(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Dictionariulu limbei Romane"

$ 







X 



X 



•V* 



m 



s*. 




V 



T». t. 



^ 



v-mmx 



K 

^V. 4 






*w> 



» 




■ 




te 



"^ii^f 



^ 



v #aA Vi* 



>"^ ? »*5T* 



ăl 




?i 






- 



•*< 



&r* 







• •»• 



:v 



w 






- 4 *f *&&<%) '*** *"j6& 



" ifflPPR ^™W^. 



^^A - aA 



&&& 






*tyta 






w0MMn 



iftR-flftftH 






A^iAAini 



• ~ 'Afl " A : - 

' A 4 A' « A ' 









n/^AAftA' 



A Â A 






MW 



(W^rMrs 



•*. r» 



mM$ăf& 






! A r ,. .- 



MK 



' A ' A A A ^ 



1*32051 



/V~ A A o 



. }J V )! P! ' 



\fŞfi^Â(. 



%0^mtâ 






'^mmQwgm 



WmWmâ 



nmn 






*c::s»w^ 



4U«Ra$ 



'^OOa/W 



^Aifwr 










SiŞ^a* 



to^ftjSi 



IAAAA' 



^ ^ 



A/SA 






* * - 



â * *: r 



'A7y< 



laJâ? 



*^V$ffi$4ffi\ 



AW;t. 



'HA A ' ^V ° ' ' A A 



»&w 






A* 



Hi 






Sâfflxy 






'"' ^ A * * 



; M™t 












c 



.~5tb^d 



DICTIONARIULU 



LIMBEI ROMANE 



DUPO ÎNSĂRCINAREA DATA DE SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA 



ELABORATU CA PROIECTU 



DE 

A. T. LAURIANU si J. C. MASSIMU. 

Collaboratori JOSEFU HODOSIU st ii. BARITIU. 

~tomtt TJL 

l-Z. 



sm^osîf??)^^ 



BUCURESCI. 

NOUA TYPOGRAPHIA A LABORATORILORU ROMANI. 

19. STRAT'A ACADEMIEI, 19. 
1876. 




>*- 



o 



I. 



I, a uoiiea littera in alfabetulu ro- 
manii, si a trei'a d'intre vocali. Pronun- 
ti'a vocalei i e sau plenisono -au semi- 
sona; 1. plenisona e in syllabele intonate 
precumu : miru, dicu, vinu. maritu, ve- 
cinu, fugitu, ■■■ rin , petin . patire cingu, 
ninge, dominica, <"<di. essi, menii, mo- 
ri, etc; II. semisona e in syllabele ne- 
intonate: 1. la finitulu rorbeloru, pre- 
cumu : anni, pomi, furi, faci, plângi, 
pasci, mulţi vedi, verşi, guşti, albi, etc; 
2. in mediulu vorbeluru inainte de vo- 
cali cu cari formedia unu diftonga im- 
propriu, precumu : aria, fada, sociu,so- 
cia, vinia dulcetia. jcientia, potentia, 
verdia, vt rdetia, mulii ■ < . talid!re, cunia- 
riu, etc; 3. in mediulu verbeloru intre 
d6ne consone, unde se confunde cu e 
scurtu, precumu : umidu, netidu, ferricu, 
mânicu, judisu p purici degitu, 

cogitu, fumigu, selbaticu, lunaticu, etc; 
in casulu acestu-a se scrie si cu e, pre- 
cumu:umedu, neted/u, vecinu, lunat 
cu, etc, Vocalea i se aude obscurii in : riu 
ridu, risu, ■■■■■ itu as sâmine si in pr< 
in, (mi inse in d'in si prin); ăro in:im- 
plu, influ, se aude apr6peca n. Confere 
si buricu, nascutu d'in biricu. 

1 I, sau hi, interiectione, sau impe- 
rativu d'in verbulu ire. ire, care se ap- 
plica ca essortativa la menarea cal li 1 

2 I, articlu plurarin mase. nom. si 
ace. nascutu d'in elli, li, care determi- 
na substantivele sau adieotivele, pre- 
camu : omeni-li, omeni-i sau omenii, In- 
pi-li, lupi-is&n lupii, formosi-li, formo- 
si~i sau formosii, inyetiati-U, invetiati-i 
>au invetiatii. 

Tom. II. 



3 I, pronume pers. mase pi. ace scur- 
taţii d'in elli, li, illos, eos, precumu: 
nu li vedemu, sau nu i vedemu; ii amu 
connoscutu, sau i amu connoscutu, si 
a a oscutu-U amUfS&uconnoscutu-iamu. 

4 I, articlu singulariu fem. gen. si 
dat. nascutu d'in cil ei. Ui, ei, precumu : 
mse-b'i, ease-ei, sau casei, muliere-lei, 
muliere-ei, mulierei sau mulierii. 

5 I, pronume pers. pi. dat. m. si f., 
scurtaţii d'in lui, li. si d'in lei, li, pre« 
cumu : spune-li, sau spune-i, da-li, sau 
da-i, i Vamu data, sau datu-i-l'amu ; 
iuaamu datu, sau datu-i-ua~amu; iamu 
spusu, sau spusu-i-amu, dissu-iai,tra- 
mitie-i vestimente nouţ . 

ff IACEEE, v., jacere, a arruncâ, 
incomposite ca : adiecere, deiecere, eie- 
■ ■ . iniecere, obiecen proiecere, reie- 
cere , traiecere, subu cere. 

* IACTARE, v\, jactai e, vedijactare, 
cu t6te derivatele sele. 

: [ACTU,-a, adj. part., jactua, arrun- 
catu, subst. jactus, actulu de arruncare, 
arruncatura; veăijactu, cu t6te deriva- 
tele selle. 

* LACULARE, v., Jaculari, a arrun- 
câ, si in specie a arruncâ cu jacululu; 
vedi jaculare, cu t6te derivatele selle. 

* IACI LI . pl-e, jac uium, mica lan- 
cia care se arruncâ asupr'a inimicului. 
dardu; vedi jaculu. 

[ADU, s. m., (âtS-rj?, contrassu adr^), 
in fer nas, infernnm, mai allessu in pi. 
Lnferna,-orum, infernulu : 1. loculu unde 
resied a sufletele mortiloru; apoi 2. tar- 
tarulu sau loculu unde resiedu sufflete- 
Le londemuatiloru pentru crimele ce au 

1 



2 IAR 

cominissu in vietia. Vorba iadu s'a in- 
trodussu in iiinb'a româna prin influ- 
enti'a basericei grece. 

* IAMA, n\.-mate, (laua), medica- 
mentu, medicatura. 

* IAMATICU,-«, adj.,(k|Mrax<5<;), re- 
lativii la medicare : remediu iamaticu. 

* IAMBICU,-a. adj., iambicii* (lap.- 
Şixdc), in iambi, d'in iambi : petioru iam- 
bicu, versu iambicu, poesia iambica. 

* IAMBOGRAPHIA sau iambografm,, 
s. f., (tocţtpoYpayta) , scriere in iambi, 
compositione de iambi. 

* IAMBOGRAPHICUsau iambograp- 
cn,-a, adj., relativii tekiambografia sau 
la iambograju. 

* IAMBOGRAPHU san iambografu, 
s. m., (lap.|3oypd<po<;), care scrie in iambi, 
autoriu de iambi. 

* IAMBU, s. m.. iambus, (lajipo?), 
1. petioru metricii compuşii d'in una 
syllaba scurta si d'in alfa lunga; 2. com- 
positione poetica scrissa in iambi, mai 
vertosu compositione satyrica. 

* IAMICU,-«, adj., (de la gr. 1'ap.a, 
medicamentu, fr. iamique), medicamen- 
tos u, terrainu de farmacia. 

* IAAlOLOGlA, mai bene iamatolo- 
gia, s. f., (d'in gr. taţia, medicamentu, 
si Xoţoc, fr. iamologie), tractaţii despre 
medicamente. 

* IAMOLOGICU, mai bene iamatolo- 
gicu,-a, adj., (fr. iairiologiqtie), relativii 
la iamologia : opera iamologica, tractata 
iamologicu. 

* IAMOLOGU, mai bene iamatologu, 
s. m., care se occnpa cu iamologi'a, care 
tractedia despre medicamente. 

* IAMOTECHNIA, mai bene iamato- 
technia, s. f., (d'in gr. laţiot, medica- 
mentu, si tr/vr^, arte, fr. iamotechnie), 
artea de a prepara medicamente. 

* IAMOTECHNICU, mai bene iama- 
totechnicu,-a, adj., (fr. iamoteclinuine), 
relativu la iamotechnia. 

* IANTE, adj. part. preş., hians, care 
casca. 

* LANTIA, s. f., Maatia, calitate de 
iante, stare iante. 

* IARE, v., Mare, a casca, a se cas- 
ca, a sta cascatu. Radecin'a vorbeloru : 
iante, iuntia. iascere, iatu. 



IBL 

* IASCERE, v„ iiiiswere, a se casca. 

* IATRALIPTICA, s. f., iatrali otice 
(laTpaXewmxTj) artea de a medica prin 
ungere si frecare. 

* IATRALIPTICU,-tf,adj., (iatralip- 
ticns, iatpaXewcTixdţ), relativii la iatra- 
liptica : medicu iatralipticu, cura iatra- 
liptica. 

* IATRALIPTU, s. m.. iatraliptes 
(laTpaXewcTTjţ) medica care tractedia pre 
morbosi prin ungere si frecare: care 
unge si freca pre celli ce se scalda in 
therme. 

* IATRICA, s. f., iatriee (laTpixij), 
medicina, artea medica. 

* IATRICiJ,-*/. adj.. (laTptxdc), rela- 
tivu la medicina, medicu, medicinale. 

f IATRO-, (de la gr. latpd?, medicu), 
in diverse compositioni de termini tech- 
nici, precurmi in : iatrochymia, iafro* 
chymicu, iatro istu, iatrologîa,iatrO" 
logicii, iatrologu, iatro» -uthematica. ia- 
tromathematicu, iatrophysica, iatrophy- 
sicu, pentru aUu caroru intellessu con- 
sulta partea posteriore a compositionei. 

* IATU, s. ni., itiatuâ, cascatura, de- 
spicatura, abyssu; in gramm. concursu 
de vocali cari se pronunţia difficile se- 
parate un'a de alfa. 

* IBALIA, s. f., (fr. iballe), genii de 
insecte pupivore, d'in ordinea hymeno- 
ptereloru. 

* IBERIDE, s. f., iberis, Q&qpk ,fr. 
iberide), genu de plante crucifere : ibe- 
ridea e antiscorbutica, sisepote mancă 
ca salata. 

* IBERNARE, ibemaclu, ibernu, vedi 
ierna, ier nare, iernaticii, etc. 

* IBICE, s. f., ibex, specia de caprioru 
sau de capru selbaticu. 

* IBIDE, s. f. ibis (if3tc)i passere care 
semina cu ciconi'a, se nutresce cu rep- 
tili, d'in care causa fii considerata ca 
sacra de vechii Egyptiani. 

* IBIOCEPHALU sau ibiocefalu,-a, 
(fr. ibiocephale), care are capulu ca alin 
ibidei. 

* IBISCU, s. m., ibiscumsi Mbiscam, 
(l|3iaxo<;) specia de planta, altSiaea ofii- 
cinalis lui Linneu. 

* IBITINU, s. m„ (fr. ibitin), mare 
serpe d'in insulele Filippine, care si lega 



ICH. 

c6d'a de trunchii arboriloru, si aştepta 
asia pred'a ce i viue înainte. 

* lBRIDU,-a, adj., ibrida si hibrida, 
nascutu d'in d6ue animali de diversa 
specia, nascutu d'in doui parenti de di- 
versa uatione; iu gramm. compusu d'in 
doue radecine luate d*i;i diverse limbi, 
precumu protoparenti. 

*ICASTICA,s. f.,(elxao«XTj), l.artea 
de a representâ, ar'tea do a face ima- 
gini; 2. facultatea imaginativa, facul- 
tatea representativa. 

* ICASTICU,-a, adj., (slxaottxţis), re- 
presentativu; coniecturale. 

ţţ ICERE, v., icere, a lovi. Kadecin'a 
vorbeloru : iclu, ictu it u. 

1CHIU, s. m., (iclu, de la icere), in- 
strumentu ce serve a lovi, vedi ici , 

♦ICHNEUMONE sau icneumont s. 
m., iclmeomon (•./vrVj.vjv), 1. genu di 1 
mammifere carnivore digitigrade, de mă- 
rimea unei cate, si de l'orm'a marturei; 
2. genu de insecte hymenoptere. 

* K ' B N EUMI m i O E, adj., (fr. ichueu- 
inotiide), care seinena a ichtieumom 
subst. tribu de insecte hymenoptere. 

* [CHNEUMONOLOGiA, s. f., (fr. 
ichneumonologie), (ractatu despre icli- 
neumoni. 

* [CHNOGRAPHIA sau icnografia, 
s. f., ichuograpiiia (tyvoYpa^ta), plana 
orisontale si geometricii allu unui edi- 
ticiu. 

* ICHNOGRAPHICU sau icnografi- 
cu,-a, adj., relativu la icnografia. 

*ICHNOGRAPHT] sau icnografu, s. 
in., (fr. iclinogruphe), care essercit.i ic- 
nografi'a, care desemna planuri orison- 
iali de < dificie. 

* [CHNOZOARIU, pl.-ie, (fr. icinm- 
zoaire), animale care nu offere de câtu 
primele brassure de animalitate. 

* ICHOIÎE sau irun:. s. f., ( ; '/w^, u- 
m6re ap6sa), serositate acra, puroniu 
serosu, fetidu si eorrosivu ee curge d'in 
ulcere. 

*ICHOROIDE sau icoroide, adj., (fr. 
ichoroîde), care sâmina a ichore. 

* ICHOEOSU sau icorosu,-a, adj., 
(fr. ichoreux), plenu de ichore, puroi 

icorosu. 

* ICHTHYACU,-</,adj., (d'in ^cpe- 



___ ICO. _S 

sce), relativu lapesce; de natur'a pescelui. 

* ICHTHYDINU,-«, adj., (fr. ici.tby- 
din), care semina a ichthydiu, subst. 
ickthydinele, familia de animalcule infu- 
s6rie. 

* ICHTHYDIU . pl.-ie, (feM&ţov, pe- 
scisioru, fr. iehthjdion), specia de ani-. 
malcule infusorie. 

f ICHTHYO-, (d'in gr. i/ftoc, pesce), 
in diverse compositioni de termini zoo- 
logici, precumu in: ichthyocentauru , 
ici) thyocolla , ichthyode,ichthyodonte, ich- 
thyographia, ichthyographicu, ichthyo- 
graphu , ichthyolithologia, ichthyolithu, 
ichthyologia, ichthyologicu, ichthyologu, 
ichthyomante, ichthyomanticu, ichthyo- 
mantia, icMhyomethya,ichthyomorptyifiu, 
ichth yh omorph u. ich thyoi •■!> , igia , ichthyo- 
phagicu, ichthyophagu, ichthyophilu, ich- 
thyophthalmite, ichthyosarcolitţiu , ich- 
thyosauricu . ichthyosauroide . iehthyo- 
sauru, iphthyose, ichthyospondylu , ich- 
ihyotypolithu, ichthyperia, pentru allu 
caroru intellessu consulta partea poste- 
riore a compositionei. 

[CI, adv., hic, compusu ici-â-, mai de- 
terminai u; aici si aici-â t isthc, in acestu 

ICIU, pi. -ir. Licium, vedi Hău. 

[CLU, s. m., (cu l molliatu, ichiu), 
rumentu de lovire, si in specia la 
joculu de articli sau arsici; articluln ce 
serve a lo\ i alţi articli. 

ICONA, s. ]'., icou (elxwv), imagine, 
representatione, effigia;mai allessu ima- 
gine de âncti. 

[CONAR1U, s. in., care face icone, 
care vende icone. 

[CONICUya, Icoiiieus (stxovtxdc), re- 
pre : priu una icona. 

ICONISARE, v., (elxovîCeiv), a repre- 
senta. 

ICONISMU, s. m., (ebcoviajidg), re- 
presentatione figurata, allegorica sau 
symbolica, mystica a cugetului; hypo- 
typose. 

f ICONO-, (d'in gr. elx&v, imagine, 

effigia), in diverse compositioni de ter- 

mini clinici, precumu in: inconoclas- 

iconoclasiicu, iconoclastu, iconogra- 

onographicu iconographu, ico- 

\latricu Iconolatru, icono- 



4 ICT\ 

logia, iconologicu, iconvlogu, iconc - 

chici, iconomachicu, iconotnachu, îcono- 
tnane, iconomania, iconophilia, icono- 
philu, iconostase, iconostaticu, icono- 
strophu, pentru allu caroru intellessu 
consulta partea posteritfra a composi- 
tionei. 

* ICOSAEDRU, s. m., (elxoadceSpo'c), 
polvedru terminatu priu dtfuedieci de 

t îi CI P 

* ICOSANDRIA, s. f., (d'iri etxooi, doue- 
dieci. si avrjp, barbatu. fr. icosandrie), 
in sistem'a lui Linneu classea de plante 
cari au dduedieci de stamine sau mai 
multe, affipte pre parietele internii allu 
calicelui : roşele s> cameliele pertinu la 
icosandria. 

* ICOSANDRICU,-a. adj., (fr. ico- 
sandrique), relativu la icosandria. 

* ICOSANDRU,-a, adj., (fr. icosan- 
dre), acellu-asi cu icosandricu. 

* ICOSAPEOTI, pi. m., Icosaproti, 
(sixoaâTrpwToc), cei dtfuedieci cetatiani 
de fronte d'in una cetate greca pre tem- 
pulu guvernului romanii. 

* ICOSAPROTIA, s.f., (fr. leosapro- 
tie), demuitate de icosaprotu. 

ICOSARIU, s m., (gr. mod. slxoadpi- 
ov, d'in etxoat, dtfuedieci), moneta turce- 
sca in val6re de 20 iei turceşti; vicus- 
sariu sau vicessariu. 

* ICTERIA, s. f., icterias (txtepiac), 
1. una petra pretiusa; 2. geuude passeri 
selbane d'in famili'a tessutorieloru, d'in 
Americ'a. 

* ICTERICU,-«, adj., Ictericns, (lx- 
rtpptdc), relativu la icteru, care suffere 
de icteru. 

f ICTERO-, (d'in gr. ixtepoţ, galbi- 
nare), iu diverse compositioni, precumu 
in : icter ocfphalu. icterode, icten iâ 
teromelante, icterope, icterophyu, ictero- 
pode, icteropteru, icterorote, pentru allu 
caroru iutellessu consulta partea poste- 
ri6re a compositionei. 

* ICTERU, s. m.. Icterns, (Txvepoc), 
l.galbinare,morbu; 2.nnapasseregalbi- 
na, allu cărei aspectu, dupo părerea an- 
ticiloru, vendica de galbinare. 

* ICTU, s. in., ictus, lovitura, impun- 
sura, imbrancitura : cu imn ictu nu cade 
arborele. 



IDE. 

f ICU,-tca, terminatione de adiective 
si Substantive derivate, priu care se iu- 
dica calitatea sau relationea coprensu- 
lui in radecin'a vorbei, a) cu penultim'a 
lunga, precumu lumbricu, umbiricu,len- 
ticu, mendicu, amicu, inimicii, formica, 
lorica, besica, lectica, urtica sau urdica; 
h) cu penultim'a scurta, precumu -.canticu 
persicu, persica, scuti cu, peticu, petiori- 
cu, manica, pedîca, musica, domini ca, 
medicu, intunericu fabrica, baserica; si 
mai allessu in adiective : s'lbaticu, I - 
naticu, erraticu, domeşticu publicu, ru- 
sticu, veraticu, primaveraticu, tomnaţi- 
■u. naticu, surăaticu, indemanaticu, 
sangeraticu, p.- m, gi prosaicu; apoi 

in celle de origine greca: poeticu, epicu, 
naticu, ereticu, elerieu, dogmaticu, 
practicu, theoreticu, drganicu, log/cu, 
physicu, astronomic» mechanicu mathe- 
maticu, grammaticu. Aici senumerasi 
celle derivate de la nationi : germanicu, 
roman icu. britawnicu, anglia, italicii, is- 
cu, francicu, dacicu, turcîcu,rus- 
sicu, ungar icu, cari se termina si in eseu, 
precumu: romanesc, francescu, tur- 
cescu. russescu, ungurescu. 

ICU, pl.-wW, canea s } cuniii, cuiu, sau 
penna de ferru sau de leniuu, care se 
applica mai allessu la ereparea sau spar- 
gerea de lemne. Probabile co e acellu- 
asi cu irhin sau iclu, d'inverbulu icere. 

ICUIRE,-esc« v. cuneare, 1. a face 
2. a crepâ i 

ICUTIU, p.- ie, cuneolns, derninutivu 
d'in icu, micu icu. 

* IDATIDE. 3. I.. (fr. idatide), ver- 
me cere se încuiba >in carne. 

* IDE sau iduri, pi. f., idus, plenilu- 
niu, diu'a candn lun'a e plena, in calen- 
dariuln romanii. Dupo reformationea ca- 
lendariului făcuta <ie Juliu Cesare, diu'a 
15 in lunile Martin, Maiu, Juliu, Octo- 
bre, si 13 in celle alte luni. 

ţ IDE, (d'in gr. sioo:, forma, specia, se- 
minare), terminationn de adiective, prin 
care se arreta co derivatulu semina cu 
radecin'a, usitata mai allessu in scien- 
tiele naturali, precumu : arachnoide, el- 
lipsoide, icteroide, cari apoi devinu a de- 
se ori substantive. 

* IDEA, s. f., idea (losa), 1. represen- 



IDE. 

tatione mentale, notione ce si formedia 
mentea despre unu lucru; 2. se iea si 
pentru mente, intelligentia. cogitatione, 
imaginatione : a ave ceva in idea, in 
mente , in cogitu , in imaginatione, 

3. yrototypu, modellu eternii; in acestu 
intellessu se dice : ideele lui PI atone ; 

4. visione chimerica : vana idea, idea 
estravagante, de aci variulu intellessu 
allu frasiloru : ce idea aveţi? idea for- 
m < .■ mari, dupo idea mea, ellu um- 
bla dupo ide'a sea; a lud ide a altui-a, 
omu fora idea. 

* IDEALE, adj., idealis, relativii la 
idea; imaginariu, ehimericu, fantasticii; 
subst. ideale, typu de perfectione : c 
mai inaltu ideale e domnedieu, a si for- 
ma unu idealt < ; bonetate, ideale de 
intelleptione, ideali de formosetia; acestu 
artistu e f< cundu in ideali. 

* IDEALISAEE, v., (fr. id6aliser), a 
(bceideale, aseinaltia la ideale : poeti- 
loru le place a idealisâ vieti'aotnenesca. 

* IDEALISATU >XE. s. f., (fr. ideali- 
sation), actione de idealisare: idealisa- 
tionile unui poetu. unui pictoriu, unui 

YHUSICU. 

* [DEALISATU,-*, adj. part., id6a- 
Jis6), inaltiatu la ideale : vietia ideali- 
sata, ftlic<tute idealisata. 

* IDEA1ISMU, 8. iu., (it. idealismo 
fr. idealismc), systema filosofica care pre- 
tende : sau co tota connoscenti'a ntfstra 
consiste numai d'in idee, co noi avemu 
de a face numai cu ideele, uu cu lucru- 
rile; sau co totu universulu cu fcdte lu- 
crucile d'intr'ensulu sunt numai idee: 

mulu s'a arretatu sub diverse fasi 
in filosofia, in Iu de la ! 'întina 

peno la Fichte; idealismului se oppune 
realismulu. 

* EDEALISTICU,-a, adj., relativu la 
idealismu, relativii la idealistu. 

* [DEALISTU, s. m., (it. Idealista, 
fr. idealiste), care ede system'a ni 
mul/ui : idealistiloru se oppunu rea- 
lişti/. 

► IDEALITATE, s. f., (it. Ideallta, 
fr. i<i ialitâ), calitate sau stare de ideale: 

idealitatea se op/,. litătii. 

* [DEARE, v.. (it. ldeare),a proiec- 
ta in idea, a combina, a imagina; refl. 



IDK 5 

a si idea, (it. idearsi), a si imagina. 

* IDEAEIU, pl.-ie, (it. ideale, fr. i- 
de"al), typu de perfectione, modellu cumu 
pote se fia numai in idea; vedi ideale. 

* iDEATU,-«. adj. part., (it. ideato), 
proiectaţii in idea, combinaţii, imagi- 
naţii : planu ideatu de unu mare archi- 

teetu. 

* ID EM, lat. idem, acellu-asi; arre'ta 
co se xepetescu acelle-asi vorbe. 

* IDENTICU,-a, adj., (formaţii d'in 
lat. idem, it. ideutico. fr. identique), 
care e acellu-asi, care n'a sufferitu neci 
una scambare, care nu differe in nemica. 

* IDENTIFICARE, v., (it. idenţift- 
eare, fr. identifier), a face identicu, a 
coprende sub acea-asi ide'a; refl. a se 
identifica, a se confunde cu altulu. 

* IDENTIFIC ATIONE, s. f., (fr. iden- 
tifleation), actione de identificare, ac- 
tione de a se identifică. 

* IDENTIFICATU,-a, adj. part., (it. 
identifleato, fr. identiiie), facutu iden- 
ticu. 

* IDENTITA TE, s. f., (it. identită, 
fr. identite), cal itate de identicii, care 
face ca d6ue sau mai multe lucruri se 
se coprenda sub ac ea-asi idea; conformi- 
tate completa. 

* IDEUGEN1A, s. f., (fr. ideogenie), 
scientia care tract^dia d espre originea 
ideeloru. 

* lDEOGENT0U,~a, adj., (fr. ideoge- 
niqup), relativii la originea ideeloru : 
tractatu ideogenicu, cestione * deogenica. 

* [DEOGRAPHIA san ideografia, s. 
f., (fr. ideogi-aphie). espression e> directa 
a ideei prin imagini pinse sau se ///pite. 

* [DEOGRAPHICU sau ideografi c u,- 
/, adj., (fr. id6ographique), relativu Ia 
ideografia, care esprime una ide'a : cifre- 
lenumerilorusu addeveratc semne ideo- 
grafici scriptura chinesiloru e ideogra- 
fi ca. 

*LDEOGRAPHU sau tdeografu, s. 
m., care essercita ideografia. 

* IDEOLOGIA, s. f., (it. Ideologia, 
fr. ideolo sie), tractatu d^-preidee; theo- 
ria despre formationea ideeloru; meta- 
physica. 

* IDEOCOGICU,-a, adj., (fr. ideoio- 
gi<iiu«), relativu la ideologia. 



fi 



IDO. 



* 1DEOLOGU, s. m., (fr.ideolosnc), 
care se occupacu/(^o?o^ra:metâphisicu. 

f IDIO-, (gr. tSioc, propriu), in diver- 
se compositioni precumu : idioelectricu, 
idiogynia, idiogynu, idiolatria, idiola- 
tricu, idiolatru, idioma, idiomaticu, idio- 
melu, idiometallicu, idiomographia , i- 
diomographicu, idiomographu, idiomor- 
phu, idiopassalu, idiopathia , idiopa- 
thicu, idioscopicu. idiosthenia, idiosthe- 
nicu, idiosymboloscopicu. idiosyncrasia . 
idiosyncrasicu, idiot halamu, idiotia, idi- 
oticu, idioţi smu, idiotropMa, idotropho- 
spermu, idiotrophu.pentru&llu caroruin- 
tellessu consulta partea posteriore a 
compositionei. 

*IDIOMA, pl.-Mate, idioma, (tâtapa), 
limba propria unei natione; dialectu. 

* IDIOMATICU,-», adj., fâuopamr 
y.6q, fr. idiomati<<ue), relativu la idio- 
mate. 

* lDIOTICU,-«. adj.,idif)tiens (IStco- 
ttxd£), relativu la idiotu, ignorante, fora 
invetiatura, fora cultura. 

* IDIOTISM U, s. m., Idiotistnns (i- 
Siomajid?), la antici : stylu familiarii}; 
la moderni : modu de espressione pro- 
priu unei nationi prin care se depărta 
de la legile grammaticei generali : idio- 
tisnadu propriu limbei grece se nume- 
sce ellenismu, propriu limbei latine la- 
tinismu, propriu limbei române roma- 
nismu, propriu limbei francese gallicis- 
mu, etc. 

♦IDIOTU, s. m., idiota (ISiebtTjţ), 
omu fora invetiatura; ignorante; tnar- 
ginitu; imbecillu, stupidu. 

* IDOL ARE, v., (it. idolaie), vedi 
idolatrare. 

* IDOLATRARE, v., (it. idolatrare, 
fr. idolatrei-), a adora idoli ; a adora 
pre cineva ca pre unu idolu ; a ainâ cu 
passione. 

* IDOLATRIA, s. f., vedi idololatria. 

* IDOLATRICU,-a, adj , vedi idolo- 
latricu. 

* IDOLATRU, s. m., idoiolatra, 
(etScoXoXârpT]?), vedi idololatru. 

*IDOLICU,-a, adj.,idoIicus, de idolu. 

* IDOLIU, pl.-î'e, idoli um si idole- 
nm (eiScoXsîov), templu de idolu. 

* IDOLOLATRIA, s. f., idololalria 



ÎDY. 

(elSooXoXatpeîa) , adoratione de idoli , 
cultu addussu idoliloru. 

* IDOLOLATRICU,-a, adj., idolola- 
trie u s, relativu ia idololatria. 

* IDOLOLATRU, s. m., idoiolatra 
si idololatres (elStaXoXâtpigţ), adoratorii! 
de idoli. 

* IDOLOMANE, s. m., (fr. idoloma- 
ue), nebonu pentru idoli, terminu es- 
saggeratu in locu de idololatru. 

* IDOLOTRYTU sau idolotutu,-a, 
adj., idolothytiis elSc&Xd&OToţ), sacrifi- 
caţii idoliloru; subşt. carne sacrificata 
idoliloru, carne de la victimele sacri- 
ficate. 

* IDOLU, s. m., idoliim (eiăwXov), i- 
magine,represeatatione, simulacru; spec- 
tru, fantasma; imagine, statua de divi- 
nitate, insasi divinitatea; obiecţii de 
orrdre pentru creştinii primitivi: in lim- 
bele moderne se iea pentru fientia ado- 
rabile : idolulu meu; acestu copilite e i- 
dohdu parentiloru sei; aurulu e idolulu 
avariloru. In limb'a greca si latina i- 
dolum, idolon e de genuin neutru, si are 
debe se facă plurariulu idole in limb'a 
româna, inse id^'a de dieu, pi. ăiei, a 
dussu la idolu, pi. idoli. Francesii l'au 

facutu chiaru de genuin femininii. 

* IDONEITATE, s. f., idoneitas, ap- 
titudine, capacitate. 

* IDONEU si idoniu,-a, idonens, co- 
vientiosu, demnu, aptu, capace, utile, 
bonu. 

* IDU, pi. iduri, idus, diu'a plenilu- 
niului in calendariulu romanu; vedi ide. 

f lDU,-î«2a, terminatione de adiec- 
tive derivate parte de la substantive 
parte de la verbe, precumu : umidu, mu- 
cidu, limpidu, lucidu, rapidu, langidu, 
morbidu, netidu, rancidu, solidu, ves- 
cidu, cari d'in caus'a vocalei i scurte, 
se scriu si : umedu, mucedu, langedu, etc. 
Contrasse su : caldu, crudu, udu, verde. 

*IDYLLICU,-a, adj., (fr. idylliqne), 
relativu la idylliu : caracter iu idyllicu, 
genu idyllicu, forma idyllica. 

* IDTLLÎU, pl.-î'e, idyllium (dSoX- 
Xtov), poema pastorale. 

*IDYLLU, pl.-e, idyllium, (eiooXXtov) 
contrassu d'in idylliu, mica poema,, poe- 
ma pastorale. 



IER 

TEA, ind. preş. pers. III sing. si im- 
perat. pers. II sing. $!>miş, sumo. de la 
verbulu luare (levare), sumere, vedi 
verbulu luare si form'a levare. 

IEAI, ind. preş. pers. II sing. snmis, 
de la verbulu luare (levare), sumere , 
v^di verbulu luare. 

TEATJ, ind. preş. pers. I sing. si pers. 
TTI pi. sumo. de la verbulu luare (le- 
vare), sumere, vedi verbnlu luare. 

ff IECTARE, v., jaetare. a arruncâ, 
in composite ca adiectare, coniectarr . 
iniectare, obiectarc. proiectare, subie- 
ct are , traieetare. 

TEE, conj. preş. pers. III sing. si pi. 
sumat, sumant, de la verbulu luare (le- 
vârf), sumere, vedi verbnlu luare. 

EEPTARE, v., jactare, a arruncâ, a- 
eellu-asi cu iertare, in composite. 

IEPURE, s. ra.. lepus, vedi Iepure cu 
b<5te derivatele ^Ue. 

* IERABOTANA. s. f., bierabolane, 
(bpaPoravrj), verbina, planta. 

* IERACIA, s. ('.. hieracia, una spe- 
ria de laptuce selbatice. 

* IERACIU . s. m.. hieracium, (îsoâ- 
xiov). numfdt" 1 unui collyrin. 

* IERARCHIA, s. (.. hierarchia, (fe- 
yt.y/[i). ordine sacra, subordinatione 
de demnitari politici sau ecclesiastici ; 
acumu se dice mai illessu : ierarchia 
ecclesiatsica ; demnitate de ierarchu; 

di 3Î hierarchia. 

*IERARCHICTJ,-fl.adj.,(i6 P apxixd€), 
relativu la u rarchia : ordine ierarchica, 
stătu ierarekieu. 

* IERARCHU. s. in. . (fepApxTjc), dem- 
nitarii! ecclesiasticu. archiereu , epi- 
scopii. 

* IERATICU,-a, adj., (bpattxdc), ec- 
clesiasticu : stare ieratica, administra- 
tione ieratica; vedi si hieraticu. 

* [EREU, 3. m.. (fepe6?), sacerdote , 
preutu, miniştrii sacru. 

* IKKXA. s. f., iiiemB, hlberuum 
(temiias). partea cea mai rece a nunu- 
lui, la noi lunele Decembre. Januariu si 
Pebmariu : ierna rece, ierna gerosa, 
ierna lena, ierna dulce, ierna calda: cu 
artiHu iern'a, in tempulu iernei : a lucră 
iSrn'a iem'a inglacia ap'a, iern'a nu 
sedemu la câmpu, ci ne divertimu in 



JGN. 7 

cetate: ce faceţi voi iem'a ', locutioni : 
esta ierna, iem'a presente ; la ierna' 
iern'a venitdria. 

IERNARE,-^??'?/. v., hiemare, hiber- 
nare, a petrece iern'a; in genere intran- 
sitivu, dero se dice si activu : a iernă 
vitele, a le nutri in tempulu iernei. 

1 IERNATTCU,-o. adj., nibernus, de 
ierna. 

2 IERNA TICU. s. m., hibernaculum, 
hiberna,-orum, locu de iernatu; pretiu 
pentru iernatu. 

1 IERNATU. adj. part., nutriţii in 
tempulu iernei : vite iernate la câmpu. 

2 IERNATU, s. m., hiematio, nctulu 
de ier nare. 

IERNATURA, s. f.,hiematio, actione 
si effectu allu actionei de iernare; 
modu de iernare. 

t TERO-, (d'in gr. tepd?, sacru), in 
diverse compositioni, precumu : icroce- 
rycc, ierodulu, ieroglyphu, ierogramma, 
ierographu, ierologu . icromenia, iero- 
phante. ierophoru, ieroscopu, pentru allu 
caroru intellessu consulta partea poste- 
ri6re a compositionei ; vedi si hieroce- 
ryre, hierodulu, hieroglyphu, etc. 

IERTARE, v.. liberare, veniam dare, 
parcere, ignoacere, remit<ere, vedi li- 
bertare, si contrassulu liertare cu t(5te 
derivatele selle. 

* TGNARU,-«, adj., Itrnurus, care nu 
scie, care nu conntfsce, fora connoscen- 
tia; neconnoscutu. 

* IGNAVIA, s. f., lernavia, lipse de 
activitate, lipse de energia, indolentia, 
apatbîa, pigretia, lenosîa, lassitate, fri- 
cosîa. 

* IGNA V I R E.-rscu, v.jieiiavire, Ijrna- 
vencere. refl., a se ignavi, a cade" in 
ignar ia. 

* IGNAVU,-fl, adj.,ifrnavu8j fora ac- 
tivitate, indolente, pigru, lenosu, lassiu, 
fricosu. 

tf IGNE, s. m., iimis, focii, flumu 
se vede in urmatririele compositioni. 

* 1 1G NI A lilU, -a, adj., iei.iarius, 
d'in care se sc6te focu. 

* 2 TGXI \ CIT. pl.-«e, ijrnlarium, a- 
mnariu. vedi anmariu. 

* IGNICANTE, adj., lgnicans, care 
da focu, care se^mina cu foculu arditoriu. 



8 



IGN. 



* IGNICOLORU,-a . adj., ignicolor 
si ignicolorus, de col6rea focului. 

* IGNICOMU,-a, ignicomans siigni- 
comus, care are peru de focu : sorele ig- 
nicomu, sol ignicomus. Apul. 

* IGNIDU,-a, adj., ignidus, arditoriu. 

* IGNIFERU,-», adj., ignifer, care 
da focu, infocatu, inflammatu, arditoriu. 

* IGNIFLUU,-o, adj., igniflnus, d'in 
care curge focu. 

* IGNIGENU,-a, adj., ignigena, na- 
scutu in focu , epithetu ce se da lui 
Bacchu. 

* IGNIPEDE, adj., ignipes, cu pe- 
ticire de focu. 

* IGNIPOTENTE, adj., ignipotens, 
focosu, luminoşii, radiosu; epithetu ce 
se da lui Vulcanu. 

* IGNIRE,-escw, adj., ignire, a face 
se ardia. 

* IGNISPICIU, pl.-ie, ignispicinm. 
modu de diviDare d'in focu. 

♦IGNITABLU, pl.-e, ignitabuiura , 
locuundeseconservafoculu;irritameutu. 

* IGNITU,-», adj. part., isrnitus, in- 
focatu, imflammatu, ardente. 

*IGNIVAGU,-a,adj., ignivagus, care 
âmbla ca foculu. 

* IGNIVOMU,-a, adj., ignivomus, 
care versa focu : monte ignivomu, gi- 
ganţi ignivomi. 

* IGNOBILE, adj., ignobilis, necon- 
noscutu, neiusemnatu, obscuru ; vile, 
bassu, abiectu. 

* IGNOBILITATE, s. f„ ignobilitas. 
stare ignobile, obscuritate, vilitate, bas- 
se'tia. 

* IGNOMINIA, s. f., igiiomiula, ro- 
sine, desonore, opprobriu, infamia. 

* IGNOMINIOSU.-a, adj., iguoini- 
niosus, rosinosu, infamatu, petatu. 

* IGNOEABILE, adj., ign© r abili s, 
care se p6te ignora; neconnoscutu. 

* IGNORANTE, adj. part. preş., ig- 
norai, foraconnoscentia, fora scientia, 
fora cultura, care nu scie; subst. unu 
ignorante. 

* IGNORANTIA, s. f., ignorantia, 
nescientia, lipse de scientia, lipse de eon- 
noscentia : ignoranţi 'a e mare, a se lupta 
in confr'a ignorantiei, a învinge igno- 
ranţi a. 



ILI. 

* IGNORANTISMU, s. f., (fr. igno- 
rantisme), systema care tende a favori 
ignoranti'a. 

* IGNORARE, v., ignorare, a nu sci, 
a nu connosce; a nu luâ in considera- 
tione, a nu considera, a desconsidera. 

* IGNORATIONE, s. f., ignoratio, 
actione de ignorare, nescientia, necon- 
noscentia. 

* IGNORATU,-a, adj., ignoratus, ne- 
sciutu, neconnoscutu; neconsideratu. 

♦IGNOSCENTE, adj . part. preş., igno- 
scens, indulgente, iertatoriu. 

* IGNOSCENTIA, s. f., ignoscentia, 
indulgentia, iertatione. 

* IGNOSCERE, ignoscui. ignoscutu 
si ignotu, v., ignoscere, a trece cu ve- 
derea, a ierta, a escusâ. 

* IGNOTU,-a. adj. part., ignotns, ne- 
connoscutu; neconnoscutoriu. 

IH, interiectione, hen, hei, care es- 
prime dorere, rosine, despretiu. 

IHA, interiectione, prin care se imita 
vocea asinului. 

IIA, S. f., indnsinm feminarutn, tu- 
nica femlnarum, vedi liia si linia. 

* ILARITATE, s. f., hilaritas, dispo- 
sitione voli6sa, buccuri'a, serenitate. 

* ILARU,-a, adj., hilarus, hilaris, 
{ikapdq), bene dispusu, cu voli'a bona, 
voliosu. 

f ILEO-, (d'in gr. siXsd?, intestinu), 
in diverse compositioni, precumu : ileo- 
graphia, ileographicu, ileographu, ileo- 
logia, ileologicu, ileologu, etc. 

* ILEOSCVa, adj., ileos);», suppusu 
morbului iliacu. 

* ILEU, s. m., ileus si ileos (eiXedg), 
1. intestinulu mediu; 2. morbu inflam- 
matoriu, care pare a ave originea sea 
in intestinulu ileu. 

* ILI A, ilia,-iura, 1. parte a corpului 
animale de sub ultimele coste : cercete- 
dia, domne, iliele nostre, in cărţile ve- 
chie, stramutatu in urma in : cercetedia. 
domne, renunchii noştri: 2. partea infe- 
ii6re a pantecelui de la ultimele coste 
peno la părţile genitali. 

* ILIACU. -a, adj.,(it. iliaeo, fr.ilia- 
qsie). relatîvu la ileu, ilia si iliu: morbu 
iliacu, passione iliaca; ossu iliacu, fossa 
iliaca. 



ILL. 

* ILICE, s., m., ilex, una specia de 
cerru. 

* ILICETU, pl.-e, selba de iliei. 

* ILICIU,-«. adj., iliceus, de ilice: 
subst. iliciele , familia de arbori cari au 
de typu genuin ilice. 

* ILIGNU,-a. adj., ilisrmis, de ilice. 
*ILIU. s.m., ilium, (it. ilio, ir. ilion), 

ossulu coxale la copilli si la fetu. 

* ILLATJONE, s. f., illatio, adducere; 
iD logica: conclusione. 

* ILLATIVU.-a, adj., illatirus, con- 
clusivu. 

* ILLATRARE, v., iliatrare, a latrâ 
la cineva, a latrâ pre cineva. 

* ILLATU,-;y, adj. part., illatus, ad- 
dussu, facutu, causatu. 

* ILLECEBRA. pi. illecebre, illece- 
br®, incantamentu, lârmecu, medie at- 
tractive, medie ammagitorie. 

* ILLECE KK A UE. v., illeco:,rare, a 
attrage prin illecebre. 

* [LLECEBROSU,-c«, adj., illecebro- 
8U8, attractivu, incantatoriu, ammagi- 
toriu. 

* ILLBCTAMENTU, pl.-e, iilecta- 
■neiitum, mediu de illectare; invitamentu, 
farmecu. 

*ILLEl TARE. v., Meetare, a attrage, 
a ferrii»'«a. ;i ammagi. 

* 1 LLECTU,-a, adj. part., illectus, 
attrassu. ammagii u, sedussu. 

* ILLEGALE, adj.. (Illegralis, it. il- 
legaie, ir. i 116 gal), contrariu legei : fapta 
illegaîe, tnesun ■<" g di. 

* [ILEGALITATE, s. f., (fr. llUga- 
lite), caracteriu de illegaîe : illegalita- 

| , 

' 1 LLEGIBILE, adj., care nu se pote 
lege : seri k gibilt . nume illegibile. 

* ILLEGITIM1TATE s. f., (it. illegit- 

timitâ, IV. i li* 1 tr i ti m it*-), defectulu legi- 
timităţii : illegitirnitatea unui copillu. 

- ll.Lfj.il [MU,-a, adj., (it. lllegit- 

timo, IV. [ilegitime), care n'are condi- 

tionile cerute de lege : i i< illegi- 

tima, copillu illegitimu pretensioni il- 

i/i . 

* ILLESIBILE, adj. illtenlbili», care 
mi se $6tdlede, cdiv nu ae p6te vetternâ. 

* ILI.i'Sf',-,, adj. part., lUtetsns, ne- 

vettematu. 



ILL^ 9 

* ILLIBATETIA , s. f., (it. illiba- 
tezza), integritate, castitate, stare ne- 
petata, stare nespurcata. 

* ILLIBATU,-a. adj., illibatis: neat- 
tinsu, nepetatu, castu; integru, (vedi li- 
bare). 

*ILLIBERALE, adj., illiberalis, con- 
trariu liberale; ignobile, avani; sordidu; 
fig. nrti illiberali, se numiau acelle arti 
mechanice, cari nu erau pentru 6meni li- 
beri, ci se potpau essercitâ numai de 
servi. 

* ILLIBERALITATE, s. f., illibora- 
litas, contr. liberalitate, ignobilitate, 
avaritia: (vedi illiberăle). 

* LLLICIDU,-a, adj., (it. illiquido), 
contrariu liciclu; neclara, se dice despre 
compute. 

* ILLICITU,-a, adj., illieitos, neper- 
missu de lege, iilegale, illegitimu : fap- 
te illicite. 

* [LLIMITATIONE, s. f., starea si 
calitatea de ce nu are margini. 

* ILLlMITATU,-rt, adj., Illimitatus, 
contr. limitatu, nemărginiţii, fora mar- 
gini. 

* [LHTERATTJ,-a, adj., iliiteratus, 
nelitteratu, fora con noscentia de littere, 
ignoranţi'. 

♦ILLOCABILE, adj., illocabilis, ce 
nu se p6te loca. 

* ILLOGICU,-a, adj., nel »gicu, in con- 
tr'a logicei. 

* 1 L LI I >KK K, \ ., illusi si illusei, illusu, 
iilnd<'rt'. a si bate jocu de ceva, sau de 
cineva. 

[LLUMINABILE, adj. IlluDiinabili», 
care se p6to lumina. 

* ILLUMINANTE, part. adj., illu- 
minans, ce illumina, ce lumina, ce res- 
pandesce lumina. 

ILLIMI\.\i;iv-r</7/< v. a., tllumtua- 
re, a lumina, a dâ lumina, a respaudf 
lumina, a resipf iutunericulu, obscurita- 
tea, a face splend6re: a illumina, se dice 
si in locu de a face illuminationi, a ap- 
prende lumini, focuri, otc. In intellessu 
religioşii, insemnedia : a lumina spiri- 
im'a; \<'<li luminare. 

* [LLUMINATIONE, S.f., illuinina- 
ti<>, respandire de lumina; actione de a 
lumina; stare dt< illuminatu; illumina' 



10 



ILL. 



tione, se dice si in locu de una mulţime 
de luminări puse in syrnrnetria, cu oc- 
casionea unei festivităţi sau dille însem- 
nate. 

* ILLUMINATIVU,-a, adj., (it. il- 
luminativo). care are virtutea de a lu- 
mina. 

* lLLUMIXATORIU,-*ona, adj. s , 
illuminator, care illumina: care dispune 
illuminationi. 

* ILLUMINATRICE, s. f., Ulmnfna- 
trix, femina care illumina. 

* ILLUMINATU,-a. adj. part., Mu- 
mia atu s, luminatu, invetiatu, cultivata. 

* ILLUMINISMU. s. m., (fr. Manii- 
nisme), doctrina a celloru ce pretendu co 
domnedieu respandesce lumin'a divina 
in noi; mania de alumina prin filosofia. 

* ILLUMINISTU, s. m., (fr. Mnmi- 
nişte), sectariu allu iluminismului. 

* ILLUSIONARE,v.,(fr. illusionner) 
a face îllusioni, a face imaginationi 
vane si cliimerice, a aramagi, a insellâ 
prin îllusioni. Vedi ilhdere si illusione. 

* ILLUSIONATU,-a, adj. part., (fr. 
illusioune), ammagitu. 

* ILLUSIONE, s. f., illnsio, apparen- 
tia falsa si inseliatoria provenita sau 
d'in propri'a imaginatione sau prin ma- 
iestri'aaltui-a; imaginatione falsa, vana, 
chimerica : nu-ti face îllusioni, nn te 
lassâ a te ammagi prin imaginationi 
estravaganti. 

* ILLUSOEIU,-son'a , adj., "Ilnsor, 
care illude, care ammagesce prin false 
apparentie. 

* ELLUSTRAMENTU, pl.-e, Mustra- 
mentamj illustratione, ornamentu, de- 
coramentu; claritate, lumina. 

* ILLUSTRANTE, adj., Mnstrans, 
care illustra. 

* ILLDSTRARE, v., illnstrare, a da 
lustru, splendore, lumina : a se Mustră, 
a se distinge, a illustra pre cine-va, a i 
face nume, a Iu face celebre; a illustra 
unu autoriu, unu opu descient.ia, de lit- 
teratura, a esplicâ. 

* ILLUSTRATiONE s. f., Mustra- 
tio, actione de illustrare, illustramentu; 
esplicatione, desvoltare de formosetiele 
unui lucru, unui opu sau altu subiecţii; 
diurnale cu illustrationi , diurnale in 



IMA^ ___ 

care se publica imagini, tabelle, etc, cu 
sau fora descrierile loru. 

* ILLUSTK ATORIU,-forc'a, adj. s., U- 
lustratorj care illustra: care esplica una 
parte sau unu intregu opu de scientia, 
litteratura, si altele. 

* ILLUSTRATU,-«, adj. part., Mu- 
stratus, luminatu, ornatu , informose- 
tiatu: diurnale dlusiratu, in care apparu 
illustrationi. 

* ILLUSTRE si illustru,-a, adj., il- 
lustris, nobile, celebru, renumiţii : omu 
illustru. omu celebru prin merite, prin 
nobilitate, prin scrieri sau prin altu lu- 
cru considerabile si de lauda. 

* ILLti STRISSIMU,-«, adj., Mustris- 
sirous, titlu ce se da personeloru de 
inalta demnitate, mai allessu in repu- 
blic'a ecclesiastica; de aci si substan- 
tivulu Mustritate. 

* ILLUSTRITATE, s. f., calitate de 
illustru, luatu mai allessu ca titlu de 
onore ; (vedi si illustrissimu). 

* lLLUSU,-«, part., Musus , am- 
magitu, insellatu. 

* ILLUVIE, s. f., si 
*ILLUVIONE, s.f., illuHos, inuuda- 

tione; versare de ape; eruptione. 
*ILOTIA. si 

* ILOT1SMU, s. m., stare de ilotu. 

* ILOTU, sau elotu, s. m., helotes, 
ilotaj servu publicu, precumu erau ser- 
vii publici la Spartani, cari se applicau 
la cultivare agriloru. 

* IMAGINABIL E,-a, adj., imagina- 
biiis, ce se pote imagina. 

* IMAGINARE, v., imaginari, a for- 
ma imagini; refl. a si imagină, a si re- 
presentâ unu lucru; a si forma una idea, 
imagine. 

* IMAGINARE, s. verbale, imaginatio, 
in t. s. verbului. 

* IMAGINARIU,-ana, adj., imasri- 
narius, de imaginatione: fantastieu, chi- 
mericu, ce nu e in realitate : morbu i- 
maginariu, se dice starea unui omu care 
se crede morbosu, de si in realitate nu 
este ; avere imaginaria, candu crede ci- 
neva co e avutu, fora se fia. 

* IMAGINATIONE, s. f., imagina- 
tio, actione de a imagină, facultatea de 
a imagină, de a forma imagini despre 



lucruri ce sunt sau nu in realitate, si a 
le combina in diverse moduri; fantasia; 
idea falsa, estravagante. 

* IMAGINATIVU,-«, adj., prin care 
se imasrina: facultate imaginativa. 

* IMAGINATORIU,-fo>-w. adj. s., i- 
maşinans. care imagina. 

* IMAGINATU,-a. adj. part,, repre- 
sentatu prin poterea imaginativa. 

* IMAGINE, s. f., imasro; representa- 
tionea unui lucru in sculptura, pictura, 
desemnu etc; dupo uni filosofi : imagine 
este acea impressione sau semnu ce ob- 
iectele esterne imprimu in mente prin 
organele sensorie; retorii si poeţii nu- 
mescu imagine descriptionea unui sub- 
iectu intr'unu discursu; in sensu parti- 
culariu intellegemu prin imagini iconele 
ce sunt obiectulu unui cultn religioşii; 
in sensn fig. so dice despre una persana 
care sau nu lucra nimica : sta ea una I- 
magine; sau e perita in facia, n'are nici 
una fisionomia : e numai im gine; sau e 
formosa: e una imagine: imagine se iea 
pentru assemenare, similitudine, si pen- 
tru idea, visu, umbra :una imagine tre- 
cutoria, unu visu: imagin mortei, um- 
br'amortei: se mai iea si pentru anta- 
sma, monstru : imagini <l<' nopte, ima- 
ginile întunericului; precumu si pentru 
pssemplariu, mndellu : imagine de hlan- 
detia, imagine di oi iate; — vorbindu 
despre unu opu cu descriptioni forra<5se 
in prosa sau in versuri : plenu de ima- 
gini, plenu de narrationi, descrieri for- 
m(>- 

*TMAGINOSU,-a, adj., imaginosas , 
rare facile imagina: plenu de imaginari; 
rare sufferedeprepond< i ranti'aimas , ina- 
tionei. 

[MBAIEEAKE, v., alli&are, Bbn- 
înre, a lega cu baierele : imbaiera că- 
meşi'. 

IMBAlERATU,-a, adj. part., flbnla- 
tus. Legaţii cu baierele. 

IMBAIERATURA, -. f., starea de 
imbaieratu; legătura, inchiauatura. 

ni BAIARE, imbaire i te. 

hamuri . 

I.MHALLA RE, v., salivare , saliva 
aspergere spurce loqul (d'in in si băl- 
le, de cari vedi in Glossariu), a imple" de 



IMB. 



11 



băile; fig. a vorbi vorbe obscene, spurce. 

IMBALLARE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

IMBALATU,-a, adj. part., implutu 
de balle. 

TMBALLATURA. s. f., resultatuallu 
imbăllarei. ceva imballatu, spurcu, ob- 
scenii : imballaturele lui pentru totu ce 
e puru si santu, nespallatura, obsceni- 
tate. 

IMBALLICARE, si 

IMBALLECARIRE, v. spurcarire; 
a se servi de vorbe obscene, (d'in acea- 
asi fontana cu imbaUare). 

IMBALLECARITU,-», adj. part., 
spurcaritu. 

IMBALLEGARE, v.. a împle", a unge 
cu ballega, (vedi ballega in Glossariu). 

IMBALLECrATU,-a, adj. part., unsu 
cu ballega. 

IMBALLEGATURA, s. f., spurcatio- 
ne; lucru urîtu. 

ÎMBĂLSĂMARE, v., baisamo mi- 
nere; a unge unu corpu cubalsamu spre 
a Iu conserva. 

ÎMBĂLSĂMARE, s. verbale, in sen- 
sulu verbului. 

IMBALSAMATU,-a, adj. part., unsu 
cu balsamu. 

IMBANIARE, (ou n molliatu : im- 
r/),-e(li>(. (mai pucinu bene : imba- 
nire <v\\imhaire.-<sen), v., in baîneo la- 
vare, a scalda in baia, a scalda in ge- 
nere. 

IMBARBARARE si imbarbarire, v., 
a tai 1 *' sau a deveni barbaru: a selbateci. 

[MBARBARATU si imbarbaritu,-a, 
adj. part., facutu barbaru. 

IMBARBATARE,-efc si imbarba- 
tire,-escu, v., a insufla anima de băr- 
baţii: a anima, a incoragid; fig. a de- 
sceptâ din amraortire. 

IM MAI.' HATÂR E si imbarbatire, s. 
verbale, in t. s. verbului. 

[MBARBATATU si imbarbatitu,-a, 
adj. part., ânimatu, incoragiatu, descep- 
tatu la actvitate. 

IMBARCAMENTU, s. m., in navem 
conscensto; actulu de itnbarcarc, suire 
pre nave. 

* ÎMBARCARE, v., in navem Iinpo- 
nere, a pune pre nave; navem oonsi . n 



12 



IMB. 



dere, a intra, a se sui pre nave; a se 
pune pre nave spre a callatori. 

* ÎMBARCARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

* IMBARCATIONE s. f., actione de 
îmbarcare, imbarcamentu. 

* IMBARCATU,-a, adj. part., in ua- 
vem illatas. 

* IMBECILLE si imbecillu-u , im- 
beeillis, imbecillns; nepotentiosu, de- 
bile, fora potere, fora mente, fora in- 
tellegere, ineptu; substantivu, unu im- 
becillu, unu mare imbecillu! 

* IMBECILLITATE, s. f., imbecilli- 
t»is, debilitate, nepotentia; lipse de spi- 
ritu, inepţia. 

IMBEERE, imbeui, imbeutu, (imbeetu 
si imbetu), imbibere, a face se bea, se 
sugă; a trage in sene, a bee. 

* IMBELLE si imbellu-a, adj., im- 
bellis ; lassiu, timidu, pusillanimu, fora 
coragiu, mdlle, effeminatu; proprie, in- 
eptu la bellu. 

IMBERBECARE, v., (de la baterea 
berbeciloru in capete) a lovi câ unu ber- 
bece, a bate in capete. 

IMBERBECATU,-a. adj. part., ba- 
tutu in capete. 

IMBERBE si imberbii -a. adj., im- 
berbis, imberbus; fora barba , june , 
spânu. 

* IMBESTIARE,-«Km , v., eff«rari, 
ssevire; a deveni bestia, feroce; a se sel- 
bateci : refl. a se imbestiă, a se infuriâ, 
a se irritâ ca una bestia; brutescere. 

* TMBESTIATU,-«, adj. part., in 
brutum versus. 

IMBETARE, v., iuebriare, imbibere; 
a face se bea sau se sugă forte multu : 
a imbetă tessutura de apa; in speciale, 
a da se bea beuture spiritose peno candu 
se ammetesce : a imbetă pre cineva cu 
vinii, a ammetî in genere, a face se 
perda mentile, a confunde, etc. : m\im 
imbetatu de capii, am venitu in confu- 
sione. am ammetitu; nu me imbetă atâtu! 
nu me tonnentâ, nu me încurca. 

IMBETARE, s. verbale, in 1. s. ver- 
bului. 

IMBETATORlU,-a. adj., inebriator, 
înebri ius, ce imbetă : btutura imbetatoria. 

IMBETATU,-a, adj. part., iuebria- 



IMB 

tus, ebrins, care a beutu prea multu in 
câtu a perdutu poterea menţii; fig. im- 
betatu de amore, de plăcere, de furia, de 
superbia, etc. 

IMBETATURA, s. f., hiebriatio, sta- 
rea cellui ce a beutu prea multu, mai 
vertosu vinu sau alte beuture spirituose. 

IMBETRANIRE,-escw, v., senesce- 
re, inveterascere; a deveni betranu, a 
perde din poteri fia physiee, fia spiri- 
tuali : a imbetrani in servitiu, a remane 
multu timpu in unulu si acelluasi ser- 
vitiu; a imbetrani june, a remane' nein- 
soratu; a imbetrani inainte de tempu, a 
trai in sufferentie; a imbetrani in relle. 
a face fapte relle. 

IMBETRANIRE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMBETRANiTU,-a, adj. part., senex 
factus, care a adjunsu betrânu. 

IMBEUTU,-a, adj. part., imbntus, 
adapatu. 

BIBIARE, v., offerre, invitare, a 
dâ, a offeri, a presentâ; a propune; a in- 
vita ; refl. a se imbiâ, a se offeri, a se 
presentâ. a se recommenda : a imbiâ la 
mesa, a imbiâ pre cineva cu ce nu i 
place; se imbia si unde nemine nu Iu 
chiama. 

IMBIARE, s. verbale, oblatio, invi- 
tatio, in t. s. verbului. 

IMBIATORIU,-^na, s. adj., obla- 
tor, invitator, care offere, care imbia. 

IMBIATU,-a, adj. part., oblatns, in- 
vitatus. 

ÎMBINARE, v., (combiuar.-), a com- 
bina, a uni, a lega irnpreunâ, a reuni; 
a compara : sprincene îmbinate, omeni 
de aprope imbinati, (d'in in si binu). 

ÎMBINĂRI, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

ÎMBIN ATU,-«, adj. part. ,combinatu, 
legatu impreuna. 

IMBINATURA, s. f., actione si re- 
sultatu allu actionei de imbinare. 

IMBLANDIRE,-escw , v., mitişare, 
(blamliri), a mitigâ; a face blandu; a 
reduce la blandetia; a desalbateci, a in- 
frenâ, a stemperâ, a se imblandi, a de- 
veni blandu. 

1MBLANDIRE. s. verbale, witijfa- 
tio, in t. s. verbului. 



IMB 



IMB 



13 



I MBLANDITORIU,-fc>Wa. mitigaus, 
care imblandesce, care mitiga. 

[MBLANDITU,-a, adj. part., miti- 
«ratus, mitigatu. 

IMBONARE, v., placare, tniilceie, 
lenire, a placa, a steinperâ, a allinâ 
meni'a cuiva. 

IMBONATU,-a. adj. part., plecatu*. 
leuitus, placatu, stemperatu. 

IMBONETATIRE,-cscm. v., meliorem 
vel melius facere, vel reddere ; a face 
mai bonn, a ammeliorâ. 

[MBONETATITU,-a, adj. part., fa- 
cutu mai bonu, ammelioratu. 

[MBRACCAMENTU,pl.-e, iHdnmeu- 
tum, vestimeiitum, restitus; complessulu 
lucruriloru ce servu pentru investirea 
corpului omului, fia pentru necessitate 
fia pentru ornamentu; vestimentu, orna- 
tu: itnbraccamenU naţionale, devera, dt 
totuna, de urna. de primavera, ele. 

[MBRACCARE, v., (d'ia in si brac- 
ca), îndnere, vestire; a investi : a im- 
braccă una salla, a ua mobila, tapeta, 
urau; a imbraccâ cu auru sau cu ur- 
genţii, a illustrâ; refl. a se imbraccâ, a 
se investi; a se imbraccâ după moda, a 
porta vestiminte de mod' a cea mai noua; 
d imbraccâ doliu, a porta vestiminte de 
doliu; Vam imbraccatu; i am pusu una 
sarcina suit cai.' va succumbe; 1 am fă- 
cuta unu îeu ; arborele s'a imbraci 
in /lori : a înflorită. 

[MBRACCARE, s. verbale, restltns, 
actioue de imbraccan . 

[MBRACCAT U,-a, Indntus, investi- 
tu : omu imbraccatu, care a luatu ve- 
stiminte pre sene; v< 4iminte imbraccate, 
vestiiu.aiele puse; imbraccatu cu gust/t. 
se refere la omulu imbraccatu; imbrac- 
camentecu gustu, se refere la vestiminte. 

L\l BRA! ÎUINARE, v., (d'in in si braţ - 
(mu), braccas alligare, cingere, a in- 
cinge, a lega braccele preste medilocu; 
refl. a se vmbraccinâ, a si lega bracci- 
uele; mbraccina-te bene, tine-te bene 
la Lucrulu ce te aştepta. 

IMBRACCINARE, s. vejbale, actio- 
ii. ia de imbraccinare. 

[MBRA< CINAT! . a ,adj. part., cin- 
dus, incinsu, cu braccele încinse. 

I MBUAClAKE, v., vediimbraeiosiare. 



IMBRAOIOS1ARE, imbrcxisiarc, si 
imbradar?., v., b raci» io chcuindare, am- 
piectî, amplexari (it. imbracciare) ; a 

coprende, a striuge in bracie : a se im- 
braciosiâ, a se stringe unulu pre altulu 
in bracie; fig. unulu pre altulu sene im- 
braciosiamu, se ne amâmu; ce măiestria 
vrei a imbraciosiă? ce vrei se devini, ce 
măiestria allegi? aimbraciosiatucaus'a 
mea, a luatu asupra-si de a defende cau- 
s'a mea; a imbraciosiatu starea ecclesia- 
stica, s'a consecratu servitiului baseri- 
cescu; a imbradiosiâ opinionea cui-va, 
a adopta, a tind la opinionea cui-va; o- 
. imbraciosedia numai idee 
rali, coprendu numai idee generali; 
cellu generosu imbraciosiedia si adjuta 
pre toţi. protege si adjuta. 

[MBRACIOSIARE s. verbale, in t. 
s. verbului. 

1 MB l> Ai !IOSIATU,-a 3 adj . part. ver- 
bului imbraciosiare, 

[MBR A \C1 R E, V ., ;:ellere, ilepellere, 
deturbare, a împinge, a arruucâ, a da 
pre ciiw-\ a ălora. 

IMBE V.NCIRE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

[MBRANCITU,-a, adj. |>art,, pulsus, 
depulsns, deturbatnsj impinsu, armn- 
i atu, dat ii afora. 

* I \1 BRE, s. iu., Imber (Sjxppoţ), plouia, 
plouia mar»' si fortun6sa, plovoniu; 
de aci : apa <\c plouia, apa in genere, 
fluidu, unda, unda de poporu, etc. 

* [MBRICANTE, part, preş., Imbri- 
cans, (t'r. Irabriquant), se dice despre 
foliolele unei l'rundie compuse canduelle 
iu tempulu somnului plantei, se pleca 
de a lungulu petiolului aceoperindu-se 
anele pre altele ca teglele unui tectu. 

* IMBRICARE, v.. imbricare, a ac- 
eoperi cu imbrici. 

* [MBRICARIU, s. ni., (fr. imbri- 
caii- i. i de crvptogame. 

* [MBRICATIONE,s.f.,(fr.imbfica- 
tion),actione de imbricare, superpositio- 
ae de corpuri cari se imbina unele in- 
tr'altele ca imbricile unui tectu. 

* IMBRICATIVTJ,-a,adj., (fr. Irabri- 
catif), se dice despre foliele inco uede 
voltate candu rudimentele loru se ac- 
coperu anele pre altele. 



14 



IMB. 



* IMBRICATU,-», adj. part., imbri- 
eatns, (fi*, imbrique), accopmtu in for- 
m'a tectului de im brici. 

* IMBRICE, s. f., imbrex. tegla, ol- 
lana cu care se accoperiau casele. 

* IMBRICLU, s. m., irabrieuius, mi- 
ca ollana, d'in care se pare a se fi for- 
maţii ibrichiu, si apoi ibricu, si dem. 
ibricellu. 

*IMBR10U,-a, adj., imbricns, de plo- 
uia, plouiosu. fortunosu. 

* IMBRII)U,-a, adj., imbridus, in- 
carcatu de plouia. 

*IMBRIFERU,-u, adj., imbrifer, 
care adduce plouia : imbriferii austri. 

* IMBRIFICU,-a, adj., (imbriflcos), 
care uda cu apa imitându pioui'a. 

* IMBRIGENU,-a, adj., imbrigenus, 
nascutu d'in plouia. 

IMBRUMARE, v., (d'in in si bruma), 
a accoperi ca bruma. 

IMBRUMATU,-a, adj. part., aceope- 
ritu cu bruma. 

IMBUCCARE, v., (d'in in si bucea), 
a pune ceva in gura, a gusta, a mancă 
pucinu : imbucea ceva înainte de aplecă; 
tata diu'a n'amu imbuceatu nemica; fig. 
a imbuccâ doue lucruri, a imbinâ doue 
lucruri, a le prende unulu in altulu: 
unu ossu se imbucea cu altulu; assea se 
imbucea in modiorulu rotei. 

IMBUCCATU,-a, adj. part., luatu in 
gura, pusu in gura, prensu in altulu ca 
in una gura. 

IMBUCCATURA, s. f., actulu de im- 
buceare; partea unui instrumentu de 
musica ce se pune in gura ; versatur'a 
unui rîu. 

DIBUCCATIRE,-escw, v., (d'in in si 
buceata), iu parte» dividere, a face buc- 
câti, a talia in buccâti, a rupe in buc- 
câti. 

IMBUCCATITU,-a, adj. part., taliatu 
in buccâti. 

DIBUCCATURARE si 

IMBUCCATURIRE,-escw, v., a da 
cuiva mici buceature de maucatu, mai- 
allessu la passeri. 

IMBUCCURARE, v., exhilarare, he- 
titia afficere , laetiiicare, a causâ buc- 
curia. 

IMBUCCURATORIlV^n'a, adj. a,, 



IMI. 

Itetiiicus, care causa buceuria, care da 
sperantia. 

IMBUCCURATU r «,adj.part.,l»tu8 f 
lajlatus, plenu de buceuria. 

* IMBUERE, imbui. imbutu, v., im- 
ijuere, a imbee, ă adapâ, a imple; a in- 
vetiâ, a Îndoctrina. 

ÎMBUIBARE, v.. ingurgitare, a iu- 
dapâ, a satura; reli., a se îmbuibă, 1. a 
se indapâ, a se satura : cine se îmbuiba 
si strica sţomaehulu; cellu imbuibatu nu 
crede cellui flamendu; 2. a se ingrassiâ, 
a se superbi, a se face arrogante si in- 
solente. 

IMBUIBATU,-*, adj. part., ingurgi- 
tatus, indapatu , saturata; ingrassiatu; 
insolente. 

* IMBULBARE, v.,(d'in insibulbu), 
refl., a se îmbuibă, a se face bulbu. 

* IMBULBATU ,-a, adj. part., inflatu 
ca unu bulbu. 

ÎMBUMB ARE, v., (d'in in si bumbu, 
confere bulbu), nodulis adstriugere, a 
inchiauâ cu bumbi : a îmbumbă vtsiî- 
mentele. 

IMBUMBATU,-ft , adj. part., nodu- 
lis adstrictus, incliiauatu cu bumbi. 

LMBUNARE, v., placare, mulcere, 
leuire, Yeăi'imbouare. 

lMBUNATU,-a, adj. part., placatus, 
ienitus, vedi îmbonatu. 

IMBUNETATIRE, -eseu, v., melio- 
rein vel melius facere velreddere, vedi 
imbonetatire. 

IMBUNETATITU.-a, adj. part., fa- 
cutu mai bonu, ammelioratu; vedi im- 
bonetatitu. 

IMBURARE, v., pruina obducere, a 
accoperi cu bura. 

IMBURATU,-a, adj. part., pruina ob- 
ductus, aceoperitu cu bura. 

IMBUTAMENTU, pl.-e, imbuta- 
meatum, adapatura cu scientia, inve- 
tiatura. 

* IMBUTARE, v., (frec. de la imbue- 
re), a adapâ cu scientia. a invetiâ pre 
cineva. 

* IMBUTU,-a, adj. part., imbutus; 
adapatu, invetiatu, ornatu. 

* IMITABILE, adj., iinitabili», ce se 
pute imită , ce merita a fi imitatu , ce 
este de a se imita. 



IMM. 

* IMITANTE. adj., imitans, care 
imita. 

* IMITARE, v., imitare, a urniâ es- 
semplulu altui-a; a face ca alţii; a se 
conforma dupo alţii; vorbindu despre o- 
pere de scientia sau de arte, a imita se 
dice despre unu scriitoriu candu in scrie- 
rile selle suscepe spiritulu, geniulu, sty- 
lulu altui scriitoriu, sau despre unu pic- 
torii! candu urmediamodellulu, gustulu 
si trassurile altui pietoriu; a imită, u co- 

i contrafuc , mit\ ăi spit itidu, co- 
piedi vorbele, contrafaci lucrulu. 

* IMITARE, s. verbale, imitat io, iu 
t. s. verbului. 

* IMITATIONE, s. f., imitat io, imi- 
tamen; actione de imitare : Imitationea 
lui Jesu-Gristu, este titlulu unei carte 
plena de pietal 

* IMITATIVII ,-a, adj., (itiinitatiTo, 
fr. imitatif), care are facultatea dea i- 
mitâ,saxL de a 6 imit am. 

* IMITATOKIU,- toria adj. s., imita- 
tor, care imita, caro se încerca a imita. 

* [MITATRICE, s. i.. imitatrix, le- 
mina care imita. 

*IMITATU,-a, adj. part., (ii. imi- 
taio), facutu dupo altulu. 

* IMMACULATU,-a, adj., Immacnl - 
tus, fora macula, fora păta, fora scădere, 
puru, intactu, intregu. 

* IMMAGAZINARE, \.. condere, a 
pune in magazinu, in depositu; a assediâ 
negotiulu in locu destinaţii pentru ellu. 

[MMAGAZINARE, 8. verbale, asse- 
diare in magazinu. 

IMMAG -/IN A TI .-'.adj. part., con- 
dHus, pusu in mag u > 

•' IMMANENTE, adj .part. pres.imma- 
nens, ce remane si nu trece in altulu ; 
continuu, constante, vedi si immanerr. 

[MMANENTIA, s". f., (de U im - 
nente), Btarea de ce remane si nu ti 
inaluilu. 

*IM.MA\'ERE, v., imma>iere, amână 
in, a li inerinte. 

*1MMANE, adj., immanis, forte mare, 
nespusu de mare, nemesuratu, enorme; 
in sensu morale: terribile, selbaticu, eru- 
dit, i» irbaru, neomenosu, etc. 

[MMANIPESTU,-a, adj., obscur . 
obscurii, occultu; ce nu e claru. 



IMK 

* IMMANITATE. 



15 

imrnanitas, 



crudelitate, brutalitate, neumanitate, fe- 
rocitate, barbaria. 

* IMMANSUETlVo, adj., immansue- 
tus, neimblauditu, selbaticu, inumanii, 
indocile, intractabile, feroce, barbaru. 

IMMARIRE,-escw, v., auirere , am- 
plificare, exasperare; a face mare, a im- 
multî, aestende, adesvoltâ, a amplifica, 
a magnifica; a essaggerâ; refl. a se im- 
mari, a se face mare, a se lauda, a se o- 
stentâ. 

IMMARITU,-a, adj. part., aoctus, 
maritu. 

[MMARMORIRE r esc«, v., (it. im- 
marmorare); a face marmore; a petri- 
fica; a intari ca cu marmore; fig. stu- 
j>eiî;'! i, a remaaăammetitUjinlemnitude 
supprendere. 

LMMARMORITU,-a, adj. part., st..- 
pefactus, inlemnitu. 

[MMATERIALE, adj., immaterialis, 
expers corporis, nemateriale, fora ma- 
teria, spirituale. 

* IMMATERIALISMU, s.m., (fr.im- 
materii) system'a sau doctrin'a 
immaterialistiloru. 

IMMATERIALISTU,s.m.,(fr.imma- 
terialiste), care pretende co totu e spi- 
r it ii. si lumea e compusa numai d'in fi- 
entie cogetatorie. 

IMMATERIALITATE , s. f.,(fr. lm- 
materialite), calitatea de immateriale, 
abstractuîu d'in immateriale. 

IMMATRICULARE, v., (fr. immatri- 
cuier), a inscrie in matricula. 

[MMATRICULATIONE,s.f M (fr.im. 
matricnlation), actione de immatricu- 
lare: starea de immatriculatu. 

I MMATUICULATl T ,-«, adj. part.,(fr. 
Immatriculâ), inscrissu in matricula. 

IMM ATI UITATE, s. f., iramaturi- 
tas, starea de immaturu; fig. precipita 
tione, inopportuuitate. 

[MMATURU,-a, adj., immaţnras , 
nematuru, necopţii, crudu; ce nu einco 
maturii, ce n'a adjunsu la maturitate; 
fig. se dice despre lucruri cari se făcu 
înainte de tempu : amore immatura , 
morte immatura, consiliu immaturu, etc. 

[MMED1ATIONE, s. f., (fr. immedia- 
tion), stare si calitate de immediatu. 



16 



ÎMM. 



IMMEDIATU,-a,adj.,(it.imine<liato, 
fr. lminediat) , ce se succede fora vre 
una interpositione. fora inter val] u, fora 
se fia altu ceva la medilocu; nemedilo- 
citu , neinterruptu : imniediatu ca adv. 
insemna : numai de câtu, fora intar- 
diare, fora ammanare. 

* IMMEDICABILE, adj., immedica- 
bilis , ce nu se pote medica , ce nu se 
p6te cura, incurabile, nevindecaţii. 

* IMMEDITAT[J,-a } adj., iwimedita- 
tas, necogetatu, nemeditatu, fora pre- 
nieditatione; care nu reflecte. 

* IMMEI40KAKE, v., meliorem fa- 
cere, fieri; a face mai bonu; a deveni 
mai bonu, a se indreptâ; (mai bene am- 
meliorare). 

IMMELIORATU,-a, adj. part., ine- 
lir sau melius factus. 

* IMMEMORAliILE, immeinorabilis, 
ce trece preste memori'a 6meniloru; de 
ce nu si mai adducu omenii a mente; se 
dice despre tempu , sau despre ou ce, 
candu nu i scimu sau i amu uitatu cu 
totulu inceputulu : possessione imme- 
morăbile sau immemoriale, dicemu,candu 
prin decursu de anni ce trecu, nu ne mai 
adducemu a mente sau nu potemu con- 
n6sce originea ei. 

* IMMEMORATU,-«, adj., immenio- 
ratus, ue mai memoratu, ne mai auditu, 
cu totulu nou. 

* IMMEMORE, adj., immemor, care 
a perdutu adducerea a mente; care nu 
tine mente, ci si uita; fig. immemore se 
dice ingratulu care a uitatu beneţiciele 
accepte. 

* IMMEMORIA, s. f , i.mnemftria, 
lipse de memoria. 

IMMEMORIALE,-a, adj., vedi im- 
memor abile. 

* IMMENSTTATE, s. f., imuieusitas, 
estensione immensa; alle cărei margini 
nu se connoscu : immensitatea naturei, 
immensitatea universului; — vastitate, 
mărime, intendere; nemesurare, nemăr- 
ginire; infinitate. 

* IMMENSU,-a, adj., immeusus, ne- 
mesuratu, nemarginitu , fora mesura, 
fora margini, infiniţii: de una estendere 
forte mare, vastu : desideriu immensu, 
ambitione immensa, in locu de : desi- 



__IMM. 

deriu escessivu , ambitione escessiva ; 
surnma immensa, avere immensa, spese 
immense, spre a indica co sunt mari, 
multe, grelle, surnma mare, avere multa, 
spese grelle ; mente , memoria immen- 
sa, etc, mente mare , memoria vasta, 
a comperă cu pretiu immensu , a com- 
perâ f6rte scumpu. 

* IMMENSURAB1LE, adj., iminen- 
surabilis, ce nu se p6te mesura, neme- 
suratu, nemesur abile. 

* IMMERGERE, immersi si immer- 
sei, immersu, v., immergere; a affnndâ, 
a cofundâ, a innecâ, etc. 

* IMMERGIBILE, mersabilis, im- 
mersabilisj coventu dubiu, insemnandu : 
1. ce se pote immerge. cofundâ, sau af- 
fundâ; 2. ce nu se p6te cofundâ, nu se 
pote affundâ, nu pote intra peno infundu. 

* IMMERITABILE, adj.,immeritus, 
nedemnu, care nu merita; nemeritatu. 

* IMMERITU,-a, adj., immeritus ; 
vedi immeritabile. 

* IMMERSIONE, s. f., immersio, ac- 
tione prin care lassamu, bagamu, affun- 
damu unu lucru in apa sau in altu flnidu; 
astronomii dicu immersione la intrarea 
unei planete in umbra altei planete ; 
in baseric'a n6stra româna s'are pote 
dice immersione la actulu candu se bat- 
teza copillulu affundându-se in apa. 

IMMERSU, -a. adj. part., immersns, 
cofundatu. 

* IMMIGRARE, v., immişrare, a 
trece dintr' unu locu iu altulu, mai al- 
lessu din una terra in alfa, cu cogetu 
de a si stabili locuinti'a acollo. 

* IMMIGRATTONE, s. f., immîşra- 
tio, migratione, intrare si stabilirea de 
străini mtr'una terra. 

* IMMIGRATU,-a, immigr.îtus, adj. 
part., intraţii in terra străina. 

* 1MMINENTE, adj., imminens, ce 
este aprope de a se intemplâ; ce amme- 
nintia de apr6pe; ce sta se cada: ce nu 
se p6te incongiurâ , ammenintiatoriu ; 
urgente : periclu imminente; ruina, 
disgratia imminente, periclu, ruina, dis- 
gratia, ce ammenintia de apr6pe: bellulu 
e imminente : bellulu nu se mai pote 
evita. 

* IMMINENTIA, s. f., lmmineutia , 



IMM. 

appropiare; calitate, sau stare de immi- 
nenle : nu vedu imminenti'a periclidui, 
nu counoscu periclulu ce ammenitia, 
ce este aprope. 

* 1MMISCERE, v., immlscere, a am- 
mestecâ unu ce cu altu ce. 

* IMMINERE, v., imminere, a fi a- 
prope se se interaple, a sta se se facă, 
a ammenitia; vedi imminente , immi- 
nentia. 

*IMMISCIBILE, adj., (immisclbills), 
care nu se p6te mesteca. 

* IMMISEK1COKDE, adj., iramiseri- 
cors, fora misericordia. 

* IMMISERICORD1A, s. i\, Iminlse- 
rieordia, lipse de misericordia, sickiaru 
crudime. barbaria, etc. 

* IMMISERICORDIOSU,-», iminiso- 
rioors, nemisericordiosu, care nu seute 
compassione, neindoratu; crudele, inu- 
manu. 

* IMMISSARIU,-Wa, adj., (de la i»-i- 
mittere), oppositulu lui > mms^ariu. 

* [MMISSIONE, 3. f., immissio, ac- 
tul u de a lassâ sau a face se intre in 
possessione. 

* L\LUISSlVU,-u , adj., ce da facul- 
tatea de immissione. 

*IMMISSU,-a, adj. part., immissns, 
băgat u iu, lăsata in, intratu in. 

* IMMISTIONE, s. f., m istecarea u- 
nui lucru cu altulu, ca tcrm. jur., ac- 
tionea de a se ingere, mesteca intr'una 
successione, de a intră in calitate de e- 
re-de allu unui defuncţii. 

* LM.MISTi , -a, adj., Immistua, im- 
mlxtue , ammestecatu ; - neamme 
catu, puru, curatu. 

* IMMITE, adj., Immiti», fora blan- 
detie, severu, crudu, crudele, neindoratu. 

* [MMITIGABILE, adj.,lmmltlgabi- 
lls, implacabile, neimblanditu; care nu 
se pute mitigâ, neindoratu. 

* [MMITTEREsi immettere, imtnisi 
-i im/misei, immissu . v.. Lmmittere, a 
lassâ se intre, a introduce, >i bag 

"IMMOBILE, adj., Immobliis, fora 
mişcare; ce uu se p6te miscâ; nemisi 
nemiscatoriii; constante, nestramutatu; 
fermu, stabile: se dice si despre case, 
averi, bunuri si alte realităţi nem 
torie. 

Tom. II. 



IMM. 



17 



* IMMOBILIARIU,-r/«, adj.,(fr. im- 
mobilier), ce concerne bonurile immo- 
bili : actione immobiliaria, actionea in- 
tentata pentru intrarea in possessione 
de lucruri nemiscatorie, 

* IMMOBILISARE, v., (fr. immubi- 
liser), a face immobile ; a converte iu 
immobile. 

* 1MMOBILISAT10NE, s. f., (fr. lm- 
mobilisation), actione si effectu allu ac- 
tionei de immobilisare, de convertere 
unu lucru mobile in immobile rictitiu. 

*lMMOBILISATU,-a.adj. part. ver- 
bului immobilisare. 

* IMMOBILITATE, s. f., immobili- 
ta», stare si calitate de immobile: ne- 
mişcare, stabilitate, constantia, fermi- 
tate. 

*IMMODERANTIA,s.f.,iininoderan- 
tia. trecerea preste regul'a justa ce ar 
debe observata in tote lucrurile atâtu 
moralicâtu şi physice; necompetare, ne- 
steniperare, intemperantia; desfreuare, 
est jsu; defectulu moderationei. 

* IMMODERATIONE, s. f., imraode- 
i itlo, peccatulu, vitiulu coutr'a modera- 
tionei ; immoderantia, (vedi acestu co- 
ventu). 

* IMMODERATU,-a, adj., Immodera- 
1 u >, fora regula, foramodu, fora competu; 
escessivu, violenţii; desordinatu, nere- 
gulaţii; necompetatu, nestemperatu,ne- 
moderatu. 

*IMMODESTIA, s. ('., immodestla , 
contrariulu modestiei, lipso de modestia; 
indecentia, impudentia; nerosinare; fap- 
ta sau discursu contrariu boneloru da- 
tine Bau reguleloru de bona covientia; 
portare scandaldsa. 

* IMMODESTU,-a,adj.,lmmodestttS, 
rar- 1 lucra sau vorbesce in modu con- 
trariu modestii i; nerosinatu, impudente, 
indecente; aemodestu. 

tMMOIARE, (cu Uetotu molliatu), 
vedi immollian . 

* [MMOLARE, v., iramolare, a sa- 
crifica; a baliâ pentru sacrificiu : a im- 
molă boi, vitelli, amnelli. 

* IMMOLATIONE, s. f., Immolatio, 
ictione de immolare. 

* IMMOLA II,-", adj. part., iraino- 
iatu», sacrificatu. 



18 



1MM. 



IMMOLLIARE, v., (cu Ue.totu mol- 
liatu), mollire, humectare, tingere, mi- 
tigare, Iniminuero, pacarc, Qectere, do- 
mare, debilitare, (it. iminolluresi araol- 
lare) : a immolliă anini a cui-va, a Iu 
addulci, a Iu imblandi, a Iu allinâ; a 
immolliă pândi 1 a, a albi, a baga iu apa; 
a immolliă canei a. inulu, a topi cauep'a, 
inulu spre a se pote lucra ; a immolliă 
grâulu înainte de a Iu seminâ, a pune 
gruulu in apa cu calce inainte de a Iu 
seminâ; a immolliă gogosie de metasse, 
a le pune in apa spre a pote scote metas- 
sea de pre elle; — refl. a se immolliă, a 
scade d'in poteri, fia physice fia morali, 
a deveni debile; a se modera, a se al- 
lina ; gerulu se immolliă, petiorele, ge- 
nuchii se immolliă. 

IMMOLLIARE, s. verbale, înollimeu- 
tum, mollities, debilitatio, in t. 3. ver- 
bului. 

IMMOLLIATU,-«, adj. part,,, raolli- 
tus, redussu in stare molie. 

*IMMORALE, adj., (it. immorale, fr. 
immoral), contrariu morale: care nu ur- 
m£dia principiele si doctrinele moralei; 
nemorale, demoralisatu, de rea portare, 
cu relle invetiuri. 

* IMMORALITATE, s. f.,(it.immo- 
ralitâ, fr. iminoralite),'calitate de immo- 
rale : a urmă, a committe fapte contrarie 
principieloru moralei, este immoralitate; 
a nu se conformă bonei covientie, este 
immodestia. 

IMMORMENTARE, v., (d'in in si 
mormentu), humare, sepeliro, a pune in 
mormentu, a accoperi cu pamentu,ain- 
gropâ; a ascunde; a immormentă cu ce- 
remonia religiosa, se dice numai despre 
corpurile umane : unu omicidu nu im- 
mormentă corpulu victimei selle, ci Iu 
ascunde in pamentu; a immormentă in- 
geniulu, a nu iu cultiva; de aci : a se im- 
mormentă de ciu; a se inunonnentă, a 
se perde, a se cofundâ in ceva , s'a 
immormentaiu intre cârti, se occupa in 
continuu cu scientiele. 

IMMORMENTARE , s. verbale, hn- 
matio, sepultura, punere in mormen- 
tu, ingropatione ; ceremonia religiosa 
ce se observa la ingro părea corpuriloru 
omenesci, funeralie. 



1MM. 

IMMORMENTATb',-t<, adj. part.,hu- 
matus, sepultiib, ingropatu. 

* IMMORTALE, adj., immortalis, 

nemoritoriu, nesuppusu mortalitatei; in 
sensu fig. immortale se dice despre ce 
se suppune eo are durata forte lunga , 
despre pers6ne, lucruri, a caroru memoria 
se tiue in perpetuu : omu, opera, fapta 
immortale, a caroru memoria e eterna, 
neuitata; botanicii dicu immortale la u- 
na flore alle cărei frundie sunt pururea 
verdi;germ. immergrun,ii. semprevivaj 
immortalii se dice in locu de ilieii, iu 
opposetione cu mortalii— omenii. 

* DIMORTALISARE , - ediu, (it. iin- 
mortalizzare, fr. immortaliser), V.,aface 
immortale in memoria, prin monumen- 
te, elogie si altele assemeni; a eternisâ, 
a perpetua ; a se immortalisâ, a se face 
immortale, glorioşii. 

* IMMORTALISATIONfî, s. f., actio- 
ne de immortalisarc. 

* IMMORTALISATU,- a, adj. part, 
(fr. immortaliise), facutu immortale. 

* IMMORTAL1TATE, s. f., immorta- 
litas, calitate si conditione de immor- 
tale; vietia sau essistentia continua si 
perpetua in memori'a omeuiloru ; nemo- 
rire, perpetuitate, eternitate. 

IMMUGURARE, v., geininascere , 
germinare, gemmas agere, a essi mugu- 
ri, a se imple cu muguri; a cresce, a 
produce muguri. 

IMMUGURARE, s. verbale, gemma- 
tio, in t. s. verbului. 

IMMUGURATU,-fl, adj. part., gem- 
matus, ce are măguri, plenu, aceoperitu 
de muguri. 

IMMUGURIRE,-escw, v., gemmasce- 
re, vedi immugurare cu derivatele selle. 

IMMUIARE,v., vediimmoiare, siim- 
molliare. 

IMM[JLTIRE,-es«t, v., multiplicare, 
a multiplica, a cresce, a adauge, a aug- 
menta in uumeru; a face operationea a- 
ritmetica, care se dice multiplicatione : 
a se immidti, a se laţi, a se propaga prin 
generatione; a immulti starea, a deveni 
avutu. 

IMMULTIRE, s. verbale, multiplica- 
tio, in t. s. verbului. 

IMMULTITORIU, - a, multiplicator, 



1MP 

care multiplica, immultesce, propag 

[MMDLTITC,-a, adj. part., ranlti- 
plic ut u», in t. s. verbului. 

* LUMUNDITIA, s. 1'.. immnnditlâ, 
immundities, spurcatione, uecuratia, u- 
ritione, luriditate, .surde. 

* IMMUNDU,-a, adj., iînmnndus , 
spurcaţii, necuratu, sordidu : spirite im- 
munde, immunăele scrofe. 

* IMMDNE, adj., immu;ii-s, scutiţii, 
apperatu de sarcine si greutăţi, in spe- 
cie : scutitu de sarcine si . vmati alle 
statului : nierci immum de portorie. 

* IMMTJNITATE, s. f M " immnnitas , 
îemptione de sarcine precumu decon- 

tributione, de servitie,etc.; privilegiu: im- 
munitati eclesiastice se nuniescuessemp- 
tionile si privilegiele de cari se buccura 
credentiosi basericei respective; 
munitate differe de ptione, intru 

câtu immunitate, se applica la essemp- 
tionile concesse corporationiloru, comu- 
niloru, sau unui întregii corpu de ceta- 
tiani ; ero essemptione se dice atunci 
candu e yorb'a de privilegie particula- 
rie, personali. //. 

* IMMUTABILE, adj., iramutabilis, 
ce nu se p6te muta: invariabile, ne- 
scambatiosu, nestrămutaţii, nesnppusu 
scambarei, stabile. 

* IMMUTABIL1TATE, -. f., immuta- 
uilitas, stare si calitate de totu ce nu 
e suppusu scambarei ; stabilita. . 
stantia, invariabilital 

IMM1 , v., inimatare; vedi mu- 

tare si tote derivatele selle. 

♦1MNARU, adj., i ruarus, vedi 
si tute derivatele urmat6rie, in cari, 
dupo natur'a limbei rumân . 
in mu. 

[Ml AC VW!;, v., pacaro, a fac 
a reconcilia : a nun \ro- 

jrunerea cotarui-a a impacatu tote par- 
titele; refl., a - reconciliaii , a 
se reconcilia, a face pact : copillii s 
paca usioru. 

ÎMPĂCARE, . e, reconciliatio, 

in t. s. verbului. 

[MPACATIONE,s.f.,pacatio, recon- 
ciliatio, actione si effectu alin actionei 
de împăcare. 
lMPACATIOSU,-a, adj., -,<•; facile 



\\ 



19 



i> acari potest, care se împacă facile, cu 
care facile te poţi iiupacâ. 

IMPACATORI(J,-a, adj. s,, paeafcor, 
i-econciliator, care impaca. 

[MPACATLVa, adj. part., pacatus, 
L-ecouciliatus, reconciliaţii. 

IMPACIUIRE,-escw, v., pacem iuire, 
pacisci; a inciiiaiâ pace, a hco pace; a 
pacifica; a restabili pacea; ieri. a se im- 
pactul, a face pace cu cine-va. De pre- 
feriţi! e forra'a mai bona împăcare, îm- 
păciuire, cu tote derivatele selle. e unu 
provincialismu de evitaţii. 

* IMPAGINARE, v., (it. hnpagina- 
re), a insemnâ p igi iele; a reduce pagi- 
nele unei compositioni in ordine, a re- 
gula paginele unei scrieri. Paginare e 
de preferitu. 

* IMPALLIRE, v. n., impallescere,a 
deveni pallidu; a ingalbini. 

* IMPALLXTU,-a, adj. part., pallidos, 
ingalbinitu. 

* IMPALPABILE, adj., (impalpabi- 
i. uepipaitu, linu si delicaţii in câtu 

nu se pdte pipai, nu face nici una im- 
pressione sensibile la tactu. 

* [MPALPABILITATE, s. f., calita- 
tea de impalpabile. 

IMPAMENTARE, v., hnmaro, vedi 
immormei 3Î derivatele. 

[MPAMENTENIRE,-escw , v., civi- 
tate donare, a ineetatiaiu, a indigena, 
a naiuralisâ: refl. a se impamenteni, a 
i incetatiani, etc. 

[MPAMENTENIRE, s.verbale, civi- 
tatis donai io, in t. s. verbului. 

[MPAME LM i, adj. part., ci- 

vitate don naturalisatu, 

IMPARARE,v.,palare, apune pari in 
radina, in viia, a bate pari in pamentu. 

ÎMPĂRAT Q,-tf : adj. part., palatus. 

* IMPARE, adj., impar, fora pare- 
chia : nutneru impare. 

[MPARECHIARE, v., (cu l de totu 
molliatu, in locu de) : 

[MPARECLARE,-*, v., conjnnge- 
lare, (it. pai-cchiare, IV. appa- 
reiller), a face, a da parechia la unu 
lucru; a pune sau a cerea pareebia la 
unu lucru; canin vorbimu despre per- 
ia e . 6 mna a face discordia, certa: 
a im ' '•■' pre Petru cit Marinu, a i 



20 



IMP. 



adduce in discordia, a fac e c erta intre ei; 
a se impnrechiâ, uitmidere, a veni iu 
discordia, a intra in certa cu cine-va. 

IMPARECLARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

EMPARECLATU,-o, adj. part., in t. 
s. verbului. 

* IMPARILATE, s. f., imparilitas, 
diversitate ce este intre doue obiecte de 
acea-asi calitate si natura; disparitate, 
iuecalitate 

IMPARŢIALE, adj., (it. tmparziale. 
fr. imparţial), care nu iea parcea cui-va 
spre a i preferi interessile facia cu in- 
teresile altui-a, justu, ecitabile. 

IMPARŢIALITATE, s. f., (it. impar- 
zialitâ, fr. imparţialii), calitatea, ca- 
racteriulu cellui imparţiale, justu, ecita- 
bile : sefacemU cu imparţialitatea se nu 
treca in indeferentismu. 

ÎMPĂRŢIRE, v., partiri, imperti- 
re, divide; e, (it. împărţire), a divide; 
a separa una parte de alfa; a distribui; 
a face din unu intregu sau din una parte 
mai multe pârti; a face părţi: a dâ : a 
imparii premie, a dâ premie; a se im- 
parii, se dice in particulariu despre îm- 
părţire in ereditate, in avere; — împăr- 
ţire in aritinetica,:=rdmdere. 

ÎMPĂRŢIRE, s. verbale, divisio, par- 
titio, distribuuo, in t. s. verbului. 

IMPARTITORlU,-a, adj. s., dirisor, 
distributor, care imparte, care distri- 
bue, care are parte in ceva : sumu im- 
partitori pre avere, pre ereditate, avemu 
parte; — împărţituri), subst. se dice 
unu instrumentu ce se pune mai allessu 
in apele de la minerele de auru, spre a 
imparti ap'a in parti ecali sau propor- 
tionate; apoi la semnele ce se punu in- 
tre agri, spre a indica unde unu agru 
se separa de altulu. 

IMPARTITU,-a, adj. part., dîvi.sns, 
distributiv, divisu. 

IMPARTITURA, s. f., distribuţii», 
împărţirea ensasi; partea obiectului di- 
stribuitu; locu unde se împreuna unu 
superedificatu, precumu si unde se des- 
parte unu immobile de altulu; imparti- 
tura se dice si impartirea bene ordinată 
a părtiloru unui edificiu. 

IMPASSIBILE, adj., impassioilis; 



IMP 

care nu e suppusu dorerei, care nu e ac- 
cessibile sufferentiei, fora passione. 

IMPASSIBILITATE, s. f., impas si- 
bilitaM, calitate de impassibile. 

IMPASSU, s. m., (fr. impasse), angi- 
portnm, fundătura; fig. încurcătura, din 
care nu poţi essi. 

* 1 IMPATIENTARE, v., (fr. impati- 
onter), a face pre cineva se si perda pa- 
tienti'a, a supperâ, a molesta; refl. a se 
impatienta, a perde patienti'a, a nu mai 
pote sufferi, a nu mai pote" aştepta. 

* 2 IMPATIENTARE. s. verbale, in 
t. s. verbului. 

* IMPATIENTE, adj., impatiens , 
care nu e patiente, care nu se pdte mo- 
dera, care nu p6te aştepta implenirea 
unui lucru. 

* IMPATIENTIA, s. f., impatientia, 
calitate, stare sau fapta de impatiente. 

IMPATRARE, v., quadruplare, qua- 
druplicarc, a face de patru ori câtu a 
fostu mai inainte. 

IMPATRARE, s. verbale, cvadrupli - 
catio, in t. s. verbului. 

IMPATRATU,-», qnadruplex, qua- 
drnplus, quadruplicatus, ce este de pa- 
tru ori atâtu-a, de patru ori mai mare 
sau mai multu. 

IMPATRIARE, v., (it. impatriare), 
a se intorce in patri'a sea. 

IMPATRIATU,-«, adj. part,, (it. im- 
pas riato), intorsu in patria. 

ÎMPĂTRIRE, impatritu, etc, vedi 
i mpatrare, impatratu. 

IMPATURARE, v., plicare, inrol- 
vere, a indoui de multe ori inmoduor- 
dinatu, pandia, rufe, charteia, si altele 
assemeni; a stringe, a assediâ, a pune 
iu pature; fig. a ua impatură, ins^mna 
afngi, a luâ la fuga, a lua la sanetos'a. H. 

IMPATUBATU,-rt, adj. part., plica- 
t»s, facutu pătura. 

ÎMPĂUNARE, v.,(d'inm si paunu), 
a orna cu penne de păuna, a pune la 
pellarîa penne de paunu sau si de alte 
passeri. 

IMPAUNATU,-«. adj. part., ornată 
cu penne de paunu. 

IMPAVIDETIA si impaviditate, s. f., 
calitate si stare de impavidu. 

IMPAVIDU,-a, adj., impavidus, care 



JMP. 

nu se infrica in momente de periciu, m- 
trepidn, nefricosu, coragiosu. 

IMPECCABILE. adj., impecabili*, care 
nu pote peccatui, incapace de a corumitte 
peccatu. 

IMPECCABlLITATE,s. f. , stare si 
calitate de impeccabile ; s'ar pote tisa 
in intellessu mai largu si pentru infai- 
libilitate, sau facultate de a nu pote 
gressi. 

[MPEDECAMENTU, s. m., imperii- 
meiitiim. lucru ce impedica, obstaclu, 
impedimentu. 

IMPEDECARE si impedicare, v., im- 
pedicare, impedire; a pune pedeca, a 
oppri, a contraria; a se oppune; a face 
pre cine-va se iutardie de la ceva; a 
turbura pre cine-va in lucrările, in oc- 
cupationile selle; a lega pre cine-va de 
peti6re; a pune cui-va pedeca cu petio- 
rulu : a impedecâ callulu; a i legii pe- 
tiorele: a impedecâ rota, a ua lega sau 
a i pune pedeca, ca se nu se p6ta inverti; 
a se im; se incurcâ; a si imp - 

d că in vorba, in limba, a esitâ. a bal- 
bul i. a se încurca in vorbire. 

IMPEDECAEE, s. v., impedlmentum, 
obex, actionea de a impedecâ sau de a 
seimpedecâ, in t. s. verbului. 

[MPEDECATIOSU,-a, impedimento- 
sns, care se impedecâ usioru in mer&u 
sau in vorbire; greu. plenu de pedece. 

[MPEDECATORIU,-tfona, adj., im- 
peditor, iini»cil ions; <e impedecâ', im- 
pedecati ibstant. >e iea pentru 

pedeca, instrumentu care serve, a im- 
pedecâ mai alleasu rot'a la carru,la car- 
rutia, etc. 

[MPEDECATU,-a, adj. pari., i.npe- 
ditus, in t. s. verbului. 

[MPEDIMENTU, pl.-e, Impediraen- 
ium, obstaclu; dif Acuitate. 

QiPEDK ARE, \.. vedi impedicare. 

IMPELLERfJ, impulsei, impulsu, v., 
impeliere, aimpinge, a pune in mişcare, 
a miscâ, a lovi. Radecin'a derivateloru : 
impulsu, impulsione, impulsivii. 

[MPELLITIARE, v.. {VminBipell ). 
a pune pellitia, a prinde pellitia; a se 
transforma in pelle, a intra, a penetra 
inpelle; a se incarna, a lua carne si 
pelle. 



IMP. 



21 



IMPELLITIAKE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPELLITIATU,-a, adj. part., de la 
impellitiare : dracu impellitiatu, diabolu 
incarnaţii, omu blastematu. 

* IMPEMNARE, v., oppignerare, pi- 
?i!ori dare, (it. impegnare), a pune unu 
lucru in pemnu pentru securitatea cre- 
ditului, a hvpotheca. 

- [MPEMNATU,-a, adj. part., oppi- 
gneratns, datu, pusu in pemnu, im'pem- 
noratu, hypothecatu. 

* [MPEMNORARE, v., vedi impem- 
nari . 

* [MPEMNORATU, adj. part., vedi 
impemnatu. 

♦ÎMPENDERE, impensi siimpensei, 
impensu, v.. impendere, aspende, a face 
mari spese a sacrifica, a consume, etc. 
*IMPENDI0SU,-a,adj.,impendiQ8us, 
care face multe spese, care spendemai 
multu decâtu I adj ungu poterile, sau de 
câtu 3'are c ide" se spenda. 

* IMPENDIU, pl.-e, impendinm, ce 
se 3pende pentru unu lucru, spese. 

IMPENN \liK. v., (pennare), plumare, 
a pune penne sau flori in capu, la pel- 
laria, etc; a orna cu penne sau cu flori: 
a se impennâ, a'si pune penne, a se orna 
cu flori; — d'in alta însemnare a coven- 
tului penna decurru espressioni ca: ie- 
pure impennatu cu lardu, valii impen- 
nate cu oşti. 

[MPENNARE, s. verbale, in t. s. 

bului. 

[MPEN1S \TI.-a adj. part., ploma- 
fcus, pennatus floribus oriwitus, ornatu 
cu penne sau cu flori. 

* [MPENETRABILE, adj., impene- 
trabilis , ce nu se pote penetra . i pe- 
l runsii : maţi r ■<• rabile, materia 
in care nu intra apa sau alte fluide; im- 
penetrabili sunt faptele lui donmedieu, 
mentea omului nu ' p6te coprende; omu 
impenetrabile inchisu, ascunpu, secretu, 
mystei io u in bdf e luci urile. 

* IMPENETRABILITATE, s. f., ca- 
litate de impenetrabile, calitate in po- 
berea cărei n | uri nu potu oc- 
cupâ acellu-asi locu in acellu-asi tempu; 
fig. discretione, reserva in gradu emi- 
nente, resistentîa la veri ce tentatione 



22 



IMP. 



IMF. 



* IMPENITENTE,adj., Impeenitens, 
obstinaţii in peccate, (vedi si impenUen- 

ti a). 

*IMPEN1TENTIA, s. f., impraniten- 

tia, starea omului, care persevera in ret», 
sente mustrare de cogetu si nu va 
correga, obstinationein ren, nesentire de 
mustrare pentru peccate. 

* IMPENSU, adj. part, impensa», ap- 
plicatu ca pretiu : opcr'a mpi nsa la ace- 
sta lucrare; subst.f ., impensa, summa i m - 
pensa, pretiu datu in veri ce lucru, spese. 

* IMPERANTE, adj. pan. preş. s., 
imperaus, care impera, care commanda. 

* IMPERARE, v., impera re, a com- 
manda, a dâ ordini; a domni, a ave po- 
teresi autoritate asnpr'a altoru-a: a do- 
mina, a regna. 

IMPERATESCE, adv., imperialiter, 
imperatorie, in modu imperătescu , câ 
unu imperatu ; in modu imperiosu; cu 
superbia. 

IMPEBATESCU,-a, adj., imperiali*, 
imperatorius, relativii la imperatu ori 
la imperatia, imperiale: escellente in 
genuin seu,atâtu in beue, câtu si in reu : 
betivu imperătescu. 

IMPERATIA, s. f., iroperinm, reg- 
num, stătu imperătescu, unde domnesce 
unu imperatu; domnia, dominatione, au- 
toritate, potestate, guvernamentu; prin 
analogia : monarchia . regatu . remnu, 
principatu, imperiu, etc. 

IMPERATIRE,- eseu . v., impei arc . 
imperitare, reşnare, a domni, a regnâ. 
a gubernâ unu stătu. 

IMPERATIRE, s. verbale, imperium, 
actionea de a domni, dea guberna, dom- 
nire, dominatione, imperatia. 

IMPERATIYU,-«, adj., imperativus, 
aptu a impera; domnitorii! : ea terminu 
de grammatica : modu imperatim, mo- 
dulu verbeloru prin care se esprime com- 
mandu , rogatione sau essortatione : 
dispositione imperativa , care ordina in 
modu absolutu de a face ceva; subst. 
imperativulu categorica. 

* IMPERATORE si imperatoriu, s. 
m., imperator, care impera, caro dom- 
nesce; care are potere si autoritate asu- 
pr'a altoru-a; nume ce se da iu unele stă- 
tuţi la eapulu statului ca la suprenfa 



demnitate temporale; domnu, domnito- 
riu, rege, principe-domnitoriu. 

* IMPEKATRICE, si imperatessa, 
s. f., imperairix, consorte a imperato- 
relui, principessa care e ensasi eapulu 
unui imperiu, regina, domna. 

IMPERATU, S. v., imperator, prin* 
ceps, vedi imperatore. 

* IMPERCEPTIBILE, adj., imper- 
coplus, ce nu se pote eoprende cu sen- 
surile, ce nu se p6te precepe; incompre- 
sibile; nesentitu, nepreceputu. 

IMPERCEPTIBILITATE, s. f., cali- 
tate de imperceptibile. 

* IMPERDONABILE, adj., (it. im- 
perdonabile, fr. impardonnable), ce nu 
se p6te ierta; neiertaţii. 

* IMPERFECTIBILE, adj., ce nu se 
pote face perfecţii ; ce nu se pote duce 
la perfectione. 

* IMPERFECTIBILITATE, s. f., ca- 
litate de imnerfectibile. 

* IMPERFECTION ABILE, adj., ce 
nu se pote perfecţiona. 

*IMPERFECTIONABILITATE, s. f.. 
calitate de imperfectionoJrilc. 

* IMPERFECTIONE, s.f.. imperfec- 
tio , contrariiilu perfectionei . stare im- 
perfecta. 

* IMPERFECTE,-», adj., imperfec- 
ta», ce nu e perfecţii , ce nu e comple- 
nitu; defectuosu, neperfectu,necompletu; 
ca terminu de grammatica : tempulu 
hnmrfectu. tempulu verbeloru care es- 
prime inceputulu si cursrulu unei actioni 
fora de a i arretâ finitulu. 

* IMPERIALE, adj., imperiali», im- 
perătescu ; vedi acestu coventu. 

* IMPERIALISM!!, s.m..(fr. impe- 
rialisme), domnire imperialistica; doc- 
trina care pretende co system'a impe- 
riaUstica, sau system'a de gubernamentu 
'imperiale, e cea mai bona. 

* IMPERIALISTICU,-«, adj., rela- 
tivii la imperialismu. 

* IMPERIALIŞTII, s. m.. (fr. impe- 
rialiste) , care tine la guvefnamentulu 
imperiale. 

* 1MPERIBILE, adj., (fr. imperissa- 
ble). ce nu pote peri: neperit'niu. 

* IMPERIBILITATE, s. f.. calitate 
de neperitoriu, neperitione. 



1MP. 

* IMPEKIOSITATE. s. f., (it. impe- 
riositâ, fr. imperiosiW), passione de a 
comniandâ, portare imperiosa, tonii im- 
periosu. 

* 1MPEEIOSU,-','. adj., hnperiosus.. 
cui place a comtnanda, superbii, mundru, 
trufosu. 

* IMPERITIA. s. f., imperitia, lipse 
de connoscentia, lipse de esperientia. 

* IMPERITU,-a, adj., imperitns, fora 
connoseentia, fora esperientia. 

♦IMPERIU, pi. -ie. împerium, l.eom- 
mându, autoritate; 2.potestate suprema, 
guvernu supremii , guvernu absoluţii ; 
3. titlu] u guvernului imperiale ; 4. tit- 
lulu statului guvernatu de unu irape- 
ratore. 

♦IMPERMEABILE, adj., (it. imper- 
meabile), ce nu se p6te penetra, impe- 
netrabile. 

♦IMPERMEABILITATE, s. f., ca- 
litate de impermeabile. 

* IMPEHMTSSLVu, adj. part,, im- 
Krmiss.is, oppritu. illicitll. 

* IMPERMISTU,-a, adj. part., im- 
nixtns, neammestecatu. 

* LMPERMUTABILE, adj., (it. im- 
permeabile), ce nu se pote permută. 

* IMPERMUTAKILITATE, s. f.. (it. 
impermutabilitâ), calitate de impermu- 
tabiO . 

* IMPERSCRIPTIBILE, adj., (ital. 
imperserittibile), Vedi impreseri;!fil> ; l> 

*IMPERSCRUTABILE,adj., (it.ini- 
perscrntabile), ce nu se p6te perscrutâ. 

* [MPERSEVERANTE,adj., (it. im- 
perseverante), care nu persevera. 

*IMPERSEYEKANTIA,s. f.,(it.lm- 
iterseveran/a). lipse de perseverantia. 

* IMPERSONALE, adj., impersona- 
li-, aepersonale, fora personalitate; ca 
termini] de grammatica : verbu imper- 
sonale, care se conjuga numai in atroi'a 
persona din singularii!. 

* IMPERSONALITATE, s.f.,(fr.im- 
personalite), calitate de impersonale. 

* IMPERSPICABILE , adj., Imper- 
gpicabills, imperspicuu. 

- IMf'ERSIMCl'ITATK. s. f., contr. 
'(■ratate; stare sau calitate de ivi- 

* [MPERSPICUU,-a, adj., impei>pi- 



tmp 



23 



cuus, Care nu se pote petrunde cu vede- 
rea, care nu e deplenu luminaţii. 

* IMPERSUASIBILE, adj., (it. im- 
persuasibile), care nu sp pote persuade. 

* IMPERSUASIBILITATE, s. f., (it, 
impersnasinilîtâ). calitate de impersua- 
sibile. 

* IMPERTERRITU,-^, adj., imper- 
territus, care nu se inspaimentâ; intre- 
pidu, impavidu, nespaimentatu. 

* IMPERTINENTE, adj., imperti- 
r s ons, (fr. impertinent) : care vorbesce 
sau face fapte contr'a benecovientiei , 
contr'a rationei; sau arreta vanitate ne- 
bonesca; cu substantivu : unu imperti- 
nente, arrogante, insolente, nerosinatu: 
— impertinente si indolente sunt syno- 
nyme, ditTerenti'a este numai co imper- 
tinentelemi respecta bon'a eovientia d'in 
nerosinaro. d'in imprudentia: oro inso- 
lentele d'in arrogantia ; 'impertinentele 

fce ridiculu, insolentele odioşii. 

* IMPERTINEXTIA. s. f.. (fr. im- 
port inence), calitate de impertinente; se 
dice despre vorbe sau fapte , cari sunt 
in contr'a benecovientiei , cari nu suna 
neci la locu, neci la tempu, neci pentru 
persone cotra cari sunt îndreptate: in- 
solentia. 

* IMPERTURBABILE, adj., imper- 
turbabili*, care nu se turbura intru ne- 
mica, care nu se mişca de nemica. 

* IMPERTURBABIL1TATE. s. fem. 
impertiirbatio . stare ^au calitate de 
imperturburăbili . 

* IMPERTURBATIONE , s. f., im- 
pertarbatio. 

! M PESTR [CIAR E si impistriciare , 
v., variis coloribns pintrere, a face^e- 
stric>u<;n\ pistriciu a da* diverse colori. 

IMPESTRICIATU,-a, adj. particip., 
varius, pinsu cu diverşi colori. 

IMPETECAREsi impeticare, v.,(d'in 
in si peticu), sarcire, a pune, a cose 
pro ceva petece: a carpi' , a direge unu 
vestimentu. 

[MPETECATU,-a, adj. part., sarlus. 

IMPETERE 1 si impetire, a attacâ ; a 
sollin' 

IMPETITTJ,-a adj. part., impetitoi, 
attacatu; sollicitatu. 

IMPETRAB1LE, adj., impetrabilis, 



24 



IMP. 



ce se pote impetrd; ce se pote obţine 
prinrogare : beneficiu impetr abile, candu 
e vacante prin morte si se p6te obţine. 

* IMPETRANTE, adj. part. preş-, 
; mpetrans , care impetra , care obţine 
ceva. 

* IMPETRARE, v., Impetrare, a ob- 
ţină ceva, si in specie, a obţine prin ro- 
gare : a impetrd unu beneficiu. 

* IMPETRATIONE. s. f., impetra- 
tio, actione si effectu alin actionei de 
impetrare. 

*IMPETRATIVU,-«. adj.. impetra- 
tivns, care se obţine. 

* IMPETRATORIU,-fonr/ r adj. s., 
impetrator, care impetra, care obţine 
prin rogare. 

* IMPETRATU,-a. adj. part,, impe- 
tratns, obtinutu, obtinutu prin rogare. 

* IMPETRIRE,-escw, v., in lapidem 
cogere, convertere, mutare, lapide mu- 
nire vel sternere ; a petrificâ ; a stra- 
formâ in patra : refl. a se impetri lapi- 
descere, lapis fieri, in lapidem mutări, 
in lapidem concreseere; a se preface in 
petra, a se petrificâ, a deveni pe'tra sau 
câ p^tr'a; a aşterne cu petra : a impetri 
căllile 

IMPETRIRE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

IMPETRITU,-a.adj., saxeus, lapideus 
in lapidem versus; petrificatu scambatu 
in petra; nesentitoriu; neindoratu. 

* IMPETU, s. m., impetus, mişcare 
viva, impetu6sa, veemente, violenta, fu- 
ri6sa; lovire, attacu; rapiditate de miş- 
care, vivacitate, assaltu, rapedione; in- 
petuositate; adventu, sboru, etc; vedi 
impetere. 

* IMPETUOSITATE, s. f., calitate 
de impetuosu: violentia, furia, veemen- 
tia; rapeditione; vivacitate estrema in 
spiritu, in portare. 

* IMPETUOSU,-a, adj., (it. impetuo- 
so), violenţii, veemente , iute, furiosu, 
repede , se dice despre spiritnlu unui 
omu care nu se pote domina, cî trece 
preste marginile benecovientei, furiosu, 
infocatu, precipite. 

IMPIETATE, s. f., impietas, lipse de 
pietate, irreligiositate. 
IMPILLARE, impillu si nnpillediu, v., 



IMP. 

opprimere, vexare, spoliare, expilare, 

a opprime, a assupri, a despoliâ. 

IMPILLARE, s. verbale, oppressin, 
rexatio, spoliatio, expilatio, in t. s. ver- 
bului. 

IMPILLATORIU,-*oria, adj. s., op- 
pressor, vexator, spoliator, oxpilator, 
care impilla. 

IMPILLATU,-a, adj. part, ©ppressus, 
yexatus, spoliatus, expilatus, oppressu, 
assupritu, de^poliatu. 

IMPILATURA, s. f., oppressio, vexa- 
tio, effectulu actionei de impillare. 

ÎMPINGE RE , împinşi si imjrinsei , 
impinsu, v., (împingere), pellere, pro- 
pellere, compellere, trudere; a impinge 
de la sene, abstrudere j a impinge în- 
ainte, protrtîdere ; a impinge înapoi, re- 
trudere ; a impinge in intru, intru- 
dere; a împinge afora, extrudere; a 
impinge in diosu, detrudere ; a impinge 
launu locu, contrudere; a împinge usi'u, 
a inchide usi'a; a impinge rofa, a applicâ 
potere la rota, ca se merga carrulu; a 
impinge inderetru, a face se se retragă , 
a împinge pre inimica in bătălia, a Iu 
bate, a Iu respinge cu forti'a ; a îm- 
pinge la greutăţi, a supportâ greutăţi 
mari, a sufferi greutăţi ; a impinge la 
banni, a da banni pentru a corumpe; a 
impinge d'in una parte in tr'alfa, a vr£ 
se scape de unu lucru. 

ÎMPINGERE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului 

MPlNGUTORIU,-*oW«. adj. s., care 
■impinge: cu ce se impinge. 

IMPINSETURA, s. f., effectulu ac- 
tionei de impingere. 

IMPINSU,-a, adj. part,, trusus, pro- 
pulsng, in t. s. verbului. 

* IMPIU,-a, adj., împins, fora pittate, 
care nu are respectu si amore de celle 
ce se cade a respecta si amâ; in spe- 
cie : care nu are respectu si amore de 
domnedieu si de celle divine. 

IMPISTRIRE,-e.sv;u, V., variare, macu- 
lare; vedi impestritiare. 

IMP1STRITURA, s. f., vedi impe- 
stritiatura. 

IMPLACABILE, adj., implacabills, 
care nu se pote steinperâ, imblandî, in- 
duplecâ ; care nu ierta neci de cumu ; allu 



IMR 

cărui resentimentu nu se pote indulci, 
sau immolliâ cu nemica; infiessibile , 
irreconciliabile; neirablanditu: neimpa- 
catu. 

* IMPLACABILITATE, s. f., impla- 
caln'litas. stare si carcteriu de impla- 
cabile, perseverantia obstinata in resen- 
timentu. 

IMPLANTARE, v ., plantare, a baga 
unu lucru intr'altu lucru : a implanta 
pari in pamentu. a pune, a bate pari 
din depărtare in depărtare ; s'« implan- 
taţii cu petiorele dinainte . s'aimpedecatu 
si a cadutu in ceva, se di ce despre a- 
nimali cu patru petiore, mi am implan- 
tatu man'a . petiorulu , mi am bagatu 
man'a,petiorulu in ceva, am pusu man'a 
petiorulu pre ceva. 

IMPLANTAEE, s. verbale, planta- 
ta, in t. s. verbului. 

[MPL \XTATIOXE,s., plantaţi©, ac- 
tione de implantare. 

IMFLANTATU.-u. adj. part., plan- 
tatus, plantaţii, bagatu. 

[MPLENIBE,-escM, v., (d'in in si 
plenu), implere, adimplcre , supplere, 
exspqui; peragere , perttcerej satisfa- 
cere; a face. a essecuta, a n aii i : a im- 
pleni una promissione, a tace celle pro- 
misse; a impleniuna ordine, a essecuta; 
a impleni conditionile, a le observa; a 
impleni detorieli cotra patria, cotra na- 
tione, a servi patriei si nationei; a im- 
pleni una lucrare, a tini. a termina; a 
impleni tempulu, servitiulu, a servi câtu 
tempu s'a obligatu; a impleni lipsea, a 
suppleni, i Întregi unu lucru necessariu, 
îau ce n'a fostu de adjunsu; a impleni 
unu terminu, a 3ervi unu tempu di 
minatu; a si impleni s<<j/>t(h> . a <i 
adjunge jcopulu; '.- impleni unu summa 
de banm, a na realisâ, a ua respunde; 
mplinesce-mi bannii, da-mi bannii toţi 
câţi mi eşti detoriu; a impleni unu, doui, 
trei anni, a adjunge atâti anni; a im- 
pleni voi'a cui-va, ;i fi cu condescentia 
cotra cine-va ; profeWa s'a implenitu 
predii ! au realisatu; / > minulu s'a 
imph rminulu a tn cutu; asi im- 

, officiiău, a si face detori'a ca fun- 
■ t ionariu; a impU ni loculu cui-va, a sup- 
pleni pre cine-va, sau a urmă in lo- 



1MP. 



25 



culu cui-va; s'au implenitu tote postu- 
rile, s'au occupatutote prin aîlegere, sau 
denumire. 

IMPLENIRE, s. verbale., adhnple- 
tio, in t. s. verbului. 

IMPLENITORIU,-i5orm, adj., adlm- 
pletor, care implenesce. 

IMPLENITU,-a, adj. part., impletus, 
adimpletns. 

UMPLERE, implu. implui, implutu,v., 
frapiere, a pune in ceva desertu atâta 
materia câta pute coprende : a imple 
unu vasu, a imple puse' a, tunulu, apune 
celle necessarie spre a dâ cu elle; a im- 
ple cas'a cu omeni, a face se intre in 
casa una mulţime de omeni; a imple 
cas'a cu soldaţi, a pune mulţi soldaţi 
in casa ; a imple cu sarcine , a pune 
mari sarcine; a imple cu carne toceata, 
a face carnati : a se imple de tetia, de 
sânge, a seintenâ, a se crunta cu sauge; 
a imple pip'a, a pune tabacii in pipa. 

IMPLERE, s. verbale, Impletio, in t. 
s. verbului. 

] MPLETT EC I R E, si impletticire,- 
escu. implectere, amplicti,plectere, flec- 
fcere, Irretiro . a impedicâ, .1 încurca; 
a vacillâ; a perde ecilibriulu; a incalcf, 
a se incalci : şerpi h se impletticesce pre 
mediloculu nefericitului; mi s< implet- 
ticescu /.rfior cir : copillulu si implet- 
ticesce manile de guttulu tatălui sen. 

IMPLETTECIRE, s. verbale, Linple- 
xi<>, in t. s. verbului. 

[MPLETTECITU, a, adj. pari., im- 
plexus. implicatus, implicitus, incur- 
catu, ammetitu, turburatu. 

[MPLETTIRE, -eseu . Iniplecter©, a 

etesse, a infasciorâ fire de peru, 'le 

can°pa sau altele asemeni, i a le dâ 

form'a de unu totn compusu:a impletti 

tortulu, a impletti unu func. 

[MPLETTIRE, s. verbale, Lmploxlo, 
in t. . verbului. 

[MPLETTITORIU,-<dn"tt, adj. s., care 
implettesce ; ce se im ce. 

lMPLETTITU,-a, adj. part.. Imple- 

infascioratu. 

LETTITDRA, s. f., implexus,- 

us, resultatulu actionei de implettire: 

implettitur'a capului, perulu implettitu 

si pusu in ordino pre capii. 



26 



TMP. 



IMPLETURA, s. f., vedi impMură. 

* IMPLICARE,v., implicare, a încur- 
ca, a veri, a baga, a infasciora, a amme- 
stecâ; refl. a se implică, a se încurca, : una 
propositione implica contradiciionc, co- 
prende in sene una contradictioue. 

♦IMPLICARE, s. verbale, implicatio, 
in t. s. verbului. 

* IMPLICATIONE, s. f., implicatio , 
actione si effectu allu actionei de im- 
plicare. 

IMPLICATORIU,-*oW«, adj. s.,im- 
plicans, care implica, ce implica. 

* IMPLICATU,-a, adj., implicatos, 
incnrcatu, infascioratu, ammestecatu. 

♦IMPLICATURA, s. f., implicatura, 
effectu sau resultatu allu actionei de im- 
plicare. 

* IMPLICITE, adv., implicite, in 
mo du impticitu. 

* IMPLICITU,-or, implicitns, contr., 
esplicitu; incurcatu, ammestecatu; co- 
prensu in termini obscuri, asia in câtu 
deductionea se pote face numai prin 
combinatione. 

IMPLINIRE,-<?sc^, v., implere, vedi 
implenire. 

IMPLINITORIU,-tan«, adj. s., vedi 
implenitoriu. 

IMPLINITU,-a, adj. part,, impletns, 
vedi implenitu. 

* TMPLOR ABILE, adj., implorabi- 
lis, ce se pote imploră, chiama in adju- 
toriu. 

* IMPLORANTE , adj., Implorans, 
cellu ee implora, chiama in adjutoriu. 

* IMPLORARE, v., implorare, a cere 
cu umilentia, cu ardore, cu lacrime, ad- 
jutoriu, favore, gratia; a chiama in ad- 
jutoriu; a cere misericordia cui-va; a 
rog? pre cine-va de marture. 

* IMPLORARE, s. verbale, împlora- 
tio, in t. s. verbului. 

* IMPLORATIONE, s. f., imploratio, 
actione de implorare, rogatione, suppli- 
catione. 

IMPLORAT U,-a, adj. part., iinplo- 
ratus, cerutu, rogatu. 

IMPLUMBARE, v., implnmbare, a 
lega in plurnbu; a lepi cu plumbu, pre- 
curmi sunt ferrale ce se punu in muri : 
..< implumhd negotiulu la vama, a pune 



IMP. ___ 

plumbu de vama pre negotiu, a plumbul'. 

IMPLUMBATU,-«,adj.part.,implum- 
batus, legatu cu plumbu. 

IMPLUTU,-a, adj. part., impletus, 
in t. s. verbului. 

IMPLUTURA, s. f., impletum, re- 
pletum, effectulu actionei de implere; 
materi'a cu care se imple ceva : implu- 
tura de carne: implutura de puşca: im- 
plutura de verdia; implutura cu pa- 
mentit, cu fascine, etc; implutura cu 
materie sordide. 

* IMPOLITEŢI A, s. f., calitate de 
impolitu. 

* IMPOLITICU,-a, adj., nepoliticu, 
fora politica. 

IMPOLITU,-a. adj., impolitos, inur- 
bamis, nepolitu, inurbanu, nelimatu, fi- 
endu mai vertosu vorb'a de portare. 

* IMPOLLUTU, adj. part., impollu- 
tns, nepetatu, neviolatu. 

IMPONERE si impunere, impuşi si 
impusei, impusu; si imposi si imposei, 
impositu. impostu si imposu, v., impo- 
nere, 1. a pune in ceva sau pre ceva : a 
impune sarcine , a impune tributu , a 
impune penitentia; 2. a dicta, a corn- 
mandâ, a insufflâ respectu : a impune tă- 
cere, a impune respectu, a impune prin 
coventele selle, prin vultulu seu, prin 
gesturile selle. 

IMPONERE, s. verbale, impositio, 
in t, s. verbului. 

IMPONITORIU,-^na, adj. s., impo- 
nens, care impune, in t. s. verbului. 

IMPOPORARE , - ediu , v.. (it. po- 
polare), a poporâ, a împle cu poporu : 
a impoporâ una terra; fig. a impoporâ 
cu pomi. a impoporâ cu pesci; refl. a se 
impoporâ, a se imple cu poporu, a se 
immulti, a se laţi. 

IMPOPORARE , s. verbale., in t. s. 
verbului. 

IMPOPORATIONE, s. f., (it, popola- 
zione), actione de impoporare. 

IMPOPORATU,-a, adj. part., (ital. 
popolato), implutu cu poporu. 

♦IMPOPULARE, v., vedi impoporare 
cu tote derivatele selle. 

IMPOPULARE, adj., nou popularia, 
(fr. impopulaire,) nepopulariu, care nu 
tine la poporu, ce nu se refere la poporu, 



I MP. _ ^ 

oare nu place poporului, ce nu este ac- 
cepţii de poporu. ce nu se unesce cu 
dorentiele si inclinationile poporului. 

* LMPOPULARITATE, s. f.,(fr. im- 
popularii), contr. popularitate: nepo- 
pularite, portare contraria dorentieloru, 
inclinationiloru si aspirationiloru po- 
porului. 

♦IMPORTANTE, adj. pan. pn 
(it. importante), de mare însemnătate, 
însemnaţii, considerabile, interessante. 

* IMPORTANTIA, s. f., (it. impor- 
tau/a), stăra importante; însemnătate : 
lucru de mare importanta, lucru ce me- 
ri ta attentione; omu cuimportantia, orau 
cu calităţi considarabili, cu autorital . 
cu creditu mare sau cu vasta scientia 
si maro eapacil dă importantia la 
totu cr face; a pun'' prea mar* impor- 
tantia pre unu lucru. 

IMPORTARE, v., importare, a porta 
sau duce in unu locu, si in speciale : a 
adduce, a trece producte, merci străine 
in una terra; oppusulu verbului espor?- 

re: impersonale, impt rta n m- 

cinu, o de marc sau mic i însemnătate; 
câtu importa? câtu add ce, câtu venitu 
produce ? absoluta : nu vm\ <■ 1 1 Im- 
porta? nu mi importa, ce ne importa? 
ce nepusa? nu do interese"dia, nu ne 
attin 

IMPORTARE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

! •:!•«- [ONE, i. f., ictione di 

IMPORTAT! idj. part., impor- 

tata», addussu in producte importate. 

[MPORTU, s. m., (it. importo, fr.im- 
port ). se dice de regula numai in sin- 
gulariu, si însemna : a) actione de im- 
irtare, na ia importationii de pro- 
raine; b) mercile importate, va- 
I6rea celloru importate : importulu nu 
■ bene se intreca esportulu unei terre; 

3pese, valore, pretiu: câtu esic impor- 
tulu ? 

'IMPORTUNARE,v.,(it.iinportuua- 
re) »mmodâ, a mu lestâ, i iupj 

pr< -va prin prea multe \ i ■ rin 
pn i di eri. 

' [MPOKTUNARE, 
cerbului. 



IMP. 



'27 



* IMPORTUNATU,-«, adj. part., (it. 
Importînmto), molestatu. 

* IMPORTUNITATE,s.f., importn- 
nitas,molestia, incommodare, supperare, 
importunare. 

* IMPORTUNU,-a, adj., importunus, 
supperatoriu, uritiosu, incommodu; care 
face -ceva ce nu o la tempulu neci la lo- 
culu seu; moleşi u. 

* IMPOSANTE.-a, adj., (fr. impo- 
sant), care impune, impunitoriu, ce at- 
trage attentionea, respectulu, considera- 
tionea, admirationea. 

* IMPOSITIONE, s. f.,impositio, ac- 
tione de impunere, contributione, dare 
ce se impune poporului; greutate, sarcina, 
ce se pune asupr'a poporului. 

MPOSITU, pi. «masate, (impo situa 
ital. imposta, franc, impot), impositione, 
tributu, contributione; aceste covinte 
sunt synonyme : impositu este sarcin'a, 
darea impusa, dupo natur'a lucruriloru 
- ipr'a venituriloru particularie, spre a 
forma unu veniţii publicu affectatu laspe- 
sele necessarie pentra securitatea si pro- 
speritatea statului; impositione esteuna 
dare 3] e< iale, sau una parte a venitului 
publicu. stabilita in anumitu tempu, in 
anumitu modu, cu anumite conditioni; 
tribntulu este una dare la care are drep- 
ţii unu principe care domnesce asupr'a 
altoru-a, dupo institutioni, conventioni, 
tractate; contributione este unadareva- 
riabili ,contributionea sta cotra tributu, 
ca impositionea cotra impositu. 11. 

* [MPOSSESSIONARE, v.. a intro- 
duce pro cine-va in possesione; a se im- 
possessionâ, a prende,a lua ceva in pos- 
3essione; a pune mau a. 

'IMPOSSESSR)NATU,-u, adj. part., 
introdussu in ; "ne. 

* IMPOSSIBILE, adj., (impossibilis), 
ce nu pote fi, ce nu se p6te face :a face 
impossibile pre cine-va a adduce pre o- 
mu in stare d a nu pote* face, de a nu 
pote lucra nemica; de aci : ni ai facutu 
impossibile, m'ai stricaţii, mi ai redica- 
tn potenti'a t\r a lucra mai departe pre 
callea si dupo principiele de penoacumu; 
subst. : pretendi de la tnene impossi- 
im' i cere impossibilele; a reduce 
pn cim va la iwpo Ibile a adduce pre 



28 



IMP. 



cineva in stare de a nu sci ce respun- 
de, fora a veni in contradictione; in pro- 
verbiulu : la impossibUe nemine nu e o- 
blegatu. 

IMPOSSIBILITATE, s. f., (impossi- 
bilitas). calitate de impossibile : impos- 
sibilitaie phusica. impnssibilitate morale. 

* IMPOSTORIU, s. m., impostor, (it. 
impostoro, fr. impostear), ammagi tonii, 
insellatoriu, seductoriu. 

*IMPOSTU,-«. una d'in formele par- 
ticipiale alle verbului imponere. 

*IMPOSTUKA, s.f., impostura, am- 
magitura, insellatoria. 

* IMPOTENTE, adj., impotens, ne- 
potente, debile; care nu e in stare de a 
face ceva; incapace de a genera; care nu 
si pote domina passionile. 

* LMPOTENTIA, s. f., impotent ia, ne- 
potentia, debilitate; incapacitate de a 
genera. 

TMPOTERIRE,-<?scw, v., l.roborare, 
vires addere, a întări in poteri , a face 
poterile mai tari ; a se impoteri , a ca- 
petâ. a prende poteri, a deveni mai tare; 
2. a impoteri pre cineva a face ceva, ali- 
cui potestatem dare, a i dâ potestate , 
autoritate, pleuipotentia; a Iu autorisâ 
de a lucra, de a face ceva; a i dâ deplena 
potere. 

IMPOTERIRE, s. verbale, potestas, 
auctoritas, pleuipotentia, autorisatione. 

IMPOTERiTU,-a,adj. part.; 1. inta- 
ritu; 2. autorisatu, plenipoten(',;riu. 

* IMPRACTICABILE, adj., (fr. im- 
praticable) ce nu se pote practica, ce nu se 
p6te face; difficiie de facutu, impossi- 
bile; iuacessibile; inapplicabile : planuri 
impracticabili, cari nu se potu essecutâ; 
locuri impracticabili , pre unde nu se 
p6te trece, cari nu se potu străbate; rin 
impracticabile, care nu se pote naviga; 
strata impracticabile , pre care nu se 
pote amblâ; casa impracticabile, care 
nu se p6te locui. 

* IMPRACTICABILII ATE, s. f., (fr. 
impraticabilite) calitate de impractica- 
bile. 

* IMPRACTICATU,-a, adj. pârtie, 
(fr. imprattque), nepracticatu. 

* IMPRACTICU,-», adj.^care nare 
practica, care n'are facilitate sau espe- 



___ IMP. 

rientia a face ceva ; impracticabile r o- 
mu impracticu, care nu se scie aceom- 
modâ dupo tempu, dupo impregiurari, nu 
scie specula; lucru impracticu, care mai 
multu strica de câtu direge; idea im- 
practicu, idea fantastica , care nu p6te 
ave resultatu reale. 

* IMPRECARE, v., imprecari, a bla- 
stemâ a pronunţia imprecationi ; vedi 
imprecatione. 

* IMPRECATIONE, s. f., imprecatio. 
blasteinu , maledictione, essecratione : 
imprecatione. blastemu d'inmenia; ma- 
ledictione, blastemu d'in autoritate, d'in 
potestate ; essecratione. blastemu d'in 
ura religi6sa. H. 

* IMPRECATORIU,-fc5na, adj.s., im- 
precans , iinprecatorius , imprecante , 
care impreca : covente imprecatorie. 

IMPREGIURARE,v.(in,per si !rj rare) 
ambire, circumire; cingere, incingere, 
circumdare; a merge impregiuru, a co- 
prende impregiuru, a incinge impregiu- 
ru, a lua impregiuru, a incongiurâ : a 
impregiurd unu loca, a Iu iuchide cu 
gardu ; a impregiurd una pellaria cu 
flori, a ua impennâ, gimu-impiegiuru; a 
impregiurd una cetate cu oştire, a ua 
assediâ. 

IMPREGIURARE, s. verbale, incon- 
giurare; circumstantin : in impregiu- 
rarile de fada, nu me ierta impregiura- 
rile, a luă in cosideratione impregiura- 
rile, impregiurari locali, dupo impregiu- 
rari. impregiurare favoritoria, relle im- 
pregiurari. 

IMPREGIURATU,-a, adj. part., in- 
congiuratu. 

IMPREGIURU, s. m., pl.-ran. f., 
ambitusţ circHitus; cercu, tinutu : totu 
impregiurulu am amblatu, si nicairi nu 
Vam aflatu; ca prep. si adv., «:irca, cir- 
cum zimpregiurulu casei, linia de pre 
impregiuru, a amblâ pre impregiuru, a 
merge pre călii laterali; o stă pre im- 
pregiuru, a nu se depărta de longa ci- 
neva sau ceva; a talia impregiuru, a cir- 
cumcide; giuru-impregiuru. 

*IMPREMEDlTATU,-«, adj., ne- 
premeditatu, neprecogetatu. 

* IMPREMERE, v., vedi imprimere. 

* IMPRESCRIPTIBILE, adj.,(it. im- 



IMP. 

prescrittibile, fr. lmprescrlptible) , ce 

nu se p6te prescrie, nesuppusu prescrip- 
tionei. 

* IMPRESCRIPTIBILITATE, s. f., 
(fr. impreseriptibilite), calitate de im- 
prescriptibile. 

* IMPRESSIONÂ BILE, adj., (fr. im- 
pressionnable)care şâtefîimpressionatu, 
aptu de a se impressionâ; sensibile, ner- 
voşii, sentitoriu. 

*IMPRESSIONARE,-e<fcw, v., ani- 
mam af d cere, (it. rupressionare, fr. 
impressionner), a cau^i una impressio- 
ne, amiscâ, a emoţiona; a se impressio- 
nâ, a capetâ impressione. 

♦IMPRESSIONABE, s. verbale, in t. 
3. verbului. 

*IMPRESSIONATU,-a, adj.part., (it. 
imprt'8sionato, fr. impressioune) 

* IMPRESSIONE, s. f., impressio, 
actione de impremere, de intyparire; re- 
sultatulu acestei a< fcione; semnu sau fi- 
gura ce lassa ceva appesatu pre unu lu- 
cru; typariu, typarire, typaritura; fig. 
imagine intyparita in mente; sentimen- 
Lu intyparitu in anima. 

* IMPRESSIVU,-a, adj., aptu d 
impreme sau impressionâ, care face im- 
pressiom . 

♦IMPRESSORE, 8. in., impressor, 
typographu, typaritoriu di' cârti. 

IMPRESSU,-^ adj.part., Impressus, 
I \ paritu. 

" IMPRK8SURARE,-ef?m. \ .. i in si preş- 
surare , d'in pressu de la . mni-.re), ob- 
sidere, obsidione premere; a appi 
a strimtorâ de apprope; a incongiurâ; a 
■liâ : a impressurâ inimiculu, a Iu 
striintorâ, a Iu incongiurâ, a impressurâ 
una cetatt , a ua assediâ. 

IMPRESSUKARE, verbale, in t. s. 
verbului. 

[MPRESS1 KA'II .-. adj. part., ©b- 
se8su>, Btrimtoratu, care suffere de fri- 
ca; care e copren.su si frementatu de spi- 
rite rei 

* IMPRETERIBILE, adj .(it.impre- 
teribile), cenupotelipsi, ce nu se p6te in- 
termitte, nu se p6te trece cu vederea. 

ÎMPREUNA, adv., una, simul; in u- 
uire cu altulu, in societate, in commune : 
a lucru împreuna, a merge împreuna, 



IMP. 



29 



a locui împreuna. împreuna cu voi, im~ 
preuna cu socii lom, loti împreuna. Ma 1 
bene s'are scrie imperuna. 

ÎMPREUNARE, v., uniro, couser< re, 
conjinişrere. eoire; a uni unu lucru cu 
altulu, a intruni, a imbinâ, a impare- 
chiâ, a face pareclna; a insoci, a mărita, 
a insorâ; refl. a se împreuna, a se uni, 
a se intruni, a se insoci; in speciale : a 
se casatori : pre cari domnedieu a im- 
preunatu, omulu se nu despartia. 

ÎMPREUNARE, S. verbale, connexio, 
eonjnnetis), intruuire. insocire; căsăto- 
ria. 

IMPREUNATU,-a, adj. part.,unitus, 
conjunetns, connexus, unitu, intrunitu, 
insocitu. imbinatu, casatoritu. 

IMPRIMAVERARE, v. impers., ver- 
nan . a se face prim ivera. 

*IMPRIMERE si impremere, Hmpressi 
<\ impressei, impressu. V., imprimare: a 
appesâ si lassâ seninii pre mm lucru, 
fia trassure, fia figure, ba littere; a t_\- 
pari, a intypari : a imprimi' profunde 
vestigie, a imprimi nun dulce sarutatu; 
acesta injuria i remasi lungutimpu im- 
pressa :)/ memoria : mi am terminatu 
opulu, am Si l < impremu. 

♦IMPROBABILE, adj., improbabi- 
li», neprobabile, ce uneşte probtthilr; ce 
nu se pi'ite proba; ce nu are apparenti'a 
\ " p n t'i 1 * ! î 

♦IMPR0BAB1L1TATE, s. f.. impro- 
babilitas, calitate de improbabile. 

* IMPROBARE, v., i-npr<>baro. a nu 
proba, a nu approbâ, a desaprobă. 

* IMPROBATIONE, s. f., improbatio, 
actione de improbare. 

* IMPR0BAT0RIU,-*6na, adj. s., im- 
probutor, care improba. 

* IMPROBITATE, s. f., Improbitas, 
det'ectulu />rvb>tatei; rentate; despretiu 
de totu ce e drepţii si ce e onestu; nele- 
giuire ned ; nerosinare. 

* IMPROBI ,-a, adj., lmprobus, contr. 
probu; ren in sensu murale; stiicatu, ne- 
rosinatu, m onestu, nedreptu. 

* IMPRODUCTIVITATE, s. f., cali- 
tate de improducti 

[MPRODUCTlVU,-a, adj., (fr. im- 
prodiictif), ineptu a produce; neproduc- 
toriu, sterile, infecundu. 



30 



niv\ 



* IMPROFANAliiLE, adj., ce nu se 
cade a profana. 

*IMPROMPTETIA si improptitudine, 
s. f., calitate sau fapta de impromptu. 

* IMPROMPTU,-a, adj., nou prom- 
ptus, care nu e promptu; care nu e es- 

♦IMPROMPTU, s. ni, (iu prompta), 
compositione litteraria occasiouale fora 
multa meditatio'»»!, mai allessu iu ver- 
suri; improvisatione. 

IMPROMUTARE, v., vedi imprumu- 

tdYP 

* lMPROPRIARE,-^/'<i, v.. a face 
proprietariu : a impropria pre coloni; mai 
bene de câtu a împroprietări. 

IMPROPRIETATE, s.f., improprie- 
tas, calitate de impropriu. 

* IMPROPRIU,-«, adj., improprius, 
ce nu este propriu; ce nu convine, ce 
n'are acea proprietate, acellu sensu, ce 
se cere. 

IMPROSPETARE,-edw, v., reno- 
vare, a face prospetu; a renoui, a rein- 
teneri : a improspetă lucrulu, a Iu ad- 
duce d'in nou inainte; a improspetă vor- 
bele.; a se improspetă, a reveni la vigore, 
a si restabili poterile. 

IMPROSPETARE, s. verbale, in t. 
s. verbului. 

IMPROSP£TATU,-«, adj. part., re- 
novatus, renouitu, reinteneritu. 

* IMPROVISARE.-ecfttt, V., iu prom- 
ptu facere, a face ceva fora neci una 
preparatione, fora a studia mai înainte : 
a improvisu unu discursu, una poesia, 
una buceata de musica, etc. 

* IMPROVISARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

* IMPROVISAŢORIU, -toria f -trice . 
adj. s., care are talentudea improvisă. 

* IMPROVISATIONE, s. f.. actul u 
de improvisare; lucrulu improvisatu, ca- 
litatea si starea cellui ce improvisu. 

* IMPROVISATU,-*, adj. part. ver- 
bului improvisare. 

* IMPRUDENTE, adj., imprudeus, 
iipsitu de prudeutia, neintelleptu, iu- 
cautu, indiscreţii; se dice atâtu despre 
fapte câtu si despre vorbe. 

* IMPRUDENTIA, s. f., impru Jentia, 
lipse de prudentia, calitate sau fapta de 



IMP . 

imprudente; âtuUatia, indiscretione, er- 

rore, etc. 

ÎMPRUMUTARE si impromutare, f., 
msituuîiî dare yel şomere; a dâ ori a luă 

impromutu; a impromută cuiva zzz a dâ 
impromutu; a impromută de la cinevazz. 
a lua impromutu; a se impromută : 
a) cu sensu reciprocu : a seimpromutâ u- 
uulu pre altulu; b) a lua impromutu : 
a se impromută de la cineva.; a impro- 
mută pre cineva; camu i» acellu-asi sensu 
cu : a impromută cuiva; — a impromută 
cuiva unu morbu, a i Iu communicâ. 

ÎMPRUMUTARE, s. verbale, nrntua- 
tio, commodatio, in t. s. verbului. 

IMPRUMUTATORItMona, adj. s., 
commodator, creditor, care da impru- 
mutu, creditoriu; dero si care iea im- 
promutu. 

IMPRUMUTATU,-«. adj. part., :r.u- 
tuatus, commodatus, care a luatu im- 
promutu, cui s'a datu impromutu; dero 
si datu impromutu : instrumentele im- 
promutate, date sau luate impromutu; — 
impromutatu ■=. reciprocu, mutuale : a- 
more impromutatu. 

EMPRUMUTU, si impromutu, pl.-wn, 
(d'in în si promutnug) ; ce se da sau 
se iea cu impromutare : impromutulu 
statului: impromutu, si impromutatu, se 
ieau si ca adverbie, precumu : amu fa~ 
adu impromutatu imulu altuia; da-mi 
impromutu, da-mi ceva sub titlulu de 
impromutare ; am luatu impromutu, am 
luatu sub titlulu de impromutu. 

* IMPURE si impuberu,-a, adj., iui- 
ufoes, impuber; care.n'a adjunsu inco 
ubertatea; care este inco in annii co- 
i 11 ariei, la copilli camu peno la 14, si 
i copiile camu peno la 12 anni. 

iMPURERTATE, s. f., impnbertas, 
tatea de impuberu. 

TMPUGlNARE,-edw, v., (iu si pau- 
eus), miu.ere, deiniuuere; contr. immul- 
tire: a scade, a reduce la numeru, can- 
titate ori spaţiu mai micu; a dimiuui, 
a scurta : mi se impucina tempulu, mi 
se scurta; a se impucina, a descresce, a 
se reduce la mai pucinu. 

1MPUCINARE, s. verbale, demiuu- 
tio, immiuutio, diminutione, reductioue, 
scadimentu. 



IMP. 

IMPUCINATU,-a, adj. part., deiui- 
uutus, deminuitu, redussu la mai pn 
cinu. 

* IMPUDENTE,auj.,impudeiis, care 
a'are pudore, nerosinatu; insolente, res- 
faciatu; care nu rosiesee de faptele oii 
vorbele selle, subst. unu impudente, unu 
omu fora rosine. 

* IMPUDENTIA, s. 1'., iropudeutia , 
lipse de pudore, lipse de rosine, neruşi- 
nare, insolentia. 

* IMPUDICTT1A. s. f., impudieitia, 
vitiu contrariu castitat< i, lipse de pudi- 
citia; desfrânare, obscenitate. 

* IMPUDICU,-a, adj.i impndicns, I 
frenatu , libidinosu ; nerosinatu ; care 
face fapte contrarie castitatei; totu ce 
offende castitatea; obscenu. 

♦DIPUGNARE si impumnare ,-ediu, 
v., impuguare ; a combate ; a disputa 
contra prin vorbe, in scrissu ; a attacâ 
una propositione sau doctrina ; a con- 
traria, a desapprobâ. 

*IMPUGNARE, s. verbale, impagna- 
tio, combatere, attacu. 

*rMPUGNATU,-a, adj. part.,impug- 
oatas, combatutu. 

[MPULL1AEE, v., (cu «de totu mol- 
liatu, impuiare (a hceipulli sau pui, a se 
immulti, propaga, intende : lupii se im- 
pullia; unele plante se impullia forte; — 
aimpulliă ceva, a imple; aimpulliâ ure- 
chile capului cuiva. 

* IMPULSIONE, s. f., impalsio, (de 
la impellere) , mişcarea ce unu corpu 
communica altui-a prin attingere ; îm- 
pingere, imbrancire; indemiut, impulsii. 

timulatione; escitare; instinctu. 

lMPULSIVU,-a, adj., (it. impulsivo), 
aptu du a dâ >/. >ne; indemnatoriu; 

instigatoriu. 

* IMPULSORIU,-sdna, adj. s., im- 
puisor, care indemna, care instiga, care 
attîtia, care impinge. 

* [MPULSU, (d'in impelh re) : a)part. 
pass., Impulsas, imbrancitu , impinsu, 
indemnatu, attitiatu ; b) s. m., actione 
sau actu de impellere , imbrancire, in- 
demnu, etc, de aci: motiva : impulsulu 
fapteloru omului , unulu din impulsele 
actioniloru nostre este si interessea. 

LMI'i;MNARE,-edliM, v., hnpugnare, 



IM?. 



31 



a bate. a lovi ; a dâ cu pumnii; a com- 
bat', a impugnă. Vedi si împugnare. 

IMPUMNARE, s. verbale, impagsia- 
tio; in t. s. verbului. 

IMPUMNATU,-a, adj. part., impag- 
natas, combatutu. 

1MPUNGERE, impunsi si impunsei, 

impunsu, pangere, a punge cu unu in- 

- strumentu ascutitu : a împunge nu a- 

I culu, cu lanci'a, cu baionefa; fig. a im- 

I punge cu vorb'a, a offende pre cineva cu 

vorbe muscatorie; a împunge deversată. 

■ ccinare; a împunge la anima, a Iu 
mustra conscienti'a; junghiulu inco im- 

ige. 

IMPUNGERE, s. verbale, punctio, in 
t. s. verbului. 

ÎMPUNGUTORIU, -toria, adj. subst., 
pangens , mordax; care împunge : co- 
vt nte impungutorie. 

[MPUNIBILE , (it. impanibile), adj., 
nepunibile; ce nu se pote puni, ce nu 
merita a se puni. 

IMPUNITATE, s. f., impauitas, stare 
de impunitu, iertarea punitionei d'in 
partea celloru ce au dreptulude a puni; 
scăparea de punitione spunendu judeca- 
toriului complicii la unu delictu. 

[MPUNlTU,-a, adj.; impunitus, ne- 
itu; care remane nepedepsitu. 

IMPUNSETURA si impunsura, s.f., 
puuctura, actulu de a împunge, loculu 
impunsu ; cicatricea causata prin im- 
pungere; cosutura. 

lM.PUNSU,-a, adj. part., punctus, 
punsu. 

[MPUPIRE,-escw, v., pullulare, im- 
pnbescere, impupesce una planta, candii 
pupii=z\ţvii, ochii incepu a crepâ, a se 
desvoltâ : arborii immugurescu, florile 
impupescu. ii. 

* IMPURGABILE, adj., impargabi- 
lis, cure nu se pote purga. 

* IMPURITATE, s. f., iinparltas, 
contr. puritate; stare necurata, star' 
spurcata, spurcatione, corruptione. 

[MPURU,-«, adj.,imparas, necuraţii, 
spurcaţii , contaminatu, intenatu, cor- 
ruptu, impudicu. 

ÎMPUŞCARE, v., glande plambea 
trajicere, a trage cu pusc'a in cineva sau 
iu ceva, a uccide impuscandu; refl. a se 



32 



IN 



împuşcă, aseuccide traguudu cu pusc'a 
asupr'a sea. 

ÎMPUŞCARE, s. verbale , iu t. s. 
verbului. 

IMPUSCATU,-a, adj. part., trajectas, 
uccisu cu pusc'a. 

ÎMPUŞCĂTURA, s. f., effectuiu ac- 
tiouei de împuşcare. 

IMPUSU,-a, adj. part., impositus, iu 
t. s. verbului imponere. 

* IMPUTABILE, adj., (it. imputa- 
bile), l.ce se p<5te imputa: fapte impu- 
tabili; 2. cui se potu imputa : person'a 
imputabile. 

* IMPUTAB1LITATE, s. f., (it. iin- 
putabilitâ), calicate de imputabile. 

IMPUTARE, v., imputare; l.aattri- 
bui cuiva ceva ca meritu sau culpa; 2. a 
critica, a mustra, repreliendere, vitio 
vel erlmini dar* 1 ; a face imputationi. 

IMPUTARE, s. verbale , imputatio, 
vedi imputationi. 

IMPUTATIONE,s. f., imputatio, ac- 
tioue de imputare: mustrare. 

IMPUTAŢI VU,-a. adj., iinputativus; 
cui se pote impută: aptu de a impută. 

IMPUTATORIU,-^r/a, adj. s., im- 
putator. câştigător, care imputa, mu- 
stra, etc. 

IMPUTATU,-a, adj. part., imputatus. 

IMPUTERIRE,- ; ;6c'w, imputeritu, vedi 
impoterire, impoteritu. 

IMPUTIRE,-^™. v., putidum red- 
dere, putescere, (it. impuzzare, cumu 
pare a se dice pre a locurea si intre li- 
nii Români : imputiare); a face se pută, 
a imple cu putore, a infecta, a respandi 
odore putor6sa; a se impuţi, a trece in 
putredint^; a se strica; a se descompune, 
a se corrupe. a capetâ rea odore; — a fi 
forte pigru. 

IMPUTIRE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

IMPUTITU,-a, adj. part., putidus, 
PueUdus, desidiosus. 

IMPUTREDIRE,-<?sck. v. u., impu- 
trescere, putrefleri, a putredî. 

IMPUTREDIRE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

IMPUTREDITU,-a. adj. part., putre- 
factus, trecutu iii putredione. 

IN, prep., in, se pune inaiute de nu- 



IN. 

me, pronume, verbe si adverbie, si de 
multe-ori se impreuna cu elle, pr. : in 
casa, in mene, indueu, in-susu; se ap- 
plica nu numai simpla, ci si compusa 
cu alte prepositioni sau adverbie : in- 
de-sera, m-sub-sera, in-spre-diua; în- 
apoi, in-ainte, in-addeveru,in-acollo, in- 
collo, in-cbce, in-cotrau, etc.;se pune dupo 
alte preposetioni : de-in, pre-in. si se 
reduce in : din, pr'in. Usitata iu compo- 
sitioue cu altecovente, si conserva for- 
m'a originaria, d6co aceste covente in- 
cepu cu vocali sau cu alte consone, afora 
de b, p, m, l, r, ihaptu, inespertu, în- 
credere, înfrângere, injugare, etc; candu 
coventele incepu cu labialile b, p, m, a- 
tunci preposiiionea in in compositione 
se strămuta in im, sau mai bene litter'a 
n d'in prepositionea in, se strămuta in 
m : imbecille, immutabile, impatiente: 
£ro candu coventele incepu cu litter'a l 
sau r., atunci litter'a n d'in prepositio- 
nea in se strămuta prin assimilatione, 
iu aceste licide : iUimitatu, illustratu, 
irrevocabile. irrelîgiosu. etc. Prepositio- 
nea in are in composite , I. sensulu : 
a) generale de intru, repausu sau mişcare 
iu intrulu unuice : importare = in-por- 
tare, immittere — in-mittere. incur- 
rere—in-currere, etc. ; b) particulariu , 
de scopu, etc: inducere— in-ducere, im- 
peUere—in-pellere, imponere— in-pone- 
re, etc; c) in multe composite in se pune 
uumai spre a transforma unu adiectivu 
sau unu substantivu iu verbu : imbo- 
nare—in-bonu, in-negrire =z in-negru, 
:n-florire = in-flore, etc. II. preiissa 
adiectiveloru si participieloru, ^recumu 
si substantiveioru născute d'in adiec- 
Live si participie particell'a in are sensu 
privativu sau negativu, precumu : im- 
puru, ineptu, inimicu, importunu, inca- 
pace, incapacitate, ca si grec. av, germ. 
un. — Usulu acestei prepositioni este 
forte intensu si variatu, diversele nu- 
antie su asia- de delicate iu câtu in locu 
de regule generali, mai multu vei inve- 
tiâ d'in practica, consultandu si dictio- 
nariulu si imitandu scriitorii cei mai 
boni ; ecco unele essemple despre di- 
versele acceptioni alle ei : in apparen- 
tia, la vedere, dupo cumu se pare; in 



1N4_ 

abstracţii, intr'unu modu abstracţii ; in 
camesia, desbraccatu, numai in camelia; 
in fapta, iutr'addeveru; in crederii ia, pre 
creditu; in credenti'a mea, pre legea mea; 
in bonu tempu, la tempulu seu; in reu 
tempu, intre relleimpregiurari; in scurtu 
tempu, curvendu; in scurtu, a) in scurtu 
tempu, b) in pucine covente; in modu 
canescu, canesce, cu menîa, cu rabia; in 
trei dille, preste trei dille; in parte, in 
doue; in capu: a) in intrulu capului, si 
de aci in mente; b) pre capu : a pune 
pellari'a in capu; c) chiaru, ace ur atu; in 
petibre, pre petiore, standu; in numele 
îegei, dupo lege, conforme legei, in pote- 
rea legei; a ave pre cine-va in mana, a 
prejudecâ cui-va, a urmări pre cine-va; 
a face ce-va d 'in mana in mana, a se 
adjutorâ, a face adjutoriu; a ove lacri- 
me in ochi, a lacrima; acesta idea se 
afla in tbte cărţile vechie; Jucrulu este 
inco in intregu, intacta ; victoria este 
in mana, e certa; in presente si in ve- 
nitoriu, pentru acumu si tempulu venito- 
riu; vieWa mi este in dubiu, este in peri- 
clu; ăninia i este in dubiu, e dubiosu; 
in arme, cu armele in mana; in ochii 
totoru-a, la vederea totoru-a; a fi in fa- 
miliaritate cu cine-va, a/v intimii amicu; 
e in gura totoru-a, t<3ta lumea vorbesce; 
candu eramu in caile, candu mergeamu; 
mi stetera u> caile, venim asupr'a mea; 
s'apusu inpatu, s'acolcatu; ti sta in po- 
tere se nu fia, poţi impedecâ se nu se 
intemple. 

* INABILE, adj.. Inhabilis, contrariu 
a&ife;neabile,nepotentiosu,neindemana« 
feieu, incapace. 

* ENABILITATE, s. f., (it. iuabilită, 
fr. inhabilitâ), lipse de abilitate, oein- 
demanare;nesufficienti;i de potere, dede- 
steritate, de capacitate de a face unu 
lucru. 

* INABITABILE,adj.,inhabltabilis, 
contr. abitabile; care nu so polo abită, 
unde au se pote locui. 

* INABITARE, v., Inhabitare,a lo- 
cui, a sede" unde-va, intr'unu locu. 

*INABITATIONE,s. f., Inhabitatio, 
actione de locuire; locuenti'aensa-si; a- 
bitatione. 

*INABITATORIU,-«oWa, adj. s., In- 

Tom. II. 



INA 



M 



liabitator, locuitoriu, care locuesce, a- 
bitatoriu. 

*INABITATU,-rt, adj. part,, (iuhabi- 
tatus), locuitu, abitatu. 

*INABURARE,-edw, v., aespune la 
aburi, a trece prin aburi ; vedi aburire. 

* INACCEPTABILE, adj., nou accep- 
tabilis; care nu se p6te acceptă, nu este 
de primiţii. 

* TNACCESSIBILE, adj., iuaccessi- 
bills, contr. accessibile, de ce nu se p6te 
appropiâ ; se dice despre locu , lucru 
si persona. 

* INACCOMODABILE, adj., no» ac- 
e^inodiis; care nu se p6te accommodă, nu 
se pote applică. 

* INACCOR DABILE, adj., lnconc.es- 
sns, ce nu se pote aceordd, concede, 
nepermissu, neiertaţii. 

* INACERBARE, v., exacerbare, a 
interritâ, a amari, asupperâ prin vorbe; 
a inaspri; a adduce pre cine-va la menia. 

*TNACERBATlT,-a, adj. part.,ncerba- 
tus ; interritatu , amaritu , inveninatu , 
supperal 

INACRIKE, v., acidum reddere, (it. 
Ina^ri-c), a acri, a face acru; refl. a se 
inacri, a deveni acru, aeescere. 

* lNACTIONARE,-edm, v.,actionein 
lu9titnere vel întindere, a accusâ , a 
trage pre cine-va in judecata. 

*INACTIONATU r a, adj. part., trassu 
in judecata. 

* INACTIVITĂŢI;, s. f., (fr. inacti- 
vii*'), neactivitate, lipse de activitate, de 
diligentia, de energia; stare fora oc- 
cupatione. 

* INACTIVI', -r, adj., uon actlvus, 
ueaefivu. ni'lucratoriu, care nu se ado- 
pera a lucra. 

* INADAPTABILE, adj., non adap- 
tat iis, ce un se p<5te adapta, contr. ne- 
adaptabile. 

* INADi:cATi;,-rr adj., non a«J.<- 
qnahis, neadecatu, neconforme cu ob- 
iectulu, neproportionatu, desproportio- 
natu. 

INADENSU, v., de Industria, vedi 
iutr 'adensu. 

*INADMISSir,lLE, adj., non admis- 
yiiuiis, neadmissibile, ce nu se p6te ad- 
mite, approba. 

3 



34 



INA. 



* INADMISSIBILITATE, s. f., cali- 
tate de inadmissibile. 

LNAINTARE.-eăm, v., (d'in adv. în- 
ainte), procedere, proşredi, proficere, 

a merge inainte, a da inainte; a pro- 
move, a accelera; a face progressu, a 
progressâ; a continua : a înainta in e- 
tate, a imbetrani, a deveni d'in ce in ce 
mai betranu; a inaintd in studiu, a face 
progressu in invetiatura; a înainta in 
officiu, a adj unge in postu mai inaltu; 
a inaintd in stare, a deveni mai avutu; 
a inaintd una charteia, a presentâ, a 
adressâ, a substernecui-va. 

ÎNAINTARE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INAINTATU,-a, adj. part. verbului 
prec> de-ite : etate înaintata, betranetia. 

ÎNAINTE, prep. si adv., (d'in in-a- 
antr), ante, (iu ante); ca prepos. se ap- 
plica numai: a) cu de : înainte de face- 
rea Juntei; b) cu articlulu fem. a, si cu 
g^nitivulu: înaintea multor u omem; asia 
si cu possessi^ele: înaintea mea. înaintea 
vostra; acea-asi regula se applica si la 
compusele : de inainte si d' inainte. pre 
de inainte sau pre d" inainte: pre d'.inar 
intea casei, pre d' înaintea vostra; — alte 
frasi cu inainte, in intellessu temporale 
sau locale, atâtu ca prep. câfcu si ca a lver- 
biu : inainte cu patru dill.e: de acumu în- 
ainteze astadi inainte, inainte de pr an- 
din, înainte deacesta-a; a essicui-va în- 
ainte, alu intempinâ; inainte de a face, 
peno a nu face; mai inainte nu erd asia, 
in tempulu trecutuerâaltramente; a dă 
banni inainte, a antecipâ; a appucd in- 
aintr, a preveni; a, merge inainte, a pre- 
cede; inainte d* tote, prirnum et ante 
omui.i; cumu s'a dissu mai inainte, cumu 
s'a di.-'sn mai susu. 

