Dictionnaire d'étymologie daco-romane

Google

This is a digital copy of a book that was preserved for generations on Hbrary shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project

to make the world's books discoverable online.

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject

to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books

are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover.

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the

publisher to a library and finally to you.

Usage guidelines

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we liave taken steps to
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying.
We also ask that you:

+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for
personal, non-commercial purposes.

+ Refrain fivm automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the
use of public domain materials for these purposes and may be able to help.

+ Maintain attributionThe Google "watermark" you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it.

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe.

About Google Book Search

Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web

at |http : //books . google . com/|

limp

D00083716U

kc

• )

DICTIONNAIRE

D'fiTYMOLOGIE DACO-ROMANE

ALIMENTS LATINS

COMPARES

AVEC LES AUTRES LANGUES ROMANES

MAYBNCB. IMPRIMERIE H. PRICKARTS

DICTIONNAIRE

D'fiTYMOLOGIE DACO-ROMANE

^L^MENTS LATINS

COMPARES

AVEC LES AUTKES LANGUES ROMANES

PAR

X iU €ifeac

1 ^-"^p»».^—

FRANCFORT s/M.

LUDOLPHE ST-GOAI\^

Berlin, A. A shah «f 0*>. — Buoarest, Socec a 0>. — Czernowitz, H. Par dinu
Florence, H, Liy.st:in:n. — Hermannstadt, A. ^Schmikdickk. — Jassi,
SSociicrATKA rrxiMt'A. Leipzig, F. A. BBocKUArs. — Londres, D. Nutt.
Milan, Valestiseii <f J/r/.;.s. - Paris, A. Durasd «t Pedose-Lauriel.
Pesth, O. KiLiAS. — St-Petersbourg, C. Bosttgeu. — Vienne, Oerold d- 0«>.

1870

Jo/._^._31

DfeDlfe

^ l^ «1^711^

DACO -ROMANE

PRfiFACE

Un aiiteur tres-estime publia, il y a plus de quaraute ans,
une esquisse tres-spirituelle sur Ies langues albamiise, valaqiw et
bulgare ^), ou il iiomme la laugue valaque ou plutOt daco-romane
le plus ancien et le plus particulier des idiomes neo-latins.

Cette assertion est en effet assez juste. Le daco-roman,
quoique moins riclie que les plus jeunes langues de TOccident,
ou I'element remain a eu plus de temps de prendre racine, pos-
sede cependant plus de mots classiques de Page d' Auguste que
ces dernieres, et un grand nombre de ses vocables ont gard^
leur acception latine, qu'ils ont souvent completement chang^e
dans ces idiomes.

Toutefois, le daco-roman est rest^ a peu pres inconnu au
grand public, comme langiie romwie, parUe par huit millmis
dliotnmes. Nous attribuons ce fait a deux causes principales :
la premiere est la position geograpMque du pays a I'extremit^
orientale de TEurope, isoM de toute communication avec les
autres nations romanes; la seconde, non moins importante, est
Fusage seculaire, abandonul seulement depuis buit ă dix annees,
d'dcrire la langUe avec des caracteres cyrilliens. Cette derniere
circonstance surtout a meme produit la grande erreur de faire
des Daco-Komans un peuple d'extraction slave.

C'est le cflebre philoloî^^ue, professeur Diez, de Bonn, qui a
exposă le premier, dans sa Grammaire des langues romams %
d'une maniere scientifique et methodique, les lois qui regissent
la formation des langues romanes, et c'est done a lui que nous
avons a rendre tout hommage. Mais, a notre grand regret, ce
savant ne s'est occup^, dans son dictionnaire ^tymologique '^) que

^) B. Kopitar, Albanische, Walachische mid Bulgarische Sprache.
Wiener Jahrbiicher der Literatur, 46nie vol. oîj — 10(3.

2) F Diez, Grammatik der Romanischen Sprachen. 2te Aufl. 3 vol.

3) F, Diez, Etymologisches Wcei-terbuch der Romanischen Sprachen.
2t« & 3te Anfl. -2 vol.

VIII Preface.

tout particulierement des trois langues romiines dominantes -
de Vitalien, de Tespagnol et dii fran^ais. J'espere done de n'avoir
pas fait une oeuvre toiit-a-fait inutile, en piibliant le present
essai sur Ies elements latins du daco-roman, que j'ai Tintention
de faire suivre d'un expose de ses elements etramjers, qui for-
meront la seconde pârtie de cet ouvrage.

La langue daco-romane est sortie, comme ses soeurs les
autres langues romanes, de cette lingua rustica que les Conque-
rants Remains out apport^e avec eux. Ce latin vulgaire ou
rustique a dfi naturellement se modifier, tant par I'immixtion des
langues indigenes, parlies par les diff^rentes nations soumises â
la domination romaine, que par Tinfluence plus ou moins grande,
que les langues d'autres peuples ont exerc^e plus tard. II en
a 6t6 de meme pour le daco-roman. L'^minent slaviste profes-
seur MiKLosicH, de ,Vienne, dit k ce sujet ^) : «En ce qui regards
Vfl^ment autochthone, nous ne poss^dons aucun monument de la
langue da>ce ou gete et Ton pourrait croire, que nous devious
renoncer ă, toute trace de Tfl^ment indigene dans le daco-roman.
Mais il n'en est pas ainsi. D^jă, M. Kopitar nous a fait remar-
quer les caracteres distinctifs qui, communs aux langues parlies
aujourd'hui dans la peninsule du Hemus, ne trouvent leur ex-
plication dans aucune de ces langues, avec lesquelles elles ont
du rapport. Le grec-moderne nous offre des singularit^s qui ne
d^coulent pas du grec ancien; le bulgare, et en particulier aussi
le serhe, nous montrent des ^nigmes qui ne peuvent etre d^finis
par les langues slaves; le daco-roman enfin pr^sente des con-
structions qui ne sont pas latinos. Toutes ces particularit^s,
communes aux langes parlies dans les contr^es du Balkan, pa-
raissent devoir âtre ramen^es ă, V element autochtJione; elles ne
peuvent que soutenir Topinon que cet flement est essentiellement
identique avec Vdlbanais d'aufourd'huL Si Ton regarde done
avec raison les Albanais comme des descendants des anciens
lUyriens, Ton aura aussi le droit de donner aux Daces et aux
Getes une origine commune avec les lUyriens ^), »

Vdlbanais et le daco-^roman nous font voir en effet des
analogies tellement frappantes, non seulement dans un grand
nombre de vocables latins, qui ont reşu dans les deux langues
une meme acception, mais aussi dans certaines formes gramma-

*) Fr, Miklosich, Die Slavischen Elemente im Rumunischen, 5—6.
') Voyez aussi Diez, Grammatik, I. Walachisches Gebiet, 89 — 94. —
Arth. dk Alb, Schott^ Walachische MaBhrchen, Einleifcung, 1 — 82.

Preface. IX

ticales ^), et dans beaucoup de mots primitifs, dont Tanalyse assez
difficile pourra peut-etre jeter une lumiere sur Ies pages plus
qu'obscures de Thistoire de ces peuples antiques ^),

Un torrent de peuplades barbares a innond^ la Dacie presque
sans interruption du quatrieme au treizieme siecle et Ton de-
vrait en conclure que sa langue se soit sensiblement alt^r^e par
les relations avec tant d'616ments strangers. Par im ph^nomene
extraordinaire cela n'est pas le cas; elle est rest^e essentidle-
ment latine par le fond, Le vieux slave-hidgare a exerc^, il est
yrai, une assez grande influence sur son d^veloppement depuis
le sixi^me siecle environ ; un bon nombre de mots latins ont 6t6
remplac^s par des mots slaves qu'on a re9us presque litt^rale-
ment, sans se donner beaucoup de peine de les assimiler, et meme
Vinterieur de la langue ne manque pas de certaines formations
slaves *), qui s'y sont fix^es irr^vocablement. Le grec modeme ou
plutdt le grec du moyen ăge, le turc et le magyar n'ont fait
qu'enricliir son dictionnaire. Les autres langues romanes possedent
toutes un fond plus ou moins considerable d'^l^ments germa-
niques; le daco-roman seul en est tout ă, fait depourvu, car le
peu de vocables allemands qui s'y trouvent, sont d'une intro-
duction trâs-r^cente, soit du russe-polonais, soit du magyar.

Toute nation qui aspire ă, prendre une part active dans le
mouvement intellectuel des nations civilis^es, doit s'occuper avânt
tout ă. se faire une langue naţionale-^ c'est le premier et le plus
important signe de sa vie ainsi que de sa vitality. Nous enten-
dons par la/ngue naţionale le langage parl6 par le peuple, qui
constitue la nation. Le procM^, par lequel une langue se fixe el
se dissoud de nouveau, ne peut jamais etre sujet ni aux caprices
ni aux fantaisies de quelques personnes; il doit r^imir en soi les
deux elements opposes de la necessite et de la libre volante %
qui se d^veloppent seulement dans le peuple etpar le peuple; car
quoique Tindividu paraisse etre principalement actif dans la pro-
duction de mots nouveaux et de formes nouvelles grammaticales,
il ne Test cependant qu'apres que son individuality a p6ri dans
Tactivite commune de la familie, de la tribu ou de la nation,

*) Miklosichj Slavische Elemente, 6 — 7.

*) U. JR. Roealer se prononce (dans sa brochure „Dacier und Romae-
nen", 69 — 70, Wien, 1866) contre ces donnees de M. Miklosich, en expli-
quant de son c6t^ cette affiuittî des langues albanaise et daco-romane
par la communication de ces peuples entre eux.

*) Miklosich, Slavische Elemente, 11 — 13.

*) Miix Mueller^ Science of language, 35 — 37.

X Preface.

ă, laquelle ii appartient. Le grammairien Marcellus dit a Tempe-
reur Tibere : « Tu peux, o Cesar, accorder le droit de citoyen
roniain ă des hommes, mais jamais a des mots. »

Partant de ce principe, il va sans dire que je me suis abs-
tenu d'enrichir mon loxique d'une foiile de termes nouveaux,
introduits litt^ralement du franşais, en meprisant, par ignorance,
tres-souvent le bon vieux mot de souche latine, pour y substi-
tuer un vocable frangais d'origine strângere.

ti'orthographe que j'ai employee dans le dictionnaire est la
plus simple, en ^crivant, autant que cela est possible, comme
Ton parle. L'^tymologie, que la plupart de nos philologues daco-
romans veulent prendre pour base de leur sySteme d'ortbographe,
n'a rien h faire avec Talphabet; elle appartient exclusivement a
Vhistoire de la langue. Le passage classique de Quintilien :
€ Ego, nisi quod consuetude obtinuerit, sic scribendum quidque
judico, quomodo sonat; hie enim est usus litterarum, ut custo-
diant voces, et velut depositum reddant legentibus , » renferme
rideal et la loi Ibndamentale de Tortliographe, que toutes les
nations civilis^es ont suivie et que nous devons suivre. II est
temps de mettre un terme k tons ces systâmes d'orthographes pos-
sibles et impossibles, qui surgissent chaque jour et qui ne font
qu'accroitre la confusion qui existe d^jk et que M. Maiokesci;
caract^rise si bien dans son petit traits sur Torthographe daco-
române qui, malheureusement, n'a pas obtenu toute Tattention
qu'il merite h. juste titre, meme si Ton ne pent pas adherer d'une
maniere absolue ă tout ce que I'auteur y 6met.

M. Ubicini, publiciste fort distingu^, qui a ^crit une Introduc-
tion tr^s-interessante h la Grammaire roumaine de M. Mikcesco
(B. Alecsandri), y fait des observations pleines de justesse sur les
r^formes actuelles de la langue en Komanie, que nous conseil-
lons de prendre en s^rieuse consideration.

Je termine en recommandant mon ouvrage a la bienveillante
critique du public, tout en reclamant son indulgence pour un
travail aussi difffcile que nouveau.

A. DE ClHAC.

OBSERVATIONS

SUR

QUELQUES LETTBES DE L' ALPHABET DACO-BOMAN

& et 6, le signe au-dessus leur donne tine pronondcUion sourde
et gutturale, qui est entre mi e ferme ei un (B; ces deux
voyeUes sont presque toiijours courtes, provenant le plus
souvent d'une voyelle muette; dans le cas contraire eUes soni
marquees d'un accent circonflexe: â, 8, comme signe de lon-
gueur.

c devant les voyeUes e, i, se prononce comme le c en iialien devant
ces leifres; devant les autres voydles, c a la raleur du k.

ch devant e et i remplace, comme en iialien, la lettre k.

g suit les memes regies comme le g frangais,

gh devant e et i a le son guttural comme g devant a, o, u.

Î ă la fin d'un mot et precede d'un c, g, ţ, z, ainsi que cmnme
signe du pluriel nmi articide, precede des lettres b, d, f, 1, m,
n, p, r, s, Ş, ţ, z, est presque muet.

Î devant les lettres \, m et n a tine prononeiatimi sourde et gut-
turale, legeremetit nasale et ressenMe assez aux voyeUes ă, 6.

j correspond tout ă fait au j frangais.

S a toujours tine pronomiation tranchanfe.

I se prononce comme le frangais ch.

\ a la valeur du z aUemand on du z italien dans heaucoup de
tnots, oil z provient, dans cette derniere Imigm, du c ou du t
latin,

u est toujours egal a fou frangais,

z se prononce comme le z frangais.

NoTA. - â muet final a^^res une consonne, employe gene-

ralement encore, a ete supprime comme tout k fait superflu. II

provient sans doufe du mode vicieux adopte dans les vieux livres

ecclesiastiques, imprimis ou ecrits en caracteres cyrilliens, d'ajouter

ă chaque mot finissant par une consonnc la lettre muette cyril-

lienne l, qu^on a re^yiplacie ensuiie par un li, sans se rendre

compte pour quelle raison.

i final dans la declinaison et conjugaison, ou il est presque

muet, et dans d'autres mots, ou sa prononciation doit etre plus

XII Observations.

au moins niarqme, s'ecrit toujour s -I- c.-d-d. avec le signe de
brievete. Cest encore une imitation de la măthode cyrillienne;
fecris done tout simplemefit -i- (sans ce signe), exccpte dans le
prononi conj, 'şî (datif), pour le distinguer de la conf, şi (si) et
lorsque i au milieu d'un mot se trouve precede de la lettre c,
oîi ii ne sert que pour indiquer la j^rononciation palatale du c.
Nota. - Je fais remarqicer que je n'ai admis k dessein que
trois modes de conjugaison camme en italien; Z'e accentua ou non
accentua de Vinfinitif des verhes en ere ou 6re, (iwur lesquels la
la^gue itdlienne n^a non plus qu'un seul mode de conjugaison)^
et la setde difference de la terminaison du singulier de Vimperatif,
en i pour Ies verhes en 6re, et en ^ pour ceux en 6re (tăce=tB.c^Te
— tăcui — t2i,ci; pricepe=ţeTciţ^Te^pric^ui — pricepe), nejustifient
pas la designation d'un ^"** ei 5"** mode de conjugaison selon la
langue latine, (v. Diez Gr, 2. 250),

A

A, pr^p. L. ad; it a, ad; esp, port, â; prov. a, az; fr. k.
Gette proposition supplOe 1^^ aux inflexions casuelles de la langue
latine, mais contrairement ă, la râgle des autres langues romanes,
a ne pent etre prOposO aujourd'hui qu'au genitif et pas au datif,
qui ne prend ou aucune prOp. ou bien la prăp. la (v. c. m.);
anciennement a s'employait devant le datif, comme la aujourd'hni
(y. Ur. 2. 35 ann^e 1686); 2" devant des substantifs non dătermin^s
et devant certaines locutions adverbiales elle est employee tout-
a-fait comme le lat. ad: a nume — ad nomen, nomm^ment; a
lături — ad latera, de c6t6 ; a fără — ad foras, dehors ; a proape
— ad prope, proche; 3" elle est pr^posăe presque k chaque infinitif
(comme Tanglais to): a scrie — scribere; a purta — portare (v.
Mikl. SI. E. 6); 4*^ comme prefixe elle sert enfin ă, former des
verbes factitifs : a aduna, a adaoge, a adttce. La pr^p. ah ne se
trouve conservăe que dans quelques verbes, comme: arunc — abrunco
(erunco); ascund — abscondo, ahat BL. abbatuo; ameţesc — de
amens — amentis.

Abur (abor), sm,, L. vapor, m., it. vapore, m., esp. port, vapor,
m., prov. vapor, gabor, f., fr. vapeur, f., alb. avul; a ieşi aburi
(litt. vapores exire) rendre des vapeurs; - abureală, sf. vaporation;
aburel, sm. dim; ahurde, pi. f. petite vapeur; - aburesc (aburez,
Bare. Gr. 177), ii, it, i, vb. 3; alb. avuloig; = L. vaporare; ex-
haler, rendre des vapeurs ;-a6Mro5, oasă, oşi, oase, adj., L. vaporosus;
it. esp. port, vaporoso; prov. vaporos; fr. vaporeux; - boară, bora,
bură, sf. vapeur, exhalaison, bruine, brise, fraîcheur; boară de
pucioasă vapeur de soufiFre; boara din r^suflători Texhalaison
qui sort par Ies soupirails d'une cave; o bură de ploaie une
petite pluie, bruine (v. Jon. Cal. 131, 203, 216); cfr. friul. buere,
sard, borea, cat boira brouillard; it. brina, venit, borina, mii
borda, burda brouillard; fr. bruine; vsl. burja procella; nsl. burja
boreas] bulg. burL, serbe bura boreas\ russe burja, buram, cech.
biira, buran, pol. burza procella; turc bora, it bora, oiJb. vore
boreas'^ bora nix', rom. borană tempâte; venit borana, burana
brouillard (v. Diez, Diet. 2. 13, 14; Mikl. L. Psl. 48); - burează,
bura, burat, bura, vb. impers. 1. bruiner; - burare, sf. action de

1

DtDlt

a iSi mim^

DACO -ROMANE

4 I. AdÎDC— Aflu.

yertadier; fr. vrai; in^upâ adev&r au vrai, vraiment; ifUr" adevăr k
la v6riW, en v6rit6; a spune adev&nd (exponere venim) dire la verită;
adev&rat, adj., subst., it. avverato; alb, vSrtete; vrai, veritable,
positif, rfel, sincere; cu adevărat v^ritablement, en v^ritt, certai-
nement; - adeveresc, ii, it, i, vb. 3; (Bare. Gr. 177; Camp. Gr. 105
ont adeverez — forme de la P® conjugaison, qui demanderait Tinf.
adev&ra et s'accorderait avec Tadj. part. adevărat de ci-dessus);
= it, avverare; prov, averar, aveirar; fr, avărer; esp.part. averi-
guar; aib, vSrtetoig; verifier, av^rer, certifier, constater, ent^riner,
lâgaliser; a se adeveri se constater, se confirmer, se prouver;
adeverime, sf. v^racit^, v^ridicit^; - adeverinţă , sf. affirmation,
confirmation, attestation, legalisation, certificat, reţu, quittance;
adeverire, sf. action de verifier, &c.; - adeveritor, adj., subst,
it. aweratore; v^rifiant, v^rificateur.

Adînc, ă, {, e, adj., subst., L. aduncus; it. esp. port. adunco;
profond, creux, ăpais; le pi. du subst. adîncuri, f.; -adîncăturăf sL
enfoncement, enfonşure, excavation, grotte, impression, renfonce-
ment; - adfncesc, ii, it, i, vb. 3; creuser, rendre profond, approfon-
iii; a se adinei devenir profond, se creuser, s'enfoncer, s'absorber;
adîncime, sf. creux, excavation, profondeur, gravita, hauteur (eau);
adîndre, sf. action de rendre profond, &c. ; - adincitor, adj., subst.,
approfondissant, &c.;-a^mc?V?erâ, sf. approfondissement; -adi»iai^,
adj. dim., un peu profond.

Adins, adv. subst. v. ins. — Adorm, vb. v. doim.

Aduc, vb. V. duc. — Adumbresc, vb. v. umbră.

Adun, vb. v. un.

Aer, sm., aere, pi. f., L. aer, f., it. aere, aire, m., aria, f., sic. ariu
m., es}). aire, m., port. ar, m.y prov. aer, air, aire, m., fr. air, m. ; - air,
faţon, mine, frime; Ies autres acceptions comme : le suaire de Jesus-
Christ, baldaquin, dais, viennent du ngr. dr]Q (v. D. C. 32. 33).,

Afin, vb. V. fain.

Aflu, ai, at, a, vb. 1; apprendre, savoir, entendre, dâcou-
vrir, trouver, imaginer, iuventer; du lat. afflare (ad-flare) souffler
vers — k — sur q., qch.; aussi an fig. apporter, amener qch. k q.
en soufflant, c.-â,-d. sans effort; cfr. conflare amasser en soufflant,
former, &c.; vesp. fallar; nesp. hallar (transpose de aflar); vport
aflar ; nport. achar (ch — - fl) trouver, &c. ; vesp. ajar (=^ aflar)
trouver; nesi^. ajar toucher, salir, souiller, outrager; neap, asciare,
acchiare, sic. asciari (sci = fl) trouver (v. Diez D. 2. 81. 136;
Schuch. 3. 304); a afla faţă trouver present; a se afla eiister,
se comporter, se trouver; ,a se afla (undeva), esp. hallar se, port.
acharse se trouver, âtre quelque part; a afla pre cineva, esp.

L Aflu— Aflu. 5

hallar con alg. trouver, rencontrer q. ; a se afla faţă se trouver
present; a se afla cu şederea r^sider q. part; a se afla bme, r&u
se porter bien, mal, âtre bien, mal portant; - afl^ire, sf. action
de trouver, &c.; - aflător^ adj., subst., esp, hallador; trouvant;
aflMură, sf. d^couverte, savoir, &c.; - influ (unflu), ai, at, a, vb. 1;
L. inflare; it. inflare; cat esp, port. inflar; esp. hinchar; port. in-
char; prov. enflar, eflar, uflar; fr. enfler; - inflare, sf. action
d'enfler, de s'enfler; - inflat, sm., L. inflatus; enflement; - inflă-
ţiune, sf., L. inflatio, onis; it. enfiagione, inflagione, inflazione;
esp. hinchazon; port. inchaţâo, inchaşo; prov. inflacio, enflazon,
eflazo; - inflător, adj., enflant, &c.; - infldtură, sf., it. enfiatura;
esp. hinchadura; enflement; - bosTnflu, yb. y. bot.; - desînflu
(desunflu), ai, at, a, yb. 1; it. disenfiare; esp. deshinchar; port.
desinchar; cat. desinflar; prov. desenflar, deseflar; fr. d^senfler;
desînflare, sf. action de dăsenfler; - desînflător, adj., ddsenflant;
desînflăturăj sf. d^senflement; - inghînf (pour inghînflujj ai, at, a,
vb. 1. t6c; a se inghînf a s'enfler, se boursouffler, se bouffir de
vanity, d'orgueil, se rengorger, s'enorgueillir, se pavaner; L. in-
conflare; it. gonfiare; nprov. couflâ, counflar, gounflar, cloufar; fr.
gonfler; - inghînf are, sf. action de se gonfler, gonflement; - inghin-
fător, adj., gonflant; - inghînfătură, sf., it. gonfiatura; gonflement,
enflement; - suflu, ai, at, a, vb. 1 ; L. sufflare; it. sofGare; vesp. suflar,
soUar; nesp. soplar, chuflar; port. soprar, assoprar; fr. souffler;
a sufla vîntul faire du vent, venter; a sufla la urechie souffler ă
l'oreille, siffler q.; a sufla in foc souffler le feu; a'şî sufla mucii,
nasul se moucher = it. sofflar ii naso, rom. d. Gr. sufflar giu
nas; a sufla cu aur, cu argint plaquer en or, en argent, dorer,
argenter; - suflare, sf. soufle, haleine; - sufUjLt, sm. respiration;
suflător, adj., subst., it. soffiatore; esp. soplador; soufflant, hale-
tant, soufBeur; - suflătură, sf. souffle, haletement; - suflet, sm.,
suflete, pi. f., * L. sufiflitus; soufle, haleine, âme, vie, esprit, coeur,
conscience; intr'rm suflet tout d'une haleine; plin de suflet 6s-
souffl^ — plein devie; a prinde la souflet reprendre haleine; a' si
da sufletul rendre Tâme, se mourir; pre sufletul meu sur mon
âme; - sufletesc, sufletesc, adj., spirituel; - sufleteşte, sufleteşte,
adv., spirituellement; - sufkţd, sm., sufletele, pi. f. petite âme,
mignon; le pi. suflatele ConvaUaria majalis; - sufloiu, sm. grand
soufflet; it. soffione; esp. soplon espion; - insuflu ai, at, a, vb. 1;
L. insufflare; inspirer, animer, ranimer, raviver, sugg^rer; - in-
suflare, sf. action d'inspirer, &c. ; - însufleţesc, ii, it, i, vb. 3;
animer, ranimer, vivifier, raviver; - însufleţire, sf. animation, vi-
vification, encouragement; - resuflu, ai, at, a, vb. 1; L. re-sufBare;

6 Afum — Ajung.

U. risoffiare; esp, resoplar; exhaler, aspirer, rafraîchir, reprendre
haieine, relâcher, respirer; a se resufla s'exhaler, s'eventer, s'a-
mortir; - resuflare, sf., - intr'o resuflare tout d'une haleine; - resu-
flâtor, adj., exhalant, respirant, &c.; - resuflâtoare, sf. soupirail,
yentouse, orifice (cfr. esp. sopladero); - resufldturd, sf. exhalaison,
expiration, ^chauboulure, ^chauffure.

Afum, vb. Y. fum. — Afund, vb. adv. v. fund.

Ager, agriş, y. acru.

Aici, ici (aice, aicea), ady., du L. ecce hic (eccic); it ci,
prov. aici, aissi (ci); cat assi; fr, ici, ci; Vit qui, vfr. iqui, esp.
port. aqui de eccu hic.

AYept, ai, at, a, yb. 1 ; lancer, diriger, atteindre, toucher ă. q. ,
trouyer; d'une forme L. adjectare ou ejectare (jactare); it gettare,
gittare; esp. jitar, echar (jechar); prov. getar, gitar, gietar; fr.
jieter; le port. ieităv = dejactare; a se aiepta se laisser induire,
se yanter, se glorifier; - aieptare, sf. action de lancer, &c.;
inYept, ai, at, a, yb. 1; L. injectare; jeter, lancer, fronder, ruer;
imeptare, sf. action de jeter, lancer, &c.

Afst, pron. d^m. y. ist.

Aiure, aiurea, (aire, airea), ady., autre part, ailleurs; du kU.
aliubi, vesp. alubre; Vit. altroye de aUter ubi; le port. alhur,
prov. ailhors, aillors, alhors, fr. ailleurs de aliorsum; a vorbi
mtr' aiure i^iier;- aiuresc, ii, it, i, yb. 3; dflirer, extravaguer,
divaguer; aiurire, sf. reverie, transport, d^lire; - nicăiri, nicâire,
nicdirea, ady., du L. neque aliubi; nulle part.

AYu, sm., aturi, pi. f., L. allium; it aglio; esp. ajo; port.
alho; cat all; prov. alh. aill; frkd. ai; fr. aii; - ăior (alior)^ sm.,
* L. alliolum; Euphorbia esula; -aîşor, sm., * L. alliciolum; Ga-
lanthus nivalis; - aitură, sf. viande assaisonn^e avec de Thuile,
du vinaigre et de Tail, gel^e St Tail; cfr. it agliata, esp. ajia-
ceite, prov. alhada.

Ajun, sm. , ajuimri, pi. f., veille avânt un jour de jeâne —
de fete, veille en g^n^ral; L. ad-jejunium; esp. ayuno; port.
jejum; alb. agjSrim, agjSm'm; it. digiuno (de - jejunium) ; ca^.
dejuni; prov. dejun, dejuni, degu; fr. jeftne (â jeun = jejunus);
ajun, ai, at, a, vb. 1; L. ad-jejunare; it. giunare (digiunare);
esp. ayunar; port. jejuar; prov. jeonar, junar (dejunar); fr. jeâner;
alb. agSroig, agj6noig; - ajunare, sf. action de jeâner, jeâne;
alb. agjSrouara.

Ajung, unsei, ims, unge, vb. 2; L. adjungo, xi, ctum, Sre;
it aggiungere, aggiugnere; esp. adjungir; prov. junher, jonher,
jonger, joingner (jungere) ; fr. adjoindre ; - parvenir, joindre, rejoindre.

I. Ajut— Al. 7

foumir, se rMuîre, regagner, suf&re, passer, toucher, gagner,
venir, arriyer; a se ajunge s'atteindre, conyenir, s'unir, tomber
ă' 3,(xoii ;- ajîingător, adj., siibst., it aggiugnitore ; parvenant,
joignant, &c. ; - ajungere, sf. action de joindre, rejoindre, &c.;
ajuns, sm., ajunse et ajunsuri, pi. f. suffisance; de ajuns k suf-
fisance; - ne-ajuns, sm. însuffisance, manque, indigence; - ajun-
satură, sf. attention, accord.

Ajut, ai, at, a, yb. 1; L. adjutare; U. ajutare, aîtare; esp.
ayudar; cat. port. prov. ajudar; prov. adjudar, ajudar, agudar,
aidar, aizar; fr. aider; - ajutare, sf. action d'aider, aide; - aju-
tător, adj., subst., * L. adjutatorius; it. adjutatore; esp. ayu-
dador; cat. port. prov. ajudador; auxiliaire, subsidiaire, aide;
ajutor, sm., ajutoare, sf., * L. adjutorius, a = adjutor; it. ajutore;
prov. adjutor; aide; a da de ajutor adjoindre un aide; - ajutor,
sm., ajutoruri, pi. f., L. adjutorium; it. aitorio; nesp. ayudoiro,
ayudorio, aidoro; vesp. port. adjutorio; cat. prov. adjutori; aide,
assistance, secours, soutien, subside; a da ajutor aider, seconder,
soutenir; Bumneeeu intr' ajutor! que Dieu soit en aide! - ajutorez,
ai, at, a, yb. 1; aider; - adjutorare, sf. action d'aider, aide; - ad-
jutorif^ă, sf. aide, secours.

Al (pour il), I, le, masc. sing., a, f6m. sing., ai, i, masc. pi.,
ale, le, ţ6m. pi., article; du L. iUe, ilia, illi, illae; it. il, lo, la;
i (li), gli, le; esp. el, la; los, las; port, o, a; os, as; prov. lo,
la, il (li); li, il (los), las; vfr. li, le (lo), la, le, li; li (les), les;
nfr. le, la ; les ; - lui g6mt. et dat. masc. sing. ; it. prov. fr. lui,
de muie; -ei, ii, g^nit. et dat. f^min. sing.; it. prov. lei, vfr.
lei, 116, de iUae pour illi; -lor, gin. et dat. masc. et fSm. pi.,
it. loro, prov. lor, fr. leur de iUorum; Tarticle se joint a la fin
des subst. et adj., il n'est prepose qu'aux pron. poss., aux noms
propres masc. et aui nombres ord.; ces demiers prennent en
outre aussi un art. ălafm:om-om-U'l= homo iile; oameni-i
homines illi; femei- afemina illa; femei -le; feminae illae; cane-
le caniş iile; căni-i canes illi; ai meu, a W6a = iile meus, illa
mea ; ai dai -le, a dou - a = iile duo iile (pour secundus) ; illa
duo illa (pour secunda); ăl (pour îl), a; ăi, dle^ g^nit. et dat.
ălui, alei, ălor; pron. d^m., ce, cette, ces; du L. iile, illa, illi,
illae; esp. el {vesp. ello), la; los, las; port. o {vport. lo, el) a;
(la) o& (los) as (las); ăl om cet homme; - ăla, aia; ăia, alea;
g6nit. et dat. ăluia, ăleia, ălora; pron. d^m., plac6 toujour s apres
le subst. articula; omul ăla cet honmie-li; femeia aia cette femme-
lă; oamenii ăia ces hommes-lă; femeile alea ces femmes-lă.; {ăla
est peut-âtre pour ăl -la et pourrait proyenir de iUe-itlac; cfr.

8 I. Alac— Alb.

le /r. cduirlă; - el (iei), ea; ei, de, pron. pers., L. iile, illa; illi,
illae; it egli, ella, eglino, elleno; esp, el, ella; ellos, ellas; port.
elle, elle; elles, ellas; prov, elh, elha, ilh, leis; elhs, ilh, elhas;
fr, ii, elle; ils, elles; - acel, cel, acea, cea; acei, cei, acele, cele; g^nit.
et dat. acelui, celui, acelei, celei, acelor, cdor; pron. dem. du L.
ecc'ille, &c.; prov. aicel (aicelui), celh, celui, m., celha, cilh, f.;
vfr. icel, cil, celui, m., cele, celei, f. ; nfr. celui = ecc^iUius; Tit.
quello, colui, V esp, prov. aquel, j)ort. aquelle de eccu'ille; -acela,
ceia, &c. plac^ apres le subst. ar^icwZe ^ ecc'ille-illac; - ocdaji,
aceaşi; aceiaşi, aceleaşi, de ecc'ille -illac sic = celui- celle- ceux-
celles-lâ-măme.

Alac, sm. ^peautre, touselle, escourgeon, malt, drSche; L.
alica, f., esp. alaga, f., nuigy. alakor ^peautre.

Alamă, sf., alămuri, pi., laiton; le pi. dinanderie; du L.
lamina (lamna); it. lama, lamina; esp. lamina; prov. lamina,
laima, lama; fr. lame plaque en metal, lame; vesp. lâna disque,
courroie; nesp. alama etoffe en or et en argent; pofi. alamar pas-
sement, cordon; cfr. it. ottone (pour lotone), esp. laton, alaton,
port. latâo, prov. lato, vfr, leton, nfr. laiton, BL. lato, selon
Diez D. 1. 299 de Vit. latta, qui vient du vhalL laMa piĂce
plate; - aZ(5fmar, sm., * L. laminarius; dinandier, ferblantier; it.
lamajo; esp. laminero; -dlămărie, sf., * L. laminaria; dinanderie.

Alăture, adv. y. lăture.

Alb, ă, i, e, adj., subst., blanc; L. albuş; istr. ab; port.
alvo; prov. alban, alba (albanus); Ies formes it. esp. prov. alba,
port. rom. d. Gr. alva, fr. aube du L. alba se. dies; - alheaiă,
sf. blanc, blancheur; albeaţă, sf., * L. albitia; prov. albeza;
blancheur; albeaţă in ochii cataracte; - albesc, ii, it, i, vb. 3;
blanchir; a se albi devenir hlanc, ^albire, sf. blanchissement;
albitor, adj., subst., blanchissant, blanchisseur; - albitoare, albi-
torie, sf. blanchisserie; - albitură, sf., surtout le pi. albituri,
linge blanc, propre; - albeţ, adj., * albicius; blanchâtre; - aJbidos^
adj., * albiciosus; blanchâtre; - albime, sf. = L. albumen; it. albume;
blancheur; - albinei, adj., * albinicius; blanchâtre, blond; - dtbior,
adj. dim., * albeolus; blanchâtre; - albişor, adj. dim., * albiciolus;
hldxtcMtie ;- albită , sf. Alyssum; - aZ6m, adj., * albivus; blan-
châtre; - oiîJwfe/, adj. dim., * albulicius; blanchâtre; - oZftwriw,
adj., * alborivus; blanchâtre; - aZftwj, sm., * albuceus; blanc;
albuş de ou blanc d'oeuf; albuşul ochiului, port. alYO do olho,
le blanc de Voeih - albuţ, adj., * albuceus; blanchâtre; -dalb,
adj., L. de - albuş; forme po^tique (y. Alex. B. 30; Po^s. 97.
213) = alb;-d(5fZ6îor, adj. dim., * de -albeolus; (v. Alex. Po^s.

I. Albie— Aleg. 9

99); - inălbesc (nălbesc), ii, it, i, yb. 3; blanchir; - biăMre
{fiâlbire), sf. action de blanchir; - inălbitoare, indlbitorie, sf.
blanchisserie , hlancheiie ; ^ inălbitor, adj., subst., blanchissânt,
blanchisseur ; - inălbUură, sf. blanchissage; albastru, adj., subst.,
bleu; du L. alb - aster; le mot ne me)it pas du vgrec aXa^a^T^*
albâtre, d catise de la couleur de la pierre, (qui du reste est
blanche et pas bleue) comme Eoessler 6, suppose; cfr. it. bian-
castro, fr, blanchâtre; -albăstreală, sf. bleu; - albăstresc ii, it, i,
vb. 3; rendre bleu, bleuir; a se albaştri devenir bleu; - aibăstrire,
sf. action de rendre, de devenir bleu; - albăstriti, adj., bleuâtre,
livide.

Albie, (alghie), sf. mai, jatte, auge; L. alveus; it alveo;
esp, port, alveo; fr, auge; albia riidui alveus (rivi) amnis;
albiuţă (alghiuţă), sf. dim., * L. alveuceus pour alveolus; petite
auge; - albină, sf. abeille; d'une forme * alvina, du lat, alvus
ventre creux, creux en g^n^ral, panier— ruclie d'abeilles, abeillesi
d'une ruche (v. Plin. h. n. 11, 16 (15), 44: f ermit societate
fraudată alvos mm'l); ^aUnnarit, sm. impOt sur Ies abeilles;
albinufă, sf. dim., petite abeille.

Aleg, alesei, ales, alege, vb. 2; L. eligo, legi, lectum, fere;
it. eleggere (aleggere), scegliere (ex-eligere); esp. elegir; port.
eleger; prov. eleger, elegir, eslire, eslir; fr. flire; - choisir, flire,
opter, distinguer, d^brouiller, trier, c^menter (l'or); a se alege
se choisir, se r^gler, prendre une fin ; a alege unt (unctum)
battre du beurre; a se alege untul le beurre commence ă. se
faire en le battant; a se alege cu ceva avoir du reste, mettre ă,
part, ^pargner ; -a%^^or, adj., subst., L. electorius, elector; if.
elettore; vesp^ elegidor, esleidor; ne sp. elector; port. eleitor; prov.
elegidor, eligidor; fr. electeur; -alegătură, alesătură, sf. Section,
choix^ alegere, sf. Election, choix; - ales, part., adj., subst., choisi, flu,
distinct, exquis, fin, notable ; mai ales notamment, principalement;
ales, sm., alese et alesuri, pi. f., L. electus; choix; - culeg, lesei. Ies,
lege, vb. 2 ; L. coUigere ; it. cogliere ; esp. coger ; port. colher ; cat.
cullir; prov. collegir, colligir, colher, culhir ; vfr. coillir; nfr. cueillir ;
a culege via Yenia,ngeT ;- culegător , adj., subst. ;cueillant; it. cogli-
tore; cat. cullidor; esp. cogeior; port. colhedor; prov. culhidor; fr.
cueilleur; - culegătură, sf., esp. cogedura; prov. culhidura; răcolte,
recueil; - culegere, sf. action de cueillir, recolte; ctdes, sm., cu-
lese et culesuri, pi. f., L. coUectus; esp. cogeta, cogita; port.
colheita; fr. cueillette; culesul bucatelor moisson; culesul viilor
vendange; - inţeleg, lesei. Ies, lege, vb. 2; L. intelligo (intellego),
lexi, lectum, 6re, (inter-legere); it. intelligere; entendre, com-

10 I. Alin— Am.

prendre, recueillir, saisir, tenir; a se inţdege s*accorder, se ood-
certer, s'entendre, s'expliquer, se rapprocher; — inţdegerej sf.
action d'entendre, &c.; — inţdegător, adj., intelligent, intelligible;
if^depdune, sf., L. intellectio, onis; it, intellezione; 65p. inteleccion;
part, intelecţao; intelligence, entendement; -m|e2ej9^, adj., L.
intellectus part; it inteletto; sens^, avis^, judicieax, pmdent,
sage; - inţelepţesc, ii, it, i, yb. 3; instiniire, informer, faire en-
tendre raison; a se inţdepţi devenir sage, raisonnable; - inţelepţesc,
adj., sage, rationnel, sens^; mţelepţeşte, adv., sagement, &c.; - inte^
lepţire, sf. entendement; -in^eles, sm., inţdese et vnţdesurij pL t,
L. intellectus; intelligence, sens, entente, perception, notion, id^
explication, accord; pre înţeles intelligiblement.

Alin, vb. V. lin. — Alint, vb. v. lin.

Almar, s. v. armar-— armă.

Alt, altă, alţi, alte, adj. pron., g^nit, altui -altar; L. alter-
era-erum; g^nit., alterius-alterorum; it altro; cal. altre; esp.
otro; port. outro; prov. vfr. altre; nfr. autre; alb. jat6r6, tjatSrS,
tjetfirS; la o - (=una) l-altă, de la o4-altă = ad unum — d'nn
tenant, d'une tenue, ensemble; altă oară — alte ori = altera hora,
alteris horis, une autre fois; arlrolta ieri = ad alteram heri;
it altrijeri; prov. autr'ier; - altminte, aUmintre, adv. v. minte.

Altar, sm., altare, pi. f., L. altar, altare, altarium; it.
altare; esp. port. prov. altar, autar; vfr. altar, altei; nfr. antei;
ii y a aussi une forme rom. altar, qui est le vsl ol'btarB, nsl.
bulg. serbe oltar, cech. oltâf, du vhaU. altâri, mhaM. altaere,
wAoB. altar du L. altar.

Aluat, s. V. ieu-lua.

Alun, sm., L. avellana (nui); it. esp. avellano; port. avel-
leira; cat avellaner; prov. avelanier; fr. a velinier ; -oZwtkSt, sf.,
it. cal. esp. avellana; jîorf. avellâa, avellan; prov. aulona, aulaigna,
avelana, avilana; vfr. avelaine, nfr. aveline; - alunar, sm. cou-
draie; esp. avellanar; dlh. alonar, lonar juillet; -aZwwe, sf., alu-
nele pi., * L. avellanella; petite noisette; Carum bulbocastanum;
Bunium bulbocastanum; Fumăria solida et cava; le pi. cdunde
aussi lentilles, taches de rousseur;-aZt^wMî(X, sf., e^p. avellanica;
petite noisette et gland de terre; -oZwwiş, sm., alunişurî, pi. f.,

* L. avellanicium; coudraie; - aluniţă, sf., * L. avellanicia; petite
noisette, tache, envie; btdg. lunicu envie (tache) ; -oîwmw, adj,,

* L. avellanivius ; couleur de noisette.

Alunec, vb. v. lunec. — Alung, vb. v. lung.
Am, avuiu, avut, av^, vb. 2; L. habeo, ui, itum, ere; it.
avere; esp. haber; port. haver; prov. aver; vfr. aveir; nfr. avoir;

I. Amar— An. 11

avere, sf., it. avere; esp, haber; port, haver; prov. aver; fr.
avoir; -avw^, part., adj., L. habitus; prov. avut, agut; ais^, ă
son aise, riche, opulent; -avw^, sm., avuturi, pi. f., L. habitus,
us; avoir, bien, fortune; -avu^r, adj., subst., ayant, ais6, ison
aise, riche, opulent; avuţie, sf. avoir, bien, richesse; -tnatn*^,
adj., = avut; - înavuţesc , ii, it, i, vb. 3; enrichir, rendre riche;
a se înavuţi s'enrichir; - inavuţire, sf. action d' enrichir, de s'en-
richir.

Amar, ă, i, e, adj. subst., L. amarus, a, um; it. amaro; esp.
port, amargo; co/.amarg (* amaricus); prov. amar; fr. amer; amand
de mine! port, amaro de mi! - amăreală, sf. amertume; - amăreaţa,
sf. amertume; prov. amareza; - am<Xrel, adj. dim., esp. amarguillo;
amare, sf., amarele, pi. Carduus Mariae; cfr. it. amarella IJL2L'
tricB,h2L; ' amărăluţd, sf. ET2LC\nn; ^ amărăciune, sf., * L. ama-
ritio-onis; amertume; - amăresc, ii, it, i, vb. 3; it. amarire,
amareggiare; cat. esp. port. prov. amargar (amaricare); rendre amer,
aigrii', affliger; - amărime, sf. amertume, - amărire, sf. action de
rendre amer, amertume; - amăriu, adj., un pen amer; - amărufy
adj. dim., it. amariccio; - amarnic, adj., austere, severe, vif, v^h^-
ment, imp^tueui, vigoureux; (le suffixe nic est slave; v. Dobr. 314);
amamide, sf. v^h^mence, impetuosity.

Amărunt, adj. v. mărunt.

Ambi, (tmhi), ambe (Imhe), adj. num., L. ambo, ambae; it.
ambo, ambi, ambe; esp. port, ambos, ambas; prov. ambs (ams),
ambas; vfr. ans, ambes;-amTndoi, amln(iEou6, adj. num., tous les
deux, toutes les deux, tous — toutes deux; it. ambeduo, ambedui,
ambidue, amendua, amendue, amend uni, amenduoi; vesp. ambos-
dos; nesp. ambos â dos; port, ambos de dos; prov. ambidoi,
amdui, abdui, andui, abdos, amdos, ambedos; abdoas, amdoas,
ambedoas.

Ameninţ (amerinţ), vb. v. mîn. — Amerindez, vb. v. merinda.

Amestec, vb. v. mestec. — Ameţesc, vb. v. minte.

Amîn, vb. v. mîn. — Amîndoi, adj. num. v. ambi.

Amnar (pour imnar), sm., amnare, pi. f., L. igniarius (sc.
lapis), igniarium; alb. ourouar; briquet, fusil, madrier, poteau;
amâiar de ascuţit fusil â aiguiser.

Amorţesc, vb. v. moarte. — Amu, adv. v. acmu.

Amuţesc, vb. v. mut.

An, sm., L. annus; it. port, anno; esp. ano; prov. cM. fr.
an; an anno (praeterito); de an depuis Tann^e derniere; la an
ad annum, in annum; din an in cm, it. d'anno in anno; pre un
an in annum i. e. pour une annăe; ^ anoatin, nocUin, adj., L.

12 I. Apă— Apăr.

annotinus; /r. antenois; = i^. annicolo; esjh anino; port. annojo;
agneau, poulain, pouliche, &c. d'un an; Idnă nocUină laine d*ag-
neau; esp. anina; - anutimp, sm., anntimpuri, pi. f., L. anni
tempus, anni tempora; saison; - anţerţ, adv., L. anno tertio;
Tavant-derniere annăe c.-k-d. la troisieme; terţ, (tertius) est
Vunique nombre ordinal selon la forme latine et employ^ seole-
ment dans cette construction; autrement tertius s'exprime par
al trei'le (treile) = ille-tres-ille.

Apă, sf., L. aqua; it. acqua; esp, agua; port. agua, agoa;
prov. aigua, aiga; vfr. aive, eve; nfr. eau;- apar, sm. portenr
d'eau; L. aquarius; esp. aguador; port. agoadeiro; - apătosj adj.,
liquide; it acquidoso, acquazzoso; esp. aguajoso, aguazoso, agua-
noso; - apătoşez, ai, at, a, vb. 1; liqu^fier; a se apătoşa se liqu^
fier; - apăto.^are, sf. action de liqu^fier, de se liqu^fier; - apos,
adj., L. aquosus; it. acquoso; esj). aguoso, acuoso; port. acoso,
aquoso; fr. aqueux; - apiişoară, sf., * L. aquiciola pour aqntila;
adăp, ai, at, a, vb. 1; abreuver; L. adaquare; it. adacqnare;
esp. adaguar; prov. adaigar, azaigar, aguar; - adăpădune, sf.
action d'abreuver; - adăpare, sf.; adăjyat, sm., idem.; - adă-
pătoare, sf., * L. ad-aquatoria; abreuvoir; - adăpătiiră, sf. action
d'abreuver, imbibition.

Apalt, s. y. pace.

Apăr, ai, at, a, yb. 1; d^fendre, prot^ger, garaiftir, exempter,
plaider pour q., reyancher q.; L. apparare; it apparare; esp. part.
aparar; prov. parar; fr. parer (parare); a se apăra se garder, se
pouryoir, se pr^munir, se d^fendre, se parer; - apărare, sf. action
de d^fendre, &c.; cuvint de apărare plaidoyer, plaidoierie; - apă-
rămînt, sm., apărăminte, pi. f., protection, sauyegarde, defense;
L. apparamentum; it apparamento; it esp. port. paramento; cat.
parament; prov. paramen; fr. parement; - apărat, part., adj.,
prot^g^, d^fendu, exempt; ne apărat, non dăfendu, non prot^6,
— n^cessaire, indispensable, inevitable; lucru ne apărat chose in-
dispensable, absolument n^cessaire; - apărat, sm., apărat, pi. f.,
defense, &c. L. apparatus; it apparato; esp. port, aparat; fr. ap-
parat; - apărător, adj., subst., defendant, dăfenseur, &c.; - apărăr
toare, sf., L. apparatorium (apparitorium); defense, rempart,
paravant, 6cran, ăventail; - aparatură, sf., L. apparitura; pădure
in aparatură bois dont la coupe ou Tentr^e est d^fendue, bois de
reserve; - cumpăr, ai, at, a, yb. 1 ; acheter; L. comparare; it. com-
perare, comprare; esp. port. cat prov. comprar; vfr. comparer,
comprer; - cumpărare, sf. action d'acheter, achat; - cumpărat, sm.,
cumpăra/te, pi. f. achat; - cumpărător, adj., subst., achetant,

I. Apăs — Aproape. IS

acheteur; L. comparator; it comperatore, compratore; esp. port.
prov. comprador; - cumpărătoare, sf. achat, march^; - cumpără-
tură, sf., it comperatura; achat; - rSscumpăr, ai, at, a, yb. 1;
= L. re — ex — comparare (pour la particule r^s v. ă, la lettre
resp.); racheter, retirer, r^m^rer; - răscumpărare, sf. action de
racheter, rB,cliekt; - răscumpărător, adj., subst., rachetant, rache-
teur; - r^scumpărătură, sf. rachat.

Apăs, yb. y. păs. — Aplec, yb. y. plec.

Apoi, ady., du L. ad-post: le simple poi, L. post, it. poi,
esp. pues, port poz, prov. pois, puois, pueis, pos, pus, fr. puis
s'emploie aussi dans Tadyerbe compost poi-măine = L. post mane,
it. pos domane, dopo dimani, esp. despues de manana apres do-
main; deapoi = ăe ad post; apres, ensuite, plus tard; mai apoi,
mai de apoi = magis ad post, magis de ad post ; plus tard, pos-
t^rieur, post^rieurement; in apoi, d'in apoi = in ad post, de in
ad post; am^re, en arri^re, derriere; a da in apoi reculer, per-
dre du terrain; a fi in apoi etre recul^; pre d'in apoi = per de
in ad post; par derriere; d'apoi cum nu! littoral: de ad post quo
modo non! mais pourquoi non! comment done! inapoia, subst.
ady. inyariable art.; seulement deyant des subst. au genit. :
inapoia casei derriere la maison; - după, pr^p., apr^s, derriere,
ă la suite, suiyant, selon, dans; du L. de post; it dipof, dopo;
mii. de pou; %p. de spues (de ex post); port. prov. depois; prov.
despuois, depueis, depos; fr. depuis; dtipă cum selon, au fur et
ă mesure, conforme; pre după par derriere, autour, ă Tentour;
inapoiez, ai, at, a, yb. 1; donner en arriăre, rendre, remettre
restituer; - inapoiere (pour inapoiare), sf. reculement, remise,
restitution, renyoi.

Apriat, adj., du part. L. apertatus (de apertare— aperire);
clair, 6yident, ouyert, affable, sociable; cfr. prov. apert (apertus),
ouyert, ăyident, d6yelopp6.

Aprig, ă, i, adj., yif, fougueux, violent, imp^tueux, âpre; du
L. apricus, a, um, expose au soleil; it aprico (po^t.); ce qui est
expos^ au soleil, est aussi chaud — vif; cal aprig cheyal fougueux,
yiî; - aprigime, sf. y^h^mence, impetuosity, brusquerie.

Aprilie, sm., L. Aprilis; it Aprile; esp. port. prov. Abril;
fr. Ayril; aZ6. Prii; - prier, sm., abr^yiation pop. d' Aprilie; cfr.
alb. prii.

Aprind, yb. y. prind.

Aproape, ady., preş, prochain, proche, presque; L. ad prope;
vit. prope, a proyo; cat. prov. prop, a prop; vfr. pruef, a pruef;
nfr. proche; prov. propi (du BL. propius pour propis); aproapele,

14 I. Apuc— Aramă.

de aproapele = ad— dead prope— iile, le proche, le prochain;
de d^ aproape de prts; aproape de tot tont prts; -apropYu^ apropiee,
ai, at, a, vb. 1; * L. adpropriare; BL. vit, approcciare; j?r(w. apro-
pchar, apropjar; fr, approcher; - apropiat, sm., * L. appropiaceus;
prochain ; - apropiere (pour apropîare), sf. proximity ; - apropiefmc
(apropîelnic), adj., approchant, accessible, affable; ^apropUetorj adj.,
approchant, rapprochant; - aproptme, sf. proximity.

Apuc (transpose pour acup — ocup), ai, at, a, vb. 1; prendre,
saisir, obtenir, tenir, atteindre, commencer, se nantir, gagner,
occuper, interceptor, surprendre, attaquer, empoigner; du L. occu-
pare; it. occupare; esp, ocupar; port, prov. occupar; fr. occuper;
spaima apucă inimile^ L. payor occupat animas (Liv. 5. 35), la
frayeur gagne les âmes; a se apuca de ceva, L. occupare aliqoa
re, se mettre, se porter St qch. ; a apuca pre cineva, L. occupare
aliquem, s'en prendre i q.; a apuca pre d'inainte cu vorba pre
cineva pr^venir q. avec des paroles; a apuca a face ceva com-
mencer ă. faire qch.; acest cal apuca pre 4 ani ce cheval prend
4 ans; a apuca inainte pr6venir, gagner le devant; - apucare, sf.
prise, acces, occupation, prevention; - apucat, sm., apucate, pLf.
prise, &c.; L. occupatus; it. occupato; esp. occupado; pre apucate
ă batons rompus; - apucător, adj., subst., L. occupatorius; pre-
nant, occupant; - apucătură, sf. prise, occupation, saisissement,
surprise, entreprise, commencement, air, faţon, maniere d'agir,
conduite; apucături bune — rele bonne — mauvaise conduite, bonnes
— mauvaises habitudes.

Apun, yb. y. pun.

Ar, ai, at, a, yb. 1 ; labourer ; L. arare ; it. arare ; esp, port.
prov. arar; - arare, sf. labourage; - arar it, sm. terrage, droit
de terrage, stâage; - arat, sm., L. aratus; esp. arado; labourage;
arător, adj., subst., L. aratorius — arator; it. aratore; esp. arador;
labourant, laboureur; - aratru (arotru), sm. charrue; L. aratrum
it. aratro, arato, aratolo; esp. arado, arairo; cat. arada; prov.
araire; vfr. arke; ngr. uqotqov; - arătură, sf., it. arătura; esp.
port. aradura; labour, labourage, champ labour^.

Aramă, sf., a/rămi et arămuri pi., cuiyre; L. aeramen; it. rame;
esp. arambre, alambre; port. arame; cat. prov. aram; vfr. araim;
fr. airain; le pi. arămuri ustensils en cuiyre = it. rami; cfr.
asruma (aerima) Paul. Diac. p. 26, 1; chez Festus aeramina
= utensilia ampliora; a'şi arăta arama leyer le masque; (cfr. le
L. ducere alqm. ex aere. Plin. h. n. 7. 37, 125); i s'a cunoscut
arama on a connu son caractere; - arămar, sm., it. ramiere;
chaudronnier; - a/răma/rie, sf., it. rameria; chaudronnerie; arămiu,

I. Arbur — Arendă. 15

ie, ii, adj., cnivr^, cuiyreux, de couleur de coivre; arămoSj oasă,
oşi, oase, adj., cuiyreux.

Arbur, arbure, sm., (mac, rom. arbore); L. arbor, oris, f., it.
albero, arbero; esp. arbol; port. arvol, ar vor, arvoro; prov. arbre,
albre; fr. arbre.

Arc, sm., arcuri, pL f. arc, ressort, cintre; L. arcuş; it. esp.
port. arco; prov. arc; fr. arc, arche; alb. hark; arcul ochiului
iris; - arcar, sm., L. arcuarius; it. arciere, arciero; esp. arquero;
port. archeiro; prov. arquier; fr. archer; - arcaş , sm. archer,
arcîdeţy arcuşd, arcuşor, arcuţ, sm. dim., petit arc; - arcuf^\
sm., * L. arcuceus; archet ; - arcuesc, ii, it, i, yb. 3; = L. arcuare;
it. archeggiare; esp. port. arquear; prov. areolar; fr. arquer;
arcuire, sf. cambrure, courbement; - arcuitură, sf. courbure.

Arcă, sf., arce, pi., L. arca, it. esp. port. arca; prov. archa,
arqua; fr. arche; pol. arka; caisse, coffre, bahut (y. Arch. B. 2. 242).

Arcer, sm., arcere, pi. f. fusil ă aiguiser; du L. acies se.
ferri; t^. acciaro (acciarino, acciajuolo) meme signif., cfr. it. acciajo,
acciale; venit, azzale; esp. acero; vport. aceiro; nport. aţo; prov.
nfr. acier; vfr. acer; BL. aciare, aciarium, acuale, dont aussi
vsl. ocâl'B, nsl. ocel, ocal, ocelj, serbe ocal, acal, ocilo, cech. ocel,
morgy. ac^l, vhaU. ecchil, mhaU. eckel, ngr. dr^dh, rom. oţel
(du vsl. ocâli).

Ard (arz), arsei, ars, arde, yb. 2; L. ardeo, arşi, arsum,
ardere; ii. ardere; esp. port. arder; prov. ardre; fr. seulement le
part. ardent et le subst. ardeur; brMer, cuire, griller, incendier,
hâler; - ardeiu, sm., ardeiuri, pi. f., d'une forme * L. ardiyus;
Capsicum annuum; poivre rouge; cfr. u^turoiu aii de ustulare;
ardere, sf. action de bruler, brtilement; - ars, sm. brtil^, brMe-
ment; - arsător, adj., brâlant; -arsătură, sf. brtilement, bi-âlure;
- arsoiu, adj,, d'un type * L. arsonius; brâlant, ardent, chaud;
arsură, sf., it. prov. ardura, arsura; brâlure; - arşică, sf., d'un
type * L. arsicia; ardeur, chaleur, braise, hale; cfr. it arsiccio
brfil6 = arsiccius.

Ard ic, vb. v. arSt.

Arendă (orendă, orîndâ), sf. bail, ferme, cabaret afferm^;
it. rendita; esp. prov. renta; fr. rente; esp. arriendo, arrenda-
miento; port. arrendamento ; prov. arrenda (renta, renda); nsl.
serbe, russe,pt. russe, pol, magy. arenda; pt. russe aussi oranda;
du L. redditum, pi. reddita— ad reddita (de reddere) Ies choses
rentr^es, revenu; BL. arenda praedium in censum seu rendam
datum; a lua in arendă prendre en ferme; - arendez, ai, at, a,
yb. 1; BL. arendare; esp. port. arrendar; fr. arrenter; russe

16 L Arfit — Armă.

arendoyatb; magy. arendalni; affenner, donner— prendre k ferme;
arendar (orendar, orîndar), sm. fermier, tenancier surtout d*!m
cabaret; pt russe randar; - arendare, sf. action de donner, de
prendre k ferme; - arenda < (orîndas)^ sm. fermier, m^yer; magy.
arendaş; - aret%dărit(orimlărit), sm. afforage; - arendaior (artndor
tor),*9m. fermier; it arrendatore; esj). arrendador, arrendatario;
port. prov. arrendador; serhe pol. arendator; rmse arend&ton;
arenddtorie (ortndatorie), sf. (v. C. C. § 1467); affermage.

Arăt, vb. V. dreg.

Argint, sm., arginţi et arginturi, pi. f., L. argentum; it. vesp.
vport. argento; friul. ariint; prov. fr. argent; aU). argjant, arg-
jent; le pi. arginţi monnaie d'argent (v. Pum. Gr. 81); - argintar,
sm., L. argentarius, argentarium; it. argentario, argentajo, argen-
tiere; esp. argentario, argentero; prov. fr. argentier; - ar^iwWne,
sf., L. argentaria; it. esp. port. prov. argentaria; fr. argenterie;
alb. argjantsinfi, ergjentsirS; - argintiu, adj., * L. argentivus =
argenteus; argentin; - argintos, adj., L. argentosus; contenant de
Targent; - argintuesc, ii, it, i, vb. 3; argenter; - argvntuire, sf.
action d'argenter.

Arie, sf., L. area; it. aja; esp. era, area; port, eira, area;
coit. era; prov. eira; fr. aire, are.

AriciUy sm., L. ericius; it. ricco; esp. erizo; port, ericio, ouri90;
prOv. herisso, hirisso, erisso; vfr. h6ri9on, eri9on, ire9on; nfr.
h^risson; anfigl. urchon; alb. irikj; le pi. arid a aussi la signifi-
cation de javart, malandres, gale, aretes; cfr. esp. arestin, fr.
arâtes de arista; - aricesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl.; a se arid gagner
le javart (des chevaux); - ariceală, sf. javart, mnles, malandres;
aridre, sf. action de gagner le javart ; - aridtură, sf. javart, &c.

Ariete, sm., L. aries, etis; it. ariete; esp. port, ariete; prov.
arieth, aret; b^lier; le mot populaire est berbec = YerYex.

Arin {oMvn), sm., L. alnus; it. alno, (ontano, amedano =
alnetanus); esp. alno, alamo (negro); port, alamo, alemo (peuplier
et amie); fr, aune; - arinaş, sm., alnus glutinosus; - ariniş, sm.
= L. alnetum; ii. ontaneto; venit, onaro; fr, aunaie.

Arină, sf., L. arena; it. esp. prov. arena; port, area; fr. ardne;
sable; le mot populaire est le slave năsip; - arvnos, adj., L.
arenosus; it. esp. port, arenoso; cat. prov. arenos.

Arm, sm., armuri, pi. f., L. annus; sard, armu; vfr. ars;
quartier de devant, cuisse, cuissot, gigot, paleron;-a/7wi^r, sm.,
* L. armulus; ^paule d'un animal; - armurar, sm., armurare, sf.
^paulure; chez St. D. aussi Epizootie.

Armă, sf., L. arma- orum; it. arma, arme; esp. port. prov.

I. Armăsar— -Ascult. 17

arma; fr. arme; alb, arme; - armar (almar), sm. armoire; L.
armarium; it esp, port. armario; prov. armări; vfr, aumaire,
armaire; n/r. armoire; nsl, serbe orman, ormar; pol. almarya;
cech. armar, almara, alm§f; magy. almariom; ngr. dgfjuxQi; nhaU.
alm^r; - armaŞj sm., * L. armaceus = armiger; pr^vdt; - armăşd,
sm. huissier (v. Ur. 1. 48); -armâşie, sf. pr^vdt^ (v. Ur. 2. 273);
arm, ai, at, a,-vb. 1; L. armare; it. armare; esp. port. prov.
armar; fr. armer;- armare, sf. armement; - inarmeZ; ai, at, a,
vb. 1; L. inarmare; armer, 6quiper, munir, foumir, appro visionner;
inarmare, sf. armement, ^quipement, &c., inarmare bunului (C. C,
§ 838, 1480), dotation de la terre(campagne); - intrarmez, ai, at, a;
vb. 1; L. interarmare; armer; - iw^rarmare, sf. armement.

Armăsar, sm., L. admissarius se. equus (Lex salica annes-
sarius); it. emissario; cheval entier, etalon.

Arminturiy sf. pi., b^tail; L. armenta-orum; b^tail; it. ar-
mentato troupeau de betail; tirol it. armenta vache, veau; friul.
armente, ormento idem; cfr. ali>. aljemistra instruments de labour;
(v. Max MiQl. 212).

Aron, sm., L. arum, aron; it. aro; esp. aron, yaro; fr. arum;
barba lui Aron Arum maculatum; esp. barba de Aaron.

Arţar, sm., L. acer-eris; it acero; vesp. asre; nesp. arce;
port. acer; cat ara; le fr. Vrabie, prov. esrabre, erabre, est une
concretion de acer — arbor.

Arunc, ai, at, a, vb. 1; L. abruncare, eruncare; jeter, lancer,
rejeter, objecter, pousser; a arunca ochii undeva porter ses re-
gards vers q. endroit; a se arunca asupra cuiva tomber sur q.;
aruncare, sf. action de jeter, lancer, &c.; - aruncat, sm., arury-
cate, pi. f., jet, rejet, projection; - aruncător, adj., subst., jetant,
lanţant; - aruncătură, sf. jet, coup.

Aşchie, aşchie, aştie, sf. ^clat, chicot, ^charde, copeau; L.
assula, ăstuia (astla, ascla); esp. astilla; port. acha; prov. cat
ascla; neap, asca; prov. astela; vfr. astele; nfr. attelle (poiu:
âtelle); alb. aşkfi; ^aschiuţă, aşchiuţă, sf. dim.

Ascult, ai, at, a, vb. 1; L. auscultare (ascultare); it ascol-
tare, scoltare; cat escoltar; vesp. ascuchar; nesp. escuchar; port,
escutar; prov. escotar, escoutar; vfr. escolter, ascouter, escouter;
nfr. ^couter; preter Toreille, ouîr, entendre, 6couter, ob^ir; a
asculta pre cineva de tablă faire reciter sa le9on ă. q., a asculta
cuiva, pre cmeva^ L. auscultare alicui, aliquem; - ascultare, sf.
action d'^couter, ob^issance, .&c.; a da auscultare^ it dare ascolta,
^couter q., ob6ir a {{.\ - ascidtat, sm., ascultate, pi. f., L. auscul-
tatus; 6couter, entendement, ob6issance,&c.; - ascultător, adj., subst,,

2

18 I. Ascund — Âst&zL

âcoutant, ^Gouteur, &c. ; L. auscultator; it ascoltatore; esp. es-
cuchador; port. escutador; prov. escoutaduer; /r. 6conteuT; ^^ ascd-
tăturâ, sf. 6couter, ob^issance, &c.

Ascund, nsei, ns, nde, vb. 2; cacher, c^ler, rec^ler; L. abscondo,
di (didi), ditum (consum), 6re; it ascondere, nascondere, (in-ab-
scondere); esp, port, esconder; cat, escondir; prov. escondre (es =
abs); - ascundere, sf. action de cacher, &c.\' ascuns, sm., as-
cunse, pi. f. action de cacher, ^tat d'une chose cach^; in-prtty-
pre-suht ascuns en cachette, clandestinement , & la dărob^; a
jiica d'ascunseU jouer aux barres; - ascunsoare, ascunsătocu^e, st
cdkchette; ' ascunsură , ascunsătură, sf. action de cacher, ftc.;
ascunsător, adj., subst., L. absconditorius — absconditor; cachant,
rec^lant, rec^leur.

Ascut {ascut pour acut), ascuţii, ascuţit, ascuţi, (ascute),
vb. 3; du L. acutus, (acuş); = L. acuere; U. aguzzare; esp.
aguzar; port. aguţar; prov, agusar; fr. aiguiser; BL. acutiare;
aiguiser, repasser, tailler en pointe, rendre pointu, empointer;
ascuţeală, sf. aiguisement; - ascuţime, sf. acuit^;-a5C2i|tre (ascu-
tere), sf. action d'aiguiser, &c.; - ascuţiş, sm. tranchant, taillant;
ascuţit, part. adj., pointu, piquant, perţant, aigu, grâle (yoix);
ascuţit, sm., ascuţituri, pi. f. tranchant, taillant, fii, pointe,
piquant; Ta^cw/i^or, adj., subst., it aguzzatore; esp. aguzador;
aiguisant, affilant, ^mouleur; - ascuţitoare, sf., esp. s^nzadera;
port. aguzadeira; pierre ă aiguiser, queux; - ascuţitură, sf., it,
aguzzatura; esp. port. aguzadura; aiguisement.

Asemene, adj. & adv., aseamWn vb., v. samăn.

Aspru, ă, i, e, adj., L. asper; it aspro; esp. port. aspero;
prov. aspre, asprieu (aspri vus); vfr. aspre; nfr. âpre; alb. aşpSrfi;
âpre, dur, rude, austere, rigoureux, cru, revgche, vif, violent;
aspresc, ii, it, i, vb. 3; = L. asperare; rendre âpre, &c.;
alh. aşperoig; a se aspri devenir âpre, rude; a se aspri la ci-
neva brusquer, rudoyer q; - asprealâ, sf. âpret^, rudesse, dureţi,
rigueur, incl^mence, s^v^rit^ ; - asprie, sf., asprime, sf., âpret6 ;
asprire, sf., action de rendre âpre, &c., âpret6; - asprişor, adj. *
L. aspriciolus; un peu âpre, &c.; - asprişoară, sf., Asperugo;
aspritor, adj., subst., rendant âpre, dur, rude, aplaneur, aplaigneur;
aspriu, adj., * L. asprivus; prov. asprieu; - înăspresc, ii, it, i,
vb. 3; rendre âpre, rude, dur, aigre; it inasperire, Înăsprire;
cfr. L. exasperare, esp. port, exasperar, fr, exasp^rer; a se in-
aspri devenir âpre, rude, aigre.

Ast (ăst), pron. ă6m. v. ist.

Astăzi, adv. v. zi.

I. Astup — Aştern. 19

Astup, vb. y. stupă. — Asud, vb. v. sudoare.

Asupra, pr^p., L. ad supra; U. sopra, sovra, sovro, sovresso;
esjp, port, prov, sobre; vfr. sovre, sore, seure; de asupra = L.
super, vif. & vfr, sor, nfr. sur; pre de asupra au dessus, en
dessus, par dessus, l^g^rement, & vue de pays; a întoarce ceva
mai cu asupra rendre qch. avec usure; - supăr, ai, at a, vb. 1;
§tre ă charge — de trop, gener, importuner, d^ranger, incomino-
der, tourmenter, molester, impatienter, harceler, fâcher, mettre
q. en peine, peiner, obsMer, offenser; a se supăra se d^piter,
se formaliser, s'embarasser, se piquer, s'offenser, se vexer; du L.
superare; vit. soprar; nit superare; e»p. sobrar etre de trop — d
cJiarge, i^nportuner; port, sobrar, sobejar; prov. sobrar; (v. MiU.
SI. 48); a se supără indată pendru nemică prendre la mouche;
supărăcios y adj., g^nant, importun, fâcheux; - supărare, sf.
action d'importuner, &c.; - supărător, adj., g^nant, importun,
fâcheux; - asupresc, ii, it, i, vb. 3; contrarier, affliger, pres-
sor, opprimer, oppressor, faire tort; (cfr. injosesc de jos — in jos
= in josum); - asupreală, sf. oppression, affliction, tourment;
asuprelnic, adj., oppressif ; - aswpnn^, sf. oppression, contrainte;
asuprire, sf. action d'opprimer, &c.; - asupritor, adj., subst.,
oppresif, oppresseur; - asupritură, sf. oppression, &c.

Asurzesc, vb. v. surd. — Aşa, adv. v. §i.

Afez, vb. V. şSd.

Aştept, ai, at, a, vb. 1; L. adspectare (exspectare); U, as-
pettare; attendre; a se aştepta, it, aspettarsi, s'attendre; nu mă
aştepteam la aceasta, it, questo non me Taspettava, je ne m'at-
tendais pas k ceW, - aşteptăciune, sf., it. aspettazione, attente;
aşteptare, sf. action d'attendre, Mente; - aşt^tător, adj., expec-
tant, expectatif, attendant; - aşteptătură, sf. attente.

Aştern, ui, ut, e, vb. 2; L. adstemo (asterno), stravi, stra-
tum, 6re; it. stemere; ^tendre, d^plier, d^ployer, staler, 6pandre,
Jeter, r^pandre, faire le lit - le coucher; a aşterne pre hărtie
minuter; - aştemător , adj., subst. , ^tendant , &c. ; - aştemătură,
sf. action d'^tendre, &c.; aşternut sm., aşternuturi, pi. f. coucher,
lit, strein (=stramen); - straiu, sm., straiuri, pi. f., L. stragu-
lum; couverture, housse, vetement, habillement, hsibit; - străişor,
străiuţ, sm. dim., petit habit; - strat, sm., straturi, pi. f. couche,
gîte, lit, planche, sMiment, strein, crosse de fusil; L. stratum;
it. strato; esp. port, estrado; ^o?;. estrâ (= estrat); fr. estrade;
cUb. strat; a aşeza in straturi stratifier; Vit, strada, esp. port.
estrada, vfr. esWe, ngr. (fTQora chemin pav6, rue, du L. strata
sc. via; - străiuşor, sm. dim., petite couche, &c.

20 I. Atăt— Aur.

Atăt, ă, ţi, te, adj., adv., du L. ad tantum; it cotanto,
vesp. atanto, j^^ov. aitant, vfr. itant de aeque tantum? (y. Diez
D. 1. 143); it €S2).})ort. tanto; fr. tant de tantum; le fr. autant
de alitcd tantum; — atât— -cat, atât — incât ^ad tantum — quantum
— in quantum, autant que; tot atât (atdta) tout autant; cu atât
mai mult d' autant plus; cam atăta plus ou moins, tant plus que
moins; intr' atdta tellement; intr'atatu — incât au point, ă un
tel point -que; atâtea ori tant de fois; - atâtuţ^ abătuta, dim.,
* L. tantuceum pour tantillum— tantulum ; aussi peu.

Ating, atinsei, atins, atinge, vb. 2; L. attingo, igi, actum,
Sre; it attignere; prov. atanher; fr. atteindre; effleurer, frayer,
friser, fraier, toucher; a se atinge toucher, regarderq., confine,
concerner ; a se atinge de anticiper , empi^ter, entreprendre sur;
a atinge pre cineva foarte tare piquer au vif q. ; - atingător^ adj.,
touchant, concernant, piquant, mordant; - atingere ^ sf. action
de toucher, frOlement, rapport, &c. ; - atinsătură, sf. attouchement,
frâlement, rapport, offense.

Atunci, atuncea, adv., lors, alors; L. ad tune (tum ce); istr,
tunce; it dunque, dunche, adunque; j^^ov, dune, adonc, adoncas,
adonx; vfr. dune, done, donques, adune; nfr. done; vesp. estonze,
estonz, estonzas (ex tuncce); vport. entonces (in tuncce); vesp.
enton; npg. entâo (in tum, in tune); de atunci des lors, depuis;
pre atunci alors, k ce temps-lâ..

Aţă, sf., L. acia; fii, filet, filament, fibre, ligne; aţa Umbei
le frein de la langue; - aţişoară, sf., dim.; - aţosy adj., filamenteux,
filandreux, fibreux.

Atiţ, vb. V. tăciune.

Au, conj. L. aut; it o, od; esp. o, u; port. ou; cat 6; prov.
o, oz; fr. ou; au — aw, L. aut — aut.

Add (aiiz), ii, it, i, vb. 3; L. audio, ivi & ii, itum, ire;
it audire, udire; esp. oir; po7i. ouvir; prov. auzir; vfr. oîr; nfr.
ouîr; se aude le bruit court; - aii^, sm., auzuri, pi. f., L. au-
di tus, us; ouîe (sens), entendement; - aw^iVe, sf. action d'ouîr,
ouîe; - auzit, sm., auzite, pi. f., L. auditus, us; it udito, udita;
esp. oido; port ouvido; prov. udita; fr. ouîe; ouîr, entendement,
ouî-dire; - auzitor, adj., subst., L. auditorius ; prov. auditor,
auzitor; ^coutant, auditeur.

August, sm., L. Augustus se. mensis; it esp. port. agosto;
cat agost; ^;roz;. agost, aost; vfr. aoust ; nfr. aoftt ; alb. gost, goust.

Aur, sm., aururî, pi. f., L. aurum; it oro (auro); esp. oro;
port. ouro; vcat prov. aur; fr. or; aii), ar; - aurar, sm., L. aura-
rius; orpailleur; - awrrfm, sf., L. aurăria; objets, marchandises

I. Austru— Balţ. 21

en or; - aurel, adj., * L. aurellus pour aureolus (v. M. M. C. 10);
auric, adj. dim., * L. auricus = aureus, d'or (v. Alex. B. 1. 53;
2. 67); - auriu, adj., * L. aurivus = aureus; d'or; - auresc, ii, it,
i, vb. 3; dorer; - aurire, sf. action de dorer, dorure.

Austru, sm., L. auster; it esp, port, austro; prov. austri;
fr. auster.

Avere y s. v. am— ave. — AWnt, vb. v. vînt.

B

Baie, sf., 6ă«, pi., bain, baignoire, mine, miniere; selon Diez
D. 1. 45 du L. hajae pi.; mais it bagno, esp. bano, port, banho,
prov. banh, bain, fr. bain de balneum; cfr. vsl. bania, nsl serbe,
russe banya, hulg. bant, alb. banja baivh; pol. bania baignoire,
bain; ceck. bânâ baignoire, mine; turc bana bains dUeaux chaudes
natureUes et les endroits oil Us se pren/nent; vhaU. wanna,
nhaU. wanne, BL. banna caisse; (v. Mikl. SI. E. 14; Dief. D.
Goth. 1. 158); - băiaş, sm. mineur, ^tuviste, baigneur; magy.
banyasz mineur; - băîez, ai, at, a, vb. 1; = tf. bagnare; esp,
banar; port. prov. banhar; fr. baigner; a se baia se baigner
(v. M. M. C. 35, 119); - băiare, băiere, sf. action de baigner,
de se baigner; - băiesc, băiesesc, adj., băieşeşte, adv., â, la ma-
niere des mineurs.

Băiez, ai, at, a, vb. 1; flever, nourrir, soigner; du L. bajulus
parteur, ML. custos, paedagogus (v. Diez D. 1. 45); cfr. port.
bajular flatter, caresser; it baila, balia, prov. baylla, bayla,
rom. d. Gr. baila nourrice; ngr. ^aCa^ ^ccyfa nutrix (v. D. C);
selon Mikl. SI. E. 14 d'un verbe hypoth^t. vsl. baiti, nsl. bajiti
mammam praebere; - băiat (baiet), sm., * L. bajulatus; pupille,
nourrisson, garţon ; - băietan, sm. gar9on d'âge moyen ; - băietoare,
sf. nourrice (L. B.); - băietandru, sm. gar9on d'âge moyen;
băieţel, sm. petit garţon; - băieţesc, adj., en gar9on; - băieţime,
sf. les garţons en g^n^ral; -băieţoiu, sm. grand gar9on.

Bait, bilt (ghilt), sm. lacet, lacs; L. balteus cevnture; it esp.
port, balteo baudrier; it. balza bordure, frânge, precipice, balzo
rebondissement ; esp. balza banniere, balzo noeud ; port, balsa,
balza haie vive, bavmiere, balso cable; bresc. balsa bord, entra-
ves, queue d^une robe; ferrare balz tortis de paiUe; parm. balz

22 I. Barbă— Baston.

bord; piâm. baltia brandiUoire; reggiano belza mtraves; - bilţez,
ai, at, a, vb. 1; barioler; a se bălţa se barioler; ^hăl^are, sf.
bariolure; - half at, part., adj., barioliă, bigarr6; L. balteatus; cfr.
it. balzano, balzana, prov, bausan, vfr. bau9ant, w/r. balzan;
cal halt at cheval balzan; - hdltătură, sf. bariolage; - băl^sc, ii,
it, i, vb. 3; relâcher, d^roidir; a se hălţi se lâcher, se rel&cher;
cfr. it. balzare sauter, rehondir, parm. baltar criMer (v. Diez
D. 1. 49); - hălţire, sf. action de relâcher, &c. ; - hălţU, part.
adj., lâche, relâch(5; o fringhie hălţită ime corde relâch^e; - 6<tt-
titură, sf. relâchement.

Barbă, sf., hărU et harhe, pi., L. barba; it. esp. port. prav.
barba; fr. barbe; - harhăchie, sf. grande vilaine barbe, barbon,
vieux; cfr. it. barbaccia; - hărhărie, sf. barbon, &c.; - hărbioară,
hărhişoară, sf., * L. barbiciola; if. barbicciuola ; - hărhu^oară,
sf., * L. barbuciola; - hărhifă, hărhufă, sf. dim., it. barbuccia,
barbuzza; - hărhie, sf. barbe, sous-barbe, menton double, menton,
fanon; hărhie de urechie bout de VoreiWe; - hărhoiu, sm., băr-
boae, sf., it. barbone; esp. fr. barbon; grande barbe, honune ă
grande barbe; - hărhos, adj., * L. barbosus; barbu; - harh, sm.,
L. barbus ; it. barbo, barbio ; esp. port. barbo ; fr. barbeau (bar-
bellus) ; nhall. barbe ; - hărhoae, sf. barbue, poisson ; - hărbtm,
sm. barbue (poisson) ; it. vemt. barbon ; serhe barbun ; ngr.
finaQfjLTtovvi ; - bărbat, adj., subst., male, masculin, homme male,
mari; istr. berbâz homme; L. barbatus; it. barbato, barbute;
esp. port. barbado, barbudo ; cat. prov. bărbat, barbut ; fr. barbu
(barhutus); alb. varvat animal mMe; -bărbătesc, adj., '"L.barbatiscus;
masculin, male, yiril ;- bărbătc^te, adv., en homme, virilement;
bărbătoae, sf. femme - homme; - bărbătuş, sm., * L. barbatuceus
(sans sens diminutif); male (seulement des animaux); - 6(Xr6(X|ei,
sm., * L. barbatellus pour barbatulus ; petit homme, petit mari,
mari ch^ri; - bărbăţie, sf. virility, vigueur, bravoure, valeur,
vaillance ; - bărbăţime, sf.. Ies hommes males en g^n^ral ; - îmbărbătez,
ai, at, a, vb. 1; relever le courage de q., encourager, enhardir; a s^im-
bărbăta s'^vertuer; -imbărbătare, sf. action d'encourager, &c. - bărbier
(bărghier), sm., ML. barbarius; it. barbiere, barbiero; esp. bar-
bero ;port. barbeîro ; cat. barber ; prov. fr. bărbier ; ngr. fiTtaQfXTt^Qtjg;
serbe berberin ; magy. barbely ; turc berber ; nhaJl. bărbier ; bărbieresc^
adj., de bărbier, en bărbier; - bărbieresc, ii, it, i, vb. 3; esp.' port.
barbear; ngr. ţinaQţineQltoo ; bărbierie, sf., it. barberia, barbieria ; esp.
cat. barberia ; port. barbearia ; prov. barbaria, barbairia ; fr. barberie.

