E KOEp^CA A8H KIAAA-W [Ioa4>ÎA. 
tUH ({)8 BÎALţA AWp. UJH AkKSHpb EH. AE. AE AH 4>SpK f^i 4>EHWpH. 
UJH pOyrA-CE EH. JfiTpS A€Kb*N€8. .f TOTb HACOyA. AIUA dH^t 
A^ MÎE XPCTOACE. J|knXpATE KAO\TA UJH CHpE HOH. UJH A& UJH 
HWAW HAOA €& (t>ÎE UJH CA HACKÎK. AE^I^TpS HOH. (t>nopEA. UH 
(|)HWpHlţk. HOH A<^-a'aA\. Cl|>HlţÎE-TAAE. K8 TOATK lUprk EH. 
UIH BENHA Jfi\fîpy»J\ A^AIH8A8H. CRpE EH UJH ŞHCE AOpk. A8ţH 
UJH ACK8ATA f^Oh\HîZ,îS. p8rkHI0HE BOACTpk. UJH E C& HACK^. 

w (|)£Mop'k. A^i-t'Tp^ BOH a i\m. hoyaaeae eh cc^hta Keheph. 

80. UJH HAIţIE-BA BEHlpH. UJH K^H^k W BElţH | ROTEŞA AUJA Cl-H 



(SÂNTA VINERI) 

Intr'ac^lXa zile era u omă într'ac6 cetate, creştintt dulce ^ cura/, 
raga-se întru ascunsu cutră Domnul. E celtt om chema-/ Agatonii; 
boerâsa lai chema-o Po/fila ; şi fu viaţa lor şi lăcuiră ei 35 de ai 
ti de feâori. Şi mga-se ei în^ru ascunsu în toţii 6asu/, aşa (^ic6 : 
i mie, Hn^toase împărate! caut^ şi spre noi, şi dă şi noao plod 
ifie şi 8& nascâ dein/m noi: fedoral sau fe6oriţă; noi da-Pam 
inţie-tale ca toată part^ ei. Şi venila îngero/ Domnului spre ei şi 
M ]ortk : auzi şi ascu/tâ Domnezeu rugăciune voastră, şi e să nascâ 
k ft6or§ diîntru voi ; să fie numele ei sfrunta Voneri ; şi naşte- va veneri; 
^ c^ft o veţi bi;teza, aşa să-i iio nomele ei. Aşa zise îngeru/ Dom- 

10 



146 



(t>ÎE NOMEAE EH. dUlA ŞHCE .fV^P^Y^ A^^^^^^^**- ^^^ 
AEAA EH. lUH EH A'^AHÎH p8ra-CE K8 (|>pHKK. K'ATpK 
lUH HZCK8 (|>EHOApA C(|)HTA BEHEpH. .f AOyNA ASH G 
Al. ŞHAE LUH KOTE0Ap;i<; C(|)HTA fiSHEpH. UJH-H HOyC 
MEAE CKMTA ^EH^pH. UJH W A^HE .f TOATiY; Bp 
W .fNKHNA KZTp;i<; RECkpEKA A^MHHaSH. UJH Hil^H:^ 
.flţEA'kCE .f TOATK AA^k ^^MNOASH. UJH K%U^h EpA 
HH ANH. r-ÂNAH-GI^. .fTpS CHut. UJH 0HCE N8 AHI 
AE H8MAH ANHhI C% (|>TdY UJH €!& A^IKSECKH. ME Ml 
CA S\% fifiKK. €% npOnOBEA^ECKS xkif^. f^QWHÎ&BSX^U 
npH^ţ TOATE CATEAE. UJH .f TOATE IKT'AlţHAE. UJH EUJI 
AH,f KSpTA T'ÂTA\HECZ8. lUH CR ^^'^^ •f'^'P^ ^ NETAT 
W KEA\A. iiHTHWXÎE. JfTp'ZHCX AZKSHA. 0\ 'A\nî^pAT A\. 
181. KHMA iluJTHWX ^n:KpAT. NE EpA FpEK. UJH .fTpK C(})NT 
Jfi HETATE. NE EpA .fNEUH A rp'AH K'ATpb UMAUIHM. 
Kp'k^ElţH BOH .fTpS CRHTA TpOHLţA^. NE E A TATZ.A 
(|)»I0A8H. UJH AX^^^" C(|)NTb IC. X^* K'A ANEAA ACTE 
AOA\HE0E8. A8A\HHhTOpiO. UJH C(})NlţMTOpiO. UJH CMCHI 
A0A\HE6E8AK AOMHE^EHAWp. UJH .fB'AlţA npE EH UJH MOYAlţ 
lUH Kp'kA'b. UJH AiMţH WAA\EMH Cn8H'k AATOpA. UJH AA 



nului, şi s& duse dela ei. Şi oi deacii ruga-se cu îrică ciitr 
Şi născu feeoara sftînta Veneri în luna lui bmmarîu 15 z 
te^ara sf^înta Veneri, şi-i piisâră nomele săinta Veneri, şi 
toata vr6mîa de o închina cii^â besereca Domnului ; şi i^âi 
înţelese în toată lîag6 Do??inolui. Şi căndil era de cinci ani 
întru sin6 şi (tise : nu mi se cade numai acico sa fiii şi si\ Iă( 
mi s& cade să mă ducii să propoveduescu lege Domnecţeulu 
priîn toate satele, şi în toate cătăţile. Şi eşi noapte diîn cur 
său, şi să duse întru o cetate mare ce o chema Ântiohie. In 
coila u 'mpăra^ mare ce -Iii chima AntioA înpăra^, ce era Gret 
sfdnta Veneri în cetate ce era, începu a grăi că^ră oamini şi 
deţi voi întru svtfnta troiţa ce e a Tatălui si a Fitului şi Di^hi 
Ia. Hs.? că acela îaste dedevării Domnedou, luminătorîu şi sf 
qMisitorlu şi domne^eulă domnecjeilo/*. Şi învăţa pre ei, şi ra 
ţi cr6â6; şi alţi oameni spune altora, şi la beserccă şi pj 



147 



UN n^Hf NET^kTE. t^p^k A.\l(tt U'AA\EIIH. CIlHN'k AA J|knSpATSA8. UJH 

ŞiniE AOAMHC J|kn%p.iTE BillllT-A8. W ROEp'kCh J|k METATE. ^^ 

npOflOBEAt^ElţJE UJII CIISME ac «|mIO.\K MApÎEEM. HISA NE AOy pX~ 

CTHrNHTK. nA;pH,fHTll HOlfipH Jfi KpSiE. IIJH i\tK\ A^Ţ,\\ AHîXh 

fn^pj^Tk. EAK M%HHE~CK CllpE A. lUH i^MCE CAS^EAWp A8II. C& 

Iktprk CSI W Af^SKk. ^HAHIirk ASII. UJII K'AO^TA CflpE A. HEA8. 

52. n^R PAT. lUH MHpA-CK ,\€ (|»p'AA\CElţllAC EH. UJII i^ttCE CASVMAWp 

CAAE CS-AIM AVIOTE A^^'^^H^^^^''^ '^^l^* ^^^^ ^^ KpfflS CS .ţTp8 

fAk. K% AUH 4>P^*^^^«^C1^ <^<^1'>^ «\C A1ACTA h'aAI B3(0ST. UIH 

eHCE KXTph A HEAK .ţllIXpAT. HE CAMk A^ WA\K EljJtl llllf KOyM 

TE KEAMk. lUH 0HCE A. K'ATp'A EAS. ES CKMTK W KpEI)lHflA^ RO- 

TE0AT;f;. Jf, fIb'AIEAE AMI-E CTA IIeTKA. IIIII S^WCt HEAk J|kn^pAT. 

KkTpK A llS rpS^H AUIA HE AUH KMIIE TE IIA'kKk A^^^IIC^E^*^^*!^ 

mS. UJH J|kKHH<K~TE ASh. A^ ({'AIE-TE-KCIO A^'''^^**'^^- UJII J|k- 

nkparkck cnpE toate kaceae a\eae. e C(t>HTA iiEHHpti. p'AcrioyHCi 

UJH ţHCE A8H. ANATHAU... A\EAE AIEASa. IE :^HHE AIUA lUH 
te . . . UJH ATSNHH. A\:&MHE-Ck AHEA ,]lllXpAT . . . CASţ^HAU'p a8H. 
npEJ|kAEItH-S AE W AErAlţH. UMI p'ACTHrMII-U*-RpEA\. .]k KpSlE KA 
UJH AOMHE0E8AS EH. UJH REA^v-REA^ NE RA ({^OACCII . . . ATO.]l- 
83. «IH C4»HTA fiEHEpH. pSf'A-Ck UIH { 0IICE A'^'''^'^^"^ A^'^^"^^^^''^^* 



irâ .ilţî oameni spune la înpăratulu si /ic<»: doamne înprirato! vo- 
irun o boercsâ în cotate ile jnopovcduj'Şte şi spune dv iiîulu Man<H*i 
la CC au ră^ti^niitA pâriînţii no>tri in rruce; si «lo<'a auzi acoltt 
pâratfl, elA inAnic-sa spre Ia, şi zis** slnp'lor Ini sâ nier^M sa o 
kcâ. înainte lui, si cfiuta sj)re ia eelu pâra/, si niira-sa tle fra;//- 
ţile ci, şi zise sln;(ilor s:ile : si\-nii a^^înt" <lo;//nezeu/ miu, cela 
' creiţa en în/ru elâ, câ mal tVnnioasâ fata il«* aeasta n\i//f va()u/ ! 
itjise căfrâ îa celil îupAn/ : ce sama de omîl O'jti si cwin techoa- 
IV Şi ()ise la câtn\ elu : cu sâmtfi o rreştiiiâ botezata in numele 
k fsanta Vineri). Si zisiî celft îii[)âra' că/râ Ia : nu jţrai aşa, ce 
ti liine te pleca, domnei)enlni mieu si ineliinâ-ie lui, de faoe-te- 
b doinna şt înpârătrsfl spr«* toate rasele mele. K sff7nt'i Veniri 

foiise şi zise lui: anatimi mele acv'luTa ee zice aşa, şi t<>... 

atonei mănie-sâ ace/ In] tara/ |şi (lise| sln^nlo/* Ini : preîndeţi-u 

o legaţi, şi rustigni-o-vrew în ernre ea şi domin MJeu Iu ei, şi ved6- 

R ce T& Jblosi AtoîQci stWnta Veneri ruga- sa şi (fise : Doamne 



148 



AlÎEJf. M$Th Ulii tnpE MfMt. ca 110 AAh'AE-th. ,\f»AStll (ilpE I 
UIH TPEMATE .fgEpoyA TSS. Kt> dp.V^TjpA ClIAEAWp TAAE. 
MHASAgiE C)>(|iAETS|\8 MIE!:!. A^-''""^ 1EA IE j|^KSgSph-Mli ifl 
.lA-kl/E MEA HE Ab'IITK-Ck KH MEHE. UIH A^ CtţtpkllIHTSA. ţHt^ 
HtfHEEH ifAAWAt. . . CK!JAJfl-Ch Util SHCE AAXUlt. lUH Aph « 
AnOH. Ch AAt<,\E'CK Ulii Elt K^ TIIHE ,\OMIIE. UIH JTSHIH ^ 
AMEAA IAC MBII-CE. Oy HOWpK ,V>.f lEpiO. UIH EUIII Oy^ S 
XOplt MApE ^11^ HOWph UIH A8a W tlIJTpb MApE tf'pTE . 
EAb UIH W n^pTA B%HT8A. KA W ({)pS.fLek UIH CgpA. UIH 
TS^HH. H8H-tE ^V^PSl* AOMHSASH ^HAHHTt EH. UIK ţSt 
AEr^TSpEAE. HHJţi WiHSM EH UIH Tp'ÂH KXTph A ŞHCE M ' 
rkAie. HB AAS^K CIIAA ,\0MH8ASH. i\0A\H£fl(8A TXS, UIH ATJ 
HH A\i>yinHTOpTH H£ W AEfA. K'ieSph yOCh AA nXMklITS. I 
CKb'AApS-Ch UJIt CTpItrjph TOI^H K8 TAAC MApE. UIH ţ 
184. CEph M.\pt I ACTE KpEAHHl(A Kpf igtltlltCKJf^ UIH ATt>'^tH t^ 
EeHEPH. pX^HKb M-£H1$AE CAAE KZTpk HEP». UIH pl^FA-CE ATtU 
WAAAEHÎH M8MIH EH CTpHPA UIH ţHNE HS-M AATS fi,<SIMa 
MAH MApE. ([iXph AOA^HE^ESA C())HHT£EH OeHEPH. Ulii TOATE C 
gnXE AHEA^It JfinXp.'iT. K2ţSpk I^OCh ^IIAII.fTE C(|>NTEEII tlEHI 
UIH SIMA TO[|H MUAtl^AlllE-HE Cl|>HT(i OEHEpH. UIH 110 t\t 



Doi»ine(Jeiihi uiîtu! ciiutfi şi spre mene, să no laude-să dracii ^ 
mene, şi trnmiate îngerui tău cu ai-âtarla silelor tale, ^i miluloşte^ 
lletula mieu, Doamne ! [de] cela co încug'ură-mft, şi al^go cd» 
luptă-să cu mene! Şi la sfîirşitui nigăciunePi psalof» . . . sculai 
(}iae amifi; şi Iară i^se apoi : să laude-să şi eî cu tine, Domne! Şi atu 
în acela 6as ivi-se u nooră diin ceriu, şi eşi iiîn TÎhorâ mare i 
DoorQ, şi lua o piatră mare forte în el3 şi o purta vântul ca 
(ruîn^ă, şi sura; şi atuînci i«-se îngemi domuului înainte ei, 
rupse legăturele diîn mănule ei, şi grăi căfră Ia zise : bq te tJS 
ce laudă sila Domnului Domnc^eu/ tău. Şi atuînci muncitorii oC 
lega că<]ui-ă g'oBă la pământu, şi scularg-să şi strigară toţi cu ^ 
mare şi ziseră : mare laste credinţa creştinescâ I Şi atuînci t(A 
\'eneri rădică mănule sale că(ră ceri.i şi ruga-ae. Atunci oanW 
mulţi, ei striga şi zice: nu-i altu demiiiziu mai mare, fîtră doflj 
«euf sfiDteei Vcneri! Şi toate slugile jvcelui înpăraf căzură, g'oell I 
ailnte adnteeî Veneri, şi zicia toţi : milulaşte-no, sfântă Vencri, fi 



140 



(|»SpkA£yHAE NWACTpE... Hî pUTk A^pSUTI» HOM UIH 4pATIi lUH 

NOUU ckWHÎ CR 4'HM UJII HOH KpEI)JHIIII K\ lUH TS. UJH €% 

IIE wfKHNkM. TATKA8II. UJII «|hIO.\S|I. IIJM ^W'SX'^W C<t>IITK UIH ^^MCEpK 

TOqH 4MHK. UJH CK8.\<I~CE UJH K0TE9A EH. lUH CE ^^Cî UJH 

4XS^ţl A^MHOYA A0MHE6Eb\ UJH ftE R;K98 NEAk .fkUKpAT. AH'kA'k 

UIH M&HHE-Cii. UJH KEMR A.\TE CaS^H AAE ASH. UIH ŞHCE UpEH- 

AEI|H-W UJH W AErAl(H. lUH A^^AAIţU W K'AA^ApE. lUH Ap,\Elţll 

35. nrrpH ujh ae :§mhkSpai(h ujh | ae R'ArAiţii .f k'aa,\ape iuh RxrAiţu 

HASME^. ujh €ES ujh CA\WAAK ca ({>7ApR;f; ,ţ UJAIITE ţHAE. UJH 
•f UJARTE HOrilţH. UJH A UJAUTA l^H RAPAlţU A1A[c]tA Jfk KAA^\ApE. 
UIH AKOnEpUlţH K8 W nÎATpA. li;fiH;f; BOlO REHH IUH e8 CA BA9S. 
UJII AUIA ţHCE AHEAk .fUApAT K8 MANIE UJH CE fi^^Cî fi^î AHHA. 
UIH CA8VHAE A8H (t>'kNEpk AUJA. UJH A UJ mrk OII RENE .fkrLY»- 
pATSA UJH ţHCE ^ECROnEpUlţU. KAA.XAp-k. IUH W ^^ECKOriEpHpK. 
UJH C(t>HTA fiENEpH CK8AA<;-CE. IUH CTAT8 ^ UHIOApE .f KAA,\ApE. 
UJII ţHCE A^.pE ACTE CUpE A\E.fpE. UJH AHEA8 .fUA^pAT BA0S. ANE 
MIO;^'A MAPE. IUH rpAII KATpk C(|)HTA fiEHEpH. UJH ţHCE... A8Kp8-H 
\t THNE. HE N8 Ck UpH.f ^E A^ THHE. HH1E 4>^K8aS. HHME AHA. 
UIH AT8HNH rpAH C(j)IITA fiENEpH. KATpk AIEAS .fUApAT. 
AnpOnÎE-TE A^ BE0H CHAA A'^A^B^P^'^'^*'* A^*^^*<^ţ^^- UJH H8 CK 



i {SLrălegile noastre... ce roţă deropta noi, şi arată şi nooa sOmne 
fim şi noi creştini ca şi tu, şi să no închinăm Tatălui şi Filului 
Duhului sfiâfntfi ; şi ziseră toţi am/nti. Şi scuIa-8(% şi boteza ei, şi 
duse. şi lA\ida Dowmu/ l)omuf'i]r\i. Şi dn va<Ju cila înpăra/ ac^'l6, 
tnănie-să. şi rA^mă alte slu^i ale lui, si zise: prundeţi-o şi o le- 
ii, şi aflaţi o căldare, şi ardeţi petri si le zmicuraţi, şi le băgaţi 
căldare, şi băgaţi pliiw/btl şi seu si smoala să fiarbă în şajite zile 
în şapte nopţi, şi a ^aptlu zi băgaţi adastă în căldare şi acopt»riţi 
o pîatr&, pană voTu veni şi cu să vă()u. Şi aşa zise acelii înpăra^ 
i m&nîe şi se duse de acila. Şi slugile lui feceră asa. Şi a şapte 
l vene înpâratu? şi zise : descoj>eriţi căldare. Şi o descoperiră. Şi 
Veneri sculâ-se si stătu în pi(''')are în căldare, şi zise : mare 
•pre meînre. Şi acelu înpâra/ vă<Ju ace dudă mare, si grăi că/ră 
Veneri ţi zise: [ce] lucru-i de tineV ce nu să priînde de tine 
focala, nice apa V Şi atunci grăi sWnta Veneri că/ră acelu în- 
: apropie-te de vef^ >ila dedevărului Do/;mezeu. Şi nu să putia 



, nSTA AfifionÎA .\t ,\8ro(cfc,u (|iok8.\'-ii. iuh a^ R»ff** c(|tKTaT! 

fiEHEpll. K% llS CE nO^Tf AlIpOnU llinE KSTAe.Yi ,A a8U' Jlld « 
MXIIit. A»^ KAA^ApE iun A()>i.ţkKK .{k WE|IA^b',\. 1E.\t!tl ^n:;)^fllTfl 
llJtt CypSrt ANEAS' .^nx|lAT. .ţH A^EAA HAt. E C({>HT4 fl£Hfpll {ISI 
All.|l K%Aj\>pE KKptTk UIH l[)|J>-'UWACIi. Illll ATH.ţHH uIEAS ^lia| 
MEpCE. UIH tE .IIIIlOMÎE f\E ''^ UI" l^^^^ ^HAH^TA Eli. 
r.t-CE MilA^Al|IE-M% IIlApKA .\Sll X'- ^ J^^" A^^O^^ES. t 
AEpEnTb MEMf. ,\OAph A\ll C\\pK AEIKKH^E U'KIIII S\U I 
KpEI|IllllS. Illll eS UIH TOATE CaSI/IIAE A\'k.\E. Ullt ^IHIt^Tt'^^l 
pKIl'l'EEM MilAE. UIH MMAOCTHKM-CE. C<|)HTA FiEIIEpH. UIH KB 
4IAIIA M nKM:A.]lTH UIH n\'A.ţCE. tUH 6AATk ft,l AAKp&MH 
ijl^HE. UIH CK8AK-CE UIH AWJ K!J A1XH4 A^P'^IITK. f^l AAKf 
EH. UIH S,ţCt WKhIH. >l£A8ll ^H^pAT. IUH ^HCE ^ ll9M»d 
ThAS'H IUH lj)ilO,\b'll. IUH AX^A8H CIJUITK. CA KE?H. UIH , 
AWEAKH .flIApAT K'^eS. UIK AM|H WAMEIHI. Mb'Att» Hmi| 
. BE^AEKh EH. UIH A>IEAI^H ^HhpAT. Ab'MHH^f^ UIH | «tft.'k 
EHHE IUH A^AH EphTOCh. fi,tKViT MAHTE. UIH HAEKh-CE UIH ASW t 
^EHEpH. At AAKpKiMHAE tAAE. IUH AKW AIIK IUH EOTE^E AMEAttl 
II»PAT. UIH TOATE CASgHAE A8H. IUH TO(|H WAMEH'I'E ,\»;f. ttU 
pKlţÎA A8H : — UIH ÎApk C(|>HTA tlEHEpU rb.]kAH UIH SHCE j 



apropilâ de dugor&la focului. Şi de vă.(}u sfiÎDta Veiieri ciL nu 9 
apropiTa, nîce cullaijri, Ia luo apa ca in3.na diîii căldare şi t 
in obrazul celui inpâraf. Şi m'bî acelu înpăraf iu acela fi$s. El 
Veneri eşi diîn căldare curatfl şi frumoasă. Şi atuînci acelu 1 
merse ţi se apropie de la, şi cfizu înaiînHa ei, şi niga-se ; luilfl 
ni)l, şarba lui Hs a lui Domnecjeu. ţi rogă. dereptQ tncne, d 
s'arft deşciiide ocMi mie, si fiu'ureştinu, tşi eu şi toate slQf 
şi ţinutul înpJtraţieei mfila, Şi miloativi-se sfânta Veum, şi I 
faţa la pftmăintu şi plătnse, qi hultS. de lacrilmile se fcce; 1 
se, şi loa cu niîina dcreptâ de lacrămile ei, şi uînae ochtJ 1 
\Atat, şi lise : In numele TatiUui şi Fitului şi Di'hului sfdfntti, a 
Şi atunci acelui îiipăra' v^u, Şi alţi oameni mulţi nevţ 
dec8. ei. Şi acelui înparaf lumina şi vedere mai bine şî 1 
toafi deciU maite. Şi pleci-se şi luo sfânta Veueri da 
sale, ţi luo apă şi T)ote4e acelu înpili'at şi toate slui 
foţi oamenie diîn ptu'îtţila lui. Şi Tară, sfiiuta Venerî gftîocti 1 



PIS-EON. laphtillt ^Tp AATh NET.ITE. t& npcnORE^^ECKt*. K^BhH- 

AVii XC- "'" cs cn^a Aoph kx rixrsHH-cf. ko^m ca <e 

(EOrbSE. UKI cil CE KS||}''IIE. -i\E BOph l1E|llt. lllll CK A^^CE. Ul>l 
EprhNA» * npE KAAE. ThMnilH.^^ A\TW .flIVlpAT. ME-A KEMA. 

Sth^mi .]iiihp4T. mu ^iicE KXTp» A seaS ,fiixp.\T. ywnhH'kch 

NE WMh EipE. Ultl KOYMiJ TE KEA\h. ME llS TE ,]VKIIIIM ,\0M- 
HEflI MEAE. A rpKH KATph AHEAA ^nSp.iT. UIM MMpA-Ch ,\i 
|>phA\CEtlHAE Eli. Itlll .JlTpEGk-W Ulii ŞltCE ^E ^yH^E EI}I£. Cl|>HTA 
cMEflH pXcnOyilCE KATph EAh UIH ŞMCE. EOy C%MT!{ W KpE- 
ilHHA KOTEţiTE. -ţk H8MEAE Alî-H CTA [IeTHA. Ullt ŞHCE KX- 
A HEA8 ^HSpAT. mCh fi,«n% A\EHE. UIH Kp-k^E Jţ. \0M- 
|flEeEb*A MÎEtf. lUII I gKpA-ltH-MK-KOK .ţM.tlIHrk A^i^H£SEOyAl>M 
CA (|)îll ;\^AMHK MIE Ulii .]in*pAT"bch TOyTti'pOpS HOA.VTE- 
^Wp M-kAE. E CA HOy AtK«ATAp£T A\£HE. i\A-T£-EOIO ClIpE MrtpE 
iDfKS. UIH BUlţh 118' GEpE Aet. UIII ATK^MII c4)HTd (lEHfpll. 
"pZH KZTpb EAK. Ullt ţHCE. AfdBOAE ^Tb'pEKATE llllt lA^^AE t\SrA 
^OhSMSn (sic). UIH ATI>.ţ1H MXHHE-Ch AIEAh ^nbpAT. UIH ŞHCE 
Ml>IJHAWp C.\AE. lipH^ţA^'M*'^' '^ W A'^NEAMi. .ţHAM^^TA MEASH 
^\Ie^. A"-1* IETATE. ,\E Ch W A\jţH.V..]HH. E Ch SHpSilpE CIlpE 
^ ;AUES UIH CX HO HEpItpE. ^^ EAh HAEKA-HE-BpEMh UiH .^KK- 



^Ke-m&'volu Karăşi intr'altă cetate sS, propoveduescu ouTăntu/ lui 
Bl. şi ftfi spulu lorti că pflg&ni-su, cum sS. se bot^cţe şi să se cu- 
, de voi-il peri. Şi sA duse şi, mergăDdu Ia pre cale, tilwpinâ 
inpănU ce-1 chema Atizma-Inpftraf. Şi zise cătră Ia celu în- 
; g1upftn6s.1! ce niiiQ eţte şi cumu te chemfi? ce du te m- 
ici domneai mele? Ia grfii chlră, acela iupăraf, şi mira-să de fril?»- 
I ci, ţi Intreba-o sjii zise ; de unde este ? Sfânta Veneri răspunse 
Lehi şime: cu s>Wtu o creştiofl botezate in numele mi-i (sÎLiita 
eI). -^ ziso c&tră. Ia celu InpâfA^ : pas9, după mene ^i crede în 
«Jeu/ raien, şi glura-ţi-mă-volu înainte domne4euiui miu sfi, fii 
i mie şi înpUrîit^sfi tuturora polatelor mfele; e să nu ascultare* 
, ila-tf-volu spre mare muincă, şi vilaţă nu vere avâ. Şi atuinci 
1 Veneri grii că/ră elu şi zise : diavole înturecate şi fadule sluga 
t^dolni! ^t atuînd mănie-să acelQ înpuraf şi zise slugilor sale : priînde- 
JK>'B& O ducemO inaiîntia celui zmieu diîn cetate de s& o mânîLînci; e 
Iblnniire âpre zmieu ţi să no perîre do eltt, pleca-ne-Tre»i şi închina- 



152 



IIJ-IIE-Bp'kMb UIM IIOII EH. UIH A°I^*<ESE!>'^'^>I ^tl. K2 Jf 
1ETATE. Oy^ ;ME)i ((lOpTE MApE A^KKSH.I J^Tpiî t\S ^IdSCl 
UIH TOATE ^f^X'^'P^'^E HEK»pAT<. UIH ANEAA JlZKt^HA AA EH. III' 
pSrA EEH KA lUH A^MHESES. UIH AHEAS jfnhpAT Kp-k^t .fi 
E<\h. UIH TOATE CASI^HAE A!JH. UIH TOI^H WAMEHJE A8|I. UIU 
189. T0H1H |\8C£pl> C(|lHT.J ReHEJPH Jţ, HETATE. lUH ^E'UKMt^P'' 

TAA. UIH W .\Stlllh KSTph ^MES CXMTA (lEHEpll. BA^IJ ^ME8M 
UIH-UIH (})iî>l£ K8 MXHA KpKHE. ^ H8ME.\£ A8H IC ^i. UIH J 

ToyxHH (|iSi;h ,vab^'^i>'^- A" ^'^^^ "^'^ to&te ax^^P^ae H£K8pr 

UIH ATti^Htl Cl|>HTA fiSHtpH AIipOnÎE-CE A.» 5ME8. UJH KXl 
KS nHHOpJ^IV CnpE ^XAKA ŞMEl^Ab'H. UIK Jţ.Tpi ^Tpo EA8. 1 
TpEK8 lIpH 5ri.S,\ A8H .\lj)ipli. UIH l4pK CThTîf. jfMAHOT 
§ME!JA)JH. UIH ATIilMH CTpHT.ţ. ^JABOAt^Ah. UIH SHCE U' MHIH 
AE HOK K^M NE pSUIHHSM HOH. 'A. A^ EhpSAItIt 1£A NE E^ 
.f HETATE. AE W (|)ATh H£ pSlUHHAM HOH. AK8M UIH <|)tiljf 
AfţiAph ftH.^ >IETJTe. TCITE A**X*>P^'^S- ""< ATSHSM AMEAh J|UIi 
pATk. UIH BSţS A1AAA. UIH KpE^8. UIH DAEKJiph-tE TCl)tt fHI 
IIHTA C(ţ)HTEH tiEHEpH. UIM SHCE AHEAK ^Ubp )T. MHA'^AIJIf-H 
Ctţ)HTI. (ÎEHEpH. (S Kpt^EM UJ» HOH Jţ. \C. ^ ftOAIHEŞESA TSS 
UJ1I BOTE^h AIEAh .ţiU^pAT, UIH TOATE CA8gHAE A8H, UIH T01]l 



ne-rrSma şi noi, ei §1 domnezeului ei. Că într'acâ cetate uîn zn 
forte mare lâcuia, întru elu diavolulQ şi toate duhurele necurate, \ 
acela lUcuila la ei, ^i-l ruga eei ca şi domnecţeu, şi acelu ioj 
crede întru eltk, ^i toate slugile lui şi toţi aameuie lui. Si atom 
seră sfitnta Veneri in cetate, şi deşcltiseră portaa, şi o duserft 
zmeu, Sărnta Veneri văzu zmeulil şi-şi fece cu mana cmce 
melc Iui îs, Hs., şi atunci fugi diavolul di zmeu şi toate duhi 
necurate, qî atuiuci sfduta Voueri aprnpie-se Ia zmeu, şi căldi 
pifiomi spre fa/ca zmeului, şi întră Sntro elu, şi trecu ['ri Egi 
Ini afară, şi Iară stătu inaintla zmeului. Şi atunci strigă diavoli 
şi 4ise : o, mişei de noi! cum ne ruşinăw* noi 1000 de bărbaţi, 
CG eram în cetate, de o întă ne ruşinăm noi acum ! Şi fugiră \ 
diîn cetate toate duhurele. Şi atunci acelfl înpărat şi văzu aclalUt 
crezn, şi plecară-se toţi înaintîa sfmtei Veneri. Şi (Jiae acela înp&nl! 
milulaşte-ne, sfdntS, Veneii, să cr^de/n şi noi în Hs. în Domnratofţ 
t&u. Şl boteză acelH inpărată, şi toate slugile Iui, şi toţi o&m< 



153 



IO.VAMCIITN A8H. XHJk\A Jf TOATf. KpfŞSpk UJH CI EOTfŞApk : 

lUH ATOYN^H c4>NT4l fiCNEpH. eHCE. lApk MH CC KAf^î MÎt CE 

Mk AOţK. lUH CC A8CC J|lTp^8 1 ETATE MApE Hi AILKii^HA. Oyjf fik- 

pAT MApC 1 C-A KEAIIA dKAHT JfHKpAT. UJM JfTpk c4)NTA BcNEpH. 

J|L ^fTATC. UIN JflEnS A PpILH K%Tpk WAAICNH. Kp^A^H^ "^^ ^ 

NSMEAE TATkASH. UJH 4><!|0A8H UJH MPSSH c4)HTk A A8H. iC. X^- 

n A^EAA ACTE A^^A^BKpk. UJH A8;H Hi\ JfHkpAT. f^î A. UJH 

KiMA^W UIH ;hCC. K%Tpk A. IC WAI ClţJH. UJH KOyAI TE K^Alk. 

A ;hCE KILTpk 1EA JfinkpAT. E8 CAAITk W KpEI|IHNk EOTEŞATA 

HSMEU MÎ-H FIeTKA. UJH KpEţS J|lTpS c4>NTA TpOHlţK. UJH ţHCE 

MK ţnkpAT. K&Tpk A. N8 0H1E K% EI|IH EOTE:^ATk. IE HACk 

AE pork aomne;e8a aiî8. ieaa ie KpsţS e8. ujh v^P'^^H*^*^^* 

1010. JJlNAHNrk A^AINE6E8A8H Ali£8. KOyM AA81E-B0I0 UJH HONE- 
1010 CAABA Alt. UJH 1HNCT*k . Alt CMpE KAn8A TA8. UJH CI 4^ÎH 
m. AOMNA AIÎE UJH Jfn^pkrfeck. T0T8pCpk nOAATEAWp AIEAE. E C% 
M8 ACKţ^ATApE AIENE*). E8 ^A-TE-BOIO. CnpE AIApE AI>^J|lKk. UJH pt 
MOpTE WAlOpH-TE-BOIO. E C(|>NTA BENEpH ţHCE. AHH AHATHAIA 
<|>?I0A8 AÎ-^B0A0YAA8H. BpILTRHTOplO pZL8. UJH K*AME pA8. E8 KpEţ8 

*) Aci ea o mAni po8teridr& adaas BEH d'Mapra luY n8^ ^r pE dela ACK8a- 
Ti^E ften şi Înlocuit ca ^E, adecA : c% h8 BEH ACK^ATA f^î AIENE. 



hi: adaa în toate crezură şi să botezară. Şi atu/ici sfdnta Veneri 
^ : Iară mi se cade mie se mă duc. Şi se duse într'u cetate mare 
M lăcuila uîn para/ marc ce-/ chema Aclit-înpăra/. Şi înM sfdfnta 
Veneri în cetate şi începu a grăi că/ră oameni : credeţi voi în nu- 
niele Tatălui şi Filului şi Duhului sffjfnta a lui îs. IIs., că acela Taste 
Weviril ? Şi auzi ce/ înpăra/ de Ia. şi ch^ma-o şi zise că/ră îa: ce 
o» eşti şi cum te chemă V Ia zise că/ră ce/ în para/ : eu sămtft o cre- 
ftbă botezată, numele mi-i (Vineri), şi crezu îu/ru sfduta troiţă. Şi 
nse ce/ inpăra/ că/ră Ia : nu 4ice că e^^ti botezată, ce pasă de rogă 
iomnezeul miu cela co crezu eu, şi g'ura-ţi-mă-voîu inaint6 domne- 
§wlai miea, cum aduce-volu şi pone-voîu slava me şi cinst6 me spre 
c*p«/ tău, şi 8ă fii domnâ mie şi înpârăt6să toturortt polatelor mele; 
^ să nu ascultare mene, efl da-tc-voîu spre mure muîncă, şi r6 morte 
on»ri-te-TOÎu. E sfiînta Veneri zise lui : anatima, filulu diavolu/lui, 
^f^ila rău şi cane rău ! eu crezu în Domnezeu/ mieu^ de dereptu 



154 



Tp-n:y«. «i€ ujh c;;v({l.\ETv^ a^-a-soic. cnpc M&fiick. npouB|ij 

C% ^\î M:V.fMHTOpÎH TXII. UJH A^A\HE:^EMII TSH KCy TNHC 

j;T-'inH .M%iiHE-ck AiE.\ .finspAT Kcy AAupK. luii AT84MH ;i 

M^4*IHT:pH.\Wp ASM. CA AASKK U' K^W^pC. lUII C& nÎMCE0E fUrpi.! 
UJH U< UJH CE AA^'Kh EACVMSS. UJH CMO.\Ab UIH"^) BA^S 
<{iATk. ^ K'A.\A<%PE CK ()'ÎApKb -f TpEH ţHAE UJH J|k TpEH Ndni|LJ 
UJH^) A^'CEpb C4>HTA BeHEPH. K'ATph (|»OKk. UJH KSTpk K^U^AH.] 
UJH HE CTi .flHAHHTp'k. T^UH UJH EUJH U' HApb AHJf «f^GKk AIA| 
lO'J. AH.fTp'A1EA ({»0K j AA AUp. UJH .fKCHVSpK-H. A«IEH AASHMHT( 
UJH ApCEpK TCI4H .fTpUHEA HAC. UJH ClflNTA BsHEpil CT4 A« 
UJH pbTA-CE K8 fAU'A\ AHH CRATUpH. AUJA «Hlil AIIHA8AI)II 
AOAtllE K-A CnpE THHE OVnOBKAl)IE C0y4|)AET{?A A\Te8. UJH AA C«|>| 
niHT8A p»-*rhHICHÎEH fAWAVXSn. ţHCE AA\IHI. UJH B&^S AMEAk 
llhpAT. A\S.f1HTepÎH A'^'H KK nEpHpk. UJH Cn%pHE-€lk. UJH ^\ 
A\ApE (})S CnpE E\h. UJH KEA%& CAS^HAS ASH TOATE. UJH JflTpi 
EH. UJH eUCE Cn0VHEIţH-A\H IE BOlO ^.\Ht «IEI|IÎH AUPENHlţH. 
eUCEpk K'ATpk EA8. C% HOy-H TkEpE KAHSA. KSpSHA^ A1EI|IH WAMEHI] 

*) Cu o miinlSL posteriora adaus deasupra: VA, 
♦*) Idem: W. 



I>o//inezeu! mieu nu numai tiupa/, ce şi suiictu/ dâ-1-voIu spre muinc&jj 
Procleţi sii fie muîncitorii tăi şi domnezeii tăi cu tine ! Şi atond^ 
inanie-Sil aceî înpăraf cu amarfl, şi atuînci zise muîncitorilor lai f&j 
aducă o căldare şi să piisecje petri şi seu, şi se aducă blumim fij 
smoală, şi bage acîa fată îa căldare să fiarbă în hrei zile şi io tirf- 
nopţi. Şi duseră sttnta Veneri că^ră focti şi că^ră că/dare şi ve st^ 
înaintr6 toţi, şi eşi o pară diîn focă mare diîntr'aceZ foc al lor, fi. 
îucong'ură-i acei muncitori, şi ai-seră toţi într'aceZ 6a». Si sfdfnta Venerî 
sta acii şi ruga-se cu psalo?/^ din săltiri ; aşa cjiice : miluIaşte-mlL, i 
Downe, că sprtj tine upovălaşte sufletul raicu ! Şi la sfrăşita/ nigft-l 
cluniei psalowiwlui zise : amiw. Şi văzu acelli înpăra/. muîncitorii hii 1 
că pcriră, şi spărie-să, şi frică mare fu spre clă, şi chemă slugii» I 
lui toate şi întrebă eî şi cjise : spuneţi-mi, ce voîu face ceştii mâ- 
gheniţi V Şi (Jiseră că^ră elu : să nu-i tăere capuî, curu^du aceţl 



155 



[ RlTpk A^'MII^^EOYft Eli. <|l.\HE-E-ll.l A< nAEK.WCE-BWp. UIM 
UTt^HHH eHCE ÎIk.MIT .ţllli|l.\T. Kf,T\tk CASljllAE ASit. TXAl|!-ll 

WjnoyA***). mit c(|iitTA Reheph. pSr.i-t£ AiîMip MS-fiMTcp» iiiii 
pma M>cai|ii-uk uih U'ri>AH[itii]-u)t va ())jk psrhiiOHti. c& mk 
fporS KXTph XC. A^i^HEţiiov^ s\h$. uih eiiCEph eh jiwrh-Te Kt^p^H^b', 

. niit ATb'HMII C(l)IITA &ErlEpil. p^-T ,-CE KS AAKphMM. Illll n.VXIig'k. | 

IIIH SHM* ft^OKMi .VEtH'-ETOpWA. nSplIHTfUE U TO^T HHHOTOyA. l))8- 
şKhTOpW.'V HBpBASlI. UIIHA nhMhMTCASlI. .\WCll-.«h UIH ..(KS^TK-Mh. 
UpEd T& JfTp'aHECTA H.lC pOrh'-TE CA <|l..MII AIECEp-kp-fc TA. UIM VA. 
M. MXpiA TA. H!AOpi HE BOpk |})AHE. IIOA\'kl(iţ^ MTe. UIH npillli)- 
UIH AETIJpnE. UIH ASAI^HAPE. UJII RWp 1HHtT[>l|. AHACTA ?H. 
UlckltJE-E y\OMHE KACEAE AWp. UIH ({iPIOpÎM .\U'p Ullt X^'^A^AE AWp. 
[lUH A<'K""''OMEAE AWp TOATE. 1UH tj)OYrK A' *" ''"OATE AXÎ'P"'^^ 
I^AE UIH (ţtlipMhKKTOApEAE UIH C>'l|lAETEAE AWp CA i|mE AKA\H- 
I H-4TE. E *IEAA ME t(8 W EA MHHCTIl AMACTA 8H tlEHEp-fc A^ApE. 
ISS A\K\OCTEttTE UIH KS pSrh1F4HE. AA EECkpEKb. lApb 1EAA IE 
PjJ A8KPA ^Tp'KltCA AHEAA C% c])ÎE BAXCTEMAT, E >(EAd HE W fiA 
ţlflINCTH UIH W RA noCTH UIAIITE ^HAt. CX (ţ*'^ '^^^ CKHkTATE. 



DU «emn, «i apoi adaos jor la margine cu acelaşi mJLn&i 
J\OCEph tifiHTd BEHEpH t'A-H TAE KAUOyA. 



leni toţi că/rft dowinB4euf ei face-e-va de pleca-se-vor. Şi atunci 
r^i»e Aclit înpăra/ c&tiă slugile lui : t&laţi-i capu/ cui'u«ilo. Şi doseră 
Veneri sft-i tae capu^ Şi sfânta Veneri ruga-se acelor muîn- 
ţî ^ise : tăsaţi-nid şi ogodiţi-mi bH fac rugilcluui, sil mă logu 
i^M. Hs. Domueziu/ mieu. Şi ^■s'^i'^ ^î • rogfL-te cuniiidu. Şî atunci 
Veneri ruga- se cu lacrămi şi plânge şi (Jicla; Domne despu- 
irluf, părintele a tuf ţinotul, fîlc^torlu/ ceriului ^i al p&măntolui ! 
i4i-ta£ ţi asculUl-md, şarba ta, intr'acesta cas ; rogn-te aS, faci me- 
ta ^ sil dai mărila ta celora ce TOrft i'a-v. pomenâ mie şi pi-i- 
'"Kd ţi leturgliie şi Inm&nare, ţi vor cinsti aL'aBta (fi, blayos/ov^şte-e, 
casele lor, şi ficorii lor, şi holdele Io/- şi dobitocele lor toate; 
ţ (bgi de ei toate duhurile rele, şi filrmacatoare/c ; şi eufîetele lor 
4 Bo luminate; e cela ce nu o va cin»ti aviista ^i vener(' mare cu 
leoie şi cu rugilcTune la bes6recă, larâ, cela ce va lucra intr'ftiisa, 
ttlU să fie blăstăma/; e cela ce o va cinsti şi o va posti şapte 
ţk, s& fie lui sănătate şi ertăcflune p&catelor ; şi cine nu o va cin- 



156 



~urH~EpThHBH£ nXKiTEAWp. Ulii HHIIt tl8 W BA MHKCTH ' 
fiEHEp». HE W BA CnBpKl ,\i BOE KS KApllt ClS KS Kţ 
194. 4.bpk A£ X'*Pll"- "" *'*' KKpEÎE. tA8 l|>îe KS ><E ASKpS | 

CX 4)t>pE HETJpE. E nApllllllÎH ABM (i l»8 CVph nOK-AH, «J 
tlCTSHAH. AVEAA rpSMASS Ulii KS MAHSAE CftM. AN£A* V 
IIS TlipSACKk. KX t(|)HTA BEHEpll. pXCT»rH!IT8-C*A8 X'- ^^\ 
}f. Kp8HE KOy tt'HIIT. UJH K8 (ţ'Epî AfthlUpb-Mi. IDM KOy tSJ 
^llS(EpA-A .ţi KOCTE\E ASH. llpH^Tp8 CX AACE HO.IW \^[ft. f,M 

Ho\.\ H0CTp8 IC. yt- "'" A"*"'^ ■^'•E rpa» ceiit.\ Btiiipn. luiil 

5HCE M"-'^^IITOp»AWp 4)AM£lţH KOyA\ B'aS 8ltC BOA ,%<>MH^\ 80-1 
CTp8. UIH HAEKh KdnSA IfOt. lA^fmiT^. . . UIH TXE K8 CHaTA KJ-I 
nSAK EH. lUH A8W AOMHOyft KfJpATk C8l|)ftET0yA EH, ^ AVÎhSmI 
CAAE. UIII-A ffitt Jţ. HEplO. IIIH (ţlOCT-A8 TXAp-b KAllOA-^'H flll 
CBIITEH GEHEplt. Jţ, .\SH.\ AKII KOyflTOpB. K6. ,\t »tUE IIIH HOy... 
ftOMHOyA CX-II 4)ÎE npaŞHKKOyA EH, ATCflE. .. AKth CE-ll iflll.l 
KXHA '\8 HXCKST. Jf ASHA a8h KpBMApK Al- 8HSE. A^PEITIi â"U I 
eil IE SACBH... ACTE KiC^. AHEA oy^A^'" "«ETE... tl]»HTEiH Gf" 1 
HEpH. CA BA 1ETH UIH CL . . . tn8HE WAMEIIHftWp : H lUK M J 
195. rpurOpÎE WT JUxX^tW- «ti* -lEroytT. B. ftHk. I 



sti Bfdfnta, veneri, ce o va spurca de voe cu carne sau cu 
ftrS de harţi, sad cu curvie saii fie cu ce lucru rftu, să fure n^ 
re, e pârijiţii lui să nu s'ară pocăi, să fie istucan acela [cu ?J g 
ma^u, şi cu mănuie sule acela omCk să nu biruiască; c& afTotS'^ 
neri răatigoitu-B'ail IIs. de voe în cruce, cu oţif şi cu fere i 
ră-lQ, şi cu suliţa înpuserâ-/ în costele lui, priîntru s& lase noftol 
BotiiBvd nos/ni îs. Hs. Şi diipfl, ace grăi svtinta Veneri iji s 
citorilor ; facefi cam v'au ijis voa domnu/ vostru. Şi plecă capuiji 
Muîncito — şi tae cu spata capulâ ei. Şi luo DofniiuJ cumtQ a 
tui ei în mănule sale şi-/ duse în ceriu. Şi fost-au t^arfi capolfl 
8v/ntei Veneri, în luna lui cuptorîu 26 de (Jile, şi nu lăsă Homd 
aă-i fie praznicu? ei atoînce, [ci] lăsă se-i fie când au născu/, in Iun» 1 
lui brumarîu 14 ijile; dereptQ a6a ^i ce hlayoslovi . . . taste casa»'] 
cela uînde-i cete[şte] . - sfmtei Veneri, să va ceti şi să [va] spune i«- 1 
menilor. (Şi a scria popa Grigorie din Maliaclu, în 2 ^He ale 1 
Iul august). 



NOTANDA 



1. finalul u întreg: aheaS (186, 187 de 2 ori, 188, 189), 
m (182, 188 de 2 ori), nponosEASECKS (181, 188), meppkhaS 
[188), K0YM8, KgM8 (188, 190), crmtS 1-a pers. (188), Toy- 
rtp^8 (189), EA8 (183, 189 de 2 ori, 190, 193), (|)îioa8 (192), 
KpEţg, KpE08 1-a pers. (183, 192), ACpEnT8 (192), KAoyMK8, 
nASMKS (186, 192), k8p8ha8, k8p8hao (193 de 3 ori), por8 (193), 
4CK8HC8 (180 de 2 ori), aî&k8eck8 (181), ^nxpAT8A8 (182), aoaihe- 
«8A8 (183, 184), c8(t)AET8A8 (184), nî&MhMT8, naMî&j|iT8 (184, 
187), AAT8 (185), <t)0K8A8 (186), KpEi|jHH8 (187), BA^£;8, B!&ţ8 a 
3-a pers. (185, 186 de 2 ori), bm8 1-a pers. (186, 187). 

2. jfi ca vocală nasală in interiorul cuvtntulul: rh^A^ (l^^)» 

•*8|KX, Al8J|kKh (189, 192), M8^HMT0pM (193), M8J|lHMT0pMAWp 

(192, 195), Moy^^HMTopîM (192, 193), at8^nh, ato^he, ato^hh 
(183, 184 de 2 ori, 185, 187, 189 de 2 ori, 190, 192, 
195), npHjfAE (186), npH.fA^H^9 npE^A^H" (183) ^3^)^ ^nahj|ite, 

fHAK|iTA, JfMAM^HTA (185, 187, 189,) oy^^ftE (195), MXM^^HII 

[189), Kp2jfah (194), n&pHjfiţîH (182), ^pSJf^^h (184), Ap8^Kh 
[187), nzMa^T8 (187), nAZJfCE (187), 8j|ice (187), BE^AiKh (187), 
Iar şi: ^MAMMTA (190), at8hhm (190, 192 etc), npEHAEiţM (185), 
»»»HMMTopM (193), n^^pHHiţîH (195) etc; 
oyjf [5AA18] (189), oy.f [nhpAT] (191), oy.^ [BMXopk] (184); 



158 

AMJf (181, 184, 187, 188, 189, 190, 192), AM-^rpS (180), 
npH^, npHjfH (181, 182), npH^TpS (195); 

vocalîsarea totală a M ^: oy wMb (180), oy [mh^p^tk] (181), 
oy Howpb (184), ^n8CEpz (195). ^K8y8pK (184), mamte (188), 
[ct)SyM aîaboaS.n] ah [5ME8] (190), npM şrhSA (190). 

3. -EH- = actualul -in-: mehe (184 de 3 ori, 187, 188, 
189, 192), MEjfpE (186)=wew6, Beheph, beheph (180, 181 etc.), 
BeHHpH (183), npEHAELţH, npE^A^iiH (183, 185), be^a^kk (187). 

4. confusiunea între o şi u: 
o pentru u: ho (184, 185, 189), Jf^rpo (190), rohe (191),. 

TOTSpOpK (191), ftOMHEŞE^A (190 etc), A^^^"*^^^" (^^1), A^CEpk 
(193), KgpSHftO (193), J|lK0Hy8ph (193), IţHHOTOyA (194), ribMhH- 
T0A8H (194), KAnOASH (195), .^yEpWA (180), HOAIVE.VE (181), ATOMMH 
(189), ATOJfHE (195), AT0.11NM (183); 

u pentru o: [^^Tp']8 [met.\te] (191), [npE^AEiţH-]8 [ae w ae- 
^A^H] (183), ToyT (194), oypBH (187)=orR 

5. e pentru -i: [ne waak] ei^e (188, dar 191: he wMb Eipn)^ 
[AE oyHAE] EyjE (188), [h8] bepe [ab*] (189), (|uhe-e-ba (193)= 
/ace-i-va^ KAArocAOBEijJE-E (194), [TOiţHJ waa/vehîe (188, 189); 

e pentru -i-: a^^"^^" (188)=rfomwm; 

i pentru -e: czathph {19d)=psaUirey aiv^h^t^^mh a 3-a per^ 
(189), hetph (185); 

i pentru -e-: (|)îNopîH (194, dar 180: (jiEMopii, 4>eiopea, (|>e — 
NopHiţk), wiţHT (195), WAA/VHHH (182, şi tot acolo : waaaenh), kha^ 
(181, şi tot acolo: keaiva), Gehhph (183, şi tot acolo : Beheph)M 
AOAAHE5H8 (185), A^MHEŞHoyA (193); 

e pentru -t-; [te] keaai^ a 3-a pers. (188, dar 191: Kka^m 
şi 183: KEAAivh), A^KA (182): 

e pentru -t la imperfect: a^"*^ (181)=zducea, şmne (182 - 
185)=^îcea; 

e pentru -ie-: hetph (185), (j>EpE (195); 

•k pentru -c- Kp*kA'b (182, 189), [j^KHHA-HE-]Kp*kAAh (189, ş -s 
tot acolo: haeka-he-bpeaa) ; 

•k pentru -e: [^Tp8] cHnt (181); 



159 

ea pentni t : KtMAh (183) ; 

fi^k A«iîH (181)z=t26 aci; 

e intr'o silab& accentată urmată de o silabă cu -6 : nponc- 
lOBEA^Eipe (182), KAArocAOBEi|JE (194), MEAE (183 de 2 ori, 188, 
L92), MspcE (187), TKEpE (193), (t)EpE (195); 

e pentru -d, probabilmente numai prin erore grafică : [Kpe- 
Phh;^] EOTEţATE (188, dar 191: KpeiţjiiNh koteşat;!^), [ujh] ko- 

TESE (188)i=:KOTE0h. 

6. confusiunea intre e, "k. a după h : ahe [110^2^] (186), 

,J^niR] AHB (195), AHA [0M] (195), AHA [(t)ATk] (192), HEA (184), 

^«AA (190) etc. 

7. y pentru i numai In : wkkih (187, şi tot acolo : wkmm); 
i după r pentru I : wMopM (192); 
-» tntreg după ^ : lAphUJH (188), [ujH-]mii [(j>tHE] (190). 

8. contracţiunea lui mîe8 (183, 188, 191) In mî8 (183, 
189, 191). 

9. oa adesea redus la o : aomh;r (183, 191), aomhe vocat. 
j(193, 194, 184), pwPK (185, 187, 191, 193), MopTE (193), 
^6 (189, 184), nopTAA (190), kocteae (195), ^okiitoheae 
(194); 

HowA (185), HOAW (195), dar boa (195). 

10. AA=lungul a : nopTAA (190); 
EE=Iungul e : eem (189)=iWi, cir. mal jos No. 24; 
îfclungul i : [cx] nmcESE (192). 

11. alte particularităţi vocalice : 

MHME (186). 

CE8 (186, 192)=sebum\ 

K2NE (192) fără -i-; 

ncAAWAi (193); 

ţiĂiS şi 5MÎE8 (189); 

HkTSiţHAE (181); 

aferesa : [hea8] n^^pAT (182); 

f^fptnrS, AEpEnTb (192, 195 etc). 

12. w între vocale trecut în r : .^t8pekate (189), c8pA (184); 



160 

trecut în nr : me^pe (186); 
cfr. mal sus p. 141. 

13. confusiune perpetuă intre şi ; : 

scris cu « : rimcme (192), bhhb (191, 195), bm*!* (II 
193), 0MHA (194), dHCE (193 de 3 orî, 181, 183 de 2i 
190, 184 de 3 ori, 191), «MCEpb (193 de 2 ori), 0hc (II 
AOMHE0E8 (182, 185, 187, 189), aomhcseoya (188, 189, It 
193), AOMNE0E8AS (183, 184), aomhe0E8a8h (181, 183, li| 

AOMHE0E8Ah ^OAIHEBEHAWp (182), KOTE0E (188), KOTkdE (188),1 

TE0Ap;R (181), kote0at;r (183), aoy0M (194), sh (186, l! 
195), 0HAE (194, 195 de 2 ori), ^p^sh (194), rp8AiU08 (19 
KpE08 (183), b;i^08, BZ08 a 3-a pers. (185, 186 de 2 a 
BX08 1- apers. (186. 187), bebh (186, 187), bxsSt (183), ^ 
0K (184), KMSph (184), k8ta0;r (187); 

cu 5 : KpE58 1-a pers. (191, 192), KpE58 a 3-a pers. (19 

KpEŞSph (191), A0MHE5E8, A0MHE5MS (180, 185, 186), AOM 

ţEoyA, AOMHEŞHOYA (190, 191, 192 etc), a^mneşehh (19 
A0MME5E8A8M (189), 5HCE (180, 181, 182, 183 de 3 ori, 1 
etc.), 5HHE (182, 183, 185), §H«pb (184, 185), jm^a (18 
5M (186), 5HAE (180, 181, 186, 192), «»§8 (190, 193), 

TEŞA (181), KOTEŞK (190), KOTEŞATK, KOTEŞAT;^, KOTEŞATE (11 

191 de 2 ori), KOTEţApb (191), A85M (180, 182, 191), a 
5MA (182), Ka58 (187 de 2 ori), KX58pb (185); 
cfr. mal sus p. 141. 

14. predilecţiunea pentru v ' V^pA (191), yiopA (189), 
nzMtck (188), MOCb (184, 195), a^iote (183). 

15. o din va : a8w (187, 188, 195), awa (^187, dar lî 
a8a). 

16. vocalisarea lui n : ah (180), dar şi anh (189); 
vocalisarea lui r : [BEA*k]-BfM (183), dar tot acolo : [ 

CTHrHH-W]-BpEAI etC. 

17. -m^- pentru -n<- : 

[«8] CXMTK (183, 188, 191); 
OMTA [6eneph] (181, 190). 



f 



161 



18. aUtnrl ca c&mt4 (181, I90)=8ancla^ formele: c4>mta 
(183, 187, 192) şi cbznta (195), afar& de serbismol pnr 
am (188 etc). 

19. alte particularităţi consonantice: 
/lîâioAOYAASH (192); 
iHjopb (184); 
EAoţMKS (192), dar şi haSmeS (186) ; 

fNAHHTpt (192); 

OATHpH {19 3)=p8dltire. 

20. fdrte d^să Întrebuinţare a demonstrativului cel Intr'un mod 
»iat jde articlul prepositiv : AiEAb jfnikpAT (183, 186, 189, 

IN de 3 ori 192, 193), ahîsS J^^hpAT (186 de 2 ori, 187 

2 ori, 188, 189), HîsS jfnxpAT (188), HîSh j|inapAT (183 

2 ori, 185, 191 de 3 ori), xhîsa jf^ukpxr (182, 188 de 2 

xHtsSH jfinkpAT (187 de 2 ori), ifA8H jfiniLpAT (187 de 2 

HîhSH 5AAî£8 (189) etc., cela-ce Insi — negreşit prin in- 

[iol slavicului Tk safl ck — pare a fi o reminiscinţă din 

Iul grec, cfr. mal sus p. 139: jfTp' .i 1 1 a a ;hac=2v tat; 

21. substantiv articulat după adjectiv nearticulat : K8p4Tk 
^kmxh (195). 

22. articulare anormală: RAATk a^ AAKpKAiHAf cf ^^hi 

p87). 

23. lipsa de articol : pSrkiioNC [boactpk] (180), cprkiioNE 

OUUTEAWp] (194). 

24. întrebuinţarea corectă a articlulul al : 4>ok aa Awp 

193), CA8VH AAE A8H (185), 4>^KkTOpiOA HEpiOASH UJH AA HkAlkN- 

»AgN (194) etc. 

25. genitivo-dativul femeesc cu -eei : pSpzhioneeh (184), 

»HNTEEH (185 de 2 ori, 195), cbhnteeh (190), .ţnzLpi iţîESH 

87), Mapîhm (182); 

cu -iei : pSpzliionîeh (193); 

11 



-e» : C8HHTEH (195) etc. 
nic&iil \8, ci numai \8n. 

TXTJ»1H£-CX8 

pluralul cu 



! (181), 



181). 
■ure : f^S^spiM (189, 190, dar 



29. conservaţiimea tematicului -u- din lat. 7namts 
(184, 185, 195), Mi&HS\t (195). 

30. forma absolută tn loc de cea euclitic& : a^ m1 

31. su pentru sînt: nĂTkHH-vS (18S). 

32. condiţional arcaic : cx Hoy acksatapet (1^9), ts 

Kk'ATApE (192), CX GlIpSltpE tlIpE §MΣb' lUll C% HO HEpMp 

cx hK-h TkEpE KAii^'n (193), C2 <ţi!lp£ (194), unde CS=: 
C'Â )llj C'dph IIOKKK (195). 

33. perfect arcaic: tţi-kiE (181, 187, 190), 4)-fe«^ 
BEHE {l8G)=venU. 

34. imperfectul cu -/en dela infinitivul cu -», dai 
dela iniinitivul cu -e : AoyşiiA iuti Kp-k^t (182), ai 
191) Ungă nSTA (18G), sehiia (180) lingă aHit (18' 

35. ablativ fără preposiţiune : p t m o p t e WMop 
(192). 1 

36. gerum^ia cu -und- : kKpShas' (193 de 2 orî), tuii 
(193). J 

37. propaginaţiunea promimeluî : npE,ji(\Eiţii-S ^t vn 

(183), npEH^EItlf-W UIII W AETAIţM (185), MH C'^pk ,\EUIKR)[I 
K11H MÎE (187), llpH-f,\E1"-W CA W AIÎHEMi. (189), MU CE tt.l,\ 
CE Mli A^Y" (191-)) ^"8CEpX-,S .p KOtTEAE aSh (195); 

pronume pleonastic: hea^ wm kema-a drjTOHk (ISflfl 

p-kcA ASII t<EAţi\-W (180), SETATE M.ipE HE W KEMA (181^| 
nXpATh HE-AK KIIAAJ (181), C0V<|>AET8A (\A-A-B0I0 (192), Jf 
Vt'ph-ll .\SE11 MS'HHHTOpll (193), HS W H.\ HHIKTII i^l.VCTA BH (1 
KAnOASH VI CBHIITtH BfiltEpll (195), WAA\EMTiI MSAIIII 
(185), AMJ.M4H HEB0AIIH1H BEJ|kAEKh EH (187), W A^'^Pk I 



163 



OMTA (190), w gA 1HHCTH c4)hNTA BcHcpH (104), cfr. mal sus 
nota ** dela pag. 154. 

38. vrenij vem în formarea viitorului : pzcTHrHii-w-BpEM 
(183), BCA'b-KEM (183), nAEKA-Nf-BpEM (189) etc. 

39. subjonctiv pentru viitor: i c% hack;»; {lSO)=iva nasce^ 
a ^\î (180)=t;a ^, ca ^\h (191)=veî Ji; 

viitor pentru subjonctiv : hî boio ^ahî (193)=cc să fac. 

40. pentru preposiţiunea de: 

({e=z^decăty : mah (t)p8M0ACK (|)atk a^ «xiacta (183); 

de=:^ca^, ^s&^ ^ca să^ : a^ ^ A^raiiH (183), a< ch wm'a- 
BftfMN (189); 

(fe=:^aşa căy : a^ nA£K..-cE-BWp (193), a^ a^P^^tS aomheşcoya 
M (192)=:*aşacă pentru . . . .^, A^ 4^.»^f-Ti-Boio (183), a^ 
^MioBfAHfipE (182); 

fci^dacă^ : Af b^5« (185, 186); 

de cu sens partitiv : a8w a^ aakpxaahas um (188), aw.i ca 

iiKpkMHAE EH (187); 

eiclamaţiunea : w aahujeh a^ noh! (190); 
^ţ)k AE X^f^^ (194), ^kp% A^ 4^EiwpM (180); 
ns^Hpi A^ s^i" (189); 
(jwyrk A^ fM (194); 

A8;h mea .ţlHKpAT AE A (191). 

41. distincţiunea intre condiţionalul să^ reflexivul se şi con- 
vicţiunea să nu e strict p&zit& : ca soTEţAph (191), c% ba ie- 

TH (195), AAZMME-Ch (188, 189, 192), ASllTk-Ck (184), CK8- 

*k-<k (184) lingă cK8Ab-cE (187) şi CK8A;r»-CE (186), ca aaS- 
IH^ (184), CE AAK fi^o\K (191), cz AA^Kb ling& CE AA^Kh etc. 

42. conjuncţiunea ci şi pronumele relativ ce se şerifi d'o. 
Prtrivă Hî. 

43. accusativ f&ră pre : cz Hoy ackSatapet aiehe (189), ck 

"8 ACKgATApE AICHE (192), EOTEţb AHEAK .ţn%pAT (190), RAţfE AHA 
♦*T»^ (192), A^«pK C4)KHTA BEHEpH (192), A^CCpl" C^^I'HTA (193), 
^^WH^gpk-M AMEM AASMMHTOpM (193), JfTpEEk EH (193), ROTE0A EH 



(185), afJfkf^tKh fii (187), uiH-A pSrA eeh ka uih ^omhi 

ASCEph K-ATpb ŞME8 C%MTh ^EIIEpll (190). 

44. s/jre cu sensul latinului *super, : jftihphT-kch 

(183), KSAKh K8 nHHOpSA CUpE (|)AAKa (190), HHHCTk iwfc 
(I8A TZ(! (191), KHpfiHpe cnpE 5A\îe8 (189); 

spre^'Ia,, *cătrij : aa-te-bob cnpE AWpE A\s.ţKx ( 

l(>pllKk MAPE <{>S tnpE EAh (193). 

45. ce=*în care, safl *unde, : hetati aupe se axi 
tlkpAT (191). 

46. composiţiune incorporativă : Aii-TE-Boto (1S9, 1 

A*OpH-TE-B0lO (192), y8pA-llll-MX-B0K> (191), yW(i4-HM- 
(189), (|>aHE-E-B.V (193), |\»HE-A*X-BeiO (1H8), ll.\EK4-H£-BpEI 
•ţlKHHA-HE-Bp-kMh (189), pxCTHrilll-W-RpEM (183), ftA-A-B»! 

etc, cfr. mal jos No. 50. 

47. subjonctivul firâ s^ : K.\yE aha (j)ATh (192), ^ 

EH TOATE A^XÎ^Plf^f (194). 

48. construcţiune de obsenat : eotesat;;. jţ. ii^meae mu 

nETK.l (183), KOTE^ATft HtiAUAE MÎ-H IIeTKA (191), BO' 

msmîae A*i-ti CEETA IIetka (188), ctr. de asemenea a 
in: ^uîA-kcE ^ toatx AAg-b (181). 

49. dissimilaţiune sintactică: npEH|^Ei(ii-w uni w AErAtţl 
npt.ifA't"-*'' A^ ^ AEPAiin (183). 

50. metatesâ sintactică: cx ho aa^ae-cii (184), ca 

(184), ^E A8llTh-CK (184), CKfA.\ph-CE (184), A\2HHE-eiv (ÎS 

192) şi aşa la lot pasul, fără a mai vorbi de exenipleli 
sus Ia No. 46. 

51. pleonasticul (fise: pxcnoYHce uni şhce (183), ^* 

UtH ţlICE (193), rp-AH KXTpk A ŞMCE (184), EH CTpHPA 
(185), rpKH KKTph Cl|)bHTA BfHEpH UIH ţHCE (186), 
BOAS.Vh UIH eitCE (190), rpZM CBhHTA BcHEpH UIH ^HCE (19S 
CE AHEAWp MtJ^HIITOpH UIH SHCE (193). 

52. construcţiunea imperfectului cu perfectul : kei 
SHCE (191). 




165 

53. datiT pentra nominativ: aheaSn j|in%pAT nffS (187). 

54. fraseologiă: 

f a KNI^Hpi CnpC ţMlcS UIH t% NO nCpHpE AC EAk, nAEKA-NC- 

1^ UJH j|iKHHA-NE-BptAAk IUN NON CN (189)=^Iar dacă va birui 
zmefl şi dacă na va peri de el, ne vom pleca şi ne vom 
lina şi noi el^; 

a N8-N TKEpC KAnKA, K8p8NA8 aHEI|JN WAMENN TOtţN KkTpk AOAA- 

EoyA SN 4^aHe-c-KA AC hacka-ce-bwp (193)=^dac& na-I vel 
capul, tncur&nd pe toţi aceşti 6menl ti va face să se plece 
dumnezeul d^; 

nUH nApk AHJ|k 4^0Kk AAApC, f^HJf^rp^AmS C|>0K AA AWp (192). 

55. i cu sens de ^lară^: e t% Noy ackSatapet (189), t €& 

ICRSATApE (192), C CS KNpSNpE (189), i €(t>&NTa (1 83, 187), 

lipHNIţÎN A8N (195), E HCAA Ht n8 W BA HNNCTN (194), i 

MC W BA HNNCTN (194), C HCAk WAA (180), C EOCptCA A8N 

180). 

56. ocară: Bpz^NTOpio pA8 ujh k%nc p^8! (192). 

57. A^cnSCTopiOA (194)=:^stăptn^. 

58. AAAfCNNiţk (193) = ^fermecăt6re^ , paleo-sl. MArcckNNKZ 
'migicus^ (Miklosich). 

59. HCTATc (180, 181, 182, 188, 189) tot-d'a-una cu sens 
k *oraş^. 

^ 60. poiată j noAATCAwp (189, 19 2)=* curte princiară ^, din 
palatium prin slav hoaata. 

61. Eocptck (180, 1 8 2)=^ muiere ^, dela 6o{er=slav. EOAiapz, 
biQ. h^ar şi hujareşăy cfr. mal sus p. 142. 

62. AHN^t (181)=*aice,. 

63. RAOA (180)=* posteritate,, cfr. mal sus p. 63, No. 54. 

64. /ector=* copil în genere,: (t>kp% ^i (ficHwpN (180), de 
k deminutive după sex: (fiHopcA şi c|>ciwpNiţk (180) sad 

^ (180). 



166 

65. rfedet;d(r=: * adevărat, ; A-feAEBhpk aomme0e8 (182), 

B&pgASH A0MNE;E8 (186), ANEAA ACTE A'^A^^'^P^ (^^l)- 

66. numile lanelor: AoyNA a8h EpoyAAApio (181, 195)= 
bre,, A8HA A8M Koynropw (195)=:*iuliti,. 

67. we^ereVtez^mili, graţia,: por8-TE ca c()ahm aaecep* 
(194). 

68. uJApKA (187, 194)=*sclavă,. 

69. HETApE (195), cfr. mal sus p.. 133, No. 43. 

70. wfttcan=:*p6tr&, bolovan, : ca c|)îe mct8kam ameaa i 
(195), paleo-sl. hctoykahz "^statua, simulacram,. 

71. spată=z^s9\)iSL^: txe k8 chata (195). 

72. Aar^e= *sil&, violenţă,: (|)iipK ^e \Ap\\H (194), un{ 
* luptă, resbolu,. 

73. dfweîd=*nuracol,: ane Nw^a AfiApE (186), slav. ho 

74. (j)paAficEiţMAE (183, 188)=*beaut6,. 

75. ţintU cu sens de ^spatia, întindere,: iţHM8T8A jf^m 
AfitAE (187), şi chîar *lume, univers,: nzpHHXHAE a Toyi 
ToyA (194). 

76. AAAMTE (187)=*mal 'nainte,. 

77. n6t;oZmc=* bolnav,: Afi8AiţH heboahhnm bej|iaeki% (18 
leo-sl. HEBOAta ^necessitas,, trecut la Slavii meridionali ] 
nificaţiunea de *morbus, (Miklosich). 

78. alte slavisme mal insolite: oynoBkAiiJE (193), u 
(193), A8roptAA (186), etc. 

79. AflZHHE-Cii KOy AAHAph (192). 

80. NE CAAAh A^ ^f^^ (183). 

81. cuvintele sînt f6rte rar accentate, şi mal tot-d'a- 
accentul normal; 

de observat doă accente pe j\=îa: behh'a (180), i 
(18^), "a (182, 183 de 3 ori, 188, 191), anh'a (186), / 
(189) pentru AiRK8M' a etc. ; 



167 



aecâitftrea monosilabelor Intre cuvinte neaccentate: Kţitf^tiA 

VN NOM (190), AHMTA s\ BENipt (194), Ui'h ţHCI (185), IU'h 

âAt«f (184) etc. 

82. patericul este indicat rar, şi anume : 
dopi r şi 2: nAp'rk (180), ap'AE^N (185), Ap'cspi. (193), 

^p\n (187), nopVAA (190), Ekp'E4^H (190), iu^ea (194), 
^spMkKkTOApCAc (194), KSp'iîe (194), aaV8 (185), AAVk (188), 
âk'i(H (182 de 2 ori), aaVopa (182), MSA'tţH (185), k%a'aaP£ 
(185, 186, 192 de 2 ori), kxaVp* (186), eaaVk (187), KXA'Kk 
(190), H£-a' kcaia (188), a^-a-«oio (192); 

dopa nasal& : Hn'thwx (181), J|iTpkH'c& (181), kpeahhV (185), 
itwiNm (189), a'H'mNm (190), j|imamm'ta (190 de 2 ori), ahm'- 
[OATNpH (193), cxmVa (190); 

dnpă p: Hoan'rk (181), Ho^'^H (192), uiarVi (186 de 2 
194), duian'rk (186), A^penVk (185, 187), A8n'Tk (184), 

i'cf (184); 

AEiu^KHCfpk (190); 

?'Mig (190). 

83. sub raportul ortografic, cfr. mal sus p. 65, No. 59. 

84. ar fi important de a constata, dacă partea finală a 
L^endel sântei Vineri este tot aşa tn prototipul grec sad tn 
teital slavic, căci ea presintă, tn ori-ce cas, o coincidinţă f6rte 
semnificativă cu Legenda Duminicel, şi anume : 



LEGENDA DUMINICEÎ (p. 46): 

*Nu ştiţi, că vetnrer6 mare 
^en mă răstignilu priintru voi? 
^cu suliţa mă inpunseră In 
^coaste, cu trestie mă ucid^ 
*pre capu, e In mâru şi in 
^ţiduare ei mi bătură gă- 
^Toazde, e cu oţăt şi cu filare 

^mă adăpară, dereptu să lasu 

S(mo 16ge...^ 



SÂNTA VINERI (p. 156): 

^Sfânta veneri răstignitu- 
*s'au Hs. de voe în cruce, 
^cu oţit şi cu fere adăpară-ld, 
^şi cu suliţa inpuseră-1 tn 
^costele lui, pritntru să lase 
*noao 16ge...> 



168 



de unde resultă — după noi — ^că Legenda Duminiceî s'a scris | 
sub influinţa unei pr6spete lecture a Legendei sântei Vineri, 
astfel că s'a Introdus in ea un pasagiu cu totul străin ^du* 
minicel^^ ba încă şi un altul : ^Nu ştiţi, neînţelepţiloru, că tn 
verer6 mare fe6u omu tntăe Adamu...^ (pag. 45), cari pasage 
lipsesc ambele în ^Epistoliă^, unde vineria nu e considerată 
decăt numai ca o (^ de post de o potrivă cu miercurla. 



VI. 



FRAGMENT DINTR'O GONJDBAflUNE 



ANTEj 1583 



ntlGIEIT BINTB'O CONJDBiTIM 



Introducere. 

§ 1. A 8c6te pe dracul, sad chiar un num&r căt de mare 
de drad, din corpul bietolol om, prin nesce mg&clonl ad-hoc 
fnsoţite de Impunerea m&nelor, a fost tot-d'a-una o specialitate 
&Yorit& a preutulul creştin. Tertullian, tn elocintea sa Apo- 
logii, mustră pe păg&nl de a nu cun6sce acest meşteşug; constată 
că el al^i^ la exorcistul creştin, de cate -ori vine dracului 
gustul să se lege de dtnşii; şi-I ameninţă că creştinii cel per- 
secutaţi lesne şl-ar put^ reshuna, dacă ar lăsa pe persecutori tn 
stăpinirea satanei. Pină şi muierile creştine f&cead să tremure in- 
fernul. Despre s&nta Eufrasia ni se povestesce, de exemplu^ 
că ea scotea pe dracul din om cu toiagul stareţei dela mă- 
năstirea unde petrecea: ''Nam si sumo baculum abbatissae, 
^flagellabo te; caeterum resistente daemone et exire nolente, 
^snmens Euphraxia abbatissae baculum, dixit ei: Exi!^^ 

Cată să mărturim tnsă, că nici o dată clericii occidentali, 
nid chiar renumiţii franciscani, n'afl fost tn stare de a riva- 
^sa In ac^tă privinţă cu preuţii din resărit; şi nici o dată 



1) Martigny, DkUannaire des antiquiU* ekr^itfines. Paris, 1865, p. 266. — 
Cfr. tft DămcniKhe in Herzog, ReaUEnc^klopădU fUr proieHatUische Thedofi^i 
t ai, Pl 218 ttiq, 



preuţîl din resarit, Ia rîndul lor. n'aa reuşit de a se 
atât de sus tu opinîuuea satanei, ca popii noştri de pd 
Carpaţl. în Transilvania, când î se nizare unul Sas safl \ 
gur ci a înti'at dracul intr'însul, el nu trimite după preB 
seft confesional, ci alergă în ruptul capului la popa romiw 
uitând că este de altă lege, întocmai după cuuifăceaâ păgi 
din anticitate. Venerabilul meii amic d. G. Bariţ, Intr'o ( 
stolă dela 13 aprile 1879, ne impărtăşesce din SibiiQ următl^ 
căte-va fapte, forte instructive sub ra])ortul sociologic^ des 
acostă necontestabilă autoritate a popel ardel^n asupra i 
cuiul : 

*1. Pe la 1837, pe când se ţinea Dieta aici tn Sibi 
'preutul ortodox Climente Popoviclu din comuna vecinft. 
*mâno-să86scă Hristian, nemţesce Grossau, scosese draci' 
•mal mulţi Saşi, cari venlafl la el cu convicţiunea că n( 
*ratul nul lasă în pace, le lea puterile, nu-I sufere să a 
*propie de nevestele lor etc. etc. Popa săsesc se plan» 
'episcopul seft, carele — din parte-î — denunţa caşul la gafl 
'Guvernul trase la respundere d'a-dreptul pe episcopul : 
*stru Vasilie Moga, predecesorul mitropolitului Şaguna. 
episcopul chiămâ pe popa Climente şi-I ^ise năcăjit: Vi 
*ticălosule, ce ml-al făcut cu sc6terea dracilor? să 
'înscris, că nu vel mal cuteza să scoţi draci din SaşH 
'Bietul popă Climente se ruga de iertare şi declara In a 
*cu jurămînt, că de ar sci el că afl intrat o mie de drad 
'Saşi, nu va mal scijte nici unul din el. Episcopul Moga ! 
'mise declaraţiunea popel în original la guvern, unde se 
*în consiliul de atunci, compus din 12 membri, între ( 
'trei erall Saşi. A fost un rîs cu hohote, şi guvernul av? 
*tăta minte ca să pună declaraţiunea ad acta. 

*2. In Braşov era intre anii 1833 — 1842 paroc în d 

'Vasilie Grec^nu, socrul neuitatului nostru poet Andrela 1 

■ *reş(Snu. Ş^se ani, cât am locuit eft cu acel venerabil preB 

'acelaşi casă, aveam destule ocasiuni de a ved6, cum vei 

"a el Saşi, şi mal ales Sâsolce, chiar din burgesiă, ca i 



lece prin rugUcIunl, pe el saQ pe vreun membru al fa- 
lei, cftcl nici UD medic nu Ie piîte ajuta, b6Ia fiind dela 
ffolal. Acelaşi Saşi safl Săsolce dă şi liturghii ; unii cereatl 
,Ji se facă şi maslu cu 5 safl 7 popi; firesce pe ascuns, 
s4 na afle preuţii săsescl. Popa Vasilie se apăra, refuea, 
an putea să scape. 

3. Aci în Sibiia era un advocat maghiar, ale cărui doS- 
fete suferlajl de o bolă cumplită, încât n'o putură, \indeca 
nici chiar medicii din Viena. In fine părinţii, aurind că ex- 
'orcismele popilor români — olâh popak — vindecă, se du- 
Wă pe ascuns Ia parocul greco-catolic Antonie Vesteraenu 
'cs să le cit^scă, ba dederă şi liturgliil. Ambele domnişdre s'afi 
'Tiadecat perfect; una e deja măritată, cea raită e volnică ca 
n grenadir. 

'4. Parocul dela biserica orăşenilor din Blaj, Alimpift Bla- 

Vdu, ne spunea — în august 1877, cu ocasiunea adunării 

'generale a Asociaţiunil Literare Transilvane — cumcă Saşii 

'nici acuma nu'l lasă în pace cu rugăminţile lor pentru ex- 

orcisărl. I)-sa vrea să-I scotă pe uşă afară, 4i'^*'"'^'^''* ■ 

'Mergeţi la popa vostru, că e om cu minte şi de triîbă, 

'D-^eil îi ascultă şi pe el, numai voi să aveţi credinţă.. 

Saşii însă, năcăjiţi sărmanii de b61a lor cea dela diavol, 

nn-1 slăbesc, ci-1 replică cam asa: *Bun e popa al nost, 

'domnule porintie, da n'are ce-l trebui.^ — 'Bine, ce să 

*albă ce-i trebui!' Voi să aveţi credinţă!, — *Nu aşa, domnule 

*porintie; popa al nost nu are cruce se sporie pe dracu, 

*na are cu ce să facă fum si fugă dracul, nu scie rugă- 

*clanile potrivă de drac,. 

*5. Caşul mal prcîspăt a fost cu popa ortodox Moldovanu 
'din comuna rurală româno-maghiară Sân-Mihalu de lîngă Turda. 
'Acel preut a vindecat şi mal vindecă pe mulţi bolnavi prin 
"rugăciunile sale. Veiji^nd Ungurii — calvini şi sociniani anti- 
itart — atăţl Români vindecaţi, aix început şi dintre el a 
[e la popa Moldovanu. In 1876 âre-cine l'a dennnţat. 



174 



*l^iarele maghiare din Clnj aii cerut coutra lui acţiune cri- 
*minaia prin procuror. Eo l'ain luat iu apărare euergicăprin 

* Gazeta Transilvaniei. Intr'acela filul şefi, advocat la Abrud, 
•II alergă In ajutor. Procesul cel proiectat nu s'a intcBUt. 
'Ori-cum însă, efi cre4 că de aci înainte popa Moldovanovi 
*4icc şi el, iinitaud pe popa Climente dela Hristian de ^ 
'acum 40 de ani, c& nu va mal scâtc dracK din Ungurii 
*Ungurdlcej. 

D. Bariţ mai adaugă cătrS aceală iuteresantă notiţă: 
*Ace3t exerciţici al scoterii dracilor din omeni nu este U 
*noI ce-va nofl. Cliîar în legile Transilvaniei se află urme n 
*numaJ de exorcisare, dar şi de sorocirea dracilor ca să înl 
*îu vrăjmaşii Românilor. Legea dietală din (Jilele lui Răko( 
*opresce exorcismul prin cuvintele ■ as olâk popak ne ajm 
^ssăljanok, adecă: popii românesci să nu afuris^scă. Boiei 
'calvini, veij^nd că se grămădesc multe nevoi peste familie 
*lor şi »ciind, pe de altă parte, cum apăsaCt el pe preu(B 
*românI, începuseră a crede că relele vin dela anatemele p> 

* pilor,. 

§ 2. Nemulţumirea, ba chiar temerea, cu care cel dela pu- 
tere privlafl în Transilvania la exorcismele preuţilor roniauli 
pare a fi singura causă, că în aşa numitul MolităvnicH 
blicat de cătră popa loan din Vinţ în Bălgrad la 1689, *snpt 
*crăirla şi biruinţa pr^-luminatulul şi milostivului Domnii 
*hailtl Apafi celfl mal mare, din mila Iul Uumne^ău 
'Ardeiului,, nu figureză nici o rugăciune de scdt^rea 
lor, deşi a'ar fi cuvenit măcar una safi doă între 
la tote feliurite de trebi,, cari sînt aşe(Jate la finea 
mnlid. 

Tocmai de acd[a Insă, conjuraţiunile de acostă natură 
lite a circula pe furiş, numai în manuscris sad din memoi 
cată să fi fost mal numortise, !nmulţindu-se ca or!-cc lui 
oprit, şi în acelaţjl timp cată să fi fost mal ciudate, mal 
centrice, ca tot ce nu se teme de control. 



175 



In cartea luî popa Grigorie din Măhacîa stnt trei rugăcînnl 
ferite de scâterea dracilor. 

Una din ele, scrisă de o altS. niânâ,^ dar tot !□ prima ju~ 
Itate a secolului XVII, e numai sIa%'onesce şi ocapă ultimele 
igine 247-250. Ea este combinat* de citră un *ierefl popă 
meon,, pote tot din Măhaclu, din fragmentele mal miUtor 
mjuraţiuni separate, şi are aerul de a fi servit la asigurarea 
ffsouală a acestui preat contra dracului, er nicî decum pen- 
ii a apăra de Satana pe ceM'alţf creştini. 

Despre acfetă. rugă, în parte, vom mal vorbi mal Jos. 

Nefiind scrisă romănesce, ea ne interesă intr'un mod indirect. 

Ca probă că popa Simeon, ca şi popa Grigorie— vetjl mal 
te p.77^şi ca cel-l'alţl preuţi români de pe atunci, scrieafl o 
pren^scă imposibilă, mal imposibilă decăt lătin^sca preuţilor 
ndentall din evul niediQ , f^ră a se ii Întărit bineşor mă- 
lir la declinaţiunea şi conjugaţiunea limbel pe care o torturaii, 
U începutul rugel sale : 

*3dKAMHiH (sic) Tf (sîc) ^HMiM. T. HI. IIEKWM (sîc) CTH 

(ăc) wtţh (sic). 

Cinci greşeli la ş^se cuvinte! 

Cele-l'alte două ruge de scrtterea dracilor, cuprinse in ace- 
iţl manuscris, ne privesc de aprOpe , fiind scrise romănesce, 

anume : 

1°. Ud scurt fragment, pe pagina 152, eşit din mâna lui 
«nrf popa Grigorie; 

2". O lungă bucată, pe paginele 114 — 126, scrisă de un 
tonim în a doua jumătate a secolului XVI. 
Pe acostă din urmă o vom publica intrigă mal la vale, in- 
e monumentele literaturel bogomilice in România. 

§ 3. Din lucrarea Iul popa Grigorie a remas numai sfîi-- 
nl, fiindcă de 'naintel lipsesce o foia. 

Cuprinsul părţii cel^I perdute se p(»te cunâsce, căci origina- 

siavic. după care sa tradus ruga. s'a conservat pe pag. 

9 — 15!, lipsindu-I însă, Ia rîndul seil, câte-va şiruri finale, 



176 



cari se aflaA pe acelaşi fdiă unde era începutul tradocţhi 
române. 

Este o conjaraţiune pentru gonirea unui demon specul, 
dracului din ape^ : wt ptxy boahux. 

§ 4. Afară de limb&^ care posedă tote preţi6sele particnlarit 
ale vechiului graiu dela Măhaciu, acest fragment, at&t de so 
din nenorocire, ne mai presintă interesul cronologic de i 
cea mai veche din scrierile cunoscute ale lui popa Grigorii 

In josul rugei^ traducătorul adnot^ză slavonesce : ^Si ] 
*menesci, D6mne, sufletul robului lui Dumnezeii Grigorie. 

La 1583 — după cum ne-am încredinţat mal sos în inti 
ducerea generală — autorul nostru era deja preut în Măhad 
şi de atunci Înc6ce el nu uita nici o dată de a precede i 
mele seft cu epitetul de *popă> sati de *presbîter^. 

Fragmentul nostru, în care ne întimpină numai ^ Grigorii 
fără ^popă^ şi fără ^presbiter^, este dară anterior ano 
1583. 



FRAGMENT 



.... X^AA. UIH MhCIXWM. UIH llBEAHAr. WnpC€K8-Tf A'^'^BOAC. 
KS HtM AWA ASMHPH. HE-8 (|>%K8TS A^MHSA. CWApCAE 0HAECH. 
UIH A8p.\ NOniţÎEH. C% HaHEH nSvkfi A CTpHKil NEMHKIk Jfi 
KpEI|IHpH. WnpE€K8-T£ A'^BCAE CATUNS. KS X^P^BHMÎH. UJII K8 
CtpA^HNâH A8H ic. X^* UJH KANTApt NETAKSTk. IUN K8 AA NOCTpH 
TAACS. Ck NE ({>ÎE A^ (t>0A8€8. UJH \i HCUOÎiif^AHU. lUH AKOyM 
UJH nSpHp'k. UJH ^ BENÎE A^ ^'^KH AMHH. 

nOAI'kHH PH AUJE pAKk KXiÎE TpHropÎE B'A WCTABAEHÎE Pp'k- 
l2. X^M^. BX IţpCTBO HKCHÎH. 



...[Sedra]hom şi Misahom şi XyednHff^ oprescu-te, diavole, cu cele 
a Înmiii cc-n f&cutu Domnul : soarele ^il^^^î şi lura nopţiei, să n'aibi 
tere a strica ncmică în creştin ; oprescu-te, diavole sătanu, cu 
rofimii şi cu serafimii lui Îs. Hs. şi căntar6 netăcutii, şi cu al nostru 
IBU, să ne fie de folusu şi de ispovedanie, şi acuin şi purur6 şi în 
âe de vâcu amin. (Să pomcnesci, D6mne, sufletul robului Iul D-^eil 
îgorie spre Iertarea păcatelor în împărăţia corului). 



is 



NOTANDA 



I. finalul u întreg: PiUCS, (|)oa8cs, K*kKS, (j):*K8Tt>, cata^ 

2. HtAt^ nu H'kAE. 

3. u pentru o: (|)oa8c8. 

4. AW*i. 

5. contracţiunea : ^e-8 [(|)zk8t8]. 

6. n între vocale trecut în r : Ah'MHpii, A8p*i, KpcijjMpH 

n între vocale conservat: cxtah8. 

< 

. 7. genitivo-dativ cu -eei: «maeem; 
cu i^i: Norii^îEH. 

9, ablativul slavic remas intact : Ohapaxwaa, Mmcuxwax- 
Sidrah^, *prin Misah^. 

10. A A H0CTp8 rAc\C8. 

II. paîeric : Non^iE"^ aa'hoctp8. 



?.., 



^ 



VII. 






E%Â Wl âflHâ 




— ANTE leOO 



LEGENDA LUI AVRAM 



Jntroducere. 

§ 1. Bucata de mal jos este una din numer6sele legende 

ilice apocrife de fabrică bizantini. 

Prototipul grec se afli !n manuscris in Biblioteca Imperiali 
iin Vienna, sub titlul de: liT{Ţr^mc^ irepi r^; ^cm\(; toO A- 
^afi.. ») 

Traducţiunea români insi^ fiind de popa Grigorie^ s'a f&cut 
in din grecesce, ci din slavonesce. 

Un exemplar slavon se găsesce în biblioteca Archivelor Sta- 
talul, într un manuscris foite remarcabil, care fusese al mini- 
Idril Mihalu-vodi din BucurescI şi asupra cirula^ din causa 

mportanţel sale, ne vom opri ce-va mal pe larg. 
I 
§ 2. Este un volum de 140 fol in- 16, pe hirtii gr6si, firi 

licepnt şi firi sftr^it. 

I Dnpă cuprins, aparţine la acea interesanţi categorii de 

hianoscrise. pe cari bibliografii slavi Ie numesc Shornik^ adeci 

radonare^ de fel de fel de scrieri scurte, omogene saO eterogene, 

uicronice saA din epoce diverse. 

Sbomikul nostru se compune din vr'o 30 buciţi, şi anume: 



l) Nes«el, op. cit para V, p. 175, MS. No. CXXVI. 



1. o botaDicft medicala, fUră început, tnchelat& prtnl 
cântece; 

2. PaŞOVMHHKX ClXt ECTh OpuTEM. KXCkMh CAORKiMh 1 

HduiEro ic. X'^ (înţeleptul sad invăţătorul tuturor cufl 
Domnului nostru îs. Hs.), in iutrebârl şi respunsuri ; 

3. Caobo w fl^AM'b WT ţAiAKA ^0 KOHitA (Cuvlot despre Ad 
dela început pînă la sfîrşit); 

4. Caobo ti^RpAiiiioE CBATAro FpHropî.i EorOCAOBA w KpECrk Hld 
H-kiAh H w ABOK) KpECT8 p.t^EoiiHHHK) (Cuviut ates al sÂutuluI GrigM 
'l'eologul despre crucea Iul Crist şi despre cele doă cxucl i 
tâlharilor); f 

5. Q |ţp8etMK AptR-k HA HEA\h »iE pACnATCJi pA^EOIIHIIKIi eIEM 

(Despre al doilea lemn, pe care fu restignit tâlliarul cel en 
dinclos); i' 

6. (O TpETIEMIi |\p'kB'k HA HEA\h mt pACHATCA pAŞSOHHHKh M 

B-kpHUH (Despre al treilea lemn, pe care fu restignit t&lhar 
cel necredincios); 

7. rioB-kcrt. w rAAB-fe ili^AA^oE-b (Legenda despre capul 1 
Âdam); 

8. lIcnpABAEHÎE w j^BON pAŞBOitiiHKoy (Adaus despre cel i 
t&lbari); 

9. Gaoeo w np'kM,T.;\pocTii GoAOMCHWB-b II aiEii-k EFo (Cuil 
despre înţelepciunea Iul Salomon şi despre nevasta lui); 

10. Alt& legendă sub acelaşi titlu; 

11. Caobo w ^ABH^-k n.\p» H npopoicb rociiOAHii kako poahU 
KAKo E2t|dpHCA (Cuvînt dcspre David, împărat şi proroc al ! 
Dumnetjeâ, cum s'a c&scut şi cum a ajuns Ia domnii): 

12. Caobo kako hchhca A'*B>fA>> t^^hTHpb (Cuviut despre <H 
a scris David psaltirea): 

13. Caobo kako iitnitCAtA cbatoe EvrAÎE (Cuvînt despre cumi 
scris sântul evangetitl); 



► 14. Gmrq kjko EAŞi^Kiiîfîet.A llii-fccBATAA (Cuvliit desprc inilţaita 
prv-sântel): 

15. Caoko kako wutA'i AV^r)^A.\ [l'iA.vr.\ np-kAi< .)|a|)emk K^capEUh 
ivlnt despre cuni A părit Marta pe l'ilat (le'aaiiitea împii- 
lul Cesar); 

Gaobo w flEfUflMt WT şftiâ^a i Ao KOHiţ\ (Cuviiit despro 
dela Început pînă Ia sfirşit); 
'. IIcnp.BAEiiiE w G.ipp'b (îndreptare despre Sarra); 

Caoso K.tKo oy^iAiiiE C.ipp.» ilBp.\a,\u (Cuvîut despre cum 

Sarra pe Avram): 

Caoeo KftKo rocTH îlEp.uMMh cB.AT/i\,\ TpoiinA (Guvîiit dcspre 

[petâ Avram pe Sânta Treime); 

Caoko w HcMAiiA-k (Cuvînt despre Ismail); 

C.\oBo w HcAAuit (Cuvînt despre Isac); 

O.\OB0 W aţlrrÎH H W CXMpXT» ^Kp.l.\MORt KAHi npîtt,\E Ap- 

B'A^ATH t\)>iu!f. Ero {Cuvîut dcspre vit'ţa şi despre mortea 

ram, cum a venit arcangelul sii lea sufletul Iul); 
I. Caobo w CiiEHA-k i w ^ABiiA'k i| tpii (Cuv!ut despre Sibilla 

ire împăratul David); 

CivoEO np-kMAAparo Iwtxn.» kako KhitTh mi-rii epo {Cuvîntul 

leptulul losif despre vieţa sa); 

^HfHHK HApK (Împăratul Diogen) ; 
t Gaobo w betxom llAtg^HApt, wko oyBii Iwr.ţ i\\p-k ii Gîwwa 
'LCtc. (Cuvînt despre bfttrînul Alexandru, cum a ucis pe 
5 şi pe împăratul Sion); 

CaOBO W It^pt (pWV.'k ti W KpATfH EHO, KAKO noroYKH HXK 

KpKHMKpiiq.t -O-EocliAii; BX EAHH.f. Hoi|iK (Ciivînt despve îm- 
il Foca şi h-aţil sel, cum 1-a omoilt cărşmftresa Teo- 
la Iiitr'o nopte); 

28. Caob^ w CRA'rkMK npcipoifk Iaiii kako s-k^iA ut ikemk) (Cu- 
tDt despre sântul proroc llie, cum a fugit dela nevf^st&) ; 




29. Caobo w C.incoH'b » w jaia-k Ero (CuvÎDt d(>spre I 
şi despre Devesta tul), î&r& sfîrşit; 

30. O legendă, fitra început, despre cum s'a ■ 
luf Kladie, bărbatul Corasiel, şi cum l'a scăpat sânt 
silit» ; 

31. CaoBO CBAT.\ro IWAIim 3AdT0SCT.l W At^UlEBKUXk p 

(Cuvîntul sântului loan Crisostom despre grijile sufietea 
mal câte-va iţirurl dela fnceput. 

§ 3. Manuscrisul e scris întreg de acelaşi mână, 
tărijill decât în prima jumătate a secolului XVI, dar p 
sale sînt copiate dupti nesce originalurl mal vechi, din di 
epocc şi de diferite redacţiuni. 

Aşa bucata No. 1 , de exemplu, se depărt^ză de 
în limbă prin nuanţele sale r u t e n e. 

Iată un specimen : 

T.1KKE KTOMAETt pAMU^CTOA- 
U,a KportHBHOE AHCTA §M.tCi\OMK 
CTApUMb, pAHbJ BUHttipAETh 8'A- 
Cfe H OyţA'SpOBftAETK ; TAKaiE 

Koro oyKoytHTh cKaaiEtWA kotn- 

TA, KponHBIIUH KOpEHh rpil^ll, 

tahtub oyBApHBUiit oy sn/^'k nîii 



Iarăşi cine are i 
piseze fruni|ă de ur^ii 
vechia : curăţă tdtfi : 
insănătoşeză; ^r&şl 
va muşca un câne to) 
ra<lă rădăcină de or^ 
s"0 b6 ferta în apă, 
sănătos . . . 



In acest pasagiu vom observa cuvîntul KOT»rA *cănej 
lipsesce atăt în dicţionarul paleo-slavic al lui Miklosid 
cum şi 'n cel paleo-serbic al Iul Daniciiich, şi care i 
decăt al nostru coteîu, analisat deja în t. 1, p. 274, No. 

Bucata No. 2 este una din cele mai vechi. Ea s'a 
In secolul XII, sad cu puţin msi târdiu. şi cuprinde II 
între altele, acea interesantă caracteristică zoomorfică 
rclor, pe care, după an alt manusciis, a cunoscut! 




^^H 185 ^^H 


I^^^U'e va & aci la locul seâ, de vreme ce ca n'a ^^^H 


1 da un epitet şi Românilor: ^^H 


,: K,lKO CATh 1KCTI1 


Întrebare: spuuomK, cari ^^^H 


nOK-bKAh. MH? ©T- 


siut particularităţile limbilor? ^^^| 


ISH ECTh AEBh. t1,\A- 


Respuns: Italianul e leii, Ger- ^^^| 


i;)wpEAb, CApAKIlHMHb 


manul acuilA, Arabul vier, ^^^H 


fp^lHHh Ş"iMÎ.l, îlpflAE- 


Turcul balaui-, Armenul gu- ^^H 


Epk, HHAÎAHHHb ro- 


ster, ludul porumbel, Sirianul ^^H 


[ahhhk puRj, Hbepe- 


pesce, Georgianul berbec, Tă- ^^H 


Ib, TaTJpHNK .IPAph 


tarul ogar şi câne. Cumanul ^^^H 


MAHtIHh lljpAOtl., PK- 


leopard, Rusul vidră, Litvanul ^^H 


,, ilHTBâ THph, iUpX- 


taur, Mărea (?) urs. Grecul vul- ^^H 


;^k^ Fp'kKh AIICHl^A^ 


pe. Bulgarul boQ^ Bomânul pi- ^^^H 


EUKk, GWX" KOTKA, 


sica, Sârbul lup, Ungurul pan- ^^H 


BAXKk, OyrpiiHh piich. 


teră, Germanul zimbru, Ri- ^^^| 


tŞAKpii, PKiXaB"fe8EpH- 


bul (?) veveriţa, Osetinul cerb, ^^^| 


, EAEHh, CacHHK KOHK 


Sasul armăsar, Polonul so- ^^H 


i-kXk HOpElţh, SspEA- 


bol, Evreul vieijure, Albane- ^^H 


Eim îIpEâNACIIHh KE- 


sul castor, Egipteniil ţap, ^^^H 


rrkNiiHh K05EU, X8- 


Hunavul (?) iepure, Sacului ^^H 


b, CAKoyAATIIItb KAllt, 


caia, Circasianul bivol, Per- ^^H 


RHBOAb, nEpCIIHh ^A- 


sul cocor. Croatul aspidă. ^^^| 


MTHHh ACnilAJ. 


^^1 


larul lui Schaffarik presintă ()rc-car'[ variante. Aşa ^^^H 


rs, lipsesce acolo; în loc (le Pwxk este Xî^iiHh {?); ^^H 


J'kxh este Hexk (Boliem) ; !n toc de îlAAAuiiiiKb ţAEph ^^^| 


ihifh cBpAKA (Nt^mţul — clorfi) ; şi se mal adauge : ^^^H 


Rk (Ţaconul— ariclu).") ^^| 


ipă acesta, caracteristică a nemurilor, bieţii Slavi meri- ^^H 


'Bulgarul bofl, şi 'Sârbul lup,, se afla puşi la mij- ^^H 


'Grecul vulpe, şi *Româinil pisică,, adecă intre a- ^^^| 


iele m^ deştepte şi cele mal uorocose în viclenia lor, ^^^| 


ca credinţa vulgară luiivcrsală. ^^^^^H 





Caracteristica Românului prin 'pisicA, este mal cu s 
remarcabilă, căci pisica ne apare în metaforele poporane t 
personificarea abilităţilf de: 

a surprinde pe adversarul seO pe neaşteptJite : 'gnctter 
coninie un chat,, *quî gatta ci cova», *feles quidem quo i 
lentio, quam levibus vestigiis obrepuut avibus, (Plin.)-, 
a se preface mârtft, când acesta îl vine la socotăli: 
la gatta morta,; 

a ati'age printr'o părută desmerdare: *des nianieres chattes,, 
'pisică blândă,; 

a scăpa tot-da-uiia tefără dintr'o cădere: *le chat retoinln 
toujours sur ses patteSj, *cadere in pi& come ii gatto, 
Katze hat neun Leben,; 

în fine, a sgăria refl, când se superă: *buen araigo es a 
gato, sino qne rascuha,, *ne reveillez pas le chat qui dort,.., 

Nu mal adăugam că pisica, adevărată antitesă a cânelui) 
lubesce casa, 'patria,, de unde anevoc pote cine-va s'o sciţi 
saiJ s'o alunge, dar nu devine nici odată sclava unul 
p!n.') 

§ 5. La parentesa de mal sus, mal deschidem aci o alli' 
parentesă. 

Românii din Basarabia posedă şi el o caracteristică zoomffl^ 
fică a nemurilor, într'nn proverb ritmic, deşi nerimat, pe c 
re'l aurisem în copilăria dela bătrînul boier Vasilie Cristeţ 
unul din cei mai de pe urmă glubeliî de peste Prut; 
*L6hu-i vulpea, 
'Turcu-1 lupul, 
'Rusu-I ursul, 
'Dar săracul 
•Moldo vanul 
*Cându-J 6iă, 
■Cându-I vacă,,. 

De aceiaşi categoria sint Ia no! epitetele de clord şi i 
torc, ce se daii Ţiganilor şi Kvreilor. 



3) Brinkmuiti, Die Mctaph(ni. Bonn, 



rAracieristica cea analogă din manuscrisul slavic nî se pare 
trt a ti o simplă amplificare literară a vre-uiicl vechi ^icft- 
fef poporane serbe sau bulgare, Iu care — itegi-eşit- — se men- 

■1 omnal pop6rele învecinate. 

Tat aşa SaşîT din Transilvania aQ un proverb ritmic de- 

R Tfdnil lor, dar t&rk zoomorfiă şi— tot-o-datâ — fără 

•Der Eanger, Blodi ocU der Zeguu, 
•Da°6t seny gor lastig legyt. 
•Der jantschi fleaclit den ga'ijnzeu da°6g, 
•Der Moi da'ouzt miit dem botu noch, 
*Der Kere der gît na'ktig.; 

rieci: 

Tnţâ noştri: Ungurul, Romanul şi Ţiganul, slut 6meul 
Ungoml — Janci — vagabundezâ totă, diua; Românul 
}6ci. cu bâta lui; Ţiganul — kere — umblă despoiat,.*) 
friTerbele zoomorfice de etnotipiă sint generalmente 
lot rare. Italianil, de exemplu, n'aâ nici unul, deşi posedă o 
line de <}''^^'"i fiirte muşcătore, scurte şi lungi, în ver- 
Rţ TI prozi, despre toţi vecinii lor, externi şi interni.*) 
si ne 'ntârcem la Avram. 

Istoria acestui patriarc ocupă cel nial mult loc in 

aatune NNo. 16 — 22, şepte bucăţi egalmente apo- 

I ra^iioilite pintre Slavii de peste Dunăre, de'mpreună cu 

■ de fabule teologice, de cătră falmdsa sectă a Bogo- 

, ciront vom consacra mal la vale o notiţă a-parte. 

de faţA ne preocupă numai No. 22, pe care a 
t de cn\Tinţă a'l tj-aducc romănesce laboriosul preut de- 




îiitru cât seim noi, fiind 
1 faţă cu cel romă- 



188 



Ambele diferă tn căte-va puncturî secundare. 

Popa Grigorie şî-a permis şi aci, după obiceîu, de a s( 
şi de a adăuga, cela-ce ce dâ tuturor traducerilor sale 
ochii unuî linguist român, o val6re cu atât mal mare su 
portul sintactic. 

In orî-ce cas însă, textul slavic e mal complet, căcî fi 
lui a remas netradus. 



(CoTiBt iespre ri^ţa $i mdrtea loi 

ATranL cim a renlt arcanselnl sa 

lea snfletnl InD 

XArr\k Mhxahak. katp<k Hbpam. 

lUH KOy KOKOpÎE. d ia CO<|)AE- 

TOA. lOKHTOpiOASH AA WACHElţH 
^BpAM. lUH /^EipHNCE ApX^irPAh 

coynTS KPApS. iuh <|)8 ka oy 

K%A%TOpiO. IUH ASt ilspAA^ 110- 

nspt A'k^E c|i%pk wcriE. CA ho 

M:KP%NME. iuh JfkTp'AMtA SptMA. 

ţKHCE Bp;URAAAUJOyA. TOATE KA- 
HAE. CA N8 A^tprk WACHE. AA 
KACa A8H ilBpAA\. UJH (|>SpK. E. 
^HAE j^E NO AIWfUfK;^. NEA^HK^I^. 

IUH rpzH 4>7ioa8h CA8. a8h Icak8 

IUH EUJHAA8 A^Ap;i^ BpŞAA BE^'t^. 
lM.0yHA6BA I Bp'8 WM8. Ca-Ah A- 



CaOBO W mHTIH H W C&MpTH 
ABpAAA^OB'k. KAKO RpIn^E ApXrrAk 
B&ţATH AUI^ (''0. 

ilBpAAA^ mHB'kiUE B& A^A^^Y 
CBOEA^k. H ;REAAAUJE BHA«kTH BACk 
CrpOA^ip^ACA NA CB'krk, H CTA 
NA A^ATB'k K% KOy, H HOCAA RA 
ApXArrAA AAHXAHAA /^A BAţA^ET 
EA/lOy AlUiK. BA TO Bp'kAA'k HE 

Rt AAk ABpAAA^ X^*'^'^^- ''• A^î^ "^~ 
HEJRE BpAr Rt OyAPA;RAA BACA TOC- 
Tt AA HHKTO HEnpÎHJ\ET. ApXAPrAK 
CATBOpnCA lAK EAMHh II^THHK. H 
BH^t Er ABPAAA/I HţA'^AEIE H BA;^- 
PA^OBACA H PE1E : npHXO^HT KA 
A/lH«k rOCTh. XOtp^ RO H a; CAN'kCTH 
XAtRK. HţUJEA BA CTp4lTEHÎE ErO 

H pEi. A^Kp^ rpAA^ipoy th n^- 

TEA^ TBOHA^. WN^E TAmAE EA^Oy 



^^^ trem^se Domnu/ arhagghdtk Mihailtl cătrâ Avram şi cu bo- 

>ne 8& la sofletoJ lubitorialui la oaspeţi Avram, şi destinse arhag- 

ICAi suptu codru, şi fu ca u călâtorlu ; şi av6 Avram porur6 l^e 

(Vi ospe să no măr&nce; şi într'ac6Ia vr^mla închise vrăjmaşa/ toate 

^) A na m^rgu oaspe la casa lui Avram, şi fură 5 4il6 ^^ "^ 

^^'^ nemicâ; şi gr&i iilului său lui Isacu: şi eşimu, doară 

^^ Tede unde-va vr'u omu, să-lA aducemu elu la casa noostră, că 



190 



A^HEMti EAH \A KACa HOWCTpX. 
Ki AMS ^nOllHH.Y,-C( tOc|)AiTOA 
NiieS Jţ. MEpE. IIIII Elllllp,>>. Uill 

RseSpiT^. AfiXArrAK MhX'^xM' ka 

8 KAlVATOp» WCIIE. IIIII JfTpt- 
KApA l\S. fi,f OyHAE EI|IE. Ap- 

X.irrAh «iiCE AE toc8 cxmts. il- 

BpAM BUCE EA.^A1h' t& lipA^^SIIMIJ. 

dPXarrAk eiiCE. MApE tper/a aa\K. 

lUH OYtTEHHTS t«MT«. BHCE îl- 
BPAM CA lOCEItlH AOMHOA Ttf. Ap- 

XArrAh siite caaks camti. nii- 

«lOApEAE AU. A^pS. Ulii SHCE li- 
BpAM A8II IcAK8 ({lT)OAt!M CAS. 
ftO-TE JK.ltl.. IIIII AA8 K.lAHAti. 

r),ca a«hem8 hecth wIche ko ho». 

ApXAPI'Ak elICE HO OVCTEIIII (|lE- 
HOpKA, IE EAAAA8 KaTHMipU. rpX- 
HHJtfi Af-kpCEpb. K'ATpA; Oy^ Ap- 
EKpE. Uill J^KIip'A-Cf IIZp'Y. AA IIAV- 
Mff.HT8. Uill rpSII e^IHTh. tlţuiTh, 
CCjtltTh. rpXAI^e lipABEAIIUK8,\b'H. 
fIspAM ^H IIA'.p'k KA ftlillWrS 
t^S CE ^Kllph AEAtUb'A, UIU TplAU 
ll.%tlp.Y. AHIU MO IJMA HIlpE M-kp- 



pEH. ASpAAM pEI. SpATE n|llllJ\EUi 
KK |\0A^ MOH A-1 C'AH'kMII XA^tlL. , 
WHh »;£ pEH EpX^A EC Ml<-k fl- 
ROTA. ABpAAAA MAJkljJECA Ş,iUŞ* 

ApXArrAii pEH njriHA"bAi(> apiji- 

CTÎ.V.. II nOCAA ABpAAMb OyrOTO- 
BATltTpAntŞA, ti pEH. npHBEA*tTl 

MII KOHJk fi,A npîii,\EM. JpX'irrt 
PEH, AErKo cntuiu H npTtijţi 
rp'^A'V'tliHM !Rt wE-kMj.npmA9iiil 

K% X^^^X AMBpiHCKOMOy. },!I.Vt\ 
AHCTBÎE rAAAUlE. CTk. CTk. (TV 
np.lBEAHMKOM H B^IIE A^CW 
IIOKAOMHCA A° ;EMAA. ABpUJl 
MHtuiE ErO pAAH A^^'' ^"^ 
TBOpHTb. nOII£;iiE MEB'kA'kuiE KTO 
EC rp'kAhllI CA HIIM. It ,\iHXV- 
CTA SA AOM.II lipUTk CAppA BU',\.% 

wMbiTii iioâ-k Ero. raKOKE ci 

WSUSAII. ErAA U'CA0.l HO«tpEH. 
W BEATe 110^0 H CErO HAKA CATh 
IlOe-k. lAKO^KE II T^X- KiKE 110- 

royEuui;*; coaom ii roMopk. a- 

EpAAM B'ACI)p'kl|IAAlUE CAppt Ct 



amu înpoţină,-3e 3oHeto/ mieu în mere; şi eşîr& şi vă^unl arhaggli^t 
Mihaila ca u câlătorlu ospo, tţi întrebatu elii: de unde este? arlug- 
ghelfl i]ise: de bosu sAintu; Avram dise: blAmu b& prHtn4uiia; u^ 
haggflQ 4isc : mai-e treba arau, şi ustenîtu sămtu ; ^Îsq Avraw : * 
Iubeşti ăomnol tu! aihaggliela <ţise: BlabusilmtEI, pi^oarele mă don; 
fi ^ise AvraM Iui hacu filului huu : do-te a-casS. şi adu calulu, si do- 
cernu cestu ospe co noi ; arhaggli^lQ 4'se : no usteni fe6orui, ce bUm» 
câtiliru. Or&indu, mersei'ă cătrii uin arbui'e, şi închirâ.-se păt» b 
pftm&ntu şi grii : sfdntli-sfifDtâ-sfdutS — grăiaşte; priivet^mcului A\t»« 
îl p&râ că dereptu elu ao Inchiră lemnu/ şi grăi ; pănră acilk t» 



j^fr. K8 HA-fCS. UIH ^TpapK Jf 
K4C.1 ASlI flap.lAV 'rpEMliCE *1- 

siHE. UIK «HtE. Ulii eilCE C:t- 
p£tH. iA''' (l.HOyTOpiOA Ul)t AX 
WCIIE.VE a<lECTCA IIIIHOAp^AE. K'& 
«TE OYtTfHlrrS. Ulii aSa Axoy- 
TOpWA, lllll-lt (ll.r.A.V. tllllOApEAE. 
lUII BXStţ K2 (|)ZpjfL nEAIII|A A- 
CTI. UIH SUCE A8H rtBpAAV A- 

IHACTE DHHOApE HH-toy ftE W«. 
ie «mtB a^ ''^'' Tpeii M£ nip- 
$li.,ţcph GO|\o1aWA8 UIII PoMOpSft. 
AT0II1E ICIKK eiItE KS M.V.IHIE. 
I W KXHE KS (|>0KUA ApCE lllll KXIc 
ţ' WCntAE. HE ACTE AEAA J^HAOâ- 
' T8A MEpWAtSH, Ic4K8 (ţ)t>IE .W-îi- 
^K.ipE. }fp A1EAA NdC Ap)(AITAh 

CE Aoci ^ gepoE p'.in8c«,\ coa- 

pEASlI. KKHAO C; A^OpA. ^I^Epîll 
UIH (E .JLKIipit ,V^^"'''^^"- ^P'*'*' 
AOMiiE }1kpam iS.\ CT. X^ '^^i 
KAptl£ A' EEpEt>IE. A^ CA \Vli- 



TH'kBOMk PAA. nONTO rfpH' 
rp'blUtlHKA KX CTtJMh. Er,\A ^0- 

TAX'^ *ff". "5"A^ ApxrrAk he- 

BlIAIIMO. II KRŞKIAE HA HEO Oy 
liptCTOAA II pEI rn KEAHUIH AII MH 
TAATII lip'k,\ t.\4B0.T.. Th pEH MH- 
XAHAE PAH. H pEt MHX'*"'^''. i>- 
GpAAM HH^ A\ACO np-k^^'»''-»''''. Pk 
pEH, EHIE TOrO BIIAHUIII A/\Jf.l{lA 
II TM AmAt. BA TOtI mi ^AC 
CXHHAE, H CkH,\Ut rAAWUlA. EPAA 
BMC BXŞ>\EipH ARpAAMOy CX POC- 
TEAf. lAKO E.^ EMOy OKUHAII. 
CAppA mt BX lltlOH XP'^'^'I"''^- 
tIC.lAKK CX pEEEKOiT.. EX IlOAOy- 
1101)111 IRE SXCTA iCAAKti BEAMH 
IIAA>tAl|l>l II pKJAA.ţ;i|IE. llpItItAAE 

iip'kA xpAMiiii* KX wntf cfiotmov 

PAIAUIE-WI WH, WTBp'Aţll MH AA 
CA TEEE HAKABAiR. flOHiaiE ME 

|[ii:ka<^ teke 110 CEM. npîiiAE 

CAppA H pEKEKA, H C&IIIIAWUIACA 



(tila cire merge cu niîfiisii. Şi întran'i în casa lui Avram; tromfese 
Avram Isacu să aâocâ. uîn berbece; şi ^i^e şi 4is® i"''') Sareei: 
A^ lâatorluj şi lâ ospele acestola piooarele, că laate nstenitu ; şi 
Ina l&utorluZ şi-i sp&U pi6oai-ele, şi viltfu că fîlrâ peliţâ îaste ; şi 4'se 
'IniÂrram: acfaste picoare no-su de om, ce s&mtn de cei trei ce 
peidoril Sodomolu şi Gomoru^. Atonce Isacu*) ^ise cu mânie: o, cîce 
■•foca/ arse ! şi câce gspele ce laste dcla înpâratui ceriului? Isacu fece 
ratiocare. înr acela fia* arliagghelli se tlose în geroe r'apusuJ soa- 
'«iui, căndo se artwa îngerii; şi se închiră Domnolui, grăi : Domne! 
I«ns»i va sa de mie carne de berbece de să milrăncu; ce-mi ^ici? 



*) Io textul atavic: Avram. 



ifl2 



CE >\8tl <JE MII TlA nopE ^pAlIHTE 
AU.p.f;^K.V,. R\p.^lllli AEIJJII^CE J|k- 
gCp^A. IIIII i\(\lMti MJU TATA. IIIH 
M.rwfK.Y. llEpAM. KH Jţ.\ftp«\. UIH 
rkTJT. IIAT8 i^E Wtl1EI|lt. UIH <E 
KOAKAph. UJH Jţ. m.\ef(,HO.\nTB 
tKOAX-C£ IcaKS. ,\II^ flATh',! tXoy. 
IIIII (TftTîî ,f pAlIHT'fe OyiUHEH KA- 
CEEIi. rpXM KK TAAC MApE. IIK- 
T.pHIITE impHHITE, A*IUKMAE tZ 
C'ApSTS. l|ipXMCEI|MAE ([)'kt|ÎEII TA- 
AE. K'A |\E AKOMS' ItMHE i^llpllWp.T.. 
I|i) TE fiOB KEiV'k. A<6H AVSM.l.- 
CA KS>CE lUlt ,\EtUKIICE. Ulii A.k 
lInpAM ^TpX. LI» A8 «pST.» lUtt 
IlAXHvk. eilCE îiRpAM CnSpE-Allt 
^\^.w^S.\ mîeS. he ii.vAtiyii. Icak8 
eiicE. n-^putiTE n^pMiiTE. oy.]t 

KIICK RXiJb'IO. AR'k KgpSpi'K ^ 
KAllS, KA tOApE,\E. IU1I-MH W ASA 
W.ICIIEAE AMECTI. GXSK ll'ApilUTE 
AtECTA ACTE ^gEp^'A, lUH £ TpE- 
A\EC8 CX TE A. lUII ^S CTpllHgE 



H MHOXtTBO AUATh. Al 
BpX^E HM. HtAAKh lIplEMIi 
BpAAMA ^A Gk)>ţ^ IIAA1A H pU^I 
WEM}RUţA;KgiM AHIIE EtO. II 
llpAIUAAUlE EfO ABpAAMITOTOI 
pUf\AEUIIt, ItCAAKh pEH SMAIU' 
RtHEllK laKO CAHL|E E^ HA » 
mi». » CXH rOCTh KXŞAT 
Ero. II WTHECE ItA HfiCA. HTM 
pAVy^^'feX' "^"^ "^'^^ '' '*"1 
XArrAk II XOI|JETI. EXŞATH AU* 
OHA MOErO. H ILtlAT IIAAKATIţ 
II BACU K/CnAAKAAX*. TOr^A » 
ApX'VrrAh GKCIIAAKA. H nAAWUl 
CA-A^KI MIIX-^HAORM. K RUILIA Kl- 
MENÎE AţHOrOlfklIHOE. II MplllU;(f 
ARPA.AM nOMAHCA TMk. hOE'kXAI- 
MII ni, KTO fCH TKI. STO W 
npillUEA ECll. H WTR-bl|l\ EMOy 
pEH. AŞk EtMh ApXArfM. MltX>tH:Mi. 
II noCAAMK ECMh WT EA FlpîlTH 
AXIv TBOII. AEpAAM OyROACA KEAHM. 
II nOMAHCA KX EOy II ()E<<. Hf 



Domnu/ (fiao lui : ce-ţi va porc înrainte, înărâmcft. larâşfi dcf 
îngoni^ şi allâ masa gata, şi mâincTi Avrai^cu ÎDgeru/; şi gfUi j 
de oBpeţi, şi se colcară. Şi în miatjfl-noapte 3Colă-se Isacu i 
tal 8ău şi stiltu tnraintla uşîei caseei, grai cu glas mare: 
părinte! ileşcliiile, aft sâmtu frfimseţile f&ţiei tale, cft <le acomafl 
dirioră. iio t<3 volu vede! Au(Ji mumâ-sa. curae şi deşcliise; ^ I 
vrani întift, şi Iu aâxuta şi plăijg^. piseAvraiM: spure-mi, fîfttola 
ce plângi ? Isacu ^ise: pririnte! părinte! uîn vîsu Tă(JuIu; avAtf 
în capu ca soarele, şi mi o lua oaspele acosta; vfi^a, 
acesta laate îngeru/ şi e irt-mesu si te Ia. Şi Iu Btringe în I 



193 
1 Gp.UlE. lUH \S CXpOTA. UJH A- 

M.ipî! n.w.HyE. i1ep.\,w ^k-a ii,\ff.H- 

Ift. .f.]ftpV\ ^K-fi IIA.KHgE. (>A|)A 

fKX n.\.KHVE. AAKp,Y,A\ttAE ^I^E- 

pSS^H AAE CE t|l.>\HE MÎETpll l|>xp2 

npEllS. :^BPAM SliCE |\OMHE. tlIO- 

4pE-,«H MHpt El^ll TS. ApX^rrAk 

CSHCE E0Y(XMT8 Ap^AfriMij MMX-llXA- 

HtXMTS TptMECS. CX aS C0(|)I\E- 

t TSî4. /lepAAI dlICE A<>AMHE CK 

A^CS Kb' TptjntJA. AA A0A\H8a 

MHE. ATOIIHE ^lyEpSA C8h ^ HE- 

, (Utl KS <})pHKh rpSII K&TpA 

■MHOV^- UIII-H nOpif>N>lll iVMMOA. 

Ea flepAM K6 TpSnUA. Ulii i^OCE 

:. Jţ,ljtpf\ ^ HEpM. tUH MtpCE 

EfAAI. KZTpA; np'bCTOAtJ. Ultl C£ 

Ţlh AOMIIOAt^H. lUtt lţ)i{ A^^C A.\ 

IbCTOAKA X^P^BIIMIlAOp^. AKSAK 

i MlipA'CE. TOATE tlIAEAE SE- 

biOAliH. {\t il&pAA\. unt eilCE 

lOA. KXTp* JllfCpS iVO-TE KS 



nOHMII AtU.T. MO.^ Hlll:, WtAAGlI 
Mtl BAA")<^ " A'^'<^At> '^^" BIIA'bTII 
MTO TFOpHTC* 110 CB'feTOY. TOr^A 
WTfloyCTH EAWy Kb II pEM Ap- 
X^rrAOy. i\A 6XŞKI,\ET HA AEpii 
CA AlipjAA\OMK fi,i flOK.l^iET EMoy, 

,V\ BiiAiiT GKck CTpo;^t|i.KACA no 

BXCEAEHII'klI. H f\'^CT EM!{ RAACTk 
\\ E^RE XOIJIET A* TBOpHT. II 

noAT Ero ApxArrAi», ii rx5Uii,\e 

IIA AEpti. II WTBP'AŞE Tb JBpAAMOY 
CpA'IH'bll W^ll II BHA"b BZCfe II 

pA^oyiwk. II EiiAiî ha eaiihom 

M'kCT'k HA ^ETEpXT'kMh ItEttt 
NAK4 BIAEA-knHA, H HO MAAOy pA- 
AOBALUACA A HO MHOroy MAA^AAUIE. 
H BXIlpOCII ARpAAMh ApXAPrAA ti 
pe>l. KTO KT Cau lAKh, »ITO AH 
ttl T0AI1K0 TEOpUX. JPX'irrAh PEM 
TOII ECT l1pXR0^A't'<>*>^H AA^M. M 
l1pOBA»iA'^ETk npABEAHUA BX pAII 



i la legat nrdiooa toilor. 



amaru pIÎLnge, Avram încă plânge ; îngeru/ încă, plânge; 
nT& încă plânge. Lacrjunile îngerului laie se face pietri Ivirii preţu. 
^st&m r)iso: Donme, Bpoînre-rai, cire pţti tu? Ai'bagglielfl <Jise: 
1 sănita arliEigglirla Mihaila, şi sămtu tremeau să Iau sofletul 
Avram 4^^'^ ■ Doamne ! să 6u dusu cu trupul la Domnui, 
mnc! Atonce îngerui sui în ceriu, şi cu frică grăi cătrâ Doiwnui. 
i porAnci Domno/ să la Avram cu trupu/. Şi dose eln îngerul în 
Iu. Şi m^rse Avram căti'ă prestolu şi se rugA DoHinolui, şi fu du^ 
P prtetolu/ lienivimiloru. Aculu amu mira-se toate silele ceriului de 
nnm. Şi «jise Domno2 căti'â îngeru: do-te cu lubitorluf mieu cu 



id4 



1 



lOEHTOpiOA MÎES K8 H^pAtA C& 
BABh TOATE (})A\nT8pA. lUH ff^ÎE A8H 

KA BA rpzH AiuA. lUH n8pM'kcEp;v;. 

lilH BZB8 Oy WM8 J^Tp^8J|k CKA- 

oyH8 j|kpAAT8. iuhb;i^ha8 ^Tp8 

EAif^BHpA PAI0A8H. k8 a\8at;v; 

(})p;v;AAC'kitE. ^Tp8 oy mac. Koy- 

161. KoypA-CE Aon;v; Aij'k A\oyAT8 nA;i^H- 

IfB. lIlH ^TPEE;v; ilBpAA\ ^f VEp8A 
0HCE AO.AA/\HE. ME^pE R\CTE A- 
MECTA WA/\8 ME AIUA (j)AME. Ap- 

XArrAh «MCE AMECTA-M c|i;rkot8a 

JfiT^H Afi^AfA. AAA8 KZHffi B-k^E 
CO(})AETEAE. AEptnTE. TpEKaHftO 
J|k pAlO ATOHME CE BECE[A'k]l|JE. 
KZHA8 Bt^E CO(})AET£AE rpElUH- 

iţHAopS. TpEK%NA8 Jfi a\8^k;v;. 

ATOHMH Bp&T0C8nAA\HVE. lUH 0H- 
CE W (})ELţÎE NdîH K8A\8 B^ALţH 

158.cxka;r5hht8 1 



A rp'klilHUiS^ BS tA;9iKNi. (^ Er|^ 
BHAHTb npABEANhliS^ H/^lţlM O 
pAM. TOr^A pA/^OyETCA. A Erf 
BH^HT rp-klUNUA B2 AliV^Kil^ TOrj 

haametca. h nAKu Toy bh; 

EAHHOrO MAKA CTApA. H lOMOI 
C& HHA/\. H pACnNC8ET BZCtKOII 
rp'kxu. H BH^t ABOA BpATA. 
AECHOH BEAHKOrkcHAA. A HA Ai 
BEAHKOlUHpOKAA. H npÎHAE E# 
SnEHA^ H CTA HA Cp'k^'k 0£< 
BpAT. H NH BZ E^^HA B^ 
B&XOAAI|IH. H BZnpOCH ABpAl 

EAAoy. aea-ak;k H rOAi^BA Ai 

H BZŞAIOEH ABpAAAI OKVlUk 
npÎHA\ET. H np'kAACT fiXh ( 
ROy. A/llţA. A/\pT. KE KOy 
lUEAlOy CAABA B BKhl. 



Avram să va^S. toate fâptura; şi fie lui ca va grăi aşa. Şi porcos 
Şi vă(][u u omu într'uîn scaunu înraltu şi()ându, întru blâîn<][irla 
lului; cu multa frâmsâţe; întru u osls bucura-se, dopa acla m 
plânge ; şi întreba Avram îngerul, ^ise : Doamne, ceînre îaste ac 
omu, ce aşa face? ArhaggheJii ^ise: acesta-i fâcotu^ întăi Adam; t 
căndu vede sofletele derâpte trecăndo în raîu, atonce se veseU 
căndu v6de sofletele greşiţiloru trecăndu în muîncă, atond vră 
plânge. Şi ^se : o, feţie miei ! cumu v^aţi săblâznitu .... 



NOTANDA. 



finalul u întreg: kaaSaS (155), a^hemS (155), aa^hemS (155), 
[161), [ivwR] Aops (155], CAAK8 (155), coynTS (154), Icak8 
155, 156, 157, 160), hhtS (155),' kxtmampS (156), 
IA8 (156), EU1HM8 (154), WAA8 (155, 161, 162), ea8 (155, 
161), A8 (160 de 3 ori), aaa8 (155 de 2 ori, 158, 
[), n;i^AAA^NT8 (156), p^BpîQTS (156), N;f^c8 (156), Coaoaaoa8 
56), cAfATS a 3-a pers. (156), c:iaat8 1-a pers. (155 de 2 
i 160, 161), coy a 3-a pers. (156), kaavaaS (155, 156), 

iŞBHMS (155), OyCTEHMTS (155, 156), KXHftS (158), KaHAO 

i4, 157), rpEuiMiţMAopS (158), tpekxhaS (158), tpekzhao (158), 

M^HHTS (158), X^P^BHAAHA0p8 (161), JfilftpS (161), CKA0YH8 

II), jjipAATS (161), uim«;rha8 (161), aaoyatS (162), BpxTocS 

fe), K8AA8 (158), AK0AA8 (160), AA;RpXHK8 (157), nAT8 (157), 

Urs (160), BHC8 (160), KAn8 (160), bx«8 1-a pers. (160), 
MCCS (160, 161), AAAAP8 (160), ^pE^8 (160), cocs (155); 
t — U numai in 5 caşuri: ckaatii (155), ApXArrEAb (154, 155 
.), [cx-]Ab (155), c(t)%HTb (156), afară de rAp&uib (157), 
le b=J. 

l. jf. întrebuinţat ca nasală vocală în interiorul cuvîntulul : 

ţes (156), Ni^K^ (154, 157), AAif^KApE (157), IMiP^K^ 

•7), npA<îj|i0HAi\8 (155), fi^tiiiMJfiCî (157), sAif^sHpA (161), aaS- 
i (158); 



196 



AHJf (157), 8jf [cKAoyHS] (161), 0YJ^ [bmc8] (160), oy^ 
K8pE] (156), 0YJ^ [KEpK-kME] (156); 

vocalisarea totală a lui ^: oy [kzlatitopio] (154), 8 [im 
Topw] (155), [Bp']8 [wiv\8] (155), oy [wm8] (161), oy [^ac] (1 

jfi nenasal: ^h [n^i^pt] (156). 

3. -en-=ractualul -in-: mepe (155)z=:wene, HE^pg (16 
cine. 

4. e pentru -i: <j)£iţîE [mîch] (158), [ae oyHftE] ei|ie (1 
6 pentru -t-: tpek;r (155); 

e pentru -e- dupâ y; ujh0;rna8 (161); 

e la imperfect pentru -*= şi --kSzzirnA'AHgE (158, 160/ 
z=plăngea^ crpHNVE (lGO)=:stringea^ (});rm6 (160)=/(îc6atl 

Mîdc;RHOAnTE (157), ajîeS (155 etc), mîem (158), n 
(160) etc; 

e pentru -ă după^; (t)p;f\MckiţE la singul. (161); 

e pentru -ă din grăbire: toate [(j);RnT8pa] (161). 

5. confusiunea între o şi u: 

o pentru u: Go^omoaS (156), amectoa (156), ao-te ( 
161), AOCE (157, 161), aaok;r (156), k&nao (154, 157), 

KOpÎE (154), CO(j)AETOA (154, 155), C0(j)AET8A (161), C0(|).' 

(158), nop8pt(154) no (154, 156, 160), jfnoHMH* (155) 
(155), A^^HOA (155, 161), a^^noa8m (157, 161), ko ( 
OEpAopb (156), TpEKXHAO (158), nopE (157)==^wn€, cno.^pE 
zzispune^ ATOHMH, ATONHE (157, 158 de 2 ori, 161), 
(161), (J);rkot8a (158) koakapk (157), ckoax-ce (157), 
(160), cxpoTA (160), AAopA {lb7)=2aduna\ 
u pentru o: ak8a8 (161). 

6. oa scăzut la o: AnpnwpA^ (160), a^^^"^ voc. (157, 
dar 161: AOAAi\NE), wche (154, 155), wcheae (157, dar 

WACHE, WACnElţH) ; 

ow pentru oa : HowcTpx (155). 

7. alte particularităţi vocalice: 

NEME (154); 

KAHAE (160), nu K21HAE. 



I Intre Tocale trecut tn r: ma^pxhks (157), mapxhhe (15^ 
^.Kx. (157), M£pE (155), Niipe (156, 160), kxthahp» (156),' 
; (156), .ţKiipK (156, 157), rixpff. (15fi), a^op.» (157), 
Jl57), cnsîpE (ICO), K8p8p.Ti (160), AtipHwp.T. (160), yepoE 

, p'[Angc8A]=în apusul (157); 

Intre vocale trecnt în nr: -hpahhti (157), ^pahhta (157), 

illEAi] (157), ^p.UT8 (!6I), H£.ţlpE (162), ttio^pE (160), 

, (165), unde este de observat şi Hp pentru -fp; 
Intre vocale conservat; maiime (157), CKaoyHK (161), j^- 
(165); 

de mal multe ori într'o proposiţiune : ne u,» b.\ nopi 
fr£ M*pA^K,>i (157)=:*ce-ţl va pune înainte^ mănâncăj, 
kcno^p£-MM HiipE EijiH (160)^*sp«rte-ml cine eşU,. 

^B=rf^.■ BHAE (154), eiKE (155, 156, 157, 160, 161), 
|(lo7), BXB8 1-a §i a 3-a pera. (156, 160, 161), bsb8io 

: eaeb (161), sxeSp;^ (155), npjţ^.f?iiA\S (155), EAiTkfBHpA 
MÎAs^HOAnTE (157), A8?ii (160), uii!8,i\tiAS (161); 

«; CSE,\Ai5HHT8 (158). 

h. -»»f- pentru -ni-; cxmts 1-a pers. (155 de 2 ori), 
I a 3-a pers. (156), cxaiti. (155), 

S. propaginaţiunea nasalel: »?^^ci (156)=:?m.5m, cfr. t. 1, 
|1 No. 5-a. 

K. genitivo-dativ femeesc cu -eei: kaceeii (157), Gapeeii 



cu -iei: oyuiHEii (157J, (jfki(ÎEii (160). 
13. coy (156)=8(?j(. 
.14. wem Ia formarea viitorului: kpem bea* (154). 

15. avea pentru aveam: JB'k K8p8p.i^ ^ Kan8 ka coapeae (160):= 
textul slavic ; s^HEiih tano ca'aniie sk ha PAAS'k moem. 

16. perfect arcaic: i]i-bHt (157). 

17. dissimilaţiuue sintacticii; mtc -pyEp8.\ uiii e TpEA\ECti 
(160). 



18. propaginaţiuuea pronumelui: cx-imi .\a*»''î«S ess 

(t>i\CTO,\ mTe8 Jţ, MEpE (155); 

pronume pleonastic: a&kp^muae ^ţ^ept^At^H aae ce ([îmi 

19. reduplicarea conjuncţiunil: ks ioehtopica mTes 
(161). 

20. pleonasticul (licc: .^tpeka flRpaiw ]ţ.i)ipS\ «hce ( 

21. acusativ fâră pre: cx a ilBpAiw (161), ^o" ' 

d^SlEA^fi EA8 (155), .^TpEE'l^ H&p.\\\ .•ţ.\fip^\ (162), Tptl 

Hoyiv apxArrSAh (154), Kxeyp» ApyarrEAs (155), .^Tpi 

(156), NO oyCTfHH (ţ)£H0p8A (156), TpElwkcE flspAM 1« 

22. subjonctiv fări să: ^ît a8ii ka &i rpzii (161) 

23. omisiunea lui şi: cti^ts .^^pahhta ovuiiieh 

(157), ^TpEEA flepAM .fţ/EpSA eilCE (162). 

24. pentru (te: 

(fe^*ca^; Aî t'-* MApxHKS (157); 
de=.*de c&nd,: (|>8pb 5 eme ae no ma^ika (154). 