INALBIKE,-cj>cm, v., inalbare, oan-s, 
defacert-j inalbescere, eanciescere; a face 
albu, a albi; a se face albu, a se albi : 
inalbescu la capu, imbetranescu; inal- 
bescu cas'a, ua spoiescu alba; inalbescu 
pandia. ua spellu si punu la sore spre 
a deveni alba; cotare se inalbesce, si 
pune dresau, si pune albu pre facia. 

INALBIRE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INALB lTORITJ,-f dna, adj s., deal- 



INA. 

bator; albescens, care inalbesce, albi- 
toriu. 

INALBITU,-a, adj. part., dealbatus. 

INALBITURA, s. f., actulu ăeinal- 
bire. 

* INALIENABILE, adj.,(it. inaliena- 
bile), ce. nu se pote aliena, instrainâ, 
depărta, cede, strămuta, scambâ, vende; 
coutr. alienabile. 

* INALIENABILITATE, s. f., (it. 
inalienabilitâ), stare sau calitate de ina- 
lienabile. 

* INALTERABILE, adj., immutabi- 
lis, (it. iualtera'jile), ce nu e suppusu 
alterationei. 

* INALTERABILITATE, s. f., im- 
mutabilitas , (it. inalterabîutâ), stare 
sau calitate de Inalterabile, immutabi- 
litate. 

INALTIARE, v., inaltare, extollere, 
erisrere, a redicâ in susu; fig. a lauda, 
a mari : a inaltiâ unu muru, a inal- 
lid una statua, unu tnonumentu, a erige; 
a inaltiâ la unu postu, a prom6ve; a 
inaltiâ vocea, a pronunţia tare; i se inal- 
tia cornele, devine arrogante, superbu; 
a inaltiâ pre cinc-va, a Iu lauda, a Iu 
celebra, alu onora; refl. a se inaltiâ, a- 
suend -re, a ascende, aadjunge la ceva; a 
se gloria : a se inaltiâ la ceru; a se inaltiâ 
in aeru, a ascende. 

INALTIARE, s. verbale, elevaţie, 
ascensioj eievatione, ascensione : inal- 
tiarea crucei, elevatio, ere.tio cruciş 
Clirist '; înalt iarea lui Christu, C fi rişti 
asceiisio, serbatoria in a sessea Joui 
dupo Pasci. 

INALTIATORICJ,-foWa, adj. s., ele- 
vator, aseeusor; care inaltiâ, care se 
inaltiâ. 

INALTIATU,-a, adj. part., elatns, 
erectus, in sublime eductus; ca titlu : 
stralucitu, serenissirau : inaltiate dom- 
ne, serenisime principe. 

ÎNĂLŢIME, s. f., al Undo,- stare sau 
calitate de inaUu : înălţimea unui mon- 
te, unui arbore, unei case, unei persane; 
înălţimea corpului, statur'a; înălţimea 
apei, profunditatea apt-i; e la înălţimea 
chiamatei s. lle. implenesce cu demnitate 
chia marea sea; c t titlu : serenitate, al- 
tetia. 



INA. 

INALTU,-a, adj., altus ? elatus, mare 
in linia verticale : una statua e înalta 
in linia verticale, lata in linia orison- 
tale; redicatu, inaltiatu, elevatu; subli- 
me, nobile : monte inaltu, arbore inal- 
tu, casa inalta, omu inaltu; de inaltu 
genu, de stirpe nobile; mente inalta; 
stylu inaltu, modu de scriere sublime, 
voce inalta, voce tare, sonora; inaltu cd 
turnulu, de iualtimea turnului, de mare 
inaltime; pretiu inalta, pretiumare, pre- 
tiu essaggeratiî, locu inaltu, positione 
inalta a locului. — Inaltu, ca titlu, in 
locu de serernissimu, onoratu onorabi- 
le, etc.;— inaltu, ca adverbiu, in locu de 
susu, in-susu, in modu elevatu, nobile, 
sublime. 

♦INAMABILE, adj., inamabiiis, care 
nu pote fi amatu, care nu merita a fi a- 
matu, neplăcuta. 

INAMARIRE, -eseu, v., amaricaro; 
inamaresL-ere; a amari, a face amaru; 
a intristâ, a supperâ; a afflige; a inter- 
ritâ; refl. a se inamari, a se amari, a 
se face amaru; a se intristâ, a se sup- 
perâ, a se interritâ, a se afflige. 

INAMARIRE, s. verbale, amaritudo, 
tnoeror; amaritione; tristetia, supperare. 

INAMARITU,-a, adj. part., amaru, 
supperatu, intristatu, interritatu. 

*IXAMENU,-a,adj.,iaama?niis;contr. 
amenu: neplacutu. 

[NAMLCQj-a, adj., vedi inemicu si 
initnicu. 

INAMORARE, -edlu, v., amore necen- 
dere, (it. inamorare), rtfl. a se mau; 
amore capi (it. inamorarsi), a se ap- 
prende de amore; a senii affectu sau pas- 
sione particulare pentru uua persoua 
sau lucru. 

INAMORARE, s. verbale, in t, s. ver- 
bului. 

ÎNAMORAŢI'. -a , adj. part., amore 
captus, coprensu de amore, apprensu de 
amor.-. 

* INAMOVIBILE, adj., amolioi.lnon 
gubiectu», ce nu se p6te <■ noi lepariâ, 
destitui, degrada :ofpiciuinamovibde, of- 
fii.-ni din care i 1 se i 6te c6te cineva. 

* INAMOVIBILITATE, s. f., stare sau 
calitaU' de i numot ibiL . 

* 1NANE, adj., iaauis, desertu, vanu : 



INA. 



35 



cugetări inani, nefolosit6rie; scrissoria 
inane, care nu coprende in sene neci ceva 
formosu, neci ceva utile. 

INANITATE, s. f., inaiutas, deser- 
tatione, vanitate, futilitate, inutili- 
tate. 

IX ANTE, vedi înainte. 

IXAPOI, adv., retro, retrorsum,(d'in 
particellelem, a, poi), contr. înainte, in- 
deretru, la spate : a caută înapoi; a se 
intorce inapoi; inimiculu s'u intorsu în- 
apoi, a remasu înapoi; unu canticu dice : 
asia joca pre la noi, s'inainte s" înapoi; 
a merge înainte si înapoi; se compune 
cu particul'a de, si se dice sid'inapoi, in 
comparativii si superlativu : omulu cellu 
mai d'inapoi; iu frasile : inapoVa mea, 
tea, sea, omeniloru, etc. oceurre ca prep. 
cu articlulu femininu, (vedi si înainte). 

INAPOIARE,-«Zitt,v.,l. restituere, a 
restitui, a dâ altui-aee averau d'in allu 
seu; 2. tardare : a înapoia pre cine-va 
in lucru, a Iu retarda, a Iu impedecâ , 
3. retroceilerp, a St 1 retrage inapoi. 

INAPOIARE , s. verbale restitutio, 
re»'issio, reeessus, restituire, retragere. 

INAPOIATU,-a, adj. part., restitu- 
tus, re ;essu . restituitu, datu in dere- 
tru. intorsu, remasu inapoi. 

* INAPPELLABILE, adj., a qno ap- 
pell'iri uou pf>ti-st; ce nu admite appel- 
latione, ce nu lassa locu de recursu, ce 
nu se pdte appellâ. 

* 1NAPPLICABILE, adj., ce nu e ap- 
plicabile, ce nu se p<5te applicâ; care 
n'are applicatione. 

* INAPPRET1ABILE, adj., inesti- 
mabili., inestimabile, ce nu se p6te ap- 
pretiâ destullu; ce e de unu pretiu in- 
finitu. 

* INAPTITUDINE, s. f., ineptitudoj 
lipse de aptitudine, iuabilitate, incapa- 
citate. 

*INAPTU,-a,adj., Inepta, care n'are 
aptitudine.- incapace. 

INARBORARE, v., arbores serere, 
a planta aibori; fig. a inarborâ vessil- 
lulu. 

INARBORARE, s. verbale, in t. s. 
verb ilui. 

IXARBORATUya, adj. part., arbori- 

biis cousitus. 



36 



INA. 



INARGENTARE, v., argentare, ar- 
gento obducere, (it. inargeutare), a ob- 
duce cevacuargentu,cu folie do argentu, 
a dâ colorea argintului. 

INARGINTATU,-«, adj. part., ar- 
gentatiis, argento obdnctns (it. inargeu- 
tato). 

INARIA si linaria, s. f., linaria; lo- 
cu unde se sernina, se face, precumu si 
unde se vende inulu: vedi linaria. 

INARIU si linariu, s. m., linarius, 
lucratorii! in mu, negotiatoriu cu inu; 
vedi linariu. 

INARMARE.-edîX V., armare, apro- 
vede cu arme, a arinâ; a intari, a forti- 
fica; a prevede una nave cu tote celle ne- 
cessarie : a se inarmă, a se intari, cu 
arme, a face preparative bellice, a se in- 
armă cu paticnti'a. cu coragiu: a se 
inarmă cu argumente. 

ÎNARMARE, s. verbale, iu t. s. ver- 
bului : înarmarea poporului e salvarea 
republicei de cesarii oppressori. 

INARMATU,-a, adj. part., armatus, 
armatu, in arme. 

*INARTICULARE,-e^'M,v., a face ar- 
ticlu de lege despre unu dreptu, si a Iu 
introduce in codicele sau cartea de legi 
alle terrei. 

* INARTICULARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

* IN ARTICULATU.- a, adj. part., 
1. formulaţii inarticlu de lege : naţiune 
inarticulatu, alle cărei drepturi politice 
si nationalisu reconnoscute si assecurate 
prin articlu de lege; 2. inarticulatu, cu 
in negativii, a) ce nu se pote articula, 
nu se p6te pronunţia cu precisione si 
distinctione : limbe inarticulate, cari nu 
se potu scrie; voci inarticulate, cari nu se 
potu pronunţia; bjcoventu inarticulatu , 
fora articlu. 

* IN ARTIFICIALE, adj., inartifleia- 
lis, contr. artificiale, naturale. 

INASPRIRE,-escM,v., asperare, exa- 
sperare; a face ceva aspru, duru, a ir- 
ritâ, a interritâ, a essacerbâ; refl. a se in- 
aspri, a deveni duru, aspru, crudele; a 
inaspri vestimentele, a le intari cu ma- 
teria licida-farin6sa, si apoi ale netedi, 
a le calcâ; s'a inaspritu tempulu, s'a fa- 
cutu rece, frigurosu. 



INC. 

ÎNĂSPRIRE, s. verbale, asperitas , 
stare aspra, irritatioue, meuia. 

INASPRITU,-n, adj. part., exaspe- 
rat 113. 

* INATTACABILE,adj., (it. inattac- 
cabile), ce nu se pote attacâ cu successu. 

* INAUGURALE , adj., (inaugura- 
la), relativii la inaugurare : serbato- 
ria inaugurale, serbatoria de inaugura- 
tione; oratione inaugurale, oratione ce 
se tine la intrarea cuiva in officiu. 

INAUGURARE,-edw, v., inaugurare, 
1. a consulta semnele divine, a face au- 
gurie; 2. a consecrâ : a inaugura unu 
templu, una cetate, etc; 3. a incepe una 
lucrare, una functione : a si inaugura 
ministeriulu prin unu adu crudele. 

* INAUGURARE, s. verbale, inaugu- 
rat io; inauguratione, dedicatione, con- 
secratione. 

* INAUGURATIONE, s.f., inaugnra- 
tio, consecratione inceputu : inaugura- 
tionea unui templu, inaugurationea unei 
cetati. inaugurationea unui imperatoriu, 
imăugurationea unui pontefi.ee, inaugu- 
rationea unei functioiit. 

* INAUGURATU,-a, adj. part., inau- 
jîuratus, consecratu prin augurie; coro- 
natu; iiiaintatu in una functione cu so- 
lennitate. 

INAURARE,-^m, si 

INAURIRE,-escw, inaurare, auro ob- 
ducere, a auri, a obduce cu auru, cu 
f6ie de auru; a da coMrea aurului. 

INAURITU,-a, adj. part., iuauratus, 
auritu. 

INAURITURA, s. f.. inanratnra, an- 
ritura. 

ÎNAVUŢIRE, - eseu, v., divitare si 
ditare, a face avutu, a mari averea; refl. 
a se inavuti, a deveni avutu, a aduna 
mari si multe avuţie. 

ÎNAVUŢIRE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INAVUTITU,-», adj. part., ditatns. 

INCA, adv.. adhuc; vedi inco. 

INC AD RARE, -«Km, v., (in si qua- 
drum) a pune ceva in cadru. 

INCADRATU,-u, adj. part., (fr. en- 
cadre), pusu in cadru. 

INCAI, incaille, incaillete, adv., sal- 
tem, certe, qiiidem; cellu pucinu, macaru, 



INC. 

d6ro : deco nu poţi face bene, incai nu 
face ren. 

INCAIBERARE, v„ capillos alicu- 
jus capere et vellere, mauus conserere, 
capere; a luâ pre cineva de peru, a Iu 
luâ la bătaia, a pune pre elin mana de 
violentia, a Iu rnaltractâ; — in acellu- 
asi intellessu si sub form'a încăiera- 
re, cu differentia co încăierare espreme 
ceva mai seriosu de câtu incaiberure : 
doue oşti se încaieră, doui omeni beţi se 
certa si se incaibera. — Câtu pentru o- 
riginealoru, încăierare s'ar pote' con- 
sidera ca unu compositu d'in in si ca- 
ieru, (acestu d'in urma cuventu apple- 
candu-se si la perulu capului in espres- 
sionica : ti scarmenu caierulu); mai bene 
iuse se esplica amendoue formele prin 
compunere d'in in si cap, in-cap-eru, 
care pote deveni : in-ca-b-eru, iu-cai-b- 
eru, in-cai-u-eru, in-cai-cru. M. 

IXCAIERARE,-<?c?m, v., manus con- 
sere, conflis;ere, a se appucâ de peru, a 
se appucâ de capu, a veni la pumni, a 
se palmui, a se certa, a incepe batali'a. 

ÎNCĂIERARE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 
INCAIERATU,-a,adj. part., consorţii. 

INCAIERATURA, s. f., actulu de in- 

INCALCIAMENTU, pl.-e, ealciamen- 
tum, totu lucrulu cu ce ne incalciamu : 
calcii, calcionii, cîbotele, soccii se nu- 
mescu incalciamente; vedi călciamentu. 

INCALCIARE, v., incaleiare. a im- 
braccâ petiorele, a pune calcii sau cal- 
cionii in petiore. 

INCALCIARE, s. verbale, calceatus,- 
us, in t. s. verbului. 

IXCALCIATU,-", adj. part., calcea- 
tus, fig. cullu incalciatu, bou incalcia- 
tu, vita incahiata, omu care nu precepe, 
nu scie nimica. 

INC A LCIBE, -eseu, v., implicare, in- 
tricare, confundere, a inc urca, a meste- 
ca, a complica; refl. a se încâlci, a se iu- 
curcâ, a veni in confusione, in desordiDe. 

INCALCTTU,-a, adj. part., Implici- 
ţii», eonfnsos, incurcatu, complicaţii. 

INCALCIŢURA, s.i., Intricatio, con- 
rusioj confusione, complicatione, încur- 
cătura, desordine. 



INC 



37 



INCALCULABILE, adj., ce nu se p6te 
calcula, ce trece marginile calculului. 

INCALDIRE,-escw, v., ealefacere, a 
face caldu, a induce căldura : a incaldi 
cas'a, coptoriulu ; a incaldi pre cineva, 
a Iu escitâ, a Iu anima, a Iu adduce in 
menia, a i eseitâ vre un'a passione; refl. 
a se incaldi, incaleseere, a recepe căl- 
dura, propr. si fig. 

INCALDIRE, s. verbale, calefactio, 
calfactusj-us. 

INCALDITORIU.-foria, adj., calefa- 
ciens, calfactor, care da căldura, care 
ara proprietatea de a incaldi, ce servesce 
a incaldi. 

1 INCALDITU,-a, adj. part., calefa- 
etns, caldu, plenu de căldura. 

2 INCALD1TU, s. m., calfactus,-us, 
actulu de incaldire. 

1NCALLECARE, v., equum inscen- 
dere, in eiiuo şedere, a se urca, a se pune, 
a sede pre callu; a pleca callare : a in- 
căllecâ bene, a incăllecâ formosu; fig. 
a incăllecâ pre cineva, a Iu domina; a 
incăllecâ pre ceva, a fi domnii asupr'a 
unui lucru, a fi securii de successu. 

INCĂLLECÂ RE, s. verbale, inscen- 
sio, conscensio eqni, in t. s. verbului. 

I N( ALLECATU,-a, adj. part., inscen- 
sus, conscensns. 

INCAMARE, v., eqnos iunirere, apune 
cal Iii in camu. 

[NCAMATU,-a, adj. pari, junetus. 

ÎXCAMIXARE,-"''"». v., lncipere,(it. 
iocammiaare), a incepe, a pune pre caile, 
a pune in lucrare : <i incamină unu pro- 
cessu, se dice iu Daei'asuperi6re, iu locu 
de a incepe, a urdi unu procesşu. II. 

I \i 'A M I N A RE, s. verbale, iiiceptus,- 
ns. începere, ff. 

INCAMINATl,-«. adj. part,, înce- 
pu tu. //. 

1NCANIRE,-<?.9(W, v. refl., câni uns 
lleri, a se câni, a se retrage de la < i va 
ce s'ar cade" se facă; a deveni reu, strică- 
torii!, veninosu; a se meniâ, a turba, a 
se inversionâ, a se irritâ. 

IN('ANITU,-ff , adj. part., caninus, 
obstinatu. 

[NCANTAMENTU, pl.-e, incauta- 
mentnm, actulu de încântare. 

ÎNCÂNTARE, v., incantaiv, a ferme- 



38 



INC. 



câ; a transporta, a transforma prin cân- 
tece magice. 

ÎNCÂNTARE, s. varbale, incantatio, 
in t. s. verbului. 

INCANTATORIUrforw, adj. s., în- 
cântător, care incanta, care fermeca. 

INCANTATIONE, s. V., incantatio, 
incantare, incantamentu; fermecatura. 

INCANTATU,-a, adj. part., incanta- 
tas : in Bucureşti, am stătu trei luni de. 
dille incantatu de calităţile celle bone 
alle Romăniloru. 

INCANTU, pl.-wW, f.,iueantanic j ntura, 
incantatio, incantamentu, incantatione, 
farmecu. 

INCANCTIRE, incanuntire,-escu, v., 
incanescere, vedi si incaruntire. 

INCAPABILE, adj., incapabili*, ce 
nu se pote coprende cu man'a sau cu men- 
tea, incotnprensibile; — numai Francesii 
au applecatn acestu coventu in intelles- 
sulu de incnpnce = care nu pote co- 
prende sau iuţeli ge; precurmi si sim- 
plulu capub le, care însemna ce se pote 
coprcnd>; acei- asi l'au applecatu cu sen- 
s ii 1 11 d^ cnţiace — cure pote coprende. 

* IN CA PACE, adj., in. apa*, ce nu 
pote coprende ceva : butea acesta-a este 
inra/xice de utâ'U'ii vinu. fig. orna inea- 
pace fora capacitate; vedi incapabile, si 
incapacitate. 

* INCAPACITATE, s.f..imperitia,lip- 
se de capacitate, nescientia, nepotentia. 

INCAPARRARE,-ediM, v., (ît. inca- 
parrare), a rîiabonein dare, a arvoni, a 
cumperâ ceva dandu caparra. 

INCAPARRARE, s. verbale, emptio 
dato arrhjib ne. in t. s. verbului. 

ÎNCAP ARRATLVa, adj. part., (it. 
încaparrato), einpttis dato archabone, 
comperatu prin darea de caparra. 

ÎNCĂPERE, (i'i si cape re), incapui, 
incaputu, v., a ave locu unde-va sau in 
ceva; a coprende in sene, a intra in ceva : 
incapu si eu in casa? cas'a mii incape 
pre toţi; in vasulu acestu-a mai incape; 
nu miincapein capu, nu precepu, nu potu 
coprende cu mentea: nu incape jocu, e lu- 
cru seriosu; nu incape dubiu, nu ne po- 
temu indoui; nu Iu incape pellea, e forte 
grossu, e forte superbu; nu Iu mai incapu 
vestimentele =. crepa de grassu; nu me 



JŢNC. 

incapu calcionii, sunt prea mici, nu in- 
tra petiorele in ei. 

ÎNCĂPERE, s. f., continentia ; loca- 
litate, locuentia, coprendere: câte incâ- 
peri sunt in acestu edificiu? 

INCAPESTRARE,-edm, v., incapi- 
strare, a pun8 in capestru, a lega pre 
cine-va cu capestru; a pune capestrulu 
la callu, a lega callulu cu caoestru. 

INCAPESTRARE, s. verbale, legare 
cu capestru. 

INCAPESTRATU,-», adj. part., in- 
capistratns, bagatu in capestru. legatu 
cu capestru. 

INCAPETORIU, sau incapitoriu, in- 
caputoriu, adj. s., capax; care incape 
sau in care incape multu; largii, spatio- 
su, commodu; case incaputorie; scol' a tiu 
e destullu de incaputoria. 

IXCAPUTARE v., vedi caputare. 
INCAPUTU,-», part. verb. încăpere. 
IXCARBOXARE, v., si. 
INCARBONIRE,-escM, v., in carbo- 
netn verti, c '1 >rem carbuuculi imbibere, 
a se preface in carbone , a luă colorea 
carbonilui, 

1NCARB0NIRE, s. verbale, in natn- 
ram velcolorem carhum-uli er>i>, pre- 
facere in natur'a ori col6reacarbonelui; 
in carbone. 

lNCARBONITU,-a. adj. part., in car- 
bonem veraus. prefacutu in carbone. 
ÎNCĂRCARE, V., onerare, gvavarc» 
j siiperpnnere, (it. încărcare); a pune sar- 
î cina, apune greutate, a aggravâ. apune 
de-asupr'a, a ingreuiâ, a insarcinâ, contr. 
descurcare '■ a încarcă merci, a încarcă 
lemne; a încarcă carrulu; a încarcă na- 
vea; a încarcă unu computu, a Iu face 
mai mare de câtu se cade; a încarcă 
pre cine-va cu una missione; a încarcă 
tma arma, a ua imple; refl. a se încarcă, 
a lua sarcin'a in spate, a se insarcinâ 
a si încarcă stomacalii, a manca prea 
multu; cerulu e încărcata cu nueri. 

ÎNCĂRCARE, s. verbale, ouus, sar- 
cina, in t. s. verbului. 

INCARCATU,-*, adj. part., onera- 
| tns, insarcinatu, etc. : carru incarcatu, 
nave incar cată, omuincarcatu de miserie. 
INCARCATDRA. s. f., actione de în- 
cărcare, effectulu acestei actione, ce se 



INC. 

incarca, câtu se încarcă : incarcaiur'a 
navei, încărcătura puscei. 

*INCAKCERAEE,v.,iii earcerem con- 
jieere, inclndereja pune, a inchide, a ar- 
ruDcâ in carcere. 

* ÎNCARCERARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

* INCARCERATIONE, s. f., actione 
de încarcerare. 

* ÎNCARCERATUL, adj. part., în- 
chişii in carcere. 

INCARNARE, v., mai vertosu ca refl. 
a se incarna, a se investi in carne, a 
luâ corpu. 

INCARNATIONE, s. f., incarnaţi*, 
incarnare, vorbindu in speciale de my- 
steriulu, prin care coventulu lui Dom- 
nedieu s'a facutu corpu. 

INCARNATU,-a, adj., (incarnatns), 
care a luatu carne, care s'a facutu car- 
ne, care s'a incorporatu, a devenitu omu : 
unit dracu, unu demone incarnaţii. 

INCARRUTIARE,-edm, v. refl., 
curm veh , a se pune in carrutia si a 
se perâmbâ: ?edi carmtiare. 

INCARRUTIARE, s. verbale, perâm- 
blare in c irrutia. 

INCARKUTIATU,-a, adj., rcctus, 
trassu in carrutia. 

INCARUNTIRE -ei w, v., incanesce- 
re, a deveni caruntu, a albi I.i cape, a 
imbtranî, vedi in canutire si canutire. 

ÎNCARCNTIRE,s. verbale, canitles. 

INCARUiNTITU,-a, adj. part., eunus, 
caniitii-, 

* INC AS ARM ARE. -căiu, v., a pune 
in casiirmr.a. a-<S"diâ soldaţii in casarme. 

* INCASARMATU,-a, adj. pari, as- 
sediatu in casarme. 

* INCASSAMENTU, pl.-e, punere in 
cassa, string^re sau aduDare de banoi 
si punerea loru in cassa; actiouea de a 
incassâ 

* 1 \KE,-ediu, v., In arcam 
condere, (it. lncassare); a adună, a pune 
iu cassa; a inchide in cassa pentru mai 
secura păstrare sau tran re. 

* INCASSARE, s. verbale, incassa- 
mentn : incassarea bani 

* IXCASSATU,-' . part,, (it. in- 
cassato), pusu in cassa : bunui mcassati, 
summe incassate. 



INC. 



B9 



*INCASTITATE, s. f., incontinentia, 
(it. incastitâ), contr. castitate. 

* INCASTU,-a, adj., incontinens, in- 
cestns, contr. castu. 

* ÎNCASTRARE, v., încastrare, a 
inchide unu lucru in altulu, a inclauâ. 

* INCASTRATCJ,-a, adj. part., inca- 
stratus, pusu si inchisu in altulu. 

* INCASTRATURA, s. f., incastra- 
tnra, inclauatura. 

*INCATENARE,-edî'w, catenare, ea- 
teua constringere; a pune in catene , a 
lega cu catene. 

*INCATENATU,-a, adj. part., catena- 
tns, nexusj legatu, pusu in catene. 

INUATELLIRE,-escK, vedi catellire 

INCÂTU, adv., (d'in in si câtu: in 
qnantuni), nt, quoad, quatenus. (vedi si 
la simplulu câtu); peno intr'atâtu, asia 
de, etc. 

INGATCSIARE,-^, v., vincire, a 
pune, a lega in c.atusie. 

INCATLîSIATU,-a, adj. part,, vinc- 
tus, legatu in catusie. 

INCATD-VA. adv., nllquantnm, q«o- 
dammodo, cevasi, in 6re-oe modu; vedi 
câtu. 

* INCAUTELA, s. f., incanteln, ne- 
srli -enti.i; contr. cautela; neprevedere, 
imprndentia. 

* INCAUTU,-a, adj., incautus, fora 
precautione. imprudente. 

* l\i 'AVARE, -ediu, v., cărare, in- 
cavare, excavai e, a scobi, a" sapa , a 
găuri. 

* INCAVATU,-a, adj. part., excava- 
tul scobitu, sapatu. 

* IN< A VA TUR. A, s. f., excavatio; 
scobitura. 

* lNCAVU,-a. adj. s., cavum, scobi- 
tura, gr6pa, săpătura, scorbura, adun- 
cime. 

* [NCEDERE, incessi si incessei, m- 
cessu, v., Iiiced^re, a passf, a merge, a 
procede. a inaintâ, 

INCENDERE, incensi si incensei, in- 
cettsu, v., incendere; a apprende : unu 
mare foca se incense in cttote. — Pre 
a locurea confundu acestu verbu. la tem- 
purile actionei imperfecte, cu incingere, 
asia in câtu dicu : focidu se încinge, in 
locu de : foculu se incende . 



40 



INC. 



INCENDIARE, -edw, v., incendere, 

a apprende, a dâ focu, a pune focu. 

INCEXDIARIU,-rwi, adj. s., incen- 
diarius, incensor, care incendia , ap- 
prinde, da focu; care causa incendiu ; 
subst. incendiariu, autoriu voluntariu 
de unu incendiu sau de alte relle; tur- 
buratoriu, agitatoriu; incendiuria, pas- 
sere, ee carrâ de pre altariu carbonii, 
candu se făceau sacrificie. 

INCENDIATU,-a, adj. part., inceusus. 

INCENDIU, pl.-e, incendium , focu 
mare, focu devastatoriu. 

* INCENSURABILE, adj., ce nu se 
p6te ctnsură, ce nu p6te fi suppusu la 
critica, perfectu; ce nu merita censura. 

INCENUSIARE,-^, v., cinefacere, 
in cinerem redişere, a preface in cenu- 
şia: a destruge; a presară cu cenuşia, 
cinere aspergere; proverbiu ipidberesi 
cenuşia; totale destructione; refl. a se 
incenusiâ, a se preface in cenuşia, in 
cinerem redigi, cineresc re; a se Îm- 
ple* cu cenuşia. 

INCENUSIATU,-a, adj. part., cine- 
factus, prefacutu in cenuşia; aspersu cu 
cenuşia. 

ÎNCEPERE, începui, inceputu, v., iu- 
cipere, a face primulu passu in una lu- 
crare : începu a scrie, începi a vorbi, în- 
cepea jocă, incepemu a îmbetrani, înce- 
peţi a mancă, începu a dormi; a începe 
una pane, a începe una bute cu vinu; a 
începutu ventulu a bate: a inceputu ba- 
taWa; aici începe istoria Bomaniloru. 

ÎNCEPERE, s. verbale, iuceptio, in- 
cepturn, initium, principi. m, in t. 8. ver- 
bului. 

INCEPETORIU, sau inceputoriu,-to- 
ria, adj. s., inc^ptor, inc3ioator; carem- 
cepe, care face începutulu; elementariu, 
primiţi vu. 

INCEPETURA, s. f. inceptio, in- 
choatio, inceputu. 

1NCEPTARE, -ediu, v., încptare, a 
incepe ce-va pre diumetate; a se adoperâ 
se incepa.. 

1 INCEPUTU,-a, adj. part., inceptus, 
exorsus, inchoatus. 

2 INCEPUTU, pl.-wn, initium, prin- 
eipium, exordium, initiu, principiu, es- 
ordiu, primulu passu sau primulu mo- 



INC. 

mentu in essistentia sau in lucrare : în- 
ceputulu lumei, începutulu annului, în- 
ceputulu dillei, începutulu caldurei, înce- 
putulu frigului, începutulu morbului, 
incepuhdu bellidui, începutulu neferici- 
rilor unostre; in inceputu, d 1 in inceputu, 
de la începutu: cu începutulu iernei m'am 
retrassu in cetate. 

INCERARE,-ecfa'M, v., incerare, cera 
obducereja unge cu cera, a freca cu cera. 

INCERARE, s. verbale, frecare sau 
ungere cu cera. 

INCERATU,-a, adj. part., ceratus, 
cera illitus, unsu, frecatu cu cera. 

ÎNCERCARE, v., tentare, experiri, 
con ari, a face una proba, a pune la pro- 
ba, a face unu esperimentu : amu incer- 
catu multe ; a încercă credentia cuiva ; 
încercaţi si acesta-a; a încercaţii se Iu 
împace si n'a potutu; refl. a se încercă, 
a cutedia : nu te încercă, co veipatiuritu. 

ÎNCERCARE, s. verbale, tentamen, 
teutatio, conatus, in t. s. verbului. 

INCERCATORIU,-*ona, adj. s., ten- 
tator, care incerca. 

INCERCATU,-a, adj. part., exper- 
ţii», tentatus. 

INCERCELLARE -ediu, v., a pune 
cercelli, a orna cu cercei, a dâ forma de 
cercellu. 

INCERCELLATU,-a, adj. part., or- 
natu cu cercelli. 

INCERCUIRE,-escw, v., a pune, alega 
in cercuri; vedi cercuire. 

ÎNCERCUIT U,-a, adj. part., pusu in 
cercuri. 

INCERERE, incerai, incerutu si in- 
cesitu, incisitu (vedi cerere), v., inqui- 
rere, a cerceta cu ammenuntulu, a face 
profunde cercetări; a cautâ se afle ad- 
deverulu de la cineva cu verice medi- 
loce, chiaru si cu tortura, 

* 1NCERTETIA. s. f., incertitudo, si 

* INCERTITUDINE, s. f., incertitudo, 
contr. certitudine, stare incerta, stare 
dubia. 

*INCERTU,-a, adj., incertus,dnbius, 
ce nu e certu; lucrulu ce nu se pote sci, 
de se va obţine, sau nu, de va fi sau nu, 
dubiu, dubiosu, nesecuru. 

* INCESITIONE si incisitione, s. f., 
inqnisitio , (fr. enquete si inquisition ; 



INC. 

de la incesitu , d'in incerere), actione de 
incerere, cercetare scrupulosa; cercetare 
judiciaria sau administrativa; — in spe- 
ciale si forte desu, in baseric'a catholica, 
cercetare făcuta de multe ori cu torture 
asupr'a celloru consideraţi ca abbatuti 
de la doctrin'a catholica : tribunariulu 
ce făcea aceste incisitioni se chiamâ si 
ellu incisitione; incesitonea cea mai in- 
fricosiata se stabili in lspania. 

* INCESITORIU,-foria, adj. s., inqni- 
sitor, (fr.inqnisiteur), cercetătorii! scru- 
pulosu; judecatoriu cercetatoriu , in- 
structorii!; — in speciale membru alin 
tribunariului catholicu numitu incisi- 
tione. 

INCESTU, pl.-e., incestus, relatione 
illicita intre consângeni; spurcatione 
de sânge. 

INCESTUOSU, -a. adj., inceslnosus, 
culpabile de incestu : commerciu in- 
cestuosu, matrimoniu incestuosu ; subst, 
una incestuosu. 

INCETARE,-ef7w v., cessare, desi- 
nere; a nu mai fi; a nu mai continua; 
a fini : a mori; a încetă d'in gura, a 
tace; a incetă pre unu tempu; ellu a în- 
cetată d'in vittia. 

ÎNCETARE, s. verbale, cessatio; in 
t. s. verbului; suspensione, interruptione, 
stagnatione. 

I \'< !ETATU,-a, adj. part, qui ccssavit. 

INCETINELLU, adv., leniter, paul- 
latira, diminutivii de la incetu ; vedi : 

INCET1SIORU, adv., synonymu cu 
încetinelile. 

INCETU, adj., lentus, tardus, modi- 
ensj segnisj si adv. lente, tarde, leniter, 
seu>im, segniter, paullatim; lenu, leni- 
sioru, nu currendu; dulce; cate-unu picii; 
molie, fora energia : afacece-va incetu; 
amerge incetu; ambla incetu, se nu strici; 
manca mai incetu. vorbesce mai incetu, 
incetu-incetu, cu tempulu; incetu dom- 
nule! nu te infuriâ ; ce omu incetu! tonu 
ii. voce incet'i : incetu-incetu, 
departe adjungi. 

INCETUT1U, diminutivii de Vd incetu, 
incetinellu, incetisioru. 

I NCH1AGARE (in locu de : inclagare 
prin strămutarea lui l d'in incaglare; 



INC. 



41 



vedi cagliu), v., coagulare, a face se se 
prenda unu licidu, si de aci, a condensa 
a combina, a prende bene, a lega si uni 
strinsu : sângele se inchiaga, laptele s'a 
inchiagatu; a inchiaga una amicetia, a 
inchiaga câţiva banni. 

INCHIAIARE, inchiaiatu, inchiaia- 
tura, etc, vedi inclauare, inclauatu, in- 
clauatura. 

1NCHIAFARE, inchiauaiu, vedi in- 
clauare, inclauatu. 

INCHIAUATORARE , v. , vedi in- 
clauatorare. 

INCHIAUATORE, vedi inclauatore. 

INCHIAUATURA, vedi inclauatura. 

ÎNCHIDERE, si inclidere, includere, 
închisei, inchisu, v., claudere, operire; 
occludere, includere , a coprende in- 
tr'unu spaţiu datu : a închide unu locu 
cu gardu sau cu muru, a închide cas'a, 
a închide baseric'a, a închide usi'a, a în- 
chide fenestra; a închide adunarea; a în- 
chide ochii si urechiele, a închide gura, 
a închide pre debitori. 

ÎNCHIDERE, s. verbale, inclusio, in 
t. s. verbului. 

ÎNCHINARE si inclinare,\., înclinare, 
inflectere, sacraro,dedicisre,consecrare, 
salutare, a pleca, a incoveiâ, a sacra, 
a dedica, a consecrâ;a saluta, a tramette 
cui- va salutare : a închină ceva lui do- 
mnedieu; a închină cuiva una carte; a 
închină in sanetatea cui-va, a bee cu 
urare intru sanetatea cui-va; propina- 
re; a închină sau a se închină cui-va, 
a Iu saluta cu plecationo ; a se închină 
1 1 ilomncdieu, a se rogâ, a adora; a se 
închină la inimicu, a se pleca, a se sup- 
pune; a se închină cu pltcatione; a se 
inchind la cine- va. la una femina, a ua 
adora ; a se închină la pamentu, a se 
pleca cotra pamentu a se umili, a se, pro- 
sterne, a ingenuchiâ; a închină la ceva 
saus/irc ceva, spri pace, spre bene, spre 
reu : d'in copillaria omulu înclina mai 
multu la reu de câtu la bene. 

ÎNCHINARE si înclinare, s. verbale, 
aduratio, veneratio, cultiin, inclioatio, 
proclirHas, in t. s. verbului. 

INCHINATIONE, si inclinatione, s. 
f., inclinatio, fl<xio, propensio; dedlca- 
tio, cultus, adoratio, plocatione, pleca.- 



42 



INC 



tione d'in respectu si amore, adoratione, 
salutatione, applecatione, despositione : 
lui Domnedieu se cade tota inchinatio- 
nea; a face umili inchinationi celloru 
potenţi: închinat ionea templului la unu 
santu; înclinaţi onile omului la reu etc. 

INCHINATORIU.-tfna, adj. s., in- 
cliuans; adoraîjs , care închina, sau se 
înclina, mai vertosu in sensu religiosu: 
inchinatoriu de idoli. 

INCHINATU, si inclinatu , - a , adj. 
part., inclinatns, plecatu, applecatu, sa- 
cratu, consecratu , dedicatu, propren- 
su, etc. : templu inchinatu sântului Pe- 
tru; omu inchinatu pantecelui; inchinatu 

Iflt 7* Pi i-P 

ÎNCHIN ATUR A, s. f., vedi : închi- 
nare, închinaţi one. 

INCHINGARE, v., snbcin^ere, a în- 
cinge cu chinga, cu cingutdria, cu corel- 
lei'a inchingâ cnllnlu; vedi si incinglnre. 

INCHIN3ARE, s. verbale, in t.s. ver- 
bului. 

INCHINGATU.-a. adj. part., miccin- 
ctns, incinsu cu chiuga, etc; vedi si în- 
cingi atu. 

1NCHINU, s. m., salotatioj inclinatio, 
(ital. inchim»), semnu de reverentia, ce 
se face plecaudn capulu, complimen- 
tandu. 

INCH1S6RE, s. f.,claiistnim, ensto- 
dia, carcer, carcere, arrestu, casa de ar- 
restn : a jm e la inchihbre, a închide. 

1NCH1SU, si inclisu, clau&us, incln- 
sus;caadiectivu,obst;urDs, fusi'ns,seere- 
tuş, severns, tristis, intonecatu. dis- 
siraulatu, severu, tristu, neappropiatu : 
albastra inchisu, ceru inchisu, oma în- 
chisa, timpu inchisu; subst. arrestatu, 
detinntu. 

* INCIDENTE, adj. part. preş., in- 
cHens, ce incide, ce se intempla in cur- 
sulu unei affaceri; subst. evenimeutu, 
casu, intemplare,circumstantia, impre- 
giurare — Incidente, in una drama insem- 
na evenimentu considerabile ce obvine 
in cursulu actionei principale; totu asia 
sedice incidente in matma de processu, 
candu io cursulu causei principali se 
nasce unu pun tu, care caută desbatutu 
in parte : unu incidente, se p6te nasce 
si inmediloeuludisputeloru, jocului etc; 



INC. 

frase incidente, care interrupe cursulu 
altei frase. 

* INCIDENTIA, s. f., (vedi incidente), 
casus, casu, digressione, abbatere de la 
subiectulu principale : prin incidentia, 
= prin incidente, dicernu candu in cur- 
sulu lucrului principale, ne opprimu a- 
supr'a unui lucru, de si neasteptatu, 
dero care este sau pdte veni in legătura 
cu materi'a despre care tractamu ; pre 
candu digressione pare co ar insemnâ 
mai bene depărtarea, cu volia, cu pro- 
pusu, de la materi'a principale spre a 
tracta in parte unu subiectu accessoriu; 
incidentia, ea terminu de geometria, că- 
derea unei radie asupr'a unui planii sau 
superfacie : anghkdu de incidentia, este 
oppussu anghiului de reflessione. 

* 1 INCIDERE, v., (in- cădere), inci- 
dere, a cade" in ceva; a coincide : incide 
una şerb doria cu aWa, intr'una di. 

* 2 INCIDERE. incisi si incisei.incisu, 
v., incfdere, a talia sau sapa in ceva, 
a face incixione. 

* INC1ETARE, v., inquietare,a face 
incif-tn, a tuiburâ. 

♦INCIETATIONE, s. f., inquietatio, 
actione de ineietare. 

* INCIETATORIU,-/dna, adj. s., in- 
quîetat<»r, caie meii ta. 

* INCIETE, s. f., inqnies, vedimete- 
tndinc. 

* INCIETUDINE, s. f., inq.ietodo, 
(fr. iiiqi.-î^tuil^), lipse de cietudine, ne- 
sterapprarp. 

* lNC!ETU,-a, adj., inqnietus, fora 
pace de suffl' j tu, nesteroperatu. 

INCINCIRS, -fscw, qulniuplicare ; a 
iramulti cu cinci, a face de cinci ori mai 
măre. 

1XCINCIRE, s. verbale, quintupli- 
catio. 

INCINCITU,-a, adj. part., quintn- 
piicafns; 

INCINGERE, încinşi si încinsei, in- 
cinsu, v., i-sciisere, a lega impregiuru 
cu cingutdria, cu cingulu, cu biâ i; a co- 
prende impregiuru; a se încinge, a si 
lega. a si pune cingutdria, etc. 

INCINGERE, s. verbale, cinctnra. 

INCINGUT6RIA, s. f., ciuetura, cin- 
gulumj vedi simplulu cingutdria. 



INC. 

INCINSETURA, s. f., cinctus, cinc- 
tnra, modu de incingere. 

INCINSU,-a, adj. part., cinctns, in- 
cinctus, succinctus. 

INCINSUftA, s. f., cinctus , modu 
de incingere; vedi si incinsetura, carei-a 
e de preferitu incinsura. 

*INCIRCUMCISU,-a, adj., incii-cum- 
cisns, netaliatu impregiuru. 

* INGIRCUMSRIPŢUj-a, adj., incir- 
cum*criptus, necircumscriptu, nemăr- 
giniţii, nelimitaţii. 

INCISITIONE, s. f., vedi incesitione. 

INCISIONE, s. f., ineisio, (vedi 2 
incidere), taliatura, artea de a talia in 
arame sau altu metallu, iu lemnu, in p£- 
tra, etc; lucrulu fcaliatu, sapatu; in chi- 
rurgia incisione a uciale, dupla taiatura 
incrucisiata. 

* INCISIYU, adj., (incîsivus, fr.inci- 
sif, d'in 2 incidere), care pote taiâ : dt nti 
incisivi cei ascuţiţi, ca ai cauiloru, de 
essemplu. 

* INCISţJ, (d'in 2 incidere), 1. part,, 
inci>us, taliatu, sapatu: fagurele incise 
in p<tra; 2. incisu. s. pl.-e, incis in, 
frase incidente care interrupe alia Trase. 

* IXCISURA. s. f,iiicisura, (d'in in- 
cisu, de la 2 incidere), taiatura, să- 
pătura 

* 1NCTTAMENTU, pl.-tf, Incifamon- 
tom, m<»du. mediu de incitare; incitatio- 
ce, indunnu. 

* INCITARE, v.. incitare, a îndemna, 
a instiga, a attitiâ. a interritâ, a îmbăr- 
băta, a anima, a incoragiâ, a escitii, a 
provoca; a împinge, .i stimula. 

* INCITĂRI, s. rbale, incitat . 

* INCITATIONFJ, s. f.. incitaţi.., in- 
demnu. instigationw, ,!scitatione; interri- 
tare, attitiare; îmbărbătare; provoca- 
tione. 

* INCITATIVU,-a, adj., aptu a inci- 
ta, ce incita, propriu a i 

* INCITATORI \5-t6ria, adj. S., inci- 
tator, care incita, indemna, instiga, 
provoca, etc. 

>: INCITAŢI",-//, adj. part., incitatus, 
attitiatu. 

* 1NCIVILE, adj., liicivllisj necivile, 
inurbanu, nepolitu, fora omenia, fora i 
crescere; — actu incivile : a) in genere, 



INC. 



4S 



nepolitu; b) in speciale,, contrariu lege 1 
civile 

* ÎNCIVILITATE, s. i., incivilîtas, 
inurbanitas, calitate sau fapta de inci- 
vile. 

INCLAGARE, v., in locu de incagla- 
re, etc, vedi inchiagare. 

* INCLARITATE, s. f., lipse de cla- 
ritate, obscuritate. 

* INCLARU,-a, adj., inelarus, ne- 
claru, obscr.ru. 

INCLAUAES (pronuntiatu si in- 
chiaian), v., claudere, includere, con- 
cludere, jungere, conglutiuare, oag- 
mentare, coniicere, facere, ftnire, libu- 
larej (d'in in si clauezzchiaie), proprie, 
a închide cu chiuie, si de aci in genere, 
a pr«-nde, a uni, a conjuuge, a imbinâ, 
a legă; a face, a fini, a termina : a in- 
diană braccinele, nasturii, camesi'a;und,e 
se incluua braciulu cu amerulu: a in- 
clauă pace, negotiationile inceputp, lu~ 
cruiu de facutu, coventulu pronuntiatu; 
a incluuâ computele unui annu. 

INCLAUARE, s. verbale, inclusio, 
eonj .ii. tio, tonei islo, afli uilatio, etc, 
inclauarea camesiei , deg<tulvi cu re- 
sţulu manei, discursului, lucrariloru u- 
nui iînnu. romnuteloi u unui annu. 

INCL VUATIj,-a, adj part., conjunc- 
ta*, afitUnlatu», con r ectu«, etc. : nego- 
tie inclauate , pace inclauata, nasturi 
nunti. 

[NCLAUATORARE, (pronuntiatu : 
inchiuuatorare , de unde si forme reu 
scris«p : inchieuatorare, inclaeotorare; 
vedi dauatore, d'in care inclauutorare), 
v., (ibulare ; a prende clauatorea sau 
ci itiatorile : a inclauatord cămeşi' a , 
braccele; a pune sau cose dauatore sau 
clauatori. 

INCLAUATORE, s. f., tibula, d'in 
care s'a formaţii verbulu inclauatorare, 
vedi clsmator . 

[NCLAUATURA, s. i., junctura,ar- 
ticolus, resultatu allu actionei de in- 
clauare, ceva inclauatu, ceva ce incluua, 
loculu de inclauare : me dorn tote in- 
clauaturele osselorUi 

*INCLEMENTE,adj., *nelemens,duru 
severu; aspru, rigorosu, fora clementia 
fora misericordia, crudele . 



44 



INC. 



INCLEMENTIA, s. f., inclementia; 
calitate sau fapta de inclemente, 

ÎNCLINA BILE, adj., inclinabilis, ce 
se pote inclină, ce p6te fi inclinatu. 

INCLINAEE, v., înclinare, a pleca, 
a indoui, a incoveiâ; a prende la una 
parte, a ave una dispositione si aptitu- 
dine naturale sau abitudinale spre ceva. 

INCLINAEE, s. verbale, inclinatio, 
in t. s. verbului. 

INCLINATIONE , s. f., inclinatioj 
plecatione, incoveiare; propensione; dis- 
positione naturale, aptitudine spre ceva; 
applecarea ce au doue persone ori lu- 
cruri spre a se appropiâ sau uni; affec- 
tione, amore : inclinationea coperimen- 
tului casei; a ave inclinatione spre una 
persona ; a ave inclinatione spre unu 
lucru; am lassatu inclinationile puerili; 
sunt unii, alle caroru inclinationi nu 
se potu connbsce; totu omulu si are incli- 
nationile selle proprie; tiare inclina- 
tione la studiu; — co atâtu inclinatione, 
câtu si inclinare, indinatu, etc, au si 
alte multe intellese, vedi la închinare, 
inchinatione, inchinatu. 

ÎNCLIN ATU r a, adj. part,, inclina- 
tns, propensus, propensu; plecatu, inco- 
veiatu, indouitu. 

*INCLITU,-a, adj., inclitu:,, illustru, 
insemnatu, renumitu, connoscutu. 

INCLUDERE, incluşi si inclusei, in- 
cluşii, v., includere, acellu-asi cu incli- 
d?re=zincJridere. 

INCLUSIVU,-a. adj., contr. esclusivu, 
coprensu in celle precedenţi. 

INCLUSIV», adj. part., inclusus, in- 
chisu. 

INCO, adv., adhuc, vedi si inca. 

INCOCE, incoci, adv., huc, horsnm, 
in acesta parte, in acesta directione; 
contr. incotlo, in acea parte, in acea di- 
rectione. 

* INCOCTIONE, s. f., incoctio, fer- 
bere in, cdcere in. 

* INCOERENTE, adj., incobterens, 
fora legătura, fora connessione, fora com- 
binare; ce nu coere. 

* INCOERENTIA, s. f., incohteren- 
tia, lipse de legătura, de connessione; 
desunire, divergentia, discrepantia; cali- 
tate de incoerente. 



INC. 

* INCOGITABILE, adj., incogitabi- 
lis, ce nu se potecogitâ. 

* INCOGNITU,-a, adj., incoguitus, 

neconnoscutu; incognitu in form'a ital. 
incognito, ca adverbiu, se dice despre 
persone, cari callatorinduinterra străina 
nu vreu se fia connoscute, sau din ra- 
tioni particulari nu vreu se fia tractate 
dupo conditionea loru, si si ieau altu 
nume, sub care callatorescu; subst. : a 
păstră incognitulu. 

* INCOLA, s. m., incola, locuitoriu, 
abitatoriu. 

* INCOLATU, s. m., incolatus; lo- 
cuentia; abitatione unde-va afora de pa- 
tria; tempulu câtu cine-va locuesce in 
altu locu. 

* 1NCOLERE, v., incolere, a locui, vedi 
incola, incolata. 

INCOLLACIRE,-escM, circumvolvere, 
a face in forma de collacu, a incoveiâ 
a infasciorâ : mi se incollacescu petio- 
rele; serpele se incollacesce; a si incollaci 
coâ"apre crestetidu capului. 

INCOLLACIRE, s. verbale, circnm- 
volutio, in t. s. verbului. 

INCOLLACITU,-a, adj. part., cir- 
cnmToliitns. 

INCOLLACITURA, s. f., effectulu ac- 
tionei de incollacire, stare de incolla- 
citu. 

INCOLLO, incollea, adv., illuc, il- 
lorsnm, in acea parte, in acea directione; 
prov. a lud pre cine-va incollo, a ride, 
a si batejocu de cine-va; mai incollo, mai 
incollea: mai departe, mai tardiu; vedi 
collo. 

INCOLORARE,-e(fo'M, vedi colorare. 

INCOLTIORARE, v., angulare; a face 
ceva in coltiuri, a talia in coltiuri; a c6se 
in coltiuri. 

INCOLTIORARE, s. verbale, angu- 
latio. 

INCOLTIORATU,-r/, adj. part., an- 
şnlans. 

INCOLTIORATURA, s. m., forma- 
tione de coltiuri. 

INCOLTIRE,-escM,v., germinare, ger- 
miuascere, a germina, a dâ germini, a 
dâ colţi , despre grâu sau alte plante 
candu puse ori semenate in pamentu, 
crepa si arrunca una forma de dente, 



inc. 

care este semnulu co plant'a s'a prensu, 
va cresce si va produce fructe; a musca 
cu colţii, a prencle cu dentii; a tormentâ, 
a strimtorâ, a adduce in ansietate, in in- 
curcatura, (vedi coltiu, de unde incol- 
tire). 

INCOLTIKE, s. verbale, germiuatio, 
morsicatioj in t. S. verbului. 

INCOLTITU,-a, adj. part., germiua- 
tio. morstis. 

INCOLTITURA, s. f., actulu de »»- 
coltire. 

* 1NCOLUME, adj., iucolumis, in- 
tregu, sanetosu. neviolatu, curatu. 

* INCOLUM1TATE, s. f., incolumi- 
tas, stare sau calitate de incolume. 

INCOMARE,-ed«'w. comare, a pune, 
a face coma; a accoperi, a pune coperi- 
tura la una casa, la unu muru, la unu 
edificiu. 

INCOMATU,-«, adj. part., comans, 
oomatus. 

* INCOMBINABILE, adj., quod com- 
binări non potest, ce nu se pote com- 
bină, 

* INCOMBCSTIBILE, adj., quod coin- 
buri uon potest, ce nu se p6te consume 
in focu. 

* INCOMBUSTIBILITATE, s. f., ca- 
litate de incombustibile. 

* INCOMMENSURABILE, adj., (in- 

GOmmensarabilis), ce nu se p6te mesurâ 
cu acea-asi mesura. 

* INCOMMENSURABILITATE, s. 
f., (incommensurabilitas), calitate de in- 
commensur abile. 

INCOMMETTERE, v. refl., a se in- 
commette, aude re, a cutediâ. Se aude si 
incommetare, cu ratione sau fora ratione, 
remâne a se decide. 

INCOMMISCIBILE, adj.. incommisci- 
bilis, ce un se p<5te ammestjcâ. 

* INCOM.MODARE, .</,«, inD.mmo- 
dare, a causâ incommoditate; a impe- 
decâ; a turbura, asupperâ, a strimtorâ. 

* 1NCOMMODARE, s. verbale, in t. 
s. verbului. 

* INCOMMODATU,-a, adj. part., in- 
ommodatuB. 

* INCOMODITATE, s. f., inco.nmo- 
dltas, contr. commoditate; stare incom- 
moda, neadjunsu, stricatione, damnu. 



INC. 



45 



* INCOMMODU,-a, adj., iucommo- 
dus, ce nu e commodu : neplacutu, sup- 
peratoriu, fastidiosu,molestu;ce nup6te 
servi cu facilitate; omu incomnwdu, uri- 
tiosu, importunu, fatigante, de nesuffe- 
ritu. 

* INCOMMUNICABILE, adj., quod, 
cominunioari nequit, ce nu se p6te COlll- 
municâ altui-a. 

* INCOMMUTABILE, adj., incom- 
mutabilis; ce nu se pote mută; stabile; 
immut abile. 

* INCOMMUTABILITATE, s. f., in- 
commutabilitas, stare de immutabile. 

* INCOMPARABILE, adj., incompa- 
rabilis, ce nu se pote compara cu altulu; 
omu incomparabile, care nu si afla pa- 

* INCOMPARABILITATE, s.f., (in- 
coinparabilitas), calitate de incompa- 
rabile. 

* INCOMPATIBILE, adj., (it. in- 
compatibile), discrepans, ce nil se U- 
nesce, ce nu suffere a fî cu altulu; con- 
trariu : functioni incompatibili. 

* IMCOMPAT1BILITATE, s. f., (it. 
incompatibilita), discrepantia, calitate 
si natura de incompatibile: incompatibi- 
litatea officieloru, cari dupo lege sunt de 
natura ce nu se potu uni in acellu-asi 
tempu in un'a si acea-asi persmia. 

* INCOMPENSABILE, adj., (it. in- 
compensabile), care nu se p6te compensa. 

* INCOMPETENTE, adj., incompe- 
tens, inept us, si ie auctoritate, nou le- 
gitimus, carenn o competente; fora de- 
reptu, fora cădere, care n'are poterea 
legitima de a tracta uua causa : foru 
incompetente, la care citatulu nu e obli- 
gatu a se presentâ. 

* INCOMPETENTIA, s. f., inc.cmpe- 
lentia, juriadictionis d<'derectus ; lipse 
de competentia. 

* [NCOMPLETtJ,-a, adj., incomple- 
ţii», necompletu, imperfectu. 

* INCOMPRENSJ BILE,adj., incom- 
prehensibilis , ce nu se p6te coprcnde, 
ce trece preste intelligenti'a ndstra, ne- 
coprensu. 

* INCOMPRENSIBILITATE, s. f.,(it. 
incompreusibilitâ), stare si calitate de 
incomprensibile. 



46 



INC. 



* INCOMPRENSU,-a, adj. part., in- 
compreliensus si iucoraprensns , neco- 
prensu. 

* INCOMPRESSIBILE, adj., quod 
comprimi non potest, ce nu se pote com- 
preme, ce nu se pote striuge prin appe- 
sare. 

* ISCOMPRESSIBILITATE, s. f., 
proprietatea unui corpu de a resiste com- 
pressionii, de a nu se pote reduce la vo- 
lume mai micu prin compressione, 

* INCONCESSIBILE, inconcessibilis: 
ce nu se pote concede, ce nu se pdte ier- 

io |"| PI PT"T £1 T11 

'• INCONCILIABILE, adj., quod con- 
oiliari non p»test, ce nu se pote conci- 
lia, ce nu se pdte uni, neimpacatu. 

INCONDEÎARE, si incondeliare v., 
(d'in in si condeliu), a descrie, in specie 
a descrie cu coldre negra, a descreditâ. 

INCONDEIATU, si incondeliatu,~a, 
adj. part., descreditatu. 

* INCONDiTIONATU,-a, adj., sine 
conditione, fora conditione, fora reserva, 
fora restrictionp, necondiţionaţii. 

* INCONFLDENTE, adj., non couft- 
dens, contr. confidente, lipsitu de con- 
fide ntia, de încredere. 

♦1NCONFIDENTIA, s. f., (it. incon- 
fldenza), lipse de confidentia, contr. con- 
fidentia. neincredere. 

1NCONGIURARE, v., drcnmdare, a 
circnndâ; a devitâ. 

INCONGIORATU,-a, adj. part., cir- 
cnmdatitg. circundatu; devitatu. 

* INCONGRUENTE, adj., incon- 
gruens, contr. congruente, ce nu convine 
ce nu se adapta : parti incongruenţi , 
disproporţionate. 

* INCONGROENTIA , s. f., incon- 
gruenta, contr. congruentia, neconve- 
nientia, disarmonia, disproportione. 

* 1NCONGRUITATE, s. f., inoo- 
gruita-, acellu-asi cu incongruentia : 
multe incon gr uitaţi afli in limVa aces- 
tui sr.riptonu. 

* INCONGRUCya, adj., i.icongruns, 
vedi incongruente'. 

1NCONNOSCENTIARE, v M noipm Ca- 
cere, a fac- conuoscutu, a inscieiiLiâ, a 
adduc j li connoscentia. 

LNCONNOSCENTiARE, s. verbale, 



_____ INC 

adducere la connoscentia, inscientiare. 
INCONNOSCENTIATU.-a, adj. part., 
addussu la connoscentia, inscientiatu. 

INCONONARE, v., coronare, vedi 
inconunare si incoronare cu tote deri- 
v 3 f" p 1 p spIIp 

* INCONSCIENTE, adj., inconscius; 
care nu are conscientia, fora conscien- 
tia; rea; blastematu; care n'are consci- 
entia de sene, care nu se sente pre sene : 
animalile făcu multe fapte inconscienti. 

* INCONSCIENTIA, s. f., iuconscien- 
tia, lipse de conscientia. 

* INCONSCIU,-a, adj., inconscius • 
contr. consciu; care n'are conscientia des- 
pre ceva ; care nu scie nimica despre 
ceva. 

* INCON3ECENTE, adj., inconse- 
qnens, care in vorbirile ori in actionile 
selle nu se conforma principieloru selle, 
care lucra sau vorbesee fora legătura, 
fora ordine. 

* INCONSECENTIA, s. f., inconse- 
qnentia, lipse de consecentia in idee, in 
vorbe, in fapte, lipse de armonia cu sene- 
si; actione, discursu fora legătura, fora 
regula, forareflessione;con5ecew^'a falsa, 
contradictoria; incousecentia in portare, 
portare necogetata. 

* 1NCONSIDERANTE, adj., Incon- 
siiltus, imprudens, care nu considera, 
nu cogita, usiorellu de mente. 

*INCONSIDERANTIA,s. f., inconsi- 
deranîia, lipse de refljssione in vorbire 
sau in lucrare, imprudentia in discursu 
ori in portare. 

* INCONSIDERATIONE, s. f., camu 
in acellu-asi sensu cu incosinderantia, 

inse incon sideratwne 3e dice si pentru 
lipsea de stima. 

*IXCOXSIDERATU,-a,adj.,iucon 8 i- 
deratus, inconsultus, imprudente , care 
face ceva fora consideratione, fora at- 
tentione, fora judecata : omu inconside- 
ratu, omu care lucra fora judecata; inse 
si omu neconsideratu de cei alţi drueni. 

* INCONSISTENTE, adj., (it. iucon- 
sisiente), lipsitu de corisiatentia. 

* INCONSISTENŢI A, s. f., incon- 
stantia. lipse de <on.sisttnt7a, 

* INCONSOLABILE, adj., inconso- 
labili», care nu se p6te consclă. 



INC. 

* INCONSOLATIONE, s. f., (it. in- 
consolazioue), contr. consolatione, stare 
nemangaiata. 

*INCONSOLATU,-a, adj., incons^la- 
tus, nemangaiatu, tristu, amaritu. 

* INCONSTANTE, adj., inconstans, 
contr. constante, scaoibatiosu, usioru la 
mente, vacillante. 

* 1NCONSTANTIA, s. f., inconstan- 
tia, contr. constantia, mare levitate, 
usioretate de mente. 

* INCON3TITUTIONALE, adj., con- 
stitutioni adversus, neconstitutionale , 
contrariu constitutionei. 

* INCONSTITUTIOXALITATE, s. f. } 
calitate, fapta sau caracteriu de con- 
trariu constitutionei. 

* INCONSULTU,-a, adj., inconsul- 
tos, neconsultu, neconsideratu, temera- 
riu, imprudente : bătălia inconsulta, 
data fora consultare. 

* INOONSUMMATU,-a, adj., incon- 
summatns, neconsummatu, neimplenitu, 
neessecutatu, neterminatu. 

* INuONSUMPTIBILE, adj., ce nu 
se p<5te consume, durabile, nesecaţii. 

* INCONSUMPTU,-a. adj., ineon- 
sumptus, neconsumptu, ce dura, ce per- 
siste inco, nesec'atu, inessauritu. 

*IXCOXSUETL".-a,adj.,inco I .8i:etu8, 
ce n'a trecutu in consuetudine. 

* IXCONTAMINABILE, adj., incon- 
taminaiiilis, ce nu se p6te contamina, 
ce nu se p6te spurca, petâ, intinâ; in- 
violabile. - 

* INCONTAMINABILITATE, s. f., 
stare sau calitate de incontaminab-ile: 

*INCONTAMINATU,-tt, adj., incon- 
taminatus, necontaminatu, nespurcatu, 
nepetatu. necorrupi n. 

* INCONTENTABILE, adj., insaţia- 
bili*, care nu se p6te cont ntâ, insaţia- 
bil*, H'-saturatii, nemultiannitu. 

* INCONTENTABILITATE, s. f., in- 
saiiaiii.lta», calitate de incontentabile; 
nesatiu, nesaturare, nemultiannire, avi- 
dit .te. 

* lNCONTENTU,-a,adj. incotentnsj 
contr. contentu, n- indestullatu. 

* INCONTESTABILE, adj., (it. in- 
contestuhile), ce nu s>- p6te contentă, ce 
nu se p6te nega, disputa, contradiee. 



INC. 



47 



* INCONTESTABILITATE, s. f.. ca- 
litate de incontestabile. 

* INCONTESTATU,-a, adj., necon- 
testaţii, necontradissu. 

♦INCONTINENTE, adj.,i*cr>nrineus, 
desfrenatu, neinfrenatu, netemperatu, 
nemoderatu. 

* INCONTINENTIA, s. f., inconti- 
uentia, contr. continentul ; desfrenare, 
neinfrenare. 

INCONTRA, prep., contra, adver- 
suij vedi contra. 

* INCONTRASTAB1LE, adj., cer- 
tus, minime dubius, incontestabile, certu, 
nedisputabile , ce nu admitte disputa , 
controv^rsia. 

* IXCONTROVERSIBILE si incon- 
troversu, adj., incontroversus.; vedi in- 
contestabile, incontrastabile. 

* INCONTURBABILE, adj., (it. in- 
conturbabile), nou turbatus, non per- 
turbntns , neconturbabile , netinburatu, 
car8 nu se p6te turbura, imperturbabile. 

INCONUNARE.v., coronare, a pune 
connna in capu; vedi si încoronare. 

INCON UNATC,-a, adj. part., coro- 
natus, ornatu cu conuna; vedi si înco- 
ronata. 

* INCONVENIENTE, adj., inconye- 
niens , ce nu se covine ; necovientio3u, 
necovenitu; indecente; necovientia, in- 
commoditate;olwaelii,ped< ca,disordine. 

INCONVENIENTIA, s. f., ineonve- 
nientia, necovientia, lucru necovientio- 
8u;indecentia,disordine,incomm6ditate. 

*INCONVERTIBILE, adj., in conver- 
tibilii, nestrămutaţii, nestramutabile ; 
care nu se converte usioru; care nu se 
p6te reduce la alte principie. 

INCORAGlARE,-tdm, v., addere a- 
nim.»8, a inspira coragin, a anima, a 
indemnâ, airabarbatâ; refl. a seincora- 
giâ. a prende coragiu, a prende anima, 
a se anima etc; unimog Butnmere. 

INCORAGIARE s. vei bale, flilenti», 
animaţi >;in>barb tare; animare indern- 
nare : artile si scientiete au mare lipse 
de incoragiare. 

lNCORA<>IATORIU,-^Wa, adj. s., 
animator; care incoragiSdta, indemna, 
anima. 

lNCORAGIATU,-a, adj. part., anima- 



48 



INC. 



lus, excitatus, incensus; âniinatu, esci- 
tatu, apprensu. 

ÎNCORDARE, incordu si incordediu; 
tendere, intenderej chordam, fides iu- 
tendere; a intende, s. e., cordele la unu 
instrumentu : a incordă arculu, vior'a, 
citar'a; fig. a intende forte, a pune tote 
poterile : a si incordă mentea. 

ÎNCORDARE, s. verbale, nev rornm 
distentio, rigor fldiuin, intentio; in t. 
s. verbului. 

INCORDATU,-a, adj. part., teusus, 
exteusus, nervis obrteesceus, CU c6rde- 
le intinse : omu incordatu, ai cui nervi 
sunt ri'gidi. 

INCORDATURA, s. f., effectulu in- 
cordarei; contractione rnorb6sa a nervi- 
loru, muşchilor.!. 

INCORNARE si 

INCORNORARE, incornurare,-ediu, 
v. a pune corne, a provede' cu cerne; a dâ 
lovitura cu c6rnele; a face in coltiuri, 
in ânghiuri; fig. a essagerâ : vorbe în- 
cornorate. 

INCORNORATU,-a, adj. part., pro- 
vedutu cu corne, cu ânghiuri; fig. stu- 
pidu, imbecillu, stultu; inflatu, essagge- 
ratu, superbu, ingonfatu; subst. unu in- 
comuratu, uuu stupidu. 

ÎNCORONARE, incoronu si incoro- 
nediu, v., coronare, a pune corona pre 
capu, a pune diadema, a orna. a incin- 
ge cu corona, a incouunâ; refl. a se înco- 
rona, a se orna cu corona. 

ÎNCORONARE, s. verbale, corona- 
men, in t. s verbului. 

INCORONATIONE, s. f., covonatio, 
eoronse. impositio, actione de încoronare. 

INCORONATU,-«, adj. part., coro- 
natus, corona redimilus, ornatu cu co- 
rona. 

* INCORPOR ABILE, adj., (it, incor- 
porabile), de intellessu duplu si dubiu : 
1. cacompusu d'in corpu si negativulu in, 
incorporabile =s necor por abile, cărui nu 
se p6te dâ corpu; 2. ca essitu directu 
d'in verbulu incorporare, coventulu in- 
corporabile — care se pote incorpora. 

* INCORPORALE, adj., incorporeus. 
incorporalis, fora corpu, immateriale, 
spirituale. 

*INCORPORALITATE, s. f„ iucorpo- 



INC. 

ralitas, stare sau calitate de incorpora- 
te; immaterialitate; spiritualitate. 

* INCORPORARE,-^, v., innnum 
corpus regidere, a uni, a legâ,aimpreu- 
nâ mai multe corpuri, a preface, a redige 
mai multe corpuri intr'unulu : a incor- 
pora unu dominiu, unu stătu, una ter- 
ra, a le uni cu altu dominiu, cu altu 
stătu, cualtaterra; refl.' a se incorpora, 
a se unî, a se adnessâ; a lua corpu, ase 
immbraccâ in corpu ; a se mesteca. 

♦INCORPORARE, s. verbale, in t. 
s. verbului. 

* INCORPORA TIONE, s. f., actione 
de incorporare. 

*INCORPORATU,-a, adj. part.,incor- 
poratns. 

* INCORRECTETIA, s. f., stare si 
calitate de incorrectu. 

* INCORRECTU, -a, adj., iucorrec- 
tus, necorrectu, neindreptatu, inessac- 
tu, imperfectu, defectuosu, falsu. 

* INCORRIGIBILE, adj., incorrigi- 
bilis, care nu se p6te indreptâ; inemen- 
dabile, indocile, obstinatu : omulu ace- 
stu-a este incorrigibile, hic ad frugein 
covvigi non potest. 

*INCORRIGIBILITATE, s. f., (incor- 
rigibilitas), stare, calitate de incorrigi- 
bile, impossibilitate, incapacitate de a 
se indreptâ. 

*INCORRUPTIBILE, adj., incorrnp- 
tibilis, care nu e suppusu corruptionei, 
necorruptibile, nestricatiosu; puru, in- 
tegru; care nu se lassa a fi sedussu prin 
donuri ori altu ce-va, spre a face ce nu 
se covine; care nu se cumpera, nu se vinde 
spre a lucra contr'a detoriei selle. 

INCORRUPTIBILITATE, s. f„ 
iucorruptibilitas, stare si calitate de 
incorruptibile; integritate, probitate, o- 
nestate, etc. 

* INCORRUPTIONE, s. f., incorrap- 
tio, contr. corruptione: vedi incorup- 
tibilitate. 

* INCORRUPTU,-a, adj., incorrup- 
tus, necorruptu, nestricatu, care nu se 
lassa a se corrupe; integru, probu, o- 
nestu, curatu, immaculatu, puru, justu. 

INCORTINATU,-a, adj., aulaeis cir- 
cumdatus, circumdatu cu cortine; cor- 
tinatu, provedutu si ornatu cu cortine. 



INC. 

INCOSCRIRE si încuscrire ;- eseu, v., 
(d'in in si coscru sau cuscru)^ affinitate 
jung-ere; refl. a se incoscri, affluitate 
jimgij a intra cu cine-va iu legătura de 
affinitate, de coscria, a se coscri. 

INCOSCRIRE si încuscrire, s. ver- 
bale, affinitas. 

INCOSCRITU si incuscritu,-a, adj. 
part., affinitate iiniclus, coscritu. 

INCOTRAU, adv., (d'in in, contra, 
nbi). quorsum, in ce directione? in ce 
parte? prov. a nu ave incotmu, a nu 
pote altramente, a nu se rnai pote^ op- 
pune, a ficonstrinsu de a merge pre aci, 
de a lucra asia; a sci care incotrău, a 
se connosce, a seprecepe; — incotrău-va, 
in ore-care parte; vedi si co. 

[NCOVEIARE, v., (d'in in, con, vie- 
re), flectere, inflectere, sinuare, cur- 
vare, a pleca, a curba, a strâmbă, a ar- 
ca, a incurbâ. 

[NCOVEIARE, s. verbale, flexio, si- 
nuatio, inenrvatio; in t. s. verbului. 

1XCOYKIATU,-a, adj. part., ftexns, 
inliexus, cnrratns, sinnatns, curbatu, 
plecatu, arcatu. 

INCOVE1ATURA, s. ('., ftexnra, cur-. 
vatura, incoveiatur'a petiorutui la ge- 
nunchiu. 

INCOVEIOSU,-a, adj., aexibilis, ce 
se incoveia usioru, flessibile. 

INCOVD3NTIARE si incuvientiare, 
(contrassu d'in inconvenientiare),-ediu 
v., probare, approbare, a approbâ. 

[NCOVEBNTIARE si incuvientia 
i. verbale, approbatio, approbare, ap- 
probatione. 

[NCOVD3NTIATU si incuvkntiatu,- 
a, adj. part., probatos, approbatns, ap- 
probatu. 

* INCREATU,-a, adj., nou creatos, 
îBterniis; necreatu, eternu. 

ÎNCREDERE, v.. credere, concre- 
dere, lidere, committere; a lassâ i 
in boua credentia altui-a; refl. a se in- 
crede, a crede cui-va, a se lassă pre 
bona crcdenti'a cui-va; a se inc 
sie-si sau in sene, a se redimâ pre 
insusi; a se increde in domnedieu, a si 
pune credenti'a in domnedieu. 

ÎNCREDERE, s. verbale, fiducia, 
confldeutia, in t. s. verbului; si in reu : 

Tom. II- 



mc. 



49 



summetia, presumptione; incredere in 
sene, convingere de propriele selle po- 
teri; incredere preste mesura, credulitate 
6rba; orna de incredere, pre a cărui o- 
norabilitate te poţi basâ, cărui se potu 
increde lucrurile celle mai delicate si 
celle mai secrete; locu de incredere, 
unde se potu da copillii la invetiatura 
si educatione cu tota securitatea. 

[NCREDENTIARE,-ed«M, v., crede- 
re, concredere, lidere, committerej cer- 
tiorein facere, persuadere, a increde, a 
concrede, a da unu lucru pre bona cre- 
dentia cui-va; a assecurâ pre cine-va 
despre ce-va; a Iu face se creda, a Iu 
persuade, a Iu tace ceri u; refl. a se in- 
credentiâ, a se convinge, a se assecurâ; 
a se logodi : fii' a lui Petru s'a incre- 
dentiatu cu jindului Antonia: i am in- 
credentiatu tota averea mea, i am las- 
satu in grige totu ce am; asia si : i am 
incredentiatu educationea, crescerca co- 
oru mei; te potu incredentiă co este 
addeveratu; am cercatu se Iu increden- 
tiediu; sum deplenu incredentiatu. 

[NCREDENTIARE, s. verbale, fidu- 
cia; conlideiitia. persuasio, assecurare, 
persuasione , convictione , certitudine, 
logodire. 

IN€REDENTIATTJ,-a, adj. part., 
concreditns, eommissus; persuasus, tu- 
tus, secorus, securu, convinsu, asseeu- 
ratu, persuasu; data pre credentia, las- 
satu in grigea cui-va, depusu, etc. 

* JM REDIBILE, adj., Incredibili», 
ce nu se pot «■ crede, ce este difflcile de 
a se crede; estraordinariu, de necredutu. 

*IN< REDIBILITATE, s. f., incredi- 
bilitas; calitate de incredibile; ce face 
a nu se pote" crede unu lucru. 

♦INCREDULITATE, s. f., incredu- 
îitas; contr. credulitate, calitate de in- 
credula, necredentia. 

* INCREDULU,-a, adj., Incredulnsj 
care nu crede sau numai cu greu crede; 
subsl . unu incredulu : pre increduli nu i 
poţi convinge. 

lNVi;i;i>lj'IU,-a, (cu d sibilante), 
adj. part.,concreditus, «ominissus; con- 
lldens, ce s'a datu cui-va pre creden- 
tia; care prea multu se increde in sene. 

[NCREMENIRE,-escw, v., stupere, 



50 



INC. 



obstupere; a deveni ca cremenea, a ra- 
mând iuleranitu, a fi supprensu de ini 
rare, a se speria; a ammortî : am in- 
cremenitu de ce am vedutu. 

ÎNCREMENIRE, s. verbale, gtupor, 
in t. s. verbului. 

INCREMENITU,-«. adj. part., stu- 
pefactus. 

* INCREMENTU, pl.-e, iucremen- 
tum,accrescenientu,augrnentu,crescerfi. 
sporire, mărire, progressu. 

INCRESTARE, v., iucidere, a face 
creste, a face semne, a crestă, a inseinnâ : 
a increstă pre vergella dillele de lucru, 
incresta-ti-ua pre fronte, tine mente; 
— increstare, dice mai multu de câtu 
simplulu crestate. 

INCRESTARE, s. verbale, Incisio, 
in t. s. verbului. 

INCRESTATU,-*, adj. part., Inelsus. 

INCRESTATURA , s. f., resultatu 
allu actionei de increstare. 

INCRETIRE,-«sc?<, v., crispare, ru- 
lare, corrugare, rugas facere, rugosum 
facere, contrahere, adstringere; corru- 
gari; a face cretiu, a reduce in cretie; a 
pune, a trage in cretie; a contrage; a 
adstringe : a încreţi frontea. unu ve- 
stimentu, perulu, etc; annii i au incrc- 
titu frontea, a imbetranitu; — a se in- 
creti; i s'a incretitu faci' a, frontea de a- 
marurile ce a sufferitu; ce te incretiesci 
asia? ce cauţi asia uritu, asia meniosu? 

INCRETIRE, s. verbale, incrispatio, 
in t. s. verbului. 

INCRETITU,-a, adj. part., crispa- 
tus, rugatus, corrugatiis, rugosus. 

ÎNCREŢITURA, s. f., stare de in- 
cretitu, ceva incretitu. 

* INCRIMINARE,-efe v., (d'in in si 
crimine), culpare, insimuîare, iiscusare, 
a accusâ pre cine-va de una crime, a 
imputa unu lucru de crime, fiendu mai 
vertosu vorb'a de culpe ce nu su adde- 
verate sau cellu pucinu nu su probate : 
a se incrimina unulu pre altulu, a si 
face imputări reciproce. 

♦INCRIMINARE, s. verbale, culpatio, 
insimulatio, accusare, imputare, impu- 
tatione. 

* INCRIMINATIONE s. f. actione de 
incriminare. 



INC. _____ 

* INCRIMINATUL, adj7part.,oul- 
patus, hisiinnlatiis. 

INCRUCIRE, -eseu, decussare, a pune 
in cruci, a pune ceva in forma de cruce, 
in forma do x; refl. ase incruci. 

INCRUC1RE, s. verbale, deciissatio, 
in t. s. verbului. 

INCRUCfSIARE,-^'?/., v., a pune 
crucisiu, a merge crucisiu. 

INCRUCISIATU.-a, adj. part., de- 
cussatns, oppusu crucisiu. 

INCRUCISIU,-a. adj., (d'in in si cru- 
cisiu). Radecin'a verbului incrucisiare 
si a part. incrucisîatu. 

INCRUDELIRE, vedi incrudire. 

INCRUDIRE,-e.«cw. v., saeyire, cru- 
descere, a deveni crudu, crudele, sel- 
baticu. 

INCRUDIRE, s. verbale, crndelitas, 
immanitas, feritas. 

INCRUDITU,-a. adj. part., saevus, 
exasperata». 

ÎNCRUNTARE, v., cruoutare, a in- 
tinge in sânge, a sângera; a imple, a se 
imple de sânge; a cautâ asnpr'a cui-va 
cu reu, aspru, selbaticu : a încruntă ma- 
nile in sângele innocentiloru; a în- 
cruntă ochii, a încruntă d'in sprin- 
cenie, 

ÎNCRUNTARE, s. verbale, emoata- 
tio, in t. s. verbului. 

INCRUNTATU,-a. adj. part., cruen- 
t.atns. 

IXCRUSTARE,-er7/M, v., incrustare, 
a imbraccâ, a aceoperi, si in speciale, a 
aceoperi ca cu una crusta; a se incrusta, 
a intra si a se infige. 

INCRUSTARE, s. verbale, incrusta- 
tio, in t. s. verbului. 

INCRUSTATIONE, s. f., incrustatio, 
actione de incrustare si effectu allu a- 
cestei actioni : incrustaţi one este si scor- 
Wa petrosfi ce se face in ape asupra u- 
noru corpuri. 

INCRUSTATU,-». adj. part., inc™- 

INCRUSTATURA, s. f., tectoruin in- 
crustatio: incrustatione; marmore me- 
runta, sau alta assemene materia re- 
dussa in buceati spre a adornâ ceva. 

* INCU13ARE, v.. incubare, (vedi cu- 
oare); a stâ'coicatu pre ceva, a nu se 



INC. 

niiscâ de pre ceva; a persiste in ceva; a 
cloci ceva; a urdi, a prepara cu mare 
diligentia si incordare de poteri. 

* INCUBATIONE, s. f., incnbatio, 
actione de incubare. 

* mCUBATORIU,*-fona, adj. s., in- 
cubator, care inculta. 

* INCUBATU,-«, 1. part. incnbatns, 
colcatu; 2. subst. incnba$uâ,-ns : incu- 
batulu gallineloru. 

* INCUBATURA, s. f., incubatio, ac- 
tione de incubare. cumu si tempu câtu 
tine ea. 

* INCUBITARE, v., incubitare, a in- 
cubâ cu persistentia. 

* ENCUB1TU, pl.-e,incnbitus, actione 
de incubare, positione a cellui ce wc«<&a; 
tempu de incubare : incubitulu passe- 
riloru. 

* IXCUBU, s. m., lncnbus,grea ap- 
pesare pre peptu in somnii, (fr. caucbe- 
mar,germ. alp) : dupo credenti'a popu- 
laria incubulu ar fi unu geniu reu, unu 
spiritu necurat 

* INCUDE, s. f., incus, instrumentu 
pre care faurulu redima torn Iu de in- 
citau, (vedi si incudere). 

* IXCUDERE, incusi si incusei, in- 
cusu, v., a bate cu potere, abate in spe- 
ciale l'errulu de lucratu, si de aci, a lu- 
cra, a lauri. 

1 INCUIARE si incwi ei I i cuniu, 

d'in care in-cuniare) v., claudere, in- 
cludere, obserarej a inchide cu cuiu, 
cu chiaue, cu locatu etc; a se încuia, al- 
vum habere'obstructam — a se încuia la 
pântece: a se încuia la pisiatu=&) hu- 
ria, stranguria. 

2 INCUIAKE si incuniare (vedi 1 in- 
cuniare), s. verbale, Inclnsio, obseratio, 
in t. s. verbului. 

IXCUIATORIA, s. f., vedi incuia- 
toriu. 

INCUIATOR1U si incuniatoriu ,-to- 
ria, adj. s., obserator, constipator pel 
constipatorius; care incuia : man 
incuiatorie; — s. f., incuiatoria = in- 
cuiatore, instrumentu deincuiare=zsera. 

INCUIATU si incuniatu, (vedi 1 in- 
cuiare),-a, adj. part., clausus, occlusas, 
inclusus, obseratusj tenesmo laborans, 
stranguriosu». 



INC. 



51 



INCUIATURA si incuniatura, s.f., ob- 
seratio, tonstipatio; resultatu allu in- 
cit tarei. 

INCUIBARE si incubiare, v., nidu- 
iarf, nidiflcare, niduin struere; a face 
cuibu, a si construi cuibu, a pune ca in 
cuibu; refl. a se încuiba, a se assediâ, a 
se intrude, a se introduce, a se stabili 
unde-va; fig. s'a incuibatu reulu intre 
ei, s'a inradecinatu tare. 

INCUIBARE si incubiare, s. verbale, 
in t. s. verbului. 

INCUIBATU si incubiatu-a, adj. 
part., nidificatns. 

INCULP ABILE, adj., inculpabilis, 
contr. culpabile^ care nu p6te fiinculpatu, 
care nu e culpabile. 

I NCULPARE, v., inculpare, a accusâ 
piv cine-va de una culpa; — ainculpâ, si 
a accusâ, sunt synonyme; a inculpa inse 
insemna proprie a implica, a incurcâ, a 
mesteca pre cine-va in una fapta rea; a 
accusâ in sensu rigorosu insenma a de- 
nuntiâ prefacia si a adduce pre cine-va 
înaintea judecaţii. 

I NCULPARE, s. verbale, culpatlo,in 
. verbului. 

IXCULPATIO.NK, s. f.,culpat!o, ac- 
tione de inculpare. 

INCULPATORIUrforta, adj. s.,care 
inculpa. 

I N CU LI 'ATU,-a, adj. part., culpatns, 
accusatu; inse si cu sensulu negativu, 
incnlpsktnszzzneinculpatu sau care nu se 

)io(r inri'l. 

* 1NVI 1. 1 i ',-«. adv., iucultus, fora 
cultura. 

* INCUMBENTIA, s. f., (it. Inoum- 
benza), munns, detoria. 

*INCUMBEEE,v. n.,incumbere, ase 
colcâ pre ceva, a se lassâ spre ce- va, a 
se pune cu peptulu, a se da la ce-va, a 
si pune tute poterile la ce-va : a incumbe 
studieloru; mie mi incumbe probationea, 
pre mene cade ca sarcina, ca detoria. 

1 N CUM M ETAE E, \ ., andere, vedi in- 
commettcre. 

[NC D N ( i 1 R A I { E, v. , vedi incongiu- 
rare. 

I NCUNUNARE,v., coronare, vedi in- 
conunare si incCronare. 

* INCURABILE, adj., incurabilii, ce 



B2 



INC. 



nu se p6te vendecâ, fora remediu : mor- 
bu, defectu, passione incurabile. 

* INCURABIL1TATE, s. f., incorabl- 
litas, stare de incurabile. 
INCURAGIARE, vedi incoragiare. 
INCURBARE, etc., vedi incurvare. 
INCURCARE,v., implicare, injricare, 
turbare, perturbare, eonfundere; a im- 
plica, a intricâ, a confunde; a impedecâ; 
a aminestecâ, a rateci; refl. ase încurca, 
a se irapedecâ; a veni in eonfusione; a 
se incurcd in vorbire, a balbuti, a vorbi 
fora intellessu; a se încurcă in actorie; 
ce încurci? de ce nu spui dreptu ? ce te 
incurci cu atătu-a? ce vrei seincepi nu- 
mai cu atâtu de puoinu? i se încurca 
limb 1 a dupo prandiu, a beutu prea multu 
la mesa. 

ÎNCURCARE, s. verbale, implicat io, 
intricatio, perturbatio, confusio; in t. 
s. verbului. 

INCURCATORIU,-^n>/, adj. s., i>». 
plicaus, etc, care încurca. 

INCURCATU,-a, adj. part., implici- 
ta», perturbatu$, implicaţii, complicaţii. 
ÎNCURCĂTURA, s. f., confusio, con- 
fusione, labirintu, franc, pele-inele. 

INCURGERE, v., vedi incurrerc, in- 
cursare. 

* INCURIA, s. f., incuria, negrigen- 
tia, negligeutia. 

INCURRERE, incursi si incursci, in- 
cursu, v., incurre re; a currein: incurru 
apele fluviiloru in marc; a intra cu im- 
petu si violentia : barbarii incurru in 
terrelc nostre; si cu obiectu fora Mi : Tur- 
cii incursera tcrra. 

INCURSARE, v., incursare, ca in- 
tensivu sau iterativu d'in incurrere, in- 
cursare — a incurre cu furia, a incurre 
continuu. 

INCURSATIONE, s. f., incursatio, 
actione de incursare. desa si furiosa in- 
cursiotie. 

INCURSATORIU,-tan'a, adj. s., care 

ZflCUVSCl 

INCURSIONE, s. f., incursio, inva- 
sione, irruptione, intrare de inimicii in 
terra. 

INCURSORIU,-sona, adj. s., incur- 
reus, care incurre. 

INCURSU, 1. part., incursus : ostile 



INI) 

incurse; 2. subst. incursus**us: incursulu 
ostiloru. 

INCURSURA, s. f., actione si resul- 
tatu alin actiouei de incurrere : incur- 
sura de numerose fluvie in acea porte a 
■murei. 

INCURVARE si incwbare, v.,iucur- 
vare; a strâmba, a incoveiâ, a indoui; 
refl. a se incurbâ, a se strâmba. 

INCURVARE, s. verbale, incurvatio; 
in t. s. verbului. 

INCURVATU,-«, adj. part., curvns, 
strâmbii, incoveiatu. 

INCUSARE, vedi acensarc, de care 
inse iyicusarc differe, nefien<lu asia de 
solenne. 

ÎNCUSCRIRE, -eseu, v.. affiuitaie.jun- 
şere, vedi incoscrire cu derivatele selle. 

* INCUTERF.. incussi si incussei, in- 
cussu, v., iucutere, a dâ in, a baga in ; 
contr. scotere. 

TNCUVIENTIARE. v., approbare, 
vedi incovieniiarc cu derivatele selle. 

* INDAGARE, v., iudagare, a cerceta, 
a investiga, a caută ceva cu de ararae- 
runtulu. 

* INDAGARE, s. verbale, indagatio, 
cercetare, căutare. 

*INDAGATIONE,s.f., indagatio, ac- 
tione de indagare. 

* INDAGATORIU,-fon'a,-/> icc, iuda- 
sator, indagatrix; cercetătorii!, caută - 
toriu. 

* lNDAGATU,-a, adj. part., indaga- 
lus; cercetaţii, cantata. 

* INDAGINE, s. f., iudago, iqdages; 
cercetare minutiosa, indagatione. 

INDAPARE, v., dapinare, a dâ multu 
de mâncare; refl. a se indapă, a manca 
multu. Se confunde cu îndopare. 

INDAPATU,-«,adj. part., dapibns sa- 
turatns, saturaţii. 

INDATA, adv., moi, illico, confes- 
tim, actutnui, protiuus, statim, conti- 
uuo, extemplo, cito, subito, repente, 
quauiprimum; numai de câtu, in mo- 
mentu, intr'unu minutu ; câtu mai cur- 
rendu; îndată ce, conj. utpriimun. 

INDATINARE, indatinu si indati- 
nediu,Y., assuefaeere, a deda, a depren- 
de; refl. a seindatind, assuescere, a se 
deda, a se depreude. 



______ 1ND. __________ 

INDATINATU,-«, adj, part., solitus, 
conşttetas, usitatns. 

* INDECENTE, adj.,indecens, neco- 
vientiosu. 

* INDECENŢI A. s. f. iudecentia, fapta 
contr'a dect ntiei, necovientia. 

* INDECISU,-a, adj., noii diremptus, 
nedecisu. 

* rNDECLINABILE,adj., Indeclina- 
bilisjcenusepote declină, nedeclinabile; 
ea term. degramm. vorbe nedeclinabili. 
cari nu admittu declinatione. 

* IXDECLINABILITATE, s. f., term. 
degramm. calitatea cuventeloru indecli- 
nabili. 

* INDECORU,-a, adj., indecorus, ne- 
covientiosu, uiitu. 

* IN DEFECTIBILE, adj., indefectu >. 
ire nu pote iucetâ, nu pote peri. 

* INDEFICTENTE, adj., tndeflcicns, 
care nu inceta, durabile, continuu. | sr- 
petuu. 

*INDEFICIENTlA,s.f.,abandantia, 
abundantia ; durabilitate. 

* INDEFINIBILE, adj., quod definiri 
non potest, ce nu se pote defini, ce nu 
se p<5te margini, termina, determina, 
esplicâ. 

* INDEFINIT U,-a, adj., iadefinitus, 
doo defluitnSj nullis ratiouibas defluitus, 
nedefinitu, nedeterminatu; alle cărui 
margini nu se determina: tempu, numeru, 
linia, spaţiu indefinitu; nume. pronume, 
cerb'-, participi etc. sunt indefinite, 
candu aceste-aesprimu una idea vaga ori 
generale, si seieau in sensu nedetermi- 
oatu, in ^\n\\ incerţii. 

* INDELEBILE, adj.,indelebilis; ce 
ii u se (hiîv stersu. 

*1X1)ELI('ATKTIA. s. f., lipse de de- 
i ". ni delic: I • t ia. 

* INDELICATU,-a, adj.,no«i delica- 
iu>. nedelicatu. 

INDELUNGARE,V., prorogare, amo- 
vere, removere, elongare, differre, pro- 
ferreja prolungâ, a proroga, a trage in 
lungu; a allungâ ; a intardiâ ; a tra- 
mandâ, a ammenâ d'in di in di ; a de- 
părta de unde-va. 

ÎNDELUNGASE, s. verbale, amotio, 
remotio, elongatio, diiatio; urorogatio, 
prolatio, in t. s. verbului. 



ixn. 



53 



INDELUNGATU,-«. adj. part., a- 
motns, romotus, etc. 

ÎNDELUNGII,-», adj., longns, lon- 
gin quas, diaturnus, ce tine, ce dura lungu 
tempu. In de lungu proprie e adverbiu 
compusu, cumu se intellege d'in frasile: 
a ammenâ in de lungu, a dura prea in 
de lungu. 

1 X 1 >EM ANA, adv. (d'in in-de-mana), 
apte. comoiodcj commodu : nu mie înde- 
mâna, ti sta la îndemâna. 

[NDEMANARE, v.. comraodum fa- 
cere, a face îndemâna, a li utile, a face 
servitiu, a presta adjutoriu, a suceurrej 
a adapta, a accommodâ, a adjutorâ; a 
se îndemână, a ave tempu. otiu, pot ere 
abilitate: numi indemanediua ti face 
ce mi ceri. 

ÎNDEMÂNARE, s. verbale, commo- 
dum, cominoditas, facilita*, commodi- 
tate, facilitate, abilitate : potentia; otiu. 

INDEMANATICU,-a, adj.,eommodus, 
aptas, dexterj commodu, aptu, abile, des- 
tru, paratu. promptu la servita, preve- 
nitorii!. 

ÎNDEMNARE, v., impellere, ilici- 
ţii re, exstimiilare, permoTere,adliortari, 
cohortari; a dâ impulsii, a escita, a a- 
nimâ, a attitiâ, a incoragiâ; a consilia, 
a miscâ ; refl. a st îndemnă Ja lucru; 
candu sii de la mesa cu mai mulţi, se 
indt mn i si ellu a munca. 

ÎNDEMNARE, s. verbale, impnlsus, 
iinpulsiu. incitatio, e.vsliuiulatio, per- 

motioj impulsu, impulsione, incitatione, 
stimulatione, indemnu, incoragiare : nu 
aşteptă "ta/a îndemnare. 

[NDEMNATU,-a, part. verbului in- 
di mnat'i ; impulsus, incitata», exstimu- 
latus, permotns ; animatu, incitata, in- 
stigatu, etc. 

INDEMNISARE, v., ludemnem red- 
dere,a desdamnâ, a respunde cuiva 
damnulu ce a sufferitn. 

INDEMNISARE, subst. verbale. 

INDEMNISATIONE, s. f., indemni- 
t;is, actione de îndemnisan . 

INDEMNISATU,-a, adj. part., in- 
domuis, desdamnatu. 

INDEMNITATE, s. f., indemnităţi 
indignitas, scăpare dedavnnu, inderani- 
satione; actulu prin care se promitte in- 



54 



IND. 



demnisatione; 1. In jurisprudenti'a feu- 
dale: indemnitate, pretiulu ce personele 
in possessione de averi de mana mor- 
ta respundu domnului la occasioni de 
mutatione.'2. Indemnitate, actu prin care 
representantii nationei disculpa pregu- 
bernu de cevafacutufora lege sau contra 
lege : votu deindemnitate;-'mf\\iQ,'S.; in- 
demnitate-=măîgmta,te, fapta nedemna. 

1 INDEMNTJ, pl.-wn, causa, incita- 
uientum, ratio movendi; motivu, incita- 
mentu, ratione : indemmdu ce iria mis- 
catu se făcu acesta-a. 

2 INDEMNU,-a, adj., indignus, vedi 
indignu si nedemnii. 

* INDEMONSTRABILE, si indemo- 
strabile, adj.,indemonstrabilis, ce nu se 
pote demonstra, arretâ, esplicâ, docu- 
menta. 

* INDEPENDENTE, adj., indepen- 
dens, carenutfe# eWf fedelaunapersona sau 
de la unu lucru : poporu, natione, terra 
independente; spiritu independente, care 
nu se lassa domni de volienti'a altui-a. 

* INDEPENDENŢII, s.f., (indepen- 
dentia), starea unui ce independente ; 
facultatea de a lucra dupo voli'a propria, 
starea unui poporu nesuppusu gubernu- 
lui, armeloru, volientiei altui poporu ori 
rege : a proclamă independenţi 1 a terrei, 
nationei, patriei: a descrie bellulu de 
independentia a poporului romanu. 

INDEPLENIRE,-esctt, v., complete, 
adimplere, terminare, finire* a depleni, 
a completa, a termina, a fini, a effee- 
tuâ, a essecutâ, a realisâ; a se indepleni, 
a se intemplâ, a se adduce la indeple- 
nire. 

INDEPLENIRE, s. verbale, eomple- 
tio, in t. s. verbului. 

INDEPLENITORIU r fon«,adj.,com- 
pletor, care indeplenesce. 

INDEPLENITU.-a, adj. part,comple- 
tns; deplenitu. 

INDERECTARE si indereptare, vedi 
îndreptare si derivatele selle. 

INDERETRICESCE, adv., pertinaci- 
tev, contumaciter, obstinate, in modu 
pertinace, in modu obstinatu, in modu 
renitente, cu renitentia. 

INDERETRICÎA, (reu inderetnicia), 
s. f., pertinacia, conttimacia, obstinatio> 



im 

pervicacia, calitate sau fapta de inde- 
retricu : ca greu poţi invinge indere- 
tricVa acestui omu. 

INDERETRlCIRE,-escw, v. refl., re- 
fragari, adversari, reniti, resistere; con- 
tnmacem se extribere, repugnare; a se 
oppone, a se arretâ pertinace, obsti- 
natu, renitente; a resiste; a fi contrariu. 

INDERETRICIRE, s. verbale, eon- 
tumacia, peryicacia, pertinacia, obstl- 
natio, cerebrositas, in t. s. verbului. 

INDERETRICITU,-», adj. part., re- 
niteus. 

INDERETRICU,-a, adj., (reu inde- 
retnicu; it. ritroso; fr. retif), pervicax, 
pertinax, contumax, obstinatusj care in 
locu de a merge inainte da inderetru; 
de aci, obstinatu, indocile, rebelle, re- 
nitente, recalcitrante, pertinace, etc. 

INDERETRU, adv., retro, retror- 
snm, inapoi; a dă inderetru, a restitui; 
a se dă inderetru, a retrograda; a se in- 
torce, a esitâ : orologiulu a remasu in- 
deretru, intardia, a intardiatu; ca pre- 
positione impropria «wderefr-M admitte ar- 
ticlulu : inderetridu casei, cTinderetrulu 
casei, inderetridu nostru, d'inderetrulu 
nostru, etc. Pentru celle alte compuse 
analoge, vedi retro si retru. 

INDESARE, v., densare, condensare, 
spissare, comprimere, a compreme, a 
stringe, a pune desu un'a longa sau pre- 
ste alfa : a se îndesă, a se intrude, a se 
împinge unulu intr'altulu, a se stringe, 
a se mesteca : aindesă granulu in sacci; 
a indesă caciull'a in capu; toţi se indesa 
la mâncare si fugu de lucru. 

INDESARE, s. verbale, compressio, 
densatio, condeusatîo, in t. s. verbului. 

INDESATU,-a, adj. part., densatus, 
compressus, măssivu, compactu, tare : 
omu indesatu, vorba indesata—ălctum 
pressum, vox pressa; verdia îndesată, 
crambe densa, brassica densa; saccu in- 
desatu, saccns refertus. 

INDESIRE,-esc«, v., cu sensu pucinu 
diverşii de precedentele indesare: a în- 
desi cu venireazz2veuUta.ee, oppusu la : 
a rari cu venirea. 

♦INDESCRIPTIBILE, adj., indes- 
criptibilis, ce nu se pote descrie. 

INDESERTIT, adv., (compusu d'in in 



TND. 

si desertu, si mai bene ar fi a se scrie 
despărţiţii in elementele selle : in de- 
sertu), frustra, inaniter, incassum. 

* INDESTEUCTIBILE,(iuo(l dinii nou 
potest, ce nu se pote distruge : essenti'a 
lucruriloru este indestructibile. 

' 1 \ ; DESTRUCTIBILITATE,s.f., sta- 
rea sau calitatea de indestructibile. 

[NDESTULLARE,-edm, v., satisfa- 
cere, contentum reddere; a dâ destullu, 
a procură destullu, a face destullu, a sa- 
tisface, a contenta: a satură, a nutri. 

ÎNDESTULE A RE. s. verbale, satie- 
tas, sufficientia, satisfactio, in t. s. ver- 
bului. 

[NDESTTJLLATORIU , - toria, adj., 
i«>:t s, care indestulla, impaca, 
tura, «te. 

CNDESTULLATU,-a, adj. part.,con- 
tentus. Bufflcienter provisus, care are 

-l uliu. 

[NDESTULLIRE,-escw, vedi in 
tullare cu derivate!.' selle. 

[NDESTULLU,-rt, adj., vedi destullu. 

[NDESUIRE,-escM, vedi indesare, 
de care differe cu intellesstflu in frasi 
ea : o s< indesui intr'unu coltiu de gardu. 

*INDETERMINABILE,adj.,indetcr- 
minabilis, ce nu se pote determină, de- 
fini. 

* INDETERMINATIONE, .... cuu- 
* ii i io. animi fluctuaţi", dubietatc, incer- 
titudine, irresolutione. 

*INDETERMINATU,-a,adj.,indefl- 

rutus, nou deiinitus. iticeetus; ce nu are 
certe margini sau termini, indefiniţii, 
nemărginiţii: dubioşii, incertu, indoiosu, 
indecişii, irresolutu. In geometria sau 
mathematica, problema indeterminata, 
cărei se potu dâ mai multe solutioni; 
cantitate indeterminata, care nu are certe 
si determinate margini. 

[NDETORARE,-edm) v.. obligare, 
obstringere, Bere alieno obstrlngere; de- 
bita eontrahere, of de imn pra) stare? gra« 
tiam habere; a obliga, aimponeobli 
tioni, a constringe, a fortiâ: aindetorâ 
pre cine-va a face ceva; a se indetorâ, a 
obliga, a face detorie; a se impro- 
mutâ; a se legâ,arespunde pentru cine- 
lucrurile m< indt toredia a »wi rg\ in 
cetate; suni indetoratu prin promissio- 



IND. 



55 



nile melle; ti remaniu tare indetoratu. 

INDETORARE, s. verbale, obliga- 
tio, in t. s. verbului. 

INDETORATU,-«, adj. part., obli- 
gatus, obstrietns. 

INDETORIRE r esc«, v., vedi indeto- 

)'Ci)'C. 

* INDEVOTIONE, s. f., indevotio, 
lipse de devotione. 

* ÎNDE VOT , - a . adj., indevotus, 
fora devotione, irreligiosu. 

* INDIANA, s. f., specia de pandia. 

* INDIA VOLIRE, si indiabolire,-escu, 
v., vedi îndrăcire. 

* INDICABILE, adj., indieabilis, ce 
se pote indica, ce se pote arretâ. 

* INDICARE, v., indicare, a arretâ, 
a insemnâ, a inscientiă, a declară, a an- 
nuntiă, a di\ alga, a publica : pre candu 
e indicata sedenti'a, adunarea? 

* INDICARE, s. verbale, indicatio,in 
i. 5. verbului. 

"* [NDICATIONE, s. f., indicatio, de- 
monstratio; actione prin care se indica; 
arretare, semnu, indiciu. 

* INDICATIVU,-a, Indieativns, care 
are poterea de a indică, prin ce se in- 
dica, se arreta ce-va. 

*INDIOATIVU,s.m.,ingrammatica, 
modulu prin care se indica directu lucra- 
rea unui verbu. 

* INDICATORIU,-^n'tt, adj. s., in- 
dicator, care arreta, care indica; arre- 
tatoriu. 

* INDICA H Va. adj. part., lndicatus, 
arretatu. 

* INDICE, s. m., index, care arreta, 
arretatoriu; tabla, elencu, conspectu, 
registru, jcara, catalogu; repertoriu de 
cârti; degetulu arretatoriu inco se dice 
indice; unu urcu, sagetta, mana care se 
pote inverti spre a arretâ ce-va inco se 
numesce indice; congregatione de in- 
dice, se numesce in Hom'a congregatio- 
nea care preveghiedia censur'a cartiloru 

gistredia intr'unu cărţile op- 

prite; de aci, carte pusa la indice, con- 
demnata; asia si : omu pusu la indice. 

* [NDICERE, indicu, indissi si in- 
dissei, indissu si indiciu, v., indicere; a 
intimă, a annuntiâ, a declară : a indice 
bellu; a indice adunare. 



56 



IND. 



* INDICIBILE, adj.,incffabilis, ine- 
narrabilis, indictos, nespusu, ce nu se 
pote spune. 

* INDICIU, pl.-i'e, indicium, argumen- 
tam, semnu,argumentu; inceputulu pro- 
bei, proba necompleta, nedeplena; sem- 
nu apparente si probabile co unu lucru 
essiste; symptoma; conjectura, presum- 
ptione, care pote fi falsa, dero care cellu 
pucinuare caracteriulude verosimilitate. 

* INDICULU si inăiceUu, s. m., indi- 
culus, deminutivulu de la indice; indice 

micu. 

INDIECIRE,-escw, v., (d'in in si ăie- 
ce), decuplare, a face de diece ori atâtu 
câtu a f o stu mai inainte. 

INDIECITU,-«, adj. part., decuplus. 

INDIEIRE,-escM, v., (d'in in si ăieii), 
denm facere, inter deos referre; a face 
dieu, a pune intre diei, a deificâ, a glo- 
rifica, ainaltiâpenolaceru. 

INDIEIRE, s. verbale, apotheosis, 
in t. s. verbului. 

INDIEITU,-a. adj. part,, deus factns, 
divns; fig. nu ti credu se fii indieitu, sub 
neci una couditione. 

* INDIFFERENTE, adj., indifferens, 
in nentrampartem incliuans; care sente. 
de"ro nu e miscatu, si pentru acea-a nu 
se pleca neci intr'uua parte neci intr'al- 
t'a; necicaldu, neci rece; neci bonu neci 
reu; nepesatoriu, fora iuteresse, nesenti- 
toriu, etc: lucruri indiferenţi; omu in- 
diferente, pre care nu Iu interessa mai 
multu unu lucru de câtu altulu; care 
n'are mai multa inclinatione spre ceva; 
suffletu indiferente, nesentitoriu; numai 
indiferenţii potu judecă asia. 

* INDIFFERENTIA,s. f., indifferen- 
tia: starea animei care nu se pleca neci in- 
tr'una parte neci intr'alt'a, starea omu- 
lui indiferente; nesentire, recire. 

* INDIGENABE, v., civitate donare, 
a face indigenii, a da dreptulu de indi- 
genii, a naturalisâ, a impamenteni. 

* INDIGEN ATU,-«, adj. part, cMtate 

donatus, reconnoscutu ca indigenu; na- 
turalisatu, impamentenitu. 

* INDIGENATU, s. m., calitate sau 
stare de indigenu, naturalisatione. 

* INDIGENTE, adj., indigena, lipsitu, 
miseru, pauperu. 



__ INfr 

*INDIGENTIA, s. f.,indigentia, sta- 
re de indigente. 

* INDIGENU,-», adj., indigena si in- 
digenus, nascutu in acea terra; pamen- 
teanu. 

*INDIGESTTBILE,adj., inditrestibi- 
lis; ce nu se pote digere, greu de mis- 
tuitu. 

♦INDIGESTIONE, s. f., indigestie ; 
stare a cellui ce nu' digere, nu mistue 
nutrimentele d'in stomacliu. 

*INDIGESTU,-a. adj., indigestus, ce 
nu e concoptu, nu se pote concoce; fig. 
confusu, desordinatu, rude, nelimatu. 

*INDIGETE, s., indiges, camu in a- 
celluasi iutellesu cu indigenu, applicatu 
de antici in specie la dieii si eroii na- 
ţionali : diei indigeti. 

♦INDIGITARE sau indegitare,v.,&?LY- 
retâ, a face semnu cu degitulu, si de aci 
prin vorbe sau altu cumu-va a face at- 
tentu; a insemnâ, a numi, a memora. 

*IND1GITARE, s. verbale, indicium, 
in t. s. verbului. 

*INDIGITATU,-a. adj. part., iudigi- 
tatns. 

* INDIGNARE, v., indignări, a se sup- 
perâ, a se meniâ, a se irritâ forte, a se 
revolta, a se infuriâ. 

♦INDIGNARE, s. verbale, indiguatio, 
in t. s. verbului. 

* INDIGNATIONE, s. f., indiguatio, 
resentimentu ce escita una fapta rea; 
supperare, meuia, furia. 

* INDIGNATIVU,-a , adj., indigna- 
tirns. care se indigna usioru. 

* lNDIGNATORIU,-fona, adj., care 
indigna. 

*INDIGNATU,-a, adj. part., indig- 
naţii s. 

*INDIGNITATE, s. f., indignitaş 
* contr. dignitate— demnitate: nedignitate, 
nedemnitate; actione necovientiosa, ne- 
drepta, perfida; insufficientia de meritu; 
calitate odiosa, prin care cineva este 
reputaţii de indemnu la ceva; insulta, 
affrontu, barbaria, crudime, etc. : a suf- 
feri indignitati. 

* INDIGNU,-«, adj., indignus, ne- 
demnu, nemeritatu; care nu e demnu, 
care nu merita nemica. 

* 1NDIGU, s. in., indic um ( mai bene 



IND^ ___ 

indicii, ca masculinii d'in adj. indicu-a; 
reu inse snb form'a indigo); planta ce 
cresce in Indie: colorea ce se trasee d'in 
succulu acellei plante : suntplantationi 
si fabrice deindicu. 

* INDILTGENTE, adj., indilfeeus,ne- 
gligente, lenosu, fora voia de lucru. 

*INDILIGENTIA,s. f., indilisrentia, 
negligentia, lene. 

INDIMETATIRE sau indiumetatire,- 
escu, v., dimidiare, a imparti in done 
medietati; vedi medietatu 

INDIMETATITU sau indiumetatitu,- 
a, adj. part., dimidiatnsţvedi vnedietatUu. 

r\ ; DTOSTEE.-cs«<. v.. demittere, de- 
primerc, li «miliare, a lassâ diosil, a ll- 
mili: refl. a se indiosi, a se lassa diosu, ;t 
se umili. 

I\ r DIOSITTT,-«, adj. part., deinisşM->. 
depressus, luimilis, lessatll diosu, ple- 
caţii, umilitu. 

[NDIOSU, adv.. deorsiim, mai bene 
separaţii in diosu. Rad ecin'a verbului in- 
diosire. 

* INDIRECTU,-a, adj., indireetns ; 
contr. directu, rare nu e de a dreptulu, 
ci pre a lăture a : caile, critica, lauda, 
cestione indirecta; mediloce indirecte; 
scirea acesta-a mi a venitupre caile in- 
directa: linia indirecta sau coUaterali . 
in oppositione cu linia directa; dare, 
cont rilmtinne indirecta, pusa asupr'a ob- 
iecteloru de commereiu sau asupr'a al- 
toru lucruri, di 1 cari e necessitate numai 
eventuale. 

[NDIREPTARE, si celle alto, vedi 
îndreptare. 

*INDISCIPLINABILE,adj.,nondis- 
ciplinabilis, care nu se pote disciplina. 

[NDISCIPLINATU,-a, adj., indisci- 
plinatns, nedisciplinatu, neiuvetiatu, 
ignorante. 

*INDISCRETIONE,s.f.,intemperaa- 
tia, temeritas, contr. discretione; lipse 
de discretione; lipse de prudentia in lu- 
crare sau vorbire; usiorentia in vorbe; 
neabilitate de a aliere fcempulu sau vor- 
bei» 1 candu taci ori rorbeşci ceva: a com- 
iţi it te una indiscret io ne, a face ana fapta 
indisert 

■ [NDISCRETU,-a, adj., indiscretus, 
contr. ăiscretu, neintelleptu, fora jude- 



IND. 



57 



cata, usioru la mente, usioru la vorbe: 
fapta indiscreta, omu indiscreţii, coventu 
indiscreţii, limba indiscreta, semnu in- 
discreţii, căutătura indisrceta. 

* TNDISCUSSU,-«, adj. , indiscussus, 
fora discussione, nedesbatutu, necerce- 
tatu. 

* INDISPENSABILE, adj., necessa- 
rîii-, ce nu se pote dispensa, de ce nu 
se pote dispensa, necessariu : detorentia 
indispensabile ; lucru indispensabile . 
fort* 1 necessariu. 

* 1 \ DISPONIBILE, adj.,de quodisponi 
nou potest, despre ce nu se pote dispune, 
. parte indisponibile, bunuri sau a- 
veri despre cari legea nu permitte a 
dispune sub titlu gratuiţii sau prin tes- 
tamentu. 

*INDISPOSITIONE, s. f.,levis invale- 
tudo, usiora alteratione in sanetate; sta- 
rea acellui-a care nu se sente bene; a- 
versione, disgustu ce sente cineva fa- 
cia cu altulu : ellu suffere de una mica 
indispositione. 

ÎNDISPUSLVtt, adj., indispositns, 
ager, infl'inus. malo afiectus, infirma 
valetudine affectus, care nu e bene dis- 
pusu; care sente alteratione de sanetate; 
caro se sente reu, nesanetosu, alteraţii 
in sanetate: infirmii; a fi indispusu spre 
i, a nu ave inclinatione spre ceva. 

* INDISPUTABILE, adj., indisputa- 
bilis, ce nu se pote disputa. 

* INDISSIMULABILE, adj., indissi- 
mnlabilis, ce nu se pote dissimulâ. 

_ *LNDISSI PABILK, adj., ce nu se pote 
dissipâ, resipi. 

*INDISSO( !IA BILE, adj., iudissocia- 
bilis, •• : ' nu se pote desparţi. 

* INDISSOLUBILE,adj.,indissolubi- 
lis,ce miseipote dissolve,ăesf&cQ, deslegâ: 

'ndissolubile, matrimoniu indis 
solubile la catolici. 

* INDISSOLUBILITATE, s. f., (iu- 
tissolubilitas), sfârc sau calitate de 
[ndissolubile : indissolubilitatea aurului 
in acidulu nitricu; indissolubilitatea 
matrimoniului la catolic 

* [NDISTINCTU,-a, adj., indistinc- 
ţii, ce nu e bene distincţii : sonuri in- 

* INDÎSTINGIBILE, adj., quod no» 



58 



TND. 



admittit distinctiouem, ce nu se pote 
distinge, ce nu pote fi distinşii. 

* INDISTINSU, vecii indistincte. 

* INDTSTINTU,-a, adj., indistincte»; 
nedistinsu, confusu; neperceputu , ne- 
sentitu, nevedutu. 

* INDISSU,-a. participi ulu verbului 
indicere, indictus; declaraţii, publicaţii. 

* INDIVIDU, s. ni., individnnm, ce 
nu se pote divide, fientia indivisibile ; 
vedi individuu. 

* INDIVIDUALE, adj., singulari», 
particularis, relativii la individuu. 

* INDIVIDUALISARE,- A . v., a 
reduce la individu: a tracta, a presentâ 
unu ce in individualitatea sea, a da lu- 
crului caracteriu propriu, prin care se se 
distingă de tote celle de speci'a sea. 

*INDIVIDUALISAŢU,-«. adj. part., 
redussu la individuu. 

* INDIVIDUALTSMU, s. m., (fr. in- 
dividnalisme), system'a de a separa lu- 
crurile, studiele, fientiele, opposita spi- 
ritului de associatione. 

* INDIVIDUALITATE, s. f., (fr. in- 
diridnalite), rationea formale a indivi- 
dului; ce constitue individulu: singula- 
ritate, personalitate, particularitate. 

* INDIVIDUU. pl.-t«e, individnum; 
fientia indivisibile. persona. 

* INDIVINAKE, v., divinare, vati- 
cinari, hariolari, futura augurare, prae- 
sagire, praedieere, prannntiare, prae- 
sentire, prospicere, conjectari, conji- 
cere; assequi conjectura; a divina, a 
spune viitoriulu, a prevede, a presenti, 
a predice, vedi divinare. 

* IND1VINARE, s. verbale, divina- 
tio, vaticinium, facultatea de a divină. 

* IXDIVINATIONE, s. f., divfnatio, 
predicere. presentire; vedi divinatione. 

* lNDIVINATU,-a, adj. part., divi- 
natug. 

* INDIVISIBILE, adj., indivisibilis; 
ce nu se pote divide, ce nu se pote im- 
parti. 

* IND1V1S1BIL1TATE, s. v., (indi- 
viuibilitas), stare si calitate de indivi- 
sibile. 

* IND1 VISU,-a, adj., indivlsus, ne- 
impartitu. 

* INDOC1LE, adj., iudocili», indoci- 



im 

bilis; contr. docile; care nu se pleca la 
admonitioni, instructioni; nu se lassa 
instrui, gubernâ; neintellegutoriu; nea- 
scultătorii!; greu la capu, ineptu a in- 
vetiâ : caracteriu, spiritu, copillu, omu, 
callu indocile. 

* INDOCILITATE, s. f., indocilitas, 
iudocibilitas; contr. docilitate; lipse de 
docilitate; uesupponere, neascultare. 

* INDOCTU,-a, adj., in do c tu s; contr. 
doctu; neinvetiatu, ignorante, fora sci- 
entia, fora doctrina, nelitteratu. 

* ÎNDOCTRINARE, v., a instrui pre 
cene-va, a Iu adapâ cu una doctrina; 
refl. a se îndoctrina, a se adapâ cu una 
doctrina. 

*INDOCTRINATU,-a. adj. part., ad- 
ăpaţii de una doctrina. 

♦INDOLENTE, adj., minime do- 
lens, socors, iners, seguis; nepesatoriu, 
nesentitoriu , langedu, pigru, indiffe- 
rente. 

* INDOLENTIA, s. f., indolentia, do- 
loris vacuitas, affectiouumvaciutas;ne- 
pesare, nesentire, langedime, pigretia, 
indifferentia. 

♦INDOMABILE, adj., indomabilis; 
care nu se pote domitâ, neinfrenatu, ne- 
suppusu, neinvinsu. 

rNDOMITU,-«, adj., iudomitus; nein- 
frenatu, neinvinsu. furioşii, sventurosu. 

INDOMNEDIEIRE,-6>scM,v.,deifleare. 

* ÎNDOPARE, v., effercirc, refer- 
cire; farcire; inserere, exsaturare, sa- 
giuare; a astupa cu dopu; a imple, a 
satura, a imbuibâ : a indopă passerile: 
a indopă cu mâncări pre cineva: refl. a 
se indopă, a se imple. 

* ÎNDOPARE, s. verbale, fa ici tura. 
insitio, exsaturatio, in t. s. verbului. 

* INDOPATU,-a, adj. part,, refer- 
tus, exsaturatus. 

INDORARE. v., vedi indurare. 

* INDORSARE,-erfiM, v., (fr. endos- 
ser), a pune ceva in dorsu, in spate; in 
speciale, a scrie una resolutione in dor- 
sulu supplicei : a indorsâ unu cambiu, 
pollitia, a pune in dorsu ordinea de a 
respunde la alta persona summ'a indi- 
cata in cambiu, in scrissore, etc. 

* INDORSARE, s. verbale, (fr. en- 
dossement), in t. s. verbului. 



IND. 

* INDORSATU,-a,adj. part., (fr.en- 
dosse). 

*INDORSU, adv., hi dorso; in dosu, 
in spinare, in spate : in dorsu la cani- 
biu, scrissore, etc. 

* INDOSARE,-ef/m, vedi indorsare. 
INDOUENTIA, s. f., dnbium, dnbie- 

ta6, stare dubia, dubietate. 

INDOUIOSU,-a, adj., dubius, du- 
biosu. 

INDOUIRE,-escM, v., duplicare, se- 
minare, flectere, plicare; a face doui, 
a face doue parti; a plică, a curba; refl. 
a se indoui, dubitare, ambi'-rere, a du- 
bita, 

INDOUITIONE, s. f.,dubitatio, stare 
indouiosa, dubitafcione, esitatioi 

INDOUlTlOSU,-"- adj., flexibili^ 
care se pdte indoui. 

INDOUITORIU.-fcîna, adj. s.. aec- 
tens. curbans, care indouesce. 

INDOUITU,-a, adj. part.,duplicatus, 
dupluH, duplex, ftexus, duplicatu. 

INDOUITURA, s. f., ilexio, flexura, 
Qexus, sinus, ragă, plicatura. 

INDRACIRE,-escw , v., fnrere, de- 
bacehari, malum genium in aliquem lo« 
cum arcessere; exagitare, adiabolo ob- 
siderf , (it. in dragare, indragarsi);a face 
dracii, a se face dracu; a li coprensu de 
draculu: a supperâ, a turbură, a adduce 
in furia, a infuriâ; refl. a se îndrăci, .1 
inneboni, a fi alin dracului, a se infu- 
riâ, a turba, 

ÎNDRĂCIRE, s. verbale, furor, dia- 
bolica» , obsessio, energema, in t. s. 
verbului. 

INDRACITU,-a , adj. part., «».>..<o- 
niacus, a dsemonc obsessus, exergume- 
uub; furioşii, coprensu de l moare, de 
furia; care are, precumu je dice, pre 
draculu in ellu; copren u .iu possi 
de draculu; ren, forte reu, furioşii, tur- 
batu : spiritu indracitu; caile îndrăcită, 
periculosa, rea. 

ÎNDREPTA RK. indreptu s\ îndrepte- 
diu, v., dirigere, regere, disponere, or- 
dinare; aequare, complanare, emendare, 
viam alicui monstrare, a derege, ,t or- 
dina, a dispune, a regula; a applanâ; a 
correge, a imbonetatî, a face mai bonn, 
a pune in stare rnai bona, a repară 



IND. 



5$ 



arrettâ cuiva callea ; — refl. a se in- 
dreptă, emeudari, melior fieri, a se e- 
mendâ, a se face mai bonu, a deveni 
mai bonu; a se desculpâ, a se justifica; 
— ■ a se adressâ cotra ceneva : a si in- 
dreptă errorile; a îndreptă unu opu in- 
nainte de typarire; a îndreptă stţ/lulu; 
a indreptă una nave dupo ventu; a in- 
dreptă pre cineva, a Iu instrui, a i ar- 
reta, a i indica, a i spune unde siede co- 
tare, a Iu pune pre caile; a îndreptă 
unu tunu, a puntâ, a direge unu tunu; 
seindrepta tempulu, se face tempu for- 
mosu, a se îndreptă spre bene, a recu- 
cuperă sanetatea, a deveni sanetosu ; 
■ îndreptă unu (/uttu strâmbii. 

ÎNDREPTARE, s. verbale, rectio, di- 
recţi©, dispositio, ordinatio, eequatio, 
correctio, emeudatio ; viie monstratio, 
exensatio, purgatio, justiiicatio, int.s. 
cerbului. 

INDREPTATORIU,-fona,s.adj.,rec. 
tor, director, ordinator, emendator, 
monstrator via?, care indreptă, direge, 
correge, emenda, arreta, repara, recti- 
fica; conductorii!, correctoriu; si ca sub- 
stantivu reale, pentru ori ce semnucare 
arreta una directione. 

[NDRUGARE, v., crassa fila ducere, 
a torce fire grosse; fig.aindrugâ multe, 
a vorbi multe, a vorbi nimicuri. 

* INDUBITABILE, adj., indubitabi- 
lis, nedubităbile, ce nu se pote pune la 
indouentia, re nu suffere dubiu; certu, 
securu. 

*INDUBITATU,-a,adj.,indubitatus, 
nedubitatu. 

INDUCERE, indussi si indussei, m- 
dussu -i inductu, v., inducere, a intro- 
duce pre cineva undeva; a duce in ceva 
sau la ceva, mai allessn reu: a induce 
>:t errore, m peceatu, in tentalione. 

INDTJCTIONE,s.f.,inductio,actione 
de inducere, introducere, introductrone, 
îndemnare, persuasione, argumentatione 
prin care se demoslra una prepositione 
enumerandu diverse essemple; conse- 
centia ce deriva d'in ore-care lucru; sup- 
posii ione, bypothese; modulu de a proba, 
judeca veritatea unei formule ge- 
nerali, prin applieationea ei la caşuri 
speciali. 



60 



IND. 



INDUCTIVII,-», adj., (fr. Inductif); 

ce se face prin inductione; rationnmcntu 
inductivii. 

INDUIOSIARE si inăuiosire,- eseu , 
v. , a atinge anim'a a desceptâ com- 
passione, a miscâ, a emoţiona; refl. a se 
emoţiona, a se coprende de compassione. 

INDUIOSIRE,s.verbale, compassione. 

IXDUIOSITU,-«. adj. part., coprensn 
de compassione. 

ÎNDULCIRE , - eseu , v., indnlcarc, 
duleare, dulcoraro, dulce reddere, tem- 
perare, mitigare, placare, a face dulce, 
a tempera acrimea unui lucru acru; a 
mitigâ; a iniblandi, a usiorâ; refl. a se 
îndulci, a deveni dulce: a se desmeniâ, 
a se imhlandi: fig. mani indulcitu, ara 
mancatu carne in di de seceu; a îndulci 
buccatele, a pune sacharu in elle; a în- 
dulci una espressione, a correge, in- 
dreptâ; a îndulci meni'a cuiva. 

ÎNDULCIRE, s. verbale, dulcoratio, 
mitigatio, in t. s. verbului. 

INDULCITORIU,-fon'a, adj., dulco- 
raiis, înltigaus, care indulcesce, care mi- 
tigâ, stempera. 

INDULCITU,-«, adj. part., ednlcatns, 
mitigatus, mollitus, leuitus , sedatus, 
temperatns, placatus. 

INDULCITURA,s. f., resultatulu ac- 
tionei de indulcire. 

* INDULGENTE , adj. , indulgeus , 
care ierta usioru rellele, defectele; blan- 
du, bonn, iertatoriu, tolerante, sufferi- 
toriu. 

* TNDULGENTIA. s. f., indnlgentia, 
facilitas, remissio, facilitatea de a ierta 
errorile si offensele; blandetia; bonitate. 

* INDULGERE, indulsi si induhei. 
indulsu, v., indulgere, a fi indulgente, 
blandu, tolerante, trecutoriu cu vederea 
de rellele ce făcu alţii; a tolera cu bo- 
nitate. 

ÎNDUPLECARE, v., ftecterc; persua- 
dere, a persuade, a face se creda, a mis- 
câ; refl. a se îndupleca, decti, persua- 
deri, a se persuade, a se determina, a 
se miscâ; a cede, a consentî : cu roga- 
tioni nu l'indupleci; pre cerbicosi nu i 
poţi induplt că. 

ÎNDUPLECARE, s. verbale, persua- 
sio, in t. s. verbului. 



INE. 

INDUPLECATU,-»: adj. part., per- 
suasus. 

INDURARE, v., 1. misereri, a ave 
misericordia : indura-te. domne, de noi; 
avarul/u abia s'« induraţii se mi dea una 
bucatella de pane; ce omu impetritu la 
anima, in cătu nu se indura de nemica ! 
dero si : domne, nu te îndură de noi = 
aibi misericordia de noi;— 2.durarc, in- 
durare, obdurescere, a face duru, aintari 
a impetrî; (cuventulu provine : a) in în- 
semnarea de sub 1 . din in si doru, doru de 
anima; b) i*n însemnarea de sub 2. d'in 
in si dwrM— tare, impetritu, etc; spre a 
scapâ dero de ambiguităţi e bene a se 
scrie in insemnare de la 1. sub form'a , 
indorare). 

INDURARE, s. verbale, misericor- 
dia, miseratio, commiseratiojduratio, in 
t. s. verbului. 

INDURATORIU,-a. adj. s., miseri- 
cors; durator, care indura sau se indura. 

INDURATU,-a. adj. part.,misericors; 
duratus. 

* INDUSTRIA, s. f., industria, dili- 
gentia, desteritate, abilitate ingeniosa; 
arte, studiu, măiestria, professione me- 
chanica ori mercantile; industria se dice 
in genere la tote artile de mecJianica si de 
manufactura, in oppositione cu agricul- 
tura: locut. de industria^mtr'aăensu. 

INDUSTRIALE, adj., relativii la in- 
dustria, ce depende de industria, ce pro- 
vine d'in industria : arte industriale: pro- 
fessioneindustriale: producte industriali; 
espositione industriale: etc. 

* INDUSTRIOSU,-», adj., industrius, 
industrioses, care se adopera cu deste- 
ritate, cu diligentia si abilitate de a in- 
venta si applicâ mediloce si moduri de 
lucrare, de essecutare; ingenioşii, destru, 
laboriosu, activu; unu lucru industriosu, 
facutu cu mare măiestria, cu mare arte. 

* INEBRIARE, v., inebriare, vedi 
imbetare. 

* ÎNEC ALE, adj., inaaqualis, contr. 
ecale: ce nu este de acea-asi durata, de 
acea-asi valore, de acea-asi intensita- 
te, etc. : cantităţi inecali, omeni de con- 
ditioni înecul/. 

* INEGALITATE, s. f., iuauiualitas, 
contr. ecalitate: calitate de inecale. 



ItfE. 

* INEDITUj-a, adj., ineditus, nepu- 
blicatu, netyparitu inco, nepromulgatu, 
nedatu inco la lumina. 

* INEFFABTLE, adj., ineffabilis, ce nu 
se pote espreme prin cuvente, indicibile. 

* INEFFABILITATE, s. f., ineffabi- 
lita.s, calitate de ineffdbile, natura inef- 
f abile. 

*INEFFICACE, adj., inefflcax, care 
nu produce neci unu effectu. 

* INEFFICACIA si ineficacitate,^. I'., 
iuefticacia, lipse de eficacitate, lipse de 
potere. 

* [NELEGANTE, adj., iuelegans, fora 
elegantia; uritu, neplăcuţii, fura formo 
setia, fora ornamente, inurbanu,nepolitu. 

* INELEGANŢI A, s. f., inelegantia, 
lipse de elegantia, calitate de inelegante. 

* INELIGIBILE, adj., ce nu se pote 
allege, care nu are calitate spre a ti al- 
lessu. 

* INELIGIBILITATE, s. f.,staresau 
calitate de ineligibih . 

INELLARIU, s. m., annularius, care 
face ânnelle, vedi ânnellariu. 

[NELOGENTE, adj., ineloquens, care 
u'are elocentia. 

* INELUCTABILE, adj., ineluctabi- 
li*, inevitabile, insuperabile, neinvinsu. 

* [NEMENDABILE, adj., inemen- 
«labiiis, incorrigibile, care nu se p61 
mendâ. 

* [NEMICETIA, s. t'., vedi inimi- 
ciţia, inimicetia. 

*INENARRABILE,adj.,inenarrabi- 

n>, ce nu se pote narrâ. spune, esprime 
prin vorbe, ineffabile. 

* INENUNTIABILE, adj., ineium- 
tiabilis. ce nu se pute enuntiâ, articula, 
pronunţia. 

* INEPŢIA, s. f., inepţia, caracte- 
riu de inepta, fapta d 

* INEPTU,-a, adj., ineptus, contra 
aptu, inabile, neindemanaticu; care face 
tote pre dosu, cuniu nu se cad'', neci la 
tempu, neci la locu. 

* INERTE, adj., iners, fora potere, 
sterile, apatliicu, indolente, molie, ad- 
dormitu, ammortitu, fora activitate, 
fora mişcare, pigru, greu de lucru. 

" [NERTIA, s. f., inerţia, stare sau 
calitate de inerte, apathia, indolentia, 



INE. 



61 



mollitione, ammortire, addormire, ne~ 
activitate, nemişcare. 

* INERUDITU,-a, adj., ineruditus, 
neinvetiatu, ignorante, incultu. 

.* INESCOGITABILE, adj., inex.o- 
gitabilis, ce im se pote escogetă. 

* [NESCUSABILE, adj., h.excusa- 
bili*. ce nu se pote escusâ, ce nu se 
pote ierta. 

* [NESPERIENTIA, s. f., inexpe- 
i'ientia, imperitia, inscitia, lipse de es- 
perientia, de practica. 

* INESPERTU,-a, adj., inevpertns, 
imperitus, care n'are esperientia, ne- 

rensu, nepatitu. 
[NESPIABILE, adj., inexpiabili», care 
nu se puie expiâ, curetia, şterge prin pu- 
nitioni : peceatu inespiabile, nestersn, ce 
nu si' pote spellii. 

* INESPLK A 151 LE, adj., inexplica- 
bilis, cu nu se pote esplicâ, intellege. 

* [NESPREMIBILE, adj., ineflabi- 
lis, ce nu se pote esprime. 

* [NESPUGNABILE, adj., inexpu- 
gnabilii, ce nu se pote espugnâ, ce nu 
se pote hui prin bătălia, insuperabile, 
in\ incibile. 

* INESSACT1TATE, s. f., si inessac- 
titudine, s. f., (fr. inexactitude); lipse 
de essactitudine, de precisione, de es- 

I itate. 

* LNESSACTU,-a , adj., ce nu este 
essactu, ce nu este precisu. 

* INESSAURIBILE, adj., inexl.au- 
slus, ce un se pote seccâ; interminabile, 

9Ci atu. 

* [NESŞAUSTU,-a, adj., inexhau- 
stus, neseecatu, ce nu se mai termina. 

* INESSECUTABILE, adj., ce mise 
pote essecutâ : planuri inessecutabili, 
idea inessecutabile. 

* INESSERCTTABILE, adj., iuexe.- 
citatus, ce nu se pote cssercitd sau prac- 
tica. 

* [NESSIGIBILE, adj., ce nu se pote 
cssige, pretinde, uonessigibile. 

* INESSORABILE, adj., inexorabi- 
li*, ce nu se pote essorâ, implacabile 
prin rogationi, deprecationi; inflessibile. 

* INESSORABILITATE, s. f., stare 
sau calitate de inessorabile. 

* INESTERMINABILE, adj., qnod 



62 



INT. 



exterminări nou potest, ce DU se pote 
estermină, stinge, estirpâ. 

* INESTIMABILE, adj., iuîestima- 
bilis, de unu pretiu infinitu. 

* INESTINGIBILE. adj., InextingHi- 
bilis, cc nu se pote stinge. 

* INEVITABILE, adj., inevitabili», 
ce nu se pote evită, incongiurâ, de ce 
nu poţi scapâ. 

INFACISIARE, si infaciosiare,-ediu,\. 
proponere,praesentare,personain agere, 
describere, jnngere, a pone in fada, sub 
ochi, a propone, a presentâ, a arretâ, 
a pone la vedere; a representâ : acestu 
omu ne infaciosicdia bonetatea personi- 
ficata; acesta pictura infaciosiedia cu 
totulu trassurele selle ; in scrierile selle 
infaciosiedia obiectulu sub colorile celle 
mai viue; a infaciosiâ documente, a in- 
faciosiâ mărturii cu inculpatului fig. E- 
gyptianii si infaciosiau annulu prin- 
tr'unu serpe care si muscă cod' a; — refl. 
a se infaciosiâ; a se presentâ, a compare, 
a veni inainte : a se infaciosiâ înaintea 
tribunarhdui: a se infaciosiâ pre scena; 
mii de lucruri se infaciosiedia inaintea 
710 ^tva 

INFACISIARE, s. verbale, proposi- 
tio, propositum, descriptio, aspectus, 
couspectus , vultus, presentare , arre- 
tare, cornparitione, espositione; confron- 
tatione; apparentia: facia, aspectu; int. 
s. verbului. 

INFACISIATU,-a, adj. part., propo- 
situs , prsesentatns, descriptus, oculis 
snbjectus, addussu inainte; figuraţii, etc; 
presentatu, arretatu, conforraatu, dese- 
mnatu, etc. 

INFAINARE si infarinare,-ediu, v., 
farina adspergere, (it. infariuare);a spo- 
li, a presăra, a unge cu farina, a inalbî : 
a infarinâ perulu capului, pulvere cy- 
prio capăt conspergere. 

INFAINARE si informare , s. ver- 
bale; in t. s. verbului. 

INFAINATU si infarinofu.ndj . part., 
farina aspersns. 

INFAINOSIARE si infarinosiare,- 
ediu, v.; a preface in farina, in pulbere. 

INFAINOSIATC si infarinosiatu , 
adj. part.; prefacutu in faina. 

* INFALLIBILE, adj., (infallibilis, 



INF. 

fr. infaillible),eiroris iuiinunis, care nu 
pote rateci, care nu pote falii, care nu 
se pote insellâ; certa. 

* INFALLIBILITATE, s. f., (infal- 
libilitas,fr. infaillibilit6), erroris immu- 
nitâs, calitate de infailibile : infallibi- 
Ivtatea unui calculu, unei regule, unui 
principiu , etc; la catliolici se dice co 
basserica loru este infailibile, si acumu 
voru se facă si pre capulu loru, Papa, 
infailibile : numai Domnedieu inse e 
infailibile. 

* INFAMANTE, adj., infamans ; ca- 
re infama, care desonora : eovente, fapte, 
condemnari, punitioni infamanţi. 

* INFAMARE,-edm, v.,infamare, in- 
famia notare , dedecorare, fatna spolia- 
re, infamera facere, notam vel iufamiam 
alicui inferre, innrere, a strica reputa- 
tionea cuiva, a insemnâ pre ceneva cu 
not'a infamiei; a diffamâ, a caluraniâ. 

* INFAMARE, s. verbale, infamia, 
in t. s. verbului. 

*INFAMATORIU,-^n:a,-ince, s. 
adj., infamator, obtrectator, care in- 
fama, diffamatoriu, calumniatoriu. 

* INFAMATIONE, s. f., infamia, in- 
famatio, actione de inf amare, 

* INFAMATTJ, - a , adj. part., infa- 
matiis» fama spolialus. 

* INFAME si infamu,-a, adj., infa- 
mis, de rea fama ; desonoratu , notatu , 
diffamatu , perdutu in opinionea publi- 
ca; vile : lucru infame, portare infame, 
locu infame, subst. unu infame. 

* INFAMIA, S.f., infamia, ignominia, 
dedecus, desonore, opprobriu, rosine. 

* INFANDU,-a, adj., infandus, care 
nu se pote spune; terribile , spaimenta- 
toriu. 

* INFANTARIA, s. f., (fr. infanterie), 
pedHatuş, pedites; pedestrime. 

* INFANTE (si scurtatu fante), adj., 
infans, pruncii , copillu micu, care nu 
pote inco vorbi; subst. infante : a) titlu 
datu fiiloru secundogeniti ai regiloru 
Ispaniei si Portugalliei ; b) uu'a d'in fi- 
gurele de la cărţile de jocu. 

* INFANTI A, s. f., infautia, copilla- 
ria, etate copillaresca,prim'a etate a o- 
mului. 

* INPANTICIDIU, s. m., infantici- 



INF. 

diurn, occisionea copillului abia nas- 
cutu,in momentuhi candu se nasce, snu 
chiaru in pântece inco fiendu. 

* TNFANTICUM '.-«. s. adj.,infaiiti- 
cida, care committe infanticidiu , occi- 
ditoriulu unui fetu sau pruncii. 

* INFANTILE, adj., iufantilis, pue- 
rile, de copillu, copillarescu. pruneescu. 

INFARINARE, v. , vedi, infatuare 
cu derivatele selle. 

INFASCIAKE si infasiare, v.,faseiare 
fascii; involvere, a lega in fascie. 

[NFASCIARE si infasiare, s. ver- 
bale; involutio, legătura in fascie. 

INFASC1ATU si infasiatu ,- a , adj. 
part., fasciatus, fasciis involutus, legatu 

1 1 j fVi o n i p 

INFASCIORARE si infasiorare . v., 
circnmrolvere , a lega impregiuru una 
fasciora, a inveli bene : a infasciorâ in 
charteia; a infasciorâ una tune pre unu 
lemnu; a se infasciorâ, a se implettici. 

INFASCIORARE si infasiorare ver- 
bale, cirenmvolutio, actione de infascio- 
răre. 

INFASCIORATU si infasioratu,- a, 
adj. part., involutus, circumvolntus. 

[NFASCIORATURA si infasioratura, 
s. v., resultatu allu actionei de infascio- 
rare. 

* INFATIGABILE, adj., infatigabi- 
lii, indefessus, inyictus a labore, care 
nn se fatiga in lucru. 

* [NFATIGABILITATE, s. f., infati- 
gabilitas, Man.' sau calitate ^infatiga- 
bile. 

* INFAUSTU,-a, adj., infaustus, de 
reu auguriu, nefericitu, funestu. 

* INFAVOKABILE, adj.,infavorahi- 

Us, nefavorabile; sinistru, greu. 

* INFECERE, . infectu, (in-fa- 
cere), v. , inflcere, a cufunda in ceva, 
si in specie : aintinge, acofundâ intr'unu 
licidu; a colora; a împle" de putore; a 
corrupe, a strica, a impuţi, 

* INFECTARE, V., infaîcare, inficere, 
corrumpere, a impuţi, a corrupe, a stri- 
ca prin lucru contagiosu, veninoşii. 

* TNFECTATU,-a, adj. part., impu- 
titu, stricatu, putorosu. 

■ [NFECTIONE, s. verbale; infect io, 
contagiuni; stricatione causata intr'unu 



INF. 



63 



corpu prin attingere cu alte substantie 
stricate. 

*INFECTU,-a, adj., infectus, aprope 
de una însemnare cu infectatu, (vediiw- 
ficere). 

* [NFECUNDITATE, s. f., iufecun- 
ditas, lipse de fecunditate, sterilitate, 
sterpitate, neproductione. 

* ENFECUNDU,-a, adj., infecundns, 
sterile, sterpii. 

INFELICE, adj., iufelix, neferice, ne- 
fericitu, infortunatu, miseru. 

INFELlCITATE, s. f., infelicitas, ne- 
fericire, infprtuniu, miseria , calamitate, 
reu, adversitate, disgratia. 

I X V ERRA1 î E, t din, \ .. stigmare, cau- 
terizară, cauterio iun re re notam alicui 
iuurere; a insemnă cu ferrulu arsu,a stig- 
raati>â; a dilfamâ, a desonorâ , a de- 
grada, a tracta cu infamia: a inferrâ 
unu callu. 

[NFERRARE, s. verbale, stigma, In- 
usla nota, in t. s. verbului. 

INFERRATTJ,-a 3 adj. part,, cauteria- 
Ins, stigmaticus. 

[NFERRATURA,s.f., resultatu allu 
inferrarei. 

INFERBENTARE, v. , fervefacere, 
percalefacere, irritare, excitare, inci- 
tare, a incaldi taro, a face ferbente; a 
irritâ, a adduce la menia; refl. a se in- 
ferbentâ, in ervescere, a se incaldi for- 
te, a se meniâ, a se irritâ. 

INFERBENTARE, s. verbale, cale- 
factio, Cervefactio, irritatio; in t. s. ver- 
bului. 

[NFERBENTATORIU,-*ona ) adj.,ca- 
lefacieus, irritans, care inferbenta, care 

irritâ. 

INFERBENTATU,-a, adj. part., ier- 
\i<lus, fervefactus, excit atus. 

* INFERIORE,adj., inferior, mai de 
diosu, ce e pusu sau ce jace mai diosu, 
mai la val le : Dacica inferiore, Pannoni'a 
inferiore, ca subst. subalternu, subordi- 
natu, care depinde de laaltulu, maimicu, 
mai infirmu: ii iferiore cuiva in conditione, 
in avere, in scientia, in virtute; merce 
de calitate inferiore; omu de unu talentu 
inferiore; tribunariu inferiore de la care 
appellulu e admissu; classi inferiori, in 
cari se incepe cursulu invetiaturei. 



G4 



INF. 



INFERIORITATE, s. f., inferior cou- 
ditio, stare sau calitate de inferiore; me- 
diocritate, infirmitate. 

INFERIRE si inferere, v., inferre; a 
induce, a introduce, a conclude : d'in co- 
ventele melle nu poti inferi ce ai infe- 
ritu tu. 

* INFERMITATE, vedi infirmitate. 

* INFERNALE, adj., infernalis , de 
infernu, de iadu; dracescu, diavolescu : 
oniu infernale, mac/dna infernale , care 
se imple cu artificiu spre a face violenta 
esplosione ; petra infernale, substantia 
caustica preparata d'in argentu viu si 
spirtude nitru, care are proprietatea de 
a arde carnea bene asupr'a cărei seap- 
plica. 

*INFERNALITATE, s. f., (it. iiifer- 
ualitâ) ; caracteriu de infernale , mare 
reutate : confusione infernale, fapte in- 
fernali. 

* INFERNU, s. m. , inferaus, iadu, 
locu unde petrecu sutfletele mortiloru, la 
creştini tartar ulu,\oc\x\\\ condemnatiloru; 
§ontr. paradisulu , loculu fericitiloru ; 
fig. locu de suppliciu, de doreri estreme. 

* INFEROClRE,-esc?< , v. , ferocire , 
saevire, a deveni feroce, a se selbateci. 

* INFEROCITU,-a, adj. part., ferox, 
saevus, feroce, selbatecu, crudu. 

* INFERTILE, adj., hifertili*, infe- 
cundus, sterilis; sterile, neproductoriu. 

* INFERTILITATE,s.f., infertilitas, 
iiifecuuditas, sterilitas; contr. fertilita- 
te, lipse de fertilitate. 

* LNFERU,-a, adj., iuferas, de giosu, 
de valle; oppusu superu. 

* INFESTANTE, adj., iufestans, mo- 
lestns, care infesta. 

* INFESTARE, v., infestare vexare, a 
vettemâ, a turbura, a supperâ, a incom- 
modâ, a desgustâ, a molesta, a tormenta, 
a importunâ, a vessă: pestilenţi' a infesta 
una terra; inimicii infesta patri'a. 

* INFESTARE, s. verbale; molestia, 
vexatio, iufestatio, in t. s. verbului. 

* INFESTATIONE, s. f., iufestatio, 
actione de infestare. 

INFESTATORIUrtona, adj. s., iu- 
festator, care infesta. 

* INFESTAŢII,-», adj. part., infes- 
tatus, vexatus inoiestia affectus. 



INP. 

*LNFESTU,-a,adj., intestus, molestu, 
importunu; incommodu, supperatoriu, 
inimicu, vettematoriu, stricatoriu. 

* INFEUDARE,-e<ftw, v., (fr. infeo- 
der); a dâ in feudu, a dâ unu pamentu 
cu dreptu de feudu; a constitui unu pa- 
mentu in conditioni de feudu. 

* INFEUDATIONE, s. f., (fr. infeo- 
dat ion); actu prin care unu pamentu se 
da altui-a in feudu . 

* INFEURARE, v., vedi înfiorare. 

* INFICERE, v., vedi infecere. 

* INFIDELE, adj., inhdelis, necre- 
dentiosu, care nu tine credenti'a, care 
nu si implenesce detorentiele sau pro- 
missionile; care nu este constante in af- 
fectionile selle : amicu infidele, muliere 
infidele, memoria infidele; care nu tine 
cu firmitate representationile câştigate ; 
traductione infidele, care nu reproduce 
essactu testulu originale. 

* INFIDELITATE, s. f., imidelitas, 
necredentia; lipse de fidelitate : infideli- 
tatea si perfidia păru a fi synonynie; inse 
infidelitatea e connoscutadecellu cui se 
face; ero perfidia se ascunde sub appa- 
renti'a fidelitatei; infidelitatea pote se 
nu fia de câta una debilitate; perfidi'a 
e totu de un 1 a una crime prtcugetata. 

* INFIDU,-a, adj., iuiidns, necreden- 
tiosu, insellatoriu, differitu de infidele. 

INFIENTIARE,-etfm, v., creare, fa- 
cere, facere ut exsistatj a crea, a forma; 
a face; a dâ viuetia, essistentia; a sta- 
bili, realisâ, effectuâ, essecutâ; a traduce 
una idea, unu planu, etc, in faptu, in 
lucru; refl. a se infientiă, a se nasce, a 
proveni, a resultâ, a se implenî. 

INFIENTIARE, s. verbale; creatio, 
formatio, existentia; creatione, forma- 
tione, essistentia; stabilire; realisare, 
essecutare. 

INFIENTIATU,-a, adj. part. creata». 

* INFIGrERE, v., infissi si infissei=z 
infipsei, infictu—infiptu siinfissu; v., iu- 
ligerej a implanta, a împunge; a pune, a 
bate ceva, a facesepenetre, sepetrunda, 
se intre : a înfige spat" a in peptulu ini- 
micului; a infige in memoria. 

INFIGERE, s. verbale, flxura, fixio, 
iucussio, in t. s. verbului. 

* INFILTRARE, v., (fr. iufiltrer), cu- 



NF. 

lare, penetrare; a strebate, astracurâ, 
a se stracurâ : ap' a se infiltra si in pel- 
lea cea mai dura; serulu se infiltra prin 
pannur'a mai desa. 

* INFLLTRATIONE, s. f., (fr. infll- 
tratioa), actulu prin care unu fluidu 
intra si petrunde : infiltrationeu apei 
prin di/ferite straie arenose. 

* INFLLTRATU,-a, adj. part., pe- 
trunsu prin pori. 

* INFIMU,-a, adj., inflmus, superla- 
tivu'd'in infera, allu cui comparativii e 
inferiore; cellu rnai de diosu, cellu d'in 
urma; vedi si inferiore. 

* INFINLBILE, adj., infinibilis, fora 
finitu, fora margini, fora capetu. 

* INFINITATE, s. f., Inflniţu, cali- 
tate de ce este infinita; multitudine in- 
finita, numeru infiniţii : unu philosophi 
susţinu infinitatea lumiluru. 

* INFINITIYU, adj., inîiuitivus, ce 
nu pote sau nu se pote fini sau defini; 
in gramm. modulu infinitivu, care pre- 
senta actionea fora a determina neci 
numerulu neci person'a : a laudă, este 
infinitivulu cerbului, allu cărui presente 
indicativii este : eu lauda. 

*INFIN [Tl',-a, adj., iuiinitus, nemăr- 
ginita, nenumeratu, ce n'are neci ince- 
putu, neci fine; fora margini, fora nu- 
meru: potere infinita, mare, multa, con- 
siderabile. 

ÎNFIORARE, y., horrorem incutere; 
refl. a se înfiora, horrere, horre&cere; 
1. a inspira fiori, a face se sentia recele 
frigului, a spaimenlâ, a infricosiâ forte; 
a trasări de fiori, a tremura de fiica, a 
senti ca si candu aru trece furnici prin 
corpu; 2. a se înfiora: me in fora 'ruju- 
rile; (vedi febre, feure, fiori, fiorare). 

ÎNFIORARE, s. verbale; horror, in 
t. s. verbului. 

INFIORATORIU,-*ona, adj., horri- 
bilis, orribile, spaimentatoriu; infrica- 
toriu. 

INFIORATU,-a, adj. part., liorrorc 
captus, terrefactu . 

INFIPTU si infissu,-a, adj. part., iu- 
flxns. 

INFIRARE, v., ordina e, Iu ordii <•... 
collocare, in aeriem di»p,jaeie; pungere» 
a pune in firu, a pune in ordine, a or- 

Tom. II. 



INT. 



65 



dina: ainfirâ margelle; vedi inseriare. 

* INFIRMARE^ v., infirmare, a de- 
bilita, a invalida, a infrange: a infirmă 
una proba, unu argumenta, a arretâ 
nevaliditatea loru : a infirmă una lege, 
una judecata, una decisione, una sen- 
tentia. a i lua poterea, a ua face invalida. 

♦INFIRMARE, s. verbale; infirmaţi©; 
in t. s. verbului. 
♦INFIRMAREA, s. f.,vedi: infirmării*. 

* INFIEMARIU,-«, adj. s., valetn- 
dinarius-ium, (fr.iniirmier, infirmerie) : 
1. adj., relativii la infirmii, in însemna- 
rea speciale de morbosu : edificiu infir- 
mariu; 2. subst. a) personale; infirma- 

.-,-«, cellu însărcinaţii acautâdemor- 
bosi; b) f. reale; infirmaria, casa, încă- 
pere de morbosi ; vedi si valetudina- 
riu,-ia. 

* INFIRMATIONE, s. f., iufirma- 
tio, actione de infirmare. 

* INFIRMATU,-a, adj. part., infir- 
matos. 

* INFIRMITATE, s. f., inflrmitaş, 
calitate de infirmu. 

* INFIRMII, -a, adj. s., inîlrmus, fora 
potere, nepotentiosu, cadutu in morbu, 
morbosu. 

i\FISSC,-«, adj. part., infixus, în- 
fipţii. 

1NFLABILE, adj., iniiabilis, ce se 
pot' 1 fld; ce se infla usioru, iuflatiosu. 

ÎNFLĂCĂRARE, v., inflammare, a 
face se dea flacura, a apprende, a inflam- 
mâ; a electrisâ, a escitâ, a irrita ; a in- 
focâ, a incaldi tare; refl., ase inflacurâ, 
a face flacura, a se apprende, infocâ, 
inflammâ; a se irrita, etc. 

INFLACURARE, s. verbale; inflam- 
matio, in t. s. verbului. 

INFLACURATU,-a, adj. part., inflani- 
matus, inflammatu, infocatu, ardente; 
apprensu : omu in/lacuratu, coventare 
inflacurata, plena de focu, attitiatoria. 

* INFLAGRARE, v., rta^rare, infla- 
are, a apprende, a intiaeurâ. 

*INFLA<;RAT10NE, s. f.,flagrantla, 
stare de inflagratu. 

* INFLAMMABILE, adj., innamma- 
bilis, ce se pote inflammâ • materia in- 
flammabile, corpuri inflammabili. 

INFLAMMARE, v., inflammare, a 

5 



66 



INF. 



apprende; refl. a se inflammâ, a se ap- 
prende, a se inflacurâ. 

INFLAMMARE, s. verbale; inflam* 
matio; in t. 8. verbului. 

INFLAMMATORIU,-£on'a,adj. s., iu- 
flammatorj care inflammâ, care inflacurâ, 
care apprende. 

INFLAMMATIONE, s. f., inflaroma- 
tio, apprendere; specie de morbu ini- 
preunatu cu mare căldura, friguri mai 
multu ori mai pucinu acute : inflammâ- 
tione de creeri, de pulmoni, de gura, de 
stomachu, etc. 

INFLAMMATU,-a, adj. part., in- 
flammatus; inflacuratu, apprensu, etc. 

INFLARE, (pre a locurea unflare), 
v., iuflare, a iniple cu ventu sau cu altu 
lucru, a dâ unu volume mai mare de 
cumu erâ sau de cumu se cade se fia : 
a inflâ una, besica cu aeru; ventulu infla 
pandiele navei; se infla riuiu, eres ce, 
essunda; se infla măria, capulu de lovi- 
ture, de bube; fig. a se inflâ de super- 
bia, de vanitate, de menia; a inflâ bu- 
diele, buccele; a se inflâ inpenne (ca cur- 
canii sau păunii); a inflâ pre cineva, 
a Iu prencle, a Iu bate; a inflâ ceva, a 
sufflâ, a spulbera, a şterge, a lua, a pune 
man'a, a fura : unulu mi inflâ punifa, 
altulu vestimentele. 

INFLARE, s. verbale, înfiat io, in t. 
s. verbului. 

lNFLATU,-a, adj. part., inftatus, omu 
inflatu, meniosu, superbii; stylu inflatu, 
essaggeratu, ampullatu. 

INFLATURA, s. f., inflatio, tumor, 
tuberculuin, effectu allu actionei de in- 
flare : inflatura la ochi, la genuchi, la 
petioru, la renicJd; inflaturele frunţii. 

* INFLECTERE, inflessi si inflessei, 
inflessu; inflectere, a flecte tare, a in- 
curbâ, a incoveiâ; de aci : a induplecâ, 
a abbate, a strămuta, a scambâ, etc. : 
boulu nostru are corne inflesse; nici cu 
rogationi, neci cu ammenitiari nu poţi 
inflecte anini'a acestui omu; a inflecte 
unu coventu, a i dâ differite forme, a Iu 
decliDâ sau conjuga. 

* INFLESSIBILE, adj., inflexibilis, 
care nu se pote inflecte, omu infkssibile 
la rogatione. 

* INFLESSIBILITATE, s.f., inflexi- 



IOT. 

Mlitas, caracteriu , calitate de infles- 

* INFLESSIONE, s. f., inflexn, ab- 
batere de la lini'a drepta, iucliuare; in 
optica, inflessionea luminei, refractione 
multifaria a radieloru provenita d'in 
densităţi iuecali si d'in uudulationea 
corpului asupr'a carui-a radiele bătu; 
inflessionea sau modulationea tonului, 
a vocei, a accentului: inflessionea ver- 
bului, numelui, declinatione, conjuga- 
tione; inflessione se dice in locu de fles- 
sibilitate, facilitate. 

* INFLESSU,-a, adj., infleius. 

* INFLICTIONE, s. f., inftîcţio, ac- 
tione do a inflige, de a applicâ una pe- 
depse; condamnare la pedepse pentru 
crime, delicte ori trausgressioni. 

* INFLICTU,-a, adj., iuflictus, appli- 
catu, vorbindu de punitione. 

* INFLIGERE, v., inflişere, a applicâ 
una pedepse pentru ore-care crime, de- 
lictu sau transgressione. 

* INFLIGERE, s. verbale, iuflictio, 
iu t. s. verbului. 

INFLORIRE,-es«t, v., florere, flore- 
; 3 cere, a dâ sau face flore; a fi in flore; 
fig. a prospera, a fi in stare bona, a iuain- 
tâ : inflorct.ee campulu, se imbracea in 
flori; inflorescu scientiele, progressa, 
prospera; a infloritu vinulu, grâulu, s'a 
muceditu, s'a incinsu; refl. a se in flori, 
a se adornâ cu flori, a se adornâ. 

ÎNFLORIRE, s. verbale, infioresceu- 
tia, in t. s. verbului. 

INFLORITOKlU,-*ona, adj. s., flo- 
reseens, iu flore; ce da flori; prospera- 
toriu; adornatoriu. 

ÎNFLORIT u,-a, adj. part., floridus, 
floreus, flornletitus, ce are flori, ce e in- 
congiuratu de flori; adornatu; muceditu. 

* INFLUENTE, adj. part., iufluens, 
poteiis, grratia valeus, (fr. iuflueut); care 
influe, 1. proprie : fluviu influente in 
mare; 2. metaforice : omeni forte in- 
fluenţi prin averile loru. 

* INFLUENTIA , s. f., (iafluentia) 
ialiuxus, graliaj 1. proprie : potere de 
a influe, de a curre, a se versâ in âltulu; 
2. metaforice : actione ce se communica 
de la unu omu sau de la unu lucru in 
altulu; actionea unei cause de a produce 



INF. 

sau oppri unu effectu; auctoritate, pre- 
ponderantia, efficacitate, creditu, favore : 
a ave influentia asupr'a cuiva, a ave auc- 
toritate. 

* INFLUENTIARE,v., gratia vaiere, 
influere; a produce, a essercitâ influen- 
tia; a impune altui-a facultatea, virtu- 
tea, voli'a propria; a iinpressiouâ; a lu- 
cra asupr'a cuiva : luria influentiedia 
multu asupr'a nutrimentului si asupr'a 
crescerei anima! Horn. 

* INFLUENTIARE, s. verbale, in t, 
s. verbului. 

* INFLUENŢI ATU,-« ; adj. part., proo- 
occopatas. 

* INFLUERE si influirc, influssi si 
influssei, influssusl influitu; v., influere, 
vaiere, gratia vaiere; 1. proprie, a /lui 
in, a se versâ: fluvide influu in mare; 
2. metaforice : a ave ammestecu, a lua 
parte la una actione; a ave potere, cre- 
ditu, favore : a in/lui allegerile sau in 
alleg^ri: aerulu influe multu asupra sa- 
netatei: muierea influe forte asupr'a mul- 
tei barbutului. 

* INFLUSSIONE, s. f., influxio, in- 
curgere, influenţi:!. 

* INFLCSSlV'l. adj. part., iafluxus; 
ca subst. influentia, influssione. 

ÎNFOCARE, V., ignire, ignescere, 
candescere, efferveseere; a dâ focu, a 
inflacurâ, aapprende, a arde; a inflammâ, 
a escitâ, a anima, a incoragiâ; a essaltâ, 
a entusiasmâ; refl. a se infocă, a se in- 
flacurâ, a se apprende, a se anima, in- 
coragiâ, insuffleti, entusiasmâ. 

ÎNFOCARE, s. verbale, inflammatio, 
ardor, aestus, fervor, inflacurare, ar- 
dere, apprendere; ardore, fervore; entu- 
siasmu, essaltatione, insufiietire; pas- 
sione, etc. 

INFOCATU,-a, adj. part., igoUn», 
ardens, caudeus, acccnsus, incensus, in— 
flammatus, candefactus; apprensu, ar- 
dente, inflacuratu, inflammatu; ca adj., 
omu infocatu, cu spiritu ardente, ageru, 
passionatu; anima 'înfocata, suffletu in- 
focatu, ochi înfocaţi. 

INFOIARE,(ciilmolliatuinlocude): 

INFOLIARE, v., foliis vel panuis 
munire, vestire; folia vel p uinos suere, 
ampliikare; foliis tel pavai* vestiri, 



INF. 



67 



tumescere; a copericu/b?ie, a cose folie: 
a infoliâ rochi' a; a infoliâ bene unu omu; 
a se infoliâ, a se accoperi cu folie, a ie 
investi : arborii se infoliâ; d'in nudu 
aprope ce erai, acumu mi te ai infoliatu 
si tu. 

INFOLIARE, s. verbale, accoperire 
cu folie, vestire. 

INFOLIATU,-a, adj. part., accoperitu 
cu folie, vestiţii. 

* INFORMARE,v., informare, eertio- 
rem facere; a instrui, a inscientiâ; a for- 
mă prin instructione; a face connoscutu; 
refl. a se informă, a consulta, a studia, 
a se inconnoscientiâ, a afla ceva : a se 
informă de sanctatea cuiva; ca term. de 
jurisprudentia : a informă unu proeessu, 
Iu instrui. 

* INFORMARE, s. verbale, inforina- 
tio, in t. s. verbului. 

* INFORMATIONE, s. f., informaţi©; 
oognitio, notitia; actione de informare: 
dare sau luare de informationi neces- 
sarie unui faptu; ellu are bone informa- 
tioni despre lucrulu acestu-a; — informa- 
tiotiea unui }>rocessu. 

* INFORM ATI YU,-a, adj. ,informans, 
ce serve spre a informa. 

* INFORM ATORIU,-foria,s. adj., in- 
formator, care informa. 

*INFORMATU,-a, adj. part., iufor- 
matus, edoctns, instrnctus. 

* INFORME si informu,-a, adj., in- 
form h, differitu de difforme, intru câtu 
ce e informe n'are neci una forma, £ro 
ce e difforme are forma, dero disgra- 
tiosa. 

* INFORMITATE, s. f., informitas, 
calitate de informe. 

INF< >RMICAR E, v., vedi in furnicare. 

INFOKMOSETIARE,-etfiw, v., (d'in 
in si: formosetia); pulchrum reddere, or- 
nare, decorare; a face formosu, a orna, 
a decora. 

INFoRMOSETIARE, s. verbale, de- 
coratio, in t. s. verbului. 

I \FO RMOSETIATU,-a , adj. part. , 
ornatus, decoratus, ornatu, decoratu. 

INFORMOSIARE,-ediw, v., (d'in in 
si formosu); formosare, ornare, a face 
formosu, a orna. 

INFORMOSIARE, s. verbale, ornatns. 



68 



INF. 



INFORMOSIATU,-a, adj. part., for- 
mosatus, ornatus, orna tu. 