Baston, sm., it. bastone; esp. baston; j^ort. bastâo; prov.
basto, baston; fr. baton; ngr, iAna(Stovn\ selon Diez du BL.

I. Bat— Bat. 23

bastum, diteUa, se^a, sagma; peut-etre un mot de la langue
rom. vulg., dont it. esp. port, basto, prov. vfr. bast, nfr. bât;
it. bastire , vesp. prov. bastir , fr. batir ; cfr. vgr. fiatfrd^eiv
appuyer, stayer, fidtrtaS porte-faix; - bastonaş, sm. dim., petit
baton; - bafcă, sf., ba§te, pi., souterrain, voute, magasin, bastion;
it. bastia, bastione ; esp. bastion ; port, bastiao ; fr. bastion, bastille;
nhaU. bastei; poh baszta (dont le rom. bască).

Bat, ui, ut, e, vb. 2; L. batuo (bato, batto), ui, 6re; it.
battere; esp. batir; port, bater; prov. batie (part, batut); fr.
battre; nsl. serbe batati; a hate la ocM ^clater, paraître aux
yeux; a hate in verde tirer sur le vert (couleur); a hate fend;
it. batter il ferro; hate vmtul il fait du vent; a hate un herhec
châtrer un bflier; a hate o eapă (armăsarul) couvrir (jument);
a se hate se battre, frayer (des poissons); a' ^^i hate joe se jouer
de q., se moquer; - hatere, sf. action de battre; - hăta^du, adj.,
subst., batteur, batailleur; - hâtaie, sf., L. battualia (battalia);
it. battaglia; esp. batalla; port. prov. batalha; fritd. batae; fr.
bataille; - hătăiaş, hătâieş, hătăleş, adj., subst., batteur, batail-
leur ; - bătăios, adj., it. battaglioso ; esp. batalloso ; - bătălie, sf.,
= bătaie; serbe batalija pugna; - bătăiuşcă, sf. dim., de bătaie,
= it. battagliuzza ; - bătător, adj., subst., it. battadore, batti-
tore; esp. batidor; port. prov. batedor; battant, batteur; - bătă-
toare, sf. battoir; - bătătură, sf., it. battitura; esp. batidura;
port, batedura ; coup , meurtrissure , cor (au pied), parcage, trame;
bătăuş, adj., subst., batteur, batailleur; - băteală, sf. (aussi
vatală pour văteală), trame, marche du metier de tisserand,
souriciere; bulg. vatali, pi., marches du metier de tisserand;
bătdişte, sf. parcage des animaux; - bătătoresc (bătăturesc) ,• ii,
it, i, vb. 3; parquer ; - bătătorire, sf. action de parquer ; - bătu-
cesc (bătogesc), ii, it, i, vb. 3 ; = it. batacchiare, esp. batojar,
port, batucar; battre, frapper, mortifier, amollir; a se bătuci se
mortifier; - bătudre, sf. action de battre, &c. ; - abat, ui, ut, e,
vb. 2; d^tourner, d^voyer, rabattre, d^river, tourner; it. abattere;
esp. alTatir; port, abater; prov. abatre; fr. abattre; a se abate
se rabattre, dMver, s'^carter, se d^tourner, enfreindre, violer;
abatere, sf. action de d^toumer, &c. ; - abătător, adj., d^toumant,
&c. ; - abătătoare, sf. gîte, station; - desbat, ui, ut, e, vb. 2;
abattre, d^clouer; it. disbattere, dibattere, fr. d^attre; - des-
hatere, sf. action d'abattre, &c. ; - răsbat, ui, ut, e, vb. 2 ; passer
par, percer, p^n^trer, traverser; - r^sfto^er^, sf. action de percer,
&c.; - sbat, ui, ut, e, vb. 2; L. ex-batuere; battre bien, percer,
passer par la passoire, par le tamis, rabattre, fouiller; U. sbat-

24 I. Bătrîn— Beu.

tere; prov. esbatre; vfr. esbattre; nfr. s*^attre; a se sbaie 86
d^battre, se d^mener; (Alex. B. 2. 21, se sbătea la sinul);
sbaiere, sf. action de percer, &c. ; - străbat, ui, ut, e, vb. 2; L
extra-batuere ; it. strabattere ; percer, passer par . ., pto^trer, tra-
verser, franchir, fouler; - străbatere , sf. action de p4nâtrer, 4c.

Bătrîn, adj., subst., vieil, vieux, vieillard; L. veteranus; it.
esp. port, veterano; friul. vedran; /r. v^t^ran; isir. betăr, betăra;
aV). vjetere; un hătrm de bun (de moşie), vieil heritage debien-
fonds; - bătri^mtic, adj., * L. veteranaticus ; vieillot; - bătrind,
bfttrinior (bătriior), bătrinut, adj. dim.; - bătritiesc, adj., d'un
vieux, comme un vieux; - bătrineste, adv., en vieux, &c.; - fcd-
trineaţa, sf. surtout le pi. bătrineţe, vieiUesse; - bătrimcă, sf.
vieillotte; - bătrinicios, adj., un pen vieux; - bătrvninw, sf. vieil-
lesse;- bătriniş, sm., * L. veteranicius, Erigeron ; - imbătrinesc,
ii, it, i, vb. 3; vieillir, devenir vieux, rendre vieux; - imbatrinire,
sf. action de vieillir; - imbătrinitor, adj., vieillissant.

Beaiă, sf. (bală); L. belua; it, belva; animal, bâte fi^roce,
monstre; beală spurcată animal immonde (injure).

Beată (bată), sf., bete, pi., ceinture, lisidre, bande, rabat,
poignet, Epaulette; L. vitta; it, vetta; esp, port, beta; esp. prov.
veta ; fr, v^tille (= vitticula) ; a da i^re bete 2)re dneva se d^
barasser de q. ; a da pre bete afară prendre au collet et mettre
dehors; - betijă, sf. dim., petite lisiere, &c.

Berbec, berbece, sm., b^lier; L. vervex (verbex — berbex)-ici8;
ML. berbix; it, berbice; i*'^^- berbitz, vfr, berbis, nfr. brebis;
magy, berbecs mouton; berbec bătut mouton; - berbecar, sm.
* L. berbicarius (vervecarius, ver'carius); prov, bergier; fr. ber-
ger; gardien des b^liers; - berbecel, berbecuţ, sm. dim.; - berbeleac
(berbeleag), adv., en bflier; a merge berbeleac marcher par pous-
s^e, par secousse; d'a berbeleac h la pouss^e, ă la renverse; ase
da d^a berbeleac faire la culbute; - imberbec, ai, at, a, vb. 1;
frapper, pousser comme un bflier.

Befică, sf., L. vesica; it, vescica, vessica; esp. vejiga (vexiga);
port, bexiga; prov, vesiga, vezica, vesiqua, veissiga, veyshiga;
fr, vessie; nsl. serbe beşika; alb, pşikjfi, fiskg; - beşicos, adj. =
L. vessiculosus ; it, vescicoso, port, bexigoso; - beşicoiu, sm., it.
vescicone; - beşicuţă, sf. v^sicule; - beţie, ai, at, a, vb. 1; it, ves-
si^are; faire, 61ever des vessies; a se beşica se couvrir de vessies,
d'ampoules; - beşicare, sf. action de faire, d'^lever des vessies, &c.;
beşicăior, adj., esp, vejigatorio; it, vescicatorio , vescicatojo; fr.
v6sicatoire; - beşicătură, sf. vesication.

Beu (beau), b6ui, bSut, b^, vb. 2; L. bibo, bibi, bibitum.

I. Bine— Bland. 25

ere; it bevere, bere; esp. port, beber; prov. beure; vfr. boivre,
bevre, beire; nfr. boire; - here, sf., port, beber; prov. beure; fr-
boire; - bat (beat, pour b6t=bSut), bată, beţi, bete, part, adj.,
du L. bibitus, avec acceptmh active; ivre, c.-â,-d. quelqu'un qui
a bu ; cfr. vesp. beudo, beodo, nesj). bebedo, port bebado ; - beut^
sm., it beuta, bevuta, bibita; esp. bebido; port bebida; le boire;
băitor, adj., subst. =L. bibitorius; if. bevitore; esp, port bebe-
dor; prov. bevedor, beveire; vfr. beveor; nfr. hnweur; - bâuturăj
sf., it bevitura; esp. bebetura; boisson; - băuturicd, sf. dim.; -
beţie, beţivie, sf., * L. bibitia ; port, bebedice ; ivrognerie ; - beţios,
betiu, beţiv, adj., buveur, ivrogne; - beţivler (pour beţivar, beţi-
vlar), adj., subst., ivrogne; cfr. esp. beblado; - imbăt (pour
imbSut), ai, at, a, vb. 1 ; enivrer ; esp. embeodar, port, embebe-
dar; a se itnbHa s'enivrer; - inif)dfare, sf. action d'enivrer;
imbăător, adj., enivrant; - desbSt (pour desbgut), ai, at, a, vb. 1;
d^senivrer; - desbdtare, sf. action de d^senivrer; ^desbăâtor, adj.,
desenivrant.

Bine, adv. v. bun.

Biserică, sf., L. basilica {vgr. ^aaihxii] sc. (Xtoa); rom.d.Gr.
baselgia (baseilgia); istr. baseriche; (Basilicas prius iScabantur
Kegum habitacula, unde et nomen habent . . . Nunc autem ideo
divina templa BasUicce nominantur, quia ibi Kegi omnium Deo
cultus et sacrificia offeruntur; Isid. H., 1. 15, c. 4, sect. 11);
bisericaş, sf. pretre; - bisericesc, adj., eccl^siastique, religieux,
spirituel; - bisericef^te, adv., ecclesiastiquement ; - biseridme, sf.
6tat eccl^siastique ; - bisencos, adj., religieux, d^vot; - bisericuţă,
sf. dim. = L. basilicola.

Bivol, (ghihol), sm., L. bubalus ; it biifalo, bufolo, (bubalo) ;
esp. port bufalo; port bufaro; prov. bubali, brufe, brufol; fr.
buffle; vsl byvol'B; nsl. bulg. bivol; russe bujvoli, bujlo; pol.
bawol, bujwol ; cech. buvol ; serbe bivo, bivola ; niaxfy. bival, bivaly,
bial; alb. bual, bul; ngr. ^ovfidh; nhaU. BtifiFel ; - bivolar, sm.
gardien de buffles ; - Uvolârie, sf. etable h buffles ; - bivola^;, sm.
buffletin ; bivoliţă, sf. une buffle ; nsl btdg. bivolica ; russe bujvolica;
pol. bawolica; cech. buvolice; alb. bualite, buaţe, buliţe;- bivolos,
adj., en buffle, comme un buffle.

Bland, adj., L. blandus ; it esp. blando ; doux, benin, affable,
caressant, facile, docile, traitable, apprivoise ; - blăfideaţă, sf. sur-
tout le pi. blândeţe; L. blanditia; it blandizia; esp. blandicia,
blandeza; port blandicia; fr. blandices, pi. (employ^ encore par
Chateaubriand); - blăndişor, adj. * L. blandiciolus pour blandi-
cellus ; - blăndu^ adj., * L. blanduceus ; esp. blanducho ; - bran-

26 I. Bl&stăm—Bolf.

(lti,^ă, hrifidii^ă, (pour blănduşa), sf., Primula; Galanthiui niyalis;
Colchicum autumnale; - imblănzesc, ii, it, i, yb. 3; L. blandiri;
it blandire; esp. prov, blandir; fr. blandir (vieux); radoudr, cal-
mer, apaiser, fl^chir, ramener (\., priver, dompter; a se imUămi
se radoucir, s'apprivoiser, &c. ; - imblănzirey sf. action de radou-
cir, &c.;- imhlăn^itor, adj., calmant, apaisant, &c.;- inMăneitură,
sf. radoueissement, &c.

Blăstăm, blăstămai, blăstămăt, blăstămâ, vb. 1 ; it. biastem-
mare, bestemmiaro, biasimare, biasmare; rmi.d. Gr. blastemmar;
cat msjK port blasfemar; vcat vesp. blasmar; esp. port lasti-
mar; vcat blastemar; prov, blasfemar, blastenjar, blastenoiar,
blastomar, blastimar, blasmar; vfr, blasmer; r^fr. blasphemer,
blâmer ; ngr, ^Xaagyrjfjm {^Xagtrjţuoj D. C.) ; vsl, ylaspimijati,
vlasfimljati, vlasfimisati, vlasvimisati, vlasvimisovati, ylasimisati;
du L. ecdesiasiique blasphemare (gr. ^Xadqrrjiiifo) ; - hlăstămy sm.,
hlăstămuri, pi. f. blaspheme; it biastemmia, bestemmia, rom.
rf. 6rr. blastemma, esjhport blasfemia, lastima, i}ro2;. blaspheme,
blasphema, blasteinhs, vfr. blastenge de blaspJtemia; iY. biasimo,
biasmo, vesp, blasmo, ^;n>t;. blasme, fr. blame de blasphemum
{ŞXdaifrjţwv, B,ăj.);'blăstămare, sf. action de blasphemer;- ^()^-
tămător, adj., subst., blasph^mant, blasph^mateur; it bestemmia-
tore, biasimatore ; es2). port, blasfemador ; prov. blasphemador,
blasmador; - Uăstdmăfesc, adj., de coquin, en coquin, vilain; -
blăstămăţie, sf. vilete, coquinerie, d^bauche, libertinage.

Boară, bora (bură), s. v. abur.

Boafă, sf., boş, sm., boaşe, pi. f. testicule, rognon; it prov.
borsa; esp, x^ort bolsa; vfr. borse; nfr. bourse; alb. mbolje, pL
(testicules) ; pol. bulza bourse; tous ces vocables se rattachent au
BL. byrsa, bursa, vgr. ŞvQtfa peau, cuir.

Bobletic, adj., sot, niais, nigaud, simple; d'un type baibaH-
cus de balbus; esp. bobatico meme acception que le rom.; esp.
port, bobo niais, &c. ; 2^^ov. h'd\])t=balbus; - bobleticie, sf. niai-
serie; - bobleţ, adj. dim., un peu sot.

Bobotează, s. v. botez.

Boce, sm. (boace, voace); L. vox - vocis; it. voce, boce; sard.
boxe (x=/r. j); esp. port, voz; prov. votz, voutz; /'r. voix; -
bocesc, ii, it, i, vb. 3; crier, lamenter; a se boci s'toier, pleurer,
se lamenter, se plaindre, g^mir; cfr. serbe nsl. bociţi se rixari;
bocet (pour bocit), sm. cri, lamentation; - bocire, sf. action de
crier, &c.;- bocitor, adj., subst., criant, pleurant, pleureur; - 6o-
citoare, sf. pleureuse, prefixe; - bocitură, sf. lamentation., &c.

Bolt, sm., bolfă, sf., L. bulbus; it esp. port, bulbo; fr. bulbe;

I. Boltă— Bou. 27

bosse, enflure, ^levure, tubercule, loupe; - 6o7/o5, adj., L. bulbo-
sus; it esp. port, bulboso; fr. bulbeux.

Boltă, sf. V. holb, vb.

Bostur, ai, at, a, vb. 1; d^vaster, d^peupler (v. Ur. 5. 135);
d'un type * L. vastulare de vastare; - bosturare, sf. action de
devaster, devastation; - bosttirător, adj., subst., d^vastant, d^-
peuplant, d^vastateur.

Bot, sm., boturi, pi. f. museau, muffle, gueule, groin, bou-
toir, bec, bout, pointe, d'un primitif L. botum, dont botulus;
cfr. fr. boudin, boudine, bouder, it. botto, botta, mii. butt, esp.
port. bote, fr. botte (coup), bout ; - bot-gros, sm. gros-bec, pin-
son; Mngilla coccothraustes ; - botniţă, sf. museli^re; - botuşor,
sm. dim., petit museau, &c.;- bo8-influ (bos-unflu) pour bot-influ,
ai, at, a, vb. 1 ; bouffer, bouder, faire la lippe, la moue ; mant.
piac. bode'infi ; ferrare budenfi ; piem. botenfi, borenfi ; npr. boud-
enfla, boud-oufla, boud-ifla; fr. boursouffler (pour boud-souffler,
avec souffler); - bosinflare, sf. action de bouffer, &c.

Botez, ai, at, a, vb. 1; L. baptizare (^amiCco); it. battez-
zare; esp. bautizar; vport. boutizar; n2)ort. baptizar ; jf?roi'. batejar,
bathegar; fr. baptiser; - botez, sm., botemri, pi. f., esp. bautizo;
bapteme; - bobotează, sf. ^piphanie, jour des Kois; reduplication
de botez, pour ainsi dire re-botez; ce n'est pâs une composition
du vsl. bogi Dieu et de botează, comme Mikl. SI. E. 15 le croit
selon Eliade; - botezare, sf. action de baptiser; - botezat, sm.
\)3.i^t^me;' botezător, adj., subst., baptisant, baptiste; Săntid Joan
botezător St.-Jean Baptiste.

Bou, sm., boi, pi., L. bos-bovis; it. bue (pi. buoi), bove;
esp. buei, buey (boy, boi); port. boi; prov. bueu, bou, buou,
bov ; fr. boeuf; boul Domnului Cantharis unctuosa, la brebis
du bon Dieu, oiseau de St. Luc ; - boar (bouar), sm., L. boarius;
it. boaro; esp. boyero; port. boeiro; prov. bovier, boveir, boyer;
fr. bouvier; - boiastră, sf. vache (mauvaise); v. Pan. Sp. A. 2. 44;
boscuţă, sf. vache de montagne; cfr. L. bucula, it. buessa, prov.
boacca; - boulean (bourean), sm. dim., petit boeuf; - bour, sm.
dim., * L. buvulus; (selon LB. et d'autres du L. bos urus, \naL\%
pour un mot populaire ce compost serait par trop savant, et
puis cet animal est toujours d^signe par le mot slave zimbru);
bour a seulement Tacception de marque, signe, armoiries, et
comme la marque de la Moldavie est une tete de boeuf, on a
appliqu^ le nom de Tanimal a la marque en se servant d'un
diminutlf; (v. Ur. 1. 78, 116; 2. 14, 31; Arch. R. 1. 258);
bourd, sm. dim., petit boeuf; lima9on; (sans doute ă* cause de

28 I. Brăcie— Braţ.

ses antennes en corne); - houşor, f}ouţ, sm. dim., petit boeuf,
imbour (imhourez), ai, at, a, vb. 1; * L. imbuvulare; marquer,
stigmatiser, fl^trir avec la marque de la tete de boeuf; (Ies cri-
minels 6taient ancieimement sti^(matis^s avec la marqne du pays);
imbourare, sf. action de marquer, &c.

Brâcie, sf. ceinture d'une culotte, lacet, aiguillette; d*une
forme * L. bracia pour bracea braceus) de hrcuxL pantalon;
it. braca, pi. brache, brachesse, braghesse; Urci it. bragher;
venit braghier; hresc, bragher; mii. bragWe hreteUes, ceinktre
d'une culotte, esp, port. braga; prov. braya, braga; vfr. nfr.
braie (lange); aW. brekS; ngr, figaxi; vsl. bracina, bracini vestes
sericae ; - hrădnar, sm. ceinture d'une culotte ; - imbrac, ai, a, a,
vb. 1; habiller, vetir, revetir, gamir, endosser, monter, plaquer,
tapisser (une maison'i ; a se imfjrăca s'habiller, se vetir, se revetir,
prendre qch. sur soi, se charger de qch. ; - imhrăcare, sf. action
d'habiller, &c. ; - inifjrăcănmvte, sf. pi. employ^ comme singulier;
(ane. imlrăcămmt, m. sing.); vetement, habillement, habit;
hnhrăcat, part. adj., habill^ ; i;/v>y. braccat qui porte des braies;
îmbrăcat, sm. habillement ; - imf^răcAtură, sf., habillement ; - des-
brac, ai, at, a, vb. 1; deshabiller, d^pouiller; p7'ov. desbraiar;
desbrăcare, sf. action *de deshabiller; - desbrăcat, sm. idem ; - des-
brăcător, adj., i6sh2ibi\l2int; - desbrăcătitră, sf. d(5pouillement.

Brâncă, sf. bras, pied de devant, griffe, serre, patte, pouss^e,
coup, choc; BL. brânca; it. vesp. nesp. vport. prov. brâncă;
prov. branc, m.; fr. branche; (sous Tacception ă'erysipele, etranr
guiUoii des chevaux, le rom. brâncă est le *î^r. figdxvia, fio^X^
enrouement, vgr. ^Qoyxog enrouement, esquinancie) ; brănca ursului
Lycopodium clavatum, Heracleum sphondylium, it. brancorsina,
cat. esp. brânca ursina , prov. brânca orcina ; a da brand pousser
q. ; a unMa 2)re brănci marcher a quatre pattes = it. branconi,
branciconi ; a se ^mne pre bră^ici se coucher ă plat ventre ; brăncuţă,
sf., it. brancuccia ; aussi Sisymbrium ; - brăncesc, irnbrănc (imbrăn-
cesc), ii, it, i, vb. 3 ; pousser, heurter, renverser q. ; a se brănci —
imbrănci se pousser, se battre, se chamailler ; brăndre, imbr., sf.
action de pousser, &c. - brăneiturâ, imbr., sf. choc, heurt.

Brânduşă (brînduşă) s. v. blănd.

Braţ, sm., braţe, pi. f, L. brachium; it. braccio, brazzo;
mii. brazz; vemt. brazzo; sard. camp, brazzu; esp. brazo; port.
bra90 ; prov. bratz ; vfr. brace, nfr. bras ; - brăţare, sf., L. bra-
chiale; it. bracchiale; esp. brazal; port. bra9al; fr. brachial, adj.,
brassard, bracelet; - brăţisor, sm. dim., * L. brachiciolus pour
brachiolum ; - &r(X|oiw, sm., it. braccione; - &r(!t|o«, adj., avec un

I. Breb— Bucă. 29

bras plein, fort; - brâtuţy sm. dim.; - îmbrăţişez, (imbrăţoşez), ai,
at, a, vb. 1; it imbracciare, abbracciare; esp. part. embrazar,
abrazar; prov. abrasar, abrazar, embrassar; fr. embrasser; - im-
brăţişare, sf. action d'embrasser; - im}yrălişăt<yr, adj., embrassant;
imhrăţişătură, sf. embrassement.

Breb, sm., it bevero; vesp. befre; nesp. bibaro; fr, bievre;
angl. beaver; vJicdl, bibar; nhaU. biber; vsh bobrt, bebr^, bibrb;
russe bobri;^oZ. b6br, bobra; cech. bobr; nsh breber, dabar; serhe
dabar; lith, bebrus; tous ces mots sont identiques avec le L. fiber;
le rom. breb procMe direct, du vsl, bebr'B.

Brebena (breabenă), sf., L. verbena; it verbena, berbena;
esp. port, verbena; fr. verveine; - brebenel, sm. dim.

Brumă, sf. gel^e blanche, frimas; L. bruma; it. esp. port.
prov, bruma; cat broma; fr. brume; alb. broum, brumS, brimC;
brumar, sm., * L. brumarius se. mensis; fr. brumaire; novembre;
brumărely sm. dim. octobre; - brumariu, ie, adj., gris; oae
brumarie brebis ă, laine grise; - brumos, adj., esp. brumoso;
prov. brumos ; fr. brumeux ; - brumează, bruma, brumat, bruma,
vb. impers. 1; ii fait de la gel^e blanche; -brumare, sf. action
de faire de la gel^e blanche.

Bucă, sf., buciy pi., joue; L. bucea; it. bocea; esp. port.
prov. boca (bouche); fr. bouche; (ii n'y a que le rom. qui
a gard6 le sens primitif du L. bucea) ; alb. bouk6 pain ; buca
şezutului fesses; osul bucilor pommette; - bucălat, adj., = L.
bucculentus; bouffi, joufflu, fessu; - bucos, adj., joufflu, bouffi;
bucată, sf., bucăţi et bucate, pi., morceau, piece, tron9on; = L.
buccea ; ii. boccata ; esp. port. bocado ; fr. bouch^e ; pt russe
bukata, russe bukatka, bukaşka, pol. bukat, bukatu morceau,
piece; tot intr'o bucată tout d'une piece; le pi. bucăţi signifie
seulement des morceaux, pieces, tandis que le pi. bucate a Tac-
ception speciale de mets, nourriture, grains en general; cămpul
cu bucatele le champ aux ,bl6s; Imcate de dulce mets de viande;
bucătură, sf. morceau, bouch^e; - hucăturică, hucăturiţă, sf. dim.,
petit morceau; - bucale, sf. dim.; bucăţele pi., * bucatella; - bu-
căţel, sm. , bucâţeluşă, sf. , bucăţică, sf. dim.; - bucătărie, sf.
cuisine ; - bucătar, sm. cuisinier ; - bucătăreasă, bucătăriţă, sf. cui-
siniere; - bucătărese, ii, it, i, vb.3; faire la cuisine; - bucătărioară,
sf. dim., petite cuisine; - bucăţesc, bucăţelesc, ii, it, i, vb. 3;
morceler, couper en pieces; cfr. esp. bocadear; - bucăţire, bucăţelire,
sf. action de morceler; - bucliisesc, ii, it, i, vb. 3; battre sur
Ies fesses, rosser; - buchiseala, sf. racile (pop.); - buchisire, sf.
action de battre sur Ies fesses, &c.; - imbuc, ai,' at, a, vb. 1;

30 I. Bucium— Bun.

it. imboccare; esp. port, erabocar; fr. emboucher; emboncher,
avaler, manger, joindre, conjoindrc, assembler, mettre ensemble,
emboîter, aboucher; a se iwhuca s'emboucher; - îmbucare^ sf.
action d'emboucher, &c.; - îmbucătură^ sf. bouch^, morceau, con-
jonction; - imbucâturesc, ii, it, i, vb. 3; manger par bouchăe,
becqueter, ab^quer ; - huhucăturirp^ sf. action de manger par
bouch('^e, &c.

Bucium (bncin), sni., huriumr^ pi. f., buccine, chalumean,
corps creux, rouleau; L. bucinum; it. bucino; fr. buccin; it.
buccina; esp. port, bocina; prov. buccina, bozina; vfr. buisine;
nfr. buccine; vsl. buksina ; whall. busîne; nhall. posaune du L.
bucina; a cănta cu buciumul jouer du chalumeau; - bucium, ai,
at, a, vb. 1; L. buccinare; it. buccinare; jouer du chalumeau,
43onner de la trompette, trompoter; - bucitinmre^ sf. action de
jouer du chalumeau , &c. ; - buciuniător, adj., subst. , jouant du
chalumeau, joueur du chalumeau; - buciumăturâ, sf. fanfare; - bu-
ciniş^ sm., Conium maculatum ; (le nom vient de la tige qui est
creuse); - sbucium, ai, at, a, vb. 1; remuer, mouvoir, agiter;
a se sbmiuma se ddbattre, se d^mener; - sbucium^ sm. remue-
ment, mouvement, agitation; - .sf/wcmmar^, sf. action de remuer,
Sec.; - sbuciumăturâ^ sf. remuement, mouvement.

Buhâ, tmlinâ, bufnă, sf., L. bubo, onis; esp. buho, port.
bufo; chat huant, hulotte, huette; dans le mot esp. port. nous
voyons Tinfluence du vhaU. buf et hvf mais le mot rom. a dâ
se former sous Tinfluence dea vocables slaves Imka bruit, mu-
gissement, buhati, Imhnuti mugir; cfr. le rom. buhaiu taureau
et btdor (oiseau aquatique) avec le russe pt. russepol. ImgaJ, buJuy
taureau; bufniţă, sm. dim.

Bumbac, sm. coton; L. bombyx, vgr. Şoţi^v^ vers ă. soie;
it. bambagio, bambagia, mii. bombas, mgr. ^afji^dxiov, ML. bam-
bacium, ngr. /xTtafiTtdxi, nsl. serbe pamuk, bumbak, magy. pa-
muk, pamut, turc pambouq — coton; russe bumaga ^^a^'er ; le
vocable rom. est le nsl. serbe bumbac du turc pambouq.

Bun, ă, i, e, adj., L. bonus, a, um; it. buono; esp. bueno;
port. bom (boa, f.) ; prov. bo, bon ; fr. bon ; bună-oară, bune-ori, adv.
du L. bona hora, bonis horis; it in bun'ora; eh bien, par exemple;
bun, sm.. Imnuri^ pi. f., L. bonum, bona, pi.; esp.h\ier\2i; bien,
avoir, fortune; - bun, sm., bună, sf. grand-pero, grand'-raSre;
(cfr. en fr. bon papa pour grand-pere, en nhall. beste Vater dans
certaines contrdes pour Grossvater); stră-bun, sm., stră-bună,
sf., = extra-bonus-a, bisaîeul, bisaîeule; (cfr. port. tresavo);
bunic 7 sm.; bunică, sf. grand-pere, grand'-mere; Irunid, pi. aîeuls;

I. Bură— Buză. 31

bunătate, sf., L. bonitas-atis ; it. bonită., bontă., bontade, bontate ;
esp. bondad; port. bondade ; prov. bontat; fr. bofUe; - buneaţâ^
sf. bonW, *L. bonitia; e^jp.bonicia; prov. bonessa, boneza; - bunicd,
hunişor, hunuţ, adj. dim., assez bon; - bine, adv., subst., L. bene;
it bene ; esp. bi^n ; port. bom ; prov. ben ; fr. bien ; hine este^
L. bene est; să vă fie de hine, L. bene vobis; a hine cuvinta,
L. bene conventare=benedicere ; a bine face, L. benefacere; a hi/ne
t7oi, L. benevolere, bine (bună) voinţa^ L. benevolentia ; - binişor
adv. dim., assez bien = it benino ; - imbun, (imbunez) ai, at, a,
vb. 1 ; = it imbonire ; ^>rot\ abenar ; apaiser, adoucir, calmer,
tranquilliser, ^dM&r;-imbunare, cf. action d'apaiser ;-imbunâtăţe8C,
ii, it, i,vb. 3 ; abonnir, amdliorer, mfliorer, remettre ; - imbunătăţire,
sf. action d'amfliorer, &c.; -imbunătăţitor, adj. am^liorant; - răsbun,
ai, at, a,vb.l; revaloir, rdcriminer, repousser, revancher, venger;
a' si r^shuna de cineva tirer, prendre vengeance, se venger de q. ;
a s^ r^sbuna se rass^r^ner (du temps) ; cfr. it bonaccia, esjy.
port. bonanza, prov. bonassa, fr. bonace caime de la mer; alb.
bunaţS calme de Fair; r^bunare, sf. action de revaloir, &c.;-/'^«-
bunător, adj. revalant, &c.

Bură, s. V. abur.

Bârete, sm. burezi, pi., L. boletus; it boleto; cat prov.
bolet; Sponge, champignon ; - buretar, sm., L. boletarius ; Spongier;
buretos^ bureţos, adj. spongieux, fongueux; bureţel, sm. dim.; - bu-
reţiti, adj., * L. boletivus; comme une Sponge,

Buric, sm., L. umbilicus; it bellico, bilico, umbilico, om-
bilico, ombellico; esp. ombligo; port. embigo, umbigo; prov.
ombelic, umbelic, embelic; umbrilh, emborilh, embonilh, ambonilh,
emborigol (umbUiculus) ; vfr. bouline (^ umbiUnus) ; nfr. nombril
(pour lombril = Tombril i. e. umbilicuhis; buricul degetului hout
du doigt ; buricul Vinerii Saxifraga , nombril de Venus ; - buricos,
adj., ombiliqu^;- buric, ai, at, a, vb. r6fl. l; a se burica grimper;
it bilicare mettre en ^quilibre (au fig.) , r^fldchir sur qc. ; - buricare,
sf. action de grimper ;'burica/t, part. adj., L. umbilicatus; it om-
belicato; fr. ombiliqu^.

Buză, sf., levre; nesp. bezo, buz levre, beso baiser, buz baise-
main; vesp. beizo baiser; port. beizo levre, beijo baiser, buz
baise-niain; prov. buss baise-main; alb. bouză levre; it bacio,
tirol it bos, cat bes, prov. bais, fr. baiser; pol. buzia bouche,
baiser; arab. vulg. biisa, b6sa baiser; tous ces vocables peuvent pro-
venir du L. ftasiwm, baiser. Ies rapports de bouche (levre) et de baiser
se touchant de preş dans beaucoup de langues ; cfr. le L. osculum de
os, oris, le rom. guriţă petite bouche, baiser de gur&=gola;'bujs;ăilă,

32 I. Ca— Cad.

huzUă, sf. l^vreux, \iţ\>u; -huzaf, adj., 16vreux, lippu; esp. be-
z\iăo;port heimio;- buzău, adj., adv., de front (v. Pan. P. V. 23);
buzi, adj., adv., de front; a ptate patru caii buziş mettre quatre
chevaux de front; - buzi^or, sm. dim., Cymbidium; fmzi§oară, sf.
petite levre ; - buzos, adj., comme des levres, en Idvres; - buzeresc,
ii, it, i. vb. 3 ; tromper, c.-k-d. parler beaiucoup des levres (v.
Cod. Dial.); ' buzerire, sf. action de tromper.

C

Ca, adv., conj., comme, pour, en, en quality de, ă titre de,
tel que, environ ; du L. qua (se. ratione) ; rom. d. Gr. ca (= que,
comme); ca cum (litt qua quo nwdo) comme ai; ca §i (qua
sic), comme, quasi; cfr. j^^'^'^- consi, cossi, r^prov. coussi quo
modo sic ; ca la^ environ, h peu preş ; comme conjonction ca doit
toujours etre accompagnd de la conj. să (L. si) et le verbe se
met toujours au subjonctif] ca să que ; se cade ca şcolerii să
asculte ii convient que Ies dcoliers (dcoutent) ob^issent.

Că, conj., que, parceque, done, comme quoî; du L. quod,
quid ; istr. che ; it, che, ched, esp. port. fr. que, prov. que quez,
alh. kje ; apres că on emploie toujours Vindicatlf; imi pare him
că ^coterii ascultă (litt. ii me para/t Men) je suiş content que
Ies ^coliers ob^issent; fiiml că^ pentru că^ cu toate că puisque,
quoique; - adecă, (adică, adecăte, adecătele), conj., du L. ad quod;
savoir, c'est-â-dire, done; - dacă, conj. du L. de ad quod (quid); U.
dacche; si, en cas que, pourvu que, quasi; cfr. nsl. serie dake,
dakle ergo; dacă e a^a s'il est ainsi, si tant est.

Cac, ai, at, a, vb. 1; L. cacare; it. cacare; cat. esp. port.
prov. cagar; - caca, sf., it. caeca; esp. port. prov. caca; aib. kakS;
căcădos, adj.; -cacare, nf.; - căcărează, sf. ; căcărez, sm. crotte
de brebis, de chevre; - căcărel, sm., it. cacherello; - căcăţd, sm.
dim. ; - căcărie, sf., it. cacaria ; - căcat, sm., it. cacata; - căcător,
adj., subst., it. cacatore; - căcătură, sf., it. cacatura.

Căciulă, s. V. cucă.

Cad, căzui, căzut, căd6, vb. 2; L. cado, cecidi, casum, Sre;
it. cădere; esp. caer; j^ort. cahir; cat. caurer; prov. cazer, chazer;
vfr. caer, chaer, chaoir, cheoir; nfr. choir; - tomber, d^choir, fal-
loir, manquer, r^fldchir, rejaillir, retomber, succomber, p^rir,

I. Cadă— Cal. 33

s'^crouler, tr^ucher; a se cade convenir = L. cădere in; se cade
ii convient, ii est s^ant, biens^ant = esp. cae bien; cum se
cade comme ii faut, en r^gle, fam, d'importance ; a se cade cuiva
appartenir, convenir â, q.; a cade in partea cuiva tomber en
partage ă. q., 6choir; - cădere^ sf. chute, renversement, convenance,
pertinence, 6quit6; - cădincios, adj., esp. port. cadencioso; con-
venable, biens&nt; - cădinţă^ sf. convenance, biens^ance, &c.; it.
cadenza; esp. port. cadencia; fr. chance (pour ch^ance); - caa^
sm., ca^suri^ pi. f., L. casus; it. esp. port. caso; cat. prov. fr.
cas; - că^âmmt^ sm., câ^ăminte^ pi. <. convenance, biens^ance,
&c. ; it. cadimento ; vesp. caimiento ; port. cahimento ; - căzător^
adj., tombant, ruineux, kc.'; - că^ătură^ %ţ.^ esp. caedura; chute,
culbute, ruine; căzătură se. de vită (v. c. m.) animal maigre,
malade ; - căztU^ sm., it. caduta ; esp. caida ; port. cahida, queda;
cat. cagguda; prov. căzuta, chaeguda; fr. chute; - precăde (prea-
cade) se, precăzii, precăzut, precăd^, vb. imp. 2; L. praecadSre;
ii convient par pr^fSrence ; - precădere (preacăd6re), sf. pr6f6rence,
priority; - scad, scăzui, scăzut, scăd6, vb. 3; L. ex-cadSre; it.
scădere; proti. eschazer; vfr. escheoir; nfr. ^choir; esp. descaer
decaer; port. descahir, decair; ^rot?. descazer (de-ex-cadere — decă-
dere) ; — baisser, diminuer, rabaisser, rabattre , rMuire , d6duire,
soustraire, retrancher, se raccourcir (^toffe), se rapetisscr, remettre,
d^p^rir, se retirer, d^croître , faillir, amender (prii) ; gUde scad
Ies jours baissent; apele scad Ies eaux baissent; - scădere^ sf.
action de baisser, diminuer, &c.; fără scădere sans diminution,
sans deduction, ă, la rigueur ; - scăzămint^ sm., it. scadimento ; esp.
descaecimento , descaimiento ; rabaissement, remise, d^chet, d6-
perdition, escompte, refaction; - scăzător^ adj.,baissant, diminuant,
&c. ; - scăzătură^ sf. diminution, dMuction, &c.

Cadă, sf. cuve; L. cadus, m.; vgr. xdâog; cfr. vsl. kadL, f., nsl.
serbe kada, f., nisse kadt, f., cech. kâd', f., pol. kadz, f., btdg.
kacb, f., magy. kâd, ngr. xdai^ xdâog ^ alb. kâde; - cădar,
sm. tonnelier; - cădărie, sf. tonnelerie; - cădăţue, cădişoară,
căduliţă, căduţa, sf. dim., petite cuve.

Cai6, sf., căieleyţl.^ d'un typeL. clavella pour davula (clavus);
clou de fer â, cheval; it. chiavello ; i?or^. cavilha, chavelha, chavelho;
cat. esp.prov. clavel; nsl. serbe cavei, 6a via, 6avao ; Vit chiavo, chiovo,
chiodo, esp. clavo, prov. clau, vfr. clo, nfr. clou de clavus.

Câine, sm., v. cane.

Cal, sm., cai, pi., L. caballus (xa^dkXrjg); it. cavallo; esp.
caballo; port. cavallo; cat. caball; prov. caval, cavalh; fr. cheval,
cavale (cabaUa); alb. kalj, kalje; - călare, adj., adv., călări, pi.

3

34 I. Călămări— Călcăiii.

k cheval, ă chevauchons, ă califourchon ; BL. caballarius ; it ca-
valiere; csjK caballero; port cavalleiro; praf\ caTalier, cavallier,
cavayer; /'/'. cavalier, chevalier; ulO. kaljouar eques; - călăraş,
sm. cavalier; - călăresc, adj., it cavalleresco; cat caballeresc
esp. caballeresco ; en cavalier: - călare^^ie, adv., cavaliârement
călăresc, ii, it, i, vb. 3; etre— aller— monter k clieval; - ctftor^
am., călărea^ă, sf., alh. kaljores; cavalier, femme cavalier; - călărie,
sf. Equitation, cavallerio; //. cavalleria ; C6i^. es2). caballeria; part,
cavallaria; prar, cavalaria, cavalayria; />*. chevalerie, cavalerie
alb. kaljeri, kaljouri, kaljori ; m/ de călărie cheval de selle,
călărifne, sf. cavalerie ; - călărire, sf. action de monter k chevaL
călărit, sm. Hem; - călărifor, adj., subst., montant ă cheval,
cavalier ;- (^Z(^n^?/>v2 , sf. C'<i\d.\c'die\ - călău, căloiu^ sm., it. ca-
vallone ; esp. caballon ; grand cheval ; - căltdeţ, sm. petit cheval.
călu^ (scăiuş), sm. petit cheval, chevalet, sillet, baillon; - cătuşă, st,
ca vale (jeune) ; - căhif^el, sm. i)etit cheval ; le pi. căluşei jeu d'an-
neaux ă cheval; - cXihu^or, căluţ, sm., it. cavalluccio; - incaiic
ai, at, a, vb. 1; monter k cheval; * L. in — caballicare; it.
cavalcare ; esp. cabalgar ; port. cavalgar, encavalgar ; prav. ca-
valguar, cavalcar, encavalcar; /*/'. chevaucher; - incMicare^ sf.
action de monter a cheval ;- «w^/iVîa^, sm., incălicată, sf., idem,
aussi coupe-tete (jeu); - hicăticătnră, sf. action de monter k cheval.
descalic, ai, at, a, vb. 1; * L. dis-caballicare ; it discavalcare, sca-
valcare; esp. cat descabalgar; port. prov. descavalgar; descendre
de cheval, descendre, mettro pied a terre ; - descălumre, sf. action
de descendie de cheval, &c.; - descăUcător, adj., descendant de
cheval; - descălicăt-oare , sf. descente de cheval, Etape, abord;
descălicăturâ , sf., esp. descabalgadura.

Călămări, sf. pi. encrier, L. calamarium du vgr. xalafwg^ xa-
XufiidQiov ; it. calamajo ; es2). prov. calamâr ; ngr. xaXafAccQi
(xaXaficcQMv) ; vsl. kalamar7>; ^it. rnsse kalamar; cech. kalamkh
pol. kalamarz; tisL kalimar; magy. kalamaris; alb. kalamar.

Calc, vb. V. călcăiu.

Călcăiu, sm., călcăie, pi. f. {war. rom. călcăniu) talon; L.
calcaneum (de calx-calcis) ; it. calcagno; esj). calcano, calcanal,
calcanar; jpor^. calcanhar ; - călţun (colţun)^ sm. chausse, chaus-
sette, bas; d'un type L. calceo, onis = culceus; it. calzone; esp.
calzon; port. cal9âo; prov. causo; fr. chausson, caleşon; ngr.
xagrl^ovia calceamentiwr (v. I). C.) ; Vit calzo, calza, esp. caka,
port calfa , prov. caisa , caussa, fr. chausse , vgr. xuQiCa , xaXr^a
caleţons, bulg. kalci, m. pi., kalcine, f. pi. chausses, nsl. serbe
kalcine calegons, vhalL calizja, mJuill. golze, kolze, turc kalchin

I. Călcăin—Calc. 35

chaiissettes — de calceus; - călţunar, sm.^ * L. calceonarius pour
calceolaritis; esp. calzonero; it calzolajo, calzolaro (ccdcedaritis);
fr, chauşsetier (^ calcearius); - călţunârie^ sf., it calzoleria; esp.
calzoneria; - căUtinaş,, sm. petite chausse, chaussette; aussi une
espece de patisserie en forme de chaussette; - incalţ, ai, at, a,
vb. 1; L. in-calceare; it calzare; esp. calzar ; ^or^. cal9ar; cat cal-
sar; prov. caussar; fr. chausser; - mcălţeminte , sf. pL, employ^
comme singulier (anc. incălţămînt, m. s.); L. in-calceamentum,
calciementum; it calzamento; prov. calsament, chalsamen, caus-
sament; chaussure; - incălţare, sf. action de chausser, &c.; - des-
calţ, ai, at, a, vb. 1; L. discalceare; it discalzare, scalzare; esp. des-
calzar;^r^. descalţar; cat descalsar; jprot;. descaussar; fr. d^chaus-
ser; - descălţare, sf. action de d^chausser; -descălţat part, adj., L.
discalceatus ; d^chauss^ ; - desculţ, adj., ML. discalcius pour dis-
codceatus; it discalzo, scalzo ; esp. descalzo ; port descalfo ; cat des-
cals ; friul. discolz ; prov. descaus ; pic. decaus ; hrr. deichaux ; fr.
d^haux , d6chauss6 ; * [le verbe a scdlcia n6 vient pas, comme LB.
Pum. Gr. 36 et d'autres supposent , du L. excakeare (cfr. la forme
a descălţa = de - ex - calceare) et ne veut pas dire Sculer,
toumer des souliers — mais bien egratigner^ meter, brouiUer; v.
St Diet les mots aufreiben, eausen; v. Cod. Diet le mot jo^ie;
a scâUcia vient de căiţi 6toupe du vsL kl'bka trame; a călţui,
călţăi , călţia , scâlţia 6touper , tirer , arracher, ^gratigner]. *
CalC} ai, at, călca, vb. 1; L. calcare; it calcare; esp. port.
prov. calcar; marcher, fouler, empi^ter, avancer, envahir, en-
freindre, d^roger, fausser, transgresser sur les droits de q.,
rompre, repasser, passer au fer, cocher (coq); ă se călca plisser,
se plisser; a călca jurămmtul se parjurer; a călca in deşert
(desertum) se d^mettre le pied; a' şî călca pre inimă parler
franchement, librement ce que Ton pense; - călcare, sf. action
de marcher, &c.; - călcat, sm., idem; - călcător, adj., subst.,
L. calcatorius, călcător; it. calcatore; esp. port. calcador; mar-
chant, foulant; - călcător, sm., călcătoare, sf., pressoir; L. cal-
catorium; it. calcatoja; j^ort. calcadouro;"^ călcătoreasă, călcăto-
riţă, sf. repasseuse; - căhătură, sf., L. calcatura; it calcatura;
marche, trace; - incalc, ai, at, a, vb. 1; fouler, enf oncer, empi^ter;
incălcare, si empietement ; - incurc, ai, at, a, vb. 1; impliquer,
meler, empetrer, embrouiller, embarasser, confondre; L. inculcare,
dans le sens m^taph. de meler, embrouiUer ; it Încălcare mame
acception, tandis que it. inculcare, esp. port. inculcar, fr. incul-
quer ne s^emphient que pour designer Faction de fouler, faire
entrer de force inteUectudlement , dHnculquer dans le sens fran-

36 I. Calce— Cald.

ţais; a incurca vorbe greceştii , L. inculcare graeca verba, Cic
off. 1, 31, 111; a se incurc4i s'embrouiller, s*embarasser, s'engager,
s'âpaissir (la langue), balbutier, h^siter; a se incurca ^in vorbe
se couper dans ses discours ; - ificurcure , sf. action de mSler, &c.
incurcătof*, adj., subst., embrouillant, embrouilleur; - inourcăiură,
sf. embrouillement; - descurc, ai, at, a, vb. 1; * L. disculcare;
d^brouiller, d^meler, ^claircir ; - de^cnrcare, sf. action de d^brouiller,
&c.; - descurcător, adj., subst., d^brouillant, dâbroailleur; - des-
curcătură, sf. d^brouillement; - cultuc, sm., ctiUuce, pi. f., oreiller,
grignon de pain; d'une forme diminut. L. adciticidum (culc'ti-
cum) de cukita sac rembourrâ de plumes, crins, &c. de calcare
— inctikare; Vit. coltrice pour colcitre, esp. colcedra, jprot;. cousser,
cosser de culdtra; Vit coltra, coltre, vfr. cotre de ouJc'^ra; Vesp.
port. colcha, 2)7 ov. cota (pour colta), vfr. coute, keute, quieute
(pour coUe, coulte), nfr. couette (ane. orth. coite), angh quilt
de cukta pour culcita ; Vit. cuscino, esp. coxin, port. coxim, prw*
coissi, fr. coussin, cmgl. cushion, vhaU. chussîn, nhaU. kissen
d'un dim. cidcitinum^ culctinum.

Calce (calcie, scalcie), sf., L. Caltha; it. calta; Calendula,
Caltha palustris; souci; calce mică Ficaria ranunculoides.

Cald, ă, calzi, calde, adj., subst., L. calidus (cal'dus); H
caldo; esp. port calido; prov. cald, caut; vfY. chald (chaut, caut);
nfr. chaud ; - cciWice/, adj. dim. ; - C(XWijor, adj. dim.; it. caldic-
cvio\o;-căldură, sf., it căldura; vit vesp. calura, fr. chaleur (de
calor-oris); - călduros j adj.; it caloroso; esp. port. caluroso; fr.
chaleureux ; - c^:î Wm^/, adj., it calduccio ; - cd/rfare, sf. d'un type
L. caldaris, e, pour caldarium se. a£num\ BL. caldaria; it. cal-
dajo, caldaja, caldaro, caldiera; esp, caldera; pm^t caldeira; prov.
caudiera; fr. chaudiere;-C(X/drîmr, sm., it. calderajo; esp. cal-
derero \port. caldeireiro ; fr. chaudronnier (de chaudron) ; - căldărărie,
sf., esp. caldereria; port. caldeireria, caldema; fr. chaudronnerie.
căldăroiu, sm., căldăroae, sf., it calderone; es2). calderon; port.
caldeirâo; fr. chauir on ;^căldării.^ă, sf., * L. caldaruciola pour
caldariolum; i^. caldajuolo, calderuola; petit chaudron, aussi^^l^i-
legia vulgaris ;'lnci\zesc^ ii, it, i, vb. 3; cKauffer, ^chauffer, tq-
cliB,uf{eT;-incăhire, sf. action de chauffer, (V6ch2i\iSev;^incăljsit,
sm., idem; " incăUitOTf adj., subst., chauffant, chauffeur ;-iwc{tt-
zitură, sf. âchauffement, chauffage ; - scald, ai, at, a, vb. 1; baigner,
gu6er; L. excaldare; it. scăldare; esp. ]}ort. escaldar ; ^ov. escau-
dar; t;/r. escauder ; nfr. ^chauder; angl. scald; -scaldă, sf. bain,
eau de \}?Axi\- scăldare, sf. action de baigner; -scăldat, sm., idem.
scăldător, adj., subst.; it. scaldatore; baignant; baigneur, bai-

I. Cale— Cămară. 37

gneuse; - scâldătoare, sf. = it scaldatojo; baignoire, bain; - scM-
dăturăj sf. bain ; j)^ov. escaudadura.

Cale, sf., căi, pi., chemin, route, trajet, voie, passe, voyage;
L. callis; istr. it, caile, m.; calla, f.; esp. caile, f.; port. calhe,
f.; calea rătăcită — rătăciţilor i. e. callis erratica — erraticonun
voie lactee; cu cale raisonnablement, âquitablement, justement,
convenablement ; fără cale k tort, mal, k faux, inconvenable-
ment, mal k propos; afară din cale extraordinairement, extr6-
mement, outre mesure, excessivement ; cale hună bon chemin,
bon voyage; a fi pre cale it. essere alia calla, callaja di q. ;
a pune pre cineva pre cale mettre q. sur la voie ; a pune ceva
la cale mettre qch. en execution; a ptine pre ci^ieva la cale
persuader, conseiller q. (surtout en mal) ; - călător, adj. subst.,
passager, voyageur ; - călătoresc, ii, ît, i, vb. 3 ; cheminer, voya-
ger, cfr. esp. callejear; - călătorie, sf. voyage, trajet, toum^,
marche; - călătorlre, sf. action de voyager, etc.; - calice, sf.
dim., sentier ; ' călicioară , călişoa/ră, sf. dim.

Călindar (cărindar), sm., L. Calendarium; it. esp. port. ca-
lendario; fr. calendrier; dans la langue pop. cări/ndar signifie
aussi le mois de Janvier ; cfr. Ov. fast. 3, 99 : nec totidem ve-
teres qtwt nune hahuere Kcdendas; Mart. 1. 100: intra septimas
Kalendas — ou le mois de Janvier est sous-entendu.

Călţun, s. v. călcăiu.

Caiv, adj., (seul. mac. rom.), L. calvus; it. esp. port. calvo;
prov. calv, qualv; fr. chauve.

Cam, adv., du L. quam = aliquam', passablement, m^dio-
crement, assez, bien, en quelque sorte, en quelque maniere, k
peu prfes; de o cam dată (litt. de uno (ali)quam dato), pr^alable-
ment, auparavaut, en attendant, pour le moment; cam aşa,=
(ali)quam sic, k peu pr^s, comme ţa.

Camar, sm. homard, L. canmiarus (xdfifiaQog) ; it. gambero;
esp. gambaro; port. camarâo; vfr. jamble; nprov. jambre; ngr.
xdfiovQag.

Cămară (cămară), sf. chambre, tr^sorerie; L. cămara, ca-
mera (xafjbccQa); it. camera; esp. port. cămara; prov. cambra;
fr. chambre; vhaU. chamara; mhaU. kamere, kamer; nhaU. kam-
mer; vsl. nsl. serhe magy. kamara; vsl. kamora, komara, ko-
mora (dont rom. comoară thesaurus v. El. Etr.); russe kamera,
kamora, komora; cech. komora; pol. serhe komora, kamera;
ngr. xăfjuxqa , xaţisQa ; alh. kamarg fornix ; turc qamara.
cămăra^ş, sm. chambrier, tr^sorier; magy. kamaras; - cămară-
şiţăj sf. chambriere, tr^soriere; -cămăraşesc, adj., de la chambre du

38 1. Cămeşă— Candelă.

trasor, des finances: - ntpp^raşie, sf. chambrerie, tresorerie; - camă-
mira, sf. dim., ]>etite chambro; - răMăruţa ,' st idem : it. cameruzza.

Cămeşă (cămeajă, căniaHă), sf., BL. camisa, camisia; it
camicia, cainisda: rsp. port. pror, eamisa; vfr. camise; nfr.
chemise; alb. Avwif-j^; — if. ramire (= vfr. chainse, chaincheţ
chindie), ;^s7. kamix, kamiza, pol. komza, nuxgy. kamzsa, ugr.
xdfu^fe, xafumov (Uihr. rhewisv. dr pretre, surplis; arabe qamiţ
vefetuetU de df'ssoHs; poiir la provenance de ce mot cfr. BL.
rama leetiis 1)revis ot circa terram, Isid. or. 20, 11, 2; v. Diez
I). 1. 102; Mahn 21; Schel. Diet. 59 ; - crfwkl.j*«e, căfnăşuicăf
rămăsufă^ sf. dim. petite chemise.

Cămin (cămin), sm., L. caminns {xnfuvog); it cammino; esp.
camino; porf. caminlio; rat, pror. cami; fr. chemin, chemin^
(camimifa); usl, komen; hidfj. kumin; serhe pol. cech. komin;
russe kamini», komeh>, komini.; mayy. kemeny; tufr. xaţuvoq^
xafiivi; ii/iall. kamin.

Cămp, sm. ; rampi ct cămpnri, pi. f., L. campus; it campo;
esp, porf. campo; pror, camp, cambo; fr. camp, champ; *w?.
kamp ^;ar.v; nhalf. kamp; fufr. xdjiTtog; - răntpecm, sm., L. cam-
panus; habitant du pays plat; - râmpeursc, adj., champStre.
rAmpe^w^fe, adv. ; - căntpenic, sf. champ, paysage ; - cămpesc, adj..
champetre ; - /?'l:w*/>/e, sf. champ, pays ]>\^t; ' cămpiiiă^ sf.; esp.
campifîa; port, campina; pays plat, champ.

Canap6, sf.; it, canope; esp.porf.fr. canap^; a/ngl. canopy;
du L. conopeum (xwvionHov)^ ridean destine ă garimtir des cou-
sins, c.-â-d. îin Ut de repos avrc nn rideau de ee getire,

Cănd, adv., conj., employd aussi subst., quand, temps, loisir;
L. quando; istr. kend; it. port. quando; cat. quand; esp. cuan-
do; sard, candu; prov. quan, can, cant; fr. quand; alb. ng^;
de rMml depuis, depuis quand; 7>re ccîiirf quand, pendant, au temps
que; din cănd in cănd^ it. di quando in quando, de temps en temps;
cănd şi căml, it. a quando a quando; ori ră)id (horis quando)
quand que ce soit; ca căml quasi, du moment que; nid căfid
jamais; cănd va (i. e. quando vuit pour velit) == aliqnando
quamdo lihet, quandoque; a ave cănd avoir (quand) du temps,
du loisir; a nu ave cănd, n'avoir pas (quand) de temps.

Candelă (candilă), sf. lampe veilleuse, L. candela; if. prov.
candela; esp. candela, candil; port. candea; mii. candila, can-
dilă, candira; sicii, cannila; row. de Gr. candeila; vfr. chan-
doille; fr. chandelle; tigr. xavâfjlce, xmr^/nr, xari^h; alh. kan-
dilje; turc qandil; vsl. kaniidilo; hulg. k'bndilo; serbe kandil,
kandil, kandilo; russe kandilo.

Cane— Cant. 89

Cane (căine), sm., cd/M(căini) pi., L. caniş; it, cane; ve^p. cane;
port. câo; prav. can, che, chin; vfr. chen (== chain); nfr. chien;
alb. kj6n, kjen; - căfklrie (căinărie), sf. = it. cănile (canatteria);
fr. chenil; migl. kennel; - easier (căiner), sm. garde des chiens,
chasse-chien = it. canattiere; - cănesc (câinesc), adj., de chien = L.
caninns ; - cănefte (căineşte), adv., en chien ; - cănişor (căinisor), sm.
dim., petit chien.

Can6, sf. robinet, cannelle ; du L. canella pour ccmuUa dim.
de cârma (xdvra) ; it. canella ; esp. canilla ; port. canela. canilha ;
prov. canei, canella; fr. canelle.

Cânepă, sf., L. cannabis, cannabus, (xdvvafiig, xdwafiog); it.
cânapa, (canape, cănapo); esp. canamo; port. canemo, canhamo;
prov. canebe, cambre, canep, carbe, cambe; fr. chanvre; vsl. ko-
noplja; 7isl. serhe konoplja, konoplje cannabis; konop, kanap
funiculus cmmbinus ; russe konopelx, konoplja, konopx ; pol. ko-
nop, konopie; cech. konop6; ngr. xavt'd^i {xdwa^ig); alb. kanSp,
kSrp; vhaU. hanaf; mhall. hanef; nJmU. hanf; - cănepar, sm.
chanvrier, linot; nsl serbe konopar cordier; - cânepişte, sf. chene-
viere = it. canapaja; - cănepiu, adj. = L. cannabinus, canna-
bius; it. canapino; - C(5^wepioar(X, sf., Eupatorium cannabinum.

Canghelă, sf. baiTe, grille; L. cancellus (cancer); it. cancello;
esp. cancel, cancela; port. cancela, cancella; fr. cancel, chancel;
ngr. xceyxeXXa^ xdyxsiXov; (le mot rom. est du ngr.).

Cant, ai, at, a, vb. 1; L. cântare; it. cântare; prov. cân-
tar, chantar; esp. port. cântar; fr. chanter; dlh. kendoig; a
cănta din gură chanter (de la bouche); a cănta in — din piano,
cu vioara , cu flauta = L. fidibus , tibiis cântare = it
suonare, cat. esp. prov. sonar, fr. jouer du piano — du violon —
de la flute; - cant, sm., canturi, pi. f. chanson; L. cantus; it.
esp. port. canto; cat. cant; prov. cant, can, chant; fr. chant;
(Jh. kengS; - căntare, sf., prov. chantar; action de chanter, chant.
cănta^, sm., id.; - căntăreţ, sm., căntăreaţă, sf. chanteur, chan-
teuse ; - căntăreţie , sf. chantrerie ; - căntător, adj., subst. , L.
cantătorius, cantator; it. cantatore; vesp. port. cantador; prov.
cantaire (cantador) chantaire (chantador); fr. chanteur, chantre
(cantor); alb. kanfikStour; - căntătoare, sf. surtout le pi. căntă-
tori chant ; pre la căntători au chant des coqs, i. e. ă Taube du
jour; - căntătură, sf., aib. kendouara; chant; - căntec, căntic, sm.,
căntecă, sf. chanson; L. canticum; it. esp. cantico, cantica; port.
cantico, cantiga; prov. cântic; fr. cantique; alb. kanfikS, k6ng6.
căntecd, sm., L. canticellum pour mn^iV^Zt^m ; chansonnette.
căntecuţ, sm., căntecuţă sf. dim.; - căntişor, sm. dim.; - încânt,

40 I. cântar— Cap.

ai, at, a, vb. 1; ensori^ller, charmer, enchanter; L. încântare; ii,
încântare; rsp. j>orL encantar; pror. encantar, enchantar; /r.
enchanter; - incdntare, sf. action de charmer, etc.; ^ incăntătar,
adj., siibst., charniant, charmeur; - incdntăiură, sf. charme, &c
inedfUec, sm. charme; - descant, ai, at, a, vb. 1; * L. de-ex-
cantare; prot\ deacliantar; fr. d6s-en-chanter (de-^x^ficantare);
d^sensorceller, lever le charme; - descăiUare, sf. action de lever
1e charme, &c. ; - descăutătorj adj., subst., levant le charme, &c.
descăntătură, sf. desensorcellement ; - descăiUec, sm. formule de
d^sensorcellement.

Cântar, sm. balance, quintal; it cantaro, cantero, qnintale;
esp. port prov. quintal; ihsl. serhe kantar statera; bulg, kBntar,
russe kantarx, kontarT> cenfenarium; ngr. xavragi quintal y hor
lafice, xsvxavuQiov cei^etiarium ; (dh. kantar, kandar balance;
arabe qin'târ, turc qanthâr balmice, quintal; vserbe kantinan»,
kantenari, numerun cenfefmritts ; vhall. zentenâri; mhaU. z^nte-
naere; nhall zentner; tous ces vocables peuvent proc^der du L.
centum — centomrinm.

Cap — cap&t, sm.; mpi, m. pi., capete, f. pL, L. caput, ca-
pitis; iu capo; esp, port. cabo; prov. cap; vfr. chief; nfr. chef;
tete, chef, commencement, bout, extr^mit^; le pi. capi — seule-
ment chefs = siiperieurs ; le pi. capete — tetes et capitaux ; — din
capăt du commencement; a o scoate la capăt venir k bout; o
ieşi la cap, prov. issir a cap arriver au but; din cap in cap,
vfr. de chief en chief, du commencement jusqu'ă la fin; a tw'şi
scoate capete ne pas retirer son capital; - căpătăiu, sm., căpdr
tăie, pi. f., L. capitaneus; tete, commencement, fin, bout, extrd-
mit^, chantier, chevet, oreiller ; cfr. cdb. kapfitel (capitaUs) che-
valet du bat; din căpătăiu du commencement; fără căpătăin
homme sans aveu, en haut-le-pied; a undjla fără căpătăiu ba-
jauder; a da de căpătăiu trouver la fin, r^ussir, par venir; - că-
pătăier, sm. chef de familie, surtout villageois ou homme du peuple
payant la capitation; - căpăţel, sm., căpăţele, pi. f. petite tSte,
petit bout ; L. capitellum pour eapitulum ; it. capitello ; vesp. cap-
diello; nesp. chapitel, caudillo; port. capitel, caudilho; prov. ca-
pitel, capdel ; fr. chapiteau ; - căpăţină, sf., tâte, caboche, crane,
hure, pomme (de chou, &c.), pain (de sucre), moyeu (de roue);
port. cabecinha; alb. kaptina hure; - căpătinos, adj., gros de
tâte, tetu; - descăpăţinez , ai, at, a, vb. 1. = it. decapitare,
esp. port. descabezar, fr. d^capiter; - descăpăţnmre, sf. d^api-
tation; - eăpeţeală, sf. tâti^re, bride, filet; - căpitan, sm., * L.
capitanus ; ML. capitaneus ; it. căpitane ; esp. căpitan ; port. ca-

I. Cap— Căpestru. 41

pitao; prov. căpitani; vfr. chevetaine; nfr. capitaine; angl. cap-
tain, chieftain; nsl. serbe kapetan; rt^^^e kapitan'B ; pol. kapitan;
magy. kapitâny; ngr. xanetdvog^ xaTTiravog; alb. kapidan; turc
qapoudan; - căpităneasăy sf., it. capitanessa; - căpitănie, căpe-
tenie, sf., prov. căpitănia ; capitainerie ; pr6v6t, prince ; lucru de
căpetenie Tessentiel, le principal, le point de Taffaire; de căpe-
tenie d'importance; - căpitdnic, adj., capital, principal, essentiel.
căpciun (căpşun), sm., căpciună (căpşună), sf., * L. capitio, onis,
(cfr. capito, onis); capronier, capron; cfr. fr. capron; - căpuş, sm.,
căpuşă^ sf. dim., * L. capuceus, a; petite tete, ceil de vigne,
bourgeon, courson, jet, tique; alb. k6puş6 tique; unt de căpuşă
Oleum crotonis ; - căpuşor, sm., căpuşoare, pi. f., * L. capucio-
lum ; - căpuţ, sm., it. capuccio ; esp. capuz ; fr. cabus (dans cAow-
cahus)\ - capăt, ai, at, a, vb. 1; venir ă bout de qch., recevoir, ob-
tenir, gagner, acqu^rir ; it. capitare ; Vesp. port. cat. prov. acabar,
vfr. achiever, nfr. chevir, achever sont de la meme source — caput; a
căpăta in mană obtenir en main, tomber en main ; am căpătat o seri-
soare, it. mi capit5 una lettera, j'ai reşu une lettre; - căpătare, sf.
action de recevoir, &c. ; - căpătat, sm. idem ; - căpătător, adj., subst.,
recevant, receveur; - căpătătură, sf. acquisition, &c. ; - căpătuesc,
ii, it, i, vb. 3; acqu6rir, pourvoir, 6tablir; - căpătuire, sf. acqui-
sition; - căpuesc, incăpuesc, ii, it, i, vb. 3. r6c. ; a se căpui —
incăpui s'acqu^rir, se pourvoir, se rattraper; *[ce mot est souvent
confondu avec inchipui de chip, qui a un tout autre sens]*; - că-
puire, incăpuire, sf. acquisition ; - scapăt, ai, at, a, vb. 1 ; tou-
cher ă la fin, tomber en bas, baisser, d^choir, aller en decadence,
perdre son crMit-son bien, tomber en pauvret^, s'appauvrir, se
coucher (des astres) ; it. scapitare ; prov. descaptar, descaptalar ;
nsl. serbe skapati perir (de Tit.); cfr. esp. port. acabarse; - scă-
pătădune, sf. (par erreur scăpădmie v. TJr. 2. 275; 3. 53);
decadence, d6p6rissement, &c. ; - scăpătare, sf. action de toucher
ă la fin, &c. ; scăpătare soarelui coucher du soleil; - scăpătat,
sm. decadence, &c.; - scăpătător, adj., subst., baissant, &c.; -
scăpătătură, sf. decadence, &c.

Căpestru, sm., căpestre, pi. f. bridon, licou; L. capistrum
(de capessere — capere); it. capestro; esp. cabestro ; i)or^. cabresto;
prov. cabestre; vfr. quevestre; nfr. chevetre; alb. kapistal, ka-
pistran, kapistre ; pt. russe kapestra (sans doute du rom.) ; pană
de căpestru i. e. penna capistri = longe - căpestraş, sm. dim.,
petit licou; - incăpestrez, ai, at, a, vb. 1; L. in-capistrare; it.
incapestrare ; esp. port. encabestrar; fr. enchevetrer; mettre le
bridon, le licou (v. Alex. B. 1. 28) ; - incapestrare, sf. action de
mettre le bridon, &c.

42 1. Capră— Car.

Capră, sf., L. i*a]>ra, it capra; c(xt. esp. port^ proe. cabra;
/)\ rlievre; - rnpnu\ siii., L. raprarius; iL capraro, caprajo; esp,
cabrero; imrt. cabreiro; cat, cabrer; prov. cabrier; fr, chevrier.
căprior^ 8in., răprivam, sf. chevreau, chevreuil, chevrette, chevron;
L. capreoliis, caproola; it. capriolo, a, capriiiolo, a, cavriolo, a,
cavriiiolo, a; pror. cat, cabirol, a; r/h chevrel; nfr. chevreuil;
(dh, kaproulj; - căpriorif, sm. chevrons en g^n^ral: - căpriţă, sf.
dim. de capra; aussi Saliconiia herbacea; căpriţă arsă Salicome
calcin^e; - căpria (căpruia), adj., * L. caprivus pour caprifUis;
brun; ochi caprii des yeux bruns; - căprumr, căprişor, sm., Cy-
perus fuscus; - capruţ. sm. cabri; - căprnţa, sf. biquet; ',căpr%-
f'oiii, sm., Lonicera caprifolium ; it. caprifoglio; prov. caprifuelh:
fr, chevrefeuille.

Câpun, copim, clapon, sm. , L. capo, onis (xdnav); it. ca-
pone ; esp, prov, capon ; port, capâo ; fr. chapon ; vhaU. chappo,
chappho; mliall, kappe, kapun; uhall. kapaun; a}igL capon; nsl.
serbe koptm; bulg, kapon; rus se kaplun'B; i)ol. kapton, kaphm;
c^ch. kapoun ; ngr, xanovi^ xajiovn; M, kapon , kapoua; - căpanaş
dajm^mş, sm. dim., chaponneau; - câponesc, coiH>ne8c, daponesc,
ii, it, i, vb. 3. = it. caponnare, esp. port. capar, prov. caponar,
fr. chaponner, pol. kaploni<5, kaphmic; - căponire, daponire, sf.
action de chaponner.

Car, sm., care, pi. f. (selon d'autres le pi. est carăl); L.
camis, carrum; it. esp. port. c>2ktY0\ prov. car, carre, char; fr. char;
migl. car; alb. karrfi, kjerrg; mjr. xd^^ov rheda (D. C); fdiaU.
karren; - căran, sm. grand char, chariot; - cărăuş, sm. charretier.
cărăuşesc, adj., du metier de charretier, en charretier; - cărăuşie,
sf. charrois, charriage; cfr. esp. carruaje, port. <?arruagem=scarra-
ticum, carragium; - caretă, sf., it carretta; esp, port. careta; 2^0^»
caiTeta; fr. charrette; angl. cart; russe pol, karreta; ngr. xa^^rra;
nhall. bav. karrete (v. Schm. 2. 322); - căretnş, sm. carossier, char-
ron =it carradore, carrajo, esp. carretero ;-căretăşie, sf. charronage
=esp. carreteria; -căroiu, sm. grand char, chariot =i^. carretone,
esp. carreton; -căruţ, sm., căruţă, sf., * L. carruceus — carrucea; it
carruccio;^i5Z. serbemagy.k^LrucB,, it carrozza, esp. carroza,/w>r^. caroşa,
prov. carros, fr, carosse, alb. karoţS, ngr. xagor^a - xagovr^a, mhaU.
karrosche, karrutsche de cxirrocea; cfr. L. earruca dont port.
charrua, prov. carruga, fr. charrue; - cărucean, sm. petit chariot
= it carrozzino, esp, carrocin, port. carrocim; - cărucer, sm., it.
carrozziere; esp. carrocero, carruajero; port, caiTozeiro, carruageiro;
/r. carossier; ngr. xagor^^Qrj^; cfr. L. carrucarius; - cărucioară^
sf., cărucior, sm. dim., petit chariot; - căruţar, căruţaş, sm. =

I. Cărăbuş— Care. 43

cărucer; - Cărare, sf. sentier; itprov. carriera, esp. cariera, port.
carreira, carreiro, vfr. chanlere, quarriere, nfr. carriere, Ueu de
course, puis etendue de la course ă founiir de carrus — char —
done proprement chemin caross(Me\ cărare pre cap râie des
cheveux; - cărăruşă (cărătişă), cdrăruţă, sf. dim., petit sentier.
car, cărai, cărat, căra, vb. 1. = it carreggiare; vcat. carrejar;
vesp. carrear; nesp. carretear; port. carretar; prov. carregar; fr.
charrier, charroyer; — voiturer, transporter, trainer, porter, emporter;
a se căra se retirer, s'en aller, s'^loigner; car ă-te-d^ aici 6te-toi
d'ici, va-t-en; a căra la -in spinare transporter, porter sur le
dos; - cărare, sf. action de charrier, &c.; - ctfro/, sm. charriage.
cărător, adj., subst., it carrettiere, carradore; esp. c^,netero; port.
carreteiro; prov. carratier, charretier; fr. charretier; - cărătură,
sf. charriage; - căruţez, ai, at, a, vb. 1 ; it. carrozzare; ngr. xaQor^evto;
aller en voiture; - căruţare, sf. action d'aller en voiture; - în-
carc, ai, at, a, vb. 1; charger, imposer, surcharger, ob^rer, sur-
faire; * L.-in-carricare; it caricare, carcare, incaricare, incarcare;
esp. prov. cargar, encargar; port. carrear, encarregar; ca^. en-
carregar; fr. charger; alb. ngharkoig; nsl. serbe kercati aiierare
fmvim; - vncărcare, sf. action de charger; - incărca^y sm. charge-
ment ; prov. cargada; - incărcător, adj., subst., chargeant, chargeur.
incărcătură, sf. cargaison, charge, sui charge; - descarc, ai, at, a,
vb. 1; it. discaricare, discarcare, scaricare; esp. prov. descargar;
port. cat. descarregar; fr. d^charger; alb. şkarkoig, tşarkoig.
descărcare, sf. action de d6charger; - descărcător, adj., subst.,
dechargeant, ăechdLTgenr; - descărcătură, sf. d^chargement.

Cărăbuf, sm. (scărăbuş); hanneton, escarbot, L. scarabaeus;
it. scarabeo, scarafaggio; esp. escarabajo; port escarabeo, esca-
ravelho; prov. escaravai; fr. scarab^e; aJA. karabaşfi.

Cărare, sf. v. car.

Cărbune, sm., L. carbo-oiiis; it. carbone; esp. carbon; port.
carva o ; cat. carb6 ; prov. carbo ; fr. charbon ; - cărhi^mr, sm.,
L. carbonarius; it carbonajo ; esp. carbonero; port. carvoeiro;
cat. carboner; prov. fr. charbonnier; - cărbunărie, sf., L. car-
bonaria se. fomax; it. carbonaja; esp. carboneria; port. car-
voeira; fr. charbonni^re ; - cărbunaş, cărbund, sm. dim.; - car-
bunesc, ii, it, i, vb. 3; rMuiie en charbon; a se cărbuni se
reduireen charbon ; L. carbonescere ; it. incarbonire ; - ccîr6wnire,
sf. action de reduire, de se r^duire en cliarbon.

Care, pron. rel. avec Fart. carde, m., carea, f., cari - carii,
pi. m., carele, f. du L. qualis ; it. quale ; esp. cual ; port. qual ;
prov. qual, cal ; fr. quel , lequel ; care de care ă qui mieux mieux,

44 I. Cariu— Carte.

a Venvie, (|ui le premier - rnrt'-ra (i. e. qualis vult pour vdit
-= qnalisqnam. qnlsqimm. (Uiqais); quelqu^un; - oore-care, ori-
rare, tmrv'-si'varv, ori-si-rnre — v. oară; - fniscare (nescare)
niscarea, niscari (niscai) nisearo, pron. du L. nescio qualis =
idiqaisi quelqiio, qiielqirun, aucun, maint ;- nt^car^-tY» = nescio
qualis vult (pour vrlit), quelqu'un.

Cariu, sm., cari, pi., lepture, artison, perce-bois; port, ca-
runcho lrpture\ hrt'sc. rrhu, carOl, mlL cair5, picbC. lamb. car6,
tird it carol, rniit. cariol, car61o, fnid. carfll, caroul, cardl lep-
ture, vermonlure; du L. caries; niăncat de cari Yermoulu; - nUin-
cătură de cari vermoulure.

Carne, sf., cărnuri, pi., L. caro-carnis; it. esp. port. came;
cM>t. prov. earn ; vfr. car, cam, chara ; nfr. chair ; came de porc^
U. came di porco; canic de viţel, if. carne de vitello; came afu-
mată, if. came fumata; canw sărnf^, it. came salata; - carnet,
sm., * L. caraaceus; saucisse, andouille, boudin; - cămăcior, sm.
dim., petite saucisse ;- c^rM/ar, sm. charcutier, boudinier; esp.
carnicero ; porf. carniceiro ; prov. camacier (bourreau) ; - cămă-
tărie, sf., esp, port. prov. carniceria; charcuterie; - cămăţd, sm.
petite saucisse ; - cărnicică, sf. , esp. camecica ; un peu de Tiande.
camicioara, sf., idem; - cărnipară, sf., idem; - cămiu, adj.,
* L. carnivus = canwus; it. esp. carneo ; de chair, de cou-
leur de chair; - cărnos, adj., L. carnosus; it. esp. port. camoso;
prov. cărnos ; fr. charnu (= camtitus pour camatus) ; - Căr-
nofesc, ii, it, i, vb. 3; ^charner, d^chamer; - cămoşire, sf. action
d'^chamer, ^charnure, carnage; - cămo^itor, adj., subst., ^har-
nant, celui qui 6chame.

Carpin (carpăn), sm., L. carpinus; it. carpine, carpino ; esp.
port. cârpe; fr. charme; - cărpiniş, sm. charmoie; - cărpiniţă, sf.,
Carpinus Carpinizza.

Carte, sf., cărţi pi., livre, lettre, carte ă. jouer ; le pi. cărţi aussi
ventricule des ammaiix rumincmts ; L. charta, carta {x^QTrjg) ; it. carta;
pi. carte livres ; cat. esp. port. prov. carta ; fr. carte, charte ; ngr.
Xaqrvl livre, paimr; alb. kart6 livre, papier, lettre; le pi. kart^a
cwrtes a jouer-, turc qarthas j^o^pier; a invăţa carte apprendre ă* lire;
a şti carte savoir lire, etre lettr^, savant; a Juca cărţile, jouer
aux cartes ; a tăia cărţile couper Ies cartes ; a da cărţile donner
Ies cartes; a da cu cărţile tirer Ies cartes; - cărfice, sf., cărticde
pi. petit livre; - cărticel, sm., idem ; - cărticică, sf., idem; - cărturar,
sm. scribe, savant, libraire, joueur de cartes, brdlandier; L. chartu-
larius; it. cartolajo; prov. cartolar, cartolari; - cărturărie, sf.
librairie, grand jeu de cartes; - hartă, sf. = L. charta; carte

I. G&nint — Castan. 45

g^ographique; - hârtie, sf. papier; ngr. xaqfi^C papier; vsl. har-
tija; nsl. hârtia; serbe hartija; russe karta, hartBJa, cech. pd.
karta; inagy. hartya (membrana) ; - hărtier, sm., ngr, xaqtaQtig;
fabricant, marchand de papier.

Cărunt, adj., gris, grison; d'une forme "^ L. canutus pour
camis (cfr. mărunt =mvimtus)\ it canuto; vesp, canudo {nesp.
cano, canoso); prov. canut; fr. chenu ; alb, kSrrontS chauw»
căruiu (cărăuiu), adj., * L. canivus; gris, emvr^ ; ^ cârunteaţă,
sf., surtout le pi. cărunteţe = L, canitia, canities, it, canutezza,
esp. canezeza, canez, port, canicia, canicie, prov, canicia, caneta,
fr, canitie; - cdruntiu^ adj., grisâtre; - cărunţesc, vncâruniesc, ii,
it , i , vb. 3 ; devenir gris, grisonner (des cheveux) = L. canes-
cere ; it, incanutire, esp, port, encanecer ; prov. canuzir, encanuzir,
encanezir; fr, chancir (canescere); - cărunţire, incărunţire, sf.
action de devenir gris.

Casă, sf. maison, habitation; L. casa; it, esp, port, cat, prov,
casa ; fr, case, chez, prep, - căsălue, căstMe, sf. L. casellula ; petite
maison ; - căsucioră — căscioară, sf., * L. casuciola ; - c&sue, sf. *
L. casulla pour corida; - căsuţă, sf., * L. casucea; - căsean, adj., ce
qui appartient ă. la maison»; - căsar, sm., L. casarius ; it, casiere ;
esp, casero ; ^or^. caseiro; propri^taire d'une maison (v. Ur.2. 143).
căsăş, sm. = C(X5ar; căsătoresc, ii, it, i; vb. 3; (form^ par le
moyen d'un adj. casator = * L, casatorius, qui manque en rom.);
6tablir, marier = it casare, cat esp, port, casar, prov, cazar,
acazar, vfr. acaser, nfr, caser; a se căsători s'^tablir, se marier
= esp. port, prov. casar se, fr. se caser; - căsătoresc^ eascâ,
eşti, adj., conjugal, marital, matrimonial; - căsătoreşte, adv., con-
jugalement, maritalement; - căsătorie, sf. mariage, union, 6ta-
blissement, manage; a fi in căsătorie etre mari^; - căsătorire,
sf. action de marier, d'^tablir, de se marier, de s'^tablir; - cas-
nic, adj., subst., de la maison, domestique, 6conome, manager,
casanier, h6te=i^. casalingo, fr, casanier; - căsnicesc, ii, it, i,
verb. 3; marier, a se casnici se marier; - căsnicesc, adj., conjugal,
marital; - căsnice§te, adv., conjugalement, maritalement; - căs-
nide, sf. mariage, manage; - căsnidre, sf. action de marier, de
se marier; - căsoae, sf. (Ur. 3. 207 cazaoa) grande maison, ma-
gasin de campagne, hangar = i^. casone (casotta), esp, caseron,
alb, kasole, katsole ; - cazarmă, sf. ; it caserma ; esp, port casema ;
fr, caserne; nhaU, kaserne; russe kazerna, kazarma ; jpoZ. kazernie,
kazerny; nsl, kasarna; serbe kasarma; selon Diez D. 1. 116 de
casa ţorm6 selon caverna de cava.