25. pentru la: iosiiTopio.\b*H m wacheiih (154), 

26. şi pentru să: uiii euiiimS (154). 

27. concordarea acusati\'ulul cu dativul: ax wcuei 
(156). 

28. peKfdl=:*corp,: it>xp* ntAHiţ^, acte (156). 

29. n (îescinde=*$, se pogon',: aei|iiiik£ .ipxarrE.\h ( 
lpH.fCE ^gEpSA (157). 

30. a cură=z*$. alerga,: kKp<e uih aiuihhce (160). 

31. codru cu sens de 'munte,, întocmai ca la £ 
la Romîlnil din Istria : aei^hnce ipxArrEAh coynr» koa| 
^cfind mal jos: f^i cocs csmts (155); 

cfr. din Omiliarul dela 1580 ui'mâtbrele pasage, în 
vorba de 'pogoriro,, 'urcare, şi 'nălţime,. este 
bil că autorul înţelegea pi-in codru 'munte, , er 
dure,: 




199 

AiifiiiimNAii EAk Aif K0AP8 (XVI, 7); 
coYN-CE Jf. KOApS Jf^tSuih A CE pbYA (XDL) 2); 
C8H-CE hA KOApS ch CE poa^E (XXXVIII, 3); 
CE coyH j|L KOApS A^MM8Ab (XXXVIII, 4); 

AEIjIHNVEMK A^f KWApHAb AHECTA (XXXVIII, 5); 

APE A HE CSH lUH npE HOH ^OMHHAb AA KOApSAk HEAA JJlHAATSAk 

(xxxvm, 7)... 

32. geroe^ veiJI mal jos Excursul dela p. 201 — 9. 

33. KMMS (155, 156)=*8& mergem,. 

34. arJmre tradus prin lenm: MtpCEph Kt^rp^ oyjf. a p s 8 p e 

• . . CE J|kKHph A E M N 8 A (156). 

35. KZTHAHps (156)z=*cu încetul,, cu -r-=:-n- ăin cdtilin^ 
M loc de unica formă pină acum cunoscută cătinel^ contrasă 
pB deminutivul cdtilinel (cfr. niţelz=neşchiţel^ t. 1, p. 295 
%. 129); 

posteriorul cătinel ne tntimpină deja tn tipăriturele cele 
?echl, de ex.: npE k^itiiheaii npE K%THHEAh c:i AEnpHNc;Kp;^ Wi\- 
MENîH, in Cazania mitropolitului Varia m dela 1643, f. 188 
retro; 

primitivul cătilin distruge cu totul derivaţiunea cea tnchi- 
|mit& de d. CHiblc (Dict. etym. p. 123^: ^cătinel 6court6 de 
Incetinel^^ imposibilă şi altmintrea prin cd(->ce-<îwee-; 

etimologia cea veche, propusă in Lexiconul Budan (p. 106) 
]in itaL catellon catellone^ capătă mal multă probabilitate prin 
forma cătilin^ dar totuşi nu este fără o dificultate 6re-care din 
:ausa lui ''in=-on. 

36. KSif^jfi^wpjK paioaSh (161). 

37. ca pentru ^cum^: ^h aSh ka ba rp:iH (161). 

38. amu: ak8aS aai8 aahpa-ce (161), aaa8 k%na8 etAE (158)^ 
« AMS j|inoiţHN;fî-cE (155), ve^ t 1, p. 268 No. 9. 

39. AB* AtyE (154)=* avea obicelu,, *era deprins,. 

40. cdce=*pentru ce,: w, k&he k8 i})0K8A ApcE ujm k'ahe wcnaAi 
157). 



200 



41. exclamaţîanea : c% ioeei|ih a^mnoa ts! (155)=^să 
acăsta, dacă lubesci pe Domnul^. 

42. i})pzMCEiţHAE (160), cf. mal sus p. 166 No. 74, di 
la singular: [mBat;i^] i})p;i^AActiţE (161). 

43. AcpEnTS ea8 (156)=*pentru el,. 

44. slavisme mal insolite: c&ea;vî;hht8 (158), nptcroAS (1( 

npABEAHHK8A8H (156). 

45. cfr. mal sus p. 61 No. 33, 34. 

46. accentare anormală scăijlută: act'e (156), ahact'e (11 
wc\ (155 de 3 ori, 157); ' 

accentarea monosilabelor : ui'h B&08 (156), uj'h (^s (154) 
AOCE (157) etc; , 

accentare duplă: ifit^JK (156), ca te "a (160), ca "a (ti 
ca '^aS (161). 

47. paîeric: ] 
după nasală: aei^hh'ce (154), AvapaH'HE (154), napHN'TE (B 

TpEKaHV (158), CTpMH'VE (160), CaAA'T8 (155), CaAA'Tk (« 

după licuidă: nEp^pi" (156), koa'kapk (157); i 

după p: i|);Rn'T8pA (161). 

48. c£r. mal sus p. 65 No. 58. 



I 



EXCURS 

LA 'Leobnba luI Avbah,. 



GENUNE. — GENOE. — GEF^OE. 
Paradisul la Romani. 



Unnătdrele cuvinte din Legenda luî Avram, aşa după cum 
[ref&cut'o popa Grigorie din Măhacîu: ce aoce a v e p o e 

iScSa cwApEASH, nu se pot explica prin originalul slavic, în 

e arcangelul se duce de asemenea, dar nu într'o geroe oc- 
âdentală, ci se urcă drept la cer: Bsţbi^E na neeeca. 
^ Este dară un adaus romanesc, care merită pe deplin de a 
|B studiat de aprope. 

Vom avă aci trei întrebări de deslegat: 

1^ Ce insemnăză cuvîntul geroe'^ 

2^ Care este originea lui? 

3^ Cum trebui să înţelegem întregimea pasaglulul, a cărui 

crţione cată să fi avut un motiv în consciinţa lui popa 
''î%rie? 

I. 

După fonetismul dela Măhacîu, care preface regularmente pe 
între vocale în r, cuvintele: gepoE p'amScSa trebuesc tran- 
îrise prin: ^genoe în apusul^. 
Dar ce să fie genoe? 



202 



Textul nostru (jiice mal departe, c& acolo ce Affipx fv^piii 
adecă — 6răşî cu trecerea lui n tn r, — locul unde *se adu 
naft Îngerii,. 

Este, prin urmare, un fel de paradis, *o gură de ralu, 
după expresiunea cântecului poporan.^) 

Acesta formâză primul pas la constatarea semnificaţia]] 
cuvlntulul. 

Genoe diferă numai doră prin sufix de genune, o vor 
despărută şi ea din graiul poporului, dar care ne Intimpi 
fdrte des în psaltirea cea versificată a mitropolitului Dosotte 
unde lesne putem urmări diferitele sale nuanţe de semnifii 
ţiune. 

Şi anume: 

1. lApTi nH^^MAUJÎH Bop a<\'h g e h 8 n e, 

acolo unde psaltii'ea cea în proză tot a mitropolitului Dosoft 
4ice : tS a^P'^, A^^^? n8rop;f;-»VBEH npE jf^mw Jfi n 8 iţ 8 a €T| 
KxpîH, adecă — comparându-se texturile grec şi latin : genun 
(fpioLp=zpute%^. 

2. fiHB0p8Ab AHEH CA N8 AA^f^ TpAr;f;, 

Gz. AA% ^Hrillţ;!; g E H 8 N A H'k AAprA\...., 

unde psaltirea în proză: czl n8 im^ jf^wiK^B boae8pa ah eh nhmi 
AA% coapE;^ A A «v^ H K 8 A, adecă : genu)ie=.^\i^bc,=profandum. 

3. IIpECxe a8mî§ (^t g E N 8 N E 

TpEK KOpAEÎH K8 AAMNSNE^ 

IIkoao ae bhne toana\ 

^E ({>AK KHlţÎH gOK UIH POANA^..., 

In psaltirea în proză: amacta aaape he-h AupE ujh \xT?h^ ai 
AO-c jRHrzNîii KKpopA n8 acte n8a\%p, bmte m\m ujh k8 mj 
ANOAW KopAEÎHAE NOAT;f;, adccă : gemine=^6LkoL(7(7aiz=:mare, 



i) Atauoidri, Poesii populare, ed. 2, p. h 



L 



203 

4. KApIii JfMKS% ^N KOpASTA npE MApEy 
^C-IU i})dK A8Kp8A npECTE V E H 8 H A TApE^ 
fliEA taS BZ08T A^ MHH8HE 
Ma8 AHKPAT ^8MHE0&8 J|IH V E H 8 H E..., 

tn psaltirea cea tn proză: K^pTA aei^hhai^ ^ mape ^ KopAsîA, 

(|>SKANAIi A8KPAPE J|lTp' ARE M8ATE^ AHEA BS08p;f; A8Kp8pHAE 

Aomh8a8h lUH MHpATEAE ASfi jf. V E H 8 H E, adec& *. genun€=^i>^6^^ 
b ilSaai itoXXoîc=pr(j/î*firfwm, in aquis multis, 

5. ^tS TpEK8T npHH V E H 8 N E 
HţpAHA K8 AIHH8HE . . ., 

unde psaltirea tn proză pune : ama pomîE ah a p e. *) 

IDe aci resaltă, că sensul general al cuvtntulul f/enune este : 
^in&re adincime^, ^r sensul specificat: ^ vastă întindere de 
ipi,, * ocean,. 
In primul din aceste doă sensuri ti cun6sce tncă, chiar în 
secolul nostru, dar p6te numai din cărţi, faimosul Prale tn 
glosarul la comica sa psaltire: veh8he^ koaeoakk, a a ^ h k 

H£(|)8 H A o C.«) 

In acelaşi sens, un punct la Dunăre, unde se lua vama de- 
^ pescuit, se numia Genune deja sub Mircea cel Mare, care — 
' Printr'un crisov din 28 martitt 1415 — hărăzesce venitul acelei 
'<>calităţl mănăstirii Cozia: ,\a ect tomS cbatoa\8 xp^^^ bama 

»T r E H 8 H E.*) 

Intr'un sens metaforic, Cantemir tntrebuinţeză acostă vorbă 

^ ^mare mulţime, : ilACA;v;8 kpaioa 8Hr8pECK b'aş^^na, k2i k8 me 

^'"^ crk ^NnoTpHBA atxta g e n 8 h e a^ TaTApfi h8 ba n8TE . . .*), 

^^\a după cum Shakspeare, într'un celebru vers din Hamlet 

'^tX, I), pune *o mare de griji, în loc de *o mulţime, : 

^. . . a sea of troubles.» 



^> Dowftetn, Pmltire pre rerfurî, Uniew, 1G81, ps. LIV,LXVIII, CIIl, CVI, 
^tXXV.— Pwittir^ de 'nţăle^, laşî, 16b8, f. G85, 84 v, 133 v., 141 r., 173 v. 

^> Prale, Psaltire, Braşov, 1827, f. 90 r. 

**) Archiva St&tulnT din BucurescT. Docum, CozU litt. A. — Cf. ibid. Condica MS 
^e >^«iilie Dascăl, 1757. 

S) Cknmkul, I&şl, 1835, t, 1, p. 165. 



204 

Mal pe scurt, pasagTul : apxArrEAb ce /\oce j|i i^ e p o e i 
cs\ co.ipEASii — însemiit'ză : *arcangehil se duse In adtncd 
apusul siirelul,, safi clilar mai d'a-dreptul : *a plecat în | 
oceanului atlantic,. 

II. 

Am spus mal sus, că gero&=.genoe diferă, de genune fm 
d6ră prin sufix. 

Acostă diferinţă prtte să nu fie decăt aparinte. 

Lucrul s'ar limpezi fârte lesne, dacă noi am sci, cum i 
nume pronunţa popa Grigorie un alt cuvlnt cu acelaşi : 
minune^ adecă dacă'I ^icea MtipoE, ori AMipKpf. 

In casnl de "ntâiO, dacă. pronunţa m'iroe pentru min 
tunel finalul -oe, mal corect -o?e, ar fi şi 'u geroe din g 
genune un simplu resultat al mularii lui r, însoţit de i 
rea lui k în o întocmai ca în fi,iQi=du>ie şi xf^opi^zodaid 
acelaşi pasagiu. 

Dacă însă, din contra, popa Grigorie pronunţa mirure, i 
miroe, atunci niel geroe nu mai pdte fi pentru gerure, 
trebui considerat, aprdpe nu siguranţă, ca o contracţiune d 
lativă din augmentativul geruriJe^r=genume *geuuue mare,;^ 
augmentativ fârte potrivit pentru a exprime ideia de J 
cean,. 

Fină la o probă contraria, noi am fi dispuşi a preferi | 
sul al doilea : geme=:genHn6e. 

O contracţiune dissimilativă analogă ne întimpină ades 
Cazania mitropolitului Variam in privinţa cuvîntulul a$p 
:=ascuUătoriu, de ex.; iipE sMti\ ^omiiSaUh crxTirîpA 
TOM «). In ascultoîu s'atl dissimilat t+t=.t; în geroe i 
noe s'ail dissimilat r-\-r=r sau n-\-n=n; în ambele i 
contracţiunea dissimilativă s'a intămplat într'o posiţiune iifenlicij 
sub raportul accentului. 



6) Variam, Carte de UtEâţătitnJ, Iaşi, 1C43, f. 311 r. 



ite, care nu trebui nict ea exclusă, este 
uuei scăprirl din vedere curat grafice : ytpot îii Inc 
=genune, cu ~or- pentru -w» ca !n iiopi=^uwe şi 
4f,ipx=a(lutia In acelaşi legendă a lai Avram (cfr. mal sus 
Ifotanda No. 8). O literă saa o silabă uitată, nu este ce-va 
rar îu scrierile lui popa Grigorie. Aşa in Legenda Dumîuicel 
îl a pus din grabă pxcyce pentru psiiaoYce (p. 52) sad ,\ifl,GRh 
lentru a^A^h'^P'' (ibid.), în Legenda sântei Vineri: wro,\ii-MH 
(«ntru wro,\min-Mn (p. 155) saO 4hhct pentru hhmcth (ib.), în 
Legenda Iul Avram: beciijie pentru E£C£A'fci|ie (p. 194) etc. 
' Nu cuteijâm dară a ne rosti cu încredinţare, dacă ^eroe e 
ÎMplul ţ/enune sad augmentativul genume. In ori-ce cas însă, 
s p6te a nu fi una din doâ, er prin urmare cuprinde acelaşi 

Ee fundamentală, 
cuma, separând elementul formativ, tie -oe, fie ~u«e, noi 
tâm fondul </(!«-, rtw- îu crisovul Iul Mircea cel Mare, 
ne pote fi radicală, dar pote fi uu mal puţin şi o vorbă, 
Q cunnt gata de formaţiune primară, cu sufixul -«-. 

Acestui gen-, er nu elementului seS formativ secundar, orî- 
are ar fi. ÎI aparţine senmificaţiunea de *adincime, safl *o- 
Ban,. 

El bine. Ia Elini, intr'un mod dialectic, exista cuvlntul 
ryiqv, w-pivoţ, w-^Evo;, într'un manuscris al Iul Hesychius y^v, 
Q sensul precis de *oceaUj.') 

Apropiarea între românul vecblu gen-une *ocean,, sub forma 
lirciană nepalatalisatâ nuSitt, şi între elenicul w-Y^v-oţ *o- 
ean, este ademenitâre sub tâte puncturile de vedere. 

Iniţialul w- în w^evoi; ar fi putut proveni la Greci dintr'o 
itimologiă poporană a cnvîntului dela coKsctvo;, cu care el n'are 
i face etimologicesce, de vreme ce x intre vocale nu alter- 
ihi. cu •;. 

Chiar dacă am recun6sce însă că c^- este organic, şi tot 
ncă el n'ar pute să împedece comparaţiunea metodică a Iul 
îiTîvo; cu al nostru genune. 

:. Schmidt, t. i, p, 317. 



^adevăr, sfL admitem cu Fott derivaţiuiiea lui w-^i-viz ^^| 
radicala vagh, de unde şi sanscritul vahâ *Huvifl,*}. AtimfsS 
vom av6 pentru nenmie un prototip vagen~. In acostă fomi 
silaba iniţiali va- se vocalis^zi la noi în o-, ca in orfl?=;^ 
vâros, o fi=ri;« fi, orl^=vare in vechile texturi române etcz:^ 
O dată trecut w*- in o-, acest o- diapare apoi cu totul d^Si 
ogenune prin confuşiune cu articlul feminin nedefinit o, întocm. ^ 
după. cum a dispărut în strachină=:0strachmă=i>3i:pix.mi. 

Ipotesa adausului inorganic al lui to- este însă mai prohfca- 
bilă, nu nuinaî din causa nerefţularităţii ţ— «/A în loc de /^= 
gh^ după cura vedem clilar într'un derivat al radicalei va^Af 
fi/_o(;=8cr. vahas, dar mal cu sâmâ din causa cai-acterulul a^ ; 
ijicfind exotic al lui co-j-evoţ la Greci. El nu ne întinipin& ni- | 
căiri în monumente literare, safl măcar pintre arcaisme poeţi- | 
ce, ci abia în vr'o glossă safl doă. Dacă am presupune darft, fl 
că Grecii l'an împrumutat dela vecini, bună-Oră dela TracT, I 
atunci nemic n'ar fi mal natural decăt o uioditicare dupft i» 
analogia indigenă, precum se întîmplă mal tot-d'a-una în a- 
semenl caşuri. 

Cuvîntul este el in adevăr tracic? 

In limba albanesă actuală, întru căt o cunoscem, el ua î 
xistă. 

Acesta însă, negreşit, nu este o probă decisivă contra ipi 
tesel tracice, de (5ră ce astă-(j1 şi la Români vorba ^fleHMwel 
perdut de-mult, deşi în secolil trecuţi se întrebuinţa în ' 
provinciele Daciei lui Traian. 

Este interesant, că o localitate dacicii, menţionată de 1 
CsssiQ şi pusă tocmai lîngă Dunăre, ca şi Genunea Iul ] 
cel Mare, se numia Genucla, FEvouxAa, cela-ce ar put6 i 
sft nu fie decăt genune, dar cu un alt sufix. 

OrI-care ar fi aciuna neajunsul datelor de mal sus pea 
obţinerea unei soluţiuul positive, totuşi între românul , 



8) Pott în linlm'8 ZnIxchrifI J. vtrgl S,,raeI,J., I. 5 (185(i), |i. 262'.— cfr. 
l^ oTigin^s iwlo-i-iirop-ifiiHe', Paria, 1H7B, t, 1, p. 1S8. t. H, p. 3S3. 



207 



'■|«voţ un se p6te contesta o coincidinţA remarcabili, 
tare W^ se pare a fi datorită numai azardiilul. 
I Daci iasă ar fi să. renunţam la etiraologia tracică, mal a- 
^es din causa lipsei cuvîntulul iu albanesa, atunci- ni s'ar pre- 
inta o aaalogiâ celtică fiirte seriosă. 
Ori-unde &ă locuit Celţiî, găsim diii anticitate numiri locale 
i: O&iabum^ Genua, Geneva etc. 

Tdle aceste localităţi se află lingă ape mari satl ciilar pe 
n ţerm maritim. 

Ijinguistil derivă cuvîntul dela celticul genu *gură,, cela- 
ÎM potrivesce de minune în privinţa unei adiuciml,.^) 
Un lac, o mare, un ocean, se Infăţiş^ză naturalmente ima- 
Mţiunil poporaae ca o *gurăj ă pămîntulul. 
fiomâuul genune să nu fie Ore un vestigii! al amestecului 
iiolor cii Celţiî pe teritoriul Daciei':' 
'fiitrebarea e forte legitimă. 

;el genune stă şovăind la respânte intre elenicul iu','evo; 

icul gena. 

grăbim a trece la un teren mal solid. 



in. 



Ivefjut mal sus, că misteritîsa *genoe in apusul siirelul,, 
mde *ae adiind îngerii,, este un adaus propritl din partea 
li'POpa Grigorie, fiirâ nici o legături cu originalul sla\ic. 

Paradisul creştin se aflft la resărit, după care — precum se 
Ide — se orient^ză înseşi bisericele nOstrc. 

Aşa cred toţi creştinii, tară deosebire de rit safl chiar de 
fictă. 

'Des rtgieraents — (Jice abatele Martigny— remontant, pense- 
Uon, ă l'origine meme de TEglise, et qui furent fixes par la 
Soite dans Ies Constitutions apostoliques (II. 57), prescrivaieut 



9) Giăck, Die bri Catsar rOTkommendfii keltkchen Nawen. Miiiicben, 1667, p. 
^, — Cfr. L« Gonidec, Dict. bielan-franţai»^ ed- Villcniariiu^, SaJnt-Brieuc, 1850. 



*que Ies eglises fusseut (lispos(;es de fa(;on mie la 
*gardât Toccitleiit, et que l'abside pr^sentât sa roiivcvi 
•l'orient: ainsi Ies fideles, en priaiit, avaient le visage to 
*Tera Torieiit; et la principale des nombreures raîsons 
*8tique3 qu'on a donnees de cette dîsposition, c'est que 
'devons diriger nos yeux vers ie paradis terrestre, que 
*avait plac6 a. I'orient, afin d'entretenir en nous le regrt 
*I'avoir perdu, ainsi que Ie desii' d'aiTÎver au ciel, qui 
*v^'ritable Eden.,*") 

Cum dară popa din Mâhaclu cuteza de a pune 
Ia apus? 

La apus era numai paradisul păgân. 

Acolo, şi anume în oceanul atlantic, *genoe In api 
relui,, era după vecliiî Greci lociunta fericiţilor, 
duna îngerii,, ni Mix^pEţ; acolo ne întimpini Hesperide 
siul, Atlantida, în Ilomcr. în Hesiod, tn Platone.") 

Este evidinte, căpopa Grigorie nu s'a luat dupi cls 
elenă, ci după o credinţă poporană curat mniănescă. 

C'vcştinismu], altoit abia pe d' asupra, n'a fost îusti 
i|eciml de secolî, de a şterge din memoria străbunilo 
paradisul cel păgân. 

Şi acesta — ^ observaţi bine— numai la Ilomânî din 
popOrele ueo-latine. 

Iată de ce la noi, la noi exclusivanicnte, apusul i 
sfinţit, adecă 'consacrat,, cela-ce ar ti inexplicabil 
sagiul lui popa Grigorie. 

In balada poporană 'Inelul şi năframa,, ceî doi 
sînt îngropaţi în direcţiuni opuse : 

*Şi 'n biaeiică i-afi dus, 
•Şi 'n doă j-acle l- 




10) Marti^y, Dki. dea mUUiiutia rhrî-litnne». Paris, 1865. p. 4f 

I O Cfr, Vinot, Paradin pro/anes ie VOx-âdenl, Iu MtTtif ăt Pnrii, 

nu hoiHrrisdifn Phartiken utul (fie Inseln tler SfUgmi. In Wdcker, 

Bonn, 1815, l. 2.— Th. Martin, Traiiitiom »ur U atjour *» mmi», tn 

toanKlaClon pour Vencourafftmcn! des Aude» greeijHM.J'aiiB, I6TB, t.lS, 



209 

«Racle mândre 'mp&r&teBcl 

^Purtund semne letinescl, 

*Şi pe dînsul Ta zidit, 

*In altar la resărit, 

«Pe ea 'n tindă la /r/7w/i7 ...,»«) 

Qfodată contradicţiune ! Altarul, porţiunea cea nmî sacră a 
^seriexA. se află ^la resărit^; şi totuşi nu resăritul, ci tocmai 
ipusuL partea contraria, unde nu este decât modesta ^ tindă ^ 
I templului, se numesce sfinţit. 

Este o eclectică fusiune tntre paganism şi creştinism tn con- 
sdinţa poporului . . . 

Şi (^c6nd acesta, noi nu avem tn vedere paganismul fţrec 
ttfi latin, ci paganismul in genere, care — a])r6pe pretutindeni, 
^ r^onile cele mal diverse şi la pop6rele cele mal etenigene 
•:--8tâ tn diverginţă cu tradiţiunea creştină specifică asupra 
jMriţiunil paradisului. 

Selbatecul din Australia, intocmal ca bătrfnul Ilomer, crede 
ci edemul se află pe o insulă tn oceanul dela apus. 

Şi na este greft de a ghici originea cea antropologică a a- 
cestel credinţe pagane generale. Imaginaţiunea poporelor pri- 
mitive, In orî-ce epocă şi 'n ori-ce ţeră, vede un intim jiara- 
lelism între m 6 r t e a s 6 r e 1 u I, când se isprăvesce c^iuo, 
ţi fntre apusul omului, când se curmă vieţa. Ochiul 
privesce luminosul glob dispăr(*nd in undele oceanului. Tot in- 
tr'acolo dară, spre o bine-cuvtntată insulă din sinul depărta- 
uJoI occidinte, călătoresce şi sufletul reposatulul: 

Ev (laxap'ov v/,joiJi r.xp' 'Ox^avov jix^uoivrjV. 

TpXi sTEo; wOÂXovTa ^i^i^ !^£{oo>&o; apoupo... 

(Ilcsiod., Op. vt tlifs 165) 



12) Alexandri, PoetiJ poptiiart, p. 21. 

14 



210 

Tot aşa la Români, paradisul ^în genoe în apusul s6relul^ 
este un product indigen, un rest paganic, pe care creştinismul 
Ta g&sit înpetrit pe pămintul Daciei, şi pe care nu numai n^a 
putut să-l rest6me, dar a mal fost silit de a lăsa occidintelui 
caracteristicul nume de sfinţit... 






VIII. 



^'lÂ^Mllf M= 





fm 




CIRCA 1600 — 



FRAGMENT LITURGIC 



Introducere. 

§ 1. Fragmentul, publicat mal Ia vale. nu este scris de popa 
Grigorie, şi nici de cătri elevul sefl de sub No. II, ci de un 
al treilea M&h&cen. safi cel puţin un Ilomân din vecinătatea 
Măhaclulul, c&cl tn limba lui ne intimpin& acelaşi fenomen 
dialectic al trecerii lui n între vocale in r. 

ţ>ic: ^din vecin&tatea M&haclulul^, fiindcă rotacismul M=r 
nu este aci atăt de consecinţe ca iu scrierile lui popa Grigorie: 
ş'apol mal figureză tn acest text o altă particularitate fo- 
netică de tot nouă, aşa ^îc^^nd ne-firigoriană^ anume trecerea 
grupului ft între vocale în şt. 

§ 2. La 1619 fragmentul aparţinuse deja lui popa Grigorie, 
căci pe pagina 22 K unde el se termină, se începe immediat o 
altă bucată — ve^I-o mal jos sub No. IX — , care se sflrşesce pe 
pagina 233^ şi apoi din dosul acestei pagine urmt^ză predica 
cea scrisă la 1619 şi reprodusă mal sus sub No. IV. De aci 
resultă nu numai că predica s'a scris mal tărcjifl decăt frag- 
mentul, dar mal decurge încă consecinţa^ că mal 'nainte de a 
fi aparţinut lui popa Grigorie, fragmentul în cestiune, începond 
dela pagina 217, aparţinuse unul alt individ, aceluia ce seri- 



214 



sese bucata cea intermediară şi care nu era Măh&c^n, 
vreme ce nu preface nicăîrî pe n în r. 

Este dara cu putinţă, ca doxologia de mai jos, care — da 
ne-am informat bine — face parte din serviciul de dimineţâ 
duminicele păresimelor — să se fi scris chîar cu mult înainte 
1600. 




H. C&ASA. 
t TiTkASM UIH (J»ilOAK|! Ulii ftX'''^'*" C(|)HTh. OYIII.\ (\£ 
nomilll^K |\ECKHIIIE-NE. ^^E BÎAA1(K |\STKTWiipE. MXpEKiYv .\MS COy- 
i^lETOlS MÎEK. KXTJ»,yi KEckpEKA ClîmÎEeH V.Wt. KEcbpEKfl HW.\- 
aţ*. TpSlIopEpwpn K8pAI(llp*b. AE TWriTE CnSpKAMWpiIflE. Jţ,CA 
«Th Kt»l[lHHii KSphtlIITWpKS. lUM (\8AHE UTWAHTWpB. lUII IHII- 

Auoip,\s: — I tuii AKU'M mii noypSpE .ţi beVia ^e r-^kS. \.\ 

aU,CKHiE KKpapE AEp'kCX-IU. A AVII ,'\CMI(EeE8 llif;CKi^TWpE. .f, 

Daij^KA^ioHE .u\t{ C(ioypK^.>MK-HE coy(|).v£ToyA ^ [ixKATE. iun .]k 

mpkCHpE MAU AXKOIITh. TM'Th l'bpEAl .\ TA pOYrii»!»»^ CX HE 

•ţKASlKK* A' Ttt'AT'A HÎKOypRIţÎA : TUC 9. MHASAI^E-IIE 

AMINE Aî*"* Wipe MIlAOCT-k TA UJII A"'!'^ AloyATOyA ELpUHCoy- 

rtiftt TXl>V- MHiVSAyiE HOU : AWy.VTOyA a AWpS M-feAE AAKp,KA\ll. 

iSgtTAT-AM -HTpoy AlEHT^fc, Tp£A\Op.\10 Jfi (|>pllKA TA Sil A^ 
VKAEIf!^- .^t'^ UE IIAA^^A''"[At] A\UAOtTMEII A^yANE WrU'AEEIf TAAE. 
U ^S\« CTplirK. MUAWAIJIE-HE ,\0\\U£ A^"'^ MApE A\U,\8CTE 
TI UH fifittjf, MOyATOyA ElJlHH[tS]rHASll TZoy. K0yp*l(AI|IE MOyA- 



■ ?, slava. Slava Tatălui şt Filului şi Duhului sfifntit, itija de 
l(& deachî^o-ne, de vilaaţă dfittltoai'G ; mArecit amu suHetolu mieu 
Wifreca sfmţieeî tale, besereca noas/r;'t, truporerorfl curâţirS 
lh> ipurdiclnrile ; Insă, cătd efţtinfl curăţitorlu şi ogoditorlu ţi 
vin. ţi acoin şi purure in veciia de v6cu la spâsănie cărare 
ktt « Ini Domne<}eu năgcutore ; în [iijpurc:1,clune amu spuicit- 
t «di-tu/, ia p&cato ^ în pă,răsire amu lăcoitâ, tottl cerem a. 
s4 ne izbâvâscâ de toată necurăţiîa. — Gloa ti. Miiuîavfc- 
dupA mSiTa mîloste ta şi dupâ mu/tit^ eştinsugului tău ; 
, multul a loru mele lacrâmi ; cugetat'aiH întni mcntO ; 
frica ta, r)î do gludeţu; îusâ ne nâdfijdoi'/t milostici du^- 
taiiv: ca Uiivîdu strigil : mihiliişte-ne, Domne, dopa mare 
fî dupA mattal e^tinsugului tău; curăţlaşte multal gr^şaluloru 



216 



TOyA rptuJAAEAOpS NOACTpB : CAABA. PAiU. B. (^ipturS ancAu 

pWr;fVA/\ MOyATOy A/\HAOCTHBb ^OMNOYA. KOypA^lţ'kyJE A^OyATt^A n^' 
KATEA0p8 HOACTpE: HNN'k. ^EpERTH A A8H A^A/\HE0E8. H;ftCKA;* 
TWAp'k pWr;RM MOyATOy MHAOCTHBb ftOHOyA. KOyp:&L|'kt|JE TWATE 
rpeUJAAEAOpS HOACTpE. UJH A/\HA8AI|JE HOH : — MHA8AI)JE nch aoaa- 
HE. i\OnA\ A/\ApE A/\HA<\ TA UJH (^OUifi M0yAT0A8 EyJHtlC0yr8A8N 
220. T&8 KOyp/filţ'kyJE toate TPEUJAAEAE HOACTPE. | UJH âWHA8A[l)JE] 

hoh:. icoyc ^bhce*) ^e^ mopm/T\ht8. KoyA/\ 0hce aaahnte. iun. 

221.A%p8H a8ME KOy MApE MECEptpE: 



'*') Aci la margine adaus: rjiac. 



noastre! — Slava, glas 2. Dereptu apostoli rogâw muftu-milostivti Dont 
nuZ, curâţeşte multul pâcateloru noastre niiirl'> (şi acumaV). Dereptu 
lui Domne4eu nâscâtoare, rogâm muZtu-milostivii Dona/, curaj 
toate greşaleloru noastre şi milutaşto noi; miluYaşte noi, Domne, do] 
mare mila ta şi dopa mu/tolu eştiwsugului tău; curâţeşte toate 
şalele noastre şi miluîaşte noi! Isu.v învise deîn moimântu, cum cjisen 
mainte, şi dărui lume cu mare meserere .... 



1 



NOTANDA. 



1. finalul u iutreg: mhawchpa^ (218), BtK8 (219), coy(^a(toa8 
ţnS), vioAfuS (219), mH [AXKOMTh] (219), A^bmaS (220), rpt- 
•AMAOpS (220). rpEUJAAEAOpS (220), AEpEHTS (220), a\oyat8 (220), 

MaAT^AOpS (220), MOyATOAS (220), A\0pM;RHT8 (221), AWp8 (219). 

2. confusiunea intre o şi u: 

o pentru u: cox^mtosS (218), «ikwah (219), TpEAnopAio (219), 
N^%^;^OHAi\ (219)^ A^v^^* (220, şi tot acolo: A^"^)*) moyatoa8 
(220), pwr;i;AA (220 de 2 orî), Tp8riopEpwpK (218), AXKOMXh 
(219). 

<< pentru o: ai\ha8cte (220). 

3. e pentru -î: A^^'^MU'^-r"^] (218): 

* pentru -e-: rptujAAEAop8 (220, şi tot acolo: rpsujAAE- 

^ pentru d după 8: mh.\wchpa8 (218); 
•^ pentru i : aroctoam ; 
^ pentru -e-: cn^ci&Hîc. 

^- oa redus la o: aomhe voc. (219. 220), h;kck4^twpe (219, 
^^ 220: M*CK;RTWApt). 

•^- oo-rJungul a: rîaai<k {2l8)=zviîa(i(ă, 

^' ^Ite particularităţi vocalice: 



218 



Af^ (221); 

MEHTt (219); 

AEpcnTS (220) : 
AEptcx (219): 
Mîf8 (218). 

7. n intre vocale trecut in r: m^pekiSL (218), cn^pKiKiioiMUf 
(218); 

n conservat: noYpK;ftNioNE (219), poyrKiioN'k (219). 

8. 9=dz: A0MME«E8 (219, 220), 011 (219), «mce (221): 
5=ir: Hi^KiVîB'kcK;!; (219). 

9. -/i5- trecut in-^f-: Ei|jHMC0Yr8A«M (219, 220)=ze/tinş 
luîy unde in acelaşi timp, prin dissimilaţiune cu ş din 
^f, anteriorul ş a trecut in 5; 

-/i5- trecut in -fşt-: e(|)1|jmhk (218) ; 
cfr. trecerea luî n in r şi tot-o-dat4 in /er, adecă: 

n: r : nr : : f: ş: fş. 

aceste fenomene sint absolutameute de acelaşi natură 
trecerea, la Moldoveni şi 'n unele graiuri române din T 
silvania, a lui pi in hi şi 'n pki^ precum şi a lui hi in g^ 
şi 'n hghi^ de ex.: 

lupî=:lukî=lupkî^ 
C(ypih=zcokilz=zcopkil^ 
stupină=stukind^stupkină^ 
hine=ighine=:hghine^ 
cerbîz=:cer(jMz=cerbffhî etc . ; 

d. Lambrior s'a silit a petrunde, dar n'a reuşit a inţel 
acest interesant fenomen, pe care 'l explică — nu seim cum — ! 
prin trecerea lui î (j) in guturală şi apoi dispariţiunea la-' 
bialeî;!) 

causa tenomenuluî este pur şi simplu co-existinţa în localita^: 
învecinate a formelor diverginţî copil şi cokil^ bine şi ghii 



1) Lambrior, Du traitanent des tabiaktt p^ by t\ / dans le rotimain populairt^ i 
România,, 1877, p. 445—6 — cfr. Gaster, în Zeitschr. /. nnnanische PhilologU^ \ 
2 (1876), p. 190. 



219 

tc.*, de unde — prin incertitudinea de a sci, care din doă să 
e cea mal bună — poporul le tmpacă printr'o a treia formă 
e compromis : copkil=copil+cokil^ bghine=:bine^hine; 

întingând dar& proporţiunea de mal sus, noi putem 4îce cu 

certitudine matematică: 

n : r: fir:: f: ş: fş:: p: k: pk:: b : g : bg.... 

este absolutamente unul şi acelaşi fenomen;') 

ct mal jos p. 223 — 4. 

;10. alte particularităţi consonantice: 
^T^nopEpwpb (218); 
^IpiOAEHS (219); 
►HoyA (220)=do»inwZ, probabilmente printr'o scăpare din 
grafică; 
asemenea în noypKiVîNioHE {2\9)=.spurcăcîune. 

\h omisiunea articlulul postpositiv femeesc: mhaScte [ta] 
►), [ftîipSM] aSme [koy] (221). 

2. articulare de prisos: [a ta] poYrhiioHt (219), [\ aSh 
\iss\ N;KCK;KTWApt (220). 

3. antipatia articlulul postpositiv pentru adjectiv: AHApc 
TA (220), MMAOCTMBk AOMMoyA (220 dc 2 ori). 

4. genîtivo-dativ femeesc cu eeî-: c(|)HHiţîEEH (218), wrwAEEH 

9); 

'iei: auhaoctheh (219). 

5. peifect arcaic: ^bhce (221), a^<^khuje {2\&)=zdeschi^, 

6. cuvinte compuse: AOYANE-wrwftEEM (219), movatoy-mmao- 
(220 de ori). 

7. acnsativ fără pre: mha8ai|je hoh (219, 221). 
[8. genitiv după mult şi tot: MoyAToyA Ei|jHHCoyr8A8H (219, 

), MOYAT0A8 El|JMHCOYr8A8M (220), M0YAT8A IIA\KATEA0p8 (220), 

\9pn acest ioteresant fenomen, pe care'l numesc syUexin^ eâ vorbesc pe 
Enciclopedia litiffuistkă, actualmente sub presă. 



o n^EJ^IC-A- 



Jntroducere- 



Biicata de mai jos, tiind pusit hi iiiannscris între Uoă 
imahilceno şi tot-o-dată — după cum ne-am încredinţat 

1 la pag. 213 — fiind scrisfl Ia mijinc între punctiirilo de 
And s'ati scris ele înseşi, adecil după fragmentul liturgic de 
I 1600 şi înainte de predica dela 1G19, este mal mult 
l probabil cft s'a compus şi ea în vre-un sat nu tocmai 

I de Mfthaciu, cicl altmintrea ar trebui si presupunem 
ttoriă pri^-lunga înainte si 'ndârît pentru bietul caiet de 
l5 fol, pe care popa Grigorie, umplCmd paginele cele albe 
iflrşit, l'a legat apoi Ia un Ioc cu alte manuscrise ale 



l de ce vom publica anume aci, între * Texturi măhâcene,, 

[ bucată, deşi prin limbii ea diferă de ele cu desăvîrşire : 

eface nici n dată pe n între vocale în r ; nu cnnusce 

rfî^, ci numai pe z,z=z ; nu are preferinţa pentru g, ci 

kralt pentru if^; nu confundă . pe o cu u etc. 

t va Întreba cine-va, dacă nesce asemeni deosebiri fonetice 

!lti exista între doă localităţi apropiate ? Noi credem că 

I puteau, ci trchiilaă să existe. In adevăr, numai prin con- 

Kd) Măhărenilir cu sate romane fiiră r=:w safl fără dz se 

ţdică transiţiunea de compromis n^nr sati conservarea Iul 



324 



n Ia unele cuvinte cji ficaunul^ manie etc, precum şi şovlire» 
între e şi 5, pe care o vedem la elevul Iul popa tîrîgorie de 
sul) No. II. 

MiU pe scurt, regiunea MMmciuluI tbnnii ca un fel de oasis 
dialectic, apărat de suflul din afarîl îii curs de secoll prin po- 
siţiunea sa topograficii, precum am constatat'o mal sus In 
Introducerea goneraU: dar care cu încetul, rărindu-se padurBi 
de'nprcgtur, a fost adus pe nesimţite a se nivela şi el, din < 
în ce mal mult, cu cea-raltit Romanime dintre rîurile Arieş 
Mureş. 

Acostă nivelare se pare a se ti început abia pe la fini 
secolului XVI. 

§ 2. Orl-unde si se fi scris, textul de mal jos este 
mteresant. 

Ca şi Catechismul dcla lâOO, el nu cun6sce aprâpe 
pe finalul u întreg; dar alături cu acC'sta modcrnisare 
timpină pe neaşteptate ni'caismele cele mal remarcabile, 
*unde, şi altele. 

Apoi este do ajuns a arunca o ciltilturft asupra tex' 
pentru a ne convinge, ca avem de'naintea ochilor nu o si 
traducere, ci o compunere originală, o predica i m p r o v 
în care autoi-ul, nu îndestul de cărturar, se repetă neconf 
deşi pe icl-colea o obser^'ă el-însuşl şi şterge cela-ce scrisi 

Literele sînt forte urîte. Forma lui 1 st^mCnă mal nii 
francesul ^.') Pentru h se pune pretutindeni latinul N, 
unele crisâve vechi din Moldova şi din Tei'a-I^omănt'-sci 
une-orl şi 'n paleografia curat slavică. 

Despre altele — veijl mai la vale Notanda. 



1) Intucmal ck al dnika i ilclii 1143 In KpiscopiiB Salias . Sfinitm 
graphiea codiaim glaroniroruni, Uoscva, 1863, Supplem. tab- VIII. 



ZISE DOMNUL- 



3hCE A^MHWyA. KbN^b BA BENH (|)ÎIOA WMEHECKb. ^HJjlTpOY 
CAABA CA. UJH TOlţH C(|)HlţÎH. ^Ifîphi KOy t^h. J|lTp8 l)JHp'k A 
TOATE AHMKHAE. UJH A TOATiVî ACVA/l-k. J|lTp8 Ş8A ^E mOYA^^I^• 
ATOyHNE KOy TpSnoyA. UJH KOy COy(|)AETOYA CbNiVîTOUJK CTA- 

Boph. jjiHAHH'rk Aoy x^* ^^ A*^ p;f;cn8j|iCK. iHNEUJb A^ n;f;KA- 

TEAE CAAE ^E itAA NE A8 AOyKpATb KOy Tp8noyA Cb8. (i^BHH 
MEA NE A8 lOKHTh A^AI\HE:^E8. AC8np;f; AE TOTb Kb nop;ftHMHTEAE 
AOy A^yAAHE§E8 TApE A'k8 IţHHOyTK. UJH BOA K8VETEA0pb CAAE. 
1. EHp8HT8 I Jfi CHHE. UJH A8 Hbpif^CHTK TOATE p-kAEAE. UJH UO- 
piVîHNHTEAE AOy A8AANE:^E8 TApE A-koy IţHHOyTK Jfi BHAlţA CA 
J|lTp8 TOATii; Atvt A8 A^A\HEŞE8. UJH A8 CKBphUJHTb KpEAHHlţiK 
K8pAT;ik. UJH HKA'k7R/\i A^P'^"'>''^ ^^ ^ HEOCTE ^ECKBpbUJHTK. 
TPEK8T^A8 AHH AMACTA A8AAE. AMEA BWp CTA TOlţH ^'kAEp'knTA 



lise DomnuZ : căndtt va veni filu/ omenescti diîntru slava sa şi toţi 
ţii îngcrî cu elă întni ştir6 a toate limbile şi a toat lumâ, în- 
zaa de judeţâ, atunce cu trupuZ şi cu suâetuZ sănătoşii sta-voră 
ntâ Iu Hs. să dâ râspuîusii cine-şft de pâcatele sale de câlla ce 
lucrată cu trupul său. Deci ce!a ce au lubitft Dumnezeu asu- 
de tetă, că porâncitele Iu Dumnezeu tare l6u ţinută, şi vota 
etelorft sale biruitu în sine, şi au părăsită toate relele, şi po- 
citele Iu Dumnezeu tare leu ţinut in vilaţa sa întru toată I6g6 
[himnezeu, şi au săvrăşită credinţă curată şi nădâijde derâptă, şi 
boste desăyrăşită trecuVau din acTasta lume, acela vor sta toţi 

16 



\S X*. AS"'" sll^lf *"» «WP t'''* '*""^ ''^'^* ■^'' Khl|I»rATIi. KSH 
KâHH A'»'!"'* KS nOpfl^MMHT^fi Jţ,TflS fi,)^k. AHe.\Op,l BA X,H^t ^t. 
BEIIHIIH K«BHMÎH TAT1W8II fMlS. ,\( A^KftHAllH" ^t^A 1f-< 
rkTHTS BO,\W. ,f[lk()ff^HÎA 1£pWA!iH. ^Kk J\Hf TOKA\AiU AOV^ÎS»- 

mu AHiiiiUK ^vTpoy nsHiiHToyA wKBftoyH. TWiţH AEPEniţî» Koy 

1. c8(ţ)AET0Y'\i.. lUH TpoY[noy]ni. CTa-uopt. ^kTpoy ^|nhpAiiîA ie- 

PBHoY"' '■'''''" ^*P^ '"''•*• ■"'"S""' "^^V Mttsp'bp'b ". te actu 

rXTHTh AWp Jţ. REHÎ4 BiKOV«l"- 1"" '^MWy A'^'''''» KS KOYKSpîli 
HEC(ţipblllHT,Yi, K8KKpA-C6-B0pK. Ulii iMS Atllâ rptll* ftE 
MEIIIIAA 118 EOpb AB-b. IIEIÎ W M^XHIipt. IE IIOyMiH H^ftA +T|fcB 
N-kAA GoyKSplH UJH KECEAIH. ^Tpoy HETpEKSll'ilI B^HII l|)l>p* J 
AoyptpE. HEIE A'^"*'*'!?'^- *PA' TWIIH "lî* ^î ^Tp'-lN-kCTa ASii 
f,l A"SMH£ŞE8 HOy C-kS TIMOyTh. Illtt nOpAHIHTEAE AOy A^Y^HEŞl 
h'a8 tOKWTHTb. oyp*TE AAh" (oypAT AE 48?) lI)tt'tT[i. UIH d] 
ACKOyATd. IIIH A-kgt aH A0V'""*?^''Y "''*''Y WKIlTh ^H ittT" 
ASAIE. 4»bp;R KPEAIIN4A KCypATA. mit (jixp* HAlA'bîtiAE A^P^HT. 
î. lUH TOATE noyTEAE TpoyOSAoyn H'aS nXp^CHTh. j A'JEA TWH 

Koy cs4>'*EToyA. mii Koy TpoynSAh cta-rwp A^^TA^rA a8 X"* 

AHEA ŞA^I'k-EOph niWCh. ^Tpoy AOKOyA >IEAA ^l nA.Y..|l|;EpE. 
(|)WKOynk 1EAA MAPEAE HEAd NE RA ApAE AH-kCTA AOyA\E. KO 



dâder^ptu Iu Ha.; deci zice că vor sta cine cum au c&ştigatQ; cui 
(V) data cu pordncita întru d»hii, acelora va zice Ha.: veniţi, blagvie 
loviţii tatălui micu, de dobândiţi c6lla ce-s gătite voao, iopăiăţiEI 
ceriului, încă diîii tocmla-la Uiniici. Şi aciişH intru clipitul ocblnla 
toţi derepţii cu suHetulil şi trupulfl sta-vorfl, întru inpărăţila cerit 
lui toţi vortt sta cine-şQ cu meaercre sa, ce laste gătită lor în vedi 
Tacului, şi amu decia cu bucurie nesfră:$ilă bucura-se-rortl. ^ Koa 
dScia grtţâ de nimenilla nu vorfl av^, noce o mtihnîre. ce numai rf 
Ha între cella bucui-ii şi veselii întru netrecuţîi v^cî, î&rk de di 
nece dăiiăoara. laiâ toţi ceia ce într'acfista lume de Uumnezcn l 
aeu tetnutQ ^i porăncitele Iu Dumnezeu u'au socotita , urâk^ l'au ( 
T&i /e-auV) fosta şi a le ascu/ta, ţi lege Iu Dumnezeu l'au Iubi 
în cista lume, fâri crediuţi cui-atâ şi flirâ nădejde derept/i. şi tOf 
po/itele trupului n'au părâsitO, acela toţi cu sulletui şi cu trupolll 
vor d^-Btăînga Iu Hs., acela zâc6-M)itt jo8tt întm locui cela de 
îngere, !u l'oculfl cela marele, cela ce va arde acesta lume cn 




T01(H. lUH T^bll ^n.\8TK n,\llllh p^t .\MAp!:!H rt^OVASH. 
K A^yn^' Ai^K|>8pEI^E TJAE | n.\AiT'kl|IE-llll-CE. Uill GA 

!eoY4**^'>y'^ KhTpA TpSnK r^tictemat;^ (|)îe Ep-kM'b s-b* 

!' HOH J^rpS A lltMIi J|knpESYH,(Th &A.Y.CTEMAi;il <h ({lIE Ulii 
l^lIHLţllI IIOlJipil HEA Hi H-bS H.^CKOYTh KUMOy e[||] CltpE e8HA- 
aSlI AOVMIItŞE!» "S H-brt ^EhHATh. GA.^CTEMJTE l[)Σ TOATE 
^m.\E 1'hA'k HE KOK Jţ.TpS A.\E AMb BlICh A^"P^°V'''^<- '^'■'OVIIIE 
^^ *ltHI Tp^>ynOYA KhTpft CB(ţ)AETOYA Choy. KAAITEMATk lJ>ÎH 
I TS CScţlMTE AEpEOTh HE TOY MIE ^r^AtiHllIM A (|lAHE phoy 
HH\*. TOy MÎHG CTpkGh ^HOYItHTh lUH noyTpE^iOYNE. EA.ţ;- 
lATE (|)Σ TOATE ŞIIAEAE itA.A HE 11011 J^TpU AAE AMh BllCh 
ttpE^Y"'*'- l''* ^^ (|)OCTI> Ch HH-MH ^rbA>3YEl|lll. IE AS ({)\t>CTh 
A'tl^V" KOYMS-UIH i^fCnoyHE W ^OAMtt.ţ> pOSA CA. K8 
IHKA lUH AtUA MOH ^EnpEOYN.f. H'aM[> epoyTK HEpll. ATI^'^HE 
iAIIh jn8K1-H-BSph AHEA HE Atf ^BAATb pittS (i,'k^ HEpilTh KS 
VTK MApE. Illll K8 KUHOyAb HEAA ^E E CKplKb MAHIITE Util 
RUHOYA AASAOyH- "fi TOTb ŞHKhHj^S-AE K8 MOyftTb dft\Apii 
I E^TA lUH A'^HEA-II RCph rOIIII, CII.T;pr,ţHAb'-ll KOy KHMoyAK 
\ AIApEAE. OyHHr,T,HAOy-H KS Oy^ll^EpilAE H-bA-k HE II'aB 
MJ^TE. Ulll Ap^JKHA^'-H Kt) KhpiiOyiltt RIH f,i I^OKh. HE' 



latfl plînfl de amam! adului; şi a<IeciV dupâ lucrurele tale 

ţi-M. Şi va zice sufletui cătrfl, trupd : blâstematâ fie vrâmfi 

noi întru Ia ncmtt inpreunattt ! blîLstemaţi sft fie şi pârinţii 

m ce neu născutO, cuiuu ei spre bunătate lui Damnezeu nu 

>U! blâ^tetuate fio toate /jk'le cele ce uoi întru laie amtt 

ranii ! Aluiice va zice trupul căitl sufii^tu/ aâ,u : blâstematâ 

«iletc, der<-ptil ce tu mie îugâdui^i a face r&u, ştiindii tu 

ivfl InpuţîtQ ^i putrejune! bl&stematc fie toate xilele c6lla 

tm laie aniâ visit deprcunâ! ch au fostă a& nu-mi îng&du- 

«a totta Bă m& despiii, cumu-iţi despune o doaimiil roba sa : 

^ aţa noi depreunil u'amil vruta peri ! Atuînce dracii apu- 

main ce aO înblatQ ria, deu peritâ cu kîottt mare ^i cu 

b ce e BCrisJl mainte şi cu kînu/ adului, că totfl zicăndu- 

IM amara să-i batil, şi d6cela-i vorfi goni, sp^gându-i cu 

oda mmreie, ucigăndu-i cu uciderile cele ce n'au moarte, şi 

ca cfirfauni vîi de foctl neetioşi, mestecănda-i în răşiotb cu 



UJMMU» ECLMUI» -.-"AASl âlKf- A^ AOKMA* 

'«•"t--5 k:.v AHikiiAaj.i Mfiwr^Sn. J^tt A"t ^'** 

âK\;?n. -?ui rvut r-.. mmheui^ «V MKif*!*»^ 
•7-r-t AVI ji i:? N.. r^KrrASii. iu* amu^Y A^"** "^ ' 

A\î«II..i •»* l.?ln .»rţ. Uf M£ U MJi.i:MllfrE. ^i HO\f»W l" 

-T:..i t?ri:MMi Ull r.£aMi. jl"icv mctpekSiiîm sto» 

A:>^-na*- IK^s j.tJ.AU^I*A. ;a.A --UUII «A SE^TpA^ 
Aî At>A\H£i£f H7\ rK- •"ifcX?*'^^. UMI W|AIWMT6.NE ^q 

• Ut t:M:v— lî-'t.. :niA"-t •^> »r*-b*T ae aS?) cJwW' 
aa.^'r.--^. . tUf r^rţ > Arriy^HEŞLKV h'aoy iokht 
A>>Atf. ()ii4.A •;i»£i»iwLA. ♦;ri'i*-"'»* ium <)^pxi H^A*' 
-ii. Ull "ij-^ riry7r£\£ "'^^^^■:^^:^•! h"a> nxpMCllTb. 
•.?r tţ.qu^'^m^. iun »:v •"x-rvriSNK CTA-BU'p A*k" 

JM£iJ l^ft-L?lit. JTwCh. Jf""l':V ^C^KCVX ^EAA A^ 
ţ»UT.l«rNi •sErj VJL^E'vE *^EV- ^E &A APAE A^tCT 



'j.y^^'.-^^ -L ifţ ->:: -;- cJi v: s::. :::.e cum au căş 
' t:iivt -; X':î::.v:il li.'rr:: c :.:. ^-::r^ v^ âce Hs.: 

urf-vii- -.'^ -: :•. vy.::Llck\\ \^-\:. Şi ^c:i<li întru ci 
;v, -u^M^ ^^ run^::::^ :^: ::u:v::u s:,*-v>:-a. intru în 
^v vr v'-: --Vi ■ir.^-^a cu :n£^^rv:v sii. co îasto gătiţi 
'»/A. V, ^ <v. , r-i-via r-j l.-ciLno :>:5îrâ>itâ bucura-se 
^*v.^ >^'"V; -:/: :,;.7..-;:.ilia i.u Y..ra :\vo. ni\o o mâhnire 
.''i. .'.*•'. '/;:;& rj-irini m YeN»:lii îritni naroonţii veci, 
-'.VA *,i.,U//i;.\ [luji loŢi Qoiii ce iniraoesia lume de 



|/';/*v;j':l/jj|yiij'ij „an pir^viita, aceia toţi ou sulktu/ şi c 
¥'//■ 'l/r *fAji*{/a ]ij Hm., aceîa zAce-v..ia joşii întru Lic 
Jijf(<îf<î, iij l>;i;ijjrj r;<jhi marele, cela ce va arde acesta 



229 



llk|MKCNpA TOlţH. UJH rkH J^RASTb nAHNb fi^i ilMApHA aftOVA^H. 

227. ttJH Af^BKJh AOyn/^ AHKpSpEAS TASB \ RAi^rktţJE-lţH-CE. IUN BA 

;hme coY(|>ArroYA Kkxp;^ rpSnk ka^ctemat;^ (|>îe Bp'kAnt n^a 

ME NON J|kTp8 A N'kAAk J|knpE8YNATk KAil^CTEAIAIţH Cb (|>ÎE lUH 
nApHNIţÎH NOtţJpH MEA NE N'kS Nil^CKOYTk KHAAOy e[h] CHpE KSN^- 
TArk ASH AOyAIHEţES N8 H'kS J|kBklţATk. EAil^CTEAIATE (|>ÎE TOATE 
^HAEAC N'fcAt NE NON J|kTp8 AAE AAI\k BNCk ACnpEOyN^. ATOyNME 

Kx ;nne TpoynoyA kktp;^ c8(|>aetoya Ckoy. SA^CTEAAATb ^m 

IUN T8 C8(|>AETE AEpERTk NE TOy AIÎE Jf Fi^A^MU'H A ^XHi pbOy 
ipÎNHAK TOy AIÎNE CrpkBk Jl^nOYIţNTb UJN nOYTpE^ROyNE. KS^fk" 
CTEMATE (|>ÎE TOATE ţNAEAE N*kAA NE NON JfTp8 AAE AAAb BNCk 

228. AEnpEJOYN^. Kk A8 (|>OCTk Ck N8-AIN Jf rkAOyEtţJN. NE A8 (|>WCTk 

ck fAJh f^Hnoyn koyai8-ujn AccnoyNE w f^OAiAHif^ poEA ca. K8 

<|)pNKA UJN AUJA NON A^HpEOyN^ N^AAIk BpOyTk REpN. AT8JfNE 
APANÎM An8KA-N-B0ph ANEA NE AS J|kEAATk p^8 A'^^ HEpNTk KS 
KUWTk AIApE. UJN K8 KUNOyAk NEAA NE E CKpNCk AIUNNTE UJN 
KOy KUNOYA AA8A0YN. Kk TOTk ŞNKkNAH-AE K8 AlOyATk AAIApk 
Ck-N BAT^ UJN A't^^A-H BOpk FONN. CR^pr^NA^-N KOy KNNOyAk 
MEAA AAApEAE. OYNNP^NAOy-H K8 OyNNAEpNAE N^At NE n'a8 
MOApTE. UJN Ap;^NA8-N K8 KkpKOyNN BÎN A^ (|>OKk. NE- 



fi t6i îuplată plinft de amarul adului; şi adecâ dupa lucrurele tale 
piAtâfte-ţi-se. Şi va zice sufletul cătrft trupă : blâstematâ fie vr6m6 
(&L ce noi întru Ia nâmă inpreunată ! bl&stemaţi 8& fie şi p&rinţii 
ooţtri ceilA ce n6u nâscutd, cumu ei spre bunătate lui Dumnezeu nu 
o6a învăţată ! blustemate fie toate zilele c^Iâ ce noi întru laie amă 
vilă depreunâ ! Âtunce va zice trupuZ câtra sufletul său : blăstematft 
iii şi tU) suflete, deroptă ce tu mie îngâduişi a face rău, ştiindă tu 
mine străvfl înpuţită şi putrcjunc ! blâstemate fie toate zilele c^Ua 
ce noi întru laie amă visă depreunâ ! că au fostă să nu-mi îngădu- 
tjti, ce an fostă să mâ despui, cumu-şi despune o doamna roba sa : 
cu frica; şi aşa noi depreunâ n amă vrută peri ! Atuînce dracii apu- 
^i-voră aceia ce aă înblată râă, deu perită cu kîotă mare fp, cu 
bonlft cela ce e scrisă mainte şi cu kînu/ adului, că totă zicăndu- 
k ca multă amară să-i bata, şi d6cela-i voră goni, spârgându-i cu 
<iumlă cela marele, ucigându-i cu uciderile c6l6 ce n^au moarte, şi 
^Qinda-i cu cărbuni vii de focă nestinşi, mestecându-i în râşinft ca 



230 



229. CTHHUIH MECTEK«HA)<-t< -f pAUlHHA K8 n?AT()A^ nOV^W^CK. 
TOIIIIHj\S-ll Jf. dpl^lIHTh UIH Jţ, AOyph Ulii ^ MIOaH. UIH Jf. d- 
P&Mt. &fi,hl\!f.\lfl,i\-\t KOy AH^XSi Jţ. AWKh fi^l EtpE ^ KHHOyAb 
HEM AUpEAE. ^kp^ MHAA MOYHMHH^Oy-H Kk nktIA JH ())WtTh 
Jţ. BOA CA ll'^g EpOyTk Ch KtiHOCKA A'^V'^HEŞE^- ■"" A'kg'k ASH 

(ţiocToy-R'afi oyphT,^ Ch Hk ^ToapMtiţH UIH (k dijH spoyTK 8Îe 

f EEHU BtKb'Ah'H npE «l'kCT^K ASME. .ţKA H''altH BpoyTh nkpACN 
HA^pABOypHAE TpSnOyMJII. l'kAA p-kAEAE. KdpHAE CbHTk HhpAEay- 
pHI\E Tp8n8ft0y[ll] ^^«[a] p-kAEAE. MhpÎHAE TpOy(|lE/\E M.Y^NÎltAt 
OyMHJ\EpHAE. KoypeTHiVE. .fKOypEAE. tAATfl,TOypH,\£. KbHTEHEAf. 

230. KOy HH^nOH. rAAC8pHi\E. fiEi;[î]HAE. OypgîlIAE. KAEGETEAE 
TOATE EpECOypHAE. itAft p-feAEAE. AECKAHTEHEAE. <)"»pMEHEAE. SpA* 
;i;HAE. AA[H]lHIOItltAE. UJII 4|>OypTOyillJr8pHAE UIH ^UlhA^tvHKHHM, 
UIH (|n.pTfl\HK>HHAE HEAfiptlITE. AHEA «AftE-Ah-CE. tb CE MOf- 
.fH-kcKffL KOy MAPE KUNK ^ B-kHI1 METpEKOyi{H. UIH HECAWSU'ŞHIIH. 
HENE A"I<X^'1P'^ A^PEI''^I> '^^'^^ TWIflI KpE1(IHtlÎH Ch CE npEN^ 
HA. KOyEhHTSASH aS XC "JEAA ^lE {[ ţHHE ^TpS CtJiHTA EVrAÎE :. 

231. AA ESA/\8pi> HeKOAA as AATh MA K A. 



pilatrA pu6oas&, şi topindu-i în arginttl şi în aura şi tn claai ^ 
arame, ad&p&ndu-i cu acelîa în loctt de bere în chinuiţi cela mi 
î&r& milA muncindu-i, c& pană au fostti in vota sa a'au 
cunosdV Dumnezeu, şi legS lui fostu-v'au urată, si \& întoarceţi' 
B& aţi vnitt) vie în vecila Tacului pre c6st4 lume, încA n'aţi 
părâsi nâravurile trupului c6IIa r6lele, Carile sănttt năravurile In- 
puluî c^lla r6lele? măriile, trufcle, mâniile, uciderile, curviile, înco- 
rele, aâltăturile, cîlntec«l8 cu ciînpoi, glasurile, beţiile, urgiile, cl( 
tele şi toate eresurile cella rfilele, descântecele, farmecele, 7T&jil<ii 
minciunile şi furtuşagurile şi inşâlâclunile şi fiirtâciunile neder^pte, 
cela cade-lă-ae să. ae muîncdscâ cu mare kiniS în veci netrecnţî p 
nesIolKiziţi nece dinioarâ; dereptâ acela toţi creştinii să so prec^ 
cuvântului Iu Hs. cela ce se zice întru sfiînta evan^Aelîe. 

La Bnldnrti Necola au dattl ? 



NOTANDA 



|. finalul u nu e întreg nic&iri, afară de: kSmoy (228), 
rg (226), cbNToy (227), khp8ht8 (221). 

2. finalul Krrt} usurp^ză locul lui -e după ş: chNii^Toujb 

ii), HHHillîK (221, 223), AMÎHUJh (222), CMNEUJh (227), CE8-UJb 

27); 

după ţ: [iow-]iţh [chHTOv] (227); 

tn patru caşuri lipsesce chiar k=ziâ, deşi ultima cons6nă nu 

Bcrisă d'asupra rîndulul: ft-kKA-A [ba şmhe] (225), [jfTHHtpg- 

^a] aaec (226) , [a\ape] neaHmhnat (226), k8m [a8 Kbi|jHrATh] 

22). 

3. j|i întrebuinţat ca vocală nasală în interiorul cuyîntulul: 
JI^KApHAE (227), nAA\.ţvEpE (228) A"-f'>'P<^V (221), p;f^cn8JfCK 
21), CT^PA (228), npM.ţkCETb (224), MOY.ţkKA\ (227), Aioyjf- 
»;r(231), AToyjfME (229), hh^doh (230); 

|fU|L (222, 227), dar şi ahh (222). 

4. y pentru i: ^VEpKi (221), kkiwtk (229), KUNh (231), 
îoyiih (229 de 2 ori, şi tot acolo: KMHoyAb). 

5. -îE-, -u- din -e-: mîe8 (222), 5kîap;rteae (225), <j)îEp- 
iTE (226), nîATpA^ (229), A^S^^'^PA^Tb (225 de 2 ori), a^S- 
pţîHAE (227), A^SMÎEpAAM (227). 



232 

6. confusiunea între -e- şi -•k-: nea hb (221) şi Mt* 
(227) etc; 

-i- pentru -e-: wmmmh (227). 

7. oa redus la o: wmhhh (227), k8nocka\ (230), Poea(229 

8. forme diverginţl: f^hHif^\j^Api^ (223)^ f^mnwxp^ {22b^i 
AHN^OApK (226) ; 

A*NÎA (223) şi AtNEA (229) etc. 

9. alte particularităţi vocalice: 
AtKA (225); 

HîHî (223, 225 etc); 
ck8 [TEMoyTK] (223); 

AEp*nTA^ (222, 223), a*A«P*"ta (222), A^P^nHiM (222 
pgRTK (228) etc; 

KAAE-Ab--a (231)=*cade-li-se^; 
şgA (221). 

10. predilecţiune pentru tk, nu y: tkoya^H»* (221), 
(224), noyrpEmoYHE (228). 

11. nic&iri 0, ci numai ;, cfr. mal sus p. 223. 

12. vare pentru actualul ori: bape-ne (226 de 3 
ori'Ce. 

13. r nemulat în sEpH (226 de 3 orI)=t;eî. 

14. Koy NSuiîM (227)=*cu înşil^, cfr. t. 1, p. 411. 

15. sînt redus la s: me-c rbXMTE (222). 

16. dupla articulare în construcţiunea substantivului 

jeCtiVUl: EpECSpHAE M'kAA ptAEAE (231), (t)WKOYAb MEAA AIApEAE 
225), ESN;f^TAT*k EH N*kA A^UJApTA (224), BECEAÎHAE itAA h 
(227), CWlţÎA TA M-kA WKMTA (227), KIINOYAb NEAA A/lApEAE 

230); N;rîpABOYpHAE Tp8noYA8H m^aa p^aeae (230 de 2 oii 

17. pentru articlul al: aae M-kAE NbpABoypE (225). 

18. articularea lui ^nemO;^: nha\enhaa (223). 

19. genitivo-dativ femeesc cu -iei: aoymîem (222). 



233 

20. noY A«Y^M«5^S (221, 222 de 2 ori), Aoy XpMcroc (221, 
i2<, 224), şi numai odată : a8h a^y^heşeS (228). 

21. pluralul cu -wre; MKpABoypE (225), ftaHiţoypEAE (225), 
«KpoypcAE (227). 

I 22. dela infinitivul arcaic a bîe (2 30)=* lat. vivere^^ per- 
pctnl: AAAK BHCK (228 de 2 ori). 

23. infinitivul cu -ere-: ftt Hoy ae nSxtpt cngHE (227). 

24. imperfectul compus cu vrut: ck ai^h BpoyTK bîe j^ benU 

ixShSH npE H^Cr^ A8A^E, JfKb N'AlţH BpoyTb nhp^CH N^pABOypHAE 

230)=* dacă trdiaţî (safl: aţî fi trăit) o eternitate în acostă 
Bne, totuşi nu pdrăsîaţi (săli: n'aţî fi părăsit) năravurile^, 
ide tot o-dată cK=*daţă^; 
N'AAUb BpoyTk REpH (229)=*nu periam^ saii *n'am fi pe- 

cf. t. 1, p. 428 No. 79. 

25. perfect aixaic; npMfCETh (224)=*aţî prins,. 

26. rxTMCE la 1-a pers. (224 de 3 otl)=gătisem. 

27. conjunctivul să bine distins pretutindeni de reflexivul 
: CK CE AlOYJ^'<'kcK;f^ (231), cb ce npEi*kn;f^ (231) etc. 

28. cfr. mal p. 61 No. 38. 

29. omisiunea verbului ajutător: boa KBvETEAoph caae ehpShtS 
21). 

30. propaginaţiunea pronumelui personal : te nbp;RCMp;R tmme 
27), K0YA/i8-mH AEcnoyNE w aoaa/in;r poKA ca (229), ww-iţK 
iTov HÎE (227), cfr. mal jos No. 32; 

mal remarcabil decât t6te: xpoynSA ceS-ujk (227)=*corpus 
am-suum^, cu care cfr. cMUE-iub (227), lat. şese. 

31. pronumele personal pleonastic: anecta KgB!&HTh A*kKA-A 

ţMME (225), An8KA-M-B0ph AMEA (229), (ţ)OKOyA ftOApK-AK Ph- 

« (224), AMEA KAAE-Ab-CE (231) etc, cfr. mal jos No. 35. 

32. pronumele relativ pleonastic: <f)WKoyAK heaa aiapeae heaa 

BA ApAE (224), <j)OKOyA AE B*K»* "«^AA ME acte PkTMTh (224), 



234 

WM8Ah MEAA HE AUJA (|)AME (225), A^ n;f;KAT£AE CAAE ftE M^AA ^'■i 
A8 AOyKpATh (221), KKINOyAh HEAA NE E CKpHCK (229), ni^pHNIţîft ' 

NotţjpH NEA NE N'k8 H;f^cKOYTK (228), unde este tot o dată pn^ 
paginaţiunea pronumelui personal; 
cfr. mai jos No. 35. 

33. preposiţiunea pleonastică : jf^ AKeyNTps jfTps a^k (226 
de 2 ori), A^ n;f^KATEAE caae a^ '^'^^a (221). 

34. acusativ fără pre: ck kSnock;!^ ^oyavheşeS (230), nhp^a 

pjf, THNE (227), THHE RbpA^CHp;)^ (227), yjÎHNAb TOy AAÎNE (228] 
An8KA-H-B0pb ANEA (229), A8 lOEHTh A^A/INEŞES (221). 

35. ce=Hn care^: Bp'kM'k N'kA ne noh ATp8 a (228), şhaeai^ 
N-kA-k NE HOH .ţ^TpS AAE (228 de 2 ori) ; 

cfr. N-kA NE Toy Koy M8UIÎM (227)=*acela cu cari tu,, şi: 
T8H'kpEKh rpwch NE TE ooiţM p;R5HA^A ftE EAh (226)=*întuni 
aşa de gros încăt..., 

36. construcţiunea incorporativă : An8KA-M-Boph (229), ka- 

AE-Ah-C£ (231), K8K8pA-CE-B0ph (223), AEnbftA-CE-BWp (225), RAA- 

Tti|jE-iţM-CE (228), (t)ocToy-B'A8 (230) etc. 

37. singularul seă pentru pluralul lor: bmai^a ca (222), boa 
CA (230). 

38. cele între cele servind a exprime ideia de ce- va super- 
lativ : N'kAA JfTpE N'kAA EOyKSpÎH (223) A^;f^.ţK/f\pHAE N'kAA .f^TpE 

N-kAA (227). 

39. construcţiunea nominativului cu dativul : anea ka^e-ak- 
CE (231). 

40. dissimiJaţiune sintactică : ©YP/RTov-AtiţM luh A*kiţn aera- 
AATb (225). 

41. fraseologiă; rAACb mape p^î oyPMÎE (^bp;^ a^ Ni^cSp?^ (224), 

KHHK KOyA/inAHTb LUH A^P'^P^ HECHHC;^ (226), AMApb ({)ÎEpEHNTE UJff 

A8p'kpE (t)bp;f; ckMA^ (226), cwiţh ujh pKnAoycb aP^vkoyaoyh (225), 

.|iT8N'kpEKb rpWCK NE TE HOLţH p;f^ŞHAU f^B EAb (226), aC^tă dlO 

urmă frasă cuprinzând o admirabilă metaforă. 



1 



235 

42. <|>kpTA^NioNHA6 Htf^tf/knTî (231)=^associaţiun]( pernicidse^^ 
fărtaaune dela firtat, cfr. t. 1, p. 280 No. 63. 

43. A/UHNTE (229)=*inal naînte^. 

44. e cu sens de ^ăr&^: e thne nhp;f;cHp;i^ (227). 

45. a despune=^9k st&ptni^: cb a/wi; A^cnoyH (229), KoyMS- 
n AEcnoYHE w a^amna^ poea ca (229), cfr. mal sus p. 87 No. 
6 şi p. 165 No. 57. 

46. organicul apame (230)=lat. aeramen^ nu analogicul a- 

47. WAM (230)=*bronz^, cfr. t. 1, p. 273 No. 36. 

48. exclamaţiunea : a^ npE ţi8! (227), cfr. mal sus p. 62 
40. 

49. AcSnp^ f^i TOTb (221)=^mal pe sus de tot^. 

50. Mcaptpt (223), cfr. mal sus p. 166 No. 67. 

51. AAEKk am8 AKMoy (227)=literalmente: ^enim-yero nunc^^, 

r: mal sus p. 134 No. 59 şi p. 199 No. 38. 
AM8 AtNlA (223 de 2 ori)=^âr& d'aci^; 
[ j|iNN AMoy (227 de 2 ori)=^Iat& dar&^, cfr. mal sus p. 112 
ţo. 48. 

62. rfer6p<= ^pentru,: AipinTk Ht (228), AEpenTk ah^a (231). 

53. KAHRHTOYA WKIOAOyH (222) şi KAHR'kAA wkioaHh (226). 

; 54. /d^re=:^ipocrisi&^: mhhhionhae ujh (|)KLţA^pHAE (225). 

55. NEcnSNEpHAE UJH HEMHAEAE (225)=^nesinceritate şi cru- 
ie,? 

56. ai^=interogatiyul ^6re^: a8 is (|>okoya A^Ap&-Ah rkTHCE 
14). 

I 

57. a prinde ndrav=^& contracta o deprindere^: ripHJfCETh 
iMi^k APAKSASH (224); 
( prinde=:^a, Începe»: ba npHHAE a iţHna (227). 






236 

58. ItHBAETE lUH IţHRETE (227). 

59. lMOz=*unde^: low-iţk ckntoy \\it m;rhapîma6 (227), 
iţî-E MhKONiU (227), cfr. mal sus p. 134 No. 57. 

60. glas. cu sens de ^cântare din gur&^: kuhteheae 

HHJI^nOH, PAACSpHAE, eei^Tmae (230). 

61. incurd=z^ iatrecere la joc^: koypbîmae, .^koypeae, om 
ToypMAE (230). 

62. CTpkBk (228)=5<(lrt;, paleosl. crpasK *cadaver^. 

63. . . aU /ost=treh\xlB,^: a8 <j)ocTh cb m8-aiim j|irKAOYEi|Jii 
a8 <f)0CTh Cb A^ AEcnoYH (229)=:^ trebuia s& nu-ml ing&da 
ci trebuia s& m6 stăpănesd^. 

64. judefzzz^jnăecht&j: 58A ae tkoya^i^»^ (221). 

65. ^r^â= ^ greutate ^ : rptiţA; a^ nhaaenhaa h8 BopK 
(223). 

66. slavisme: ueocte (222), roxteae (223) etc. 

67. cuvintele nu sint nicăiri accentate. 

68. patericul figur^ză numai în AEp'knV;^ (223), dar îl 
locuesce vocala irraţională in AbOYHbTpoY {226)z=lăundtru, 



APENDICE 



LA 



Tezzt'o.xî ;£v£â«l:Lă.cene 



OA FRAGMENTE DIN ARGEŞ 



— 1626 — 



1^ 



DOA FBÂGIENTE DIN ABGES 



;[ntroducere. 



1. Distinsul meâ elev d. I. Biann îmi comunică do& 

lente f6rte interesante, scrise romănesce pe Evangeliarul 

ie manuscris de sub No. 258 al Bibliotecel Centrale din 

•escî. 

ie îşi vor găsi aci locul cel mal potrivit, de 6ră-ce ne 

antă un nofi fenomen de syllexis^ pe lingă cele constatate 

sos sub No. IX. 

'2. Primul fragment e scris chiar pe sc6rţa manuscrisu- 
cel-Falt este intercalat in întru după evangeliul lui Matelu. 
ibele sint de acela-şl mână, adecă tot de ^popa Stan- 
ot Negraşft,. 

3. Satul Negraş se află în plasa GălăşescI din districtul 

la c6stele Muscelului. 
[a e dară de mirare, că în aceste fragmente noi întălnim 
^; acelaşi parasitic h^ pe care în tomul I îl ve^usem deja în 
multe texturi de proyeninţă muscel^nă ^). 
^municaţiunea d-lul Bianu^ prin urmare, întăresce şi 'n 
privinţă conclusiunile n6stre de mal 'nainte. 



^ 



t 1, p. 98, 99, 230. 



240 



§ 4. Datul fragmentelor nu p6te fi pus la îndo^lă, cef /^ 
ţin al celui de 'ntâiâ^ care indică nu numai anul it^ 
(=1626)^ dar mal adaugă şi un eveniment istoric bine (Xîfi' 
scut, anume ^aducerea trupului lui Radu-vodă din MoldoT&dl 
cătră filu-seti Alexandru^. *) 

§ 5. Ne yom opri acum un moment asupra fenomenului şţ] 
lexel^ pe care Tam menţionat mal sus in §-ful I şi *n care 
cuprinde principalul interes al celor doă fragmente. 

Popa Standul preface pe iniţialul fi in hvi: \m^ x^he. 

Pe iniţialul /o, /ă şi /e, el preface în /ts Şi odată in 

<f)BENOph, (t)BEpb^ (t)BOCTb, X^^^'l*- 

In limba română în genere, fi~ nu trece directamente în 
dar f6rte des în At-, 6r hi- p6te să tracă în vi-^ ca în 
din hiclen ^), adecă fiz=:hi=vi. 

Trecerea iniţialului / în t; de'naintea vocalelor dure este 
noi tot aşa fără exemplu, ca şi a lui fi- în vi-^ dar şi 
6răşl trecerea lui / în h de'naintea vocalelor dure nu este 
normală, întimpinându-ne în /wd=lat. foedus^ Aom=lat 
nus etc, er % în acostă posiţiune lesne se confundă în 
poporului cu t;, ca în hulpe=:vulpe^ huUore=vult6re^ hot 
votru^ hoWură^=volhară etc, adecă fo^fct=ilio^hă=,vo^vă. 

Mal pe scurt, /- prin Ai- p6te să tr^că în vi- ; /o- saft f^i 
prin ho- sati hă- pot trece în vo- safi vă-; acelaşi transii 
ime devine admisibilă pentru /e-, dacă -e- va fi pronunţat 
tr'un mod dur, aprdpe ca -ă-^ după cum îl şi pronunţa d 
sigur popa Standul, de vreme ce scrie (|)B£pK:=:/(j(râ. 

Sciindu-se acuma că syllexa presupune neapărat co-exi 
formelor fonetice diverginţi în nesce localităţi învecinate — 
mal sus pag. 218 — , noi putem afirma că 'n Argeş, In tim 
lui popa Standul, se (jiîcea d'o potrivă pentru *fie, hU 
vie^ de unde forma syllectică hvie ; apoi se au^Ia ârăşi 
vost şi host^ de unde formele syllectice fvost şi hvost\ de 
Jăcor şi văcor, de unde /t;acor; fără şi vără^ de mA^foări. 



2) Cfr. Şincai, Cro?iica^ t. 3, p. 16, ann. 1626. 

3) Cfr. t. 1, p. 436 No. 92. 



241 _ 

Formele mtermediare hdcor şi hdră^ prin cari singure se 
explici vicor şi vdră^ dacft ele nu vor ii perit cum-va mal 
'nmte de a se ii putut desf&şura din ele hvdcor şi kvdrd^ 
totuşi nu ni le-a transmis popa Standul. 

Kerenind acum asupra celor constatate Ia pagina 219, noi 
căpătâm urm&torul lanţ de forme syllectice : 

• : r: nr:: f: ş: fş:: p: k: pk:: h: fi: hfj:: h: v: hv 

In acest lanţ nu p<îte să Intre numai /?;-, care este o syl- 
exh s & r i t ă : 

fv. 

§ 6. Dacă noi însistâm atuta asupra syllexel, causa este că 
Kest important fenomen a scăpat pină aci cu desăvîrşire din 
lederea linguistilor. 

El constitue o varietate forte originală a reduplicăril fo- 

letice : 

nr{rz=:n)z=znn ; 

pk{k=p)=pp ; 
hv{v=:h)-^hh otc. 

Cela-ce noi am verificat prin şese caşuri sigure asupra 
îmbel române, s'ar put^» descoperi, negreşit, şi 'n alte îimbe, 
nai mult safi mal puţin, împleudu-se astfel o însemnată lacu- 
i& in fonologia generală. 

Ne Yom mărgini a da un singur exemplu. 

Ţeranil din Mehedinţi întrebuinţeză cuvîntul *petră, sub 
trei forme: piatră^ tîatră şi ptJatrâ^ dintre cari trepta cea 
intermediară ttatrd a început să dispară. Jilatră este o în- 
vederată syllexă din plalrd+lMrd, El bine, în limba elenă ne 
btimpină formele omerice TrroAeao; şi 'nToXiţ lîngă cele obicl- 
imite iroXctjio; şi toXi;^). De ce ore n'ar fî şi aci o syllexă 

1^ 

■ *) Cfr. Cartius, Grund ztlye d, yriech, Ktifmol, ', p. 46o— 455, unde se afla şi alte 
^^fsa^ analdge, tdte neexplicate. 

16 



242 



din 7:6Aii;+*T6Ai; şi toA£{xo;4-*t6a£jjlo; ? Nici în limba romi 
trecerea cea prealabilă a lui p în t nu este ceva normal, < 
forma mehedinţ^nă cea derivată ptîatrâ este un fapt posii 
o realitate. Tot aşa în elena t:t6- lîngă r.o- nu 
îndemnă ore de a recunosce perderea unu/ to-^zo? 



1. 



-)- HcnNaxi^ nonA ct^hhioas wt HErpAiuii | c% ch i)jneh Kk c^a8 

IpUCTKKHTk npEWrkCA I AIApHA AA niiptCNMN. J|l XfiWAX ftE Kpk- 

rrojnoKAONfNîc. uih aw pkAiucs nona CApAKS | uih ; kokohh caxm- 

^ AE I 0Î AANII lilH A^KpA A^ | tT AAHN UIH BOHKA A^ ^ ^^HH UIN 
UTAk A< ^ *^A^I UIM A^BP^ A ^^ UIH AliApHHA 9 «IH UIH ŞAXApHÎH | 
Iii TpH AOHH AUHOrO RAAIHT HA CEFO | tLpkwk ^IfXf^ \ HCHHCAX UIH 
i 4^0€TK A^^NO AAH^AHApS BOHB[o]aI UIH A8 AHOpHTO UIH pAAOAO 
lOmOAE ATOHi I ... 08 AAOCk AHOpTO A^AA AHOAAOBA U|[h] X^OCT . . . 
P%SX 4^BEpK CAME. 

II. 

CKpHC-AAUK E8 IIOHA CTAHM[|0]a8 A^ Pl'A^Y^^ AMII^H KpKlţH A^^HA 
»dpTA AH'fcXK CK XBH AS APrUAS CX X^*^^ HOAUH^ f^k-MH ACTE iţ^BE- 

<iopk ck ;hk^ bemha em8 iuauat. 



I. 

(am scris) popă Standulu (dela) Negi*aşâ, să si ştiei că s'au 
prîstAvită preot6«^ Mania Ia păr^imi în zuoaa de (închinarea crucii), 
p ao rămasu popa săracu şi 7 coconi: Sahira de 16 aaii şi Dobra 
Se 13 aaii şi Voica do 9 aaii şi Agghelti fie ^ aai şi Dobr6 4 ai ţi 
Marina O ai şi Zahariii dp. iri Ioni (mult plânge pentru ac^ta). 
Vr^mâ 7134 (am scris), şi a fvostă domno Alixandru voivode; şi au 
Borito şi Radolo voivode atoce [de T] ou adosfi morto dela Moldova, 
fi hvost . . . [hvJostO răuh fveră same. 

II. 

Scris*am eu popa StancYulu de rădulu aceşti ciăţi : dupA mortta 
Bt^htt să bvi Iu Agghilu să hvie pomTanâ că-mi laste fve6orft, să 4i- 
*â: (fie*! memoria eternă). 



NOTÂND A. 



1. finalnl u întreg: CtanhioaS (de 2 ori), piiMAC8, c%pAKh\ a 

MO, MOpHTO, MOpTO, PA^OAO^ ilvVHM^^ pb^OYAS. 

2. o pentru u: aw [pkmacS], aohh, aommo, aaophto, Mop 

PaftOAO, ATOHE, A^OCh ; 

o pentru a prin acomodaţiune cu u: o8 [a^ock]. 

3. AA şi HH pentru a şi i: şSwaa, AAHH=am de 3 ori, 
dată AAM, de 2 ori: ah, cfr. t. 1, p. 34 — 6. 

4. -ei pentru -e: [cz cu] i^meh; 
-w pentru -e : şaxaphTh ; 

-i pentru -ei: xpH, ambi^m [KphiţM]; 

-i pentru -ie: [ca] x»"; 

-i pentru -e după s: [ca] ch [i|jhem]; 

-e pentru -d: bombo^e (de 2 ori), came; 

-e- pentru -â-: (J)BEph ; 

W=i: npWCTKBMTh. 

5. n vocalisat: aamm, aah, AH=awi, .\tohe, pk^ovaS. 

6. metatesa luî r: Kph[\H=icărţî, 

7. parasiticul -A: px8x=râ«^, MtxKzzrwe, cfr. maî sus p. 2! 

8. trecerea luî /- în fv- şi hv-^ vedî maî sus p. 240. 

9. a8 jflrrHAg. 

10. distincţiunea între conjunctivul să şi reflexivul se: 
CH [i|jheh]. 

11. 5ârac=* văduv ;^: aw pkmacS nonA cxpAKS. 

12. cocon=* copil ,: 7 kokohh. 

13. numî proprie: Gtahhioa8, GA\\\px=^Safira^ ^orpa (fem 
fioHKA, ^oEpt (mase). . . 

14. amestec de locuţiunî întregî slavice : HcnncAXb (de 2 or 

KpbCTOnOKAONEHÎE, MHOPO HAAHHT HA CEPO, BEHHA EAIV8 H^UMAT. 



PARTEA II. 



sMi-d^ <1 








©umil 





— 1550—1580 — 



TEXTURI BOGOMILICE. 



Introducerea oenei^ala. 

§1.0 mare parte din preţiosul volum, care aparţinuse lui 
popa Grigorie, anume intervalul dela pag. 21 pin& la pag. 
126, cuprinde Inicftţl scrise cu o altft mânft şi 'ntr'o altă lo- 
calitate. 

La 160U acest manuscris străin se atla deja in manile 
prentulul din Măhaclu^ căci pe ultima I pagină 126 el a înscris 
atunci tn c6dă titlul propriei sale lucrări; ^lloK*k€TA ct|»HitTEi 

Manuscrisul in crstiune date/ă dani, fn t<ită puterea cuvin- 
toluT, din secolul XVI : ba chiar — după cum ne vom încredinţa 
treptat mal la vale— el s'ar pute considera ca cel mal vechiu 
text cunoscut in iimlui română^ cam de pe la 155U, dacă nu 
şi mal denainte, cel puţin în unele părţi ale sale. 

In adevăr^ acest manuscris este omogen numai in privinţa 
i grafică şi a tendinţei generale, nu însă şi sub raportul com- 
poneril. Diferitele bucăţit cari s'att transcris intr'insul de cătră 
unul şi acelaşi individ înainte de IGOO, siut copiate după nesce 
originalurl compuse în diverse timpuri si — probabilmente — în 



1) Cfr. mal sui» p. 4î> uot.i. 



248 



diverse locuri, deşi t6te provenind dela o singură direcţiai 
religi6să. 

§ 2. Intre lucrările proprie ale lui popa Grigorie, am ve^ 
mal sus figurând in frunte * Legenda Duminiceî^, care nu es 
alt ce-va decăt un apocrif favorit, un fel de stindart al sed 
Flagellanţilor din secolul XIII. 

De astă dată vom ave a face nu cu ereticii prib^ d 
Occidinte, ci cu un eres mal apropiat de noi, de o origine cur 
orientală, născut in Persia, renăscut în Bulgaria, crescut p^ 
chiar in Romănia, respăndit apoi din Balcani şi Oarpaţi pi 
la pdlele Pireneilor. 

Este manicheo-pavlicianismul asiatic, devei 
b o g o m i 1 i s m lingă Dunărea de jos şi transformat de a 
în lunga'I călătoria spre Provenţa, în Catari, în Pat 
reni, în AlbigensI etc.^) 

Românii avuseseră a face numai cu forma bogomilică pi 
prift 4isă, care însă diferla atât de puţin de formele cele c 
cidentale, încât episcopii eretici din Bulgaria trimiteaft ci 
dogmatice celor din Italia şi din Francia *). 

§. 3. In secolul XIII toţi sectarii neo-manicheici din ÎDtr< 
Europă eraft cunoscuţi sub numele de * Bulgari^. 

Deja Du Cange adunase în acesta privinţă mal multe t 
turl decisive. 

Aşa călugărul Mateîu Paris ^îce sub anul 1238: *Ip 
*autem nomine vulgari Bugaros appellavit, sive essent Pa 
*rini, sive Joviniani, vel Albigenses, vel aliis haeresibus u 
*culatij. 

Un alt cronicar din aceîaşî epocă sub anul 1207: ^Pei 
*dem tempus Bulgaroruin liaeresis execranda, errorum om 
*iim faex extrema, multis serpebat in locis, tanto nocenti 



2) Despre istoria generala a sectet dualistice iu Europa, cu diferitele el » 
secte, ve^t mat cu s^mă pe Ilaliu, Geschkhte der ncu-manielMischen Ketzer, Sw 
gart, 1846, in-8, şi pe adversarul seu Schmidt, Iltstoire et doctrine de k » 
dea Catharesj Paris, 1848—9, 2 yoI. iu-8. 
. 3) Schmidt, op. cit. t. 2, p. 275. 



n 



49 



^quanto Utentius, sed invaluerat maxime in terra Comitis To- 
^losani et Frincipum vicinorum^. 

Guilelm de Nangis (}ice sub anul 1223 despre regele Fi- 

Kp-Augost: ^Envoia son iils en Albigeois pour destruire l'he- 

^resie des Bougres du pays^. 

Ud episcop catolic afirma chiar atunci, că Albigensil erafl 

}l unul papă din Bulgaria: ^quem haeretici Albigenses 

)am suum appellaut, habitantem in tinibus Bulgarorum^.^) 

Printr'o sc&dere semasiologic&, torte obicinuită tn istoria tu- 
)r limbelor*), cu vin tul Bulgarus * eretic, a ajuns !n Occi- 
^£Dte, sub forma francesă contrasă de bougre şi bouyresse^ a 
ilvenuia viţiele cele mal ruşinase ^). 

Dar o sdrtă analogă a avut tot acolo şi numele de Vlachus^ 
Şiachus ^ Român,. 

• Spaniolesce, începând din secolul XIV, cuvintul vellaco^ vella- 
ih, bellaco insemneză ^maraud^ ccMiuin, fourbe,: la FrancesI 
ledaşl termen este blaischc, hlescluw hlrche — *trompeur, homme 
ie mauvaise foic,. Deja bătrinul Huet recunoscuse, că acesta 
rorbă nu este alt ce-va decât o formă medievală a numelui 
Vdtaqae^ cela-ce constată de asemenea Francisciue Michel, mal 
kdăogând că 'n argotul frances pină astă(}I bleche vrea să ()i- 
4l ^vagabond, gueux,.') 

Dacă lH)Uffre=zBulffanis dateză din epoca Albigensilor, de ce 
ire să nu fie tot de atunci bleche=.Blarhm^ cu atât mal mult 
:ă cuvintul este popular numai hi Franoia şi *n Spania, de 
imbele laturi ale Provenţel? 

De aci ar resulta, că Românii, în secolil XII — XllK vor 
fi luat o parte apn)pe egală cu Bulgarii la respăndirea bo- 
gomilismulul In Europa. 

r 
I 

Dar mid este ce-va. 



*) Du Cange, Gltm. med. iMtin., od. Firmiu Ditlot, t. 1, p. 8(K»— 1, v. Bulg&ri. 
^^ Cfr. Manh, Ltctuna on the mglish hitnjHiige^ New- York, I861Î, p. 180, 255. 

^) Cf. Littre, IHctionn.. ad voc. 

7) Fr. Michel, Etudcif ile pfUlologic comjHin'e sur Var^ot, raris, 1866, p. 52—4. 



2 no 



§ 4. Am spus lual sus, că doctriua bogomilică este o tr 
formaţiune a manicheo-pavlicianismulul. 

însuşi Schmidt, care se încarcă din res-puterl a separa 
alismul european de cel asiatic, este silit a nu ascunde c 
secolul IX Paulicianil din Armenia făceaţi o activă propag 
dă in Bulgaria % că manicheismul a exercitat de timpuri 
durabilă influinţă asupra mănăstirilor grecesci ^}, şi că 'n 1 
cia^ iu fine, tărimul bogomilismulul fusese bine preparat 
cu s^mă printr'o colonia armenă pavliciană, pe care fmp&r 
Ion Tzimisces — Armen el-fnsuşî — o stabilise pe la 970 
prejmetele Filipopolil.^") 

Teologul rus Golubinskil se rostesce fără şovăire, că i 
sul bogomililor nu este decât o ^continuare modificată^ (npo) 
seflie H BHAon3M liHeaie) a eresului Armenilor pavliciani, a 
ror aşezare in Bulgaria se începuse*, cu mult tnainte de 1 
misces, deja sub împăratul Constantin Copronim între i 
741—775. 1*) 

Istoricul cel mal recinte al vecinilor noştri de peste 1 
nare, d. Jiredek, nu vede de asemenea în bogomilism di 
cel mult *o reformă a acelui pavlicianism arman,, care 
pe la secolul X era deja atât de înrădăcinat în Tracia, 
căt poseda acolo şese centrurl bisericescl în diferite di 
ţiuni. ^2) 

Nu mal puţin categoric se pronunţă, în acelaşi sens, cel 
nod istoric al bogomilismulul, d. Korolev.^^) 

Mal pe scurt, acesta proveninţă armenâscă ai 
trinel bogomilice ni se parc a fi mal pe sus de controve 
resultând dintr'o înlănţuire tirescă a unor fapte istorice 
contestabile. 



8) Schmidt, op. cit. t 1. p. 3. 

9) Ibid. p. a 

10) Ib. p. 12.— cfr. ib. p. 113. 

11) Golubinskit, 0'ie;|»Kb HcTdpiii n.^iJKBeJi i5o.irapcE')H, cep6cKoft h pjxHt 
Moflcra, 1871, p. 155. 

12) Jire6ek, GenchU-hte der Bulgaren^ Prag, 1876, p. 155, 174, l75. 

ÎS) 3ft BoroMHJicTBOTo, in nrtpHO,xHiecEo cnHcanHe, Brăila, 1871, t. i, p. 
61f 66. 



251 



Dar propaganda pavliciană mărginitu-s'a ea uumal d'a-dr^pta 
Doniril? Nu se g&sesc ore. dac& nu probe, cel puţin unele 
indici, 6re-cari motive de bănu^lă, despre trecerea el în Da- 
da lui Traian? 

Na punem mult temelu pe faptul, că pe la 1355 se nien- 
ţfonizU tn Transilvania un ^episcopus A r m e n o r u m de 
Tnhnacliy, "), cftci el nu era eretic, ci catolic, vicar al ar- 
duepiscopulul unguresc dela Strigonia. 

£xist& alt ce-va mal semnificativ. 

Se scie că pavlicianil aveafi o venei-aţinne specială pentru 
^ostolul Paul, consider&ndu-se ca urmaşi direcţi al celui mal 
fteral dintre discipolii lui Crist. El pretindeaA a fi ^creştini 
de al sântului Paul;^, de unde — pcUe — însuşi numele de P a- 
1 i c i a n I. ") 

El bine, întocmai acela-şl pretensiune avead llomânil plnă 'n 

Iul XVI şi mal Inc6ce, deşi altmintrea păreaQ a ii forte 
ewrecţi in credinţele lor religiâse. 

La 1527, venind In Moldova Sasul (îeorfţiO lleicherstorffer, 
ca ambasador din paitea regelui unguresc Ferdinand,^') a a- 
lat aci că Românii se cred a fi conservat intactă religiunea 
imune a sântului Paul: *gens ista ^loldavica — S. Pauli, ut 
^ipsi volunt, religionem hactenus iain inde ab initio non sine 
*summa veneratione et pietate coluit,.'') 

Tot aşa un boier moldovenesc încredinţa pe la 153() pe 
nn diplomat geiman. că Petru-vodă Ilareş este creştin de le- 
gea ^Sancti Pauli,. ''*) 

H) Eder, KrercUatfonc^ diplotmUicat, IlermanusUdt, 1802, MS. iu Biblioteca 
Enogclicâ dio Braşov, No. 26 6, iu — I, copia dup& uu document aâ&tor in ori- 
fpul in Archivul S&schC Naţioual diu SibiTu, No. 12. 

15: Gies^'ler. Vnttrt^uchungen ilber file (imchichU tUr PaulU'iamr, iu ThtoUnti- 
^ Studien vnd Kritikm^ Ilamburg, 182tK — cfr. ârticlul VoniUuuur iu Iltr- 
Wjţi Real'Enc*,'k'fopfldki jilr protestautiMihe Tfteoloţft'e^ t. XI, p. 225 cto. 
1^) Actele oticialf ale acestei ambasade, ve<|l iu Aretiu, HeitHigt zur Gim-hich- 
' ^ ««i Liitratur, Miinchen, 1806, t. 6. p. 629— (W. Acesta lîiutluă, din intftm- 
P^i^i t remas necunoscută tuturor istoricilor noştri. 
^') Rtfichersdorf, Chnrographia MMaciav^ 1511, in PapiG, Temiur de moint- 
. ■*•»'<, t. 3. p. 137. 
I ^S) MoHumftUa llungariae huftorktt^ Diplomataria t 1, Pest, 1857, p. 868. 



252 



Pînă pe la 1699 existaţi în Transilvania Români, cari j 
neati pe apostolul Paul mal pe sus de toţi sfinţii, ^^) er 
proverb săsesc (Jice pînă astăzi în bătaia de joc: *er hat j 
verlassen, wie Sanct-Paul die Bloch^ (el 1-a părăsit, ca si 
tul Paul pe Bomânî). 

Acostă extremă preferinţă pentru marele apostol al giui 
lor, preferinţă care — la adecă — s'ar pute explica in mul 
feluri, să nu fie ore o reminiscinţă a pavlicianismulul în Da( 
Iul Traian? 

Ori -cum ar fi fost, saft că ideele dualistice se vor fi înti 
dus la Români deja în cursul evului medift, ori nu, — să an 
câm acum o privire asupra fondului doctrinei bogomilice. 

§ 5. Aşa numitele eresuri ne sînt cunoscute, în gene; 
numai după apreciările adversarilor lor^ căci biserica domnite 
avea tot-d'a-una grijă de a nimici orl-ce cărţi eterodoxe, n 
ales pe cele dogmatice. 

Cam tot aşa a păţit'o şi bogomilismul. 

Principalele doă făntîne contimpurane despre fondul acesi 
eres, aş pute (Jice chiar unicele făntîne, sînt Grecul Eutini 
Zygadenos, care trăise pe la începutul secolului XIP^), şi pr 
utul bulgăresc Cosma de p6 la finea secolului X.^^) 

După aceştila^ bogomilil credeaQ că Dumnezeii avusese ( 
fii : pe cel mal mare, Satanail, carele s'a resculat contra 1 
talul şi a devenit astfel elementul cel refl, şi pe un filu maî ni 
arcangelul Mihail, pe care dînşiî îl identificau cu Crist. Satana 
în urma căderii sale, a zidit pămîntul şi întrega natură ^ 
(Jută. Numai omul represintă în lume un fel de compromis îul 
Dumnecjea şi Satanail, datorind celui de'ntâiu sufietul, er c 
lul-l'alt corpul. 



19) Illia, Ortiis et proyressua cananim in Dacia ycntiiim et religionum^ Kl3 
senburg, 1764, p. 15. 

20) Narratio de Bogom'dis, ed. Gi«^seler, Gottiiigao. 18t*J. 

21) C.iOBo CBHTaro Ko3MM ua ej»CTHKH, în Kukuljfvic Sakoiuski, Arkic zai^j^ 
nk'u juyoslavcmku^ t 4, Zagreb, 1657, p. 69—97. 



_^53 

Predonmirea corpului asupra sufletului^ adecă a lui Sata- 
oail asupra lui Dumnecţefi, a durat ptnă la întruparea arcan- 
gelolol Mihail sub numele de Crist. Cea mal mare parte a 
Vechiului Testament nu e decăt apoteosa lui Satanail. Satanail^ 
^r DQ Dumne()efl, este acela pe care'l adora Moise. 

Prins de c&tră Crist, Satanail a fost aruncat tn tartar şi de- 
ştăit de finalul -?7, remănend de aci tnainte numai Satană. 
Puterea Satanei n'a încetat tnsă prin acesta \ictoriă momen- 
tană a fratelui seâ mal mic. Însăşi restignirea lui Crist a fost 
o machinaţiune a dracilor. Mal mult decăt atăta. într<*ga bi- 
mdk ortodoxă, cu iconele sale, cu m<5ştele sfinţilor, cu sacra- 
mentele, cu ierarchia, cu totalitatea instituţiunilor, este opera 
Sttanel. 

Provocând nesupunere contra ori-căril autorităţi^ eclesia- 
pke saft civile, bogomilil se privlaft numai pe sine ca a- 
fcrăraţl creştini. Afară de * Tatăl -nostru ;^, pe care'l ţineaţi !n 
wure on6re, el respingeaft cele-l'alte rugăciuni creştine, înlo- 
caindu-le prin ale lor proprie. NesocotlaO liturgia şi serbăto- 
nle ortodoxe, dar postlaO lunia. miercurla şi vinerla. Fie-can» 
Inserică se compunea dintr'un învăţător cu 12 ^ apostoli ^^ şi 

L 

; tot-0-dată fie-care membru al sectei, cîilar cel de sexul femeiesc. 

I 

se consideraţi ca preuţi sati diaconi. 

Ca urmare morală rigur6să a dogmaticei lor^ bogomilil con- 

^mnaă tot ce place corpului sati servă a întări acest clement 

diabolic: căsătoria, vin, came, avuţia. 

I Aprope toţi purtaţi haine călugărescU şi eraţi în fapt maî 

|papl decăt papa.") 

I 

I Cela-ce deosebla mal cu s^^mă pe bogomill de cătră fraţii 

lor din Occidinte, era dreptul de a minţi la trebuinţă, po când 

nunura albigensă. din contra, era celebră prin ura minciunii. 

Eî atribulati lui Crist monstruosa autorisaţiune de a înşela jxî 

^micl prin viclenia: ^TpoTrw (jwĂTjTe, tout£oti, fX£Ta [XYjyavf^; 



^ Ca resamat 
^«îi« Ba BoroMiLTi 
75^106. 



f6rtc consciinţios al doctriDel Bogomilice, ye(}t JţorMaTK^fCKo-To 
ii-Tt, în nepHo;(ifqe(*Ko cnacairae, Brăila, 1873, t 7—8, p. 



^A 



"xii d-aTr;;,.**) AW'Stă maxima se uiilft Ia dînşii cn i 
npstdinpilratll patimJl de propagandă, de proselitism, 1 
bngomil voind cn nrl-ce preţ sît fie dascAl. predicator, 

stol,: *I1E RO COCTOI&TCX piîHII ll)(A «KSl|-k, HO pAŞIldB.MKSl 
*rHltAA CRIITA, APt^l*^ Af^'l*-^ lipEXMTpilTti TEOpAUlEU It CKOtlM! 

jMaifiA" >>VA>Kmi.\EHî£.ttii HAv» TRopATx {îiivăţiltiircie lor nu s 
pacă îniprcună, ci so risipesc ca o liaină putredă, mini | 
Itil dorind a întrece, şi fie-care sil-şl facă im nume prin | 
prin sa născocire)**). 

De aci a i/vor!t acea mulţime de cArţl bogomilice apM 
dintre cari unele at&t de dibace, atflt de mascat4>, incit 
reuşit a scap» de obicinuita nemicire a literaturcî eretlq 
a deveni cliiar cn timpul, precnm vom vede mal , 
favorita lectura a creştinului. 

n. .îirei5ek observă fiirte bine, câ bogomilil se siliafl i 
nere a se apropia în aparinţă de ortodosl. pentru ca a^ 
sa-I potil atrafîe mal cu înlesnire. Unii dintre el primiafl d 
Testamentul Vecliifl întreg safl făceafi alte concesiuni, mal^ 
safl mal puţin importante. *^) 

iţ G. Literatura apociifîl a bogomililor ini este tocm^ t 
nala. 

El s'atl mărginit, în cea mal mare parte, a preface i 
cliipul lor din greccsce diferite apocrifurl de fabrică bizal 
alegfind mal de pi'cferinţă pe acelea. în caii pe de r 
fignr^za arcangelul .Mihail, Iubitul sectei, t'r pe de 
cuprinde antagonismul intre suflet şi coi'p, safl lupta Intli 
ne şi rei1, safl conti-astul între paradis şi infern, mal tttM 
şit ceva în spiritul doctrinei dualistice. 

Pe unul din asemeni apocrifurl bogomilice greco-slaviM 
nume ^Legenda lui Avram,, noi am studiat deja mal ! 
sub No. VII între *Te.\turI măli6cene„, unde am indicat W"! 
o-dată !n Introducere, după Sbornikul paleo-slavic maiiuso 



23) Zygadfnos. Nan: dt hugnniilia, p. !!0. 

24) KoKmii. cd. cit \>. 86. 
26) Jiroi^pk, np. cil, p, 214. 



2r)5 



Irchîvelor Statului din BucurescI, mal multe alte bucăţi 
babilmente de acelaşi proveninţă. 

3. Golubinskîî, dând o listă a scrierilor apocrife de nuanţa 
;omilîc&, a scăpat din vedere o enumeraţiune mult mal 
ipletă, cuprinsă într'un Sbornik din secolul XVI al Biblio- 
Bl Sinodale dela Moscva, sub titlul de: ^ Cărţi de ale Ve- 
alul şi Noului Testament, pe cari ortodoxii nu trebui să le 

lat'o întregă : 

*Nu trebui să le citescă ortodoxii, căci ereticii le-afi scris 
in mintea lor, 6r nu din Duhul sfînt, după cum stnt: 

* Povestea despre Enos, cum a fost în al cincilea cer şi a 
exis 300 de cărţi: 

^Cărţile lui Lamecli: 
i^*RugăcIuniIe lui Seth; 
^Testamentul lui Moise: 
^Psalmii lui Salomon: 

* Povestea lui lacob; 

^îmJdarea Maîceî Domnului pe la mnnce : 

* Despre finintea lui Adam cu cele 7 biserice într'însa; 
*Despre liturgia* la care a întăn|iat prcutul ; 
^Despre judecăţile lui Salomon şi enigme: 

^Despre sorele, pe care'l învârtesc 300 de îngeri, şi cocoşul 
e sta în mare; 

* Despre Chitovras (Centaur): 

^Uugăclunl de friguri şi de buba cea rea (? w mejkmaexr); 

* Despre cele 7 friguri; 

*ApoI alte rugăciuni mincîunose de friguri, pe cari le scrift 
te nafure şi pe mere (ha iaraoi(e\"a), ca să scape de b61ă; 

*Şi fel de fel de născociri eretice de ale filosofilor, lecture. 
aa5ne. rugăciuni minclundse, pentru a seduce pe cel simpli, 
intre cari mulţi, necunoscfend bine Sânta Scriptură, pier din 
esciinţă, păstrând în casele lor din părinţi şi din moşi nesce 
crieri eretice, furişate în cărţi de predice şi de nigăclunl, 



256 



^pe cari trebuia să le ar^ă^ c&cl ele dep&rt^zâ dela Damn 
^şi aduc victime dracilor, precum sînt: 

* Vrăjiri de noroc şi altele multe; 

* Despre (Jilele luneî, şi că 'n ^îua de'ntăiâ a lunel fu 

* creat A dam ; 

* Despre norocele şi cesurile bune şi rele; 

^Citirea in stele, în care cred omenii cel f&ră minte, i 
*tând în ele (Jiua nasceril, şi căpătarea slujbelor, si de 
*tralu şi m6rte, şi despre semne de pe corp, şi despre c 
*părăture şi vîn^ărî, şi altele urîte lui Dumnezeii şi blăsten 
*de sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi. 

^Eresul este a doua idolatria, semenată în dauna suflete 
*şi acela ce ţine la sine scrieri eretice şi crede în vrăjile 
*să fie blăstemat cu toţi ereticii, 6r cărţile acelea să se i 
*pe fruntea lor. 

^Făptuitorii cărţilor eretice aU fost în ţera bulgăr esci f 
^leremia şi popa Bogomil^ şi Isidor Italianul, şi 6răşî Italia 
^lacov Tzentzal (?) şi alţi mulţi, însemnaţi în marele Noi 

* canon, cari aii falsificat regulele sânţilor părinţi şi aii s 

* lucruri eretice, can6ne, lecture şi rugăciuni.^ *^) 

Din lunga listă de mal sus, cam confusă pe a-locuri, 
bucăţi, anume cele indicate prin cursivă, se regăsesc mal 
romănesce între *^ Texturi bogomilice^. 

O altă enumeraţiune analogă a scrierilor eretice, în n 
parte bogomilice, sub titlul: *^ Despre cărţi adevărate şi 1 
şi despre superstiţiunl^^, se află într'un codice slavic, publ 
deja în secolul XVIP'), unde se menţiont^ză, mal pe d'asu 
Visiunea Iul Isaia, întrebările Inî Ion Teologul, Dialog î 
sântul Bartolemeă şi Maica Domnului. Nomenclatura înge 
etc. etc, şi se atribue personalmente lui *popa bulgăresc 1 
mia^ (SpEMiA nona BoArApKCKin) o legendă a Crucii şi — mi 



26) GorskiY et Nevostruev, OntfcaHie cjiaBancKHxi pyKomicet, t 2, se 
Moscva, 1862, p. 640—1, No. 322, f. 266. 

27) C<k>pHiiKi mfenyeMuft sHHra KspHJiJiOBa, Moscva, 1644, in-f. — cf. Kal 
TicjE, loaHHi eisapii BojirapcKiÂ, Moscva, 1824, in-f., p. 208—12. 



257 



flenl— acea rugăciune de friguri, pe care o vom publica mal 

la vale.") 

§ 7. O imagine forte poetică, dar nu mult exagerată, a 
totalităţii literaturel bogomilice^ religidse şi nereligiâse, nl-o da 
d. Lombard tn cartea cea mal pr6spătă despre sectele dualiste 
din evul-medifi : 

^De ce mouvement religieux naquit toute une litt^rature. 
*A Torigine elle rev6t un caracti^re religieux, nalf et popu- 
^laire. Peu ă peu ce qu'elle a de specialement bogomile s'efface, 
% couleurs riches et variees, Ies fantaisies merveilleuses et 
%Uirres de l'Orient font irruption dans son sein; elle perd 
^de plus en plus Ies contours precis et nettement termines des 
.^ts bibliques. La litt^rature profane, ainsi graduellement 
[V^par^e et annonc^e*, paralt finalement sous la forme de tra- 
^Moctions des romans byzantins du moyen-âge et d'oeuvres 
lales telles que chroniques, lois expliquăes par des exem- 
^les, etc. Cest k ce moment que la litt^rature atteint lapog^e 
^de son dăveloppement ; elle s'^mancipe ă Ia fois de l'ancienne 
^laogue slovaque et de Tinfluence grecque ; par la Bosnie, elle 
*se rupând chez Ies Croates. par la Roumanie chez Ies Russes; 
*eQe devient ainsi le canal par lequel l'antique culture de 
M'Orient et le monde fabuleux de l'Arabie et de Tinde pen^- 
^trmt chez Ies Slaves du sud et du nord; et tandis que la 
doctrine des Bulgares remuait toute TEurope occidentale, leurs 
^livres faisaient luire quelques rayons de lumitre dans FEurope 
^orientale,.") 

Vom constata mal jos, tn Apendice, că una din cele mal 
fromâse balade poporane ale Romăniel a străbătut la noi tx)cmal 
^ Persia pe calea bogomilismulul. 



28) Cfr. despre literatura l>offomilic& : Jagio, Ilistorija knjizethosii naroâa hrrat- 
^^8, Zagreb, 1867, t 1, p. b2— 93: Jcrcmţja pop bugarski i tako zvane lazne 

29) Lombard, Pauli citns^ Bulgarta et Bmis-hommes^ Geneve, 1879, p. 78.— cfr. 
^^^Jmi, tn Beilagt zur Allgemtlntn Zeitung, 1877, No. 297, 298, 299. 

17 



Acesta confirmă ptnă la un ponct entuziastiei 
de i. Lombard. 

Cela-ce se pate ^ice fUră cea mal mică exftj 
că nici o sectă, nici an eres din t^uI de mijloi 
atât de departe ca bogomilil fasiunea tn fond 
teorielor teologice cu credinţele vulgului. De ac 
gomilică f^e apropia !n t6te de literatura popori 
puncturl ambele se confundă chiar, se identifii 
indissotubil, astfel că ar fi peste putinţă a deci 
cutare saă cutare va fi trecut dela popor la bo 
i. 

Acuma Insă. mal tntâiă de t6te, să ne intri 
sa fi fost cel doi 'fiiptuitorl aî căi-ţilor eretice 
r<!'scEL,, popa Jeremia şi popa Bogomil? 

§ 8. Fănttnele grece menţionăză numai pe ] 
unele f&ntlne slavice atribue lui popa Jeremia < 
se dâ lui popa Bogomil, pe când lista de miU 
eretice face din Jeremia şi Bogomil, după cam 
individualităţi separate; presbitertil Kozma ins 
mai importantă dintre t6te, nu cunosce de loc pt 
ci numfd pe popa Bogomil; *b2 \kT.\ ^pABoc,^ABH 
EucTk nons hmehemk FîorKMiiAK^ (in anii ortod 
Petru trăia un popă numit Bogomil)J") 

Criticii aA ajuns de aci la conclusiunea, că 
gomil nu sint decăt unul şî acelaşi personagiu, 
ca mirăn şi Jeremia ca monac. Pentru a inlătui 
ţiunc, vom adăuga că slavonesce *popă, se ^i 
lor, după cum romănesce de asemenea *a popi 
orouice *a călugări,. Vomicul Ureche, vorbind 
moldovenesc Alexandi'u Lăpuşn^nul, ^ice: *aak2 
c'At) bx^St KKAgrzp, cz X''^ ?>^^i t^ A^ ^^ B-^ <k; 

UIH EA npE 8HÎM,.'1) 



SO) Konua, op. cit p. 72. 

31) Litepfiiftl» JfoMowI, t. 1, p. : 



259 

icest eresiarc trăia dară sub împăratul bulgăresc Petru, 
între anii 927 — 968. Un manuscris paleo-slavic dela 121 O* 
aşa <|isul ^Sinodic al tzarulul Boris^, ne spune anume, «că popa 
Bogomil ^a respăndit tn Bulgaria eresul manicheic^ (B^cnpîcM- 

fCfarO MANHXEHCIUIÎA CÎ^<; EPCCK H B'A KAXPApCrkH ţCA\AII pAţrkABUJ«iro), 

$i ne mal da şi numile primilor sei elevi safi ^ apostoli^: Mi- 
liail, Todur, Dobri, Ştefan, Vasilie şi Petru, cari vor fi îm- 
Diilţit şi el^ neapărat^ literatura cea apocrifă a sectei. 

§ 9. întemeiat tn secolul X^ bogomilismul a durat peste 
Dnn&re mal pînă n (|ilele nostre. Clerul bulgar nu poseda nici 
iihăcia grecă, nici inquisiţiunea romană, pentru a sci să pună 
e^>ăt eterodoxiel. Guvernul turc, mal cu deosebire, nu avea 
lid o raţiune de a o persecuta. Abia pe la 1650 un mare 

Eiăr de bogomill, cari îşi dedeaâ el-tnsişi numele de Pauli- 
ti, aâ fost convertiţi la catolicism. El ocupafi Nicopolea şi 
sate de'mpreglur^ adecă loculaâ tocmai la costele ndstre.'*) 

Dela 950 piuă la 1650, tn curs de ş^se secoll, bogomili- 
imnl a putut să exercite o influinţă 6re-care, mal mare sa& 
nai mică, dar tot-d'a-una directă, asupra tnvecinaţilor Romani. 
Dacă acesta nu s'a resimţit la noi tntr'un mod sgomotos, causa 
principală este cunoscuta toleranţă a clerului român^ carele se 
pref&cea că nu vede abaterile cele măninte. er tn parte şi igno- 
ranţa dogmatologică a acestui cler, carea nu-I permitea a stabili 
o distîncţiune precisă între eres şi ortodoxia, între ^credendum^ 
p *non credendum,. 

Popa Grigorie din Măhaclu, care totuşi nu era om prost 
p na era nici eretic, căci n'ar fi copiat cu atăta îngrijire un 
Bitechism fdrte ortodox, propaga tot felul de apocrifurl eretice. 
nunal şi numai din lipsa unei solide instrucţiuni teologice. 

Cu atăt şi mal lesne trebulaft să se alunece preuţii cel de 
rind. 

In acest mod, în cursul secolului XVI, s'aft tradus romă- 
aesce o mulţime de scrieri bogomilice. 

32) Jirec-ek, op. cit p. 4G4. 



260 



Pe la 1580 un amator de lucruri miracul<5se, probabilment 
cleric, s'a apucat a le aduna, a le transcrie şi a le grup 
tntr'o singură colecţiune, din care o parte a nimerit apoi 1 
manile lui popa Grigorie. 

Nici traducă toriir, nici colectorul, nici preutul din Măhadi 
nici unul din el nu-şl închipuia, de sigur, c& respăndesce c 
tot dinadinsul pintre al sel afurisitul eres al lui Bogomil! 

§ 10, După cum am făcut în privinţa * Texturilor măhăcene, 
de asemenea şi aci vom indica la marginea textului pagind 
după manuscris, prevenind pe lectori că la ele se referă cifrei 
cele între parentesi din Notanda. 



I. 



RDGÂCIDNE DE SCOATEREA DRAGDLDI 



BUGACIDlll DE SCOlTEREi DBACDLDl 



Introducere. 



§ 1. In ^Texturi măh&cene;», sub No. VI, am vorbit pe 
despre exorcismul In genere^ şi mal ales la Români. 

Cela ce legă fragmentul de conjuraţiune, publicat acolo, cu 
conjuraţiune* pe care o dăm aice, este nu numai că 
«ambele de o potrivă sint menite a goni pe dracul, dar încă 
[anume pe dracul cel mal periculos In Romănia, cel măi destru- 
gitor: frigurile. 

Acolo, bietul creştin afurisesce pe ^dracul din ape^ (p. 
176), adecă — în limbaglu mal prozaic — alungă dela sine mt- 
mmele palustre^ nesecata sorginte a frigurilor şi chiar — dacă 
ar fi să credem pe d. dr. Obedenaru — izvor apr<5pe al tutu- 
ror bolelor din Romănia. Aice, vom ave a face <^răşl cu fri- 
gări, ba încă cu vr'o doă-(|ecI de varietăţi febrile, demonisate 
sub fel de fel de numi, care de care mal fantastic. 

Intr'nn studifi a-paite, noi ne -am încercat a demonstra, că 
Românii din Temeşiana, deja în epoca Gepizilor, consideraâ febra 
ca cea mal teribilă ^drăcoică^. pe care de atunci şi piuă a- 
8t&^ el o personifică cu gr6ză sub numele gotic de Filma.^) 
CaDtemir ne spune, pe de altă parte* că — după credinţa Mol- 
dovenilor — dracul locuesce în bălţi, safl cel puţin o specia 



1) Yefl studiul mefi: Dina Filma, Gq^ fi Gtpi^ în Dacia^ Bacarescl, 1877, 



i 



264 



drAc^scă: * dracul in valle, daeinnnes appellâi 
habitare credimt,*). 

Câmpia Bulgariei suferă, însă de friguri tot aşa de mult ca 
^\ cămpia Romăniel. Este o prerogativă a ambelor latui'I ale 
Danâril de jos. Sâ nu ne miram darii, că marele reformator 
bulgar din secolul X, popa Bogoniii, s'a socotit dator a to- 
zestra el-însuşl pe sectarii sel cu o rugăciune speciala cont™ 
acestui puternic demon ; ^i acea rugăciune^ pret^cuUi apoî şi 
reprefîlcută, a trecut mal tărdifl la Români, ca uu fel de 
cet& febi'ifugâ. 

§ 2. A doua din cele doâ liste ale scrierilor slavice ( 
tice, despre cari am voi-bit mal sus în Introducerea generalii 
(pag. 256-7), cuprinde, după unul din manuscrise, următorul 
pasagiu: 

*. . . Sînt fabule ale blJistematuluI Jercuiia, popă bulgăi'ese^ 
*care spune cum şedea sântul Sisinie pe muntele Sinaia, ^ 
*menţioneză şi pe îngerul Mitiail, ca să înşele mal biiu- moJ- 
*ţiniea, şi bărfesce c& frigurile sînt şepte fiice ale lui Irod, 
*deşi evangelistii şi sfinţii părinţi nu Ie pun şepte, ci numai 
*pe una, care cenise capul Botezătorului, ba nici acela nn^ 1| 
*era fiica lui Irod, ci a lui Filip, Despre tdte acestea, marel^^ 
•Sisinie. patriarcul de Constantiuopole, ne spune în scrierii^ 
*sale: să nu credeţi că eu aş fi Sisinie cel mincîunos, d£^. 
*scris de nebunul popă Jereniia spre amăgirea limenilor...,') 

Pasaglul e cam obscur. Este evidinte însă, cft popa Jer« 
raia, adecă eresiarcul Bogoniii — ve<Jl mai sus p. 258 — recu. 
gea în acea *fabulă, la un sânt Sisinie pentru a goni pria 
el frigurile, personificate în cele pretinse ş^pte fiice ale l*3l 
Irod. 

Străbătând în Rusia, act^stă operă a Iul Bogomil a Insl 
forma următorului descântec, după un mauuscris din 
XVII: 



2) Deteriptiii Moliaeiat, ed. Bucur. 1872. p. HI. 

3) KalBydovicz, op. cit., p. 210, nota 8, 



265 

^Lîngă Marea-roşiă sta un stîlp de petr&. Pe stilp şede 
^ sântul apostol Sisinie, şi privesce cum se turbură marea pin& 
*la nori, eşind din ea doă-spre-(JecI muieri pletose. Muierile 
^^iceafi : Noi stntem frigurile, fetele împăratului Irod. Întreba 
^atunci sântul Sisiuie: Draci blăstemaţK de ce aţi venit aice? 
^Respnnseră ele: Am venit să muncim nemul omenesc, pe a- 
^cel ce se scolă tăr(|iO, nu se închină lui Dumnec^efi^ nu pă- 
^zesc serbătorile, betk şi măntncă de dimineţă. Se iiigâ atunci 
* sântul Sisinie lui l)umne(}eft : Domne ! Domne! măntuesce ne- 
amul omenesc de aceşti blăstemaţl draci! Şi I-a trimis Crist 
*doI îngeri, pe Sihail şi Anos, şi pe cel patru evangelişti ; şi 
*s'afi apucat el a bate frigurile cu patru vergi de fer. fîlcî^n- 
*du-le câte 4000 de rane pe (}\. Şi aâ început a se ruga f ri- 
ngurile: Nu ne cliinuiţU căci ori-unde vom auijii noi sfintele 
^numl ale vostre şi ori-unde se cinstesce numele vostru, de 
*acolo noi vom fugi cale de trei poşte. Şi le-a întrebat sân- 
ului Sisinie: Cari sînt numile vostre cele drăcescl? Cea de'n- 
*tăitt (Jise: Mf clilamă Tremurice (TprACUA). I,)ise a doua: Me 
^chlamă Focosă (OrHEKv), căci ard corpul omenesc, ca şi când 
*»r arde lemne smolite, pişe a treia: MC chiamă Ghietosu 
*(il«AEra), căci ingliieţ nemul omenesc, de nici focul nu-1 mal 
^tncilfjiesce. ţ)ise a patra: Me chiamă Apăsătore (Pheterv). 
*clcl mg las pe om la coste şi la stomah etc.^^^) 

Din acest vechiu descântec s'a născut In Rusia un descân- 
tec nofl. cu mult mal lung, în care însă a despărut la înce- 
put «stîlpul de petră,.*) 

Intre prototipul lui Bogomil şi redacţiunea rusescă cea ve- 
che, deosebirea în fond şi 'n fonnă trebui să fie cel puţin 
tot aşa de mare ca şi deosebirea între cele doă redacţiunl 
nisescl. 



^) Boslmicv apud Jagic, Hisiorija knjtzeruosfi, i. 1, p. rs5--0. 

^) Ve^I Maykov, B^^.iHKopvivKifl 3aK.iHHaHifl, îu .laun^'KH PyocKaro re<rija»j». 

^^«cna. secţ. etnograf., t. 2, Pctereburg, 1860, No. 100, p. 462— (Î4, imde 

^^'^ şi alte texturi rusesc! ale acestui descântec: BlicTHHrb reorpa(J>Hio»'Karo 

''^aţecTia, 1859, t. XXVI, secţ. V, p. 155; r,Hr>.ii..Terai hah MTCHia. 1818. t. XC, 

^ lU, p. 51—2; DepMCKift cfiopHHK'B, t 2, apcnd. p. XXXVI ctc. 



26G 



Nu este de mirare de a găsi o deosebire şi mal pn 
ţatft îutre redacţiunile cele slavice şi între redacţiunea i 
n^scă safl ^mai bine — redacţiunile romăiiesci. 

Nu aveui ti-ebuinţă de a mal repeta aice cela-ce am 
voltat la începutul volumului de ţaţă: biblioteca poporau&J 
modifică uecontenit sub pena tie-cărul nud redactor, 
după cutu literatura poporauă se inoditicft necontenit Iu { 
tie-cilrul nofi cântăreţ sad povestitor, astfel tă uiie-ori, 
un şir de generaţiuni, abia se mal pote recunosce prototipul. ^ 

§ 3. TestuJ, pe care'l dâra mal la vale, conservă patru i 
ticularîtăţl caracteristice ale originalului bogomilic : 

1 . Pe sântul Sisinie : 

2. Stupul de petră safl *de nianniire, pe malul mârilj 

3. Alungarea dracului : 
i. Promissiunea dracului că: 'ori-unde vom amji noi sd 

*Ie numi ale vostre şi orl-unde se ciustesco numele voj 
*de acolo iiol vom fugi..., 

Tote cele-l'alte elemente afi perit, pînă yi menţiunea felj 
iuiocuindu-se cu alte amiirunte, frirte poetice. 

Lunga nomenclatura, a frigurilor : Tremurtce, FoaisA. tfJSj 
ţusă etc. u"a despănit însă cu desăvîrşire, ci numai i 
lipit de tulpîiia'T primitivă pentru a forma un corp sepai 
după cum vom vede mal jos în Ş-fil IO — 12. 

Aci ne vom mărgini d"o cam dată numai cu textul cd e 
prins, pe pag. 114 — 126, în volumul lui popa Grigorie. 

§ 4. Am spus că acesta rcdacţiune este romăni^scE. 

Cu t(îte acestea, ea s'a tradus din slavoncsct. ^i testai i 
vie (igurOză in manuscris alături cu cel romanesc. dupS i 
care frază slavonă urmând fraza română corcspundintc, iuta 
mai ca în Psaltirea Iul Coresi, aatl în bucata cea publici 
sub Nn. [I între 'Texturi măliăcene,. 

Va ijice dară cine-va, cu drept cu\îut la prima veiien 
redacţiunea nu este rom&ncscă. 



267 



[este, şi iată cum. 

ml slavon, dupâ care s'a filcut traducerea roinâriă, fu- 

mpns şi el de cătra un Roraâu, şi anume do cătrfi uu 

care uu sciea slavonesce, de uiide a pro- 

, numai vorbele sînt slavoue, numai lexiologia, er iiicl 

I morfologia şi sintaxa. 

ista afl constatat de-mult existiiiţa uuor textuil slavi- 

: de cătră RomiiiI contra reguldor celor mal clemeii- 

gramaticel slavice, dar în deplina conformitate cu 

limbel române. 

Imai celebwi din asemeni texturi este o parte din aşa 

*Texte du Sacre, dela Reims, căruia uu ne desplace 

[consacra aci o notiţă a-parte. 

Uu monument, a cftrui istoria este un i-omanţ intreg, 

complicaţiuni, de peripeţie, de epizode, de elemente 

I şi comice, şi prcsintând, in tine, un desnodilmint atât 

^teptat încât ar crede cine-va a citi pe Peter Scblemil 

Chamisseau! 

latedrala dela Keims se găsla un evaugeliar. d'asupra 
[ regii Franciel depuneafi jurămintul loi' la ceremonia 
tI, şi cai'e .de acela căpătase numele de Textul Sa- 
Texte du Sacre, deşi neiuine nu sciea, nici de 
Be provine acea carte, nici epoca apariţiunil sale, nici măcar 
Ibs tn care este scrisă. 

Tzarul Petru cel Miire, călătorind prin Francia, se (|ice a 
iâeclarat cel de'ntâifi pe la 1717, cum-eă monumentul este 
iTic. De atunci încâce s'afi scris sute de diferite monotţratie 
Ipra ceatiunii, dintre caii însă, tocmai pînă la 1836. nîd 
a nu era basată pe inspccţiunea oculară a manuscrisului, căcî 
turbiu'ările revoluţiunii francese el despănise din catedrala 
la Reims, şi ad trebuit apoi (Jecimi de ani pentru ca să se 
descopere tot acolo in fundul bibliotecei municipale. 
La 1843 o superbă ediţiune în fac-simile, executată din 
toiea Curţii Imperiale Ruse, permise filologilor a'l studia mai 
aprope. 



268 



Kopitar, Berednikov, Hanka, Kunik, ^L'klosicb, Paplondd, 
afară de Germani, se aruncară cu aviditate asupra ane! pnde 
atăt de seducătore, adresăndu'şl fiecare o seria de intrd)lri: 
când, unde, in ce dialect să fie scris preţiosul evangeliar, pe| 
care juraft BurbonU?.... 

O împregiurare maî cu deosebire servi a îngreula ore- 
perspicacitatea specialiştilor. 

Manuscrisul întreg se compune din doă porţiuni diferite, 
legate la un loc : o porţiune cu litere cii'ilice, şi o altă sci 
cu alfabetul propriii dalraatin, cunoscut sub numele de gl 
litic, pe care nu Tail întrebuinţat nici odată deeăt numai SUi 
de rit catolic de pe litoralul Mării Adriatice. 

In acostă ultimă porţiune, între altele, se vede următor 
curiosă indicaţiune, tot cu litere glagolitice, dar în diid( 
boem : 

*Anul Domnului 1390. Evangeliele şi epistolele de 
* (adecă partea glagolitică) , scrise în limba slavică, se 
*^la serbătorl mari de peste an. când egumenul servesce litui 
*în mitră^ er cea-raltă parte a acestui volum (adecă porţii 
^cirilică) , scrisă după credinţa legii rutene, a scris'o sânt 
^Procopift egumen cu însăşi mana sa, şi pe acest manus 
*ruten reposatul Carol IV, împăratul roman, îl dede spre glorii 
*^ acestei mănăstiri şi celebrarea fericitului Ieronim şi a sântuli 
*ProcopiQ. Domne, acordă-I o pace eternă! Amin.^ 

Iu presinţa acestei inscripţiuni, atăt* de clare, slavistif s'J 
desbinat în doă tabere antagoniste. 

Unii, cu Hanka în frunte, îi dederi încrederea cea mal 
solută, afirmând că porţiunea cirilică a monumentului este 
de cătră sântul Procopiu. egumenul monastiiîl de Sazawal*] 
Boemia înainte de anul 1053, 6r la 1347 a fost dăruită 
cătră împăratul german Carol IV mănăstirii Emmaus In Prtftj 
încăt este o proprietate boemă în totă puterea cuvîntulnl: 
evangeliar sazawo-emmausian. 

Alţii, sub conducerea lui Kopitar şi a lui Kunik, respiiDS«*j 
prin o mulţime de obiecţiuni, şi anume: 



269 



1. Adnotatoral din 1390 nu este o autoritate pentru cele 
petrecute înainte de 1053^ adec& cu trei secoll şi jum&tate 
Înainte; 

2. El nu presintă nici o probă despre adevărul aserţiunii 
sale, afară numai de o golă afirmare, care putea să fi fost o 
simpli consecinţă a patriotismului seA local boem; 

3. împăratul Carol IV, dăruind In 1347 acest manuscris 
iBinistiril dela Emmaus, !n credinţă că ar fi o reliquiă pro- 
copiană, putea să fi fost victima unul înşelător; 

4. Semnele paleografice şi filologice ale evangeliarulul In 
cestione nu stnt nici de cum din secolul XI, ci posteriore cu 
trei safi cel puţin cu doi secoll ; 

5. Limbagiul porţiunii cirilice nu infăţiş^ză nici o umbră 
ie dialectul boem<) in care este scrisă numai şi numai adnota- 

lea cea din 1390, căci chiar porţiunea glagolitică este 
••• • 

Lupta a remas nedecisă ptnă la 1848^ când un filolog rus^ 
Petra Biliarski, scose la lumină o disertaţiune specială de 
300 pagine despre porţiunea cirilică a evangeliarulul dela 
Reims. 

Academia din Petersburg o cre^u demnă de un premiat er 
ilnstrol Vostokov^ cea mal mare autoritate slavistă de atunci, 
recunoscu justeţa conclusiunilor autorului.^) 

Confruntând cu amănunţime ortografia şi stilul fragmentului 
drilic dela Reims cu ortografia şi stilul tuturor monumentelor 
analdge de prin alte regiuni, pe unde va fi tost vre-o dată in 
U8 oficial limba paleo-slavică, ^r !n privinţa Românilor con- 
sultând măi în specia crisovele moldovene şi muntene din co- 
lecţionea lui Venelin^ Biliarski a ajuns la conclusiunea că 
loannscrisal in cestiune este îndoit romanesc, adecă o copia 
ftcută de cătră un Munten pe la începutul secolului XIV după 
^ exemplar scris de cătră un Moldovean. 



Q CemaxiM^Toe npRcjm^enio y^rpem^enHui-i JexHAOBUMi narpa^f», Petcrsimrg, 
1818, p. 108—106. 



270 



Nesciind rom&nesce, el n'a fost însă în stare de a irUa 
d'a-dreptul românismele textului slavic. 

Completând acesta lacună, noî vom indica aci vr'o doâ-trdj 
mal remarcabile. 



Biliarski cităzâ pasagele: HiX/wATK ctma re^mkşanhkoma 

§hMU H AE^I^'^N'^ ŞÎ naMATK CTMA OLţMA A(|)AHACMA II KypHAA, 

servând că ele manifestă o învederată nesciinţă a scriitoi 
de a distinge caşurile dativ şi geniti^ precum şi de a înt 
buinţa numărul dual. 

EI bine, confusiunea dativuluî cu genitivul este propria ^. 
iuluî român, în care ambele se finesc egalmente prin -luî 
prin -el: casa o m u 1 u î, dă o ra u 1 u î, haina mamei, 
ne mamei... La Slavi genitivul şi dativul nu se eoni 
nici o-dată, av6nd nesce desininţe cu totul diferite. 

In căt se atinge de numărul dual, este lucrul şi mal 
că Românul, scriind slavonesce, nu'l putea înţelege, de oră- 
nu'l are nici în limba sa propria, nici în limbele surori, 
în limba latină... 