*INFORTIARE, v., (fr. euforcer), a 
dâ fortia. 

* INFORTUNARE, s. f., infortnua- 
tum reddere, a face infortunatu. 

*INFORTUNATU,-a, adj .part., iufor- 
tunatus, nefericitu, miseru, fora fortuna, 
persecutaţii de fortuna. 

* INFORTUNITATE, s. f., infortu- 
nitas, nefericire, disgratia, desastru; ad- 
versitate, infortuniu, miseria. 

* INFORTUNIU, S. m., infortnnium, 
fortuna rea, intemplare nefericita; stare 
de miseria. 

f INFRA, prep., infra, contr. supra, 
de desuptu; in compositioni ca infra- 
scriptu, etc. 

* INFRACTIONE, s. f., infractio, 
frângere, înfrângere, rupere; calcare, 
transgressione, violationea unei legi, 
unui tractatu, etc. 

*INFBACTORIU,-foria, adj. s., in- 
fractor, care frânge. 

* INFRACTU,-a, adj.part.,infractus, 
frantu, ruptu, infrantu; calcatu; in spe- 
ciale : frantu in doue, ruptu in doue, in- 
douitu : colla infracta. 

INFRAGEDIRE,-escw, v., fraeidum 
reddere , fragescere vel fracescere; a 
face fragedu; refl. a se infragedi, a se 
face fragedu. 

INFRAGEDIRE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

INFRAGEDITU,-a, adj. part., fra- 
cidas. 

ÎNFRÂNGERE siinfringere, infransi 
si infransei, infransu, infrantu si in- 
fractu; v., infringere; a frânge; a in- 
vinge; a infrenâ : a si infringe cupidi- 
tatUe; a calcâ una detoria, una lege, una 
conventione. etc. : a înfrânge legile; — 
a vettemâ părţile genitali : omu impo- 
tente, pentru co e infrantu. 

ÎNFRÂNGERE, s. verbale, fractio, 
fractura, fractura, ruptura, violare, cal- 
care. 

INFRANG1BILE, adj., infragilis, care 
nu se pote frânge : coragiu infrangibile. 

INFRANSU,-a, adj. part., iufractns. 

INFRANTU,-a, adj. part., infractns, 
ruptu; vedi si infractu. 



INF. 

INFRANTURA, s. f., resultatu allu 
actionei de infrangere. 

ÎNFRĂŢIRE. -escw,v.,fraterno amore 
j ungere; a lega cu amore fratesca; a uni, 
a impacâ; refl. a se infrati, a se uni, a 
se impacâ; a fraternisâ; a lega unione 
intima, a trai ea fraţi. 

ÎNFRĂŢIRE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INFRATITU,-a, adj. part., fraterno 
amore jonctus, frateraus. 

INFRENARE, v., iafrenare, tempe- 
rare, moderări, continere, reprimere; 
a pune in fnnu, a pune frenulu la callu 
sau la altu ceva; fig. a refrenâ, a con- 
teni, a repreme, a impedecâ, a oppri, a 
retine; refl. a se infrenâ, a se retine, a 
se conteni, a se abţine, a se domina : a 
si infrenâ cupiditatile, passionile. 

INFRENARE, s. verbale, infrenatio, 
actione de a infrenâ; fig. abstinentia, 
moderatione. 

INFRENATORIU,-fona, adj. s., iu- 
frenans, temperans, continens; care in- 
frenâ; moderatorii!, temperatoriu. 

INFRENATU,-t', adj. part., iufrena- 
tus, moderatus, abitinens, continens, 
tomperans; cui s'a pusu frenu, margine 
mesura; abstinente, moderaţii, tempe- 
ratu. 

INFRICARE, v., terrere, pavorem 
incutere; a baga frica, a spariâ. 

INFRICATU,-a, adj. part., territus, 
pavidus, paribundus, metu correptus, 
coprensu de frica. 

INFRICOSIARE.v., timidum reddere; 
a face fricosu; a bagă mare frica in ci- 
neva, a intimida. 

INFRICOSIATU, -a, adj. part.; 1. pro- 
prie, pavore percussus, cui s'a bagatu 
mare frica, infricatu : inimiculu una 
data infricosiatu "iui mai cotediă a dâ 
peptu cu noi; 2. metaforice : a) care 
baga frica, care insufla frica, timeudus, 
horrendus, metueudi s, terribilis : ty- 
rannu infricosiatu; oste infricosiata, nu- 
merosa, spaimentatoria; deaci: bjenorme; 
vinu infricosiatu, infricosiatu oratoriu , 
in acestu intellessn si ca adv., infrico- 
siatu de mare, infi icosiatu de inve- 
tiatu, infricosiatu dcstultu, infricosiatu, 
de uritu, etc. 



IOT 

INFRONTARE, vedi înfruntare cu 
derivatele selle. 

INFRUCTUOSU,-a, adj., infructno- 
sus, care nu adduce neci unu fructu, fora 
folosu, inutile. 

INFRUMUSETIARE, vedi informo- 
setiare cu derivatele selle. 

INFRUMUSIARE, vedi informosiare 
cu derivatele selle. 

INFRUNDIRE,-esew, v., frondere , 
frondescere, effrondescere , a prende 
frundie, a se accoperi cu frundie; a in- 
verdi, a se face frundiosu. 

INFRUNDIRE, s. verbale, inverdire; 
înflorire. 

INFRUNDITU,-», adj. part., fron- 
dens, frondosns. 

ÎNFRUNTARE, v., objurgare, ex- 
probrare. câştigare, rerbis corripere , 
reprehenderej obire, oppetere; 1. a dâ 
preste frunte, sau, cumu se dice, a dâ 
preste nasu, a mustra, a reproba : a în- 
fruntă pre copillu pentru insolenţi' a sea; 
2. a dâ frunte sau peptu : a înfruntă cu 
cor agiu morteu. 

ÎNFRUNTARE, s. verbale, objnrga- 
tio, exprobratio, aniraadversio, repre- 
bensio. 

INFRUNTATORIU,-*oWa, adv. adj., 
objnrgator, castişrator, exprobrator, re* 
prehensor; care 'înfrunta, reproba, re- 
preme, etc. 

INFRUNTATU,-a, adj. part., objur- 
gatus, exprobratus, castigatus, repre- 
hensns. 

ÎNFUMURARE, v., arrogantem red- 
dere, aliquem ina?na de se opinione im- 
buerej a baga fumu de mundria in ca- 
pulu cuiva, a Iu face se se creda ce nu e 
si câtu nu e; refl. a se înfumura, a luâ 
fumu de mundria, a se mundrf, a se 
crede mai multu de ce e. 

INFUMURATU,-a, adj. part., qui 
mairnam de se opinionem babet, qui sibi 
nimium placet, stulte superbus vel ar- 
rogans, confldens, care a capetatu si are 
prea mare idea de sene, copreusu de una 
mundria stulta si nebonesca. 

INFUNDARE, v., 'undo numire, ob- 
turare, claudere, seponere, abscondere, 
relegare, intercludere, rincere, convin- 
oere, refellere, haerert, iu -ps consilii 



IOT. 



6d 



essej 1. a pune fundu : a înfundă butile 
si butoniele; prin estensione, a inchide, a 
astupa : a înfundă una usia, una fere- 
stra, una gaura cu unu cuniu; 2. a taiâ, a 
oppri, a impedicâ : a înfundă callea, 
drumulu, a pune in strimtorare, a strim- 
torâ; a pune la una parte, a ascunde : a 
se înfundă in casa, in pădure; si : a în- 
fundă pădurile — a fugi, a se resipf, a 
se ascunde prin păduri; a înfundă pre 
inimicu întruna valle, intr'unu lacu; de 
aci : 3. a redege la estremitate, a nu 
lassâ medilocu de scăpare, a invinge; si 
in sensu ideale : a bate cu coventulu, a 
lassâ fora coventu, a confunde, etc. : 
Vam infundatu de n'are ce se mai dica, 
singuri* s'a infundatu cu contradictio- 
nile si mentionile selle; acumu vi s'a in- 
fundatu, nu mai aveţi in cotrau scapă; 
aci mam infundatu si eu. 

INFUNDATU,-a, adj. part., fando 
munitus, in t. s. verbului. 

ÎNFUNDĂTURA, s.f.,resultatu allu 
actionei de infundare, locu retrassu si 
ascunsu : in infundaturele pamentului; 
siede intr'una înfundătura a cetatei in- 
tr'alta înfundătura de casa; înfundă- 
tura butiloru; înfundătura la care a 
redussu pre inimicu, etc. 

* ÎNFUND ERE, infunsi si inf unsei, 
infunsu si infusu, v., infundere, a versâ 
ceva pre sau in altu ceva : a înfunde 
oliu in apa; a înfunde flore de teliu in 

apa bene destillata. 

* INFUNDIBLUsim/Mwd&wfa, p l.- c , 

infundibulum, instrumentu de »w/imcfcre, 
instrumentu in forma conica prin care 
se torna apa, oliu sau alte licide intr'unu 
vasu (it. imbnto, fr. entonnoir). 

INFURIARE, v.,furore afflcere, refl. 
a se înfuria, furere, insanire, saevire. 

INFURIARE, s. verbale, insania, ra- 
bies, furor, samtia. 

INFURIATU,-a, adj. part., fnren8, 
faribuudus, saovus; turbatu, rabiatu, fu- 
ribundti, furiosu. 

* INFUSIONE, s. f., infusio, infun- 
dere, versare, actione de infundere. 

* INFUSORI U,-oria, infusor siinfo- 
sorius.-um; care infunde; subst. m., rea- 
le : a) instrumentu de infundere : infu- 
soriulu lampei, unde sau pre unde se 



70 



ING. 



torna si curre oliulu; b) animalculu mi- 
croscopicii. 

* lNEUSU,-a, adj. part., infusus, ver- 
sata in ceva, si de aci, innascutu, inspi- 
raţii : scientia infusa nu e. 

INGALBINIEE, v., pallescere, fla° 
yescere, a se face galbinu, a ae meniâ, 
a deveni pallidu. 

INGALBINIRE, s. verbale, pallor, 
in t. s. verbului. 

INGALBINITU,-a, adj. part., palli- 
dns, facutu galbinu. 

INGANARE, v.,subsannare, ridieule 
imitări, deridere; balbntire, confundi: 
1. a ride, a luâ inrisu, imitandu vorb'a, 
gestulu in modu ridiculu, a carricaturâ : 
nu me inganâ, candu vorbesca eu; epec- 
catu a inganâ pre parenti; 2. a vorbi 
reu, confusu, a se incurcâ in vorba : ve- 
dendu co Vam prensu asia de bene, a- 
biâ potu inganâ doue covente; nu totu 
inganâ, ci mi respunde limpede; 3. vor- 
bindu de lumina si intunericu, de co- 
lori, etc, ca se confundu asia co nu se 
pote bene ii. atinge un'a de alt'a : diu'a 
se inganâ cu noptea, lumin'a cu intune- 
riculu; pre faci'a copillei roşele se in- 
ganâ cu crinii. (? it. ingannare). 

INGANATU,-a, adj. part., subsan- 
natus. 

*INGENIARE, v., (it. ingegnarsi), 
stndere, eouari, intendere aciem ingenii, 
ingenium intendere; a se adoperâ cu 
mentea, a studia, a si incordâ poterile 
mentei. 

*INGENIARIU,-a,adj.s.,(it.ingegne. 
ro, fr. ingânieur); proprie , relativu la 
ingeniu sau geniu, luatu de regula ca 
subst., 1. m. personale, care connosce 
scienti'a si possede artea de a construi 
fortificationi bellice , edificie militari 
sau si civili, de a direge săparea mine- 
reloru, de a face calli de communi- 
catione, de a construi si direge ma- 
chine, etc; 2. f. abstractu, ingeniaria, 
scienti'a sau artea de ingeniariu. 

* INGENIOSITATE, s. f., ingeniosi- 
tas, calitate de ingeniosu; mente, sa- 
gacitate, potere de cogitare. 

* INGENIOSU,-a, adj., iugeniosus, 
plenu de ingeniu. 

* INGENIU, s. m., ingewiam, proprie- 



ING. 

tate innascuta si naturale a unei per- 
sone sau lucru; potere ori sagacitate a 
spiritului de a percepe, distinge, judeca, 
imagina, combina; mente capace, capu, 
spiritu, intelleptione, talentu, geniu; spi- 
ritu de inventione : a imblâ dupo inge- 
niulu seu, dupo voli'a, dupo placulu seu, 
a si satisface plăcerea; ingeniu canescu, 
natura canesca; poterea ingeniului, vi- 
vacitatea, sagacitatea spiritului; ingeniu 
mare, talentu, geniu. 

♦INGENTE, adj., iugens, mare, forte 
mare; insemnatu, considerabile, estra- 
ordinariu. 

* INGENU1TALE, s. f., ingennitas, 
calitate de ingenuu. 

* INGENUU,-a, adj., ingennus, na- 
turale, sincerii, simplu; curatu la anima, 
nobile, cu anim'a deschisa; ca subst. in 
dreptulu romanu insemnâ: omu nascutu 
liberii, d'in parenti liberi. 

INGENUCLARE, ingenuchiare, in- 
genunclare, ingenunchiare,- vedi inge- 
nunclare cu derivatele selle. 

INGENUNCL ARE sau ingenunchiare, 
v., genicnlare, genu flectere, a pleca 
genunchii, a pune in genunchi; intr. a 
cade* in genunchi, a se prosterne, a se 
umili, a se suppune, a cade sub greutate 
sau appesare, a nu mai pote'. 
INGENUNCLARE sau ingenunchiare, 
s. verbale, (genuflexio), int. s. verbului. 

INGENUNCLATU sau ingenunchia- 
tu,-a, adj. part., genienlatus, pusu in 
genunchi, cadutu in genunchi. 

* INGERENTIA, s. f., (de la iuge- 
rere, fr. ingerence); actione de a se în- 
gere in lucrurile altui-a, ammestecu, 
intervenire. 

* INGERERE, ingerui, ingerutu si 
ingestu; v., ingerere; a gere in, a baga, 
a introduce, a adduce; refl. a se ingere, 
a se baga, a se ammestecâ in lucrurile 
altui-a. 

INGHIACIARE, inghiaciatu, inghia- 
ciu, vedi inglaciare cu derivatele selle. 

ÎNGHIŢIRE, inghititore, inghititura, 
inghitiu, vedi inglitire cu derivatele 
selle. 

INGLACIARE sau inghiaciare, v., 
gelare, congelare, gelascerej a prende 
glacia, a trece in glacia, a se face glacia : 



ÎNG. 

a inceputn a inglaciâ: asta nopte a in- 
glaciatu; •DunarVa a inglaciatu; mi au 
inglaciatu petiorele; i au inglaciatu ure- 
chiele; inglaciâ sângele in vene. 

LNGLACIARE sau inghiaciare, s. ver- 
bale, gelatio, congeîatio; in t. s. ver- 
bului. 

IXGLAC1ATA sau inghiaciata, s. f., 
cornpositione d'in diverse fructe redusse 
in glacia, care se gusta in tempu caldu 
spre recorire. 

INGLACIATU sau inghiaciatu,-a, adj. 
part., gelatns, congelatus, glacie con- 
cretus, glaciatns; coprensu de glacia, 
invinsu de frigu. 

INGLACIU sau inghiaciu, s. m., gelu, 
gelidinm, frigu mare, ce face se inglacie 
ap'a; ternpu candu inglaciâ ap'a. 

IXGLITIlîK, inglvtire sau înghiţire, 
V., glutire, deglutire, yorare, devorare, 
sorbere, absorbere, haurire; a introduce 
in stromachu, propr. si figuraţii; Va in- 
ghititupamentulu, a peritu, nu se afla; a 
ingliti injuriele si amarurile, a le sup- 
portâ, a le sufferi nepotendu face alfa; 
a si ingliti averea, a ua dilapidâ; a in- 
gliti pre altu, a Iu opprime, a Iu nemicf; 
a ingliti nochtlu, a asculta una reproba- 
tione fora a respunde, a sufferi amarulu 
cu patientia; fote Ic are ingliti, tote le 
are trage la sene, tote le are coprende, 
sau : tote are rabdâ. 

IXGL1TIRE, s. verbale, in t, s. ver- 
bului. 

IXGLTTITORE,s.f., faiix,-gnla, rcso- 

. us, vorago; partea interiore a gut- 

t ului , pre unde buccatele trecu d'in gura 

in stomachu; fig. affundime, gura, vo- 

ragine. 

I NTiLITiTORIU,-/ via, adj. s.,degln- 
tiens, devorans; care inglite, devoraetc. 

I\GLITITU,-a,adj. part., devoratns. 

LNGLITITUEA, s. f., haustns, câtu 
se inglite una data : una inglititura de 
ci nu. 

ÎNGRĂDIRE, sau ingarăire,-escu, v., 
sepire, a incongiurâ cu gardu, a închide 
cu gardu sau muru. 

IXGIiAI)ITU,-a, adj. part., septus. 

ÎNGRĂDITURA, s. f • septie, stare 
de ingraditu; ceva ii U. 

IXGRASSIARE, v., binare, pin- 



ING. 



71 



guefacere; a face grassu : a ingrassiâ 
passeri, a ingrassiâ pamentulu; refl. a 
se ingrassiâ, pinguescere; a se ingras- 
siâ de pre spatele altoru-a, a se inavuti, 
a se susţine prin sudorea altora- a. 

IXGRASSIARE, s. verbale, satina- 
ţi », actione de a ingrassiâ. 

INGRASSIATORIU,-tona, adj., sa- 
ginans, care ingrassiâ. 

INGRASSIATU,-a, adj. part., sagi- 
natns, pinguefactus. 

* INGRATITUDINE, s. f, iugrati- 
tiido, calitate de ingratu, nereconnos- 
centia, nemultiamire pentru faceri de 
bene; anima ingrata. 

* INGRATU,-a, adj., ingratus, neplă- 
cuţii; nereconnoscutoriu; sterile : per- 
sona ingrata; omu ingratu; pamentu 
ingratu, ce nu remunera laborea. 

IXGRECARE, v., vedi ingreunare. 
f INGREDERE, ingressi si ingres- 
sei ingressu; ingredi, a intra. 

* INGREDIENTE, adj. part., ingrc 
diens, (fr. ingredient); care ingrede, in- 
tra ca parte intr'una cornpositione me- 
dicale sau de mâncare; subst. m. reale, 
ingredientele, substantia, materia ce in- 
tra in compositionea unui medicamentu 
sau unei mâncare. 

* INGREDIENTIA, s. f., (ingredien- 
tia), condiinentum, vedi ingrediente ca 
subst. 

* INGRESSIONE, s. f., ingressio, in- 
trare, actione de ingredere. 

* INGRESSU, part. s., ingrressns, 
care a intraţii; locu de intrare. 

INGRETIOSIARE,-^™, v., nauseaut 
procurare, nausearej nauseam eapere, 
gravări, teadere, pigere; a face cuiva 
gretia; a ave* gretia; a veni greu; a dis- 
gustâ; a se satura, a nu mai pote sufferi, 
a i se uri : a se ingretiosâde lume si de 
(dl a lunu l. 

'Vih'KTIOSIARE, s. verbale; nan- 
se;; , fuMliim. 

INGRETIOSIATU,-a, adj. part., nau- 
seatiis, pertaesns. 

IXGREUIARE, cu n raolliatu in 
locu de ingreuniare; vedi ingreunare. 

ÎX'GREUNARE si ingreonare, v., o- 
nerare, gravare; praegravare , dlfflci- 
liu» reddere; gravidare, ingravidare, 



72 



ING. 



îrravidnm, praegnantera reddere; a 

face greu, sau mai bene, a face greone 
sau greune—a, face tare greu, a face dif- 
ficile; a causâ greutate, a ingrecâ; refl. 
a se îngreuna, gravări, ingravescere. 
Observa nuantiele intre : a îngreuna 
pre cineva cu multu lucru; a ingrecâ li- 
na muliere, a ingreuniâ stylulu. 

INGREUNARE, s. verbale, gravatio, 
in t. s. verbului. 

lNGREUNATORIU,-tona, adj., gra- 
vau», in g i-avans, care Îngreuna. 

INGREUNATU,-fi, adj. part., gra- 
vatns î muliere îngreunată = gravida, 
praegnans. 

INGRIGIRE,-esc?«, v.. curam gcrere, 
sollicitum esse, cnrarej a ave grige de 
ceva sau de cineva; a porta grige ; a se 
teme de ceva, a provede, a intretine, a 
fi cu grige : a nu se ingrigi de nimica, 
a ingrigi de copilli. 

INGRIGIRE, s. verbale , cnra , dili- 
gentîa, sollicitudo , cura, diligentia , 
sollicitudine. 

INGriGITU,-a ; adj. part., sollici- 
tus, euris distentns, anxin-; sollicitu," 
ansiosu. 

INGRIGITORIU , -toria, adj. s., cu- 
rator, procurator, custos, care ingri- 
gesce. 

ÎNGROPARE, v., infodere, defodere, 
accumolare, humare, coutm.mlare, se- 
pelirej a puue in pamentu; a sapa şi a 
astupa iu pamentu : a îngropa unu 
thesauru, a îngropa unu mortu. 

ÎNGROPARE, s. verbale , infossio , 
defossioj humatio , sepultura; in t. s. 
verbului. 

INGROPATIONE, s. f., infossio,- fu- 
nu8, funeralia, exequi» ', actione de în- 
gropare, immormentare , ceremonia fu- 
nebre. 

ÎNGROP ATORIU,-ifonfl,. adj. s., fos- 
sor, sepultor, care îngropa. 

INGROPATU,-^ adj., humatas , se- 
pultug. 

INGROSSIARE, V., crassare,incras- 
sare, crassescere, iucrassescere; a face 
grossu , a invertosiâ, a intari prin fer- 
bere, prin ammescecare : a ingrossiă 
lapte cu pesatu; refl. a se ingrossiă=:vi 
deveni grossu; dero si=a deveni se- 



INL 

riosu , ammenintiatoriu, violentu : s'a 
inqrossiatu cer? a, vorbele intre densii. 

IN -ROSSIARE, s. verbale , in t. s. 
verbului. 

INGROSSIATU,-«. adj. part., cras- 
satus, incrassatus. 

* INICITATE, s. f., iniquitas , cali- 
tate sau fapta de inicu : Domnedieu u- 
resce inicitatea si inicitatile. 

* INICU,-a, adj., iniqnus, contr. ecu; 
1. proprie, care nu e ecu, nu e ecale, nu 
e planu : appucatu de inimicu in locuri 
inice; 2. metaforice : a) aspru, scabrosu, 
si de aci, difficile , periculosu ; b) con- 
trariu, adversu, inimicu , defavorabile ; 
c) forte nedreptu , inumanu , barbaru , 
seelestu \judece inicu; inicele vostre fap- 
te v'au attrassu pre capu urgia ceru- 
lui. 

f INIECERE, v., injicere, a arruncâ 
in, a introduce, a baga; de aci : iniec- 
tîone, iniectare=zinieptare, etc. 

*INIECTARE, v., iujectare, vedi 
xnientare . 

* 1NIECTIONE, s. f., iujectioj actio- 
ne de iniecere; — ca terminu de medi- 
cina, introducere a unui medicamentu 
licidu prin una vena, una canale a cor- 
pului, intr'una plaga profunda. 

INIEPTARE, v., injectare, jactare, 
cam iinpetu jacere, a arruncâ, a aieptâ 
a impinge in intru. 

INIEPTARE, s. verbale, impetus, in 
t. s. verbului. 

INIEPTATU,-a, adj. part., injec- 
tus, injectatns. 

INIMA, s. f., vedi anima. 

INIMAGINABILE, adj., iuimagina- 
bilis, ce nu se pote imagină. 

INIMA RE, v., vedi animare. 

INIMICETIA, inimicia si inimiciţia, 
s. f., inimiciţia, contr. amiciţia ; stare 
si calitate de inimicu. 

INIMICU,-a, adj. s., inimicusj eontr. 
amicu; adversariu, contrariu, neamicu. 

INIMIORA , s. f. , dem. d'iu inima; 
vedi animiora. 

* INIMITABILE, adj. , inimitabilisj 
ce nu se pote imită. 

INIMOSIA, s. f., vedi animosia si a- 
nimositate. 
INIMOŞI",-», adj., vedi animosu. 



INL 

INIMUTIA, s. f . , cordulnm, aniinu- 
lns, vedi animiora. 

* ININTELLIG1BILE, adj., inintel- 
li?ibilis; ce nu se pote intellege, ce nu 
se pote eoprende cu mentea. 

* ININTERPRETABILE, adj., inin- 
terpretebî 1 ** cp du se note interpreta; 
inespiicabiic. 

* ININYENTIBILE, adj., ininveiiti- 
bili-s, ce nu se pote inventă. 

* ININVESTIG ABILE, adj., iniuve- 
stigabilis, ce nu se pote investiga. 

* INIŢIALE, adj., initialis , incepe- 
toriu, ce începe; originale. 

* INITIAEE, v., iniţia; e, inchoare, 
incipere; a face inceputu;aincepe, a in- 
troduce pre cineva in ceva pentru pri- 
m'a ora , ai dâ primele connoscientie 
despre unu ce; in sensu religioşii, a in- 
troduce pre cineva in numerulu celloru 
ce professa unu cultu particular iu, a Iu 
admitte se participa la ceremoniele, 
mysteriele, ce se ţinu de cultulu parti- 
culariu allu unei divinităţi; a Iu instrui 
in religione, a i dâ primele notioni de- 
spre religione; assemine : a invetiâ pre 
cineva in una scientia sau arte : a ini- 
ţia pre, cineva in una arte, professione; 
nu e initiatu in filosofia, n'are inco pri- 
mele connoscentie, liniamentoalle seien- 
tiei filosofice; a iniţia pre cineva inima 
societate, a Iu admitte in numerulu a- 
celloru-a ce ua compunu. 

* INITIARE , s. verbale , initiatio , 
in t. s. verbului. 

* INITIATIONE, s. f., initiatio, in- 
troductione sau admissione in conno- 
scentie de certe lucruri secrete; actulu 
prin care cineva este initiatu in ceva; la 
antici insemnâ admitterea la celebra- 
tionea m} T sterieloru si sacrificieloru in o- 
norea ore-carei divinitate. 

* INIŢIATIVA, s. f., actulu prin care 
se face, se da inceputulu ; droptulu de 
a incepe de a face ceva : a luă iniţiaţi - 
f)\i, a face inceputulu ; dreptulu de ini- 
ţiativa pentru facerea legiloru Vau, du- 
po constitutionea nostra , totc poterile 
statului. 

*IXmA r IORlXJ,-toria,-trice, adj. i., 
iniţiator, inltiatrix. incepetoriu ; care 
incepe, care iniţia. 



INJ. 



73 



* INITIATU,-«, adj. part., initiatns. 

* INITIU, pl.-e, iuitium, inceputu , 
principiu; primu elementu. 

INJOSU, adv., deorsura, vedi indiosu. 
INJOSIRE,-i?sc?j, v., vedi indiosire. 

* INJUCUNDITATE, s. f. , injncnn- 
ditas, contr. jucunditate, neplăcere, sup- 
perare.tristeti'a animei reflessa in facia. 

* INJUCUNDU,-« , adj., injncnndus.. 
neplăcuţii, displacutu, fora volia bona. 

IN JUG ARE, V., jnngere (eurrum), 
conjunşrere, domare, a pune in jugu , a 
prende in jugu , a suppnne , a assupri ; 
fig. a se înjugă cu lucrulu, a se in voi, a 
i place; a se injugâ hene cu cineva. 

INJUGARE s. verbale, jugatio, pu- 
nere in jugu. 

TNJUGATU,-,;, adj. part., 'uşratus. 

IXJUMETATIRE,-escM, v., vedi in- 
dimetatire si indiumetatire. 

* INJUNCTIONE, s. f . , injnnctio, 
impunere, mandatu, ordine. 

JUNGHI ARE, v.,(cu l molliatu in 

locu de:) 

INJUNGLARE, v., jugnlare, a talia 
guttnlu, a uccide. 

INJUNGLARE, s. verbale, jugulatio; 
in t. s. verbului. 

INJUNGLATU,-a, adj. part., jugu- 
laţii:*. 

INJUNGLATURA, (pronuntiatu si 
injungkiatura). s. f., jugulam, jngulatio, 
actione si resultatu allu injunglarei; — 
injunglatur'u guttului, inchiaiatura: a si 
înfrânge injunglatura. 

ÎNJURARE, v., injnriari, a offende 
pre cineva prin coventeinjuri6se; a bla- 
stemâ, a insulta, a batujocori; refl. a se 
înjură unulu pre altulu. 

ÎNJURARE, s. verbale, injuria, con- 
tumelin, maledict -m. 

[NJURATORIU,-fona, adj. s., con- 
Tioi;itor;conturaeliam in aliqucm ja<:oug) 
;naledicta dicens, jactams , proferens; 
care înjura, insulta, batujocuresce. 

IXJURATU,-a, adj. part., injuria af- 
fectus, contumeliis , eonviciis proscis- 
susj insultaţii. 

ÎNJURĂTURA, s.f., injuria, actu de 
înjurare, espressione de înjurare. 

* INJURIA, s. f., injuria, insulta, 
offeusa : injuri'a este totu ee contr'a 



74 



INN. 



dreptului: in sensu mai strinsu : inju- 
ria e dispretiulu cetende a offende ono- 
rea cuiva ; injuria se committe prin 
vorbe, prin scrissu, prin cântări, prin 
desemne, prin fapte, batendu, maltrac- 
tandu , ammenintiandu cu bătălia si 
maltractare; in particulariu inse inju- 
ria se committe prin covente injuriose 
vettematorie, supperatorie, etc; injuria 
tempului, aspreti'a elementeloru natu- 
rei, a ventului, aerului, etc.,perdere cau- 
sata prin prea luuga ori prea scurta 
durata a tempului, sau prin alte even- 
tualităţi ori calamităţi legate de tempu; 
injuria sortei, calamitate, estraordina- 
ria si nemeritata. 

* IN JURI ARE, v., vedi înjurare; in- 
se injuriare e mai generale si prin ace- 
sta-a mai dulce; pre candu inj urare e 
speciale, crudu si chiaru obscenu : inju- 
riare— & face injuria , ero injurare=a 
trage injurature. 

* INJURIOSU , - «, adj., injuriosus, 
ce adduce injuria; nedreptu, vettema- 
toriu, supperatoriu, insultatoriu : sorte 
injuriosa, destinu injuriosu. 

* INJUSTIŢIA, s. f., injustiţia, con- 
tra justiţia; nedreptate; actione contra- 
ria reguleloru dreptatei si ecitatei. 

*INJUSTU,-a, adj., injustus, ne- 
dreptu ; care lucra contr'a reguleloru 
dreptatei; contrariu dreptatei : fapte in- 
juste, tendentia injusta. 

ÎNLĂTURARE, v. , vedi delaturare. 

INLEMNIRE,-escM, v., stupere , ob- 
stupere, a deveni lemnu; a perde senti- 
rea de frica, de spaima; a immarmori. 

INLEMNIRE, s. verbale , stupor , in 
t. s. verbului. 

ÎNLEMNIT CJ,-a, adj. part., stupefae- 
tus, immarmoritu. 

INLOCARE, v., {in si locare) .suhsti- 
tuere, sufli cere; a pune in locu, a Îm- 
ple loculu; a substitui, a tine loculu. 

INLOCARE, s. verbale , substituţie, 
in t. s. verbului. 

INLOCATU,-», adj. part.,substitutus. 

IXLOCUIRE,-cscm, vedi inlocare. 

INM-, vedi imm-. 

INNASCERE, innascui, innascutu,Y., 
innasci, a se nasce in, a se nasce de una 
data cu altu ceva ; form'a cea mai usi- 



INN. 

tata d'in acestu cuventu este urmato- 
ri'a : 

INNASCUTU,-£, adj., innatns, nas- 
cutu Împreuna cu , ce se capeta de una 
data cu nascerea : p> oprieiate , rcutatc, 
sanetate 'înnăscuta. 

* INNAVIGABILE, adj., inuaviga- 
bilis, ce nu se pote naviga , unde nu 
poţi amblâ cu navea. 

INNEBONIRE,-escw, v., insauire, fu- 
rere, a perde mentea, a delira, a estra- 
vagâ. 

INNEBONIRE, s. verbale, insauia, 
delirit.m, in t. s. verbului. 

INNEBONITU,-a, adj. part.,insanu 8 . 

INNECARE, v., suffocare, aquis ne- 
care, aqua mergere, a suffocâ in apa sau 
in altu fluidu; refl. a se inneca, suffocari, 
aquis necari, fig. : a se innecâ cu unu 
ossu, cu una imbuceatura prea mare; 
tussea me inneca; plouiele celle mari au 
innecatu campiele, inundatu; fig. arma- 
tele numerose innecara terrile nostre. 

INNECARE, s. verbale, suffocatio, 
innndatio, in t. s. verbului. 

INNECATIOSU,-«, adj. , suffocans; 
proprie, espusu a se inneca, inse, de re- 
gula, cu sensu activu , ce are calitatea 
de a inneca , aptu de a innecâ : pome 
innecatiose. 

INNECATORIU,-^n'rt, adj.s.; suffo- 
cans, iuundaus, care inneca. 

INNECATU,-«, adj. part.,suffoeatus, 
prsefocatus, strangulatus , oppressus , 
examinatus; aqua mersus , immer&us : 
omit innecatu de fumu, campiele inne- 
cate de versaturele riului. 

INNECU, S v m., inundailio, diluvium, 
versatura de apa multa pre locuri us- 
cate : de asia innecunu mi mai adducu 
a mente. 

INNEGRIRE,-esc«, V., nigrum red- 
dere, oăuscare, a face negru : a 'înne- 
gri pre cineva, a defăima, a calumniâ, 
a i strica reputationea, a se innegri de 
sore, a se face negru, nigrescere. 

ÎNNEGRI RE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

]XNEGRITU,-a, adj. part., offuscatus, 
innegritu de sore. innegritu de calumnie. 

INNEGRITURA, s. v., nigredo; re- 
sultatu allu actionei de innegrire. 



INN. 

INNOBILIEE, v., vecii nobilire, no- 
bilitare. 

* INNOCENTE, adj.,innoceus, inno- 
cuus, contrariu nocente, cui nu se pote 
nemica impuţi; fora culpa, fora conno- 
scentia de peccatu ; fora reutate . fora 
vitiu, puru, curatu : portare innocente, 
vorba innocente, fapta innocente. 

* INNOCENTIA , s. f . , innocentia; 
stare si calitate de innocente. 

INNOCTAEE, v., vedi innoptare. 

INNODAEE, v. , nodare, inuodare , 
counodare; a lega cu nodu, aiacenodw, 
a impreunâ legandu : fig. nu scie a în- 
noda doue idee; a înnodă amiciţia, con- 
noscentia. 

INNODAEE, s. verbale; nodamen, 
in t. s. verbului. 

INNODATl T ,-a, adj. part. , nodatus, 
înnodaţii-;. 

[NNODATUEA, s. f., nodamen, le- 
gătura in nodu, nodulu ensusi. 

INNOPTAEE, v. n., noctescere; uoc- 
te opprimi; pernoetare; a se face nopte, 
a adjunge unde-va noptea; a romane* 
undeva preste nopte ; a intardiâ peno 
in nopte : a innoptd pre calic. 

INNOPTAEE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INNOPTATU,-a, adj. part., care a 
intardiatu peno in nopte; si ca adv. am 
adjunsu a casa innoptatu. 

INNOTAEE, v., nare, natare, inna- 
tare; a se susţine si a inaintâ pre faci'a 
apei : a innotd peno oVincollo, a innotd 
in bene , a ave fortuna , a fi in avuţia, 
in plăceri; a innotd in sânge , a versâ 
multu sânge. 

INNOTAEE, s. verbale, natatio, na- 
talura; in t. s. verbului. 

INNOTATOEIU,-fon'a, s. adj., nata- 
tor, natans; care innota, care serve la 
innotatu. 

1 INNOTATU,-a, adj. part., care a 
trecutu innota n du. 

2 INNOTATU, s. m., natatus,-us, 
actulu de innotare : mergcmu la inno- 
tatu, la scoVa de innotatu, se invetiătnu 
artea de innotatu. 

INNOTU, s. m., n*tatus,-uş innotare, 
innotatu : a trece ap'a cu innotulu. 
INNOUIEE,-escw, v., novare, inuova- 



OTN. 



75 



re, ^renovare, restanrare, instaurare; 
integrare; a face nou, a renouî , a re- 
staura, a intregi; refl. a se innoui , a se 
renouî, a se restaura, a se reintregi; a 
face de nou , a procura d'in nou , a re- 
stabili ; a innoui servitorii, a se innoui 
cu vestimente, a si luâ vestimente noue; 
a innoui una ăorere trecuta. 

INNOUIEE, s. verbale, noratio, in- 
novatio, renovatio, iustauratio, restau- 
rat io. 

INNOUITORIU,-^n'a, adj. s., nova- 
tor, innovator, ren orator, restaurator; 
care innouesce. 

INNOUITU,-», adj. part., novatus, 
innovatus, renovaţii», restauratus. 

INNOUITUEA,S. f., noYatio, innova- 
tio, actoine siresultatu allu actioneide 
innouire. 

* INNOTAEE, v., innorare, a innoui, 
a face novationi, innovationi ; a intro- 
duce ceva nou. 

* INNOVARE, s. verbale, innovatio, 
in t. s. verbului. 

* INNOVATIONE, s. f., innovatio, 
actione de innovare; introductione de 
ceva nou in gubernamentu, in legi, in- 
tr'unu actu, intr'una credentia, in usu, 
in scientia, etc. 

* IXNOVATOEIU,-^Wa, adj. s., no- 
vator, care innova , care introduce in- 
novationi. 

*INNOVATU,-a,adj. part., innovatus. 

* INNOVA Ti K A , s. f. , resultatulu 
actîonei de innovare. 

LNNUERARE, v., uubilare, innubi- 
lare, obnubilare, a se redicâ nueri, a se 
intuneca ; a se aceoperi cu nueri , a se 
face intunericu, a se turbura tempulu ; 
afiintunericu : innueredia c< rulu; fig. a 
innuerâd'in sprincene, asiespremesup- 
perarea prin contractionea sprincene- 
loru. 

1NNUEEAEE, s. verbale, in t. s. ver- 
bului. 

INNUERATU,-a, adj. part., ©bnobi- 
latus, tempu nueratu, intunericu. 

* INNUMERABILE, adj., innumera- 
"oilis , ce nu se pote nuntefâ, ncnume- 
ratu. 

* INNUMEEARILITATE, s.f., innu- 
inerabiiitas, calitate de innumerabile. 



76 



INO. 



INNUORARE, vedi innuerare, cu 
tote derivatele selle. 

* INOBEDIENTE, adj., inobediens, 
nesuppusu, neascultatoriu, indocile. 

♦INOBEDIENTIA, s. f., iuobedientia, 
nesuppunere, neascultare , indocilitate, 
contr. obedientia. 

*IXOBSECENTE,adj., iiiobseqoens, 
neascultatoriu. 

*INOBSECENTIA, s. f., inobseqnen- 
tla, neascultare. 

* INOBSERVABILE, adj., inofcser- 
rabilis, ce nu se pote observa. 

* INOBSERVANTIA, s. f., inobser- 
vantia, lipse de observantia. 

*INOBSERVATIONE,s.f.,inobservau- 
tia, lipse de observatione, neimplenire. 

' *INOBSERVATU,-a, adj. part., inob- 
serratus, neobservatu. 

* INOCULARE, v., inoculare, a com- 
municâ in modu artificiale, a altui ar- 
bori, a vaccina. 

* INOCULATIONE, s.f., inoculatio, 
actione de inoculare, altaire, vaccinare. 

* INOCULATU,-a, adj. part., inocu- 
latns, altuitu, vaccinatu. 

* INODORARE, v., inodorare, a eom- 
municâ odore. 

* INODORU, adj., inodorus, fora o- 
dore, neodorosu. 

* INOFFENSIBILE, adj., qui offendi 
non potest; care nu se pote offende, vet- 
temâ, strica, etc. 

* INOFFENSIVU,-a, adj., inoffensus, 
care nu offende, nu attaca pre nemine, 
nu strica, nu vettema, etc. 

* INOFFICIOSITATE, s. f., inofftcio- 
sitas, calitate de inofficiosu. 

*INOFFICIOSU,-a, adj., inofflciosus, 
neofficiosu , contrariu detoriei : testa- 
mentu inofficiosu , prin care unu erede 
legitimu este esclusu fora causa de la 
ereditate; donatione inofficiosa. de aci : 
actione, cerere, de inofficiositate, actio- 
ne intentata, cerere făcuta contr'a unui 
testamentu inofficiosu , unei donatione 
inofficiose, etc. 

* INOFFUSCATU,-a, adj., non ob- 
scuratus, non obscrus, neintunecatu. 

* INONESTITATE, s. f., inhonestas, 
calitate contraria onestitatei , neonesti- 
tate, neomenia. 



INO. 

* INONESTU,-a, adj., inhonestus, 
contr. onestu, neonestu, neomenosu. 

* INONORABILE, adj., inhonorabi- 
lis, care nu merita onore. 

* INONORATU,-u, adj., inhonoratus, 
ueonoratu, fora onore. 

* INONORIFICU,-«, adj., fnhonori- 
flcus, ce nu face onore. 

* INOPIA, s. f., inopia, lipse, scăde- 
re, neavere, neadjunsu, indigentia. 

* INOPINABILE, adj., inophiabilis, 
ce nu se pote opina, imagina. 

* INOPINANTE , adj. , inopinans , 
care nu cogeta la ceva, a nume care nu 
cogeta intr'unu casu datu la cea ce i se 
pote intemplâ. 

* INOPINATU,-a, adj. , iaopinatus, 
inopinu?, neprevedutu, la ce omulu nu 
se aştepta, neasteptatu : vorbe inopina- 
te; ca adv. inopinate , pre neaşteptate, 
pre neprevedute. 

* INOPPORTUNITATE, s. f. , inop- 
portnnitasj lipse de opportunitate, cali- 
tate de inopportunu. 

* INOPPORTUNU,-», adj., inoppor- 
tunus, contr. opportunu , ce nu este la 
tempu, la locu. 

* INOPT ABILE, adj., inoptabilis, ce 
nu e de optatu. 

* INOPTATU,-a, adj., iuoptatus, ne- 
desideratu. 

* INORDINABILE, adj.,inordinabi- 
lis, ce nu se pote ordină, nu se pote ad- 
duce in ordine. 

* INORDINATIONE, s. f., inordina- 
tio, desordine, confusione in lucruri, in 
idee. 

* INORDINATU,-a, adj., inordina- 
tus, desordinatu, confusu, fora ordine. 

* INORGANlCU,-a, adj., non orga- 
nicus, neorganicu, anorganicu : natura 
inorganica, corpuri inorganice. 

* INORNATU, - a , adj., inornatus , 
contr. ornatu; fora ornatura. 

*INOSPITALE, adj., inhospitalis, in- 
hospitas, neospitale, neprimitoriu, ne- 
amatoriude ospeti, de străini, selbaticu, 
barbaru, crudu. 

* INOSPITALITATE, s. f., inhospi- 
talitas, contr. ospitalitate; tractare rea, 
neomenia, brutalitate facia cu ospetii, cu 
străinii. 



INS. 

* INQUIETARE , inquictudine, inqui- 
sitione, etc. , vedi încietare, incietudine, 
incisitione, etc. 

LNRADECINARE,-^, v., radicare, 
radicari, radices asrere, radicescere, a 
prende radecine; a face radecine : a se 
inradecină, a se inradecină in relle, in 
peccate, etc, a irnbetrani in elle, a se in- 
vetiâ cu elle. 

1NRADECTNARE, s. verbale , rădi- 
cam actio, prendere de radecine. 

INRADECINATU,-a, adj. part., ra- 
dicatus, radices habenî, ce a prensu ra- 
decine, tare, obstinaţii, invechitu. 

ÎNREGISTRARE, v., (fr. enrigi- 
strer), a pune, a scrie unu lucru in re- 
gistru; a lua nota despre unu lucru. 

ÎNREGISTRARE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

IXREGISTRATU,-a, adj. part., (fr. 
cure** istrol. 

INREUTATIRE r escw, v., (d'in in si 
rentate), a face reu, a strica, a corrupe, 
pejorem reddere , refl. a se inreutati, 
pejorem iieri, s se face reu, a se strica, 
a se corrupe, a se inveninâ. 

INREUTATIRE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

INREUTATITU,-a, adj. part., pejor 
factus. 

INRIURIRE,-(?scm, vedi influentiarc. 

INROURARE, v., inrorare, rore as- 
pergere, a arruncâ picature de apa sau 
de altu licidu. 

* INSALUBRE, adj., iusalubris, ne- 
sanetosu, ce strica sanetatea. 

* INSALUBRITATE, s. f., tnsalnbri- 
tas, calitate de insalubre. 

* INSALUTARE si insalutariu,-a, 
adj., non salut;;ris, nesalutariti, nesane- 
tiosu, stricatiosu sanetatei. 

* INSALVABILE, adj., qui salvări 
non potest, ce nu se pote salva. 

* INSANABILE, adj., insanabilis, ce 
nu se pote vendecâ; ce nu se pote cura, 
incurabile. 

INSAXETOSIARE.wrfm. v., sanare, 
resanare, mederi, valetudini restituere; 
a face sanetosu; a restitui sanetatea; a 
vendetă; refl. a se insanctosiă, coura- 
lescere, consanescere, convalere, v.ile- 
tndiuein recuperare, a se face sanetosu. 



INS. 



77 



INSANETOSIARE, s. verbale, sani- 
tatls recuperatio, convalescentia, in t. 
s. verbului. 

INSANETOSIATU,-a, adj. part., sa- 
natus, resanatus. 

* INSANIA, s. f., iusania, nebonîa, 
furia. 

* INSANU,-a. adj. s insanus; care nu 
e cu mentea sanetosu; nebonu, smentitu, 
stultu; fanaticii. 

INSAPONIRE,-escM, v., (d'in in si 
sapone); a imple cu sapone, a dâcusa- 
pone; a preface in sapone; a trece in sa- 
pone. 

INSAPONiTU,-a, adj. part., datucu 
sapone. 

ÎNSĂRCINARE, v., sarcinare, oue- 
raro, sarciuas imponere, a pune sarcina, 
a îngreuna, a dâ ordine, a da comissione; 
refl. a se insarcinâ, a lua asupr'a sea. 

ÎNSĂRCINARE, s. verbale, oneratio, 
in t. s. verbului; sarcina, missione, com- 
missione. 

INSARCINATU,-a, adj. part., oue- 
ratus; fig. femina însărcinata, grea, in- 
grecata, gravida. 

* INSAŢIABILE, adj., iusatiabilis, 
care nu se pote satura, insaturabile. 

* INSATIABILITATE, s. f., insatia- 
bllitas, nesaturare, aviditate de a manca 
si a nu se mai satura; cupiditate de a 
ave totu mai multu. 

* INSATURABILE, i.isaturabilis, 
vedi insaţiabile. 

* INSCENDERE, v., vedi ascendere. 

* INSCTENTE, adj., inaciens; care nu 
scie, care n'are scientia sau connoscien- 
tia de ceva. 

INSCIENTIA, s. f., iuscientia, cali- 
tate sau stare de insciente. 

INSClENTIARE,-edw ( v., (d'in in si 
scientia); un n tiare, anuuntiare, denuni- 
tiare, skrniilcare, certiorom facere, a 
face connoscutu;aannuntiâ; aiuconnos- 
cientiâ; a arretâ; a notifica; a commu- 
nicâ. 

INSCIENTIARE, s. verbale; nnntia- 
iio, denuntiatio, significatio, renuntia* 
tio, in t. s. verbului. 

IXSCIENTIATORIU,-*or*'a, s. adj., 
nuntiua, nuntiator, denuntlator, care 
inscientiedia. 



78 



ins. 



INSCIENTIATU,-a, adj. part., uun- 
tiatus, ileniîuliatus, signiflcatus, certior 
factus. 

* INSCITIA, s. f., in^citia, calitate 
de insciu sau inscitu; vedi aceste co- 
vente. 

* INSCITU,-*», adj., si 

* INSCIO,-a, adj., iuscitus si inscius, 
nesciutoriu, ignorante, care nu scie ne- 
rnica, de aci : fora scientia, fora espe- 
rientia, fora capacitate, fora abili- 
tate, etc; — inscitu si mai vertosu insciu 
dice mai multu de câtu insciente, si prin 
urmare si insciti'a e mai grea si mai 
culpabile de câtu inscienti'a. 

INSCORTIRE,-escw, v., cortiee o in- 
ducere, a face scortia; refl. a se inscorti, 
a se preface in scortia, a se intari ca 
scorti'a. 

INSCORTITU,-a, adj. part., corti- 
catus. 

ÎNSCRIERE, inscrissi si inscrissei, 
inscrissu si inscriptu, v., inscriberej a 
scrie numele cuiva, a lua notitia, ori a 
face mentione asupr'a unui lucru in- 
tr'unu registru, intr'una lista; a face in- 
scriptione; refl. a se înscrie, a si pune 
numele, a se insemnâ intr'una lista, ca- 
talogu, etc. 

ÎNSCRIERE, s. verbale, inscripţio, 
in t. s. verbului. 

INSCRIPTIONE, s. f., inscripţio, în- 
scriere; ce se inscrie pre una tabla, pre 
una marmure, pre una petra, pre unu 
edificiu publicu sau privatu; pre cruce 
spre a indica sau a adduce a mente de 
una persona, de unu evenimentu, de de- 
stinationea edificiului; titlu, firma. 

INSCKIPTU,-a, adj. part., inscrip- 
tus# 

INSCRISSU,-a, d'in i nscriere : 1 . part. 
pass., inscriptus : nume inscrissu, per- 
sona inscrissa, oratori incrissi pentru 
vorbire; 2. subst., actu scrissu, billetu, 
reversu, titlu, declaratione : a perde in- 
scrissulu. 

*INSCRUTABILE,adj.iuserutabilis, 
ce nu se pote scrută, ce nu se pote pe- 
trunde cu mentea; nepetrunsu. 

* INSCRUTABILITATE, s. f., inscru- 
tabilitas, calitate de inscrutabile. 

* INSCULPIRE, v.,iusciilpere, a ta- 



INS. 

liâ sau a sapa in lemnu, in petra sau in 
metallu. 

* INSECARE, v., insecare, a secă sau 
talia afundu in ceva. 

* INSECATIONE, s. f., si 
♦INSECTIONE, s. f., insectio, actione 

de insecare. 

* INSECTU, s. ni., insectum, nume 
commune la nesce animali mici, cari n'au 
osse si allu caroru corpu e impartitu ca 
prin annelle : d'in iyisecte unele se tragu, 
ca vermii, altele mergu, ca f amicele, al- 
tele sbora y ca muscele, fluturii, etc. 

*INSEDATU,-a, adj. insedatus, nese- 
datu, nestemperatu, ne impacatu. 

INSELBATECIRE,-escw, v., vediseZ- 
batecire. 

INSELLARE, equo sellamimponere, 
equum cousternere, decipere, fraudare, 
f aliere, 1. a puue sell'a pre callu : a 
insella bene callulu: 2. a fraudă, a răpi 
dreptulu altui-a, a iu despolia, alu vet- 
temâ in alle selle prin mentioni; a menti, 
a induce in ratecire : muiere ce insella 
pre barbatu; refl', a rateci, a cade in errore: 
a se insella in părere, in calculu; asia 
e, deco nu me insellu. 

INSELLATIONE, s. F-, dolus, fraus, 
fallaeia, actione de insellare, mai ver- 
tosu in înseninarea acestui cuventu de 
sub 2., fapta de insellare: traiesce d'in 
insellationi. 

INSELLATORIA, s. f., dolus, fraus, 
fallaeia, calitate sau fapta de insella- 
toriu : cine nu connosce insellatoriele 
telle. 

INSELLATORIU.-foria, adj. s., frau- 
dator, impostor, dolosus, fallax, frâu- 
duleutus, care insella. 

INSELLATQRA, s. f., actione de in- 
sellare, mai vertosu in sensulu de sub 1. 

INSEMENARE, v., iusemiuare, vedi 
semenare. 

INSEMENTIARE, vedi sementiare. 

ÎNSEMNARE, v., situare, consi- 
şnare, notare, counotare, adnotare, in- 
dicare, desişnare, denotare, signifleare, 
insiguire, a semna, a face semnu, a con- 
semna, a nota, a adnota; a indica, a ar- 
retâ : a insemnâ in carte, in catalogu, 
in lista, etc, a înregistra, a inscrie; a 
nota; acesta vorba insemnâ, arreta, are 



INS. 

intellessu, sensu; nu însemna nemica. 
nu va se dica nemica, lucru fora intel- 
lessu; a se însemnă prin fapte, a se di- 
stinge. 

ÎNSEMNARE, s. verbale, sisnatio, 
consivrnatio, signatura, iiotatio, adno- 
taîio, conuotatio, sisruiiieatio, in t. S. 
verbului. 

INSEMNATORIU,-fona, s. adj., au- 
notator, significans; insignis, graris, 
care însemna: care are sau da însemne- 
tate : perdere insemnatoria. 

ÎNSEMNAT D>a, adj. part., insignis, 
insignitus, signatas, uotatus, semnaţii, 
notatu, adnotatu; considerabile, nota- 
bile, distinşii, famosu : perderi im 
note, omeni însemnaţi. 

ENSEMNATURA, s. verbale, resul- 
tatu allu actionei de însemnare:. 

INSEMNETATE, s. f., gravitas, pon* 
dus, magnum momentani, valore, impor- 
tantia, pondu : lucru de mare însemne- 
tate—res ma<*ni momeaţi. 

INSEMNU, pl.-e, insigne, semnu di- 
stinctivii: însemnele anei familie, unui 
poporu, unei natione, însemnele unui 
magistrata, însemnele unui instituţii. 

ÎNSENINARE, vedi inserenare. 

* INSENSATU,-a, adj., insensatus, 
lipsitu de sensu, de honulu sensu: nebonu, 
care siaperdutu mentile; stupi du, stultu : 
orna insensatu, careaperdntu usulu ra- 
tionei. 

* INSENSIBILE, adj., insensibili . 
1 . care nu se pote senti, care nu cade sub 
sentire: iinmateriale, spirituale; 2. ne- 
sentitoriu, care nu sente dorere, com- 
passione. 

* INSENSIBILITĂŢI; s. f., insensi- 
bilitas, lipse de sensibilitate. 

*ItfSENSUALE, adj., insensualis, 
fora sensuri; care n'are a face cu sen- 
surile esterne. 

* IXSEXSTJALITATE, s. f., (insen- 
sualitas) , lipse de sensualitate, calitate 
de insensue.de. 

* INSEPARABILE, adj., inseparabi- 
li*, ce nu se pote separă. 

* INSEPARABILITATE, s. f., inse- 
parabilii as, calitate de inseparabile. 

INSERARE, v\, vesperascere, adver- 
perascere, crepusculo cooperiri, a se 



INS 



79 



face sera, a intardia peno in sera : a in- 
sera pre caile; a inserata., se plecamu a 
casa. 

INSERARE, s. verbale, crepusculnin. 

INSERATU,-a, adj. part., tempulu 
eră inserata: ca adv., boii adjungu a 
casa forte inserata. 

INSERENARE, v., serenare, refl. a 
se mserenă, serennm iieri, ase face se- 
renu, a se lumină : cer ala s\i insere- 
tiatu; a inceputu a seinserenâ; i s'a in- 
serenata faci'a de buceuria. 

IXSEKENATU,-a, adj. part., sere- 

tu s. . 

* INSERERE, înserui, inseridu si in- 
i, v., inserere, a baga, a introduce, 

a trece intre a'ltu ceva : a inserein lege 
unu articlu scapatu dîin vedere. 

* INSERIARE, v., inserere, a pune 
in una seria, a baga, a introduce in una 

* IXSERIATU,-a, adj. part,, inser- 
pusu in una seria. 

* INSERTARE, v., insertare, a pune 
intre, a introduce, a adauge, a baga. 

* INSERTARE, s. verbale, inserta- 
tio, in t. s. verbului. 

* INSERTATU,-a, adj. part., iuser- 
us, insertns. 
*INSERTIONE, s. f., insortio, ac- 

tione de inst r< re; starea unui lucru in- 
sertu, introductione. 

* INSERTU,-a, adj. part., insertns, 
introdussu, adaussu, bagâtu; subst.utiu 
inserţii, insertum. 

* [NSERYIRE,-e5C«, v., inservire, a 
servi spre ceva, la ceva; vedi servire. 

INSETARE,-e<#m, v., sitirc, a senti, 
a ave sete, a sufferi de sete , a fi setosu; 
fig. a înseta de dreptate. 

INSETARE, s. verbale, sitis, suffe- 
rire de sete. 

INSETATU,-a, adj. part, sitiens, si- 
tibundus,siticulosus; setosu, arsudesete. 

* INSIDIA, s. f., insidi», cursa urdi- 
tura astuta, laciu. 

* INSIDIARE, v., insidiari, a pune, 
a tende insidie, a urdi curse cuiva. 

INSIDIATORIU,-foria,-*nce, s. adj., 
insidiator, insidiatrix, care pune insi- 
die altui-a; astutu, insellaioriu , falsu. 

INSIDIOS (J,-a, adj., insidios us, plenu 



INS. 

de insidie ; periculosu , care si bate ca- 
pulu a pune curse, a insellâ, a ammagf. 

* INSIMULARE , v. , insimulare , a 
vorbi de reu, a spune inentioni de cine- 
va, a calumniâ, a accusâ pre nedreptu. 

* INSIMULARE, s. verbale; insiinu- 
latio, in t. s. verbului. 

* INSIMULATORIU , • toria, s. adj., 
insiinulator. care insimula. 

* INSIMULATIONE, s. f. insimula- 
tio, actiGne de insimulare. 

*INSIMULATU,-«,adj. part., insiajtf- 
latns, accusatu, caluinniatu. 

* LNSINCERU,-a, adj. , hisincerns ; 
nesinceru, falsu. 

* INSINUARE, v., insinuare, proprie 
a baga in sinu, si de aci in genere : a 
baga, a introduce, a intrude; in specia- 
le : a baga pre nesentite si cu mare artefi- 
ciu in capulu sau rnentea cuiva, a ar- 
runcâ suspicioni, prepuse; a dâ se intel- 
lega pre departe; refl. a se insinua, a se 
baga, a se introduce; a capetâ anini 1 a 
sau spiritul u cuiva prin artificie, prin 
medie indirecte, etc. 

* INSINUARE, s. verbale, iimuuatio, 
in t. s. verbului. 

* INSINUATIONE, s. f., iuslnuatio, 
actione de insinuare. 

*INSINUATORIU,-fon'a, adj. s., care 
insinua sau se insinua. 

*INSINUATU,-a, adj. part., insinua- 
tns, in t. s. verbului. 

INSIRARE, v., vedi inseriare. 

*INSIPIDITATE,s.f.,insipiditas, ca- 
litate de insipidu. 

*INSIPIDU,-a, adj., insipidus, fora 
sapore, fora gustu, sarbedu, neplacutu, 

Y\ P^î3jÎ*/1 TU 

* INSIP1ENTE, adj., insipiens, con- 
trariu sapiente; nebonu. 

♦INSIPIENTIA, s. f. , tnsipieuţia, 
contrariu sapientia; nebonia. 

* INSISTENTE, adj. part., (d'in iti- 
sistere), insistens, care insiste. 

* INSISTENTIA, s. f., pervlcacia, ob- 
stinatio, pertinacia, actione de insistere, 
staruentia; obstinatione; pertinacia. 

* INSISTERE, v., insistere, a per- 
severa intru ceva cu obstinatione, fora 
interrumpere : inimicii insistu d'in tote 
poterile. 



ins. 

* INSISTERE, s. verbale, persere- 
rantia, in t. s. verbului. 

* INSOCIABILE, adj., insociabilis, 

care nu pote trai in societate, care nu 
se pote associâ cu alţii. 

* INSOCIABILITATE, s. f., insocia- 
bilitas, calitate de insociabile. 

* INSOCIALE, adj., iusacialis, inso- 
ciabilis, nesociale, insociabile. 

INSOCIRE,-cscw, v., sociare, conso- 
ciare, socium adjnnţrere Tel conjunşerc, 
coiniliiri, societatein inire, a uni, a im- 
preunâ, a parechiâ; a servi de sociu : a 
iusoci pre cineva peno a casa; omulu e 
insocitu de umbr'a lui; refl. a se insoci, 
a se uni, a se lega, a se associâ, a for- 
ma societate, a intra in una societate 
ca membru; a se parechiâ. 

INSOCIRE, s. verbale, sociatio, con- 
.iociatio, in t. s. verbului. 

INSOCITU,-a, adj. part. , sociatas, 
consotiatus. 

* INSOLENTE, adj., inso Uns, arro- 
gante, impertinente, petulante, nerosi 
natu; ca subst. unu insolente. 

* INSOLENTIA, s. f., in^lentia, ca- 
litate de insolente, arrogantia, superbia, 
nerosinare, impertinentia, petulantia. 

* INSOLITU,-a, adj., insolitus, ce 
nu este in usu ; ce este contr'a usului, 
neusitatu. 

♦INSOLUBILE, adj ., insolubilis, ce nn 
se pote sol ce, sau desface, ce nu se pote 
resolve, deslegâ, esplicâ : resin'ain apa 
e insolubile; care nu pote ori nu vrea a 
solve una de toria. 

* INSOLUBILITATE, s. f., insolubi- 
litas, calitate de insolubile. 

* INS'JMNE, adj., insomnis, fora 
somnu, care n'are somnu, care nu dorina 
sau nu pote dormi. 

INSOMNIA, s. f., insomnia, stare de 
insomne, nepotentia de a dormi : a suf- 
feri de insomnia. 

INSOMNIOSU,-.*, adj. , iusomniosus, 
care suffere de insomnia. 

* INSOMNIU, s. m., iusomnium, viu 
ce se vede in somnu. 

ÎNSOR ARE, v., nxorein dare, refl, a 
se insorâ, uxorem ducere, a se casato- 
ri : bărbaţii se insora, feminele se m.a- 
rita; fîg. a insoră calciomi, a i caputâ. 



ÎNS. 

INSORATORE, 8. f M vedi insoratura. 

INSORATU,-a, adj., uxorem habens, 
matrimoniu junctus, căsătoriţii : băr- 
baţii insoratu, femina măritata. 

INSORATURA, s. f., coujugiuinj stare 
de omu insoratu. 

INSPAIMENTARE, v., terrere, ter- 
refacere, perterrefacere; a baga spaima, 
frica, a infricâ ; refl. a se inspaitmntd, 
a se coprende de spaima, de frica. 

INSPAIMENTARE, s. verbale., ter- 
ror; in t. s. verbului. 

INSPAIMENTATORIU,-foria , adj . 
S. , terrorein injiciens, terriilcus; care 
inspaimenta. 

INSPAIMENTATU,-a, adj. part., 
territus; perterrefactnst 

ff INSPICERE, v., inspicere; a spectâ 
bene, radecin'a vorbeloru : inspectione, 
inspectoriu, inspectare, etc. 

* INSPECTARE, v., inspectare, iu- 
spicerc; a caută, a cerceta ceva cu di- 
ligentia ; a supraveghiâ ; a vede de ceva. 

* INSPECTARE, s. verbale, inspecta- 
tio; in t. s. verbului. 

"INSPECTAŢII,-", adj. part.; in- 

> I) P c t u s 

* INSPECTIONARE , v. ; vedi in- 
spectare. 

* INSPECTIONE, S. f., inspecţie; ac- 
tione de inspecere, cercetare, suprave- 
ghiare. 

* INSPECTORATU, s. m., functione 
de inspectore. 

Hm?ECTORK,-toriu,-toressa,-trice; 
inspector ; care inspece sau inspecta ; 
care are functionea de & inspecta. 

* 1NSPERA13ILE, adj.,insperabilis ; 
ce nu este de speratu; ce nu se pote speră. 

* INSPERANTE, adj., insperaus; care 
nu spera, care n'are sperantia. 

* INSPERGERE, inspersi si inspersei, 
inspersu, v.; inspergere; a versâpucinu, 
a presăra, a uda : a insperge sare, apa, 
vinu pre carnea de fertu. 

* 1NSPERSIONE, s. f., inspersio ; ac- 
tione de inspjery- . 

IXSPICARE, v.; inspicare; a face 
spicu; a produce spicu. 

IXSl'ICATU,-a, adj. part.; spicatus. 

IN SPINARE, v., spina punsere ; a 
impuuge cu spinu. 

Tou. II 



INS 



8i 



INSPINATU,-a , adj. part.; splna 
puuctug. i 

* INSPIR ARE, v., inspirate; a spira 
in, a iusufflâ ; a face se nască in mente, 
in anima una mişcare, unu cogetu, unu 
effectu ; a anima. 

* INSPIRARE, s. verbale, inapiratio; 
in t. s. verbului. 

*INSPIRATIONE, s. f., inspiratio; 
aefeione si effectu allu actionei de inspi- 
rare : inspiratione fericita, inspiratione 
poetica, inspiratione divina. 

♦INSPIR LTOBJUj-toriartrice, adj. s., 
inspirator ; care inspira. 

♦INSPIRATU,-a, adj. part., iuspira- 
tus; insufflatu. 

♦INSPONTANEU, si inspontaniu r ia. 
adj.; non spontaneus; fora volia propria, 
nu d'iu volia libera, impinsu de voii 'a 
altui-a ; involuntarii!. 

INSPUMARE,-ecftw, v., iuspumare; 
a face spuma, a spuma. 

ÎNSPUMAT U,-a, adj. part. ; înspu- 
maţi! s; spumatu, coprensu de spuma. 

* INSTABILE, adj., instabili*; contr. 
stabile; mobile, variabile, inconstante ; 
usioru. 

♦INSTABILITATE, s. C, instabiii- 
tas, mobilitas, incotistautia , ieritas; 
lipse de stabilitate, iuconstantia , usio- 
rentia, mutabilitate. 

* INSTALLARE, v., (fr. iustallot); a 
introduce cu solennitate pre cineva in- 
tr'unu officiu , intr'una functione , in- 
tr'una demnitate . 

* 1NSTALLATIONE, s. f., (fr. ln»tal- 
lation); introductione. 

♦INSTALLATU,-a , adj. part., (fr. 
installe). 

♦INSTANŢE, 1. adj. part. preş., in- 
staus, imuitueiis; ce sta asupra, ce e for- 
te apprope de effectu, imminente, urgen- 
te; care insiste, persiste forte; 2. subst. 
momentum yel punctum temporis, (fr. in- 
stant); momentu, minutu. 

♦INSTANTIA, s. f., instantla, (fr. 
iustance); calitate de instanţe: 1. mare 
appropiare, prossimitate; presentia, sta- 
re in care cineva e pre puntu de imple- 
nire; urgentia ; 2. sollicitatione urgente, 
rogatione ferbente; 3. tribunariu : tribu- 
nariu de prima instantia , unde se ju- 



82 



INS 



deca processele in prira'a linia si peno 
la una anumita surama; de aci si jude 
de primo, instantia. 

♦INSTARE, v., tastare} asta pre, 
applecatu pre, a amineniti;; : a ft forte 
apprope. urgente ; a strimtorâ, a nu da 
pace, a insiste/, a se rogâ ferbente, etc. 

♦INSTAURARE, v., instaurare j a 
stabili bene, a construi; a restaura, a 
repara, a renoni, a restabili, a dirige : 
a face, a reface, a reedificâ. 

* INSTAURARE, s. verbale ; iustau- 
ratio ; instauratione. 

*1NSTAURATI0NE, s. f., instaura- 
tio j actione de instaurare. 

*INSTAURATORIU,-ro.>- -triee'M). 
s., iustaarator; care instaura. 

* INSTAURAŢII,^/, adj. part.; in- 
stanratns. 

INSTELLARE r e<7w v., stellîs orhâ- 
re - y a orna sau accoperl cu steUe. 

INvSTELLATU,-fl" adj. part.: stelia- 
tus ; prov.: nu ti credu se f ellaiu, 

se fii d'in ceru si nu ti credu, nu ti cre- 
du sub nici una conditione. 

♦INSTIGARE, v., instigare } a în- 
demnă ; a incita, a escitâ, a stimula, a 
attitiâ, ainterritâ; a anima, a incoragiâ. 

* INSTIGARE, s. verbale; instigatio; 
indemnu, stimulu; impuîsu, intefrita're, 
incoragiare. 

♦INSTIGATIONE, s. f . ; instig-atio, 
iiicensio,inflamm:\fiisimmp;:!stis ; acţiu- 
ne de instigare. 

* INSTIG ATOKIU,-*oWa. adj. s., in- 
stigator; care instiga, indemna, attitia. 

♦INSTIGATE,- a, adj. part,; tastiga- 
tus, incitata», inceasas ; attitiatu, ap- 
prensu, incitaţii, escrtâtu. 

♦INSTILLARE, v.. instillare, stil- 
latim infnnderej a versâ in ceva cu pi- 
culura instillă l »'a cziiva opinio- 

nile proprie ; a le intrude cu incetulu 
cu incetulu. 

♦INSTILLARE. ?. verbale; ibstiilâ- 
tio; in t. s. verbului. 

♦INSTILLATIONE, s f., instillatio; 
actione de instillare. 

* INSTILLATU,-«, adj. part.; instil- 
Lains. 

♦INSTIMULARE, v., instituire : 
vedi stimulare. 



» _ JNS^ 

♦INSTINCTIV U,-«, adj.|(fr. iustine- 
tif); d'in instinctu, ce se face prin in- 
stinct u. 

* INSTINCTU, s. m., instinctns; in- 
demnu ce natur'a a datu animaliloru de 
a caută ce e bouu si de a evita ce e 
stricatiosu; presentire; la orati : mişcarea 
interna fora reflessione, cărei se attri- 
buescu aetioni spontanee; propensione 
irresistibile la unu lucru: a face ceva 
mai multu (Vin instinctu de câtu dupo 
ratione. 

* INSTITUERE, si 
♦INSTITUIRE, v., tastitnerej a sta- 

bi ] i, a assediâ: a iucepe ; a infientiâ; a 
ordiuâ ; a allege, a numi; a invetiâ, a 
cresce, a forma, a instrui: a institui una 
societate; a institui erect ; a institui pre 
cineva infunctione; a institui unu fun- 
du, a crea. 

♦ INSTITUITU,-a, adj. part.; inşii- 
tntus. 

♦INSTITUTIONE, s. f.,instîtutio,ta- 
stitutnm ; constituţie; assediame^tu ; 
dispositione; fundatione; constitutione; 
lege: educatione; instituit; scola; vedi 
instituiu. 

*mSTITlJTQRE l rtoriu r toriă,-tri i ce, 
adj. s., institutor, care institue; firndŞi- 
toriu, inceputoriu, directorii! ; crescu- 
toriu, educatoriu; care tine unu insti- 
tuiu de educatione, una scola, etc; 
invetiatoriu. 

♦ INSTITUTU, d'in instituere: 1. adj. 
part., institiitum , instituiţii, stabiliţii, 
ordinatu, regulat ii, etc. ; 2. subst. m., in- 
stitiitum; institutione ; assediamgifttî, 
sţabilimentri; înstitutu liţt rariu; insti- 
tuţii academicii; instituţii religiosu, insti- 
tuţii de pauperi. 

ÎNSTRĂINARE si insfraniare,-ediu, 
v., alienare, abalienare ; a da in mani 
străine, a aliena, a depărta, a vende;a ; 
instrainatu tota averea parentescâ; refl. 
a se înstrăina, a se depărta, a se duce 
d'in terr'a sea ; a se retrage, a se reci 
de ceva sau de cineva, a nu mai ave bo- 
na volientia : a se înstrăina de parenti. 
de amici. 

ÎNSTRĂINARE, s. verbale ; alie na- 
ţio, abalienatio; in t. s. verbului. 

INSTRAINATU si instraniatu ,- a, 



INS . 

adj. part.; alienatiis, abalieuatus; tre- 
cuta in mani străine, 

* INSTRUCTIONE, s. f., tnstractio; 
actione si restiltatu de instruire, iuve- 
tiamentu, invetiatura, doctrina, educa- 
tione; connosceiilia, scientia; ordine, 
mandatu, esplicatione ; instructionea 
unui grpfiessu, toţe formalităţile neces- 
sarie pentru a pune processulu in stare 
de a fi judecaţii; de aci, jude de instruc- 
iîone, care cercetedia caus'a, adunandu 
tote probele sau indiciele. face interro- 
gatoriulu inculpatului, etc. 

* INSTRUCTIVE,-^ adj., instrueu., 
iustituens; aptu de a instrui : carte in- 
structiva, plena de invetiatura, de in- 
structiont ■ 

* INSTRUCTORIU,-fom, adj. s.; in- 
structor; care instrue. 

*TNSTRUCTU,-a, adj., Lnstructus; 
instruiţii, invetiatu; fundu instructu, 
moşia proveduta cu celle necessarie la 
economia : boi, aratre, carre, etc. 

* INSTRUEREsi instrugere, instrusi 
si inştrusei, instrussu si instructu; si 

* INSTRUIRE, v., instruerej a con- 
strui, a edifica, a ordina, a regula, a 
prepara, a prevede, a approvisionâ ; a 
educa, a cresce, a invetiâ, a deprende, 
a informa, a da informationi precise a- 
supra celloru de faculu; rell. a se instrui 
a se informa, a lua instructione, informa- 
tione. 

*IXSTKUlTU,-a,adj. part., instruc- 
tuis; ordiiiatu, preparata, provedutu, e- 
ducatn, invetiatu, informaţii. 

* INSTRUMENTALE, adj, instru- 
meutalis; relativii Ia instrumentu; mu- 
sica instrumentale. 

* INSTRUMENTU, pl.-e; instrumen- 
tum ; nume collectivu allu lucruriloru 
ce servu in arte sau in una scientia 
spre a essecuta ceva : instrumentu de 
musica, cu care se cânta; instrumentu 
inscrissu, documentu, contracţii, actu 
publicu, scrissore autentica; in genere, 
medilocu, adjutoriu : a se face instru- 
mentulu cuiva, a face tutu ce dice a- 
cestu-a, fia bene, fia reu. 

*INSTUPIDIRE,-^™, v., obstnpes- 
cere, stupere ; a deveni stupidu, a în- 
lemni, a încremeni, a imiuarmori. 



INS. 



83 



* INSTUPIDITUva, adj. part, sta- 
peTactus. 

INSU,-a. pron. ipse; vedi ensu. 

*INSUAVITATE, s. f., iusnavltas; 
nesuavitate, neplăcere ; lucru ingratu, 
ueplacutu. 

* INSUAVE, adj., iusuavis; neplă- 
cuţii. 

* INSUBORDINATU,-», adj., nesub- 
ordinatu. 

* 1NSUDARE, v.,iiisudare; vedi as- 

*INSUFFICIENTE, adj., insufficleng; 
ce nu adjunge; neindestullatoriu, ne- 
sufficiente. 

*INSUFFICIENTIA, s. f., insuficien- 
ţi.; ; neadjunsu; lipse de mediloce ori de 
capacitate. 

[NSUFFLARE, v., iusufflare, inspi- 
rare ; a suffla iu ceva, a inspira : a in- 
suffiâ coragiu, a insul fld frica; mentea 
me insui'fla, mi spune, mi dictedia. 

[NSUFFLARE, s. verbale; inspira- 
tio . in i. s. verbului. 

INŞI FFLATU,-a, adj. part., adfla- 
tus, inspiratus; profetu insufflatu. 

[NSUFFLETIRE,-escw, v., animare; 
a dâ suffletu, a animă, a vivificâ, a dâ 
vietia, a escitâ; a dâ potere; a se in- 
suffleti, a se anima, a se restabili, a se 
recollege; a lud vietia : riavea ce se 
mance, ero acumu vedu co a insuffletitu 
bene, a prensu potere, a capetatu stare. 

ÎNSUFLEŢIRE, s. verbale; anima- 
tio : in t. s. verbului. 

INSUFFLETITORIU,-fona, adj. s., 
({iii animat; care insuffletesce. 

LNSUFFLETITU,-a, adj. part., ani- 
uuitus. 

INSUGERE, v., vedi sugere. 

* INSULA, s. f., insula; pamentu in- 
congiuratu de tote părţile cu apa. 

* INSULAM ',-«. adj., Lnsulauus; re- 
lativu la insula : locuitorii! de insula. 

* INSULARIU,-a, adj., insulari»; re- 
lativii la insula. 

* INSULOSU,-o, adj., insulosus; ple- 
nu de insule, 

* INSULTA, s. f., insultatio, iusul- 
tura; înjurare, înjurătura; traetarene- 
covientiosa prin fapte ori vorbe; attacu; 
maltractare, batujocura; injuria. 



84 



INS. 



*INSULTANTE,adj., iusultans: vedi 
si insultător in. 

* INSULTARE, \ ., insultare, contu- 
melia afftcere; a irjnrâ ; a ofiende prin 
fapte ori covente ; a attacâ, a attinge 
onorea; a maltractâ; a si bato jocu de 
cineva , a batujocuri ; proprie, insulta- 
re— m-saltare; a saltă pre cineva, a Iu 
calcâ in petiore. 

INSULTARE, s. verbale ; insultaţi©; 
in t. s. verbului. 

INSULTATIONE, s. verbale, insul- 
tatio j actione de insultare. 

INSULT ĂTOniU r toria, adj. s., iu- 
sultans si insultatorius; care insulta. 

INSULT ATU,-a, adj. part., insulta- 
tus, contnmelia affectus. 

* INSUMMARE,-erfm , addere, im- 
plere nnmerum ; a face sunuria; a im- 
plenî numeruln. 

* INSUMMARE, s. verbale; additio ; 
addunare. 

*INSUMMATU,-rt, adj. part., additns. 

* INSUPERABILE, adj., insnpera- 
bilis; care nu se pote învinge, nehmn- 
su, care nu se pote întrece, neîntrecuţii. 

* INSUPERBIRE,-escM.' v., soperbl- 
re, superbia efferi : a deveni superbii, 
a se mundrî, a se ingonfd. 

* INSUPERBIRE, s. verbale; super- 
bia; in t. s. verbului. 

♦INSUPERBITU.-a. adj. part., sn- 
perbus, animo elîitus; mundritu, ingon- 
fatu. 

* INSUPPORTABILE, adj., intolera- 
bilis, non fercndus; intolerabile, de ne- 
suferiţii, ce nu se pote supportă , suf- 
feri. 

INSURARE, v., vedi inşorare, cu tote 
derivatele selle. 

* INSURGENTE, adj. part. preş. s., 
insnrgens, seditiosns ; rebelle , revol- 
tante, care se rescolla. 

* INSURGENTIA, s. f., seditio- res- 
collare; vedi irtswrectione. 

* INSURGERE, insursi si insursei, 
insursu si insurrectu, v.: insurgere; a 
se rescolla, a se revolta, a face revolta, 
rebellione. 

* INSURRECTIONALE, adj., sedi- 
tiosns, rebeilis ; de insurrectione ; se- 
ditiosu , rebelle , rescollatoriu. 



INT. 

♦INSURRECTIONE, s. f., motus, 
seditio; rescollare, seditione ; mişcare, 
revolta, rescollare; rebellione. 

IXSUSIRE,-escw, v., sibi allquid as- 
sninere, attribuere, sibi arrogare ; rin- 
dicare, suum facere, proprinm facere 
appropriare; vedi appropriare. 

* INTACTU,-«, adj., intactus, inte- 
*rer, incoruptus: neattinsu; intregu; 
necorruptu; purii, curatu, nemaculatu, 
fora macula. 

INTALIARE, v., incidere, insculpe- 
re ; a scuipi ; vedi taliare. 

INTARDIARE, v., tardare, retar- 
dare ; a î-emane" undeva prea-multu ; a 
face ceva prea-tardiu ; a remane inde- 
retru. 

INTARDIARE, s. verbale, retarda- 
tio, comnioratio, tarditas, mora, tardi- 
ties, tarditudo; in t. S. verbului. 

INTARDIATORIU,-forâ, adj.s., re- 
tardans; ce produce intarcliare. 

INTARDIATU,-a, adj. part., tarda- 
tus, retardatus. 

INTARIRE,-escw, v., fortiflcere, ro- 
borare, corroborare, muuire, comuiuni- 
re; approbare; a face tare ; a fortifica; 
a roborâ, corrobora : a intari una ceta- 
te, a face fortificatione ; a si intari suf- 
fktulu, a capitâ potere ; a intari una 
lege, a approbâ, a sancţiona, a confir- 
ma, a ratifica; a assecurâ. 

ÎNTĂRIRE, s. verbale ; flrmatio, cou- 
flrmatio, fortificatio, roboratio, muni- 
ţie, munimen; approbatio, comprobatio; 
in t. s. verbului. 

INTARITORIU,-foria , adj. s.; for- 
tiilcans ; care intaresce. 

INTARITU,-a, adj. part.; fortiflca- 
tus, roboratus, mnnitus: firmatus, con- 
firm atu s» 

INTARITURA, s. f, ; locu intaritu, 
cetate intarita; intarirea ensa-si. 

♦INTANGIBILE, adj.; intactilis; ce 
nu se pote attinge; neattinsu, intactu. 

♦INTEGRALE, adj.; constituens, corn- 
ponens; princeps, praecipuus; ce cu alta 
parte face integru; essentiale, principale; 
integrante; in math. calculu integrale. 

* INTEGRANTE, adj.; integrale, care 
contribue la integritatea unui totu ; care 
face integrulu. 



INŢ. 

♦INTEGRARE, v.; componere, per- 
flcere, absolvere ; a face intregu; vecii 
si întregire. 

* INTEGRATIONE, si.; (integrali©) 
actione de integrare. 

*INTEGRATU,-a, adj. part.; integra- 
tus ; intregitu. 

INTEGRITATE, s. f.; integritas: pro- 
bltas, innocentia; starea unui totu, a 
unui lucru care si are tote părţile; vir- 
tutea, calitatea bona a unei persone ; 
probitate. 

*INTEGRITUDINE, s.f.; integritodo; 
intregime, integritate. 

INTEGRU,-a, adj.; integer , incor- 
rnptns ; totu, neattinsu, deplenu ; fig. 
de una probitate incorruptibile, necor- 
ruptu, onestu , probu ; care nu se pote 
corrupe. 

INTELLECTIONE, s. f.; intellectio; 
vedi intelleptione. 

* INTELLECTIVU,-a, adj.: intellec- 
tiviis : care are potere de a intellege, de 
a coprende cu mentea. 

INTELLECTU, s. m. ; intellectus; 
poterea de a intellege, mentea; — cu 
intellesu de adj. vedi form'a: intelleptu. 

* INTELLECTUALE, adj.; intellec- 
tualis ; relativu la intellectu. 

INTELLECTUALITATE, s.f., intel- 
lectualitas, intellectus; stare, calitate, 
caracteriu de intellectuale. 

INTELLEGERE, intellesi si intclles- 
sei, intellesu si intellectu =■ intelleptu 
(cu t sibilante, intiellegere, etc.) v., intel- 
ligere; cognoscere. a mii re , oltedire; 
a coprende cu mentea, a precepe ; a 
audf, a lua connoscentia ; a asculta, a 
se suppune, a fi docile; a avo însem- 
nare : intcllegcmu una limba sau nu ua 
intellcgemu ; am intellesu co tu nu vrei 
se mai inveti ; cine nu intellege ele cu- 
ventu, caută se intellega de bătălia; ce se 
intellege prin acestu coventu? — a se in- 
tellege=a, se iuvoi : se intellesera latro- 
nii, ca se me despolie. 

INTELLEGERE, s. verbale ; intolli- 
gentia, intellectus; eoncordia, conson- 
sio ; actione, potere si stare de intelîe- 
gere : omu cu mare intellegere ; bon' a 
intellegere d 'intre socii face fericirea do- 
mestica. 



INT. 



85 



INTELLEGUTORIU,-for«a, adj. s.; 
intelligens, rationis pnrticeps, provi- 
dus; docili»: care intellege : omulu e 
animale intellegutoriu ; n'am vedutu co- 
pillu mai intellegutoriu si mai ascul- 
tător iu. 

INTELLENIRE,-^c«, (cu t sibilante), 
v., incultus relinqoij torpescere : a ro- 
man»'' sau a se face tellena : pamentulu 
nelucrat u intellenesce ; fig. a ammorti, 
a încremeni, a înlemni, a putredi :candu 
audiramu aceste-a, intellcniramu de fri- 
ca ; mentea ce nu cugeta, intellenesce. 

INTELLENIRE, s. verbale; torpor; 
in t. s. verbului. 

[NTELLENITU,-a, adj. part., tor- 
pore eaptus. 

[NTELLEPTESCE, adv., sapienter, 
prndenter; ca intelleptu, cu intelleptione, 
cu merite : intelleptesce faci. 

INTELLEPTESCU,-a, adj., ăaniens, 
prodens . de intelleptu, eumu se cade 
unui intelleptu : fa\ Intelleptesca ; 
contr. nebonescu. 

[NTELLEPTIA, s. f., sapientia, pru- 
dentia ; calitate de intelleptu. 

[NTELLEPTIRE,-escw, v., sapientem 
vel prudentem reddere; a face intelleptu, 
a invetiâ si eresce bene; a invetiâ 
mente, acastigâ; a se intelleptl, sapiens 
vel prndens «ieri a invetiâ mente a se 
laseâ de nebonîe si blastamatîe. 

INTELLEPTIONE, s. f., intellectus, 
intelligentia, sapientia, pmdentia; ac- 
tione si facultate de ^intellege, calitate 
si fapta de intelleptu : cu intelleptione 
derepta se ascultaţi; a se portă si lucră 
totu dt a un'a cu intelleptione. 

INTELLEPTU,-», adj. s., Hapîens, 
prndens; care a invetiatu a intellege. 
plenii de intellegere, prudente, sapiente. 

INTELLESSU,-« l. part. pass.; in- 
i«'ilectus,-a,-nm; covente intellesse sine- 
intellesse; latroni intellessi intre densii ; 
2. supin. intellectnm-n; greude intellesu; 
)'». s. in., signifleatio, sententiă, rh: ca- 
re r intellessulu acestui coventu; vorbesce 
pre intellessu; frasi fora intellessu. 

INTELLIGENTE, adj. part., intelli- 
geus; care intellege; aptu a intellege; 
preceputu, penetrante, abile, espertu, 
connoscutoriu; intellegutoriu; cu mente; 



86 



INT. 



docile; care are eruditione, invetiatu- 
ra, abilitate : facia intelligente, care es- 
prime intelligentia. 

INTELLIGENTIA, s. f., intelligen- 
tia, intellectus; mente, facultate, potere 
intellectiva, capacitate de a coprende, 
de a petrunde bene lucrurile; connos- 
centia profunda ; intelligenti'a romana, 
partea erudita, invetiata, etc. 

* INTELLIGTBTLE, adj.; intelligibi- 
lis -, ce pote intellege; ce se pote pre- 
cepe. 

INTELNIRE,-escw, v.; aliquem con- 
tenire, alicui obriam iierij aintempinâ, 
a conveni. 

INTEMELIAKE, v.; fundare, funda- 
menta jacere ; a funda, stabili, assediâ ; 
a pune temelie. 

* INTEMPERANTE, adj.; interope- 
rans ; netemperatu, necompetatu, nein- 
frenatu, nemoderatu. 

♦INTEMPERANTIA, s. f.; iutempe- 
rantia: lipsede temperantia; nsuesces- 
sivu de mâncări, beuture, plăceri cor- 
porali; desfrenare. necompetare. 

* INTEMPERIA, s. f.; intemperie* : 
tempu reu. 

* INTEMPESTIVU,-a, adj.; intern- 
pestivns ; ce nu e la tempulu seu, ce se 
face inainte de tempn. 

1NTEMPINARE, v.;obviain fiori, oc- 
curiere : a essi inainte. 

INTEMPLARE, v.; accidere, eveni- 
re, contingere ; a se face, a se petrece, 
a eveni : intemple-se ori-ce;nu ni am in- 
templatu a casa ; mi s'a intemplattt ma- 
re reu. 

INTEMPLARE, s. verbale; casus, 
fors, fortuna, eventus, accidentia; eve- 
nementu, accidente, incidente ; casu ; 
sorte, fortuna; circumstantia, occurren- 
tia, adventura : intemplare rea , intern- 
plare nepreveduta, d'in intemplare, la 
templare. 

INTEMPLATORIU.-forc'a. adj. s.; 
casualis, foriuitus ; casuale, acciden- 
tale, eventuale, occasicnale, fortuiţii ; 
neprevedutu. 

INTEMPLATTT, -a, adj. part.; tiuod 
acciditj locut. pre intemplate, dupo 
intemplare. 

* INTENDENTE, adj. s.; intendent 



INT. 

(fr. intendant); care intende, in specia- 
le, care si intende mentea la ceva, ca- 
re preveghiedia, administra, etc admi- 
nistratorii!, directorii!, inspectoriu, pre- 
fecţii. 

* INTENDENTIA, s. f.; calitate de 
intendente ; functione de intendente ; 
directione, administratione, inspectione. 

INTENDERE, intensi si intensei, 
intensu, v.; tendere, intondere, exten- 
dere, pandere, expandere; a tende, a 
incord&, a estende, a laţi : a intende 
mana, a intende petiorulu, a intende 
funea, a intende cord" a, a intende pân- 
di' a : fig. ellu se intende prea departe. 

INTENDERE, s. v rbale, tensio, in- 
tensio, extensio, in t. s. verbului. 

INTENDITORIU,-^Wa,adj. s., ten- 
dens, extendons. care intende. 

INTENERIRE,-escM, v., juveuescere, 
a se face teneru. 

INTENERITU,-a, adj. part., jn tenis 
factus : betrăna intenerita. 

INTENSETURA, s. f., expansiv ac- 
tioue si rusultatu allu actionei de iu- 
te nd ere. 

* INTENSIONE, s. f.; inteusio;fn- 
tendere, încordare. 

* INTENSITATE, s. f.; intensio ; ca- 
litate de inţensu; gradu : intensitatea 
mentei, frigidul, calorci. 

*INTENSIVU,-«, adj., cu potere de 
intensitate. 

INTENSU,-«, adj. part.; iutensus. 
oxtensus, expansus; incordatu, potente; 
estensu, latitu, vastu, diffusu. 

INTENSURA. s. f., tensio, cxteiusio, 
expansio; stare produssa prin actionea 
de intenderc : connoscute su intensu- 
rele omului dupo somnii . 

INTENTABILE,adj.; non teutabilis; 
care nu se pote tentă ; care nu se pote 
duce in tentatione. 

* INTENTARE, v.; intentare; a ten- 
ta spre, a tende cu potere, a presentâ ; 
in speciale, a intenta processu, a porni 
processu. 

* INTENTAŢI 1 ,-», adj. part,; inten- 
tatus. 

* INTENŢIONALE, adj.; in mente, 
iu intoilectu positus ; ce este iu inten- 
t'ione, ce depemle de Vdintentione; ce este 



int. 

in intentione si nu se spune cu vorbele 
proprie, ci cu altele. 

*INTENTIONARE,-eă% v., inmeu- 
te, in intellectii habere ; a ave ceva iu 
monte : a ave ceva de scopu. 

* INTENTIONATU,-a, adj. part., a- 
nimatns, affectus; care are intentione 
bona ori rea. 

* INTENTIONE, s. f., inteniio, eon- 
sîlium, volujitas, mens, animus; actio- 
ne de intendere; tensioue sau pressione 
potente ; fig. incordare a mentei, coge- 
tu, volieutia; scopu, propuşii. 

* INTERCALARE, si inter calar iu, - 
ia, adj., intercalaris , intercalarins • 
interpuşii; in speciale despre diu'a ''are 
la fia care annu bissestile se adauge lu- 
nei Februariu : annu intercalare; luna 
intercalare; di Intercalare: versuinter- 
calare, care se repetesce dupo un'a ori 
doue strofe intr'unu cantecu. 

* INTERCALARE, v.. intercalare ; a 
interpune, adauge : a intercala una ăi 
la fia-care allu patrule annu. 

* INTERCALATIONE, s. L, inter- 
calatio; actione si effectu allu aclionei 
de intercalare; additionea unei dille la 
lun'a Pebmariu in annii bissestili. 

*INTERCALATORIU,-^na,adj.,s., 
intercalator ; care intercala. 

* INTERCALATU,-a, adj. part., in- 
terealatus. 

[NTERCARE, \., (cu t sibilante, in- 
tiercare), interdicere, prohibere, inte - 
clndere, ablactare, siceare, in genere a 
i, a nu mai ăi, a seecă ; a desvetiâ 
de fcitia : a intercă umicopillu, a inter- 
că amm llii, edii, vitellii. 

INTERCARE,s. verbale, interdietio, 

i >r< Insio, ablactatio, int.s. Verbului. 

[NTERCATU,-a, adj. part., interdic- 
tuş, prohibitus, interclusas, ablactatus* 

* [NTERCEDERE, v., iutercedare ; 

a interveni, a se interpune spre a obţine 
grafia, favore, etc. 

"INTERCEPERE,mferce^M« 3 interce- 
jnitn^i inierceptu, v., intercipere; a cape 
sau prende in caile, iu mersu; a impe- 
dicâ, a oppri; a supprendc, a appucâ pre 
neaşteptate; a sustrage, a Lira. 

* INTERCEPTARE, v., intercipere; 
a prende, a appucâ, a oppri, a lua, cu po- 



INT. 



87 



terea, a interrumpe; a prende scrissori 
sau alte assemeni spre a afla unu secre- 
ţii-, a impedecâ essecutarea unui lucru; 
a talia vorb'a cuiva, a interrumpe cur- 
sulu direetu allu unui lucru. 

* INTERCEPTARE, s. verbale, inter- 
eeîtfcL»; iu t. s. verbului. 

* INTERCEPTATUL adj. part,; in- 

* lNTERCEPTIONE, s. L, intercep- 
ţii); actione re. 

* LNTERCEPTU,-a, adj. part., iuter- 
ceptus. » 

* 1NTERCESSIONE, s. L, imerces- 
sio, deprecatio, preces; actione de in- 
tercedere. 

* INTERCESSORIUrSona, adj. g. , 
intercesso • , intercedens* deprecator i 

intercede, se roga pentru altulu : 
mediatoriu. 

* INTERCESSU,-a, adj. part., iuter- 

CCSSHS. 

- [NTERCIDERE, v., intereidere; a 
talia, a rupe in doue. 

PERCISIONE, s. f., hKeretsio; 
taliare, rupere in doue, actione de in- 
tercidi re. 

* INTERCISU,-a, adj. part., iuter- 
cisns. 

* INTERCLUDERE, interclusi si in- 

, interclusu. v., intereludere,; a 
inchide callea, a irapedicâ, a oppri d'in 
mersu; a esclude. 

»<INTER< LUSIONE,s.f.,intereluslo; 
actione de inter xluderc; difficultate , 
1 a respira; parenthese. 

* INTERCOLUMNIU, pl.-f; interco- 
lumniiim; spatiulti intre doue columne. 

* INTERCOSTALE, adj., costiş in- 
jci iu-; se dice despre muşchii si arte- 
rele re sunt intre coste. 

- [NTERCURRERE, Intercursi si in- 
tercurşei, intercursu, v., intercurrerej 
a curre intre, a interveni, a mediloci; a 
curre intre unu punLu si altu puntu de 
bempu. 

*INTERCURSU r a, 1. part. intorenr- 
gns-a-um; -. S. ni., iiitercursus-ns; ac- 
tulu de intercurrere, intervenire etc. 

* [NTERCUTANEU,-a,adj., intercas, 
tntercutaneus; ce e intre pelle si carne; 
interiore, ascunsu. 



8* 



INT. 



INTERDICERE, interdissi si inter- 
ăissei, interdissu si interdictu, v., inter- 
dicere, prohibire, vetarej a oppri , a 
proibî, a suspende, a puni prin inter- 
dictu, a lua poterea, dreptul u de a dis- 
pune despre averea si despre person'a 
sea, a Iu pune sub tutela ori curatela. 

INTERDICEEE, s. verbale, interdic- 
ţie; in t. s. verbului. 

INTERDICTIONE, s. f., interdictio, 
prohtbitio, interdictum; proibitione, in- 
ttrdictu; opprire perpetua ori tempo- 
raria de la essercitiulu certoru functio- 
ni, pronuntiata prin sententi'a sau de- 
cisionea unei autoritate superiore ; pri- 
vatione totale ori parţiale de drepturile 
civili; actione de a lua cuiva dreptulu 
de libera dispositione asupr'a bonuri- 
loru selle, si chiaru asupr'a personei 
selle, candu e in stare de imbecillitate 
sau de neboni'a etc. ; — interdictione 
de la apa si focu, formula la Romanii 
vechi cu intellessulu de condemnare la 



INTERDICTORIU,-*ona, adj. s.; iu- 
terdictor, interdictorius ; care inter- 
dice, proibitoriu, oppvitoriu ; senteniia 
interdictoria , prin care se pronunţia 
interdictione. 

INTERDICTU, pl.-«; iuterdictnm ; 
interdictione, proibitione : la Romani 
interdictulu eră formuVa prin care pre- 
torele ordină sau proibiă ceva relativu 
la possessione. 

lNTERDISSU,-a, adj. part.: inter- 
dietus, prohibitus,Yetitusj oppritu, pro- 
ibitu, suspensu d'in functionile sau d'in 
drepturile selle. 

INTERDUCTU, pl.-e; interductus, 
-ns | puntu, pausa ce se face in scrissu 
sau in typariu in periode sau frasi. 

♦INTEREMERE, interemui, intere- 
mutu si interemptu, v. ; interimere ; a 
perde, a strica, a nemeci, a uccide. 

*INTEREMPTIONE,s. f.;interemp- 
tlo ; actione de interemere. 

*INTEREMPTORIU,-ton'«, adj. s.; 
interemptor; c&reintereme; ucciditoriu. 

* INTEREMPTU,-«, adj. part.; in- 
teremptus; uccisu, distrussu, perdutu; 
vedi interemere. 

* INTERESSANTE, adj. part.pres.; 



INT. 

(it. interesante, fr.interessant), ce in- 
teressa; ce place, ce allecta; importan- 
te ; attragutoriu ; lucru interessante ; 
persona interessante. 

♦INTERESSARE, v.; interesse, (it. 
interessare, fr. interesser); plăcere, ca« 
pere, delectare; a inspira interesse ; a 
attrage; a miscâ ; a place" ; a trage at- 
tentionea cuiva; a fi de importantia, de 
folosii, de adjutoriu; a se'interessă, a 
ave interesse pentru ceva ; a fi curiosu : 
nu me interessa, nu mi importa, nu su 
curiosu, n'am neci una interesse. 

*INTERESSATU,-a, adj. part., (it. 
interessato ; fr. inte>essâ); care are in- 
teresse la ceva : care n'are inaintea o- 
chiloru de catu interessea propria ; care 
tote le face numai petru interessea sea; 
avaru; curiosu. 

♦INTERESSE, s. f.; (interesse); uti- 
litas ; compendium ; nsura, fosnus, im* 
pendium; folosu, venitu, castigu : uşu- 
ra, procentu ; attenti jne, plecare, attra- 
gere, favore, curiositate ; sollicitudine: 
riăm neci una interesse: lucru de mare 
interesse ; a fi cu interesse contra ci- 
neva. 

*1NTERFECERE, interfeci si inter- 
fecei. interfectu, v.; interflcere, a face 
se dispară, a uccide, a perde. 

* INTERFECTIONE, s. f.; interfec- 
tio: actione de inter fecere. 

* INTERFECTORlU,-fon'a, adj. s.; 
interfector: care interfece. 

* INTERFECTU,-a, adj. part.; in- 
terfectus: uccisu. 

* INTERFLUERE si interfluire : v.; 
interfluere ; a flue sau curre intre: a 
talia prin cursulu seu ; a curre d'in 
candu in candu. 

*INTERFLUITARE, v.; interflulta- 
re; forma intensiva sau interativa d'in 
interfluere, a interflue desu. 

* INTERFLUU,-a , adj., iiiterflnnsi 
care interflue. 

♦INTERFUNDERE, inter funsi si 
interfunsei, interfunsu si interfusu, v., 
interfundere ; a funde intre sau intru. 

* INTERFUSIONE, s. f., interfusio; 
actione de interfundere. 

* INTERFUSU,-«, adj. part., inter- 
fusu s. 



INT. 

* INTERIECERE, v., interjicere: a 

arruncâ intre, a interpune, a intercala, 
a baga intre. 

* INTERIECTIONE, s. f., interjec- 
tio; actione de interiecere; in speciale, 
esclamatione, ce se amin ca in discursn 
spre a espreme affecte de dorere , de 
buccuria, de admiratione, demenia, etc: 
ah, oh, vai! sunt inter iectioni. 

* INTERIECTIVU,-a. adj., interjee- 
tivns; care se interiece. 

* INTERIECTU,-a, adj. part., inter- 
jectns. 

* INTERIMALE si interimar iu, -aria, 
adj., (d'in interim); provisoriu, tempu- 
rariu, pentru raoraentu, de pucina du- 
rata; contr. ăefinitivu. 

♦INTERIMARE, v., a face interimu, 
a substitui pre cineva intr'unu officiu, 
in una functione intr'unu modu provi- 
soriu; a implenî acea functione provi- 
soriu. 

* INTERIMU, s. m., (interim), tem- 
pu câtu se occupa provisoriu sau tem- 
purariu una functione; cu prepos. ad, ad- 
interimu, pusu numai provisoriu peno 
la dispositione definitiva, peno la nu- 
înire* definitiva sau reintorcerea cuiva 
in officiu : ministru ad-interiniu. 

* INTERIORE, adj., interior, (inte- 
rn s), d'in intru; contr. esteriore; subst. : 
interiorele casei, interi orele hassericei; a 
connosce interiorele cuiva, secretele, etc. 

* INTERIRE. v.. interire, a se duce 
intre, a dispară, a peri, a mori. 

* INTERITrONE, s. f., si 

* 1NTERITU, s. m., interitus; perire, 
morte. 

* INTERJACENTE, adj. part. preş.; 
interj acens, care inter jace. 

* INTERJACERE, interjacui, inter- 
jacutu, v., interjacere; ajacc intre; a fi 
situatu intre. 

* INTER JUNGERE. inter junsi si in- 
terjtmsfii. interjunsu si inter junHu. v., 
interju -»re: ajunge intre, a lega intre 
sene, a lega u; ilu cu altulu. 

* lNTERJUNCTU,-a, adj. part., in- 
terjonctns ; unitu cu altulu, legatu cu 
altulu împreuna. 

•INTERLBDERE, interlesi si inter- 
lesei, interlesu, v., intcrlidere; a Iede 



INT. 



89 



intre, a strivi unu ce bagandu-lu intre 
alte lucruri. 

* INTERLEGARE, v., interligare, 
a legă intre, a lega unulu cu altulu, a 
impletti. 

* INTERLENERE, interlenui, inter- 
lenutu, si 

INTERLENIRE, v. , interliuere, a 
lent sau unge intre; a unge; fig. a şter- 
ge, a rade ceva scrissu, etc. 

* INTERLTXIA, s. f., mai bene inse 
interliniu. 

* INTERLINIARIU,-a, adj., (fr. in- 
terlineaire), relativu la interliniu, d'in 
interliniu : esplicatione interliniaria. 

♦INTERLINIU, pl.-e, (fr. interlisrne), 
spaţiu intre doue linie : notele de musica 
se scriu, pre linie si pre interlinie. 

INTERLOCARE, v., interlocare; a 
loca intre, a pune intr'unu locu inter- 
mediu. 

* INTERLOCERE, interlocui, inter- 
locutu, v., interloqui: a vorbi intre, a 
interrupe vorb'a cuiva ; a vorbi intre 
sene; a conversa. 

INTERLOCUTiONE, s. f.; interlocu- 
tio; actione de interlocere; sententia in- 
terlocutoria. 

INTERLOCUTORIU, - toria . - trice , 
adj. s., interloqnen.ş; care se ammesteca 
in vorbire, care conversa cu altulu: in pro- 
cesse : sententia interlocutor ia. care nu 
decide in fundu, ci dispune ceva pentru 
informationea causei. 

* INTERLUCARE, v., interlucare; a 
amputa, a curetia una planta, unu ar- 
bore. 

* INTERLUCATIONE, s. f., inter- 
lncatio; actione de interlucare. 

* TNTERLUCIRE, v., interlucere, a 
luci intre, a luci d'in candu in candu; a 
luci printre, a fi raru, gauritu, transpa- 
rente, etc. 

* INTEREUDERE, intcrlusi si intcr- 
lusei, interlusu, v., intcrludero; a lude 
sau jocâ intre sene. 

* INTERLUNE, adj., interlunis; in 
care lun'a nu appare. 

* INTERLUNIU, s. m., interlunium; 
durata de t^mpu, in care Iun 1 a nu se 
vede. 

* INTERMEDIARIU,-î'a, adj., inter- 



90 



INT. 



medius; ce este intre alţii, ce este la 
medilocu; care se interpune, raediloei- 
torin, care se pune intre doui se i îm- 
pace, ori pentru alte affaceri. 

* INTERMEDIU, adj. s.. interme- 
dins; de medilocu , interpuşii, bagatu 
la raedilocu. 

* INTERMINABILE, adj., iutermi- 
nabîlis, ce nu se mai termina ; ce tine 
prea lungii, îndelungaţii. 

* INTERMINATU,-a, adj., intermi- 
natus; ce n'are ternii nu, infiniţii, nemăr- 
ginit:.. 

* INTERMISSIONE, s. f., iutermis- 
sio, interlassare, precurmare, incetare, 
interrnnere. 

*INTERMISSU,-a. adj. part., inter- 
raigus, interlassatu, precurmatn, ince- 
u, interruptu, 

* INTERMITTENTE, adj., intermit- 
tens, care intcrmitte: care inceta si re- 
începe erosi la intervalle : friguri inter- 
nii ftent>. 

* MTERMTTENTIA, s. f., stătu de 
inbervnittente. 

* INTER3IITTERE, intermisi si in- 
termispi. intermissu, v., intermittere, a 
interlassâ, a inceta, a lassâ intr'atâtn, 
a precurma, a interrupe. 

* INTERMUNDIU, pll-e, interni n- 
diiim , spatiulu intre mai multe lumi 
dupo idea lui Epicurn; spaţiu immagi- 
riariu, ideale 1 . 

* INTER MUR ALE, adj., intenr«nra- 
lis. ce este intre muri. 

* INTERMUSCULARE si intcrmu- 
sculariu,-aria, adj., term. de anitomia, 
ce este intre mfyschi. 

* INTERNARE,-^, v., includere, 
a inchide; a face internii; a pune pre ci- 
neva intr'unu locu de unde se nu pota 
essi, de unde se i fia impossibile sau 
prea difficile de a scana; a pune pre ci- 
neva intr'unu internaţii. 

* INTERNARE, s. verbale, incluşi;, 
in t. s. verbului. 

* INTERNATIONALE, adj., (int#r 
si naţionali», fr. internationnal), intre 
natione si natione : drentu inter naţio- 

4. 

noile. 

* INTERNATUL, adj r pari., inclu- 
sul, iuciiisu, pusa in unu locu d'in care 



INT. 

nu este iertatu a essi ; subst. inter natu, 
(fr. internat), instituţii in care copillii 
locuescu, se nutrescu si invetia. 

* INTERNECARE, v., internecare, 
a uccide, a perde, a esteraimi. 

*INTERNECIONE, s. f., internecio, 
uccidere, maceilu, destructione. 

* INTERNECTVU,-a, adj., iuierue- 
civus, de internecione : bellu inter necicu. 

*INTERNECTERE, inierriessi si in- 
ttrnessei. internessu, v., interneetcre, 
a necte sau înnoda intre; a implettî. 

* INTERNODIU, pl.-e, internodiuin, 
spaţiu intre cloue noduri, intre doue in- 
cniauature. 

* INTERNU,-«. inter nu s, d'in intru; 
contr. esternu : elevii internii, care lo- 
cuesce in collegiu, in internaţii, in pen- 
sionaţii: cause interne, cari provinu d'in 
lucrulu ensu.-.i;mor^« internţi, intestinu. 

* INTERNUNTIU, s, m., iaternuu- 
tius, nunţiu intre doui sau mai mulţi, 
ministru insarcinatu pre longa una cur- 
te străina; astadi cu acestu nume se in- 
titula miniştrulu estraordinariu allu 
Papei, candu nuntiulu este iu abseniia, 
si miniştrulu Austriei pre longa curtea 
ottomana. 

* INTERORDINIU, pl.-«. interordi- 
uium, spaţiu intre doue ordini de co- 
lumne. 

* INTERPELLARE, v., interpellare, 
a intrebâ, a interrogâ; a cere deslucirf, 
a cere esnlicatione. 

* INTERPELLARE, s. verbale, in- 
teoellatio, in t. s. verbului. 

* INTERPELLATIONE, s. f., inter- 
pellatio, actioue de interpellare. 

*INTERPELLATORIU,-tana, adj. s., 
interpellator, care interpella. 

* INTERPOLARE, v., interpolare, a 
inscrie unu coventu, una frase in testul u 
unuiopu, unui manuscriptu, ce este allu 
altui-a; a altera, a scambâ, a falsifică; 
in math. a interpolâ una seria. 

* INTERPOLARE, s. verbale,i nter- 
pobitlo, in t. s. verbului. 

* INTERPOLATIONE, s. f., inter- 
polat io, actione de interpolare. 

* [NŢERPOLATORIUy.fc'na, adj. s., 
iuterpolatoi-, care face interpolationi, 
falsificatoriu de scripte. 



INT. 

* INTERPOLATU,-a, adj. part., in- 
terpolatns. 

* INTERPONERE si interpunere , 
interpuşi si interpusei, interpuşii: si in- 
terposi si interpoaei, interposu, interpo- 
situ si interjpostu, v., interponere, a 
pune intre, a baga, a ammestecâ; a se 
interpune, a se pnne la medilocu, a se 
ammestecâ, etc. 

* INTERPOSITIONE, s. f., interpo- 
sitio, actione de interponere. interven- 
tione, medilocire, mediatione. 

* INTERPRENDERE, v., vedi : in- 
treprendere. 

* INTERPRETABILE , adj., inter- 
pretabili*, ce se pote interpreţii. 

* INTERPRETARE, v., interpretări, 
a esplicâ ce este obscnru', ambiguu, du- 
bioşii intr'unu opu, intr'unu actu, in- 
tr'traa lege, etc; a deslucî, a desvoltâ, 
a comrnentâ: a traduce. 

* INTERPRETARE, s. verbale, in- 
terpretamentnm ; espîicare, deslucire, 
desvoltare; commentariu, tradnctione, 

* INTERPRETAŢI* )NE, s. f., inter- 
pretatio; actione de interpretare. 

* INTERPRETATORIU,-fona, adj, 
s., interpretator, i ^interpreta; espli- 
catoriu, commentatoriu; traductoriu. 

* INTERPRET ATU,-«, adj. part., 
interpretatus , esplicatu , desvoltatll, 
commentatu. tradussu. 

♦INTERPRETE, adj.?., interpres,in- 
terpretatoriu , care esplica, espune al- 
tni-a coventele, frasil°, cometele, scrie- 
rile altui-a; care traduce d'in una li 
in alt'a; commentatoriu , traductoriu ; 
fig. oclii' mnt interpreţii cei mai b< ni 
ai anin/ 

* TNTERPUNCTIONE, s. f., inter- 
pnnctio, actione de interpungerc; arte 
de a interpun rjc. 

* INTERPUNCTU, s. m., Interptonc- 
tum, puntu pusu pentru distinctione in- 
tre covente, frasi, etc; repausulu vocei 
cerutu de înterpunctu. 

* INTERPUNGERE, interpunsi si 
interpun8ei, interpunsu si interpunctu, 
v., interpimgere, a punge intre; .1 face 
puncte intre covente sau frasi, a p 
tun. 

•INTERREGE, s. m., interrei, cellu 



INT. 



91 



ce tine locu de rege de la mortea unui-a 
peno la proclamarea altui rege; la ve- 
cbii Romani se chiamâ asia, si magi- 
stratulu cegubernâ iutre încetarea d'in 
functioue a unoru consuli si intrarea al- 
tor u -a. 

* INTERREGNU, si interremmt, s. 
m. , interreşriium , tempulu , interval- 
lnlu de la mortea unui principe peno la 
allegerea sau întronarea altui-a. 

LNTERRITARE, w, irritare, stimu- 
lare, incitare, a incita , escitâ , atti- 
tiâ, stimula; a împunge : a interrită pti- 
porulu, a interrită pre cineva, a Iu sup- 
perâ, a Iu meniâ, a Iu adduce la furore; 
a si interrită sângele, a si face sânge 
ren, a se meniâ, a veni in furore. 

INTERRITARE, s. rerbale, irritatio, 
stimnlns, irritationo, incitatione, esCita- 
tione, attitiare, menia, etc; actione de 
a interrită. 

INTERRITATH >SU, adj., frritabtlls, 
irritabile, cn.ro se interrită usioru, în- 
clinaţii spre menia. 

INTERRITATIONE, s. f., irritatio, 
stimnlus, irritationo, irritabilitate, di- 

la menia. 
• iNXEKRiTATORIUr^nrt, adj., h- 
ritans, stimnlans, care interrită, irri- 
tatoriu, provocatorii!, revoltători 11, inci- 
tatorin, attitiatoriu, etc. 

INŢERRITATU,-a, adj. part., irri- 
tatiFs, incitata», stimnlatns, irritatti, at- 
titiatu, mi aiosu. 

* [NTERROGARE. v., Interrogare, 
a întreba, a essamJDâ. 

* INTERROGATIONE, s. f., inter- 
>u , întrebai ion . cestione. 

* [NT] EtROGATIVTJ,-a, adj., inter- 
rqsraţivns, întrebătorii! ; de întrebare; 
aptn a întreba; in gramm. ,modu inter- 
rogativu. 

* INTEKK» \GA.WBIU ,-toriartrice, 
adj. s., interrogator, care interroga sau 
jntr^ba, care essamina; essaminatoj 
cercetătorii!; subst. reale, interrogato- 
riu. actu ce coprende întrebările si ră- 
spunsurile accusatîloru, a face interru- 
gatoriulu, a luă interrogaidriulu; 

* INTER RUMPERE si interrupere, 
interrupsi si interrupsei, inţerruptu, v., 
interrumperc, a rupe intre, la medilocu 



92 



INT. 



in cursu; a talia vorb'a; a turbura, a 
impedecâ. 

* INTERRUPTIONE,s. f., interrup- 
tio, actione de interrupere; stare de in- 
terruptu. 

* INTERRUPTU,-a, adj. part., inter- 
r opt os. 

♦INTERSCALMIU, pl.-e, interscal- 
tniBm, spaţiu intre doue scalme. 

* INTERSECARE, V., intersecare, a 
secă sau talia intre, la medilocu ; refl. 
a $e intersecă, a se talia unulu pre al- 
tulu, a se intertaliâ. 

* INTERSECTIONE, s. f., intersec- 
tio, actione de intersecare, intertaliare. 

* INTERSISTERE, v., intersistere, 
a stâ intre, a stâ la medilocu, a se in- 
terpune. 

* INTERSTARE, v., intersistere, a 
intersiste. 

* 1NTERSTERNERE, inter stemui, 
intersternutu si interstratu, v., inter- 
sternere, a steme intre. 

* INTERSTIŢIU, pl.-e, interstitimn, 
intervallu determinatu; spaţiu desertu 
intre altele plene. 

* INTERSTRUERE, si inter strugere, 
interstrusi si interstrussei, interstrussu 
si interstructu, v., interstruere, a strue 
intre, a pune, a aşterne, a astrucâ la me- 
dilocu. 

* INTERTALIARE, v., (intertalea- 
re), a talia intre, a talia la medilocu ; 
a talia unu surcellu. 

* INTERTENTIONE, s. f., actione de 
intertinere. 

* INTERTESSERE, intertessui, in- 
tertessutu si intertestu, v., inter texere, 
a tesse intre, a tesse un'a prin alt'a, a 
impletti. 

* INTERTIGNIU, pl.-e, intertigni- 
um, spaţiu intre doue tigne sau că- 
priori. 

INTERTINERE, preş., intertiniu, in- 
tertinu si intertiiu; intertinui, interti- 
nutu (si intertentu), tenere, deţinere, 
reţinere, morari, susţinere, sustentare, 
a tine, a deţine, a retine, a susţine; a 
diverti; a conversa cu cineva. 

INTERTINERE, s. verbale, in t. s. 
verbului. 

lNTERTINUTU,-o, adj. part., ten- 



INT. 

tns, detentos, retentos, sustentos, sn- 

s t ontfltu s 

* INTERTURRIU , pl.-e, intertur- 
riuin, spaţiu sau muru intre doue tur- 
nuri. 

*INTERUSURIU, pl.-ic, interusu- 
rium, uşura, procente, procente la pro- 
cente. 

* INTERVALLU, pl.-e, intervallum, 
spaţiu intermediu; distanti'a de la unu 
locu ori de la unu tempu la altulu : in 
intervallu de una di; intervallu de mu- 
sica, differenti'a intre unu tonu si al- 
tulu. 

INTERVENIENTE, adj. part., inter- 
veniens, care intervine. 

INTER VENIRE, pres.,interviniu, in- 
tervinu si interviu; intervenii, interve- 
nitu si interventu, v., intervenire, a veni 
intre, a stâ intre, a veni pre neaştep- 
tate ; a se pune la medilocu, a stâ pe- 
dica; a mediloci, a se ammestecâ in af- 
facerile altoru-a. 

* INTERVENTIONE, s. f., iuterren- 
tio, actione de intervenire intr'unu actu, 
intr'unu lucru, intr'una affacere, con- 
troversia, intr'unu processu, etc, inter- 
punere pentru impacare ; mediatione , 
medilocire. 

* INTERVENTU, s. m., interventus, 
actu de intervenire. 

* 1NTERVERSI0NE, s. f., interrer- 
sio, actione de intervertere, restornare, 
stricare, incurcare. 

* INTERVERTERE, interversi si in- 
terversei, interversu, v. , intervertere, 
a restornâ, a strica ordinea, a dâ alta 
directione, a suci, a strica. 

* INTERVERTITU si interversu.-a, 
adj. part., interversus. 

* INTESTATU,-a, adj. part., iute- 
gtatus, mortu fora a fi facutu testamentu. 

* INTESTINU,-a , adj., intestinns, 
d'in intru : bellu intestinu, intre ceta- 
tianii acellui-asi stătu; subst. pi. inte- 
stinele, părţile d'in intru alle corpului; 
sing. intestinulu, matiulu. 

INTETIRE,-esc«, v., iirgcre, cogere, 
Incitare, instare, flagitare, saBvire, fn- 
rere, a strinctorâ tare; a pune, cumu se 
dice, sull'a in costa; a nu dâ pace : a 
inteti pre cineva se solvă ce e detoriu; 



INT. 

ne intetescu nevoliele; a fi violenţii, fu- 
rioşii, forte intensu : ventulu, in locu se 
încete, mai tare intetesce. 

INTETIRE, s. verbale, intentio, In- 
tensio, vis, actione de a inteti, cumu si 
calitate de ce e intetitu sau intetitoriu: 
intetirea doreriloru de facere. 

INTETITORIU,-tona, adj. s., inten- 
ta*, intensus, violentus, stevus, urgens, 
care intetesce sau e intetitu : doreri în- 
teţit orie. 

INTETITU,-a, adj. part., iutentus, 
vloleutu», sa>vus, urgeas; vedi si inte- 
titoriu. 

INTIEPARE, v. f pungere, (it. încep, 
pare), a împunge, a infige, a pune in 
tiepa. Vedi si ciepa. 

* INTIMARE,-cdtM, v., intimare, a 
face intimu, a pune in intru, a intro- 
duce, a intypari afundu : a intimă ima- 
ginea cuiva in anim' a sea: a notifică,, a 
declara cu autoritate de superiore ; a 
face se intellega; a cliiama in judecata; 
a presentâ una judecata. 

* INTIMARE, s. verbale, intimatioj 
in t. s. verbului. 

* INTIMATIONE, s. f., intimatio, 
actione de intimare; notificatione făcuta 
cu autoritate ; inscientiare , inconno- 
scientiare. 

* INTIM ATU, -a, adj. part., intima- 
tus, subst. intimatu=zintimatione; per- 
sonale : intimatulu se dice dcfensorhdu 
in cause de appellu; contr. appellante. 

* INTIMIDARE, v., metum injiccrc, 
terrere, a infricâ, a baga frica in ci- 
neva; refl. a se intimida, a se infricâ, a 
se inspaimenta. 

* INTIMIDARE, s. verbale, terror, 
in t. s. verbului. 

* INTIMIDATIONE, s. f., actione si 
effectu allu actionei de intimidare. 

* INTIMIDATIVa, adj. part.; ter- 
ritus, infricatu, coprensu de frica. 

* INTIMITATE , s. f., (intimitas), 
calitate de intimu, legătura intima; fig. 
cordialitate. 

* INTIMU, -a, adj., intimng, cellu mai 
d'in intru; familiarii! , amicu forte de a- 
prope. 

ÎNTINARE, v., (d'in in si tina, cce- 
nam), inquinare, maculări 1 , fcedare; iu* 



INT. 



93 



ilcere, luto inttcere, a impUS de tina, de 
lutu; a macula, a spurca, a pângări. 

ÎNTINARE, s. verbale; iuquinamen- 
tum, squalitas, squalor, sordes, macula, 
tabe.s, in t. s. verbului. 

INTINATU,-a. adj. part.; iuqulnatns, 
sordMus, squalidu», maculatus. 

INTINGERE, întinşi si întinsei, in- 
tinsu si intinctu, v.,thigere, Intingere, 
a affundd in ceva fluidu, in apa, in vinu, 
in unsore; a immolliâ; dero si pentru 
ceva ce nu e licidu : a întinge cu pane 
in sare. 

INTINGERE, s. verbale, intiuctlo, 
iutiuctus, iu t. s. verbului. 

INTIPARIRE,-escw, v., vedi intijpa- 
rire. 

* INTITULARE, V., titulum dare, 
inscribere, nuncupare, a dâ titidu; a 
pune titulu, adressa. 

* INTITULATIONE, s. f., iuscrip- 
tio. nuncupatio, actione de intitulare. 

* INTITULATORIU.-tforia , adj. s., 
titulaus, care intitula. 

* INTITULATU,-a, adj., part., titu- 
latus, Inscriptus, cognominatus. 

* INTOLERABILE, adj., intolerabi- 
li s, care nu se pote tolera, de nesufte- 
ritu. 

* INTOLERANTE, adj., intolerant 
care nu tolera, care n'are tolerantia , 
care nu suffere. 

♦INTOLERANŢI A, s.f., intolerautla, 
lipse de tolerantia; nesulTerire. 

* INTOLERANTISMU, s. m., senti- 
mentulu sau doctrin'a acelloru-a , cari 
nu sufferu alta religione de câtu a lom. 

INTONARE, v., intonare, a dâ to- 
nulu, a pune tonu pre una syllaba; a 
cantâ cu potere unu tonu musicale; a 
incepe unu cantu; a cantâ, a face bene 
tonurile musicali, a appesâ cuventulu ; 
a spune respicatu se intellega si se pre- 
cepa. 

INTONARE, s. verbale, intonatio, 
in t. s. verbului. 

INTONATTONE, s. f., intonatio, ac- 
tione de a intona una cântare pre to- 
nurile addeverate; diversitatea tonuri- 
loru ce s'audu in vorba, in cântare : in- 
tonatione falsa, plăcuta, bona, tare, e- 
levata, surda, etc. 



94 



INT. 



lNTONATORIU,-foria, adj. s., i»to- 
uator, care intona. 

INTONATU,-«, adj. part., intonatus. j 

* INTONSU.-h. adj. part,, întonsoş, 
netunsu; neîncepuţii, neforfecatu, 

INTORCERE, întors* si intorsei, în- 
torşii si intortn, v., intorqaere, contor- 
quere, vertere, cmivertere, invertere, 
inversare, a inverte, a inverti, a retor- 
nâ, a restornâ : a intorce pre cineva la 
credentia, convertere; a intorce înapoi 
ce a luatu, reddere, restitnere , peusare, 
compensare, a restitui; a intorce vorb' 'a 
cuiva, contrazicere, a coutradice; a in- 
torce agrulu, terrain vertere, iterare, 
a arâ a dou'a ora; a intorce porumbulu, 
repastinare, a Iu sapa de a dou'a ora; 
a intorce un'a pentru alfa. par pari 
referre, a si resbonâ, a face altui-a ce 
nea facutu si ellu; a intorce spatele, a 
despretiâ; a intorce dosulu, a appucâ la 
fuga; a intorce unu orologiu, a Iu trage; 
a intorce u?iu vestimentu, a Iu lucra de 
nou asia câtu dosulu vine facia si faci'a 
do;su; a intorce foliele întruna carte, e- 
volvere lîbrum, a folia; a intorce pre 
cineva d'in propunere, a Iu face se si 
scambe părerea; a intorce pre cineva 
înapoi, a Iu adduce inderetru; a intorce 
pre cineva morbulu, a cade erosi in mor- 
bulu de mai Înainte; refl. a se intorce, 
a se inverti, a reveni, a veni a casa; a se 
intorce cotra cineva, a se adressâ cu ro- 
gare; a se intorce depre callile celle relle; 
a si intorce baronii, a castigâ ce a per- 
dutu, ce a pusu in vre-unu negotiu; — 
apoi multe alte nuantie de însemnare : 
a intorce unu juncu, a Iu castra; sto- 
machulu se intorce, candu se revolta, se 
ingretiosiedia; a intorce, absoluţii, a nu 
mai vre la ce s'a invoitu, a strica pac- 
tulu, a vorbi altele de ce a dissii si pro- 
missu : tu singuru mi ai vendutu de 
bona volia lucridu, si acumu întorci, etc. 

INTORCERE, s. verbale, reditus, re- 
versio , reditio, regressio; restitutio; 
conversii); agri ite&-atio, in t. s. ver- 
bului. 

INTORNARE, v., vertere, reddere, 
restituere, a intorce; vedi intorcere. 
INTORNARE, s. verbale, versio. 

INTORNATU,-a, adj. part,, versus; 



INT. 

redtlittis , restitutus, intorsu; vedi in- 
torsu. 

INTORSETURA, s. f., versio, con- 
versie, sinus, deflexio; subterfugium , 

actione si resultatu alîu actionei dew- 
torecre, prin metafora, abbatere, sup- 
terfugiu, artificiu, fermentatura. 

* INTORSIONE, s. f., iutortio, ac- 
tione de intorcere. 

INTORSU,-a, adj. part., versus, con- 
versus. 

1NTORSURA, s. f., versura, actione 
si resultatu alin actionei de intorcere, 
mai vertosu, pamentu intorsu. 

* INTORTIONE, s. f., intortio, ac- 
tione de intorcere; strâmbare, intorto- 
cbiare, încurcare, etc. 

INTORTOCHIARE si intortoclare , 
v., contorquere, distorquere, convolve- 
re, complicare, depravare (it. attorto- 
gliare), a suci, a strâmbă, a deforma, a 
încurca. 

INTORTOCHIARE si intortoclare, 
s. verbale. 

INTORTOCHIATU si intortoclatu, 
adj. part., intortus, convolutus, distor- 
tas, depravatus. 

INTORTOCHIATURA si intortocla- 
tura, s. f., contortio, distortio, depra- 
vatio, resultatu allu actionei de intor- 
tocliiare. 

INTORTU,-fl,adj. part., intortas, di- 
stortus, intortocliiatu, strambatu, de- 
pravaţii, scalciatu; incollacitu , incur- 
catu. 

*INTOSSICARE, v. (it. intossicare, 
fr. intoxiquer), a invenenâ. 

* INTOSSICATIONE, s. f., (fr. into- 
xication) actione si effectu allu actionei 
de intossicare. 

*INTOSSICATU,-a, adj. part., to- 
xicatus, invenenatu. 

* INTRA, adv. prep., intra, in intru, 
contr. estra. 

* INTRACTAB1LE, adj., int.-acta- 
bilis, cu care nu se pote tracta; duru, 
selbatic'u; difficile de condussu; imprac- 
ticabile ; fantasticu ; rigidu ; neappro- 
piatu. 

* TNTRACTABILITATE, s. f., (iu- 
tractabilitas), stare sau calitate de in- 
tractabile. 



INT. 

* INTRAMU R A N I ,-« , adj., intra- 
muramis, ce e intra muri, in iritrulu mu- 
riloru unei cetate. 

* INTRANSITIVU, r a, adj.', intran- 
sitivus, iu graram. verbu intransitivu, 
a cărui actioue nu trece preste subiectu, 
si prin consecentia n'are neci forma pa- 
siva. 

INTRARE, v.; intrare, introire, a 
trece, a passi d'in afora in intru : ci in- 
tră in casa, a intră in trassura, am 
intratu in patru diece si doui de a 
mergu, incepu amiulu 4^': nupofe se mi 
intre in capu, nu potu coprende, cu 
mentea; a intru in officiu. a intn 
servitiu ; a intră in favorea cuiva, a 
intră in miliţia; aiutră in manile cuiva; 
a intratu draculu in elin, a intratu 
frigulu peno la ossa, a petrunsu, a pe- 
netraţii; a intră in periclu, a si pune 
vieti'a in periclu; lumina intra \ 
pandia, străbate; a intr »a, a 

tracta, a desbate una cestione; 
in patu, a se colea; a in 
intră intr'una societai lup- 

tată intră ca nu diato* 
a intrevenf. a se interpune, a se 
tecâ; a intră in convex 
■ i intră in monasteriu, a se calugeri. 

INTRA RE, s. verbale; introitus, hi- 
gressns, in t. s. verbului. 

INTRARMARE, v.; armare, a ai i 
a pune in arme, aprovede i u arme; refl. 
a se intrarmă. armări, a se arma, a 
lua armele. 

INTRARMARE, s. verbale; in t. s. 
verbului. 

INTRARMATU,-a, adj. part.; arma- 
tus, armatu, provedutu cu arme. 

ÎNTRE, prep.; inter, ii, medilocu : 
intre noidi ui intre meni. si tene, intre 
omeni oneşti, intre vii, mire morţi, in- 
tre niţele, intre trei si patru orc; unu/u 
care a fostu intre ei; numai intre noi; 
se dice numai intre poporu; intre sene; 
intre aceste-a, intre acelle-a, I 
a fi intre omeni: apune pre cinevaintre 
patru pereţi, in carcere, in arrestu; 
patru ochi; intre vietia si morte; a se 
impară intre sene, a face repartitione, 
si a luâ fia-care partea sea; a • adjută 
intre sene, ase adjutâ reciprocii. Pentru 



TN1 



95 



arretarea diverseloru relationi, proposi- 
tidne; se compune cu de si cu pre: 

unidu dHntre noi, ellu se stracoră prin- 
tre noi. In eoropositioni recenţi figure- 
dia form'a intre : 'întrevedere; in celle 
mai multe inse se pastredia form'a la- 
tina inter : intercedere. interdicere, in- 
terr'itare; cu assimilationea litterei r, 
inti //•//■' re. 

ÎNTREBARE, v.; (contrassii), inter- 
rogare, a interrogâ, a cere scire, a cer- 
tninâ, a cestionâ. 
DREBAHE, s. verbale; interro-a- 
ii<>, in t. s. verbului. 

[NTREBATIONE, s. f.; interrogatio, 
aci . are, cestione. 

LNTREBATORIUyfona, adj. s.; in- 
terogator, care intreba, essaminâ, cer- 
cetedia. 

ÎNTREBAT! . adj. part.; inţer- 
rogatns. 

I N I cui, întrecuţii, v.; 

proistrare, prreceliere, anţecellere, st.- 
pera; e, prsocedere, emiriere', spperesse; 
aemiilari ; piieritias exercere; a trece 
înaintea altoru-a, a superă, a învinge 
pre , a emula' a 

■ copiluilusi intri c . 
fac 

INI . verbale; prseşţan- 

tia, eminentia, prasreilentia, semulatio, 
;;>, in t. s. verbului. 

INTRI >RIU,-^'a,adj,s.;sîipe- 

< -trece. 

INTRI ■ i:,-a, adj. part.; supera- 
tus intrecutu, pelulantie, 

ÎNTREGIME, s.f.;totum.;integrita9, 
integritudo ; totu, totalitate, integri- 
tate; vi.m1i integritate. 

[NTREGIRE,-esm, v.; integrare, sup- 
plere, absolvere, componere, finire, a 
face intregu ; a completă ; a face de- 
plenu;a fini; a indeDleni; a integră; a 
ternari. 

ÎNTREGIRE, s. verbale; .sapplemcn- 
tum, complctio, completare, finire, ter- 
minar . 

IXTKEGITATE, s. f.; integriţas, în- 
tregime; vedi integritate. 

lTREGITU,-a, adj,' part.; comple- 
ius, nnitiis, snppletus, completa, ter- 
minatu, supplenitu. 



96 



INT. 



INTREGU,-a, adj., integer, totu, 
care are tote părţile selle constitutive, 
completu; fora defectu; perfectu : omu 
intregu, sanetosu in sensu materiale, 
probu in sensu morale ; una di intre- 
ga, doue dieci si patru de ore; restitione 
in intregu, in starea de mai inainte, 
in intregu, in totalitate; in numeru in- 
tregu, in oppositione cu fractionile. Ca 
subst. : acestu lucru este in intregulu 
seu, in totalitatea sea; intregulu vorbi- 
rei a stătu d'in frasi, tota vorbirea n'a 
fostu altu de catu frasi; intregulu ar- 
matei, grossulu armatei; locut. pre de 
intregulu, in totale, fora distinctione; 
vedi si integru. 

INTREIRE,-escw, v. ; triplicare, a 
triplicâ, a repetî de trei ori; a immulti, 
a face de trei ori. 

INTREIRE, s. verbale; triplicatio, 
triplicare, triplicatione. 

ÎNTREIT U,-a, adj. part.; triplicatus, 
triplicatu; immultitu, adaussu de trei ori. 

INTREMARE,-ediw, V.; convaiere, 
convalescere, sanescere, resanescere, 
vires recuperare, a se insanetosiâ, ren- 
sanetosiâ; a reveni la sanetate, a se 
restaura, restabili in sanetate, in potere. 

ÎNTREMARE, s. verbale; conyales- 
eeutia, reconvalescentia, sanitatis re- 
cuperatio, insanetosiare, reconvalescen- 
tia, restabilire in sanetate. 

INTREMATU,-a, adj. part.; sanitati 
redditus, rensanetosiatu. 

♦INTREPRIDETIA si intrepriditate, 
S. f.; intrepidltas, constau! ia; calitate de 
intrepidu; coragiumare; constantia, fir- 
mitate de anima. 

* INTREPIDU,-a, adj.; intrepidus, 
imperterritus, impavidus, care nu se te- 
me inmomentu depericlu; imperterritu, 
impavidu; fora frica, coragiosu, animosu. 

INTREPRENDERE,-pre>m,si-prew- 
sei,-prensu, v.; suscipere, incipere, mo- 
liri, a incepe ceva, a se appucâ de ceva, 
a face unu lucru, una fapta, unu opu, 
a incepe a Iu essecutâ; a face unu lucru 
sub certe conditioni; a se însărcina cu 
unu lucru; a incercâ ceva; a specula. 

INTREPRENDERE, s. verbale; sns- 
ceptio, in 1. s. verbului. 

INTREPRENDITORIUrtoria, adj. s.; 



INT. 

snsceptor, qui opusaliquod aggreditur, 

care intreprende ceva, care se appuca 
de unu lucru. 

INTREPRENSU,-a, adj. part.; sus- 
ceptus, inceptus. 

INTREPUNERE, v., iuterponere; 
vedi interponere, cu tote derivatele 

gali A 

INTRERUMPERE si intrerupere, v., 
iuterrumpere , vedi interrumpere cu 
tote derivatele selle. 

ÎNTREŢINERE, v., tenere, deţinere, 
reţinere, susţinere, susteutare; vedi in- 
tertinere, cu tote derivatele selle. 

INTRETESSERE , v., intertexere; 
vedi intertessere , cu tote derivatele 
selle. 

ÎNTREVEDERE, intrevedui, intre- 
vedutu, (cu d sibilante, vediui, vediutu), 
V., per transennain adspicere , perspi- 
cere; prospicere, prgevidere, avedeim- 
perfectu, a vede pucinu; a presentî, a 
divina, a prevede, a intelni. 

ÎNTREVEDERE, s. verbale, (fr. en- 
trevue), congressus, colloquium, visita 
concertata intre mai multe persone, con- 
ferenţia. 

INTRE VENIRE, v., intervenire; vedi 
intervenire, cu tote derivatele selle. 

INTREVORBIRE,-escw, v., colloqui, 
sermonem conferre cum aliquo, inter- 
loqui, a vorbi cu cineva, a ave cu ci- 
neva vorba, a se ammestecâ in vorbirea 
altoru-a. 

INTREVORBIRE, s. verbale, collo- 
quium, sermo, interlocutio, iu t. s. ver- 
bului. 

INTRIGA sau intrica, s. f. , trloae, 
ambages, artes, artificia, doli, f raudes, 
incurcatura, machinatione, appucatura 
insellatoria, insellatione, astutia, mali- 
ţia, reutate. 

INTRIGANTE, adj. part. preş. s. , 
veterator, vafer, callidus, care intriga, 
care face intrige, care se mesteca in in- 
trige. 

INTRIGARE, v., intricare, impli- 
care, involrere, iu trieas aliquera con» 
jicere, dolo grassari, occulte agere, a 
machinâ, a lucra in secretu pentru ad- 
jungerea unui scopu, a incurcâ lucru- 
rile, a insellâ, a ammagi. 



inţ. 

*INTRINSECU,-a, adj., (adv. intrin- 
secns), internus, intimus, î>roy>rIus, ce 
este in intrulu unui lucru si face parte 
essentiale d'intr'ensulu; internii, intimii: 
valore intrinseca, valore ce au lucrurile 
independente de ori-ceconventione, si in 
specie valore rnetallica a unei monete. 

INTRISTARE,-edw, v.. . ontristare, 
uliquem dolore vel luctu officerej refl. a 
se întrista, coutrisiari, tristari, inoe- 
rere, a fi tritsu, a senti tristetia, dore- 
re, afflictione. 

ÎNTRISTARE, s. verbale, contrista- 
tio, tristitia, dolor, meestitia, lnctus, 
afflictio, tristetia, dorere, supperare, af- 
flictione, melancolia. 

INTRISTATORIU,-^>m, adj. s., con- 
tristans, dolore officîens, ce întrista. 

!XTRlSTATU,-a, adj. part,, tristls, 
moestus, tristu, supperatu. afflictul 

INTRODUCERE, introdussisi intro- 
dussei, introdussu si introductu, v., in- 
troducere; admittere, in! ;• :mittere, in- 
ducere, a duce in intru, a conduce pre 
cineva in una casa, a face cuiva intrare 
in una societate, familia, etc; a ad- 
duce, a importa, a stabili una usantia, 
consuetudine, ceremonia. 

INTRODUCERE, s. verbale, intro- 
ductio, in t. s. verbului. 

INTRODUCTIOXE, s. f., introdu- 
ci io, actione de introducere. 

INTRODUCTIVU,-«,adj., (introdu- 
ctivus), aptu a introduce, ce forma iu- 
troductionea, ce serve la introductione, 
la incepere. 

INTRODUCTORIU, adj. s., iutro- 
ductor, introducens, inducens, care in- 
troduce, ce serve de introducere. 

IXTKODUCTUya, adj. part., intro- 
dnctns, inductus, intromissus, dussu in 
intru, indussu, intromissu. 

* INTROMISSIONE, g. f., Lntromi - 
sio, actione de intromittere. 

INTRODUSSU,-,-/, adj. part., intro- 
ductus, dussu in intru. 

* INTROITU, s. m., introitusj in- 
trare, actulu de intrai- 1 . 

* mîROMITTERE,-mm si-mişei , 
-missu; v., intromittere, a baga iu intru, 
a tramitt< j in intru. 

* ÎNTRONARE s\intronisare r cJiu, v., 

Tom. 11 



INT. 



97 



(fntbronizare), in solio coilocare, in so- 
li um evehere, a pune pre tronu, a redicâ 
la tronu : a intrdnisâ unu episcopu. a 
întrona unu domhitoriu. 

* INTRON1SARE , s. verbale, in soiio 
collocatio, in solium eveetio. 

*INTRONISATIONE, s.f., actione de 

tlVivO ii 1SCb¥*t 

* INTRONISATU,-rt,adj.part.,in so- 
lio collocatus, in solium evectus , intro- 
dussu , collocatu , assediatu in scaunu 
domnescu. 

INTRU, 1. prep., in, se pune a dese 
ori in locu de simplnlu in. îuai allessu 
inaiutea vorbeloru cari incepu cu vocali: 
intru tut*. intru câtu, intfdţătu, intrcid- 
deveru, intr'adensu, intru menion'a e- 
terna, intrulaud'a zelloruhoni; 2. adv. 
intro, intus, compusu: in intru, <Tin in- 
tru, pre (fiu intru, caro in unire cu sub- 
stantivele iea ensusiftrm'a do şubsian- 
iivn : in intrulu casei, d?in intrulu r- ■ 
pre d'in intrulu casei. 

* tNTRUDERE, intruşi, si intmsr,. 
intrusu, v., intrudere, a baga cu for'ti a; 
refl. a se intrude, a se baga cu for ti a 
in intru. 

ÎNTRUNIRE ,- eseu, v., unire, eon- 
j ungere, adsociare, a uni, a lega in- 
tr'un'a ; a impreunâ; a associa : a face 
uhione; refl. a > intruni , convenire, 
congredi a se adună, a se sţringe la unu 
locu, a conveni. 

ÎNTRUNIRE, s. verbale, conjunetţo, 
adsociatio, conventio, in t. s. verbului. 

iXTKTXITLYa. adj. pari,, eonja,,. 
ctus, adsociatus, unitu, adunaţii, asso- 
ciatu. 

* IXTRUSIONE, S. f., immissio, in- 

jeciio, actione de a se iatrude euforii a, 
fora dreptu, fora forma legale. 

* IXTli'S' ',-,/, adj. pari., intrus» s, 
illatus, injeetus, bagatu om forţi'â.con- 
tr'a dreptului, fora titlu legale. 

nsrTUITARE,contrassuw^e,v,r|fl., 
intueri, a si indereptâ vederea spre unu 
obiectu spre a, hi coprende bene; a cautâ 
la c va, a considera, a ODS Jrvâ : a se uttâ 
în mm obiectu; me uitai impreqiiţry si 
nu Iu vedui; uita-tela mene; elin se uită 
eu oeiiii ici ia voi. 

INTtJITARE, contrâssu uitare, s.\>>v- 

7 



98 



INT. 



bale , (intuitio) , intuitus , in t. s. ver- 
bului. 

INTUITATIOXE, s. f., (intui,: .), in- 
tuitus, actione de i> litare, in specie : 
intuitione s ■ le. 

INTUITA ,-iî, care serve la in- 

tuitare : poie, e in' uitat iva, facultate in- 
tmtativa. 

INTUITATU,-a, adj. part., conside- 
ratu, observatu. 

INTUITIOXE, s. f., (intuitio^ intui- 
tus,-us, actione de intuitare in genere, 
atâtu prin sensuri, câtu şi prin poterea 
imaginativa : se vorbesce si de una in- 
tuitione intellectuale, inse natur'a ni a 
negatu atare facultate. 

L\TUITIVU,-a, (intuitivus), relativii 
la intuitione : facultate intuitiva, modu 
intuitivu. 

JNTUJTU, pi. intuite, intnitus,-us, ac- 
tulu de intuitare, intuitione, modu de 
intuitare, respectai. 

ÎNTUNECARE, (contrassu d'iniutu- 
nericare), v., tenebrare, tenebricare, 
tenebris inducere, obscurare, a facein- 
tunericu, a lua lumin'a ; refl. a se intu- 
necă, tenebrescere, a se innuerâ, a in- 
sera, a inoptâ : a se întunecă la fada, 
a se turbura; se întuneca, se face sera, 
nopte. 

ÎNTUNECARE, s. verbale , tenebra- 
tlo, obscuratio, in t. s. verbului. 

ÎNTUNECATUL -a , adj. part. , tene- 
bricus, tenebruaus, oo&curus, obscura- 
tu», obscuru. negru, nuerosu. 

INTCXECiME, s. t'., obsciuatio, ecli- 
psis, întunencu, eclipse. 

INTl'XECOSU,-» , adj., tenebrosus, 
tenebricosus, obscurus, obscuru, tene- 
brosu. 

INTUNERICARE, v., tenebrare, te- 
nebricare, obscurare, vedi întunecare, 
cu t6te derivatele selle. 

1NTUNERICU, s. m. , (tenebricum), 
tenebrse, defectu de lumina : intuneri- 
culu noptei; e intunericu de nu ti vedi 
măria. 

INTYPARIEE sau intuparire,-escu, 
V., impriinere, a insemnâ cu typariulu, 
propriu si riguratu. 

1NTYPAK1RE sau intuparire, s. ver- 
bale, impressio, m t. s. verbului. 






_ INC 

INTYPARITU,-a, adj. part., Impres- 
sus, insemnatu cu typariulu : imaginea 
lui mi a remasu intyparita in anima. 

f IXU, ind, terminatione de substan- 
tive si adjective derivate, precurnu: ?•/- 
cinu. ricina, $ă.u.vecinu, vecina; cristinn, 
cristina, sau crestinu, creştina; patrinu, 
patrina; matrinu, matrina; filinu, fi- 
lina, etc. 

2 IXU sau Unu , s. m. , litium , planta 
firosa cu granuntiu oliose; vedi Unu. 

* IXUMAXITATE, s. fi, inhuraauitas; 
lipse de umanitate, barbaria, crudeli- 
tate. 

* IXUMAXU, - a, adj. . inhumanus , 
contr. umo.nu, barbarii, sselbaticu , cru- 
dele. 

lNUXDARE,-ed»/,v., inundare, a ac- 
coperi cu apa;- fig. se dice despre popore, 
nationi, mari armate, sau alta multitu- 
dine de omeni, cari irruinpu intr'una 
terra; assemene si despre locuste. 

1XUXDARE. s. verbale , inundaţi», 
actione de inundare, inuadatione ; ver- 
sare de ape; fig. iuvasione de popore, etc. 

IXUXDATIOXE. s. f. inund atio, ex- 
nndatio, eluvio , versare de apa care 
inunda pamentulu; essundatione.diluviu. 

IXUXDATORILy^/m.a •:;j. s., iuun- 
dans, exunuans, care iuunda, care es- 
sunda. 

IXUXJ)ATU,-a, adj. part.auundatus, 
exnndatus. 

1XUNGERE, inunsi si inunsei.inun- 
su si munctu, v., inunşere, a unge pre 
de asupr'a cu una materia oliosa, a freca 
cu atare materia ca se intre in corpu. 

IXUX'iERE, s. verbale, inunctio, in 
t. s. verbului. 

IXUNIRE,-esc><, v., ui; t re, a uni, a 
intruni; vedi întrunire, unire si deriva- 
tele loru. 

iAL^lva, adj. part,, inunctus, un- 
su si frecatu cu una materia oliosa. 

* INURBAXITATE , s. f M iuucbani- 
tas, lipse de urbanitate, rusticitate, ne- 
politetia. 

* INURBANU , - â , adj. , innrbanas, 
rusticus, contr. wbanu , rusticu , nepo- 
litu, selbiticu, grossolanu. 

* IXUSATU si inusitatu,-a, adj., 
inositatus, insolitus, pr»ter consnetu- 



II 






INY . 

sliuein, coutr. usatu sau usdaiu, c e nu 
mai e in usu, afora de usu. 

* INUTILE, adj., inutiiis, inauis, ne- 
folositorii!, desert u. 

♦INUTILITATE, s. f., iuntilitas, lipse 
de utilitate, lipse de folosii: futilitate . 
vanitate, desertatione. 

* INVADERE, invasi si invasci, in- 
vasu, v., invadere, a intra cu potere ar- 
mata in territoriulu altui-a ; a attacâ, 
occupâ; preda, a uccide, a face fapte bar- 
bare in paraentulu altui-a. 

* INVALIDARE,-e<im, v., innrinare, 
irrîtnm facere, a infirma, a declară de in- 
validu, de nullu; a desfientiâ, a an- 
nulla. 

* INVALIDAT l',-u, adj. part., Inflr- 
matus, infirmaţii, desfientiatu; declarata 
nullu. 

♦INVALIDITATE, s.f., (invaliditas). 
lipse de validitate; nullitate; terni, de 
jurispr. precumu : a sueline invalidi- 
tatea unui testamentu. 

* INVALIDU, adj., invalidus, iiiih- 
mus, irritus, nullns, iuefiicax, ce nare 
conditionile cerute de lege spre a pote 
ave eifeetulu seu; ce n'are potere; nullu, 
illegale; debile, nepotentiosu; inabile de 
a porta arme; in acestu d'in urma sensu 
se usa ca subst. mase. : unu tnvalidu, 
casanria in valid duru . 

♦INVARIABILE, adj., invariabili», 
certus, li r mus, constans, immiitabilis, 
' ce nu se pote scamba; imniutabilc; cer- 
tu, firmu, constante; nescambatu, b 
>tramutatu; stabile, uniforme. 

•invariabilitate. o M inv.Mia 

bilitas , flnnitas , constantiâ, iminuta- 

bilitas, calitate de invariabile. 

* INVASIOXI;, s.f., invasio. a.-tione 
de invaaere ini pamentulu altui-a spre 
a Iu occupâ, preda, etc. 

* lNVAS<jRIU,-.sor,V,, adj. si: inva- 
*o r^care , 

IN V Lt.'l 1 1 RE, mai bene inveclir 
V., reterare, veterascere, îhteterascere, 
obsolescere ; sinescero: consenescere; 
a face sau a deveni vestim, a se usa, a se 
strica ; a trece d'iu usu; a imbeirânij 
a deveni betranu; a dură mult.u : . 
clescu lucruni . se 

LNVECHIRE, mai bon cîm , s. 

verbale, in t. s. verbului. 



INV. 



99 



ÎNVECHI TU, mai bene mveciitu,-a> 
adj. part., inveteratus, senio confecţii»; 
obsoletus. 

ÎNVECHIT URA, mai bene inveditu- 
va. s. f., stare de invechitu, vechitura. 

lNVECINARE,-edm, v., viciuui, con- 
iiuein reddere, a face vecinu; refl. a se 
învecina, vicinari , ricinus, coulluis 
lieri, esse, a fi vecinu, a se face vecinu; 
a locui in vecinetate ; a se appropiâ u- 
nulu de altulu. 

ÎNVECINARE, s. verbale, vicinia, vi- 
cinitas, vecinia, v^cinetate. 

ÎNVECINAŢI,- :, udj. pan., vicuius, 
iinitimus, couiiuis^ proprinqnus, con* 
terminus, vecinu, confine, apprope. 

* INVECTARE, v., invehere, objur- 
garc, insectaii, reprehendere, proprie 
intensivii d'i'n inveaere, a irivege sau 
importa multa si cu mare labore, in 
speciale : a dice, a spune invective, a in- ' 
jura, a insulta, ainfruntâ, a si versâ fo- 
culu. 

* INVECTARE, s. verbale, invectio, 
insectatio, niijurgatio.ropreliensio, in t. 
s. verbului. 

*INVECTATU> ; <, adj. par,., invect»», 
insetatus, objnrgatus, repiviionsus. 

* INVKCTh'llVa, adj., invecticius, 
(d'm iun du, de la inveycrc), importatu, 
străinii, ce nu e naţionale, indigenii, ce 
nu e naturale : merci ievecticic. 

* LNVEOŢIONE, s. f., invectio, (d'in 
citi, de la ifivegere), actione dea m- 
. importatione: mustrare, iufruntare. 

* L\'Vi;<.TIVU,-«, adj., ihyec'tfvus, 
•htin'e invectibni, subst. fem., invec- 

nsio'ne injuriosa făcuta eon- 
ii \i cuiva in menia; vorbe amare si vio- 
lente; in juratul a. 

\ l.hl-.KAlilv'" 1 '". v., demonstra- 
re, probare* armura emis tneri, verita- 
tem stabilire, a pune in vedere, a de- 
monstra peno la evidenţia, a proba, a 
arretâ cu argumente; a stabili addeVe- 
rulu despre ceva. 

i;\Vi:!>i;i;\IM;.s.\.ibale, evidenţia, 
demonstrare peno ia tia. 

INVKDKUATl ' ,-a. adj. part., evi- 
dens, manifestns, ce se" pbte vede CU Q- 
cliii , ce se intellege eu meutea asia, in 

tu nu mai încape nidouentia. , , 

* INVEULRE, mvesst si mvessei, w- 



100 



INV. 



vessu, si invectu; v., inrehere, a vege, 
sau caria in intru, a importa, a baga : a 
invege in terra merci străine; a si versâ 
foculu pre cineva, a Fattaca cu violen- 
tia, a Iu mustra cu acerbitate, etc. 

L ELIKE,-e.iC", V.', velare, tearere, 
jntegere, intearere, obducere, a pune 
in, a coprende de tote părţile unu lucru 
intr'altulu, a coperi, apune sub coperta; 
a ascunde : a inveli copillulu; a se inveli 
in patu: a inveli miresma, apunevelulu 
pre capulu miressei, flammeu velare ; a 
inveli una casa, a ua accoperi. 

INYELIKE, s. verbale, velamen, ve- 
lamentum, teirumentum, iu t. s. verbului. 

INVELITOKE, s. f., velamen, teşu- 
mentum, proprie fem. d'in invelitoriu, 
luatu cu intellessulu reale de : cea ce 
serve a inveli, a coperi : invelitorea ca- 
sei; — de acea se pote scrie si inveli- 
toria. 

INYELITORIU,-fona, adj. s., care 
invelesce, cu ce se invelesce; subst. m., 
invelitoriu, fusulu pre care se invelesce 
pandi'a sau firele inco netessute. 

IXVELITU,-a, adj. part., velatus, te- 
ctus, obdnctus. 

INVELITURA, s. f., velamen, actulu 
invelirei; invelirea ensasi; invelitorea. 

INVELUIRE,-escM , v., iuvolvere, 
confuudere, a infasciorâ, a coperi; a con- 
funde; a incurcâ. 

IXYELUITTJ,-a, adj. part., involutus, 
confusus. 

INVENENARE,-etZm, v., venenum a- 
licuidare, porrigere, infuuderej aliquem 
veneno tollere, occidere veneuum su- 
mere, veiieuo mortem praeciperej iuii- 
cere; exacerbare, a da cuiva veninu, a 
uccide cu veninu ; a lud veninu , a si da 
morte cu veninu; a infecta ; a interritâ; 
a supperâ reu; a iufuriâ, turbura, etc. 

INVENENARE, si inveninare, s. ver- 
bale, veiieni porrectioj veneni sumtio; 
infectio j exarcebatio, in t. s. verbului. 

INVENENATU, si inveninatu,-a, adj. 
part., venenatus, veneno imbutus, infec- 
tus, ce a,vevene?iu, cui s'a datu sau care 
a luatu venenu, plenu de venenu; tare 
supperatu. 

INYENETIRE, si invinetire,-escu,v ., 
veneto colore obducere, casruleum red- 



mv. 

dere, lividarej liveseere, a face ventu > 
a deveni venetu. 

INVENETIRE si invinetire, s. ver- 
bale, in t. s. verbului. 

INVENETITU, si invinetitu,-a , adj. 
part., venetus, cseruleus, lividus. 

* INVENIRE, inveni si invenii, in- 
venitu si inventu, v., inyenire, a veni 
in, sau la ceva, a dâ preste ceva, a afiâ, 
a gassi; a afla cu mentea, a nasce prin 
cogitare, a cogitâ, a imagina ; a des- 
coperi, a află ceva nou. 

* INVENTARE, v., invenire, repe- 
rire; nancisci; excoşitare; proprie, in- 
tensivu d'in invenire, a afiâ prin multa 
incordare de poteri, a afla ceva nou; a 
descoperi, a escogitâ, a produce, a crea 
ceva; fig. a menti,a spune metioni, fal- 
sităţi, nemicuri, fabule ; a inventa una 
avere, a fac inventar iu de ea. 

* INVENTARE, s. verbale, inventio, 
in t. s. verbului. 

* INVENTAR1U, pl.-ie, iuventariam, 
catalogu unde sunt numerate si descrisse 
unulu câte unulu lucrurile, bonurile, do- 
cumentele uuei persone sau case : bene- 
ficiulu de inventariu, facultatea accor- 
data unui erede de a nu respunde deto- 
riele succ.essionei de câtu peno la sum- 
m'a coprensa in inventariu ; inventariu 
de productione, stătu ce coprende enu- 
merarea si descrierea acteloru produsse 
intr'unu processu si conclusionile partei 
care le a produssu, 

* INVENTATU,-a, adj. part., iuveu- 
tas, repertus»; excogitatus, aflatu r des- 
coperit u , escogitatu; — coprensu, de- 
scrissu in inventariu. 

* INVENTIONE, s. f., iuventio, ac- 
tione de invenire, descoperirea unui 
lucru neconnoscutu ; facultatea inge- 
niului de a inventa; aflare de argumente, 
de idee, etc, ce au a intra intr'una 
compositione ore-care; carte de inven- 
tione, patente, diploma ce unu guberniu 
da autorului unei inventione, spre a Iu 
assecurâ de esclusiv'a proprietate in- 
tr'unu cer tu terminu de anni ; menţiona, 
fabula; curata fantasia. 

* IXVEXTIOSU,-a, adj., care inventa 
cu facilitate argumente, fig. mentionosu; 
vedi inventivu. 



INV. 

* INVENTIVII ,-a , inyeii-entii iacui- 
tate proeditus, care are talentulu de a 
inventă; plenu de inventione; spirituosu. 

INVENTORIU,-*rice, adj. s., inventor, 
excogitator, auctor, care inventa, des- 
copere, afla unu lucru ellu mai antâiu ; 
descoperitorii!, aflatoriu, auctoriu. 

INVENTU, S. m., inreiitnm, inveutus, 
(vedi invenire), ce afla cineva cu mentea 
sau altu curau-va. 

* INVENUSTU ,-a, adj., invennstns, 
fora gratia, fora elegantia, fora formo- 
setia; lipsitu de venustate, uritu. 

lNVERDIRE,-escM. v., virescere, vi- 
rere, frondere , a deveni verde; a in- 
frundi, a înflori; a cresce erba; a se im- 
braccâ campulu in verde; si activu, vi- 
ridare, a depinge verde. 

INVERDIRE, s. verbale, viriditas, 
in t. s. verbului. 

IN VERDITU,-a, adj. part., viridatus, 
riridis. 

* INVERECUNDIA, s. f., inverecun- 
dia, contr. verecundia, nerosinare, im- 
pudentia, immodestia ; lipse de modes- 
tia, de rosine in portare si vorbire. 

* INVERECUNDU,-«, adj., Invere- 
cundus, nerosinatu, impudente, immo- 
destu. 

INVERGARE, v., variare, Farieşare, 
a face verge, p. e. una verga alba, alfa 
roşia, etc. 

INVERGARE, s. verbale , in t. s. 
verbului. 

INVERGATU,-«, adj. part., virgatos, 
Taries:atus, variatus. 

INVERGATURA, s. f., stare sau ca- 
litate de invergatu. 

INVERIGARE, v., pessulo, occlude- 
ro, apune verige, a închide cu verige : a 
tnverigd una rota, a ualegfâ in verige de 
ferru ; a se inverigâ pre m iha, a si pune 
annelle, verige, la mâna. 

INVERIGATU,-a, adj. part., prove- 
dutu cu verige. 

IN' VTSRMINARE,v., verm ic ulare, Ter- 
minare, a se împle de vermi, a deveni 
verminosu. 

INVERMINATU,-a, adj. part., ver- 
minosns, verminosu. 

* l.WKKLSIMILE, adj., noii reri- 
blmiiis, neverisimile, neassemine cu ad- 



!XV. 



101 



deverulu; ce nu se apropia de addeveru, 
improbabile. 

* INVERISIMILITATE, s. f., cali- 
tate de inverisimile. 

INVERSIONARE,-ed*w, v., irritare, 
concitare, excitare, suscitare, exacer- 
bare, a irritâ, a escitâ, a înfuria; refl. 
a se inversionâ, sierire, furere, aver- 
sari, a deveni furiosu, a se cătrăni; a 
se menii. 

INVFRSIONARE, s. verbale, irrita- 
tio. concitatio, incitatio, fororj aversio, 
acerbitas, irritatione, furia, apprendere. 

INVERSIONATORIU,-*om, adj. s., 
acerbus , ssbvus, irritans, care inver- 
sionedia. 

INVERSIONATU.-a, adj. part.,irri- 
tatii s, Iacessitus, acerbus, saeuis, acer, 
irritatu, tare supperatu, iriterrita,tu, me- 
niosu, coprensu de furia, neîmpăcaţii. 

INVERSIONE, s. f.. 1. inversic; ac- 
tione de invertere, si stătu produssu prin 
acesta actione : intorcere pre dosu ; 
scambarea ordinei; strâmbarea intelles- 
suluiim.'i frase;-- 2. aversio, iră, ruror, 
acerbitas. avei'siorie, ura neîmpăcata, 
menia neimblandita, apprendere mare 
contr'a cuiva, furia, etc. 

[NVERSU,-a, adj. part., inversus , 
intorsu, contrariu ordinei, sensului, di- 
rectionei actuale sau naturale a lucru- 
riloru; intorsu pre dosu, scambatu, pusu 
in locu de alt ulu. 

[NVERTERE, inversişi inversei, in- 
versu, v., invertere, circumvertere, a 
intorce, a scamba, a restonni ordinea, 
st nsiilu, directioneai, etc. unui lucru; 
a intorce >re dosu; a pune un'a in locu 
de alfa; a face s< i mergâ in giiirii sau 
in cerci:. < - inverte = a se miscâ in 
giuru, a se intorce de la cineva sau con- 
cuiva; — a ave averşione lira mare, 
menia furiosa contr'a cuiva, vedi inver- 
sionare. 

[NVERTIRE,-e$CM, v., cireaiflag'ere, 
circumvertere, c.ircumferre , a intorce 
impregiuru, a suci, a resuci : a invert- 
una arma in mana; pre longa ellu si 
invertescu tote, ellu este centrulu; a ine 
verii unu capitale, a manopera cu ellu; 
a inverti cuiva capuht, a ammetf; se 
invertesce cas'a cu mene, sum ammetitu. 



102 



INV 



INV. 



INVERTIRE, s. verbale, versio, yer- 

■f 






satio, in t. s. verbului. 

INVERTITORIU,-£ona, adj. s., ver- 
tens, care invertescc, ce se invertesce. 

INVERTITU,-a, adj. part,, versus, 
versatns, conforsus, circumactus. 

INVERTITURA, s. f., versio, actione 
si effectu allu actionei de invertire. 

rVERTOSTARE,-«frw, v., d marc, in- 
durare; densare, a face vertosu; refl. a 
se invertosiă, dnrescere, indnrescere, 
crassescere, a se face vertosu, a se intari, 
a deveni duru, tare, indesatu, etc. 

INVERTOSIARE, s. verbale, obdu- 
ratio, erassitudo, densitas; animi duri- 
ties, animi obfirinatio, int. s. verbului. 

INVERTOSIATU,-". adj. part., du- 
ratus, obduratus, indiiratns. 

INVESCUTU,-a, adj., viscaţuâ, intri- 
catns, involutus. hserens, lipitucu vescu; 
inerent* 3 , aderente; tare inradecinatu, a 
fundu inciubatu : renlu invescutu in a- 
ceşti omeni corrujiti. 

* INVESTIGABILE, adj.. invest^a- 
bilis, ce se pote investiga, netrunde. 
cerceta. 

* INVESTIGARE, v., investigare, a 
cerceta cu diligentia, a essaminâ cu. at- 
tentione, a întrebă spre a descoperi ceva. 