Castan, sm., L. castanea; it castagno; esp. castane, port.

46 I. Caş— Căşunez.

prav, castanho; fr. cMtmgmev ;- castană, sf., it castagna; esp,
castana; jtorL pror. castanha; fr. chfttaigne; russe kaştani;
]H}I. kasztan; nsL srrhe kostanj; a/h. k6«tenj6; turc kestftn^; magy,
geszteuyo ; rhalL chestinna : hihall. kestene ; )/Ăa//.ka8tanie ; -awtentw,
adj. = it. castaj^nino, rsp. castaiîo, ])ort. castanho, fr. chatain.

Caş, sm. fromage; L. caseus; Istr. cass; ît. cacio, cascio; esp,
queso; jxoi. qunixo (queijo); a/w//, cheese; nhall. kaese; cfir. oft.
kos tmr esprre de Init de hrefjis aif/r*'; - c/U^ar, sm., L. casearins;
esp. quesero, jM)rt queijeiro; fromager; - c^t^driţă, sf. fromagJre
^— ^ esp. quesera, port. queijeira; - căf^ărie, sf.; esp. qneseria; port.
queijeria; fromagerie; - căs^os, adj., it. cacioso; fr. cas^ux; -cfi{U.
sf. m^tairie, vacherie, troui»eau de moutons (qui se traient en Ro-
mânie, V. Ur. 1. 87; 8. 207); d'im type *L. caseale; cfr. it. cascina.
căşlar^ sm. metayer; - CAif^lărie, sf. m6tairie;-r4jîa.j, sm. metayer,
(Ur. 3. 209) ; - căslăriţă, sf. m^tayere ; - căf legi, sf. pi., carnaval,
commencement du careme; le mot ne vient pas de came c-ă-d.
cărnelegi, comme plusieurs auteurs s'efforcent a V^crire; c'est
bien C(îtjfc///=caş-legi i. e. căseiim ligaa, c.-k-d. r^jouissance de
carnaval dans la semaine de beurre — de fromage (nomm^ sep-
tămîna alhâ — semaiyui hlanrhe) avânt le grand carâme, pen-
dant lequel meme le manger de laitage est d^fendu dans Tulise
grecque — orientale; cfr. le pol. maâlnice, pi. rejouissance de car-
naval, de maslanica semaine de heurre avânt le grand carime
de maslo heiirre; — lăsare de eartir = it. camasciale (pour came-
lascia i. e. cartiem luxare), est pour le Kom. fo ./owr tw^*^ avânt
le commencement du careme.

Câştig (căşlig), ai, at, a, vb. 1; acqu^rir, gagner, tirer
profit, emporter, remporter, vaincre, s^»duire, r^parer; du L. câ-
ştigare redresser, serrer, resserrer, restreindre, retrancher (d'ou
Tacception du mot rom. — d'aquerlr, de niettre a profit — a dâ
se developper); it. câştigare, gastigare; esp. port. castigar; prov.
casticar, castiar, chastiar; vfr. chastier, castoier, chastoier; nfr.
châtier; angl. castigate, chastise; vhall. chastigdn; mhaU. kesti-
gen ; nhdl. kasteien ; nsL kaştigati ; serhe kaştigovati punir.
cdştig (căşlig), sm., căstiguri^ pi. f., gain, profit, avantage; it.
esp. port. castigo; prov. castic conseil; - căştigă, sf,, selon LB.
soin, soUicitude, attention ; - căstlgare^ sf. action de gagner, &c.-
cdştigătm*, adj. subst., L. castigatorius; gagnant, &c.; - căştigă-
tură, sf. gain, ţroGt; - căştigos, adj., fructueux, lucratif.

Căşunez, ai, at, a, vb. 1; causer, ai-river, se passer, survenir,
occasionner; du L. occasio — onis (causa); it. cagione— cagionare;
esp. ocasionar; port. ocasionar; prov. ocaisonar, ochaisonar; fr.

I. cat— Căţel. 47

occasioner; - căşunare, sf. action de causer, &c.; - căşundtor,
adj., occasionnant, causant, &c.; - căşunăturăy sf. selon LB. une
douleur spontanee, une boutade, fantaisie, saillie.

Cat, câtă, căţij cate, adj., subst., adv., pr^p., combien, quo-
tient, reste, que, tant, comme, quant a; L. quantus, a, urn; it
esp. port, quanto; port, quao; prov. quant, cant; vfr. quant;
nfr. seulement dans quantes-fois, quant d...; câţi barbeţi comr
bien d'hommes; cafe fenwi combien de femmes; cât pre ce, litt.
quantum per q\iod=tafUum non; presque, tantdt; cât şi â T^gal
de; pre cât en tant; cât — atât (v. c. m.)=L. quanto — tanto;
cu cât—cu atâta, it. quanto — tanto, plus — plus; cat de cât=
quot — quot, quantum cunque; de cât que si non; numai de cat
tout de suite, k Tinstant; de cât numai si ce n'nest; in cM=^
in quantum; en tant, bien que, en cas que; oare — cat, ori — cat,
ori — şi — cât (litt. horis — horis sic quantum)=a%Maw^ww; ver
căt=\Qi quantus i. e. aliquanfus; cat — va, ver ca^-i;a=quantus
— vel quantus vult (pour velit) =aliquanius, um; quelqu'un, quel-
que pen, un peu; câţi-va oameni quelques hommes; - cate, f.
pi., [sous-entendu pre=pre câte; le fem. remplace en rom. le
neutre lat.==quanta] est employ^ surtout pour la definition des
nombres distributifs; cate (sc. pre cate) unul, câte doi un ă. un,
deux k deux; câte odatâ de fois a autre, quelqefois, parfois;
câte ceva quelque chose; câte cineva (v. c. m.) par quelqu*un;
câte — cât ă — de combien; câte — .si=quanta sic; câte — şi patru
tous Ies quatre; - cate — le (al), câta (a), căţii (ai), câte — le (ale), le-
la — Ies quantieme — es; - câtime, cătâţime^ sf. quantity, nombre.

Cătinel, adv. v. incet.

Cătră, pr^p., vers, envers, du cât6 de, par de; L. contra; it.
contra, contro ; esp. port. prov. contra ; fr. contre ; alb. kondrS,
koundrS, koundgr; cătră seară vers le soir; cătră miază-zi,
L, contra medium diem; de cătră du c6te de, vers; - contră
(coantră) pr^p., adv., employe aussi substantivement ; contre,
en opposition; a sta contra, in cxmtra (in coantră) cu cineva
etre en opposition avec q. ,. avoir un diff^rend avec q. ; - cotro,
in-cotro , adv. , pour cătră — o — in — cătră — o , du L. contra
ubi , in contra ubi (^it. ove, vit. o, u, vesp. o, vport. ou,
prov. o, fr. ou de ubi)\ ou, de quel c6t6 ; in-cotro te dud?
ou allez-vous? a nu ave in- cotro ne pas savoir ou donner, ne
pouvoir faire autrement; a şti care in-cotro s'y connaître.

Căţel, sm. petit cliien; * L. catellus dim. de catulus; it.
catello; esp. cadiello; cat. cadell; prov. cadel; cfr. fr. caieu
(* caticulus) d'ognon avec căţd de usturoiu gousse d'ail (o

48 I. Căuş— Ceacire.

ceapă căţelită caieii d*o(ţnon); căi el la inruietoarea uşei gardes
d'une flernire; - răţr, sf. chienne (sans sens diminutif); L. ca-
tella, dim. de catuhi; e.yt. cadiella; j)ort. cadella; fritd. chizze;
niţeluş, sm., rfUrlnţâ, sf.. * L. catellnceus, catelliiC8a=aifeHu/MS
—ratrlhtla; petit chien, petite chienne; - ciţelese, (mcăţdesc),
ii, it, i, vb. 8. rec; a se căţpli^=L. catulire; s*accoupler, s'ap-
parier (des chiens, Icnips), se multiplier, taller (des plantes bd-
beuses), tasser (des plantes en g^n^ral), se r^pandre; o ceapă
căţelifă caîeu; - ntj^Hifor, adj., s'accouplant, &c.; - căţditură,
sf. accouplement.

Căuş. sm. baquet a puiser; L. caucus (xavxa); ngr.^xceSmg,
xavxay xavxior^ xavxog patera, valir (D. C); pol, kousz hocal,
sceaUf gohelet

Caut (cat), ai, at, a, vi). 1 ; regarder, voir, chercher, recher-
cher, fouiller, qu^rir, queter, garder, soigner; du L. captare;
(freq, de capere, v. liicap)\ mac, rmn. caftu gusto, quaero, inquiro;
ve^sp. vport. catar voir, regarder; fiesj). nport. catar gouter, exa-
miner, reche^rher; rmn. d. Gr. parm. venit catar trouver; Iamb.
catk trouver, pre^idre, mi.w; Vit. cattare, cat, esp. part, prav.
captar tăcJier d'obtenir qch., fr. capter, ont ete regus seulement
plus tard du latin classique ; a căuta cu ochii chercher des yeux,
regarder; a căuta de ceva mener qch.; a căuta ceva etre en quâte,
soigner qch.; a căuta in cărţi tirer Ies cartes; a*şî căuta eu
cineva vider une affaire avec q.; a se căuta se demander, se
chercher, se soigner, se traiter; - căut<ire, sf. action de regarder,
bc; " căutător, adj., subst., L. captatorius, captator; regardant,
&c.; - căutătură, sf., 2^0 rt. catadura; regard, recherche; intr'o
căutătură dans un clin d'oeil, dans un instant; că/utătură de occhi
coup d'oeil, oeillade.

Ce, ci, conj., du L. quid; mais, que; el nu căntă ce urlă
ii ne chante pas, mais ii hurie; după ce aprSs que; mdată ce
le moment que, de suite apres; numai ce . . . ne . . . que; - căcf.
conj. = quod quid ; car, mais ; cdcl iţ% spun car, mais je vous
dis; - ded, conj. = de quid; par consequent, done.

Ce, pron. rel., du L. qui, quem, quam, quod, quid; it. che;
esp. port. prov. fr. que (quid); ce om! it. che uomo! esp, que
hombre! - cel ce, pron. rel., L. ecc'ille quis; celui qui; - ce va
— cevaşi = qmi vuit, quid vuit sic (pour velit), quelque chose,
rien; - nişte pour ^lesce, ])ron. pi., du L. nescio quis - qui; quel-
ques, quelques-uns, quelques-unes, plusieurs.

Ceacire, sm. (seul. mac rom.); L. cicer-eris; it. cece (cicer-
chia) ; esp. cicercha ; fr. chiche (pois), cicerole (dim.) ; nhaU. kicher.

I. Ceapă— Cer. 49

Ceapă, sf., L. caepa; prav. ceba; fr. cive (ciyette); alb. kjepa;
Vit cipolla, esp. cebolla, port. cebola, prov. cebula, sivela, fr.
ciboule, angl. chibbol, nhaU. zwiebel, nsl. serbe kapula, cech. ci-
bule, pol. cebula, cebulka, pt. russe cibulja, du dim. caepula
(caepulla); - cepar, sm., L. caeparius; marchand d'oignons; - ce-
părie, sf. = L., caepina; champ d'oignons; - cepos, adj., bulbeux.
cepuşoarâ , sf. , i' L. caepuciola ; aussi Allium scorodoprasaum*
cepuţa, sf. ciboule.

Ceară y sf., L. cera; it esp. port. prov. cera, fr. cire; alb.
kjiri, kjeri derge = esp. port. cirio, prov. ciri, fr. cierge de
cereus; - cerar, sm., L. cerarius; fr. cirier; - cerărie, sf. (cearărie),
fabrique, magasin de cire; - cericică, sf. dim., aussi Cerintha;
cerişoară, sf. dim.; -ceruesc, ii, it, i, vb. 3. = L. cerare; it.
incerare ; cat. esp. port. prov. encerar; fr. cirer; -ceruealăj sf.
cirage; - ceruire, sf. action de cirer; - ceruitorj adj., subst., cirant,
cireur ; - ceruitură , sf. = L. ceratura.

Cel, pron. v. ăl, acel.

Cenuşă, sf. cendre; * L. cinuceus pour dnericius; it. cenere, ca^.
cendra, jprov. cenre, cendre, cenes, fr. cendre (de cinis, eris);it. cene-
raccio (dneraceus); esp. ceniza, port. cinza, friui. cinise (* cmi-
dus); - cenuşar, sm. cendrier; - cenuşăreasă, cenuşăriţă, sf.
cendrillon ; - cenuşez (incenuşeis), ai, at, a, vb. 1 ; cin^fier, rMuire
en cendres; a se cenuşa devenir des cendres, donner des cendres.
cenuşare, sf. action de cin^fier, &c.; - cenuşiu, adj. = L. cinereus;
cendr^; - cen/uşoaică, sf. cendrillon; - cenuşos, adj. = L. cinerosus;
it. ceneroso; esp. cenizoso ; prov. cendros, senros; fr. cendreui.
cenuşoaşă, sf. Cineraria; - cenuşotcă, sf. poltron, honmie qui reste
toujours preş du poele; - cenuşuţă, sf. dim. = L. cinisculus.

Cer, sm., L. cerrus; it. cerro; fr. cerre; vsl. cerTb terebinthus;
nsl. serbe cer; magy. cser; nhaU. zerr (Eiche)\ - dritdu, sm.,
taiUis, buisson, bruy^re, brande; morgy. cserje; - dritd, sm. dim.,
buisson, &c.; - dritiş, sm. = ciriteiu.

Cer (ceiu), cerui, cerut, cere, vb. 2; demander, exiger, r6-
clamer, requ^rir, pr^tendre; L. quaero, quaesivii, quaesii, quafsi-
tum, 6re; it. chiedere, cWrere (po^t.); esp. port. querer; prov.
querer, querir, querre; vfr. querre; nfr. qu6rir; ce mai ceri (cei)?
esp. que mas quiere?; a se cere se demander, s'exiger (s'emploie
comme verbe impers. dans ce sens); - cerere, sf. action de de-
mander, &c.; -cerut, sm., idem; L. quaesitus; port. quesito.
cerşesc, ii, it (ut), i, vb. 3; form^ d'un part. cerşit (cesit =
quaesitum)\ demander, surtout demander Vaumone, mendier,
queter; cfr. cat^ prov. quistar, fr. quâter; - cerşire, sf. action de

4

50 Cerb— Cerc.

demander Faumdne, &c.; - cerşit (cerşut), am., idem; (▼. C. C.
§11. cerşut = cfnd); - cerşitor, adj., sabat., demandant Fau-
mOne, mendiant ; - cerşitorie^ sf. mendicity ; - cerşiiorime^ sf.
r^tat de mendiant, gueusaille; - cerşUurd^ sf. action de deman-
der Taumâne; - cerşitoresc, ii, it, i, vb. 3; (forma de Ta^). cerşi-
tor); mcndier, queter; - cer.sitorire, sf. action de mendier, ftc.;
cersitoritf sm., idem; - cuceresc, ii, it, i, vb. 3; humilier, abaisser,
ravaler, assujettir, soumottre, rendre, conqu^rir; L. conquiro, fire;
it. conquidcre (conqiiistarc);;irot'. conquerre, conqueror, conquerir;
v/r. conquerre; nfr, conqu<?rir; nngL conquer; a se cuceri se sou-
mettre, s'humilier; a cuceri cetatea cuiva rendre la viile, la
forteresse k q. (v. Ncgr. 141, să i cuceriţi cetatea impreunâ
cu ioăte averile şi merindele); - cucerie, sf. humiliation, soumis-
sion, v^n^ration ; - cucerire, sf. action d'humilier, &c. ; - cuceritori
adj., subst., conqu<!Tant; - cuceritura, sf. conquâte; - cucervUCj adj.,
soumis, humble, di'ivot, picux, religieux; - cucemicesCj a^j., dâvot,
Slc; ' cucernieei^tej adv., d(5votement ;- CMCcrmcie, sf. soomission,
humility, devotion, ţ\6t6; on donne le titre de cucenUc et de
cucernicie aux preţ res : Cucernice părinte! Cucernicia voastră!
B^v6rend pere! Votre K6v6rence!

Cerb, sm., L. cervus; //. cervo, cerbio, cervio; esp. ciervo;
cat, port. cervo; prov. cerv, cer; fr. cerf ; - cerhă, sf., L. cerva;
it. cerva, cervia; esp. cier va; port. cerva; prov. cervia; - cerboae,
sf. biche; - cerhoaic/H, sf., idem ; - cerbisor, cerbulef, sm. petit cerf.

Cerbice, sm. nuque du cou, chignon, cou; L. cervix-ids; U.
cervice; esp. port. cerviz; prov. cervitz, cerviz, servitz; cfr. oB.
kgrbist vertebre; - eefl/ieie, sf. opiniâtret^, obstination; - cerbicaSf
adj., L. cervicosus; opiniâtre, tkiu^ rebours; - cerbicoşie, sf.=L.
cervicositas ; opiniâtret(5, obstination.

Cerc, cearc, ţearc, ţarc, sm., cercuri, ţarcuri, pL f. cercle, rond,
pourtour, ccrceau (de tonneau), doseau, enclos, palissade, parc
(pour bestiaux = ^.v^^. port. cerca); L. circus; it. circo, cerdiio,
cerchia; esp. 2)ort circo, cerco, cerca; fr. cirque; aZ6. kjark,
tşark; prov. cercle, serele, selcle, fr. cercle de circului; a lega
(un vas) cu cercuri garnir de cerceaux , cercler (un tonneau).
cearcăn, sm. cercle, compas, aire, couronne, halo autour du
soleil, de la lune; L. circinus; it cercine; esp. cercen; port. cerce;
fr. cerne; cearcăn la ochii cercle autour des yeux, yeux cemâ3,
cav^s; - cercălan, circălan, ţercdlan, ţercălam, sm. cercle, couronne,
aire, halo autour du soleil, de la lune, compas; niagy. circalom
compas; - cereala^, sm. couronne, aire, halo autour du soleO,
de la lune ; - cercd , sm. petit cercle , &c. , boucle d'oreille ; L.

L Cern— Cerşitoresc (]L

circellus ; U. cerchiello ; vesp, cercillo ; nesp. cercillo, zarcillo ; part.
cercilho ; basq. circillua ; nfr. cerceau (cercel) ; cfr. magy. csOrcse,
csOrselye, csOrcsd pendant d'oreiUe; - cercelărie, sf. fabrique, ma-
gasin de boucles d'oreilles ; - cerceluş , sm. petit cercle, &c.
cercelujf sm., idem; - cercideţ, sm., idem; - cercuşor, sm., idem.
cercuesCy ii, it, i, vb. 3. = it. cerchiare; esp. cercillar; poţi.
cercilhar; prov. cerclar; fr. cercler; - cercueală, sf. action de
cercler; - cercuire, sf., idem; - cercuitor, sm. cerclier; - cercuUură^
sf., U. cerchiatura; cerclage; - cercurărit, sm., prix du cerclage,
inţarc (inţearc), ai, at, a, vb. 1; sevrer un enfant, des animaux;
(quasi encerder cfr. fr. sevrer de separare); - înţărcare, sf. action
de sevrer, sevrage; - inţarcat, sm., idem; - cerc, ai, at, a, vb. 1;
essayer, gotiter, 6prouver, chercher, rechercher, sender, toucher,
tenter; du BL. circare aUer gă et lăy employ^ par Ies arpenteurs;
V. Properce 4, 9, 35; it. cercare; pic. cerquier; nfr. chercher;
alb. kfirkoig fouiller, chercher, fureter; esp. port. cercar cemer,
enclaver; vport. cercar fouUler, chercher; prov. cercar, sercar
chercher; cfr. magy. cirkălni patrouUler, examiner, rechercher;
a se cerca s'essayer, y venir ; dne cearcă află = it. chi cerca
trova; -cearcăn, adj., rus6, fin, finot, trompeur; - cercare, sf.
action de chercher, &c.; - cercat, sm., idem; it. cercată; - cercător^
adj., subst., it. cercatore; - cercătoare, sf. ^prouvette, sonde.
cercătură, sf., vit. cercatura (cerca); - cercetez, ai, at, a, vb. 1;
fr^q. en BL. drcitare; examiner, sonder, 6clairer, explorer, scruter,
traiter, vMfier, instruire (proces), d^lib^rer, interroger, question-
ner, raisonner, recenser, pratiquer, visiter; a se cerceta s*examiner,
s*interroger; a cerceta de a măruntul examiner minutieusement.
cercetare, sf. action d'examiner; cercetare de a fir a p&r (litt.
L. ab filo et acu == ah acia et acu), examiner trâs-minutieusement.
cercetat, sm. action i'eiBmmer;- cercetător, adj., subst., examinant,
examinateur; - cercetătură, sf. examination; - incerc, ai, at, a,
vb. 1 ; experimenter, essayer, 6prouver, ăbaucher, encourir, essuyer,
ressortir; port. enxergar discerner, prov. ensercar rechercher;
a se in^cerca essayer, se hasarder, oser, tenter fortune, s'aven-
turer; - incercare, sf. action d' essayer, &c.; - incercat, sm., idem.

Cern, ui, ut, e, vb. 2; sasser, tamiser, passer, cribler; L.
cemo, crcvi, cretum, 6re; it. cernere (cernire); esp. cemer; port.
cat. dis-cemir ; jprot;. des-semir; /r.dis-cemer ; - cemar, sm. cribleur.
cemător, sm., idem; - cemătură, sf. criblure; vit. cernitura; esp.
cemidura; - cernere, sf. action de tamiser, &c.; - cernut, sm., idem;
vit. cernita; esp. cemido.

Cerşesc y vb. v. cer. — Cerşitoresc, vb. v. cer.

52 I. Cert— Cheie.

Cert, ai, at, a, vb. 1 ; quereller, gronder, blftmer, r^primander,
affliger, visiter (au fig.), punir (v. Ur. 1. 241; 4. 81; 5. 252);
L. certare; it certare; esp, port. con-certar; fr, con-certer; oB.
kjSrtoig, kjirtoig; a certa pre chieva crier aprds q., le gronder;
a se certa se quereller, se disputer, se peloter, se batailler.
ceartă, sf., alb, kjartS; querelle, contestation, altercation, rixe,
dtoâl^, mâl^e; a căuta ceartă chercher querelle; - certare, sf.
action de quereller, &c.; - certăreţ, adj., querelleur; - certai, sul,
L. certatus; action de quereller, &c.; - certător, adj., subst., L.
certatorius, certător; querellant, querellexir; - certdtură, st, aî6.
kj6rtouara; querelle, r^primande, &c.

Cespet {ce2is^et), ţespet, ai, at, a, vb. 1; broncher, trăbncher;
du L. caespes (it cespo) motte de terre, gazon; U. cespicare
broncher, trebucher; esp, cespitar hesiter, trouver des difficidtSs.
cespetare, sf. action de broncher, &c.

Cest (acest), pron. v. ist.

Cetate, sf. chateau, cit^, forteresse; L. civitas, atis; U. citti
(cittade, cittate); esp. ciudad; port cidade; cat. ciutat; prov. cm
(civitas), ciutat, cieutat, ciptat (cimtatis-em); vfr. cit; ti/r. citi;
angt city; aW. kjoutet, kjoutete ; - cetăţe, sf., * L. ciyitatella.
cetăţean, sm. = it. cittadino; esp. ciudadano; port. cidadao; prov.
ciutadan, ciptadan; fr. citadin, citoyen; - cetăţean, cetăţeancă, sf.
citoyenne; - cetăţenesc, adj., it cittadinesco ; - cetăţeneşte, adv.
cetăţenie, sf., esp. ciudadania; - cetăţănime, sf. bourgeoisie en
masse; - cetăţue, sf. dim., L. civitatula; citadelle; - cetăţuică,
sf., idem.

Cetera, citară, datră, sf. violon; du L. cithara; vit citară
nit cetera, cetra; vcat citra; ncat esp. port citară; prov. cithara
cidra, citola; vfr. citare, citole; mhaU. zitdle; nhaU. zither; magy
cîtera; nst citară; russe citr^; Ies formes it chitarra, esp. port,
prov. guitarra, fr. guitarre, rom. chitară du grec xi^ăqa; - ceteraş^
sm. violoniste; magy. citerâs joueur de guitarre; - ceteruică
ceteruţă, sf. dim. ; - ceterez, ai, at, a, vb. 1; jouer du violon;
magy. citerazni jouer de Ia guitarre; - ceterare, sf. action de
jouer du violon.

Cheie, sf. (mac. rom. cliae^; pi. chei; L. clavis; it chiave;
esp. Have; port chave; cat 2)rm). clau; fr. clef; - cheiţă, sf., U.
chiavetta; petite clef, aussi clavicule; - cheiotoare, sf., d'une forme
* L. clavatoria; agraffe, tirant, boutonniSre, lacet; cheiotoarea
piciorului coude-pied; - inchelu, ai, at, a, vb. 1; clore (clorre),
fermer, joindre, conclure, remboîter, rassembler, enlacer; vit. in-
chiavare; esp. enclavijar; prov. enclavar; fr. enclaver; a se încheia

T. Chiag—Chiem. 53

fermer , se fermer, conclure , contracter ; - incheiare , încheiere,
incMere^ sf. fenneture, jonction, remboîtement, conclusion, deci-
sion , resolution, raisonnement , induction; imheiere judecata-
rească decision judiciaire; - incheietor, adj., subst., fermant, &c.
mcheietoare, sf. fenneture; aussi Siderites (plante); - încheietură,
sf. jonction, joint, jointure, articulation, article, mortaise; incheie-
turtle de la degete articulations des doigts, phalanges ; încheietura
manei poignet; - incheidtor, ai, at, a, vb. 1; (v. chei6toare);
enlacer, Q,gTaf[er; - incheiotorare, sf. action d'enlacer, &c.;-de8-
cheiu, ai, at, a, vb. 1; dflacer, d^boutonner, desserrer; it. dis-
chiavare, prov. desclavar; - descheiare, descheiere, sf. action de
deiacer, &c.; - descheidtor, ai, at, a, vb. 1; detacher, deiier, de-
graflfer; - desclieiotorare, sf. action de detacher, &c.; - închid, isei,
is, ide, vb. 2; enfermer, fermer, renfermer, reclure, enceindre,
serrer, enclaver, enclore, emprisonner, incarcerer; L. include,
clusi, clusum, 6re; it inchiudere; esp, port, mQ\\m\prov. enclaure,
endure; fr. enclore (indaudere) , inclure (hidudere); - închidere,
sf. action d'enfenner, &c.; - inchis, part., adj., enferme, fence
(couleur), mat, gris, morne, obscur, teme, veloute; verde inchis
vert fonce ; eier inchis ciel giis morne ; - inchisoare, sf. fenneture,
emprisonnement, prison, ge6le; - inchisura, sf. cl6ture, enceinte.
inchizător, adj., subst., enfermant, &c.; - imhizătoare, sf. ferme-
tme; " inchizătură, sf. cloture, enceinte ;- deschid , isei, is, ide,
vb. 2 ; L. discludere ; it dischiudere ; prov. desclaure ; ouvrir,
percer, pratiquer (un chemin), frayer (passage); - de^c^wfere, sf.
action d'ouvrir, &c. ; - deschizător, adj., ouvrant ; - deschizătură,
sf. ouverture, &c.

Chiag^ sm., L. coagulum; it quaglio, caglio, gaglio; esp.
cuajo; port, coalho; fr. caillot, caiUotte (dim.); chiag de lapte
caiUe epure, fromage mou; - inchieg, ai, at, a, vb. 1; L. coa-
gulare; it quagliare, cagliare, coagulare; esp. cuajar; port coal-
har; caf. esp. port. prov. coagular; fr. cailler, coaguler; a se
vnchiega se cailler; - inchiegare, sf. action de cailler, &c. - in-
chiegător, adj., caillant; - inchiegâtoare, sf. caillement (v. Alex.
B. 2. 83); - inchiegătură, sf. caillement.

Chiar, adv., clairement, visiblement, indubitablement, posi-
tivement, conmie cela; L. clams, a, um; it. chiaro; esp. port.
claro; prov. clar; fr. clair; alb. kjar; nhaM. klar; chiar atunci
lors mame; din chiar senin (litt. ex claro sereno), inopinement,
k I'improviste.

Chiem, ai at, a, vb. 1; (mac. rom. clem^; appeler, nommer,
assigner, citer, inviter; L. clamare; it chiamare; esp. llamar;

54 I. Ghimă— Cimpoae.

port, chamar; prov. clamar; vfr. claimer; nfr. pro — clamer; oB.
kj&ig, klj&ig crier, pleurer ; a se chietna se nommer; a chiema
pre nume, it chiamar per nome; - chiemare, sf. action de
nommer, &c.; alb. kjarS, kljar6, kj&me; - chiemat, sm., L. cla-
matus; it. chiamato; esp. llamada; j)ort. chamado; - ehiemătarj
adj., subst., L. clamatorius, clamator; it. chiamatore; ey>. Ha-
mador; port. cat. clamador; prov. clamaire.

Chimă, sf. germe; L. cyma (xvfjux); it. esp. port. prov. drnt^;
fr. cime; magy. cima germe.

Chingă, sf., v. cingă.

Ciabare, cehare, sm., L. ciborium (xipoiQiov); it. port, d-
borio; prov. cibori, vfr. chiboire, nfr. ciboire; esp. port, cimbo-
rio; MG. xi^aigiov; en roni. seulement Poferium sanguisorba\
cfr. magy. csabair meme signification.

Cib, sm., mangeaille (^owc oiseaux)\ L. cibus; it. cibo, esp.
cebo, port, cevo, ceva; cfr. port, cevada orge, prov. civada avoine.

Cicala, sf. babillard, causeur, jaseur, jaqueteur, rapporteur;
mac. rom. chincală dcacle; dii L. cicada; it. cicala; esp. chicharra;
port, cigarra; prov. cigala; fr. cigale; aJb. gjinkal6; - cicăletc,
ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser, caqueter; it. cic2Lld,re; - cicMeală,
sf. bavarderie, jaserie, faux rapport; (Pan. P. V. 1. 17. );'Cicălire,
sf. action de bavarder, &c. ; - cicălitor, adj., subst., jasant, ja-
seur; it. cicalatorio, cicalatore; femeie cicălitoare pie-gritehe.
cicălitură, sf. bavarderie, jaserie.

Cicoare, sf., L. cichoreum {xixoqsmv); it. cicorea, cicoria;
esp. chicorea, chicoria, achicoria; port, chicoria, fr. chicorăe.

Cier, sm., deruri, pi., L. coelura (caelum); it. esp. cielo;
port, ceo; cat. prov. eel; fr. del; alb. kjel, kjil; derul-^rii--^
it. il cielo della bocca, esp. el cielo de la boca, port, o cto da
boca, nprov. lou ciel de la bouco;. alb. kjelSzS, kjilfizS pcUais;
cfr. en sens inverse le L. ,ypdlatum codi^^ et le fr. „palais de
la bouche*^ (palatium pour palatum); -' eieresc, adj., * L. caeliscus
= caele8tis\ celeste; - dereşte, adv.

Cimpoae, sf., cimpoiu, sm. chalumeau, comemuse, musette,
rossignol, anche; d'une forme * L. sympJioneus, a pour sym-
phonia ((XvfKpojvta); it sinfonia, sampogna, zampogna; esp. sin-
fonia, zampona; port symphonia, sanfonlia; prov. symphonia;
sinphonia; vfr. symphonie, chifonie; nfr. symphonie; ngr. v^afji^
novQva; magy. csimpolya comemuse; - cimpoiaş, cimpoieş, dm-
poier, sm. joueur de la comemuse; - cimpoiesc, ii, it, i, vb. 3;
ngr. rCafiTtovfjvt^o); jouer de la comemuse; - dmpovre, sf. action
de jouer de la comemuse; - dmpoitură, sf. jeu de la comemuse.

T. Cină— Cinterim. 56

Cină, sf. souper, soup^ ; L. coena (caena, cena) ; it. esp, prov.
cena; p&rt. cea; fr, cene; - clnez, ai, at, a, vb. 1; souper; L.
coenare; U. cenare; vcat esp, prov. cenar; port, cear; - cmare,
sf. action de souper; - dnător, adj., subst., soupant, soupeiir.

Cinci, num., L. quinque; if. cinque; esp. port, cinco; prov.
cine; fr. cinq; - cincar, sm. = L. quinquennis; âg^ de cinq ans,
employ^ surtout pour Tâge des chevaux; - cincărd, sm. dim.
(v. Alex. B. 1. 25); - cincile (al), cincia (a)= L. quintus, a;
le, la cinquieme; - cincime^ sf. = L. pars quinta; cinqui^me.
cinci-spre - zece, cincisprezece, (litt. quinque ex per decern) =quin-
decim; quinze ; - cinci-zeci, dnzed, (litt. quinque decern) ^quin-
quaginta; cinquante; - incincesc, ii, it, i, vb. 3. ^L. quinquiplicare;
it. incinquare; quintupler.

Cine, pron., du L. quinam; istr. cire= it. chi, fr. qui (quis);
le sard, chini, caf.'quin, esp. quien, port, quern, v. & nprov. quin,
quinh (f^m. quina, quinha), de Tacc: quem\ - cine-va, pron. =
quinam vuit (pour v^^O ; quelqu'un; - nescine, neştine, pron., du
L. nescio quinam =aZtgwt5; quelqu'un, certain; - fie-cine, /îe-
şi-cme, fieşte^cine, v. fie; - oare-cine — ori-dne, v. oară; - ver-
cine, V. ver.

Cingă, sf. ceinture; it. cigna; esp. cincha; prov. cencha,
cenha; vfr. segne; du L. cign^'e; - dngătoare, sf., esp. cenidor;
port, cingidouro; ceinture, cemtmon; - chingă^ sf. {i[}om dnghie),
ceinture, sangle, listei, listeau, tirant, moise (archit.); it. cin-
ghia, cinghio, cingolo, esp. cingulo, port, cilha, prov. singla.
vfr. cengle, nfr. sangle, alb. kinghSlS — du L. dngula, dngtdus,
um; a stringe in chingi serrer de pres, mettre dans Vembaras.
chvnguţă, sf. petite ceinture, &c. ; - incing, insei, ins, inge, vb. 2 ;
L. incingo, xi, ctum, Sre; it incignere; esp. cenir; port, cingir;
prov. cenhir, cenher, sendre, ceir (dgnere), encenher; fr. encein-
dre, ceindre; - vndngător, adj., ceignant; - incmgătoare, sf. cein-
ture, ceinturon; - indnsătură, sf. ceinture; - inching, ai, at, a,
vb. 1; * L. incingulare; it. cinghiare; esp. cinchar; port, cilhar;
prov. senchar, cinglar, singlar; fr. sangler, cingler (fotietter).
imhvngare, sf. action de sangler, kQ>.\ - inchingătură , sf., idem.
descing, insei, ins, inge, vb. 3; L. discingere; it. discignere,
scignere; esp. descenir; port, descingir; fr. d^ceindre; - desching,
ai, at, a, vb. 1; esp. descinchar; fr. dessangler; - deschingare,
sf. action de dessangler.

Cinterim, dntirim, ţvntirim pour dmitir^ sm., L. coemeterium
{xoi(A7)TrJQiov)\ it. cimeterio; esp. cimenterio ; i?or^. cemiterio, ce-
meterio; prov. cementeri; fr. cimetiere.

56 I. Cintorie— Coadă.

Cintorie, ţintorie, sf., L. centaurea; U. esp. part. prav. cen-
Uurea; fr. centaur^e.

Cioară, sf. comeille noire; du L. corax (xoţfl^)f on bien
onomatopee identique avec le L. crocire.

Cireafă, sf., it ciriegia, ciliegia, esp. cereza, part cereja,
prov. serisia, cereira (pour cereisa), cat cirera, vemt. der^
sic. cirâsa, sard, cerexia, chiriaxa, cariasa, fr. cerise, aib. kjir^,
kjSrşi, d'un adj. L. cerdseus, B, = cerasum; cfir. tihaU. kirsche
(anc. kirsa, kirse); est £reynja, nst crâşnja; bulg. foregb; serbe
krjeşa, krijeşva, treşnja; russe ^resnja; pt. russe 6ereşna; cech,
stiPesnS, treşnS; pot czeresznia; magy. cseresznye; turc kiraz,
kirez; - circy, sm., L. ceraseus== cera^w^; it. ciriegio; ciliegio;
esp, cerezo; jjorf. cerejeira; i)rov. serier, surgier; ccU. cirer, drerer;
/v. cerisier; alb. kjSrgi; - cireşar, cireşer, sm. yendenr, marchand
de cerises; mois de Juin; cfr. Chron. neap. Murat. anHq. iki.
VI. p. 711, ou le mois de Juin est nomm^e Jon CeraMa/ra Juin,
mois des cerises; - cireşel, sm. dim., aussi mois de Juin:, - dre-
şică, sf. dim., aussi feve sucree; - cireşiu, adj., de couleur de cerise.

Cit, interj., it zi, zitto, f^m. zitta; esp. chito, chiton; part.
chitao ; fr. chut = L. st.

Ciur, sm., crible, tamis, tambour (pour broder); L. cribrum;
esp. cribo, criba; port crivo; fr. crible pour cribe; it. crivello
de cribeUum; a face ciur percer comme un crible; - ciurar, sm.,
L. cribrarius; esp. cribero; fr. cribleur, criblier; it criveUajo.
ciurel, sm., L. cribeUum; it crivello; esp. cribillo, garbiUo.
ciurueso, ii, it, i, vb. 3. =L. cribrare; esp. cribar; port, crivar;
fr. cribler; it. crivellare, vcat cri velar, 2>^ov. cribellar (dim.).
duruealăj sf. action de cribler ; - ciuruire, sf., idem ; - duruitar^
adj., subst., criblant, cribleur; - ciuruitură, sf. criblure.

Clapon, sm. v. căpun.

Coace (coacea), coamei, incoace (incoacea), incoaci, adv., ţk,
ici, de ce cdt^-ci ; du L. eccu'hac, eccu'hic, in eccu'hac, in eccn'-
hic=huc; it qua, esp. acâ, port. câ de eccu'ha^c; prov. sa, sai,
vit ciă, lomb. scik, vfr. saîs, nfr. ţh de ecce hac; it. qui, esp.
prov. aqui, vfr. iqui de eccu'hic; d'incoaciy it. di qua, de9ă, par
deţă, en deşâ ; intra coaci de ce cdt^ ; incoaci-vncolo=m eccu'hic,
in eccu'illoc, de ce cdt^-ci, de ce cdt^-lă.

Coadă, sf., cod, pi., queue, manche, hampe, poign^e; L. cauda
(coda); it. coda; vesp. coa; nesp. port. cola (pour coda); port. aossi
cauda ; rxit coa, cua ; prov. coa, coda, coza ; vfr. coue, coe ; nfr.
queue ; a se uita cu coada ochitdui = it guardar colla coda dell'o-
chio ; a da din coadă quoailler, frăţiilor, flatter de la queue ; caada

I. Coamă — Coardă. 57

vacei, boidui, lupului Verbascum Thapsus; coada calviui Equi-
setum arvense ; Hippuris vulgaris ; coada şoaricului Achillea.
codadu, adj., caud^ = it. codacciuto; - codan, adj., ă la queue,
dernier (v. Pan. Sp. A. 3. 11); - codard, adj., subst., it. codardo;
vesp. cobardo; nesp.port. cobarde; prov. coart; vfr. coard; nfr.
couard; angl. coward; - codărişte, sf. (codirigcă) manclie (surtout
d'un fouet; iste est suffixe slave); - codamiţ, adj., caud^; - codaş,
adj., subst., qui est â la queue; comme subst. (sous - entendu
ţearan = terrenus) villageois pauvre — en opposition â fruntaş
notable, riclie — mijlocaş moyen, de fortune moyenne (v. Ur. 2.
136); ' codat, adj., k queue, it. coduto; prov. caudat; fr. caud6.
codină, sf. queue, retailles, rognures, criblure (de grain); it. co-
dina petite queue; - codîrlă, sf. queue, dernier, ^chelette aux
chariots; - codişoară, sf., * L. codiciola pour codicfda; petite
queue; - codiţă , sf., idem; - codoiu, sm., codaie, sf. grande
queue; it. codone; - codesc, ii, it, i, vb. 3; biaiser, tergiverser:
a se codi faire des simagr^es, prendre des detours, bricoler, bi-
aiser, temporiser; - codeală^ sf. detour, pretexte, simagr^e; - co-
dire, sf. action de biaiser, &c. - coditură, sf., idem ; - codobatură,
sf. hoche-queue = it. coditremola, codacciola; (le mot est une
imitation moderne).

Coamă y sf. chevelure, criniere, faite, faîtage, sommet; L.
coma (^jttiy); it. chioma, coma; vesp. port. prov. coma; ngr.
xofiTj; alb. kjime; nsl. serbe kamivao, kamivala ca^umen montis;
coama muntelui le sommet de la montagne; coama calului Equi-
setum; coamă de mare caroube; - comat, adj., L. comatus; it.
comato, chiomato; esp. prov. comato; - comos^ adj., L. comosus;
chevelu; - comuşoară, sf. dim., petite chevelure, &c.

Coapsă, sf. hanche, cuisse, haut de la cuisse ; L. coxa hanche;
it. coscia; port. coxa; prov. cueissa, coissa, cuyssa; fr. cuisse;
alb. kofşfi; (cfr. vgr. fitjQfov hanche, ngr. firjQi cuisse).

Coardă, sf., cord, pi., corde, boyau, ressort, solive, poutre;
L. chorda (xogârj); it. port. cat. prov. corda; esp. cuerda; fr.
corde; ngr. xogâa; alb. kordSzS; a schimba coarda changer de
note, chanter sur une autre note (au fig.); - cordă, sf., cordele,
pi., ruban; it. prov. cordella; esp. port. prov. cordel, m.; fr.
cordelle; ngr. xogâ^Xa, xovQâeXa, cordon, ruban; turc qordela
ruhan; pol. kordel; - cordelar, sm. rubanier; esp. cordelero;
ngr. xoQâ^Xag, turc qordeladji rubanier; - cordelar ie, sf. ruba-
nerie; esp. cordeleria corderie; - cordeluşâ, sf. petit cordon.
cordică, sf. cordon, lacet, liser^, tirant, bandelette; esp. cuerde-
cica; - cordis, adv., oblique, lat^ralement, de c6t6, louche; - cor-

58 I. Coarnă— Coc.

dese, ii, it, i, vb. 3. râcip. ; a se cardi se contractor, se resserrer.
cardire, sf. action de se contractor, &c. - incord, ai, at, a, vb. 1;
bander, tendre, tirer, monter, plier (un cbeval); it. Încordare;
esp. encordar; port. encordoar; (M. cordis je fais fier, vain; a
se incorda se tendre, se monter, faire le fier, rorgneilleax, le
fllch^; a s' incorda (calul) faire la corde (le cbeval); a incorda
via accoler (la vigne) : - încordare, sf. action de tendre, ftc.
incordaf, sm., idem; încordatul vii accolage (de la vigne); - tiH
cordător, adj., subst., tendant, bandant ; celui qui bande, ftc.
i/ncordătură, sf. action de tendre, tension ; ît. incordatura ; - de«-
cord, ai, at, a, vb. 1; d^tendre; L. discordare; it. discordare;
esp, prov. descordar; esp, port. cat, discordar; fr. discorder.
discordare, sf. action de d^tendre.

Coarnă, s. v. corn.

Coastă, sf. câte, flanc, cdteau, escarpement, versant; L. costa;
it. port. prov. costa; esp. cuesta; fr. c6te (coste); angl. coast;
fihaU, kuste; - costăş, adj., poulain de deux ans (y. Cod. Dial.).
costiş, adv., *L. costicius; en pente, obliquement, de biais; en
6charpe (v. Mikl. SI. E. 26.); - costiş, sm., costişuri, pi. f.,
pente, escarpement (y, Alex. P. 48); - costişă, sf. petite c6te,
penchant; - costişet, adv., en pente, en ^charpe; - cosHşoară, sf.
petite cdte, &c. ; - costiş, sf., idem.

Coc, copsei, copt, coace, vb. 2; mârir, cuire; L. coquo, coxi,
coctum, Sre; it. cuocere, cocere; esp. cocer; port. prov. cozer;
prov. vfr. coire ; nfr. cuire ; a coace pre cineva la inimă la garder
bonne â q. - coacă, cocă, sf. croate, pate, bouillie; cat. coca,
rom. d. Gr. cocea, pic. helge couque, nhall. kuchen găteau; ngr.
xoxo bouiUie; - coacere, sf., it. cuocere; cuisson; - copt, sm., fr.
cuite; - coptor, cuptior, sm., * L. coctorius, a, um=coctor; istr.
cuptoru; four, foumeau, poele; luna lui coptor \e mois ie Juîllest,
litt. le mois qui cuit; - coptorar, sm., BL. cocturarius ; foumier,
poâlier; - coptoraş, sm,, foumette; - coptorel, sm., idem; ' cop-
tură, sf., L. coctura; it. cottura; vesp. cocedura; port. cozidoura;
prov. coitura; cuisson, coction, ulcke, abcSs, matiâre purulente,
pus; - cucnie, cuhnie, cuhne, cocnă, sf., L. vulg. coquina pour
culina; it. cucina; esp. cocina; port. cozinlia; prov. cozina; fr.
cuisine ; vhaU. chuhhina ; mhaU. kuchen ; nhciU. kuche ; angl. kit-
chen; nsl. serhe kuhinja, kuhnja; pol. kuhnia; e^ech. kuchynfi;
pt. russe, russe kuchnja; magy. konyha; - cuhnişoară, sf. dim.
petite cuisine; - riscoc, copsei, copt, coace, vb. 2; L. re-ex-
coquere; cuire assez, achever de cuire, recuire, faire durcir; ase
răscoace achever de cuire, cuire assez; a r^scoace u/n ou faire

I. Cocie— Corfa. 59

durcir un oeuf en cuisant; - rescoacere, sf. action de re-
cuire, &c. - r^scopty part., adj., recuit, trop mftr, dur; au răscopt
oeuf dur; - răscoptură, sf. (rfiscocitură, v. St. Diet., Isz. Diet.);
tendi'et^; - scoc, scopsei, scopt, scoace, vb. 2; L. excoquere;
cuire assez, faire cuire suffisamment, achever de cuire, de mârir.
scocLcere, sf. action de cuire assez, &c.

Cocie, s. y. ghioacâ.

Codică, (codice) sf., L. codex-icis; it codice; esp. port. co-
digo; vccU. prov. codi; fr. code (codex).

Coif, sm. V. cupă.

Coiu, sm., coaie, pi. f., L. coleus (culeus); U. coglia; prov.
colho, colha, coil; nfr. couille; alb. kouljetS; Vit. coglione (cojon),
esp. cojon, collon, prov. coillon, fr. couillon, coîon sont des dî-
riv^s de coletis; - coios, adj., prov. colhus; qui a de grands tes-
ticules; - coiugă, sf., * L. coleuca; chalon, filet; cfr. fr. couil-
lard une sorte de corde ă voile.

Colea, colo, adv. v. acolea, acolo. — Colţun, s. v. călcăiu.

Comand, ai, at, a, vb. 1; L. commendare ; it. commendare,
comandare; esp. comandar, comendar; port. commandar, comendar;
cat. comanar; prov. comandar; fr. commander; Tunique acception
en rom. est- de recommander q. au souvenir , ă la memoire des
autres par un repas funebre: a comanda pre cineva donner
un repas funebre â la memoire de q. (v. M. M. B. 107); cfr. L.
comendare alicui aliquem ou aliquid; - comand, sm. repas fune-
bre; - comăfidare, sf., idem.

Conciu, sm. coiffure, bonnet, huppe, toupet; it. concio, ac-
concio parure, ajustemewt, atour; serbe kon6a coiffure de femme;
magy. konty bownet, huppe, toupet \ Vorigine de tons ces mots
est le L. comtus^ partic. de comere omer, prov. conte, cointe,
cointe, cuande cultive, gracieux, aimable; - contat, adj., hupp6;
ma^y. kontyos..

Contra, pr^p. v. cătră. — Copon (clapon), s. v. căpun.

Corastă, coreastă, coraslă (colastră),- sf., L. colostra; it. co-
lostro; esp. port. calostro, colostro; fr. colostre; nsl. kolada;
pt. rttsse koVastra (en GaUieie), kuVastra, kurastra (Hongrie du
nord); magy. gulasztra, gulaszta.

Corb, sm., L. corvus; it corbo, coito; esp. cuervo; port.
corvo; prov. corp; cat. prov. vfr. corb; nfr. corbeau (ane. corbel
=corvellus); alb. korp; - corbişor, corbuleţ, sm. dim.

Corfă, sf. panier, L. corbis; it. corba; prov. gorbel, m. =
corbeUus pour corbula; port. corbelha, fr. corheiUe = corbicula;
vhaU. chorp; mhaU. korp; nhaU. korb; MG. xoya sporta (D. C);

60 I. Corn—Cort.

nsl. korpa, korbula; serbe korbulya; pd. korb; cech. korba;
russe korobi»; tnagy. garab6, garaboly; - carfifă. sf. corbeille.

Corn, sm., coame, pi. f. come, coin, angle; L. comu (cor-
num); it como; &ip. ciiemo, cueraa; port, corao, coma; cat. prav,
com; fr. come, cor (cortte); - comar, sm. (Arh. R. 2. 260.),
celui qui pr^levait le comărit; - comărit, sm. impOt sur Ies
bates k comes (v. Arh. R. 260.); - comăţd, sm. petit come;
aussi grateron; - cornilor, corniţ (v. Alex. Sg. 75.); comtde^, sm.
petit come; - cornurai, adj., L. comuatus; comu; - comuratic,
adj., en forme de come, comme un come; - cornul, adj., L. cor-
nutus; it cornuto; esj). port, comudo; col. prov. comut; fr.
comu; alb. kSrrouta brebis comue; - corniresc, ii, it, i, vb. 3;
labourer avec des boeufs (v. Jon. C. 50, 156; Con. P. 206.);
anciennement aussi pr^lever Timpdt sur Ies bgtes ă comes (v. Arh.
R. 2. 260); a se cornări, (vita) se rompre le come {une biteă
come); comărire, sf. action de labourer avec des boeufs, &c.
incornurez, ai, at, a, vb. 1; mettre des comes; - vncomurare,
sf. action de mettre des comes; - incomurat^ part., adj., encom^,
comu; - corn, sm., L. coraus, comum; it. comio (comeusX cor-
niolo (comeohis); esp. comizo (comidus), comejo (comUndum);
port, comiso; fr. comouiller (anc. comiller); - coarni> sf., t^. cor-
nia, comiola; esp. comizola, port, comisola (corweoîw^) ; /r. cor-
nouille (conmmlum); BL. comolium; a^gl. komel; nhcM, komel
(kirsche) ; poamă coamă raisin long en forme de comouille.
comets sm., L. coraetum.

Cort, sm. tente, pavilion, banne, parapluie ; MG. xop^, x6qti4
tentorium, castrorum impedimenta (v. D. C.) ; • curte , sf. cour
(espace) residence; les deux mots sont du L. cohors, chore, cors,
g^nit. cohortis; it. esp. port, corte ; sic. curti ; cat prov. cort ;
vfr. cort, court; nfr. cour; BL. cortis; ngr. xovqttj; - cortd, sm.
dim., parapluie, parasol. - cortină, sf., it esp. prov. cortina;
fr. courtine; angl. curtain; nhaU. gardine; MG. xoQ%(va^ xovQrlva
rideau (v. D. C); Isidore dit ă6jh: cortinae sunt aulae; cfr. le
L. cortina (de la m§me origine) espece de vase, espace circulaire.
cortişor, sm. dim., petite tente, &c.; -curtean^ sm. homme de
la cour, de la maison d'un noble — d'un prince (v. Ur. 2.165),
= BL. cortisanus, it. cortigiano, esp. cortesano, fr. courtisan.
curticică, sf. petite cour, &c. ; - curtişoară, sf. idem. ; - curtenesc,
adj., de la cour, de la maison; -curteneşte, adv., k la maniâre
de la cour; - curtenesc, ii, it, i, vb. 3; courtiser; - curtenie,
sf. courtoisie, politesse ; - c^^rf^mre, sf. action de courtiser;- cwr-
tenitor, adj., subst., courtisant, courtisan.

I. Cos — Covăiez. 61

Cos, cusui, cusut, coase, vb. 2 ; L. consuo, sui, sutum, Sre;
it cucire, cuscire ; esp. coser, cusir ; port, coser, cat. cosir, prav.
coser, cozir, cusir; fr, coudre (tour cousdre) ;- caa^sere, sf. action
de coudre; - cusut, sm., it. cucito; esp. cosido ; - ee^^M^or, sm.,
cusutoare, sf., L. consutorius, a, consutor; it. cucitore; esp. co-
sedor, a ; port, costureiro, a ; vcat. costurer, a ; prov. cordurier,
a ; fr. couturier, ere ; - cusutoreasâ, sf. couturi^re ; - cusutarie, sf.
atelier de couture ; - cusutoriţă, sf. = L. consutrix, icis ; it. cuci-
trice ; - cusutură, sf., L. con-sutura; it. cuci tura, costura; esp.
cosidura, costura; port, cosedura, costura; prov. cozedura, cozi-
dura, costura ; fr. couture ; - descos , ui, ut, oase, vb. 2. = L.
diS'Consuere (dissi^re); it. discucire; e^p. ^or^. descoser ; ca^. des-
cosir; prov. descoser; fr. d^coudre; - descoasere, sf. action de
d^coudre ; - descusutură, sf., esp. descosedura ; port, descosidura.

Cot, sm., coţi, m., coate et caturi, pi. f., coude, toumant,
aune, jauge, velte ; L. cubitus, cubitum ; it. cubito, gomito, (gom-
bito); vesp. cobdo;n65p. codo; port, covado, coto, cotovelo ; ^rov.
coide, code; fr. coude; oUb. kout; le pi. coţi, m. = aunes, la
mesure mime; le pi. coate f. = coudes; le pi. caturi, f. =
aunes instrument; - cotar, sm. jaugeur, velteur; = cotiresa, ii,
it, i, vb. 3 ; jauger, velter ; - cotărit, sm. aunage, jaugeage, droit
d'aunage, (TJr. 2.45; Sulz. 3. 170); - coteso (coţesc), ii, it, i,
vb. 3; louvoyer, faire - prendre des detours, biaiser, bordayer,
auner, jauger, velter; a se coH d^voyer, toumer de cdt6, se re-
plier, serpenter ; a coti pre dneva ^viter la rencontre de q ; a cati
un vas jauger, velter un tonneau ; - calea se coteste la dreapta
le chemin se replie k droite; - coteaiă, sf. aunage, jaugeage.
coteiu, sf. chemin d^toum^, basset, chien k jambes courtes,
(v. Alex. V. 52 ; Pan. Sp A. 2. 29) ; - cotire , sf. action de
louvoyer, &c. ; - cotiş; adv., en detour, en zig-zag ; - cotiş, sm.,
cotişuri, pi. f. detour, zig-zag; - cotit, sm. action de louvoyer,
&c. ; - cotitor, adj., subst., louvoyant, &c. ; jaugeur, velteur ; - coti-
tură, sf. toumaut, sinuosity, detour, repUs; - ootelesc, ii, it, i,
vb. 3; chercher, fouiUer, fmeter ;- cotelidu, sm. chercheur, fouil-
leur ; - cotelire, sf. action de fouiUer, &c. ; - cotigeso, ii, it, i,
vb. 3; toumoyer, faire des detours, faire des bord^es, bordayer.
cotigire, sf. action de tournoyer, &c. ; - cotigitor, adj., toumoyant,
&c.;' cotigitură, sf. sinuosity, tortuosity, detour.

Covăiez (covoiez), incovăiez, ai, at, a, vb. 1 ; plier, courber,
cambrer, arquer ; d'un type L. con-cavulare — inrcon-camdare =
concavare; cfi*. esp. combar courber, combo courbe; prov. comb
courbe; genois ingumbâse se courber, it. covone; lomb. cov, piSm.

82 L Covru— Cred.

cheuY gerbe de cancavare — cavtis ; a se mcavăia se replier, 8*ar-
quer ; - incovăiare, incovdiere, sf. action de plier, cambmre ; - fn-
covăietură, sf. idem; - descovăiez, ai, at, a, vb. 1 ; d^ployer, ftc.
descovăiere, sf. action de d^ployer, &c.

Covru, 8. V. cuib.

Crap, sm., BL. cârpa (carpio); esp. cârpa; fr. cârpe; ătb.
krap; prov. escarpa; it carpione; angl, carp; vhaU. charpho;
nhall. karpfen; nsl, serbe krap; russe karpi»; pol, karp; cecL
kapr ; (v. Mikl. SI. El. 26) ; - crăpuşor, sm. dim.

Cratiţi, s. v. gratie.

Creastă, sf. crete, aigrette, panache, pignon, erâneau (d*im
mur) ; L. crista ; it esp. cat prov, cresta ; port. crista ; fr, crftte ;
angl, crest ; alb. kreşta ; serbe kresta ; ngr. xQ^ava ; - crestate^ sf.
dim., Prena/nthes muralis; cfr. fr. crătelle Cynosurm cristahis,
crestiţă, sf. dim., aussi mordant (typogr.) ; - crestos, adj., crâtâ.
creştet, sm., creştete, pi. f., * L. cristetum; crSte, ^ommet de
la tâte, sinciput, molette (du cheval) ;- crestez, ai, at, a. vb. 1;
cr^neler, entailler, inciser, d^chiqueter, balafrer ; - crestore, sf.
action de cr^neler ; - crestat, part., L. cristatus ; it cristate, cre-
ştuto ; esp. crestado ; fr. crSt^ ; - crestător, adj., subst., entaillant,
&c.;-cre^^^tir(î, sf. cr^nelage, entaille, incision, dentelure, coche,
hoche, marque, mortaise, rainure, sillon ; - increstez, ai, at, a, vb.
1 ; entailler, faire une coche ; - increstare, &c., v. crestare, &c.

Cred, (crez), crezui, crezut, crede, vb. 2; L. credo, didi,
ditum, 6re; it credere; esp. creer; port. crer; vcat prov. creire;
vfr, creire, crere ; fr. croire ; - credere, sf., it port credere ; esp.
credire ; - credmcios, adj., dubst., croyant, confident, consciencieux,
loyal, pieux ; - credinţă, sf. foi, fidÂit6, loyaută, honnStet^, credit,
croyance , cr^ance ; * L. credentia ; it credenza ; esp. creencia ;
port. crenza; cat. crezensa; prov. credensa, crezensa, creansa;
friid. credinze ; fr. croyance, cr^ance ; in-pre credinţă, it a cre-
denza ; a ave credinţă, it. aver credenza ; - credineţ, sm., (v. Arh.
B. 1. 254) = it credenza ; port. credencia, fr. credence ; - ere-
dvncer, credinţar, sm. , BL. credentiarius ; it credenziere; esp.
credenciero; port.^ credenciario; fr. crMencier; -crez, sm., U.
esp. port. cat, prov. fr. credo; - crezare, sf. croyance, foi; a nu
da crezare cuiva ne pas croire q ; - crezămmt, sm., crezăminte,
pi. f. croyance, cr^ance, foi; - crezător, adj., subst., croyant;
prov. crezedor, credeire ; - crezut, sm. action de croire ; - incred,
zui, zut, e, vb. 2; confier; esp. encrăer; prov. encreire; aincrede
euiva ceva confier qch. h q; a se increde se confier, se fier; ase
increde in cineva se fier k q., se reposer sur q. ; - incredere, sf.

I. CrSp— Cruce. 68

action de confier, &c.; - inereeător, adj., confiant; - încredinţez,
ai, at, a, vb. 1; confier, fier, convaincre, certifier, persuader,
assurer, garantir, maintenir, commettre, remettre, consigner, livrer ;
a se incredif^a se fier, se confier, se convaincre, &c. ; - incredin-
ţarCj sf. action de confier, &c. ; - incredinţător^ adj., subst., con-
fiant, persuasif, d^monstratif ; celui qui a confiance, qui se fie —
se confie ă q.

CrSp, ai, at, a, vb. 1 ; a. & n. ; gercer, se gercer, crevasser, se
crevasser, crever, se crever, se l&arder, feler, se fSler, craquer, fendre,
refendre, travailler (mur), entr'ouvrir, s'entr'ouvrir, entre-bailler
(porte); L. crepo, ui, itum, are; it crepare; esp. port, quebrar;
prav. crebar; fr. crever; nhcdl. krepiren; nsl. serbe krepati; a se
crăpa de zioa le jour perce, ouvre, point; a crăpa de rîs, it
crepare delle hssk; - crăpăciosy adj., gerc^iix, cassant, rouverain
{{eT);'Crăpare, sf. action de gercer, Slc.;- crăpat, sm. idem; cră-
patul zilei aube, point du jour; (ne s'emploie pas pour le cre-
puscule du soir; cfr. L. crepusculum) ; - crăpătură, sf., it crepa-
tura; esp. port, quebradura; cat prov. crebadura; crevasse; ger-
şure, felure, fente, UzBxde ; - crăpăturica , sf. petite crevasse.

Cresc, ui, ut, creşte, vb. 2; grandir, hausser, s^agrandir,
s'accroître, pousser, augmenter, profitor, nourrir, Clever (des en-
fants, du b^tail, des arbres) cultiver (des plantes, des fleurs);
L. cresco, crevi, cretum, crescere; it. crescere; cat. creier; esp.
port. crecer; prov. crescer, creisser, creyre; vfr. creistre, crestre;
nfr. croître(croistre); serbe kreşiti, kreşivati; - creştere, sf. crois-
sance, Mucation, constitution, nourrissage (des bestiaux) ; bună-rea
creştere bonne — mauvaise Education; - crescător, adj., subst., it.
crescitore ; croissant, el^vant, celui qui croît, qui flâve ; - crescă-
tură, sf. croissance, crue; -crescut, sm. action de croître, crue;
cai. crescuda; esp. crescida; prov. creguda; fr. crue.

Cridă, sf., L. creta ; it creta ; cat esp. port. prov. greda ;
vfr. croie; nfr. craie; nhall. kreide; vsl. kriti; nsl. serbe kreda;
pol. kreta, kreda; cech. kttda; magy. kreta; - cridos, adj., L.
cretosus; it cretoso; esp. gredoso.

Crieri (creeri, creri), sm. pi., L. cerebrum (quasi creebrum);
esp. celebro; port. cerebro; Ies formes it. cervello, cat. prov.
cervel, fr. cerveau, cervelle de cerebellum; - crierişori, sm. pi.
petite cervelle.

Cruce, sf., L. crux, cruciş; it. croce; esp. port. cruz; vcat.
prov. crotz; vfr. crois, cruiz; nfr. croix; alb. krukj; angl cro98;
vhaU. chrâzi; chriuzi; mhaU. kriuze; nhall. kreuz; vsl. krizb;
nsl. serbe krii; russe kryib, krizt; cech. kriî; pol. krzci; magy.

64 I. Crud— Cuc.

kereszt; - cruciliţă, eruciuliţă^ sf. petite eroii; - emciŞf adv., en
eroii, erois^, de travers, de biais, transversalement; - cruciş, sm.
travers, biai8; - cruci şoară, crucit, 8f. petite eroii; - cmcetc,
ii, it, i, vb. 3; croiser, mettre en eroii, de travers; a se cruci j
it crocciarsi; esp, port, cruzar se; prov, crozar se; /r. se croi-
ser; alb. krykjas, krykj6zoig ;- crwcirc, sf. action de croiser, &c.
crucifez, ai, at, a, vb. 1; croiser; - crucişare, sf. action de croi-
ser; - incrucesc, ii, it, i, vb. 3; croiser, mettre en eroii, de tra-
vers, crucifier (v. Con. P. 26S) ;-incrucire, sf. action de croiser,
&c.; - incrucifez, ai, at, a, vb. 1; it incrocichiare; croiser, mettre
en eroii, de travers; a se încrucişa se croiser, faire le signede
la eroii ; - incrucişare, sf. action de croiser, &c. ; - incrucişat,
mcrtmşet, part., adj., crois^, bigle, louche; it incrocicchiato croisS;
a căuta încrucişat lotwher; - încrudşăttiră^ sf. action de croi-
ser, &c. ; - rSscruce, sf. chemin crois^, carrefour, bifurcation,
embranchement, palonnier; cfr. nsl. razkriije m6me signif.

Crud, adj., siibst. cm, acru, vert, pas assez mâr — cuit—
rOti, tendre (jeunesse), cruel, feroce, inhumain; L. crudus; U. esp.
crudo; port prov. cru; fr. cru, 6cru; om crud homme cruel.
crueîme, sf. cruautâ, f^rocit^, barbarie, atrocity, erudita (au fig.).
cruzăţe^ sf.. Erysimum barbarum.

Crunt, adj., sanglant (au fig.), ensanglant^ (au fig.), sangui-
naire, cruel, atroce; L. cruentus; it. esp. port. cruento; - incrunt,
ai, at, a, vb. 1; ensanglanter, mettre en sang; L. in-cruentare; U.
poât. cruentare; vesp. esp. cruentar; a s^ încrunta s'englanter, se
mettre dans une colore furieuse avec Ies yeui ensanglant^s; - ff>-
cruntare^ sf. action d'ensanglanter, &c.

Cruţ, vb. V. scurt.

Cu, pr^p., â, avec, de, au moyen de, par, sous; L. cum (cun,
con); it esp. con; port. com; prov. com, co, cum; en fr. seule-
ment dans des mots composes \ a ieşi cu cineva , L. eiire cum
aliq. \ a fi cu cineva^ L. essere cum aliq.; cu multe lacrimif L.
multis cum lacrimis; cu zei (dumnezei) y L. cum Diis; - cu
toate că, conj. =quamquam; quoique; - cu căt . . . cu atăt^=
quanto . . . tanto.

Cuc, sm., du * L. cucus, primi tif de cuculus; venit cuco;
romag. cocch; port. cuco; alb. kouko, koukou, kjiukjS; turc
qouqou; if. cuculo, esp. cuclillo, cat. cugul, ^rot;. cogul, fr. cou-
cou (cocu), ane. coucoul de cuculus; - cuculeţ, sm. dim.; - cu-
cuesc, ii, it, i, vb. 3. =L. cuculare, ît cuculiare, fr. coucouer,
coucouler, nsl. serbe kukati; crier comme un coucou; - cucuire,
sf. action de coucouer.

I. Cucă—Cucută. 65

Cucă, sf. d'un primitif * L. cuca dont cucuUa; bonnet;
surtout cucă domnească bonnet princier, donn^ anciennement par
le Sultan aux hospodars; - cucuiu, sm. erate, huppe, aigrette,
plumet, boss^, bosselure, tub^rosit^, tumeur; L. cucuUus, cucuUa;
it cucuUo, cuculla, cocolla; cat. cugulla; esp. cuculla, cuguUa, co-
gulla; por^.cucula,cugula; port.prov. cogula; /V.coule; aZ6. kjikalja,
kikal, kjikal somniei'^ ngr, xovxov^m cape, capiichon — xovxovâi
echaubotdure, pustule; vsl. kukulL, kuklars; nsl. serbe kukulj,
kukuljica; russe kukuls; poL kukla, kukly; cech. kukla; turc
qouqoula capuchon ; arabe nulg. kukulîje manteau avec capu-
cJwn; vliall, chugelâ; mhall, nhoM. kugel, kogel; [de la meme ori-
gine sont rom. ţuduiu sommet et magy, csuklya capuchon de
moine, v. Dief. Or. E. 242]; - căciulă, sf. (poui- cucullia— cu-
ciulla=cwcwWa); bonnet, calotte; nsl. serbe kukljica, kukuljica;
alb. kgsouljS; - cădulie^ sf., alb. katşoulj; bulg. katjul; petite
tete, bulbe, pomme (d'une canne, &c.), capsule (de semence).
căciulărie, sf. bonneterie; - cădulică, sf., căciuUţă, sf. petit
bonnet; - cucuiez, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se cucuia s'^lever,
s'enfler, grossir, se percher; cfr. ngr. xovxovâid^fa avoir des
echauboulures ; - cucuiare, cucuiere, sf. action de s'enfler, &c.
cucuiat, cucuiet^ part., adj., hupp6, panach^; cfr. nsl. serbe ku-
kuljast coiffe d'un capuchon; - căciulesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a
se căciuli (de căciulă) bonneter, s'abaisser, faire des courbettes.
cădulire, sf. action de bonneter, &c.

Cuceresc, vb., Cucernic, adj., Cucernicie s. v. cer.

Cucuiu, s. cucuie^, vb. v. cucă.

Cucumă, sf., L. cucumis, eris; ?V. cocomero; e^p. cohombro;
poH. cogombro; jr^roi;. cogombre; fr. concombre; angl. cucumber;
nhaU. kukummer; alb. kokomare melon; - cucume, sf. dim.

Cucurbeu, curcubeu, sm., cucurbee, pi. f. arc en ciel; d'un
type * L. concurveus (con-curvus-con-curvare) ; cfr. esp. port. cor-
covar de concurvare; prov. corbar de curvare; [Roessler 39 du-
duit cucurbeu du persan kulkum arc en ciel ; la langue rom. n'a
emprunt^ aucun mot direct, du persan, ce n'est et cela ne peut
etre que par la filiation du turc] ; a intoarce coiul curcubeu
toumer le cheval en arc en ciel; (v. M. M. C. 110).

Cucurbită, curcubetă (curcubită, curcurbotă), sf., L. cucur-
bita ; it. cucurbită ; fr. courge ; vfr. gougourde ; nfr. gourde ; pol.
kukurbita ; - cucurbeţe, curculeţe, cucurbită, sf. dim., aussi Bryo-
nia alba.

Cucută, sf., L. cicuta; it. cat. esp. port. cicuta; prov. cicuda;
fr. cigue; nsl. serbe kukuta; pol. cykuta.

5

00 I. Cufond— Caiu.

Cufund; vb. v. fund.

Cufur (cufliresc), ii, it, i, vb. 3. a. et r^fl., a se cufuri foi-
rer, avoir le d^voiement, un flux de ventre; L. conforio, ivi et
ii, ire; fr, foirer, 2>(>^.; foire, s., prav. foira =L. foria; - cufureciă,
sf. flux de ventre, d^voiement, foire; - cufurire, sf. action de
foirer, &c.

Cuget, ai, at, a, vb. 1; penser, m^diter, songer; L. cogitare;
vit. coitare; es})- port cuidar; ^yrov. cogitar, cuiar, cuidar; vfr.
cuidier, cuider; en nfr, seulement dans le comp. outre-euider;
alb. kouitoig, kouigtoig; - cuget^ am. pensie, reflexion, dessein,
intention, conscience; vit. coto; vesp. cuida; port, cnido; prav.
cug, cuit, cuia, cuida, cugei; vfr. cude; cu cuget k dessein; in
cuget en pensie; fdră cuget sans conscience; - cugetare^ sf. action
de penser, &c.; - cugetat j sm., L. cogitatus, cogitatum; esp.part.
cuidado; souci, pensie, reflexion, intention; - cugetător, adj.,
subst.; vesp. cuidador; ^;rat;. cuiaire, cugiaire; - cugetătură, sf.
pensie, reflexion &c.; - precuget (tour preacuget), ai, at, a, vb. 1;
L. praecogitare; pr^m^diter; - precugetare, sf. premutation.
precugetâtor, adj., pr^mMitant; - jyrecugetătură, sf. pr^măditation.

Cuhne, cuhnie, s. v. coc.

Cui, dat. du pron. interrog. et rel. ce; L. cui; it. prav. vfr.
cui; cui-va= Gui vuit pour velit; k quelqu'un.

Cuib, sm. nid, nich^e; d'une forme simple * L. cubkm
dans concubium = cuhile pour nidus; cfr. it. covo, cova; vesp. coba;
nesp. cueva; j>(»-^. cova; -cuibar, sm. nichoir, couv^e, nichet; -cui"
buleţ, cuibu,^or, sm. petit nid; - covru, sm. couche, repaire, taniire,
bauge (d'un animal sauvage); * L. cubulus, it. covolo; it. covile,
esp. cubil, port. covil (aibile) de cubare = it. covare, prav. coar,
fr. couver; - cuibăresc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibărire, sf.
cuibuesc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibuire, sf.; - incuib, ai, at, a,
vb. 1. r^fl., a se incuiba se nicher (nicher), s'installer, s'^tablir.
vncuibare, sf. ; - descuib, ai, at, a, vb. 1; d^nicher; - descuia
bare, sf.

Cuiu, sm. clou, tenon; L. cuneus; if. conio; e^. cuno,
cuna; port. cunho; prov. conh, cunh, cong; vfr. coing; nfr. coin;
angl. quoin, coin; - cuier, sm. porte-manteau, ratelier, tringle.
cuifor, sm., * L. cuniciolus pour cuneolus; petit clou, pointe;
le pi. cuişoare, f. clous de girofle; - culcară, sf., Holosteum.
incuiu, ai, at, a, vb. 1; fermer â clef, serrer, obstruer, opiler,
constiper, reserrer; L. incuneare; ii. coniare; esp. acunar; port.
cunhar; a se imcuia se fermer, s'obstruer, se constiper; - in-
cutare, vncuiere, sf. action de fermer, &c.; - inouietoare, sf. fer-

I. Culc— Cumpănă. 67

meture, serrure, loquet; - încuietor, adj., subst. fermant, &c.
incuietură, sf. fenneture; - descuiu. ai, at, a, vb. 1; ouvrir.
descuiare, desmiere, sf. action d'ouvrir; - descuietoare^ sf. clef.
descuietor. adj., subst., ouvrant, ouvreur; - descuieturd, sf. ou-
verture.

Culc, vb. V. loc. — Culeg, vb. v. aleg.

Culme, sf. cime, sommet, faîte; L. culmen; it colmo; mii.
colma; esp. cumbre pour culmhre; port cume; fr, comble; rom.
d. Gr. culm m>ont, culmen mofUagne; alb. koulm faîte; nhaU. kulm.

Culpă, sf., L. culpa; it. prov. colpa; esp. port. cat. culpa;
fr. coulpe; - e^wZpacite, adj., coupable; - cwZjoaj, adj., idem.

Cultuc, s. v. calc.

Cum, adv., du L. quo modo; it. come; vit. esp, port. como;
sidl. comu; loinb. comod; vesp. vport prov. vfr. com, cum;
prov. CO; nfr. comme; cum că, conj., comme que, comme quoi,
qui; ca cum comme si; nici cum, nici de cum nullement; după
cum selon, au fur; ori cum de toute maniâre, de quelque ma-
niere que ce soit ; oare cum or comment ; cum va = quo modo
vuit pour velit; peut-etre, parhasard; ca nu cum va pour, afin
qu'en aucune faţon; de cum des que; de cum va au cas que,
i moins que ; precum = per quod modum ; ainsi que, comme que,
conmie; precum şi ă, T^gal de; cum . . . aşa . . . tel . . . tel . . .;
cum .ji=quo modo sic, prov. cossi, nprov. coussi; comme aussi.

Cumar, sm. bassin de garde de robe, pot de chambre ; du L.
cucuma; it. cocoma, cogomo; esp. comal; fr. coquemar; cfr. MG.

Cuminec, ai, at, a, vb. 1; communier, faire ses devotions,
administrer un malade; L. communicare; it. communicare; esp.
comunicar, comulgar; port. communicar, commungar; prov. co-
municar, communicar, comengar, cumenegar; fr. communiquer,
communier; aib. kunghoig; vsl. kom'skati; vrusse komkati; pol.
komunikowac; - cuminecare, sf. action de communier, communion.
cuminecătură, sf . communion ; \le mot rom. comme terme d^eglise
a ete sans doute introduit du vsl.^

Cumnat, cumnată, s. vb. nasc.

Cumpănă, sf. balance, bascule; it. esp. cat prov. campana;
port. campainha ; dial, du Limous. campano, dti Berry campaine
doche; fr. campane bouffette (comme terme d'arch. et sculpt.);
alb. kumbong, kambanS, kSmbonS, kSmborS , MG. xaţindva^
xafiTtavog^ xafiJtavdv doche, balance (D. C); vsl. kapona, kaponi
lanx, sta^tera; kam'Bban'B campana; bulg. ktponi; ma^gy. kompona
statera; tous ces vocables proviennent du BL. campana cloche

68 I. Cumpăr— GunoBc.

et balance, parceque c'est dans la Campagne ramaine que les
cloches ont He introdmtes eni premier lieu pour le service divin;
chez Isidore 16, 24, on trouve aussi Tacception de balance:
statera unhis lands; (v. Diez D. 1. 106; MikL L. Psl. 329); — a
esi din cumpdfui perdre son aplomb; a sta in cumpănă dtre en
balance = esp, estar en peso ; - cumpănesc, ii, it, i, vb. 3 ; peser,
balancer, niveler, ^quilibrer, ponderer, compenser, examiner, con-
sid^rer ; MG. xaf^inavi^siv peser(D. C); a se cumpăni se compenser,
se mod^rer ; - cumpănmlă, sf. action de peser, &c. ; - cumpănire,
sf., idem; - cumpdnifor, adj., subst., pesant, peseur; - cumpăm-
tură, sf. action de peser.

Cumpăr, vb. v. apăr.

Cumpăt, ai at, a, vb. 1 ; mesurer, calculer (au fig.), exami-
ner, consid^rer, peser, d^lib^rer, mod^rer, manager, adoucir,
temp^rer, ralentir; L. computare; it computare, contare; esp.
port, computar, contar; 2^^ov, comtar, condar, cuntar; fr. com-
puter, compter, conter; angl. count; a se cumpăta se mod^rer,
se contenir, se ranger; - cumpăt, sm., cumpete, pi. f. contenance,
aplomb, moderation, ^quilibre (au fig.) ; L. computus ; it. esp. port.
comţuto; prov. compot; fr. comput; it. conto; esp. cuento, cuenta;
port, conto, conta; prav. compte, conte; fr. compte, conte; cu
cumjjă mod^r^ment, sobrement, pos^ment; fără cumpăt sans
moderation, sans contenance; a ţifie cumpăul se modârer; a sta
in cumpăt (litt. rester en calcul), deiib^rer, refi^chir; pre subt
cumpet secretement, en cachette; a' şî perde cumpătul se troubler,
s'^garer, perdre la carte; - cumpătare, sf. mesure, moderation,
abstinence, temperance, economie; - cumpătate^ sf. moderation,
temperance, sobriete; - cumpătă tor, adj., temperant, moderant.
imput, ai, at, a, vb. 1; objecter, imputer, reprocher, blftmer,
inculper; L. imputare; it imputare; esp. port. imputar; fr. im-
puter; - imputa dune , sf., L. imputatio, onis ; if. imputazione;
esp. imputacion; jr>orA imputa9âo; fr. imputation; - imputa/re^ sf.
action de reprocher, &c.; - imputâto^*, adj., subst., reprochant, &c.

Cumplit, adj., v. plin. — Cungiur (incu/ngiur)^ s. & vb., v. giur.

Cunosc, ui, ut, cunoaşte, vb. 2 ; L. cognosco, gnovi, gnitum,
ăre; it. conoscere; esp. conocer; port. conhecer; prcyo. conoscer,
conoiscer, conoisser; vfr. cognoistre; nfr. connaître; alb. njoh,
njo, njof (nosco); - cunoaştere, sf. action de connaître; - cunoscător,
adj., subst., it conoscitore; esp. conocedor; port. conhecedor;
prov. conoissedor, conioisseire ; fr. connaisseur; - cunoşti^ă, sf.,
it conoscenza; esp. conocencia; port. conhecenza; prm?. conois-
sensa, conoysshensa, conoichensa; fr. connaissance;- incum^inţez,

I. Cununa — Cupă. 69

ai, at, a, vb. 1 ; informer, instruire, notifier, faire savoir, mander,
r6f^rer; a se incmwşHinţa s'instruire, s'informer, devenir public.
incunoştiinţare . sf. action d'intbrmer, &c.; - incunoştiin^ător, adj.,
subst., informant, notifiant, &c. ;- recunosc, ui, ut, oaste, vb. 2;
L. re-cognoscere; it riconoscere; esp. reconocer; port, reconhecer;
prov. recognoscer, reconoscer, reconnoisser ; fr- reconnaître; - re-
cunoaştere, sf. action de reconnaître; - recwwo5C(!i^/or, adj., subst.,
it riconoscitore; esp, reconocedor; reconnaissant ; - recunoştinţă,
sf. , it. riconoscenza ; 2^ort. reconhecenza ; prov. reconoissensa, re-
gonoyssensa; fr. reconnaissance.