Biliarski reproduce apoi următ6rele pasage, nu mai p^j 
ţin curiose : ckhkmk ctxu ArrAK Mhx ahay h raepHAY . . . crpAcn 

CTMOy MCTpATMA . , . CTXK P OTpOKK AHAKMA AŞApHA M MHCAHAf] 

H AANUAy..., în cari numile proprie Hctpatha, ^hahma, flţApHA, 
Mmxahay, FARpHAY, Mmcamay, A'^^H'^Yj sînt puse la nominativ 
în loc de a fi la genitiv, însă nu la nominativ slavic, ci cfl- 
.>'at romănesce, adică -u şi -i^. Mihail-u, Gavril-u, Misail-n, 
Daniil-u, Azar-ie, Anan-ie, Istrat-ie, cela-ce filologului ru- 
sesc i se părea a fi o galimatiă inexplicabilă, fiindcă na co- 
noscea limba română. 

In dialectele slavice, ca şi grecesce saft lătinesce, t6te cu- 
vintele concordate se declină de o potrivă, 6r nu numai cb- 
vîntul cel de'ntâiti al fie-căril serie, ca în graiul nostru şito 
cele-l'alte romanice. Aşa dară, frasele de mal sus tretelrf 
să fie slavonesce cam aşa : cliorus sanctorum angelo- 
rum MichaelisetGabri elis... sanctorum tri- 



211 

om adolescentium Anan iae Azariae Misa- 
elis et D a n i e 1 i s... passio sancti£ustratii<, pe când 
mtmil porţiunii cirilice a evangeliarulul dela Reims, stăptnit 
de spiritul limbel sale naţionale, ^ice : chorus sanctorum ange- 
lorom Michael et Gabriel, passio s a n c t o (sic) E u s- 
t r a t i u s , sanctorum trium adolescentium A n a n i a s A- 
zarias Misael et Daniel. — fiindcă romănesce el nu 
putea să ^îcă decăt numai : chorul sănţilor îngeri M i c h a i I 
^ 6 a Y r i i 1<) patima s&ntulul Eustratifl, a s&nţilor trei 
adolescinţi Ananie, Azarie^ Misail şi Danii I... 

Biliarski observă, că fragmentul cirilic dela Reims pune so\\ 
Mţ, acolo unde regula cere : aio^ nio, tntrebându-se apoK dacă 
jicfeta n'ar fi cum- va un fonetism şerb. 
I Iarăşi un pur romănism, ba încă anume din Moldova saii 
iii Ţ6ra-Român^că , ^r nu de peste CarpaţI saft de peste 
pnăre! 

I Românul de ambe laturile Milcovulul nu p6te suferi sonurilo 
I h şi nlu^ pe cari le moiă tot-d'a-una tn iu, atăt In cuvin- 
tele de origine latină, precum şi în cele slavice : Iubi, m u I e- 
re, c u I u, Iute, fi i ti, a i fi, întâia etc. din aioa, mulierj 
cmuSj AioT, filit^^ allium şi altele, In cari, de pildă, Bănă- 
ţenii conservă pe n : îniâniu, 6r Macedonenii pe / : hilîu. 

Astfel nu este de mirare, dacă scriitorul porţiunii cirilice 

& evangeliarulul dela Reims, născut în România dunăr^nă, nu 

: putea admite nici măcar într'un text slavic sonurile nelocale 

*», M», preferind a le preface în Aoy şi în Moy, cela-ce se 

Pirea atăt de curios lui Biliarski. 

O asemenea fonetică este cu totul imposibilă la Slavi, după 
cnm a arătat'o deja Dobrowski.^ 

Pe lîngă cele de mal sus, am mal put^ indica în Textul 
Sî^rulul unele contracţiuni, neobicinuite în limbele slavice, pre- 
^ mărturesce însuşi Biliarski; de exemplu: AiiiE^iiNoro în loc 
^ Ap EAHNoro safi hhihaakniiujm în loc de NinHAAK aaknkujm, ca 

*) ^»ittiiutioitt8 linguae alavicae, p. 30. 



274 



O asemenea ipotesă ar simplifica succesiunea celor trei i 
mente cronologice: compunere, traducere şi copiare, — rednc 
du-le numai la doă. 

O inspecţiune atentivă a ambelor texturi, celui slavic 
celui român, probăză însă imposibilitatea identific&ril aub 
lui cu traducătorul. 

Vom da un singur exemplu. 

Textul slavic (Jîce : hahet ero 8 k m t H=romănesce: 4 
A-A K A T E (122). Slavonesce oyKiiTM însemnezi numai ^ 
morîj^, nici o dată *a bate^^. Unirea sensurilor *omorî, şi ' 
tO;^ se găsesce însă in vechiul român ucide==iBi. occk 
Chiar îri texturile cele publicate de cătră noi am veijut: ' 

AUtCE BOHHHHÎH TOUH UJH KOrApÎM CZ CE 8 H H F ;f; K8 T8piÎH (I 

p. 379), sati: k8 tpectîe a\;r o y m m a t npE KAn8 (t. 2. 
46). Autorul dară da cuvîntulul slavic oykmtm un sens ne 
vie, ci curat romanesc. Dar atunci este învederat că \ 
traducerea romăuăscă, dacă ar fi făcut'o tot dînsul dup& 
priul seâ original slavic, n'ar fi pus: sate, ci ar fi lăsat: 

Trebui să admitem, prin urmare, că autorul şi tradac 
rul aâ fost doă individualităţi distinse, remăâând astfel 
tacte cele trei momente cronologice de mal sus : 

1. Pe la 1580 minimum^ s'a făcut copia cea ajunsă, 
inte de 1600, în manile lui popă Grigorie din Măliaclu; 

2.* Pe la 1550, plus-minus^ s'a fiicut traducerea rom 
scă din slavonesce; 

3. Redacţiunea, scrisă slavonesce de cătră un Român s 
care de acela noi o numim romăn^scă, ar put^ să fie ( 
de pe la 1500. 

§ 8. In prototipul lui Bogomil sântul Sisinie este un 
nic, ba încă *stylites,, petrecând viaţa pe un stîlp de jx 
ca sântul Simeon, cu care — p6tc— Ta şi confundat eresifi 
bulgar din causa nasceril lui Simeon într'o localitate numiţi 
mn. Sântul Sisinie din redacţiunea romanică, din contra, 



■ 275 

01 To&iic, un anaaş ca s&nţii Georgifl safl Demetrifl, cela-ce se 
petriresce mal bine cu datele hagiografice^ căci sântul Sisi- 
m cel adev&rat, născut tn Armenia, fusese ostaş in armata 
Hepiratnlnl Licinia la 320. ') Numele lui se serb^ză la 10 
Btftifi. Să observăm insa, că mal există tn calendarul cre- 
pk alţi Tr'o cinci sad ş^se sfinţi cu acelaşi nume, afară de 
ce! doi sfinţi Sisoe, despre cari vom vorbi mal jos. 

Io redacţiunea românâscă stllpul de p^tră capătă o altă 
ţiune. El servă de locuinţă nu s&ntulul Sisinie^ ci su- 
sale Melantia, despre care prototipul lui Bogomil nu scie 
ic. Sântul Sisinie^ cavaler In t6tă puterea cuvtntulul: ka- 

a alunga pe dracul din casa surorii sale. 

Nn este mal puţin caracteristic tn redacţiunea romăn^scă 

ni celor trei arbori: salce^ rug şi masUn^ cel de'ntăiA 

afurisiţi, cel âl treilea bine-cuvtntat de cătră sântul Si- 

Blistemurl şi bine-cuvtntârl anal6ge se găsesc la tot pa- 

in legendarul paganic şi eretic al tuturor pop6relor. Ne 

mărgini aci de a cita^ av6ndu-l mal la tndămână tn mo- 

itnl de faţă, următorul pasagia din legenda medievală a 

A Barbare: 

. duo pastores erant pascentes oves suas, et illi cou- 
^sideraverunt, quod beata Barbara a facie patris extra petram 
^eret. Pater autem ejus quaeritando discurrens venit ad 
praedictos pastores inquirendo, utrum vidissent Barbaram fi- 
^iiam suam ; unus autem eorum cousiderans iram patris ju- 
^rmt^ se nescire^ alter vero digito eam prodidit. Beata au- 
tm Barbara proditori suo maledixit^ et subita ipse versus 
tA în statuam marmoream etc.^^^). 



9) P^tin, DicUannaire hagiographique. Paris, 1850, t 2, p. 1033, in Migne, .EWy- 
fi^p^k tkMogique, t 41. 

10) KdblfT In Wolf, ZeiUchri/t /Ur deutsche Miologie, t 3, Gattingen, 1856, 
l299. 



276 



Iiitr'un cântec popnraii hulgai", Maica Domniiluî i 
plopul *ca sa n'aibîl umbră,, Iiradul *ca sft lui hiHor^l 
iedera *ca sft facă roduil negre,"); er amicul meQ Ang< 
(îuberoatis ne spune, că Intr'o legendă poporană italiana 
cirtra Măria, din contra, bine-cuvînt^ză niaî multe pli 
*Pour souatraire son lils aus sicaires d'H(!'rode, la Vierea 
*caclie sous des plantes et des arbrisseaux que. naturellemenl,^ 
«elle b^nit. .., '") 

§ 9. Mal pe scui-t. redacţîuuea roniănescă se aHă intil 
legătură uecontestabilă cu prototipul Iul Bogomil — ve^i 
SUB §-ful 3 — . dar Sn acelaşi timp este ftfrte independinte. 

Dela acea veche redacţiune din secolul XVI trebui si ( 
cern acum o săritură, sieste trei vecurl, pînă la o redacţia 
de tot nouă, care — ram între anit 1860-70— s'a tipăritp 
tru prima oră iu laşi, şi apoî —dela 1870 înc6ce — s'j 
produs in Bucuresi'î mai de multe ori de eătră tipografia 
odor Miliăescu. 

Noi posedam aumal ultima ediţiune bucurescenă, 1878, 
pagine IB, sub titlul: Minunile s/întiiUO Sisoe. 

Afară de text, ea cuprinde la cap'it o grosolană f 
represintand pe 'Sft. Sisoe,, îmbrăcat călugăresce, 
de o stâncă şî arătând cu mâua dreptă la *Satana,, sul 
ma tradiţională de ţap, pe care *Arh. Mihail, ii ţinej 
mână de chică, er cu cea-l'altă îl împlântă in gît virftil ) 
curgf nd din gura dracului voluminfise picăture de sângeJ 

Intre cele-raite particularităţi ale acestei uoue redac 
sil constatam mai întâia de tote scliimbarea întâmplat* I 
în numele sântului: din Stsinie s'a făcut Sisoe. 

Calendaml creştin cun6sce doi sfinţi Sisoes, ambîl Kfl 
de nascere şi ambii serbaţi în luna Iul iulitl. 

Despre cel dela fi iiiliO, Sisoe supranumit cel mare. ' 



11) Miladmovtzi, HsjiraptKu myofua nivHu, i^agreb, 1861, p. S6. Ho, } 

12) Giiberoatis, La myiholugU ilen iilanles, Paris, 1868, U 1, p. aifl. 



277 



ie spun ajiume că: •puti'mică era nigăcîunea Iul spre 
iW dracilor,.") 

bt& de ce, prin asemeuare de numi şi prin asociaţiune de 
ijri tot-o-datft, sântului Sisoe 'gonitorul de drac!. T-a tnst 
de a iutocm !ii noua redacţiune romăni^seă pe sântul 
*gonUorul de draci, din redacţiunea cea veche. 

cele doa redactiuni raal există, şi alte diferinţe se- 
'. precum dispariţiunca *stî]puluî de marmure, şi ada- 
paltenalul, pe Ungh *salce,. *rugj şi *măslin,: in 
insă. identitatea ambelor est« atât de învederată., în- 
noi nc-aiu ereijut datori a reproduce pe cea nouă în jo- 
celcl vechi, întocmai diipâ cum am făcut in 'Texturi mâ- 
ne, la No. 1 in privinţa celor doâ redactiuni române a- 
Legendei Duminicel. 

1*). Dar cărticica, intitulată 'Minunile sfîntului Sisoe,, 
inde un iniuial textul cel miidemisat al vechil redacţîuuî 
iifticl. După acest lext urni^ză iu ea : *Visul Malceî Dom- 
,. asupra căi'ula vom reveni mal jos la No. II : de aci 
«auinţâ, a Iul PonţiQ Pilat contra Mântuitorului: şi 'ii tine, 
faDUstică enumeraţiune a suspinelor, lacrimelor etc. etc. a- 
hl Crist ; caii U'tte ar merita de a ti studiate mal de a- 
ife, ea. nosce apocrifurl forte populare in Uită Europa, dacă 
6 tn vre-o legătură cu texturilt- ce ne preocupă. 
Ii caşul de faţă, fără comparaţiuue mai importantă este 
L cea pusii In căi'ticicâ chiar la început, înainte de cc- 
nol ani numit redacţiunea roniăn^scă cea nouă. 
iu o Intrigă; 

'Eft- robul Iul Dmnnedea sfintul ^isoe, pogoriudu-m» din muntele 
udvcă din măgura Eleonului, vei)ul pe Arhanghelul Mi- 
ji, foevod !Rger<.'sc, întimpinănd pe Avestiţa, aripa t^atanol, ţji v- 
ptrnl cupnliil ci lung puiă 1h dllciie^ i^i ocliii erait ca focul, ţ^i 
I ţnrik-i e^Ia foc şi dui tot trupul ci, şi mergea turte strălucită 
m trupnl schiinotiosit. Şi o întăhii Arhanghelul Mihail şi o iu- 



I r^fe attnţOor dM Inna lui Mit. Uui^iii'i.-»:1, ^bl 



278 



■trebâ,: de imde vil tu, Satano, dah necurat, şi unde te 
•i;um îţi eate numeleV Iar ea tjise: eft sint duh necurat, aripa Sm 
'tanel. Atunci Arhanghelul o luâ, de p^r şi o bătu cumplit ; ia Dâ 
'striga cu glas mare, şi ilicea. ca să, mal încetexe îngerul de b&Us 
•câ i le va spune tâte pe rînd; şi incetiind îngerul de b&tae. 01 
•începu a i le spune: — Audit'ain de o fecloii Măria, fata Iul loş 
*chim ţfi a Anei, pe care a vestit'o Arhanghelul Mihail prin 
'cetăţile, vrînd Măria să nasc& pe Isus Nazarin^nul ; şi eO mi 
*cu ale mele diavolesc! meşteşuguri ca s'o smintesc pe dînsa. 
* Arhanghelul a cjis: pînft 'n ^in». de astăzi, aceste meşteşuguri 
"tale să mi ie spui. Şi o luă de pârul capului, începu a o bate n 
<şi o junghia; ^r ea (}ise îngerului: lasă-m^ că ţi le volu spu 
"tote pe rînd: — Ett mâ fac muscă, eQ mă fac palaujene, eit 1 
'fac ogar, şi tote nălucirile vSiJute şi nevetjute, şi merg de soi 
*tesc femeile, şi leail copil, şi smiuteac feţile (feteloV) lor p 
'somn grea dormind; şi eâ am 19 numi ale mele: Avestiţa, Nm 
'dar, Salomnia, Zurina, Nicara, Avezîha, Scarhota, Miha, Puha,fl 
'pa, Zlia, Nevaţa, Pesia, Cilipina, Igra, Fosfor, Luţifer, Avie^ fi 
'zebuti; dar unde se vor găsi numile mele scrise, ett acolu nu ' 
*volu apropia de 7 mile de loc de acea casă, nici de nimeni ( 
'vor â întru acea casă, pîoă va ti cerul şi pămintul, in ved 
*min.. 

Noi seim — ve^ pag, 254 ^ 6 — că, bogomilit aveafl 01 
osebită veneraţiune pentru arcangdul Mihail, şi avem tnlH 
dată o măftotiă positivă — mai sus § 2— cumcâ acest *\ 
vod al îngerilor, figura anume in rugăciunea lui Bogoniil 
cu sântul Sisinie. Cu tote astea, nici iu redaeţiuiiile rusea 
pe câte le cunoscem, nici in cele doă romăuescl, despre d 
am vorbit pină aci, arcangelul Mihail nu se află ; şi laţi ■ 
pe neaşteptate noi ii găsim acum alături cu sântul Sisiidl 
devenit Sisoe, şi alături cu nomenclatura cea I«ng:ft diu pt* 
totipul Iul Bogomil şi diu redacţiunile rusescl. 

Din acesta ar trebui să conchidem una din ăok : 

Sad că Bogomil va fi scris diferite rugăciuni contra 
riJor, tdte cu sÂntul Sisinie , dar numai una cu 
Mihail; 

Ori că din prototipul lui Bogomil s« vor fi desfJ 



279 



tir^ă doă sad mal multe variantarl, din cari numai fntr'unul 
s'i conservat arcangelul Mihail. 

Prima ipotes& pare a fi tnt&rită prin acea tmpr^nrare, că 
fi lista scrierilor bogomUice — mal sus pag. 255 — figur^ză a- 
Utafl: ^mg&clunl de friguri^ şi ^despre cele 7 frigări^ ^ ca 
doi safl mal multe bucăţi deosebite; cea-l'altă ipotesă este totuşi 
m mal puţin probabilă, de 6ră-ce în redacţiunea romănăscă 
rcea veche noi nu vedem nomenclatura cea diabolică, care ar ti 
pirebuit să figureze şi acolo, după cum figureză tn redacţiunea cea 
Yeche rus^scă, ambele redacţiuni fiind legate prin punctul co^ 
snm al ^stllpulul de p^tră;». 

Ori-cum ar fi, mărginindu-ne în sfera variantelor romănesci, 
^Sisinie cu Mihail^, adecă redacţiunea cea scurtă^ este tot atăt 
ie bogomilic ca şi ^Sisinie cu stllpul^^ adecă redacţiunea cea 

§ 11. După cum în Rusia opera lui Bogomil a ajuns la 
irăpta unul simplu descântec poporan, tot aşa şi 'n Romănia, 
»1 puţin unul din cele doă varianturl. 

D. S. F. Marian a publicat de-mult următorul descântec 
im Bucovina: 

^Pogorîndu-se arhanghelul Mihail din muntele Eleonulul, a intim- 
Opinat pe Avezuha, aripa Satanei, şi era f6rte grozavă. FSrul capului 
i*â era pînă 'n călcae, şi ochii el eraă ca stelele, şi manile de fer, 
^ţi onghile la mâni şi la pic!6re eratk ca secerea, şi din gura el eşia 
l*pară de foc. Şi I-a (ţis arhanghelul Mihail, mal marele voevod pu- 
*terilor ceresci : 
•—De unde vil tu, duh necurat, şi unde te ducIV 
*—£tk merg în Vitleemul ludeel, că am au^it că are să b9 nască 
'IsosHristos din Măria fecI6ră, şi merg ca s'o smintesc pe ea. 

^Atonei o lua arhanghelul Mihail de p^rul capului, şi o lega cu 
•koţari de fer, şi 1 puse paloşul în cOste, şi începu a o bate f6rte 
*tare, ca să spună t6te meşteşugurile sale. 
*W ea începu a spune: 

*— Eft md fac ogar, mîţă, muscă, păingăn^ cI6ră, fată grdznică, 
*i ^ intru în casele omenilor de le smintesc femeile, şi le smintesc 
'ponei!, şi le aduc pripăşii, şi etk am 19 niunl: I. Vestita; II. No- 
'^•iaria; III. Valnomia; IV. Şina; V. Nicozda; VI. Avezuha; VII. 



280 



«ScorcoUa; VUI. Tiha; IX. Miha; X. Grompa; XI. Slal6; XlLj 
•causa; XIII. Hatav; XIV, Hulila; XV. Huya; XVL Ghiajia; 
'Gluviana; XVIII. Piava; XIX. Samca. Şi unde suit aceste nuinis 
•eti acolo de casa aceia nu m5 pot apmpia de aOOO de paşl.j 

'Atunci II (Jise arhanghelul Miliail, mal marele voevod pxA 
•ceresct: 

* — latâ, 'ţi 4'^ t^^ Ş' ^^ J'^'*' ^^ ^^^ putere a te apropia dai 
*robuluI Inf Dumneiţeâ N. N., iiici de averea lui, uici de dobtf 
*lul, uicI de tete eăte eînt ale Iul, ci să te duci in munţii cel | 
*unde nime nu locuesoe, acolo Bă 'ţi fie locuinţa ta. Amîn.»") } 

Nu avem nevoe de a insista asupra perfecte! identit 
acestui descâutec cu bucata cea introductivă Ia 'Minunile j 
tulul Sisoe,, CM acea deosebire fundamentală insă, uă aâ 
perdut deja ori-ce urmă, directă saft indirectă, de 
Sisiuie din prototipul lui Bogomil. 

§ 12. Acelaşi variant, erăşî forte iiiodificat şi eră 
sântul Sisinie, se află slavonesco între exorcismele Iul 
Simeou, pe cele doă foî adause la ţinea volumului lui 
Grigorie din Măliaclu. despre cari uol am vorbit in trOcăt^ 
*Ta\tuil măhăcenej ia pafŢ. 175. 

lată'l literalmente, cu lipsuri din causă. că liărtia e roşi | 
la margine: 



no ropt EiMWHtT-kH H WKp-kTOX 

BtipHit'A ll.MEHll.^^ ^eh^ow ii pekox 

EH TH ECU ^.VOnAEMEH H lipOKAfTCE 
B'b.... WHA SO R^UIE lipOCTp'k.U 
IIA,)CH CBOII AO tlETr^. II fll^t EH 
ApX'tTAK MIIX^ltAh ItE IIMAM ll^y- 
CTHTII. ,VI)IE MM CA IIE KAXKEUIII 
H niAH'feai,\H MII pC,\S CGOf.Mh'. II 



Et), arcangolul Mihail, li» 
hiat' am pe muntele Eleonolrf 
şi am aflat pe Vestita 
mită Avizoe, şi l-am ijis: ts 
eşti nera refl şi blăst^mat..^ 
căci ea îşi iiitiusese pletele 
pină Ia călcâe. Şi-i *|ise ar- 
tangelul Mihail : nu te ti^ 
Iftsa, dacă nu te vei jara 9 



V2) Mwiau, Oti-fiMtcc din Biuv 



. IWI», Nu. 67. p, 36Î. 



pi^E im mm poAMo 
1 (?). A Mopa. B B-k- 
ftXoXA- A nAaAHHiţa. 

[ţA^H tBEBEAA. A ^t... 

I HIpAftOCTIlA. Al 
mirp,t p,i IIE CtM GHA 

APXArrAE MH^AIIAE. 
OMT MATBH CÎE BX 



iiu-ml Tei spune nemul tefl 
şi mimile : ^ră dîiisa a ijis : 
itumile uemuhil m«â sint : 1 . 
Mora; 2. Vestita: 3. AUoha; 
4. De-mIa(Ji-^i; 5. Lerta; 6. 
A-omuluî... 7. De-inlaiji-n6pte; 

8. Svevela; 9 10. Ne- 

bncur6sa; 1 1 . Niîgra 

arcaiigele Mihaile. uudi! !ti 
casă va fi acesta rugăciuni'. .. 



putinţă de a nu vede. dela cea de'nfaifl aruncătură 
Sntima legătură a acestei pretinse Jiigăcîunl cu redac- 
diij *Minuuile stîntulul Sisoe, şi cu descăiitecul ro- 
Bucoviua pe de o parte, er pe de alta cu cele 
(nteoe i-usesci. tote acestea izvorîte, pe diverse pogo- 
imul şi acelaşi prototip al lui Bogoniil. 

Eedacţiimea cea scuită şi cele doă i'usesd conservă 
Inţâ Qonienclatui*a dracilor, jxt care a perdut'o redac- 
. lungă, veche şi uouă. 
esbinare insă in nunii şi chiar in uumeie ! 
iomil sînt nuni!^ 7 draci, în redacţiunile ruscaci — 12; 
I exemplarul slavic al lui popa Simeon; apoi 19 in 
. romăueseii cea scurtă şi n descântecul diu Buco- 

ţa nunţilor se jwite constata mal liirif prin următorul 



Descântec: popa Simeoii: 



Vestita 

Avezuha 

Valuonua 

Navadaria 

Scorcoila 



risc: 

titiiiHiţ-A ! Tp;icca 

iIsHjoiA ! OrflCfl 
Mop.\ .loAOfl 

IlAAAiiituA raoTefl 

no.>OHCi|iiiiiMA Xpiaţuia 



282 



Miha 


Miha 


ilEKTa 


Fjiyxaji 


Puha 


Tiha 


ilXoxA 


Aouen 


Gripa 


Grompa 


MpZHA 


ynefl 


Zlia 


Slal6 




MeATeR 


Nicara 


Nicozda 


Cbebeaa 


KopKyma 


Zurina 


Şina 




r^ie^eH 


Nevaţa 


Necauza 


HEpA^OCTHA 


UeBOH. 


Fosfor 


Hatav 






Luţifer 


HaUIa 






Berzebuti 


Ghiana 


• 




Avie 


Huva 






Gilipina 


Gluviana 


« 




Igra 


Prava 






Pesia 


Samca 







Afară de Avestiţă (= Vestiţă=S!k\\iw\\7i) şi Avezuhă {=,A 
zihă:=:Amlfi\^)^ cari figur^ză in trei liste; afar& de SaUm 
ipnValnomia^)^ Miha^ Tiha {=Puha?)^ Scarbola {=:Scoro(A 
Năvodar {=zNavadaria) ^ Grompa (=Cripa) şi 2!lia {=iSM 
din cele do& liste romănesci; afară de o apropiare posibilă 
tre românul Nevaţă şi rusul HeBoa ; t6te cele-l'alte numi 8 
In disarmonia cea mal infernală, astfel că nomenclatura d 
c^scă se urcă nu la 7^ nu la 12, nu la 19, ci la un mi 
mum de 50 ! 

Să nu ne închipuim insă, că numai Românii şi Slavii ai 
nesce naşi atăt de darnici în privinţa Satanei. 

In dosarele falmoselor procese de fermecătoriă din Germai 
dracul portă mal multe (JecimI de numi: Bickelhut^ Breit& 
Bolanwlo^ Federbusch^ Frohlich^ Gerlach^ Grilnwald^ Hun 
kopj^ Kehravss^ Limper^ Lucifer^ Moritz^ Pompernickel^ i. 
tenfroh^ Strule etc. etc. Apr6pe fie-care fermecător6să cm 
scea pe acest gentleman sub un altfel de nume, când se 
nijficativ, când cabalistic, când fără nici un căpâtâlu *'). 

In Francia, o demonologiă din secolul XVI ne spune de 
semenea^ că statul major al infernului se compune din: 1 
cifer^ Belzebui^ Astarot^ Lucifuge^ Satanachia^ Fleuretty, 1 



13) Wolf, Zeitachr. f. deuUfdie Mythol, t. 2, p. 64. 



hirvs, BaH, Affares, Marhns, Fnislas, Aamon, Barhatos, Bmr^ 
Qm^tifm, Botis, Balkim, Pitrsan, Abigar etc. etc.'*) 

Idc& o probi. c& bogomili&mul căuta să se identifice iu tote 
cn pornirile cele instinctive, aşa fjic^nd antropologice, fie bu- 
te saQ rele, ale poporului. 

§ 14. Desvoltiirile de mal sus ne permit a stabili un pa- 
nldism frîrte instructiv Intre apocriful eretii;, cu care ince- 
pasem "Texturile mAhăcene,, şi apocriful cesta-ralt, tot aşa de 
eretic, cu care începem acuma *Texturile bogomilice,, adecă, 
'Legenda Duminicel, şi intre ceia-ce am pute numi: 
lieţenda Frigurilor,. 

Aci, ca şi acolo, un singur prototip se bifurcă din capul 
bcniul tu doă redacţiuni. diferite nu niuiial prin scurtimea 
Inngimea lor relativă, dar încă prin punctul de plecare, 
lire-cari amărunte şi — piuă la uu punct- - ciilar prin 

[enttune. 

Aci, ca şi acolo, ambele redacţiuaî, născute printr'o tim- 
fihA bifurcare dintr'uua şi acelaşî sorginte, iucep apoi a se 
femiri:^ la o-l'altă, a se amesteca, a se impleteci, dar fără 
% % identifica, ftră a perde fie-care propria sa existinţă se- 
fmtÂ. a.stfel că une-orl ele figur^ză împreună în aceiaşi bro- 
fbi, ca şi când ar fi doă legende deosebite. 

Id (ine, aci ca şi acolo, după secoll de adiucă uitare, a- 
piCTifbl recăştifiâ d'o dată veclila'î popularitate, re"noindu-se 
A ItmbA sub raportul loimei, şi adaptăndu-se - în privinţa 
hadoinl — la situaţiunea momentului. . . . 



, 1846, i 



MaTBA CTrO CîCHHA WT ^HA- 
BOAA npOKAETA: 

KTO BOHHb KHCT rAKOTR CTH 

Chcmhk. 

HTRE MHOrHMZ 60EMZ W^O- 
AEAT2. 

np&BO Chphahoaa;^; H BTOpA 

HCMAHATEHOM, M TpM TApTA- 
pOMZ. 
114. Cr^A AI\ATBS TBOpAUJE BS^ŞBpA- 
THCb CTH GîCHHb WT BZCTOKA B'Â 

Pabîw. 

H npÎHAE K'Â hemS ArrAK, 
rCnAH'i& BK CÂNE H pEIE E1W8. 

M^H CmCMNE K'â CECTpH CBOE 

Meahhthio. 



(Rngăclnnea sântnlnl Sisin coi- 
tra aMtnlnl drac). 

KApEAE BOHHHKh cf)8 KA CTN 

Cîchh:&. 

IE MSATE OlţJH RHpHH. 

.^TS^IO CîpHrAHÎH. AH A^HN 
TSpM'fM, AH TpEÎH TzTApaH. 

E A^KA-UJ (t)'kncE pSrK, j 

.^TOApCECk CTH ChCÎHS^ fi^B p&« 
C&pHT AA PaBÎA. 

UJH BHHE K&Tp;V% EA8 Jf^i^î^ 

p8A a<^aahSa8h j^ bhc iiiH encE^ 
aSh. 

A^-TE Chchhe KZTp;i^ cop8- 

TA MeAHHTIE. 



Carele voiu/ctt fu ca syeti Sisinii, ce muZte oşti biru/? îatr/Iu Si- 
riXanii, al doii Tu/*cii, ai treii Tătarăi. E deca-,s fepse rugî\, întoar- 
sese sreti Sisinu de nisârit la Raviîa; şi vine ctitrâ elu îngerul Dom- 
nului în vis şi i]ise lui : Du-te, Sisine, câtrâ soiii-ta Melintie, că ş'au 



MINUNILE SFÎNTULUI SISOE. 

Atuucea iu vremea Sfiiitulut Sisoe, plecară cu im împărat la vîn&tore şi ilish 
preună cu IraţiT raulţî; iar câud fu într'o pădure mare, cu voia lut DDiiiQe<|<A'j 
«letc o furtună mare, şi so risipiră toţî pe faţii pămîntuluî. ne-sciiud nimeul cw>. 

iu cotro a apucat. Iar Sfmtul Sisoe, cu voia lut Dumnezeu, uemeri drept la chilia] 

sori-seT Meletia, iu margiuea MăriT. :^i stâud la uşă, striga cu glas mare ca s&*1 ^\\ 

schijă uşa. Iară Melctia îl îutrebu: ciuc eştt tu^ că cu uu te cunosc pe tine? Elvri^ 

cjise: deschide-mt uşa, soru-mea Meletia, că u'am unde să scap de furtuna Mării; ii 



nOHUK ECT pOA»Ait, E ^ETII, 

jiş,ea hx ect aîaboax. ii 6 x"- 
b&!;eth. 

Ht (XTBOpMTH AORttb' ,VIiXBOAS 
TOMfi. 

Ij. nxo TiK-k I pitA'f wt»;eh£T ri. 
aUsmS Tsro. 

AIeMINTIhA niE CECTpA KOA 
P0\n CXTSOpH CTAIIh, MpdMO- 
PEHI.. 

II VKOKAAa rKCţA''EM2. II W- 
«OSOMX ţllAllIftHA [sic). 

II nOET, B, WTpOKOBMt|E HA 
USXKtt CEGE RpdlilNO ţA AETk. 
Ifi. It llpîllAE CTH Cîefl[H%] K% 
CTAkn^ II PE<IE. 

CECrpO MEAtIHTiE WTBpîlŞII 
.H CTAnh fl,A RkHIIAK. 
tt'HA ;ICE PEHE^ IIE C.UEA» TII 
«TKpHCni, tXHOSH MUi BpAPA 



Kk UIAS HXCK8T HMIHll KO- 
KOHH. UIH IAS ASATK f\pAKtIi\-A 
UIH AAh U1ACE^E BA CE II-A2 IA. 

CK HS (JIASII BKHAT A>IEA8[ln| 
ApAKa. 

K'A nEIlTpS TIIHE rOMfl|lE fi,SM- 
H8,\ lip-k AMEAJ APAKh. 

MeAIIIITTA COpA ASII. H'ACKS 
AE (|)iY;kS CTAhnS AE MApA^ttpE. 

UIM-A <|>EpEK.1^ K« niipOAHE ^E 
(|)ÎEpl^. tun KOnspiIT Kt! HASMCti. 

Ultl aKw aow i|>ete CX-H CAS- 
»;ack.>; kK xP-^"^ -^'''P'^ '^">'- 

UIH A\EpC,A CTH ChCMH | KK- 
TpX CTAMlS UIH ŞHCE. 

copo A/Veahhtîe aeuikkhae-aam 

CTAKtlHft CX ^TpS. 

A ŞHtE H8 K8TI5 CS-mi AEUI- 
KHŞ, K» AAAi TEMt> AE AP^^^^^A 
.fUIEAhTOplOA. 



I craci coconi, şi T-aa luatQ drandfi, şi ald şasele va se i-lfl In, 
Ifţei vănat aceluia drac; tâ pentru tine gnneţto Dumnu/ pre a- 
Melintia. som Iui, născu de îkcu stlftpu de mahmure, ^i-l 
I piroaue du fieru, şi coperif cu plufnbu, şi luo doo fete sA-i 
I ItranA întru anfl. Şi mersia sreti Sisi» cătril stlăpu, şi 
I Melintie, deşăchide-iut stlipu/ ai îiitru. îa zise : nu cut*? 
^it^tâz, că miî temu do drcau^ înşelătorlui. E/ zise: soro Me- 



■ MelFiia respiiDiS tj'c^nil: nu-U volu deschide Qşa. <A a!- teiu de Diavolul 
nU ie« qi pe cnpiliil atxsX&. ea Idc!l a'ail împlinit 40 de 4'>e. tar Stliitiil 
I nşa. di (ie mine tn'n nriniiiiit Diimncdcn iltipA vln&toril de diavoli. 
ImUtA 1-a deschis aşa, ;i iatrand Sflntul 1:11 calul în cisS, iar 
tu gtiiiiite (Ic ntftfi ţi m lipi siipi copila calului, ;i intrîL qi el cii 
. Iar Meletia soru-sa. Hiiigtir& fiind t^rik ile ajutor, cu o mină bu- 
a altă m!ta% (Mi|iilul (inea ; apoi âtiarii şi se calcarâ ; iar c4ad fii 
■Opţ^fT, 11 scula Diavolul ţi furjl copilul diii legiu şi fugi cu el. Iar 



286 



WHh ;nE pEIE WTBpK^H MH 
CTA%nh p^A BhHHAS nvK beaTa ECT 
BKHS ţHA\<\. 

M BEAÎA BSAAHlţA (sic), HECT 
FAABS nO/\KAOHMTH. 
117. AŞb ECM:& AOBlţS a'iaboaa T0M8, 
MEHE pAA'i WT^nEHET Vh ^lABOAS 

Toro. 

TOr^A WAHA {sic) WBphŞM 
(sic) ErO CTARh. 

M BhHHAE AIABOA ^E HO^MH- 

HECA npocENOio Aocnoio no^ ko- 

HHTOM KOHIO ChCHHA. 

H BhCXHTH WTpOK M ROKE^nE 
K2 AHOplO. 

WHA mi pEIE, W KpATE AftOlO 
E^ TH pEX CE A^H KUCT. 

Tor^A CTH Chchh blce^h ha 

KOH CBOIO, M nOTEIE Bh CAEft 
AÎAB0A8 TOrO. 



EA ţHCE, COpO MeAHNTHE ACUi" 
KHAE-MH CTAhnSA C& ^Tp8, Kilî 
A^Afi!^ MApE ({)pHrS ACTE. 

UJH AHApE BHXOp, h'aAA KARSA 
OyHAE-MH ^KHHA. 

E8 CHHT8 B|^H;f^T0p8A AHEASA 
ApAK, nEHTp8 MEHE rOHElJJE A^MH 
H8Ali npt A1EAA AP^K. 

AT8H1E A AEUJKHCE A8H CTAk-j 

n8A. 

UJH JfiTf!^ ţi^pAHSS nHT8ANa| 

KA W rpii8HlţE A^ ^EK> cSntS] 

KOHHTA KAA8A8H A8 ChCHH. 

UJH p:&nH K0K0H8A UJH ^l 
K&Tp% A^ApE. 

A 0HCE W ({)pATEAE AAE8, 
IţH 0HUJ AUJA ({)8. 

AT8H1E CTH ChCMN .flKiKAEKiJ 
npt KAA8A A8H UJH AAEpr% Rpt] 
8pMA AHEA8rA AP<^K. 



lintie, deşchide-mi stlâpuZ să întru, câ afara mare frigu laste şt mare 
vihor : n'am capu? unde-mi închina ; eu si«tu vânatoru? aceluYa drac 
pewtru mene goneşte Domnulii pr^^ acela diac. Atunce Ia deschise 
lui stlăpuZ. Şi întrâ dracuZ pitulij? ca o grău7jţe de meîu suptu co- 
pita calului Iu Sisi?}, şi răpi coconuZ, şi fugi câtră mare. Ia ^i^e: 
o, fratele meu! cum ţi (Ji.y, aşa fu. Atunce sr^ti Sisin încalecă prt 
calu/ lui şi alergă pr6 urma aceluîa drac. Calu/ lui văpăi dihnila; 



copilul ţipând tare, Meletia îl au(}i prin somn şi se deştepta, şi puse m&na li 
l^găn, şi g&si l^g&nul gol şi începu a plânge cu glas mare, şi cu malt& jale stri- 
ga: SC61&, fratele meu Sfinte Sisoe, că şi pre acest copil mi Pa furat Dia?ohilt' 
Iar Sflntul se deştepta şi 4^se: ce este acesta? iar soru-sa 1-a spus lat pridot-'l 
DecT el îndată se scula şi încăleca pe cal şi'şl luă paloşul în mână, şi pleca ds--] 
pă Diavolul ca săM găs^scă. Şi mergend pe drum, afla pe marginea MăriT o nK 
ce, şi stătu în loc şi descăleca de pe cal jos, şi se ruga Iul Dumne^eă ca lacrial 
ca să'l gră6scă salcea, şi începu a o întreba: sfîntă salce a Iul Domae^eik, M 



287 



► . 



KOH mt ErO I nAAMEHOM AH- 
XAUJA HMEEH Bb p8KAXb HAA- 
MENO KOnÎE. 

H nOPNA K& BpZKE. 

H pEHE AP^BO K^RÎH Bp'ARO. 
BHA'feAH BpAFA EETRAlţJA H WTpOKS 
NOCElţJA. 

H KEUIE BpZKA BHAEAA H pENE 
NE BMAEX. _ 

H PENE CTH ChCHH, A<^ ^BE- 
TELU A HAOA A*^ ^^ CZlTBOpHUJ. 

HAKH nOTENE H BHAE HNOE 
ApEBO K8nHN0. 

H PE1E CTH ChCHH^ AP^^^ 
^SmÎE K8nHN0, BHAEAH BpAFA KE- 
XEipA H WTpOIE HOCElţJA. 

H KSnHHO KEIUE BHAEA H pESE 
HE BMAEX. 

H pEHE HMZ (sic) ChCHH, A^ 



kaaSa a8h BhnzH A^X^ÎA? ^^ 

ABE ^ AftZN/fi W CSAHlţS^ A^ 
(t)0K8. 

IIJH-A rOHH npt AA W CAA1E. 

mit 0HCE AEA\H8A A8 A^MHE0E8 
CAANE<, Bli08llJ APAK8A ({)8vhha8 
lUH ^8 K0K0N8 ASKZHA8. 

UJH CA ANE- A ({)8CECA Bl)je;8T lUH 
0HCE H8 a'aA/1 Bb08T. 

UJH 0HCE CTH ChCHH, C2 ^- 
())A8pEl}JH RVpZ nOAME C2 H8())ANH. 

rApJKUJH K8pCE lUH Bh08 AAT2; 
AEMH8 p8rii. 

UJH I 0HCE CTH CnCHHb, AEAI\- 

h8a a8 a^aaheşe8 p8r8AE. Bb- 
08UJ APAK8A ({)8vhha8, UJH 8^ 

KOKOH A^KbHA8. 

UJH p8r8A ({)8CECA Bb08T UJH 
0HCE H8 a'aA^ Bb08T. 

UJH ŞHCE a8h c% ())îh sa;v;- 



[mye în mâna o suliţă de focu. Şi-l goni pr6 la o sa/ce, şi ^ise: 
ml Iu Dumne4eu sa/ce ! vâ(|u^ dracuZ fugindu şi înu coconu du- 
lu? Şi safce-/ fiisesîa v&^u^, şi ^ise: nu l'aw văcju^. Şi ^ise sveti 
să înflureşti, îară poame să nu faci. Iard(şi curse, şi văcţu 
lenmu, rugti ; şi ^ise Sf ^i Si^'nă : lemnuZ Iu Dumnezeu rugule ! 
dracu/ fugindu şi uîn cocon ducăndu? Şi ruguZ fusesla vă^u/, 
^^se : nu Fam yă4u^. Şi zise lui : să fit blâstema^ ! unde-^i e rădâ- 



pe DiaTolnl fugind cu copil in braţe? iar salcea vS^use, şi ^\ae că n'a vS- 

dect Sfintul, cunoscând vicleşugul dintrlnsa, T-a (]is: s& fii blestemată de 

lefi, ce T6l înflori să nu legT; şi fu aşa. Şi Sfîntul tot alerg& după Dia- 

şi YS(}6Dd tn cale un rug, îl (|ise: rugule al luY Dumne4eu, n^aT v64ut P^ 

rohil fiigind cu un copil în braţe? Tar& rugul v&^^se, şi ^ise că n^a v^dut; 

|i pe acesta, ca şi pe salce, Pa blestemat picând : unde 'ţt este r&d&cina, s&'ţT 

Ttrfdly şi 8& fiT Impedecarea 6menilor; şi fu aşa. Iar Sftntul tot alerga dup& 

iol, şi ▼S4a ^ marginea M&riY un paltin, şi (]ise : sfinte paltine al luT Dom- 



I 

■ 



cil lltlOt{,\ET.k. TAEin ECT KOpEHX 
TROII, t8 R»;\ETh II RpX]( TROH. 

KTO XOIJ'ET MHMO HTII K T£- 
E^, A TKI nOTkKHETI E. A CEKE 
HA npOKAETifE. 

H noTEHE II Rll^E MACAHIlS 
npî MOpA CTOEipA. 
120. H ptm cril OlItlIHX j APSEO 
KX'iu AUCAIItlO. BII^EMI RpAfA 
KEmAI|IA, H WTpONE IIOCEIjIA. 

II p£HE AUCMIIIb', Bll,\'kx Eth 
MOpH IIOpilHOlUACE. 

II pEHE CTI1 ChCIIII. ,V^ ><<>< 
EACREKHO H WCIflEIIHO ^pEEO R?tm 

II BS^EUIE BkCEM l|PKHdM HA 
npOCtJIEtlÎE, A M.\KOM HA CHACEHlE. 

TAKO EUCT. 



CTEMAT, Stl/\E llî-E ftXAJKHW 
AKO,\e CZ-Itll lf>ÎE BpK](tiA •. 

SHHE EiA TpEME np-k 
THHE. T^ ttl-ll ^HEA^EHIlJ 
EH CX TE RAACTEM'k. 

UIH MAH AAEprh UIH 
MACMtIIK CTltlIAS AbNrk 1 

UIH 2HCE CTH GlKHH ^ 
H8A as /\HMHEeEÎ% MACMIHK 
SSUl» ApAKtJA iţ'^ţjKHA*'] 
KOKOH jlSKIkltAX. 

UJtl 6HCE MdCAHH^A, 
Jf. MApE Al|>8Hh,\KKAti-tE. ' 

UIH enCE CTH ClKHH. 
KACBHT» M WtBETHT. 
AKa\he^eij MACAHHZ. 

UIH CA i|mH AA TOATeI 
pE^HA-fc (\E AtiMHll*; UIH \ 
HHAWp ^E tnCEHII. 

AUIA lţ>8. 



cina ta, ac(»le afi-ţi fie vrahu/ tâu! cine va trece pri? lângft ti'ne, t 
H^-i Inpeadpci, Iară eî sîL te bListcme. Şi maV alci-gft, şi v54a vî 
maslintl stftiiffii lîlingll Mnrc, şi (jise siHi Sis'm : lemnii' Iu Dumnc^B 
inaalînu! v2l^u^' dritcu/ fugindu şi ii cocon ducânduV Şi ^j^^ maJ 
nu/ : vil(}ulu-/ în Marc nfunădi^ndu-sc. Şi <}ise arrti Sîain : si I 
blagostimtn şi oaveti^ loimiu/ Iu Dumnezeu raaalinîl I ^ s& fii la 
)>es6recilâ de luminO, şi oamenilor de spoaenîe. Aşa fu. Şi vin« I 



Dc4«fi, n'al vEijiit P^ DiaTolal fugind cu un copil In Iraţc ? iar el spnse 
cJt l'a v^ut, dar& & ţi au4it copilul ţip&Qd pe cale ; dec! Sfintul II i^iae 
litagoaloril de DniDnr4eti, ţi aH atal înaintea biaericel cu p^&toşD la , 
cu drepţii la Bp&genîe; şi fu aşa. î&r Sflntul tot aiergA dupU DîavoIdI. 
In maiginea Mftril un maslia şi 4'^e: sfinte mssiiue al Iul Dumnei|eii. n'i 
pe Diavolul fugind cti ua copil in bra(e? Iar măslinul spuae drept: l'i 
a'a afundat iii Mare, ţi ae juca cu jiescil M&ril şi cu copilul Împreună: 
[jige: sA GI I>la?OBlovit de DuiDuei)eu, diu line să lie mirul, şi fbi de tisoit 



fnpTHAE KX MOpiO II ep'AKE «U- 
4{B CBOtO Bk A\0|)E, IIŞKAE^E 
^HK% BpAfA IU Ci>\'0. 
I n HAIET ErO SEKTH, WE. HA- 
ItK XEAEŞHOK. 
K PAA EMS A'^'^A'i '^"- ^- AE- 
M'k.MINTUIIII CECTpE MOII. 

PEHE .VAEOA, HE HA\ 1EC0 
H IIŞEAK H)[ ECMS. 
[ H PSHE GlICIIII. HŞfi^ {sic) HX 
^KAETE A'-^BOAE. 
I AÎdBOA ?ÎE pEIE, II5GAIO II Tll 
^EKe M.tTEpllO HA y\AAIIJT>, E^ 

tKCAA MAA|\' 
. TOr^A CTII GhchH CXTBOpll 
KTb8 KS ES, 

Ih ^EA^BA MAEKO MATEpHO IU 
|UHU. 

TOr^A ;\îaEOMi IIŞKAWBA, C, 
I MEAlIHTIinVHm. 



lUII BUHE AA MApE] Ula-tU» A- 
P81IKX SllAHI)ţ AtJH ^ MApt, 11111 
CKOCE AP-^'f'^l^ '^^ I^CKAT. 

UIH ^lEIIt) A-A KATE K8. Wfi A^ 
E)>§A'^rAHE A^ <|)iEpt>'. 

Illll rpbll AtiÎH, ,\h-Mlt « iţlE- 
HOpll AH tUpOpH-ME A\'kAMHT'lEH. 

Illll eHCE AP'^'^^'^1 ■''^'^^ <IE-l|ll 
AA K8 a'aM MXIIKAT. 

UlT-ll ?HC£ Alin GlICIIHX, EO- 
PEI|1E-H npOKAETE p,pa.Hf. 

APAKSAh SHCE. KOpAl|IE-l|ll UIH 
TS AARTEAE AtZHH-TA Jf IIAAA^A'i 
lEAfl HE-H CSlITii Jf TltHEpEllEAE. 

ATSinE tTH Gtltllll, EAS-UIII 
l[>EHE p8r>tV KhTpk [ AI^'^IIESES'. 

Ulll BOpil AAnTEAE MXIIII-tA 
.f. IIAAMA^. 

ATIjllHE UIH Ap.\KSK BOpM^ S lj>E- 
HOP» AH MeaHHTVEH. 



î-şB arancă undiţa Iui în mar^, şi ^cose dracuZ la uscaf, şi îa- 
I bate cu 802 (82 ?) de bMzrfugane de fieru ; şi grăi lui : 

l ietori ai surori-me M^liwtiei. Şi ^se dracu/ : n'am ce-ţi da, 
a&nc&t, Şi-i (]\se Iu» Sisinll: boreşte-i, proclete ăi&cei Dra- 
; boroşte-ft şi tu laptele mâni-ta în pa/m&, cela ce-i suptu 

[eţe^. Atunce sorti Siaiw elu-şi feee ruga căirA Duiiinc<}eu, şi 
ele mH^'Sa în ptUmk. Atunce şi dracuî bori 6 fe6ori ai Me- 



9 onal, ţi fn aşa. Âtnncea sflntul Sune dcscMcc& de pe cal In marginea 

|[ Ili2enii])clii& eu faţA la pRmInt ţi se rugă lat Bumaeijeii ca sft-t dea pe 

I. Şi rugtLodu-si> gHiitui cu lacrimi de foc liit Duinnc4eG, a a- 

Irtigitl Iu MoTA, şi lodaiă a prins pe Diavolal. şi apacOndu-l ile cC'ft l'a 

i A'm Mare. 41 )'a lAttit cu biitST dr nsl.iirime şi ca paloşul de loc tn 

I tmpuiuT. Şi dicea Diavolul anntnluT: ce a-t cu miDc, sfinte SJBoe, de mP 

iar «fintiil ijiac: sS daT, Diavole, copiii aoru-me Meletia carT i-at luat; iar 

it: n'atn de unde tA ţi-I dafi, c& î-am Înghiţit; iar sfiutul ijise: dac& i-al 

; Tar Diavolu] 4i^^ sAntultil: borasce şi ta laptele, care l'al 

k malel-U. Iar aftntul se rugă lai Dumncijeil cu lacrimi, şi îndată vfr- 



290 



H pEHE HM ChCHN, 3;HBk Fh 
Kb NaiU NBCU H NA ŞEMAE^ NE 
HMAMH nSCTMTH ($ic) A'UBOAE A^' 
KAE AHH CSL NE KAhHHlUH. 

H HAHETb AHKVBOA KAETH- 
CE, Ti\KO AHH CHA CTpAliJNArO 
123. npCTOAA. 

H^ESnE A/\ABa CÎHra TAETCA HAAE 
AHOE (?) B'ACnOAUHNAHÎE TE T8 
AÎABOA NE NACTHfHET. 

;RHBb Vh Kh NAlilb NBCNH H 
NA ^EAAAE, NE HAHAAH TERE MSC- 
THTH ^TaBOAE. AI)1E NE KAkNMUJ 
AHH C%. 

M NAHET AI^BOAIK C% C.\h0AAIlH 
KAETHCA. 

TAKO AHH CHA CTpAUJNArO np'k- 
124. CTCAA H AAHUJltA BHCOKAfO. 



mî-H 0HCE a8h Chci 
A8aiine0e8 aomhSa hoti 

HEpiOASH lUH AA& n&AI2l 
n'aA^ a te AbCA AP^"*^ 
N8 te BEpH V^PA- 

UJH JfiHBnS aP^kSa a 
CA Ai\Z HAPAE A^ T&pÎA J|k 
T8a8H CKA|0YHb. 

10 W p8rA AH ACTA FpAM 
UJH N8Ai\EAE TZ8 HOAAEHH 
AKOAc APAK8A CA N8-A AKO 

BÎ8 A^^HEţES A0AAN8A 
AA HEPI0A8H UJH AA H^A^SN 
n'AAH a te AKCA {^fi\Hî I 
TE BEpH \fSpA. 

liiH J|lHEn8 AP^K8A K8 AAI 

A c;f^ v8pA. 

C7, AAK HAPAE A^ T'AplA ^i 

kat8a8{h cka8h8a ujh a^ K| 

.ţNAATE. 



liwtiei. Şi-i (^ise lui Sism: viu Dumnezeu, DomnuZ nostru a/ ci 
şi alîi pământului! n'am a te lilsa, drace, pana nu te veri gu 
începu dracuZ a se g'ura : să mă parde de tăria înfricatului si 
îuo ruga aeasta grâi-se-va şi numele tău pomeni-se-va, acole < 
să nu-^ acopere. Viu Dumnezeu, DomnuZ nostru aZ cerîu/wi şi 
măntului ! n'am a te lăsa, drace, să nu te veri g'ura. Şi încep 
cu/ cu lacrâmi a sâ g'ura : să mă parde de tăria înfriicatu/i/i se 



sâ laptele care Pa supt dola malcâ-sa. AtuDcea Diavolul se speria f<6r1 
şi de fric& borî şi el copii! soru-set pe câte şese. fiind nevătămaţt. Atiince 
voiul s'a rugat sfîntuluî Sisoe ca s&U lase, iar sfîntul îî (}ise: ba, Diavole 
nu te veî jura ca să nu mat aibî putere asupra creştinilor, să le facî tk 
utate. Atuncea Diavolul neputend scăpa într'alt chip din mâTnele sfîntah 
dat zapis la mână, că unde se vor găsi aceste foiţe ort in ce casă, la otU 
şi în ort-ce loc, să nu se apropie Diavolul de ş^ptc mile de loc Atnncea i 
tncă tot îl bătea şi '1 chinuia şi '1 tăvălta, şi Ta apucat cu cărligul de gi 
şi ca mâna de păr, şi'l bătea şi'l căsnta, şi (}icea sflntul: să te duet in moa 
yecl şi în pustia, unde e dat ţie ; şi ia tăiat capul, şi i-a spintecat piepti 



291 
P H ^iHtraro nop({iîpj w(XNEiit(iH 
I n c»\ T^Xt '^V nonoBK iimt 

TOHTh GltUJHIIII UpOCAMIM. 

|fl MATS8 TSOpMT AH% H IIOI|l. 

■hAHK MATB.V CÎa TA^UE (Sîc) 
TBOE KkCnOMMHAHIE TE. 
|<TOE Tll MIIKOTOIiilI AÎASOAh 
BACTHFHAT, 1(11 ItA \SlViS 

FASÎE fl^CAA in I10A MpdKOM. 

' A ţAE CAABHTCA KME WqA II 
H CTro ,\XA ti HHii H HpCHO 
r ■ Bh BEKH EEKOM dMHH. 



Ullt HHHCTKT8A EEUIIiMSNTSA 
H£ .(KOIIEpE ^HHCTHTSA KAIISA ASH. 

UIH t\t TXpÎA* "iEAOp. M. fi,t 
flOnil ■MEAOpj HE HIIHX .HIHATBA 

IepcamSaSm. 

ujit ptin^ (|>'^^ "■« ^>^''^ ■"■< 

HOAIITE. 

»W p8r,( .llatTA rpZH-CK-RA 
UJM H8MEAE Th8 nOMEtlH-CE-B.\. 

CBAHTSA JIEAA llh' (OKOTIl | 
np-fe APAK8A IIHHE-A 4A\XN,11. HHHE 
KXTp* KACA A8 ASMIIEŞES. 

.IMIIEIUM-A TpEMECE EA8 CSnTK 
JfHTSHtpEK. 

TAph HHHA CASBIlAţ H^MEAE TA- 
TZA8H CBHTHAKM fi,Xk UIH iKMS 
UIH nSpUpE UIH J|k BEHHH BEK8- 
ASH. a^ZRXpAT OMHH. | 



îoa/tc, şi ci*istitu/ veşilmâHtuJ ce acopere cinstiţii/ capu/ 
: tftriaă celor 40 de popi celora ce ţinQ înaltul leru^alimu- 
, (a£ ş( (]aa şi nonpte, iuo ruga aoasta grăi-sEt-va şi uume/e 
]i-ft«-va. Svântu/ acela nu socoti pre dracul, nice-/ amâna, 
i casa Iu Dumne7,eu, acieşi-/ tremele elu suptu întimerer; 
L aU.viHi numele Tat&lui, Sviîntulăi ăuhQ ţi acmu şi purure 
i vecnlui adâvâra/, amin. 



i !■ bnrie. Şi stuucea !'& iiruiicat In Mire. şi t'n hl&atemal ca s& 
9 leolo. Atuucca sflninl Sisne a luat copiii BOri-sel pn câte şhe şi 
ia iiado şcde» Mcletia. Şi ^ee sfintiil : ţiue. aora-mea Melelio, cn- 
t tarat Diavolul ; iar ea cu multă l»i<;iiria şi cu marc dragoste ii jiri- 
I Xhnwwatcfi liuilA. 

e ae va s^i au^stA carte, fraţilor, s& nu alb& putere Diavolul ţi vrfiş- 
i a lia arapra creştinilor acelora^ la carT se ra g&ai ac^t^ r^rte, aii nu 
I A *e apropie de caaa aceTa, uicT iIk femela omului acrU. nici de 
un «« apropie de nimica ale ereţlinilar acelora; şi mila Iul Dum- 
n duniD^v dalii iu veci, amin 



NOTANDA. 



1. finalul u întreg: b\S (115), aemh8 (119), c|)8vmma8 (1 
120, 121), A«Ki^HA8 (119, 120, 121), ctkha» (120), sm 
(121), KAAroaoBMTS (121), CTAknS (116, llV), cSnrS prq 
(118, 126), c8nT8 particip. (122), (|)îEp8 (116, 122), [avr] t 
(117), (|)pHr8 (117), [e81 CMHT8 (118), (|)ok8 (119), kokoh8 (i: 
nA8A\K8 (116) ; 

finalul u întreg, băgat în textul slavic: A0Riţ8 (115, 1 
zzipaleo-sl. AORKi|b ^venator^ şi aucahhs (120, 121 de 2 or 
paleo-sl. Av\CAHHA *oliva^, cfr. maî sus p. 273, § 6; 

finalul u jumătăţit în z sau k: bohmhkk (114)^ A8ATh (1 
ApAKZ (115, 116), aP<^k8ak, aP^^k8a'a (115, 122), aak [uja< 

(115), [h-JaR [kv] (115), AHK (116), A0A\H8AK (118), 1 

(119), AiNACAMHx (120, 121), cKAoyHK (124), i(HHb a 3 pers. i 
(125). 

2. -6w- pentru actualul -in-: a\ehe (118). 

3. ^ ca vocală, nasală numai in S^ [kokon] (120), oyjf^l 
AHHx] (120), într'un loc prin metatesă grafică .f«z=8Jii [ko» 
(119), şi ntr'un alt loc prin vocalisare totală: 8 [kokom] (121 

4. «k şi A pentru -c; np-k [8pa\a] (118), np-k [apak8a] (lî 
npt [aheaa] (116, 118). npt [kaaSaJ (118), np-k [aa w oi 



293 



119), npt [AKMr;^] (120), ^TOApcEct (115), MEpCA (116), [ca 

•C] EiUCTEMt (120), GEC'kpEHMA'k (121), [.^] MApt (122), (j>8CECA 

119, 120). 

5. e pentru vechîul --k- acolo uude şi astăzi se pronunţă 

ţ-: rOHEipE (116, 118), (|)EHE (122), THMEpElţEAE (122)=THME- 
UţEAE, SOpElţlE (122, şi tOt aCOlO : SOpAlţlE), (|)ETE (116), AHEpCA 
16), TpEMECE (126), TpEHE (120), JfHTSMEpEK (126); 

[c8popH-]AAE (122); 

AEKA (114), BEK8A8H (126)=B'kK8A8H. 

6. descompunerea lui t în ea: ^hea^emn (120)z=^n'kAEMH, 
'. mal sus p. 159 No. 65, şi t. 1, p. 40. 

7. -ÎM- pentru -i-: j|wţ)pîMKAT8A8M (124, dar 123: .^(J>pmkat8a8m). 

ă pentru i după r: TaTApZM (114), dar şi i pentru ;f^ 
ir: KopH (123 de 2 ori); 
%eutru e după r: kopai|je lingă sopEiţiE (122). 

g1?. Xzmtit pentru i după ş: (ujii]-mx [ap8hka] (122), dar şi: 

ISUIM (119), Bb08llJH (121). 

•10. i pentru a sati ^ după s: [e8] cmmt8 (118). 

11. e pentru x după ţ: [w] rpb8NiţE (118). 

12. oa generalmente bine păzit: toate (121), waa^ehhawp 
SăJl), JfTOApcEck (115), noAA^E (119), oMpoAHE (116) ctc, a- 
1^ de: CKOCE (122); 

oa pus pentru o in textul slavic: waha (118)=wha, cfr. mal 
B p. 273 § 6. 

13. contracţiunea : heaa he-h c8nT8(122)=*ce ai supt,. 

14. alte particularităţi vocalice: 
,&KZpAT (126); 
SNT8AZH (126), probabilmente numaî prin scăpare din ve- 

grafică pentru cbslht8a8h; 
tmMSA (116)=a<>^n8a; 

kp8 (116, 122), dar ^\e8 (118), nu mîe8; 
-niifAA (125)=:TZpîA; 




eU (125)=^ioffl. 

15. predilecţiune pentru v, nu jk: t}SpA{i 
de 2 ori). 

16. conhisiune perpetuă între 5 {=z) şi 
eHui (115, 118 de 2 ori, 119 de 3 ori, lî 
122 de 3 ori, 123) şi şmce (117 de 2 ort 
ASMHms (119, 121, 123 de 2 ori) şi f,mi 
124, 126), BbeSn, Rzet), Bks8mH, BheSr etc 
120 de 3 ori, 121) şi bi.ş8t (120), adecâ 
preponderinţă a Iul s ; 

numai cu 5: fiiuiKn% (117), KSreş (117), 
şi numai ca s: eSA (125), dar fie-care din 
tntrebuinţ^& o sii^r& dată.. 

17. o din «-: A8W (116). 

18. metatesa: cTAhuit (116, 117), Epax^A 

19. alte particularităţi consonantice: 
BHXop (117)=!;(/or şi Bpxx8« (120)=nâr/tti 
BEpH (123, 124)=fel; 

AEIilKHŞ (117). 

20. dupla poşt-articulare Iu construcţiun 
cu adjectivul; fi,j>AKS\ :f>[ui\kTopK\ (117), ^<^i 
(125, dar 123: .f<}tpHKaT8A8M CKAoyHk), ihnci 
(125), ctr. mjd sus p. 130 No. 18; 

In: 1HHCTHT8A KAn8A aSh (125) prin contra 
CTHT8A KAn is A»H, redupllcarea articlulul poE 
mal aparinte. 

21. nearticuiare anormală la feminin: [eSA 1 
caahe[-a <j>8CECA thiSr] (119). 

22. pentru articlul al: /\omhKa Hocrpij dA 11 

MSHTHAUH (123, 124), AAh UlAtEAE (115), ([>E<I< 
(123), l|>£HOpH AH C8p0pK-ME (122), .\H }^ClHH 

(114). 



n 



295 

23. ordinalul fără amplificaţi vul -a; [aak] iij*\ceae (115), ca 
adverbul n8pspE (126). 

24. A8 a«mm65e8 (120, 126), \S a8mme»e8 (119, 121), a8 
CMH (118). 

25. genitivo-dativ femeiesc contras şi apocopat : c8popM-Ai\E 
22), MaMM-TA (122), A^'ANM-CA (123); 

cop8-TA (115), dar cop.\ a8m (126). 

î26. duplul perfect dela a face: (})a\kS (116) şi ^îhî (122): 
^mal-mult-ca-perfect : (ţ)'kncE (114)=actualul /dce^se. 

27. alte perfecturî arcaice: bmhe (115, 121)=:in textul 
(Sric npîHMAE *veni, ; 
imuî (118). 

Î8. m«J-mult-ca-perfect : (|>8cECiA Bh58T, (|)8ceca ekuSt (119, 

29. -c pentru -t la imperfect: abe [^ aa'ah^'.] (119). 

30. imperfectul cu -iea dela infinitivul cu -i: amxhîa (119). 

31. viitorul cu *habeo, : h'aaa a te akca (123, 124)z=:*nu 
volu lăsa^. 

32. BA CE M-Aa ia (115)=*i-l va lua^. 

33. propaginaţiunea pronumelui personal : mî-ii shce a8h 

!2, 123), AHHEUJH-A TpEMECE EA8 (126), C%-L(H (|)ÎE Bp^X^A 
g (120), 8HAE Iţl-E paA/YiHÎMA TA (120), UJH-ma Ap8HKX 8m- 
4A A8H (122). 

34. pronumele personal pleonastic: cbeth Chchh ea8-ujh (|)e- 
(122). 

35. propaginaţiunea lui cel: heaop 40 ^ nonH heaopa he itHHz; 
25). 

36. acnsativul fără pre: ckoce aP'^kSa (122), p'^rm kokon8a 

r 

|37, infinitivul fără ^?: h'am kamka ovh^e-aam .^^khna (117) 
m ME-iţH AA (122). 



Ir 

i 



298 



aci faţă 'n faţă pasagele corespun^^tore din textul de mal sa 
şi din cântecul bulgar citat în trucat la pag. 276 § 8: 



AA LţBETEUJ [Bp:&BO], A HAO^ 
A4 HE C&TBOpHLU... 

Aa CH npoKAETA [ap^bo K8- 
HHNo}, rfi^tm acT kopeha tboh, 

T8 K;i^A6Tb H BpXX TBOM... 



TOHKA EBAA TONKA (^A EHAHT^ 
Hm lţ8T AA lţ8THT, NH pOft AA pOAMT... 
TOHKA iACHKA TONKA ^A KHAHT, 
TONKA AA KHAHT, CEHKA AA HEiMAT... 
3eAEHH K/YkpUJAEN ŞEAEH AA EHAHT, 
3eAEN AA KHAHT ŞHAAE H A£T£, 
I|8T AA A/\H tţ8THT^ pOA A*^ ^^ P^ft^i 
POA A^ ^^1 POAHT LţJf^pHH ArÂEHIA.J 



unde e fdrte caracteristic, din ambele p&rţl, că negaţiunea, adedj 
blăstemul propria ^^^9 ^^^e precisă de o introducere afirmatiTi, 
care constată şi confirmă o calitate positivă a arborelui k] 
cestiune: ^să înftoresd^ dar...^, ^să fiî verde^ dar...,, ^să jt 
subţire^ dar..., ; ! 

să se observe, că un variant al cântecului bulgar blastemţ 
anume salcea, ca şi 'n textul nostru al rugăciunii sântidtf 
Sisinie : 

KpHBA-NA B;KPBA KpHBA A*^ BHAHT... 



j 



297 

56. a acoperi cu sensul *a ajunge, a apuca^: ca h8-a ako- 
lEpE (124)=rîn textul slavic: ne NACTHrHET, diferit de coperi: 
lonEpHT k8 haSmbS (116, dar 125: AKonspE ihncthtSa kahSa 
8m). 

57. slavism mal insolit: wcbetmt (121). 

58. să mă parde=? va auz nap^E ^e TapîA (123, 124), unde 
tt ambele locuri luî să-mă-parde îî corespunde in textul slavic 
dve^bu^ tako *aşa^. 

59. E cu sensul *eră^: e aeka-ui (j>'kncE p8ra (114). 

60. sub raportul acceutuaţiunil, este de observat duplul 
ccent: 

pe diftongi: ^itz'io (114), "«\ (115), "a (117, 118), "iapa 

119, 120, 126), "wAMEMMAwp (121), Vw, (124); 

pe vocale graficesce lungî: 'w caame (119), 'wcbetmt (121), 
rw (125); 

mal tot-d'a-una pe ^=îw, isolat sati în composiţiune ; 

pe vocale finale: (ţi's (114, 121), iij"m (123), Kop^l (123), 
gp^A (124), a8a\mm";r (121), 8mahh\\ (122), AKonEp^E (124). 

61. paîeric: 

după n: 8M'AMiţA (122), MeamhVîe (115, 116, 117), aSkkh'aH 

120, 121), AhM>;R, AhM'rb (120), CTbM'AS (120), .\t8mNe (122), 
ixMXMVSAb'H (123), hmh'ctmtSa (125); 

după p: (ţ)'kn'cE (114), aaii'teae (123), hoarVe (125); 
f după r: aaep'fk (120). 

' 62. vocala irraţională: 

după n: A(ţ)gNKAXMA8-CE (121); 

după ş: beujkaii;i^nt8a (125), aeiu^kh^e (117, şi tot acolo: 

AilUKHAE). 

63. fiind posibil, ca epizodul celor trei arbori (patru în 
'■^acţiunea cea modernă) să fi existat deja în vre-un variant 
'H)gomilic bulgar al rugăciunii sântului Sisinie, fără a fi nea- 
părat o innovaţiune curat romănescă, este interesant de a pune 



CĂLĂTORIA lAICEI DOIIULUI LA IAD 



Introducere. 



§ 1. Vom indica aiurit sub No. III, cu ocasiunea aşa nu- 
ntolul *ApocaKps al apostolului Paul,, mulţimea legendelor 
iiitice şi medievale despre fel de fel de excursiuni în împărăţia 
Maluî, dintre cari cea maî faîmdsă, fără îndo61ă, este *In- 
iernul, luî Dante. 

Aci ne vom mărgini strict la ceîa-ce se atribue Sântei Fe- 
Sdre. 

§ 2. *Cuvăntu de înblare pre la munci, ocupă în volumul 
fl popă Grigorie din Măhaclu paginele 31 — 73. 

Este scris cu acelaşi mână ca şi cele-l'alte texturi bogomi- 
^, adecă copiat tot pe la 1580 după un original mal vechiu, 
' pe la 1550 saâ şi mal de'nainte. 

§ 3. Sorgintea acestui apocrif este bizantină. 

Sînt cunoscute pînă acum patru exemplare grece: unul la 
^ford, al doilea în biblioteca imperială din Viena, al treilea 

biblioteca San-Marco la Veneţia, al patrulea la Paris în 
blioteca naţională, fie-care difâînd mal mult saâ mal puţin 




de ceie-l'alte, astfel că d. Gîdel are tot dreptul de a 
privinţa lor: 

*11 fitait difficile que des ouvrages de cette tiatnre 
'rassent dans une forme rigoureusemeiit la menie. L'idee 
*foÎ3 trouvee, chacun s'eu servait â sou gre, selon rintentioi 
*priJsente quî le dirigeait. C'^tait un cadre commode oii l'aDtM 
*insinuait Ies conseils, Ies reproches, Ies paroles d'edifioto 
*que Iui inspirait la necessite du moment. Cest aiusi qi» 
*moyen-âge toutes Ies nombreuses descentes aux eufersinv( 
*tees par Ies inoines avaient toujoui*8 , au milieu d'incida 
*forc^'ment semhlables, quelques traits partîcuHers qui s'ijip 
*quaient d'une maniere plus precise. Cest ainsi que Daiite,f 
*ri'suiue et «''clipse toutfs ces t^lucubrations monacales, se« 
*vait de cette machine cnmmode pour satisfaire sa col^ 
*c'eat ainsi que, de nos Jours mfime, Ijammenais, dansl 
*Paroles tfnn Croi/atit, foudroyait le pape et Ies rois,. ')■ 

Ne-nm couvins adesea, în cursul operei de faţă, că «O 
indefinitft variabilitate a fondului primitiv este propri 
tuturor cărţilor poporane, cari se modilicil necontenit, din Wii 
fn copia şi mal ales din limbti !n limbă, Întocmai ca şi pi* 
ducţiunile cele nescrise ale poporului. 

§ 4. Afară de exemplarele bizantine, cunoscute d-lul GiM 
şi al căroi-a prototip se urcă cam pînă Ia secolul VIU, m 
există o redacţiune gr^că de tot modei-nâ, în privinţa cot 
lată ce ne spune d. Polites: 

* Acesta cărticică este lectura cea mal favorită a pojwrui 
grec şi a exercitat o influinţă nespusă asupra concepţioo 
poporane despre viaţa după miirte. Când aud citindu-se c 
tecica Malcel Domnului, mi se rumpe inima In patru, - 
ijicea o femee din popor. Noi nu cunoscem prima ediţio 
a acestui apocalips al Sântei Fecl<ire, pe care nu-l menM 




303 

*n^z& de loc Papadopnlos-Vretos tn bibliografia sa neo-eleni- 
^că; seim Ins&^ că el s'a tip&rit tntr'o mulţime de ediţiuiil 
^de câte 16 pagine în formatul 24^.') 

§ 5. Exemplarul rom&nesc nu s'a tradus din grecesce^ ci 
din slavonesce, după cum — la adecă — s'ar put6 recunâsce chiar 
după titlu : 

fEAUpE npE AA AA 8 N H H=XOmEHlC HO AA 8 K A AA %. 

Apocriful bizantin a fost din cele de'ntăiA cărţi traduse sla- 
vonesce : ptnă astăzi s'a conserv at un manuscris tocmai din se- 
\fM XII, reprodus întreg de cătră Sreznevskil faţă 'n faţă 
01 textul grec dela Viena, pe care l'a revec^ut cunoscutul e- 
Destunis. *) 
Intre exemplarul slavic şi traducerea română se observă 
nesce deosebiri mari, cel puţin tot atăt de simţite ca şi 
^birile între traducerea slavică şi originalul bizantin. 

r § 6. Una din particularităţile cele mal remarcabile ale tex- 
(■lal slavic, este următorlul pasagiu mitologic: 

. . . TpoiAHA X'ApcA Beacca ... pe Troian^ Hărs, Ve- 

[fipoYNA. HA EU wRpATHUJA st- les. PeHui, şl-afl făcut 4^1, tn 
oAAs^ ^auhaa:^ B'kpoBAUjA ... dracil cel rel credeaft . . . 

Hărs saii Hors, Yeles saA Voios şi Perun sint divinităţi 
lavice cunoscute, menţionate nu o dată în străvechea cronică 
i lui Nestor.*) 

Ce caută însă pintre aceştila, ba încă mal pe sus de cel- 
alţl trel^ numele lui Troian^ pe care nu'l descrie şi nu-1 scie 
de! un mitograf al Slavilor ? *) 

Un alt monument paleo-slavic, făcend parte de asemenea 
Bn literatura teologică apocrifă: ^Cuvîntul şi revelaţiunea 



2) noXtXT.c, NcocVAT.vixr, Mu^oAcrfia, l. 2, Athenis, 1874, p. 374. 
I B) HtiicTii AnjieMiii Hayn no oTAiJieiiiio pyccKaro «auia, t. 10, PHerehurg* 
1 V8W, p. 551—574. 

4) Ve4t texturile reproduse in Saharov, OsaaaHii pyccKaro Hapo^a, t. 1, Peters, 
Wrg, 1841, part. 1. p. 11-12. 
^) Cfr. ibid. p. 10— 1 1 lista divinit&ţilor slavice cunoscute* 



304 



sfinţilor apostoli,, după un manuscris din secolul XVI, as^ 
pe acelaşî Troian^ deşi nu la primul loc, între diferite di 
nită^ slavice: 



. . . MHAiţiE Koru MHorbi^ IIe- 
poyHA H Xopca ^bin\ h TpoiAHA 

H HNÎH MHOŞH . . . 

şi mal adaugă: 

. . . IlEpoYNh Bz Sahn^x^ a 
Xopch Bz; Kvnp-k^ TponvHK ga- 

UJE LţpK B& PuM'k . . . 



. . . închipuîndu-şl mulţi ^i 
Perun şi Hors, Dflu şi Tf 
îan^ şi alţi mulţi . . . 

. . . Perun la Elini, Hon 

i 

la Cipru, Iar Troian fusâ 
împărat la Borna . . .*) l 



Aci este deja de tot învederată identitatea satl — celffe 
ţin — identificarea Seulul slavic Troian cu marele împărat Hi 
îan^ ^Trajanus,, întemeiătorul Daciei romane. 

Archeologul rus Kotliarevskil combină t6te acestea cu wi 
t6rele patru puncturl: 

1. numele lui Troian figur^ză de mal multe ori în vesti 
poemă rusă medievală despre Expediţiunea lui Igor *la 
nare,, dintre cari o dată ca ^drumul lui Troian, (bz Tpof^ 
TporaNio) şi o dată ca *ţ6ra lui Troian, (bx şemaw TporaMio); 

2. Serbii şi Bulgarii conservă pină astăzi în legendele te 
poporane memoria unul ^împărat Troian, (iţApk TpoJAH): 

3. aşa numitfil val satt şanţ *al lui Troian,, care seto 
cepe la noi în Romănia, se prelungesce apoi departe în Roşi 
sudică, unde poporul îl conservă acelaşî nume, mal existiw 
acolo chiar o tradiţiune că fundatorul acestei immense coiistmc 
ţiuni ar fi fost un * Troian împărat rîmlenesc, (TpoiaHA ijAf» 

6pMAMAAHCKArOzz:PMAIlArAMCK»\ro). 

Kotliarevskil trage de aci conclusiunea, că (Jeul Troian p (5 1 



6) VoBtokov, CjiOBapL uepKuBHo-c.iaBHHCKaro H3WKa, Petersburg, 1861, t 
p. 232. 

7) MaTep&fljiu ^Jin apieo.iornqecKaro cjioBapn, p. 13—14, în JţpeBHocTH, t 
Moscva, 1865—7. 



SOf) 

A m fie tn realitate decftt divinisarea de citră Slavii meri- 
dionali a imp&ratulnl roman Traînn.'^ 

O divinisare — credem noi din part^-ne — • pe care Slavii o 
vor fi împrumutat, !n cursul evului media, anume dela Ro- 

m&nl. 

In ori-ce cas. este rom&nescă de origine urm&t6rea tradiţi- 
nne din Bosnia, pe care a reprodus'o Vuk Karag'io: 

^Craiul Troian in fie-care nopte pleca tn Sirmia, unde se 
^lobla cu o nevastă safl fată, şi se întorcea de acolo înainte 
% zori, c&cl 4îua el se temea a eşi la lumină, ca să nu-1 
'topescă sorele. Cum sosla la Iubita sa, îndată dedea cailor 
Vis, şi apoi ])etrecea drăgostindu-se, pînă ce caii isprăviafl 
[^ntreţul şi pînri ce cocoşii începeaQ a cănta. Intr^o n6pte 
i, fratele safi bărbatul acelei muieri a legat limbile tu- 
'Hfror cocoşilor, ca să nu p6tă cănta, şi a dat cailor năsip 
loc de ovăs. Când dară craiul, simţind vremea de plecare, 
'^Întreba dacă caii aft isprăvit ovăsul, sluga I-a respuns că nu. 
*HaI tăr(|iA, înţelegând cursa in care a căcjut, craiul a încă- 
^lecat in pripă ca să fugă spre oraşul seft, dar în cale l'a a- 
*jans sorele. Ca să scape de ra^e, el sa ascuns sub un stog 
^de ftn; însă vitele, din nenorocire, aii împrăştiat finul, şi 
* astfel s6rele a topit pe Troian,/) 

Peste Olt^ in districtul UomanaţI, există la noi pînă astăcţi 
acelaşi tradiţiune. împăratul cel topit de i*a4ele sorelul se nu- 
mesce aci ^Domnul-de*rouă,^ şi poporul asigură că drumul cel 
roman de petră, care duce dela Dunăre la Olt prin Caracal, 
fusese făcut anume de cătră dinsul, ^ca să p6tă merge mal 
late la amanta sa,.^) 

Se scie că reposatul Holintinenu a transformat acesta tra- 
diţiane oltdnă într'o frum6să baladă: 



; S) Karag'ie, Lcxiam, p. 750 v. Tfxijau. — ctV. idem, ^ibot napoca cpncKaro, 
jt VwuL, 1867, p. 2U, unde după Tro7an unn(''/& o lopondă serba despre un alt 
* ^»plrat roman: ;lyK.mi^Dincletiannif, 

^) Bolintin^nn. l'ofttUU rtM ^i nour, BucurescT, 1855, p. 80 nota. 

«o 



306 



Cum 30 face uoptc, dda Istrul raaro 

Câtrft Olt te duci. 
Ca să ştorgî de lacrimt, cu o sărntaip. 

Ochit oT cel dulci! 
Află că o dată sori'lo po calo 

De te va găsi, 
Intr'o rouîi dulce cu dilole tale 

Te va rîlaipi! 



Tot aş*a cnnosentnl scriitor rus Weltmann a compus din 
tradiţiunea sorbă o poomri intrigă sub titlul de *TroIan şi 
Angeliţa^.i") 

hi ce mod legenda română a putut să străbată în Bosnia, 
nî-o lămuresc ultimele cercetări ale d-luî C. Jireeek, cari de- 
monstrat că acea ţeră poseda în vecul de mijloc o numeroşi 
populaţiune curat romănescă, slavisată maî în urmă^M: pe când 
nemic nu dovedesce, din contra, existinta colonielor serbe în 
Oltenia. 

Numele Troian^ în care bogata imaginaţiune a poporului se 
va fi legat de silaba -ro-, pare a fi dat nascere mitului întreg 
despre *Domnul-de-ro?/r)f^: sdrele s6rbo rouă; deci Domnul-de- 
rouă putea să trăescă numai n<5ptea, desmierdându-se pe 'n- 
tunerec — amant fericit — ])e sînul fraged al florii, şi trebuia să 
peră vrend-nevr{»nd la cele de 'ntâifl rade ale dimineţel. 

OrI-cine a luat ostenela de a se familiariza cu noua sciinţ& 
a mitologiei comparative, scie bine că tot aşa, prin profusiu- j? 
nea sensurilor unul singur cuvînt safl a unul grup de sunete, 
adecă prin homonymiă şi polyseiruisiă^ s'aft desfăşurat cele mal 
multe şi cele mal fnimose mituri poporjine.... 

§ 7. Ca şi * Legenda Duminicel, ca şi * Rugăciunea de 
scoterea dracului, a Sântului Sisinie, tot aşa ^Călătoria Malcel 
Domnului la Iad, ni se presintă în doă exemplare romănesci: 



I 



•1 



10) Be.ibTMaHT», TpoaH-E n Anre.iniţa, Moscva, 1816. 

11) Jirecck. Die Wlachm und MnurowIacJitn in fien iJtJik'mafern tH)it FiflffU9a^ 
Prag. 187î>, p. 7-8. 



30? 



tchiu, din secnlnl XVI, cuprins în volumul lut popa C.ri- 
pwif din Mâlmclu ; cel-alt nnfl, cliîar din (Jilole nt'istre. 

Aa^ta (lin ui-mă se puhlicfi tot-d'a-una în aceîaşl liroşurA cn 
rrdaciiiiiit^ moderna cea lunsA a LpfţendeT Diiminicei, figu- 
ri»! pe planul al doilea !n Nite ediţitinile el , începi'nd dela 
tcL ininsîlvajiă din 1862. 

In acest chip, s'a învrednicit şi ol de a avo ])inil acum vr'n 
iSi de cdiţinni! 
Id forma sa cea nouă, Cfdlltoria Malcel Domnului e^te ru- 
1 U un Ioc — ca aă diccm aşa^şi cusută anume intr'un 
I forte stftnsacîu, cu redactiunea cea scurtă a Legendei 
uiiccl. pe parc noi am reprodus'o şi am analisat'o pe lar^ 
Kturl Mfthâcene, sub No. I, şi cu *Visid Malcei I>onmu- 
; lî vom consacra lual la vale un Excurs a-parte. Tute 
. portă iuipruunil iiu singur titlu de *EpîstoIia Malce! 
UuI,, printr'un fel de paralelism cu redacţiuuea cea lunga 
odei Duiiiinicel, care se intitulezi; *Epistoliă a Dom- 
îtni Isus Hristo.s,. Sint doa E p 

(lela Filu. 
-»ndu-se fâră ni<i o- diticultate de i 
, cu cari l'a InlâJiţuit bunul plac i 
t, trxtal modern ui Călătoriei Malcei Domnului se deosebesce 
Indftcţiuuea cea veche, sub raportul fondului, mal mult nu- 
prin acela că este fiirte prescurtat, mal ales la în- 
I ţi Ia sflrşil, deşi nu fara ore-caii adaosuri la mijloc, 
■k ca să nu dam decât un singur exemplu, lungul şir de 
l-te, (r=(M,\SncA— /aîpe), prin care se începe conver- 
, S&ntel Feciore cu arcangclul Mihail în tote redacţiu- 
şi darice şi pe care d. Gîdel ii numesce: *echange 
grave> et aaintes,, a dispărut cu desftvîrşirc 
[ redacţitine românit. 

I Pen(ru ca lepi'oduceiea du uml jos să potd întruni 

«Ittiiiiiile und udîtiunl critice, noi publicam textul ro- 

uideni dedesuptul celui vcciiîu, după cum am mal fîl- 

Ib privinţa Legendei Dumîuicel ?i a Rugăciunii 



s t o 1 i e: dela 



:ele doă bucăţi ete- 
noulul sefl redac- 



SĂiitiiliiI Sisinie; dar tot-n-daU punem fn faţa lor te:ctti! s 
vie cel din secolul Xil, în care lipsurile sîiit coinpIetaU' i 
cfttra Sreznevskil dupA un manuscris mal noft,'») apo! textul W 
zarititi iliii recensinnea liil Destimis, şi'n line pe cel npo-gra 
după ediţiunea Iul Polit^s. 

^ 9. Sinu neincliipnim însă, că ideia cilliWoricl Malcel DoB 
iiiUu! la Iad a fost |irelucrată luimal In prw.A şi iiumM & 
cnndelu. l 

Prin intima Ipgilturil .1 cărţilor pnporane cu literatura m 
pnrană, o legătură asupra curii noi am insistat nu o d&al 
cursul acestor studie, pngorirea Sântei Fectiire !ti Infern n 
transformat la Serbt, piite şi pe aUirî, intr'o curidsă halii 
unde arcangelul Miliail, favoritul bogomililor, este înlocuit J 
apostolul Petru. 

lat'o intrigă, după cutu o găsim în colecţiunea lui Kangl 

*I'e DumnedeO r6gă ImninOsa Mai'iă: ^ Dâ'ml, D6mne. cheile 
•iulul, — ca să deschid ale ralului porţi — şi prin rahi să ajung 
*ind, — să'rai vfîi] pe butiîna mea maică, — dtiră volu piit* I 
•acap sufletul. ^- Aţa rugă po Dumned'^A' §'-' f" ascultată ruga.' 
*l-ft închinat DumneiţeO. cheilo ralului — şi a trimis ru dîns» p* _ 
'postohd I'ctru, — ca să-î deschi()ă ale ralului porţi. — Astfel p 
*ralu el afl sosit la Iad. — In Iad se plimbă treî tovarăşi: — m 
"din el ardea piciorul, — eră celul-ralt mana pînă la umfr. — 
"celui al treilea îî ardua eapul. — Şi întrf'bă Măria pe apostol 
'Cu ce, Petro, păcătuit-aă eî lui Dumnoijeil — de se chinuesc cu HB 
'ati'it de cumplite V — Să-ţl spulu eJi, lumiiiAaă Mariă ! — Dact 
'nula n aide bălanul cap, — este cil n'a dăruit pe naşă-sa, 
•ce-I dede pe sântul Ion, ~ lai' el nu I-a dat nici o pară, nid 
"ban; — dacă colul-l'alt îl aiile mămi cea dr6ptă, este că tfiU 
• ea oile de pripas ; — dacă celui al treilea îl arde piciorul, 
'că a isbit cu el în tată ţi'u mumă. — Ad trecut pe lingS 
■şi s'aă dus loainte. — Iată şed doi moşi bStrînl, — căroi 
«şi bărbile şi capetele; — Iar Măria întrebă i)e Petru: — ; 
'Petre, cu ce afl păcătuit aceştila? — îţi volu spune, dragă 
• — Aceştila fuseseră judecători pamintescl, — el împăcat! 

ia) Necorapletat, acest text s'a publicat In Ticlinnravov, IUxitUexI 
liofl pjccKftil jiHTepaTjpu, Moscva, 1863, t 2, p. 23 — 30. unde este r 
Q-dată, p. 80—39, o redac(tune serba diu secolul XV. 



!ntni morţi şi rinl, — dar judecai! cu Btrămhătate -- şi luail blă- 
3inatA mită, — încftt tot încă iiu sînt pedepsiţi cum s'ai' cădt' — unor 
m&tari, surioro, şi celor ce ae vînd, — ckcl sînt, o Dumneijeule, 
H mart blastemaţi! — Apoi trecură ce-va ioainte, — acolo găsiră 
nevestică, — cărit D ajdeaQ şi manile şi picl6rele, — Iar limba 
era eşită pintre fîUcI — şi atărnail şerpi de ţîţele el. — Cflnd 
vE^u luminoaa Mariă, — întrebă cu iiecan pe apostol: — Cu 
a păcătuit lui Dumnei}efl acesta cSţea —de se chinuesce cu mun- 
aşa de cumplite V — îţi volu spune, dragă surioră ! — Acesta 
cătâsă a fost cărşraărâsă, - şi tot amesteca apă în vin — de lua 
să pentru apâ; — ea avea un bărbat cu cununia, — dar trăia 

alţii pe d'alfiturî; — şt când dînsa cu el s'a cununat, — făcuse 
tapră-şl fennece — ca să nu albă copil, — dar DumneijeQ 1-a scris 
( Iacă şepto feciort — de-l ve4l, soro, atârnaţi de (iţele sîile, 
tţî cu dinţii are să niergă înaintea Domnului. ^ Apoi aQ mal 

1 ee-\a ituiinte — de uti găsit o babă bătriuS, — cai-e era mu- 
^.lominusel Maric : — iicesteîa D anleail ţi înălnele şi pîclorele, 

|i-I mal ardea şi perul în viiful uapuluT. — ,\ stat Maiia lingă 
— şi iutrC-bă pu bătrina sa iuuniă:-7- Spune'mi, maică, 

B al păcătuit':* — Ore n'aş pute ctt să-ţl sciip suHetulV — îl re- 
! Măriei nialcă-sa : — Nu o nic! un folos, dacă'ţl volu spune ! — 

l ajunsei eă fată do măi'itat, — îutr'o dimineţă în «ji de pasci 
^ nuiinămua a'a dus la biserică, — lăsăndu-m^ a~casă să gâtesc 

ll^ul ; — Ci'iiid mumă-mea s'a întors dela biserică, — m'a găsit gală 

I liaino, — (ji niC lovi cu mâna şi cu inelul, —Iar ett am isbit'o 
Pâini turlei ! — Atunci lu'a blăstemat mumă-mea — de raăiitiş 
f.tîam parte. — .M'am măritiit efl de trel-patru ori, — dar n'am 
.-l cinstită de'uaîntea lui Dunineijea, — şi nici de un bărbat n'itni 
|ttt parte; —apoi căud in'am măritat, la,, d'al patmlea, — am gă- 
ţ Ja bărl)at doi i^pil vitregi, — unul era ca de doi ani, — cel-l'alt, 
1 tmplînîsi.^ pati'U ani. — Aceşti copil m5 luară drept maica lor în 
|nnii£4^''-^ Când veniră copiii dela joc, — cătră mine amîudoi s'aQ 
|ns; — plăngeud uol mal marc, ml-u di^ = — fâ-ml, maico, o cămaşă 
Ia, — lai- efl l-am croit'u să nu mal crescă; cel mal mii; ml-a (Jis.' dă-ml, 
lico, o bucată de palne,— Iar cQ I -am dat o bucată de pămint negru. .. 
JncJk baba volâ să se mal plângă, — dar n'a lăsat'o apostolul 
Iro, — ci a apucat'o Petm de mâni ^ şi a împins'o jtintre draci : 
lat'o, dîavole! ţinoţl-o, dracilor! — Aşa s'a întâmplat, şi acum 
mne^eă #ă ne ajute !>'') 



Ktngl*^ CpQCie aii|>iij,ri': ujui-u 



310 



§ 10. Este învederat, că balada de mal sus a confundat, nu fST^ 

dibăcia^ căl&toria Malcel Domnului la îad, remasă ca fond 

naraţiunii, cu alte motive poporane, mal ales cu acela din ^^ 
linda *Loc în ralu^, unde — după cum se cântă în Ard^/_ 
apostolul Petru ^ice mumei sale: 

"Loc in raîu, 

«Măicuţa, n'aT, 

"G&cl s&racil ţî-a& lucrat, 

^'Sera plat& nu IT-aT dat, 

"F&r* neghina grâulut 

"De pe fundul cTurulut; 

"Birt&şiţ& când eraT, 

"Cupa mic& m&sural, 

"Vin cu ap& at vîndut, 

"Nicî un bine n'aî f&cut„ etc.") 

Acesta colindă nu este necunoscută Slavilor de peste Dfr 
uăre. Intr'o redacţiune bulgară, ce-va mal scurtă decât cea ro- 
mânescă, apostolul Petru respunde mamei sale: 

HaAsaA) Ha^sa^, ciapa Maje: 
Tu He Moxemi» y paâ a'ha^iub : 
Tboh jkyma rpixoBHTa, 
^e cn GQjia MexaHASRiftKa, 
Ekcre bhho iipoAaaa.ia 
H Bo,iiîna iipHAaBa.ia...'^) 

Amestecul * Călătoriei Malceî Domnului^ cu *Locul in raîu,, 
pe tărîmul literatureî poporane celei nescrise, este paralel a- 
mesteculul aceluiaşi apocrif cu * Legenda Duminicel^ şi cu * Vi- 
sul Maîcel Domnului,, în sfera cărţilor poporane: în tr'o parte 
ca şi'n cea-Paltă, poporul procede pe acelaşi cale a fusiunil 
mal mult saft mal puţin intime a elementelor eterogene, îngre- 
uiud astfel peste măsură sarcina criticuluL care — dacă nu-' 
vor ajuta nesce cuiioscinţe prealabile tot atât de eterogt?"^ 
— este ameninţat a rătăci fără scăpai'e în complicaţiuui't? 
abirintulul. 



Mj Marieuescu, (vUmic, Pesta; 1859, p. 74- H. 

15) U(uaKOB, BiJirapcKiiia napo^CH cOopHnK, Ujigrad, 1872, p. 341 Mo. IW. 



311 



Aci se aplică pe deplin admirabila comparaţiune a Iul Oza- 
uu: 

*Comine des plantes' touffues no peuvent croître ensenible 
aus se meler, s'envelopper, se nuire peut-etre : de nieme, dau^ 
sette forte vegetatiou poetique^ chaqiie fable pousse des bran- 
Aes qui vont s'entrelacer avec Ies rameaux voisins^.^^j 

§ 11. Terminând, atragem tdtă atenţiunea asupra mard 
liportanţe linguistice a vechiului text romanesc al * Călătoriei 
laicei Domnului,. 

Observăm aci tot- o- dată, că copistul cel de pe la 1580 
i transcris într'un mod maî neîngrijit decăt pe Rugăciunea 
şutului Sisinie, omiţend une-orî, din grăbii'e, litere şi silabe 
fi, pe cari noî le restabilim în reproducerea cirilică in- 

mniele iY, şi ^^ 'a şi k, siut scrise astfel, încăt de multe 
este a-nevoe de a le pute deosebi una de alta. 




**) Ozaaaiii Lcd prjvtea /runcmuinii cn ItitUt'f Paris, 1859, p. 370. 






AISNMH C(|)HTA MApÎA gpA C& 

ZA9^ KOyM CE AI18HMECK8 pW^SAb 

KpEI|JHHECK8 W^E KACBIi. : 

G(|)HTA UIH np-k-CAifîBHTilA 

AWAAiHa poAHTOJip^ h8 ah AIH- 

XpEME A A8 A^AANE;e8 AIAHKA A8 
XpHCTOC UIH AAEpCE Ch EAZ^Ti TOATE 
AI8HMHAA. UIH AIEpCE Jfi AAZr8pA 
EAEWH8A8H UIH CK p8rK AOy A^Y^' 
HE0E8. (|)T|0A8H CE8 A8 ic XC UIM 
0HCE JfL H8AAEAE TaT;f;A8H Ull (})ÎIO- 
A8H UIH AS C(|)HT8A8H AX^- C'^ 
AElJJÎHrif; K'ATp& AIHHE ilpXAPEAh 
A^HXaHA'A C& MH Cn8E A^H MEp8'*') 

UIH A^ npE n;f;M;vîHT8. uiu EpA 

AMEAA HAC A^ipHHCZi ApX^rrAE (sic) 
31. A^HXaHA K8 nATpS C8TA A^ I 

jjigEpT k8 ea8. w cSTifî A^cnpE 

pZCZpHT8. AAT2L C8T;fî**) A^^"P^ 



CuvAktu de îkblare pre la MUXCi: 

SFdfNTA MaBIA VRIA SA VA^( 
cum SB MUWCBSCU BOrfuLC CREŞTI- 

NBSCIT. (Parixte bine-cu>tnt£ză !) 

Sfânta şi pre-slâ\itaa doam- 
na roditoare nu-ai-niift*ece a 
Iu Dumnezeu- maica Iu Hri- 
stosu [se scula?] şi merse să 
vază toate muncil!a : şi merse 
in măgura Eleonului şi să 
rugă Iu Dumne(|eu filului seu 
Iu îs. Hs. şi dise : în numele 
Tatălui şi Filului şi a/ Sfân- 
tului duhu ! să deştingă cătră 
mine arhaghelit JVIihailQ, să 
mi spue diw ceru şi de pre 
pâmântu. Şi era acela eas: 
destinsă arhaggliele Mihai/ cu 
patru sutla de îngeri cu elu: 
o suta despre Y&săvitu. altă/ 
suta despre apusu. alta suta 
despre amiacţâdi , a/tâ sut& 
despre mea(|ănoapte. Şi săru- 



1 



^) D'asupra lui 8 c pus 10, ca şi când scriitorul ar fi vrut să arate, că se pute 

()icc d'o potrivă: MEpS şi MEplO. 

"**) După acesta a mal fost scris: AAbT'A c[8T;f^], dar s'a şters cu acelaşi 
mâuă. 



Acesta carte arată muncile creştinilor, ce le-a arătat artuuiglielul 
Mihail Pr6-8fink»î Născătoret de Dumnccjcft, ca să vc()ă undo se mun- 
cesc creştinii cu suHete. Şi cjise Maica Domnului : Spune'ml, Mihaile, 



nzcBie upecBATbiiA ((iţA no 

lOBoapecBATUH BoropoAMAu 
Beji!«M AymenojiesBO. o 
lOKOi (flo&ai? noRaBBH?) 
)ro Mipa. Ti 6atbm ome. 

XoTt> CB. BoropoAHua uo- 
UTicK Ki> FAy 6j Bame- 
Ba ropli EUioBUThEi. 
Bo iMii oua I cfla i cb. Axa. 



aiACTb apxaBrejii» Mixai;»». 
100 airejii ci» BI!>l^. 100 
» BocTOKa. 100 OTi> 3auaAa. 
O OTi» nojiyABif. 100 ott» 

IJBOXxl». 

B AliJiOBa (ÎJiaroAaTHyK) Mb- 
LII co airjiu. I peqe. Pa- 
\cn (yne icBojiBeaie. paAye- 
cuioBBe npetfaBaaie. pa- 
icji CB. Ayxa (....) noxBajio. 
ijacfl Xbi I yTBepsACBie. 



J&eoTOxou Tcepi twv xoXao'ecov 
xal kW^ xai Siroi foliei) 

xoXal^ovTai xal irepi jjLexavoiac* 

SeTTTOTa euXoyiQO'ov. 

"EfxsXXev y; ravayta Ăeo- 
Toxo^ 7:op£U£aJ&at tSeîv toI^ xo- 
Xaaei(; xai r^XĂev iv xw 5pei 
Tâv 'EXaifiiv irpo^eu^ao^Sai* irpo- 
(T^\iyolLhr^^ oi aOrf}^ irpi^ x6- 
ptov Tov Ăeiv Yjfxoiv siTiev : 

h 6v6[xaTi ToO uaxpo^ xal 
ToO uiou xal ToO ayio'j irveufxa- 
To;, xaT£XJ&£T(o 6 4pyrt(JTpaTir]- 
Y©^ MtyaYjX, Sirw^ £iTroi [xoi 
([jLi) i:£pl Tcov xoXaa'£(ov. xal 
afxa xqi Xoyto auTf^^ xa-rijX3£v 
6 apyi(TTpa-nQYOc; Miy aiqX [X£Ta 
Ttuv a'^'^^'iXwv TT^^ avaToX-^ţ 
ixaxov, xal rf^i; [XEcnjuiPpia^ âxa- 



' X^rsxiX-j'l'.; Tije uzepx^fa; Ssotsxcj f,Ti; viatsjîlr^ v,c tov "Acr^v 
xal sîoe zQq xoXiîO'^rat si a;jLapT(i)A5{. 

'm X2'.f4» £X£{v(o, CT£ IjjieXs va îJL£Tar:a5f, r, 'Y'::tpor(ix Bsctcxcc, dr^sfi/j 

Tî :ps^ Twv *EXa'.u)v c'.a va 7:p5ffc'j/Yj5Y|, -/a* sîzev «'Ev cvc;;.ar. tw Ilarpb; 

isS )"bv xa: ts'j 'A^tou HvsOjjiaTs;, va rAĂr; 5 ' ApyiirrpâTr^YC^ ^IiXaYjX, ciit vâ 

liiŢr, Tx: -AcXiîS'.c 5zs5 zaXâ^c/rai ct ajjLapTfoXs' y.iTi.) £•; tsv a5r<v» 

f|>w&£v c 'Apxir:paTr<7cc Mi/oyjX ;xe TETpaxcîîsu; rf^sXcu; xal 



"^4 





nniitff 

IO. ' intarî-râiL dkUfm 

i:iiniii pf-l tacafn-tia fi 
»nM. 01 -BMKi a «mai us.. teimri-^3iiL ci li itşdm 

i;ic IU isia a^ ajM^v tf Hf.. din irkflSEhifift 

01 SMS wi c^h im;, iiDCBri-if. irin^ieie IQi 




ftH» ;c cK^nui .0[Am4 cfc t pci^rdaia ^^inliAâA 

«nEK flMH iATorft-ie. ariugglHle, dl 

ţ4iiii£. a s nBBâiiîft B^wrrFA*^ liaâ*a ai ccim cite ^ 

o2. jLfţ. GfteRB'^i9i;âirr&£ai4pMi n|î. ai hennimii şi ci 

nxiUUTf cF wa CETI MMa Mm- n^BÎi! bncnrâ-te, iriui^ 

n. c^ x^aanmr am cf cz- cUcitMla mimcOoni şi [ci 

jffiTEu siai iiii[te]. inaite de^ 

■« (T^« mlioi Titâlai stai! bacuri 

NAM .fiLum xHitSET^iKm Tjk- artiiş^fle Mihaile. ci 



rxMm CTiM. crtes^n-Ti AirţAirii pomr^ lumina nestinsa! 

AiNXAiiAi K& ci|iî n^^s^ Aa^mNHJk cnrâ-tia, arhaghele^ că tu 

NKTHNCA. Ei^KSpA-TA ip\^rixi. bucina Ia g udeţu şi veri 

KTk T8 Bf^N E!^iNNi \A v^AiU""'- ştepta adumiiţii diii vi 

uiN Bf^N AEi|jffiTji aaS^niiîh bucurâ-te . arhaghele, d 

AMM BCKS. SHk>>K-TE ApXAPEAc. tuţl eşti tU Hiai SUSft 1* 

KK A« T01411 £i}jH ■!>' AUM cî^k uuu/ lu Duiîiuecjieu ! Aşa 

Aa CKA8H8A AS A^MHb^ES. AiiJA lugeiii lăudarâ pre mait: 

TciţM .f vEpîN AK^AAp^ iipt AUli- . Hs. Şi se lugâ maica lu 



cate munce sîntV laiă Mihail cjise: ce voîu spune, liii-ă numSr 
Atuncea dcscbiscni îugeril uuliiL î^i vo(luni acolo mulţime de si 
muncindu-8e, norodc multe, bărbaţi şi muieri, şi era plânsuri şi c 



315 



^auAOBO npope^iesie. 

CBflToe nosjioHeiie. 

npopOTeesoe npooo- 

paAJocH npeBumBAA 

npecTO^a 6owAn. 

ze (SjiaroABTHaA ko 

y Mixauy. Pa,iyncn 

LMCTpaTnae. pajiyiicn 

î nepBUR BOlBCTBa. 

Axa noBCAliflie. pa^yn- 
îTpaiixe. mecTOspu.ib- 
KBajia. PaAyncfl Mi- 
pxicTpaTBxe. MyMHie- 
onpaBie. a npecTOjiy 
AocTonBo CTOimi. 
[ MaxaMJie (cBliTiJib- 
pocBiîmeBifl aaBaso ze 
PaAyîicH apxBCTparfl- 

îbin BOflfle XOTA B'JC- 

B ytiyAiTH 0T^ Bhsa 
V. PaAyHCH MHxaHJie 
)ci)>ii> B6cBbi:»i CHJia:>ii 

ze B Ao opecTo.m 
CH aBrjiB upoc;iaB;ib- 



Tov xai -TTfi 0'j»£w^ £x«TOv xal 
ToO ^p?« £x«Tov i^xai rr^^ ju- 

Tr;v x£yaj5iTco{i.£vr4V x«i £Îrov 
zpc^ aOrfjV y«^£ x£yapiTto- 
uivT^ ToO TTflrcpo^ TO flh:auY«3ua, 
yaîo£ ToO xupio'j r. xaToixr,^^, 

/aîp£ TOO OŢIOU ?:V£UULTCO; TO 

irra oOpavwv to <r:£p£tou.a, yaî- 
p£ Tcov SfixaTfia-aapwv TC£p£U)- 
uaTwv T5 iyuptofiia, y^«îp£ twv 
dbj'yiAwv to T:p07X'jvr,(xa, /,«îps 
iravTtov O'I^TjXoTipa £Ci>^ Ttov 

£Î^£ 0£ xat -poc; Tov ap)rt- 
TTpaTT^YOv y; uava^ia* yatp£ 
xat TJ, .MtyaYiX apyiflrTpaTTp;£, 
TCOV i$a7rr£puYcov 6 riraivo^, 
/atp£ Mi/aY;X ipyi<rcpaTT)Y£, 6 
TOV T'joavvov xaTairaTtov xai 
TOV ^o^ov ToO Ă£oO d^i(i>^ na- 
piaTauL£vo;, /aîp£ Mt/aVjX ap- 



IV ty;v Ilavaviav /.al EiTrar. tsjtsj; to*j; Xr;5j;- «\aTps tcO llxrpb; 

'.z\j.x. \xlpi '.z'j Y'.z\i r, 'AX'zi'Ar^zx;' y^xi^t twv £:r:a sjpavwv ts yre- 

rcî Tfov s£/.aT£S7ap(.)v i^ixaTfov ts r/jp(.);jLa- /aTps twv sţaTTTcp'JY^»*'' 

/a^sî Twv -po^r^TO)'/ t's 'Ar,p'j\y,x- */aTp£ t(ov tsj BssO zsiYjiJLiTwv 

/.a» -âsr,; XTifiî£o)c T'.;Ai(oT£pa' yx\pt xai £(o; tsO ^pdvcj tcO BssO 

» Kal y; Ilava^îa elz£ zpbz tov ' Xp/'.rrpiTT^Ysv «\aipoi; xat ou, 

\pyj.T:paTr,Ye, */,al tsj aspaTSJ IlaTpb; A£'.T5jp7£. xai toj uîoO [jlcu 

•/aTp£ z Tbv c'.i^oAsv xaTa'.î/6va;, xai tyjv x;{av xjtsO ctoXy;v a^£- 

5;xs{(u; xai £»!; casj; t^j; x\'^;i\yjz iyaipiTtjScv r, llavo'j'ia xai elzs 

xat £S£i; 3r(\o*. xf/iXi». xai XsiTSjpYol tsO Y\z\> xai Bcsu [Aoy» xai 



314 

atlSCfi J,\TA t^T/h AEClipE .\IM.\- 
8*9». AATrti CSTff. A^OPE Mti- 

e^KHoaii'i'E. mii ckpSTApk iip'k- 

CHMTdA MAHKA AK XC UJII mCtpA 
K8Kb'p<ţl-TA SltHCTHTA A^MÎEH. 
K«K8pX-TA BÎAIIA (|lîlOftt;H. KS- 
K8pb-TA KX A IIOpXHKA CBHTti- 
AS'H AX**- KBKSpS-TA TSpilS M£- 
pKIAb'll. Ulii HEflKA CX .ţ^KIIH.Y. I('i'e. 
KBKtipft-TA lipopDHECTBTEII M£ tE-8 
lipOpOHHTh, K8KKpX-TA K"A A A'""- 
KIIC ItU ll'AHA AA CK.l8HtiA K6 
,\)<MHESEK. IUII SlltE np-k-t^ţiHTA 
AWIIW ASii X^ KXTpA .IpXJPrMi 
A1HXAHA. ESk8P»-TE .'.p)(ArEAE A\11- 
X'tMAE. K'A t IIOREAEH'i'A C(|>HTb'Ah'tt 
, AX^- E!iK8p-A-T£ ApXAjrrAE K'& Agitt 
AKS^ATX KS Hi1& KATt UiaCE Apil- 
IIH. KS XEptiBHMIIH UIH KS CE- 
pA(ţ)HMHII. KSK^P'i^-TE APXAPEAE 
KhAKXTOpW AlKHMHACipS. Illll CT.Ut 
MAH ^IIAIITE |\ECIl8ET0pt>AnM TA- 
T.YiA8ll CTAH. K8K8pX-TE ApXArrAE 
AMIXAHAE K^ Elfii Dljp^p'k A8Mtfl(A 
HECTHIIMi. s8k8P^>-TA ApX'lTEAE. 
KS TS BEpil Eb'IIIH) >A V>iA'1^? 
UIII Sfpll ,\EI)IEIITA aAtipMMl|Tll 
,ţHII BEKft'. BSKSp,>^-TE ApXATEAE. 
Kb ;^E T0t(11 Egill TS AUII CtiCh 
AA CKAt)ll}>A AS ,\b'MHE«£S. AUIA 
TCl^H .fl/Epill Ahb'AAp.>\ lip'k AUII- 



tara [jie-svdutaa maica /« '"■ 
şi (Jiseră : bucurâ-tU, liiisf''* 
luniiei ! buciu-îi-tla. viaţa iii"' 
lui! bucui-a-tla, ci la porinc» 
svdiilului d«lin! bucurHl». 
tărie ceriului, şi ceriul sa in- 
cliiiiâ ţie! bucHrâ-tîtt prore* 
cestviei ce se-u prorotitflî 
bucuril-tla, cA la deşclmfl 
pană la scaunu/ tu (lumue(|eri 
Şi (Jise pr('-sf(îuta maia lâ 
Hs. cfttrâ arlifigghelo Miliilt 
bucură-te, arliaglieie Miliaiii; 
că e poveleuia st/Intu^HÎ dubii 
bucură-te, arhaggliele, căi» 
laudatu cu cela cate şB&eî 
ripi, cu lieruvmiii şi ( 
rafimii! bucura-te, arhaghel 
călcătoriu luuiiciloru şi [cartiî 
stai nai[tej, inaite desjiuet»- 
rullui Tatălui stai! bucnr4-U, 
arhaggilde Mihaile, câ eţti 
piirur(5 luniinâ uestinsâ! W 
curâ-tia, arliagiiele, c4 iu rni 
buciiia la g'udeţu şi veri d 
ştepta adunniţii diu vtiail 
bucură-te , arliagliele , ii ie 
toţi eşti tu mai susu la soi- 
unui Iu Duimiecjeu! Aţa I*^ 
lugerii lăudară prii maii:» '* 
H^. .Şi se rugă maica Iu tb- 



c&te munce siiitV lai'ă Miliail ^ise: ce volu apune, ^r& ttun^r 
-Stuuwa descliisci-â, iugenl liuliit, iji vo<Jui-il acolit mulţimi- de sufl* 
muucinâu-se, iioi'6du multe, bărbuţl şi muieri, ţi li^ pliiusurl ţi diiof 



317 



XOT^mH Aadu BHAli- 

o CH AJina ivijqaib. 
MixaHjiy apxHCTpaTH- 
0Bhz4b :>iH. nme cjTb 

H BCA^eCRaif. 

qe Rfi nen MexaHJii. 
peqemi ((jiaroAaTBair. 
recRaA Te6\\ McnoBliMii. 
qe R7) flBMy cb. Oiţa. 
îCTb MjK^ HAt» xe MJ- 
lOA-b xpHCTiaflbCRiii. 
qe RT» flen apxHcrpa- 

)I3peR0MUH cyTb !\iyRU. 

ze K^ B6My ((jiaro- 
HcnoBliZAb MH fla bO- 
k 3eMAfl. 

a noBejili apxBCTpa- 
iMTHCH aare^iOMT» ot^ 
. H oTBepsecB a4Ti. H 
b BAli MyqamaBCB h 

f MHOSeCTBO MySb B 

[ Bon^ib iviflorii ($Bme. 
spocB (î;iaro4aTBaH ap- 
Mra. Kto CB cyib. 
)qe apxBCTpaTBri>. GiB 



I T, 



/iflrrpaTYJYe, 6 [xiXXtov caXirto'ai 
xai i^irvicat tou^ dir' âicovcov 
x£xot[xrj(X£vou^* yoiXp^ Mij^ot^jX 
dpyiflrTpa-nQYE, 6 TcpăTO^ irav- 
rcov Twv euGupavicov Suvafxecov 

£(0^ T(OV JS'pOVCOV TOO Jă^£OU. 

dYyiXoui; £0ţ)7itxYjo-aara (fiOţir;- 

[XTQO-a^) Y) X£yapiT(0(X£VTrj, £- 

S££TO OiOL Touţ a[xapT(oXou^ xal 
£ÎTr£v irpi^ Tov dpytorpaTYiYOv. 
4v4YY£tX6v [xot Tcavxa xd iui 

xal £tTr£v 6 dpj^iarpaTYiYo^* 
i'^fj) o-ot dvaYY^XXco irdvra. 

xal £Îir£V TQ X£)^aplTCi>JJL£VYl* 

TToaat xoXdo'£i^ (xoXaoral) £loiv, 
Siro'j xoXdţovrai t6 yivo^ twv 
d[xapT(oX(ov. 

xal £Îir£v 6 dpyioTpdTY)YO^' 
dvapL&fjLTQTOi xoXda£i^ (xoXdo-ai) 
£ta'iv, TravaYia. 

xal £Î::£v i^oL'Ţ^iîkov jjloi 
TcdvTa xd £v oOpavcu xal im 



►.'.V iţ Ilavr/'a zpc; Tbv 'Ap/iîTfoTJfJYCv «Xatpci; Mt)ray;X, 'Ap/iorpa- 
rpsî^ejwv irncp ToO yisjjtcj y,al -iraari; rî;; y.T{7£6i);* xat râpa tbv 3'p6- 
îscu T^idi^ 7:aptr:a[JL£vc?,» xa: eTre* uceT^a*' V'O'j cXcu; tou? a(JLapT(i>- 
) xcAiţc/ra'. xoro) si^ tov a^r//*» xal 6 ap^icrpirirp^o; £Îz£ «Mera 
5a<; £vr. [i.k âpwnjjE^ IlavoŢ^a i^-ou, £Yw 3a coO Ta cirw cXa*» xal 
a eîrî «rijai; xdXasai; eîvat twv ajjLaprwXwv;» 5 5e 'ApxiCTpflcnjYOî 
\Xal; xal a|jLiTpr|T£; £Tva'.* ajJLYj £t< ttcîov t^zcv 5p{C£t; va uroYWfxev;» 
cvx/ia £Tr£' ((£'!; tg ovt'.xsv ;jL£p3;')) xal totî (opt^îv 5 opxtatpitiQYOţ 
•:Xojr, xal l^spav ty;v FlavaYtav £i^ Tb curtxbv [Ji^po^* xal dfvotţev 6 
rrcpia toj* xal â^avr^^av i*flptz xal Yuvatxsţ TcXij^oţ icoXu, ^ 



318 



8X08 M8HKA AMACTA. lUII 9MCE Ap- ' CUlfl aCeSta SÎt FCdiC^ Să 

XArrAk h8 noi^M bea^ aa8mka aha- (Ju immca arasta. Şi ij 

CTA. luiieHCE-ţiVEpSAHgAAMECTpE- jarhagghdfl: Nu poţi y( 

35, jKoyiu a\8hka ahea. wnpîT'AJS i irnincu, aoasta. Şi ^w înj 

TATXAk meb'A08t CA h8 ba0;r yhI cela ce sfrejutKa iumi 

AHAlfJE A^^MHHifî. IIKNh K%NA8 €E 
B\ A8AAHHA (})ÎIOA T'A8 «fi HEplO. 



BPKT0C8 AAAH AHMHHOCS ^E lilAR- 
TE Wpî fi,tH7iT^ COapEAE. liJH 
ffiEAHH npE-C(|)NTA AAApÎE^ liJM p&- 
AHKifî WKÎH EM K%Tp;i\ HEplO. UJM 
eilCE Jfi N8AAEAE T.\T;f;A8H lUH (})î- 
lOAIOIt UJM A C({)NT8ASn ^X^ ^^ 
B;f;08 AM ACTA A1\SNK^. UJH CE ASW 

4kT8NEpEK8A f^î np'k Aft8NK;f; ujit i şi a nfâutnlui Deehft, să i 
AKouEpM uiAUTE MEpiopE. UJH i'AHB \ (lu aoasta Tiv/ncă ! Şi se k 
AMHH N/KpwA iv\8AT8 KhpKAiţH uiM j iniuuevecvil de pr^' munci 

Al8EpH UJH nA&H^EpE MApE AUJHA 
AH4I EM. UJH A&Kp;ftM& np'k- 



aceîa : Oprit-au Tatftlfi ne^ 
^\\t să nu va^â ac/oşte 



mina pană căndu se val 
mina filnl tău în ceriu n 
tosu. mai luminosu de şq 
ori decătft soarele. Şi jd 
pre-sfdnta Marieâ, şi lifi 
ochii ei căfrâ ceriiu şi ^ 
Iw numele Tatălui şifiiA 



acoperi şapte cerlure ; şi ^ 
acii uârod multu, bărbaţi 
mueri, şi plăngere mare laţi 
diîn ei. Şi lăcrăma pr^-sfdB 



C<t)NTA AiapÎA UJH eUCE HE AlţM 
36. ASKpATh MHUJEHAWp | UJH EM H8 

A80Hp;i\ rAAc8A EH. UJH 0HCE .ţ « | MaHla, şi ^isc: Ce aţi 
gEp8A MEAA ME CTPE7K8HA MoyH- j cratO, mişeilor ? Şi ei nu î 
K.\. HJ^HB m8 rp;RHi^M K^Tp^ 1 dirâ glasu/ ei. Şi dise înj 

rul cela ce strejuila muii( 



C(})HTA A1\AMKA A8 XC Kh ^H^ BEK8 
CE M8NMHA EH. UJH H8 n8TE 
BE^E A8MHHA UJH H8 n8T8pK Kh- 



Câce nu grăiţi cătrâ sftd 
maica lu Hs. ? Că diîn v( 



jale mare. Şi ve^ură în tartar întunerec mare, şi (Jise maica Domnul 
Mihaile , ce le sînt păcatele acestora, do se muncesc într'atât în 
nercc? Mihail ^ise: aceştia nu s'aii temut de Dumne^eO, şi păc 
aft făcut, şi trupul luî ati răstignit; si ()ise Mihail: nu e învăţaţi 
la acesta muncă să se ridice întunericul să vecjî, că sînt de Ta 
nevS^M^ (*'^)> Ş^ i^^ băgat aicea ca să nu vc(Jă lumina lumii, 
se milostivi maîca Domnului, şi căută la cer, si se i*ugâ Filula' 
Duhului sfînt; atuncea se ridică intunerecul, şi v^cjură acolo mulţii 



319 



He BhpoBama bii 

H CTro AX a. H7» 

H BhpoBama. loze 

pb 6i> Ha pa6o- 

1». TO TO OHI Bce 

ma. CAEne e MHh 
Aoy. 3BtpH I ra- 
liie H qjiB^bCBa ivie- 
iRv TporaHa Xipca 
)oyHa. Ha (îu w- 
îo:>n. 3;iuHivn» Bt»- 
ET Aocejit» :>ipaK'bMb 
)2;h:>ih coyib. Toro 
Ko MoyqaibCA. 

a Apy3tî>Ib Mt.CTλ 

)y. H pe^ie craia raia. 

Ma CB H KTO coyTb 

3H bi^ Hiei. 
(HCTpaTHn». MHorbt 

BaiOTb B^ ÎM'IiCT'h 

ara 6nA. Aa wth- 
la CH. Aa ()bix7> 
(T MoyKoy. 
ma anryiH CTp lifoy- 



oTpaTTQY©:; TOÎ< dyr^^^^^ "^^^ 
ItzI Suo'fxa^ xal iyjxvey b i^r^ 
xat aSev tj -nava^ta Touţ ^c- 

xai Yjpw'Ojacv f| iravayia xov 
apyiorparrjov xai eîirev xive; 
£Îcriv o&TOt xai Tt to auiapTr^fxa 
aOxcov ; 

xai eÎTtev 6 dp^iorpaTiQYOţ- 
ouTot eîoriv oi £Î^ Traxepa xai 
uiov xai ayiov itveufxa [xy; irt- 
areuovxe^ xai Sia touto o&Twg 
xoXaîJovTai. 

xai sîSev eJg exepov tottov 

va^ta* TI TO crxoTOţ toOto xai 
Tiv£^ £i(riv oi xeifxevot £Î^ Ti 
(JXOTO^ ; 

xai 6tTr£v 6 apyioTpiTTqyo^- 
TToXXai ^»jyai xaTaxeivTai h 
Tco oxoTet to6tci>. 

xai cîirev yj iravayta apĂtjTw 

TO (TXOTO^, OTtWg ilSlO TTjV x6- 

Xaaiv TauTYiv. 



ti TI Tc ajjLapTr^[i.a tcj^;» xal sTxev 5 'Ap^^^P^^YO^; uetoutoi 
âcpuXacav tsv v^{jl5v tcj 6£Cu xal Tac evToXa; aOrou, xat 8ta 
ai.» Kal £lc£v iţ FI avânta £•; oXXcv t6zov ffxĂroc; tcoXu xat jjl^y^ 
r.aTpaTT^Yo;' «aî/rb £'vat to aîwviov ox^to;, xal roXXalţ tpuj^ai^ eupi- 
'; auTC'» xal £Î7:£v y; IfavaYia «ar^x(i)(yaT£ to cxotc; awto Bt3( vaSSâ 
rjc z(o; /.oXaucvTai* » t6t£ o 'ApxtffrpatTTjYo? efee, «t^jIacT? 5^v e- 
• vâ jr,y.to7(i)|A£v to txotc; auT^'» xal ol arf^eXo'. otou s^uXa- 
îai; £'rv7.v- «Tf;{/.£T; r/ojir/ zapa^Y^XCav orb Tbv 6ebv, Bi3( vi, 
iTOJTC' o'. xoXa7;x£voi iwc ••; Tt;v oEurepav zapourlov toQ lf?eO 



318 



Biberi Mb'HKA .tIACTA. lUII 6IKE Ap- 

X-trrAk ii8 ncifH re^e mSiika aia- 
tTA. iun sute ;|iv£pj'"A>(e,\,v>jEtTp£- 

,_ 3Î0YIU MSHKd .n£.X. Wnp7T*A8 
TATXAh KEBXeKT CA llS RASA 
AH,]LlţlE A^MHtl.T.. Ilhllh KXII/^lj CE 
Gl ASMIIIIA i|>λA TX>^ .f HlfK. 
KPKT0C8 AUH ABA\HII0CS ,\E UIAII- 
TE Wpî ,\tK'ATh COApEAE. lilll | 
ai£A8H npE-C(j)HT-. MApîfA lUH px- | 
,\»Kf(K U'KÎH Eli K%Tp.T> HEpiO. lUlt 1 
ejKE J|k HSAVEAE T.tTAASll UIH <|>î- 
WABII lUII A OJIHTSA'^II HXk fA I 
l!,V.0K .t-iatTA AlSMKAi. lUH CE ASW ; 
.fTKHEpEKS'A ,\E lip'k A^SltKA; Ulii j 
AKOnEpll lilAIITE HEpiOpE. UIH iAHt | 
AHItll ll.'KpU'A MSXTS RkpRAt|H UJIt 
MSEpH UIH nA'AligEpE .Vk\pî :AIII1U 

.Vi-I^ VI. uiii AaKp.Y..v\'A np-k- 

C<|mITA A^ApJA Ulii eiiCE ME Alfli 
. AÎ^KpATh MHUIEIIAWp | lUH EU H8 

ADeHp;K taacKa eh. uiu wii ^- 

VEpKA ^EAA HE CTpE^KttH.li AlOytl- 
K.l. K.Y>^E HK rpit^lll(M K2Tp.f. 
Cl|)IITA MAMKA Alj \C. Kb ^llf REKtî 
CE A\»IHIIA EU, lUH ttS USTE 
BE,^E A8A\HHA Ullt HS UiliTSpK Kh- 



' dilri aceşti R.1 rprtiff 
:^u niiînra ai-asta. Şi ij^fj 
; ailiaggli''lfl : Nu poţi ve<* 
riDfnra ai^asta. Şi ^isc îngt^. 
i'u/ cola ct> strejti/la munea 
acfla: Oprit-au Tatăifi iieră- 
^at sji nu xa^Â acfnştp Iji- 
minâ pămi ctlndu se va Iu* 
mina fiiu/ tău în ceriu nfe 
tnsu. mai luminosu fio ^p^' 
m ilecăto soarele. Şi jeld 
prc-sf<lnta MfirieA, şi liilidi 
ocliii ei cUtră cwlu. <ji ^ 
în iHimele Tatâhii «i FilaM 
i a sf'dntu/«i Duhfi, să ri- 
Iu arasta in-mcâ! !^i se IW) 
intHnerecu/ de prr munci j 
acopen şajite cerlure : şi (]ii« 
acii ufîrofi muitu, bîlrhsţi si 
muen. şi plângere mare laţii» 
diin ei, Şi lăcrânift pr^-sftiil» 
Marila, şi ^ise: Ce aţi lii- 
cratti, mişeilor? Şi ei nu M- 
ijirâ glasu/ ei. Şi iJisp iulie- 
ru/ cela ce strejuila niiwi'S' 
Câce nu grâiţi câtrâ stot» 
maica Iu Hs.? Că diin vecu 



jale marc. Şi veijuiîi in tartar iiituiierec mure, şi ^ise maica iJoranuIol: 
Miliaile. ce le sint păcatele acestora, de se muncesc într'atftt intn* 
nerec? Mîhail (tise: aceştiii nu s'ail temut de Dumiioţcâf fi pi^*" 
aâ făcut, i}\ trupul Iul afl i-ustigiiit; şi i^iav MiLail : uu c îavilţÂMii 
la acesta muncă sîi. se lidicu lutuiien^cul ah \ei]\. că siiit lU' Tatii 
nev£<}u^ (bÎc), fji i aă băgat aicea ca să nu v6dă lumina lumii, Ş 
se milostivi maicii Doruuului, şi căută la cer, şi so i-ugA Filula' Jl 
Ihibulul sfînt; atuiicea 8« ridică intuuerecul, ţi v&Jură acolo muIfiiM 



»j. Dopy^eBo Bu lecTb. 
BlAJiTb CBtTa. A<)Ri>- 

l&BITbCA CH1> TBOH 6a- 

n&<ie. ţ. c;iH<ii> cb^tb- 

> trpBCKi>i>(!bua 6uc crarA CqA. 
I rb aBrjo>ii> bi.3Dga6 o'il 

B B1>3pţ Ba BeBDABMUB 

1X0.11. oqA CBoiero h jieqe. 
OUA a cBa B ciro Axa. 
ţ 0TiKnte]TbCA Tbnia cb. a^ 

4hjia [CBR) M»K)!]. 

»-TT.tacfl TbMa. B ş. bCci. 
ten 1 [t8 npe()u]Bame >iBo- 

BSpOAl MoyZL H XL>B1> 
aiBurit duc. b rjuci 
. icioxame. 
\ M^liBimi n apTaia dtţA. 
HEMT.. B^iaqwniflCA 
ŞMUBMB. ^TO Cl>TBOpBCTe 
iliaî OBBBbRBB HeAOCTOH- 

KBKO Bl ceMb nocTHroc- 



Sei?) TTjv xoXatnv TauTrjv. 

xai di:expi3ir]CT3fv oî ^^^eXoi oî 
^uXâTffovTEţ a'jTO'j; xal sÎtîov 
"apifpi'EXtav £yo[j,ev ixToOio- 

oÎjtoi ţwţ ew; oîi XâjA^I'Y] 6 uîo; 

50U 6 E'jXoŢYjfXEvo; Tc«pi Jirta- 
rXacto-* Toti T^Xiou XafiTCpfiTEpo!;. 

ît.5tl £'.1 Xuinf] YEVOfJLEVT] ii Tt«- 
V«Yt« ivEffTTJO'E TO OfJLfJLa «UTTJţ 

Etţ Tov oupavov xai eÎtîev ev 

ovofAaTi ToO TtaTpo? xat tou uloij 
xai -ou âyEo'j Trveijfj.aTo;, dp- 

xoXaffiv TauTTjv. 

xal E'j-^uţ iTri;p37j Ti (TXOTOţ 
EXEÎvo xat Toîiţ fTrtâ oOpovouţ 
fxâXu'|>£v xal iSupjAo; [i^yaţ 
IYEveto xal PoYi [iEyiXTq ivfip- 

JfETO. 



î tţ; Eî W» s'jjxvsv x« zhzv ii'Ev svoswtTi tsO ITarpo; y.aî tou Tlso xal 
B^ 'A^tw n^îijMrsfl. v4 9i;]UA3f, t3 cy.iroş aiuri" m xai xopauta [ji ţiv XiyBV 
I -ţlfc Dnrpo; esfpuÂSi; tb sx^rs; «utb msJ» t^we^sv xxl Isvi^asE ^sv cvipavbv, 
ţa» liul i:Âf^; âvSpîTiv ţj xotî Y"'«w*w''' w' V/"' tîsXÎ)? i-yaTievarf- 

: niţ tyvrt, TaXjiiswpsi;" x«l xâvi^aţ oev xt;iY^&r,xv xal ol «Y" 

r (ţsMttfvr, :" xr. 7i?£ shnjXcp'f^^?»'' s: i;j.xpTKiX9l xat EÎ;;aii-.y, «i^iJiEiţ if 

I ţCc xa: x5>;J.iCsi iţsJ^ipxv x« vOxia» xal A^suoi lîp'sî ■:i;v lUvayfav «6 
âXs^^itai ţXSfi xal 3fcv [tăţ IXv:nţ3n]xe oOt: o 'AJpaiji., eîtî 
, ejti 5 'Iwiviniţ 6 ^aimgr f. ţ' cihe JXXot Tiveq ânu's Tsyţ iipofi^aţ 



822 

^!^ ^T8MEpEK8Ab KA KA {sic) IU II 

AEHHTE lUH Kk£f8 npE iAll lUH 

38. 0IICE ApXArrAb. ^K&TpSW BEpit! C2 

MEpgil npt-CCllHTk MAHKA \S \C. 

cnpe An8c aS cnps amea0;!<^0ii. 

UJII pZCn8HCE C(|)HTA M ;pÎA UJH 
0HCE. KMfiW^ Cnp'k AM'IA0Z0II. 
LUH REHIipV^ riATpS C8TE ft^ •'f'- 
VEpî X^P^BHAViH UJII CZpA())H.\VlH. 
UJH A8AP2 np'k-C())HTA AWpÎA 
UJÎ W A^CEp;i<k CnpE AA\ÎAdieH. 

oyHAE EpA 8nz p;f;s*) ^e ())OKb. 

UJH EUJHA nAp;f; ^E (|)0K8 UJH EpA 
.fTp'ZMCh AA8AT8 MbpOA^ EhpEAlţî 
lUH A\8EpH. OYMÎH Ap^E H^H^ ^ 
RpkH. AAklţÎH Ap^E nZH/f^ ^ UÎ- 

EnT8. AAUÎH nzN;f; kpei)jet8 aa- 

IţÎH EpA AKOnEpniţH ^ if^OK. UJH 

39. €8€KnHN;i<k np^-ccIiNTA aaah|ka a8 
\'c. UJH .i^tpek;^ nhne chmt8 a- 

HEipE UJH ME UKKATE A8 (ţ);ftK8T. 
NEA NE ApA8 nKti;^ Jfi RpK8. lUH 
0IICE ApX'ArrAk AXH^AHA. AHElţJE 
CHMT8 KApÎH n\\8 ACK8AK[TATk ^e] 



Şi ^ise pre-svânta Marila A 
ca()â intunereculfi ca şi de'inte. 
şi că^u pre lai. Şi ^e arhag- 
ghelft : Incătruo veri s& mergi, 
pr^-sfântă maica la Hs.: spre 
apu5 au spre amea4â^i? Şi 
răspunse sfdnta Marila şi ^i^ 
Blâmu spre amia^&^i. Şi ^^ 
nirâ pafru sute de îngeri, he- 
ruvimii şi s&rafimii ; şi Inart 
pre-sf^nta Marila şi o dnseri 
spre amia^e^i, unde era nai 
r^fi (sati : u nnom) de focii, şi 
eşila para de focu, şi era tn- 
tr'&ns& muitu nkrodj bărb«ti 
şi mueri : unii arde pani în 
brău^ ală.ţii arde pănâ in fh. 
eptu, alţii p&nâ [tn] creşteţi- . 
ţii era acoperiţi în fo^. Şi sosi- 
pinâ pr^-sfdfnta maica In B& 
şi înfrebâ : cine sintu aceste, 
şi ce păcate au fâcuf cela rt 
ardu pănâ în brău? Şi ^ 
arhaggheltt Mihai/ : Aceste 



*) înainte ora scris: 8 Il8wp8. 



de BÎnt întru atâta muncă de răşină şi de sm6lă cu foc ? Şi resf^ 
Mihail: aceştia n'aii crezut în sânta Troiţă, şi cuvintele proorocite 
natl ascultat că veî nasce pre Hristos din tine. Şi lăcrăma mafci 
Domnului şi (Jise : oh ! săracilor, cum v'aţî înşelat de n'aţi cre^B* 
că voia nasce pre Hristos din mine ! Şi atuncea eră că<|u întunere- 
cui pre dînşiî. Şi (Jise Mihail : D6mnă, raerge-vom la resărit wflb 
m64ă-n6pte, unde 'ţî este voîa? Şi o luară îngeriî şi o duseră Bjwe 
'a4i-4î- Şi ve(Ju eşind rîul de foc, şi sta în el nor6de multe, W^ 
[ şi muieri, unii pînă la grumaz în foc, 6ră alţii pînă la brâlt 



323 



=:RaRO BU COMO DpH- 

bl rjiaca wt hhxi>. hh 

• 

iKoma aHr;iH CTpfirymeH 

Koina Moyqamenca*^*^ 
rbHara. wt b^rs ni^CMb 

H rop*. 