* INVESTIGARE, s. verbale, inve- 
stigaţi©, cercetare. 

* INVESTIGATIONE, s. f'., investi *«- 
tio, actione de investi nare, cercetare. 

INVESTIGATORII], -tor ia.-trice, adj. 
s., investigator, care investiga, caro face 
cercetare asupr'a unui obiectu. 

* INVESTIGATU,-«, adj. part., in- 
vestisratns. cercetaţii, essaminatu. 

INVESTTMENTARE, v, vestire, iu- 
vesth'e, induerc, a pune vestiniente pre 
corpu. a imbraccâ. 

INVESTIMENTATU,-«. adj. part., 
vestitns, investitns. imJutns, irebraceatu. 

INVESTIRE, v., vestire, investire, a 
pune vestiniente pre corpu, a investi- 
m^ntâ, a imbraccâ; fig. a investi pre 
cjpepp cu una demnitate ; a investi pre 
ii^u fpişQQpu. a i conferi unu beneficiu, 
a,|l(i^n^'odjiceJn poş.sessionea beneficiu- 
lui; fl)Wiff 2(W ^ capitale, a Iu pune se 
mI^^ŞM^v^ domiviu, a spende 
pentru ararneliofarea Iui.3fr 



INVESTIRE, s. verbale, vestitus,-us, 
in t. s. verbului. 

INVESTITIONE, s. f., vestitns; ac- 
tione de investire, in t. s. verbului. 

INVESTITUL, adj. part., vestitns, 
investitus, in possessionem inissus. 

ÎNVESTITURA, s. f., vestitns, modu 
de a investi, de a imbraccâ, ornatu; fig. 
ceremonie prin care cineva se introduce 
in unubeneficiu, dominiu,demnitate,etc. 
prin care cineva transfere, concede unu 
domin iu la altulu; dominiulu C6 se da 
sub titlu de investitura: introducere, in- 
tarire in possessionea unui dominiu,unei 
demnitate, etc; constitutio in dominio, 
in mnnere, concessio dominiijdominium. 

* INVETERARE, v., inveterascere, 
a se invecbi, a se imbetranî. 

* 1NVETERATIONE, s. f., iuvetera- 
tio, actione si stătu produssu de acti- 
onea de inveterare. 

* INVETERATU.-a, adj. part., inve- 
teratns, invechitu, imbetranitu, trecutn, 
d'in usu. iuradecinatu: morbu inveteratu. 

INVETIACELLU, s., diseipulus,alnm- 
n»s. discipulu, alumnu, elevu, scolariu, 
studente; care ambla la scola. 

1NVETIAMENTU, pi.-*, doctrina, 
disciplina, histitntio, modulu de a in- 
vetiă: şţysţema de a cresce junimea 

INVETIARE, v., 1. docere, edocere; 
ei-?! dire, instituere; proecipere, a instrui, 
a educa, a cresce; a deprende, a deda : 
a invetiă juiihnea;ainvetiă copillii carte; 
a inveha pre cineva unu scientui, una 
arfp; 2. discere, edisoere, i>ercipere, 
si udere. a studia, a se instrui, a se de- 
prende ; copiii >i inveiia carte, junii in- 
nfia legile: noi invetiumu filosofi a: elli 
invetiă medicin'a: a invetiă fîin memo- 
ria: a invetiă mente: 3. refl. a se invetiă 
cu ceva : ellu s'a invetiatu a dormi dupo 
r>ramlia, assnescere. 

TNVETIARE, s. verbale, doctrina, 
disciplina, in t. s. verbului. 

IN VETT VTORIU,-fona, adj. s.,doctor, 
preceptor, institutor, eruditor, magi- 
ster; moderator, careinvetia pre altulu, 
docente, professoriu, institutoriu, pre- 
ceptoriu, măiestru. 

INVETIATU,-«, adj. part,, doctus, 
edoctus; ernditns, lilteratus } scientiis 



Ui 



: fNT. 

b ii 1 u > ; instruiţii; erudiţii, litteratu, 
docW; d'eprensn,disc1mmatu. 

TXVETIATTJRA. s. I, docMnai, di- 
sciimna, erii'ffiţio, scientia; prseceptura, 
consilii! .:i. aduYohitio, studiam, ars ? lit- 
fcerse: studiu, instructione; doctrina, di- 
sciplina; eruditiqrie, scientia, lectione, 
connoscfiitia ; consiliu': inveiiătufa ui 
basertca; sp ti fia de invdiatura, inve- 
tia (Vin esperienti'a ce ai facutu; lucru 
di inveziaiură, care incepe cineva si 
oare prin urmare nue perfectu ; a ascultă 
invetiaiurele părenzeim seu. 

IXYETIU, \>l.-uri, oonsiietudo, usns, 
moş; assuetudo; doctrina, usu, depren- 
dere, dedare, invetiare : zoiu i-n-etiulu 
are - ţiu, se pote cineva desvetiă 

de ce a mbetiam. 

1 IX \ lARE.v., (d'in inşi sU, caile), 
viam mo ii si rare, a arretâ callea, a În- 
drepta - va, a Iu pune pre caile. 

2IXY1ARE, v.,(d'in inşi vivus, viuu) 
resuscitare, vedi inviuare. 

♦IXVIATIOXE. s. f, directio, iu- 
structio, îndreptare, instructione. 

* IXYTCTLV".. adj. part., iuvktus, 
iiiMiper;ibills,neinvinsu, invincibile, in- 
superabiîe. 

* INVIDIA, ş. t., invidia, iuvidentia; 
liVori sentjmentiu neplacutu ce se nasce 
ni anima, veaVndu benele sau fericirea 
altui-a, pisma dpreâriâ feâ, volientia 
rea : inimica virtuţi i 

* INVIDIABILE, adj., invide>icliis,f/e 

demnu de invidia: cil date 
tâviaîccbue, lucru invidiabile, stare in- 

* IX VID! A KE. -',/„«, v.. hmdere, a 
senti doreie pentru fericirea altui-a; fig. 
a desiderâ pentru sene fericirea altui-a. 

*1XYIDI\RE, s. verbale, iuviden- 
tia, in t. s. verbului. 

*INVIDIATORIU\-^>m ;hi. s., in- 
vîdtns, invidns, care invidiedia. 

*IXYIDIATC,-«. adj. part. iuvisus. 

MNV[DI()Sr,-^,adj.,lrivldiH,invidio- 
hun. lividus, plenu de invidia: espusu 
la invidia altoru-a, uritu. 

" IXYIDU,-«, adj. s., invidus, care 
• idia : inviâulu micresee candu 



INV. 



103 



qltulu se ingr.assia, 

* 1XVIGILARE,Y, Invl* 



ilaro, a ve- 



- 

ghiâ, a preveghiâ asupr'a unui lucru; a 
ti attentu. 

* INVIGORIRE,-esett, vi, vires ad- 
dere vires acquirere, a da, a grende 
potere, vigore, anima; a intari; a se in- 
tarî in poteri, a deveni mai tare, mai 



vigorosu. 



* TNVIGORlTU,-a , adj. part., vi- 
vidus, valid us, <irmatns, vigorosu. 

* INVILIRE,-esra , v., animo con- 
cidere, labascere, animo cădere; a de- 
veni vile, fricosu ; a se avili, a perde co- 
ragiuW. 

* IXVILITU,-a, adj. part., vilis. 
TXVINCERE, v., vincere, vedi in~ 

vin aere. 

* INVINCIBILE 1 , adj., invincibilis , 
insuperabilis, inexpugnabilii, invictus, 
nevincib^e, ce nu pote fi invinsu; in- 
victu, iieinvinsu, inospiignabile. 

INVINETIRE, învineţită, etc, vedi 
invenetire, invenetitu. 

ÎNVINGERE si invincere, invinsi si 
învinsei, invinsu. si invictu, v., vincere, 
superare, domare, a intrece cu poterea 
fia morale, fia fusica, a reporta victoria, 
a triunfâ; a remane de asupr'a. 

ÎNVINGERE, s. verbale, victoria, in 

rbului. 
INYIXGl/TORTU.-faria, adj. s.. victor, 
victorlrtsns, care invinge, victoriosu. 

INVINSU,-a, adj. part., victus, su- 
peratus; domatns; intrecutu. 

* INVIOLABILE, adj., inviolabili», 
care nu se pote viola. 

♦INVIOLABILITATE, s. f., invtola- 
bilitas. sanctitas, calitate de inviolabile. 

* INVIOLATU,-a, adj. part., Invio- 
latus, incorruptus, integer, împolutus, 

, nevettematu, intregu, curatu, incorruptu, 
I nestricatu. 

INVIOSIARE (mai bene inviuosia- 

),-ediu, v., animare, vitam dare, a- 

nlmnm addere, imp<>llere, a ânimâ; a 

dâ vietia,coragiu, anima; a face viuosu, 

ânimosu. 

I N \ IOSIARE (bene inviuoWate) , 

tbale, animaţi», in t. s. verbului. 
INVIO'SIATU (bene inviuosiatu),-a, 
adj. part., animatns, vivldns. 

[NVIPERARE, v., exacerbare, s»- 
vire, exasperări, a face sau a dnvcm 



104 



INV. 



vipera, ainveninâsi ase in veninâ forte; 
a in cm del î. 

INVIPERATU,-a, adj. part., exas- 
peratus, exardescens, excandescens. 

INVISIBILE, adj., invisibilis, ce nu 
se pote vede, ce scapă d'in vedere sau 
prin natur'a sea sau prin' micimea sau 
prin positionea sea; flg. invisibile, care 
nu se lassa vede, care sta asctmsu; nu 
se arreta : s'a facutu invisibile, sl dis- 
parutu d'in ochii omeniloru. 

INVISIBILITATE , s. f., iavisibili- 
tas , ros obtutnm effugiens, non spec- 
tabilis, stare si calitate de invisibile. 

INVIT ANTE, adj. part. preş., invi- 
tans, care invita. 

INVITARE, v., invitare, a chiamâ, 
a rogâ pre cineva la ceva, precurmi : la 
prandiu, la ceiia, la ospetiu, a face unu 
lucru; a indemnâ la ceva, a provocă, a 
escitâ, a interitâ; a attrage; a se invită, 
a se oiferi, a merge necliiamatu. 

INVITARE, s. verbale, invitalio, vo- 
oatio, in t. s. verbului. 

INVITATIONE, s. f., invitaţi©, ae- 
tione de invitare, chiamare, provocare, 
propunere. 

INVITATORIU,-foWa, adj. s., invita- 
tor, invitaus, care invita. 

INVITATU,-a. adj. part., iuvitatus, 
vocatus, chiamatu, rogatu, provocaţii, 
attitiatu, 

INVIUARE, invmu, si inviuediu, v., 
1. viWficare, animare, recreare, vesel ura 
reddere, suscitare, resuscitare, a reduce 
la vietia, a recrea, a resuscita, a revoca 
la vietia; a anima d'in nou; 2. revivis- 
cere,resurgcie.. a reveni la sene, a se de- 
scetâ d'in letargia, a se scolia d'in morţi; 
a capetâauima, spiritu, vietia. 

INVIUARE, s. verbale, resuscitatio, 
resnrrectio, in t. s. verbului. 

INVIUATU,-a, adj. part., resttsciia- 
tus ? in vitam revoeatus, resurrectiis, 
redussu la stare viua, descetatu, scol- 
latu d'in morţi. 

INVIUERE, invissi si invissei, invis- 
su, v., reviviscere, resiirşere, forma 
vechia romanesca, in loculu carei-a s'a 
pusu modern'a inviuare : Christu a in- 
vissu din mo >fi,acumu Christu a inviuatu 
d'in morţi. 



INV. 

* INVOCARE , invocare, appellare, 

implorare, a chiamâ; a chiamâ in adj u- 
toriu ; a rogâ : a invocă legea, etc; a ua 
cita in favorea sea, a se provoca la ea. 

* INVOCARE, s. verbale, inrocatîo, 
in t. s. verbului. 

* INVOC ATIONE, s. f., invocatio, ac- 
tione de invocare , chiamare , strigare 
intru adjutoriu; rogatione spre a obţine 
favorea cuiva; invocatione, in poesia, ro- 
gatione ce poetulu indata la inceputulu 
poemei selle indrepta cotra una musa, 
unu geniu sau alta divinitate, spreaca- 
petâ succursulu ei. 

* INVOCATORIUrforia, adj. s., in- 
vocans, care invoca, cepertinede invo- 
catione. 

* INVOCA TU,-a, adj. part., invoca- 
tus, imploratns. 

ÎNVOIRE, si involire, v., consen- 
tire, assentirej pacare, conciliare, a 
accordâ, a complanâ, a impacâ, a concilia, 
a reconcilia; a consenti, a transige, a con- 
veni, a se impacâ; a se intellege; a con- 
tracta, ai nenjauâ unu contractu etc; aac- 
ceptâ : te in voiesci cu cererea lui ? cumu 
veinvoiti? cumu veimpacati; nu se prea 
invoiescu, nu prea traiescu bene im- 
preuna. 

ÎNVOIRE, si involire , s. verbale , 
consensio, consensus, conciliatio, intel- 
legere, im; >i care; pactu, contractu, con- 
ventipne, iransactione ; adesione ; con- 
ciliare , reoonciliare : a face învoire cu 
creditorii, a se impacâ cu ei. 

INVOITU, si involitu,-a, adj. part. ; 
q«i conseiitit; pactus, pacatus. 

INVOLBARE, v., volvere, vertere, 
versare, turbare, a volbe sau volve, cu 
potere, a intorce, a intorce pre dosii : a 
involbd ochii; : a intortochiâ; a agita, a 
turbura. 

INVOLBERE, involsi si involsei, in- 
volsn si incoltu, v., volvere, involvere; 
vedi involvere. 

IN VOLT U si involuturu, adj. part., 
involutus, iuvelitu , legatu, convolutu , 
ascunsu; flore învoita, cu folie îndesate. 

*INVOLUCRU, pl.-e, involucrum, ce 
serve a involve: involucrulu unei scris- 
sore. 

* INVOLUNTARII 1 , - ria, adj.,invo- 



i<m 

luntarins, ce se face fora concursulu vo- 
lientiei. fora volia, fora propusu. 

INVOLVERE, involsi si involsei, in- 
volsu, involtu si involutu, v., involvere, 
a volve in sene, a infasciorâ, a stringe; 
a coperi, a invelî. 

* INVULNERABILE, adj., invulne- 
rabilii, care nu se pote vulnera. 

* INVULNERABILITATE, s. f., in- 
vulnerabilitas, abstractulu d'in invul- 

* INVULNERATU,-rt, adj. part., in- 
vnlneratus, nevulneratu. 

IO, pron. pers. I, ego, in locu de eu, 
in Daci'a superiore, care nu e de câtu 
una contractione di'n teu, precumu de- 
mostra mio contrassu d'in mieu, to d'in 
teu, so d'in seu. 

* IODATU,-a, adj., (fr. iode), meste- 
catu sau preparaţii cu iode; subst. iodatu 
(fr. iodate), combinatione de acidu io- 
dicu cu basi salificabili. 

* IODE si iodu (fr. iode, d'in gr. iov 
== viorella, si s:5oc = forma, pentru co 
vaporea produssa de acestu corpii are 
una formosa colore violacea), corpu chy- 
micu, care are forra'a de mici frundie 
venete si e de unu luciu metallicu, rea- 
gentele cellu mai propriu spre a desco- 
peri umiditatea, la una temperatura 
mai elevata iodele se evapora. 

* IODHYDRICU,-a. adj., (fr. iodhy- 
drlque), care coprende iode si hydro- 
geniu : acidu iodhydricu. 

* IODICU,-a, adj., de iodu, ce con- 
ţine iodu. 

* IODIDE, s., (fr. iodide), combina- 
tione de iodu , cu corpuri mai pucinu 
electronegative. 

IODINA (pre a locurea : iudina), s. 
f., (fr. iodine). vedi iode. 

* IODOAR( .ÎEXTATU, s. f. , (fr. io- 
doargentate), genu de sari formate prin 
combinationea iodidei de ar geniu cu io- 
dure de metallu electropositive. 

*IODOBORICU,-a, adj., (fr. iodobo- 
rique), care coprende iode si boriu : a- 
cidu iodoboricu. 

♦lODOCHLORURA^.f.^fr.id-.chlo. 
rnre), combinatione de chior ura cu io- 
dura. 

* IODOCYANURA.s. f.,(fr. iodocva- 



IRI. 



105 



nure), combinatione de cyanura cu io- 
dura. 

* IODOHYDRARGYRATU, s. m., 
(fr. iodohydrargy rate), genu de sarifor- 
mate prin combinatione de iodura de 
mercuriu cu iodure de metalle electro- 
positive. 

* IODONITRICU,-a, adj., (fr. iodoni- 
trique, care coprende iode si nitru : a- 
cidu iodonitricu. 

* IODOPHOSPHORICU,-a, adj., (fr. 
iodophosphorique), care coprende iode 
si phosphoru : acidu iodopJiosphoricu. 

* IODOPHOSPHURA, s. f., (fr. io- 
dopliosphure), combinatione de iode si 
de phosphoru cu altu corpu simplu. 

* IODOPLUMBATU, s. m., (fr. io- 
doplombate), genu de sari formate prin 
combinationea iodidei de plumbu cu io- 
dure de metallu electropositive. 

* IODOSULFURA, s. f., (fr. iodosul- 
fure), combinatione de iodura cu sulfura. 

*IODOSULPDRICU r a,adj.,(fr.lodo- 
sulfurique), care coprende iodesi sulfure: 
acidu iodosulfuricu. 

* IONICU,-a, adj., ionicus, de lonVa, 
propriu Ioniei: architectura ionica, dia- 
lectu ionicu, columna ionica, etc. 

IOTA, f., iota, i grecu, fig. unu lucru 
prea micu : ri adj unge una iota, n'are 
neci unu pretiu. 

f IPERBATE, iperbola, ipochondria, si 
alte covente cari incepu cu iper-,ipo-, 
ipso-, vedi hyperbate, hyperbola, hypo- 
chondria, etc, si superbate, superbola, 
supocondria, etc. 

* IRA, s. f., ira, menia, furore scurta, 
ira furor brevis. 

* IRACUNDIA, S. f., iracuudia, ap- 
plecare la menia. 

* IRACUNDU,-a, adj., iracuudus, ap- 
plecatu la menia, furiosu, supperatiosu. 

* IRASCENTIA, s. f., irascentia, ap- 
prendere de menia. 

* IRASCIBILE, adj., iraseibilis, care 
se menia usioru. 

* IRCINU,-a, adj., liirciuns, de ir cu. 
IRCU,-a, s., hircus, bircu, capru. 
IRIDATU,-a, adj., vedi iride. 
IRIDE, s. f., iris, curcubeu sau cu- 

curbeu, arcu cerescu, arcu de diverse 
colori ce se vede pre ceru, candu de una 



1 



IR' 



iffi! 



parte ploua si de partea contraria lnce- 
sce sorele; cercu coloratu ce incongiura 
pupîH'a ochiului, firairşparetrţisi ai ;i- 
stalle si de diamante; ea derivaţii d'in 
iriae se usa adiectivulu wictqţu, iridăt'a, 
care are colori ca iridea: assemiii a si Iri- 
deşcentin, proprietate de a reflecte di- 
verse colori; in acestu sensu s are pote 
aice si irulatione. 

* IRIDESCENTIA, s. g vedi ///V . 

*IROXIA, s. f., ironia. (sl&wvîaY, modu. 

1 1 / ] • 1 1 

de a vorbi contranulu do cea ce însemna 
cuventelH, a spune un'a ai a intellege 
alt'a: se tţsa mai multu pentru bătălia 
de iocu, derisione : a vorbi \n Ironia, a 

-«fe M wm: ru». 

vu ia ironia, ni care este ironia, batujo- 
cuntoriu, densonu. 



ru 



lllUUlI, U0113U11U. 

* 1RRAMARE, v„ irr«diare, a ar- 
iKa* radie, â lumina cu radie; a luci, 



a străluci 






' *IBRAblATU,-a, adj. part,, irra<Ha- 
tns, r?'ip "s, ilinstrafns. 

* IRRATIONABILE, adj., irratioua- 
bilis. eonh. rotwnabile, care nu consuna 
cu rationea : vorbire irrăţioriaoue. 

"IRRATIONABILITATE, s. f., in-a- 



, stare sau călit .te de «>?•«■ 



tionabflitas 

tion abile 

* IRRATIOX \ l,E : adj.,irrati.'>nalîs, 
contr. raţionale, fora raţiona, lipsiţii de 
ratione : fientia irrationaie ; tn. 
cantitate irrâiiondle, care nu se note re- 
presentâ neci prin numeri neci prin frac- 
tiont 

* IRR AT10NAL1TATE, s. L irratio- 
naiitas, stare sau calitate de irrationale. 

* IRRECITAB1LE. 'adj, irrecitabi- 
lis, ce pu se pote, recitat 

*IRRECOMPEXSABILE, adj., ce nu 
se pote ^compensa. 

* IRRECOXCILIABILE. adj., frre- 
eonciliabiLis, ce nu se pote reconcilia. 

* IRRECT7PEKABILE, adj., irre-.-n- 
perabiUs, ce nu se pote r&ttlâkrfi, 

* 1RRECUSABTLE, adj., irrecnsabi- 
lis, ce nu se pote recnm: cert re, prcten- 
sione ir'recusaoue. 

* TRKEDUOIBILE, adj, si 

* IREDUCTIBILE, adj., (fr. Irrâ- 
ductible), ce nu. se pote reduce : unu 



oxi/du metallicu este irreductibile in stare 
de metallu. 

* 1RREFORMABILE, adj, irrefor- 
mabili-,, ce nu se pote reforma. 

'* IRREFRAGABILE, adj., Irrecusa- 
bilis, (fi. irrefragable), ( 

e m 



rejVhnge; ce q'u se \o\q recvsâ. ce nu se 



u se pote 
. ce nu se 






-a- 



pote combate. 

* iRREFRAGABILfTATE, l f, (fr. 
irrefra^abilite'), calitate de rrnfraaa- 
bile. 

* IRREFREXABILE, adj.. $?&£- 
nari aequiţ, care nu se pote infrenă, 
care nu se pote retine. 

* IRREEREXABILITATE, s. f.. ea- ni 
litatede- $M ' ™" 

* TRREFITABILE. adj, irrefutabi- 
lis, ce nu.se pote refutâ, ce nu se pote 
combate. ' 

*TRREPL T TATU.-a, adj., irrefutatns, 
iierefutatu , necombatuto. nerestomatu. 

* IRREGULARE, adj, vedi vregu- 
Iar \u 

* IRREGULARITATE, s. f, (trre- 
gularitas), lipse de regularitate , de or- 
dine, disordine. deformitate, p.anlute. 

* IRREGULARIUvna, adj, ine?u- 
lari», ce nu e clupo regula, dupo norma, 
dupo ordine; nfora de regula, contrariu 
urdinei; fig. ce nu e dupo symmetria. ce 
este contrarfti gustului, formosetiei, etc. 

* IRREGULATU.-a, adj, e-lex, ne- 
regulaţii, afora de regula, de lege, de 
norma, de ordine: in sensu morale : des- 
frenatu. 

* IRRELIGIOŞITATE, f irreii- 
giositas ? impietas, lipăe de wvicptisntâe, 
despretin de re'igione. impietate. 

*IRRELIGIOSU r «.adj. : irreli?iosu^ 
impius, ncreligîosu. care n'are religione, 
necredentiosu, necoviosu, fora respectu 
intra religione sau cotra lucruri rela- 
tive la religione, impiu. 

* IRRELÎGIONE, s. f, irreli^io, hpse 
de religion^: vedi si irreliqiosh'ote. 

^IRREMEâBILE,adj,'irremeabîlis, 
ce nu se pot^ 'rece in deretru, de unde 
nemine nu se mai pote reintorc^. 

* TRREMEDIABILE, rdi, irreme- 
diabilis, ce nu se pote renudiâ, fora re- 
mediu, fora scapa,re, fora indreotare, 
fora vendecare. 



IRR 



— _^ 



ÎTÎTT 

IRR. 



*IRREMISSIBILE, adj., irremissibi- 

lfs, ce du se pote remitte, ce nu se pote 
ierta, ce nu merita iertare. 

* IRREMUNER ABILE, adj., irre- 
munerabilis, ce nu se pote remunera, 
recompensa, premia. 

*LRREMUNERATU,-a, adj., irre- 
muneratus, neremuneratu, nerecompen- 
satu, care n'a avutu neci una remune- 
ratione. 

* IRRENOVABELE, adj., ce nu se 
pote renova, repara. 

* TRREPAR ABILE, adj., irreparabi- 
1Î8, ce nu se pote repară, ce nu se pote 
indereptâ, recastig-â, ce a trecuţii pen- 
tru totu de a un'a. 

* TRREPARABILITATE, s. L irrc- 
parabilitas, stare sau calitate de irre- 
parabile. 

* TRREPERE, irrepsi si irrepsei, ir- 
reptu, v., irropere, a repe in, spre sau 
cotra; a se introduce pre nesentite, pre 
furisiu. 

* IRREPRENSIBILE, adj., inepre- 
hensibilis , irroprehensiis , care nu se 
pote critica, carui-a nemica nu se pote 
imputa. 

* IRREPROBABILE, adj., non im- 
jtrobandus, probanliis, care nu se pote 
reproba, care nu merita reprobare, con- 
tr'a carui-a nu se pote adduce vre-una 
causa de recusatione. 

* IRREPTTOXE, s. f.. lrreptio, ac- 
tione de irrepen -. 

* IRREPTORIU, a. adj. s., irreptor, 
irrepeus, carp irrepe. 

* IRREPUGNABILE, sau irrepnw- 
nabiîc, adj.. oor1u>, llrmus, evident, 
nu se pote rep n<pi a, dispui a. uegâ; certu, 
evidente. 

* [RRESTST1BILE, adj., cui resisti 
nequit, cui nu se pote reziste. 

* 1RRESOLUBILE, adj., inesolubi- 
lia care nu se pote rezolve. 

* IRRES0LI T TET1 V s. f., stare de 
irresolutu. 

* TRRESOLUTIONE, s. f. f cuudntlo, 
animi fluctuat io, eonix.reRobituwe. stare 
irresoluta , incertitudine, indouentia, 
fiuctuatione, perplessitate : irresolvtin- 
nea n> ;<ie<: :,■', e?it<\mn, incertitudinea 
se vacitlamu, perplessitatca se rema- 



~^~ 



„„ .j . -n/ n f ^_ 



801 
107 






neniu in suspensu; irresolutionea ne im- 
peăeca se facemu ceva, incertitudinea se 
credemu ceva, perplessitatea ne turbura. 

* IRRESOLUTU,-rt, adj., inesolu- 
tus, incertus animi, dnbins. anceps, fluc- 
; uans, (lubitans, care nu se pote resolvc, 
determină la ceva, indouiosu, îieseeuru, 
fluctuante , dubioşii , indecisu, nereso- 
lutu : irresolutu e omulu in lucruri unde 
are a se determin ei prin sentimentu; 
indecişii in lucruri unde se cere se se 
determine prin ratione in urm\i unei 
discussione; unu omii irresolutu delte a- 
nimatu, unulu indecişii debe luminaţii. 

* IRREKPECTUOSLVrt. adj., qui non 
honorat alios, iniirbanus, cui lipsesce 
respectulu, care n'are respectulu cove- 
nitu cotra alţii, nerespectuosu. 

* IRRESPIRABILE, adj., irrespira- 
bilis. ce nu se i?ot,e respiră, nerespirabile. 

*1RRESP0NSABILE, adj., caro nu 
e respunditoriu, nu e suppusu responsa- 
bilitatei. ncrcsponsabile. 

* IRRETlRE.-6.sc«, v., irretlre, a 
prende in rete, in laciu sau alta cursa; a 
prinde, a ineurcâ. a impedecâ. 

* 1RRETRACTABILE, adj., irretrac- 
tajbills, neretractabile, ce nu se pote re- 
tracta, revoca, recusa. 

* IR REVERENŢE, adj. part. preş., 
irrerereus, care nu revere, n'are res- 
pectu, nn obs"rva boi 'a covientia. 

* IRREVERENTTA, s. f„ irreveren- 
tia, lipse de reverentia, de respectu. 

* IR REVOCABILE, adj., irrevoca- 
bills, ce nu se pote revocă, intorce, lui, 
inderetru, strămuta, scambâ. 

* 1RREVOCABILITATE, 
stractulu de la irrevoeabile. 
calitate de irrevoeabile. 

* lRREVOCATU,-a, adj., 
fu*, cc n'a fostu, ce n'a potutu fi re- 
vocaţii . 

* 1RR1DERE, irrisisi irnsei, irrisu, 
v., irridere, a ride de ciueva, a Iu lua 
in risu, a si bate jocu. 

* IRRTGARE, v., Irrl&ure, a uda; a 
rnnduee d'intr'unu fluviu, d'intr'unu rin 
ap'a printre, aerri cultivaţi spre a capeta 
umeditate ^i a tace producte mai bone, 
mai n-ras<c si mai multe; a uda una 
mare estensione de pamentti 



s f., ab- 
stare sau 

irrevoca- 



108 



IRR. 



* IRRIGATIONE, s. f., irrkatio, u- 
darea agriloru si prateloru prin canali , 
cari conducu apa d'in fluvii, riuri; actio- 
nea de a udâ, irrigă. 

* IRRIGATORIU,-*on'a, adj. s.,irri- 
gator, irrigans, care uda, irriga. 

*IRRIGATU,-a. adj. part., irrigatns. 

* IRRIGUITATE, s. I, irrişuitas, 
stare sau calitate de irriguu. 

* IRRIGUU,-a, adj., irriguus, udatu, 
care serve a udâ. 

IRRITRE, si 

IRRIRE, v., vedi hirrire. 

* IRRISIONE, s. f., irrisio, actione 
de irridere. 

* IRRISORIU,-a, adj. s., irrisor si 
irrisorias, care irride sau servea irride: 
covente irrisorie. 

* IRRITABJLE, adj., irrilabilis, cnre 
se irrita usioru, applecatu la irritatione; 
interritatiosu, susceptibile; forte senti- 
torin, delicaţii, 

* IRRITABIL1TATE, s. f., irritabi- 
litas, calitate de irritabile; proprietate 
a corpnriloru organice, prin care sentu 
una mişcare subitanea in partea unde 
se attingu; facilitate de a se irrita. 

* IRRITAMENTU, pl.-e, irritamen, 
irritamentum , ce irrita , medilocu de 
irritare. 

* IRRITANTE, adj., irritans, care 
irrita, care se irrita. 

* IRRITARE, v., irritare, a inter- 
ritâ, a escitâ, a attitiâ, a maşpri; a ap- 
prende. 

* IRRITARE, s. verbale, irritatio, 
in t. s. verbului. 

* IRRITATIONE, s. f., irritatio, ir- 
ritare; alteratione causata in una parte 
a corpului prin substantie physice sau 
chymice ori mişte, cari lucra direcţii in 
partea attensa; agitatione a spiritului; 
interritare, attitiare, inasprire, provoca- 
tione. 

* IRRITATORIU,-^na, adj. s , ir- 
ritator; irritans, interritatoriu, attitia- 
toriu; ce irrita, attitia, interrita, escita, 
provoca, apprende, inaspresce, etc. 

* IRRITATU,-a, adj. part., irritatus, 
interritatu, attitiatu, etc. 

* IRROGARE , v., irrogare, a im- 
pune, a inflige, a condemnâ. 



ISL. 

* IRROGATIONE, s. f., irrogatio, 
actione de a irrogă. 

*IRROGATU,-a, adj. part., irrogatus. 

* IRRORARE, v., irrorare, a udâ cu 
rouă. 

* IRRUCTARE, v., irractare, a rudă, 
sau vome pre cineva sau ceva. 

* IRRUMPERE si irrupere, irrupsi 
si irrupsei, irruptu, v., irrumpere, a 
intra unde-va cu forti'a; a se rapedî, a 
intra cu rapiditate, a intra rupendu. 

* IRRUMPERE, s. verbale, irruptio, 
in t. s. verbului. 

* IRRITMPITORItT,-*dna, adj. s., in- 
Yasor, care irrumpe; mai bene : irrup- 
toriu. 

* IRRUPTORIU,-*ona, adj. s., irram- 
pens, invasor, vedi si irrwnpitoriu. 

IRRUPTIONE, s. f., irnptio. invasio, 
actione de irrumpere, invasione; intrare 
repentina si pre nesciute de omeni ar- 
maţi intr'una terra spre a preda, deva- 
sta, etc; inundatione de popore barbare, 
attacu neasteptatu. 

* IRRUPTU,-a, adj. part., irruptus, 
invasus. 

* IRSUTU,-a, adj., hirsutul, spinosu, 
perosu, floccosu, aspru, sburlitu. 

IRU, s. m., irinum, unguentnm ex 
iride, unsore de vindecare. 

* ISAGOGE, si 

♦ISAGOGIA, s. f., isaşoge, (510017(077]), 
introducere intr'una scientia, prime lec- 
tioni. 

* ISAGOGICU,-a, adj., isagogieus, 
relativu la isagogia, ce serve de intro- 
ductione. 

* ISCHIACU si ischiadicu,-a, adj., 
ischiacus si ischiadicus {j.oyia.y.6c, si 
ioyia§ixd<;), relativu la iscliiade. 

* ISCHIADE, s. f., ischias, $)$*i de 
la lo/wvrr:copsa), dorere de copse. 

* ISCHURIA, s. f., ischuria (io/oopia), 
opprirea urinei sau udului. 

* ISEU si isiu, s. m., isenm si isinm 
(lasiov), templu allu Isidei. 

* ISIACU,-a, adj., isiacus, relativu 
la Iside : cidtu isiacu. 

* ISIDE, s. f., Isis, divinitate a E- 
gyptianiloru. 

* ISLAMISMU, s. m., (islamismns), 
religione propagata de Machomede. 



IST. 

* ISLAMITU, adj. s.', nume ce se da 
celloru ce ţinu de islamismu. 

* ISLAMU, s. 111. i (arabicu) ; vedi 
islamismu. 

* ISOCHRONTSMU, s. m., (fr. iso- 
chronisme), calitate sau stare de iso- 
cHtoyiu 

*ISOCHRONU,-a, adj., (fr., isocbroue, 
d'in ioo$=ecale si yjjovoQ—tempu), care 
se faceinacellu-asi tenipu sau in tempu 
ecale: baterile pulsului sunt isochrone. 

f ISO-, (gr. hoţz=ecale), care intra 
in celle doue compuse precedenţi : iso- 
chronu si isochronismu, intra si in alte • 
multe compuse, cumu : isoclinu, isocolu, 
isodactylu fisodimu, isodonte, isodijnamu, 
isoedru, isogonu, isographu, isomeru, i- 
somorphu, isonomu, isoperimetru, iso- 
petalu, isophonu, isophgllu, isopode. i- 
sopogone, isoscele, etc, peutru al Iu ca- 
roru intellesu consulta ultim'a parte a 
compositionei. 

* ISONU (gr. &ov, fr. isou), se applica 
ca terminu de musica, spre a esprime 
cantulu, unisonu, ce aceompaniedia altu 
cantu : a tine isonu. 

* ISOLAMENTU, s. m., (fr. isole- 
inent), vedi : 2 isolare, isolatione. 

* 1 ISOLARE,-ed?H, v., (fr. isoler), se- 
parare, sejungere, a separa cu totulu 
unu lucru de altulu, a face ca se nu fia 
neci una legătura intre unu lucru cu al- 
tele, a Iu face solu = solus =. siuguru. 

2 ISOLARE, s. verbale., separatio, 
despărţire, separatione. 

* ISOLATIONE, s. f., (fr. isolation), 
stare sau calitate de isolatu; vedi isolare. 

* ISOLATtT,-a, adj. part., (fr. isol6), 
separai ws, sejnuctus, separaţii, ruptu de 
tote legaturele cu alţii, singuraticii, so- 
li tariu, ce nu este in legătura cu altu 
lucru, despărţiţii. 

* ISPIDU-a, adj., Iiispidus, spinosu, 
aspru, perosu, etc. 

* ISSOPU, s. m., vedi hţ/ssopu. 

* ISTERIA, istericu, etc, vedi hys- 
teria, hystericu, etc. 

* ISTMICU sau isthmlcu,-a, adj. , 
isthmicus, relativu la istmu : jocuri ist- 
mice, cari se celebrau la patrii anni una 
data pre istmulu de la Corintu in onorea 
lui Neptunu. 



IST. 



109 



* ISTMU sau, isthmu, s. m., isthmus, 
limba de pamentu intre* doua mari, im- 
preimandu unu continente cu altulu, sau 
una peninsula cu unu continente. 

ISTORIA, s. f., historia, (iotopla) , 
narratione de fapte, de evenimente, de 
lucruri demne de memoria; descriptione 
fidele si ordinată a fapteloru cu impre- 
giurarile, căuşele si effectele loru; des- 
criptione, recitare de unu singuru eve- 
nimentu, legenda; narrarea unei adven- 
ture particulare; opu istoricu, connos- 
centi'a fapteloru ce descrie unu assemine 
opu; representatione istorica, pictura ori 
sculptura ce representa una fapta, unu 
evenimentu; lucru lungu si incurcatu , 
fabula, inventione, fictione in genere ; 
descriptione de lucruri naturali, s. e., 
plante, animali, minerali, etc; istoria 
naturale, in sensu absolutu: scienti'a, 
connoscenti'a diverseloru fientie, diver- 
seloru producte alle naturei; ero in parte: 
descriptionea systemafreca a animaliloru, 
vegetaliloru si minerariloru, in câtu a- 
ceste-a prin calităţile loru naturali se 
manifesta sensului omenescu. — A ! a- 
ceste-a su istorie, fabule, mentioni; a 
face multe istorie, multe ceremonie, lu- 
cruri superflue, ba si blastematîe; for- 
mosa istoria ! nu face atâte istorie, nu 
face atâte difficultati, incurcari, traga- 
niri, impedecari. 

ISTORIUU-a, adj., Iiistoricus, rela- 
tivii la istoria; intemplatu, addeveratu ; 
ca subst. istoricu, scriptoriu de istoria, 
historiographus; fig. nume istoricu, care 
are ceva insemnetate in istoria, celebru; 
fapta istorica, care nu e imaginaria, ci 
intr'addeveru s'a intemplatu; tempuri 
istorice, in oppositione cutempurifabulose 

* ISTORIOGRAFIA sau istoriogra- 
phia, s. f., historiographia, descriptione 
istorica a evenimenteloru mai allessu con- 
temporane cellui care le face sau le des- 
crie; artea de a scrie istori'a : istoriogra- 
fia nu e asia facile cumu credu cei mai 
mulţi. 

* ISTORIOGRAF U sau istoriographu, 
liistorio?raphus, scriptoriu de istoria, 
dero mai allesu de tempulu in care tra- 
iesce: câte una data statulu insarcinedia 
pre anume omu, care s e scria istori'a 






tfo _J& 

si atunci acestu insarcinatu Se numesce 
istoriografii 

ISTORIORA, s. f., historiola, dera. 
de la istoria , uarratione de unu lucru 
mai pucin importante; descriptione a li- 
nei adventure; fabula. 

ISTORIRE,-esc«, V., uarrare, com- 
memorare, prodere; describere, a narrâ, 
a spune, a descrie; a narrâ fapte istorice; 
a spune fabule, intemplari, adventure , 
mentiom. 

ISTORISIRE,-escM, v., vedi istorire. 

ISTORITU,-«, adj. part., narratus, 
descripius; narratu, descrissu, spusu. 

* ISTRICE s. m. hystrix; xeăihif strice. 
♦ISTRIONE, s.m., histrio, nume 

datu de Romani la toţi actorii, la come- 
diani. si in particulariu, la pantomimi; a- 
stadi se usa numai ca terminu de des- 
pretiu : buffone, coinedianu. 

* ISTRIONIA, s. f., histrionia, pro- 
fessione de istrione. 

* ITEM, adv., item, sub form'a lati- 
na, cu intellessulu de : assemine. 

* ITERABILE, adj., iterabilis, ce se 
pote iteră, repeţi, renoui. 

* ITERARE, v., iterare, a repete, a 
repeţi, a face de mai multe ori, a face 
d'in nou, a inooui, a renoui. 

* ITERARE, s. verbale, iteralio, in 

♦ITEEATIONE, s. f., iteratio, repe- 
titione. 

* ITERATIVU,-a , adj., iterativua, 
care pote esprime iteratione ■' verbu i- 
terativu. 

*ITERATU,-a, adj. part., iteratus, re- 
petitu, renouitu. 

* ITINERARIU, pl.-e, itiuerarlnm , 
itineris descriptio, descriere de callato- 
ria ; callea de urmatu spre a adjunge 
de la unu locuia altulu; carte de calla- 
toria, memoriu de tote locurile pre unde 
are omulu se treca spre a adjunge d'in- 
tr'unaterra iu alfa, coprendendu si rari- 
tăţile mai insemnate, demne de vedutu, 
evenimentele legate de acelle locuri etc; 

»^ n }iife(^#^d,iafe-io^Vfer- 
-jnl aisp ai ulfjqnisi ebussUs inia ov 






ivil 

gationi insemnate in cănile basericesci 
pentru celli ce callatorescu; ca adj., re- 
lativii la callatoria; amblatoriu, calla- 
toriu; relativu la mersu si venitu. 

* ITINERE, s., iter,-itineris, caile, 
callatoria; vedi si itinerar iu. 

IUBIRE,-escM, v., (lubere, libere), a- 
marej vedi Iubire cu derivatele selle, si 
iubire, in Glossariu. — . 

IUNTE, adj. si adv., (d'in emite), 
veto iute. 

IUSIORARE,-edzM, v., (d in liusioru), 
levare, allevare, sublevare; vedi miorare 
cu derivatele selle. 

IUSIORU,-a, adj., levis; leviusnlns: 
facilis.; vedi usioru. 

IUTE, adj., (contrassu d'in eunte) , 
celer, citns, repentinus, yelox,, rapidu, 
promptu, deligente, agile; viu, violenţii; 
care se apprende , care se menia usioru; 
veemente : iute la gustu, acru aspru, ce 
pisca ; ca adv., iute, currendu, la mo- 
mentu, indata, lat. cito. 

IUT1ME, s. f., celeritas, velocitas ; 
vehementia; iracuudia; asperitas, acri- 
mouia, calitate de iute. 

IUTIRE,-e,9C?(, V., accelerare; exci- 
tare, accrescere, a accelera a escitâ a a- 
cri : a iuti passulu, a merge iute; a iuti 
cânii, a ammutiâ; refl. a se iuti, a se ap- 
prende. 

IUTIRE, s. verbale, in t. s. verbului. 
IUŢIT U,-o, adj. part., acceleratus, 
excitatus. 

IVERNA , iuerna , si ierna , s. f., 
biems, hibernum; vedi ierna cu t6te de- 
rivatele selle. 

IVISCU, s. m. hibiwnm; vedi ibiscu. 
IVORIU, s. m., ebor si ebur (it. aro- 
rîo, fr. ivoire); vedi ebore si eboriu, 

t IVU,-a, terminatione de adiective 

modali , formate de la supinulu verbe- 

loru, preoumu : activu, passivu, indica- 

' tivu, conjunctivu, imperativu, infinit ivu, 

nominativu, genitivu, dativu, accusativu, 

I ablativu, positivu, comparativii, super- 

: lativH, adiectivu, betivu, etc; mai raru 

i de la alto forme, precumu : substantivu, 

| tardivii sau tardiuu. 

f;in, im>, . 

.ss'i.ono ni u Jnno'j iii A 

.Uliu- | 



srr 






,< f f,i 















IU fi 

- 
ni 

* 

1 JAC ERE .(pronuntiatu diucire), jo- 
cul, jacutii. \.. jaeere, jaceo, jucui, a 
sui coloatu, a sia : :h iuionsu in 

i-tu ori j -umtu; a li morbosu; a 

sugjeri (ir i : aici jur- ; im-ruula or- 
uiuaria cu caro se ifl^pu epitafielfl;.:/'a^ 
;jro morii-, e greu morbosu; |g. cerbidu 
,/'■■' '-- ; '.'. e ascunsa, sta ascun 

aci ,/'-/(.'(' uudidit, aci e seeretulu, aci e 
punct-ulu de desleo-are, aci e difliculta- 

lucrului; ca terminu de geografia 
Români'a libera j ace spre rescnitu si 
uit de Transdvauiu. 
iUEKE, s. vm-baln, iat. s. verbului, 

2 JACEIJ /', j'ieutu si ;a<;frf, v., 
acere, differitu in forma de l jacirc 

intru cătii arestu-a ai-, a.'coutuln pre 
. . ■ prin urmare do conj. II, 



J, a diecea Liite :■..,-■•■ i 
mânu, de currendu introdussa j 
alfabetu, coci anticii Latini s oro 

totu indino , ; , disti' j vo- 

cale, si i consonant-'. Consouan 

i ii pronuutiatu ca /alin nosirii 
in vor : muu re, //•'• . in 

limbeie nono laian.e a luai işiyuuna 
pronunţia de consonante, den< variata 
in diverse moduri : intre Romani numai, 
dupo ţocalî.ţatţ. oue pwţnuj 

differite. asi, = 

JOC ii S, JH'.lll — '\UTlim, in , etC 

-n i ii ţi f ului / a'in co- 

yenţele cprreşpondil jeu, jona-, ju- 

rerjero indura aljfcoiu Kp'msjfnj 
semnn are pronunl '. I ■ utila 
gwcu, giugu g\ . ca si iu i 

licele: -riu'O, sfiuL'o. -inrare. l>- sicfliaru j ,. are tonulu pre prim'a syl- 

d'iu eoni; a : (ja<<r, ). şj e prin urmare do eon- 

major, masls, etc., resulla co iut ,.:.•■.. III; ero câtu [..mirii intellessu 

nulii r<?prosentatu prin jfsi celui ;. i\n h\i jacere. de ora pe 

sentatu prin iffiiii;.;; -._. j nrruneatu di./.sn. a fi sau >, a 

totuşi noi cri i averrj 'ă colcatu, ero jueere^zo r leu, a ar- 

tioni spre a preferi pentru? pi^Qnurjttfa rimcâd<<mt:—jaccret duu miscerc nu 
ce are si in limba e numai [ajVfcqţe, ci si la mare mulţime 

adoptata si in cărţile litieraturei nostre do alte derivate si compui.', pro rumu : 

na- jactantia, jaclu, abiectu, n\:„rinre.aiee- 
nice con-- de regula uu- 

mai înainte de vocalile : a. e, o, ii: in ter- 
mmationoa si joru, consonai 

e in locu dec?* 
in locu do , 

joru in locu do rfttn ! 
jilocu rese-' \ locu le meţltlbck , 

vescbaire; si viceversa,^ - îhjacefjş se aud'' 
ca di siueratu. 



tare— .. ,-,•', etc 

* JACTAJU 'NDi;,-./, adj., jactabtif.- 
dus, caro so/ ( /c/', se laiula. se gioriedja. 

^NTE, adj. part., .iactai.N, 
m se jo>'!,i. se lauda, se glo- 

■''• 
;;U;TAMIA ? s. f., jactantia, ca- 
litate sau fapta de.juet/nde, de laudarosu. 

* JAtXAlIJî, v., jactare, proprie, a 



112 



JAC. 



arruncâ cu potere, cu violentia, a saltâ, 
a arruncâ in coce si in collo, a agita, a 
fermenta; de aci : 2. prin metafora : a) a 
turbura, a tormentâ, a amari, a supperâ 
tare, a nu dâ momentu de repausu si de 
pace; b) a inaltiâ prin vorbe, a lauda ; 
in speciale, a lauda preste mesura; de 
unde, a se jactâ=a, se lauda fora me- 
sura, a se gloria, a se ingonfâ, a fi arro- 
gante, superbu, insolente. 

* JACTATIONE, s. f., jactatio, ac- 
tione si actu de jactare. 

* JA.CTÂ.TOMU r toria,-trice, adj. s., 
jactatoiytrix, care jacta, si mai vertosu 
care se jacta, se lauda, se gloriedia, 
care vre se se arrete mai multu de câtu e. 

* JACTATU,-a, adj. part., jactatus; 
sup. si subst. jactatus,-ns. 

* JACTITABUNDU,-a, adj., jacti- 
tabnndus, care are mani'a do a vorbi 
de sene cu jactantia, laudarosu, gretiosu 
si nesufiferitu. 

* JACTITARE, v., jactitare, forma 
iterativa d'in jactare, a jactâ continuu 
si cu ori-ce occasione, cu locu si fora 
locu. 

* JACTURA, s. f.,jactnra, actione si 
resultatu allu actionei de jacere, arrun- 
catura, la pedatura; deaci : perdere, dau- 
na sau damnu. 

* JACULABILE, adj., jaculabilis, 
ce se pote jaculd : arme jaculabili. 

* JACULARE, v., jaculari; proprie, a 
arruncâ cu jacule; in genere, a arruncâ; 
fig. ochii lupului jacula radie de lumina 
in intunericu. 

* JACULATIONE, s. fi, jaculatio, ac- 
tione de a jaculă. 

*JACULATORIU,-fona,-£n'ce, adj. s., 
juculator, jaculatrix, si jaculatorius , 
care jacula sau serve a jaculă: arme 
jaculatorie. 

* JACULU si jaclu, pl.-e, jaculuin, 
(d'in 2 jacere), lancia ce se arruncâ ; 
veri-ce arma cu care arruncamu de de 
parte in cellu ce vremu a lovi. 

JACUTORIU,-fona, adj. s., jaceus, 
care jace; fig. pigru; jacutoria sau ja- 
cutore, subst. f., loculu unde jacu sau 
se culca animalile domestice. 

JACUTU,-a, adj. particip, verbului 



JOC. 

1 j acere, cumusrallu verbului 2 jacere. 
JACUTURA, s. f., modulu si starea 
de jacere. 

* JAL AP A sau jalapu, s. f. m., (jalap, 
jalapa. jalapium), una planta cu flori 
forte formose addussa d'in Messicu, cu 
radecin'a resinosa forte efficace ca pur- 
gativa. 

JALUSIA. jalusu, etc , vedi gelosia, 
gelosu, etc. 

JANUARIU, s. m., jannarius, (de 
la Janu^Janus dieulu annului la ve- 
chii Romani); lun'a cu care- incepe an- 
nulu, (vedi calendariu). 

* JECORALE, adj., jecoralis, relativu 
la jecore sau ficatu. 

* JECORE, s. m., jecus, ficatu, parte 
interna a corpului unui animale. 

* JECOROSU,-a, adj., jeeorosus, cu 
jecore mare, morbosu de jecore. 

* JEJUNARE, v., jejunare, vedi «- 
jimare cu tote derivatele selle. 

* JENTACLU , s. m., jentaculum , 
gustare de demanetia, dejunu. 

* JENTARE, v., jeutare, a gusta de 
demanetia, a dejuna. 

* JENTATIONE, s. f., jentatio, ac- 
tione de jentare. 

JESU, s. m., Jesus, numele mantuito- 
riului nostru Jesu Christu. 

* JESUITISMU, s. m., (fr. jesuitisme) 
svstema, doctrina a Jesuitihru. 
* * JESUITU, s. m., (fr. jesnite), mem- 
bru allu unei ordine religiose, fundata 
in annulu 1534 de Ignatiu Loyyla, nu- 
mita si societatea lui Jesu, de si formata 
cu scopu de a propaga religionea lui 
Jesu Christu, membrii sei inse , prin 
portarea loru, facura co astadi jesuitu 
este t;ynonymu cu : hypocritu, intrigante, 
ammagitoriu, impostoriu, etc. 

JOCARE, v., jocari, saltare, ludere, 
a petrece cu jocu, a saltâ; a se diverte; 
a se lupta in modu amicabile, pentru re- 
creatione sau pentru essercitiu: a se jocu 
cu cuventele, a glumi, a face allussioni, 
a sijocăjocidu,& lucra dupe interessea 
propriajjoca apele, unduia sau se arruncâ 
in susu; a jocâ unu jocu, a face cu cineva 
unu jocu sau a saltâ; a jocâ pre cineva, 
sau ai ua jocâ, a Iu bate, a Iu insellâ, 



JOC. 

a lusupperâ; a joca, a da representationi 
teatrali; ajocd bene ori reu, a face bene 
ori reu cu ce e insarcinatu; nu tejocă, 
nu fii prea temerariu; — joca cuiva ochii, 
manele, mentea, petiorele, etc; se înisca, 
mergu bene, functionedia usiorn si cumu 
se cade. 

JOCARE, s. verbale, iusio, saltatio, 
in t. s. verbului. 

JOCAREIA cu l molliatu, in locu de : 

JOCARELIA, s. f., si 

JOCARIA, s. f., joeus, luduş, sola- 
tiam; ludibrium, crepiiudhi, ros liisoria, 
puerile ludicrum, lucru de jocu, mai 
allessu pentru copilli, lucru de petrecere, 
de risu : a comperâ jocarie pentru co- 
pilli; fig. a ţi jocaria ţotoru venturiloru. 

JOCARIORA, s. 1'., deminutivu d'in 
jocaria. 

JOC ATOK1U, -tor ia, adj., lusor, sal- 
tator, care joca, care saltă : jocatoriu 
in cârti, jocatoriu pre faur. 

JOCATU,-a, adj. part., lusus, illusus. 

JOCOSU,-a, adj., jocosus, plenu de 
jocu, cui place sejoce; cui place se rida, 
se glumesca. 

JOCU, pl.-t«r», joeus, luduş, Lusus, 
saltus, săltaţi», distractione sau plăcere 
ce serve spre recreationea corpului si a 
animei : jocu de carii; scola de jocu, 
luduş saltalorius ; locu de jocu casa 
unde se joca,; jocu publicu: se dice despre 
unu lucru seriosu, co acesta-a .'tu 
jocu, sau acesta-a e mai multu de. 
jocu, precurau d'in contra se dice in 
de gluma sande risu, co ac - - u u- 
mai jocu sau jocaria; fig. jocul n ■ 
adeco productione a naturei, care pare 
estraordiuuria; a. adduce pre eh 
jocu, a mesteca pre cineva intr'unu lu- 
cru fora se i rea lui; a invită pr 
tu jocu, adiiaiuapre cineva se facă unu 
lucru ce e de gustulu -i professionea 
sea; a si hule jocu, a ude de cinei 
si face gustulu si plăcerea; a /"" bonu 
ori reu jocu, a i merge bene ori i 
arte sau artificiu, de aci : jocuri magice, 
jocuri artificiose; — jocw^saltu, dan- 
tiu; — jociduunci machine,joculu ochi- 
loru. joculu apei, etc, mişcarea, mer- 
sulu usioru si regulatu. 

* JOCULARE si jocurare, v., (jocu- 

Iomu JLL 



JUB. 



113 



lari), a vorbi in risu, a spune vorbe sau 
face lucruri ce făcu pre alţii se rida, a 
nu vorbi sau a nu lucra seriosu, a glumi. 

* JOCULAR1 U s\jocurariu,-u, adj. s., 
jocularius, relativii l&joculu, care jocula. 

* JOCULATJONE si jocuratione , s. 
f., joeulatio, actione de a joculâ. 

* JOCULATOR1D si jocuratoriu,-toria, 
adj. s., joculator si joeulatorins, care 
jocula, ce serve a jocxdâ : disputatione 
joculatoria. 

* JOCULU si jocuru, s. m., joculus, 
proprie deminutivu d'in jocu, micMJocu, 
applicatu in speciale la jocu de vorbe, 
risu, gluma. 

JOCURA, s. f., joeus, joculus, joculu; 
vedi joculu. 

JOSU, adv., vedi diosu. 

JOUE si Jove, s. m., Jupiter-Jovis, 

1. numele regelui dieiloru la anticii 
lîomani, de unde si numele dillei Joui; 

2. un'a d'intre planete. 

JOUI,s. f., dies Jovis. un'a d'in celle 
septe dille alle septemanei, numita asia 
pentru co era consecrata lui Jbue; — 
Joui mare, Joui'a din septeman'a mare 
a paresimiloru . 

JOUI MARE, s., vedi Joui. 

JOUIMARITIA,s.f., larva, terriculum, 

bubo; 1. specia de spectru, femina ima- 

ginaria cu care se sparia fetele ce nu 

lucredia cu anima, spunendu-li-se, co 

acesta Jouimartia in diu'a de Jouimare 

vine se ardă .. • mine fete; 2. prin me- 

ra , ce sparia i 1 ce adduce fiori : 

bufa; l>)om\y tristu si in- 

affabile. 

JOVIALE, adj.,jovialisjfestivus, hl- 
laris, 1. relativii la Jbvt sau Joue; de 
i'. pi., jo =serbatoria a lui 

don»-: 2. dir ivial, festivu, ilaru. 

* Jl BA, s. I'., juba, peru ce spendu- 

ittulu animaliloru, coma, : juVa 
caliuh a 1 ui; applecatu apoi sila pe- 
rulu lungu si <\^>n allu unui omu, de 

* J G BATU,-a, adj., jubatus, provedutn 
cm juba, coraatu. 

*J U BEKEJussisijusseiJmsu, v., jn~ 
bere, acommandâ, a invita, a dice cuiva 
se facă ceva. 

* JUBILARE, v., jubilare, a striga, 

8 



114 



JUÎX 



a dâ clamori violente, mai vertoau stri- 
gări de buccuria mare; de aci, a se buc- 
curâ forte, a se dâ la escesse de buccuria. 

* JUBILATIONE, s. f., jubilatio, ac- 
tione de jubilare. 

* JUBILEU, s. f., jnbihens, (1(007]- 
\ctioq, coventu ebraicii), 1. fia-care allu 
cincileannu la, ludei, in care toţi servii 
se liberau si tote possessionile fundane 
revenieau la primii loru possessori ; 
2. la catholici, allu 25-le amin, in care 
Ponteficele romanii daindulgentiaplena- 
ria, generale si solenne la credentiosi; 
3. festivitate religiosa si solenne cu ocea- 
sionea implenirei a 50 de anni de căsă- 
toria; de aci, 4. in genere, mare solenni- 
tate si festivitate. 

* JUBILU, s. m., jubilam, mare stri- 
gare, clamore de buccuria. 

* JUCARE, etc, vedi joc arr. 

* JUCUNDARE, v., jucundare, a face 
jucundu, a adduce jucunditate. 

* JUCUNDITATE, s. f., jucnnditas, 
calitate sau stătu de jucundu. 

* JUCUNDU,-a, adj., jucundns, (in 
locu de jocundus, d'in acea-asi radecina 
cu jocns =zjocu), care e ca unu jocu plă- 
cuţii incautatoriu, farmecatoriu, desfeta- 
toriu. 

* JUDAICU,-«. adj., judaiens, rela- 
tivii la Judei: religionca jndaica. 

* JUDAISMU, s. m.,jndaismns, modu 
deespressione sau de portare judaica, re- 
Mgione judaica. 

JUDANU,-a, s., judrans, cu acellu-asi 
intellesu cu judeu sau ebreu , inse cu 
nuanii'a particularia carecaracterisa pre 
ebreu, adeco Judeu usurariu fora mise- 
ricordia, cautandu a se inavnti cu veri-ce 
mediloce; de aci in genere, judqnu=omu 
ce insella, iea uşura escessiva, are ardore 
de a se inavutî pe calli strâmbe. 

JUDE, judece si judice s. m., judex, 
cave judeca, judecătoria, arbitru; in spe- 
cie, judice se numesce acellu-a, care prin 
autoritatea publica e pusu a pronunţia 
dreptate particulariloru;j/'«f^'c« naturale. 
desemnaţii de lege pentru accnsati, pen- 
tru parti dupo calitatea loru si dup o na- 
tura causei : nemine nu pote fi sustrassu 
de la judicele seu naturale; judice ordi- 
nariu, cui pertine de dreptu cormoscen- 



jdtv 

ti'a lucruriloru civili sau criminali, si 
care este permanente, spre distinctione 
de judi (ii in eommissione; judice impe- 
ratescu, regi seu, care pronunţia dreptate 
in numele imper atonului, regelui, ori 
principelui , in oppositione cu judicii 
allessi de muneipalitati. cari pronunţia 
dreptate in numele legei; judice delegatu, 
care e numita pentru una causa particu- 
laria, in oppositione cu judicele perma- 
nente sau ordinariu;- se pote dice si^'w- 
dice commissariu; judice de instructione , 
pusu a cerceta criminele, delictele, colle- 
gundii probele sau indiciele, a face iuterro- 
gatoriulu si a pune in arrestu pre preve- 
niţi ;jude de pace, care fora spese multe si 
fora intervenirea de advocaţi sau procu- 
ratori e chiamatu a judeca contestatio- 
nile de mai puci na importantia si a con- 
cilia, de se pote, differentiele de de al- 
tramente sunt reservate tribunarieloru 
civili ordinarie. 

JUDECABILE si fuăicăbile, adj., ju- 
dicabilis, ce se pote judeca; litigiosu, 
contentiosu. contestabile. 

JUDECARE si judicare. v.,judicare, 
a decide una cestione, una lite, in calitate 
de judice, dandu sententia, sau dupo sta- 
tutulu legiloru sau dupo propri'a con- 
scientia; a considera criminele ori delic- 
tele, si a mesurâ, applicâ penele la cei 
caduti in cri mine si delicte; a compara 
doue idee, doue lucruri, spre a decide 
deco este convenientia intre elle; a si dâ 
părerea; a face judecata bona ori rea; a 
condamna; a decide ca arbitru, adeco 
ca allessu d'in partea celloru cari au dif- 
ferentie intre sene; a si forma sau a e- 
nuntiâ opinionea asupr'aunei persone sau 
asupr'a unui lucru; a decide despre me- 
ritele altui-a, despre cogetele, despre 
sentimentele, despre motivulu actioni- 
loru acestui-a; a considera, aconiecturâ, 
a combina, si a si spune părerea; a prevede 
a presenti, a conuosce, a sci dinainte ce 
resultatu pote se aibă unu evenimentu 
sau unu lucru; a senti : ochiulu judeca 
colorile, urechi' a sunetulu; a se judecă 
pre sene. a enuntiâ una părere despre 
sene: prov. nu judecă, ca se nu fii jude- 
caţii; a se judecă cu cineva, a ave pro- 
cessu cu cineva; a se judecă înaintea tri- 



JUt). 

bunariului; a judecă pre cineva, a iu 
mustra aspru, a i imputa cu amaritione. 

JUDECARE si judicare, judicatio, 
aetio judicandi. in t. s. verbului. 

JUDECATA si judicata, s. f., pL-tf, 
judical un:, judicium, sententia, tribunal, 
judeciu, sententia, decisione pronuntiata 
in justiţia; determinatione de ce e justu 
şan injustu: a dă pre cineva in judecata: 
scaunu de judecata, foru, tribunariu; de 
aci : a merge la judecata ; a incepe ju- 
decata contra cuiva: părere, opinione, 
prevedentia; bonn sensu : omu cu jude- 
cata ; dupo judecat 1 a mea ; fiţi cu jude- 
cata ; judecai' a de apoi sau judeci ui u 
de pre urma, judeciulu universale, candu 
Domneclieu va judeca viii si morţii; ju- 
decatului Domnedieu, volienti'a divina; 
a /'ace judecata, a judeca faptele si in- 
tentionile altui-a, sau a judecă prin 
combinationi, coniecture, etc.; a dă sau 
a face judecata, a decide despre bone- 
tatea, calitatea, perieri ionea sau im- 
perl'ectionea unui lucru ori individuu;a 
nu ave judecata, a fi lipsitu de bonulu 
sensu, a nu sci curau se si conducă lu- 
crurile; facultatea de a judecă, mente, 
ratione, intelleptione. 

JUDECATORESCE si judicatoresce, 
adv., jndicialiter, in modu judecatore- 
scu, dupo lege, in forma judiciaria. 

J UDECATO R EŞCU sijudicatorescu,- 
a, adj., judicialis, relativii la judecăto- 
ria, la administrationea justiţiei, ce se 
face prin justiţia, prin judecătoria : actu 
judecatorescu, care are tote formele ju- 
diciarie; mărturia judecatoresca : com- 
batere jude câtor es ca, modulu de a pro- 
eede injustiţia, de a susţine dreptulu seu 
contr'aadversariului prin medie judicia- 
rie covenite. 

JUDECATORESSA si judicatoressa, 
s. f.,judicatrix,femina care judeca; mu- 
liere a judecatoriului. 

JUDECĂTORIA, s. f., jndiciom, ju- 
deciu, tribunariu, scaunu de judecata, 
curte de justiţia, loculu unde se face ju- 
decata, justiţia, dreptate ; a merge înain- 
tea judecătoriei: judecătoria, ca corpii 
morale, cei ce au poterea de a judecii 
intr'una certa estensione si in certe cause, 
maglstratus. 



JUG. 



115' 



JUDECATORIU,-fona, adj. s., judi- 
cator, judicatorius, judex, Cave judeca, 
care are autoritatea de & judecă, judice, 
arbitru, magistraţii; connoscutoriu, ap- 
pretiatoriu, censoriu, criticii; opiuatoriu: 
omu judecătorii/, cu judecata, cu ratione, 
cu bouu sensu, cu mente. 

JUDECATRICE si judicatrice, s. f., 
judicatrix, femina care judeca; vedijw- 
decessa si judecător essa. 

1 JUDECATU si judkatura, adj. 
part., judieatus. 

2 JUDECATU sijudicatu, pl.-e, l.jq- 
dicatuin, decisione judecatoresca, jude- 
cata; 2. judieatus, -us, officiu judecatore- 
sen, magistraţii. 

JUDECE si judice, s. m., judex, jude, 
judecatoriu. 

JUDECESSA si judicessa, s. f., ju- 
dieis uxor, muliere a judelui. 

JUDECIU si judiciu, pl.-?>, judicium, 
actu de judecare, judecata; tribunariu, 
cercii, districtu judecatorescu, districtu 
in genere. 

JUDTCARE, v.. judicare, vedi jude- 
care. 

JUDICATIONE, s. f., judicatio, ac- 
tione de judicare, judecata. 

JUDICE, s. m., judex, vedi jude, ju- 
dece, judecatoriu. 

JUDIC1ALE si judiciarul, -ria, adj., 
judKialis, judiciarius, relativii la judi- 
ciu, judecatorescu. 

JUDICIOSU,-a,judiciosns, adj., care 
are bona judecata, care lucra cu judecata; 
prudente, cu mente, cu bonu sensu, cu 
ratione, intelleptu. 

* JUGAIE, adj., jngalis, relativii la 
jugu: in anatomia : ossu jugale, numitu 
si zygomati'cu 

* ; J (CALITATE, s. f., jngalitas, stare 
de jugale. 

JUGANIRE,-C5cw, v., (d'in juganu), 
castrare, ex secare, evirare, a castra, se 
dice atâtu despre omu câtu si mai vertosu 
despre animali, in specie despre calli; 
fig. a jugani una planta, a i luâ pote- 
rea de a face sementia; a jugani unu 
arbore, a Iu curetiâ de ramurile celle 
superflue; a jugani stupii, a luâ parte 
d'in miere; vedi si castrare. 
JUGANIRE, s. verbale, constratto,eTl« 



116 



JUG. 



ratio, virilităţi» exsecti , in t. s. vor- 
bului. 

JUGANITORIU,-fona. adj. s., ca- 
strator, care juganesce. 

JUGANITU,-a, adj. part., castratus, 
exsectatus, eviratus, castraţii. 

JUGANITURA, s. f., eastratio, ac- 
tione si resultatu allu actionei de juga- 
nire, locului sau partea corpului unde 
s'a facutu juganirca: stare ăejuganitu. 

JUGANU, s. m., eanterins, proprie, 
bonu de jugu, applicatu in particularii! 
la callu jugănita. 

JUGÂRE, v., jngare, apuue in jugu, 
a uni, alega, a impreuna, etc, inintel- 
lessu mai generale de câtu compusulu 
injugare : a jugd furci, căpriori, vitie 
de vinia. 

JUGARIU,-a, adj., jugarius, relativii 
la jugu, ce se reporta la trassu de carru 
ori carrutia; subst. jugariulu, lemnulu 
pusu perpendiculariu pre timone, si le- 
gatu de acestu-a si de capetele esteriori 
alle roteloru d'inainte; cellu ce conduce 
boii puşi la carru; boulu ensusi injugatu 
cu altulu. 

JUGATIONE, s. f., jugatio, actioue 
de lugu 

JU G KTOMTJ, -torki, adj. s., jugator, 
car ya. 

J Uu ATU, -a, part. ă'mjugare, jugaţaş. 

JUGASTRU, s. m., acer caropestris, 
lemnu ce se dice si comu, d'in care mai 
allessu se i 'acu juguri. 

* JUGE, adj., jugis, continuu, neinter- 
ruptu, vorbindu in speciale de ap'a, care 
curre in totu tempulu, fora se secce in 
vre una epoca a annului. 

* JUGERALE, adj., jugeralis, rela- 
tivii la jugeru, la mesurarea pamentului 
dupo jugere. 

* JUGERATIONE, s. f., jugeratio, 
impartirea pamentului sau agrului dupo 
jugere. actionea de a imparti in jugere. 

* JUGERU, pl.-re. jagerura, mesura 
vechia de pamentu, avendu iu lungime 
240 si in lărgime 120 de petiore, in 
superfacia 28,800 de petiore cadrate, 
camu atâtu câtu se pote ara intr'una di 
cu una parechia de boi; de acea-a se 
dice si j ugu, pi. juguri. 

* JUGIFLUU,-a, adj., jugin.ius, (vedi 



JUM. 

juge si fluere), care in totu umipulu 
curre : fontane jugiflue. 

* JUG1TATE, s. f.. jugitas, calitate 
sau stare de juge. 

* JUGLA.NDE, s. f., juglans, specia 
de glande. 

JUGU, pi. juguri, jugum, 1. unu in- 
strumentu de lemnn, in care se prendu 
boii seu alte vite spre a trage; 2. ferulu 
sau lemnulu de care dependu lancilo 
unei bilance, de aci ,/w^wzzzbilance, si 
de aci, 3. jugu~semnulnăe pre ceru care 
se dice si bilance sau libra; la vechii 
Romani, 4. jugu=îmci pre sub care tre- 
ceau pre inimicii invinsi in seninii de 
batujocura; jugu se mai chiama 5, una 
parte a stativeloru sau scaunului de tes- 
sutu; 6. instrnmentulu in care se pune 
remulu. 

* 1 JUGULARE, adj., jugularis, re- 
lativii la jugnlusa.u guit\\:ve)2 a jugulare. 

* 2 JUGULARE, v., jugulare, a talia 
jugululu, a j unghia, a uccide, a stran- 
gula, a perde; vedi junghiare cu deri- 
vatele selle. 

,* JUGULATIONE, s. f., jugulatio, 
actione de jugulare. 

* JUGULATU,-«, adj. part., juşnlatns, 
junghiaţii. 

* JUGULU, s. m., jagulum, (diuacea- 
asi radecina cu yagumzzzjugu), proprie, 
ossulu ce conjunge umerulu cu peptulu, 
clavicul'a ; de aci : aj cavitatea de longa 
guttu, b) guttulu ensusi. 

JUGUMENTU, pl.-e, jugumentnm, cu 
ce se lega doue lucruri impreuna in 
forma de jugu, legătura, jugariu; term. 
de architectura. 

JUGURELLU, s. m., demiautivu de 
la jugu, jugu micii, mai allessu una 
forma de jugu ce se pune la porci spre 
a nu pote intra in gradine. 

JULIU, s. m., Julius, un'a din celle 
doue spre diece luni alle annului, numita 
asia dupo numele iui Juliu Cesare refor- 
matoriulu calendariului. 

JUMETATE, jumetatire; vedi dime- 
tate, dimetatire, si medietate, medietatirc. 
*JUMENTARIU,-a, adj.,juinentarias, 
relativu la jwnentu. 

* JUMENTU, pl.-e, jumeiitum, (con- 
trassu d'in jugumentum), vita de inju- 



JUN. 

gatu, de jugu, de trassu, de transportu. 

JUNA, s. f., juvenis, juveuca, juveu- 
cula, feta tenera; feta pucinu înaintata 
in etate; fig. fora esperientiâ; vedi june. 
care e si masculinii si femeninu. 

JUNCA, s. f., juvenca, juuix, vedi 
junice si juninca. 

JUNCA NU, s. m., ; jiivencus, boulianu 
de doui anni; boulianu jnganitu. 

* JUNCTIONE, s. f., junctio, actione 
de ajunge, modu cumu si îocu de jun- 
gere : callea ferrata are lipse de junc- 
tioni. 

* JUNCTORIU,-tanV adj.s.,junctor, 
care junge. 

* JUNCTURA, s. f., jimctura, resul- 
tatu allu actionei ăejungere; ce junge, 
locu de j ungere. 

JUNCU, s. m. (si femeninu ijunca), 
juvencns, bucrilus, bou teneru, bou- 
lianu; — in alta inseinnare, ca lat. jun- 
. planta palustre. 

HTNE, adj. s., juvenis, adolescens, 
teneru pucinu inaintatu in etate, in fie- 
rea etatei; necăsătoriţii: fig. june l?e- 
tranu, care a remasu de nu s'a căsăto- 
riţii; barbatu, omn teneru si animosu. 

JUNESCU,-a, adj., juvenili», de june : 
etate iunesca. 

.1UNETIA s. f., BBtas juveuilis, ,ju- 
reutus, adolescentia, etate junesca, intre 
• 'jtillaria si virilitate; teneretia. 

* JUNGERE, jurisi si unsei, junsu, 
si junctu, v., jungere, a lega, a prende, a 
uni, a împreuna , etc. 

JUNGHIARE, etc, cu l molliatu, in 
locu de : 

JUNGLARE, v., jugulare, a uccide 
t&mndu jugididu : sejunglara mai mulţi 
amnelli si vitelli; a uccide taiandu alta 
parte a corpului, impiingundu reu şi mai 
vertosu spantecandu; — a casionâ doreri 
acute: me jungla capulu, ine jungla la 
})< fiore. 

JUNGLARE, s. verbale, jugulatio, ac- 
tione de junglare. 

JUNGLA RIU, pl.-e. pugio, pumnariu, 
3tyletu, instrumentu acutu de a strapun- 
i, uccide. 

ItfNGLAŢIONE, s. f., jugulatio, ac- 
tione de junglare. 
J UNGLATORIU,-^Wu : adj., juguiany, 



.TUR, 



117 



care jungla, împunge, causedia dorere 
petrunditoria; subst. care uccide, tăia, 
străpunge, jungla de morte. 

JUNGLATU,-^, adj. part., jugulatus. 

JUNGLATURA, s/f., l.jugulum,în- 
chiaitur'a guttului cu truncliiulu corpu- 
lui : a si frânge junglatnr a guttului; vedi 
si iuguiu; 2. dorere acuta. 

JUNGLU, pl.-wn , junctio, dolor a- 
cutus, pleuritis, dorere acuta, împun- 
gere ce sentimu măi allessu in coste : 
jungluri de facere, de nascere. 

JUNIA, s. f., juventus, 1. in acellu- 
asi intellessu cu junetiă; 2. vietia necă- 
sătorita. 

JUNICE, s. f., junix, vedi juninca. 

JUNIME, s. f., juventus, omeni juni, 
tenerîme, mulţime indeterminata de 
juni, tenori, copilli, fetiori si fetiore. 

-JUNINCA (de preferitu^MMce), s. f., 
jurenca, .junix, vitella de doui anni, vacea 
tenera. 

JUNINCUTIA, s. f., juvencula, ju- 
ninca mica; vitella. 

JUNIPERU (pronuntiatu pre alocu- 
rea si : iuniperu, ienuperu, giuniperu-, 
giuniperu, etc), s. m., genii de plante 
conifere; femin. junipera, fructu de ju- 
ni peru. 

jrjNIRE,-escw, v., juventutem agere, 
a petrece juneti'asea, asta june, a duce 
vietia necăsătorita, a remane celibe. 

JUNIU, s. m., Juiiins, un'a din celle 
douesprediece luni alle annului. 

JURAMENTU, pl.-e, juramentum , 
jusjurandum, affirmatione ce so face 
chiamandu de mărturia pre Domnedieu, 
co aflirmantele va spune adcleverulu : 
juramentu judiciariu, care da una parte 
litigante, la alfa, facundu pendente de 
aci sententi'a in causa, sau care propune 
judele d'in officiu la un'a d'in parti spre 
a pote" decide caus'a sau a determina 
mesur'a penei. Juramentulu, in sensu 
juridicii, sau este capitale, ori princi- 
pale , unde nu sunt alte probe , sau 
suppletorm, undeessistu semiprobe, sau 
estimatoriu, prin care se comproba pre- 
tiuluunui lucru: — juramentu, promis- 
sione de a , inoplenj cn fidelitate detoren- 
tiele şi a susţine" drepturile '.juramentu 
falsu, perjuriu. In unele locuri se ir'ce 



11$ 



JUR 



si in locu de înjurătura, essecratione, 
blastemu. 

JURARE, v., jurare, a affirmâ ceva 
sub juramentu, chiamandu pre Domne- 
dieu de mărturia; a ratifica, a confir- 
ma ceva sub juramentu; a promitte ceva 
seriosu fora a depune juramentu : a 
jură morte, ruina, perdtre cuiva, a lua 
ferma resolutione de a nemici pre cine- 
va; ase jură pre nemica, adeco fora ne- 
cessitate, d'inrea datiua; ajura in ma- 
nele cuiva, inaintea personei destinate 
spre a accepta juramentulu; a jură cre- 
dentia; a jură in vorbele cuiva; a jură 
strambu, falsu; a injurâ, a essecrâ, a 
blastemâ. 

JURARE, s. verbale, juraniii actio, 
juratif>, actione de jurare. 

JURASSORE, s. m., (juris asesor), 
in Daci'a superiore, assesorele suppre- 
fectului, care are si attributioni juridi- 
ciarie in cause civili peno la una summa 
determinata, care le pote decide numai 
cu jurassorele, seu : supprefectulu cu 
jurassorele seu făcu testimoniu, mărtu- 
ria legale. 

JURATORIU,-fon'a, adj. s., jurator, 
adj urat or, care jura singurii; care jura 
pre altulu : juratoriu strambu. 

JURATU,-a, adj. part., juratus, adju- 
rat u>, ca snbst. m. ojallessiicominunei 
cari cu judele constituu magistratur'a 
communale; b) mai inainte, in Romani'a 
libera, allessu allu unei commune rura- 
le, astadi consiliariu communale; c) in 
Daci'a superiore, jurassoresau adjuncţii 
allu supprefectului; d) membru allu unui 
judeciu formatu d'in cetatiani spre a 
judicâ pre coneetatianii sei accusati de 
crimine : curte de juraţi, (vedisi juriu). 

* JURE, s., jus, abl. jure, dreptu, 
luatu numai in espressioni adverbiali, ca: 
de jurezrzde dreptu, dupo dreptu, etc. 

* JURECONSULTU sau jurisconsul- 
ţii, s. m., jurisconsaltus rel jureconsul- 
tus, care e versatu in scienti'a dreptu- 
lui si a legiloru; care face professione 
de a da consilie in cestioni de dreptu , 
legistu, jureprudente. 

* JUREDICTIONALE sau jurisdic- 
tionale, adj., jnrisdictionalis, relativu 
Ja juredictione. 



__ JUR. 

* JUREDICTIONE sau jurisdictione, 
s. f., jnrisdictio, facultatea, poterea ju- 
dicelui sau acelîui care are dreptu de a 
judeca; potere si facultate data prin au- 
toritate publica de a pronunţia dreptate; 
facultate de a administra justiţia, admi- 
nistrationea ensasi; estensionea com- 
munei sau a districtului unde judecele 
are poterea si facultatea de a si esser- 
citâ autoritatea sea publica : juredictione 
civile, in cause civili, criminale, in cau- 
se criminali; /. ccclesiastica, in celle bas- 
sericesci, etc; districtu, municipiu, tri- 
bunariu, cercii, sfera, etc. 

* JUREPRUDENTE si jurisprudente, 
s. m., jnrisprudeus, jurisperituş, versatil 
in legi, in scienti'a dreptului : jurespertu, 
legistu, jurista. 

* JUREPRUDENTIA si jurispru- 
dentia, s. f., jurisprudentiâj scienti'a 
dreptului, scienti'a legiloru; principiele 
de dreptu, ce se urmedia intr'una terra, 
la unu tribunariu, etc. 

* JURESPERTU smjurisperitu, adj. 
s., jurisperitns, espertu in legi, in scien- 
ti'a dreptului: jurisprudente. 

* JURGARE, v., jurgare, a certa, a 
mustra; a se certa, a se bătu jocuri. 

* JURGATIONE, s. f., jurgatio, ac- 
tione de a jurgâ. 

* JURGATORIU^oWa, adj. s., jiu - 
şrator si jiirsratorias, care jurga sau 
serve a jurgâ. 

* JURGK>SU,-a. adj., jurgiosus, care 
caută jurgiu, dispusu la jurgie. 

* JURGIU, s. m., jursium, certa. 

* JURIDICIALE, adj., juridiciali», 
relativii la dreptu. 

* JURIDIOU,-a, adj., jiiridicus,ceeste 
dupo dreptu, conforme dreptului, legi- 
loru; relativii la administrationea justi- 
ţiei: terminu juridicu, espressione care 
in dreptu sau in lege nu se pote dâ prin 
alfa, ci este consecrata de scientia ca 
singurulu terminu correctu. 

* JURLSCONSULTU, jurisdictione, 
jitrisprudentia, etc; vedi jureconsultu, 
juredictione, etc 

* JURISTITIU, s. m., juristiiiiim, fe- 
rie in cari judecătorii nu ţinu sedentie; 
vacantie la tribunariu: unu periodu sau 
certe dille, candu justiti'a tace. 



._ JTJg. 

JURISTU, s. m., jurisperitus, care 
se occupa cu dreptulu; care a scrissu in 
materia de dreptu : jurespertu, jurispru- 
dente; mai allessu studente, care se oc- 
cupa cu studiulu legiloru. 

JURIU s. m. corpnlu juratiloru. 

JURNALE , jurnălismu , etc; vedi 
(îiurnale, diurnalismu. 

JURU, s. m., gyrus, vedi giuru. 

* JUSTA, adv., juxta, alăturea, longa, 
n'iai allessu in compuse ca : justapusu. 

* JUSTETIA, s. f., (fr. jnstesse), ca- 
litate de justu, aptu, adecatu, essactu, 
precisu etc. 

* JUSTIFICABILE, adj., justifica- 
bilis, ce se pote justifică. 

* JUSTIFICÂNTE, adj. justiflcans, 
jiistificus, care justifica. 

* JUSTIFICARE, v., justificare, a 
demonstra co una persona e innocente, 
si co nu merita imputarea ce pote i se 
face; a arretâ co unu lucru este justu, le- 
gitimu; a proba bonetatea, validitatea, so- 
liditatea, veritatea, unui lucru; refl. a st 
justifica, a proba innocenti'a sea, a se 
desculpâde una accusatione, a demonstra 
addeverulu fapteloru ori vorbeloru - 

JUSTIFICARE, s. verbale, justifica- 
tio, justiflcandi actio, in t. s. cerbului. 

* JUSTIFICATIONE, s. f., justifica- 
tio, tictione de justificare. 

* JUSTIFICATIVUL adj., justifl- 
cus, ce tende a justifica ce serve spre 
justificare, adeco spre a proba co unu lu- 
cru este asia precumu s'a espusu. 

* JUSTIFICATORIU,-fona . adj., jos- 
tilicans, care justifica. 

* JUSTIFICATU,-a, adj. part.,justi- 
licalus. î 11 re ornai comprobatus, pur- 
gatus, excusatus, excusatu, desculpatu, 
apperatu do accusari, legitimaţii. 

* JUSTIŢIA, si justetiu, s. f., justiţia, 
dreptate, vertute morale, volientia fer- 
ma si constante de a dâ fia-carui-a 
ce e allu seu, de a respecta tote drep- 
turile altui-a : justiţia commutativa , 
oare se refere la scamburi, la vende- 
ri-comperari , si oblega a dâ atâtu-a 
câtu s'a luatu ; justiti'a distributiva , 
prin care se adjudeca fia-carui-a ce este 
allu seu, distribucndu, recompensele 



JUV. 



119 



si penele; acesta-a d'in urma, candu se 
refere la pedepse . se numesce justiţia 
vindicatrice; justiţia =. dreptu, ratione, 
addeveru, ecitate, detorentia, precumu 
si potere de a face dreptate, de a ad- 
ministra dreptatea; a si face sieşi justi- 
ţia, a si resbonâ singuru, sau a se con- 
demnâ singuru pentru peccatele selle; a 
dâ cuiva justiţia, a appretiâ calităţile, 
portarea, faptele, etc. altui-a; justiţia— 
tribunariu, magistraţii care e insarci- 
natu cu administrarea justiţiei; jurisdic- 
tione, pr. justiţia civile, justiţia crimi- 
nale, justiţia militare, etc; a vcnde jus- 
titi'a, a lassâ a se corrumpe de interesse 
in judecarea unei cause; e demnu de jus- 
tiţia, in sensu injuriosu, demnu de furci; 
vedi si dreptate. 

* JUSTITIABILE, adj., (justitiabi- 
lis), suppussu justiţiei, care are se res- 
punda înaintea juiiciloru; suppusu ju- 
risdictionei : tu esci justitiăbile de co- 
lici de pace, adeco suppusu jur 

titiei, juri stui-a. 

* JUSTIŢIARI', v., npplicio af 
orc, aliquem snppliuio ueeare, a puni 

cineva cu corporale in intelles- 

sulu sententiei addusse contr'a lui; aes- 
secutâ unasententia capitale, prin care 
cineva e condemnatu la morte. 

* JUSTITIARIU,-ana, adj.s.,ju<lex, 
carnifex, tortor, care representa justi- 
ţia, care face se se pronunţie justiti'a; 
care essecuta una sententia de morte,— 
carnefice. 

* JUSTITIATU,-a, adj.part., suppli- 
oio affectus, essecutatu, uccisu in pote- 
rea unei I entie. 

* JUSTITIU, s. m., vedi jurestitiu. 

* JUSTU,-a, adj., jnstus, dreptu, eci- 
tabile, covenitu, aptu, adecatu, essactu, 
precisu, proportionatu : omu justu, care 
nu vettema pre altulu sau care judeca 
bene, cu essactitate; causa justa, menia 
justa, fundata. 

* JUVENILE, adj., j iYeuilis,dejwwe 
teneru, de etate tenera. 

JUVENILITATE , s. f. juvenilitas , 
calitate de iuvt nile. 

* JUVENTUTE, s. f., juventus, vedi 
junetia si junime. 



K. 



K, a unasprediecea littera in alfabe- 
tulu romanii, care inse a devenitu cu 
totulu superflua, fiendu co pre totu in- 
dine se supplenesce prin c. In limb'a 



nostra figuredia numai in vorbele străi- 
ne, si in specie in nominele proprie spre 
a le păstra lusionomi'a, precumu : Klopf- 
stock, Kington, Shakespeare, Kleber. 



L. 



L, a douesprediecea littera in alt'abe- 
tulu romanii, numita limbate, dupo or- 
ganulu cu care se pronunţia, trece prin 
diverse nuanlie in gura Românului. 

I. are sonulu seu genuinii : 1. la incepu- 
tulu vorbeloru, precumu iu : Iaca, lai gu 
locu, lucru, lumina, legtt, lemn u, limba, 
linge; etc; 2. in medilocu inantea con- 
souantiloru, precumu in : albu, calda, 
mulgu, culpe, ulmu, callu, caile, volle, 
molie, foile, pelle, satallu, ăestullu, copil- 
lu, etc; 3. dupo consonantile f, b, p, r, 
precumu in : flore, floccu, sufflare, blan- 
du, place, plumbu, amblare, urlare, etc. 

II. se imm611ia sau se suppreme : 1. in 
medilocu intre doue vocali d'intre cari 
urmat6ria e i, precumu in : filia, filiu, 



fii ii, fîlie. folia, paliu, maliu, muliere, 
taliare, teliu, meliu, etc; 2, assemine 
si candu l e duplicaţii, deco urmedia i, 
precumu in : molii, folii, călii, câtti, 
valii, pelli, copilli, sătulii, catelli, vitelli, 
miselli, alliu, pul lin. gallina, cili, celli, 
acelli, etc; 3. in syllab'a ella, termina- 
tione feminina, precumu in : por cella, 
catella, corella, vergella, nouclla, mar- 
gella, massellă, stella, sella, anmella, 
r ondinei la, ella, cella, acella, etc; 4. la 
inceputulu urmatorieloru inco se im- 
uiolliasau se suppreme, d'in caus'a vo- 
calei i sau e assimilatu cu i, dre-cumu 
in ie : Unu, liciu, licie, linia, liertare, 
Iepure, liusioru, oblitare, leau, leai, lea, 
lee, (ieau, ieai, cea, iee), si'mmille, prin 



LA. 

una specia de reactione a plurariului 
milli ; 5. dupo conson antile c si g, pre- 
cumu in : claru, clamare, claue, ochi, 
veclu, musclu, trunchi, peâuclu, genun- 
clu, renunclu, mănunchi, unclu, pare- 
cla, urecla, cureclu, glacia, glande, glo- 
mu, ungla, ânglu, cingla, inglitire, sug- 
glitire, junglare, veglare, etc. In casulu 
aeestu-a, in Daci'a Traiana se scrie si 
chiaru, ochiu, urechia, ghiacia, ghiandc, 
unghia, veghiafe, etc; ero in Daci'a Au- 
reliana : cliaru, ocliu, ureclia, gliacia, 
unglia, etc. III. se aude ca r, intre doue 
vocali, precumu in : palii, scde, sole,pelii, 
filu, culu, dolere, volere, salutu, gula, 
gelu, ângelu, mala, scala, scânâ 
spendula, ventula, secelare, pulice, fe- 
lie e.petiolu, urciolu, fetiolii, viola, ba- 
lete, melu , etc. In casulu acestu-a se 
scrie de ordinariu cu r, precumu : păru, 
sare, sore, peru, fini. dorerc, vorere, sa- 
ndu, gura, gem, mora, scara, vidra, bu- 
rete, meni, etc. 

I. LA, prep. ad, apud, prope, juxta, 
circa, circitor. se pune cu accusativulii, 
si indica : 1. starea aprope de unu lu- 
cru sau persoua, starea in unu locu 
nedeterrainatu cu preeision« : la mene, 
la tene, la sene, la noi, la roi. la cili, 
la elle, la parenti, lascola, la baserica, 
la theatru, la peramblare, la venatu , 
la collessu, la campu , la terra, la mili- 
ţia, lapranăiu, la cena: 2. directionea 
spre unu locu, lucru sau persoua : mer- 
getrm la Roma. veniţi Ui noi, duceti-ve 
la lucru, proceăeti la visite ; •">. momeu- 
t vi Iu tempului : la finei orc plecămu ; 
noi cenămu la noue; la mediulu nopţii 
inco scrieamu, la primăvara vomu ară; 
/<( annulu nou ne. vomuvali; I. espreme 
dativulu : daţi apa la boi si fânu la 
colii; nemine nu pate servi totu de unu 
data la doiii rlomni; 5. indica numerulu 
approssimativu : la patra milli de om 
unde se pare a ti ellipse, in locu de : 
eă la, sau camu la; 6. spre a espreme 
ablativulu se compune cu de : de la 
'»' in pena la tem e cal]* \ U hi asia de 
lunga ca si <!< hi. tene peno In mene: 

>>re a espreme appropiarea iu unu 
modu si mai j iicinii determinatu se 
compune cu pre : mat treceţi pce la noi; 



LAB, 



121 



veniţi pre la cinci ore; nu Iu vedemu 
pre lascola; 8. prepositionea la formedia 
mulţi idiotismi in limb'a romana : omu 
mare la satura si bonn la beutura; mu- 
j lierc alba la fada si negra la anima, 
\ lunga la peru si scurta la mente , ellu e 
coptu la mente si dulce la vorbe; An- 
toniu manca la pane si bee la vinu. 

2 LA, scurtaţii d'in ella, illa, articlu 
femininii , redussu la a : muliere-la, 
muliere-a, mulierea; vedi ellu. 

:!. LA, scurtaţii d'in ella, illam, pro- 
nume pers. III sing. accusativu, redussu 
la na candu sta la inceputulu frasei : uci 
connoscu, na invetiu; si la a, candu 
urmedia dupo unu verbu terminaţii in 
u, precumu : connoscu-a, invct'm-a; vedi 
ellu. 

LABA, s. I'.. iiestia) pes, petioru sau 
brânca de bestia. (Confere gr. Xa(3-^, ca 
instrumentu de prensione. Vedi laba, 
in Glossariu). 

* LABARE,.v., labare, a fi in punctu 
de a cad£, a ammenitiâ ruina; a fi forte 
debile. 

LA BA KT IA RE, v.,laxare, remittere; 
laniniescere, se dice despre persone allu 
baroni ambletn si vestimente nemesu- 
rate pre corpu si reu puse, le arreta ca 
mollatice, nepesatdrie 3au si morbide. 

LABARTIATU,-a, adj. part., laxns, 
vestimentu labartiatu; st viu labartiatu, 
fora legătura, fora concisione. 

LABARTIATURA, s. f., res laxa, 
remissa, lucru labartiatu, persona la- 
bartiata. 

* LABARU, s. m., labarnm, flammura 
militaria pre care imperai;oriulu Constan- 
tinii a pusu crucea si monogramm'a J. 
C. cu care a invinsu pre adversari. 

* LABE, s. f., labos, (de la Inbi, că- 
dere), cădere, derimare,derimatura,riiinâ, 
nemicire, perire, peste, pestilentia,con- 
tagione, macula, sorde, opprobriu, des- 
onnre. 

* LA1ÎE0ULA , s. f., labecula, denii- 
mitivu d'in labe, mica macula, micii de- 
fectu 

» LABEPACERE, labefeci, labefăctu, 
v., labcfacere, a face se cada, a pune in 
jtare de cădere; a face se variile, a de- 
bilita, a perde, etc. 



122 



LAB. 



* LABEFACTARE, v., labefactare, 

forma intensiva d'in labefacere. 

♦LABEFACTATIONE, s. f., labcfac- 
tatîo, actione de labefactare. 

* LABELLU, pl.-e, labelliun, deminu- 
tiVu d'in labru, vedi si labiii. 

♦LABERE, lapsi silapsei, îapsit, v., 
labi, a lunicâ, a cade, a peri, a se perde, 
a se stracorâ pre neseutite. 

- ua±J1A, S. f., labîum, vedi Jallu. 

♦LABLALE, adj., (labialis), ăelabiu: 
littere labiali, cari se pronunţia prin labie 
Sau budie, precumu su : b, p, f y v, tn.ţ of- 
ferte labiali, cari se făcu cu gur*a sau in 
scrissu, iiise fora a numerâ banni. 

* LABlATU,-a, adj. (îabiatus), care 
are forma de labie sau budie : planta la- 
biata, flore labiata; subst. una labiata; 
fafâiU'a labiateloru. 

* LABIDU,-a, adj., labidus, lunicosu, 
pre unde usioru poţi allunicâ; care sta se 
cada; vedi labere. 

* LABILE, adj., labilis, contr. stabile, 
care cade usioru : positione stabile si po- 
sitionc labile. 

* LABINA, s. f.,labiua, cădi tura, res- 
tornatura, (confere lavina, veăilabere). 

* LABIOSU,-«. adj., labiosns, care are 
labie mari. 

* LABIU, pl.-«'e, labium, labrum (de 
la lambere), marginea esteriore a gurei, 
budia. 

* LABLABU, s. m., (lablab vnlgaris), 
planta d'in classea peripetaleloru, nu- 
mita si faseola turcesca. 

* LABORANTE, adj.s., laborans,lu- 
cratoriu; in farmacia : cellu ce lucra in 
laborator iu sau in asia numit'a culina. 

* LABORARE, v., laborarc, a lucra; 
a essecutâ lucruri grelle; a lucra cu ma- 
nile, cu mentea; a se fatigâ. 

* LABORATIONE, s. f., laboratio, 
actione de laborare, lucrare. 

* LABORATORIU,-*dria, adj. s., la- 
b<»rans, (compara siit. laboraţore, si la- 
boratorio; fr. laboureur, si laboratoire), 
care labora, 1. personale : d'in sudarea 
labor atoriloru traimu toţi; 2. reale, labo- 
ratorul, pl.-e, locu unde se labora, si iu 
specie locu unde chymicii si alţi artefici 
făcu operationile loru: laboratoriu ch>i- 
mku,fiar care farmacia are laborator iulu 



LAC 

seu; ellu petrece diu'a si noptea in 
laboratoriu. 

* LABORE, s. f., labor, lucru, mai 
vertosu lucru difticile; fatiga. 

* LABORIOSU,-a, adj., laborios.is, 
plenu de labdre : omit labor iosu, vietia 
laborios d. 

* LABRACE, s. m , (labrax), specia 
de pesce marinii, care se dice si stiuca 
de marâ, si se crede a fi acellu-asi care 
la Pliniu se numesce labros (Xâ t 3poc, 
proprie mancatiosu). 

* LABROSU,-«, adj., labrosus, vedi 
îabiosit. 

* LABRU, pl.-e, labrum, labiu, bu- 
dia; — vasu sau catinu de marmore ce 
serviâ in therme si in temple la antici. 

* LABYRINTHU sau laburiniu, la- 
birintu, s. ni., labyrintbus (Xa(36piv&6s), 
in auticitate, edificiu compuşii d'in mare 
numeru de camere, salle, gallerfe, dis- 
puse asia in câtu cei ce intrau intr'en- 
sulu, numai cu mare difficultate poteau 
essi afora : labyrinthidu d'in Egyptu, 
labi/rintliulu lui Dedalu d'in Creta, la- 
bţirinthidu d'in Lemnu ; la moderni : 
a) in orticultura, pădure cu carrari, prin 
cari facile te poţi ratecî; b) fig. confu- 
sione, încurcătură, complicatione de affa- 
ceri forte mare : me aflu in mare lai - 
rinthu; advocaţii Vau arruncatu in unu 
labyrinthu de unde a nevolia va mai 
pote scapă; c)in anatomia : lab[/rintku=z 
cavitatea interiore a urechiei, compusa 
d'in mai multe cauali ce mergu in dire- 
ctioni diverse. 

* LACCA, s. f., vedi luccu. 

* LACCATU, s. m., (fr. laccate), sare 
produssa prin combinationea acidului 
laccicu cu una base. 

* LACCU si lacca, s., (it. lacca, isp. 
Iaca, fr. laquc), in sensulu stricţii : sub- 
stantia compusa d'in solutionea unoru 
resine, precumu e copalulu, ambr'a, as- 
faltulu, in oliu aeratu, ammestecatu cu 
oliu de terebintina; si serve a unge di- 
verse obiecte, precumu: ferru, lemnu, pa- 
piru, spre a le intari in contr'a influentiei 
aerului si a 'd\)ei;lacculu de Chin' a e unu 
sucea resinosu care esse d'in arborele 
numitu cichonu (augia chinensis), se am- 
mesteca cu olie ce eurgu d'in arborele 



LAC. 

numitu rernicia montana; lacculu de Ja- 
poni'a se scurge d'in sumaculu verniciosu 
(rhas reruix), si se ammesteca cu oliu 
4e bignouia tomentosii; laccu e si unu 
lutu aluminosu ce are succu coloratoriu 
cu care se servescu pictorii : laccu de 
Veneţia, de Florentina. Colorea laecuri- 
loru inco e diversa. Laccu e şi numele 
unei plante, cheirautlius <Iei, d'infamili'a 
crucefereloru, cu pastari lungi liniali ; 
lacculu commune sau lacculu auriu, 
cheirautlius cheiri; lacculu tufosu ori 
meruntu, si lacculu lungu, se ţinu totu 
de una familia. — Laccu in Indi'a e una 
summa de 100,000 rupie. 

* LACERABILE, adj., laeerabills, 
ce se p6te lacerâ. 

♦.LACERARE, v., lacerare, a sfasciâ, 
a rupe, a spantecâ : a lacerâ una 
charteîa, unu scriptu. 

* LACERATIONE, s. f., laceratio, 
actione de lacerare. 

*LACERATORIU,-fc>na,adj.s.,lace- 
rator, care lacerâ. 

* LACERATU,-«, adj. part., lacera- 
tus. sfasciatu, ruptu, spantecatu. 

ff LACERE, v.. Încerc, a attrage, a 
attitiâ, a ammagi. Radecin'a compuse- 
loru : allecere, allcctare, illecere, illectarc, 
delecere, delectare. Confere si lacessere 
si luciniu. 

* LACERNA, s. f., lacoma, mantellu 
de piouia la vechii Romani. 

* LACERNATU,-«, adj., lacernatiis, 
vestiţii sau coperitu cu lacema. 

* LACERNULA, s. f., lacernula, de- 
minutivu d'in lucerna. 

LACEROLA, s. f., (it. laceroll), spe- 
cia de scorusiu conuoscutu ca articlu de 
commerciu. 

* LACERTA, s. f., lac or ta, specia de 
reptile, serpilla, guşterii. 

* LACERTU, s. in., Incerţii*, partea 
superiore a bradului de la umeru peno 
la cotu. 

* LACERUya, adj. , lacor , ruptu : 
vestimente lucerr, cersitoriu taceru. 

* LACESSERE, v., lacessore, a in- 
territa, a provoca; a attacâ, a vettemâ. 

* LACESSlTU,-a, adj. part., laces- 
litue, interritatu, provocaţii; attacatu, 
vettematu. 

* LAC1NIA, s. f., lacinla, pulpana 



LAC 



125 



sau poîla de vestimentu; fascia sau beV 
ta ce se pune pre marginea unui vesti- 
mentu; fascia, peticii, buceata de ma- 
teria tessuta; vestimentu. 

* LAClNIATU,-a, adj., (laclniatns, 
fr. lacinie), ruptu, sfasciatu; adornatu 
sau provedutu cu lacinie : frundie Iaci- 
niate, crestate pre margini, presentandu 
ore-cumu lacinie. 

* LACINIFOLlU,-a, adj., (fr. lacini- 
folie), cu Miele laciniate. 

* LAC1NIFORME si laciniformu,-a, 
adj., (fr. lacinlforme), in forma de Ia- 
ci nia. 

* LACINIOSU,-a, adj., laciiiiosus, 
plenu de lacinie. 

LACIOSU,-a, adj., (cu c suptire siue- 
ratu, latiosu), cu peru lungu si cretin 
asia iiicâtu form^dia ânnelle ca alle Ia- 
dului. 

LACIU, s. m., (cu c suptire siueratu 
latiu), laqueus, ochiu de acia, de fune, 
de ferru, etc, ce serve a prende ceva : 
faceţi laciu la amendoue capetele funii; 
a dă in laciu: a prende i?i luciu; a pune 
laciulu de guttu; prov. a se dă in laciu, 
sau : a se dă, ca cior'a, in laciu; rig. 
mulierea vre se Iu prendia in Iadele 
selle: — cu plur. in i, Iacii, in locu de 
lucie se applica la spatedie sauscandu- 
relle ce se punu pre gapriorii invelitorei. 

LACIUIRE,-esctt, v., allaqiioare, a 
prende in laciu, a lega cu laciu. 

* LACONlCU,-«, adj.,laconicus,(fr. 
laconique), proprio : relativii la Laconi; 
de aci : scurtu, concisu si dresi-cumu 
indesatu, cumu vorbieauLaconii : sti/lu 
laconicu, respunsu laconicu, discursu 
laconicu. 

* LACON1SMU, s. m., (fr. laconis- 
me). espressione sau frase concisa si 
ponderosa, ca a Laconiloru: laconismulu 
unui respuusu. 

LACRA, S. f., urca, arciila, lada cil- 
tela, scatula, cofferu; (pre a locrrea se 
aude si racla, care se pare una transpo- 
sitiono d'in arcla, arcula.) 

LACRIMA, s. f., lacrima, picătura de 
umore licida care esse d'in ochiu dupo 
una impressione viua physica sau mo- 
rale; ellu a s u/feri tu doreri mari fora 
a versă măcar u una l acrimu; cu lucri- 
mileinochi se roguse luierti; aceavedua 



m 



LAC. 



LÂC. 



versâ torrenti de lacrime pentru perde- 
rea soclului seu; intârcerea lui iu a facutu 
se versu lacrime de buccuna: prunculu 
inlacrime suspina uupomamma sea; a u- 
datu cu lacrime mân' a tata seu; lacri- 
mele curgeau d'in ochii ei: a venitu cu 
faci'a scăldata in lacrime: acellu hypo- 
critu versă lacrime de crocodilii, plân- 
gea intr'adensu pentru ca se inselle; 
lacrima de vitru, sau lacrima batavica 
•icatura de vitru tomata in forma de la- 
crima: lacrim'a cerului, una planta (adi- 
antnm?). 

* LACRIM ABILE, adj., laerimabilis, 
demnu de lacrime, de plânsu; miseru 
care te face se verşi lacrime. 

* LACRIMABUNDU.-a, adj., lacri- 
malul ndus, care versa multe lacrime. 

♦LACRIMALE, adj., (fr. lacrj mal), re- 
lativii la lacrime : sa.ccu lacrimale, con- 
ductu lacrimale, punctelacrimali. glan- 
dula lacrimale, umbre lacrimale, fistu- 
la lacrimale. 

LACRIMA RE.-^Z/w, v., laciimare, a 
versâ lacrime', a dâ d'in sene lacrime: 
de ce ti lacrimedia ocliiulu stangu ? 

LACRIMATIONE, s. f., lăcrimaţi©, 
actioue de lacrimare. 

TACRDIATORIU,-tfna, adj. s., la- 
crimans. care lacrimedia : ochiu lacri- 
matoriu; snbst. lacrimatoriu, pl.-e. lacri- 
matorium,vasu de lutu sau de vitru de- 
puşii in partea cea mai mare a sicrieloru 
de morţi, care dupo tota aj ntia se 
implca cu olie odorifere, si se versâ pre 
rogu înainte de a Iu apprende. 

LACRIMIORA, s. f., lacrimala, demi- 
nutivii d'in lacrima: copittulu allergă 
la mamma sea cu lacrimibrele in oclii- 
siori; nume de planta, sub care in Tran- 
silvania se intellege convallaria, ero in 
Moldaviamajathemum, dupo dr. Cehacu, 
care ua numesce lacrimitia. 

LACRIMOSU,-», adj., lacrimo.su s, pie- 
ii u de lacrime: cu o c, 'iii lăcrimoşi s 'a in- 
torsu scolariulu de la scola. 

LACTANIU,-a, adj., laetaneus, de lacte 
sau lapte : color e lactania, porccllu lac- 
tuniu. 

1 LACTAREsau lapt'are, v., lactăre, 
1. a ave lapte, a fi cu lapte; 2. a dâ lapte, 
a dâ se sugă lapte : mamnia casaşi 



lada copillulu: 3. a suge lapte : doui 
amnclli lapta una singura oue. 

2 I.AJ'TARE si lact arin,- «, adj., Iacta- 
ris, si lactarîns, de lapte sau cu lapte : 
vaccile lactarie au si dau lapte. 

LACTARESSA , luctaria, lactariu. etc, 
vedi laptaressa, laptaria, laptariu, etc. 
LACTATIONE, sau laptationc, s. f., 
lactatio, actione de lactare. 

LACTATU sau laptatu.-a, l. part., 
copittu lactatu; 2. sup. si subst. tempulu 
de lactatu : lactatulu copilliloru; 3. s. m. 
concr., lactatu, (fr. lactate), nume gene- 
ricii de sari compuse d'in acidu lacticu 
cu una base. 

LACTE, s. m. , lac, lactis; vedi 
lapte. 

LACTESCENTE, adj. part., laete- 
scens, d'in lactescere, care lactesce: plante 
lactescenti. 

LACTESCENTIA, s.f., (fr. lactescen- 
ce), calitate de lactcscente : lactescenti' a 
planteloru. 

LACTESCERE, v.. lactescere, a de- 
veni lacte, sau lapte; a ave lapte. 
LACTEU,-a. adj., vedi lactiu. 
LACTI, s. m. pi., vedi lapti.- 
LACTICOLORU,-a, adj., lacticolor, 
care are colore de lacte sau lapte. 

*LACTICU,-rt, adj., (fr. lactique), de 
lacte sau lapte : acidu lacticu. 

* LACTIFERU,-a, adj., lactifer, care 
da sau duce lacte sau lapte. 

LACTIFICIL-a, adj., (fr. lactiiique) 
care face lacte sau lapte : alimente lac- 
tifice . 

LACTIFLORU,-«, adj.,(fr. lact iilor e), 
care are flori albe ca lactele sau laptele : 
plante lactiflore. 

LACTIFORMU,-a,adj., (fr. lactifor- 
me), care are apparentia de lactr. 

LACTIGEtfU,-a, adj., (fr. lacti^ene), 

care genera sau produce Iade sau lapte. 

LACTLLAGINE, s.f., lactila «*©, planta 

cu Iade sau lapte, care se dice si chame- 

fi!ap7m6rrrc!iainaeilaphue. 

LACTINA, s. f., vedi ladinu. 
LACTINIU,-a, adj., lacliiieus, ca lac- 
tele sau laptele, albii. 

LACTLN"lT,-a,adj. s., (lactiuus, fr. lac- 
linc). de lăde sau lapte: — s. f., lactina, 
sacbaru de lapte. 



LAD. 



LAM. 



125 



LACTIOLIN/v, s. i'., (fr. lecteolhie; 
vedi laciiolu), lacte sau lapte incetu 
scursu de apa prin actionea focului. 

LACTIOLU,-a, adj., lacteolus, ca Jar- 
tele de albu. 

LACTIPENNU,-«, adj., (fr.lactipen- 
ue), care are perinele albe ca Iadele. 

LACTIRE, v., lactere, a suge, a ti 
sugariu; a ave lapte sau altu succu lap- 
tosu. 

LACTIU silactcu,-a, adj., lacteus. de 
lacte sau lapte, albu ca laptele : calle-a 
îactea; numita si calica lui Trajanu nu 
este de câtu una nebulosa. 

LACTOEE, s. i., lactor, specia de 
planta lactosa sau laptosa. 

LAOTOSU, lactuca, etc, vedi laptosu 
lăptuca. 

LACU, s. m., lacus, cantitate maro de 
apa inchisa prin argini artificiali 
prin positionea sea topografica intre 
colline sau munţi, balta, palude. 

LACUNA, s. f., iacaua, atfundatura 
iu forma de albia, scavatura, spărtura, 
gropa; locu desertu, neimplutu cu ceva : 
istoria nostra este plena de lacune, a- 
deco i lipsescu documentele cari ni aru 
pote da connoscentie despre intempla- 
rile cotaroru epoclie ; iu acestu docu- 
mentu sunt lacune; — in anatomia: la- 
cuna, cavitate unde se aduna muco- 
sitati, muci, scuipatu. 

LACUNOS U,-a, adj., lacanosus, plenu 

(16 l(XCH7l€ 

LACUSTRU,-a, adj., (fr. lacustre), 

de lacu, care se nasce, cresce, viue in 
lacu : plătite lacustre, pesci lacustri. 
Compara palustra. 

LADA, s. f., arca, cista, arca, cassa, 
in care se punu si se pastrcdia vesti- 
mente, banni etc; — pre unde essistu cu 
acellu-asi intellessu si coventele : lacra 
sau racla si tronu, elle differu prin e- 
legauti'a formei : tronulu si lacr'a au 
mai pucina elegantia de câ;tu lacTa. Vedi 
lada in Glossariu, cu derivatele selle. 

LA DAN L, s. m., ladaiium, specia de 
planta d'in famili'a cistinieloru (de la 
eistus), classea a treisprediecea, prim'a 
ordine a lui Linneu; productulu acestui 
arbustu este asia numit'a resina de la- 
danu sau gumma ladanu. 



* LÂGANtT, s. f., laganum, (XaYavov), 
specia de placenta. 

*LAGENA, s.f., lasreua,vasu cuguttulu 
strimtu, carafa. 

* LAGOIDE, s. f., laşois, (Xa-pofs), 
specia de passere. 

* LAGOPHTHALMIA, sau lugoftal- 
mia, >■ f., tegophthalmia* morbu prin 
care genele nu se potu inchide, asia in 
câtu ocliiulu remâne descoperiţii ca la 
Iepuri. 

* LAGOPHTH A LMUsau lagoftahnu,- 
a, adj. s., lagophthaimiis,(XavcoyO-aXţi(5c; 
d'in \y.'n<K = Iepure, si oş 9-aXjjidc; — 
ocbiu) care sufere de lagopHhalmia. 

* LAGUNA, s.f., 1. YCÂilagrna: 
2. vedi lacuna. 

* LAGUNCULA, s. f., laguncula, de- 
minutivu d'in lagena, carafiora. 

*1 LAMA, s.f.. Lama, lacuna, gaura, 
gropa, etc. 

* 2 LAMA, s. f., (isp. lama, camelns 
glama), animale cadrupede rumegatoriu, 
care şeinena cu camelulu, inse e mai 
micu si fora gibba: patria primitiva 
a lâna ■ America. 

3 LAMA, s. in., archiereu inreligio- 
nea buddhistica, in imperiuluTibetauu, 
la Mongoli, la Calmuci si in parte la 
locuitorii d'in imperiulu Chinei : Lama 
supremii se nnmesce Dalai-Lama, si este 
consideratu ca incamatiohea unei divi- 
nităţi; dupo vecii i'a doctrina buddhistica 

ceru se fia 16 Dalai-Lama incarnaţi, 
immortali si infailibili; cro Chinesii i au 
immultitu peno la cinci cente. 

* LAMBERE si 

* LAM LI RE, v., lamhere, a linge, a 
sorbi cu limb'a; vedi si lămpire. 

* LAMBITARE, v., lamMtare, itera- 
tivii de la lambire, cu intellessulu de : 
a Iambi continuu, a totu Iambi. 

* LAMlMTU,-a; 1. part., vase lam- 
bite de calusie; 2. sup. si subst. abstr. 
lambitulu ealusieloru. 

* LAMELLA, s. f., lamella,deminu- 
tivu d'in lamina. 

* LAMENTABILE, adj., lameutabi- 
lis, care merita se fia lamentaţii, care 

| este de vaieratu : sorte lamentabile: soie- 
retu lamentabile. 

* LAMENTARE, v., lamentări, a se 



1-26 



LAM. 



vaierâ, a plânge cu suspine si ţipete, a 
se boci. 

* LAMENTATIONE, s. f., lamenta- 
tio, espressione a dorerei si a parerei de 
reu : nu mai înceta cu lamentationile, 
se vaiera neîncetaţii; lamentationile pro- 
fetului Jeremia , poem'a compusa , de 
acellu profeţii pje ruinele Jerusalemului. 

* LAMENTATU,-a, adj. part., d'in 
lamentare. 

* LAMENTU, pl.-e, lamentum, actu 
de lamentare, vaietu, tipetu de dorere; 
plânsu, plansetu. 

* LA MI A, s. f., lamia, la cei noui, 
capu de cane, specia de cetu — cetus 
pistris, (ital. pesce cane, germ. Hai , 
Haiflsch) : lamia este de una mărime 
estraordinaria, rapace si vorace; — la 
cei antici : 

* LAMIA, s. f., lamia, fientia fabulosa, 
despre care se credea co rapesce pruncii 
se i mance : lamiele erau representate cu 
capu de femina si corpu de serpe. 

* LAMINA, s. f., lamina, tabla, scân- 
dura, discu, placa de lemnu sau de me- 
tallu. 

* LAMINARIU, adj., de lamina, re- 
lativii la lamina; s. m. reale, machina 
compusa d'in doue cylindre de aciariu 
printre care trecu laminele de metallu 
spre a le suptiâ; s. m. person., lamina- 
riu, măiestru care lucra lamine sau cu 
lamine. 

* LAMINOSU,-er, adj., laminosns, 
plenu de lamine, compuşii d'in lamine : 
minerali laminose. 

LAMPA, s. f., lucerna, lampas, (it. 
lainpade, lainpada, fr. lampe), vasu in 
care se pune una materia, care ardendu 
da lumina, precumu : oliu, unsori, spi- 
ritu de vinu, etc. : lampa de lutu, de me- 
tallu, de vitru, de cristallu: lampa por- 
tativa, lampa de nopte, lampa antica, 
lampa la mor mente, lampa cu pompa ; 
lampa de mincrari; theoria perfecţio- 
nată a combustionci adausse forte multu 
la perfectionea lampeloru. 

LAMPADARIU, adj., lampadarius, 
relativii la lampa, si la lampade: s. m. 
pers., lampadariu, la anticii Romani . 
cella ce porta una lampade inaintea per- 
oneloru însemnate; lampariu, care face 



LAM. 

sau vende lampe; s. m. reale, lampada- 
rul, specia de candelabru pre care se 
punea lamp'a. 

LAMPADE, s. f., lampas, 1. cu iu- 
tellessulu formei lampa; dero 2. in spe- 
ciale : facla, fanale. 

* LAMPADEDROMIA, s. f., (fr. lam- 
padedroroie.XajATraSTjSpojjia—allergatura 
cu lampade), jocu, la antici, care con- 
sistea in allergare pre diosu sau callare 
cu u na lampade, sau facla iu mana : cine 
din lampadisti adjungea mai antaiu, fora 
se i se stingă lampadea, obţinea pre- 
miulu. 

* LAMPADISTU, s. m., (fr. lampa- 
diste), allergatoriu cu lampade, spre a 
capetâ premiulu in cursele publice la 
serbatoriele lampadoph oriei or u. 

* LAMPADOPHORIE, s. f. pi., (fr. 
lampadophorie.Xa^TraSoŢopia, portare de 
lampade), serbatore, la antici, in care se 
intrecean la allergatu cu lampadi appren- 
se in mana, (vedi si lampadedromia). 

* LAMPADOPHORU, s.f., (fr. lampa- 
dopliore, Xa{X7ra§o'f 6poc), care porta lam- 
pade, in speciale, la antici, cari porta 
lampadi in ceremonie religiose; cari dau 
cn lampadi, semnu de lupta. 

LAMPARIU, s. m., vecii lampadariu. 

LAMPISIORA, s. f., lucernala, lam- 
padula, l.deminutivu ă'mlampa, iu sen- 
sulu propriu; 2. metaf. planta d'in clas- 
sea hypopetaleloru, ljclinis dioica, lui 
Linneu, connoscuta pre a locurea sub 
numele de opaiţ ia, care pote dispare - 
din limba. 

LAMPISTD, s. im., vedi lampariu. 

* LAMPYRIDE. s. f., lampyris, (Xau.- 
Troptc;), insectu lucitoriu, de aci si nu- 
mirea popularia de : lucuriciu. 

LAMURA, s. fi, quod in aliqua re opti- 
mum et piirissimnm est, flos, ce este 
mai bouu, mai curatu, mai allessu, mai 
de frunte , precumu : lamur'a farinei, 
lamura grânului. 

LAMURIRE,-e.se«, v., pnrarare, cla- 
rificare, polire, expolire; explauare, de- 
clar ire, a curetiâ, a allege ce e reu si 
a lassâ ce e bonu, a cerne, a desface 
unu ce de totu ce se tine de ellu; a 
esplicâ, a desluci : a lamuri aurulu; a 
lamuri ideele, computele, (vedi lamura). 



LAN. 

hAMORlTOaiU, -torîa, adj. s., care 
lamuresce. 

LĂMURIŢI:,-*», adj. part:, iniraratiis, 
pnrus, clarus, d'in lămurire, curetiţu, 
allessu, limpeditn; curatu, limpede, lu- 
minaţii, clarii. 

LÂNA, s. f., laua, peru molie si desu 
care cresce pre pellea ouiloru si altoru 
animali : lan a de oue si arc numirile 
dupo calitate: lava merina, lâna cretia, 
lâna fina, lâna lunga, lâna molie, lâna 
elastica, etc. — Lan'a broscci. bj ssus 
flos aiiuae, care cresce pre de asupra 
apei pre unde nu are cnrsn regulaţii. 

LANARE, adj., lauaris, relativii la 
lâna, care are laua: animale lanare, vedi 
si lanariu. 

LANARESA, s. f.. tonifica, lucrato- 
ria la lâna, si negotiatoressa de lâna. 

LANARIA, s. f., lanaria, lanificium, 
1. collectivu, tote mercile făcute d'in 
lâna; 2. fabrica, unde lâna se spella, 
usca, sau unde se lucra; •'!. măiestria de 
a lucra laria. 

LANARITIA,s. f.,eriophorum, plini- 
tă d'in classea •'!, ordinea T a systemei 
lui Linneu. 

LANARIU-,a, adj., Lanarius-a, rela- 
tivu la lâna : lucrări lanarie;s. m. pers. 
lanariu. care lucra sau vende lâna. 

LANATU,-a, adj., lanatns, provedutn 
cu lâna. coperitu cu lâna. 

* LANCE, s. f.. lanx, discu aduncatn; 
bilance,ăe unde si numirea acestui iu- 
strumentu, (vedi bilance). 

LANCEA si lancia, s.f., Iiasta, lancea. 
(X07/7J, it. lancia, fr. lance), arma com- 
pusa d'in unu lemnu lungii, in allu cărui 
capetu e affiptii unu ferm ascuţiţii. Ro- 
mânii Transilvani au Iuptatu pentru li- 
bertatea loru aprope numai cu lanci'a : 
redica, retrage, înainta, pleca lanci'a; 
in ferborea luptei landele se frângea; 
inieptarc de lande; landa cuflammura; 
— prin metaf. meteorii focosu , a cărui 
forma se'mena cu lanci'a; doue instru- 
mente chirurgice, d'intre cari cu unulu 
se făcu operationi la fistulele lacrimali, 
ero cu altulu se străpunge capulu fe- 
tului mortu, ca se pota essi. 

LANCIARE, v. lanceare si lanciare, a 
arruncâ cu lanci'a, in genere a arruncâ. 



LAN. 



127 



LANCIARE, s. verbale, arruncare, 
in t. s. verbului. 

LANCIARIU, s. m.,hastatiis, lancia- 
rius, omu care porta lancia si lupta cu 
ea : lanciariu callare, lanciariu pedes- 
tru: regimentu de lanciari; lanciariu, e 
si numele unui cadrillu de saltatu. 

* LANCIFOLlU,-ri, adj., (fr. lancifo- 
folie) care are folie lanciolate. 

* LANCIFORME s\1andformu,-aMj., 
(fr. lanciforme), care are forma de landa. 

LANCIOLA si lanciora, lancisiora. 
s. f., lanciola, demiuutivu d'in lancia. 

LANCIOLATU.-rt, adj., lanciolatus, 
armatu cu lanciola; metal', in forma de 
lanciora ; folie lanciolate. 

LANCINARE, v., lancinare, a sfasciâ 
a rupe. 

LANCINATIONE, s. f„ lancinatio, 
actione de lancinare. 

LANClNATORIU,-^rm, adj.s., care 
lancina. 

LĂNCI U, s. m., (cu c suptire siueratu, 
lanţ iu), catena, vedi catena. 

LANCIITSiORU, s. m., deminutivu 
d'in lanciu. 

LANGEDIME, s. f., lanaruor, starea 
unei persone langide, lassitudine : iria 
coprensu langedime mare. 

LANGEDIRE, v. t langnere, a fi in 
stare de langidu, causata prin veri-unu 
morbu, care incetulu cu incctulu consume 
poterile : suffere de plumoni. de acea-a 
langedesce asia tare: a fi debile, molie, 
a peni' vigorea si energia; a fi nepoten- 
tiosu, morbosu : langedimu, nu traimu. 

LANGKIH' si langidu-a, adj., lanarul- 
«liis. fatigatu, debilitaţii, nepotentiosu, 
morbosu; fora vigore, fora energia, am- 
mortitu. 

LANGORE, s. f., lanşiior, debilitate 
lipse de potere. de vigore , de energia, 
mollitione, ammortire, nepotentia, mor- 
bu; in speciale si forte desu, typhu, fri- 
guri nervose, unu morbu fortepericulosu, 
mai allessu co e si contagiosu : langore 
de ospitale, de casarme, de prinsori, de 
pdludi. 

* LANICIU,-a, adj. s., lanicius, lani- 
ciiim, de lâna; s. m., laniciu sau lani- 
cia, lâna. 

LANIFERU,-a, si 



128 



LAP. 



* LANIGERU,-a, adj., lanifer si la- 
niger, care porta lâna, lanosu : animali 
lanigere. 

* LANIFICIU, s. m., lauificiuui, lu- 
cru de lâna, măiestria de a lucra lâri'a. 

*LANIFICU,-a, adj. s., lauiflcus, care 
lucra lâna, care spella, scarmina, torce, 
tesse lâna, etc. 

* LANIPEDE, adj., lanipes, care are 
lâna pre petiore. 

LANITIU,-a, vedi laniciu. 

LANUGINE, s. f., lanngo, peri forte 
suptiri sau fulgi la plante, ce au as- 
seminare cu lâna; primii peri de barba 
la juni. 

LANUGINOSU,-a r adj., lauugiuosus, 
plenu sau coperitu de lanugine. 

LAPATU, s. m., lapathnm (Xarcadov) 
specia de planta, macrisiu ? 

LAPED AEE si lapidare, v., lapidare, 
jacere, abjicere, deponere, re»puere, re- 
pudiare, abjurare, abortum patij 1. in 
sensu originariu, a arruuca cu lapide 
sau p^tra, a uccide cu petre : mulţi mar- 
tyri au moritu lapidaţi: — a coperi sau 
munî cu petre : a lapida una caile; — 
2. ca mai desu inse in usulu populariu : 
a arruncâ de la sene, a depărta de la 
sene ceva sau pre cineva, a delassâ, a 
repudia, a abjura, a renega, etc. :a la- 
pedă unu vestimentu spre a se imbraccă 
cu altulu; a lapedă armele si a appucd 
fug 1 a, a scote si lapedă celle stricate; de 
trei ori Petru se lapedă de Christu; a 
se lapedă de Satana si de toţi angerii 
lui; şerpii lapedă in totu annulu pellile; 
filiuht ingratu se lapedă de parenti; de 
aci, a se lapedă de cineva a nu Iu re- 
connosce, a fugi de ellu , a Iu delassâ, a 
Iu renega, etc; inse : a lapedă unu co- 
pillu : a) a Iu espune; b) a aborti : mtilie- 
rea acesta-a a lapedatu trei baiati si 
doue fete ; de unde absoluţii, a lapedă 
=: a aborti. 

LAPEDATU si lapidatu,-a>, adj. part.; 
lapidatus : profeţii lapidaţi de Judani; 
căllile inco nelapidate; abiectus : vesti - 
mente vechie si lapedate; omu lapedatu 
de Domnedicu : a) fora Domnedieu, irn- 
piu; b) sceleratu, urritu de Domnedieu ; 
asiâsiromw lapedatu de toţi, misellu 
de care toţi fugu, despretiatu. 



LAP. 

LAPEDATURA si lapidatura, s. f., 
lapidatio, depositio, abjectio, abortu», 
seutiua, sordes; resultatu allu actionei 
de lapedare : lapidatur'a unei caile; in 
speciale : a) abortu, abortivu, fetu na- 
scutu înainte de tempu, si de aci, cellu 
nascutu prea inicu, nu depleuu ore-cumu : 
lapedatura de vitellu, de omu; b) ce e 
mai reu, mai de nemica in ceva : lape- 
datur'a societatei. 

* LAPICIDINA, s. f., lapieidina, ta- 
liare de lapide sau petre, si in speciale 
locu unde se tăia petre de constructione. 

LAPICIDU, s.m., lapieida, care cede 
sau tăia petra, care Iu era la nna lapiei- 
dina. 

LAPIDARE, lapidatu, etc; vedi la- 
pedare, etc 

LAPIDARIU, adj., lapidarius, rela- 
tivii la lapide, de lapide : litiere lapida- 
rie, cari semina nu celle tăiate pre pe- 
trele monumentali la antici; stţilu lapi- 
dar iu, scurtu si siugulariu, usitatu in 
inscriptionile romane : limb' a latina este 
cea mai calificata pentru stijlulu lapi- 
dar iu. 

LAPIDATIONE, s. f., lapidatio, ac- 
tione de lapidare : lapidationea cailei 
naţionale; suppliciulu lapidationei. 

* LAPIDE, s. f., la;>is, petra, mate- 
ria petrosa sau massa de petra ; tabla 
de petra, petra de mormentu, petra de li- 
mite, petra de pre marginea unei caile etc 

LAPIDIRE.-escit, 
deveni lapide. 

LAPIDOSITATE, s. f., lapidositas, 
calitate de lapidosu. 

LAPIDOSU,-a, adj., lapidosus, plenu 
de lapide, care coprende lapide : munţi 
lapidosi. 

* LAPILLU, s. m., si lapilla. f., lapil- 
lus, deminutivu d'in lapide. pei:icella. 

* LAPPA, s. f., lappa. specia de 
planta, (populariulu lippanu pare a fi 
in locu de lappanu, essitu d'iu lappa). 

* LAPPAGINE, s. f., lapago, genu de 
plante ce semena cu lapp'a. 

* LAPPAGINIU,-a, adj., (fr. lappa- 
zim), care are analogia cu lappaginea, 
de aci s. f. pi., lappaginie, familia de 
plante ce au de typu genulu lappagine. 

* LAPSANA, s. f., lapsana, (fr. lap- 



V., lapideseere, a 



LAT 

şaua si lampsane), genu de plante d'in 
famili'a cicoracieloru; 2. sinupisurven- 
sis lui Limieu. 

* LAPSARE, v., îapsare, forma ite- 
rativa de la lapsu d'in labere, a stâ se 
cada, a vacillâ, a titnbâ, a se impedicâ, 
a lunicâ, ere. 

*LAPSILE, adj., lapsilis, plecaţii spre 
lapsu, plecatu a labe. a lunicâ, a cade; 
lunicosu. 

* LAPSIONE, s. f., lipsio, actione de 
labere; lunicare, cădere; mai vertosu, 
applecare a lunicii, a cade; propensione, 
pornire la ceva sau incotrauva. 

* LAPSU,-a, d'in labere, 1. part. lap- 
«,us,Mtm, lunicatu, cadutu, trecutu, per- 
dutu; 2. s. m., Iapsus,-U8, actione de la- 
bere, lunicare, currere, cursu ; fuga,sboru, 
vacillare, cădere, perdere, cădere in pec- 
catu, errore, retacire. 

* LAP1S sau lapis-lazuli, vedi la 
lite. 

LAPTARE, v.. laotare, vedi lactare. 

LAPTARESSA, s. f., femina care 
vende lapte. 

LĂPTARI A, s. f.,loculuundese mul- 
ge, camer'a sau ori-ce localitate, in care 
se tine laptele; buceata făcuta cu laptt . 
locuitorii de In terra se nutrescu mai 
multu cu laptarie; in septemaria alba 
se manca numai laptarie. 

LAPTARIU si lacfariu. s. in., omu 
care vende lapte. 

LAPTE si lacte, s. m., luc, lactis, li- 
core alba care se formedia in titiele fe- 
minei pentru nutri mentulu pruncului, 
si in alle femelleloru de animali mam- 
mifere pentru nutrimentulu fetiloru : 
lapte de va cea, lupte de oue; lupte dulce, 
lapte acru (0x3 gala); lapte batutu, lapte 
grossu.lapU închiagatu, prensu; lapte 
de amygdale; denti dt lupte, dentii co- 
pilliloru d'inprimulu periodu; laptele ca- 
neluium cucului, euphorbia belioscopia, 
lui Linveu, planta bene connoscuta, allu 
carni sucou albu e veninosu; laptele st in 
cei, androgace, erba amara; - plm. lap- 
turi = mâncări de lapte, brendia, ca- 
siu, etc. 

LAPTI si lacfi, ni. pi. lactes, mal 
laptii pescetui; laptiţle vitellu, glandule 
devitpllu; — in eeonomfa ouiloru, nre 

ToMr II 



LAC 



I2â 



unde locuitorii communei ţinu turm e 
communi, si fia-care economu mulg e 
ttirm'a intrega iu proportionea numeru- 
lui ouiloru ce va i; avendu, se dice : căli 

lapti ai? — doi ■ le mlgu tur- 

m'a de doue ori iu ordine; iu acestu in- 
tellessu laptie invederatu pi. d'in lapte, 
care, in altu inteilessu, ire si pî. lap- 
turi, (vedi lapte). 

LAPTOSlARE si lactosiare, v., iac- 
tescere, a se face lapte. 

LAPTOSD si laciosu,- ,adj ,lacto8us, 
plenu de lapte, cu multu lapte, sau sim- 
plu, ca; o are lapte : oue laptosa, care da. 
lapte multu; planta cu suceu 

albu copiosu. 

LĂPTUCA i iuca s. i., laetuca, 
specia de plani 1 d'in classa li', ordinea I 
d'in system'a lui L'mneu, de famili'a 
compositelon , divisionea cicor iadelor u, 
latita forte multu iu zon'a temperata si 
iu cea ferbe presentandu multe va- 
rietăţi; varietăţile cari se manca sunt 
conno cute interrile uostre si sub nume 
de salata; lăptuca veninosa — laetuca 
virosa, planta inalta, allu cărei suceu 
laptosu si amaru produce dorere de capu, 
ammetiresi somnulenl iaşi vomitu; lăp- 
tuca e< neta laetuca pereunis, lăptuca 
selbateca — laetuca cari» la, ce cresce 
a laturea drumuriloru si pre nune; lăp- 
tuca commum sa .-' gradina = laetuca 
saliva, care ero b uaparte in mai 

multe varietal 1 pi e< uru 
petina, salata lungan 
vera; lăptuca se iiumesc'e iu Transilva- 
nia si una burete grascioru, 
de rotundime perfecta, : ". 1 • u si 
atâtu de dulce iu manca crudu; 
coventulu lăptuca, in locu • ita, se 
pronunţia totu de a nw'<i iii numerulu 
pi ur ar iu : h 

LAPTUCARU i ' . tuca m„ 

Lactucarius, relativii la lăptuca; s, m., 

1 . pers., cel ultiva sau lap- 

fcuce; cui plăcu forl ■ 1 iptucele; 2. reale, 

substantia preparata d'in sucoulu lap- 

I tosu uscatu allu laptucei veninose;ia^- 

■ tucariulu e compusu d'in trei materie, 

\ adeco ; ■ ■■■ ta 1, laptucosu si acidu 

ptucicu. 

LAPTUCICU ucicu r a t Ră}. } (iv. 



180 



LAR. 



lactnclqne), de lăptuca, (V\nlaptuea : a- 
cidu lactucicu. 

LAPTUCINUsi lactutinu. a, adj., de 
lăptuca; — cas. reale, ni. luetic iun: dero 
mai vertosu f. lactucinu, substantia d'in 
suceu de lactuca. 

LAPTUCOSU si lactucosn.-a, lactu- 
cosns, plenu de laptuce, care coprende 
ceva d'in allu laptucei. 

LAPTURI, pi., vedi lapte si lapti. 

LARALE, adj., (laralis), relativii la 
dieii Lari, applecatn de regula ca s. 
plur. f. larali — laralia, sau lăralie (ca 
rosalie), serbatore iu onorea diei lorii 
Lari, (vedi Lare). 

LARARIU, s. m., lararium, raicu tem- 
plu, incapere in care stau dieii Lari, 
(vedi Lare). 

LARDARIU, adj. s., lardarius, rela- 
tivii la lardu, subst. in. pers., care vende 
larclu. 

LARDU, s. m., lardum, grassime, un- 
tura, unsore; grassime de porcu, in spe- 
cie : grassime d'intre pelle si carne ; 
lardu prospetu, affmnatu. raneedu, unu 
patrariu de lardu; costitie cu lardu sup- 
tire; liepure itnpennatu cu lardu. 

LARE, s. m., Iar, pi. lares, luatu de 
regula in plurar Lari, dieu sau diei pro- 
tectori ai unei certe sfere de lucruri : 
Lari ai cetatiloru, ai satelorn, ai subur- 
bieloru; Lari rurali, marini, fluviali. 
compitali, viali (protectori ai ccdliloru. 
v\a=:calle); dero Larii erau in specii 1 
familiari sau domestici: ca custodi ai 
familieloru sau caseloru : imaginile la- 
riloru stau la focar hdu sau vetr'a casei 
sau intr'una incapere part icul arai a 
casei numita larariu; — prin metafore : 
a) focariulu, vetr'a, cas'a propria sau 
parentesca : larii parentesci; a lassă 
cu dorere larii sei; bj in genere, locuen- 
tia : passerile peregrine si lassa tomria 
larii si fuga in alte terre. 

LARE, v., prin contractione iu locu 
de lauare=.l&Ynve; verbulu nostru ca si 
eellu elassieu formedia perf. si supinulu 
dupo couj. III, cumu : laui=.lavi si la- 
ravi, lautu si lotu = ian tura si lotum, 
ero tempurile actionei imperfecte mergu, 
ca si in limb'a classica, dupo conj. I, si 
irregularitatileproviuu numai d'in caus'a 



LAR. 

suppressionei lui u=v., s. e : inf. lare 
— lunare. — lavare, ind. lau—lauu— 
lavo, lai — laui = lava», la — laua— 
lavat; I amar— /a>/m>M<— lavamus, latizzz 
lauatî—l&YntlB, etc; subj. se Iau -=. se 
ham, se lniz=zse laui, se lae=se le — se 
laur. etc; imperf. lăm—lauăm, ldi= 
lauâi, lă=ilau(i, lamw=.lauămu, laţi— 
Iau ut i, etc; câtu pentru intellessu, es- 
pressionea a hi pre capu, arreta co lare 
nu se applica numai la spellarea pre 
capu, ci are sensulu intregu allu clas- 
sicului lavare; Macedoromanulu dice : 
mân' a mână /a=cu dacoromanesculu : 
măria pre mâna spella, si prin urmare : 
a si land faci r a, perulu, petiorele, ca- 
mcsiele, vestimentcle; a Urnă sau la va- 
sele. 

LARGrANU,-((, adj., vastior, arapilor; 
largiloquus, canin prea-largu; camu, 
prea-limbutu si chiaru impudente. 

LĂRGIME, s. f., latttudo, laxitas 
ampli ta do, capacitas, calitate âelargu. 

LARG1MENTU, s. m., locuspatiosu 
locu largii, intensu; liberalitate. 

LARGIRE,-esc?< v., pandere, expande- 
re, extendere. ampli Jicare,laxare, lărgiri, 
(fr. elariîir), a face largii : a largi casele, 
cerculu, rasele, vestimentulu ; a largi 
laciulu, legatur'a; — a dâcu mana larga, 
a face largitati sau liberalitati, a fi gene- 
roşii, munificu; a trai sispende d'in largu, 
adispende beneficie cu mana larga; a pro- 
cura cuiva ceva cu indestullare. 

* LARGITATE, s. f., largitas, cali- 
tate si fapta de largu, mai allessu in 
inseranaiva adiectivului largu de gene- 
rosu sau liberale, generositate, libera- 
litate, munificentia. 

* L ARGITIONALE , adj., largitio- 
nalis. relativii la largitione, in însem- 
narea speciale a acestui coventu : offi- 
cialii largUionali administrau fisculu 
imperatoriloru romani. 

* LARGITIONE, s. f., amplificatio, 
largitio, actioue de lărgire, mai vertosu 
in insemnarea speciale a acestui co- 
ventu de : a dă cu mana larga, si prin 
urmare fan?^'o«e=distributione de mu- 
neri, de benefaceri, generositate, libe- 
ralitate; — si in reu, daru de corrum- 
pere, distributione de muneri spre a 



1.4R. 

corruinpe; munificentia uemesurata, re- 
sipa; — iu iritellessu conc.retu, cassa a 
imperatoriului destinata la distributione 
de minieri. 

LARGITORItJ,-fc5Wa, adj. s., ampli- 
ficator, Largitor, care largesce, inai ver- 
tosu cu insemuarea verbului lărgiri de 
dare cm mana larga, si prin urmare Iar- 
gitofiu — care da cu mana larga, dis- 
pende beueficie si muneri; si iu reu,care 
corruinpe cu muneri. 

LARG1TUDINE, s L, vedi : largi- 
tate si lărgime. 

LARGU, adj., laîiis, patulus, diffu- 
sus, ani{>lus, capax; largus, (ii. largo. Ir. 
large), care are mare capacitate, in care 
încape multu sau indestullu, tare esten- 
su in tute sau inun'ad'indimensioni,op- 
pusu IsLstrimptu : ca.sa larga, catnpu lar- 
ga, porta larga, vestimentti larga, gara. 
larga; riulu e mai largu aici de câtu mai 
susu, unde e mai angustu; - ca s. m., 
abstr., te afli inlargulu tete a essi, asca- 
i«< la targa, a scapă d'iu unu locu strim- 
ptu la uuulu largu, la cainpu, pre strata: 
navea esse la larga sau in largulu ma- 
rţi, departandu-se de ternm; — mana 
larga : a) mana sparta, omu resipitoriu; 
b) generosu , liberale , care face largi- 
tati : (t trai d'tu larga sau in largu; de 
ati largu — avutiosu, avutu; generosu, 
liberale, muniticii. 

LAK1, s. pi., vedi lave 3. 
LARICE, s. , îarix, arbore ce Linneu 
si alţi botanici annumera la speci'a pi' 
nului, < lassea abietineloru, familia co- 
nifereloru, de forma pyramidale, cu fo- 
lie auguste si coryrnbi forme, cari iern'a 
cadu; acestu arbore se uumescu in Ko- 
mani'a melesu (l'r. meleze); laricf com~ 
munez=zpinnn larix, sau larlx europsea, 
arbore formosu care cresce iu Alpi, in 
Carpati si in Apennini peno la inaltime 
de 60—100 petiore, si traiesce peno 
la doue cente de anni, trunchiulu lui e 
dreptu si mai presto totu plenu de re- 
i, prin urmare lemnulii seu suffere 
forte multu, in apa se intaresce, 6ro carii 
rarii Iu attaca; de acea-a larici U e ?te for- 
te cautatu pentru role de mora, fuse, 
as^i «le rute in apa, scocuri, capre, navi; 
d'in scorti'a lui taiuta esse unu terpen- 



LAB. 



1?.] 



unu s<ui terebintina de una calitate lina, 
care in commerciu se numesce terebin- 
tin<; veneta; laricele de Siberia = iarix 
sibirica, pre longa calităţile laricelui 
commime, mai are si calitatea co arsu 
da una speci'a de gumma. care semena 
cu cea de Arabi'a, de cuiere roşiatica; 
ero în apa se solve de totu si e conno- 
scuta in commerciu sub nume de gum- 
ma orenburgmse; pre laricele betranu 
cresce si una speci'a de burete, numite. 
priljporus (ofiicinaliS) applicatu in me- 
dicina ca purgativii drasticu, si ca reme- 
diu io eoni ni sudoriloru Kecticali; lari- 
cele cu folie fhie---_\nv\\ temilfolia, cre- 
sce in Atn ri«'"a septentrionale; laricele 
cu ramuri 2>lecate=la.vix petidala, cresce 
totu iu Anieric'a septentrionale, forţa 
inaltu si are folie mai lunge. 

LARINGE, s. f., etc, vedi : larynge. 
LARMA, s. f., clamor, strepiius, tu- 
multus, (fr. alaraie, al larme, isp. alar- 
ma), strigare, sbierare, strepetu, scom- 
mot-n, clamore turburatoria, tulburare: 
copil Iii făcu larma in scola, larm\\ de 
nopte a trcciţtoriloram'a desceptatu d'in 
-. mnu. 

LAll Mii 1; \\-:scn, v., si repere, clami- 
tare, tnmiiltaarij a face larma, a striga, 
sbierâ, turbura Unitatea altoru a, a vor- 
bi in tonii pas: ionatu, tare si in desor- 
dine : ce m ti larmwsci atâtu venirii 
nemica. 

LA ÎMI , - in lai; vedi lari 
LA IM . m., Ia rus (Xâpo?) « nume 
nericu de passeri maritime, mire '-ari. 
.•i mai însemnata e rondinelVa cu car 
pulu negru. 

* LARVA , s. f. . larva . 1 in ectulu 
in starea in care se afla essindu d'ir 
ou, si in car e.llu petrece unu tempu 
mai lungii sau mai scurţi! , inainte de 
raetamorfosea , adeo irefacerea sea : 
eruca au omid 1 larv'a fluturelui; 
ii. masca; 3. in bătălia de jocu, persona 
care si albesce si rumenesi e faci'a; i. la 
antici, strigoiu,demoniu ren, suffletu de 
omu reu, care dupo morte •■• reintorce 
şuii nesce figure fedose ca se torture pre 
c Ui vii. 

* L \K\ ALE, adj. . larvalis, relativu 
la larva : insecte larvali. 



1S2 



LAS. 



*LARVATTJ,-a adj., larvatus, ma- 
scatu, deformaţii, -cam' 
la faci a. 

* LARYNGE sau h ung -. ... 
rynx, (Xdpoy^), guttulegiu: in speciale, 
canalea vocei, organului principale alin 
vocii. 

* LARYXGITE, s. f., (fr. larjugito), 
inflammatione a laryngei. 

* LASC1VIA . s. f. , lascivia, călii 
si fapta de lascivu. 

* LASCIVIKE, v., lasciTire, a fi la- 
scivu, a se porta sau vorbi ca lascivu. ' 

* LASCIVITATE , s. f . , i pirita.. 
vedi lascivia. 

* LASCIVU,-:/. adj., lascivns (in locu 
de lassivus ■=. lassivu), care s< lassâ . 
1. in bene, care da libera cursu misca- 
riloru seile, voiosu, cu roia bona, vivai 
nebonaticu , petulanl xscivii copUli, 
cqpUla mai lasciva ca una capra ; 2. in 
reu , nestemperatu, fora cumpetu , fora 
modestia, fora rosine : versuri lascivt , 
libidinose. 

. LASSAMEXTI . pl.-e 3 laxamentn 
hereditas, legatnm, actione de 1. las- 
sarc şi resnltatn allu acestei actione : 
lassamentulu panticelui : a) lassare in 
diosu, labartiare a panticelui : hj des- 
cuiare a panticelui, urdiuare ; — inca- 
perii o se aibă lassamentu, se aibă spatii.: 
nuaflămu lassamentu la doririle nostre, 
indulcire. alienare la doreri; asia si . 
legile sunt surde si rabili, si /,-' 

lassamentu: — lassamentu. stare ce las- 
sa cineva dupo morte , si anume : 
a) stare in totulu ei, ereditate; b) pa 
d'in stare lassata cuiva, îegaiu. 

L ASS ANTE, adj. part. preş., laxans, 
lassfius; care lassa; in t. -. verbului. 

1 LASSARE, v.. laxare, (it. lase;. 
si lassare; isp. iaxar si 1 ^ ar. pi'OV. la- 
\ar, lascar, luissar, husar; fr. lai.-- 
silâchcr; alban. liesioig) ; covenfculu 
are, in limb' a nostra, pre Iohga însem- 
nările classicului laxare, sî insemnarile 
ce a luatu in celle al rori none la- 
tine , afora de multe altele proprie nu- 
mai limbei nostre ; ea derivaţii d'in 
1 lassu, laxus, lussarez=za issu si 

prin urma 
lassiu , oppositu cu :a i face 



LAS. 

strimptu, a se stringe, a se strimptu. etc; 
I. communi cn elassiculu laxare are in- 

m narile : l'.'a spatia, a laţi. a rari, a 
largi : a una platia, a lassa ce- 

tele unei armata; 2. a desprende, a de.-- 
face, a deslegâ, a deschide, adescuniâ : 
a lassâ una scrissore, una cuniatore; a 
lassâ ponticele; ilassă laciulu. catcn'a; 
3. mai vertosu a destende : a lassâ ar- 

lu, corcTa arcului, cordelt viorei; cin- 
gutoreaeprea striiisa, caută ctiero şetia 
mai lăssi ; prea ai intrnsn acia. mai 
-uapucinu; peltea se lassa prin 
mderirt . s- intende prin ingrassiare ; 
mai lassa marfa, si nu ua stringe- sau 
intende asia de tare;ăe aci, a molliâ, a 
licedi : a lassâ ferrulu, de unde : 4. prin 
metafora, a indulci, a usiorâ, a aliena, 
i deminui, a raicusiorâ, a scade : gerulu 
ii lassatu astacli. eri era mai in- 
tensu; măi dau si eu ceva. dero mai 
lassa si tu, ca se ne adjungemu la pre- 
tiu ; si mai lassâ meni a. temeritatea , 
ohstinatiom ■■• nu mai lassi nemica d'in 
câtu ai cerutul nu me lassa unu mo- 
meniu complifa dorere, ci me tin< in- 

' iiia; u se lassâ de lucru ; — II. in- 

v.mnari particulari limbei nostra, d'in 

■are parte communi cu limbele sorori 

noue : 1. premere, tlenrimere; descen- 

;■«'. suosidere. înclinare; a dâ in diosu. 

36 dâ in diosu, a descende, a cade, a 
scade : a wdi'a, capulu, mânuit; 

a se lassâ pre pate. in genucliic: a se 
lassâ benisioru de pre scara; de pre co- 
pe\ Vin arbore ; ce e prea greu 

nu plutesce, ci se lassa la fundu; a lassâ 
pre cineva in putiu legatu de medilocu 
cu una fuuc; se lassasse gross i negura; 
■ indu se retrage, lassa 
limu; a S( lassa pre pătu, pre erba) a 

lassâ greu pre cineva; plofa st lassâ 
spre câmpii, locuri l'assate ■ in opposi- 
tione cu : locuri înalte ; coperimctitu 
laşi c, de aci : 2. priu metafora, 
com • ittere, eonfidere , a pune in sar- 
cina, a committe, a iucre.de : lassu tota 
cas'a pre mene, uisareina mea. in spi- 
narea meă; lassa pre mene se te scapu 
< nevoi ia; nu me lassu eu pre tene % ; a 
- s >ă pre manule mediciloru; 3, pter- 
mittere, ti imit te re, leinittere, liberare, 



LAS. 

expedirej siiiove, veniam dare, pali, a 
dâ cursu liberii , a nu impedicâ . a nu 
$pprt a nu retine, a scapâ, a dâ dra- 
mulu, a da voia, a permitte, a concede, 
.i ierta, etc. : a lassâ se intre, se essa, 
se se duca; a lassti ouile se pasca gra- 
nele ; a nu lassă pre copiii/ se se joce ; 
hivăia, deco vrei se lassu se U pream- 
bli: a lassâ totoru debitoriloru ce sunt 
ăetori ; a lassâ altoru-a errorile. deco 
vremu se ne lasse si ei /d/t nostre; prin 
ellipse : a lassâ in casa. a lassă afora. 
a lassâ la petreceri, etc. in locu de : <i 
lassă se intre in casa. st ifora, st 

merga la petreceri; asia si : a lassâ în- 
chişii; a lassă ă\n mâna , d'in [jura; 
ia-me de urechia, debrâi •• ■ capu, 
i lassâ in pace; a lassă sânge; prov.: 
mi lassa 'jura apa, an; mare appetitu; 
4. relinquere, derelinque.ro, îîoserero, 
a pune diosu, a deşerta, a parassî, a în- 
ceta, a nu mai vre, a iiu mai face, are- 
iectâ, a repudia, a abjura, a se depăr- 
ta , etc. : a lassâ cartea pri mesa : a 
lassă una calic si a appucă alfa: a lassă 
joculu si a se appucă 'Ic lucru ; a .si 
lassă muierea, copillii. cas'a, tirra tutu, 
>i a luă lumea in capu ; abia s'a inso- 
ratu si cânta se si lasse muierea; ti lassu 
aci cart) a spre a te uită pre densa: nu 
te lassi de beţia si dt reut itt ? — a nu 
se lassâ. a tine cu dentii, a persiste, a 
>bstina : nu mc lassu de cartt se 
sciu co nu voiu ave ce manea: .">. omit- 
tere, a trece cu vederea, a nu lua in 
eonsideratione, a trece preste, a sari. 

issatu neeopiatu unu locu însemnaţii; 
de aci : se lassu ea — afora de, fora. nu 
numai : se lassu co nu scii bt ne calculă, 
dero nu scii n < . spune tpte . 

ie lassi nt mica d'in scic; ti. ce- 
dere concedere, dare, donare, legare, 
heredem Institoere, a dâ rva cuiva 
propriu, a dona, a lega, a face eredi 
dispune prin legato : deco !• porţi reu, 
nu ti lassu nemica; lassu le la in- 

stUutulu de benefacere . asia a lassatu 
■ ■a limba de morte; 7. curate, racore, 
efflcere, a face pre cineva ;e facă . a i 
committe, <i 1' însărcina . i i dice . a, i 
comnundâ (vedi si mai susu la i 
simplu, a face, a produce : am lassatu 



LAS 



!83 



calcionariului se nu derega calcionii; 

marţea lassâ unu mari desertu intre 
noi; a lassâ pre ei ta va in sapa de lemnu; 
8. in forte multe locutioni , cumn : a 
lassâ iu urma : a) proprie, a merge in 
ainte de altulu; dero si : h) superare, 
a întrece; asia si : a lassâ pre diosu z=z 
a intrece : nu me lassu mai pre diosu; 
a lassâ seceu, a înceta de a manca dulce : 
a lassâ seceu dt carne . dt brenilia si 
prin estensione : a lassă seceu de tote 
plăcerile lamei ; den cea mai mare va- 
rietate de sensuri presenta form'a re- 
l tsi ă cart . afora de în- 
semnările formei active , are si altele 
particularii' sie-si, cumu : a) absol. me 
ai lassu urci ţie net ; 
altui-a: tiu ce lassati copilli : ,3) cu se : 
se lassa se Iu bata toţi ; nu bt Idssati 
la; y) cu dupo : lassa- 
ti '.'■ , ti e calp a; lassa-te si 
tu dupo părerea altoru-a: S) a se lassâ 

pleca, a porni, 
rcede a merge, etc. : de voiu pote, 
si voi 'c/npu me roia lassâ peno la 

du vostru. 

LASSARE, s. verbale, laxatio; de- 
scensio, «'cpressio, remissio, cessio, de- 
rclictio, permissio, cinissio, etc, actione 
de 1. in t. i. verbului, cumu : las- 

sarct ci ■■', a tablatului tasei, a 

e panticelui lassarea copil- 
liloru i>- drumuri; lassare dt muttu 
sânge, lassare de scecu, etc. 

2 LASSARE . v.. lansare.; a face 
lassu (c.di 2 lassi uî, a seccâ 

; i. a rupe si desrlh'i prin fatiga. 
LASSATIONE, s. f.. laxatio, depres- 
remissio. (de. actionea de a lassâ 
sau ă"a ■' (vedi 1 lassare), si re- 

zultaţii allu acestei actione : lassatio- 
,i.ii - a tt ctului a podului, a ar- 
ca/ai n dorerilon 

LASSATIVU, -a, adj., laxativusj care 

are potere de a lassâ (vedi ! lassare), 

iecialc, de a molliâ, îndulci : me- 

mu ide lassativt 

LASSATD,-a, I .d'in I lassare: a) part., 

Laxatus, ie'.isds. depressu , profan- 

ins reinissus, [»<•• relictas, do- 

.<■) in . j i aia \ta rodi Ui las- 

saic: detorl \te\ muliert lassata;*-* 



134 



LAS 



in speciale, traditus, de9tinatus, dona- 
tus, Iegatns, venitu prin traditione, do- 
naţii, legatn, destinaţii, despusu, regu- 
lata : asia e lassatu de Domneam; — 
b) sup. si siibst. abstr. laxatio, =?emis« 
sîo. derelictio, etc, lassatulu eordeloru, 
ălîu tablatului; lassatulu de seceu; — 
2. d'in 2 lassarc. part. Inssatus, ruptu 
de t'atiga, storsu de poteri. 

LASSATURA, s.f., laxalio, depres- 
mo, resultatu alin actionei de 1 lassare: 
lassuiur'a podellei. 

* LASSESCERE, v., la*sescere; a de- 
veni lassu (2 lassu), a fi ruptu de fa- 
tiga, a cade de astenire, a ti storsu de 
poteri, a nu mai pote. 

* LASSITATE, s. f., laxitas.(fr. lâ- 
cheU), calitate de/«ssmsau lassu: 1. in 
sensn materiale : lassitatea unei platia, 
a marei, vastitate; lassitatea cordei. a 
pellei, stătu de a nu ti intense; 2. in 
sensu morale : a) moîlitione, negligen- 
tia; b) dero mai vertosu, frieosia, lipse 
de anima, frica nemesurata si culpabil*», 
prin care omulu se avilesce; fapta de 
lassiu : acest u amu e capace de tote las- 
sitatile. 

* LASSITUDINE, s. f., lassitudo, 
stare de lassu (vedi 2 lassu), seceare 
de poteri, astenire cumplita. 

* LASSIU,-«, adj., (fr. lâche); d'in 
1 lassu, cu una mai mare nuantia de 
energia, luatu inse raru in sensu ma- 
teriale cumu : pelîe tassia, ci ir ai multu 
in sensu murale, fura anima, forte fri- 
coşii, care e in stare de a face veri-ce fapta 
iminorale d'in lipse de coragiu. 

* 1 LASSU, -a. adj., laxus, oppusu 
la sţrînsu sau inţensu, lassu.—. destensu, 
largu, deparfcatu, raru, etc: 1. proprie: 
calcioni îassi. 'vesHmente lasse; legatara 
lassa, frene Ins se; lass'a cor da a arcu- 
lui; fune acuma in* nsa, acuma lassa: 
2. metaforice : pronunţia lassa, stylu 
lassu. 

*2 LASSU, -o, adj., lassus, (do-aeea-asi 
origine cu precedentele 1 lassu); ruptu 
de fatiga, storsu de poteri, care nu mai 
pote de astenitu; rnetaf. satullii, desgu- 



LASTAUIU, pi. ie, vedi Uastare si 
blastariu. 



LAŢ. 

LASTUNU, s. m., hinmdo riparia, 
una pasere, numita pre a locurea rou- 
dinella de termu, si pulliu de rondinella. 

LATARETIA, s. f., cotuh», liemina, 
semilitra, mesura de 50 drachme, cin- 
diecina sau cindieca. 

LATARETIU,-r/, adj. s., 1. adj., la- 
tiorj camu prea latu, a cui latime nu e 
proporţionala cu celle alte dimensioni, 
sau cui lipsescu alte dimensioni, afora 
de latime : discu lataretiu , fora pro- 
funditate; 2. s.: a) m., lataretiu; ciupea 
«prattus, pesce care semina cu semn- 
bria sau aringulu, (ciupea arin#us); 
b) f., lataretia, vedi acestu cuventu la 
loculu seu. 

* LATEBRA, s. f., latebra; locu de 
latere — ascundere, unde se ascunde 
cineva; cuîcusiu, cuibu; refugiu; scusa, 
mediu de scusa sau apperare. 

LATEBROSU,-«, adj., latebrosus; 
plenu de latebre : selba latebrosa; ob- 
scuru , greu de intellessu, de descur- 
catu; secreţii, ascunsu : Icdebrose cogi- 
tationi. 

* LATENTE, part. adj., liteu»; care 
late •=. sta ascunsu, nu se arrela, nu se 
manifesta, nu se sente : morbu kdente. 
căldura latente. 

* LATERALE, adj., laterali»; rela- 
tivii la latere "= lăture : dureri laterali, 
cal Iu laterale; caile laterale. 

* LATERE, v., latere; a sta ascunsu, 
a nu se anefâ, a nu se manifesta, a nu 
se senti. 

2 LATERE, s. f., 1. latus, vedi lăture: 
2. later, cărămida, ullanu si alte asse- 
mini lucruri de pamentu ce servii la 
coustructione. 

* LATERARIU,-a . adj. s., latera- 
i ius; relativii la 2 latere: s. laterariu, 
omu ce fabrica lateri; f. lateraria, offi- 
ei na de laterariu. 

LATERITIU si-iciu,-a t adj., lateri- 
cias-tius; facutu d'in lateri (2 latere): 
muri latenţii. 

* LATERlNU,-u, adj. s., lateriuus- 
a, de 2 latere; s. f., laterina. casciora 
de lateri. 

LATERNÂ si lanterna, s. f., lan- 
terna si latenta; knapa; latenta ma- 
gica, apparatu opticii cave pusu in locu 



LAT. 

obscurii reproduce pre pariete sau pre 
altu ceva figurele depinse pre vitru in 
colori transparenţi. 

LATERNARIU,-a, adj., latcrnarius; 
relativii la latema; s. m., laternariu, 
care tace lateme; care porta una latenţa 
in mana. 

LATIA, s. f., asscr, in locu de lucia. 
forma femenina d'in laciu. se appMca 
in însemnarea de scandurella saunouella 
ce se pune pre căpriorii invelitorei, (vedi 
laciu). 

♦LATICE.s. m., latex: (proprie, d'in 
latere, apa ascunsa in senul u pamentu- 
lui, fontâna de apa), in genere, veri-ce 
licidu : apa, vinu, etc. 

* LATIBLU si latibulu s.m.,latibu- 
lom; locu de latere, unde sin cineva a- 
scun8u,pititu;culcusiu,cuibu, gaura, etc. 

* LATICODU,-«, adj.,(fr. laticaude); 
care are coda lata si tu fosa. 

* LAŢICLAVIALE, adj., laticlavia- 
lis: relativii la laticlavu, provedutu cu 
laticlavu. 

* LAŢICLAVIU,-«, adj., laticlavius; 
provedutu cu laticlavu : tunica laticla- 
via; s. m., a) personale, cellu ce are de- 
reptu a porta laticlavu, patriciu: b) reale. 
laticlavulu insusi. 

* LATICLAVU, s. ni., Iaticlavus; lata 
fascia sau betta de purpura pre marginea 
tunicei, adornata cu clavi (vedi elavu). 
insemnu allu senatorilbru, allu tribuni- 
loru militari d'in familie ecestre si allu 
filiiloru de familie cari se preparau a 
porta magistrature. 

* LATIC( \LLTJ r a, adj., (fr. Lai îcoiie): 
care are collulu sau guttulu latu sau 
largu. 

*LATICORNU,-a,adj.,(fr.laticoriie) 
care are corne late sau large. 

* LATLEICARE, v., latittcarej a face 
latu, a laţi. 

* LATIFOLIU,-«. adj., (fr. Latifolie); 
care are folie late. 

* LATIFUNDIU, s. m.. latifundium 
(latu-fundu); marc si lata moşia : lati- 
fundielt perdura ItaWa 

* LATILABRU,-a. adj., (fr. latila- 
bre); care are labrele late, (vedi si labru) 

r LATILQCU,"a, adj., latilequus; care 
vorbesce latu, pronunţia latu. 



LAT. 



135 



* LATIMANlVa. adj., (fr. latlmane)* 
care are mâne late. 

LATIME, s. f., latitudo, calitate de 
latu; vedi si latitudine. 

LATLNARE,-edw, v., latiuare si la- 
tinizare, vedi latinisare. 

LATINESCE, adv., latine, in modu 
latinii, in limb'a latina : medicii vorbe- 
seu intre sene latineşte, ca se nu i in- 
tellega famiWa morbosului. 

LATLNESCU,-a, adj., latinu», rela- 
tivii la latini : vorba latinesca; coventu 
latint seu, di scursa latinescu;\eăi latinu. 

LATINI A, s. I'.. lingna latiua: limba 
latina, : spune mi pre latinia, ca se nu 
te intetlega si alţii, afora de mene. 

LATINISARE sau latinizare, v., la- 
tlnare si latinizare; a face latinu sau 
latinescu : a latinisă nominile proprie. 
a le dâ forma latina; a se espreme cu 
forme latine; a se porta si lucra ca la- 
tinii: a latinisă unu grecu, a Iu con- 
verte la litulu romanocatholicu. 

LATINISĂ TI ONE, s. f., (fr. latini- 
sation), aptione de latinisare. 

LATlNISÂTORIU,-tf<5ria, adj. s., care 
latinisă. 

LAŢI NI SAT II, -a. adj. part., latini- 
zat ii s. 