Cunună, sf. (niac. rom. curună); couronne, guirlande de fleurs,
feston, diademe, palme (du martyre), couronne nupţiale; L. corona;
it esp, corona; it cruna (ehas); port cor6a; fr. couronne; alb.
koronS, kourorg, konourg; ngr, xoQcSva; vst kruna, koruna, korona;
pt. n/55e korona, koruna; russeliorono,; nsl. serbe krona, koruna;
pol. korona; cech. koruna; vhaH. korâne; mhaU. krSne, korâne;
nhall. krone: angt crown; cununa dinţilor dentier, denture.
cunun, ai, at, a, vb. 1; couronner d'une couronne de fleurs,
marier, unir; L. coronare; it. coronare; cat. esp. prov. coronar;
port coroar; fr. couronner; a se cununa se marier; alb. kounoursoig
consacrer un mariage; *[dans T^glise grecque orientale Ies par-
rains des mari^s tiennent pendant la ceremonie de la benediction
nupţiale ă Teglise une couronne de fleurs au-dessus de la tSte
des fiances, et de lâ, vient aussi Tacception du mot; cfr. ngr.
a%€(favog couronne de fleurs, ceremonie des ^pousailles ; (fre^avcivm
couronner de fleurs, marier, donner la benediction nupţiale].*
cununare, sf. action de couronner, &c.; - cununător, adj., subst.,
couronnant, &c.; - cnnuyiie, sf. ceremonie des epousailles, epou-
sailles, mariage; - cununiţa, sf. dim., petite couronne; aussi
Vi'nca minor \ - incunun, vncii/mAVhez, ai, at, a, vb. 1; couronner de
fleurs; - inctmunare, sf. action de couronner de fleurs.

Cupă, sf. gobelet, coupe, pot, aileron, alichon, jantille (d'une
roue de moulin), coeur {cart^ dejeu, en it coppe, ngr. rj xovTiaig);
du L. cuppa, forme accessoire de cupa; it. coppa; esp. port. prov.
copa, fr. coupe; it. coppo, port copo; prov, cob-s; BL. cuppa,
cupa; ngr. xovna; alb. kupa; turc qoupa; )isl. serbe kupa; pt.
russe vrusse kupa; nrusse kubt, kubok'B; pol. kubek, kufa;
cech. kupka; vhaU. chuofa, choph; mhaU, kuofe, kopf; Yesp.
port prov. cuba, fr. cuve, vhaU. kuba sont aussi le L. ctipai
le rom. cofă sceau en bois, que Diez Diet. 1. 139 & Mikl. SI.
E. 27 font deriver du L. cupa (le dernier par la filiation du
slave) vient d'abord du tiirc qogha, qougha, vulg. qouva, qova

70 I. Cuprind— Curat.

sceaut ngr, xovfirig^ xovipa^ alfh kov5, qui c^pendant doivent âtre
identiques avec le L. cupa, vhaU. chuofa, nhcdl. kufe; - cupar,
sm., L. cuparius; ^chanson; (v. Ur. 1. 77; Cant. 170; Sulz. 3. 167).
eupărie, sf. fonction d'^chanson; (v. Ur. 1. 77; Arh. B. 1. 149).
cupuşoară, sf. petite coupe; - coif, sm. casque; - scufie, scufă,
sf. coiife, calotte, bonnet de nuit; BL. cofea, cufia, cuphia; it
cuffia, scuffia; cat. esp, cofia, escofia; port, coifa (anc. escoifa);
prov. cofa; vfr. coife; fr, coiffe; angl, coif; ngr. <Txovg)ux; vhaU.
kuppa, kuppha, kupphya = mi^ra ; rnsse skufbja, skufeika; pci.
koĂa, skofia, szkofia ; ttirc uskiouf, iskoufie, vtdg. skoufie bonnet;
tons ces vocables repr^sentent ^galement le L. cuppa — peut-etre
par la filiation du vhaiL kupphya, kupphya; pour le rapport lo-
gique entre coujye et coiffe, cfr. L. galea casque, galeola vase,
coifar, sm. fabricant de casques ; - coif uşor, sm. dim., petit casque.
scufier, sm. bonnetier; - scufiţă, sf. toquet; - incoif, ai, at, a,
vb. 1 ; coiffer d'un casque ; - incoifare, sf. action de coiflfer d'un
casque.

Cuprind, vb. v. prind.

Cur, ai, at, a, vb. 1; fluer, couler, fuir, s'^couler, oourir;
L. colare; it. colare; esp, cat. prov. colar; port, colar, coar;
fr. couler ; - curare, sf. action de couler, &c. ; - străcur, ai, at, a,
vb. 1; L. extr2kCol2Lre=^transcolare; esp. trascolar; flltrer, en-
filtrer, decanter, passer, sasser; a se strâcura, se filtrer, se
passer, s'esquiver, se disperser; lumea s'a străcurat le monde
(=les gens) s'est dispersa; - străcurare, sf. action de filtrer, &c.
străcurător, adj., subst., filtrant, &c.; - străcurătoare, sf. filtre,
passoii-, couloir, couloire; - străcurătură, sf. filtration, colature,
liquide filtra.

Cur, sm., L. calus; it. esp. culo; port, cii; cat. prov. fr.
cul; curi de găină gi'attelle, pourpre; cur cu heşică Aristolo-
chia rotunda ; - curar, sm. pârtie de derri^re des hamais (d'un
cheval); - euros, adj., fessu.

Curat, adj., adv., subst., propre, pur, clair, net, nettoy^,
probe, sincere, ing^nu, naturel, fin, franc, Evident, formei, ex-
plicite, precis, lucide; L. curatus (He curare) \ it. curato, ac-cu-
rato; esp. curado; port, curado, ac-curado; curat la mimă in-
nocent; a spune ceva cuiva curat dire qch. h q. nettement.
mrătură, sf., L. curatura; terre nouvellement d^frich^e; - curiae,
sm., idem; - curăţel, adj., assez propre, propret; - curăţ,. ii, it,
i, vb. 3; nettoyer, curer, ^curer, assainir, purifier, purger, raf-
finer, d^purer; it. curare (un pesce), sgurar; lomh. sgurk; esp. cat.
prov, escurar; fr. curer, ^curer; - curăţenie, sf, nettet6, pro-

I. Curcubeu — Curg. 71

prete, pureW, franchise, purgation, purge; - curăţie, sf. pureW,
pudicit^, chastet^, honneteW; - curâţime, sf, idem; - curăţire,
sf. action de nettoyer, &c. ; - curaţilor, adj., subst., nettoyant,
&c.; - curăţitură, sf. nettoiement.

Curcubeu, s. v. cucurbeu.

Curculez, sm. charan9on, calandre; L. curculio (gurgulio);
it. gorg6glio, gorgoglione ; esj). gorţ^ojo ; port. gurgulho ; cfr. ăO).
karkalets sauterelle; - gărgăun, sm. caprice, quinte =it. gor-
goglione; a ave gărgăuni in cap avoir des quintes, des rats;
ritalien dit: aver deJJe rane (des gr^nouilles).

Cur6 {pom curea, fovm6 par assimilation comme Ies subst. dim.
en ella=i), sf. laniere, courroie, bandouliere, laisse, aussi un jeu
de cartes (v. C. C. § 1706; dx. port. corriola, corrijola un jeu des
cigains); du L. corrigia; it. cor^ggia; tirol it curek, correja; esp.
port. correa; prov. correja, coritja, correg, correy, corretz; fr.
courroie; nu'l ţine curea ii n'ose pas faire, entreprendi'e quelque
chose; - curelar, curerar, sm. bourrelier, hamacheur; it. cor^-
giajo; esp. correero; pori, correeiro; vcat. coiTejer; prov. corri-
gier; - curelărie, curerărie, sf. bourrelerie, magasin — fabrique de
hamais; esp. cojreeria; port. correeiria; - curelice, sf, petite
courroie, aussi Clavaria; cfr. it. coreggiuola, esp. corregiiela, |)orf .
correjola, corrijola, corriola Polygonum avicidare; - curelos, adj.,
esp. correoso; souple, flexible, pliable, maniable; - cureluşă, sf.
petite comToie.

Curechiu, sm., L. cauliculus, coliculus; Yit. cavolo, cat. esp.
col, port. couve, prov. caul, vfr. * chol, w/r. chou, nhcid. kohl de
caulis, colis; - curecherie, sf. jardin planta de choux; - ctirechier,
sm. jardinier potager; - curechios, adj. = i7. cavolesco.

Curg, (=curr-i-o pour cwr =curro, empl. anciennement),
cursei, curs, curge, (cure), vb. 2; couler, fluer, ruisseler, s'^cou-
ler, fuir, partir, se rapporter; L. curro, cucurri, cui'sum, Sre;
it. c6rrere; cat. esp. port. prov. correr; prov. corir; vfr. corre,
courre; nfr. courir; - curgăt^or, adj., coulant, &c.; - curgere,
sf. action de couler, &c.; - curînd, g^rond. empl. comme adv.,
en courant, promptement, prestement, vite, vitement; L. cur-
Tejiio=^currens; it. corrente; esp. corriente; port. corrente; prov.
corren; fr. courant (currens, tis); de ourtnd couramment, demiere-
ment, nagiiere, nouvellement ; tnai curînd plus vite, plus promp-
tement, plutOt; cel mai eurhid auplutOt; căt de curînd aussitdt
que possible; -curs, sm. ^coulement, cours, train, &c., L. cur-
sus; it. esp. port. corso; esp. port. curso; cat. curs; prov. cors;
fr. cours; - cursă, sf. occurence, accident, embuche, lacs, pi6ge,

72 I. Curios — Cnţit.

attrape, trappe, panneau (1ig-)\ it prav, corsa; fr. course; apune
cuiva cursă tendre un panneau â q. ; a cade in cursă donner
dans le panneau, dans le traquet [v. Ur. 5. 383, ann^ 1639:
yfdHnpreuna cu indefnnăforii lui să'l spargă Dommd Dumnezeu^
să i vie cursa (accident) care nu o jfic*]; - cursătură^ sf. feou-
lement, liquide ^coul^; - cursură, sf., L. cursura; idem; - scurg,
scursei, scurs, scurge, vb. 2; faire — laisser ^couler, tirer, faire
^puiser; L. excurrere; it. scorrere; esp, escurrir (escorrer, escor-
rir); port. escorrer; prov. escorre; {^esp, le port et le prov. ont
Ies memes acceptions que le rom.)? " scurgător, adj., s'^coulant.
scurgătoarCf sf. coulee, ^ch^no; - scurgătură, sf., esp. escurridu-
ras, f. pi., ^coulement, d^coulement; - scursy sm. ^coulement, &c.,
L. excursus; it. scorso, scorsa; - scursătură, sf. ^coulement.
scursoarcy sf. ^coulement, d^coulement, coulage; - scursură,
sf. idem.

Curios, curioz, adj., L. curiosus; it esp. port. curioso; prov.
curios; fr. curieux; - curiositate, sf., L. curiositas, atis; it cu-
riositâ, curiositate; esp. curiosidad; port. curiositate; prov. cu-
riositat, curiozetat; fr. curiosity.

Curpen, curp^n, sm., cnrpene, curpeifiă, sf. branche, main,
vriile de vigne, bras de houblon — de melon, vigne vierge, pampre;
Clematis vitalba; du L. colubriniis, a^ ăe coluber, bri; alb. koul-
^x plante grimpante; it. colubro, prov. colobre, colobra, cat
esp. culebra, port. cobra, fr. couleuvre de coluber-bra; curpen
oXb chSvre-feuille, couleuvr^e, brioine, courge; Brijonia alba.
curpenesc, ii, it^ i, vb. 3. r^fl., a se curpeni, ramper, grimper,
se tortiller, se filer; - curpenire, sf. action de grimper, &c.
curpeniţă, sf. petite branche, &c.; - curpenos, adj., plein de vrilles.

Curte, s. V. cort. — Cuscru, s. v. socru. — Cust, vb. v. stau.

Custodie, sf., L. custodia; it. cat. esp. port. prov. custodia;
fr. custodie, custode (rideau); vsh kustodja; 2>ol. kustodya; - cu-
stodiu^ sm., L. custos, odis; it. custodie, custode; esp. port.
custodie; vcat. prov. custodi garde, surveilla/nt; fr. custode.
custodiez, ai, at, a, vb. 1; garder, surveiller, faire escorte =
L. custodire, esp. custodiar; - custodiare, custodiere^ sf. action
de garder, &c.

Cutare, pron. v. tare.

Cute, sf. pierre k aiguiser; L. cos, cotis; it cote; prov. cot;
cat parm. crem. codol; nprov. codou; fr. queux, queuz, queue.

Cutremur, vb. v. tremur. — Cutrier, vb. v. trier.

Cuţit, sm., L. culter, tri; it coltro; prov. coltre; frUd.
curtis ; rom. de Gr. cunti ; fr. contre ; Vit coltello, cortello, col-

I. Cuvin— Dau. 73

tella, esp. cuchillo, cuchilla, port. cutelo, cdt. coltell, prov. col-
telh, vfr. coltel, nfr. couteau du dim. culteUus; - cuţitar, sm.
= i^. coltellinajo , esp, cuchillero, port. cutileiro, fr. coutelier.
cuţitărie, sf. = esp. cuchilleria, port. cutelaria, fr. coutellerie.
cuţitaş, sm. petit couteau, canif ; - cnpioiu, sm. = it. coltellone,
esp. cuchillon, fr. coutelas; - cuţitoale, sf. bute, boutoir, plane,
r^nette; - cuţitură, custură, sf. lame, racle, mauvais couteau;
nsl. serbe kustura convicium in cultrum (v. Mikl. Fdw. 31).
Cuvin, vb., cuvinte s., cuvios, adj., mmoşie, s. v. vin, vb.

D

Dacă, conj. v. că.

Dator, adj., redevable, obliga; * L. debitorius (debitor); //.
debitore; esp. deudor; port. devedor; cat. deutor; prov. deveire,
deuteire, deptor. deutor; fr. d^biteur; a fi dator devoir, etre en-
dett^; - datoraŞy sm. d^biteur; - datoresc, ii, it, i, vb. 3; devoir,
etre endett^, etre oh]ig6; - datorie, ,sf. devoir, dette, obligation,
tâche, ofiKce; - datorinţă, sf. devoir, obligation; - datori/T, sf.
action de devoir, &c. ; - datornic, blAj., subst., d^biteur;- indatoresc,
ii, it, i, vb. 3; indatorez, ai, at, a, vb. 1; obliger, engager,
contraindre, forcer; it indebitar; esp. endeudar; />or^. endividar ;
prov. endeptar, endeutar; fr. endetter; - indatorinţa, sf. obliga-
tion, engagement; - mdo^onre, sf. action d'obliger, &c.; - ifida-
toritar, adj., obligeant, engageant, complaisant, redevable.

Dau, dădui et dedei, dat, da, vb. 1; donner, fournii*, livrer,
accorder, oflErir, remettre, rendre (produire), rejeter, pousser, tom-
ber (chemin); L. do, dedi, datum, dare; it. dare; cat. esp. pod.
prov. dar; oZft. daig, ndaig; -dare, sf. action de donner, &c. ;
* [Ze5 formes rom. dare don, darnic g^n^reux, dărui donner,
dame donation, dănui faire une donation, visnnent du vsl. dari»
— darbnik'B — danije — dariti — darovati; v. El. Etr.]*; -dat, sm.,
L. datus ; action de donner, &c. ; datul — luatul avoir — devoir.
dată, sf., dăp, pi. f., donn^e, fois, coup; it. cat. esp. prov. data;
port. dada; fr. date ; o (una) dată une fois ; cdfă dată une autre
fois; d'o (una) dată tout d'un coup; pre dată de suite; indată,
d'indată tout ie suite; d'o cam dată d'abord, pr^alablement, en atten-
dant, auparavant; toate dăţile toutes Ies fois; - dătător, adj., subst.,

74 I. Daună— De.

= L. dator; donnant, ăonnem ;-dătătură, sf. donnte, coup; - daimă,
h{. usage, coutume, habitude, routine; -indatin, ai, at, a^vb. 1. TifL;a
se ifidatifHi etre de coutume , d*usage ; - indatinare , sL action
d'etre de coutume, d'u8age; - dedau, dedai, dedat, deda, vb. 1;
==: L. dedo, dedi, itum, &re; abandonner, faţonner, rompre, aceou-
tumer; a sa deda s'abandonner, se plier, se familiariser, 8*accou-
tnmer, se mettre dans qch; - dedare, sf. action d*accoutumer,
&c.; - trădau, trâdei, trădat, trăda, vb. 1; livrer, d^vrer, re-
mettre, trahir; L. trado (transdo), didi, ditum, Sre; U. tradire;
vesp, traer; mf, port, vfr, trair; prov. tradar, trachar, trahir,
trair, trayr; w/r. trahir; - trădanie, sf. tradition; [fannee d^apres
le vsL predanije, rotn. predanie traditio, proditio; v, la note au
mot jjrăda (praedari)] ; - trădare, sf. action de livrer, &c.;- tră-
dător, adj., subst. = L. traditor, it. traditore, esp. port. traidor,
prav. trahidor, traidor, traitor, trahire, trăire, vfr. trahitor, nfr.
traître; - trăddtoresc, adj., iY. traditoresco ; traître; - trădâtorefte,
adv., traitreusement.

Daună, sf. dommage, detriment, endommagement, grief^ perte,
prejudice,' tort; L. damnum (^cfr. scaun =8ca/tnnum); U. danno;
esp. dano; jr>orf. damno, dano; prov. dan, dam; fr. dam (d'on
ane. damage — prov. damnatge , dampnatge — angl. damage —
puis dommage) ; alb. dam, dem ; Ie fr. danger = dammer d*un
type L. danmarium ; - dăunez, ai, at, a, vb. 1 ; endommager,
faire du dommage, &c. ; L. damnare; it. dannare, dann^giare;
esp. danar; port. damnar, danar; cat. prov. dampnar; fr. dam-
ner (endommager); alb. demetoig, demoig, damoig ;- dMkmore,
sf. action d'endommager ; - dăiows, adj., dommageable; L. dam-
nosus; it. damnoso ; esj). danoso ; 2^ort. damnoso, danoso ; vcat. prav.
dampnos; - desdăunez, ai, at, a, vb. 1; ă^omm2i,ger ; - desdău-
nare, sf. action de d^ommager.

De, pr^p; L. de; it. di, da (de ad); esp. port. prov. de;
fr. de; cnice de fer, it. croce di ferro; a tremura de frig, it.
tremare di freddo; de seară ce soir; - de a, d'a, L. de ad; da
a dreaptik, it da destra (a dextera) ; de a stănga, it. da sinistra
(a sinistra)', - de cu, L. de cum=i^. di, su, in su, fr. de, dăs,
depuis ; de cu zioa ă la pointe du jour; de cu noaptea ă la nuit
tombante; de cu toamna des Tautomne; - dela, (v. c. m.) de la
fratele s'a dus la sora, it. dai fratello e andato dalia soreUa.
de pre = L. de per ; de pre mide de par ou; de pre aid de par ici.
de ce, conj., L. de quid = it. perch^ , esp. port, porque , prov,
perque, fr. pourque, pourquoi; - din, L, de in = ex;'dinjriinjri,
it di giomo in giomo.

I. Deapăn — De». 75

Deapăn, vb. v. depăn. Defaim, vb. v. faimă.

DecT, conj. v. ce, ci. Defloresc, vb. v. floare.

Dedau, vb. v. dau. Deger, vb. v. ger.

Deget, sm., degete, pi. f., L. digitus; it. dito (digito); esp.
port dedo ; cat. dit ; prov. det ; vfr. deit, deigt, doit ; nfr. doigt,
d^; alb. ghişt; a atmye cu degetul attingere digito, Cic. Tuse.
5. 19. 55 ; a întinde degetul intendere digitum, Cic. de or. 1. 46.
extr. ; a numera pre degete numerare per digitos, Ov. fast. 3. 123.
degetar, sm. d6, doigtier, poucier, aussi Digitalis purpurea;
L. digitarium = digitale, it. ditale , esp. port. dedal ; fr. doigtier
(digitarium) ^ A& (digitus)', alb. ghjiştegfe; - degetâruţ, sm. petit
d^; aussi SoldaneUa ; - degetaş , sm. petit doigt; - degetat, adj.,
L. digitatus; it. digitato; fr.ioigte; - degeţel, degeţel, sm., L.
digitellum; petit doigt, aussi Digitalis purpurea; - degetuţ, sm.
petit doigt.

Dehoc (dihoc), vb. v. desghioc.

Delicat, adj., L. delicatus; it. delicato; esp. delicado; port.
delicado, delgado ; cat. delicat ; 2jrov. delicat, delguat, dalgat ;
fr. ă6\ica,t ;- delicăteaţă, sf., lY. delicatezza; 66;^. delicadeza ; i?or/.
delicadeza, delgadeza; fr. dflicatesse; - delicăţd, adj. dim.

Delungesc, vb. v. lung. Deplin, adj. v. plin.

Demineaţâ (dimineaţă) s. V. măine. Deprind, vb. v. prind.

Denumesc, vb. v. nume. Depun, vb. v. pun.

Deochiez, deochiu, vb. v. ochiu. Derâm, vb. v. ram.

Depăn, vb. v. pănură. Derapăn, vb. v. răpesc.

Departe, adv. v. parte. Deraz, vb v. rază.

Deredic, deretic, vb. v. dreg.

Des, adj., adv., dense, dru, ^pais, fourni, serr6, presse,
solide, assidu, frequent, fr^quemment; L. densus; i^. esj). port,
denso; fr. dense; alb. dandoura, dendoura, nSntourg (pârtie, de
d&nd, dând); - ades, adesea, adv., L. ad densum, ad densa; fre-
quemment, souvent; adese ori = ad densas horas; souvent, fr^-
quemment, maintefois; - desime, sf. density, ^paisseur, solidity,
multitude; - desi,^, sm. fourr^, hallier, touffe, massif, broussailles :
desişuri, pi. f., taillis; - desuţ, adj., adv., dim., un peu dense,
&c. ; - indes, ai at, a, vb. 1 ; serrer, presser, tasser, entasser,
^paissir; L. in-densare; it. densare; esp. densar; alb. dSnasoig;
port. con-densar; fr. con-ienser; -indesare, sf. action de serrer.
&c.; - indesător, adj., entassant, &c. ; - indesătură, sf. pression.
serrement ; - indesecdă, sf. presse, foule; - îndesesc, ii, it, i, vb. 3.
= indesa; - indesuesc, [pop. inghesuesc, highiesuesc, vnghisuesc,
(y. Negr. 27), imbesuesc'], uii, it, i, vb. 3. = indesa; - vndesuedlă^

76

I. Des—Despoiu.

sf. action d*entasser, &c.; - hidesuiref sf. (imbesuire, v. Bal. 60);
iăem;-Uidesuitor, adj., entassant, &c. ;- indesuitură, sf. entassement.

Des, pr4p; du L. de ex; vesp. vport. des; ccU. nesp. nport,
desde — des-de; prov, des, deis; fr. des; en rom. cette prfp. se
trouve seulement dans la phrase d^s-demineaţă (v. cm.) = iniilto
mane — de bien bon matin.

Des, part, prefixe, r^pondant au L. dis, di; U. dis, di; esp.
port, prov, dis, di, des; fr, dis, di, de.

Desagă, s. v. sac. Deschid, vb. v. cheie.

Desameţesc, vb. v. minte. Desching, vb. v. chingă.

Desamorţesc, vb. v. moarte.

Desarcin, vb. v. sarcină.

Desarmez, vb. v. armă.
Desbat, vb. v. bat.
DesbSt, vb. v. beu.
Desbin, vb. v. imbin.
Desbrac, vb. v. brăcie.
Descalic, vb. v. cal.
Descalţ, vb. v. călţnn.
Descam, vb. v. scamă.
Descânt, vb. v. cant.
Descarc, vb. v. car.
Descheiu, vb. v. cheie.

Deschiotor, vb. v. cheie.
Descopăr, vb. v. acop&r.
Descord, vb. v. coardă.
Descorţosez, vb. y. scoarţă.
Descos, vb. y. cos.
Descuib, vb. v. cuib.
Descuiu, vb. v. cuiu.
Desculţ, adj. v. călţun.
Descurc, vb. v. calc.
Descuviinţez, vb. y. vin.
Desdăunez, vb. v. damiă.
Desdoiesc, vb. v. doi.
Desfac, vb. v. fac.

Desfac, ai, at, a, vb. 1; Scaler, 6cosser, gr^ner; L. dis-
faecare (defaecare); fr, d^f^quer; - des f acare, sf. action d'^caler,
&c. ; - desfăcat , sm., idem.

Desfăf, vb. v. faşă.
Desfăţ, desat, vb. v. faţă.
Desferec, vb. v. fer.
Desferbint, vb. v. ferb.
Desfiinţez, vb. v. fiinţă.
Desfir, vb. v. fir.
Desfoiez, vb. v. foaie.
DesfrTnez, vb. v. frîu (frîn).
Desfund, vb. v. fund.
Desgălbinesc, vb. v. galbin.
Desghieţ, vb. v. ghiaţă.
Desghioc, vb. v. ghioacă.
Desgust, vb. v. gust.
Desholb, vb. v. holb.

DesTnflu, vb. v. aflu.
Desjug, vb. v. jug.
Desleg, vb. v. 1^.
Desmănliu, vb. v. manie.
Desmeticesc, vb. v. minte.
Desmeţesc, vb. v. minte.
DesmormTntez, vb. v. mormînt.
Desmorţesc. vb. v. moarte.
Desnod, vb. v. nod.
Despart, vb. v. parte.
Despărechiez, vb. y. părechie.
Despic, vb. v. plec.
Despiedic, vb. v. piedică.
Desplac, vb. v. plac.

Despoiu, ai, at, a, vb. 1; L. despoliare, dispoliare; it de-
spogliare, spogliare; esp. port, despojar; cat despuUar; prov.

I. Despoporez— Diavol. 77

despolhar, despullar, despuelhar, despulhar; fr. d^pouiller; - des-
poiare, despoiere, sf. action de d^pouiller; - despoietor^ adj., subst.,
* L. despoliatorius (despoliator) ; it, spogliatore; esp. port, des-
pojador; prov, despolhador; - despoietură, sf., it spogliatura;
d^pouillement

Despoporez, vb. y. popor. Destabulez, vb. v. tablă.

Despre, pr^p. v. pre. Destorc, vb. v. tore.

Despreţ, s. v. preţ. Destram, vb. v. intrăm.

Despreunez, vb. v. un. Destul, adj. v. sătul.

Despreoţesc, vb. v. preot. Destup, vb. v. stupă.

Desprimăvâreazâ, vb. v. vară. Desţărez, vb. v. ţară.

Desprind, vb. v. prind. Desubt, pr^p. v. subt.

Desputernicesc, vb. v. pot. Desunesc, vb. v. un.

Desrădâcinez, vb. V. rădăcină. Desvâţ, vb. v. invăţ.

DesTibătăcesc, vb. v. silbatic. Desvolb, vb. v. desholb.

Defâiat, adj. v. ş^.

Deşert, adj., adv., vide, desert, vacant, frivole, futile, illu-
soire; L. desertus (deserere); it, deserto, diserto; esp. desierto;
port, deserto; cat. prov, desert; fr, desert; in deşert vaguement,
en vain, vainement; - deşert j sm., L. desertum; vide, desert,
vacuity, lacune, d^faut des cOtes, flanc; -defert, ai, at, a, vb. 1;*
vider, ^vacuer, d^gorger, ^pancher, d^semplir ; it. deşertare, disertare ;
cat, esp, port, desertar, fr, deserter; - deşertăciune^ sf. vide, vacuity,
frivolity, vanity, inanity, suffisance; it, disertazione; plin de de-
şertăciune plein de vanity, de suffisance; - deşertare, sf. action
de vider, &c.; - deşertat, sm., idem; - deşertător, adj., subst.,
vidant, &c. ; - deşertătură , sf. Evacuation, ^panchement.

Defir, vb. v. şir.

Deştept, adj., EveillE, vif, alerte, d^gourdi, espiegle, gai;
du L. de-expergitus (quasi experctus de expergere; cfr. aştept
de adspectare ou exspectare) ; esp, despierto ; port, desperto.
deştept, ai, at, a, vb. 1; Eveiller, r^veiller, exciter, ranimer,
avertir; esp, port, despertar; vesp, prov, espertar; waU, dispiertE;
a se deştepta, esp, port, despertarse, s'Eveiller, se r^veiller; - de-
şteptdciune, sf. vigilance, encouragement, &c. ; - deşteptare, sf. action
d'Eveiller, &c.; - deşteptător, adj., subst., esp, port, despertador;
Eveillant, r^veillant, r^veilleur, &c. ; - deşteptătură, sf., esp, des-
pertadura.

Detun, vb. v. tun. — Deunăzi, adv. v. zi.

Diavol, sm., L. diabolus (âui^oXog); it, diavolo; esp. diablo;
port, diabo; prov, diable, diabol; fr. diable; ngr, âuifiolog; alb,
djal; vsl, dijavoli; nsl, serbe djavao, djavo, djavla; russe dtjavol'L;

78 I. Dihoc— Doare.

cech. d'âbel; pol dyabel, dyabd, dyaWa; vhaU. tiuval; mhcM.
tiuvel; nhaU. teufel; angh devil; - diavolă. sf., it diavola; e«p.
diabla; diablesse; - diavolaŞy sm. dim., petit diable; - diavolesc,
adj., vL diavolesco; esp, diablesco; diabolique; - dîovofej^, adv.,
diaboliquement ; - dmyo//V?, sf., jwov, diablia; ngr, âuxfioXkc; db.
djablăzi, djablSsi; diablerie; - d/at'o//^^X, sf., nsl. diavolica; ceck
d'âblice; pol djablica; diablesse.

Dihoc, vb. V. dehoc. Din, pr^p. v. de.

Dimineaţă, sf. v. mâine. Dineoarâ, dineori, adv. v. oar&.

Dimic, vb. v. dumic. Dîns (dinstâ), pron. v. ins.

Dinte, sm., L. dens, tis; it, port dente; esp. diente; cat
prov. dent, m. & f.; //•. dent, f.; cdh. dSmb; - dinţilor, dii^işor,
sm. dim.; - dinţos^ adj., dent6 (v. Alex. P. 284); - dinMj adj.,
L. dentatus; it dentate; esp, dentado; prov, dentat; fr, dent^.
dintoiu, sm., esp. dentone.

Dintre, pr6p. v. intre.

Dipsesc, ii, it, i, vj). 3; L. depso, ui, depstum, 6re (cf^i^r);
p^trir, broyer; - dipsire, sf. action de p^trir, &c.

Diptam, diptan, sm. Dictamus albus; ML. diptaminum; it.
dittamo; eat esp. port dictamo; prov. diptamni; fr. dictame;
%hall. diptam.

Disc, sm. disque, bassin, assiette; L. discus (aitrxog); it. esp.
port disco; fr. disque; it desco; prov. desc, deis; vfr. dois;
nfr. dais; ngr. âCaxog; alb. disk; vsl diskosi, diski; a cere cu
discul demander Faumdne.

Doagă, sf., it prov. cat. doga, prov. dogua, mil. dova, fr.
douve, nsl doga, serbe duga, j^ol daga, magy. donga, duga,
ngr. vTovwcy vrovya, aoycc, alb, doghfi, nJioM. dauge, daube, du
L. doga vase, mesure (Vopisc. Aurel. 48 L.), du gree âoxq re^
ceptaculum ; esp. dovela, duela, aduela, port aduella, aduela, norm.
douvelle, douelle, lorr. doule, nfr. douelle, dim. de doga; YU,
doga a aussi Tacception de bord, raie, ligne conmie le rom. dunga,
qui vient direct, du vsl. daga, bulg. digx, serbe duga, pt russe
duba iris, nrusse duga arcus, vrusse iris, — tons de la m§me
source lat.; - dogar, sm. tonnelier, boisselier; - dog arie, sf. ton-
nellerie, boisselerie; - dogesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se dogi se
feler, se casser; (v. Alex. B. 103: clopotele se dogea Ies cloches
se fSlaient); - dogire, sf. action de se feler.

Doară (doar), adv. v. oară.

Doare, durd, durut, dur6, vb. 2. impers. ; avoir— sentir de la
doulem*, avoir mal â. . . . ; L. doleo, ui, itum, ere ; it dolere ; esp.
prov. doler; port d6er; vfr. doloir; nfr. se douloir; m^ doare

I. Doftor— Doi. 79

ininuif L. animus mihi dolet ; me doare capul, L. caput mihi
dolet; - durere j sf., L. dolor, oris; it dolore; esp. dolor; port.
d6r; cat prov, dolor; vfr. dolour; nfr. douleur; - dureros, adj.,
L. dolorosus; it esp. port doloroso; cat doloros; prov. doloros,
doloiros, doiloros; fr. douleureux; - dor, sm. douleur, regret, d^sir,
souhait, envie; d'une forme * L. dolus; it duolo; esp. duelo;jpoff.
dO; cat prov. doi; a ave dor de ceva d^sirer qch. ; a duce dorul
regretter, d^sirer, souhaiter; - doresc, ii, it, i, vb. 3; regretter,
d^sirer, envier, souhaiter, etre teut^, pr^tendre; - dorinţă, sf.,
regret, d^sir, envie, souhait; cfr. vit dolenza; nit doglienza,
doglianza; caf. esp. dolencia; port. doenşa ; ^rov. dolensa, do-
lentia; fr. dol^ance (pour dolence); - dorire, sf. action de regretter,
&c. ; - doritor, adj., subst., d^sireux, press6, amateur; - dornic,
adj., d^sireux, qui dosire, souhaite, aspiie; -duios, adj., dolent,
attendrissant, touch^, 4mu; d*un type * L. doliosus de doliuw
dans cordolium (cfr. it doglia, vfr. doi, doel, dul, duil, fr. deuil);
it doglioso ; esp. dolioso; - duioşie, sf. douleur, tristesse, tendresse.
induioşesc, ii, it, i, vb. 3; attendrir; a se induioşi s'attendrir,
se laisser attendrir; - induioşire sf. action d'attendrir; - induio-
şitor, adj., attendrissant ; - indur (pour indor), ai, at, a, vb. 1. r^fl.,
a se indura avoir piti^, compassion de q.; compatir ă; cfr. it.*
dolorare, prov. doloyrar; indura te cu noi! aie piti6 de nous!
indurare, sf. piti6, compassion, mis^ricorde, b^nignit^, charity.
indurator, adj., compatissant, charitable, mis^ricordieux.

Doftor, sm., L. doctor; it dottore; es^. doctor, dotor;jpor/.
doutor ; cat prov. doctor; fr. docteur; - doftoraş, sm. petit docteur.
doftoresc, adj., mMical; - doftoreşte, adv., mMicalement; - dof-
toresc, ii, it, i, vb. 3; prendre de la mMecine, nl^dicamenter.
doftorie, sf. mMecine, mMicament, remede; - doftorire, sf. action
de mMicamenter; - doftoreasă, doftoriţă, sf., it. dottoressa.

Doi, m., doue f., num^r., L. duo, ae, o; i^. due; vit dui, m.,
due, f. du; mii. duu, do; piem. doui, doue; sard, duos, duas;
cat. esp. dos; vesp. dos; duas Urn. \ port, dous (dois), duas;
prov. dui, duas; ace. dos, doas; nprov, dous, doues; vfr. duez,
dui, doi, dou, ace. deus, dous; w/r. deux; aîi. du, di; — aldoi4e,
a dou- a = secundus, a;- doi-spre-zece^ doue-spre-zece, litt. L.
duo-duae ex per decem = duodecim; - douesprezecime , sf. dou-
zi^me (un); - doue-zeci, litt. duo decem = L. viginti; - douezedme,
sf. vingti^me (un); - amTndoi, amîndoue, v. ambi; - indoiesc,
ii, it, i, vb. 3; doubler, redoubler, rendoubler, ployer, fl^chir,
fausser, rouler, tortuer ; a se indoi plier, se plisser, douter, mettre
en doute, r^voquer en doute, etre indecis, irresolu, h^siter; cfr.

80 I. Domn— Dor.

vgr. iv^o$a^(a — iv-Soifj m-ettre en doute; vd. dvoiti sa dauter;
nsh sef*he Ay ojiti diviser, doute^-; russe dvoitb, pel. diyoiJ sâparer
en deux parts, douhler ; alh, duş double, douteux, incertain ; - in-
doeală, sf. hesitation, doute, incertitude; fâră indoeaiă sans doute;
a fi la indoeaiă douter, suspecter; a ave indoeaiă douter; asta
la indoeaiă h^siter, etre indecis, temporiser; a trage, a pune la
indoeaiă revoquer en doute; - indoelnic, adj., douteux, louche,
suspect ; - indoire, sf. pliement, pliage, duplication, fl^hissement,
flexion, redoublement, doute; -îndoit, part., adj., double, double,
g6mm6; - indoitor, adj., subst., pliant, &c.; - vndoitură^ sf. pli,
rempli, repli, courbure, garniture; - desdoiesc, ii, it, i, yb. 3;
dMoubler, d^plier, d^ployer, d^froncer; - desdoire, sf. action de
d^doubler, &c. ; - desdoiturd, sf. d^ployement.

Domn, sm., L. dominus (domnus) ; it, domino, domine, donno ;
vesp, domno ; nesp. don, dueno; ^;or/. dom; ^rot;. don, donpn, dom
(dons fem.) ; dombre, damri, dame, dami, (dans dombres Dieu—
damri - Deu — dami - Dieu) ; vfr. dame (dans dame - dieu) , dan,
dant, damp; - doamnă, sf., L. domina (domna); it. donna; esp,
dona, duena, dama; j^ort, dona; prov. domna, dompna, donna,
dons (mi-dons), dama; nfr. dame; cfr. M.G. Soţiva Augusta (D.C.)
avec rom. i.oz,mn2i=princesse\ - domnicel, sm., domnice^ st, *L.
dominicellus, a; it donzello, a; asp. doncel, doncella; port. cat.
prov. donzel, donzella; fr. (damoisiel) damoiseau, (damoisele),
demoiselle d*un type domicellus. a; - domnieicâ, sf. petite de-
moiselle; - domnişor, sm., domnişoară, sf. * L. dominiciolus, a
pour dominicellus, a; - domniţa, sf. dim., demoiselle, aussi fiUe
de pri/ncesse, princesse; - domnesc, adj., seigneurial, princier.
domneşte, adv., en seigneur, &c.; - domnesc, ii, it, i, vb. 3.=
L. dominări, it. dominare, esj). poH. dominar, fr. dominer ; -domnie,
sf. regne, Seigneurie (titre de politesse); Domnia ta, sa, lui, ei,
Voastră, lor ta, sa, votre, leur Seigneurie ; - domnire, sf. action
de dominer, de r^gner; - domnit, sm. = L. dominatus ; - dom-
nitor, adj., subst., dominant, regnant, prince; * L. dominatorius,
dominator; it dominatore; es2). port. dominator; fr. dominateur.
duminică, sf., L. dominica se. dies; istr. domireka; it. domenica
(dominica) ; sic. duminica ; ncat dominica ; esp. port. domingo (do-
mvnicus); vcat digmenge, j|;rot'. dominica, domenga, dimengue,
dimergue, rom. d. Gr. domengia, vfr. domenge, diemanche, nfr.
dimanche; {domi/nica — dies dominicus); -dom^mc, adj., dominical;
biserica domnelnicâ ^glise dominicale (v. Ur. 2. 191. 192); - dumi-
nicesc, adj., dominical (v. Ur. 2.191); - dumnezeu, s. v. zeu.

Dor, 8. V. doare.

I. Donn— Drog. 81

Dorm, ii, it, i, vb. 3 ; L. dormio, iri, ii, itum, ire ; it. dor-
mire; ccU. esp. port. ^ov.dormir; /r. dormir; a dormi un somn,
it. dormire un sonno ; a dormi dus (ductus) dormir profond^ment
dormire, sf. action de dormir; - dormit^ sm. idem; esp. dormido.
dormitor, adj., subst., L. dormitorius, dormitor; it dormitore;
cat. esp. port. prov. dormidor; fr. dormear; - dormitură, sf., t^.
dormitura; esp. dormidura; - dormitez, ai, at, a, vb. 1; som-
meiller; L. dormitare; cat. esp. port. dormitar; it. dormicchiare,
dormigliare (''' dormicviare) ; - dormitare, sf. action de sommeiller.
adorm, ii, it, i, vb. a. et n. 3; endormir, s'endormir, s'assoupir,mourir;
L. addormire ; vit. addormire ; cai. vesp. prov. adormir, admmir.
adormire, sf. action d'endormir, de s*endormir; serbâtoarea ador-
mirei (inălţărei) a prea curatei fecioarei la fâte de Vascension,
de Tassomption de la Ste.-Vierge.

Dos, sm., dosuri et doa^e, pi. f., dos, derriâre, envers, re-
vers, (d*ane chose; le dos d'un honime ou d'un animal s'ezprime
par: spinare, spate); L. dorsum (dorsus); it. dosso; it. esp. port.
dorso; prov. dos, dors; fr. dos; pre dos k l'envers; in dos, in
dosul, d'vn dos derriăre; 2>^6 ({'in do^ par derriere ; d'a in doasde
k renvers, inverse, de travers, sens dessus dessous; a da dosul
s'enfuir=i^. dare ii dosso; - dosesc, ii, it i, vb. 3; toumer le
dos, addosser, c^ler, rec^ler, tergiverser, s*enMr; a se dosi se
r^fugier, se sauver, se cacher; - dosire, sf. action de toumer le
dos, &c. ; - dositor, adj., subst., rec^lant, recfleur (v. C. C. § 1099).
dosnic^ adj., par derriăre, en arriere, recul^, ^rtâ, k T^cart,
insociable; - dosnide, sf. perversity (v. Bl. Gr.); - dostină, sf.
dos — penchant — versant d*une montagne.

Drac, sm. d^mon, diable, mălin esprit; L. draco, onis,
{âQaxajv); it. draco, drago, dragone; esp. dragon; port. dragao;
cat. drag; prov. drac, dragon; fr. dragon (animal); vsl. russe
drakon'b draco; alb. dranghoua draco, dreikj diable; ngr.dQaxoq
{âQdx(av) draco; du te la dracul va au diable; - drăcesc, a^.,
diabolique; -drOceşte, adv., diaboliquement ; - drelci^, sf. diablerie,
malice; - drăcoaie, drăcoaică, sf. diablesse; drăcos, adj., diabo-
lique; - drăculeţ, sm., drâculiţă, sf. petit diable, petite diablesse.
drăeulie, sf. cQablerie; - drăcuşor, drăcuţ, sm. petit diable.
îndrăcesc, ii, it, i, vb. 3; endiabler; a se indrăci s'endiabler,
etre possăd^ du diable ; - indrăcire, sf. action d'endiabler ; - in-
drdcit, part., adj., endiablâ, possM^, forcen^.

Dreg, (direg), dresei, dres, drege (pour direge), vb. 2 ; rajuster,
remettre, re&ire, ^difier, r^parer, ramender, assaisonner ; ancienne-^
ment aussi verser du vin (v. Dac. litt. 16; Negr. 122); L. dingo;

82 I. Dreg— Dreg,

exi, ectum, 6re; it dirigere; cat. esp. part, prov. dirigir; fr,
dinger; a se drege s'amender, se refaire, se rajuster, se farder.
dregător, adj., subst., dirigeant, directeur; - dregătoresc^ adj.,
ofRciel, ofăciem ;- dregdforeşte. adv., officiellement, &c.;'dregă'
torie, sf. direction, fonction, office; - dregătorime, sf. bailliage.
dregătoriţă, sf. directrice; - dregere, sf. action de rajuster, &c..
dres, sm., dresuri, pi., direction, ordre, reparation, raccommodage,
ingr^ient, cosmfitique, fard; dres domnesc ordre, office, dipldme
princier; (v. Ur. 2. 27; 4. 400; aujourd'hui ce mot n'a plus
cette acception) ; a 'şi face dresurile saU faire ses pas ; le pi.
dresuri aussi apices, ingredients ; - dresător, adj., subst., rajustant
raccommodant, raccommodeur, &c. ; - dresăturâ, sf. raccommo-
dage, retablissement, reparation, &c. ; - drept, adj., droit, direct,
ju^te, equitable, legitime ; L. directus ; it. diretto, diritto, dritto :
esp. derecho ; port, directe ; j^^ov. dreit, dreg, drech, dreich, dret,
drett; vfr. dreit; nfr. direct, droit; cdb. dreiky, dreite; de a
drepttd directement, en droite ligne, simplement; in drept, in
dreptul vis ă. vis; d^-ept acea, drept coârea par consequent; dreij^
in drept en regard; - drept, sm., droturi, pi. f., L. directum;
cu drept avec droit, justice; - dreptadu, adj., * L. directaceus;
droitier; - dreptar, sm., L. directarium; equerre, râgle;- dreptaş,
adj., *L. directaceus; iroitier; - dreptate, sf., dreptăţi ţl.^ droit,
justice, equite, honnetete, integrite, loyaute ; - dreptă^, sf. justesse,
rectitude, equanimite; - drit, sm., drituri, pi. f. droit, preroga-
tive, privilege; L. directum; it. diritto, dritto; prov. vfr. dreit;
nfr. droit; - indrept, ai, at, a, vb. 1; dresser, redresser, rectifier,
rajuster, diriger, reformer, reparer, guider, adresser, suppieer,
raccommoder; * L. indirectare; *^. indirizzare, indrizzare; cat
endressar; esp. port, enderezar ; 2^ro^;. dressar, dreissar, endressar,
endreizar, adreiturar, adrechurar; t;/r. drecier ; nfr. dresser? cdb.
ndreky; - indreptare, sf. action de dresser, &c.; redressement,
rectification , correction , justification , &c. ; - vndreptăcios, a^j.,
reformable, reparable ; - indreptăim-j adj., subst., redressant, ră-
formant, reparant, justificateur, reformateur; - indreptătură, gf.
redressement, &c.; - indreptăţesc, ii, it, i, vb. 3; justifier, dis-
culper; - indreptăţire, sf. justification, disculpation; - indrituesc,
ii, it, i, vb. 3; autoriser, priviiegier; - indriiuire, sf. autorisation,
droit, pouvoir; - arSt (pour ar^pt\ ai, at, a, vb. 1; d'un type
* L. adrreciare (an-ectare) de rectum ; montrer, demontrer, signaler,
faire voir, expiimer, marquer, indiquer, manifester, enseigner,
exposer, declarer, denoncer, designer, prouver ; - arăare, sf. action
die montrer, .&c,; a face arătare cuiva representer k q.; quasilui

L Dioae-r-Diic. 98

montrer ce qui est droit— juste — rectum; - arătător^ adj., subst.,
ostensif, d^signatif; - ar^tătură, sf. indication, d^mdnstratioD,
&c.; - arătos (pour ar^tătos) adj., ostensible, frappant; unon^,
arătos un homme de prestance, d'importance; - ardic (pour aredk%
redic, ridic (pour arectic — rectic d'ou retic — redic — ridic% ai, at, ă,
vb. 1; d'une forme * L. ad — reciicare — recticare; flever, dresser^
^riger, hausser, hisser, enlever, lever, ramasser, redresser, rehaussisr,
relever, emporter; cfr. it. rizzare — dirizzare— drizzare, vwrp.
derezar, nesp. port enderezar, prov. dressar, fr. dresser d'tin
type rectiare — directiare; a ardica — redica capul dresser la tâte,^
a '§i ardica — redica nasul sus se redresser ; - ardicare, redicatij
sf . action d'âever, &c. ; - ardiccUă, redicată, sf. ^l^vation, enUYe«*
ment; a vinde cu ardicata, redicata vendre en gros; - ardicMor^
redicător, adj., subst., ^levant, ^rigeant, haussant, &c.; - ardi-
cătură, redicătură, sf. â^vation, Erection, enlevement, haussement^
&c.; - deredic (deretic, diretic pour derectic), ai, at, a, vb. 1;
d'une forme * L. de-recticare; mettre en ordre, enlever, lever.
deredicare, sf. action de mettre en ordre, &c.; - deredicată, sf.
enlevement; m derediccUa en bloc en gros; - deredicătură^y st.
arrangement, ordre.

Drpae, s. v. sdroae.

Due, dusei, dus, duce, vb. 2; mener, conduire, emmener,
porter, . transporter, marcher, durer i. e. endurer ; L. duco, n;
ctum, 6re; prov. duire, durre; it. con-durre; esp. con-ducir.;
port, con-duzir; fr. con-duire; a se duce^ L. se ducere, Plant
Amph. 4. 3. 8.; Cic. fam. 10, 32, se rendre quelque part, s'en
aller; - ducă^ sf. course, allure, depart; - ducător, adj., subst.,
conduisant, nienant, portant, conducteur, porteur; vit duttore;
vesp. prov. ductor; - dttcăturd, sf. allure, conduite, portage &c
ducere, sf. action de mener, &c.; ducerea şi întoarcerea Taller
et le retour; - dus, am. portage, transport; L. ductus; it. datto.
aduc, usei, us, uce, vb. 2. ; conduire, emmener, emporter, ramer
ner, rapporter, porter, pousser, produire, toumer (parole), Mre
tombeir (parole); L. ad-ducere; it. addurre; vesp. aducir; pran:
aduzer, adnire, adure; a se aduce se rUmre; a cam aduce b,^
procher; a aduce ceva la cale, la capăt venir â, bout de qch.;
a aduce aminte cuiva de ceva rappeler qch. ă q.; a 'şî aduce a
minte se rappeler, se ressouvenir; a aduce venit âtre en rapport,
rapporter, rendre, produire; - aducător, adj., subst., conduisant,
&c. conducteur, &c.; - aducătură, sf. am^nage, &c.; - aducere,
sf. action de conduire, &c.; aducere a minte souvenir, ressou-
venir, m^moire.

94 L Duios^-Durec.

Duios, adj., v. doare.

Dulce, adj., subst., L. dulcis, e; it. dolce; esp. dulce;
port. doce; cat. dols; prov, dolz, dos, dous; vfr, dols; nfr,
doux; bucate de dulce mets gras; dulcc'^mar, U. dolciamaro.
dulceac (ăvlcesLg) y adj., douceătre; - dulceatee^ adj., idem; - did-
ceaţă, sf., it. dolcezza; es})- dulceza; douceur; - dtdeime, sf., it.
dolciume; - dulcişor^ adj., * L. dulciciolus pour dulciadus; - dul"
c'iUf adj.=i/. dolcigno; - dulcoare, sf., L. dulcor, oris; it. dol-
ciore ; esp. dulzor ; port. do9ura ; prov. dolzor, doussor ; vfr. dolţor ;
n/r. douceur; - dulcuj, adj., doucet; - îndulcesc, ii,it,i, Yb.3; dulci-
fier, adoucir, radoucir, mitiger == L. indulcare ; it. indolcire (indolr
care, indolciare); esp. endulcir, endulzar, adulcir, adulzar; port.
adof ar ; prov. doucir, adolcir, adossir, adolzar, adoussar ; fr. adou-
cir; - induidre, sf. action de dulcifier, &c.; - indulcitor, a^iv
adoucissant, dulcifiant, &c. ; - vndulciturâj sf. adoucissement, ra-
doucissement, mitigation.

Dumestnic (dumesnic)^ adj., priva, apprivoisâ; L. domesticus;
it. dimestico, domestico ; esp. port. domestice ; cat. domestic, do-
mestec, domestegue; prov. domesgue, dometgue, domesgier, do-
menger, domengier; fr. domestique; vsl domaştBni», domaşLUB,
russe domaşnii domesticus; - dumestnicesc (dumesnicesc)^ ii, it,
i, vb. 3 ; priser, dompter, apprivoiser = it. dimesticare, domesti-
care, esp. port. domesticar, prov. domesgar, domesjar; * dumest^
fiide (dumesnicie), sf. apprivoisement; - dumestnicirCf sH action
d'apprivoiser.

Dumic, vb. v. mic. Dumnezeu, s. v. zeu.

Duminică, s. v. domn. După, pr^p. y. apoi.

Duplu, adj., adv., L. duplus; it. doppio; cat. esp. prov.
doble; port. dobro; fr. double; nsl. serbe dupli; ngr. â$7iXog.

Durere, s. v. doare.

Durez, ai, at, a, vb. 1; batir, construire; du L. dolare d^
grossir, fagormer en degrossisant ; esp. dolar mante sigtdf. *[l'ac-
ception du mot rom. a tres-bien pu se developper de dolare,
mais jamais de durare, dont on veut le deduire]*; - durare,
sf. action de batir, de construire; bâtise, construction.

I. Eacă— Pac. 86

E

Eacâ, iacă (eată, iată), interj., voilă, voici; L. eccnin (eoee
eum); it. ecco; prov, ec; vfr. eke; le port. vfr. eis de ecce\ ngr.
axov, axovfie (eccomi) ; (cfr. nsL serhe eto ecce) ; eacă e8t sonvent
joint ă un pron. pers.; eacă m^, it, eccomi; eacăte, it eccoti;
eacă'l, it, eccolo, (esp, etele = if, eccotelo) ; ecufo (pour aoc'ea),
it eccola {esp, etela); edcăne, it eccoci, &c.

Ean, en, interj., L. en (rjv, r/vi); ean ce fac! en quid ago!
eo/n fă! en age! ean taci! tais-toi done! ean auei! ^coute done!

Eapă, s. V. iapă. — Earnă, s. v. iarnă. — Ească, s. v. iască.

Ederă, s. v. iederă. — El (iei), pron. pers. v. ăl.

Es, vb. V. ies. — Est (ăst), pron. v. aist.

Eu (ieu), pron. pers., L. ego (eo); istr, jo; it. io (TÎeui eo);
esp. yo; port, eu; prov. ieu; vfr, eo, ieo, jeo, jo; nfr. je.

F

Fac, făcui, făcut, face, vb. 2; L. facio, feci, factum, Sre;
it. fare; esp. hacer; port, fazer; prov. fazer, far, faire; fr. faire.
făcător, adj., subst., L. factorius, factor; it. facitore, fattore;
esp. hacedor; port, fazedor, factor; prov. faseire, fazedor; fr.
faiseur; făcător de bine ou bine făcător bienfaiteur; făcător de
rău, de rde malfaiteur ; - făcătoreasă, sf., it. fattoressa ; faiseuse.
făcătoriţăf sf. idem; - făcătură, sf., L. factura; it. facitura; prov.
fazedura; - facere, sf. action de faire, le faire, enfantement;
facere de bine bienfaisance, bienfait; - făcut, sm., L. factus;
action de faire; - fapt, sm., faptă, sf., L. factum; it. fatto, fatta;
esp. hecho; port, facto; prov. fag, faig, fait; fr. fait; in fapttd
zUei ă Faube du jour, au point du jour; in faptă, it in fatto,
de fait, effectivement ; - făptaş^ sm. faiseur, auteur; - /ll^p^eînic,
adj., eflfectif (v. Con. P. 287); - făptişoară, sf. petit fait; - făptură,
sf. fa9on, oeuvre, creature ; L. factura ; it fattura ; cat. vesp. port.
factura; nesp. hechura; prov. faitura; fr. facture; - făptuesc; ii,
it, i, vb. 3; faire, eflfectuer, exteuter, commettre; - făptueală, fi(f.

8fi I. Făclie— Faimă.

execution; - făptuire , sf.; - făptuit, sm. action de faire, &c.
făptuitor, adj., subst., faisant, faiseur, auteur; - detfdD, ui, ut, e,
vb. 2; L. disfacere; ML. dififacere; it. disfare, esp. deshacer; port,
desfazer; prov. defar; fr, d^faire; - desfacere, sf. ; - desfăcut, sm.
action de d^faire ; - prefac , ui, ut, e, vb. 2 ; L. per-facere (per-
ţ^xQ)\.prov, perfar, perfaire; fr. parfaire; — re£aire, modifier,
riSformer, remanier, r^parer, retoucher, refondre, transformer,
changer, rMuire, contrefaire, discriminer, imiter, composer (re-
gard), rectifier (esprit de vin), frelater (vin); a se preface se
changer, se transformer, se contrefaire, feindre, se masquer, faire
semblant; - prefăcanie, sf. distillerie ; a trage la prefăcanie
rectifier (esprit de vin); - prefacere, sf. ; - prefăcător^ adj., subst.,
modifiant, contrefaisant , contrefaiseur, &c.; - prefăcătorie, sf;
affectation , dissimulation, feinte, d^guisement ; - prefăcătură, sf
modification, &c.

Făclie, sf. torche ; L. facula (facia de fax) ; it. fiaccola, fal-
cola; ^p. hacha; port, facha; prav. falha, falia; vfr. faille; nd.
baklja; vserbe faklija; merle vaklja, faklja; magy. fdklya;. vhaU.
fakola, facchela; mhall>. vackel; nhaU. fackel; - fădiaş, sm. porte-
torche; magy. fâklyas; - fădier, sm., L. facularius; ciergier, cirier.
fădierie, sf. fabrique de cierges.

Fag , sm., L. fagus ; sic. fag, fau ; lomh. fo ; prov. rom- d.
Gr. fau; vfr. fo, feu, fau; alb. ah; it. faggio, cat. fatj, esp.
haya (aya), port. prov. faia (hetre), vfr. fage, f. bois de hetre,
de Tadj. fageus — fagea; le fr. fouteau, pic. foi2iU = fageUus.
f4gescj Sii]., de hetre (v. St. Diet.); - făget, sm., U. faggeto;
foutelaie; - făgeţel, sm. petit bois de hStre; - făgiş, sm. foutelaie.
: Fag , sm. rayon, gaufre de miel , L. favus ; it. &vo , fiavo,
(fiale, flare, fiavale, fiavare); esp. port, favo; fag de miere rayon,
gaufre de miel, (v. Alex. P. 88) ; - fagur, sm., *L. favulus; rayon,
gaufre de m\Q\=fagur de miere ; (le dimin. est surtout employ^).

Faimă, sf., L. fama; it. esp. port. prov. fama; fr. ffime (vieux).
faimos, adj., L. famosus; it. esp. port, famoso; ca4. prov. fames;
fr. fameux; - defăima, sf. = L. diffamia, esp. disfamia; calomnie,
m^sance, reprobation, outrage; - def aim, ai, at, a, vb. 1; ă6-
nigrer, d^tracter, improuver, mMire, noircir, blâmer, censurer;
L. difiFamare; it. diffamare; esp. disfamar; port, defamar, difamar;
prov. difamar; fr. dififamer; - defăimădune , sf., L. diflfamatio,
onis; it. diffamazione; esp. disfamacion; ^or^. difama9ao ; ^ov.
difamacio; fr. diffamation; - defăimare, sf. ; - defăimător, adj.,
şttbst., iţ. diffamatorio, diffamatore; esp. disfamatorio, disfama-
dor; fr. diffamatoire, diffamateur.

I. Fain— Fante. 87

Fain, adj., it fino, fine; esp. port, fino; prov. fr. fin; vhaU.
mhaU. fîn; nhaU. fein; angl, fine; serbe Qni^ vini; nsL fajn, fin;
pt russe fajnyj; pol. fejn; magy. finom; tons ces mots procMent
du L. finitus; Ie rom. fain est direct, du nsl. pd.; - afTn, ai, at,
a, vb. 1; rendre mince, menu, amincir, amoindrir, d^grossir,
eclaircir, rar^fier; it. affinare; cat. esp. afinar; port, affinar; prov.
afinar, affinar; fr. affiner; BL. affinare; (v. Pol. Dict.);-a/'<ware, sf.

Făină, sf., L. farina; it. cat. vesjhprov. farina; esp. harina;
port, farinha; fr. farine; - f dinar , m., L. farinarius, esp. harinero;
port, farinheiro; prov. farmer; fr. farinier; if. farinajuolo (dim.).
făinarie, sf. fariniere, magasin, boutique, marchandise de farine.
făinez, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se făina, devenir farine, tom-
ber en efflorescence, se decomposer â Tair; esp. harinar; port.
farinhar; fr. fariner; - fâinare, sf.; - fdinos, adj., L. farinosus;
it. farinoso; esp. harinoso; fr. farineux; - fâioară, sf. d*un type
L. fariniola pour farintda; foUe farine = esp. harija; - infăinez,
ai, at, a, vb. 1; L. infarinare; esp. enharinar; port, enfarinhar;
fr. enÎMmer; - inf dinar e J sf.; - infăinofez, ai, at, a, vb. 1; fa-
rmer, pulveriser; a se inftiinoşa se pulveriser; - infăinoşare, sf.

Falcă, sf., fdld, pi., mâchoire, joue; aJh. falkinja mâchoire^
d'une forme * L. falca pour falx (falc-s), folds faucille; it. falce,
falcia; esp. falce, hoz; port, fouce, foice; cat. fals; prov. fans;
fr. faux ; falca de jos mâchoire inferieure ; a i da fdld manger
en glouton, d^vorer (cfr. le fr. Joner de la mâchoire) ; fdlcSy sf.;
* L. falcella pour falcula; petite joue, pârtie laterale, arbre de
traîneau ; cfr. it. esp. port. falca planche ; - fălcos, adj., ă mâchoires
fortes; - fâlce, sf. (forme reguliere de faix- folds), mesure agraire
de 14,322 metres canes ; cfr. esp. hoz faux et etendus de terrain,
fdlcesc, adj., selon la mesure agraire; - fdkeşte^ adv., idem.

Fals, falş, adj., L. falsus; it. esp. port. falso; prov. vfr.
fals ; nfr. faux ; mhaU. vals, valsch ; nhall. falsch ; nsl. folş, falş ;
serie falşny; cech. faleşn^; pol falsz, faleszny; pt. russe fal'şyvyj;
rtisse falBsi mensonge, falLşivyj faux; - falsitate, falsitate, sf.,
L. falsitas, atis; it. falsitâ, falsitade, falsitate; esp. falsidade,
falsidat, falsedad; port. falsidade; fr. faussete.

Familie (famelie), sf., L. familia; iU famiglia; esp. port.
familia; prov. familia; fr. familie; alb. fSmijg, f6milj6; ngr.
g)afA€Xia^ q>a(uXiu; russe nsl. serhe familija; pol. familia.

Fante, sm. valet de cartes; du L. infans, ntis; it. fante
enfant, valet, valet de cartes; esp. port. infante; prov. enfan,
eflfan, infant; fr. enfant; vMH. fant homme vain — frivole (de Vit);
\Vacception du mot rom. vient du ngr. qui le tient de Vit.'].

88 I. Fftră— Faşă.

Fără, prâp., sans; L. foras, foris = extra; ii. fora, fore,
faora, fuore, fori, fuori; vesp. fueras; nesp. fuera; c<U, part. fora;
prav. foras, fora, fors; vfr. fors; nfr. hors; ram. d. Chr. ora, or;
fără de lege sans loi, hors la loi; - afară, adv., dehors, ă Tex-
t^rieur; L. ad foras; vit afiFuori; esp, afuera, fuera; part. fora;
afară de, esp. afuera de, hors, hormis, excepta; de afară, esp.
de afuera, de dehors; d'in afară en dehors, de dehors; de Sin
afară de dehors ; pre afară dehors , au dehors ; pre d^in afară.
par dehors, au dehors; afară că outre que, si ce n'est, sinon
que; a da pre cineva afară mettre q. ă la porte.

Fărămă, s. v. fring.

Farmec (farmSc, fermec), ai, at, a, vb. 1 ; * L. pharmacare
(i^aQi^uxxeveo)) ; ensorceler, fasciner, enchanter, charmer, ravir;
ngr. qxxQixaxwvu) empoisonner ; - farmec (f&rmec, fermec), sm.,
farmece y pi. f. sortilege, malefice, magie, enchantement ; vgr.
(paQfiaxov medicament, poison, charme; ngr. tpaQpuixi paisan; it.
esp. port. farmaco medicament, poison ; - fărmecare, fermecare, sf.
fărmecător, fermecător, oare, adj., subst., ensorcellant , sorcier,
sorciĂre; - fărmecătorie , fermecătorief*^ magie, enchantement.
fărmecătoresc, fermecătoresc, adj., magique; - fărmecătareşte, fer-
mecătoreşte, adv. ; - fărmecătură, fermecătură, sf. ensorcellement.

Fărtat (pour făderat transpose en fardat — fărtat), sm., L. foe-
deratus ; it federato ; alli^, compagnon, camarade, ami (v. M. M. C.
96; Alex. B. 42; Negr. 125; Pan. Sp. A. 4. 125); *[Mr. Quintescu
dans sa dissertation „de diminutivis linguae rumanicae vulga Wa-
lachicae norhinatae'^ , p. 31, fait d^river fărtat de frate (frater)
„syUdba ră in ăr cowmutata'^ et ajoute „admiroMle est, Dieeium
Gr. d. Rom. Sp. 1., pag. 90, nota sec. afferre potuisse, vacabtdum
. fărtat ad foederatus rediicendum esse'^!'\*

Fasolă sf., L. phaseolus {(pdarjXog) ; it fagiole, fagiuolo;
cat. fasol; vesp. faseolo (frisol, frisuelo, frejol, frijon) ; part.
feijâo; prov. faisol; fr. fas^ole; ngr. (paaoh, <faaovh\ alb. fra-
§oule; turc fiasoulia; cech. fazol, fazola; pol. fasola; russe fasoli
pi. ; nsl. serbe pasulj , pasulja ; magy. paszulj ; - fasatar, sm.
mangeur de haricots.

Fa§ă, sf. lien, bande, lange, maillot; L. fascia; it. fascia;
cat. faxa; esp. faisa, faja; port. faixa, faxa; prov. faissa; fr.
faisse ; alh. fa§k6 ; - fâşie, sf., L. fascia ; bande, bandage, ceinture.
făşioară, sf., L. fasciola; it fasciuola; esp. fajuela; - făşiuţă,
sf. bandelette; - infăş, ai, at, a, vb. 1; emmailloter, remuer(un
enfant); L. fasciare; it infasciare; cat faxar; esp. fajar; part.
enfaixar, enfaxar; prov. faissar; alb. faşkoig; - infăşare, sf.; - tn^

I. Făt— Faţă. 8»

făşător, adj., emmaillottant ; - infăşătură, sf. emmaillottement.
infăfur, ai, at, a, vb. 1; * L. in-fasciolare (fascida); emmail-
lotter, remuer, entortiWer ; - infăşurare , sf. ; - infăşurătură , sf.
entortillement, &c. ; - desfăs, ai, at, a, vb. 1 ; it disfasciare ; esp.
desfajar; d^maillotter, detortiller, &c.; - desfdsare, sf.; - deffftsur,
ai, at, a, vb. 1; d^bander, d^ployer, d^rouler, d^plier, d^velopper,
^tendre; - desfăşurare, sf.; - desfăşîirăt/)r, adj., d^ployant, &c.
desfăşurăturd, sf. d^ploiement; - «făfîez, ai, at, a, vb. 1; tirer,
tirailler, dflabrer, d^chirer, lac^rer, briser, navrer; * L. ex-fiis-
ciare; it sfasciare; a sfăşia cu dinţii dilacârer; a sfăşia inima
cuiva d^chirer le coeur de q. ; a se sfăşia inima cuiva avoir le
coeur navr^; - sfăşiare, sfăşiere, sf. ; - sfăşietor^ adj., d^chirant,
&c.; - sfăşietură, sf., it sfasciatura; d^chirement, d^hirure,
crevasse, fSlure.

Făt, s. & vb. m. — Fată, s. v. f6t.

Faţă, sf., feţe, pi., L. facies (facia); it faccia; esp, haz,
facha (de ViL)', port. face; prov. fatz, facia, •fassa, facha; fr.
face; alb. fakje; — face, visage, faţade, siiperficie, faţon, figure,
front, frontispice, coulenr, teint, teinte, parement, mine, personne,
page (de livre), honsse, endroit, sorte, apparence; faţă frumoasă
beau visage, belle figure; in faţa mea, it in faccia mia, devant
mes yeux, en ma presence; a fi faţă, de faţă âtre present; a
da de faţă d^masquer, manifester; a da faiţă teindre; a schimba
feţe feţe avoir le visage en compote; a schimba faţa changer de
couleur; om cu doue feţe, it. uomo di due faccie, homme ă deux
faces; intr^o faţa d'une mame sorte; in faţa pamîntului k fleur
de terre; in faţa apei k fleur d'eau; -faţară, (pour f atare), sf.,
făţări, pi., * L. faciale; aire de battage; - făţar, adj., subst.,
* L. faciarius ; dissimulateur, dissimul^, hypocrite, soumois, cagot,
cafard; - făţioară, făţişoară, făţuţâ, sf., facette; - făţiş, adv.,
alb. fakjSza, adv., en face, en presence; cfr. esp. hacia, prep.;
a sta făţiş = it far faccia, faire face; - tătăresc, ii, it, i, vb. 3.
TifL. ; a se făţări dissimuler, simuler; - făţarnic, adj., dissimul^,
dissimulateur, hypocrite, soumois; - făţârie, sf. dissimulation,
hypocrisie; - făţărire, sf . ; - făţamicesc, adj., hypocrite, cafard,
cagot; - făţamiceşte, adv., en hypocrite; - făţarnicesc, ii, it, i,
vb. 3; contrefaire, d^guiser; a se făţarnici contrefaire, dissimu-
ler, feindre; - făţărnicie, sf. affectation, dissimulation, hypocrisie.
făţamicire, sf. ; - feţuesc, uii, uit, ui, vb. 3 ; alb. faikoig ; lisser,
unir, ragr^er ; - feţueală, sf. ragr^ement ; - feţuire, sf. ; - feţuitor,
adj., subst., ragr^ant, celui qui ragr^e ; - feţuitură, sf. ragr^e-
ment; - înfăţ, ai, at, a, vb. 1; couvrir, garnir, revetir qch. de

90 I. Faur— Fer.

qch.; a infăţa aşternutul couvrir un lit de draps blancs; - tn-
fă^rcj sf.; - desfâţ, des făt (desfătejs), ai, at, a, vb. 1; dăcouvrir:
dter, retirer, dăgarnir (un lit) , divertir, dâecter, răjouir ; a se
desfăta, desfată se divertir, se r^jouir, s*^battre, s*aitreteiiir, se
r^ler; port. desfaţarse perdre touts hanţe; a se desfăta eu
femei faire la dăbauche avec des fenunes; - desfătădas^ adj.,
dâectable, 2Lgri2Lble;'desfătăciune, sf. divertissement, r^jouisse-
ment; cfr. esp. desfachat^z, port. desfaţamento effronterie, im-
pudence; - desfătare y desfătare, sf. ; - desfătat, desfătat j part.,
adj., ouvert, r^joui, content, gai, folâtre; cfr. esp. desfachatado,
desfazado, port. desfaţado eff rotite, impudent; - desfătător, des-
fătător, adj., divertissant, d^licieux, voluptueux; - rMăţ, ai, at,
a, vb. 1; ddcouvrir, faire voir, d^licater, mignarder, mignoter,
dorloter; a se răsfăţa se r^fl^chir, se mignarder, se mitonner.
răsfăţ, sm. mignardise; - răsfdţare, sf. action de dăcouvrir, &c.
(v. Ur. 5. 75); - răsfăţat, part, adj., visible, clair, dălicatâ,
mignon, mou, tendrelet; - răsfăţătură, sf. dăcouvrement, d^ca-
tesse, &c.; - infâţifez, ai, at, a, vb. 1; mettre devant Ies jeux,
presenter, repr^senter, exhiber, exposer, paraître, comparattre,
produire, d^rouler, confronter, tracer, toucher; - mfăpşare, sf.
infăţişător, adj., subst., repr^sentatif, pr^sentateur, reprăsentant,
porteur; - infăţişătură , sf. representation, comparution, &c.

Faur, sm. forgeron; L. faber; it. fabbro, fabro; vesp. fabro;
prov. fabre, faur; vfr. fevre, nfr. or-fevre (auri-faber), forgeron
(de forge = fabr'ca — făurea — forge); - făurar, sm., * L. fabrua-
rius; forgeron; - f aurărie, sf., prov. fabraria; forge; - făuresc,
ii, it, i, vb. 3 ; L. fabrio, ivi, ire ; it. forgiare, esp. port. foijar,
fr. îorger = fai)rieare; - făurire, sf.

Faur, făurar, sm., se. luna lui Faur (v. Jon. Cal. 72, 240);
L. Februus, Februarius se. mensis; it. febbrajo; cat. febrer; esp.
febrero; port. fevereiro; prov. febrier; fr. ftvrier; - februarie,
fevruarie, sm., L. februarius; ngr. (p^^^vaQwg.

Fecior, s. v. f6t.

Femeie, sf., femei, pi., L. femina; it. femina, femmina; esp.
hembra; port. femea; prov. feme, femna, femena; fr. femme.
femeiesc, adj., i^. feminesco ; feminin;- femeieşte, adv., k la ma-
niere des femmes; - femeiatic, femeietic, adj.=L. femineus; fe-
minin, eff^min^; - femeiuşcă, sf. femeile, surtout des animaux.
femeoae, sţ.=it. feminaceia, feminoccia; femme grande et forte.
femeiută, sf., it. femminuccia, fenuninuzza.

Fer (fier, hier), sm. fere (vulg. feare), pi. f., L. ferrum;
it. cat. ferro; friui. rom. d. Gr. fier; esp. hierro, fierro; port.

I. Perb — Fericesc. 91

ferro; prov. fer, ferr, ferre; fr, fer; - ferar (herar)^ sm., L.
ferrarius; it ferrajo; esp. herrero; port, ferreiro; - ferărie (he-
rărie), si, ferraiUe; L. ferraria; it ferraria, ferreria; esp. her-
reria; port, ferraria; - ferărit, sm. ferraille; - ferulefy feruşor,
fend^j sm. petit fer; - ferec, ai, at, a, vb. 1; istr. fareca;
ferrer, garnir de fer, embattre, mettre dans des fers, garotter,
cr^neler (une momiaie), sertir (une pierre), rhabiller — piquer (une
meule); cfr. esp. ferreteâr; - ferecare, sf., ferecat, sm. action
de ferrer, &c.; -ferecâtor, adj., subst., ferrant, ferreur; -ferecăturăj
sf. ferrure, ferrage, embattage, sertissure, cr^nelage, &c. - des-
ferec, ai, at, a, vb. 1 ; 6ter les fers, 6ter les bandes de fer, d^
ferrer; - desferecare, sf.; - inferez (infierez, inkier ezX ai, at, a,
vb. 1; marquer d'un fer chaud, fl^trir, stigmatiser; it. inferrare;
esp. herrar; port ferrar; prov. ferrar, ferar; - infer are, sf.
inferător, adj., subst., marquant, marqueur d'un fer chaud; - in-
ferătură, sf. action de marquer d'un fer chaud, marque d'un
fer chaud.

Ferb (fierb, hierb), fersei (ferbsei), fert, ferbe, vb. 2; cuire,
fermenter, petiller, travailler, corroyer (du fer); L. ferbeo, ui,
ere; it. fervere; esp. hervir; port, ferver; a face să fearbă căl-
darea, port, fazer ferver a caldeira, faire bouillir la chaudiere.
ferbător, adj., cuisant; - ferbăturâ, sf. cuisson; - ferbere, sf.
ferbet, sm. bouillonnement, brouissement ; • ferbinte, adj., adv.,
brâlant, chaud, fervent, vif; L. fervens, tis; it. port, fervente;
esp. fervient; cat. prov. fervent; - ferbinfealit (ferbinţeala), sf.
chaleur, bouillant, 6chauffement, effervescence; - fert, sm. action
de cuire, &c.; - fertură (hertură), sf. cuisson, un met cuit;
port, fervura; - inferbint (inferbinţ, inhierbint), ai, at, a, vb. 1;
esp. herventar; Chauffer; - inferbintare, sf. ; - inferbintdtor, adj.,
4chauffant; - inferbintâtură, sf. ^chaufifement ; - inferbinteală,
inferbin^eaia, sf. 6chaufifement, ferveur, ardeur; - desferbint, des-
ferJmţ, ai, at, a, vb. 1; atti^dir; - desferbintare, sf. action
d'atti^dir.

Fereastră, fereastâ, sf., L. fenestra; it cat finestra; port.
fresta; prov. fenestra, fr. fenetre; nhall fenster; - ferestrârie,
sf. fenStrage; - ferestrioară, ferestioară, sf., L. fenestriola pour
fenestrula ; - ferestrue, ferestruică, ferestruţă, sf., (it. finestruzza).

Ferece, feregă, sf., Tanacetum vulgare; L. filix, icis; it.
felce (felice); esp. helecho; port, feito, feto (fUictum); vfr. feu-
gere, feuchiJre, nfr. fougere (filicaria); ferece albă Spiraea fili-
pendnla.

Fericesc, ii, it, i, vb. 3 ; ffliciter, trouver — rendre heureux

92 I. Festucă— Piară.

q.; du L. felii, icis; it felice; esp. port feliz; [un ac^!^ ferice
manque en rom, comme en frangJ]; a se ferici se fâliciter, se
trouver heureux; - feridrey si. f^licit^, bonheor, s^r^nitâ; - fe^
ricit, part., adj., heureux, bienheureux, fortuna; fericitul intr^or
ducere a minte litt. le bienheureux de m^moire, de glorieuse
m^moire, i. e. feu, dâfnnt; fericii de tine! = L. te felicem! - fe-
ricitor, adj., subst., rendant heureux, fortuna, heureux.

Festucă, sf. (L. B.) ^clat, chicot; L. festuca; it. festuca,
fistuca; jyrov. festuc, festuca, festuga; fr. fetu {îestn = festucus),

F6t, sm., feţi; gar9on, fils; L. fetus, us; it ca\ esp. port,
feto; prov, fet, fetus; fr. fStus, foetus; fdttd meu mon garţon;
[v. Arh. R. 1. 177, ann^e 1769: „we au r&mas copii nUci
spre creştere^ feţi şi fete de căsătorit ^^]; - făt, ai, at, a, vb. 1;
L. fetare ; faire des petits, mettre bas, chatter, pouliner, agneler,
vSler, chevroter, cochonner, chienner, louveter, levretter, faon-
ner; friul fedă agneler; - fetăciune, sf. porţie; - f^re sf.
făat^ sm., idem; - fetătoare, adj. f., portiere (vache, jument,
&c.); - fMtură, sf. = L. fetura ; ventr^e; - făta, (feată), sf.,
fete, pi., fiUe; de Tadj. L. feta, ce qui a enfoMe, p. e. lupa, ursa,
vulpes, ovis; istr. fete; prov. feda, fea, piem. fea, tomfe. feda,
dauph. feia hrebis; dcms le dial, du Beam hei2L=femme; sard.
fedu proles; dans le Jura faille ( fetida) = agneau et fîUe'y fată
s'^courte au vocatif dftns la langue vulg. en fa! fille! - fătovu, sm.,
fătoaie, sf. grosse, grande fille; - feteieu (filtăl&u), sm., herma-
phrodite, androgyne; - fetesc, adj., d'une fille, comme une fille,
virginal; - feteşte, adv., en fille; - fetică, sf. fiUette ; aussi
Valeriandla olitoria; - fetie, sf. ^tat de fille, virginity ; - fetiş,
sm., (v. Pan. S. 2. 55.) = fetie; .- fetişcană, sf. fille pubere.
feţişoară, sf. fillette ; - fetiţă, sf., istr. fetice; petite fille;
prov. fedetta petite brebis; - fetesc, ii, it, i, vb. 3; vivre en
fille — non marile; - fetire, sf., - fecior, sm., L. fetiolus; istr.
fizor; garţon, fils, adolescent, jeune homme, puceau, domestique
male; - fecioară, sf. fille pubere, fille, pucelle, wierge; - fecioraş,
feciorel, sm. petit garţon; - feciorelnic, adj., d'un garţon, d'une
fille, conune un garţon, comme une fille, chaste; - fecioresc,
adj., idem; - fecioreşte, adv., en garţon, en fille, chaste-
ment ; - fedoriţă , sf. fillette ; - fedoroiu , sm. gros garţon.
fecioresc, ii, it, i, vb. 3; vivre en garţon; - feciorie, sf. ^tat
de garţon , de non mari^ — de non marile , chastet^ , virginity.
feciorime, sf. ^tat de garţon en g^n^ral, la domesticite ; - fe-
dorire, sf.

Fiară, sf., fiare, pL, animal, bâte sauvage ; L. fera ; it. esp.

I. Fiaia— Fir. 98

fiera; part. prav. fera; - fieras, adj., farouche, feroce; d'un type
* L. ferosus poiir ferus; it. esp. fiero, port, fero, fr. fier (ferus).

Fialâ, sf., (L. B.) tasse; L. phiala, (fpuiXf]); it. &9,hL; prov.
fiola, fiala, phiala; fr. fiole; ngr. (puiXi.

Ficat, sm., ficaţi pL, L. ficatum sc.jecur; it. fegato; sard.
figau; venit, figa; esp. higado; port, figado; cat. prov. fetge; vfr.
fie; n/r. foie; cfr. ngr. aixovi pour aixanov rjnaq^ traduction
du L. ficatum jecur; - ficăţel, sm., it. figatello; le pi. ficâţei
brochettes.

Fie, vb. V. fiu. — Fierb, vb. v. ferb.

Fiere (hiere), sf., L. fel, fellis; it. felle, fiele; esp. hiel;
cat. port. prov. fel; fr. fiel; a imple de fiere remplir d*amertume;
fierea păminttdui Fel'terrae, Gentiaua cruciata, it. fiele di terra,
fiel de terre, fumeterre.

Fig, vb. V. infig.

Fîn, sm., ftnuriy pL, L. fenum (foeuum); it. fieno; cat. fe;
esp. heno; port, feno; prov. fen; fr. foin; - ftndrie, sf. endroit,
cour aux foins; - fînaţ, sm., finale, pi. f., prairie, pr^.