8bp1)Bi>mH Ha Hra ciani 

Bi»cn;iaKacA Be^ibMH. h 

ne IO MoyqamaHCA pe- 

!> HieH. RaRO Hbl lecH 

[jia CTara 6iţe. hi» chi> 
roAaTbHbiH. Ha z^uaio 
I H ne BinpocH naci». 
ÂBpaiMi» npaAhAi'* hh 
uppRi». HH HwaHi» Rpb- 
. To Hu aiijii> naBejii». 



xat iSouo-a auTOu^ yj uava- 
yia âSoxpuaev xat etirev irpiţ 
auTOu^- Tt iroteire, d£3Xtot, xal 
Tifiii; ivxauJ&a eOpeJânrjTe. 

xal oux "^v ^(ovTQ xat oOx 
y;v dxp6a(Ttg. 

xat etTcov ol ăyyt'koi oî ţ>u- 
Xao-aovTe^ auTouţ' Tt oO XaXeîxe 
Tir;v xejr aptTWfjLSVTQv ; 

xat etirov ol xoXaî^ofxevof Ar.b 
ToO auovo^ oOx itSofJiev <pwţ xat 
oO Suvaf/.eâ'a dvaveOo'at. xat 
xaxexetTo Tcido-a xoyXaJ^ouaa Itt' 
auToug. 

xat iSoOo-a i^ itavaŢia exXau- 
cev, xal etirov itpog auTiQv ol 
xoXaJ^OfJievof ittoţ iQfJ^a? xa'nQ- 
pcoTYjo-ag, Travayta Seoirotva; 6 
ulog (Tou 6 euXoyr^txevog f^kâtj 
xal oOx âirep(o-nQ(T£v Tfi(Jiag, oSxe 



J^xnjYO? elxs* «Toihci £Îvai izou 3^v âxiorsuaav eî; Ilax^pa llbv xal 
>£u;jLa xal e^^va Ssv (î)p!.oX6YY;aav 0eoT6xov, -/.al xw*; eYevvK^âT^ 6 Xpi- 

â^sva, xal 3i3c tojto '/.oXiţovrao)" xal iţ IlavxfCa sfee xpbţ toI^ a- 
;• u$'.aT{ â^rXavKpTQTs TaXaizwpoi ; $sv r^xo-j^aTe tzw; sysvvk^ăy) 6 K6pto; 
:ou; Xf '.r:b; dnrb £|xdva, xal 5Xo; 5 K67{i.o^ Tbv Ti|JLa xal Tbv [jiaxa- 
al TuaX'.v szsjs to cx6to? âxeivo xal eax^Tra^s tou; iojov xal xputra. 
VpxtTrpxnr^Y^q sfce* «tîou 6p(!Σi;, Ilavo^Ca [jlsu, va 'J7:aY(»)|i.ev;» xal 
a eîzsv «5; {rnflr/wixsv £•; to 36p£'.ov |i.ipc;' xal '::ap£u3u; âxivY^fi 

TO )r£pou3'.xbv, xal ot T£Tpax6^.oi af^^^®^ ''^^l â^c^pav tyjv ITavoY^av 
p£î.cv [Jiipoi; âxfiT czo'j £UYatv£v 6 :r6pivo? 7:oTa[i.bţ* xal y;tov €X€T xoXu 
xvBpiov xal Y^vaixwv, xal f^TOv £y,£t {jidaa £•.(; tbv TTJpivov xoTajjibv 

oXXoi w; Ta ydvaTa, oXXot w; Tb cT^â"©?, dtXXoi io)^ ty;v [jLi(7V)v, 
; Tbv Xai[i.bv xal a/.Xoi £0)^ ty;v xopu^tjv xal wţ Touţ £t$£v iţ ITa- 
lorăvoSe, xal fiTxe* k^coIoi £Îva'. toutoi 6i:ou £tvai iw; Ta y^''^^« x^- 
«l Xoiirol, xal t{ eîvat to dţxipnjtjLi Toug;» xal i opxi^pi'njYO? fifcsr 



822 

^!^ JfiTSWtpîKSXk KA KA {sic) UJII 
AEHHTE UJII Kb08 npE iAH lUlt 

38. £fiiCE ApxArrAb. j^K&TpSw beph| C2 

MEPVH np'k-C(ţ)HTK A/VAHKA A8 X^- 

cnpe An8€ aS cnps aa\ea0;!<^0H. 

UJH pZCnSHCE C(ţ)MTA A\ ;pî/A lUH 
0HCE. KMfif^^ Cnp'k AAAÎA0&0II. 
UJH RENIip^ HATpS C8TE A>^ -l^"- 
VEpî X^P^BHA\ÎH UJII C2pA())HMÎH. 
UJH ASApZ np'k-C(ţ)HTA AWpÎA 
UJÎ W fi^HifUfk CnpE AA\ÎA0ieH. 
OyHAE EpA SWZ p^^*) AE ())OKh. 
UJH EUJHA nAp;f; ^E (ţ)0K8 UJH EpA 
.]lTp'ZMCb A/V8AT8 MlipO^\, EhpEAlţî 
lUH Mb'EpH. OYMTh Ap^E UZH^ J^ 
EpK8. AAblţÎH Ap^E UZHiYi Jfi HÎ- 

EnT8. AAUÎH nzH;f; kpel)JEt8 aa- 



IţÎH EpA AKOHEpHlţH ^ (f^OK. UJH 
39. €8€knHH;!<^ np'k-C())HTA MAHjKA A8 
\'C. UJH JfTpEK;^ NHME CHNT8 A- 
HEipE UJH ME HKKATE A8 (ţ);f^K8T. 
HEA Hî ApA8 nKti;^ Jfi EPkS. UJH 
0HCE ApXAfPAb MHXAHA. AHElţJE 
CHHT8 KApiH n\\8 ACK8Ab[TATk ^e] 



Şi ^ise pre-svânta Marila si 
ca()â intunereculâ ca şi de'inte, 
şi că^u pre lai. Şi ^i^^ ft^hag- 
ghelft : Incătruo veri s& mergi, 
pr^-sfelntă maica Iu Hs.: spre 
apu5 au spre amea4â<|i? Şi 
răspunse sfeinta Marila şi ^m 
I Blâmu spr^' amiac^&^i. Şi ve- 
niră pa/ru sute de îngeri, he- 
ruvimii şi s&rafimii ; şi Inark 
pre*sf^nta Marila şi o dnserâ 
spre amia^e^i, unde era anti 
râfi (sail : u nnoru) de focti, şi 
eşila para de focti, şi era in- 
tr'&ns& multu n&rod^ b&rbaţi 
şi mueri : unii arde p&nâ în 
brău, alăţii arde pftnâ în pi- 
eptu, alţii p&nâ [în] creşte, al- 
ţii era acoperiţi în for. Şi susă- 
pinâ pr6-sf(Tnta maica Iu Hs. 
şi înfrebâ : cine sintu aceste, 
şi ce păcate au fâcui cela re 
ardu pftnâ în brău? Şi ^\sc 
arhanghelii Mihai/ : Aceste 



") înainte era scris: 8 M8Wp8. 



de BÎnt întru atâta muncă de răşină şi de sm6lă cu foc ? Şi response 
Mihail: aceştia n^aii crezut în sânta Troiţă, şi cuvintele proorocilor 
n att ascultat că vet nasce pre Hristos din tine. Şi lăcrăma maica 
Domnului şi (Jise : oh ! săracilor, cum v'aţi înşelat de n'aţl crezut 
că voia nasce pre Hristos din mine ! Şi atuncea eră cărju întunere- 
cui pre dînşiî. Şi (Jise Mihail : D6mnă, merge-vom la resărit safl la 
m64ă-n6pte, unde 'ţî este voia? Şi o lunră îngerii şi o duseră spre 
miarj[i-4i- Şi ve^u eşind rîul de foc, şi sta în el nor6de multe, băr- 
baţi şi muieri, unii pînă la grumaz în foc, 6ră alţii pînă la br&fli 



326 



BU.lK)6.1ieHIK1> 6siH. H7> TU 

spera A 6w H sacToyobHHi^e. 
TU lecH poAoy KpbCibi&HbCKoy 
CTlbHa. TU MOJiIniH 6a. Kano 
leci, Haci npHCHTHJia C^Ah- 

TiFAa pe«ie ciam 6hjk. ri> ap- 
xicrpaTHrs [MnxaH^iy]. mto 
lecTb cirplimeHHie t^ti. 

H [peqe MHxaHjii> :] ch coyTb 
ue He BlspoBama bi» [oTiţa 
I cuHa h] ctfo A^a. to dh 
Bl TA CTaiadiţa. HHe xoiAiua 

qKJflOBliAftTH iMesH TBoiero. 

ttKoze u-T Tetfe po^HCA rb Hamb 

Ic X'b. 0Jll>Tb npHHMl» OCTH 

:euD KpbnieHHieMb. a^ tofo 

JliiB TOMb mtcTls MOy^aTbCA. 

■ nasu npo€;ib3A^HCA ciaia 
ftîe. H peqe ki> HHM'b. nono 
cii(!ja3Hi€TecA. He atcxe ;ih 



6 'APpaijjL 6 irpoitaxcop, outs 
6 fxeyaţ McaiioT^ţ, ouxe 6 diro- 
oToXo^ riauXoj;, xal ou, irava- 
yta, xi T£Îyoţ xtov jţ^ptcrciavtov 
(r^/^o^ xiv jrptoTiavov^ iq ua- 
paxaXouo-a tov J&eov Sta twv 
a[jLapT(oX(ov, irwţ ^jf^*^ xaTY)- 
pcorTrio-aţ; 

xal eîirev y] iravayta 7:pi^ 

TOV dp)ricrcpaTY)YO>'' 'ci'^^Q ei^-lv 
ouTOi xal Tt TO a[jLapTr^[JLa aO- 
Tciiv; 

xal etirev 6 apyiorpaTr^Y^c;- 

oi>TOi eto-lv oi £{<; (do-îv £Îţ) 
iraTEpa xal uibv ^i.r^ Tctcrc£'j(Tav- 

T£^ xal di 5'£Ot6xOV {JL-rj 6[JL0- 

XoYiriO'avT£c;, oti ix coO tciySrr^ 
6 xupto^ Y;u.t6v Ir^croOg Xpioroţ 
xal capxa 7:po(T£Xap£TO, xal oia 
TouTO oOtw^ xoXaJ^ovTat. 
xal £t7r£v Y) irava^ta- xaTa 



■ 

rfJPT^a tciv Ysviwv twv y.al tou; j^P'^*'' y-^' '^u; x/riACYOJsav -/.al r/.îtvo'. 
=:;. £:#2'. 6)1 £•.; Tiţv [Jiscr^v, sîvr. izoO £y.XY;p5v5|jLr,7av tsv ^'cv twv vcviwv 
io;*. x2: Ti iţx.^av jjik zopveta; xai a7W':£{a; xal c^v i'cw/.av £X£r/j.STJvr/; £?; 
-:.; rr.iu'/z'j^ l\x T>;v '^j/v twv Y5V£G)v tcu;, o*jt£ tou; £;jL*/Y;;xfv£'j7av -/.al $'.a 
--t: >L;/i:;s'/Tr/ xa; h,v:K\ biiyj £Îva'. £(•); to (rn;3cc, Elvr. £X£Tvc' czcj Ojiipi- 
:2« Tî^; r^/rixvs'j; tsj; xai tcî>; a)V£{$'.7av xal £X£iv5'. c-cj £Tva'. Imz tsv 
'jŢiS'. î'vr. 573'. iî^p'.sav tsj; ot^aTxaXour tcj;, xa» tsu; £$£'.pav. 6zo0 toj; 
^z:^\x:xt, A£7w Ta 5'£ia xa; î-^a Ypa;j!.;xaTa, xal c;j.5'.âîc'jv tsv -jrpccfT-^v 
1:;^#. xa» stâ tsjts xsXaţcvTar xal âx£Tvo'. szsj e'vai io); ty;v xspjşr/;, sTvai 
3iEârs'. Tzz\0 TpaT^ST/ jAfiTa dbrf7T(i)v |xaYapi7;x^va ^a^pr;Ta, xal ojc. â^o^.'aj'.v av- 
hw::^ yşixz'yi jtal 5 'Ap/iTiporr^Yc; £Îz£v «axcu^ov HavaY^a- âxsTvs'. Sttoj 
acî«<cv# Ta '::vZ\i T5*j; xal Ta pirrsuv xal Ta TpwYsuv Ta r/:j\ix xal C7s' 
"^^JC^:-./ TSJ^ xlik^O'j^ TO'j; £iţ Ta X^pta twv aT£,3wv xal ts'j; T'.jJKopcOv xal 
■^ Âx7r/{^sjv, £xsTv3'. siva». i;ccO Tp(«)YO'^T.v dvĂpwz'.vcv xp^a^* xal î^c xpa- 



326 



lUH nspHHTE npE (t>EHops. iiiM | te pre frate, şi p&riote pre 
cou8 npE coiţSA ce8 a^"'^* R*^" I feooru, şi soţu pre soţu/ seu, 
AeckS ^hamte ;\0A\Mii.\wp. ujii I de-ltl vădescu !iiait« domni- 

41. NAHTE TRSiA^MEAwp. AHEA M2N- lor şi iiaite judeţelor , acdi 
[hJ.fKK KApHE A^ ^^'^'^- a^P^htS măuâîDCă came de ofii^ de- 
i\HE CE M8HHECKS. iiJH eiicE HpE- ; re/>tu ace se muncescu. Şi 
c(|>MTA AupîE. A'\pK HEA ME cahtS | ^i^e pre-sfdnta Mărie: Dări 
.ţrpSriAiiM \yM\iYi ,\î toat ^ (t)0->cela ce săutu iugrupaţi pini 
k8 hiihe CMNT8 AHE/A. IUI 0IICE > de toat ($/c) !n focu, cine 
ApxAPEA AHEA c8 HEA HE-8 ^8- 1 siotu acela ? Şi ^i^e arhsghel: 
pATS Mpt HHHCTiiTA KpoYHE. UJII i Acela su cela ce-u g'uratfl 
9IIKS AuiA-AMi AV8TE A^A\HE9z8 ! prd ciiistita cruc6 , şi (fico: 
lUH ciiAA Kp8HMEit. at8nhe .f-^aşa-mi ag'ute Dumneata ^ 
VEpîit TpEAa8p«i\ .fNAiiTE Kp8MîEii. i slIa cHiciei^ * atuDce îngerii 
Ap'A u'a\enTh w iţiiH^ A AA\;v^H<% ! ^reiuurâ înaite ciiiciei, art 
lUM [f^fXi ript A CTpzA\R8. A^- i omenii o ţinti a-niânâ şi gurii 
pEnT8 AHEcz a\8nieck8. UJII r%98 j pre Ia străwbt^, dereptn ace 
iipt-ccIiNTA MAiiKA \S )^c, 8.f s& muncescu. Şi vă^Q pf^ 
WM. cnbN!98pAT AC nHHOApE. ujH-j sfânta maica Iu Hs. uln o« 

42. AZ I AVAHKA BEpAUH. uii! 6IICE > sp&n^ura^ de pi(3oare, şi-l< 
np'k-c(ţ)HTA HMNE A A1ECTA UJH i m&nca vermii, şi ^ise pr^sfdfl- 
HE rrAKATt APE. ujM 9MCE Ap- ' ta: Cine Ia acesta şi ce pic^te 
XArrAk" AHEAA a8 KoyAMiapAT A- i arc? Şi ^se arhagghdd: A- 
8p €TpzA\E8. i^îptuTS \Hîif, c% > cela au cui/2p&ra£ aur strămbL 
a\8hhei|je. ujii lApzL B%98 npt- { dereptu acea să munceşte. $ 



C((>HTA. w a\8epe cnzHe8pAT;ţ\ f^t 

8pEKH. UJM .fTpEER np'k-C(t)N- 



lară văiju pre-sfânta o moe- 
re sp&n^uratâ de urechi. 9 



TA IE nzKATE a8 (t)bKST. UJII j iutrcbă pre-sfânta : Ce picai^ 
diicE ApxAPEA. AHACTA ACTE HEA au f&cu^? Şt ^sc arhaghei: 
HE HE(sic)-8 ACK8ATAT8 (ţ)8pnuj8 Acasta laste cela ce-u *• 



acefa aşa se vor munci în veci. Şi 6ră ve^u maica Domnului o vOr 
iere spăncţurată de unghii, şi 4ise maica Domnului : acesta ce a fr 
cut? Acesta a ascultat pe la ferestrele altora, şi a învrăjbit p< 
alţi de s'aU omorît, şi aşa se va munci în vedf. Şi plânse matt 



327 



BLIH lAEO se MOie HM A MTBTb 

Bce Gi>abAaBHi6. 

TO peRiiOiH CTarA 6nn<. u 
nasu Tbi>ia na^c ea hhxi>. 

M pe^e Ri> H16H apxiCTpa- 
THr:b. sojAt xoiuefflH tfjiroAaib- 
BBta. Aa EZBAem). Ha nojioyA- 
ee H^ na nojiojHoiub. 

H peqe (^jiroAaibHaiA. ^a hsh- 
4eMi> Ha no^oyAHO. 

H Ti>rAa otfpaTHmacA xtpo- 

BH31H H Cepa({)HMH. H J. ^.nVA^ 

■'3BeAouia 6nio na no;ioyAH6. 
HAe se plisa Hcxosame or- 
HbBa. H Toy dAiue (=<$Anie) 

MHOXbCTBO MOySb H S0H1>. H 

tf Axoy HorpoyseHH. obh ao no- 
mca. OBH Ao nasoyxoy. obh ao 
BiHiA. a ApoysHH AO Bbpxa. 

H BMAtBimH CTaA ($1(A. Bli- 



TYjv irtcrriv auTtov '^^'t^r^Srrfzix) 

a'iTOt^. xal etirev upi; a^Tou;* 

Xai'TKopot, oOx Tjxo'jo-aTe, oti to 
l[jLOV îvofjia iirixaXeiTai Tcaca 
XTict^ ; 

xal Toc'JTa eÎTToOo'a yj Tcava- 
Y''a, d'Tieo'e to axoio^ firava) 
aOiot^ (îjţ iQv dir' ip^^fi- 

xal etirev Trpoc; a'iriQv 6 
apyio-TpaTTjYOţ* uoO J&iXet^ y; 
x£/apiT(o(jL£vr, ^^cXâ'eîv, It^i Su- 
TrjLa; YJ âirl (jiejrjjLjîptav; 

xal cÎTtev Y) x£"/apiT(o[jLevT)' 
^7:1 (jL£Trj(JL[îp(a^ Stiou 6 uoTa- 
[a6^ 6 ToO Tvjpb^ £$£p*/£Taf xal 
£»jâ'£caţ •îrap£«TrrjCrav ia /,£po'-^- 
ptfx )»al Ta 7£papl(;. xal oi t£- 

Tpaxoaioi (i^^'y{koi xal ^$if;Y^Y^'' 
TYiv xr/apiTOJ[ji£vrjV iizi (ji£07](ji- 



Tci^. Tov TCjA'.cv ^TXjpbv, xal 5|i.vj5y5'. '|e'j;j.aTa, /.al o'.a tsCJto y.oXâţovTa'/ » y.a» 
e?3cv V; Uvf7r(ioL v.^ iXXo jiipoc avS"p(o7cov Szsj expefjiîTG dcirb Ta '/ep'.a y.xi 
arb Ta xoîipia, xal tcv ^TpwYOv Ta TxwXr^y.'.a ty;(; xoXajeoj;' %al sîzev y) II a- 
YTT^ix «7:oto; sîva'. Toîhs;, yjcl t{ xb a;xapTr,[ji.a tcu;» Kal c Wp^'^p^'^^Y-î 
^.Tzvr «auTs; âtvai cizyj £6'.0£ Ta xmpx toj ;x£ Toy^v r^yc-jv {jie i'.a^opov y.aţ 
Si3( TO'JTO xsXaţcra'.»" xal TraX'.v sîcsv f| IIava*;{a Y^vaTxa sroj |y.p£|;.aT3 azb 
ti jwrfa, xal Ta 3T|p{a STpwYav Ta 3'jţ{a rr^i;, xal V; IlavaYia dize' «cccîa £?va'. 
to'jtt;, xal ii to a!xapTY;iJ.a ttj;;» Kal £?z£v 6 ' Vpy'TrpâTY;Yo;, «âTOJTY; eiva' 
izoj izapa^yvi-'i'xpaCfiTO £»!; Ta TziTia twv ys'.tsvcov tt^;, y,al e::£pve X6v.a ^ltzo 
^va ^raJTi xal £r/|Ya'.v£v £?; o/xXo xal e^aXXs sy.âvcaXa, y.al $'a tsjtc y.oXa- 
ţeTai*» xal ri IlavoY^a eI-£, «xaXXisv va ;/.r; y^-^"*^- Y£vvyj3Ş3»- y.al £Îz£v 5 
'Ap^t^rpaTr^Ys;, udcy^ţxrj ih £ÎΣj;, IlavaY'la ;ji.cj, Tal; ;jLeYa7va'.; xoXaîai;-» xal 
if UxfT^.x £t7:£v ((5; jzx/wîxfiv va TaTc 'SojjjLfiv))- xal ::ap£j5i>; ol T£Tpax6- 
îtoi aTYcXo'. tt;v uîriJYav xal eToev âx€i T/,aîJi.v{a Trjpw^jidva xal âxaL&cvTav â^ravo) 
âvSpt^ xal Y'^''*^'^s; xal ^^Xo^r^s'/Tav, xal £oaxp'j3£v f^ IlavaYia xal £Î7:£' (irixpa 
xâXosi; filvat o&nj, xal t{ fiTva». Tb dl|JLapTY3|Jwt tcu;;» xal sÎ7:£v 6 'Apx'.^pa- 



328 



V** 



AA BENHH8A €E8 IUH AH nSpTAT KAE- 
KETEAE <t>EH0pSA8H C&8. A^pSHTS 
ANE CE AAShS1E1|JE. UJH ARKpSlAVA 
np'k-C<t>HTA. IUH 6HCE KHHE AS 
Bp8T <t>î CA H8 <t>ÎE H'A€K8T8 A- 

43. NECTA WAA. I IUH 0HCE ApXAPEA 
np'k-C({)NTA^. J|^NK% H^AH B&§8T 
M8NHHAE HAAE AAApî IUI £fHCE Ap- 
XAPEA np'k-C<t>NT4f<; .f K/F^TpSU' BEpH 
Ch AUJHAA8. IUH 0HCE llpt-IHN- 
CTHTA. €& EUJHA\ CnpE AHSC. UJH 
CA AnponHI&p% X^P^BI*^^^" UJH 
CZpA<t>HAAHH nATp8 CSTE ftE J^VEP>• 
UJH A8AP% np'k-NHHCTHTA A\AHKA 
A8 XC UJH W A8CEP2 CnpE An8€. UJH 
B&08 np'k-C({)HTA. oyjfi HSWpk 
AE ({)0K8 THHC8. UJH lipt AAHm- 
A0K8A HSwp8A8H EpA nAT8pE .f 

n^p^^ f^t (|)ok8 uih copt aa^ 

0&NE HKpWA AA8AT8 K'ApRAlţH UJH 

44. MSEpT. UJH BZ£f8 I npt-C<t>HTA 
UJH CSCnUNA^ UJH .^TpEE/K npE 
ApXAPEA AAHXAHA. NHHE CHNT8 A- 
HEI|JE UJH NE niKKATE A8 (t)liK8T. 
UJT 0HCE ApXAfEA. A1E1|JE CkHTS 
NEA NE N8 CE-8 CK8AAT C(j)M- 
TA A^MHHEK;!^ A^ f^HNiHHÎ\\'l, fi^i 



scuZtatu furîşu la vednol 
seu şi au purtat clevetele fe- 
eorului său ^ dereptu ace se 
immuceşte. Şi lăcr&m& pr^ 
sfdnta şi (^ise: Bine au vrut 
fi să. nu fie n&scuta acesta 
om. Şi ^e arhaghel: pi^ 
sfânta! înc& n'at v&zu/ mun- 
cile dale mari. Şi ^se ar- 
haghe/: pre-sfdntâ! fncâAmo 
veri să laşimu? Şi ^$e pre- 
cinstita: Să eşim spre apn^. 
Şi să apropilară hemviiiDii 
şi sărafemii pa<i*u-sate de fo- 
geri, şi luară pre-cinstita maica 
Iu Hs. şi o duseră spre apiu. 
Şi vă^u pre-sf(inta utn nuoră 
de focu tinsu, şi pr?' mijlo- 
cul nuorului era pature in 
pară de focu, şi spre laie 
(}ăce n&rod mu/tu, bărbaţi şi 
mueri. Şi vă^u pre-sfdnta^ 
şi suspina, şi in^bâ pre ar- 
hagheZ Mihai^: Cine sintua- 
ceste şi ce păcate au fâco/? 
Şi ^ise arhaghef : aceste s&ntn 
cela ce nu se-n sculat sfdtata 



Domnului şi ^ise : ma! bine de nu s'ar ii născut să y64ă aşa ! Şi 
^ise Mihail : încă nu al vă^ut muncele cele marif şi amare ! Şi se 
duseră la apus; şi ve^u maica Domnului un nor alb şi luminat ţi 
mare, şi în m\jloc. şi pre laturi zăcea mulţime de 6menl şi moierir 
şi umbla şerpi peste el, şi focul ardea peste el; şi întrebă mafca 
Domnului: dar acestora ce le sînt păcatele? ţHse Mihail: aceştia 
n^att vrut să se scdle duminica să se ducă la biserică, şi aşa se tot 
mund în veci. Şi 4i8e maica Domnului : dar de 'vor fi bolnari şi 



i 



329 



r^CllMb Bej!IHKl»!>lb. H Bli- 

B apxHCTpaTHTa. kotophh 
37Ti> Hse AO noraca bi» 

norpoysoHH. 

peqe K^ hioh apxHcxpa- 

. CH COJTB flSe OAK) H 

(hk)) KyiÂTBoy npfli&ma. 
a TO CA6 MoyqaibCA rvko 

naRu pe^e ($iţA. Hse 
b noAi» nasoycli bi» orHH. 

pHH C8Tb. 

)eqe Ri Hien apxHcrpaTHri». 

3yTb HSe npHCHUIA KHMbl 

KopAme ra. a (S^ioyAT» Apoy- 

TBOpiSOCOy. A* 38- TO TH 

MoyqaTbCA. 

pe^e upcTam 6aa. a Hse 

> AO mflia. Bii u^aMeHH 

KOTOpH coyTb. 



Pptaţ, xţxet xaTexsiTO TcXf^J&og 
dvSpwv xat Y^vatxtov, ot [kh 
2(oţ ^wvr^ţ, ol 8â Iwi; odqJ&ouj;, 
dHXXot 8â ?(oţ 'zpoLyrîkorj^ htpoi 

xat iSouca Tfj Travayia Yjpco- 
TTQo-e Tov apyioTpaTYJYOv Ttve<; 
sto-tv ol xk(fX£vot £caţ ^wvr^i;; 

xat etirev 6 ăpy(ifr:pOLTt\yoq; 
ol xaxapav uaxpoc; xat fxiQTpo^ 
xXr^povo(jLYicravT£ţ xat Sta touto 
oOtcoc; xoXaî^ovxai. 

xai £Îir£v y) uavaYta* Tt\£i; 

filo-iv ol X£t(JL£VOt Ewţ (JTYiâ'OU^ 

£tţ TO TiOp; 

xat £tu£v 6 apy^tffTpaTTQyo^' 

ol TOUţ tStOUC; (TUVT£XVOU(; u^pi- 

o-avT£; xai £ic; uopvfitav i^kTze- 

0'6vT£i;. 

xat £Îtc£v y] TcavaYta* Tiv£c; 



«ixuTol elvai 6i:ou âîepvayi to-j; Ispîiq acixa^ xat X^P'? ::Ta{r.[i.ov, xai 
•ÎTO xoXaţo'^af» xol TiaXiv etSev iţ Ilavo^ia e»; oXXov t67:ov xpePoria 
i>(A£va xai exotTOUvrav eTuavco 'j:oXu ^rAf^Ăc; avcpwv tî xa» Y^vai^wv xai 
ffsv iţ novoY^a ttxoioi eTvat xai tt to (i|JLapn;{Aa tcu;;» xai 5 'kpyj.a^pi- 

efeev, uâTOUTCt eîvat ircou exoiixouvrav ty;v oŢiav f|[ji£pav ty;; Kupiaxrjc 
tv âr/jfatvov elţ tvjv âxxXr^îiavw xai iţ FlavoYta sî^rev ((ai^yj ăv îsv t^- 
t vi gt;x(i>3v) Tire xw? vi xaiAtj^» xai o Wpx'.îrpaTTjYo; sî^ev «axouaov, 
'{a* âov eTvat 6 dtvSpow:©; TuoXXa aaâ'evY;^ cti va ava'^Y) to raj-rt toj 
e xoiSTai onzh tai^ Tisaaps; Ywvta'.;, xai va [/.y] OJvaTai va jt^xw^t^ va 

'rijv f(i>t{av, l^et (rjjJLTUdLJstav» xai i^ CavaŢia sTzs «xaXa TraS'aivo'j^iv 
4i.£Xou9i Tr)v V^fA^pav tyj? ayta; KupiaxYJc.» Kai iiaXiv £?c£v v.q a>sX5v 

S^vSpa 9i3£pivta afjL^TprjTa, xai ei^a^t xXacta atSspIvta xai âxpdixouvrav 
etva '<:oXXcl 5v5'p(i)TC0t OLTzh Tai; yX<*><J^*'?* xai r^pwTTiffăv i^ IlavaŢCa aTzoh'. 
cai ti Tb Â(XâEpTT][JLi Tou;;» xai 6 'ApxiTrpoTTjYo; sTxev uauroi sTvai ol 
Qfxot, ot xoraXaXvjTiSe;, ol ^dpvot, ol xX^xrat, ol XYjsTrai, ol ^oviaSs;, ol 



3*^8 



\A BIHHH8.\CE8lUHAh'flSpT.*T KAt- 

Ml CE M8l<8>(tl|IE. Ulii AAKf)XM'<t 
np'k-C(|>HTA. lltH elKE KHME AS 
BpST llll ZA US (jllE HACK8TB A- 
i'J. lECTA WAV I lUII «IKE ApX^rEA 
np'k-Clt)HTA. Jţ,HK'A h\u B'AŞST 
MSHtHAE HAAE A\Apî lllî eiKE Ap- 
XAPEA lip'k-CtJ'HTff. JfK.¥.TI)8W BEpIl 

cb AUIHM8. Ulii eiiCE np'k-iiiii- 

CTItTA. CA ElUIIM tnpE AllHC. Ulii 
C% AnpOlIHtftp'A X^P^'^^'')'^'''" ^'< 
C*pA([HtMlllt IlATp» tSTE^^E ^yEpî. 
UIH A8Ap'A np'k-HIIIlCTIITA MAI1KA 
A8 XC. UiIt W A'^'^P^ ^^'P^ '^1'^''- ""' 
S£0)j lipt-ClIHITA. Oyjf llStt'ph 
AE >\''OliS THHC8. lUlt np'b AMIIR- 
A0K8A tlSWp8A8ll EpA llAT«pE .f 
ilAp.V. fii (|)0K8 Uln Cllp'k X\i 
eXIE KbpWA M8AT8 RXf>RAItll UIH 

44. A^HEpî. mu BXeS [ np-b-C(|iHTA 

tllH C8(l)IIM.f. UJU ^Tp(G.Yi npE 
ApX^rEA MHXAUA. MllttE <HHT8 A- 
lEipE UIU ^f IIXKATE A8 l[>hKST. 
UlT SHCE APXAPEA. A1EI|IE ChIITb' 
<(EA HI I18 CE-H CK8AAT C<(>U- 
TA A^I^"HEKA ^* AHMHKEltX A^ 



scu/tatu furişu Ia vecinul 
seu şi au purta/ clevctele te- 
L-oruliii său , dereptu ace se 
mifnuceşte. Şi lâcramă prfr 
sfdiita şi ijise: Bine au vni( 
fi s& nu 6e tiăscutu aceşti 
om. Şi ^S€ arliaglie!: prtf- 
sfântă ! încă. ii'at vftzu^ mun- 
cile ciale mari. Şi (Jise ar- 
haglie/ : pre-sfdntâ ! înciLfnio 
veri sâ iaşimu? Şi ijise prt'- 
cinstita: S& eşim Kpie apus. 
Şi sfi. apropilarft liei-uviimii 
şi sărafîiDii pa/ru-sute de în- 
geri, şi luară prc-cinstita maics 
Iu Hs, şi o duseră spre apm. 
Şi vfl^u pr^-sfdnta uîn nuorft 
de focu tinsu, şi pr-' mijlo' 
cu/ miorului era patui'e Iu 
pară de focu, şi s^t6 laie 
ijăce nârorf mu/tu, bărbaţi ţi 
mueri. Şi va(Ju pre-sfdnU, 
(ji suspiuâ, şi îah-ebfî pre ar- 
haglie/ Mihai/: Cine sintua- 
ceşte şi ce păcate au ftcu/? 
Şi ^ise arliaglie/ : aceste sintu 
ceia ce nu se-u sculai sfdnU 



Domnului ţi ^iae : in^ bine de nu s'ar h născut să ve^^ aşa t $ 
dise Mibail: încă nu at vă(}ut umuccle cele raarT şi amare! Şi st 
duseră la apus; şi ve^u maica Domoulut uu nor slb şi luminai ^ ' 
mare, şi în mijloc şi pre laturi zăcea mulţime de âmeni şi muieri, 
şi umbla şerpi peste el, şi focul ardea peste el ; şi întrebă malat , 
Domnului : dar ocestorii ce le sînt pftcatele ? ţlise Mîbaîl : ac«ţtii 
n'att vrut să se sc6le duminica să se duc.^ la biserică, şi aşa se m 
munci în veci. Şi 4'8e maica Domnului : dar de 'vor fi IwlnâYl ^ 



331 



H pe^e B'b HeH aHrjiii ce 
cojTb Hxe MAca i&ma q;iBqa. 
4a 3a To TH CAO iMoyqaibGA 

TaEO. 

H pe^ie ciara a cm ao Bbpxa 
coyTb BiBbpseHi B^ njiaMeni 

OFBbHUH. KOTOpHH COJTb CC. 

M peqe apxMCTpaTHr:b. coyib 
CH rse Mse RpbCTi mohum (= 
qbCTbHUH) Abpsante ka bHojib- 

CA jlMiaOlH. TaSO NE CBAhi 

qcTbsaro Rpbcia. lerose an- 
r;iH 3bpAme ipeneimoTb. h ct> 
cTpaxiMb noiuaHiAK)TbCH leMoy. 
Toro se qjiBiţi Ai^psanie lUb- 
HoyibCA Bb flb. ne B^Aoyaic 
KSKOBa MoysaosiAaieTb Hx^. 
Toro. pa^i TaKO MSqaTbCA. 

H oyBHAib CTaiA 6i(a Moy- 
xa BHCAiia. sa eoai. i qbpBbie 
la^AXoy lero. 



tWw ol xe([jL£voi £(oţ TpayTQXo*j 

ct^ TO TcOp; 

xat etirev 6 ap/io-Tpatr^YO^- 

ouTOi eiciv oi xpea ivâ'pwriov 

ţ>aY6vT£c;. 

xal eîuev if) itava^ia* xat irco^ 

âdilv Sovaxov ivJ&pioTTo^ avJ&pco- 

Tco'j xpea (paysîv; 

xal £Îiî£v 6 ap/tarTpaTr,YO^* 

axo'jdov, Tiava^ia., xavw dol 

ava^p,'£XX(o 7:£pl toOto'j* oOtoî 

£t7lv oVtiv£^ xaT£ţ£pov (xaTr,- 

ţ£pov n^ 'OL tSta T£xva iiro 

rr^ţ xoiAia^ aOxwv xal £^pi'|'av 

aOxa [5pa)(JLaTa lot^ xuvapioi;, 

xal oiTiv£^ Tiapiocaxav dlSixco^ 

TOU^ aO£X^OUi; aUTClW £[JLTCpOO'5'£V 

PaaiXiwv xal apyovTwv, outo». 
^ţayov xpia avĂpcoTiwv xal Sta 
TOUTo oviTcai; xoXacOvxat. 
xal £t'ît£v iQ TcavaYca* t(v£^ 



•j^€i»3o{iLapTup£^* xal âxeivci srcu x^piî^ouv avSpd^jva, xal ::ai${a a^b toI>; 70- 
veTr Twv, xai aîsXţia ozb tsjc dtîsX^cjj:- xat cact xâ^Avcjr.v aji.apT{av [A tc'j; 
ffir/^evs^ auTu>v xa». oii toOto xoXaî^o^/ra».,» xa» zaX'.v sTosv y; Ilavx^Ca avS'po)- 
rov xpe(i^jji£vcv xrb Ta sixsji 5rjy;.a xal ^to c£îi.r/Y; iţ -/Xw^îa tou wtts cîv 
Tţ2>/aT0 va slirţ^ to K6pt£ IXIr^Jov. xal sBaxpj^Ev iţ IlavaŢia xal âxapfixaXfijs 
Tov 0£bv, xal iJXĂfiv 5 "Ay^.'eXo; ozo-j sîjrsv ty;v ^Xw^sav tsj cspiw/; xal rr// 
I>hU5£ xal £fc£ TpfiTţ î^spal;. ts Kupis âXir^wv xal sTttsv iţ IlavaŢia* «zoTcr 
cîvai Toîhc;;, xal t{ to a;jiaTri;xa tsu;» xal 5 \\p//.3TpaTY;Yc; fit-Kfiv «autb^ ^tcv 
&ixov6}i.s^ £tc Ta •::paYiJtiaTa TÎţţ IxxXr^jiac, xal Bsv Ta s^xa^rrev, ouTe Ta âxaX- 
AtipYe^ iiiivov Ta ^Tpcoys, xal xa exaXvojss, xal sia tcjts xcXaţfiTa»/» xal r^ 
llsc*ar(ix eirzv n%XF^q îoOXcc xal xaxw; xp»wV|î£Ta'/)» xal -iXiv scsjev b a-;- 
YjeXo^ tijv YÂwwiv tou* xal £Îo£v iţ Ilava^ia av3'p(i)-5v 6zo5 £xpă;i.aTS azb Ta 
sucoffiv oro/ia xal £3y£V£v TTjp dbb ty;v xsşaXr// tsj, xal £xaTaxai£v xj-zor xal 
iţp(dTrjff£ ti'Roioq ehoLi Tovho^ xal ti to aiJ.apTr<iJi.a toj;» xal 5 Wpx'.TTpaTiQYo; 
elircv «a'^rcbţ fiîvat xoTca; xal £X£îTO'jpYa x^OL^iu)^^ xal £xaTa9p6v£i xal £iJi.^X'.ţ£ 
Tbv 5yiov dKpTov xal STrfiţrav ol (ii.apYap{Tai axb Ta x^pia tcl»* xal b ^o^Epb; 



332 



] 



C({)HTA Cyi! KOIUHIO \î ())ÎEp8. 
lUH CTA'AnSpCAE A8H fi^î ())TEpS. 
UJH i\î CTA'AHSpHAE ApA 01X1408- 
pAlţÎH H'Ap\l\\ A\8AT8. RKpEAlţî UJM 
AA8Epllt f\E AMA\KM. UJH A%Kpi1i\A\% 
npE-€(|)NTA UJH ^TpEE;f; npE Ap- 
Xi\rEA AAHXAHA, HHHE CHMT% A- 
HEIJIE UIH HE M'ÂKAT'k AS. UJH 

47. encE apxapea. ane'ijie chht8 w- 

K'Ap#^TOpHH. UIH RA^&CTEAX'ATOpÎH. 
UJH KAERETHHHÎH. UJH A\EN1I0H0- 
UITh. UJH TA%X'^pni« UJ" "lEA HE 
,\ECnApT8 ({>pAl{H A^ «l^pAlţH. UJH 
0HCE np'k-C(ţ)HTA. HHHE ROA- 
TE A^CnR[p]lţH (ţ)pATE A^ *^pA- 
Tk. UJH 0HCE ApXAPEA. ACK8AT& 
np'k-C())NTA\. ^E BA KENH OyHZ 
WAA8 HER0TEţAT8 UJH Cn8pKAT8 
UJH RA BEHH K%TpY^ KpEI|IHHH. 

UJH Apb ept: CA ck roteze. 

• 

rAp;f^ KpEipHHOYAK KA ^HNE K'A 
E1|JH Cn8pKAT8. f^îHW HEA HERO- 
T'k0AT8 H8 ba ripVHiWH R0TEd8A 
HE-A RA .fTOApNE HIH H8-A RA 
4^ ROTE0A. ANEAA ^ECnAp'ATE | 4|)pA- 
TE A^ ({>PATE. f^BpiWrS AHE C& 



dereptu ace se muncescu. Şi 
v&^u pre-sfdnta un copaâu 
de fieru şi stl&purele loi de 
fieru. şi de stiăpurile Iară 
sp&n^uraţii n&roc2 muîtu, bir- 
baţi şi muerii^ de limbi : şi li- 
crâmă pre-sf^2uta, şi întreba 
pre arhagheZ IVIihai/: Cine sintti 
aceste şi ce păcate an ? Şi ()i- 
se arhaghe^: Aceste sîntoo- 
cărâtorii şi blăstemătorii şi 
cleve/nicii şi menclonoşii şi 
tl&liarii şi cela ce despartu 
fraţi de fraţi. Şi (jise prc- 
sfrlnta: Cine poate de^&r^i 
frate de fratâ? Şi ^isearhar 
glie?: Ascultă, pre-sfântă ! de 
va veni unii om^i nebotezatu şi 
spurcatu, şi va veni cătrâ 
creştini şi ară vrâ să s^ botede, 
larâ creştinulil va ^ice că eşti 
spurcatu, deci cel neboteija/* 
nu va priimi botecţu/, ce-/ va 
întortrce şi nu-/ va bote(ja, 
acela desparăt^ frate de fra- 
te^ dereptu ace să muncescu. 



mare, şi avea dinţi de fier, şi de diuţî craii b&i*baţî şi muieri spân- 
zurat! de limbY; şi lăcrăma maica Domnului şi întreba pre Mihail: 
acestora ce le sînt păcatele V Aceştia atl fost volnici de s'aft sfftdit 
frate cu frate şi vecin cu vecin, şi aşa se vor munci în ved. Şi 
vc^u maica Domnului într'alt loc omeni spânzuraţi de ungliil şi de 
limbi, şi eratt toţi legaţi, ^i h eşia foc din gure şi nu putead «ţice: 
^D6mne, miluesce-ne,; şi c^ise malc? Domnului: ce le sînt păcatele 
acestora? Şi (tise Mihail : Aceştia nu s'ati închinat ic6nelor, ci a& 
rîs de ele, şi de biserică n^atL găndit; şi cum aii f&cut, aşa şi plată îfl 



333 



I B-bnpoci aHFjsa bto cb 
lecTi». HTo AM rptx-b Cl»TBOpH^n> 
lecTb. 

H peqe BHieH apxHCTpaTfl^^. 
Cb lecTb Hse npHRjiaAu HMame 
ia 3.iaT0 CBOie h na cpedpo. Aa 
3a To sa bIsku MoywTbCA. 

H BEA^ zeHoy BHCAimo no 
20j6u. I pasJii^bHUta 8>iîra 
icxosaxoy uz oycTi» len^ h 
ojuxoy Tf*AO eiA. 

■ BlAfiBllOH npCTHIA B^QpO. 

CI aarjia hto lecTb siBHa ch 
1T0 jiH rplixi ie ia. 

H wTB-bma apXHCTpaTHFT» H 

pe^e. Ta lecTb rxe leze xo- 
sane no (iJiiSbBiAia CBOta h 
no coycliAOMT» nocjioymaiomn 
<iTo MTb. B cjiaraiomH c^ioneca 
lenpniasBBna. cT»BasaiomH na 



eto-iv oi ewc; (etatv £(o^ n) av(o 
xeywafjievot £t^ t6 -pjp; 

xai £t7:£v 6 dpytcrcpaTr^YO^- 
ouTOt £to'iv oi Tov Ttaiov xai 
^caoTTOiov oraupov xpaT0U(Jiv xa( 
6 oOx oîoao"iv (jiappjpoucTiv, Sv 
dtp;£Xoi Tp£tjLO'jo'tv, oi av3p(oiroi 
xpaTOuciv xai dfjivĂouffiv, xai 
otd toOto O'jtw^ xoXaî^ovTat. 

xai £Î8£v r; Travayia av- 

ĂpcaiIOV Xp£(JLat/.£VOV £X TtOV TtO- 

Swv xai ax(oXrx£ţ xaT£(TJ&coiio"iv 



auTOv. 



% y I 



xat r^pcaTy)(T£v tov apjriorpa- 
TTjov t; Travayioc, Ttţ iortv outo^ 
xai TI TO afJLaprr^tjLa auTou; 

xai £t7:£v 6 dpytoTpaTrp,'o^' 

ouTO;; ^oriv 6 toxov XafxPavcov 

£x ToO youatou auTOu. 

xai £ÎO£v Y'jvaTxa xo£aau£- 
< III 



r:r*s; tsj 0£ci> ejaXsisTO, xat to C>::cz6c'.ov xjtsD £Tj:£[i.£ y.al $ia tojto xc- 
/i^rravi» xx't ziXiv eÎ^sv f, Fîr;r,-'{a o/.Xcv av5"p(07:cv s»; [i.£YaXa fasava, 
XX iswTiîTSv iţ Hx/OYta, uttoTo; £Tva'. xai ti ts a{ji.apTr,;Aa tcu;» xai c \\p- 
>rîr:piTY;YO^ eIxsv «x>rb; J^to c'.axcvc; xai âotcaTXîv aAAOj; xai Tbv iauTov 
t:^ 5£v £0*!îa7X£v, 5tal flr;arc'j5£ ty;v ţjAopY'A^iav xai c'.a tcjto xcXaΣTa'/ xai 
T2>.:« sîîsv r, navr,'{a xai SfXy^^ £?; ifXXa ^iîava xai âpwTr^Jî ttsTc; £Tvaî, 
xxi r' Tb i^ipTTf^jia tsu* xai c \\pxtT:paTY;Yo; £T7:£' auTb; £Tva'. ovxf/wTrr;; xaî 
îr» £s-3z7xs t;v^ av^pwzsj;, cjC£ £xa;/.v£v r/.îTva czsj sAcvav al Ypa^aT; xai 
:a T^jTo xoXi(^£Tat. Kal 6 \\p-/'.T:pâTT,Yo; £tr£V «5; '\yzT{w},vi xai £'!; a>.- 
»c> TJrsvo xa: 5tx/ imJY^t^.v £X£T £lo£ zOpYsv ;;.r;av y.al 7xcT£'.vbv TzoXXd, 
ia: ţrsv ■ £X£Î ^X^5o; dev8p&)v t£ xai ^'-yfxvAd'f^ xai tcu; £TpG)Yav Ta TxwXiJxia 
tţ; 3tc/^7£<i);' xai £p<îi>TY;7£v "fj navoY'-^t «'rrcTs' £Îva'. tsjtc xai t( Tb a{j.apTr<;j.a 
ts*;::. atât £ 'ApxtTrparyiYO^ eI^s* «tcOtsi ehoLi ol xaXdYîpc. czsj C£v £T(;i.r,7av 
"z %-;Y^Atxbv T/Tg*/^^ xai $'.a tcjto xsXaî^svTa'.*)) xai ttoXXcI IlaTp'.âpya» xai 
rrpszsXîTK cîvat xjtoO ji»*^*? ^*i î^oXXoI âo'.xoi ^a^.Xeîţ xr'.l xcXi^IcvTa'., xai 



i 



334 



M8llHECKb\ lUlt K'A08 lipE-KSpATtl 
lUH AXTiTB MSATC MSIIMM WMEHH 

cn'AN08pAi{î f\E oyNrM mu m 

KSpA CAHifîSt (i^WJfi OyHrH. UJH 
AHMKA A0p8 EpA AEPATif^ ^ HAp'A 

AE (t)0K8. UJH h8 nSTE rp-AM 

TOAMNA .\\HA0VA1|JE-HE. UJM HpE- 
C())MTA c^ p8rb A8 A^A\ME&E8 CZ 

c;y» A^^'^^M^ ahaxrhae Awp. mit 

Cb A^^'^EI^'^P'^ AHA\[Kn]A.A AWp. 
UJM .f'rpEK'A HMIIE CHHT8 i\HEL)JE 
UJH ME n'AKATE AOy. UIM eilCE 
ApXarEA AHEt|IE CHMT8 NEA HE 

h'aS 4''^k8t8 boe a8 a^^^hE0e8. 

Ulii a\s:at i\8 x^'^"t8 fipt ca8- 

;RHTOpTlt R'kCEpE1MAWp8. lap'A AHH- 

49. tp|x|hce ck8 aAr'RnAT8 ca8vhae 
a8 a^^^heşeS. UJH eucE. npE- 

C<t>HTA K8A\ A8 (t)bK8T8 AIUA CW 
AE ({)IIE. lUlI ApZ CA AEPA'^ AIIAX- 
KA AWp. UIM 0HCE ApX'APEA KAR- 
AA8 llpE-C(|)MTA\ C'A-HM Ap/T\T8 
lOW CE AA8HH£CK8 lipEWlţÎM. UIM 
B'A£fS npE-C<|)MTA npEWlţÎM Cn'AH- 
eSpAlţlM A^ OYNPM. UJM ([)0K8 EUJÎ/A 
AMH KpEI|JET8A'A A0p8 lUÎ-M ApAE 



Si vă(][u pre-curata şi alăte 
multe munci: omeni sp&n^a- 
raţi de unghi^ şi le cui^ s&n- 
gele ditn uughi, şi liniba lom 
era legata in par& de foc^i 
şi nu pute grăi: ^Doamnfa, 
milulaşte-ne!^ şi pre-sfdEnta sâ 
rugft lu Dumnezeu să sâ dez- 
lege liwbile lor, şi s6 dezle- 
gară Ii;w6/'lla lor; şi întrebi: 
(*ino sintu aceste şi ce păcate 
au? Şi (}iv^ arhagheZ : aceşti 
sintu ceta ce ii'au făcntn 
voe lu Dumne4eu^ şi mnU 
au hulitu pre slujitorii bese- 
recilon^, Iară din^'clnse seu 
adâpatu slugile Iu Dumnezeu. 
Şi i^ise pre-sffinta: cum au 
făcu tu, aşa sâ le fie ! şi ari 
să legrî li?wba lor. Şi ^ise 
arhaghe/: Blămu, pre-sfrfntâ, 
să-ţi ara tu luo se muncescu 
preoţii. Şi vă^u pre-sWnta pre- 
oţii spău(][uraţii de unghi, ş< 
focu eşiîa din creştetulft lom 
şi-i arde. Şi întreba prc-sfrfn- 



ieaii. Şi (ţisc Miliail cătră maica Domnului: Să mergem să vedem unde 
se muncesc preoţi!. Şi merseră, şi ve^ură preoţii spîni^uraţ! de limbi 
şi de degete, şi dedesupt !I ardea focul. Şi cţise matca Damnulul: 
ce att &cut aceşti preoţi? Miliail (tise: aceştia aă spurcat liturghia, 
şi le-att că^ut fărămiturl printre degete pe p&mînt, şi aşa se vor 
munci în veci. Şi vecţu maica Domnului într^alt loc un om de-1 mîUi- 
ca. o gadină mai*e, cu aripi şi cu noă capete ; cu doă capete era pr« 
ochi! lui, 6r& cu pati*u era pre gura Iul, şi cu trei capete îl sugea de ţîţi. 
Şi întreba maica Domnului: Iar acestuia ce stnt păcatele ? Mihail (}ise: 



cBspi. Aa Toro pn^B ciqe 

■ pe^e etan tfiţA. Ao6pT, 

Tovoj AA CA du He paaajii. 
I peiie G Biei MHxaBJl^. 
I leoie CTflia tfiie bHcr bhaIj- 
.11 Be;iiRuxi> MoyK7>. 

■ pe^e CTau ki> nHfjioy 
laiAbV-b A\ OOXOAIMT'. Aii Bl- 
um BCA Ho;Kbi. B pe^ie Mr- 
ui,ii.. RojA^i xoDteniB 6avo- 
^TkHfln. AA BSlAfiMi-. H peie 
naa hb noJioyBODib. 

I «(ipaTimacA xepojBHMH 
■ c^pa^iaMi. B. j. ftnTj]i> H3- 
KAoiDA CiroAaTbBoyH) bb no- 

.1-iJB0DU>. 

B tiuc o(i;iRKi> nrflbfli». pnc- 
iţ-jtTtpTii no cptA* "^f**- " 
■*xytw ano I ojiaMeib h orBb 



virjv ^K Tbiv Syu diTÎuv aOTfjţ 

«ÎIT^V. 

X«i ■|)pQ)Tf,(J£V Tj XEyaptTW- 

foTiv auTT,; 

X«i tVKlV «ţjTTi ^ffTlV ■/] dita- 

xpoaijL£v»; Ttov T!XTf]Ttwv (Tiv 
TtXTiffîtijv n) xai (TU(ApaXXo'jff« 
[jiâyaţ ^piţ To TTstîîv TxâvSaXa 
x«t 5tâ T&UT9 O'iTwţ xoXâî|£Tai. 
x«i iaoOffa yj zavayta ?xXa'j- 
ffev TTtxpw; x«î etirev xaXiv 
fxaX. k) Tj'j T5V dîvS'paHrov i'va 

xai XE-j-et 4 âp/_iTTpiTr,Y5;- 
âxfjLTjV , Trava-'îît , ovy ibiov- 

xaţ T«; [jisY^^^î xoXâffei;. 
x«t sÎttev :?; -navai-i*" Sţ e^fX- 



ft;r.'; mt.x xai xatîxaiev rJTÎ)v, /.cî ipiJrrr,svi r, {Ix/x^ix, n-ziix sTyai tîod;, 
m: r! TS x;j«îfTT;jii "^î;» xai i 'Ap/isTp irr,-;©; îÎKev, naW; eTvat T.x::a.iix 
u: îsv iş>>.aTT£ TÎîv -nn^v Ti;;, dÂÂi IsopvEJETs xai sta TsiJTo xsXaîţfiTa'.- « 
u: ra).!v sTîfv ^ n«-<aY;a îaXtjv '("jvaTxa î::sy r,TSv £•; ;w;a'),a pâîava xai 
::«ti;;î. «t::*» EÎvai xai -d t; i|tipTi;î*â ti;;;" xai i 'Apy_iJTpiTi;Ys; emsw 
■ r.-:»; t-sk î'.axiv.sa, xai îiv «Tt^a Tiv ivîpa ti;;, «jJ-i; â::opvsJeTe xai e>,î- 
~t: îzTi -;tif, 5 iv5pa; ijlsj Kairă; tots d£).6) Tiv ■:t;j.'/,JS'., xai S'.i tî'jto xt- 
•j::,r.T.ii Kaî 3 'Af/;.Trp*r(;Ys; e'se, ic:*; ipî^E'.;, IlavaYia ^w vi i.::a-;w;A£v; « 
•* îrrîJ JS JlriTfia, «cî; Tb viTtsv jjipo;.» Kai i:afî'j3îj; 1x{vi;î£ rb âgia^t 
" /ejsjS'-x's^ xai sî TETpaxJTte! ă-fj'eXXc. xai l^pav Ti;v Ilavavîav £■; Tb 
"T-t* ;*ep;; ăst Sks-j I3t*'*«^ * Hipivs; rsTaf^b; xai ixsyXaţsv ujiv ţbnii, 
i« hr/'' x-ijiaia wsiv i-^pta ^a'Xawa, xai eŞeJiS'.îs tî'j; âjjJipTwXsb; Σxa 
T'^Sii if;iat;- xai lîixpusev iţ navavfa xai sfci mrsici sl/ai tovtc! xai ri 
- ijip;^i ts-jî;» xa! b 'Ap7,iîTpiTi;-;:o; eÎ-sm- «abro! sTvat stiîj s^apajii- 
<*'. î::^ jsapa^l^fial^av, xai si xiîrţXsi îksj e^"-^*^ ^^?'^ ^-î '> V-"'' 



336 



UJM j|^TpEE;!<^ np'k-c({)HTa iHHE|ta: cine sintu aceste şi ce 
ciihts ANEips iiiM IE ri'AKATE aS păcate aufâcuf? Şi ^se ir- 



(|)hK8T. UJH 0MCE ApX«\r£A A1E- 

ipe CAWT^ normi he.a me-S ct;r- 

TS[t] .^^HAlIMT'k .]^(|>pÎKaTSASH 



haghei!: Aceste sănta popii 
cela ce-n statua înainta In- 
fricatului scaunului Iu Hs., In- 



ckaSmsaoym [asj XC .^MAMTA TA-iaîtIa Tatălui nevă^u^ căndn 
50. t'aa8m mek'a^St. [ K'AM^\8 ţpoRE- zrobescu tnipuZ lui Hs. ^ ; 



CK:>*) TpSnSA A8H X^- <"Î "*""" 
CTHT8A CIIH^EAE ASM UJH tfaS 
HÎ&CÎTS HE-S K»6ST (|^%phA\E 
gO€8 KA CTE.XEAE ASAMIHATE. UJH 
AE (|)PMK\ AN£A\ HEpiOA ca; ^^HAA- 
[\*Yi C8nT8 nÎHHOApEAE ASII \C 
UJH CiYx K8Tp£A\SpA. tAp^ EH h'a[S] 
^l(EAEC8. ^\EpEnT8 AHiiTi CE A\8H- 
NECK8 AUJA. lUH RA08 UpE- 
C(|>HTA NigiE WAMEMH A\%HK^- 
^K-H HE1|IE (|)EpT K8 ApEHH UJH 
TpEH KAHETE UJH K8 i\OAW KA- 
riETE. UJÎ-H A\%HKA ,\E WKH, K8 
AA TpEHAE ^\B r8>T; K8 nAp;f\ A^ 

(|)U'k8. uuh encE apx'apea. ane- 

lll-kj CRHT8 METEH'lH NEA ME-8 
HETHT8 UJH h'a8 JjVlţEAECS. UJH 
h\\S <|)'ÂK8T Kh'A\ eiHE C(j>HTA 



cinstita! singele lui, şi nu 
p&4itu, ce-u că^uf fibime 
g'osu ca stelele luminate; 9 
de frica acea ceriul să toil- 
ţâ suptu piicoorele lui Hs. ţi 
8â cutremura, Iar& eî n'oK is- 
ţelesu^ dereptu ace& se mim- 
cescu aşa. Şi v&^n pre-sfMi 
neşte oameni măncădu-i neşte 
feri cu arepi şi trei capete, ţi 
CH doao capete şi-i mana 
de ochi, cu al treile de gs- 
râ cu para de focu. Şi ^ 
arhaglieZ: Aceste săntncete- 
ţii cela ce-u cetitu şi n'au itt- 
ţelesu, şi n'au f&cuf cum ^ 
ce sfânta evanghelie. Şiv^n 
pr(J sfânta neşte oameni spin- 



'^) Iimiulo ti'ii scris din grăbire ; ţpOEHT8. 



aceştia sînt curturaril, car! aâ cetit la evanghelie, şi cuvintele Iu! Hii- 
stos n'aă ascultat cum 11 spus lacârţt, şi-I va manca gadina acdâio 
vecT. Şi îară verju maîca Domnului un cărturar muncindu-se, şi $sk 
dar acesta ce a greşit V Acesta n'a spus cum esto scris în cărft 
ci a spus alte mincîunî, şi aşa se va munci în vecî. Şi <Jise Miluit 
sJi mergem, maîca Domnului, unde se .muncesc fraţii apostolilor. Ş 
eşi într'alt loc, şi v6(}u maîca Domnului mulţime de dmeni, şi-I ma»" 



I 



337 



■a uxi» iiesame mhoslctbo 

■ BiA^Bimi CTaia h bi»3- 
Aiae. ■ pe^e ki apxHcipa- 
Tiroy. KTO ci COJII (= coyib) 

1T0 eOJTB CirplilIIIjlH. 

■ pe^e apxicTpanri. ce 

COJT& rme ize bi> ctojr) ho- 
AtjK) M aaoTTpbHR) ne Bi^cia- 
wn. wh AtHamecA Jiesaii». 
uo ■ vbpiBi. Aa sa to th 

■ peve CTaia (tiţA. aa Amo 
no ie HbseTb BiciaTH. qio 
ja CTBoprjii. 

■ pe^e Miizaui. nocioy- 

■av spcraia. aqe soMoy sa- 
ropiTUA xpaaina aa qeraepo. 

I otfXAeTb ■ OTflb. I CbTOpHTIi 

ie Mora BMTan. to ihrobu ho 
narb rplixa. 

I wiA^ ia Apoysbuii utcxli 
ctqjiu oribiu. I Ha mi mno- 
Mkcno lapoAa. i uoysb b 
len. israpaxoy ea hixi. i bii- 

^oci apxiCTpaTira npciaia.... 

^ ixe noflOBi HO ^bToyih 

n n BbCTaioTb îmi. ler^a 

qnOAATb WT iţpKBe tfzit. A'*^ 

roro paAi Moy^arbCA. 

I oyiiAi ciata apgbo xe- 
itaio. ixtDoib OTpacju I 
ikTme saiisio (^seji-bsiui). 



xal euJ&uţ Trapeanrj Ta ye- 
po'jfHpi xal Ta crepa(pi(jL xal i^^- 
yayov ttqv xeyaptT(0(JLevr,v W. 
O'jTtxa^. 

xal «Sev veţ^iXiriv Trjpoţ xal 
ev {jL£o-cj> auTÎj^ xXivapia (xXr^- 
vipta) wael ţjXoya Trjpiţ xal 
£x£î xaT£xetTO TrXf^Ăo^ dv- 
ipwv T£ xal yuvatxfiiv xal ttj- 
ptvoi 8p4xovT£^ âravw auTwv 
xal ţXo^ TTupoţ xaTiTp(OY£v aO- 
TO'jţ Tou; dtpiapTwXou; auavo) 
Tciv xXivaptcov (tov xXtvaptov). 

xal tăoucra aOTouţ •/; rava- 
yta 5'£Ot6xo; dv£jT£va5£v xal 



9 M 



£Î7:£v t( t*^ amapTr^pia auTtov; 

xal £tT:£V 6 dpytJTpaTTQYo;- 
o'jTOt £{«jIv ol t6v opĂpov T?i(; 
dtŢta^ xuptaxf.^ xoitxwvTai cîxjel 
vExpol xal Sia toOto o'jtw^ xo- 
Xa^ovTai. 

xal £t7:£v •/) Travayta* ^av ti^; 
yj 2'jvaTat âY£p5T^vai ti rotr^aet; 

xal £t7:£v* axo'jaov, zavayta, 
T:£pl lo^JiCf'j. £av Tivo^ ^$atj;£t 
6 01X04 âx Teaaapwv ţovicov 
a'jToO xal oO SOvaTat EŢEpâ^r^vat, 
£y£i (Tjyywpr^aiv; 

xal £ÎO£V £i(; eT£pov to^ov 



tt ifcxsîcîv T5Î*4 av5p<dX0'j;* xal îffst ti.ej&s'jv xal rapa/xv^îcjv xal sîci xipLvojv 
itouoţ, xas Tpar/suv tsj; 5^v5uî xszsj;, xal iîci e/cvTi xal eTvai rXo'jr.o». 
'r îr> îîîsyv eXeT;{A97Jva4 £?; Tob; Trrw/cb;, aXXa TpwYcuv xal tzivsjv wcav 
•a iij^ Jwr xa: cî oSixc'. 3*^'X£^, xal xp'.Txîs;, xal 5 ac. ci d^c.SeT^ 8jo' 
**?>cjnr i|uip?{r/ îxl rrTzaivr,^ xal xaXovpta?;, xal 5'.a tovto xcXaî^o^/ra'.»- xal 



336 



UJM J|^TpEE;!<^ np'k-C(()HTa 1HHE 
CIIHTS A^E1|JE lUM HE nZKATE AS 
(|)hK8T. UJH 0HCE ApXAFfA A1E- 

i(jE cxhtS nonîH nea me-S ct;r- 

T8[t] ^HAHMtIî J|V(()pÎKATSA8H 

CKASM8A0Y»r [aS] XC ^HAHTA TA- 

50. T2A8H M£6%0ST. [ K^II^S ţpORE- 

cKo*) rpSnSA a8h x'c. iui ^mh- 
cthtSa ciih^eae aSm UJH iraS 

nî&8ÎT8 ME-S KXSST (j^aphME 
g0C8 KA CTEAEAE ASMHMATE. UJH 
AE <|)pHK A ANE«T« HEpiOA GT« JjVHAA- 

iţ;!<^ csnrs nîHNOApEAE ash x^ 

UJH C;!<^ KSTpEM'^pA. tAp^ EH H^a[S] 
J|VLţEAEC8. AEPEHTS A1E;!>^ CE A^SH- 
1ECK8 AUJA. UJH RÂ08 UpE- 
C(t>NTA IIEIJIE WAMEHH M%HK%- 
^K-H ME1|JE (|)E|)Î K8 ApEHH UJH 
TpEH KAHETE UJH K8 fi^OXVC KA- 
HETE. UJÎ-H MZHKA /\E WKH, K8 
AA rpEHAE AE rh>T; K8 HApiYx ^E 
(()WK8. UJH 0HCE ApXAPEA. A1E- 
HJ-k] CaHT8 HETEl|IH ^EA ^E-8 
NETHT8 UJH h'a8 J|VlţEAEC8. UJH 
m'aS (|)XK8T Kh'A\ eHME C(j)HTA 



ta : cine sintu aceste şi ee 
păcate au fâcu^ ? Şi ^e ar- 
hagheZ: Aceste s&nta popii 
cela ce-u statua înainta tn- 
fricatului scaunului Iu Hs.,in- 
aitla Tatălui nevă^uf, căndo 
zrobescu trupuZ lui Hs. şi 
ci;estituZ singele lui, şi n'ati 
pă^itu, ce-u că^uj ftr&me 
g'osu ca stelele luminate; şi 
de frica acea ceriul sâ tnal- 
ţâ suptu piidoarele lui Hs. şi 
8â cutremura, tară ei vlou in- 
ţelesu, dereptu acea se mim- 
cescu aşa. Şi v&^u pre-sfiinte 
neşte oameni mănc&du-i neşte 
feri cu arepî şi firei capete, şi 
cu doao capete şi-i manca 
de ochi, cu al ft-eile de gu- 
ra cu para de focu. Şi Şse 
arhaghei : Aceste săntu cete- 
ţii cela ce-u cetitu şi n'au în- 
ţelesu, şi n'au f&cui cum ^ 
ce sfdfnta evanghelie. Şivă^u 
pr 6 sfânta neşte oameni spăn- 



') luaiute era scris din grăbire.- ţpOEHTH. 



aceştia sînt cărturarii, cari ati cetit la evanghelic, şi cuvintele Iu! Hri- 
stos n'aii ascultat cum a spus lacărţt, şi-i va manca gadina acela in 
veci. Şi îară vecju maîca Domnului un cărturar muncindu-se, şi ^i^- 
dar acesta ce a greşit? Acesta n'a spus cum esto scris în cărţi 
ci a spus alte mincîunî, şi aşa se va munci în vecî. Şi cjise Miliaîl: 
să mergem, maîca Domnului, unde se .muncesc fraţiî apostolilor. Şi 
eşi într alt loc, şi vS^u maîca Domnuluî mulţime de omeni, şi-î măn- 



33C 



U BBpnUIlC BtTBHIA TOFO. HMii- 

lAme ojAu se^i-baBu. h 6/\mo 

TOy BICAmHX'B NHOSbCTBO. 

Moysb K seni 3a lasuRU. 

fl BHA^BmH CTaiA flpoub- 

3£C^. r Bi>npocH MflxaEyia kto 
CH cojTb. HTO ;iH cbrpîiine- 

HHie HXl. 

H peqe apxHCTpaTHrii. ce 
cojTii imeBeTbflHnH cbBayţbBH- 
UE. fl leze pas^ioyqHma 6paTa 
WT ($pa[Ta] fl Moyzt* wt sen?» 

CBOHXT>. 

H peve Mflxafljii» nocjioy- 

man npcTaiA. a^ th asii CKa- 
jcio o CHxi». anţc rto xota- 
me KpcTHTHCA. i;iH noRanviflCA 

rp'Iixii CBOHX'b. To Tfl pasrjiaxs 
(:=pa3rjiarojiax8) h ne uooyqa- 

xoy cnceanro. a^* tofo pa^fl 

TEKO Ci9^ MOyiaTb CA (rzCbA*) 

na BtBu. 

H bhaI) cTatA Ba Apoy- 
sisiMb M-tiCTii BiCA^a Moysa 
sa MeTBepo. sa bca BpatA bo- 
rhTEE lero. icxosame spbBb 

B6JU»IUfl S-h^O. H ia3blK'b i6ro 

BAsamecA wt n;iaMei!6 OTBbBa- 
TO. K Be Mosame Bb3Ai>xBoy- 

TH BH peiuH. rfl noMB;ioyH ma. 

fl BflAiiBbmfl lero spcTaia 

tfi(A H BbCBiiaBacA. fl peqe rfl 

BOiHflJioyfl .r. fl CTBopfl M;iTBoy. 



Txauvta 7:6piva xal ii: tjzol 



Yuvaixwv xal âxatovio. xatY;pa)- 



' X t 



vr^fjv* r, Travayta tov ap/iorp a- 
Tf^^fov Tiv£^ elo-lv ouTOi xal t( 
TO auLapTr^(jLa aOTwv; 

xal £Î7:£V oîlTOt fitaiV, OtTlV£(; 

Toi 7:pe<j[3'jT£ca> jji*rj £7r£Y£ip6- 

U.£VOl (^'îrrj£ip6(JL£V0l) St£ £t- 

o-lsvGVTai Iv T?i £xxXT(7ia TOO 

I # « I • • • 



r^ '»» 



^£00 xal cia toOto o^nto:; xg- 
XaJ^oviai. , 

xal £ÎO£v •/) Travayta 6r/- 
opov Tior^pov xal âxp£(jL0VT0 £::* 
auTcu ^{kf^^o(; dvSpcov xal y'-^- 



•»• 1 



^ f 



vaixcov £x T^^^ y^^^^^i^- 

xal îSoOo-a /j iravayta £6a- 
xyjdtv xal £Î7:£v ti to aaao- 
rr^aa auTtov; 



* < 



xal shzzv o ap/ioTpaTT^yo;;' 
oîiToi £icrlv jiXac-ţ/r^uLot, xaTa- 
AaAoi, âîTtopxoi xal oÎtiv£^ ^7/^" 
^r^GOLV aO£Xţ)Ov diio ocSeX^oO. 

xal £Î'î:£v y; TravaYta* xal ttco; 
£«tv ouvaTov dO£Xţ)i(; ara a- 
0£Âţ.oO y wpia"3Y)vai ; 

xal £i7:£v 6 dpyiorpaTr^YO^;* 
axouo-ov, -îravaYta, 7:£pl toutou* 

ioLv Ti^ dito fâvou; t^XJS'ev ^aim- 



jSyot tcvty; xal ti ts a[;-âpTY;;jLi ty;;,» xal b Wp/'.TTsiT^Yo; eittsv «aur/; v;tc 
xaXcYptJc xal 8£v e^uXa^s ty;v irapS'sviav rr<; aXXa ârcpvs'jETC y.pj^io); y.al c'.a 
^WTO xsXiîîTa».'» xal T:a/*'.v uTcr^'/ev i^ Ilr^aYÎa ei; âAAcv tczsv, xal r,Tov âxeT 
«OTaî*fc; ^AS'j'aî; xal r/.STeivc; -ne au, 6 A£y6;jl£vc; Tâp-rapc; xal y;tov iv.v. TiA-ijirs; 



338 



EvrAÎE. luii BX«8 iipE-c({>HT.\ ME- { r^uraţii, şi tn^i'ebâ pre arha- 

I 

i|iE WAMEMM cn^H^spAiţin. luii glie/ 1 Cine sintii aceste? Şi 
,]iTpEEM Mpi; ApX^rEA NiiiiE CMHT8 1 dlse avhaglie/ 1 Aceste sinaia 
iVitiliî. iiiH 0HC€ Apx'ArtA A^EijJE cciR cc-u învâţA< piv? alilţiî, 
chh%t8 NErA 1E-8 j|VBAMţAT lipii larH înşişi porăuca la Hs- 
Aiv:&iţîH, rAp'A ^uiMiui iiop'AHKA n'^u pă()itA, dereptu ac^asâ 
AS x^ "'^^^' n-AfiiHTA. A^P^"T^' inuncescu. Şi ^\se arhaghef - 

InbWmu, pre-sf(«ntâ, de yertî 
tun să muncescu călugării. Şi 
merse, şi vă^u mâncându-i 
verniii neadurmiţi, şi intreUL 
pre-sfanta: Ce păcate aufii- 
^TpEM npE-c(ţ)HTA NE RKKATE cui ? Şi cjisc arhagheZ .' Săntn 
a8 (ţ);RK8T. mii eiicE apxapea. i ceîa ce-ii purtatu pre pămăDtu 

C'ANT8 meia ^E-S n8pTAT8 lipE 



\^B^ CJh .V\8H1ECK8. UJM eHCE 

ApXAFEA j|vba;v;a/\8 np'k-Ci|)HT;f; p^B 

RE0M lOW CA A\8N1ECK8 KRAHr^- 



52. pÎH. niM A/\Ep 



CE UJM B&08 AI\;^H- 



K;Y;HA8-H REpAAÎH HEAA8pMHLţH. IIJH 



n%A/\%HTS WEPA08 J^^EpECKS lllH 



obra(|u îngerescii şi aptwto- 
loscu, pa^rilarşii slâviţii şi 



ARCAtcKS. nATpMmpiuîM. CA/RBH- j sliijitorii cerfului, s'au au^i 

1(111, UIH CA8;KHT0pÎM HEpiOASH, 
c\\8 A80HT8. lUii n'a8 (|)hKST8 
K8A/\8-H J|VVEpEl)lE lUM AHCAEIţlE. 



şi ii'au făcutu ciimu-i înge- 
reşte şi apo5toleşte. dereptn 
ace să muncescu. Şi vă4u pre- 



ca vermiî ceî neadormiţi, şi (Jise maica Domnului : dar aceîa ce ri 
greşit V Şi fjise Miliail : aceştia sînt patriarhii, cai-î s'aii purtat ca «- 
postoliY, şi în cinul lor nu s'aG chemat preoţi pe pămint, şi naU 
purtat cinurile lor al călugăriei |V|, şi att făcut cum n'a fost la legea 
lor, pentru acela aşa se vor munci în vccî. Şi eră \^\i maica Dom- 
nului într'alt loc muieri multe, şi le măncii viermii ceî neadormiţi 
şi le eşîa văpae din guri, şi strigaţi: milucsce-ne, maica DomnnluV 
că ne muncim mal reă decăt tote sufletele! Şi plânse maica Dom- 
nului cătră Mihail şi'l întrebă: dar acestora ce le sînt păcatele? B 



341 



■ npiAO Kb Hiei aHTJii». 
Mse o^jiaAame Mojicaiui. ot- 

MoyseBi TOMoy. 

1 BinpocH npcTam rto ci 

;ilâM CIR) MOJEOy. 

I pene aBr^ii ci» iecTi> h- 

ROflaTtt'b H IţpBBI uoysBTe.ib. 

H fie TBppA BO^IA tfoZBm. H^ 

AE npo^aiame ci^cojavl HMf>> 

HHie upsBBoie H r;ime use 

itpsBi patfoTaieib. to wr upsBe 
mtaieTbCA. h tofo pa^B Moy- 
«iiTbCA e^e. 

u peqe upcTatA n\Ko se lecxL 
dtTBopBJii raKo a npBieM;iieTb. 

■ naKu lOMoy aar^iTi chB/Asn 
leaioy iasubti. 

I peqe apxierpaTBn.. uo- 

■AH rcse. Aa th noRaxro. KivVh 
MoynaTb BiepcB. 

H RBAt HOIlbl BBCAma. WT 

Kpav floriiTBB Bcxosame urBL 
urr TiiMOve BXb h ona^iieiue ia. 

I BiA^Bimi npecTaia k pe^e. 
KTO CI coy[Tb] qto jih cirpli- 
menie ixti. 

■ peqe MBxaiji'ii. ce coyib 
jiHToyprBi c;ioyjuiTleJiB. b npe- 

GTOiame upecTo;ioy tfsBio. h 

AOCtOIBB CA IBOpATIie. A& i^r- 






oiav. 



» ^> 



irpcoTiov )cp£(xa{ji£vov ^x twv 7:0- 
dwv, xai ix twv 6v»jytov auTOu 
l&rjpyfiTO alua crţioSpâ:; xal ix 
rr;; y^*^^^^ auToO Tnip xal 
oux r^SuvaTo £Î7r£Îv xupt£, Iki- 



TTOV U.£. 



» \ » 



xai Troir^^ja; £u/r,v y, 7:a- 



vayta. 



xal fhjfjvt rh^i yAtoG-iav arjToO. 
xai rjccoTr^o-tv y; Travayia tov 

apy»G-TpaTr,Y^''* *'-^ ^'^'^^'' outo; 
xai T» ri aaacrraa aO-roO; o 

iA££ivo; c'JTo; i £ycov TauTr^v 

TTV TiuLtoctav: 

xai cÎt:£v o ap/i^TpaTr^ŢOC" 
ouTo; sTriv oixovojjio^ rPj^ £x- 
xXr^fftac;, xai srpcoyfi xa rpay- 
aaTa rrjc ^xxXrjata^ xai ihtyvj. 
6 oouX£'jcov vaiv £x toO vaoO 
Tpaţ>'iQ(j£Taf xai 6ia toOto oOtco; 
xoXaîj£Tai. 

xai sirTEv r^ -avaŢia- w; 



£3^-^£ 'Wî «lxapTU)Aoî>; japâ'/ra y/A'.iăac spYîal;. xal o€v ijwvar. v3e eî::ciiv 
ti x;6pte âXeTiTCv xal o\ drf/eAo». 5::o'j e^jXo^/av t^; xcXajs».;. 'iiav s'^sv -niv 
flavaytr/ sfecv, wXaipe xeyr.r.T(ii;x£««; Bîotcxc ::apir£vt. xa{,c5i; xal tj Mi/a^jX 
'-^PX*^P*^1f^ xal TcopaaraTa toO BeoO yjiJLcoro %al i, llavofta si'î:€* «/aipeTS 



'1 



342 



HECK8. ujH ^\\u ApxAPEA iiAc/v^ ; Posâ, pre-sfdfiitir}^ de ve^i unde 



npE-C(t)HT/K^ ^\t BESH OyH^E CZ 

svsmtcKS it)zp A^ H8M%p8 h;!<^- 

POA^E n%K;!<^TOmH. UJH MEpC% UJH 
B%e8 HhpOAAE Er^^pSAlţll lllll M8* 
EpH. IIJM P'AS A^ ^^'^^l^^ UIM riA« 
PA^ CIUMA ,\M.f EH. UIH Ap^E lUH 
npE (|K\lţA n:&A\%NTSA8H. lUH \7^' 
Kp!^\\/fi npE-C(pMTA. UIH dHCE 
MHHE CMHT8 AHECrk lUH ^E ri'A- 
KATE A8. UIH eUCE ApXAPEA. A- 

55. HEijJE ch!chht8 (sic) CBETHHMÎH 

UJH X^'^>*1*^P***- >^l< WK'Ap;f^TOpÎH. 
UIH KAEBETHTOpÎH. UJH CB'AAHTO- 
pÎH. UJH K8 KAEBETEAE CAAE A8 
CnApT8 KACE. UJH COIţH ^î COLţH 

A8 A""'^P^"'^^• ^^^^ CUAPT8 
riO€T8pHAE. UJH RElţHBÎH. UIH CK8A\- 
nÎH. lUH MEA\HAO€THKÎH. UIH giO- 



să munccscu f&r de număru 
nâroade p&câtoşi. Şi mersi, 
şi văr(|u n&roade^ bărbaţi şi 
miim, şi rău de focu şi pa- 
ra eşila diîir ei, şe ai-de şi 
pre faţa p&măutului ; şi li- 
crama pre-sfânta şi ^ise : Cine 
sintu acest6 şi ce păcate au? 
Şi ^ise arliaghe2 : Aceste sintu 
sve Alicii şi hulitorii şi ocărâ- 
torii şi clevetitorii şi svădi- 
torii, şi cu clevetele sale 
au sparta case, şi soţi de 
soţi au despărţitUy ş'au spaitn 
posturile; şi beţi\îi, şi scompii 
şi iiemilostivii ; şi gîudecii. 
şi epescupii, şi patriarşii: şi 
îupăraţii cela ce ifaii fâcul 



AEHiH. UJH EnHCK8mH. lUH MA- vocâ lu Hs.; şi curvarii, şi 



car! n^aii vrut să facă voia Iul Dumnezeii, satt săracul saii bogatul 
satt îubitorul de argint şi care n'a vrut să facă milă. Şi <Jisc maîcâ 
Domnului: oh, vaî de voî, cum v'a înşelat lumea cea deşartă şi tre- 
c&tore! Şi îară v6(lu raaîca Domnului într'alt loc, unde se murdaii 
Domnii şi ardeaii în foc ()ioa şi noptea; şi lăcrăma maica Domnului 
pentru creştini, si (Jise căbu arhanghelul Mihail: dai* acestora ce 1« 
sînt păcatele? Mihail <}ise : Aceştia sînt Domnii şi judecătorii pâ- 
mtntolul cel nemilosti\I, cart aii judecat în fSţăniîciî, şi aşa se vor 
munci îu yecil vecilor, amin. 



343 



^a npocKuy:»Hcaxo/ upocKoy- 
poy. H ne xpasAxoy. h poHA- 
xoy KpoynHiţI) na seMJiro. tMio 

H SBtsAu 6xHtA. TOPAa CTpam- 
Huî npecTOAi^ KojilidamecA. h 

noA'bHoxiie dxiie ipeneiamo. 
AE Toro paAH laKO MoyqaxkCA. 

H BHA^ cxaia Moysa h 

3MHI RpiUaTI» HMi^H)im> Tpi F^a- 

Bu. leAHfla se 6h r^Ba kt> 

o<iflMa Moyzfo. a b. kt» oy- 
CTOMi. lero.... 

H pe<ie [opcTara] apxHCTpa- 

THri>[= Oy. KTO] CL leCTL 

diiAbHUH ^jIBK'b. laKO H6 IVIO- 

xeTb wTAitXuoyTH WT 3i>iHia cero. 
H peqe apxHcipaTHri. cl 

lectb Tse h[s6] ctum rniru 
(=KHHrbi) npoiiHTame h eya- 

r;iiia caMi» ne ^oe;ioymaiiie. 
MOAfL oyqame a caMii ho tbo- 

pAine BOJiiA (>sHtA. (>;ioyAi»Mb 

H BClîMb (>03aK0HÎlC:>IL. 

I pene apxHeTparnn» ch;im 
rflii. noHAH iipecTaA rq. th 

nOKESR) KAO CA MOyqHTL 

HMWb anrjibCKUH i anc;ibGKuiH. 

H oyBHAli CTaA i&i>[aI) Ae- 
xaxoy Ha n;iaM6HH orneHeML. 
H HAnme hxi> qepBb Heycbmaii. 

n peqe CTaiA. Kto cir cyib. 
H OTBtma MHxaETii». Ch 



£7roir^(j£v, ytYf^^f^TM (yt'^Y^^^r^^' 

xai zaXtv £o£cra£VT£v 6 av- 
Y£Ao; tt;v ^Acoo-^av auToO. 

xal Ai-^ti a'jTYÎ 6 ioyj.Tzp6L' 
rr^YOC 0£0fo. TiavaYta, xal 0- 
irsbfit^co '701, uorj xoAaî^oviai oi 
i£p£Tj;. 

xal £$fjAir£v xal £l5£v £X£Î 
upEO-puTEpo'Jî; xp£(jia[j(.£vou;, xal 
£x Tcov iixoaiv ivuy WV aOTO'J 
TTjp ^^ipy£TO xal xaT£xat£v au- 

TO'j;. 

xal iooOo-a /; -îiavaYta r^po)- 
Tc^^v^ Tov ipyifr:piTr{^{0''j xal 
A£Y£i' Tty£; £lo'lv o'jToi, xal t( 
To iixizzraoi aOTcov; 

xal ci7:£v i acyiTTparrvo;- 

oOtOI £ItIv Ol i£C£t^ Ol TCO OO- 

[iiooj iroovtu 7:aci'7TauL£voi toO 



1 I • 



aopa-ro'j rrarcoc, xal ot£ Iule- 



•»î 



t 

T 



Aii,ov TO Tcofjia xai to aifxa 
ToO x'jpto'j YjjjLwv Ir^aoO \pi- 

7TO0 âH£'r:£'JTOV Ol aaT£0£C xaTco 

I ^ 

xal o oo3£po; Ăpovo:: toO 0£- 

O-TTOTO'J c(7aA£U£T0 Xal TO 'JITO- 



/ > 



TTOitov TO'j Tcorripo^ £Tp£tjL£ xai 
a'jTol oOx £TJvr;xo*jo"av xal oia 
toOto o'jt(o; xoAaţovTai. 



xjtl 7£U 5"r*-5'- "-Vf^îXc. x«î A£'.":w'jpYcl TSJ jb'j y.al Oîsj y-jjlwv» /.al s: â'Y- 
YcASt «vKsv «TiiJLSiî 0£v 95)o'a;i.îv. Ilavavia ;jl5j. zpb; ij£, xal irj zw; y;X5£c 
îTpbc ■ţ'jjut;;» xal eT-^tsv ct i\'^;z/.y. -b K6p'.£ i>.iY;7sv Tpîîc ^spai; xal zapcjirl»; 
£:mk>5îv -^ ^cuprcuva tsj zoTay.oJ, xal ippa^nr^îav Ta xJjxaTa xal s^avr^jav z\ 
ijAopnoXdl' xal if<i)TY;ff£v f^ ITavaYia «tcsTo». «îvai to>to'. xal t{ tc i\i.0LpTf,\J.x 



ŞU 



m * 



tpHApUIIH. lUH J|Vn2pj^l^ÎH HEIA HE 

KSpBApÎH. Ulii lOEHTOpÎH ^l Ap- 
VHHT8. UIH 1EA 1E-8 K^MH^- 
pAT8 MApX<f^ CTp:&M:&K;Vk. UIH 
HEK8pAlţÎH. UIH A80H np'b-K8pATA- 
56. UIH A&Kp^[^A\i1^ I UIH 0HCE. W BAH 
\l B0[h] n&K^f^TOUIHAWp. UlT 0HCE 
APXAPEA ACK8ATA^ np'k-Cc{)HT^[^ ^H- 
KA^ h'aH B&08T A\8HKA IEA MApE. 



UIH 0HCE npE-C(t)HTA. EA;KAI\8 A\H- 
XAHAE giO^EK^TOpiO C:& BEAEA1\8 
A\8HHHAE HEAE AHApHAE. UIH CO- 
CHpS X^P^^BHAHHH UIH C%pAc{)HAIlHH, 
nATp8 C8TE A^ ^V^PÎ^** UIH p%- 
/\HKAp% npE np'k-MHHCTHTA A A8 
XC AHAHKA^. UIH W /\8Chp^[^ ^HA- 
CT%HrA. UIH B&08 AKOAO 8N% ph8 
AE C{)0K8 UIH .^HT8HEpEK AUpE. 
UIH BHEP'AAUHH HEAA8pAllHlţî. UIH 
CA\OAAh KA0K0THM;\8 KA 4)0- 



lubitorii de arginta, şi cela ce-u 
cumpiiratu marhâ s<răin&b&, 
şi necuraţii. Şi au4i pre-cu- 
rata şi lăcrăma, şi ^\se\ o, 
yai de voi, păcătoşilor! Şi 

(jii^e arhagbe^: Ascu/tâ. pre- 
sC^ntd! încă n'a^văcţu^ mun- 
ca cela mare. Şi ^\se pre- 
sfânta: Blămu, Mihaile glu* 
decătorlu, să vedemu muncile 
cele marile. Şi sosiră herovi- 
m%\ şi sărafimii, pa^u sute 
de îngerii, şi rădicară pre prc- 
cinstita a Iu Hs. ma/ca, şi 
o dusără în-a-stănga; şi Tă- 
<}u acolo unâ rău de focu şi 
întunerec mare, şi vterămii 
neadurmiţi, şi smoală cloco- 
tindu ca focuZ spr'inşii, şi ca 
mare sfrărăila. Şi era acii 
năroade şi strigare, şi se a- 



)u»p'.3V \^m lt;70Jv Xp'.rrbv, y.al 3Xa Ta l^n^ Ta aztcra- xai exsTvc. Sroi 
^ap^xaxs'jojv av3puw:5j; -/.a», azoâ'atvcjv, xat yjvar/.s; 5-5u z^/f^cur-v Ta ::aiStx 
Touţ xa». Ta ^{/vcuv xal [/.avTîJS'jJi xal j;.a7£6cj7i- >» y.al f, llavoŢia eiTre ((y.a3î»K 
exajiivcv r|3p5V» y.a». rraXiv ^p/'.5£v 5 TTjpivs; ::cTa|j.:; xai exa|j.v£ Ta yJ;xaTi 
Tou wţ xal -npdiTa' xal o \\p/;.r:paTr/;c; 6i7:£v kcttsic; iâa/wSfi ei; tcvtt^v t^v 
xfXaoiv, îlv '^'^%vit\ ttXscv aXX5{;j.5V5, aX/.:vAcvcv el; tsu; ajj.apT(i)X5-j;, cTi 
7:fl[vT0T6 fx^uT. TTjV xâXa^iv.» Ka? i^ navay^a sl'cv «5; uttoyqixsv xai £•; aX- 



345 



CŢih. mme otfpasi aHTJiCKi so- 
cxTi» II aaocTOjii>ciui ea 30m* 
,11, BftmaiDmH(c^) naîpiapxi 

I eiUOH MaBBUI IMBHU. g MO- 
MÎOLJ (^MrOCJlOBKTH OTIţbl €B fi- 
rii. IO fla B6($6€i ie SBamacH 
aiTÎM. ie coTBopima 60 iako 

60 aiFJibCBia I an€ju»CBia 0- 
6paai Hocnna. ab tofo pa^i 
TBBo siyqaTbCir. 

H BHAt ipciaB zeiu bb- 
cima aa bca rfbrTi. i lua- 
aeii lexosame 131 yen ix-b 
i ooajiinne bob. i zmia ic- 
xosanie B3i n^aMeai toto. 
I npu'fcnBXoy ki> ibmii. i 
MnUxy. r4arojui(Bi)me. bomi- 
jySre lac^. bko mu eAiau 
iiyqiMex oaqe Bc1^x^ Myxi. 

H peqe CBflTaa npociiesBB- 
■ICI. ?To eeib corptmeflie 

TtXl. 

H pe^e apxBCTpaiflrT*. To 
cjTi» oona^bB ixe nonoBi cbo^ 
ixi ae no9bToma. b no ciuepTfl 
Bxi BAoma 3a >iysk. ^a Toro 
paii xyqaTbCB. 

H VEAii APFî^ seBbj Bo 
era .lezama. b pas^iqBUJi 

H pe^e CBBTBB. %o corpt- 
Kiie Hxi. 

H oTBtoţa MBxaB;iT>. To 
cyn M0HacTi4pA qepBBi\u. Bse 
TCJtca CBOfl flpoAama aa 6AJA^. 
ia Toro pa^i s^t ^lyqaioi. 

H pe^e apxBCTpaTBTi». IIo- 
iB BpecBBTair. u noiasy n 

at (Cti) MyUTl MBOSeCTBO 

rptBbBin. 
H BiAt CBATaB piBy or- 



Xal £t?£V £lţ ^TCpOV TOTIOV 

avĂpwTTOv xal J^rjpiov irrepwtiv 

^yovtâ Tp£î^ x£9aXac; w; ^Ao^a 

-nupo;- al (Jiâv 660 x£ţaXai irpiţ 

Tou; iţS'aXjxou; aOtov xal f^ 

TpiTT, x£^aA/i irpi^ ti rcoua 

auTOu. 

xal TipcoTrio-Ev r; itavayia t6v 

ipy iTcparr^yov. Tt toOto, Sti ob 

SuvaTaî Ti; l$£A£TJ5'ai aOtiv 

OLT.b ToO ^paxovTo;; 

xal A£Y£i 6 apytaTparr^Yo;* 

o'JTOţ iorlv avaŢvcoorr^ţ, Sortţ 

tiv Xaov â8(8a<JX£v, auTOi; 8â 

Taţ âvToXac ToO irtoO oOx i- 

xal £Î7r£v 6 ap/iorpaTYJYo;' 
OfiOpo. TTavayia, xal 07:o6£t^co 
o'oi, TToO xoAa;![ovTa». o», ti ap- 
/a'^j'Y£Xixiv xal aTTOTToXixiv 
T/rjuia şcpo'jvTc;. £7:1 r?;; ^^'Yjc; 
TTaTstaoyai ixaXoOvTO xal to 
ovoaa a'jToO oOx rfit'JTK £7:1 
TTji; ^j'-r^i; ayto'. ^xXY;3r^o"av xal 
£v Tro O'joavo) avioi oOx £xXr,- 
irr^G-av oO y^? £7:otrjO'av, cî>; 
TO aYY£Xixiv (ly/jpia ţopoOvT£;, 
xal ota toOto oOtco; xoXalJov- 

xal £Î6£v Y'-'"'*^''-*^ xp£(JLa- 
alva; £x TOiv dvOycov aOToiv. 
xal J&Tjpta xaTETpcoyav aOta;. 
xal o-Tr^a^^o'jo-ai i^co^jv £X£y;- 
7aT£ v;u.a;, 2ti t,jjl£Tî; aova». 
; 0(JL£Îi; fxovr, ! xoAa!^6u.£Ăa 'J7:^p 
TiavTa; TOU(; y^tŢTiavoO;. 



346 

kH.\ cnp'HNUJiM. lUH KA .wApE, fuiida p&c&toşii şi nu pute â- 

57. c(|)ph^pxiu. uiH îpA A^im Hx- ce *milueşte-iie Doamne, gu- 
pWA^E lijit cTp'irApE. UJH CE A- dcc&torlu (1ircptu^,şi-f miiica 

■ 

<ţ)8MAA nxKA^TomîM. liJH MS 118- ! viermii neadunniţi, şî scr&^ 

Ti ŞHME MHA8EIJJE-ME ,\^'AAi\HE. CU dinţii; şi vă(|unl păcâtoşO 

j 

yHAtKXTopio A"pf nrs. ijjî-h a\rh- din inuncâ şi strigară cu glas 
KA RîEpMîM HEA^SpAHHiţM. uiH j şi (]\scv&: Doanuie milostive, 
cKpxujKA K8 ^\\\\\\\\\. uiM Bhss- j tîUiIu Tatâlui ! n'am vă^utu 
pR rihKMToujîM AHH mSmka*. UIM j luminâ deîn vecu , ce acu» 
cTpHPAp'A k8 taac. UIM eMCEpA\ j \ede\nu tine, roc^etoare Dom- 
AWAA\HE A\MAocTMBc (|)iioAA TA- nului ! Şl Strigară toţi Inge- 
TÂA8M. m"am BA08T8 AoyMMHiY^ ni CU glas' : 13ucui*â-te, pre- 
AE^ BEK8. NE ak8a\ beaea\8 tm- bUif/osIoYitA roditoare Dom- 
MEpoAÎTOApEAOMH8A8M.ujMCTpM- nulu/, purure fecluriţe! bic- 
PApx TouM .ţ^yEpîM K8 PAAc k8- cura-tc, lumina nestinsa! b«- 
K8p;\^-TE iipE-KACAOBMTA. poAM- ' cura-te şi tu, arhaghele Mi- 
TOApE a<5'^^m8aovm. n8p8pE (|)e- liaile. r^giltorlulft dereptu su- 
^wpMiţE. K8K8p;ţ\-TE ASMMMrY^ M£- tletclc tutuporu ! Şi văluri 

58. CTMHc;ţ\. K8jK8p'A-TE MJM t8 Ap- păcâtoşii ş/ jâluiră; şi văifu 
XAPEAE MMXAMAE. p8rATopioAK AE- 1 pr^î-ciustita jelanila fngeriloru 



pERTS c8(j>AETEAE TST8pop8. tuM pri/itru păcâtoşii, şi l&crimi; 



Aov t5::ov» y.at CTav jzyjYav r/.il y;tsv 5X(;) A'y.va'. rJ^cva*.;* y^; ^YJ^'* r*?*" 
;Aav îj(.£YaXr<v y.al r/.a'.cv -{77;{. y.aT^aiAi, irs'.âc^'.- '/,x\ y;tcv ây.îT jxs^a -rroXy riki^ 
avcpwv Te y.al T'jvar/.wv, vS: xtMZ\ s^aivovTs, y.al i/.AS'. ;j!.jvsv c^cv ijxsirc ! 
al ^wvaî^ T(ov y,a'. T^pwTr,7£v y; WxtT'J.x k-sic. îiva» TouT^t y.a: ti ts r^ipTTiîu 
t:j;;)) %at îÎttîv c 'Ap/'c-saTr//:;- («toOt;'. siva*. iv.v:tz\ sttci» r/.a;jLV5v ijJLifrlp 
•/£ Ta; aoîXşi; tcj;, y.al ;j.£ -ra:; iXxzif.-^x.z y.xl ;x£ Ta»; rrîvS'îsai; ?:>;, x« 
•jjL£ Tal; ;jLr|Tpta''c to'j; y.a': ;a£ Tal; TjvT£y,v'.7sa{; t:j;, /.a- aAAc. ctsî TZptA'^- 
jji Şevai; Y^^vaTxeţ, y,aî ::a£5v 7(i)Sj/.bv o£v r/sus»/ xal l^v. xnuyMT, to; i^'sîf»' 



347 



K). H BHAl^Bie pi[)KH TOH 

orHb TOKymE. fl noff^a 

3eM4IO. H nOCpOAls BO^Hbl 

MHOSeCTBO rp-bmbHHKii. 

BHAliBinH 6u,f[ npocjie3HCH 
iqe. %o ecTb corptraeaie 

Qqe apxHCTpaTHn». To cyib 
HHsiu H A]D6oAiEJH!bi Taxio. 
noc;iyina(ma) h o ian. qxo 

LHin TTb. CBaAHHI^H. H EJIO- 

EUfi. Hse qysie hebu y- 
kxy h;ih ypoHxy. Hse tfpefin 
3eTaHH AOSHAaEOTb. Hse 
b TpyAM qyKH H Ma(ji)- 
1 H pa3;iyqaioTb ^bHHH^bI. 

UOCTEBH KHiISH. enHCEOBE 

TpiapcE. E iţapE. EBce ne 
3pflnia boah 6omn. cpe6- 
)tfiţE. Exe jiEXBy ei>uioTb. 

LKOHbHEIţE. 

ibimaBine to npcTaa 6ita 
AesECîi E peqe. O ;ih)tIî 

IBEROM^. 

peqe Ko apxECTpaiEry. 

KO corptinaiDnţEDi:b (Atah 

ihiAo) A2L6hL CH se paxajiii. 

peqe ki şefi Msxa- 

IIo^TO CR nyiaqeniE. cb;i- 

fltCE JIE BEAi^^a BCJlEKl» 

peqe npecBaxaJK^. eobcae 

Aa BESIO bca MOyRU. 

peqe rii eioe MExaE.4^. 
^ xoiueniE tf;iAaTbflaKi aq, 

eWb fla Bl^CTOR'b AE. EAE 

anaA'b. e;ie b^ paE. sa 

o AE EAE fla ;ihBO. EAC 

loyTb Be;iEKbirA MoyKbi. 

peqe npoTa^^ ESEAf^M-b 
itBoy cipafloy.... 



xpuaev xal ciirev ti t6 ajjiap- 



t _ «■• 



TY](JLa auTiov; 

xal A£Y£t 6 dpy lOTparriYoţ* au- 
Tai eîaiv Trpea^uTepto'o'ai (Tcpea- 
PuTepr^o-aai;), aÎTivcc; tou^ Trpeo-- 
puTipouc; auTwv oux £TÎ[Jt.r|(Tav, 
dXXa xal (/.exa 5avaT0v £Xa- 
^ov dvSpa^, xal 8td toOto oOtco^; 
xoXa^ovxai. 

xal eîSev tov auTOv Tpoirov 
apy tâtax6vta-7av, xal J&Yipiov 8t- 
x£ţ>aXov xatETpojvr/ tou:; (Jiao*- 
j&ou^ auT^^. 

xal £ÎS£V £T£pOV TOTCOV y^" 

vaîxa^ xp£[Jia(jL£va!; £Î^ Ti Tcup, 

xal S'Yipta xaTlTpioyav auiac. 

xal Y;pcurr,(T£v */; Travayia tov 

apyco-Tparrpj'Ov Ttv£ţ eitIv aO- 

Tai; xal Tt to aaaprr^uLa aO- 

Twv ; 

xal X£Y£». 6 apytcrTpdrr^YOţ. 

auTai fiialv (jLOvaoTpiat, atTiv£^ 

£1; Tr^v iropv£(av â'Scoxav ia'^Ta^ 

(iauTOuţ) xal Sia toOto oOtco^ 

xoXa^GVTai. 

xal Xlysi 6 dpyiaTpaT/)yo<;l 

8cOpo, Travayia, xal uTroSEtHw 

GTOt. TToO xoXd^GVTat TO ttXyjS'o; 

Twv a(JLap"(oXcov. 

xal £ÎS£v TTOTafxiv TTUpOi; xal 

r^v 'rj îâia (£lS£a) toO TîOTa- 

[xoO âx£tvo'j cbi; al[JLa, xal £$£p- 

yo(iL£vo^ xaTiTpwvcv tou; x£t- 

a£VOuc; Ouo twv xu(JLdTwv aO- 

TOO. 



346 

8h«6p;K n'AKA^TOllJlH. ujh ;nAAK-iŞi sfrigard păcătoşii şi ^ 
Hp%. lUH Bi^es np'k-iHNCTHTAirâ: Bine a?' veuif printru noi, 
;keaahîa ^v^PHAops. npîHTp8 n&- cA scm [tn] Intunereeol deh 
K^ToiiiîH UJH A&Kp%M&. UJH cTpH- vccu : ŞI (\ise pre-cnraU: O, 
rAp& n^Ki^ToujTH ujh enccp^ ' va? de vo/, păcăto^iloru ! Şiifi- 
BHNE a[h] benht. npTNTps HOH. ^rebâ pre arhaghe/: Ge r&o e 
K% CEM .]iT8HEpEK8A f^îjfi BEK8. ' acesta 2$i cine este inAru do? 
UJH BHCE iipE-K8pATA w ba[h] Şi i^ise avliagheZ : A(^ta iMr 
AE BOH n'ÂKA^To[ujH]Aop8. UJH stc suioah\ cu unde de foeOi 
j|(TpEB^[^ npE upXAPEA. IE p'A8 E şi SC iti/ziicescu iiilrlnsii Ji* 

r 

AHECTA. UJH HHHE ECTE ^Tp8 EA8. | dovii cela ce-u răstigni/ pri 

UJH 0HCE ApXAFEA. A1ACTA ACTE Doilinulit HOS/rU Is. Hs. ŞÎ 

CAUCAAS k8 oyhae fi^t (}>ok8. UJH toţi cela ce n'an cre^nt tn 
CE M8HHECK8 ^Tp'j|(cs ^RHAOBÎH. , Tutâ/ şi ÎI! Filu2 şi Jkuol 

59. MEiA ^E-8 pacTurHîT ( npt a^m- , sfrîiitu , îji s'au lepădat de 

H8AK HOCTpH IC x^* ^^ 'v^^H^i ciiistita cruce şi de sfdEntn/ 

^EA ME H'A8 KpE68T. .^ TAT,Y»A botedu/, şî a« f&cu/ curtilb 

UJH j|v (t)îioA lUH AX^'^ c(|)nt8. cu cun)âti*â-sa şi vecinfi se 

UJH c'a8 aera^^^at ,\b hhhcthta i^i cu apropele seu, şi oiri* 

Kp8iE mii AE c(|)ht8a KOTeeSA. vitorii, şi tălăharii , şi-u ne- 

uiH a8 (t)<KK8T KSp'ABîA k8 k8- ca^ feooi'ii mici. Şi ^se pre- 



Ypa^â; y.a't vsXsOv. y.ai c?:*. 'l^îjos'rfcaprjpsOv /.al Ejs». oY^ercuv Ti Siva, ti 
îr,ii.'ivcuv Tol*; :r:(»>xs"v; y.al Ta; x>5pa;. /.al cîs*. i;::oS'a{vojv dcţiietacviifcst i« 
$kv aYaTn;5av Ty;v $'.y.at57>/r,v, y.al ^cct oev âXewv îcj; Trrwxcl»^ xal Tai;ţ4- 
vo'j; y.al c'.a tojts y.cXaţovTa-.. Kal r, llavav'a £?::£• uvi s-jvic<a Ti; T^ank 
Twv *Af r^^**^'' ^•^' '^^^'^ 'Apxa*f;£Xtov. /.al oao)v twv iv{(ov, tva ţrapoxjtXfWlu* 
Tcv 0£bv o'.i Tcu: â;xapTwX5u;)> vtal ei^rev t^ Havana TrjTX Tcjab; -r^v AflP* 
îTpaTYyYCV 6 ^^ 'Ap^t^xpi-rr^Yo; ci'^îev «v/£T;. llavo^^a ;xy^, srav Tbv ^4px*^ 
' V iC9toO[iiev t){i.vov avo(ţ^po;/.£v xal $ta tou; aţjLoprcdXouţ ărxi ţopok ^ 



S49 



1 cju)BO peiun HpecTibi i 
<>($paTimac4^ xhpoBiMH h ce- 

pa^IMI. H .y. MVA-h. H3Be- 

Aoma npcToyio. wt btiCtoki na 

Ai^BOjio CTpaaoy. 

.... 6MZh pbBu Toia 6jKme 
Tbva Mpa^bfla. h Toy yiesame 

BdOSbCTBO MOySb I SOfll. H 

uoRoraxoy iako bi KOTMii. u 

laKO HOpbCBUIA BMBU I 0($- 

pajuiR)TbCA Ha Al rpliiakHHBU. 
Aa eTAa Bi;iflbi Bicxozaxoy 
■ norpoyxaxs rpboibHiKu tu- 
CAoţB) ;iaKMi>. H fle MoxaxSTb 
pentH. BOMHjioyK hu upaBbAb- 
BUK coyABH. lAAAme se ia 
HbpBb HeoycunaiA h cnpbacbTi 

H BiAbBime npcToyio aar^iu 
erp^r^mai [hxi»] Bis'bunna bch 

leAHHibMi oycTbi r;iK)n(e ct^ 

CTb CTii iecH6e. i tu 6ne 

6A^otAOBU^^ ta h cna 6xbia 
poAiBimaro ta (=ca) wt Te- 
6e. laKo 60 WT BliKa hb bhaI>- 

XOntl CBliTR. H ACHb BHAflI>ll 

* CBtrb Tetfe paAX Oiţe. h na- 
KU Biainama bch eAHflbMb 

rjiacbaib riiEome. paAoyncA 6aT' 

4aTbHaia ine. paAoyncA npo- 
eBiinţeHHie Bt»^bflaro catTa. pa- 
AoyiCA H Thi apxHCTpaTHse 

- HlXaH^e. MOJIACA BAJWli 3a 
= nCh MHpi». MU 60 BHAIM-b 

- ipliinuuia MoyMama iaca . h at jio 
--' aciptfiiHi. 

- - X BiAtoi^mH (tiţA anrjiu 
enptfuu oyHUJiu rpibmbHHK'b 

^a^B- I BMHjiasacA npcTaia. 



f ' 



xal etuev f| iravaYia' ti t6 
aixapTT^tjLa aOxwv.;. 

xal £Ît:£v o ap/ta^TparT^Y^;. 

yifjLot, x^eirrat, rapaxpoarai, 

rapaJ&eptTrat, xanQyopot. xa- 

TaXaXrjai, pXaarţrjfjioi xal oi 

7:pcoTr,v wpav xaTaXuovrc^; tî;; 

vr^oreta^ xal oi TpcoyovTeţ aX- 

XoTptouţ xafxaTou^, oi ycopKov- 

Tsc; avopo'^j'i^va ;'dlvop(OYiva), [jl£- 

S^joral. TiapaxaiJL-avtoTat (ro- 

oaxauLTTavtTTaiX oi aveXer.aove; 

apyovT£^ xal £:rtTX07ro». dipifita- 

SoTOi i criTxoroi, auETaOOTOi;, 

xal oi T.oL-zpiipyjxi xal ol pa- 

^iXeT; oi ar; 7:oi*r;7avt£(; to ^i- 

Xr^ua Tov) i'foO, aXXa xaTa- 

^povouvT£? £jţ auTOv, oi ^iXap- 

y^poi, oi Toxov XajJi^avovT£(; iy, 

TO'j ycuG-io'j aOToO. 

xal axouTaa'a t) iravaYia i- 

^iLTLp^jWJ xal £tT:£v oOal to'j; 

auiapTwXo'jţ ! 

xal X£Y£'. 6* ipyiTCpaTTjYO^ 
Tt xXaUi;, 5£TiT0iva, ixuy; oOx 
£(opaxa; Tai; }jL£YaXa^ xoXaj£tc. 

xal X£Y£t y; iravaYta* 0£upo, 

Miyar;X 6 a£Y*^ ^PX^^-» 'i''^*- 
YCO[jL£v £t; Ta; uL£YaXa(; xoXa- 
ar£i;- (xal X£Y£f navaYta, SeOpo, 

Mi*/ar;X 4 a£Y*^ ^?X^''^ 'i'^^- 
Ycufxev £iţ Ta; {xeY^Xa; xo- 

Xa^Tj;). 

xal X£Y£t Ttpb^ TTQv xeyapt- 

Tco(X£VT^v 6 dpytcrrpotTrjYo;' roO 



350 



AfMTpAv-u. lUH BEHHiiHM CEH. iiiH'sfănta: Dup& credinţa Ion 
k8 i\nponEAE ceS. uih wTpA^Bii-jsă le iila aşa; şi se acoperi 



KATc{)£NOpÎH A'VHNM. IIJH 0HCE np'k- 
C(|)HTA. A^n'A KpEAHNlţA A0p8 CA 



intunereculâ larâ^. Şi ^ise 
arhaghe/ cătrâ sfdfntâm Mariâ: 
Cine tntvk in a<3asta mtinciu 
n^are acela a vede lomtni 



AE <t^HA »\mA. IIIH CE AKOnEpM 

^T8HEpEKSAR rApA^ui. ujH eMCE î îii vecii. Şi ^ise prr-svdtna: 

i 
ApXAPEA KaTp;^ c(|>HT;f;A\ (sicj A\A- 1 o, vat de voi, păcatoşilorn, 

PMa;. mhiie jfTp;?; f n ahacta aa8h- ! că fâra de săvrftşire ve veţî 

k;^ h'ape ameaa a be<\e aSmhh'a ^' m«nci. Şi (ji^^e arhaghe/: Blâ- 

60. BEK8, I mit 0HCE np-k-CBTHA (sic) mu, pre-ci5tîtâ , să-ţi aritu 



W BA[h] ^E BOH n!&K;f^T0liJHA0p8 



unfi lazeru de focu, unde se 



K'A (|);f^pA^ A^ c'ABpKuiHpE BE BELţî j HiuRcescu gintulA omioescQ 
AA8HNH. lUM 0HCE ApxAPEA KA%A/\8 ! creştinescu. Şi ^ise pre-sfiinU: 
npE-MMCTHT;?; ca-i|ii AprY;T8. o^na ; Inblâmw amu sft vedemo. Şi 
A5Ep8.AE<|>oK8.ovHAECEA\8'HMECK8lvă4u uiide arde şi 5^ mnn- 

i 

gntiTSA'A WAMIHECK8. KpEi|iMHECK8. : ci!a fâvă samâ mu/ţi, şi ^ 
UJH 8HCE iipE-c(j>HTA. .^KA'AA\8 [ pr^-sfrtiita i C'au gTeşitii ^ . 

I 

I 

AA\8 ca BEAEA\S. UJH Bxeoy oyH- ; ceste ? Şi (jiise arhaghe/: A- 

i 

AE ApAE iun CE a\8hhH/A ^iYip'A | ceşte siiitu cela ce s'au ko- 
CAA\A^ a\8ai|h. UJH dHCE upt)- tcda^ şi seu f^ăduitu cmch 



r,;/.£pav, xWx ob* [ii; 7.v,z'jz'.' » xal r; II avaria eTze c(7:ap£Te [Kti vi tiy^ 
;i.£v âvcoztov to5 Osoj*» xal zapeu^^j^ rV; £7:r^pav y.al ejzev «iXeTjKv, Ai:S*i 
Tou; dt[Aapt(i)X5u^, S'iT». z5/x/xâ tsu; £Xu:rr,irY;xa £i; ra 3^'^*^^ ^^u KÎa* 
•/ouv £tţ Tt;v y.dXac7'.v» xal 'î;y,sj7£ 9(t)vY;v croj D.i'^v* î^tw «Ah jS*'* 
teu; eX€i^|C(i>, Sidr, o£v 5y,a;jLcv y.aXbv £?; 5Xy;v tcj; ty;v î^wtjv, îsv cripi;!*' 
tbl»; iîsXţoi; twv, rrw'/s-j; c£v i}sir,zxr aXXi ci>T£ si; ^svsj; sxaqu» »*" 
"Wfcnjv 3iâi Tb cvoţiii îjlcu, $£v r/.paTSJTav Ta; -apa"f,'£X{a; ji.3u, Σv bifl* 



1 I 

I 



i«^ 



351 



M B-baiiniffla bch lOAiHbi^ib 
Muxi» riiiome. Ao6pii lecTe 

ipnUM Bl TbMOy CIR). A9L HM 
BIAITb UBO HU ieCTb MSKH. 

M noMOJiiCA npcTatA ci ap- 

uirju^MB. H cutuma njiaqb 
rptsbHuix-b. 
■ iUBiroma rjiaci» cboh b^hh- 

nne I rjiiome. ra noMHjLojH hu. 

4a i&Ko onpocTima mjitboj. 
ojenvMCA doypA ptiqbHatA x 
iioHU orHbHuia. H laBimacA 
rpiiBbBiiui. laKO H sbpna ro- 

piOfll^I^Ba. 

î BBAliBl»DUI CTaiA BpOC^b- 

3i€A B peqe. ^to lectb pitRa 
CB B B-bJiHbi leia. 

B pe^e K-b HieB apxHCTpa- 

TXn. CB ptKa B€A CMOJlbHa. 

a BiiJiBU leia bca orHbHu. a 
ne CA MoynaTb. to to coyib 

SBAoBe. Bse Moy^Hma ra na- 

flero In Xa cea ($shia. h bch 
Bsuipi. Bse KpbCTHmacA bi> 

ivA oKa B Cfla h ctfo Axa. 
ue KpkCTBiaHe coyoieTH Bt- 

poyDTk Bl AliMOBUl. H WTBCp- 

roaacA (îa î CTro KpiueBHtA. 
I iese 6A0jA'h ciTBopnma o 

CrtM BpbmeHHH. CI» KOyMbl 

CBOBMB B Cb :>ITepbMH CBOHIMU 
I n AmepbMH CBOHMH. H 0- 

TpaBbBBiv (h)sc rftAbmo oy- 

lOpAIOTb HjSBKU. m opoyzuoMi 
Oj((BBafD(Tb). BBC A^BATb aI^- 

TB CBOia. B Toro paAB Moy<iaTb- 

a BpOTBBOy AhAO^l^ CBOD]>n>. 

B pe^e CTBia. no Ali;io:Mb 

Ub 6oyAB TBRO. 



Ăeîv, iri dvaTOAa; r. £7:1 ou- 



/ »/ 



Tfjia^, y; £»^ Ta apiTT£pa, ottou 
ai uLfiyaXai xoXaT£ic; £Îo'tv; 

xal £t7:£v r^ Travayta iipo^ 
Tov ioyKfJi^6LTf;'('jV' ac; â^iX^to- 
UL£V, oro'j ai [jL£YaXa». xoXao'£ii; 

£tTtV. 

xal ajjia tco Xoţ^;^ fiÎTroOo-a 
c'jS-ew^ 7:ap£TTr, xa /£poupitj. 
xal Ta 7£paţi|jL xai oi T£Tpa- 
xocjioi i^ikoK xal aTrrpj'ayov 
TTiv x£yapiT(0(jL£vr,v £1:1 Ta a- 
pi(rr£pa, gt:o»j ai (ji£YaXai xo- 
Xao'£ii; £10-^/. 

xal £Î8£v ix£T roTajjiov 7:u- 

pc; xai r;y r, {o£a (£i6£a) tou 

TtOTaUOO ix£tVO'J (7X0T£lV0T£0a 

rlfjTrfi xal £u* auToi xaT£X£iTO 
uXf^S'oţ ivSptov T£ xal Y^vai- 
xcov, £x6/Xa^£v yap to 7:0p w^ 
'/oLĂrAiov xal toc aypia raXaa-a-a 
c[3'j2"tJ^£v Tou; aaapTtoXoOi; jjl'j- 

pta^ (,S7c) "^'(^i/yA '^^i ^'^''^ "^r 
O'jvavTo £t7:£iv ikir^rirjv Yjfxa^, 
Oixaio; xoiTTC* £TpwY£v vio 
auTO'jc (bc; txojXt^^ 6 ixotuir,- 
TOţ xal 6 ^p'JYULOC twv io6v- 

T(OV. 

xal to6vT£; Tf^^^ uavaytav oi 
%^[^iCkok oi ^'jXaTTOVT£,; aOTo6<;, 
4v£^6r,a'av uiav ooivr^v, kh^'ov- 
T£;- 6 77:XaYyvt^O[jL£vo^ (d):; 
7:Xa^,yviJ^6[jL£vo;^ oia r?;^ 5'£0- 
Toxo'j.... ekir^^ov '^i[^^^ '^'^^ i^.o 
ToO aîwvo; oOx ^toouifiv ococ. 



352 

0HCE ApxArcA. AMilfjE CMHT8 ^EA j diavoluluî şe , ş'au pierdatn 
ME c'as KOTI0AT ujH ctK (|)A- j vremc de poc&inţA, derepta 
raA8MT8 KpSHiî)u rap^i eii a8; acela să muncescff. Şi ^ 
(|)mk8t8 A8Kp8A a»abo.\8a8h. tuii j pre-cinstita maica la Hs. că- 
m\\S nîEpAST8 BpEA\E A^ noK»- j frft arhaghe? : Fac^vofa o 
61. HJHNitA^ (.9/(?). A^pcnT8 \HîA cx ! cereFf' dela tine, s& ml şi 
M8N1ECKS. UJH encE fipE-HiiHCTMTA ' CU munccsc» CU creştîiiiiî, d 
MAMKA AS x^ K^TpXx ApxAPEA. se-u greşitu — fiii Iu Dum* 
(ţ^A^c-Boio w ^epcp-k AEAA THHE €& De^eu. Şi larâ grăi pr^-sfAh 
A^% iijH E8 M8N1ECKS k8 KpEiţjî- ta cătră arhagheZ: roagâ-te 

i 

HHÎH Kx CE-8 rpEUJHT8 (j)îHM a8 | şi te tna/ţ& în a2 şaptele ce- 
A8mhe0e8« uiii rApA^ rp;f;ii npt-jrlu^ şi cu toţi voinicii tnge- 
c4>iiTA. KXTpiTi ApxAPEA. poAr;R- ! i'eştî, de te roag& da^ptu 
TE UJH TE ;|iHAALţ'A ^H AA ujAU- 1 pâc&toşî ; doar& lie va asco/* 
TEAE lEpio. UJH k8 ToiţH ROH- ta Domnu/ nostru îs. Hs. si 
MH1HH .i^vcpEijiH. A^ TE poAP» inilulascâ păcătoşii. Şi ^ 
AEpEnT8 n;f;K'ATomH. a<><^P'^ ^<c arhaghe2: vilu DnmYie^ea Hi 



BA ACK8ATA A^^^l*^''^ H0CTp8 IC 
XC C% AIHA8rACKA; n;KK&TOUJÎH. 

Uhi 0HCE ApXAfEA BÎIO A^^^NE0ES 



a/ lumiei mare numele Ini, 
şi iBJkdu de şlapte ori tn ^ 

şi de şepte ori tn nopt^; 



Ttjv oY^ov KuptaxT;v, c£v eT'.iASjjav Ta; âopta; twv aviwv (jlou dXXx €ÎoiXc«^* 
«îţ TYjv 6xxXr|ff{av |jl5j o^v szT^va'.vav, ixfvsv eîţ Ta xxrnjXeTa, y.at et; 'W 
y.opwţ xai zaipicia 6Tp£/ov, y.aî $».a ts'jto Bsv 30»(i) vi Touţ eXeifsfi)'» ti 
7:£kvi efcev iţ lirfor^ix ((£X£y;73v, Ae77:5Ta, tg-j; ifxapTwXwţ Tb :rXir^ tţ; 
XCtpâ^ wu, eî xal a;ji.2pT(i>Xsţ ei^i, xj^f/wpTjje tsj; 5'.3t Xiys'J jjlsu Stî Bcv 5"i- 
Vfl^MK vi Touţ ffkiztii vi ^a^r/i^w/Tai, $i5t'. zi; /piTT'.ovb; Tb ovc^i ^ cr- 
XoXlfnR K«2 X<Y« îb navaY(a BîOT^y.s {io-i^^v, ;/.:'.• » y.at riXiv tJxoots fwvţ» 



I DftKu HaBAe Ba Eia tfoy- 
puau phsa a orabEUHL bi<.ibi>i. 

■ TbMft noKpU li. 

■ peie MttxanjiL ei> C^i ante 

USTO BaiBOpBTb Bl> ItMli CCI. 

■ten uasiATi o Bieuii wt (!a. 

'V pe<)e upciam o Jitoil' 
rpfcmsBKOM'b. r&KO ae oycu- 
aiiAMui iecTE> njauu oron cero. 

I pe<ie Eii HieH apxH- 
crpatarv noUa upetan ^a 
n flOKAXKi eaepo ornbgo. a^ 
tmjonnm. E^e ca MoyiHxb poAi> 
cpcrai&ibcsi>. 

BSAlt H ofuunia iijiaqi. H 
niub WT Eixi. a oHlsxi> ae 

K pete. KOTOpHB ce cojtb 
no »M cbrp-HmeaBie iixi iecTi>. 

■ pete Ki mefl MuxaHAi. 
ce coyTb Hxe EpbCTBnmcA. h 
spCTV c^oBi>»b HapHQAxoy a 
UttBOja Ati^^ TBopjiiite. u 
■oroytivna Bp-hMA uokbhhk). h 
Toro pAAi 'TAKo cAe uuj'iaTbCA. 

I pOHC DpCTflrj UL ap- 

urrpaTiroţ. tipB icabhoij nt^tr- 
■k K0.1IU TI CA. 4a Bi>BHAoy 
■ *»-h A» CA MOyiW CT. KpC- 

naiu. uoBieze qa^a aapeso- 
mca cba !>ioicro. 

I pe*]e apxKCTpaTin. oo- 
vm n. pa». 

■ pete tiivcTaiA hoaio th 

UIOJlBirSR BOBBbCTBa. ; Bdei* 
■ bca BuiBbCTBa auM. Aa ca 
m-u 3a rpl.nibHbira. Be du 
,cv ojCAumajii ri. 6i>. B 

lOB&SI* BX1>. 



iYŢeXo'jţ TETaTtstvwfjtEvsuţ xai 
aryyvoyţ ioixpvtrEv, nai ^^67]- 
Tav oi £v tntoTEi, Xe-j-o^teî' ^'^- 
X(î>ţ ■^X^'axe St' T?ijxa5 TOÎJţ 4- 
[xapTwXouţ' x«i tăotjTa i] ita- 
vaysa Touţ âfAspTuXou; Spav 
(itpav) fAti ţiovîi XEyovTeţ- 

XUpLE EXsTJdOV xal |JL£T^ t4 
TrOlT^oai TTjV ixTEVTjV , ■J]pW- 

Tr^tTEV ii TTCCVSYÎa TOV dp- 

•/iTipâvi\fOY Tiţ i TtOTafioi; ou- 
Toţ xal Tt xâ x6[j:aTa xauxa; 
xal TtvEi; x«T«x£tvTai ^v aiiTtji; 

xai £ÎtI£V 6 ip/tffTpâTTiYîţ" 

xoDt& itru xo oxoxoî xi ^Sw- 
TEpov xai ci padavii^ofiEvoi h 
aCiT^ tiotv oî oxaitpwffavxEi; xov 
xyptov :?jfjLwv 'ItjffoOv Xpiorov 

xiv UIOV XOÎi SeOÎJ XOU ^MVXOţ 
xiv £X diO XT^ţ âY^TJţ ^EOXOXOU 

TapxcoĂevxa xai irâvxa xa [at; 
Tţio-TE'jaa'/Ta EÎţ auxiv xat oi 
iy, xtuv yptoTtavciiv oî (sic) i- 
Saycpaaofjievot xoiţ oaîpiovaţ 

xai (ipv&yjiEvoi xov Xptoriv xai 
xi «Ytov ^aTTxto-fjLa xai oî Ttop- 
vE'Jovxeţ £t^ xo îîţiS'exxov xrîţ 
ţruvxEXvîa; xai oîxiVEţ eiţ [/.7]x£- 
pa x«t ^j-^-axEpa ^itipaivovxeţ 
xai ot iTtaxxEvovxeţ (sic) xouţ 
âvS-pwTio'^; [AExi ^iţcj; xal oi 
!fâp[jiaxoi xai oi tevîyovte; xai 
flp£ţ-rj. 



352 

c((>HT4 M48 rptaiîTS AHtmi. uiH | «»> twâ ci m fftciitu laernl 
6HCE ApXAFEA. A^EiţjE CMHT8 ^EA j diavoluluî ş« . ş'eu pierdutu 
Hî c'as KOT60AT uiH cts (|)A- j vreme de poc&inţă, dereptu 
rAA8HT8 Kp8MîEM. rAp;H eh Asjaceta să muncescff. Şi ^ 
(t)MK8T8 A8Kp8A AtABo.\8A8n. luii j prc-ciiistita maica la Hs. ci- 
uj'48 nîEpAST8 BpEA\E A^ noKa- 1 frft arhaghe/ : Face-volu o 
61. MJMMiiA^ (.9ic). AipEnT8 AHEA cx ! cererf dela tine, s& ml şi 
M8NIECKS. iiJH dMCE npE-HiiHCTMTA ; CU muncesc2£ CU creşllimi, d 

i 

MAMKA AS x^ KXTp^ ApxAPEA. j sc-u greşitu — fiîi lu DUBU- 
(ţ^AMC-Boio w ^spEp-k AEAA THHE c% | De^eu. Şi larâ grăi pr^«sfAi* 
A^z iiJH e8 M8N1ECKS k8 KpEiţjî- { ta cătrâ arhagheZ: roagâ-te 
Hiiîii K'A CE-8 rpEiiJHT8 (j)îHM a8 \ şi te tna/ţă în aZ şaptele ce- 

A8mne0e8« lUH rApA^ rp;f;H np-k-lrlu^ şi cu toţi voinicii tnge- 

t 

ci^MTA. KRTp;^ ApxAPEA. poAr;R- 1 i'eştî, de te roag& da^ptu 
TE lijH TE ;|iH.\ALţ'A .^H AA uiAfi- 1 pâc&toşî ; doar& 116 VA ascii/* 

I 

TEAE HEpio. LUH k8 ToiţH ROH- ! ta Domnu/ nostru îs. Hs. si 
HH1HH .figEpEiiiH. A^ '1'^ poAP» | milulascâ păcătoşii. Şi #ff 
AEpEnT8 n^K^TOHiH. A^<^P'^ HE arhaghe2: vilu Dumnezeu Hs. 



BA ACK8ATA A^^^**^'^ N0CTp8 IC 



XC c% MHA8rACK;t\ n;KK&ToiuîH. 

UIH 0HCE ApXAfEA BTIO A^A^NE0ES 



a/ lumiei mare numele lui, 
şi l^ndu de şlapte ori tn ^ 

şi de şepte ori tn nopt^; 



ty;v oc^It* Kupioy.Tjv, csv eT'ixsjjav Tic; copta; twv ovicov |jlo'j dXXa ilTjkexh 
îtţ ty;v exxXri^iav ;i5'j oev sTrtJYa'.vav, ;ifv3v eiţ Ta xxrr/.eTa, y.al el; W 
yopo'j; xal ::a'/,'^;{c'.a £Tp£/3v, /.aî siic tsjts Σv 3iX(j) vi toii? âXei^^Tco')» ti 
-zxKv/ elzsv 1^ riacvr/îa «âXs/jTsv, AeirsTa, tsI»; afxapTwXou; Tb rXisju Tţ; 
•;(£ipi; wj, et xa: a;xapT(i>Xol £'.?:, Tj*,7a)pT;7£ tsj; $i3t Xs^cj jjlsu 2r. Ih î*>- 
va;jLai va tw; 3a--<*> ''i 3a7av{-;(»)/Ta'., $'.6-:'. zi; yp'.TTiavb; Tb cvs^i jjlw ct- 
xaXciTa'. xal X^y*' *^ lIxvaY{a Bî^t^xs 3oTf55^£'. ;jL5r» y.a» iciX'.v î^^xc'J3£ fw^ 






:355 



I ^^ 



«1: 



xai £i7r£v Y] TiavaYta- xaxa 
a'jTOÎ;. 



* / > 



Xal £02r£(O; £0(OX£V 6 xAuocov 

xai £7:£a'av xa x'jjjiaTa £7:avco 



auTwv. 



xai £i7:£v o ap/iorpaTT^o; 

JMi £V TCO CJx6T£t TOUTCO OUX£Tt 

xal £Îir£v Y) Travayta, oTt d- 

itupo^. 

xai eiTtev iipoţ aOririv 6 dp- 

y^iTcpaTirJYO^* SfiOpo -rzoLwoiyioL , 



OlCd)^ VITO 



TOO TOJpOţ. 



Set^ 



co o-ot Tr,v 



XiuLvr^v 



xal â^jXJ&fiv xal TjxGuo-Ev tov 
iSupjjLGv xal Tiv Si (sic) oOx 



r^xouev. 



^ » 



xoi T^pcoTTjaE TOV ap/to^Tpa- 
i^.yov Ttve^ £Îoiv o'jtoi xal ti 
i(iidlpTir][jLa auTcov; 

ai £Wtev" outoi fiJo-tv, irava- 

ol (tq) PaTrrto'Ă£VT£; xal 

oyco ffuvTa^a(JL£vot, Ta ?£ 

ou StapoAo»; TTOiYia'avTE;, 

oAeaav tov xatpov tt,; 



1- O'. 



354 

;c .A .smieh \uae riSME- cănda-i adocn căntee^ dom- 

.6 îM. UH ..13AS \t iiunTB nwjdaşti, roga-mă şi deiqita 

voH .\ H. UH .e iiaxE wpî picătoşi, şi na m& ascoitt 

.V cT^. .xHAr^- as^KS «M- Dumneijeu. Şi ^ise prt-sfto- 

V.-K ...«H«EimK. icP?-«» U.H ^ ^^ arhaghei: ţ)i îng.. 

nlora s& ma Ia să mi pve 
înalte Totâilui neviţata. Ş^ 
i%3e arliagghel îngerilor, şi 
âosir& ama h»x>vimii ş se- 

'M .\H»4irf"S TrK\WII '♦«SjHJTî». 

ratimii, şi luară pri pre-sfdnti 

IJII .'Mit tJ\ IIT» ^EPIAWP UJH 

Măria de o puseră lna«te 

.CtnpA .\\^ ,CP^'ISLUIM JIH C£^ *^ 

, w .•* .,•*« Tatallui nevădutu ; â-si Hâ- 
..!.*... *..». ^ i^^i^iL «- sa mâinile salecăM scumal 

uu.N t^ vvf^.xKM ♦Maw^-^î?. uiih î^fric»*, Şi-Şi ridică ochii di 
u:. •%r4i.N IA iHHAt iu£ «»- ^4*^4 fiilolu seu Dommii tt 
•vh .•..■.:»i*>'. .xutMiiiwi-** 'iiH-tUH rîului şi alft pămăntuloi, ţ 
"i.-.-it^;i iMiH .:mi ^^-nih •Di- să rugă şi grăi: MiliMţk; 
iM.\^ .«> ..^Nc^^ ««iJicAs^i tuH Doamne de^pulatoare, creşti' 
.../, i.^.*.\^:4 «-^ASi. uii :.N J{>r.i^ oii ! că vă^ulu muncă de n 
un "Lii.i. ^\if.\sifcui£ VW.UMHE o pocu răbda, — şi eu Hiă fA 



- - . • ■ « - ■ » « , ' j_ 

yî'!52^ /.ar -îda; £- t:* rri.::*, 7.x. ixi-.Trri:-. ;jl£ î:^ "zirt Tr/.r^i^ jiJ * 



I 



355 



... MMWb rb C^ HMA lero B6- 

JIKO. s m^hi Ha fifih. H §. 
M Honu». lerAa XBa;ioy npHHO- 

CHx-b BJiAiţt. M sa rptniJbHH- 

Ku rxe FBH noKJiaHiaieM:bCA. 
Aa HM xoyAii Hac:b noc^oyina- 

lerb B3iAKa. 

M peqe npcTaia 6ujk. mo- 
anaii» n ca. noBejui bohhlctboj 

aiTJibCSOMoy. i BiiSHOceTb ma 

ia BucoToy eCcwojio. n no- 

CTaSETe MA. TLpijfb hobhah- 

M noBejit apxHCTpaiHrb. h 
ipeA^bCTama xtpoBHMi h ce- 
pa^imi» (= xepysHMH h ce- 

pa^niM). H Bunecoma 6^ro- 

AaiuioyH) na BucoToy h($hc]>- 

loys). (=Htfei>HoyR)). h nocia- 

HSa D nptAl HeBIAHMUMb 

ovxb oy nptCTOM. 
I B-bSEeAO ^ B-bBA*) poy- 

tt CBOS. &*& 6 JiFAaTbHOMoy CHoy 
ooieBioy. M pene. noMHJioyH 

BJAio rpliinbHUia. r&ro BHA'bx'b 
a i Be Moroy TbpnitTi. a& 

U XOyqR) ■ aSl Cb RpbCTbtAHU. 

I npiAe rjiac-b si HieH rjiia. 

DBO XOmiO TUIA nOMH^OBaiB. 
1 BIZK) FBOSAHia. Bl» A^aHbXb 

aoy Moienioy. aa ne HMaMi» 

mo a TtXb HOMH^OBaTB. 

I pe^e. BAAKO ne Mo^ioCiA 
n leBlbpfluia JEbau. ht» sa 

^bCTblAHU MOJIK) TBOIO MJlCp- 

jDne. __ 

I opiAe Ki fleH rjiaci» r;itA 

m BiZH) mKO (^paiitA Moiera 



xal eîiiev tq iravaŢia* xaxa 

TYiV TltGTlV aUTCiv Y£VTr)37)T(0 



xal eO^ecix; eScaxev 6 xXuScav 
xai sTiEo-av Ta xupiaTa iiravo) 



auTwv. 



\ Tf 



xai emev o apy^ioTpaTTQyoţ 
TTpi^ TTQv iravaŢiav âav xtţ pXr^ 

â^i ev TCO CJXOTEt TOUTCO OUX£Tt 

I* 4 I 

[xv£(a a'jToO ŢtvcTat âvwmov toO 



xal eiirev y) iravaŢiot, Sti d- 
TsXeuTTjo^ âorlv y) (pXi^ toO 
impog. 

xal eîirev iipig aOn^v 6 dp- 
y torpaTTjYo^* SeOpo iravaŢia , 
Siicaţ OiioSei^w aoi ttqv Xt[xvY)v 
Tou TTjpo;;. 

xal i^^ey xal y]xouo'£v tov 
iSuppiov xal TOV 8l (sic) oOx 

y5xOU£V. 