LATINISMU, S. m., (fr. latinisme); 
modu, forma de espressionea limbei la- 
tine, idiotismu latinu : stylulu acestui 
auctoriu e plenu de latinismi. 

LATINIŞTI", s., (fr. latiniste); care 
connosce a fundu limb'a si litteratur'a 
latina : unu bonu latinistu. 

LATINITATE, s. f., (fr. latinite); ca- 
litate de latinu, dreptu de cetate latina, 
in diversele însemnări alle coventului 
latinu; lumea latina, latinii, in acelle- 
asi differite însemnări alic coventului 
latinu; in speciale inse. modu de a vorbi 
sau scrie curatu latinesce : latinitatea 
acestei espressioni este forte indoiosa; 
de aci, litteratura latini'. 

LATlNL T ,-«, adj. s., latinus; 1. adj., 
a) proprie, relativii la Latiu, parte a 
vechiei Italia : limb'a latina, dicţiona- 
rul latina: In prin »\stensione : a) rela- 
tivii la poporele ce vorbescu limbe de 
acea-asi origine cu cea latina : membri 
ai (jentei latine sunt Italii, Francii 



136 



LAT 



Ţspanii. Vortugalln Dacoromânii, Re- 
toroman/i, Br'asilianii, etc; vele latine, 
ca celle usitate de popbrele latine de 
pre lohga Medîterrani'a - , adeco : trian- 
gularie; f3) relativa la poporele de ritulu 
r&manocuthdîicu, care se serve in base- 
rica cn limb' a latinii : haaerica latina, 
^spr^ssiono analoga cu : baserica greca, 
de si cei ce se ţinu de acosta baserica 
nu au limb'a greca ca limba a baseri- 
'cei; - 2. ca subst., in tote însemnările 
selle 8e adiectivu : a) Latinii sunt lo- 
cuitorii Latiului; b) toţi Latinii uru fi 
benă se formeâv hu>; confederatione si 
se se unesc- strinsu, na si Germanii; 
c) Latinii nu vrură se adjutepre Greciin 
cont r'a Măchbmedaniloru. 

LATIONE, s. f., lalio, actione de a 
porta, a adduce. 

LATIOStVfi, adj., vedi laciosu. 

* LATIPEDE, adj., latipes-, care are 
petiorele late : latipedile gâsce. 

* LATIPENNE si htipennu,-«, adj., 
(fr. latipeiine); care are pennele late 
sau lărgite, aripile laţe sau lărgite. 

LATIRE.- eseu. v., dilata re, pandore, 
, ♦'xteTiderp. spargere, rnlgare, a face 
latu, a intende, a respandi, a divulga : 
a propaga : Vaubatutu de l'au latitu; a 
\at\p\acenVa,;se latescefawtţa,; latiti acea 
scirc ca se afle si alţii. 

* LATÎREME sau latiremu,-(t, adj., 
(fr. l'atireme), care are remilati; care 
arp la petiore tălpe late. do aci : latire- 
mele, sectione de passeri ce au degetele 
unite prin lah membrane. 

* LATIROoTRU, „ adj-, (fr. latiro- 
stre], care are rostrulu latu; de aci : la- 
tiroMrele, familia de passeri. 

* LATITARE. v., latitare, intensivii, 
d'in latere, a se asi unde b^ne, a se piti, 
a sta bene ascunşii. 

L A TITORTU , - a, s. m . ('are latesce , 
intende sau respandesce. 

LATITH.-m i adj. part., dîlatatus, ih- 
tensn, respanditu. 

* LATITUDINE, s. f , latîtndo, ca- 
litate sau dimensione de latu, latime; 
ca termini! de geografia, distanti'a unui 
loeu de la Hcatoriu, un-surata pre gra- 
dele meridianului , de aci : latitudine 
septentrionale, mate; latitudine 



LAT. 

de patrudieci si optu grade; caterminu 
de astronomia, distanti'a unui astru de 
la planulu eclipticei; de aci : latitudine 
australe, boreale, heliocentrica, geocen- 
trica: in sensu morale, întindere, esten- 
sione : ucestu principiu pote se fia de 
una mare latitudine: se da prea mare la- 
titudine cotarui principiu ; s'a lassatu 
mare latitudine aaentiloru. 

* LATITUDINARISMU, s. m. , (fr. 
laiiludiuarlsme), doctrina a latitudma- 
r cuini. 

* LATITUDINARIUya, s., (fr. laţi- 
tuJinaire) . applieatu mai vertosu la 
theologii anglicani, cari si dau mare la- 
titudine in alle credentiei, forte toleranţi 
in respectulu dogmei; care crede co toţi 
voru fi mântuiţi : latituăinarii aveau 
■mare doru de pacea universale. 

1 LATITJ , s. m. , latium, nume pro- 
priu de terra, vedi latina. 

2 LATITJ, s. m., layueus, vedi laciu. 
LATRĂ RE , v., latrare, proprie de 

câni, une ori si de vulpi : cânii latră la 
furi; cane care latră la toţi trecutorii: 
proverb, nu toţi cânii musca câţi si la- 
tră, nu toţi omenii câţi ammenitia, sunt 
si de temutu; cane ce latră la luna sau 
la stelle . omu care vorbesce in desertu, 
spune- i se nu mai latre atâta, in batu- 
jocura despre una persona ce si allerga 
gur'a neincetatu in contr'a cuiva defai- 
mandu si spunend» neaddeveruri : criti- 
caştrii latră incosi asup/a cellou mai 
boni auelori. 

LATKATOUIU.-a, adj. s., lătrător, 
care latră : lătrătorii răcanii; appleeatu 
la omu, lafratoriu : a) rabulistu, advo- 
catu cate sbiera fora neci unu temeiu ; 
b) omu care vorbesce de reu fora se pota 
vettemâ. 

LAT R ATU , 1. part., laUatiis-a-um î 
ursulu latr'atu de câni: 2. subst., latra- 
tos-ug, ni am desteptatu in latratulu ca- 
ndorii: pastorii alh.rga la latratulu câ- 
nii ura. 

LĂTRĂTURA , s. f., (lătrătura), re- 
sultatu alin actionei de latrare : latră- 
tur'a de cant fste semnu co vinu lupii; 
ntim auditu neci una data lătrătura de 
vulpe. 

LATRINA, s. f., latrina, (contrassu 



LAT 

d'in lavatrina de 3a [avajc$z=:lauare sau 
lare), locu de lauare sau tare, spellato- 
ria, bănia: - essitona, amblat6ria, pri- 
vata;— -de aci, casa de a\ ilire, lupanariu. 
LATRONE, s. m., latro, (compara si 
Xdttf/tc), 1. primitivu, mercenarii!, cella 
ce pre banni se baga a servi, satellitu ; 
apoi, cellu ce in numele sen porta heliu 
de preda, de aci : 2. ca mai desu si u- 
guale, predatoriu, furu de codru. 

* LATROCINALE, adj., latrocina- 
lis, relativii \a,latrone in însemnarea de 
sub 2. sau Ia latroeiniu. 

* LATROCINARE, v.. latrocinarl, a 
fi latrotte, a essercitâ professiouea de 
latrone. 

* LATROCINATIONE, s. f., actione 
de lairocinare, stătu de latrone. 

* LATROCINTU, s. m., latrociuium, 
professione de latrone. 

ljATU,-a, adj., latus, contrariu ângu- 
stu; correlativu \&lungu si Ia profu idu. 
care espremucelle altedoue dimensioni 
alle estensionei : c< r< 7 lata, spatălata 
latu in umeri; pândia Uda de unu cotu; 
fig. acellu :'<>>/ r aront sj une la vorbe late, 
vorbesce multe si in tonu raaretiu : — 
s. m.. a străbate terr'a inlatu si. in lun- 
gii; de unu latu de palma: lattdu spatei. 

LATURALE, adj., vedi laterale. 

LATURA, laturariu vedi lotura t lo- 
turarju. 

LĂTURE, s. !'.. I;itu>, rejrio, 1. un'a 
d'in celle doue parti alle trunchiului c >r- 
porale formate de coste : am unujun- 
ghiu in laturea drepta : Ta impus* 
in laturea stânga; s ■ idea pre lat ■ 
drepta; -2. prin metafora : a) lini'a ce 
marginesce una figuri irte 

de locu, regione , etc. : triănglulu are 
laturi vadratidu patrii laturi; o par- 
te de le ione, directione : vi ui, du 
suffla d'in cetit patru laturi ali> Iu,, 
d'in laturea acellei terre; caută in latu- 
rea drepta <>, armarului ; s'au assedi 
in laturea drepta a riului; laturea >/'• /'; 
appusu o muntiloru; mm obiecţii pot» 
mai mulU laturi; se consideramulucrulu 
iir tote laturile; acellu monumenhi an 
emblemate pre tote patru laturih latu- 
rile unei pyramide; laturile tablei; ini- 



LATJ. 



137 



miciduattaeă cetatea d'in laturea ceamai 
espusa; poţi intră pre doue laturi; — 
in lăture sau in laturi : a se dă in la- 
turi a se da la una parte; a lăture sau 
a laturi zr. longa : eu stăm a laturi cu 
densulu; de lăture sau de laturi ™ Ia 
margine : eu siedu de laturea satului, 
de act, de laturi — afora d'in satu : a 
scott vitele de hăuri: ele a laturea sau 
de u laturi-— de longa. 

LATURIANU, s. m., laterali», viei- 
nu*; de lăture : eallu laturianu , si ab- 
soluţii laturianu-lu . omud'in alta corn- 
num'' sau d'in alin tinufcu, veoinu, care 
inse e consideratu in catti-va ca străinii: 
cine este acestu-a? este unu laturianu; 
au venitu nesce laluriani ea se compere 
fenulu hotar i ulur laturianii pasca ouile 
pre câmpurile nostre; cellu ce siede de 
laturea satului. 

LATURI, s. f. pi., vedi lotura. 
LATURISIXVa, adj., lateralis, de 
lăture cu speciale nuantia de reprobare: 
cei culpabili ambla laturisi, sau ca adv., 
ambla laturisiu ; — s. m., laturisiu-lu, 
parte retrassa, locu de mia lăture. 

LATUROfA, s. f., cu u molliatu, in 
locu de : 

LATURONIA, si m. Udumniu. allu 
cui pi. laturonie se confunde apoi cu 
allu formei feminina, pars lateralis , 
deliratio (germ. Fadunbrucb), ca deri- 
vaţii d'in lăture, coventulu are însem- 
narea generale de ceva a laturi, se ap- 
plica inse in spe< Laie la : a) partea la- 
icrale a unui coperimentu; /*; essirea a- 
ratrului d'in sulcu, parte abbatuta a sul- 
culni; c) parte de fcessetura, unde urdi- 
tur'a, dupo i •■ s'a ruptu, se iunoda. 
LAUARE, v., vedi : lare. 
LAUDA, s. f., Uipş, i ovenţe prin care 
cineva inaltia nieritulu vre-unei per- 
sone, alin vre-unei actione, allu vre-u- 
it ui luciu : lauda mare. lauda ascessiva, 
lauda essaggerata, lingusitoria, grosso- 
lana, reuapplicata, lauda jena, delirată. 
indirecta , sincera . ingeniosa ; acellu 
june merita lauda; da.fi lauda Domnu- 
lui: omu care sta mai pn susu de ori- 

■ hui<h'; laudele acellui <rou au.sfralja- 

tutu peno la iu.ar'iiud< pamentului : fia 



13R 



LAF. 



dissu spre laud' a Ud; nesentitorm pen- 
tru lauda ca si pentru defăima; âorito- 
riu de lauda : laud'a propria . adeco 
lauda de senesi, puie. 

* LĂUDABILE, adj., lăudabili», care 
merita lauda , ce este demnu de lau- 
dă : lucru lăudabile, fapta lăudabil ■. 

* LAUDABTL1TATE, s. f., lăudabili- 
tas, calitate de lăudabile. 

LAUDANU, s. m., lăudau iim, medi- 
camentu de opiu, preparaţii mai allessu 
in stare fluida cu vinu de Malaga . de 
unde resulta : laudanulu licidu. alin lui 
Sydenham: laudanu licidu de Londinu, 
laudanu opiatu, etc. 

LAUDARE, v., laudaro; glorifteare, 
a onora si releva meritulu cuiva, al I u 
vre-unei actione , alin vre-uuui lucru 
prin termini, cari espremu stim'a ce i 
se arreta: a glorifica, a celebra, a cân- 
ta : a laudă multu, cu demnitate, f/nu 
delicaţii, grossolanu; lăudaţi pre Dom- 
nul u; nu 'lăudaţi ca linguşitorii sica 
fariseii; acei doi autori se lauda unulu 
pre altulu fora pudore: proverbiu : lau- 
da-te gura. co ecco pumnidu . despre o- 
menii laudarosi, fanfaroni. 

LAUDAROSU, -a, adj., jactator, os- 
tentator, vaniloquus, sţloriosns, care se 
lauda cu calităţile selle si le inaltia 
preste alle altoru-a; care se lauda multu 
si continuu : pre câtu de fricosn . pre 
atătu si landarosu; vorbe laudarose: unu 
pleca-fuga laudarosu; laudarosu si fan- 
farone este aprope totu un'a. 

LAUDATIONE, s. f., laudatio, aetio- 
nea de a laudă; coveutu sau covente de 
lauda; lauda făcuta cuiva, panegyricu. 

LAUDATIYU,-n, adj., iaudativuş, 
care se refere la laudare, vorbindu in 
speciale de unu genu oratoricu : scripte, 
discursuri, or at ioni, predice laudative. 

LAUDATORIU,-!SoWa, adj. s., lauda- 
tor si laudatorius, care lauda: discursu 
laudatoriu. 

LAUDATU,-a ; adj. part., laudatus. 

LAUDATURA, s. f., lauda ce da sau 
si da cineva, fanfaronia, ostentatione, 
glorificare deşerta : ce mai laudatura a. 
facutu ellu fîiului seu. 

LAUDEMIU. s. m., laudemiuu» . 60- 



lAV. 

ventu formaţii d'in lat. laus , eandu a- 
cestu-a semnifică incorientiare. invoien- 
lia: conressione: prin laudemiuse intel- 
lege in dreptulu feudale summ'a de bani 
ce lua proprietarialu de pamentu, candu 
si vendea ellu dreptulu emphyteuticu, 
cea ce asta- di se dice embaticu ; lau- 
demiulu a trecutu si in dreptulu ger- 
manii in aceîlu-asi intellessu, adeco ce 
da vasallulu domnului feudale pentru 
învestitura : laudemiulu devenisse mare 
sarcina pentru poporu. 1>. 

LAUDIF1CARE. v., laud i licăre , a 
face laude , a da laude , a glorifica , a 
cantâ, a celebră; in speciale, a face co- 
veutu «le lauda, mai allessu unui mortu. 

LAUJNA. s. f., vedi lavina. 

LAURA, s. f . , da<nra stramonium 
lui Linneu, dupo alţii hydoscyamui si 
hydoşcyamum , planta alle cărei graun- 
tie mâncate de omu i turbura mentea : 
se vede co ai mâncata laura, se vede co 
ai innebonitu. 

LAURAGEsE, 8. f., laurago, planta 
analoga cu laurulu. 

LAUREA. laureare, laureata , lau- 
reola, laureu, etc; vedi laiiria. lautia- 
tu, lauriola, lauriu. 

LAURETU, s. m., lauretnra, selba 
sau gradina de lauri. 

LAURIA, s. f., laurea, corona de 
lauru. 

LAURIATU,-a, adj., laurealus, coro- 
natu cu lauru, ornatu sau prevedutu cu 
lauru. 

LAURI COMU,-a, adj., lanriconmfi, 
care are frundia ca a laurului. 

* LAURIFERU,-«, adj., laurifer, care 
da sau produce lauru. 

* LAURLtOLIA, s.f., vedi lauri foliu. 

* LAURIFOLIU,-fl, adj., (fr., lauri- 
folie), care are folie assemini cu alle 
laurului; s. f., laurifolia, arbore esso- 
ticu cu folie ca alle laurului. 

*LAURIGERU,-rt, adj., lauriger, care 
porta lauru, coronatu cu lauru. 

LAURlXU,-a. adj. s., laurimis, de 
lauru : 1. adj., oliu laurinu, substantia 
laurina; '-. subst. a) m. laurinu, oliu, 
substantia fcrassa d'in baccele laurului- 
daphm, b) f. laurina, a) cu acellu-asi 



LATL 

intellessu ca si laurinu de sub a); (3) ra- 
mura de latinii corona de laurii. 

LAURIOLA, s. f., laureola, proprie, 
deminutivn d'in s. lauria; ramura de 
lauru, corona de lauru; metaf. gîoriola, 
lauda, gloria deşerta. 

LAURIU,-a, adj., laureus-laurea, de 
lauru : corone laurie; — s. f., lauria : 

a) lauru, de acî: corona, successu,triunfu: 

b) specia de planta, daphne laureola lui 
lÂnneu. 

* LAURIVORU,-.*, s. adj., (fr. lau- 
rivore), proprio, care devora sau manca 
lauru, applicatn la diviuatori, sau pen- 
tru co mestecă frundie de lauru spre a 
se inspira, sau in risu cu allusione la 
mercedea ce capetau. 

LAUROCERASU, s. m., primus Ian- 
rocerasus lui Linneu, arbore d'in genulu 
pruniloru, alle cui frundie stau totu de 
a un'a verdi si sunt veninose. 

LAURUSCA, s. f., labrasca, vtti'a 
selbateca. viti'a de vinia necultivata, 
viti'a de agurida selbatica, (vedi si la- 
brusca). 

LĂUTA, (pre a locurea si alăuta), s. 
f., (violina: it. vlolino; fr. violon), in- 
strumentu de musica cu patru corde, 
pre care. maiestrulu trage cu unu plec- 
tru numitu si arcusiu, si produce varie- 
tatea cea mai mare in tonuri curate, 
plene, usioro, pertunditorie; viora, vio- 
Hna: vorb'a lăuta pare a se ti introdussu 
in multe limbe'europiane (comp. fr. Iui li) 
d'in isp. iaud, împrumutaţii de la Aarbi: 
huit' a addeverata semena mai multu cu 
citară de câtu cu vwr\t. 

LAUTARESSA, s. f.. femin'a lauta- 
riului, sau si una femina care cânta cu 
laut'a. 

LAUTARIU, s. m., musicu care cânta 
■•ii laufa; iu sensu mai intensu, despre 
una ceta de musici : au venitu lăutarii 
ca se mi cânte de ditia numelui; ospetiu 
cu lăutari, prov. cer? a for a bătălia ca 
nunfa fora lăutari. 

LAUTETIA, s. f., lautitia, stătu sau 
modu de a ii }autu, magnificentia in 
traiu, (vedi Idutu). 

I lUTORIU,-fo/-Mi, s. m., lavaîoi 
spellatoriu, care spella; vedi tare. 

LAUTU. adj part., lavatut», lantus, 



LAV. 



139 



spellatu, curetiatu, si de acî, ornatu, e- 
legante , magnificii , mai vertosu in 
traiulu seu; cui place se aibă casa, mesa, 
mâncări, vase allesse si strălucite. 

LAUTDRA, s. f., lavamen, spellare, 
spellatura, (vedi lare). 

LAV ACRU si lauacru, s. m., lava- 
crum, vasu in care se spella cineva, 
spellatoriu. 

LAVA, s. f., massa ardens, saxa litiue- 
facta, massa sulphurea. (it. laTa, fr. lave), 
materia topita si inflacurata, arruncata 
de vulcani in tempulu erruptionei lom : 
lav'a recita se preface in petre mai 
multu sau mai pucinu besicose; in lava 
se afla trachitu. basaltu, granitu. petra 
verde; lava de Vesuviu, tar rente de lava: 
cetati imniormcntati' in lava. 

LAVANDA, s. f.. vedi lavenda. 

LAVATERA, s. f., (lavatera trime- 
stris, L.). planta d'in classea Î6, fămi- 
li'a malvacieloru, cu flori mari rosia- 
tece sau si albe. 

LAVATIONE si lauatione. s. f.. la- 
vatio, actione de latiare sau lare. in in- 
tellessu concretu, instrumenta de lava- 
tione, bănia, casa de bănia, etc. 

LAVATORIU si lauatoriu.-toria. adj. 
s., lavator, care lawi sau la; vedi si 
lautoriu; ca s. m. reale, lavator iu. ceva 
ce serve la lauare, (forma forte bona , 
care caută se iee loculu formei ratecite 
lavoăru, dupo fr. lavoir). 

LAVATRINA, s. f., laratrina, vedi 
latrina. 

LAVENDA. s. f.. lavandula, specia 
de planta d'in famili'a labiateloru, cu 
odore aromatica : spiritu sau apa de 
lavenda: oliu de lavenda ; a/fuma cu 
flori de lavenda ; lavenda spicosa (La- 
vandula spica), lavenda motiata (Lavan- 
da Ia steechas). 

LAVENDULA, s. f., vedi lavenda. 
LA VINA, s. f., nivliim inole.s vento 
cumulata* (it. laviua si lavanda, fr. la- 
vanebe si avalaiiche), colossale massa de 
neue, care prin rapid'a sea cădere se 
volvura d'in culmea si de pre crescetele 
muntiloru, cuusa adesea celle mai mari 
stricationi : lavinele Al piloni se im- 
partu dupo calităţile loru in cinciclas- 
si : lavinele de neuepr ospăta si celle de 



140 



LEC. 



primăvara, cari rupă si coste de munţi 
sunt forte pcriculose. 

LAVRA s. f., coenobium, mcuaste- 
rîiim, (nou grec. Xaopasau Xâppa); 1. mo- 
nasteriu, cenobiu; 2. synagpga sau tem- 
plu judanescu; de aci : 3. societate unde 
toţi vorbeseu, striga, si nemine n'ascul- 
ta; conversatione tumultuosa, tuimiltus, 
strepitus. 

LAZARETU, s. m., (it. lazzarctto, fr. 
lazaret, germ. lazaret), 1. iu origine, 
ospitale, spitale, casa de morbosi, mai 
allessu locu de leproşi, pro cari căutau 
a i margini, spre a micusiorâ contagio- 
uea; de aci. mai tardiu : 2. carantina, 
locu la unele porturi de mare, la nuri 
si la munţi, spre a tine acollo persone 
sau merci venite d'in ţinuturi sau ţerre 
infectate de peste in tempu de 40 dedil- 
le, de unde si numele de carantina. 

LAZULITE, s. f. lapis lazuli. (fr. la- 
zulite), petra de formosa colore eerulia: 
lazulitca e asia de tara in cătu sgaria 
viind'!- - &e elice silapislaznle. sau sim- 
plu : lazide. 

1 LE, art. f. pi. nom. si ace, scurtaţii 
d'int^Zt', illae : case-le, mulieri-le etc, vedi 
dlu. 

2 LE, art. m. siug. nom. si ace, scur- 
taţii d'in elJe, iile, care se pune pentru 
eufonia in locu de Iu dupo subst. si 
adiect. in. terminate in e : pqqente-le, 
frate-le, cane-le, etc; vedi dlu, 

3 LE, pron. pers. III, f. pi. ace, scur- 
tata d'iu clic, illas : le vede, ecco-lc, las- 
sa-le. etc, vedi din. 

4 LE, pron, pers. 111, pi. dativu. scur- 
taţii d'm lora. illis : spune-lc se me a- 
stfipte, etc; vedi dlu. 

LEA, s. f., lea, leonessa, femin'a leu- 
lui, (vedi leu). 

* LEBETE, s. m. : Lebes, (Xs t %), vasu 
de arame, tingere, căldare, etc. 

LECHUSA, s. t'.,(Ă2/rj')'ja), puerpera, 
femina care sta in pani (as/o:, iecliis) 
dupo ce a născuta . in tempu de mai 
multe septemâne : dupo vecina consue- 
iudine lechusele na essu din casa sespe 
septemâm . 

LECHUSIA, s. f., starea de lechusa, 
tempulu eâţti feminele stau in patu dupo 
nasc ere. 



LEC. 

LACHUSIHE,- £&'««. v., a fi lechusa. 
LECTAR1U,- a, adj. s.. lectarius, 

care face sau vende lecte. 

LECTICA, s. f., lectica, lectu sau 
patu portativii dusu de omeni sau de 
vite : lectica de umeri; lectica de calli 
sau de mult, adeco portata de calli sau 
de muli : lectic'a, făcuta antaiu pentru 
callatoria. şerpi in urma si la lussu. 

LECTICAR1U, s. m., lecticarins, o- 
mu ce porta cu umerii lectic'a. 

LECTIONE, s. f., leetlo, actione de 
legere : 1 . in genere, lectione de spice, 
2. in speciale : a) allegere , dero mai 
vertosu : b) lectura de unde cu intellesu 
concreţii : a) ce face obiectnlu Iecturei 
ensasi, scriptulu, testulu : a confrontâ 
lecţionile, diversele lectioni alic acellui- 
asi locu din unu auctoriw, [3) instructio- 
ne sau invetiatura ce se da de regula 
in elasse sau de la înălţimea unei ca- 
thedre personeloru ce voliescu se invetie 
veri-una scientia sau limba : lectione 
dedreptu. de chtjmia, medicina, botanica, 
f.lvologia. de limVa latina, greca; a tine 
lectioni publice: merge lumcq se asculte 
lecţionile de cosmogonia: a dă si a lud 
lectioni de desemnu, musica. callaritu . 
ggmnastica. istoria, grammatica; 7) mu- 
strare : s'a portatu cu multa Utiperti- 
nentia. a luatu inse lectione aspra. 

* LECTISTERNIU, s. m., lectisterni- 
um, (lectu-stenere), ceremonia religiosa, 
in care imaginile dieiloru se scoteau, 
si se puneau pre lecte sau paturi, unde 
li se offeriea mâncare. 

* LECT1TARE, v.. leetitare, (d'in 
lectu de la legere), cu intellessu inten- 
sivii : a lege desu si cu zelu. 

LECTORE si lector iu,-toria. adj. s., 
lector, care lege. 1. iu genere : lecioriu 
de spice, 2. in speciale : lectoriu de 
_cqrte, lectoriu bonn, lector tu r< u, cu voce 
■monotona, care are functionea de alege: 
lectoriulu regelui, lectori'a reginei; in in- 
stitutele de educatione sunt de regula 
lectori sau lector ie de sept&mana spre 
a lege mrefectoriu sau in sul Ta <le mân- 
care; lectoriu se dice. si cellu ce lege sin- 
gurii unu opu, fora a communicâ cual- 
tulu : conditionea eşsentiale penlru unu 
scriptoriu este se placa lecloriloru; a- 



LED 

cesta cartt are lectori mulţi, puci ni. 
lectoriulu voliesce claritate in tote, in 
baserica, lectoriu=zanagnoste, iufimulu 
gradu ieraticu; in monasterie, lectori, 
cei ce propunea ftlosofi'a si theologi'a; 
lectori regesci, professori de la collegiulu 
regescu d'in Franci'a : lectoriu regescu 
ăeftlosofîa,de mathematica; in unele tor- 
re, lectori, professori de la semiuariele 
episcopesci; lectori se dicu, pre la uni- 
versităţile Germaniei, professorii de 
linibe moderne, cari s'au suppusu la es- 
saminele respective, n'au inse necessi- 
tate de veri-unu gradu academicii, si 
nori co facu parte d'in corporationile 
academice. 

* LECTU, s. m., lectus, locu de col- 
cata, (vedi legere), sau de sedutu, în spe- 
ciale, patu ; targa. 

LECTU ALE, adj., lectualis, relativii 
la lectu sau patu. 

LECTU AKlU,-«, adj., lectuarins, vedi 
lectuale. 

LECTU i:A, s. ('., (fr. lecture), d'in lt du 
de la legere : 1. actionea unei persone 
ce lege cu voce inalta : se da, st face 
lectura contractului de căsătoria in prt - 
senti'atotorucorisangt niloi u; 2.actionea, 
invetiulu, datin'a, abitudinea de a legt 
singurii numai cu ochii pentru iustrîic- 
tiouea sea : lectura acestei cartt 

plăcuta ; lui place lectur'a ; ellu 
s'a intelleptitu numai prut lectur'a au- 
toriloru celloru mai boni; lectur'a for- 
media spiritulu ; lectur'a st fia ) 
bent allessa, se correspundia facultăţi- 
(ora lectoriului, se fia metodica; lectur'a 
prea multa, neregulata, reu allessa 
<ia, debîlitedia, une ori turbura spiritulu: 
carte de lectura; cabineiu de lectura; 
ciet comitatu de lectura, 

i dejudeca dramatele 
destinate pentru theatru. 

*LEDERE, lesi si lest i,lesu, v.,l»«lere, 
a lovi cu violentia : undelt leducuf 
liUorilt mării; a vettemâ prin lovire; 
a) proprie : juguln a les\ guttulu boi- 
Ibru, b) metal., a vettemâ, a supperâ, a 
strica : nu /< de prt m mine, a h de fam'a, 
rea interi 

LEDU, s. m., U •! -in, Linn.), specia 
de planta d'in classea 1". ordinea 1 a 



LEG. 



141 



systhetnei se'ssuale d'in familia oriacie- 
loru ; speci'a europiana se numesce ros- 
marinu selbatecu—ieiliim palustre, cre- 
sce in unele păduri de 2-5 urme inalta, cu 
folie, a caroru aroma forte tare si ne- 
plăcuta face dorere de capii ; acestu 
arbustu era connoscutu mai inaînte in 
farmacia sub nume de erba de rosmarinu 
selbatecuzzzhevha rosmarini silvestris j 
ledulu ■ mericanu=leăum Litif>liii!n da 
d'in foliele selle iJtcade Labrador pentru 
dorere de peptu. 

LEEXA, s. f., teama, lea, leonessa. 

LEGA, s. f.. raesuraitinerariagallica, 
leuca si lenga. (isp. prov. legua; port. le- 
s*oa,it. ieira, fr.lieue, angl. league): leg'a 
communt d'in Franci'a t de 2282 sţen- 
sini francesci (toises), sau in metri 
14.52. 26-9; pre unu gradu alin ecato- 
riului se nuntera 25 lege; lega marina 
e mai mart . dt a& ste-ase numera numai 
20 prt unu gradu alin ecatoriului. 

* LEGALE, adj., legalis, relativii la 
lege, conforme legiloru; ce este stabilitu 
prin / ge : furnic legali, interesse legale, 
mediloce legali, calic legale; ori-ce fapta 
potefi legale, adeco conformi legiloru po- 
sitm allt statului, fora .se fa simorale; 
contrariu /Ilegale; medicina legale, ă- 
deco applicationea connoscentieloru me- 
dicali la differitt cestionî de dreptusprt a 

arificu si a facilita decisionea; trai - 
t tu (l< medicina legale; in domeniulu re- 
ligi mei, ce concerne legea lui Domnedien, 
lătra prin Moise : ceremonie legali; car- 
nori', legali, necuraţii legali: 

* LEGAL1SARE, v., (fr. lt^aliser), 
a confirma, a attestâ, certifică au'then- 
ticitatea vre-unui actu publicu, pentru 
ca ellu se fia credutu a fora d'in cerculu 
unde a essitn : a legalisâ una procura 
sau plenipotentia, unu actu de nascere, 
dt morte, dt matrimoniu, unu passă- 
portu. 

LEGALISATÎONE, s. f, (fr. leşrali- 
satiou), attestatione, prin oaie unu l'unc- 
tionariu publicu competente certifica, 
itare aci u este authenticu si are se 
i - ■ de* credimentu : actu cărui Upsesce 
: galisationeai l> galisatione se dice si de- 
ictione'i legălisart i : cancellaria dt 
Ugalisatîone; acestu măgistratu est' in- 



142 



T.EG. 



sarcinatu cu legasUationea acteloru. 
LEGALITATE,*, f., (fr.legalite), ca- 
litate d* legale : legalitatea unui adu, 

legalitatea acestoru forme, acelloru me- 
diloce. acelloru mesure. 

LEGAME, pi, legamine, s., Iigamen, 
ligainenlum, ce serve a lega : legamine 
de pandia, de papura, de palie , vedi si 
legamentu, legătura, legatare. 

LEGAMENTU, pî.-e, obligatlo, i^a- 
roentuin, vinculnm, ce serve a lega: re- 
sultatu de legare, dero mai vertosu iu 
sensu morale, contractus, foedus ; , ca ac- 
tioni cari cadu in cercuîu legiloru posi- 
tive sau si morali : amu inchiaiatu le- 
gamentu tare. eu elin, adeco l'am legaţii 
bene prin conditioni ; legamentulu fa- 
miliariu d'intre cetatiani ; legamentu 
a" intre, staturi si gubernie, adeco eon- 
ventione sau si confederatione; in ana- 
tomia, substansia alba si tibrosa, prin 
care se lega si se intarescu ossele sau 
si viscerele : l e game ntul ar gu .tegumen- 
tele de la matrice, tegumentele osseloru 
de la copse. 

LEGĂNARE, v., (de la leganu), a 
mişca leganulu, a l'agitâ linu, pentru 
ca se addorma pruneulu; lig. m*am legă- 
naţii cu promissionile lorusi eu speran- 
tiele de venitoriu. Vedi leganu. 

LEGANATIONE, s. f., actione de le- 
gănare. 

LEGANATORIU, s. m., care legăna, 
care pune leganulu in mişcare. 

LEGANATDVo, 1. part., copillu le- 
gănaţii; 2. sup. sisubst. abstr. : tota ăhCa 
perde cu leganatulu pruncului. 

LEGANATiRA, s. f., actioneasi ef- 
fectulu actionei de legănare. 

LEGANU, pl-e . pun» , euuabula , 
paticellu, in care se culca pruncii, con- 
struiţii asia co se se pota bilanciâ : metaf. 
copillaria, primii anni ai vietiei unui 
omu, unui poporu, unei institutione, sau 
loculu unde se petrece acea etate : le- 
ganulu naţionalităţii, civilitationei, insti- 
tutionea e inco in leganu: — pre a locu- 
rea in locu de leganu sedice ama si cul- 
ta, (vedi aceste covente cumu si cima- 
bulu.) Pentru etymologia compara: /.:- 
xvov, As/oc, leetns, lectica; in plurariu se 
pronunţia de ordinarii! legene: assemine 



LEG. 

si in verbu de câte ori urme dia i sau e in 
ultim'a sylaba : legeni, se legene. 

LEGARE, v., I. li?are, (it. legare si li- 
gare, isp. si port. lucari, liar, pr.ll^uar, 
Liar, fr. lier), 1. in sensu materiale : 
a) a împreuna, a prende : a lega boulu, 
callulu lapresepesau de garau cufunea; 
a legă vit'Ca de characi; a legă unu omu 
de altulu; a legă de capu, de mana, de 
petiore; b) a infasciora, a incongiurâ 
strinsu, a in'cinge : a si legă capulu cu 
una batista; a legă unu vulnu , unu 
buboniu, una fractura de la mana sau 
df Ia petioru; a se legă la capu, fia cu 
unu fomentu sau eualtu cevad'in câus'a 
dorerei de capu, dero, si mai vertosu vor- 
bindu de femine, pentru modestia si 
ornamentu : ce bene. se lega la capu mu- 
lierea acesta-a ! — asia si : ă se legă la 
gidtu: difteru inse aceste espressioni de : 
a si legă capulu, (vedi si mai susu si 
mai diosu); c) amendoue semnificatio- 
nile precedenţi unite : a legă una carte, 
a legă lemnele d'in unu carru sau cVin 
una sarcina cu juni; a si legă totu ce 
are se iee in callatoria intruna, pandia, 
a legă butile cu cercuri; prin estensione : 
a legă bene caramid'a cu calce ; d) cu 
intellessu neutrale, a se prende, a sein- 
cliiagâ : ăulceti'a lega; in acestu sensu 
si sul) forma refl. a se legă : reciturele 
si gelatinele sau legatu forte bene ; 
dero nu mai sub forma activa cu intel- 
lessu neutrale in insemnarea de u dă 
d'in flore fructu : vita a a legatu bene, 
pomii au avutu multa flore, dero nau 
legatu de locu: e) a face impotente prin 
farmice; 2. in sensu ideale : a) in genere 
a uni, a concilia, a involi, a infrati, a 
compone, etc, a se. legă amici, fraţi de 
crue> ', n se. lega prin juramentu, a legă 
amiciţia; b) in speciale : a) j refl. ase 
legă, a se oblegâ, a se indetorâ : ?n' am le- 
gatu se i făcu acestu servitiu; |3) de assemi- 
ne refl. a se legă. a se prende, a pune re- 
masu: melegupre ce vrei co litcrulu e.asiă; 
Y) a stabili ca lege, si in speciale, a oppri 
ceva prin una lege sau dispositione ore- 
care, in opp. cu deslegafe=a, permitte : 
câte veţi legă, legate vorti fi, si câte veţi 
deslegă deslegate. voru fi: — acestu sensu 
se attenge cu celle de sub urmatoriulu II; 



__^ LEG. 

— 3. locutioni si proverbie : a) a se legă 
de cineva : a) a se lipi (fr. s'attaeher); 
(3) a nu da pace, asupperâ;?) in speciale, 
a i imputa de ce nu e culpabile; b) alegă 
wam«Zecem;a, a Vimpedicâ in actioneasea, 
a Iu pune in nepotentia de a face ceva; 
c) a si legă capulu, a se insorâ ; d) a 
legă la garau, metafor. a ammagi a face 
se creda lucruri neaddeverate, etc.,— 
II. legare (fr. leguer), d'in lege, a face; 
ore-cumu lege, a dispune; a regula, etc, 
si in speciale : 1. a dispune prin testa- 
mentu -.fratele legă fratelui usufructidu 
acaret selle; a însărcina pre cineva cu 
essecutiouea unei dispositione fcestamen- 
taria; de aci: 2". in genere, a commette, 
a însărcina, a da una raissione, atra- 
raette cu unamissione: cetatiann legară 
cotra Domnii pre cellu ţinti 'mş< mnatu 
d'in ei, (vedi si delegare, ăelegatu). 

LEQATARIU,-a, adj. s., lagatarius, 
relativii la legatu, (vedi legatu sub ii); 
— s. personale, cui se lassa unu legatu, 
in oppositione cu legatoriu, care lassa 
\egatulu. 

LEGATICIU si kgatiţiu,-a, adj., le- 
gatioias, vedi leandru. 

LEGATIONE, s. f., ligatio, legătlo, 
actione si resultatu allu actionei de le- 
gare : 1. in insemnarea coventului de 
sub I : legationea col! ului cu capestru;a 
vitiei de vinia cu smicelle; legationea 
urni fractura; 1. iu insemnarea coven- 
tului de sub II: legatione de mai mulţi 
bărbaţi la imperatoriu; personele caroru 
36 da una legatione : peno astudi 
bassatele pontificali se dicu legationi, 
legatione w chiama, in statulu pontifi- 
cale, si administrationea unui tiimtu. in- 
eredutu unui legatu. 

LEGATIVU,-a, adj., ligativu$j rela- 
tivu ia legatione in sensulu de sub -. 

LEGATORJLA, s. i'.. măiestria si of- 
ficina a legatoriuluim sensulu de sui» 1. 
a legatoriului de. cârti. 

LEGATORIU r toria, adj. s.,ligator, 
legator, d'in legare : 1. in sensulu de 
sub I. : legatoriu de cârti; legatoria sau 
legatore, s. t. reale, ceva ce serve la le- 
gatu. legătura; 2. in sensulu de sub II 
gater tu de mal multe legate la institute 
de invetiatura. 



LEG. 143 

LEGATU,-^ part. adj. s., ligatus li- 
gatio; legat ns, legatiim, d'in legare; Lin 
sensulu de sub T. : a) part. pas., luntre 
legata la termu, mulieri formosu legate 
la capu, cd le legate anevoia se deslega; 
b) sup. si subst. abstr., legatulu vitiei: 
2. in sensulu de sub II. : a) part., sum- 
mele de hunul legate, prin testame.ntu; 
In subst. mase. a) personale, tramissu 
in missione, delegatu, ablegatu, mini- 
stru plenipotente, ambassatore : legaţi 

■■■ ra la curte d'in tote terrile; locote- 
nente allu unui generariusau comman- 
dante; in statulu pontificale, cardinariu 
sau altu prelatu, cui se încrede guber- 
niulu unui, ţinu tu : miniştrii plenipoten- 
ţiari ai pontificelui inco se chiama le~ 
găti: p) reale, ce se lassa cui-va prin 
testamentu. 

LEGATUENTIA, s. f., foedus, fede- 
ratione; tractaţii de pace; vorba ineptu 
formata, dero deja obsoleta. 

LEGATUIRE,-escw, v. refl. faederari, 
a se legă prin tractatu, a incuiaiâ trac- 
taţii; verbu ineptu tbrmatu, dero deja 
obsoletu; 

LEGĂTURA, s. (., viiiculum, liga- 
inentuin , copaia, coujactio, copalatio, 
gocietas; fascia, vitta, fascis, mauipu- 
lus, sarcina, actione si mai vertosu ef- 
fei tu allu actionei de legare, iu sensulu 
de sul» [.; apoice serve a legă, sichiaru 
lucruri legate împreuna: legatur'a vitiei 
l vinia; legătura de ferru, legătura rolei, 
! gatura formosa de cârti; legătura la 
capu, legătura cu nodu, fora nodu, le- 
gătura eu cercuri, legătura de fenu, de 
nouelle; legătura, adeco sarcina, cu care 
cineva pleca ia drumu; legatarele, ca- 
tenele , ferrecaturele unuiservu, unui 
captivii; m sensu ideale, legătura de ă- 
more, legătura de interesse; legile, sunt 
legatur'a societutei civile; legătura reli- 
giosa. 

LEGE, . f., lex, (it. legge, isp. Ici, 
fr. loi,) la anticii Romani s'au numitu 
legi, pre la inceputulu republicei numai 
conclusele emanate d'in comitiele curiate 
sau centuria te ; aceste legi se numieau 
si populiscite (populisci tu— populisci- 
tiim), mai tardiu conclusele comitieloru 
tribute, cari se numieau plebiscite drte- 



144 



LEG. 



biscitu=yle\)]&vitnm) mco an fostu co- 
prense sun numele de lege) asia legea 
se defini acta alin auctioritatei supreme 
ce reguledia, dispune, permitte sau si 
interdice : a face, a adânce, a decreta 
legi, a propune, a discute; a emendâ, 
a rota. sancţiona, promulgă, publică 
legea; sUppunere la lege, ascultare de 
lege: lege. festrinsa, modificata, scam- 
bata, abrogata , interpretata , citata , 
alle gata; judecătorii voliescu a modera 
rigorea legei, preămbululu., articlii, dis- 
positionile, testulu unei legi; legile cari 
se afla in vigore; legi cadide in de- 
suetudine; maiestatea, santitatea legi- 
loru; tineti-ve mai pudnu de littera le- 
gei, si mai vertosu de spiritulu si inten- 
tionca ei:— legile naturei in sensu phy- 
sicu, prin cari este regulata ordinea lu- 
crurilorn physice : legile attractionei , 
miscarei, greutatei, refractionei de lu- 
mina sunt legi alle naturei; in sensu 
morale, numite si legi naturali, senti- 
mente, principie de justiţia si de bene- 
volientia sau affectione si dispositioni 
favorabili pentru alţii, fora cari socie- 
tăţile omenesci nu ara pote se subsista: 
amorca cotra parenti si reconnoscenti'a 
cotra bene făcut orii sunt legi alle na- 
turei: legea naînude ne commanda : ce 
tic. nu ti place, altui-a nu face;— legea 
divina, legea naturei sau naturale, in 
sensu morale; mai de multe ori inse 
sub legea divina se intellegu preceptele 
positive data prin revelatione; in ambele 
intellesuri : legile divine; — legea ve- 
chia, sau vorbindn limb'a sântei scrip- 
ture, legea, absoluţii, sau legea lui Moise, 
legea judanilorn : cartea legei, legea si 
profeţii; legea vechia se oppune la : le- 
. gea noua sau legea gratiei, adeeo legea 
iui Jesu Ghristu, legea christiana sau 
crestine.sca : de aci lege in sensu re- 
ligioşii se applica asia, in câtu poporulu 
prin lege mai totu de a un'a intellege 
religionea si cortfessionea religiosa : 
De ce lege eşti ? au trecutu la legea cal- 
vinesca; aoellu-a nu e de legea nostra, 
ce lege are ? n'are neci una lege, adeco 
este unu omu perdutu, unu oran peri- 
culoşii pentru societate; ba inco adesea 
lege, luaţii in sensu religioşii, se eon- 



LEG. 

funde cu naţionalitatea genetica, une ori 
si cu cea politica : acellu germanu a 
trecutu la legea nostra romanesca, so- 
ei'a lui Petru s'a făcuta romana, coci 
s'u oattezatu in legea nostra: ai mai ve- 
dutu tu romanu de legea unguresca ? — 
acesta identificare, a legei religiose cu 
legea civile sau politica este unu ce ca- 
racteristicii pentru noi Romanii, ea co- 
prende una inveiiatura profunda, cre- 
ditata de la cei mai vechi straboni, in- 
vetiatura pretiosa, de care nu s'are cade 
se ne uitanm; — legile divine se oppunu 
la : legi umane , adeco legi assediate 
prin omeni pentru susţinerea ordinei in 
societate : acesta acţiona viohdiu tote 
legile , divine si umane ; legile natio- 
niloru , dreptulu poporeloru , dreptulu 
gentilom; legile belkcc, massiuaele sau 
regulele normali, convenite si adoptate 
spre a se observa intre nationiiutempu 
de bellu; lege fundamentale a, unui stătu 
prin care se reguledia natur'a, estensio- 
nea si essercitiulu potestatei gabernie- 
loru; totu in acestu sensu se dice si le- 
ge constituţionale; lege de stătu sau 
simplu lege, regula sau regulamentu re- 
ceputu iu stătu cu valore de lege, fia cu 
respectu la gubernamentulu generale, 
fia co determina drepturile particulari- 
loru; a observă, a îndeplini, a essecutâ 
legea, a înfrânge, a violă, a calcă, a e- 
lude sau evită legea; a lucră in contr'a 
legei; a contraveni la lege; a dispensă 
de lege ; a recurre la lege : a invocă , 
chiantâ legea in adjutoriu ; acea fapta 
este in contr'a legei, nu eşti permissa 
de lege: — legi politice , allu caroru ob- 
iectu este conservarea statului . cu 
abstractione de societăţile si individii 
locuitori in stătu ; legi organice , allu 
caroru obiectu este regularea modului 
si actionei acelloru institutioni sau as- 
I sediamente , cari in principiu nu fostu 
; consecrate prin veri-una lege prece- 
| dente; legi civili, prin cari se reguledia 
drepturile si detorentiele sau oblega- 
mentele, interessile si relationile ceta- 
tianiloru intre senesi; legi criminali, 
cari determina delictele si criruinele , 
cu mu si modulu de a le persecuta si 
pedepsei ■ cari vinii a li se applicâ; Ugi 



■ LEG. 

penale, care determina veri-una pedepsa; 
lege fiscale, prin care se reguledia can- 
titatea si modulu de perceptione a con- 
tributioniloru publice ; — lege de bursa 
sau bursale, allu cărei obiecţii este, ca 
in casu de necessitate estraordinaria, se 
procure statului banni; — leejesumptua- 
ria, lege de lussu, allu cărui obiectu e- 
ste a infreiiâ lussulu; — lege marţiale, 
care auctorisa, ca in unele caşuri se se 
applice forti'a armata, dupo ce se im- 
plenescu unele formalităţi; — lege agra- 
ria, la Komanii antici, prin care se re- 
gula impartirea sau si administra tionea 
territorieloru cocerite, adeco occupate cu 
forti'a de la alte popore; in dillele nostre, 
lege agraria, se pote applica prea bene 
la asia numit'a lege urbarialc, in Daci'a 
superiore si Pannoni'a, si lege rurale in 
Dacia interiore; legeagrariase potunumi 
si acelle regulamente si dispositioni prin 
cari se reguledia modulu culţi varei terri- 
torieloru communali, impartirea, com- 
massarea,segregarealoru;— legeannona- 
ria, care pro vede de victualie;— lege mu- 
nicipale, prin care se reguledia adrnini- 
strationea communiloru; — lege esceptio- 
nale, care deroga pre unu tempu ore-care 
legiloru constituţionali alle statului sau 
veri-carei alte legi generale, adeco : le- 
gile se suspendu, ero loculu loru l'occupa 
alta lege; — legea talionei, care voliesce 
ca unu culpabile se fia tractaţii asia pre- 
cumu tractasse sau volisse a tracta ellu 
pre alţii; — legea cellui mai tare, care 
se dice si legea pumnului, porta numele 
de lege in sensu impropriu, in locu de a 
se dice barbaria, brutalitate, selbaiecia, 
tyrannia; — legea victoriului este adesea 
identica cu legea cellui mai tare; — lege 
=potere, auctoritate : Alessandru sup- 
puse tota Asi'a legiloru selle; a fi sub 
legile unei muiere; in sensulu cellu mai 
largu, te#err:regula,detoria, datina, usu, 
consuetudine, modu, faptu constante, fe- 
nomenuregulatu, conceptu generale, etc: 
legile onorei, legile officiului, legile bo- 
nei covientie, alle politet iei , alle onestatei, 
alle societatei ; legile grammaticei, alic 
syntacticei; tote limbele au si locutioni 
particularie, cari se abbatu de la legile or- 
dinarie alle grammaticei; — fora de lege, 

TomcII 



LEG. 



i • 



cu sensu de unu substanfeivu compusu 
traduce grec. avouia : fora de legea mea 
cu connoscu. 

LEGEPATATCmiU, s. m., vedi legis- 
latoriu. 

LEGELATIONE , s, f. , vedi legisla- 
tione. 

* LEGENDA, s. f., legenda, (fr. legen- 
de), carte ce coprende vietiele santiloru; 
in acestu intellessu legenda este synony- 
ma cu sţinassariu si cu cartea intitulata 
vietiele santiloru : legendele au fostu 
introdusse in servitiulu basericescu în- 
dată de la inccputulu christianismidui; 
legendele vechie sunt plcne de fabule. 
cari potu mai multu scanâalisâ de cai 
edifică; legenda', ca terminu de numisma- 
tica, inscriptionea cercularia săpata pre 
marginea, ero uneori si incurmedisiulu 
moneteloru si medalieloru : legenda pre 
una parte; legenda pre reversul legende 
pre ambele parii. 

* LEGENDARIU, adj. s., (fr. l^en- 
dairc), relativii la legenda; s. m., perso- 
nale, legendariu, auctoriu, scriptoriu de 
legende : se imputa la cei mai mulţi le- 
gendari co au fostu preste mesura cre- 
duli; legendariu lipsitu de critica, legen- 
dariu merdionosu;— s. m. reale, legen- 
dariu, carte de lectura. 

* LEG ERE, lessi si lessei, lessu si 
lectu, v., legere, ca simplu, acestu verbu 
appucasse se dispară d'in limba, se con- 
serva inse compuse d'in ellu, precumu : 
allegere, collegere, intellegere, verbe con- 
noscute de nationea intrega; simplulu 
legere are semnilicavile : 1. in genere, 
a compusului collegere, a college sau 
cullegc , a aduna, a stringe; 2. in spe- 
ciale : a) a collegc pre furisiu, a lua, a 
şterge, a fura : a lege celle sacre, (vedi 
sacrilegu, etc); b) vorbindu de localităţi, 
a) a străbate , a percurre : a lege totu 

rmulumarei; a lege urmele cuiva, a 
calea in urmele, a merge dupo densulu; 
3) a adj unge; c) mai vertosu, a allege, 
a lua d'in mai multe celle ce ne plăcu; 
notat*, a college sau coprende unu co- 
ventu , a asculta si audi , a college sau 
coprende cu ochii, a vede, a observa, a 
considera; de aci ca mai desu ; e) in sen- 
sulu ordinariu co are in it. icggere 

10 



146 






fr. lire, a collegeunu scriptu, ?■ vn r\\& : 
legeti bene celle scrisse; nu schi lege ce 
e in carte: precepi ce legi ? lessu-ai car- 
tea ce ti am datu? n'am lessu cârti 
mai bene scrissa de clau acesta-a; «le aci, 
a propune legundu, a face lectioni reci- 
tandu celle scrisse. 

* LEGIFERARE si 

* LEGIFERIRE, v., legem vel lege 
ferre, a dâ legi, a face legi. 

* LEGIFERU,-a, adj., leglfer, care 
da sau face legi : adunantia legifera. 

LEGIONARIU,-a; adj. s., legiona- 
rius, relativii la legione : militari legio- 
nari, nu aussiliari; s. m., legionarii* : 
a) militariu d'in una legione : gardiştii 
noştri, ca împărţiţi in legiuni, se potu' 
nwni legionari: b)iu Franci'a, membru 
legionei de ono 

LEGIONE, s. f., leglo, la anticii Ro- 
mani, corpu de armaţi compusu d'in pe- 
destri si cailari : / prima, legio- 

nea gemina, legionea ful 'm matrice; — 
numerulu de armaţi ai unei legione nu 
fu totu de una acellu-asi, ei a variaţii 
de la 3300 la 4200, apoi la 6000, si peno 
la 1U000: — una armata consulare se 
compunea d'in doue leg ioni romane si 
d'in douelegioni de alic sociiloru; legio- 
nea avea sesşe tribuni; callarimea le- 
gionei erei commandata de prefectu, care 
in tempu de dictatura se numiă mages- 
trulu căllariloru; legiunea se impartiea 
in coorti, maniple, centurie ; — in tem- 
pun mai none, iu Franci'a, .se dicea le- 
gione cea ce astadi ^e dice regimentu 
de pedestri sau de infantaria de linia : 
fia-carc legione portă numele veri- unui 
despartimentu allu Franciei; astadi 
inco se numescu legiuni regimentele de 
garda naţionale ; legione de onore este 
una decoratione infientiata in Franci'a 
spre a recompensa serritiele si talentele 
distinse ; de aci : mare officiariu, com- 
mandante, officiariu, ca vallariu, membru 
allu legionei de onore: decorationea le- 
gionei de onore; degradatu d'in legionea 
de onore pev.tr, râmi; — in po- 

terea etymologiei selle, ca essitu d'in 
Ugere =. collegere, stringere, adunare, 
«oventnlr legione rr ceta, mulţime ma- 
rt : unu legione da draci, (cu forma ra- 



LEG __ 

becita, in evangeliu, legionu, si mai reu 
legeonu dupo grec. Xsyswv). 

* LEGIRUP(J,-a, adj. s., legirupa; 
care calea legile, contravenitoriu la lege. 

* LEGISLATIONE, s. f., legislaţie, 
(fr. leglslation); actione si dreptu de a 
legiferi, a da, a face sau pune legi : in 
terrele unde regimele are potestatea ab- 
soluta, legislationea este in măria mo- 
narchului; cu intellessu concretu,?e</is?a- 
tione, corpu Iu de legi : legislatione bona, 
vitiosa, defectuosa, legislatione reforma- 
ta, legislatione cu lacune. 

LEGISLATIVU,-a, adj., (fr. legisla- 
ţii"), care pote legiferi, care are dreptulu 
de legislatione : potestate legislativa , 
auctoritate legislativa, corpu legislativa; 
adunare, camera legislativa; in monar- 
chi'a constituţionale poterea legislativa 
se formedia prin concurs nlu regelui si 
prin allu celloru doue camere. 

LEGISLATORE,-*nce, si legislato- 
riu-toria, adj. s., care legi fere, da sau 
pune legi :rege hgislatoriu, principe bel- 
licosu si hgislatoriu, subjuga poporele 
cu armele s i le cultiva prin legi. 

LEGISLATURA, s. f., legislatura, 
(fr. legislaţii re), l.corpulu de cetatiani, 
diversele po testaţi ce concurru la face- 
rea legiloru : legislatura numerosa, com- 
pleta, defectuosa; asta data legislatura 
decise una cestione grea : 2. tempulu 
sau periodul u de tempu, câtu trece de 
la installationea sau inceperea activita- 
tei unei adunări legislative peno la es- 
pirarea maudateloru, adeco a potestatei 
date ei de cotra allegutori : in terrele 
nostre legislaturele se succedu in pe~ 
riode scurte; prima legislatura fu dis- 
soluta: secund' a legistatura per du tem- 
pulu cu interpettăiiohi si declamationi 
sterili. 

LEGISTU, s. m., legisperitus, cară 
connosce legile sau lestudiedia:iw caus'a 
tea ioti legistii sunt de acea-asi opi- 
nione; legistu june, betranu si multu 
versatu. 

* LEGITARE, v., leşitare, forma i- 
terativa d'in Ugere, in intellessu de a 
lege unu scriptu, si prin urmare legi- 
tare — a lege continuu. 

* LEGITIMARE, v., (fr. legitimei-), 



LEG 

a luoe legitimu, a investi eu tote for- 
mele legali, a da potere de dreptu, si de 
aci : 1. in genere, a justifica, a proba , 
a demonstra, a verifica, a addeverâ : 
2. in speciale, a da unui copillu natu- 
rale dreptulu de copillu legitimu. 

* LEGITIMARIU,-a, adj.,(fr.'Mgltl- 
maire),rt'lativu,covenitula cellu legiti- 
mu : parte legitimaria, drepturi legiti- 
maţie; eredi legitimări. 

* LEGITIMATIONE, s. f., (fr. legi- 
timatioii), actione de legitimare : legiti- 
mationea titlului de possessione; legiti- 
mationeu copilliloru spurii. 

* LEGITIM ATU,-«, adj. part., d'in 
legitimare : pruncii legitimaţi; procura 
legitimata. 

* LEGITIM IST L T , s. m., (fr. legiti- 
miste), care tine ca form'a regimelui de 
stătu se fia numai credita rin si legata 
numai de una familia; care se ^ede al- 
Lessu chiaru de Domnedit u pentru tronu 
si domnia : Burbomi d'in Franci'a se 
dicu prt sene legitimisti, eropre Orîea- 
nisti si pre Napoleonisti i numescu u- 
surpatori. 

* LEGITIMITATE, s. f., (fr. legiti- 
mlt6); calitatea unei actione, fapte, care 
este legitima, conforme legei, justiţiei, 
rationei, sau reguleloru stabilite : a tra- 
ge la indoutntia legitimitatea unei căsă- 
toria: legitimitatea unui dreptu, icneiae- 
tione, unei cereri, unui postulatu, unii 
pretensioni; in speciale: starea, calitatea 
unui pruncii legitimu cu tote drepturile 
selle : acestui june se disputa legitimita- 
tea; eurre processu asupra legitimitatei 
hru; —dreptulu de essistentia a unui re- 
ghne de stătu : in monarchiele ereditar ie 
legitimitatea se confunde cu dreptidwdi~ 
vina; de aci si forinul'a de legitimitate, 
care suna : Rege din gratia tui Domne- 
dieu, acesta formula se applica apoi, ca 
dupo unu dreptu divinu, la domnitorii rei 
si fcj rannica si la cei boni si umani; legiti- 
mitatea unui regente este combătută de 
usurpatori; legitimitatea la tronu a lu\ 
Ehnricu V, ca regr allu Franciei, nu 
este reconnoscuta. 

♦LEGITIMI.-,,, adj., legitimu*, (fr. 
Wgltime), care are conditionile si cali- 
tăţile cerute de lege : potere legii mu 



LEtJr. 



147 



auctorttute legitima, casator ta ieg%î*ma, 
pruna legitimi, adeco născuţi in tem- 
pulu pre câtu a duratu casatori'a sau si 
uupa mortea parenteku in spaţiu da 
tempu auumitu priu lege; uueresse Le- 
gitima, adeco interesse de banni sau 
pretiuri stabilite pentru vendiarea u- 
noru producte. 

1LEGIUIRE,-«C«, v., legeiu vel lege* 
ferre; jure ugere; La legifera, a fac» 
legi; 2. a judeca dupo legi : ce a legtmtu 
terr'a, remane bonu; sau legmitu unu 
cu alţii, peno au seracitu cu tot ti, adeco 
au portatu processu, etc, verbu obsoletu. 

2 LEGIUIRE, s. v., legislaţie, IU; m 
t. s. verbului; vorba obsoleta. 

LEGIUITORII!, S. iu., legislator, le- 
gisperitua; care legiţ'ere, care face legi; 
care counosce legile, legistu; obsoletu. 

LEGIUITE, adj., legalis, legitlmua, 
legale, legitimii; obsoletu. 

* LEG U LEI L, s. m., leguleju» : care 
vessa pre adeversariu cu pedantice sub- 
tilitati de lege; reu legistu. 

LEG LAXA, s. f., (iguaau), lacerta 
sau serpilla d'in America meridionale, 
cu capulu latu, cu spini pre spinare, cu 
coda forte lunga, care se catiera cu mare 
agilitate pre arbori, si innota forte beu* 
in apa; se nutresce cu oua, insecte si 
plante, musca reu; — leguan'a eomtnUne 
— iguana. tulnrculuta, are lungime d** 
cinci urme : locuitorii se nutrescu cu 
carnea acestei-a. B. 

LEGUMAltETlb\-«, adj., cui Legu 
mina plaeeut; liguritor; frugi, parou*; 

1. cellu cui plucu leguminele, care so nu- 
tresce mai multu cu legumine; de aci : 

2. prin metafore : a) care traiesce .sim- 
plu, frugale; si in iutellessu morale, eco- 
nomii; b) cui plăcu buccatellele bone, cui 
place se mance bene. 

LEGUME, pi. legumine, legumea, (it. 
legume; fr. legume); 1. planta cu pas- 
tari; 2. plante bone de maucatu si caii 
se cultiva mai allessu iu gradina: man- 
cămu mai multu legumine de câtu came. 

LEGlMINAlUC,-«, adj. s, legumi 
nariu», care cultiva legumine, care veude 
legumine. 

LEGUMINOSU,-a, adj., leguminosus, 
l Loguinluoso, Ir. leguuiineux); care a»- 



148 



LEM. 



mena cu leguminele, care are postări ca 
leguminele; de aci leguminose, s. f. pi., 
mare divisione de plante cu sernenti'a 
invelita in pastare : leguminosele sunt 
respandite in tote părţile hunei; legumi- 
nosele se impartu in patru familie; fa- 
mil'i a papiXionacieloru este cea mai marc 
situai considerabile; cassia y acaci'a, mi- 
mos'a inco sunt plante leguminose, ca si 
fasolea, lentea si faVa. 

LEGUMIRE,-escM, v., frugaliter vlve- 
re, admodum parce vivere; opsonio vesci; 
eupedias appeterej 1. a mancii numai le- 
gumine, a trai numai cu legumine fora 
carne; a trai simplu, frugale; a fi prea 
economii; 2. a manca buceate, si nu nu- 
mai pane sau memelliga; a appeti bucea- 
tele bone, a fi delicaţii la mâncare. 

LEGUMISTU, s. m., vedi legumi- 

LEGUMITORIU, s. im, care legu- 
tnesce, applecatu a legumi. 

1 LEI, articlu fem. gen. si dat. sing. 
scurtatu d'in ellei, illius, illl, si care se 
contrage si mai tare in ei si i; veăiellu. 

2 LEI pron. pers. III fem. gen. si 
dat. sing. scurtatu d'in ellei, illins, iili. 
si care ca pronume conjunctu in dat. sing. 
se contrage in li si chiar u in i; vedi 
ellu. 

LEIMOSINA, s. f., vedi eleemosyna, 
sau elemosuna. 

* LEMBU, s. m., lembus, specia de 
micu vasu de plutitu forte usiorellu si 
rapidu, luntre usiora. 

* LEMMA, S. f., leimna, (Xf^viy.); pro- 
positione a cărei demostratione este ne- 
cessaria pentru alta propositione care 
are se i urmedie, propositione adjutato- 
ria; propositione sau principiu ce se ad- 
mitte sau se presuppime, spre a servi 
la demonstrarea altei propositone : ce e 
lemmain una scientia, pote fi tlieorema, 
sau assiomain alta scientia; multe lem- 
mate alle mechanicei sunt tlieorcmate 
'alle geometriei; lemmatele se distingu de 
hypothesi; adeco de prcsuppuneri arbi- 
trarie. 

* LEMNA, s. f., lemna, gemi de plante 
de apa care pertine la classea 21 d'in 
system'a lui Linneu, si formedia typulu 
unei familia mica numita famili'a lem- 



LEM. 

nacieloru; acea-asi planta se numesce 
si lente de balta de mare, de apa, sau 
si crVa ratieloru : lemn' a innota pre dea- 
supra apei in forma de crusta verde, 
lemn' a da nutrimentu bonu pentru raţie 
si porci. 

LEMNĂRIA, s. f.,ligna,-orum, lemne 
multe, accumulate la unu locu; maga- 
ginu de lemne, depositoriu de lemne; lu- 
cru de lemnu; arte de a lucra lemne sau 
cu lemnu : in aceste case este multa lem- 
năria, si potu arde usioru;filiu seu a in- 
vetiatu IcmnarVa. 

LEMNARITU, s. m., impositulu, tas- 
s'a, contributionea ce se da pentru taiatu 
lemne d'in pădure; dreptulu de a taiâ 
lemne in pădure : terranii noştri soim 
lemnaritulu fora se aibă dreptulu de 
lemnaritu; in pădurile domnesci lemna- 
ritulu este oppritu. 

LEMNARIU, s. m., faber tignarius 
sau llgnarins; omu ce scie lucra d'in 
lemnu, a nume la coperisiele de edificie : 
chiamati pre lemnari ca se assedie tra- 
bile si se ridice copcrisiulu; lemnarii 
făcu porta formosa; lemnariulu nu scie 
face rote; lemnariu se dice si negutia- 
toriulu de lemne. 

LEMNIRE.-escM, v., vedi inlemnire, 

LEMNISIORU, s., diminutivu d'in 
lemnu, lemnu micu, buceata de lemnu, 
batisioru : lemnisioru de apprensu, lem- 
nisioru de cătrănita : sermarfa femina 
are numai unu lemnisioru pre focu. 

LEMNOSU,-a, adj., care copreude 
lemnu, de natur'a lemnului. 

LEMNU, pl.-e; lişrmim, (it. le^no), 
substantia tare si compacta la arbori 
si arbuşti : lemnu verde, lemnu uscatu, 
lemnu resinosu, lemnu tare, lemnu pu- 
treda, lemnu mancatu de cari, lemnu 
ălbu, lemnu de cerru, de fagu, de frm- 
sinu, de teiu, de pinu, de cedru, de e- 
benu, de 2>lopu, de arinu, de micu, de 
meru, de peru, de persieu: lemnu de 
focu sau de arsu ; lemnu mortu, adeco 
uscatu ; lemnu de lucru, de Construc- 
tione ; lemnu pentru navi; lemne pentru 
mesari, lemnu pentru rotari; despica- 
tura de lemnu, mobili de lemnu indi- 
genii, de lemnu essoticu; casa de lemnu: 
fig. pare co e facutu d'in lemnu, adeco 



LEM 

omuneindenianaticii,lipsitu de agerimea 
mentei si a gestului; — lemnu canescu, 
daphiie mezereuin L., numitu si daphinu 
micu, specia de planta d'in classea 8, 
ordinea 1 a systemei sessuale; lemnulu 
canescu se numera intre arbuşti, de la 
inaltimea de un'a peno la sesse urme, 
lemnulu canescu cresce prin păduri uiii- 
brose, are fructele sau baccele roşie 
scarlatine. forte acre; lemnulu canescu 
se numera intre plantele veninose, d'in 
caus'a veninului ce coprende mai allessu 
scorti'a lui; la lemnulu canescu se an- 
uumera si arbustulu Iaurt a, daphne 
laureola, cumu si daphne cneorum, care 
cresce micu de totu, apoi daphne odora: 
lemnulu cânelui, evonymas, specia de 
planta d'in classea 4, ordinea 1 a 
temei lui Linneu, d'in famili'a cola:— 
brinieloru; lemnulu cânelui cresce dupo 
variationile selle, de la 5 peno la 1<> 
urme înălţime : lemnulu cânelui euro- 
peanu =eroiiymns europ&us estecellu 
mai latitu, fructele Iui causedia vom. 'iu 
copiiloru, cari le manca; d'in lemnulu câ- 
nelui lucredia organarii si alţii; lemnulu 
muchii se numesce pre alocurea si salba 
molie, rliaminis frangula Lin\ emnu 
de ăloe, gentiana Linii., specia de planta 
d'in classea 5, ordinea 1 a systemei 
şes juale,sid'in famili'a gentianacieloru ; 
lemnulu de ăloe arc multe variationi, 
cari suni respandite apprope prestetotu 
pamentulu, connoscute sul» numele com- 
mune de^F ntiana, (vedi acesl u coventu); 
lemnu dM?ce = gIycyrrliiza, planta d'in 
classea 17, din famili'a celloru cu flori 
papii ionarie ; intre pucinele variationi 
alic acestei plante mai counoscuta e 
lemnulu dulci ă\ TspanVa— erlycj rrhiza 
glahra, care in terrele i aldurose ci 
selbateca; decoctulu dt lemnu duld 
venăe la farmacie, sacharalu c 
d'in lemnu dulce se num ssce glycyrrhinu 
sau glycyrrhina; lemnu galbinu, ber- 
!»eri> rulgaris, ZAnn., se dice si acrisiu 
rosiu , specia de planta, d'in famili'a 
berberidieloru, respandita în ambele e- 
misferie; fructele sau baccele lemnului 
galbinu sunt forte acre; una variatione 
a lui are fructe dulci, alfa baceo fora 
sementia : suceu si siropu de lemnu 



LEM. 



149 



galbinu se venele in farmacie; radecin'a 
si scorii' a lemnului galbinu e bona de 
colorata , colorea galbina d'in lemnu 
galbinu se dice si berberinu sau berbe- 
ri na: — lemnulu Domnului, artemisia 
abrotauuni Linn., specia de planta d'in 
classea 19, famili'a compositeloru : lem- 
nulu Domnului este unidu d'in celle 
patru generi alle ărtemisiei; lemnidu 
Domnului se crede a fi bonn in contr'a 
epilepsiei', — lemnu piper atu, lignuni sas- 
safras, arbore d'in classea 22 a systemei 
lui Linneu : patri'a lemnului piperaţii 
este Amcric'a: lemnulu piperatu cresce 
peno la cinci dieci de urme in susu: ra- 
decin'a de lemnu piperatu este articlu 
decommerciu side farmacia; lemnu pu- 
tiosu, sorbus aucuparia Linn., specia 
de arbore d'in classea 12, ordinea 3, a 
systemei lui Lenneu, famili'a poma- 
cieloru : lemnulu putiosu are pomi si ore 
roşie scarlatine, acre; d'in lemnulu pu- 
tiosu se făcu instrumente mus i caii : 
jhiieru.jhndu, picula, clarinetu; e lemnu 
putiosu domesticu selbaticu sispuriu. 

LEMNU SIU si lemnutiu, s. in., di- 
minutivii d'in lemnu, ca si lemnisioru. 

LEMOfl \l\. s. f., (it. limonata, fr. 

Liraonade), beutura ce se face d'in suc- 

culu lemoniei, ammestecatu cu apa si 

cu sacharu : lemonafa e recoritoria ; se 

■i câte una lemonata. 

LEMONIA (eu n moliatu lemoia sau 
lemuia). s. f., malnm cit rum, fructulu 
lemoniului, (vedi si cilra). 

LEMONÎORÂ (si cu n molliatu le- 

moiora sau lemuiora), diminutivii d'in 

specia de planta, serpyllum. 

LEMONIU (cu n molliatu lemoiu 
sau lemuiu) 3. ni., citrus medica, specia 
de arbore d'in famili'a hesperidieloru : 
lemoniulu infloresce mai in tote tem- 
purile, asia co se collegu lemonie de trei 
ori pre annu; lemoniulu prospera in 
AsVa si in Europ'a pre longa marea 
Mediterranea, (vedi si eitru). 

* LEMURE, s., lemures, de regula in 
pi. lemuri, umbre, sufflete alle celloru 
repausati, d'intre care celle bono se nu- 
miea si lari, ero despre celle relle se 
credea, ca si in dillele nostro, co aru 
amblâ in tempu do nopte ratecindu si 



J5« 



LEN. 



rurburandu pacea celloru vini : urmele 
eredentiei despre Umuri au retnasu veno 
nsttuli in unele superstitioni oile româ- 
niloru; serbatorea lefmtrtlont se ţinea in 
fia-care annu pre la mediulu noptei 
tăie trei dtllc in Iun' a lui Âugusţu. 

* LENA, s. f., lena, femina ce collo- 
cesce, concilia alte muieri barbatiloru, 
(vedi si Unone). 

LENDINE, lendinosu, etc; vedi; lin- 
dine, etc. 

LENE. s. f., tenaria, pigritia. inerţia, 
segnites. desidia: nepăsare, nelucrare, 
neimplenirea lucrnrilorn la care cineva 
este obligaţii : lene mare : acellui omu 
lenea, i pune eapulu; acea domna pas- 
sesce a lene: i e lene se si vorbesca: lenea 
*. ttnulu (Fin celle septe peceate mortali. 

LENESIU, adj., vedi lenosu. 

LENEVIA, s. f., itruavia. desidia, 
îsertia, socordia, pigretia. 

LENEVIRE,-escM, v., pisrnim reddere, 
refl. pisrere. piarrescere. 

* LENIME, pi. lenimine, lenimeu. si 

* LENIMENTU , pl.-c , lenimentnm, 
actione. resultatn alin actionei de lenire, 
mediu de lenire. 

* LENIRE, v., lenire, a ["ace Unu, 
a aliena, a molia, a imblandi, etc. : 

1. proprie : nucile lenescu saporea cepei: 

2. metaf. , a lent mem\x cuiva: (verbuln 
pote ii si do conj. I, cumn se vede d'iu 
compos. alienare; in limb'a classica le- 
nare are sensu rosinosu, vedi lena, le- 
none). 

* LENITATE. s. f., lenitas, calitate 
de Unu, blandetia, dulcetia : Unitatea 
vinului; nu e locu de Unitate ci de se- 
veritate: Unitatea stylnlui; tranqaillitas, 
traucillitate. 

LENITIA si Unetia, s. f., lenities, 
blandetia, dulcetia, molletia. 

LENITIVTJ, adj., (fr. leuitif), care 
pote Uni sau alhnd dorerile : remediu 
lenitivu; beutura fcmYă'a/casubstantivu: 
mierea este unu honu Unetivu. 

LENITUDINE, s. f., lanitudo, cali- 
tate de Unu, blandetia, dulcetia, mol- 
letia. 

* LENONE, s. m., leno, (d'iu acea-asi 
radecma cu lenu, lenire, al-lenare; vedi 
lenire in parenthese), cellu ce collocesce 



_____^_ LEN. 

sau concilia altora barbati'muieri: de aci : 
seductoriu, ammagitoriu, insul tatoriu. 

* LENOCINARE. v., lenocinnre, a 
essercitâ rosinos'a măiestria de Unone 
sau de lena. 

LENOCINAMENTU, pl.-e. lenocina. 
mentnin, actione si mediu de Unocinare. 

LENOCINATORIU,-foW«. adj. s., le- 
nocinator, care lenocina. 

LENOCTNIU,pl.-«e. lenocininm, mă- 
iestria de Unone. 

LENONIU,-«. adj., lcnonins, relativu 
la Unone. 

LENOSU,-a, adj.,pi«rer, segnis, deses, 
negligens , ignarns , otiosns , socors, 
iners, pigru. negligente, inactivu, care 
se mişca si lucra cu greu, care fuge de 
lucru, 

LENTA, s. f., proprie adj. subintelle- 
gundu : febre, febre Vnta : a moritu de 
lenta; suffere de lenta: — lenta, cordone 
latu, care se porta cu veri-una decora- 
tione de celle mari ce se dau in staturi 
monarchice, sau precumu se porta de 
unii monarchi si alte persone militarie, 
curmedisiu preste umeru, cu oceasionea 
unoru mari solennitati. 

LENTE, s. f., lens. planta legumi- 
nosa; vedi si linte. 

LENTICOSU, si lentosu,-a, adj., suf- 
feritoriu de lenta; se dice si despre a- 
celle persone cari sufferu de splena si 
sunt cădii te in hypoclwndria : lentosu 
peceatosu. 

LENTICU sau lentichiu. s. m., cli- 
toris (xXsiTopîc). 

LENTICULA, s. f., lenticnla, demi- 
nutivu d'in lente, lentisiora sau linfi- 
siora; 2. prin metafore: a) specia de 
cosiu sau buba mica, spuditura re se 
face veYa pre pelle: b) nestimata, petra, 
vasu si mai vertosu vitru ce are form'a 
unei bacea de linte. 

* LENTICULARlU,-a. adj., lenticu- 
lari», (fr. lenticulaire); care are forma 
de lenticula : vitre Unticularie. 

* LENTIGINE, s. f., lentişo; 1. mul- 
ţime de UnticuU pre pelle (vedi Unti- 
cuU sub 1); 2. picature in forma de len- 
ticule : facla plena de Untigine; stellio- 
nele eplenu de Untigine, 

* LENTÎGINOSU,-a, adj,, ientişino- 



LEO. 

sns; plenu de lentigine : facia lentigi- 
nosa. 

* LENTIPEDE, adj., Ientipes, care 
are petiore lente, lentu de petiore , care 
cu greu se rnisca : lentipedii asini. 

* LENTISCIFERU,-a, adj., lentisei- 
ferj care adduce sau produee îentiscu. 

* LENTISCINU,-a. adj., lentiscinus; 
de îentiscu: s. f., lestiscina. resina de 
îentiscu, mastica. 

* LENTISCU, s. m., lentiseus ; arbo- 
reliu d'in famiii'a terebinthacieloru, pis- 
tacia lentlscns lui Linneu , connoscutu 
si sub numele de masticu. 

* LENTITIA si lentetia, s. f., lenţi- 
tia, calitate de lentu. 

* LENTITUDINE, s. f., lentitmlo; 
calitate de lentu; vedi si lentitia. 

♦LENTORE, s.f., icntor: calitate de 
lentu. vedi si lentitudine, lentitia. 

* LENTU,-"» adj., lentu*; (compara: 
lenire, lenitu,de unde, p rin suppressionea 
lui i, lentu); 1. molie, fragidu, flessibile, 
viscosu : lentele ramuri alle t< nerei salce; 
a tine ni debili mâne lenteh franc alic 
armessariloru; prin metal'., molie in mi- 
şcare care incetu si cu greu se mişca : 
lentele unde alic pr ilui /luna; 
2. prin none metafore : a) indelungu, ce 
dura multu : lenta sperantia; b) pregi- 
tatoriu, negligente : lenţii asini, stylu 
lentu si aprope rece: < oriu, ne- 
sentitoriu, indolente apathicu, flegma- 
ticii, rece : lentu in dorere; c.t siedi i 

cu manule insenu? d) facile, applecatu, 
paratu. 

LENUj-a, adj., lenis; vedi Unu. 

LEOIA, s. f.. cu n mollîatu in locu de 
leonta. vedi leoniu. 

LEGICA, s. f., cu n molliatu in locu 
de : 'conica; vedi Icuniu. 

LEONE, s. m., Ie<>; v. di leu. 

LEONESSA, s.f., lewna; lea îauleena. 

LEONINU, -a, adj., leoninua (fr. U u 
ntu); de leoru sau leu pelli ; peri 

leonini, ; metaf., societăţi leofi i a, in care 
unulu trage numai folose îi cei alţi nu- 
mai daune; versuleoninu pentametru 
sau essametru a cui syllaba media con 
suna cu rea ultima. 

LEONTU, 5. ni., lco; proprie, augmen 
tativu d'in leu, d'in care fem. leonia, si 



LEP. 



151 



leonica, se dicu locu de lea sau 

leena, leonessa. 

LEONTIASE, s. f., (fr. leontiae ); 
morbu ce da patientelui physionomia as- 
seminea cu a leonelui sau leului. 

LEONTICU,-a, adj., leontiens; rela- 
tivii la leones&w leu; s. f., 1 . sing., leonticu, 
genu de plante din famiii'a berberidie- 
loru; 2. pi. , leontice, serbatore in onorea 
lui Mitra, representatu ca omu cu capu 
de leu. 

* LEONTODONTE, s. m., (fr. leon- 
todon, d'in \£wz=leu, si oSoo?— dente); 
genu de plante d'in famiii'a cicoracieloru, 
intre cari si papadVa. 

* LEONTOPHONU,-a, s. m., leoat»- 
phonos, (Xsov-ro'f ovo;, d'in X£cov — leone 
si cpovocrruccidere); micu animale, a oui 
urina leului. 

*LEONTOPODE, adj., (fr. leoulo- 
pode); care are petiore ca alle leonelui 
sau leului. 

* LEONTOPODIU, s. m., leontopo- 
dium, (Xsov/jorcdoiov); genu de plante. 

LE adj.« leopardinusj 

de l 

LEOPARDTJ, s. m., felis leopardus, 
animale ca ■ om, cu nollea 

vei ,' con- 

noscui J i numele de pantera; pa- 

I ric'a, I'rsi'a. 
li'a: i nai multu 

! păduri, isioru pre arbori, vu 

attaca pre omu de câtu numai irritatu 
sau ăi • nbl mdi. 

LEPEDARE ., vedi 

lapedare, lai n - 

t LEPIDE, - ;) ;cama, boI- 

diu; urre in mulţime 

de termeni îi 

* LEPIDIOPTEB 1 >teru r a, 
adj 3., (fr. 1 i lepidoptere! 

in Xem<; - pa), 

ire an ime pre aripe , 

vorbindu te , cari 

au pre ari mosa : in- 

dioptere, 

culm»' Ie iri ecte cu patru aripe cope- 

rite '!»■ p ilben sa. 

* LEPIDOCER1 )j., (fr. lenldo- 

- iac =cornu), 
are '•.< d precomesau pre ■ ■ iten- 



152 



LEP. 



ne, vorbindu de insecte; — asia si multe 
alte composite cu lepide, curau : lepido- 
lith.u (fr. lepidolitlie), s. na., petra sau 
minerale cu lamelle ce semena a scama, 
lepidophjllu,-a, adj., (fir. leoidophylle); 
care are fi undie sau folie assemine cu 
scamele; lepklG L omu,-a, adj., (fr. lepi- 
dopome), care are opercide coperite cu 
scame, de unde s. f., lepidopome, familia 
de pesci; lepidopteru,-a, adj., (vedi lepi- 
diopteru), de aci, lepidopterologia, lepi- 
dopterologicu, 'lepidopterologu ; lepido- 
sarcoma, s. f., lepidosarcome), carnosi- 
tate sau tumore de carne coperita cu 
scame; lepidosomu,-a, adj., (fr. lepido- 
sorae), care are corpidn coperitu cu sca- 
me, de aci : s. f. pi., lepidosome, fami- 
lia de reptili; lepidospermu, s. m., (fr. 
Lepidosperme), genu de plante d'in fa- 
mili'a cyperacieloru; lepidote, s. f., (le- 
>>idoti>-= fr. lepidotis, Xsttiocouc), specia 
de spathu; lepidotu,-a, adj., (fr. lepi- 
dote), provedutu sau coperitu cu lepide 
sau scama. 

* LEPIDU,-a, adj., lepidns, gratiosu. 
placutu, amabile ; lepide versuri. 

1 LEPORE, s. f., lepos sau lepor, 
(cu accentulupre penultima, lepore prin 
ce se distinge de urmatoriulu lepore . 
sau Iepure), gratia, amabilitate, far- 
mecă, (vedi lepide). 

2 LEPORE si Iepure, s. m., lepus, 
animale cadrupede selbaticu; vedi lie- 
pure si iepure. 

LEPOR ARIU,-a, adj. s., relativu la 
lepore =. liepure sau iepure; — subst. 

1. f. leporaria, specia devitia de vinia; 

2. m., a) personale, lepor ar iu , care 
prende lepori : unu bonu leporariu; 
b) reale, leporariu, locu unde stau lepori 

LEPORIDE, adj., (fr. leporide), care 
semena culeporele; s. f. pi., leporidi, fa- 
milia de mamifere, care au de typu ge- 
nuin lepore. 

LEPOPJXU,-a, adj., leporiuus. de 
lepore : pulii leporini. 

LEPRA, s. f., lepra, (Xercpa), morbu 
forte gretiosu, care copere corpulu ăv 
pustelle, bube si soldi, peno ce Iu con- 
sume successivesi Iu desfientedia: . 
morhi alta data connoscuti sub nume de 
\d se annumera la mori' 



LES. ■ 

philitici si scrofulosi; lepr'a se arreta 
astadi in terrile maritime la classile 
omeniloru miseri; lepr'a domnesce multu 
in ambele Indie si in Brasili'a: sub nu- 
me de lepra sunt connoscute si Iov' a d'in 
Greci'a, pelagr'a in Itali'a, falcodiria 
in Dalmati'a; medicii inco totu nu sciu 
a vendecd lepr'a: celli cu lepra se se- 
para de societatea omenesca: capulu 
lui c coperitu de lepra; fig. lepr'a pec- 
cateloru, lepr'a credentiei deşerte; lepr'a 
corruptionei; — lepr'a lupului, antho- 
ceras, specia de planta d'inclassea cryp- 
togameloru. 

LEPRARIA, s. f., ospitale pentru 
omenii leproşi. 

LEPRARITIA, s. f., lepraria, specia 
de planta d'in classea cryptogameloru. 

LEPROSU,-«. adj., cellu ce are mor- 
bulu leprei : celli diece leproşi d'in evan- 
geliu; ospitale pentru omenii leproşi; 
fig. nemica mai leprosu de cătu pecea- 
tulu. 

LEPTICA, s. f., vedi lectica. 

* LESIONE, s. f., lresio, actione si 
effcctu allu actionei de ledere, vettemare : 
are mai midie lesioni la capu, prove- 

d'in loviture cu parulu. 

* LESORIU,-ona, adj. s.,lsedens, care 
Iede, vettema. 

LESSA, s. f., crates, storea, implet- 
titura d'in nouelle sau vergelle, mai 
grosse sau- mai suptiri : lessa de carru , 
lessa de uscatu pome , lessa mare de 
prensu pesci, lessa de cemutu petrisiu 
meruntu ; lessa de fortificatione bellica 
la cetati si castre, (compara plessa, ple- 
xus, si iiassa, naxa). 

LESPIDE si laspide, s. f., lapis lls- 
silis vel schistus, tabla de petra : a aş- 
terne cu laspedi; (coventulu e lapidc cu 
unu s adaussu). 

LESPIDIORA si laspediora, s. f., la- 
pilliis fissilis, deminutivu d'in lespede. 

LESPEDIRE si laspedirc,-escu, v., 
lapidibua lissilibus sternerc, a aşterne 
cu lespedi. 

LESS1 A (pron. lessia), s. f., lix, lixi- 
via si lixirium, (it. lisciva, liscia si 
lisoio, isp. port. lexia, fr. lessive), apa 
ferbente, in care s'a pusu cenuşia, si care 
stracorata serve la spellatulu albiture- 



LES. 

loru : lessiă bona, tare, pucinu tare; de 
aci : a) lessia, solutione ce resulta d'in 
tornarea de apa pre unele substantie, 
d'in cari, fiendu co nu se solvu bene, ap'a 
absorbe unele parti ; b) operatione clîy- 
mica, prin care se versa apa calda sau 
rece pre materie terrenose sau si altele, 
spre a scote d'in elle părţile solubili; 
c) in sensu strinsu, lessia — solutione 
de alcali nevolatili : lessia molle=zsoln- 
tione denatru carbonicii;— lessia mam- 
ma (fr. lessive-mere), fluidulu de care 
e incongiuratu cristallulu unui corpu 
sepâratu de alte corpuri. 

LESSIARE, v., lixirio lavare, a bagi 
in lessia, a spelbi cu lessia : a lessia al- 
biturele, a si lessia capulu, a lessiă gyp- 
sulu spre a scote (Vin ellu salpetruîu. 

LESSIATIONE, s. f., actione de les- 
siare. 

LESSIA TORE, s. f., vedi lessiatoriu. 

LESSIATORIU,-*on'a, adj. s., care 
lessia, s. f., reale, lessiatoriu sau lessia- 
tore, vasu de lessiatu. 

LESSIATU.-a, adj. part. sup., d'in 
lessiare. 

LESSIATURA, s. !'., actione sieffectu 
allu actionei de lessiare: lessiatur'a ul- 
bitureloru u'a fostu bona. 

LESSIC< Hi RAFIA sau lexicographia 
s. f., scienti'a, artea de a scrie lessia 
sau dictionarie, vocabularie; lessicogra- 
fi'a presuppune multe connoscentie si 
cere mart' patienti i 

LESSICOGRAFU, sau lexieographu, 
s. m., omu invi'tiatu care se occupa cu 
lessicografi 'a. 

LESSICU, s. in., (fr. lexiqne, gr Xe£i- 
jtdv, d'in fizic = coventu, espressione), 
carte in caro se înscriu si se esplica ••le- 
ventele unei limbo, dictiouariu, vocabu- 
lariu. 

LESSINARE, v., animo Hnqui, deli- 
quium păţi, animo deilcerc, exanimari, 
a perde connoscenti'a de sene d'in caus'a 
incetarei subiţi' a respirationei si a cir- 
eulationei sângelui; a cade in ultimuiu 
gradu de debilitate : acea femina ales- 
sinatu audindu de mortea bărbatului seu; 
servulu batutu complitu lessină de do- 
reri; acellu mist rn sta se lessine de fonie: 
am lessinatu de risu. 



LET. 



153 



LESSINATIONE, s. f., deliquinm, a- 
uimi defectio, actione de lessinare. 

LESSINATORIU,-«, adj. s., care te 
lessina, te face se lessini. 

LESSINATU,-a, adj. part., animo 
defectus, faine exhaustns, eifetus, care 
a lessinatu; si prin urmare care c Icssi- 
natu, cu connoscenti'a de sene perduta; 
storsu cu totulu de poteri : au venita 
lessinati d'in terr'a loru si s'au ingras- 
siatu in a nostra. 

LESSINATURA, s. f., animi defectio, 
deliqnium, debilitate, impotentia, per- 
derea conscientiei de sene cu încetarea 
subita a circulationei : lessinatura de 
callu; — fig. omu reu nutriţii, totu de a 
un'a flamendu, sau si nesatiosu, forte 
mancatiosu : lessinatura de omu. 

LESSINU, S. m., deliquinm, animi 
defectio, exanimatio, stătu in care ci- 
neva si are perduta conscienti'a, in câtu 
nuscie nemica de senesi :domria, strinsu 
prea tare in corsetu ; cada in lessinu; 
mi cine lessinu pre anima; căldura prea 
mare adduce lessinu, (coventu essitu, 
probabile, d'in acea-asi fontana cu lat. 
deliqnium, vedi : 1 licere). 

* LESSU,-a, d'in legere, l.part., lec- 
tns-a-um : locurile lesse de mene in a- 
cesta carte: 2. sup., lectum-u : nu c acumu 

pu de lessu asssemine carte. 

* LESU,-a, part., d'in ledere, liesus, 
vcttematu, stricaţii : intestinele lui erau 
lese in mai multe locuri. 

♦LESURA, s. ('., hesura, effecfcu allu 
actionei de ledere, vettematura : lesura 
la capu. 

* LETALE, adj., Ictalis, care da sau 
adduce letu : lovitura letale, de morte, 
care adduce sau pote adduce morte. 

* LETALITATE, s. f., lelaiitas, ca- 
litate de letale : despre letalitatea unei 
vettcmari are a documentă mediculu; ju- 
decătorii au se respecte attestatelc me- 
dicali despre letalitate; a judecă despre 
letalitatea unei vettemari in corpu, este 
lucru forte greu : medicii si judecătorii 
au se distingă intre letalitatea absoluta 
si letalitatea relativa. 

* l LETARE, v., letare, a da letu, a 
ommorf, a uccide. 

* 2 LETARE, v., lăstare; a face" letn 



154 



LEU. 



a buccurâ, a face se se buccure; refl. a 
se letd, laetari, a se buccurâ. 

LETHARGIA sau letargia, s. f., le- 
thargia, (X^ap^ia); applecare mare la 
sornnu; cădere in somnu aduncu, in sorn- 
nu ca de morte; somnu profundu si com- 
plicaţii cu veri-unu morbu, in câtu usulu 
sentiriloru inceta, somnulu mortei : a 
cade in lethargia: Iu credeaimi mortu , 
dero cadusse numai in lethargia : fig. 
lipse de veri-ce activitate, langedire, 
ammortire. 

*LETHARGIOUsauZe£an/icM,-«,adj., 
lethaririens , de lethargia. de morte: 
stare, repausu, somnu lethargjcu; fig. 
nepesatoriu, indolente, nesentitoriu. lip- 
situ de veri-ce activitate, ammortitu : 
suffletu lethargicu, indolentialethargica. 

* LETIFERl><< • adj. , letifer, care 
adduce sau easiona letu, morte : letiferc 
sagette. 

* LETIPICAEE, v., lsetiilcare, a face 
letu, a face se se buccure. 

* LETIFLCU,-". adj., latificusj care 
face Ittu, care adduce leiitia. 

* LETITIA si letetia, s. f., L»titia$ 
eontrarîu tristetia, buceuria, mai veiiosu 
mare buceuria. 

* LETU,-a, adj., iiHt u>; contrariu ti i- 
stu, plenu de buceuria, care sente sau 
manifesta mare buceuria. 

LETRINA, s. f., vedi litterina. 

LEU, s. m., le», felis leo, cadru pede 
carnivorii, cu peile ce bate iu rusiu, forte 
tare, forte coragiosu; patri'a lui prin- 
cipale be At'ric'a : leulu se numesce 
regele animaliloru; rugitulu leului: leii 
cetti mai mari sunt lungi de opiu urmi:. 
inalti de trei urme, ero cod' a de patru; 
leulu are vieţui sipeno la septedieci de 
anni: prin mefai bre leu se dice despre 
omeni juni, infumurati, allergatori dupo 
mode si adve,, t , leu paraleu, despre 
omeni sau coragiosi, sau si numai fu- 
rioşi : accllu militar iu c animosu ca unu 
leu; se appera ca unu leu; prov. usinu 
imbracatuin pellede leu, adeco omufri- 
cosu si simplu, careiea tonulu unui omu 
coragiosu: d'in unghie connosci leulu, 
adeco este de adjunsu unu singuru co- 
ventu ori una singura fapta, ca se con- 
nosci caracteriulu unoru omeni geniali; 



LEU 

partea leului, adeco totu sau mai totu 
pentru sene, si nemica pentru alţii ; — 
in astronomia, una constellatione in cer- 
culu zodiacului ; iu numismatica una 
moneta, confusa cu leur'a, libra, acumu 
moneta de argentu de valorea unei litre 
de arame. 

LEUARE, v., vedi luare. 

LEUCA, s. f., rotre brachium, parte 
constitutiva a carrului sau carrutiei, 
lemnu care cu unu capetu de diosu in- 
tra in asse immediatu dupo rota, ero cu 
cellu de susu care e incurbatu, susţine 
parietele carrului ca se nu cada in a- 
fora; fig. lovitucu leuc'a, ammetitu, betu, 
une ori desuchiatu, cu ttfne. 

* LEUCACANTHU,-«. adj. s., leu- 
cacanthus = lcucacautha(Xsoxâxavd , oc- 
Xeoxâxavfta); care are spini sau tiepi albi, 
(vedi leuca si acanthu); s. m., leuca- 
canthu sau f. leucacantha, specia de 
scaiu cu spini albi. 

* LEUCACHATE, s. f., leueachates 
(/.vy/.o.'/y.xr^): specia de achatu sau agalu 
de colore alba, (vedi leucu si agatu sau 
achatu). 

* LEUCANTHEMU,-a. adj. s., leu- 
canthemis, leiicauthemon (Xcoxâvâ-Ejuţ- 
Ar)/.dv*}su.ov, fr. leucantheme, din Xeoxdc 
zzialbu, si avfto? = flore); care are flori 
albe; s. m., leucanthemu, f. leucanthema, 
specia de plante. 

* LEUCASPIDE , adj. s., leucaspis 
(Xeoxaorct?); provedutu cu scutii albu. 

* LEUCE, s. f., leiice, (Xeoxi] = litt. 
alba, vedi leucu); 1. specia de planta; 
-. specia de lepra alba. 

* LEUCHEMIA , s. f. , (lene ham ia, 
d'in \vr/.6c == leucu si aî'jj.a =r sânge); 
morbu iu care particellele albe alle sân- 
gelui se inmultescu in modu estraordi- 
nariu, ero celle roşie se impucina : mor- 
bidu leuchemiei pote fi tranzitoriu ; in 
leuchemia se in/fa splen'a, uneori si fica- 
tulu; celli cari sufferu de leuchemia sunt 
pdllidi, respira greu 9 perdu sânge copiosu 
pre nasu, pre sedutu si prinpelle; mor- 
bulu leuchemiei este incurabile. 

* LEUCINA, s. f., (fr leuciue , vedi 
leucu); substantia alba ce se pote căpi- 
ţa d'in gelatina tractata cu acidu sul- 
furicu. 



LEU. 

f LEUCO- (d'in gr. Xeoocd? == albu, 
vedi leucu), afora de celle peno aci date, 
formedia inco una mulţime de derivate 
si composite, eumu : leucitu, s. m., (fr. 
lencite, minerale incolore, sau de colore, 
une ori alba; leucoblepham-a, adj., (fr. 
leneoblephare ♦ pXecpdtpov = palpebra), 
care are palpebrele albe: leucocarpu,-a, 
adj., (fr. lencocarpo, xap7rd<; =z fructu), 
care are fructele albe; leucocephalu,-a, 
adj., (fr. lencocephale, v.vşa.Xrpr.capu), 
care are capulu albu: in botanica, despre 
plante ce au flori albe unite in forma 
de capitelle: leucoceru,-a, adj., (fr. leu- 
encfcre, xepa?r=corwtt), care are corne 
albe: leucochrţ/su, s. m., leucochrysus— 
Xeoxo/p'^d? (/posocrrauru), gemma d'in 
genuin chrgsolitliu : leucocrotaphu.-a , 
adj., (fr. leucrotaphe), xp6ra^or=frw- 
pla). care are templele albe: leucocomu- 
a, adj., leucocomus = Xeoxdxoţioţ, care 
are cow'os sau perulu albu: in botanica, 
care are frundia sau flore alba; leuco- 
dendru. s. m., (fr. lencodemlre, Sevopov 
1= arbore), genu de plante d'in famili'a 
proteacieloru ; leucodermu.-a . adj., (fr. 
l«noodprme. 8ăp(ia = peîle), care are 
pellea alba; leucoăonte, adj., fr. leuco- 
dnnto). care arc dentiialbi: s. m., Ze«co- 
dentele. genu de plante; hue<>finsfnt,-a. 
adj., (fr. leucoTnsIrf, Yaonfjpzzpaw&ce), 
care are pântecele albu; leucogea, s. f., 
lencog»a=:Xei)xoYaîa (Yata=pamentu), 
specia de gemma, proprie femin. d'in 
adj., leucogeu,-a, lencogsBus = Xeoxo- 
7000: , care arc pamentu albu ; cdlline 
leucogee; leucogrammu,-a, adj., (fr. leu- 
eoprammp. ypâfifia = linia), care arc 
Kwic sau dungi r/Mc. leucographu, -a, 
adj., (fr. leucocrrajdio, vpâ'f :'.v— ,svr/o i ). 
care are Zilfew aîfte: vorbindu de cerţi 
scai: .sr«/ leucographi, alic caroru frun- 
die presenta fome a/fte: assemini cu lit- 
terele*. leucoia, s. f., genu de plante : 
leucoia ele ierna, leucoia glabra, leu- 
coia de ferestra: leucoiu, s. m., (lat., fr. 
leuroton), specia de plante d'in famil- 
lia amai \ llidieloru . conno icutu intre 
Români si sub nume de cocosetti leu- 
coium-vernum, fr. si perre- aei • 
colithu, s. f. (fr. lencolithe, XîOo?= pe 
tre), specia de pyrite; leucol'jtu,-a, adj. 



LEF. 



155 



s.. (fr. lencolyte, \»To*=zsolutu sau ăis- 
solutu) care solutu e incolore, vorbindu 
de certe substantie minerali, cari solutc 
in acide incolori dau solutioni totu inco- 
lori; ca subst., leticolţ/tu-lu, leucoli/te-le: 
leucoma, s. f.. pi. leucomate, (fr. lenco- 
ma), a) albu de scrissu, tabella alba de 
scrissu, si de aci, registru, la Atheniani; 
b) albetia in ochiu; leucomelu.-a. adj., 
(fr. lencomele» ţisXt = miere), albu ce 
bate spre galb'mu sau spre negru; leu- 
comoria, s. f., (fr. loncomorie, jwopia— 
smentire), dementia pacifica, fora acces- 
su de furore, melancholia: leuconotu,-a. 
adj., (fr. lencouote. voveor rz: spinare . 
spate), care are spinarea alba : leuco- 
pedhia. s. f.. (fr. leucopathie, xâftoc ~ 
sufferentia . morlnî\ . morbu care face 
pellea animaliloru alba ca laptele: leu- 
copoăe, adj., (fr. leucope. xovc-xoodz zr 
petioru) . care are petiore albe; leuco- 
phlegmatia, s. f., (fr. îeucophie?maHe), 
l]vdropisiasuccutania;/'^''>;)/if?M.-a,adj., 
loiu'opliaous = Xeoxdţ>aioe) • ^ colore 
închisa, cenuşiu, veneţii, etc; leucophru - 
a, adj., (fr. Iencophre, 6qpp6c ~ sprin- 
cena)', caro arc sprincene albe; leucoph- 
tJbalmu,-a, adj., (fr. leucophtlialmft. hy- 
$vX\}/j£=zoehhi), care arc oehi albi; leu- 
COpkyMu,-ct, adj.,(fr. lentoplijlle^pXXov 
—folia), caro arc folie sau frundie alhe: 
coperite de fulgi albi;leucopilu.-a, adj., 
(fr. leucopilc , rcîXoţ =z pellaria), care 
are pellaria alba; s. m., specia do fungu; 
leucoproctu, - a , adj., (fr. leucoprocta, 
aowxTdc=CM)v/. r/Y>.sv<, sedutu) , oare are 
dosulu albu : insecte leueoprocte; leuco- 
prymnu,-a, adj., (fr. leucopvj mne, xpoji- 
vyj n bucea de sedutu), care arc buccele 
dosului albe: leucope, adj., (fr. Icneopă, 
o'lzizochiu), caro arc oc^m aZ&i; leucopteru,- 
a, adj., (fr. loncoptere, TrT^pdvrrra»'^), 
care are aripe albe; leucopygu,-a, adj., 
(fr. Icucopy^e, K^if=zbucea. rfo/w),care 
are dosulu, albu: leucopyrrhu,-a, adj., 
(fr. leiicopyrrhe , z^f/poc^zrosiaticu), a 
cui colon e unu ammestecu de albu si 
de rosiM: leucorrhizu,-a. adj.,(fr. loucor- 
rhlze, pîCa ^zradeeina), care are rădă- 
cina alba ; leucorrhynchura, adj. , (fr. 
lpurori hvnqne,pOYXGc— ratfn/).care are 
rostrulu albu; leucorrhea, s. f..(fr. l«*n- 



156 



LEV. 



corrhee, \>iv.')— curgere), scursore alba 
d'iu părţile sessuali, numita de poporu 
si flori sau polla alba; leucoryce, s. m., 
(fr. leucorj x), specia de antilope india- 
na ; leucose , s. f., (fr. leucose) , morbu 
ce attaca vasele l3 r mphatice; leucosper- 
mu,-a, adj., (fr. leucosperine, a7C£p|i<x:= 
sementia) , care are sementia alba ; s. 
m., leucospermulu, geuu de plante d'in 
famili'aproteacieloru; leucospilu,-a, adj., 
(fr. leucospile, okiKoc, = macula), care 
are macule albe; leucostictu,-a, adj., (fr. 
leucosticte, arwzdţ z± impunstt ,' pun- 
tatu), care are pre densulu mici macule 
albe; leucostina, s. f., (fr. leucostine), 
specia de petra vulcanica; leucostomu,- 
a, adj., leucostome, av6\uxzzzgura), care 
are (jura alba, leucotu,-a, adj. , (fr. leu- 
cote, 6oţ-&v6<;z=urechia) } care are ure- 
chie albe; leucotricliu-a, adj., (fr. leu- 
cotriqne , d-pi^-tpi^d? =: peru), prove- 
dutu cu peri albi, etc. 

* LEUCU,-a, adj., leucus, (Xeoxd?), 
albu, albu luciosu. 

LEURDA , s. f., allium montanum , 
planta connoscuta si sub nume de alliu 
selbatecu. 

1 LEUSIORU, s. m., dimin. d'in leu a- 
deco : leu micit; prin metafora , domni- 
sioru investiţii elegante, inso spulberaţii, 
escessivu. 

2 LEUSI01UJ,-a, vedi liusioru. iusio- 
ru, usioru, si derivatele. 

LEUSTIANU, s. m., ligustrum, leu- 
sticum offtcin&le, planta selbatica con- 
noscuta mai allessu la poporele niun- 
teane cari ua applica la vite ca medica- 
mentu iu contr'a tussei si in contr'a 
vermiloru, inse leustianulu eresce si la 
sessuri, si poporulu se folosescc de ellu 
in doue moduri, adeco d'in frundiele 
crude mai allessu in paresime face 
zema, ero in morbululangorei (typhus), 
d'in radecin'a de leustianu, pisata bene, 
dospita, se storce unu succu cu care mor- 
bosulu se freca preste totu corpul u; totu 
una data d'in frundia de leustianu se 
face sithca de beutu; — radtciriade leusti- 
anu, radex leustici.se afla si in farmacie. 

* LEV ABILE, adj., levabilis; ce se 
pote leva; (vedi 1 levare) 

* LEVAME , s., pi. levatnme: leva- 



LEV. 

men; mediu de 1 levare, (vedi si leva- 
mentu). 

* LEVAMENTU, pl.-e, levamentum; 
actione, eftectu si mediu de 1 levare; 
ce levamentu potu află la atâta dorere? 

* LEV ANTE, adj., levaus; care leva, 
(1 levare)-, — ca s. m., levante-le s'a ap- 
plicatu si iu limb'a nostra cu intelles- 
sulu de oriente; resaritu, (compara it. 
levante), si, in speciale , terrile ce cadu 
spre resaritu de Itali'a; de aci si levan- 
tinu,-a, adj., orientale; poporele levan- 
tine; ca s. m., levantinii, omeni d'in le- 
vante; s. f., levantina metasse. 

* LEVANTINU,-a, vedi levante. 

* 1 LEVARE, v., levare: acellu-asi cu 
leuare, (YQă\ luare), a face leve (1 leve); 
1. a face se se redice in susu, a redicâ 
in susu : de trei ori se reditnă si se leva 
pre cote; 2. a usiorâ, a face usioru : te 
voiu leva de acesta grea sarcina ; de 
aci : 3. prin metafore : a) a usiorâ ânim'a, 
a anima, a incoragiâ, a confortâ, a buc- 
curâ; a adjutâ, a protege : adesea prin 
coventele telle mi ai levutu angorea a- 
nimei; a leva pre cineva d" miseria, sau 
a leva miserVacuiv a; b) amolliâ, a aliena, 
a indulci, a rnicusiorâ, a face se fia de 
sufferitu : a leva furi'a morbului: a si 
leva fatigile selle prin conversaţi oui; a 
scade, a deteriora : a leva lawVa si me- 
ritele cuiva; a scapâ, a mântui : a leva 
spiritele de s'paim'a ce le a coprensu: 
4. in speciale, a luă: a leva tributu = 
tribotnm levare: — acestu d'in urma 
intellesu s'a desvoltatu mai vertosu iu 
limb'a nostra, (vedi luare). 

* 2 LEVARE, v., levare; a face leve 
(2. leve), a netedi, (vedi si levigarc). 

\A-]\ ATIONE, s. f., levatio : actione 
si stătu de 1 levarr : levatione de 
greutăţi, de doreri. 

LEVÂTOKIU,-foWa, adj s., levator, 
care leva, (1 levare). 

LEVATU,-a, part., 1. d'in i levare, 
levatus; sar cine levate de pre spinarea 
nostra; 2. d'in 2 levare, leratus : la- 
mina bene levata. 

* 1 LEVE , adj., levis ; oppusu la 
grave, usioru , care uu trage greu : 
1. proprie : mai leve ca peana: 2. prin 
metaf., a) usioru in mişcare, la digerere, 



LEV. 

ageru, celeru, veloce : buccafi levi, levii 
cerbi, terrenu leve, nu grassu, b) micu, 
neinsemuatu, de pucina vaiere, c) usioru 
de mente, inconstante, cui un te poţi 
increde : omeni levi si ammayitori. 

* 2 LEVE, adj., 1 6vis; netidu, bene 
politu, oppusu la aspru: 1. proprie : 
corpuscule levi, locuri plane sau mon- 
tase, levi sau aspre; fronte leve, fora 
peru, fora cretiture; 2. metafor., vor- 
bindu de stylu, bene limatu, fluente, 
bene legatu : periode levi si cadrate; es- 
pressionea pre leve perde nervii. 

♦LEVIATHANU, sileviatanu, s. ni., 
(leviathaiins , fr. leviathan), nume de 
animale de mărime estraordinaria, de- 
spre care se vorbesce in biblia: unii credu 
co leviathanulu ar fi cetulu sau balena ; 
in genere, monstru, veri-ce de mărime 
monstrosa. 

*LEVICODU,-«, adj., (fr. levicande); 
care are cod'a leve (2 leve). 

*LEVICOLLU,-a, adj., (IV. levieolle); 
care are collulu leve (2 leve). 

* LEVIFIDU,-a, adj., levifidnsj care 
merita pucina încredere, (vedi lule si 
1 leve). 

* LEVIGAIÎE, v., levigare; a face 
leve (2 leve), a uetedi, poli; înotat'., a 
suptiriâ, micusiorâ, pulberisâ. 

♦LEVIGATIONE, s.f., levigatio; ac- 
tione de levigare. 

*LEVIGATORlU,-fona,adj.s.,leYi- 
gator; care leviga. 

* LEVIGATU,-^ adj. part d'in levi- 
gare, levitralns. 

LEVÎGATURA, s. f., Ievigati< 
de levigatu. 

*LEVIPEDE, adj.. Levipes; leve de 
petiorn, (vedi I i< \ ai pt de). 

LEV [SIOR1 ,-a, adj., vedi leusio) \ 

* LEVISOMNU,-a adj., levisomnus 
care are somnu levt , (1 It ve). 

* LEVITATE, s. f., calitate de leve : 

1. d'in 1 leve, levitas, usiorentia ; le- 
vitatea penneloru, armeloru; leviU 
juniloru, opinionei; levitatea stijlului; 

2. d'in 2 leve, levitasj netedime : le- 
vitatea specleloru. 

LEVITICU,-a,adj.,leviticus,relativu 
la Levi, sau la leviţi : st menti'a i 'cri- 
tica, — s. m.. reale, leviticu, carte a bi- 



LIB. 



157 



bliei in care se descriu ceremoniele cul- 
tuliii ebraicii. 

LEVITU,-a, adj. s., levitos, levitîs ; 
1. d'in sementi'a lui Levi, nnulu d'in 
cei 12 filii ai lui Jacobn; 2. Israelitu 
destinaţii la servitiulu religioşii. 

* LEVITUDINE, s. f., levitudoj ina- 
cellu-asi intellessu cu levitate sub 2. 

* LEVORE , s. f., levor; calitate de 
2 leve, netiditate, (vedi si levitudine). 

1 LI, (scurtaţii d'in elli), art. m. pi. 
nom. si ace. cu l midie la Macedoromâni 
si de totumolliatula Dacoromâni \bme- 
ni-li, omeni-i, omenii, lupi-li, lupi-i, lu- 
pii etc; vedi ellu. 

2 LI, (scurtaţii din lui (ellui) si lei 
(clici), pron. pers. III. sing. dat., cu / 
molie la Macedoromâni, si de totu mol- 
liatu la Dacoromâni : da pane copalu- 
lui; li dau sau i dau, dan-li sau dau-i; 
dânău-li sau dandu-i; da flori fetei; li 
dau sau i dau; dau-li sau dau-i, etc; 
vedi ellu. 

3 LI, (scurtaţii din elli), pron.pers.IIl. 
m. pi. ace. cu l molie la Macedoromâni 
si de totu molliatu la Dacoromâni : vedi 
lupii; li rediu sau i vediu, vediu-li sau 
vediu-i, vedendu-li sau vedendu-i; vedi 
ellu. 

4 LI, (scurtaţii d'in loru), pronome 
pers. 111. pi. dat., pronuntiatu intregu 
in locu de usitatulu le, cându urmedia 
pronominele se, Iu, ua, li, le: li se cade, 
in locu de /■ se cade ; li Iu da; inlocu 
de le Iu da; li ua da, in locu de le ua 
da; e 

* LIBACLU, si libacidu, s. m., Uba« 
culns, deminutivu d'in libu. 

* LIBADE,s. f., vedi livade. 
♦LIBADIU, s. m.,pl.-c, Libadion, (Xt- 

|3âStov), picătura de apa, umiditate, si 
ici, locu iimedu (vedi si libade); spe- 
cia de plan 

* LIBAME, pi. libaminc, libamen, si 

* LIBAMEKTU, pl.-e, libamentum, 
ce 3e liba : a) ce se vCrsa la unu sacri- 
ficiu in onorea dieiloru, sacrificiu cu 
licide; sacrificiu; b) ce se ardea im- 
preuna cu cadaverulu unui mortu; c)in- 
i putu, gustare, prima incercare. 

LIBARE, v., libarc, (compara si 
grec. X-îjîsiv), 1. a pica, aversa picature 



158 



T.LB. 



de unu licidu, a versâ iu genere, a uda : 
libă caţeva picature de oliu; in speciale, 
aversa unu licidu in onorea dieiloru, a 
sacrifica cu licide, a sacrifica veri-cumu : 
m large patere libuu altar /ele ; a libă 
dieiloru uve, grânu; 2. prin metaf., a) in 
genere, a lua ceva d'in ceva, a incepe, 
a attinge, a strica întregimea lucrului; 
b) in speciale: a) a incepe gustandu, a 
gusta : a libă buccafa, beutur'a, cupa; 
p) a attinge : a libă buccatele numai cu 
degitele; 7) a micusiorâ, a impucinâ, a 
vettemâ : a libă fanta , virginitatea ; 
6) in sensu ideale : a libă d'in scriptele, 
totoru geniiloru mari, d'in tote scientiele 
si connoscientiele omenesci. 

* L1BAR1U, s.m., libavius, care tace 
sau vende libe. 

* LIBATIONE, s. f., libnlio, actione 
de libare: libationi de, vinu ammestecatu 
cu lapte. 

LIBATORIU,-fonrt, adj. s., libator, 
libatorius-uin, care liba sau serve la ?«*- 
bătu; s. reale, m.libatoriu sau î.libatoria 
locu sau vasu de libatu. 

* LIBATU,-«, part. d'in libare, li- 
bat as. 

*LIBELLA, s. f., libellu, deminutivu 
d'in libra. 

* LlBELLARE,adj,, libellaris, rela- 
tivii la libellu. 

* LIBELLATICU,-a. s., libellatious, 
nume datu crestiniloru, cari in tempulu 
persecutioniloru căutau a scapâ de den- 
sele prin unu falsu libellu datu pre ban ni 
de la vre-una deregutoria. 

* LIBELL1STU, s. m , (fr. libelliste); 
care faee libelle, in sensulu coveutului 
libellu de sub 2. g). 

* LIBELLIONE, s. m., libellio; no- 
tariu, (vedi libellu). 

* LIBELLU, s. m., libellns; deminu- 
tivu d'in libru : 1. peliicella de arbore, 
ce serviea la scrissu; de aci : 2. carti- 
cella, carte mica, scriptu micu in ge- 
nere, eroin speciale :a)diariu, registru; 
b) scrissore de invitare; scrissore; c) pro- 
clamatione, annuntiu; d) petitione, sup- 
plica; e) accusatione; f) addeverentia, 
certificatu; t/jmai vertosu si forte desu; 
scriptu satyricu, scriptu injuriosu pen- 
tru al tu Iu. 



MB. . 

* L1BENTE, part. adj., Hbens, (d'in 

libere), cui place; buccurosu, voiosu. 

L1BENTIA, s. f., libentia, calitate 
sau fapta de libente, plăcere, voia bona. 

* LIBERALE, adj., liberali*, (fr. li- 
beral) ; liberii de mana , care da altui-a 
buccurosu d'in allu seu : omu generosu 
si liberale, mecenate liberale cotra ome- 
nii de meritu; este differentia mare intre 
omenii predatori si intre celli liberali; 
din marfa lui cea liberale ati receputu 
multe bonetati; natura fu liberale cotra 
acellu omu pentru co ea Iu adomă cu 
multe si formose calităţi: — educatione 
liberale, care e in stare a nobili spiri- 
tulu si ânim'a; arti liberali, cari stau 
oresicumu in oppositione cu ariile mecha- 
nice. Artile liberali se reducu mai multu 
la spiritulu omemscu , in câtu cu a- 
celie-a se occupa si deprendu mai multu 
facultăţile intellectuali, pre candu d'in 
contra artile mechanice au a face mai 
multu cu facultăţile physice alle omului: 
pictura, music'a si sculptura sunt arti 
liberali; — liberale, favorabile sau in fa- 
vorea libertatei; de aci se dice princi- 
piu liberale, doctrina liberale, idea si 0- 
pinione liberale, institutioni si legi libe- 
rali, capii partitei liberale d'in patri'a 
nostra au lipse de prudentia si mode- 
rationc: — liberale, nascutu si crescutu 
in libertate, generosu, nobile, bonu, be- 
nevoitoriu, plenu de sentimente nobili. 

* LIBERALISMU, s. m., (fr. libera- 
lisme), am<5re, favdre pentru libertate: 
liber alismulu d'in tempulu nostru porta 
adesea masc'a egoismului; liberalismulu 
fora virtute si moralitate, este unu co- 
renta desertu. 

* LI BERALITATE, s. f., liberalita»; 
applecare, dispositione , indemnu nobile 
internii de a da, a dona cu prudentia, cu 
tactu, cu bona allegere: liberal itate mare 
potu arretă numai celli dotaţi cu mari 
avuţie materiali; liberalitatc intdlepta; 
liberalitatea tine mediloculu intre pro- 
digalitate si intre avaritia. 

* LIBERARE, v., liberare, a face li- 
beru, a scapâ, a salva; a declara liberu, 
a dâ libertate, a emitte : a liberă man~ 
datu, bonn ori obligatione ca se si pota 
incassă cineva bannii. 



LIB. 

* LIBERATIONE, s. I., liberat io, 
actione de liberare : liberationea statu- 
lui de una detoria pubica, adeco cope- 
rirea, amuiortisationea, ştergerea da- 
toriei publice. 

*LlBERATORLU,-fona, adj., libera- 
tor , care libera, scapă, salva; liberato- 
riidu patriei: liberatoriulu familiei. 

* LIBERE, v., libere, impersonale, 
a place cuiva, a fi pre plăcu, (vedi si li- 
bire si Iubire). 

UBERTARE, v., liberum esse jube- 
re, remittere, coudonare; vedi liertare 
si iertare cu tote derivatale lorii. 

* LIBERTATE, s. f., libertas, starea 
de liberu, potestate de a vietiui dupo 
volienti'a sea, independenta : libertate 
intrega, absoluta, nelimitata; libertatea 
loru a trecutu in desfrenu; libertatea 
fora moralitate e numai licenţia: liber- 
tatea se mi se confunda eu UcentVa; ci- 
vilisationea fora libertate nu are intel- 
lessu ; sid) despot isnm nu ai libertate 
deplena neci de aride, nici de a plânge; 
servulu nu are libertate neci de a con- 
tradice, neci macaru de a approbă ; in 
metaphysica, libertatea semnifica arbi- 
triulu liberu, facultatea înnăscuta omu- 
lui ca se pota allege intre diverse lu- 
cruri si se se decidă pentru unulu sau 
pentru altulu : cestionca libert atei a fostu 
desbatuta in celle mai multe scolephilo- 
sophice; fora libertate nu ar fi neci de 
cumu moralitate in actionile omeniloru; 
libertate naturale, potestatea firesca a' 
omului de a si applicâ facultăţile selle 
asia, in câtu se tacă eri-ce atla co ar li 
utile sau placutu pentru ellu :in starea 
social--, in societatea omenesca libertatea 
naturale e restrinsa prin conventionile 
stabilite pentru utilitatea commune; li- 
bertatea civile, potestateade a face fcotu 
ce nu este interdissu prin legi: liberta- 
tea civile nu potese essista sub potesta- 
tea arbitrartu. discretionaria, absoluta; 
toţi omenii cu mente sanatosa ama li- 
bertatea si urescu servitutea; candu mi 
am jjerdutu patria si libertatea, mi a 
mai remasu conscientia runda: liber- 
tatea politica, drepturi politice, cari se 
dausiseassecurafia-carui cetatianuprin 
•onstitutione a terrei : marea chartu ob- 



LIB. 



159 



ţinuta de. angli de la regele Joanne este 
fundamentulu liherlatiloru loru: bulVa 
de auru data aristocraţiei unguresci de 
regel Indreiu a pusu fundamentu si 
la libertatea si la desfrenulu ei; liber- 
tatea politica este anevolia de castigatu 
si de consi rvatu; — libertatea conscien- 
tiei, drepţii ce aretotuomuludeaadoptâ 
opinionile religiose ce crede a li con- 
forme verităţii, fora se Iu pota turbura 
iu acestu respectu autoritatea publica; 
libertatea culteloru, dreptulu ce au sec- 
tatorii diverseloru religioni de a si es- 
sercitâ cultulu si a propaga doctrinele 
proprie ; — libertatea de a cugetă, drep- 
tulu de a si manifesta cugetele, ideele, 
opinionile selle fora neci una restrin- 
gere; - libertatea de a scrie, dreptulu de 
a si manifest;' cugetele selle prin scrie- 
re; libertatea pressei, dreptulu de a si 
manifesta cugetările selle pre callea 
pressei, prin typariu; libertatea indi- 
viduale, dreptulu ce are totu cetatia- 
nulii de a nu fi privatu de libertatea 
personei selle de câtu numai in caşurile 
prevedute de lege si dupo formele pre- 
scrisse in acea-a; constituţionea terrei 
caută se assecure cetatianitoru liberta- 
tea loru individuale; in statele despotice, 
nemine nu este securu de libertatea sea 
individuale; in statele constituţionali 
libertatea individual': se pote periclita 
prin escessele auctoritatiloru publice; 
libertatea de commerciu, făcu 11 alea ce au 
commerciantii de a cotnperâ si a vende 
atâtu in intru câtu si in afora, fora a fi 
summissi la legi restrictive si la regula- 
mente proibitive; libertatea mariloru, 
dreptulu totoru uationiloru de a naviga 
pre, mari; — libertate se ie -sea in op- 
posetionecu rvitutea, ■'■ semnifica sta- 
rea unei persone de c Jitionc libera : 
libertatea e staiulu iturale allu omu- 
lui, in Europ'a s'a r stituitu totoru ser- 
viloru libertatea loru ; alta data celli 
cari erau prinşi in bătălie, si perdea 
libertatea si de reni a serei, ho alţi o- 
mt ni si vendeă ei insisi libertatea : in 
oppositione cu captivitatea: captiviloru 
a ni heliul/t treeuiu le s'a rcdatu liber- 
tatea indata dupo inch iaiarea pacei ; of/i- 
ciarii captivi si rescomperarea liberia- 



160 



LIB 



tea cu mari summe de banni; libertate in 
oppositione cu restringerea sau mărgi- 
nirea actioniloru si portariloru omene- 
sci : a vorbi, a lucră in libertate; rcgulelc 
convenientiei restringu libertatea con- 
versationei; in acesta societate conver- 
sationea decurre in deplina libertate; 
libertate in locu de independintia de ca- 
racteriu, de conditione sau stare socia- 
le; acestu omu si ama libertatea; liberta- 
tea de ori-ce inflventia străina este singu- 
r'a lui fericire; nu mi obligu si nu mi 
vendu libertatea mea pentru decorationi; 
libertate, starea unui omu scutitu de 
passioni : d"in ambre cotra acea femina 
densulu si perdîi libertatea; nu sacrifică 
libertatea animei la una formosetia, care 
se vescedesce currendu; libertatea spiri- 
tului, in caşuri candu cineva este scu- 
titu de ori ce preoccupatione : domnitorii, 
gubematorii, judecătorii au necessitate 
de cea mai mare libertate de spiritu; 
criticii lipsiţi de libertatea spirtului 
cadu in errori mari; libertatea limbei 
sau a grandui, candu adeco cineva nu 
si pune frenu gurei selle, ci vorbesce 
cu multa cutediare : — acellu cetatianu 
a vorbitu principelui cu mare libertate; 
ellu vorbesce cu atâta libertate, in cătu ti 
separe conu ardependede la\nemine; a 
vorbitu in tota libertatea; libertatea inse 
de vorbire sau de portare pote fi auda- 
cia, neconvenientia, si chiaru impruden- 
tia ; acea libertate ce se da scolariloru 
noştri va trage dupo sene consecentie 
triste; acellu june si iea prea mare li- 
bertate fada cu superiorii sei; liberta- 
tea lui de portare cotra acea femina ad- 
junse a fi de scandalv ; d'in simpla po- 
litetia : mi voiu luă libertatea a ti cere 
ceva, a ti face visita, a ti adduce a mente 
de promissione; — libertate, facilitate 
sau usioretate a miscarei corpului : a- 
cellu omu dispune de mare libertate de 
actione, de mişcări, gestu, limba, vor- 
bire; totc le face cu libertate si gratia; 
ellu manuesce penri a, penelhducumare 
libertate; — applecatu si la lucruri nein- 
suffletite : rotele si cordele acellui me- 
chanismu nu functionedia cu destulla 
libertate; — in pi. libertăţi, in locu de 
privilegie, prerogative, immunitati, scu- 



LIB 

tentie, mai allessu in seusu feudalisticui 
adesea inse si in sensu mai modernu : 
patria mea occupata de strainisi perdus- 
se libertăţile selle ; libertăţile communi- 
loru au fostu totu de a uri a combătute 
de oligarchia; libertăţile ecclesiceastice 
eră de marc valore. 

* LIBERTINITATE, s. f., libertiui- 
tas, stătu, calitate sau fapta de liber- 
tinu. 

* LIBERTINU,-a,adj. s.,libertinus, 
(fr. libertin), in sensu anticu: a) adj., 
relativii la libertinii; in oppositione cu 
ingenuu : conditione libertina; b) subst. 
HberthiHs,-a; a) in acellu-asi sensu cu 
libertu, cu differentia co libertinu se lua 
cu respectu la starea libertidui; oro li- 
bertu ensusi cu respectu la manumis- 
sione : cine e servu si se manumitte; de- 
vine libertinu ; (3) filiu de libertu; spre 
distinctione de libertu ensusi; camu in 
intellessulu de sub a); in sensu mo- 
dernu :c) in Daci'a superiore, terranu 
care nu era legatu de gleba, ci se buc- 
curâ de libertatea de a se pote muta la 
cetati, fora inse a se buceurâ de alte 
drepturi alle cetatianiloru liberi; d), care 
abusa de libertatea morale, si duce una 
vietia desfrenata : acellu june e mare li- 
bertinii; feminele libertine sunt despre- 
tiate de toţi omenii oneştii in acestu in- 
tellessusi ca adjectivu: portare libertina, 
narratione libertina; imaginatione li- 
bertina. 

*LIBERTU,-a, adj. s.,libertus, servu 
liberatu de domnulu seu. 

* LTBERU,-a, adj., liber, care are 
potestatea de a face si a lucra dupo vo- 
lienti'a sea, sau a nu face si a nu lucra 
nemica : volienti'a este libera; arbitriu 
liberu; judecata libera; omulu c nascutu 
Uberu; in oppositione cu servu : acestu 
omu. e de conditione libera; născutu li- 
berii d'in generationi nenumerate; pro- 
fessione libera; in oppositione cu captivu : 
ellu a fostu captivu, acumu inse este 
liberii; independente, liberu ca passerea 
cerului nu voliesce se intre in fonctione, 
pentru co i place se fia liberu; necasa- 
toritu : ellu este inco liberu, nu e căsă- 
toriţii; măria acellei domnisiore este 
libera; nu!despotisatu : stătu liberu, po- 



LIB_ 

poru liberu , natione libera ; poporidu 
românii incetasse a fi liberu, de candu 
siperdusse datinele si incepusse a dcs- 
pretiă moralitatea; fora temere : in so- 
cietatea in care nu me sentiu liberu, mi 
se uresce currendu; acellu omu arc unu 
tonu si una portare preste mcsura libera 
cu feminele; ellu este prea liberu in vor- 
bele selle; versurile si cântecele lui sunt 
prea libere; asia si in gur'a poporului : 
femina libra, livra, libera, limbuta, cu 
portari insultatorie, de prepusu; in alte 
mai multe sensuri descrisse la subst. li- 
bertate : adunare libera, voturi sau suf- 
fragie libere, liberu in conscienti'a sea, 
commerciu liberu , prcssa libera, mări 
libere, caile libera, locu sau spatia liberii, 
neoccupatu de nemine; intrare libera la 
cineva, unde adeco nu ai se ceri au- 
dientia; am campu liberu de a face si 
derege; am tempu liberu. adeco sum scu- 
tiţii de occupationi obligate; mane voiu 
fi liberu de affaeeri, de occupationi; a- 
nim'a i e libera, adeco neturburata de 
passionea amorei; spiritu liberu, ne- 
preoccupatu de prejudecie, de supersti- 
tioni, de informationi sinistre ori false 
sau de passioui; traductione libera, tra- 
ductione care nu este litterale, din vorba 
in vorba, unde traductoriulu nu s'a sup- 
pusu se urmedie testului cu tota essac- 
tikditea.; papiruliberu, nesuppusula tim- 
bru; versuri libere, in cari se admittu 
mesure differenti, si nu sunt strinse in 
regulele rythmului; liberu = indemana- 
tecu, usioru in mişcări si in tote attitu- 
dinile corpului : corpu liberu si svcltu, 
voce libera, neimpedecata; mana libera 
la scrissu, care scrie usioru. 

* LIBIDINE, s. f., libido: et lubidoj 
dorentia necumpetata, ferbinte, înfo- 
cata, applecare pronuntiata spre ceva, 
passione violenta, adesea capritiosa si 
fantastica ; plăcere ne infrenata spre 
ceva; plăcu, bonu plăcu, bona plăcere, 
capritiu, fantasia, etc; in speciale : cu- 
piditate sensuale necumpetata, sen- 
sualitate, desfrenare : omu suppusu li- 
bidiniloru celloru mai rosinose. 

* LIBIDINOSU,-a, adj., libldlnosus, 
plenu de libidine, passionatu, neinfre- 
natu, desfrenatu, servu cupiditatiloru , 

Tont- II 



IJB. 



161 



voluptatiloru selle; inflacuratu de libi- 
dine, de sensualitate. 

LIBIKE,- eseu, \'. (libero, lubere), amare; 
vedi libere, Iubire, iubire in Glossariu. 

* LIBITINA, s. f., libitiua: 1. diea 
a funeriloru, de aci : 2. prin metafore : 
a) celle necessarie la immormentarea 
cadaverului unui mortu, b) morte. 

* LIBITINARIU, 8., libitinarius, 
cellu ce essercita maiestri'a de a immor- 
mentâ morţi. 

* LIBITU, s. m., libitum, plăcu, bonu 
plăcu, plăcere, bona plăcere. 

* LIBK A, s. f., libra (Xitpa), 1. pondu 
sau greutate de una litra; 2. campena 
sau bilance, de aci semnu sau constel- 
latione zodiacale; 3. libella sau nivella; 
4. moneta care la di (feritele nationi are 
differite valori : libr'a romana (leur'a), 
in val ore de una litra de arame, e iden- 
tica cu lira italiana si cu franculu; li- 
Wa sterlina la angli e una moneta de 
auru in valbrc de 25 libre de arame; 
UWa (lir'a) turcesca in valore de 22*1*. 
libre de arame. 

♦LIBRAME, pi. libramine, libra- 
meii, si libramentu, pl.-e, libramentum, 
actione de Vibrare : sboru, adventu; 
pondu, greutate. 

* LIBRARE, v., librare, a trage in 
libra, a cântări, de aci : a) a ecilibră, 
a ecalâ, a netedf; b) a suspende, a bi- 
lanciâ, a leganâ; a face ventil, a repedf; 
c) a essaminâ, a considera, a estima, a 
judecii. 

LIBRĂRIA, s. f., librăria, locu in 
caro se ţinu cărţile si scriptele, si de 
aci : offteina in care se vendn cârti; pro- 
fessionea vendiarei de cârti, commer- 
ciulu cu cârti : frate-seu a deschisa una 
librăria: la noi este greu a se inavuti 
cine-va d'in commerciulu librăriei; acea 
carte nu se afla in neci una librăria. 

LIBRARIIT,-a, adj. s., librar ins, re- 
lativii la libru sau carte : negretia li- 
brăria; tdberna librăria = librăria, ca 
s. m., a) care transcrie cârti de pre alte 
essemplarie, b) care face commerciu cu 
cârti, mercatoriu de cârti. 

* LIBRATIONE, s.f., libratio, actio- 
ne de librare si stătu produsa prin 
acesta actione. 

U 



162 



LIC. 



* LlBEATORIUr^rfa, adj. s., libra- 
tor, caro libra, si in speciale, care cu 
una libra de apa | libelfa) caută se e- 
cale unu terrenu. 

♦LIBRATURA, s.f., llbratnra, ac- 
tione, dero mai vertosu effectu allu ac- 
tionei de libra 

* LIBRlGERU,-a, adj., librisrer, care 
porta libri, in speciale, s. m., cellu ce 
âmbla cu libri sau cârti de vendiare. 

* LIBRILE, adj., Ubrilis, relativu la 
libra; ca s., librile, greutate de una li- 
bra; jugu de libra. 

* LIBR1PENDE, s. ra., libripensj 
1. cellu ce la una vendiare simulata, 
cu mu se făcea la vechii Romani, ţinea 
libra sau bilanci'a; 2. cellu ce canta- 
rieă sau solvea militariloru mercedea. 

* LIBRU, s. m., liber, l.insensu ori- 
ginariu, pellicell'a de sub scorti'a arbori- 
loru : trunchii se coperu cu libru si cu 
scortia, ca se se appere de frigă si de 
căldura: si fiendu co cei antici scrieau pre 
assemine libru, de aci; 2. scriptu cu mai 
multe folie, carte scrissa sau typarita 
si legata; in speciale apoi : a) parte a 
unui scriptu; b) carte de dreptu sau de 
religione; c) catalogu, registru; si mai 
vertosu si forte desu: d) cartea cea mare 
a np°"otiatorilorn, numita si măiestru, 
unde se concentra tote affacerile unei 
case commerciale; asseminea se nume- 
sce libru marc si cartea in care se con- 
centra detoriele unui stătu. 

* L1BU, s. m., libum, placenta, torta; 
la antici, libulu serviâ si la sacrificiu. 

LIBUTIU, s. m., frinşa ranellus, 
Linn. una passereconnoscutasiin terrile 
nostre; alta passere connoscuta in orni- 
thologiasi sub numele de corbu de mare. 

* LICEEACERE, v., liqoefacere, a 
face licidu. 

* LICENŢE, part. adj., licens, care 
lice, din 1 Ha re. 

* LICENŢIA, s. f., licenţia, stare de 
licenţe, libertate, permissione de a face 
ce voliesci, independentia , delaturare 
sau absentia de veri-ce pedeca : şcola- 
rii au essitu d'in scola fora licenţia: 
functionariulu de stata a callatoritu 
numai dupo ce i veni licentva; acellu ie- 
romonachu absentasse d'in monasteriu 



LIC. 

fora licenţia superiorelui ; in unele 
state, militarii nu se potu casatori fora 
licenţia; proprietarii de servi impar- 
liâ alta data acestoru-a lieenti'a de că- 
sătoria cu conditioni forte umilitorie; 
mercea de monopolu se pote adducc in 
terra numai cu licenţia de la ministe- 
riulu de finantie; licenţia pentru ven- 
derea de tabacu; — libertate prea mare 
contraria respectului, bunei covenieutie, 
modestiei: acellu tencru cade in licenţia; 
libertate escessiva care trece in neregu- 
laritate, in lipse de subordinatione, in 
desfrenu : licenţia desfrenata, licenţia 
de studenţi, de soldaţi , de poporu ; nu 
deschideţi porţile la licenţia; licenţia fora 
margini, prin licenţia se distruge liber- 
tatea; — libertatea ce si ieau poeţii in 
contr'a reguleloru si a usului adoptaţii: 
licenţia poetica , licenţia autorisata de 
ratione si approbata de bonidu gustu; 
in acest u sensu licenţia se applica si in 
pictura, sculptura, arcliitectura, musica; 
licenţia este si unu gradu academicii : 
licenţia in litiere, in scientie, licenţia 
in dreptu. 

* LICENTIARE, v., dimitlere, per- 
mittere, veniaui dare (fr. licencier); a 
demitte din servitiu : dupo incJnaiarea 
pacei au licenţiata una parte tVin oste. 

* LICENTIATU,-a , adj. part., di- 
missns, in speciale : a) dispensaţii de 
servitiu : oşti licenţiate; b) cellu ce a 
capetatu unu gradu academicu cari este 
intre cellu de baccalauriatu si intre 
cellu de doctoratu: in Franci'a graduln 
de licentiatuse dala facultăţile de iheo- 
logia, de medicina si jurisprudentia; in 
(icrmanîa gradulu de licentiatu se da 
numai la facultatea theologica, nu inse 
la tote universităţile. 

* LIGENTIOSU,-», adj., Iteeiitiosus, 
plenu de licenţia, destrămaţii, nerosi- 
natu, fora mesura in vorba si in por- 
tare. 

* 1 LICERE si lecere, v., licerej verbu 
unipersonale, cuintellessulu de: a fi per- 
missu, a nu ti oppritu de lege, fia mo- 
rale, fia civile, fia de conveuientia, etc. : 
nu lice omului cu mente sanetosa a 
amblâ despoliatu. 

ff 2 LICERE si lecere sau lincere , 






LIC 

lipsi sau lepsi si lessi, lessu sau Icctu 
si Hău, linquere (in locu de liqHerem 
Xsîîc-ştv), de aci derivate ca : deliciu. 
delicente etc. ; de aci forte probabile 
lessinu, anume d'in sup. lessu, ca si lat. 
diliguium _= lessinu; pote cbiaru lipse 
nu vine directu d'in grec. "keityiţ, ci d'in 
sup. romanii, lipsu. M. 

* 3 LICERE, v., liquere; 1. a deveni 
suptire ca ap'a, a deveni licidu, a li li- 
cidu: 2. prin metafora, a ii limpidu, 
elaru, luminoşii. 

LICIAR1, (cu l molliatu, iciari sau i- 
tiari) S. ra.pl. , tibialia, femo ralia, brac- 
c„, imbraccaraentu ce copere petiorele 
de la copse peno la calcânie. 

* LICHEXU si lichene, s. ra., lichen, 
planta cryptogama, un gemi de muschiu, 
care cresce pre trunebii arboriloru si 
pre muri ca una crusta : lichene de Is- 
lanăia, bonu de peptu; in medicina unu 
morbu de pelle, la omeni si la vite, una 
specia de petingine uritiosa care i 
pre facia si pe barba, connoscuta sub 
numele de roentagra. 

L1CIATOUIU, s. m., liciatorium, 
sullu de care su legate Udele sau iciele; 
(vedi liciu). 

* LICIDARE, v., iiqoefacere, clari- 
ficare, declarare; expedire , rationes 
expedire, (fr. liquider); a face licidu, de 
aci, a limpedi, a lamuri, si in speciale, 
a lamuri computele. 

* LICIDATIONE, s. f., (fr. Hquida- 
1 ion), actione de licidare : licidatii 
computt loru. 

* LICIDATORIU,-*ona, adj. s., care 
licida. 

* LICIDATU,-a, part., d'in li 

* LICIDITATE, s. I'., Liquiditas,.cali- 
tate de licidu. 

* LICIDU,-a, adj., liquidus, 1. fiuidu. 
care fine sau curre suptire ca ap'a si 
celle assemini : liciăele unde ; alimente 
Ucide; 2. prin metal'., limpedu, lamuritu, 
luminatu, serenu, curatu, certu; molie : 
consonanţi lici 

«LICITANTE, part, adj., d'in licitare, 
licitau s. 

* LICITARE, v., Licitări, licori : a 
vende in publicu cellui ce i iot iu 
mai mare de câtu altulu : acclli i 



LIC. 



163 



nu se potu imparii peno nu se va licită 
cas'a remasa de la parenti ; au licitaţii 
pre temeliulu sententiei judecatoresci; a 
se intrece care mai de care. 

* LICITATIONE, s. L, licitatio, ven- 
dere publica la cellu ce da mai raultu; 
offerta de pretiu mai mare de câtu vo- 
liescu se dea alţii : a vende una casa 
prin licitatione; contracţii de licitatione; 
licitatipne obligata, licitatione vdlunta- 
ria sau de bona volia: licitatione de e- 
reditati, licitatione intre clcronomi ma- 
iorenni. 

* LICITATORI IV^na. adj., licitator, 
care licita , vende sau cumpera prin li- 
citatione, : commissariu licitatoriii; lici- 
tatorul d'in officiu. 

* LICITD sau Iccifura, part. adj., 
dan 1 licerc, licitns. permissu, iertatu, 

i neoppritu de lege : căsătorie licite, op- 

I pusu la casator; ite. 

LICIU (cu l molliatu : iciu, pronun- 
tiatu si itiu), s. ra., pl.-e, licium, 1. in 
sensu originariu, fim de pandia ; 2. in 
speciale, in machin'a de tessutu, parte 
formata d'in fire, prin care se trecu li- 
rele de urditura. 

* LICORE, s. f., liquor, (fr. liquenr), 
substantia ce curge, fluida ca ap'a, 

le, vinul ii, mierea curata, etc. cumii 
si care devine fluida prin topire, tun- 
dere : ap'a este licărea cea mai abun- 
dante; vinidu este licore ce imbeta ; in 
speciale : u> licore, beutura ce se obţine 
prin destillatione , chiaru si d'in alte 

ire, a caroru base este spirtulu de 

virai i asia numitulu vinarsu : licore 

dulce, licore turn, spirtosa; licori reco- 

riioric, cari u d'in lemoia, d'in a- 

; ■•. -ranate, ele. 

* LlCTARIU,s.m.,electariiiin, vedi: 
electuariu; adauge inse, co electuariu 
sau lieturiu. e si terminu de economia 
domestica, applicatu ia una buceata de 
mâncare de una consistentia care intrece 
pre a mierei : lictariu di' prune, licta- 
riu decorne si decococlari; deco anumite 
rome se ferbu cu cevasi apa si cu sacbaru 
la care uneori se mai ammesteca si alte 
substanl lictariulu se dice dul- 
cetia; ero deco este fertu mai tare se 
cliiama peUclla. 



164 



LIE. 



* LICTORIU, s. m., lictor, servitoriu 
publicu, care mergea inaintea magistra- 
tiloru investiţi cu potestate imperato- 
ria iu antic'a Koma : lictorii portă câte 
una secure înfipta întrunii manunchiu 
de verge; lictorii porcedea unulu dupo 
altulu, strigă multimei se facă locu si se 
dee functionariului de stătu onorea cove- 
nita; lictorii eră însărcinaţi a essecută 
sententiele, a legă pre condemnati, a i 
bate cu verge si a le taiă capetele. 

LICURICII! si lucuriciu, s.m., l.ignis 
fatuus, specia de rueteoru, de una e- 
vaporatione focosa inflacurata, care se 
vede uneori pre la locuri baltose; 2. ci- 
cindela, insectu sau vermuletiu care da 
lumina la intunericu : licuricii se vedu 
in nopţile de vâra, (d'in aea-asi fontana 
cu lucire, lucore). 

LICURINU si lucurinu, s. m., ciupea 
encrasicolus, sardella mare, specia de 
pesce, (d'in acea-asi fontana cu lucire); 
scamele lucurinului sunt aurie. 

LICURIRE si lucurire (d'in lucore de 
la lucire), v., micare, lucere, a lumina 
intr'uuu cercu micu restrinsu, numai 
pre aprope, a da lumina pucina : candeVa 
lipsita de oliu lucuresce abia; nu sciu ce 
lucuresce acollo pre intunerecu; acollo 
lucuresce ceva, pare cos'' ar vedelumina. 

LICURISIU, s. m., truncus, pre alo- 
curea partea trunchiului de arbore care 
dupo taliatura a remasu in pamentu im- 
preuna cu radecinele, butucii cu rade- 
cine. 

LICURITORIU si lucurUoriu,-toria, 
adj. s., micaus, subliiceus, care lucu- 
resce. 

LICURITURA si lucuritura, s. f., (it. 
lucor), effectu allu lucurirei, mica lucire 
sau lumina. 

LIEPURARIU, s. m., veriaşus, ver- 
traşus, cane de venatu, care prende lie- 
purii in fuga ; (mai bene de câtu o- 
gariu). 

LIEPURE,(cuhnolliatu),s.m.,lepus, 
catrupede selbatecu, forte bonu de fuga 
si forte fricosu, are urechi e lunge si coda 
scurta : liepure mare , liepure teneru ; 
fricosu ca unu liepure; liepure de casa, 
enniculus, animale micu catrupede d'in 
ordinea roditorieloru, cari si sapa gaura 



LÎG. 

in pamentu spre a locui intr'ens'a, £ro 
intr' altele semena multu cu liepurele : 
liepure de casa albu; manusie d'in pelle 
de liepure de casa; in astronomia nu- 
mele unei constellatione d'in emisphe- 
riulu australe; vedi si lepore, si iepure. 

L1EPURASIU, s. m., lepusculus, pul- 
liu de liepure, liepure micu. 

LIEPURELLU, s. m., lepusculus, de- 
minutivu d'in liepure. 

LTEPUROICA si liepuroia, s. f., cuw 
molliatu d'in : 

LEPURON1U, s. m., augmentativii 
d'in liepure, de unde reu se dice liepu- 
ronia in locu de liepure femella. 

* LIGA, s. f., (fr. ligue), legătura, le- 
gamentu, unione, confederatione a mai 
multoru staturi spre a se apperâ intre 
senesi, sau a se scolia unite in contr'a 
altoru-a : liga defensiva, liga offensiva; 
lig'a catholiciloru in contr'a protestan- 
ţilor u; liga formata, liga rupta. 

* LIGNARE sau legnare, v., lignarl, 
a tăia sau carrâ lemne. 

* LIGNATIONE si legnatione, s. f., 
lis-uatio, actione de lignare. 

* LIGNATORIU, si legnatoriu,-toria, 
adj. s., lişnator, care si face una măie- 
stria d'in lignare. 

* LIGNIFERU, si legniferu,-a, adj. s., 
care carra sau duce lemne. 

*iLTGNIPERDUsi legniperdu,-a, adj. 
s., (fr. ligniperde), care perde leinnulu : 
insecte Ugniperde. 

* LIGNIRODU si legnirodu,-a, adj. 
(fr. lignirode), care rode lemnulu: gum- 
ma ligniroda. 

* LIGNITE, si lignitu, legnitu, s. m., 
(fr. lig-nite), producţii fossile negru, com- 
bustibile, a cui testura e ca a lemnului: 
iignitulu serve in multe caşuri ca sicar- 
bonele de pamentu. 

* LIGNIVORU v -a, adj. s., (fr. ligni- 
vore), care manca sau vora lemnulu; de 
aci s. f. pi., lignivore, familia de insecte 
d'in ordinea coleoptereloru. 

LIGNIORU si legnioru,-a, adj., 11 g- 
ueolus, deminut. d'in ligniu. 

* LIGNIU si legniu,-a, adj., ligneus, 
de lemnu, cu tonu pre ni, legniu=.lem- 
niu, de colorea lemnului. 

* LIGULA, s. f., ligula, 1. litigura; 



LIM.; 

2. limba, si in speciale : a) limba de ca- 
tarame; b) limba sau clapa la fluere, flau- 
te, etc; c) limba la bilance ; d) partea 
cea mai scurta a jugului cantariului; 
e) cepulu, partea ascuţita a unuilemnu, 
care se imbucca in alfa. 

* LIGUEIKE, v., ligurire, in intel- 
lessulu popularieloru : lingarire sau lin- 
guriţe si licărire, a linge, si in speciale, 
a linge taliariele, a fi gurosu, a fi pa- 
rasitu. 

* LIGURITIONE, s. f., liguritio, ac- 
tione de ligurire. 

* LIGURITORIU,-fona, adj. s., li- 
guritorius. 

* LIGURIU,-a, adj. s., ligurius, ap- 
plecatu a liguri, lingonu, gurosu, nesa- 
turatu, parasitu. 

* LIGUSTRU, s. m., ligustrnm, spe- 
cia de planta d'in classea 2. ordinea I a 
systemei lui Linneu, d'in famili'a olia- 
cieloru; ligustrum vulgare, conno scutii 
si sub numele de salce ispaniola. 

LILIA, s. f., lilium , planta bulbosa 
cu fustellu iualtu si cu fiori compuse d'in 
câte sesse folie sau foii ore : lilia alba, 
lilium candidam; lilia galhina, iris pseu- 
dochorus; lilia roşia, lilium bulbifernm; 
lilia veneta, iris germanica; lilia se dice 
si crinu pre alocurea. 

LILIACIU,-a, adj., liliacus, de lilia, 
care s^mina cu lilia, de acis. f. pi., li- 
liacie, familia de plante monocotyledo- 
nie, d'intre cari multe se mimera la fa- 
mili'a acelloru plante de gradina, cari 
se distingu prin formoseti'a si prin odo- 
rea loru cea bona; mai multe plante din 
famili'a liliacieloru sunt addusse d'in 
terrele mai caldurose. 

L1LIACU, s. m., 1. animale mammi- 
ferusburatoriu,ve$pertilio:7?7/ac«7.sy,>f'ra 
numai seYa, de aci si numele seu clas- 
sicu, de care vedi verspertilione; 2. spe- 
cia de arbori, syrinx vulgaris ; vedi si 
mallinu. 

* LIMA s. f. , lima, instrumenta de 
politu ferrulu si alte metalle, pilla. 

* LIMACE, 8. m., liman, molluscmu 
conca spirale; — populariulu melcii paie 
una transformare d'in limacu. 

* LIMACIU,-a, adj., limacens, rela- 
tivu la limu : terrenu limaciu. 



LIM. 



165 



LIMANU, s. m., (Xtjiyjv), portus, por- 
tu, locu la termu, unde marea strimp- 
torata intre costele uscatului, da navi- 
loru scutire in contr'a venturiloru sitem- 
pestatiloru; sinu de mare, parte mai va- 
sta sau mai angusta a marei, care stră- 
bate prin uscatu in una distantia mai 
intensa : limanu marc, Umanii micu, 
marea face acollo unu Umanii; delta la 
gur'a unui fluviu; prin metafora, locu de 
scăpare, refugiu; tu eşti limanulu dore- 
riloru melle. 

*LIMARE, v., liniare, a poli cu lim'a. 

* LIMARIU,-a, adj., limarius, 1. re- 
lativu la limu , (vedi si limaciu); 2. li- 
mariu, relativu la lima; s. m., limariu, 
care fabrica linie , sau lucra cu liiria. 

* LIMATORIU,-fona, adj. s., lima- 
tor, care lima, polesce cu lim'a. 

* LIMATU,-a, adj. part., limatns. 
*LIMATURA, s. f., limatura, actione 

si effectu allu actionei de limare; con- 
cretu, pulbere ce da rasetur'a cu lim'a. 
LIMBA, s. f., lingna, (form'a antica 
dingua; it. lingna, sard. limba, isp. len- 
gaa, prov. len^ua si Ienga, fr. langue), 
1. partea carnosa si mobile d'in gura, care 
e organulu principale allu gustului, allu 
vocei, vorbirei : limba omului, a passe- 
rei, a catrupedeloru ; limba ascuţita, a- 
gera; capulu limbei, radecin'a limbei; 
a si arde, a si musca limVa; a scote lim- 
Va; îngâna cu limb' a, in batujocura; lim- 
ba affumata, fripta, /< rta, debou, de oue, 
de porcu ; limba impedecata, care se in- 
curca vorbindu; volubilitatea limbei : 
cânii si mitiele si lingu si vendeca pla- 
gele cu limb' a; familiarii! : tineti limba 
in gura, nu mai vorbi atâtea, sau nu te 
mai certa, se dice si : tineti gur'a; i s'a 
deslegatu limba , adeco i da mân'a se 
vorbesca; are limba lunga, vorbesce 
prea multe ; prov., talia pop' a limba , 
candu dai se se pricepa, co este inter- 
dissu a se face unu lucru; răsura limbei, 
linguariuin, pedepse, amenda pentru 
vorbele de batujocura si calumnia; ellu 
si musca limba, i pare forte reu de ce a 
vorbiţii; sau si : ar voii se dica ceva vet- 
tematoriu, dero si infrena passionea si 
tace; cu doue Umbe, bilinguis, ambigui 
ingcnli , omu falsu , omu cu caracteriu 



166 



LIM. 



dubiu, prefacutu,faciariu; limb' a, idiom'a 
vorb'a unei nationi; limb' a latina, lim- 
bele de origine latina sau romanice, lim- 
bele orientali; limba formosa, copiosa, 
abundante, avuta, fecunda, armoniosa, 
didce, sonora; limba paupera, aspra, 
grossolana , barbara ; limba energica , 
forte pomposa; limba respandita in tota 
Asi'a; UmVa francesca e respandita in 
totalumea; limb' 1 a anglilorupredominain 
Antene' a boreale, in Indi'a si in Au- 
strali' a ; Românii cultiva limb' a lorii ; 
geniulu, caracteriulu. etymologi'a, dia- 
lectele, grammatic'a, syntassea, ortogra- 
fia, prosodi'a limbei, ca ttou atâtea stu- 
die, dau de lucru la câteva generationi: 
sunt omeni cari vorbescu si scriu mai 
multe limbe; Românii nu se mai afla in 
periclude a si per de fromos'a loru limba; 
invetiati mai bene limb' a vostra, respec- 
taţi geniulu limbei, idioiismii, frasîle, 
proverbiele ei; limb' a? cor rupta si degene- 
rata este un' a d'in probele corruptionei 
si degenerationei naţionale; ammesteca- 
rea, confusionea limbeloru ca la turnulu 
Rabylonicu; usidu este tyrannulu limbe- 
loru; se covine ca in Daci' a limb' a ro- 
mâna se occupe loculu ce avusse limb' a 
latina, in tote affacerile publice, inaltian- 
du-se intru tote la loculu ce ţinu sor orile 
selle in Europ'a; — limb" a primitiva, de- 
spre care se presuppune co a fostu cea 
d'antâiu vorbita de omeni; sau limb' a o- 
riginale, despre care se presuppune co 
n'a fostu formata d'in alt'a; nemine nu 
scie cari au fostu limbele primitive; tote 
dissertationile omeniloru erruditi con- 
noscute peno in dillele nostre n'au fostu 
de adjunsu a ne probă , care a fostu 
limb'a primitiva; — limb' a mamma sau 
matre, care nu a fostu formata d'in vre- 
una limba de celle connoscute , ci d'in 
ea s'au formatu altele ; limba derivata, 
care s'a formatu d'in alt'a : limba morta, 
care s'a vorbitu de unu poporu ore-canuu, 
astadi inse mai essiste numai in cârti, 
se dice si limba antica sau erudita; lim- 
ba viua sau moderna sau vulgare, care 
se vorbesce actuale de unu poporu : lim- 
ba litteraria si de litteratura, vedi lit- 
terale, litierartu si litteratura; — limbe 
semitice, cari au fostu sau sunt vorbite 



LIM. 

de filii si descendenţii lui Semu, adeco • 
limb'a ebraica antica, arabica, syriaca, 
caldaica si altele; — limb'a materna sau 
naturale, ce suge ore-cumu omulu cu 
titi'a mammei, invetia a ua stima si amâ 
ca pre cellu mai pretiosu tbesauru : lim- 
b'a materna a individiloru, fiendu com- 
mune unei nationi intrege, se numesce 
si limb'a naţionale; multu e dulce si 
formosa limb'a românesca, adeco limb'a 
naţionale a Eomâniloru; in opposetione 
cu limb'a materna si naţionale sta lim- 
b'a străina, a unui altu individu, altu po- 
poru, alta natione; limb'a patriei, care 
se impune sau prin nascere, sau prin 
lege, sau si prin fortia brutale, ca limba 
de affaceri publice, une-ori si pentru in- 
vetiamentu si cbiaru pentru cultulu ba- 
sericescu : in unu stătu eterogenii potu 
fi doue si mai multe limbe alle patriei; 
in state locuite numai de câte unu po- 
poru omogenii, de una natione compacta, 
limb'a patriei coincide cu limb'a mater- 
na si naţionale; limb'a patriei sau ofi- 
ciale essercita influentia potente asupr'a 
caracteriului poporeloru; limba sânta 
sau sacra numescu tbeologii limb'a e- 
braica; dero limba sacra se numesce si 
acea limba, in care s'au scrissu unele 
cârti despre cari se presuppune co au 
fostu inspirate de divinitate ; — limba 
transpositiva, in care legaturele, repor- 
turele, referentiele coventeloru intre se- 
nesi sunt indicate prin terminationile 
loru, si in care prin urmare vorbitoriulu 
sau scriitoriulu dispune de facultatea de 
a da coventeloru loculu ce ceru indigen- 
tiele de sentimentu, de armonia, deryth- 
mu, eftectu, etc. : limb'a latina si cea elle- 
nicasunt limbi transpositive; limba filoso- 
fica, in care generationea coventeloru ar 
succede essactula aideeloru, si nu ar pre- 
sentâ neci anomalie , neci distinctione 
de sensu propriu si de sensu figuratu ; 
limba universale , care ar fî commune 
la tote poporele, la omenimea intrega : 
Leibnitz s'a occupatu cu proiectulu unei 
limbe universale: in tempulu nostru si 
sferma mentea mai mulţi erudiţi cu in- 
ventarea unei limbe universale: limb'a 
latina, connoscuta omeniloru invetiati 
d'in tote terrile, supplenesce oresicumu 



LIM, 

lipsea uneilimbe universale; limba, ade- 
sea in locu de natione : multe limbe 
străine au cotreieratu pamentulu patriei 
nostre; parentii noştri au sufferitu multe 
si mari relle de la limbele străine; de 
ce limba se fia acellu străinii ? limba 
spurcata; limba , in locu de modu de a 
vorbi sau a scrii', abstragundu de la i- 
diom'a sau dialectulu in care vorbesei 
sau scrii : eicellu omu vorbesce in una 
limba sublime; poesi'a este limb 1 a diei- 
loru; musicei este UmVa ânimei; limb 1 a 
filosofiei, mathematicei, agriculturei; — 
lucru ce semena cu limb 1 a : limb' a cam- 
panei sau a clopotului, a cumpenei, a fer- 
rului ele calcatu albele, a cateramei, Um- 
Va cuţitului : limba ăe pamentu, penin- 
sula, promontoriu, buceata de pani 
mai luoga decâtu mai lata, care se lega 
cu uscatulu numai crin unu capetu allu 
seu, ero de celle alte parti este iucon- 
giurata presto tofcu cu apa ; limba de 
pamentu, mai num eseu una buceata de 
locu, care se intende printre alte doue 
territorie mari ; in espressioni botanice 
ca nominc de planta, cumu : limb 1 a bou- 
lui, anebusa ofilcinalis, /,.; limb' 1 a bro- 
scei, alisraa plantago, /... planta de apa; 
limb' a cânelui, cynoglossuui ofiicinale,Z/. 
si lingua canina; UmVa cerbului, îisple- 
jiium scolopendrium, si asplenum cete- 
rach, L., planta numita si UmVa vaccei 
si limba vaccina; UmVa murei . iberis; 
UmVa ouei, planta-.ro maior. /.. ; UmVa 
pescelui, planta cu succuastringente, sta- 
tice ameria. L.; — limba intra si in 
mai multe proverbie, cumu : toia pas- 
serea dupo UmVa ei pere. 

* LIMBALE, adj., (Ungualis), rela- 
tivu la UmVa : somat limbali, liitera 
limbate. 

LIMBAKE, adj. s., 1. in acea-asi in- 
semnare cu limbate, (vedi suffisulu 
dero mai vertosu : 2. s. f. : a) morbu 
ce se l'ace Ia limba, tumore molie sub 
limba; besica sul» limba sau in cape- 
tu In limbei;&) specia de planta, (ca subst. 
se dice si limbaritia in locu de limb ire 
i guraritia in locu de gurare; inse 
form'a simpla e de recommendal li }. 

LIMBARITIU,-a,ajd.Un :uax,lo«inax; 
vedi, limbuta, care e de preferitu. 



LIM. 



167 



LLIMBARITIA, s. f., vedi limbară, 
sub 2. 

LIMB ATTJ,-a ', part. adj., linguatns, 
provedutn cu limba, limbutu. 

LIMBISTICA, s. f., (IV. Linşuistique), 
linjraamtn scientia, studiulu si eonno- 
scerea principieloru lirabei, scienti*a 
grammaticei generale, applicata la di- 
verse limbe : limbistic'a face pro gresse 
muri in temptdu nostru. 

LÎMBISTÎCU, adj.,relativulaKm&a: 
stueliu Uinbisticu,(veâ\ linibistica, f. d'in 
limbisticu). 

LIMBISTU, s. m., (IV. linguiste), care 
se pecupa in speciale cu studiulu lim- 
beloru, cu principiele generali alle loru, 
si cu relationile d'intre elle : mai ăe 
multu limbistiise numiea litterati; unele 
au limbisti < > uditi. 

LIMBOIU s. m., (cu n molliatu in 
locu de:) 

LIMBONIU,pl.-e, major lln-ma, limba 
mare. 

LIMBRICARE sihimbricale, adj. s., 
1. adj., (lumbricalis), relativii la lum- 
briei: dero mai vertosu: 2. s. I'., lumbri- 
carea, medicamentu bonu pentrii lum- 
brici, materia d'in care se face acestu 
medicamentu, (IV. semeneine vermifuge) 
(se aude pre a locurea -<i limbricaritia, 
in locu de limbricare, ca si guraritia in 
locu de gurare; vedi si limbare; dero e de 
preferitu form 1 ricare). 

LIMBRICOSU si lumbricosu, a, adj., 
Lumbricoşus, plenu de Iun/brici, mai ver- 
dice despre pruncii cari sufferu 
de lumbrici. 

LIMBRICU si lumbricu, s. m., lom- 
bricus (it. lombrieo, isp. lombriz, prov. 
lumi ric Lombric, Ir. lombrie), verme 
• i tace '■! stomacbnln omeue icu, mai 
allessu in el itea cea mai frageda : acellu 
• lumbrici, suff'ere ele lum- 
brici; se iee lut ecaseperela lum- 
i; lumbricu tenia sau lumbricu so- 
lit anu, taeuia solium, /.., verme lungu 
si latei in ca una cordella, care se face 
in unii organismi omenesci, si este forte 
periculoşii peni ni sanetatea si vieli'a o- 
iiiiilui. 

LIMBRICUTIUsi lumbricutiup.m., (it. 
lombricuzzo), demiuutivu d'in lumbricu. 



168 



LIM. 



LIMBU, s. ni., limbus, margine, gar- 
dine, estremitate : limbulu unui instru- 
mentu mathematicu; limbulu de a supra 
ori de desuptu alin sorelui ori allu lunei; 
in botanica, limbiduunui calice sau allu 
unei folie; limbu, dupo unii theologi , 
îocu in care se crede co sedu si aştepta 
suffletele omeniloru, câţi au moritu in 
grati'a lui Domnedieu, cumu si suffletele 
prunciloru nebaptezati. 

LIMBURUSIU, s. m., uva, acea par- 
ticella a esofagului care pende in forni'a 
unui cepu rnicu si desparte esofagulu 
in doue; pre a locurea se dice si gdlla- 
tusiu, ero pre alte locuri ousioru si omu- 
sioru. 