Fîntînă, sf. puits; du L. fontana sc. aqua pour fans; istr.
fontaera; vcat. it. esp. fontana; sic. sarde Qognd.) corse fantami;
port, fontinha (dim.); prov. fontana, fontayna; vfr. funtaine;
nfr. fontaine; - fintlnar, sm., it. fontaniere; esp. fontanero; fr.
fontenier; - ftntîne, sf., it. vcat. fontanella; prav. fontanil, fon-
tanilha ; fr. fontanelle (fonticule) ; - fintinică^ sf . idem ; - finHni-
oară, fmtîniţă, fîntînufă, sf. petite fontaine.

Fior, s V. Mg.

Fir, (hir), sm., fire, pi. f., L. filum; it. filo; mil. fir; esp.
hilo; port, fio; cat. prov. fr. fil; alb. fie, fil; din fir in păr
(pilum) = it. per filo e per segno , de fil en aiguille ; - /îrtcd,
sm., * L. filicellum ; fr. ficelle (pour filcelle) ; - fîrişor, (hirişor),
firuşor, /îrw|, sm., it. filuzzo; - firos, adj., fibreux, filamenteux,
filandreux, granuleux, ligamenteux, vein^; it. filoso; esp. hiloso;
prov. filos; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du fil, tirer en fil,
(v. M. M. C. 38,44) = it. filare; cat. vesp. prav. filar; nesp.
hilar; port. fiar; fr. filer; - firuire, sf.; - infir, (infirez)^ ai, at,
a, vb. 1; enfiler, pousser, poindre; it. infilare, infilzare; esp.
enhilar; port. enfiar; fr. enfiler; mmte}ile infireajsă acum Ies
moustaches commencent â, poindre; -iw/îrare, sf.;-m/îr(il^for, adj.,
enfilant, &c. ; - infirătură, sf. enfilement, &c. ; - infirip (inhirip),
ai, at, a, vb. 1. r^fi.; a se infiripa, * L. infilicare; se ramasser,
se remettre, reprendre le dessus, relever d'une maladie ; - iw/îri-
pare, sf. r^tablissement, convalescence ; - desfir, ai, at, a, tb. 1 ;

94 I. Fire— Fiu.

cat i^esp. prov. desfilar; nesp, deshilar; port, desfiar; it. sfilar;
/jrar.' esfilar ; fr. effiler; - desfirare, sf.; - prefir, ai, at, a, Tb. 1;
examiner, ressasser; cat, eap, port, prov. perfilar; fr. parfiler.
prefirare, sf.; - rftrfir, ai, at, a, vb. 1. = L. re-ex-filare; d^ftler,
d^lier, ăclaircir, expliquer, attiser (le feu); - rfyfirare^ gf.

FJre, 8. V. flu, a fi, vb.

Fistâu, sm., L. fistuca; marteau de main, masse.
-: Ru, sm., /yi, pi., L. filius; istr. filju; it. figlio; cat. fil;
vesp. fijo; nesp, hijo; port, filho; p^ov. fil, fils, filh; fr. filg.
lYâ, sf., L. filia; istr, filja; it, figlia; cat, filla; vesp. fija; nesp.
hija; port, filha; prov, filla, filha; fr. fiUe; - /îctf (hieă)^ sf.
dim. 5aw5 «eiw diminutif; fille; - f'ictdiţă, f'icu^, sf. fillette.
/t'e^c, adj., filial; - fieşte, adv., filialement; - f'işor, sm., * L.
filiciolus pour fUiolus, it, figliuolo, esp. hijuelo; - fluleţj fu^,
sm. dim.; - lYastru, sm., L. filiaster (sur des inscriptions); U.
figliastro; cat. fillastre; esp. hijastro; prov. filhastre, fiUastre;
fr. fillâtre; - fiastră, sf., it, figliastra; esp. hijastra; - inflTez,
(vnf'iu), ai, at, a, vb. 1; adopter q; cfr. BL. affiliare; co^. afillar;
vesp. afijar; nesp. ahijar ;^or^.^roi;. afilhar; fr. affîlier;-ift/fSeaM,
sf. adoption (C. C. § 949) ; - infmre, inf'iere, sf. ; - vnfietor (i$h
fUtor), adj., celui, celle qui adopte q; adoptant; părinte infîetor
pire adoptant (v. C, C. § 949).

Flu, (fii, fie^ fim, fiţi, fie), subjonctif pr6s. du verbe aux.
^t (sum), fui (fui) fost, fi = esse, du L. fio-fieri, qui a donna
aussi rimp^ratif firfie-fiţi, le g^rond. fiind, le pârtie, ftit. fiUor,
Finf. fi, (v. sînt â, la lettre resp.); - fie, 3"® pers. du subj. prfo.
=^ L. fiat, s'emploie joint ă des pronoms ou h. des adv. conune
Yit. sia, fr, soit (quelque-soit) ; fie-că, soit que; fie-cănd quand
que ce soit ; fie-care (qualis) chacun ; fîe-căt (quantum), tant que
ce soit ; fie ce (qui-quid) chaque ; fie-dne (quinam) = i^.chicchessia,
prov. qui que sia, fr. qui que ce soit, chacun ; fie-cum (quo modo),
n'importe conmient ; fie-unde ou que ce soit ; - fie-şte-care (pour
fie-ştiu'Care) litt. fiat (= sit) scio qualis (cfr. nişte pour msee
= nescio quis); fieşte când, fieşte cât, fieşte ce, fieşte cine, fieşte
cum; - fivnd, g^rond. pr6s. = it. essendo, fr. ^tant; fiind că,
conj., parce que, puisque, attendu que, vu que; - fiinţă sf. dtre,
substance, creature ; in fiinţă extant, de fait, effectivement, sub-
stantiellement; fiinţă de faţă ţr^sence; - fiinţelnic, adj., essentieL
fUntesc, adj., essentiel, substantiel; - fiinţeşte^ adv., essentielle-
ment, substantiellement ; - fiintesc, ii, it, i, vb. 3; exister.
fUnţUre, sf ; - fiitor, part. fut. employ^ comme adj. dans le sens
du pari pr^. = ^tant, existant; fiitor de faţă present; - Ura,

L Flaeăr— Flişcă. 9*

sf. (de rinf. fi) ; nature, physique, essence, temperament, disposi-
tion, sens; (cfr. vgr. ngr. g>v(rig); aprinderea i a doua fire
I'habitude est une seconde nature; -/îre^c, adj., naturel, physique,
natif, naîf;-/îr^^, adv., naturellement, physiquement, certaine-
ment, facilement ; - înfiinţez, ai, at, a, vb. 1 ; donner Texistence,
former, cr^er, effectuer, executor, r&tliser, remplir, fonder; a se
infiinţa naître, prendre naissance, se former, se r^aliser ; - in/îwi-
prcy sf.; - infiinţător, adj., subst., formant, formateur, cri^ant,
r^alisant; cr^ateur, fondateur; - desfiinţez, ai, at, a, vb. 1;
d^truire, extirper, d^raciner, ^teindre, infirmer, rompre, invalider,
r^voquer, r^silier, supprimer, dissoudre; - desfiinţare, sf., &c.
desfiinţător, adj., subst., d^truisant, destructif, destructeur, &c.

Flacăr, ai, at, a, vb. 1; flamber, flamboyer; L. flagrare;
en it. esp, port prov. fr. seulement le participe flagrante — fktgrant
est usit^; - flxtcără, sf. flamme, flambant, flammerole; alb,
fljakS flanime; cfi:. ngr. (pkoydQa grande flamme de g>X6Ya.
flăcăraie, sf. feu qui flambe, grande flanmie, grand feu ; - flăcă-
rare, sf.; - flăcărâtor, adj., flambant, flamboyant ;-/fok^rto<ir<X,
sf. petite flamme; - inflacăr, ai, at, a, vb. 1; L. inflagrare;
enflanuner; - inflăcărare, sf.; - infl>ăcârător, adj., enflanunant.

Flămînd, adj. v. foame.

Flamură, sf. banderole, drapeau, ^tendard; du L. flammula
(flamma) etendard, (Veget. r. m. 2, 1. 3, 5) esp, port flamula;
it fiamma, fr. flamme (flamma); ngr. (pXaţwvlov^ (fiAfxnovqov
vexiUum, flammeum vexillum, (D. C).

Flaut, sm., flaută, sf., it flauto ; vcat. flaut ; neat esp. prov.
flauta; port flauta, frauta; v/r. flahute, flahuste, flaute; /r. flâte
(fluste); mhall'. floite; nhaM. fl5te; nsl flauta; c^c^. flouta, fletna;
pol. flet; russe fleita; ma^iy. flota; le vfr. flaute, primitif des
vocables it. esp., &c., est le subst. verbal du verbe vfr. flaiiter,
qui s'eât produit par Teffet d'une transposition de flatuer du
subst. L. flatus souffle (v. Diez D. 1. 182); cfr. magy. fuvoia
fltite, de fuvni, fuvaUani souffler, fuvo soufflet ; - flăutar, flauta^,
sm. joueur de flfite.

Fleac, sm., flea^curi, pi. f., chose de rien, fadaise, sornette,
fatras; du L. flaccus; it. fiacco; ca^. flac; «5p. flaco; port fraco,
prov. vfr. flac, flaque; le nfr. flasque de flacddus (prononc^
flaocidus et transpose en flasquidus); un fleac de om \m homme
de rien; prov. om de flac cor homme de coeur lâche; port, homem
firaco homme faible de caractere.

Flifcă, sf., flişc, sm. fifre, sifBet ; du L. fistula (vulgo fisda
dicitur, Gl. Longob. v. D. C. Gl. L.) ; it. fischio, fistola ; ca$. esp.

96 I. Floare—Foaie.

prov. fistola, fistula; port, fistula; fr. fistule; - flifCaetCi ii, it,
i, vb. 3; if. fischiare; jouer du fifre, siffler; - fKşcăire^ sf.

Floare, sf., flori, pi., L. flos, floris, m.; mt. fiore, m.; vit,
cat. esp. port. prov. flor, f. ; vfr. flor, flour, fiur, f. ; nfr. fleur, f.
florar f sm., * L. florarius; it. fiorajo; fieuriste; luna UU florar
le mois de Mai (v. Jon. Cal. 73); - florăreasă, florăriţă, sf.
fieuriste; - flor arie y sf. jardin- fieuriste, serre; cfr. L. floralia.
floricică f sf., esj). florecica; - florii, sf. pi., du g^t. L. florae
SC. dies; pâques fleuries, prov. la pasca floria; - florişoară,
flariţ^y sf. petite fleur; - infloresc, ii, it, i, vb. 3; L. florere,
florescere, inflorescere ; it. florire, (infiorire, inflorare) ; esp. port.
florecer, enflorecer; cat. prov. florir; fr. fleurir; r infiorire, sf.
floraison ; - tn/ZonYor, adj., fleurissant.

Floc, sm., flod pi. (Bare. Gr. 44 floace) ; - floacd, sf. (Hill Or.
r. 40) ; flocon, fanon, poil ; L. floccus ; it. fiocco, fiocca ; esp. fieco,
fiueco; port. froco; cat. prov. floc; fr, floc, floche, froc, flocon
(dim.); alb. fljok; - floce, sf.; * L. floccella pour floccula (floc-
culus); esp. fluequecillo; - flocos, adj., L. floccosus; îf. fioccoso;
esp. fluecoso ; fr. floconneux ; - flocoHn^, sf. flocon, pelotte, toufife.
flocuşorj flocuţy sm. dim.; - flocăesc, ii, it, i, vb. 3; mettre en
flocons, tirer, arracher, tirailler, plumer; it. fioccare neiger en
flocons; - ftocdire^ sf. action de mettre en flocons, &c.; - inflo-
cofez, ai, at, vb. 1. r^fl., a se inflocoşa se pelucher; - in/loco-
sare, sf.

Flustur, flutur, ai, at,. a, vb. 1; voleter, voltiger, flotter,
papillonner; * L. fluctulare de fluctuare; it. frullare (flullare);
aU). fljoutouroig; it. fiottare, fluttuare, e^p. port. fluctuar, esp.
flotar, fr. flotter de fluctuare; - flutur, fluture, sm. papillon,
oripeau, paillette; alb. ijoutuT(i papiUon; fljoutourak, fljoutourakS
volaiUe; - flusturare, fluturare, sf.; - fluturaş, sm. petit papil-
lon; - flusturatec, fluturatic, adj., volage, l^ger, inconstant, fri-
vole; - flusturâtor, fluturător, adj., voletant, flottant, &c,; - flu-
turd, sm. petit papillon.

Foaie, sf. {foiu, sm. Cip. Gr. 50., Al. Gr. 236); foi, pi.,
feuille, feuillet, plaque, 1^; L. folium, folia, pi.; it. foglia, fog-
lio; friul. fuel; cat. ful, fuUa; vesp. foja; nesp. hoja; port. folha,
folho; prov. folh, fuelh, folha, foilla, fnelha; fr. feuille; aJb.
fljetS (dim.); a da pre foi cuiva battre q., dire la v^ritâ k q.
foioară, sf. feuillette; - foios, adj., L. foliosus; it. foglioso; esp;
hojoso ; port. folhoso ; prov. folhos, foillos, fuoillos, fuelhos, fulhos;
fr. feuillu (foliutus pour foliatus); - foicica, sf., esp. hojica; - /bt-
foară, sf. petite feuille ; - foiţă, foiuţă, sf., it. fogliuccia, fogiiuzsa.

I. Foaie— Foarte. 97

trifoiu, sm., it. trifoglio; esp. trifolio, trebol; port. trevo; prav.
trefaeil; vfr. trofeul; nfr. trâfle; du L. trifoUum; -trif oişte, sm.
champ de trifle; - desfoiez, ai, at, a, vb. 1; it. disfogliare,
sfogliare; esp. deshojar; port. desfolhar, esfolhar; prov. esfolhar,
sfulhar; fr. d^feuiller, effeuiller ; - desfoiare, desfoiere, sf. ; - rtsfoiez,
ai, at, a, vb. 1; feuilleter, parcourir (un livre); - r^sfoiare, rfy-
foiere, sf.

Foaie, sm., foi, pi.; h sing, outre, abdomen, ventre, pause;
le pi. souffliet; L. follis; istr. fole; esp. fuelle; port. foile; lomb.
fol scLc en cuir pour farine; du L. foUis procMe aussi it. foile,
vcat. foii, vesp. fol, prov. fol, folh, î6m. foia, fr. fou (fol), fSm.
foile, BL. follis (follus) (idj. c-ît-d. qch. qui est toujour s en
mouvement conţine un soufflet; cfr.. it. folletto, cat. prov. fr. follet
=lutin, feu foUet; - focdeş, adj., ventru; - folărit, sm. (Ur.
2. 273); impdt sur Ies brebis portiâres; - folcuţ, folicuţ, sm.
petit soufflet; - foite, sm. gros pansu, gourmand; - folticos, adj.,
ventru, pansu; - foiesc, ii, it, i, vb. 3; L. follere; fourmiller,
grouiller, pulluler; cfr. vit. foUeare, nit. folleggiare, vcat. folejar,
follejar, prov. foleiar, folheiar, follegar, vfr. foler, folier errer ga
etlă, flatter, puis extravaguer, mener une vie de debauche, puis
faire des folies; - foire, sf. fourmiUement, foule; - infoiez, ai,
at, a, vb. 1; remuer, secouer, enfler, gonfler, bouffir; - infoiare,
infaiere, sf.; - infoiat, infaiet, part., adj., mouvant, bouffant,
ample.

Foame, sf., L. fames; istr. home; it. fame; sard, famini
(faminis); vesp. fame, fanme; nesp. hambre (famvnis); part.
fome; cat. prov. fam; fr. faim; lat de foame mort (plat) de
faim; - foamete, sf. famine; - flămînd, adj., d'un type L. famu-
lentus, (fam'lentus — flamentus) pour famdicus; it. famulento;
esp. hambriento; port. faminto; cat. famolenc; prov. famolen;
vfr. famelent; - flămînzesc, ii, it, i, vb. 3; avoir faim = i^. af-
famire, esp. hambrear; - flămmzare, sf. le vide des c6tes, d^faut
des cdtes, flanc; - flămtnzie, sf. malefaim; - flăminjs;ire, sf.

Foarfece, sf., foarfeci, pi. (plus usit^); ciseaux; L. forfex,
icis; it. forfice, forbice, forbici; - forfecar, sm., it. forbiciaro;
le pi. forfecări aussi Convolvulus arvensis ; - forfecoae, sf.
pi., cisailles = i^. forbicioni; - forfecuţe, forficde, sf. pi. dim.,
petits ciseaux; - forfechez, ai, at, a, vb. 1; couper en morceaux
avec des ciseaux, tondre, couper; - forfecare, sf.; - forfecătură,
sf. idem; (v. St. D. 19).

Foarte, adv., fort, tres, beaucoup; L. fortis, e; it. port. forte;
esp. fuerte; cat. prov. fr. fort; cUh. fort adv., fortfi adj.

7

98 I. Foc— Fraged.

Foc, sin., focuri, pi. f., L. focus; it. foco, faoco; cat fog;
esţp. faego; port. fogo; prov. foc, faoc, fuec; fr. feu; a aprinde
focul ^ it. apprendere ii fuoco; de foc, it. da ftioco, au suprâme
degrâ, extraordinaire; a face foc, it far fiioco; a se face foc,
it pigliar fuoco, prendre feu; - focar, sm., L. focarius; vcat.
vesp. fogar; nesp. hogar; port. fogâo; prov. fogal, fogual, foguier,
fuguier; fr. foyer; it. focolare (focularius); - focos, adj., it. fuo-
coso, focoso; esp.port fogoso; - foculeţ, focuşor, focuţ, sm. dim.,
petit feu ; - inf oc , ai, at, a, vb. 1 ; ^chauffer, enflammer (au fig.)
it infuocare, infocare, affocare; vesp. enfogar; port, afoguear
prov. afogar; - infocare, sf.; - vnfocâţiune, sf., ^chauffement, &c.
U. infocagione, infocazione; - infocător, adj., ^chaufTant, en-
flammant; - pogace, sf. fouace; BL. focacia ^^ani^ sub cvnere
coctiAs; it. focaccia; vcat. fogassa; esp. hogaza; port, fogaza;
prov. fogassa, foguassa, fogatza; fr. fouace, fouasse (dans le
Midi aussi fougasse); vhaU. fochenza; mhaU. vachenze, pdgaz;
nhaU. h(w. fochenz; nsl. serbe poga&a; cech. ţog&i; hulg. pogalii»;
russe poga6'b; magy. pogâcsa; ngr. noydTJ^a^ (poydrCa; turc fo-
gatchia, pogatchia, bogatcha.

Forma, sf., L. forma; it. esp. port prov. forma; fr. forme;
alb. formS; nsl. serbe russe pol. cech. ma^y. forma; ngr. g>ov(ffÂa;
nhall. form; - frumo8, adj., beau, joli, gentil; L. formosus; it
port, formoao; vcat fermos; neat hermos; vesp. fermoso; nesp.
hermoso; prov. formos; - frumoşior, frumuşior, adj. dim.; ^ fru-
muşel (frumoşd) m., frumuşe (frumoşe) f., adj. dim. = L. for-
mosellus pour formpsulm; esp. hermosiUo; - frumuiiic (frumoşic),
adj., esp. hermosico; - frumuşeaţă (frumoseţă). sf., * L. formo-
sitia pour fornwsitas, atis; beauts, ^l^gance; - infrumoseţez, ai,
at, a, vb. 1 ; embellir, enjoliver, omer, rehausser, fa9onner = esp.
hermosear, port, fermosear, formosear ; - infrumoseţare, sf. ; - in-
frumoseţător, adj., subst., esp. hermoseador; embellissant, celui
qui embellit; - infrumoseţătură^ sf. embellissement.

Fragă, sf., fragi, pi., L. fiaga, orum; it. fraga; esp. fresa,
/r. fraise de f ragea \ - fragi de lemn Morus alba; fraga tătarului
ou tătărească Blitum virgatum ; - /ra^r, sm. fraisier; L. fragum;
esp. fraga; - fragar, sm. fraisier; aussi Morus; it. esp. port.
fragaria; esp. fresal; prov. fr. fraisier; - frăgărel, sm. dim. de
fragar ; - frăguşoarâ, sf. dim. de fragă.

Fraged, adj., doux, frais, fragile, frSle, tendre, mignard, re-
pose (tevnt); L. fracidus (Cato de re rust. 64, 1); it. fracido,
fragido, fradicio; - frăgeţd, ţrăgezior, adj. dim., (v. M. M. C.
134); - frăgezesc, ii, it, i, vb. 3 ; amollir, mollifier, rendre tendre,

L Frămtnt— Frec. 99

attendrir ; cfi*. L. fracescere, it. fracidare ; a face să se frăgezească
carnea faire vener de la viande; - frăgezie, sf. tendresse, ten-
dreur, d^catesse; - frăgezime, sf. tendret^, tendresse, fragilii,
fraîcheur, attendrissement, douceur, mignardise ; - frăgezire, sf. ;
frăgezit, part, adj., came de vînat frăgezită yiande faisand^.

Frămînt, ai, at, a, vb. 1; p^trir, travailler, fraiser; L. fer-
mentare; it* fermentare; esp. port. fermentar; fr. fermenter; a
frămînta aluatul p^trir la pate; a frămînta un cal travailler
un cheval; a se frămînta se remuer d^une manike turbulente,
piaffer (du cheval); - frămîniare, ^{.\'frămmtător, adj., subst.,
p^trissant, p^trisseur, &c. ; - frămîntătură , sf., petrissage, &c. ;
frămîntătură la inimă d^chirement des entrailles, colique, tranche.

Frasin, sm., L. fraxinus; it. firassino; cat. firexe; esp. fresno;
port. freixo, frexo; prov. fraisse, fraisne; vfr. fraisne; fr. vulg.
fraisse, freche; nfr. frâne (fresne); alb. fraşSn, fraşSr; - frăsind,
sm. dim., aussi Dictamus oXbus; it. frassinella; esp. fresnillo;
fr. fraxinelle; - frăsinet, sm., U. frassineto; esp. fresneda.

Frate, sm., frafi, pi., L. frater; it. frate, (fra) moine \ fra-
tello (frateUus pour fraterculus); esp. frai, fray, frei, frey, fraile,
freile moine; port. frade, frei, frey moine; vait. frare, fra; prov.
fraire, fratre, frai ; vfr. fraire, freire ; nfr. frâre ; oZfe. frat pr&tre
catholique; ' frătuţf frăţd, frăţică, frăfkdy (it. fraticello), frăţior,
fră^şor, sm. dim. petit frâre; - frăţie, adj., it. fratesco; fx2i,'
temei; 'frăţeşte, adv., fratemellement; - frăţie, sf. fraternity.
frăţietate, frăţinătate, sf., L. fratemitas, atis; it. fratemită;
esp. fratemidad; port. fratemidade; prov. cat. fratemitat; fr,
fratemită; - frăţime, sf. conununaut^ de freres; - frăţinesc,
adj., fraternei; - frăţineşte, adv., fratemellement; alb. fratinişt.
înfrăţesc, ii, it, i, vb. 3; pousser plusieurs tiges (se dit des
ensemencements, v. Jon. Cal. 179); a se infrăţi confratemiser, se
fratemiser; cfr. it. affiratelare, fr. fratemiser; - înfrăţire, sf. fra-
ternity confrerie, action de pousser plusieurs tiges.

Freamăt, (hreamSt, vream6t, v. Negr. 101; St. Diet. 76),
sm., freamete, pi. f., bruit, fracas, bruissement, fr^missement;
L. fremitus; it. esp. port. fremito; vfr. friente, frinte; prov.
fremissimen; nfr. fr^missement.

Frec, ai, at, a, vb. 1; frotter, fourbir, frayer, frictionner,
broyer, 6curer, froisser, râper, rosser, torcher; L. fricare; it.
fregare; cat. esp. port. fregar; prov. fregar, freguar, bregar; vfr.
froyer; nfr. frayer; alb. fSrkoig; it. frettare, esp. frotar, flotar,
prov. ft-etar, vfr. froiter, fretter, nfr. frotter du fr^q. L. frictare;
fr. frdler (pour f roller) d'un dim. frictulare; prov. frocar, froissar,

100 I. Frig— Frîng.

vfr. frnisser, nfr. froisser de fricHare; - frecare, sf.; - frecat^
sm. friction, frottement, firoissement; L. Meatus; esp. firegado.
trecător, adj., subst., frottant, frotteur, &c.; L. Mcatorius, fri-
cator; esp, fregador; - frecătură, sf, friction, &c.; L. Meatura;
it. fregatura; esp. fregadura; - frecăţei, sm. pi., semoule, vermi-
celle; - frecuş, sm. friction; a da un frecuş donner une râclăe.

Frig, sm., friguri, pi. f., L. frigus, oris; it, freddo, cat.
fred, esp. port, frio, prov. freg, frey, freit, vfr. freid, nfr. froid
de frigidus (frig'dus) ; alb. ngrirS gele, froid, (pariiic. de ngrig =-.
in-frigeo Je fais gder, fai froid); le pi. friguri, f, frissons, fiăvre.
friguleţ, sm. dim., petit froiă; - frigurele, sf. pi., petits frissons,
petite fiâvre; - friguros, adj., * L. frigulosus = frigidulus ; it.
freddoloso, esp. friolejo, vfr. frilleux, freilleui, nfr. Mleux d'un
type frigidulosus; - friguşor, adj., subst. dim., * L. frigusciolus =
frigidiusculus; - friguf, sm. petit froid; -fior, sm. froid, frisson,
frissonnement, frayeur; L. frigor, oris; vesp. frior; prov. freior,
frior; vfr, froior; nfr. frayeur; a lua pre ci/neva fiori frissonner.
fioros, adj., qui cause des frissons, qui fait tressaillir de crainte
ou d'horreur, effroyable, afifreux, horrible ; - Infior, ai, at, a, vb. 1 ;
* L. infrigorare; faire fr^mir, faire frissonner, effrayer; a se
vnfiora frissonner, fr^mir, tressaillir; cfr. prov. esfreyar, esfreidar,
esfredar, vb.; esfrei, s.; fr. effrayer (effroier), vb.; effroi, 8.;-a
infiora pre ci/neva frigurile avoir un (frisson) pressentiment de
fiăvre, etre menace de la fievre; - înfiorare, sf.; - infiorător,
adj., fr^missant, saisissant, affreux, horrible.

Frig, fripsei, fript, frige, vb. 2; L. frigo, xi, ctum (xum),
Sre; it. friggere; cat. fregir; esp. freir; port, frigir; prov. fregir,
frire; fr. frire; alb. fgrgoig; serbe nsl. frigati, ţrigaiU-frigare,
sf. broche; - frigător, adj., subst., rdtissant, rdtissem \ - frigere,
sf. ; - fript, sm. - friptură, sf. rati; it. frittura; esp. port, fritura;
prov. frichura; fr. friture; - fripturar, sm. rdtissem; - fripturărie,
sf. rdtisserie; - fripturică, sf. petit rati.

Frîng, frinsei, frînt, fringe, vb. 2 ; rompre, fracasser, fracturer,
casser, briser; L. frango, fregi, fractum, Sre; it. frângere, fra-
gnere ; vesp. franjir, frangir ; port, frangir ; prov. franger, franher,
fraingner, frainher, frainer; vfr. fraindre; nfr. en-freindre Y*»*-
fringere); a 'şî fringe manele se tordre Ies mains; - fringător,
adj., subst., rompant, kc,- frîngătoare,^{.\ix\so\x, broie;-/Hw-
gătură, frmtură, sf. rupture, cassure, fragment; L. fractura;
it. frattura, in-fragnitura, in-frantura; cat. esp. port, fractura;
prov. fractura, frachura, franhadura; fr. fracture; frtnturi de
limbă bavarderie; - frîngere, sf. ; - infrîng, frinsei, frînt, fringe,

I. Pringhie— Frîu. 101

vb. 2; rompre, briser, enfreindre; L. infringfire; it. înfrângere,
infragnere; prov. esfranger, esfranher, esfraingner, eflfranher;
vfr. enfragner; fr. enfreindre; a se infringe se briser, se rompre,
s'humilier, se repentir; -infringere^ sf. ; - rtsf rîng, frinsei, Mnt,
fringe, vb. 2. = L. re-ex-fringere; retrousser, retaper, hausser,
rompre, r6fl6chir, refl^ter, refractor ; - r^fringător^ adj., retrous-
sant, &c.; - r^rîngătură, sf. retronssement ; - r&sfringere, sf.
rSsffinturay sf. retroussis, revers, troussis, repli, genouillere,
parement, rebord, rempli ; - fărâmă, sf. fragment, morceau, miette ;
L. fragmen-fragmina, pi. (frag-frango) ; cUb. thSrrime ; fârămă de
păine miette de pain; - fărăm, ai, at, a, vb. 1; aJb. thSrrmoig;
br^siller, briser, triturer, casser, fracasser, fracturer ; a se fărăma
s*^ener, se casser; a fărăma pre cineva la inimă avoir des
tranch^es, des coliques; a fărăma de bătaie mondre de coups.
fărămăcios, fărmicios, adj., friable, cassant; - fărămare, sf.
fărămator, fărmător, adj., subst., brisant, briseur, &c.; - fărăma-
tură, f armătură^ sf. fragment, bris, debris, miette, mie; fărăr
mături de mimă, in păntece tranches ; - fărămăturică, fărămi^,
sf. petit fragment, &c, ; - fărămos, adj., fr§le, fragile, mou, ten^e.
fărămăturesc, fărmăturesc, ii, it, i, vb. 3; brâsiller, ^mier,
6mietter; - fărămăturire, sf.; - sfărăm, sfărm, ai, at, a, vb. 1;
briser, rompre, ^eraser, fracasser, exterminer; - s fărămăcios,
sfărmădos, adj., cassant, fragile; - sfărâmare, sf.; - sfărămător,
adj., subst., brisant, &c.; - sfărămătură, sf. fragment, d^ris.
sfărămăturesc, sfărmăturesc, ii, it, i, vb. 3 ; br^siller, &c. ; - sfără-
măturire, sf.

Fringhie, frimbie, sf. corde; L. fimbria; it. frangia; 5tc.
frinza; esp. port. franja; prov. fremna; vfr. fringe; nfr. frânge;
nhall. franăe; angl. fringe; tous ces 7nots sont transposes en
frimbia pour fimbria; Ies formes it. esp. port, procedent du fran-
gais; - fringhioară, fringhiuţă, sf. petite corde.

FrTu, sm., frte et frîne, pi. f., frein, bride; L. frenum
(fraenum); it. esp. freno; cat. fre; port, freio, freo; prov. fren,
fre; fr. frein; alb. fr6, fr6n;- înfrîn, infrînejg, infrîuez, (v. Alex.
B. 1. 20) ai, at, a, vb. 1; mettre le frein, brider, refr^ner,
r^primer, contenir, dompter, maîtriser; L. infrenare; it. infrenare;
cat. esp. enfrenar; port, enfrear; prov. enfrenar, efrenar; fr. re-
fr^ner; a se infrîna se contenir, s'abstenir, se priver; - infrînare,
sf.; - infrinător, adj., subst., refr^nant, domptant, r^primant,
celui qui refrene, &c.; - desfrTnez, desfriuejs, ai, at, a, vb. 1;
d^brider, d^baucher; it. disfrenare; cai. vesp. desfrenar; nesp.
neat, desenfrenar; port, desenfi'ear; prov. desfrenar, defrenar; fr.

102 I. Frumos— Prupt.

seulement le part. effrSne; a se desfrtna, esp. desenfrenarse,
port desenfrearse ; se d^r^gler, se d^baucher; - desfriu, sm.
debridement , d^reglement, d^bordement, licence ; - desfrinare, sf.
debridement, d^râglement, d^bordement, excăs, d^baache, incon-
tinence, libertinage; - desfnnat, part., adj., it. desfrenato; esp.
desenfrenado; port, desenfreado; d^bauchă, dârăgie, d^vergondi,
dissipe, libertin ; - desfrtnator, adj., subst., d^bridant, d^bauchant,
debaucheur.

Frumos, adj. v. formă.

Frunte, sf. front, t@te, fa9ade, fleur, quintessence; L. frons,
frontis, f.; it. fronte, f.; vesp. fronte, fruent, fruente, fnmte, f.;
nesp. frente, f.; cat. front, m.; prov. front, fron, m.; fr. front,
m. ; de frunte en front, principal, en titre, excellent ; - fruntary
sm., * L. frontarium = frontalia, pi.; it. frontale; cent. esp. port,
prov. frontal; fr, frontal, frontail (frontacidumX fronteau (froth
telluni); - fruntaŞy adj., subst., en front, principal, h, la tâte,
notable, marquant; - fruntişoară, frurUiţăy sf. petit front,
cufrunt, ai, at, a, vb. 1; it. confrontare; cat. esp. port. prov.
confrontar; nprov. counfrountâ.; fr. confronter; - cufruntarcj sf.
cufnmtatf sm. confrontation, &c.;-cufruntător, adj., subst., con-
frontant, comparant, celui qui confronte, &c. ; - cufruntăturâ, sf.
confrontation, comparaison; - infrunt, ai, at, a, vb. 1; affronter,
braver, chapitrer, rdprimander, insulter, offenser = it. aflBron-
tare, cat. vesp. port. prov. afrontar, nesp. afrentar, fr. affronter.
înfruntare^ sf.; - infruntător, adj., subst., affrontant, r^priman-
dant, celui qui r^primande, &c. ; - infruntăturăy sf. r^primande, &c.

Frunză, sf. feuille; L. frons (fruns), frondis; it. fronda,
fronde; esp. fronda, fronde; frondosidad, port, frondosidade,
f'* frondositasj atis); - frunzar, sm., L. frondarium; feuillage,
ram^e, feuillde, berceau; cfr. vfr. foillie cabane de feuilles.
frunzei, sm. feuill^e, feuillage, yeriure; - frunziş, sm. feuillage.
frunzişoară, frunzuliţa^ frunzuţă, sf. petite feuille; - frunzos,
adj., L. frondosus; it. esp. port, frondoso; - frunzăresc, ii, it, i,
vb. 3; feuilleter, effeuiller; - frunzărire, sf.; - frwnzărit, sm.
feuillage, ramage, ram^e ; - înfrunzesc, ii, it, i, vb. 3 ; se couvrir de
feuilles, pousser des feuilles = L. frondescere, it. frondire, fron-
deggiare, infrondarsi, esp. frondosear; - infrunzire, sf. feuillaison.

Frupt, sm., frupturi, pi. f., L. fructus; it. frutto, frutta;
cat. fruyt; esp. fruto, fruta; port, fruto, fruta, fructo, fructa;
prov. fnicha, fruita, frug, frut; fr. fruit; alb. friout; * Ifrupt
a Vacception primitive du mot latin c.-a-d. Taction de prendre
de la nourriture — de jouir, et Von designe en rom. par frupt

I. Pug— Pmn. 103

spicialement V actum de manger gras, (de la yiande); a manca
de frupt manger gras (de la viande); pour fruits des arbres le
Bom. emploie poame L.poma (pi)]*; - înfrupt, ai, at, a, vb. 1.
r^fl.; a se înfrupta manger gras, de la viande; a se înfrupta cu
came manger de la viande, rompre le carâme ; en terme de plai"
santerie: a se înfrupta cu o sărutare prendre un baiser ă. la
d^rob^e; - infruptarCj sf.

Fug, fagii, fugit, fagi, vb. 3; L. fagio, fagi, fagitum, ire;
it. faggire; esp. huir; cat port. prov. fagir; fr. fair; a fugi de
cineva, de ceva fuir q., qch.; - fuga, sf., L. faga; it. cat.
esp. port. faga; esp. aussi huida; prov. fagua; fr. faie {= re-
fuge); faite (* fugita); a da fugă, L. fagam dare, Virg. A.
12, 367; dare se in fagam, Cic. Ace. 4, 93, 95; a lua pre
fugă chasser q.; - fugaciu, adj., fay ard, fagitif, coureur; * L.
fagaceus pour fu^ax,acis; ît. fagace; esp. fagaz, huidizo; port.
fagace, fagaz; prov. fagatiu; - fugar, adj., subst., fayard, fagitif ,
coureur, coursier; - ftyâre}, adj., subst., coureur; - fu^aş, sm. =
fagar; - fugător, adj., subst., fayard, coureur, coursier; -/tfjrire,
sf. ; - fugitor, adj., subst., fuyant, fayard; *L. fugitorius; fugitor;
it. faggitore; vesp. fuidor, huidero; - fugăresc, ii, it, i, vb. 3. =
L. fagare; mettre en fuite, chasser, poursuivre; - fugărîre, sf.
rfefug, sm. avertin, toumoiement, vertigo, (maladie des hrebis).

Fulg, sm., fulgi, pi., duvet, flocon; du part. L. fluius (trans-
pose en fulxuS'fidctus) fluide, mou, lâche; ît. floscio, cat flux,
esp. flojo, port. froxo, frouio, prov. fluis, mou; esp. flojel, port.
frouiel duvet; - fulgos, adj., cotonul, cotonneux, duveteui; - ful-
giesCy fulguesc, ii, it, i, vb. 3 ; floconner ; - fulgăire, fulguire, sf.

Fulger, sm., fulgere, pi. f., L, fulgur, uris; it. folgore, m.;
prov. foldre, folzer, fouzer, m. ; vfr. esfoldre, f. ; nfr. foudre, f. ;
esp. port fulgor du L. fulgor; - fulgeră, ai, at, a, vb. imp. 1;
faire des 6clairs; L. fulffurare; it. folgorare; esp. port. ful-
gurar; - fulgerare, sf.; -fulgerător, adj., subst., fulminant, celui
qui fulmine; - fulgerătură, sf. Eclairs.

Fum, sm., fumuri, pi. f., L. fumus; it fumo, funmioţ esp.
humo; vesp. port fumo; cat. prov. vfr. fum; fr. fum6e,
(== fumata, prov. fumada) ; le pi. fumuri signifie fumees; - fumăr
rică, sf. Fumăria; fumeterre; - fumărit,^ sm. fouage; - fumos,
adj., L. fumosus; it esp. port. fumoso; cat prov. fumos; fr.
ftunenui; ' fumuratic, adj., plein de fumees ; fum, ai, at, a, vb. 1;
L. fumare; it fumar, fummar; esp. port prov. fumar; fr.
fumer; - fumare, sf.; - fumător, adj., subst., fumant, fameur.
fumeg, ai, at, a, vb. 1; fumer; L. fumigare; it. fumicare; vesp.

104 I. Fund— Funie.

fnmigar; «e«p. humear; port, fumegar; fr. tumiger i-fiMnegăios,
adj., qui fume, enfum^ = L. fumicus; U. fuinmicoso ; - fume-
ganie, sf. fum^e, vapeur ^paisse; - fumegarey sf.; - fumegător,
adj., fumant ; - afum, ai, at, a, vb. 1 ; * L. ad-fumare = mfu-
mare; U. affumare; esp. ahumar; port. prov. afnmar; fr. fumer,
enftuner; - afufnare, sf. ; - afumător , adj., subst., enfumant,
parfumant, celui qui fume, enfimie, parfume; -afumătoare^^U
cassolette; le pi. afumători parfum, encens; - afumăturăy sf.
action de parfumer, parfum; - infumur, ai, at, a, vb. 1. r^fl.;
a 86 infumura se remplir de fum^es, s'en faire accroire, se donner
des airs, s'imaginer qch.; - înfumurare^ sf.

Fund, sm., funduri, pi. f., L. fundus; i^. fondo; esp. fnndo,
fondo, hondo; port, fundo; cat. prov. fons; fr. fond, fondg; alb.
fount; 'fundac, sm. meule, tas (de foin, &c.) pour servir d'abri
au champ; cfr. fr. fonceau (^* fundiceUus) petit vdUon; - fundă-
tură, sf. accul, ravin, coin; -afund, adj., adv., profond, creux;
L. ad fundum; it. affondo; cat. fondo; nesp. hondo; vesp. port.
fundo; a da afund couler, plonger; a se da afund s'enfoncer,
faire le plongeon; a intra afund s'enfoncer; * afund, ai, at, a,
vb. 1; approfondir, enfoncer, immerger, plonger; it. affondare;
esp. afondar, ahondar; port, afundar; cat. prov. afonsar, afonzar;
vfr. afonder ; alb. fountos ; - afundare, sf. ; - afundător^ adj., ap-
profondissant, &c. ; - afundătură, sf., it. aflfondatura ; approfondisse-
ment ; - cufund, ai, at, a, vb. 1 ; enfoncer, renfoncer, submerger,
plonger, couler h. fond, p^rir; - cufundo/du, sm. plongeon (animal).
cufundare, sf.; - cufundător, adj., subst., enfonjant, plongeant,
ţlongeuT ;- cufundăturăj sf. immersion; - cufundiş, sm. immer-
sion; de a cufundiş, faire le plongeon; - sucufund, scufund, ai,
at, a, vb. 1; L. sub — con — fundare; submerger, plonger, couler
k fond; - sucufundare, sf.; - infund, ai, at, a, vb. 1; foncer, ren-
foncer, enclaver, confondre, d^confire; prov. esfondrar, esfondar,
efundar; vfr. enfondrer, nfr. efifoudrer, enfoncer; a se infunda
s'enfoncer, s'enclaver, s'engoufifrer (le vent) ; a infunda pre cineva
enfoncer, couler h fond, confondre q., pousser k bout q.; capul
inf undat a unui cuiu la tâte perdue d'un clou; - vnfundare, sf.
infundător, adj., subst., renfonţant, celui qui renfonce, &c.; - in-
fundătură, s£ enfoncement, &c.; - desfund, ai, at, a, vb. 1; esp.
port, desfondar; fr. d6f oncer; - desfundare, sf. ; - des fundator,
adj., subst., d^fonţant, &c.; - des fundătură, sf. d^foncement

Funie, sf., funii, pi. corde; L. funis, m.; it. fune, m. & f.,
fr. funin (* funinus) ; - funidcă , sf. petite corde ; - funier, sm.,
it. ftmajo, funajuolo; cordier ; - funierie, sf. corderie ; - fuior (pour

I. Funingine — Furnică. 105

funior) , sm. , fuioare , pi. f . ; * L. funiolus pour fumctdus ;
botte, poignet; un fuior de cănepd tortis de filasse; alb. fkjoUS
(* funicida) idem; - ftmioară, sf. petite corde; - funişoară, sf.,
* L. fiiniciola; idem.

Funingine, sf. suie, noir de fum^; L fuligo, inis; U. fîi-
liggine; esp. hollin; port. fuligem; - funinginos^ adj., L. fuli-
ginosus ; it. fuligginoso ; esp. port. fuliginoso ; fr. fuligineux.
funinginiu, adj., L. fuligineus.

Fur, sm. voleur; L. fur, furiş; it. furo, fure; esp. (arag.)
furo, adj.; -fur, ai, at, a. vb. 1; voler, d^rober, pilier; L. fu-
rări ; U. furare ; prov. furare ; esp. hurtar, port. furtar (de furtum).
furare^ sf.; - furai, sm. voi, larcin; - furător, adj., subst., volant,
voleur; -furătură, sf. voi, larcin; - furiş, adj., adv., furtif, fur-
tivement; pre furiş furtivement; -furt, sm., furturi, pi. f. voi,
larcin; L. furtum; it. port. furto; cat. furt; esp. hurto; prov.
furt, im ;- furtişag, furtuşag, sm. voi, larcin, d^pr^ation;-furifez,
ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se furişa se d^rober, ^chapper, s'^chapper,
fuir, se glisser; - furişare, sf.

Furcă, sf., furci, pi., L. furca ; it. cat. vesp. port. prov. forca;
nesp. horea ; fr. fourche ; angl fork ; alb. fourkS ; vsl. furka ; bulg.
furk'B; mhaU. nhaU. furke; ngr. (povgxa; furcă de tors qu^nouille;
mai avem de furcă amîndoi nous avons encore k d^meler qch.
ensemble; le pi. furd fourches patibulaires ; - furce, sf. dim.,
L, furcella pour furciUa ; - furcoiu , sm. grande fourche ; it. for-
cone ; esp. hereon, hurgon, furgon ; port. forbon ("= esp. furgon) ;
fr. fourchon, fourgon (chariot ă fourche); - furculiţă, sf. four-
chette; alb. fourkouliţS; ngr. q>ovQxoviXT^a; - furcuţă, sf. dim.,
petite fourche; - infurc, ai, at, a, vb. 1; it inforcare; esp. enforcar,
enhorcar, ahorcar; vcat. prov. port. enforcar; fr. enfourcher; a
se infurca se bifurquer; urechie infurcată (infurcită) oreille en-
fourch^e , c.-ă-d. couple (che^f Ies beies ă comes) ; - infurcare, sf.

Furie, sf., L. furia; it. esp. port. furia; fr. furie; - furietic,
adj., furieux; - furios, adj., L. furiosus; it. esp. poH. furioso;
cat. prov. furios; fr. furieux; - infuriez, ai, at, a, vb. 1; it. in-
furiare; rendre furieux; a se infuria devenir furieux; - infuriare, sf.

Furnică, sf., L. formica; istr. fruniga; it. foimica; esp. hor-
miga; cat. port formiga; prov. formiga, formil, fromit; vfr.
formitz, m.; formie, fourmie, f.; nfr. fourmi, f . ; (formi, autre-
fois mase. * formiciis); - furnicar, sm., it. formicajo; cat. for-
miguer; esp. hormiguero; port formigueiro; prov. formiguier,
fromiger ; fr. fourmilier, fommiliere ; aussi Picus minor ; - fur-
mcărie, sf. = iY. formicolajo, fr. fourmiliere; - fumicos^ adj..

108 I. Furtună— Oftină.

L. formicosus; esp. hormigoso; - fumicuţă, sf., U. formicuceia.
furnic, ai, at, a, vb. 1; fourmiller, grouiller, d^manger; L. for-
micare; it. formicare; esp, hormigar, hormiguear; port. fonnigar,
formiguejar; prov. formicar, formigueiar; vfr. formier; nfr. four-
miller (formiculare); - furnicare , sf.; - furnicătură^ st. fourmille-
ment; - infurnic, ai, at, a, vb. 1; v. furnic.

Furtună, sf. tempâte; L. fortuna; it. cat. esp. port. prov.
fortuna; fr. fortune; alb. fourtounS, ngr. tpov^ovva^ turc fortuna,
nsl. serbe fortuna tempete; * [l'acception de tempite a dâ se d^-
velopper en premier lieu de Vit. correre fortuna, c.-ă-d. courir
fortune sur mer, et de la suhir une tempâte; le mot rom. est
pris du ngr.]*; - furtunatic, adj., orageux, temp^tueux; -furtunos,
adj., it. esp. fortunoso; temp^tueux.

Fus, sm., fuse et fuluri, pi. f. fuseau, poilier, pivot, poin-
ţon; L. fnsus; it. vesp. port. fuso; esp. huso; cat. prov. fus;
fr. fuseau (fuseUus); fus implut cu tort fus^e, volue; - fusar,
sm., U. fusajo; port. fuseiro; fr. fuselier; aussi Aspro vtdgaris.

Fust, sm. rondin, gourdin, baton; L. fustis; it. fusto; esp.
port. fuste; prov. cat fust; fr. f&t (fust); it. esp. port. fusta,
fr. fuste espece de vaisseau — aussi de fustis; prov. fusta poutre,
charpente ; - fustaş, sm. porteur de gourdin (v. Cant. .80) ; - fuşteiu,
fustei, fuşcel, sm. rancher, Echelon, degr^; * L. fustellus; it.
fuscello; cfr. magy. fustely gourdin.

Fut, ui, ut, e, vb. 2; L. futuo, ui, utum, 6re; it. foktere;
prov. fotre ; fr. foutre ; - futaiu , sm. ; - futător, adj., subst., L.
fututor; it. fottitore; - futătură, sf., it. fottitura; - futut, sm.
fute-vînt, sm., it. fottivento.

G

Găină, sf. poule ; L. gallina ; it. cat. esp. gallina ; port. gal-
linha; prov. galina, galinha; fr. g^line (^g^linotte jeune poule
grasse); - găinar, sm. marchand de poules; L. gallinarius; it.
gallinajo; esp. gallinero;i)(?r^. gallinheiro; prov. guallinier; - găi-
nări-e, sf. poulailler; L. gallinarium; esp. gallineria; - găinaţ,
sm. fiente de poules; L. gallinaceus (se. fimus); esp. gallinaza;
port. gallinhaza; alb. gSljasfi; - găinuşă^ sf. dim., poulette, poule
d*eau, foulque, g^linotte; le pi. găinuşe pl^iades = t^. gcJUndle,

I. Oalb&n— Oemiii. 107

gaiiţe, sf. pi. volaille; (v. Blaz. Gr. 30; LB.; Pumn. L. 1. Ill);
d'un type '*' L. gaUicia poor gaUinacea? - găinăţez ai, at, a,
vb. 1. r^fl.; a se găindţa fienter (des poules) ; - găinăţare, st

Galbăn, gcdbin, adj., subst., jaune, un ducat (ă cause de sa
cofdeur jaune) ; L. galbanus (galbinus) ; vfr. et patois galne,
jalne, gaune, gane (galb'nus — gcdnus); nfr. jaune; esp. port.
jalde (du fr.); cUb. gelbSra vert; - gălhănare, gâibinare, sf. jau-
nisse; Serrahda tinctoria; - gălbâna§, gălbinaş^ adj., subst., dim.,
jaunâtre; un petit ducat; (cfr. fr. jaunet); - gălbănuş, gătbinuş,
SUL jaune d^oeuf; - gălbicios, adj., jaunâtre; - găibiciune, sf.
jaunisse; - găMnedlă, sf. jaune, couleur jaune, jaunisse; - gălr
binea^ă, idem; - gălbind, adj. dim., ja,\iiMTe; " gălbinde, sf. pi..
Calendula officinalis ; - gălbinicios, adj., jaunâtre; - găibinime, sf.
couleur jaune, jaunisse; - gălbinior, gălbior, adj. dim., jaunâtre.
găibiniţă, sf., Galeobdolon; - gălbiniu, adj., L. galbineus; jau-
nâtre; - gălb'iu (gălbuiu), adj., jaunâtre; - ingălbinesc, ii, it, i,
vb. 3; jaunir, blemir, pâlir, faire pâlir; - ingălMnire, sf.; - in-
gălbinitor^ adj., jaunissant; - ingălbinitură , sf. action de jaunir.
desgălbinesc, ii, it, i, vb. 3; faire perdre la couleur jaune; a se
desgălbini perdre la couleur jaune; - desgăXbinire, sf.

Găoace, s. v. ghioacă. — Gărgăun, s. y. curculez.

Geană, sf., gencj pi. cil; L. gena, prov. gena joue\ [chez
Ennius, v. Paul. Diac. 1. c. & Serv. Virg. A. 6. 686 genae=^
palpebrae et chez Prop. 3 , 12 , 26 ; 4, 5, 16 po6t. = ocult] ; le
Rom. emploie geană po^t. == aurora : geana zUei oculus diei (y.
Alexandresco Ball.; Bal. 3); - sprinceană (pour springeoâîă), st
sourcil; du L. super in gena i. e. au-dessus des joues — des yeui;
o sprinceană de pămînt petite colline, rideau; - sprincena/t, in-
sprincenat, adj., qui a Ies sourcils tres-^pais.

Gelos, adj., it. esp. port. zeloso; port. aussi cioso (pour
dloso); cat. gelos; prov. gelos, gilos; du L. zelus (f^Aog); it.
esp. port. zelo; port. aussi cio (pour cilo); fr. zele; angl. zeal;
ngr. C^Xog; - gdosie^ sf., it. port. gelosia ; esp. zelosia ; cat.
gelosia; prov. gelosia, gilosia; fr. jalousie; ngr. Crjloavvt].

Gem, ui, ut, e, vb. 2; L. gemo, ui, itum, ere; it. gemere,
gemîre; cat. esp. prov. gemir; port. gemer; vfr. geindre; nfr.
g^mir; aîb. gjSmoig, gjimoig; - geniet (gem8t), sm., gemete, pi.
f., L. gemitus; it. gemito; esp. port. gemido; cat. gemeg; prov.
gem; dtb. gjfimS; - gemStor, adj., esp. gemidor; port. gemedor;
g^missant, plaintif ; - gemăturăy sf. g^missement ; - gemere, sf., idem.

Gemin (geamîn), gemen, ă, adj., L. geminus; it. esp. gemino;
port. prov. gemini, pi. ; it. gemello, esp. gemelo, port. gemeo, prov.

108 I. Oenunchiu— Ohiaţft.

vfr. gemel, nfr, jumeau de gemeUua; - trigeminy sm., esp. tri-
jemelo; /r.. trig^meau, du L. trigeminus — trigemeUus; - ingemln
(ingeamîn), ai, at, a, vb. 1; L. in-geminare; it. esp. geminare;
prov. geminar; fr. jumeler; - ingeminare, sf.

Genunchiu, genunche (pour genunchie)^ sm., L. genueulum
fom genicidum; it. ginocchio; vesp. genojo, ginojo; nesp. hinojo;
part. giolho , joelho ; ccU. genoU ; prov. genolh , ginolh ; vfr.
genouil; nfr. genou; alb. gjou, gjoun; - ingenunchiez, ai, at, a,
vb. 1; L. ingenuculare pour ingenictdare; it. inginocchiare; cat.
vesp. agenoUar; prov. agenolhar, aginoUar; fr. agenoniller; alb.
pSrgjounem (* pergentictdare); - ingenunchiare, ingenuncJiierey sf.
ingenunchiaty ingenunchiet^ sm., it. inginocchiata; - ingenundiie-
turăy sf., it. inginocchiatura.

Ger, sm., geruri, pi. f., L. gelu, gelum, gelus; it. gelo,
gielo; vesp. port. gelo; nesp. hielo, yelo; prov. gel, gil; cat. fr.
gel; - geratic, adj., froid; - geros , adj., idem; - geruleţ^ sm.
petit gel; - deger, ai, at, a, vb. 1; L. de— gelare; it. gelare;
esp. helar; cat. port. prov. gelar; fr. geler; - degerare, sf., de-
gerat, sm. gel, gel6e; - degerător, adj., gelant; - degerătură^ sf.,
vesp. heladura.

Gheb (ghib), sm., ghebă, sf., gheburi, pi. f., L. gibbus (gibba);
ML. gybbus ; it. gibbo , gobbo , gobba ; esp. port. giba ; prov.
giba, gibba; fr. gobin (de Vit. gobbo); magy. g5b; - ghebos j adj.,
bossu; L. gibbosus; it. gibboso; esp. port. giboso; prov. gibos;
fr. gibbeux; - gheboşez, ai, at, a, vb. 1; courber, tortuer, cambrer;
esp. gibar; d se gheboşa se courber; - gheboşare, sf.; - ghe^
boşie, sf. gibbosity.

Ghem, sm., ghemuri, pi. f. pelote, peloton; L. glomus, eris;
it. ghiomo; alb. IjSmş, Ijamş; prov. glomicel (* gUmiceUus).
ghemotoc, sm. peloton; - ghemuşor, sm. petite pelote; - ghemuesc,
ii, it, i, vb. 3; pelotonner, se mettre en peloton, se blottir, se
gripper, se raccourcir = L. glomerare ; it. aggomicciolare, aggo-
mitolare, fr. agglom^rer; - ghemuire, sf.; - ghemuitor, adj., pelo-
tonnant, &c.; " ghemuiturâ, sf. agglomeration, &c.

Ghenar, s. v. Ianuarie.

Ghiaţă, sf., ghieţ, sm., ghieţuri, pi. f., L. glacies, ei (glacia);
it. ghiaccia, ghiaccio, diaccio; vcat. glaţa; ncat. glas; prov. glassa,
glacha, glas, glatz; fr. glace; - ghie^r, sm., fr. glacier; - ghie-
ţărie, sf., it. ghiacciaja, diacciaja; fr. glaciere; - ghiepiu, sm.,
gla9on; - ghie^s, adj., it. ghiaccioso; - ghieţuş, sm., ghi^uşuri,
pi. f. verglas; - inghieţ, ai, at, a, vb. 1; L. in-glaciare; it. ghiac*
ciare, diacciare ; cat. glassar ; prov. glassar, glachar ; fr. glacer.

I. Ghimber— Giur. 109

inghieff sm., inghiefuriy pi. f. gel^ froid; - inghi^re, sf. ; - iti-
ghieţai, sm. gel^; - mghieţatâ, sf. glace, glaces; - inghie^toTj
adj., gelant, glaţant; - inghie^turd , sf. gel^.

Ghimber, sm., L. zingiber, zinziber, (C^YY^'fisQi^); U, zenzovero,
zenzevero, zenzero, gengiovo; esp, gengibre, agengibre; port, gen-
gibre, gengivre; cat. gingebre; prov. gingebre, gingibre, gingiebre;
fr. gingembre; JioU. gengber; nhaU. ingber, ingwer; angl. ginger;
nsl. gjumber; rmse inbirb; pd. imbier, imbir; magg. gjOmber;
ngr. CvyytfisQig, TCivrCefiQov; ^wrc zindjefil, zindjăbil; V origine du
mot est orientale.

Ghindă, sf., L. glans, glandis; it. ghianda; esp. port, lande;
vcat. glan, m.; prov. glan, giant, m.; fr. gland, m., glande, f.;
alb. IjSnde; - ghindar, sm. châne; L. glandarins, a, (sc. arbor);
cat. glander, prov. glandier, odf;. ; -gr/wwdMre*, sf. glande (au corps);
L. glandala; it. ghiandola; cat. esp. port, glandula; prov. glan-
dola; fr. glandule; alb. gjandSrS, gjandSrS; nsl. glindura, serbe
glanda glande; - ghvnduriţă^ sf. petite glande; - ghinduros, adj.,
L. glandulosus ; it. ghiandoloso ; esp. port, glanduloso ; prov. glan-
dules; fr. glanduleux.

Ghintă, gintă, sf., L. gens, gentis; it. esp. port, gente; prov.
gen, gent; cat. fr. gent; alb. gjind, gjindi.

Ghîoacă, sf., ghioc, sm., găoace, sf. ^cale, ăcaille, conque,
coquille; du L. cochlea, coclea {xox^ag)^ transposee en deoca;
[cfr. aussi it. cocchio, esp. port, coche, fr. coche, angl. coach,
nhaH. kutsche, nsl. pt. russe ko£ija, serbe koSije, pol. kocy, magy.
kocsi, aî6. kotsi, rom. cocie — voiture — selon Diez D. 1. 131
aussi de conchula ou cochlea^; - ghiocărie, sf., coquillage;*L. coch-
learia, coclearia; - desghioc, (vulg. aussi dehoc, dihoc\ ai, at, a,
vb. 1; Scaler, ^cesser; le vulg. dehoca a surtout le sens d'eor-
tmuer, epuiser, fatiguer, rompre les os (v. Cod. Dial.); dehocat
(dihocat) recru (v. Cod. Diet.) ; - desghiocare, sf. ; - desghiocător,
adj., subst., ^cossant, ^osseur.

Ghiocel, diocd, sm., Galanthus nivalis; Aster chinensis;
Leucojum vemum; d'un type L. glauceUus pour glauceum, glau-
don (yXavxiov); it. esp. glaucio.

Ginere, sm., L. gener, i; it. genero; esp. yemo, hiemo; vesp.
port, genro; prov. genre; cat. fr. gendre.

Gingie, gingină, sf., L. gingiva; it. gengia (gingia), gen-
giva; sard, sinzia; esp. encia; port, gengiva; vcat gingiva; prov.
gengiva, gingia, angiva; fr. gencive; - ginginos, adj., de gen-
cive, (v. Jon. Cal. 88).

Giur, sm., giururi, pi. f. cercle, rond, circuit; L. gyrus

110 I. Olast— Oratie.

(yvQog) ; it. esp. port giro ; vcat. prav. gir ; alb. gjiri ; in giur^
L. in gyrum, it. in giro, autour, ă Tentour ; vnrpre-giur, impre-
giur, adv., pr^p., h Tentour; giur in pre giur, din giur in pre
^wr tout autour; - impregiur, sm. circuit, enceinte, tour; - im-
pregiurez, ai, at, a, vb. 1; enceindre, entourer, enyironner, em-
brasser; - impregiurare , sf. action d'entourer, d*enceindre, &c.,
circonstance, conjoncture, rencontre, ^v^nement, incident; după
impregiurări selon Ies circonstances; - impregiuraş, adj., subst.,
environnant, voisin; (v. Ur. 2. 251; Pum. L. 3. 220); - im-
pregiurător, adj., environnant; - impregiurătură, sf. enceinte;
(v. St. D.); - impregiurime, sf. circuit, enceinte, entours, alen-
tours, environs; - incungiur, sm., L. in-cum-gyro; tour, cercle,
circuit, detour, ^cart; fără hicungiur sans detour, sans pr^m-
bule; - incungiur, ai, at, a, vb. 1; entourer, enceindre, environ-
ner, enfermer, embrasser, envelopper, investir (une place), dou-
bler (cap, pointe), faire un detour, 6viter q.; a incungvura lumea
=^it. girare il mondo, faire un voyage autour de la terre, par-
courir le monde; - incungiurare, sf.; - incungiurător, adj., subst.,
entourant, &c. ; - incungiurătură, sf., entourage, d^ur, &c.
pregiutoare, {torn pregiurtoare), sf. cotte, maille; (v. Cod. Dial.)

Glast, sm. guede; L. glastrum; it. glastro; esp. port, glasto.

Glie, sf. motte de teiTe, gazon; L. gleba, glaeba; itj gleba,
ghiova; esp. cat. port, gleba; prov. glieva, gleza; fr. glSbe; nd.
gleba; pol. gleba; russe glyba.

Globy sm., glohuriy pi. f., L. globus, it. esp. port, globo;
fr. globe; prov. globel (ghbeUus pour ghbtdus); - globos, adj.,
L. globosus; it. esp. port, globose; fr. globeux; - globule^, glo-
buşor, sm. petit globe.

Grangur, sm., grcmgură, sf., (pom* gargur-gargură); loriot,
ortolan; L. galgulus (gălbuia), merle dore; v. Plin.^ 30, 11 (28).

Gras, adj., L. crassus; ML. grassus; it. grasso, crasso;
esp. graso, erase, crasio; port, graxo, crasso; cat. prov. rom. d.
Gr. fr. gras; fr. aussi crasse, adj. fern, et subst. - grăsime, sf.,
it. grasume; graisse; - grăsulean, adj., un pen gras, grasset.
grăsulvu, adj.=i^. grassolino, esp. grasuelo, fr. grassouillet.
grăsuţf adj., it. grassoccio; - ingras (ingrăş), ai, at, a, vb. 1;
L. incrassare; it. ingrassare; esp. engrassar; port, engraxar;
vcat. engrassar; prov. engraissar, engruaissar; vfr. encrassier;
fr. engraisser; - ingrăşare, sf.; - ingrăşător, adj., engraissant.
ingrăşătură, sf. engraissement.

Gratie, sf., gratii, pi. claie, grille, treille, treillis, treillage,
rouet; L. crates, is; it. grata, grada; esp. grada; port, grade;

I. Grău— Greu. Ill

serbe grata « krata; pol. krata; le C(U. grillo, esp. grilles, pL,
port, grilhos, pi., prov. grilho, grille, grelle, vfr. graHle, graeille,
graille, nfr. grille (gril) de craticula, BL. graticula; - grătar,
sm. gril, grille, chenet; - grătişoară, sf., it. graticciuela ; - grădi,
sf., grădde, pi. claie, verge, baguette (v. Mikl. SI. E. 20); it.
gradella treiUiSt grille; gratella gril; - cratiţă, sf. chenet, trepied,
poale, casserole, marmite.

Grău (grîu)^ sm., grăie (grîie), grăne^ grauri (grîuri), pi.
f., blâ, froment; L. granum; it esp. grano, grana; port. grâo;
cat. gra; prov. gran, gra, grana; fr. grain, graine; alb. grour;
grâu potiimic (granum cotumix), Parietaria officinalis^ - grănar,
sm. , L. granarium ; it. granaro , granajo ; esp. granero ; port.
granel; cat. graner; prov. granier, grani; ţr. grenier; - grănărie,
sf. masse de bl^; L. granaria; cdb. grinjSra semaiUes; - grăneaţă^
sf., grâneţe, pi. grain (de bl6, &c.) en g^n^ral; esp. port. gra-
nizo (grain de grele) ; - grăunţ (grăunte) pour grănuţ , sm.,
grăunţe, pi. f., * L. granuceum, dim. sans sens dimin.; grain,
graine; le pi. grăunţe grains de toute espăce, surtout orge,
avoine pour Ies chevaux; cfr. esp. granoto orge; - grăuncior
(pour grănudor)^ sm., * L. granuciolum; petit grain; - grau^nţd
(pour grănuţel), sm., * L. granucellum ; petit grain ; - grăunţos,
adj. = L. granosus ; it. esp. granoso ; fr. grenu ; - grăuşor (pour
grănuşor)^ sm., * L. granuciolum; petit grain; aussi Ficaria
ranuncoloides; Veronica arvensis; - grăunţesc, ii, it, i, vb. 3;
= it. granire, granulare ; esp. grânar, granular ; cat. prov. grânar ;
fr. grener, granuler, greneler ; - grăunţire, sf.

Graur, sm. âtourneau, sansonnet; L. graculus, it. gracculo
(gracco), gracchia, esp. grajo, graja, port. gralho, gralha, cat.
gralla , prov. gralha, grailla, vfr. graille, nfr. grolle, grole (pour
graule)^ comeiUe, choucas.

Greu, gre (pour greuă; avec Tart. grea pom* greua), grei,
grele (pour greue); pesant, lourd, p^nible, grave, s6rieux, difficile;
L. gravis; it. grave, greve; ncat. esp. port. grave; vcat. greu;
prov. greu, grieu; vfr. grief, gref; fem. griâve, grSve; nfr. grief,
subst.; cu greu difficilement, p6niblement; a veni cuiva greu
avoir de la peine; a se face greu faire le difficile, le d6goftt6;
a fi gre porter, etre enceinte, grosse; - greuleţ, adj., un peu
lourd, &c. ; - greoiu , adj. augment., assez pesant, lourd ; - greuşor,
adj., L. graviusciolus pour graviusculus; it. gravacciuolo ; - greu-
tate, sf. pesanteur, lourdeur, poids, difficult^, fardeau, incom-
modit^; L. gravitas, atis; it. gravita, gi*avitade; cat. gravedat;
esp. gravedad; port. gravidade; prov. greugetat, gravitat; vfr.

112 I. Grier— Grog.

griet6; nfr. gravita; - greaţă, sf. mal de coeur, naus^, enyies
de vomir (mac, rom.=poids); * L. gravitia; it, gravezza; cat:
esp. port, graveza; i>rot;. greveza, grevessa; tm% vine grea^ le
coeur me soul^ve; - greţos , adj., d^go&tant, naus^bond, dăplai-
sant, fastidieux; - greţoşie, sf. fadeur; - ingreuiez, ai, at, a, vb. 1;
L. ingravare; it cat. esp. port, gravar; ^>rov. grevar, gravar,
greviar, greujar; fr. grever; - iyigreuiare, ingreuiere, sf.; - tw^
greuieiory adj., grevant, chargeant, &c.; - îngreunez, ai, at, a,
vb. 1 = ingreuiez; - ingrec, ai, at, a, vb. 1; engrosser, impr^er;
* L. ingravicare pour ingravidare; it. ingravidare; - vngrecare^
sf.;'ingr6cător, adj., subst., engrossant, &c.; - ingrecătură, sf.
impregnation; - ingreutăţesc, ii, it, i, vb. 3; charger, grever,
accabler; - iwjreutăţire , sf.; - ingreţaiueec, ii, it, i, vb. 3; (de
greaţă); d^goftter; a se ingreţnlui se d^goftter; (v. U. 5. 70);
ingre^tiire, sf.; - ingreţofez, ai, at, a, vb. 1; d^goftter; a se
ingre^şa se d^gofiter, avoir du d^goât; - i/ngre^şare^ sf.

Grier, sm., L. gryllus (grillus); it. esp. port, grille; eat.
grill; prov. grilh, gril, greill; fr. grillon (dimin.); - grieraş.
grieruş, greuruş, grduş^ sm. gr^sillon.

Grindină, sf. grâle, gresii; L. grando, inis; it. grandina,
grandine; vsl. russe grad'B, nsl. serbe grad (gramlo);'grindinoarăy
sf. petite grâle; - grindină, ai, at, a, vb. 1. impers.; grâler, gr^
siller; L. grandinat — are; it. grandinare; prov. grandinar; - grin-
dinar e^ sf.

Gros, groasă, groşiy groase, adj., subst., gros, grossier, 6pm,
lourd, lourdeau, impertinent, malhonnete; L. grossus; it. port.
grosso ; esp. groso , grueso ; cat. prov. fr. gros ; vorbă groasă
gros mot; femeie groasă femme grosse; le subst. gros, m., grosuri,
pi. f. billot, bloc, tronc (aussi en it. grosso tronc), et parce qu'on
mettait dans le temps Ies pieds des prisonniers dans un billots
le mot a pris l'extension de 2mson\ a pune la gros mettre en
prison; - grosărie, sf. frais de prison; (v. Ur. 4. 58); 'grosime,
sf., it. grossume; grosseur, ăpaisseur, lourdeur; - grosişor, grost^,
{it. grossoccio), adj. ăim. ;- grosolan, adj., subst., if. grossolano;
grossier, brusque, massif, malhonnâte, rustre, lourdaud; - gfro^o-
lăme, sf. grossiărete, hmsqxierie; - grosolă^ieşte, adv., grossiâre-
ment, &c. ; - grosoman, adj., subst. = grosolan; (v. Negr. 37).
ingrof, ai, at, a, vb. 1; grossir, engrosser, ăpaissir, figer, lier;
it. ingrossare ; esp. port. engrosar ; prov. engroissar, engrueissar ;
fr. engrosser; a se ingroşa grossir; - ing^oşare, sf.; - i^groşător,
adj., grossissant, &c. ; - ingroşătură, sf. ^paississement, &c. ; - in-
groşecdă, sf. âpaisseur, grosseur, &c.

I. Grue— Guşă. 113

Grue, sf., L. grus, gniis; it. grue, gru, grua, (gruga, gruva);
cat esp, prov, grua; nesp. grulla (dimin.); port grou, m. ; /r. grue.

Grum, sm. monceau, tas, amas; L. grumus; it esp. port.
grumo; vfr. grume; ~ grumuleţ, sm. dim.

Gudur, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; a se gudura caresser, cajoler,
flatter de la queue (des animaux)^ et puis dans un sens vil, se
montrer servile (des Jtomtnes) ; du L. con-adulari (cu-adur-cudur-
gudur; cfr. inghmfa ^ in^conflare) avec les memes deceptions,
gudărie, sf. flatterie, cajolerie, servility (v. Con. P. 218); - gu-
durare, sf. ; - gudurător, adj., subst., caressant, cajolant, cajoleur.

Gură, sf. bouche, orifice, gueule, mufle, museau, collier (de
harnais); L. gula; it cat gola; esp. port, gola, gula; prov. gola,
guola, goulla; vfr. goule, gole; nfr. gueule; alb. goj6, goljS;
din gură — cu gură verbalement ; a tace din gură se taire ; a
da gură crier; a striga cat U iea (levat) gura crier k pleine
tete, ă tue-tete; a se lua de gură se disputer, se quereller; hun
de gură avoir la langue bien pendue; - gurcdiu, guraliv^ adj.,
bavard, verbeux, verbiageur, gueulard; - gurăiie, sf. verbosity,
loquacity ; - gurar, sm. ce qui est ă Torifice, anche, embouchure;
aux salines gurarul est un ouvrier qui travaiUe ă Vorifice de
la fosse (v. Soutzo Stat. Ib9) ;' guratec, adj., bavard, verbeux.
guriş, gureş, adj., verbeux, bavard, hrdkUlem; - gurişie, sf. ba-
vardage, verbiage; - gurişoară, sf. petite bouche; - guri^, sf.,
idem; aussi baiser ; - gurluiu , sm. bec, gueule, gargouille; - In-
gurluesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl. ; a se i/ngurlui cu cineva s'emboucher,
et puis s'engouer, s'amouracher de q. (v. Ur. 1. 167; 2. 88);
cat engolar, prov. engoullar, fr. engouler (engueuler, s'engueuier,
pop.); cfr. fr. s'engouer (selon Diez D. 2. 308 de gave — engaver
du L. cavus — cavea) ; - ingurluire, sf.

Gurguiu, sm. sorte de tuyau adapta k Touverture d*un jet
d'eau, ar^ole des tetons; du L. gurgulio. (de gurges); cfr. esp.
gargol, gargola; port gargalo; prov. gorgolh; fr. gargouille;
gurguiul ţiţei le bout de la mamelle, mamelon, tetin, tette, quasi
le cou de la mamelle; (pour la connexit^ entre Tid^e cavit^,
profondeur, et celle de sein, chose rebomb^e, cfr. gorge de gurges
et golfe — gouffre de xoXnog); - gurguiu, ai, at, a, vb. 1. r6fl. ;
a se gurguia se gonfler, s'enfler, se gorger; măgură gurguiată
colline \)omb6e; - gurguiare, sf.;-gurguţ, ai, at, a, vb. 1. r^fl.;
a se gurguţa se rengorger, se faire valoir, s'ing^rer, jucher, se
jucher (des oiseaux) ; cfr. le fr. se rengorger = se mettre en
gorge et le nhoM. sich brUsten de brust poitrine ; - gurguţare, sf.

Gufăy sf. goître, gosier; it gozzo; lomb. go^^; port. goto;

8

114 I. Gust— Gutăie.

vfr. gueuse; nfr, gosier; (goître ou gouStre, vfr. goitron, prov,
goytron de guttur) ; alb. gouşfi , bulg. guşa cau ; nsl. serbe
guşa cou, goUre; magy, gusa goUre; nous croyons que Torigine
commune de ces vocables pourrait etre le L. guttur (guMus),
le port goto, it gozzo s'en dMuisent r^guliârement; le nsl. serbe
bulg. magy. guşa est de Yit. gozzo ^ le mot rom. est tirt direct,
du nsl. (v. Diez D. 2. 34.); - guşiţă, sf. dim., nsl. serbe gnsi6a.
gufez, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se guşa devenir goîtreux; - guşare,
sf.;- guşat, part., adj., goîtreux; it gozzuto ; nsl. serbe gnşav;
nuigy. guzsas.

Gust, sm., gusturi, pi. f., L. gustus; it. gusto; esp. gusto;
port gosto; cat gust; prov. gost; fr. goftt (goust); alb. gouts;
serbe pol. gust; - gust, ai, at, a, vb. 1; L. gustare; it. gustare;
cat esp. gustar; port. prov. gostar; fr. goâter; - gustare, sf.
gustat^ sm., L. gustatus; - gustâtor, adj., subst., it. gustatore;
port, gostador; - gustătură, sf., esp. gustadura; - gustos, adj.,
it esp. gustoso; port, gostoso; - gustoşie, sf. saveur, sapidity.
gustăresc, ii, it, i, vb. 3; savourer, goâter, coUationner; -jfw^-
tăritură, sf. friandise ; - desgust, sm., it esp. disgusto; port.
desgosto; fr. d^goât; angl. disgust; - desgust, ai, at, a, vb. 1;
it disgustare; esp. disgustar; port, desgostar; fr. d^gofiter.
desgustare, sf.; - desgustător, adj., d6gofitant; - desgustătură, sf.
d^gofit; '.desgusios, adj., d^gofitant; it esp. disgustoso; port.
desgostoso.

Gută, sf. apoplexie; L. gutta; it gotta, goccia, gocciola;
cat. esp. port. prov. gota; fr. goutte; nsl. croate pt russe nrngy.
guta apoplexie; serbe guta, guCula (it. gocciola) apopleade; [le
mot rom. vient direct, du slave, qui le tient de Vit. ; la maladie
de ce nom etait attribuee ă certaines gouttes tomba/nt du cerveau ;
cfr. nsl. serbe kaplja apoplexie, rom. capchie (capie) avertin des
brebis, vertigo des chevaux; nhall. tropf, tropfen ajyoplexieji.

Gutăie, gutte, gutuie, sf., it. cotogna; sic. cutugna; cat.
codony; prov. codoing ; fr. coing; angl. quince; vhaU. chutina;
mhall. kutte; nhaU. quitte; vsl. gdunja; nsl. kutina; btdg. dunja;
serbe tkunja, tunja, dunja, gunja ; russe guni», guny, mpl. ; gutej ;
cech. gdoula, kdoule; pol. gdula, koktan; alb. ftoua; du L. cy-
donia (xvaoiviov), chez les arpenteurs cotoneum, cotonium sc.
malum, fruit nomme d'apres la ville de Cydon dam Vile de
Cr&te; le vocable rom. vient du russe gutej; - gutăvu, gufiu,
gutmu, sm., eognassier.

I. Hărtie— Holb. 115

H

Hârtie, s. v. caite.

Hebet, adj., faible d^esprit, imb^cille, yb^t^; du L. hebes,
tis; it ebete; fr. h^b^t^; - hebeţd, adj. dim.; - hebăic (pour
heb^tuc)^ adj. = hebet; - heb6uce8C (pour hebetucesc), ii, it, i,
vb. 3. = L. hebetare, fr. Wb^ter ; - Aefe^ci^ , sf. h6b6tude, stu-
pidity; - heb&udre, sf.

Hîd, adj., laid, hideux; L. foedus; it. fedo; vesp. hedo; nesp.
port, fee (hediondo); vfr. hide; nfr. hideux (foedosus?); cfr.
vsl. hud's petit; nsl. serbehui mauvais; russe hudo, hudy mau-
vais\ pol. hid scelerat; cech. chnij pauvre, maigre, mauvais,
hyd scelerat; - hmine, hizenie, sf. laideur; cfr. vsl. hud'Bini
petitesse; russe hudenie maigreur.

Hiesc, ii, it, i, vb. 3; bailler, entr'ouvrir ; L. hiare; a hit
gura grincer les dents; a se hii s'entr'ouvrir, se l^zarder, se
miner; - Awe, sf.; - hiitură, sf. l^zarde, &c.

Hipotă, sf. foie; L. hepar, atis {r^nag); it. epate.

Hfriesc, ii, it, i, vb. 3; gronder, grogner, murmurer (sur-
tout des chiens); L. hirrire; magy. herregni; - hîrieală, sf. grogne-
meni; ' Mriire, sf.; - Mriit, sm., L. hirritus; "htriitor, adj., subst.,
grognant, grogneur ;- A^ni^wr^X, sf. grognement.

Holb, ai, at, a, vb. 1; toumer, tordre, d'un type L. volvare
pour vohere; a holba ochii rouler les yeux dans la tâte, regar-
der fixement, bayer; - holbare, sf.; - inholb, ai, at, a, vb. 1. =
holba; a se inholba la cineva r^arder fixement q. ; - desholb,
ai, at, a, vb. 1; d^tordre; - desholbare, sf.; '^Idesvolt, desvoUejs
sont des imitations modemes de Vit. disvolto] *; - holbură (volbură),
sf. tourbillon, bourrasque, toumant, remole, gouffre; Convolvulus
arvensis; - holbur (volbur), ai, at, a, vb. 1; * L. volvulare;
tourbillonner, toumoyer; - holburare, sf.; - Jwlburfitor, adj., tour-
billonnant, &c.; - holburos, adj., orageux, tourmenteux, turbulent.
hultoare (vuitoare), sf. tourbillon, tournant, remole, moulin ă
foulon, foulerie; d'un type * L. volutoria (du fr6q. vdutare);
cfr. it. voltojo chainon toumant; esp. voltorio, adj., volage; - boltă,
sf., it. cat. port, volta; esp. vuelta; prov. volta, vouta, vota;
fr. volte, vofite; esp. boveda; port, abobeda, abobada; bulg.
nd. serbe bolta; magy. bolt; du L. voluttis, vdtus (de volvere).

116 I. Horn— Iarbă.

holtnş, sm. boutiquier, marchand; magy. boltos; - boHesc, ii, it, I
vb. 3; voâter, cintrer; it voltare; fr, voflter; esjp. bovedar, abo-
vedar; port abobadar; m(igy, boltozni; - hdliire^ sf.; - bcltitură,
sf. voussure, voflte.

Horn, sm. chemin^e, four; L. fumus (fornus); it part, fomo;
esp. homo; prov. forn; vfr, for; nfr, four ;^Z. homo four ăpoHer;
alb. fourrfi jmle; *[le rom. formă four ă boulanger, boulangerie,
f'ormagiu boulanger, vieM dti ngr. (povgvog, turc fonin, bulg.
fomna, serbe fumna, vumna boulangerie, de la mame origine
lat.]*; - hornar, sm. ramoneur; L. fomarius; it. fomajo; e^.
horaero; port. fomeiro; prov, foraier; - homeală, sf. chemin^.
homeţ, sm. petite chemin^e.

Humă, sf. mame, argile, glaise; L. humus; - hum4>8f adj.,
glaiseux, argil eux.

I

la, interj., L. eja; esp. ea; port. eia; sic. eja, jeja; vfr. aye.

Iacă, adv. v. eacă.

Ianuarie, ghenar, sm., L. Januarius; it Gennajo, Gennaro;
esp. Enero; port. Janeiro; cat Janer; prov. Januer, Januier,
Genovier, Genoyer, Jenovier, Jenier; fr. Janvier; ram. d. Gr.
Genăr; alb. Jennâr; ngr. ysvagrig; nhail. Jenner, Januar.