\ t f 



\ t 



xai r^pcoTY)cj£ tov ap'/^torpa- 

TT^Y^V TtV£^ £lO'lv OUTOl Xal Tt 

To afjLapTT^jjia auTwv; 



xal £Î7r£v ouTOi £Jo'iv, irava- 
yia, Ol (y;) ^OLTCKT^ivitQ xal 
Tco Xoyoj o^jvTaSa(jL£voi, Ta Sâ 
yap ToO ^iap6Xo'> Troir^o-avTEc;, 
xal a7î6X£(Tav tov xatpov rr^; 



i 



• 1 



356 

AECnSATOApE KpEl|JHHÎH. K& BiK- 

0810 m8hk;i^ a^ **^' ^* noM8 ps&s- 

AA. IIJH E8 M% BOIO M8NMH K8 
EM. UJII BEHM TAAC lUH PphH. 
K8M8-H BOIO MHA8H. IIJH 0HCE 
llpt-CctlHTA. A8 H8 CE-8 KOTE- 
0AT8 J|l N8Ar\EAE Th8. H8 AA!I 

por8 A^cri8.ATopio A^P^nT8 ne- 

KpEAHH^OlUÎH TnHAOBÎIt. UJH p%- 

cn8HGi\ X^ ^M 0HCE. k8aa ce 

G4. AHK8 E8 A-H AAHA8M. K%NA8 (ţipaj 
())pAltÎH (sic) t^H UJH AAIimEH 

AAEH n'a8 MHA8HT8. UJH iap!i 

0HCE np:-c4>NTA MApÎE. AAHA8- 
ElţJE A^AMHE KpElţJHHÎH. UJH KA- 

8T;f; np-k 4>AnT8A aa/khnhawp 

TAAE. K% Jfi TOATM BpEME c'a8 
iW2pHT8 N8MEAE Tb8 np^S nz- 

M'aht8. auja tftpz rp%H np-k- 

MHHCTHTAA. M)ST^-fA\\ AOAA^NE. 
UIH 0HCE A^^N^^^^ HlkTp^ A. 



munci ca ei! Şi veni^ţ^ 
gr&i : Cnmu-f voia miloi? Şi 
^e pre-sfdnta : Au nu se-» 
botezata in namde tău? nu 
m& rogu, despolatorla, dereptit 
necredindoşii Jidovii. Şi ris- 
pansâ Hs. şi ^e: Cam se 
aibu ea a-i milni, căndo frip- 
ţii săi şi mişei mei n^an mi- 
laita ? Şi Iar& ^e pre-sfdtata 
Mărie: Miiueşte, Doamne, ere- 
ştf'nii, şi caatâ prâ fi^tol 
mâinilor tale, c& tn UaA 
vreme s'aa m&ritu nomele tii 
pr6 pămănta. Aşa lari grii 
prâ-cinstitaa: ag'ut&^mi, Doam- 
ne! Şi ^se Dumnezeu citri 
Ia : Nu laste om pre pănrfits 
cela ce mâ va chema^ să no-I 
eu ascu?tu ; Iară ei n'aii Trnti 



1*6 ei; ibv ta^cv, %ol\ iziXvf st; TpeT; r,\i.ipoiz avaTn^ĂYjxa xai ivacnţ» ti 
dt>^Xou; vsxpou; xat utTTSpcv 7:aXiv dxb capx/ra r^^Aipa; aviPrjV stţ t^; dp- 
v6u? xal £%a{JLa £70) c, t». tcu; £Ta;a* y.ai auTOt oiv £y.a;xav IxcTva Sswta? 
ETCOpi^stAa y,al Sia toOtc $£v touc Aurjujjiat va tcI>; eXst^^cw.» Kat ifra* ţ- 
xouae TOUTCu; toI>; X6ygu; iţ navaY{a sîzs ;ji£ [xs^iXŢiV ^oviqv kIIsO sTwiî' 



357 



16 DOMJUOBaffla. Aft ntcTb mh 

I peqe naKU npoiaia. no- 

Bauoji BJiAK. rpiiDbBuia. no- 

hijIOJh fh TBapb poysoy cbo- 
leH). nso no bc6H somm. TBoie 
i>iA HapiiţAioTb. fl B-b MoyKaxi 

I ia BCASOMb MtCTt. H UO 

Bcei 86MJUI r;iH)nie. opciaia 

ne 6ne noMarai HaMi. i ier- 

» pasaieTbCA q;iBKi i r;ieTb. 

eriA 6ne noMoai mm. _ 

TbTAZ pe^e Ki BieH rb. 

nouoymai npciaia 6ne UA'i^e. 

HkTb Toro uhK Hse He mo- 
OTb HMeHe TBoiero. asi» se 
B6 oeraBJuaK) Thxi>. to bh aa 

itfci Bl na sesuH. 

1 peqe npcTaia 6iţA. bac 

lecTb Moici nppsi. x^e jib 

eojTb Bci nppigi. b bu oiui 
HB6 rptaa Be TBopHcte bh- 
UMi se. K^A6 JiM naaejii 

BWH)((4ieBHK'b 6mmi. Kjie Jlî 

lecTb BeAtjiia. noxBa^a spcib- 
aiuuia. xjie ^i lecTb c&Aa 

^MTbBaro xpeia BMbse AAaoia 
H leBbroy wt kjiatbu Hs^aai. 

TiFAt MixaH^i apxioTpa- 
nri. M bcb aflMB pcKoma. 
toiiuofi BJiAxo rptmbflbiia. 

nrAB HoBCM B^3^m rjiia. 

HOMuoyM BJiAKo. laxo aa-b sa- 
lon TBOI ABX-b HMIi. _ 

nrAa Hwbi» bis^hb va^, 

iroMBJioyi BJiAKo. asii eyaBMBie 
noie npoooBliAAXi bmti. 
nrAa b IlaBejii» B^3l>^B 



» -N « 






^ "ţ 



xai enrev r^ iravaŢia zpo^ 
Tov dp/ lOTpaTTjYov Seotxat tou 
(jLtav aÎTT^Tiv alToO(jLat irapa 
(xoO, ac; e^eXâ'w xaŢO) xal 4;; 
xoAa^cajjiai [X£Ta tg'j; /jDicrcia- 



% X 



<'*'#> 



xai etrev auTTj o op/iorpa- 



Tfjţ c6$r^^ ToO Ă£oO, xtvr^o-ov 
Ta SexaTeacapa orepecouaTa xal 
Tou; iirri oOpavou^, Sizw; £ra- 
xoxjTTi xOpioţ 6 3£i^ xal iXer^Tei 
(«îc) aOTOu^. 

xal £t7:ev 6 dp/iorpaTr^Yo;* 
îjf^ x'jpto; 6 ^eo;, TO ovopia tc 
ixiya £7rraxt; tt^; ''If^^p*^ *^*t 
iTTcaxi; t^; vjxtg; tov Tpi- 
TaYiov u(jLvov TrpoTaooiJLCv t(o 
ScTnoTTQ dlXX' £Î; oOSâv XoY^- 
g-£Tai ir;(xa; 6 x6pio^. 

0£0(jLat cjo'j, xeXrjcov Ta 
-TTpaT£u(JLaTa twv d-^'^^eXcov xal 
ipaT£ £U TO O'|oţ ToO oOpavoO 
xal pi'j'aTe at ctATcpoa-Ăcv toO 
dopaTOu iraTpo^. 

xal t\)âi(si^ ixiXeuacv 6 dp- 



358 



n8 acte wm npE n%M;f\Hn\\ he- 

AA IE MA\ BA KEMA Cb h8-A E8 
ACK8AT8. rapA^ EM h'a[8] Bp8T8 
CE KEME H8MEAE A^ÎE8. UJH CE J|^- 
TOApCA np'k-HHHCTHTA UJH 0HCE. 
65. OYHftE ECTE npopOMECTBÎA | A8 

M811CÎH npopoK8. oyHAE c8 npo- 

PONIH UJH n'ApHHlţÎH HAE HE h'a8 
rpEUJHT8 HE.1E ^HHWpb HEMHK;!^. 



OYHftE A C(t>HT8A AHOCTOAh HA-' 
BEA. I0BHT8A A8 A^AI\HE£IE8. OyH- 



^E A CcţiHTA A^A^EHEKZ AA8AA 
KpElţJHHHAWp. OyHAE A n8TEp'k 

HHNCTHTEEH Kp8MH. HEA HE AftA- 
M8 UJH EBA H§B;f^BH j^îJfi BAK- 
CTEA^8. AT8HME ApXAPEA AAHXAHA 



UJH TOI4H C(|)H14ÎH Jţ^\fip\\ CTpH- 

PAp'A UJH rp:&Hp;ii\. A^HA8EI|JE ^OAA/V- 

N£ KpE[|JHNÎH. UJH 0HCE ^^A/V- 
HE0E8. H^A8 J^BAAT8 Hpt AEI/E 

66. a8 A^OHcyn npopoKb ujh np'k | 

EVrAHA A^A. UJH HpE J^B'A14ZT8- 

pA A8 HABEAR AHOCTOAb. UJH 

A1EA I/I0/^EKA-CE-B0p8. EH N8 

AB8p% HE A\AH p^CnBU^C C(|)Hl4m. 

H8A/VAH ME ŞHCEpb A\HA8EI|JE KpE- 
[|JHHÎH n%K;f\TOUJÎH j\OAA/VNE KZl 

AEVE TA w-8 nz»HT8 ME naK;R- 



se cheme numele mieu! Şi 
se intoarsia pre-cinstita şi (|ise: 
Unrfe este proroces^via Iu Mu- 
isii prorocu? unde su proro- 
cii şi părinţii clae ce n'ao 
greşitu nece dinoră nemica? 
unde Ia sfântul apostolii Pa- 
ve?, îubituZ Iu Dumnezeu? 
unde Ia sfdfnta Dumenecă, Ia* 
uda creştinilor ? unde Ia pu- 
teri cinstiteei cruci, cela ce 
Adamu şi Eva izbâyi dein 
bl&steme^ ? Âtunce arhaghel 
Mihai^ şi toţi sfmţii îngeri 
strigară şi grăirâ: Milueşte, 
Doamne, creştinii! Şi ^se 
Dumnedeu : N'au înblatw pre 
lege Iu Moisyi prorocu şi pre 
evawghdiîa mia şi pre învă- 
ţătura Iu Paveltt apostolii, şi 
acela gîudeca-se-voru. Ei nu 
avură ce mai răspunde sfin- 
ţii, numai ce ziseră: Milue- 
şte creştinii păcătoşii, Doamne, 
că lege ta o-upă^itu, cepi- 
câtoşi sintu. Şi ^se Dumne- 
zeu : Ascuftâ, pre-cinstiti! 



359 



r;iia. noMUoyH bjiako. khko 
(= laso) aa-b lemiCTOJiHia iBoia 

npiHecox-b iţpRBaMi. 

M pe^o Th tf-b nocjioffflaHTO 

BCM Bu. ame [lecTb] no eyi- 
TAhJQ MoieMoy. mae no sano- 
Hoy M016M8. H anie lecib no 

leyBFJibCKOiMOf nponoBibAaHHH). 
leze nponoB^Aa Hoani» [h no] 
lenECTO^HiAMi. taxe upHHece 
naBuii. To rasi coy^i» npi- 

. I oymtmb (= ne oyMi^ma) 

qeo paAH peiun anr^iH. to;ih- 

BO. noMî^oyn npanbAbHb lecn rn. 

B peqe npcTaA tfi^A. noMi- 

Aoyi BJUBO rpibnibHuiA. laKo 

TI eyH.Aiie tboio npHiama. i 
gasofli» TBOM cbxpaHHma. 

rbFAa peqe ki> nien rb. no- 

Cjioymai npcTaia. ame kto 
T%zii ciTBopn 3J10 ne noKara- 
€A. Hî WT patfoTbi A& Ao((p1$ 

rjuemn. ako se sasons tbo- 
leMoy nooyqnmacA. h naicu 
ciTBopima 340 lerAa ne wt- 
Aftna Maro. asi ^to a& pe- 
Koy MRO lecTb pe^ono. A^cib 
r6Hb npoTHBoy s^otft Hx:b. 

TbFAa H BCH CTHH c^uma- 



y trrparr^Y^^ ''^^' 7:ap£TTT^Tav Ta 
/£pou^i[x xal Ol TexpaxoTtoi ay- 
yeXoi xal Y)pav rriv x£/apiT(o- 
[Aevr^v £Î; to ii'j'o; toO oOpavoO 
xal £crrrja-av aOr/jv £[jn:poo'5'£v 
ToO aopaTO'j uaTpo^. 



>î!'. 



xai £C£T£iv£v Ta? /£ipa; a'j- 

Zffi £Î^ TOV oOpaVOV xal £Îu£V 

cXir^^Tov, 0£TuOTa, Tou; atiiap- 
TcoXoO;, OtTtV£; TT^V Tţ^paŢiOa 
£Xa^ov ToO ayto'j ^aTrctauiaTo; 
xai £7:iO£ (^£7rr^0£ I £7:1 Tac xo- 
Aaa'£tţ, 



oTi Trao-a xtiti; ovouLa^fTai 
oia TO'J ovofxaTO^ uiou, oti CTav 

avrpwTro; Y^'^''^'^^^ Xi^ei* ^a- 
vayta 0£Tî:oiva, ^or;5'£t [jloi* xal 
£7:1 TiavToţ 7:paY[i.aT0^ }d^^'yrJ 
{sic) yJjţfit ^o*/;^£i [jloi. 



xal X£V£i aOrr. 6 xOsioc* a- 
xo'jo-ov, Tiavavta, ooric to ovoaa 
TO'j ci:txaX£ÎTai ;^ £7:ixaXf,Tai ^ , 
hf(j) a'jTov o'jx £'j'xaTaX£t"îi(o 

0'JT£ £V Toi oOoaVCO, 0'JT£ SkI 



'U^ 



TQv 



i '[ftixyyrj^ 5 ^âcimorv;^ xal 6 lIpoSpcixo;; -sC» eivai ol cwSsxa \\::5t:oao'., xal 
5î dtAXoi e^o(JLi^|X9VTa; tigj sîvai o». -irpo^^Ta». xat s». ixapTJps;, xal cXoi di T;iZ'. 
ow- Sx^yji zoppr^ffî'av ei; tsv 6c0v; 'EXiTS va TrpocTCSCco'/sv y.ai va zapaxa- 
Xio«»|&ev TOV Ocbv ţxi^co; £170x067?; tt;; oskJoso); [xa; oia ts'j; a|xapT(o/vO'j;, 
xal 5«3 3n:o3u)OYî ourot; xxri Ta^ a;xapTia; auTwv, aXXa y,xzx -zk £A£y; tcj 
IXnţoţî avrrcj;*» xal r,x5ujav ictr/r// ozoj Taîyev sttî* «start \xk rapaxaXstTî;» 
\ acKtKSŢfiăr^Mirt xal £Î;:ov, a Sta ts'j; aixapTwXob; va toj; âXEi^TT);*» xal 5 



r 

L 



] 



360 

TOUJH CHHTK. UJII eHCE ASAI\HE0E8. 

acKHAT;^ npE-iifNCTHTS^. rk8 4>a^- 

K8tS PA\S pj^H CIINT8. H8 am CC'p^K 
AA A^'l^ npOTHBa A0p8. HE npE 
AHpEnT8 AE ACTE KR n'AK'ATOUJH 
CIIHT8. KA rp'AMlţî K% J|l AE^E 
A8 MOYHCÎ CA8 Jf^Ba^lţAT. UJH K8- 
BbHT8A EVPAÎE-MEAA m'aOY H'A- 
67. 9HT8. HE CA AH Ch fi^B pA8 A^{- 
PEIIT8 p'A8. AUÎA t!^ rp%ACK8 KS 
MAKA^TOUIH CHMT8. aKAA8 AH CVL 

f^^ pfif^^^ A8Kp8A% Aop8. ujh 

CcţlHlţlH ACK8AKTAp;K K8BKHT8A 

a8 XC. lUH hmmhk;k h8 k8te- 

0Ap:& rpA^H. lUH BA0S llpt- 

C^HTA A\ApÎE KATA\ pSrA^HIONE 

J 



sâu f&catu râu^ r&i stiiU: 
nu li se'râ da după protivi 
ioni, ce pre direpta lelaste, 
c& p&c&toşi sinta ; că grtiţi 
că tn lege Iu Muisi sl-an in- 

■ 

vătaf şi cav&ntuZ evangh^- 
lie-mella n'au pă4ito, ce si 
li să de rău dereptu lia, 
aşa să grăiască, că păcâtcţi 
sinto; acmu li să dă dapi 
lucruia Ioni. Şi sftnţii ascuUr 
tară cuvăntuJ la Hs. şi ni- 
mică nu cute^ard grăi. Şi 
vă^Q pre-sfdnta Mărie, citi 
rugăciune fu a sfmţiiloru, fi 
(]ise: !atâ vă(}u, despuetoriu, 



(t>s A c(|>HtţTHAop8. LUH encE tt\T;t^;că se opri rugăciuni! Şi se 



B'A08 A^("^'^'^^PI^ KA CE WnpH 
pSrbHlOH'k. UIH CE J^TOpCA KA- 
TpA C(t)MlţÎH. HIH encE oyMAE 
ACTE ApXAPEA FABpHHA. NEAA NE-AAH 
Cn8CE R8K8p'lE UJH A^AHE BECTE. 
KA CE BA HA1|JE ^\K\S TATa^A8H. 
AKAA8 H8 ce pOAra^ A^pEnT8 MA- 
KA^TOUJH. UIH eUCE BEHHl^H TOlţî 

68. I ^M^P<^*^ ^^^ ^^ ^^^^ 4^ "i^" 

plOpE. UJH TOlţH (i^BpiUHhi 1EA 

HE c8 A^pcniţm a8 XC J^nAp#i\- 



intorsla cătră sfmţii şi ^i 
Unde laste arhaghe2 GaviîiA 
cela ce-mi spuse bucurie ş 
dulce veste, că se va naşte 
filulu Tatălue? acmu na se 
roagă dereptu păcătoşi. Şi 
^se: Veniţi, toţi tngerii, celi 

■ 

ce vila în cerlure, şi toţi de- 
repţii, cela ce su derepţifla 
Hs. [in] înpărăţia lui şi an 
îndrăznire a se ruga dereptn 



361 



BT»iHe UAKoy. ho ciMlima ^to 

«nreimaii. 

H UA'bB^mM npcTaia. laKo 
Bcm H6 oyenIfiDa nqco se. h 

ri» GTux-b He noGJioyma. hi» oy- 

A&^I&16T1> MJICTb CBOK) WT rpt- 

iDLbHiKi. M pe^e npcTaia sao 
lecu apxiCTpaiiri. TaBpui 

&e (z=: HXe) BliaiBhCTfl VEh, 

pajţoyHCA. laKO se oplixe BcbxB 
ft%n BueMAiame oiţA. h.hu- 

At Ha rpliHIbHIKU fl6 UpB3£- 

paieTb. RAe lecTb nejiHKui. 
ise rpaAi» hochti» na Bbpct 
CBoieoib. I fia leABHOH scmab. 

sa HenpiiaaHiHa Ai^Aa mab^b 

cisaAMia tfbic seMAia. h hocab 

Th C-b [euHa] CBOiero. i oy- 
nbpAi luoA'b seMkflui. kab 
coytb CAoysiT6Ai npecTOAoy. 

Me lecTb nwaRi» tfocjioBbitb. 
^wto He laBHCTecA ci hbmm. 

^0Ăh60J BAAIţl} 3& XpbCTHia- 

Buia rpibnbHHBu. He BHAHTe 
-^ Mene BuiaHniuiocA aa rpb- 

ttbauia. upEA^te bch aurAH 
^oyiiuui ga HtfcbXi». opHAliTe 
^i DpaBbAbBHi: lase rb o- 
^paBbAi. BaMi A&HO lecTb 
^04iTicA 3a rptmbHum. npH- 
Ai H TU HixaiAe. tu leci 



» t 



xai ciirev rj iravayta* irou r, 
Trpoţr^Tia McoOo'ea)^ iroO elciv 
Tcavre^ oi itpoţ'^Tai, iroO 6 a- 
yto; lIoOXo^ 6 •r)Yainr)(jL£vo^ toO 
3eoO, itoO TT) iyioL xupioxiQ, to 
T£ty oţ Twv yjstonavcov, uoO r^ 
S'jvafxt^ ToO ti(Jl{ou oraupou, 6 
Tov 'ASifjL xal TT^jV F)uav Xu- 
Tp(oaa(jL£voţ £x ty}^ dpyaia^ 
xaTopoc^ 

t6t£ Mi/ar/^i dpyiorpaTr,- 
yo; xal 7ravT£c; oi dtY^;£Xot Tjpav 
[xiav ţ»(ov7jv X£YovT£ţ' AirjO-ov, 

SicnroTot, Touţ a|xapT(oXou^. 

t6t£ iXaXr^o'£v xat 6 irpo- 

TTOTa, Touţ 4{xapT(oXouţ , w^ 
iyw Ta^ £7:ioToX4^ aou £- 
y£pov Taî^ dcŢiatţ cou ixxXr^ 
atat^. 

xat £Îi:£v xOpto; i 2rt6^' (2rtb^' 
£av) xaxa tov v6[xov, 8v fSco- 
x£v M(oOT?ic; xal xaxa t6 £OaY- 



HavivaJoţ Qg^q efee* uîii ty;v iyjpTni^* jwj Mr^Tepo, xal cta ta 7:Xiţ5Tf; twv 

PX*TT^^^^ xat 5X(i)v jjtcu twv dr^wv, BiBw av3b:avciv st; tou; a(AapT(i>Xou; 

Wpo; -revnţxoYTa firra* iSTCuv oltzo Tr;v Aa;i.zpav sw; tiov iviwv navrwvM. Kal 

'^ ţxsuoav ol «Y'-ci "auTTjV tyjv ^wvyjv, £u/ap{T:/;5av xai eîrov « e-j/aptcroj- 

•|«V 031 l'ţc xat X6y£ T3J B£5J T5J ^W'/TiŢ SrSJ JJia; iy^ip\7€^ T^TStOV WTTiJJia, 

**i B(i>xs; avaTrauTiv st; tou; a^JiapTwXo'j;* xat ::aAiv iţxoOjaTi 9(i)vv;v ciwj 
Rsiftv o5t(i»^ f(2i;apsTS t^v FlavaY^av, xai -jizi^vci t»;v £i<; tov llapaist^ov, 



362 



CE psrA AEpEriTS h^katouim. iun 

0HCE BHHO lUH TS ApX<%rEAE MH- 
XANAC. 1EAA IE CI|JH M<|[h] C8C8 
AC TOATE CHAEAE MEp8A8H. UIH 6H 
T8T8pOp8 CE K;f;A^^^ JENANTE A8 
XC UIH CE N8 ME CK8AMM n!INM N8 
CE BA MHAOCTHBH A^MNE0E8. UIH CE 
ACK8ATE np-k HOH. UIH ApXAfEAb 
0HC;i^ T8T8p0p8. UIH K!I08 J|IC8UIH 
lipt ((>AlţACA. UIH K8 TOlţî .f VEpÎH. 
UJH K8 TOATE 1HH8pEAE c4>HlţHAOp8 
CcţiHTE UIH K8MHAS MApE. UIH 0HCE 
np'k-A8MÎHATA 4>HI0A8H CE8. 4>HI0I0A 
69. ME8 1e|aA npl-IOBHT8A. A^IPHHVE 
UIH BE0Î pSYKHlOHE fi^ipiflTS H'AKA- 
TOIUH. UIH AEl)IHHC;f\ ((lîiOAb TATM- 



AIOH A0MM8a:& X^' A^'^*^ C())HT8Ab 
(sic) npECTOAR. UIH Bh08pb UIH 
M8HHHlţHH AHJ^ M8HK;f;. UIH CTpH- 

rAp% k8 taac UIH rp%Hp&. mh- 

A8ElţlE-HE (ţ>ÎIOAK A8 A^MHE0E8 MH- 

A8AI|IE-HE Jf^UA^pATh BEMHHHHK8 

(sic). UIH 0HCE A8MHE0E8 AUIA. A- 
CK8[A]TAltî TOlţH WAMEHÎH. K% ())E- 

MIO AAAM J|l KHn8A ME8 UIH-A n8UI 
J|^ PAIO. UIH-H p^îffi BHiaiţA (i^î BEK8. 
I&P& EAk K!IAbKA nOpZHKA ME^ J|l 



p&câtoşi ! Şi ^ise : Vhio şi ta 

arhaghele Mihaile, cda ce 

eşti mat susa de toate s3de 

cerolui, şi ^ ttftarora se câ^ 

demu tnaite Iu Hs. şi se im 

ne sculam pini nu se n 

milostivi Dumnezeu şi se t- 

scuZte pr^ noi. Şi arhagfaeM 

4i8& tuturora, şi că^n însuţi. 

pr^ faţa sa şi cu toţi Îngeri 

şi cu toate dnorele sfâiţilon, 

sfinte şi cu milă mare. Şi 

^se pre-luminata filulifi sec 

Filulu/ meu cela pre-Inbita/! 

deştinge şi ve^i rogldine 

dereptu p&câtoşi. Şi deştioal 

filula Tat&Uui Domnulfl Hi 

dela sfelntu2 prestolfl. Şî vi- 

(}ură şi munciţii diin mndi| 

şi strigară cu glas şi griiii 

Milueşte-ne, filulft In Dm- 

ne^eu! milulaşte-ne, tttfkiH 

ve^nicu! Şi ^9e Dnnuie^ 

aşa: Asculţi, toţi oameoi! 

că feclu Adam în chipn/ ntf 
şi-Z pu? tn raiu, şî-i ** 
vilaţa de vecu, Iară eU d 
lăcâ porănca me tn picetci 



/ 



363 



mpBUI tfeCDJl'bTblUBM'b. 40 
flptCTOJia tfjUiia. I10B6JIH H BCliMl 

4a apina^eMi opeAi» hcbhah- 

NUMB OlţBMJb. X HO HOABHSHMb 

ce(^. AOHAese nouoymaieTb 

laei 61. I noMHjioyieTb rpli- 

nbHun. 

nrAa naAecA MHxaui Hiiub 
.iiilbaii» CBOBMb npoAi npecio- 
Jiiaib I BCA jiuu (= cb;iu) 

HdcbHUia. H BCX qHHH tfocnjii»- 
TbHUIXl. 

I BlAt BJlAKa M0Ah60J CTU- 

lu. I ojMî^ocjbpAHCA cea pa^H 
CBoiero leAiHOHaAaro. i peMe. 

eiDAI CHOf 2M0I BldJUD^^ie- 
BUI. I BIJU> M0Ab($8 CTfaUlXl. 

I ABi juiiţe CB016 na rpli- 

BkUBU. 

I GimbA'b rb. WT BIOBHAH- 

xaro opecTOJia. h ojBHAl»ma 

I B1> TbMt COyiAU. H B-bSl- 

flnsa Bci leAHHtMb rjiaciMb. 

Mioaie. noMiAoyH bu cho ($xhi 
noMEAoyi Hu Abcapio Bctx^ 

I peqe BJiAsa. cjiumiie bch. 

pu flacaAix-b H qjiBKa cvn- 
tHh no otfpasoy CBOieMoy. h 

ooeraBix-b i rBa paiOBH. b 



ATA xaxi Ta^ cTriiroXa; , a; 



\ t» 



£ţ)£fov o'JTOi, o'JTOj; xai a^ xpi- 



JS'Wdtv. 



[Jir/ oixato^ £Î rrj, xOpi£. 



t6t£ W(ov 6 '$£Tn6Trj; *Tr;v 



> / 



« » 



TOXO'J A£Y£l* XaT£Arc Ol£ ULO'J 

aya^rr^Ti xai tO£ TYiv oir^Tiv tcov 



f ' 



< » ^ 



aytcov xa». £7:tî»avov to Tipoaca- 
TTOv TC'j £ul TO'j^ ajxapTcoXoO;. 



TOT£ xaTf;/Jr£v 6 0£Tnorr,; 
£x ToO a/pavTO'j avTO'j ^povo'J 
xal £Î7:£V' ixo'ja-aTf •î:avT£; t?ic 

xal av^pcoTTOv fizXao-a xaT* £t- 
xova Y;uL£T£pav, aOxo^ uapijîr, 
xal toi; 10(01; auiapTr;[xao'i S'a- 
vaTco uapfoorr,, £710 0£ oOx 



^'. Tb xâps'jjixbv x.x; s'. 7£Tp/.:7»s' " V'f; :>,:•. , y.a: irT^/r/ tyjv IlavaYÎr/ £•.; 
"^^ Ihpicî'.îcv y.al cTc-v i/.cT IlaTpiapya; y.r Mr,Tpc7:c*A{Ta:. '.cpîT; y.aî s'.a- 
*3vî'j;, xxACYsps'j; y.ai y.aXr;c'.i$î; , «{/xATa; y.al ivr,'*;«i)T:a^ Izz'j £/a;/.T:av 

t: :oi;- y.aî spwTr^î-v r< I lav r;'!r nzz\z\ ivtx\, v.x\ t{ apiT^t; :y.a;/.av 5-:0 r/cjr. 
Tirstav yipiv;» xal b ap'/'.r:pâTr/;5; îTrsv «ajTcl îîvai izsj âxi;i.aT». Ta xaXa 



361 



HKKATfAE CAM. lUII MOpi^lH tX. 

\tjt,'kp!t, ia,ţlJANii. rapA Et< Ebesu 
Ulii h8 nt!T8io p2KA4 iflAnTtJA 
Mil^llllHAWp M£AE C%— H Mt!ll~ 
*0- H.li(KA AÎJB0A8A8. H£ BtlIîlO, Ulii 
ASan HEAlUth A" np'k-^HHCTHTA 
<|t(<lSpimt AţjpÎA. UIH AA ÎWp- 
AAHI^ MX eOTEBAIO. lUlI II^EA- 
Ri'lO d^AM, ,\ll^ MI4HK;K UIH M» 

p%(TiirHHU np-b KptJiJi. Rp8» 
VA Kk caoeo^ecks ,\e ea;tict£- 

AUiAb AHH fTh». An.1^ <<Ep8K> 
UIH-MH A^A^P^ Wt|ETIj. Ktf if^P* 
MECTEKATIi. K8 A«ftlld MA ţH^ÎM 
WAt8. E EOlI .f rpOAIIAs fM. llK- 
<tTK. lapXUlH. C8 MEplU^ M Ift- 
A8A BpX!l>hMdlllR\ KkAKAK. UIH 
AAEUIKH MEM ^8HUI8. ^^A^''^^ 
th iJf^ K0TE8E. UIH Jţ, KtfBXHTS 

Ab'Kpt! IfK t|)AK8. A1EA CA TOp%HA 
^ MSHKA d^lACTA. AEPEIIT8 AHEA 
ll'jM A Bt> A\HAIOH. HE ,\tpE"'<'>^ 
MIIAA M.IHHEH M'k^E. UIH ,\EpEIIT)j 
A .|tVipH.\OpS pSr.^llOIIE Kk MtÎATS 
MJh ptirAp.T. llHHTpb' IIXK^KTOIUII. 
r&T* AA-ROW KCAW INII .VATOpV 
i MSAItlI. l\tM ^RltEpf Afb. f^HJţ, 
eKA ,\f IU1|IH IIXH.'K AA f,mH- 



salc, şi morţii sâ ded^râ Ia- 
dullui; Iară eu vft^ulu şi nu 
putulu râbda faptu/ mâinilor 
mele s&-i muni^-ască diavolulu, 
ce venilu şi lualu peliţîl di 
pre-cinstita feCuriţe Maiila, 
şi la lordanu mă bolcd^u, 
şi izbăvilu Ada»i dii» m«nc&, 
şi mă r&stigiiilu pre cruda: 
vrniu să vă slobozescu de 
blăstemulQ din intalu. ApA 
cerulQ, şi-mi dederâ oţetu ca 
fere mestecatu ; cu mâna mia 
zidiiu omu, e voi tn groeipd 
ma pusetu; lar&şi cu merşu 
la ladu^, vrăjîLmaşu^ c&lcaiu şi 
aleşii mei invişu i dedu-le sft 
8& bote(}e, şi !a cuvăntu si 
f^âdulascâ numni, larîl lucru 
nu făcu. Acela sk tor&ak tn 
munca ai5asta. Bcrepta acda 
n'am a v& millui; ce dercpta 
mila maicei mi^le şi dereptu a 
lagciiloru rug&cluue, c& mafta 
mă rugai*ă pinfru pAcAtoşi, 
da-volii vo»o şi altera a mi 
dela înviere mi' diln (}ua de 
şti pftnâla dumineca mnrt!, da* 



ana 

9 




365 



BDOT-b Biqi^HUI AUl HM'b. 

00 3Le oejioyxoy ciBopima. 

1 B^ CBoieMb xortHii cirpi^- 
Mim. ■ npo/iamacA CBMbp». 
ft» se He tfuxi xoTiiA^ o($- 
oyupl&TK KbA^ pojKoy cbo- 
leD Moy^SMa wt jmtxsoAVL. i 

CUIACX-b Ha 3eMJl(lD) I Bl»- 

UmXlCA ABQI. BiBHoeoxieA 

U SpCTl». A9L CB06(mJ0 A WT 

pa((oTU. ■ WT HbpBUA bjiatbu. 
BOJIUM npocixi. H Aama mi 
nju^î (=â^bA^HE) pasMime- 
lu n oitbTiMb. poyiţt MOI 

cubAacTa iiiiBE(a). i bi rpo^i 
luosMna MA. Aa I bi a^-b 
aiiAox('b) I Bpara CBoiero 
BOibpaxi. i3(>paBuia cboia Bie- 

iptcix-fc. ■ lepAaai tf^roejio- 
nx^ Aa Bu nponiK) wt nbp- 
Bitt bjiatbu. I BU ie tfpero- 
cre ca nosaiaTi cboixi rplixi. 

n BpcTbiaie ca TiopAme cjio- 
nib TiUK). a sanoBliAU no- 
1» ie »($jiK)AoeTe. Aa loro 
paAs odp^TocTeeA bi» orBî ae- 
fUMutvh. Aa ie iMaMi Baei» 

lo^iijiOBaTi. Buiti se 3a mji- 

cpiiie OUA Moiero. iako noe^a 

BA B BAMl». I 3a MilTBU MTpO 

Miea. i&BO uiaxacA Mioro 3a 



SpCpOV (T?59€pOv) ipOV TO 'ItX£(7[l.a 

Twv /^€ip(uv piGu Tupavvoupicvov 

UTO Tou Sia^oXcu, xatfjXJ&ov 
âui TTfi yffi xai cxapxa âţopco-a 
âx TTj^; uapJ&evGu Mapia^; xal 
âPaTrcio-Sr^v xai itrcaupwânriv, 
3^0^ âuoTicxâTiv xai âTayiQv xai 
dveoDQv, Tzavta ToOxa ftro^ov 
8ia T^^ Twv Âv3p(i)irci)v o-co- 
TTjpîaţ, dXXa xai oi PaTmaJ&ev- 
T£<; piovcj) Xoycj) (Tuvcxa^ocvro, 
Ta Se ^pya toO 8iap6Xou âiroiY)- 
cxav xai oux iyi») tcw^ auTOuţ 
iXcYjcai, vuv Se Sta tyjv xaTa- 

xXaucTCv uoXXa xai Sta Miy aYiX 
TGv dpyi'TTpa'njYGv tîji; SiaJâiQ- 
xr,^ [JLO'J, OTl ^SucTcoinjcrev [jl£ 
TToXXa xai Sta tt^^ tcov irpo- 
^TQTciiv [JLOU SeirjcTeco^, iSou SiScojjii 
0[jLÎv Toî^ xoXaî^opievot^ ^Z.^^'^ 
avauauatv tt?;v aytav piou revTr^- 

XOOTT^V £C0^ TO So^aî^EtV TTa- 

T£pa, uiov ay^ov irveOfjia. 



s^2 e:^ "^v x^^ţicv, xal eţAtoTi^av ts ^sjBo; xal rvjV aSixiav xal cXa Ta xaxa 
ssS Yr/S'r:» e?^ tsv xsq&sv xal [/.£ X6yov xal [i.s epYOv xal aXXotjxcvo etţ 
'^^4^ i;u[fTGiXsl>^ xal tlq tou< rcpvcu;, CTt T.{JL(i>p5i3r:a'. aicovio);* dXXot(xdvs £'!; 
9£^vftj; 5î:5*j ΀v Ti|Xb>ai tTjV dr^iav f^iJi^pav rţc Kupiax^; xal Ta^ âopra; twv 
r-Wr x>.)^î;asv5 etţ exeivou; âi:oO uPp{ţcuv tou; YSvsT;, cti aicoviai; âsAcuv 
;c>rTar» xal jjlstîc Taiira Iţspcv tîjv nava*,aav c'. "A^^^eaci ::pb; tc'j; W- 
tt:/.2>î. crr.vs^ «-jvsYpa'J^av 53a i5xcjîJav xal Ta a^r^^av st; tsv xfajxsv r^po^ 














13. «*'?*■•' 



367 



tt». ■ sa li^Hxaua âpxH- 
«paTira. saR-bTOj. i sa imho- 

nCTBO 



NOIXtb.. AKO 

«loro TpoyAKmacA sa Ba ei. 
1 ce Aam sbiMi (=BaMi). 

loj^ammmM'BCA ahi> h iow». 
wT KJimsaro ^enbpMia ao 

CniA DAHTHILOCTlm IBrttl BM 

npocjMun oiţa i 



cn I CTaro A^** 

1 wTs1n(»Bia B€i. cjiCBa mî- 

loapA^D TBOieiMoy. c;iaBa o- 

W I ciây H CTOMoy axs. 
■na H npHCHO 1 Bl B*:- 



ToTC GÎ aYioi iravTe<; r)pav 
ŞaotXctqt o'ou, So^a t/j obcovo- 



e «N» 



TCi> iraTpi xai t(j) utcjj xai t(j> 
aytcj) irveujJLaTi, vOv xai del xal 



'fSu^TESucv âStx.'^ tiiâi^ xdâ xoXâruxot exeivot 6ico(i ta dbcououot xal fuXoYOvrat 
IX Vsy xi|A.v9uaiv iţAaprCaţ xal dbuxCa^ v.q zrp* l^cdi^v tou^, dXX3c xal exeXvot 
ssâ Sx^'^^'^ oirriiv TT^v ^y^ov ^AicoxâcXiKl/iv, xal t^v ovaYtvcooxouot [xexa ţ6^cu 
us TpdiAAu, J^ăXouv icd^t dE^tov [xia^bv ev tv] Beuripa xal ^ptxTfJ xapoua{a tou 
K:ifi5'^ ^H^"^ ^Iv^ffoD XptOTOu, Ş> xp^ei xâera 86^a tijxt; xal xpocrxuwjcn^, ouv 
"îi xvipxco arVccu Ilorf l, xal tw IlavaYCcj) xal o^aJ^w xal !^b)0X9tcj) aurou Ilveo- 
;ur^ y^v xat deel xal et^ Toi)^ aSâvo^ Tâv aicavcov. *A[jlii^v. 



1 



NOTANDA 



1. finalul u întreg: xnStS (32), aBshtB (38, 53), ahe8 (64), a^a^ 
(40 de 3 ori), ackSatB (65), ack8atat8 (43), AA^nATS (50), Ap*T8(50 
61), ARocTOAtcKS (53), ApvHHTg (56), Aaams (66), AA8K8 (63), ffbo- 

pEHHAOpS (49), KA&MS, KAbMS, KA^MS (50, 57, 61),J|IEAAM8 (52, 61), 
J|IEAAT8 (66), EAkCTEAA8(66), EOTE0AT8 (64), HEEOTEŞATS, NEEOrk0AT( 

(48 de 2 ori), a^X^ (31) 32 de 2 ori), A^P^n'^^S» ^^P^^'^, A^H^ 
adv. şi adj. (33, 35, 40, 41 etc.) A^cn^pTS (48), f^BcnkpumS (56) 
AAT8 (55), AÎAB0A8A8 (71), ea8 (32, 59), Aop8 (49, 50, 54, 60, 67, 
68), AiUHAaS (44), (t)0K8, ct)WK8 (39, 40 de 2 ori^ 44, 46 de S 
ori etc.)v <|)ok8a8 (45), (|)EHop8 (41), (|)8pHiij8 (43) <|>oct8 (45) 
(t)îEp8 (47 de 2 ori), (t)AK8 (72), (|);rk8t8, (|)bK8T8 (49, 50,5S, 
61, 67), (|)îioa8, (|)îmioa8 (64, 68), (t)xrxA8HT8 (61), rpEUiW, 
rpEiiJHT8 (38, 62, 66), rp&ACK8 (68), rp;ivHT8 (40), v^A^H^ (33)) 
gHHT8 (34), g8pAT8 (42), goc8 (51), XpHCToc8 (31), x«aht8 (49) 

IAA8 (34), IwpAAH8 (71), A;Ep8 (61), HBHT8 (37), J|lTOYHfptf 

(35 de 2 ori), j^iţEAEC8 (51, 52), J|^c8 (59), jjigEpECKS (53), f 
VEpHA0p8 (59, 63, 72), k8b&ht8, koybs^ht8 (31, 71), ksna8 (3S^ 

47, 51, 64), KpEl)JHHECK8 (31, 61); KpE08T8 (38), KSiMS (37)» 
KpEl)JET8 (39, 40), K8A\IIZpAT8 (56), KA0K0THHA8 (57) K^EM8 (6^ 
HETMT8 (52), AA8A8 (63), A'A8AAT8 (33), A8AaMM0C8 (36), *•* 
(46), AaMA8MT8 (65), AaapMT8 (65), MECTEKAT8 (71), AlSlwrf 

(31, 34, 35, 40 de 2 ori, 41, 42 de 2 ori etc.), ««W 



AdpS (33), M8AT8 {36, 39, 44, 72), MZpHTJT» (54), HSwpS 

(39), HSAwps (34, 55), hsckStS (43), wm8 (41 de 2 ort, 

44, 48, 71), WMEHKK8, WMHHECK8 (34 dc 2 ori, 61), 

wqETS (71), WKineS (53), noiS (64), nxMXHTS, (ixmahtS, 

n*MAHT8 (31, 34, 53, 65 de 2 ori), npopoKS (66), nxsîTS, 

iîmhtB (51, 67 de 2 ori), nXKflVTotiiiiAops (59, 61), nîepASTg 

(61), iiisfiTS (39, 40), npîHMiiTS (40), nzpHimHAopS (40), nSpTATB 

(53), pors (64), pxcspHTS (32), cxhtS, CdiiTS, chhtS, ciihstS (34 de 

3 ori, 41 de 3 ori, 42 de 2 ori, 67 de 3 ori etc.), C([)aHTS 

(60, 73), c<|)HHMii.vop8 (69), Cl|nlH^îllAOpB (68), caokoşkkS (71), 

! tsa (37, 69), toiţs (41), tTpSMKS (42, 43), csots (46, 51), 

l CKBAAT8 (47), cnspKATS (48 de 2 ori), cnipTS (56 de 2 ori), 

\ TOT» (38, 41), T8T8pop« (59, 69 de 2 ori), THHt8 (44), Bop8 

, (40, 67), Bp8T8(65), B£K8(58, 59, 60, 70), behhhkS (70), b^j», 

, BxeU (35, 36), BxaOTg (58), hekxsSts (63 de 2 ori), eeae»8 (57, 

I 58, 61), BXftfCKS (41), KpXTOW, BPKT0C8 (36, 54), KXHA8 (41), 

t «KS (55), «HKd (42), ;poKECK8 (51), ?.\k8 (35), mmStS (45), 
9EtUhHp,S (54); 

adesea finalul u e privit ca atăt de esenţial, încât scriitorul 
U adaoge d'asupra şirului, anume în : gakct£m8 (66), ^lkaats 
(66), cnitT8 (67), ^GAXAi8(6I), AA8AB (63), mShhîckB (62 de 2 
ori), (jtoKS (39), AU1IIM8 (44), c-kcEp£HKAwp8 (49), WAUj (48) etc., 
unde — după pronunciaţiunea actuali — ajunge consâna finali: 
aaSAi .fiEAKM etc. ; 

une-orl o Traşii într^^gi presîntă, mal de multe ori pe finalul 
M Întreg, de ex. : sA'iM-s npE->JHCTHTffL Ch-iţii ap«t-8 oyH» 

AţEp-S fi,l ^tW"^ OyHAE t€ MSIIIECK-8 VHHT8A» WA\HHECK-8 UtH 
BpiIflMHECK-S (61), Sail ; ll8pT4T-8 flpl riaMXIIT-8 WKpAfl-S JfgEpECK-8 
uiH dnofTOA'kcK-8 (53) etc. ; 
! ne întimpină totuşi şi u jumătăţii, expres prin h şi » : aA» 

k(64), IhBEAX AnocTOAh (67), aSkpsaîi (68), c(»iioAx, ^imi^ (35, 
SB, 70), a^mH8as, A<>AMi8Ab (59, 70), npECrcA» (70), ^n^KpdTk 
_|70), sAh (70), KA,ţ,tT(M8Ah (71), oyiix (39, 48, 57, 61), yHH- 
LS (61), pwASAh ("31), ApXArtAh (31,32 etc.), npopoiHTk (32), 
ik (33), 4»WKS (39), TATa,\h (36), a^hxt» (36), a^X"» (36), 



370 

Ab'KpATb (36), J|lTSHEpEK8A2, ^TSNEpEK^Ab (35, 38, 60), JjlTp^&NOi 

(39), C({)2LNTk (35), mShneckk (35), iţHHS (42), a^-ax (41), iuh-aî 

(42), MSwpii (44), CMHTZ (47), Kp6l)IMM0yAb (48), KpEI)IET8A& (50). 

nz0HTZ (52), pSrzTopioAk (59), AAEBkpx (73), cela-ceînsă revine 
la fdrte puţin faţă cu profusiunea finalului u întreg, care n^ 
apare, bună oră, de 19 ori in ({)ok8 lingă un singur <|)wk^ 
de 22 de ori în aaShmeck8 lingă un singur mShmeckk, de 41 d 
ori in CHHT8 saâ c%ht8 lingă un singur chhtz, de unde resoltâ 
pină la ultima evidinţă, că scriitorul nu pronunţa întreg sad 
chtar de loc pe finalul u numai într'un mod excepţional; 

finalul u perit, fără ca ultima consonă să fie scrisă d'asQ- 
pra şirului : k}?aa [a8 (f)kK8T8] (50). 

2. jfi întrebuinţat ca vocală nasală: mrhh^k;!^ (41, 42), Sţ 
[waa] (42), oy^ [nSwpk] (44), dar şi oyH (47), oyHX (48) ; 

AEJT (58, 59, 66), (^^Jf. (36, 37, 49, 54, 55, 70, 71, 72), 
dar şi ahm (31, 37, 50, 58, 71); 

AMHTpS (38), npHMTpS (38), npîHTp8 (59 de 2 ori), oMMTpS (72); 

vocalisarea totală anasalel: j^hamt* (63, şi tot acolo: j|ih> 

HHTe), ^HAHTA (50, şi tot acolo: ^HaHNT'k), ^NAHTE (33, 41, 

42, 69), HAMTE (41), AAXHKî^A^-M (51, dar 53 : aa;rmk;rhaMj 
AA8HECK8 (34, pe aluri: aa8hmeck8), ^Tp'amîM (46), nmctht;r (61), 

AH (71); 

după ^, de'naintea vocalei şi de'naintea cons6nel tenue, ada- 
os H: ^H aA [mAHTEAEl (62), ^HACT'ANrA (57), ^H AHACTA (60), 

jfHK;v;, ^HKX (44, 57), ^ht8hepek (57)... 

3.-EH-zi:actualul -in-: (i^St^tnîK'A (66, dar 72: a^^""^'^» 
45; A^^HHEK#T\, şi tot acolo: aha/^hnel;^), a/vehiiohoujîh (48). 

4. nicăiri nu se confundă o cu t/, afară de EnHCK8nîH (56), 
XEpoBÎAAîH (63)=XHp8BÎHAA'iM (44) şi uumclc proprio Mshcîh (66), 
MoMcyM (66), MbYMCî(67); 

oa e pretutindeni bine păzit, afară de: Honrk (63), measxt 
HonTE (32), [ce] j^TOpcA (68), Awp/T^ (41), wmehîh (42), wiim 
(49), MOpTE (54) ; 

t8te (45)=toa<e, dar oa de prisos : a^ '^^^'^ (42) ; 



371 



NWA *iiobÎ8^ (37), dar boaw ^vobis^ (72), cfr. aoaw (51). 



5. f6rte adesea se pune -e- în grupai e+cons.-f-6 s&A ^+ 
coBs.-f-t, dap& cum se pronunţă astăzi, dar unde cărţile vechi 
pun generalmente --k-: bectc (68), siift (66, &7 de 2 ori), rste- 
pt(66), MEAE (70), MEAA (67), mha8ei)je (54, 58,65, 66, 67, 
70 şi tot acolo: aaha8ai|ji), a^hasheiije (64), kotese (48, 71), 
KpEME (61, 65), ECTE (35, 59 şi tot acolo: acte, 65 şi tot 
acolo: acte), ujerte (63, şi tot acolo: ujarte, ^r 36: iuahte, 
cfr. 33: ujace), kea^e (65), aaepce (31 de 2 ori, 52, ^r 55: 
mfi%\ KpEAE (38), ^HT^HEpEK^ ^ToyHEpEKS (35 de 2 ori, 57), 
^TSNEpEK8A (35, 36, 38, 60), a^shieiije, ai8h8iei|je (43 de 2 ori), 
Ae;\hve (49), npE8TECEAE (54), AnocTOAEi|JE (53), JfkiftpîHîf (53), 

CTEAEAE (51), HEAE (57), NEAt (54), aiEAE (41), BECEpEK& (45, 

dar 46: eecapek'a), becepeka (47), KtcEpEiHAopS (49), ^sîEp'k (72), 
-IBHcpj (72), (fiETEAE (41), EAE (46, dar 44 : aae), (|)Epc 71) etc.; 

-^- anormal pentru -*-: [ce] AAEprb, [ca] Mapr^R (45, 72), 
«i« (33, 37, 58, 59, 60jz=t;e(îw, bfkSaSh (73), AMAaMHEitx(54) ; 

[ck AH ck] A^ (67)=*să li se dea^ ; 

[nop&HK^] AAE(70)lîngă: [ebpaha] a^a (67), ^[bhepe] wk (72); 
la superlativ npE: npE-ioKHT8A (70), npE-c(|)2iHTA (33, 34 de 
2 ori, 35 etc.)} dar mal adesea npt. 

6. "k satt A pentru -e: npt [aaahka] (33), np*k [aeve] (66), 
ni>t[6grĂîA] (66), np'k[MOHl (69), npt [(^^^^] (69), np'k[Kp8HA](71), 
M^ [cASmHTopîH] (49), ript [iiSAi&HTS] (65, şi tot acolo: npE nsi- 

MANT8), npt npE-€(t)2lHTA (63), Hpt [AASlţÎH] (52), Hpt [(t>AnT8A] (65), 

iţt [m8nk«] (36), iipt [ApxarEAb] (34), cnpt [aaaîaszsh] (39), 
cn>t [aae] (44), [jfi] Nonrk (63), KSHTEi-k (68), [w] lEpEpt 
(62), AEuiKHCA (34), [aeujkhc] iţîA (32), meaa (67, dar 70 : aaeae, 
72: MtAE), ESKSpz-TA (32 dc 5 ori, 33 şi tot acolo: e8k8- 

W-Tl), [toate] AA8HHHAA (31), [OATpS] C8TA (31), n^KAT* (43, 47), 
[lEA Hi] BHA (69), AHAAKHAA (49), A^AAIHA VOCat. (49), [({>pATE 

Hk] (|)pArk (48, dar 49 : cf^pATE a^ (t)pATE, cu doă accente 
jraye pe -e), [t% \t\ ({iha (60), [ce] jfTopCA (68, dar 65: j|i- 
roApcA), [AASEpH] cnKH08pArk (53), [neia ne] bha [j|i NEpiopE] (69); 



1 



372 



mi^ rar t saii a pentru -e-: A^A'^P^ (70, dar 71: A^A^I^)) 
AEptnTS (45, pe alari f^îpBnvrSj (i^HpBnTS)^ ffitAHtuBikifiH (63, 
unde insft se p6te citi şi : a^^^^^^^M^")? E-kcEpEiHAwps (49), 
AEcnSATopic, A^c"^^'>*^AP^ i^^y d&^ 37; A^cnSHTOApE, 68: A^ 
nSETOpio, 33 : a^crBetopSaioh), rp&ACKS (67), heeotasatS (48, ţi 
tot acolo: heeoteşatS), AnocroAtcKS (53); 

A pentru 6-: aiuha (36^ dar 53, 55: eujîa, eujha), AUJHiiiS 
(44^ şi tot acolo: eujhai), ai|jh [azSaatS] (33, şi tot acolo: 
Ei|jî, ei|jh), [npE] AH (38), ApA [cnbH08pAiţîH] (47, pe aluri : îp^)\ 

jK=ie din este: a [aeujkhc] (32), a [nopsiNKA] (32), [nhns] a 
[ahhcta] (43), [oyHAE] a [c(|)%nt8a] (66), [oyHAf] a [cc|>&NTa] 
(66), [oyMAO A [nSTEpt] (66); 

ckz=:se : c& ck kotebe (48), iuh ck A^Ş^srApz (49), pe aliiil 
pretutindeni: ce, ck, cz^ c;i^, cfr. mal jos No. 45; 

HAE NE (66) pe acela-şl pagină cu: hea he; 

AA [AHAlHHEIţz] (45). 

7. nîEHTS (39), (t)îEp8 (47 de 2 ori, o dată cu T adaos dV 
supra), mîe8 (65), nîEpAST8 (61), aaiu0;^0h, aahîasesh (32, 39 
de 2 ori), (t>îEpîH (54), bTepa^Th, bnepsa^hh (57, 58), dar şi: 
AIE8 (38, 69, 70), AaEM(65, 71), KEA^E (65), <|)EpE=lat./^ (71), 
(|)EpH=lat. ferae (51), bepaaîm (43, 53, 54). 

8. reduplicarea vocalelor: 

a) -aa:caabhtaa (31), cb'ahtaa (32), nhhcthtaa (65); 
6) -ÎM-: 
nîHNOApEAE (51), unde numai prin acest -îh- se p6te explici 

forma poporană kicl6rele=:pîi€t6rele ^ cfr. mal sus p. 15Î 
No. 10; 

KpEi|jîHHîH (62), unde -TH-=zia din ohristianus^ dar şi contns 1 

KpEl|JHNÎH (67), KpElfJHHOYAb (48); 

EEMÎHA (73), ({)îhioa8 (64, cfr. 69: ({ihioioa), x^P^biha/iih (44), cfr». ^ 
a/\ha8hei|je (64); 

c) -ÎH la pluralul nearticulat: [nATp8 c8te a^] ^VSP^h(57)|J 
[hei|je waaehh] cnzHdBpAiţîH (51), [apa] cn%H08pAiţm [NSipwA mSatSJj 

(47), [EZpKAltî iuh] MSEpÎH (47), HElfJE ^ÎEplH (54), [RpEU^N]! 

cn%H08pAltiH (50); 



373 

cfr. lungirea vocalei finale f^& redaplicare : MapTae (34), 
AIUpîiA (36), BOEiR (56)^ cfr. mal sus p. 293 No. 14; 
pentru -ee- ve^I mal jos No. 29. 

9. pluralul masculin aceşti saii aceştiia scris tot-d'a-una cu 
-e: AMEi|ic (34 de 2 ori, 38 de 2 ort, 40 de 2 ort, 45 de 
2 ori, 46, 47 de 2 ort, 48, 49 de 2 ort, 50 de 2 ort, 52 
de 2 ori, 55, 61), ahai|je (35)^ afar& de AiEipt (51, 55), 
cdsp-ce pare ^ proba c& finalul i din aceşti se pronunţa tn- 
treg, nu ca {. 

10. s trecut tn i dup& s : 

CNHT8, CHHTX, CHN21T8 (34, 38, 40 dc 2 orI, 41 de 3 ort, 

42, 45, 47 de 2 ori, 48, 49 de 2 ort, 50, 52 de 2 ort, 

51 de 2 ori, 55 de 2 ori, 61, 67 de 3 ort, 68), dar şi: 

CMT8, ckHT8 (34 de 2 ori, 42, 45, 46, 50, 52, 53, 54); 

aiNVCAE (51), dar şi cshvcae (49). 

11. & trecut tn e dup& ^: TpoHiţE (38), cfiENSpHiţE (71) saii 
^»f|iiţf (58), unde este de observat tot-o-dată -ms-,-nio- 
peatru -dk>-, cfr. mal sus p. 293 No. 11. 

12. a trecut tn e dup& a: sekzhaS (54), amîa0E0h (39, şi 
M acolo: amiiI0A0h). 

IZ. ea pentru ia: MCAe^KHonTE (32), M^BA^if^sH (39), lingă. 
mîAsiMM (32), amTi|0310h (39), cfr. mal sus p. 393 No. 6. 

14. CIO iţS Boio cnSNE (34, dar 41: tot8 iţH boio crShe), cu 
dslata metatesă a vocalelor : eio \\h=zbs iţH, deşi intr'un mod iso- 
ht ^8 s'ar put^ explica prin tiu din lat. tib-iy ir eio prin a- 
cHodaţiune vocalică, anal6g& cu acea din bîio (62)=zviii. 

15. Ap%s=iară prin dissimilaţiune cu finalul i din cuvintul 
pw ediu te: iuh Apsi n \trih ahmka Awp (50), ^v^P*^ TpEMSp^iv 

pUm KpS^ÎCH^ ApS WMEHÎH W LţHH& (42). 

16. -e-oti se contrage prin aferesa lui o- in -e-w: he-s 

«TBmlT (59), CI-8 CK8AAT8 (45, 47), HE-8 e;RK8T8 (45), HE-8 

ftviM'v^ (56), 1E-8 n8pTAT8(53), ne-8 bhc8 (55) ce-8 aat8 (55 



-^ I 



r4l4* (41), ASpEnTR AHEA (35, 40, 43,51, 52, 61), 
AipenTS 41E.Y. (51, 5'3, cfr. 51: ijipiiKA ahe.?.), asPs"t8 ahe (40, 
42 de 2 ort, 43, 47, 49, 53, 54 etc), tote= «pentru acela». 

18. -AiOH pentru -aSh : tat.i^,\ioh (63 de 2 ori, 70), ta- 
^^ŞftWH (70>, i|)ÎBMOti (36), ,\fcn«ETop8Moii (33), [h'aai a Bk] mh- 

^P^-Aie pratra -a8 : BOTEexTopSAto (37); 

fenomen curios, anormal in fonetica română — cfr. mal sus 
p. '271 — dar prin care se explică forma enclitică -l pentru 
irnt priu intermediul liui=îuî=î. 

1 9. distincţionea între 9 (^da) şi ^ {=3) nu este tot-d'a-una 

5 pentra s: KpEşsr (35, 38, şi tot acolo de 2 orî: KfiEsST»), 
cs*eT (44), 6Aţx (31, şi tot acolo: ba0.t^), şhhe (58), ţiiCEph ' 
(67). cnxMŞSpaiiîii (49), aSmheşeS (50), hekoteşatS (48, şi tot acolo 
tiOM-fe»iTS), KOTEşsTopb'AB (37), în cele-raltc locuri pretutin- 
dtfnl se iiitrebuinţez& corect e; 

s pentru 5: okpabs (53), ivasiitS (51, 67); 

Intrfhmnţat corect numai 5: -^ApA^Hiipe (69J, ii^K-niRM (66^, 

UKAKitO (71), CAOSOŞeCKS (71), ^IIA*l» (71), ŞpdEECKb' (51), A- 

jETti (61), AtşAEVE (49), AESAErapx (49). 

20. predflecţiune pentm v=:lat. j : ay^T,?. (65), ngSTe (42), 
fB^EXATop», v>^AEKXTOpn (57, 58), ţfHpaT8 (42), v^pA (42), 
«iMt(S (33), vKAt'tîH (56), gots (51), vK>A')i<* (67), dar Intr'nn 
htc: x8aei(eau'p (41). 

21. metfttesa licuidel: TAaxAP'M (48, cfr. 60: Taftax-^P'")» 

CntflM^CAE, CTAXUHpilAE (47), RphTOACE (34), Bp'ATOCtJ (36, 54). 

32. alt4> particularităţi consonantice: 

■q^ [Emniia] (33), tupii [aei^ihita (33), «Epii [ca MEpgii] (38); 
I .fK&TpSw, ^ncxTpSw (38, 44), A8W (36), cfr. mai susp. 59 No. 1 7; 
a^rtxrxM MapTa^ (60); 
! (64). 



376 

23. sti=lat. sunt: amea c8 hea he-8 v^P^i*^ (^2), mea me 
c8 A^pcniţiH (69), oyHAi c8 nf^poiîH (66). 

24. pentru articlnl cU : a^mhSa hepioaSh uih aa& niyMSiHTSaHN 

(64), A .ţ^EpHAOpS p8r;^N|0NE (72), pO^HTOAp'k H8-AH-MHTPEME A 

a8 a^mhe0e8 (31), Kikrifi p8r;^iioHE (t>8 a ccfiHNiţîHAopS (68), a 
a8 xPMC'toc mahk^iv (57)... 
cfr. mal jos No. 54. 

25. ordinalele aa tpehae (51), aa ujarteae (62), f&ră ampU- 
ficativul -a; 

de asemenea n8p8pE (58, dar 73: noYp8pA). 

26. adjectivul post- şi pre-articulat tn construcţâune cu sub- 
stantivul post-articulat : a^Shimae meae aaaphae (57, dar pe ir 
celaşi pagină la singular: ai8hka mea mape, 6r 44: aaSnihae 

1AAE AAApT), (t)ÎIOA8H T%S MEAA KAAPOCAOBHTSA (37), (|>T|OA AAE8 lEiU 
npE-IOEHT8A (70). 

27. dupla post-articulare in construcţiunea substantivold 
cu adjectivul: c(t>%HT8A eote08a (60), hekpeahnmoujîh jrhaobîh (64), 

.ţ(|)pÎKAT8A8H CKA8H8A0YH (50), KpEl|JHHÎH H&KilVTOUJÎH (67), cfr. mal 

SUS p. 130 No. 18, p. 294 No. 20; 

in A^MHNEKA MApt (72) şiAWAMHA po^HTOApt (3 1), fiualol -t 
ar putâ să. nu fie datorit articluluf, cfr. mal sus No. 6; 

pentru mmhcthtSa cHHgEAE a8h (41), ve^I p. 131 No. 18. 

28. a8 xpMCTOc (31 de 2 orî, 32, 33 etc.), a8 a8mhe0£8 
(31 de 2 orî, 32, 33 etc), a8 Msmci (66 de 2 ori, 67), dar 
şi a8m xpMfToc (32, 51 de 2 ori). 

29. genitivo-dativul femeesc cu -eei: nmhcthteeh (66), cu 
unul din cel doi e pus d'asupra şirului ; 

cu 4ei: KpSsîEH (^42, 61), a8mîem (32, 63). 

30. pluralul cu -î*r^: 11 AT8pE (44), hmhSpeae (69), ionfiopeae (45), 
HEpwpE (36), cTAxn8pgAE (47, şi tot acolo: cTA%n8pHAE), dar 

nOCT8pHAE (56). 

31. nearticulare: 



-^ I 



li^ cu sens partitiv: a. m^hiws giuiT)) wmeheck» (34)=:*se 
icesc mulţi din m'-mul omenesc,, dar îritr'un alt loc: ce 

niEOCS t>WA><'^2 KpEipHHECKti (31), CE MHlISECKb' giINTSVA WMEHECKtl 

C«i); 

6) dup& tot'. TOATA KftEME (65), cfr. mal sus p. 111 No. 
30, p. 131 No. 21. 

c) !n coastnicţiuaea substantivului cu genitivul, prin aiialo- 
ffk cu datinii: tk^he hipioaXh (31), aei/e i\b' MoyHu (67), iwopTE 
nonlAU-p (54); 

(f) to construcţiunea substantivului cu posesivul : J^wipt 
mk (72), AfUE Ta (67), miiuieh meu (65), prin analogia, cu 

•WUS-WOCTpS (37), K8M*TpA-C.> (60); 

c) ia coustrucţiuuea genitivului cu posesivul : EBarrEAîe-MESA 
(67), prin analogii cu; *dţiranie-tale, etc; 

sA observam tnsă că'n trei caşuri de mal sus : i^iiiitK, mmuieii şi 
fUrrE&lE. ar put^ să, fie o simplă ultai'e curat materială, din 
partea copistului de a pune un a şi un ti d'asupra ultimelor 
fitcre. 

32. propaginaţiunea pronumelui personal: ce-8 asts iipE 
Mt (55). 

33. pronume personal pleonastic : HE,\-k nt f^i^tvA m^pte no- 

d«Vp Jt A E c'M MXpHTATIJ (54), E II KS JRh'pK ^E MAH p^^Cn^H^E 

ti^mmiiH (67). 

34. perfectai simplu arcaic : 

0/ prima pers. sing. : (|ie^k (70), nSui (70), a^A** (70)i A^" 
At-u (71), .fRiiiuH (71), MEpiuS (71); 
h) a doua pers. plur. ; n8CET8 (71); 
e) a treia pers. plur,: a^A'^P* (70j, aea^K* (71). 

perfectul compus arcaic : a risrractualul *a vieţuit, : 

rA^MI|EAE Ht-S RMH ^ MKirACTMpE (50J, cfr. HERt HE RHA Jfi 

(69); 

perfectul compus arcaic a fapt, ci : .\8 (JiakSts, a» 
(49, 50 etc), /apt fiind conservat numai In partici- 
Bofictaiitivat: (JiaiitHa A\.iMiiiHAtvp (65, 70). 



378 

36. la imperfect se p&zesce o strict& deosebire tntre -âa h 
rerbele cu -ire şi -e din- tzr-^a la verbele cu -ere: 

imperfectul cu -ila: EmîA, jkuihjk^ eiuha (36, 39, 50 etc.), 
mShnha (37), CTpEffîoyHA (35, 37), C(|)pbp2LHA (58); 

imperfectul cu -e: nSTC (37, 49, 58 etc.), apak (39 de 2 
ori, 50 etc), «x^E (36, 44, dar 37: ban*), uje^c (46), întoc- 
mai dup& cum se pronunţă ast&^I ^ Moldova; 

ambele forme faţă'u faţă: p^t-n Ap^E iuh m8h^ha (46), Aftf 

UJH CE M8HMHA (61). 

37. imperfectul compus cu vnU: khhe aH spsr ^1 c% h8 <tMi 
N2CKST8 A1ECTA WM (43), cfr. msl SUS p. 233 No. 24. 

38. infinitivul verbelor cu -ere, ca şi imperfectul lor, are 
-e în loc de -t: n8 noiţH be^e (35), h8 hSte beae(37), a beae 
(60); 

N^ApSi nSTE ElUH (45), N^ApSI ABE R&KAT (46). 

39. infinitivul fără a: nS kSte0ap& rp^ivH (68), eh n8 ab8p& 

NE MAH pZCn8HAE (67). 

40. acusativ fără pre: H;R;t^BHio iI^aa^ (71), hea he Af^ 

UIM 6bA HŞKA^RH (66), (J)EHIO ilj\AM (70), REAEAa8 TMME (58), ţH- 
AiiO WM8 (71), (|)pAlţÎH CXM mH MHIUEH A/\EH n^a8 M\ha8ht8 (64-5). 

41. organicul 5emz=actualul analogic ^Infern : cem j|it8nepekSa 
(59), cfr. mal sus p. 131 No. 30. 

42. arâ=actualul ar: Ap% n8TE (45), Ap% Ap/^E (45), Af^ 
ARE (46), CEpA^ AA (67), CEp;^ AnpîHAE (45), cbp^^ TpAge (46) 
etc, unde ortografia cu -;k nu lasă nici o îndo^lă asupra ti- 
loriî fonetice -dS, cfr, mal sus p. 132 No. 34. 

43. CE AMK8 (64)=actualul *să am^. 

44. a==lat. ad: boaw mu aatopa a M8AiţM (72), w \\mi^ 
^\if^H^^ (42). 

45. condiţionalul să, reflexivul se şi conjuncţiunea să *dacl, 
se confundă tot-d'a-una graficesce, fie-care scriindu-se în tto 



379 

modurile posibile, astfel, de exemplu, că se vede alături: ce 
M8HNECK8 (40, 42 etc), c& M8HMecK8 (40, 42 etc.) şi c;i^ m8h- 
fECK8 (41, 52 etc.), CE fSnh (33) şi cb p8rii (31) etc. 

46. omisiunea dissimilativă a preposiţiunil In de'naintea cu- 
TÎntuluI începător cu în — : cem j|kT8HEpEK8A (59)=*sîntem în 
Intunerecul^ , A^P^niţm a8 xphctoc j|kn&p^kiţHA a8h (69)=^drepţil 
lui Hristos In Inpărăţia lul^ , mSate 0ak8 j|kT8HEpEK8A anecta (35) 
=^multe 4^ în Intunerecul acesta^. 

47. pleonasticul (}ise : p^icnSHCE c(|)%hta MApîA iuh shce (39), 

CTpHFApZ n&K^kTOlUÎH IUH SHCEp^k (59), CTpHPAp^ K8 FAAC IUH 0HCE- 

p#i^ (58, Iar 70 : CTpnrAp^i k8 taac iuh rp&Hp&), c£r. mal sus p. 
164 No. 51, p. 198 No. 20, 

48. să cu sensul ^dacă^: c'a8 aSshtS ujh h'a8 (|)bK8T8 ^53), 

ckS <t>^K8T8 pifkS, f^H CHHT8 (67), CE-8 rpEUJHT8 ^IWH A8 A8MHE- 

0e8 (62), cz ctfifk AnpîNAE kaca (45) etc. 

49. €=^Iară^ : e boh j|k rpoan^k Ni^ n8cET8 (71). 

50. verbul la plural concordat cu numele colectiv la sin- 
gular: ce m8nneck8 pwa8a% kpei|jhheck8 (31), va m8hneck8 gHHT8 

WAaEHECK8 (34), CE M8HNECK8 gHHT8A% WiV\ENECK8 (61),. H8 n8T8lO 
pa^K^A <t>AnT8A M;KHNH.\Wp MEAE C%-H MBHMACKZ A'Î*^B0A8a8 (70). 

51. nărode cu sensul de ^mulţl> : h;v^poaae n&Kii^ToujH (55), 

HhpOAAE E^kpKAlţH UJH M8EpH (55). 

52. mare Întrebuinţat ca adverb? nA^NgEpn MApE rp^toace (34). 

53. dissimilaţiunea sintactică: poAr;i^-TE ujh te .fNAAiţ^ (62), 

AEpEnT8 MHAA A^AHIEH wkst UJH f^îftUTS A J|kgEpHA0p8 p8r;i^MI0HE 
(72), HB P&8 E A1ECTA UJH NHNE ECTE J|kTp8 EA8 (59), cfr. mal 

BUS p. 197 No. 17. 

54. construcţiune eliptică: ce-8 rpEUJHT8 — (|)îhh a8 a^mne0e8 
(62)=*şi dacă aâ greşit, totuşi sînt fiiî lui Dumnezeii, (=:în 
contextul slavic: noniEntE ia^a napEKoujACA cuha moiefo), unde 
totuşi mal curtnd s'ar put^ admite omisiunea curat materială 
a vre-unul cuvînt la mijloc, ca şi 'n frasa nu mal puţin ob- 



380 
scurft pe aceia^ pagină: bîio p^mm^BS xpHcroc aa a8mîeh «mpe 

H8MEAE iV8H=Slay. TKHB'A rOCnOA^ ^On^ HMA lErO BEAHKO=lgr. It] 

xupio^ 6 Jâ'eo^, xi Svo(xa xi (xcya... 

55. pentru fraseologiă : 

c% cEp^f; (= dacă s'ar) AnpîNAC kaca aneaopa ae t8te fixvfS 

lOHriOpEAE lUH €% W .fKSNgSpE <|)0K8A8 lUH H^ApIL HSTE EUIH A<|)apS, 
NE Ap% APAE ANHA, ANEIA HSMAH NE H^ApS ABE ll&KAT, Uipil KSM 

ckp^ (=s'ar) TpAVE A^ c8nT8 (|>ok8 ci» mc^ A<t>Ap;K, aiua t% ca 

Tparb lUH AA EECApEKtA (45 — 6); 

k8 a^na aaa şhaîio waa8, e (=](ară) boh j|k rpoAn;^ au^ hScetS 
(=rpaserăţl)y lApsiuH e8 aaepuj8 (=mersel) aa iaa8a, spsaRkAiiAuiSA 

KbAKAJO lUH AAEIUHH AAEH .fBHUJ8 (r=am tuvilat), p^tffi-M {=â% 

dedul) cb cXi bpte^e (71); 

<|)niO (=făcul) (pe) ăf^iXIA f KHn8A ME8 lUH-A OSUI (=p!lSd) 

j|k pAio lUH-H A^A^ (=dedul) BHiAiţA (70); 

0^:8 (z=dacă aâ) <|);i^k8t8 p;f;8, p^H chht8, hH ah up^ (=8'tf) 
AA f^^nih iipoTHBA (=tn contra) Aop8, ne npE AHpEnT8 ae acti, 
Kz nsK&TOUJH CHNT8 (67); 

K8M CE AHE8 (=am) E8 A-H AAHA8H, raHA8 (pe) <|)pAlţÎH C&N 

(=lor) UJM (pe) AAHUJEH MEH m'a8 aaha8mt8? (64 — 5); 

H8 acte WM npE n&M;VkHT8 NEAA ME AAiV^ BA KEAAA Ck H8-A Eh* 

ACK8AT8 (65); 

k^^Sk AA8NK;f\ A^ "^ ^ ^^^^ p^KAA (64); 
iuc;Vk^ npE-c(|)ZNT;f\, A^ besh (55); 

6208 npE-Cit)&HTA NEl|JE WAAAEHH AAZHKZA^~H HEI|JE <|)EpH (51); 
A8 M'AlţM KpE08T? (38) d8 AWp* ROATE AAZNKA ? (41); 

AOApx a8 (J)oct8 KETEyî (45) — A^'^^P* "^ ^^ ackSata (62) ; 

AIUA-AAH AV8TE (fiMHÎ9tS UJH CHAA Kp8NHEH ! (42). 

56. construcţiunea incorporativă : yioAEKA-CE-Bop8 (67)^ hx- 

CK8T8-CE-8 (38). 

57. coraposiţiune lexică forte remarcabilă: poAHTOApt h^ 
-A H-AA H T p E M E A a8 a^mhe«e8 (31), care la prima vedere s^ir 
păr6 a fi literalmente: *genitrix non-habes-matricem^^ nnde 
AAHTpEME=lat. niatricemz=it. matrice *uterus^. 



SSl 

, se observe tnsĂ, că mhtpeh( presupune accentul pe prima 
[abă, căci altfel ar ii mxtpihe, dup& cum se şi găsesce în 
hile n6stre tipăriture, de exemplu in Psaltirea cea yersifl- 
, a mitropolitului Dosoftelu, ps. XXI: 

UIh ahh ^Aiiit m'ak nSc npE niHoapE... 

Jln t6te limbele romanice de asemenea, ca şi 'n prototipul 

. matricem^ accentul cade tot pe a doua silabă; 
kdacă dară, în adevăr, mhtpehe e&te=LmiUricem, atunci scbim- 
intonaţiunil şi chiar a vocalismulul (ivM=ma) nu s'ar 
datori decăt nnmal dâră infiuinţeî sinonimului mitră=gr. 
irpa, adecă mhtpehe— mxtpiiie+mhtp». 

58. gintu=\aA. gentem: vhiitB wmeheckS (34), ^^iiht^aSh w- 
ENEtKS (34), yHHTSAx WMHHECKS (6 1), adecă din puHCt ÎD puDCt 
huntana^, în contextul slavic: po^x XP"*1''-*'"'"*'"=T"°5 
I ifAapTwXcov; 

[ ginta nu ne întimpină nicăiri în vechile tipăriture române, 
[ a despărut cu desăvîrşire din graiul poporului ; 
[ d. Cihac (Dict. p. 109) aduce ghintă, gintă, fără a ne spune 
: unde a scos aceste doă forme, din cari ghintă este un ma- 
cedo-romănism, 6r gintă un neologism din ijilele n6stre, datorit 
— pare-ni-se^reposatului Asaky, nici una din araîndoă nefiind 
o vorbă poporană in Dacia Iul Traian ; 

arcaicul gititu, pe care '1 ^'om mal găsi mal jos cu o altă 
nuanţă de semnificaţiune în textul No. IV, nu derivă însă di- 
rect din lat. gentem, de unde noi am ave femininul //m(e, ci 
trebui să-i presupunem vTe-an intermedia, bună-i5ră: 

1 0. sau masculi nisarea latină rustică a lui getitem sub in- 
âainţa sinonimului genusr=-^i^oc,, trecut ca masculin Ia t6te 
limbile romanice, adecă eiintu:=gente}»'-\-genus ; 

2**. sad existinţa aiitc-romană la Traci a unui sinonim ma- 
sculin, prin reacţiunea căruia se va fi masculinisat termenul 
latlOţ ceia-ce convergesce, ptnă la un punct, cu acea împre- 



382 

glnrare cft albanesol ghiind ^ginte^ este de asemenea nui- 
sculin; 

3^. saâ, in fine, inriorirea posteri6răr specific& daco-Tomăni 
a sinonimilor latini şi ne -latini ca: popor ^ norod^ rod, nem etc, 
cela-ce ni se pare a fi mal probabil dec&t t6te. 

59. itio=^unde^: k&te mShnh cs^ntS iow c% m8meck8 vhhtS 

WMENECK8 (34), CX-lţH 4p;V^T8 IOW €£ M8HNECK8 npEWlţÎH (50)^ BE0H 

IOW c% A/i8HMECK8 K&A8r%pîH (52), cfr. mal sos p: 296 No. 50 

60. a descindezzldkt descendere: cs ^EiiJÎHr^ K^rp^ mhhe 

(31), AE1|IHHC% ApX«^rrEAE (31^) AEI|JHHV6 tUtl BE6Î (70), A^I|JHHCA 

(j)îiOMi TaT;RMOH (70), cfr. mal sus p. 198 No 29. 

61. peliţă=^ cor^^ : aSaw reahuii (71), a npîHAAHT nEAHi(4î (38), 
cfr. mal sus p. 198 No. 28. 

62. <|)EM8pimE (71), (|>ţHiopHiţE (58)=*virgo>,cfr.p. 165 No. 64. 

63. a s/rărăi^ expresiune onomatopoetică pentru *<igoraotol 
valurilor m&ril, ţXoio-^o^^ : k. aaape c<t>piipsHA 57 ; 

bătrinul Aristia care. in traducerile sale homerice, a Între- 
buinţat — dacă ne aducem bine a-minte — grecismul * marea 
flisvăindă^^ ar fi spus curat romănesce şi mult mal eneipc: 
*marea sfrdrâindd^. 

64. KMhiAS (39, 57), KAbAA8 (61), KAXM8 (50)=:imperativul 
*să mergem^, dar şi fără aferesa lui în-: jf^Kx^NiS (61), jfiKsxM 
(52). 

65. mH EpA AMEAA MAC C31)=*şi cliîar în acel moment^. 

66. ia în loc de ianî: a .ţTSiiEpEKSAb amecta » pe^hme (35). 

67. despuetorîUz=z^ si&^^BXij : ^EcnSETOpio (68), A^cnSiATopio (64), 

ftOAAANE AECIlSATOApE (64), ftScnSETOApE (37), A^^'^^^'^'^P^A*^** (33)i 

cfr. mal sus p. 235 No. 45. 

68. K8MHHA (3 3)z=:actualul btidumă, 

69. AAA8 (61, 63), vecjl mal sus p. 220 No. 21. 



383 

70. AKM8 (68 de 2 od, 73), dar şi ak8m (58). 

71. măgură=^m\mtej : MsrSpA @aewhHa8h (31). 

72. 5poK6CK8 (51)=zsdrobe8Cu? cfr. Miklosich v. cxapokmtm: 

73. K^Ht (37)=*pentru ce^, cfr. mal sus p. 199 No. 40. 

74. marAâ=actualul mar/ă: hb-s kSmh^PatS mapx^ ctp^mze;^^ 
(56), învederat ung. marha *vită,, ceîa-ce prob^zăcă comer- 
cial de căpetenia al Românilor consista in vite. 

75. v>^A^i*" N" EnHCKBnîH], unde in contextul slavic: kn^şm, 
EnMCKonM=gr. dlfpj^ovT£(; xai liricrxoTroi, adică (/lM(fece=* principe,. 

76. jiideţ=z\9Lt. judicium cu sens de * tribunal,: ^mamtc aom- 
HHAwp lUH NAHTE TKS/^EiţEAwp (41), cfr. mal SUS p. 236 No. 64. 

77. .<?cwm/)=*avar, sgărcit, : CK8A\nîM uih hea\maoctmbîh (56), 
slav. CK;f>în% (Miklosich). 

78. slavisme mal insolite: npopoMECTBÎA (65), noBEAEHÎA (32), 
locuţiunea într^ă: wtie eaafocaobh (3 1)zz: ^părinte bine-cuvin- 

79. sub raportul accentuaţiunil, mal cu s^mă se observă 
daplul accent: 

pe diftongi: a'V<^mna (31), ''wkmtopîm (56), HEp'^io (36 de 2 
ori), MEp' wpE (69), hep'waSh (32), he"iî\, me"a, ame'a (33, 35, 41 
etc.), m6nh''iomoujîm (48), krakxtop''io (33), bote5Xtop8a''io (37), 
Eiuir A (39), "A5Ep8 (61), (|>rioAiOM (36), y'wAEKXTop'w (57), y"io- 
AEKA (67,) cx AiwR "'a (63), KXTp;R ''a (65), aechSat'oape (64), 
AEcn8ATop''io (64, 68) etc.; 

pe vocale graficesce lungi: 'wc8t';r (32), MS'Vpb (44), 'V- 
itîM (36, 64), ^pE"w^îH (50), npE' wt8a8ii (47), ' wm8 (48), w^w 
(50), ''wKhpATopîM (56) etc.; 

pe J^: >VEpî (32), >gEpîH (42), ^> HEpio (34), > c|)ok8 (4^^ 
AM> (36), >KXTp8"w (38), Vpeba; (50), >TOApHi (4P^ 
pe vocala finală, mal ales neaccentată: ba0''a (37 



1 



384 

(31 de 2 ori), ASMHese"» (31, 62, 66), Aîi|iîMr"» (31), n*i»M- 
t"8 (31), k8k8p*-t"a, K8K8ph-T"E(32, 33de2ori), nsM'*(32), 
meiji"e (45, 46, 50), ahact"* (35), 6tT"E, act"e, (35, 43), »8- 

MHh"a (36), MXHbJJkK * (41), KhpUAH^H (36), MStp^H (36), ntM- 

H A (38), Mîpr"« (45), ^A^'t (45), <|)PAt"e (49), mShmbck ^ (49), 
oymp'h (49), K&nîTE (51), p8r"K (49), rpeHA^E (51), uoe"* (56), 

A8cKp"« (5 7) etc. ; 

cate doi accente duple pe acelaşi cuvînt : 6ae"wh8*8"m (31), 
"ahe"* (35), Map"h"* (60); - 

cate doă accente duple şi unul simpla: ''j|ib^hep"e iwt (72); 

c&te un accent duplu şi unul simplu : amTab ««"m (3 2), aie'qi"* 
(34), AH'M"e (35), T at;ra »H (63), co'dpEA^e (36) ; 

cate do& accente simple: tat*a8'h (31), a»8mmVa (61),*- 
ie'cta (35), 4iTpEV« (40), &-m *h>i (42), 4>EM'iop'HHe (58), iq>'t- 
i|i'hnhawp (66) etc. 

80. paleric: 

dup& licuidă: aaep'ce, mep'ck (31, 55), aaepVk (72), Ap^- 
TEAX (31, 32, 33 etc.), Ksp'wuM (34, 39, 44, 47, 55), *p> 
(39 de 2 ori, 46, 50, 55), ap'a8 (40 de 3 ori), k8p'bh (40), 
kVbhe (40), BEp'MÎH, BÎEp'AAÎH (43, 53, 58), nîEp'A8T8(61),ni- 

Tpill&p'uiÎH (53, 56), JfLT9Ap\ifi (65), MAp'x^ (56), AA8p'MHIţî (57), 

KhA'KA» (71), KXA'KXTop» (33), aa'te (54), AAVopA (72), ui|i" 
(39 de 2 ori), a\8a'te (49), .fHAA'iţA (51), aaVpehae (51); 

după nasală: chh'tx (47), cmh't8 (34, 38, 40, 41,45,49, 
61, 68), iohV»peae (45), m8m'k* (36, 71), aa8h'ka (57, 72), 
mSmNma (37, 46), A\8HNEtK8 (40 de 2 ori, 49, 52, 61, 62), 
a\8hNei|ie (43), mShhh (64), aaehNiohoujîh (48), cn^H'^SpAifi {i%. 
cmHiSpATS, (43), cnzH'eSpAiţÎH (52), csh'veae (49), ahh'kpeiihtJU 
(50), amm'bekS (33), AMMM8MK* (37, 58), AMH'jjiTkio (71), mîh'u 
(43, 51, 54, 58), auvmkam'a» (53), a^'P^"'"'* (31), Af'P'"'''' 
(70), nopsM'KA (32, 52, 70), hecthh'c* (33, 58), vmh't» (34), 
gnHT8Ax (61), nAKH'vcpE (36), nzpHH'TE (41), nspHH'iţÎH (66), !«• 
piiN'ijHAopS (40), thm'c8 (44), ThiN'c* (63), oyhVh (53), skshV 
(54), .\pvHH t8 (56), .fH"K* (57), ctxhVa (57), cnpHH'iuîH (57l) 
npîHTps (59 de 2 ori), kpeahm'ua (60), oyn'ae (61, 66), t(|)M*" 



â85 

61), n&M%HV8A8H (64), atShNe (66), hhh'ctmtx (67), hhn'ctmta 
42, 44, 57, 60, 62, 65, 71), ahh^im (58), ac^ShV (58); 

dap& |>: iuar'teae (62), a^pehVs (54); 

dapă s: nocVSpHAE (56); . 

dap& f: AEiu^KMC (32), a^u^'khca (34). 

81. tn Ioc de paleric: 

vocala irraţionaI& z sati h: AcnSAhTAp^r; (68), ack^aiiTAt^ (^0), 

ibK;fk (70), TopzN;?; (72), ep'/mbM.ujSA (71, cfr. t. 1, p. 17: 

ISRHMAUJm), KSpZBÎA (60), TAA'AX'ApÎH (60), AAbT% (32), AShTS 



(pXaiiHMAUJIHj, K5P&BIA \y^)^ TAA'AXApiH (^OU;, AAbT% \0^)j AAbT» 

^35), AA^Tc (49), AA%qiM, AAKqiH, (39^ 52), mzn'aka (54), cxpx- 

ME<K (56), CHH&T8 (52), BHEpRMMH (57), ACCHAp^TE (48), AphXAr- 

riA8A (34), cSaniiN^v; (39); 
vocala irraţionaI& %i: a^h8hei}J( (43). 



85 



EXCURS 



LA 



CALAIOIIIA MAICEI DOMiULUl LA lAI'. 



'IJîktl s5 TîiilDir ¥ki5îBi!P®8«B, 



§ 1. Nu demult^ profesorul A. Wesselofsky dela Pet'rs- 
burfţ, unul din ccî maî ageri scrutători contimpuranî aî cre- 
dinţelor poporane, a publicat, în *ţ)iarul niinisteriuluî Instroc- 
ţiuniî Publice, din Rusia, un şir de articol! sub titlul comon 
de : *fncercîlrl despre istoria desvolttlriî legendei creştine,. 

Graţia, amabilităţii d-lu! profesor A. Potebnia dela Kliarkov, 
la care am recurs în acesta privinţă, de vreme ce pe calei 
librăriei n'am reuşit de a ne procura cate -va volume isolatf 
dintr'o colecţiune de vr'o 200 tomurî, noî avem astă(JI de'naintea 
ochilor o parte din acea interesantă lucrare, şi anume acdî 
care se referă la ^Legenda Duminiceî, şi la ^Visul Malce 
Domnului,. 

Regretam de a nu fi avut la îndemână mal de timpuriu, a 
tund când studiam noi înşi-ne ^Legenda Duminiccl,, monogra* 
fia d-lul Wesselofsky asupra acelui npocrif. O regretam, deş 
d-sa n'a cunoscut — afară de Fabricius. Closener, Jerlicz ? 



38ţ _ 

lanka — pe nîcl una din cele-l'alte făntîne ale n6stre: lucî 
edacţiunilc orientale, nicî redacţiunea din Gerlach, nici redac- 
iunea maghiară, nid pe cea francesă etc. E şi mal curios, că 
-a scăpat cu totul din vedere antica redacţiune slavică, care 
DHiţioD^Sză pe Pecenegi; nu mal puţin redacţiunea cea din 
HUioteca Societăţii Archeologice dela Moscva; ba pînă şi 
rântecal bulgar cel cu *doă fol din cer^. 

Orî-cum ar fi însă, d. Wcsselofsky complet^ză întru căt va 
Jateîe nostre prin unele puncturi secundare, mal ales printr'o 
5râă de rcdacţiunî germane, între cârî prin vechime ocupă 
primul loc cele anglo-saxone. *) 

Mal multe am putut învăţa din monografia d-lul Wessclofsky 
despre * Visul Malceî Domnului 2)^; o altă mistificaţîune reli- 
6'isâ forte respăndită, căril sîntem datori cu tot dinadinsul 
Je a-i consacra aci o notiţă a parte, căci : 

1. Forte scurt prin sîneşi, acest apocrif figur6ză tot-d'a-una 
h un loc cu alte bucăţi omogene, mal cu semă cu * Legenda 
baminicel^ şi mal mult încă cu ^Călătoria Malcel Donniuluî 
l»Iad,; 

2. Uare-orl se arată pe aluri mal la lumină intima legătu- 
ri între cărţile poporane şi literatura cea nescrisă a poporu- 
le, o Ii*gătnră une-orl fără nici o strictă liniă de demarcaţi- 
ai', o h-gătură aşa dicend indissolubilă, care nea preocupat 
■preâ şi nu va înceta de a ne preocupa în cursul volumului 
i: faţă. 

Sintem veseli dară de a profita, cel puţin acum, de ccrco- 
lîrfle d-luî Wcsselofsky, completâiidu-le la rîudul nostiu prin 
tthro: le lipsesce. 

§ 2. * Visul Malcel Domnului,, fişa după cum este inter- 
oiiit In redacţiunea română cea modernă a * Călătoriei Maicel 
;IhiffluluI>, sună în următorul mod : 



; Ij Wr^i^Iofeky, 3nHCT(>jiiH o uo^'ÎJ^'î'» î^» -ICy|»iiaj r, miihii t. U:i|) :;inar.» ITporB*- 
iflnij, 1^76 martifî, |i. 50 - llf». 
2i]âfm, t*'H'b E'iMp^Aniei h CB0AH'4fl p'vxaviOu oJiii'T>.iiii; ibid. 1S76 aprile, 



_ 388 

* Visul prâ-curateî Născu t6ieî, când a adormit în muntele Masli- 
•nilor şi când veni cătră dîosa Domnul Hristos în vedenia şi ^ise:— 
•Oh, maîca mea iubită! Donnî? — Şi dacă s'a deşteptat sfinta,a 
«respuns luî Isus Ilristos şi a (Jis: — Adormiî, fiîul meti Iubite, şi 
•eră me deşteptai; şi pe tine te-am ve^ut însuţt legîit şi vîndut 
*şi la stîlp legat, bătut şi pe cruce ristignit, şi din pr6-curat şi 
•sfîntul teii trup ca un lemn cojit, şi sângele curgend. — Respunse 
*Isus Hristos şi (|isc : — Oh, maTca mea Iubită! Adevărat cu visul, 
"^care Taî visat, voîu să'l paţ ett pentru nemul omenesc şi pentru 
•păcatdî norodului acestuia . . . Cine o va arăbx sati o va scrip 
«aco^til carte, acel om va ave milă dela Dumnecjeti şi privinţil dela 
*^toţî omenii, şi la cesul morţii Iul me volu arăta eă singură şi me 
«voîu ruga cu toţi îngerii cătră filul mefj, pentru sufletul aceluî om 
•care va scrie saii o va arăta şi altora, saii o va purta Ia sine a- 
* cesta sfintă cai*te, şi-1 voYu duce întru împărăţia cerului, amin , 

Prin *munt(^le Măslinilor^, acest apocrif se apr6pi& de tn- 
ceputul redacţîuniî celei scurte a Legendei Durainicel; prin 
^rugăclujica pentru păcătoşi a Sântei Feclore cu toţi îngerii,, 
se apropia, pe de altă parte, de porţiunea finală a Călătoriei 
Maicc^I Domnului. Dacă Legenda Dumînicel este A+B; daci 
Călătoria Malceî Domnului este C+D ; atunci Visul s'ar pnte 
formula prin A4-.r4-D. Astfel se explică de ce poporul, wre 
nu face nemic fără a ave un pretext ore-care, un fel de ra- 
ţiune a sa— obscură pentru noi cate o dată, ciicl este a .^» 
er nu a noslră — a lăsat să se Iepe pe tote într'un singor 
mănuchîu. 

§ 3. Am observat pînă acum adesea, că cărţile poporane 
circuleză mal tot-d'a-una în cate doă redacţiunl: una lungi : 
şi una scurtă. 1 

Redacţiunea de mal sus a Visului IMalcel Domnului esti»crt ^ 
scurtă. 

Pe cea lungă o aflam: 

1 ^. In broşurică ce se publică cbîar sub titlul de Tm^ \ 
Năsrdlorel <k Jhimnefjrn^ undo o însoţesc mal multe rugăclnnl 
^găsite la sfîntul mormînt al Prc-sfintel^ şi din care noi s- 
vem doă ediţiuni bucuresccne din 1878, una editată de L. 



389 

Alcalay, cea -raită f&ră numele editorului, ambele de pagine 64 
iii-32 ; 

2**. Iu broşurică întitulată Carte de închinăciune călră Na- 
i^aWinja de DumnedeU^ care nu este decăt o travestire de spe- 
culă a celei de'ntâiâ şi din care noi avem o ediţiune craioveuă 
tot din 1878, editată de Ph. Lazar, 44 pagine in-16. 

Ambele cârtecele aii avut o mulţime de ediţiunl de cate 
50O0 de exemplare în cursul ultimilor dece ani, cate doă şi trei 
pe an. pe lîngă cari mal adăogându-se cele vr'o 80,000 de 
exemplare din Epistolia^ ar resulta că ciudatul apocrif, in cele 
doâ redacţiuni ale sale, s'a respăndit in poporul român in nu 
mai puţin de vr'o 300,000 exemplare! 

Prima ediţiune bucuresc^nă se făcuse la 1846; a doua la 
lîS47*): cele maî multe dela 1862 incoce. 

Xu există şi nu va exista — pote — nici o dată o carte 
n)Qiănescă mal poporană, deşi in fond este tocmai cea mal 
sâricăciosă din t6te, cea mal lipsită de interes şi de invăţă- 
Dint, fără un grăunte de hrană pentru minte sau pentru ima- 
şiuaţiune. 

Cată să constatam însă. că poporul nu atăt o citesce, pe 
ctt o ţ i n e, femeile mal cu semă purtând'o la sin sail pu- 
nHwVo sub perină. 

Am fost nu puţin surprins, atiând într'o (li că fetiţa mea, 
i^ noi ani şi căte-va lune, dar deja elevă în a treia clasă 
giiunasială, nu se culcă fără a ave lingă dinsa Visul ]\lalcel 
IXimnuIu], imitând în acesta pe amicele sale de acelaşi vristă; 
S mărturisesc fără sfială, că nici eu, nici soţia mea, n'ain 
T'iit a o desamăgi asupra puterii pretinsului talisman, căci 
Dtpilul-individ, ca şi popornl-copil, are trebuinţă de a trece 
prin credinţă pentru a ajunge la sciinţă. Din acest punct de 
vtdere Jfşa cjicend pegagogic, clerul nostru n'a făcut reii de a 
Usa pe Romani să se desfete în pace cu o nevinovată min- 



5; larcu. op. cit., p. 62, 55. 



300 



§ 4. lîitil acum redacţiuiiea roniăiiescJi cea luiig&: 

«Dormind Prc-sfînta Fecîora Născut6ro do Diimnecţeâ în mantde 
«Klconuluî, cTind a fost în cetatea Vitloemuluî, uudo ar fi Tcnit h 
«sfinţia sa Domnul nostru Isus Ilristos şi a îutrebat'o : Maica ma 
*pre-sfîntii, dormi? Iară ea a (Jis : Fiîul mett pr6-dulcc, pr6-fhim69e 
*Isu8e, am fost adormită, şi iată că am ve^ut straşnic vis penln 
Uine! Şi a (}is Domnul: Spune, maKca mea, visul ce al ve^nt 
«Şi ca a ()is: Fiîul meti pr6-dulcc! Am vwjut pe Petru în Itoma 
*jji po Pavel în Damasc, eră po tino tc-am ve^ut în cetatea lenh 
'salimulm, răstignit pe ci-ucc între doi tâlhari. Cărturarii şi Farisdl 
*şi necredincioşii Jidovi defăimăndu-tc, fOrtc te- aii batjocorit, ţi ca 
Miere te-aă hi'ănit, şi cu oţet to-atl adăpat, cu trestia şi cu toisg 

* peste cap to-atl bătut, şi în sântul obraz te-att scuipat, şi cunuid 
*dc spini po capul teii afi pus, şi unul din ostaşi cu suliţa în cofiti 
^te-a împuns, din caro îndată a eşit sânge şi apă. S6rele s'a îniD- 
''necat, luna în roşeţă s'a schimbat, catapet6zma Bisorice! de suspU 
«jos în doă s'a despicat, întunerec mare s'a făcut peste tot pămintil 
«dela al şaselea pîuă la al nouălea c6s. losif şi cu Nicodim mi n 
apărea că te pog6ră do pe cruce, şi cu giulgiu curat te- aii inilţnrat, 
*şi în mormîut noii te-ati pus. Şi în Iad tc-al pogorît, şî uşcie cefe 
*de aramă le-al sfărămat, şi zăvorele cele de fer Ic-al zdrobit, pe 
*Adam şi pe Eva scoţendu'î afură- Şi înviind a treia (Jîi ^-al înălţat 
«la ceruri şi te-al pus (ra-drepta Tatălui. Iar Domnul a(Jis;HaIa 
*mea pr6-sfîntă, adevărat vis al vecjut! Şi aceste tote eil voîu sile 

* pătimesc pentru nemul omenesc. Şi de va scrie ciue-va râul tfift 
*şi-l va ţine, şi la sine îl va purta, şi în casa sa îl va ave, de acei 
•casă dracul nu se va apropia, şi pe duhul cel necurat îl va goai, 
«şi îngerul Iul Dumnecjeîi va sta tot-d'a-una lîngă dînsul d'a-dre|)t8, 
«şi de năvălirile despre omenii cel rel va fi măntuit; şi la drum de 

* va călători şi va ave acest vis pe lîngă sine, acid om nu se w 
♦teme de grindină, de tunet, do fulger, şi do totă m6rtea grabnici 
«va fi ferit ; arhanghelul Mihail va fi lîngă dînsul, îndreptând calea 
*lul ori în cotro va merge; ladrepta judecată va aiia milă, ţii* 
'^eşirca sa din vieţă me voia arăta iul om do'upreună cu tine, maîra 
*mea ; şi îngerul mcă va lua sufletul Iul, ducendul întni îuiprirăjia 
•cerurilor, veselindu-so acolo cu toţi drepţii, cari clin vec bine aâ 
«plăcut mie, amin.» 

§ 5. D. Wcssclofsky cunoscc o mulţime de redacţiuwl ru- 
sescl ale Visului Maîccl Doinimluî, în proză şi'ii versuri: aH 



391 

O redacţiune polonă fu prozil ; o redacţiuiic italiană şi una por- 
tugesfi, ambele versificate; în fine, o imitaţiune serbri. 

Pe lîugă acestea, afară de cele doă redacţiunî române şi 
afai'ă de o imitaţiune spaniolă, noi mai cun6scem una ma- 
ghiară în proză, una rutenă tot în proză, una provenţală în 
versuri. 

Să începem dela cele prozaice. 

§ 6. Nu vom reproduce aci redacţiunea polonă, căci ea nu 
diferă de cea romăn^scă scurtă decăt numai doră prin acela că 
adaugă *Britania^ (=Betliania) pe lingă ^muntele Măslinilor^ 
(w Br}-tanii na g6rze Oliwn^j), cela ce am mal vedut mal sus 
— ^Texturi măhăcene. No. I — în redacţiunea cea scurtă 
maghiaro-ruteno-polonă a Legendei Duminicel ; apoi menţioncză 
ca judecători allulCrist pe *Anna, Caiafa, Pilat şi Erod^^; în 
sftrşit, mal anină pe ici pe colea cate un cuvinţel fără con- 
secinţă.*) 

Nu este totuşi fără interes datul cronologic, cu care se în- 
cheia acesta redacţiune polonă: *S'a scris în anul 1545...^. 

De acelaşi natură este şi redacţiunea rutenă, pe care însă 
o ti^rmină următorul adaos eterogen: 

•Aceste sfinte cuvinte, însuşi Domnul nostru Isuf» Hristos le a tri- 
• •mis în lumea acâsta lui Leone, patriarculul dela Ierusalim; Iar Lcone, 
«sfinţindu-le, lo-a trimis fratelui sc& regelui, care era atunci în 
'^rcsbrlu şi, cu ajutoi-ul lor, a isbutit a birui pe duşmani; căci 
•ac6stă carte avea atăta putere, încăt dacă se afla într'o casă, ac a 
•casă nu se temea de foc, nici de fermece, nici de vorbele cele rele; 
«omul care o va ptirta pe sine, va dovedi pe toţi vrăjmaşii sel şi 
*va av6 îciiaro de păcate pentni patru- cjecl de (}ile; lai' femela, de 
•vii fi însărcinată şi va purta acesta carte, va ave facere uşoră, di- 
•cend următorele cuvinte : Ilristos cu mine, Hristos d'asupra mea, 
•Hristos me p^esce c}i şi nopte şi'n tot clasul de orl-ce reîi. Rogu- 
«te, Dumnezeule meti, prin patima ta, pe care al îndurai'o pentru 
•noi păcătoşii, apără-me de orl-ce năpaste şi ispitii drăcescă. Stinto 
•l6no Botezătorule, apără-mc de tote relele!,'^) 



4) Jerlicz, op. cit., t. 2, p. 41-5. 
6) DragomanoY, op. cit., p. 1G8. 



392 

Acest adaos, asupra c&ruYa uu credem de trebuinţi a Be 
opri mal mult, este un fel de mixtum-compositum din Legendi 
Dumiuicel, dintr'un descântec şi din alte motive analoge. 

E mal originală redacţiunea maghiari, publicată, împre- 
ună cu redacţiunea cea scurtă a Legendei Ouniinicel, In: A 
hă metmyei sz. zărok^ broşurică despre care noi am vor- 
bit mal sus la No. I intre ^Texturi măhăcene^. 

Ea sună în următorul mod: 

* A boldogsagos szUz Anyânak alroa: Hogy a kegyeUen Z8id6k megfog- 
tâk es megkotoztâk, Jeruzsâlcm vârosaban utczârdl utczâra Anoâshoz, 
K}iifâst6l Pilâtuslioz megkotozve kegyetlen^l hurczoltâk szent testedeti 
Pilâtusnâl mezitelen oszlophoz kotoztdk; kegyetlenDl megostoroztak, to- 
viskoronât szent fejedre tevân, kezcdbe nădat adtak, mint kirâiy ngf 
csufoltak; hogy szent testedbiîl b<5vcn v6rt vertok s folyattak ki, s iazoDya 
halâlra iteltek ; hogy szent vâlladra nehez keresztfât adtak, a văroabol 
egy nagy magas hegyre kis6rtek; hogy a te szent testedet a keresstfin 
8zornyQk6pen kctfelâ htiztâk, ths Szegekkel hozzâ szegezt^k, ^ hogj 
szent szddat epevcl, eczettel s mereggel itattâk, szent oldaladat âi- 
talvertek, hogy abb6l szornyii es iszonyu ver 6s viz csurgott, es te- 
rolad mind ^nreâm cseppegett; annakutâua hogy t^ged koporsâU 
tettek 6s az 6n kczeimbol kivcttek, a min az eu szivem igen meg- 
szomorodott, 6s szegâny lelkem, testem cllankadott. A mi Urunk J^uă 
S/î\z Mârîânak igy felele, moudvân : Kcdvcs szerelmcs Anyâm, iga- 
zan valo âlmot lâtUil ; mert valaki arrol az âlomrol gondolkozik, 
vagy magâval hordozza, vagy hăzânâl taiija, megszabadul minden 
gonosztol, es valamire tegedet vagy engemet ker, mindenben meg- 
hallgattatik, hirtelen halăilal meg nem hal, es semmi fogyatkozâs 
liâzânal nem lâszen, szent gyonâs 68 âldozat nclkiil meg nem bal; 
es en es te, szerelmcs Anyâm! keszek leszHnk a lelket hal&la 6râjâJi 
mcnnyorszâgba viuni, hcgy (uvendezzcn az augyalokkal s megdicsonit 
8/entekkel mindorokun orokke. Ameu^. 

Adică : 

•Visul biue-cuvîntatel Fecîore Născătore: Nemiloşii JidoTl te-a<l 
< prins şi te-aă legat in oraşul Ierusalim^ sf intui teft corp legat laQ 
* purtat fără milă dela Ana Ia Caiafa şi Pilat ; la Pilat te-aii logat ^ 
*de stilp, te-ad biciuit fără milă, punend pe sfîntu'ţl cap cunună de 
''spiul, ţl-ad dut în mână o bucată de trestia şi te-aă batjocorit de 



393 



*rege; din sfintu'ţl corp aii stors prin bătaia de a curs cu imbel- 

^sugare s&nge; o^&ndindu-to la m6i*te grdznică, pe umărul teă sfint 

*aii pus o cruce grea, şi te-att scos din oraş pe un deal mare şi 

'inalt; sfintul teă corp Tad întins pe cruce în doâ părţT, ca pe 

*im monstru; Paă pironit acolo cu pirdne de fer, Kar sfinta ta gură 

*att adâpat^o cu fiere, oţet şi venin ; ţt-att străpuns sfinta c6stă, 

^ast-fel că din ea a curs grozav de mult Silnge şi apă, care de 

*pe tine a picurat pe mine, după ce te-aă aşecţatîn coşciug, luându- 

*te din braţele mele, ceYa-ce a întristat f6rte inima mea. Iar sar- 

*manul meii corp şi suflet şl-aii perdut simţirea. — Domnul nostru 

*I8U8 a respuns FecI6reI Măria ast-fel : Dragă şi Iubită mamă, aY 

^avut un vis adevărat, şi dacă se va găndi ciue-va la acel vis, sail 

«ii va purta cu sine, saii îl va ţine în casa sa, va scăpa de tot r^ul, 

*şi dacă s'ar ruga de ce-va la mine saă la tine, va ii ascultat întru 

*t6te; nu va muri de m6rte grabnică şi nu va suferi nicY o scădere 

*in casa sa; nu va muri fără siintci spovedania şi comunicare, Yar 

*ett şi tu, Iubita mea mamă, vom sta gata în cYasul morţit a-Y duce 

«sufletul in raitt, ca să se bucure cu îngerii şi cu ştiuţii glorificaţY 

"fn vedY vecilor, amin». 



§ 7. Trecem la redacţiunile în versuri. 
Din cele rusesci, lungY şi scurte, alegem pe cea ui'mătore, 
pe care d. Wesselofsky o cit^ză numaY in trucat : 



4to bo uepKBH, BO co6opt. 
Ha npanoil pyst, na upecTo^k 
Ctoutti ^ţtna Mapiji, 
MojiuTCH Bory co cieaaMH 
U npocuTi» cBoero cu na : 
— Oxe Tu, Cuin>, 
H BOA't^«Att npo Tfl coui>, 
Crpauieni, }i&aceHb; 
noBCAyTi Ta Kb Bory, kt» bh- 

nepaTopy, 
CTaayTi» pyia h uora pacnauaTA, 
FodOBy RpecTOHi y^uBain, 
DoTeqeTi Tboh Kpoob, uto 6u- 

cTpaa pisa» 
3aiie*ieTCH Tboc xtao, uto e^o- 

BaH Kapa. 
-^-Ojîe Tu, MaTby 



Iată in biserică, în catedrală, 
La niuna dreptă, pe altar. 
Stă Feclora Mana, 
Sc'nchină luY Dumne4e<i cu 

lacrime 
Şi se rugă iiYuluY seâ : 
—O tu, fiYule î 
Eil te- am vecjut în vis, 
înfricoşat, groznic : 
Te vor duce la Dumnecjeti, la 

împărat ; 
îţY vor răstigni mâuele şi picYorele; 
Cu crucea te vor ucide la capî 
Va curge sângele teii, ca rîul 

cel repede ; 
Se va închega corpul teii, ca 

sc6rţa de brad... 



394 



ii caMi» npo To aiiUB», 
A caM'b iipo TO wt»Ayi 
Mto iioiicAyTh Mcii« Ki» Uory... 

KtO ^TOTli coin» Bl» A^IIL Tpil 

pa:^ uporoHopiiT'b, 
Cb TiMTi «leaoBVKOMT» Cv^eTi. 

aiiic^i> xoA^Tb. 
O, TociiOAif, caana Teol ! 
Jl;\\Mi BoropoAnua, CAajmTcui!*') 



— O tu, maniii ! 

însumi o cunosc, 

însumi o sein, 

Cil mS vor duco la DumDe4cft! 

Cine va rosti acest vis de trd 

ori po 4^1 
Cu acel om va umbla îngeniL 

O, Domne ! gloria ţie ! 

O, Foclorâ născatorc ! gloria ţie! 



latîl acum redacţiuuea cea italiană, descoperită de d. Wes- 
selofsky intr'uu manuscris tocmai din secolul XIV, şi 'n care 
*potra de marmură^ amintesce ^stîlpul de marmura, diu Textul 
nostru bogomilic No. I, p. 266, § 3. 

*Questa seguente orazîone e una visiono cbe fecie la Nostra Dob- 
*ua dcl 8U0 figliuolo GcsCi Ciisto, ed e di grandtj veitude a dirla e 
•grando perdonanza: 

Siedt'si, siedfsi madie Măria 

Jn su pictra marmoi'ia; 

II su'bel iiglio di Iii si venia 

K dicic: cbe fate voi qui, madre mia, 

Mîuloniia Santa !\'ariaV 

— IV) dormiţi) c so isvcglialo 

h\u] foite songiiio clio \6 sougniato : 

In sul monte Cbalvano cbo io ti vedea a monare, 

Le mani e i piedi ti vedea indiiavellare, 

(Corone di spine ti vedea incoronare, 

D'acieto e di lielc ti vodea abeverare, 

11 tuo bel fianco vedieti landnrc, 

Latte e sangue vedic versare. 

— Madre mia, cotesto nonn'e songnio- 

Anzi e ben vcritâ. 

*I)i Toggi e di Io senipre. (Iic sappia tutta giente, ebi per loniio 
*ainore tre volte ii die il dira, Io pene dello'nferno giamai non vedrâ, 
"le scdoria del paradiso mecho Ie riempiora, ne in uc(|ua cborrcuie, 
*ne in fuoco arczente, ne in podestii potente nonperira. Amen, aineo. 



«. 



amen, amen; amen.. 



()) Mîiykov, op. cit. p. 510, No. 2irî. 



395 

E mult mal poetică următdrea redacţiuue portugesă de pe 
sulele Agore, unde Maica Domnului ne apare *cu per de aur^ 

uiide ea *nicî veghîază, nici d6rme, ci speră in venirea 
î Crist^, după ce visase despre el un vis *cum mal bine 
, nu'l fi visat, : 

Senhora Santa Măria, 
Seu cabello de ouro iiuo ! 
Perguntou seu bento fiUio, 
Se velava ou dormiaV 
Respondeu Nossa Senhora : 
— Fillio, perguntas se velo V 
Eu nâo velo e nao durmo, 
Pela vossa vinda espero ! 
Souhei esta noito um sonho, 
Mais valera nao sonharo : 
Quc o meu filho era moiio, 
N'uma cruz crucificado ! 
Seus sagrados pes e maos 
N'uraa ciiiz cstao prcgados ! 
A sua sagrada bocea 
Cheia de fel c vinagro ! 
— Calae vos, oh minha inao, 
Senhora Sauta Măria, 
Nao valera nao sonhar, 
Que isso verdade seria ! 
Qucm esta oragao souber, 
Quando este mundo largar, 
As portas de câo abertîis 
De par em par acharâ, 
Pelas portas do inferno 
Nunca por la passara. 

Iată, în fine, şi redacţiunea provenţală, tn care coiiversaţiunea 
itre Crist şi Sânta Fecî6ră se face prin intermediul arcan - 
îluluî Gabriele şi unde nu sînt fără frumseţă * suspinele stc- 
lor, şi ^picăturele de sânge ale sdrelul,, puse în locul pro- 
dceî relaţiuni despre crucificarea Mântuitorului: 

Au bouesc doou mouut des Ouliviers 
Ounte Jcsus a fach soun liech. 



396 



Jesus un tant grand cris a gitat, 

Qiie Gabriel s'est reveillat. 

- Gabriel, veilletz ou dounnetz V 

— lou ni n'cn douci*me ni n'en veille. 

— Anetz au bouesc do Jerusio 

LI trouvarc-tz ma Mcro Mărio, 

Li din^tz: Diou vous douno lou boueu jour. 

— Mero, boucno Mero, n'eu siatz tristo, 

Que nmrri pantai n'avetz vous fachV 

— Ai lacb uu pantai quo b's estellos 

S'en anaua voun en souspirant, 

Que lou soureou doou cu»l saunavo 

Et n'on degoulavo do sang. 

— Ah! Mero, boueno Mero, 

N'es pas un pantai qu'avetz fach, 

Es la puro realita. 

Qu aquest ouresoun saura 

Tous Ies divendi-cs lou dira, 

Jamai soun amo peiîra, 

Diou de Tlnfer la tirara . . .') 

§ 8. Ceia-ce ni se pare a ti semnificativ în redacţionet 
proveiiţaiă, este prescripţiunea de a se recita * Visul Malcel 
Domnului^ nu în totc dilele. ci anume *în tote vineiile^. 

Sa nu fie (ire acesta, în reminiscinţa Latinilor din ProveiitAr 
o remăşiţâ a cultului pagani\: al Vcucnl^ confundat cu adoraţiunea 
creştină a Sântei Feclore? 

Te lînfri cele ce am spus deja într'un alt loc — vecjl maî sus 
pag. 1 13 JJ 7 — asupi-a pei-sistinţeî Venerel în panteonul creştin. 
vi>m mal adi\oga următorea observaţiune generală, a unul cu- 
pti^tor engles: 

*l'restinisnml a devenit în lume o putere intelectuală ten- 
*trab\ nu atât prin învingerea şi înlocuirea religiunilor rivale, 
*căt prin absorbirea şi transformarea lor. Vechile sisteme, ve- 
* chile rituri, virhile imagini s'aft altoit cătră noul cred, re- 
*ţinend mult din anticul lor caracter, dar luând alte numi 



) Ailvtiul» (*îij'j.V |«*;iNAfiVr^ tif la Prvrfticf, Aix, 1862 t 1, p. 13-14. 



39^ . 

*saâ altă nuanţă. In Sânta FecWră se mal recun6sce ce-va 
*şi din simbolismul gnosticilor, şi din Isis a Egiptenilor, şi 
*din Cibela . • ., ®). 

De ce nu şi din Venere? 

D. Wesselofsky, căruia I-a scăpat din vedere redacţiunea 
provenţală 5 ar fi în astă privinţă - credem noî — de o altă 
opiniune. Vinerea era o ()i de predilecţinne a fatmosel secte 
a Flagellanţilor , cărora — din acostă causă — savantul Rus 
Je atribue intercalarea el în Legenda Duminicel. De aci însă 
ar resulta, pe acelaşi temeîu, amestecul Flagellanţilor şi în re- 
dacţiunea provenţală a Visului Malcel Domnului. 

Ambele ipotese sînt de o potrivă ademenit6re. E mal pro- 
babil totuşi , că Provenţalil aveatt în vedere nu atăt pe 
antica Venere, dar nici calendarul flagellantic, pe cat pur 
şi simplu acea împreglurare că răstignirea Iul Crist s'a întâm- 
plat într'o (|i de vineri, de unde consecinţa naturală că nici 
o altă (ţi nu se potrivesce mal bine cu aducerea aminte a 
Patimel Mântuitorului la creştini de orl-ce rit şi de orl-ce ginte. 

AcMa nu exclude însă cu desăvîrşire pe cele-l'alte doă 
ipotese. T6te împreună aii putut concurge în caşul de faţă, 
mal mult safl mal puţin, la preferinţa Provenţalilor pentru 
<}iua de vineri. In privinţa credinţelor poporane în genere, 
trebui să ne ferim cu stăruinţă de a le atribui într'un mod 
exclusiv cate unol singure cause, căci studiul mal profund ni 
le arată, aprâpe tot-d a-una, desfăşurându-se dintr'o causalitate 
fdrte multiplă, din împletecirea influinţelor celor mal eterogene 
şi adesea anacronistice. 

§ 9. T5te redacţiunile de mal sus se aprâpiă mal mult de 
redacţiunea romăn^scă cea scurtă, cu care unele din ele se 
chiar identifică. Redacţiunea romăn^scă cea lungă remâne Pre- 
cum singuratecă, cuprin^^nd în sine cate ce-va din alte 
apocrifurl, bună-6ră menţiunea Iul Petru la Roma şi Pavel la 
Pamasc. 



8) liCcky, Iliston/ o/ the vise (nul in/iuevce of th^ fph it of rationalitmi^ Lcndon, 
1865, t 1, p. 231. 



• 398 

Care din doă sîi fie cea mal veche? 
Ne mărginim a pune înainte acdstA întrebare, fără ^ ne 
încercam a o resolve. 

Deşi nu avem )a mână din cele doă redacţiuni române nid 
un text anterior secolului XIX, totuşî nu ne îndoim, că stră- 
bunii noştri au cunoscut Visul Maîcei Domnului • între anîî 
1500-1600, pote chiar mal de'nainte. 

Este nu mal puţin probabil, că Românii, Slavii, Ungurii, 
Italianiî, Portugcsil şi Provenţaliî nu sînt singurele popore în 
Europa la cari a circulat vre-o dată sail mal circuleză acest 
apocrif; ba încă cine scie dacă, asemenea Legendei Dumiiiicel, 
el nu va fi străbătut cum-va pînă şi la creştinii din Asia şi 
din Africa. 

Este curios totuşi, în orl-ce cas, că nici d. Wesselofsky, 
nici noi înşi-ne, n'am putut găsi o redacţiuno grecă, deşi mal 
tote cărţile poporane religios^ ale Shivih)r şi ale Românilor, 
după cum am constatat'o adesea în cui-sul acestui volum, se 
datorcsc fabricel bizantine. 

N'ar trebui ore să bănuim de aci, că Visul Malceî Dom- 
nului, prîntr'o cxcepţiuno din regulă, va fi fost un a-a^ h- 
YOfxsvov născut în Occidintc? 

Iată încă o întrebare, pe care erăşî o lăsam fără soluţiune. 

§ 10. Orî-care ar fi originea primitivă şi respăndirea rela- 
tivă a misteriosului Vis, el a reuşit a prinde cde mal adiinci 
rădăcine în consciinţa poporului român ; rădăcine mal adânci 
— pote — decăt orî-unde aluri, căci numai la noi — întru dit 
am putut afla pînă acum — acest apocrif a isbutit din sfera 
^cărţilor poporane, a trece cu desăvîrşire, printr'o transfigu- 
raţiune totală, în sfera *literatureî poporane nescrise,. 

T6te redacţiunile, menţionate sau reproduse mal sus, cele 
în proză ca şi cele versificate, sînt de proveninţă cart n- 
r a r ă, sau mal bine popesc ă. Tote au fost compuse pentru 
popor, dar nu de cătră popor, măcar-că după gustul jx)- 
poruluî. 



399 

Unica prelucrare pe jumătate poporană a Visului, pe cai*e 
o aduce d. Wesselofsky, este următorul frumos cântec serbesc: 

«Pe sântul munte stâ o sântă biserică^ îngrădită cu mir, afumată 
-cu tămle. In sânta biserccă sântul Ilie şi sântul Penteleil cântă li* 
^turgia, chYamă pe fec!6ra Măria: — Veghezt tu 6re, saii dormî? saft 
*pe Domnul Hristos îl ţii pe braţe ? — Nici veghez eti, nici dorm, 
«ci ţin în braţe pe Domnul Hristos. — Aă năvălit Jidovii, I-att 
•ripît pe Hristos, Fatt răstignit pe cruce, sub unghi î-att bătut cule, 
*ande att bătut cule — acolo a ţîşnit sângele, undo a ţîşnit sânge- 
rie — acolo aă resărit floiî: sburaă îngerii, culegeaii florile. Ic le- 
*ffiik ÎQ mănuchlU'I, le împletlaă în cunune, Io duceaţi dc'niiii)t( a luT 
'Damne^etfc.» 

Şi apoi adaos In proză : 

*I>umne<)eă a f)is: cine va ceti ac6stă rugăciune do trei ori dîmi 
•neta şi sâra, ott îî voîu fi în ajutor şi-î voUi ierta păcatele. „ 

Acest cântec însă, după cum am spus, este abia pe jumă- 
tate poporan, nu numai din causa adaosului celui prozaic dela 
sflrşîtC dar pînă şi prin amăruntele sale pre-bisericeseî, cari 
parcă nu se împacă po deplin cu admirabila metamorfosă a 
sânţţelul în floil. 

Maî poporan este următorul descântec spaniol, pe care nu 
la cunoscut d. Wesselofskv: 

A la puorta del Cielo 
Polonia estaba; 

Y Ia Virgen Măria 
Alli pasaba: 

— Diz, Polonia, quo haces ? 
Ducrmes o vel as V 

— Se/?ora mia, ni duenno ni velo, 
Que de un dolor de muelas 

Me estoy muriendo. 

— Por Ia cstrella do Venus 

Y el sol poniente. 

Por el santisimo sacramento 

Que tuvo en mi vicntre, 

Que no te duela mas ni muela ni dient«\'») 

îl) Xi>arJ, Jii^. ties lincft i^opuhiri'»^ t. 2, p. 05. 



400 



Aci totul s'a schimbat. Crist s^a pref&cat tn JPolonia^ adecă 
sânta Apollonia^ care se plânge de durerea de măsele. S'aA 
păstrat numai tonul genenal^ forma dialogulnl şi tii»ica expre- 
siune : 

Duennes o velas. . ,, 

pe care noi am ve()ut'o deja mal sus In redacţiunile portagest 
şi provenţaiă ale Visului Malcel Domnului şi chiar tn cântecol 
serbesc. 

Nu e fără interes tot o dată de a ved^ pe Sânta Feciori 
jurând pe ^steua Venus^^ cela-ce confirmă pfuă Ia nn pnnct 
observaţiunile nostre de mal sus — pag. 143 şi 390 — despre d^ 
amalgamare a credinţelor creştine cu cele pagaiiice. 

Nu se p6te indoi cine-va^ că descântecul spaniol proceda 
directamente din Visul Malcel Domnului.*") Ca descântec, el este 
tot ce p6te fi mal poporan. In privinţa estetică tnsă, nu sa 
făcut nici un pas înainte, nu s';i adaos nemic roditor câtri 
originalul cel arid. Este curat poporan^ şi totuşi mult mal pe 
jos de cântecul serbesc cel pe jumătate poporan. 

Numai Românii au isbutit a plăsmui din prozaicul Vis o 
creaţiune pe deplin poporană, fără nici un amestec cărturar, 
şi forte poetică în acelaşî timp, deşi ea a remas mal credincioşi 
ideei prototipului decSt descântecul spaniol şi decăt cântecul 
serbesc. 

Iată o baladă română din Oltenia : 

- - Tudor, Tndor, Tudorel, 
Dragul mamei voinicel! 
Decand mama ţl-al lăsat 
Şi Olteni ţî-al adunat 
Pe ciocoi să-î prin(|î în ghiară 
Şi s'alungî (rreciî din ţeră, 
Mult la faţă te-al schimbat 



10) Indirectameiite so K'ga cu acclaşT a])ocrif un doscântec B&sear din Transil- 
vania, citat de d. Wessclofsky după Schuster, SUheixburyisch'Săchsische VMsliedfr, 
p, n07- B, und** (-rist şede po o ^petrU do marmurei», ca MaYca Domnnlnl ui 
redacţiuiK'a italiaua, ^r nigricTunea •tn*bnî citită îu t6te vinorile^, ca !d r«U^ 
ţiunoa provenţa1&; dar ideTa visuiut şi dialogul au desp&rut acolo cu des^Lvirţirf* 



401 

■ i 

Şi mi-te-aX întunecat! 
Spune, maică, ce te â6re? 
Că m'oîu face vrăjitdre. 
De al^n să te descânt: 
Să calcY vesel pe pămînt ! 

— Aleî, maică! alei, dragă! 
Cur&nd visul mi-1 desl6gă! 
Că scil, maică? am visat 
Buzduganu-ml fărîmat, 
Sabia-ml cea bună nouă 
Am visat'o ruptă 'n două, 
Pu^ mea cea ghintuită 
Am visat'o ruginită ; 
Maică! pi8t6lelc mele 
Le-am visat făr' de oţele ; 
Apoi înecam mal vS^^t 
Ş6rpe galben prefăcut. 
Ce purta come de ţap 
Şi cr6stă roşia 'p cap; 
El avea ochiu vîn4ător, 
Avna graiu linguşitor, 
Şi mg tot ruga mereă 
Să mSduc la cuibul seă! 

— Ba, ferâscă Dumne^ett! 
Să nu te duci, fătul meti, 
C'acel ş6rpe veninos 

E vr'un duşman ticălos, 
Vre-un hoţ volintiraş 
Şi la inimă vrăjmaş. 

— Maică, măiculiţa mea! 
Cum să scap de. cursă rea;^ 
Căci un glas prevestitor 

îmi tot spune c^am să mor... 

— D'al să mori, drăguţul meii, 
Facă ce-a vrea Dumne^eti! 
Dar să scil tu dela mine, 
Cun Român volnic ca tine, 
Pîn'ce cade, pîn'ce more 
Calcă şerpii în piclore, 

26 



40â 

Căd d'un şarpe *ii?6niaat 
I se I6rt& an păcat! ^^ 

Crist| ^măntoitoni]^ omeninX a âevenit ad Tador Vladi- 
mirescu, ^măntoitorul^ Rom&niel. Dialoga! tntre mumă şi fila, 
idela visulal profetic^ fatala lai reaUsare, t6te astea aă remas 
intacte. S'a conservat la sfirşit ptnă şi caracteristica ^iertare 
a p&catelor^. Deosebirea esenţială este nomal că visâză filol. 
Iar na mama. Imitaţianea saft — mal bine — localisarei 
^Visalul Malcel Domnalal^ e învederată; şi tota^ cată distanţi, 
sab raportai poetic, dela sarbedal original ptnă la strălucite 
lai resfrângere! 

Se scie că Augast Comte, părintele aşa nomitulul Positivism, 
propanea întrodacerea anal no& calendar, tn care numile ode 
obscare din. Menee să fie inlocaite prin illostraţiunile ome- 
nirii, prin Dante, prin Shakspeare, prin Gottemberg, prin Genr 
etc, remânSnd însă neatinşi giganţii creştinismului: un Pani 
sai1 an Aagustin.^*) Românal, in acest sens, a fost mal de mult 
p o s i t i V i s t, fără a înceta totuşi un singur moment de a 
respecta religiunea. EI n'a renegat pe Crist, dar I-a ftcat cn 
propriele sale mijI6ce o icână, o imagine, o representaţiane 
locală, un tip mal familiar din răstignitul erod naţional. Na 
Crist s'a ppgortt pînă Ia Tudor Vladimirescu, ci Tudor Vladi- 
mirescu s'a rădicat pînă la Crist... 



11) Alexandri, Poefiiî juipulnre, ed. 2, p. 21Q.—Rerffita Bomână^ 186S, p. ^ 
unde stnt varianturY. 

12) Caro, La religm\ poftitiriste, îu Ktuâes morahă sur fe tempa pr^tent, I^ 
1855, p. 83. 



III. 

APOCALIPSUL 




^ 







ÂWL 



«POCIILIPSIIL HPOSTOLOLUI PIIUl 



Jntroducşre. 



§ 1. Neuitatul Ozanam^ intr'un studit^ ^Despre f&ntlnele 
poetice ale Comediei Divine,, a analisat un lung şir de ^c&l&- 
tone la Iad,, antice şi medievale, începând dela un pasagiu 
din Mahâbh&rata pină la Infernul lui Dante. ^) 

Lista, deşi fdrte lungă, este totuşi departe de a fi f&r& la- 
cune; şi nu noi vom lua asupră-ne sarcina de a o completa, 
ba nici m&car de a o reproduce. 

Cele mal celebre visiuni antice de acest& natură sînt a lui 
Dlisse tn Homer şi a lui Enea tn Virgilid, pe lingă cari ar fi 
păcat de a uita parodia muşcătorului Lucian, unde ne -arată 
pe marele rege Filip redus in Iad la modestul rol de a-şl carpi 
nesce vechi papuci. 

Ijb, Romani imaginile muncelor din Infern eraţi atăt de co- 
mune, atăt de respăndite in popor, incăt Plaut ^ce unde-va: 

Vidi ega multo saepe qmte Acherţuţţl Şerept 
Cruciamenta.... ; 

Iar la Greci Aristotele ne spune că, din cele patru feluri de 
tragedie, unul este anume acela în care acţiunea se petrece tn 
Tartar. 



1) Oxanam, Des sources poitiques de la Dmn$ Comedie, in Les poiUa francii- 
(mku^ p. 951— 469« — Cfr. Alfred Maury, Enfer^ Io EncyclopidU modtrM^ t. 14 
.1861), p. 76—116. 



Cu tote astea, nici o dată capitala Satanei n'a lost mal 
frecuentată ca in cursul vficulul de mijloc. In literatura cel 
puţin, acea epocii iie-a lăsat mal multe pelei-liiagluri la Iad 
decât la Ierusalim ; ţpi 'n orl-ce cas, nesce pelerinagiurl cu mult 
mal citite. Să lea cine-va Vieţele Sânţilor, cele grece sau cele 
latine, şi o să se sperie de mulţimea visiunilor infernale. Altele, 
lot pe atât de numerose, nu s'aO cuprins în Hagiografia. Cele 
mal renumite sînt : a lui Patrick, a lui Gueriuo Meschino, a 
Iul Tîndal, a Iul Wettin, a lui liernold, a Iul Alberic, a lui 
Owen, a lui Winfred, a sântului Ansgar, a sântei Tei-ese, a 
regelui Carol Pleşuvul, a marcliesulul Hugo de Brandcburg, 
a landgrafiUuI Ludovic de Turingia etc.^), far la Bizantini: a 
Iul Timarion şi a lui Mazari. Se găsesc printre ele piuă şi 
bucăţi comice, ca: *Jongleur qui va en enfer, şi altele, cari 
ne amintesc, prin lipsă de respect pentr^ cele ne-sfinte, pogorirea 
In Infern a lui Bacchus !n Aristofan. 

Nu mal menţionam drăciele ne-croştine, bună-iiră călătoria 
la Iad a poetului evreesc Immanuel ben Salomo pe la 1330, 
pe care'l călăuzla profetul Daniele, întocmai ca Virgllift pe 
Danie.») 

§ 2. Multe şi diferite cause, unele generale, altele proprie g 
evului medio, aii concurs la producerea acestui fenomen. 

Pe de o parte, don-tiuicliotismul era la ordinea (jilel. Toţi, 
pînă şi sfinţii, dorlaft a ti cavaleri. Pe apostolul Paul — veijl 
mal jos §-fuI 4 — trubadurii îl numiafl 'baronul Paul,: l^t 
le ber; Iar pictorii şi sculptorii bisericesci II inarmail ca pe un 
vitiz raei'gtod la bătălia.*) Erii spiritul timpului. Pe când unii 
provocaţi la duel pe falnicii paladini, alţii chiămad la trîut& 1 



phQiMOiiiilque el hutoriiiiie tur Ut Ifytmira A J 
t poUmifirher Tendtra, \a Zfittehr. d, rf. i 



2) Cfr. Delepieire, UB»/tr. w. 
la rit futuri, Londres, 1ST6, paa 

3) StcinsclmeiilLT, Apocali/ptfn 
gtitl GiMlltthti/t. L 29 (I^Tij, p. 

4> Si, Lsarent, ieon«<i,aphit rfe Si. Pi*rre c(. St. Paul, tn Didroa ain^, 
ifchMofiqu*», t, 26, p. 217: *0r sntni P»ul u'^Uit, usur6m(-Dt. revPtii d^ 
caract&re milittire. u niiuion iuâl purement dvile; et cepeudttni, di's le Mi 
Ago, l'uaage ttnlt pr^valu de l'&rmcr ite pini en cap, comme un guerrier. ., 



407 



pe însuşi dracul, ba incă mergeaft chiar la^ el a-cas&, pentru 
a-I arunca m&nuşa drept intre corne. 

Pe de alt& parte, teribilul e frumos: ^fair is foul and foul 
is fair, , după expresiuuea fermecătoreselor luî Shakspeai'e. 
Poporul alergă nebun după cela ce'l ingrozesce : aci, la arena 
gladiatorilor ; dincolo, la auto-da-fe ; dincoce, la lupta taurilor; 
pretutindeni, la guillotină sad la spincjurătore, negreşit nu 
pentru a fi victimă, dar pentru a privi in siguranţă suferin- 
ţele altora, pentru a vSrsa o lacrimă, pentru a simţi o bătaia 
de inimă. Şi ce 6re p5te fi mal teribil ca Infernul, construit 
ad-hoc prin fantasia omului din tot ce insuflă tcrorc? 

Nu mal vorbim de alte cause mal secundare. Frica Iadului 
Inlesnia stăpinulul ţinerea fn frâd a celor stăpiniţi, dar şi pe 
cel stăpiniţi ii apCra adesea de desfrâul stăpinulul ; frica Iadu- 
lui umplea pină'n virf punga clerului, dar tmpedeca fn acelaşi 
timp abnsurile clericale ; frica Iadului funcţiona ca un fel de 
1^ penală preventivă tn sfnul superstiţidsel barbarie a veculul 
de mijloc ; mal tn sfîrşit, frica Iadului era bună atunci pentru 
toţi şi pentru fie-care. 

§ 3. Crist, Maica Domnului şi Apostolii statl in capul re- 
Hgiunil creştine, conducători vC^uţl cătră cele nevCcJute, ela- 
stică trăsură de unire intre om şi Divinitate. 

Călătoriele lor la Iad trebulafl să serve do. model pentru 
«xcursiunile posteriore mal mărunte. 

Cea mal puţin poporană a fost pogorirea in Infern a lui 
însuşi Crist, descrisă, nu fără scăntel de adevărată poesiă, 
dar pr6 pe scurt, mal mult ca o apariţiune decăt ca o * um- 
blare,, tn pretinsul evangelia al lui Nicodem, de unde a tre- 
cut pe de'ntregul in Messiada lui Klopstock. 

Dacă acest apocrif a fost sati n'a fost cunoscut Românilor, 
nu seim. Intre cărţile bogomilice, în ori-ce cas, el nu figureză. 
Mult gustat nu era nici în Occidinte. Puţinătatea amăruntelor 
infernale se pare a-I fi stricat iu opiniunea publică a 6menî- 
lor din v^ul de mijloc, cărora le plăceaţi grozăviele grămă- 



408 



dite una peste alta tntr'o panoramă pe c&t se p6te mal pre- 
lungită. 