LIMBUSIORA, s. f., ligula, lingula; 
limba mica; limbusiora este si numele 
unei plante. 

LIMBUTIA, s. f., ligula, lingula, 
limba mica. 

LIMBUTIA, (cu tonu pre ti , limbu- 
tia), s. f., garrulitas, loiiuacitas, cali- 
tate de limbutu. 

LIMBUTU,-a, adj., linguax, loqnax, 
garrnlus, care vorbesce multu, care mai 
vertosu imp'unge si suppera cu vorbele 
selle. 

* LIME, pi. limine, limen, parte in- 
teriore d'intre usiorii unei usie, preste 
care are se passesea cine-va si essindu 
si intrandu ; prin estensione : a) usia, 
b) casa. 

* LIMEN ARCHU, s. m., liraenarclia, 
(Xt^svâpxYjc) , inspectorii! sau capitanu 
de limanu sau portu. 

* LIMICOLU,-«, adj., limieola., care 
locuesce in limu : Umicole conce. 

* LIMIGENU,-«, adj., limigenus; ge- 
neraţii sau nascutu in limu : limigen'a 
papura. 

* LIMINAEE si liminariu,-a, adj., 
Hminaris, relativii la Urne sau limine : 
trabe liminare. 

* LIMITANIU,-a, adj., limitaneus, 
relativii ia limite : agri limitanii. 

* 1 LIMITARE, v., limitare, a pune 
limite, a margini, a infrenâ, a strimtorâ, 
a determina, a stabili. 

* 2 LIMITARE si limitariu r a, adj., 
Iimitaris, relativa la limite. 

* L1M1TATIONE, s. f., limitatio, ac^ 



tione de limitare, mărginire, determi- 
nare aceurata : in urbea nostra pânea 
si carnea se vendu fora limitatione. 

* LIMITE, s. f., limes, margine, li- 
nia sau si punctu prin care se desparte, 
se separa unu locu, unu territoriu de al- 
tulu cu care se invecinedia : limitea 
d'intre Bomani'a si Bulgaria este Du- 
nari'a; limitea d'intre Russi'a si Tur- 
ci' a este marea negra; demarcati limi- 
tile bene. 

*LLMLTROPHU si limitrofu,-a, adj., 
(limitrophus), cari au limite commune : 
terri Umitrophe. 

LIMONATA, s. f., vedi lemonata. 

LIMONATARIU, s. m., vedi lemona- 
tariu. 

LIMONE, s. f., vedi lemonia. 

LIMONIA, s. f., limonia , numele a 
doue plante d'intre cari una este spe- 
cia de anemone, ero cea alta e conno- 
scuta cu numele ei scientificu scolymus. 

LIMOSU,-a, adj., limosus, plenu de 
limu, care coprende limu : paludi forte 
limose. 

LIMPEDE, limpedu sau limpidu,-a, 
(care e de preferitu), adj., limpidos, ce 
este curatu, claru, transparente : apa 
limpeda; vinu vecliiu si limpedu ; ceru 
limpedu , seninu ; fig. capu limpedu , 
mente descepta , luminata , deschisa ; 
idee limpede, clare si puse in ordine lo- 
gica : ti am spusu limpede, se nu faci 
asia; se vorbimu limpede ca se ne in- 
tellegemu si se scimu de ce se ne tinemu. 

LIMPEDIME, s. f., limpiditas, cali- 
tate de limpedu : acellu vinu e de una 
limpedime admirabile; apele de la munţi 
întrecu cu limpedimea pre celle de la 
sessuri. 

LIMPEDIRE,-esc«, V., limpidare; a 
face limpidu, a curatiâ de părţile ete- 
rogene, a face ca se remâna curatu, ne- 
ammestecatu, ca necuratiele se se as- 
sedie la fundu, se nu mai fia turbure : 
dupo încetarea ploiei riulu s'a mai lim- 
peditu; ap\i turbure se limpedescc cu 
petra acra; vinulu in bute s'alimpeditu 
dupo ce a mai stătu; mierii au dispa- 
rutu si cerulu s'a limpeditu, s'a inseni- 
natu; iig. v. mentea beţivului nu se lim- 
pedesce neci una data; situationea poli- 



LIN. 

tica a terrei nu s'a limpeditu de locu. 

LIMPEDITORIU,-a, adj. s., care lim- 
pedesce. 

LIMPEDITURA, s. f., actione si ef- 
fectu allu actionei de limpedire. 

LIMPIDITATE, s. f., limpitudo, ca- 
litate de limpidu. 

LIMPIDU si limpcdu,-a, adj., limpi- 
dus, vedi Impede. 

LIMPIRE, Umpitoriu, limpitura,veâi: 
lambire si lampire, lambitoriu, Iambi- 
tura. 

1 LIMU (cu l molliatu, imn), s. rn., 
limusjlutu, tiua, noroiu, deacî necuratia, 
sorde. 

2 LIMU,-o, adj., liimis, strambu la 
una parte : cu Urni ochi se uita la noi. 

* LIMULA, s. f., limula, deniinutivu 
d'in linia, vedi si lamura. 

LINAMEXTU, s. m., liuamentum, 
materia de Unu sau inu. 

LINARIA, s. f., (cu tonulu pre ri, 
linaria, cu l molliatu : inaria); 1. locu 
plantaţii cu Unu sau inu, in acestu in- 
tellesu mai bene : linctu sau iurta ; 
2. măiestria de a lucra Unu; 3. ofticiua 
unde se lucra sau se vendu obiecte de 
Unu: 1. lucruri făcute d'in Unu. 

LINARICA,s.f.,(linarica), planta d'in 
classea 14, ordinea 2 a systemei luiim- 
neu, se tine de famili'a scrofularinie- 
loru, care se distinge in varietăţi nume- 
rose : este linarica de campu si Unarica 
de munte; Unarica de campu era mai 
înainte ofjicinalesi se applicâ in contra 
hemorhoidiloru; — Unarica (cu l mollia- 
tu), Unu sau inu selbaticu, vedi si linariu. 

LINARIU, -c*, (cu l molliatu, inariu), 
adj. s., linarius, 1. adj., relativii \z,linu; 
materie linarie ; dt'-ro mai vertosu : 
2. s., a) m., linariu, care fabrica obiecte 
de Unu, care torce, tesse Unu, etc; b) 1'., 
linaria, a) in acellu-asi intellessu cu 
Unarica, b) specia de passere. 

LINDINE (mai bene lenâine) , s. f., 
Ion 8, Lendis, (it. lendine, prov. lende, 
fr. lente), ouu de peduchiu : copillulu 
are lendini in capu. 

LIN.D1NO.SU (mai bene lendinosu), 
adj., plenu de lendine. 

LIX» îARIA, (cu tonu pre ri; Ungaria) 
s. f., calitate si fapta de Ungariu. 



LIN. 



169 



LINGARIRE.-escw, v., ligurire, a- 
dulari, asseiitari; a linge, a fi parasitu; 
a lauda in modu escessivu, a adula. 

LINGARITORIU,-forca, adj. s., care 
lingaresce. 

LINGARIU,-«, adj. s., adulator, pa- 
rasitus, care are invetiulu ren de a Un- 
gari. 

LINGAROSU,-a, adj., adulans, care 
are calitatea de a se sci Ungari, de a 
lauda fora cumpetu pentru case placa, 
cumu si se câştige ceva, sau incai se 
se pota satura la mes'a altoru-a. 

LING ERE, linşi si Unsei, linsu, v., 
Ungere, a trece cu limb'a preste unu 
obiectu : linge taliariulu sau disculu; mi- 
tiele si lingu oarbele, si lingu budiele ; 
cânii si lingu plagele pentru ca se se 
vindece; vacc'a silinge vitellulu; — a se 
linge : a) a se linguşi, a amblâ benisioru 
si cu linguşire pre longa cine-va, b) a 
se stracora, a se duce, a fugi, etc, pre 
neseutite; prov. : a linge unde a scui- 
■patu; a lauda ce a defaimatu, sau a defăi- 
ma ce a laudatu : cellu ceambla cu miere 
si Unge degetele. 

LING ORE, s. f., vedi langore. 

LINGOU, lingonu, lingone, s. ni., 
adulator, assentator, parasitus; lin- 
goulu e mai reu de catu lingariulu. 

LINGURA, s. f., cochlear, ligula si 
lingnla, iustrumentulii de culina si de 
mesa cu care se manca zema si alte buc- 
cate de cousisteutia mica, adico licide, 
fluide : lingura de lemnu, de cossitoriu, 
de ar gentu; lingura mare câtuunu cau- 
siu, lingura de culina, lingura de mesa, 
Unguraăe cafea, lingura de inghiatiata; 
lingura=zcktu conţine una lingura: a 
sorbi doue trei linguri' de zema; lingura 
— partea cava a peptului, vedi inse si 
Ungur ella. 

LINGURARIA, s. f., artea de a fa- 
brica lingure; summamai mare delin- 
gure: officina unde se făcu si se vendu 
lingure. 

LINGURARIU, s. m., faber cochlea- 
linm, care face, fauresce lingure : una 
classe de ţigani inco se numescu lin- 
gurari, pentru co făcu lingure si alte 
utensilie de lemnu; Ungurariu, s. reale, 
armariu de culina, in care se Unu lin« 



170 



LIN. 



LIN. 



gurile si alte utensilie de calina si de 
mesa : assedia vasele in lingurariu, în- 
cuia Ungur ar iulu. 

LINGUREA, s. 1'., (ou 11 molliatu in 
locu de) : 

LINGURELLA, s. f., partea esteriore 
cava a peptulai, cavitatea esteriore a 
peptului, care ne dice si capţdu pfytu- 
lui, Vecii si lingura cotra finiţii. 

LINGURICA, s. f, deminutivu d'in 
lirgura, inse luatu cu însemnarea spe- 
ciale ce are si Ungur el la. 

LINGURITIA, s. f., demin. d'in lin- 
gura : linguritie de dulcetia. 

LINGUROIU, s. ui., (cu n molliatu, 
in locu de) : 

LINGURONIU, s. m., lingura mare. 

1 LINGUSIR£,-e6'CM, v., adulări, as- 
Bentari,blattdiri« a lauda preste niesura, 
a spune cui-va vorbe blânde si formose 
cu scopu de a seduce : a lengusi pre 
cei mari, nu linguşiţi passionile, capri- 
tielesi neboniele omeneşti; refl. ase lin- 
guşi, cu dativulu personei : omidu lusşiu 
se lingusesce inimiciloru sei, se umile- 
sce ca se câştige grati'a loru. 

2 LINGUŞIRE, s. f., adiriatio, assen- 
tatio, lauda falsa sau essaggerata ce se 
da cuiva cu scopu de ai place : lingu- 
şire miserabile, linguşire rosinatoria; 
bassa linguşire, linguşire gretlosa,gros- 
solana, canesca; aii insellatu pre ctcelli 
omeni simpli eu nerosinatelevostre lin- 
guşiri; fiţi inimici ai lingusirei; lingu- 
şire delicata, fina, abia sentita; lingu- 
şire in bătălia dejocu,in tona umoristica. 

LINGUSITORlU,-/or/V«, adj. s., adn- 
lator, assentator, Maitditor , care lingll- 
sesce, se incerca a seduce pre alţii, spre 
a se insinua iu favorea loru prin lande 
false, prin complimente si complaceri 
urailitorie : celli mai pericolosi inimici 
ai d&mnitoriloru sunt linguşitorii mi- 
serabili, linguşitorii corrumpu si pre 
femine; lingusitoriu nerosinatu; tiu con- 
fundeti laudele omeniloru de onora cu 
laudele perfide ălle linguşitor Hor u; feri- 
ti-ve de linguşitori. 

1 LINIA (cu l si n molliatu) , s. f., 
proprie f. d'in linia, si prin urmare a- 
eellu-asi coventu cu urmatoriula '1 li- 
nia , applicatu la inţellessulu speciale 



de camesia feminesca cu altitie si alte 
in flori tu re. 

2 LINIA , s. f., liaea, proprie fem., 
d'in liniu, applicatu ca s. f., cu inţelles- 
sulu de acia linia =± acia de Unu sau 
inie : I. proprie , acia, lini , fune etc. ; 
t. in genere : gallin'a se custodesce le~ 
gata de petiorc cu una linia ; porta la 
cfultu una linia de mărgărit arie; 2. in 
speciale : a) flrulu ce formedia ochiu- 
rile unei plesse, unei retclle, si de aci ; 
pless'a ensasi : a scote linia plena ele 
pesci; o) acia de care se lega uncinulu 
unei unghitia; c) acia ce serve de de- 
reptariu îemnariloru si murariloru : m- 
tende bene si îndrepta linia ; pari ba- 
iuti in linia; de aci : II. prin metafore : 
a) trassura in form'a firului de condeiu 
sau de pennicellu : a trage Unic cu 
plumbula, cu carbonele, cu condeiul», ca 
creţ" a; mai verfcosu in intellessu geome- 
tricii : linia drepta, curba, frânta, cir- 
cularla, perpendicularia, oblica, orizon- 
tale, verticale; linie par aleile; a duce una 
linia drepta de la unu puntu la altidu; 
a împreună printr'una linia doue un- 
ghiuri oppuse, etc; b) in speciale : 
a) linia limitatorm intre doui agri sau 
doue terre; de aci, margine, capetu, fi- 
niţii; c) linicle faclei , principalile tras- 
sure esterne, care dau form'a sau figura 
unui ce, umbr'a sau adumbrationea unui 
obiectu, planulu, etc. : a trage primele 
linie oile figurei marelui erou; fig., a dă 
liuiele caractcriuUii personei; d) linia 
ecinoptiale si simplu linia, ecatoriulu; 
linia meridiana, meridianu; linia losso- 
dromica, care serve mai vertosu la char- 
tele marine; linicle de apa, trasse la 
navi paralelle cu faci'a apei; in miliţia, 
liriiazzz ordine, seria : armata de linia, 
regulata si permanente; callarime de 
linia; Voita de bătălia; a forma, a des- 
chide, a închide, a duplica, a sparge 11- 
ni'a; navi de linia; ca termina de forti- 
ficatione militare, săpătura, fossatu : a 
lucra la Unic, linie de appropiare, linie 
de circumvallaiione, de contravallatione, 
linie paralelle; — anui linie telegra- 
phice, etc; — e) successione prin gene- 
rationi : linia drepta. collaterale; a se 
trage d'in cineva in linia drepta; f) in~ 



LIN. 

strumentu de trassu linie : fora linia nu 
trngi liniele drepte. 

LINEALE, adj., linealis, relativii la 
2 linia : desemna lineale; subst., instru- 
mentu cu adjiitoriulu carui-a se tragu 
linie : liniate de lemnu, de metallu. 

LINIAMENTU, pl.-e, lineamentum, 
trassura, trassetura eu penn'a, cret'a, 
plurabulu, etc; trasseturele prime, ele- 
mentarie , forrn'a elementaria a unei 
iientie, a unui obiectu : Cicerone obser- 
vasşe co in geometria sunt a se tine in 
vedere liniamentele, forma sau figura, 
intervallulu, mărimea; physiognom istii 
voliescu a judecă d'in liniamentele fa- 
dei caracteriidu omeniloru; liniamente, 
forma, configuratione a unui locu, a u- 
ntii tinutu; in sensu morale : liniari 
tele suffletului sunt nud formose de cătu 
alle corpului ; primele liniamente alic 
unei carte. 

1 LINIARE,-edm , lineare, atrage 
linie: liniaţi tabVa cu cret'a: auliniatu 
papirulu cuplumbu; liniedia cartea de 
computu, co cu liniedia cea de corres- 
pondentia. 

2 LIX IA UE, adj., si 
LlXlARlU,-«, adj., linearissi linia- 

vius, ce sta in relatione cu linie; ce se 
prin linie : desemna liniariu, de- 
monstratione lin/aria, adeco gei 
trica : problema liniariu. perspectiva li- 
niaria; in botanica : folia liniaria, 
lunga si forte angusta : foliile celloru 
■'"u multe plante grauntiose sunt U- 
niarie. 

LINIATIONE, s. f. f liueatio, actione 
de liniare; concr., linia, trassura linia- 
ria; liniamentu, configuratione. 

LINIATURA, s. !., Lineatio, in sensu 
concretu se dice ensasi lini'a sau liniele 
trasse : liniatura drepta, liniatura 
strâmba, neplacida ochiloru; se dice li- 
niatura si in locu de liniam* ntu. 

* LINIFERU,-a, adj., Linifer, care 
porta Unu sau inu. 

* LINIPI01NA, s.f., tainica de Unu. 

* LINIFICIU, s. m., Unificium, lucru 
de Unu sau inu, torsul u sau tessutulu 
linului. 

* LINIFlCU,-a, s. adj., liuiUciis, ( 
lucra Unu, 



LIN. 



171 



* LINIGERU,-a, adj., care porta ves- 
timente de Unu. 

* LINIME, pi., linimine, linimen, si 
*LINIMENTU, pl.-e, linimentum, 

medicâmentu facutu d'in oliu si d'in 
alte substantie, cu care se unge corpulu 
sau una parte a lui spre a ua molliâ si 
a aliena dorerea, a adjutâ ca infiatur'a 
sau bub'a se coca si se spargă mai cur- 
rendu si mai usioru. 

LINIORA, s. f., liueola, linia mica, 
scurta. 

LINIRE, v., linire si liucre, a unge, 
a applicâ unu linimentu. 

1 LINISIORU (cu l molliatu, ini- 
sioru) , s. m., deminutivu resfaciatoriu 
d'in Unu sau inu. 

2 LINISIOR U (mai bene lenisioru), 
s. ni., diminutivii : a) d'in Unu sau lenu, 
ca pesce : amu vre patru lenisiori ; 
ftjd'in Unu sau lenu pentru storsu stru- 



guri 



3 LINISIOl ( U,-a, (mai bene lenisioru), 
adj., lininscnlus, deminutivu d'in adj., 
Unu sau lenu. 

LINITATE, s. f., lenitas, tranquil- 
liia-, stare lina, stare neturburata, tran- 
cillitate : a trai in Unitate, Unitatea suf- 

ilui, Unitatea mărei; veăilinu. 

* LINIU,-a, adj., linens, de Unu sau 
inu : vestimente linie, camesiă linia. 

LTNIUTIA, s. f., vedi liniara. 

L1NSETU, pl.-e, Hnctns, effectu si 
modu delingt re:dupo inăelungu linsetu, 
abia capeta pullii de ursu una forma. 

LINSETURA, s. f., linotus, actione 
si effectu de Ungere : pre sare se vede 
linsetur'a viteloru. 

LI \S| ',-.'(. d'in Ungere: 1. part., line- 
lus : grnndiu de sare linsa de vite; — 
linsu, peptenatu, unsu, netedu; tigur. si 
familiariu ijune linsu., adeco peptenatu 
si neteditu, scossu d'in cuteia; 2. sup. 
si s. m., abstr. linetns-u : sare de linsu 
pentru vite; linsidu paliilor u. 

LINSURA,s. t'.,linctHS, actione, modu 
si effectu de Ungar. 

LINTE, s. I'., (mai bene lente), ei- 

vum lens /,., planta leguminosa d'in a- 

celle .; cari se cultiva in fia-care annu 

rtine la famili'a papilionacieloru: 

graunliulu lentei este micu, latetiu, la 



172 



LIN. 



margini suptiatu si de colore ce bate 
cevasi in rosiu; lentea este unu nutri- 
mentu sanetosu; lentea selbateca=.lemna 
minor, da nutretiu bonu pentru vite; 
este si lente passeresca perosa-=zer\nm 
hirsntum ; lente in patru grauntie — 
erynm tetraspermum, lente de apa sau 
lente de balta si lente brostesca=z\ens 
snpra aqnam natans, una planta ce in- 
nota pre de asupr'a apeloru statatorie, 
ero foliele ei seraena cu alle lentei; — 
lentea prafului =r lathirns, planta d'in 
classea diadelpheloru; — lente ca ter- 
minu medicale, petisiore roşie ce essu 
maiallessu pre faci'a si pre manile unoru 
persone; medicii le mai dicu si ephelide 
(vedi si lentigine); — lente ca terminu 
de dioptrica, vitru taliatu in forma de 
lente : dupo diversele forme lentea diop- 
trica se numescebiconvessa, deco ambele 
laturi sunt bulbucate;pZoma concava,âeco 
una lăture e plana, ero alt'a cava; con- 
vessa- concava, deco una parte e bulbu- 
cata ero alt'a cava ; lente concava con- 
vessa si meniscu, sau lunisiora, lunetta; 
lentea dioptrica, compusa d'in doue sau 
trei se dice lente applanatica : eu legu 
literele mice cu lentea; in focariulu len- 
tei se concentra radiele: — iu orologia- 
ria, lentea pendulului, pondu de arama 
sau de alama, de form'a lentei, care este 
applicatu la estremitatea unuipendulu; 
pi ar. linti sau mai bene lenţi = sorde 
sau lepra la porci. 

* LINTIARIU,-a, adj. s., lintearius, 
relativu la lintiu; s. care fabrica lintie. 

LINTICICA, {lenticica), vedi lenţi- 
SKyyci 

LINTICULAR1U, adj., lenticulari* , 
vedi lenticulariu. 

LINTICUL ATU,-a, lenticulatns, etc. 
vedi lenticulatu. 

LENTIOLU, pl.-e. lint«olns,-um (ii 
lenznolo, prov. liusol si lensol, fr. lin- 
cenl), deminutivu d'in lintiu, buccata 
de pandia ce serve la ceva, si in spe- 
ciale, pandi'a cu care se accopere cada- 
verulu unui mortu; sub form'a synco- 
pata tiolu sau tiollu se applica la coper- 
tur'a de patu, cu car? se invelesee o- 
mulu candu dorme noptea. 



LIP. _ 

LTNTISIORA (mai bene lentisiora), 
s. f., lenticnia, deminutivu d'in linte 
sau lente. 

LINTIU, -a, adj. s., linteus,-um, 
1. adj., in acellu-asi sensu cu liniu, de 
Unu sau inii : vestimente lintie, tunica 
lintia; 2. s. m M reale, lintiu pl.-e, 
a) in genere, materia, tessuturade Unu, 
pandia de linu : a comperâ lintiu pen- 
tru vele de navi; b) in speciale : a) ster- 
gariu de pandia de Unu; (3) camesia, 
traccine si alte vestimente de Unu; 
c) prin estensione, tessutura in genere , 
chiaru deco nu e de Unu. 

LINTITIA, lentitia, s. f., lenticula, 
ca si lenticica si lentisiora, deminutivu 
d'in linte sau lente: form'a lentitia inse 
se iea mai allessu in pi. lentitie=len- 
tigine (vedi acestu coventu); vorba reu 
formata, inse deja obsoleta. 

1 LINU (cu l molliatu, inu), s. m., 
liuum, planta connoscuta, d'in a cărui 
seminţia se scote oliu, ero fibrele cari 
se ieau de pre paliele lui dau fire d'in 
cari se tesse pandia bona si fina cumu 
si celle mai formose dentelle. 

2 LINU (mai bene lenu), s. m., cy- 
priuus ţinea, pesce d'in speci'a carpiloru, 
inse cu soldi mai mici, ero pellea negra 
si vescosa, oresicumu ballosa. 

3 LINU (mai bene lenu^krpoţ), s. 
m., torcular, vasu de storsu struguri, 
specia de albia sau de capistere in care 
se punu si se calea struguri; loculu unde 
este assediatu storcutorinlu si tote va- 
sele, cadele, in care se calea si se storce 
mustulu de vinu : duceţi butile la lenu; 
scoteti but a Sin lenu si ua assediati 
in cellariu. 

4 LINU (mai bene lenu)-a, adj., lenis, 
lentus, tranquillns, insemna mai multe 
calităţi do intardiare, de mersu incetu, 
de durata mai lunga, de nepesare sau 
apathia, care tote se illustra mai bene 
prin essemple : somnulenu; mersu, am- 
bletu lenu, pulsu lenu , ap'a ce curge 
lenu este affunda, voce lena, mare lena, 
venturi lene. 

LIPANU, s. ni., 1. planta, beta: li- 
panii albii, lipanii rosiu. foliele de li- 
panu sunt emollienti, (vedi si lajwnu; 



____ _ LIP. 

pre a locurea in locu de lipanu se aude 
si lipianu); 2. specia de pesce, thyina- 
lus, Linn. 

LIPELLA, S. f., importului*, mole- 
stus; proprie, ce se lipesce, applecatu 
inse de regula a insemnâ : persona de 
care nu te poţi curetiâ, scapâ; impor- 
tunu, nesuferitu : ce lipella si omulu 
estu-a. 

LIPIA, S. f., crnstuliim, libum, pa- 
nis; pane azyma, adeco d'in coca fora 
alluatu, (vedi si lipiu). 

LIPIANU, s. ra., planta, verbuscum 
thapsus L., vedi cod'a vaccei, si luminica. 

LIPICA, s. f., ţinea; cea-a ce pre alte 
locuri se chiama molie. 

LIPICIU, S. m., venus, tr rut in, învi- 
tamentuin, illecebra; ce place si attrage 
la sene, ce face ca ceva se fia amabile, 
se ne attraga si se se lipesca de anim'a 
nostra : acestu omu tiare neci unu li- 
piciu in vorbalui; muiere formosa, dero 
fora lipiciu; in locu de lipiciu se dice si 
vino incoce ; muierea acesta- a n'are ce 
se dice vino incoce. 

LIPICU, s. m., vedi : lipiciu. 

LlPlliE,-escu, v., luto, 11 mo, «rliitine 
alii-Mjiic slmilibus lincrc; delntare. iig- 
glutlnare, ferrumlnarc, coagmentarej 
derincire; adliaerero; lenlus vel tenax 
esse; accidcre; appropimjnare, vicinum, 
oontiganm esse, (pentru etymologla com- 
para : sanscr. lljţ=ungere, lipire; grec. 
Xirca, Xwroţ r= unsore, untura; "kiicâsiv 
zzzungere, lat. llnere, limus, etc); 1. a 
prende sau aderi, vorbindu de ceva un- 
surosu, glutinosu, sau viscosu : mierea 
glutinulu, coc' a se lipesce de degete; 
2. a prende doue alte lucruri prin unu 
allutreile glutinosu: a lipi scandurcle 
mesei cu bonn glutinu; a lipi cu plumbu; 
a lipi ferestrele cu coca; 3. in speciale, 
a applicâ lutu, limu pre parieti, gar- 
duri, etc, a astupa asia ceva : a lepi 
parietii cu lutu; a lipi găurele caldarci; 
4. in genere, a face se adera veri-ce 
lentu sau viscosu de altu ce : a lipi unu 
micu emplastru la capetulu urechiei; a 
lipi unu annuntiu pre pariete; lipiţi 
charteie pre cartonie; 5. in intellessulu 
cellu mai estensu, fora se interceda ne- 
mica glutinosu, a appropiâ, a allaturâ, 



LIP. 



173 



a face contiguu, a pune unulu longa al~ 
tulu, etc. : vecinulu vre se lipesca mu~ 
ridu seu de allu meu; gardurile nostre 
sunt lipite unulu de altulu; nu te poţi 
lipi de unu locu. nu te poţi appropiâ, e 
inaccessibile; asia si : nu te poţi lipi de 
unu omu, nu Iu poţi accede, nu i poţi 
neci vorbi, nu te poţi adjunge si intel- 
lege cu densulu; nu te poli lepi de unu 
callu, care e reu si sclbaticu; copillulu, 
candu i e frica, se lipesce de tatalu, de 
mamni'a^ de cine connosce; a lipi una 
palma sau mai multe cuiva, a da, a ap- 
plicâ; 6. ca rerles. ase lipi; a) proprie : 
mierea se lipesce de degite; de'ro mai 
vertosu : b) metaf. : a) a nu se pote" de- 
părta de unde-va, a sta acollo prea în- 
delungii : se uita si se lipesce pre unde 
se duce; (3) a se devota, a se lega strinsu 
prin amore: omulu lassa parentii, si se 
lipsesce de muiere; a se lipi pre longa 
cineva; nu se lipesce ellu de parenti, ne- 
cumu de alţii; 7) a fi lentu, viscosu, te- 
nace; 8) a se intende, a infecta, aficon- 
tagiosu : langorea se lipesce; s) a fi co- 
venitu, a se adapta, de aci : prov. se li- 
pesce ca nuc'a in pariete. 

LIPITIONE, s. f., actione de a lipi 
si de a se lipi : lipit ionea gardului cu 
ballega; mai vertosu, contagione, infec- 
tione. 

LIPITIOSU,-», adj., tenax, resina- 
censj ffluttneus; contagiosus, ce se li- 
pesce in sensu physicu si morale : lan- 
gorea este lipitiosa, pestilenţi 1 a este li- 
pitiosa ; se crede co si cholera ar fi 
lipitiosa; corruptionea este lipitiosa; 
lussulu inco este. lipitiosu. 

LIPITORE, s. f., hirudo, sanţnisuşa, 
verme negru de apa, care suge sânge 
d'in corpurile organice de care se li- 
pesce; lipitore mare, lipitore mica. lipi- 
tor e flamenda, lipitore sat ui la; fig. se 
dice despre speculanţi si omeni politici, 
cari scotu si storcu averea poporului 
prin mediloce si calli blastemate; totu 
lipitori se numescu, si advocaţii cari 
storcu asia numite onorarie, prin care 
clienţii lom se ruinedia : lipitorile sate- 
loru, se numescu ebreii; lipitorile sta- 
tidui. lipitorile clientiloru. 

LIPITORI A, s. f., asperula arvensis, 



174 



LIP. 



Linn.; lipitoria de colorata, aspernla 
tinctoria. 

LIPITORIU,s.m.,linens, lentiisjpro- 

letarius; care lipesce sau se lipesce; fe- 
minele lipitorie lipescu parctii scotei 
satesci; morhu lipitoriu, (vedi lipitiosu); 
in speciale, in Transilvania, dupo le- 
gile feudali, oniu veniţii d'in alta com- 
muue, care se allatura pre longa altu 
locuitoriu. 

LIPITURA, s. f., agglutiiiatio, fer- 
rnminatio, delutatio, adhsesio si ailliaî- 
rentia etc, actioue si effectu allu actio- 
nei de lipire: lipitura cu tutu, cuplumbu 
cu coca; in speciale : lipitura, unu mor- 
bu care pote fi sau numai psyhicu sau 
si physicu, fiendu elî'ectulu amorei sen- 
suale ce sente unu iudividu de unu sessu 
cotra altu individu d'in cellu-altu cu una 
intensitate estraordinaria iu câtu d'in 
acesta causa are visioni fantastice : fefa 
se usca pre petiore, a daiu in lipitura; 
(vedi si sboratoriu). 

LIPIU, s. m., libum, placenta, 1. in 
acellu-asi sensu cu tipia; 2. specia de 
placenta cu brendia, cu verdia sau cu 
alte verdetie. 

* LLPPITUDINE , s. f., lippituao, 
morba de care suffere lippulu. 

*LIPPU,-a, adj. s., lippus, cui curgu 
ochii, care nu vede bene, orbu. 

LIPSA sau lipse, s. f., defectus, pe- 
nuria, privatio, inopia, necessitas, u- 
sus, o})us, absentia, absentia de ce s'ar 
cere sau ar fi necessariu, neavere, inopia, 
defectu , neadjunsu, nevolia, necessi- 
tate, etc. : dupo secerisiu rcu urmedia 
lipse de buceate : lipsea de subsistentia 
Va facutu se si lasse patria; in plaţiele 
commerciati nu se sentelipsea ele banni; 
in accllu tinutu este lipse marc ele apa 
bona; lipsea de carii scolastice este una 
d'in căuşele lipsirei de la scola; lipsea 
respectului cotra parenti Va degradatu 
in ochii lumei; cellu avufh nu sente lip- 
sele pauperului, care este privatu de tote 
celle necessarie; tabellulu arc atăte lipse 
in câtu e departe ele perfectione : nu e 
de lipse se te duci tu acollo; avemu lipse 
de boni conductori ; unu bonn capu ni 
e ele lipse ; ce ti e ele lipse ? ce ai de 
lipse? in lipsea mea se nu ve mişcaţi 



LIR, 

de a casa; a condemnâ in lipse; ce mi 
e.bonu amiculu, deco nu madjuta in 
lipse. {Lipse a potutu essi directa d'in 
grec. XeîtJa?rr:Xeirc-oi.<;; dero nu pare mai 
pucinu probabile nascerea lui d'iu lic, 
sanscr. ric=Xtîc, de unde lat. Un^uere, 
vedi îessinu si 2 licere). ĂL 

L\VS\\\Vj,-escu,\\-., deîicere, privare, 
deesse, abes.se, superessf, reliquum esse, 
oposesse, necesse esse; privări, renau- 
tiare, a fi lipse, a fi in lipse, a pune in 
lipse : Vau lipsitu d'in functione; mar- 
ţea ne lijtsi de celli mai boni bărbaţi ai 
noştri; m' am lipsitu pre menc, pentru 
ca se Iu adj utu pre densulu ; lipsieam 
de a casa candu au renitu elli; şcolarii 
boni nulipsescu de la scola; lipsescu 
bannii inplatia; lipsesce unu calin: mi 
lipsescu trei cente peno la una miile ; 
îndată cevoiu aeljunge la Bucuresci nu 
voiu lipsi a ve scrie; se nu lipsiţi de la 
mesa, de la adunare, de la baserica; a- 
cellui nefericitul lipsesce mentea; ce 
mai lipsesce, ca se fiu compleţii oieferi- 
citu? lipsesce se mi vina si acesta-a la 
capu ; de aci , forte desu la Macedoro- 
mâni, cu intellessulu de : c de lipse ■=. 
opus est : lipsesce se fucjimu , nu lip- 
sesce se mergi tu ewollo ; — apoi : me 
lipsescu si de misa rostra si de tote; de 
lucru me lipsescu mai facile; oue 
lipsescu de tenc, nu te mai voiu. te la- 
pedu; — a se lipsi, a se smentî ; — a 
lipsi pre cineva ele la sene , a Iu de- 
părta. 

LIPSIRE, S. f., absentia; privatio, 
absentia : lipsirea lui de la officiu bate 
la ochi, acellu scolariu are multe lip- 
siri de la scola. 

LIPSITU,-ct, adj. part, d'in lipsire, 
absens, privatus, esrenus , iuops, insa- 
nus, care sente lipse , lipsitu de banni, 
lipsitu de functione. lipsitu ele celle ne- 
cessarie, lipsitu de mente, si absol. unu 
lipsitu , una lipsita : una lipsita de 
muiere. 

* 1 LIRA, s. f., lira, fasci'a de pamentu 
ce se taiă sau rupe d'intru uua data cu 
aratrnlu : foss'a ce se face prin taiarca 
unei lira se chiama sulcu. 

2 LIRA, s. f., coventu corruptu d'in 
libra sau livra, si applicatu la monete 



LIT. 

cavi, dapo torre au differite valori : lira 
italiana de argentu are valorea unei 
leure române: lir'a turcesca are 22 leure 
si 75 bănui; lir'a sterlina are 25 leure 
sau franci. 

LISTA, s. f., cataîoşns, index, tabu- 
lse, (it. lista, fr. liste); mai multe no- 
miue de persoue sau de lucruri, sciisso 
in seria pre una folia de cbarteia; cata- 
loguiudice : lisfamilitariloru conscr 
lista juraţilor u , lista cărtiloru comju:- 
rate, etc. — lista cicile, surnai'a desti- 
nata pentru capi» Iu statului. 

* L1TABILE, adj., litabilis, ce se 
pote litâ. 

* LITAME, s. pi., Vitamine, litamen, 
ce se lita. sacrificiu. 

LITANIA, s. f., litania (Xitavsia), 
rogationi publice cari se făcu cotra 
Dumnedieu, si cotra toţi santii, invo- 
candu pre toţi unulu dupo altulu. 

* LITAKE, v., litare; 1. a face ro- 
gationi: ii. a face sacrifîcie, cari se ad- 
duca senine bone; ;!. a sacrifica iu ge- 
nere; 4. a sacra, a consecrâ. 

* L1TATIONE, s. f., litatio, actio- 
n e de litare. 

* LITE, s. f./lis, (forma antica stlis); 
certa, disputa, controversia, processu , 
căutarea dreptului in faci'a j idecati i , 
la tribunariu. 

LITEIA, s. f., vedi litia. 

LITERA si litiera, s. f, litera si lit- 
iera, 1. seninii sau caracteriu prin care 
insemnamu sonurilc vorbirei, le scriemu : 
Vdtere latine, litiere (/rece, litten 
thice, littere muiuscule; copillulu forme- 
dia litierele cu condeiulu; typographulu 
college litterele; 2. scientiele in genere, 
scientiele formose inspecie, litteratnr'a : 
cllu inerţia litterele, facultatea delit- 
tere, junii noştri făcu mare progi 
in littere; '■>. epistola : amu scrissu mai 
multe littere ; riam acceputu inco lit- 
terele telle. 

LITERALE silitterale,a,âi., literalis 
si litteralis, ce este conforme UW 
dupo littera : sensulu litterale allu a- 
cestui locu d'in scriptura differe prea 
multu de sensulu seu cellu allegoricu; 
acea poesia este a se intellege in sensu 
figurutu , fro nu in cellu litterale; tra- 



LIT. 



175 



ductione litterale, adeco facutu d'in co- 
ventu in coventu : accllei traductioni 
Upsesce cleganWa, pentru co este prea 
litterale; — limba litterale, care se scrie, 
in oppositione cu un'a ce numai se vor- 
besce; cantităţi litterali, semnate cu lit- 
tere, curmi se face in Algebra. 

LITERALITATEsi Utteralitate, s. f., 
calitate de litterale , ce se tine strinsu 
de litiere sau de sensulu litterale. 

LITERARII] si litterariu ,-a , J adj., 
littorarius, relativii la littere: 1. in in- 
tellessulu cellu mai strinsu, relativii la 
lectura si scriere ; la invetiatur'a ele- 
mentaria; '2. in sensu mai largii, ce se 
reffere la litteratura, la scientie si arti 
si mai vertosu la artea formosa de a 
scrie : folia litterariu sau ăiariu litte- 
i. disputa litteraria, critica littera- 
riu: acestu omu se occupa prea multu 
cu lucruri littera 'in care nu si 

put" assecură essistenWa; lumea litte- 
raria, care cultiva litterele; aceadisser- 
tatione litteraria si are meritulu seu. 

LITERATORII! si litteratoriu, adj. 
s., litterator si litteratorins , care se 
occup i t u litterele, care se refere lalit- 
tere : 1. in sensu strinsu : care invetia 
pre altulu se lega si sescria, invetia- 
toriu elementariu; 2. care connosce lim- 
b'a, sau se occupa cu scienti'a limbei, 
grammaticu, filologii; 3. care este adă- 
paţii bi ne iu littcratura, si face profes- 
sione d'in ea. 

LITERATU si litteratu,-a, adj., llt- 
teratus : 1. semnatu cu litttre : spata 
litterata; servit littei atu, stigmatisatu cu 
litterele iniţiali alle domnului seu: 2.in- 
iatu, instruitu, versatu iu litiere, in 
scientiele formose : omu litteratu, femi- 
nalitterata; ca subst., cine este acellu-a 
i a asia bt ne? este unu litti 

ratu; in acestu casu litteratuse confunde 
mai de multe ori cu litteratoriu; litte- 
ratu inse nu presuppune co cineva face 
professione d'in litteratura, precumu se 
presuppune ia litteratoriu. 

LITERATURA si litteratura, s. f., 
litteratura, 1. scienti'a sau mai bene 
artea elementaria de a connosce si a 
scrie litterele; 2. instructione elementa- 
ria; :i. - i unei limbe, cumu 



176 



LIT. 



granirnaticei ei, a filologiei; scientia care 
coprende grammatic'a, ratoric'a si poe- 
tic'a, care se chiama si litiere formose; 
arti formose, scientie formose; 5. totu 
ce s'a serissu intr'unn rarnu sau in tote 
ramurile de scientia intr'una limba : lit- 
teratura greca e mai variata de câtu cea 
latina; 6. in fine litteratura, eruditione, 
invetiatura si scientia multa si profunda 
connoscere a totoru productionilorulit- 
terarie alle unei natione , terre sau e- 
poce; in aceste trei d'in urma acceptioui 
se dice : studkdu litteraturei este plă- 
cuţii junimei; poesi'a este partea cea mai 
Mustra a litteraturei; cursu de litte- 
ratura; acella professoriu are littera- 
tura vasta si profunda; cellu altu are 
numai una tinctura de litteratura; lit- 
teratur'a moderna %n unele respecte nu 
se pote neci compară neci mesurâ cu 
litteratur'a classica a Elleniloru si a 
Bomaniloru; litteratur'a angla coprende 
multe opuri morali; litteratii, si mai 
vertosu litteratorii români, sunt detori 
a preveghiâ, ca litteratur'a naţionale se 
nu appuce una directione falsa, cor- 
rumpetoria de bonulu gustu si de mo- 
ralitate; litteratur'a arenecessitate mare 
de mecenati, de patroni si protectori; 
litteratura pote se fia studiu de profes- 
sione, inse forte raru d.i mediloce de 
subsistentia materiale. 

* LITHARGYRU, s. m M lituargyrus; 
oxydu de plumbu liceditu si cristallisatu 
in place sau table : vinarii se nu am- 
mestice lethargyru in vinu. 

* LITHIASE, s. f. (fr. lithiasis r= 
Xi^Haou;, d'in \id-oz=petra); formare de 
p£tra in besic'a udului. 

LITHI AS IC U,-a, adj., relativu la«- 
thiase. 

* LITHIATU, s. m., (fr. litliiate); 
sare formata d'in combiuationea acidu- 
lui lithicu cu una base. 

* LITHICU,-a, adj. (fr. lithique, d'in 
\i$oţ— petra); de petra : acidu lithicu. 

* LITHINU,-a, adj. s. (fr. lithine, 
d'in \i&o<;=petra); de lithiu; s. m. si f., 
alcaliu ce se afla numai in minerali. 

* LITHIU, s. m., (fr. lithium); corpu 
chymicu inco pucinu connoscutu. 

* LITHOBIU,-a, adj. (fr. lithobie, 



LIT. 

Xi^oţ— petra, si $ioz—vietia)\ care viue 
in patra ; s. ni., lithobiulu, genu de in- 
secte aptere d'in famili'a myriapodilori. 

* LITHOCALAMU, s. m., (fr. litho- 
calame, )d$oţ~petra, si /,âXa[Aog=rca- 
lamu); tubu de arundiDe fossile. 

* LINTHOCARPU, s. m., (fr. litho- 
carpe, )J.&oz=^petra si Y.>x[j~6<;=fructu); 
fructu petrificatu. 

* LITHOCHROMIA, s. f., (fr. litho- 
cliromie, \i$OQ= petra, si */pw[ta ■=. co- 
lore); processu lithographicu, prin care 
pre una pandia se impreme unu campu 
negru cu spatie de differite colori, asia 
in câtu se produce effectulu unui tabellu 
lucratu cu oliu. 

*LITHOCHROMICU,-a, adj., relativu 
la lithochromia. 

*LITHOCHROMISTU, s. m., (fr. li- 
thochromiste); artistu in lithochromia, 

* LITHOCOLLA, s. f., (fr. lithocolle, 
V.ftoţ— petra si %dXXa=coWa); cementu 
ce serve lapidariloru a fissâ gemmele ce 
voru a lucra. 

* LITHOGENESIA, s. f., (fr. litho- 
genesie Xifto? petra, si -{iviv.z.—genera- 
tione); parte a mineralogiei care esplora 
legile de formatione a petreloru. 

*LITHOGENIU,-a, adj. (fr. lîthogftne, 
"ktâoq,— petra si *(£wz=ge7iu); care nasce 
sau produce petr'a : cementu lithogeniu. 

* LITHOGLYPHICU,-a, adj., (fr. li- 
tkoglyphiqne); relativu la lithoghjphia; 
s. f., lithoglyphica, arte a lithoglyphului. 

* LITHOGLYPHU, s. m., (fr. litho- 
glyphe, Xid-oţ— petra, si jkfxp&.v=scttl- 
pere); sculptoriu in p£tra la antici. 

LITHOGRAPHIA sau litografia, s. f., 
(fr. lithographie,X'l'9-o<;=:p^m, sifpâ'feiv 
=zscriere si depingere); arte de a scrie 
sau de a desemna pre petra; officina de 
lithoqraphu. 

LITHOGRAPHICU sau litograficu,-a, 
adj., relativu la lithographia. 

LITHOGRAPHU sau litografu. s. m., 
fr.şlithographe) ; măiestru in lithogra- 
phia. 

LITHOLOGIA sau litologia, s. f., 11- 
thologia (d'in Xid-oţ z= petra, si X6*(oţ— 
discursu), parte a istoriei naturale, care 
se occupa cu cercetarea si conuoscerea 
petreloru. 



. LIT. 

LITHOLOGICU sau litologicu,-a, adj. 
relativii la lithologia. 

* LITHOLOGU snulitologu, s. m., li- 
thologus, cellu ce studia lithologi'a. 

♦LITHOPHAGU mulitofagu, adj. s., 
llthophagus, care mauca petre, nianca- 
toriu de petre, mai vertosu una spe- 
cia de scoice cari si sapa locuentra iu 
petre. 

f LITHO-, (d'in gr. tâfac = petra), 
afora de compositele ce au occursu peno 
aci, intra inco in multe alte composite, 
mmu:lithophania(<pcwtiv==lucire),tr&n$- 
parentia a petrei si altoru materie ana- 
loge; lithophilu,-a, (<pikeîv=:,amare), cui 
place petra, vorbindu de unele plante, 
ca subst.,lit/t02rfnlde, genu de plante d'in 
famili'a amaranthacieloru ; genu de in- 
secte ce viuu in locuri petrose; Uthophos- 
phoru, barytu sulfatatu; lithopht/Uu,-a, 
adj., care are folie de petra; s. m., folia 
de fossile; lithophytu (<piycdv — planta) 
s. m., productu marinu ce tine si de pe- 
tra prin duretia si de planta prin forma; 
lithoscopiu (oxorceîv n spectare), instru- 
mentu cu care se connosce presenti'a pe- 
trei in besic'a udului; lithospermu,-a, 
adj., y-j-iyyj. — semcntia), care are se- 
mentie dure; s. m., specia deerba; litho- 
strotu,-a, lithostrotus , (X^darparcoc , 
5T,oo)Tor = asternutu), aşternuţii cu pe- 
tra; s. m., lithostrotu — lithostrotum, 
locu astemutu cu petre, musaicu ; lithoto- 
mia. s. f., (Ir. litliotomie, -vi.t'—taliare), 
taliarea sau scoterea petrei d'in besi- 
c'a udului; lithotomicu,-a, adj., relativii 
la lithotomia; lithotomu, (liv îithoto- 
me), (vedi mai susu lithotomia), s. m., 
a) persona care talia sauscote una petra 
d'in besic'a udului; b) reale, instru- 
mentude seossu acesta petra; lithotripse 
(fr. lithotripsie = Tptyqţ = sfermare), 
sfermare si scutere a petrei d'in besic'a 
udului; lithotnpticu } -a } adj., relativii la 
lithotripse; lithotypographia (fr. Htho- 
typographie), arte de a reproduce pre 
p6tra una tabla typarita cu littere ordi- 
narie. 

LITIA, s. f., (Xttsîa), procesau», pro- 
cessione religiosa : au incongiuratu ba- 
seric'a cu litia; — artu, pane beneco- 
ventata; — istoria, vorba lunga si ade- 

Touu U 



LIT. 



177 



sea molesta : ce de litie mai scie si omulu 
acestu-a! 

* LITIGANTE, part. adj. s.,litigans, 
care litiga, se judeca : părţile litiganti 
au de a se infaciosiă in terminu de cinci' 
sprediece dille; in acellu processu sunt 
mai multe parti litiganti. 

* LITIGARE, v., litigare, a porta 
lite, a disputa, a se certa, a porta pro- 
cessu, a sta la judecata cu cine-va. 

* LITIGATIONE, s. f., litigatio, ac- 
tione de litigare, certa, processu. 

* LITIGATORIlVfona, adj., litiga- 
tor, care litiga, care are certa, processu 
cu cine-va. 

* LITIGIOSU,-», adj., litigiosus, ce 
se afla in certa, in processu, in judecata : 
cestione litigiosa, causa litigiosa; cui plă- 
cu certele, processele : muieri litigiose. 

* LITIGIU, pl.-e, litigium, certa, in 
specie, certa in faci'a justiţiei, portare de 
processu : acestulocu este inliiigiu; d'in 
acea pretensione sepote nasce unu li- 
tigiu. 

* LITOKALE si Morale, adj., Hto- 
ralis, de littore, de la termulu marei; ca 
subst. : costele Dalmaţiei de la Fiume 
peno la Novi se dicu litorăle. 

* LITI l lî A I» l Q, si littorariu,-a, adj., 
li io rari u s, camu in acellu-asi sensu cu 
[/(ontic: relativu la littore. 

* L1T0RE si littore, s. m. f., Littus, 
ripa sau costa de mare, vedi si Ut tu 
si litu. 

* LITOROŞl si littorosura, adj., U- 
toroMi*, care are litori intense. 

LITRA, s. f., (Xttpa), cu acellu-asi 
intellessu ce an' libra, mesurade capa- 
citate si de greutate =z 100 drachme 
r= 325 gramme francesci, si prin ur- 
mare identica cu libra pondo a Roma- 
niloru antici : da-mi una litra de cafea 
si doue litre de sar// aru; una litra de 
pome si tina pane de trei litre; addu- 
ne câte una litra de rinu; amu beutu îm- 
preuna cinci litre; amu cnmperatu una 
litra de tortu. 

* LITRU, s. m., (fr. litre), mesura 
noua de capacitate, considerata ca uni- 
tate a mesurei francesci pentru aride si 
fluide; capacitatea ei este de unu deci- 
metru cubicii, prin urmare= , 'o o d'in 



1 



178 



LIU. 



metru cubicii, saun:0,707 d'm tfiesur'a 
de Vieun'a : Jitrulu se împarte in 10 de- 
cilitre, de câte 10 cenlilitrc, de câte 10 mil- 
lilitre; 10 litre se dicu decalitru, 100 li- 
tre se dicu hectolitru, 1000 litre se dicu 
chilolitru (kilolitre), sau unu steriu= 
metru cubicii; pondulu unui litru de apa 
destillata se numesce chilogrammu. 
LITTERA, etc, vedi litera etc. 

* LITTC" si litu, s. m. pi., littori sau 
litturi, ripa, costa de mare : pre littorile 
marei se afla multe cetăţi in/loritorie. 

* LITURA, s. f., litnra, ungere, şter- 
gere, si in speciale, ştergerea de ce e 
scrissu, stersetura. 

LITURGIA, s. f.,(Xs»toopYta, liturgia), 
functione, officiu,servitiu; officiu divina, 
servitiu divinii ; acumu redusul la par- 
tea officiului divinu in care se celebra 
sacrificiulu in baseric'a chrestina orto- 
doxa : liturgia sântului Basiliu cellu 
mare; liturgi'a sântului Joanne Chrysc- 
stomu; a merge la liturgia; a asculta 
sănfa liturgia. 

LITURGIAR1U, s. m., carte in care 
se coprendu toterogationile siactionile 
attingutorie de facerea liturgiei : litur- 
giariu typaritu la JBucuresci. 

LITURGICA, s.f., (Xs'.ToupY'.y.YJ), scien- 
tia, careseoccupa cu administrarea cul- 
tului : liturgic' a are trei parti : dogma- 
tica, istorica si practica. 

LlTURGICU,-a, adj., (Xe'.to-joy.xo; , 
litur^lcus), ce se refere la liturgia. 

LITURGISlRE,-escw, V, (XeiroopŢelv) 
a celebra, a lege liturgVa. 

LITURGU, s. m., (Xeiroop^?, litur- 
gns), proprie functionariu, functionariu 
publicu; apoi umetionariu ecclesiasticu, 
sacerdote, pontefke;cornpositoiiu de li- 
turgic. 

* LITUU, s. m., litnns; 1. bastonu 
curbu allu auguriloru Romani; 2. instru- 
mentu musicale de sufflatu, cu care se 
dâ semnu de bătălia. 

LIURCA si Horea, s. f., lorea; liqua- 
roen, sordesj 1. vinu ce se storce in ur- 
ma, dupo ce s'a storsu d'in struguri frun- 
tea vinului; de aci, vinu reu de beutu, 
vinu nesufferitu gustului ; 2. zema rea, 
fertura reu preparata, zemurca; 3. sorde, 
mare necuratfa ; copillulu s'a bagatu in 



LOB. 

lacu si s'a făcuta i turca; (câte trelle sem- 
nificationile se esplica prin essirea co- 
ventului d'in lioru, ori fem. Hora, care 
prin strămutarea d'in locu a lui i, e in 
locu de loria, de care vedi la loculu 
seu). 

LIURU sau lioru, s. m., Hora, f. loria, 
vedi liurca, sub 1. 

LIUSIORU,-a, liusiorare, etc; vedi 
usioru, usiorare. 

LIVADE, S. f., (>.^â?), pratuni, cam- 
pus berbosus, pratu, lunca, campu er- 
bosu, pastione; in unele locuri se dice 
si livade de pruni, locu plantatu cu 
pruni. 

* LIVEDINE, s. f., livedo, stătu de 
lividu, venetare, loculu lividu reraasu 
pre pelle prin appesare, lovire, etc. 

* LIVERE, v. , livere, a fi lividu , 
metaf. a fi lividu la suffletu, a fi invi- 
diosu. 

* LIVIDU,-a, adj. , lividus, venetu ; 
fig. invidiosu. 

* LIVORE, s. f.,livor, venetare, (vedi 
si livedine); metaf. invidia. 

*LOBARIU,-a, adj., (fr. lobaire), ie- 
lativu la lobu sau la lobi, care are lobi: 
arterie lobarie; — s. f., lobaria, genu de 
licheni. 

* LOBAT U,-a, part. adj., (fr. lob6), 
provedutu cu lobi : folie lobate. 

* LOBELIA, s. f., lobelia,(fr. lobelie), 
planta d'in classea 5, ordinea 1 a syste- 
mei lui Linneu, d'in famili'a lobeliacie- 
loru : lobelia cardinale— lohelia cardi- 
«alls L., are flori de colore scarlatina ; 
lobelia in/lata = lobelia iuflata, etc, 
tote plante americane. 

* LOBELIACIU,-a, adj. , (fr. lobe- 
liae£), care semena cu una lobelia; de 
aci s.f. pi., lobeliacih, familia de plante, 
cari au de typu genulu lobelia. 

* LOBELINU, s. m. si fem., lobelina, 
acidulu care se scote d'in succulu plan- 
tei americane lobelia : lobelinulu seap- 
plica contr'a morbiloru syphilitici. 

* LOBIFERU,-a, adj., (fr. lobifere), 
care are unulu sau mai mulţi lobi. 

*LOBULARIU,-a,adj.,(fr.lobulaire) 

provedutu cu lobuli; relativu la lobulu, 
cu forma delubulu; lobularie, plante d'in 
celle crucifere. 



LOC. 

* LOBULATU,-a , adj., (fr lobule), 
provedutu cu lobuli. 

* LOBULU sau loburu, s. m., (fr. Io- 
bule), deminutivu d'in lobii, lobu micu: 
fia-care lobu de la acestu organn se di- 
vide in mai mulţi lobuli: — in botanica, 
rudimentu de folia. 

* LOBU, s. m., (it. lobo, fr. lobe, Xo- 
P<5?); 1. capetu inferiore alin urecliiei ; 
2. prin metafore , applicatu la ori -ce 
parte de organu proeminente si rotunda: 
lobii ficatului, creierului, puhnoniloru : 
lobii folieloru sau frundieloru sunt crcs- 
tature profunde pre marginile lom: lobi 
seminali, sau absol. lobi, celle doue parti 
carnose alle sementiei planteloru dico- 
tyledonie in germinatione. 

LOCALE, adj., localii? , relativii la 
locu : impregiurari lacali, datine locali, 
usu locale, drepturi locali, auctoritati 
locali; memoria locale, care tine in mente 
bene dispositionea si situationea locu- 
riloru si a lucruriloru assediate pre a- 
celle-a; s. m., locale, locu auumitu. 

* LOCALISARE, collocare, deil-ere, 
(fr. localiser), assediare, punere la unu 
locu, defigere : bettulus'a localisatu, nu 
va fi universale; — a adapta unui locu. 

* LOCALISATIONE, s. f., (fr. loca- 
lisation), actione de localisarc. 

* LOCALISATU,-a, part., d'in locali- 
sare, (fr. localise.) 

* LOCALITATE, s. f., loeus, sedes, 
locl sltus, (fr. localite) , impregiurare , 
circumstantia locale : unele legi caută 
se se modifice dupo localităţi; — locu par- 
ticulare : mai înainte de a ne assediâ, 
caută se connoscemu localitatea; acelle 
localităţi nu correspundu scopului: nu 
mi mai adducu a mente de localităţile a- 
celle-a. 

LOCANDA, s. f., deversorium , ta- 
berna ileversoria, eaupona, (it . locanda); 
proprie f. , d'in /oeawdu^locariduîs—de 
locatu, luatu ca s. f. , cu însemnările : 
1. casa de locatu; 2. ospetarfa, unde o- 
menii se ospeta pre banni. 

LOCANDAKlU,-?a, s. m. si f., caupo; 
tabernarius; care tine locanda , care o- 
speta pre banni, ospetariu. 

LOCAKE, v. , locare, 1. a face locu, 
a pune intr'unu locu, a assediâ : a loca 



LOC. 



179 



militari in insidie ; in speciale, a pune 
la loculu seu , si mai vertosu, a dâ la 
cas'a seu, a maritâ una făta; 2. a dâ sau 
luă ceva in usu pre una summade banni 
(a incliiriâ) : a loca casele, mosi'a, gra- 
din'a, agrulu; a si loca manule , bra- 
ciele, lucrulu seu; a loca banni, a dâ 
cu uşura, a împrumuta cu folosii. 

LOOARIU,-a, adj., locarins-uin, re- 
lativii la locare, la dare sau luare in fo- 
losentia pre una summa de banni ; s. m. 
reale, locariu, pretiulu locariu, pentru 
care vedi si locaticu. 

LOCATARII 1 , s. m. , conductor, lo- 
catorul», cellu ce iea in arrenda, cu tassa, 
cu banni , pre unu tempu determinaţii : 
in acellu contracţii de arrenda locato- 
riulu este Petru, ero locafariulu Ales- 
sandru. 

LOCATECU si locaticu, pl.-e, merces 
conducta , merees stipulata , pretium , 
pretiulu, summ'a arrendei, tassei, loca- 
tionei, unui obiectu, p. e. casa, agru, mo- 
ra, etc; vedi si locariu. 

LOCATIONE, s. f., locaiio, actione 
si modu de locare, ordine, positione, locu 
in care se assedia persoue, obiecte, co- 
vente : acellu studente arc locationea a 
trei'a; in UmVa româna locationea co- 
venteloru inco nu este ftssata prin re- 
gale ; in speciale, dare sau si luare cu 
folosentia, cu unu pretiu, arrendare, 
dare de banni imprumutu : locationea ce 
se face banndoru publici caida se fia cu 
totul u secura. 

LOCAT1TID si locaticiu,-a, adj., lo- 
catitius si locaticius, datu cu locaticu. 
LOCATOR1U , s. m. , locator , care 
loca, da in arrenda, imprumutu, (inchi- 
riatoriu) : in capitale e mare lipse de 
locuentic; locatorii au urcata locaticulu 
ero locatarii sufferu greu; locaioriulu a 
datu afora pre locatar iu d'in causa, co 
acestu-a n'avu se i solvă locaticulu. 

1 LOCATU,-a, adj. part., locatus, ap- 
pusu, assediatu; datu in arrenda , (in- 
chiriatu). 

2 LOCATU, pl.-e, (fr. loquct, it. luc- 
clietto), una mica machina mobile care 
serv» 1 a incuiâ usiele, armariele, etc. 

* LOCACE, adj., loquax, limbuţii, fle- 
carii!, (vedi locere). 



180 



LOC. 



* LOCELLU, s. m., locollus, deminu- 
tivu d'in locu, locusioru. 

* LOCEKE, locui, locutu , v., loqoi, 
a vorbi, a se espreaie, a vorbi inultu, a 
limbuţi. 

* LOCITARE, v., locitare, iterativii 
d'in locare. 

* LOCOMOBILE, s. m., (locomobills, 
fr. locomobile), ce se pote mişca d'in 
locu. 

* LOCOMOBILITATE, s. f., (fr. lo- 
comobilit6), calitate de locomobile. 

* LOCOMOTIONE, s. f., (fr. locomo- 
tion), scambarea locului in virtutea fa- 
cultatei locomotive : locomotionea este fa- 
cultate commune mai totoru animali. 

* LOCOMOTIVU,-a , adj. s., (fr. Io- 
eomotif-ve), care are potere de a mişcă, 
care mişca din unu locu in altuiu; s. m., 
locomotivu, si f., locomotiva, trassura cu 
machina de vapori, care pune in mişcare 
alte trassure legate un'a de alt'a. 

* LOCOMOTOKIU,-a, adj. s., (fr. Io- 
comoteur), care mişca din locu in locu : 
machina locomotoria. 

* LOCOTENENTE, adj. s., care tine 
loculu altui'a; ca s. m., se applica la 
grade de miliţia : unu locotenente, unu 
sub-locotenente, locotenente generale. 

* LOCOTENENTIA , s. f. , (fr. lieu- 
tenance), calitate de locotenente; concr. 
persone ce ţinu loculu, mai vertosu loculu 
de domuu : locotenentia domncsca. 

LOCU, pl.-firi, locus, spaţiu ce occupa 
unu corpu; totu corpulu occupa unu locu, 
este intr'unu locu, împle unu locu ; unu 
corpu nu pote fi in acellu-asi tempu in 
doue locuri; spaţiu, luatu absolutu, fora 
a considera, co ar fi in ellu veri-unu cor- 
pu, incapere, situatione, tinutu, regione, 
parte de proprietate, positione in socie- 
tate sau in stătu, etc. : locu largu, micu, 
angustu, marginitu, inaltu, assediatu, 
affundatu, subterranu ; locu caldurosu, 
umedu, baltosu, nesanetosu, placutu, 
urritiosu, incantatoriu , desertu, singu- 
ratecu, padurosu, fertile, nelocuitu, in- 
tunecosu, luminosu ; loculu cellu mai 
formosu d'in lume; acestu-a e loculu un- 
de s' a nascutu ellu; omu care umbla d'in 
locu in locu;— locu de adunare, de con- 
venire, de recreatione, petrecere; lom 



IOC 

de aratu, de fenatiu, de trei falei; locu 
de perdiare; puneţi ori-ce lucru la loculu 
seu; pune bannii la locu securu ; fig., 
nam neci locu, neci focu, n'am pa- 
tria , assediamentu , capetâniu ; locu 
santu , baserica, — locuri sânte, Pale- 
stin'a , celebre prin mysteriele redem- 
ptionei nostre : acellu omu a peregH- 
natu la locurile sânte; locuri inalte, po- 
sturi, functioni inalte;— locu de scăpare; 
—locuri relle, casa de desfrenare; locu, 
absol. uteru, matrice; — locuri, latrina 
unde se dese'rta stomachulu; — locu = 
spaţiu sau puntu anumitu, iudicatu de 
iuainte : se mergemu la faci'a locului, 
se ne consultâmu acollo pre locu; — in 
geometria, locu, linia drepta sau curba 
in care tote puntele servescu pentru a 
resolve cutare problema ce are solutioni 
nenumerate; in astronomia, locu, puntu 
pre ceru, la care respunde veri-una pla- 
neta sau cometa veduta de pre superfa- 
ci'a globului nostru , si care differe cu 
totulu de acellu-a in care amu vede' cor- 
pulu cerescu, candu s'ar pote' se stamu 
in centrulupamentului;deacea-a astro- 
nomii distingu intre loculu apparente 
si intre loculu addeveratu, ero differen- 
ti'a intre acelle doue locuri se numesce 
parallasse; — Zoctt.jpositione, servitiu, of- 
ficiu, functione : din trei candidaţi Pe- 
tru este pusu la loculu antaniu; Octa- 
viu fu numitu prefectu in loculu lui Ju- 
Ihi; s'a facutu ministru de culte in lo- 
culu lui Tulliu; commandante supremu 
fu denumitu Traianu in locidu lui Caiu; 
cine fu allessu primariu in loculu lui 
Liviu? — locu, tempu, oceasione, oppor- 
tunitate ; causa, ansa : nu este loculu 
aici ca se disputamu; lassa co vomu vorbi 
la loculu seu; nu este aci neci tempulu 
neci loculu; se vedemu, deco este locu se 
vorbimu cu ministrulu; inse e gallicismu 
in frasi ca : are locu audienti'a, eveni- 
mentulu, avură locu visitele, au locu es- 
saminele publice, etc; in locu de : se da 
audienti'a, se facura visitele, se Unu es- 
samine, etc.;— locu, parte, fia si numai 
una sententia, d'in vre-unu scriptoriu : 
Aristotele dice la mai multe locuri ; lo- 
culu citatu de la Cicerone este usioru 
de intellessu ; locuri communi sau Zo- 



_ LOC. 

curi oratorie, fontanele sau adjutoriele 
retorice generali, d'in cari oratoriulu 
pote se si scota argumentele selle; locuri 
communi, unele tractate si reflessioni 
generali care se potu applecâ la una ce- 
stione particularia : preutidu ne avendu 
ce se dica despre repausatulu, a vorbitu 
d'in locuri communi despre celle sepie 
virtuţi cristiane; acellu advocatu vo- 
liendu se laude pre judicatoriu, a vor- 
biţii d'in locuri communi despre justi- 
ţia; acellu membru alia camerei vorbesce 
totu numai d'in locuri communi si neci 
una data nu descende la ccstionea ce 
sta la ordinea dillei; — in locu : a) cu 
de si inf., in locu de a si vede de fami- 
lia, petrece dille si nopţi in beţie si des- 
f renuri; b) cu subj., in locu se mc ad- 
jute, elin vie appesa; — pre locu : a) la 
faci'a locului; b) in data;— de locu: a) in 
data, la rnomentu; b) in i'rase negativa, 
neci de cumu, reci de câtu : n'am beutu 
de locu, nu invetia de locu; — cu locu 
fora locu, correlat. la : cu tempu fora 
tempu ; prov. : nu e locu de jocu; a nu 
si află locu, a nu se asteraperâ, a fi tare 
tormeutatu de ansietate, de dorere, etc. 
LOCUENTIA, s. f., domiciliuui, sc- 
des, habitatio, habitaculum, loculu, ur- 
bea, communea rurale, in care locuesce 
cineva, ero in speciale, locuentia, cas'a, 
ori si camer'a in care petrece mai multu 
sau mai pucinu : se ofta cu locuenti'a in 
Bucureşti, in Clusiu: locuenti'a lui se 
compune d'in una salla si trei camere: 
locuenti'a guh.r notoriul ui tcrrci c unu 
palatiu cu trei despart imente; Domnito- 
riulu s'a mutatu in locuenti'a sea de 
vera: frate meu s'a mutatu cu locuentia 
la Gallati: locuentia strimta si nesane- 
tosa, locuentia formosa si larga; vedi 
si : domiciliu, resedentia. 

LOCUIRE,- eseu, V., liabilare, domi- 
cilium haberc, incolore, a petrece, a sede 
in unu locu, tinutu, rra : aceşti omeni 
locuescu in ţinuturi muntose, frate meu 
locuesce in Giurgiu; cas'a in care lo- 
cuesce cllu, este proprietatea lui; Cor- 
neliu locuesce in casa locata, in casa cu 
locaticu: noi locuimu in acelle-asi cast; 
elli locuescu in ospet ar i' a \ a «Bouru»; 
fig. unu suf/ldu forte iaru ua i ocu i { n . 



LOC 



181 



tr'unu corpu effeminatu; mentea sane- 
tosa locuesce in corpu sanetosu; amorea 
sensuale si rationea nu loiuescu îm- 
preuna. 

LOCUITORII!, adj. s., habitator, in- 
cola, accola, care locuesce, care petrece 
la unu locu, undeva : locuitorii acestei 
case sunt omeni de pace: locuitorii d'in 
vecinetate sunt omeni de certa; locui- 
torii munteani se distingu in unele cali- 
tăţi de locuitorii campioni; egoismulu 
locuitor Hor u d'in urbile conimerciali; lo- 
cuitorii comnuniloru rurali consideraţi 
in simplitatea vietiei loru; locuitorii ur- 
biloru si cetatiloru sunt espusi la mari 
peri ele de lussu si corruptione; nume- 
rulu locuitoriloru români caută se mai 
cresca multu; locuitorii terrei nostre se 
fia bene crescuţi, nutriţi, imbraceati si 
essercitati la arme; poetice : locuitorii 
paduriloru, oi aerului, apeloru, ferele 
selbatece, passerile, pescii. 

*LOCULAMENTU, s. m., laculamen- 
tum, cassa cu. locule sm mici locuri des- 
părţite, cu despartiture; un'a d'in ace- 
ste despartiture , casciora , cassutia de 
armariu, etc; totu ce e destinatu a pune 
pre densulu ceva. 

* LOCULARE si loculariu,-a , adj. 
locularis, provedutu cu locule ; pusu in 
locule. 

* LOCULATU,-«, part. adj., locula- 
tus, provedutu cu locule : pictorii au ta- 
ble loculate. 

*LOCULOSU,-a, adj., loculosus,plenu 
de locule : fructu loculosu sau bacea lo- 
culosa. 

* LOCULU sau locuru, pl.-p, locnlns, 
deminutivu d'in locu; locu micu, locu- 
sioru: in speciale : despartitura intr'unu 
armariu, intr'una cuteia, etc, capsula, 
casciora, cassutia. 

* LOCUPLETARE , v., locupletare , 
a face locuplete; a inavutî: locupletatu cu 
prede; fig. a locupletâ unu templu cu 
formose picture. 

* LOCUPLETE, adj., locuples, 1. a- 
vutu in locuri, in bonuri immobili; 2. in 
genere avutu; 3. fig. demnu de creden- 
tia, validu. 

LOCUSIORU, s. m., IocdIub, demi- 
nutivu de la locu, adeco locu micu, buc- 



182 



LOG. 



catella, clinisioru de locu : ml am cum- 
peratu unu locusioru de casa in strat' a 
de susu; a r # si e ^ u unu locusioru in ca- 
pitale; locusioru de repausu, adeco mor- 

mentulu. 

LOCUSTA, s. f., locusta, insectu ari- 
patu, care adjutatu de celle doue petiore 
posteriori, multu mai lunge de câtu celle 
alte, merge saltandu sau sarindu, de 
unde se dice si saltatoria sau saritoria : 
locustele sunt insecte forte stricatiose; 
locustele sbora in cete de multe millioni 
preste terri si mari; nueru de locuste; en- 
tomoloqii numera locustele intre greri; 
aceşti copii manca ca locustele; au venitu 
preste noi străinii ca locustele. 

* LOC UT ARIU,-«> adj . s., loquax, gar- 
rulns , care vorbesce multu , limbutu, 

* LOCUTENENTE, s.m., vedi loco- 

* LOCUTIONE, s. f., locntio, actione 
de locere, vorbire; in speciale, espressio- 
ne; modu de espressione particulariu. 

LOCUTIRE-escM, v., loqai, garrire, 
a vorbi multu, a nu mai tace d'in gura. 

LOCUTORIU,-a, adj. s., locator, care 
loce, vorbesce; cu nuautia rea, limbutu, 

flecariu. 
*LOCUTU-«. adj. part., locutus, dictns. 
*LOCUTELEIU-a, adj. s.,lucutelejus, 

limbutu, flecariu, cui nu mai tace gur'a. 

* LODICE, s. f., lodix, copertura tes- 
suta, copertura de patu. 

* LODICULA, s. f., lodicula (fr. lo- 
dicule), deminutivu din lodice; in bo- 
tanica, parte a floriloru la graminie, care 
copere immediatu ovariulu. 

LOGARITHMICU, adj., (logarithmi- 
cus), relativii la,logarUknm ; systema lo- 
garithmica. table îogarithmice 

LOGARITHMU, s. m., logaritîimus 
(d'in grec. /,070c = proportione âpi#- 
jj.6c; = numeru), numeru din una pro- 
gressione aritmetica care respunde la 
altulu d'in una progressione geometrica; 
sau logaritlimulu in mathematica este 
esponentele care correspunde la unu nu- 
meru ore-care absoluţii atunci, candu 
acestu-a este consideraţii ca potenti'a 
unui numeru luatu ca basc; dcco nume- 
rulu luatu ca base este 2, atunci 1 este 



LOG. 

logaritlimulu de la 2, 6ro 2, log. de 
la 4, 3 log. de la 8, 4 de la 16; cea mai 
bona systema de logarithmi se dice a fi 
a lui Bri gge d'in Angli'a, la care basea 
este 10; calculationea cu logarithmi este 
necessaria celloru ce aft a face cu com- 
puturi mari. 

LOGICA, s. f., logica, (Xo7ar]),scien- 
ti'a care ne invetia a raţiona justu ; 
scienti'a de a cugeta, parte a scientiei 
omenesci care se occupa cu formele cu- 
getarei : regulele logicei; tractatu de logi- 
ca, logic' a este de adjutoriu la tote celle 
alte scientie; logic' a applicata spre a com- 
bate sau a se apperâ, se dice dialectica; — 
logica, opu scrissu despre artea de a ra- 
ţiona : logic' a lui Aristotele, logic' a lui 
Condillac, logic' a transcendentale a lui 
Rant; logica se dicea classea prima 
sau annulu ântaiu allu cursului de filo- 
sofia la lycee si universităţi; logica, 
mente sanetosa, judecata matura, dis- 
positione de a raţiona dreptu : acestu omu 
vorbesce cu multa logica, mi place multu 
logic' a naturale, secura, sanetosa si ju- 
sta a acestoru terrani; omulu acellu-a e 
unu capu seceu, lipsitu de logica; lo- 
gica, rationamentu, metodu, decursulu 
ideiloru : acestu opu e scrissu fora logica; 
logica, modu singularii! de a raţiona, 
logk'a ânimei, logic'a passionioloru, 
logic'a ingratului; este si una logica a 
fapteloru, evenimentelor u, etc. 

LOGICU,-a, adj., logicus, (Xoviv.dq), 
relativu la ratione, raţionale : a dice si 
adesdice nu e logicu; subst. care se occupa 
cu logic'a, care scie logic'a sau ua prac- 
tica bene, care rationedia cu metodu si 
justu : bonu logicu, reu logicu. 

LOGISTICA, s. f., logistica, arte de 
calculaţii, aritmetica, calculatione, com- 
putu. 

LOGISTICU,-a, adj., relativu la lo- 
gistu. 

LOGISTU, s. m.,logiata, finantiariu, 
officiariu de tesauru publicu pre tern- 
pulu imperatoriloru ; verificatori u de 
computuri. 

*LOGODEDALIA, s. f., logodanlalia, 
(XoYo8ăi8aXta) artificiu de covente. 

* LOGOD1ARRHEA, sau logodiarrea 
S. f., (fr. logodiarrhee, d'inXdyo; zzzdis- 



LOG 

cursu, si aâopoia =. diarrea), flussu de 
vorbe deşerte de intellessu. 

* LOGOGRAPHIA sau Io go grafia , 
s. f., (fr. logographie d'in \6fOQ == dis- 
cursu, si Ţpwpetvrrscriere), arte de a scrie 
asia de rapide cumu se vorbesce; arte 
de a tine* computele. 

*LOGOGRAPH [CU sau logograficu,-a, 
adj., reiaţi vu la logographia. 

LOGOGRAPHU sau logografu, s. m., 
iogograpbus, (fr. logographe), care stu- 
dia sau connosce logographVa. 

♦LOGOGRIPHU sau logogrifu, ş. m., 
(logogriphns, fr. Iogogriphe, d'in ~h6yoc, 
— coventu, si vpî'f os — încurcătura, e- 
nigma); genu de enigma constatoria 
d'in unu coventu alle cărui littere com- 
binate in moduri diverse formedia alte 
covente ce ai se devini luandu sau po- 
nendu cate una littera, p. e. dracu,racu, 
acu, cu, care tote si au semnificatiouea 
loru diversa: logogriphii nu sunt demni 
de omenii serioşi, cari sciu pretiui tem- 
pulusivieWa. 

* LOGOMACHIA, s. f., (logomachia, 
\oyj\ixyia., d'in \6yot— discurs u si {idc^Tj 
rr lupta, bătălia, certa); disputa, ce'rta 
pentru vorbe : acesta cestione este una 
logomachia curata; intre cărturari si 
politici se născu multe discussioni, cari 
nu sunt de catu logomachie, adeco c6rta 
de vorbe deşerte, sau nesce vorbe adesea 
synouyme, cari differu numai iu unele 
nuantie : logomachia este artea pedan- 
tiloru; logomachia irrita spiritele. 

LOGOTHETESSA (reu logofetessa) 
s. f., <:onjux logotiietae, mulierea, soci'a 
logothetuhn. 

LOGOTHETIA, (reu logofeţi a), s. f., 
cfflcium logothetue, officiulu, functio- 
nea, demnitatea de logothetu; cancella- 
ri'a logothetului; mai înainte se dicea: 
logotheWa basericesca, logotheti'a drep- 
tatei etc. 

LOGOTHETU, (reu logofetu) s. m., 
(logotheta,XoYO\)£rr^),l. in sensulu mai 
anticu : a) verificatoriu de compute, b) in- 
spectoriu de câlli sau de poşte; c) can- 
cellariu, secretanu, oratoriu allu im- 
peratoriului; 2. in sensu mai moderau : 
a) functionariu iualtu, ministru, si in 
speciale : a) logothetu basericescu sau 



LON. 



183 



logothetu allu credentiei, astadi ministru 
allu culteloru si instructionei; [3) logo- 
thetu allu dreptatei sau simplu, logotetu, 
astadi ministru allu justiţiei; b) cu con- 
ceptulu de cancellariu nu s'a applicatu 
de catu laofricie subordinate, si anume: 
ot) logothetu de satu, notariu d'in una 
commune rurale; |B) in genere copistu : lo- 
gothetu supprefecturei; logothetii d'in 
mncellari'a marelui ncgotiatoriu; 7) cu 
sensu si mai estensu, cellu ce iuv^tia 
sau scie carte, cellu pucinu a lege si 
scrie; — pentru ca inaltii demnitari, cari 
portau titlulu de logothetu se se distingă 
de logothetii in sensulu de sub b), se da 
acelloru-a titlulu de mare: mare logo- 
thetu allu credentiei; — in fioe logothetu 
era si unu titlu de nobilitate, fora func- 
tione, titlu, ca si tote alte assemini, 
date numai pre vietia; — mftnefetu logo- 
thetu se aude si in multe fabule popu- 
larie. 

*LOLIACIU,-a, adj. S., loliacens,(fr. 
loliacă), de loliu, care semena cu lo- 
liulu: farina loliacia; s. f. pi., loliacie, 
tribu d'in familia graminieloru, care 
are de typu genulu loliu. 

* LOLIGINE, s. f., loligo, specia de 
pesce. numitu si culamariu. 

* LOLIU, s. m., lolium, neghina. 
LONGANQ,-a, longariu, etc, vedi 

lunganii, lungiriu. 

* LONGEVITATE, s. f., longamtas, 
staui de lonqevu. 

* LOi\ r GEVU.-rt. adj., longtevus (= 
longu-evu), care are longu-evu sau longa 
etate, auuosu, betranu. 

* LONGICAULU,-a, adj., (fr. loiigl- 
canle), care are aule lungu. 

*LOXGICODU,-a, adj.,(fr. Icugicode), 
care are coda lunga. 

* LONGICOLLU,-», adj., (fr. longi- 
colle) ; care are collu lungu : animali 
lonqicole. 

* LONGICONU,-a, adj. , (fr. longi- 
cone); care presenta unu conu lungu : 
rostru longiconu. 

* LONGIFLORU,-a, adj., (fr. longi- 
flore); care are flore sau flori lunge. 

* LONGIFOLIU,-a, adj., (fr. ion?f- 
folte); care &ro fotiele lunge : plante lon- 
gifolie' 



184 



LON. 



* LONGILABRU,-a, adj., (fr. longi- 
labre); care are lăbre lunge. 

* LONGILOBU,-a, adj., (fr. lougi- 
lobe); care are lobi lungi. 

* LONGIMANU,-a, adj., longimanus, 
(fr. longimane); care are mane lunge ; 
despre in secte, cari au labe lunge; care 
are una mâna mai lunga de câtu alt 'a; 
care are unele labe mai lunge de câtu 
altele. 

LONGIME, s. f., longitudo; vecii Z(W- 
gitudine si lunqime. 

* LONGIMETRIA, s. f., (fr. longi- 
metrie); 1. parte a geometriei elementa- 
ria care tracta despre proprietăţile li- 
nieloru; 2. arte de a mesurâ longitudini. 

* LONGIMETRICU,-a, adj., (fr. lon- 
gimetrique); relativu la lonqimetria. 

* LONGIMETRU, s. m., (fr. longi- 
metre); instrumentu de luatu mesura 
pentru sartori. 

* LONGINCITATE, s. f ., longinquitas; 
calitate de longincu. 

* LONGINCU,-a, adj., loiiginquus ; 
tare longu, departatu, îndelungii, lentu: 
longinc'a mare, lonqinc'a vietia. 

* LONGIPALPU,-a, adj., (fir. longi- 
palpe); care are palpe lunge; s. f. pi. 
longipalpele, tribu de insecte d'in fami- 
li'a coleoptereloru brachelytre. 

* LONGIPEDE, adj., longipes, (fr. 
longipede); care are pedi =z petiore sau 
pedunculi lungi; s. f. pi., longipedile, or- 
dine de passeri. 

* LONGIPEDUNCULU,-a, adj., (fr. 
longipedoucule) ; care are pedunculi 
lungi. 

* LONGIPENNU,-a, adj., (fr. lon- 
gipenne); care are lunge penne sau aripe; 
s. f. pi., longipennele. familia de passeri 
d'in ordinea palmipediloru. 

*LONGIPETALU,-a, adj., (fr. longi- 
petale); care are petale lunge : corolla 
longipetala. 

* LONGlPETIOLU,-a, adj., (fr. lou- 
gipetiole); care are petiole lunge. 

* LONGIPINNU,-a, adj., (fr. lonşi- 
pinne); care are pinne lunge. 

* LONGIROSTRU,-a, adj., (fr. ion- 
gîrostre); care are rostru lungii ; s. f. 
pi. longirostre : a) familia de mammi- 
fere, b) familia de passeri. 



LOR 

* LONGISCAPU,-a, adj., (fr. longi- 
scape); care are scapi lungi. 

*LONGISETU,-a, adj., (fr. longiscte) 
care are sete lunge. 

* LONGISILICU,-a, adj., (fr. lougi- 
siliqneux); care are silici lunge. 

* LONGISPINU,-a, adj., (fr. longi- 
spinuleux); care are spini lungi. 

* LONGISTYLU silongistulu,-a,ad}. 
(fr. longistyle); care are stijlu sau stulu 
lungu : plante longistyle. 

* LONGITUDINALE, adj., (fr. lon- 
gitudinal); de longitudine : grade lon- 
gitudinali; linia longitudinale. 

* LONGITUDINE, s. f., longitudo; 
dimensione de longu, vedi si lungime. 

* LONGIUSCULU,-a , adj., longin- 
scnlus; pucinu camu lungu. 

* LONGIVARIOU,-a, adj., (fr. lon- 
girariqnenx); care are variei lunge. 

*LONGINASU,-a, adj., (fr. longi- 
nez); care are nasu lungu. 

LONGU,-a,adj.,lougus;vedisi lungu 

LONGURIU, s. m., lonşurius ; per- 
tica lunga. 

LONICERA, s. f., (lonicera, fr. lo- 
nicere), specia principale a familiei lo- 
nicerieloru sau caprifoliacieloru d'in 
classea 5, ordinea 1 a systemei lui Linneu: 
variationile lonicerei se impartu in doue 
gruppe: lonicer'a este arbtistu care cresce 
sub clim'a ferbente si stemperata a e- 
misferiului septentrionale ; curpenulu 
albii se tine de specVa lonicerei. 

LOPATA, S. f., pala, batillum, rcnius, 
instrumentu de curăţit u neue, lutu, stercu, 
de venturatu grane, etc; instrumentu de 
menatu luntrea; (nu vedemu neci unu 
cuventu, pentru care vorb'a lopata ar 
fi unu iuipromutu slavicii; compara mai 
bene gr. \ox6lq, XoTidooc, Xonâdiov). 

1 LOPATARIU , s. m., palarum con- 
fector, remex, 1. cellu care face lopate; 
2. care da cu lopat'a , remige, ce mena 
luntrea cu lopafa. 

2 LOPATARIU, s.m., platalea, genu 
de passeri ce au rostrulu in forma de 
lopatella si cari se nutrescu cu pesci 
mici, cu vermi si cu alte animali de 
balta; in ornifcliologia sunt mai bene 
connbscute cu terminii scientifici : pla- 
talea lcucorodca, lopatariu moiiatu = 



m LOR. „___„ 

rhynchaspis clypeata=#rt$ca selbateca 
cu motiu; lopatariu = zeus gallns, una 
specia de pesce. 

LOPATELLA, s. f., pâlnia, deminu- 
tivud'in lopata. 

LOPATTA, s. f., liniaria, planta d'in 
speci'a tetradynamieloru. 

LOPETICA, s. f., si : 

LOPETIORA, s. f., ca si lopatellu . 
deminutivu d'in lopata. 

LOPESIA (strugurosa), s. f., lopcsia 
racemosa, planta dicotyledonia d'in 
classea a 2 a peripetalieloru. 

LOR A, s. f., lorla; vedi loria. 

* LORAMENTU, s. m., loramentiim, 
lucru de lom, de curella; curella. 

* LORARTU,-«, adj., lorarins, rela- 
tivii la loru; s. m. : a) care lucra lore, 
b) care porta unu loru de batutu, in spe- 
ciale, de batutu servii la antici. 

* LORATU,-a, adj. part., loratus , 
provedutu sau legatu cu loru. 

LORDU, s. m., dominns, coventu an- 
glo-sassonicu, adoptatu si de alte popore 
mai vertosu in publicitate; precumu co- 
ventulu domnu la Romani se applica 
la omeni de classi forte differite, ince- 
pendu chiaru de la person'a care occupa 
tronulu, asia si la Anglo-Sassoni si la 
Scoţi (cu esceptione inse de acea per- 
sone inalta). lordu titlulu aristocrati- 
loru, allu membrilori de la tribunarie, 
allu membriloru ammiralitatei, ca si ai 
consiliului finantiariu; primarii anoru ce- 
iati mari inco porta numele de lordu; 
cas'a lordiloru, adeco adunarea magna- 
tiloru celloru mai de frunte peno diosu 
la barone. 

LORIA, s. f., lorea, vino secundariu; 
vinu prostu, (vedi si liuru, liura, I turca). 

* LORICA, s. f., lorica, camdsia sau 
peptariu de lore, căptuşite cu nasturi de 
arame sau alama; in genere, ajthorace, 
peptariu, fia si de fire de ferm, de ara- 
me, etc.;b) arma defensiva. 

* LORICARE, v., loricare, a vesti 
sau coperi cu lorica; a captusî. 

* LORICARIU,-a, adj., loricarlus, 
relativii la lorica; si loricariu, care face 

* LORtCATIONE, s.f., lorieatlo, ac- 

tione de loricare. 



LOT. 



185 



*LORICIFERU,-a, adj., loricifer, 
care porta lorica. 

* LORICULA si loricella, s. f., lori- 
cula, deminutivu d'in lorica. 

* LORIOLA si loriora, s. f., loriola, 
deminutivu d'in loria. 

* LORIPEDE, adj., loripes, care are 
petiorele coperite de loru, impe decât e, si 
de aci, strâmbe. 

* 1 LORIU,-a, adj., loreus, de loru. 
2 LORIU, s. m., stenops, specia de 

simia mica pigra, cu corpu suptire, cu 
capu rotundu , cu ochi mari : loriulu 
ăorme tota diu'a, si umbla noptea dupo 
nutrimentu. 

* 1LORU, s. m., pl.-e, sau uri, 1. cu- 
rella; 2. lucruri făcute d'in curella: a) f re- 
nii ; b) flagellu. 

2 LORU, art. m. si f. gen. si dat. pi. 
scurtaţii d'in clloru, illornm : omeni-loru 
sau otneniloru, mulieri-loru sau mulieri- 
loru, boni-loru omeni, formose-loru mw- 
lieri; vedi cllu. 

3 LORU, pron. pers. III. m. si f. gen. 
si dat. pi. scurtatu d'in clloru; illo- 
rum, illis : faptele loru merita lauda; 
loru se covine lauda; si care apoi ca pro- 
nume conjuncţii in dativu pi. se contrage 
in le : le damu ce le se covine; spune-le 
se tacă; vedi ellu. 

LOSTRITIA, s. f., salmo, specia de 
pesce, care se afla in forte multe varia- 
tioni si se tine de classea celloru ce au 
aripe la pântece; se dice si salmusl sal- 
monc : lostrit'i'a cresce de la 2 peno la 
i urme in lungime; lostritî'a de lienu 
este cea mai bona. 

LOTARIA, s. f., alea sortium, (in la- 
tinitatea ev. med. lotum semnifica sors; 
Iributuin, consus; it. lotto, fr. lotterio), 
jocu de fortuna, unde se punu banni, 
pentru cari se dau billete cunumeru, si 
numerii cari essu la loculu si fcempulu 
! ragereiloru, câştiga obiectele care s'au 
pusu in jocu : mi am pusu cas\i la lo- 
teria; cllu a eastigatu unu orologiu la 
loteria; - specia de banca deschisa de 
unele gubernie, in cari celli cari punu 
banni sau joca, vinu in positione de a câ- 
ştiga summe considerabili sau aperde : 
lotaria clandestina, ascunsa; billetu de 
lotaria, a câştigă una estrassu, unu ca- 



186 



LOT. 



temu la lotaria; lotarVa este una inven- 
tione d'in evulu mediu; staturile euro- 
peane au facutu d'in lotaria\unu mono- 
polu; lotarVa este una institutione peri- 
culosa, immorale, condcmnabile ; prin 
lotaria se ruina mai vertosu omenii d'in 
classile inferiori. 

* LOTIONE, s. f., lotio, (d'in lotu = 
lautu; vedi lauare si lare), actione de 
lauare, spellare, udare, cofundare in 
apa, etc: in speciale, spellare de vul- 
neri, spellare a corpului sau a partiloru 
lui vettemate, cu scopu de vindecare. 

LOTIU, s. m., lotium (d'in lotu — 
lautu; vedi si preced, lotione), necura- 
tfa, immunditia; in speciale, uda, urina. 

LOTOPHAGU si lotofagu, s. m., lo- 
topbagus (XcoTO'f âyo?) , locuitoriu d'in 
Afric'a septentrionale, pentru co se nu- 
triea cu 1 lotu, d'in alle cui fructe se fa- 
cea si vinu. 

LOTRIA, S. f., latroeinium, actione, 
fapta, măiestria de lotru: prada făcuta 
de lotru; vedi latrone. 

LOTRIRE,-esctt, v., latrocinari, a 
essercitâ maiestri'a de lotru, a preda ca 
lotrii, a latrocinâ; vedi latrocinare. 

1 LOTRU, s. m., latro, praedo, la- 
trone, predatoriu; vedi latrone. 

2 LOTRU,-», adj., velox,pernix, per- 
vigilj mordax; mai multu despre câuii 
boni de casa, rei pentru străini, carii se 
dau mai vertosu pre furisiu, de unde si 
numirea loru, (vedi 1 lotru, cu care e 
identicu) : la turmele de oui se ceru câni 
lotri; locuentiele singuratice la campu 
si la pădure au necessitate de câni lo- 
tri; acestu-a este unu omu lotru, nestem- 
peratu, reutatiosu. 

1 LOTU, s. m., lotos si lotus, (Xw- 
r<5?), nume ce se da la mai multe plante, 
d'intre cari unele au fostu si mai sunt 
de mare importantia pentru una par- 
te a omenimei; lotu se dice si spinulu 
ebreescu=zz\zijih\it> lotus, Linn. d'in fa- 
mili'a ramnieloru, are fructe câtu pru- 
nele, forte gustose, cari si peno astadi 
dau nutrimentulu principale locuitori- 
loru Egyptului septentrionale; lotu, nu- 
mele mai multoru rose forte foimose de 
apa, in Egyptu si in Indi'a orientale, pre- 
cumu : ros'a albastra— njmphea c*ru- 



LOX. 

lea ; ros'a egyptiana de marerrnymphea 
lotus, Linn., si nclumbiulu pomposu— 
nelumMum speciosum , care cresce pre 
Nilu si Gange, ero d'in fructele lui se 
face pane bona, si este sacra pentru In- 
diani ; lotu, una \ specia de trifoliu cu 
foliorele mai late de câtu trifoliulu com- 
mune , care cresce in Germani'a si pre 
la noi; lotulu corniculatuz^lotus cornl- 
culatus. trifoliulu cellu mai intensu si 
mai bene connoscutu in tota Europ'a ca 
nutretiu de vite. 

2 LOTU, s. m., 1. semiuncia (lat. med. 
lotum, germ. loth), semiuncia, adeco^ 
d'in unu pundu do commerciu, ^ d'in 
una libra, *$ d'in un& marca; 2. perpen- 
diculum, (germ. loth) , perpendiclu, de- 
reptariu, instrumentu compusu d'in una 
funicella plumbuita la unu capetu, caro 
serve murariloru sau marinariloru spre 
a afla directionea perpendiculare, de a- 
cea-a : perpendiclu sau dereptariu, cari 
sunt de preferi tu lui lotu; 3. amalgama 
de metalle ce serve a lepi alte doue me- 
talie (germ. loth); 4. sors (fr. lot, germ. 
loos), numeru de lotaria : mi a picatu 
lotulu cellu mare; 5. lotu si lotoniu, (fr. 
lotou), jocu de petrecere, ce semena cu 
lotaria. 

3 LOTU,-a, part. si sup., d'in lauare 
(vedi si lare), lotus-a-um. 

LOTURA, s. f., lotura; purgamenta, 
sordes; li({uamen, (d'in lotu — lautu de 
la lauare; vedi si lare), 1. actione si re- 
sultatu allu actionei de lauare : barbia- 
riulu cere prea multu pentru una lotura 
pre capu , (in acestu sensu mai desu 
cu diftongulu au : lautura); d6ro de re- 
gula cu o, lotura : 2. apa in care s'au 
spellatu vasele in cari s'a datu mâncare : 
versaţi celle loturi d'in cetura : de aci, 
mâncare forte rea, z£ma lunga, mâncare 
reu preparata si necurata : voi mâncaţi 
bucaiellele si totu ce este bonu, mie mi 
lassati numai loturele. 

LOXODROMICA sau lossodromica, 
S. f., (loxodromica, \o£6ţ-Sp6pjQţ — 0- 
blica caile), linia cu cursu strambu, 
curbu, curmedisiu, trassa in directione 
dupla pre unu globu sau pre superfaci'a 
unui sferoide ellipticu; proprietatea a- 
cellei linie este, co talia sub acellu-asi 



LUA. 

anghiu tote cercurile celle mari (meri- 
dianele), câte se tragu de la unu polu : 
lini'a loxodromica este applicata in ar- 
tea nautica; dupo proieetionca lui Mer- 
cator ori- ce linia loxodromica e trassa 
pre charta ca linia drepta. 

LOVIRE,-escw, v., ferire, percntere, 
verberare; tauîrerc, impellcre; offen- 
dere; laedere. a attinge cu potere, cu 
violenţi a : a lovi cu parulu in capu; a 
lovi in spate; metaf., a lovi in onore, in 
ce are cineva mai caru; a lovi in inte- 
ressile cuiva , sau : a lovi interessile 
cuiva; pestea, langorea si alţi morbi lo- 
vescu pre omeni; prov. unde lovesci si 
unde crepa; a se lovi : a) proprie, a se 
lovi la capu cu ceva, sau : a se lovi cu 
fruntea de unu niuru; b) metaf., amen- 
doui se lovescu in covente si in cogete; 
nu ne lovimu amcndoui; — a lovi armatfa 
inimica in coste, etc. (compara grec. 
Xw!3âîtvzr:a vettemâ, a mal tracta, a ba- 
tnjocori, a strica, etc). 

LOVITORIU, -toria, adj. s., pcreus- 
sor, offensor, care lovesce, (compara 
grec. ho$ij{z<ap). 

LOVITU,-a, part., percnssus, vulne- 
raţii», offcnsus , laesus, (compara grec. 

LOVITURA, s. f., ictus, porcussio, 
l»sio, ofl'ensio, actione si resultatu allu 
actiond de lovire. 

1 LU, articlu m. nom. si ace. sing. 
scurtatu d'in ellu, iile : omu-lu bonu sau 
omulu bonu, bonu-lu omu sau bonul u 
omu; dupo substantiele si adjectivele 
terminate in e se pune le in locu de Iu, 
pentru eufonia: parente-le, fratt-le, câ- 
ne-le; mare-le capitanu; didce-le frate; 
vedi ellu. 

2. LU, pron. conjuncţii pers. 111. m. 
ace. sing. scurtatu d'in ellu, Uium: nu 
Iu connoscu, connoscu-lu, connoscun- 
du-lu, arreta-mi-lu t , arretandu-mi-lu ; 
Vamu rogatit, rogatu-Vamu; vedi ellu. 

LUARE, v., tarare; tollere; sumore, 
demore, rapere; caperc, aecipere, reci- 
pere, etc, avendu, ca tote coventelc po- 
pularie, forte multe si variate însem- 
nări; câtu pentru forma, verbulu e acel- 
lu-asi cu levate z=. tavâresproprie : a 
face leve, a usiorâ, si de aci, a face oe 



LUA. 



187 



se redice susu , a redicâ d'in locu, de 
unde apoi mulţimea de semnificationi 
ce are in usulu populariu; v inse s'a 
stramutatu in u, leuare, ero e, in unele 
forme, s'a assimilatu cu urmatoriulu u, 
(compara si alluatu, essitu totu d'in 
unu compuşii allu lui levare = leuare), 
si prin urmare a datu luuare, (mai bene 
de câtu luare), de unde apoi : imperf. 
luuam (mai bene ca luam), perf. luuai 
(mai bene ca luai), sup. luuatu (mai bene 
ca luatu); se pote inse scrie bene si: 
leuare, leuam, leuai, leuatu. adeco in locu 
de u cu e, care se si aude limpede la 
formele presentelui , unde' inse, pre a 
locurea se introduce unu i longa l si 
de aci acestu-a se mollia : leuu z=zleu 
=.lieu =z ieu ; leui == lei = Hei = iei; 
leua =- lea zzz liea = iea, se leue =s lee 
z=liee=riec, leuămu (z=.luuămu), leuati 
(=zluuati), etc; observamu aici, co for- 
mele monosyllabe alle acestui verbu se 
conjuga de unii dupo analogi'a verbe- 
loru dare si stare : dau, dai, da, se dee, 
se dea: stau, stai, sta, se stee, se stea; 
ieau, ieai, iea, se iee, se iea; — asupr'a 
sensului: l.cellu mai appropiatu decellu 
originarii!, datu mai susu, sensu ce are 
si verbulu elassieu, a redicâ si muta 
ceva d'in loculu seu, appucandu-lu cu 
unu instrumentu si mai vertosucuma- 
n'a : cu una furca cu doi denii Icuă de 
susu una spata de por cu affumata=zt»r- 
calevavit blcorni sordida tergra suiş, Ov. 
Met. 8,047; asia si : a si leuă caciulVa 
d'in capu; a leuă cartea de pre mesa si 
a ua pune in biblioteca; a leuă batiulu, 
cartea, panca, fure 1 a, furcutVa, cutitulu 
in mana; a leuă bannii de unde erau 
bene puşi, prov. vreţi se leuati carbonele 
d'in focu cu marfa altui-a; a si leuă mu- 
cii; a leud in spinare unu pruneu, pu- 
sc\i, una sarcina; a si leud legatur'a 
si a plecă ; ri aveţi de câtu se luaţi cu 
mana de pre mesa si se duceţi la gura; 
leuati, mâncaţi d'in corpulu, si beţi d'in 
sângele meu; — metafor., a si leuă a- 
nima in deuti; a leuă unu invetiu, unu 
morbu, una rea datina, chiaru una pal- 
ma, una bătălia, etc; de aci : 2. insem- 
uarile speciali de :a) appucare, prendere, 
capitare, etc, a) simplu, fora neci una 



188 



LUA 



alta idea accessoria : a leuă de mana. de 
guttu, de capu, de petioru, de niedilocu: 
una bute pote leuă apa, unu vasu leuă 
odore rea, etc, cu tote coiina idea acces- 
soria ore-care se adauge coventului prin 
ensasi vorbele cu cariseconstrue, curau : 
a leuă in gura ceva, a manca, bee, etc, 
de unde : ti' amu leuatu adi nemica in 
gura; a se leuci de capu : a') a si appu- 
câ capulu in mana dero si : p') a fi de- 
speraţii de dorere; y') a se appucâ la bă- 
tălia ; metaf., a se leuci de cogitu =: a 
intra in mare cura; a leuci spaima; — 
dero in espressioni ca : vasulu pote sau 
nu pote leuă atăte litre, coventulu leuare 
=cu simplu coprendere; mâncaţi câtu 
ve liea follele; una casa, una arma, pote 
leuci focu; prov. vedi co ti liea peruln 
focu =: manei bătălia; proverb, a leuă 
porcelVa de coda =z a se imbetâ ; b) cu 
ide'a accessoria de fortia, violentia, ca 
fr. prendre, sau mai bene enlever, de 
acea-asi radecina cu allu nostru leuare: 
ce poţi leuă de la cellu ce riare nemica; 
a leuă una cetate; cetate tare ce nu se 
pote leuă asia de usioru; mi ati leuatu 
tota averea, vreţi se mi luaţi si suffle- 
tulu; prov., a leuă suffletulu : a) a uc- 
cide, (3') a amniari forte; de aci si : Va 
leuatu domneclieu, Va leuatu dracidu; — 
violenti'a pote fi rapina, furtu, despoia- 
re, etc: latronii mi au leuatu toţi bannii, 
neomenosulu de barbatu ni' a batutu si 
mi a leuatu si cellu d'in urmabannu; — 
metaf., a leuă mentile; lumin'a eră asia 
de viua in catu ne leuă ochii; ap'a in 
furi'a sea pote leuă case, omeni, turme; 
— i) cu ide'a accessoria de utilitate sau 
dauna pentru subiectulu sau obiec- 
tulu verbului ensusi : ti am leuatu 
multe jocar ie; ti am leuatu trei parechie 
de calcioni, ca se aibi totu atinulu, mie 
inse nu mi am leuatu de la mercatu ; 
cine va cotecliă a mi leuă ce am mai 
caru; a leuă cuiva sânge ; pare co a le- 
uatu cu man'a dorerea , morbulu , etc 
ri aveţi ce ne leuă; pote se ne leuati pel- 
lea; tiu te teme co tie nu ti lieu nemica: 
prov., a leuă cuiva ap' a de la mor a ; a 
leuă de socia, si de aci absol. a leuă : 
nu vrei se mi Hei pre sora- mea care e 
mai formosa ? de ce ne ati leuatu atăti 



LUA. 

banni pentru nemica : de la unii leuati 
dări mari, de la alţii nu leuati nemica; 
(compara franc prelever Ies impots); 
b) cu ide'a accessoria de caile, directio- 
ne, etc, a leuă drumulu de la derepVa; 
a leuă mulţii d'in caile , una bona buc- 
cata de caile pre fia-care di ; in cotrau 
ati leuatu? nu leuati intr'acollo, mai 
bene se leuati incoce; de aci proverb, a 
leuă câmpii, lumea in capu ; a leuă la 
petioru. la fuga, la sanetos'a : a leuă 
fug' a . a leuă pre cineva in fuga; a se 
leuă dupo cineva : a) a l'urmari, a merge 
dupo cineva spre a la afla sau pren- 
de, etc; dero si : [3) metaf., a imita, a 
asculta, etc : lupii, latronii se leuara 
dupo noi si in currendu ne adjunsera ; 
nu te leuă dupo essemphdu celloru mi- 
sclli: tiu te leuă dupo vorbele, dupo gu- 
r'a lui; — cu intellessu mai ideale de 
portare, de modu de a tracta sau de a 
intellege : a leuă pre cineva rapide, cu 
benele , cu reulu ; a se leuă bene pre 
longa cineva; a leuă ceva, unu coventu, 
una idea, in nume de bene sau de reu ; 
a leuă in risu =z a leuă pre cineva in 
collo, a leuă in resperu; a leuă in guttu 
rrra se obstina; a leuă prea susu : a) a 
cantd sau vorbi in tonu prea redicatu; 
de aci : Ş) a se porta cu arrogantia, cu 
superbia; y) a fi prea pretenţioşii; c) cu 
ide'a accessoria de a prende si coprende 
in mente : a leuă in capu, ve totu tocu 
si nu leuati in capu; a leuă de coventu; 
potu leuă porcii de coventu ? leuati si 
puneţi bene in mente ; mai vertosu : 
a) a leuă a mente : a) attendere , a si 
incordâ mentea spre a intellege : cu in- 
telleptione dereptu se leucemii a mente : 
leuati a mente la celle ce ve spune, inse : 
leuati a mente celle spuse =: puneţi in 
mente; [3') providerc, cnstodire : leuati 
a mente de cesti copilli, ca nu cumu-va 
se de in gropa ; [3) cu sema, construitu 
in mai multe moduri cu diiferite în- 
semnări : a') a leuă sema, si a nume : 
a leuă sem'a cuiva , a l'observa , a se 
uita bene la densulu : ce mi lieau cesti-a 
asia sem'a; a i cere eomputu : avemuse 
ti leuamu sema de banii ce ti amu clatu; 
absolut., a leuă sema~a, leuâ a mente, 
a asculta si intellege, a observa si per- 



LUC. 

cepe : leuati seina, se nu ve împiedicaţi; 
a leuă in sema — a tine cotnputu, a nu 
scapâ d'in vedere, a estima : putini te 
lieau in seni' a; a respunde, a garanta : 
nu ve potemu leuci in sem'a nostra , in 
acestu-asi intellessu si : a leuă pre se- 
ma; dero a leuă )>re seina seu — a leuâ 
pentru sene, iu computulu sen , in sar- 
cin'a sea , etc; d) in sensuln cellu mai 
generale, ca correlativu la dare : leuare 
si dare, dare si leuare, se dice de tote 
daraverile ce potuface omenii;— chiaru 
frasi proverbiali ca : a leuă nasu , cor- 
respondu la altele ca : a dă nasu. 

LUATIONE, (mai bene leuatione)-, 
captio, acceptio, etc; actione de luare. 

LUATORIU,-/oWa, (mai bene leua- 
toriu sau luuatoriu), capiens, acclpiens; 
care liea (vedi luare) : leuatoriu a 
meftfe=atteutiis, attendens. 

LUA TU, -a, (mai bene leuatu sau 
luuatu) , part., captus , acceptus, rap- 
tos, etc. 

LUATURA (mai bene leuatura sau 
luuatura); s. f., captio; acceptio, etc, ac~ 
tione si resultatuallu aelionei de leuare. 

* LUCANICA, s. f., lucanica, botu- 
Ins cruore distentus , carnaciu grossu 
implutu cu sânge, de unde se dice si 
sangerete, sânger etecu, pre candu luca- 
nica in limb'a latina classica, semnifica 
mai multu carnuciu de friptu, care se 
face d'in carne; lucanica ferta cu moria; 
lucanic'a este buceata grea pentru sto- 
machu; (de la Lucani, poporu italicii). 

LUCE, s. f., lux, ce lucesce, lumina, 
lumin'a sorelui si altoru corpuri ceresci 
luminose, in speciale, lumin'a dillei; lu- 
cire, strălucire; splendore, formosetia; 
obiectu de amore. 

LUCEDU si lucidu,-a, adj. , lucidus, 
ce lucesce, ce este lucitoriu. 

LUCEFERU, s. ni., Inclfer^oo^dpoţ); 
adducutoriu de luce, de lumina; planet'a 
Venerei numita seYa, luceferu de ser'a, 
6vo demaneti'a, luceferu de demaneti'a: 
essi afora de vedi co a resaritu lucefe- 
rulu, ca se plecămu la drumu; lucefe- 
rulu e la media-di, in meridianu ; inco 
nu se vede luceferulu; vedi si lucifti «. 

* LUCENTE, adj. part. preş., iucens, 
care lucesce. 



LUC. 



189 



LUCERNA, s. f., lucerna; trifolium; 
1. candela, lampa, lanariu; 2. una spe- 
cia de pesce ; 3. una variatione de tri- 
foliu, a cărei specia se numesce lat. uie- 
dicaşo satira, connoscuta si sub nume 
de trifoliu spirale, trifoliu de luna, tri- 
foliu perpetuu, planta forte pretiosa ca 
nutretiu , addussa d'in Ispani'a si din 
Oriente, cu folie de trei pollicarie, cu 
Hori albastre violacie, pastarosa, cu ra- 
decine affunde ; se pote secera de patru 
ori preannu; botanicii distingu lucerna 
in câteva variationi , precumu : lucerna 
sat i va, lucerna negra, lucerna inform' a 
secerei ; lucerna lemnosa ; (vedi si fr. 
luzerna). 

ItOCl&REj-ediu , V., polire , liuiare, 
a face luciu; a poli. 

♦LUCIDITATE, s. f., (fr.lucidite), ca- 
litate sau stătu de lucidu : luciditatea 
mentei, ideeloru. 

* LUCIDU,-a, adj., lucidus; vedi lu- 
cedu. 

*LUCIFERU, adj. s.,lucifer, care ad- 
duce luce, sau lumina : luciferele stelle; 
ca s. m., luciferu; a) in acea-asi insem- 
nare cu luceferu; b) si in insemnare de : 
domnu allu întunericului, capu sau domnu 
alin diaboliloru : pentru mundria sea 
luciferu fu precipitatu d'in ceru in in- 
fernu. 

* LUCIPIGUj-a, adj., îuciiicus, care 
face sau da luce : lucificulu sore. 

* LUCIFLUU,-«, adj., lucifluus, d'in 
care curre luce, radiante ; metaf., di- 
vinii : resaritulu luci/luu; luti/luulu co- 
ventu dllu lui Domnedieu. 

* LUCIPUGU r a, adj., lucifu&os, care 
fuge de luce : luci fuge le blatte. 

liUCIOSU,-tt, adj.,ni(idus, splendens, 
splendidus, plenu de luciu : faci' a Ara- 
bului eră luciosa de negra. 

LUC1RE,-cscm, v., lucere, lucescere, 
splendere, fulgere, nitere, a dâ luce, a 
li lucidu : pare cu ar fi auru, asia lucesce, 
ce lucesce acollopreintunerecu? sabiele, 
puscele si cascele se vedea de departe 
lucindu; acea moneta falsa lucesce ca si 
ci a bmu; luna lucesce intre nueri; so- 
rele lucesce presto totu; lucescu stellele 
pre ceru-, metaf. lucesce una radia de 
sperantia. 



190 



LUC. 



LUCITORI U,-toria, adj. s., lucens, 
fultrens, niteus; care lucesce. 

LUCIU,-a, adj., lucidus, uitidus, le- 
vigatus, politus, limatus; ce este luciosu 
cumu si lunecosu, pentru co e neteddu 
si politu; care e asia de neteditu in câtu 
lucesce; superfacia lucia, materia lucia, 
papiru luciu, luciu ca vitrulu; columna 
lucia, a cărei superfacia nu e crestată 
de locu; tote corpurile lucie sunt reci 
la tactu; ca s. m., luciu : luciulu mar ei; 
adeco superfaci'a marei candu este lina; 
luciulu câmpiei intense; luciulu câmpu- 
lui Traianu la Turda. 

LUCORE, s. f., (it. lncore; fr. lueur); 
mica lucire sau lumina, lucurire. 

LUCRARE, lucrusilucrediu, v., agere, 
laborare, operam dare; facere, conflcere, 
fabricări, colere, expolire, etc, — clas- 
siculu lucrări, ca si substantivulu lu- 
erum (vedi lucru), se applica cu intel- 
lessu speciale de câştigare; ero in limb'a 
nostra lucrare are sensulu estensu de 
agere, a si desvoltâ activitatea, a si 
pune poterile la effectuarea unui ce , a 
se adoperâ, a nu fi inerte, si de aci, a 
face, a effectuâ, a fabrica, a cultiva, etc, 
sensu ce a potutuavesiin limb'a vechia 
a poporului Romanu, de ore-ce in lati- 
nitatea media lucrari=arare; terra la- 
crabili8=pamentu arabile : a lucră di 
si nopte, lucraţi multu, nu lucraţi in 
desertu; cellu ce nu lucra in teneretie, 
va sufferi lipse la betranetie; ellu e inco 
in poteri, pote lucră; elli lucra de una 
data la vinia, la gradina si la campu; 
a lucră cu spiritulu este mai greu de 
câtu a lucră cu braciele; pauperii a- 
tunci sunt mai nefericiţi, candu nu 
potu lucră; a lucră pamentidu; a si lucră 
bene gradiria, vini' a; a portă vestimente 
lucrate de măria sociei selle; unu me- 
dicamentu lucra sau nu lucra asupr'a 
patientelui; a lucră la campu, la una 
camesia, la una gradina. 

2 LUCRARE, s. verbale, actio, actus, 
opus, opera, labor, actione si resultatu 
allu actionei : lucrările camerei legisla- 
tive d'in acea sessione ; lucrarea medi- 
camentelui se face currendu. 

LUCRATIONE, s. f, lucratio; actio, 
operatio, actione si resultatu allu actio- 



LUC 

nei de lucrare, in speciale, câştigare, 
castigu. 

LUCRATlVU,-a, adj., lucrativa», 
relativu la lucrare, care are facultate 
sau potere de a lucră : partea lucrativa 
a sufletului, partea activa, voienti'a; in 
speciale : cause, functioni , negotie lu- 
crative, cari procura lucru = castigu. 

LUCRATORE, s. f., vedi lucratorii*. 

LUCRATORIU ,-f oria, adj. s., care 
lucra : 1. adj., agens, activus, actuali»; 
fabricator, cultor; facieus , efficiens, 
couflcieus, laboriosus, operosus : omeni 
lucratori de pamentu; lege lucratoria , 
in vigore; medicamente bene lucratorie; 
2. subst. a) personale, laborator, ope- 
rarius, opifex, ar ti fes : a) in genere ; 
lucratoriulu monumentului; (3) in speciale 
care lucra cu manule : lucratori la vi- 
nia, săpători; lucratori si lucratorie cu 
diu'a, cu luria, cu buceatfa; secerisiulu 
e bonu, dero lucratori nu se afla; b) reale, 
lucratoria sau lucratore, locu, tempu, 
in care se lucra : di de lucratore, in op- 
positione cu di de serbatore; am luatu 
parte la lucratorea ce s'a facutu pentru 
invetiatoriulu satului. 

♦LCCRIFACERE, v., lucrifacere, a 
face lucru— castigu, a câştiga, a si ap- 
propriâ, a considera ca castigu. 

*LUCRIFICU,-«, adj., lucriîlcus, care 
face sau adduce lucru=castigu. 

LUCRISIORU, s. m., opusculum, de- 
minutivu d'in lucru. 

LUCR0SU,-a, adj., lucrosus, plenu 
de lucru = castigu, castigosu. 

LUCRU, pl.-wri, 1. in intellessulu 
cellu mai originariu, lucruui, castigu, 
folosu trassu d'in labore si de aci, avere, 
avuţia, stare : a trage mare lucru d'in 
negotiu; ddro precumu in limb'a lat. res 
=avere si lucru, in insemnarea cea mai 
larga a coventului , (vedi 2 c), asia si 
in limb'a nostra lucru insemua : 2. ca 
mai desu atâtu labore ce produce cas- 
tigulu, câtu si veri-ce producţii allu la- 
borei, si de aci, veri-ce in genere : a) la- 
bor, negolium, opera, occupatio, peu- 
sum, adoperare, fatiga ce pune cineva, 
ca se facă ceva , ha cu părţile cor- 
pului si mai vertosu cu manule, fia cu po- 
terile spiritului, sau cumu se dice cu ca- 



x LUO 

pulu : lucru mare, lucru greu, dero reu 
remuneratu; lucru migallosu si storcu- 
toriu de poteri; omu dedatu la lucru, 
omu de lucru, mergeţi la lucru, nu se- 
deti fora lucru; lucru de mana, lucru 
de machina; cautati-ve de lucru; acel- 
loru omeni nu le placelucrulu,deacea-a 
su pauperi; lassa-te de lucru si mergi 
la mesa; nu voliu se te reţinu de la lu- 
cru; Domnedieu benecoventa lucrulu o- 
meniloru drepţi; casa de lucru, adeco 
instituţii in care se inckidu omenii per- 
de-vera si le se da de lucru; — b) opus, 
produc tulii lucrarei sau allu lucrului; 
fia de veri-ce natura si veri-cumu facutu : 
formosu lucru, mare lucru s' a facutu aici; 
a essitu unu lucru de nemica; ce mai 
lucru delicatu acea argentarîa; lucrulu 
seu este espusu la censura publica; c) res, 
ens, unu ce, veri-ce s'a facutu, essiste 
sau chiaru numai se cugeta, fientia, 
ceva : Domnedieu a creatu tote lucrurile; 
loru le lipsescu lucrurile celle mai ne- 
cessarie; lucrulu da care me temu mai 
multu este acestu-a; acellu lucru nu s'a 
mai auditu; lucrurile omenesci, lucru- 
rile a" in lumea acesta-a; in acesta carte 
se coprendu forte multe lucruri formose; 
in acea stare a lucruriloru nu avuramu 
alta scăpare; ordinea lucruriloru, lu- 
crurile nu mai sunt in starea de mai 
inainte; acellu omu a facutu lucruri 
mari; lucrurile nur ga bene, reu, iute, 
incetu; oVin doue lucruri uuulu; ellu si 
precepe bene lucrulu seu, adeco interes- 
sea sea, caus'a sau si artea sea; lucru- 
rile publice, adeco attacerile publice; 
d) in speciale lucru, se oppune une-ori 
a) personei : acellu epitetu, acea frase 
se applica la personc ca si la lucruri; 
se dice omu formosu, cumu se dice si lu- 
cru formosu; p) lacoventu, vorba, nume, 
candu apoi semnifica unu obieciu, una 
realitate, fapta implenita sau de imple- 
nitu : coventu si lucru; vorbe multe lu- 
cru nemica; ve spariati mai multu de 
vorbe ca de lucru; — 7) in sensu ca mai 
appropiatudecelledesub 1. lucru posse- 
dutu, avere, possessione : la plecare si 
luă tote lucrurile; i s'au vendutu tote lu- 
crurile cu toVa; ellu avusse numai unu 
ţucru bnnu, orologiu; asia si : a si stringe 



urc. 



191 



vedi lupta , 
lnotifer; care 



si legii lucrurile de căsătoria; lucrurile 
de buceataria; de aci, §) ca terminuln 
dejurisprudentia, totucese pote^ossede, 
ce se distinge de persone si de actionile 
juridice, ce pote fi de ceva folosii omu- 
lui : personele, lucrurile si actionile; lu- 
cruri corporali, lucruri incorporaţi; — 
lucru judecaţii, adeco caus'a de certa sau 
differenti'a care a fostu decisa prin tri- 
bunarie : respect ulu ce se da lucrului ju- 
decatu, s) in locutioui cu variate si de- 
licate semniiicationi, cumu : a dă cuiva 
de lucru : a) proprie deco tiare ce lucra 
am eu se-i dau destulu de lucru; dero 
b) si metaf., a dă cuiva de lucru — ai 
face incurcature, a Iu fatigâ prin diffi- 
cultate ce i se suscita. 

LUCTA, luctare, etc. : 
luptarc. 

* LUCTlFERU,-a, adj. 
porta sau adduce lucta. 

* LUCTIFICU,-a, adj., luctifleus; 
care face sau adduce luctu : calamităţi 
luctifice. 

* LTJCTISONU,-a, adj., luctiaouus; 
care are sau da sonu de luctu : gemete 
si mugite luctisone. 

* LUCTOSU r «, adj., luctuosus; plenu 
de luctu. 

* LUCTU, s. m., Inclus, (d'in Îngere), 
intristatione ce casiona perderea unei 
fientie amate , si in specie, manifesta- 
tionea acestei doreri prin semne este- 
riori, vestimente, gestu, etc, doliu. 

* LUCU, s. m., liieus; selba conse- 
crata unui dieu; in genere, selba desa, 
codru. 

* LUCUBRARE, v., luorubrare (luce 
operare?); a lucra noptea , si a si pe- 
trece nopţile lncrandu la lucerna sau la, 
luminare : află mulierile lucubrandu in- 
tre serve. 

* LUCUBRATIONE , s. f., lucubra- 
tlo, actione de lucubrare, productu allu 
acestei actione : arde de dorulu de a si 
publică lucubrationile selle; tote lucu- 
brationile melle au devenitu preoVa fo- 

CtilfA/Z 

* LUCUBRATORlU,-tana, adj. 8., 
lucubrann, lnciibratorius ; care lucubra 
sau serve la lucubrare : scaunu lucu* 
bratoriu. 



192 



LUD. 



♦LUCULENTIA, s. f., luculeiitia; 

calitate de luculentu. 

* LUCULENTIVa, adj., luculentu*; 

1, proprie, plenu de luce sau de lumina : 
lacnlentelepalatiealle avutiloru in tempu 
de nopte; 2. prin metaf., a) distinşii, es- 
cellente in genulu seu : Incidentele co- 
vente alle marelui oratoriu ; luculentu 
patrimoniu; Incidenţa familia; b) derunu 
de credentia : morturi luculenti. 

* LUCUMOiNE, s. m., lucuino; co- 
ventu etruscicu, ce inserana : 1. proprie, 
possedutu, inspiratu; 2. principe sau sa- 
cerdote etruscu. 

* LUCURICIU, lucurire , etc, vedi : 
licuriciu, licurire. 

* LUDERE, lusi si Zw.se?", lusu, v., lu- 
dere; a jocâ spre a si petrece tempulu, 
spre a se diverti : 1. proprie : a lude 
pila, cu sociu sau fora sociu, cârti, etc; 

2. metaf. , a) a se occupâ de ceva in 
jocu, petrecundu , sau a se occupâ cu 
ceva spre a petrece tempulu, b) a si bate 
jocu, a ride de cineva sau de ceva; c) a 
ammagi, a insellâ. 

* LUDIARIU,-a, adj., ludiarius; re- 
lativu la ludu. 

*LUDIBRIOSU,-a, adj., ludibriosus, 
plenu de ludibriu. 

*LUD1BRIU, s. m.,ludibrium; l.jocu 
de petrecere, (vedi ludere); 2. risu, jocu 
de vorbe; in speciale, bătălia de jocu, 
risu, batujocura. 

* LUDIBUNDU,-a, adj., ludibuudus, 
cui place a ludere, care lude, si petrece 
cu jocuri. 

*LUDICRARE, v., lmlicrari, a fi lu- 
dicru. 

* LUDICRU,-fl, adj., ludicer^ce serve 
la ludu, la jocu, la petrecere : covente 
ludicre; aţii ludicre, certa, lupta ludicra 
adeco numai in jocu si spre petrecere. 

* LUDIFICARE , v., ludillcare; a si 
face ludu, sau jocu, a ride pre cine-va 
sau de cine-va. 

*LUDIFICATIONE, s. f., ludificatio, 
actione de ludificare. 

*LUDmCATORIU,-^na ) ludificator, 
si ladiflcatorius, care ludifica, sau serve 
la ludificare : covente ludificatorie. 

* LUDIFICATU,-a, part. d'in ludifi- 
care, ludificatiis. 



LUU 

LUDIFACERE , v. ludifacere , camu 
in acellua-si sensu cu ludificare. 

* LUDTONE, s. m., ludio, jocatoriu 
pre scena, actoriu, comedianu, (vedi lu- 
dere si luda). 

* LUDIU,-a, adj. s., ludius; proprie ca 
adj., care are a face cu ludulu, care lu- 
de; de regula ca subst. personale, ludiu- 
a. omu sau feniina care joca pre scena, 
sau care joca si face comedie pentru 
spectaclu, pentru plăcerea spectatori- 
loru : actoriu, comedii, comedianu. 

* LUDU, s. in., luduş, (vedi ludere), 
jocu de petrecere, in speciale, jocu pu- 
blica, spectaclu iu onorea veri-unui dieu 
veri-unui triuufu, etc, jocu in genere, 
petrecere; de aci : lucru usioru de facutu 
jocu in vorbe, risu, bătălia de jocu; in 
fine locu unde cineva si essercita pote- 
rile corpului si alle spiritului ; gymna- 
siu, scola, etc. 

f LUERE, v., luere, forma a verbului 
lauare = lavare (vedi lare), d'in care 
compuse si derivate ca : abluere, ab- 
lutione, diluere, diluviu, alluere; al- 
luvione. 

* LUGERE, v., si 
LUGrIRE,-e6'CM, v.,lugere, a senti dorere 

pentru perderea unui ce amatu; a se in- 
tristâ, a plânge : nu lugeti pre celli 
morţi, ci pre celli vini; in speciale, a si 
manifesta dorerea , a porta doliu, (vedi 
si luctu). 

* LUGUBRE si lugid>ru,-a, adj., lu- 
gnbrisj relativii la îngere, de lugere sau 
de luctu : lugubre lamente ; ce adduce 
luciu : bellu lugubre; ce annuntia infor- 
tuniu : passeri lugubre. 

1 LUI, articlu m. gen. si dat. sing. 
scurtaţii d'in ellui, illius : omu-lui bonn 
sau omuluibonu; bonu-lui omu sau bo- 
mUui omu; vedi ellu. 

2 LUI, pron. pers. III mase gen. si 
dat. sing. scurtatu ă'mellui, illius, illl, 
si care ca pronume conjuncţii in dat. 
sing. se contrage in li (m611e la Mace- 
doromâni), si chiaru in i (la Dacoro- 
mâni); vedi cllu. 

LUICARE, luicn, luici, luica, etc, in 
locu de lullicare. 

LULLICARE (cu l de totu molliatu, 
luicare), infantem iu ouuis movere, in- 



LUM. 

fanţi îieniam căutare: a cmtdliuiu prun- 
ci lorii, ca se i addorma; a legând. 

LULLU, neuia, qua infante» In cimis 
moventur, ut ohdoruiinnt, coventu cu 
care se cânta prunciloru, candu se le- 
găna, ca se addorma: in acellu-asi in- 
tellessu se dice si nane : lullu! lullu '. 
pulliulu mammei = nane ! nane! pul- 
liulu mammei ! 

* LUMBAGINE, s. f., lumbago; de- 
bilitate, morbu de lumbi, dosellatura. 

* LUMBARE, adj. s., lmnbaris-c; 
relativu la lumbit; s. f., lumbaria, fascia 
ce incinge lumbii. 

* LUMBELLU, s.m., lmnbellus; de- 
minutivu d'in lumbu. 

* LUMBLFRAGIU, s. ni., lumbifra- 
?ium; frângere a lumbiloru, desellare. 

LUMBRICOSU, Umbrim, etc, vedi 
limbricosu, limbricii. 

* LUMBU, s. m., pi.-/, Inmbus, parte 
posteriore a abdominelui, selle : lumbii 
edilului, omului, feminei. 

LUME, s. f., iplJuminc, lumen, (con- 
trassu d'in lucime de la lucire), 1 . insensu 
originariu si propriu, ce luce si lumine- 
dia : luminare , candela , lampa, sore, 
stella, ocliiu sau lumin*a ochiului, fene- 
stra sau alta gaura prin care vine lu- 
mina: — luce sau lumin'a ensasi , lu- 
min'a dillei in speciale, lumin'a vietiei 
sau vietia; splendore, colore splendente, 
luciu, politura. etc; dero mai vertosu 
si forte desu : 2. prin metal"., mundns, 
reruin natura; pars mumii : torra, ho- 
miueâ, etc!, (compara si mundu—»um- 
dus, it. mondo, li. inonde) : a) totu ce 
e luminatu de unu sore, universulu, 
cerulu sipamentulu,sitotucesecoprende 
intr'ensele : Domnedieua creata lumea 
d'in 'ionica ; creationea lumei . fini- 
tulu lumei; mulţi filosofi au credutu co 
lumea este eterna; proverb. f,nu. : cătu 
e lumea si pamentulu; peno e lumea, de 
candu lumea; ce mai lume de nemica; 
a luata lumea in Capu, adeco s'a dussu 
desperatu, nu se scie unde; lumea phy- 
sica, considerata in partea ei sensibile, 
in ce cade sub sensuri, in oppos. eu lu- 
mea morale sau intellectualt , 'V se con- 
cepe cu mentea, cu intellegenti'a; lume 
ideale; dupe filosof ulu Platone, ide'a ar- 

Tom. n 



LUM. 



193 



chetypa a lumei; b) in sensu mai re" 
strinsu : a) Zwwe,painentulu,globulu pa" 
mentului, celle cinci parii oile lumei; 
lumea subîunaria ; centrulu , capetulu, 
marginile, estremitatile, confiniele lumei, 
adeco alle pamentului; a incongiură lu- 
mea; lui Alessandru i casionasse a sub- 
jugă fota lumea : a veni in lume, adeco 
a se nasce ; a se mută d'in lumea ace- 
sta-a, a mori; lumea vechia , adeco una 
partea globului, câta connoscea anticii, 
in oppositione cu lumea noua, părţile 
globului cu insulele câte sunt connos- 
cute numai de la descoperirea Americei 
in coce ; lumea noua si lumea vechia , 
celle doue lumine, celle doue continenti; 
{3) omeni, generationi de omeni : lume 
noua, lume vechia: generationile betrane 
cari s'au trecutu, si generationile tenere, 
cari succedu; 7) lume, planeta, mai multe 
planete, satelliti, comete, etc, luminate 
de acellu-asi sore, S3 stema solare : Dom- 
nedieu a semenatu luminele in spaţiu; 
pluralitatea lumineloru este titlulu unei 
carii', a lui Fontenelle; S)lume, parte de 
pamentu vasta si forte populata : Pa- 
risulu este una lume mica; ) lume, nu- 
mai omenii ca locuitori ai globului pa- 
mentescu, totalitatea genului omene seu : 
Jesit Christu este salvatoriulu lumei; 
opinionea esteregin'a lumei; lumea chri- 

\a, lumea machomed ma, lumea ido 
latră; -') ba chiaru lume, omeni in ge- 
nere , maiorii ate;i omeniloru de pre a- 
cestu globu : lumea este reutatiosa, Iu- 
nu inia pre ingraţi; tota lumea 

de lucrulu acestu-a; connoscutu la 
tota lumea , respectatu de tota lumea , 
urgisiţii de tota lumea; sa retrassu d'in 
lume iu singurătate; asia merge lumea; 
v ( i lume, numai unele persone, oresicari 
omeni : nu ti bate jocu de lume ; nu te 
scii portă cu lumea; de unde vine atâta 
lume? latheatru, la basserica era multa 
lume; la plecarea prefectului nune adu- 
nasse lume multa ; Iu festivitatea loru 
se vede lume pucina; 9") lume, societate 
omenesca preste totu, sau si numai una 
parte a ei : lumea romana, lumea corn- 
merciale ; petrecu buceurosu cu lumea ; 
oiim care ,1 vedutu, care connosce lumea, 
adeco pre omeni dupo diversele loru so- 



L3 



194 



LUM. 



cietati siclassi; la intrarea sea in lume 

eră lipsitu de ori-ce esperientia; departe 
de lumea scommotosa; retrassu din lume 
si din incurcaturele ei; spiritulu acestui 
june s'a formata multu in lume; acesta- 
a este una lume corrupta , adeco socie- 
tate desfrenata ; a voi se figuredie in 
lume; elin voliesce se impună lumei prin 
avuţia si lussu. ero nu prin vertuti; lu- 
mea se occupa multu de ellu ; omu de 
lume, adeco care petrece in lumea mare, 
in societăţile celle mari ; lumea mare , 
societatea cea mare, ce se distinge prin 
avutiele si positionea acelloru-a d'in 
cari este compila : eu me ammetiescu in 
lumea cea mare; nu este pentru ellu vie- 
ti'a d'in lumea mare; voliendu a figură 
in lumea mare s'a ruinata si s'a făcuta 
de risu; lume mare, veri-ce societate nu- 
meros a : omu retrassu d'in lumea mare; 
acea domna a renuntiatu la plăcerile 
d'in lumea mare; orna solitariu, care 
fuge de lumea mare; i) lume formosa, a- 
deco societatea cea mai elegante : amu 
vedutudestullalume formosa; lumea for- 
mosa nu e pentru pauperi: — lumea in- 
vetiatiloru, lumea litteratiloru; omenii 
cari se occupa de litteratnra : lumea lit- 
teratiloru se separa de lumea mare si 
formosa; — lume ideale, imaginaria, de- 
spre care se crede co ar fi mai bona de 
câtu acesta-a in care petreceam noi : 
nefericitulu si crea una lume ideale : 
s'a ratecitu prin una lume ideale; illu- 
sionile lumei ideale Vau facutu se uite 
lumea reale; — x) in limb'a celloru de- 
voti lume, omeni rateciti (corrupti), plă- 
ceri demoralisatorie si trecutorie, etc. : 
a renuntiâ la lume si la desertationile 
ei; vanităţile lumei; massimele lumei 
sunt contrarie celloru din evangeliu; 
X) vi£tia secularia, in oppositione cu cea 
monastica : ellu a lassatu lumea si s'a 
calugeritu; ea a essitu d'in monasteriu 
si a reintratu in lume; ;x) lume, in es- 
pressione de afrirmare sau negare ener- 
gica : nu mai are nemica pre lume; nu 
i am dissu nemica pre lume; pentru tota 
lumea acesta-a nu mi asiu dă onorea; 
pentru ea f amili' a este lumea sea ; câtu 
lumea si pamentulu nu mai vedi bannii 
ţie la ellu; — cu essageratione : omulu 



ijltm. 

cellu mai bonu d'in lame: pre lumea a- 
cesta-a omu asia blastematu nai mai 
vedutu; lucru cella mai bonu d'in lume; 
s'a dussu pre cea lume, a moritu; pre lu- 
mea cea alta ai se dai sema de faptele 
telle; crvdenti'a nostra religiosa ne in- 
vetia co mai este una lume afora de 
acesta-a; pare co a venitu d'in cea lame, 
asia nu scie nemica d'in tote aceste-a. 

LUMIANU, s. m., laicus, inuudanus; 
care se tine de lumea d'in afora. de lu- 
mea profana, laicu, (vedi si lumescu). 

LUMESCE, adv., laice, profane, aci 
moilnm seculariutn, in modu lumescu, ca 
lumea, in modu profanu. 

LUMESCU,-a, adj., profanus, laicns, 
seeularis: ce este d'in lumea trecutoria, 
mensuale, in oppositione cu lumea mo- 
rale, religiosa, eterna; cea ce nu se tine 
de baserica, sau de cleru : profauu , se- 
cularii!; — morbu lumescu, morbu ve- 
nericii, syphilitîcu. 

LOIETTU,-rt, adj., profanas, mun- 
daiuis, voluptalibus derfitus, rebus ter- 
restribus inhians; cui place lumea sen- 
suriloru. 

LUMINA, s. f., lux, liiinen, caus'a 
obiectiva in natura, care face ca obiec- 
tele se se pota vede cu ochii fientieloru 
organice , substanti'a care lumina , si 
face ca obiectele se fia visibili : physi- 
cii nu sunt de accordu despre natur'a 
luminei; auctoriulu theoriei despre ema- 
nationea sau emissionealuminei a fostu 
Newton; theori'aundulationri sauinhra- 
tioniloru este adoptata de mai mulţi; 
celeritatea luminei este admirabile; lu- 
min'a percurre in una secunda 42000 d? 
milliarie; lumina de la sore peno la 
pamentu adjunge in 8 £ minute; lu- 
min'a de la luna ne vine numai in ceva 
mai multu de câtu una secunda; lumirCa 
vibrandu si trecundu numai prin unu 
mediu se propaga in linia drepta; lumin'a 
ce adjunge la unu alta mediu eteroge- 
niu, se refrange; lumin'a ce attinge unu 
obiectu impenetrabile, se reflecte; reflessio- 
nea si refractionea radieloru luminei; 
interferenti'a luminei candu radiele ap- 
puca directioni diverse; polarisationea 
luminei, phosphorescenti'a luminei; lu- 
mina mare, curata, stralucitoria, vina, 



LUM. 



T.UM. 



L9S 



orbitoria, lina, palfida, debile, lueurito- 
ria; radia de lumina; fanarudu arvunea 
lumina multa; lumiria sorelui, a dillei, 
a lunei, a stelleloru; lumina de gaza 
photageniu, de gazu aerianu, soreU im- 
porte lumina sea preste totu pamentulu 
si tute planetele; stellele fsse au lumin'a 
loru propria; lumina zodiacale; lumina 
unei facle, unui fanar in, unei când cir 
sau lampe; luminarea de seu da mai pu- 
tina lumina de cătu luminarea de cera 
curata sau de seu curăţita chymice; o- 
chii unoru omeni nu pate setferi lumi- 
n'a ; — prin metafore : lumina ilumi- 
nare, candela, lampa, focu, fccarhi, veri-ce 
altu lucru ce da lumina : apprende lu- 
mina, se vedemu; addu lumin'a; ne a 
lassatu fora lumina in salla; in camera 
de dormitu nu arde lumina: -- in si viu 
biblicii : angerii luminei, fiii ai lumi- 
nei; in oppositione cu : angerii întune- 
ricului, adeco cu diavolii si cu filii sa- 
tanei; — in baserica : lumina lina a sântei 
măriri; fig. astadi a vedutu mai antaniu 
lumina dillei, s'a nascutu; miamuprun- 
cii ca lumina ochiloru; lumina ochiului 
— ochiulu, pupiU'a; a scote una carte la 
lumina, a publica si a vende una carte; 
a scote unu addeveru la lumina, omenii 
de nimica se timu de lumina; ne aeendu 
pentru ce se rosicscu, nu me temu de 
lumina; — lumina in pictura, effectele 
luminii imitate in una imagine : appli- 
care intelligente a luminei; effectu for- 
mosu allu luminii: elaru-obscurulu este 
distributionea justa a umbreloru si a 
luminei; in acra imagine luminile sunt 
bene impartitesi bene computate; acestu 
pictoriu se pricepe bene la distribuirea 
lumineloru; — lumina, gaura prin care 
se da l'ocu la una arma de focu, tunu, 
puşca, pistollu : lumin'a acellei pusce 
este prea-larga; lumina, gaura prin cart' 
in unele instrumente optice se vede ob- 
iectulu ; apertura prin care intra aeriilu 
in tuburile organeloru de cantatu; lu- 
min'a pumpei, apertur'a prin care ap'a 
intra m pumpa; - in sensu ideale; 
lumina, intellegentia, scientia, conno- 
seentia, cultura a mentei : acellu barbatu 
pre lunga talentele selle. naturali este. 
adornatu si cu luminele stientiei: ad- 



jutati-ne eu luminele vostre in acesta 
affacere grea si scabrosa ; — lumina 
fresca , spiritu desceptu d'in natura sea; 
luminele esperientiei, alle vietiei prac- 
tice: lumiria rationei omeneşti; lumin'a 
credentiei; esplicationile lui arruncara 
lumina mare preste acelle cestioni in- 
curcate, scolele bone respandescu lu- 
mina abundante in capetele celle în- 
tunecate; acellu scviptoriu a fostu lu- 
mina tempului in care a traitu ellu ; 
scriptele lui sunt totu atâte lumine pen- 
tru acestu poporu nefericit u. 

LUMINARĂM A, s. f., vedi lumi- 
năţia. 

LUMINAIiAMU, s. m., candelarum 
ductor, fusor, care face luminări, (3 lu- 
minare.) 

1 LUMINARE, v., luminu silumine- 
diu, liicere; luminare, illumlnare, Mus- 
trare, collustrare, lumine artmoto iu- 
spicere aliqnid, a respandi, a arruncâ 
lumina : sorelejumina pamentulu; fa- 
c'a apprensa lumina in casa; absoluţii: 
sorele lumina, luna lumina, candeVa lu- 
mina pucinu, luminările de seu lumina 
reu; - - a tine eui-va lumina ca se ve- 
dia: lumina-mi pre seara in diosu 
ca se nu cadu; - - metaforice, a face se 
pricepa, a desceptd mentea; studiuluis- 
toriei si allu mathcmaticei a luminatu 
spiritulu acestora juni.; publiciştii bont 
si oneşti luminedia capi dle omeniloru; 
acea societate de abderiti nu voliesce a 
se luminii; betranii, lipsiţi de scole si 
cârti bone, s'au luminatu mimai prin 
esperientia, amu intrebatu pre juriscon- 
sulţi si m' am luminatu incausa mea; — 
in miliţia; a lamina, a visita si observa 
accuratu locurile si ţinuturile, pre unde 
are se treca oştea, (gallicismu, in locu 
de care e bene se se applice esplorare) ; 
in pictura, a lumină, a impartf, a dis- 
tribui luminele si umbrele pre imagine 
cu intelligentia si cu gustu;— luminare 
in locu de lucire, strălucire silicurire : 
ochii mitiei lumina pre intunericu, U- 
curiciulu lumina noptea; imperson., se 
lumina de dina , adeco se reversa de 
dina, este in faptulu dillei;— .se lumina 
■r,ln. adeco se inserina, se face se- 
rinu; - metef., a se curăţia, a se glori- 



196 



" 



ficâ : spellatu-te-ai, curătiatu-U -ai, lu- 

minatu-U-ai . 

2 LUMINARE, s. f.. LUuralnatio; ac- 
tionea verbului 1 luminare : luminarea 
menţii prin cultura. 

3 LUMINARE, s. f., candela, lann 
pas, si mai vertosu, laminar, de unde a 
nostra luminare; 1. in genere, ce serve 
a da lumina, cumu : terestra, etc, inse : 
2. in speciale, materia iurlam inabile, care 
se apprende, arde si lurnint'dia : lumi- 
narea de seu este cea mai usitata; lu- 
minările de seu de capra sunt mai 
bone de câta celle făcute d'in alteseuri: 
himinare d'in cepu de pinu; luminare 
de cera: luminări albe, galbine, roşie: 
luminări bene arditorie; apprende lu- 
minarea , stinge luminarea; lucramu 
la himinare peno la mediidu noptei; ti- 
ne-mi luminarea ca se rediu; au adjunsu 
a casa pre la apprensulu luminariloru; 
aţine cui-va luminarea, la care trage se 
mora, asia : a mori fora luminare; dero 
si a tine luminarea la nunta: luminare, 
specia de planta connoscuta sub numele 
de lipanu si cod'a vaccei; — dreptu ca lu- 
narea, forte dreptu; proverbiu : dreptu 
ca luminarea in saceu, strâmbii; a mancă 
muculu luminarei, a fi in mare periclu, 
a fi perdutu. 

LUMINĂRI A (scurtaţii d'in lumina- 
raria), s. f., fabrica caudelis fiuidendis, 
fabrica de luminări, sau de facle de cera; 
saponaria, candu fabricarea de luminări 
e impreunata cu cea de saponu; arte de 
a fabrica luminări. 

LUM1NARICA, s. f., thapsns, ver- 
bascuin, Lin. planta d'in classea pen- 
tandrieloru, connoscuta sub acestu nume 
de arabele laturi alle Oarpatiloru, cre- 
sce in ţinuturi camu sterili, are unu fu- 
stellu dreptu, ca una luminare, pre care 
crescu giuru in pregiuru Hori galbine, 
ero frundiele sunt flocose; — inse in ge- 
nere luminarica, deminutivu d'in lumi- 
nare; — una specia de jocu: ajocâ lu- 
minaric'a. 

LUMINARIU , s. m. , caudelabrum , 
lychuuebus, instrumentu in care se pune 
luminarea sau facl'a ca se ardia : lu- 
minariu de cossitoriu, de alama, de ferru 
tornatu, de argentu, de cristalin, lumi- 



i.r\i. 

nariu mare; luminariu pentru doue ':.- 
m inari s< \ u cu doue bracie; luminaritdu cu 
braciemaimultesispenduratusususeăice 
candeldbru; luminariu se dice si form'a 
in care ^p torna luminările : luminariu 
de ritm, luminariu de ferru albu; — si 
ca s. m., personale, luminariu = lumi- 
narariu, care face sau veude luminări. 

LUMINĂŢIA, S. f., illustritas, sere- 
nitas, d'in luminaţii, iutrodussu camu 
de la aniiulu 1835 in coce , spre a in- 
titula pre Domni, Domne , filii si filiele 
de Domni ai terriloru românesci, corre- 
spondendu germanicului Durchlaucht. 

LUMINATIONE, s. f., illumiuatio, 
1. actione* de luminare; 2. stătu de lu- 
minatu. 

LUMINATORIU,-fona,adj. s., illu- 
minator, illnstrator, collustrator, care 
lumina , atfitu in sensu physicu câtu si 
morale : — sorele luminatoriu, cande- 
la luminatoria; spiritu sublime, lumina- 
toriu; doctrina evangelica, luminători' o. 
poporeloru; luminatoriulu dillei, sorele. 

LUMINATU,-a, adj. part., luininatus, 
iiluminatns , ilinstratns . clarus, per- 
spicuas : ditia e luminata de sore, noptea 
de luna si stclle; campulu luminaţii de 
foculu castreloru bellice; solia luminata 
cu facle, gradina luminata cu milli de 
candele; spiritu luminatu, adeco des- 
ceptatu prin invetiatnra si esperientia; 
jude luminatu, publicu luminatu, jude- 
cata luminata, critica luminata, mente 
luminata; septemaria luminata, sep- 
temau'a dintre dominec'a pasciloru si a 
sântului Thorna: ca titlu datuDomnului, 
Domnei si flliiloru sau filieloru de Domnu: 
luminate Domne. - 

LUMINOSU,-a, adj., luininosus, cla» 
rus, lucidus, sereims. spleudidus, ful- 
gens, plenu de lumina, implufcu sau pe- 
trunsu de lumina: sore luminosu, in- 
caperi spatiose si luminose; baserica 
luminosa; metaf., espressioni luminose, 
principiu luminosu, fapte luminose, stră- 
lucite; s. reale : a) m., luminosu, au- 
clepias vincetoxicuui, L., hirniidinaria, 
planta, variatione a speciei connoscuta 
sub numele genericu latinii: cynanchum 
lui Linncu, d'in classea 5, ordinea 2 a 
sy stemei sessuale, d'in famili'a ascle- 



LUN. 

piadieloru; mai inainte eră planta offi- 
cinale; se dice si balionea; h) f., lumi- 
nosa, clementis, L., planta d'in famili'a 
ranunculacieloru : luminosa integri- 
folia = clemeutis integrifolia, Linii., 
luminosa commune = vitia alba ■=. cle- 
mentis vitalba, L.; luminosa de Vir- 
gini'a ■=. luminosa virginiana = cle- 
mentis virginiana; Linn., etc. 

LUNA, s. f., lâna, corpii cerescu care 
se mişca in pregiurulupamentului, si de 
aeeea-a se numesce si satellitulu pa- 
vaenbuluiilun'aluminapamentulupreste 
nopte cu lumin'a ce împrumuta si re- 
flecte de la sore ; corpulu , calica sau 
orbitfa, cercula, gldbulu, disculu, pa- 
trariele lunei; Iun a se mişca in pre- 
giurulu pamentului de la appusu spre 
resaritu. si cu acestu-a împreuna in 
pregiurulu sorclui: luna înainta câte 
].-! grade pre fia-care di spre resaritu; 
luna noua este, candu ea sta 
intre pamentu si sore: lunaplena, candu 
pamentulu stain linia drepta intre 
si sore; celle patru fasiălle lunci au datu 

isione la divîsionea tempului 
temane; astronomii destingu intre lun'a 



LUN 



197 



•»: 
7; 

f: 
0;' 



siderale = 27 7" 43' 11" 

tropica = 27 rî 7 h 43' 4". 

synodica = 29 J 12 44' 
anomalistica 27 13 L8 
draconitica =z 27' -"» 
In vieti'a commune prin luna se intel- 
lep;e de ordinariu lun'a synodica. 1. 
solaria, (mensis, mese) sau tempulu in 
care sorele percurge unu semnu d'in zo- 
diacu, este==30 d 10 h 29 I . tn calen- 
danul u nostru unele luni solaric au 
31, altele câte 30 dille; numai lu- 
n'a lui Februariu are 28 in annii ordi- 
nari, si 29 dille in annii bissestili ; — 
luna, luna, la chymistii vechi, numele ce 
■• da argentului; — luna, regulele fe- 
minesci : i a venitu lun'a; si in pi. arc 
lunele; proverbiu : li va solve la lun'a 
calliloru, adeco neciuna daia, Iaca 
dele grece, cumu dicea betranii Romani; 

lun'aapei, byssns, planta d'in cla 
. ryp eloru, d'in famili'a 

loru; d'in care essu nisce fire si fulgi, 
de unde ii s'a datu si numele de hj 
care este synonj mu eu gossj pium, si xi- 



îou, adeco bombacu, ero nu inu {=. li- 
nnm), pre cumu se credusse peno la unu 
tempu. 

LUNAIA, S. f., vacea die Iun» nata, 
nume ce se da vacceloru fetate in una 
di de fom/, precurmi se da celloru de mar- 
ii numele de marţiană, celloru de mer- 
numele de mercuriana, celloru de 
joui numele de jouiana, celloru d'in 
una di senina numele de mandr'aia. 

LUX ALE, adj., menstruus, vedi lu- 

LUNARIA, corruptu in lunarica, si 

in lunaritia, s. t'., botrychium, si os- 
mumia lunaria, planta d'in classea cry- 

jameloru, d'in care in Europ'a se afla 
numai una variatione. 

LUNARIU, adj., iunaris, ce se tine 

una, ce sta in relatione cu lun'a : 

t lunaria de trei cente cinci dieci 
si patru dille : Turcii computa tempulu 

• annulu lunariu; cijclu lunariu; at- 
mosfera lunar ■ia;iu/luentie lunar ie, cursu 
leco cursulu lunei in callea 
sea, irsu de invetiatura, ce se face 

in una luna, menstruus si menstrualis; 
— curăţire lunaria, purgatio menstrua, 
meustruum. 

LUNATECU si lunaticii, adj., luna- 
ticusj suppusu influentiei lunei, luatu 
mai desu ca subst., si a nume : a) luna- 

. persona somnambula care se scolia 
uoptea in somnii si face totu genulu de 

ari ce e dedatu a face dia'a fiendu 
a . < ; ro une-ori se urca pre cope- 
ritulu caseloru cu cella mai mare pe- 
rielu allu vietiei, si totuşi cu cea mai 
mare securetate ; assemini persone se 
potu numi lunatice somnambule : luna- 
ticii somnambuli se scolia si ambla mai 
allessu pre Iu scambarei lunei; ac- 

tionilelunaticiloru somnambuli suntpro- 
vocate prin fantasfa Icra agitata devi- 
-i familiariu, lunaticu, fanta- 
st u, capritiosu, nebonu, furioşii, despre 
care se dice co arrunca cu bard'a in luna: 

tu vinar unu lunaticu, cu capulu 

intr'una urechia; ace femina lunatica 

acellubarbatu seriosu; 

c) Iu iu vede la luna , sau 

despre calli, ai caroru 

o u; sunt suppusi la nesce scursori sau 



198 



LUN. 



urdori periodice; d) nascutu in acea-asi 
luna cu altulu : copilli lunatici. 

LUNATl>,-a, adj., luuatus, facutu in 
forma de luna, mai vertosu care are sau 
porta figur'a semilunei , sau secerei : 
flammura turcesca e lunata; diadema 
lunata. 

LUNECARE si lunicare, v., Imbri- 
care, labi, lobricnm csse, 1. a fi luciu, 
asia co nu presanta asperităţi si pediee 
lamersu : glacia, ce seprendepre tempu 
serinu, tunica forte; 2. a merge pre ceva 
luciu, a merge fora pediee : buccatele 
unsorose lunica usioru pre guttu; va 
speciale : a si perde ecilibriulu, mer- 
gundu pre ceva luciu : luneca pre gla- 
cia si cadu de si sparse capulii; metaf., 
a lunecă in peceatu; vorbele dulci si 
blânde usioru potu face se lunice una 
muiere. 

LUNECATORIU,-/oWa, adj. s., la- 
bens, Inbrieas, care lunica sau face se 
lunice. 

LUNECOSU si lunicosu,-a, adj., lu- 
briciis, care usioru lunica sau face se 
lunice caile lunicosa, passu lunicosu. 

* LDNETTA, s. f., (fr. lauette), lu- 
nula, vitrum oculare, perspicinin, tele- 
scopuim, instrumentu d'in una sau mai 
multe Titre, taliate asia, in câtu se vedi 
prin elle obiectele mai mari de cătu cu 
ochiulu liberu, sau incai se le vedi mai 
curate si mai bene distinse : lunetta 
convessa, concava ; lunetta ce maresce , 
ce micusioredia obiectele: lunetta ce ap- 
propia obiectele; lunetta de diece urme, 
lunetta achromatica, prin care vedi ob- 
iectele fora colore străina, fora iride; — 
ochiellari la cai, pellicutia rotunda cu- 
suta la frene asia, in câtu se vina a la- 
turea ochiloru pentru case vedia înainte 
de sene, ero nu si in laturi; — la forti- 
ficatione : castellu sau forţa re tia mica 
assediata in forma de semiluna, afora 
d'in cetatea principale, inaintea valîului 
sau a planului iucliuatu, care se intende 
de la cetate înainte : lunetfa are de re- 
gulacâte douefacie, de cate 150— 200ur- 
me, latureo lunetteiestc de câteoOSOur- 
me; in lunetta iticapu cate 200—4.00 mi- 
litari, cumu si câteva tunuri; — ocliiu 
sau fenestra prin care se des< arca tunuri 



LUX. 

si pusce; (vedi si lunica, lunisiora, lu- 
nitia, lunula). 

LUNGANU,-«, adj. s., valde lons-us, 
lengorio, \>re&-lungu , vorbindu despre 
persone prea-inalte, caroru lipsesce pro- 
portionea dimensioniloru; ca subst., cine 
este acellu lunganu ? cumu se chiama 
acea lungana ? 

LUN<JARETIU,-a, adj., oblonsus, 
cevasi cama lungu , ceva mai lungu de 
câtu e largu : figura geometrica lunga- 
retia, pătrata lungaretiu, platia lunga- 
rctia, gradina lungaretia. 

LUNGIME si longimc, s. f., Iongitu- 
do, looginqoitas, dimensione in lungu ; 
lungimea batiului, lungimea cailei, să- 
biei, landei; — in sensu ideale : lungi- 
mea cartei , care e voluminosa si cere 
tempu lungu pentru lectur'a sau com- 
ponerea ei;— prisosu, superabundantia : 
in acesta tragedia lungimea monologe- 
loru e nesufferita; tempu indelungu: a- 
cea lungime a negotiationiloru diplo- 
matice pune la proba patientiUx publi- 
cului : lungimea evenimentelor u bellice 
ne a ruinata; — in speciale, estensionea 
cea mai mare a unei superfacie : lun- 
gimea gradinei este de unu centu de 
metri : lăţimea de cincidieci: mesura de 
lungime : cotu, metru, stensinu; lungime 
si latime geographiea, lungime de la unu 
gr adu pena la altulu; curtea nostra se 
întinde iu lungime ca si in lărgime. 

LUNGIRE, -eseu, v., longins facere, 
producere, prorogare, contiuuare, adau- 
gere la lungimea unui lucru, pentru ca 
se Iu faci mai lungu : — lungesce mes'd 
tragundu- i tablele; ellu a lungitu galleri'a 
la casa; lungesc? tem'' a, ca se adj un ga ; 
advocatulu lungesce procesulu prin for- 
malităţi; Dumnedieu se ti lungesca dîl- 
l le; nu mai lungiţi vorVa; alungi ure- 
chiele de fonie: a si lungi nasulu; etc. a 
se lungi; a) a se culca, intende diosu; 
b) a ti prea pretentiosu. 

LUNGIRE, s., verbale, producţie* con- 
tlnnatio, prorogatio, actione de lungire. 

LUNGITU,-". adj. part., producţii*. 
prolatatns,prolixiis, continuatnsj inten- 
su de a luugulu; jace lungitu pre erba. 

LUNGU si loiigu.-a, adj., longns, pro- 
cerus, promissos, despre obiecte conside- 



LUN. 

rate iu estensionealoru de la unu capetu 
peno la altulu, de la una estremitate 
peno la alfa, in oppositione cuce e scurtu: 
verga lunga, linia lunga, mâna lunga: 
petiore lunge, vorba lunga, caile lunga; 
cursulu riuriloru mari este lungu: ves- 
iimentu lungu : proverb, si fig. regii au 
mana lunga, adeco poterea regiloru ad- 
junge departe; aceîlu omu are degete 
lunge, adeco fura; omu lungu la vorba; 
— despre una supert'acia considerata, in 
dimensionea sa cea mai mare, si in op- 
positione cu latu sau largu : gradina 
lunga, tabla mai lunga de câtu lata; 
campu lungu, ăero angustu : superfac'ia 
unui paralellogrammu este productulu 
lungi mei multiplicate cu lăţimea; a cadutu 
tatu e de lungu: — despre terapii ce dura 
multu: dillelede vâra sunt lungi: ellua 
sufferitu lungu de friguri: e tempu lungu 
de candu nu Vamu vedutu; vietialunga 
si fericita; domnia lunga; somuu lungu: 
disputa lunga; ar tine prea-lungu, deco 
vasiu spune tote; tempulu e totu de a una 
lungu pentru cellu ce aştepta; callatoria 
lunga, sgllaba lunga ; dactylulu e com- 
puşii d'in una sgllaba lunga si din duue 
scurte; câtu este annulu de lungu? — 
despre productele spiritului, alle menţii 
omenesci : poema lunga; orationc lunga , 
petitione lunga, dissertatione lunga; — 
prov. acestu omu e vorba lunga, adeco i 
place se vorbesca multe verdi si uscate; 
connoscetiluugulu nasului, adeco connos- 
ceii inferioritatea; — ca subs. saintensu 
de a lungulu carrului, atâtu in lungu, 
câtu si in latu ; crepati lemnele de a 
lungulu; pandi'a nu se talia de a lun- 
gulu, ci de a latulu ; allerga ca unu nc- 
bonu de a lungulu si de a latulu terrei; 
amu vorbitu cu cllu pre lungu pre largu: 
amu mersu de a lungulu riului; amu 
appucatu in lungidu padurei. 
tiTJNGULLETIU,-a,adj.,longiuscnlns, 
•ilus, cainu ltmuru, destullu de lungu, 
>-,imii prealungu : patu lungulletiu; ba~ 
stonu lungulletiu, sabia lungulleiia. 
LI NGUSIORU,-ai adj., longiusculusj 
uliu de lungu : vestimentu lungu- 
siora. 

LUNGU I lU,-a adj., vedi lungusioru. 
LUNI, s.f., des huite, a dou'a di d'in 



UT. 



lftf 



septemana; ca tote dillele septemanei, 
afaro de dominica si sambeta, ca marţi 
mercuri, joui, vineri, asia si luni e unu 
genitivu corresponditoriu cu genit. clas- 
sicu, lunae , dero tractaţii ca unu nomi- 
nativu, asia co form'a luni se" dice in 
tote numerile cumu si caşurile ce se 
espremu cu prepositioui; p.e., luni e 
ditCa cu care începe septemaii'a; de luni 
peno veneri, multe betrane ţinu lunile, 
adjunandu ca mercurta si vineri' a; — 
ca tote nominele de dille si alte nomine 
ce espremu portioni de tempu : sera, de- 
manetia, tomna, etc, coventulu luni sta 
fora prep. candu espreme tempulu la 
întrebarea candu : luni legemu , marţi 
scriemu; prepositionea e necessaria nu- 
mai candu fam* are longa sene unu attri- 
butu : întruna luni, in luna septemanei 
luminate. 

LUNISIORA, s. f., lnnula, derain. de 
la luna, adeco luna mica. 

LUNITIA, s. f., vedi lunisiora. 

LUNTRARIA, s. f., fabrica lintrium, 
stalio lintrium, nnmernsqnidain lintrium, 
loculu unde se făcu luntri, statione de 
luntri, unu numeru ore-care de luntri : 
inluntrarictde la portulu nostru se făcu 
luntri de tota mărimea; luntr aria multa 
sta in portu spre a încarcă sare. 

LUNTRARIU, S. m., fnber lintrium, 
remex lintris, lintraiius, care face lun- 
tri, care mena una luntre. 

LUNTRE, s. f., linter, cymba, scapha, 
nave mica ce n'are neci catartu, neci 
vele sau pandie, ci care se mena pre apa 
numai cu renii (lopate); scafa, barca : 
luntre mare, luntre mica, luntre cu doui 
remi; luntre cu diece remi; luntre de 
transportatu persane; luntre de transpor- 
taţii merce; luntre legata de nave; luntre 
cu cabine; luntre de pescari. 

LUNTRICELLA, si 

UOTRISIORA, s. f.,liutriculns, de- 
îuiniitivu d'in luntre, luntre trucaj; — 
luntr isiora e si numele unei plante d'in 
classea diadelphieloru, oxjtropls. 

H 'NULA, s. f., iunula, deminutivu 
d'in luna. 

LUPA, s. f., 1. lupa, (fr. Ioutc), fe- 
miua a lupului; metaf.,curtcsana; 2. (fr. 
loupe, de acea-asi origine cu cellu de 



200 



LUP 



sub 1) : a) tumore connoscuta poporului 
sub numele de lupare, de care vedi 1. lu- 
pare; b) lenticula, instrumentu opticii d'in 
vitru coavessu, care appropia si maresce 
la ochi obiectele de vedutu : acestu me- 
runtu Ujpariu nu se pote lege fora lupa. 

LUPANARIU,-a, adj. s., îupauaris, 
lupanar sau lupanariuui; relativu la lupa 
=curtesana ; s. m. reale, hipanariu = 
casa de curtesane. 

1 LUPARE, s. f., herpes, (vedi si 
lupa sub 2. a), iuflatura inclusa sub pelle, 
care cresce rotunda, une-ori peno la mă- 
rime prodigiosa : i s'a facutu lupare in 
capu, luparea a roşu cefa peno la ossu; 
Va mancatu luparea de viu; a moritu de 
lupare; luparea este adesea numai effec- 
tulu cellei mai mare necuratia a pellei; 
lupare, in botanica, e una crescutura 
lemnosa care se vede pre trunchii sau 
pre ramurile unoru arbori : luparile de 
la ulmi sunt utili mesăriloru si altoru 
lemnari. 

* 2 LUPARE, v., lupari; a petrece 
in desfrenari, a fornicâ, a castigâ ven- 
dendu-sicorpulu. 

LUPARîA, s. f., latibulum luporum, 
locu unde se ţinu lupii, (fr. menaşerle 
de loups); 2 lupanar iu, adeco casa de 
prostitutione, casa de femine publice ce 
se dice si bor deliu. 

LUPxARIU, s. m., lupaiius, venato- 
riu de lupi. 

LUPATU,-a, adj., lupafcus, provedutu 
eu denti de lupu .~ cu denti de ferru : 
frene lupate; s. f. pL, lupatele, frene Iu- 
pate. 

LUPEIU, s. m., lyciscns, cane essitu 
d'in eriicire cu lupu: nome propriu de 
cane. 

* LUPERCALE, adj., lupercalis, re- 
lativu la lupercu: de aci : 

* LUPEROALIE, pl.,lupercalia,ser- 
batoria tienuta in onorea lui Lupercu. 