Iapă (eapă), sf., iepe^ pi., L. equa; sard, ebba; e^. yegoa;
port. egoa, egua; cat egua; prov. egua, ega; vfr. ieque, ive, aigue;
Jument; le pi. iepe aussi pâdales d'un metier ă tisser; - iepărie,
sf. haras; esp. jeg^erisi; " iepu,^oară, sf. pouliche.

Iar, iară (eară), adv., L. itemm ; de nouveau, encore, encore
une fois, mais; iară ,fi iară = itemm itemmque; iard^ litt.
iterum sic i. e. iterumque.

Iarbă, sf., ierburi, pi., L. herba; istr. jarba; it erba; frvul.
jarbe; esp. yerba; port. herva, erva; cat herba; prov. herba,
erba; rom. d. Gr. iarva, earva; fr. herbe; - ierbar^ sm., L.
herbarius; herboriste; - ierbărie, sf. herbage, L. herbaria; prav.
erbaria ; fr. herberie ; - ierbărit, sm. herbage, pacage, impdt sur
le pacage; - ierbos, adj., L. herbosus; it. erboso; esp. herboso;
port. hervoso ; prov. erbos ; fr. herbeux ; - ierbulifă^ sf. dim.

I. Iarnă— Iert. 117

ierhuşoară, sf., * L. herbusciola pour herbmcula; it erbicciuola.
ierbf^ă, sf., it erbnccia.

Iarnă, sf., ieme, pi., L. hibemum se. tefnpus; istr. jama;
U. inverao , vemo ; esp. invierao ; port inverno ; ccU. ivem,
hivern ; prov. ivern , hivern ; fr. hiver ; alb. dimSr, dimfin.
iernez, ai, at, a, vb. 1 ; L. hibernare; it invemare, vemare;
nesp. port. invemar; ccU. vesp. prov, ivemar; fr. hivemer; aJb.
dîmSroig, dimSnoig; - iemare, sf. ; - iernat j sm., U. inver-
nata; esp. port. invemada ; • iernatic^ adj., subst., hivemal,
d'hiver; hivernage; - iniernez, ai, at, a, vb. 1 ; se faire hiver,
hivemer; - imemarej sf.

Iască, sf., iescuri, pi. amadou, m^he; L. esca; it cat.
esca; esp. yesca; port. isca; prov. esc, esca; vfr. eche; alb. esk,
eşkS; - iescos^ adj., d*amadou.

Ici, adv. V. aici.

led, sm., iezii pL, L. haedus (hoedus); istr. jez; chevreau,
biquet m%\Q\'iaM (eadă), sf. femeile; - ieduleţ, ieduţ, sm., ieduţă,
sf. dim.; - ieduşor, sm., ieduşoară, sf. * L. haeduciolus— a.

Iederă, iaderă, iedură, sf., L. hedera; it. edera, ellera; esp.
yedra, hiedra; port. hera; caf. hedra; prov. edra; vfr. hierre,
yere; w/r. lierre (la consonne iniţiale l est un efifet de Tagglu-
tination de Tart.; cfr. neap, lellera, genois lellua).

lenuper, iuniper, inup^r, sm. , gen^vrier ; L. juniperus ; U.
ginepre, ginepro, ginebro; cat. ginebre; vesp. ginebro; nesp.
enebro; port. zimbro; prov. juniperi, juniert; vfr. genoivre; nfr.
genâvre, geniJvre; angl. juniper; - iuniperă, sf., it. ginepra; esp.
enebrina, nebrina; fr. genievre.

Iepure, sm., {mac. rom. Iepure); L. lepus, oris, m.; it. lepre, f. ;
cat. lebra, f.; esp. liebre, f.; port. prov. lebre, f. ; fr. lievre, m.;
alb. Ijepour, m. ; -iepuraş, sm. levraut, lievreteau; - iepurărie,
sf. garenne; - iepurele sm. levraut; - iepuresc^ adj., de lievre, qui
tient du lievre; - iepureşte, adv., en lievre, conmie un lievre.
iepurime, sf. =iepurărie (v. Hill Gr. r. 84); - iepuroae, iepuroaică^
sf. liăvre; - i^mroiu, sm. bouquin, vieux liăvre; - i&puruţ, sm.
levraut.

Ieri, adv., L. heri, here; it. jeri; esp. ayer; vcat yr; ncat.
ahir; sic. ajeri; prov. vfr. her, hier, er, ier; nfr. hier; oXb. dje,
di6, diethinS (heri, hestemus) ; orl-altă ieri, alaltaieri=2^i alterum
heri; it. jeri l'altro; prov. vfr. Tautrier (iUe alter heri); esp.
anteayâr (ante heri); fr. avant-hier (ah ante heri).

Iert, ai, at, a, vb. 1 ; lib^rer, pardonner, faire grace, gracier,
absoudre^ dispenser, passer sur, permettre, remettre, excuser.

118 I. Ies— îmbin.

exempter; * L. libertare =lS>erare; esp. port. libertar Uberer,
U. liberare, liverare, livrare; es|?. librar; port. livrar; ccU. Uibrar,
lliurar; prov. livrar, liurar; fr. lib^rer, lîvrer, d^livrer; a ierta
pre cineva de ceva = L. liberare alq. ab aliqua re; a nu ierta
prohiber ; a nu ierta j)re cineva se refuser îl q. ; - iertăcios, adj.,
pardonnable, excusable; - iertăciune, sf., * L. libertatio, onis;
pardoD, grace; a cere iertăciune demander pardon, grftce; - iertarCf
sf. grace, pardon; - iertat, sm. idem; - iertător, adj., subst.,
indulgent, clement; esp. port. libertador.

Ies, ieyii, ieşit, ieşi, vb. 3; sortir, paraître, pointer, poindre,
pousser, răsulter, s'exhaler (odeur); L. exeo, ii, itum, ire; it
escire, uscire; cat. vesp. exir; prov. vfr. eissir, issir, ussir; w/n
seulement le part. issu, issue, sf., et dans le comp. re-ussir, tfr.
rissir; a ieşi afară, it uscire fuori ; - ieşire, sf . ; - ieşU, sm.,
L. exitus; it. escita, uscita; cat. exit; vesp. exito; jprof;. issit,
eysuyt , issida, ichida; fr. issue; ieşitul afară sella; - ieşitor,
adj., subst., sortant, &c.; - ieşitoare, sf. latrine, priv6, reb^it;
ieşitură, sf., it. uscitura; issue.

leu, vb. V. lua.

lie, sf. {mac. rom. iUe)\ aine, flanc, fanon, peau de la panse,
croupe, mou; L. ile, ilia; esp, ijal, ijar, ijada; jporf. ilhal, ilharga ;
prov, ilha; vfr, iliers; alb, ija, ijatS, iljatfi; osul iilor ilion;
vîna iilor veine crurale.

W, 7; accus. mase. du pron. pers. conj., du L. illom; it.
Io, ii; esp, le; port, o; prov. Io; vfr. Io, le; nfr. le (de ide pour
iUum); îl s'6courte en 7 par inclinaison devant un verbe com-
menţant par une voyelle : 7 am dus pour U am dus.

Im, sm. boue, crotte, fange, saletâ, crasse; du L. limus
(pour Tapharâse du l cfr. in = linum; iţ = licium); it. esp.
port. limo ; cat. lim ; prov. limo , limon , fr. limon (forme
augment.); - im^os, adj., L. limoso; it. esp. port. limoso; prov.
limos; fr. limoneux (* limonosus); - imoşeală, sf. salet^; imo-
şie, sf. idem.

îmbărbătez, vb. v. bărbat. Imbăt, vb. v. beu.

Imbătrinesc, vb. v. bătrin. Imbi, adj. num. v. ambi.

îmbin, (pop. inghin), ai, at, a, vb. 1; * L. imbinare (de
bini) = combinare; conjoindre, unir, assembler, r^unir, combiner.
imbinare, sf.; - imbinător, adj., assemblant, r^unissant; - imbi-
natură, sf. conjonction, union, &c.; - desbin (desghin), ai, at, a,
vb. 1; * L. de-ex-binare; d^sunir, s^parer; - desbin, sm., des-
binuri, pi. f. disunion, separation, discorde, dissension; - des-
binător, adj., d^sunissant, s^parant ; - desbinătură, sf. separation, &c.

I. Imbîu — Imping. 119

ImbYu, (pop. inghiu), ai, at, a, vb. 1 ; inviter, induire, deter-
miner, pousser, exciter, inciter, animer, attirer, ^mouvoir, pro-
poser, ofifrir; du L. invitare; it. invitare; cat, esp. port. prov.
envidar; esp. port aussi invitar; fr. inviter *[convier==cofmiare,
cfir le rom. imlna; la forme invita n'est pas du fond de la lan-
gue, mais une imitation moderne]'*'; - itnlnecios, adj., empress^
ă inviter, invitant, &c.; - inA'iare^ ifnb'iere, sf.; - îmbietor, adj.,
subst., L. invitatorius, invitator; invitant, &c.; - imlnetură^ sf.
invitation, animation, &c. ; - imboiş (pour imbiiş)^ adv., d'un
type '*' L. inviticius; seulement dans la phrase: a utnbla de a
imboiş (de a'mboiş), de a iniboişde aller.ţă et lă en invitant —
en animant, marcher d^une maniere incertaine, en zig-zag.

Imbourez, vb. v. bou.

ImbraCy vb., imbrăcăminte, s. v. brăcie.

îmbrâncesc, vb. v. brăncă. îmbrăţişez, vb. v. braţ.

Imbue y imlrucâlAAresc, vb. v. bucă.

\mbvin^imbunătăţesc,y\i.y.\i\m. Immolu, vb. v. moale.

Immormînty vb. v. mormînt. Immulţese, vb. v. mult.

ImpaCy impăcăluesc, impăcitiesc, vb. v. pace.

Impămîntenese, vb. v. pămînt. Imp&nzesc, vb. v. pănză.

Impăpuşez, vb. v. păpuşă.

împărat, sm., L. imperator ; it. imperatore, imperadore ; esp.
port, emperador; ca^-i^rov. emperaire, emperador; v/r. empereor;
nfr. empereur; alb\ mbret; - împărăteasă, sf. imp^ratrice; oXb.
mbretfireşa; - împărătesc, adj., imperial; oHh. mbretfirişt; - im-
părăteşte, adv., en empereur ; - împărătesc, ii, it, i, vb. 3 ; r^gner,
dominer, gouvemer = L. imperare; it. imperare, imperiare;
cat. esp. port. imţeTBx; prov. inpefrar, emperiar; alb. mbretSroig.
impărăţie, sf. empire, râgne; alb. mbretSria; - impără^re, sf.

Impărătuş, s. v. pălătuş. Impărechiez, vb. v. păreche.

împărtăşesc, impărţesc, vb. v. parte.

împătresc, vb. v. patru. împiedic, vb. v. piedică.

Impieliţat, adj. v. piele.

împietresc, impietroşeis , vb. v. piatră.

Impiezişez, vb. v. piez. împilez, vb. piuă.

Imping, pinsei, pins, pinge, vb. 2 ; pousser, repousser, enfon-
cer, d^placer, plonger; L. impinge (pangere), pegi, pactum, 6re;
it. impignere, impingere; cat. empenyer; prov. empenher, enpendre.
impvngător^ adj., subst., poussant, impulsif, &c. ; - împingătură,
impinsătură, impinsură, sf. pouss^e, imţvlsion; - impingere, sf.,
id.; - rasping, pinsei, pins, pinge, vb. 2; * L. re-ex-pingere;
repousser, rebuter, refouler, rembarrer, rejeter, r^prouver, reprocher,

120 1. împlinesc — In.

r^cuser (des t^moins, &c.); cfr. it. spignere, spingere, prav. esp^iher,
d'un type * ex-pmgere; - r^ingător, adj., repoussant, rebutant.
r^pingătură, r^spinsătură, sf. repulsion.

împlinesc, vb. v. plin. Impregiur, adv. ▼. ginr.

Implu, vb. y. plin. împresur, vb. v. screm.

Impoporez, vb. v. popor. împreunez, vb. v. mi.

Imprimăvăreazăy vb. v. primăvară.

împrumut (impromut), sm. prgt, emprmit; du L. promutuum
— in promutuum; prov. emprumpt, fr. emprunt; a da împru-
mut, L. promutuum dare, prater; a lua imprumut emprunter.
împrumut, ai, at, a, vb. 1; "" L. in-promutuare ; U. improntare;
fr. emprunter, waM. ^pronter {impronUuare — improntare); - impru-
mutare, sf.; - imprumutător, adj., subst., prâtant, empruntant,
preteur, emprunteur; - imprumutătură, sf. prât, emprunt.

Impuiez, vb. v. puiu.

împung, punsei, puns, punge, vb. 2; piquer, poindre, pointer,
pointiller, aiguillonner, picoter; L. in-pungo, pupugi (pnnxi),
punctum, Sre; it pugnere, pungere; esp. port. pungir; prov.
punger, ponjer, ponher, poigner; fr. poindre; cUb. thoumboig,
thoumbos; - impungaciu, adj., qui frappe des comes (animal).
impungător^ adj., subst., poignant, piquant, &c. ; - impwngâtură,
impunsăturâ, impunsură, sf. point, coup, &c. ; - i/mpu/ngere, im-
punsoare, sf. idem; - punt, pont, sm., punturi, ponturi, pi. f.,
L. punctum; it. punto; esp. punto; port. ponfo; ca^. punt; prov.
ponch, pong, ponh, punt, poynh, point, puint; fr. point; nhaU.
punkt; magy. pont; - străpung, sei, puns, punge, vb. 2; * L.
extra-pungere=^raw.92>wM5f<?r6;transpercer, traverser, percer,piquer,
frapper; - străpungere, sf. ; -' străpunsătură, străpur^sură^ sf.
percement, &c.

Imput, vb. V. cumpSt.

Imputeresc, împuternicesc, vb. v. pot-putere.

Imputrezesc, vb. v. putrezesc-putred.

împuţesc, vb. v. put. împuţinez, vb. v. puţin.

In, pr^p., L. in; ii. in; es^)- en; port. em; prov. en; /r. en;
a purta in um^r^ L. ferre in humero ; a şede in Paris demeurer
ă Paris; - din, pr^p., L. de in=ex; din timp in timp de temps
en temps; -prin, pr6p., L. per in; par, avec, ăTaide, au moyen
de, moyennant, ă, ă travers, suivant, selon; prin qjutoritd meu
= L. per adjutorium meum; de prin lume de par le monde.

In, sm. {pop. iin, nuxc. rom. Uin); L. linum (X^vov); U.
esp. lino; port. linho; cat. Iii; prov. fr. lin; alb. Ijin, Ijir; vsl.
IhJVb; nsL serhe lan; russe len'b; pol. cech. magy. len; vhaU.

I. înăcresc— înăuntru. 121

mhaU. lîn; nhaU. lein; - inar, sm., esp. linero; porL linheiro;
marchand de lin; - inărie^ sf. liniere; - mărişte, inişte, sf.
liniare; - mărita, iniţă, sf. linaire, velvote; mărită verde serin,
linţeol (linţol), sm. linceul, drap mortuaire; L. linteolum (linteum);
it lenzuolo, port. lanţol; co^. llensol; i>rot7. linsol, lensol, lanssol;
fr. linceul.

înăcresc, vb. y. acru.

înadins, adv. y. adins-dinsu-ins.

înainte (nainte), prâp., ady., ayant, en ayant, par deyant,
pai deyers; du L. in-ante; it. innante, innanti, innanzi; vesp.
enante, enantes; vcat. enans, enantz; prov. enan, enans, enant;
it. ayanti, prov. abans, abant, fr. avânt = oft ante; - denainte,
dinainte, prep., ady. = L. de in ante, //. dinanzi, dianzi, esp.
denante, delante, port. diante, prov. denan, denant; it. dayanti,
vesp. deyant, prov. dayans, fr. deyant = de ah a^îte; - înaintez
(naintejsX ai» at, a, yb. 1; et inaîntesc (naintesc), ii»it, i, yb. 3;
ayancer, promouyoir, pousser, grandir, faire des progres, faire
son chemin, profiter; prov. enansar, enantar, enantir; esp. ade-
lantar (ad-de-in ante); port. adiantar (ad-de-ante) ; it. ayanzare,
esp. port. prov. ayanzar, prov. aussi ayantar (enayantir), fr.
ayancer (cib a/nte-inabawte); - inaintare, inaintire^ sf. ; - iruiintaş,
adj., subst., pr6d6cesseur ; cal inaintaş cheval de volâe; -inain-
taior, inamtitor, adj., subst., esp. adelantador; ayanşant, &c.
inaiMătură, inaintitură, sf. ayancement, &c.

I nălbesc, yb. y. alb.

înalt (nalt), adj., subst., fleyâ, haut, grand, iminent, reley^,
sup^rieur, sublime, transcendant, souyerain; L. in-altus; it. esp.
port. alto; cat. alt ; prov. alt, aut; naut (vn-altus) ; vfr. halt, alt;
nfr. haut; alb. Ijart6, Ijart, naljt, naljtS (ir^aittis); - inălticd, inăU
tişor, înăltuţ (nălticel, năltişor, năltuţ), adj., un peu fley^, &c.
inalţ (naiţ), ai, at, a, yb. 1; * L. inaltiare; it. inalzare; esp.
port. alzar, ensalzar ; cat. alsar ; prov. alsar, ausar ; vfr. haucier,
haucer; nfr. hausser; alb. Ijartoig; - inălţare, sf.; - inalţăt, part.,
adj., ăley^, hauss6; inălţate Doanme! (Domine!) Votre Altesse!
Votre Hautesse! - inălţător, adj., subst., fleyant, haussant, &c.;
it. inalzatore ; esp. port. ensalzador ; - vnălţătură, sf. fl^yation,
haussement; inălţătură de la pămînt terrassement, terrasse.
inălţime, sf. fl^yation, Eminence, hauteur, hautesse, altesse;
inălţimea Voastră! Votre Hautesse!

înapoi, ady., inapoiez, yb. y. apoi.

înarmez, intrarmez, yb. y. aimă.

înăspresc, yb. y. aspru. înăuntru, ady. y. inlăuntru.

122 I. Inavut— iBcap.

Inavut, adj., înavuţesc, vb. v. am.

încă, incai (incaile, incalete, incalte) adv., aiissi, encore,
meme, au— dumoins; du L. adhuc (adhuic); it. anche; esp. aim
(= adunc-aunc-aun) ; porf. ainda; prov. anc; vfr. ainc, ainques;
rom. d. dr. aunc, aunca; incă odată encore nne fois (adhuc
Hfium datum); hică azi (pour astăzi) encore anjoiird'hni, vit,
lomh. ancâi, prov. anc-ui, vfr. enc-ui.

încalc, vb. v. calc. Incalţ, yb. v. c&lţnn.

Incalic, vb. v. cal. Incăfrt, vb. y. cant.

Incap, ui, ut, â, yb. 2; contenir, tenir, ayoir place; L. in-
capio, cepi, captum, ere; it. capere, capire; cat. cabrer; esp.port.
prov. caber ; a nu incăpe in toată casa, esp. nan caber en toda
la casa; cfr. la phrase lat. „id non capit toto in orbe pour totus
orbis id non capit ^' ;- incăpere, sf. contenance, capacity, espace,
place ; le pi. imăjy^ri appartements , chambres ; - incăpăior, adj.,
contenant, spacieux ; - incăpătorime, sf . contenance ; - incăpătură,
sf. idem; - incăput^ sm. , L. in-captns, idem; - icap, scăpai,
scăpat, scăpă, yb. 1 ; ^chapper, s'^happer, sanyer, se sauyer,
lib^rer, eiempter, dâiyrer, soustraire, lâcher, qnitter, s'enfnir,
s'^yader, reyenir, se glisser (des fautes); it scappare; esp. port,
prov. escapar; fr. ^chapper; alb. şpetoig, ştSpoig; ngr. axccnertia,
axanoiXilw^ CTuxnovXit^; serbe skapulati {it scapolare, venit.
scapolar); tons ces yocables d^oulent de capa^ cappa manteau
(de capere, c.-ă.-d. le contetmnt), mot roman de trH-amcienne
date, qui remofUe sat^ doufe ă la rustique des Latins; (cfr. it.
cappa, esp. port cat. prov. capa, fr. cape, chape, alb. kapS, nhaU.
kappe mantean avec capucAon et puis simplement capuchon —
bonnet); echapper, etymologiquement, c'est se glisser hors de sa
chape, se debarasser du nkatktean. pour faciliter la fuite; dr.
it ithcappare s*enyelopper d*un manteau , tomber dans le pi^e,
done scappare sortir dn pi^e ; — a scăpa din vedere ^chapper qch.
de yue, ne pas prendre garde, oublier qch.: a scăpa din mană
lâcher: a scăpa pre cineva echapper des mains de q; sanyer q;
tenir quitte q : o ^* scăpa din gură s*^happer en paroles = it.
scappare di booca; - scăpăciune. st echappee, fuite; - scăpare,
sf. action d'echapper, &c., escapade: - scăpat, sm. foite, d^
liyrance; it soappata: esp. escapada: fr. escapade, ^happ^.
srăpttor. a<\j., sub^^t.. eehap|Kint sauyant sauyeur; - incep, ni,
ut, e. vb.» 2: L- iuoipio, cepi. oeptum. ^re: rom. d. Gr. ant-
scheirir; cvmmenoer, reprendre» remonter. se mettre, onyrir,
entamer, poindre, se prendre: - *VkV|HiA>r. a^j*. subst.. commenţani
initial ; - inetpăhmtnic. a^j** coouuiMifant initial ; - ineepătorie^

I. Incăpestrez— închin. 128

sf. commencement; - incepătomic, adj., commenţant, initial.
începătură, sf. commencement; - incepere, sf. idem; - început,
sm., L. inceptum, inceptus; commencement, d^but, principe; din
mceput du commencement ; la început au commencement ; - pricep,
ui, ut, e, vb. 2 ; apercevoir, concevoir, entendre, saisir, comprendre,
connaître, remarquer, recueillir; L. percipere; it, percepire; ncat
esp. percebir, percibir; port. perceber; vcat prov. percebre; fr.
percevoir; a se pricepe s'entendre ă, en qch.; se connaître en
qch.; -pricepător, adj., perceptif, intelligent, perspicace, habile.
pricepere, sf. perception, entendement, intelligence; - priceput,
part., adj., entendu, sens^, vers^.

Incăpestrez, vb. v. capestru. Incâtro, încotro^ adv. y. cătrâ.

Incăpuesc, vb. v. cap. Incâţelesc, vb. v. căţel.

încarc, vb. v. car. * Incenufez, vb. v. cenuşă.

încărunţesc, vb. v. cărunt. încep, vb. incap.

încerc, vb. v. cerc.

încet, adj., adv., tranquille, doux, lent, long, tardif; L.
quietus; BL. coetus; it quieto, queto, cheto, chiotto; esp. port.
quieto, quedo; caf. qniet; prav. quetz; vfr. quei, quoit, quiet;
nfr. coi; le mame quietus ^ aussi donn6 Vesp. quito, port, quite,
cat. quiti, prov. quitis, vfr. cuite, nfr. quitte, nhoM. quitt; — încet!
esp. quedo! doucement; incet-incet, it. cheto-cheto, petit ă petit,
peu ă peu; pre încetul peu ă peu;- încetînd, adj., adv., dim.,
^court^ aussi en cătinel, doucement, peu ă peu; - încetişor,
incetuţ, adj. dim; - încetez, ai, at, a, vb. 1; cesser, discontinuer,
finir, suspendre, interrompre; it quietare, quetare, chetare; esp.
port, quedar; prov. quiar, aquezar; fr. coiser; it. quitare; vcat.
esp. port. prov. quitar; fr. quitter; - încetare^ sf. action de cesser,
&c.; fără încetare sans relâche; - încetător, adj., intermittent,
suspensif.

Incheiotor, incheiu, vb. v. cheie.

închid y vb. v. cheie. Inchieg, vb. v. chiag.

închin, ai, at, a, vb. 1; vouer, d^dier, d^vouer, rendre, re-
mettre; L. inclinare; it. inclinare, inchinare; esp. port, iuclm^x ;
vcat. enclinar; j^^o^- enclinar, inclinar; fr. incliner; a se vnchina
s'incliner, se pencher, se rendre, invoquer, r^v^rer, saluer, se
vouer, faire sa pri^re; a închina o cetate rendre une viile, une
fortresse; a închina in sănătatea cuiva, a itichina o sănătate
cuiva tester; a se închina cuiva, it la itichino, inchinare uno,
inchinarsi ad uno, faire son compliment ă q.; a se imhina cu
plecăciune xuiva, litt. i'ndinare cum plicatione (de plicare), faire
sa r6v6rence ă q., (c'est un pleonasme!) ; — a se închina lui Dumnezeu

124 1. Inching— înduplec.

adorer, r^vârer, prier Dieu; - indiinare, sf.; - widhinâţiune, sf.,
L. inclinatio, onis; it inchinazione ; esp. inclinacion; port. in-
clinaţ âo ; fr. inclinaison, inclination ; - închinător, adj., inclinant,
vonant.

Inching, incing, vb. v. cingă. Incuib, vb. v. cuib.
Incincesc, vb. v. cinci. Incuiu, vb. v. cuiu.

încoace, ady. v. coace. Incumnăţesc, vb. v. cumnat.

Incoif, yb. v. coif. Incungiur, yb. v. giur.

Incolea, incolo, adv. v. colea. Incunoftiinţez, vb. v. cunoştinţă.
Incontra, adv. v. câtrâ. Incunun, vb. v. cununa.

Incovăiez, vb. v. covăiez. încurc, vb. v. calc.

încred, tncredm/e^, vb. V. cred. Incuscru, vb. v. cuscru.
Increstez, vb. v. creastă. încuviinţez, vb. v. cuviinţă.

Incrucesc, vb. v. cruce. îndată, adv. v. dau.

încrunt, vb. v. crunt. indatoresc, vb. v. dator,

înde, adv., de-lă, de ce lieu, en; L. inde; vit. ende, enne,
en; nit indi, ne; vesp. vport. ende; prov. en, ent, ne; vfr. int,
ent; nfr. en; cfr. vsl. inxde, pol. indzio, indziej, ntsse inde
aiUeurs; - de inde, en deşă, delă, d*ou (v. Ur. 3. 17); vesp.
dent; nesp. vport dende; vfr. den; - decmde, dedndea, (=de ici
inde); L. de ecce hic inde; delă, ultârieurement ; pre decindea
de mare au-delă de la mer.

îndelung, indelungesc, vb. v. lung.
îndemânez, vb. v. mană. îndepărtez, vb. v. departe,
îndemn, vb. v. mîn. îndeplinesc, vb. v. plin.

Inderăt (indărăt), adv., derriere, en arriâre, ă reculons, re-
trograde; du L. in-de-retro; it. indietro, dietro, drieto, retro;
cat derrera, darrera; prov. riere, dereire, dareyre, derrier, derrer;
vfr. riere; fr. derriâre; a da inderăt reculer, lâcher pied, plier,
d^choir; d'a inderătde ă Tenvers, ă rebours, a reculons, ă re-
brousse poil, sens dessus dessous; pre d'inderăt par derriâre.
vnderătnic, adj., rebours, recalcitrant, r^tif, bourru, entât^, diffi-
cultueux, opiniâtre, pertinace, mutin, revâche, roide, tenace, tatu.
i/nderătniceşte, adv., opiniâtr^ment ; - inderătnicesc, ii, it, i, vb. 3;
r6calcitrer, obstiner, opiniâtrer; a se inderătnid s'obstiner, s'opi-
niâtrer; - vnderătmicie, sf. entâtement, obstination, opinifttret^,
pertinacity ; - inderătnidre, sf. idem.

îndes, vb. v. des. îndoiesc, vb. v. doi.

îndestulez, vb. v. destul. îndrăcesc, vb. v. drac.
Indreptez, indreptuesc, indrituesc, vb. v. drept.
Induiofesc, vb. v. duios-doare.
îndulcesc, vb. v. dulce. înduplec, vb. v. duplec.

L Indumnezeesc — Ing&im. 125

lndumnezeesc,yb.y. dumnezeu. Indur, vb. y. doare.

Inel, sm., inele, pi. f., L. anellus; istr. arelu; it. anello;
esp. anillo; port, anel, annel; cat. anell; prov. anel; fr. anneau
(cmel); - imlar, sm., L. annularius; it. anellaro; prov. anelier;
fabricant de bagues, baguier ; - Inelez, ai, at, a, vb. 1 ; it. anel-
lare, (inanellare) ; esp. anillar ; port, anelar ; fr. anneler ; - vndare,
sf.; - inelaŞf ineluş, induţ, sm. petit anneau, annelet.

Infăinez, infăinoşez, vb. v. âiinâ.

Infăf , infăşur, vb. v. faşă. Inferblntez, vb. v. ferbinte.

Infăţifez, vb. v. faţă. Inferez, vb. v. fer.

Inflfez, vb. v. flu.

Infig, fipsei, fipt, fige, vb. 2; ficher, enfoncer, implanter,
plonger, piquer, arborer; L. infigo, xi, xum, 6re; it. infiggere;
/r. figer; it. fiecare; vesp. port. cat. prov. &cs^t; vesp.port. fincar,
nesp. fijar, hincar, fr. ficher d'une forme * figicare; - infigere,
sf.; - if^pt, part., adj., fich^, enfonc^, raide; it infisso, fitto;
port, fito; esp. hito d'un part, ficttis pour fixt^s; a sta infipt
etre plants conmie un piquet.

înfiinţez, vb. v. fiinţă-fi. InfrTnez, vb. v. Mu.

Infior, vb. v. fior-frig. InfrTng, vb. v. firing.

Infir, infirip, vb. v. fir. Infrumoseţez, vb. v. firumos.

Inflacâr, vb. v. flacără. înfrunt, vb. v. frunte.

Inflocofez, vb. v. floe. înfrunzesc, vb. v. firunză.

înfloresc, vb. v. floare. înfrupt, vb. v. fiiipt.

Influ, vb. V. aflu. Infumur, vb. v. fiim.

Infoc, vb. V. foe. înfund, vb. v. fund.

Infoiez, vb. v. foale. Infurc, vb. v. furcă.

înfrăţesc, vb. v. frate. Infuriez, vb. v. furie.

Infrigofez, vb. v. fiig. Infurnic, vb. v. furnică.

Ingâim (pour ingăin), ingăn, ai, at, a, vb. 1 ; raiUer, contre-
faire, singer, chantonner, (v. Cod. Diet. 1. 374), balbutier, em-
brouiller; cfir. it. ingannare, esp. enganar, port, enganar, prov.
enganar, enjanar, vfr. enganner, oZfe. ghSnjeig — tromper; prov.
ganhar rire, r'aiUer; magy. gunyolni raitler, se moquer; ML.
gannat xlevă^si Gl. Gr. L.; gannator xlevua^i^g'^ a vorbi inr
găimai, ingănat balbutier (v. St. Diet. 293 fiebem) ; vorbă ingă-
notă parole embrouill6e (v. Pan. P. V. 1. 103; 3. 119); ingănatul
demi/ne^ crepuscule; ingănatul luminei cu intunerecul demineaţa
şi seara jour douteux, crepuscule, brune; '^[ingăima est le veri-
table mot poptdaire, v. C. C. § 723, 736; Ur. 4. 209; 5. 176;
Alex. B. 2. 83; Beld. 23, 58; cfr. Diez Diet. 1. 238]*; - inr-
găimedlăj sf. raillerie, einbrouillement ; (v. Ur. 4. 209. Beld. 23).

126 I. Ingălbinesc— Inimă.

ingâimare, ingănare, sf. action de railler, &c; prătexte, refage,
refuite, subterfuge, detour (v. St. Diet. 735 Winkdzuge).

Ingălbinesc, vb.v.galbăn-galbin. Ingemin, yb. v. gemin.

Ingăn, vb. v. ingăim. Ingenunchlez, yb. y. genunehiu.

Inger, sm., L. angelus; it angelo; esp.cat. angel; port, bjijo;
prov, angel, angil; fr. ange (angle); alb. engjel, engjoul; nhaU,
engel; - îngeraş, ingerel, sm. petit ange; - îngeresc, adj., U.
angelesco; angflique; - îngereşte^ ady., ang^liqnement; -ingfmw,
adj., ang^lique (v. Alex. P. 298).

Inghieţ, yb. y. ghiaţă. Inghînf, yb. y. influ— aflu.

înghit (inghlţ), ii, it, i, vb. 3; ayaler, d^yorer, engloutir,
gober, humer, dig^rer; L. inglutio, iyi (ii), itum, ire; it. inghiot-
tire; cat. vesp, englutir; esp, engullir; port. engulir; prov. en-
glotir; fr. engloutir; alb. mbit; (y. Mikl. SI. E. 19); - mghifire,.
sf.; - inghiţitoare, sf. larynx, gosier; it. inghiottitojo ; - vnghi-
ţitor, adj., subst., esp. engullidor; ayalant, ayaleur; -inghiţUură^
sf. gorg^e ; - sughit (sughit , ai, at, a, yb. 1 ; ayoir le hoquet,
sangloter, ayaler; d'une forme * L. sugultare (suglutare) pour
svngultare; it. singultare, singhiozzare, singozzare; esp. soUozar,
port. soluzar; prov. sanglotar; fr. sangloter (m^tathâse singlu-
tare ţouY singultare) ;- sughiţ, sm.^ L. singultus; ML.8Uggaltium;
it. singhiozzo, singozzo; esp. soUozo; port. soluzo; cat. singlot;
prov. singlot, sanglut, sanglot; /r. sanglot; - stighiţare, sf. action
d' avoir le hoquet, &c.; hoquet, sanglot; - sughiţător, adj., ayant
le hoquet, sanglotant; esp. soUozador; ^>or^. soluzador;-5«i^Âi^-
tură, sf. hoquet, sanglot.

ingras, yb. y. gras.

Ingrec, ingreţăluesc, ingreţoşez, ingreuiez, îngreunez, ingreu-
tâţesc, yb. y. greu.

Ingres, yb. y. gros. Ingurluiesc, yb. y. gură,

îngust, adj., L. angustus; it. augusto; esp. port. angosto;
alb. ngouştS; ^troit, ^trangl^, menu; - inguMicd, adj,, un peu
6troit; - ingust, ai, at, a, yb. 1; ^tr^cir, r^tr^cir, resserrer; L.
angustare, esp. angostar; it. angustiare, angosciare; esp. port.
angustiar; cat. angoissar; prov. angoissar, engoissar; fr. angoifl-
ser ; alb. ngoustoig ; - vngustare, sf. ; - i/ngustător^ adj., âtr^cissant.
ingustăturăy sf. ^tr^cissement ; - îngustime, sf. r^tr^cissement,
lieu ^troit.

Inholb, yb. y. holb. — Iniept, yb. y. aiept.

Iniernez, vb. y. iarnă.

Inimă, sf. âme, coeur, courage, estomac, noyau, pivot; L.
anima; istr. jirima; it. anima (alma poet.); esp. port. alma;

I. înjosesc — Innot. 127

vcat arma; prov. alma, amna, anna; vfr. anime, airme, anme,
annne, arme, alme; nfr. âme; lingura inimei creux de Testomac;
durere de mimăj mal au coeur, douleur dans Testomac, colique;
inima carului flecbe, brancard d'un chariot; inima in foi ven-
taui de soufflet ; din — cu toată inimă de grand — de bon coeur ; a
ave inima aproape de gura avoir le coeur sur Ies lâvres; - iffii-
mioară, immuţă, sf. dim., (it animuccia); - inimos, adj., cou-
rageux, g^u^reux, intr^pide; L. animosus; it, e^/?. /}or^. animoso ;
cat, prov. animos ; - inimoşie, sf. courage, hardiesse = L. ani-
mositas - atis.

înjosesc, yb. v. jos. înjumătăţesc, vb. v. jumătate.

injug, vb. v. jug. Injunghlu, vb. v. junghiu.

Injur, ai, at, a, vb. 1 ; L. injuriari ; it. ingiuriare ; cat. esp.
port. injuriar; prov. enjuriar, fr. injurier; - injurare, sf.; - in-
jurător, adj., injuriant'; - injurătură, sf. injure.

Iniăturez, vb. v. lăture. Inlăţuesc, vb. v. laţ.

Inlăuntru, inăuntru (nâuntru), inuntru; adv., subst., dedans,
int^rieur; du L. in iUac intro, in intro; it. entro; dentro, drento
(de intro); vesp. prov. entro; nesp. port. dentro; alb. brendS,
per'brenda, mrenda (de intra, per de intra, in de intra); d'in-
lăuntru, d' inăuntru dedans, en dedans, intrinsâque; pre d^ in-
lăuntru par dedans, int^rieurement, interne; - inlăuntric, ină-
untric, adj., int^rieur, interae, intestin, intrinseque, intime.
întru, ai, at, vb. 1 ; L. intrare, it. intrare, entrare ; cat. esp. port.
entrar; prov. entrar, intrar; fr. entrer; - intrare, sf., it. intrare;
entree; - intrat, sm. entree.

Inlegiuesc, vb. v. lege. Inlungesc, vb. v. lung.

Inlocuesc, vb. v. loc. înmiit, adj. v. mie.

Innec, ai, at, a, vb. 1; noyer, couler a fond, submerger,
inonder, ^touffer, suffoquer, engouer, engorger, essouffler; L. lu-
necare, enecare =agwa necare; it. annegare, anniegare; esp. port.
anegar (enecare); venit, negare; mii. genois negă; vcat. negar,
anegar; prov. negar; rom. d. Gr. nagar; vfr. neier, naier, nier;
nfr. noyer; le fr. enger, port. engar vient aussi de e- necare
(en'care); - iwnecare^ sf.; - innecat, sm. submersion, &c.; - in-
necăcios, adj., ^touffant, suffoquant ; - innecăciune, sf. submersion,
&c., vesp. anegacion; - innecător, adj., subst., L. necator; no-
yant, &c.; - innecătură, sf. submersion, &c.

înnegresc, vb. v. negru. Innod, vb. v. nod.

Innegur, vb. v. negură. Innoesc, vb. nou.

înnoptez, vb. v. noapte.

Innot, ai, at, a, vb. 1; nager; L. in-natare; it. natare, no-

128 I. Inr&âăcinez— Ins.

tare, nuotare; cat. esp. port. prov. nadar; vfr. noer; ram. d. Or.
nudar; aib. notoig; - innot, sm. le mot est employ^ seulement
adyerbialement=in-no^; it. nnoto, a nuoto, esp. port. & nado,
alb. not; a trece un riu Innot, esp. pasar tmo rio ă fiado, port.
jHJLSsar hum rio ă nado; — a da innot se jeter h la nage; - inno-
tare, sf. action de nager, natation, nage; - innotat, sm., L. na-
tatus; idem; - innotător, adj., subst., L. natatorins, natator;
it. notatore; esp. port, nadador; atb. notStar; - innotătură, sf.,
it. notatura; esp. port, nodadura.

înrădăcinez, vb. V. rădăcină. Inriuresc, vb. v. rin.

înrăutăţesc, vb. v. rSu. Inrofesc, vb. v. ro;.

Ins {insul avec Tart.), insăj inşi, inse, pron. d^m., du L.
ipse, (ipsus) a, um; istr. ens; vit. isso; nit. esso; vesp. essi;
nesp. ese; vport. eiso; nport. esse; prov. eps, eis; rom. d. Gr.
ez; sarde (logod.) isu, issu, ar^. = iile ; dam le dial, de Ca^gliari
insoru {=ipsormn) est pron. poss.; le fr. mSme, it. medesimo,
esp. mismo, port. mesmo, prov. (meteis, medes), medesme, me-
sesme, meime, metessme d'une forme L. met- ipsimus; 1^ vns
s'emploie substvt. = individu , personne ; un 'ins, doi Injf mi in-
divida, mie personne, deux individus, deux personnes; tot insul
chaque individu, chaque personne, chacun; 2^ însui, însă, inşii,
insele, remplace dans un sens renforc6 la 3^^ personne du pron.
pers. d, ea, ei, de, surtout avec Ies propositions suivantes:
intr^tnsul, d^intr^insul^ pr'vntr'înstd; intr'insa,' d'vntr^fnsa, pr^in-
tr'insa, &c.= intra ipsum — de intra ipsum — per intra ipsum, &c.,
c.-ă-d. dans lui, de lui, par lui, &c. ; 3® ins s*unit enfin avec Ies
pron. endit: eu insumi (insami), tu insuţi (insaţi), d insuşî
(ea insaşî) &c.=moi-meme, toi-mâme, lui — elle-mâme; en Bom. d.
Gr. ez=ipse s'unit de la mame maniâre aux pron. pers., mais
conmie suffixe: mez, tez, sez = miez, tiez, siez; - însă, conj.,
L. ipsum; meme, cependant, pourtant, mais; - insăşi, adv.
= ipsum sic; et mame; - dîns, avec Tart. dînsul, dînsa, dînşii,
dinsde; pron. d^m. du L. id ipse, id ipse-ille, id ipsa tUa, &c.,
it. desso, dessa, lui — dle-meme, &c., s'emploie au lieu de la 3^' per-
sonne du pron. pers.: d, ea, ei, ele; - adins, in adins, adv., subst.,
du L. ad id ipsum, in ad id ipsum; pour cela mame, expres, ă des-
sein, de propos dflib^r^, particulierement ; cfr. it. adesso, vcat. ades,
vesp. adieso, prov. ades, adez mavnfenant; - intr'adins, dHn adins
express^ment ; cu tot d'in adinsul tout de bon; in adins nCam
dus acolo j'y suiş all^ tout expres; - insufesc, ii, it, i, vb. 3;
attribuer, imputer ă q., a '§î insuşi s'approprier, se rendre propre,
s*emparer, s'6riger; a' şi insuşi numele de . . . se qualifier de;

L Insănătăţesc — Inteiu. 129

insusiCy sfl propri^t^, quality ; - insu§iine, sf. idem; - inmşirej
sf. action d*attribuer, &c., quality, propri^t^; - inst^şitor, adj.,
appropriant, s'appropriant.

Insănătăţesc, insănătoşesc, yb. y. sănătate.

Insănger^ yb. y. sănge. Insearează, yb. y. seara.

Insarcin, yb. y. sarcină. Inseminţ, yb. y. seminţă.

Insăt, insătoşez, yb. y. sete. însemn, yb. y. semn.

Inscorţofez, yb. y. scoarţă. Insenin, yb. y. senin.

înscriu, yb. y. scriu. InsTIbătăcesc, yb. y. sîlbatic.

Insor, insurai, insurat, insura, yb. 1; donner nne femme,
marier ă une femme; {vtdg. aussi remonter des bottes); d*im
type * L. uxorare (usorare-isorare et ayec n intercala insorare)
de iixor, ori8;prov. uxorar ; insura se dit seulement pour rhomme,
comme mărita (maritare) ne se dit que pour la femme; cfr.
prov. moiherar (de mulier) et maridar; a se msura prendre une
femme, se marier; - insurare^ sf. manage; - insurat, part., adj.,
subst., mariâ; - insurat, sm. mariage; - însurătoare, insurăturăf
sf. mariage; - însurător^ adj., subst., mariant, se mariant, ma-
rieur, ^pouseur; - insurăţd, sm. dim., nouyeau mari^; - insura-
ţiune, sf. mariage.

Insorăresc, yb. y. soră. Instrămbătăţesc, yb. y. strămb.

Insoţ, insoţesc, yb. y. sot. Insuflu, insufle^c, yb. y. suflu.

Inspăimînt, yb. y. spaimă. Insul, pron. y. ins.

înspic, yb. y. spic. Insufesc, yb. y. ins.

Insffln, yb. y. spin. Infeuez, yb. y. ş^.

Instăresc,yb. y.stare-stau. Infir, yb. y. şir.

înstelez, yb. y. st^. Inftiinţez, yb. y. ştiinţă.

înstrăinez, yb. y. străin. Intebulez, yb. y. tabula.

întăresc, yb. y. tare.

întărit, intărt (intart), ai, at, a, yb. 1 ; exciter, inciter, susciter,
irriter, stimuler, achamer, exasp^rer, harceler, dfehaîner, proyo-
quer; du L. in-irritare (avec t copulatif intercala); it. irritare;
esp. port, irritar; fr. irriter.; a se întărită (intărta) s'irriter,
s'achamer; - intăritare, sf.; - intărităcios, adj., irritable, em-
port6; - întărităfiune, sf.=L. irritatio, onis; it irritazione; esp.
irritacion; iîor^. irritagao; fr. irritation; - intăritător, adj., subst.,
= * L. irritatorius ; irritator ; it. irritatore ; esp. port, irritador.
iniăritătură, sf. irritation, excitation.

IntărZTu, yb. y. tărziu.

Inteiu, a, i, e, nunu ord., du L. anterius ('*'antaneus)=i>ri-
mus; premier, premi^rement; it. anteriore; esp. port, anterior,
fr. ant^rieur de anterior, oris ; - înteitd om, omul înteiu, cd în-

9

180 I. înteţesc— Intră.

teiu om, omul cd ă'înteiu le premier homme; intr^înteiu, d^in-
tr^înteiu premi^rement, pr^alablement, au — du commencement;
îfiteia dată, întda şi dată, (anterius datum, anterius sic datum),
la premiere fois, de prime abord ; - înteiere, sf. pr^f^rence, prio-
rity, primaut^; a ave înteiere primer; - înteietcUe, sf. priority,
prominence ; it. anteriorită ; esp. anterioridad ; port. anteriori-
dade; fr. anteriority.

înteţesc, vb. v. aţiţ-t&ciune. Intîmplu, vb. v. timp.

întind (intinz), tinsei, tins, tinde, vb. 2; ^tendre, tendre,
d6ployer, staler, ^largir, allonger, dilater, dresser, porter, rarifier,
pousser, propager, roidir, monter (cordes); L. intendo, tendi,
tentum — tensum, 6re; it. intendere; esp. port. entender; cat. en-
tondrer; prov. entendre; fr. entendre; le sens du mot rom. est
tout-ă-fait celui du latin, ta/ndis que da/ns Ies autres langues
roma/nes Vacception de intendere se. a/nimum c. k. d. tendre Tes-
prit vers qch., s'est affaiblie peu ă peu et a fini pa/r remplacer
Ies verbes ouîr, comprendre, saisir; a intmde mană, L. intendere
manus; a i/ntinde funiile intendere funes; a inth%de braţele intendere
brachia; a întinde corzile intendere chordas; noaptea se intinde noz
se intendit, Liv. 7. 27; a i/ntinde ochii undeva intendere oculos in
aliqua re; a se duce intins la un loc aller droit quelque part =
intendere iter; Liv. 10, 43. 21, 19. 35, 11. 37;-m^iwdere, sf. 6ten-
due, extension, tension, d^ployement, latitude; - intinsoare, sf.
âtendue, train, trait, trăite; intr^o intinsoare tout d*un train, d*un
tT2LÎt;'intinsură, vntinzătură, sf. extension, dilatation, &c.; - iw-
tinzădos, adj., dilatable; - intinzăciune, sf. extension, &c.; - intif^
eător, adj., subst., ^tendant, &c. ; - intinzime, sf. extension, ^tendue
(v. Con. P. 253); - tindă, sf. vestibule, galerie, porche, anti-
chambre; it. cat. port. prov. tenda; esp. tienda; fr. tente; vbulg.
tenta, alb. tSndS toit, cabane de ramilles; ngr.Tdvâa tente; pd.
tenia rideau tendu; tous ces mots se rattachent au L. tendere,
tentum pârtie. ; - tindaiă, sf . traverse, bande, courroie, chevalet ;
cfr. L. tendicula lacet; *[tîndală, tîndălău lourdaud, rustre,
farceur, du magy. tandi hurdaud.]*

întineresc, vb. v. tinSr.

înting, tipsei, tipt, tinge, vb. 2; mouiller, plonger, tremper,
impr^er; L. intingo (intinguo), tinxi, tinctum, Sre; it. intig-
nere; esp. tenir, port. tingir, cat. tenyir, prov. tengner, tenher,
fr. teindre (tingere); alb. ngjieig, ngifleig; - intingere, sf.

întorc, intortochiez, vb. v. torc. Intom, vb. v. tom.

Intră, prâp. du L. intra; tV.Mntra, tra; entre, en, dans,
pendant, durant.

I. Intr&m — Intimerec. 131

Intrăm, ai, at, a, vb. 1; du L. trama, U. esp. part, cat
prov. trama, fr. tramo; propr. trainer lea fUs et de la remettre,
refaire, râtablir, restaurer, gu^rir; a s'intrăma se remettre, se
refaire, se r^tablir; a^şi intrăma sănătatea r^tablir sa sant^.
intrămare, sf. r^tablissement, convalescence; - intrămător, adj.,
restaurant ; - destram, ai, at, a, vb. 1 ; esp. destramar ; ^f aufiler,
effiler, parfiler; a se destrăma s'effiler, se d6baucher; -destrămare,
st - destrămat, part., adj., effil^, d^guenill^, dăchir^, dissoln,
d^bauch6, libertin; - desfrămător, adj., subst., effilant, &c., d^
bauchant, d^baucheur; - destrămătură , sf. effilure, dissolution,
d^bauche, libertinage.

Intre, intru, pr^p. L. inter; istr. entru; esp. port. cat. prav.
entre; vpart. autre; fr. entre; parmi, dm*ant, au, ă, en, entre;
a crede intr'tm Dumnezeu croire en un Dieu; vnlrHnceput, L.
inter iniţia; intr'adins ă dessin, expres; -dintre, pr^p. =L. de
inter; d'entre; - pentru (pour pre'ntru), pr6p. L. per inter = ob,
propter, pro; pour, par rapport ă, ă cause de; pentru partea
mea pour ma part; pentru Dumnezeu! pour Dieu! pentru ca să
pour que, ă Teffet de; pentru că car, parceque, pour, puisque;
pentru ce pourquoi; - pîntre (pour prHntre), pr^p. = L. per inter;
entre, k — au travers.

întreb, vb. v. rog. întrec, vb. v. trec.

întreg, adj., subst., L. integer, gra, grum; it, integre, intero;
cat. integro; lonib. intreg; vesp. entegro; nesp^ integre, entero;
vpart. entr^ue; nport. integro, inteiro; prov. integre, entegre,
entier, entieyr, enteir; nfr. integre, entier; pre d' intreg entiere-
ment, tout ă fait, platement, dans le vif, injustement ; - întregesc,
ii, it, i, vb. 3; completer, achever, finir, terminer, remettre; L.
integrare; it. integrare; esp. entegrar, integiar, enterar; port.
entregar, inteirar; cat. entegrar, integrar; prov, enteirar; fr.
int^grer; - întregime, sf. int^grit^, plenitude, universality; in
toată intregime pleinement; - intregire, sf.; - întregitor, adj.,
compl^tant, achevant, compl^mentaire, suppl^mentaire.

Intreesc, vb. v. trei. Intru, jpr^p. v. intre.

Intrist, vb. v. trist. Intru, vb. v. inlăuntru.

Intunerec, adj., subst., t^n^breux, obscur, tenebros, obscurity ;
du L. in-tenebricus, a, um; prov. tenerc, entenerc; it tenebre,
pi., esp. tiniebla; tinieblas, pi., cat, prov. tenebras, pi., /r. t^nâ-
bres de tend^ras, arum;- i/ntunerecul nopţii Ies ombres de la nuit.
intunericime, sf. tenebros, obscurity ; - intunec (pour intunerec)^ ai,
at, a, vb. 1; obscurcir, assombrir, temir; L. intenebricare; it:
intenebrare ; esp. entenebrar (tenebrare) ; port, entenebrecer, (tene-

182 I. Intunn — înzecit.

brescere); - întunec, sm. = intunerec; obscurity ; - mtuneearef
sf. ; - iniunecatj part., adj., obscurei, obscur, assombri, teme, trouble,
voilâ, n^buleux, confus, envelopp^; - iniunecăfiuney sf. obscur-
cissement ; - intunecâtor, adj., obscurcissant ; - iniunecătură, sf.,
esp. tenebregadnra ; - intuneceafă, sf. obscurity (v. M. M. C. 14).
intunecime, sf. obscurity-, - întunecos, adj.; L. in-tenebricosus;
esp. tenebregoso; part, tenebricoso; t^n^breux, obscur, sombre.

Intunn, vb. v. turmă. înţeleg, vb. v. aleg.

Inţarc,(inţearc), vb. V. ţearc— cerc. înţes, vb. v. ţes.

Invărează, yb. v. yarS.

învăţ, sm., învăţuri, pi. f., habitude, mauvaise habitude
(vice); ît. vizio, vezzo, avvezzo; esp. yicio, yezo, avezo; port.
vicio, vito, yezo; prov. viei, vizi, vetz; ţr. vice; tous ees mots
wvec leurs sîgnificatîons se rattachent au L. vitium defaut, con-
voitîse, volupte, mauvaîse habitude et de lă habitude en genSrai;
tot învăţul are §i desvăţul k chaque mauvaise habitude ii y a
remăde; - invit, ai, at, a, vb. 1; habituer, accoutumer, exercer,
former, dresser, rompre, familiariser, enseigner, instruire, ătudier;
it. avvezzare; cat. avesar; esp. port. prov. vezar, avezar; prov.
envezar, envesar, vfr. envoisier râfouir, amuser; a se învăţa
s'aceoutumer, s'habituer, s'apprendre; vit. invezzarsi ^habituer.
învăţare, sf.; - învăţat, part., adj., subst., habituâ, instruit,
trudit, savant; - învăţat, sm. enseignement; - învăţător ^ adj.,
subst., habituant, instruisant, instructeur; - învăţătoresc, adj.,
magistral; - invăţătoreşte , adv., magistralement ; - invăţătorie,
sf. emploi d'^eole, ^tat de maître, de professeur; - învăţă^ră,
sf. coutume, habitude, enseignement, instruction; prov. enveza-
dura, vfr. envoiseure ^oie, gaîte; - învăţatei, sm., invăţăţS, sf.
dim., ^colier— 6re, flâve, apprenti— e;-de8văţ, ai, at, a, vb. 1;
d^shabituer, d^saceoutumer, d^sapprendre, oublier; it. disvezzare;
esp. des vezar; - desvăţ, sm. d^saccoutumance; - desvăţare, sf.

învechesc, vb. v. veehiu. Invemiînez, vb. v. verme.

învecinez, vb. v. vecin. înverzesc, vb. v. verde.

învederez, vb. v. vSd. Inveft, învesc, vb. v. vegtmtnt.

înveninez, vb. v. venin. Invieţuesc, vb. viaţa.

Inviniţesc, învîn^tăţesc, vb. v. vînăt.

înving, vinsei, vins^ vinge; vb. 2; L. vineo, viei, victnm, ere;
ii* vincere; cat. esp. port. prov. veneer; vfr. veintre; nfr. vaincre.
învingător, adj., subst., victorieux, vainqueur; - învingere, sf.

Invîrtofez, vb. v. vîrtos. Involb, vb. v. inholb.

Inviu, invioşez, vb. v. viu. Inzivonesc, vb. v. zăvon.

înzecit, vb. v. zece.

I. Ist— Joia 188

Ist, iest, est, aest, aist. ăst, pron. d^m., L. iste; vU. esto;
ccU. esp.pofi. este; prov. est; vfr. ist; ist an cette annăe; - acest
(cest), pron. d6m. de ecc'iste; vcat. cest, prov. aicest, aisest,
cest, şest, cist, şist, cestui, vfr. icest, cest, cestui, nfr. cet, U.
questo, costui, vport. questo, esp. nport. aqueste, cat. prov. aquest
de eccu'iste.

Iţ, sm., ijăj sf., iţe, pi. f., (stirtout au pi.) chaîne, pennes;
L. licium; it. liccio; esp. port. lizos, pi.; fr. lice (dans ^hatde
ouhasselice^\ lisso; aZ6. ind; nsl. ivica pennes; — tn trei ife=L.
trilix, icis; t7. traliccio; esp. torliz; v/r. trelis, treslice, ta-eislis;
nfr. treillis; nhaU. drillich; - ifari, sm. pi. caleţons, gr^es,
trousses h. trois fils, pantalons de paysan en laine tissue ă trois fils.

Iulie, sm., L. julius se. mensis; it. giulio; esp. julio; port.
julho; prov. jul, julh, juli; le fr. juillet, vfr. juinet, juignet,
sic. giugnetto juillet, sont des formes diminutives de^mn, giugno.

Iunie, sm., L. Junius sa mensis; it. giugno; esp. junio;
port. junho; cat. juny; prov. junh; fr. juin.

J

Joc, jucai, jucat, juca, yb. 1; jouer, se jouer, s'amuser,
plaisanter, danser; L. jocari, jocare; it. giocare, giuocare, giucare;
cat. esp. jugar; port. prov. jogar; fr. jouer; ălh. Ijos, Ijouaig,
Ijouig; cum iţi (pour^te) căntă aşa joacă, litt. comme on chante
(joue) ainsi danse, c-ă-d. U faut hurler avec Ies loups; - joc,
8m.j jocuri, pi. f. jeu, divertissement, amusement, danse; L. jocus;
it. giuoco, gioco; esp. juego; port. jogo; ca^. jog; i?rot;. jog, juec,
juoc ; fr. jeu ; - joculej^, jocuşor, sm. petit jeu ; - jucare, sf. ; - jucat,
sm. jeu, danse; - jucător, oare, adj., subst., m. & f., jouant,
joueur, joueuso ; danseur, danseuse ; it. giocatore, gîuocatore, giu-
catore; corf. esp. jugador; |?or^. jogador ; ^rov. joguador, joguaire.
jucăuş, sm., jucăuşă, sf. joueur, joueuse; danseur, danseuse,
amateur du jeu, de la danse; -jucărie (pour jucărărie\ sf. jouet,
joujou, badinage; du L. jocularia, pi.; cfr. esp. juglaria, vcat.
prov. joglaria, juglaria, fr. jonglerie; -jucăre, sf., jucărele, pi.,
jucărică, sf., jucărioară, sf. dim., jouet, joujou.

Joie (joe), sm. Jupiter; du g^nit. L. Jovis; it. Giove; esp.
port. prov. Jove (poH.); - joi, sf., L. Jovis se. dies, prov. jous;

184 1. Jos— Jude.

vânit. romagn. zobia, U. giovedi, fr. jeudi de Jovis Dies; prov,
cat. dijous==d!te5 Jovis; [en rom. Ies jours de la semaine sont
du genre feminin^ parce que ce sont des g^nitifs (dMtnifdca ei-
w^\A=dominica dies) et que zi = dies est sous-entendu] ; intf'o
(una) joi=intr^o ei a lui Joi (Jovis).

Jos, adv., subst., bas, en bas, par terre; du L. deorsum
(deosum); ML. josum, jusum; it giuso, giâ; vesp. yuso, ayuso,
jus; vport, juso; vcat jus; prov. jos, jotz, jus; vfr. jus; in jos
en bas; de, dHnjos d'en bas, inKrieur; pre jos par terre, k pied.
josean, sm. pieton, soldat h pied, (v. Pum. L. 3. 165); vesp.
yusano sittie en bas; - josesc, vnjosesc, ii, it, i, vb. 3; setd. au
fig. abaisser, rabaisser, avilir, ravilir, humilier ; - josime, injosime,
sf. infârioritâ , bas peuple , abaissement , rabaissement ; - josiâre^
injosire^ sf.; - jostdc, adj., infârieur; - josor, injosor (josorea),
ai, at, a, vb. 1; josoresc, injosoresc, ii, it, i, yb. 3; abaisser,
rabaisser, humilier, mortifier; -josorare, josorire, if^fosorcire, in-
josorire, sf. abaissement; - josorător, josoritor^ injosorător, inr
josoritor, adj. humiliant.

Jude, sm., juzi, pi., L. judex, icis; it giudice; vesp. juge;
nesp. juez, yuje; port. juiz; prov. cat jutge; fr. juge; oMgl. judge;
alb. gjiikatSs; [le nom jude s'emploie surtout comme titre dejuge
superieur chez Ies Cigavns ; pour juge en g^n^ral Ton dit jude-
cător']; - judeceasâ, sf. femme du juge (v. Bare. Gr. 38; Laur.
T. 21); - judec, ai, at, a, vb. 1 ; L. judecare; it. giudicare
(gi^giare); esp. juzgar; port julgar ; cat jutjar; prov. jutgar,
jutjar; fr. jugor; alb. gjoukoig; - judecare, sf. ; judecat j sm.,
L. judecatus, us ; action de juger ; - judecată^ sf . jugement, procte,
justice, sentence, raison, raisonnement, entendement, intelligence,
bon sens, logique, opinion; L. judicatum; it. giudecato; esp.
juzgado ; port. julgado ; cat. prov. judicat ; alb. gjoukatfi ; eu
judecată judicieusement, sens^ment, raisonnablement; a trage la
judecată assignor en justice, prendre q. h. pârtie; a purta o
judecată plaider une cause; -judecător^ sm. juge ; L. judecatorius;
it. giudecatore; esp. jusgador; port. julgador; prov. jutjador,
jutgador, jujador, jutjaire, jutgaire; ali>, gjflkjătar; -judecătoresc,
adj., judiciaire ; - judecătoreşte, adv., judiciairement ; - judecătorie,
sf., esp. juzgadoria; juridiction, tribunal; - jude^, sm., judeţe,
pL f. juridiction, justice, cour de justice, tribunal, district,
arrondissement, d^partement; L. judicium; it. giudicio; esp. juicio;
port, juizo; cat. judici, juhii; prov. judici, juzizi, juzi; alb. gjSkj.
prejudec, ai, at, a, vb. 1; L. praejudicare; it. pregiudicare; cat.
esp. perjudicar; esp. prejuzgar; port perjudicar, prejudicar; prov.

I. Jug — Jnnghiu. 135

prejudicar, prejudiciar; fr. pr^juger: - pre^udecare, sf.; - prejur
decaM, sf. pr^jug^ ; - risjudec, ai, at, a, vb. 1. = L. d^udicare ;
decider, consid^rer, peser, examiner; - răsjudecare, sf.

Jug, sm. joug, arche (d'un pont); L. jugum {dejungere, v.
ajung); it. giogo; esp. yugo; port, jugo; cat. jou; prov. jo; fr.
joug; alb. dzjedS, zjedS; nJiall. joch; bou de jug boeuf de trait,
de labour ; - jugan, sm. cheval hongre, cMtr^, c-ă-d. subjuguâ,
apprivois^; -yti^ar, adj., L. jugarius; de trait; bou jugar boeuf
de trait; -jugărd, sm. dim., petit joug; aussi Veronica chamae^
drys; - jugărit, sm. droit k payer dans la foret pour une voie,
une charret^ de bois, pour un joug de boeufs; - jugaş, adj.=
jugar; bou jugaş; - jugănesc, ii, it, i, vb. 3; châtrer, hongrer.
juganar, sm. châtreur; -jugăneaiă, sf. castration; - jugănire, sf.,
jugănit, sm., idem; - jugănitor, adj., subst., chătrant, châtreur.
juguluesc, ii, it, i, vb. 3; mettre sous le joug, subjuguer, (v.
Con. P. 279); - Juguluire, sf.; - injug, ai, at, a, vb. 1; L. in-
jugare; mettre le joug, atteler (Ies boeufs), assujettir, asservir.
injugare, sf., inju^at, sm. action de mettre le joug; - ii^ugător,
adj., subst., mettant le joug, &c. ; - injugătură, sf. action de
mettre le joug, &c. ; - desjug, ai, at, a, vb. 1 ; L. disjugare, di-
jugare; Ster le joug, d^teler (Ies boeufs); - desfugare, sf., desjugat,
sm. action d'6ter le joug, &c.; - desju^ător, adj., subst., d^telant
(Ies boeufs), &c. ; - desjugătoare, sf. action de datelor ; lieu; endroit,
ou Ton d^tâle.

Jumătate, s. v. miez. — June, s. v. june.

June, adj., sm., L. juvenis; it giovine, giovane; esp. joven;
cat. prov. jove; vfr. jovene; fr. jeune; nsl june bouvUlon; -jund^
adj., * L. juvenellus ; - juneaţă, sf., * L. juvenitia pour juventas ;
it. giovanezza; fr. jeunesse; - junie, sf. jeunesse, jeune âge; -^w-
nime, sf. jeunesse, jeunes gens en g^n^ral; -june, sm., juncă,
sf. bouyillon, g^nisse; L. juvencus— a; it. giovenco — a; nsl. junac,
junca bouvitton, junica genisse: prov. junega, vfr. genice, nfr.
genisse de junix, icis ; - juncan, sm., juncană , sf. bouvillon,
genisse de 2 ă, 3 ans; - juncănaş, sm., juncuţă, sf. bouvillon^
genisse d'un an.

Junghiu, sm. âlancement, point de c6t6, pleurâsie; du L.
jugulum dcmcîde, creux de la gorge, gorge; it jugolo creux de
la gorge; - junghYu, injunghm, ai, at, a, vb. 1; a. & n., avoir
des ilancements, ^gorger, saigner ; L. jugulare etranghr, egorger ;
port. jugular decapiter; - junghier, sm. poignard, stylet, dague.
junghiere, injunghiere, sf. ^lancement, piqure, blessure, action
d'^rger ; - junghietor, injunghietor ; adj., subst., L. jugulator ;

136 I. Jur— La.

poignant, ^orgeant, ^orgeur; - junghietură, mjtmghietură, A
flancement, action d'^gorger.

Jur, ai, at, a, vb. 1; affirmer par serment, prater, faire
serment, blasphemer, jurer; L. jurare, jurari; it giurare; esp.
port. cat. prov. jurar ; fr. jurer ; a se jura L. jurari ; a jura,
a 86 jura pre Dumnezeu = L. jurari per Jovem ; - jurare, sf.
jurat, part., adj., L. juratus; it. giurato; esp. port, jurado; cat.
prov. jurat ; fr. jura ; fra^i juraţi, it. fratelli giurati, amis intimes.
Jurat, sm. action de jurer, jurement; -jurătnint, sm., jurăminte,
pi. f., L. juramentum ; it. giuramento ; esp. port, juramento ; cat.
jurament ; prov. jurament, juramen ; fr. jurement ; a pune, a face
jurămtnt prater serment; - jurător, adj., subst., L. juratorius,
jurator; it. giuratore; esp. port. cat. jurador; prov. jurador, ju-
raire; fr. jureur; - juruesc, ii, it, i, vb. 3; promettre (quasi par
jurement, serment), vouer ; a jurui cuiva promettre par serment
k q.; ' juruinţă, sf. promesse, voeu; - juruire, sf., juruit, sm.
action de promettre; promesse, voeu.

L

L, fe, art. V. al.

La, pr^p., selon Diez Gr. 2. 452 du.L. iUac, adv., en prenant
un caractdre pr^positionnel ; nous croyons que c'est tout simple-
ment un I euphonique, pr^posâ ă, la pr^p. a (=ad), qui panus-
sait trop courte; Vit. Ik, 11, vesp. ala, nesp. alia, alii, vport.
ală, nport. la, vcat. lay, ayli, neat, alii, prov. lai, lay, la, aylai,
fr. Ml de iUac — iHic sent tons des adverbes de lieu; — la s'emploie:
!• pour designer la direction, le mouvement dans respace = i^.
a, al, alia, esp. port. prov. ă, fr. k: a da la semn, it. tirar al
segno; a se duce la curte, it. andare alia corte; 2^ pour marquer
la proximity, Taction d'gtre, de demeurer qq. part: a sede la
Paris demeurer ă Paris; a ft la NapoU, it. esser a, Nâpoli;
3*^ pour marquer T^poque: a veni la amează zi, it. venire a
mezzodi; la noapte, esp. & la noche; 4" pour marquer un ^tat
approchant = drciter : la zece luni, it. da dieci mesi, environ dii
mois; 5** pour pr^ciser Tattribut d'une chose: frumos la faţA
beau de visage ; a fi ăR> la pide avoir la peau blanche ; 6® la
se met devant le supinum: mă duc la ctdcat, L. eo cubitum;

I. Lac— Lămuresc. 137

7*^ la se place enfin comme particule casuelle devant le dctHf
au lieu du simple a (v. a, pr^p.): a scrie la fratele, U. scrivere
al fratello; 8® la est aussi ţT6c6d6 des pr6p. de et pre; de Za
curte am venit je suiş venu de la cour ; pre la curte am trectU
j'ai pass^ par la cour.

Lac, sm., lacuri, pi. f., lac, mare, gâchis, margouillis; L.
lacus (laxog, Xdxxog); it. laco, lago; esp. port. lago; vccU. prav.
fr, lac; ngr. Idxxog; alb. lekjek, lj6kjen; vsl lokva imber; nd.
serbe lokva palus; bulg. lokvB; magy. lak; vhaU. lachâ; mhaU.
nhaU. lache; a cădS din lac vn puţ, litt. cadSre ex laco in pu-
teum = tomber de la poele dans la braise.

Lacrimă (lăcrăma), sf., L. lacrima, lacruma; it. lacrima,
lagrima; esp. port. lagrima; ca;t. Uagrima; prov. lacrima, lacrema,
lagrema; vfr. lairme; nfr. larme; - lăcrimioară, sf., * L. lacri-
miola pour lacrimtda; le pi. lăcrimioare Convallaria majalis,
Lilium majale, Majanthemum bifolium; - lacrimi^, sf., it. la-
grimuzza; - lăcrimos, adj., L. lacrimosus; it. esp. port. lagrimoso;
cat. llagrimos; prov. lăcrimos, lacremos; - lăcrimez (lăcrămez),
ai, at, a, vb. 1; L. lacrimare (lacrumare); it. lacrimare, lagri-
mare; esp. port. lagrimar; prov. lagrimar, lermar; port. lagri-
mejar, cat. llagrimejar, prov. lagremeiar, vfr. larmier, nfr.
larmoyer de * lacrimicare; - lacrimare (lăcrămare), sf.; - lăcri-
mător (lăcrămător), adj., larmoyant; - lăcrimătură (lăcrămătură),
s£ larmoyement.

Lăcustă , sf. sauterelle ; L. locusta ; it. locusta ; esp. lan-
gosta; port. locusta, lagosta (petite ecrevisse de mer); vcat.
lagosta, Uangosta; prov. loqusta, langosta, lengosta, lingosta;
fr. langouste.

Lampă, sf., lămpaş, sm., L. lampas, adis (lafinag); it. lampa,
lampo, lampada, lampade, lampana; esp. lampo, lampada, lam-
para; port. lampo, lampada; cat. llamp; prov. lamp, lam, lampa,
lampea, lampeza; fr. lampe; ngr. laiinăda; alb. lampfi, lam-
padS; vsl. lam'bbada; nsl. lampa, lampas; russe lampa, lampada;
pol. lampa; cech. lampa, lampâş; croat, lampuş; ptrusse lampa,
lampas; magy. lampa, lămpăs.

Lămuresc, ii, it, i, vb. 3; 6purer, depui-er, d^meler, d^finir,
raffiner, pmîfier, liquider, s^parer, (toutes ces acceptions sont seul.
au fig.); d'un type L. limulire pour limulare de limula — lima —
Ivmare; [cfr. Cic. ofiF. 2, 10, 35; y^oHia est iUa, cum veritas ipsa
limatur in disputatione, subtilitas.Y; - lamură, sf. essence, 61ite,
fleur, ce qu'il y a de mieux ; lamura fainei fleur de farine ; - lă-
murire, sf. ; - lămurit^ part., adj., liquide, clair, distinct, manifeste.

138 I. Lăn&— LarcL

raisonn^, palpable; - lămuritor, adj., subst., ^purant, d^urant,
&c.; - lămuriturăf sf. depuration, ^puration, &c.

Lănă, sf., lane et lanuri, pi., L. lana; it. esp. prov. lana;
part, la, laa; cat. liana; fr. laine; - lănar, sm., L. lanarins; esp.
lanero; fr. lainier; - lănăreasă^ sf. ouvridre en laine; - lănărie,
sf., L. lanaria; it. laneria; lainage; ^lănos, adj., L. lanosos; it.
esp. lanoso; cat. llanos; prov. lanos; fr. lainenx; - lănuşoarăj
sf. dim.

Lanced, adj., languissant, las, fatigue ; L. languidns; it. esp.
port, languido; prov. languios (languidosus) ; vfr. langnide; cfr.
nMgy. lankadt, lankoc languissant; - lâncezesc, ii, it, i, vb. 3;
L. languesco, gui, 6re; it. languire, vesp. port. prov. fr. langoir,
aib. IjSngoig de languire; cfr. magy. lankadni languir; - Ian-
cezime, sf., oXb. IjSngjim ; langueur, faiblesse; - VPnceeire^ sf.
lăngoare, lungoare, sf. fidyre chaude, fidvre nenreuse, typhus;
L. languor, oris; it. languore; esp. port, langor; prov. languor,
langor; vfr. langor; nfr. langueur; ăR>. IjSnguer, IjunjurS ma-
ladie contagieuse, epidemie.

Lance, sf., L. lancea; it. lancia; esp. port, lanza; cat. llansa;
prov. lansa; fr. lance; mhaU. nhaU. lanze; ngr. Xocvr^a; vd.
laşta; nsl. Ian5a; pol. lanca; magy. lancsa, landzsa; - lancer,
sm., L. lancearius; it. lanziero; esp. lancero; port, lanceiro;
vcat. llancer; prov. lancier, lansier; fr. lancier.

Lapte, sm., lăpţi, pi. m., lăpturi, pi. f., L. lac, lactis,
(lacte, is), m. ; it. latte, m. ; esp. leche , f. ; port, leite, na. ; cat.
llet; prov. lach, lag, lait, layt, in. & f.; fr. lait, m., laite, £;
hpte băttd lait de beurre; lapte inchiegat lait caill^; vacă de
lapte, esp. vaca de leche, vache ă lait; le pi. lăpţi, hl; (de
peşte) = L. lactes — ium, laite, laitance; lăpţi de vijd riz de
veau; le pi. lăpturi, f. laitage; laptele eănelui Euphorbia Peplus.
lăptădos, adj., laiteux, qui contient du lait (y. Hill Gr. r. 83;
6r. lat. 121); - lăptar, sm., lăptăreasă, sf., L. lactarius; esp.
lechero — a; port. leiteiro — a; fr. laitier — iâre; - lăptărie, sf., L.
lactaria; esp. lecheria; fr. laiterie; - lăptos, adj., esp. lechoso;
fr. laiteux, lait^; - lăptucă, sf., L. lactuca; ii. lattuga; esp.
lechuga; cat. llatuga, lletuga; prov. lachuga, laytuga; fr. laitue;
aib. latougkS; vsl. loştika; nsl. serbe loiiika; russe latuk'B; cech.
locika; pol. locsyga, laktuka; vhcdl. ladducha, ladduch; mihdU.
lattucha, latuch ; nhaU. lattich ; - lăptoşesc, ii, it, i, yb. n. 3 ; L.
L. lactescere ; se transformer en lait ; a se lăptoşi idem ; - lăptoşire, sf.

Lard, sm., larduri, pi. f., L. laridum, lardum; it. esp. port.
lardo; cat. Uard; prov. lart, Iar; fr. lard; ngr. Iccfâl.

I. Larg— Lat. 139

Larg, adj., subst., large, spacieux, ample, aisâ, commode;
largeur, ampleur; L. largus, a, um; it esp. port. largo; ccU.
llaxg;prov. larg, larc; fr. large; alb. Ijargh6, Ijark; in larg spacieu-
sement; ^e larg trds-large, au long, tout au long; a fi in largul său
§tre accomodâ largement, spăcieusement , âtre bien; - largul^,
lărguşor, lârguţ , adj. dim. ; - lărgesc (inlărgesc), ii, it, i, vb. 3 ;
^largir, dilater, Uvaser, lâcher; L. lărgiri; it. lărgire, largare,
allargare ; esp. port. largar, allargar ; cat allargar ; prov. largar,
alargar, alarguar, eslargar, elargir; fr. 6 — largir; aU). Ijarghoig
(eloigner); - lărgime, sf. largeur, ampleur, ^largissement ; - lărgire,
sf. ; - lărgitor. adj., âlargissant, &c. ; - lărgitură, sf. âlargissement.

Larmă, sf. bruit, tumulte, vacarme, alarme; it. allarme;
esp. prov. alarma ; fr. alarme ; nsl. serbe magy. larma ; pd.
larmo, larum , larma ; cech. larmo ; tous ces vocables se rapportent
ă Vit. aU'arme aux armes; - lărmuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du
bruit, du tapage; serbe larmati; magy. larmazni; - lărmuire, sf.

Las, l&sai, lăsat, lăsa, vb. 1; laisser, quitter, abandonner,
d^laisser, remettre, diminuer, rabattre, d^mordre, se dâpartir;
L. laxare; U. lasciare, lassare; vesp. lexar, leixar; nesp. laxar,
lascar; port. laxar, leixar; cat. laxar; prov. laissar, laisar, lascar,
laxar, laschar; fr. laisser, lâcher; alb. IjS, Ijan, Ijeşoig, Ijişoig;
nhaM. lassen; - lăsare^ sf. ; - lăsat, sm., idem; lăsatul sectdui,
de sec mardi gras, litL le laisser du manger sec, maigre (sans
doute parce que Von mange copieusement du gras avânt d'entrer
en careme); - lăsător, adj., subst., laissant, &c.; - lăsătură, sf.
d^laissement, fl^hissement, abandonnement.

Lat, adj., subst., large, vaste, ample, plat, spacieux; largeur,
ampleur, âtendue; L. latus, a, um; it. esp, lato; prov. lat; vfr.
let; w/r. 1^, subst. = largeur \ un lat de deget un travers de
doigt ', un lat de mană une largeur de la main ; - lăticel, lătişor,
lătuţ, adj. dim.; - latiş, adj., large, ^tendu; cu coamele latişe
avec Ies comes âtendues; - lăţesc (vnlăţesc)^ ii, it, i, vb. 3;
L. latescere; dilater, 6tendre, aplatir, laminer, Uvaser, propager,
reculer; - lă^, lăţime, sf. ampleur, latitude; - lă^re, sf. dila-
tation, aplatissement; - lăţitor, adj., subst., dilatant, &c.;-Z<X/i-
tară, sf. dilatation, &c. ; - lăture, sf., lături, pi., c6t^, flanc,
bord; L. latus, eris; it. lato; esp. port. lado; vcat. lat; prov.
latz, laz; vfr. lez; nfr. \&L,adv., a lăture, a lături, L. ad latus,
ad latera, U. aUato, esp. al lado, â, c6t^ ; de-pre lăture, lături de
c6t^; pre de lături, sur Ies c6t^s; in lăture, in lături de c6t^,
lat^ralement, dehors; le pi. lături c6t6s, voisinage, entours.
lătunoae (pour lăturoae)^ sf. c6tâ d'un tronc ă scier, flache,

140 I. Latin— Lau.

lacune, chassis; latunoae in pănză d^faut dans la toile; - lătu-
năios, adj., lateral (v. Negr. 311: lătunăioase fire); - lăturalmc,
adj., subst., lateral, secondaire; paysan conrtoble (y. Mag. Ist.
2. 290); - lăturaş, adj., subst., lateral, k cdt^; homme d'aide,
aide, voisin, paysan corv^able ; (v. Mag. 1st. 2. 289) ; ccd lăturaş
cheval de imUn'y'lăturean, adj., subst., voisin, passager, stranger.
laturiş, adj., subst., adv., lateral, de cdt^; cdt^; lat^ralement.
lăture} (lătăreţ), adj., lateral, de cdt^, d^prim^, plat; - aiăturez,
(alătur), ai, at, a, vb. 1 ; mettre ă cdtâ de— auprâs de, annexer,
rapprocher, comparer, confronter, mettre en paralizie, opposer,
r6duire; - alăturare, sf.; - alăturaş, sm. voisin; - alăturător,
adj., subst., rapprochant, &c.; - alăturătură, sf. rapprochement, &c.
alăturiş, adj., subst., adv., k cdtâ, de cdtâ; cdtâ, Yoisinage;
ălăturişuri, pi. f. yoisinage; - rnlăturez, ai, at, a, vb. 1; mettre
de cdtâ, ă r^cart, d^placer, ^carter; a inlătura greutatea lever,
trancher la difficult^; - mUtturare, sf.

Latin, adj., subst., L. latinus, a, um; it latino, ladino;
esp. latino, ladino, latin; port. latino, latim; cat. Uati; prav,
fr, latin; alb. latin, Ijitin, Ijetin; - latinesc, adj., aZ&. latinerist,
latinist, Ijitinist; latin; - latineşte, adv., en latin; - lătmie, sf.
langue latine, le latin.

Latru, ai, at, a, vb. 1; aboyer, clabauder, glapir, japper;
L. latrare; it. latrare; vesp. port. ladrar; cat. lladrar; prov.
lairar; cămle ce latră nu muşcă chien qui aboie ne mord pas.
latrare, sf.; - lătrat, sm., L. latratus; it. latrato; esp. port.
ladrado, ladrido; - lătrător, adj,, subst., aboyant, aboyeur; L.
latratorius, lătrător; it. latratore; esp. port. ladrador; --iMrătură,
sf. aboiement.

Laţ, sm., laţuri, pi. f., lacet, lacs, filet, maille, rets, pi^ge,
embtlche; L. laqueus; it laccio, lasso, lassa; esp. lazo; port. lato;
ca/. las; prov. lac, laz, latz; /r.lacs; alh. Ijak; nod cu laţ noeud
coulant; - lăţişor, sm. dim., * L. laquiciolus; it. lacciolo, lac-
ciuolo, prov. lassol (* laqueolus); - lăţos, adj., k lacet, avec
des lacets, velu, ă longs poils (v. Arh. B. 2. 14); - iniăţuiasc,
ii, it, i, vb. 3. = L. laqueare ; it inlacciare, esp. enlazar ; port.
enlaţar; prov. enlassar, enlaissar; fr. enlacer; - inlăţuire, sf.