S& nu uităm totuşi, că din evangeliul lui Nicodem epizodul 
lui Crist in Infern a fost intercalat intr'un alt apocrif mH 
norocos, mal poporan, certamente familiar Bogomililor — ve<}I 
mal sus p. 256 — , anume în aşa numitele ^întrebări alea- 
postolulul Bartolemefi cătră Maica Domnului^, de care exişti 
manuscrise slavice f6rte vechi.*) 

Despre pogorirea Malcel Domnului, de tot lungă, plină cn 
fel de fel de ^quae Acherunti fierent cruciamenta^ , şi tocmai 
de acela forte poporană în t6te ţerele creştine medievale, no! 
am vorbit pe larg în Introducerea Ia textul precedinte. 

Dintre Apostoli^ pogorîrea în Iad a fost reservată celui mal 
de frunte, celui mal vorbitor şi mal umblător tot-o-dată : Paul, 
a căruia călătoria, în adevăr, dacă n'a întrecut In populari- 
tate pe a Malcel Domnului, dar cel puţin n'a remas nici de- 
cum în urmă. 

Este remarcabil, că însuşi Dan te o cit^ză într'un mod in- 
direct în cântul II din ^ Infern^ : 

Anddvvi poi Io vas d'elezioae . . ., 

unde o glossă adauge: ^Paolo apostolo, Io quale fu vaso dV 
lettione, and5 al inferno^.^) 

§ 4. Textul grec al acestui apocrif, publicat întreg de cătrt 
Tischendorf, de'mpreună cu variante dintr'o redacţiune siriacă, 
şi a căruia compunere nu este cu mult posterioră epocel iul 
Teodosiii cel Mare, portă titlul de: 'A7roxaXu'|i; tou irfio-t 
riauXou.'') 

El a fost prelucrat în evul mediii, în proză şi'n versuri, in 
mal t6te limbele europeane, incepend dela cea latină. 

Reproducând un fragment dintr'o redacţiune versificată fran- 
cesă, d. Paul Meyer îl precede de următ6rea notiţă: 



5) Tichonravov, op. cit, t. 2, p. 18—22. 

6) OzanauL, op. cit. p. 375. 

7) Tischendon, Apocalypses, p. 34—69. 



409 

*Je ne m'eteudrai pas sur ce poeme, ayaut Tiutention de 
^r^tudier, avec d'autres sur le meme sujet, dans un raemoire 
*sur Ies legeudes pieuses dans la littc^nature franţaise, dont 
*je rassemble Ies mat^riaux depuis bieu des ' annees. Je me 
*bomerai k dire qull est fond6 sur un apocryphe dont nous 
^possedons deux redadions lalines. . .^ 

Şi apoi adauge: 

*Je connais en /ran^ais cinq redactions rimees de cette 
l^ende . . . >®) 

Şi acesta nu e încă tot. 

O a şesea redacţiune francesă rimată^ compusă în 334 ver- 
suri de cătră călugăiod anglo-normand Adam de Ros în seco- 
lul Xni, a publicat'o întregă Ozanani: 

Seignors freres, ore ecout^z, 
Vos qui estes â Deu nummez. 
Et aidez-moi îi translator 
La visiun saint Pol le ber . . . *) 

Tot în versuri, mal este cunoscută o veche traducţiune en- 
glesă/°) 6r în proză — una provenţală^*) şi una italiană. ^^) 

N'am avut ocasîunea de a da peste redacţîunile medievale 
spanidlă safi portugesă şi peste cele germane; dar nî-ar fi 
grefi a ne îndoui despre existinţa lor ; ba încă nu ne sfiim 
a bănui, că fericitul apocrif va fi fost tradus (îre-când pînă 
şi unguresce. 

Din cele orientale, afară de redacţiunea siriacă, Du Pin citeză 
una coptică, er Assemaui una arabă.") 

Pe noî însă, după ce am indicat respăndirea aşa numitului 
Apocalips al'luî Paul, în cursul evuluî medio, pînă la margi- 
nile extreme ale creştinătăţii spre apus şi spre resărit, ne 



8) P. Meycr, Descente de St, Paul en Enfer, în Uomaniu, t. 6 (1S77), p. 11-16. 

9) Ozanam, Dante et la philosophie cathoU'que, Paris, 1859, p. dl.-J— 423. 

10) Warton, Hhtory of poetn/, I, 19, ap. Ozanam, f^es poetes franciscaina^ p. 
375. 

11) Gidel, Apocdlypse de Marie^ îu Annuain ffes itudeif grecquea^ t. 5 (1871), 
p. 102. 

12 \ Villari, Antiche legende e tradiziot i che iUustrano ht Divina Comedia^ ap. 
Wf sselofsky, Bepra, AnacTacia h HHTHifi^a, în ^ypna.ii Mnu. Hap. IIpocBinţeniir. 
1877 februarifi, p. 188. 

13) Tischendorf, op. cit. Proleg. p. XVI. 



ilO 

interesă mal cu s^mă, tu caşul de &ţt, anume redacţioink 
cele slavice. 

Apostolul Ginţilor bucurându-se, de'mpreunii cu arcangţlri 
Mihail, de cea mal deosebită favdrie diu partea Bogomililor, 
este Învederat că aceştila, mal mult ca ort-dne altoi, nu pa- 
teaa să nu-şl tnsuş^scă cu grabă un apocrif care, din ttte 
puncturile de vedere, se potrivia de minute cu propria kr 
doctrină. 

Să observăm că Apocalipsul lui Paul, chiar In evul medii, 
era considerat de cătră ortodoxii cd riguros ca o operă ere- 
tică a Paulicianilor, ^^) Iar prin urmare ca ce-va fdrte bogo»- 
liC) din causa intimat legăture Intre ambele aceste secte de 
nuanţă manicheică. 

Dela BogomilI apoi, el a- trecut la RomAnI. 

§ 5. Apocalipsul lui Paul a avut sortea tuturor cărţilor 
poporane: redacţiunile sale, une-orl cblar copiele aceldi^ 
redacţiuni, diferă una de alta. 

Un exemjdu. 

Biblioteca Imperială din Viena posedă trd redacţiuni latâie 
manuscrise ale acestui apocrif (NNo. Rec. 3129, Theol. 745 
şi Lunael F. 11), dintre cari: 

cea de'ntâlu se Începe cu : ^Paulus vero cum erat in came^; 

cea a doua: ^Dies dominicus dies est electqs^; 

cea a treia: ^Oportet nos timere^...") 

Generalmente insă, lăsându-se la o parte deosebirile speci- 
fice din limbă in limbă şi din timp tn timp^ prototipul s*ft 
diferenţiat intr'o redacţiune lungă şi o redacţiune scurtă. 

Vechia redacţiune slavică cea lungă, cu variante după doă 
copie^ s'a reprodus de cătră profesorul Tichonravov dela Moscn 



14) Bekker, Anecdota graeca^ t 3, p. 1165, ap. Tischeudorf, opt. dt pi XV: 

ITauXou' ou Y*? ^^^ '^^ i'^lo'J ITauXoy, «XX* hipo'j, xlpeiixou, toii 2a*xb>9arr^;, 55d ^ 
IlauXtxioevoi xoTOŢOvroet^. 

15) Tahulae eadieum MS-nm in Bibliotfteca Vitutobonenâi it98erva$anim,tltf 
147, 265, t S, p. 110. . 



411 



giib titlul de : (ÎAOBo o Kii^HHhK cBATAro rtnoeToM Haka.v (Cuvint 
despre visiuuea sântului apostul Paul).'^) 

Ea diferă pie-puţiu du textul grec publicat de Tischen- 
dorf ; 



GuCTK CAOBO rOCMO,\HE KO MH'k 
rA.>rOA«. pili ,MO,\EIWA CUM». Ao- 
KOA'b COrptuiAtTE )l ripitA.tr,tETE 

rp'kxu iiA rp'kxu. ii nporifksAETE 
r«noAA KoPA cTBopuiAro iiebo n 

5(MAB. II RU HAfl-biaWTHA KO- 
«hlft *I.>,\A. i A'feA* A't'ftBOAb- 
CK.\m ,\'^^AIOI|IE.... 



'EY^veto Xoyo; xupio'j itpo; 

[AE Xe-'IOV îiTît T({i Xatf) TOUTtţ). 
?(0ţ TC^TE iftapTĂVETE X«t TUpOT- 

TÎ5eT-£ T^ iuLapTÎqt xai Kap- 
spifllE'E Tov Seov tov itoti^- 
55tvTa jaaţ, XeI'ovte; Etvai tex- 
va Tio 'Appaâ|X, Ta Se Ep^st 
ToO ■jj.i9.vi npiTTOvTE;,... 



De aci insă nu urm^ză că redacţiuuea slavică cea lunga este 
mal veche. Şi la Bizantini putea să li existat o redacţiune scurtă, 

, alături cu cea lungă, dintr'o epocă medievală căt de depărtată. 

I Slavii., după tută probabilitatea, afl tradus ambele din gre- 
cesce. 

Redacţiunea slavică cea scurtă, reprodusă de curînd de pro- 
fesorul Stolan Novakovie dela Bielgrad, după ce fusese publi- 
caţii pentru prima ură deja la 1520 in Veneţia de cătră Bu- 
jidar Vukovic, se îutituleză: G\m cRETJro IIab.\a aiioctoaa w 
HCxoA^fe AoyuiEBH'bA\s (Cuvintul sântului apustol Paul despre e- 
ţirea sufletelor). ") 

S 6, Deosebirea între ambele redacţiunl este mare. 
Redacţiunea cea lungă cuprinde întrega istoria postumă 

t% sufletului uman, consistând din trei momente: 
1" Judecarea sufletului de cătră Dumnezeii: 
2" Resplătirea sufletului celui bun în Paradis; 
3* Pedepsa sufletului celui reQ în Infern. 
Secţiunea Paradisului este mal mică decăt a Infernului, nu 
numai pentru că 'n r«u nemeresc mal puţini, dar mal cu se- 

16) TiclioDravo», op. cit., t 2 p 40—68. 

17) KoTaknrii!. UpHnepn EBjaxeBQnrTD h jesBEa CTSpora h cjincEo-ciosfEiEora, 
Bielgrad, 1877, p. 487—40. 



1 



412 



mă — raţiune retoric& — pentru că fericirea se descrie nul eu a- 

nevoe decăt durerea. 

Din cele trei momente^, in redacţionea cea ^scurtă găsim y 
bia pe cel de'ntăifi. Paradisul şi mal ales Infemn], atăt de 
voluminos prin natura sa, sint lăsate la o parte. Totul se 
reduce la porţiunea cea introductivă, la ^judecarea sufletald 
de cătră Dumne^efi^ sad— după titlul puţin ciprect ce şi-Pa ; 
ales acostă redacţiune — la ^eşirea sufletelor ^. 

Nu mal este dară o călătoria la *Iad, ci numai, ca al ; 
4icem aşa, strtngerea ^aâiantanulul, aşezarea sacnlul cn csre 
sufletul se pregătesce a pleca tn lumea cea-l'altă. 

Dacă redacţiunea cea scurtă ar fi cronologicesce posteriiSrl 
Călătoriei Malcd Domnului la Iad, atunci ea s*ar pnti con- 
sidera ca resultatul unei dissociaţiuni de idei, iRpi- 
terea cărila din Apocalipsul lui Paul s*a şters tot oe sâneid 
pr^-mult cu cuprinsul celuW'alt apocrif. 

§ 7. Redacţiunea cea lungă a fost cunoscută şi ea strimo- 
şilor noştri tn secolul XVI, 

O traducere română nu s'a descoperit !ncă; dar tn textrii 
pe care'l vom publica mal la vale gub No. IV, se află o îi- 
dicaţiune forte precisă in astă privinţă, şi anume : 

. . . CnSCE J|^VEp8.\ A8 Hx^BX iMIOCTOAX, K'A-Ab nopXA^ A^*>> ap&Tk TOiTf 

mSiihmae, k:& Ap% (|>H oywh boiinmk8 ^e tpeh-£iehm (^e anii ^e «^P^ np^* 
b;v;aii w nîATpb mii w Ap;i^ caososh j|^ goc c% ţEOApE *f TpEii ain 

CA Ki\efA\ AKOAO, AKOAO ECTE AA8NKA n%K;V^T0UJIfA0p8. 

Acest pasagiu corespunde celui următor din redacţionei 
slavică cea lungă: 



• • • 



A1|JE KTO K&ŞMETK KA^ 
A\EIIK M BREpinETh B KAA^AŞb 

paSkoka 0'bAO, M no MHOŞ'k AO- 

Wf^tTh ^HA , TAKO ECTK PAS- 
RIINA... 



. . . dacă va lua dne-n 
o p(5tră şi o va svirli intr*» 
puţ fdirte adînc, încăt să i- 
jungă la fund după mult tiiBp^ 
aşa este acostă adtnciiae... 



413 



Intre redacţiunea slavică cea lungă şi redacţiunea corespun- 
^6t6ve rom&n^scă^ pe care nl-o indică pasaglul de mal sus, 
exista, prin urmare, o însemnată diferinţă în amărunte; fon- 
dul Insă era identic. în redacţiunea cea scurtă, fie slavică, fie 
romftn^scă, pe care o dam într^gă mal jos, nu ne intimpină 
nicăirl, din contra, *o piatră prăvălită^ safl ce-va analog. 

§ 8. Nici redacţiunea romănescă cea scurtă n'a ajuns pînă 
la noi completă. 

In volumul lui popa Grigorie din Măhacîu, ea cuprinde pa- 
ginele 21-30; dar între paginele 24-25 lipsesceofdiă într^gă, 
adecă Ve ^^^ totalitate. 

Graţia contextului slavic, pe care, după ediţiunea d-lul No- 
vakovi6, noi îl reproducem în josul textului romanesc, am putut 
completa, sub raportul sensului, act%tă regretabilă lacună. 

§ 9. Textul de faţă ne procură o indicaţiune cronologică 
forte preţidsă, deşi indirectă. 

Ca şi contextul slavic, el cuprinde începutul lui Tatăl-nostru 
pînă la: *şi pe pămînt,. 

Noi cun6scem deja acesta rugăciune — ve(|I mal sus pag. 
118-19 -^ după patru exemplare dintre anii 1560-1619, în 
cart pasaglul în cestiune sună în următorul mod : 



1560: 

TATbAK HOCTpOy 
HB E1)JH Jfi NE- 
plO, CCt)lfHLl'k€K<T\- 
CE NO^MEAE T^Oy, 

C& BÎE j^n&p;!»- 

IţÎE TA, 4>ÎE B0i9^ 
TA KOyM Jf HE- 
plO AUJA UJH npE 

n;fîM;i^NTb. . . 



1580: 

Ti\T;RAh HOCTpS 
NE E1|JM J|l HE- 
piO, C(})HN14'kCKA\- 
C£ HOyMEAE TRS, 

cz KiE J|^rizp;f\- 

IţU TA, ({>ÎE BOA 
T.\ KOyA^b Jf NE- 
PH AUJA UJH npE 
nZlAM^NTb. , . 



1593: 

părintele nos- 
tru ce eşti in ce- 
riu, swincaske- 
se numele teu, 
se vie inperccia 
ta, se fie voia 
ta, komu ie in 
ceru assa ssi 
pre pemintu . . . 



1619: 

TAT'/AK HOCTpS 
NEA NE E1|JM Jţk 
MEplOpE, CEC(ţ)EN- 
ll*kCK'Â-CE HSAAE- 
AE T&8, CZ BÎJj^E 
J^M'Ap'Alf'U TA Uill 
CE (|)ÎE BO;^ TA 
KA Jţk NEplO UIM 
npE Ihl^AVANTS. . 



Prin urmare, între texturile din 1560 şi 1580 nu este nici 
o deosebire, Iar texturile din 1593 şi 1619 sedepărt^ză pre- 



.'i 



4i4 



pnţin de acelaşi tip comun al lui Tat&l-nostru, tip ce se *. 
a se fi rest)&Ddit la toţi Românii tn a doua jum&tate a s 
lulul XVI. 

Cu totul altfel, mult mal imperfect, mal rudimentar, 
dibuitor, mal primitiv, este pasaglul Corespunzător în textii 
mal jos, şi anume: 

TXTkS HOCTpS HEAA HI A1|JH ^ HCpiO, CB&HTS HSMEAE TZlS, I 
A^ BCpH BEHH AHHtpS ^nRpKljHE TA, ^U BOAA TA KSA/I Jf ' 
AUJA Hp^ npE nKM%NT8. . • 

De aci este legitim de a conchide, c& traducerea romi 
SC& a Apocalipsului lui Paul s'a f&cut fn prima jum&tate a 
colului XVI, pinft a nu se fi n&scut tipul cel cu ^sfinţ^s 
se^ şi ^s& vie^^ pe care'l g&sim aşa picând stereotipat c 
1560 inc6ce. 

Sft se al&ture cu acesta cele spuse deja de noi la pag. 2 
despre epoca generală a ^Texturilor bogomilice^ din voim 
lui popa Grigorie. 



K8g%NT8A CST8A8N HaBEA 
AfICAk A'b CIDNpt CScflAETCAWp. 

^p% A< CTApf. n pSrAlţN 
(|>pAltHAWp KSTpR X^- -1^ TOArk 
HACSpHAf. IIJN 08a UJN NWARTf. 
lUH BAaNt(N A^MNE0E8. H% J|k 
TWTE 0TAE ACKA An8NE CWApfAC 
T0[lţH] JfVEpÎM WMENHAWp8. A 
E&pSAlţNAWp UiH A M8€pHAWp. 
MEpr8 AA A8MNf0E8 C2l CE J|kKHNI. 
lUH ffiKS A8Kp8pfAI TWUTI Jf- 
HAHNrk A8 X«. A^'^A TOlţM WA- 
MKNÎH. E AX^^ CBHT8 ACE f^ihA 
\t. Jfi TXM&nHNAp'k A0p8. UJH 



CvYknrvl nvăpiTVhm PaviU 

AVOftiOhfi Dâ EŞaJ SlIFLXTBLOr. 

Fără de stare vă rugaţi,/f a- 
ţilor^ căfră Hs. tn toat^ 6ma* 
rile, şi (}ua şi noapte, şi bla- 
^05/oviţi Dumnezeu. Că tn tote 
(ţilei, deca apune soarele, to^i 
îngerii omenilom, a bărbaţi- 
lor şi a muerilor, mergu la 
Dumnezeu să se tnchine, şi 
ducu lucrurele toate Înainta 
Iu Hs. dela toţi oamenii; e 
Duhu2 svdntQ lase dela Hs. 



GilOBO CB8T/irO fimM flnOCTO;i/I O HCXOA* 

A0YUI8BH'BA\h. 

CyNOBE HAOrtHkClţÎH , SAArOCAOBHTE PocnOAA fiIŞbnptCTANN NA 

fl 

^a MACN A^Nk N NOIţIk; NA SkCE KO ^kNN ŞAXOAEIflOY CAkNlţOy N 

K(N ArriAy AioAkciţÎN, MOYmkCiţN mi h mEN'ciţTN, SkcxoAETk Kk fiors 

nOKAANAMTk CE N npNNOCETk KOromAO A'^^A EmE CkA'bSAIOTk iAO-» 
biţH WTk lOTpA N A<^ BEiEpA, AlOKd A^^pAA, AIOKO JAAA. dCTk KO 
TEAk A^CP^rO iAOSitKA, N NAITk pAAOylE Cf Kk EofS ; fCTk mi 
nSk ţAAro SAOrtRA, N NAETk HAAIE Cf Kk fior8; N BkCN CXOAiTk 



416 



rpsAyiE A^ ^Y^AE rehhi(T jj^VE- 

plM MEH AE AftSHEl^H AM^AE CAp- 
1HHE lOUIOApE lilM pSPAMIONH K8 
AATE AApSpE ASAHII lilH MHMCTMTE 

21. rA|p<i\ EM p:&cn8N/^8 auja. nwh 

BEIIHMS ^EAA HEA HB c\\S AbCATS 
AE ASAMAI^A A8MÎEH. ftEpERTiJ CBH- 
T8A H8MEAE TX8. UJM CX pWAPb 
AUIA. TATbA HOCTpS MEAA HE /Al|Jn 
.1 MEpW CBHT8 H8MEAE T^8. 
KbMAS BEpM BENM AMNTp8 Jj^HZ- 
pblţllE TA. (}>ÎE BOA A TA K8M J|^ 
H£piO AlilA npt npE nKM&NT8. 
^E CK M8NM£CK8 J|l nSCTIE, UIH 
J|^ MZr8pH UJH Jfi nEyiEpM. UJM Cb 
A8K8J|^WpAlil'klilHJ^HETbl4H. /^E-H 
rOHECK8 mî-ll Xi^AECK8. UIM-H 8- 

HHr8. mh CK8En£CK8 cnpE ah. em 

J|l TOATE HAC8pHAE l1AKNr8, lilM 
CK (|)AKM'AN^ECK8. mtl €& J^CE- 

ToiiiA0A\. nvpA^ EM J^KA;ykNA8 Jţk 

METb^l. ,\Ep'knT8 C(j)HT8 K8BhH- 
T8A Ta8. UJM CaNT8 SHHQJH, UJM 
d8A UJM MOARTE. mpK MHMMA 



în t&miipiuare loru şi grălaşt 
De unde veniţi, îngerii mi 
de aduceţi ac^le sarcina > 
şo^^re şi rugăciuni cu alte d^ 
rure du/ci şi cinstite? larâ e 
răspundu aşa: Noi veni»// 
dela cela ce s'au lăsatu d( 
duZdaţa lumiei dereptu svdw 
tu/ numele tău şi să roagi 
aşa : ^tată/ nostru cela ce 
^laşti în cerîu, svdfn tu nume- 
ric tău, căndu veri veni din- 
^trn înpărăţie ta, fie voalata 
^ cuw în ceriu aşa pre pre pi- 
^măntu^, de s& rauncescu în 
pustie şi în măguri şi în peşteri^ 
şi să ducu în oraş^' şi in cetiţi. 
de-i gonescu şi-i hulescu şi-i u- 
cîgu şi scuepescu spre lai; ei în 
toate c'asurile plăwgu şi să U- 
mănzescu şi să însetoşaijâ; lari 
ei înblându în cetăţi dereptu 
sfriSntu cuvăntu/ tău şi sântu 



WTBtTb <\AIOmE Bor8 W A'^^'^X*^ MAOBtMKCKWX»^. 'IŞM^E ^^ A^^VP 
MA Cp*kTEN'lE MA\b WTb lîOFA M pEME M.WK : WTK KOyA^ npÎHAO(TI, 
ArrEAM MOM, HOCEIţJE Rp'kiWENA RAAfKIXb A'^Ab M A\OAMTBKI MbCTHkllE* 

Qmm me wTBtyjAmE: a\ki WTb wh^xk npîMAOxwA^b wtpekujmx' « 

CAACTIM MMp'CKblXb HA\EMM pAftM CBETAPO TBOEPO M rAArOAIOI}lÎM)[k.* 
^WME HAUJb^ MfnE lECM NA HEEECbl, (i^A CB£TblTb CE MA\E TBOIE H jţA 
llplMA*kTb l<ApbCTBO TBOE, M {^A RCV^ETb BOArA TBOfA, lAKO MA HP 
KECM M MA ŞEAIVAm", CKMTAIOIJJÎMX' CE Bb rpAA*kXb, MţrOMMA\ÎM «I X^S" 
AMA/\ÎM, KMHAIVbl M W'MAbBAEA\IM MO BbCE HACM, nAAHI01|iE CE M aîE#T,\OVI|lt 



417 



2. AW|> ACTf MNAWACA. NOH CCM | 
J|lVEpT ^NK& NC MlfpiViMS AE 
p'AEA^ipE AOp. UJM rp%H TAACS 
KkXpk Elf. IUN SHCk AHEA 
(&-H IfJNlţH. Wk BOII AHHE €€1(11 
KS AAHNE. mp'A ASAiALlA ME ACTE 
AKOAO KS eh. Kk C&HTS AHEA 
(|)Th MEH HEA npE-IOfiîlţîll. CTAIţH 
J|l TOATE HACSpNAE A^ €A8mHlţH, 
AWp. NEHE AHNHWpR H8 ASlCApE 
npE EH. K& AWK AE BECEATE A- 
HHA ACTE AiEAOpA TSTSpOpH."^) 

lap&CE a^^kS^v^Phh. uih CA8mECK8 

AWp8, IUN mpkJfkVEpHH WMENH- 
AOp HEAWpA HI n'a8 (})AnTE E8NE. 
MEprS Ok Ck ^KHH'b AA CKA8n8A 
tat%a8h. eh AAEpr8 T&Nr8HNA8- 
CE Kk A^K8 H8AAAH, CTpZME&TAIţH 
AEAA WMEHÎH C&M. f^\%h CBHT8 
ACE J|k THM&HHNApE AWp8. lUT 
rp&H TAAC KSLTp^ EH. UIH 0HCE 



ucişi şi 4ua şi noapte, lard ini- 
ma lor lastc miloasa ; noi sem 
tngeri, tnc& ne niirâma de r&b- 
dare lor! Şi gr&i glasti cUrh 
ei şi (}is6: Acela s&-i ştiţi, 
c& voi aice seţi cu mine, Iar& 
dulcaţa me laste acolo cu ei, 
c& s&ntu acela fii mei cela 
pre-Iubiţii ; staţi tn toate ba- 
surile de slu;iţi lor; nece di- 
nior& DU lăsare pre ei, că loc 
de ve^die aida laste acelora 
tuturora. Iară se ducu tngerii 
şi slujescu lora. Şi Iară tn- 
gerii omenilor celorace n'au 
fapte bune mergu să să în- 
china la scaunuZ Tatălui; ei 
mergu tfinguindu-se, că ducu 
numai sh'ămbătăţi dela ome* 
nii săi. DuhuZ svdntu lase !n 
timăpinare lora, şi grăi glas 



*] Era icris: T8T8p8p8, apoT i'a adaas de acelaşi mAa& un o deasupra luY p. 



)tXOAEIflE H;' rpAAA Bh rpA^k ;A CAOBO TBOE CBETOIE H np'knOACAHH 
iNk H HOI)lk; Bk pOyKAXk HMOyiţlE AIHAOCTHHIO ; A\U f^îy AffEAU HXk, 
9ANM' ce, ţpEI)JE TpkU'kHÎA HXk. H CE KUCTk FAACk Kk NHAIk FAA- 
AIE : CE lECTE lAKO (^\ K^f^^^^l^ ^^^ SA"^ BAM% CTOElţlÎHAAk MOIA 
kArOA'bTk Ck HUAAH lECTk, lAKO CUHk A\OH BUŞAIOKAIEn'hUH nptACTOHTk 
* BkCE iACH CAOyJI^E HAAk, HHKOfAA mE WCTABAIAIO HXk, lAKO AltCTO 
BECEAÎE HXk ŞA"^ ^^^"^^ BCkXk. H HAKkl HAOUIE AffEAkl CAOymHTH 
Ik. H CE AP^Y^*^ AfrEAkl npÎHAOUIE.UTk MN'kXk Rpi^A^ llp^CTOAk 

KÎN. Ty }RE nOKAAHlAXOy CE H pklAAXOy, H A^VX*^ K^fM^ HţkIAE 

87 



1 



418 

AE 8HAf B«kHNIţN JfilfipîH MfH 

23. A^ AASMElţH AHÎAt \ CApINtrfc TpE- 
AE. iUH BfNNIţN nOHOCHlţN. EH 
p2LCn8NAB HON BENNM A^AA W- 
MEHN EOTEţAIţN ^ NSMEAE T%8. 
lApR EH (|>AK8 BOE TpSngASH CE8. 

AE rpiRM&AECKS nsKATE npE n&* 

KATE. A^ ^ CnSpK^ KS pEAE A8- 
KpSpE. npt-IOEHpE. UIH KAEBE- 
TECKd. UIH M&NT8 OyHHH KSTpb 
AAKl(T. K8 cflSpTSllJArSpE. IUH K8 
KSpBÎE. UJH K8 ;ABHCTTh. UIH- 
Ulk BApCSL C&HVEAE. UIH-CX Ppk- 
RHTOpH Jfi (|>lip&-A<-AEVH. UIH 
KAAKK nopBHKA TA. UIH TOATE 
A8Kp8pEAA C& CnSpKifV. KpHNE W 
IţHHK ^ M&HHAE CAAE lApX A^*^ 
PWCT8A A0p8 rpKEIflA AfAB0A8A. 
I&P& CBHT8A EOTE08A H8-A US- 
;ECK8. UIH npAŞMHHEAE CBHTE AAE 
TAAE. UIH A UI ARTE 0Î CBMTA A8- 

24. MHHAKK EH HS W n%ţE€K8. IUH | 



cătrâ ei silise: De unde Te- 
niţi, îngeru mei, de adneeţi 
acele sardnâ grele şi Touţ 
ponosiţi? Ei răspondn: Nd 
venim dela omeni botezaţi ta 
numele t&u, Iar& ei fiftctiToe 
trupului seu de grftmădesci 
p&cate pre p&cate, de să spat- 
că cu rele lucrare: pr^Inbi- 
re, şi cleretescu, şi mftntu imii 
dUrik aliţi, ca fartaşagnreş 
cu curvie şi ca zavistii, şi-şă 
varsă săngele^ şi-sfl grăbîtoii 
în f&r&-de-legi, şi ca2c& poronci 
ta, şi toate lucmrella să spoita; 
cruce o ţinli in mftnfle sik^ 
Iară din rostul lom grteşHi 
diavolul, Iară svdhital bote^il 
na-2 păzescu şi praznicele srâ- 
tc ale tale^ şi a şapte ^i srdnta 
Dnmiiilacă ei nu o păzescn. ^ 



HA Cp'kTENÎE HMh, M CUCTK TAACb K^ HUMb TAArOAlE .* WTK KO^fA^f 

npîHAOCTE, ArrEAU moh, ho€ei|ie teui'ka cp'kMENA? GDhii mî rAAT^ 

AAUIE : MU npÎHAOXOMK WTK Wll'kXb IIApHl(AIOyiÎHXb HAfVE TBOIE, nAkTN 
OyrOAHIA TBOpEl|IE H npHKAAAAI01|JE Pp^XK KK fp'kx^ M HHEANNOf 
MOAMTBU HIICTIIMK CphAlţEMb HE CKTBOp'uiE ; HTO GO MOTp'kEA HMtt 

CAoy^HTb TAKOBbiMb rptuiniiHOMb ? H pEME PocnoAb : HA^Tr, mc J 

np'kCTAIOIţIE, CAOyîKHTII HMb, A^>*'A'^'^^ WKpATETb CI H UOKAlOTIi «, 
M npÎHAOyTb K'A MH'k, H Aţb TOfAA ccy^KA^ MMb. 

ShAHTE OyEO, CblNOBE HAOB'kHbClţUI, tAKO BbCA A'^AA NAOSt^kCIAi 
NA §EMAH Arre.\y BbţHOCETb HX HEEECA Op^Ab EofA, AiOfiO A^^P^ 



I 



419 

Wîse Dumne^efl: Duceţi-vă, ftră Încetare, de le slujiţi lor 
pînă ce se vor intdrce şî se vor pocăi şi vor veni la mine, 
şi atunci efl îl volu judeca. — Vedeţi dară, fii omenesci, că t6te 
faptele dmenilor de pe pămlnt tngeril le dac in cer de'naintea 
IqI Damne4ei1, fie cele bune, fie cele rele; şi sciind acesta, 
nu tncetaţl de a lăuda pe Dumne4efi. Căci lată eQ, Pavel, 
am fost tn Duhul sfânt şi am ve4ut acestea. Şi la Întrebarea 
mea, îngerul ce m6 purta îmi (Jise: Urmează după mine. Pa- 
vele, de'ţl volu arăta locaşul sfinţilor şi vel cun6sce locaşul 
celor drepţi, unde sînt duse sufletele celor drepţi. Şi veiţul 
acolo bunătăţi nepovestite. Şi apoi ne-am pogorit sub pămlnt, 
unde este întunerecul şi Iadul, şi aci ml-a arătat sufletele pă- 
citoşilor şi locaşul unde ele sînt duse. Şi Iarăşi am mers sus 
la tării, unde \ epurăm pe Satana cu îngerii Iul, cu puterile 
ţi cu mal marii Iul ; şi eraft aci lupte şi resc61e, vrând refl 
nnul altuia; şi eraA sufletele cele pizmaşe, clevetit5re, des- 
tinate şi mănidse; şi'n fiiintea lor eraft sufletele cele \iclene, 
cari întră în inimele puternicilor del aţiţă la mortea unul al- 
tuia. Şi am întrebat efl pe înger: Cine sînt aceştila? 
Şi-ml ^ise îngerul: Sînt stăpînil pămîntescl şi domnii lumii 
ftceştela; sînt cel ce se trimit asupra sufletelor omenilor ne- 
credincioşi în clasul morţii , căci n'ail avut credinţă In 
Dnmne4efl, n'afl avut nădejde în Dumnecjeft , nici în numele 
ta. Şi căutal spre cer, şi vC<Jul acolo alţi îngeri, ale cărora 
feţe luminafl ca sorele, şi erail încinşi cu br&ne de aur, 
ţi erafl f6rtc cinsteşl în hainele lor, şi era scris numele] 



^SO ţAAA ; A.\ R'k^OYlllE cTm RKCA, KCCIip'kcTaiMf RAAfOCAORHTE PoCHO- 

M' dţ^ 7KÎ riAB^Ah, RMBK RK A^V^ CRET^ II CU RIIA'feX''* ^AKU mt 

"^fnblflAEk AffEAK BOAEII AAE, II flîHt A/VII : nOCA'kAOyil MM, riABAC, II 

•oiuuKOY "^M M-kcTo CREThixi^, H noţiiAfiJiH xvkcTo npABHA'nwx»^, Hp;kn%B 

^HMÎH tO\Th A^yUlE flpAREANhlXi»- H RMA'kX^'^^l^ l'^Y HEII§'pEHIH'NyiE 
lO^pOTH, H RAKy diNHACXORt Bk nWA^EMAbNMlE , HA^mE TAI\A fCTb 

âf^h. H Toy noKAţA mm a^V^^ rp'kuiNuxi', h bk koie Mkcro HocETb 



1 



25. 



420 

1 

A8 \C. llpE CM. lilH EpA J|l TOA- 
TA (})p;i^MCELlE LUM MHAOtiJII. UJH 
J^TpERAlO Jj^VEpSA. ME JfVEpTCHNTS 
AHEljIE. UJH-iWH P'ACnSlICK J|IVE- 
pSA lilll 0MCE. AHE1|JE CHMT8 ^L- 
gEpÎM WAAAENMAWp ^MpEHl^H. LUH 
0HU1 KSTpb J^gEpS. TOlţl A^pEHlţlH 
lilH nZK&TOlilÎH. 1|JH8-CE HhHfifi 
Al\0p8. I1JH-A\H 0΀EJ^VEp8A KA8- 
Tk lipE nhAAZNbT8. lilT K&8TAI0 
UJÎ Blifi;8lO TOATil^ A8AAE. UJH 4>8 
KA W NHAI\HKA. UJH 0HCE J^VEp8A 
MEAA HE AAh n8pTA. AKOAO ECTE 
AAZipÎAE. UJH lORHp'k WA/VEHHAOp 

H^t^ A^ujApTA. uiH Bh08io oyjf^ 
H8wp8 A^ 4^^k8 npEcnp'k tot8 

nKAA;i^HT8A. UJH 0ÎU18 Ht ACTE 
^OAA/VNE AHEAa. UJH | UlH(6'ic)-AAH 
dHCE J|lVEp8A. AHEAA HSWp ^E 
(|)0K8 ACT'k A WAAEHHAWp NEE8NH. 



la Hs. pre ei, şi era în toati 
frâmseţ^ şi miloşi. Şi intrebnln 
îngerul: ce îngeri sîntu aceste? 
Şi-mi riispunsă îngeruZ şi ^ise: 
Aceste sintu îngerii oameni- 
lor direpţi. Şi ^f c&A-ă !d- 
geru: Toţi derepţii şi paci- 
toşii ştiu-se căndu moru? Şi- 
mi ^ise îngerul: Caut& pre 
p&miinătu. Şi căntaiu, şi vi- 
^ulu toată lume, şi fii ca o 
nimica. Şi ^ise îngerul ceii 
ce mrt purta: Acolo esteml- 
riae şi Iubiri omenUor cdi 
deşartă. Şi v&(j[ulu uîn nuoro 
de foca prespre tota pămân- 
tulj şi 4ÎŞU : Ce laste, Doam- 
ne, acela? Şe-mi ^ise înge- 
rul : Acela nuor de focu laste 



CE. H nAKKI H^OXOR'k Bb nW/^NEEECHAA HA TBpbA*'? *^ '^^X ^V^P^X^^ 

C0T0H8, H ArrEAKi Ero, H BAACTH H CTAptHUJHHy EPO. H K-kraxoy SpAHU 

H WnAbMEHÎA, AP^V*^ AP^^V^ 5ABHAEIJJE, H R'^\S Toy A^Y^" 5*^**** 
TAHBH, KAEBETAHBIH H EAOVAHKI H HAnpACHHBÎH, H TOy K^XS AP^ 
^nATEAlE AOyKABIH A^Y^^S BhAAŞEl|JE Bb Cpl^AU'^ BAACTEA/\b, A^ OyENim 

Apoyrb AP^Y''^' ^^ BznpocHXK afpeaa : kto cîii cayTh ? H pehe im 

ArrEAb : ce COyTb BAACTEAIE ŞEAa.\bNKI H KNE^M A\HpA CEPO, CÎH (0^1% 
nOCAAIEA/\yH no A^Y^^ HEBtpHyHX'A HAOR'kKb Bb Bp'kA\E C^^Mf^TI) 
HE lEUlE GO Btpy Eor8, HH OVnOBAUJE HA BoFA, NH HA HA\E IK»* 
H BXŞp-kXb HA HEKO, H BHA'^X^ ""'" APrEAbl, HX' 5KE AHlţA CBhTtjS 
CE nVKO CAKHIţE, H MOtACAHM HOrACH ţAATHA\M, HA\0Y1|IE HOMbCTK BEAHKdf 
HA pH^AXb CROMXb, H HAHMCAHO BiiUJE MA\E KOH\ÎE HA HblXb, NCHAkH^ 



m 



n|ic>!ii.v. .f, piirh^ioii'k iiE|iii[iii.\wp. 
tS nA.r.iiiiiS iiJii eiiiuH KhT|>i>> 

IVEP'>Y'- "'^'^ *^'*' ^^^"^ t8<|lAETEAE 
MIIIII.SWP, ,\llpEllhllllAOpS lUH 
[ nXKJKTOUlHAOpS. ^ SE KlllltJ 

,\Htt ,\>)ACT.i ^ml. mV-Mii 
aicnKHt.v. ^V'r>><'^ iiiit-Mii eiicE. 
itAsr% jfi gocs iim kkHt^m jţ. 

gOCX IlpE tlhMXIIT». IIIII RhCti» 
K.WM^ MlipilllAh'. Utll-Mll BUCE 

^iyfpSi. .\H(^.^ act* .vi ,^Ep£nT8. 

lUM KkliT.lK Ulii R-A68U i|>anTEAF 
«>lt >«£-S (|"^*'**"''K Jţ. II8MEAE ,\8 
,\SM>IEeE8*) ^ TOATA HÎAlţA CA 
^EA HE-8 B)K}{ npE MAAIAHTti, 
ml TOATE l|»AlnTEAE CTJ .ItlIAIIH- 
Atill ^11 .lIEn.l HAC. UIH tlh- 



. oint'uilor nebuni, cela ce se 

luestfcii ţii sil ÎJipreună în 

^^ iiigftciuno pei-iţilor. Eu plauşu 

^■meP^Y- «OlOC'AKhijS C8t|.AETEAE şj (Jj^u ^atlâ iUgWU : Volu 

^ftlMiNirswp, Ai'PEiihiniAops UIH ^4 ^^^y j.yrtgj^.,^ oamenilor, 

^^Ht nXKJKTOUlHAOpS. A SE KlllltJ i- ..-, >: -i -i 

^^K ' '^ tni'f^pAţiloi-ti ŞI a păca.toşilaru. 

^^BCK ,\H» AIACT.I \mi. lUI-MII I . ,. 

^^v I III Cti cinpu lasu am aeasta 

■■pacn^Hcr. a^ep^a i»h-mii eiicE. I , ^,. . 

!■ ., Iluine. 51-nn răspunsa îngeiul 

îşi-ini ijiso: Cautfl. in g'osu. 
, 1 l^i Cilutalii în g'nsu pre pă- 

linilntu, şi vătliiîu 11 oniu iini- 
liiida, Şi-mi disc îngerii/ ; A- 
ccla lasto di dereptu. Şi că,- 
utaîii, şi văfjuiu faptele lui 
ce- II faciitu !n numele Iu Dum- 

k, - , nedeu. în toata viaţa sa cela 

aSii ^11 AH(^.\ MAC. UIH «h- ce-u visu pre pâniântu; !;î 
K.* ^ ijiAiiTE kHiie kH tx-j toate faptele sta înainte Iui 
iiMiTS. iu>i in'.iS .{.hKtlT*! w-,i,i acela .'■a*, şi viVIwlu ca iu 
AHXHiAE ci-<|iAET8A8ii ci,8. luit K8 1 fapte bune cu s&vrăşitu, şi 
iDcipi uni ks ASAMAiţAi. ^ifAiiH- 1 ş'au fflcutu odihniale sufletu- 



*] Aa BMl n* icria i> tlati : 4J)jnTE, şi npol şters. 



l'aii KpACOTH II A\IIAOCTM. II BhUpOCHXtt .IPrEAA: KOTOp'lH CKI COyTti? 
H WTrt:i|URh ptSE MII : cTit tOyTh ArrEAU npAEEAHUXh NAOB'kKh. H 

fttk rMoy : BhCM ah iipA8EAHiii|ii II rp*kunivtitii ^iiaiotk ce, Er^A 

(dWTIk? H pEME mii ArrEAh; ŞpM HA ŞEMMO! H SMA'kXh e'CK 

L.H rbiaiUE llp'k^K amic» HII Sh 1T0 :KE. I] p'k\k AlTEAOy RO- 

Oy ME : CE Ml ECTEk IIE.M(SkCri!>3 lAOG'k^lE RkCOyiE AtET^lflE CE? 

JGAlKh UTHhlth, pACnpOCTphTh IIA,\h Bhdî.Vlb AMipoMh 

I,: 1T0 CE ECTh, TiJcnoA"? H peie aih : ce ecti. keşakohîe 

CK AVOAIITKAAMI Tp'klUHblXh >IAOE-kKh. l1^' mt RhCHAAK.lXh 

'w w fsKJiţ". Kk ArrEAS: xoT*b:\' Kki\'k fiii.^tTii (^oytUE iiiiabea'iik'X'' 




422 



liiH A^'ips^>*'^ k8 jj^gEpim aP^* 

HEIjJM. UJH Kh8Ti\pA\ TOATE 4>An- 
TEAE WM8ASI1. UJM A^ ^^^^ P^** 
A/S^ H8 A(|)AAp;^ HEA\HKA\ AA EA8. 
UJM Blke8lO WA\8A K% KS TOA- 
Ti9k A^'AHALIA .ţgEpîll COKOTHA 
UJM nZ^IE C8(|)AET8A A8M llTiUJ^ 

k'ana8-a A8Ap;iv f^w Tp8n8. ujm 
AE TpEM wpî rpA\Mp;i\ a8m. c8- 

<J)A|[tc] K8H0ljJ6-lţî Tp8n8A TA8 
AE AM EUJMT. A^CTOHMKb El|lî. 
UJM rAp#K TE BEpM JflTOpHE J|^ 
Tp8n8A TK8 AA 08A A^ J^BÎEpE. 
AE €K npÎMAAEyJM HE L(M E TK- 
27. TMT'Â K8 I TOlţÎM Alp^niţÎM. UJH 
A8Ap;i» C8(|)AET8A A'I Tp8ll8. UJH-A 
C%p8TAp;K UJM CA K8M0CKKp*A. UJM 
fi'iUfiih C8(J)AET8aSM p8rAT8-ME-M. 
A8n'AMEA AM (|)bK8T8 BOA A8 

A8a/\ne0e8 np'k n;i\A\:&HT8. ujm 

BENIMA. J^^EpSA lUM HA^MA MpE 
nKA/\ZHT8 Jfi TOATE eMAE. lUM 



lai s&a ; şi ca Iubire şi cu 
du/eaţâ iuainte-i sta ingerni 
Iu Dumuerţeu şi depreunâcu 
iugerii drăceşti; şi căutări 
toate faptele omului, şi de cele 
relia ua aflară nemicâ Ia elu. 
Şi v&<}ulu oinuZ c& cu toaU 
du/6aţa îngerii socotiia şi pă* 
zie sufletul lui, păuâ căiidu-/ 
luarâ di ^iiipu ; şi de Im ori 
grâirâ lui: SuliWc', ctfuoşte-ţi 
trupu/ tău de ai eşif, dosU^- 
iiicft eşti şi larâ te veri în- 
torce in ^rupuZ tău la <}ua 
de inviere, de să priimeşti . 
ce ţi e gătita cu toţii direp 
ţii. Şi luarâ sufletu/ di /rupă, 
şi-/ sărutai'â şi să cunoscmi, 
şi ()isei*â sufletului : Kugatu- 
ne-i, dup'aceîa ai făcutu \oia 
Iu i)uniiie(|eu prr- pâiuăiitu, 
şi veiiiila îngeiu/ şi păcjila pre 



M rp'kuîNMXK HAOB'kKK, KKIA\K WKpAţOAVK MCXO^ETb WTK A\MpA CCrO ? 
H UTB'kljJABb ArrEAh, M pEHE AAM : BbŞpM ^OAOy! H BKŞP'kxi' tVM* 
H BM^'kxi^ HAOB'kKA OyMMpAIOljJA. H pEIE AAM APrEAb : CE UpABEAHNIft 
G'k. H BKţp'kBb, M BM^'kxi^ A*^^"^ ^rO, E;KE ChTBOpU ŞA MAAE EOXÎf 
KK B'ckAAh ;nHTÎM CBOEA\b; lE^E MO^nMTK, M BbCA np'k^CTAUJc Mpt^l^ 
MMAAb BK Tb HACb. H BM^'kXb lO^E CKOmNab'uIA CE« M WSp'kTE flOKCN 
M API^^HOBEHÎE. H llpt^CTAmE BAAŞM ArPEAbl KOYHNO ^E M ŞAbl, N 
BMA^UIE M tAKO»\E M BbCE HAOB'kKbl : §Abl TRE HE WSp'kTOUJE MtCTi 
Bb HlEAAb. H BMA'kuiE IE NAOB'kKb BbCE. BaaŞM SKE ArPEAU Bk^CWt 

AoyujoY tro, m K-kxoY XpiXUBiţiB w, a^^^'A*^^^ "S^A^ wTb rkAK£, 



' Klt, fH MX KKKSpK ,\t T>tHE K.Ti 
AII 4>;^»(HT ROA Mf ^\VMMEeES MX- 

[ HA 4**] '"^ "C^ rix[MX]HTt). 
CS .1MK ,\KHE ([).\nTE R8IIE .]l 
TOtt'TE 8ÎAE KhTpiK X'' ■*'"■* "^~ 
f)A tlUÎ ,\XS'A tl|mTH Jf, TXMIIH- 
HApE CHlţlAET){A}>'ll lllll SIICE Ab'tl 

I CI<<|lAETE C» MK TE >IIOAfl|Jlt UE- 

^ SE tX Tt (KHElilH. KA REpi MEp- 
Ift f AOtiKAk HEAA M£ It'.VII M.\ll 
RXetfTh HEHE ,\><l<HWApX .lUlA. lUÎ 
«t»M-HH-BOI0 EH ^Tp'AVSTOptO, ! KX 
AMX .il(t,\.\T E8 Jfxph' T1IIIE W- 
AÎX)IHE'\X KXTX AM» ([(OCTH ^- 
■rpS TIIHE. AX'^A C([>HTX MEpV^ 
^IMIITE C0Ylf)AET!:tA8ll. ^ HEpS. 
rflpA jfTpy i\X8A C-^ih t» CTA 
,\pA<lîll AE AE'l'tPTE IUI' (X Thll- 
r8H4 lUlI rpVillJi. «' KS" KATA 
CAAB* TE-M cno,\OKPITH tSlflAfTE 
KX AAEHXpS Kk ({"''V'i'AII A^ '■"'■■ 
IUI AEKil .fTpA CKtţiALTSA llpE 
MOpTA HtpKABII. ^ AhKTpS k8 



păiiiîiittu ia toati! (jile. Şi i^ise 
UiyiQnd : Bucură-te, suttete, câ 
eu mă bncunt de tine, câ 
ai fâcut voia Iu Dumiitiijeu 
pfiiiâ ai vis prv ptiHiăiitu : eu 
amu duce i^?) fapte bune în 
toute <}ile cfltrâ Hs. Aşa larA, 
v^'i Uuhu/ sffintu iu tănipi- 
iiare sufletului :ţi i^ise Iui : 
Suflete, să, nu te cludcşti, nece 
să te svieşti, că veri merge 
!u locidfl cela ce n'ai mai 
vjii)uttl nete diiiioară aşa, şi 
fi-^i-velu eu in/r'ag'utoriu, v& 
amil iMsU cu intru tine edi- 
lm)i<-'lă cătil aniQ fostu iu'ru 
tine. Duhul sfrlntti merge iua- 
ite sufletului in ceru, (ară infru 
DulinJ susft ei sta dracii de de- 
parte, şi sil tftngum şi graila: 
( i, cu câta slava te-i sporfubitu, 
sudete ! cu adevăni c& fugilai 
de noi. Şi deca înirâ sutletu/ 
pre purta cerullui în lăutrn, 



tVpH Kp.tTÎII PEKOUJE lEII : A^V"'^-! UOŞHail T^AO CROE, WTII0y^8 !KE 
UAE, A'''frO"TK KO TU IIAKkl BX T-kAO TROIE RkŞKpATIITII CE Rh 
Mh. RhtKpktEtlÎA, A* RkCllpîIlMEUIM OYrOTOBAtl'tl.lA CX RhC-faMtl llpA- 

^HbiMii. H fihtnpniEM"iu6 AoymS Toy WTh rbAJ, h heaorauie io taKo 

EaEMA CoyipA II p-kUlE Elt : MOAIIM' TM ce, noniEIKE IECII CkTROplIAA 

KaaiiK coy^iîM ha ^eavmi. H npÎHAE .trrEAk xpahhbT io ua ^emah 
b'ce A"»""' " P"f IE": P-^oy» ce, n,i>\aii, .15" eo pAAoy» ce w 

IK'b, FAKO CkTBOpîll HOAIO ROniT», nVISOyilliM NA ^EMAII, AX,'' BO HO 

^E ,\KHH Rkî.iioiiii\xk A*''* ■rfi'Jia Kl^'^^.^ kk Rors. Takosiae xi m 

h\Xh II^UAE MA cp-kTEIllE lEE II TAArOAA EH : AOyiUE. tlE CkMOyifJAH 



424 



TSpIl SHCf lUH K8 TKU MUpi 
fthCnttHCi AOpS UIH SHCE AUIA. ftl 

WKkpAAE BOACTpC «ţH'VHH E8. LUH 
KH nb*TEpE UIH CHAJ K8 X^ MX 

^rpkAtin. dUiA AIA nspTk j|ki/A- 

pSA UIH-MII ApbTX. At CU ^IHlţH 
TOIţH KX Ht) AACS A^MHEeES UlEp- 
EHH, UIH CASVHAE CAAt Jf, no- 
HMAHA IIEK8pAl4HAWp. HEAA HI 
CASlKAtlIE AS AliAAAEţES (wc) ^E- 
. pljnTS C8lt)AET8A CE8 f TOATE 
8HAEAE h1e(|IeH CdAE. AHIA CHSH 
HOJW (fpAMHX f*^** np^-IOEHI4H. 
AUJA UJI BOH fZ ApXTitltl ASKpSpi 
E8HE. AiCTOHHHIH Ch (('''M'' V 
n^psiţlE ^Ep8A8H*) nSHEIţH f- 
Tp*SHHMHAE KOACTpl l|tpHXA A8 
ABMHE^ES. H« At HErXHAHPE UIH 
AE AEHE SOACTpA CS I1EPAE<4H 
ASAIAIţA HE-8 rkTHT BOAW A^M- 



' CU tărie zise şi ca ^u mm 
r&spunsc ,Ioni şi ijise aş>: 
De ocftr&le Toastre fu^u « 
şi cu putere şi sila Iu Us. 
in& togrădilu. — Aşa mâ pur^ 
tD0ani2 şi-mi ar&tă, de ai 
ştiţi toţi oft un lasd DanuK- 
(}eu şerbii şi slugile sale 1d 
pouoslul necura^or, cda ce 
sligaşte Iu Damlezeu draepta 
sufletul seu In toate 4i^ 
vie^ei sale. Accfb spniu tmo, 
fraţii mei pr^-Iubift; aşa ţ 
voi B& arfttaţi lucrare bnne, 
destoinici să fiţi Inp&ră^e ce- 
ruluL Puneţi Inti'&iiîmile voft- 
sfre frica Iu Qamnezeii, no 
de negăndire şi de lene vu- 
str& Bă perde^ dal<!aţa ce-u 



*) D'aaaim lai -piit— bctîb cn acelaţl mint d peatm a ie put£ dti ţ- 
lEplOASH. 



CE HH OyCOyMHH CE, Hk RpÎHAH HA AICbCTO, trOKt HE BHA^ KHKOAHKE, 
KOVA^ TH X A$k nOMOI|lHHKk, WEp^TOX' EO H Aţk Bk TEEt nOKOH, 
EAHKO Bp^ME KklXk Bk TESt. H f,0>(X*^ HAtuiE Up^Ak HIEH Hi HE- 

EECA. fia^A^yuinH Kf E'fccu, a^^^'^' ctoieiiie, puAAXoy rAAroAKipi: 

W KAROB-k)! CAAB-k CHOAOKHAA CE lECH, ACV*"'? "° HCTHH'fe Hţ'rfa» 
WTk H.1Ckl IepaA »iE EUCTb SkHOyrpk BpATb HESECHUXh Kpiui'lAtt- 
UIIIAKk r\At6lAh WT[i'kl|lAEII pE^E : KhŞHkl BJUIE HŞ'S'krAk ICMk, XpW- 
CTA MOiro CHAOH WrpASKAAEMA. 

CîE CKAţA MII ArrEAk BOAEH ME. ^A S^kCTE , lAKO H£ UrCTAIHTl 
FoCnOAk pAKk CBOHXk Sk RONOUIEIITE HENbtTHBOMOV, HXE HtKpkHO pi- 



425 



nSa H0CTp8 K. XC aheaSa e | g&tif voao 1 )omiiuZ nostru îs. 



CAABA UIH J|lfl^p%lţÎE lUH lţHll8- 
t8a8 K8 TATkAH lUH K8 AX^^ 
c4>nt8 A^ AK8M. lUH ii^pSpt J|i 

30. bikH : — AAEB%p8 : — 



Hs., aceluia e slava şi /npâ- 
raţie şi ţinutulu cu Tat&lu 
şi cu Duhul sfâiitu de acu/u 
şi purure îu vecu, adevăru. 



COTAIOI|IÎIIXK EM8 BKCE AI^NII IRMEOTA CBOEFO. CiA CKAŞAXK BAMb^ HE^A 
MOn Bh^AIOSAlEN'NAA, fi^A II Bbl flOBATRETE nAO^II ^OCTOMNU IIEBECIIAFO 
liApCTBÎa, M BkAOXCHTb RoFK CTpAX^ Bh CpK^llA IIAUJA, fi^A NE HEEpt- 
XEMMIEMS II A'kNOCTÎIO ilOrOYKHMK OyrOTOBAN^NAA NAA\K EAAPAA WTh 

foaioA*! HAiiifro lyc. Xphcta, iemoy^be caaba ii aP^^^aba ch wiţ^Mb 

■ CBETUMk A^YX^^I^ " HUNia II npilCIIO H B% B'kKU BtKWMh A- 



m 



NOTANDA 



1. finalul ttttitreg: MKMHKK8 (22), roHECKK (22), x^^'^^kH (22), 
hNHrH (22), ckKciieckH (22), iiAhiirS (22), (|>AiiMsiHţECK8 (22), f- 
KA*HA>î (22), M€prH (21, 23 de 2 ori), a^'k« (21, 22, 23 de 2 wl), 
c(()aMT8, cbî^htS, (21, 22, 23, 30), Aop8, Awp8(21, 23 de 2 ori, 
24, 29), PACII8MA8 (22, 24), axcatS |fe), a^P^^tH (22, 30), 
K7^MA^^ KKMA8 (22, 25), AUip#>;A^s (23), tot8 (25), T8Tt?pop8 (23), 
CAh*;t;ccK8 (23), rp.T»AVAA^c*^^' (24), KAEBETecKH (24), n^ţecKS (24 de 
2 ort), .i^M^P^ (25, 26), Au>ps (25), H£p8 (29), A\8piiHA« (26), khaH 
(26), A^P^"**H»<*^<>P^' (26), irAK#i\T0iUMA0p8 (26), BbeK (26), <|>ott! 
(25, 26), H8\vp8 (25), cmoaokhth (29), yocS (26 de 2 ori), A^f- 
Bap8 (29, 30), WM8 (26), waaehhawpS (21), (()kK8T8, c|>&kKti! 
(26, 27, 28), BHCS (26), cbBpKiUHT8 (27), eaS (27), eiiurt? 
(25, 26), nA;Rnui8 (26), bek8 (30;, Tp8n8 (27, 28), ct>ocT8 (29), 
a\:mit8 (24), TATbA8 (30), hmmSt8a8 (30), nbA^XHTS, rxau&htK, 
ha^mirhtS, nA^A\A^NT8, niiA\aHbT8 (22, 25, 26 de 2 ori, 28 de 
2 ori), AC8 (26), caMT8, chmts (22, 23, 25 de 2 ori); 

finalul u scris d'asupra şirului: (J)ak8 (24), (|)zk8t8 (26), 
rAAc8 (23), K8K8p8 (28), behma\8 (22), cfr. mal sus p. 369 No 1; 

frasa cu u intreg mal de multe ori: e8 nA;^HUJ8 ujh 0uui^ 

KKTpA<; v'^M^P^Y ^^^ ^^ ^^^^ (26), KK8TAI0 ^ IfOiS fipE HhMIlKTN 

iJiH BK98I0 8 u'aaS A\8pitNA8 (26) etc. ; 



427 

dur şi u jamătăţit In 2l satt h : b%68tk (28), xonSsk (28), c8cb 
(29), KA-ra (29)=cdK*, C(t>3iMTa (29)=s/dMfol, AM^i (29 de 2 
ori), iţNNk (24), A^CTONHKb (27). 

2. :|k intreboinţat ca vocală nasală: oy^f [NSwp8] (25); 
yocalisat cu des&virşire: 8 [wmh] (26)^ ^^mahţe (29), skHrpS 

(29), AH [Tp8n8] (27, 28); 

trecut in m: aiim [ahacta] (26), .i^m [aheaaJ (27), a"" [P^'- 
CTHx] (24)... 

3. confusiimea intre o şi ii: T8T8p8p8 şi T8T8pop8 (23); 

o pentru oa: AHNHwpb (23, dar 28: ahhmuap:^), nopTA (29)^ 

R8N0I|IC (27), TWTJ (21), WMEHMAWpS, WMIMIlAOp (21, 23, 25, 26, 

dar 25, 26: wameniiawp), wmehîh (23), j^Topic (27); 
oa pentru o: boaa (22, dar 28 de 2 ori: boa); 
ao pentru oa: towte (28). 

4. fCTi (25, şi tot acolo: acte), 4>P^^^cEiţE (24), hîm (27), 
4iiAi (23, dar 21: AitAE), rpbEiţjA (24, dar 21: rpZAiţjE), 
rp§At (24), pEAE (24), pEAA (27), aene (30), jf^mpî (27), MEpgs 
(28, 29), nSTEps (29); 

wfilx%Hts% (29, dar 27: waîXmaai), bek8 (30), ;^îh\ (21, 29); 

[AK;iMAi»A] ME (23); 

cfr. pentru t<Ste aceste maî sus p. 371 No. 5. 

5. J|iKHN'k (23, dar 21: ji^kiihe), cApiiiN'k (24, dar 21: cap- 
^NNc), Acrk (26 de 2 ori, dar 25: acte), 0Hct (23, şi tot acolo 
ffscc), rpkiifJA (24, dAr 21: rp^AiţJE), a8kpSpeaa (24, dar 21 
xgmpSp^AB)^ A*^ [Eiuiipt] (21), TOArk [HAc8pHAE] (21, dar 22,23 
roATB MACSpHAE), wpAUJ'k (22), npt [nA^A\%HT8] (28, şi tot acolo 
n^ nsMSNTS), pEAA (27, dar 24: peae), npEcnpt (25); 

Ai|iN (22), [cnpE] AH (22, şi tot acolo: eh): 
A^R^nrS (22^ pe aluri: i^tpîWTS)^ A^MHiiAKii (24), BtiuiiţH (23, 
pe alnrl: BENHiţN), .figApSA (29)... 
efir. mal sus p. 371 No. 6. 

6. % trecut în e după h: ItoatrJ tţ^P^^^^^U^ (25), clV. p- 
373 No. 11, p. 200 No. 42. 



i. 



428 

7. CE-8 CbBpblUHTS (27), HE-8 (|>XK8T8 (26), ME-8 HITHT (30). 
HI-8 BIIC8 (26), TE-M CnO,\OKIIT8 (29), p8r<IT8-HE-H (28), cfr. p- 

373 No. 16. 

8. alte particularit&ţl vocalice: 
M8NT8 (24)=mtit^e8C ; 

HEp8A8H şi HEplOA8H (30); 

nEpAEMH (30), MEII (21, 23 etc.) ftră -iV- ; 

CIIMT8 (25 de 2 ort) şi cahtS (22, 23), cfr. p. 373 No. 10; 

CK8EnECK8 (22); 

AHpEniţii (25) şi a^PERIj^îh (25); 

M%HMAE (24) f&rSi -t-; 

M8wp8 (25), M8wp (26), cfr. p. 374 No. 17; 

AHEipE (25 de 2 ori)=ace^i, cfr. p. 373 No. 9; 

iiiH-iiib [BApc%] (24); 

M&pTAE (2b)=mdria^ cfr. p, 373 No. 8; 

ca8;rai|ie (29); 

WKbp^^E (29); 

loiuoApE (21); 

d8A (21, 22, 27). 

9. -AioM pentru -aHm: hep8.moh (29)^ cfr. mal sus p. 375 
No. 18. 



1 



10. confusiune perpetuă între « (=rf^) şi 5 (=^\ ffi^d 
scris alături: şhce şi shce (29), nzţîE (27) şi n^eHA (28), co- 
TE68A şi EOTEŞAiţH (24) etc, cfr. p. 375 No. 19. 

11. alte particularităţi consonantice: 
A8MAEŞE8 (29), probabilmente numai prin er<}re grafică; 
M0C8 (26 de 2 ori), AvSTopio (28), cfr. p. 375 No. 20; 

BEpH [beHM] (22), REpî [MEpgE] (28), BEpH [jj^TOp^EJ (27): 

SHMPS (22). 

12. S2;^=:lat. sunt: uim-cv^ rpkEMTOpH (24). 

13. articolul al: rpa^nhieae cbhhte aae taae (24), dar nunui 
a pentru aî: [J^M^PH ^ RKpBAiţHAwp iiih a M8tpHAwp (21), pentn 



429 
al: H8wp A^ 4^ok8 Acrk a wmehhawp (26), pentru ale: [c8(}>aE' 

TEAe] AMpEflKLţHAOpS lUH A n&KA^T0IUMA0p8 (26); 

A lUAiiTE [eî] (24), fără amplificativul -a. 

14. adjectivul post- şi pre-articulat în construcţiune cu 
substantivul post-articulat : toEiipt wa/\emhaop nerA ^eiijapta (25); 

pentru (j>îii mem h^a npEWKinîn (23), cfr. mat jos No. 20. 

15. dupla post-articulare în construcţiunea substantivului cu 
adjectivul: cbrhtSa rotesKa (24), Toiţîii ^vp^^Hî»' (28), cfr. mal 
sus p. 376 No. 27; 

pentru cbxhtSa m8a/\eae tzS, cfr. p. 131 No. 18, p. 376 
No. 27. 

16. adjectiv nearticulat de'naintea substantivului articulat: 
c4>'âhtS kSbkmtSa [Tb8] (22), unde însă scriitorul a putut să 
uite de a pune un a d'asupra lui s. 

17. genitivo-dativ femeesc cu -iei: ^Smeu (22), biei^iem (30). 

18. A8 xpHCToc (25, 29), a8 a8mhe0e8 (26, 27, 38 etc). 

19. pluralul cu -wre : (()8pT8ujAr8pE (24), ftApSpE (21), a8- 
KpSpE (24, 30), A8Kp8p£AE (21), A8Kp8pEAA (24), dar: hac8phae 
(21, 22, 23). 

20. neartîcolare : 

după tot: toat;r a8aae (25), toata ([)pA^MCEiţE (25), twte 0îae, 

TOWTE 0ÎAE, TOATE 0MAE (21, 28 dc 2 Orf), dar : TOATE HACSpMAE 

(21, 22, 23), TOATE 0MAEAE BÎEitiEM (30) etc. ; 

în construcţiunea substantivului cu genitivul şi cu posesivul: 

pii^f^ApB AOp (23), ({>ÎH AAEH (23), THA/\7^nHHApE AWp8 (23), TZAA- 
RHHApE C8(t)AET8A8H (28), BOE Tp8n8A8H (24), J^U&pbLţME TA (22), 

AEiiE BOACTp;R (30), cfr. mal sus p. 377 No. 31; 

[AECTOHNHHH CK ({>»Uţll] Jfif\^p'â\\U HEp8A8M (30); 

08a ujh hwahte (21, 22). 

21. pronume personal pleonastic: em cta apamîii (29), kp8me 

W IţHHk (24), EOTE08A H8-A n&^ECK8 (24) CtC. 



430 

22. perfectul simpla arcaic: bs nA/Kiiius iuh 0hujs (26), snui^ 
0ÎI1J8 (25 de' 2 ort). 

23. perfectai compus arcaic: [nini he]-8 bmc8 (26), an bhc 
(28), cfr. p. 377 No. 35. 

24. imperativul negativ arcaic: hS akope [npE eh] (23). 

25. 'iîa la imperfectul verbelor cu -ire: cokotha (27), n&6H& 
(28), TbNPSHA (29), rps^HA (29), i^SifijkH (29) ; 

-Uia: BENiHA, cfr. p. 372 No. 8; 
• 'te: HMÎE (27). 

26. NOH cm (22), boh CE^M ^23), cfr. p. 378 No. 41. 

27. pleonasticul (}ise: phcnSHCE Aop8 ujh «hce (29), p&cn8Na 
jfiifîpiis ujH*Mii 0HCE (26), p&cnSNCK .ţgcpSA mH 0HCE (25), cfr. p. 
379 No. 47. 

28. E=^Iară^ : e a^X^^ cbzntS ace (21).z=în contextul da- 
vie : HţuA^ ^E A^YX>') ftdecă EzrniE. 

29. nu cu sensul lat. n/; : n8 a^ NEr:&NAHpE ujh a^ aehe boa- 
cTp;K c& HEpAEi^H (30)=în contextul slavic: a^ he . . . 

30. de cu sens partitiv: a^ "^^^^ P^^^ (27); 

AHEAA ACTE A" (^) A^P^"'''^ (26)=în contextul slavic: « 

npABEANHKh Ck. 

31. rfe=*ca, : a^ ^^ npîMMEijiM (27).,. 

32. construcţiunea incorporativă : ([)M-iţM-Boio e8 (28), p8n- 

T8-NE-M (28). 

33. construcţiunea metatetică: i|jm8-ce [KbHA8 AAop«] (25)... 

34. 18 AM8 A«^^ (28)=? 

.\HJ.\ npt npE nKA/\%NT8 (22)= ? 

35. pentru fraseologiă: BheSw w m 8 a kâ k8 toat;r a^*"**"** 

jpVEpÎH COKWTHA UJM nZţÎE C8(t)ACT8A A 8 M (27)=Ve4uIU C4 ÎB" 

geriî cu t(5tă dulc^ţa socotia şi păzla sufletul omului, y 



r 






431 

36. a 86 ^f=actaalal sfii şi chinv sti : cztecbhciijh (28):= 
fu contextul slavic: oycoymnh cf, efr. t. 1, p. 303 No. 171. 

37. a se €iudiz=*ti se mira^ : cr h8 tb hioaei|ih (28)= 
paleo-sl. HOYAHTH-CA ^mirari^, totuşi in contextul slavic: ne 
€UAoyi|iaH cE=^nu te turbura^. 



38. npicnpt=actualul peste^ cfr. t. 1, p. 111 nota 2, p. 
114, p. 296 No. 136. 

39. mdffură: jf, nscrîc ujh jfi Mzrspii ujm jfi fuiiupii (22), 
cfr. t. 1, p. 288 No. 105. 

40. iţMMgT^Ag (30)= ^putere ^z=literalraente din contextul 
slavic AP^mAEA ^tenerCj, cfr. totuşi p. 166 No. 75. 

41. noHocHiţH (24)=^ ruşinaţi^, hohocaSa (29)=^ruşine^, pa- 
leo-sl. noHocNTH^ noHoc&, Iar pentru -a- cfr. paleo-sl. noHocAHsa^. 

42. Uf f p K H H uiN CA^VHAE (29)=:in contextul slavic numai 

43. wAîxi^MEAR (29), WAÎXHAAE (27), paleo-sl. ots^as^xn-^tm. 

44. <t>Ap% A^^ApE (2l)=*ne'ncetat,, literalmente dup& con- 
textn! slavic: ee;k optcTANii. 

45. pentru accentuaţiunea, cfr. mal sus p. 383 No. 79, 
nefiind de adaus ce- va noâ. 

46. pateric: 

dop& nasală: p'acuSh'aS (22, 24)^ p'acuSn'c;!^ (26), kkii'a» (22), 
AMNTpb* (22), (|>AKMZir;ECK8 (22), c&m'tK, cmh't» (22, 23, 25), 
4M*KX (23), nkAA^^ii'TSA (25, 26, 28), nA;f^H^ui8 (26), AnSpHirA» 
r26), ^maiihVe (27), tkmVhiia (29), rAn'A"pE (30), T/M'ni«- 
N^Pi (28): 

dap& Hcuid&: cn^p'K^; (24), ([)Sp'TsujAr8pE (24), Aup'gE (28), 
•»p"TA (29), OEp^A^H»» (30); 

dapA labială: uiahVe (24). AHp^^'^H (25), A^P^n'-rS (26,30), 
^«n'Tf (26). 



n 



132 



47. vocala irraţional& z sati k : waîx^ncax (29), A<Pc>^>V'~ 
Aop8 (26), nKM^HKTS (25), AAK14T (24), TXAA:iniiHA|>^ (21) şi th< 
A/\%nMHApE (23), numai într'an loc din trei simplul paleric: 

TZAA'niUIApE (28). 

48. ca specimen de ortografi&, un singur cuvînt din trei 
silabe scris în cinci moduri: rkm'antS, r^aa^^nt^, hamshts, 
nA\M;f^NT8 şi nbA\%NKT8 (22, 25, 26, 28). 



•j 



IV. 



CUGETĂRI iN ^RA MOR 



28 



CugeUri in in morţii. 



Jntroducere. 



§ 1. Textul, pe care'l publicam mal la vale, ocupă în vo- 

aul Iu! popa Grigorie paginele 73 — 114, tcrminându-se pe 

^na unde se începe Rugăciunea Sântului Sisinie şi incep^n- 

se pe pagina unde se termină Călătoria Malcel Domnului 

Iad. 

Neavând nici un titlu separat, el pare, la prima vedere, ca 

când ar fi o simplă continuare a celora ce'I preced. 

Acâsta este cu atăt mal semnificativ, cu căt t6te cele-l'alte 

exturl Bogomilice^ sînt intitulate. 

E ce-va neisprăvit, nerevfeijut, la care nu s'a pus la dernibre 

in. 

§ 2. Unele bucăţi din acest text pot fi copiate, altele stnt 
tamente jtraduse ; unele şi altele însă, de'mpreună cu pasa- 
e proprie ale autorului, form^ză o compilaţiune 6re-cum 
pnală; originală — negreşit — nu prin t6te părţile sale 
stitutive, ci prin distribuirea lor, prin combinarea elemen- 
r celor disparate, a cărora grupare, dacă s'ar mal fi nete- 
tntra căt-va puncturile unde ele sînt întrecusute, ar presinta 
zorp compact şi armonios. 



•1 



436 



Sc riitorul se pare a fi cunoscut el-însuşl imperfecţiunea operei 
sale. Une-orî el îşi îndrepteză stilul. Aşa la pag. 75 al ma- 
imscriptulnî, după ce scrisese: ra tp..., adecă începutul din: 

EpT.\, îl şterge şi pune sinonimul: mhaSii. La pag. 76 suprimi j 

I 

pe: KSNiS \iYi £, punend în loc: kSm hetpek wamehîii KSpsmS 
A8MHC0E8. La pag. 78, după ce pusese: cnSpKATc chmtS, aşters 
aceste cuvinte, înlocuindu-le d'asupra prin: Tp£K8p#i^ ka U\^\^ 
din cart apoi a şters: ka SMKpA, remănend numat: rptKSp*. Şi 
aşa mal încolo. Aceste corecţiunî totuşî nu s'aft atins de cuso- 
tura diverselor fragmente, din cari se compune întregul. 

tnsuşi compilatorul indică pînă la un punct, p6te numai 
pînă la o redacţiune ulterioră definitivă, independinţa diferitelor 
sale materialurî, punend după fie -care din ele nesce steluţe 
şi începend pe fie-care cu cate o literă majusculă scrisă cn 
roşu. într'un loc, la pag. 90, noua bucată portă chiar uii fel 
de titlu deosebit : ^ApspiiAE mn (|)p<i\MckiţE ^EpEinţiiAopK lU ^ 
AE [foi^înS. 

§ 3. Din cele de maî sus rcsultă, că textul nostru, în to- 
talitatea sa, nu este o copia după o operă anterioră a unoi 
alt autor^ şi nu este îarăşî o traducere dintre limbă străini. 
ci trebui considerat ca o lucrare propria a necunoscutului 
cărturar român de pe la 1550, căruia îî datorim interesanta 
colecţiune de apocrifurl bogomilice din volumul lui popa Gri- 
gorie. 

Citind mereil şi transcriind la cărţi poporane, se vede ci 
s'a încercat o dată a croi şi el, bine-rert, o nouă carte po- 
porană, tot aşa cum s'aii croit atătea altele maî 'nainte saâ 
mal în urmă: printr'o amalgamare, maî mult saG mai puţi", 
dibace, a unor rapsodie eterogene. 

Este o adeverată fericire pentru noi, că autorul n'a reuţi 
pe deplin în acesta dorinţă, păcătuind nu numai prin lip*] 
de ciment între părţile constitutive ale întregului, dar îuci 
cu semă prin c i t a ţ i u n î. O carte ajunsă a fi poporana i*| 
citeză maî nici o daţii. Tocmai de acela este maî aneToiw 
descurcarea făntînelor sale. Textul nostru, din contra, ue spi 



p 

437 

<-l-f]isuşl, de unde a luat cutare sail cutare pasagiu, deşi nu 
M-da-una. 

S 4. Ca şi genei*alitatea lîteratureî bogomilice, lucrarea ce 
■e preocupă are îu vedere, iiiaî pe sus de tote, eternul an- 
t^onism iiitre principiul binelui si princi])iul reulul, intre Pa- 
ndis şi Infern, intre Dumnedett şi Satana. Dar şovăirile su- 
dicului omenesc între aceste doă extreme nu se desfăşură aci 
o b i e c 1 1 V a m e n t e, ca in Apocalipsul Iu! Paul sau în Că- 
lătoria Malcel Domnului, unde drama se jocă de'naintea unu! 
spectator pus in afară, ci într'un mod subiectiv: sufletul 
in agonîil cugetă cu îngrijire la cela-ce i se pote întămpla lui 

Literatui*a medievală numfiră o mulţime de opere şi opuscole 

inaluge. oi'todoxe şi eretice, în proză şi 'n versuri, dintre car! 

«a mal frumosă, pote, este o poemă franccsă din secolul XIV, 

ftmpnsîl din 60 strofe, terminate tote prin desperatul: *Je 

TAÎs morlF;^ : 

«Je vois morir. Vencz avani 
•Tuit cil qu'eucore estcz vivant. 
*Et jeune ct viei et feblo ct fort, 

* Vous cstez tous jugez a luort. 

• S'eii poves dire sanz meiitir 
«Chascun de vous: jc vois morir . . .»') 

Străbunii noştri a& cunoscut doă lucrări de acest fel, asu- 
jira rârora cată să ne oprim un moment. 

S 5. Homilia sântului Ciril de Alexandria ^despre eşirea 
>!Btl«-tuluI^: 'îîepi l^owj '|'jy/i;,^) a fost adesea tradusă slavonesce 
«b titlul de: Caobo o \ic\o,\k a^iiih wt t^aa (Cu\înt despre 
eţîrea sufletului din corp). 3) 

Cirecesce, afară de ediţiuul separate, ea s'a intercalat în 
iipsAGYiov, publicat în Veneţia la 1535 şi 1553,^) unde s'a 
pus la sfirşit, ca un fel de apendice la rugăciuni. 



1) Vambagcn, in Zritwhr, ./. romntiisthv Philolof/fe, t. 1 (1H77). p, 510. 
•2) S- ^"vriUns, OjK-rii omnîn, Liitotiao, H>:iH, t 1, part. 2, j). 101. 
3) Cfr. kalaydovirz-Strofv, Oiiin*. pvKnnHc»'» rp. T».nT"Ba. p. 107, îJîMî. 
4' Fabricîas.' Bibh'oth, graeca, cd. Ilarlos, t. 9, p. 485. 



438 



Tot aşa noi o găsim romănesce în Molitvenmcul episcopu- 
lui Mitrofan dela Buzăfl din 1701 sub lungul titlu de: 

KHBXHTK nEHTpS EUIUpt C8(J>AET8a8M AEM TpSnK UJH REHTpS Jf(j*pM- 
KOUJATA l\ ^OAU'A BENlIpt A8M X^- ^^ '^Î\'S\\ A^HTpS C<ţ>HHL(M li;^pHH« 
TEAE NOCTpS KvpHAb apXÎEHHCKOnSA flAESAH^plEH, (|)OApTE ^^ <t>OAOC 
C8({>AET8a8H, KApEAE a^SHE AA OYAAHAIINlţ^ lUH A<\ nOK7ÎHNL|% ; CKOAC% 

j|iT;!^H A^*^ twmt npE ammba caobeh^ck^, ujh rAp% npE ahaaka nt 

npOACT'Â pSckCKZ, UJM AK8M npE AHAAEA p8AA'ÂH'kCK%.^) 

Iată Începutul: 

^TeAA8-AAZ AE AAOApTE, K% AAAApS^ AAÎE ^AAH ACTE. J^rpOţECK8-M& 
^(^l (|)0K8AK tAA8A8H, K% (t)S&p' A^ C(});f;pUJHTh ACTE. Cri^^HAAi^NTEŞS- 
^AA% A^ CK'ApUJNHp'k AHNLţHAOp^ K'AHll N8 ACTE .^ll'ApT'AUJHT'A K^A^SpiN. 
^•^rpO§ECK8-AA'A A^ J^T8H'kpEKK, K*A N8 ApE UApTE K8 A8AAHHA. TeAA8- 
^A\*A A^ BÎApAAEAE HEA BEHHNATb^ etC. 

Se p6te ca anonimul nostru să fi cunoscut acest opuscol al 
sântului Ciril ; dar noi unii nu sintem in stare de a da vre-o 
probă in astă privinţă, căci alăturarea ambelor texturi nu ne 
presintă nici un indice sigur, nici un paralelism destul de cou- 
vinggtor. 

Nu se p6te contesta, negreşit, o mare asemenare în urmăr 
torul şir de întrebări: 



Anonimul : 

OVHAE-Lţl A AT8HMM AB8lţTA 

mH Bor;f»L|îrA uiii CKSAAniA? 
OyHAE-iţî A VHHT8A t;r8 mu 

4)pAlţm TH^H UJH n2^pHHL|ÎH T'AM 
UJM CWlţÎM TXII?... 

OyHAE UH-Cli AAECAAt K8 
B'k8T8pHAE UJH K8 MA^HK^^pH- 
AE . . . ? 



Giril : 

•^Tp8 AIEAh HACK OyHAE B4 
<ţ>H AA8AA A8AAÎH AHEJjiÎA? 

OyHAE AAApHpt A^U^ApTX ? 

oyuA^ A^§^<>^PA'^'ii^HHAE? oYNAf 

WBHHH8HHLţEAE ptAE ? 

OyHAE WCn-kl4EAE itAE ^1L-» 
CTSAHTE ? OyHAE N&A8HHpNAi? ■ 
OyMAE WAHXHEAE? OyMAE nOftOA-j 
EEAE? OyHAE AB8lţTMAE? OyHAf 
HtAAHA HEA AIApE...? 



6) Eticholoffh'onti adecă molitvamicti acum tipăriţii al âoiU rândUy Buz&u, 1701, 
in-4, foile 245-262. — Regretam de a nu cuu6sce prima ediţione, care caU 8& fi 
fost din secolul XVII. 



J 



439 



Ac^tă asemănare insă, fie cat de isbitore iu aparinţă, pole 
să uu fie resultatul unei cuuosciuţe directe cu Hoinilia lui Ciril, 
de vreme ce pasage auahige ne intiiiipină adesea pe aluri, 
şi mal ales întro altă scriere despre ^eşirea sutietulul,, pe 
care — după cum vom vede îndată — este aprope sigur că 
o citise anonimul nostru. 

§ 6. Nu e aci locul de a schiţa biogratia lui Negoe Basarab, 
acest Marc-AureliO al Ţerel-Komănescl, principe artist şi filo- 
sof, care ne face a privi cu uimire, ca o epocă excepţională de 
pace şi de cultură in mijlocul unei intunecose furtune de mal 
mulţi secoll, scurtul interval dintre anii 1512-1521. 

Se (Jice, că el insuşi şl-ar fi descris vieţa; dar manuscrisul 
acestei preţiose auto-biografie, depus în vechia mitropolia din 
Tîrgovisce, cine mal scie de când nu se mal pomenesce.*) 

S'a conservat totuşi într'o copia cu mult posterioră, Iar 
prin urmare forte desfigurată, o altă operă a lui Negoe Ba- 
sarab, asupra căril atrăsese ore-cănd atenţiunea d. Ck)gălnicenu, 
pe care o citase în trecăt reposatul Bălcescu, şi care s'a şi 
reprodus in BucurescI la 1843 sub titlul de: învăţăturile 
hunului şi credinciosului Domn al Ţeril-liomănescl Negoe 
Hasarab Vv. către fiul seă Teodosie Vi\. pagine IL 336 in-8, 
cu portretul autorului. 

Acesta ediţiune s'a executat după uu manuscris din 1654, 
care între 1714-1716 fusese în posesiunea lui Ştefan- vodă 
Cantacuzino şi pe care în (filele nostre spătarul Antonie Sion 
fa dăruit Bibliotecel Centrale din BucurescI, unde Tam ve- 
^ut noi înşi-ne şi'n parte l'am şi utilisat la 1865.^) Ediţiunea 
B*a ftcut sub îngrijirea * Sfinţiei sale Părintelui loan Eclisiar- 
tul Curţii ;^, care se laudă în prefaţă că: *a îndreptat'o^. Iu 
realitate insă. acest pretins ^îndreptător^ şl-a dat totă silinţa 
posibilă de a strica ediţiunea, scliimbând fără milă limba o- 



6) Eogel. 0f9ch, â. Wnhu'hij, p. 100. 

7) Ve<}1 a mea Archivă Istorică a Jiomântcr^ t. 1 part. 2, p. UI sqq. 



440 

riginalulul ; un vandalism cu atăt maî de regretat, cu căt 
manuscrisul a perit de vr'o căţî-va ani, nu se scie cum, din 
Biblioteca Centrală. 

Ultimul capitol din aceste ^Invăţăture^^ este întitulat: Ru- 
găciunea lui loan Negoe Basarah care a făcut la e şir ea s m- 
yietuluî s eU. In ediţiunea din 1843, după care Tam con- 
sultat noî, el ocupă paginele 320-336. 

Şi aci îarăşî ne întirnpină un fel de c e s t i o n a r, 
ca acela pe care Fam ve(Jut maî sus in opuscolul sântului 
Ciril. 

Bună-(îră : 

*Spune-mî îicinn, ticăloso suflete, unde este domnia nostrăî' Unde 
*este muma ndstrăV Undo sînt fecîoriî şi fetele nostrcV Unde este 
•slava cea deşartă a lumiî aceştiîa şi bucuria eîV etc. etc.> 

Pe ac6stă coincidinţă însă, dacă ea ar fi singură, noi n'am 
pune mult preţ, nefiind ce-va caracteristic, deşi nu trebue si-1 
refusâm o însemnătate ore-care. 

După totă probabilitatea, Negoe Basarab va fi cunoscut 
opuscolul Trepl s^oScu '\f^yric;^ la care pare a face allusiune în doă 
pasage, unde vorbesce despre trecerea sufletului *prin vămile 
cele înfricoşate;^ şi *prin vămile cele nefăţarnice^, cela-ce se 
explică din Homilia sântului Ciril : 

*.. . LţMMK C8(|)AETSAK C(|>IIHlţiH Jfi{}Bp\\ TpEKA\ll<\b AA K 'A A\ M A E MWOpA 
*ME M'AŞECKK KXHAE UIM VVHpECKK UJM MS AaC'A C8(|)AETEAE CA CA CSJ. 
*K'A (|)iEl|JE-KApE K A AA î^ J^ii A^\8ME ASM .^MAMHTE TOATE (lllîAWpHAî 
*<\E M'AKATE OYCMKHTE;^ CtC. 

In acest cas, cestionarul de maî sus, imitat de Negoe dupi 
Ciril, va fi* fost imitat apoi după Negoe de cătră auonimol 
român de pe la 1550. 

Este mult maî semnificativ, că însuşi începutul textului nostm, 
sau maî bine dicend întregul întâiu fragment are aerul de » ; 
fi inspirat d'adreptul din ultima învăţătură a iul ■ 
Negoe Basarab; şi anume: 



441 



Anonimul : 

eţi-mâ f&ră glas şi f&- 
fjăcăndu. Plângeţi du- 
fraţilor şi soţii miei 
i cunoscuţii mei, (6) că 
râ al-alta sera cu 
, şi de năprasnâ-mi 
sosi caşul de moi*tîa. 
uiţi sa ne ertămu, că 
c voastră. Sărutaţi-mâ 
e apoi, că cu voi de 
^oîu mai înbla. (d) Că 
eu unde acolo fa- 
ste : slugile amu şi cu 
vreuna staU; înpăraţii 
, mişeii cu bogaţii ; 
?mene vor stii, cine-şi 
e păcate vor sta : unii 
îslăvi, alţii să vor ru- 
jO vă rugaţi dereptu 
;aţi-vâ cătră Domnul 
, (/) să nu mă jude- 
va lucrului meu în Io- 



c munca, ce se ma 
'/ este luminata viaţa 



Nigoe : 

(n). lată acum mi se apropie 
c^sul niMrţiT; ci pâsaţî de che- 
maţi pre Iubiţii meî coconi şi 
pre dragele mele coc6ue şi pre 
dragii meî boîerî şi slugi. Iară 
el veniră toţi la mine şi statură 
înaintea ochilor mei, şi le ^hel: 
Veniţi, Iubiţii meî . . . 

b), . Astăzi limba mea, cii 
care d'a-purure vă îndulclam şi 
de'npreună cu voi petreceam şi 
ne vesellam, acum se amărî şi 
se încuia, şi de acum nici o 
vorbă dulce nu vă p6te respun- 
de şi să vă grăescă . . . 

{c) , . , Şi de acum nu mal pot 
lungi cuvinte cătră voi, că s'a 
apropiat c^sul şi vremea sfîrşi- 
tulul meii, ci numai veniţi de 
vă iertaţi cu iertarea cea de 
apoi . . . 

d) . . , Merg la judecătorul 
cel nefăţaiTiic, unde vor stA toţi 
într'o y)otrivă şi întocmai : împă- 
raţii şi domnii, boierii şi slugile, 
bogaţii şi săracii, toţi vor fi în- 
tr'un chip ; şi sati se vor osîndi, 
saii se vor proslăvi, fiesce-care 
după lucrul seil . . . 

e) ,, . Bucuraţi-vă şi voi, bo- 
ierii mei şi slugile mele cele 
credinclose , cari ml-a^ slujit 
bine ; bucuraţi-vă toţi şi rugaţi 
pre Dumnedetl pentru mine . . . 

/) . . . După păcatele mele nu 
m6 volu pute izbăvi, ci acum 
t6tă nădejdea mea spre tine pun, 
Dumnecjeul meii . . . 



:\x un asemenea paralelism, mal ales la litera rf, ar 
n noi, mai cutezător de a tăgădui legătura între am- 
uri, decăt de a recunosce că compilatorul de pe la 
msultase * învăţătura la eşirea sufletului, cea curat 



i 



442 



romănescâ, scrisă numaî cu vr'o 30 de anî înainte. Să nu se 
uite mal pe d'asupra, că opera lui Negoe a ajuns pină la noi 
într'un manuscris abia de pe la 1654 şi îutr'o ediţiune forte 
coruptă. Un text al eî din secolul XVI s'ar apropia şi mal 
mult de textul nostru anonim. 

Vom mal adăoga, că fragmentul al doilea, mal lung decât 
cel de mal sus, aduce şi el a Negoe, dacă nu în trăsâturele 
isolate, cel puţin în iisionomia sa totală. 

Mal pe scurt, cunoscinţa anonimului nostru cu ^Invăţâtu- 
rele^ Iul Negoe trece peste marginile unei simple probabili- 
tăţi. 

Pentru noi în parte, ea este mal pe sus de îudoelă. 

§ 7. Ultima învăţătură a Iul N^goe Basarab, ca şi cele- 
Talte ale sale, ne oferă unele trăsure de cea mal înaltă poe- 
siă, pe cari nu putem a nu le atinge aci măcar în trecit. 

Ce p6te fi mal frumos, bună-oră, ca următ6rea comparaţiune: 

* . . . astăcjî, fiii mei, vă depărtaţi do mine şi săriţi dda inin^ 
*mea ca o scîntee când sare pre faţa apei în adîncurile cele îniufte- 
^cate fi in valurile cele cumplite. t^ 

Şi mal remarcabil este pasaglul: 

... *ca turturcua cela ce se desparte şi-î pere soţia ; inultâ jale 
*şi dor are pentru dînsa, ^iniă o dată pre copaclu verde un se p^f^fi 
*ci tot pre uscat; şi când va să M apă^ întăiu o turbură cu piăordt 
*şi atunci bea] şi nicî o dată inima el nu dobăndcscc veselia., i 

Este învederat, că N^goe Basarab nu face aci decăt a re- 
duce în proză vechiul nostru cântec poporan: 

A mărită turturică, 
Căi remâne singurică, 
Sboră tristă pin pustie, 
Mal mult mortă decăt vie! 
Căt trăesce, tot jelesce; 
Cu alta nu se 'nsoţesce! 
Trece pin pădm*ea verde, 
Dar ea pare că n'o vede. 
Sboră, sboră pîn' ce cade, 
Şi pe lemn verde tiu şide^ 



443 

Iar când stă cate o dată, / 

Stă pe ramură uscată, 

Orî se pune pe o stîncă, 

Şi nid bea, nid nu mânîncâ! 

Unde vede apă rece, • 

Ea o turbură ^i trece! 

Unde vede-un vîn&tor, 

Cătră el se duce 'n sbor...®) 

Acest cântec, prin urmare, cată să fi fost la noi f6rte iubit 
}B la începutul secolului XVI. 

Căt despre filiaţiunile sale externe, mg volu mărgini de a 
•eproducp ceîa-ce'ml scriea neuitatul mefi părinte, sînt acum 
20 de ani, într'o epistolă din 10 februarifi 1859 : 

^Bagă bine de s^mă, că doina nostră ţerăn^scă despre 
^Turtuârica îşi are surori gemene în multe alte ţerl. Iată ce 
^(Jice, de pildă, sărmana turturică într'o romanţă spani61ă din 
^v6cul al XlV-lea, pe care veijl-o în Canoionero de Boinances, 
^Antverpia, 1550, p. 245: 

Que ni poso en ramo verde. 
Ni en prado que teoga fior. 
Que si hallo ci agua clara 
Turbia la bevio yo... 

^Apol baladă danesă cu acelaşi înţeles a pus'o vestitul 
*Oelenschlăger în tragedia sa Axei und Walbor^ după cum 
*nI-o spune şi Ampfere în Litterature et voyagcs. In sflrşit, 
^iml aduc aminte că Serbii aâ şi el o doină forte asemănată 
*cu a nostră. ^ 

In secolul trecut, pe timpul Banului lanăchiţă Văcărescu, 
cest cântec poporan se cănta ce- va altfel, cu 6re-carl va- 
ianturl ce'l aprdpie şi mal mult de romanţa spani61ă şi de 
extol lui N^goe Basarab: 

Amărîta turturea 
Când remâne singurea. 



8) Alexandri, PoeHi populare, ed. 2, p 364. 



444 

Căcî soţia şî-a repus, 
Jalea el nu e de spus. 
CĂt trăesce, tot jelesce 
Şi nu se mat insoţesce! 
Trere prin flori, prin iived€\ 
iVtt se uită, nici nu vede. 
Şi când ^Me căte-o dată, 
T'ot pe ramură uscată. 
Umblă prin dumbrav'adincă; 
Nict nu bea, nici nu mănâncă. 
Unde vede apă rece, 
VjR o turbură şi trece; 
Unde e apa îmi rea, 
O mal turbură ţi bea. 
Trece prin pădurea verde 
Şi se duce de se perde; 
Sb6ră pînă de tot cade. 
Dar pe lemn verde nu şede. 
Undo vede vînătorul, 
Acolo o duce dorul, 
Ca s'o v6fjă, s'o lovescă, 
Să nu se mal pedepsescă... 

Remănend văduv, Văcărescu îjjI aplicase acest frumos 
tec poi)oi-aTi, mal adăogând dela sine ur maturele doa stn 

Când o bîetă păsărică 
Atăt inima îşi strică, 
Incăt dorescc să m6ră 
Pentru a sa soţioră ; 
Dar că, om de naltă lin*, 
DecAt ea mal cu simţire, 
Cum p6te să'm! fie bine? 
Oh ! amar şi val de mine ! 

Din causa acestui adaus, cântecul nostru poporan, unu 
cele mal vechi, a ajuns mal tăicjifi a fi atribuit Iul Văcărea 
deşi cele doă strofe eşite in adevăr din pena Iul se deos 



9) Riviâta Romănd, 1861, p. 510-11. 



cn desăTirşire prin artificialitate, prin 'a sa soţiâră,, prin 
*nalt& fire, etc, de mersul nemeşteşugit al operei poporului, 
t-are la rîndul sefl diferft 6r&ş\ tot pe atâta de felul celor-i'alte 
poesic ale nemuritorului Ban lanăchiţă... 

S 8. Primai fragment din textul de maT la vale, ba şi frag- 
mentai al doilea, se par a fi dat nasccre compilaţiunil întregi 
prin adaosul succesiv al unul şir de alte buc&ţl omogene. 

Dac& dară acest fnceput este imitat după Negoe Basarab, 
atunci totalitatea pdte fi privită ra un refiex prelungit al 
scrierii nemnritorulnl principe român, pe care totuşi compila- 
torul nu-l cit^zâ. 

Citaţiunile sale, afară de Noul Testament şi afară de Cri- 
sostom , se reduc la doă apocrifurl l>ogomilice : Apocalipsul 
apostolului Paul !n redacţiniiea cea lungă şi Pseudo-a^Hca- 
lipsul evangelistulul loan. 

Iată pasaglul !n cestiune: 

. . . KX c[iSc;f^ XP""'oc \^» lEV.irrtniitToy Iw.iHi( RorocAOBx uiii 

CllliCE JH^fpi'^ AS n^EEft .UIOCTOAX, KX-Ak nopTA f^C-H ipXTh TOATE 
M'jH^IMAE, KZ &pZ ((tH OYHh RallIItlKtJ f^l TpESEHII ^E .tlltl fi,t ApX 

npxiuv.Aii w nîATph uiii w ipir, cAOEoeii jf, ifot ca ţROitpE Jţ, tpeh 

AHII CX KAS'K AKOAO, AKOAO ECTE MSHKA . . . 

Ac6stă naraţiune, aşa cum este scrisă: 'spuse îngerul Iu 
Pavel apostolQ că..,, se referă mal mult, dacă nu unicamente, 
Ia Apocalipsul lui Paul, în care însă, vrocum ne-am încredinţat 
mal sus la pag. 412 §7, e.\istă numai 'svirlirea petrei într'un 
puţ forte adine, Incăt să ajungă Ia fund după mult timp,, 
dar nici o vorbă despre cel * volnic do trel-(jecl de ani, şi 
despre intervalul de 'trei au!,. 

Nemic de acesta natură, ba nici măcar *svîrlirea petrei,, 
nu se găsesce tn numerosele redacţiunl slavice ale Pseudo-apo- 
calipsulul Iul loan, din care Ticbonravov a publicat un text din 
i«rolal XV şi unul din secolul XVI, cel dc'ntâiil întitulat : 
Cuao caATaro Iwahha EarocAOBiţA w iiphuiectbÎh rotnoANX, kako 



446 

XoifjETz npîHTH HA şEMAio (Cuvîntul sântulul loan Teologul de- 
spre venirea Domnului, când va veni pe pămînt).^®) 

Ce se întâmplă insă? Tischendorf a dat Ia lumină textul 
grecesc al acestui apocrif: 'AicoxaXu'^i^ toO ayîou 'Iwawo'j toO 
ă'tokoyou după vr'o opt manuscrise, cari la un loc ne procuri 
din punct în punct pasaglul romanesc de mal sus, căci unele 
din ele 4*^: 



...că ară fi unâ voinicii de 
tre-ijeci de ani, de ară pră- 
văli o piatră şi o ară slobozi 
în gos... 



...So-ov SuvaTai dviQp Tpioosv- 
Taenr)^ xuXio-ai XLâ^v xal a- 



Iar altele adaugă: 

...să zboare în trei ani să ...îva xpia ettq <p3a<T£i...") 



ca^â... 

De aci se înveder^ză, că Românii cunosceaâ in secolul XVI 
o redacţiune lungă a Apocalipsului lui Paul, diferită de cele 
slavice existinţi, cel puţin întru atăta că se furişară In ei 
elemente din Pseudo-apocalipsul lui loan ; şi tot-o-dată, pe de 
altă parte, cunosceatt Pseudo-apocalipsul lui loan într'o re- 

■ 

dacţiune deosebită, mal apropiată de cele grecesci decăt de 
cele slavice. 

§ 9. S'ar put6 nasce întrebarea: De ce 6re laboriosul »- 
dunător român de * Texturi bogomilice^ n'a copiat în colecţi- 
unea sa aceste doă apocrifurl, alături cu Călătoria Malcei 
Donmulul şi cu cele-l'alte? 

La nevoe, ar fi lesne de a respunde, că manuscrisulbogO" 
milic cel intercalat în volumul lui popa Grigorie p6te să na 
fi fost decăt o mică parte dintr'o colecţiune mal întinsă. Noi 
preferim totuşi de a căuta o soluţiune mal puţin expeditivi 
Să se observe , că 'n textul de mal jos anonimul nostru ni 
cit^ză nici unul din apocrifurile copiate de cătră el însuşi; o 

10) Tichonravov,* op. cit. t. 2, p. 174-192.— Despre alte manuscrise ale ac«til 
apocrif, cfr. Novakovi6, op. cit. p 4S3, uude este şi începatul unei redacţionl sefto 

11) Tischendorf, op. cit. p. 8d->9. 



41? 



care ne-u* face deja ea singură a bftnui per 
•oMtrnrium, cft pe cele citate nu le copiase. 

tiiial Siitrcbâm darfl !iică u dată : de ce nu Ie-a copiat? 
acţiunea cea lungă a Apocalipsului Iul Paul nu putea 
ireze ifugă cea scurtă, pe care o cuprinde !n sine tn- 
sstfel că ar ti fost o repetiţiunc. Cât despre Pseudo- 
ipocalipsul Iul loan, el se depărtezil pi'^-inult de caracterul 
ipectfic al eelor-ralte *Texturl bogomilice, din volumul Iul 
pop& Grigorie, cari tute aii în vedere exclusivamente sufletul 
onenesc la eşirea din corp şi după acostă eşire. Colectorul a 
toit sft codifice, ca 6& (Jiceni aşa, act^stă şi numaj acostă pre- 
«eipaţiane. Iu Pseudo-apocalipsul lui loan, din contra, sufle- 
^B6c& an rol de tot secundar. Kvaiigelistul se urcă pe mnn- 
^^nabor, şi de aci apoi se începe intre el şi Măntuitorul 
|^%alog asupra celor şepte peceţl, cari se vor deschide la 
tfnfttal lauiil, ca şi 'n Apocalipsul cel admis de Biserică. Este 
4ârfi ce-va cu totul în afară de jirograraa cea p s i c li i c â a 
I nlecţiaiiif întregi. 

Ş 10. După Tîschendorf,^") prima menţiune a Pseudo-apo- 
aGpBolul lui luau ar fi din secolul IX, In cursul veculul de 
■qluc. el SC respăndiso chiar afară din Kuropa, precum pro- 
Vii t\îstiiiţa unor redacţiuni arabe. 

La BogomilI acest apocrif era atăt de poporan, încăt anu- 
» din Bulgaria, nu de aiuri, l'afl căpătat Albigensil din Oc- 
lSil«. Uedacţiunea latină manuscrisă din archivul inquisiţiunil 
Cwcassoue portă notiţa: *Hoc est secretum Haereticorum 
Ht Concorezio, portatum de Bulgaria Nazario suo Episcopo, 
'{faram erroribus.,") 

1. Ultimul fragment din textul de mal jos, in care se 

călugării cela ce se-au pocâitu», Hind ameninţaţi tot- 

dio *cinulfl călugărescu, cel *căijuţl în păcate,, pe 

nu se vorbesce despre preuţiî- de mii', pare a ne 

ci fnsuşi autorul era călugăr. 

-, BUl. dt la Mfte du Culliarn, I. 2, p. 275. 



448 

Acâsta result& nu ma! puţin din descrierea paradisului, n 
sînt puşi numai * călugări plăcure alăture cu îngerii înprtfur 
fără nici un alt amestec. 

Să nu ultâm însă, că Bogomilil în genere^ după neine 
expresiune a profesorului Golubinsky, formaâ: ^o tagmă ci 
găr6scă creştină cu o doctrină dogmatică necreştină, J^) D 
cum am mal spus'o într un alt loc, el mal toţi se îmbră 
călugăresce, nu beaâ vin, nu măncafi carne şi condamnafi 
dicalmente căsătoria. 

In acostă din urmă privinţă, mal este de observat, că 
primul fragment, unde N^goe Basarab pune ^coconi şi coc6r 
adecă copil de ambele sexe, anonimul nostru nu are decât ^fra 
^soţl,, ^gintul şi cunoscuţii,; Iar în fragmentul al doi 
menţionând de asemenea numai ^gintul,, ^fraţii,, ^părio 
şi ^ soţii,, vorbesce cu mustrare despre sufletul care se 
grijesce în vi^ţă de ^feciori, şi de *muere,... 

Mal pe scurt, autorul era Bogomil în totă puterea cnv 
tulul ; Bogomil pînă şi prin acela că nu-î place a dta Vech 
Testament, pentru care această sectă manifesta o pronnnti 
aversiune. 

Despre tote astea, alătură cele spuse mal sus la pK 
252-4 § 5. 

§ 12. Terminam. 

Dacă textul nostru n'ar ave alt merit decăt acela de a w 
aduce indirectamente la Negoe Basarab şi de a consUtft<i 
Românii din secolul XVI mal cunosceatt alte apocrifuri ah^ 
de cele cuprinse în volumul lui popa Grigorie, şi tot tad^ 
fi mult. 

Să se mal adauge cătră acesta, că el este unica compost 
ţiune bogomilică cunoscută de fabrică curat romin^ 

Căt despre însemnătatea sa linguistică, \e(ţi Notanda, \ 

14) Golubinsky, op. cit. p. 162. 



I. 



l|lkpk C8(}>AfT8*) S&K&HAS. HAhN- 
yClţN fifinih MHNf ({^pAltHAOp IIIH 
COIţHH AHÎEN. UJH VHHT8A UJM K8N0- 

ciSiţîH Ai\EH. KZ na;N;ik A-€Ep;fî aa- 
AATA rkp;ik. kS boh rp^^HA uih a^ 

IISn|IACN^-AI\H BHNE UJH-AHH 40CH 
^IACSA A^ AaOpTi^^. Hî BENHltî CE 
Nf EpThAUS. K% 0AKS ^NAHTE 
I04CTph. CZpSTai^H-M^ C%p8TApE 

Ai AnoH. Kz k8 boh a^ '^KAUS 

Ml BOlO A/iAH J|kBAa. K2 AVA^ A^'K8 
I. fS 8NAE I AKOAO (|>bl4EpÎE HS ECTE. 
CASVHAE AAI\8 UJH K8 a<>^nhh ^- 
npfSNiK CTA8 ^n'ApAlţÎH K8 BO- 
MHimTH. A^HUJEHH K8 BOrAllÎH. RZ- 
Tp&HlH K8 THHEpÎM. UJM TOI^H 
ACEMENI BOp CTA MHHE-UJII K8 AAE 
CAAf nZKATE ROp CTA. oyMÎM CE 
BOp fipECAI^BH. AAltÎM C2 BOp p8- 
UJHNil. ME BK p8rAllî A^P^"***^ 



Vedeţi mâ, fârăgias şi f&- 
ră sufletu ^ăcăndu! Pl&ngeţi 
dupâ mine, fraţilor şi so- 
ţii miei , şi gintu/ şi cuno- 
scuţii mei! că p&nâ a-serâ 
al-alta sera cu voi gr&ila, şi 
de năprasnâ-mi vine şi-mi 
sosi 6asu2 de mortla. Ce ve- 
niţi se ne ert&mu, c& (ţacu 
inatte voas^&. Sămtaţi-mâ 
s&rtitare de apoi, că cu voi 
de acm2e nu volu mai Inbla, 
că mâ ducu eu unde acolo 
faţerie nu este : slugile amu 
şi cu domniî înpreunâ stau, 
iupăraţii cu voinicii, mişeii 
cu bogaţii, bătrănii cu tine- 
rii; şi toţi asemene vor sta, 
cine-şi cu ale sale păcate vor 
sta: unii se vor presZăvi, alţii 
să vor nişina. Ce vă rugaţi 



O întâia era scris: ({)kpk C8 . . ., apot s'a Qters. Se vede c& autorul se o- 
^ c&atAnd, pentru ideia de ^respiraţiuoe», un alt cuvtnt dec&t su/fet^ care este 
tiîgafi; dar nef^sindu-l, a scris «^r&^Y: ({>Kpk C8c|>AET8. 

29 



450 

MHHE, p8ri\14H-6A\ K'ATpZ. A0MH8A 
A8MHE0ES. CZ. N8 MZ. m^l^t ^- 
npOTHBA A8Kp8A8H lAîS Jf^ A0K8A 
HEAA f^B AI\8NK;fî. ME CE NilL A8K;fî 
OyHAE ECTE A8MHHAT;f^ E\M\I^ ^E 
BEKb. 

II. 



dereptu mine, nigaţi-vâ c 
Domiiu/ Dumnedeu să nu 
judece înprotiva lucrului 
în locuZ cela de munca, c 
mă duca unde este lumi 
viaţa de vecti. 



âuJA CE pOArZ. C8(f)AET8A8 KH 
AAApE p8rbMI0HE. AZCAl^H-AAA^ JţilfB- 

74. pÎH*) a8 a8a\ne0e8 ce nOK2^|ECK8. 

AAHA8H14H-M;f^ AKCAlţH-AI\;f\ ^Tp8 
AH8. Cb nAZHr8 ^E UbKATEAE A\EAE 
1EAE pEA^AE HE AN^T^ ([)bK8T ^OAp^ 
A\2 BA AI\HA8H**) AHA\HE0E8. A^HA 
AHE IMfi BElţH A8A K8A\ b'a8 §MC8 
A8A\HE0E8. AT8N1E rpA\ECK8 Jfi- 
VEpÎH ([)bpZ. MHAA\. UJH 0HK8 AlîJA 
ANTh TZH Ck8 C(ţ)pKUJHT8. EUJM 
AHM Tp8n KK HE-8 0HC8 A\ApE- 
S'k VI0AElţ8. HEAA ./f(ţ)pHKATi?A CX 
TE Ai\8TZA\X A"M AHACTA A8A/VE. 
K2 TOlţH AHHH T%M AM BHC8 ./^ 

HEPS^HP^ '<'^* A^ ?f;EA8MAH C% 
EEH UIH CE AA«l^Hiţ^.ţ1M. tApK (^B 
A\OpTE H8 te TEAAEH. AKAA8 fi^BKX 
BE0H KX TE A8WA/\X T8 ROAAE- 
NEl^JH AE nOKA\HNlţE. A80HAH TOA- 
T;^ ^B;ţ\lţXT8pA CKpHHT^pMEH. 
UJH K8A/\ IţH BA ([)H (^ÎK\ BEpH 

75. AA8pM. KEHHCNHHE WAAE 1 K'A Jfi 



Aşa se roagă sufletuli 
mare rugăciune : Lăsaţi 
îngerii Iu Dumnezeu, se p 
eseu ! Miluiţi-mâ ! lăsaţi 
întru anu să plăngu de 
catele mele cele relele ce > 
făcui , doară mă va n 
Dumnedeu ; dup^i ace raâ 
lua, cum v'au zisu Dudo 
(leu. Atunce grâescu îog 
fără mila şi dicu aşa: J 
tăi seu sfrăşitu ; eş?-, su 
te, din tru/?, că ne-u (j 
marele gîudeţu, cela înfri 
tuZ, să te m?ftămu diu g 
sta lume ; că toţi anii tăi 
visu în negădire ta, de je 
lai să bei şi se mânâînci. 
ră de morte nu te ten 
acmu, deca vedi că te luoi 
tu pomeneşti de pocăinţe! .' 
diîai toată învăţătura Ser 
turiei şi cum ţi va li dt 



*) Aci era scris: A/VEM, apoî s'a şters. 

♦*) înainte scriitorul începuse : Ep . . . ailecă: EpTA, apoT Va stei-s şi a ^<'f 

a\ha8m. 



451 



veri muri, becisnice ome, că 
in toate c^ile vedei cum pe- 
trec oamenii cu ruga Iu Dum- 
nefjeu^ şi bătrânii şi tinerii; 
cu/H nu te pocăişi în vrem6 
ta ? Âcmu blămn cUrk Dum- 
nnl tău şi DomnuZ nostru. 
Atunce se va trage sufletul 
deîn toate încheeturile, şi-Z 
atKnmh h8 REpM rpHTRH MMHM { voru lua infricaţii îngeri. Su- 
AE 4>EMopM MH1M ,\E MSEpE. HE fletc! atuuci nu veri griji nici 



TOATE 0HAE BE^\EH KKM HETpEK 
WAMEHÎH KS pSFA A8. A* *) UJH 
E&TpZNÎH UIM TIINEpÎH. K8A\ H8 
TE nOKZHUJH Jf, BpEM'k TA. AK-- 

MS BAXM8 k;rtp#t; a8mm8a *♦) 

•rz8 UJH a^a\n8a H0€Tp8. atSh- 

HE CE BA TpA^E C8(|)AET8A fi^tJfi 
TOATE .ţKEET8pHAE. UIH-A R0p8 
A8A .ţ(|>pHKAlţHH JfilttpW. C8(t>AETE 



H8MAH ME TE REpî TEA^E ^\E .ţ- 
<|)pHKAT8AS V^'A^H^'- UJM TE REpH 
KSTpEA\8pA K8A\8-lţM KA IIA'ATH 
A8MNE0E8 llpiv (|>AIITEA'k TAAE. 
OyMAE Iţî-.A AT8IHII AKSlţÎA UIM 



de feeori, nici de mwere, ce 
numai ce te veri teme de 
înfricatulu g'udeţu, şi te veri 
cutremura cumu-ţi va plăti 
Dumnecjeu pr<^' faptele tale. 



coTAitîra. uiii €k8a\iiu. ovh^e Unde ţi-Ia atunci avuţia şi 
ip-A VHNT8A TA^s UIM (j>pAi{îH • boguţila şi scuwpila? Unde 
TM UJH n'ApiiiuţîM TKH. m»! î ţi-Ia gintuZ tau şi fraţii tai 
cvtţTH T'AM. coY({)AETE WA\E HMAV^ ; şi pări//ţii tăi şi soţii tăi? 
'^ A^ "««wi M8-HH noT8 AysTA. Suflete-ome! nime de cela 
o^NAC itH-Cb AAECAAt k8 RtS- nu-ţi potu ag'uta ! UnrZe ţi-sd 
TSpHAE. UJH k8 A\A^HKA;pHAE. UJH mcslalc CU beuturilo şi cu 



MOCTE TA. IHH ^^SAHAIţA TA UJH 
lOEHpE TpSnSASH T^8. AHEAE TOA- 



mâiicârile, şi luboste ta, şi 
du/oaţa ta, şi lub/re trupului 



TE cnSpKATE chntS.»**) KA SRpA tuu? Acclc toatc sp^HTate sin- 
A8 TpEK8T8. KA (()8a\sa 0*8 | tu: ca ubra au trecutu, ca 
triApTB. KA npAx8A ţ^i k'aht8 ! funiu/ sOu si)artu, ca prahu/ 
*8 HEpHT. c8<j>AETE WA\E ME <()o- \ dc vautu au pori^ Suflcte-omc! 
»0(8 iţî-E AE aSaha[ha| Tp8iiSASii. jce folosu ţi-e de du/eafa trw- 
iu \t TA .ţMHM«\EH lUH 98a mH ^ pulul, cela CC tla incindei şi 



^Pâ BE^E era scris: kKa\S \hx î, apoî s'a stors. 
DWpra Iul ^\ o pus cu aci^Tasl niâiia o pontru a iiidropta pe a8a^m8A, 

^ a ti ^rs S. 

) Cfr. mat hus p. A'Mi ^ J. 



452 



HdWnTE. 4 KSpelE Ulii .f w^iix- 
iu.\x. iun -rk mxiiiuh. mit kK 

AHMRA e.l^i;OKoptl.;kll. IIIFI AOCX- 
AHEII, lllll ACKSKTAII. IIIII UEttJktl 

XHTAAHitisrKpE. ks m.i^hiiae oyMii- 

AEH CXpAlHII, lllll CApAIEA'k. tApX 
KK lIHNOAptAA KtfpEII lUII tXpHAH. 
lltfl i;tdK.\ll .f. TAACb'pE (\t MHIt- 
78*) nou I tV KAII J\E TlltIE CtJlt'AETE. 
MSATE UEILAIt .J. ^EUlEpTtt AKMt! 
l1,\%ltVII lUH TE KKTpEMtfpil. KK 
Tp8n8A IIH-A ROp MhllKA B'ÎEph- 
AMIII ^ rpOAfI». IIK AWH Cti(|>AET'k. 
^IIIIE ApZ nSTE CniJHE iţtpttKA 
lUII Kb'TpEMtipgA 111)1 XViHM HA- 
CtfAlilI AE AWApTE. KK MOApTE 
tţlkpXi ,\l BECTE BUHE. KU Kll MS 
p7>rA»(i,S lllll K8 TiJATE ApMEAA. 
K8 Cn.\T.V.. lUVI Klj Kljl|HT«'. UIH k8 
CEHEpE. UIH KS n>IA.r<. IUI1 Kh' C'ÂKS- 
pE. UIH Kt) t|All.l^. lUII KS Ch^ETE. 
Ulii Kb' TECA.T.. unt Kb' BAp,\^ >■■" 
(BpEAEA. IU)I KS rpo^;!*. IOTE .f 
TOATE KHlIh'pHAE. UIH K8 TOATE-At. 

MUHHEgiE (i,t~.\% ifSnrt uiii-a tae. 

T'J. SE CE nOATE CnSJHE MtftlKA MOp- 
ItÎHEH. ilU)A KtfM ApX B^ME rOA)i 
4 UApA \f i|>ok8 ce ce iJtpHr*. 

AT8H1Î-II A,\«Kli AE Kt llXXApUA 
1EA4A* MOApTE AMApX. ATKHSII-II 
ACE (Oy4''^''''>)'^ Al|)ApK. ATIJHHII 
ApA^IÎH CE AA^"^ AllpOAIIE A< 
THHf.**) A£ CTA8 IUH AAb'Kfi 



ijua şi noopte, în curvie* 
iti odi/tiilaliî? Şi tî' iiiânilai, 
şi cH limba barfg'ncorilai , şi 
(losadiei, şi ascu/tai, şi îubi- 
Tai liitllawşugwre ! Cu manile 
ucidei s&racit ş< săracelO, lai-ă 
IcH picoarella curei şi săi'iiai 
şi gTucai fii glasure de ciii- 
|poi! O, vai de tine, suflete! 
I Mu/te îubilai în deşei-tii : ac- 
I mu plângi şi te cutremuri, 
câ trupu? ţi-/ vo>- măHca vie- 
I răniii în groapă. Ni anin, 
; suflete, cine ani pute spune 
) frica şi cutremurul şî munca j 
i;asulu( de moarte ? Că monr- 1 
te fârâ de veste vine, 
un leu râgăndu şi cu 
annella: cu spatâ, şi cu j 
ţitu, şi cu secere, şi cu 
şi cu săcure, şi cu ţapâ, 
cu săgete, şi cu tesla, 
bardfi şi svredc/, şi cu j 
zâ Iute in toate chipoi 
şi cu toate-tfl munceşte da 
g'uughe şi-/ tac. Ce se | 
spMue munca raorţiei ? 
cum arjl ijâce golu In 
de focu se se frigâ. Atu 
aduci) de be pâbaru/ cela i 
moarto amară; atunci-i 
suHetu/ afară,; atunci dci 
SC aduna aproape de tiiii 



*) PsgiuntiiiiK'n (iiitS In mniinacns liiii grif^U : 76 
••) Seri» : TlIHA, «pol E pHt (Tasiipra Iul H. 



451 



ToATf 0HAE BE^EH kHm RfTpEK veH muri^ becisnice ome, c& 
WAMENÎH kS p8ra A8. A. *) uiH in toate (ţile vedei cum pe- 



E'ATp'i&NÎH IIIH TIINEpÎH. K8M N8 
T£ nOKZHllJH Jf, BpEM'k TA. aK«- 

m8 ea»m8 k;rtp;r /\8mm8a **) 

tM ujh aoa\m8a H0CTp8. aT8H- 

ME CE BA TpA^E C8(|)AET8A ^^-1^ 

TOATE ^KEET8pHAE. UJH-A B0p8 

A8A ^(|)pHKAlţHH JfLlftpH. C8(f)AETE 

AT8H1H H8 BEpH fpHTRH NM1H 

AE (t)EMOpH MHHH ^^ A\8EpE. HE 

N8AAAH ME TE BEpî TEA\E ^^ ^^ 

(t)pHKAT8AS V^A^U^- UJM TE BEpH 

K8TPEAA8PA K8AI\8-lţM BA IIA^TH 

A8MNE0E8 npiv ({^AIITEA'k TAAE. 

OYHAE Iţî-/^ AT8HHH AR8IIÎA lUH 

ROr^i^tţîtA. IIIH €K8A^nU. oyNAE 

Iţi-A VHNT8A TXiS UIH (j)pAlţÎM 

TAH UJH n'ApMMIţÎM TKH. UJH 

CWlţÎH TZH. COY<j>AETE WME NHA^'k 

AE MEIA M8-lţH nOjT8 A^STA. 

OyNAE IţH-CK AAECAAt K8 «^8- 

T8pHAE« UJH K8 A\;^HK;f^pHAE. UJH 

lOBOCTE TA. UJH A^^HAIţA TA UJH 

lOBHpE Tp8n8A8H T^8. AHEAE TOA- 



treo oameoii cu ruga lu Dum- 
nerjeu^ şi b&trănii şi tinerii; 
cuw nu te poc&işi în vrem6 
ta ? Acmu bl&mu cktrk Dum- 
nul tău şi DomnuZ nostru. 
Atunce se va trage sufletul 
dein toate inclieeturile, şi-2 
vom lua înfricaţii îngeri. Su- 
flete ! atunci nu veri griji nici 
de fe(5ori, nict de mtiere, ce 
numai ce te veri teme de 
înfricatulu g'udeţu, şi te veri 
cutremura cumu-ţi va plăti 
Dumnezeu pr^' faptele tale. 
Unde ţi-la atunci avuţia şi 
bogâţila şi scumpila? Unde 
ţi-Ia gintuZ tau şi fraţii tăi 
şi pări/jţii tăi şi soţu tăi? 
Suflete-ome! nim6 de ceîa 
nu-ţi potu ag uta ! Unrfe ţi-sfl 
meslal6 cu beuturile şi cu 
mâ)2cârile, şi luboste ta, şi 
du/(;aţa ta^ şi Iubire trupului 



TE cn8pKATE CHHT8.***) KA 8RpA tău? Acclc toatc spwTcate sin- 
*a8 TPEK8T8. KA (|)8a/\8a €^8 ! tu: ca ubra au trecutu, ca 
CI1APT8. KA npAx8A ^B r'aht8 funiu/ seu spartu, ca prahu/ 
•318 PEpHT. c8(f>AETE WA\E HE (()o- de văutu au pcri^ Suflctc -omc! 



A0C8 Iţî-E AE A8AHA[ha] Tp8ll8ASH. 
^EA ME TA .^HHHAEH lUH 08A UJH 



ce folosu ţi-e de du/ea^a ti'w- 
pului, cela ce tia incindei şi 



X)iipă BEAE era scris: kKA\8 AA^ E, apoî s'a ştops. 

^ D'asupra Iul a ^ P"8 cu acetaşl mun& o pentru a îudropta pe A^^H^A? 

Insă a ti şters 8. 
'^^) Cfr. mat sus p. 4:m § 2. 



452 



1MAX. IIJI1 T*^ MKM1UM. IIIII \i^ 
MIMBA i;.lAV0KCpll,9Lll. IIIII ,^0C%- 
AMEtU unt aCKt^ATdll. IIIII ldEH.AIt 
XHTAAHUiSrSpE. kh ma^hhae oyHii- 
AEII CXpAMIIH, iun C'ApAHEA'b. (ApX 
KS IIHHOApEAA K^pEII IU H (XpHAIf, 
Ulii \}\iK.\ll .ţ TAJCSpE fi,l 1IIII- 

VfCjnOH I W BAU AE ■'■IIIIE C8»|lAETE. 
AISATE lORILIlll .]l ;\ElllEp'rS AKMli 
ll.\%HVlt lUII TE KSTpCMtiIpll. KK 
TpSntJA l(U~i\ GOP MtillKA E^Epli- 
AMIII Jţ, rpOAII-A. IUI AiUS Ctf({>AET'k. 
IIIIIE Ap!l nKTE CngHE lţ>pllKA 
lUII XtiTpEMţIp8A UIH MSNKA MA- 
C^AtJII ,\i A\OApTE. K'/i MOApTE 
l\>kpif, ,\l SECTE SItllE. KA Kll \tV 
p2rXN;\lj Ulii Kt! TSATE ApMEAA. 
K8 CUAT.T.. IUII Kt! K^ttlITb'. lUU K8 
CEMEpE. UIH K8 nilA.Y.. IUII K^ C'&KtJ- 
pE. UIH KS HAn^. IUII KK CKI^ETE. 
UIII Kb' TECA-T.. UIU KK EApA^ Ulll 
CBPEAEA. UIH K8 rpOŞA BTE ,f 
TOATE KUntipHAE. UJM «H TOATE-Ah 
M8HSEI|IE AE-AZ gSHFE lUII-A TAE, 

70. SE CE noATE tn»;HE MtttlKA MOp- 
IIÎIIEH. AIUA KSM ApX S^^S POMi 
^ HAp^V; A^ (f^K8 CE CE l|>pKr.ţ>. 

&Tt<H^i-u a,\Kki> ;\e ke n2X<>p)f^ 

HEAAAE MOApTE AMApX. ATb'IMll-11 
ACE C6Y(ţ)ftET8A Afliaph. ATSHIH 
APAHÎH CE i^SH/H AnpOAME ,\f 
TUHE.**} A£ CTA8 UIH \\SK» 



ijua ţi noopte, în curvie şi 
in odi/mlală? Şi t*^ iiiÂnilai, 
şi cu limba bEu^'ocorilai , ^i 
(losadiei, Iţi ascn/tai, şi îttbi-l 
! tai IiitltaHşugurc ! Cu manile 
' ucidei silracti şi săracele, Iui 
cu piconrelîa curei şi s4rilai 
!ţi gTucai !ti glasurc de cin- 
poi! O, vai de tine, suflete! 
Mu/te iubilai in deşert» ; ac- 
mu plângi şi te cutremuri, 
câ ti'upu^ ţi-/ vor roăJtca xh- 
rămi* în groapa. Ni amu, 
suflete, cine ari pute spuiiuj 
frica şi cutreniuru/ şi munca ] 
lîasului de moarte ? Că nio«r- ! 
te filrâ de veste vine. a 
\in leu răgăndu şi cu inaie 
armelia: cu spatii, şi cu co- 
ţitu, şi cu secere, şi cu pilA, 
şi cu sâcure, şi cu ţapâ, ^i 
cu săgete, şi cu t^slâ, iji cu j 
bardfi şi svi-cde/, şi cu pth 
zâ Iute în toate cbiponle: 
şi cu toate-Ifi munceşte de-W 
g'unglie şi-i tae, Ce se poşte i 
sptme munca morţiei? x$i| 
cum ai'» <Jace golu In pari I 
de focu se se frigâ. Atund^ I 
aducâ (Ie be păharu/ cel* ^* I 
moartfi amara: atunci-î I' 
sutletu/ afară ; atuwci ilrirâ 1 
se adună aproape de tinf'''l 



") Pagi imţiit ura ymi tn manuscris din greţ^lii: 76 
**) Scrii : THHA, apoi E pus d'asiipm Ini ii. 



453 



CKpHCf TOATE HSKATf AE TilAC HI 
AH (|>;1^K8T. A^IN THNEpElţE HA- 

u?f, ^^ AAOpTC. A^ ^^ fi^Ni" 4^ 

KHM%nkN^. A8 A^Apft AH WRH- 
AHTS Bp'&|k WM MHIlllAk. CA8 
AH Oy^HCK. CA8 ah (|>8pAT%. CA8 
AOAp;^ AH BkHA8T lipii 1HHC-BA. 
CA8 h'aH AkK8HT% KHHC K8 BC- 
MHH8A T%8. CA8 ah c|)^K8T RpC- 

loSHpc Tp8n8A8H. ca[8] A^Aps 

AH rpXHT& AAEHIIOH^. CA8 n'aH 

lOEHT'A npc TOtţl*) wmchTh 8- 

K n8A KA AAT8A | TOATE KATE-H 

rpEuiHTX. A^ k'AHa8 ah h;kck8t. 

UIH Bk0HNA8 UIH HEBK0HNA8. UIH 
K8 BOE UJH (|>Kp% BOE. TOATE 
CSHT8 CKpHCE UJH AE AA8k8 A^ 
W AATKpH AA8AlţH AP'^''*^ HEBS- 
;8l(H. UJH 0HKK AUJA HH CZ-AK 
P^RHAA CK-AZ A8WM. A^ AA'AT'A 
AAT8pH B0p8 CTA AOH f V^P** ^^" 
A8 XC A^ B^P*^ AIJJEIITA A^AA 
THHE. UIH B0p8 AA8ME TOATE 
c|)AnTEAE R8HE A^ ^^ ^^P '1^*^^ 

.f K8Mn;f^H;v;. fi;k*\T% aat8ph 

B0p8 K%8TA ^VEpÎH A8 X^- A^ 
AOAP& AH A\HA8lfTK Bp^8H CEpAK8 
CA8 ah A'^*** M'AHKApE t|)AZAASH« 
eHAWp. CA8 ah AAKnAT8 Bp'KN 
CET0C8. CA8 ah ^RpiiKAT SpV 
WAA MHUIEA8 CA8 AH AAHA8HT8 



stau şi aducu scrise toate 
p&catele ta/^ ce ai fâcu< di/i 
tinereţe p&nft la morte^ de 
le puntt tn cumăp&nâ : au 
doară ai obidita vr'ulti om 
mişelfi, sau ai ucisQ, sau ai 
fttratft, sau doarâ ai văndu^ 
pre cine-va, sau u'ai lăcuittt 
bine cu vecinu/ tău, sau ai 
fâcu< pre-Iubire trapului, mu 
doară ai grăita menclunâ, sau 
n'ai Iubita pre toţi omenii unu/ 
ca bJUxI. Toate căte-i greşita 
de căndu hi nâscuf, şi vă- 
(^ndu şi nevă(|indu, şi cu voe 
şi tară voe, toate săntit scrise, 
şi le aducu de o laturi mu/ţi 
draci nevăzuţi, şi (}ica aşa: 
Ni să-la răpim să-ltt luom! 
De alătă laturi voru sta doi 
îngeri ai Iu Hs. de vorii a- 
ştepta dela tine şi vora a- 
duce toate faptele bune de le 
vor pune in cumpănă. Deltă 
laturi vora căuta tngerii Iu 
Hs.: au doară ai miluita vr'un 
seracu, sau ai da/ măncare 
flamanzilor, sau aiadăpatu 
vr'un setosu, sau ai tnbrăca^ 
vr'u om mişelu, sau ai mi- 
luitu vr'otn omu fn priinsoare. 



") Scris: upEWlţT, adcc& scriitorul citise de'ntăiu iu origiual : [h'ah IOKHTS] 
ipEWlţî, şi apoi vc(]end din urmarea frasel c& a greşit, a adaus un t d'asupra 
'^^ W ; prob&, !n orl-ce cas, c& acest pasagTu este o copi& dup& un exemplar 
^iQlnesc maT vechTu. 



454 



81. B^OJ|^ WMS f llpM^COApE Ca\S 
Bp'8^ KETErS. as AH ^ATS C'A- 
AAUJK BP^8h8H K&AA^TOpS. CA8 
AH rp&HT& EHHE A^P^HT^ Bp'8^ 
WM WEHAHTK^ ^^'^ AgiOTATS K8 
K8BKHT8A. CA8 MHAOCTEHÎE. A^"" 
pEnT8 Bp^8^ A/lHliJEA. TOATE AE 
BOp K&8TA ^gEpÎH A8 X^. A^ ^^ 
B0p8 n8HE Jfi K8AI\n&HA^. CR-AK 

B0p8 A8A ^VEpiH A8 a^^n^^^^'- 
EH-A'A B0p8 (^SHB ^ BHRVLţA BE- 

k8a8h. ^hahnte a8 a^'^^^^i^^- 

liJH HAHTE ^VEpÎAOpS. ^ BECA- 

AÎA HEC(|>pzujHT'A. rap;)^ c%-a 

B0p8A8A^gEpTri AÎAB^^^^^'^S ^^'^^ 
BOp (^^Ht ^ AI\8HKA BEK8ASH. 



sau w'ixhi betegu, sau ai datu 
sălaşu vr'uiiui călâtoru, sau 
ai gi-ăittl bine dereptu vr uîn 
om obidita de-i agîwtatu cu 
cuvântuZ, sau milostenie de- 
reptu YT^mn mişel. Toate ie 
vor căuta îngerii Iu Hs. de 
16 voru pune în cu/npănâ. 
Să-Iu voru lua îngerii Iu Duni- 
ne(|eu, ei-lil voru duce în viia- 
ţa vecului, înainte Iu Dum- 
ne(Jeu şi naite îngerilorw, îu 
veslalila nesfrăşită ; Iară sa-l 
voru lua îngerii diavolului, 
ei-lu vor duce în mu/M:a ve- 
cului. 



III. 



t$lp<f\ K%MA8 R0p8 R8NHHA ApXA- 
TEAHH CnpE MATpS K0pM8pE A 
n;ţ^MKHT8A8H. ftE TpEH U'pM K8 
({)pHK^\ UJH RSp^Yi A'VAp'k M'ÂANKM- 
82. T8A ce BAJ KSTpEA\SpA ^\î\\ .ţV 
(sic) TOATE KAIIETEA'k. AT8NME 
K0p8 J^RÎA ANOpl^ÎH. ckpK (|)H ^\E 
(|)ÎEpH A\KHKAlţM. CA8 ^E MACEpM 
MKMKAT8. CA8 {\î IIEgjH A\KNKA- 
\\i\\. TOlţH R0p8 JfBMA AHH A\OpTE 
^HJf TOATE A^\'ANK8pHAA nKA/\'AH- 
T8a8H UJH MMNMM UJH A\ApÎH UJM 
^EpEniţÎM UIM llA\KA\TOmÎH. UJH 
giO^ENH CTpKA\GH. UIM J^MApAlţlH 
UJH EOrALţÎH UJH A\HUJEMH. JIJH 
BOpA CTA TOlţH ACEA\EHEAE. NHHE 



larâ căiid^^ voru buciiia 
ai-liaghelii spre patru cor- 
iiure' a i)âmăntului, de trei ori 
cu frica şi bura mare pămifl- 
tuZ se va cutremura den ta 
toate capetele: atunce vom 
înviîa mo/'tii, seră fi de f/eri 
mâncaţi, sau de paseri ni^In- 
catu, sau de peşti niăiicaţii, 
toţi voru înviîa din morte dim 
toate adăncurilla pămăntului, 
şi micii şi marii, şi derepţii 
şi păcătoşii, şi gîudeci striimbi 
şi înpăraţii, şi bogaţii şi nW^'^ 
şi voru sta toţi asenieiiele. 
cine cu faptele sale, şi i^ ^' 



453 

pn(t TOATE nXKATEAE TA,\E HE I 
(lt*K«T. ,\»H THHEflElie IVA- \ 
t AA .WOpTE. H,f AE lll:<tlh Jţ, 1 
MSnkHA. iS fi,OAf)% AM U'Ktl'| 
*ra Kp'^Jf. WM MHUlfAk. CAIJ 
OyttlCK, CAS AH i|>8pATX. CAS 
«pA .Ut Blkll|\b'T lip'b HIIME-BA. 
U II^UI AhKb'IITK RIIIIE KS GE- 
IHKA TXlt. CJS aii 4>.'liK^T npE- 
IHflE TpSnSASH. Ca[K] ,\S*P* 
rpXIfTK A\EIMI0IIA, CAS h'AII 

(lira npE ronT*) wmehîii 8- 

AATKA j TOATE KXTE-H ' 
EUIHTX. ,\t KXII,\a AM M.lVCKh'T. 
I BhdMM,VS MJM M£BheM)l,\S. UIH 
BOE UIH (|lhpX Bit. TOATE 
,|IT8 (KpiKE liHI A£ A,\fiKS fi,C 
^MTKpM MSAI|M ,\pA'*» HEEX- 
h|N. UIM SMKk AtUA Hlt CX-Ak 
IIHAX Ch-A7, AttWAV. ,\E AAXTX 
rSpH EOpe CTA /\OII ţlJEpM AM 
JC, |\E KOpX AIJIEIITA |\EAA 
)HC. UIH BOpS A^SHe TOATE 
'EAE ESHE fi,t M ROp DSHE 
KSiWnffiH*. \-k\TZ ftATSpH 
DfS KiSTA .fyepTil A!> X'- '^** 
MpZ AH MMAI^IITb Bp'SlI CEpAKt) 
I AII .V^''' 'VV.«MKApE t|)A%MZ)l- 
HAWp. Ca8 am A^hlIATlj Bp'Sll 
nroCt). CAS am .{lEpkKAT Bp'S 
M MHUlEAti CAS AM MltA^IITS 



stau şi aducu scrise toate 
păcatele ta/e ce ai fâcui iui 
tmereţe pănâ la morte, do 
le pună în cuwăpftnâ : au 
doarft ai oltiditfl vi'ulii om 
niişelD, sau ai iicisil, sau ai 
fftratft, sau donrâ ai văndui 
pre cine-va, sau n'ai lilfultfl 
bine cu vecinu/ tău , sau ni 
fâcuf pre-Tubire trupului. K«f( 
doară ai gr&ittl niericlunâ, sau 
n'ai Iubito pre to\i omenii unnl 
ca 'dltnl. Toate căte-j greşiţii 
de căndu a/ nâscuf, şl v&- 
ijindu şi nevătjiwdu, şi cu voe 
şi tara voe, toate sânt» scj-ise, 
şi Ie aducu de o laturi iiiuîţi 
draci nevăzuţi, şi dicfl aşa ; 
Ni să-la răpim să-lA luow! 
De alătă laturi vom sta doi 
îngeri ai Iu Hs. de voi-ă a- 
ştepta deb tino ^i voru a- 
duce toate faptele bune de le 
vor pune iu cumpânâ. Deltă 
laturi voru căuta îngerii Iu 
Hs.: au doară ai miluiţii vr'un 
seracu, sau ai da/ măncoi'e 
tlămăuiţilor , sau ai- adăpatu 
vr'u» setosu, sau ai înbrftcai 
vr'u o»[ niişelu, sau ai mi- 
luitu vr'oîn omu în priînsoare, 



Hs: llpEWlţî, u](>dk scriitorul dtit>e (Ic'ut&iti iu origiii&I ; [k'aii KRIIT'a] 
I fi tpol veili-nd ilin urinaron frasel ci a greţil, a wlaiis un t (l'asupni 
prold, in ori-ce cas, cu accat pasagTu este o copiS tIupS un oifmplar 
ie mal vecMo. 