* LUPERCIVa, s., lupercus, la au- 
ticn Romani, dieu apperatoriu de lupi, 
mai vertosu dieulu Pan , ce porta la 
greci epithetulu Xoxsios. 

LUPESCE, adv., ad modum luporuw, 
instar lupi, pre răpite, pre appucate, cu 
mare aviditate, ea lupulu : acellu omu 
mpîu de fome manca lupesce. 



L UP 

LUPESCU,-a, adj., lupinus, de lupu, 
relativu la lupi : rapacitate lupesca, fome 
lupesca, crudelitate lupesca. 

LUPINA, s. f., faba lupini, fructulu 
plantei lupinu;— proprie, f. d'in lupinu, 
ca si nuca d'in nucu. 

LUPINACIU,-a, adj., lupinaceus, de 
lupinu, sau care semena cu lupinulu. 

LUPINARIU,-a, adj., lupinarius, re- 
lativii la lupinu sau la lupina; s. per- 
sonale, care vende lupine. 

LUPINU, adj. s., lupinus, de lupu, 
relativu la lupu : peri lupini; lupina 
pelle; furia lupina s. a) mase, lupinu, 
planta leguminosa, cu folie in form'a 
unei apparetorie, (fr. eventail), d'in fa- 
milia papilionacieloru, alle cărei specie 
se impartu in : lupini annuali si pe- 
renul, adeco cari crescu si fructifica in 
cursu de mai mulţi anni : lupinulu cresce 
in regionile mărci medeterrane si in A- 
merica septentrionale; lupinulu albu = 
lupinns albuş, L., eră connoscutu Ro- 
maniloru si Elleniloru ca nutrimentu ; 
in dillele nostre lupinulu albu serve de 
nutretiu viteloru domestice; lupinulu 
egyptianu — lupinns termis; lupinulu 
galbinu (lutens) si lupinulu venetusunt 
folositori la agricultura; lupinulu ame- 
ricanu(l. pereunis) cresce mare; b) fruc- 
tulu lupiniilui, sub forma femina , lu- 
pina, vedi acestu coventu. 

LUPITU,-<(. adj., proprie, part. pass. 
d'in unu verbu lupire. devenitu lupu, 
reu, indracitu : ce lupita de muiere. 

LUPOIA, s. f., in locu de luponia, 
vedi luponiu. 

LUPOIU, s. m., in locu de : 

LUPONIU, s. m., maşrnus lupus, aug- 
mentativii d'in lupu. lupu mare; fem. 
luponia sau lupoia se applica reu in 
locu de lupa, de care vedi la loculu seu. 

LUPTA si lucta, s. f., lucta, pugna, 
pnelium, eertameu, 1. specia de esser- 
citiu iu care doui omeni si incerca po- 
terile invingundu unulu pre altulu : lupta 
drepta, lupta de pumni, lupta cu pedece; 
2. in sensu mai largii si chiaru figuratu, 
bătălia cu armele ce se incinge intre 
mai mulţi luptători, ero une-ori se pune 
in locu de bătălia ensasi : pacea puse 
capetu sangeroselorulupte cart tinussera 



LUP. 

trei anni intre aceste douc nationi; di- 
versele doctrine religiose au causatu 
luptele celle mai furioso intre calugeri 
si prin acelli-a intre popor e; lupt' a lumi- 
nei cu intunericulu, lupt' 1 a rationei cu 
superstitionea si ca stupiditatea; lupfa 
potestatei arbitrar ie si a despotismului 
cu libertatea. 

LUPTACE, adj. s., puşrnax, Luetator, 
bellator, luptători u deprensu bene la 
lupta, gymuastu bonn. 

LUPTARE si luctare, v., hictare si 
luctari, 1. a se premie peptu Ja peptu 
ou cineva spre a Iu dâ la pamentu : se 
lupta baiatii; cllu se lupta bene; 2. in 
genere, despre ori-ce specia de comba- 
tere : ambele armateluptara cu eroismu 
ecale; lupta greu unuia contra doui; 
luptămu cu toţii pentru essiştentia, pen- 
tru naţionalitate, limba, patria, onore, 
libertate; luptămu in contra coruptio- 
nei; luptămu pentru conservarea mora- 
lei si pentru apperareainnocentiei; 
iuţea lupta in cont/ a pec catului: mari- 
narii lupta contra tempestatei si a val' 
luriloru: bărbaţii de caracteriu tare 
lupta incontr'a ori-caroru obstadle; lup- 
tămu in desertu incontr'a mortei si 
a destinului: poporulu reu gubernatu 
lupta forte greu incontr'a misi < 
luptămu toţi ca unuia incontr'a ini- 
miciloru interni si esterni. 

LUPTATIONE si luctatione, s. \\, U- 
ctatio, actione de luptare. 

LuTTATORIU,-fdna,s.adj.,luctator, 
bellator, care tino lupta : luptatoriu < u 
braciele nearmate ; luptatoriu armata , 
luptatoriu la jocurile olympice, luptato- 
riu coragiosu, luptători pentru 'patria, 
pentru libertate, onore, naţional date 
si limba. 

LUPII, s. ni., lupu», catrupede sel- 
batecu si carnivorii, rapace, care sămena 
cu cânele mare : lupu mare, luna ra- 
paci lupu betranu, lupa fu.ru. pelle de 
lupu; lupu turbata: lupii au spartu tur- 
rria; urlatulu lupiloru estefiorosu; cursa 
de lupi, gropa de prensu lupi: ecco 
lupul/u ! venatore de lupi; - provei I 
fjg. lupulu manca si. d'in ouile celle nu- 
merate, adeco : deomulu rapitoriu nu te 
poţi appei'idc adjunsu; lupulu si stamba 



LUS. 



201 



perulu , nu si invetiulu — macedorom. 
lupulu muta perulu, mentea nu rzrnatu- 
ram expeiîas furca, tameu usqne redi- 
bit, omulu reu d'in natur'a sea, abia se 
mai pote indreptâ; lupu betranu, omu 
astutu d'in natura, adj n tatu si de una 
mare esperientia ; are fomea lupului , 
manca ca unu lupu; urla a laturea cu 
lupii, se sciu accommodâ dupo volientiele, 
capritiele si datinele omeniloru intre 
cari petrecu, de si nu le approba : uluia 
cum lupis, cum quibus esse cupis; a se 
arruncâ in gura lupiloru, a se espune 
la unu periclu evidente ; a include lu- 
pulu in staululu ouiloru; adeco : a las- 
sâ pre cineva la unu locu, in una func- 
tione, servitiu, fora neci una superve- 
ghiare, unde ar pote face reu câtu 
de multu; a vre se sparte lupulu cu pel- 
tea ouei; atinâlupulu deurechia; — prin 
metafore : a) lupu dentare rrr lupama- 
rinu, pe rea labrax, specia de foca ma- 
rina : cutitu cu plessclle d'in pelle de 
lupu marina: una specia de pesce marinii 
cu denti grossi conici; fig. lupu de mare, 
marinariu, care petrece tota vieti'a sea 
pre mare, in câtu se desvetia cu totulu 
de uscatu si de lume; b) lupu, constella- 
tione d'in emisferiulu australe; c) lupu, 
planta ce se dice si crest'a cocosiului; 
(I) lupulu passeriloru, corvas pica, pas- 
rapitoria, pica, cotiofana. 

LUPULLETIU, s. m., lupulus, demi- 
nut. d'in lupu. 

LUPULLINU, s. m.; 1. proprie, derni- 
nutivu d'in lupu, ca si lupulletiu; 2. plan- 
ta, hnmulus lupulus L., numita de po- 
poru si humeiu sau hameliu {humei iu) ; 
lupul] 7 nu— farina de humeiu. 

LUSCA, s. l'., ornithogallutn lui Lin- 
neu, planta ceposa, cepa selbateca, de 
specie di (ferite: Iasca menunta, orni- 
thogallnm nimium; lusca galbina, oro. 
lutoutn, connoscuta prea bene in mai 
■• regioni europeane; lusca uniflora, 
orn. utiiflorum; lusca arabica, orn.ara- 
bicum; lusca francesca, oru. narbon- 
aense, lapte de passere. 

* LUSCINIA, s. f., luscinia, passere 
connoscuta in poporu sub numele de 
ghiatoria; propr. fem. d'in lusciniu; 
lusciniele cânta formosu. 



202 



LUS. 



* LUSCINIORA, s. £, lusciniola, 

demin. d'in luscinia. 

* LUSCINIU,-a, adj., lusciuius, vedi si 
luscinia. 

* LUSCINU,-a, adj., luscinus, uuoclu, 
cu unn ochiu, chiorii. 

* LUSCIOSU,-», adj., luseiosus, d'in 
luscu, care nu vede bene, si in speciale: 
a) care in terapulu crepusculului nu 
vede, care are, curau se dice, orbulu gal- 
lincloru; b) care chiaru diu'a nu vede 
bene, scurta de vedere, mgope. 

* LUSCIRE, v., luscus esso; a li luscu. 
a vede reu. 

* LUSCITIA sau lusceiia, s. f., lusci- 
tio; stătu de luscu. 

* LUSCITIONE, s. f., luseitto; actione 
de luscire; stătu de luscu sau lusciosu. 

* LUSCITIOSU,-«, adj., iuscitiosusj 
vedi lusciosu. 

* LUSCU,-«, adj., lusens; 1. unoclu, 
cu unu ochiu, chiorii; 2. lipsiţii de ochi, 
cu ochii scossi, fora ochi : statua lusca; 
in speciale, care se uita strambu, care 
caută reu; care nu vede bene. 

* LUSIONE, s. f. , lusio; actione de 
ludere. 

*LUSORlU,-a, adj. s., lusor lusorius; 
d'in lusity de la ludere, cmelude serve 
\&lusu: pila lusoria, a se întrece cu 
nani lusorie; ammenintiare lusoria. 

*1 LUSSARE, v., Laxare, a face lussu, 
(vedi 2 lussu) a strâmba , a deslocâ, 
a smenti : chiama chirurgulu se ti pună 
la locu genuehiulu lussatu. 

* 2 LUSSARE si luxate , v. , luxari, 
a face lussu sau luxu, a trai in lussu, 
(vedi 1 lussu). 

♦LUSSATIONEsi luxatione, s. f., lu- 
xatio; actione de 1 lussare. 

LUSSATURA si luxatura, s. f . , Iu- 
satura; resultatu allu actioneide 1 lus- 
sare. 

LUSSOSU si luxosu,-a, adj.,luxurio- 
sus; plenu de 1 lussu, applecatu la lussu. 

* 1 LUSSU si luxu, s. m., luxus; 1. in 
sensulu cellu mai originarii!, strâmbare, 
deslocarp, smentire d'in locu; 2. ca mai 
desu inse : a) essire d'in mesura in spese, 
spese nemesurate pentru mâncare, beu- 
tura, vestitu, etc, fcraiu fora comp ut u si 
desfrenatu : lussutu corrtmpe societăţile; 



LUS. __ 

vestitu fora lussu; pentru mulţi lussulu 
adj unge una necessitate pentru a cui sa- 
tisfacere sunt in stare se facă celle mai 
mari lassitati; b) fora idea accessoria 
pejorativa : magnificentia, muniflcentia 
in traiu, splendore in alle vietiei : ca- 
sele regali su adomate cu lussu si cu 
multu gustu; lussulu pentru cellu cui 
da marfa nu e decătu vieţi' a munita cu 
tote commoditatile: essuberautia : lus- 
sulu ramuriloru si frundieloru pote 
vettemâ desvolatarea plantei. 

* 2 LUSSU si luxu,-a, adj., luxus; 
(affine cu luscus, compara si Xo£6<;=zob- 
licu, strambu), smentitu d'in locu, scrin- 
titu: emplastru bonn pentru osse frân- 
te sau lusse. 

* LUSSURIA, s. f., luxuria; 1. es- 
suberautia , superabundantia, (vedi si 
1 lussu cotra fine) : lussuria ramuri- 
loru si frondieloru impedica desvolta- 
rea covenita a vitiei de vinia; de aci 
2. prin metafore : a) nestemperu, lasci- 
via, petulantia, voia bona, uebonatecia; 
dero mai verfcosu : b) desfrenu in traiu, 
traiu voluptosu si libidinosu. 

* LUSSURIANTE, part. adj., luxu- 
rians, care lussuria. 

* LUSSURIARE, v., luxuriare; a fi 
in lussuria : viWa de vinia ce lussuria, 
caută bene tunsa; amnellii saru si lus- 
suria pre erba verde; celli avuţi nu potu 
se nu lussurie. 

* LUSSURIOSU,-«. adj., luxuriosus, 
plenu de lussuria, applecatu la lussuria : 
semenature lussuriose , ospetiu lussu- 
riosu, petrecere lussuriosa, a trailussu- 
riosu cu celli libidinosi. 

* LUSTRAGINE, s. f., lustrago; spe- 
cia de planta numita verbonaca. 

* LUSTRALE, adj., lustralis; re- 
lativii la lustru in intellessulu de sub 
2 : apa lustrale, sacrificie lustrali. 

* LUSTRAME, pi. lustr amine, lus- 
tramen; mediu de 1 lustrare. 

* LUSTRAMENTU, pl.-c, lustra- 
meutam; mediu de 2 lustrare. 

1 LUSTRARE, v., lustrare, (lustru 
sub 2); a face sau a da lustru; si in 
speciale : 1.-a spellâ, a curetiâ; la an- 
tici mai vertosu, a curetiâ, a purifica 
prin acte si sacrificie rejigiose : alusţ- 



LTJS 

trâ unu agru, una casa, unuputiu spur- 
catu: 2. a netedi, a poli, a face luciu 
(vedi si lustruire) : a si frecă si lustră 
bene faci'a; 3. in intellessu mai ideale, 
trassu de la lustrulu, ce se făcea la an- 
ticii straboni la finit ulii unui censu : 
a) a recensâ, a face recensione, a inspecta, 
a cerceta, a visitâ, a trece in revi- 
sione, etc, principele insocitu de 'ge- 
nerări lustra tota armafa: lustrati pă- 
durea in lungu si latu, dâra veţi dă 
preste latroni: uita-te si lustra ce c in 
giurulu teu: metaf., a considera, a co- 
gitâ; — de aci: b) a visitâ, a străbate, 
apercurre, a amblâ : terrelustrate denoi. 
2 LUSTRARE, v., lustrari, (vedi 
lustru sub 1), a visitâ lustrele de cur- 
tesane, a amblâ si petrece prin locuri 
de corruptione. 

* LUSTRATIONE, b. f., lustratio; ac- 
tionea de 1 lustrare: lustrationea pu- 
tiului cu agiastna , lustrationea codri- 
lom. spre a dă preste latroni. 

*LUSTEATORIU,-fon'a,adj.,lu8trator, 
care lustra sau serve a lustrare (1. lus- 
trare): lustratorii acclloru locuri pa- 
timi connoscute peno acumu. 

* LUSTRICU,-u. adj., lnstricus; re- 
lativii la lustru, in sensulu de sub 2:dille 
lustrice. cumu ani ti celle in care se cu- 
retia femin'a dupo nascere. 

* LUSTRIFICU,-a, adj., lustriflcus; 
care face sau adduce lustru in sensulu 
de sub 2. 

*LTJSTBINU,-a,adj. s., (compara fr. ln- 
strine); proprie , de lustru , cu lustru 
{lustru sub 2): luatu inse mai raultu ca 
subst. : ai mase, lustri nu. tessatura lus- 
iros'i. de metasse ammestecata cu bom- 
bacu sau cu cânepa; b> t'ein. lustruia 

a) in acellu-asi sensu cu lustrinu de 
sub a); (3) petra forte tare care conţine 
si ferru si care serve si la lustratuîn 
nestimateloru : lustrin'a se preface >n 
pulbere, si cu acesta-a st freca si lus- 
tra gemmele. 

LUSTROSU,-o, adj., nftidug , luci- 

<)ii*, lapviîs; pleini de lustru ::— luciu. 

LUSTEU, s. m., lostrnmj l. d'in 
Ivere - lauart au ipellare: a) spel- 
lacitura, lotura, orde; tina, noroiu; 

b) metaf. : a) iocu de şedere sord idu ca alin 



LUT. 



203 



porciloru, si de aci : (3) locuentia de 
animali selbatice; 7) codru, pădure; 
S) casa de desfrenari, de curtesane; 
z) vietia desfrenata; — 2. d'in luere com- 
binaţii cu lucire, stătu allu unui lucru 
asia de lautu in câtu devine luciu, si 
iu speciale : a) sacrificiu, la anticii stra- 
boni, ce făcea censoriiilu, la fia-cari 
cinci aurii, dupo finitulu censului, pentru 
totu poporulu romanii ; sacrificiu de cu- 
rat ire de peceate, numitu suovetaurilie, 
pentru co se sacrifica unu porcii, una 
oue si unu tauru : a începe, a face, a 
termină lustrulu : candu se face allu 
diecele lustru; de aci : a) in genere, 
veri- ce sacrificiu sau actu religioşii de 
purificatione ; b) spaţiu de cinci anni : 
numeru abia pati u lustre de la nasecrea 
mea; c) prin estensione, spaţiu de tempu 
de mai mulţi anni; lustru mare=zlOQ de 
anni; d) luciu, politii ra, splend6re : 
a) proprie : mese cu lustrii sau fora lu- 
stru; ce mi adduci calciamentele fora se 
le fii datu lustru ? de aci : lustru— can- 
delabru ; J3) metaforice : ornamentele 
bene allesse dau unu lustru formosdiei 
naturale : ultimele victorie dedera unu 
nou lustru gloriei nostre; uritulu da lu- 
stru /'timusului. 

LUSTRUIRE,-e&cw, v., polire, levl- 
garej a dâ lustru, a poli, a dâ politura. 

LUSTRUOSU,-a, adj., vedi lustrosu, 

LUTARIA, s. I'., iu<june!itiim, obiectu 
de lutu, locu lutosu, locu unde se afla 
multu lutu. 

LUTARIU,-a, adj., Lutarius, relativii 
la lutu : care traiesce in lutu, sau se nu- 
tresce cu lutu : porci luturi. 

LUTHERANISMU, s. f., (fr. h.the- 
ranisme), invetiatur'a lui Lutheru, con- 
ionea celloru ce urmedia invetiatura 
lui Lutheru : luthcrauismulu se nu- 
na ser si protestantism/u. 

LUTHERANU,-a, adj. s., relativii la 
invetiatur'a lui Lutheru : eonfessionea 
lutherana; basseric'a lutherana; cili su 
lutherani. 

LUTOSUj-a, adj., lutosug, pleuu de 
lutu, incarcatu cu lutu : eşti lutosu pre 
mâni; vestimentu lutosu: agru lutosu, 
collina lutosa, ; gione lutosa. 

1 DTU, s.m.jlutum, pamentu de oile, 



20-1 



LYC. 



argilla; pamentu molie, limu , tina, no- 
roiu : oile de lutu , vase de lutu , casa 
de lemnu lepita cu lutu; bibli'a dice co 
Domnedieu formă pre omu d'in lutu si 
i insuffla spiritu de victia. 

LUTUIRE,-esc?e , v., lutare, a unge 
cu lutu, a lepi cu lutu. 

* LUXOSU, luxu, luxuria, luxurio- 
su, etc; vedi lussosu, lussu, lussuria, 
lussuriosu, etc. 

* LUZULA, s. f., luznla, plauta d'in 
classea glumacieloru. 

* LYCEALE, adj., relativu la lyceu, 
de lyceu : classi lyceali. 

* LYCEISTU , s. ni. , scolariu care 
frecenta lyceulu. 

* LYCEU sau luceu , pl.-e, lyceum, 
si lyciuin (XoxeîoVj fr. ljcee); 1. gym- 
nasiu laAthene, aibra d'in cetate, unde 
Aristotele propunea invetiatur'a sea; 
2. la moderni gymnasiu superiore; vedi 
gymnasiu. 

* LYCHNIDE, s. f., (lyehnis, Xo/vî? 
— lucente) specia de planta d'in clas- 
sea 10, ordinea 1 a systemei lui Linneu, 
d'in famili'a diantheloru sau caryophyl- 
leloru, d'intre cari unele su connoscute 
la noi sub numele de garofa, flore dom- 
nesca, scanteiutia, de cari vedi la lo- 
culu loru. 

* LYCHNITE, s. m., 1} clinites, (Xoy- 
vity ( <:), specia de marmore alba si lu- 
ciosa, ce se sparge la lumin'a ly clinului. 

* LYCHN1TIDE, s.f., lychnitis,(X'j/- 
vîtic), specia de planta d'in care se fă- 
cea festille pentru lychnu. 

* LYCHNOBIU,-â, adj., lyehnobius, 
(XoyvdJSioc), care traiesce la lychnu, care 
d'in nopte face di. 

* LYCHNU, s. m., lychnns, (Xoyvoc), 
lampa, lucerna, lumina. 

* LYCHNUCHU, s. m., lychnnchus 
(Xd/vot/o?), care tine lychnulu; si in 
specie candelabru. 

* LYCISCUj-a, 8., lyeisoB8,(Xoxîaxo?) 
nume de câne, (vedi lupeiu). 

* LYCOPERDACIU,-«, adj., (fr. ly- 
coperdacee), care semina cu lycoperdulu; 
s. f. pi., lycoperdaciele, familia de fungi 
care are de typu genulu lycoperdu, (be- 
sin'a lupului). 

* LYCOPERDASTRU, s. m., (fr. ly- 



LYM. 

coperdastre), genu de fungi d'in fami- 
li'a h/coperdacieloru. 

*LYCOPERDINU,-a, adj. s., (fr. ly- 
coperdine), relativu la lycopordu; subst. 
lycoperdinele, genu de insecte d'in fa- 
mili'a fungicoleloru. 

* LYCOPERDITE, s. f, (fr. lycoper- 
ditt), fossile ce semina tare cu lycoper- 
dulu. 

* LYCOPERDU, s. m., (fr. lycoper- 
don, d'in Xoxoţ =. lupu, si rcăp§etv=:&g- 
sire), genu d'in famili'a fungiloru. 

* LYCOPODE, adj. s., (fr. Iycopode, 
d'inXoxoţ == lupu, si icobQ^zpede^ pro- 
prie, care are petioru de lupu; applicatu 
inse ca subst. genu de plante d'in fami- 
li'a lvcopodiacieloru. 

* LYCOPODIACIU,-«, adj. s., (fr. 
lycopodiacee), d'in familia lijcopodiloru. 

♦LYCOPODITE, s. (lycopodite),genu 
de plante fossili, ce semina cu lyco- 
podele. 

* LYCOPOD1U, s. m., pulbere de 
plant'a Iycopode. 

* LYMPHA, s. f., lyinpha, (fr. Iym- 
phe). 1. apa limpede (confere limpidus 
—limpidu)', 2. licidu aposu ce se afla 
in vasele lymphatice alle animaliloru; 
assemine licidu ce se alia iu venele ve- 
getaliloru. 

*LYMPHACIU r a, adj., lympbaeeng, 
ca lymph'a de limpedu, ca eristallulu. 

* LYMPHANG1TE, s. f., (fr. lyra- 
phangite) , inliammatione a vaseloru 
lymphatice. 

* LYMPHANG1U, s. m., (d'in ljm- 
pîia, si arpfăov =zyasu), vasu lympha- 
ticu. 

* LYMPHARE, v., lymphare, a spa- 
riâ cu apa (lympha), a spariâ in gra- 
dulu supremu, a turbura mentea, a în- 
furia. 

* LYMFHATICU,-a, adj., lymphati- 
cus, (fr. lymphatiqne), relativu la lym- 
pha : 1. vase lymphatice , canali prin 
cari trece lymph'a; glanda lymphatice; 
sy stema lymphatica; temperamentu lym- 
phaticu; 2. coprensu de spaima, spariatu 
in gradulu supremu, turburaţii; turbatu, 
smentitu, lunaticii, nebonu. 

* LYMPHATIONE, s. f., Lympbatio, 
actione de lymphare, stare produssaprin 



LYR. 

hjmphare, turburare de mente, turburi', 
furia de nebonu. 

* LYMPHATU,-a , adj. part., iym- 
phatu , turburaţii Iu mente, lunaticu , 
nebonu : capete, lymphate, mente lym- 
phata. 

* LYMPHITE, s. f., (fr. lymphite); 
vedi lyvnphangite. 

* LYMPHOSE, s. f., (fr. lymphose), 
actione priu care se formedia lymph\ . 

* LYMPHOTOMIA, s. f., (fr.lympho- 
tomie), dissectionea vaselorulymphatice. 

* LYNCE sau lunce, s. f., lynx,(X67_), 
animale mammiferu d'in speci'a feline- 
loru, cu perulu roşiatica vergatu : Iun- 
cea are una vedere forte agera, anticii 
credeau co ea vede r/duru stprin parieti. 

♦LYNCURIU, s. m., lyncurium (/.•»•,- 
xoopiov), una petra dura transparente, 
cu probabilitate turmalinulu. 

* LYEA sau lura, s. f., lyra (Xopa), 
unu instrumentu musicale cu corde u- 
sitatu la antici : a cântă eu lyr'a; anti- 
cii credeau co Mercuriu fu inventato- 
riulu lyrei; Pythagora sU mperă affec- 
tele cu canteculu lyrei. 



LYS. 



205 



* LYRTCU sau luricu,-a. adj., lyri- 
cus, (Xop'xdc), relativii la lyra, sau mai 
bene la căutarea cu lyr'a : poesia lyrica, 
care se cânta aceompaniata de lyra; 
poeţi lyrici; Pindaru e primulu poetu 
Iţi ne ula Greci, Oratiu la Romani: can- 
'■ c< le lyrice se numescu ode; poesia ly- 
rica are una mare varietate de metru; 
adueveralii podi lirici încânta spiritele 
prin idee sublimi si sentimente nobili. 

* LYKISMUsau lurismu, s. m., (ly- 
risisiiis, Xopiafid.), cântare cu lyr'a; ton u 
lyricu, posia lyrica. 

* LYRISTU săuluristu, s. m., lyri- 
stes, (XoptotTJ.), care cânta cu lyr'a. 

* LYSIMACHIA, s, f., lysimachla , 
(X')-'.;j.a/ia, IV. lysiinachie si lysiuia<îiie), 
genii de plante d'in famili'a primula- 
cieloru. 

* LYSSA, lussa, si lytta, lutta, s. f., 
lytta. Xoosoc si Xorca, fr. ljsse siljtte); 
proprie turbare sau turbatione, applicatu 
inse in specie la : a) pustule sau bubu- 
sidre ce se desvolta sub limb'a cânelui 
turbatu, sau a eelliii muscatu de atare 
câne; b) cantliaride. 



M. 



M, a treispredieeea littera in alfabe- 
tulu romanu , si un'a d'intre acelle-a 
care si a conservaţii pronunti'a origina- 
ria in ttfte caşurile; numai in unele lo- 
curi inainte de i se aude ca g^italicu si 
gallicu, precumuin : mie, micu, nemica, 
mişca, temi; si inainte de e cu assimila- 
tione de ie, precum u in : meu sau mieu, me- 
diu, mcrcuri, miere. Acesta nuantia se 
observa mai allessu la Românii d'in Ma- 
cedoni'a, la celli d'in Daci'a ea dispare 
d'in dî iu dî, si in genere se restabilesce 
pronunti'a genuina a litterei m. 

MA, (contrassu d'in mai, si acestu-a 
d'in magi — raagis), adv. conj , magis: 
sed, ast, at, at tamen, at cnim, at rero; 
mai multu in usu la Macedoromâni; in 
Daci'a se servesc u cu : inse, ero, drro, 
si pentru comparatione cu mai; vedi mai. 

* MACACU, s. m., (fr. macaijue), 
specia de simia cu capulu latu, si cu 
cod'a scurta, care se numesce si mitia 
de mare. 

* MACARELLIT, s. m., (fr. maqae- 
reau), scoraber, numele uuei familie de 
pesci marini, de care se tine si scum- 
bri'acommune, (scoinbersco;nbrus),con- 
noscuta ca articlu de commerciu, apoi 
tunnulu, (thj nnus, thnnuus), si pescele 
sabiatu (xiphins) :7nacareUii se prendu 
cu millionile in lunile Maiu si Juniu 
in oceanulu atlanticu si in marile bo- 
reali; Romanii antici făceau d'in ma- 
carelli sau scumbrie una zema cu dres- 
suri multe numita gariim. 

MACARIU, macari, macaru, adr. 
conj.; 1. ca adv. restrictivu, saltem,rai- 



nlmom, celîu pucinu, cellu mai pucinu, 
incai : deco nu mi poţi dd capetele îm- 
prumutate, da -mi macariu procentele 
pre una luna: se avemu macariu doi 
boi, amu pot r lucră agrulu, si scote d'in 
elin traiulu nostru; dero si cuintellessu 
contrariu, etiam, quocjue, quideui, ipse : 
macariu eu, macariu iu, macariu de 
septe palme in frunte se fia, mi me in- 
chinu lui: neci macariu — ue... qnideui; 
neci macariu câtu negru sub unghia; 
asia cu tute coventele de cantitate : ma- 
cariu ce, macariu câţi, macariu câtu 
de mare, de micu; macariu care, macariu 
cine; etc. =z quidris, quotvis, qaamvis 
magiius, parvus, quivis; 2. cu acestu d'in 
urma intellessu se pune pre longa tute 
relativele conjunctive, si ibrmedia con- 
junctioni si adverbie compuse : a) cu 
de = (Uco, si CU se m si, etiamsi, etsi : 
macariu se me talie nu făcu si nu dicu 
astă; macariu se me pice cu cera fer- 
bente, totu nu vreu; dero si : macariu 
de ar veni, ntinam yeniret; — b) cu co, 
macariu co=quauiquain, etiaraai : ma- 
cariu co ai lucratu multu, totu ti a mai 
remasu inco destullii; macariu co ti ju- 
ra, te va insellă; c) cu celle alte relative 
formedia atâtu conjunctioni, câtu si ad- 
verbie : macariu candu. macariu cumu, 
macariu unde, etc; a) ca conjunctione : 
quandocuiique , utcunqne, ubicuaque ; 
(3) ca adverbiu : quandovis, ubivis, etc. 
(confere greculu mod. [Aa'/.âpi) 

* MACARONE, s. m., (maccheroni, 
fr. macaroni), taliatelli italiani in for- 
ma cylindrica facuti d'in farina fina 



MAC. 

fig. amniestecatura burlesca : stylu de 
macarone; poesia de macarone, versuri 
latine ammestecate cu italiane. 

* MACARONICU,-fl, adj., (it. mac- 
cherouico, fr. macaroiilque), (le maca- 
rone; fig. : poesia macaronica, versuri 
măcar onice, 

* MACARONISMU, s. m., (fr. ma- 
caroiiisme), modu de poesia macaronica. 

* MACEDONE, s. m., Macedo, locui- 
toriu allu terrei numite Macedonia 

* MACEDONIA, s. f., Macedonia, 
terra d'in Europ'a orientele, prin care 
trece riulu Assiu, astadi Vardariu, ve- 
cina cu Thraci'a spre resaritu, cu Illu- 
ri'a spre appusu, cu Thessali'a spre me- 
dia-di si cu Moesi'a spre media-nopte : 
Macedonia fu patria lui Fillippu si a 
lui Alessandru magnulu; Macedonia 
se prefăcu in provincia romana, Mace- 
donia de astadi e locuita in mare parte 
de Români. 

* MACEDONIANU,-a, adj. s., Ma- 
cedouius, Macedonianus, Alacedonicus « 
locuitorii! alia Macedoniei, diversu de 
Macedone— care ede origine macedo- 
nica; fig. macedonianu, 1. una specia de 
buocate compuse d'in diverse ingredi- 
entie; 2. unu jocu de cârti. 

*MACEDONICU,-a,adj.,maoed , onicus, 
relativii la, Macedoni sau la Macedonia : 
regnulu macedotiicu, falangea macedo- 
nica, limb' a macedonica. 

* MACEDONISMU, s. m., idiotismu 
propriu Macedoniloru, caracteriu mace- 
donicu; sentimentu macedoniei!. 

♦MACEDOROMÂN U r a, adj. s., Ro- 
mânu din Macedoni'a, spre distinctione 
de Dacoromânii, Roma nu d'in Dacia. 

MACELLARE, v., lauiare, «ardere, 
atragem edere, a macellarî, a talia \ ite 
la macellu, si apoi in genere : a talia, 
a uccide fora misericordia. 

MACELLARESSA, s.f., uxor îauio- 
nis, femin'a macellariului. 

MACELLARIA, s. f., macellum, la- 
u iar iu in, lauiena, loculu unde se talia 
si vende carne de vite; fig. c»des, stra- 
ges, occisione cruda, barbara, fora mi- 
sericordia. 

MACELLARÎ RE ,-escu, caMlere, la- 
nlarej a talia, a uccide ca unu macella- 



MAC. 



20? 



rin; fig. in acea bătălia se macellarira 
multe milli de omeni. 

MACELLARIU, s. m., lanio, lauius, 
macellarius; cellu ce talia sau uccide 
vite cornute, lanose, porci, etc, sau ven- 
de carne cruda cumpănita : macellariu 
brutale, cutitu de macellariu, scaunu 
de macellariu, mes y a macellariului; — 
fig. omu crudu si barbarii , fora miseri- 
cordia si brutale. 

MACELLU, pl.-e, macellum, caîdes, 
strages, actione de macellarc , taliare, 
uccidere, in speciale de vite, in genere 
si de omeni, mai vertosu uccidere cruda, 
brutale si fora misericordia, uccidere in 
massa etc; loca unde se talia vite si se 
vende carne; platia unde se afla macel- 
lariele : bataWa se fini cu unu ma- 
a llu infricosiatu, care assecură ostei no- 
st re victori'a decisiva; dupo unu macellu 
furiosu de baionete inimicii se retrassera 
in desordine si in fuga pre tote liniele. 

* MACERARE, v., macerare, a face 
macera sau macru; a molliâ, a fraged i, 
a face fragidu, morbida : venatulu ne- 
maceratu e greu de mancatu; a macera 
I rut ea, fascoUa si alte sementie de seme- 
nutu; metal'., a debilita : pre multima- 
cera accllu morbu; a tormentâ, a tor- 
tura, a niarturisa : a si macera corpulu 
ca primii murturi ai credentiei cre- 
ştine; de ce se te maceri atâtu-a pen- 
tru nemica? 

* MACERATIONE, s. f., maceratio; 
actione de macerare. 

* MACERIA, S. f., maceria; (affine 
cu macellum — macellu); gardu, rnuru, 
in speciale, gardu viu. 

* MACERIATU,-a, adj ., maceriatns; 
inebisu cu maceria , mormente mace- 
riate; vinia maceriata. 

* MACERIRE,-escw, v., macerescere; 
a deveni maceru sau macru : a se mol- 
liâ, a se fraged f. 

*M ACERU,-o, adj., macer; veăimacru. 

MACESIA, s. 1'., bacea ros»} eaoioea; 
fruct u sau bacea de ma cesiu. 

MACESIRE,-escw, v., a molliâ sau 
netedi batendu; affine pre de una parte 
cu mac-ellu, mactare, etc, pre de alt'a 
cu : mac-ru, mac-erare, etc; compara 
si macescere—macerire. 



208 



MAC. 



MACESIU, s. m., roşa caiiiua, Linn., 
specia de roşa selbatica, allu cărei ar- 
buştii, ori mai bene spinu, cresce printre 
tufarie si printre alte spinete, ero din 
fructele lui copte bene se face lictariu 
sau decoctu; (affine cu macu sau cu 
macru?). 

* MACHIA, s. f., macula, (it. uiac- 
cbia) , peta , macla sau macula ; vedi 
?nacula. 

*MACHIARE, v.,maculare,(it. mac- 
ehiare), a peta, a macla sau macula; 
vedi maculare. 

* MACHlATU,-a, adj. part., macii- 
latus, (it. macchiato), petatu, maclatu 
sau maculaţii; vedi maculaţii. 

*MACHIAVELLICU,-a, adj., (fr.ma- 
chiayeliqiie, secuiidum doctrinam Ma- 
chiavellii), conforme principieloru si 
doctrineloru politice remase de la Ma- 
chiavelli Florentinulu : sy stema si por- 
tare machiavellica; in sensu intensu, de- 
spre systemate, doctrine si actioni cari 
n'au a face cu politic'a onesta, ci sunt 
basate pre rea credentia, pre perfidia. 

♦MAHIAVELLISMU, s., (fr. machia- 
T^lisme, sjstema Machiavellii), systema 
politica a lui Machiavelli : Machiavel- 
lismulu a revoltaţii pre omenii de bona 
credentia ; in systematele staturiloru 
modeme s'a mai pastratu inco multu 
machiavellismu ; — principiele si actio- 
nile conforme systemei politice a lui 
Machiavelli; — in sensu intensu, despre 
portarile private alle unoru omeni. 

* MACHIA VELLISTU, s. in., assecla 
Machiavellii, cellu ce adopta si urmedia 
din doctrinele lui Machiavelli : machia- 
vfllistu agern, machiavelUstu periculoşii. 

* MACHINA, s. f., machina,, (fr. ma- 
chine) , instrumentu prin care se pote 
raiscâ d'in locu, redicâ, trage, arruncâ, 
sau prin care se pune in activitate unu 
agente naturale , precumu : foculu, ae- 
rulu, ap'a, etc. : machina de metallu, 
machina de lemnu; machina mare, ma- 
china mica , machina admirabile, inge- 
niosa, simpla, complicata, noua, vechia; 
a inventă una machina; constructionea 
machinei functionea machinei; effeciele 
unei machine; theori'a, planulu, espli- 
cationea unei machine; buccatelle, rote- 



MAC. 

le, cordele mişcător ie alle unei machine; 
inventarea si immultirea machineloru 
de tota specia este spre benele, ero nu 
spre reulu omeniloru; prin lucrarea cu 
machinele se crutia poterile si vieţi 1 a o- 
meniloru si a vitetoru de jugu si de 
camu: machinele producu forte multu 
si totuşi dau occupatione la multe mii- 
lioni de omeni ; machina simpla, care 
are unu singurii medilocu prin care im- 
multiesce actionea poteriloru miscatorie, 
in oppositione cu machina compusa, for- 
mata d'in mai multe machine simple , 
combinate intre senesi : machine com- 
puse sunt nenumerate; machina archi- 
tectonica, de redicatu, compusa d'in 
buccati de lemnu dispuse asia, in câtu 
cu adjutoriulu unoru rotille sau dis- 
curi si allu unoru funi se potu redicâ 
greutăţi mari si se potuassediâla loculu 
destinatu; — machina de compressione, 
destinata a comprime aerulu si a # lu con- 
densa , se dice si machina de conden- 
satione; — machina electrica, destinata 
a produce si a demonstra differitele 
pbenomene alle electricităţii; — machi- 
ne bellice , instrumente cari servu spre 
a rapedi petre, globuri de ferru, etc. 
a bate si a sparge murii : inventionea 
pulberei de tunuri a facutu pre omeni 
se renuntie la machinele bellice appli- 
cate de poporele antice; — machina hy- 
draulica sau machina de apa, prin care 
se conduce si redicâ ap'a ; machina hy- 
dr aulica se dice si una compositione de 
machine diverse prin care se producu 
certe eiîecfcekydraulice; —machina pneu- 
matica, pumpa destinata a rari aerulu 
coprensuintr'unu asia numitu recipiente; 
machina pyrica sau machina de focu, 
una compositione d'in buccati dispuse 
cu arte si destinate a da focului direc- 
tionea ceruta, si a face ca caldur'a se se 
communice pre unde voliesci; — ma- 
china sufflatoria, foile de metallu, in 
care aerulu se comprime tare, pentru 
ca combustionea materialiloru de focu 
se se pota elfectuâ mai bene, si mine- 
ralile şese topesca maicurrendu si mai 
perfectu; machina de vapori, unde pum- 
p'a este pusa in mişcare prin abori, — 
machina de doue-dieci, de trei-diecide 



MAa 

calli, etc, a oarei potere functionatoria 
este ecale paterei a douedieci, a trei- 
dieci de calli, etc; machina, apparatu 
care pate produce ana esplosione oumio- 
ritoria; — iu geuere, machina, lucru ar- 
tificiale, meehanismu sau coinpositione 
de rote, rotille, corde, etc, alle caroru 
născări si effectu se termina in ensasi 
acea machina, fora a mai veni in com- 
municatione inco si cu alte obiecte; asia 
se dice : acestu orologiu este una ma- 
china formosa; unii automaţi sunt ma- 
chine forte ingeniose; — in sensu in- 
tensu si fig. :omiilu este una machina ad- 
mirabile; animalile inco sunt machine 
viue; poetice : machina rotunda, adeco 
universulu, sau numai pamentulu, adeco 
globulupamentului; cumachine, la thea- 
tru, se scamba scenele, se representa si- 
mulacre de animali etc. loper'a, tragedia, 
dram' a, chiaru si comedi'a are machine; 
figur. si familiariu, machina, effectulu 
veri-unei desvoltari sau desnodari dra- 
matice care este prea-fortiata, care a- 
deco nu se pote deduce bene d'in cursulu 
firescu allu lucruriloru : acesta încurcă- 
tura prea shnena a machina: machina, 
in vi^ti'a practica : inventione, intriga, 
astutia, artificiu, mediu de insellatio- 
ne etc: acellui omu nefericiţii atâtu i i a- 
torsera machina, pono ce luaddusera la 
sapa de lemnu, (vedi machinatione; - 
prin suppressionea aspiratei //,, machina, 
a deveniţii macină, de unde : măcinare: 
reu inse se pune maşina, dupo pronun- 
ti'a fr. machine, in locu de machina). 

* MACHINALE, adj., mecliinalis (fr. 
macliinal), relativa la machina -.poteri 
machinali, rota machinale; in speciale, 
fora conscientia, fora intelleger." sui 
fora intellessu :respunsu machinale. 

* MACHINA MK.\ TU, pl.-f. machi- 
iiamentum, machina, instrument u, ar- 
teficiu, intriga. 

* MACHINARE, v. a., machinad, 
moliri; proprie : a face machina, luatu 
insf de regula cu sensulu metaf, de a 
urdf sau face intrige, a prepară 
cretu planuri relle in contr'a cuiva, a 
arruncâ curse morali, sau si phj 
spre a Iu perde : inimicii, machina c> ra 
in tarere: fiii machina misellie. 

Con, li 



MAC 



209 



* MACHINARIA, s. i , fiîaehiţmmeîtr 
tam, machluatio, ars t*>1 i'abrica machi- 

naria; 1. arte de a construi sau direge 
machine; artea machinariului ; officiua 
unde se construescu sau se vendu ma- 
chine, depositu, mulţime de machine; 
machina complicata, unu totu de ma- 
chine ce formidia una singura machina; 
fig. tessutura de iutrige, de planuri se- 
crete cu scopu de a insella, incurcâ sau 
perde pre cineva. 

*MACHINAlUU,-<! adj. s., machina- 
rius , relativii la machina : lucrări ma- 
chinarie ; s. personale, niachinariu — 
constructoriu sau directorii! de machine. 

* MACHINATIONE, s. f., machina- 
tio, molimei», actione de maclvnare, con- 
struire, direct ione arteficiale si inge- 
niosa : unoru bestie c data ore-carc fa- 
cultate de machinatione; metaf., planu 
secretu, intriga făcuta cu scopu de a 
scote la caile veri-una fapta rea, de a 
strica cui-va, de a perde pre cineva : 
machinationi blastemata; acea machi- 
natione fu de capu mac/t inatorului; prin 
machinatione astute a invinsu pre con- 
trarmlu seu. 

♦MACHINATORItL-fom, adj. s., 
machiur»to:-,molitor, care machina: l. in 
sensuln bonn allu coventului, care con- 
strue, sau direge mia machina : Dom- 
nedieu machinatoriulu totoru lucruri- 
loru: 2. iu sensu reu, care face intrige, 
machinationi, care se ince'rca se adjunga 
la scopu pre calli secrete si tortnose : 
machinatoriulu principale allu acellei 
conjurationi a fosta ellu. 

*MACffiNAŢU,-a, adj. part, urditu: 
acestu planu ascunsu era machinatu de 
fostulu ministru. 

* MACHINIORA, S. f , tnacninulaj 
(tim. de la machina, adeco machinamica. 

* MACHINISTU, s m., machinaram 
faber \el confector; machinarum con 
dnctor, cellu ce face compune sau di- 

machine spre unu scopu sau altuln : 
boi/ii vi u; westumachinistuesie 

chiat d'in Ant ttackinistulufa- 

bricei mellt mcinu abile; machini- 

stu, in moun impropriu, conductoriu de 
machine in fabrice sau la callile fer- 
rate, el 

14 



210 



MAC. 



* MACHINOSU,-a, adj., roachinosus: 
cu mare arte compusu sau facutu. 

*MACHINUTIA,s.f.,machiuula,deui. 
de la machina; vedi si machiniora. 

* MACHOMEDANISMU, s. m., reli- 
gione monotheistica propagata de Ma- 
chomede, si care se nurnesce si islamis- 
mu, sau simplu islamu : machomed, . 
mulu paralysă tare chr işti ani smulu. 

* MACHOMED ANU,-a ; adj. s., care 
urmedia invetiatur'a lui Machomede : 
machomedanii sunt monotheisti rigo- 
rosi ; religionea machomedana se in- 
tende preste mare parte a Asiei, Africei 
si a Europei. 

* MACHOMEDE, s. m., nume pro- 
priu allu propagatoriului religiouei mo- 
notheisticecare porta numele de macho- 
medanismu sau islamismu : Machomede 
trece de profetu la asseclii sei. 

* MAGIA, s. f., macies,* stătu de 
macru, macrime. 

* MACILENTU,-a, adj., macilentus, 
tare macru. 

MACINĂ, s. f., uiachiua, (vedi ma- 
china). 

MĂCINARE, v. a., molere, (lat. med. 
măcinare, it. măcinare, tote d'in ma- 
cină— machina); a sfermâ, a preface in 
pulbere, in farina , cu adjutoriulu ma- 
rinei sau machinei numita mora : maci- 
nămu grânu, secare, ordiu, popusioniu, 
orediu; in mor'a nostra se macină preste 
totu annulu; moi a communei n'are apa 
de adjunsu, ci macină numai câte sesse 
luni pre annu; ai macinatu prea-mare, 
sau prea-menuntu ; măcinaţi bene; — 
prin estensioue : dentii betrâmului ma- 
cină inco bene; nu pote stomachulu meu 
macină assemine mâncare; una rîpa, 
unu pariete se macină, cade in pulbere. 

MACINATORIU,-tana, adj. s., pi- 
htor, molitor, care macină, fia veri-cine, 
nu numai morariulu de professione : 
macinatoriu in mora ; macinatoriu, de 
cafea la ospetarie ; macinatoriu de co- 
lori la pictori. 

MACINATU, l.part. pas. molacom- 
mitmtus, tritus : sacci de grânu maci- 
natu; metaf., muri de totu măcinaţi; 
2. sup. si subst., macinaiulu meliului; 
amu terminaţii cu macinatulu. 



MAC. 

MACIN ATUKA, s. f., actio inolendi, 
quod moia eomminntum est, (it. maci- 
natura); actione de măcinare; dero mai 
vertosu resultatu allu acestei actioni, 
ce s'a macinatu : bona macinatura, ma- 
cinatura mare pentru ingrassiatu rima- 
torii; — macinatura parietelui. 

MACINISIU, s. m., quod ad moleu- 
dinum destiuatur, quod molitnr: mor'a 
vostra are macinisiu multu; vera este 
macinisiu pucinu; macinisiu de grânu, 
macinisiu de buceate ammestecate. 

MACIRE, -esca. v., te re re, conterere, 
maciare, a strivi, a sfermâ, a molliâ : 
pome macite, bătute si molliate prin bă- 
tălia; (d'in ace-asi fontana cu maciare, 
macescere etc, vedi macru, macerare, 
macesire, etc.) 

MACITD,-a, part. d'in macire. 

MACITURA, s. f., resultatu allu ac- 
tio uei de macire. 

MACIU, s., pl.-e, vedi matiu. 

MĂCIUCA, 8. f., clava, stipes, ftistig, 
batiu mai lungu sau mai scurtu, cu nodu 
sau maciidlia la unucapu, si de'commune 
asia de grossu, in câtu cu ellu poţi attacâ 
sau te poţi apperâ pre morte, (compara 
ital. mazza, .îazzetta, mazzuola, isp. 
mazuca, fr. massue, si in limbe ce nu su 
romanice : grec. {JLar'ooxa, pol. maesujra 
si macsuskii, şerb. maciaga; forme mai 
simple : it. mazza si mazzo , isp. maza 
si mazo , prov. massa , fr. masse, grec. 
|iât£a etc, d'in care s'ar pote trage co 
coventulu iu cestione si derivatele lui 
au essitu d'in lat. [matea], de unde ma- 
teola, de ora ce la noi matea ar sonâ : 
matia , de unde apoi : matiuca =z mă- 
ciuca ; dero de alta parte forme ca : 
maconu, fr. maque sau macque, maquet, 
it. macco , m ac care , ammaccare, etc, 
păru a duce la radeciu'a mac-, ce se vede 
in mac-tare — lovire, oecidere ; pote 
mateammactea); — a talia, uccide, om- 
mori cu maciuc'a; am măciuca nodu- 
rosa , măciuca de cornu, de ptducellu ; 
măciuca făcuta d'in radecina de stegia- 
riu, măciuca lunga si ţintuita; — prov. 
destullu una măciuca la unu carru de 
oile. 

MACIUCATU,-a, adj., capitatus, pro- 
vedutu cu măciuca, care la unu capetu 



MCA. 

are măciuca— măciulii a gamalh'a : 6a- 
stonu maciucatu. 

MACIUCOIU, s. m., in locu de : 

MACIUCONIU, (cu n molliatn) . . 
m.. in&rens clara, mare măciuca. 

MACIUCUTIÂ, s. f., deminutivu d'in 
măciuca; (compara it. mazzochiuto). 

MACIULLIA, s. f., globnlus, pilnla, 
pila, bulbus, tuber; capetu mai grossu 
si globosu allu unui lucru, capetina, 
globu, etc. : bastonu cu maciullia; celle 
doue maciullie alle sellei; măciulii' a ma- 
cului, a florei sorelui ; măciulii' a cepei 
si a alliului. 

* M A COBE, s. f. , macor, si 
macru. 

MACOU \maconu, macone, s.in., clav,>, 
bastonu grossu. 

MACKETIA. magrezza 

macies, stătu de macru. 

MACR1ME, s. f., macieH , mactita t, 
macor, starea sau conditionea in 
se alia corpulu personeloru sau allu 
nimaliloru macre : macrimea <■ 
mancatu, macrime causata prin nutri- 
mentu reu sau puci/nu; maci con- 

secenti'a a unui morb a physicu sat 
unoru pussioni, ori si desasti e; maci 
nai maci ime contra-natm <■'■ 

MACRlRE,-e6T?<, v., maci ■ • re ; a 
face sau deveni' macru. 

MACRJSIOKU, adj.s., l.adj., deminu 
tivu d'if " macriascnlas; 2. subt.1. 

demin. ă'mmacri iu luatucu itellessu 
de ovali» acetoseila, Linn., plauta d 1 D 
classea d'ecandrieloru; se dice i mao 
siu passerescu. 

MACRISIU, s. m., acetosa rume . 
Linn., genu de plante cu mai inul • 
opecie , curau : macrisiulu calliloru, ra- 
mexacntns, Lima. hippolapat num, planta 
counoscuta si sub numele de macrisiu 
■nf i cu frundia 

amara; macrisiu de apa, ruinex a<ji<.< I 
«us; macrisiu de balta , sysimbriun 
sturtium, Litin.; macrisiu d: 
cetosella rotiiudlfulia, TÂnn., se du 
. macrisiu latu; macrisiu de spi- u bi 
heris vuLirai'is, se dice s) maci 
acrisiu rosiu, si lemnu galbinu; macri- 
siu liepurescu, oxalis aeetoselhi, Linn., 
dice si macrisiu trifoliosu, si mac i 



MAC. 



21 i 



siu paduretw. sau de pădure, si trifoliu 
acru: macrisiu latu— macrisiu de gra- 

a; macrisiu passerescu. 

AlÂCRITATE, s. f., înăcrita», si 

MACRITUDINE, s. f., macritndo , 
stare de macru. 

dACROBIOTICA, s. f., (macrobio- 
iica, d'in ;j.axpdc— longu si $Los=zvie- 

;; artea sau scienti'a de a lungi vie- 
ti'a; se dice in acellu-asi sensu si die- 
tetica si hygiena sau orthobiotica, adeco 
artea de a viue regulatu, parte a culturei 
omenesci, care face ca vieti'aoresicumuse 
reinteneresca, acestei arte Hufeland dede 
mai antaniu numele de macrobiotica. 

* MACROCOLLU, s. m., macrocolum 
si macrocolluui, collade charteia formaţii 
mai 

* MACROCOSMU, s. m., (inaoroeos- 
aius, [Aay.pdxoafJLoc); lumea mare, adeco : 
universulu, cerulu si pamentulu, si tote 
câte sunt intr'eusele , in oppositione cu 
microcosmu, adeco : omulu, care se dice 
si lume 

MACRORE, ... f. , macor j stătu de 
macru: m telle espaimen- 

ttdoi ■ , 

MACRU,-a, adj., uiacer ; (it. macro 
si magro, Ir. maigre); ce n'are grassime 
■ aciua grassime; ce are carne 
pucina. ce nu este neci macaru carnosu; 
vorbindu de came in parte, macra e car- 
nea tura grassime si fora osse; prin e- 

usione si metafora : molie, flaceu, fra- 
gidu ; debile , fora puteri : vite macre ; 
calin macru; cocosiu macru; buceata, fer- 
tura, friptura macra, nu grassa; prandiu 
macru; mesa macra, fora bucate de car- 
ne; — sau metaf. pamentu macru; agru 
macru. ce nu produce multu; styht ma- 

', lipsiţii de ornamente; columna ma- 
: a) lunga si suptire : b) cu prea- 
pucine ornamente ; scriptura macra 
prea- suptire, etc. 

* MACTARE, v., mactare, a saerifi- 
a talid, a uccide, a perde. 

* MACTATIONE, s. f., mactatio, ac 
tione de mactar- re, uccidere, om - 
morire, perdere. 

* MACTATORlU,-fona, adj. s., ma 
ctator, care macta, talia, uccide, ommo- 
re s perde. 



212 



MAC. 



*MACTATU,-a, adj. part., mactatus, 
taliatu, uccisu, perdutu. 

*MACTf ,-(», adj., mactus, 1. proprie, 
inaritu, glorificaţii, laudatu, onoratu cu 
«jacrifieie, adora tu: '1. sacrificatu, uccisu, 
perdutu. 

MACU,s. m.,paparer, (compara gr. {tT]- 
'/.ojy si(JLdcxo>v), planta d'in classea pol \ au- 
drieloru, cu flori mari, cu capetin'a plena 
de sementia, a oarei calitate este se pro- 
ducă somnuleutia : macu albu, care se 
dice si macu de gradina , lat. paparer 
soisuiferuin : macu liepurescu, numitu 
si macu selbaticu sau macu rosiuzzzpa.- 
parer rhoeas Linn.; macu de Caucasu, 
paparei* caucaseum; macu invollu sau 
dreptu : d'in succulu unei specie de macu 
se prepara opiu. 

* MACULA, macla, machia, s. f., ma- 
cula, peta, unsura, mangitura ce se face 
asupr'aunui lucru, ce strica colorea ge- 
nuina, face urifu : macula mure, macu- 
la de atramentu, macula de oliu; a şter- 
ge macuVa; fig. macuVa peccatului .- ba- 
ptismul ti sterpe macul' a peccatului ori- 
ginale; amnellu fora macula; macula pre 
onorea sea : acea fapta este macula pre 
earacteriulu seu; unii creau co macuVa 
ce se arvunea pre. caracteriu prin calum- 
nia, sepote şterge mmai cu sânge; a cân- 
tă macule in sore, adeco : a caută defec- 
te, scăderi si in lucrurile celle mai bone 
si mai escelleuti; in astronomia se numescu 
macule unele pete obscure ce se observa 
pre disculu sorelui sau allualtui asini. 

* MACULARE, v., maculare, a face 
macula, a pica, a petâ : ellu si a macu- 
tatu epistola, vestimentulu ; fig. una 
singura fapta lassia e in stare a ma- 
culă vietia cea mai formosa. 

* MACULATIONE, s. f., macnlatio, 
actione de maculare. 

♦MACULATURA, s. f., (macu latura), 
effectulu macularei, macara ensasi; se 
dice de regala despre scripfcur'a stricata 
intr'unu modu sau intraitnlu, cumu si 
despre compositioni sau asia numite 
concepte, si despre iraductioui făcute 
reu, stricate; in artea typographica, ma- 
culatura se dice ori-ce coila maugita 
si stricata, care nu mai pote servi de 
oatu spre invelire. 



MAG. 

* MACULOSUj-a, adj., maculoaus, 
plenu de macule; sordida; vergatu, di- 
versicoloru. 

* MADBP ACERE, v., madefaeere, 
a t'aee madidu. 

* MADIDARE, v., madidare, a face 
madidu. 

* MADIDU,-a, adj., madidus, udn, 
molliatu de apa sau altu licidu; uusu, 
adapatu; imbetatu , betu; molie, am- 
mortitu; in genere, plenu de ceva. 

* M'ADIANA, s. f., (niadîa), planta 
americana d'in famili'a compositeloru, 
despartimentulu corymbifereloru : ma~ 
diăna oliosa — madia satira, cresce 
de 3 —5 urme, si are oliu forte bonn : pa- 
tria madianei dliose este Chili, inse s'ct 
transportatu si in Europa ; madiaria 
elegante =r madia eleşans, provine d'in 
Califomi'a ; madiaria se numesce si 
melosa. 

* MADRIGALE, s. m., poematis ly- 
rici speeies nora, (fr. madrigal, ital. 
madriale si madrigale), poema scurta, 
care in unu numeru micu de versuri co- 
prende câte una idea ingeniosa si amo- 
rosa; poema galante. 

MAGA, s. 1'., masa, reuelica, bag***: 
farmecatoria, strigonia; vedi magu. 

MAGALLIA, s. i . pilula, capitulam, 
globulus, bulbulus, capetina, parte mai 
grossa si globosa a unui ce : magalWa 
acului de. capii, magalli'a macului, (pre 
a locure se aude gamallia, inse amen- 
i doue formele mirosa a străine). 

MAGARESCE, adv., in modu va- 
garescu. 

MAGARESCU,-a, adj., asininus, a- 
sininu, relativii la magariu, de magafiu, 
ca unu magariu. 

MAGAR[A, s. ['., calitate de magariu; 
fig. stupiditate. 

MAGARIRE,-escw, v., a numi pe ci- 
neva magariu. 

MAGARISMU, s. m., sy stema maga- 
reşca, portare magaresca, adeco, stupida. 

MAGARIU, s. m., asinus, asina, a- 
,nimale catrupede domestica, mai micu 
de cat'i calîulu, si connoseutu pentru 
pigreti'a sea; fig. stupidu. 

MAGASIAsi magazia (cu n molliatu 
in locu de) : 



MAG. 

* MAGASINTA si magazinia, s. f., 
vedi magasinu. 

* MAGASINAEIU si magazinariu, 
S. m., (fr. ma^asinier), cellu insarcinatu 
cu magasinulu. 

* MAGASIKATICU, s. m., (fr. ina- 
gasinage), tempu câtu stau mercile sau 
productele intr'unu magasinu; pretiu 
ce se solve pentru acestu tempu. 

* MAGASINU si magasinu, pi. -s, 
horreusn, (fr. magasia, it. magazzino, 
coventu arabicii trecutu mai in tote 
limbile europiane), locu, unde se tiue 
si pastredia una cantitate de merci : 
magasinu mare; magasinu construiţii 
d'in materiale solidu; la casei mare se 
afla magasine multe; mercile sunt as- 

lasinu. 

MAGI, adv.,magis,prinsuppressionea 
gutturalei g contrassu in mai; vediw 

MAGÎA, s. f., ars magica, arte sau 
• ientia pretensa de a scambâ natur'a 
lucruriloru prin vorbe , superstitione 
provenita de la anticii magi persici; iar- 
mecatoria; magia naturale se nuni' 
una operatione physica, mechanica sau 
chymica prin care se produci» effecte nein- 
tellesse de profani; fig. se dice magia, 
totu ce farmecă, incanta, casiona trans- 
porţi! de plăcere : magia formosetiei , 
stylului, corbi,-' >. etc. 

MAGICU,-a, adj., magicus, relativu 
la magia, de magia : ari . poter \ illu- 
sione magica: formale magice, caracte- 
rw magic i gella magica , lanterna 
magica. 

M '.< rli >RATU . magiun . etc , vedi 
maior atu, sau majoratu, etc. 

MAGISTERIA , s. f., magisterium; 
ars, artifleiuin, officiam, negotium: 1. io 
tatu, calitate sau officiu de ma- 
gistru; 2. in speciale inse : stătu, oceu- 

ione, essercitiu allu unei arie; — in 
acestu intellessu, coventulu s'a redus.su 
in usulu popolariu : a) prin syncopea 
lui,*',', la maiesteria s tu maesteria; b) prin 
contractionea voc i, la meşteria— 

ientia si essercitiu allu unei arte; c) in 
fine prin assimilationea lim' cu s, la: mes- 

:arte i : , mediu '1" fcraiu, profe 
sione, negol iu, et< .; vedi in parte . nu 

compara igiste* i 



MAG. âlS 

I riu, curnu si fr. maître si metier=wes- 
I seria. 

MAGISTERIU si magestenu, s. m. , 
magisterium: calitate, demnitate sauof- 
ficiu de magistru, sau magestru. 1. in 
genere : a ave magisteriulu callar iniei, 
pedestrimei, sacerdoţiului ; 2. in specia- 
le, officiu de a preveghiâ, invetiâ, e- 
ducâ juni. 

M AGISTERU, magesteru, maiesti 
redussu la mesteru; vedi măiestru. 

MAGISTRA, s. f. vedi magistru. 
YGISTRALE, adj., magistrali», (fr. 
magistral); relativu la magistru iu ge- 
nei . : i speciale la magistru =z. inve- 
tiatoriu : mana magistrale, tona- magi- 
ile. 

MAGISTRARE si magestrare; v., 
magistrare si magisterare; a fi magi- 
- . u, a) in genere, a fi mai mare, capu, 
directonu; a direge, commandâ, conduce; 
l) in speciale, a fi educatorii} : a prev< 

id, invetiâ, educă juni. 

MAGISTRATIONE si magesiratione, 
s. f., magistratio; actione de magistrare, 
commandare, conducere in genere; pre- 
veghiare si invetiare de juni in parte. 

^.GISTRATORIU, -toria, adj. s , 
magistrata; care e mai mare, care com 
manda, conduce in genere; care preve 
ghiedia si invetiâ juni in parte. 

MAGISTRATU, s. m., magitratus, (ii 
magistrato, fr. magistrat) , 1. s. reale : 
in genere, stătu, officiu, funcţiona .sau 
demnitate de magistru-, magistratura , 
si a nume : a) la anticii Romani, in sen 
sulu cellu mai originariu, demnitate 
înalta : censura, consulatu, pretura, e- 
dilitate ; la Horn a erau doue specie de 

igistr ite, ordinaric si estraordinarie, 
dictatura eră magistr atu estraor dinari <.. 
magistratele erau. functioni civili ce se 
portaula Rom' a, ero imperiele functioni 
militarie ce seportau mai uertosu in pro- 
vincie;!)) la Români, magistrata, cuserisu 
collectivu: a) consiliu municipale : mu 
foa;|3)collegiu de func- 
ţionari, fia administrativi sau judecato 
resci; 2. s. m., personale, magistratu, 
pi. m ■ ■ ti>:a) la anticii Romani, pei 
■ : i mi\ e ! ana inalta fun^tione, 

funcţionarii! in genere; b) la Români , 



214 



MAG. 



a) cella investiţii cu una magistratura 
__functione judecatoresca : magistratu 
integru ; magistraţi severi si drepţi ; 
(3) membru allu unei municipalitate, in- 
tellessu ce începea cade in desuetudine. 

MAGISTRATURA, s. f., ma?isteri- 
um, officium jndicis, demnitate , func- 
tione de magistratu =z judecătoria : 
a fi numitu in una magistratura, a fi 
investita cu ana înalta magistratura; 
ellu s'a distinsa, si a câştigată renume 
mare in magistratura; — magistratura, 
corpulu intregu allu judecatoriloru, col- 
legiulu judecatoriloru : magistratura 
demna de vocationea sea ; magistratura 
integra ; durat'a functionei, tempulu in 
care cineva se afla in activitate ca ju- 
decătorii! : acesta-a s'a intemplatu i 
magistratura frate-meu; pre câtu tem- 
pu a ţinuta magistratură loru. nu s'a 
pertractatu neci unu processu celebru. 

MAGISTRU,-*» , adj. s. , maglstnv , 
1. sub form'a originaria si intrega: a) in 
genere, cellu mai mare, capu, căpitanii, 
directoriu, inspectorii!, etc; b) in spe- 
ciale : a) la anticii Romani : a') dicta- 
toriu : dictatoriulu se cliiamă si magis- 
trulu poporului; [3') capulu callarimei, 
numitu de dictatoriu : Caia Juliu, creata 
dictatoriu, numi pre L. Emilii; magis- 
tru de callari; asia si : magistru de pe- 
destri sau de pedestrime; *(') magistrulu 
moraliloru = censoriu; J3) in însemnări 
mai large , ce si astadi au si potn ave 
cursu, a') in genere : magistridn unui 
suburbia, commissariu allu suburbiului; 
magistrala lucrăriloru si constructio- 
niloru, directoriu sau inspectoriu; ma- 
gistrala pastoriloru, primulu pastoriu; 
magistrala fauriloru, ferrariloru , tem- 
plarilor 'a, etc; magistru unei nave, ca- 
pitanu, si chiaru : magistrulu unei casa, 
unei turma, unui callu, etc, domnu, 
possessoriu; — cu sensulu si mai gene- 
rale de aucioriu, indemnatoriu, conduc- 
torul, capu, etc : tu eşti magistrulu to- 
toru relleloru; capa si magistru alia to- 
toru blastematieloru; $) in speciale in- 
vetiatoriu : magistrala invit ia pre co- 
pilii; rett magistru ai avutu; magistru 
de arti liberali; applicatu si la lucruri : 
styltdu e cellu mai bona magistru; mai 



MAG. 

vertosu, preveghiatoriu, invetiatoriu, e- 
ducatoriu de juni : betrânii potu fi ma- 
gistrii juniloru; — cellu ce e absolutu 
in una scientia sau arte, mai vertosu 
arte liberale sau formosa, cellu ce pro- 
fessa una arte formosa : magistru in fi- 
losofia, magistru de filosofia; magistru 
de pictura, de desemna; de aci in sen- 
sulu de : cellu ce escelle intr'una arte, 
fia formosa sau si numai utile , cellu ce 
scie bene essercitâ una arte si invetiâ 
si pre alţii, de unde si intellessulu de : 
destru, indemanatecu, preceputu. etc, 
care resare mai vertosu in form'a co- 
ventului de sub urmatoriulu : 2. in for- 
m'a mutilata : a) prin căderea lui g, 
magistru redussu la măiestru : a) ca s. 
personale cu celle mai multe d'in însem- 
nările date sub 1. b), (3), despre care vedi 
si măiestru: (3) ca adj., callidus, dex- 
ter, habilis, solers, etc, îndemânaticii, 
preceputu, ingenioşii, etc (vedi sub 1. 
cotra finiţii, si măiestru in parte); b) prin 
contra ctionea vocaliloru form'a măiestru 
redusBa la mastru, care pre a locurea 
se aude si vnasturu, mdstoru, pentru care 
vedi mesteru. 

* MAGNANIMITATE, s. f., maşna- 
uimitas, calitate sau fapta de magna- 
nimu, mărime de suffletu, generositate; 
contrariu pusillanimitate. 

* MAGNANIMU,-a, adj., maşnani- 
tnus, care axe anima mare : animosu, co- 
ragiosu; generoşii. 

MAGNATE, s. m., (magnas), optiinas, 
procer (pi. proceres), aristocratu in 
Poloni'a si in Ungari'a : magnaţii po- 
loni au immormentatu independenţi' a 
terrei loru ; magnaţii unguri au fostu 
cetii mai mari tyranni ai poporului. 

*M AGNESIA, s. f. , (inaguesia), pa- 
meritualbu,finu,absorbitoriu,foragustu, 
care nu se dissolve in apa, ci numai in 
acide, candu apoi se preface in sari forte 
amare, de unde se dice si pamentu a- 
maru; magnesi'a este compusa d'in me- 
tallulu magnesiu si d'in oxy geniu; mag- 
nesi'a in natura nu se afla necaire cu- 
rata; magnesi'a se estrage prin potassa 
sau soda d'in sulfatulu de magnesia : 
magnesi'a ca medicina, magnesia calci- 
nata sau arsa, magnesia carbonica. 



MAG. __ 

* MAGNESIATU,-», adj., (fr. mag- 
u6sie) mestecatu cu magnesiă. 

* MAGNESIFERU,-a,adj M (fr.mag- 
nâsifere), care porta sau conţine mag- 
figsict. 

* MAGNESITU, s. m., (magnesite) , 
minerale ce are ca base magnesVa. 

* MAGNESIU, S. m., (ma?aesinm, 
ma?iiiiim), metaliu albu ca argentulu, 
straluciosu : magnesiuîu inferbentatu 
arde cu flaeura forte intensa. 

* MAGNETE, s. m., inagnes ; vedi 
magneţii. 

* MAGNETICU,-a, adj., magnetica*, 
relativa la magnetu, ce are proprietă- 
ţile magnetului : patere, attractione mag- 
netica, fluida magneticii, vergella mag- 
netica, fini magnetica; placa, lamina 
magnetica; cur'a magnetica este illuso- 
ria; polii magnetica; declinatione mag- 
neticii, acu magneticu. 

* MAGNETISAEE si magnetizare, v. 
(fr. inagnetiser), îiuido ma-CJietico imbu- 
ere, asuppune unuindividuu la proces- 
sulu indicatu de adepţii doctrinei ce se 
numesce magnetismu. 

* MAGNETISATORIU . - târia , adj. 
(fr. magnâtiseur) s., care se occupa cu 
magnetismulu si cu magnetisarea. 

* M \ i ! N :ETlSATU,-«. adj. part., (fr. 
magnetisâ). 

* MAGNETISMU, s. m., (vi, magne- 
tica) mai? net ismus), doctrina despre pro- 
prietăţile magnetului, poterea magne- 
tica : magnetismu animale; magnetis- 
mulu nttdrii este effeciula fluideloru 
electrici impartite preste globu. 

* MAGNETOLOGIA, s. f., (fr. ma?- 
netologie), tractaţii asupr'a magnaţii ui 
si magnetismului., theoria a magnetis- 
mului. 

* MAGNETOMETRU, s. m., (fr. mag- 
netometre), instrumentu prin care se 
mesura poterea magnetica a unui mag- 
net''. 

MAGNETU, s. m., ma/nes, magnes 
lapis, (•y).-;'/r i -, proprie : petra de Mag- 
ite a Asii i minore), p^tra iu 
minerale, ce are proprietatea de a at- 
trage la sene ferrulu, cumu si de a se 
int6rce totit de a un'a in acea-asi direc- 
••, candu sta spenduratu de unu fim 



MAG. 



216 



nesucitu : petra de magnetu, magnetu 
n durale, si magnetu artificiale; mag- 
netu naturale, adeco petra connoscuta 
sub numele de magnetu, care are circa 
72 pârti de ferru si 28 parti de oxyge- 
niu : proprietatea magnetului eră con- 
noscuta si in anticiiate; magnetulu com- 
munica poterea sea attractiva ferrului 
si aciariului; declinationea magnetului; 
magnetulu si electricitatea occupa forte 
multu menţii e physiciloru. 

* MAGNIDICU,-», adj., magnidicus; 
care vorbesce mare, laudarosu. 

* MAGNIF ACERE, v., si : 

* MAGNIFICARE, v., magnifleare, 
a r ace mare. a mari, a inaltiâ, a lauda, 
a estima multu. 

* MAGNIFICATIONE, s. f., magui- 
ticatio, actione de magnifleare. 

* MAGNIFICENTIA, s. f., magniti- 
centia, calitate sau fapta de magnificii : 
magnificentia in cogetare, sentire si lu- 
crare: magnificenţa a ospetiului, funeri- 
loru. edificieloru; — si in reu : magnifi- 
cenţa vorbeloru, vorbe late si grasse; 
— in opere de arte : magnificentia de- 
t'alicloru acellui capu de opera; — titlu 
datu rectoriloru de universităţi, cancel- 
lariloru, primariloru, etc. in unele parti 
alle Germaniei. 

* MAGNIFICU,-a. adj., magniflcus, 
L. despre omu, mare in fapte, in coge- 
tare si sentire, mare de suffletu : suf- 
fhtu magnificii si inaltu; magnifice si 
sublimi sentimente; in reu : laudarosu, 
fanfarone; —-ca titlu datu rectoriloru 
si cancellariloru de universităţi, cumu 
si primariloru de cetati in unele terre, 
precumu inGermani'a; — 2. despre lu- 
cruri si obiecte abstracte, mare, pom- 
posu, splenditu : stylu magnificii, ospe- 
tie magnifice, receptioyie magnifica, fu- 
neri magnifice. 

* MAGNILOCACE, adj., maguilo- 
quax, (magnu-locere); applecatu a vorbi 
mare, laudasosu, fanfarone. 

♦MAGNILOCENTIA, s. f., maşnilo- 
quentia, calitate de magnilocu : 1. in 
bene, limba, stylu, espressione sublime : 
magnilo > nti'a oratoriului, poetului e- 
picu; dero : 2. si in reu, vorbe late si 
grasse, laude essaggerate, fanfaronata. 



216 



MAG 



* MAGNILOCIVa, adj., magiiilo- 
quns, sublime, in limba, in espressione; 
si in reu, in acellu-asi sensu eu magni- 

* MAGNISONANTE, adj., si: 
*MAGNISONU,-a. adj., magnisonans, 

care da sonu mare : magnisonantile sco- 
pelle. 

* MAGNITUDINE, s. f., maguitudo, 
stătu sau calitate de magnu : magnitu- 
dinea are longitudine, latitudine si pro- 
funditate; magnitudinea dilleloru si nop- 
ţilor'» ; magnitudine de suffletu; — ca 
titlu . magnitudinea sea imperatoriulu. 

* MAGNOLIA, s. f., (magnolia), spe- 
cia de arbore asiaticii si americanu ce 
se numera in classea 13 a systeraei lui 
IÂnneu, si este typulu familiei magno- 
liacieloru, care sta aprope de plantele 
connoscute sub numele botanicu de ra- 
nuncule: magnolia este arbore mare si 
formosu; magnoli'a are mai multe va~ 
riationi : magnolia purpuria =z magno- 
lia purpnrea, d'in Ckin'a si Japoni'a, se 
vede tansplantata si in gradinele cu arte 
d'in Europ'a; magnoli'a grandiflora "=. 
magnolia grandifioia, cresce in Ame- 
ric'a septentrionale; magnolialui Câmp- 
beli, cresce penola înălţimea de 80 urme: 
magnolia ac n minata j magnolia glauca. 

* MAGNU. -a, adj., magmis, mare: 
Alessandru magnulu . Caria magnulu : 
in corn paşi te ca : magnanimu, magni" 
ficu, magnilocu, magm ... iu 
subst. magnitudine. 

MAGU.-a, s. m., magus, ({«tyag); !• ln 
origine, la Perşi, preutu, omu i.avetiatu, 
initiatu in mysterie; 2. ape farmeeato- 
riu, incantatoriu, de8cantatoriu,searmi- 
natoriu. 

MAGULLA, s.f.,peilis malara;», pel- 
lle maxi Ilar om; pellea ce se iea de pro 
fălcile unui auimale, cumu : pulpe, 
lupu, etc, spre a dublaţii cu ea : dublaria 
de magulla; scurteica dublau ita cu ma- 
gulla. 

MAGULLIEE, -eseu. v., adulări, hlau- 
dirij a linguşi. 

MAGULLIEE, s. verbale adulaţi©! 
acfcione de magulUre. 

MĂGURA, 8. f., prominenlia, inal- 
time, colliuaj tumulu. 



MAL 

MAGUEELLA, pi. magurelle, climă, 
locus editus; collina, locu inaltiatu; de- 
minutivu d'in măgura, mica măgura. 

* MAHAGONU, si mahonu, s. m., 
swietenia mahagoni, Linn., arbore ce 
cresce in Indi'aappusanasi in Americ'a 
centrale, se numera la classea 16 a sy- 
stemei lui Linn eu, la famili'a cedrela- 
eieloru : mahagonulu eresce la inaltime 
80-100 de urme; lemnulu de mahagonu 
este forte pretiosu, pentru co e tare si 
se polesce formosu. 

* MAHONIA, s. f., mahooia aqatfo- 
lium; planta dicotyledonia, d'in classea 
1 a hypopetalleloru, familia berberidie- 
loru; se dice si măhonia formosa. 

MAI, adv. (scurtatu d'in magi— ma- 
gia); 1. in comparationi de adiective si 
adverbie, correspunde : a) latinescului, 
magis : mai necessariu, magis necessa* 
rius; &)terrninationiloru latine -ioivius: 
mai latu — latior =: latius ; asia si : 
pânea de grâu este mai bona ca cea de 
secara: in Maiu avemu tempu mai for- 
mosu de cătu in Aprile; acestu omu 
este mai interessatu de cătu fraţii set; 
eu lucru mai multu de catu voi: ellu este 
mai avutu de cătu toţi concetatianii sei: tu 

callatoritu mai departe de cătu noi ; 
se te porţi mai intelleptesce de cătu in 
trecutu; mane ti voiu spune mai multe; 
ea este mai fericita de cătu sororile 
selle; —mai multu, mai pucinw=z plus. 
minus; — cu verbe intra forte raru in 
acestu intellessu, mai numai cu volire 
ni vrere, ca si in latin'a malo ^=. (ma- 
gis-volo) : mai vreu se moru de catu 
se committu una lassHate: in compara- 
tioni superlative, mai precessu de cellu 
sau de ca si cătu, correspunde : a) la- 
tinescului maxime, cellumai necessariu, 
ca mai necessariu — maxime necessa= 
rius; b) terminationiloru latine : — is- 
simus,-issime, etc. : cellu mai latu ™ 
latissimus; asia si : cellu mai. bonu 
d* intre omeni, cellumai intelleptu ă" intre 
Greci, celle mai formose flori, celli mai 
crudi omeni; — 2. in mulţime de lo- 
cutioni eu diverse nuantie delicate, dero 
in fcote ide'a fundamentale a coventulm. 
ide'a de cantitate sau intensitate, pe- 
trunde - : i se maetiue, cumu: a) cu ueg. 



MAI 

nu, a.) intr'umi singurii coventu, numai; 
a.) ca adv., solum, solnmmodo, tautum: 
numai doui, numai patru, numai unu 
picu; — nu numai z=z uon tantuin, non 
solum, nu mimai eu, ci si toţi ai mei ; 
3') ca adj., pre longa subst., soios, nnus : 
numai tata meu z=z solus pater sau 
unns pater; numai noive potemu scapă 
de aceste-a: acolîo am vedutu numai unu 
omu; fi) separata de nu, cu intellessulu 
lat. jam, adliuc, amplius, parumper, etc: 
iotu mai traiesce tatalu ? totu mai tra- 
iesce, nu mai traiesce; de atunci nu Vani 
mai vedutu : Camillu nu a mai venitu 
pre aici; nu me mai doru ochii; Victor iu 
nu ne mai scrie; Flora nu mai cânta; 
Antoniu nu mai siede la noi; nu se mai 
duce. ci ne sta pre eapu; nu mai vine, 
V aştept amu in vanu; nu mai are banni, 
nu mai are creditu; nu mai este, a re- 
pausatu; mai vedi si tu de lucrulu casei, 
nu lassâ totu pre servitorie; mai addu- 
ceti-vc a mente si de noi; mai vedi si de 
vitele de la campu; mai adjunga-ti cu 
limbuţi' a tea; a scrissu Iota noptea si 
totu mai scrie; nu au mai venitu ei 
culorii; tote am cercatn. n'am ce se i mai 
făcu; ce mai faceţi, ce mai dregeti 
abia a mai inectatu v< a mai sca 

dutu cevaap'a; se mai molliasse gerulu, 
dero erosi s'a intetitu acumu; — o cu 
intellessu lat. jam, jam-jam, prope, 
ferme, pieue: mai eră se cada, mai mai 
se cada rz: jam-jam casorus; mai totu 
de a una;. mat mortu de betu; mai câtu 
mene de mare; d) in espressioni de mi- 
rare precessu de interrogative, arc sensu 
de forte : ce mai omu .' ce mai bone- 
tate de copil! a .' inse si cu sensu ren, 
mai allessu ironicii : ce mai misellu de 
omu! ce mai lucru .' ce mai avuţie ti au 
remasu! ce mai societate! ce mai bai 
ce mai tempu .' ce mai buceate ! ce 
mai drumul ce, mai locuentia ! ce mai 
lemne, etc. : in tote aceste-a si altene- 
numerate espressioni de natur'a aces- 
toru-a, ascultatoriulu sau lectoriulu 
caută se fia cu attention»- marc ca se 
perccpn bene, deon calitatea se dâ iu- 
alui "i i i io »i iau numai in ironia 
M klALE, s. m., majalis. porcu ca 
cratu. 



MAT 



217 



MAIESTATE, s. f„ majestas, măria 
suprema, demnitate inalta , caracteriu 
augustu ce insuffla veneratione, appli- 
catu mai antaniu dieiloru si lucruriloru 
divine , apoi si omeuiloru de positione 
inalta : regiloru, imperatoriloru, consu- 
liloru, etc, ero in statele republicane, 
poporului : maiestate divina , maiestate 
imperiale sau imperatesca, maiestate 
regale sau regesca, maiestatea poporului 
romanu; maiestatea altariului, tronului; 
maiestatea senatului; maiestatea legi- 
lor u; lege de maiestate sau legea maie- 
statei . făcuta in contr'a celloru ce aru 
cotediâ se vetteme maiestatea poporului 
sau monarchului; de aci si : crimine de 
lesa maiestate . crimine contr'a maies- 
tatei; in sensu mai largu, maiestate, 
despre persone sau lucruri cari au in 
taciosare măreţia, maiestuosa, cari in- 
spira admiratione si respectu; câta maie- 
i persana; maiestatea acestui 
templu este admirabile: maietsatea ace- 
stora munţi; stylulu acestu-a e plenu 
de maiestăţi . 

tfAIESTATICTJ, adj., qnod maiestăţi 

competit, ce compete maiestatei : drep- 

naiestatice, drepturi personali alle 

domni toriului; attributioni maiestatice. 

MAIESTOSU si maiestuosu^a. adj., 
iiurusdis, spleudidus, magnificus, (ii. 
maestoso, maestevolej fr. majestuenx); 
plenu de maiestate: portart maiestosa, 
mersu maiestosu, frunte maiestosa, 

iu m destosu. 

M MKSTIîA. s.f., (mairistra), maga, 
reniftea; femininu d'in măiestru , are pre 
longa însemnările acestui-a si însem- 
narea speciale de : femina care scic se 
descânte, se farmece prin covente si prin 
operationi pretense magice, farmecato- 
ria, descantatoria, maga; in sensu mai 
ii si femina intrigante, care scie se 
ammetesca cu vorbe pre alte persone , 
ero d6co nu pote, si resbona cu veri-ce 
pretiu; in acesta acceptione se pote lua 
si ca adj., de unde se si dice : femina 
maiestra; — pi., maiestrezzullin, (ital. 
rata, fr. fee), nume ce se da in fabule 
i,i nesce fientie imaginarie, despre cari 
.<■ . rede i o aru possede 1 potei i superna 
turali , co aru connosce venitoriulu si 



218 



MAL 



aru face minoni : maiestrele in limVa 
poporului se numescu si simplu elle. 

MĂIESTRIA, s. f., (d'in măiestru), 
calliditas, solertis, industria; ars, ar- 
tificiuui ; tcciuia, calitate si stata de 
măiestru : a) in genere despre talentulu 
si artea cu care cineva face unu lucru : 
acesta machina este făcuta cu mare 
măiestria; acellu orologiu e de una mă- 
iestria miraculosa . măiestria in stylu , 
măiestria in musica: a conduce afface- 
rile terrei cit mare măiestri-, -> ren : 
măiestri', faciarîa, insellaton'a. frau- 
dulentia : ellu a insellalu cu Măiestria 
diavoiesca pre fraţii sei; acellu omu d'es- 
atu a sedîissu innocentâa cu măie- 
stria blastemata; advocaţi ce porta pro- 
cesse cu măiestria; in poMtica se applica 
multa măiestria: — adeco, intrige, men- 
tioni, insellationi;— b) in speciale, ma- 
iestria, essercitiu inteîligente allu uqpî 
arte u'.ile : măiestri' a caleionar'iuhti ; 
măiestria mesariului; maiestrVa sarto- 
riului: măiestria faurUoru, ferrariloru; 
măiestria depanări, de curellari '■, de 
pannurari, de pandiari, de saponari; 
dat'-ue filii se invetie si măiestrie. 

MAIESTRIOSU,-«. adj., industria! . 
solers, iageniogus: callidos, artificio* 
srts, fallax, plenu de maestria : a) in 
sensu bonu : maiestrios'a .albina : b) in 
sensu reu : maiestriosele arteficie oile 
curtesanei. 

MAIESTRITU, adj., artittciosus, arte 
factus, ce este facutu cu măiestria, cu 
arte; — (proprie, participiu d'in unu 
verbu maiestrire, formaţii d'in măiestru, 
cu intellessulu de callere). 

:>IAIESTROSU,-a, adj., vedi maie+ 
striosu, si maiestritu. 

MA IESTKU, (mr.tilatu d'ia magistru 
sau magestru; vedi acestu coventu, si 
compara ital. maestro si mastro, fr. 
maître); adj. s.. are insemnarile indi- 
cate la art. magistru si a i nume : 
1. s, personale : a) in genere, m^ister, 
invetiatoriu : pre cine ai avutu măie- 
stru de filosofijr, si in sensu mai gene- 
rale de auctorin, indemnatoriu, consi- 
liatori, etc; b) in speciale : a) invetia- 
toriu si prevegbiatoriu de juni, de co- 
pilli; institutoriu, invetiatoriu, peda- 



MAI 

gogu; {3) profes sorin de una arte formosa: 
măiestru de musica; 7) artifex, opifex, 
cellu ce a invetiatu una arte utile si ua 
essercita singurii in uumele seu, po- 
tendu invetiâ- si es3ercitâ si pre alţii 
acea-asi arte : măiestru fauru, curel- 
lari >i, templariu; maiestrulu lucredia cu 
minestrii sei in officina, etc; 2. adj., so- 
iers, i?î?e:tiosus, Înda»trin8, callidus, 
fallax, escellente in una arte sau opera- 
tione ore- care : destrn, indemanaticu, 
priceputu, ingeniosu, etc. : mana maie- 
str'a, maiestrele albine; passere maie- 
stra «) ingenioşii, j3) devinatoriu (vedi 
I si la maiesira, femina maiestra); 7) in- 
I seUatoriii, ammagitoriu, etc» 

MAI-MARE, s. m., major, superior, 
«naşi ster 5 comparativulu adiectivulni 
! mare prefacutu in substantivu : supe- 
; riore pusu in fruntea vre-unei societate 
| de omeni spre a ua conduce, commandâ, 
I gubernii : ascultaţi de mai-marii voştri; 
ţii supus u mai- marelui teu; s' au revoltaţii 
in contra mai-mariloru ; t— . marmore, 
! sţrabonu, mosiu-, stramosiu : mai-ma- 
\ rii noştri ne aucastigatupatri'acusan- 
j gefo loru, ero noi ua dămu preda ini- 
miciloru; de la mai-marii noştri amu e- 
reditu patriotismulu si tote virtuţile ce- 
tatiane; se le- conservămu si noi pen- 
tru succesorii noştri; in speciale, magi- 
stru allu unei corporatione de meşteri : 
mai-marele faurUoru. 

* MA1MONE, s. m., (fr. maimon/, 
cjuoeephalus mormon, numele linei si- 
mia care pertine la speci'a pavianiloru; 
vedi mandrillu. 

MADIUTIA, s. f., simia, vedi mimu- 
tia, cu derivatele selle. 

MAIORANU sau majoranu , s. ni., 
orisranum amaracum, planta aromatica 
d'in famili'a labiateloru; ma%cfranu.de 
'/r'rfmcî— orişanum majoraua, Linn., a 
cărui patria este Afric'a septentrionale 
si orientale, are multu ojiu eihericu : 
mai or anu de ier na, maior unu de Snii/r- 
/' .— origanum Smjrneum, Linn.. ma- 
ioranu de CVe£'.<— diptamiis, L. 

MAIORATU si majprapUi s. m.. vedi 
mai or atu. 

3IAIORITATE si majoritate, (s. f., 
majoritas, calitate de maiore , maior ita- 



MAI 

tea de anni; iu speciale, numeru mai 
mare, cantitate mai mare; vedi si ma- 
joritate. 

MAIORK si majore, adj. s., vedima- 
jore. 

MAIORU (bene scrissu mallioru), s. 
m., malleolus, deminutivu d'in malliu. 

1 MAIU (beue scrissu malliu— mal- 
leus), S. m., maiieus, iistuca, paricula, 
instrumentu de batutu pari, penne, pa- 
meutu, pannura, pandia, etc.; malliu 
de lemnu, malliu de ferru, malliu micu, 
malliu marc- : faurulu bicredia cu mai 
multe mallie; fora unu hon-: malliu nu, 
potemu bate parii afundu ui pamentu; 
mallie de lemnu legate cu cercuri de fer- 
ru; malliele faur ului suni de ferru. 

2 MAIU, s. m., majiis, a cincea luna 
d'in annulu crestinescu, counoscuta in 
poporu si sub numele de Florăria 
Pratariu : lun'a lui Mii iu: originea nu- 
melui M' ; n $p, perde in anticitate. 

MAIUGU, (in locu de mălliugu, sau 
malliucu), s. m., maiieus stnparius, in- 
strumentu de lemnu facutu d'in una buc- 
cata cu coda scurta, cu doue superfacie 
mai late, doue mai auguste, cu care se 
bate cânep'a si liuulu uscatu, pentru ca 
se se t'rauga si se cada diosu părţile selle 
lemnose; — mălliugu, ori-care altu mal- 
liu de batutu, fia mare, fia micu; — măl- 
liugu in line, păru iuiascioratu la unu 
capu cu cârpe sau cu paie, cufenu, etc, 
ce serve : a) la curetiatulu fornuriloru 
si camineJoru; b) intiptu in pamentu ca 
semnu de limite, ca spariatore pentru 
passeri. 

MAIULLETIU, s. m., si : 

MAIUSIORU (scrissu bene malliu- 
sioru), s. m., malleoius, deminutivu d'in 
1 maiuz=malliu. 

MAJESTATE, majesto^n; vedi ma- 
iestate, maiestosu. 

MAJORATU, S. m., (fr. majorat), 
stătu de majore : 1. gradulu majorelui 
d'in miliţia : dupo capitanatu currendu 
la majoratu; 2. etate de ma- 
jore : dupo legea nostru in vigore at- 
'■a majoratul/u la 21 anni; 
;j. dreptulu sau drepturile ce are tiliulu 
majore in unele terre, euruu, de essem- 
plu, in Angli'a; mai vertosu proprietate 



MAJ. 



219 



immobile, care nu sepote înstrăina prin 
vendiare, pentru co este legata de unu 
titlu de nobilitate, cu care trece Ia unu 
erede legitimu sau adoptivu: sunt trei, 
specie de majorate : majoratu de primo- 
genitura, iu care succede totu de a una 
cellu mai betranu d'in lini'a agoatiloru : 
majoratulu lordiloru (Vin Anglia este de 
primogenitura: majoratu in sensu mai 
strinsu, in care succede consangenulu 
cellu mai betranu d'intre cei ce sunt mai 
aprope dupo gradu; majoratulu dissu si 
. tu, care reconnosce dreptulu de 
suceessione ia cellu mai betranu 

mili'a, fora res eci u ia gradulu 
consangeniei : majoratele ca institut io a-., 
aristocratice surd anomalie aile 
legiloru de succesione; proprietatea da- 
lta de majoratu este indivisibiU, si 
se ăividu numai renii urile. 

MAJORE (proprie, forma eompava- 
tiva d'in magnu=.m&gnus), major, mai 
mare : 1. adj., ca oppusu la minore : 
a) mai mare de etate , mai betranu 
caudu e vorb'a de doui; cellu mai inain- 
tatu iu etate, cellu mai betranu, candu 
e vorb'a de mulţi : Oatone majore, cellu 
betranu; in speciale, vorbindn de fiii 
cellu mai mare, adesea cellu antâuiu 
nascutu; b) adjunsu la etatea legale, 
candu cineva pote face acte legali va- 
lide , contracte , in propriulu seu uu- 
me, adeco majorcnne; c) adjunsu la 
maturitate; a) mai coprenditoriu, mai 
estensu, mai generale, etc, mai vertosu 
in logica, vorbindu de judecie sau de 
propositioui : propositione majore sau 
ab". majorea, in oppos. cu propositionea 
minore, sau abs. minorea: — in miliţia, 
serviente majore, stătu majore, etc. (vedi 
urmat. 2.); 2. s. m., persouale : a) gra- 
dulu cellu mai micu in asia numitulu 
stătu majore, nomenclatura sau titlu in- 
troduc su mai antâniu in armat'a Ispa- 
niei in seclulu XVI, unde major sera- 
lii iivâ cellu mai mare preste magistrii de 
veglie, cumu s'ar dice astiidi serviente = 
sergente ma \ore; titlulu de majore a tre- 
cuta de la Ispani in tote armatele eu- 
ropiane, inse ca gradu si functioue multu 
difl'eritoria,- b) officiariu superiore, care 
conduce administrationea si computu- 



220 



MAJ. 



rile unui regimentu, cumu si affacerile 
relative la tironi si la statulu civile allu 
corpului : majorele regimentului allu 
cincidiecile; capitanulu cellu mai vechiu 
fu inaintatu la gradulu de majore; trei 
căpitani fura pensionaţi cu titlulu de 
majore; majorii la pedestrime commanda 
câte una batalionc; majorele de la cal- 
larime commanda câte una divisione, 
sau si regimentulu intregu in absenţi" 1 a 
columnariului ; majorele de artillaria 
commanda câte-una bateria; — c) majore, 
officiariu superiore, cărui se committu in 
cetati si in alte locuri suppuse la inspec- 
tionea bellica, mai multe detalie alle 
servitiului sub auctoritateacommandan- 
telui supremu : majore allu cetatei; ma- 
jorele d'in fortaretia , majore adjutante 
allu cetatei: d) majore- generariu , of- 
ficiariu generariu care iraplenesce func- 
tionile de majore pentru câte unu corpu 
intregu de armata , precumu si espe- 
desce tote ordinile si dispositionile ve- 
nite de la supremulu generariu cornman- 
dante, si face relationi despre operatio- 
nile militarie : adjutanţii generări stau 
immediatu sub ordinile major elui- gene- 
rariu; a) stătu majore, praetorium, (it. 
stato maggiore, fr. ătat-inajor , germ. 
General-stab), nume collectivu ce se da 
la officiari si suhofficiari fora oşti; totu 
stătu- majore se numescu si officiarii 
superiori ai unui corpu de armata ; ero , 
P) stătu majore generale, corpulu officia- 
riîoru generali ai unei armata : stătu 
majore a\e artillaria, de geniu (fr. etat- 
uiajor de l'aitillerie, du venie, germ. 
St&bs-offiziere «Ier Artillerie, des Ue- 
nie-corps), stătu majore de cetati, defor- 
tareiie, corpulu officiariloru , si subof- 
ticiariloru applicati la servitiulu unei 
cetate, unei fortaretie; corpulu statului 
majore , corpu de officiari destinaţi a 
indepleni functionile de capi ai statului 
majore, de majori, de adjutanţi generări 
sau cari seeundedia officiarii de acestu 
gradu; y) stătu majore, se dice si loculu, 
m care se afla ca,\\ce\l8iiie\e stattdui ma- 
jore; e) adjutante-majore, adjutante de 
regimentu, care are a commanda si super- 
veghiâ servitiulu unui regimentu, curau 
si a direge e^secutionile manoperilora, 



MAJ. 

adeco essercitiele ; f) tambur u-maj ore , 
care commanda si conduce pre tamburii 
unui regimentu ; totu asia se dice si 
trompcttariu-majore , sergente- majore 
(mai bene scrvicnte majore — fr. ser- 
gent-ma,5or=g8rm. Feldwebel), cellu de 
antâiu intre subofficiarii unei compania; 
. g) majore, in Angli'a, Irlandi'a si in re- 
public'a staturiloru unite (mayor), pri- 
mariulu cetatei, care se allege d'intre 
membrii senatului cu majoritate de vo- 
turi pre câte unu annu; la Londinu, Du- 
blinu si Yorlc acellu primariu porta 
titlulu de Lord mayor; (la francesi maire 
in evulu mediu magister civium). 

MAJORENNITATE, s. f., jetas pu- 
bes , (it. majorennitâ), etatea cellui ce 
este majorenne : Octavianu inco nu e 
adjunsu la majorennitate; unele affaceri 
de stătu au se remana suspense peno la 
majorennitatea regelui. 

MAJORENNE si majorennu,-a, adj., 
sui juris, suac potestatis, (it. majorenne, 
d'in majore-annu) , proprie , mare de 
anni, luatu inse cu sensulu speciale de 
cellu adjunsu in etatea prescrissa de legi 
spre a se buceurâ de drepturile selle, a 
pote inchiaiâ contracte cu valore : in 
Franci a se face tenerulu majorenne la 
etatea de douedieci si unulu de anni, 
dero nu se pote casatori fora învoirea 
parentiloru, deco nu va fi de 25 de anni; 
dupo legile austriace majorenne este 
cineva la etate de 24 de anni, se da inse 
dispensatione si la 22 de anni ; unu 
majorenne in sensulu legiloru nu totu 
de a un'a e majorenne si in realitate , 
adeco nu este maturii a se, conduce pre 
sene si affacerile selle : adesea si ma- 
jorenii se punu sub curatela prin sen- 
tentia judecatoresca. 

MAJOEESSA, s. f., muliere a majo- 
relui; vedi majore. 

MAJORTA, s. f., functione de majore. 

MAJORITATE, s. f., major par*, 
major numeros, (fr. inajorite), calitate 
de majore : Lin genere : majoritatea e- 
tatei nu dă , dupo legea nostru , drep- 
turi mai mari, fratelui majore: 2. in 
speciale, numeru mai maro , parte mai 
numerosa , applicatu mai vertosu la a - 
dunari de omeni , cari consulta intre 



\l 

sene, delibera si deeidu ou pluralitate 
de voturi, de suffragie : nu numai ce- 
stioni politice ci si alte mult xidu 

prin majoritate devoturi; camer'ale- 
gislativa a decişii cu majoritate consi- 
derabile; majoritatea câştigată prin vo- 
turi falsificate este una infamia; majo- 
ritate terroristica, majoritate ostile; ma- 
joritate absoluta, compusa d'in medie- 
tatea voturiloru plus unulu : itatea 

de la 100 este 51, majoritate \ de la 90 
e 46 ; majoritate i , formata in 

modu simplu prin impartirea vo uriloru 
intre mai mulţi individi, fora respectu 
la medietatea numerului votantiloru . 
au fostu trei candidaţi s 100 de vo 
de la cari A câştiga iO de voturi. B 35, 
C 25: A este allessu i majoritate nu- 
mai relativa: — majoritate, absoluţii: 
partea sau partit'a adunarei , care in- 
trunesce de regula majoritatea voturi- 
loru : acesta deputata este d'in majori- 
tate; frate-meu votedia regulata, cu ma- 
joritatea: in diicussionile asupra legei 
electorale majoritatea s'a desbinatu in- 
tre sene: ■majoritatea cumercloru a fostu 
compusa numai d in reacţionari; demo- 
craţii nu potu adjunge la majoritate 
d'in caus'a lipsei itate 

si pentru co representantii ei suntparte 
mare si omeni ignoranţi: — applicatu 
si la alte ordini de lucruri cu acellu-asi 
iotellessu de numerulu cellu mai m ir : 
majoritatea locuitoriloi >> terrei, majori- 
tatea induştriariloru si cotnmt - 
loru suffere greu d'in lipsea de i 
nicatione ; Românii in Transilvani' a 
făcu majoritate respectabile; majorita- 
tea acellui poporu a d< gen rata. 

*MAJUS< IULU si maiusculu,-a, adj., 
majusculus, (d'in major-majus , compa- 
rativu d'in magnnş, eu forma demi 
tiva), oppusu In minusculii, mai m 

i mai mare : litiera majuscula: s f., 
majuscula (subint. littera) : majusculele 
differu in forma de min 

* MALA» f., malaeho (<yj.',.y./i t ). 
specia de nalba. 

* MALACII IA (cu tonu pre i. in locu 
de form'a regulata mulaciu); s. t., ma- 
sturbaţii», vedi malacia, sub 2, d. 

* MALACHITE, 8. m., (malaehltes 



MAL 



221 



rzruocXaytTTjc;); petra susceptibile de po~ 
litu, opaca buburosa, de colore verde for- 
mosa ca a smaragdului : malachitele e 
unu oxydu carbonicii de arena, care se 
afla in masse cristalline prin Chili si 
Siberi'a. 

* MALACIA, s. 1'., malacia, stătu de 
malacu, 1. in genere : malacVa creieru- 
lui, a manei ammortita, a unei nouelle 
verde; fig. a jace in malaci'a lenei; 2. in 
speciale : a) bonacia, perfecta trancil- 
litate, lipse de veri-ce sufflare de ventu, 
mai vertosu pre mare : malaci a e spai- 
wi ntatoria pentru marinari; b) completa 
lipse de appetitu : sementiele de lemo- 
nia sunt bone ele malacia; malaci' a pro- 
vine d'in, depruvationea gustului sau a 
stomacului 3. impotentia provenita 
d'in masturbatione, ensasi masturbatio- 
nea, onanismulu, masturbatio, (vedi si 
malachia). 

MALACINA, s. f., basilicuui; planta, 
acea-asi cu basilicu. 

* MALACIEE, si : 

* MALACISSARE, v., -nalacissare; 
a face malacu, = molie, tlessibile, a 
raollia. 

* MALACTICU r a, adj., malacticus, 
(;j.a/.a/.T'.v.o;), care malacissa : remedie 
malactice. 

* MALACU,-a, adj. s., malaeus, (ţxa- 
/.a/.dr); bubulus, babali vitulusj 1. adj,, 
molie; mollesitu, llessibile, lentu : a dor- 
mi in malacu asternutu; a se infasciord 
intr'unu malacu vestimentu; fig. lascivii, 
lussuriosu, voluptosu; 2. s. malacu,-a, 
bubalu sau bufalu=bivolu, mai vertosu 
vitellu de bufalu : molie si lenosu ca unu 
malacu, 

► MALAFRANTIA, s. f. f (it. mal 

francese), syphills, morbu venericii, ad- 

i d'in America, si propagatu inEu- 

ropa prin contagione, mai vertosu de 

francesi. 

* MALAGrMA, s. I., pi. malagmate, 
Dialagma (fj.dXaŢjia); mediu de malacire, 

immollia, ceva emolliente. 
MALBA, s. f., malva, una planta; vedi 
malva si nalba. 

* MLALE, adv., male; reu, applicatu 
mai vertosu in composite : malecon- 
ientu, maledicere, maletractare, male- 



222 



MAL. 



rolu. etc; in unele composite appare si 
fora e : malconientu, maltractare. 

* MALECONTEXTU,-,: . si nialcon- 
tentu,adj. S.,(malecon?f ntus, it.malcon- 
teuto, fr. malcontent), neiniiltiamitn, ap- 
plicatu mai allessu la cellu nernultiamitu 
de starea lucruriloru politice: malect - 
tentii revdUara i<rr a -intre ga. 

*MALEDICENTE, part. adj., maledi- 
ce hs; care maledice. 

* MALEDICENTIA, s. f., maiedieen- 
tia; dispositione, faptu de maledicenie. 

* MALEDICERE, maledissi. si ma- 
hdissei, maledissu si maledictu. v., male- 
dicere; a dice male=îL vorbi reu de cine- 
va, a vorbi de reu pre cine-ra; ablaste- 
mâ : vedi se nu ce maledica pa/rentele. 

* MALEDICTIONE, s. f., maledictio, 
actioue de maledicere : a si attrage mar 
ledictionUe to.tor.u-a>. 

*MALEDICTOKIU r ^i-.'«, adj. s. ma- 
ledictor; care maledice; se pune ^i in 
locu de maledicente,* si in locu de ma- 
ledicu. 

* MALEDICTL',-«, malediotus, adj. 
part.,blastematu : copilli maledicti, pen- 
tru co au supperatu pre parenti. 

*MALEDICU,-a, adj.,maledicus (d'in 
maledicere), care vorbesce de reu, care 
rnai vertosu are reulu invetiu de a vorbi 
pre alţii de reu : omeni maledici, limba 
maledica. 

* MALEDISSU,-u, adj. part., male- 
dictus, blasteinatu, maledictu. 

*MALEFACERE, malefeci, malefactu, 
v., male facere; a face mole, a face reu 
cuiva; a face blastematie, mai vertosu 
latrocinie. 

* MALEFACTIONE, s. f. 5 malefactioj 
actione de malefacere. 

* MALEFACTOKJU,-fona, adj. s., 
malefactor; care maleface. 

* MALEFICENTIA, s. 1., malefieen- 
tiaj vitiu si fapta de nialeficu. 

* MALEFICIU, pl.-e, maleacium; fa- 
cere de reu; si iu specie : 1. fapta rea, 
crime, blastematia; 2. iusellatoria, frau- 
de; 3. deochiare, farmecare, sau deochiu, 
farmecu. 

* MALEFIC U, - <;, adj. s., aiaieiicu^; 
1 . facutoriu de reu, si in specie : facutoriu 
de relle, blastematu, impiu; 2. stricato- 



MAL. 

riu, vettematoriu : malefice stelle; ventu 
malefica; 3. farmecatoriu, deochiatoriu : 
cautatara malefica; maleficii si diviua- 
torii. 

* MALESUADU,-a, adj., malesuadns; 
care suade relle, care da relle consilie : 
stomaculu flamendu e malesuadu. 

* MALETRACTARE si maltractare, 
v., xeăi : maltractare. 

* MALEVOLEXTE, adj., maievolu»: 
reu sau de reu volitoriu; vedi si male- 
volu. 

*MALEVOLENTIA, s. f., malevoleii- 
ti«; stătu sau dispositione a cellui ma- 
levolente sau malevolu. 

* MALEVOLU,-», adj., înalerolus; 
care vre reu altui-a, care porta cogetu 
reu altui-a, iuimicu, reu volitoriu, de 
reu volitoriu; applicatu si la lucruri : 
covente malevole. 

* MALIGNITATE, s. f., malignitas; 
calitate sau dispositione si fapta de wa- 
lignu. 

* MALIGND,-«, adj.,iualiguus, (ma- 
le- genii)-, de rea natura, care d'in natura, 
d'in nascere e reu; vettematoriu, stri- 
catoriu, perditoriu, reu volitoriu, reuta- 
tiosu, inimicu, etc. : omeni mlaigni, 
lumea e maligna, vorbe maligne, aeru 
malignu, morbi maligni; in speciale, 
strinsa la mâna, avara, si de aci : sterpu, 
puciuu fructuosu : agri maligni. 

* MALIŢIA, s. f., maliţia, calitate 
sau dispositione de malu = reu ; mali- 
Wa pamentului sărata se şterge cu plo- 
iele de ierna; iu speciale, reutate ascunsa 
sub apparenti'a de bouetate : maliti'a si 
perfidi'a acestui omit; de aci bi in sensu 
de jocu cu care vre cineva se suppuna 
pre altulu. 

* MALITIOSU,-a, adj., malitiosus ; 
plenu de maliţia ; omu ascunsu, astutu 
si malitiosu; si despre lucruri : inter- 
pretat ione malitiosa a contractului. 

MALLAIU, s.m., vedi, mellaiu cu tote 
derivatele selle. 

* MALLIABILE, adj , (malieabilis, 
fr. malleable) ; ce se pote tnollid, si 
intinde la baterea cu malliulu; care se 
mallia usioru si bene : metallu mallia- 
bile, metalle nemdlliabili sau immallia- 
6i7i;metaf. natura de omu forte malliabile. 



MAL. 

* MALLIABILITATE, s. f., (fr. Mnal- 
leabilite) ; calitate sau proprietate de 
malliabile. 

MALLIARE (cu l molliatu : maiane), 
v., (malliare); a bate cu malliidu sau 
maiulu : a mailiâ beneferrulu, pevo e căl- 
ău; cânepamalliata—ea,ima\ns malleata. 

MALLIATIOXE, s. f., actioue de m 
liare. 

MALLIATORlU,-^n«, adj. . ., uial- 
leatorj care mallia : malliatorii fauru- 
lui intre cari ellu e primulu mai i 
toriu. 

MALLlATU,-«, adj. part., mallea- 
tus, batutu cu mdlliulu. 

MALLINA, s. f., fructulu sau bacc'a' 
mallinului. 

MALLIXU, s. iu., specia de arboreJ Iu : 
nidllinu albu, primus padus, L., mallinu 
negru. lişustru;n vulgare, L.; mal 
rosiu, scumpia, liliacu. 

* MALLIOLARE si malliorariu 
adj., malleolariş; relativu la malliolu : 
r amur clic malliorari. 

MALLIOLU, s. m., maUeolus; dem. 
d'in nialliu, pentru care vedi si mallioru : 
malliolu de tpcatu In baserica; metal'., 
a) blastariu de vitia de vinia Uueru, ce 
preseuta forma de malliolu; l, pecia 
de sagetta appreuditoria. 

MALLIORU, s. ni., vedi maioru. 

MALLIU, s. in., vedi 1 maiu 

MALLOIU, cu n molliatu in locu de 
malloniu. 

MALLONE, s. ui., mallo; stylulu 
cepei. 

MALLONIU, ş. ni., intens ripa; dem. 
d'in : 2 mallu. 

MALLOSU,-a, adj., 1. d'in lmallu: 
oue mallosc, cane mallosu; 2. d'in 2 
mallu, cu ripe mari : riu mallosu, (vedi 
si mallurosu); si cu însemnare de Iu- 
tosu, argillosu, limosu. tinosu. 

MALLOTELLA, s. f., ([s.y.u.or.ij: d'in 
1. mallu, vestimentu femininu cu mâ- 
nece, largu si lungu peno in calcanie, 
ce se punea, ca unu mantellu, preste 
celle alte vestimeute si cari are totu 
dossulu cumu si marginile căptuşite cu 
pelli mallose de celle mai pretiose : mal - 
lotcllele, d'in causa murei loru vulore , 
se păstrau ca multa cura si treceau ca 



MÂL. 



223 



ereditate d'in mamma la filia; — pre a 
locurea : vestimentu de pelle de oue. 

1 MALLU, s.m., pl.-i, mallo s, (p-ocX- 
Xd?), fioecu de lâna. 

2MALLU, ])l.-uri, ripa, liitus;inargo, 
ora; argilla, iim nsj 1. pariete sau mar- 
gine de pamentu inaltiatu, care închide 
sau niarginesce : a) unu fiuviii sau riu, 
ripa; b) van mare, termu, sau littu; c) unu 
lacn; d) una aduncatura sau gropa in 
genere : pre malluhi iacului, riului, ma- 
rei, gi up: ; de an aci, prov. a dă de mallu 
— a cade in apa, iu riu, etc; in gropa: 
amdatu cu carruludemallu; de aci metaf. 
a se iniiecâ, c: de in mare nevoia, a 
pi i i; cătu unu mallu de grassu; 2. spe- 
cia de pi i, bi anume : a) lutu, 
gilla; liniu, tina;, b) marga — marga (fr, 
marne), ce serve si la spolitu de case; 
iburra , petrisiu, lapis arinaceus; 
••liisiu, ardesia, lapis fissiluj* sau la- 
pis sciiistus» 

* i ALLURA, s. !'■- robigo; morbu allu 
gianeloru, care face ca sv.bstanti'a i'a- 
rinoşa se se prefacă in pulbere negru. 

MALLUEOSU,-a, adj., \. d\h mal- 
granu mallurosu, ,plenu de mal- 
lura; 2. d'in 2 tnall } h mallurosu, cu 
malluri înalte. 

MALOBATHRU, s. m., malobatmm 
(;j.aXo£av}f,ov), planta indica, d'in care 
se face unu suave si pretiosu oliu de 
unsu ; oliulu d'in acesta planta. 

MALOPA, s. f., malopa, specia de 
malva. 

MALTA, s. f., (it. malto, fr. înalt, 
germ. i»alz), bordetun tostuui, granutie 
de cereali, si mai vertusude ordiu, trac- 
tate prin maceratione peno la incoltire 
si apoi uscate, d'in care se face bere, 
acietu, vinarsu, etc. 

MALTRACTAREsi maletractare, v., 
inale habere, vexar. , vini afforre, in- 
juriam iuferre, (it. maltrattare, fr. mal- 
î vaite.-): a tracta reu, a porta reu; a 
facecuiva veu, batendu-lu, injurandu-lu, 
batujocorindu-lu. 

* 1 MA.LU, s. ni., 1. malus, pomulu ce 
da meri 2. fructulu acestui pomu, 
meru; vedi merii. 

* 2 MALU,-«. adj., malus; reu, contr. 
bonu, — coventu intratu si vulgarisatu 



224 



MAM. 



in mai multe derivate si composite : ma- 
lignitate, maliţia, maledicere etc; sim- 
plulu mahi se pare a se fi conftisu de 
tempuriu cu maru si apui cu amaru. 

MAL VA, s. f., malva; planta, care la 
noi se dice si nalba. 

* MALVERSARE, si maleversare, \\, 
(fr. malverser); aversa sau inverti reu, 
applicatu iu specie cu sensulu de : a 
administra reu lucrulu publicu, mai ver- 
tosu, a face mancatorie de bănui pu- 
blici sau de alţi bănui commissi in ad- 
ministrarea ma Iversatoriului. 

MALVERSATIONE, s. f., (fr. mal- 
versation), actione de malversare. 

MAMA si mamma, s. f., raamma, ma- 
tei-; 1. in sensu originariu si classicu, 
sensu ce are esclusivu in composite si 
derivate imamilla, mamiferu, etc, mama 
= titia prin metafore, despre obiecte 
asseraini cu tiWa feminei, despre ti- 
tine, si alte assemini; 2. ca mai desu inse, 
cu sensulu de nascutoria, matre, f£mina 
ce nasce; acestu sensu avea de certu si 
la betranii Romani, de ora ce Varrone 
ne spuue : ijiium cibum ac potiouem 
buas ac pappas vocent, matrem mammam 
patrem tat&mz=zcJiiama mâncarea papa, 
beutura buia, pre matre mamma, pre 
patre tata; frasi : minima dulce, mam- 
ma bona. cară mamma; fraţi boni de 
tata si de mamma; — mamni'a mare rz 
abona, mamma a tatălui sau a mam- 
raei; — metafor., mamma nostra com- 
munez=z pamentulu; mamma a orfani- 
loru; — mamma: a) calugeritia, [3) fe- 
min'a betrâna : mamma Eufcmia, mam- 
m'a Cristina; — mamma = causa, auc- 
toriu, inceputoriu, fontana, etc: beti'a e 
mamma reutatiloru: antica Grecia fu 
mamni'a artiloru si scieniieloru : — 
mamnia padurei: a) dryas, monstrura 
silvestre : a) dina de pădure; £) mai ver- 
tosu, fientia monstruosa. urita si spai- 
mentatoria : lua-te-ar mamni'a padu- 
rei ; b) specia de planta : mamma pa- 
durei de campu :rz asperula arvensis, 
L., mamma padurei odorata — asperula 
odorata. L. 

* MAMALE si mammale, adj., inam- 
malis; relativii la mama in sensulu de 
sub 1. 



MAM. 

MAMALLIGA, mamelliga si memelli- 
ga, s. I'., ţarina de meliu sau ăeporumbu, 
forţa , mestecată si ingrossiata , care 
serve poporului de pane: mamalliga de 
meliu, de porumbu; se face mamalliga 
si d<' ordin; avuţii nu manca de câtu 
raru mamalliga cu untu sau cu lapte 
dulce : a mestecă mamallig'a, a cerne 
de mamalliga: — pre a locurea se aude 
forma simpla malliga, ce se pote crede 
co e in locu de melliga, (it. melliga, 
gr. ayvtxvj); vedisi melliga si memelliga. 

\l lMALLIGARIII,-ei, adj.s., cui place 
mamallig'a, care se nutresce numai cu 
mamalliga:— metaf., nepreceputu, gros- 
su de capu, stupidu. 

MAMALLIGUTIA, s. f., deminutivu 
d'in mamalliga : mamalligutia cu untu; 
— sedicesima^i</w^'a, foraduplicatione. 

MAiVlANA si mammana, s. f., ma- 
tercula, nutricula; 1. in acellu-asi sensu 
cu mamma : d'in amorea cotra mam- 
mana sea; 2. nutrice, preveghiatoria de 
copilli mici. 

MAMARUTIA si mamarudia, s. f., 
specia de insectu forte micu, rotundu 
aprope ca unu semiglobu, cu aripiore 
ascunse; se dice si paparutia : copilii 
joca cu mamarutie, cantandu-le papa- 
rutia — rutia, sui-me in carrutia. 

MAMATU si mammatu-a, adj., mam- 
matus; provedutu cu manime, in sen- 
sulu coventului mamma de sub 1.; me- 
taforice: urciore mammafe, cu titie de 
beutu pre elle apa. 

MAMESCE si mammesce,&(i\\, raatrum 
niore, ca mamma, iu modu mammescu, 

MAME3CU si mamniescu,-a, adj., ma- 
ternusj de mamma, amore mammesca. 

MĂMICA, s. f., vedi mamitia, ma- 
mutia, mamisiora si mamitia. 

MAMIFERU si mammiferu,-a . adj. 
(raauimifer, fr. mamifere); care porta 
sau are mamme =: titie : vaccele sunt 
mammifere; s. î. pi., mammifere, prim'a 
classea d'in regnulu animale; mammi- 
f erele locuescu in tote părţile globului ; 
mam mi fere fossili. 

* MAMIFORME si mammiformu,-a, 
adj., (fr. maminiforine); care are forma 
de mamma— titia. 

MAMILABRU si mammilahru,-a, adj. 



MAM. 

(fr. maramilevre); care are lai orma 

de manima = titia. 

MAMILLA si mammilla, s. f., ma- 
milla si mammilla, deminutivu d'in 
mamma, mai vertosu iu sensulu de sub 
1., luatu inse si: a) cu acellu-asi sensu 
ce are si form'a mamma = titia; b) ca- 
petulu titiei, bulbucellulu; c) metaf., 
mamiU'a unui tuba. 

MAMILLANU si uiammiUanu,-ci,nd}., 
mamillanus si mammillanus ; cil mam- 
mille, pleou de mamruille; metaf., in- 
coltitu, immuguritu. 

MAMILLAKIU si mammillariu ,-a, 
adj. s., mammiilaris-e: relativii la mam- 
mille; s. m., reale, mammillariu, ciu- 
gutore de peptu ; parte de vestimentu 
cecopere peptulu, peptariu;—s. f., reale, 
mammilaria, specia de cactu, alle cărei 
flori semina cu mammilVa = bulbucel- 
lulu titiei : mammillariele crescu numai 
in florărie artificiali. 

MAMILL1NA sau mammillina, s. f., 
si mamellinu si mammellinu, s. m., (it. 
inamuiellina, fr. mamelon), demin. d'in 
tnamilla, titisiora. 

MAM1S10KA, s. f., si : 

MAMMUTiA, s. f., matercula, demi- 
nutivu d'in mama sau mamma. 

MAMMONA, s. f., (mammona, mani- 
monas) , la scriptorii ecclesiastici , iu 
locude divitiae, opes, fortnnse, avuţia pa- 
raentesca, adunata cu aviditate esces- 
siva si prii rapacitate; — mai ven 
dieulu, demoniulu avuţiei, avaritiei, 
(compara pentru sensu pre Plutone allu 
Greciloru). 

♦MAMMUTHU si mamutu, s. m., 
(fr. mammoutn); elefantu fossile, numitu 
si elefuntu primordiale, si mastodonte ; 
acestu d'in urma torminu ar fi de pre- 
ferit u. 

M AMU si mammu, (aâ^o;, proprie , 
mascuhnulu formei mama sau mumma), 
s. m., maglster obstetrici»; medicii sau 
chirurgu care sta femineloru in adj utoriu 
pre câtu ţinu dorerile nascerei. 

* M A M U LA si mammula, s. f., mamnla 
si mammula, deminutivu d'in mamma 
:=titia. 

MAMMULLARIU,-a, adj.s.,institor, 
eircitor,sciutarius,negotiatorastrucare 

Tou. II 



MAN. 



225 



âmbla cu pucin'a sea merce d'in locu 
in locu. 

MANA, s. f., pi, mafie, mâni si mânu 
(cu SLVt.manule), manii s (it. mano, vechili 
it. mana, isp. mano, prov. mau si ma , 
fr. main), in genere, estremitatile ante- 
riori alle corpului omenescu; in specie, 
partea estrema a acestoru-a, care se in- 
tende de la corpii peno in verticii dege- 
teloru, si este organulu cellu mai aptu 
pentru lucrare : omulu are doue mâne, 
mân' a drepta si mâna stânga; lătur ea 
supina a manei se numesce palma; mâ- 
na strinsa si dicepumnu; mâna cu pre- 
posftioni si fora propositioni oceurre in 
summadelocutioni: am cartea a mâna; 
ce e in mâna nu e menţiona; am unu 
lucru in mâna; Vam la mâna; nu mi e 
in de mâna, mi epreste mâna; lassati-lu 
pre mân' a mea, co Iu voiu invetiă eu 
mente; ellu are mai mulţi argaţi sub 
marfa sea; da-i pre sub mâna ca se 
nu scia alţii; acellu diariu âmbla d'in 
mâna înmâna; du de mâna pre micutel- 
lulu; furii au cadutu in manile perse- 
cutoriloru; treceţi la mân' a stânga; ap- 
pucati ăe la mâna drepta spre stâng' a; 
bannii trecu d'in una marfa in alfa; lu- 
cru de mâna; proverb. si farniliariu : una 
mâna spella pre alfa, orna la omu 
face servitiu reciprocii; am mâna boita 
cu cine-va, petrecu in iutellesu bonu 
cu ellu; acellu instllatoriu m'a pusu 
i'i mâna, m'a insellatu; mai da si ta 
clin mâni si d'in petiore, mai alldrga, 
mai lucra si tu, dro nu aştepta totu de 
la alţii; a se oppune cu mâni, cu petiore, 
d'in tote poterile; cu md* a tare si cu 
braciu inaltu, cu t6ta poterca si pote- 
statea; averea acelloru minor enni se afla 
la mâna bont, loc i sau persona secura, 
de unde nu se poteperde; mi spellu ma- 
nile ca Pilatu, voliu se mi apperu inno- 
centi'a mea, mo lapedu de ceva; se nu 
scia marfa stângace face drept' a, se nu 
ti buccini benefacerile in gur'a mare, 
ca fariseii; — - mâna drepta =: omu care 
serve cu fidelitate; ellu c marfa drepta 
a meu; — mâna de adjutoriu; omu ce 
adjuta, si in genere, adjutoriu : a dă 
mâna de adjutoriu, a fi mâna de adju- 
toriu cuiva; — a dâ aci mâna, in di- 

15 



226 



MAK. 



verse intellessuri : a se impacâ in urma 
unei certe, a inchiaia veri«-una conven- 
tione sau a se prende cu cine-va; a ave 
mana bona , de omenii carii sunt feri- 
ciţi in intreprenderile loru : commatrulu 
are măria bona, co toţi finii traiescu; 
mâna bona, se dice si candu voliesci a 
denota una persona onorabile demna de 
credimentu: am acesta scire de la mâna 
bona; — differitu inse : bonu de manazrz 
furace ; vedi mai diosu si : mana lun- 
ga; — mana usiora, de omulu care scrie 
usioru sau care manuesce usioru veri- 
unu instrumentu de musica, sau de unu 
chirurgu care si face operationile cu 
multa abilitate; mâna lunga, despre 
domnitorii cu potestate absoluta, con- 
forme sententiei latine : au nescis, lon- 
gas regibns esse manus, — se dice inse si 
despre furi, si mai allessu despre furii de 
casa, in acestu casu si degete lunge; — a 
ave mâna curata, a se sci curatu in con- 
scientia, a se porta cu probitate, a con- 
duce si administra cu fidelitate, a nu 
allergâ dupo câştiguri desonestatorie ; 
a pune mari a pre conscientia, a juni; 
mi da mari a, nu mi da măria, potu sau 
nu face ceva fora temere de veri-urm 
reu : nu mi da mari a se i spunu addeve- 
rulu; mi da măria se Iu adjutu in cala- 
mitatea sea ; ti da măria se faci spese 
mari, co ti a remasu avuţia mare de la 
parenti; — a scaldă mânute in sânge, 
a uccide omu; mâni legate, impossibili- 
tate de a si impleni volienti'a sea : de 
cându mi am perdutu averea, mi sentiu 
manile legate; funcţionarii sunt cu ma- 
nile legate, de candu au essitu aceste in- 
structioni; a pune măria pre cine-va, a 
prende : se nu puneţi măria pre mene; 
in numele legii puneţi măria pre ellu; — 
inse : a pune măria si a se appucă de 
ceva, a lucra; a merge cu manile deşerte, 
a nu duce neciunu donu; — a scapă d'in 
manile cuiva, a si recâştiga libertatea; 
a ave mana de ferru, a domina in modu 
despoticii; a ave mâna larga, a fi libe- 
rale, despre omenii avuţi, cari dau buc- 
curosu la alţii ; — a ave mâna strinsa , 
a fi avarii, sau incai forte pastratoriu ; 
in domeniulu jurisprudentiei: a rădică 
măria, a se prepara la juramentu cu ma- 



MÂN 

n'a drepta inaitiata spre ceru; -~a dona cu 
una mana si a retine cu cea alta, a face 
donationi fora ca obiectele donate se le 
dea d'in mâna; căsătoria de mâna stân- 
ga, candu unu principe sau domnitoriu 
iea una socia de conditione inferiore, 
carei-a da mân'a stânga sau braciulu 
stangu in loculu cellui dreptu , cu oc- 
casionea ceremoniei nupţiale, ero prun- 
cii cari se născu d'in asseminea căsă- 
toria nu eredescu demnitatea si pote- 
statea tatălui loru; — mâna morta, (ma- 
nus mortua), in genere, veri-ce persona 
physica sau morale, care possede avere 
pamentesca de veri-ce natura, fora inse 
se pota dispune in libertate despre den- 
s'a ; de aici , mana morta , tota averea 
acelloru vasalii, cari nu poteau testa ne- 
mica, pentru co dupo mortea loru trecea 
tota averea la domnii loru; totu mâna 
morta se dicea si atunci , candu dupo 
mortea servului trecea numai una parte 
d'in averea lui in proprietatea domnu- 
lui seu; mâna morta, communitati, mai 
vertosu ecclesiastice, une-ori inse si pro- 
fane, a caroru avere se considera de ina- 
lienabile, in câtu nu mai potea trece de la 
unu proprietariu la altulu : totu ce câştiga 
basericelesi monasteriele, sauprindona- 
tione, sau prin camperare ori scambare, 
cade in mâna morta; in unele state dona- 
tionea sauvenderea de proprietăţi immo- 
bili la mana morta este interdissa prin 
legi; cu averile cadute in mâna morta 
s'au facutu celle mai mari abusuri; in 
unele terre averile immobili s'au luatu 
de la mâna morta imn secularisare; 
dreptulu de mâna morta este limi- 
taţii; — mâna drepta, mâna stânga, ca 
symbolu allu locului de onore : in Euro- 
p'a loculu de onore este la măria drepta, 
in As? a la măria stânga; — impunerea 
mâniloru, ca terminu ecclesiasticu, con- 
secrarea sau chirotonirea de presbyteri 
si de episcopi; — mâna, espreme si ide 'a 
de cantitate, si a nume : a) câtu con- 
ţine coprensulu manei : una mana de 
sare; b) câtu pote appucâ sau tine ci- 
neva cu mân'a : una mana de fenu, de 
palie, de erba; c) numeru de omeni in- 
determinatu, ceta de omeni, mai ver- 
tosu armaţi, relativii mica : eroulu cu 



MAN 

una mâna de Români invinse formida- 
bilea armata a Ţurciloru. 

2 MANA, vedi manna. 

* MANAKE, v., manare, a cura, a 
curge, a essî, a picura : 1. proprie, de- 
spre licide : cTin tota corpulu mana 
multa sudore; riurile acellei terri mana 
miere si lapte; 'I. metaforice, de lucruri 
ce nu su Huide : a) a se respandi, a se 
laiî : lumina mana de la resaritu; soirea 
mana, prin tota cetatea; b) a se nasce, 
a urma, a essî : a" in beţia mana multe 
alte relle. 

MAN ARI A, S. f., uiodus, ralia, mos, 
ritos, habitas, (it. maniera, fr. uiauie- 
re), modu de lucrare si de portare, ap- 
pucatura : manarie bone, manarie relle, 
nu mi plăcu manariele lui; vedi mania- 
ria si maniera. 

MANARIU, s. m., manubrium, parte 
a unui lucru, instrumentu sau vasu care 
se appuca cu mân'a; vedi maniariu. 

MANASTERG-URA, manestergura si 
manustergura, s. f., mantele, stergariu 
de mâne, cu cari ne stergemu pre mâni 
si pre t'acia. 

MANATARCA, s. f., boleius boyi- 
nus, vedi minatarca. 

* MANATIONE, s. f., manatio, actione 
de mânu, . 

MANATU, s. m., (manatns), specia 
de animale mancatoriu de plante, d'in 
classea cetacieloru, care are forma de 
pesce : m inatulu are coda rotunda. 

1 MÂNCARE, v. a., manducare, edere, 
comedere, vesel, (regulata in totu dupo 
conjugarea !; inse in unele locuri per- 
sonele d'in sing. si UI in plurariu re- 
petu syllaba an : m mâncu , m 
mănâncă, sem compara it. ra 

giare, i'r mao er), a m>-[ • â si i în- 
ghiţi alimente : i • 

■ 
; multe passeri 
sce Si ii;— fora regime . i 
tivu . Inco it'am mâncata; 

ii a beutu neci n'a ma 
n'a manca fu: ellu nu 
ca lupulu; da rusemănce; lucra- 

torii au mâncata si s'au colcata; dupo 



MÂN. 



227 



scriptura : intru sudarea faclei telle vei 
mancă panea ta; mancaveru pauperii si 
se voru satură si voru laudă pre Dom- 
nulu; — famil. : a mancă lupesce ■==. a 
mancă câta patru; — in seusu restrinsu : 
a mancă, in locu de a prandi: ellu nu 
m incaacasa; noi mancămu in familia; 
elli manca la locanda, larcstauratoriu, 
se m d cu toţii; salla de mâncare; 

astadi am mancatubene; prin metafore : 
a mancă, a consume, a resipi, a siperde 
starea si averea in spese nebonesci : 
spendendu cumu a inceputu in doui 
anni si va mancă tota averea; acellu 
omu stupidu si mânca averea in pro- 
cesse; fraţii sei au mâncata, peno acillea 
diece milli de galbini; Gabihiu a man- 
catu patrimoniulu parentescu si dotea 
consortei selle; pre Antonia Va mancatu 
servitorii sei; pre Alcssandru Vau man- 
catu feminele, caii ii si cânii; pre acelle 
domne le au mancatu lussulu si desfre- 
nula; — in speciale ca proverbiu : a 
mancă fripta pre cineva sau ceva, a Iu 
perde; ero : a mancă banni; «)a consume, 
a spende; b) a face abusuri cu bannii 
comrnissi sie, a malversa, a fura, a re- 
sipi, a perde bannii publici sau ai al- 
tui-a, comrnissi sîe, a frustra etc; iubla- 
steme: mancâ-Varu fur cile; mancă-Varu 
ca ii; mance-te corbii; — in dispretiu 
si bătălia de jocti : mance-si vorVa; man- 
ce-si-ua fripta, mance-si-ua împuţita, 
manance-si-ua de la capetâniu; — cu ob- 
iecte de lucruri; amancâ a consume, 
a strica, destruge, corrumpe, absorbi, 
nullitieâ : acesta fabrica manca mulţi 
tarea i a mancatu petiorulu 
rugiii'a m m a ferr du; 
e Iu 1 na syllaba c indti 

i m ir< iru de fr tsi 

bia i, 1 1 mu : 

deco 
, . una 

supraveghiare i 

cei mari mananca pre cdli mici, celli 
tari si mai potenţi oppremu pre 
celli nepotentiosi; cella ce se face oue, 
Iu manca lupii, omulu prea bonn este 
ipritu do omenii blastemati; ce co- 
pillu formosu! mi rine se Iu mancu; 
mancâ-ti-asiu ochisiorii; pulliulu num- 



22S 



MAN. 



mei, te manâncu; asta-a mc manca, a- 
deco chiaru acesta-a e caus'a sau pe- 
dec'a de nu potu face ce voliu eu; a 
mancatu bătălia; te mânca peltea — te 
mânca spinarea=i\ s'a facutu de bătă- 
lia; me mânca urecJii'a, palm'a, talp'a, 
nasulu, narea, etc; si in modu imperso- 
nale : me manca la urechia, la spate, la 
talpa, sentiu pruritu la aceste parti; dero : 
me mânca palni'a însemna nu numai 
simplu : a) a senti pruritu sau manca- 
rime la palma; ci si : b) a ave gustu, a 
vre se bata pre cineva; c) a vre se capite 
banni; a manca palme, injurature, etc, 
a sufferi ; a manca urechiele cuiva ■=. 
a nu i da pace cu insistentiele, etc. 

2 MÂNCARE, s. f., manducatio, ac- 
tio edendi; cibus, alimentam, prandium, 
coana; 1. actione de mâncare, mancatione, 
int. s. verbului : mâncarea prea malta 
este vettematoria stomacului; mâncarea 
de bannii publici trage dupo sene pene 
infamanţi; 2. mesa, prandiu, cina, de- 
junu; etc. : mâncarea de sera, de dema- 
netia, de prandiu; proverb, insoratorea 
de teneru e ca mâncarea de demanetia; 
3. in sensu de totu concreţii, ce se manca, 
buccate, ce se face sau se da de mâncare : 
mâncări delicate, deliciose, simple, dulci, 
acre; mâncări de came, de verdetie, de 
dulce, de seceu; — trecerea la acestu sensu 
s'a facutu prin locutionea: demancare= 
ceva de mâncare : a ave de mâncare, a 
face de mâncare; celle de mancare=alle 
mancarei ; unde se vendu de alle man- 
carei ? 

3 MÂNCARE, v., (fr. manyuer, it. 
mâncare); a face mancu; a fi mancu; a 
lipsi. 

MANCARIME, s. f., pruritus, pru- 
rigo; irritatione in pelle ce face se ne 
scarpinamu: urdicele casiona mai multa 
usturime de câtu mancarime; mancari- 
mea bubeloru e semnu de vindecarea 
loru; — metaf. mancarime de a scrie, de 
a vorbi; ce mancarime de vorbe pre tene ! 

MANCATIONE, s. f., inanducatio, 
actio edendi, consuinptio; ruina; actione 
si resultatu de 1 mâncare : mancationile 
făcute de batalV a undeloru in ripele flu- 
viului. 

MANCATIOSU,-», adj.,edulis; edax, 



MÂN. ' 

sulosus; 1. bouu do mancatu : pere a- 
crisiore si forte mancatiose; 2. avidu de 
mâncare, cui place se mance continuu si 
multu, nesaturatu : omu mai mancatiosu 
de câtu unu lupu. 

MANCATORIA, (pron. mancatoria), 
S. f., rapina, violenta pecuniarmn exac- 
tio, repretundarum crimen; vitiu si fapta 
de mancatoriu in intellessulu acestui 
coventu de sub 2. : macatoriele cassari- 
loru au lassatu tesaurulu de totu seceu. 
MANCATORIU,-fona, adj. s., esor, 
edax; raptor, violentus pecuniarutn exac- 
tor; repetundarum reus; l.care manca: 
selbatici mâncători de omeni; — cu 
nuanti'a ce esprime in speciale form'a 
mancatiosu, cui place se mance ceva : 
mare mancatoriu de lapturi; 2. care cu 
violentia sau prin fraude storce pre al- 
tulu, Iu despolia de allu seu : rapitoriu, 
essactoriu, assupritoriu, fraudatoriu, etc. 
toţi impillatorii si mâncătorii pauperi- 
loru; — in speciale, functionariu ce a- 
busa de Încrederea si poterea ce i s'a 
datu, spre a storce banni de la admini- 
straţi, sau veri-ce altu mandatariu ce 
abusa de încrederea data si detorce ban- 
nii incredentiati administrationei selle: 
judecători rapaci si mâncători; cu mân- 
cătorii nerosinati, puşi in functioni fi- 
nantiarie, nu vomu ave banni in cass'a 
statului. 

MANCATU,-a, (d'in 1 mâncare) : 
a) part., esns, adesus , exesus : ripele 
mâncate de ape; bannii mâncaţi de cas- 
sariu; b) sup. subst., esum,-n : nu e tempu 
de mancatu; ce e mancatulu acestu-a, la 
assemin-a ora! 

MANCATURA, s. f., care unesce in 
sene parte d'in sensul u formeloru : 1. man- 
catione sau 2 mâncare : mancatura ca 
la omulu acestu-a, inco riam vedutu; 
amu trassu mancatura de struguri in* 
fricosiata ; 2. mancarime : nu sciu ce e 
acida mancatura de urechie pre mene; 
3. dero mai vertosu, excavatio, caTiim 
:s actione de rodere, si mai allessu re- 
sultatu allu acestei actione, gaura pro- 
dussa prin ea : mancatur'a apeloru in 
ripele riului, a ulcereloruin carne. 

MANCIORA, s.f., manciolajdeminut. 
d'in mânu = mâna. 



MAX. 

* MANCIPARE, v., mancipare, (vedi 
mancipe si mancipiu); 1. proprie, aap- 
pucâ cu rnân'a, si de aci in genere, a 
appucâ, a prende; 2. mai desu inse in 
sensu metaf. ideale, a lua ca propriu, 
a si appropria, a comperâ, etc. : cu usulu 
prin prescriptione, se niancipa multe 
lucruri; — in sensu si mai ideale : omu 
mancipatu beţiei si desfrenarei, data 
sau inclinatu, asservitu. 

♦MANCIPATIONE, s. f., mancipatio, 
actione de mancipare. 

* MANCIPATU,-a, adj. part,, man- 
cipatus, comperatu, appropriatu, asser- 
vitu, etc. 

* MANCIPE, s. m., maueeps, (manu- 
cappre); proprie, care cape sau appuca, 
iea in mâna , applicatu inse aprope 

isivu la însemnările metal', ideali : 

a) cellu ce prin vendiare iea ceva, ca 
propriu, si appropria ceva, comperato- 
riu; b) in genere, possessoriu, proprie- 
taviu: c) intreprenditoriu, care prin li- 
citatione iea ceva in intreprendere, com- 
perâ ceva; d) garante, respunditoriu. 

* MANCIPIU, pl.-e, maucipium; pro- 
prie, actione sau fapta de mancipe, pren- 
dere sau appucare, luare in mana, — ap- 
plicatu inse aprope esclusivu la însem- 
nările metaf. ideali de : 1. modu de 
comperare formale, care la anticii Ro- 
mani se făcea prin symbolic'a luare in 
mâna a lucrului si ponderare a pretiu- 
lui, adeco: comperatore in formele legali, 
appropriare jn Me formele a unui lu- 
cru : mancipiu de boi, de colii, de asini, 
de servi ; 2. in genere : a) dreptu de 
proprietate, proprietate, possessione ; 

b) luare sau tinere a unui ce ca cautione; 
in sensu concreţii : a) lucru possessu , 
possessione, proprietate; pj cautione, lu- 
cru pusu, luatu sau tinutu ca cautione. 

MANCU,-a, adj., mancus, (d'inma- 
nu=.măna); 1. proprie, mutilu de mâna 
sau de mâni, fora mâni, care nu se 
pote servi cu mănide selle, debile de 
mâna sau de mâni : şchiopi, manei, 
orbi. muţi si surdi, ce se pote face cu ei? 
2. in genere mutilu de alta parte sau or- 
ganu, si de aci, nedeplenu, necompletu 
defectuosu, debile, nepotentiosu, etc. : 
vacce mance, oui mance, epe mance, ca- 



MAN. 



229 



pre mance, se numescu pre a locurea 
vaccele, ouile, epele, caprele caroru lip— 
sescu titiele, au titie defectuose; copillu 
mancu: — au aflatu registrele mance. 

MANDALLACU, s. m., lathirns tubc- 
rosus, L., planta numerata de Linneu, 
la famili'a papilionacieloru : mandallacii 
au flori roşie siformose; bulbii mandal- 
laciloru sunt boni de mâncare ; — (cu- 
ventulu e forte probabile, essitu d'in 
acea-asi fontana cu migdala, [vedi 
amygdala~\, cumu se vede d'in compa- 
rarea formeloru essite d'in acellu-asi 
fonte : it. amaiido si maudola . franc. 
amande; compara si germ. Erdmandcl=: 
mandallacu=\it. migdala de pamentu ; 
numele acellei-asi plante e germ. si 
Erdnnss=lit. rAtca sau cdluna de pa- 
mentu; mandallacu-lu se chiama in ro- 
manesce allunella sau allunella de pa- 
mentu, pre unele locuri, oro in alte locuri 
se aude baraboiu sau barlaboiu, ca nume 
alin acellei-asi plante, forme corrupte, 
cumu se pare d'in bidbu sau bolbu, de 
unde unu femininii holba, care prin stră- 
mutarea lui l in r, a datu : borbona, si 
brobona, si a potutu da si barba, in locu 
de borba, ca afara in locu afora,si spre a 
se evita confusionea cu barba de peru, 
plant'a barba s'a transformaţii in bara- 
ba, de unde baraboiu; variantea barla- 
boiu a pastratu pre l, cumu caruntu d'in 
canutu pastredia si pre n originarii! pre 
longa r proveniţii totu d'in n). M. 

* MANDAMENTU,s. m.,(fr.mande- 
ment; it. mandamento) , jossnm; prso- 
eeptum, mandatam; in genere, actione 
de mandare, cumu si ce se manda, in 
sensulu generale ce are si form'a man- 
datu, sub 2. : ordine de mandatione, in- 
structione etc, in speciale, epistola pa- 
storale a unui episcopu cotra diecesanii 
sei, prin care se da acestoru-a instruc- 
tione despre diverse cestioui religiose. 

* MANDANTE, part. adj., mandans; 
care manda, da unu mandatu in intelles- 
sulu acestui coventu de sub 2. asia co 
mandantese oppuue, ca si mandatoriu, la 
mandatariu : mandantii au dereptu a 
pune mandatar iloru sei conditionile ce 
aceşti mandanti credu de covenientia a 
le pune; mandatarii simt actori a csse- 



230 



MAN. 



cută cu bona credentia mandatele man- 
dantiloru sei. 

MANDAEE, v., mandare, (manuzzz 
mâna-dare); de si essitu una data d'in 
usulu limbei, astadi inse reintratu, e a- 
siâ de vulgarisatu ca si compusele po- 
pularie : commandare si demandare, in 
jntellessulu de : 1. a dâ in mâna sau pre 
mânazzia, committe, a da una commis- 
sione, una insarcinare, a commandă: ge- 
nerariulu mandă căpitanului se esplo- 
re bene locurile; prin scrissore mi a ti 
mandatu se ve cumperu aceste lucruri; 
2. metaf. a) in genere, a încrede, a com- 
mitte, a dâ in mâna, a dâ: a mandă 
copillii sei unui bonu educatoriu; a- 
ratoriulu manda semenWa pamentului; 
b) in speciale : a) a dâ scire, ainscien- 
tiâ : prin scrissore ti mandămu mai 
multe noutăţi de aici, d'in cetatea nos- 
tra: 8) a dâ ordine de desfacere sau sol- 
vere a unei summe de banni; 7) a dâ ordine, 
a demandâsaucommandâ : noi judicele 
mandămu si orăinămu, etc. 

* MANDARINII, s. m., (fr. mandarin, 
it. si port. mandariuo) ; invetiatu sau 
litteratu Chinese; functionariu Chinese, 
coci in Chin'a pentru fia-care functione 
se cere cu rigore una certa dose de lit- 
teratura. 

MANDATARIU, -a , adj. s. , man- 
datari» s ; oppusu la mandante si la 
mandatoriu =: care da mandatu, coven- 
tula mandatarii! = cui se da mandatu 
in intellessulu acestui coventu de sub 
2. : mandatarii allegutoriloru, mandata- 
rii nationei=:ăe]Ji\ta.u[, mandatarii sul* 
towwZwî'rrambassatori, tramessi cu mis- 
sione politica; mandatarii partiloru liti- 
^aw^'mplenipoteutiari, mediatori de im- 
pacatione sau advocaţi cari susţinu drep- 
turile litigantiloru. 

MANDATIONE, s. f., mandatio; ac- 
tione de mandare. 

MANDATIVU,-a, adj., mandativus; 
care serve la mandatu : modu mandativu, 
form'a addressei e mandativa. 

MANDATOKIlL-fona, adj. s., man- 
dator si mandatorius; care manda sau 
serve a mandă : mandatoriulu da man- 
datu, mandatariului se da mandatu, asia 
o mandatoriu e in acesta frase syno- 



MAN. 

nymu cu mandante; — epistola manda' 
toria. 

MANDATU,-», 1. adj., part. mnnda- 
tus, ce s'&mandatu sau cui s'a mandatu 
ceva : nu uită a mi procură lucrurile 
mandate prin precedentea-mi epistola ; 
sumiria mandata de ministru nu s'a po- 
tutu solve tota de cassariu; satellitii man- 
dati a prende si arrestă pre ucciditoriu; 
advocatulu mandatu a appcrâ interes- 
sile melle; 2. s. m., reale, mandatu = 
maiitlatum : a) in genere, commissione, 
missione, insarcinare, ordine, plenipo- 
tentia, potere de a face ceva in numele 
si pre computulu altui-a, commandu, in- 
structione, cumu si lucru mandatu, com- 
missu, pusu in sarcina cui-va : se scii 
co am implenitu bene mandatulu ce mi 
ai datu; cu ce mandate ne insarcinati? 
cu ce mandate vinu aceşti tramissi ai 
potcriloru străine ? a dă cuiva mandate, 
a acceptă mandate gratuite de la mulţi 
si multe, in daraverile private; candu 
cineva pentru in parte interessi, neglige 
unu mandatu sau nu Vessecuta cu tota 
diligenţi a, si attrage mare desonore; 
b) in speciale : a) ordine, instructione; 
plenipotentia, commandu, emanatu de 
la auctoritatea suprema : mandatu im- 
periale, regale; mandatulu datu de regi 
plenipotenţiarii oru insarcinati a in- 
cliiaiătractatulu de pace; 3) ordine ema- 
nata de la unu judice, maivertosu de la 
j .elice insarcinatu a urmări criminile: 
mandatu de depunere, de infaciosiare, 
de adducere, de arrestare, de inchidere; 
Y) applicatu la allessii poporului pentru 
camerele legislative, mandatu insemna : 
d) sarcin'a de increderea si deplen'a po- 
tere ce le se dâ spre a tracta interessile 
terrei; 3') procur'a, scriptulu ce se da 
unui allessu deputatu, spre a documenta 
allegerea sea in camera; 7') instructione 
ce coprende puntele ce allegutori; ceru 
de la allessu se le susţină in camera; 
o) intre privaţi, mandatulu este : ă) sar- 
cina de incredere data cuiva spre a tracta 
interessi in numele nostru cumu si actulu 
in serissu, prin care se da acesta in- 
sarcinare : procura, plenipotentia, aucto- 
risatione, etc: mandatariulu nu pote 
cssi d'in mandatulu ce i a datu man- 



MAN 






no ,i 



dator iulu; de acî espressioni ca : a ccwca 
mandatulu , a essi d'in marginile pres- 
crisse in mandatu; a nu ave mandatu 
pentru ceva; J5') in commerciu, billetu, 
incrissu ce are mai tote formele si coa- 
secentiele unei pollicia; s) ordine data 
pentru solutionea unei summa cotra cas- 
sariulu unei cassa publica sau unei so- 
cietate privata. 

* MANDERE, mandui, mandutu si 
manditu, v., mandere; 1. a mesteca in 
gura, a macină, sfermâ cu dentii; de 
aci : 2. a manca, a devoră, a consume; — 
form'a cea mai primitiva a verbului 
manducare. 

MANDIA, mandiare, mandiatu, etc, 
vedi mansare, mansatu. 

* MANDIBLA sau mandibula, s. f., 
vedi mandibulu sau mandiblu. 

* MANDIBULARIU,-a, adj., (IV. inan- 
dsbuhiire); relativii la mandibulu : ossu 
mandibuîariu. 

* MANDIBULATU,-a, adj. part., (Ir. 
mandibula); provedutu cu mandibule; 
s. f. pi. mandibulate, a) familia de pă- 
răsite aptere, cari au mandibuli, b) sec- 
tione d'in classea insecteloru ce in sta- 
talii loru perfecţii si pastredia organele 
de masticatione. 

*MANDIBULIFORME,adj., (fr. man- 
dibuliforme); care are forma de man- 
dibulu, vorbiudu iu speciale de falnic 
certoru insecte : falei mandib dure 

si cornose. 

* MANDIBULITHU, s. m., (fr. man- 
dibulithe); mandibulu de pesce fossile 
sau petrificatu. 

* MANDIBULU sau mandiblu, si 
mandibula s&umandibla, a., mandibulum 
si mandibula (fr. mandibule); proprie, 
instrumentu de mand ii in parte: 
1. falca, mai allessu falca inferiore, băr- 
bia la mamifere : dentii incepu se appara 
din mandibulu: 2. la passeri, un'a d'in 
celle doue parti carnose in cari se des- 
parte rostrulu; 3. la insecte, parte late- 
rale de asupr'a budiei de susu. 

M A NDITJ, s. in. , mannus, pulliu de epa . 

* MANDOLINA, s. f., (it, mandolina, 
fr. mandoline); instrumentu musicale 
de aciariu cu patru , une-ori cu sesse si 
chiaru mai multe corde : mandolina se- 



mena cu laufa; cordele mandolinei se 
bătu cu penria sau cu degetulu. 

* MANDRA, s. f., mandra (ţjiavSpa); 
staulu de vite, si in speciale, staulu de 
oui, stena, turma, etc; — compara : ar- 
chimandritu, in care partea ultima e 
d'in mandra. 

vNDRAGORA, (transformaţii in 
pronunti'a de pre a locurea in maăraguna 
sau mătrăguna), s. f., specia de planta 
bene cunnoscuta; vedi si mătrăguna, 

\NDRAIA, mandretia, mandrire, 
mândru, etc; vedi mundraia, mandretia 
mundrire, mundru . 

* MANDUCARE, v., manducare; d'in 
manderc, cu acellu-asi sensu mai ener- 
gicii; — de aci si mâncare. 

* MANDUCATIONE, s. f., inanduca- 
tio; actione de manducare. 

* MANPUCATORIU,-<orîa, adj. s., 
mauducator; care manduca. 

* MANDUCITATE, s. f., calitate de 
mavducH. 

* MANDUCONE, s. m., inandnco; 
augmentativu d'in manducu. 

* MANDUCU,-», adj. s., manducus; 
maucatiosu. 

MANDULA, s. f., auiygdala,(it. man- 
dola si mandorla), vedi amygdala, a- 
mygdalu, mygdala si mygdalu. 

\NE, adv. (mane), cras, diu'a ce 
urmedia immediatu acellei-a in care ne 
aflamu : vomu plecă mâne; ve aştepta 
pre mâne demanetia; nulassă pre mâne 
ce poţi ace astadi; spre a iudicâ mai 
enfaticu diu'a de mâne, pre a locurea 
se adauge si subst. di : mâne-di am se 
te vediu; mâne-di espira terminulu pol" 
lic 

MÂNECA si mânica, s. f., manica , 
manulea, parte a vesti meniului in care 
bagi mân'a sau braciulu intregu : mâ- 
neca larga, mâneca strimpta, mâneca 
lunga, mâneca scurta: mâneca de ca- 
mesia; mâneca de tunica: mâneca de 
mantellu; a summette, a res frânge mâ- 
nicele peno in cote; prov. acellu omu a 
atu-a pre mâneca, a venitu in con- 
fusione sau s'a petrunsu de frica; omu 
care si şterge nasulu cu mânec'a, omu 
simplu, c ire nu connosce regulele bonei 
covientie; asia si : a lovi in mâneca, 



232 



MAN. 



a) a volf se facă reu fora ca se i suc- 
ceda: S) a delira, a aliurâ, a spune ceva 
ce n'are a face; a nu rupe mânec' a sau 
mânecile cuiva, a uu Iu rogâ: — mâneca 
inse'mna : a) catena de mâna ; ,3) coda, 
ansa la certe lucruri. 

1 MANECARE si manicarc, v., (d'in 
adv. mâne), mauicare , summo mane 
proflcisci; maturare, festinavc, profe- 
rare; a porcede, a pleca la drumu desu 
de demanetia : au manicatu înainte de 
resaritulu luceferului: se manicămu in 
diori de diua;— in cărţile basericesci : 
se manecămu cu manecare de nopte; se 
manecămu la lucru, se properaniu. 

2 MANECAKE, s. verbale, discessus 
maturus, plecare de demanetia la dru- 
mu; propprare. 

MANECARIU si manicariu,-a, adj. 
s., uiauicarius, (confere si it. mauicotto, 
fr. inanchon); relativii la manica; luatu 
de regula ca subst. m. reale, maneca- 
riu. coperimentu ce serve a apperâ mâ- 
nute de frigu, manica de pelle, in care 
se baga mamde spre a le scuti de geru, 
— reu dissu astadi prin unele cetati 
mansionu dupo fr. inanchou. 

MANECATIONE, s. f., summo mane 
profectio, maturus discessus, festinatio: 
actione de manecare. 

MANECATU si manicatu, 1. d'in 
manecare : a) part., a) in sensu activu 
neutru, summo mane vel mature pro- 
fectus, plecatu tare de demanetia, care 
a properatu a pleca de temouriu : celli 
mânecaţi appuca înainte celloru nema- 
necati: (3) in sensu passivu, mature vel 
festinantpr, studiose factus, facutu cu 
mare celeritate sau precipitautia : lu- 
crurile mânecate nu su totu de a un'a 
si bone; b) sup., nu e de manecatu =z. 
non maturandum, uon festinandnm est; 
c) subst., a) m. abst., matura profectio: 
nu mi place manecatulu vostru pre asse- 
mine tempureu; 3)f., manicata, (caj'tt- 
dicata). mutora profectio. festiuntio : ce 
însemna manecatele vostre? — de aci 
si locutioni adverbiali ca : pre mane- 
ca.^rrsummo mane, mature, festinanter, 
studiose, tare de demanetia, currendu si 
properandu, cu ardore, pre intrecute,etc; 
— 2. d'in mâneca, manecatu y -a,=mş- 



MAN. 

nicatus — provedutu cu mânece : vesti' 
mente mânecate si nemanecate, came- 
siele domneloru nu su mânecate. 

MANE CUTIA si manicutia, s. f., 
(compara it. manicbetto, fr. manchette), 
deminutivu d'in mâneca : sufflecati ma- 
necutiele camesiutiei băiatului; — or- 
namentu d'in pandia suptire si cu flori, 
ce serve ca capetu la manic'a de came- 
sia, — reu numitu astadi prin unele cetati 
mansieta dupo fr. manchette. 

MÂNERE, masi si masei, masu si 
mansu, v., minere; peruoctare: a stâ lo- 
cului, a se oppri d'in mişcare, a nu se 
miscâ; a stâ in de lungu, a dura; mai 
vertosu, a stâ din caile si a petrece nop- 
tea unde- va, si in genere, a petrece nop- 
tea sau tempulu unde-va : undeati masu 
esta nopte? amu masu in campu; voiu 
■merge pre callea ferrata nu voiu mane 
necaire peno demanetia; maneti la mene 
esta nopte, apoi mânecaţi in faptulu 
dillei: nu potu mane in casa străina. 

MANGA, s. f., (fr. mangue); fructulu 
mangului. 

MANGAIARE, (bene scrissu manga- 
niare), v., 1. consolări, a cautâ se alli- 
nâmu,se indulcimu supperarea, intrista- 
rea, dorerea cui-va: a mangania pre celli 
miseri. trişti, morbosi: nu ne potemu\man- 
ganiă de perderea amicului; 2. opein 
ferre, stipem dare, a da adjutoriu, si 
iu speciale adjutoriu bannescu, a dâ 
elemosyna : de câte ori allergu la gene- 
rositatea domnului, nu me lassa neman- 
ganiatu; 3. mulcere, a resfaciâ : calla- 
riulu mangania focosulu seu callu pre 
guttu, pre spinare; nu scii mangania 
copUlii; (acestu d'in urma sensu pare 
a lega coventulu âemâna; compara isp. 
port. manşa -romanica it. manegşiare, 
fr. mcuaşer; pote inse se stea in rela- 
tione si cu radecin'a d'in care a essitu 
grec. 'j.âYYavov zn machina si farmecu). 

MANGAIATOBIU,-fona,(bene scris- 
su manganiatoriu) t BÂ}.8., consolator si 
cousolatorius, care mangania sau serve 
a mangania : tu eşti singur ulu meu man- 
ganiatoriu in dorerile ce sentiu; impe- 
ratore cerescu manganiatoriule. 

MANGAIOSU, (bene scrissu manga- 
niosu)-a, adj., solatiumfereus; aniraum 



HAN. 

inulceiis, capiens et movens; suavis et 
blandns; 1. plenu de manganiare, care 
adduce manganiare : covente manga- 
niose; ce incanta si farmecă prin dul- 
ceti'a si blandeti'a sea: ochi manganiosi; 
— (coventulu presupune una forma man- 
gania sau manganiu, coci d'in manga- 
niare nu a potutu essi). 

MANGANARE, v., si : 

MANGANIRE,-e.sc«, (it. mangaiia- 
re) ; a dâ cu manganulu; a netedi una 
pannura, a intende una folia de coca cu 
■manganulu sau manganellulu. 

* MANGANATU, s. m., (fr. manşa- 
nate); nume genericu datu la sările for- 
mate d'in combinationea acidului man- 
ganicu cu una base. 

MANGANELLU, 8. m., (it. manga- 
nella); deminutivu d'in manganu, micu 
manganu, ca cellu ce serve a intende 
folie de placenta. 

*MANGANESIATU,s.m.,vediman- 
ganatu. 

*HANGANESICU,-a, adj., vediwcw- 
ganicu. 

*MANGANESIFERU,-a, (fr. mau- 
gauesifero); caro coprende manganesu. 

* M ANGANESIU,s. m., (fr. manşane- 
se); umilii d'in corpurile chy mice elemen- 
tarie : mangancsiu essiste multu in stătu 
naturale, inse combinata in fosfatu si 
in carbonatu. 

* MANGANU V. r. adj., (fr. mau- 
snuiquo): de manganu = manganesiu : 
"i i/<lu manganicu, acidu manganicu. 

* MANGANIDE, adj. s., (fr. mati- 
ganide); cu.manganuz=:manganesiu; de 
regula ca subst. manganidiîe=zGOYpwcilQ 
ce coprendu manganu sau combinationi 
de manganu. 

* MANGANOSU,-», adj., (fr. mau- 
ganenx); care coprende ma ~man- 
ganesiu : oxydu manganosu primulu 
gradu de oxydatione a n esiului; 
sulfura manganosa, singurulu gradu de 
sulfuratione a manganesiului. 

* MANGANU, s. m., 1. manganu -i f., 
mangana (it. mantrano, fr. mangannean, 
gr. aâwavov) : a) machina bellica, ma- 
china iu speciale de arruncatu petre, bal- 
lista; b) machina : a) de batutu 
teditu pannura si alte tessuture; b) sul Iu, 



MAN. 



233 



vergella, ce serve a intende folie de 
coca, (vedi si manganellu; vedi si in 
Glossariu : mangaleu si alte derivate 
d'in manganu); c) in sensu ideale : arti- 
ficiu , stratagema , prestigiu , farmecu , 
luticu, incantamentu ; 2. manganu 
—manganesiu, (vedi si manganicu, man- 
ganosu, etc). 

*MANGONE, s. m.,ina5igo,(d'in acea- 
asi fontana cu jxaYvavov; ve di manganu 
sub 1.), venditoriu de servi, de calli si 
de alte lucruri, caroru-a prin artificie 
caută se scota unu pretiu mai mare; 
turc. geambasiu, siarlatanu, etc. 

* MANGONICU,-a, adj.,înaiigonicu,s; 
relativii la mangone : artificiemangonice. 

* MANGONITJ, s. m., mangoninm; 
messeria de mangone. fapta de manqonc. 

* MANGONIZARE, v., mangonizare; 
a si lauda mercea, a cautâ se venda 
mercea sea pre pretiu bonii; a face mes- 
seria de mangone. 

; MANGOSTANA, s. f., vedi manga. 

* MANGU, s. m., maugifera indica, 
L., (fr. înaugnier); arbore d'in classea 5, 
ordinea 1, t'amili'a terebinthiacieloru : 

lulu cresce in Indie si in terrele 
tropicali; fruct '' lui sunt forte suavi 
si i de h ii. 

* MAXI. 5. pi. m. si f., mane*; suffle- 
tele reposatiloru divinisate, suffletulu 
sau umbr'a unui mortu, dieii infernului 
ca tientie benevolitorie, in oppos. cu 
l m irit si larvele, tientie spaimentato- 
rie si reu facutorie. 

* MAXI A, s. f., mania, (jiavia), fn- 
ror, insania, L. alienatione mentale, 
nebonia; 2. passione dominante : ambi- 
tionea e mani'a de a domni: avariti'a 
" mani'a de a possede multu; 3. capri- 
tiu, fantasia : ellu are mania de a face 
versuri; I. ira, iracundia,jirritatione vio- 

i asupr'a cuiva, menia, dupo defini- 
tionea ira fnror lirevis; inse in sensulu 
U-a se scrie mai bene menia, dupo 
form'a omerica pjvis. 

MANIACTJ,-a, adj., (it. maniaco, fr. 
maniaque), 1 . relativu la mania : morbu 
maniaca, deliriu maniaca: 2. copreusu 
de mania: barbatum aniacu,\muliere ma- 

■ a, si subst. unu maniacu, una ma- 
niaca. 



00 * 



MAN. 



1 MANIARE, v., (de la mania), irasci, 
vedi meniare. 

2 MANIARE,-ecfo'w, v., mânu tractare, 
tractare, a tracta bene cu mân'a, a tracta 
cu desteritate : a mania bene arin a: a 
mania bene condeiulu; vedi si mânuire. 

*MANIAEJA, (corruptu maniera, it. 
maniera, fr. maniere), vedi manaria, 
pentru forma compara : carraria, (lat. 
med. carraria, it. carriera. fr.carriere). 

*MANIARIATU,-«, adj., (it. tnamera- 
to, fr. maniere), prea-eautatu , affec- 
tatu, essaggeratu, ce nu e naturale; — 
s'ar scrie mai bene manariatu. 

MANIARIU, pi. -ie, manebriuin, ansa, 
partea unui lucru, unui instrumentu, 
unui vasu, de care appuci cu mân'a; 
vedi manariu. 

MANICA, s. f., inaniea, vedi mâneca. 