Lau, lăui, lăut, lăua ou lă, vb. 1 ; L. lavo, lavi ou lavavi,
lavatum lautum lotum, lavare; it lavare; esp. port. prov. lsiYa,r,
cat Uavar; fr. laver; alb. Ijaig; [le mot est employ^ seulement
pour des lavages corporeUes, pour laver en genSral on se sert
de spd (v. c. m.)]; a se lăua (la) se laver ;-î<Xw(ir6, (lore) sf.
action de se laver, lavage ; - lăut, sm. L. lotus (lautus) ; lavage,

L Laud— L^. 141

lotion ; - IdîUar, adj., lavant, laveur, L. lotor, (lavator) ; ii. lava-
tore; esp. part lavador; - lăutură, sf., L. lotura; it. lavatura;
esp. port. prav. lavadura; />. lavure; alb. IjarS; le pi. lăuturi,
lături lavure, rinţure, eau de vaisselle; - spil (pour sp^u)^
ai, at, a, vb. 1 ; du L. ei-per-lavare (ex-perluere) ; aUb. şpSljaig,
şpljaig; laver en g^n^ral; - spălare, sf.; - spdat, sm. lavage,
lavure; - spaatar, oare, adj., subst., m. & f., lavant, laveur,
laveuse; lavette, torchon, lavoir; - sp^lătareasăy spăătariţăj sf.
laveuse; - spălătorie , sf. blanchisserie, buanderie; - spAatura,
sf. lavage, blanchissage; aZ&. şpSljâra; -spălăcesc, ii, it, i, vb. 3;
laver, d^aver; ase spălăci pâîir, changer de •ouleur;-5p^f2()k^r^,
sf.; - sp&dcitură, sf. lavage, lavasse, rinţure.

Laud, lăudai, l&udat, lăuda, vb. 1; L. laudare; it. lodare;
vesp. laudar; nesp. loar; part, louvar; ccU. Hoar; prav. lauzar,
lauxar, fr. louer; alb. IjSvdoig, Ijgvdouroig, Ijavdoig, Ijavdouroig.
laudă, sf., L. laus, laudis; it. laude, lode, lodo, esp. part, loa;
it. laudore, esp. loor, prav. lauzor i*laudor, aris); - laudare,
sf. action de louer, louange; - lăudat, sm., idem; - lăudăros,
adj., vanteur, vantard, bravache, fanfaron ; - laudăraşie, sf van-
terie, bravade, fanfaronade; - laudator, adj., subst., L. lau-
datorius, laudator; it. lodatore; esp. loader; port, louvador;
prav. lauzador, lauzaire; fr. loueur, (inus.).

Laur, laor, sul. Datura stramonium; du L. laurus; it.
lauro, alloro; ccU. vesp. lauro; port, louro; prav. lauro; nesp.
laurel, fr. laurier (*laurearius); cfr. fr. laur6ole Daphne lau-
reda.

Lefticfty (leptică), sf. porte-chaise, litidre; L. lectica; it.
lettiga; esp. lechiga.

Leg, ai, at, a, vb. 1; lier, attache, nouer, mailler, raccor-
der, relier, accoler (vigne) pommer {fruits, chaux); L. ligare;
it. l^are, ligare; esp. port, ligar, liar; cat. lligar; prav. liguar,
liar; vfr. loyer; nfr. lier, liguer; alb. Ijith; - hgăciune, sf., L.
ligatio, onis; it. legagione; esp. legacion; ]mi. ligaţao; prav.
Iiaz6; fr. liaison; - Ugămînt, sm., Ugăminte, pi. f., L. ligamen-
tum ; it. legamento ; esp. ligamente, ligamiento ; part, ligamente ;
prav. ligament, liamen; fr. ligament; - legare, sf.; lega^t, sm.
action de lier, de nouer (des fruits, &c.); liaison, reliage, reliâre,
monture; - legator, adj., subst., it. legatore; esp. legador; prav.
liador; fr. lieur (relieur); legator de carp, it. l^atore di libri.
legătaare, sf. lien, ligament, bandage; - legătarie, sf. atelier de
reliâre; - legătură, sf., L. ligatura; it. legătura; esp. port.Vi^
gadura; cat. ll^adura; prav. ligadura, liadura; fr. ligature,

142 I. Lege— Leu.

litbre; oiXh. Ijidoorfi; — lien, liure, montare, reliâre, liasse, poign^,
faisceau, gerbe, botte, paquet, trousse, trousseau, rapport, rac-
cordement, oeuvre (d'une pierre), liaison, ligue, engagement,
pacte, conclusion, association, relation, suite; - legăturica^ sf.
petit paquet, liasse; - desleg, ai, at, a, vb. 1; L. dis-ligare;
it dislegare, slegare; esp. port, desligar, desliar; cat deslligar;
prav. deslegar, desliar (esliar); fr. d^lier; - deslegare, sf.; - des-
legător,2Â}.^ subst., d^liant, &c.; - deslegăturăf sf. d^gagement, &c.

Lege, sf. loi, l^alit^, foi, croyance religieuse ; L. lex, legis ;
it. legge; esp. port. vfr. lei, cat. lleg; prov. leg, ley, lei; nfr.
loi, alb. Ijigje; pre legea meal par ma foi! ma foi! - iegiuetc,
ii, it, i, yb. 3; l^gitimer, valider, statuer sur, donner des lois.
legiuire, sf. loi, legislation. Intimation, validity, regime; - le-
giuit, part., adj., l^gal. Intime, juridique, juste, valide, Equi-
table; - legiuitor, adj., subst., l^slatif, l^slateur, legiste; - in-
legiuesc, ii, it, i, vb. 3; l^timer; -inlegvuire, ri. ; ^ inlegiuitor,
adj., l^timant; - nelegiuesc, ii, it, i, vb. 3; transgressor la
loi, conmiettre un d^lit; - ndegiure, sf. ill^alitE, d^lit, illEgi-
timite.

Legum, sm., legumă, sf., legumuri, pi. f ., L. legumen, inis ;
U. port, legume ; esp. legumbre ; cat. Uegum ; prov. legum, lium ;
vfr. legun, leto; nfr. legume; - kguminos, adj., it. esp. port.
leguminose; fr. lEgumineux.

Lemn, sm., lemne, pi. f., bois; L. lignum; it. legno, legna,
legne; esp. leno, lena; port, lenho, lenha; vcat leny, lleny; neat.
Uenya; prov. ling, linh, lenh, legna, leigna, lenha, linha, lenia;
vfr. laigne ; - lemnar, sm. ouvrier en bois, charpentier, bucheron,
charron, L. lignarius; it. legnamaro; esp. lenero; port, lenheiro.
lemnărie, sf. bois, charpente, fourridre, L. lignaria; esp. lenera.
lemnărit, sm. bois en g^n^ral, droit sur le bois i - lemnişor, lem-
nut, sm. petit morceau de bois; - lemniu, adj. * L. lignivus
= ligneus; ligneux; - lemnos, adj., L. lignosus; it legnoso;
esp. lenoso; port, lenhoso; fr. ligneux; - înlemnesc, ii, it, i, vb.
3. n., se lignifier, rester stupEfait, gtre saisi— frappiS de stupeur,
d'^tonnement, d'âpouvante; - ivHemnire, sf.; - inlemnit, part., adj.,
ligniflE, stupEfait.

Lefie, sf., L. lixivia, lixivium (Ux); it lisciva, liscia,
liscio; esp. port, lexia; cat llexiu; prov. lissiu, leissiu; fr. les-
sive; serbe hksiÎB., lugija; ml. luşija; - le^s, adj., it. lissivioso.
lef iez, ai, at, a, vb. 1 ; it lissiviare ; {it lessare, miat. lixare de
Ux); port, lexiviar; fr. lessiver; - leşiare, hşiere, sf. lessivage.

Leu, sm. lei, pi., L. leo, leonis; it leone, lione; esp. leon;

I. Leurugcă — Limbric. 143

pori. leao; cai. lleo; prav. leo; fr. lion; en rom. anssi une
mofmaie de 40 bani = 40 cent ; c'est la traducidon du turc
aslânly, aslany piastre de 40 paras de aslan lion; cfr. it. leone
ecu de lUm, nhatt. loewenthaler; - leijăf sf. lionne; aussi petite
piastre; (v. Alex. B. 1. 46); - leoae, sf., L. leaena; esp. prav.
leona; port. Ie6a; cat. Ueona; fr. lionne; - leoaică, sf. idem.
leuşor, sm. lionceaa.

Leurufcă, sf., L. labrusca; it. esp. lambrusca; esp. part,
prav. labrusca; cat. Uambrusca; fr. lambrusque, lambruche;
atb. IjSrrousk, Ijarrouşk.

Lictar, sm., L. electuarium; it. elettuario, elettovario, let-
tuaro, lattuario, lattovaro; esp. port, electuario; cat. electuari;
prav. electuaris, lactoari, lectoari, lectuari; vfr. lectuaire; nfr.
âectuaire; nhaU. latwerge.

Limbă, sf. langue, langage, avis, connaissance, garde d'une
serrure; L. lingua; it. lingua; sarde Gogod.) limba; esp. lengua;
port, lingoa, lingua; cat. llengua;i>r(w. lengua, lenga; fr. langue;
a ItM, a prinde limbă = it. pigliar lingua, esp. tomar lengua,
prendre connaissance, entendre, ouîr, comprendre ; a se duce limbă
= it. venire per lingua, se r^pandre le bruit; cu limbă de moarte
testamentaire ; le pi. limbde Ies peuples; - limbare^, adj., lo-
quace, bavard, causeur; * L. linguaricius ; esp. lenguaraz; port.
lingoaraz {^linguaraceus); - limbăriţă, sf. ranule, batrachus.
limbuU^, limbuşoarăy limbufă, sf. languette; - limburuş, sm.
languette, ardillon, soupape, luette; - limbut, adj., causeur, lo-
quace, bavard, disert; L. linguatus; it. linguuto; cat. lengud;
prav. lengut; - iimbuţesc, ii, it, i, vb. 3; bavarder, avoir la langue
bien affile, causer beaucoup=i^. linguettare, vesp. lenguear, prav.
lenguejar; - limbuţie, sf. bavardage, loquacity, verbiage, caquet,
babil; - Ivmbufre, sf.; - Ihnbuţit, part., adj., bavard, verbeux;
=it. linguacciuto ; - lingură, sf. cuiller; L. ligula, lingula, (dim.
de lingua); alb. Ijougg; lingura inimei le creux de Testomac;
lingura peptuhii clavicule; lingură rotărească tandre; - lingurar,
sm. qui fait de cuillers en bois ; - lingura, sf. lingurde, pi.
petite cuiller, creux de l'estomac; - linguriM^ sf. idem; lingu-
rica peptului clavicule; lingurica inimei creux de l'estomac.
linguriţă, sf . petite cuiller ; - linguroiu, sm. grande cuiller, cuil-
ler ă, pot.

Limbric, sm., L. lumbricus; it. lombrico, lombrio; esp. lom-
briz, lambrija; port. lombriga; prav. lombric, lumbric; fr.
lombric ; - limbricariţă, sf. semence de sMoaire, semencine, bar-
botine, vermifuge; - limbricuţ, sm., it. lombricuzzo.

144 I. Limpede— Ling.

Limpede, adj., L. limpidus, a, um; it. limpido, linde; esp,
limpio, Undo; port limpido, limpo, lindo; npr. Undo; fr. Um-
pide; - limpezesc, ii, it, i, vb. 3; clarifier, dăpurer, ^laircir,
Sparer, purifier, Uquider = L. limpidare, esp. Umpiar, port.
limpar; - limpejgealâ, sf. clarification, &c.; - Unvpezicmne, sf.,
limpe/ney sf., limpezime f sf. Umpidit^; - limpezire, sf. limpe/nu,
adj., assez limpide; (v. Alex. Bal. 1. 82); - limpezitor^ adj.,
clarifiant, &c.; - limpezitură, sf. clarification.

Lin, adj., tranquille, calme, doux; L. lenis, e; it lene,
leno ; esp. lene ; prov. len, lene, le ; - linişor, adj., un peu tran-
quille, &c.; - linişte, sf. calme, quietude, repos, s^r^nit^, silence,
s^curit^, paix, ordre, retrăite; - iiniftesc, U, it, i, vb. 3; apai-
ser, calmer, tranquilliser, remettre; a se linişti s'apaiser, se
tranquilliser, se reposer = L. lenire, it. lenire, esp. prov. lenir.
liniştire, sf.; - liniştitor, adj. calmant, tranquilUsant, rassurant.
alin, ai, at, a, vb. 1; adoucir, mitiger, l^nifier, calmer, apaiser,
tranquilliser, aU^er; "^ L. ad-lenare; vit. aUenire; nit. alienare.
dimare, sf.; - cUinâfor, adj., calmant, lânitif, adoudssant ; - al/-
nătură, sf. adoucissement. &c.; - alint, ai, at a, vb. 1; dăU-
cater, mignarder, caresser, amadouer, gater (im enfant), migno-
ter, dorloter; d'un type *L. ad-lentare (lentus — lenitus — lenire);
it. lentare, aUentare ; prov. aUentar ; fr. alentir (ralentir ==* re-
ad-lentire); a se alinta se d^Ucater; - alintare, sf.; - alintător,
adj., subst., caressant, &c.; - alintâturâ, sf. caresse, mignardise;
it allentatura relâchement.

Lindină, sf., L. lens, lendis (peut-gtre lendvnis); it. lendine;
esp. Uendre; port, lendea; prov. lende; fr. lente; - lindinos,. ^ij.^
it. lendinoso; esp. lendroso; rempU de lentes.

Ling, linsei, lins. Unge, vb. 2 ; L. Ungo, linxi, Unitum, 6re ;
l^her, laper; - lingător, adj., subst., l^chant, l^cheur; - Ungă-
tură, sf. action de lecher; - lingău, sm. flaireur, ^mifleur,
pique — assiettes, parasite; - Ungere, sf.. Unsoare, sf., linsâtard,
sf. action de lecher; - lingăresc, u, it, i, vb. 3; lecher, flatter,
icomifler; - Ungărvre, sf.; - lingăritor, adj., subst., lăchant,
lăcheur; - Ungăritură, sf. action de l^her, de Aa,tter ; 'lingăros,
adj., flatteur, caressant; - lingufesc, U, it, i, vb. 3; lăcher,
caresser, flatter, flagomer, enjoler, ramper, s'insinuer, pateliner;
a Unguşi cuiva sau pre cineva, flatter q; - U/nguşire, sf.; - Kw-
guşitor, adj., subst., flattant, tidAteur ; - Unguşitorie^ Unguşiturd,
sf. calinerie, flagomerie; - preling, linsei, lins, linge, vb. 2.
t6&., a sepreUnge couler, fuir, s'enfuir (c^un tonneau); * L. per-
lingere; - prdingere^ sf.

I. Lînga— Loc. 145

Ungiy ady. y. Inng. Lingură, s. v. limbă.

Linie, sf. ligne, râie, trait, filet, r^le; L. linea; it cai.
esp. linea; part. linha; prav. linha, ligna; fr. ligne; nsl. linia;
pd. linea, linia; cech. linie; rt^se linija; nsl linia, linir, i>o2.
liniai:, russe lineika, nhaU. lineal r^^; - liniuţă, sf. petite ligne,
r^gle; - liniez, ai, at, a, vb. 1; tracer des lignes, r^gler; L.
lineare; it. lineare; esp. linear; fr. ligner; nsl. linovati, linirati.
Uniarej liniere, s£

Linte, sf., linfi, pi., L. lens, lentîs ; it. esp, lente; U.
lenticchia, esp. lenteja, part. lentilha, prav. lentilla, lentilha,
fr. lentille de lenticula; le pi. linfi aussi grains de ladrerie
chee Ies cachans (y. C. C. § 1242); - lintea prattUui Lathyros
satiyns ; - lintişoară, sf. petite lentille ; - linti^, sf. dim., aussi
Lemna minor; le pi. lini^e lentilles, rousseurs = L. lentigo, inis,
it. lentiggine.

Linţeol, s. y. in.

Lior, {lăar), sm. filasse; du L. liber, bri, liber, livre (cfr. faur
= faber); it. esp. libro; part. livro; cat. llibre; prav. libro;
fr. liber, liyre; liar de in filasse de lin.

Liuriu, sm. piquette; L. lora, lorea; vimt. mont. viran,
tyrcl it. lora ; bresc. crem. lura ; serbe, pt. russe lura ; magy.
I5re; vhdU. lârft; mhaU. lâre; nhali. lauer; - liurcă, sf. mauyaise
boisson.

Loc, sm., lacuri^ pi. f., lieu, local, locality, endroit, parage,
place, site, terrain, emplacement, emploi, placenta (arriere-faix) ;
L. locus; it. luogo, loco; esp. luego adv., part. logo adv., cat.
Uoc; prav. loc, luoc, luec; vfr. luec, lues, leu; nfr. lieu; lac!
interj, place! au large!; a lacuri par ci— par lă, quelque part.;
de hc mî place, tout de suite, du tout, aucun^ment; (cfr. L.
illico; vit. loco ady.; esp. luego; part. logo; prav. luec, ady.;
vfr. lues ady.); in lac de, L. in loco, loco; au lieu de, ă la
place de, au— ă d6faut de, loin de; pre lac sur place, sur le
champ, de suite; la faţa lacului sur Ies lieux; a ave lac, L.
locum habere, it aver luogo, avoir lieu; a prinde lac trouver sa
place, Stre a, sa place, tenir de la place; - lactdeţ, locuşar, (it luoghic-
ci61o)r lacuţ, sm. dim. ; - mijloc (pour mie^f-loc), sm., mijlaace, pi. f.,
milieu, centre, coeur, reins, moyen, interm^diaire, expedient,
ressource, manidre, mesure, voie, faculty ; L. modius locus; it.
miluogo ; prov. miegluoc, mieh luoc, mei loc ; fr. milieu ; in — prin
mijlac au — ă travers; cu — pnw mi;7ocwZ moyennant , par la voie;
a intra la mijlac intervenir, interc^der, s'interposer; de mijloc
mediocre, moyen, passable; a da mijlocul plier les reins ;- mi;2ooaţ,

10

146 I. Locotesc—Lotru.

adj., subst., moyen (surtout de fortune ntoyemie^;- mijlocesc, ii,
it, i, vb. 3 ; moyenner, intervenir, interc6der, s'entremSler, s'inter-
poser; cfr. le ngr, iisaitevto (de fi^aov) negocier, traiter en qtialite
de mediateur; - mijlocie^ sf. moyeune (d'une chose); - miflocime^
sf. moyenne (la), mMiocrit^; - mijlocire^ sf.; - miflocUoTf adj.,
subst., intermMiaire, mediateur, entremetteur, intercesseur ; ase
ptme mijlocitor pentru-intru ceva s'entremettre de qch. ; - mijlocm,
adj., moyen, mitoyen, intermMiaire, mediocre, passable ;-inlocuesc,
ii, it, i, vb. 3 ; remplacer, supplier, snbskituer, subroger, tenir
lieu de, mettre h, la place; '*'[le verbe lâcui demeurer,. r^sider,
loger, que tout le monde ^crit locuit ne precede pas plus de
he (locus -locare = fr, louer) que le verbe fr. loger; c'est tout
bonnement le magy. lakni demeurer, habiter, lakas habitation,
en rom. lăcaş]*; - inhcuire, sf.; - inlocuitor^ adj., remplaţant
intruloc, (inturloc, intorloc), ai, at, a, vb. 1; L. interlocare,
mettre dans quelque lieu, r^unir, assembler; a se intruloca se
placer, s'assembler; - intrulocare, sf; - culc, ai, at, a, vb. 1;
coucher; L. coUocare (placer, coucher); it colcare, corcare, cori-
care; cat. prov. colgar; vfr. colcher, couchier; nfr, coucher; esp,
colocar, port, coUocar placer; esp. port, colgar couvri/r de qch,
tendrCf tapisser, faire un cădeau ă q, lejour de sa fete; --a se culca,
it. colcarsi, se coucher; soarde se culcă, it. U sole si corica,
le soleil se couche; - culcare, sf., prov. colgar, colguar; fr. coucher.
eidcat, sm., culcate, pi. f., coucher; - culcuş f sm., culcuştm,
pi. f., couch^e, couche, autre, tani^re, terrier; -^ scol, (pour scdUy-
sculc), sculai, sculat, scula, vb. 1; L. ex-coUocare; it scorcare;
lever, soulever, relever, redresser, a scula din somn 6veiller,
r^veiller; a se scula, it. scorcarsi, se lever, se soulever, se ra-
masser, s'^veiller; - sculare, sf.; - sculător, adj., levant; - rtecol,
ai, at, a, vb. 1. = L. re-ei-collocare ; lever de nouveau, relever,
soulever, ressusciter; a se răscula se relever; *\_răscol ne doit
pas §tre confondu avec răscolesc — răscoală sedition du vsl. raskcla
sedition]*; - răsculare, sf.

Locotesc, ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser = L. loquitari.
locotare^, adj., bavard, jaseur; - locoUre, sf.

Lor, dat. pi. du pron. pers.; g^nit. & dat. pL de Tart. m.
& f., du L. illorum; it. loro; cat llor; prov. lor, Ihor, lur; vfr.
lor, nfr. leur ; a lor g6mt. pi. du pron. pers. = it. di loro, loro.

Lotru, sm. larron, voleur; L. latro, onis; vit. ladro, latro;
esp. ladron; port ladrao; cat. Uadre; prov. ladre (avare); laire,
lairo, lairon (voleur); vfr. laires, lerres, lidres; nfr. ladre (avare,
pingre)j larron; nsl. loter, lotar lascvvus; cech. lotr scdestus;

I. Lua— Lua. 147

croat, lotar ebriosus; serhe lotar tardus, ignavus; pol. iotr, vrusse
lotyga homo nequam; tnagy. lator improbus; vhaU. lotar; mhall.
loter, vJmU. lotter vide, lâche; - lotru, adj., adv., comme un
larron, en larron, de guet — apens (v. Bl. Gr.) ; cane lotru chien
hargneux; - lotresc, ii, it, i, vb. 3; voler, piUer; prov. laironar,
vfr. larronner; nsl. cech. lotrovati ; - fo^nc, sf. voi, volerie, pillerie;
esp. ladronia ; prov. layronia ; r^l. croat, lotrija ; - lotrire, sf.

Lua, inf. ; ieu (ieau-iau pour lleu)^ ind. pr^s., luai, (pour leuat),
luat (leuat), lua (letm), vb. 1; enlever, lerer, emporter, prendre,
5ter, remporter, saisir, subir; L. levare; it. levare; cat. esp.
llevar; port. prov. levar; fr. lever; a'şî lua asupra, a lua
asupra 'şi s'appliquer qch. , prendre sur soi , s'âriger ; a lua a
minte (levare ad menteni) observer, regarder ă, remarquer, se
ressouvenir; a lua in gură prof^rer; a lua drept faptă poser en
fait ; a lua partea cuiva prendre le parti de q. ; a lua in ris se
moquer de q. , persiffler, railler; a lua pre cineva mania se
mettre en coWre = esp. port. llevar, levar se da . . ; a ?wa w
r^, esp. llevar ă mal alg. c, prendre en mal qch.; a lua de
mană, port. levar pe la mâo, mener par la main ; a se lua s'dter,
se prendre; a se lua după cineva suivre q., se mouler sur q.;
a se mai lua distraire son esprit; - luare, sf. action d'enlever, &c.;
luare a minte attention, observation, pr^voyance, regard, int^rSt,
precaution; - luat, sm., it. levata; vesp. port. prov. levada; fr.
levie; lua^vd — datul avoir — devoir; - luător, adj., subst., it.
levatore; vesp. levador; prov, levador; luător a minte attentif,
observateur, soigneux; - luătură, sf. lev^e, &c.; it. levatura; esp.
port. prov. levadura; fr. levfire; - aluat, sm., aiua^turi, pi. f.,
levain, ferment, pate, patisserie; d'un type *L aUevatum\ port.
levado, cat. llevat, prov. levat, neap, levato, piem. mil. leva de
levatum; it. lievito, esp. leudo, port, levedo d'un part, levitus
pour levaitis; prop, levam, fr. levain de levamsn; - aluâtos, adj.
pâteui; - aluăţd, sm. petite pate; - ufOP, adj., 16ger (ce qui
n'est pas lourd), agile, dispos, facile, volage, fugitif, inconstant,
faible; d'un type L. leviciolus (leuiciolus — ieuiciolus — ieuşor — uşor)
pour leviculus; it. lieve, esp. port leve, prov. leu, alb. Ijeh,
IjehetS, Ije, ljet6 de levis; it leggiero, cat Ueuger, esp. ligero,
lijero , port, ligeiro , leviario , prov. leugier , fr. Ugev d'un type
* leviarius ;- uşuratic, adj.. Uger; - uşurd, adj., dim;- Ufurez,
(uşoree), ai, at, a, vb. 1; all^ger, soulager, att^nuer, faciliter,
d^harger, diminuer, amoindrir, r^duire = it allegiare, allegerire,
esp. aliviar, aligerar, port, alliviar, aligeirar, cat. alleujar, alleu-
gerar, prov. aleujar, aleviar, fr. all^ger, oXb. Ijenoig — tous Su/n

148 I. Lucesc— Lume.

type * aUeviare; - uşurare, sf. ; - uşurătate, sf. l^gdretâ, facilita,
folâtrerie = L. levitas, atis; - uşuriine, uşurinţă, sf. idem.

Lucesc, ii, it, i, vb. 3; L. luceo, luxi, lucOre; it. lucere;
esp. lucir; port. luzir; caf. Uuir; ^roi;. luzer, luser, luzir; vfr.
luisir; /r. luire; - luceafăr, sm. , luceaferi, pi., L. lucifer; it.
lucifero; esp. lucero, (lucifero, adj. po^t.); port. lucifer; prov.
fr. \xi(sd%r\'luceaferd, sm. petit lucifer, (v. M. M. C. 48); ^lucealâ
sf. lueur, splendeur, clart^; - lucie, sf. lueur, lucidity ; - lucire^
sf.; - lucitor, adj., luisant; - lucoare, sf., (v. Ur. 3. 103); vit.
lucore; prov. lugor, vfr. luor; nfr. lueur; - lucios, adj., * L.
luciosus pour lucidus; lucide, lumineux, clair, briliant, poli.
ludoşie, sf. lucidity ;- /wciw, adj., subst., * L. lucius = i^. jpor^
lucido; esp. lucido, Wcio; fr. lucide; luciul mărei Tuni, le poli,
le large de la mer, la pleine mer; - luciez, ai, at, a, vb. 1;
polir, lisser = L. lucîdare ; - luciare , luciere , sf. ; - ludetor,
adj., polissant, lissant; - lucieturăj sf. polissure; - strălucesc,
ii, it, i, vb. 3; * L. extra-lucere; briller, luire, flamboyer, res-
plendir, reluire, 6clater, r^fl^chir, se refl^ter, rayouner, illustrer.
străluceală, sf. lustre, ^clat, briliant, splendeur; - strălttcire^ sf
strălucit, part., adj., briliant, illustre, splendide, somptueux.
strălucitor, adj., idem = it. stralucente.

Lucru, sm., lucruri, pi. f., chose, objet, affaire, travail,
oeuvre, ouvrage, besogne, peine, tâche, occupation, fait; a pune
la lucru mettre k Toeuvre, au travail; a da de lucru donner de
Toccupation, du travail; jsi de lucru jour ouvrable, ouvrier; lucru
de nimica chose de rien, bagatelle; - lucrez, ai, at, a, vb. 1;
travailler, op^rer, manifester, elaborer, proc^der; L. lucrări; it.
lucrare; cat. esp. port prov. lograr; jpor^. aussi lucrar; - lucrădos,
adj., laborieux, actif ; - lucrare, sf., lucrat^ sm. action de travailler,
travail ;-îwcrd^or, adj., subst., laborieux, actif, travailleur, ouvrier.
lucrătorie, sf. ouvroir, atelier; - prelucrez, ai, at, a, vb. 1; L.
per-lucrari ; parfaire, achever, finir, perfectionner, ragrăer, remanier,
retoucher; -^eZwcrara, sf.

Lume, sf. monde, univers, public, foule, reunion, rassemble-
ment; L. lumen, inis; it. port, lume, m.; vesp. lumbre, lumne
(luminiş), f.; ca^. Hum, m. ; prov. lum, m.; a veni pre lume
venir au monde i. e. naître; a se du>ce in lumea frequenter le
monde, voir du monde; a 'şî lua lumea in cap aller par monts
et par vaux; - lumeom, adj., subst., mondain; - lumesc ^ adj.,
mondain, temporel, s^culier, terrestre; - lumeşte, adv., mondaine-
ment, &c. ; - lumeţ, adj., mondain, temporel; - lumină (vulg.
lunind), sf. lumidre, luminaire, clart^, jour, monde; du genit.

I. Lună — Lunec. 149

L. luminiş; vit. lumine; vesp. lumbre, lumne; lumina ochiului
prunelle, pupille; a da lumină mettre au jour, manifester; a eşi
la lumină se faire jour, paraître ; - luminare, sf., L. luminar, aris ;
it luminare (luminară); esp, port. luminar; fr. luminaire; it
lumiera (luminiera), esp. lumbrera, luminaria, port lumieira,
luminarias, pi., prov. lunmeira, lumeira, fr. lumiere du BL.
luminaria; - Luminarea Voastră! Votre Lumiâre ! Votre S^r^niW!
lUustrissime ! titre que Von downe ă un grand; - luminărar, sf.
marchand, fabricant de chandelles; - luminărărie, sf. fabrique de
chandelles; - luminărică, sf. petite lumiere; luminărica Domnului
Verbascum Thapsus; - lummică, luminioară, luminiţă, sf. dim.
luminez, ai, at, a, vb. 1; âclairer, illuminer, briller, luire, âclaircir;
L. luminare ; it alluminare , illuminare ; esp. alumbrar, iluminar ;
port allumiar, illuminar; prov. alumenar, alumnar, illuminar,
ellumenar; fr. allumer; BL. adluminare — inluminare; a se lumina
s'^laircir, s'6clairer (aussi au fig.) ; a se lumina de zioa conunencer
ă faii'e jour; - luminare, sf. ^clairage, illumination; - lumincU,
part., adj., âclairâ, illuming, lumineux, illustre; septămîna lumi-
nată la semaine de Fâques, la semaine sainte; Luminate Doamne!
Illustrissime Prince! - luminător, adj., subst., ^clairant, illumi-
nant, briliant; - lumindtură, sf. Mairage, &c.; - luminos, adj.,
L. luminosus; it esp. port. luminoso; cat. lluminos; prov. lu-
minos; fr. lumineux. •

Lună, sf. lune, mois; L. luna; it esp. prov. luna; port.
lua; cat. lluna; prov. luna, Ihuna; fr. lune; - luni, sf. lundi; du
gânit. L. lunae se. dies; istr. lur; vit luni; esp. lunes; prov,
lus, luns; venit luni; romagn. Ion; it lunedi, fr. lundi de lunae
dies; prov. diltis, diluns, cat. diluns de dies lunae; - lunărică,
lunăriţă^ sf., Botrychium lunaria; - lunatic, adj., L. lunaticus;
it. esp. port. lunatice; ca^. prov. lunatic; fr. lunatique; - lunesc,
adj., lunaire; - lunişoară, lunifă, sf. petite lune, petit mois.
trilunie, sf. trimestre.

Lunec, alunec, ai, at, a, vb. 1; glisser, ^chapper, faire un
faui pas (au flg.); L. lubricare, ad — lubricare (avec syncope de
b et changement de r en w) ; it lubricare ; esp. port lubricar ;
a aluneca cuiva piciorul le pied a manquâ k q.\ a se aluneca
cu mintea faire des hearts, faire des disgressions, extravaguer;
a se aluneca cu vorba laisser ^chapper un mot ; - lunecare, alu-
necare, sf.; - lunecător, alunecător, adj., glissant, &c.; - lunecătură,
alunecătură, sf. glissement, &c. ; - lunecos, alunecos, adj., glis-
sant; - lunecuş, alunecuş, sm. âtat ou quality de ce qui est
glissant, verglas ; lunecuş de ghiaţă glissoire.

150 I. Lung— Lup.

Lung, adj., subst., L. longus, a, um; it lungo, (l^^S^v liu^
adv.) ; vesp, luengo, lungo, longo ; port, longo, longe ; cat. llonch,
lluny; prov. long, lone, loing, lonh, lung, luenh, lunh; t/fr. loing;
nfr. long, loin; in de lung, it a di lungo, au long, tout au long;
pre lung, L. per longum, au long, tout au long; in lung, de
a lungul au — en long, longitudinalement ; - lîngă (pour Itmgă),
pr^p., aupres, pr^s, proche de, h. cdt^ de, contre, en comparaison
avec, au surplus, outre; L. longum; it. lungo, lunghesso; port.
ao longo de; prov. lone, le lone; vfr. lone; nfr. le long de, du
long de, au long de (efr. le vb. longer) ; - lungadu, adj., subst.,
long, grande perehe = L. longurio, longurius; it. lungaccio; - lun-
gan, adj., subst., idem; - lungdreţ, adj., longuet, un pea long,
oblong; - lungău, adj., subst., long, grande perehe; - lungesc,
ii, it, i, vb. 3; allonger, ^tendre, rallonger; - lungime, sf. longueur,
^tendue; - lungire, sf.; - lungiş, adj., subst., adv., long, en long;
longueur; de a lungişul de long, le long, tout au long; - hmgişor,
adj., longuet ; - lunguieţ, lungureţ, lungueţ, lunguşor, Ivmgu^ţ, adj.
dim. ; - alung, ai, at, a, vb. 1 ; Eloigner, ehasser, poursuivre ; L.
ad — longare = dongare; it. allungare; vesp. alongar, alungar;
vcat port. alongar ; prov. alongar, alunhar, longar, luenhar,
loingnar, esloignar, eslueingnar, eslonhar; fr. allonger, Eloigner.
alvmgare, sf. ; - alungător, adj., subst., chassant, poursuivant,
poursuiveur; - alungătură, sf.; - iniungesc, ii, it, i, vb. 3.=lungesc.
îndelung, ai, at, a, vb. 1; indeiungesc, ii, it, i, vb. 3.=luiigesc.
prelungesc, ii, it, i, vb. 3; L. perlongare pour prolongare; it.
prolungare ; esp. port. prolongar ; cat perlongar, prolongar ; prov.
perlongar, perlonjar, prolonguar; fr. prolonger; - prelungire, sf.
prelungitor, adj., subst., prolongeant, celui qui prolonge; - pre-
lungitură, sf. prolongement, &c.

Lungoare, s. v. lănced. — Luni, s. v. lună.

Luntre, sf. canot, barque, nacelle, esquif, gondole; L. linter,
lintris; ngr. Xovtqu grcmde fregate; alb. IjoundrS ba^, barque;
turc londra gabare; a se face luntre §i punte aller contre vent
et m2Lr6e; -luntrar, luntraş, sm., L. lintrarius; batelier, bacho-
teur, gondolier, canotier ;- /ww^njoartf, luntrită, sf. dim.; - lun-
trăresc, ii, it, i, vb. 3; conduire une nacelle, aller en nacelle;
(v. Con. P. 277) ; - luwtrărire, sf.

Lup, sm., L. lupus ; it. lupo ; esp. port. lobo ; cat. llob ; prav.
lup, lop ; vfr. leu ; nfr. loup ; - lupan , adj., eomme un loup, au
poil de loup; vacă lupana vache au poil de loup; - lupare, sf.,
* L. luparis, e, loupe (tumeur); ngr. XovfiTtowccQi ; - lupesc,
adj., it lupesco ; foame lupească faim devorante; - lupeşte, adv..

I. Luptă — Macin. 151

en lonp; - lupoae, lupoaică, Bf. louve; - lupoia, sm. grand loup.
htpuşor, sm. lonveteau.

Luptă, st lutte, combat, Uce, joute, conflit, rencontre, en-
gagement, prise; L. lucta; it. lutta, lotta; esp. lucha; port. Inta;
veat. luyta, lluyta; prov. lucha, locha, loita ; vfr. luite, loite;
nfr. lutte; - lupt, ai, at, a, vb. 1; L. luctari; it. (luttare), lottare;
esp. luchar; port. lutar; vcat. lluytar; prcm. luchar, locliar, loitar;
fr. Intter; a!6. Into^; IJouftoig, IjSfloig, \i\R,oig; -luptaciu, sm.
luttenr; - luptare, af.; - lapiaş, am. lutteur; - luptat, sm., L.
luctatns; latte; - luptător, adj., Bubst., L. luctatorius, luctator;
it. lottatore ; esp. luchador ; port. lutador ; prov. luchador, loi-
tador; -luptăiură, al lutte.

Lustru, sm. lustre, briliant, poli, vemis, bninisaure, laque;
L. loBtrum; it. Instro; esp. port. fr. luatre; pol. lustr; - luatruesc,
ii, it, i, vb. 3; lustrer, glacer, polir, vemir, fourbir; L. Inetrare;
it. Instrare; esp.pori. lustrar; /r.lustrer; - lustrueală, sf. polis-
Bore, vermasore; - lustruire, sf.; - lustruitor, adj., aubst., lustrant,
InBtreor; - lustruitură, sf., U. lustratura.

Lut, sm. terre grasse, terre argileuse; L. lutum; it. loto.
Into; esp. port. lodo; cat. llot; prov. lot; fr. lut; alb. Ijeth.
lutărie, sf. fosee d'oâ l'on tire Ia teire glaise; - luti^r, sm.
dim.; lutişor gaihăn, terra citri; - lutos, adj., L. lutosna; it.
lotoso, IntoBo; esp. port. lodoso; cat. llotos; prov. lutos; - lu-
fuesG, ii, it, i, vb. 3; enduire, boucber avec de l'ai^le; L.
lotare; it. lotare, latare; - lutuire, sf.

M

Ma, conj. v. mai. Măcău, s. v m&tc&

Măcelar, sm. boucher; L. mac«llarius ii macellaro macal
lajo; prov. mazelier, mazeller; ngr. liaxfiXagtg măcelăresc
adj,, en boucher, comme im boucher; - măcelăresc ii it i vb 3
massacrer, tuer, ăgorger; it. macellare; prov mazellar ngr
fioMeXkevio, naxfiAevyai; - măcelărie, sf boucherie massacre
carnage, tnerie; oih. makjelji; ngr. {laxeXhiov, - măcdărtre, sf.
boncberie.

Macin, ai, at, a, vb. 1 ; moudre, triturer, broyer, Eraser ;
it, măcinare; du L. machina instrumer^ artifieid; a se mădna

152 I. Măciucă — Mai.

86 moudre, se rMuire en poudre, tomber en efflorescence; - mă-
cinare, sf., măcinat, sm., măciniş, sm. action de moudre; - măci-
nător, adj., subst, moulant, celui qui moud; it. madnatore.
măcin^tură, sf. moâture, trituration; it macinatura.

Măciucă, sf. massue, assomoir, maillet ; vpg. massuca, mas-
sua; /v. massue; pic. machuque; ngr. fiat^ovxa; nsl. serbe ma-
6uga; pol. maczuga, maczuska; cfr. esp. mazuca glaieuly iris, it.
mazza, mazzo, esp. maza, maze, port. ma9a, mato, cat. massa,
prov. massa, ma9a, fr. masse, ngr. fidt^a — de mat^a^ primitif
perdu de mateola, instrument pour enfoncer en terre (Plin. 17,
18, 29); părul mi se face măcitică Ies cheveux me dressent ă
la tete, mes cheveux se h^rissent ; - măciulie, sf. ponmieau, pom-
mette, ponmie, tâte; cfr. it. mazzochio, mazzolino, esp. mazorca,
port, mazaroca pelote ; pol. maczuszki, pi. (de maczuszka) tâte
de semence; - măciu^cos, adj., noueux = it. mazzocchiuto; - mă-
cmcuţă, sf. petite massue.

Măcrif, sm. oseille; d'une forme "^ L. rumaciceus, transpose
en macricem du L. rumex, icis; esp. romsLZ^, = romacea; măcriş
de spin Berberis vulgaris ; - măcrişor, sm., Oxalis; Bumex ace-
tosella.

Macru, adj., L. macer, era, crum; it. macro, magro; esp.
port, magro; cat. magre; prov. magre, maygre; fr. maigre.
măcrims, sf. maigreur ; - măcrişor, adj., it. magricciuolo; maigrelet.

Măduă, s. V. miez.

Măgheran, sm., it majorana, maggiorana; vesp. majorana,
mejorana; port, maiorana, mangerona; prov. majorana ; v/r. ma-
rone; nfr. marjolaine; nhaU. meigramme; nhoM. bav. maigram,
majoran; a^gl. marjoram; serbe mejeran; nsl. majuran, maîhi-
rana; russe majorani>, majeran^b; pol. majeran; ma^y. majorănna;
ngr. juatCovQch^a; toutes ces formes sont d^figur^es du L. ama-
racus, {dficcQaxog) origanum majorana, en y melant d'une ma-
niere confuse major — majoranus (majorinus).

Măgură, sf. hauteur, coUine, montagne bois^e; peut-ătre du
L. macula tache; it. macola, macchia tache, liaie, hroussaiUes,
haUier, faUlis; cat esp. port. prov. macula ta^he; esp. port.
mancha {jfour macha) tache, taiUis; port, magoa tache, chagrin;
fr. macule; une autre forme du L. macula est: it. maglia, cat.
esp. malla, port, malha, prov. malha, malla, mailla, fr. maille;
pour le mot rom. cfr. pol. magora une certaine pârtie des Car-
pathes; cech. mahura (v. Mikl. SI. E. 30).

Mai, m<i, adv., part.; plus, davantage, encore, k peu de
iChose pr^s, k peu pr^s, presque, tantdt; du L. magis; it. mai,

I. Mai— Maine. 153

ma; vesp. pori. mais; fiesp. port mas; cat. may; prov. mais,
mai, mas, ma, fr. mais; alb. mS, mbS, ma, adv.; it. ma, esp.
port, mas, /r. mais, rom. ma, aussi cow/, adversative = L. sed,
en BL. «ed magis pour «eâ potiîis; au lieu de $ed mo^is on
a fini par dire magis tout court; Vesp. mas, jr^orf. mais, ram.
mai, a2&. mS, sert aussi ^ former la comparaison: mai bun meil-
leur; cd mai bun, port, o mais bom, le meilleur; le pt. russe
maj aiiquanto et le btdg. maj /ere sont pris du ram., ou mai
a aussi cette acception: mai s*au făcut cela s*est fait presque,
^ pen prâs; mai — mat = magis — magis, presque; mai că presque.
numai, adv., seulement, simplement, que, purement, uniquement,
tout, tout autant; du L. non magis =mo(2o, tantum, solum; mil.
nom^, dom^; bresc. tirol. it vânit noma; crem. numa; piem.
nume; esp. no mas, no mas de; vfr. ne — mais; numai că en
cas que; numai ce ne — que; numai să pourvu que; numai de
căty (litt. non magis de quanto), de prime abord, tout de suite,
h, l'instant, absolument ; nu numai . . . ce incă non seulement —
mais encore; numai §i numai purement et uniquement, simple-
ment, tout sec, toute s^che; nu numai că nu tant s*en faut que.

Mai, sm., L. majus; it maggio; esp. mayo; port. maio,
mayo; cat. mai; prov. mai, may; fr. mai; alb. maij.

Măiestru, maistru, meşter, sm., L. magister, tri; it maestro,
mastro; vesp. mestre, mestro; nesp. maestre, maestro; port.
mestre; vcat. maestre, maistre; ncat mestre; prov. magestre,
măiestre, maestre, maistre, mestre; vfr. maistre; nfr. maître,
(maistre); alb. mjeştrg; vsl. maistori, masters; serbe nsl. majstor,
meştar; buig. majstor; pt russe mystr, majstr, majster; russe
mastert; pol. majster, mistrz; cech, mistr; magy. meşter; ngr.
fiaikfTQog, ţidaTOQag; vhaU. meistar; mhaU. nhall. meister;
angl. master; - măiestre, sf., măiestrde, pi., * L. magistrella;
surtout \h pi. est employ^ dans T acception de fees c. -ă-d. /em-
mes hăbiles, mattresses en tout, (v. Pan. P. V. 3. 139) ; - măie-
strie, sf. maîtrise, art, habilet^, adresse; L. magisterium; it.
maestria, {vit. maesterio, maestero); cat. vesp. mestria; nesp.
maestria; prov. majestria, maestria, mayestria; pol. majsterya;
nsl. mestrija; - măiestros, adj, de maître, avec art, ing^nieux.
măiestresc, ii, it, i, vb. 3 ; travailler avec art, fabriquer artiste-
ment, inventer, d^couvrir, trouver par son industrie; - mtfies^nre,
sf. action de travailler avec art, &c.; - meşter şug, sf. metier;
magy. mesterseg; de meme mUestru, maistru, meşter ne pro-
cedent pas direct du latin.

Mâine, măini, adv., domain; L. mane; it. mane; vesp. man;

154 T. Main— Man.

prov. man, ma; vfr. main; aib. manghjes; it. dimani, domani,
cat. demă, prov. deman, demâ, fr. demain = de mane; esp.
manana, port, a manhâ, a manhaa; măine demineaţA demain
matin; aioa de măine le jour de demain, le lendemain; - poi-
mâine, L. post mane; it. posdomane, posdomani, dopo dimani;
esp. despues de manana; port, depois de manha; fr. aprte de-
main; prov. sobredeman, sobredema (super de mane); - rifspai-
mâine =L. re — ex — post mane, le surlendemain; - măinec, mâ-
nec, ai, at, a, vb. 1; etre matin, se lever de grand matin; L.
manicare (Vulg. Luc. 21, 38; Augustin. quaest. 46. in lib. judic.
9, 32. 33; Schol. Juven. 5, 79); esp. mananear; alb. m§nghoig,
mounghoig; a se măineca âtre matinal; - măinecare, mănecare,
sf.; rugăciunea măinecărei matines; - mămecat, mănecat, sm.,
măinecate, pi. f., action de se lever de bon matin; pre măine-
cate de tres bon matin, h. Taube de jour; - demineaţă (dimi-
neaţă)^ sf., d'un type L. de muniţia pour matutina sc.^ hora;
istr. domerece; it mattino, mattina; cat. prov. maţi; fr. matin,
matines (pi.), matinee; demvneaţa, it. di mattina, la mattina;
de demvneaţa d^s le matin; des {=de ex) demineaţă de bon
matin ; - deminidoară, sf. petit bon matin, petite bonne matinee.

Maiu , sm., maiuri, pi. f., maillet, mailloche, batte, battoir,
chassoir, pile, hie ; L. malleus ; it. maglio ; esp. port, malho ; cat.
mail; prov. malh, maill, mal; fr. mail; croate serbe malj, malja.
măie, sf., măide, pi., lissoir ; - măiug {maiag% sm. maiUet ; nd.
serbe maljuga.

Malaiu, {mălaiM\ s. v. meiu.

Mămăy nrnmă, sf., L. manmia; it. mamma; esp. mam&,
mama; port, maman, mama, mamma; fr. maman; nsl. serbe
russe mama; magy. mama; ngr. fuxfux; alb. mSnmiS; - mămesc,
mumesc, adj., maternei; - mămeşte, mumeşte, adv., matemelle-
ment ; - mămucă, sf. dim., russe mămenjka, mamnika, mâmuşka.
mămiMţă, mănmşoară^ mămuţă, sf. dim.; (i^. mamuccia; nsl. serbe
mămica).

Mân (măiu), masei, mas, măn^, vb. 2 ; rester, passer la nuit
quelque part; L. maneo, mansi, mansum, 6re; vit. mânere; cdb.
mgnoig; [pour Vumque acception du mot rom. cfr. Cic. Att. 4.
18 extr.: „quo die ad me venies, tu, si me amas, apud me
cum tuis maneas.^^] - mănere, sf.; - mas, sm. couch^e; cfr.
cat. prov. mas, vfr. mas, mez=3L. mansio; - r(măn (rgm&iu),
masei, mas, măn^, vb. 2; rester, sojourner, demeurer, tenir, per-
s^v^rer; L. remanere; it. rimanere, esp. port, remanecer; prov.
reman^r, remainer, remandre, romanre; rom. d. Or. rumaner;

L Mană— Mană. 155

rămâi cu Dumnezei it. rimanti con Dio! a rămâne pre cineva
la o- prinsoare gagner un pari sur q.; - rămăitor (pour remâ'
nOtor)^ adj., restant, demeurant; - rămânere, sf.; - rămaSy sm.,
U. rimaso; ^tat de rester, de demeurer; reste, restant, gage,
gi^eure, pari; a se prinde pre rămas faire un pari; a da rămas
pre cineva gagner un pari sur q. ; - rămâşi(ă, sf. reste, restant,
reliquat, surplus, r^sidu, debris, arri^r^ ; cfr. U. rimasuglio , esp.
remasaja, prav. remazilha; - rămâşag^ sm., rămăşaguri, pi. f.,
gage, gageure, pari; a face, a pune rămăşag, gager, parier.
rtmăfesc, rămâşluesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl.; a S6— gager, parier.
rămăşire, rămâşluire, sf.

Mană, sf. manne, nielle; L. manna {imxwo); hebreu man;
it. manna; esp. port. mana; prov. manna, mana; fr. manne;
nsl. serbe mana; russe pol. magy. manna; htdg. man'b nidle;
mană rS nielle, charbucle.

Mană, sf., L. manus; istr. mera; vit. mana; nit. esp. mano;
port. mâo; ccU. ma; prov. man, ma; fr. main; latui manei le
plat de la main; dostd manei le revers de la main; de toartă
mână de toutes sortes; a fi in de mână, L. ad manum esse;
a vinde de la mană, de a m^nă vendre de la main; o mână
de oameni une poign^e d'hommes; - măner, sm. manche, châsse,
toumoir, poign^e; * L. manarius pour manuarius, a, um; it.
maniere, esp. manero, prov. manier, mâner, mainier, adj. ce
qu'on porte a la main; - mănişoară, mănuţă, sf., (it. manuzza,
manuccia); petite main; - mănos, adj. abondant, fiructueux, fer-
tile, (qtuisi plena mânu); it. manoso maniable, souple; - mă-
noşie, sf. fertility, abondance; - mănică, sf., istr. măreka; L.
manica; it. mănica, mânico; esp. port. manga, mango; ca^. ma-
n^a; prov. mangS, mangua, mancha, marga, margue; fr. ma-
nique, manche, m. & f. ; aJb. m6nge, mangă ; ngr. fidvixa, luxvir^a
manche, f., fuivixi manche, m.; - mănicar, sm. manchon; L.
manicarium = it. manicotto , esp. port. manguito, prov. manco,
fr. manchon; - mănicuţă, %t = it. manichetto, fr. manchette,
ngr. fuevixdxi', - mănunchiu, sm., mănunchiuri, pi. f., manche,
anse, poign^e, faisceau, trousseau, botte, paquet, cahier, trousse,
trochet, bouquet; L. maniculum (manicula), manuclum pour ma-
niputus, manupulus; esp. manojo (mcmuculum); manilla, manija
(mamcuia) ; port. manolho (manuculum) ; manilha (manicula).
mănunchiaş, mănunchieş, mănunchior, sm. dim.; - mănuşă, sf.
manche, manique, anse, poignee, gant; BL. manucium, mani-
cium (gant); cfr. it. mancia pourboire c.-â.-d. pour Ies gcmts.
mănuşar, mănuşer, sm. gantier; - mănuşărîe, sf. ganterie, fa-

156 I. Mane— Manie.

brique de gants; - tnănu^pţă, sf. ansette, gantelet, petit gant.
indemănătic, adj., (de in— de — mână); commode (ă la main), op-
portun, h. toutes mains, capable, habile, ing^nienx, d^^, d^ourdi,
Ieste, of&cieux ; - indemănez, ai, at, a, vb. 1 ; prater la main, mana-
ger, procurer, rendre service; - indemănare, sf. dext^rit^, intel-
ligence, opportunity, facilita; - indemănător, adj., subst., prâ-
tant la main, &c.

Mane, adj., d^fectueux, imparfait, vicieux; L. mancus, a, mn;
it cat. esp. port. manco, prov. vfr. mane, adj.; nfr. manquer,
vb., manque, s., manehot, adj.; cdh. menghout, manghout; nsl.
manjkav; serhe manjj^av; vacă mancă vache ^ laquelle il man-
que une tette.

Mane, măninc, (pour mănuc, manic avee n intercala), mân-
eai, măncat, manca, vb. 1; manger, d^vorer, rogner, consommer,
mordre sur qch., d^manger, picoter, d^gravoyer (de Teau); istr.
munca; L. manducare; it. manucare, manicare, mangiare; vport.
manjar; prov. manjar, manjuiar; vfr. manner, menjar, menjier,
manjuer {m^andticare, m^andctiare); limous. mindzâ; norm, mou-
jouer, manjusser; nfr. manger; - m^ncădos, adj., mangeur, gour-
mand, goulu, glouton, goinfre, \or2ice ;- măncădoşie, sf. glou-
tonnerie, goinfrade, gourmandise, voracity ; - măncare, sf., it.
manicare, mangiare; esp. port, manjar, fr. manger; a da de
măncare donner ă, manger; - măncat, sm. mang^, manger; - măn-
cărime, sf. d^mangeaison, fourmillement, picotement; - măpcător,
adj., subst, L. manducatorius, manducator ; it. manicatore, man-
giatore; cat. menjador; prov. manjador, mangador, manjaire; fr.
mangeur; - măncătorie, sf. concussion, d^prMation, exaction,
piUerie, prevarication; it mangieria, mangeria; esp. famU. man-
dueatoria; fr. famit. mangerie; - măncătorime, sf. gloutonnerie.
măncătură , sf. , it. mangiatura ; prov. mandachura ; goinfrerie,
rognure; mangeure (des vers); d^gravoiement, fondri^re, ravine,
ravin; - măncău, sm. = L. manduco, onis; it. mangione; mangeur,
gourmand, glouton, mâcheur.

Manie, sf. colore, courroux, fiel, venin, ressentiment ; L.
mania (juxvfa); it. cat. esp. port. prov. mania; fr. manie; ngr.
fiavfa; alb. mSnie, m6ri; - mănios, adj., L. maniosus ; colore,
furieux; a /? mănios asupra cuiva en vouloir 8i q.; - mănYu, ai,
at, a, vb. 1 ; mettre en colore, irriter, fâcher ; it. smaniare ; ngr.
fiavt^co^ fuxtvofiai ; a se m4nta se mettre en colore ; - măniare,
măMere, sf.; - mănietor, adj., fâchant, irritant; - desmănYu, ai,
at, a, vb. 1 ; apaiser, adoueir, calmer ; a se desmăma se d^fftcher,
desmăntere, sf.

I. Manin — Mărced. 157

Manin, adj., (pop. namil); tr^s -grand, colossal, Enorme;
dn L. immanis, e, (inmanis transpose en numin); it, immane.

Mantiei, sf. beurre de lait de brebis, beurre de fromage de
brebis; esp. manteca, port, manteiga, cat mantega beurre, saiip-
doux; neap, mantec beurre de lait de brebis, sic. pârtie grasse
du fromage; it. manteca onguent, pommade; mântaco, mântice
soufflet; tons ces vocables se rattachent au L. mantica besace,
porie-manteau ; le beurre ainsi que Thuile se mettent encore
aujourd'hui chez les peuples orientanx dans des otitres^ surtont
de peau de chevre — de vacJie menie; cela a dft âtre le cas depuis
les temps les plus recules et on a donne ă la suite le nom du
contenant au contenu; cfr. sic. forma, it. formaggio, fr. fromage
de forma, parce qyCon fait le fromage dans une forme.

Minz, ă, s. m. & f., poulain, bidet, pouliche; it. manso,
manzo bouviUon, manza vache; comasc. trient. manza jeune vache;
it. esp. port, manso, prov. mans apprivoise; esp. manso mouton
belier, boeuf porte^dochette; alb. mSs, mas, mSzS, mazS poulain,
pouliche', tons ces mots sont ^court^s du L. mansuetus, a, um,
(mansues de manus) apprivoise (k la main) ; - mdnjs^ar, adj., oae
mănzară brebis ^ lait; (v. Ur. 2. 273); - niănzărar, sm. berger,
(y. Alex. Bal. 2. 81); L. mansuetarius dompteur d'animaux; esp.
mansero conducteur du taureau, du mouton băier, &c. ; - mâneai,
adj., subst., sevr^, jeune boeuf, jeune vache; it. manzotta, ngr.
fMxvT^sra jeune vacfie; - mănză^, sf. sevrage; (v. Jon. Cal. 2).
mănzoc, sm. poulain (male) d'un an et plus, bidet; - mănzulef,
sm. petit poulain; - mănzesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl. ; a se mămi
Stre en chaleur (des juments); - mănzire, sf.

Mărăcine (mărăciune), sf. ^pine, aub^pine; peut-etre du L.
marra houe pour extirper des broussaiUes, des epines; cfr. it.
marra houe; marruca, marrucajo Spine, broussaUles; alb. mom*is-
zi ipine noire; - mărădniş, sm. ^pinaie, ^piniâre; - mărăcinos,
adj. ^pineux.

Mărar, sm. aneth; L. marathrum, (juxQax^Qov, fuÎQa&ov);
ngr. (xaqad-Qov, fMHaO-Qov fenouil ; aXb. maraig anis ; morâts fenouU ;
[la forme molotru fenouil, m^lilot est du vsl. molotrL foenicuium].
mărăraş, sm. dim., aussi Phelandrium.

Mărced, adj., fldtri, fan^, molasse, mou ; L. marcidus, a, um ;
U. marcido, marcio; esp. marcido, marchito (dim.); vcat. prov.
marcit; port, murcho (de murddus); - marţ, sm. capot, d^vole;
it. marcio, magy. macs, nhaU. matsch (aussi du L. marcidus);
a face pre cineva marţ faire capot; a fi marţ âtre capot, faire
la d^Yole; - mărcezesc, ii, it, i, vb. 3; fl^trir, faner, moUir; L,

158 I. Mare— Mărit.

marcesco — 8re; it. marcire; prov. marcesir, marcezîr; e»p. mar-
chitar (de marchito) ; - mărce^nmef sf. flătrissure, mollesse; it
marciume; - mărcejnre, sf.

Mare, sf. măriy pi., L. mare, is; it. mare; cat. esp. part.
prov. mar; vfr. mier; nfr. mer; - mar, sm. ( = mare); grande
quantity, grand nombre ; Vesp. et le port. emploient le mot dans
le meme sens; atăta mar de oameni! mie si grande multitude!

Mare, adj., mari, pi., grand, haut, long, majeur, vaste,
gros, grave, important, remarquable, celebre; selon notre opinion
du L. major, majoris, majorem; it maggiore; esp. mayor; port
maior, mor; cat major ; prov. majer, mager, maier, major, maire;
vfr. maor, major; nfr. majeur, maire; nJiaU. meier; alb. math; [Diez
Gr. 2. 61 se prononce avec doute pour le L. mas, maris; Dief. D. Goth.
2. 63 pour une derivation du vhaM. mari, mare, mhaU. mare, maere
ceHbre, iUustre^ ou de Vălb. math]; mai mare (in ani), L. major
natus ; mai mare cu trei luni major mensibus tribus ; mai mari ai
noştri majores nogtri; - măreţ, adj., grand, grandiose, imposant,
magnifique, fier, imp^rieux, noble, pompeux, somptueux ; - măreţie,
sf. grandeur, pompe, fierte, &c. ; - măricel, mărişor, adj., grandelet.
măresc, ii, it, i, vb. 3; agrandir, grandir, croître, augmenter,
flever, ^tendre, hausser, grossir, glorifier, relever, renforcar.
mărie, sf. grandeur, &c.; Măria ta — voastră! Votre Grandeur—
Altesse — Seigneurie — S6r6mt6\ ' mărime, sf. grandeur, ^lâvation,
volume, etendue, dimension; - mărire, sf.; - măritor, adj., agran-
dissant, grandissant, augmentant, &c.; - mărinimos, adj. (de
mare — inimos =animosus); magnanime, g^n^reux; - mărinimie,
sf. magnanimity, g^n^rositâ, grandeur d'âme.

Margă, sf., L. marga; it esp. marga; nsl. serbe magy.
marga; it esp. port. mama, vfr. marle, merle, nfr. mame du
BL. margila, marg'la, d^riv^ de marga ; - mărgos, adj., marneux.

Margine, sf., mărgini, pi., marge, bord, bordure, rebord, limbe,
extr^mite, limite, terme, lisiere, rive, penchant, cordon (monnaie),
coin, tranche (livre); L. margo, inis; it. margine; esp. margen;
port. margem; cat. prov. fr. marge; serbe mrginj coUis terminaUs.
mărginaş, adj., subst., limitrophe, habitant des frontiâres; - măr-
ginean, adj., subst., limitrophe, contigu, habitant des frontidres.
mărginesc, ii, it, i, vb. 3; limiter, confiner, bomer, terminer,
determiner, r^tr^cir, restreindre, răduire, mod^rer, modifier, re-
former; - mărginire, sf.; - mărginitor, adj., limitatif, restrictif.
mărginitură, sf. limitation; - mărgin/uţă, sf. petite marge.

Mărit, ai, at, a, vb. 1; L. maritare; i^. maritare; vcat.esp,
port. prov. maridar; fr. marier; alb. martoig; le mot s'emploie

I. Marmure — Mănmt. 159

seulement pour Ies femmes c.-^-d. downer un mari ă une fUie;
a se mărita prendre un mari, se marier; pour Yhomme qui se
mărie, Ton dit insura (v. c. m.); - măritare, sf.; măritat, sm.,
mariage; - măritiş, sm., măritişuri, pi. f., * L. mariticium;
alb. martesS; mariage.

Marmure, sf., L. marmor, oris; it. marmo; esp. marmol;
part. marmore; prov. marme, marbre; fr. marbre; aib. marmar,
mermer.

Mart, martie, sm., L. Martius (mensis); it. esp. port. marzo;
ccU. mars ; prov. mars, martz ; fr. mars ; aJb. mars ; vhaU. marc§o ;
mhaU. merze; nhaU. maerz; vsl. marstii, marbt'B; nsl. serbe
maraS, mraC, marc, mart; russe martB ; pol. marzec, marca;
bulg. mart; mcigy. martius; ngr. fjuxQTiog , fidQTTjg, fidg^ig.
marţi, sf. du g^nit. L. Martis (Mars) se. dies; esp. martes; prov.
mars : venit, m&rti ; romag. mert ; cdb. martS ; it, martedl, (marti), fr.
mardi = Martis dies; cat. prov. dimars, (dimartz) =dies martis.
marmor, sm. dim., it. marzajuolo; petit mois de mars, et puis
faveur de cotdeur que Von met aux enfants aux bras et a/u cou
pour Ies garantir du soleU; cfr. ngr. fiaQTiTaa et alb. manăk
dans la meme acception; - marţafoiii (pour marţaoiu), sm., fat,
sot, nigaud, maroufle, homme de rien ; cfr. it. marzocco imbecHe,
marzochino b^aune; - mârţole, sf. pi., spectre, esprit, fantdme
de mars.

Mărunt, (mănunt). adj., L. minutus, a um; 27. minuto; esp.
menudo; port miudo; cat. menud; prov. menut; fr. menu; alb.
imStS; ploaie măruntă une pluie menue; a vinde cu măruntul,
it. vendere a minuto; le pi. mărunte, sf. petite monnaie; cfr.
esp. menudos, aZ6. imSta meme signif. ; - mărunta^, (mănuntae),
maruntăi, sf. pi., intestins, tripes, tripailles, tripette, fressure,
issues, abattis, menus droits; L. minutalia hachis; it. minutag-
lia minuties; - mărunţi, e, ei, ele, adj. dim., * L. minutellus
pour mimUulus; esp. menudillo; menu; - mărunţic, ică, ici, adj.
dim., esp. menudico ; - mărunţesc, ii, it, i, vb. 3 ; amincir, ape-
tisser, rapetisser, diminuer, amoindiir, rMuire en petit, d^taillw
=<^. minuzzare, vesp. prov. menuzar, vfr. menuiser, nfr. ame-
nuiser; - mărunţime, sf., amincissement, minuţie, bagatelle; cfr.
it minuzzame; - mărunţire, sf. ; - mărunţiş, mărunţuş, sm., —
uri, pi. f. = L. minuţia, it. minutezza, esp. menudencia, port.
miudeza, prov. menudeza; fr. minuţie; cu mărunţişul en detail.
mărunţiţez, mănmţoşez, ai, at, a, vb. 1 ; amoindnr, broyer, pul-
veriser; cfr. it minuzzolare; - mărunp^şire, mărunţo^re, sf.
amărunt, adj., subst, L. ad minutum; it. a minuto; menu, d^-

160 I. Masă— Matasă.

taill^; detail; cu amăruntul, cu de amăruntul en detail, parti-
coliârement, scnipuleusement; - amărunţesc, ii, it, i, vb. 3.=
m&runţesc; cfr. ii. amininutare, prov. amenndar, amennzar, /r.
amenuiser.

Masă (measă), sf. mese, pi. table, repas, banqnet, festin;
L. mensa; U. mensa (mesa); esp.port. mesa; prov. mensa; vd. russe
cech.pol. misa, pt, russe myska, alb. misourS patina; nsi. miza
mensa; goth. mes; vhall. meas, mias; fa^ de masă nappe; - măr
saiu, sm. nappe; (v. M. M. C. 60); dCb. mSsal§; ngr. lAsvaaXiov,
fievtrdXr], (D. C); - mdsar, sm. menuisier; L. mensarius; - md-
săriţây sm. nappe, (L. B.); - măsean, sm. convive, invită.
măsişoară, măstişoară, măsdoară, măsuţă, sf. petite table, ta-
blette.

Măsălar, sm. le mois de la moisson, le mois d'Aotit; d*mi
type * L. messtdarius pour messtuxrius de messis; vfr. mois
de messons mensis messionum; [dans une Chronique nSapd. chez
Murat. ant. it. VI. 711. 724. 747, &c., le mois de JuiUet est nonună
julo messoro, c-ă-d. JuiUet de la moisson, v. Diez D. 2. 342].

Mascur, sm. cochon male châtră; L. masculus, a, um, U.
mascolo, maschio, vesp. masclo ; cat. prov. vfr. masele, nfr. mftle
(masle), alb. maşkouly, maşkS male; sard, mascu beUer; c£r.
esp. marrano, port. marram, marrâo cochon, cochon de laU,
cat. marra bMier de mas, maris; - măscuraş, sm. petit cochon
mftle chfttră ; - măscuroiM^ sm. gros — grand cochon mftle ch&tră.
măscuroaică, sf. laye; (v. Stăm. Diet.)

Măs£, sf., măsele, pi., dent mftchelike, dent molaire; L.
maxilla, (mascilla) pour maxiUaris dens; it. mascella (mascel-
lare); esp. mejilla; prov. maissella, maisella, mayselha, maichela;
vfr. maisselle, masselle, măcel; fr. mftcheli^re (maxUlcms).
măsălâr, sm., L. maxillaris, e; dentaire; Hyoscyamus niger;
măsălâriţă, sf., idem.

Măsură, sf., L. mensura; it. misura; cat. esp. port. mesura;
prov. mensura, mesura; fr. mesure; alb. merg, masS, matS.
măsur, (măsor), ai, at, a, vb. 1; L. mensurare; it. misurare;
cat. esp. port. prov. mesurar; fr. mesurer; alb. mas, mat, mbas.
măsurare, sf., măsurării, sm., măsurat, sm. mesurage; - măsu"
răior, adj., subst., ii. misuratore; - măsurătoare, sf. mesurage,
aunage, brassage, toisi ; - măsurăiură, sf. meBiir2Lge; - măsuriţă,
sf. petite mesure; - măsori§te, sf. mesurage; - amăsurat, adj.,
mesur6, modera, conforme, proportionnă; cfr. prov. amesurar.

Matasă, (mâtasă) sf., mătăşi et mătăsuri, pL; soie; le pi.
soierie; L. metaxa, mataxa (jiăra^ay fudra^ce); it. matassa; ^.

L Mfttcă— MSr. 161

esp. madexs; part, madeixa; prav. madaisa; vfr. madaise; nfr.
matasse; alb. mandafş; magy. matasz; - mătăsar, sm. ouvrier en
soie, en soierie, n^ociant en soie, en soierie; L. metaxarius; nf/r.
lA€Ta^d(fiag (D. C); - nUUăsărie, st soierie; - mătăsas, adj., soyenx.

Matcă, sf. batte-k-beurre, batte; - măcău, (pour mătcdu) sm.,
baton; cfr. vfr. macque le gras baut Sun bâtan, nfr. macquQ
instrument paur briser le chanvre; dial, du Hainaut maqi^e
baton qui a une baule au baut; macque la pârtie du fleau qui
frappe le hU; maquet instrument de bais avec lequd an efuisşe
la baule appelâe ehoulet; maca nam du martinet dans les usines
mitaUurgiques; waU. maclott massue; Torigine de tons ces mots
est obscure; cfr. L. mactare = caedere, ferire (v. Diez D. 1. 258;
Sch. R 207; Diet. D. Goth. 2. 58).

Materie, sf. matike, 4toffe; L. materia, materies; it. caf.
esp. part, materia; prav. materia, madeira; fr. matike; pol.
materya, russe materija matiere^ etaffe; materie de land, de
mătasă ^toffe en laine, en soie.

Matrice, sf. colique, tranches, matricaire, pari^taire; L«
matrix, icis; it. matrice, esp. part, matriz; fr. matrice; cfr.nd.
serbe materica, matemica matrix, hysteria.

Mătrăgună (mămlrăgună^ nOdrăgulă), sf., Atropa bella-
donna; L. mandragoras; (juxvâQoyoQag) ; it. mandragola; cat.
esp. part. prav. mandragora; russe mandragon»; magy. nadra-
gttlya; ngr. fJuxvâQayoQa.

Medior, adj., Mădua, s., Mădular, s., v. miez.

RIeiu, sm. meiuri, pi. f., L. milium ; it. miglio ; esp. mijo ;
port, milho; cat. mill; prav. mil, meilh; fr. mil; millet (dim.);
alb. melj; meiu păsăresc Lithospermum; gr^mil; - meîşte^ sf.
mill^rine; - măiaiu , sm., mălaiuri, pi. f., millet, mais, farine de
millet, de mais, tourteau de graines de chanvre, de lin, &c. ; du
L. miliarius, a, um; cfr. fr. miliasse (=wiKacew5), bauiUie de
farine de ma^; milica bU barbu, sarte de millet; it. melica,
meliga, vSnit. melega, esp. melica bU sa^rasin; pt russe malaj
pain de mais\ magy. malay, mal^ gateau de farine de mais,
mans; esp. mijo, part, milho millet & ma}is',-mălăaiu, sm. tour-
teau de graines de chanvre, de lin; aussi Cistus Hdianthemum.
mălăier, sm. vendeur de farine de mais.

Măr, sm., meri, pi., L. malum QjimXov) ; it mala ; alb. molS.
merar, sm. vendeur de pommes; - m^et, sm., it. meleto; pom-
meraie; - merişar, sm. petit pommier, petite ponmie; aussi
Pyrcila media; JBuxum; - merişaară, sf., Yaccinium myrtillus;
airdle rouge.

11

162 I. Mereu— Mic.

Mereu, ă, i, e, adj., adv., pur, tout, seul^ (surtout au fig),
non interrompu, continuei, conţinu, continuellement; d'une forme
♦ L. mereu8=^fnerus; it esp. port mero; cat mer; prav. mer,
mier; (v. Ur. 1. 186, 188; Alex. P. 26); - mereuf, adj,, adv.,
dim. doucement, &c.

Merg, mersei, mers, merge, vb. 2; aller, marcher, passer,
pousser, conduire {chemin)j avancer, progresser, rendre, manoeuyrer,
tirer; L. mergo, emerge, si, sum, 6re, pracâder; it mergere,
emergere; esp. emergir; t?ca^. emergir; |>rot?. emerger; fr. ^merger
(seul. le part. emergent); alb. mgrgoig fMaigne, mSrgonem je
m^eloigne; a merge pre jos aller k pied; mergi de la mine, alb.
mărgoou meje, ^loigne toi de moi ; a merge bine aller bien, pro-
fiter; - mergător, adj., subst., marchant, allant, Ac.;" mergător
înainte pr6d6cesseur; - mergere, sf., mers, sul allure, marcher,
train de marche, marche, d-marche; - merset, sm. allure, train.-
mersetură, sf., alb. mgrguara; allure, &c.

Merinda, sf., L. merenda; it port merenda; esp. merienda;
gigr. jtuQivâa; usită seul. au pi. merinde victuailles, provisions,
merindez, amerindejs, ai, at, a, vb. 1; approvisionner, faire des
provisions, manger (v. M. M. C. 10 7= manger des animaux; cfir.
Enn. ap. Paul Diac. p. 59, Cyprio bovi merendam); L. meren-
dare; istr. merinda; it merendare; esp. port. merendar; ngr.
fUQ€vâi^(o; - merindare, amerindare, sf.

Mestec, ai, at, a, yb. 1; mâcher, mâler, remuer, mălanger,
brouiller, bouleverser, L. masticare (pLaatixăw); it masticare;
esp. port masticar, mastigar, mascar ; cat mast^ar, prav. mas-
tegar, maschar, machar; fr. mâcher (mascher); rom. d. Chr.
mastiar; - mestecare, sf. ; - mestecător, adj., subst., i^. masticatore;
mâchant, mâcheur, &c.; - mestecătură, sf., it masticatura; ma-
stication, melange, &c. ; - amestec, ai, at, a, vb. 1 ; v. mestec.

Meşter, meşterşug, s. v. maistru.

Meu (mieu), mea, mei, mele, pron. poss.; L. meus, niea,
mei, meae; it. mio, mia, miei, mie; esp. mio, mia, mios, mias;
port. meu, minha, meos, minhas; prov. mieus (meus), mia
(mieua, ma, mi), miei, mias ; vfr. mes, ma, mei, mes ; nfr. mon,
ma, mes; fratele meu =fra,ter iile meus; al meu /rafe= iile
meus frater.

Mic, mică, mici, adj., petit, menu, mince, modique; du L. mica
parceUe; it. mica, miga, part. = rien; esp. miga, nport. micha
miette; vport. miga rien; vcat mica, prov. mica, mia, miga, minga,
mingua, minja, micha mie, miche, point, pas; fr. miche morceau
de pain ; particule ne-mie = pas, point ; - mic de ani jeune ; - mieufor

L Mie— life. 168

(micşor), mieutd, mic»^, mUitdy mititelu{, mititic, mUUici^, mifd,
(niţel), adj. dim.; cfir. L. micidos, it. miccino, miccinino, micci-
chino, micolino; fr. mioche; - nemic, nimiCy nemică, nimica, sm. & f.,
nemicurif pl.f., du L. ne — jmc&= nihil (ne-hilum); vfr. ne — mie;
waU. ni — mic; rien, goutte, minuţie, n^nt, nullity ; Martial dit:
,,non est in tanto corpore mica saUs^'; [cfr. mil. nagot, rom. d. Or.
nsLgut, nagutta, fr. ne voir &c. - gauUe du L. nan gutta'] ; de nemică
nul. Til, Mile, frivole; esp. de poca miga depeu dUmportanee; am
de nemică honmie de n^nt, vaurien, miserable; lucru de ne-
mică nne chose de rien, une niaiserie, nne misâre; - micesc, ii,
it, i, vb. 3; rapetisser; - micie, sf., micime, sf. petitesse; - micire,
sf.; - micnicesc, ii, it, i, vb. 3; rapetisser; - micmdre, sf;
mic^urez, (micşorez), ai, at, a, vb. 1; *L. micuddare; rapetis-
ser, amoindrir, diminuer, baisser, restreindre, modifier, mitiger,
rabattre, d^croître, rMnire, reformer, relâcher, ravaler, d^hoir.
micfurare, sf.; - micşurătate, sf. petitesse, modici t^, t^nnit^,
exiguity, inferiority, Vilet^; - micşurător, adj., rapetissant, &c.
micfurătură, sf. diminution, amoindrissement ; - micşurime, sf.
petitesse, modicit^, &c.; - dimic (dumicX adj. = de mica; petit;
(v. Alex. Bal.l. 36. 37) ;'6lm\c, (dumic), ai, at, a, vb. 1; *L. de—
micare; br^iUer, ^mier, ^mietter, briser, casser; vesp. dimigar
amoindrir; esp. port, migăr bresiUer, emier; fr. ^mier, âmietter (^e»-
micare); - dimicare, sf. ; - dimicat, sm., idem; morceau, mouillette,
potagedefromage; cfr. it. micca pottage, jus; - dimicătura, sf. ac-
tion d'^mietter, &c.; - sdrumic (pour sdumicy $(2îmic,), ai, at, a, vb.l;
* L. ex — de — micare; ^mier, ^mietter, brăsiller, brisei, morceller;
esp. desmigar, desmigajar (* de^ex-micare , de-ex-miculare)
bresiUer; - sdrumicar, sm. miette, petit morceau; - sdrumicare,
sf., - sdrumicător, adj., ^miettant; vesp. desmigajador ; - sdru-
micătură, sf., vesp. desmigajadura ; - smicur, ai, at, a, vb. 1;
*L. ex — miculare, (micula, lomb. bresc. migola); 6mier, ^mietter,
brăsiller, morceler, r^duire en petit, ^grener; - smicurare, sf.
nimicesc, nimicnicesc, ii, it, i, vb. 3; annihiler, an^antir, d^-
truire, neutraliser, avilir, annuler, r^silier; a se nimid, nimicr-
niei s'anâu)tir,s*evanouir ;- mntici^, nimicnicie, sf., annihilation,
annulation, n^ant, nullity, frivolity, vide; - nimicire, nimicnidre,
sf.; - nimicitor, mmicnicitor, adj., subst., an^antissant, &c.

Mie, mi, im%, dat. du pron. pers., L. mihi; it. a me, mi;
esp. a mi, me; port, a mim, me; prov. a me, a mi, mi, me;
v/'n a mi, me; nfr. ă moi, me; mie îm% place ^ moi ii me plait,

Mfe, num^r., mn, pi., L. mille, millia ; it. mille, mila ; cat^
e^. port., mil; prov. mil, mils, milia, melia; vfr. mil, milid,;

164 I. Miel— lOez.

nfr, mil, mille; alb. mije, memijS; - mfele (al), mia (a) =L.
iUe miUesimns ille, ilia millesima ilia; le, la millidme; - milă,
sf., it. miglio; pi. miglia; cat esp. milla; port, milha; prov.
milha, milla; fr. mille; a2&. mill; vsl. milja; serbe milja, milj;
pt. russe myl'a ; cech. mile ; russe milja ; pol. mila ; vhaU. mîla,
milla; mhaU. mîle; nhall meile; tous ces mots r^pr^sentent le
L. millisL=miUe passus; - inmiit, adj., mille fois antant.

Miel (mniel pour nid, avec aphar^se de ag% sm. agneau;
L. agnellus; (pas du vgr. ţirjlov, comme IHee Or. L 92y 341
croit) ; istr. mlje; it. agneUo ; prov. agnel, anhel ; fr. agneau (agnel).
mi^ (mieală), sf., mide, pi., {M.M-.B. 32 mne); L. agnella; it. agnella.
mieiţăy sf . agneau femeile ; - midar, sm. berger, gardien d*agneaux.
midăriy sf., Agnus -castus, Yitex; - midăriţă, sf. tique; - midnSy
sm., miduşăy sf. * L. agnelluceus, a; agnelet; - midu^, sm.,
mielug^, sf., L. agnicellus, a; - miduşor, sm., miduşoarăf s£,

* L. agniciolus, a, pour agniculus; - miduţ, sm., midufăf sf.

* L. agnelluceus, a; - mioară, sf., * L. agniola; brebis de deux
ans, (y. Alex. Bal. 1. 2); magy. millora, idem; ^ miorică, miO'
rifa, sf. dim., (v. M. M. C. 141; Alex. Bal. 1. 2.).

Miercuri, sf., du L. Mercurii sc. dies; it. mercore; esp. mi^r-
coles; prov. mercres; it. mercoled\, (mercord\), prov. dimercres,
cat. dimecres, fr. mercredi de Mercurii dies, dies Mercurii.

Miere, sf., L. mel, mellis (ji^h); it. mele, miele; esp. miel;
port. prov. mel; fr. miel; aJh. mjaltfi; mierea torsului Pulmo-
naria officinalis; - mierar, sm., L. mellarius; marchand de mieL
mieros, adj., L. mellosus ; esp. mieloso ; fr. mielleux ; - mien^,
miruţă, sf . dim., Anchusa officinalis ; (la fleur donne du mid awx
abeiUes).

Mierli, sf., L. merula (merulus) ; it. merla, merlo ; esp. merla,
merlo, mirla, mirlo; port, merlo; fr. merle; alb. mSlSnjS, monlein.
mierlită, mieriu^, sf., dim.; - mierhiu^ sm.= it. merlone.