45« 



~HM\t no,ipaTA stpBASH ,\im^t 

ftX<.V.rjllTX. IJIII CE RA URII .fn<f.pA- 
tBAK XC. K8M rjtAEIJIt npOflOKlfA. 
Ulii K.I EOyiMHA IUt( HA AtlpÎHAE 

(|iok8 k(! ma[)E EdYp.Y. iun Kij 

M.(p£ TpKNtT». ATBHIH SOpS 
KASTA AE-i^ "''P'* ^^iV ■'"'"1" 
WA.V1EmM uni ■^^^.\TE (|lEAIOpH,\£. 
.ITSlHE. KOyW rpfflAI|ll XC- K'A 

RA tiiEA'k cnpe CKAiiitS.v caa- | 

[r]eM tA,\'k. ATSIHH KOpt. CTA 
,\EC8npA ^ CKItHItS IlAIUth ,\l 

. ,j,[}ip». uiii M»Aţ.f. iitK,\ ba <|>li 

.fll|ţECAT8 A^ WMEMI1 IIAIIMb'. A- 
T8H<lll-lilll KOpX K£,\E TOllII WA- 
MEIItH (|lAIITE.\A CA,\E. A8 KOyilE 
a8 pEAA. lUII TOATE ASCKSlICSptlAE 
.ţllAlIHT'k I^EI(EEII (AAA. ATSHHII 
8A TpEMHTE X^ Ap^ArPAII KOy 
(|lOKt{ lUII TpECIIETS Ultl <|>8AI/Ep. 
Illll KS IIATpS axiITSpE. ,\i fiOpS 

AAEye TOi;n A^pEmiîn. AE-m BopS 

nSHE*) AE A^PEHTA ASH X*' 
t&pA CTpXAMlSÎIt A^ CTAItl-A. 
KOyiW AAEUE «jyHli liaCTOpB W- 
tlAE A''-^**) «*HpE. ATtÎM^IE IIX- 
K.1;T01IIÎII K0p8 IIAhlII/E 1IIII CE 
SOp TXtirSil, Illll Bi)[pl eilME. w 
KSM h8 IIE-M8 IIOKA1HT8. W KOyM 
tlE-MS nÎEPAST Ep-kME f^C flO- 
KAHHItE. A^"'^^'^ SAAV0|KSpilTb. 
UIII A.Vt£ g8K,lT8, lUn-MX ChpHTU. 



ritn, şi su TA ivi tupâratiil 
Hs.. citM fîi'âeşti' prorocii/, ţi 
va bueina şi va aprinde fo* 
c?4 cu mare biii-â şi cu mare 1 
tresiietii. Atunci voru câuU - 
de-/ voru vede toţi oamenii ' 
şi toate fellurile. Atu/ice, co«t 
grâfaşte Hs. cft va şedO spre 
scaunu/ slar'ci sale. Atunci 
vonl sta desupra în sAiiinu 
pliiifi de îugeri, şi pământul 
va ti Uidesatu de omeni pl/nu. 
Atunci-şi vorfi vede toţi oa- , 
menii faptella sale. au buiie, j 
au rele, şi toate ausruwsori/i' 
tnaiute feţeei saUa. Ataod 
va tremite Hs. arhagglidi cu 
focu şt tresnetu şi fu/ger, şi 
leu patru vănture, de voru 1 
I alege toţi derepţîi. de-i voru 
!pune dedOrepta lu/Hs.. \m 
sti'âinăbii de .stânga, cu» 1* 
I iege Uliii piistorîu oik iW» 
capre. Atuwte p&câtoşii im 
plftDge şi se vor tângui; S 
vor (|ice: o, cum nu 1 
pocîtitu! o, cuJM ne-rnfl ] 
d\it vreme de pocAiuţe, ( 
badgocuritil şi ama g'W 
şi-nifi sărita In betllu 



■) De'al&iu ern scris: ll8pE, apul s'a adaus UE, scriitonil nlliiul I 
(teise pt. 
**) De'at&iti h'h scris: A"">^i ^P°^ ^^ ^'^^"^ tl'asupra .ţ. 




,\E HOJIlTe. lUH ,\E-f TOiVTe j 
>II.\E Ullt TOATE ACKHlK^pItAE 
KOp IlfiH. KEHE SJţ, nhpS AH-f 
?A A0p8 H8 ba (])II HEpllT». 
ÎH B«p ijlll A^M)IN>\l(>i. 'lAltItl 
MAH A8MIIIIAI|II, AAItîtt ROp 
.flTSriEKAl^M. JT8HHE EOp HE,\e| 
iţtt nXK.1\T011IMII. MAp'k^E |[)0K8 
)K0THH8,\K. IIIH C(|l|J2Htl,^^. lUll 

ihTha as a8mhebe}< ({ih-ba a- 

MHH. lUH Bd .mptlHAE AKME 
BA ApAE TOTH nXMA^NTIilA. UIK 
iţii Mt-'Hllîlt UIM TO.\TE MAirSptlAî. 
I TOATA CnSpKA'lWH'b. IE CE-8 
WliT llpE n.%MAHTtt. ATSHHE 
iii ^£ AHA BJ CEKA. UIH 
ttTE px8pEAE. Illtt TOATE 11^- 
AT8IME. KSM 5IHE \C 

EVr,\ÎE. CTEA'kHE K0p8 Kk- 
. iun CU'ApEAE Bd ^TSHEKA. < 
IHA A BOptJ JţkllhAII ApXArrAÎH 

S Cl]»ITOKti. lUH CE BA IIBH 
K\ COApEAE. dT8HMH 

RA tIHM ;^HII HEpK) pJiCTKKIIM- 
AS Xf- 1HHCTHTA Kp8HE | 

KA aBa^iiha iipEcnp-k toate 

HETEAE l1*A\ftHT!<ASII. LIH ROp 
npEgiOpk A IHIIb'pE A^ 
ţEpH Apx<^rrAki Ultl XEpOEIuTlI. 
. C»PA4>^MMII UIH TOAT,K llS- 
fHAE, mil BOph TATA CKASHSA 
VBftEllS. ATSHMII CE BA AEIll- 



şi de noapte, şi deîii toate 
fţasarile şi toate ascunsurile 
se VOI- ivi : nere uîn pAru diîn 
capiii loru nu va /i peritu. 
Unii vor fi luminaţi, alţii sji 
ma?- luminaţi, aiţii vor fi în- 
tunecaţi. Atunce vor vede toţi 
I).1câtoşi( mare de focu clo- 
cotinfidtl şisfrăindu, şi rnăniila 
Iu Dunuietjleu fi-va atunri, şi 
va aprinde lume de va arde 
totu pămâutui şi toţi munţii 
şi toate măgurile, şi toata 
spurciiclun^ ce se-u făcui pre 
pâmântu. Atonce mare de apâ 
va seca, şi toate rîlurele, şi 
toate izvoarele atimce; cujh 
zice Hs. în evanghelie : sto- 
lele voru cădia, şi soarele va 
întuneca, ceriu? I voru invali 
arhagghelii ca ii sfitocu, şi se 
va ivi cerîu nou ca soarele. 
Atu/(ci se va ivi din ceriu 
răsticnitu/ iu Hs. cinstita cru- 
ce de va lumina prespr6 toate 
capetele pământului, şi vor 
căuta preglurti Ia cinure du 
îngeri, arhagghcli şi herovimii 
şi sârafimit şi toatia puterile, 
şi vorâ gata scaunul de glu- 
dcţu. Atunci se va deschide 
poarata ceriului despre răsâ- 




460 



ptfH R(m«HMTI aSaihiiate. mtt 
KHHVim ,flUpt>TE(|lll. ATh'lIHE KOpS 
.fSflIf A KMtTA .ftffft'iu Ulii Jf>- 
prrAhlH. IIIH XtP^SHMÎH UIH CK- 
pA(|lllAMH UIH R«p \;kS,\A «ţfb )(t. 
UIH SOp i^EIUKHAE IWpTi HXTS- 
IIÎEII. UIH E0p8 HBH K»At«.lp.ia[. 
nili;^JipS>EAE ,ffl.T.pZltiEH HEpnAIJH. 
XC BJ IUE,VE ciip-k CKAKhSA CAA- 
BEH (A.\f. iUH BA KEAU X^ TiM|H 
t(]>HI(iH. A' K<>P^ npHtIMH ,\E.|k 
MXHA AIS X^ REUIhMEITTEAE, UIH 
.lApt^pHAE T<M;H ItlHE-IHII KK >IHH- 
(TE UIH KS' ,V\pb'A CA». IUH \\X~ 
•J'2. IHITE BA A^EpgE np-k-^HHCTIf TA 
MAKKA .\8 X'- ""' Atf TAAXn-t 
EH UJpA AE «jlOKK BA AZCA. IUH 
AlIHTpS A (AABA HEtliSCh (jlH-B.l 
UIH l|)At|.l EH Ch BA AtfMHHJ KA 
COpEAE Hllt BA A\Epi/E ,V^ CC EA 
.^KHII.l ,\0AUl8AhH XC. ,r'"» A1EA 
lUH-BA HAIKA*) XC KJflSA KkTpA 
A1\HKA CA. IUH BA AKA cÎ^IITA 
K8H8HA t,t W BA lltfHC ^ HHC- 
THTKA KAIIKA eh. UJH ba SHflf] 
llpmMEt|IE MtHKA \\l AH.ICTA (AA- 
B,T., 1EA IE A\f-H AI^P^XTI^ TA- 
TAAX Ml8. KX Kl> (aiC) KS AIACTA 
AMX KKAKATH Hp-k AI("X>S0A8AI{. K« 

e8 A"'<'''f>' ''''■"E chhtS IUH m'aa\ 

riXCKBTX, IUH AM aS.ITV^ HEAHllE. 

Ui'i-H BA AJ i"!'" beuirmehtH mo- 

!)3. X^P'^TS .jnApATECK». [ A»"* 4- 



;î cununi Iiip&răteştj. Atuittv 
vom irtceiR' a cânta iugi-rii 
şi arliaggh'^ii ffi Iieroi'imii 91 
silratiniii, şi vor lÂuda prr Ils..* 1 
şi vor deşchitie porta t'&tk- . 
ţiei şi vom ivi comoflrâic şi 
ilanircle iiip/îrăţiei cerlnlai. 
Hs. va şode spre scaumU sla- 
vei sale, şi va tlieiua Hs. toţi 
sfmţii ilc vom [iriimi tlefu 
mina Iu Hs. veşftmentole şi 
daruri/*!, toţi cine-şî cu cin- 
ste şi cu (l&rui său. Şi ma- 
iute va mei^e prc-ci?istit« , 
raaica Iu Hs. : şi deia talAp^ I 
ei para ile fucu va l&sa, şl 
cJniti-u la sla\'â nesposi ti-va, 
şi faţa ei s& va lumina ca 
soreie: şi va merge de se 
va încliina Domnului Hs.; | 
'iiijiu ju't'ia şi-va pleca Hs. ' 
capii/ eătni uiatca sa, şi va 
lua sfdnta cununa de o va 
pune in ctstitn/ capu/ ci. şi va 
(|itv: priiineştc, maica mc, a- 
i'-asta slavii, cela ce nic-u 
dii-uitu tataia miu, cft ca 
aC-asta amtt c&lcatu piv^ ilila- 
volnlu. ni eu dintru tiue fiitt- 
tu şi m'a»! n^cutâ şi am 
luata peliţe. Şi-i va da itn 
veşânientu niohorâtu Inpări- 
tescu. Dupii acela va grfti 



*) AdoatcriB de'iitUu: kaiiVa, apoi ^'' lt^« cu ncciofT mici. 



tJf X'TAAHUIIiIr. W K.nVi irA.\\ IIOC- 
THTh. W KkHE U\\.\\ AIIIAIJMm 
MUtUEIIH. W KhlE flS' HE-M no- 
I KklITb. ,VE tE H£ l|))tE AKtfM Ep- 
[ TJTE nKKATEA,». HE AMS pXC8 
Ulii AMh RE8TK. UIM AMK A^.1^H- 
KATS (])Kpx ,VE '«El/E. UJH ll£-A\ 
RECEAIIT)) (|)hpX A"PEriT8. UIII A- 
lEA Hp£A\£ AS TpEKtÎTS. W A- 
AUp IKHV lUII lOT-k. ATSIIIE EA 
lUIH SWp'k \f (|)0K8 .fIt.UlKTE 
VKAEI|b'AKlt. UIII ROp BEAE n'A- 
K*TOIUÎII HE-S ASKpAT. W ([tpItKA 
UH K»:>TpEAţ?{p?>A MJpE. .ţl^EpÎM 

I citiirS iicrp£iittii(ii -fKK CE Kopi; 

I KtjrpEAIb'pA ,\l (f)pHKA gtOAELlttAt^tl. 
AT8MHE RA K,T^8TA ^HApjTSAh 

lUH SA BEAE C(|)HltlK AIJMHHAqH 

, UJH CE SA BECEAII \t Mi. \ Ullt BA 

I rpAH KS TAAC .\g\'iC. UEIIiailt 

KMBHItîtl ,\t 'l'AT,V.A AVlEb*. ,\E 

JţOKXII 1^111(11 ^ll'ApXIt'l'A UIII KII.UIA 

Al 8EK8. KEItlIIlll nOCTIIinilI MEII 

RtHIIItU l|lUI ASMIIHÎEIt. iJEHIIlţT 

MHAOCTHBIK A\EII. 11EHHI(I1 ASMII- 

HAIţÎH TATAAt!)! AVJEtf. BEIIIII|H 

' <(EA VE Al|H AkCAT ASA\E IUH 

dltll BEMHT J\><'llb AMIIIf, KEHUlţH 

^EA HE AltH p&R|),AT[i .^ II8MEAE 

I MTf8. EEIIItItIt ^E .ţlll.T.p.r.tlUllll K8 

MNHE llp-b-IOKIlUÎII MÎH. ATSHHE 

KA KXSTA ^IIZpATKA XC KX^Tp^K] 

tEA (\'fe CTflilirA CA. UIM KA BUHE 

AUJA. A,\KH£ltM-EiY> A^KpSA, 



iC), câet' iram imstitfl ? a, cJlce 
In'atn miluiţii tiiiiţeii;-' u, căcu 
I nu ne-wi pocăittt, de se ue tie 
' scuw ertflte pilcatella? ce amu 
ji'ăsu, si AtnQ beiitii, şi amti 
iiiîiiicatu filră de /ege, şi ne-7M 
veselitu fiirA direptu, şi acela 
! vreme au trecutu ! O, amar 
1100 şi Iute! Atunce va eşî 
marK Ue focu înainte gliidc- 
I ţului, şi \or vede păcâtosii 
1 ce-u lucrai. O, frica şi cutre- 
murul mare ! lugerii slutu 
I uegreşiţi, îucă se voru cutre- 
' m«ra de frica glndeţului ! A- 
tuiice va câuta îupăratulfi 
fţ'udeţu Hs. spnf direpta, şi 
va vede sfinţii luminaţi, şi 
|se va veseli de lai, şi va grăi 
I fu gla.s du/cf : Veniţi, h\a</os- 
] /oviţii de tata/ mieu, de do- 
I bandiţi !iipărâ,ţia şi viaţa de 
j vecu ; veiu(!?, pustii/cii mei : 
.veniţi, fii luminiei; veniţi, 
milostivii mei ; veniţi, lumi- 
naţii tataltit mieu: veniţi, cela 
ce aţi lAsaf lume şi aţi ve- 
nii dupil mine: veniţi, cela 
ce aţi răljdatfl In numele mieu: 
veniţi (le inpârâţiţi cu mine, 
pre-uibiţii mii! AtuKce va 
j căuta înpuratu/ Hs. c&trâ cela 
{ d^-stănga sa, şi va ^ice aşa : 



458 



%jk npîHMHHUH np^iţ^'A. JiTovNiH Adoceţi-vâ lucra/ ; 

Bjv BfA^ X^ n;ikKAToiuTH NErpH muţi preţul! Atnnc 

lUH cnHpKJkiţN. lUH ^Tb*HCK\i4H. Hs. pâcâtoşil Degri 

8t). uih kji rpzH K8 r.uc a^ ^P Vîc- câţi şi întunecaţi ; 

4»ApA A^ Mzc^p;fv. a^chh-b;k cu gla^ de urgie £u 

AEAJi MHHE HfMHAocTHBMAU'p. KK sură : Duceţi-vâ d( 

H'AiţH mh.\8ht mhujchh. hhic neuiilostivilor, ci o' 

ES BOlo mha8h boh, iimim AiţH luişeii — nice eu v 

ACK8ATAT. iCVrAÎE UJH CKpHHTSpA. YOÎ, uici aţi aSCo/ti 

iiEME ^(|>£pSKAiţH oy'iEMM'iMM A\ÎEN..| glidie şi scri/^tuni, 
HîHB ES BOlo ackSa[ta] harh- i ferecaţl ucenicii mî 
ykpE ujif T'AHrSHpE BOACTp;^. , eu volu ascu/to pi 
IE AiţH m%nkat8 UJH Ai|H ke8t tăuguire Yoastrâ: C( 
UJH B'aiţH beceahtS ^ A^ANALţA ; catu şi a^e beut şi 
BOACTp;Vk ct>A^P'A A^ A^^E. A^"!^ ' ^^^^tu îu duZcaţa T« 
i(H-BA^ fi^B^\ mhhe n&K;f;T0UJH* { de lege! duceţi-Tii 

A0p8. K8pBApHAWp lUH HEK8pA » 1 păCătOşiloini, CUrVttJ 

1 

iţHAwp. KK ^Tpoy A8CKSHC X"" ! curaţilor, că întn 
TAEHH AiţH ct>ocT8. UJH p%8 j liitleui aţi fosta 9 



AlţH <j)bK8T. A^'^EIJIU-K**) A^^-^ 
A'VHH'k KA;ţ^CTfiV\AHHAOp. .ţV (|)0K8A 



făcuH duceţi-vâ iA 
blestemaţilor, în &| 



kek8a8h. oyHAE E r'ÂTHT A'AKo- ! lui, unde e gătit i 



şi îngeiilor lui, că 
voe lui , că aţi bJM 



89. a8a8h. ium j^Ngepu Aop a8m. k'A 

AlţH (|)KK8T ROE ASM. K'A AlţH 

KAAyoKSpuT'A UJH Alţii KAEKETMT'A I şi aţi clevctitu şi ^ 
UIH K'AiţH AEHHT8 \t K/^TpA^ p8- \ de catrâ rugăciuni! 
r;ftNioNH. A^'^^HH-K^ jjv tAAoy J^ i în îadu în cupt^rullfl 
K8nTOp8Aio A^ (|>ok8. oyhae Rop | unde vor fi ţipetele 
(|>H uţHUETEAE UJH UA'AHgEpMAE. geiile şî scrăşăcATe' 
UJH cKp'AUJKKApli A"MU"'^*^P^- *^" Atu/^CG Hs. va Z\Ti 



T8HHE XC BA ŞBpRAH K8 TOrAPSA 



ihi^ul de focu de-i 



AE (j)0K8 A^-" BA 8NMAE UJM-M RA şi-?* va ru»wpe, şi > 



p8AAnc. UJH BA TpHAAHT'k J|^l^EpÎM 



îngerii de-i vom 



♦) Aci s'aă mat repetat ultimele do& silabe : l^H— BK. 



459 

i Kop8 .ipijHKd ^ KA0KOTEJV% I ctoc()te/fJ în mticc de focu. 
ui. A£ <|ioks*). .»tS(he j\e- 1 Atuwce derepţu, ei se vom 
I EH Bopt) A^MiiNa KA copEAi'lumiua ctt soi'clc Intru p&râ- 
[< nxpAifHA TATAAttit. lap^lţiln Ttitiilui; Iară pâcâtoşii 
b'oiuîii .ţ iMHKA BEKtfAHH. 1 îti iiiuiica vecului. 



llItE UIH 4iP'^MC'kllE A^fE'l- 
Hpii A.\ »SA f^t gO,\E|l|!j. 

HfHA-BA ^M[\ AOpU K.\ CTE- 
lEp». OYHÎII BOp!{ (jlll 
XM\i\\ lUH AWtl AS- 
K8M rpKEIJIE AIKAA8A 
HOp^ AE BA (|>H l|)AI|A KA 
^tlHEH, AAqîll KA AiJMHtIA 
H KA <|>TEpt<A AnpTHC8 
>HTEHAE,\>IHTpKEAtI. 
Ipus». ^^^iH BOpS 4»! 
V X^pVlt. AAtlllI KA A'AIU. 
Bt 4)11 pSAlEIIII. AAIl'l'lt GOp 
, KSIA BA 4>" 4*^^^^ 

' np-fc TonH [ba] ((>M 

, HHKE K« HE flS CA8- 

lâS A'^MIlEBEh'. CTA-BOpU 

IHHSpE AlJMMtlATE ,\E ,\'b- 

IMT X't M^AI|II 4*''P'^ AE 

. j AHEAOpA Tb'T8[po]pk AE 

IHA' X< KOAAClp',&AE ^IIX- 

[ *UEpeA)?H. lUH AE BA fi,\~ 



Darurile !ji frâmst'ţe derepţi- 
lorQ la ijltia de g'odeţu. 

Lumina- va faţa loru ca ste- 
lele în ceriu. Unii voru fi 
luminaţi, alţii şi nia; lumiuaţJ, 
cu»i grăeşte apasiollul: unora 
le va fi faţa ca lumina lu- 
iiiei, alţii ca lumina <,h'leei, afţii 
ca Heru^ apriusu căudu sar 
scânteile dintru elu, alţii ca 
[ra(,iele?j sorelu?', alţii voi'u fi 
a/bi ca o liărtie, alţii ca lăua, 
a^ţii voru fi rumeui, alţii vor 
fi cine cum va fi fostu şi elil. 
Pr^ toţi va fi scriptucfl: ci- 
ue cu Ce au slujiţii In Dum- 
noijeu. Sta-voru alesia ciuure 
luminate de dOrepta Iu IIs. 
mwlţi fări'i de număra. Acelora 
tutur'jrO ie va deschide Hs. 
comorille înpâriţiei cerului, şi 
I Ie va dru'ui veşminte luminate 



t. i^atiXu prin aaimilaţimie graficfi r t\n^S '. npi'I oliaerr&nd gri^- 

a fti)»<is : K8 , uitând iJisH a şterge ^S. 
B friiginenie IV ;i V, scparaie Iu mitiiiiacris \<rm e1tlu(e qi priu iuiţiala 
rina legate unnl cu altul, o'am crezut de caviiDt& & le isola. 



~ pSH RiiiiAiiiiiTt aSmiiiiatc. iiiii [ şi cuiiUDi Iripftli 



KKlItJtlII .flIKphTtIfItl. AT8IME iopa 
.]k1tllE A KKPITA .ţifipi» iun jp- ' 

X<>rrAkiii. HUI x^poRHAţm u>h cx- . 

pA(IlllA\îll UIH GOp AfttiAA lip^ X<- 
HUI ROp ,\EIUKHAt nopTi tXTX- 
Ifilll. uni Kopb' IIEH KO\\OAp,-h,\t. 
tun ,\ApKpEAE .]kM.V.p%l|TEII HEpNASlI. 

XC KA mE,\E ciip-b CKAS118A e.\A- 

ttCII CAAE. iun RA KEMa Xt TCI|U 
Cl|>IUlîtl. AE RopK UptlIIMll ,ţE^ 
M»HA At< XC REUIhMEIITEAE, lUtI 
AApSpnAf T^N|II tIUIE-Ulli K8 HHH- 

(TE tun ks ,\Ap8A CAS. iun MA- 
9:2. nnTE ea mepi;e up'k-HiiucTn ta 

AţAHKA AS X<- ■">< AM^ rAAlLIlt 

EU uApA AC 4>^kK ba a%ca. mu 

J\UUTpX A CAASA HfCliSCk <|>a-BA 
UIH ((lAllA EU CK BA ASMUIIA KA 
COPEAE UUI RA A\Ep|^E ,\' '^ «A 

,|iKunA ,\^'^iti>^AKn \i. ,\<ivi aiea 

IIIU-RA HAEKA*) Xt KAUSA KkTp.Ti 
MVMKA CA. iun SA AKA CtjlHTA 
K8HI)HJK AE W SA nlJHE ^ <<HC- 
TUTKA KAntiA EU. Ilin KA eil[^E] 
UpmMEI|IE MUIKA A\E AHACTA CAA- 
B,y.. SEA SE Alf-8 A''Pf''"'''S TA- 
TAAX MÎH. KS Kh (S/c) Kh" A1ACTA 
A1H2 KKAKATS np-k AUnVBOA)>AS. k:( 
E8 AMMTp8 TIUIE CHHTS lUH A^'AM 
nXCKSTX, UIH AM AtJ.lTK U£AH1|E. 
Ulî-n BA AA OV" BEUiaMEUT» MO- 
93. XOP*"'"» .JUIXp-ţVTECKS;. I AtîU.Y. A- 



rni-ii iiicepc a ciiiita fi 
şi ailiagghflii şi Iiero\-â 
sărafimii^ şi vor lâada pn 
şi vor deschide porta 
ţiei şi vom ivi comoarJ 
ilniurele îtipiîrăţiei cxf. 
Hs. va şede spr« scamm 
vei sale, şi va chema H) 
sffiiţii de voni priimi 
măua Iu Hs. veş&meiiti 
ilaviiri/c, toţi cioe-şi cu 
âte şi cu (laru^ sfln. Ş 
inte va merge pre-d 
inaifft Iu Hs. 1 şi deîn I 
; ei paiâ ile focu va 1 
; diiitva Ia slava ne^nd 
j şi faţa ei sft va '. 
] sorele : şi va merge ( 
vn, închina Doinuuhri 
(lupii acela şi-va pl«C* 
capu/ cătrâ maica sa, 
hia sfduta cununa dl 
pune iii cistitu/ capulfr 
(Jiec: piiimeşte, maiftl 
easta slava, cela ţt 
dflruitu tatâlfl nuD, 
aijasta amQ câlcatu pff 
volulu. cfi eu tWnlTu t 
tu şi uCa.m născuta 
luata petite. Şi-i va 
veşănientu ntohorâtn * 
tescu. Dupâ acela 



•) A« era scris de'ntâlu; kauSA, Hpol a'a ţtera 



461 



i rpxtl AWA. I1A(,V. ClIniTA 
WKd m JJ. KSKfîpÎA (\OMIlKAStl 
rt. Ullf KS" TOHV »IEA If T£-K 

iSTiiTB mir .\« c.\Si',TiiiTh niit iifi**! 

nUSHTS. tun AECTOIilIIIMIIII Aoy- 
MIHAlţMII «ţ'^'i^^P*" f^'l- '^ B-^ 
Ipb'TA np-fc-HIIMCTIlTfAt AAE ASH 
ISHHH. KS ^}p!htACi\Hl M.tpE RA 
TpA^t^tllTA lETATf. [IIII ROpS 
UITi ^I^Epîll -fTpO CAASA W- 

l][irbAEtll CAAE»** % j\«nA 

IM BA KEMA yc. ^OIICnpX^'k'IE 
ICAU 111)1 AE BA ^\A GEIIJXMEIITE 

l*p»T(i|iii. liiH ,\wiwcnp.T,6-b'(e 

dStIE ,\E ASpS. K)i nÎETpil CKttAlRE. 

ctipoct. imi k8 A\xprbpTT.tpio. 

In^AIEA AE BA H,A KSH))|II( ^ KAJniJA 
rţS. MJII A^'AVHIIATE ^E CilJpEAE. 
IlU ASEA GA KEMA A'^J^IHESEIJ. 
*nTBE»IH ,\E AnOCTOAII. tUII npo- 
1|H. lUtl A\'ANEIHnM. IIIII Upii- 
^H A8H 1EA WfA (S/C) Ht 
iVAT^ ^EAA AA'IM nZH^Ii 
IUHT8A REKI^ASM. UIK-II RA 
j Xt J^ nOA^ETEAE pAWASH. 
( IlAIItlK ECTE ,^E pOAi^'pE 
|(})AOpit .]t<|ipAAUAIţATE J|k 
hnSptIAE. lUH HETATE A^ X^ 
MSpMAE Hti KOpiltipE ^n,\£' 
iMSprXpHTAp», UIII KH BI(- 
InAITWTE. UIH KS VHHCTMTE 
UTE nÎETpil CHt^AinE. ECr2- 

ic, j|iiisp.Ki4TEii kekKaKh haiiiia;. 

UtABtU .]inXp.VI'E{K.^. 111)1 

XASrxpT I .ţtTpKiic.T. ha'a- 



aşa : Pasa, sfclfntu maica tne, 
iii bucuria Dn»iniilui t^ii, şi 
t'u foţi cela ce te-ii rugatu 
şi an slujîtfl ţie pr^^ pămâu- 

' tu, şi destoinici? luminaţii fe- 
covii tfti. Ia va săruta pr/'- 
cinstitelr ale lui înăini ; cn 
frĂJHsIaţc mare va intra în 
sftînta cetate : şi voru ciinta 
îngerii îutro slava odi/(nt''leei 
sale. — Dupâ aceia va chema 
Hs. iloisprăz^ce ApostoW, şi le 
va da ^eşftmpiite înpârăteşti şi 
doaosprâ(Jt'ce scaune de auni 
cu pietri scu/Hpe, cu birosu şi 
eu mărgilrîtariu : dnp'acela le 
va da cununi in capu/ loru, 
mai luminate de soarele ; 
după rtceia va chema Dum- 
ne(Jeu şlapte<ieci de aposto- 
li şi proroci şi mucenici şi 
pregătiţii lui, ceta ce s'au 

Igătatu dela Ada»» pănâ la 
svrăşitu? vecului. Şi-î va slo- 
hoiji Hs. iu pometele ralului, 
că ralulfl plinfl este de rodurc 
şi de fiori infrâwslaţate în 
toate ch/purile. şi cetate in 

i Hs., şi turnurile cu cornure 
înpletite cu mârgăritailu, şi 
cu hisorure inpletite. şi cu 
cinstite luminate pietri scum- 
pe : hogăţiie înpărâţiei vecului 
plina şi corabiîn înpărâtescâ. 
Şi înn^ţi călugări îiitră'nsâ 



4U 



\Mp HE.U IE KE mil .MXHX^K.r. | 
K8 >IIIM<I0II IIIH KS SETEpil, lllll I 
Kb' iIiUSTE. W AMJp ripEUTKA j 
HIA,\ IE IIS C AECTOIIIIIIKX IUI) I 
K'AIITA; AETOyprÎE KţÎM iioy <E 
IIOKKEI|<E Si CA .UCX «|lC>li>-'ASll 
^E KEKS W ifA.\p« RCAU' Kh'()<{.W 
■ llIlAOpS. 1 a- AMlpfMEAA IE X"-' 
,\Ei;lE KApT'k. IIIÎ CKpillITSpA. U' 
ilMAp HEAA HE rhll,'yEI|IE K!!m8-1UII 

KA .frpxiji* Tpb'riSA (X.K. w a- 

AUp lEAA HE-IIIM nÎEpAE Ep'bA« \t 
II0[K2]hII11E. Jţ,U .iSACTi ASME. K'A 
f NE,A AKME H){ (E RA MAII (I0K2II. 
HE Vi BA AMăHIII ^ EtENII /\'k BE1II. 
W AMAp EEl|HI|HAOp. W AMApK SEA 

IE (loy A\*kprov, .^ c(|>hta ,\''~ 

AMtIIEKS AA EECEpitKK*) AA KACA 
At> X'- ^ '^M-^P ^{''^-^ *<^ "^ l'*^' 
ŞEl)IE llpAţIHHEAE lUlI nXT!>pH.\E. 
Ktt K!>p.f^4HA. K8M rp'AEIţIE HpA- 
lîIlAA C<|)HI|IIAOp. KX ANEA tXII- 
tJ-TS MEHHBHOUIH KCI;TEŞ8[aS]H W 
AMAp HE HE.H('sif:^He (îl C(jl*AKK8 
llllt AtOpi> MEEplt'rAI|ll. W AlMApS 

>i£AA HE-iiiii rto,\oGEi)iL TpoynKA 

UIH CA AASA» -T^Tpa tHIIE. «8 
IISAVIII WAMEIIItH IIÎEpb' KK AHEJl 
KtJ TpSl])A IIIH KS AAb'Ad. ^E Ultl 
^V^pÎH A'-r "ICP^ A>^ KbeSTtl 
unt AS nEpllT'A. U' AA\Ap HEA NE 
llt) CE nOK%£tK8 A^ M'AKATEAE 
C4lii KH AIIA T01|H CI A^Kt! J^ 



toriloc! o. amar cela ce be 
şi niăuaîiica cu cin^poi şi cu 
ceter* şi tu aiftute! O, amar 
jircotu/ cela ce nu e destoi- 
iiicfl şi cjiDtâ Icliirpliie: cum ■ 
nu -se iiociicşU-, ce sA [agft 
focului de vecu ! f), amara 
voao, curvariloni! O, anmru 
cela ce huleşte cart»'' şi scrip- 
tura! O, amar cela ce gân- 
deşte cumu-şi va tngrăşa tni- 
pu/ situ! O, amar cela ce-şi 
pierde virme de pncdinţe în ' 
at-asta lume! cil ia cela lume 
nu se va inai poc&i, ce s& va.] 
munci in veci dt* veci. *), amar - 
beţiţUor! O. amarii ceia co nu 
uiergu în sfdnta dumineca la 
beserecrt la casa Iu Hs.! O, a- 
mar cela ce nu păzeşte praznî- . 
cele şi posturile cii cuniţilt.J 
cum grăeşte pravila sfinţilor, ' 
c aceT.i săutu nienclunoşî bo- 
tezu/ui! O, amar ceîace să sfii- 
dcscM ţi moru neerătaţi ' O, a- 
maru cela ce-şi porfobeşte tra- 
pul şi Gii laudă Intru sine I na j 
numai oamenii pieru cu accte i 
cu trufaşi cu laudn. ce şi Inge- 
rii delu ceru a» ci[}utu şt aii;> 
pei'itft. O, amar cela ee nu sfl 
pociicscu de ]iiicatele sate, c& 
acela tofi .se ducu In 



■ RECEp'kKA, ajml -iB |'il» il 



465 



<|)0K8AS( HECTMNC8. UJM ^ BEp- 
MÎIt HEAA8pMMtţH. UJlf ^ TApTApS. 
W M8HKA lUH AMAp8A MApE. liJH 
WAMENÎH HH flpEISnS. 



nestinsu şi în vermîi neadur- 
miţi şi în tartara ! O, mun- 
ca şi amarul mare! şi oame- 
nii nu precepu. 



VII. 



K% cnSCA XC a8h ievpamctoy 

IWAN& ErOCAOB%. UIH Cn8CE ^- 
gEp8A A8 flABEA AHCA'A K&-AK 
Ol. nopTiR ^E-H ApZTK TOATE M8|h- 
^HAS. K% Ap& (|>H OyHK B0MNHK8 
/^E TPE0E1H A^ ANH ^E ApA np%- 
BAAH W nÎATpK UJH W ApA^ CAO- 
KO0II Jfi yOC C% ŞEOApE ^ TpEII 
ANH Clft KA0AI AKOAO. AKOAO ECTE 
AIISHKA n%K;iîT0UJHA0p8. AEpEMTOY 
ANEA TOIţH KpEI|JHNÎU UJM KZ- 
Tp&NllI^ UJH THHEpÎH CA C^ HCIIO- 
BCAECKA ^E TOATE RSKATEAE CAAE. 

ca CA noK;i%ACK;i% k8 aakpa^îmhae 
CAAE UIH k8 nocT8A. UJH k8 poy- 

FAMIOHE.*) nOATE CRAp^V^ CKpH- 
ll&TSpA n%KATEA0p8 CAAE. 



Că, spusîa Hs. lui ievaw- 
ghdistu Ioana bogoslovQ, şi 
spuse ingenxl Iu Pave/ apos- 
tolii, că-lă porta de-i arătă 
toate muncile, c& ară fi unii 
voinicu de trecjeci de ani de 
ară prăvăli o piatră şi o arâ 
slobozi în g'os să zboare în 
trei ani să ca^â acolo^ acolo 
este mttnca păcâtoşiloru. De- 
reptu acela toţi creşt/nii, şi 
băti*ănii şi tinerii, să sâ is- 
povedescâ de toate păcatele 
sale, să sâ pocâiascâ: cu la- 
crâmile sale şi cu postul şi 
cu rugâdune poate sparăge 
scripătura păcateloru sale. 



VIII. 



K8M rp;KEi|JE x^ -ţ Cct>HTA 

CVFATE. c|)EpEKAtţH f^t NEA NE 

nAAHrOY. KK AMEA M'AHFKEIţH 

102.BOP& I <|)M. <t)EpEKAIţH AE NEA NE 

nA3iHr8 uÎH a TiiNr8ECK0Y ahne. 



Cum grâeşte Hs. în sfânta 
evanghelie: Ferecaţi de ceia 
ce plângu, că acela măngă- 
eţi vortt fi! Ferecaţi de cela 
ce plăngu şi să tănguescu 



*) De'ntftifi era acria : poyrAlkLţNlOHE, apoi s'a ^ters Lţ, dar ca alt& cem61&. 

80 



466 



KX AKOAO BOpTL p'A^^ UlH C7L B0p8 
BECEAH. W ({>EpHKALţH MMUJEHH K8 
C8ct>AET8A UJH K8 HNMMA A''^- 
pEntţH.*) UJH nAEKAtţî. K2L A- 
NEAOpA ACTE ^nzp;VkLiTA A8 XC 

W ct>EpHKAIţH {^î EA;I%0ÎH. K% AN EA 
B0p8 A^ERNAH A^ANAlţA BEK8A8|I. 
W ct>EpHKALţH (^î MEA IE C% ct>AAl- 
MZH0ECK8 UJH CA J|kCETOUJA0;f%. K% 
ANEAOpA CC BA f^A CAtţH8A8 J|k 
BEK8. W (|>EpHKAtţH (^B WMEHÎH 
iWHAOCTHBH KZ AMEA MHA8HLţH 
B0p8 (|>H Jfi BEK8. K% MHAOCTEHÎEA 
W ffiKOX JfiitBţilM Jfi NEplO nZN'A 
AA C({>HT8A np-kCT0A8 ^HAHTE A8 
XC W (|>EpEKALlH A^ ^^^ ^^ 

103.noApTK riiHA8 KoyHS KaTp;fî**)| 

XC KZ AMEA K8 AS^HE0E8 CE 
B&A8. W (|>EpHKAlţH AE WAMEHÎH 
NEA IE ({>AKK nAMHAE UJH ^nAK;f; 
C(|)KAHLţÎM K% Al EA COy (|)ÎHH A8 
A8MHE0E8. W (|>EpHKALţH A^ HpH- 

A^A'^I** "'^^ ^^~>* CK0T8 AALţÎH 
AE npE A0K8pEAE A0p8 npHHTp8 A^" 
pEHTATE. KTl AMEAOpA ECTE ^HZ- 
p?M\\i\ NEplOA8H. W ({>EpHKALţH 
AE MEA ME-H KAT8VOK8pECK8 AA- 
LţÎH npHHTp8 MHUJEAHA A^~" 
n0pEKAECK8. A^ ^^ rp:&ECK8 ^ 
SAAV0K8pK. KZ AMEA A/\ApH-C J|l- 
HAHNTE A8 X^* ^ (|)EpHKALţH A^ 
MEA M£ C& C(t)/Y^A^CI^^ ^" K8p8HA8 



♦; înainte so scrisese 
8\a nicnt: A^torn^H. 



n.NcKAiţM , de 



aice, c& acolo voiii rădia şi 
s& vora veseli! O, fericaţi 
mişeii cu sufletu2 şi ca inima 
darepţi şi plecaţi, că acelora 
laste înpărâţila la Hs.! O, 
fericaţi de blâ^ii^ că acâa 
Yoru dobăndi daZ6aţa Yecoltu! 
O, fericaţi de cea ce să flâ- 
măn^escu şi sla tnsetoşa^ 
că acelora se va da saţiola 
în vecu! O, fericaţi de oim- 
nii milostivi, că acela milm- 
ţi voru fi în vecu! că milo- 
steniela o duca îngerii în ce- 
riu pană la sfdntuZ prâtoh 
înaite Iu Hs. O, ferecaţi de 
cela ce poartă gănda bon 
că^â Hs., că acda cn Dma- 
ne^eu se văda! O, fericiţi 
de oamenii cela ce &cfl pi- 
eile şi înpacâ sfădiţii, ci i- 
cela su fiii Iu Damne^en ! O, 
fericaţi de pridădiţii cela ce-i 
scotu alţii de pre locorele Ion 
printru dereptate, cdacelort 
este înpărâţila cerlolm! O, 
fericaţi de cela ce-i batug'o- 
curescu alţii printru mişelîft 
de-i poreclescu, delegrăesc» 
in ba^g'ocură; că acela ntf- 
ri-5 înainte la Hs.! O, feri- 
caţi de cela ce să sflidesci 

ac*, prin schimbarea primelor iiw* 



»>* 



j «.^iij/u iLCt'vv i:iivl/. ::.-^ ijcrib: \i 



Ii A.V/U 






v*i:2 ^\J';. 



li^" 



.^ ■iV.'.b V w. 



467 



t ^nAKA. tlltl H8 iţh A0K8 MX- 
CAAE. KX .JMEA KAAKT. 

Ke Kj[n8A ^uboaS>\8ii. k8m rpif^- 

■E njBEA AIKAk UIH SIHE dUIA. 
» TE Ee[pH] C<|lh,\H etld (S II» 
\B,-h COApEAE .fL MKmU T.\ IIEHE 
, pXCAE. W (|)£pllKAItH ftE [lOC- 
plÎH IUI) AgKlI-ATOpIlI K» K8ph- 
AHEA Ct!E ^ HEpiO KA 

I w cK.ips. Ulii iCaS KEA AA 

^pTA PA pABASll (sic) HE ^H- 

^Tp« ^ pAB. W (ţ)E- 

hAI(H A^ ' '■EA ME CX CKOA- 

. ^ CljlHTA /\SMtlUEK.ti lUII Jţ. 

i£,f^Hmt\e A8 X^ A^ ^^ CKOAAS 

t KOAItTE p,t CE pOArk A8 X^- 

I n poAr.'K t<|>EtHIII|IIAOp!; (sic) 

[ CE pOAI^E AS \t ^EpEUTh EAK. 

I MEpr8 AA EECbpEKI.. UIH C2 

fcBEj\EgiE fl^l TOATE ll'AKATEAE 

|i-8 rpE|lUIITt! npECIIpE CZIITiV 

KH.1i. AHEA nt!p»pE CA CnAAk 

[ nSKATEAE AOpS UIH C% AOy- 

'feeA'i ^IIAtlTE AS XC lUH IIA- 

E ^IIVEpIlAOpU. W l|)EplIKAItll ^E 

><E-U1II AAtK nftpHIIIt'ln UIH 

UI|ÎK, UIH COpopilAE UIH CpATk- 

I tXH. UIH TOAT,y. A8A>l.llţA ftE 

î HKMkHTS ,\EPETIT8 ;\IJMHEe£8, 

E AHEA-C 4>''">' ^'^Y A^'^^XE^ES 

I ACAMEHE kB ^HgEpilI. W l[)E- 

Ui;h ae toi;Tti EXpbEAi|îH uih 

IflHHEAE. 1EA IE KSpSHA» CE 

AkCA UIH CS BopS EpTA fl,t 

tJlA CA ^E-Ullf E0p8 npiHMII K!j 



şi curundu se înpacâ şi nu 
dă locu măniiei sale, că a- 
ceia ca/câ pre capu? diavo- 
lului! cam grâeşte Pave? a- 
pos(olu şi (Jice aşa: să te 
veri sfădi dua, să nu şa(Jâ 
soarele în mania ta, nece să 
răsae. O, fericaţi de posnicii 
şi ag'unătorii cu carăţie, că 
acela sue îu ceriu ca pre o 
scară, şi n*au cheia ia poar- 
ta râului, ce inşişi intră in 
ralu! Oj ferecaţi de cela ce 
să scoală în sffînta duminecă 
şi în prazfinicele Iu Hs. de 
să scoală de noapte de se 
roagă Iu Hs. şi sft roagă 
sfviuţtlom să se roage Iu Hs. 
dereptfl elQ, şi mergn la be- 
st^recă şi să spovedeşte de 
toate păcatele ce-u greşîtu 
prespre săptămâna : aceia pu- 
rure să spală de păcatele 
lorM şi să lumineijâ îiiaite Iu 
Hs. şi naite îngeriloru. O, 
fericaţi de cela ce-şi lasă pă- 
rinţii şi fraţii şi sororile şi 
bratăşii săi, şi toată du/i3aţa 
de pre pămăntu derepta Dum- 
neijen, că acela-s fiii Iu Dum- 
nedeu şi asiamene cu îngerii ! 
O, fericaţi de soţii, bărăbaţii 
şi creştinele, cela ce curundu 
se voru lăsa şi să voru erta 
de voala sa de-şi voru prii- 



468 



K8pA\lţÎE. lUII (})EHOpÎH /\E 4IHT&M 

106. I K'A AHEA ASMHE0E8 llplUlMECK8 
JfiTpS EH. W (|)EpHKAlţH ^E WAME- 
HÎH HEA NE CR pOAFR lUH 08A UJM 
MORTE. Kb AHEA FOHECKS A^pA- 
MNTE CA /\8X8pHAE lUH HAC8pEAE 
pEAt. H8 H8MAH ^IpAHHTE A8H. 

HE UJM nptcnpE E^8 j^TpS /\x8. 

W ({)EpHKAT AE*) NEAA HE-UJM 
tApTiiPi BMN0BAT8Ab CE8 UJH HH- 
M^KiYi H8 a P^BXA EA8 K& AHEAA 

M8-A BA V8AEKA X^ ^'^ V>^A^^^• 
K8M rpbEIjJE HABEA AHOCTOA. CR 
A (})AbMbHA8 Bpb;RMAUJ8A Tb8 
E T8-AZ MH^8E^JE UJÎ-H ^^ 
n^MNE AE-AZ CATSpA^. (i^B'HH CE 
BEpî ({)AHE AIUA K&pK8NH AHpHN- 

107. UJH A^ 4^0K8 AnpHM0Î I 41 KA- 
nSA A8H. W (})EpHKAT A^ ^^^^ 
1E-UJH nOpTA\ Tp8n8A .ţ K8pKLţHE. 
tApZ K8 MHHMA pOAPK A^A^HE0E8. 

K'A AX^'^ c([)ht8 che ah ea a W- 

AHXHEgiE UJH CKA8H8A A8 X^ 
J^Tp';^HHA/\A AHEA8E ACTE. K% A- 

1EAA Tp8n8 kem;^-c'a gecepeka^. 

W (ţ>EpHKALţH A^ WMENIH lEIA 

HE (|)p;fkMr8 BOA CA Jfi toat;r 

BMAlţA CA. lUH MOARTE A8Kp8pEAE 
CAAE. K% A1EA (f>AK8 BOE A8 

A8a/\me0e8. auja rpzEgiE x^ ^ 

C(])HTA EVrAIE AHEAOpA. K8K8pA- 

LţH-BA\ UJM EiiPi BECEAHL(H KZ 

M8AT8 np'kLţ8 ACTE BOAW J^HK- 

108.P%LţHEH NEplOA8H. | K& 4lTp8 Hh- 



mi cu curăţie, şi fedorii de 
intăi, c& acela Dumnezeu 
priimescu întru e£! O, feri- 
câţi de oamenii cela ce să 
roagă şi ^^a şi nopte, ci 
acela gone^cu dirainte sa du- 
horile şi 6ast«rele reld! no 
numai înrainte lui^ ce şi pre- 
spre elu întru dtihu. O, fe- 
rica^ de cela ce-şi Iartă yi- 
novatulii seu şi nimica no Ia 
dela elu, că acela nu-/ n 
gudeca Hs. Ia gludeţu! cm 
grăeşte Pave2 aposto/: sib 
flămăndu vr&jmaşu/ tău, e 
tu-Iâ milueşte şi-i dă piine 
de-lti . satură ; deci, se veri 
face aşa, cărbuni aprinşi de 
focu aprinzi în capu2 lui. O, 
ferica^ de cela ce-şi port» 
trupul în curăţie. Iară cu i- 
nima roagă Dumnezeu, ci 
Dwhul sfdfntu ■ spe acela o- 
di^neştâ şi scaunu/ Iu Hs. 
într'ânima acelue laste! ci 
acela trupu chemă-să besere- 
câ. O, fericaţi de omenii ce- 
la ce frângu voia sa în toati 
viaţa sa, şi noapte lucrurelc 
sale^ că acela făcu voe ia 
Dumnezeu ! Aşa grăeşte Hs. 
în sfânta evanghelie acelon 
Bucwraţi-vâ şi vă vesdiţi, ci 
muftu pr^u laste voao topi- 



') Mal era scris o dat& /\E^ dar s'a şters. 



469 



pAlţlE TATiHASH MÎ8 MApE Em\\^ 
ACTE IIJH MEprS E8 MA[h] M8A- 
TOy C2 r&TE08. C(|)HT8A habea 

An€AKA8A C^^ a8 XC <^UJA rp;f^- 

AI|JE. WKH A^ V^AAOy h8 BK^^ J)k 

hnhm;k a^ ^'^^ h8 noATE rzH- 

AM. IE r;f^TE£IE A^AI\HE£IE8 wa- 
AAENHA0p8 CEH NEA IE (|)AK8 
BOE A8H. 



raţiei ceriului, c& intru pă- 
răţie tatălui miu mare viaţa 
laste, şi mergu eu mai multu 
s& găteau. SfântuZ PaveZ a- 
j^ostoMnl Iu Hs. aşa grâiaşte: 
ochî de omu nu vădu, în i- 
nimâ de omu nu poate găndi, 
ce gâtecjie Dumnecjeu oameni- 
loru sei cela cefacuvoe lui. 



IX. 



EA V^A^KA n'AKbTOUJÎH. UJH-H 
BA Ap8NKA Jf^ IAA8. UJH BA II8NE 

oyH M8NTE AE HEATp;!^ Rpii: r8- 

pA IAA8A8H A^-A BA ACT8nA. 



Iară la (|ua de gludeţu, 
deca va gudeca păcătoşii şi-î 
va arunca în ladu, şi va pu- 
ne un munte de peatrâ pre 
gura Iadului de-2 va astupa.... 



X. 



Oaauenîh rote0AL(h nea he«-8 

BHC Jfk n^KATE. UJH H8 CE-8 
9.CnOBEAHT8 I UJH h8 c^Aoy noK%- 

MT8. CK8AA-C%-B0p A A 98A A^ 

ţptOAEiţH. roAH mii HErpn 41TH- 

NSKAlţH. CTpkA/(BH UJH rpOdABH 
NfKŞpAlţH. UIH lOLţH. UJH AAAApZ 
MBH-CE-BA (t>Al(A AU'p. XHTAEH^f^. 

k8m n8 CE noATE cn8HE cn8pb- 

K;KMI0HE A0p8. OyHOpA AE ba (})H 
<|^AIţA KA lţkp2NA n2A/(bHT8AI0H. 
AAlIlţlH KA THNA Cn8pKAT;f^ A^^-l^ 
OyAHlţK. AAIţÎH KA rOYHOIOA. AA- 
IţÎH AE BA (f^H Tp8n8A n8- 



Oamenii botccjlaţi, ceîa ce-u 
vi5 în păcate şi nu se-u spo- 
veditu şi nu s'au pocăitu, 
scula-să-vor la ^ua de gîu- 
deţu goli şi negri, întune- 
caţi, strămbi şi grozavi, ne- 
curaţi şi îuţi, şi amară ivi- 
se-va faţa lor hitlenâ, cum 
nu se poate spune spurăcâ- 
cîune Ioni. Unora le \a fi 
faţa ca ţărăna pămăntuUui, 
alăţii ca tina spurcata diîn 
uliţă, alţii ca gunolu/, alţii 
le va fi trupui putredu ca 



470 



TpEA^. KA 8HK K:^HH£ MOpTH 
K^H^S-H CAp8 BÎEpMÎH ^HNTpS 
EA8. AATOp<\ AE BA Kb'pb A**-1^'^P^ 
WKH CMpAA K8 n8pOH. lUH BOp 
110.4>H J^rbH(})ALţH. AA{LţÎH B0p8 (f>H 

NErpH KA J^c^m aTaboa8a. AALţm 

BOp (})H KA nEHAE ACHI^EEM. AALţÎH 
KA IITeAAE ACEH8a8H. AALţÎH KA 
(})8A/\8A BEpeil. AALţÎH BOpb (ţ>H 
C%HVEpALţH. AALţÎH KA HÎEHAE HO- 
p8HHA0p8. AALţÎH ACIlSAIVALţH. AA- 
LţÎH B0p8 (}>H r8H0HLţH. AALţÎH KS 
TOATA^ Cn8p8KbNI0HE. ftHJ^ TAA- 
HE n'AH;f^ J^ KAII8. rpO0ABH LUH 
4in8LţHLţH Jfi TOATE KHn8pHAE. 

AHEA TOLţH BOp rp;f^H oyNÎH k:^- 

Tp;f; AAAAhLţH. W AMAp HOW LUH 
IOTE. K'A AN ACTA ECTE 08 A /ţE 
nOH BEHHpE A8 XC K8M A80HAA/\% 
111. I nRHK M8 EpAAI\8 A/\OplţH. 



unâ căine mortn căndn-i saru 
viermii dintru elu, altora le 
va cură diîntro ochi smnul 
cu puroi şi vor fi ingănfaţi, 
aJţii voru fi negri ca însu^ 
diavoluZ, alţii vor fi ca peile 
aspideei^ alţii ca pielale asenu- 
lui, alţii ca fumuJ ver^i^ alţii 
vorti fi s&ngeraţi.) alţii ca pieile 
poruciloru; alţii aspumaţi, alţii 
voru fi gunoiţi, alţii cu toata 
spurucăclune diin talpe p&nâ 
îu capu, grozavi şi tnpuţiţi 
în toate chipurile. Acela toţi 
vor grâe unii eătr& alaUţi: 
O, amar noo şi Iute! ci a- 
6asta este ^^a de poi, venire 
Iu Hs., cum au4ilam& pini 
nu eramu morţi. 



XI. 

Mp;^ K'ÂAoyrKpîH aa gio^EiţS 

KEA/\A-H-BA A8A/\HE0E8. ftE ftEptnTA 
CA. Oy NHHb /^E CER0p8 A/\ApE ^E 
B0p8 (ţ>H KZASrA^pÎH 1EA IE C'k8 
nOK;^HT8. K8 llOK;^HHLţE A^\EBA\pA- 
TZ. UIH KOp J^HTpA J^ C(ţ)HTA HE- 
TATE K8 A\8AT/T\ K8K8pî/A UIH K8 

mSat;^ caab;^. eh mn-Bop pz/\HKA 

AVAHHHAE CAAE UJH B0p8 CAZBH Jţi 
CC^HTA TpOHlţE J^TpS TAT;ţ\Aa 
LUH (|)îlOAb HJH Jf ^X^^ C(ţ)HTS. 
LUH BOph (ţ>H A\8ALţH LlEpHLţH ^EJ^ 



larâ călugării Ia gludeţu 
chema-i-va Dumnec^eu de de 
răpta sa, u cină de seboru 
mare, de voru fi călugării 
ceîa ce seu pocâitu cu po- 
căinţe adevărată ; şi vor în- 
tră în sfrSSnta cetate cu mul- 
ta bucuriîa şi cu mu/tâ sla- 
va. Ei şi-vor rădica uiăinOe 
sale şi voru slăvi în sftlnta 
troiţe întru TaUlu şi Fiiula 
şi în Diihiil sfd^ntu. Şi vorft 



471 



NHH8A& KSASrbpECKS K&08LţH Jf^ 
2. nZKATE UIH I B0p8 CTA ^E CT&H- 
ra A8 X^- BE/\E-B0p8 UJH B0p8 
ACK8ATA. UIH K8 MApE IREAANÎE 
B0p8 CTpHfA UJH B0p8 UAKHVE 
KS AAIUpb MAPE. 4lUJHUJb C% B0p8 

oy^H^E upii: chne 8nae Bop be^e 

CAABA C(t)HltHA0p8. UJH /\Ap8pEAE 
UJH MHH8NATA-UJH (|)p&MCALţE ^E- 
T&LţHEH. UJH /\8ANALţA UIH SSU^fî- 

TATE AOy X^- ^^^ B^P^ BE/\E 
k'a8 nEpHT8. UJH CE-8 ^kU^pA- 
lţHT8 /\E BÎHAlţA J|kn&p&lţHEH 1E- 
plOA8H. UIH K8 AAHAp MApE B0p8 
nA&HVE. UIH Rpii: CHHE ce B0p8 
8NHAE. UJH 60p8 ŞHHE W BAH 



fi muJţi periţi dein cinulâ 
călugărescu, căluţi iu păcate, 
şi voru sta de stănga Iu Hs. 
Vede-voru şi voru asculta , 
şi CU mare jelanie voru stri- 
ga şi voru pl&nge cu amara 
mare. Insişti să, voru ucide 
pre sine, unde vor vede sla- 
va sfînţiloru şi darurele şi 
minunata-şi fr&mslaţe cetă- 
ţiei, şi duZ6aţa şi bunătate 
Iu Hs. Aşa voru vede c'au 
peritu şi se-u înpăr&ţitu de 
viiaţa inp&răţiei ceiîului. Şi 
cu amar mare voru plănge şi 
pre sine se voru ucide şi voru 



Aţ '•O'' KoVi^A sOiv\ 6^^ A^c'^s- ' 7'ce : ^. V9Î ce ^o:. cv.^. yon». 



'•;•":;• ■ (y- '^ ". ;,\ '^r- '- > 



I » * n ' 



• «C '\/ '•» '- 



\ f C 



'•7 V 



f - 



Io. V-' '\v^-'^ 



O.*'^ 'w »,'•-> \ t 



•%>'.» A 



1 



NOTANDA. 



1. finalul u întreg f6rte des: a8p8 (94), am« \f%ci\ (87), 
M\p\wcs (91), A^EBbps (96), AH8 (75, 96), A/WAp8 (98 de 2 od, 
99 de 3 ori, 100, 101), aa8k8 (80, 81), AA«^nAT8 (81), 4- 

giOTAT8 (82), KE8T8 (87), KMpOC8 (94), K0YM8 (103), RAT8V0K8pKllS 
(104), KA'AM8 (76), KETEr8 (81), K8nT0p8AI0 (90), KhAKATS (93) 

K8pBApMAop8 (99), K8M8 (76 de 2 ori, 100), Kb»8T8 (101), tf- 
p8NA8 (104, 106), KimoY (96), KAn8 (111), K&A8rkpECK8 (112), 
K8iţHT8 (79), KaHA8 (81, 82, 91, 96), kxa;rtop8 (82), Mifi 
(101), A"ptnT8, AEpEnT8 (82, 87, 102, 106), AHHiţHAopS (90), 
Abp8MT8 (93), AHrAB0A8A8 (93), ^^"6 (73, 101, 103), A^JS 

(107), AEUJEpT8 (79), AAT8 (82), EpAA\8 (112), EpTKA<l8 (73), 

EA8 (91, 107 de 2 ori, 110), Aop8, Awp8 (83, 91, 95, 10*, 

106, 110), (|)0CT8, (t)WCT8 (89,91), (})lilţApHHHMA0p8 (99), 4>A*- 

MXH«ECK8 (103), (ţiAhMbHAH (107), (}>p;RHr8 (108), <j>AK8 (108, 109), 
(t)0A0C8 (78), (t>0K8 (80, 84, 85, 86, 87, 90 de 3 ori, 93, 107), 
raTAT8 (95), raTE»8 (109), rxHA8 (103), rpxecKg, rp;vkE€K8 (78, 
104), rpEiJJMT8 (106), roMECKS (107), roA8 (80), vioaeh8, m^A^** 
(75, 85, 87, 107, 109, 110, 112), g8KAT8 (87), txffi, «Aof 

(90, 109), J^irApA\TECK8 (93), lEVArrEAMCTOy (101), JJlNVEpHAO^ 

^VEpîA0p8 (82, 106), j|inxpxiţHT8 (113), ,ii(t>pHKAT8A8 (76), +«- 

A6CAT8 (86), AENHT8 (90), A0K8 (104), MKHKATS, MZHKAT8, AUUH 

KAT8 (83, 87, 89), aioxop;rt8 (93), aiemmmhoqimaop8 (98), MiRrt, 



MtK«Y (100, 105, 109), Moptj (101), MSvrK, mSatov (108, 109), 

«OJITJÎ (UO), MH^IErt'^ (81), MHASMTS (81), HEBhSHHftS (81), IIE- 
CEpXtUMT» (96), H8MXp8 (96), HKTHHC8 (101), HI-M8 (86)= 

w om, WM8, wMoy (81, 109 de 2 ori), wamehhaops (109), 

IUHH8 (86), IlOKftECK» (75, 101), nOKXHTS, nOKff.HT8 (86, 110, 
U2), nXKATewpS (102), tlXKATOIUHAOpS (89, 102), n*M*HT8, 

TOMKMTS (84, 94, 106), nÎEps (101), tiepwTS (83, 113), npE- 
iin8 (101), riA*Hrov, iiAxiir» (102, 103), iip-kcTOA» (103), no- 
KKAccKtj (104), npiHMEtKS(107), n8TpEA8(nO), nopSiitAops (111), 
no-m (78), nhps (83), np-kiţS (108), pxt8 (87), p8rAT« (94), 
piiniii.\8 (79), apS(llO), ci>pht8 (87), ((|>8Ht8 (96, 108, 112), 
c4>HHI(IIACip8 (113), tXHTS, CMHT8 (78, 81, 87, 93, 100), C(|)*- 
AKkS (101, 104), ca^H8,^8 (103), ckot8 (104), cnoBEAHTS (109), 
OKtpS fll2), C84)AET8A8 (74), tS(|)AET8 (73), C<|>phlllHT8 (75), 
aU».T« (78), CEp/lK8 (81), CETOCS (81), C(|lpXHIIA8 (84), C(ţ)HT0K8 

(84), CîMiimi (85), tpechit8 (85, 86), tot8 (84), tpek8t8 (78, 
(87), TpSriS (97, 108), TApTjp8 (101), TMtr8EtKoy (103), be- 
tuarn (87, 89), beui'amehtH (93), B0HHtiK8 (102), ss^*) (104, 
109), BhSHHA» (SI), KIIC8 (75), B-AtiT8 (78), BEK8 (88, 96 de 
3 ort, 97, 99, 103 de 2 ort), Bops Ia viitor de vr'o 60 de 
ori, «JMf (73), eSKXtiA<^ (73), bhkS (75), eHC8, ţtic8 (75 de 
2 ort); 

tmC'Orl finalul u e scris d'asupra şiralul, ca tn 4t^0K8 (85), 
l4M.ASCKiţ (101) etc.; 

destul de des şi finalul u jumilt&ţit, expres prin % şi b : 
>p4.. (Sft), Ropk, Bop-A la viitor {81, 83, 45 de 2 orî, 86, 
'02, lllt H2|, ^nAp,\T8Ah (85, 87;, nAHHh (85, 95), bjk» 

(74K AMJTXMS (75), Atftt'MX (75), .V|\HKh (80), WKHAHTb, WKHAHT'A 
(80. 82), MIIIUÎAK (80), OV^IKh (80), (ţlSpATX (80), AhK8HTX (80), 

rrurr% (80, 82), wkiitx (80), rpEiiiiiT% (81), eHKh (81), mh- 

ICMTI» (81, 87), CRAAIUfc (82), KAOKOTHriAA'' (84), KHh, O^Hh (86, 

102, 110), A""'' (86), AtAA, mh (75, 87 de 3 ori, 93), noc- 

TWTk (87). IIOKhKTS (87), paK^ATh (88), KAAU0K8pMTK, RAAgOKS- ■ 
*IT» CS7» 90), KAEBETHT'A (90), \fftl\TK (105), ,\îpt"MHAOpk 
t90), BAfc, SA» (91, 105), tA8aîHTh {91, 94), hSmxp» (91), 



1 



474 
TOTK (97), TSrKpopk (92), tat;iîa%^ xATiiîAk (93, 112), mvOn 

(93), AHAT'A (93), PAI0A2 (95)., 4lBKlţ&TOp8Ab (98), AJVUp%^ iJklfk 

(98 de 5 ori, 100), aectohhhkz (99), nEpHTX (101), ^tim 

(101), (|)AKh (104), BHHOBATSAk (107), a80haai:& (IU)} ^^ 

(112), iHNSA% (112), tTk^\%, c%-AK (81 de 2 ori, 82), en-ax, 
£H-Ah (82 de 2 ori), k8 toatc-ak (79), ac-a& (79, 107), la-u 
(101), T8-A& (107), A^-Ans (86)=(ie om, ne-m% (86)=m 
am, UJH-M'A (81):=şi am; 

finalul ti înlocuit prin paieric: Bop' [cta] (74), 8n' [cepaks] 
(81), oyh' [BEm»MEHT8] (93), 8m' [kmroy] (96), oyH' [iyi8HT6] (109). 

[C2-]a' [R0p8 A8a] (82), BOp' [bEAE] (83), [lEplOA] a' [u0 
fBhAH] (84), BOp' [K2HTA] (85), K8AII' (86), J|kNVEpHAOp' (90), 

Bop' [aiujkhae] (92), Bop' [beceah] (97), BOp' [4)m] (110); 

nu cun6scem nici un text romanesc, tn care finalul u intxţg 
şi finalul u jum&tăţit satt chiar supres să se contrabaUnţeie 
atăt de bine, cela-ce concurge mult la eufonia stilului, de o: 

A8 Kb08T8 UIH A8 nEpHT%, (}>0K8A& NECTHNC8, 8Nlk KT^HHE MC^ 
OyNk B0HNHK8, A80HAAI191 n%Nk N8 EpAM8 etC. 

2. -EN- pentru actualul -tV: beui2ment8 (93), SEUiMon 
(94), BEUJbMENTEAE (92, şi tot acolo: beuimhnte), aaenmioha (80), 

A\EH1I0H0UJH (100), MEN1HH0UJHA0p8 (98). 

3. 4^ întrebuinţat ca vocală nasală: am^ha^ih (75), jASHiţu 
(99), npH^icoApE (81); 

AE^i (76, 92, 93, 112), ah^i (83 de 2 ort, 110, 111), 
AMNb CU j^ pus d'asupra lui h (86), dar şi a^n (75 de 2 ori, 
83, 84), A«H (83), amhtp8 (93 de 2 ori); 

npîHTps, npMHTpS (98, 104 de 2 ori) şi uENTpS (99); 

Bp'841 [KETEr8] (82), Bp'841 [mmujea] (82), Bp'ojji [waa8] (81); 

vocalisarea completă a nasalel : 8 [c(|)htok8] (84), oy [^^] 
(112), [bp']8 [wm] (81), 8KPA (78), HEraAHpE (75), ka;r0îm (103), 
JI^NAHTE (73, 103, 106), NAHTE (82, şi tot acolo: jj^nahiite). 

4. aprdpe tot-d'a-una -e- in grupul -e-f- cons. -j-c săli -^ 
Gons. -Ht, acolo unde vechile tipărilure române pun r^aW 
"b safi a: acemene (74, dar 106: acamene), aceaaeneae (83)i 



475 

A^KAE (78), ^EAE (75), BECTE (79), UHÎfB (79), ChyETE (79), 
MgN1EI|JE (79), MEAE (75), TIINEpElţE (80), rp;f^ElţlE, rp&E||JE, Ppb- 

Ei|iE (85, 91, 98, 100, 102, 105, 107, 108, dar 85 şi 109: 
rpiRAi|jE), AAEVE (86 de 2 ori), aeve (87, dar 89: a^ve), bpeai\e 
(87, 96, dar 86 şi 100: BptAAs), BpEAnt (76, 96), cteaeae 

(91), AAECA (91), JI^^EHE (92), A/\EpVE (92, 93), npÎHMEI|JE (93), 

KCTE (74 de 2 ort, 95, 102, 104, 111, dar 103, 108, 109: 
acte), wehaei|JE (98), mhnctei|je (98), kaebeteijje (98), \S\t\iiB 
(98, 100), TEAAE (76), TEAAt (99, şi tot acolo: taa/\e), hokzeiije 
(99), rKNAEifJE (100), iiîEpAE (100), eecepeka (108, dar 105: 

BECkpEKh), BECEp'kKb (100), n&ŞEIjJE (100), nO/\OEEI|JE (100), KEA 
(105), MECAAt (78), pEAtAE (75), pEAt (86, 107), CnOBEAEI|JE 
(105), AAnA8EI|JE (107), U'AHXNEIjJE (108), fi^SpBpii (97), (|)ElţEEH 
(86), lETEpH (99), llSTEpHAE (85), lUEAE (92)*, 

anormalul e pentru t saii a in grupul -e+cons. +â: acep<iî 
(73, şi tot acolo: ctpii^), kem^î (108), x^taeh;?; (110) ^in'Ap^^- 
TfiCK;^ (95), HcnoBEAECK^ (102), a^ka (75 de 2 ort, 109 etc, 
nic&iri A'^KJi), r;i^TE0£ {I09)=zgăteză , unde toto-dată finalul 
'e=ă (cfr. mal jos No. 16) ; 

alte casnrt de e pentru "k sail a: beks, bek8, bek8a8h (74, 
82, 89 etc., nic&irt stKS), Ai\ZNrhEiţii (102), ketepS, (82), eeh 
(75), EE (80, 99), 1EA8E (98 de 2 ort, şi tot acolo: iea8a), 
AMCA8E (108), [aaahka] a\e (93, 94); 

cfr. mal sus p. 427 No. 4. 

5. fdrte des t saâ a pentru -e: AAECAAt (78), caaa sati cAAt 
(83, 85), TA [^i^mhaem] (78), rk [aa-ahhah] (78), czpahea* (78), 

MApEA-k (75), [e8p;r] AAApt (82), (|>AnTEAt (76), (|>AnTEAA (86), 

nH«io.\pEAA (78), c8c|)AErk (79), apaaeaa (79), thha (80), AiiHnt 
(89), KAnETEAt (83, dar 85 : KAriETfAE), aA^HKSpiiAA (83), At 
■=[eop8 nSME] (82), npEcnpt (85), cnpt (87, 92), pEAt (86, 107), 

TOATA (85), f\%KATiMk (87), IOT* (87), TpHA/lMT-k (90), KAOKO- 

Twt (90), AAECA (91), TEAA* (99), [behm] A* [b^^m] (100), cn8CA 
(101, şi tot acolo: chSce), [bop] p^^A^^^ (103), ca [j^CETomae;)^] 
(103), A=c, este (76 de 2 ort, 107), [hac«a a^] aaopta (73), 
NHM'k (76), [ai8at;r] eSkSpîa (112), npt [n%Ai\:KNT8] (94), iipt 



476 

[ihhe-ba] (80), npt AHiaB0A8A8 (93), npt [rSpa] (109), iifi 
[chne] (113 de 2 ori), npt [(t)AnTEAt] (76), npt [mhuieh] (98), 
npt [aahîh] (98), npt [kpS^e] [98); 

mal rar t satt a pentru -e-: EtSrSpHAC (78), kecaaîa (82), 
CTCA^AE (84), AaccAAt (78), A'^pEHTA (86, 91), A't^pcniţH (103),n^ 
(108), nptiţSA (88), nA&Nvtpc (89), j|knpt8N;K (96 de 2 ori), âitţrof 
(100), EECEptKh (100), nptcnpE (107), pea^ae (75); 

A pentru e- numai tn: [ce ba beceah a^] ah (87); 

cfr. mal sus p. 427 No. 5. 

6. finalul % trecut tn e după iţ : nEAHtţE (93), 4M^siMCAi|i, 

(}>p^UVirklţE, ^p;MhCJKt\t (90, 94, 113), TpOHlţE (112), TNHIpflp 

(80), noKiKHNHE (75, 86, 100, 112), cfr. mal sus p. 437 
No. 6; 

tn ((x'HEpîE medialul -e- = -d- pdte să fie datorit aoomodi- 
ţiunil cu -te. 

7. oa bine păzit, afară de: AnopxE (75, 80, 83), AnopTi (7S), 
MOpXTE (97), nopTA (92, 105), nAOE (96), nopT;R(108), WA*EHM(8J)t 
WMEHÎM (80), vocativul WME (75, 76, 78), morte (107), ifoa 
(79), copEAE (90, 93), €wpEA8ii (91), KOAnopXAE (92, şitotaMb 
KOMOAp;f^AE cu A scris d'asupra lui o, ca şi la 95 tn coApEAi); 

00 pentru oa: towt;r (98), nowhte (78) ; 

wa pentru oa: t8.\te (79); 

oa pentru o: boaa (106, dar 108: boa). 

8. confusiunca între o şi u: 8.f (82) şi oj|i (81), a^^h^a şi a^'mio^a 

(76), ifOfi^mS (90, pe aluri: v^^a^H^ŞÎ V^A^H^)^ copopMAf (106), k»A!P" 
KopHAH (78) Hngă baavokSphtk (86, 90), nopTiiî (101)=perfectii 
purtat şi mal sistematic in: j^rpo [caaba] (94), A"-!^*rpo [wkh] (110), 
^rpo [n:KpA\iţiiA] (90, dar 109: Jf^rps nbpKiţîE)« 

9. MXHNHAE (112), A\%HHH (94), iIZMNE (107), K&HNE (110), 

dar o dată şi a^a^hhae (78) fără -i-. 

10. (j>îEp8A (91), iiîATpb (102), nÎETpM(94, 95), nÎEpAE (100). 
niEpA^T (86), nîEps (101), nîEHAE (111, cu î scris d^asajn? 
dar tot acolo şi: hehae), bîepaVih, BîEpbAnîM (79, 110, dar 101: 
BipAAÎN), (t>îEpH (83, cu î scris d'asupra), mîe8 (88 de 3 (4* 



I 



477 

lată cn T d'asnpra) şi mî£h (73, 89), reduse apoi la mî8 (93, 
109) şi MlH (88), dar şi f&ră -î-: me8 (74), mch (73, 74, 
B8 de 2 ori); 

nlEAAE (111) pentru nîfAC safl hTaac; 

niATiwR (109), cfr. mal sos p. 293 No. 6, p. 373 No, 13. 

1 1 . lungirea accentatulul i prin redaplicare : mrnTha (84) şi 
a genitivo -dativ: m&nîheh (104), BorsiiţîHE (95), npîHAHHHiţH (88); 

rednplicarea neaccentatolol i: MopiţîHCH (80), BiHAiţA (113). 

12. «Tea- pentru -Ta-: uTeaae (111), auhaoctenîea (103), cfr. 
nai sus No. 10. 

13. aferesa lui a pentru a tnlătura hiatul : k%te-h [rpE- 
JIHT&] (81)z=căte aij f^t^n [aviotat8] {82)=de ai, ne-m8 
noiUKHTS] (86) =ne amu^ ne-ah [noKbHTk] (87)=n6 a$n, ne- 
MS [nTfpA8T] (86), f^i-^Ni^ [EAAM^K8pHTk] (86)=(26 amU, ujh- 
Ms [ckpHTS] (67)=fi ama, ne-8 [shcS] {7b)=ne au^ a/ie-8 
[A»^p8MT8] (93)=ine au, te-8 [p8rAT8] (94)=te au, ^e-8 [rpE- 

tUHTS] (105)=CC ou, ^E-8 [A8KpAT] (87), ^E-8 [bmc] (109), 

CE-8 [(t>aiic8T] (84)=sc aw, ce-8 [cnoBEftHTS] (109), ce-8 [j^nx- 
^-AitHT8] (113), rare-ori şi contracţiunea f&ră aferesă: cfcK 

[nOK^NT8] (112), cfcpK [4mi] (83), cfcK [Cit>pkUJHT8] (75), ct8 

[cRApTS] (78) etc., safl prin apocopă: c'Aoy [n8KxiiT8] (110); 
de acdaşl natură: i^îfioH (111)=ae auoh (73); 
AAAHNTE (92)=z:maf ainte; 
w Aiup8 (99)=w AMAp8 (ibid.). 

14. [jfTp8] nhp%nU (109), [j^Tpo] nxp^MţMA (90), aferesa Iul 
!n- explicată mal sus p. 379 No. 46, cfr. t. 1, p. 412 No. 8. 

15. după 8: 

ă trecut tn e: €fpAK8 (81, dar 78: c%pamhh), CESops (112); 
, , , i: CHMT8 (78, 87, 93, dar 81, 100: c*mt8); 
e » » *• c*K8pE (79), CXHMH8 (85). 

16. după z trecerea vocalei obscure în t: BkBHHftS (81), 
uwksmţfi (81); 



478 



1 



17. alte particularităţi vocalice: 

iWR e (76)=te e, cfr. p. 232 No. 9; 

nANHAE (104), AAATSpE (96); 

(})p;vîMCALţE (113 etc), 4i(t^p;f^CAiţATE, 4i(|)pzM&CEi;ATE (95, 96); 
«8A (78, 90, 105, 107, 109, 110, ni)=<}iua; 
u=î: ApxArrEAu (85), Ap\ArriMJHi (92), ahoctoau (94); 

4INUJHUJH (105):r:4lUJHllJb (113); 

KE8T (89), KE8T8 (87), KtST8pMAE (78), nîCăÎTÎ CU M-, cfr. 

t. 1 p. 418 No. 31; 

AEcnEpziţHiţH (114:)=zdespărţiţi] 

HRTRiţîEH (92, dar 113: MET^iţMEH), cfr. p. 159 No. 11; 

metatesa licuidel : tai^xaphawp (98), ep&na (98), ţsp&AH (90). 

18. şovăirea intre u şi iu după g: vi^A^H^ (?& otc.) şi v^A^H^ 
(76), AV8TA (78) şi AVI0TAT8 (82), V8KAT8 (87) şi v>^KAH (78); 

şovăirea între i şi îu după h: aaehhionouih (100) şi meniu- 

N011JHA0p8 (98). 

19. -Aw, -AWM pentru -a8, -a8h: K8nTop8Aio (90), nxMkimf- 
AWH (110), cfr. mal sus p. 375 No. 18, p. 428 No. 9. 

20. trei caşuri de trecerea lui n în r întocmai ca în Tex- 
turile Măhăcene: n8pE (86) îndreptat apoi în n8NE, şi pe nnt 
şi acelaşi pagină: ahpamhte şi j^pahhte (107). 

21.0 predilecţiune f6rte pronunţată, apr6pe exclusivă, pen- 
tru V contra lui tiu: gicAEiţ, vioaeli8, v8AEiţ8, g^A^H^ i^^i "^^^ 
85, 87, 90, 97, 107, 109, 110, 112), glOAE^«A8ll (87 de 2 
ori), g8AEKA (107, 109), gioftEMn (83), Ag8TA (78), amwtatS 
(82), gwKAH (78), g8KAT8 (87), g8HrE (79), AgHMTiTopîM (105), 
giop;^ (98), RAAgoK8pK (104), KAT8goK8pECK8 (104), baamokophan 
(78), KAAgoK8pMTh (86, 90); 

numai în primul fragment, cel imitat după N^oe Basarab: 

ÎK8AEHE (74). 

22. acomodaţiunea : 

progresivă: ^-c din t-\^g: pactmkhmt8a (84), cfr. mal susp. 
110 No 17; 



479 

regresivă: d^ din t^': eaamok^I" (^04), BAAVOKo^NAit (78), 
sAAM^KgpHTK (86, 90) din sat8vok8pccic8 (104). 

23. nu se observă nid o deosebire fntre ; (=5) şi {=dz): 
;mks şi pe acelaşi pagină 0hk8 (75), ^hmc (113), HCB&^siţH şi 
tot acolo Bk0NNA8, NEBk0NNA8 (81), A^HcnpxţtiE şi tot acolo 
\wAwcnp^uitif (94) etc. 

24. conservarea slavicului h devenit la Români actualmente 
^i noxT;R (97), noxTfAi (97), npAxSA (78), cfr. p. 112 No. 50. 

25. alte particularităţi consonantice: 

o din t;a: aSwm (81), aSwmt^ (75); 

cni (108)=cnpg (92); 

ES^HHA (82), EOY^HHA (85)=actualul }mciumă\ 

iHMHOH (99) şi iHNHOH (78); 

vărărzzfără (cfr. mal sus p. 240 § 5), tnsă p6te numai prin 
illiteraţiune cu cuvintele ce-I preced: Bop8 bcceah Bkp;^ [ae 
TTApc] (96); 

c(t>BHNiţHA0p8 (105), compromis tntre forma €(t)3(NT8 şi forma 
CB2INTS, cfr. mal sus p. 218 No. 9. 

26. Întrebuinţarea corectă a articlulul al*, aac caae h^kate 

(74), AOH JI^V^PH AH A8 XPHCTOC (81): 

a pentru ale: KopN8pE a n;KMKHT8A8H (82); 

AAAAkIţH (111), AAAATA [rfcpilî] (73); 

cfr. mal jos No. 27. 

27. tripla articulare tn construcţiunea adjectivului cu sub- 
stantivul: nkKATEAE [meae] meae pfA*kAE (75); 

tn construcţiunea substantivului intre doă adjective : MApcAt 

VIOACIţS 1EAA J|k4H^rtKAT8A (75); 

tn construcţiunea adjectivului cu genitivul: npt^iHNCTHTCAE 
IAC a8h [msihnn] (94). 

28. dupla post-articulare tn construcţiunea substantivului cu 
idjectivul: aiupeae nATpHApx8A (98); 

pentru mnhcthtSa KAn8A eh (93), cfr. mal sus p. 429 No. 15; 



480 

AECTOHHH*iHH ABMHHAtţHH <t>ENO)»ÎH TXH (94). 

29. nearticularea: 

a) a substantivului de'naintea genitivului: nhpbiţîE TiTAASM 

(109), nîCAAE ACENSaSH (lll),.BfNHpE A8 XPHCTOC (lll), 4^p3UMai|E 
lETSlltHEII (113), K8N;f^TATE AOy XP)^CTOC (113), lOEHpE TpSllSASM 

(78), npEioEHpE TpSnSASH (80), (|)ÎH aSmunieh (88), boe a8h(90, 
108, 109); 

b) a substantivului de'naintea posesivului : Htnf^Hpi ta (75), 

WKOCTE TA (78), TZHr8npE BOACTp;^ (89); 

c) după tot: TowT^^ a8aae (98), toat;k cnHpSKkMioNE (111), 

Jf^ TOATE 0HAE (76); 

d) KAARK;!; KpSME (99), ba ARpllH^E A8ME (84), AlţH hkCXT M 

(88); 

e) «8a ujh HonTE (107), 08A uih howote (78); 

J) A/lOApTE i^hp^ /\E BECTE BHHE (79). 

30. numai într'un loc: a8ii xp^ctoc (86), pe aluri pretotiD- 
deni: a8 a8mhe«e8 (74, 76, 82 de ori etc.), a8 xP"ctoc (81 
de 2 ori, 82 etc.).., 

a8h lEVArrEAMCToy (101). 

31. genitivo-datîvul femeesc cu -eei: (})EiţEEii (86), msm 

(91), WAHXHtAEEH (94), C(|>HHTEEH (96), ACnM/\EEH (111, CO DD 

E scris d'asupra şirului); 

cu 'iei: CKpiinTSpuEM (75), a8a/imhîeh (88), a8hmeh (91), sm- 
iţMEM, HaTaiţîEH (92, 113); 

cu 'iiei: AivopiţîiiEM (80), mrhîhem (104), cfr. mal sus No. H. 

32. pluralul cu -ure: hac8peae (107, dar 83: macSphae), 
XMTAAHUJ8r8pE (78, dar 97: XMTAEHiu8r8pMAE), rAAC8pE (78), ko>- 

H8pE (82, 95), A8Kp8pEAE (108), nAZK8pE (96), pAKpFAE (84), 

MMH8pE (85, 91), B'AHTKpE (86), AAp8pEAE (113,92 şi tot acok 

AAp8pHAE), pO^SpE (95), A0K8pEAE (104), EHCOpSpE; 

cu -ră: komop&ae (92), koaivoapa^ae (92). 

33. ară pentru actualul ar: Apx^ caoeo^h (102), Ap% npv 
Eih\H (102)^ Ap& (|)M (102), Ap& ei^Ht (80), Ap% n8TE (79) etc., 
cfr. mal sus p. 378 No. 42. 



481 

34. BEpî <t>AME (107), BEpll M8pll (75)^ BEpH VpHmW (76), BEpH 
TEME (76), BEplf KSTpEM8pA (76)^ 

35. su, sUj 8^ pentru ^sant^: ahea coy ^îm (104), aiea-c 

^IhH (106), MApH-C JI^NAHNTE A8 (104), OVHftE IţM-Cb (78); 

36. {ţerandiul cu -undu: KSpSH^s (104), dela forma arcaică 
a cura=z\9X. currere: ae ba k S p b A"-1^'^P^ ^*kii (110), de unde 
tot-o-dat& a doua persană a imperfectului curei: k sp eh ujh 
npHAH, cfr. mal jos No. 38. 

37. de trei ori vocativul wme (75^ 76, 77), dintre cari de 
do& ori In composiţiune cu suflet : coy4>aete-u'me, c8(})aete-wme 
(76, 78). 

38. imperfectul cu -iia dela verbele cii -ire: mEA8HAH (75), 

ASSHAII (75), A80HAM& (IU), lOEHAH (78, 79), CSpHAH (78)^ 

dar şi cu -ie: a^c&aheh (76); 

imperfectul cu -6 dela verbele cu -ere: teaaeh (75), be/\eH 
(76), J|iiHNAEH (78), oY^MftEM (78), K8pEH (78); 

prima pers6nă a imperfectului (&r& -?n : [eâ] k8 boh r p ;f^ h â 
1 7 3 )=actualul grălam^ ctr. mal sus p. 197 No. 15. 

39. infinitivul cu -e pentru -t: [ba] be^e (87, 88), [Bop8] 
»AC (83, 86, 113 de 2 ori), beae[-bop8] (113), [Bop8] abe 
(97 de 2 ori), [ba] iue^e (92, dar 85 : ba lUE^t)^ [apr] iiSte 
(79), [Apa] 0*^E (80); 

Ia imperativ : [n8] be^e (98). 

40. trecerea din conjugaţiunea -ire în conjugaţiunea -are*. 
jericaJt stiii ferecat pentru fericit: (J>ephkat (107, 108), (j>EpM- 
uvi (103 de 3 ori, 104 de 4 ori, 105, 106 de 2 ori, 
107, 108), ct>ipEKAitTii (97), (t)EpEKAiţM (102, 103 de 3 ori^ 
lOd), unde să se observe tot-o-dată re'nt6rccrea analogică a 
Ini M la K, cfr. mal sos p. 133 No. 50; 

rsTHT (89) dela a găti alături cu rATAT8(95) delaa^dCto, 
fATA (85), fiiră vre-o diferenţiare semasiologică. 

41. trecerea din conjugaţiunea -fre (-epe) In conjugaţiunea 

81 



482 



^ere (-tpE): [Bop8] jj^bîa (83 de 2 ori) lingă organicul: [go|>8] 
BîE (97), dela care perfectul compus a vis: ahmm txm ah bhc8 

(75), MEA ME-8 BMC Jfi flXKATE (109). 

42. din acemehe (74) o formă amplificată cu -te prin ana- 
logia cu doile^ treile etc: Bopr cta toi^m acemeheae, cfr. 1. 1 
p. 90 nota 3. 

43. pronumele pleonastic: aatopa ae ba K8pa (110), tStS- 

pOpK AE BA f^îUimf^B (92), OyNOpA AE BA (f)»! (HO), Tp8nŞA HH 
BOp A\hNKA (79), ANHH T'AH AM BMC8 (75)^ AAlţlM AE BA (|)H T|l8- 
II8A (110), MEplOA A B0p8 Jj^BhAM (84)^ KRNA8-M CAp8 BÎEpA\ÎH ţfi^^ 

ea8 (110) etc, dar şi fără pleonasm, de ex.: nzKATCAE ntf 

ME AM (|);f;K8T (80), AMEAOpA ECTE J^n&p^f^lţÎA (104). 

44. acusativ fără pre: boio A\MAbM bom (89), poArs ffimit^ 

(108), A^^HE0E8 npMMAAECK8 J|^Tp8 EM (107), AMEAA H8-A BA V^^W 

XpMCTOC (107). 

45. metatesa sintactică: 6eae-bop8 (113), keaa;i;-cs (108), 
(|)M-BA (84, 93), CTA-Bop8 (91); 

Niifi /\8k8 E8 HH^E AKOAO (73), i\iV\Ap'/« MBM-CE-BA ((>AltA Awp (llOl 

46. construcţiunea incorporativă, mbm-ce-ba (110), kea^a-h-u 

(112), CKSAA-CX-BOp (110). 

47. specimen de ne'ngrijire stilistică: ca ckoaax jf c(|>xhti 

J^SAMIMEKA^ UIM Jfi npAŞANMIEAE A8 XP^<CT0C A^ C^ CKOAAZ f^î NdlflTf 
^E CE pOArb A8 XP^ICTOC UJM ca pOAr;f> C(|>BMNLţMA0p8 CZ CE poJf{ 
A8 XPHCTOC fi^ipin'Vh EAK UJM A\Epr8 AA EECkpEKh UJM CA CnOSEA(i|l< 

(105), cu doă *sc61ă^, trei *se roagă, saft *să r6ge,, tri 
*Iu Hristos„, şi coufusiunea între singular şi plural; 

A\8AT8 np*klţ8 ACTE BOAW Jfnhpai^MEM NEplOA8M (108)=? 
PACTMKNMT8A A8 XP"CT0C (84)= ? 

48. casurî interesante de dissimilaţiune sintactică: 
forma viitorului dissimilată în directă şi metatetică: bea^- 

B0p8 UJM B0p8 ACKKATA (113), i\iH^EX AT8NMM UiM BA AnpMH,\E (Blii 
BA A'ACA UIM ,\MHTpS A CAARA\ MECnSCA c|>M-KA (93); 



483 
pronumele dissimilat prin post-punere şi pre-punere : sSKSpA-* 

IţH-SA lUII BAÎ BECEAHlţll (108), A^SSELţM-B;!^ ASKpSA UJH Eifi npÎH- 

MHiţH np'kiţSA (88); 

KS AliipE mEAAHÎE BOpS CTpHPA UJH B0p8 RAhlIVE K8 A A1\ Ap h 

AIApE (113); 

CkpK 4>H AE (|)ÎEpH MbHKALţH, CA8 f^î RACEpM A/\hNKAT8, CA8 

AE nEi|jii M&NKAiţîH (83); 

cfr. mal sus p. 61 No. 35, p. 133 No. 42, p. 164 No. 
49, p. 197 No. 17, p. 234 No. 40, p. 379 No. 53; 

acest fel de chiasmus este cu atăt inal remarcabil, cu căt 
in vechile texturi române el nu este nici decum resultatul 
anei preocupaţiuni stilistice, ca bun&-6ră la Cesar in: ^pro 
vita liominis nisi hominis vita reddatur^ (D. B. 6. 
VI. 16), ci se produce înti''un mod instinctiv, involuntar, şi 
lesne se pote observa pîn& astăzi in graiul ţeranulul ; 

c&tr& exemplele de dissimilaţiune sintactică din volumul lui 
popa Grigorie, Iat& — tot din secolul XVI — altele căte-va din 
Omiliaml lid Coresi: (|)OAOctL|JE-HE mii ne c.\0R0§'kL|jE (VIII 6), 
ATpîf; a^WineşeeckSak UJH (|)phAi\CELţAT8A8M AiECT8H(=c&tr& Mmse- 
ţatul acesta) A^snocrb (XYII, 9), K&Tp;f; j|^iţEAEr;f\TopîM ujh npE- 
^EfiATopHAWp (— precepătoril) (XXVI, 12), n8 hoya\ah nponoBEA8nA 
UH c& jfB'kiiE (=înv&ţa) A'^a\h8ak (XXIII, 14), spt H£npEMEn8iţm 
UH niiŞAUUJÎH ioYA^iiH a WK-^p^^ UJH CA ACKoyHŞiK (z=a ascunde) 
«XXV, 3), wnpECKU-iiE mu ne jfnApTK (XXV, 9), ap-ita^-he uiw 
WC aioVNE (XXVI, 3), ToiitijiE-CE mu ce novTpE,\*yiE (XXIX, 4), 

■pNirbipC-CE UIH CE HEBOAIjJE (ib.), Tp'AECKK K% ^SAIEAE E AA\ApK lUft 

AiMp8\^H (=cfi amarul e) fi^S\HB (XXIX, 12), ca ce A\'kcTEME 
AcpcniţMAU'pk X'i'TAtHm unt KOYPAiţîii cnoypKAiţMAwpK (=spurcaţilor 
căraţii) (XXX, 15), caokoşh-he mu ne a\haSh (XXXV, 4), pxc- 

TnrM:CKS-CE UJH CE CKOAAii; (XXXVI, 15), ,\î HCOHTA AOyH UJH A^ 

XWTAiiiMA-H (=hitlenia lui) (XXXVII, 8), c% ba (|)h (}>octk ujh 

£SrXTh CA§ UJM C2PAKK, WApE A\ApE WApE A\HKh, BApE G&TpA^HK BApE 

TkN«pk, c% E f^oswih ck E BWiApH (XXXVIII, 11) etc; 

In Psaltirea sa, Cîoresi dissimil6zâ mereii, deşi originalul 
slavic nu-I oferla nici un fenomen sintactic analog, de ex.: 



484 



gECEAECK8-M;f\ ujH s\ifi E8K8pb, unde slavonesce pronumele nn-^ 
schimbă nici decum posiţiunea: b&şbeceaa-ca h B2&ţpAA&K-(4 
(Ps. IX). 

49. expresiuni caracteristice: 
hS a^ aokS a/\&nîheh (104); 

(|>AME ^A\\ifi Aii A^'AllHH (99); 

AKCAitM-A\;R jfrps AH8 (75), cfr. p. 296 No. 54; 
rioApTh rxHAS KoyHS KXTp;^... (103); 

AM rp'AMT'A EHHE A^pS"T8 Bp'KJf U'A^ (82) ; 
AEH Jf TOATE (83): 
ME h8a/\ah me (76)... 

50. frasa: w aa\ap npEUTb^A hî\.\ me h8 e aectohhhk% uih kin- 
t;v; AEToyprîE, k^'ai\ Hoy ce noK&EijiE, me ca aacz ({)ck8a8h ^e bhS 
(99), a fost aprdpe literalmente reprodusă de popa Grigorie 
în Legenda Duminicel: bau ae aş npE0YT0A8 meaa me ho-maoctoii- 

HHKb UJH K&HT'A AET8prÎE, KOyA/V H8 Cf nOK&AL|JE, HE C& AACk (}>dl^ 
A8M AE BtK8 (13). 

51. gintu: (|>pALţMAop mii coiţHH a\Teh mu g iih t 8a ujm Kf- 

M0CK8ltm (73), yMNT8A TA\8 UJH (t)pAltÎH T/TiH UJH n'ApHHlţÎH n« 

lUH coi^îH (76), prin urmare cu o altă nuanţă de sens decil 
maî sus la p. 381 No. 58, şi anume cu o accepţiune mal specifici 
latină de (/ens * colectivitatea consângenilor ^^ : *les deux mots 
^gcns et familia^ pris au point de vue politique, sont eutre eui 
*commc le tout est ă la pârtie ; gens est la souche qui con- 
ştient ordinairement plusieures familles: familiae en sont te 
*branches..., :*) 

să ne maî aducem aminte, că Româniî aîl conservat tot din 
latina şi termenul cel subordinat fămeiă=familia^ ve<)l h 
Texturi Măhăcene p. 61 No. 37, pe lingă care să se alăture 
următorele pasage din Noul Testament tipărit în Alba-Jnii* 
la 1648: 

KApEAE A^ '^AE AbH UJH A/\AH Bp&TOCK A^ (() & A/vt A CA HS nOA|>T& 

rpH7KE=si quis autem suorum et maxime domesticorum curam 



1) Barrault, Trăita (ha sijHfnuimts df la hmgue latine^ Paris, 1853, p. t»'34. 



485 

non habet=zsei Se xiţ tcov loicov xai (ji.a)aa'Ta o i x e ( co v oO 
-sovoeî (Paul. ad Timoth. I. V. 8); 

A^HTp'AHEA C&HT8 AMElJJ'k ME NZBZAECK8 J|^ (() R M E H UJH ^SKK 

npe A\8EpH K8npHNCE=ex his enim sunt qui peuetraiit domos 
et captivas ducunt mulierculas=ix toutcov ya? eJo'tv oi ^vSuvovTe^ 
£t^ Ta^ G îxîaţ xai alyjjiaXcoTiîJovTei; '^,'uvaixapia (Paul. ad Ti- 
moth. II, III, 6); 

EOTEţAT'dMb A^pERTIi AM'kA UJH (|) K M t /A CTE(|)ANEMz=:baptizaYi 

aiitem et Stephanae rfomwmzr-âSa'îrctcra oi xal tov Ire^ava £ î- 
xsv (Paul. ad Corinth. I, I, 16).... 

el bine, ambele aceste venerabile resturi juridice ale Romeî, 
fţens şi familia^ aii perit astăzi cu desăvirşire din graiul po- 
poralul rom&n, re'ntroduc6ndu-se în filele n6stre ca neologisme. 

52. AKM8 (73, 75, 76, 79), cfr. p. 296 No. 51 etc. 

53. AM8 (74, 79), cfr. p. 382 No. 69. 

54. w»=i*etă^ prin aferesă din îâni (cfr. p. 112 No. 48): 
HH xskS c8i|>AErk HHiiE ap'A n8TE (79)-- *fam dară. suflete, cine 
etc.,, HM CR-Ab pRnHA\ (81):z=*l(w/ să'l răpim^. 

55. )i%%t\tm (89), x"''''^^"'^ (HO), x^TiUniu^r (87), x"!'^'^"- 
uiSr>>E (78) etc, cfr. mal sus p. 112 No. 53. 

56. îngănfatj care a conservat astăc^I numai semnificaţiunea 
morală de ^vaniteux,, *orgueilIeux^, are aci literalmente sensul 
fisic al francesulul yonfle=M. (/anfiato=:hdt. conflatus: aatopa 

AC BA KSpK P^lîJf^TpO WKH CMpA^\ K8 ll8pOH UJII BOp (|>H J^ T K H (|) A !( M 

aiO): 

cu tote astea, o legătură etimologică între al nostru gănfat 
şi latinul conflalus este fdrte anevoiă de stabilit, nefiind în 
fonetica română nici un cas de f/ăn'z=con- şi ^fc(r=fla'; 

unica ipotesă plausibilă pentru a apropia pe rjăpifat de 
comfla/ns ar fi o formă intermediară metatetică clonfat (cf. 
ehlofl^zdag din caglu^-rcoagulum)^ de unde fflon/at cu (/ din 
c de'nainteajicuidel (cfr. gras-- crassus), apoi ghin/at (cfr. 
ghindă =^fflandem). 



486 



57. a pridădi: npHA%AHiţîM hea me-h ckotS A.\iţîH \î 
KSpEAC Aop8 (104), ve(jî t. 1, p. 442 No. 147. 

5&. spătă: kS crat;?; ujh k8 KSmirS (79), cfr. mal sus 
No. 71. 

59. au3cun(l=zohiclnmtii\ ascund: toate a 8 c k 8 h c 
(86), jfTpoy A 8 c K 8 N c (89), adecă de doă ori, cela-ce ( 
s'ar put6 atribui unei erori grafice, dar tntr'un loc şi: 
c8pHAE (83); 

au- s& nu fie ore aci=a&- din lat. abscondo? 

60. câce=* pentru ce, satt *de ce,: w K;ikHE h'am n 

W KbME n'aA/\ A/\HA8lfT'A A/\HUJEHH? W KME N8 NE-M nOKhHTii 

cfr. maî sus p. 383 No. 73, p. 199 No. 40. 

61. mişel pretutindeni cu sensul de *sărac,, misellu 

UJEA8 (81, 82), A\HUJEH (98). MMUJEMH (74, 83, 89, 99, 
AllHUJEAHA (104). 

62. KAXAA8 (76), cfr. p. 199 No. 33, p. 382 No. 64 

63. HEAHHE (93), cfr. p. 133 No. 51 etc. 

64. bisor=-^nn fel de petră scumpi, : hS M?pr7pMTA|ii 
k8 KHCop8pE (95), învederat paleo-slav. khckp'a *mai^ 
(Miklosich) ; 

cu o pagină mal sus : hirosu^ erăşî o * petră scumpi; 

nÎETpH CK^'A\riE KS KHpOCS UJH KS A^ZprhpÎTApK) (94), dâfi 

este o metatesă din i?*5orw=KHCKpa, atunci cată să fie i 
({HpH)3a=turc. pîruze=:iieogr, TzepoiiCi ^turquoise,. 

65. pnw5ore=* temniţă, inchisdre,: ah mha8ht8 Bp'o.fW 

npHJ^COApE (81). 

66. a m/ereca=? nhsh Aiţn ack8atat lEVArrEAîE ujh ckphiit 

HEME f(|)EpEKALţH OyiEHHSHH AAÎEH (89). 

67. a^6n=:lat. asinus: aai^îh ka hIeaae aceh8aSh(1 
cu conservarea ix)mână specifică a latinului s intre vrt 
Întocmai ca în casăzucasa^ BusaliîzuRosalm^ ^a5=wfl-^«' 



487 



unde toţi cel-Falţl Neo-latinî îl pronunţă ca z. cela-ce probeză 
c& o^eii. actualmente de tot perdut prin concurenţă cu măgar, 
na era o vorbă împrumutată, ci adusă din Italia. 

68. numiri de instrumente musicale: viokah j^ paacSpe a^ 

H N N n o H (78), K8 H H M n o H UIM K8 M E T E p H UJM K8 A A Z- 

S T E (99); 

alăuta — ve(JI t. 1, p. 267 No. 5; 

ccterd=lat. cUhara^ dar prin intermediul maghiarului cite- 
râ-=germ. ^lY/ier, cfr. Ciliac, Dict. I, p. 52 ; 

dnipciu satt cinpolu-- Ai, zampo(/nd^^=\Bi. symphonia, cfr. 
francesul dialectic chinfounio şi sampogna ^comemuse^.^) 

69. creştină cu sens de *n6vestă,, *uxor,: w ()>EpitKAiţH a^ 

CCUllf, CSpbEAlţtH UJH KpEI)JMNEAE (lOB). cfr. ÎU t. 1, p. 125 UOta, 

sensul pejorativ dat cuvîntulul creştin, 

70. a îwcinete=lat. incendere: j|imhhaeh (78). 

71. i/(/r/ca<>=aetualul înfricoşat: j^(t)pMKAi(Hit .ţgepit (76), 
^pHKJiTHA M>^A«H« (76), cfr. p. 296 No. 53. 

72. EEUHiţMAop (100) actualul hdivilor, 

73. a sfrăi: [^^Ap•k| ccj^p'ahhas (84), pentru reduplicatul a 
sfrarăîj despre care vecjl mal sus p. 383 No. 63. 

74. TApT*ip8 (101)z=*Iad,, gr. TaoTapo; lat. tartarus^ tre- 
cut şi la Slavi: tap'atap'a (Miklosicli). 

75. V 10 A f HH CTpbA\RH uiH .fiiRpAi^îH (83), ctV. p. 383 No. 75. 

7 6 . ffludef se întrebuinţeză cu doă înţelesuri : 

a) ca * judecată^: sopb r;RTA ckaShSa ,\t gioA^i^^ (85 )• (|)okS 
4N.iMtiTE yioAEiţSA8ii (87), c|)piiKa gwA^M^AKii (87), ba mSaeka xpn- 
CTX AA MWA«Hî5 (1*>7), e8A AE MWAe^îî (90, 109, 110), aa yio- 
AE14S KiA\A-H-BA (112) etc. ; 

b) ca ^judecător, saâ ^tribunal: ,A\ApEAt gioAfHH meaa .f- 

ll Rttue des langu€$ rotnanes. t. 6 (1874). p. 178. 



488 

4^PHK(\t8a (75), J|in;f^pAT8Ab v^'A^H^ XP^^*^^^ (^7), j|^(|)pMKaT8A8 gH- 
m^ (76); 

cfr. maî sus p. 236 No. 64, p. 383 No. 76. 

77. să^ se, cu sensul *dacftj^ ; cz-a eops a8a (82 de 2 orî), 

Ckpb (|)H (83), CE BEpf 4^AHE (107), C% A (t>AhAAKNAS (107), C& TE 
BEpH C^hfi^W (105). 

78. E=*Iară, : e ts-az aaha8ei)je (107), cfr. p. 61 No. 36, 
p. 134 No. 55 etc. 

79. spre cu sensul latinului super: ujeae cnpE ckaShSa (92). 

80. npEcnpt (85), npEcnpb (106), nptciipE (107)zzactualul j76$^<?. 

81. afi=lat aut : aS eoyhe a8 pEAt (85), cfr. p. 235 No. 56 etc. 

82. br(Udf:=^Y&r^ saft *f&rtatj^ : (t)pALţîH ujm copopiiAE ujh 
EpATkuJîH (106), slav. KpATa **frate,. 

83. imperativul n^af^ (94)=*du-te, *p&şesce,. 

84. /e/iti=^ specia animală^ : waaaenih ujh toate (|)eaiophae 
(85). 

85. bură: a^ "^P^^ ^P^ k8 i^pm^ ujh E8p;f; AAAp'k nzAAbN- 

T8A ce ba K8TpEAA8pA (82), KS AAApE EOyp^V; UJH K8 AAApE TpEC- 

HET8 (85), învederat slav. KoypiA *procella, *tempestas^ (Mi- 
klosich), pe care d. Cihac (Dict. I p. 1) confundă în modul cel 
mal nemetodic cu derivatele din latinul vapor. 

86. TOLţH AA8NlţÎH UJH TOATE AAif^ r8p HA E (84). 

87. AOj\pa (75, 80 de 3 ori, 81)=*peut-6tre,. 

88. (|)OAAiiEHH (97), în loc de (|)OAAAELţH, plural dela (t)OAAiETE ; 
s& fie 6re printr'o er6re grafica? orî printr'o falsă analogi& 

cu pluralul oăment? 

89. TAAnE (111), TAAnt (93)=actualul talpă. 

90. itUe cu sensul slavicului aiot:k, Aiork : k8 rpoţ#v; lo t e .ţi 

TOATE KHn8pHAE (79), AAAAp HOW UJH 10 Tt (87); AAAAp HOW Ulii 
WTE (111). 



489 



91. slavisme mal insolite: wti^m *parinţîf^ (98), 3A.\TAoycTx 
^Crisostom^ (98), kopocaobx *teolog^ (101)? cMpAA ^put^re^^ 
'110), c(|)htok8 *su1, (84), vocativul kkmmcmhme (75)=:slav. keşx- 
ibCThNHK^ *infamis,, wkocte (78)==^slav. awkkctbo *amor,. 

92. despre accentuaţiune şi întrebuinţarea paiericulul, nu 
kvem uemic de adaus c&tră cele spuse la texturile precedinţT. 

93. vocala irraţional& & saâ b : 

după r: BîcpbA/\m (79), KxpbKdi^m (106), A/\opXTE (97), noApXTA 
85), HEEp&Tai|M (101), cnAp&VE (102), cnSpKK;f\MiONE (110), J|^n2- 
iziţHTb (llS)=inpărtitil^ AEcnEpxiţHi^H (114); 

după l: TAAxn*k (93), kxakka (99), kaaxk;r (99), ackSakt/y; 

89), AAbTSA (98), AAKlţÎM (96), AA^l^ÎM (HO), AAXTX (81), 
IA4AhlţH (111), KlRAZAHpfli (96); 

după nasală : K8A/\%nhM;f^ (80), crp^Aiv^sm (86), kaokothnxa^ 
[84); 
după ş: CKpzuihKAp'k (90). 

94. vocala irraţională u: cnSpSKhiioNE (111), nopSsHAops (111). 



POST-SCRIPTUM 

LA 

ClLĂIOIIIIi MAICEI DOMNOLUI Lli M 



SUNTUL PETRU SI lUlU-SA. 



Ş • 1 . Ne sosesce în acest moment importanta lucrare a pio- 
fesoruluî Miklosicli: * Despre migraţiunile Românilor în Alpă 
dalmatini şi 'n Carpaţl,, unde— între cele-l'alte — ne întimpinl 
următorea naraţiune în dialectul istriano-român : 

De la maje Iu svetî Petru, che rîre fara din pkfe toc aiţi 

opt zile. 

Sveti Petru avut a (vut a) ura (o) maje, kar a fost kativa muljereî 
fost avara, giînnbokuvintaja, envidiosa (neuavidna), aveja toc şapte 
mar pekac (pekaci de morte), nav fakavejt nicur bire (nicur bur lucmi; 
nu Ij a fost za de ni6ur, şi n a davejt niş Iu ni6ur. En tot sie 
zivljenje (pir a vijut) n a fakut ata lemozina, se nu o (ura) ştaU 
dat a Iu un pokljar. Şi ja murit n. Morta ken (kn) a fost, gospodicfl 
(şijoru) vo pus en pke. Si 6estu Ijej filju, kar le fost en 6er. avut 
a mare paşion, zac (perke) luj maje fost a en pke, si vavik rug** 
a gpspodinu (şijoru), si prirugat a, ncka Ij face ca bire, se rae^ 
lerei din pk^, si pure vo en ur kantun de 6er, aii serae vo proTq. 
6îre stije, se nu saera si rivedej en sire veri. Şijoru (gospodiDU» b> 
a: ma kum v6r tu ke vo bavu fara ken nigdar n a fakut bur lubiţ 



491 

ke nav (n a) nigdar fakut Icmozina, şi niş de bire en lume. Zis a 
sveti Petru: ma pur avut a de fa6e karle bur lukruV n a fakut 
nanka ur, jo kmoce voj turna kavta en melj libri. Si kolae (kolo) 
kavtat a pre ur mare libru^ si vaede; ka 6astata maja Iu sv. Petru 
en tota vraema (pir a vije fost) n a ato fakut de bire, si ke n a 
nicora Icmozina fakut, far de kav (ke av) o şbula Iu ur (un) briz^ 
nu dat (poveretu). Zis a gospodinu sijoru: bon din casta şbula elj 
voj akordej, ke pot^ veri sus netezondo se pre 6asta şbula; ma 
vor veda^, ke şi an6 va avao sae invidia. Şi gospod. (sij.) kalejt a 
casta şbula, si ja se rempigae (potezae). Atomu de ja sa kacat kita 
ate suflete e ja trupae ku... tica ur, cela atu, (ura ca ata) si ireile 
si toc zicendo : emnac tja ke voj alje nu klaema. Zis a gosp. (sijor) 
Iu sv. Petru: vezut aj tu, aj tu vezut, ke am jo pi-avo ra6un, ke j 
sempi-ovavik isteşa, e ke ara isteşa kativeria. Si tunce gosp. (sijor) 
mulejt a sbula ku ja, si mes a en fundu do pke. Pre kavtata pak 
(rigoardu) de svet Petru Ij a lăsat ke untrat de saki anj kenje zija 
Iu sveti Petru, neka vire fara e ko stejo opt (oscm) zile 06 si kolo 
si se remena pre lume. Infati vire fara toc anj, si en ceste opt zile, 
ke staje fara, face de tote soiiilc, si ne face aketa si aketa pati.^) 

Acest text a fost comunicat lui Miklosicli de cătră Antonio 
Ive, carele la rtndul şeii îl căpătase dela preotul Anto Mice- 
tic, Istriano-român din Valdarsa, cunoscut de-mult prin rela- 
ţionile sale cu reposatul Ion Maiorescu^) şi cu Ascoli^). 

Miklosicli ne asigură, că a reprodus textul de mal sus în- 
tocmai după original, în care însă el mărturisesce că n'a în- 
ţeles multe lucruri: *Der Abdruck halt sicii genau an das 
Original, von dem mir gar vieles dunkel ist.^^ 

N'am fi în stare nici noi de a traduce literalmente întrega 
bucată, in care, pe lingă dificultăţile sale intrensece, s'aii mal 
furişat unele erori de transcripţiune. Iată însă, aprope in extenso^ 
sensul naraţiunii: 

Sântul Petru avusese o mumă f6rte rea, sgărcită, grosolană 
la vorbă, pizmătareţă, care avea tote cele şepte păcate de 
morte. Ea nu făcuse nici un bine nimenuL nu I-a fost milă 



1/ Miklosich, Vher die Wanderumjeu ihr Ritmimen^ Wien, 1879, p. 9. 

2) L Maiorescu, Itinerar in Istria, laşt, 1874 p. 8, 10 etc. 

3) Aacoli, Studj critici, t. 1 (Gorizia, 18G1), p. 62. 



I 



492 



de nemiuY, ii'a dat nimenul nemic: singura pomană, ce f&cuse 
iu tot timpul vieţel sale, a fost o c^p&, pe care a dafo unul 
cerşitor. Murind ea, Dumne^ett a pus'o în îfad-. Dar filul el, 
carele era in cer, simţia o mare durere că maYcă-sa se află 
in lad^ şi mereâ se tot ruga lui Dumne^eâ: să-I facă graţia 
de a-I da şi el vre-un locuşor in cer. Cum vrei tu- ti 4icea 
DumnedeA — s'o scot eâ din Iad, când ea n'a făcut nici o dată 
vre-un bine în lume ? Deci • sântul Petru s'a apucat să caute 
intr'o mare carte a sa, şi a găsit acolo că mumă-sa, căt a 
trăit, n'a făcut alt bine şi altă pomană, decăt numai că a dat 
o cepă unul cerşitor. Dumnecjefi a spus însă că o i6rt& şi pentru 
atâta, dându-I voe să se sule în cer pe acea cepă ; dar a adaus : 
vel vede totuşi, că ea nici acuma nu se va lăsa de pizmă. 
Apoi Dumnezeii a întins acea c^pă din cer pînă'n Iad, şi în- 
dată o mulţime de suflete afi început a se căţăra pe ea, ca 
să se urce şi ele în cer; însă muma sântului Petru le gonia pe tdte, 
(Jicfind că ele nu sînt chiămate. Vecjfind acesta, Dumne^efl a 
(Jis sântului Petru : Iată dară că ou am avut dreptate, căci ea 
tot a remas cu reutatea el. Atunci Dumneclefl a slobozit tn 
jos acea cepă^ şi ea a mers pînă 'n fundul Iadului. Ori-cum 
însă, pentru hatîrul luî Petru, Dumncdefi a Iertat pe mai- 
ca sfântului să lesă din Iad în fie-care an cate pe opt # 
şi să petr(5că atunci pe ici pe colt? în lume. Tocmai în cursul 
acestor opt (Jile omenii sufer de reutatea el . . . 

Acest text, cel mal lung din cate ne sînt pînă acum cu- 
noscute în dialectul istriano-român, nu pote a nu ne interesa 
sub tote puncturile de vedere. Pe de o parte, el este de o 
mare însemnătate în privinţa curat linguistică; pe de alta— 
cela-ce ne preocupă mal în specia în caşul de faţă — el se 
află într'o intimă legătură cu Călătoria Malcel Domnului 
la Iad şi chiar cu cele-Falte apocrifurl aşa clicend infernala 
ale Bogomililor. 

§ 2. In întroducerea generală la * Texturi Măhăcene^, uoi 
am arătat identitatea între r h o t a c i s m u 1 istriano roniâU 
şi acela al luî popa Grigorie. Textul de mal sus ne dă un şir 4^ 



493 

cavinte cu n=r, pe cari le găsim întocmai aşa în manuscri- 
sul preutuluî dela Măhacîu ; de exemplu: bire=^-KHpî (17), 
hur=RSph, K8p8 (127, 129, 158, 159), ^/r=nap;R (156), 
cire=^Hpt (158, 156, 160, 234), etc. Insa ceîa-ce'I cu mult 
mal remarcabil, este că aci, ca şi'n gi*alul dela Măhaclu, n nu 
numai se conseiTă excepţionalmente, dar încă forma cu n se 
Intrebuinţ^ză une-orl alături cu forma cu r, bună-6ră: un 
[pekljar], gospodinu, paşion^ lemosina^ reniena^ după cum şi 
la popa Grigorie noi găsim: m2;hîe(10), AtHEUJHAOpS (11), wa- 
MEHHAWp (2), 0YH8A (135), a8a/\hnat (132) şi altele. Dintr'o parte 
ca şi din cea-l'altă, ne întimpină dară un fel de luptă intre cele 
do& tendinţe antagoniste, o luptă în care n nu perde nici o 
dată speranţa de a-şl recăştiga posiţiunea usurpată asupră-I 
de cătră r. 

Sub raportul morfologic, este interesant de a ved6 în tex- 
tul de mal sus doă tipuri aoristice : a facaveit lîugă a faaU 
şi a daveît Ungă ă dat^ tipul cel lung fiind format cu acelaş 
element -v- prin care se distinge la Slavi verbul frecuentativ, 
de ex. (^^^^\!h lîngă a^'^^^) ^1*^ ii^să a fi acesta la Istriano-românI 
un Împrumut slavic, căci la AlbanesI — coincidinţă mal apro- 
piată — acest -V- caracterisă chiar aoristul unei clase verbale: 
kerho-v-Uy pago-v-a etc. 

Importanţa linguistică a acestui text s^ar arăta şi mal la lu- 
mină, dacă nl-ar fi cu putinţă de a-I analisa îutr'un mod in- 
terlinear. O bună parte dintr'însul nu se p6te explica prin 
cela-ce seim noi despre dialectul istriano-român după cercetă- 
rile lui Ascoli, Miklosich şi Ion Maiorescu. Ori că acest text 
represintă un sub-dialect nestudiat încă, saâ că el ne dă di- 
alectul tntr'o faşă a sa mal arcaică, mal învechită, — una din 
doă. Reservând altora, mal apropiaţi de faţa locului, limpe- 
zirea acesteî dilemme, noi din parte-ne trecem la un alt punct 
de vedere. 

$ 3. ^Muma sântului Petru ;>, ca bucată literară, se com- 
pune din acelea-şl doă elemente din cari s'a combinat balada 



poporană serba despre ^Lumindsa Mari&^, reprodasă mal soa 
la pag. 308-9, şi anume din: 

1 ^. Călătoria Malceî ^Domnului la Iad ; 

2°. Cântecul romanesc şi sudo-slavic despre *Locul înraîu,— r 
pe care noî Fam atins în trucat Ia pag. 310. 

Prin urmare, dacă Călătoria Malcel Domnului este A, dac&^ 
Locul în raîu este B, Muma sântului Petru şi Lumindsa Ma — 
riă, lăsându-se la o parte ingredientele lor secundare, se for — 
mul6ză ambde de o potrivă prin A+B. 

Şi totuşi între ele există, la prima vedere, o diferinţă ex— 
tremă, căci fie- care a luat din cele doă elemente constitutive 
cate un alt ce-va. Dacă vom ^ice că A cuprinde în sine e şî 
d, pe când B se compune din e şi /, va resulta că Muma sâa— 
tulul Petru este c+e, Iar Luminosa Mariă rf-f/, ca şi când 
n'ar av6 a face una cu alta. 

In Lumindsa Mariă aâ întrat: 

1° Din Călătoria Malcel Domnului, idela pogorăril Sântei 
FecWre în Iad; 

2 ®. Din Locul în raiu, tipul unei femei atăt de pfecătose , 
încât nu vrea s'o sc6ţă din infern nici chiar filul sefi, deşi are 
la disposiţiune cheile paradisului. 

In Muma sântului Petru ati întrat: 

1 ^. Din Călătoria Malcel Domnului, idela Iertării parţiale * 
păcătoşilor ; 

2°. Din Locul în raIu, relaţiunile de familia ale aposto^ 
lulul. 

§ 4. *Locul în ralu^, cu care coincidă *Muma sântului 
Petru ^, nu este tocmai colinda cea scurtă, despre care noi 
am vorbit la pag. 310, ci o baladă poporană bulgară . destul 
de lungă, publicată în trei exemplare diferite de cătră fraţU 
Miladinovtzi şi unde, după ce apostolul refasa* malcel sale 
intrarea paradisului, nmstrând'o pe larg — ca şi 'u acea colin- 
dă — pentru tote cate p^cătuise, apoi i se face milă de dins», 
şi Iată că 'n curs de trei anî el se rogă lui Dumnezeii, pri- 
mind în fine drept respuns: 



495 



4a CH nofiAum ao xpatl Mope, 
Ag ycyqBm TauKa Bftp^ua, 
M liK nynţQin y neKOA-OT, 
4ft ct «ETH TBOfl uatlKa, 
Tboa MaRfia rpcuiua Ayina* 
Tano BMaT APyi^n rp^iuui^) 
rpcfflHH ce^yv^eceT Ayinn, 
/la ct ;i%pxaT ot hcB aschu no-iu, 
HefiA3iiHn noaa n psiRaBU, 
A^ Dues^T Ha 6iaH cbct.... 
Mu oTH^e cbIta IleTep, 
Mu oTB/ie no KpaD uope. 
My cb «arn sa ^ecna iioaa, 
My cb «aiH me hohcmo, . 
To ycyKa TffiUKa sAp^ua^ 
Ha ro nynţu y neso^-OT. 
B&p«iţa-Ta Be AOCTBriiaaa; 
dr^Tn Ilerep cb BMame, 
Ca Buame pyco nep^e, 
TIa naAA&A^ T^nsa Bîfip^ua. 
Taac CH am^ CBt.Tu IleTep: 

— O TB Malisa, rpeuiiia aJu^o! 
Te B3»oaox OT rocnoAfl. 

El' qyeTc ccAyMAecei Ajuiul 
/!(Jkp;KeTe cb sa iroaa-Te, 
•ia uoJH-Te^ sa pxîKaBii!... 
A mo (itme saBUA-iOBa, 
ToK* mo BBAe 61^4u CBtxa: 

— AS OT Tysa cbbucrb RepRo, 
CinucKu KepBB, iiccbu sepEu! 
& cyx Aofiaa cbItu Ilerpa, 

H c>M iiyjaaa cstTB IleTpa, 
Bie ue ere ro AOH^e, 
Ilfl na ere io ayaaae !... 
Toraff rociioA nas cn AO''y- 



Du-te la marginea măriî, 
Resucesce o şvâră subţire, 
Slobozesce-o în îad: 
Ca s'o apuce maîcă-ta, 
MaXcă-ta suflet păcătos. 
Maî sînt acolo şi alţî păcătoşi, 
Păcătoşi şâpte-cjed de suflete: 
Să se ţină şi dînşiî de p6lele eî, 
De p61ele eî şi de mânecele, 
Ca să csă Ia lumea cea albă... 
S'a dus sântul Petru, 
S'a dus la marginea mării: 
Acolo s'a acăţat de pola luî 

drăptă, 
S'a acăţat un mănunchTu de in; 
Kesuci el dintr'însul o şv6ră 

subţire 
Şi o slobozi în îad; 
Dar şv6ra nu era de ajuns, 
Şi sântul Petru a mal luat, 
A maî luat şi din părul seti bălan 
De a înnădit şv6ra cea subţire. 
Apoî a strigat sântul Petru : 

— O, tu maYcâ, suflet păcătos! 
Am milostivit eă pentru tine po 

Dumnezeii ! 
Dar ascultat! şi voî, 70 de suflete: 
Ţineţi-vă de polele oî, 
De poltîle, de mânecele!... 
Ea însă, fiind pizmătareţă. 
Le striga; dacă a vă(ţut lumea 

cea albă : 

— Fugiţî de aci, purcele! 
Purcele, căţele! 

VA sînt care am dat lapte 

sântului Petru, 

Etl sînt care am legănat pe 

sântul Petru ; 
Nu voi I-aţI dat lapte, 

Nu voi Taţi legănat! . . 

Acesta Dumnec)eil a au^ito. 



49G 



Crpe^e fiii;p«ua mh ct CBUHa, 
Ha fl,uo neKoa mh npoua^ua.... 



S'aii desf&cut firele şy6ret: 
S'a pr&y&lit in fondul ladnluL 



§ 5. Prin idela lertiril parţiale a pgc&toşilor, naraţiun 
istriano-română se ini&nţuesce nu numai cu C&l&toria Mai( 
Domnului, dar încă cu redacţiunea cea lung& a Apocalipsul 
luî Paul şi cu mal multe alte apocrifuri medievale, de exei 
piu cu legenda luî Drendan, unde Crist dâ căte-va (Jile ( 
Iertare lui Iuda. 

Asupra acestei trăsure caracteristice, Ozanam observă: 
*Rien de plus toucliant que ce pardon pârtiei, le seul que Dw 
^puisse accorder aux r^prouves. On y reconnait Ies habitudesd 
^douceur que la religion introduisait dans la soci^tâ moderne. ,') 

§ 6. Nu este fără interes în redacţiunea istriano -români j 
Mumei sântului Petru comicul epizod al cepei, pe care bq-I 
vedem în redacţiunile cele slavice. 

*A da cul-va cepă;>, este la Români o expresiune prover- 
biala pentru a (Jice: ^ a nu da mkl nemic». N'ar fi de min- 
re, ca acostă metaforă sil se găsâscă şi pe aluri. Departe deh 
noi, in dialectul sardinez dela Logudoro, se întrebuinţezâ ie 
asemenea proverbialmente : mi faghes un azu *îml fad o cepâ, 
sati : mi'mportat un azu *îml aduce o cepă,, pentru a ^ice' 
*mi fai niente^, *m'importa un frullo^.^) 

Aci însâ cepa j6că ud rol mitologic: ea procură lertirei 
pficatelor şi servă a scote sufletele din Iad. Acesta ne adoa 
a-minte, că'n India şi la SerbI : *on attribuait ă Tail ^ 
vertu particulifere contre Ies mauvais esprits,.') 

Să nu uitam, că şi falmosa ^rbă omerică ftfiiXu, care scap** 
pe Ulisse^ era tot un fel de c^pă.®) 



4) Miladinovtzi, BurapcKU naifO^UH JitcHH, Zagreb, 1861, p. 47— 51, cfr. il"i 
p. 56. 

6) Ozanam, Poetes franciscains, p. 374.-— Cfr. Wesselosfky în aCvpHa.T5 Misi^' 
Hap. npocBtuţeuiff, 1877 februariu, p. 188 nota. 

6) Spano, Voc(ibulariu sardu-italianu^ Kalaris, 1851, p. 104. 

7) Pictet, Lea originea indo-iuropSennes^ ed. 2 (1878), t. 1 p. 374 

8) Dierbach, Flora mythoJogica, Frankfurt a. M., 1833, p. 192. 



APENDICE 



LA 



„f KTOM mm 






M 



I. BALADA «CUCUL ŞI TURTURICA,. 
IL POVESTEA NUMERELOR. 



Ii 



APENDICE 

LA 



Introducere. 



Bogomilil, ca şi fraţii lor Albigensil, ca şi Valdensil, ca şi 
FUgelIanţil, ca şi cele-l'alte secte eretice din văcul de mijloc^ 
ireafi o literatură poporană a lor, o literatură poporană in t6tă 
puterea cavintolnl: cântece, poveşti, descântece, cimiliture etc; 
parte, zămislite chiar intre sectari, generalmente 6menl din po- 
por, lipsiţi de ori-ce cultură; parte, adoptate de cătră dinşii 
dela ortodoxl, întru căt Cele împinimutate se potriviatt cu pro- 
pria lor doctrină şi, prin urmare, serviau a o întări mal bine 
h memoria adepţilor saA a o respăndi printre glâte. 

Pe Ungă acostă literatură poporană directamente eretică, mal 
exista o altă aşa (picând indirectă^ născută şi crescută cu bună 
crediiiţ& in sinul poporaţiunil celei ortodoxe, dar av6ndu-şl 
ascunsa rădăcină in vre-o idea condamnată de biserică, în vre- 
IB apocrif tendenţios, în vre-o emanaţiune de cela ce — pe 
titpt safl pe nedrept — era considerat ca eresiă. 

A distinge In literatura poporană actuală a unei naţiuni 
dementul eretic direct de cel indirect, ba chiar elementul e- 
fn genere, este cu atăt mal greQ, cu căt sectele etero- 



500 



doxe din eval-meâiâ eratl poporane în totalitatea lor. 
Una din trăsarele comune cele mal caracteristice ale eresiei 
medievale era tocmai cultul pentru limba cea nemeşteşugiti 
a poporului, in locul cărila biserica întrebuinţa atunci o limbii 
ne'nţel^să, străină satt cel puţin obsolită. In acest mod po- 
porul^ fie căt de ortodox, era tot-d'a-una cu mult mal aprope 
de ereticii din sinul şefi, decăt de clasa cea cultă, şi mal ales 
de cler. 

Greutatea de a urmări eresia in literatura poporană devine 
şi mal mare prin dispariţiunea celor mal multe din scrierile 
eretice, pe cari biserica domnit6re le distrugea într'un mod 
sistematic. Dela unele secte nu nl-a remas nemic ; dela altele, 
pr6-puţin ; despre mal t6te, sintem siliţi a judeca mal cn sâni 
după cate ne spun adversarii lor, rare- ori nepărtenitorl şi cn 
sânge rece. 

Iată de ce, faţă cu tot felul de dificultăţi, nu fără mulţi 
sfială întreprindem noi, în cele doă monografie ce urmezi, a 
reversa o ra^ă de lumină, in lipsa unor indicaţiuni positive, 
asupra originii mal mult safi mal puţin eretice, probabilmente 
bogomilice, a unei porţiuni din literatura poporană a Ro- 
mânilor. 

In ori-ce cas, este prima încercare de acostă natură. 



I. 




la Români, la Horayl, la Proreuţall, la Keto^roniaul, 

Ia PerşI^ la Tnreomanl etc. 

§ 1. Balada ^Cacul şi turturica^ este una din acele pr^- 
uţine bncăţi poporane române, cari posedă deja un stmbure 
e bibliografia. 

[n cursul ultimilor trei ani, aii scris despre ea: 

H a s d e ti, Cucul şi turturica la Români fi la Persian^^ 
i Columna lui Traian^ 1876, pag. 40-44; 

Acelaşi, Balada poporană Cucul şi turturica în Bo - 
^ma^ in Persia şi în Francia^ tot acolo, 1877, pag. SOI- 
OS; 

Dr. M. G a s t e r, Cucul şi turturica^ în Convorbiri lite- 
»re, 1879 septembre, pag. 229-234; 

In fine, a atins'o tn trucat V. Smitb, Vieilles chanaons 
u Velay et du Forez^ în România^ 1878, p. 64 nota. 

Şi totuşi originea, filîaţiunile, pîn& şi natura acestei balade, 
itl remas pln& acum obscure, c&cl nu se adunase destul ma- 



502 

terial obiectiv, f&ră care nu se putea procede la deslegam 
problemeî într'un mod metodic. 

După îndelungate cercetări, speram a face tn ac^tă pri- 
vinţă un mare pas înainte faţă cu studiele anteriâre, ale mele 
proprie şi ale junelui meâ amic Gaster, cărui i se datoresce 
mal în specia: 

P. indicarea variantelor curat române ale acestei balade; 

2^. constatarea unul variant morav de origine romana 

§ 2. Cela-ce a paralisat mult pînă astăijil studiul compa- 
rativ al literaturel poporane în genere, este puţina rig(5re a 
met6del. Se grup^ză mereâ tot ce se as^mSnă, fără a se deosebi 
cu scrupulositate gradurile de asemenare. In acest mod, pe de o 
parte se fac mal tot-d'a-una salturi peste punctuil interme- 
diare, pe de alta se confundă adesea lucruri de o inradire 
problematică saâ numai aparinte. 

Pentru ca literatura poporană comparativă să se rădice la 
o adevărată înălţime sciinţifică, se cere aplicarea acelei seTere 
metode, prin care se distinge astăzi 1 i n g u i s t i c a. 

Dacă varianturile interne şi externe ale unei bucăţi popo- 
rane slut pre-puţine, ele trebuesc' d'o cam dată numai adunate, 
întocmai aşa cum se aud în popor, fără a se trage cu grăbi 
din comparaţiunoa lor o conclusiune, câril îl va lipsi o temelii 
solidă. 

Dacă varianturile sîut multe, atunci, mal 'naiute de tote, catt 
să se clasifice în cele interne, corespundgtore diverginţelor dia- 
lectice în linguistică, şi 'n cele externe, datorite altor popore. 

După cum în linguistică, de exemplu, românul )ias nu pote 
fi comparat d'a-dreptul cu sanscritul nâsâj ci de'ntâlu cu tipo- 
rile romanice, cari ne vor da drept prima conclusiune proto- 
tipul latin nasus^ cu aglutorul căruia, dacă am voi, vom putf 
apoi, alăturându-l cu sanscrita, cu gotica etc, să ne urci», 
printr'o a doua conclusiune, pînă la un prototip ario-europeaK 
tot aşa în literatura poporană comparativă, ultima conclnsioi» 
pe o scară forte vastă trebui să resulte din conclusiunl ante- 
ri6re mal restrînse. 



I 



503 

Prin variantari, in literatura poporană ca şi 'n linguistică^) 
se înţeleg exemplare diferite în formă, în accidente, in puntud 
secundare, dar identice in tote elementele fondului, Iar nu nu- 
mai în unele din ele. 

Procedând în acest chip, tot încă pote cine-va să greşâscă; 
Ta avă însă, cel puţin, consciinţa liniştită de a fi luat t6te me- 
sarele, posibile sad accesibile, pentru a descoperi adevărul. 

S& vedem acuma, dacă o asemenea procedură se p6te apli- 
ca la ^ Cucul şi turturica >. 

I. Varianturl interne. 

§ 3. Dr. Gaster a grupat f6rte bine t(Jte varianturile interne 
cunoscute ale baladei poporane ce ne preocupă, adecă t6te 
varianturile r o m ă n e s ci. 

El le num6ră patru, din cari unul s'a slavisat în Moravia 
Împreună cu Românii de acolo, cela-ce nu-I răpesce totuşi în- 
suşirea de a fi un variant intern, de vreme ce n'a trecut la 
un alt popor, ci numai s'a tradus mal tăr(^ia de cătră acel 
ce-1 avuseseră mal de'nainte el-înşii romănesce. 

Gaster n'a cunoscut un al doilea variant moravo român, 
prin care numărul total se rădică la cinci. 

Pentru mal multă claritate, vom începe prin a examina: 

a) Vamaxtubile daco-romănb. 

§ 4. Variantul cu titlul proprifl de * Cucul şi turturica ^^ s'a 
cules în Moldova de cătră d. Alexandri. 