MANICARE, v., manicare; vedi mâ~ 
necare. 

MANICARIU,-«, adj. s., manicarius; 
vedi mânecariu. 

MANICLA, manicula , manichia, s. 
f., manicula, demin. a) d'in mâna; b) d'in 
titanica, manicutia, applicatu si in sen- 
sulu de ceva de care appucamu cu ma- 
nile, precumu : tort'a unei căldare, cor- 
nele aratrului, etc. 

MANICUTIA, s. f., manicula, domin, 
d'in manica, mica manica. 

MANIERA, vedi manaria si maniaria. 

* 1 MANIFESTARE, v., manifestare, 
a da pre facia, a arretâ, a face con- 
noscutu, a scote la lumina, a publica: 
a si manifestă volienti'a sea; domnedieu 
s'a manifestaţii in fapturele selle. 

* 2 MANIFESTARE, s. verbale, ma- 
nifestatio: vedi manifestatione. 

* MANIFESTATIONE, s. f., mani- 
festul io, actione si resultatu allu ac- 
tionei de manifestare. 

* MANIFEST ATORIU,-*6na, adj. s., 
manifestator, care manifesta. 

* 1 MANIFESTU,-«, adj., manifestus, 
manifestatu, luurinatu, invederatu, pre 
facia : fapte manifeste, peceate manifeste, 
probe manifeste.. 

2 MANIFESTU, pl.-e, (manifestam, 
it. manifesto, fr. manifeste) , decla- 
ratione publica, prin care cineva si da 
pre facia intentionea sea, sau si justi- 



MAN. 

fica portarea sea : imperatorii inainte de 
a appucâ armele emittu câte unu mani- 
festa; manifestu de bellu. 

* MANIOCU, s. m., arbustu d'in A- 
meric'a, d'in a cărui radecina se face una 
specia de pane ce se dice cassava. 

MANIOSU,-gg, adj., (de la mania), 
iratns, iracuadus, plenu de menia; vedi 
meniosu, 

* MANIPULANTE, adj. part. preş., 
care manipula ; vedi si manipulator iu. 

* MANIPULARE, v., (d'in manipulu, 
it. manipolare, fr. mauipuier) , mânu 
coaficere, a lucra, a face cu mân'a, a 
tracta; a) in genere : a manipula banni 
publici; a manipula bene armele; b) in 
specie, despre chymisti si pharmacisii, 
cari opera, lucra cu mân'a substantie 
chymice : amanipulă unu medicamenta; 
— si despre substantie : aceste sub- 
stantie se manipula bene. 

* MANIPULATIONE,s.f.,(fr.mani- 
pulation), actione de manipulare: mani- 
pulationede arme, de substantie chymice; 
desteritatea in manipulationi se capeta 
numai prin unu longu essereitiu. 

* MANIPULATORIU,-a, adj. s., (fr. 
manipulateur); care manipula sau serve 
a manipula : unu bonu manipidatoriu 
de pharmacia. 

* MANIPULATU,-a, adj. part., (it. 
manipulato, fr. manipule . 

* MANIPULU si maniplu, pl.-i, ma- 
nipulus (d'in mâna); 1. manuchiu. câtu 
poţi tine in mâna : maniplu de erba ; 
de ce tini sau appuci cu mân'a , ma- 
nusia : maniplulu aratrului, urcioruhii; 
3. prin metaf.. ceta de omeni, de vite, 
si in specie la anticii Romani, ceta 
de armaţi, mai antaniu de 100, apoi 
de 200 de omeni. 

MANNA, s. f., mantia (aavva , fr. 
manne, it. manna, isp. port. mana; de 
orig. ebraica); 1. in sensu originariu, 
nutrimentu ce pica d'in ceru in deşertele 
Arabiei; 2 prin metafore : a) in bene 
a) fructus, fructu, castigu : vacc'a mea 
nu mi e de neci una manna; cit ce manna 
te ai allessu d'in acestu negotiu ? se 
vedemu cu ce manna vini de la venatu; 
p) ubertas, abundantia, copia: annulu 
acestu-a e addeverata manna de grânu 



MÂN. 

si de tote buccatele; b) in ren : a) rnbîgo, 
morbu alîu granulai : tetione, mallura; 
P) negura sau cetia vetternatoria seme- 
natureloru; c) specia de succu ce curre 
de sene sau prin crestare d'in unele ve- 
getali. 

MANNOSU,-a, adj., (manual) plenus), 
uber, abundans, ftjrtilis; rubigine cor- 
ruptus; plenu de manna; a) in bene: 
vacca mam osa, care si feta desu si da 
lapte multn;asiâ si : câmpuri mannose: 
agri mannosi, tempu mannosu; b) in reu, 
grânu mannosu, stricata prin teti 

* MANOPEEA, s. f., (it. mauopera, 
fr. manoeuvre), lucrare, operatione, ap- 
pucatura , intorsetura; ca terminu de 
marina: artea de a gubernâ, a conduce 
una nave, de a i regula mişcările, de a 
face cu ea tote evolutionile necessarie 
sau spre a callatori sau spre a se bate: 
bona manopera, rea manopera, a scambă 
tnanoper'a; actllu capitanu se precepe 
prea-bene la manopera : — manopere 
in pi. tote funile destinate a pune velele 
navii in mişcare; — man ca ter- 
minu de luetica, mişcările cari se es- 
secutacu corpurile armate: manopt 
commandantelui nostru addussera in 
strimptore u; manoperele a- 
cestui gem rariu au decisu vit ma- 
nopera cor — in genere căllile, 
mediele , appucaturele cu care cineva 
încerca se si adj ungă scopulu '.manopera 
fina. manoj *, manoperape- 
riculosa. 

* MANOPERARE, v.. (fr. manceu- 
vrer), uianu agere; callide agere, na- 
Tem a^'ere; movere exercere; a face 
manopera sau ma . a) in gem 

a lucra, a se miscâ, a se agita; b) in 
specie: a) a face manopera nautica; 
(3) a face mişcări si evolutioni railil 
c) a lucra, a face ce se cere pentru suc- 
cessu. 

MANŞA si mandia, s. f., vedi mansu. 

MAN.-ARE, si mandiare, s. f., oue 
cărei s'a leuatu miellulu si totu laptele 
i se mulge infolosulu domnului ouei : a 
mulge mansarile; — coventulu e in locu 
de mansaria, forma feminina d'in unu 
mase. mansariu, de acea-a se si dice : 
oue mansaria ; vedi mansarariu si 



MÂN. 



asr 



mansu; de altramente mansariu se dice 
cu sensu de mansu de unu annu, adeco : 
annotinu sau notinu. M. 

MANSARARIU, si mctndiararki,~a; 
adj. s., pastor; pecorariu, pastoriu, si 
in speciale, pastoriu de oui mansarie , 
comp. lat. mansuetarius, isp. mansero 
—pastoriu sau conductoriu de taurti. 

MANSARIU,-», adj. s., vedi mau- 
re. 

MANSATU,-a, si mandiatu, s., vita- 
bss ablactatus; vitellu sau vitella inter- 
, vitellu de unu annu : mansătulu 
inco suge biet'a vacca; am predutu una 
mansata d'in celle patru mansate com- 
perate; — compara it. manzotta, de unde 
si gr. mod. jxavCwta = junca; vedi si 
mansu. 

MANSIRE si mandire,-escu, v., vor- 
bindu de armăsari, a fecunda epe : ar- 
masariulu astenitu nu pote mansi atâte 
epe: refl. a se mansi a se fecunda, vor- 
biiidu in speciale de epe; — vedi mansu 
înde mansi re. 

MANSOCU, si mandiocu.-a, s., mansu 
mu annu, annotinu s&unotinu, vedi 
si mansar 

MANSU si mandiu,-a, s., mannus, 
pullus equinuă, equuluSj (comp.it. raanso 
si manzo =r juncu, manza =zjunca; it. 
isp. port. maitso =r domesticitu ; isp. 
mat>s;> :=z ariete; alb. mazo — mansu; — 
tote d'in lai. mansues sau mansuetus. 

* MANSUEFACERE, v., mansuefa- 

ce mansuetu, a domestici, a 
imblandi, in sensu materiale si ideale. 

* MANSUESCERE, V., mansuescere; 
d'in mânu sau mana si si.escere — a in- 
yetiâ,deprende,sauaseinvetiâ,deprende, 
deda, proprie : a se invetiâ cu man' a, a 
deprende cu man'a omului animalile, si 
de aci : a) act. tr., a imblandi, a dome- 
tici : a mansuesce călii, boi, lupi, ti- 
gri, etc;. b) intr., a se domestici, im- 
blandi: si ferele celle mai selbaticeman- 
suescu. 

♦MANSUETARE, v., mansuetare, a 
face mansuetu. 

* MANSUETARIU,-a, adj., mansoe- 
tarius; care face mansuetu, de regula 
ca subst., doraesticitoriu, imblanditoriu 
de fere selbatice. 



236 



MAN. 



* MANSUETU,-a, part. d'in mansue- 
scere, mansueius, luatu deregula ca adj., 
doniesticitu,iniblanditu, si de aci, blandu, 
bonu, indulgente, clemente : ouile sunt 
animali mansuete; — omu câta se pote 
de mansuetu si bonu. 

*MANSEETUDINE,s.f.,irumsuetu<io; 
stătu de mansuetu, blandetia in sensu 
materiale si morale. 

MANTA, s. f., inantum, una specia 
de mantellu largu si lungu peno la cal- 
cânie. 

MANTE, s. f.,palliumecclesiasticum, 
manta suptire si larga ce porta persone 
ecclesiastice la solennitati : mante archie- 
resca. 

* MANTELE, s. f., si mantelu, s. ni., 
pl.-e, mantele si manteluro, (d'in mânu, 
sau mâna); manustergura; battista de 
mâna sau de nasu. 

MANTELLA, s. f., mantellum; demi- 
nutivu d'in manta, manta mai scurta si 
mai strimpta ce serve mai vertosu mu- 
lieriloru. 

MANTELLU, s. m., pl.-e, mantellum; 
deminutivu d'in manta, — mantii mai 
scurtu si mai elegante ce serve mai ver- 
tosu barbatiloru,(comp. it. mantello, fr. 
mautcau.) 

MANTELLUCIA si maniellutia, s. f., 
deminutivu d'in mantella : mantelluci'a 
copillului; dero si : mantelluci'a domnei, 
mantella câtu se pote de elegante si 
tina. 

MANTIA, s. f., vedi mante. 

1 MANTICA, s. f., 1. in seusulu ce 
e populariu : untu de lapte sau bren- 
dia de oue; (isp. mantega, port. mantei- 
ga=untu, untura; neap. manteea=:untu 
de lapte de oue; it. manteca = unsore) ; 
2. in sensulu elassieu : saceu de mâna, 
saceu de mantellu si alte assemine; — 
celle doue sensuri inse se concilia prin 
impregiurareaco untidusi oliidu d'in cea 
mai inalta vechime si peno astadi se de- 
punu in sacci de pelle, sau utri. M. 

*1MANTICA, s.f., tnautice, (pavttxij), 
l.artea divinatoria; 2.die'adivinationei. 

♦MANTICULA, s. f., mantieulaj de- 
minutivu d'in mantica. 

* MANTICULAKE, v., manticnlari : 
proprie, a sparge sau lua manticulele o- 



MAN. 

meuiloru, si de aci; a fura, a fi bonu de 
mana, a fi măiestru in carpacia. 

* MANTICULAEIU,-a. adj. s., roanti- 
cularius; relativii la manticula , luatu de 
regula ca subst. personale , care şterge 
seau carpesce manticulele, furu;carpaciu, 
borfasiu; unu omu bonu de mâna, sau 
mai beue reu de mâna. 

* MANTILE, s. f., vedi mantele. 
MANTILLA, s. f., mantellum, laeer- 

rtulla; deminutivu, ca si mantellu, d'in 
mantii, applecatu inse la una mantella 
mulieresca elegante; (comp. si fr. man- 
tiile). 

♦MANTINERE, v., (fr. maintenir, it. 
manteuere, d'in mânu - tinere), susţi- 
nere; asserere; stare, permanerc; pro- 
prie, a tine cu mărCa, si de aci : a tine 
bene, a tine in acellu-asi stătu : a man- 
tine vecliiele datine si institute: — a sus- 
ţine, a affirmâ, a tine cu tote poterile la 
una părere : — refl. a se mantine =z a 
permane, a remane in acellu-asi stătu, a 
stâ, a se pastrâ, a nu se muta sau scambâ. 

MAXTISSA, s. f., mantissaj ce trece 
la cantariu, ce trage mai multu preste 
pondu; ce se da pre deasupr'a, ce se ad- 
auge mai multu. 

MANTU, s. m., mantum, vedi si man- 
ta, observandu inse co mantii nu în- 
semna vestimentu longu si largu , ca 
manta, ci mai multu una mantellucia. 

MANTUENTIA, s. f., saluş, stătu 
sau mediu de mântuiţii; vedi mântuire. 

MAXTUIRE,-esc«, inse si mantuiu; 
v., liberare, salvarej (compara mantutor 
la Plautu); a scapâ, a libera: a mântui 
terr'a de toţi inimicii; nu me potu mân- 
tui de acestu importunu; si nu ne duce 
in cercare, ci ne mantuesce de cellu rea; 
appera-ne, Domne, si ne mantuesce de 
acesta urgia; pre alţii au mantuitu, ero 
pre sene nu se pote mântuit — cu in- 
tellessuri speciali ca cellu de scăpare 
de unu morbu : nu me potu mântui de 
dorerea de capu; nu mai sap 1 a si lopa- 
fa te potu mântui de acesstu reu; — 
provincialismu in Moldavi'a, in sensu 
de finire, terminare, consumere : man- 
tuit'ai de treiaratu? a mantuitu bannii 
impromutati si acuma vre alţii. 

MANTUITORIU,-i!ma, adj. s.,libe- 



MAN. 

rator, vindex, salvator, rcdemptor; care 
mantile sau mantuesce : mantuitoriidu 
terrei de incursionile barbariloru ; — 
si cu sensulu de salutaris=salutariu : 
consilie mantuiiorie; — in speciale, man- 
tuioriulu, rescumperatoriulu nostru de 
servitutea peccatului. 

MÂNU, s. f., vedi mâna. 

MANUALE, adj. s.,mauualis-e, (com- 
para si fr. mantiei); relativii la manuz= 
mâna, de mâna, care se face sau e fa- 
cutu cu mârCa : labore manuale, lucru 
manuale; mora manuale, ruorisca, raora 
ce se mişca cu mân'a; arti manuali, ce 
ceru mâna si braciu mai multu de catu 
mente; operationi manuali; — s. m., 
reale, manuale, carte in formaţii micu, 
care permitte a ua porta totu de a un'a 
amâna, espunendu essenti'a unui ramu 
de scientia sau de arte : manuale de fi- 
losoful, de mathematica, de chymia de 
istoria. 

MANUARIU,-a, adj. s., mauuarinsj 
relativu la manu—mâna, de mâna : v 
manuariu, ce se duce sau se pote duce 
in mâna; — s. m. , reale, manuariu, 
vedi manuale. 

MANUATU,-a, adj., manuatus; pro- 
vedutu cu mâni. 

* MANUBIA, s. t'., ii ; preda 
făcuta de la inimici in bellu, si a nume, 
bannii ce setragud'in vendiare: 
teloru predate, pro cfindu preda se dice 
propriu de insesi obiectt 

aulicii Homani d'in totul loru 

se făceau patru parti : privi a pi 
rariu, secund' a pentru militari, tertîa 
pentru generariu, cart'a rata de 

regula de cotra generariu. la 
publice; — prin estensione, preda fă- 
cuta de la inimici, si in sensu si mai 
estensu, rapina, latroniu, mancatoria. 

* MANUBIALE, adj., manubialisj 
relativu la manub 

* ÂLANUBRIOLU, s. m., pl.-e, mann- 
briolum; deminut. d'in manubriu. 

* MANUBRIU, s. m., pl.-e, mauu- 
brium; mânariu, (vedi mânariu). 

MANUCHIORU si manunchioru, 
pl.-e, vedi manucloru. 

MANUCHIU si manunchiu, pl.-e, in 
locu de manuclu. 



MAN. 



237 



MANUCIA sau manutia, s. f., demi- 
nutivu d'in mânu = mâna. 

MANUCLORU, pl.-e, deminutivu d'in 
manuclu. 

MANUCLU, s. m., inanipnlnsjfascîs, 
fasciculus; ansa, raanubrium, (lat. med. 
manuclom,isp.manoje);l.câtu se prende 
sau se coprende cu una mâna sau si cu 
amendoue manule : manuclu de flori , 
inse, prin estensione : a) si de mai multe 
ori, coprensulu mânuloru : manuclele de 
grânu, de ordiu, de meliu, ce se făcu la 
seceraţii, coprendu cate-va manucle do 
coprensulu unei singura mana; b) lega- 
tara de mai multe obiecte, mai mare 
sau mai mica : manuclu de cepa, de al- 
liu; 2. parte a unui vasu sau instru- 
menta de care appucamu cu mân'a sau 
cu manule: mânariu, manusia, mânica, 
torta, coda, etc, cumu : manuclulu cu- 
tii uhu. spatei, securei, malliuluiţ etc. 

MANUDUCERE, manudussi si ma- 
nudussei, manudussu si manuductu,Y., 
manudneere, a duce ore-cumu de mâna, 
a arretâ cellea, a conduce, a dereptă, a 
invetiâ, etc. 

MANQFACERE, manufeci manufa- 
r., mânu facere voi coniieere, fa- 
cere; a face sau lucra cu manule : 
a manuface camesie; lingure, etc. 

MANUFACTURA, s. f., (fr. manu- 
facture); opiiicinm, officina; actione si 
arte de . acere, cumu si resultatu 

allu acestei actioni, adeco lucru facutu 
de mâna, locu unde se făcu lucruri ma- 
nuali : manufactura linului a adjunsu 
iione; manufacture de Unu, de 
de ca \epa; celle mai multe d'in 
vestimentile nostre sunt manufacture de 
: in acea mare cetate sunt manu- 
facture de tota speci'u. 

MANUFACTURARE, v., (fr. man«- 
facturer); a face manufacture, a fabrica, 
a manuface. 

M A X rjFACTURARIU,-a, adj. s. (fr. 
manufacturier); capu sau proprietariu 
allu unei manufacture—Mmca, de raa- 
nufacture. 

MANUIRE,-escw, v., manutractare , 
tractare; a porta si tracta cu manule : 
amanuibene armele; fig. a manuibanni 
publici; vedi si 2 maniare. 



238 



MAR. 



* MANUMISSIONE, s. f., manmnis- 

sloj actione de manumittere, vorbindu 
in speciale de servi : manumissionea se 
făcea prin censu, prin testamentu, prin 
vindicta, prin cinci mărfuri. 

* MAXUMISS10RIU,-«, adj. s., manu- 
missor;care manumitţe, libera saulierta 
servi. 

*MANUMISSU,-«, adj. part., manu- 
tnissus, liberatu d'in servitute. 

* MANUMIŢTERE, manumissi si 
manumissei, manumissu, v., mmiuiiiit- 
tere; proprie, a lassă d'in mâna, d'in 
poterea sau possessionea sea, si de aci, 
applicatu in speciale cu sensulu de : a 
libera unu servu, a i dâ libertatea. 

MANUNCHIU,s. ru., vedi manuchiu. 

MANUPRETIU, s. ni., manupretium; 
pretiu allu lucrului de mâna, si de aci, 
pretiu allu laborei, valorea lucrului. 

MANUSCRIERE, manuscrissi, manu- 
scrissn si manuscriptu v., inaau seri- 
bere; a scrie cu mân'a; — form'a cea 
mai usitata peno acumu este part. de a- 
mendoue formele : o) manuscris su,-a : 
codice manuscrissu , cârti manuscrisse ; 
s. rn., unu manuscrissu— carte, volume 
scrissu de mâna; — b) manuscriptu,- a, 
luatu da regula ca s. m. reale, manu- 
scriptu = carte sau volume scrissu de 
mâna : manuscriptele auctoriloru clas- 
sici; apossede in biblioteca sea multe si 
pretiose manuscripte. 

MANUSCRIPTU si mânuse rissu, ve- 
di manuscriere. 

MANUSIA, s. f., (d'in mânu—mâna), 
mauuciuin, chirotbeca, diu'itabuluia; roa- 
nubriim, auraj 1. coperimentu , vesti- 
mentu pentru mâua : manusie de peîle, 
de pannura, impletîite d'in fire de bum- 
bacu; manusie de metasse, dt lâna; ma- 
nusie spelîate, curate, sordide; manusie 
albe, negre, de faci'a .-• aliului; — a ar- 
runcâ manusi'a = a provoca laduellu, 
allussione la datina vechiloru caval- 
lari; — parte a unui lucru, de care ap- 
pucamu cu man'a : manariu, mani. 
manuchiu, torta, urechia, coda, etc: mi 
nusi\i urcior i ului. 

MANUSIARIA (pron. munusiaria), 
s. f., arte sau fabrica de manusie. 

MANUSIARIU, s. m„ chirotlieca- 



MAR. 

rius; care fabrica sau vende manusie; 
f., manusiaressa; a) muliere a manusia- 
riulni; b) muliere ce in numele seu fa- 
brica sau vende manusie. 

MANUSIORA, s. f., si : 

MANUSITIA, s. f., mauciola; demi- 
nutivu d'in mânu— mâna; vedi manu- 
cia, manciora. 

MANUSTERGURA, s. f., mauuler- 
i, r îu::ij d'in mânu — mana; si ştergere, 
stergariu de stersu manele si faci'a. 

MANUTINERE, v., vedi mantinere. 

* MAPPA, s. f., mappa, (comp. si fr. 
mappe) ; 1. cu sensu mai originariu : 
a) pandia, pannura; b) obiecte de pan- 
dia : a) stergariu , manestergura , ser- 
vetu; (3) mesa de pandia ce aşternu pre 
mes'a de lemnu; 2. ca mai desu, charta 
geograpliica : mappa-mundu = charta 
ce represinta faci'a pamentului intregu, 
plani globu. 

MĂRĂCINE si marracine, s. ni., spi- 
na, vepres, sentesj specia de plante si 
de arborelli cu ramuri spinose, spinu : 
fructele sau baccele marraciniloru se dicu 
porumbelle; —prin estensione, nume ge- 
nericu pentru spinu, spinetu, plante cu 
spini; (compara lat. marra; it. marruca 
si ma.vvuc&'\o=zspinetu). 

MARACINETU si marracinetu . s. 
m., si : 

MARACINISIU si marracinisiu, pl.- 
e, spinetuui, repres, seates, locti unde 
se afla crescuţi mulţi mărăcini. 

MARACINOSU si marracinosu ,-a, 
adj., spinosas; plenu de mărăcini : lo- 
curi sterpe si maracinose. 

MARACiNU, s. m., vedi mărăcine. 

MARARIU, s. m., anethum; planta 
d'in famili'a umbellifereloru : placenta 
cu marariu; oliu de marariw, — niara- 
riulu cânelui ~ ani heiois cotula, fra- 
tida, L. — comp. lat. marathrum-gr. v. 
aâoaSoov, n. gr. pipaO-pov si [j.7.Xaâ'pov, 
alb. rnaraig, vedi si maratru sau mixra- 
ihru. 

MARARELLU, s. m., deminutivu d'in 

*MARASCA, s. f., (fr. marama); spe- 
cia de ceresia. 

*MARASCINU,-a , adj., (fr. maras- 
quiu); de marasca; s. reale, m., mara- 



MAE. 



seinii, sau f., tnarascina, beutura spir- 
tuosa făcuta d'in marasca. 

*MARASMU, s. m., (marasinus, fr. 
înarasmer=;xaf>ao|xdc); estrema macrore 
a corpului; consutnptione, deperitione a 
corpului si poteriloru lui ; — fig. ma- 
rasmu politicii, sociale, morale. 

* MAEATRU, s. m., maratlirum, (;j.â- 
potâpov). 

MARCA , s. f., (lat. med. marea, it. 
marca, fr. marque); 1. seumu scrissu 
sau depiusu, si iu genere, semnu : marc' a 
terrei; marca pusa pre acelle butonie 
nu se pote bene destinge ; mărcile de 
pre saccii cu lâna, de pre capsele cu 
merci coloniali; la ospetarVa cu marc'a 
amnellului de auru; maree dejocu, cu 
care se computa castigulu si perderea 
ce resulta la finitulu jocului; marc'a vi- 
teloru melle este unu B; 2. pondu de 
8 uncie, sau de 1G semiuncie; —3. semnu 
de limite, si de aci : limite, confiniu. 

*MARCARE, v.,(it. marcare, fr.mar- 
(iuer); a pune sau face una marca sau 
mai multe maree : marcaţi vitele; mar- 
caţi capsele, arcele, ladile; a marcă ca- 
mesiele, braccinele , stergariele , cuţi- 
tele, etc.;— in genere, a insemnâ eumu- 
va, a pune semnu; a nota; si fig. a ob- 
serva. 

♦MARCARIU, s. m., (fr. marqueur); 
care face maree , luatu in sensulu spe- 
ciale de : servitoriu , care la unu jocu, 
de billiardu mai vertosu, e insarcinatu 
a numerâ puntele ce câştiga jucătorii; 
— se pote inse leuâ si cu sensu mai ge- 
nerale; vedi si marcatoriu. 

* MARCATIONE , s. f. , actioue de 
marcare. 

*MAECATORIU r for*a,adj.s.,(franc. 
marqueur); care marca : mar câtor iul u 
capseloru cu merci ce au se se espedesca. 

*MARCATU,-a, part. d'in marcare : 
mai multe vite au rămasa nemarcate. 

*MARCEDIME,s. f., marcor (comp. 
si it. marciume) ; stătu sau calitate de 
marcedu : marcedimea pomeloru prea 
copte, floriloru de marc calore; marce- 
dimea poteriloru casionata de lassi- 
tudinc. 

*MARCEDIRE,-escw, v., marcescere, 
marci(lare,(compara si it. marcire, prov. 



MAI;. 

mareesir si mareezir, isp. marchitar); 

1, intr., a se face marcedu , a deveni 
marcidii : florile marcedescu de mare 
căldura; currendu marcedesce juneti'a 
si formosetta; marcedesce de betraneWa, 
si vediulu si audiulu ; 2. trans., a face 
marcedu : lenea si somnidu marcedesce 
corpulu si mentea. 

MARCEDU si marcidu,-a, adj. mar- 
cid:is,(it. marc ido Si tnarcio, isp. marcido 
si marchi(o) ; vescedu , molie, flaceu , 
marcitu, (vedi marcire), 1. proprie : flori 
marcide; albii crini de totu marcidi si 
au plecatu căpiţele spre pamentu; pome 
prea marcide; — putredu : scandure mar- 
cide de vechime; marcidele urechie alle 
acestui cane; — 2. metaf., ruptu de la- 
bore , storsu de poteri , nepotentiosu , 
coptu si putredu de nepotentie si vitie, 
mollesitu, lassiu, lascivu : ochi marcidi 
de fatiga, sau d'in escesse libidinose; ve- 
di aceşti juni marcidi si mai vertosu fa- 
dele loru marcide de somnusi de vegliari 
libidinose. 

MARCIRE (cu c suptire siueratu) 
V.,-escu, marcere, marcescere (comp. si 
it. marcire) ; 1. trans., a face marciu, 
cu acellu-asi iatellessu, inse si : a face 
marciu pre unu jocatoriu la cârti , la 
table etc. 

MARCIU, -a, marcidas ; debilitatus, 
riribus exhaustus, profligatws, fractua 
(compara si it. marcio); pre louga in~ 
semnările formei marcidu, form'a mar- 
ciu sau martiu , însemna si : redussu 
la completa nepotentia de a mai face 
ceva, frantu, ruptu, strivitu, sfermatu, 
debellatu; a) in genere : mau batutu de 
me au facutu marciu, b) in speciale, la 
jocuri de cârti, de table, etc. : te făcu 
marciu, eşti marciu, (pre a locurea se 
dice si maciu xâumatiu, pentru care com- 
para si it. macco). 

MARCORE, s. f., marcon stătu allu 
cellui marcitu sau marciăitu (vedi mar- 
cire si marcedire), marcorea celloru pu- 
iuţii de somnu si de desfrenari. 

1 MARE, s. f., mare, (it. mare, isp. 
port. mar, fr. mer); 1. massa de apa a- 
mara si saratacecopereaprope trei d'in 
patru parti alle superfacici pamentului 
numita si oceanu; 2. parte d'iu acea 



240 



MAR. 



massa de apa, care apoi iea nume de la 
unele impregiurari locali : marea me- 
diterrana, marea atlantica, marea bal- 
tica, marea pacifica, marea inglaciata, 
marea negra, marea roşia, marca mor- 
ta; sinu sau cotitura, stri?nptorc de ma- 
re, portu de mare, abyssulu sau profun- 
dulu mărci, castele marei , flussulu si 
reflussulu marei, vallurile marei; tempe- 
state pre mare; marea spumega si vol- 
bura; mare lina sau calma; marea e co- 
perita de navi; navigatione pre mare; 
a se bate pre uscatu si pre mare; sta- 
tulu cellu mai potente pre mare; prov. : 
acestu omu a amblatu septe mari si septe 
terri: promitte marea cu sarea. 

2 MARE (contrassu d'in maiore; com- 
para isp. inayor, port. maior si mor, 
prov. maier si raair, fr. maire), adj., 
maguns, grandis, vastus , amplus, in- 
gens; forte intensu in dimensionile selle; 
care trece preste mesur'a media : omu 
mare, calin mare, casa mare, arbore 
mare, ochi mari si formosi; acesta fa- 
milia are prunci mari; filiulu teu este 
mai mare de catu allu meu, (de statura 
sau etate); crescere mare, salutare ce 
face una persona matura la unu copillu; 
— despre lucrurile physice sau si morali 
cari trecu preste mesur'a commune a 
lucruriloru de acea-asi natura, adeco de 
acellea ce sunt considerabili, estraordi- 
narie, supprinditorie etc: imperiu mare; 
avuţie mari, gradaţi mari, spese mari, 
armata mare, poporulu romanu anticu 
a fostu mare in faptele selle; serbatori 
mari; callatoria cu celeritate mare; ploia 
mare ; ventu mare; dorere mare, carac- 
teriu mare;dimare, serbatore; diu'a ma- 
re, dopa ce s'a lumiuatu bene de di; — 
despre persone, cari sau prin nascerea 
loru sau prin potestate, avuţia, demni- 
tate, ori prin geniulu loru stau multu mai 
pre susu de câtu mulţime de alţi omeni : 
Domnu mare, regente mare, filosofii ma- 
re , reformatoriu mare, artistu mare, 
poetu mare, capitanu mare ; omu mare 
prin generositatc, umanitate si morali- 
tatea sea; strabomi noştri celli mari, sau 
cu comparativu : mai marii noştri, etc; 
titlulu certoru demnitari : mare logotheiu 
sau cancellariu, mare camerariu, mare 



MAR. 

ponteftee, mare magistru allu cavallari- 
loru de Malta, etc— titlulu unoru dom- 
nitori : marele sultanu, marele clianu, 
marele mongolii, marele duce; ca conno- 
me de distinctione pentru bărbaţii cei 
mai illustri in istori'a poporeloru, cari 
s'au distinşii si s'au inaltiatu mai pre 
susu de toţi sau prin eroismulu loru sau 
prin alte fapte estraordinarie, in acestu 
casu, adj. mare se pune mai bene inain- 
tea nomelui propriu, sau deco se pune in 
urma, se adauge art. cellu : marele da- 
scalu allu lumei; marele Alessandru sau 
Alessandru cellu mare; marele Pompeiu, 
marele Juliu Cesare, marele Cicerone, 
marele Gregoriu, marele Basiliu, Ste- 
fanu cellu mare, etc, inse intre celle 
doue constructioni : a) marele Stefanu, 
si b) Stefanu cellu mare, este una diffe- 
rentia bene sentita, differentia ce consi- 
ste in impregiurarea, co in constructionea 
de sub a), adj. mare este unu simplu epi- 
tetu ce espreme părerea de oceasione a 
poetului sau a istoricului ce ar vorbi de 
Stetanu ; ero in constructionea de sub 
b), adj., cellu mare este unu addeveratu 
connome, una calificatione permanente 
ce s'a datu lui Stefanu; — in pi. se pune 
inlocu de optimati, magnaţi, aristocra- 
ţi : celli mari ai terrei; — si in reu : mare 
misellu, mare spulber atu, mare gura-ca- 
sca, mentionosu mare, mare betivu, mare 
criminale, mare flecariu; in espressionea 
de aifectu : mare lucru, mareminune, ma- 
re blastematia; — afora de aceste-a, ma- 
re intra in for'e multe locutioni cu sensu 
particulariu, precumn : a se tine mare 
=a fi mundru; a vorbi mare— a. fi mare 
si tare; — in espressioni ca : atât 1 a mar' 
de omeni, atât 1 a mar de tempu , etc. 
mar 1 e sau adj. mare cu e syncopatu , 
luatu ca substantivu, sau esubst. f. mare 
(vedi 1 mare), de assemine cu e synco- 
patu si luatu ca masculinu. 

3 MARE, s. m., mas. nome genericii 
datu la veri-ce animale de sessu ma- 
sculinu, se applica de poporu numai : 
a) in vocativu, (cu a obscuru), măre . 
ce ai facutu măre ? spune măre, unde ai 
fostu ! $) in sensulu de sponsu, transfor- 
matu in mire; 7) in derivate ca : maritu, 
maritare, mascurii, etc 



MAR. 

MARESSA, (transformaţii in miressa, 
d'in mase. mare transformaţii in mire), 
s. f., sponsa, sponsa; vedi si miressa. 

MĂREŢIA, s. f., magnitwlo , forma 
ce pre a locurea, se dice si in locu de 
mărime, si in locu de măria, si in locu 
de măreţia. 

MAKETIU,-tt, adj., magui ficus, sab- 
limis, snperbus, fastuosus, care semina 
a mare, care are ceva mare in sene, care 
se crede mare : spectaclu maretiu, fapta 
măreţia, june maretiu ; vorbe măreţie , 
destinate a umili pre ascultători. 

MARGA, s. f., marga, (itai. marga si 
marna, fr. marne), specia de pamentu 
calcariosu, ammestecatu cu lutu (=.ar- 
gilla), care a inceputu se se apnlice in 
agricultura spre a ingrassiâ agrii si fe- 
natiele, cumu si la unele ramuri de in- 
dustria : mar ga alba, mar ga roşi a ; se 
dice pre a locurea si mallu cu care fe- 
minele albescu parietii caseloru; in unele 
ţinuturi mallulu se numesce ardesia. 

MĂRGĂRITA, si mărgăriţii, s., măr- 
gărita, cu sensulu formei margaritariu 
de sub 2., b), a): insira-te mărgărite. 

MARGARITARELLU, s. m., 1. de- 
minutivu d'in margaritariu, iu insem- 
narea de sub 2., bacea de margaritariu, 
unio, margarition, bacea mica; 2. prin 
metaf., specia de planta alle cui flori 
s6"mena ca mar gariiard.lt : margarita- 
rellele se chiama pre a locurea si la- 
crimiore. 

MARGARITARIU, s. m., margarlta- 
rius; mărgărita, unio, marls bacea; 1. in 
sensu originariu, negotiatoriu si Ju- 
cratoriu de mărgăritar ie; 2. subst. reale: 
a) productu allu naturei, care se for- 
media in scoicele de mare prin scur- 
gerea si inchiagarea unei substantie ce 
esse d'in parietele internu allu scoicei ; 
in acestu sensu, margaritariu in ital. 
se dice perla, £ro substanti'a d'in care 
se inchiaga madreperla, adeco mamm'a 
margaritariului, sau mărgăritar iumam- 
ma; in franc, perle, ero substanti'a pro- 
ductoria nacre: mărgăritarul albn, mar- 
garitariu orientale, margaritariu de Sco- 
ti'a, margaritariu rotundu, si curatu; 
diece fire de margaritariu mare m'au 
costatu trei mii de franci ; mai înainte 

Toh. ii. 



MAR 



241 



se portă margaritariulu la guttu si in 
peru; margaritariu imitatu, falsu; — 
metaf. acea femina are denti de mar- 
garitariu, adeco denti albi, curaţi; b) prin 
metafore : a) obiectu de margaritariu, 
bacea sau margella de margaritariu : 
doue fire de margaritarie; (3) specia de 
planta, loranthus, L. 

MARGARITATD,-a, adj., margari- 
tatus, ornatu cu mărgărite. 

MARGELLA, S. f., margaritnm, măr- 
gărita, unio, baeca gemmea, corallina, 
vitrea etc, margella: 1. proprie bacea 
de margianu, si de aci : 2. prin esten- 
sione, a) bacea de alte petre pretiose, 
b) chiaru bacea de vitru, de eboriu, etc, 
tote servindu mulieriloru ca ornamentu : 
unu vechiu canticu suna : de candu te ai 
dussu baiatelle, nam mai pusu la guttu 
margellc; c) prin metaf. : a) margelle, la 
typographia, litterile celle mai menunte 
din tote; (3) una planta. 

MARGIANARIU , s. m., pescuitoriu 
de margianu sau de coralle. 

MARGIANU, s. ra., coralium, coral - 
lum, (it. corali», fr. corail), productu 
petrosu si calcariosu de mare, in form'a 
unui arbustu mai multu sau mai pucinu 
tufosu, in care se susţine una specia de 
polypi; d'in acestu productu se prepara 
margianulu, cu care se adorna femiuele, 
si din care se făcu si alte lucruri de 
lussu : margianu rosiu, margianu albu, 
margianu negru, braciaria de margianu; 
fig. budie de margianu. 

MARGINALE^ adj., (marginalia, fr. 
marginal) , de margine , pusu la mar- 
gine : note marginali. 

MARGINARE, v., margiuare, a pre- 
vede" cu margini, a pune margini, vedi 
si mărginire. 

MARGINARIU,-a, adj. s., limita- 
■leus, de la margine, de pre margine; 
apperatoriu allu marginiloru unei terri: 
militari marginari; comite marginariu. 

MARGINATIONE , s. f., limitatio, 
actione de margiuare si resultatu allu 
acestei actione. 

MARGINATU,-a, part., marginatns. 

MARGINE, s. f., murgo, ora, limes, 
extremitas, estremitatea superfaciei, sau 
acea parte a superfaciei cu care ea se 

16 



242 



MAR. 



termina : marginea vestimentului , su- 
darin cosutu cu auru pre la margini ; 
marginea olîei; am adjunsu la marginea 
pamentului; mar ginea unui abţ/ssu, mar- 
ginea mormentului; pettaria cu margini 
late; — in locu de termu, littore sau co- 
sta, care inco este margine : sepreâm- 
bla pre marginea murei, vitele pascu 
pre marginea lacului; — margine—sc&n- 
dura ce se talia, dupo Icduronia; — fig. 
sunt in tote lucrurile margini , preste 
cari nu potemu trece; a nu essi d'in 
marginile subiectului seu. 

MARGINIANU , - a , adj. s. , limita- 
neos, accola ; locuitorii! de pre margi- 
nile unei terri, la fruntarie : in Trans- 
silvania se numescu marginiani in spe- 
cie acelli locuitori d'in partea meridio- 
nale a terrei, despre cari avemu si 
urme istorice, co peno cotra seclulu allu 
sessesprediecelea s'au tinutu, mai multu 
de Montania de câtu de Transilvania; 
marginianii se connoscu dupe portulu 
loru; marginianii sunt economi de vite 
si speculaţia de producte; marginianii 
au fostu adesea spoliaţi de alte popore ; 
in sensu mai generale : callu margi- 
nianii. 

MARGINIRE,-esc«. v.,marginare, li- 
mitare, a pune margine, a trage linia de- 
marcatoria, a desparţi, a limita : agrii 
lui se marginescu cu ai lui Corndiu. 
pădurea mea e mărginită de a lui prin 
semne taliate in arbori; Dacia lui 
Traianu s'a marginitu cu Istrulu, cu 
Parthissulu si cu Dunastrulu; — in locu 
de restringere , moderare , infrenare : 
marginesce-ti rapacitatea, marginiti-ve 
cupiditatile; — in locu de înfruntare, 
mustrare, dare preste nasu; — mărginire 
dero are sensu mai largu de catu mar- 
ginare, care se iea aprope esclusivu nu- 
mai in sensulu materiale : unu putiu e 
marginatu, asia si : vestimentu margi- 
natu, etc, vestimentu marginitu ar fi 
mai pucinu bene. 

MARGINITU,-a, adj. part,, limita- 
tus, afora de insemnarile ce are si ver- 
bulu, mărginire, part. marginitu se ap- 
plica la mente : omu marginitu, lipsiţii 
de agerimea si profunditatea sau inal- 
tiraea mentei, 



MAR. _____ 

MĂRIA, s. f., majestas, inagnitudo • 
maşrniftcentia , celsitudo , illustritas ; 
d'in adj. marc, applicatu in sensu idea- 
le, cumu : măria de suffletu, dero mai 
vertosu ca titlu : a) la domnitorii d'in 
terrele române; b) la filii loru; e) in Da- 
ci'a superiore la funcţionarii inalti; 
d> la alte persone de consideratione. 

MARICELLU, adj., deminutivu d'in 
2 mare; vedi si ma.risioru. 

MĂRIME, s. f., masrniiudo, intendere 
in lungime, inaltime, latime, grossime: 
durata, etc. : de ce mărime se conscriu 
la voi militarii? grandine de mărimea 
unui ou de porumbu ; aceşti doui fraţi 
sunt de acea-asi mărime; — despre lu- 
cruri physice sau morali, cari trecu pre- 
ste mesur'a usitata : mărimea pedepsei 
se correspundia la mărimea crimei; mă- 
rime de spiritu ; mărimea conceptionei. 
mărimea perderei si a sacrificiului; cău- 
şele marimei si decadent/iei Tiomaniloru; 
— concr., lucru mare , verice e estensu, 
voluminosu. 

MARINA, s. f., res maritim» , re» 
nautic», (it. marina, marineria, franc. 
marine, tote d'in subst. 1 mare, proprie 
f., d'in marinii), scienti'a ua"vigationei : 
acestu omu connosce bene marin' a ; lo- 
cuitorii continentelui au prea-pucine 
connoscentie despre marina; — servitiu 
pre mare : filiidu seu se afla in servi- 
tiu la corpulu de marina ; officiariu de 
marina, consiliu de marina, ministrulu 
marinei: — poterea ce are unu stătu 
pre mare , navi , arme si armaţi pre 
mare , sau , cumu se mai dice , poterea 
navale : marin" a Americei si a Briian- 
niei mari petrunde prin tote marile; ma- 
rin' a Franciei ; marina infricosiata ; 
stătu lipsitu de marina ; marina mili- 
taria si marina de commerciu. 

MARINARE, v., mnria condire, (fr. 
mariner), proprie, a da gustu de ma- 
rina—zapa marina sau sărata, si de aci: 
a ferbe ori frige pesci , sarandu-i si a- 
romatisandu-i asia in câtu se se pota 
conserva tempu mai indelungatu; — se 
dice si despre carnacii, cari se punu iu 
acietu cu cepa, cu oliu , cu cimbru, sau 
si cu alte dressuri. 

MARIXARIU, s., nanta, nayicularis, 



MAR._ 

ciassiarius, (fr. marlnier, din marina), 

Lin genere, cellu ce serve pre una 
nave , a cui messeria este de a naviga 
pre mare sau pre riuri; 2. in specie, mi- 
litarii! de marina. 

MARINATUya, part., mnria condi- 
tns : pesce marinatu, cărnuri marinate, 
stridie marinate; si despre unele rnerci, 
cari addusse pre mare se altera si chiaru 
se strica prin ap'a sau prin aerul u de 
mare : acea cafea, acea cacaua este ma- 
rinată: — s. f., marinată : marinată 
de carpu. 

MĂRINIMIA, S. f., magnanimltas, 
calitate de murinimosu, magnanimitate. 

MARINIMOSU,-a • ad>; (d'in marc 
si anima), magnaiiiinuti, magno auimo 
prteditus, clemens, liberaiis; generosu , 
nobile de suffletu, applecatu a face multu 
bene si a liertâ pre cei ce Voffensa ; a 
despretiâ ce alţii admira si dorescu cu 
focu, etc. 

MARINU,-a, adj., mari nus, (comp. si 
fr. marin), relativu la 1 mare, de mare: 
mugetele marine, pesci marini, cane mă- 
rimi, tuba marina; s. m., mărimi, omu 
invetiatu la mare; si in speciale : a) clas- 
siariu , militari u in armat'a na\. 
b) nautu , marinariu , omu ce servo pre 
una nave. 

1 MĂRIRE ,- eseu , v., amplificare* 
maşnincare, auşrere, dilatare, Iau dare, 
landiba* efferre, celebrare; 1. trai,-. ,i 
face mare , a) proprie : a mari curtea , 
cas'a; a m-ari armat" o., turn/Ca de vitt . 
avutiele; b) metaf. , a lauda, celebra, 
cânta , glorifica : se marimu pre T/om- 
nulu cerului si al Iu pamentului ; ma- 
resce, suf/lete allu nun, pre Etemulu; 
2. refles., a se mari, cvescoro, grandc- 
scere, a cresce, a se immulti, a se lar- 
gi, a se lungi , etc. : apele se marescu 
forte prin topirea neuiloru : in lom de 
asetnicusiord, reulusem $tu- 
diămu cumu se marescu statele: fetele 
s'au maritu. 

2 MĂRIRE, s. f., audio, celebratio, 
gloria; 1. actione de a mari si a st ma- 
ri, cumu si mediu de a mari : marin a si 
immultirea averiloru; 2. lauda, glo- 
ria, etc. : mărire tic. Domne, mărire tie. 

MAR1SCA, s, f., marisca, (comp. 91 



MAR 



243 



fr. marisqiie), 1. specia de fica mare si 
rea; 2. genu de plante monocotyledonie 
d"in famili'a cyperacieloru. 

MARISIORU r a, adj., deminutivu d'in 
2 mare : fete marisiore. 

♦MARITALE, adj., maritali*, de 
maritu : vestimente maritali. 

MARITARE, v., maritare, a uni una 
femina cu unu maritu prin legamentulu 
conjugale , conforme legiloru divine si 
legiloru statului , se dice numai despre 
mulieri,co-cîmaritii se insora, ero candu 
este vorb'a despre ambele sesse. se dice 
casatorire : educaţi filiele vostre bene si 
le veţi mărită bene; — refl., a se mantă, 
îitibere : nu me insoru, peno ce nu se 
va mărită soru mea; in annulu in care 
s'a maritatu Octavia, s'a insoratu si 
frateseu ; feminele bene crescute , for- 
mose si intellepte se mărita si fora dote; 
feminele reu crescute nu se mărita neci 
cu dote; nu voliu se me maritu de frica; 
Julia nu se manta pentru co e una 
fantasta . faceţi, ca feminele române se 
se mărite dupo Români , - - metaforice: 
a mărită viti'a cu ulmii: candu intunc- 
reculu se murită cu lumina; colorile 
unui tabellu se m irita bene. armonisa; 

- la unu maritu sau barbatu se apple- 
ca i e numai in batnjocura. 

MARITATrj,-«, adj. part., nnpta -.fe- 
mina măritata; dupo pot tulii modernu 
nu mai poţi distinge feminele tenere ma- 
ritale de fetele n> măritate: totcflielc lui 
sunt măritate in alte tern; — d'in na- 
tur'a insemnarei (vedi maritare), mări- 
tata in mase. nu se poteapplecâ de câtu 
cu sensu metaforicu : ulmi maritali cu 
vitia de vinia; — sup. si subst. m., abs- 
tracţii : fetei s'a faeutu de maritatu; 
maritafulu feteloru. 

MARITIMU,-a, adj., maritim us, de 
mare, aprope de mare : cetati maritime, 
prefectura maritima; — iu genere, rela- 
tivu la marc : poporc, nalioni, staturi 
maritimi ; potere, legislatione maritima, 
codice maritimi'.; legi, institutioni ma- 
ritim'. 

MARITISIU, s. in., nuptişe, counu- 
binm, eonjugium, marimosiium , (d'in 
maritare, reu forma tu dupo analogiele 
it. marii aggio ? fr. mariage), actuîu de 



244 



MAR. 



măritate, maritatulu, connubiulu, con- 
jugiulu, casatorfa, matrimoniulu. 

1 MARITU,-a, adj. part.,aaetus, am- 
plificata*, dilatat as: sr lor Io sus, celebra- 
tug, magniflcus; in ţinuturile, pre unde 
au mai remasu urmele feudalismului, se 
mai aude titulatur'a de : murite Domne, 
mărita Domna. 

2 MARITU, s. m., marltus, (d'in mas, 
maris, mare: it. marito, fr. mari); bar- 
batu allu muierei, omu legatu prin cu- 
nunia cu una muiere; — numai prin es- 
tensione si maritulu caprei. 

MARLIRE, v. a., inire, salire, coire, 
fecundare; se dice despre coitulu ses- 
suale allu ouiloru si capreloru : arietii 
marlescu ouile ; ouile se marlescu ; — 
precumu catellire a essitu d'in catellu 
catella, e probabile co si marlire a po- 
tutu essi d'in acea-asi radecina cu pctl- 
Xdţ (vedi mallotella), [atjXov — oue, ca- 
pra; se pote inse ca marlire se fia essitu 
chiaru si d'in mare ■=. mas = masculii; 
(vedi 3 mare). M. 

MARLITU,-a. part., fecundatus: ouile 
marlite si nemarlite. 

MARLITURA, s. f., actione de mar- 
lire : marlitura capreloru. 

MARMORARE, v., marmorare; a 
căptuşi, a coperi cu marmore : a marmo- 
ră parietii pre d'in intru si pre (Vin 
afora; a dâ colore de marmore. 

MARMOR ATIONE, s. f., marmora- 
tio, actione si resultatu allu actionei 
de marmorare. 

MARMORATU,-a. part, marmora- 
tug, incrustatu cu marmore. 

MARMORE, s. f., marmor, specia de 
p£tra calcariosa tare si solida, care se 
pote poli, si se applica mai allessu la 
lucrări de sculptura siarchitectura: mar- 
more alba ori negra, marmore de colori 
diverse, marmore cuvene: figura, statua, 
columna demarmore-.palatiu de marmore: 
marmore de Grecia, de Carrar'a: table 
demaimore; — marmore, la typographia, 
petr'a pe care se punu paginele spre a 
le assediâ in forme si apoi a le correge; 
marmore se dice si fundam entulu sau 
tabl'a pressei de typaritu, pre care se 
assedia form'a typariului;— in pictura, 
marmore, petr a pre care se freca colorile. 



, MAR. 

MARMORIRE,v., vedi immarmorire. 
MARMORIU,-a, adj., marmoreasjde 
marmore. 

MARMOROSU.-a. adj., marmorosus, 

de uatur'a marmorei. 

MARMURE, marmurire, etc, vedi : 
marmore, marmorire, etc. 

MAROCHINU, s. m., mai bene : 
MAROCINU,-a, adj. s., (compar, fr. 
maroquin), 1. proprie adiect. d'in Ma- 
rocu, terra in Afric'a : de aci : s. m., 
mar ocinii, pe Ue de capra preparata, care 
mai antâniu s'alucratu asia in Marocu : 
carte legata cu marocinu. 

* MARRA, s. f., marraj sapa sau 
uncu ce serve a smulge" si curetiâ mă- 
răcini, spini si alte plante inutili sau 
vettematorie; in genere, sapa, uncu. 

* MARRUBIU, s. ni., marrubiuin, (fr. 
marrube); genu de plante dicofcyledonie 
d'in famili'a labiateloru. 

* MARSUPIALE,adj. (fr. inarsupial); 
relativu la marsupiu, ce are unu marsu- 
piu sau forma de marsupiu, familia de 
mammifere, ce au titiele intr'unu mar- 
supiu. 

* MARSUPIU, pi. -c. marsupium, 
punga de banni , bursa; si in genere, 
saccu, sacculetiu. 

* 1 MARTE, s. m., martes, martora 
sau martura, specia de animale conno- 
scutu pre a locurea in poporu si sub nu- 
mele de bursucu. 

* 2 MARTE, s. m., Marş, 1. nume 
propriu allu dieului bellului, care, dupo 
traditione, trece de tata allu lui Bo- 
mulu, parente allugentei romane; 2. prin 
metafore : a) bellu, lupta, bătălia; b) es- 
situ allu luptei, sortiu de lupta : com- 
mune e Marte; c) un'a d'intre planete. 

MARTI, s. f., dies Martis, un'a d'intre 
dillele septemanei, care vine dupo luni 
si inainte de mercuri : de marţi peno 
mercuri; in tote martile; marţi a scriemu, 
jouia legemu; intr'una marţi, inir'mia 
d'in marţi; marţi vomu plecă, etc. 

* MARŢIALE, adj., martialis; rela- 
tivu la 2 Marte: bellicosu, passionatu 
si deprensu la arme : spiritu marţiale, 
coragiu marţiale, portare marţiale; tri- 
bunariu marţiale, adeco tribunariu mi- 
litarii!; lege marţiale, adeco lege esce- 



MAR. 

ptionale care se proclama si applica 
in unele caşuri estraordinarie nu nu- 
mai la miliţia, ci si îa poporationea in- 
trega : s'a proclamaţii legea marţiale; 
in staturi despotice se proclama adesea 
legi tnartiali; tteci staturile democra- 
tice nu potu fi scutite une ori de ri- 
gorea legei marţiale; in chymica si 
pharmaceutica se dicea mai inaiute 
despre substantiele in cari se coprende 
ferru; in acestu casu marţiale era sy- 
nonymu cu terminalii ferruginosu : apa 
marţiale, precumu sunt câteva ape mi- 
nerali ; medicina marţiale, etc. 

MARŢIANĂ, s. f., vacea născuta 
marti'a. 

MARTIOLE, s. m., rientia niyste- 
riosa, dotata de fantasi'a poporului cu 
poteri supernaturali; feminele se nu torca 
marti'a, co vine Martiole si le intorce 
gura; totn de fric'a lui Martiole nu este 
bene se pleci marţi' a la drumu; este in- 
vederatu co si acestu termin u de super- 
stitione vine d'in celle mai antice tra- 
ditioni alle Roinâniloru ca si J oui ma- 
ntia, Eosaliele etc. 

MAKTIORU, s. ni., si 

MARTISIORU, s. m., deminutivu 
d'in subst. 2 Martiu : martisioru dice 
poporulu in locu de martiu, prima luna 
de primavera ; — prin metal"., marti- 
sioru = laciu implettitu d'in fim rosiu 
si albu ce se pune la mâne sau la guttu 
in prim'a di a lunei martisioru. 

MARTIU, adj. s., martius, (mensis), 
1. propriu adj. trassu d'in 2 Marte , 
camu in acea-asi insemnare ce are si 
torni 'a martiale=:Ye\2iti\\i Ja Marte, bel- 
licu, bellicosu, etc. : câmpul u martiu n: 
campulu lui Marte, destinatu la esser- 
citie militarie ; 2. ca mai desu s. ni., 
propr. martiu (subint. mese), mesele 
martiu, allu treile d'in annu si primul u 
de primavera, care era dedicatu dieului 
Marte, ca si diu'a a trei'a d'in septe- 
mana, adeco mart ia; inghiaciulu d'in 
martiu, arătura si semenatura d'in 
martiu; — proverbiu : nupote lipsi mar- 
tiu d'in paresime, se dice de omulu că- 
rui place se allerge pre la adunări, so- 
cietăţi, conversationi, petreceri, ca se 
nu lipsesca de nicaeri. 



MAR. 



24S 



MARTIUSIOBU, s. m., vedi mar- 
tisioru. 

MARTIRA, martyra si martura, s, 
f., vedi martiru. 

MARTIRISARE, martyrisare, si mar- 
iurisare, v., (fr. martyriser), a face mar- 
tyru ; a) a pune sau numerâ intre mar- 
tyr ii credentiei; &)acruciâ,a tortura pen- 
tru credentia ; c) prin estensione, a tor- 
tura reu. 

MARTIRIU, martyriu si marturiu, 
pl.-e, martyriuin ((JiapToptov) ; 1. mar- 
turire a credentiei creştine, confessione 
de creştinii; 2. in specie, tortura sufferîta 
pentru acesta confessione : a fi suppusu 
la martyriu, corona de marturiu; 3. prin 
estensione, martyriu, oricare alta dorere 
mare fia physica sau psychica : morbulu 
seu este unu martyriu; paupertatea pen- 
tru familiele numerose, oneste si labo- 
riose este unumartyriu;calumniele spur- 
cate pentru omulu de onâre sunt unu 
martyriu. 

MARTIROLOGIU, martyrologiu, si 
mariurologiu; pl.-e, (marfcjToloşriuin n: 
ţjwxpTopoXdYiov), cartea sau catalogulu in 
care s'au inscrissu nominele martyriloru, 
a caroru memoria se celebra preste 
annu : martyrologiulu coprende si vic- 
tiele martyriloru. 

MARTIRU, martyru si marturu,-a, 
S., martyr, (jiâprup), 1. in origine, in 
acellu-asi intellessu cu marturu, care si 
in forma este acellu-asi, prin scambarea 
lui y in u; in specie inse, applicatu îa 
cellu ce marturesce sau confessa adde- 
verulu credentiei creştine; care de facia 
confessa acesta credentia pre candu era 
persecutata; de aci : 2. cellu ce a suf- 
feritu suppliciu pentru credenti'a creş- 
tina : baserica conserva si onora me- 
moria martyriloru; santulu Stefanu e 
primulu martyru allu religionei creş- 
tine ; er'a martyriloru se incepc de la 
imperatoriuiu JJioclentianu; 3. prin es- 
tensione : a) martyru = ow\i ce suffere 
tormente si chiaru morte pentru con- 
victionile selle : errorea, ca si adde- 
verulu si are mariyrii sei; tote reli- 
gionile si au martyrii sei; Socrate inco 
a fosta unu martyru; Românii au avutu 
forte mulţi martyri, d' intre cari sunt 



246 



MAR. 



forte putini connoscuti cu numele loru ; 
martyrii nutionalitatei , martyrii pa- 
triei; in sensulu cellu mai estensu, care 
suffere grelle sufferentie fia morali, fia 
physice : bieta muliere este una martyru 
in vieWa sea cu acestu barbarii maritu; 
acea operatione chirurgica Iu va face se 
mora ca martyru: ellu este martyridu 
acellei fetnine nebone; martyru allu am- 
bitioniloru selle. 

MARTORA sau martura, s. f., (it. 
martora, isp port. raarta, prov. mart, 
fr. marte, martre, germ. mardcr, d'in 
lat. martes), una annimale mammit'eru 
d'in terrile septentrionali, d'in a cărui 
pelle perosa se făcu dublane. 

MĂRTURIA, (pron. mărturia), testa,- 
tio, testimonii dietio, confessi«, testi- 
moniuro, documentum; testis, auctor, 
({laptopîa; vedi si martyru); 1. insensu 
abstr., declaratione a marturu-lui, de- 
positione, addeverire, etc. : am vedutu 
si am mariuritu, si mărturia mea ad- 
deverata este; a dă mărturia; dupo mar- 
turVa totoru filosofiloru; mărturia in 
scrissu, prin graiu; mărturia mentio- 
nosa: mărturia de bona portare data 
mie de toţi cetaiianii; 2. in sensu concv. 
mediu de confirmare sau addeverire : 
documentu, monumentu, scriptu, chiaru 
omu ca prin graiu sau prin scrissu face 
auctoritate, etc. : mărturia de cununia, 
billetu prin care se da voia de cunnu- 
nia; mărturia de battezu : a) billetu de 
batfcezu, b) numisma eommemorativa 
de battezulu unui pruncu; cu doue sau 
trei mărturie asia de imbecille nu poii 
probă ce vrei; mărturie Ca Platone si 
Ar ist oţele au mare importantia. 

1 MARTURIRE (mai pucinu bene 
mărturisire), -eseu, v., fateri, conflteri; 
testări; peceata comiteri; peceatorom 
oonfessionem andive; 1. a dâ mărturia, 
a depune pentru sau contra cineva; 2. a 
spune addevemlu, a nu ascunde nemica 
d'in ce a facutu sau scie : criminalii au 
marturitu singuri atrocea loru fapta; 
3. in sensu baserice3cu : a) a confessâ re- 
ligionea creştina, a crede in addeverulu 
ei si a rnauifestâ prin fapte acesta ere- 
dentia (vedi si morlyriu, martyrii); b) a 
si spune peceateie, a) in genere : con- 



MAK. 

noscu si mi marturescu peceateie: (3) in 
speciale, a asculta, ca confessoriu, unu 
crestinu spunendu-si peceateie : numai 
preutiloru mai betrani se da volia de a 
mărfuri pre creştini: c) refl. a si spune 
peceateie la unu confessoriu : marturi- 
ti-ve unulu altui- a peceateie vostre: ca 
crestinu eşti detoriu a te marturi de 
mai multe ori pre annu; marturirea este 
unulu d'in celle septe sacramente oile 
basericei. 

2 MARTURIRE, (mai pucinu bene 
mărturisire), s. f., confessio, testatio; 
peceatorum oonfessio; actione de mar- 
turire, si mai veriosu de marturirea pec- 
cat&loru, (vedi 1 marturire). 

MĂRTURISIRE, v.si s. f., vedi 1 si 
2 marturire. 

MARTURI8ITORIU,-^na, adj. s., 
vedi marturiioriu. 

MARTURITORIU,-fon'a, (mai pucinu 
bene mărturisitor iu), adj. s., peceato- 
i\itn confessor; martyr; care marturesce, 
mai vertosu in insernnarea coventului 
marturire de sub 3., si anume : a) măr- 
turii allu addeverului credentiei creşti- 
na; b) preutu ce marturesce creştinii. 

MARTURU, -a, s., testis, martyr, 
(vedi si martiru); 1. ca mai desu in in- 
sernnarea ce are in grecesee jiâptop, te- 
ste, care a vedutu cu ochii sau auditu 
cu urechiele ceva, si spune in conscientia 
ce scie : marturu oculariu ; marturu 
care a auditu — marturu auricularul, 
marturu falsu, mentionosu, corruptu, 
marturu integru necoruptibile, a pro- 
duce, a recusă, a confrunta marturi; 
marturu assuppritoriu; marturu usiora- 
turiu, martorii au depusu, adeco au »*«»•- 
turisitu, au spusu la tribunariu ; infa- 
ciosarea, depositionea si confrontarca 
marturiloru; mărturii sunt de aceordu, 
adeco spunutoti ca unulu : — marturu, 
persona ehiamata se assisla la indeple- 
nirea unoru acte : a stâmarturu la cu- 
nunia, la facere de testamentu, de con- 
tracte ; mărturii in sensulu legiloru au 
calificat ioni forte diverse : marturi judi- 
cîali, instrumentări, necessari, (ca prun- 
cii si domesticii in lipsea altoru-a); 
marturu mutu, cumu ar fi sabi'a san- 
gerosa in casa unui omu assassinatu; — 



MAS. 

marturu = auctoriu demnu de creden- 
tia : marturi ti potu da despre acesta-a 
pre toţi scriptorii anii /; si despre lu- 
cruri : mulţimea de monasterie in a- 
cesie terre suni marture alle pictatei , 
adesea inse si alle fanatismului; colis- 
seulu d'in Horn' a mai este inco si astadi 
marturu allu marimei romane; — in frasi 
ce espremu affecte : marturu mi eunulu 
Domnedicu; marturu mi c cugetulumeu 
curatu. etc. : 2. in cărţile mai vechie, 
marturu — mariyru in intellessulu re- 
ligioşii. 

MARU, (cu a obtusu , măru), s. ni., 
1. plur. meri, malus , specia de arbore 
alle cărui pome semburose sunt bone de 
mâncare; 2. pi. mere, pom'a rotunda si sem- 
burosa a pomului ce se dice assemine 
măru : măru dulce , dulău . măru acri- 
sioru, mere domneşti, mere ver -alice, mere 
tomnatice, mere venete , mere sclbatice , 
mere uscate in coptoriu; 3. pi. meri, ap- 
plicatu la numire de alte plante : a) mă- 
rulu lupului : aristolochia , specia de 
planta d'in famili'a gynandrieloru, germ. 
Bolzwarz , cu Hori monopetale si nere- 
gulate : mărulu lupului cresce in di- 
verse parii alic lumei: serpentari'a d'in 
Virgini'a este varietate de mărulu lu- 
pului; succulumăru-lupului uccide şer- 
pii; — bl mărulu lupului rotundu, ari- 
stolocnia rotunda, germ. runde Oster- 
Inzei. Vedi meru. 

MASCA, s. f., larva, persona, (it. ma- 
scliera, fr. masqne), l'acia falsa, coperi- 
mentu ce represanta alta persona ome- 
nesca, sau si veri-unu animale, sub care 
unii omeni si ascundu faci'a loru la li- 
nele oceasioni, pentru ca se remâna ne- 
connoscuti : masca formosa, masca urita. 
deforme . gretiosa : masca de camcvale, 
masca de Veneţia; furi cu masca; — prin 
metal'., a) masca, persona ce porta ma- 
sca, si a nume in carnevale : masceleau 
libertate mare ; invctiatur'a baserice- 
sca condamna aspru mascelc; acea fe- 
mina s'a rumenitu asia de tare , in 
cdtu pare a fi tina masca; b) masca, 

iiiiia , insellatione, apparentia in- 
sellatoria : «d<:sca sub mase' a pictatei 
s'au ascunsa una vietia forte destră- 
mata ; sub mase' a patriotismului se 



MAS. 



247 



ascunde une ori ccllu mai spurcatu 
egoismu; pentru acestu omuportulu ca- 
lugerescu este numai una masca; masc'a 
hţipocresiei; mase' a tyranniei este adesea 
legalitatea: legile cari nu sunt confor- 
me rationei si dreptatci servu numai de 
masca tyranniei; acellu omu perfidu âm- 
bla diua mare cu masca; smulge-i ma- 
sca , adeco da-i pre facia faptele selle 
blastemate; — c) masca, specia de lutu 
preparatu si applicatu assupr'a feciei 
cuiva spre a i lud form'a sau modelluîu, 
dupo care se i se torne bustulu : bustulu 
lui este facutu dupo mase' a formata pre 
faci'a sea; — d) masca, 'in architectura, 
facia de barbatu sau de muliere sculp- 
tata si pusa ca ornamentu la veri-una 
parte a edificiului; — c) masca, persona 
urita si nesulferita. 

MASCAKATA, s. f. , eouvcnlus ho- 
miuum persouatorum; actio obscena, 
dedecus, (ital. mascherata, fr. masca- 
rade); 1. una adunare de omeni, cari si 
petrecu mascaţi; patria mascarateloru 
este Itali'a: in Ispani'a se făcu masca- 
rate si diu'a mare ; 2. mascarata, por- 
tare rosinosa ce lovesce in facia moralea 
si bon'a covenientia. 

1 ]\1ASCARE, v., persouam alicui ap- 
tare , induerc, ferre, (it. mascherare ; 
fr. masquer) , a pune masca pre faci'a 
cuiva ca se nu fia connoscutu, sau in 
sensu mai largu, a i scamba tote vesti- 
mentele asia, in câtu se nu Iu connosci; 
si refl., a se mască ; — fig. vitiulu s'a 
mascatu adesea sub apparenti'a virtutci: 
— ca terminu technicu : a masca bate- 
riele, a le ascunde in dosulu truppeloru 
sau in dosulu unoru case ori allu unui 
vallu. 

2 MASCARE, (d'in masca, ca bracia- 
re d'in braciu), s. f., turpe dietnm rel 
faetnm, obscenitas, sermo obsccniis , 
actio obscena; vorba sau fapta rosinosa, 
desfrenata : cllu vorbesce celle mai gre- 
tiose mascări; a vorbi mascări este a se 
degrada pre sene si a scandalisd pre a- 
scultatori; mascările sunt veninu corn- 
plitu pentru suf/lctelc copilliloru; — de- 
spre omeni : mascare de omu, nu omu ; 

mascare— părţile rosinose alle omu- 
lui sau muierei; (vedi si mascarella). 



248 



MAS. 



* MASCAKELLA, (prin deschiderea 
prea mare a vocalei a : mascara), de- 
minutivu d'in 2 mascare : mascarella 
de omu. 

MASCAKTA, s. f., masce sau larve 
multe : ierri'apre la boite se vede multa 
mascaria: — fig. fapta sau vorba rosi- 
nosa, urita, rea : asta-a e mascaria, ero 
nu fapta de omu cutnu se cade. 

MASCARIRE,-^scm. V., conspnrcare, 
deturpare , dedecorare, d^honestare, 
maculare; obscena loqni; obscenis ver- 
bis perseqai Tel mordere; 1. proprie, a 
dice sau face mascări (vedi 2 mascare), 
sau mascarie, si a nume : a) ictr. a ma- 
scări, a spune mascări ca se rida alţii, 
inse fora a offende pre cineva; b) tr. a 
mascări pre cineva, a l'incarca de ma- 
scări, a Iu batujocori cu vorbe rosinose; 
— cuacestu sensuinse oceurre mai raru; 
ca mai desu se dice : 2. in intellessu cu 
multu mai seriosu, de a si bate jocu in 
modulu cellu mai spurcatu cu vorb'a si 
chiaru cu fapt'a, si ac6sta-a : a) atâtu 
in sensu materiale, de a macula, a spurca, 
a maletractâ, a strica etc. : mi ai ma- 
scaritu vestimentele: a) le ai maculatu, 
sorditu, ruptu etc; (3) le ai lucratu forte 
reu; asia si: a mascări cartea, charteVa; 
b) câtu si in sensu ideale, de a dedecorâ, 
a spurca, a pângări, a desonorâ : a ma- 
scări casele, fetele, muierile omeniloru. 

MASCARITIONE, s. f., detarpatio, 
dedecovatio; actione de mascarire. 

MASCARITIOSU,-a, adj., turpis,ob- 
ecenus; care mascaresce; sau serve a ma- 
scări : covente mascaritiose , ce omeni 
mascaritiosi. 

MASCARITURA, s. f M resultatu alin 
actioneide mascarire : asta-a nu e scrip- 
tura, ci mascaritura. 

* MASCARPIONE, s. m., mascurpio, 
(d'in mas = 3 mare, si carpere) ; ma- 
sturbatoriu. 

MASCATU,-a, part. (d'in 1 masca- 
re) : furi mascaţi, muiere mascata, ballu 
mascatu, tunuri bene mascate. 

* MASCULETU, si mascur ttu, s. m„ 
masculetnm; mulţime de masculi; vor- 
bindu in speciale de plante, locu plan- 
tatu cu plante mascule. 

* MASCULINUL adj., maavuliuu;; 



mas. 

de masculu, (vedi masculu sub 2) : planta 
de sessu masculinu, plante masculine, 
fada masculina; — in speciale, ca ter- 
minu de grammatica : genu masculinu, 
nomine masculine, substantivu mascu- 
linu; bonu, formosu, negru sunt adiec- 
tive masculine; adiectivele, ca si sub- 
stantivele, in limb'a nostra, admittu nu- 
mai doue genuri : genulu masculinu si 
genulu femininu; articlulu masculinu. 
* MASCULOFEMINA, s. f., mascu- 
lofemina; fientia ce are amendoue ses- 
sele, adeco sessulu masadu-lui si ses- 
sulu 



feminei. 



MASCULU, si mascuru,-a, adj. s., 
mascalns (compara it. mascolo si ma- 
schio, fr. mâle , sard. masen = ariete); 
proprie deminutivu d'in mas = 3 mare, 
se applica : 1 ca adj., masculu-a, bar- 
batescu, în sensu materiale si morale : 
plante mascule; animamascula; 2. cas. 
m. masculu si mascuru : a) oppositu 
la femina, veri-ce fientia de sessu ma- 
sculinu, fia omu, bestia sau planta : cal- 
lulu, taurulu, arietele, asinulu sunt ma- 
scidi; masculidu caprei este capruluţ 
mascurii scrofeloru sunt verrii; b) appli- 
catu de poporu, sub form'a mascuru, si 
cu intellessulurestrinsu de maialc, por cu 
castratu si ingrassiatu. 

MASCURELLU, s. m., 
d'in mascuru z=. maiăle. 

MASCURIRE,-esct<, v., 
strare; a face mascuru, a 
porcu. 

MASCUROIU, s. m., cu n molliatu 
in locu de : 

MASCURONIU, s. m., mare mascuru. 

MASCURU, s. m., vedi masculu sub 
2, a, b. 

MASSA, s. f., massa, moles; (it. massa, 
fr. masse); 1 buceata mai mare sau mai 
mica d'in una materia : massa de sare, 
de coca, de pamentu, de petra, de lapte 
prensu, de sânge inchiagatu, de ferru. 
de plumbu, etc.; 2. cantitatea de mate- 
ria ce coprende unu corpu sub unu vo- 
lume detenninatu : massele planetelor u, 
satellitiloru; mass'a sorelui, a lunei, a 
lui Mercuriu; mass'a ferrului, a apei, 
a aerului; mass'a e in ratione directa cu 
pondulu; cu câtu corpurile sunt mai 



deminutivu 

verrem ca- 

castra unu 



MAS 

dese cu atătu au massa mai multa sub 
acellu-asi volume; 3. totulu, sau surn- 
m'a, sau, cellu pucmu, partea cea mai 
mare a unui ce, mulţime, etc. : tnass'a 
populationei unei terre; a merge in mas- 
sa, massele armate, massele de pau- 
peri; mass'a creditoriloru unui commer- 
ciante: mass'a averei unui commerciante 
este tota starea acellui commerciante, 
d'in care se potu desdamnă in commune 
toţi creditorii, si d'in care se sus tr agii 
detoriele cu privilegiu. 

MASSELLA, S. f., (maxilla), dens 
maxillaris (compara si it. mascella, isp. 
miji Ha. prov. maissella); dente mollarc, 
dente ce serve la macinatulubuccateloru: 
masselle de susu, masselle de diosu; mas- 
sella bona, sanetosa, stricata, gaunosa; 
me dore una massella, dorulu de mas- 
selle; a scote massellele; proverb, nu me 
dorn massellele de ceva, nu mi pesa; a 
scote si massellde cuiva, a hi face se des- 
facă una detona de unde are sau n'are. 

MASSELLARE, adj. S., maxillaris; 
«leotium molariam morbus; 1. relativii 
la massella; luatu inse de regula: 2. 
massellare-a : a) dorn sau rnorbu de mas- 
selle si denti in genere; b) planta ce se 
crede bona de acestu morbu, bjoscya- 
inus nitrer. 

MASSELLARIT1A, s. f., vedi masseU 
lare sub 2. a. b. 

MASSELLARIU,-a , adj. s., 1. adj. 
maxillaris, relativu la masselle : denti 
massellari; 2. subst. personale, (ma- 
xillo) : a) m., mussellariu, a) scotitoriu 
de masselle, dentiştii; (3) reale : a') to- 
tulu masselleloru: loculu masselleloru, 
falc'a; (3') planta, de care vedi massel- 
lare sub 2, b; b) f. reale, massellaria, in 
acelle-asi insemnari cu massellare sub 2. 

* MASSIMA, s. f., vedi massimu. 

* MASSIMU, -a, adj. s. , maximns, 
(compara it. massimo-a, fr. maxime), su- 
perlativu d'in magnu=m&re, cellu mai 
mare, sau forte mare, contrariu minimii ; 
massim'a parte a omeniloru este igno- 
rante; massimulu reu e reulu ce noi în- 
şine ne facemu; — dero mai multu ca : 
2. silişi, reale : a) in genere, ni., mas- 
simu-lu, in espressioni ca: massimulu 
caldurei si alin frigidul; morbulu a ad- 



MAS 



249 



junsu massimulu paroxismului; flus- 
sulu marei a adjunsu la massimulu de 
crescere; b) f., massima: a) principiu, 
mai vertosu, regula de portare morale 
sau politica : massimele evangeliului ; 
d'in nefericire massimele moralei si alle 
politicei differu adesea intre sene, in locu 
se fia acelle-asi; acesta-a e inco una 
massima de stătu forte perniciosa; mas- 
simele lumei nu su acelle-asi cu alle e- 
vangeliului; b) in mathematice : mas- 
simele si minimele; theoria massimeloru 
si minimeloru. 

* MASSIVU,-a, adj., solidus, massivus, 
(it. massivo, fr.massif); plenu de massa, 
desu, indesatu, solidu, plenu : globu de 
aurit massivu, torte de auru massive. 

* MASSORA, s. f. , (fr.massore); co- 
ve-ntu ebraicii, sub care se intellege es- 
samele criticii, prin care invetiatii ebrei 
au stabilita testulu scripturei sacre. 

MAŞTERA, (contrasu d'in matrastra), 
s. f., n<>verca,mammavitriga, se applica 
si ca adiectivu : mamma maştera. 

* MASTICA, s. f., vedi masticu. 
MASTICAEE, v. . 1. masticare, 

a mesticâ cu gur'a (vedi mestecare) ; 
2. (mastichare), amesteca una licore cu 
mastica; a lipi cu mastica, si in genere, 
a lipi cu verice glutinosu. 

* MASTICATIONE, s. f., actione de 
masticare iu amendoue sensurile coven- 
tului : lijtsea de denti adduce rea mas- 
ticatione; masticationea licorei. 

* MASTICATORIU,-*ona , adj. s. , 
rare mastica in amendoue insemnarile 
verbului masticare : masticatoriu de ta- 
bacu; masticatori de licori. 

* MASTICATU,-a, adj. part,: buceate 
reu masticate: licori masticate. 

* MASTICU, s. m.,mastiche, mastix 
si mastiehum; arborellu d'in care suda 
mastica, specia de resina in bacce roşie : 
vinarsu cu mastica, si abs. mastica; mi 
place mastic'a. 

* MASTIGOPHORU, s. in., mastigo- 
phorns, (jxa'jrtYO'fopoi;), care porta fla- 
gellu, in speciale nume datu unui ser- 
vitorii! publicu , care la ceremonie si 

ţifctacle eră, insarcinatu a păstra tă- 
cerea si ordinea. 
* MAST1TE, s. 1., (mastitis, fr. ma- 



250 



MAT. 



stite); inflammatione a mashdui, (mam- 
millei) : dupo facere si m tempulu allap- 
tarei se nasce mai vertosu mastitea. 

* MASTODONTE, s. m., (wastodon, 
fr. tnastodonte, d'in uaatdc, marailla. si 
oSooc-sSovto?, dente); specia de animale 
antedeluvhnu, assemine cu elefantulu 
de astadi; vedi si mammuthu. 

* MASTOIDE, adj. s., (fr. mastoîde, 
[xaotdc, mamilla, si sISoc forma); care 
are forma de mamilla : apophyse mas- 
toide , pusa la partea posteriore si infe- 
riore a ossuîui temporale; in acellu-a.si 
sensu si absol., s. f., mastoidea. 

* MASTOTHECA si mastoteca, s. f., 
(fr. mastotfaecjue, d'in ;iaatd?, mamilla, 
si digîtT], teca, saccu), marsupiu de titie, 
sui'flecatura de pelle , care la animalile 
marsupiali infasciora si tine titiele ; 
vedi si marsupiu. 

* MASTU , s. m., mastos (jiaotd?) ; 
1. mamilla sau titia; 2. planta, care e 
bona pentru morbi de mamille. 

* MASTURBARE , v., masturbări, 
(d'iu mânu si turbare sau stuprare) ; a 
face malaeia sau onania. 

* MASTURBATIONE, s. f., mastur- 
baţii); actione de masturbare, abitudine 
de a masturba sau a se masturba : ma- 
sturbationea e cont/a naturei si trage 
dupo sene celle mai funeste conseciniie. 

MASU,-a, 1. part., mausus; 2. sup., 
manşam; nu c locu de masu aici. 

MĂTĂCINA si mătăcine sau mata- 
cione, s. f., planta, apiastrum melissa 
ofiiciuaiis; — mătăcina moldavianesca, 
«iracoceyhalum, d'in classea a dynamie- 
Ioru, planta aromatica d'in famili'a la- 
biateloru; vedi si melissa. 

MATASSA, s. f., vedi metassa. 

MATASSARIU s. m. vedi metassariu. 

* MATELLA , s. f., matclla, olla si 
alte assemini vase pentru fluide. 

MATERIA, s. 1, materia si materie», 
(d'iu m uter —mat re), d'in ce o făcut u 
ceva, L in genere : petr'a , caramâea, 
lemnele, ferrulu, etc. sunt materie, d'in 
cari se edifica case ; linul/u , cânep'a , 
bombaculu sunt materie, d'in cari se 
iesse pandia; aur ala si argentulu sunt 
materie , d'in cari se talia sau se baie 
moneta; suni multe manufactura si fa- 



MAT. 

\ bricate , la cari lucrulu si form'a ce le 
se da costa neassemenatu mai multu de 
eâtu materia ; a comperd materia pen- 
tru camesic. vestine, mantelle, etc; 2. in 
speciale si prin metafore : a) materia 
primitivaz=.mater\a bruta sau cruda; in 
limb'a manufacturariloru si a fabrica u- 
tiloru : a) ori-ce materia, raai iuainte 
de a se lua in lucrare si a se preface 
in manufactura ; ,3) in parte inse ma- 
teria , cumu esse d'in man'a naturei , 
fora neci una cultura a omului; b) ma- 
teria, ca tenninu de rîlosofia ; substan- 
ti'a intensa, divisibile, impenetrabile si 
susceptibile de veri-ce forma si de miş- 
care : proprietăţile materiei se camu sciu 
dero nu se scie care este essenWa ma- 
teriei; c) materia, in physica, causa a 
mai multoru fenomene sau apparitioni; 
asia se diee : materia electrica, materia 

•gnetica, materia suptire, materia fo- 
cului, fora ca peno acumu se fia conno- 
scute in essenti'a loru; se mai dice si : 
materia animale, vegetale , minerale; 
substantia care pertine la regnulu ani- 
male, vegetale, minerale; d) materia, 
in oppositione cu spiritu : a se inaltiă 
mai pre susu de materia; aţi numai ma- 
teria fora spiritu; e) materia, in medi- 
cina, substantia desfăcuta de unu eorpu 

ganicu : materia de vomitura, materia 
ăetranspiratione, materia puroiosa sau 
purulenta, ce esse d'in bube , buboie, 
abscese, plage sau vulneri: materia me- 
dicale, adeco substantie de medicina 
preparate si administrate : ellu connosce 
bene materia medicale; f) materia, in 
sensu morale sau artistica, subiectulu, 
tkein'a despre care cineva scrie sau vor- 
besce : materia formosa si copiosa, ca 
se scrii despre ea cu mare plăcere; ma- 
teria secea, sterile; acestu oratoriu a 
studiatu si approfundatu materia despre 
care a vorbitu: intraţi in materia, nu 
ve abbateti; ne aii datu materia de risu 
adeco causa, oceasione ; g) in jurispru- 
dentia : materia civile, materia crimi- 
nale, materia feudale; hj in sensu ideale, 
mai generale, materia— capacitate, ap- 
titudine, talentu naturale, etc. : e mul- 
ta materia in acestu copillu, si poţi face 
ce vrei d'in ellu; r egidele si ar tea nu 



MAT^ __ 

potu adjută intru nemica pre omulu in 
care lipscsce materi'a. 

MATERIALE, adj., corporens, ma- 
terialis, (compara si fr. materiei, mate- 
riaux), relativu la materia, de materia; 
ce cade sub unuju d'in celle cinci sen- 
suri : substantie materiali: lucruri ma- 
teriali: mii filosofi, credu co actionile a- 
nimaliloru sunt numai mechanice si 
materiali: ângerii nu su fientie mate- 
riali; 2. in speciale si metaforice :a) ma- 
teriale rr sensuale, grossolanu : omeni 
materiali, voluptate materiale: b) mate- 
riale in oppositione cu formale : causa 
■Materiale, causa formale: asia se distin- 
ge si in jurisprudentia, intre dreptulu 
materiale, si dreptulu formale; intre de- 
licte materiali, adeco eommisse fora vo- 
lia, fora iutentione culpabile, si intre 
altele formali, adeco eommisse intr'a- 
densu si cu intentione rea; — 3. s. ma- 
teriale, mai vertosu pi. materiali; anu- 
mite materie cari intra, in constructio- 
nea unui edificiu, precumu petra, eara- 
mide, calce, lemnu, ferm, etc. : adunaţi 
materiale, ca se facemu scole bone. 

MATERIAL1SARE, v. a., (fr. inate- 
rialiser), consider tre aliquiil tauquam 
mateviam; coueorporare; a presuppunc 
ceva ca materiale, a considera de mate- 
riale : închinătorii de idoli au materi 
satu divinitatea; unii filosofi matcriali- 
sara suffletulu omenescu; a sensificâ : 
in mentile tenere nu incapuabstrm 
nile, si deacea-a caută se Ic materiali' 
samu. 

MATERIALISMU, s. m., (materiali»- 
i)i08, fr. matcrialisuio); systeina a celloru 
filosofi, cari credu, co totul u este ma- 
teria si nemica spiritu : materialismulu 
impromutatu de la câţiva filosofi greci 
antici, a mceputu se ammetesca erosi 
capetele anoru filosofi mai noui; — ma- 
terialismu, se dice si tendenti'a nmr- 
uiloru epocei de a allergâ dupo aurii, 
dupo tote commoditatile si voluptăţile 
hunei, fura a mai reflecte si la alte sco- 
puri superiori: materialismulu tempului 
nostru, despretia virtutea si nu arc ui a 
neci despre addeverafa onore; unu ma- 
terxalxsmu grossolanu rode celle nun 
multe societăţi modeme. 



MAT. 



251 



MATERIALISTlCU,-<x adj., relativu 
la materialistu si la materialismu : doc- 
trina materialistica. 

MATERIALISTU, s. m., (materia- 
lista, fr. materialiste); cellu ce admitte 
numai materia, nu si spiritu; cellu co 
se tine de doctrin'a materialismului: 
aceşti omeni fura maierialistigrossolani, 
fora ca se fia facutu cursuri de filoso fia. 

MATERIALITATE, s. f., (fr. mate- 
Halite); calitate de materiale : materia- 
litatea suffletului este doctrina forte pe- 
riculosa, care potese aibă urmările celle 
mai funeste; materialitatea electricitatei, 
a magnetismului, a luminei nu se pote 
defini. 

MATERI ARE, v., materiare si ma- 
teriari, 1. in genere, a face materia; a 
transforma in materia: a provede cu 
materia; 2. in speciale, a lucra d'in ma- 
teria de constructioue; mai vertosu, a 
lucra d'in lemnu; a stringe, a procurii 
nine materia. 

MATERIARIU,-a, adj. s., materia- 
rîus; relativu la materia : 1. in genere, 
camu in acellu-asi sensucu allu formei 
materiale; 2. in speciale, cu sensulu de 
materia de construetione si mai vertosu 
de lemne: de aci ca s. m. pers. matt 
/■<«— cellu ce lucra, procura sau vende 
materiali de constructione, mai vertosu 
cellu ce lucra, vende sau procura lemne 
de constructione, lemnariu. 

MATERIATIONE, s. f., materiatioj 
lucrare, si lucru de materiariu, construc- 
tione d'in lemne, lemnăria. 

MATERIATURA, s. f., materiatura; 
i- ; ione si resultatu allu actionei ăama- 
teriare, in speciale lucrare si lucru de 
lemne, lemnăria. 

MATERIORA, s. !'., materiola; de- 
minutivu d'in materia. 

♦MATERNITATE, s. f., (fr. uiaterni- 
te); calitate de matre; vedi si maternu. 

* MATERNU,-a, adj., mateniusj (de 
matre = muter) : amore materna, doru 
de (inima materna; linia materna, de 
■ uitate de partea mutrei; limba 
materna, supta cu laptele de la matre, 
limba naţionale : poporele adjunse la 
conscienti'a de sene si appera limb' a 
materna cu ensusi sângele seu. 



m 



MAT 



MAI'. 



♦MATHEMA si materna, pi., mathe- 
mate, ((xâ^yjaa); invetiatura, lectione ; 
si in specie, lectione de calculii. 

* MATHEMATICA si matematica , 
s. f., (raathematica, jiad'TjjJLattxv]), pro- 
prie : femininu d'in urmatoriulu mate- 
maticu, subintell. scieniia, scientia ma- 
thematica =z scienti'a marimei si a nu- 
merului , scienti'a care are de obiectu 
proprietăţile marimei, in ca tu ea este 
ealculabile si mesurabile : scienti'a ma- 
thematicei, cursu de maiheniatica; alge- 
br'a, geometri 1 a, mechanic'a sunt purti 
alle mathematicei ; mathcmatic'a pura , 
mathematic'a applicata, mista. 

♦MATHEMATICU si matema.ticu,-a, 
adj. s. , mathematicus, (\LCLd-fi\).aiiy.6Q) , 
1. adj., relativii la mathema — invetia- 
tura a geometriei, algebrei, etc. : scien- 
tie mathematicei demonstratione mathe- 
maticu; addeveru mathematicu; 2. subst. 
a) m. person., mathematicu, cella ce se 
occupa cu scientiele mathematiee : unu 
mare mathematicu ; b) f. reale, mathe- 
maticu, (vedi acestu coventu in parte;; 
3. adv., mathematiee : nu se potu tote 
demonstra mathematiee. 

MAT1A, S. f.j (inatea si mattea), ma- 
teola; niaiu, maioru, batiu de batutu 
granu, porumbii, cânipa, etc. 

MATIARIA, s. f., mulţime de matie; 
locu unde se lucra matie; vedi matiariu. 
MATIARIU,-a, s., iutestiuorum o- 
pifex vel mercator; cellu ce lucra sau 
vende matie (vedi matiu)-, — s. f. reale, 
matiaria; a) stabilimentu de lucratu sau 
de veudutu matie; b) mulţime de matie. 
MATIU, s. m., pl.-e, intestinum, vi- 
«cera; parte interna a unui corpu or- 
ganicu lunga si impletticita, care ac- 
cepe nutrimentele si scote escrementele : 
matiu de por cu, de gallina, de bou; cor de 
de matie; a versă si matiele; mi vine 
semiversumatiele : a) a vome reu, b) a 
uccide, c) a se indigna forte, a ave mare 
gretia de una fapta sau persona misella; 
— matiidu curului — rectum; — prov. 
a tine matiu, a nu mai incetâ, a nu mai 
da pace, (in locu de maciu, d'in caus'a 
molletiei, si prin urmare d'in acea-asi 
fontana cu macire, martire, marciu, etc). 
MATISIORU sau matimioru, s. ui., 



par vum intestinum; deminutive d'in ma- 
tiu : matisiorele pulliului. 

MATRACUCA, s. f., vedi 2 matre- 
cuca. 

MĂTRĂGUNA, s. f., planta; (vedi 
mandragora.) 

MATRASTRA, s. f., (fr. marâtre, for- 
matu dupo analogi'a oorrelateloru j%- 
liastru, filiastra), noverca , mamma vi- 
triga; vedi si contrassulu maştera. 

MATRE, s. f., mater; mamma, nas- 
cutoria : terr a e matrea commune; me- 
taforice : cetate matre, baserica matre. 

MATRECÂ si matrica, s. f., mater* 
cula; ap iun regina; novercula; anicula, 
muliercula. famigera, etc; proprie de- 
minutivu d'in matre, applicatu inse mai 
multu la insemnari metaforice, cumu : 
1. mamma rea, vitriga; 2. muliere be- 
trâna, inepta si stulta, (vedi si matre- 
cuca, matricucia); 3. muiere cui place se 
afle tote si se porte vorbe de la unii la 
aitii; muiere intrigante; 4. in fine in pro- 
nunti'a populare, syncopatu, si redussu 
la mateca, apoi la matca, cu insemna- 
rile de : a) regin'a albineloru; b) matrice 
a femineloru, uterulu; albi'a unui riu , 
unui fluviu, unei ape in genere: apele si 
au essitu d'in matric'a loru; d) parte ce 
remâne intr'unu registru d'in unu actu 
taliatu d'in acellu registru : matric'a ad- 
deverentiei telle e rupta d'in registru; 
registru cu matrica, addeverentie cu 
matrica; e) partea de diosu a trunchiului 
unei plante, etc. (vedi si matrice). 

MATRECIA si matretia, s. f., capitis 
furfur vel sorde*; d'in matre: 1. matre 
sau matrice de peduchi, larve depeduchi, 
lendini: a uccide cuivamatreci'a; 2. sorde 
farinosa ce se face in capu : ai multa 
matrecia in capu; lautur'a cu galbinusiu 
de ou e bona de matrecia; 3. planta, d'in 
classea hexandrieloru, peplis. 

MATRECIOSU, si matretiosu,-a, adj., 
plenu de matrecia : capu matreciosu. 

MAT REC UC A, si matriema, s. f., 
fatua, iuepta, stulta muliercula; proprie, 
deminutivu d'in deininutivulu matrica, 
luatu cu intellessu speciale de muiere 
stidta $i inepta. 

MATRECUCIA, si matrecutia, s. f., 
deminutivu d'in deminutivulu matreca 



MAT. 

in differitele însemnări alle acestui co- 
ventu, syncop? tu in pronunti'a poporului 
ca si matrica, sub 4. : matrecacia-=mate- 
cucia. 

MATRECULA, s.f.,vedi matricula. 

MATRICA , matricucia , etc. . vedi 
matreca, matrecucia. 

MATRICALE, s. f., maftrlealis; rela- 
tivu : a) la matrice : vene matricoli ; 
b) la matrica sau matreca : vorbe matri- 
coli. 

MATRICE, s. f., matrix; d'in matre, 
1 . proprie, rnamraa, nascutoria, vorbindn 
mai vertosu de vite , fetatoria : ouile 
matrici; a nu ave destulli tauri pentru 
atăte matrici] 2. metaforice : a) in sen- 
sulu cellu mai latu, causa. auctoriu, iti- 
ceputoriu, fonte sau fontana : matricea 
totoru legiloru e acesta principiu ; b) in 
speciale: a) pântecele maternii, uterulu: 
are matricea vettemata; (3) doreri de fa- 
cere, si de aci, doreri de pântece in ge- 
nere, colica, taiature de stomacu : pruncii 
sufferu forte de matrice, sunt inse si 
omeni mari cari sufferu reu de matrice; 
v)la plante, radecin'a trunchiului, trun- 
chiulu : blastari (s< : f> d'in matrice; 
o) registru, mai allessu registru publicu, 
mai vertosu registru, d'in care se talia 
acte, remane inse parte d'in ac tu Iu ta- 
liatu : registru matrice sau cu metri' 
e) la typographia, forma de littera fă- 
cuta d'in arame : nu avemu indestulle 
matrici de litterele a, b si c; C) la mi- 
nerali, loca sau substantia, d'in care se 
tragu acelle minerali : matrice de auru; 
f]) specia de planta, pjrcthnun panthe- 
nium : mierea de matrice nu este bona 
pentru albine. 

MATRICELLA, s. ('., si 

MATRICUCIA sau matricutia, s. f., 
deminutivu d'in matrice: vedi si matre- 
cucia. 

* MATRICIDIU, S. m., pl.-e, matri- 
ci din m (ă'mmatre si 1 cedere); uccidere 
de matre. 

* MATRICIDU,-a, adj. s , matricida; 
cellu ce committe unu inatricidiu, uc- 
ceditoriu de madre ; ce poţi speră bonu 
de la unu matricidu sau de la una mu- 
tricida; mau ide telle matricidi . 

* MATRICULA, s. L matricula; de- 



MAT. 



25S 



minntivu d'in matrice, applicatu mai 
vertosu in insemnarea de registru, in 
care se trecu acte sau nomine de per- 
sone de certa categoria : tnatricuVa bat- 
tezatiloru : matricule de conunati , de 
morţi, de născuţi; a trece in matricuVa 
scolei, a şterge d'in matricule. 

* MATRICULARE, v., inscribere, a 
trece, a scrie in matricula : acestu actu 
nu e inco matriculatu. 

* MATRICULATIONE, s. f., inscrip- 
ţio; trecere in matricula. 

* MATRICULATU,-», part. d'in ma- 
triculare : născuţi si matriculati. 

* MATRIMONIALE, adj., matriino- 
tiialis, relativii la matrimoniu : causa 
matrimoniale. 

♦MATRIMONIU, pl.-c, matrimo- 
ninm, (de la matre), căsătoria \ a dă ft- 
liele in matrimoniu dupo bani mariti; a 
luă in matrimoniu. 

* MATRIMU,-a, adj., matrimus; cu 
matre, cui traiesce inco matre-a : diece 
teneri si diece taiere; toţi pătrimi si 
matrimi. 

* MATRINA, s. f., (it. matrinasi ma- 
drina, fr. marraine), nascia, femina care 
serve de matre copilliloru la baptesmu. 

* MATRON A, s. f., matrona, (d'in ma- 
tre. mare-matre); 1. proprie, muiere 
măritata, data, cumu se dice, la casa ei, 
de unde Oelliu dice : matrona, proprie 
se dice cea unita cu unu maritu in ma- 
trimoniu, si e matrona, pre cătu tine 
matrimoniulu, de si nu devine matre, ci 
se spera numai co va deveni; 2. meta- 
forice : a> cu ide'a accessoria de condi- 
tione inalta, avutiosa : opulentele nos- 
tre matrone; b) cu ide a accessoria de 
demna, virtuosa, casta. etc. : sanctita- 
tea numelui de matrona; sentimentulu 
demnitatei d' 1 - matrone. 

* MATRONALE, adj., matronalis : 
relativu la matrona : decore matronale, 
ornatu matronale. 

* MATRUELE, s. m., matr»elis;con- 
sobrinu sau veni d'in fratele matrei sau 
mammei. 

*MATTA, s. f. , matta; asternutu 
grossolanu, asternutu sau tapetu de pa- 
pura. 

* MATTA KW, -a, adj. s., mattarlu»? 



254 



MAT. 



relativii la matta; in speciale; ceilu ce 
implettesce matte; b) cellu ce dornic pre 
matta: paupera in gradulu estremn. 

* MATTU si matu,-a, adj., mattus si 
matus, (it. matto, fr. mat, compara si 
sanscr. matta, part.^d'in mad, care pare 
a fi si radecin'a latinesceloru : ma<l-ere, 
uiad-idus, vedi si madidu); 1, betu, im- 
betatu;2. capiu, smentitn,nebonu; 3.de- 
ballatu, marcitu, mollesitu, ruptu de 
fatiga, nepotentiosu, etc. ;— colori mat- 
te, fora vivacitate, fora lustra. 

* MATULA sau matura, s. f., raatula, 
611a de nopte; fig. omu ineptu. 

MATURA, maturare, etc, vedi me- 
tura, meturare, etc. 

* MATURARE, v., maturare, a face 
maturu, de aci : a) a ctfce, a molliâ, a in- 
dulcî : a matură olive in moria, fructe 
maturate prin cocere sau ferbere; b) a 
properâ, a festinâ, a precipita, etc. : ci 
matură mortea cuiva, a matură lupt' a; 
maturaţi a veni la noi; nu matură lu- 
crulu, co-ci totu ce e maturaţii nu esse 
bene; — si cu intellessu intransitivu, 
dero in acestu sensu se applica mai bene 
form'a maturire. 

* MATURARE, s. verbale, matura- 
tio, in t. s. verbului. 

* MATURATIONE, s. f., maturatio, 
actione de maturare : matur ationea ir uc- 
teloru, a cogetationiloru, etc. 

* MATURATU,-a, adj. part., maiu- 
ratus, propreratu, precipitaţii; bătălia 
maturata si data înainte de tempulu co- 
venitu. 

MATURIRE,- eseu, matnrescere, a 
deveni maturu, 1. proprie : aceste pome 
maturescu de timpuriu; 2. metaforice : 
mentea maturesce cu etatea: fetii in pân- 
tece maturescu la unele animali dupo 
noue mensi; — si cu intellessu fcrans., 
a maturi unu consiliu, unu planu, etc. 
inse in acestu sensu se iea mai bene 
form'a maturare. 

MATURITIONE, s. f., maturatio, ac- 
tione de maturire. 

* MATURITATE, s. f., maiuritas, 
stătu sau calitate de maturu; l. proprie : 
pomele au adjunsu la deplena maturi- 
tate; tomna e caracterisata prin matu- 
ritatea totoru fructeloru; in maturitatea 



MAT. 

loru grănele devinu flave; 2. metaf. 
a) in genere : maturitatea mentei, cogi- 
tarei, consilieloru, planului; b) in spe- 
ciale : a) timpulu sau momentului cove- 
nitu pentru facerea unui lucru, momen- 
tulu precisu in care e se se facă ceva, 
si de aci, implere, complere, consum- 
mare, perfect.ione, etc. : maturitatea fe- 
lului conceputu; maturitatea etatei: in pi. 
maturitatile tempuriloru annului, pro- 
prietăţile inerenţi tempuriloru ; ,3) pre- 
cipitanti'a, festinatione, facere prea in 
currendu sau inainte de tempu a unui 
lucru : maturitatea venirei selle si a in- 
ceperei bătăliei ammeti pre toţi. 

MATURU, -a, (pronunţia maturu), 
adj.coptu, tempuriu, adjunsu la tempulu 
seu, adjunsu la deplena desvoltare, de- 
plenu, perfectu, etc, 1. in genere si pro- 
prie : pomele deco sunt mature, de sene 
cadu d'in pomi; grănu, ordiu maturu; fica 
prea matura; persice prea mature; meri 
maturi; 2. metaf. : a) in genere, la tim- 
pii, tempuriu, deplenu, perfectu, adjunsu 
la cea mai mare desvoltare, la completa 
desvoltare : fetii concepuţi sunt marturi; 
feta matura de maritaiu; mente matura; 
omu maturu de mente, de si inco nu 
maturu de corpu; începe a scrie candu 
cogetarile felie sunt deja mature; b) in 
speciale, a) prea trecuţii , cui a trecutu 
tempulu : fete mature : a) bone de ma- 
ritatu, dero si : 3) caroru-a le a trecutu 
sau cellu pucinu e aprope se le treca a- 
cestu tempu; asia si : juni maturi; *{) prea 
tempuriu, cui na venitu inco tempulu 
seu : cirasie mature, ierna matura: — 
in acestu intellessu se iea mai vertosu 
composit. prematuru. 

MATUSIA, s. f., amita, matertera, 
anus, anicola; 1. sorn a matrei sau 
mammei, cumu si soru a tatălui : matu- 
sia de tata sau despre tata, matusia de 
mamma sau despre mamma ; nepoţii si 
nepoţele dicu matusia sororei mammei 
sau tatălui loru; 2. muiere betrâna sau 
cellu pucinu mai betrâna de câtu altulu 
ce i dice matusia : matusia Florea, 
matusia preutessa. 

MĂTUŞICA, s. f., deminutivu din 
matusta;— scurtata in pronunţia pre a 
locurea in tusica, ca si matusiaintusia. 



MEC. 

* MATUTINALK, scurtaţii matinale, 
adj., matutinalis, de demanetia : tetnpulu 
matinale: omu matinale, care se scâllade 
demanetia. 

MATUTINU,-a, adj. s., matutinus, 
de demanetia: orele maintine. sonmulu 
matutinu; officiulu matidinu (opftpov). 

* MAUSOLIU , s. iu. . inausoleuin, 
l.mormentulu pomposu facutu lui Mau- 
solu, regelui Cariei, de soci'a sea :hie- 
misia; de aci : 2. prin metafore : a) mor- 
mentu saumonumentu funebre pomposu; 
b) simulacru de mormentu ce se inaitia 
in baserica cu occasioneacommendatio- 
nei unui reposatu; in acestu sensu sedice 
si catafalcu. 

MAXIMA, maximu; vedi massima, 
massimu. 

MAZERE, s. f., pisnin satirutn, Z., 
planta leguminosa cu mai multe varie- 
tăţi : maz ere de gradina, de campu; ma- 
:ere sacharosa. 

MAZERICHIA, s. f., vicia nigra, L., 
planta ce semena cu mazen »priu 
disaa, pre a locurea se dice si ciccrica 
si terţiari' 

MAZEROIU, cu n de totu molliatu, 
in locu de : 

MAZERONIU, s. m., iatyrns o<lora- 
tus, L. , un'a d'in varietăţile mtu rei, 
numita si //V rm., wohlrie- 

ckende PI . -e. 

1 ME, nome conj icc. 

me:mebate, melauda mescollu, meducu; 
vedi ea. 

2 ME, vocativu scurtaţii d'in măi 
me baiate,me ci \ en . me ■ 

note; la femine s pplica 31 urtatu 
d'mfetatfeMa mnata ■'. A 

ori se applica si singure : ce faci . 
ce faci fe ? 

MEA , moa, fem. d'in | 
\-'di meu. 

* MEABILE, adj., meabilis, po- 
le calea, strab îmbla : caile :■ ■ 
bile; vedi si compos. permeabile. 

ft Ml ■ . , v., meare; a merge, a 
curre, a amblâ, a etc; - de 

aci : meatu, permean , el 

MECAIRE,-escM, v., belare, muţi 
a sberâ ca caprele; a ave voce tremula; 
a incurcâ vorb'a; — comp. gr. |i,^xdto^ai. 



MEC. 



255 

vedi 



MECANICA, mecanicu, eţc,, 
mechanicu. 

MECENATE,s.m.,Maecenas, 1. pro- 
prie, numele unui ministru al Iu lui Au- 
gusta, omu luminatu si forte amatoriu de 
arti si scientie, protectpriu allu ace- 
storu-a si allu celloru ce se occupau cu 
elle, de aci : 2. metaf., protectoriu allu 
artiloru si scientieloru : pucine secle au 
■ lussu mecenati. 

MECHANICU,-a, adj. s., mechanicus 
(ar ( /avr/.c;c) ; relativii la machine , ce se 
bine de machine, se face cu machine sau 
ca cu una machina, si de aci, la care nu 
se cere sau iipsesce intelligenti'a, etc. : 
lucru mechanicu, arti mechanice, lectura 
mecJianica; (lesturile acestui oratoriu 
surd curatu mechanice; automaţii sunt 
omeni sau alte animali mechanice: — 
ca adv., mec/ranicez=:vnechamce : a lege 
hanice, a gesticula mechanice; — 
;t., a) person., mechanicu =— mediu- 
nicus, cellu ce se occupa cu una arte 
mecJianica; dero mai vertosu cellu ce 
- u se occupa cn mecJianica, (vedi 
urmatofiulu h) :nu poţi fi bonu mecha- 
.dico nu eşti bonu geometru; b) reale 
f., mecftamca=mechanica:a)scientia ce 
i e\i legile miscarei : mecJianica 
ca, practica ; principiidu, legile 
mecJianicei; mecJianica ecresca, scienti'a 
sau theori'a miscarei astreloru; [5) struc- 
tura mt a, mecJianismulu unui lu- 
cru : m< orologiului, a corpului 
dumei, etc; 7) constructione 
de mac) ■ 

MECHANISARE, v., (fr. mecaniaer), 
a. face macJiina : industria mechanisa 
omeni 1 . 

MECHANISMU, s. m., (fr. mecanis- 
me); structura mechanica a unui corpu, 
camu in acea-asi însemnare cu mecha- 
nica (vedi mechanica, ca subst. f.) : me- 
cJianismulu orologiului, corpului ome- 
■■ rsului, locomotiveloru ; — 
lismulu limbei, n rsifieatio- 
i, administrationei. 

* MECONE, s. m., mecon — [x-fam 

. de macu. 

* MECONIDE, s. f.,mee4>iţis, (^xw- 
viţ), specia de lăptuca. 

MECONIU, s. m., mecontum (|i/nxw- 



256 



MED. 



viov), 1. succu de macu sau de mecone; 

2. specia de planta, numita si peplide; 

3. escrementele prunciloru mici, cari 
essu indata dupo nascere. 

♦MEDALIA, s. f., nuinisina, (it. me- 
daglia, fr. medaille), buccatella de me- 
tallu făcuta in memori'a si onorea veri- 
unei persone illustre, sau si spre a con- 
serva memori'a unui evenimentu,averi- 
unei actione memorabile sau a unei in- 
treprenderi de mare însemnătate, alle 
cărei resultate se aştepta : anticele mo- 
nete grecesci si romane inco se nume- 
scu medalie; medalia de aurii, de ar- 
gentu, de arama, de bronzu; medalia 
antica, medalia d'in tempu mai nouu ; 
legenă"a, campulu, ins criptionea meda- 
liei, cabinetu de medalie ; capulu meda- 
liei , reversulu medaliei; medalia falsa, 
stersa; — medalie se mai numescu si 
acelle buceati de metallu, cari se dau 
la poeţi, la oratori, artişti, fabricanţi 
cari intrecu pre celli alţi in concursulu 
ce se face : la espositionea universale 
s'au impartitu medalie: fabrica Ioni 
a obtinutu peno acumii trei medalie de 
argentu si una de auru; împărţirea de 
medalie este unu bonu stimulu pentru 
industria. 

* MEDALIA PtIU, s. in., armariu fa- 
cutu a nume pentru assediarea si con- 
servarea collectioniloru de medalie. 

* MEDALIONE, s. m. , (fr. medail- 
lon), medalia mare ce intrece multu in 
volume si greutate pre celle alte ; este 
si terminu de architectura. 

* MEDALISTU. s. in., cellu ce aduna 
medalie, le esplica si le descrie. 

ff MEDERE, v., mederi, a vindeca 
de unu morbu; de aci derivatele si com- 
pusele : medicii, remediu, etc. 

M&DIADI, s. f., meridies, vedi di si 
mediu. 

* MEDIALE, adj., medialis,(d'in me- 
diu), de medilocu. 

* MEDIANTE, adj. part., medians , 
care media : nota mediante, de musica, 
ce sta in medilocu intre dominante si 
cinta. 

* MEDIANU,-a, adj., medianus, de 
mediu sau medilocu : degitulu mediami, 
formatu medianu de charteia. 



MED. 

* MEDIARE, v., mediare, 1. a des- 
parţi prin mediu, a talia in doue par ti 
ecali; 2. a stâ in medilocu, a se afla in 
mediu sau la medilocu ; a interveni, a 
iutercede. 

* MEDIASTESTU, s. m., mediastinus, 
(d'in mediu) , care sta in mediu sau la 
medilocu , applicatu in speciale : a) la 
unu servu, ce sta paratu la orice ordini 
alle domnului seu ; b) omu ce adjuta 
pre altulu in lucrulu seu ; c) de?parti- 
tura membrania d'intre celle doue pleu- 
re alle peptului. 

* MEDIATIONE, s. f., iutercessio, 
actione de mediare, mai vertosu in in- 
semnarea de intervenire , intercedere , 
medilocire : prin abilea tea 7nediatione 
ai readdussu pacea intre celle doue po- 
pore. 

* MEDIATISARE , v., (fr. m^diati- 
ser), a lipsi unu domnitoriu, sau una dy- 
nastia de dreptulu de suveranitate, vor- 
bindu mai vertosu de acei principi si 
principalii germani, cari si perdura po- 
testatea cu sau fora desdamnare. 

* MEDIATISATU,-u, adj. pârtie. : 
principe germanii mediatisatu. 

* MEDIATORIU,-fona, adj. s., me- 
diator, (fr. mediateur), care media , se 
interpune intre doue sau mai multe 
persone, spre a le impacâ, mai vertosu 
in diplomaţia : regele Italiei fu media- 
toriu intre FrancVa si Britanni'a. 

*MEDIATU,-a, adj.adv., (mediatns), 
prin intermediu : a participă mediatu 
si immediatu la buccurielc terrei. 

*MEDICABILE, adj., medioabilis, 
ce se pote medica. 

* MEDICALE, adj., (fr. medical), ad 
medicinam pertinens, ce se tine de me- 
dicina : instructione medicale; carte me- 
dicale; proprietate medicale a unei plan- 
te, potere medicatoria ; materia medi- 
cale, substantie applicate in medicina, 
cumu si modu de a le prepara si admi- 
nistra : tractatu , dissertations , carte 
despre materia medicale. 

* MEDICAMENTARIU, s. m., ine- 
dicamentarins, ce tractedia despre me- 
dicamente : carte medicamentaria, lege 
medicamentaria; vedi si apothecariu, si 
pharmacistu. 



MED. 

* MEDICAMENTU, pl.-e, medicina, 
medicamen, modicameutum, substantia 
de la care se spera vindecarea, ce se da 
pre d'in intru, sau se ap plică si pre d'in 
afora , dupo natur'a morbului : pre a- 
cestu omu Vau ruinatu medicamentele; 
medicamente palliative; medicamente 
luate fora neci unu scopu. 

* MEDICARE, v., medicare, a cura, 
a da medicina unui morbosu, a vindeca; 
vedi si vindecare si curare. 

* MEDICINA, s. f., medicina, medl- 
camen, ars medicina), ars medica,, ars 
medendi, artea ce inve'tia modurile de 
a conserva sanetatea si de a tracta mor- 
bii : a studia medicin'a ; doctoriu in 
medicina; facultate de medicina; si/ste- 
ma de medicina ; medicin'a arabiloru, 
medicin'a europeana; mediem a clinica, 
care se practica la patulu patientiloru; 
— medicina mentale, care se occupa de 
morbii spirituali; — medicina legale, 
care se applica la differite cestioni ju- 
ridice, spre a le pote deslegâ; -— medi- 
cina veterinaria, care se occupa cu mor- 
bii animaliloru domestice; — medicina, 
se dice adesea si remedntlu . cu care 
crede cineva co se pote vindeca; vedi 
medicamentu. 

* MEDICINALE, adj., medicinali*, 
ce se tine de medicina, curau si ce are 
potere medicatoria : planta , beutura 
medicinale. 

* MEDICINISTU, s.m.,arti medica? 
iucuinbcns, care studia medicin'a: acellu 
studente e unu medicinistu. 

MEDICU, S. ra., medicus, medicina; 
peritus, care essercita art^a medicinei: 
medicu bonu, renumita, intelleptu ; me- 
dicii de la facultatea d'in Parisu differu 
adesea in opinionile loru de cei veniţi 
de la facultatea d'in Vienna; chiamati 
medtculu; consiliu de medici: vai de ellu, 
a appucatu pre mâna de medici; candu 
ai adjunsu la p'dru dieci de anni, ti 
poţi fi tu tie medicu: — in locu de me- 
dicu se dice si doctoriu; prov. mtdice, 
vindeca- te pre tencen^uti despre omenii, 
caroru-a place a da consiliu la tota lu- 
mea, si inco cu impertinentia; — ves- 
timentulu nu face pre medicu, pote avă 
cineva titlulu de medicu, si totuşi se 

Tom. II. 



MED 



257 



fia unu ignorante; — medicu de apa 

dulce, adeco medicu neindemanatecu, ne- 

practicu, fricoşii, care ambla se vindece 

cu remedie palliative; — ia venitu me- 

\ diculu dupo morte, adjutoriu forte tar- 

! diu, in câtu nu mai pote fi de neci unu 

| folosu; in unele caşuri mtdiculu suffle- 

\ tescu este mai necestariu de câtu me- 

diculu corporale: tempula este unu mare 

medicu; — in origine coventulu e adj., 

■medico-a zn medicus-a-um, trassu d'in 

medere =: medicare, si prin urmare : 

medicu,-a,znmedicntoriu, care medica : 

medicele erbe, medic' a potere a beuturei. 

MEDIETATE, (corruptuin dimetate, 

diumetate si jumetate), s. f., medietas, 

un'a d'in d6ne pârti ecali in care e im- 

partitu unu totu. 

MEDIETATIRE,-escw, v., dimidiare, 
a impartî in d6ue pârti. 

MEDIETATITU,-a, adj. part., dimi- 
diatns. impartitu in doue pârti. 

MEDlLOCIRE,-escw, v., intercedere* 
a se pune la mediloeu. a intercede. 

MEDILOCIRE, s. verbale, mldiatio, 
intercessione. 

MEDILOClTORIUr^mi, adj. s., me- 
diator, intprcessor, care medilocesce. 

MEDILOCITU,-a, adj., intermedius; 
adv., mediatu. 

MED1LOCU, pl.-e, mediinii; vedi me- 
diulocu cu tâ^e derivatele selle. 

* MEDIMNU, s. ra., medimniis, (pi- 
Scpoc), mesura attica pentru aride, de 
doue patrantarie sau de sesse modie 
rum me. 

* MEDIOCRE, adj., mediocrisj vedi 
mediocru. 

♦MEDIOCRITATE, s. f.,modiocritas, 
calitate de mediocru, stare de mediloeu, 
mesura de mediloeu, mesura de mediloeu 
intre prea-multu si prea-pucinu; fig". : a- 
cestu studente, acdlu diaristu, acellu 
scriptoriu este una mediocritate ; acea 
carte este mai diosu de mediocritate. 

* MEDIO'JRU,-a. adj., mediocris, ce 
1 tine m< diulu sau med:locu(u intre multu 

si pucinu, bonu si reu ; mesuratu, tno- 
destu, ordinariu, commune, vulgariu, 
etc; pucinu insemnatu, de pucina im- 
I ortantia, etc. : filosofu mediocru, scrip- 
' toriu si mai mediocru; bărbaţi nu me- 
ii 



258 



MED. 



diocri, ci mari si docţi; intelligentia 
mediocra. • 

MEDIORU,-a, adj. s., (mediolus); de- 
rninutivu d'in mediu, 1. ca adiectivu : 
omeni mediori, muieri mediore; vite me- 
diore, etc, adeco medie de etate, de sta- 
tura, de stare, etc; 2. ca subst., medioru 
de pane, mediori de nuci. 

MEDIOSU,-a, adj., meduliosus, pul- 
posus, carnosus , etc. ; plenu de mediu, 
(vedi mediu sub 2) : pepeni mediosi, nuca 
mediosa , grauntie mediose ; — metaf., 
coventu mediosu; carte pre scurtu, dero 
mediosa. 

MEDIRE. - eseu , v. , (pronunţ, pre a 
locuri si : miedire, midire, mijire; vedi 
si mediu sub 2. a); mediare; nutare; dor* 
mitarej subridere; illacescere; germi- 
nare, etc. (compara si gr. [xtjS^v); pro- 
prie : a face sau a se face numai de me- 
dietate, a incepe a se face, cumu : 1. a 
medi — Q, inchide ochii, a dormita, a nu 
dormi bene, a incepe abia a dormi; de 
aci si : a medi, a si astupa sau inchide 
ochii la joculu ce se chiama media; 
2. medesce de diua sau midesce de dina 
=se erepa de diua, incepe abia a se lu- 
mina; 3. erb'a medesce, perulu oarbei 
sau barVa medesce — incepe a da, a in- 
colti; 4. medesce cineva d'in budie sau 
budiele medescu cuiva = subridu forte 
pucinu, etc. 

* MEDITABUNDU,-a, adj., medita- 
bnndus, confundatu in meditare. 

* MEDITAME, pi. meditamine, me- 
ditamen, si : 

* MEDITAMENTU , pl.-e , medita- 
meutum, meditare asupr'a unui ce ; in 
speciale, essercitiu de cogitare si de in- 
vetiare a scolariloru. 

* MEDITARE, v., a cogitâ a fundu , 
a reflecte, a se occupâ seriosu cu mentea 
de ceva : a medita asupr'a miseriei ome- 
nesci; a combina cu maturitate sau pre- 
para cu mentea : a medita mari reforme, 
a medita pre cineva, a Iu face se precepa 
si se invetie ceva, una lectione, etc. 

* MEDITATIONE , s. f. , meditatio ; 
actione si resultatu allu meditarei : nu 
turburaţi pre cogitatoriu in profundele 
lui meditationi; Antoniu si a publicatu 
meditationile selle; — locu de meditare : 



MED . 

elevii au intratu in meditatione, in sall'a 
de meditatione. 

* MEDITATiVU,-a, adj., meditati- 
vus; relativu la meditare. datu la medi- 
tare : omulu prea meditativu e ineptu 
pentru vieti'a practica. 

* MEDITATORIUrforio, adj. s., me- 
ditator si meditatorius; care medita sau 
serve la meditatu : meditatorii si repe- 
titorii eleviloru interni ; — s. m. reale, 
meditatoriu, locu de meditatu, camera 
de studiaţii. 

MEDITATU,-a, adj. part., cogitatu, 
preparatu, invetiatu. 

MEDITERRANIU,-a, adj., si : 

MED1TERRANU, - a, adj., mediter- 
raneus, (mediu-terra) , ce se afla in me- 
diulu sau mediloculu terrei ( — uscatu- 
lui) : terre mediterranie, cetate mediter- 
rania, opp. la cetate maritima j marea 
mediterrania, si abs. mediterranVa, mare 
intre Europ'a, Asia si Afric'a : naviga- 
tioneapre mediterrania. 

MEDIU ,-a, (pron. pre a locurea si 
miediu; vedi cotra finitulu acestui art.), 
adj. s., medius; medium; nuclens; robur; 
opesj ratioj 1. adj., mediu,-a, a^care se 
afla intre sau iutru alte lucruri sau per- 
sone , adesea cu ide'a accessoria co oc- 
cupâ centrulu acelloru-asi sau allu unui 
spaţiu de tempu ori de locu : termenii 
medii ai unei proportione; cei doui calli 
medii d'in patru puşi a laturi unulu cu 
altulu; dupo antici, terr'a occupa loculu 
mediu in lume; b) mediocru, modestu, ce 
nu e multu neci pucinu, bonu neci reu, 
avutu neci pauperu, etc. , talente medie, 
stări medie, (vedi si mediocru)]; c) care 
e medietate sau diumetate d'in ceva, un'a 
d'in doue parti ecali alle unui ce : me- 
dia-di, (vedi si mai diosu la 2. mediulu 
dillei); asia si media ora, media caile, 
mediu capu. medie mere, medi pepeni, etc. 
— se se observe bene diflferenti'a de in- 
tellessu intre : a) media di , media cai- 
le, etc, de una parte, si de alta parte ; 
(3) di media, caile media : espressionile 
de sub a insemna sau diumetate de di, 
de caile, sau puntulu mediu, mediloculu, 
centrulu dillei. cailei, etc; ero espres- 
sionile de sub (3 insemna di, caile pusa 
la medilocu intre alte dille sau calli :pre 



MED. 

callea media e cineva cătu se pote de 
securu ; cine a strabatutu peno la me- 
dia caile, n'are se mai străbată de câta 
cea alta medietate a acellei-asi caile; — 
2. subst. m., a) cu pi. in i, mediu, medi, 
(pre alocuri pron. mejivedi mai diosu), 
parte interna a fructeloru sau porueloru, 
parte ce se manca, dupo ce se curetia 
de scortia, pelle, pellicella, etc. : trei 
medi de nuca, patru medi de pepeni; cu 
medi de nuca se face bona didcetia; medi 
de amygdale, de sâmburi de caisse; in 
composte intra numai medii de pere si 
de mere; medii bene curatiati de pelli- 
tiele loru; a" in mediulu sementieloru de 
Unu si de canipa si de rapitia se estrage 
oliu; din mediulu grauniieloru de gra- 
nule secare, demeliu, deordiu, se trage 
f arin' a; b) fora \>l.,mediu-lu :a) in sen- 
su analogu cellui precedente de sub 2., 
a): mediu de pane; de undemetaf.,t;or- 
be fora mediu, cârti fora neci una me- 
diu; a scrie pucine, dero cu mediu; si 
chiaru in sensu si mai generale, mediu 
zzzmateria: e multa mediu in acestupo- 
poru; (3) parte sau puntu centrale, puntu 
unde ceva e de medietate sau diumetate : 
in mediulu verei, tomnei, iernei; a se 
scolia la mediulu noptei; mediulu dillei 
rr:mediiim diei sau meridies; — observa 
differenti'a intre espressionile : a) me- 
diulu dillei, mediulu noptei, de una par- 
te, si de alt'a : (3') media di, media nopte; 
— afora de acesta-a, media-di se dice si 
contrassu media, de regula compusu cu 
a, amidia : a mancă de amedia, a de- 
jugă si pune boii de amedia; si in pi. a- 
medie, redussu in amedi : in amedi, de 
in amedi , d'in amedi ; nu am dormita 
d'in amedi; in acestu sensu si sub forma 
mase. amediu=zsomn\i sau mâncare de 
amedi : nu mi am facutu amediulu ; — 
c) cu pi.-*", mediu, medie, o.) in genere , 
ori-ce lucru cu care ne adjutânm a face 
altu lucru : cu ce mediu amu pote scapă 
de acesta greutate? (3) in specie : a')a- 
vere, potere, facultate, iniluentia, ta- 
lentu, etc. : scolariu fora medie de a si 
continuă studiele; avutului stau la dis- 
positione destulle medie de a si satisface 
tote plăcerile; omu cu pucine medie de 
spiritu; [3') spaţiu, societate, aeru, etc. 



MED. 



259 



in care ceva sau cineva viue sau se mi- 
şca; mediulu, in care traiesci, nu e bonu 
pentru constitutioneasicaracteriulu teu; 
lumin'a se refracta, candu trece d'in 
unu mediu in altului d) ca s. f., media : 
a) media-di, (vedi mai susu) ; (3) media 
(pron. pre alocuri si : miedia, midia, mi- 
ja), jocu analogu cellui numitu bab'a 
orb'' a, (vedi mtdire). 

MEDIUINA, s. f., limes intermedius, 
siîlcus terminaiis, (d'in mediu), sulcu 
mediu intre doue arature ; in genere 
fascia de pamentu ce sta ca limite intre 
doui agri, doue moşie, doui muri, etc. 

MEDIULOCIRE,-esc«, (de preferitu 
form'a medilocire; vedi mediu si mediu- 
locu), interes.se, intercedere; şese vel- 
operam suam pro aliquo interponere, in- 
terj icere; 1. a fi la medilocu, fia vorb'a 
de locu sau de tempu : intre derimarea 
Troiei si intre fundarea Romei medilo- 
cesce unu lungu spaţiu de tempu; in 
genere, a se afla, a fi : intre noi nu me- 
dilocesce neci una ura; 2. a se interpu- 
ne in favorea cuiva : ellu a medilocitu 
de am capetatu acesta functione; prin 
medilocirea tea credu co asiu pote in- 
tră in acea casa. 

MEDIULOCITORir,-*ona, (de prefe- 
ritu medilocitoriu , vedi mediulocu), 
adj. s., mediator, iutercessor, care me- 
dilocesce, mediatoriu : fii, nascutoria de 
Domnedieu, mie medilocitoria la infri- 
cosiaHa di a judeciului de apoi. 

MEDlULOCiTTJ,-a, adj., (de preferitu 
medilocitu), mediatu; si ca adv., medi- 
locitu = mediatu, nemedilocitu =. im- 
mediatu. 

MEDIULOCiU,-a, (de preferitu me- 
dilociu; vedi si mediulocu), adj., medi- 
us, medianus; ce e de mediulocu sau la 
mediulocu : omu de statura medilocia, 
(vedi si mediu sub 1). 

MEDIULOCU (pron. pre a locurea 
miediulocu, miedilocu, midîlocu. mijilocu; 
vedi mediu cotra fine; de preferitu, ca 
mai correcta si mai usiora, e form'a 
medilocu), pl.-e, medius locus, medium, 
meditullium; 1. proprie : mediloculu pa- 
mentului, mediloculu liniei, mediloculu 
ariei; mediloculu omului ■=. tali'a; a si 
incinge mediloculu; a si frânge medilo- 



260 



MED. 



culu; a sta si mane in mediloculu câm- 
pului; in mediloculu, la mediloculu apei. 
allu riului, allu mar ei; mediloculu car- 
tei, a essi d'in mediloculu amiciloru; cru- 
cefissera pre Jesus la medilocu intre doi 
latroni; prin metafore : a) despre tempu : 
mediloculu annului, lunei, septemânei, 
dillei, noptei; b) despre lucrări si lu- 
cruri abstracte : la mediloculu ospetiu- 
lui, nuntei, callatoriei, serbator ei, jocu- 
lui; c) despre ce nu e multu neci pucinu, 
reu neci bonu, avutu neci pauperu : sta- 
re, avere de medilocu, sateani de medi- 
locu, etate de medilocu; a recrută mili- 
tari ă" intre cetatianii de medilocu; neci 
inaltu neci menutu, ci de medilocu; d) cu 
ce ne adjutâmu a face ceva, a) in ge- 
nere : care e mediloculu cellu mai bonu 
de a se inavuti? (3) in specie, avere, stare, 
potere, facultate : omu cu mediloce inde- 
stullatorie; copilli fora mediloce de in- 
vetiatu carte; — asia de*ro form'a medi- 
locu are mare parte d'in insemuarile for- 
mei mediu, (vedi mediu sub 2). 

MEDUAsi meduva, s. f., vedi medulla, 
MEDULLA s. f., inedulla, (comp. it. 
midoila si midollo, isp. medula si meollo, 
port. medulla si miolo,prov. medulla, rae- 
zela si ineola, fr. uioele, tote d'in acea- 
asiradecina cu mediu), substantia molie 
ce se afla in mediulu osseloru; prin ana- 
logia, substantia ce se afla in tuburile 
planteloru. 

1MEDULLARE, adj. ? medullarig , 
relativu la medulla. 

2 MEDULLARE, v., medullare; a) a, 
imple cu medulla; b) a divide inni'dul- 
larie, a pro vede cu medullarie; contra- 
riu desmedullare. 

MEDULLARIU,-», adj. s., medulla- 
risj membtum; relativu la, medulla, ma- 
dullare; ca subst., a) m., medullariu: 
a) reale, plur. medullarie, membru allu 
corpului : me dcm tote medullariele; — 
in speciale membrulu genitale virile; 
— (3) pers., pi. midulluri, omu ce face 
parte d'in una societate : medullarii so- 
cietateide udjutorie mutuali, b) f., reale, 
medullaria=.medullare, membru ce con- 
ţine ni» dulia; vedi si membru astadi a- 
prope mai usitatu de catu medullariu 
in diffentele selle acceptioni. 



MEI. 

MEDULLOSU,-a, adj., medullosus ; 

plenu de medulla. 

* MEDUSA, s. f., medusa (jjiSooaa); 
fientia fabulosa , un'a d'intre feminele 
Goraoni, cu peru de şerpi, d'in allu că- 
rei sânge a essitu callulu poetiloru pe- 
gasu, 6ro capulu ei a rema3U proprie- 
tate a lui Perseu : cine cotediâ se se uite 
la acellu capu, se prefăcea in petra. 

* MEFITE si mephite, s. f., mephitis 
si meîitis, effluviu, essalatione pesti- 
fera d'in pameutu, miasma. 

*MEFITICU si mephiticu,-a. adj., 
mephiticus, ce coprende mefite, ce vine 
d'in mefite, putorosu si pestiferu: 

* MEGERA, s. f., megjera, (piYaipa); 
nume propriu allu unei-a d'in furiele 
mytkologice; applicatu inse si ca com- 
mune la feminele relle si furiose : mu- 
lierea lui e addeverata megera. 

MEI, plur. pronumelui possessivu meu, 
metis. plur. mei. 

MEIORU, meisioru, meiu, etc, vedi 
melioru, mehsioru, meliu. 

* MELANCHOLIA s\ melancolia, s. f., 
melancholia, ([J.îXaf/oXia), tristitia et 
perpetna taeitnrnitas, mcestitia; propr. 
fiere negra, si de aci : dispositione tri- 
sta, ce se crede co viue de la prea multa 
fiere negra, sau de la veri-una causa 
morale : melancholia mare, profunda; 
s'a datu melancholiei; a cadutu in me- 
lancholia; scoteti melancholV a d'in corpu 
si anima; — dispositione a suffietului, 
iu care cineva fuge de alte plăceri, si 
afla sengur'a plăcere in raeditatioui, fora 
neci unu planu, in idee estravagauti : 
melancholia dulce, melancholia de omu 
teneru. 

* MELANCHOLICU si melancolicu,- 
a, adj., melaiicbolicus, ((xeXaY/oXtxds), 
applecatu spre melancholia, dominatu 
de d^ns'a. 

MELCARIA, s. f., fetura limacunu 
locu unde se născu si se nutrescu melci. 

MELCARIU, s. m., qui limaces reu- 
dit; venditoriu de melci. 

* MELE, s. m., mele»; specia de ani- 
male cadrupede, numitu pre alocarea 
bursucu. 

* MELTLOTU, s. f., melilotus sime- 
lilotos (^sXîXoyros),trifolinm melilotus, 



MEI. 

Lin.; planta d'in famili'a leguminose- 
loru, ce s^mena multu cu trifoliulu. 

1 MELINU, s. m., lignstrum vulgare; 
specia de plante; — melinu rosiu— 
eambucus niger L. 

2 MELINU,-a, adj., melinus, ({xy;Xi- 
v6ţ), estrassu d'in gutonie : oliu melinu, 
oleum melinum. 

3 MELINU,-a, adj., melinus, (d'in 
|iiM = miere), facutu cu miere sau d'in 
miere; subst. f. melina, melina, mulsu 
de miere. 

* MELIORARE,-e(fo?/, v., meliorare, 
a face meliore, a face mai bene, a re- 
forma spre bene, a correge, a indreptâ, 
a imbonetati : meliorati starea poporu- 
lui; la noi sunt multe de meilor atu. 

* MELIORATIONE, s. f., mellora- 
tio, reformatione spre bene : mtliora- 
tionile făcute costa summe mari; melio- 
ratione considerabile; meliorutione ap- 
parentp, illusoria. 

* MELIORATU,-a, adj. part., melio- 
ratus, refortnatu spre bene : starea po- 
porului pucinu meliorata. 

* MELIORE, adj., melior, compara- 
tivu d'in bonu, si prin urmare meliore 
=mai bonu, contrariu pejorez=.m r âi reu. 

MELIORU, (cu l moliiatu, meioru), 
s. m., deminutivu d'in meliu. 

MELISIORU, (cu l moliiatu, meisio- 
ru), s. m.. deminutivu d'in meliu. 

MELIOSCya, (cu l moliiatu, meiosu), 
adj., pl^nu de meliu. 

MELTSSA, 8. f., melissa onicinalis, 
se dice si mătăcina si erVa stupiloru; 
vedi mătăcina. 

MELIU, (cu l moliiatu, meiu), s. m., 
milium; planta cereale bene connoscuta : 
melluji de meliu; fariri'a de meliu. 

MELLAIARIU,-a, adj. s., cui place 
mellaiulu. care mânca multu mellaiu sau 
numai mellaiu. 

MELLAIELLU, s. m., deminut. d'in 
mellaiu; — specia de planta, cistiis he- 
lianthemum, Linn. 

MELLAIETIARE,-ediw, v., malacis- 
sare, moliire, macerare, a face mellaie- 
tiu : perele selbatice puse in palie perdu 
dureti'a si se mellaietiedia. 

MELLAIETIU,-a, adj., mollis etfa- 
rinosus Tel granosus; inbipidu*, insul- 



MEL. 



261 



bus; molliosu, farinosu, care presenta 
granutie molliose : pere mellaietie; — 
fig. disgratiosu , neplacutu , nesaratu • 
omu mellaietiu, vorbe mellaietie. 

MELLAIQNIU (cu n moliiatu meV 
laioiu), s. m., augment, d'in mellaiu, 
in specie: a) turta desementieolirjsede 
linu, cânepa, etc, ce se da vacceloru ca 
se dea multu lapte; b) planta numita si 
mellaiellu. 

MELLAIORU, s. in., deminut. d'in 
mellaiu: mâncu mellaiorulu meu, si nu 
asteptu de la altulu. 

MELLAIRE,-escw, v. refl. a se mellat, 
a deveni molie; a se c6ce tare, vorbindu 
de pdme. 

MP]LLAIU, s. m., 1. milium, meliu=z: 
mellaiu meruntu; 2. farina ex mi Ho vel 
ex tritico turcico, farina de meliu sau 
de porumbii : mellaiu de meliu, mellaiu 
de porumbu 3. libuui ex tali farina fac- 
tum, pane făcuta d'in farina de meliu 
sau de porumbu : ne amu saturatu de 
memelliga, mai faceţi si câte unu mel- 
laiu. 

* MELLARIU, s. m , vedi mierariu. 

* MELLATU,-a, adj., mellatus am- 
mestecatu cu melle (miere); indulcitu, 
forte dulce. 

* MELLE, s. f.. me\,miere; vedi miere. 

* MELLIFERU,-a. adj., mellifer; care 
porta, adduce sau face melle : mellif erele 
albine. 

* MELLIFICARE, v., mellifioare; a 
face melle : albinele mellifica. 

* MELLIFICID, s. m., mellificlomj 
facere de melle, măiestria de a face melle. 

* MELLIFICU,-a, adj., melliflcns; 
care face melle aptu a face melle. 

* MELLIFLUU,-«, adj., mellifluus; 
d'in care flue sau curre melle : plante 
melliflue, riu mellifluu. 

* MELLIGENU,-a, adj., meiligeuusj 
care genera melle; de genulu mellei, ca 
meVea. 

MELLIGA, s. f., (ifc. melliga, com- 
para gr. fi/KjXaij), vedi memelliga. 

* MELLIGINE, s. f., melligoj succu 
assemene cu mellea, mursa de miere; 
succulu ce albinele tragu d'in flori inco 
netransformatu in miere, materia de 
miere si cera. 



262 



MEL. 



* MELLILLA, s. f., mellilla; ceva de 
melle. forte dulce. 

* MELLINIA, s.f., mellinia; ceva de 
melle. dulcetia; plăcere, vorba de miere. 

*MELLITU,-a,adj., mellitns; facutu 
d'in melle sau cu melle, dulce ca mie- 
rea : mellitii faguri; covente mellite. 

* MELLIU,-a, adj., melleusj de ms^e; 
dulce ca mellea. 

* MELLOSU,-a, adj., mellosus; plenu 
de melle: tare dulce. 

♦MELODIA, s.f., melodia, (jieXwSîa, 
d'in melos si ode); seria de sunete sau 
tonuri, de unde resulta cântare plăcuta 
si regulata : melodia dulce, canticu lip- 
situ de melodia; — melodia, in sensu 
strinsu technicu, se dice veri-ce regu- 
lare a tonuriloru, essecutate si ascul- 
tate successivu in acea-asi aria, diversu 
de armonia, care consiste in accordulu 
mai multoru parti essecutate si ascul- 
tate de una data : mesur'a este proprie- 
tatea essentiale a melodiei, nu inse si a 
armoniei; — in sensu mai largu, melo- 
dia, in poesia si prosa, seria de covente 
si de frasi, cari plăcu audiului; melodVa 
stylului, melodVa vorbirei. 

* MELODIOSU, -a, adj., plenu de melo- 
dia: cantecu melodiosu, voce melolodiosa. 

* MELODRAMA, s. f. f (melodrama), 
specia de drama, unde dialogulu este in- 
treruptu prin musica instrumentale. 

*MELODU, s. m., melodus (•j.eXcood?); 
eellu ce cânta dulce si placutu, sonoru. 

* MELOFOLIU, s. m., melofoliumj 
melu sau meru cu una folia laterale. 

* MELOMANIA, s. f., molomaniaj 
passione escessiva pentru musica, ma- 
nia de melodia : toţi membrii acestei fa- 
milia sunt dominaţi de melomania. 

MELOMELE, s. f., melomeli, ({JWjXd- 
[isXi), mur sa cu mere sau cu gutonie. 
MELONE, s. m., melo, pepene. 

* MELOPEPONE, s. m., melopepo 
([L-qXoziKw); camu in acelluasi sensu cu 
simplulu melone. 

♦MELOTA, s.f.,melota, (jr^Xco^); pelle 
de oue; in genere, pelle cu lân'a sau pe- 
rulu pre ea; vestimentu facutu sau captu- 
situ d'in atare pelle; vedi si mallotella. 

*MELPOMENE, s. f., melpomene, 
({i.eX7co{Jiv7]), mus'a poesiei lyrice. 



MEM. 

1 MELU, s. m., vedi meru. 

2 MELU, s. m., (jjiXoc), membru, me- 
sura; voce emissa cu mesura, cu tactu; 
cantecu; vedi melodia, melodiosu, etc. 

* MEMBRANA, s. f, membrana, (d'in 
membru), tessetura suptire si larga in 
corpulu animaliloru, a cărei destinatione 
este a forma, inveli sau coperi organe 
diverse : fibrele unei membrane, mem- 
branele cu cari se coperu muşchii: mem- 
branele creieriloru, membrane pituita- 
rie; membran'a d'in ou; — membrana se 
numesce, in sensulu anticiloru si perga- 
men'a sau pergamentulu. 

* MEMBRANACIU,-a, adj., membra- 
naceus; relativu la membrana, ăemem- 
brana, assemine membranei : scortia 
membranacia, codice membranaciu. 

* MEMBRANARIU,-a, adj. s., mem- 
branarius, relativu la membrana; s.m., 
personale , care prepara membrane de 
scrissu. 

*MEMBRANIU,-a,adj.,membraneu8j 
de membrana ■=. pergamentu ipugillarie 
membranie. 

♦MEMBRANULA, s. f., membrannla, 
deminut. d'in membrana. 

*MEMBRANOSU,-a, adj.,membra- 
nens; de membrana : parti membranose. 

*MEMBRARE,v., membrare; a pro- 
vede cu membre, a forma cu membre; a 
se membră r= a face membre, a forma 
membre : fetulu se membra in treidieci 
si cinci de dille. 

*MEMBRATURA,s.f., membratura; 
actione de a membra, sau a se membră, 
si resultatu allu acestei actione. 

* MEMBROSU,-a, adj., membrosus; 
cellu ce are membre mari, vigorose. 

* MEMBRU, s. m., membrum; verice 
parte esteriore a unui animale, distinsa 
de tote celle lalte prin functionile selle 
particularie ; — membru, in sensu figu- 
ratu: membru allu statului, allu unei 
societate, membru allu camerei depu- 
tatiloru, allu senatului, allu consiliu- 
lui administrativu, municipale, scola- 
sticu, bellicu, etc, membru allu unui 
periodu; intre aceste patru membre alle 
periodului este multa symmetria; — la 
marina membru sau membrele unei nave; 
in algebra membru allu unei ecatione, 



__ MEM. 

adeco fia-care d'in cantităţile separate 
prin semnulu ecalitatei; vedi si medul- 
lariu. 

MEMELLIGA, s. f., (it. melliga, comp. 
gr. [irjXr/.r]), farina de meliu, de saracenu, 
de ordiu sau de porumbu, ferta, meste- 
cată si ingrossiata, care serve de ali- 
mentu; vedi si mamalliga. 

MEMELLIGARIU,-a, adj. s., cui place 
memellig'a, care se nutresce cu memel- 
liga; vedi si mamalligariu. 

MEMELLIGUTIA, s. f., deminut. d'in 
memelbgn; vedi si mamalligiitia. 

* MEMORABILE, adj., memoria dig- 
nus, memorabili*; demnu de adducere 
a mente, sau deţinere de mente, ce me- 
rita a fi conservatu in memori'a ome- 
niloru : d'dle memorabili, fapte sau eve- 
nimente memorabili, invetiatura memo- 
rabile; acellu domnitoria inco nu a fă- 
cuţii nemica memorabile. 

* MEMORABILITATE, s. f., abstrac- 
tulu d'in memorabile. 

MEMORANDU,-a adj., momorandus; 
camu in acellu-asi sensu cu form'a me- 
morabde, implicandu una idea de neces- 
sitate mai pronuntiata : fapte memo- 
rande, di memoranda, locu memorandu; 
— ca s. m., reale, unu memorandu z=z 
unu memoriale. 

* 1 MIOIORARE, v. a., memorare; 
a face memor e, si a nume : a) a adduce 
a mente cuiva ceva;/>) a spune, sau 
narrâ ceva; c) a recita d'in memoria ceva. 

* 2 MEMORARE, s. verbale, meuio- 
ratio, in t. s. verbului. 

* MEMORATIONE, s.f., memoratio; 
actione de memorare. 

* MEMORATORIUytona, adj., me- 
morator, care memora. 

* MEMORATU,-a, adj. part., me- 
moratus, addussu a merite, attinsu, pusu, 
recitatu. 

* MEMORE, adj , memor, care tine 
in mente, care tine mente, care si adduce 
a mente, care nu uita; a) in genere \filii 
memor i de gloria paterna; omu me- 
tnore de beneficie; b) in specie, care si 
adduce usioru a mente, care are bona 
memoria, care adduce altui-a a mente. 

* MEMORIA, s. f., memoria; addu- 
cere a mente, tinere demente, facultate 



MEM. 



263 



prin care suffletulu conserva, tine si de- 
scepta in sene celle ce au cadutu veri- 
una-data atâtu in sensulu esternu câtu 
si in cellu internu : memoria bona, mare, 
vasta, prodigiosa; putina memoria, omu 
lipsitu de memoria, te insella memoria; 
ellu are memoria bona, este inse lip- 
siţii de judecata ; ai memoria scur- 
ta; ti a scapatu d'in memoria; a si es- 
sercitâ, cultivă, inavuti memori'a; a 
scrie sau spune d'in memoria ; a si în- 
carcă memori'a cu nemicuri; memoria 
naturale; memoria artificiale; memoria 
locale; fapte de memoria eterna, monu- 
mente inaltiate in memori'a unoru băr- 
baţi mari; dup o memori'a omeniloru se 
scie numai atâtu; memori'a benefacuto- 
riloru este bene coventuta, memori'a ty- 
ranniloru este blastemata; nu calumniati 
memori'a omeniloru de onore; in me- 
mori'a fericitului reposatu; in memori'a 
))arentiloru mei am pusu acesta cruce; 
barbatu de fericita memoria, de gloriosa 
memoria; — in jurisprud. a reabilita , 
a spellă memori'a cutarui reposatu, adeco 
a face se se anuulle senteuti'a de con- 
damuare. 

* MEMORIALE, adj. s., memoriaiis, 
pi. memor ialia; relativii la memoria : 
epistole memoriali; s. m., reale, memo- 
riale, scriptu compuşii intr'adensu cu 
scopu de a informa pre cineva despre 
decursulu si starea veri-unui lucru, a 
veri-unei cause : memoriale elaboratu 
pentru gubernatoriulu terreiincestionea 
calliloru ferate; memoriale in causa de 
processu; plur. memoriali, adnotationi 
ce si face unu omu, care a participatu 
la conducerea affaceriloru publice alle 
unei terri; memorialile fratelui meu, 
memorialile fostului ministru, memo- 
rialile unui commandante generariu , 
memorialile lui Buonaparte; aceste me- 
moriali sunt prea bone fontane istorice; 
— in scientia, disertatione asupr'a veri- 
unui obiectu de scientia, litteratura, etc; 
memoriale asupr'a fenomeneloru elec- 
tr icitatei; — in jurisprud. memoriale de 
spese, computu ce presenta, p. e. unu 
advocatu sau ore-care altulu, asupr'a 
speseloru făcute in veri-una causa; in 
commerciu, asia numit'a stratia, (ital. 



264 



MNE. 



strazza), adeco câteva colle de papyru, 
prense ia lungu, in care commercian- 
tele este obligatu a consemna tote af- 
facerile selle commerciali de preste dl, 
cari cumu urmedia, cu penn'a san cu 
plumbulu; pre a locurea, memoriale este 
ensusi asia nuniitulu diurnale sau dia- 
riu; une-ori se dice memoriale si not'a, 
computulu , ce presenta unu negotiato- 
riu, apotkecariu, etc. spre solutione. 

*jiEMORI03U,-a, adj., memoriosus, 
care are bona memoria. 

MENARE, v. a., atrere, pellere, de- 
pellere, mittere; (it. menare si minare, 
isp. port. menar si minar, fr. inener, 
tote d'in minare, form'a activa d'in de- 
ponentea claasica mln&ri—ammenitiare, 
forma activa ce se afla si in autorii ante- 
classici si post-classici, cumu de ess. la 
Appuleiu : aâinos et equum sarcinig o- 
nerant et miaaates baculis exigimt = 
incarca asinii si callulu cu sarcine si 
i făcu se merga menandu-i cu beţie; 
ac^sta-a e si insemnarea primitiva, ero 
cea de ammenitiare e derivata d'in a- 
cesta-a, in lat. med. inco e menare); - - 
1. a face se merga inainte vite si alte 
animali : menati vitele la apa; ai menatu 
callulu prea tare; pecurarii mena oude 
veia la munte; mena mai iute; menau 
de focu caii, — famil. si prov. pare co 
a menatu porcii, asia nu scie de o- 
menia; — 2. metaf., a) despre persone, a 
tramitte, a duce: pre cine ai menatu se 
chiame copillii? semenămupre cine-va 
d'in noi se ne compere merinde; ce me 
menati de la unidu la altulu? — de aci: 
a mena cu vorb'a de adi pre mane; a 
menâ de la Pilatu la Caiafa; — b) despre 
lucruri, a) ca subiectu allu verbului : 
callea mena pre cineva departe; una 
idea te mena departe; si fora obiectu de 
persona: unde mena callea: unde mena 
acesta idea? |3)ca obiectu allu verbului: 
a menâ lucrulu departe, a menâ cu vi- 
gore. cu putina tragere de anima. 

MENATORlD,-^n'a, adj. s., (minator) 
pecoris actor^ care mena: menatoriude 
oui la staulu; menaioriu de edili, de boi, 
de porci, — ca subst. reale : menaioriu, 
m. sau menatoria, f., instrumentu cu 
care se mena vitele. 



BENE . 

MENA TURA, s. f., pecoris actio, ju- 
meatorum actio; actione de menare : 
menatur'a asia de rapida va asteni cur- 
rendu edilii. 

* MENDA, s. f., menda; vitiu, defectu, 
1. de corpu, materiale: nu afli menda 
in acestu formosu corpu; 2. de scrissu 
si altele : furmica mendele in copi'a ce 
ai facutu. 

* MENDACE, adj. s., mendax; apple- 
catu a spune mentioni, mentionosu. 

* MENDACILOCIU, s. m., mendaei- 
loquium, vorba mentionosa. 

* MENDACILOCC,-a, adj., menda- 
eiloqims; care spene mentioni. 

* MENDACITATE, s. f., mendacitasj 
calitate, vitiu de mendace. 

* MENDACIU, pl.-e, mendaciom, 
menţiona. 

* MENDICANTE, adj. part. preş., 
meadieans; cersitoriu; — ca 8. m. per- 
sonale, monachu ce si duce vieti'a cu 
cersitorfa. 

* MENDICARE, v., meudicarej a 
cerşi, a trai menăicandu. 

* MENDICATIONE, s. f., mendica- 
tio; actione de m-ndicare. 

* MENDICATORIU,- foria, adj. s., 
mendicaas, ineu<i*icns;care mendica, cer- 
sitoriu. 

* MENDICITATE, s. f., meudicitas: 
stătu de mendicu. 

* MENDICl/,-a, adj. s. , mendiens; 
care mendica, cersitoriu si cersitoresen. 

* MENDOSITATE, s.f., meudositas; 
stătu sau calitate de mendosu. 

* MENDOSU,-a, mendosas; plenu de 
mende, (vedi menda) : copia mendosa ; 
espressioni mendose. 

*MENDQ, s. m.,mendam$inacellu-asi 
sensu cu menda, a.oplicatu inse si in spe- 
ciale la menade de scriere sau de copiare. 

MENEIU, pl.-e, (jiYjvoXdifiov) , carte 
basericesca ce coprende totu ce e de 
cantatu si de lessu in baserica pre fia- 
care di d'in cei douisprediece mesi ai 
annului, de unde si numele seu, (p]v= 
mensis^rmese). 

MENIA, s. f., (pv/jv»?), ira, iracundia, 
irritatione violenta asupr'a cuiva, ira, 
furore subita si scurta , ira foror bre- 
vis : apprendere de menia , omu sup- 



MEN. 

pusu meniei; meni' a turbura mentea; o- 
mului inteîleptu se covine se si infre- 
nedie meni'' a. 

* MENI ANA , s. f. si menianu, m., 
mamianum, (de la Meniu, nome propriu 
romanii), specia de micu balcone sau 
altanu, inchisu, in care esse cineva se 
specte. 

MENIARE, v. a M offendere, irrilare: 
a meniâ pre Domntdieu; reâ., a se me- 
niâ, irasci : elîu se menta pentru ne- 
mica; nu te meniâ pre mene; nu ve me- 
niati pre cei ce ve spunu addeverulu. 

MENIATU,-«, adj. part., iratus, co- 
prensu de menta, apprensu de menia : 
ellu a plecatu meniatu. 

* MENIDE si mcna, s. f;, mama; pes- 
cisioru ce se affuma. 

* MENINGE, s. f., (fr. meninge, -17]- 
vi^t); membrana forte snptire; in spe- 
cie, membrana ce infasciora creierii : 
meningite sunt trei, adeco: dur' a matre 
sau simplu mmingea; arachnoidea sau 
meningin'a; pi" a matre sau meninget'a. 

* MENINGETA, s. f., (fr. tncniuget- 
te); vedi meninge; — puoj rie deminut. 
d'in meninge, ca si meningina. 

*MENINGINA,S.f.,(fr. m6nin?ine); 
vedi meninge si meningeta. 

* MENINGLXITE, s. f.,(fr. menin.'i- 
uite); inâdmwationQ ■dmeninginei, (vedi 
meningina). 

* MENINGITE, s. f., (fr. meningite); 
inflammatione a meningiloru in genere, 
si in specie, a durei matre, (vedi me- 
ningp). 

f MENINGO-, f'd'in meninge), intra 
in mai multe composite scieutifice, cumu : 
meningocephalite (fr. m<Sniugocephali- 
te, s. f., d'in xs<paXij=:ce/a, capu), dorii 
de capu proveniţii d'in inftummationea 
meningiloru; mcningogastralgia , s. f., 
(fr. meuin<rotrastrala:ie, din faamip z=. 
pântece si a)/fo? = doru), doru de pan- 
tice proveniţii d'in inliammationea me- 
ningei stomacului ; meningogenu ,-a , 
adj. (fr. meniu?og«ue, d'in *{VjQcz=zge;vu), 
ce da nascere la meningi false; menin- 
gophglace, B. f. (fr. ineningophj lax, din 
cp&Xa£.r= custode) ; instrumentu de chi- 
rurgia, aptu a protege meningite, candu 
se făcu operationi la creieru; meningor- 



MEN. 



265 



rheia, s. f. (fr. ineniusrorrii^e, d'in pcoc 
—flussu, scursura); congestione a unui 
fluidu dre-care intre meningi, pre me- 
ningi, sau sub meningi. 

MENIOSU,-a, adj. , iratus, iracun- 
dus, plenu de menia : lassa-lu in pace, 
co e meniosu ; eu nu disputu cu omeni 
meniosi ; meniosulu facile committe er- 
rori. 

* MENISCOIDE, adj., (fr. măniscoî- 
de, d'in injvtoxo? = mtniscu si si£oc = 
forma)', care are forma de meniscu. 

* MENISCU, s. m., menisens, (ţxTjvi- 
CAoq, comp. si fr. mcnisque, d'in jatjV— 
luna), proprie, lunula, lunisiora, appli- 
catu prin metafore: a) la ornamente ce 
au forma de una lunisi6ra, si mai ver- 
tosu forma de luna noua; &)la vitre con- 
vesse de uua parte si concave de alfa; 
c) la figure geometrice solide sau plane 
ce au forma ca si vitrele de cari e vor- 
b'a sub b. 

MENITIARE, menitiatoriu , meni' 
tiatu, etc, vedi ammeniti ire, ammeni- 
tiatoriu, ammenitiatu. 

MENOLOGIU, s. in., (meuologium= 
[MjvoXdYtov); veăimeneiu. 

MENSA, s. f., mensît; vedi mesa. 

MENSALE si mesale, adj. s., mensa- 
lis, relativii la mensa— mesa. de mesa: 
s. f. reale, mensale-a sau mesale-a : 
a) mes'a de pandia de asternutu pre 
mes'a de lemnu; b) servietu de mesa. 

MENSARIU si mesariura, adj. s., 
meusaritis; relativu la mensa sau mesa; 
ca s. m.; a) person., mensar iu—. :banca- 
riu, scambatoriu de banni, b) reale, in 
acellu-asi sensu cu mensalc sub o si b. 

* MENSIONE, s. f., menijio; actione 
de mesurare; vedi 2 mensu. 

* MENSORIUj-ona, adj. s., me»s<>r; 
care mesura, mai vertosu in compuse : 
agrimt s >iu. 

* MENSTRUALE si mestruale, adj., 
menstruali»; de mensu, (vedi 1 mensu) : 
emolumente menstruali: in specie, flussu 
de sânge menstruale, la muieri. 

* MENSTRUATIONE, s. f., stătu de 
menstruata, fire, luni. 

*MENSTRUATU,-«, adj. part., inen- 
struatns, plenu do menstruu, (vedi men- 
struu ca subst.), vorbindu de femine 



266 



MEN. 



cari au menstrele=.lunile : cârpa men- 
struata; muieri menstruate. 

MENSTRUU,-», si mestruu sau me- 
stru (vedi si semestru), adj., menstruus, 
de mensu, de fîa-care mensu, (vedi 1 
mensu ) : uşura menstrua , serbatori 
menstrue ; in specie , flussu de sânge 
menstruu, la muieri; de aci abst., meri' 
strulu sau pi., menstrele, lun'a muieri- 
loru; — care dura unu mensu, de aci 
absol. s. m. reale, menstru-lu, provi- 
sione, mercede , emolurnente, etc. pre 
unu mensu. 

1 MENSU , mesu si mese, s. ra., pi. 
mensi si mesi, mensis, (it. mese, franc. 
mois); luna de dille, treidieci de dille, 
ca in mensulu lui Juniu, treidieci si 
una de dille , ca in mensulu lui Juliu; 
annulu are douispredieci mensi; — me- 
taf., mensulu si mai vertosu plur. men- 
sii =. lunile, curetiare mensuale a mu- 
ieriloru; — essitu d'in acea-asi fontana 
cu urmatoriulu 2 mensu, cumu attesta 
Cicerone: iunse cursus quia mensa spa- 
tia coueiunt , menses nominantnr = 
fiendu co cursurele lunei se făcu in spa- 
tie mense, de acea-a se si numescu mensi. 

* 2 MENSU,- a, adj. part., meusns, 
si subst. meiisus-us,mensuratn si mesu- 
ratu, applicatu mai versosu in compo- 
site si derivate : immensu, dimensu, di- 
mennone, etc. 

MENSUR A si mesura. s. f., mensura, 
d'in 2 mensu; vedi mesura. 

* MENSURABILE, adj., mensurabi- 
lis; ce se pote mensură. 

MENSURALB, adj., mensoralis; de 
mensura : linia mensuralc. 

MENSURARE si mesurare, v., men- 
snrare, metiri; vedi mesurare. 

MENSURATIONE, s. f., inensnratio; 
vedi si mesuratione. 

MENSURATU simesuratu. adj. part., 
raensiiratus; vedi mesuratu. 

MENTA, S. f., menta si mentha, ({iev- 
&'(]); specia de planta aromatica bene 
connoscuta, numita pre a locuri si isma 
'oapj) : vinarsu cu menta. 

* MENTAGRA, s. f., iDentasrraj for- 
matu ca si podagra, mentagra, va se 
dica doru sau morbu de mentu. 

MENTALE, adj., (it. mentale, fr. men- 



MEN. 

tal); de mente, in mente, d'in mente : 
calculu mentale, operationi mentali; a- 
lienatione mentale. 

♦MENTASTRA, s. f., mentastrum, 
menta selbatica. 

MENTE, s. f., mens, abl. mente, (gr. 
jxevo?, it. isp. port. mente: prov. ment); 
ratio; 1. ca mai desu, facultatea suffle- 
tului de a cogitâ, intellege , concepe, 
judeca : cu mentea intellegemu ce ni se 
spune percepemu celle ce vedemu si sen- 
timu in genere: mentea judica, combina, 
abstrage, analysa; mentea imagina for- 
mosele ideali alle artei: cu mentea o- 
mulu imbracia trecutulu, connosce pre- 
sentele, prevede fiitoriulu ; mente lim- 
peda, lucida; omu ageru sau grossu de 
mente; se ceremu de la Domnedieu mente 
sanitosa in corpu sanitosu; a pune in 
mente, a veni in mente; ce vream se 
spunu mi a scapatu d'in mente; cere câte 
nu ti trece prin mente; ce spuneţi voi, 
nu pote intră in mente de omu; 2. in 
specie : a) derepta judecata, prudentia, 
intelleptione : omu cu mente, fora mente; 
ce copillu cu mente! — mai vertosu la 
pi., a si essi d'in menti, a perde men- 
tile, a si veni in menti, a lud mentile, 
a răpi mentile; a si bee mentile: a scote 
d'in mente sau d'in menti : a) a inne- 
boni, (3) a insellâ, a ammagi, a seduce : 
ascossu biet' a feta d'in menti; a invetiă 
mente : a) senguru d'in patite; in ace- 
stu sensu si ca refl. a se invetiă mente, 
mai energicu de catu simplulu : a inve- 
tiă mente : nu s'a invetiatu inco mente; 
p) a invetiă mente pre altidu, dandu-i 
aspre lectioni, bătălia, etc; asia si : a 
capetă mente, a pune mente, a cresce la 
mente, mentea cresce, etc; b) attentione : 
a si incordâ mentea sau mentile, spre 
a ascultă si intellege; a luă amente; cu 
intelleptione se luămu a mente; luare a 
mente z=z attentione; c) memoria : ace- 
stu omu tine mente de multu; nu mai 
tine mente nemica, pre nemine; a si ad- 
duce a mente, a rechiamă in mente; a 
adduce cuiva a mente, a i rechiamâ in 
memoria, a i spune : de ce mi adduceti 
a mente de acestu trecutu? d) conscien- 
tia, connoscentia sau sentire de sene, 
mai vertosu in plur. menti, compara mai 



MEN. 

susu la a), espressioni ca : a si essi d'in 
menti, etc; 3. prin mai mare estensione 
applicatu si la partea sensitiva, affec- 
tiva si volitiva a suffletalui : lassa se 
facă cumu Iu duce mentea; lupulu muta 
perulu, nu mentea, asia se elice in unele 
parti proverbiulu ee in alte parti suna : 
lupulu si scamba perulu, neci una data 
invetiulu. 

* MENTECAPTU,-a, adj., meutecap- 
tus, nebonu, stultu. 

MENTEMINU,-a, adj., prudens; la 
Macedoromâni, cu acellu-asi sensu, in 
care se dice mentosu intre Dacoromâni. 

* MENTIENTE, adj. part., meutiens; 
care mente, (vedi mentire). 

* MENTIGINE, s. f., inentigo; mor- 
bu de menta mai vertosu la amnelli, 
morbu mortiferu pentru sugaci. 

MENŢIONA, (pron. vulg. minciuna) 
s. f., (compara ital. menzoşna , prov. 
mensonga si meusouja, fr. mensouge), 
mendacium; faptu sau spusa mentita, 
neaddeveru spusu cu intentione de a in- 
sellâ : menţiona mare, groasa, pre de 
intregulu; a spune, a carpi, a talia men- 
tioni; a ascultă mentionile s<iu la men- 
tioni; ce credi in mentionile betrâneloru 
si farmecatorieloru; mentwn'a dupo re- 
ligione, e mare peceatu; a dă de men- 
ţiona = a convinge de menţiona, a des- 
menti, a arretâ co mentioni a spusu; 
— in sensu mai dulce: fictione, fabula : 
mentionile poetiloru ne incanta; prov. 
si mentwn'a e vorba. 

* MENŢIONARE, v., mentionem fa- 
cere, (fr. mentionner), a face mentione, 
(vedi mentione), a indica prin vorbe : 
a menţiona pre scurtu dissele cuiva; a 
menţiona numele cuiva intr'unu actu, 
intr'una conversatione; de ce n'ai men- 
tionatu inprocessulu verbale si propo- 
sitionea mea. 

* MENTIONE, s. f., mentio , (d'in 
mente, sau mai bene d'in rad. men), ac- 
tione de aadduce a mente, de a spune, a 
numi, a dice, mai vertosu adice in tre'cutu: 
a face mentione de ceva sau de cineva; 
de ce nu ai făcut u mentione si de mene 
in acelht inscrissu ? 

MENTIONELLA, s.f.,meudaciolum; 
deminutivu d'in menţiona : scii spune 



MEN 



267 



mentionelle, b