După a doua ediţiune, el sună în următorul mod: 

Cucul. 
Dulce turturică, 



Dalbă păsărică ! 
Hai să ne Iubim, 
Să ne drăgostim 
5. La nouil^ la s6re, 
In fnm^I la rec6re, 
La stele, la lună 



C&ntftnd împreună! De te-olu prâ-Iubi, 



Turturica. 

Pentru dumnâ-ta 
10. Etl n'aş ^iceba, 
Dar ^ic şi ^ic ba 
Pentru maîcă-ta. 
Cil-Î bănuitâre 
Şi fănnecătâre: 
15. E&'ml va bănui 



Şi m'a f&nneca 
De te-oln deamlerda. 

Cncnl. 

Orag& turturică, 

20. Pasere d&lbicS., 

Nn-ml fii duşmănicA! 
Vara c& ne'ndămBft 
Şi fnin4a ne chlamA 
S& De âr&gostim 

25. Şi B& ne Iubim. 

Tnrtnriea. 

Ba, cucuie, ba, 
Nu te-olu asculta. 
Dă'ml tu bună pace, 
Cft, (JeO, m'otu preface 
30. Azi[nI6r&'a vatră 
Cu Iscrăml udatft 
Şi de foc uscata, 
De toţi Iep&dat&. 

Cucul. 

Orl-cum te'I pi-oface, 
35. Tot nu ţl-olu da pace, 
Că şi eil m'olu face 
Un mic vătrârel. 
Frumos, supţirel, 
Şi'u foc voÎQ intra 
40. De te-olu aiiruta, 
Şi teK)Ia coperi, 
De foc te-olu feri; 
Incăt chiar de silă. 
Dacă na de milă, 
45. Tu met îndrăgi 
Şi ne Tom lobi. 

Tsrtorlca. 

Ea n'aş ^ce ba 
^Btni diimn6-ta, 



Dar camplit ml>€ ti 
50. De complita'ţl mam 
Ca-I b&nuitdre 
Şi i^rmecătâre. 
Decăt m'a iniistis 
Că te-olu desmierda 
05. Şi ml-a bănui 
Că te-ola pr6-ittbi, 
M'olu face mal bine 
Ca să acap de tine, 
Trestiâr&'n baltă, 
60. Subţire şi naltă. 

Cucul. 

Ori-cum te-t preface 
Tot nu ţl-olu da pa 
Că şi ctl m'olu face 
Un mic ciobănaş 
Din âuer doinaş, 

65. Ş'olu căta prin baJtJ 
O trestia naltă. 
Şi cit t©K>In vede 
Pe loc te-olu tăia, 
Şi'n tine-oln cEnta 

70. Şi te-olu săruta. 

TnrIoriM. 

Ba, cucuie, ba! 
Nu te-olu asculta, 
Porumbacule' 
Frumuşel ui e 
75. Pestri^nile! 
Drăgaşorule ! 
Scia că ml-ar fi bine 
Să fio tot cu tine: 
Dar malcâ-ta1 rea, 
S'^. Şi decăt cu ea 
M'olu face m^ bine. 
Cu găndul la t<ae. 
Iconiţă mică 
Intr'o biserică. 



505 



Cncni. 

35. Orî-cum te-I pre£ekC6, 
Tot nu ţl-olu da pace, 
Că şi eă m'olu face 
Un mic dăsc&laş 
La cel sfînt locaş, 

IO. Şi pe la ic6ne 
Voîu duce ploc6ne, 
Şi m'olu închina, 
Şi le-olu săruta 
De luni care pică 



95. Pînă duminică ; 
Iar când te-olu zări, 
Astfel ţl-oYu grăi: 
«Sfîntă iconică, 
«Fă-te păserică; 

100. *Ca să ne iubim^ 
«Să ne drăgostim 
*La nouri, la s6re, 
«In frunţi la rec6re, 
«La stele, la lună, 

105. •In vecî împreună!,*) 



La 1852 d. Alexandri publicase acostă baladă cam altfel, 
egreşit după un exemplar tot poporan, dar atăt de diverginte, 
ic&t ambele trebuesc considerate ca doă sub-variantuil. 

In locul versurilor 1 — 8 din a doua ediţiune, sînt aci nu- 
Qal patru: 

Mică turturică, 
Dalbă păserică, 
Fi-mî tu ibovnică 
Pînă duminică! 

In locul versurilor 19 — 25, sînt îarăşî numai patru; 

Dragă turturică, 
Nu-ml fii duşmănică, 
Şi 'ml fii ibovnică 
Pînă duminică! 

Versurile 32 — 33 lipsesc. 

In locul versurilor 37 — 46, citim : 

Dumic vătrăraş, 
In foc arde-m'aş! 
Şi te-K)îu coperi, 
De foc te-oîu feri, 
Şi mi-te-olu sufla, 
Şi te-olu săruta, 
Şi tot nu-I scăpa 



1) 



Poes^ populare, cd. 2, p. 7-9. 



506 



D'a-ml fi iboTnică, 
Dragă turtaricâ! 

In locul versurilor 49 — 56, citim: 

Dar 4îc şi 4i^ ba 
Pentru malcă-ta, 
Că-I bănuit^re 
Şi fermecătore: 
Şi ml-a bănui • 
Că te-oîu pre-îubi. 
Şi m'a fermeca 
fă te-olu desmYerda; 
Decăt m*a mustra 
Şi m'a fermeca.. , 

adecă se repetă, cu 6re-carl variaţiunî, versurile din a 
replică. 

După versul 71 se mal adauge: 

Şi tot nu-l scăpa 
DVml fi ibovnică. 
Dragă turturică..., 

îarăşi printr'o repetiţiune în gustul poporan a cuvintelor 
deja maî 'nainte. 

Versurile 91 — 105 sînt scurtate în următorul mod: 

Ş'aşa lu'oîii smeri 
Că voîu tot veni 
In cea biserică. 
De lunî care pică 
Bînă duminică; 
Şi m'oîu închina, 
Şi te-oîu sămta; 
Şi tot nu-î scăpa 
D'a-mî fi ibovnică, 
Dragă tmturică! 

Nu maî indicam diferinţele cele mici de cate un cmint sai 
In sub-variantul din 1852 * Cucul şi turturica^ numft 
versuri, cu ^ece maî puţin decăt în cel dela 1866.^) 



2) Alexandri, PoesiJ populare. Bahde. laşY, 1852, t. 1, p. 35-39. 



507 



§ 5. Variantul din Bucovina, cules în satul Clahor de cătră 
S. F. Marian, se întitulăză : * Bărbatul urît^. 
Acest titlu arată deja el-insuşi, că motivul poporan a luat 
i o altă nuanţă. 

Nu mal mici sînt diferinţele de formă ale acestui \ariant. 
Iată-1 întreg: 



— Urîte urîte ! 
Du-te la oî, du-te 
Intr'un vîrf de munte, 
Ş'acolo te-ascunde 

5. într'o sîlhă verde , 
Ş'acolo te perde! 
Da-te şi-ml dă pace: 
Cu tine nu-ml place 
Mal mult să trăesc, 

0. Să mS chinuesc 
Şi să'ml amăresc 
Inimldra mea, 
Sărmana de ea, 
Ş'al meă suâeţel, 

5. Sărmanul de el! 
Căci traiul cu tine — 
Yaî ş'amar de mine! 
Ed am socotit, 
Când m^am logodit, 

0. Că cu mintea mea 
De soţml-olu lua 
Spicul grâului — 
Cinstea tîrgulul ; 
Dar — val ! — mS'nşelal, 

5. Căci eii îmi luai 
Spicul secării — 
Urîtul ţeril. 
Neghina cea rea 
Ce n'o pot manca, 

0. Nid a arunca. 
Nici altei a da. 
Te luai pe tine, 
Urîte de lume! 
Şi c'uritul teii 



35. Ce să mS fac eti? 

— Fâ-te cel voi, 
Că tot a mea^l fi! 

— Urîte, urîte! 
Du-te la oî, du-te 

40. Intr'un vîrf de munte, 
Ş'acolo te-ascunde 
într'o sîlhă verde, 
Ş'acolo te perde! 
Şi'ml dă bună pace, 

45. Că eii, ^eii, m'oîu face, 
De urîtul teii, 
Colo'ntr'un părîii 
Mrenă d'apă lină 
Jos la rădăcină ! 

50. —Fâ-te ce te'I face, 
Că şi eii m'olu face 
Dar' un pescărel, 
Tînăr, voinicel^ 
Şi tot mî-oîu căta 

55. Unde mî-oîu afla 
Mrână d'apă lină 
Jos la rădăcină; 
Şi mi-te-oîu afla, 
Şi 'n mâni te-olu lua, 

60. Şi te-oîu săruta: 
Tot vel fi a mea. 
Nu a altuia ! 

— Urîte, urîte! 
Du-te la ol, du-te 



508 



65. într^un vîrf de munte, 
Ş'acolo te-ascunde 
într'o sîlhă verde, 
Ş'acolo te perde! 
Că de nu'ml dai pace, 

70. Ett, ^eH, c& m'oYu face 
Mlădiţă de ulm 
Jos pe lîng& drum ! 

— Fâ-te ce te'l face, 
Tot nu ţl^olu da pace, 

75. Că şi ea m'olu face 
Un cărăuşel, 
Tînăr, sprintenel, 
Şi tot ml-olu câta 
Unde m!-oIu afla 

80. Ml&diţă do ulm 
Jos pe lîngâ drum; 
Şi ett tc-otu afla. 
Şi mi-tc-oîu t&ia. 
Şi mi te-oîu lua: 

85. Tot veî fi a mea. 
Nu a altu!a! 

— Urîte, urîto! 
Du-tc la ol, du-te 
într'un vîrf do munte, 

90. Ş'acolo te-ascunde 
într'o sîlliă verde, 
Ş'acolo te perde! 
Du-te şi 'mî dâ pace, 
Că de nu— m'oîu face, 

95. De urîtul tett, 
Lîngă unpărett 
Mlădiţă de soc 
La capăt de pod! 

— Fâ-te ce te'H face, 
100. Tot nu ţî-oîu da pace, 

C& şi efi m'oYu face 
Dar^ un ciobănaş 



Din fluer doinaş. 
Şi tot mY-oîu căta 

105. Unde mî-olu afla 
Mlădiţă de soc 
La capăt de pod; 
Şi mi-te-olu tăia, 
Fluer ml-olu forma, 

110. Flueraş de soc 
Cu rostul de foc, 
Cu găuri de zele, 
Să c&nte cu jele 
Inimidrel mele: 

115. Şi vel fi a mea, 
Nu a altuia! 

—Urîte, urîte! 
Du-te la ol, du-te, 
Că decăt cu tine 
120. M'olu face mal bine 
Fl6re galbenă 
In cea ţarină! 

—Fâ-te co tel face. 
Tot nu ţî-olu da pace 

125. Că şi ett m'oîu face 
Dar un cosăşel, 
Mîndru^ voinicel. 
Tare harnicei ; 
C6sa mî-olu lua 

130. Şi tot ml-olu căta 
Unde mî-olu afla 
Flore galbenă 
In cea ţarină; 
Şi ett te-olu găsi 

135. Şi mi-te-olu cosi, 
La s6r' te-olu usca, 
In pălml te-olu freca, 
In vînt te-olu sufla: 
Şi nu-1 fi a mea, 

140. Nici a altuia!») 



8) Marian, Pomi poporale române^ Cernăuţi, 1873, t. 1, p. 96-101. 



509 



§ 6. In fine, in satul Stelu de lingă Crişul* negru, la p61ele a- 
asene ale Transilvaniei, d. Miron Pompiliii a cules un al 
eilea variant al baladei in cestiune; un variant care, ca şi cel 
icovin^n, se distinge prin originalitatea ţeseturel sale. 

El p6rtă titlul: ^Tudoriţa şi moşn^gul,. 

li dâm aci Iarăşi întreg: 



Pe ţermuil de Dunăriţă 
Merge dalba Tudoriţă, 
Olnrele zuruind, 
Cisme roşii tropotind, 

5. Cu rochiţa vînturând, 
Pe norocu-şî blăstemând. 
Blăstema şi blăstema, 
Şi nime n'o auiţla, 
Numai un moşnâg bătrîn 

). Ce şedea în sălci păndind. 

— Fetiş6ră, pulul meii! 
Ce blastemi norocul tetl? 
Vino, dragă, la moşt, 
Că etl sîat ce blastemi tu! 
5. EtL am casă, 

EtL am masă, 

Şi prin curte 

Vite multe, 
Eă am coşuri de bucate 
). Şi am cară ferecate... 

— Decăt moş, fie găzdac. 
Mal bine fecior sărac! 
Că moşul imbătrînit 
Ca păcatul do urît: 

>. Es^afară tot tuşind, 
într&'n casă mărăind; 
Iar fedorul cel sărac 
E plăcut ca ş'uu colac: 
Es'afară fluerând, 

). întră'n casă tot căutând, 
Cu dragoste'n veci trăind 



Şi pe mine^ntinerind ! 
Şi omul care^ bătrîn 
Merge^n câmp şi strînge fin, 

35. Vinc-a casă tot gemând, 
Făr'a ^ice un cuvînt; 
Şi de cină vrînd a-I da, 
El (ţice că n^a cina 
Pînă nu s^a mal culca; 

40. Dar tînărul, săracul. 
După ce-a gătat fînul, 
Vine- a casă tot horind, 
La mîndniţa lui gândind; 
Şi do cină vrînd a-I da, 

45. El (ţice că n^a cina 
Pînă nu m^a săruta ! 
Decât un moşn6g bogat 
Sâ'ml fie mie bărbat, 
Mal bine etL face*m'oIu 

50. Batăr lîng^un moşinolu 
Floricâua câmpilor. 
Şi pe mine pasce-m'or 
BouţiI bouarilor. 

— Iar eU, fată, face-m'aş 
55. în finaţe un cosaş, 
ţ)i de vară 
Pînă'n sară 
T6te florile-aş cosi, 
Pre tine te-aş mirosi, 
60. Şi la sînu-ml te-aş lua 
Şi cu drag te-aş săruta, 
De mine tot n^al scăpa! 



510 



— Dec&t, moşulO; cu tine, 
Mal bine va fi de mine 
G5. Să mS fac o mîndră mr^nă, 
Mîndră mr6n& mureş6nă. 

— ^Nicî aşa n'aî avâ pace, 
C& etl un pescar m'aş face, 
Mreja^n Mureş aş întinde, 
70. T6te mrenele le-aş prinde. 
Şi pre tinete-aş găsi: 
De mine nu poţ! fugi! 

— Decăt ţie nevestuîcă 

Mal bine o păseruM, 

75. Caş sbura din crengă'n cr6ng& 



Gâtu-I pădurea de largă, 
Ş'aş sbura din fag in fag, 
Ş^aş trăiau frunziş cu drag! 

— De te-X face păsarea, 
80. Tot cată să fii a mea. 
Că m'aş face-un vînător 
Ce lea paserea din sbor; 
Şi prin codri m^aş lua 
Pînă, dragă, te-aş afla, 
85. Arcul lute-aş încorda. 
Aripa ţî-aş săgeta. 
Şi în braţe m!-aY cădâ: 
Tot cată să fii a mea!^) 



§ 7. Pentiii a scurta, vom numi A^ sub-variantul din Ale- 
xandri dela 1852, A* sub-variantul din a doua ediţiune, P 
variantul din Pompilifi, M yariantul din Marian. 

în variantul P, versurile 21-46, adecă aprope a treia parte 
din totalitate, represintă un alt cântec poporan de tot inde- 
pendinte, o satiră intercalată aci tntr'un mod stăngaclu, care 
ea-ÎDSăşî posedă următorul variant bucovinen: 



Frunză verde pănuşică, 
Draga mameî frumuşică! 
Spusu-ţî-am ţie de mică 
De bătrîn să nu te-apucî, 
După tînăr să te ducî? 
Că bătrînul când se scolă, 
Pe obraz d'abîa se spală, 
Şi prin casă mocoşesce. 
Şi pricini îţî tot găsesce ; 
Şi de merge la lucrat; 
Vine sâra supărat ; 
Şi de-î puî luî de măucat, 
£1 4ice că n'a manca 



La cap pîn' nu le-î lega. 

w 

Iar cel tînăr când se sc61ă. 
Intr'o clipă mi se spală, 
Te cuprinde 'n calde braţii, 
Te sărută cu dulc6ţă. 
Şi numaî d'abTa te lasă, 
Şi se duce 'n câmp la c6să. 
Şi lucreză pînă 'n seră, 
Şi se 'ntorce-a casă îară; 
Şi de-î puî ce- va pe masa, 
Nu se uM, nu te lasă, 
Şi (Jice că n'a manca 
Pînă nu te-a săi-uta....^ 



4) Pompiliu, Balade populare române, laşt, 1870, p.^ 16-19. 
6) Marian, op. cit. t 2. p. 90-91. 



511 

Tot aşa In cde-l'alte doă variantari par a se fi furişat 
ingrediente secundare de pe din afară, cari aâ concurs 
a le diferenţia unul de altul, a le desbina at&t de mult pe 
căte-trele. Unele din acestea aâ putut să 'şl p^r^ă la noi cu 
timpul existinţa lor individuală; dar şi ele se mal găsesc încă 
In literatura poporană străină. Aşa in variantul A motivul : 

Şi le-olu săruta 
Db lurA care pică 
Ptnă duminică,.. j 

care in sub-variantul A^ se mal repetă încă de doă ori, sub 
forma şi maX bine carac£erisată de: 

Fi-ml tu ibovnică 
Pină duminică..., 

ne {ntimpină adesea în cântecele poporane italiano, de exemplu: 

Amime^ bela^ per sta setimana^ 
Che ai do de st'altra parto e vago via. 
E me ne parto im pezzo a la lontana, 
Amime^ bela^ per sta setimana,..^ 

aafi: 

Voglimi bene questa settimana^ 

Che di quest'altra me ne vo' andare...*) 

Fără a urmări mal departe aceste interpolaţîuni 
poporane ţ constatate saâ posibile, dar puţin importante în 
casai de faţă, bună-oră motivul s 6 c r o I în variantul A, despre 
cwe ve^I mal jos §-ful 11, să ne mărginim asupra fondului. 

§ 8. Cele trei varianturl de mal sus ne oferă aceleaşi pe- 
ripeţie de luptă între o fată şi un seducStor. Acesta este 
Blmborele comun, omogen, carele însă, rodind de trei ori, a 
prodos trd fructe de cate o altă nuanţă : 



Q Ap. Sehneiuurdt, BUornett und Terzine^ HaUe, 1874» p. 2L 



512 

In variantal A, seduc^torol e ttnăr şi frumos; 
In variantal P, el este bătrin; 
In variantul M, e urit. 

In variantal A, femela fi lubesce, deşi fuge de sedacţinne; 
In variantal P, na l'a labit, na-1 tabesce şi nn-I va Ini»; 
In variantal M, Ta labit, dar na-1 mal Inbesce. 

Care 6re din aceste trei naanţe să fie cea mal veche? 

Varianturile P şi M se int&lnesc in panctol : ^nn-1 labesce». 

Acesta intilnire intre variantal din Crişana şi cel din Bu- 
covina, la do& extremităţi ale pămtntalal românesc, probezi 
— negreşit — că panctal In cestiane e vechia la noi ; dar et 
na dovedesce că el este mal vechia decăt variantal A. 

Namal trei termeni de comparaţiane, e pr^paţin peotni 
ca să ne pripim a trage din ele o consecinţă. 

Din fericire mal avem incă doă variantari interne, anume; 

b) Vabiaxtcrilb mo&ayo-bomăne. 

§ 9. Vom lăsa mal întăiâ să vorbăscă d. Gaster: 

*Wenzig (W^estslawischer Mărchenschatz, Leipzig, 1857, 
^p. 220) comunică o baladă poporană din Bohemia, care m 
*se pare a sta în relaţiune intimă cu versiunile lui Pompiliâ 
*şi Marian, şi care cred că este de origine romăndscă, cutote 
^că editorul nu specifică că ar fi cules'o din gara Românilor 
^slavisaţt, dela cari insă ne dă o grămadă însemnată de basme, 
^pe cari le c^iracteriseză ca originare romănesci, alătnrtnd 
* pretutindeni vorba : \v a 1 a c h i s c h. Cu tdte acestea, ^ 
^că se pare a fi de acelaşi origine, cum lesne se p6te cob- 
*vinge fie-care alăturând traducerea ndstră ce arm^ză cu cele 
*romănescI : 

^Hal, iubito, draga mea, Şi'n pădure volu sbura, 

Că curîad nc-om cununa, Căd eă du te volu iubi. 

Căd a mea tu tot vel fi, Nici a ta eti nu volu fi! 

Chiar dacă nu meii iubi ! 

—Eti cu puşca voiu ţinti 

mmb alb m'ola schimba . Şi «» g^ouţ te-oîu nemeri, 



513 



Căd a mea tn tot yel fi, 
Chiar dacă nn mei Iubi! 

— In pesce ett m'o!a schimba, 
'N fundal apel m^olu băga, 
CâdL eH nu te TOln Inbi, 
Nid[ a ta ett na yoIu fi! 

— Mr^j& ban& YOln întinde 



Şi pe tine te volu prinde, 

Căci a mea tu tot vel fi, 

I 

Chiar dacă nn me'l Iubi ! 
— Atunci Iepure m'olu face. 



Ca să statL în crîng cu pace, 
Căci eil nu te volu Iubi, 
Nici a ta eii nu volu fi! 



— Cu ogarii te-olu goni 
Şi de mine nu-1 fugi, 
C&d a mea tu tot vel fi, 
Chiar dacă nu me'l Iubi! 

§ 10. Am spus iu §-ful 3, c& mal există un al doilea va- 
riant rom&no-morav. 

Ni Ta comunicat profesorul Dr. U. Jarnik din Viena, aşa 
după cum ÎI aurise 6re-când căntat la Praga de cătră d-na 
Stodnicka. 

lată'l In text şi'n traducere, prevenind însă că neajunsul 
tipografic ne-a împedecat de a reproduce ortografia bohemă, şi 
ei nici efi, nid d. Jarnik, nu înţelegem exclamativul ^boja 
boja^ , ca care se încep primele doă strofe şi cea din urmă : 



o. 



— O boja boja 

Moaiş bjrt' moja, 

Treba bys chtâla skoâit' de mora, 

Prece ty moja musiş byt'. 

Frece ty za mn'a musiş jit'. 



— O boja boja 
Nebudu tvoja. 

Treba ţych mala sko6it' de mora, 
Prece ja tvoja nebudu, 
10. Prece ja za t'a ne pudu. 
Ja sa udelam maiou rybicou, 
Uteka ja ti chladnou vodicou. 
Prece etc. 

— ^A ja mam doma zlatou udicu, 
ÎS. A na tu chytnu tuto rybicu, 



Trebui să fii a mea! 
Chiar dacă al sări în mare. 
Totuşi a mea trebui să fii. 
Totuşi după mine trebui să mergi! 

Nu volu fi a ta! 

Chiar dacă aş sări în mare, 

Totuşi a ta nu volu fi. 

Totuşi după tine nu volu merge! 

Ea m& volu face mic pescişor: 

Volu fugi în rîuleţul cel rece, 

Totuşi etc. 

— Iar eti am a-casă undiţă de aur: 
Volu prinde cu ea acel pescişor, 

8S 



514 



Prece etc. 

— Ja sa udelam malym zajuokem, 
Ute6u ja ti liustym lesu6keiD, 
Prece etc. 

20. — A ja mam doma malâho psucka, 
A ten me chyti toho zaju6ka, 
Prece etc. 

— Ja sa udelam hvezdou na nebi, 
A budu svitit' ludem na zemi, 
25. Prece etc. 

— Ja si vyhledam toho hvâzdarze, 
A on mne onu hvezdu ukaze, 
Prece etc. 

— O boja boja 
30. Musim byt' tvoja. 

Treba bych mala skoâit' do mora, 
Prece ja tvoja musim byt', 
Prece ja za t'a musim jit'. 



Totuşi etc. 

—EHl mg Yolu face mic leporaţ 
Volu fugi de tine în dâsa p&dnie, 
Totuşi etc. 

— Iar eii am a-ca8& un mic dUfk 
Acela 'ml va prinde pe fepon;, 
Totuşi etc. 

— Eii mS volu face o stea pe cer. 
Voia lumina dmenilor pe pămiot, 
Totuşi etc. 

— Ea îmi volu găsi pe cel zodia; 
Şi el îmi va ar&ta acea stea, 
Totuşi etc. 

Trebui s& fiii a ta! 
Chiar dac& aş sări în maie. 
Totuşi eii a ta trebui să fiL 
Totuşi eii după tine trebulsămeig! 



Dialectul slavic al acestui text, transcris de cătră Dr. Jamik 
cu multă grabă intr'un moment de conversaţiune^ dar pe 
care '1 conservam aci întocmai cum ni s'a dat, era pentn 
noi f6rte problematic. Crecjurăm dară de cuviinţă a consnlU 
asupră-1 pe profesoral Miklosich. Marele slavist nl-a respuns, ci 
nemic analog nu se găsesce in colecţiunea cântecelor poporane 
boheme a Iul Erben, nici în a celor morave a Iul Suşil, şi <* 
dialectul nu pote fi bohem, ci aparţine mal mult Morayiei 
orientale, adecă regiunii unde locuesc aşa numiţii Valahi ii* 
Moravia. 

De-mult deja fraţii Jirecek aft constatat originea romin^ 
a acestor * Valahi din Moravia,.') Ultimele cercetări akW 
Miklosich atî pus faptul mal pe sus de ori-ce Indoâi!) 



7) Ve4t t. 1, p. 288 nota «. 

8) Ueber die Wanâerungeti der Runmuetiy p. 6-7, 22-25. 



515 

Tot ce no se scie inc& d'o cam data, este numai epoca apro- 
ximativă a aşe(}&ril Românilor in munţii resăriteni al Moraviel; 
un punct fdrte important, pe care — p6te — îl va lumina întru 
căt-Ta studiul de faţ&. 

§ 11. Cele doă variauturl româno-morave , pe cari le vom 
formala prin V^ şi V*, diferi unul de altul într'un mod 
destnl de simţit. Ele se înt&luesc totuşi prin acea împreglu- 
rare, g& tn ambele seducătorul nu se metamorfos^ză el-în- 
suşl, ci se mulţumesce de a întrebuinţa numai mijl6ce exter- 
ne pentru a dejuca metamorfosele fetei: el nu se face undiţă, 
ci ^are undiţă^, nu se face câne, ci ^are căţel ^ etc. Elementul 
miraculos este astfel redus, ba chiar scăzut pe jumătate ; însă 
comparaţiunea tuturor celor-l'alte varianturl interne de mal 
sas, ca şi a c^lor externe de mal la vale, lesne ne convinge^ 
că acostă scădere a miraculosului, acostă naturalisare 
a dramei, este o modificare posteriâră a temei primitive, o 
ytriaţiane specifică moravo-română. 

In ambele varianturl româno-morave fata ^nu lubesce^ şi 
nn se vede a fi Iubit vre-o dată pe scducfitorul el. De aci 
resoltă, că ^lubirea^^ în variantul A, carele în acest punct 
remâne singur-singurel contra varianturilor M, P, V* şi 
V*. este o nuanţă mal nouă, necunoscută prototipului român 
comun. 

E fdrte probabil, că ura fetei contra aceluia ce o urmăresce 
t desp&rat în A numai graţia Introducerii acolo a motivului 
itriin al ^sdcrel^, asupra căril antipatia s'a concentrat tradi- 
ţioDalmente, s6cra fiind urită în literatura poporană din tote 
(erele. 

*Lc saocere — observă Angelo de Gubernatis — hanno 
^ndropinione popolare quel posto medesimo che le matrigne: 
^soDO trişti. Qnindi nel Pesarese, chiamano bacio di Giuda 
*qaelIo che la suocera dk alia nuora ; neir Umbria dicono : 
^Huocera e nuora^ tempesta e gragnuola'^ nella F i e r a del 
^Buonarroti, un tale volendo far sacramente per qualcosa dî 



516 



^spiacevole, grida: orhc^ suocera mial £ nella novella S 
^Franco Sacchetti, ii piacevole motto di tma nuora d 
*proverbio: Btion per te, pas ser a^ che nan avesti suocer 
O socră, Iată spaima şi a p&sărolcel n6stre din Cu 
turturica. Ura reversâudu-se asupra acestui motiv tntrod 
pe aluil, seducătorul s'a descărcat pe neaşteptate de j 
şi a putut să capete cu încetul o nuanţă simpatică, pe 
— mal repetam încă o dată — el n'o avea de loc in v 
prototip român al baladei. 

In totalitatea varianturilor interne, metamorfosele corre 
ale celor doă elemente sint: 

Elementul pasiv: Elkmkntuij Aonv: 

Azimă (A 30); Vătrar (A 37); 

Trestia (A 59, M 97); Cântăreţ din fluer (A 6^ 

M 102); 

Ic6nă (A 84); Popă (A 89); 

Pesce (M 48, P 65, V^ 13, Pescar (M 52, P 68, V 

V» 11); 17, V» 14); 

Arbure (M 71); Cărăuş (M 75); 

Flore (M 122, P 51): Cosaş (M 127, P 55); 

Pasere (P 74, V^ 5); Vinător (P 81, V 9); 

Iepure (V^ 21, V» 17); Ogar (V^ 25, V» 20); 

Stea (V« 23); Zodiaş (V 26«). 

Aşa dară; varianturile daco-române şi cele moravo-roiBiB 
se tntălnesc numai in metamorfosa pesce — pesei^ 
şi p a s e r e — v î n ă t o r. De aci s'ar put^ afintt* 
pr6pe cu certitudine, că aceste doă metamorfose figoral^ 
tn prototipul român comun. Să mal adaogâm că'n yariantili 
ambele elemente sint paseri chiar înainte de intepf^ 
metamorfoselor , adecă printr'o primă metamorfosa^ huti (* 
punct de plecare pentru cele-Falte. 



9) Ghibematis, StoHa cotnparata degli usi nuziali^ Milano, 1878, p. 1^ 



517 

Ac^ta este tot ce ne pdte procura comparaţiunea variaii- 
tnrilor interne : un prototip represintând lupta intre un per- 
secutor şi o victimă, cu nesce metamorfose bi-Iaterale, puţine 
la nomfir şi f6rte simple. 

De altmintrea, ori-cum s& fi fost acel prototip, derivatele 
lol represint& pentru noi cea mal veche balad& română po- 
porană existinte, căci ea este, cu o perfectă siguranţă, anteridră 
despărţirii Moravo-românîlor de cătră Daco-romanI, cela-ce cată 
să se fi intămplat f6rte de-mult, de vreme ce astăzi cel de- 
'ntâift stnt deja pe deplin slavisaţi, ba încă slavisaţi nu se mal 
sde de c&nd. 

§ 12. Să trecem acum la : 

n. Varianturl externe, 
şi mal Int&ifl de t6te la : 

a) Vabiantubilb nso-latinb, 

dintre cari cele nud numerose sînt: 

ol) Vabiantubile pbovenţâle, 

îsbutite a se respăndi ptnă şi 'n America. 

§ 13. Se scie immensul succes, pe care l'a căştigat opera 
narelnl poet provenţal contimpurau Frederic Mistral: MirHo 
ymemo prauvengăUj ajunsă in câţi-va ani la o a şesea edi- 
ţime. 

Unul din epiz6dele cele mal admirate ale acestei poeme 
este următorul cântec al frumdsel Magali : 

O ^Agi^lî^ ma tant amado, | O, Magali, a mea pre-Iubită ! 

Hete la tMo au fenestroun! , Scote capul la fer^stră: 

Eiooato un pau aquesto aubado j Ascultă puţin acest concert 

De tambourin e de viduloun. I De tambure şi de viâro. 



ti, pleo d'estello, aperamount! 

Lăuzo es tonmbado, 

Mai lis estello paliran, Dar stelele vor păli, 

QiBikd te veiran! Când te vor ved6. 



E plin de stele colo suS; 
Vîntul a trecut: 



518 



— Pas mai que d6u murmur di 

broundo 
De toun aubado ieu fau cas! 
Mai iâu m^envau dins la mar 

bloundo 
Me faire anguielo de roucas! 

— O Magali! se tu te fas 
Lou p^is de ToundO; 
I6U; lou pescaire me farai: 
Te pescarai! 

— Oh ! mai, se tu te fas pescaire, 
Ti vertoulet quand jitaras, 
lâu me farai Tauc^u voulaire, 
M'envoularai dins li campas. 

— O Magali! se tu te fas 
L'auc^u de Taire, 
I6u lou cassaire me farai: 
Te cassarai. 

— I perdigau, i bouscarido 
Se Y^nes, tu, cala ti las, 
leu me farai Terbo âourido 
£ m'escoundrai dins li pradas. 

— O Magali! se tu te fas 
La margarido, 

I6u Taigo lindo me farai: 
T'arrousarai. 

— Se tu te fas Taigueto lindo, 
I6u me farai lou nivoulas; 

E l^u m^enanarai ansindo 
A TAmerico, perabas! 

— O Magali! se tu t^envas 
Alin is Indo, 

L'auro de mar i6u me farai: 
Te pourtarai! 

— Se tu te fas la marinado, 
I6u fugirai d'un autre las: 
I6u me farai rescandihado 



— Nu maî mult ca de fremătul 

crengelor, 
De concertul teii îmi pas& ! 
Maî bine 'n marea cea bălană 
Să mâ fac tipar de stîncă! 

—O Magali! dacă tu te facî 
Pesce al undeî, 
Eii pescar mfi volu face: 
Te voîu pescui. 

—O, dar de te facî tu pescar, 
Când veî arunca mrejele tale, 
M6 voîu face pasere sburăt6re: 
Voîu sbura în câmpia. 

— O, Magali ! dacă tu te facî 
Pasere al văzduhuluî. 
Etl vînător m8 voîu face: 
Te voîu vînâ. 

— Păsăruîcelor câmpului 
De vel tinde cursele tale, 
Ea m$ voîu face îârbă 'nflorită 
Şi mS voîu ascunde în lunci. 

— O, Magali! dacă tu te fadt 
Flore de câmp, 

EtL apă limpede m'olu face: 
Te voîu stropi. 

— Dacă tu te faci undă limpede, 
Ett m6 voîu face nor, 

Şi astfel m6 voîu duce îute 
In America, colo departe! 

— O, Magali! dacă tu te dud 
Departe 'n India, 

Vînt de mare m^oîu face eă: 
Te voîu purta. 

— Dacă tu te faci vînt de mare, 
Ett voîu fugi de cea-raltă parte: 
M3 voîu face o scînteiă 



DAn grand soal6a que found 

lou glas! 

— O Magftli ! se tu te fas 
La soaleiado, 

Lon rerd limbert î6u me iarai, 
E te bâorai! 

— Se ta te rândee l'atabreno 
Qae S6 rescoond dins lou bertae, 
I^u me rendrai la Inno pleno 
Qne diQS la niue tai lume i 

mase! 

— O Magali! se tu te fas 
Lono sereno, 

l^n bello nâblo me farai; 
Tacatarai. 

— Mai se la n6blo m'enmantello, 
Tu, pâr acâ, noon me tendras; 
Uu, bello roso vierginello, 
ITespandirai dins l'espinasl 

— O Magali! se tu te fas 
La roso bello, 

Loa parpaioun iâu me farai: 
Te beisaraî. 

—Vai, calignaire, conrre, courre! 
Jamai, jamai m'agantaras. 
Ite, de la rosco d'un granil 

roure, 
SI<> restirai dins lou bouscas. 

— O Magali! se tu te fas 
L'aobre di moure, 

In lou ciot d'âurre me farai: 
Tembiasserai ! 

—Se me tos prene & la braaseto, 
Bin qa'im vi^i chaine arra- 
paras... 
tea me &rai falanco moungeto 



Din marele sdre ce topesce 
gblaţă! 

— O, Magali! dacă tu te faci 
Ita^ă dt) a6re. 

Etl salamandră m6 volu face: 
Te Toîu UI 

— Dac& ta te fac! salamandră 
I Ce ae ascande 'n desiş, 

' Et) mi volu face 1uq& plină.. 
I Care ndptea lumin^ă fermecă- 
! torilor ! 

' — O, Magali! dacă tu te faci 
Lună senină, 

Fruraâsă brumă m'ulu face eQ; 
Te volu acoperi! 

' — Dar dacă bruma mt^ 'nvălesce, 

' Tu totuşi nu m6 vel av6: 

I Efl, ca trandafir fedoresc, 

I M6 volu desf^ura între spini ! 

— O, Magali! dacă tu te fact 
Trandafir frumos. 

Fluture efl mS yolu face: 
Te volu săruta! 

— Du-te, gonaclule! fuga! fuga! 
i Mici o dată, nici o dată nu mei 
: ajunge ! 

I Efl cu sc6rţa unul mare stejar 
{ MS volu îmbrăca in codru! 
j 

- O, Magali ! dacă tn te faci 

Arborele mBgurcIor. 
I Iederă me volu face efl : 

Te volu îmbrăţişa ! 

— Del vre să m6 strîngi Ia pept, 
Vel apura numai un bătrîn 
stejar! 
Etl mC volu face albă călugăriţă 



1 



520 



D6u mounasti^ d6u grand Sânt 

Blas! 

— O Magali! se tu te fas 
MouDJo blanqueto, 
I6u, capelan, counfessarai, 
E t'ausirai! 

— Se d6u couv^nt passes li porto, 
T6uti li mounjo trouvaras 
Qu'â moun entour saran p^r orto, 
Caren susări me veiras! 

— O Magali ! se tu te fas 
La pauro morto, 
Adounc la terro me farai: 
Aqui t^aurai! 

— Aro coumence enfin de croire 
Que noun me parles en ris^nt: 
Vaqui moun aneloun de v^ire 
P^r souven^nţo, o b^u jouv^nt! 

— O Magali! me las de b6n!.. 
Mai, tre te veire, 

Ve lis estello, o Magali, 
Coume an pali!.. 



In locaşul marelui S&Q*Blaâiil. 

— O, Magali ! dacă tu te fad 
Călugăriţă albă. 

Eti, ca duhovnic, te voYu spovedi: 
Te volu au^i! 

— Dacă tu tre(â( p6rta mănăstiri!. 
Ve! găsi t6te, călugăriţele 
Umblând în gîurul met, 
Căci mâ ye! vedâ în giulgiu! 

— O, Magali ! dacă tu te faci 
Sărmană m6rtă, 

Atunci et mS volu face p&mînt: 
Acolo te volu av6! 

— Acum eti încep dar a crede 
Că tu nu glumescl; 
lată inelul metL de sticlă 
Pentru amintire, frumosule fl&cuil! 

— O, Magali! tu'ml fad bine!.. 
Dar din dată ce te-att v^^ut, 
Privesce stelele, o Magali! 
Cum ele aii pălit»...") 



Nu seim, pînă la ce punct anume d. Mistral a adaus dela sine, 
în fond şi 'n formă, la cântecul poporan provenţal. El-însuşi 
mărturisesce , că poesia de mal sus a fost compusă de câtri 
dînsul după o aria luată din popor : ^Tair populaire sur lequel 
a 6t6 c o m p o s ^ e la Chanson de Magali.,^*) Orî-cum ar 
fi, ea a avut meritul, mal cu sc^mă, de a atrage atenţiunea 
generală asupra originalului celui poporan, singurul important 
din punctul de vedere istoric ; şi astfel, peste puţin, s'afl cules 
o mulţime de varianturl ale acestei balade în t(îtă Francia, cari 
mult timp încă ar fi remas necunoscute, să nu le fi sgăndirit 
în ascunseturele lor acest fericit îndemn. 



10) Mistral, Mireille, pofhne jyrovengal. Paris, 1878, p. 116—126 

11) Ibid. p. 129. 



521 



§ 14. Maî tntâîu, Iată variantul aucjit de d. Dr. Guibaud 
tn regiunea Narbonnesă a Provenţel: 



>. 



— Catarino, m^aimio, 
Rebelho-te siupl^t; 
Segardo & ta finestro 
Loa mai et lou bouquet. 
Regardo â.ta finestro 
Las guirlandos de flous, 
Per celebră ta festo, 
Que planto Tarnoureus. 
Per celebră ta festo, 
10. Mas prumi^ros amours, 
Te jougarei d'aubados, 
D^aubados de tambours. 



M'enchaute pla d^aubados, 
îTes pas 50 que me cal : 
Qo que sustout me presso, 
Es de me maridâ. 
Qo que sustout me presso 
Es de me maridâ, 
Car, s'aco duro gaire, 
I6u m'anirei nega. 



O. 



). 



— S'aco te duro gaire, 
Que te borgues nega, 
I6u me farei nadaire 
£t n^anirei pescâ. 

— Se tu te fas nadaire 
Per me veni pescâ, 
I6u me farei andialo, 
Te glissarei en ma. 

— Se tu te fas andialo 
Per me glissa â la ma^ 
Me farei la fioureto 
Que brilho dins lou prat. 

— Se tu te fas fioureto 
Que brilho dins lou prat, 



- Caterino îubitâ! 
Deşteptă- te, m6 rog; 
Privesce din fer^stră 
La matu şi la buchet! 
Privesce din fer^stră 
CuDunele de florî, 
Pentru a 'ţi serba ^ina 
Gătite de amant! 
Pentru a 'ţî serba (Jiua, 
întâiul meii amor, 
îţi volu face concerte. 
Concerte din tambure. 

— Nu'ml pasă de concerte: 
Nul asta grija mea ; 
Gela-ce mS zoresce 
Este să mS mărit ; 
Cela-ce mS zoresce, 
Este să m6 mărit, 
Căci d*aş mal sta tot astfel, 
M'oîu duce să m6 'nnec ! 

D'ar fi să stal tot astfel, 
D'ar fi ca să te 'nnecî, 
Etl notător m'olu face 
Ca să te pescuesc. 

— De te facî notător 
Ca să m3 pcscuesci, 
Me volu face tipar 
Sâ-ţî alunec pintre mâni, 

— De te faci tipar 
Să-ml alunecî pintre- mâni, 
M6 voîu face floricea 
Strălucind pe câmp. 

— De te faci floricea 
Sti'ălucind pe câmp. 



522 



35. Me farci margarideto 
Per estre k toun coustat. 

— Se te fas margarideto 
Per estre k moun coustat, 
I6u me farei rous^lo 
40. Que mirgalho lou prat. 

— Se tu te fas rouselo 
Per mergalhâ lou prat, 
leu me farei segaire. 
Te prendrai am'el blat. 

45. —Se tu te fas segaire 
Per me prene am'el blat, 
leu me farei la bicho 
Que sauto sul serrat. 

— Se tu te fas la bicho 
50. Que sauto su'l serrat. 
I6u me farei cassaire, 
T'aui*ei am^un fialat. 

— Se tu te fas cassaire 
Per me prene au fialat, 
55. leu me farei la roso 
Del jardin de papa. 

— Se tu te fas la roso 
Del jardin de papa. 
leu me farei i'aigueto 
^0. Per te pli\ arrousâ. 

— Se tu te fas Taigueto 
Per me plâ arrousâ, 
lâu me farei Tabelho 
Per te poude baisâ. 

65. — Se tu te fas Tabelho 
Per me poud^ baisâ, 
I6u me farei la luno 
Que brilho al cel ta grand. 

— Se tu te fas la luno 
70. Que brilho al cel ta grand. 



M^olu face şi eft o fl6re 
Lingă tine crescând. 

— De te faci şl tu fldre 
Lingă mine crescând, 
M'olu face mac selbatec 
Ascuns pintre grfttl. 

—De te faci mac selbatec 
Ascuns pintre grâii, 
M3 voln face cosaş: 
Cu grâul te-oYu lua. 

De te faci cosaş 
Cu grâul să mS Iei, 
M'olu face căpridră 
Pe munte sărind. 

— De te fad căpriâră 
Pe munte sărind, 
M'olu face vîn&tor: 
Te-olu prinde în laţ. 

-De te faci vînător 
Să me prin^ în laţ, 
M'olu face trandafir 
In grădina tatei. 

—De te faci trandafir 
\ In grădina tatei, 
Mă voîu fac3 rouă 
Ca să te stropesc 

— De te faci rouă 
Ca să mă stropescl. 
M'oîu face albină 
Şi te-oîu săruta. 

— De te fad albină 
Ca să mă săruţi. 
Mă volu face lună 
Luminând pe cer. 

— De te faci lună 
Luminând po cer, 



523 



I^u me farei nuage, 
r'anirei al dabant. 

— Se tu te fas nuage 
Per m'ană al dabant. 
leu me farei Test^lo 
Que brilho al cel ta grand. 

—Se tu te fas Test^lo 
Que brilho al c^l ta grand, 
leu me farei Tanbeto, 
T'aurei en me lebant. 

— Se tu te fas l'aubeto, 
Per m'abe'n te lebant, 
leu me farei moungeto 
Dins un coubant. 

—Se tu te fas moungeto 
Dins un coubant, 
leu me farei lou prestre, 
T'aurei en counfessan. 

— Se tu te fas lou prestre 
Per m'abe'n counfessan, 
leu farei de la morto, 
Las surs me plouraran. 

— Se tu fas de la morto. 
Las surs te plouraran; 
Me farei terro sauto, 
De ieu te coubriran. 

— Se te fas terro santo, 

De que me coubriran, 

Tant bol dounc que tu m'ages, 

Coum^un autre galant. 

Tant bol dounc que tu m'ages 

Coum'un autre galant, 

Beni dounc que t'embrasse, 

Sarro-me lendrement ! 



Md YOÎu face nor 
De'naintea ta. 

— De te faci nor 
De'naintea mea. 
M5 volu face stea 
Luminând pe cer. 

— De te facî stea 
Lumin&nd pe cer, 
M'oîu face aurora:^ 
Te-oîu prinde în zori. 

—De te facî auroră 
Să m6 priniţl în zori, 
M6 volu face matcă 
Intr'un sfînt locaş. 

— De te faci maică 
Intr'un sfînt locaş, 
M'olu face preut 
Să te spovedesc. 

— De te faci preut 
Să m5 spovedesc!, 
j M'olu preface m6i-tă : 
Malcele m'or boci. 

— De te prefaci mortă, 
Malcele bocind, 
M'oîu face ţărînă 
Şi te-oîu coperi. 

— De te faci ţărînă 
j Ca să mS acoperi, 
Mal bine lea-m^ tu 
Decât un alt volnic ! 
Mal bine Iea-m6 tu 
Decăt un alt volnic: 
Vino de m6 sănita, 
Imbrăţişându-mă dulce !«'-*) 



) MoQtel et Lambert, Chants popuJaires (fu Lnuguedoc^ tu Rerue dt» lafiffn^ 
uetf, U 4 (1877), p. 264-7. 



524 



Din t6te varianturile provenţale, am ales mal cu preferinţă 
pe cel de mal sus din mal multe puncturl de vedere. Pe de 
o parte, el se apr6piă mal mult de falmâsa imitaţiune a d-lu! 
Mistral; pe de alta, el este cel maî lung şi — ^tot-o-dată— cel 
mal neartificial, adecă cel mal poporan ptn& şi prin imper- 
fecţiunile sale, dintre cari ne vom m&rgini de a indica aci 
numaî vr'o doă. 

La versul 31 c&nt&reţul uită, care anume din ce! doi ac- 
tori al baladei este cel persecutat şi care este persecutorul, 
schimbându-le de o dată rolurile^ astfel că tocmai pe persecu- 
tor îl vedem pe neaşteptate metamorfosându-se într'o floricică 
pentru că să se ascundă de cel persecutat. 

La versurile 63-4, vice-versa, persecutatul este acela care 
se apucă a nu lăsa in pace pe persecutorul sett, voind cu 
orî-ce preţ să'l sărute. 

Versurile 67-8 şi 75-6 caracteris6ză cu acelaşi cuvint *luna, 
şi *st6ua, : 

Que brilho al c^l ta grand..., 

ceîa-ce nu mal este o repetiţiune poetică , atăt de Iubită de 
popor, ci constituă pur şi simplu o scăpare din vedere, popo- 
rană şi ea, dar cu mult mal rară. 

Acest variant îl vom formula prin PR\ 

§ 15. Cel maî apropiat de PR' este variantul PR', po- 
blicat de d. Arbaud sub nemeritul titlu de *Les transfuar- 
matieus^. 

El cuprinde 80. versuri şi se adres^ză la o * Margareta,, 
care înlocuesce pe ^Caterina, din PR* : 

Margarido, ma mie, 
Mes premieres amours, 
Te fau toucar d'aubados, 
D'aubados de tambours . . . 

Ar fi de prisos a-1 reproduce aci întreg, de vreme ce el 
se întălnesce cu PR* în t6te metamorfoseie, ba pînă şi'n or- 



525 



lor, Începând dela ameninţarea fetei de a se înneca şi 
sfirşind cu finala hotărtre de a se împăca : 

Tant yau dounc que tu m'agues 
Gonm'un antre galant! 

O desbinare abia pe jumătate consistă numai in acela că 
Tînătornl din PR* alărgă după *Iepure, în locul *căpri6rel, 
din PR\ şi că * albina, sărută *fl6rea,, Iar nu — ideiă maî 
dudată — *roua de pe flore,. 

D. Arband observă: 

^Cette chanson este fort connue dans toute la Provence, 
^aussi en existe-t-il de nombreuses variantes, mais elles portent 
^exclosivement sur la forme, le fonds et Ies dătails restent 
^les mâmes., 

El-tnsu^ cit^ză trei sub-varianturl provenţale, afară de un 

al patrulea care, deşi este franţusesce , dar se cântă tot în 

ProTcnţa. 

Intr'unul din aceste sub-varianturi persecutorul repetă me- 
reti fetei: 

Fagues que que fagues, 
Belo, i6u t'aurai. . . '•), 

adecă literalmente ca în varianturile române: 

Fă ce-I face...; 

o coincidinţă fdrte interesantă chiar sub raportul curat lin- 
gnistic. 

§ 16. Vom formula prin PR^ următorul variant, cules nu- 
mai !n fragment la Carcassonne: 



— S^ tu tâ mâtâs âaillaîrâ^ 
Qa6 m*aj68 en daillan, 
Jâon mâ mettrâi escarpo 
An aqnâl riou tan gran. 



— De te fad secerător 
Ca să mă albi cosind, 
M6 volu face crap 
In cel mare rîă! 



13) Arbaody Ckant8 jyopulairea de la Pravence, Aiz, 1864, t. 2, p. 128-134. 



526 



5. — S6 tu tâ metes escarpo 
An a*qu6l riou tan gran, 
Jâou m6 mettrei pescaîre 
£ t'aourei en pescan. 

— Sâ tu te metâs pescaîre 
10. E qu6 m'ajes en pescan, 
J6ou me mettrei mounjâto 
An aqu6l couben tan gran. 

—Se tu te mât^s mounjâto 
An aquel couben tan gran, 
15. Jeou m6 mettrâi 6rmito 
T'aourei en coufessan. 

— Sâ tu t6 mâtes 6rmito 
Que m'aj6s en coufessan, 
J6ou me mettrâi est^lo 
20. An aquâl c6l tan gran. 

— S6 tu t6 m6t6s estt^lo 
An aqu^l c6l tan gran, 
J6ou m6 mettrei brum6to, 
T6 passarei daban. 

25. Se tu t6 met6s brumâto, 
Que me passes daban, 
Jeou me faroi la morto, 
Atal m'enterraran. 

— S6 tu fas de la morto, 
30. Qu'atal t'enterraran, 
Jeou m6 mettrei ten6to, 
E de i6ou te coubriran. 



—De te fadl tu crap 
In cel mare rîft 
M6 voia face pescar 
De te-o!u pescui! 

— De te facî pescar 
S&.mâ pescu'=-s:l, 
M6 voîu face maldk 
In cel mare schit! 

— De te faci maică 
In cel mare schit, 
M^olu face săhastru: 
Te-oîu avâ spovedind! 

— De te faci s&hastm 
Să mS albi spovedind, 
Ea m'oTu face stea 
Pe cel mare cer! 

— De te facî tu stea 
Pe cel mare cer, 
Me volu face nor 
De'naintea ta! 

— De te facî tu nor 
De'naintea mea, 
M6 voîu face m6rtă 
Şi o să m6 'ngrâpe! 

— De te facî mortă 
Ca să te'ngrope, 
M'oîu face ţărînâ: 
De mine te-or coperi!^*j 



§ 1 7 . Cel maî scurt din variauturile provenţale este cel cults 
de d. Dr. Cavani la Montferrier în departamentul Hirault i 
care se adres6ză la o *Janetă,: 



— Adiu, Janetoun m'amiga. 
Mas pus cheras amours, 



— Iute, dragă Janetă, 
Scumpul meii amor, 



14) Gaidoz et Rolland, M^lusine, revue de mythologie. Paris, 1877, p. 34M 



HTTÎ' '-"^«y^J'- .£" 



527 



Beni entendre une cansouneta Vino să asculţi cântecul 
Que n'es facha per bous. Pentru d-ta! 



5. — Se i6u Fentende dîre 
Ou Tentende cântă, 
Dedins la ribieîreta, 
I6u, m'anarai gitâ. 

— Se dins la ribieireta 
). Bous, bous anâs gita, 

I6u me mettrai pescaire^ 
En pesquen bous aurai. 

— Se bous mett^s pescaire, 
Qu^en pesquen bous m^ages, 

>. I6u me mettrai erbeta 
Dins lou pradet tant grand. 

— Se bous mett^s erbeta 
Dins lou pradet tant grand, 
I^u me mettrai dalhaire, 

^* En dalhen bous aurai. 

— Se bous mett^s dalhaire, 
Qn*en dalhen boijs m'ages 
lâu me mettrai sureta 

Dins lou couvent tant grand. 

5. — Se bous mett^s sureta 
Dins lou couvent tiant grand, 
I6u me mettrai frereta, 
En counfessen bous aurai. 

— Se bous mett^s frereta, 
9. Qu'en counfessen m'ages, 

I6u me mettrai esteleta 

Dins lou ciel qu^es tant grand. 

— Se bous mett^s esteletta 
Dins lou ciel qu'es tant grand, 

). lâu me mettrai nibetta, 
En niben bous aurai! 



— De mi'l vel (Jice 
Sail mi'l veî cănta, 
Maî bine 'n rîuleţ 
Ea să m^arunc! 

— Dacă 'n rîuleţ 
Va ft să te aruncL 
M6 voiu face pescar: 
Te-oîu ave pescuind! 

— De te facX pescar 
Să mă pescuescY. 

M8 voîu face ârbă 
Pe câmpul cel mare! 

— De te fac! 6rbă 
Pe câmpul cel mare, 
Secerător m'olu face: 
Te-oîu av6 secerând! 

— De'î fi secerător 
Să mS aibi secerând, 
EQ m'oYu face 86ră 
In schitul cel mare ! 

— De te facî sară 
In schitul cel mare, 
Ett m'oXu face popă: 
Te-otu av6 spovedind! 

— De te facî popă 
Să mS spovedescl, 
Eti m'oYu face steluţă 
Pe cerul cel mare! 

— De te fac! steluţă 
Pe cerul cel mare, 
Nouraş m'oîu face: 

In negură te-oîu av6!»*) 



15) Bevue dtâ langues rotnanes^ 2e sărie t. 4, p. 263—4. 



528 

Acest variant — îl vom formula prin PR* — este f6rte im- 
portant. 

Cel mat scurt dintre t6te, deşi complet, el se pare a fi 
conservat f&ră adaosuri, ba p6te chiar cu suprimerli) tr&surele 
esenţiale ale prototipului provenţal, pe care Tatt amplificat 
cele-l'alte varianturl. 

El ne da numai patru şiruri de metamorfose: 

pesce — pescar; 
6rbă — cosaş; 
călugăriţă — preut; 
stea —nor. 

Finalul cel sentimental din PR^ şi PR' lipsesce aci, ca şfn 
PR'. Fata nu sfîrşesce prin a se îndupleca. Ea p6te să ca^ 
de nevoe, dar nu (Jice că lubesce. 

§ 18. Publicând varianturile PR^ şi PR*, dd. Montei şi 
Lambert observă: 

*Ces cliants repr^sentent le c h e f-d'o e u v r e du gemţ 
^la Chanson des M6tamorphoses, illustr^e par la Magţdi de 
«Mistral, i«) 

§ 19. După cum Românii din Moravia, slavisându-se, şl-ri 
tradus * cântecul metamorfoselor, din'românesce în slavonesce, 
tot aşa parţiala f r a n ţ u s i r e a Provenţel a f&cut ca i- 
cestă baladă să se cânte acolo şi franţusesce, fără a înc^ 
totuşi de a fi curat provenţală. 

Varianturile franceso-provenţale sînt numerose. 
La Lodeve, tot în departamentul H^rault, adecă alături fl 
PR®, d. Rouis a cules următorul variant, pe care'l formala» 
prin F*: 



— J'ai fait une maitresse, 
Trois jours, n'yapas longtems. 
J'irai la voir dimanche, 



Sans plus tarder. 
5. J'irai re voir la belle. 
Par amiti6. 



16) Ibid. t. 1, p. 325. 



529 



— S ta me yiens yoir di- 

manche, 
Sans plus tarder, 
Je me mettrai rosette 
10. Snr un rosier, 

Et tu n'auras de moi 
Ancon agrfiment. 

— Si ta te mets rosette 
Sur un rosier, 
15 Je me mettrai fleuriste, 
Fieuriste jardinier: 
Je cueillerai Ia rose, 
Par amitiâ. 

--Si tu te mets fleuriste, 
20. Fieuriste jardinier, 
Je me mettrai bichette, 
Courant dans Ies champs, 
Et tu n'auras de moi 
Aucun agrement. 

25. —Si tu te mets bichette, 
Courant par Ies champs, 
Je me mettrai chasseur, 
Pour te chasser: 
Je chasserai la biche 

30. Far amiti6. 

—Si tu te mets chasseur 
Pour me chasser, 
Je me mettrai âtoile 



Du firmament, 
35. Et tu n'auras de moi 
Aucun agrement. 

— Si tu te mets âtoile 
Du firmament, 
Je me mettrai nuage, 
40. Nuage blanc: 

Je couvrirai Tâtoile 
Du firmament. 

— Si tu te mets nuage, 
Nuage blanc, 
45. Je ferai la malade 
Dans un lit blanc, 
Et tu n^auras de moi 
Aucun agrâment. 

— Si tu, te fais malade 
50. Dans un lit blanc, 
Je me mettrai docteur 
Pour te docter: 
Je docterai la belle 
Par amitiâ. 

55 — Si tu te mets docteur 
Pour me docter, 
Je ferai bien la morte 
Pour un moment, 
Et tu n'auras de moi 

60. Aucun agrement. 



— Si tu fais bien la morte 
Pour un moment, 
Je me mettrai saint Pierre 
Du paradis, 
65. Et j'ouvrirai la porte 
A ma bonne amie.*') 



17) nrid. t 4, p. 261-3. 



81 



o3Q 

tn acest varianta diutre cele cinci şiruri de met&morfose, 
una : bolnav — medic, este noa&; precum şi ingmosol 
final de a se preface persecutorul in s & n-P e t r a pentru 
a primi pe m 6 r t a in Paradis. 

Prin tonul seil păcălitor, acest variant se deosebesce mult 
de cele curat provenţale, în cari dialogul nu se pog6ră nid o 
dată pină la glumă. 

De altmintrea, in F^ ca şi'n PR^, fata nu se tmpiet ca 
persecutorul sefl. 

§ 20. Vom formula prin F' un alt variant franceso-proyeDţal, 
cules de d. Y. Smith in Yelay şi pe care noi ti vom reproduce 
aci Iarăşi întreg, fiind-că el — prin formă şi prin onde ir 
mărunte — se depărt^ză de F^ şi de t6te variantorile pro- 
venţale. 

Iată-1 : 

— O, petite brunette que j'aime tant, 

Je te donnerai le livre de mon argent, 

Si tu Youlais me rendre mon coeiur content. 

— Je ne veux point du livre de ton argent, 
5. Je veux me mettre en dame dans un couvent: 
Jamais tu en auras Ie coeur content. 

— Si tu te mets en dame dans un couvent^ I 

Je me mettrai en pretrc, gaillard chantant: 
Confesserai Ies dames de ton couvent. 

10. — Si tu te mets en pretre, gaillard chantant, 
Je me mettrai en lievre, courant Ies champs: 
£t jamais tu en auras le coeur content, 

— Si tu te mets en li^vre, courant Ies champs, 
Je me mettrai en forme d'un chien courant : 
15. J'attraperai le li^vre, courant Ies champs. 

—Si tu te mets en forme d'un chien courant, 
Je me mettrai en grive, volant en Tair: 
£t jamais tu en auias nies aniitiâs. 



531 



— Si tu te mets en grive, volant en Pair, 
20. Je me metti*ai en forme d^un bon chasseur: 
'Je tirerai Ia grive, volant en Pair. 

— Si tu te mets en forme d'un bon chasseur, 
Je me mettrai en caille, volant au bl6: 
Et jamais tu en auras mes amitiâs. 

25. — Si tu te mets en caille, volant au blâ, 
Je me mettrai en forme d'un moissonier: 
J'attraperai la caille, volant au blâ. 

— Si tu te mets en forme d'un moissonnier, 
Je me mettrai en truite dans la rivier: 
30. Et jamais tu en auras mes amitiâs. 

— Si tu te mets en truite dans la rivier, 
Je me mettrai en forme d'un esparvier; 
J'attraperai la truite dans la rivier. 

— Si tu te mets en forme d'un esparvier, 
35. Je me mettrai en rose sur un rosier: 
Bt jamais tu en auras mes amitiâs. 

— Si tu te mets en rose sur un rosier, 
Je me mettrai en forme d'un jardinier: 
Je cueillerai la rose sur le rosier. 

40. — Si tu te mets en forme d'un jardinier, 
Je me mettrai en pomme sur le pommier: 
Et jamais tu en auras mes amitiâs. 

— Si tu te mets en pomme sur le pommier, 
Je me mettrai en forme d'un grand panier: 
45. Je cueillerai la pomme dans le panier. 

—Si tu te mets en forme d'un grand panier, 

Je me mettrai âtoile au firmament, 

Et jamais tu en auras ton coeur content. 

—Si tu te mets âtoile au firmament, 
50. Je me mettrai nuage, nuage blanc: 
Je couvrirai l'etoile du firmament. 



532 

—Si tu te mets nuage, nuage blanc. 

Tu m'as suivi partout jusqu'au firmament: 

Prends-moi en mai-iage, brave galant !^^) 

D. Smitli observă în privinţa colecţiunil sale întregi: ^mam- 
^tes fois nous nous bornous k revâtir d'un franţais anssi lit- 
*teral que possible des chants provenţaux de la rive droite 
*ou de la rive gauche du Rlione^.^^) In caşul de faţă însă, tra- 
ducţiunea francesă este departe de a fi ^literală^. OrigiDalol 
proyenţal, ori-care ar fi fost, ne apare în F* slăbit ca dfââ- 
vîi-şire, muîat, sărbetjit prin uesce adaosuri reil brodite. Unde 
era suc^ s'a turnat apă^ incăt sucul a despărut, dar nu nul 
este nici măcar apă. Diiitr'o singură ^pasere de vînat, sW 
bifurcat ^pătîrniche, şi *stur(J,. Pe lingă *rose sur un rosier^ 
s'a mal acăţat *pomme sur un pommier^. ^Vlnătorul, fiind 
deja întrebuinţat pentru ^pătîmiche^^ nevoia a silit de a pnne 
pentru *stur(J, nepotrivitul correlativ de ^secerător^. Totiş» 
^grădinarul, fiind opus * trandafirului,,' s'a născocit cn d**- 
sila o ^coşniţă, pentru a se opune ^ mărului^. 

§ 2 1 . O dată intorsă franţusesce chiar tn Provenţa, ba inci 
in mal multe feluri, balada metamorfoselor, trecând mal in- 
tâitt în regiunile învecinate, bună-oră în Bourbonnais şTb 
Berry,20) a reuşit cu timpul a se respăndi în totă Francit 
diferenţiându-se treptat într'o grămadă de varianturl, dintw 
cari abia o mică parte s'afi putut da la lumină, tote graţii 
SRomotuluI produs prin norocosa Magali a lui Mistral. 

Astfel departe la nord, d. Garcin a găsit'o tocmai în Pi- 
cardia într'un frumos variant, din care ne pare reii de a cu- 



noscc numai următorul fragment: 



— Je me rendrai rose 
Sur un rosier: 
Tu n'auras ni de moi 
Ni d'amitie ! 



5. — Ah ! si tu te rends rose 
Sur un rosier, 
Je me rendrai jardinier 
Pour t'y cueiller: 



18) Bomania. t. 7 (1878), p. 62-3. 

19) Ibid. p. 53. 

20) II). p. 63 nota 2. 



{ 



533 



Je t'y caeillerai, la belle, 
10. Par amitiâ! 

— Si tu te rends jardinier 
Pour m'y cneiller, 
Je me rendrai cârpe 
Dans un TÎYÎer: 
15. Tu n'auras ni de moi 



Ni d'amitiâ! 
-Ah ! si tu te rends cârpe 



Dans un vivier, 
Je me rendrai pecheur 
20. Pom* t'y pecher: 

Je t'y pecherai, la belle, 
Par amiti6! 



— Si tu te rends pecheur 
Pour m'y pecher, 
25. Je me rendrai biche 
C!ourant Ies champs: 
Tu n'auras ni de moi 
Ni d'agrâment! . . . *V 

Acest variant, pe care'l vom formula prin F^, cu tote că 
gtH^aficesce s'a depărtat atăt de mult de Provenţa, este însă 
firă alăturare ma! puţin încărcat decăt F^, maî apropo de 
fnimseţea cea nesilită a varianturilor curat provenţale. 

§ 22. Cu mîgraţiunile Francesilor în America, cântecul no- 
stru a isbutit a trece şi el dincolo de Oceanul Pacific. 

Colonii francesi, originari din Provenţa şi de pe aîuri, îl 
cântă astă(}I în selbateca şi frigur6sa Canada. 

D. Gagnon a publicat doă varianturi canadiane, dintre car! 
anul — fie F* — nu este decăt sub-variant la F*, presintând 
totuşi la sfîrşit o altă întorsetură forte interesantă, şi anume : 

— Si tu te mets prccheure pour me precher, 
Je me mettrai soleille au firmament: 
De moi tu n'auras pas de contentement. 

— Si tu te mets soleille au firmament, 
Je me mettrai nuage pour te cachcr: 
Je cacherai la belle, ma bien-aimce. 



21) OarcÎD, Ua Francate du Nord H du Midi. Paris, 1868, citat de Cliavee iu 
Rerut de Unffw'stique, t. 1 (1868), p. 487. 



534 



-Si tu te mets nuage pour me cacber, 
Je me mettrai Saint Pierre au paradis: 
Je n'ouvrirai la porte qu'â mes bons amis!**) 

Aci dar& f^ta^ Iar nu persecutorul ca in F^, se preface in Sân- 
Petru^ ce!a-ce este mat logic şi se pare a fi mal primitiv. In 
aâev6r, ne mal sciind incotro să scape de g6nă, victima işl afli 
un adăpost sigur, un locaş bine ingrădit contra ispitei, Diimal 
ddră devenind portar al Paradisului, de. unde: 

— Je n'ouvrirai la porte qu'ă mes bons amis! 

§ 23. CeM'alt variaut canadian — fie F*^ — trebui reprodus 
intreg : 



— Par denî^r chez ma tante 
II lui ya-t-un âtang, 
Je me mettrai anguille, 
Anguille dans P^tang. 

5. — Si tu te mets anguille 
Anguille dans Tâtang, 
Je me mettrai pccheur: 
Je t'aurai eu pechant. 

— Si tu te mets pecheur 
10. Pour m'avoir en pechant 
Je me mettrai allouette^ 
AUouette dans Ies champs. 



— Si tu te mets allouette, 
AUouette dans Ies champs^ 
15. Je me mettrai chasseur: 
Je t'aurai en chassant 

— Si tu te mets chasseu^ 
Pour m'avoir en chassao-'^i 
Je me mettrai nonnette, 
20. Nonnett' dans un couve^"»' 

— Si tu te mets nonuet"*^ 
Nonnett' dans un couv( 
Je me mettrai precheur 
Je t'aurai en precliant. 



25. — Si tu te mets precheur 
Pour m'avoir en prechant, 
Je me donn'rai â toi 
Puisque tu m'aimes tant! 

D. Gagnon observă: 

*Le dernier vers : Je me donn^rai ă toi puisque tu niatf^r^ 
^ tanti devrait 6tre săpări des vers qui pr^cfedent par plc^^' 
*eurs couplets. C*est simplement parce que ces couplets on^ 



22) Gagnon, Chansotis popul ai rea du Canada, Qu6bec, 1865, p. 140. 



535 



^et^ oubli^s que cette chansoD, şi poeti(|ue â'ailleui*s, se ter- 
^mine si sottement. II ne fut jamais venu k l'esprit de nos 
^ ^braves habitanis, qui n'ont, grâce a Dieu, jamais mis le pied 
*aii th^âtre, et qui n'ont jamais, non plus, nourri leur esprit 
^des romans de Mms et Mme Dumas, Sue, Sand, Kock et 
*C-ie, de fabriquer ce d6uouement ă la Favorite. ^^^) 

OrI-ce s'ar putâ 4'^^ despre acostă observaţiune cam uşo- 
' ratecă, adevărul este c&, dac& vom suprime finalul cel senti- 
mental prin care ballada *se termine si sottement,, restul va 
semena, prin simplicitatea cea primitivă şi puţinătatea meta- 
moifoselor, mal cu sdmă cu VB,*. 

§ 24. Posedând patru varianturl provenţale şi cinci francese, 
safl msi bine franceso-provenţale, căci tote — direct satk indi- 
rect — Işl aâ l^gănul tot în Provenţa, avem dreptul de a 
"^ trage din alăturarea lor o conclusiune destul de sigură, pe 
care — speram — n'o vor desminţi varianturile ce nu le-am 
pntnt cundsce. 

Mal întăiO, Iată statistica metamorfoselor : 



Elxmkntul PAsrv: 

1. bolnavă (F* 44. F*); 

2. călugăriţă (PR* 83. PR*. 
PR» 11. PR* 23. F'5. 
F*. F* 19); 

3. căpridră (PR* 47. F* 21. 
F» 25. F*); 

4. fl6re(PR* 55. PR»); 

5. fl6re (PR»); 

6. fldre (PR* 31); 

7. fldre (F' 9. F» 35. F»!); 

8. fldre (PR* 39) ; 

9. Iarbă (PR». PR* 15); 



ELBMENTUii Acrrv: 

medic (F* 50. F*); 
duhovnic (PR' 87. PR». PR» 

15. PR* 27. F» 8. ¥*. 

F' 23): 
vînător (PR* 51. [F*]. F* 26. 

P); 
rouă (PR* 59. PR»); 
albină (PR»); 
flore (PR* 35); 
grădinar (F' 15. F»38. F" 7); 
cosaş (PR* 43); 
cosaş (PR». PR* 19); 



33) Gagnon, op. cit. p. 76-9. 



586 



10. Iepure (F* 11); 

11. fepore (PR*); 

12. lnn& (PR' 67); 

13. măr (F* 41); 

14. mdrt& (F' 56); 

16. mdrtă (PR* 91. PR'. PR* 
27); 

16. pwere (F* 17. F» 11); 

17. pasere (F* 23); 

18. pesce(PR*27.PR«.PR«3. 
PR* 7. F*13.P. P3); 

19. pesce (F* 29); 

20. St. Petru (P); 

21. sdre (F*); 

22. stea (PR* 75. PR*); 

23. stea (F* 32. F* 47. PR» 

19. PR* 31); 

24. * 



Ogw (F* 14); 

vtnfttor (PB^; 

nor (PR* 71); 

009Diţ& (F* 44); 

St. Petra (F* 62); 

ţitln&(PR' 95. PR*. PR' 31); 

j 

vtnător (F* 20. F* 15); 
cosaş (F* 26); i 

pesur (PR* 23.PR'.Pff7. 

PR* 11. F* 19. r. 

F» 7); 
şoim (F* 32); 

nor(Ff); 

aurora (PR* 97. PR^ . 

nor (P 38. F* 50. PBf 

PR* 36); 
albină (PR* 63). 



Diu acest tabel resaltă, c& pi-ototipnl comun^ de andesU 
desf&şurat cu timpul atătea varianţurl, cuprindea tn sine (S 
certitudine metamorfosele : c&lugftriţ& — duhovnic 
(No. 2), pesce — pescar (No. 18) şi stea — nor 
(No. 12, 21, 22, 23), cari ne întimpină apr 6pe in totalitatei 
derivatelor provenţale şi francese. 

Este nu mal puţin sigur, c& acel prototip mal avea meU* 
morfosele v î n ă t o r (No. 3, 11, 16) şi cosaş (No. ^ 
9^ 17) pentru elementul activ, deşi correlativele acestora ii 
stut tot at&t de certe, varianturile desbinându-se pentm ei^ 
mentui pasiv între c&pri6r&, Iepure şi paserea 
parte, intre fl6reşiI6rb& de alta. 

Este mal mult decăt probabil, în fine, c& prototipul mal co^ 
scea înc& metamorfosa mdrtă — ţărîn& (No. 14, 15), pectf 
aâ căutat s*o înlăture varianturile francese, ferindu-se de iaaffi 
lugubre, dar care persistă in majoritatea celor proTenţale. 



j 



537 



Mal pe scurt, metamorfosele cele primitive ale baladei pro- 
venţale sînt : 



Element pasiv: 

1. c&lug&riţ& 

2. pesce 

3. stea 

4. p6rbă?] 

5. [pasere?] 

6. in6rtă 



Element activ : 

duhovnic ; 
pescar ; 
nor; 
cosaş ; 
vînător ; 
ţărînă. 



Noi am b&nuit deja mal sus în §-ful 17, că variantul PR^ 
este cel mal vechiu, cel mal apropiat de prototipul provenţal 
comun. In adevSr, din cele ş^se şiruri de metamorfose origi- 
nare, el a conservat primele patru. 

§25. Din varianturile provenţale, in doă — PR^ şi PR* — f^ta 
Jţliunge a Iubi pe persecutorul şefi; în altele doă — PR* şi PR* 
— nu'l lubesce. Greutatea relativă a variantulul PR* ne face 
a crede că şi'n prototipul provenţal comun feta n îi I u b I a. 
Galanteria finală din PR^ şi PR* pare a fi un ingredient 
posterior, datorit — probabilmente — influinţel francese, după 
eam a ghicit'o in parte d. Gagnon. 

§ 26. Ori pe unde a străbătut in Francia şi'n coloniele fran- 
eese cântecul metamorfosclor, el a devenit f6rte respăndit. 

*Cette douce cantilene — (J^ce d. Gagnon — est connue de 
*tout ie monde en Canada^.**) 

*Cette chanson — ne spune d. Smith — est Tune des plus 
^populaires de la France, Tune de celles qui plaisent le plus 
*lt Tesprit par la forme de la lutte qu'elle rev6t, par Ting^- 
^niense invention de ressources que chacun des deux interlo- 
•cuteurs est contraint de d^ployer. Nos dentelieres ont plai- 
*8ir ă la chanter aux veill^es, et en juin, quand Ies jeunes 
^hommes de la montagne descendent dans nos collines ou dans 



S4) Gagnon, op cit. p. 76. 



538 

^nos plaines pour prâter leurs bras aux fauchaisons et am 
*moissons, le Jeu des trans/ormations est, aux heures de re- 
^pos, Tune de ces chansons avec lesquelles ils aiment k me- 
*surer la puissance de leur voix.^*^) 

Şi totuşi acest cântec, în totalitatea sa, diferă radicalmente 
de totalitatea poesiel poporane francese şi chiar provenţale. 

Însuşi d. Smith milrturesce că: 

^Quand cette chanson fut envoy^e de Farrondissement d\\ix 
*ă la section du Comite de la langue charg^e de r^unir Ies 
^chansons dignes de voir le jour dans un recueil naţional, 
^certains membres du Comite ne crurent pas a la popularit^ 
*de cet chant, ils craignirent m6me une supercherie . . . , ") 

Dd. Montei şi Lambert, in frum6sa lor colecţiune de cântece 
languedociane, nu scieaA unde anume s& aşe^e acăstă balada, 
care în ori-ce rubrica era : *un peu d^plac^e, k cause mtee 
*de sa forme de composition, qui est toute particuliere.y*^} 

Cu alte cuvinte, toţi cunoscătorii constată în acest cântec 
ce- va ne-franţusesc : un 6re-care aer a c 1 i m a t a t, Iar nu 
indigen. 

înainte însă de a ne pute rosti într'un mod general asupra 
varianturilor neo -latine, se'nţelege a celor occidentale, mai a- 
vem de examinat: 

^) Variantul reto-roman. 

§ 27. In Engadin, la Reto-romanil din Elveţia, o ramură neo- 
latină atăt de puţin studiată pînă astă(][î, d. de P'lugi a des- 
coperit următorea baladă poporană: 

Chi me ais que famailg Cine să fie acel flăcâtl 



Chi's leiva usche manvailg 
Cun la staila dai sulailgP 
Cili me lio'l per raarusa? 



Ce se scolă aşa de dimineţi 
De o dată cu zorile V 
Cine să fie a lui drăguţiVi* 



25) V. Smith, loco cit, p. 62. 

26) Ib. p. 61. 

27) Rertie des langnes românea, 2-e ser. t. 1, p. 325. 



539 



L'ho zuond tina bella matta; 
Ma da scis bap ho ella ario 
Bain una pitschna dota: 
Sulet iln er chi i-Ssas ho 

porto. 

— O bella matta, voust 

am der 
t)na bella roşa da tieu er? 



— O madini cha du far6, 
Gha mieu bap m'ho sca- 

maudo. 

— Nu voust tu ma marusa 

gnir? 

— A unt cu quella eu dvanter, 
. In An graunet am voelg 

cunvertir, 
Ed in la terra am voelg 

zuper. 

— Scha tii voust gnir ttn bel 

graunet, 
Ed in la terra at voust zuper, 
Voelg eau gnir fln utscheet. 
I. Ed our dalia terra at voelg 

picler. 

— Un utscheet scha tş voust gnir, 
Ed our dalia terra am voust 

picler, 
Voe'm convertirin chiamuotschet 
Ed in la cripla am voelg riaţher. 

5. — FQssast tU tin chiamuotschet^ 
Per in la cripla at ris^her, 
Voelg esser eu Un chatschedret; 
Ed our dalia sassa at voelg 

claper. 



Este o f6t& pr6-frumuşic& ; 
Dur dela tat^i-seii ea are 
O zestre cam mic&: 
Un câmp cu trandafiri. 



— Frum68& fată! ml-aX da 

tu 6re 
Un frumos trandafir din 

câmpul teii? 

— O, nicî o dată n'o voîu 

face, 
C&cl tatăl meă m^a oprit! 

— Nu vreî tu dară s&^ml 

fii drăguţa? 

— Decât sâ ajung eii acolo, 
Mal bine m'olu preface în 

grâunte 
Şi m^olu ascunde in pâmînt! 

— De te'I preface mal bine în 

grâunte, 
Ascun^endu-te^n pâmînt, 
Ett pasere m6 voîu face 
Şi din pâmînt te-olu ciuguli. 



Pasere de te vel face 
Din pSinint sâ m^ ctugulesci, 
Mg voîu face câpri6ră, 
Avîntându-m6 pe stânci. 



— De vel fi tu câpriârâ, 
Avîntândute pe stânci, 
Ett vînâtor mS voîu face 
De pe stânci ca să te-apuc. 



540 



—In chatschedret t'voust con- ! — Un YÎn&tor de te vel I 



vertir, 
30. Ed our d'Ia sassa am voost 

claper. 
Schi voelg eu gnir una bella 

roşa, 
Ed in la plazza am voelg plazzen 

— Scha tt\ ftissast Una roşa 
Ed in la plazza at voust plazzer, 



— De^ fi tu trandafir mîn 
Scos de vin^are în iîrg, 
35. (Jn cumpredar voelg eu gnir, Cumpărător m§ voîu face 



Ca de pe stâncă să m'^ 
M'oîu faoe eH trandafir n 
Scos de vîn^are în tîrg. 



Gio dalia plazza t'acquister. 

— Seu cumpredar voust tfi gnir 
Gio dalia plazzi am voust cum- 

prer, 
Voelg in aunglet am convertir 
40. Ed aint in tschel am voelg retrer. 

— In Un aunglet tVoust convertir 
Ed aint in tschel voust at plazer, 
Schi voelg Un otr'aunglet en guir, 
E svess in tschel at voe brancler. 



Şi din tîrg te-oTa căpăta. 

CumpSr&tor de teK &ce 
Ca să mS capeţî din Urg^ 
EtL m'oîa preface tn ÎDger 
Şi m'oTu ascunde tn cer. 



— In înger de teTf preface 
Ca în cer să te ascuo^ 
Eu m'olu face im alt iiig«r: 
Chiar în cer te-olu sărata!") 



Noî nu ne îndoim, că Reto-romanil trebui să fi poseft 
mal multe variauturl ale acestui cântec, a cărora cuiere i 
ti, negreşit, de cea mal mare importanţă în cestiunea ce i 
preocupă. 

Judecând, cu ore-care sfială, după un singur exemplar, i 
se pare că balada metamorfoselor a străbătut în valea Eng» 
dinului din Provenţa, pote chiar într'o versiune francesă, ci 
începutul despre * drăguţă, amintesce pe ^maîtresse, din « 
rianturile F^ şi F*. 

Metamorfosele reto-romane sînt: 



1. grăunte 

2. căprioră 

3. flore 

4. înger 



pasere ; 
vînător ; 
cumpărător ; 
înger ; 



28) Flugi, Die Volkslieder dea Engadin, Strassburg, 1873, p. 82-4.-Cf. C^ 
In România, t. 3 (1874), p. IU. 



541 

dintre cari părechia 2, Ib şi 3a se reg&sesc în variantu- 
rile provenţale şi franceso-proveiiţale, deşi 16 este aci activ, 
Iar na pasiv; dar p&rechla 4 e de tot originală, m&car-că 
aduce a-minte pin& la un punct pe S â n-P e t r u din F^ 
şi F^. Tot atăt de originale mal sînt apoi la şi 36. 

Este f6rte remarcabil, in sfîrşit, că variantul reto-roman, 
pe care'i vom formula prin E, nu cun6sce finalul cel senti- 
mental : feta nu Iubesc e. 

§ 28. La Slavi, la Grecî, în Germania şi'n Italia, intru căt 
ne este permis a ne întemeia pe îndelungate cercetări, cântecul 
metamorfoselor nu există. 

Pe Peninsula Pireneică^ el este cunoscut numai acolo unde 
se vorbesce limba provenţală: în Catalonia.*^) 

In acest mod, în Europa intregă acostă frumosă baladă îşi 
are do& cuiburi sigure, de unde a putut să se respănd^scă 
pn parte s'a şi respăndit: la resărit Romănia şi la apus 
Provenţa. 

Am constatat însă mal sus in §-ful 25, că Provenţa nu p6te 
fi, in ori-ce cas, decăt o patria adoptivă a acestui cântec, 
tfrăbitut acolo dintr'o altă ţ^ră. 

De unde dară? 

învederat din Romănia, de vreme ce nu avem in t6tă Eu- 
nq[Mi vre-nn al treilea punct de plecare. 

§ 29. Metamorfosele comune varianturilor române şi celor 
frovenţale, adecă tuturor varianturilor europeane, sînt : 

EuacxHTUL PASIV : Elementul acttv ; 

1. pesce (M 48. P 65. V pescar (M 52. P G8. V^ 17. 

13. VM1.PR^27.PR^ V' 14. VIV 23. PR^ 

PR* 3. PR* 7. F' 13. PR* 7. PR* 11. F^ 19. 

F*. F* 3); F*. F^7); 



29> Briz, CanU populam catalans^ I. 125, ap. V. Smith, loco cit. p. 6B, nota 2. 



S42 

I a) pasere (P 74. V 5. vîn&tor (P 81. V 9. F* 20. 
F' 17. F** 11. cfr. F' 15. cfr. PR' 51. F 

2^ F* 23); 26. F*. PR^ K 29); 

b) Iepure (V' 21. V* 17. ogar (V^ 25. V 20. FM4); 
FMI. cfr. PR'); 

3. fl6re (M 122. P 51. PR^ cosaş (M 127. P 55. PB' 

39. cfr. PR^ 55. PR^ 43. cfr. PR*. PR* 19 

PR* 31. F' 9. F* 35. F» 26). 
F* 1. PR* 15. E 31); 

4. stea(V' 23. PR' 75. PR^ * 

PR« 19.PR*31.F^ 32. 
F' 47). 

In fine, dacă vom Uni i c 6 n a şi călugăriţa întfo 
singură idea de sacrum^ vom mal av^: 

5. res sacra (A 84. PR^ 83. sacerdos (A 89. PR' 87. 

PR^ PR^ 11. PR* 23. PR*. PR' 15. PR* 27. 

F' 5. F\ F' 19); F' 8. F\ F* 23). 

Prototipul comun româno-provenţal poseda, prin urmare, 
cel mult cincî şiruri de metamorfose, consistând din imagM 
de tot patriarcale, proprie traiului câmpenesc, cu o nuanţi 
religi6să. 

Nuanţa cea religidsă se mal resfrînge în S â n-P e t r u il 
unora din varianturile francese şi n cel doi Ingerldin 
variantul reto-roman. 

§ 30. Dacă ne-ara întreba acuma d'a-dreptul: în ce moi 
Românii transmis-aft el Provenţalilor cântecul metamorfose- 
lor ? — un respuns temeinic la o asemenea cestiune, pusă în»* 
inte de timp, ar fi peste putinţă. 

Pentru a dobăndi o soluţiune metodică, care să resulte del» 
sine dintr'o înlănţuire treptată a faptelor, cată să cerc^tini 
mal întălu de tote, dacă nu există cum-va varianturl ale a- 
cestel balade afară din Europa, de pe unde s o fi cipita^ 
Românii, după cum dela Români aâ luat'o Provenţalii. 



S43 



Numai prin alăturarea tuturor varianturilor, cel puţin a tu- 
turor celor accesibile în momentul de faţă, vom put6 petrunde 
fn adevărata natură a cântecului nostru ; Iar adevărata lui 
natară, o dată descoperită, ne va înlesni apoi înţelegerea mo- 
tivului şi modulul de transmisiune a acestei aventurase călă- 
t6re, care ne apare sărind din Cai'paţI la Pirenel. 

S& trecem dară la: 

&)YariauturI asiatice, 
^ mal întaifi : 

a) Vabiantul pkbsian. 

§ 31. D. Alexandru Chodzko, mal bun persianist decăt sla- 
Tist, a publicat — din nefericire numai în traducere — următorul 
G&ntec poporan, cules în dialectul ghilani între triburile per- 
âtne de pe ţermul sudic al Măril-caspice : 



EL 

Tu te preumbli sus pe movilă, 
Aruncând în mine cu petricele. 
O. dacă aş fi eii şoim, 
Cum te-aş mal prinde în ghla- 

rele mele! 

Ea. 

5. Dacă al fi tu şoim 

Ca să mS prinzi în ghiarele tale, 

Eft m^aş face pcsce 

Şi m^aş cufunda în Mare. 

EL 

Dacă al fi tu pesce 
10. V% să te cofunr)! în Mare, 
Eă m'aş face pescar 
ŞTaş Teni să te pescuesc. 

Ea. 

Dacă tu al fi pescar 
Ca să m£ x^^cuescl 



15. Eti m'aş face nor 
Şi aş sbura căti*ă cer. 

EL 

Dacă tu al fi nor 
Ca să sborl cătră cer, 
Eii m'aş face pl6iă 
20. Şi te-aş străbate. 

Ea. 

Dacă tu al fi pl6iă 
Ca să me străbaţi, 
Eti în pămînt 
Aş încolţi ca Iarbă. 



EL 

25. Dacă iu în pămînt 
Al încolţi ca Ierbă, 
Eă m'aş face oiţă 
Şi te-aş manca. 



6U 



Ea 

Daca tu al fi oiţă 
30. Ca să mS mânanclţ 
Eii m'aş face ac 
In prăvălia unul croitor. 



El. 

Dacă tu &t fi ac 
35. In piăY&Iia unul croitor, 
Eft m^aş face aţA 
Ş'aş intra în urechia aculol 



§ 32. Variantul persian, pe care'l vom formula prin G, c 
de o importanţă extremă în studiul de faţ&, nu numa! p 
tru că — servicitt negativ — el ne strămută d*o-dată în As 
impedecându-ne astfel, prin lărgirea cercului de obsenra^n 
de a ne pronunţa fără timp asupra originii posibile a pro( 
tipului român o-provenţal, dar încă — servicitt positiv — pentr 
că stabilesce intr*un mod categoric t6te trăsurele fandameotil 
ale prototipului general aşa (jiicând asiatico-european^^i 
anume: 

1°. Cântec, Iar nu proză; 

2°. Metamorfose bi-laterale, nu uni-laterale ; 

3^ Luptă între un bărbat, care lubesce satt pretinde iliii, 
şi între o fetă; 

4 ^. Nu Iubire, ci mal mult ură din partea elementului p- 
siv, care în variantul persian debuta prin a arunca des«i 
cu petre în persecutorul sett. 

Trecend la amărunte, ne întimpină în G pe prima W' 
metamorfosa pesce — pescar, de cai'e ne-am isbit apropo 
în tote varianturile europeane: apoi metamorfosa I^rbă, ii^ 
respăndită în varianturile provenţale, unde am ve(Jut de ase- 
menea metamorfosa nor, care însă acolo j6că un rol actir. 

Metamorfosa persecutorului în şoim, cu care. se \sxxf 
G şi care ne apare într'un mod sporadic şi'n variantwk' 
francese, deşteptă în noi o bănu61ă, forte legitimă chiar W^ 
ar lipsi acostă împreglurare. 



30) Chodzko, Specwmifi of the popular poetrij of Persia^ London, IS^^ 
487-8. 



545 



Unul din cele mal frum6se cântece poporane române^ pe 
care d. Alexandri 11 aş^^^ între balade, este ^Şoimul şi fl6- 
rea fragolol^. 

Iată*l : 



Sus în YÎrf de brăduleţ, 
S*a oprit un şolmuleţ. 
El se nită drept în s6re. 
Tot mişcând din aripidre. 
Jos la trunchiul bradului 
Cresce fldrea fragului: 
Ea de sare se feresce. 
Şi de umbră se lipesce. 

—Floricică dela munte, 

£q sînt şoim, şolmuţ de munte! 

EşI din umbră, din tulpină, 

S&*ţl v^ faţa la lumină. 

Ca venit pînă la mine 

Miros dnlce dela tine, 

Cât am pus În gândul meii 



Pe-o aripă să te letl 

Şi să mi te port prin s6re 

Pîn'te'I face roditdre. 

— Şolmuleţ, duios la graiu ! 
Fie-care cu-al şeii tralu. 
Tu al aripi sburătore 
Ca să te înalţi la s6re; 
Eii la umbră, la rec6re. 
Am menire 'jiflorit6re. 
Tu te legănî sus, pe vînt; 
Eă me lâgăn pe pămînt. 
Du-te'n cale'ţl, mergi cu bine, 
Făr'a te găndi la mine. 
Că e lume'ncăpătore 
Pentr'o pasere ş'o fl6re.»^) 



Acest admirabil cântec, unde ne Întimpină acelaş violu dia- 
I^ intre an seducător şi o fetă, cu acelaşi nepregetată resi- 
stinţă din partea elementului pasiv, ni se pare a nu fi decăt 
an fragment amplificat dintr'un vechiu variant romanesc al 
baladei metamorfoselor, in care persecutata se prefăcea în 
flore şi persecutatul în şoim. 

Vom formula acest semi-variant prin K. 



§ 



33. Cântecul ghilanî nu p6te fi singurul variant pei-sian 
al baladei nostre. E mal mult decăt probabil, că o posedă 
de asemenea, în varianturl mal mult saii mal puţin diferen- 
ţiate, cele-lalte dialecte persiane, pote chiar Curbii şi Afga- 
Dil. Probă este că, într'un alt variant, ea a trecut la triburile 
turce aşezate în Persia. 



31; Alexandri, Poemi populare , ed. 2, p. 31. 



S5 



546 



^) Variantul turco-pbbsian. 

§ 34. Textul turc al cânteculuî de mal jos nu s'a publicat. 

Noi cun6scem, prin urmare, numai traducerea englesă, cam 
obscură, filcută de d. Chodzko subtitlul de: ''C^rtă între ud 
amant şi o f6tă^ : 



She. 

I am the grass on the top of a 

mountain. 

l am a sharp diamond-dagger. 

Be silent, aushik, or else TU 

sting you. 

I, tumed into a snake, into a 

dragon. 

He. 

5. ni walk safe on the greeu turf 
of the mountain^s top. 
I can throw a speli upon a snake. 
I know how to get possession 

of you. 
I, tuined into a strong magic 



word. 



She. 



Do not talk to me, impious 

aushik. 
10. I become a saint ; I; tumed 

into a dragon. 
Take the benedictions which I 
have deserved from 
heaven, but give me 
an answer. 
I, transformed into Nakir and 

Munkir. 

He. 

Do not talk to mo, impious goat. 



Ea. 

Ea sînt erbă p'un vîrf de munte. 
£ti sînt un ascuţit pumnar de 

diamant. 
Taci, amantule, căci te voîu 

străpunge. 
lată-mS prefăcută în ş6rpe! Iată- 

m6 zmefi! 

El. 

Ett voîu călca fără grijă e 
de pe vîrful muntelui 
Ett pot fermeca pe ş6rpe. 
Scitt ett; cura să te apuc. 
lată-me prefăcut înti-'un descân 

tec puternic î 



Ea. 

Nu 'mî vorbi, nelegîuitule a- 

mant! 

îată-me sfîntă! Iată-m6 pi-efacutn 

în zinefl! 

lea bine-cuvîntările ce le-am 
câştigat în cer, to 
dâ-mî un respuns. 

Îată-m6 schimbată în ceî doi 
îngeri ce judecă pf 
cel morţi! 

El. 
Nu 'ml vorbi, nelegiuiţii capră 



547 



t become a saint; I turn myself 

into Khyber. 
5. Take the merits which I have 

before heâven:, 
Giye mo an answer. 

She. 

I put an arrow to my bow; 
A coward will not withstand me. 
I rejoin a group of beauties. 
)• I, turned into a ruby of the 

purest water. 

He. 

m be a slave to my sweetheart's 

brow 
And to her aubum tresses of hair 
that fall gracefully 
on her shoulders. 
I rabbed myself upon a touch-. 

stone. 
I became a coîn of the purest 

gold. 

Slie. 

• The bosom of a sweetheart îs the 

garden of paradise. 
. How many aushiks sigh after it ! 



lată-inS devenit sfînt! M8 prefac 

în cetatea Khyber I 
lea meritele mele de'naintea 

cerului, 
Dar dâ-ml un respuns. 

Ea. 

Eli pun o săgeta la arcul meă: 
Un mişel nu vaputâ să'ml resiste. 
Eii me 'ntorc la o cetă de frumseţY. 
îată-mS pref&cută în cel mal 

curat rubin! 

^ EL 

EH voîu fi robul sprinceneî Iubitei 

mele 
Şi al pletelor blonde ce-1 cad 

graţios pe umeri. 
Eti mS 'ncerc însumi pe p6tra 

de probă: 

w 

lată-mS devenit o monetâ de cel 

mal curat aur! 



Ea. 

Sînul Iubitei este o grădină de 

paradis. 
Mulţi amanţi suspină după el; 



But it is not accessible to every Dar nu orl-cine îl p6te dobăudi. 

lată-mS schimbată îii cetatea 

Khyber ! 



one. 



I, turned into the fortress Khyber. 

He. 

As I put my head on your path, 
ril caii the aid of my patron 

Heider, 
And will take the fortress of 

Khyber. 
I, turned into AUahu-akber ! 



El. 

Când m'olu pune eii în calea ta, 
Volu chema în ajutor pe patronul 

meă Aii 
Şi volu lua cetatea Khyber. 
îată-mS prefăcut în strigăt de 

năvală! 



1 



550 



şî-ar fi închipuit obtrşia baladei metamorfoselor In oda lulA- 
nacreonte el; y,6pr{^: 

*\l TavTdcXou woT* ^ott) 
A(^oţ ^Jpuywv Iv oy.S'aiţ...; 

odă imitată. în secolul trecut de cătr& faimosul cavaler de 
Bouflers : 

Que ne suis-je la foug^re 

OCi^ sur le soir d'on beau jour, 

Se repose ma berg^re, etc.**) 

Tot aşa, balada metamorfoselor n'are nemic a face cu acele 
basmurl, în cari amantul şi amanta se metamorfosăză amtndot 
pentini a fugi de un al treile. 

Este mult mal seri6s&, dar f6rte dep&rtat&, o altă ana- 
logia. 

§ 37. D. Gaster pune mare preţ, în cestiunea ce ne prea- 
cup&, pe un ciclu metamorfic, de-mult indicat de veneratul meii 
amic profesorul Benfey în clasica'l introducere la Pancatantra^ 
şi anume lupta de transformaţiuni reciproce între un dascăl 
şi un discipol safi între un persecutor şi un persecutat, lupţi 
povestită în 6re-carî legende de proveninţă sanscrită buddlii- 
stică. 

Iată cuvintele d-lul Gaster, cari merită de a fi reproduse 
în întregul loj: 

«începem cu un basm romanesc din Schott No. 18 pag. 193- 
199: Dracul şi ucenicul şeii. Filul unul ţeran, care învăţase carte, 
dar nu se procopsise, se duce să caute pe dracul ca să maî înveţe 
dela dînsul. Dracul se învoesce cu tată-seti, să nu-î plătescă nimica 
dacă-1 va recun6sce după un an de (|ile. Iar de nu — bă!atul să re- 
mână al dracului. Băiatul (Jise tatălui că va încovoia degetul arat^ 
tor dela mâna stângă, şi aşa o să-1 recimâscă. După un an rine ta- 
tăl, îl recun6sce, şi vrea sal sc6ţă din şcola dracului. Dracul însi ii 
ruga să'l maî lase un an la dînsul, şi apoi să şi-1 îea îndârit 
Tot aşa îl merge şi la anul, dar în sfîrşit plecă dela dracul. VenioJ 



36) Saint- Victor, Odes d'Anacreon, Paris, 1813, p. 190. 



561 

a-casă, b&littul spuse tatălui scQ c& o a^se facă boţi, pe care silnu-1 
TîniţS mal jos de ăo& baniţe de bani, dar 3& nu cuin-va s& vîn^ă şi 
&îngbia de careH ducea. Dupîl ce'I vindu, b&Iatul Tar se IScu om, 
şi se ÎDtdrse a-cas&. Apoi se schimba intr'un cal, rugănd tnsă pe 
Ută-seQ să nu vîniţă frîul, că acum are să vinft dracul singur S3.-1 
cumpei-e. şi indată. ce are şi frîul, ci e perdut. Ţeranul îosft, ve4ând 
gr&mada de baol, c&cl c&piltase ş68e baniţe de galbeni, ît dede şi 
Mol. Dracul plecâ vesel a-casă. Odată merse feciorul dracului cu 
alţi pul de draci Ia o nuntă. Tată-seU ÎI dede calul fermecat şi-I 
porunci să nu-I dea apă de beui, nici ce-va de măncat. Pe drum Insă 
ii îudemnaQ cel-ralţl tineri, ijicSnd că are să ajungă acolo cu o mâr- 
ţAgă. de cal, slăbănogită, de ruşine. Dar cum beu calul puţină apă, 
se srbimbu tntr'o svărlugă şi o tuli )a fugă. Dracul bătrin o simţi 
îndftt.\ şi se apuciV după dînsul, făcCnclu-se ştiucă: dar cănd ora să-I 
apDce, SC f^u b.llatul inel şi săii in degetul fetei do impilrat ce sta 
tocmai la malul apel, şi o rugă să nu-1 dea în m&na dracului. Dra- 
cul, yţ^âad că nu p6te să'l scOţă dcla dînsa, se duse la împărat de ceni 
inelul scll. Inelul ^iso atunci fetei de împărat să c6ră dela di-acul 
tă-I fac& un pod de aur cu un puţ in mijloc şi cu pomi ver^I la 
amîndoU părţile; şi dacă va face, fata de împărat să nu-I dea ine- 
lul în măuă, ci să-1 lase să catţă jos. Cum că4u, se şi prelăcu într'o 
ţrimadă de seminţe, care se împriişticaii în tute părţile; dracul ce 
sA faciî V se face cocoş şi încopo sil le mănânce; una insă sări in 
jMDtnful fetei de împărat şi se făcu nagăţ, care scâ»e ochii cocoşu- 
lui şî'l omorî. Apoi deţeni Iar om şi se însurfi cu fiita de Împărat. 
Ca acesta se potrivcsce întocmai basmul serbcsc la Vuk KaragicI, 
Xo. 6. Şi aid se învaţă la dracul, se face cal şi se vinde lărâ frifi; 
upol casă f^ă cliciă; a treia Oră se face porumb, şi dracul cumpă- 
litor TÎntlereO. Porumbul, ca şi la Scliott, devine inel în degetul 
Tisei fete de împărat. Dracul sbijcscc ti'Cl ani peutiii inel; dar, rugată 
du inel. futa împăratului îl aiiincă jos, unde se transformă într'o gră- 
madă de mclu; dracul, ca vrabia, încppu să'l mănânce; un grăunte 
:iis& s4rind în papucul fetei de împărat, se l'ace cotolu şi om6ră vra- 
bia sc&pîind astfel de dracul. 

"In literatura Europei mal dâui, afarîi du Stiopai-ola : Piacevoli uotti 
\-ţjI, 5 (C). de (iriram, Kindermiii-chon No. (iS, şi Grimm voi. III, p. 

117 lift, unde e citată totă literatura europeă, pe care o trecem 

noi aici. ne voind a ne depărta pi-fi-mult de obiectul cercetării nOstre; 
•ari basme amîndoă se asi-mănă fui-te mult cu cele doă sus amintite, 
adică cu cel romanesc şi ru cel serbosc; mal d/ira încă de o altă 
ţaialelă în Hahn No. (!8, caro ne rap6rtă la cele Ori''ntale prin tră- 



552 

sîltura caracteristic& că tiuărul remâne orb, dup& ce învinge pe da- 
cul tot in acclaş mod ca şi in cele-Falte basme. 

«Treceud în Orient, nise presintă ca cea mal modernă recensimn 
din Cel patru-(}ecl vezirl, N6ptea XVIII, p. 195 şi urmat. Un tÎBâr 
învaţă necromanţia, este urmărit de meşterul setL, se transfontf 
în bală, apoi îo porumb; meşterul într^on corolu; el Intr'un tnndi- 
dafir, cai*e cade la piclorele împăratului ; meşterul f&cendu-se l&utar, 
cere penti'u cântecele sale numai trandafir; dar cum se aprtpi; 
trandafirul devine grăunte de melu; meşterul cocoş; dar un grisnte 
se face om şi-I rumpe capul. O formă mal antică are ac^tă lopâ 
în 1001 Nopţi (noptea 54—55). Un fecior de împărat este t^ansfo^ 
mat de cătră un demon într'o maimuţă, păstrându-şl însă tâte &cal- 
tăţile omenescl. Condus înaintea unul Sultan, acest din urmă se niii 
de sagacitatea şi fiumâsa scris6re a unei maimuţe, şi chlamă pe 
filcă-sa să-I arate o maimuţă aşa de minunată. Dar fiica era o ni- 
jit6re, şi îndată ce întră în odaia, unde se afla prinţul-malmuţS, ea 
recunosce că e om, şi— rugată de tată-sett — se înduplecă a'l face iariţ 
om; se apucă dar la luptă cu demonul care 1 schimbase, şi trans- 
formă un fir de pSr într'o sabia cu care vrea să taie leul, fonid 
sub care acest din urmă i se presintă; el se schimbă dar într o scor- 
pia, pe când ea înti*'un şarpe; el într'un vultur, ea într'un %iiltar negn; 
el într'o pisică tărcată, ea într^un lup; el mal întălu verme în rodii 
apoi sîmbure de rodia , ea cocoş ; el într^un pesce , ea intr*o 
stîncă; în sfirşit se transformă amîndol în doă flăcări. Sărind o sein- 
tce în ochiul maimuţei, o orbi de un oclilu, precum am veijut mai 
sus în basmul albanes; dar ca îl birui cu acest mod. Acesta ishandi 
însă a fost forte scumpă, căci şi ea îşi perdu viaţa, fiind arsă <t 
focul el intern. 

«Acest din urmă mod de luptă, pe care '1 întâlnim în 1001 Je 
Nopţi, ne este foite cunoscut din basmele romanesc!, unde şi frS 
frumoşi şi balauri se fac unul flacără galbenă , altul flăcăii 
roşia, şi corbul care sboră d'asupra lor m6iă o aripă în seil şi stro- 
pesce pe fet-frumos. care-I făgăducsce trei zmei şi trei cal de mas- 
cat, pe când aripa cea-l'altă o moiă în apă şi stropesce pe zmefi. 
Ue ex. •Spaima zmeilor» în basmele lui Fundescu etc. 

"Ajungem în sfirşit la fonna cea mal veche, originară: forma mon- 
golică din Ssiddi-kiir, care se baseză pe indicul VetîilapancAvin»;ati, 
adică cele doă-^ecî şi cinci istoi'ie ale unul Vctala (văroolac). In 
Ssiddi-kî\r introducţiunea formeza un fel do cercevea, în care se ti^ 
cele-Falte povesti. Ş6pte vriijitorî aveaă o calfă; acesta fuge şi ^ 
schimbă într un cal; frate- seti, cam prost, vinde calul tocmai la accţti 



553 

TTJtjitotl, cari îadatft ce simt cS. este cal vrăjit qi c& este tocmai 
ucenicul lor, pe care '1 caută, vrâtl a^-1 înjungLie; calul fuge şi ee 
fice pesce, cel şapte TrSjitorl se fac şa2>te biltlanl; el se face apot 
ponimb, ct şapte corol; porumbul fuge şi se ascunde in sinul lui 
Kftgaseoa. Vrăjitorii se transformă iu cerţitorl (adică în Bliikslius 
:=preoţI ccrşitorl) şi ragă pe Năgaseua să le dea metauiile sale; po- 
rumbul se prefăcuse iutr'un globuleţ de metanii şi sfătui im N^a- 
sona s& le dea toţi globuleţii, dar pe cel mal mare Eă-1 ţină iu 
^nrâ. AnuLcând dar metanicle, se fac veiml, şi vrăjitorii găine, cari 
H pnn de-I mănâncă. Acum N&gasena lasă ai cai^ă globuleţul cel 
mal mare, care se face îndată om şi omora pe cele şapte găine, 
caii murind se prefac în trupuri omeDescI,."^ 

§ 38. In ciclul, urmărit de A. Gaster, ne hitirapiiia: 

l^ Un persecutor şi o victimă; 

2". Metamorfose bî-laterale active şi pasive. 

Aci se mărginesce tns& tată asemCnaroa cu ciclul cela I'alt. 

Diferinţele intre .ambele slnt : 

1". Ciclul d-lul Gaster nu e cântec, ci poveste: 

•2". Nu e dialog, ci acţiune; 

3". Victima nu este o f6tă fugind de scducţiune; 

4". Chiar unde apare o fiită pe scenă, nu ea este victimă, 
ci din contra; 

5". Persecutorul nu lubesee şi nu pretinde a Iubi pe victima. 

Ambele cicluri, să 4'cem r şi si, s'aft putut nasce dintr'un 
prototip comun y; dar bifurcarea acelui prototip s'ar urca 
Intro autîcîtate immemoriaift şi, o dată bifurcându-sc, tie-carc 
din cele doi exemplare emancipate va fi apucat o cale caracte- 
ristică independinte, unui producend ./', .r", x" etc, cel-l'alt pe 
.'', s", /",.., firă a se confunda vre-o dată unul cu altul tn 
iaitresantcle lor migraţiunl prin Asia şi priu Europa, unde 
s'afi intălnit adesea la acelea-şl popiire. 

Daci originile exemplarului j, adecă ale ciclului d-lul Gas- 
la. se perd tn India, tot atât de antic pote să tie şi e.x'ein- 
plaml X, a cirula stribaterc în Carpaţl şi'n Pireiiel trebui să 



37. fimer, In CourorbirJ li/fmrr, liî7i>, |>, 2.'!2- 



I 



Ar hazrahou 

Elin Lan ann Taci hoU-galloudek, 
Ar Mab liag ar Spercd-Meulet, 



Peţitorul, 

In numele Tatălui pre-puternic, 
Al fiîuluî şi sfîntuhiî Duh, 



554 

fie forte veche, Iar fără comparaţiuiie şi mal vechiu cată 1 1, 
negreşit, cuibul seil primordial în Perna. 

Să nu ultâm totuşi, încă o dată, că înrudirea intre ambek 
cicluri, asemenate abia prin do& puncturl contra a cinci di- 
verginţe, nu este o resultantă, ci o simplă posibili- 
tate, şi încă de o natură fdi-te ecuivocă. Iu adevSr, in lool 
bifurcării^ nemic nu ne- ar împedeca de a admite ipotesa s- 
malgamări} : doă cicluri, cu totul diferite prin origine, sâi 
putut amesteca pînă la un punct intr'o epoc& primordială^ anul 
din ele primind ce-va dela cel-l'alt, saO cli(ar tmprumutândo- 
se ambele unul pe altul. Ipotesa bifurcării ar corespimde *di- 
blctulul^ in Linguistică; ipotesa amalgamat rîl ar fi un fel de 
* etimologia poporană,, Volksetymologie] \n orice cas insă, este 
o ipotesa, nemic mal mult, deşi o ipotesa instructivă. 

§ 39. D. Gaster a scăpat din vedere un alt ciclu, ca» 
^cste mult mal apropiat de * Cucul şi turturica^, dar tot ind 
afară din sfera unei înrudiri sigure, a unei fiiiaţiuni necon- 
testabile. 

Bătrînul Cantemir, descriind usurile nupţiale la Români, «pce 
că trimijfiî mirelui cer dela părinţii fetei să le dea căpri- 
6 r a, pe care o vîneză. Socrii respund că nu e la dînşii, ci 
pote să fie la vecini. Vcdend însă că cu aceasta im scapi, ^ 
scot o b a b ă. Nn-I asta ! — strigă peţitorii : căpridra nostii 
avea pfr de aur, ochi de şolni, dinţi de mărgăritar, pept de 
gîscă, gît de lebedă etc, şi dacă nu nl-o veţi da, avem ogarL 
cari s'o găsescă. Lucrul ajunge astfel la certă, la ameninţări, 
şi numai atunci părinţii arată de nevoe pe f^ta.^®) 

Întocmai astfel se petrece şi la căsătoria unul Celt din 
Bretania. Intre peţitor şi aşa numitul apărător al fetei se în- 
cinge următorul viu dialog în versuri: 



38) Cantemir, Dem*iptio Moldariae^ p. 131—2. 



Bennoz ha joa barz atin time 
Moioc'b evit zo gao-i-me. 



Na petra 'tenz'ta, ma niîgnoD, 
Pa ue d-eo joauz da galouV 

Âr bazvalan. 

Eur goulming em boa cm c'lioul- 

dri, 
Ilag eui' gudon cm boa şat hi, 
H» setu digouet ar sparfel, 
Ker prim h&g eur barrud avei. 
Ha ma c'houhnig eu denz spoii' 

tet, 
Vonier doare pclcc'h ma ost. 

Ar bntilaer. 

MrtiibL'd da ga\'anii kcmjicnnct 
Evit bea ker gUic'hartt ; 
Kribet e teuz da vlco melcii, . 
Tel ma iefez d'aan abaden. 

Ar bazvalan. 

JIa mignon, n'em godisot kut; 
Ma c'houlffiîk wean p'euz kct 

gfl-elct ? 

X't.m bo, a vad, plijadui- 'bud, 

K'.n n'em bo ma c'houlmik 

kavet. 

Ar hreiitaer. 

Da goulmik, n'em euz ket gwc- 

Ict, 
Na da gudon wcnn kea-neubed. 

Ar haztalan. 

\i a iaoaang, eur gaou a Ieroz, 
Gvelet e bet gând re oa mcz, 



Fie bine-cuirîntare in astă casă 
Şi mal multă bucuria dec&t a 



Apărătorul. 

DarS, ce al tu, amico, 

De nu-tf este inima voI6să? 

Peţitorul. 

Aveam etl o porumbiţft 

Trăind iii coteţ cu porumbul. 

Dar Iată c'a năvălit un şoim, 

iute ca şi vintul : 

\il-a speriat porumbiţa 

De a fugit nu se mal scie unde! 



ApSrălorHl. 

fji totuşi ea te VL'd pr6-gâtit 
Pentru un um oMii de iutristut: 
Ţl-aî pcptenat pend «.'1 bAlau, 
Ca şi când al merge la o horă. 

Peţilond. 

Nu'ţl biite joc de mine, nmicu ! 
N'aţl veijut voi alba'ml porum- 
biţă ? 
Eâ nu volu fi furicit în lume, 
Pîiiă nu'ml volu găsi porumbiţa. 



Apirătorul. 

Ei1 n'am vo(Jiit porumbiţa ta, 
Nici allml toft porumbel. 

Peiitonth 

Iml spui minciuni, tinere! 
TrocCtoril din afară afl ve^ut'o 



556 



Hag o nijal trezek da borş, 
Hag o tiskenn barz da liors. 

Ar breutaer. 

Da goulmik n'em euz ket gwe- 

let, 
Na da gudon wenn ken -neubed. 

Jr baz talan. 

Ma c'Ludoii vo kavct maro, 
Ma na- zeu ked he far endro ; 
Mei-vcl a rei ma c'hudon baom*: 
Me ia da welet dro ann nour. 

Ar breutaer. 

Harz ! ma mignon, na iaffcc'h 

ket, 
Me ia ma unan da welet. 



Sburând spre curtea ta 
Şi lâsându-se în grădină. 

Ap^rătond. 

Eu n'am ve4ut porumbiţa u 
Nici albul tetl porumbel. 



Peţitorul, 

Albul meii porumbel va mur 
De nu-şY va găsi soţia; 
Va muiî bîetul porurabaş . . 
Las'să caut etl prin uşă. 

Ap^răiwnd. 

Stâî, amice ! Nu e voe a Ire 
YoXu merge să v6d ett singu 



(Intră in cas&, de unde apot se'ut6rcc după o clipa). 



D'îim liorz, ma mignon, onn bet 

Na koulmik 'bed n'em euz kavet 

Nemed eur frapad boukedou, 

Bleuniou lila ha rozennou, 

Ha dreist-holl eur rozennik gaer, 

Savct e kornig ar voger. 

Me ia d'he c'hlask d'hoc'h mar 

keret. 
Da lakat laouen ho spered. 



M'am dus, amice. îu grăJiiii 
Dar n'am găsit porumbiţii. 
Ci o mulţime de flori. 
Tot crini şi trandafiri, 
Şi mal ales un bobocel 
înflorind în colţ pintre tufe. 
M§ duc să ţi-1 găsesc, 
Ca să'ţî fie inima voîOsă. 



(Intră erăşi în casă, şi revine cu o mică fetiţă) 



Ar hazvahm, 

Braoik fe ! koant hag a feson 
Da lakat laouen eur galon! 
Ma ve ma c'hudon ar c'hlizin, 
Teufe da gouea war-n-ezhiu. 



Peţitorul. 

l^)eă, frumosă flore. 
Tocmai să'nveselescă inima 1 
Dacă porumbelul meă ar fi roi 
S'ar lăsa pe dînsa . . . 



Me ia da bignat d'ar c'lireunial; 
M&rse ma eet di, o nijal. 



Cbomet, mîgDUD'kaer, gortoet, 
Me ia ma Tinan da welet. 



MS voîu sui ett iu pod : 

Dâră. a nimerit acolo porumbiţa. 

Âplrătoruf. 

Mal stâTj dragă amice, 
Me duc etl-insuml. 



(Se re'uWrce cu aocra) 



D'ar c'breunial d'allae onabet, 
Na koulm e-bed n'em euz kavct, 
Nemed ann damoezeDnik-man, 
Hi chomet warlec'li hc unan: 
L^-bi denz da dok mar korez, 
Da gaont frealzidigez. 

Ar baznalan. 

Kerneod a c'breun zo euD da- 
moen, 

Keiliez evn gând ma c'houlm 
wcnn, 

Dindan he eskei, enn he neiz, 

Ilag hi ker goastadik e kreiz. 



Am fost in pod, 
Dar n'am găsit porumbiţft, 
Ci niimuT acest spic: 
Fune-ţi-l in pălăria, 
Ca să te mal mAngăl. 



Pedtotul. 

Câte grăunţe are spicul, 
Atăţia puf va purta porumbiţa'inl 
Cea albă sub ariplârelel. 
Stând ea îa mijloc dulusă. 



(DupH o pausă) 
Mout a num d'ar park da n'eict, ' MS duc s'o caut la cnmp. 

Ar breiitaer. \ A^irătond. 

Harz, ma mignon, na 



iaffcc'h 
kct, 

Sntra refec'h ho potou Ier ; 
Me ia, ma nnan enn ho lec'li. 



Stai, amice! opresce-te! 

Iţt vel mănji frumoşii papuci. 

Las'să m£ duc eă pentru tine. 



(Se 



•'uUint cu buDJcai 



Ne gaTann koulmik mod e-be4 
Xemed ennn aval 'meuz kavet, 
'Nn aval-ma, krizet a bell-zo, 
Dindan ar ween, 'touez ann delio. 
Eon Lo jakotik likit hi, 



S'am găsit nicăiri porumbiţă, 
Ci numa! acest mur. 
Mâl' sbărcit de vechime 
Sub arbore pintrc frunijc: 
l'une-ţi-1 în buzunar. 



&5g 



Da roi d'ho kudon da zibri, 
Ha neuzc na oelo ket mui. 

Ar bazmlan, 

Ma mignon, ho trugarekat: 
Tit ma krizet, eunn aval mad 
No d-eo kot kollet he c'houez- 

vad: 
Met n'em euz clioant deuz aval' 

bed, 
Deuz bleun na deuz taraoen e-bed, 
Ma c'houlmik renkann da gaouet, 
Me ia ma unan d'he c'herc'het. 

Ar breutaer. 

Trou Doue! he-man zo potr fin! 
Deiiz'ta, ma mignon, deuz gan-in; 
Da goulmik wenn ne ket kollet, 
Me ma un em euz hi miret, 
Em c'hambr, enn eur gaoud 

olifant, 
Ar biri a aour hag arc hant. 
Ilag hi drcoig enn hi meurbed, 
Ker probik, ker brao, ker fichet. 



Dâ 8&U mănânce porumbul tcfi, 
Şi nu ya maX plânge. 

Peţitorul. 

Mulţumesc, amice! 

O r6d& bun&, fie şi shărată, 

Nu'ş! perde pfofumul; 

Dar mie nu-ml trebui înlnd 

TOstni| 
Nid fldrea, nidf spicul 
Ci vr6tt a mea porumbiţă, 
Şi volu g&si-o eii însumi. 

Apărătorul. 

O, Dumne(}eule! Ce şiret mal este! 
Vino dară, amice, vino ca misr. 
Porumbiţa ta nu s*a perdot: 
Eii însumi am păzit'o 
In odaia întrec colivia de sedd^ 
Cu gratie de aur şi de argint; 
Ea este acolo, fOrte voI6si, 
F6rte drăgălaşă, mâudră şi g&- 

tită.») 



§ 40. Identitatea între formula de peţire celtică şi între c» 
românescă este evidintc. 

In opera mea despre Căsătoria la Românit la care lucrez 
de mal mulţi ani, yoîu da varianturile române şi volu indica 
alte paralelurî europeane şi asiatice ale acestei formule. Ari 
ne ajung cele doă specimene de mal sus, dela doă capete ex- 
treme ale Europei, pentru a ne convinge pe deplin, ci avem 
a face cu un ciclu separat, bine definit, cu totul independinte. 
care p6te să se asemene cu alte cicluri, dar nu să confunda 
cu ele. 



39} Ilersart de la VillemarJiuc, Barzaz breiz^ Chants popuîaires dr h Bfttn^>*' 
Paris, 1867, p. 413-16. 



559 

Iii exemplaral celtic, ca s& scape de persecutorul şefi, feta 
se metamorfos^ză succesivamente în: 

copil — fl 6 r e, 
s6crft — spic, 
bunică — mar, 

afară de prima metamorfosă : porumbiţă; pe când elementul 
activ este porumbel, dar tot-o-dată ne apare ca rouă, şi 
se pare că tot dinsul este şoîm. 

Acest ciclu, afară de antagonism, bi-]ateralitatea metamor- 
foselor şi nuanţa cea rcligiosă, pe cart le aflam de asemenea 
în ciclul d-luî Gaster, se mal apr6piă de Cucul şi turturica prin 
alte doă puncturl: 

1^ Dialog în versuri, nu narraţiune în proză, şi anume 
cântec, Iar nu basm; 

2\ Luptă între un bărbat şi o fetă, pe care el o îubesce 
şi voesce s'o princjiă. 

Există însă, tot-o-dată, o mare diferinţă. Cel doi luptători 
nu sînt aci puşi faţă 'n faţă, ci despărţiţi printr'un al treilea, 
carele nu se metamorfos^ză. F6ta nu apare de loc pe scenă. 
•Nu mal vdrbim de deosebiri secundare. 

Dacă am admite că ciclurile x şi ^ s'afi desfăşurat dintr'un 
singur archetip «/, apoi ar trebui să derivam tot de acolo ciclul 
ir, represintat prin cântecul cel nupţial. Ba ce- va mal mult. 
Am fi conduşi a presupune un sub-arclietip v pentru cele doă 
tipări poetice. Cu alte cuvinte, dintr'un archetip comun, caracte- 
risat prin : ^persecutor şi victimă4-metamorfose bi-laterale+ 
noanţă religi6să^, s'aâ născut: P un tip prozaic, fără dialog, 
ca luptă între doi bărbaţi, excepţionalmente între un bărbat 
fi o fată mal tare decăt dînsul ; şi 2° un tip poetic, în dia- 
log, cu luptă între un bărbat şi o fetă gonită de el; din a- 
cesta din urmă s'aii bifurcat apoi *^ Cucul şi turturica^ pe 
d'o parte, pe de alta cântecul cel nupţial. Adecă: 

y 

z V 

-*■■ 

X ÎV 



560 

Mal repetam insă şi de astă dată: îu privinţa înrudirii di- 
recte chiar a cântecului nupţial cu balada metamorfoselor, tot 
incă este numai o posibilitate, nu o resultantl 

Pentru a asigura acea iiliaţiune, ori-c&t de adenupnitdre ar 
fi ea, se cer nesce probe mal decisive, pe cari nu le avem. 

A trece sub tăcere asemeni interesante coincidinţe, cari— 
în ori-ce cas — deschid un noii câmp cercetării, ar fi fdrte ne- 
metodic ; dar nu e tocmai corect de a întemeia pe ele cu grabă 
alt ce-va decăt o probabilitate. 

§ 41. Ciclul cel prozaic, în care d. Gaster se încarcă a 
găsi sorgintea baladei Cucul şi turturica, este, după Benfey, 
de o natură eminamente religiosă: el represintă lupta cea 
originară între partisanil Buddhismulul şi partisanH Brahma- 
nismulul.^o) Şi mal religios este cântecul cel nupţial, prin însă^ 
natura sa rituală, făcând parte integrantă din ceremonialul 
căsătoriei. 

Fie cele trei cicluri înrudite saii nu, cela-ce este indiferinte 
în caşul de faţă, de ce 6re n'ar fi de o natură analdgi şi 
balada metamorfoselor, unde s'a constatat la tot pasul presinţa 
unul element religios ? 

Respunsul la acostă întrebare noi nu'l vom căuta însă în 
Buddhism, ci într'o altă direcţiune mal apropiată, pe care nî-o 
indică extremul variant oriental al baladei nostre : în Persia. 

§ 42. Paganismul persian a concurs, mediat sati immediat, 
la nascerea tuturor sectelor creştine dualistice. 

Doă din acestea, manie heismul şi paulicia- 
n i s m u 1, s'ail născut cele de'ntâiu, chiar în Persia caii la 
hotarele el, în intervalul dintre secolil III-VII. 

Manicheismul şi paulicianismul combinate aii produs, ce-vâ 
înainte de secolul X, secta bogomilică, cărila un popi 



40) Benfey, Pantschatantra, /un/ Biicher indischer Fabeln, Mârchen und Enoi- 
lungen^ Leipzig, 1859, t. 1, p. 411 : „Dieser Kampf des Zaaberlehrlings mit i«J 
Meistorn scheint iirsprilnglich sich aus den vielfachen Zauberkămpfen zwischeo 
buddhistisclKm und brahmaniachen lleiligen, von denen die Legcnden der Bnddlii* 
sten berichten, gestaltet zu habon.,— Cfr. Orient und Occident, t 3 (lvS64), p. 37*. 



S6i 



; n'a făcut decăt a-l da o formă definitivă şi care — 
">^ maî sus p. 249 — era apr6pe egalmeute încuibată tn 
nlgaria şi'n Itomănia. 

In fine, ce-va înainte de secolul XI, bogoniilismul, respăn- 
Eada-se spre Occidinte, a contribuit Ia uascerea puternicei 
Hcte a Albigensilor îa Provenţa, cart recnnosceatl eî- 
"Ş^ de a fi o ramură a Bogoinililor. 

"- Maî pe scurt, cele trei staţiuni ale creştinismului dualistîc 
4»t: Persia — Dunărea de jos — Provenţa. 

Cum ore se întlmplă^ că anume aceste trei regiuni sint 
jt-o-dată cele trei staţiuni ale baladei poporane Cucul şi tur- 
orica, in care este atăt de manifest elementul religios şi care, 
4 acelaşi timp, ne depinge iiitr'un mod atăt de poetic tocmai 
apta între un principiQ refl şi un principia bun, adecă însuşi 
ndnl doctrinei dualistice, însuşi sîmburele Parsismulul? 

§ 43. Cea mal bine cuuoscută din sectele neo-manicheice, s!nt 
Ubigensil. 

D. C. Scimudt, prima autoritate în acostă materia, după 
:e vorbesce despre cărţile cele favorite ale acestor eretici. 
ţdftuge: 

t *Ontre ces livres, qui paraissent avoir m composcs de pr6- 
*i65reuce pour ies hommes plus iiistruits, la secte avait aussi 
fdea ^crits et nifime das chants populaires dans Ies idiomes 
^tationau.r. et qui n'ont dfi fitre Ies moins curieuses de ses 
Jţtroductions. Tous ces nuvrages, qui seraient aujourd'hui pour 
^*historien d'un si grand prix, l'inquisîtion Ies a dotruits.. .,*'*) 

I Inquisiţiunea putea să distrugă şi a şi reuşit a distruge 
ejfaţile; dar 'cântecele poporane» se distrug ele 6re vre-o 
jatft prin jandarmi sau prin decrete? 

' Acele cântece poporane ale Albigensilor trebuiau să fi fost 
pline de imagini poetice, judecând după puternica fantasia 



41) Schmidt, Hiatoire tt doctrine de la secle dea CaOixtres ou Albigeo, 
e^, t 2, p. 2. ~ c£r. ibiil. p, 163. 



562 

carel făcea să-şî închipu6scă, de exemplu, c&: *Le principe 
^mauvais est le soleil ; la lone est son âpouse, et par une 
*^reucontre mensuelle ils prodoisent la ros6e qui tombe sur la 
*^terre^,*^) — cela-ce ne amintesce, fie ^is în trâc&t, că 'n sub- 
variantul romanesc K principiul cel rea este legat cu şi- 
rele: - 

Pe-o arip& să te Yeâ 

Şi 8& mi <« port prin aâre,,. 

în sfîrşît, metamorfosele cată să fi jucat şi ele un rolin- 
semnat în poesia poporană a Albigensilor, de vreme c^ el 
credeaţi în metempsicosă.**) 

T6te acestea se aplică d'o potrivă bine Ia cele-l'alte secte 
creştine dualistice. Intre Albigensî şi BogomiM nu era apr6pe 
nici o diferinţă pronunţată. Căt pentru Paulicianl şi mal eo 
semă ManicheY, ne ajunge a aduce a-minte imagiiiaţiunea orien- 
tală şi contactul lor direct cu zoroastrismul. 

§ 44. Din cele de mal sus resultă, că'n balada metamorfoselor 
seducătorul, principiul cel refl, nu p6te fi decăt Satan. Cine 
însă este victima, principiul cel bun, frum6sa f6tă pe care de- 
monul, după o lungă resistinţă, reuşesce a o învinge, deşi ea'l 
uresce ? 

Mitul, pe care'l căutam, exista la sectele dualistice din v^cul 
de mijloc; şi nemic nu ne împedică de al crede împrumutat, 
ca şi fondul doctrinei lor, dela anticul paganism .persian. 

Iată legenda în cestiune: 

Satan, după ce zidise lumea cea materială, vr(Jîa cu ori-ce 
preţ să facă pe om. Corpul a eşit cum a eşît, dar nu se mişca, 
lipsind sufletul. Atund demonul s'a decis a fura din cer nn 
înger, pentru ca să'l bage în corpul cel ne nsufleţit al omulaî. 
însă cum să'l fure? Trebuia să'l înşele, săi seducă pentru ca 
să'l princjă, trebuia să recurgă el-însuşi la fel de fel de tra- 
vestiri pentru ca să nu se ghic^scă cine este... 



42) Schmidt, op. cit. t. 2, p. 14. 

43) Ib. p. 46-7. 



legendă trecea la dualiştî prin diferite variaţiuni, 
i cftrturare, altoie poporane, diiitre cari numai o parte 
DUS p!n)l Ia noi. 

*Les dualistes absolus — dice d. Schmidt — croient se tirer 
*d'en]barras en attribnaiit ia cause de la chute au Dieu 
'manvais par le mj-tlie suivant: le Dieu mauvais, jalouxdevoir 
*le Dieu lion r^gner sur un peuple saint et heureux. et euviant â 
*re peuple sa felicita îualterable, s'introduisit dans le ciel, prit tă 
^figure d'ttn anye resplendissant de heaute el d« lumihre, et parvint 
'i se Jaire atmer des ămes celestes qui ne soup^onnnient pns 
*sa ruse; aprl'S Ies avoîr, par miile seductions, altackees a 
*aa PoteiUi?, U leur persuada de le suivrc sur la terre etc.,**) 
Dominicanul Moncta din secolnl XIII resumă acostă doctrina 
bl nrmăttirele cuvinte: 'Diabolus, qui et Satanas dicitur, in- 
*Tidens Altîssimo, caute ascendtt in coelum Det sandi, et ibi 
*^c o { l o q tt i o fraudulento praedicias ani7nas dece- 
*pit, et ad terram istani et caliginosum aerera duxit...j**) 

Balada metamorfoselor nu este dară decât acel 'colloquiuni 

frsoduIentHUi,, prin care demonul voesce t>ă înşele pe înger, 

Ui atragi la sine, pentru ca să'l !uclii()ă apoi în corpul Iul 

Aăsm: *qoemdam Aiigelum. lucis in eo summa \i inclusisse,, 

âMpA expreaiunea unei alte fantîne din vt^cul de mijloc.*") 

Ac^t& legendă circula atunci pintru sectele dualistice, după 

-am maT spus, cu diferite variaţiuni,*'} carî însă tote avead 

de a lămuri, in ce mod Satau, prin perfidia, a 

ia corpului uman, fabricat de câtră dînsul , sutletul 

[el, emanat dela Dumnei|eO. 

I In variaHtul persian modem G, deshrăcat deja de ori-cc 

BianţA retigiiisă, începutul niaî păstreză ce-va din tendinţa cea 

irigiţiara : îngerul stă sus, aruncând cu petre în Satau, carele 



: jvs 11 ameninţă ca gblarele sale. 



44) Sehmidt. «P- cit.> t. 2. p. 35. 
U) Av. llaJm. Q*»chiehu ihr ntii-mi 
4Sţ Ibîd. n. 451. 
C7> SebnuI^ l. 2, p. 68. 



l-r*rA«n Kelzei; Stuttgart, 1845, p. 08. 



1 



564 

In variantul TP, Satan se preface şi el în ^sfint^ pentn 
ca s& potă apuca pe ^sfânta^^, dap& cum şi'n variantiil £ d 
se transfigur6ză în *înger^ Itngă cel-Falt "înger,.., 

Odată nemerit& adevărata natură a baladei metamorfiNflor, 
nu mal este grea de a întrevede armele archetipulid ptil 
şi'n varianturile cele mal degenerate. 

§ 45. Numai prin legătura Albigensilor cu Bogomilismnl se 
limpe^esce trecerea cântecului nostru din Romănia tn Proventi; 
numai prin legătura Bogomilismulul cu Paulicianismul şi Mir 
nicheismul, se explică, pe de altă parte, migraţiunea acertd 
cântec din Persia în Romănia. 

Un singur fapt mal remâne obscur. 

Cum de nu se găsesce nici un variant al baladei metiBMr- 
foselor tocmai Ia Bulgar), deşi acolo, mal mult ca orl-onde, 
prinsese rădăcină secta bogomilică? 

Perduto-afi el, ori n'aft avut'o nici o dată? 

Este mal probabilă perderea, de 6ră^e întroduceret ut 
stul cântec din Persia in Romănia, împreună cu Bogomilismil, 
trebuia să se fi întâmplat prin Bulgaria. 

Ipotesa, că Românii ar fi putut să'l capete în ctuI mediii 
dela Pecenegi, dela Cumani sail dela vre-un alt popor turanie, 
care'l va fi adus din Persia ; ipotesă plausîbilă la prima îe- 
dere şi care n'ar fi nici ea cu mult în desacord cu resulUtde 
dobândite în §-fiI precedinţi, căci tot Bogomilil din Rominii 
ar fi comunicat apoi cântecul în cestiune Albigensilor; — actsti 
ipotesă nu este admisibilă din causa variantulul TP. In ad^ 
ver, balada ario-europeă s'a desfigurat din dată ce a trecit 
Ja Tur ani, ba chiar la Turanil din Pereia, ă Jortiori Ia cd 
mal de departe ; şi deci — dacă printr'un canal turanic ea s'ir 
fi re'ntors niaî tărcjiti Ario-europeilor, am ved<§-o la aceştăi 
deja desfigurată, ceîa-ce nu este. Varianturile române şi cefe 
provenţale sint fără alăturare mal apr6pe de G decăt de TP. 
Cum dară s'ar pute admite, ca ele să derive dintr'un prot^ 
analog cu TP? 



Irăbunil noştri n'aO priniit acest cântec din Bulgaria, 
«timcl este mal mult decăt sigur ca nici dela Turaiii nu l'afl 
luat, ci vom fi siliţi a bănui, într'uu asemenea cas, o veche 
propagandă pauliciauă sao manichcica în România, anteridiil 
Bogomilismului propria tjis. Lucrul nu e tocmai cu uepu- 
tinţi, mal ales daci ne vom aduce a-miute cele dise la pag. 
250-52 § 4. 

§ 46. Noi am presupus în §-ful precedinte, că. Bulgarii a» 
pătat s& pt^r<|& oi'I să nu ti avut de loc balada metamorfo- 

Ar ti nu mal puţin legitimă o a treia presupunere, şi anume: 
ciotecul in cestiune există Ia Bulgari, dar nu s'a scos încă 
U lumina.. 

Colecţiuuile poesielor poporane bulgaro, publicate de Bezso- 
nov, fraţii Miladiiiovtzi, Clolakov, Dozou etc. sînt departe de 
I ae da ce-va complet. 

Se i)ice că Academia croată din Agram ar avâ în momentul 
de faţA la disposlţiune o colosală colecţiune inedită de cântece 
Mdgare dîn Macedonia, consistând din vr'o 250,000 versuri, 
oul slnt mai cu semă de un caracter mitologic. 

Kstfe adevfTat cA colectorul lor, d. Vercovio, faimosul desco- 
peritor al pretinsei *Vede a Slavilor-, nu este tocmai o bună 
ţarantiă de autenticitate; să nu ultâ