Miez, miază (pour mie^ă — miează), miezi, mieze, adj., subst,
du milieu, moyen, milieu, centre, coeur, noyau, trognon, moale,
pulpe; L. medius, a, um; it. mezzo; esp. medio; port, meio;
cat. medi; prov. meig, mieg, meg, meitz, mietz, mieiz, mei,
miei; vfr. mei; f^m. meie, moie,mie; nfr. mi, -mie, s.? (=media);
cXb. mes, mejdis; miez de păine mie (de pain); miez de nucă
cerneau; cu miez moSlleusement ; miezul zHei — miezul nopfii
midi — minuit ; miază — zi, L. medius dies — meridies (pour medi —
dies) ; it. mezzodl, esp. mediodia, port. meiodia, cat. mitjdie,
prov. media, meidia, miegdia, miehdia, mieydia, fr. midi ; amiază
(sc. zi=ad mediam se. diemX midi; miază noapte, L. media no^

L Militar— Mîn. 165

U. mezza notte, esp. media nocbe, port. meia nocte, prav. meia
nuech, mieia nueh, vfr. mie nuit, nfr. minuit ; in miejnd verii —
iemU an milieu, au coeur de V6t6 — de Thiver ; - irneeişor^ sm.
petit milieu, petit noyau, &c.; - miezos, adj., moSUeux, chamu.
medior, adj., * L. modiolus ; moyen de taille, d*âge (y. Alex. BaL
2. 32, 55.); - milduă, (măduă), mMuhă, nUiduvă (pour mădulă)f
sf., L. medulla (dim. de media) \ it midolla, midoglia, midoUo,
miroUa; esp. medula, meoUo; port. medulla, miolo; prov. me-
dulla, mezola, mezoUa, meola, melha, muelha, mezol, mezoll;
fr. moSle (pour midUe) ; oXb. melS membre (c£ mSdular) ; - măduos^
meduvos (pour mMvdos\ adj., L. medullosus ; it. midoUoso ; esp.
meduloso, port. medulloso, prov. mezolhos ; fr. moSUeux ; - mă-
duvufă, sf. petite moSUe; - midular, sm., mMulări, pi. m., mă-
duiaref pi. f.; membre du corps et d*une corporation— sod^tâ,
ftc.. Iu medullaris, e; esp. medular; port. prov. medullar; fr.
mMullaire; - mddidărd, sm. petit membre; - mădulare^, adj.,
membrana ; - mMidăros, adj., membini; - mijloc, s. y. loc; - ju-
mătate, sf., L. dimidietas, atis; cUb. gjumSsS, gjusmS; it. me-
dietă, metă, metate, metade, esp. mitad, port. metade, cat. mey-
tat, prov. medietad, meitad, mitat, vfr. meited, moitiet, nfr.
moitiâ, angl. mediety, moiety de medieta^^, atis;— pre jumătcUe
k moiti^, ă demi; - jumătăţesc, ii, it, i, yb. 3; partager par
moitiâ, en deux = L. dimidiare ; it. dimezzare ; esp. port. dimidiar.
jumâtăfime, sf. moitiă ; - jumătăţire, sf . action de partager par
moiti^; - injumătăţeac, ii, it, i, yb. 3. y. jum&tăţesc.

MilHir, sm., L. militaris; it. militare; esp. port. militar;
fr. nilitaire; - mUităresc, adj., militaîre; - mUităreşte, adv.,
militairement; - mUitărime, sf. ^tat militaire. Ies militaires; - mi-
liţie, sf., L. militia; it. milizia; esp. port. milicia; fr. milice;
poL milicya; russe milicija.

Mf n (miiu), ai, at, a, yb. 1 ; mener, manier, conduire, gou-
yemer, guider, diriger, difKrer, remettre; L. minare, (act. vulg.
de minări); dans Apul^e Met. 3. p. 141 minare = /aire mardier
des bestiaux devant soi, en Uur donnant des coups de fotMi, en
Ies menaţant; it. menare, minare; vesp. prov. cat. menar; nesp.
port. prov. minar; nesp. port. menear; fr. mener, miner; a mtna
eaU conduire Ies cheyaux; a mîna pre altă zi ajoumer; - mînare,
sf.; - mtnat, sm., it. menata; conduite, maniement, action de con-
duire, de gouyemer, de guider; - minator, (miitor), adj., subst., con-
duisant, menant, conducteur, &c., L. minatorius; minator coh-
âudeur de bestiaux, en Ies faisant aller par des coups, des menc^
ess, (Tert. ad. nai 2, 3); it. menatore; prov. menador, menaire,

166 I. Mintă— Minte.

menayre ; /r. menenr ; - minătură, mUturăy sf ., it menatnra ; conduite,
gouvemement, direction ; - minară, sf., esp, minera, prov. meniera,
/r. miniâre , pd. minera — de Vit esp. port. mina, prw. mena, fr.
mine, lleu oii se fonnent Ies metaux, galerie sotUerraine (puis par
mâtonymie la matiere minerale mame); mina — mine est le subst.
verb, du L. minare = conduire, faire des conduites, faire un con-
duit souterrain, une mine; - amfn (amîiu), ai, at, a, vb. 1;
* L. ad — minare ; ajonmer, difKrer, remettre, renvoyer, sospendre,
temporiser, proroger, reculer; cfr. it. menar per la Imiga ajour-
ner, differer; - aminare, sf.; - aminat, sm. ajoumement; - aimi-
nâtor, adj. subst., dilatoire, prorogatif, snspensif, &c. ; - aminâr
tură, sf. ajoumement ; - îndemn (pour indemin), ai, at, a, vb. 1 ;
induiro, exciter, encourager, engager^ instiguer, exhorter, inyiter,
stimuler, solliciter, decider, suggărer, tenter, porter q. ă qcb.,
du L. in — de — mmaiXQ (non pas de i/n-dignari); cfr. prov. amenar
guideVf fr. B,mener= faire condescendre; a indemna pre cineva
la ceva=fr, amener q. ă qch.; a se indemna se porter; - in-
demn, sm., indemn/uri, pL f. mouvement, mobile, motif, impul-
sion, suggestion, sujet; a fi de îndemn motiver qch; - indemnare,
sf.; - indemnatec, adj., engageant, excitant, &c.; - indemnător, adj.
subst., induisant, excitant, instigateur, &c.; - ameninţ, ame-
rinţ (pour ameniţ), ai, at, a, vb. 1; menacer; d'une forme
*L. ad — mvnitare pour minitari; it. minacciare, esp. amenazar,
port. ameaţar, vcat. prov. menassar, amenassar, fr. menacer de
minaciae^ (it. minaccia, vesjp. menaza, nesp. amenaza, port. ameaţa,
prov. menassa, menaza, fr. menace) pour minae; - amenm^re,
amerinţare (ameniţare), sf.; - ameninţător, amerinţător, adj.,
subst., L. ad — minatorius; it. minacciatore; esp. amenazador.
ameninţătură, amerinţătură, sf., it. minacciatura ; menace.

Mintă, sf., L. mentha, menta {jilv^a^ l^v^)\ it* cai. esp.
prov. menta; fr. menthe; vsl. me ta; nsl. serhe metva, metvice;
pt. russe mjata, mjatka; russe mjata; cech. mata; pol. mi^tka;
magy. menta; ngr. fjUv-d'a^ juUvxh); vhdll. minzâ, munzâ; mhcH.
nhall. munze; - minteuţă, sf. dim.; aussi AnagaUis arvensis;
Alsi/ne rubra.

Minte, sf., minţi, pi., esprit, bons sens, raisonnement, raison,
sens, intelligence, sagesse, prudence; L. mens, mentis; it. cat. esp.
port, mente; prov. ment; en fr. seulement dans la terminaison
adverbiale ment; alb. mSnd, ment, m&nde, mSnte, mendi; cu minte
sage, sagement, prudent, raisonnable; in minte mental, mentale-
ment; a invăţa pre cineva minte mettre q. ă la raison; imi
vine in minte, L. in mentem mihi venit, (Cic. n. d. 2, 46, 168;

I. Mint— Mir. 167

id. Att 12, 36; Flaut. Asin. 3, 2, 42); a '§i veni in minfi
reyenir ă soi; a '§i aduna minţUe rentrer en soi; a '^ aduce
a minte se souvenir, se remettre q. on qch. ; a lua a minte avoir
soin, prendre soin, soigner, se soucier de qch. ; a pune minte, it.
por mente; a fme minte se souvenir; a ţine in minte, esp.
tener en la mente; - altminte, aitmintre (altmintele, altmintrele,
almintrele), adv., L. altera mente; it. altrimente, altrimenti,
altramente; fr. autrement; c'est le seul adverbe rom. forme avec
mente ;- mtn^5, mintos, adj., raisonnable, sage, prudent, spirituel.
ameţesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n., ^tourdir, ^garer, troubler, donner
des vertiges, toumer la tete, circonvenir, surprendre, d^onte-
nancer, s*^rer, se troubler, se trouver mal; du L. amens,
amentis; amentia, s.; it. amenza; vesp. prov. amencia; a se amefi
s'^tourdir, &c. ; a ameţi cuiva capul monter, tourner la tete ă q.
ameţeală, sf. ^tourdissement , vertige, ^vanouissement ; ameţeală
de cap toumoiement de tgte, vertige ; - ameţire, sf. ; - ameţitor,
adj., subst., ^tourdissant, &c.; - ameţitorie, ameţitură, sf. ^tour-
dissement ; - desameţesc , desmeţesc, ii, it, i, vb. 3 ; f aire reprendre
les sens, faire revenir ă soi; a se desmeţi revenir ă soi, reprendre
ses esprits; - desameţire, desmeţire, sf. ; - desmeticesc, ii, it, i,
vb. 3; faire reprendre les sens, faire revenir ă soi, d^senivrer;
a se desmetid reprendre ses sens, revenir ă soi; - desmeticircj sf.

Mint, (minţesc), ii, it, i, vb. 3; L. mentior, itus sum, iri;
it. mentire; cat. esp. port. prov. fr. mentir; a minţi pre cineva
pentir ă q. ; - minciune, (pour minţidune) ; du L. mentitio, onis ;
prov. mentiz6 ; it. menzogna, prov. mensonga, mensonja, messonga,
messongua, messonja, messorga, fr. mensonge; cat. sarde mentida
(mentitus, a); esp. port, mentira; pic. mentirie; a prinde de
minciune pre cineva en avoir le dementi, donner un dementi ă q.
minciunos, adj., menteur, mensonger, esp. port, mentiroso ; - wm-
ăiunoşie, sf. mensonge, îsiusseti; -minţire, sf., - minţit,sm.; - miip-
fitor, adj., subst., mentant, menteur ; it mentitore ; port, men-
tidor ; cat. mentider ; prov. mentidor, mentire ; fr. menteur ; - des-
mînţ, ii, it, i, vb. 3; * L. de-ex-mentiri; it. smentire; cat. esp.
port. prov. vfr. desmentir; fr. d^mentir; - desminţire, sf.

Minune, sf., v. mir, vb.

Mir, ai, at, a, vb. 1. rdfl., a se mira s'^tonner, s'6merveiller, ad-
mirer qch., Stre surpris de qch. ; L. mirări (mirare) ; it. mirare ; esp.
part. cat. prov ^ mirar; vfr. mirer; nfr. se mirer; m^ mir unde să fie,
L. miror unde sit ; te miri (mieri) ce şi (i) mai nemică (litt. tu t'ima-
gines Dieu sait quoi et ce n'est presque rien)=presque rien ; (v. Alei.
Bus. 35) ; - meri, mdri pour te miri (mieri), miră-te!inteY}.=o miracle !

168 I. Mistreţ— Moale.

dame, parbleu, diantre; cfr. L. mirusy a, um^ emphyi da$u
la mhne deception; (Alex. Bal. 1. 1, «^' cu cal vrămean,
m^, 86 vorbiră f et avec celui de Yrancea, dame, ils s'jiiten-
dirent*; Alex. P. 100; y,^ fugea, mM^ fugea, nici umkra nu'l
ajungea! et ii fuyait, dame, ii fnyait, pas mame Tombre ne
pouTait le joindre!*); - mira/re^ sf . ; - mirat, sm.; - mirăiar,
adj., subst., âtonnant, celui qui s'^tomie; **" L. miratorius — mi-
rator; U. miratore, miradore; cai. esp, port. mirador ;|)rot;. miraire.
minune, sf. merveille, miracle, merveilleux, prodige; d*une forme
* L. mirabHio — onis (avec syncope de abil), pour miraUnUa^ d*oâ
it. maraviglia, esp. maravilla, port. marayilha, cat. maravella,
prov. merayelha, meravilla; fr. merveille; de minune frumos
merveilleusement beau ; făcător de minuni thaumaturge ; - niimihtz,
ai, at, a, yb. 1 ; âmerveiller, âtonner = it. maravigliare, esp. ma-
ravillar, port. marayilhar, cat. maravellar, prov. meraveUiar,
merav^lar, meravillar, fr. ^merveiller ; - minunare, sf. ; - minunat,
part., adj., âmenreill^, merveilleux, ^tonnant, surprenant, prodi-
gieux, magique, superbe ; - minunăţie, sf. miracle, merveille.

Mistreţ, adj., mesquin, maigre, chiche, (LB.); d*une forme
maestidus (moesticius) pour maestus (moestus) triste; ii. port.
mesto ; prov. mest ; le mot ne s'emploie qu6 pour porc mistreţ,
scroafă mistreaţă porc sauvage, sanglier, laie; quasi le — la triste;
cfr. it. cignale, prov. sangler, fr. sanglier du BL. singuiaris
aper =t;grr. ţiovioq^ sard, sulone (de solus), c.-ă-d. le solitaire.

Mifel, mis^, mişei, mişele, adj., miserable, l&che, poltron*
pauvre, mendiant (v. Ur. 5. 307); du L. misellus, dim. de miser;
it misello, (miserello); vesp. mesyllo; oXb. mjerS (de miser);
miedul de mine! miserable que je suiş ! - mişdătate, sf., it. mi-
sertade, misertate {* miseritas, atisf; - mişeleşte, adv., miserable-
ment, lâchement, \i\B,mement ; ^ mişdie, sf.^L. miseria; it. cat.
esp. port, prov. miseria, fr. miske; - mifefesc, ii, it, i, vb. 3.
r^fl. ; a se mişeii devenir miserable = L. miserescere ; - mişdime, sf.
âtat, condition de misâre, misire; -mişelire, st

Moale, adj., moi, pi., inou, maniable, tendre, flasque, Iftche^
veule, paresseux; L. mollis, e; it. port. molie; esp. mole, muelle;
cat. moli; prov, molh; fr. mol, mou; mooMe capului fontanelle;
cfr. esp. mollera, port. molleira, moleira sommet de la tite, fon-
tanelle; - molatic, adj., mou, molasse, lâche, inactif, douillet.
molătate, sf. moUesse, nonchalance, apathie; - molcuţ, mdiouţ,
adj. dim.; - moUaţă, sf., L. mollitia; it. molezza; esp. port. mol-
leza; prov. moleza ; fr, moUesse ; - molecău, adj., * L. molliceus ==
mdUieulus; - molicd, adj., L. mollicellus; it. mollicello; - molicios,

I. Moară— Mor. 169

adj., mollasse ; - moliciune, sf. mollesse ; - mdlişory adj., * L. mol-
lidolus ; - moliuj mdlăUy adj., * L. molleus, (moUivus) ; mollasse ;
(t. Arh. B. 2. 135; P. Sp. A. 1. 35); - moiu, muiai, muiat
(muiet), muia, vb. 1; mouiller, mollifier, ramollir, relâcher,
tremper, d^tremper, essanger, imbiber, impr^gner, humecter, in-
fuser, râsoudre, plinger (meche)^ saucer, rompre {cheval)y d'un
type * L. molliare; it. mollare, ammoUare; esp. mojar; port.
molhar; cest. muUar; prav. muelhar, moillar, molhar, mular;
fr. mouiller ; - muiare, muiere, sf. ; - muiedos, adj., qui amdllit,
adoucit; - muietor, adj., mouillant, &c.; - muietură, sf. mouillure.
immoiu, ai, at, a, yb. 1; it immollare; amollir, ramollir, trem-
per, d^tremper, plonger, mac^rer; - immuiare, immuiere, sf.
molefesc, (moleşesc), ii, it, i, yb. 3; - molifez (moloşee), ai, at^
a, yb. 1; mollir, amollir, eff^miner, ^neryer, mignoter, mignar-
der = L. mollescere, it. ammollire, vesp. port. amollecer, cai.
amollir, prov. amollezir, amolezir, emolezir, amolegar, fr. mollir,
amollir ; - moleşie, sf . mollesse ; - moleşiturâ , sf. amollissement.
mcioşag, sm. relâcbement dans le froid; d^geL

Moarft, sf:, mori, pi., moulin; L. mola moulin; ii. cat. prov.
mola, esp. muela, port. m6, fr. meule pierre ă moulin ; it. mu-
lino, molino, esp. molino, port. moinho, cat. moli, prov. molin,
moli, fr. moulin de molinus; (chez Amm. Marc. 18, 8, 11 molina).
morar, sm., L. molarius ; meunier ; - morărie, sf., affaire de meu-
nier, sp^ulation de meunier; - moridcă, morişcă, morişoară^
Tnoriţă, (M. M. B. 2), sf. petit moulin, moulinet.

Moarte, s. y. mor.

Mod, sm., moduri, pi. f., L. modus; it. coit. esp. port. modo;
prov. mo, modi; fr. mode; ngr. fioâog; magy. m6d.

Moiu, moleşesc, molişejsf (moloşez), yb; y. moale.

Mont, s. y. munte.

Mor (m6riu), murii, murit — mort, muri, yb. 3; L. morior,
mortuus sum, mori (moriri); it morire; cat. esp. morir; port.
morrer; prov. morer, murir; fr. mourir; - moarte^ sf., mor^,
pL, L. mors, mortis; it. port, morte; esp. muerte; catprov.fr.
mort ; friul. muarte ; alb. morrt, morrte ; in gura morgii, it. colla
morte in bocca; - mort, adj., subst., L. mortuus; it port
morto; esp. muerto; fr. mort; - mortăcină, (incorrectement
mortăcimcj mortăciune), sf. charogne, cadayre; L. morticinus, a,
um; it. morticino; esp. mortecino, morticinio; port, mortisinho;
/r. moraine (laine) pour mortaine; land de mortăcină, it lana
mortidna, fr. moraine; - murire, sf. ; - murit sm., mort;" muritor,
adj., mortel; - amorţesc, ii, it, i, yb. a. & n. 3; amoitir, s'amortir,

170 I. Monnînt— Mnoed.

engourdir, s^engourdir, se relftcher, transir, s^^mousser, s'ăteindre,
s'enroner, s^assoupir, s'endormir ; U. ammortdre, ammortare, am-
morzare; vesp. amortir, amortecer; nesp. amortiguar, amortizar;
port, amortecer, ainorti9ar; prov. amortir, amortar, amortezir,
amorsar; fr. amortir; mi^au amorţit piciorul j*ai la jambe oi-
gourdie; - amorjedUij sf. engourdiissement , &c.; - amor^ej sf.
amorţUor, adj., amortissant, &c. ; - amorp^tură, sf. amortissement.
desmorţeac, ii, it, i, yb. 3; d^goordir, ^yeiller, s'^veiller; - des-
morfire^ s£

MomiTnt, sm., morminte, morminturi, pi. f., s^pnltmre, să-
pulcre, tombeau, fosse, monmnent fun^raire; L. monumentmn
(monimentmn) ; it. monumento, monimento; esp. monmnento,
monmniento; port, monumento; prov. monmnen, monimen; eat.
fr. monument; alb. nmimorS; - immormfnt, immormtnteaf ai, at,
a, yb. 1; enseyelir, enterrer, inhumer; - immom^hitaref sf.
immormîntător, adj., subst., enseyelissant, &c.; - immormfntătură,
sf . enseyelissement ; - desmomiTnt, deamormintez, ai, at, a, yb. 1 ;
d^terrer, exhumer; - desmormîntare, sf.

Mreană, sf., Barbns conmmnis; du L. muraena; it. morena,
esp. port, morea, murena, fr. murdne; nsl. serbe mrena, ceck
mtenn cyprin/us barbus.

Muc, sm., miu>i, pi. m., mucuri^ pi. f., mdcbe, moncheron,
inmignon, bout de chandelle, bouton, bourgeon, extrâmifcâ; le pi.
mud morye, mucosit^, mucilage, pituite; du L. mucus (muccus);
it. muco, moccio (mucceus); moccolaja, moccolo (dim.); etp,
moco; port, muco, monco; piem. moch; nprov. muc; aJb. mSk
(moisisswre) ; fr. moucheron (m^ouchure de chandelle) \ a lua, a
tăia mucîd moucher la chandelle = it. smoccolare; tm muc de
luminare un bout de chandelle = it. moccolo, moccolino; muetd
pţei le bout de la mamelle; a'şî sufla mucii se moucher »= eşp.
quitarse los mocos; - m/ucos, adj., L. mucosus; it. mucoso, moc-
doso (moccicoso); esp. mocoso; port. mucoso, moncoso; cat.
mocos; prov. moucos; fr. muqueux; un miux>3, esp. un mocoso,
un petit morveux ; - nmcoşie, sf. mucosit^ = i^ moccicaja, esp.
moquita; - muouleţ, sm. petit bout (de chandeUe &c.) = it.
moccolo, moccolino; - mucâri, sf. pi., mouchettes = iY. mocca-
tojo; - mucăresc, ii, it, i, yb. 3; âcimer; (y. Jon. Gal. 102).
mucărire, sf.; 'mucărit, sm.;- mugur, sm., * L. muculus; bour-
geon, bouton, cosson, oeil; a da muguri hoiageormer;- muguraş f
mugurel, sm. dim.; - mugureac, ii, it, i, yb. 3; bourgeonner,
boutonner ; - mugurire, sf. ; - mugt^os, adj., qui a des boutons, &c.

Muced, adj., moisi, chanci, fleuri;L. mucidos (aussidemucMţ);

^

I. Muche— Mulg. 171

U. mucido; esp. mohecido; alb. mttStS; - mucegaiu (pour mtece-
dakt), sm., * L. mucedaneum pour muceda y inis; moisissure,
chancissure; - muceze$c, ii, it, i, yb. 3; L. mucescere; esp.
mohecer; prov. mozir; fr. moisir; - mucezeaiă, st. m<H8issure,
chandssure ; - mueezire, sf. ; - mucesAtură, sf. moisissure; - muce*-
găiesc, ii, it^ i, vb. 3 ; mucegăiez, ai, at, a, yb. 1 ; moisir, chancir.
muceffăeaiăf sf. moisissure, chancissure; - mucegăios, adj., moisi,
chand; - mtccegăire^ sf.

Muche (muteX sf. dos, reyers, bord, came, coin, angle,
rainure, entaille, drageoire, onglet, renton, rentou ; du L. mutilus
(muticus) emoussi; mutulus modUUm; cfir. esp. mojon, vpg.
moiom borne; it. mucchio tas, amas; muchea cuţihdui dos de
la lame d'uu couteau; muche ctscuţită yiye arate; muchea mun^
tekU le dos, la dme de la montagne; muchea unei cărji le dos
d^un liyre; - muchias, adj., anguleux, comu.

Mugesc, ii, it, i, yb. 3; L. mugio, iyi & ii, itum ire; U.
murire; esp. mujir; port. prov. fr. mugir; alb. moungris; U.
mugghiare, fr. meugler, mugler, BL. mugulare, fr^q. de mugWe;
vaca muge, port. a yaca muge; - mu{iet (pour mugit) ^ sm.;
L. mugitus; it. muggito; esp. mujido; j^otf. mugiio; -mttgire, sf.
mugitor, adj., mugissant; - mugitură, sf. mugissement.

Mugur, s. y. muc.

Muiere, sf. femme, Spouse; L. mulier, eris; istr. muliara;
it. moglie, mogliera, mogliere, moglieri; esp. mujer, mujier ;i>otf.
molber, mulher; cat. mailer; prov. molher, moller, moiller, moillier;
friid. muîr; - muieratic, adj., eff^mină, feminin; - muiercană, sf.
femme, fille (vulg.) ; - muierce, sf., * L. muliercella pour mtdier-
eula; esp. mugercilla; petite femme, homme eff^min^, dameret.
muierdnic, adj., eff^minâ; - muieresc, adj., iimmm; -^ muiere^,
ady., en femme; - muieret, sm. femmes en g^n^ral = esp.
mujeriego; - muiereţ, adj., eff^mină, făminin; - muierime, sf.
fenmies en g^n^ral; - muieroae, sf. grosse femme ; esp. mujerona;
port. molherona; - muieros, adj., L. mulierosus; eff^min^, feminin,
passionnâ pour Ies femmes; - muierotcă, sf. homme extrâmement
passionnâ pour Ies femmes; - muieruşă, muieruţă, sf. petite
femme, femeile ; - muieruşcă, sf. dim. ; surtout femeile des animaux.

Mulg, mulsei, muls, mulge, yb. 2; trăire; L. mulgeo, mulşi,
mulsum & mulctum, Ore; it. mugnere, mungere; hmb. molg;
piem. monse; sard, mnlliri; rom. d. Or. mulger; vesp. mulger;
nesp. (arrag.) muir ; cat. munir ; port. mungir, mulgir ; prov. molser ;
alb. mielj, mjelj, mbilj; - mulgător, adj. subst., trayant, celui
qui trait Ies yaches; vacă mulgătoare yache ă trăire; - mulgă-

172 I. Molt— Mante.

toa/rcj sf. action de trăire, endroit ou Ton trait; yacherie; vadle
cu mulgătoare Ies vaches ă. trăire - ă lait; - mulgere, sf.; - rnids,
son., L. nralctus; - mulsetură^ mulsoare sf. (Alex. Bal. 88),
action de trăire; - mulsurăj sf., L. mulsura; lait trait ;- $mulg,
smulsei, smuls, smulge, yb. 2. = L. ex— mulgere; arracher,
tirer, tirailler, plumer, peloter, houspiller; it smugiţere extenuer^
ipuiser; a smulge p^rul ţeievj-smulgător, adj., subst., arrachant,
arracheur, &c.; - smulgătură, smulsătură, smuisoare, smulsură,
sL tiraillement, arrachement; - smulgere^ sf.; - smuls, sm.

Mult, adj., beaucoup; L. multus, a, um; U. molto; esp.
mucho; por^. muito, mui, muy; cat, molt; prov. vfr. molt, moult,
mout, mot, motz ; beam, a/ngl much ; mulţi — multe, pi., plusieurs ;
e$p. muchos ; de mtdt, de de mult de — depuis longtemps, de longne
main, jadis, autrefois; nu de mult tantdt, naguire, rdcemmeni
multicel^ multişor, adj. dim.; - multoratic (multuratic), adj.,
multiplii, r^it^r^; - mulţime, sf. multitude, quantity, nombre,
plurality, foule; - immu Iţesc, ii, it, i, yb. 3; multiplier, augmentor,
doubler, âeyer, croître, foisonner, propager; - immulţire, si
immulţitor, adj., subst., multipliant, multiplicateur.

Mulţam, sm., mulţămi, pi., remercîment, reconnaissance, satis-
faction (y . LB. , Isz. D.) ; du L. multa (mulcta), ae, am, amende,
peine pScuniaire; it. esp. port, multa; vfr. mulcte; le sens ori-
ginel i' amende, de satisfaction pecuniaire s'est modific sans doute
d*abord en celui de don pecuniaire offert par reconnaissance,
d'oâ s*est ddgag^ celui de simple reconnaissance, de remerdr
ment; cfr. it. mercd, esp. merced, port, mercâ, axt. prov. merce,
/r. merci, grace, misericorde, pardon, reconnaissance du L. merces,
mercedis, soUaire, recompense, fraHs, peine; a da mulţam satis-
fiiire, contenter, remercier; - mulţămesc, ii, it, i, yb. 3; r^tri-
buer, contenter, satisfaire, r^compenser, sayoir gr^, remercier q.
de qcb., rendre grace; a '^ mtdtămi dorinţa de un lucru passer
son enyie de qcb., se satisfaire; a nu mtdţămi de plin laisser
ă d^sirer ; a se mulţami se contenter de, se passer ă — de qch.,
8*en tenir ă qch.; a se mulţămi cu cineva, cu ceva, se trouyer
bien de q., de qch.; - m/ulţămire, sf., mulţămiţă, sf., retri-
bution, r^num^ration, recompense, remercîment, grace; a da
cuiva mulţămita r^compenser q., sayoir gr^ ă. q., multămita lui
Dumnezeu grace ă Dieu; - mulţămitor, adj., satisfaisant, con-
tentant, remun^rateur, reconnaissant ; a fi mulţămitor âtre re-
connaissant.

Munte, sm., munţi, pi., montt^e; L. mons, mentis; it. esp.
port. monte; vcal. Iad. munt; sic. munţi; căkib. munte; cat.

Mur— Must. . 178

numt, mnnt; prov. mont, mon, mun; fr. mont; angl. mount.
mont, sm., monturi, pi. f., bosse, noeud, moignon, jarret; man^
Ud manei le dos de la main; montul piciorului coude-pied.
muntean, munteană, (munteancă), adj., subst., m. & f., mon-
tagnard, e; L. montanus, a, um; it esp. montano; fr. montam.
muntenesc, adj., U. montanesco; - munteneşte, adv., en mon-
tagnard; - muntenos, muf^, adj., L. montuosus; iL esp. port.
montuoso; prov. montnos; fr. montueux; - munticel, muned, sm.,
L. monticellus; it. monticello; esp. montecillo; prov. moneel;
vfr. moneel; fr. monceau.

Mur, sm., Bubus fimticosus; ronce, myrtille; L. morns (/tio-
fop) murier; it. moro ; esp. moral, morera; port. amoreira; cat.
morera; prov, morier; fr. mârier; nsl. serbe muivd,; pol. monra;
pt. russe morva morus, morum; vhaR. mârpoum, mârperi; mâl-
poum, mâlbere ; mhaU. mâlboum, mâlber ; nhaU. maul-beer-baum,
manlbeere; - mură^ sf., L. morum, mure, baie de ronce; it. cat.
esp. prov. mora ; port. amora ; vfr. nK)re, maure ; a da mura in
gură niftcher Ies morceaux ă. q. ; murele (gatului) Ies amygdales.

Mură, (moare), sf., L. muria (âlfivQig) ; it. moja ; esp. mur-
ria; vfr. murie; fr. muire, mure, muite; ngr. aQfjivQovy aXfiv^
niuria; mură de curechiu jus des choux confis ă la saumure.
iiHirez, ai, at, a, yb. 1; mettre dans Teau sal^e, dans la sau-
mure; - murare, sf.; - murat, sm.; - murătoare, murătură, sf.
saumure, concombres, choux, &c. sal^s, confis ă la saumure.
salamuri, sf.; L. salis-muria; it. salamoja; esp. salmuera; port.
salmoura ; fr. saumure ; ngr. accXţwvqa ; turc salamora ; nd.
serbe salamura.

Mursă, sf. hydromel; L. mulsă (se. aqua), mulsum; it. mulsă.

Muscă, sf., muşte, pi., mouche, feve, germe de feve {chevoU)*,
L. musca; it. cat. esp. port. prov. mosca; fr. mouche; alb. mizS,
muzS, mişkonjS; calul acesta nu mai are muscă ce cheval ne
marque plus, commence ă raser ; - mu^cărie, sf. essaim de mou-
ches ; L. muscarius, a, um ; ii. moscajo ; - m%LSCoiuj sm. ; it. mos-
cone; esp. moscon; - musculiţă, muscuţă, sf. dim.

Must, sm., L. mustum; it. esp. port. mosto; cat. prov,
most; fr. moât (moust); dtb. mouşt; nhaU. most; vsl.
mtst'h; nd. serbe most, must; russe must^b ; pt. russe moşti;
pel. moszcz; cech. mest; magy. must; ngr. fiovtnog; - mustă-
reafă, sf. jus, save, sauce, surtout eau ou seve de botdeau.
musteniciu, sm., - alb Anemone nemorosa; - mustos, adj., it. esp.
mostoso; juteux, succulent, fondant; - muştar, sm., it. port, prov,
mostarda; fr. moutarde; cat. mostassa, mostalla; esp. mostaza;

^

174 L Mustru — Muşchiu.

nsl. serbe muştarda; magy. muştar; ngr. fjuwtnaQâa^ nhaU.
mostrich ; [la moutarde est de la grame de senevS broyie avec du
maiU ou avec du vmaigre ; le nom s'est communique ensuite â la
grame et puis a la plante mame]; - muştam^ăf s£ moutardier.
muttuesc, uii, uit, ui, yb. 3; esp. mostear; donn^ du mo&t,
pressurer ; a se mustui devenir du moât; - mu^tuire^ sf., mustuU^
sm. pressurage; - mustuitor^ sm. moulinet ă moât.

Mustru (mustrez), ai, at, a, vb. 1; remontrer qch. ă q.,
censurer, contrdler, gourmander, reprocher, r^primander, redresser,
reprendre, semoncer, sermonner, tancer; L. monstrare; it. mostrare;
sarde (logtsd.) mx\s/^9xey sic. mustrări; cat. esp. part. prav. mos-
trar; vfr. monstrer, moustrer; nfr. montrer; waUan. mostrer,
moustrer; a mustra pre cineva cugetul avoir des remords de
conscience; a se mustra de ceva avoir du remords de qch.; '^\\e
mot a seulement Ies acceptions de ci-dessus; Ies
autres d^rivăs, comme: mustră ăchantillon, a mustruij mur
stnâui passer en revue, sont pris du magy. mustra, mustralni,
qui ă. son tour Ies a emprunt^s de Tallemand]*; - mustrare^
sf. censure, r^primande, reproche, morale, semonce, s^mon,
scrupule, remords; mustrare de cuget remords de conscience.
mustrai j sm., L. monstratus, idem; - mustrător , adj., subst.,
censurant, &c.; it. mostratore; esp. part. mostrador; prav.
mostrador, mostraire; - mt^străturâ^ sfl censure, r^pri-
mande.

Mufc (pour mursic)^ ai, at, a, vb. 1; mordre, piquer, pico-
ta*; L. morsicare; U. morsicare (morsecchiare, morseggiare) ; esp.
mordicar, mordiscar, part. mordicar (* m^ordicare, mordisicare);
prav. fr. mordre (mardere) ; - muşcădos^ adj., mordant, piquant.
miu^re^ sf. ; - muşcat, sm. morsure ; muşcatul dracului Scabiosa
sucdsa; - muşcător, adj., mordant; - muşcătură, sf. morsure;
it. morsicatura, morsecchiatura.

Mufcbiu, sm., muşchi, pi., muscle, filet; L. musculns; it.
muscolo, musculo; esp. part. musculo; prav. muscle, moscle;
fr. muscle ; muşchiul coapsei (coxa) psoas ; căderea muşchUcr
sdatique; - muschitde}, sm. dim.

Mufcbiu, sm., muşchiuri, pi. f., mousse; d*une forme dim.
muscultis de muscus {fi6<fxoc;); it. muschio; - it. musco, esp. musco,
musgo, part. musco de muscus ; - prav. mossa, fr. mousse selon
Diez D. 2. 371 du vhaU. mos, nhaU. moos; muşchiu de munie
Lichen islandicus; - muşchios, adj., moussu; * L. musculosus
pour muscosus; it. muschioso (mumdasus); muscoso, esp. part.
nuM^oso (muscosus). . .

I. Mut—Nan. 175

Miity ai^ at, a, vb. 1; changer, d^placer, transferer, ă6m6-
nager; L. mutare; it mutare; axt. esp. port prav. mudar; fr.
muer; a se muta se d^placer, changer de logis; a se muta
tPintr'o casă dâoger, dâm^nager; - mutădos, adj., changeant,
muable, variable; - mutare f sf.; - mtUcU, sm., L. mutatus.
mutator^ adj., L. mutatorius; changeant, &c.; - mutătoare, sf.,
Bryonia alba; port. mudadeira Fumăria off.; - mutăturăf sf.
changement, &c., L. mutatura; esp. mudadura; - strămut, ai, at,
a, vb. 1; * L. extramutare pour transmutare; permuter, trans-
fiârer, transmettre, transplanter, transporter, transposer, d^ranger,
d^placer, d^m^nager, convertir; - strămutăcios , adj., transmuable,
transmissible, transportable; - strămutăciune , sf. translation.
strămutare, sf.; - strămutat, sm. translation; - strămutător, adj.,
transfărant, &c.; - strămutătură , sf. translation.

Mut, adj., L. mutus, a, um; i^ muto; esp. port. mudo; cat.
mod ; prov. mut ; vfr. mut ; t^r. muet ; - muţesc, ii, it, i, yb. 3 ;
deyenir muet, perdre la parole, se taire tout d*un coup, rester
court; L. mutescere; ve^. mudecer; prov. mutir, mudir; -ntti^olâ,
sf. mutisme; - muţie, sf. mutisme; - muţire, sf.; - amuţesc, ii,
it, i, vb. 3; devenir — rendre muet, &c.; L. ad — mutescere ou
immutescere; it anmiutire; esp. enmudecer; port emmudecer.
amufedlă, sf. mutisme; - amuţire, sf.

N

Naie, sf., năi, pi., navire; L. navia, ae; esp. po^i. navio;
it esp. port. nave, esp. port. nao, cat. prov. nau, vfr. nau, nfr.
nef, pel. nawa, croat. magy. nava, vhcM. nâwa; mhall. nâwe,
nhcUl. naue de navis; it navile, prov. navili, vfr. na vile, nfr.
navire d'un adj. * navUis; - năişoară, sf., L. navigiolum.

Nalbă, sf., L. malva; it cat. esp. port. prov. malva; fr,
mauve; fwilbă mică Malva vulgaris rotundifolia ; nalbă mare
(se. moQor) Althaea officinalis ; - nălbuşoară, sf. dim. ; - nălbos,
adj., en forme de mauves, comme des mauves.

Nălbesc, vb. v. alb. — Nalt, adj., năiţesc, vb. v. inalt.

Nan, SUL, nană, sf., L. nanus, nana {vawog, vavog) ; it. cat.
vesp. nano, nana; nesp. enanoj enana; port. anaa, anâo; prov^
nan, nant, nana; fr. nain, naine; ngr. vavog^ văva.

k

176 I. Nap— Nartur.

Nap, sm.Y L. napns; it napo; esp. part, nabo, naba; vfr,
naTel, naveau, t^r. navet, (dim.)

Nare, sf., nări, pi., L. naris, is; nares, ium, pL; U. nare,
nari, pi.; esp. nares, pi. nejs^; prav. nar; U. narice, esp. part
nariz {f^z\ prav. naretz, pi. d'une forme * narix, ids — naridus;
fr. narine (* narinus); a infla nările enfler les narines; - nărtaSf
adj., ă grand nez; cfi*. L. narinosus, esp. part narigado.

Nas, sm., nose et nasuri^ pi. f., L. nasus, i; it. esp. naso;
aoA. nas; prw. nas, naz; fr. nez; a! ^ sufla nasid, it. soffiar il
naso, moucher le nez, se moucher; - năsas^ adj., ă grand nez =
L. nasutus, it. nasuto; - năsuţ, sm. petit nez.

Nasc, născuif n&scut, naşte, vb. 2; naître, enfanter, mettre
an monde, procr^er, renaître, produire, reprodnire; L. nasoor
(nasco), natns sum (gnatus), nasci (gnasci), (nascere); it nascere;
esp. nae^r (nascer); part, nascer (nacer); ccU. naixer, naxer; prav.
nascer, naisser; fr. naître (naistre); a se naşte yenir an monde,
Toir le jour; - născare (pour nascere)^ sf. naissance (y. Negr.
287; Con. P. 280); - născătar, adj., subst., naissant, gănital;
le pi. născătari pâre et măre (y. Ur. 2. 255) ; părfle născătoare
parties g^nitales ; - născătaare, sf. m^re ; născătaa/re de Dumnezeu
mire de Dieu, sainte Yierge; - născătură, sf. g^n^ration, nais*
sance; - născut, part., adj., nâ; prav. născut; - -naşterCf sfn
action de naître, naissance; - nat, sm., L. natus; it esp. nato;
prav. nat; fr. nâ; tat natul tout homme, chacun; - innascu^,
adj., inn^, infus; - natură, sf. L. natura; U. cat. ve^. vpart.
prav. natura; nesp. naturaleza; npart natureza; fr. nature; [ce
mot est d'une introduction recente, le terme populaire est fire
(y. c. m.) = fieri].; - naţie, sf., L. naţio, onis; it. nazione;
esp. nacion ; part. nagio ; cat. nacio ; prav. naţio, nacio, nassio,
naision; fr. nation; [le terme pop. est neam du magp. nern].
cumnat, sm., cumnată, sf., hesm-frere , belle-soeur; L. cogna-
tus, a; it cognato, a; esp. cunado, a; part. cunhado, a; prav.
cunhat, a; alb. kounat, g; ngr. xowuiâag, a; - cumnat, sm.,
cumnăfică, sf. dim., petit beau-fr^re, petite bellensoenr; - cum"
naţie, sf., it cognazione; esp. cunadio; - cumnăţesCj adj., de
beau-Mre, de belle-soeur; - cumnăţeşte, adv., en beau-frăre, en
belle-soeur; - cumnăţesc, incumnăţesc, ii, it, i, yb. 3. r^fl., a se
cumnaţi, inc-, s'allier par mariage, s*apparenter ; - cfi^mnă^e^
ifn/Cr. sf. action de s'allier par mariage.

Nastur, sm. noeud, bouton ă lacet, bonton; it nastro rM&oi»;
<2taZ. de Como năstola, did. de Brescia ndstola hautan^ taUe
itraite; waU. nftle ruhan, noeud; selon Diez D. 2. 47 du vhdU.

I. Ne— Negru. 177

nestils, noeud; quant au rom. nastur nona ne pouvons lui râven-
diquer qu*une origine latine et nomm^ment d*un dim. nastultis,
dont nassa (naxa) filet, lacet, serait le primitif; - năsturel,
sm. dim.

Ne, particule negative , employee comme le L. in dans des
mots composes; du L. ne; cfr. nime (nimene)=ne-mo; ne -copt
=incoctus; ne-cugetat — incogitatus, &c.; Ies langues slaves ont
cependant le mame prefixe ne et Temploient de la mgme maniere.

Neag, sm., negi^ pi., verrue, cal, durillon, poireau, fie, marque,
envie; L. naevus, (gnaeus); it nevo, neo marque de naissance.
negel, {* L. naevellus pour na,enulus), negduţ, neguţ, sm. dim.
negdos, negos, adj., plein de verrues, calleux, papUlaire.

Neapărat, adj. v. apăr. Nechez, vb. y. rînchez.

Necs, sm., necsuri, pi. f., connexion, liaison, rapport, peine,
tourment ; L. nexus, us ; esp. port. nexo.

Neghină, sf. y. negru.

Negoţ, sm., L. negotium; it. negozio; esp. port, negocio;
cat negoci ; prov. negoci, negossi ; fr. n^goce ; - negoţ, ai, at, a,
yb. 1; L. n^otiari; it. negoziare; esp. port, negociar; fr. nă-
gocier; a senegoja (neguţa) marchander; - negojare, (neguţare), sf.
negaţilor (negoţtUor, negustor), sm. marchand, n^gociant; L. n6-
gotiatorius, negotiator; it negoziatore; esp. port negociador;
fr. nâgociateur; - negoţipraş, negustor aş, sm. petit marchand.
negoţitoreasă, neguMoreaşă, negoţitoriţă, negustorită, sf. marchande,
femme d'un marchand; - negoţitoresc, negustoresc, adj., de mar-
chand, marchand, mercantile; - negoptoreşte, negustoreşte, ady.,
en marchand, mercantilement ; - mgoţitorie, negustorie, sf. n^goce,
commerce; - negoptorime, negustorime, sf. marchands, n^gociants
en g^n^ral; - negoţitoresc, negustoresc, ii, it, i, yb. 3; trafiquer,
marchander, commercer, n^gocier; - negoţitorire, negustorire, sf.

Negru, neagră, negri, negre, adj., L. niger, gra, grum; it
n^o, nero; esp. port negro; cat. negre; prov. negre, neir, ner;
v/r. neir, ner; nfr. noir ; - negreală, sf. noir, noirceur, noircissure,
encre; - negreaţă, sf., L. nigritia, nigrities; it negrezza;-we^re|,
adj., noirâtre; (y. Al. Gr. 33) ;- negricios, adj., noirâtre, noiraud.
negriciune, sf. noirceur; - negrime, sf., noir, noirceur; port.
n^rume; - negrişor, negruşor, negruş, negruţ^ adj. dim.
negruşcă, sf. nigella damascena; - negresc, innegresc, ii, it, i,
yb. 3 ; L. nigrescere ; it negreggjare, nereggiare, annerare, anne-
rire; esp. n^ecer, ennegrecer, negrear; port. annegrecer, negrejar;
prov. negrezir, negrejar; fr. noircir; - negrire, innegrire, sf.
neghină, sf., * L. nigrvims, a; Lychnis githago; iyraie, nielle,

18

178 I. Negură— Neuă.

zizanie ; ăU>. âghjSrS ; it nigella, esp. neguilla, port. iiigella, cat.
niella, prov. niela, fr, nielle de nigella; - neghine, sf. Dianthus
caryophyllus ; - neghinos, adj., plein de nielle, d'ivraie.

Negură, sf. bronillard, nâbulositâ, nuage, nu^e pliivieuse;
L. nebula, ae; it nebula, nebbia; neap, neglia; e^p.niebla, neuba;
part nevoa; prov, nebla, neble, neula, nible, niola, nivol, niol,
niul; vfr. neule, nieule; alb. mjergoulS, njegoul; - neguros, adj.,
L. nebulosus; it nebuloso, nebbioso; esp, port, nebuloso; jr.
n^buleux ; - negureaţâ, sf. brouillard, n^bulosiW, (v. M. M. C. 14).
innegur, ai, at, a, vb. 1 ; port, ennevoar ; couvrir de brouillards ;
a se innegura, it innebbiarsi, port ennevoarse, se couvrir de
brouillards, de nuages; - innegurare, sf.

Nemic, nemică, s. y. mic. Neom, s. v. om.

Nepot, sm. neveu, petit-fils ; L. nepos, otis ; it nepote, nipote,
m. & f. ; venit nevodo ; cat nebodo, neto ; esp. nieto ; port, neto ;
prov. neps, nebs, nebod, bot ; i;/r. niez (nepos), nevod; nfr. neveu;
alb. nipp (nepos); nepot de f'iu, de f'iă petit-fils; - nepoată, sf.,
* L. nepota = neptis ; cat. prov. neboda (boda) ; venit neboda ;
esp. nieta, port. cat. neta; prov, nepta; vit nezza, prov. netsa,
fr, ni^ce d'une forme neptia pour neptis; - nepoţi, sm., *L.
nepotellus pour nepotulus: - nepote, sf., * L. nepotella pour
nepotula; - nepoţică, sf. dim. ; - stră-nepot, sm., stră — nepoată,
sf., * L. extra-nepos, otis, pour pronaos, proneptis ; arriăre-petit-
flls, arriăre-petite-fiUe ; - prestrănepot, sm., prestră/nepoa;ta, sf.
arri6re-arri6re-petit-fils — petite-fiUe.

Neputinţă, s. v. pot. Nesaţiu, s. v. saţiu.

Nescare, pron. v. niscare. Nescine, neştine, pron. v. cine.

Neted, adj., lisse, net, uni, aplani, plain, plan, ^gal, plat,
poli, satina, glabre; L. nitidus, a, um; it. nitido, netto; esp.
neto; port, nitido, nedeo; cat. net; prov. net, ned, nede; vfr.
neis, nfr. net; - netejior, adj., * L. nitidiolus pour nitid^dus.
netezesc, ii, it, i, vb. 3; lisser, nettoyer, niveler, 6galiser, pla-
ner, r^galer, satiner, polir, rabattre, ragr^er, recaler = L. niti-
dare, it. nettare; cat. netejar, prov. netejar, nedeyar, vfr. nettier,
nfr. nettoyer (niticare) ; - neteaeală, netessidune, netezie, neteaime,
sf. lissure, poli, poliment; - netedre, sf.; - netezitură, sf. poli-
ment, lissure, &c.

Netot, adj., netoţie, s. v. tot.

Neuă, sf., L. nix, nivis ; it. port, neve ; esp. nieve ; cat. neu ;
prov. nicx, neu, nieu; vfr. nief, neif, noif; fr. neige (de Tadj.
nweus); - neuos, (neios), adj., subst., L. nivosus; it. nevoso; esp.
port, nevoso ; fr. neigeux ; mois de Decembre ; - ninge, ninsfi, nins.

I. Nevru— Nod. 179

ninge. yb. imp. 2., L. ningo, xi, Sre; vit nevare, nit nevicare,
ccU. nesp. port. prov. nevar, fr. neiger sont formes direct, du
subst. nix, nivis; - ningdu, sm. mois des neiges, D^mbre;
(v. Jon. Cal. -242) ; - ningere, sf., ninsătură, sf. action de neiger,
temps neigeux ; - ninsoare, sf. neige.

Nevru, sm., L. nervus (vsvqov)', it. port, nervo; esp. nervio,
neat nirvi, vcat. prov. nenri (nervium); fr. nerf; ngr. vcvqov.

Nicăiri, nicăire, adv. v. aiure.

Nici, conj., L. neque; it. ne, ned, vesp. nen, nin, nesp. ni,
port, nem, prov. ni, ne, vfr. ne, ned, nfr. ni de nee; - nid un,
L. neque \mxk8=^nuUns; vit. neuno, nit niuno, vesp. nenguno,
nesp. ningun, ninguno, vport. neun, niun, nport nenhnm, cat
ningâ, prov. nengun, negun, neun, rom. d. Gr. nagin, com. negin^
nigun de nec^nus; vfr. nun de ne-unus; - nici cum, L. neque quo
moăo =neutiquam, it. in niun modo; nici ca cum, nici de cum
aucun^ment; nici căt, L. neque quantum =neutiquam; nici de cât,
idem; nici cănd, L. neque q\}a,nio = numquam; nici odată, L.
neque una data = numquam.

Nime, nimene, nimeni^ pron.; personne; L. nemo, inis {ne
hemo pour ne homo); en quelques dial. ital. nimo; corse nimmu;
sard, nemus.

Nimic, nimica, s., nimicesc, nimicnicesc, vb. y. mic.

Niscare, pron. y. care. Ni§te, pron. y. ce.

Noadă, s. y. nod.

Noapte, sf., nop^i, pi., L. nox, noctis; it notte; esp. noche;
port. nocte; cat. nit; prov. noit, noich, noig, nuecb, nueg, nuoit,
nuot, nueh, nuh; vfr. noit; nfr. nuit; aJh. natg; - nopticicd, sf.
dim.; - noptez, ai, at, a, yb. 1; passer la nuit dans un lieu,
coucher; - noptare, sf.; - innoptez, ai, at, a, yb. 1. n., se faire
nuit, s'anuiter, passer la nuit; it. annottare ;27rot;. anuchir, anoitar;
vfr. anuitir; nfr. s'anuiter ;- mno^^are, sf., innoptat, sm. action
de se faire nuit, &c.

Noatin, adj. y. an.

Nod, sm., noduri, pi. f., L. nodus; it. nodo; esp. nodo, nudo;
port. tl6; cat nu; prov. not, no; vfr. nod, no; nfr. noeud; alb.
nej8, niijS; - noadă, sf., se. şezutului; coccyx, anus, os sacrum,
croupion; - nodişor, noduşor, nodtdeţ, nodurd, noduţ, sm. dim.
noduţa, sf., Leucojum yemum; - nodos^ adj., L. nodosas; it. port.
nodoso; esp. nudoso; prov. nodos; fr. noueux; - noduros, adj.,
it nodoroso, noderoso; - nod, innod, ai, at, a, yb. 1; faire un
noeud, nouer, renouer, lier, attacher; L. nodare, innodare; it an-
nodare; esp. anudar; cai. nuar; prov. nozar, nosar, noar; fr.

180 I. Noembrie— Noue.

nouer; - innodare, sf.; - vnnodător, adj., nouant; - innodătură,
sf. action de nouer, &c.; - desnod, ai, at, a, vb. 1; U. disnodare;
esp, desanudar; cat. desnuar; prov. desnozar; fr. d^noner; - (ies-
nodare, sf.

Noembrie, noemvrie, sm., L. November, bris, (Noembris sur
des inscriptions); it cat esp. fr. Novembre; esp. Noviembre;
port. Novembre; ngr. voi^Qrjg, vo^fi^QTjg; (l*influence du grecmad.
est predominante dans le mot rom.)

Noi, pron. pers. nom. pi., L. nos; it. noi; esp. part. cat.prov.
vfr. nos; nfr. nous; - noă (nouă), dat. pi., L. nobis; U. & noi;
esp. port. â nos; cat prov. vfr. a nos; nfr. ă nous.

Noian (noean), sm., noiene, noianuri, pi. f. mer, ocâm, abîme,
gouffre, profondeur immense ; du L. oceanus {(oxeavogjy avec pro-
thăse d*un n et syncope du c, peut-âtre h cause de sa pronon-
ciation gutturale — okeanus — oean — noea/n; it esp, part, oc6saio;
fr. oc^an; (v. Arh. E. 2. 79 de Fannie 17 15 =i«er); un noian
de luminări un oc^an de lumiâres.

Noră, (nuoră, nuoară), nor, sf., nurori pi., belle-fille; L. nu-
rus, us ; BL. nora ; it. nuora, (nuro) ; esp. nuera ; cat. part. prov.
nora; vfr. nore.

Nostru, noastră, noştri, noastre, pron. pers., L. noster, tra,
trum, noştri, nostrae; it. nostro; esp. nuestro; part. nosso; cat.
prov. nostre; vfr. nostres; nfr. ndtre.

Nou, nouă, noui, noue, adj., L. novus, a, um; it. nnovo;
esp. nuevo; port. novo; cat. nou; prov. nou, nueu; vfr, noef;
nfr. neuf; - wow|, adj. dim., nouveau, nouvel; L. novicius, no-
vitius; it novizio; esp. novicio; port novi90; cat novici; prov.
novici, novissi; fr. novice; nou nouţ tout neuf, tout nouveau.
noutate, sf., L. no vitas, atis; it nuovită, no vită; esp. novedad;
port. novidade; cat. novedat, prov. novitat; fr. nouveaut^; - nuit,
sf., nuiele, pi., gaule, verge, baguette; du L. novellus, a, um,
Jeune; novella, ae, cep de vigne nouveUement plante; it. novello,
cat. no veil, esp. port. novei; prov. novell, novelh, noel; fr. nou-
veau, nouvel; - nuieluşă, rmieluţH, sf. petite verge; - innoesc,
ii, it, i, vb. 3; renouveler, innover, rafraîchir, renouer=L. in-
novare, it. innovare, cat. esp. port. prov. innovar, fr. innover.
imwire, sf.; - înnoitor, adj., renouvelant; - innoiturâ, sf. re-
nouvellement ; - prenoesc, ii, it, i, vb. 3; renouveler, reformer,
r^^nerer; - prenoire, sf.

Noue, numâr., L. novem; it nove; esp. nueve; part. nove;
coit. prov. nov ; vfr. noef ; nfr. neuf; - nouele (al), naua (a) =
L. iile novem illOi illa novem illa, pour nowus, a; le, la neu-

I. N6ur— Nuntft. 181

vidme; - nouespreze€e==L. novem ex per decern pour decern et
novem ; dix-neuf ; - nouezeci = L. novem decern pour nanaginta :
quatre-vingt-dix.

Ndur, sm. nue, nuage ; L. nubilum ; it. nuvolo, nuvola, nu-
golo, nugola; esp. nublo; prov. nuble; port, nuvem, prov. nui,
fr. nue (de niAes, is) ; - fwtiraş, nourişor, nouru}, sm. dim. ; - nou-
rime, nauri§te, sf. nuage; - nauros, adj., nuageux, nebula; L. nu-
bilosus; it. nuyoloso, nugoloso; esp. nubloso; - innour, ai, at, a,
vb. 1. r6fl., a se innoura se couvrir de nuages, s'obscurcir; L.
nubilare, innubilare ; it. annuvolarse ; e^p. port, nublarse, anu-
blarse; - innourare, sf.

Nu, adv., L. non; istr. no, nu; it. non, no; ccU. esp. vfr.
no; port, nao; prov. non, no; fr. non; - numai^ adv. = non ma-
gis; V. mai.

Nuc, sm., L. nux, nucis; it. noce, m.; esp. nogal (de nu-
c(dis); port, nogueira, cat. noguer, prov. noguier, nogier, fr.
noyer (de nucarius); - mtcă, sf., it. noce, f.; esp. nuez; port.
noz; cat. nou; prov. notz; fr. noix; - nticet, sm., L. nucetum;
plant de noyers; - nucuşoară, niuMţă, sf. petite noix.

Nuit, s. V. nou.

Nulă, s£, z^ro; L. nullus, a, um; it. port, nullo; vcat. nul,
null ; prov, nul, niQh, nuill ; fr. nul ; nsl. cech. pol. nula, russe
nuh», magy. nuMa, nhaU. nuU = z^ro.

Numai, adv. v. mai.

NumSr, sm., numere, pi. f., L. numerus ; it. numero, novero ;
eat. esp. port, numero ; prov. fr. nombre; oZft. nSmSr, noumSr ; - numir,
ai, at, a, vb. 1; L. numerare; it. numerare, noverare; cat. esp.
port, nimierar; prov. numeral-, numbrar, nombrar; fr. nombrer;
alb. nSmSroig, noumfiroig; - numărare, sf.; - num^ător, adj.,
subst., comptant, compteur; - numărătoare, sf. numeraire; - nu-
m^ăturâ, sf. compte, d^nombrement ; - num^os, adj., L. nume-
rosus; it. esp. port, numerose; prov. numeros; fr. nombreux.

Nume, sm., nume, pi., L. nomen, inis; it. port. nome;t;esp.
nonme; nesp. nombre; cat. prov. fr. nom; alb. fimSr, 6mSn; a
nume, L. ad nomen = nominatim, nomm^ment; a aice cuiva
pre nume, L. alicui nomen dicere ; a da, a pune nume, L. dare
nomen, esp. poner nombre, port. p6r nome; a chiama pre nume,
it. chiamar per nome ; - numesc, ii, it, i, vb. 3. = L. nominare ;
it. nominare; esp. nombrar; port, nomear; vca^. nomenar;^roi;.
nonmar ; fr. nonmier ; alb. them, thom, th^mi, th<3mi ; - numire sf .
numitor, adj., subst., d^nominatif, d^nominateur.

Nunti, sf. nuf^i, pi. , L. nupta, ae, pour nuptiae, arum ; it.

182 1. Nutreţ— Oală.

nozze, c<xt. esp. port nupcias, prov. nossas, vfr. nopces, nfr.
noces (de nuptiae); - nuntaş, adj., subst., nuptial, mari^, convin
aux noces; - nuntesc, adj., nuptial, matrimonial; cfr. it. nozzeresco.
nuntişoarăy sf. petites noces; - nuntesc, ii, it, i, vb. 3; cfl^brer
des noces, se marier = L. nuptare, vcat nupciayar, prov. nup-
seiar, noceiar, vfr. no9oier; nfr. pop. nocer; - nunUre, sf.

Nutreţ, sm., nutreţuri, pi. f., nourriture, fourrage (seulement
pour bestiattx); L. nutricium, nutritium.

O

O, adv., oi; seulement uni avec le mot cătra = căiră—o
contracta en cotro (v. c. m.); L. ubi; vit. o, u; nit. ove; vesp. o;
vport. ou; prov. o; fr. ou.

O, adj. num^r. pour una (v. un), raccourcie en a, grossie en o;
L. una; it. esp. prov. una; port. huma; vfr. nfr. une.

O, ace. sing. Um. du pron. pers. conj. pour la, raccourcie
en a, grossie en o; du L. illam; it. esp. prov. vfr. nfr. la ;i>or^.
a (pour la).

O, 3"® pers. sing, de Tindic. pr^s. du verbe vreu (voiu),
(L. volo) = vre, vrea, vra, va, a, o = volet

O, s'emploie aussi dans le langage pop. pour a/m, ai, are (a),
avem, aveţi, au sui vi de la conj. să: o să fac, o să faci, o să
facem, o să faceţi, o să facă pour am să fac, ai să faci, avem
să facem, aveţi să faceţi, au să facă, /ai a faire, &c.=je dois faire.

Oaie, sf., oi, pi., brebis; L. ovis; istr. oja, ova; vfr. oue;
esp. oveja, port. ovelha, cat. ovella, prov. ovella, ovelha, oveilla,
oelha, vfr. oeille, nfr. ouaille (pour oueille) de ovicula, ovecula.
oier, (pour oiar), sm. berger, receveur du droit sui* Ies brebis
(a/nc.); L. oviarius, a, um; esp. ovajero, port. ovelheiro (* ovi-
cularius); - oierie, sf. bergerie; L. oviaria; esp. OYe^Grid.; -oierit,
sm. droit sur Ies brebis (am.) ; - o-ieşS, sf., * L. ovicella ; Urtica
arens; oiţă, sf. dim., petite brebis; le pi. oiţe petits moutons,
petits nuages; esp. ovejitas; oiţă aussi Anemone sylvestris; cfr.
nsl. serbe ovfica Narâssus poeticus; - oiţică, sf. petite brebis.

Oală, sf., oale, pi., ol, sm., oluri, pi. f. (v. M. M. B. 45;
Al. Gr. SO; LB.); pot, marmite, tuile, imbric^e; L. oUa; it. cat.
esp. olla; port. olha; prov. ola; vfr. boule; nfr. oille, ouille

I. Oară— Oară. 188

(poiage de diffirentes racines et viandes de Vesp. olla); - ofan,
sm., olane, pi. f., tuile, tuyau, conduit; - olani, sf. toile, carrean
de poale, faîtiere; - olar, sm. potior, tuilier; L. oUarius, a, uin;
esp. oUero; port oUeiro, oleiro; cat oller; prov. olier; - oldnar,
sm. tuilier; - olăndrie, sf. tuilerie ; - olâresc, adj., de potior.
olărie, sf. poterie; esp, olleria; port olaria, oleria; - olărit, sm.
metier de potier, pots en g^n^ral; - okuţă (pour olicuţă), oli-
şoară, oliţă, duţă, sf,, oluţ, sm. dim. ; - ulce (pour oîice), sf., * L.
ollicella pour oUicnla; - tdceluşa (olceluşa), ulcică (olicică), uJci^
(oliciţa), sf. dim.

Oară, sf., oare et ori, pi., heure, fois; L. hora; it ora;
cat. esp. port. hora; prov. hora, ora; vfr. ore; nfr. heure; alb.
ora; nsl. ora; ngr. Zqa; le pi. oare-le Ies demons fSminins (Ies
mauvaises heures), aV). orS demon fefninin; - asta oară cette
fois ; inteia oară- la premiere fois ; de multe ori souvent ; Ies
nombres ^nultiplicatifs et adverhiaux sont aussi exprimâs par
ori = it volta, esp. port. vez, fr. fois; de doue, trei ori deux,
trois fois; - bună oară, bune ori, adv., L. bona hora, bonis
horis ; eh bien, par exemple ; cfr. it. in buon'ora, prov. en bona
ora, fr. ă. la bonne heure! = soit, bien!; - d'oară (doară, doar).
ady., L. de hora ; du moment, peut-etre, par hasard ; d'oară est
aussi employ^ substantivement: vntr'o d'oară dans le cas d*un
peut-âtre, de but en blanc, vaille que vaille, tout coup vaille;
lucru eis vntr'o d'oară, chose dite par hasard, par maniere de
parler; - adineoară, adineori, dineoară, dineori, adv., L. ad de
in hora — horis, de in hora — horis; tantât; cfr. it a ora, esp.
ahora, prov. aora, aoras, adoras, vfr. a ore = ad horam; -oii'
neoară, odvneori, adv., L. una de in hora, una de in horis;
autrefois ;- uneoarăy uneori, adv., L. una hora, unis horis; quel-
quefois, parfois; - oare, ori, pi. de oară, conj.; or, mais bien, ou
bien, done, serait-il possible, n'importe, ou-ou, soit-soit ; it ora ;
esp. port hora, ora ; prov. ora, oraş, or ; vfr. ore, ores ; nfr. or ;
oare va veni? viendra-t-il done?; croyez vous qu'il vienneP;
ori acest, ori aed, it or questo, or quelle; - ori unul, ori altul,
it. or Tuno, or l'altro, port. hora hum, hora outro; ori alb,
ori negru, esp. ora bianco, ora negro ; - oare ou ori-cănd, quand
que ce soit; oare, ori-care, qui que ce soit; oare, ori-căt, tant
que ce soit; oare, ori-ce quoi que ce soit; oare, ori-cine qui que
ce soit; oare, ori-cum en quelque sorte que ce soit; oare, orirunde
ou que ce soit ; - oare, ori-şi-cănd, L. horis sic quando ; en quel-
que temps que ce soit, toujour's ; - oare, ori-şi-care, &c., qui que
ce soit, &c.

184 I. Oaspe— Ochiu.

Oaspe, oasp^, odspete, sm., octspefi, pL hOte, conii^, pri^,
invita; L. hospes, itis; vit ospe; nii. ospite, oste; esp. huesped;
port, hosped, hospede; prov. hoste, oste, osde; fr. hOte (hospte,
hoste); - ospitez, ai, at, a, vb. 1; traiter, r^galer, festiner, ban-
queter; L. hospitari descendre chez q. camme hote; esp, port,
hospedar, prov. ostatjar loger^ recevoir, q.; - ospătar, sm. h6te,
hotelier ; * L. hospitarius ; it. ostiere, ostiero ; esp. hospedero.
ospStare, sf.; - ospetărie, sf., *L. hospitaria=Ao5pitoZia, ium\ esp.
hospederia, hosteria; port, hospedaria, hospederia; it. osteria; {it.
ostale, ostello, esp. cat. prov. hostal,t;/V-. hosptel, hostel, w/r. hOtel est
contracts du BL. hospitale (de^o^pi^oZi^ hospitaller), dont it. ospidale,
ospedale, spedale, esp. port. prov. hospital , fr. hdpital, nhaU. spital).
osp^tamic, adj., hosţitdAier ; - ospătămidef sf. hospitality; - o^^^
tător, adj., r^galant, &c.; esp. port, hospedador; - ospătăturd, sf.
traitement, r^gal; - osp^j, (oaspdt); sm., ospeţe y pi. f., festin,
banquet, repas, r^gal; L. hospitium hospitalitS; it. ospizio; esp.
port, hospicio; fr. hosţice ;- ospe^ie, sf. hospitality, hdtellerie.

Oaste, sf., oşti, pi., arm^e, troupe; L. hostis, is, m., en-
nemi; das les premiers temps du moyen Sige=armâe; istr. osta;
it. oste m. & f., vesp. port, hoste, m., nesp. hueste, m.; vca(.
prov. host, ost, f., vfr. ost, m. & ţ.=^armee; pic. ost troupeau.
ostaş, sm. soldat, militaire; - ostăşesc, adj., militaire ; stare
ostăşească ^tat militdLire; - ostăşeşte, adv., militairement; - ostă-
fesc, ii, it, i, vb. 3; guerroyer, combattre contre, (v. Negr. 10);
it. osteggiare camper; j^^ov. osteiar, vfr. ostoier guerroyer; - ostăr
şime, sf. les soldals en masse, troupes militaires, âtat militaire.
ostăşire, sf.; - oştean, sm. militaire, soldat; - ostenesc, adj., mi-
litaire, soldatesque; - osteneşte, adv.; - Oftesc, ii, it, i, vb. 3.=
ostăşesc; (v. LB., Cant. 40); -oştire, sf. troupe, arm6e, guerre;
(v. Ur. 1. 79).

Ochiu, sm., ochi, pi. m.; ochiuri, pi. f., L. oculus; it. oc-
chio; esp. ojo; port, olho; vcat. oill; mat. ull;proi;. olh, ol, oill;
vfr. oil, oel', nfr. oeil; — oeil, bouton, bourgeon, cosson, oeillet,
oeilleton, ouverture, fenâtre, point (cartes), maille, ris, pi.,
^laircie (dans une forat) ; le pi. ochi, m. seulement yeux du
corps ; le pi. ochiuri , f. , pour toutes les autres acceptions
figurSes; a lua de ochi donner dans la vue = etre voyant;
a apuca (occupare) de ochi âblouir, aveugler, fasciner, en
conter, en faire accroire ă. q., rompre en visiăre k q.; a da
ochi cu cineva rencontrer q. ; a da in ochi donner dans la vue,
esp. dar en los ojos ; ochiuri in păine, in grăsime yeux dans le
pain, dans la graisse; a face ochiuri mailler, pocher des oeufs;

I. Octomvrie— Om. 186

un ocMu de fereastră baie, fenâtre, yitre; un ochiu de apă trou
rempli d'eau, lac, âtang; - ochian^ sm., ochiană, sf., lunette, lor-
gnette, longue-vue, jumelle, binocle ; - ochielari, sf. pi., lunettes,
oeillferes (paur chevaux); du L. ocularius, a, um; fr. oeillfere;
it. occhiale; pd. cech. okulary lii^ttes; - ochios; adj., k grands
yeux, ă. beaucoup d'yeux; - ochişor, ochiuţ^ sm., it. occhiuccio,
occhiuzzo; - ochiesc, ii, it, i, vb. 3; ochiez, ai, at, a, vb. 1;
regarder, viser, oeillader, lorgner, mirauder, caresser de l'oeil;
L. oculare; U. occhiare, occhieggiare; esp. ojar, ojear; port. ol-
har; prov. ocleiar; fr. oeillader; - ochieaiă, sf. regard, coup d'oeil.
ochire, ochiere (pour ochiare\ sf. oeillade.

Octomvrie, sm., L. octobris; it ottobre; cat. esp. octubre;
port. outoubro; prov. octobre, octembre, octoyre; fr. octobre;
vsl. oktembrB, oktovrii, oktebn»; vserhe oktomvrie; nd. oktobar;
vrusse oktomvriî; nrusse oktjabrB; vigr. oxrio^Qrjg.

Odată, ady. y. dau. — Odineoară, adv. v. oară.

Of, oh, interj., ah, o, ouf; it. oh, ohi; esp. port. prov. o;
fr. oh; vsl. oht; nsl. serhe oh; russe oht; ngr. o^ov^ oxov; alb.
of, ofs;- oftez (vulg. ohtejsf), ai, at, a, vb. 1; soupirer, pousser
des soupirs ; nisse ohatB",* ohnutB , btdg. ohte soupirer ; - oftare, sf .
oftat, sm. ; - oftător, adj., subst., soupirant, soupireur; - oftă-
tură, sf. soupir.

Oleiu, ohiu, (uleiu), sm. huile de lin, de chanvre, de colza,
&c. {VhuUe d^olive s'exprime par ufht de femn = unctum ligni);
L. oleum {ăXauyv); it. esp. olio, oleo; port. oleo; cat. prov. oii;
fr. huile; <mgl. oii; vsl. olSj, jelâj; nsl. olej, olje, ulje; serbe
olaj, ulje; pt. russe oly, olija, oloj, oluj; russe cech. pol. olej;
wujLgy. olaj; istr. ulje; alb. uli oliva-, vhaU. olei, oii; nhaU. oel.
cieier, cioier, sm., L. olearius; it. oliere; fr. huilier; nsL uljar.
deios, oloios, (uleios), adj., L. oleosus; it. olioso, oleoso; esp.
port. oleoso; fr. huileux; - oloiniţă, sf. huilerie; nsl. uljenica
lampe ă huUe.

Om, sm., oameni, pi., L. homo, inis; istr. om, omir, pi.;
it. nomo, (omo, on); esp. hombre (hominis); port. homem; cat.
home ; prov. hom, home, om ; vfr. hom ; nfr. homme, on ; - ome-
nesc, adj., humain; cfr. prov. omenesc, s., hommage; - omeneşte,
adv., humainement ; - ometeu, sm. grand honmie, perche ; - omoiu, sm.,
omoae, sf. grand honmie, grande femme, perche; - omuleţ, sm. dim.
omuşor, sm., it. uomicciuolo ; petit homme ; aussi luette, uvule, noeud
de la gorge; - omuţ, sm., it. omuccio; cfr. L. homuncio; - omenesc,
ii, it, i, vb. 3; humaniser, policer, rendre doux, affable; a omeni
pre âneva honorer, recevoir avec hospitality q.; - omenie, sf.

186' I. Op— Os.

humanity, honnetetâ, affability, politesse ; esp. hombria (de bien)
probiti, honnetete; - omenime, sf. humaniW, genre humain; - ome-
nire, sf., idem; - omenos, adj., humain, honnâte, affable; - <wwe-
noşie, sf. humanity, affability, honngtet^; - neom, sm., L. ne-homo;
honmie cruel, dur, homme estropi^, monstre; - neomenesc, adj.,
inhumdin ;- neommeşte, adv., inhumainement; - weome»i6, sf. in-
humanity, rudesse, cruaut^; - neomenos, adj., inhumain, mal-
honnâte, dur, cruel, d^natur^.

Opy sm., opuri, pi. f., n^cessit^, besoin, peine; L. opus, eris;
it uopo; vesp. huevos; vcat ops; prov. obs, ops, vfr. oes ; de
op este, it â d'uopo, U est necessaire.

Opt, num^r., L. octo ; it. otto ; esp. echo ; port, oito ; prov.
oit, ueit ; fr. huit. ; - optime, sf. huitieme pârtie ; - optule (al),
qpta (a), le, la huitieme; - optsprezece, dix-huit; - optzeci,
quatre-vingt.

Oraţie, s. v. ur, ura.

Orb, oarbă, orbi, oarbe, adj., aveugle; L. orbus, a, um
prive de parents et puis prive de qch, „luminibus orbus** ; it.
orbo; vcat mil. orb; prov. orb, orbs, dorp; vcat vfr. orb; nfr.
orbe (coup, mur); orbul găinei c^cit^ nocturne; - orhenidu, orhen-
ciu, adj.; (LB.) aveugle, ă. demi-aveugle ; - orbeşte, adv., aveugl6-
ment; - orbe^, adj., adv., aveugle, ă. Taveugle, en aveugle; - orbesc,
ii, it, i, vb. a. & n. 3; aveugler, 6blouir, fasciner, offusquer,
devenir aveugle; L. orbare, it. orbare rendre orphelin, priver;
vcat prov. orbar, vfr. essorber, prov. eissorbar, yssorbar, ichorbar
aveugler, oter la lumiere, perdre la vue; a se orbi s'aveugler.
orbidune, orbie, orbime, sf. aveuglement, c^cit^; - orbire, sf.
orbitor^ adj., 2i\e\xglB.nt; - orbitură, sf. aveuglement ;- orbec, ai,
at, a, vb. 1; tâtonner, aller h tâtons comme un aveugle; - orbe-
care, sf.

Orez (urez), sm., orezuri, pi. f., L. oryza, oriza (oqv^a)\
it. riso; prov. ris; fr. riz; nhaU. reis; vsl. orizt; bulg. nsl. serbe
oriz; russe risi,; pol. ryz; cech. rejze; magy. ris; ngr. oQv^a^ ^v^i;
alb. oriszi, riszi ; turc rouzz, ourzz ; arabe anis, aroz, d'ou Vesp.
port, arroz ; - orezărie, sf. risiâre.

Orz, sm., orzuri, oarze, pi. f., L. hordeum; it. orzo; cai.
prov. ordi; fr. orge; - oarzăn, adj., hâtif, precoce, aigre-doux;
pară oarzănă poire hâtive; - orzar, sm., L. hordearius; mar-
chand d'orge; - orzişor, sm., L. hordiciolus pour hordeolusţ it.
orzajuolo, esp. orzuelo, port. hordeolo, (hordeolus); fr. orgeolet,
orgelet.

Os, sm., ocţse, pi. f., L. os, ossis, (ossum); it. osso; esp.

k

I. oţel— Pace. 187

hueso; port, oso; cat prov. fr. os; - osărie, sf. os en g^n^raL
oscior J osişor, osuşor, osuţ, sm. dim.; - osinie, sf. ossements; it.
ossame; - osemînt, sm., oseminte, pi. f., esp. osamenta; fr. osse-
ments, pi. ; - osos, adj., L. ossuosus; it ossoso; esp, huesoso, ososo,
oseoso ; port, osuoso ; prov. ossos ; fr. osseux.

Oţel, s. V. arcer.

Oţet, sm. vinaigre; L. acetum; it aceto; ofr. aisil, aissil;
goth. akeit; vhoiU. ezih (pour ehijs); nhail. essig; vsl ocbti>;
nsl. bulg. pt russe cech. pol. ocet; serbe ocat; russe ocet'B;
magy. oczet; - optar, sm. yinaigrier; it. acetaro; aussi Bhus
Cotinus; - oţetârie, sf. vinaigrerie; - oţetesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl.;
a se oţeti, it. acetire, nsl. octiti se, s'aigrir, devenir aigre; - oţe-
tire, sf. ; - oţetos. adj., it. vesp. port, acetoso ; cat. prov. acetos ;
fr. ac^teux.

Ou, sm., due, pi. f., L. ovum; it. novo; esp. huevo; port.
ovo; cat. ou; prov. ov, uov, ueu; vfr. of, oef, ouef; nfr. oeuf.
ouşor, sm., ouşoare, pi. f. , out, sm.; oup, pi. f. petit oeuf.
5u, 6uai, <}uat, 6ua, vb. 1. r^fl. ; a se oua pondre; frayer (des
poissons) ; esp. huevar, aovar; port 2)rov. ovar; - ouare, sf.
ouat J sm. ponte; - ouătoare, adj. f., găină ouătoare poule pondeuse.

P

Păcat, sm., păcate, pi. £, L. peccatum; istr. pecat; it. pec-
cato; esp. pecado; port, peccado; cat. pecat; prov. peccat, pechat;
fr. p6ch6; oilb. m6kat, moukat; (le changement du ţ en m est
tres-remarquahle) ; a trage păcatid expier son p6ch6, sa faute;
a cade in păcat, a face păcat commettre un p^ch^ ; a paşte
păcatul pre dneva âtre domina par le p^ch^, (litt. le peche patt
qudqu'un); păcat de el! dommage pour lui! - păcătos, adj., prov.
pecados; peccable, p^cheur, charge de p^ch^s, coupable, mise-
rable; păcătosul de mine! esp. pecador de mi! port, peccador
de mim! - păcătuţ, sm., it. peccatuzzo; - păcătuesc, ii, it, i, vb. 3.
= L. peccare ; it peccare ; cat. esp. pecar ; port, peccar ; prov.
peccar, pequar; fr. picher; - păcătuire, sf.; - păcătuitor, adj.=
L. peccatorius; if. peccatore; esp. pecador; port, peccadore; fr.
prehear.

Pace, sf., pad, pi., L. pax, pacis; it pace; esp. port, pazţ

188 I. Păcură— păduche.

vcai. prav. patz; fr. paix; alb. pakje; - pac^fnie, adj., pacifique,
paisible, calme, tranquille ; - păciuesc, ii, it, i , yb. 3 ; pacifier, racco-
moder, raccorder^L. pacificare, it. pacciare ; ^păduirCf si; -pădui-
tar, adj., subst., pacifiant, pacificateur; - păceluesc, ii, ii, i, vb. 3;
pacifier, apaiser, tranquilliser (v. Arh. E. 1. 267); -păcduire, sf.
pacification;-impaG, ai, at, a, vb. 1 ; râconcilier, concilier, raccommoder,
raccorder ; L. im— pacare ; it pagar, appagare ; esp. part. pagar,
apagar, apaciguar; prav. pagar, paguar, apagar, apagnar, paiar,
payai*, apaiar, apaziar; fr. apaiser, payer; - tmpdkjore, 8f.;-im-
păcdciune, sf., L. pacatio, onis ; r^onciliation, raccommodement
impăeătar, adj., L. pacatorius; - impăcăturăy sf. r^nciliation.
impăcăluesG , ii, it, i, vb. 3 ; pacifier, r^concilier, &c. ; - impăcăr
luire, sf. ; - impăcăluitar, adj., subst., r^conciliant, pacifiant;
judecătarie impâcăluitaare justice de paix (v. Ur. 2. 202) ; - Im-
păeiuesc, ii, it, i, vb. 3. v. păciuesc; - apalt, sm., apaUuri, pi. f.,
fermage, ferme ; it. appalto fermage; alb. apalto metairie; du L.
ad pactum (pacisci) ; a lua in apalt, it. prendere in âppalto;
(le mot ram. vient de Vit. par la filiation du ngr.); - apaiUă
(abaldă), sf. magasin louâ; d^p6t de marchandises (y. LB.).

Păcură, sf. goudron, bitume; L. picula dim. de pix, pids;
it. pegola ; - it pece, esp. part. pez, cat. pega ; prav. pes, pez, pegz,
pega, peja; fr. poix (de pix, pids); -păcurar, sm., esp. peguero;
prav. pegairo; qui extrait, qui vend du goudron, du bitume.
păcuras, adj., bitumineux ; - păcamiţă, sf. boîte, auge ă goudron.

Păcurar, păcure, s. v. p6cure.

Păduche, sm., (selan la plupart des diet le mat est feminin,
ce qui est faux); L. peduculus ţom pediculus; it pidocchio; esp.
piojo ; part. piolho ; prav. pegolh, pezoill, peolh , peoill ; fr. pou,
(contr. de pâau ou plutdt peauil); - păducd, sm., esp. piojuelo,
piojillo; petit pou; Crataegus oxyacaMha; Crataegus aria; (ă
cause des pucerans au de la nieUe dont ces arbustes sânt rem-
plis); le pi. păducd engelure, mules, dâmangeaison aux enge-
Imes; 'păduce, sf. baie de viome; - păduchdniţă, păduchemifă, sf.
pMiculaire ; honmie , &c. rempli de pous ; - păducher, sm. p^-
culăire; - păducherie, sf., L. pedicularia; it pidocchieria ; esp.
piojeria; part. piolharia; prav. peoillia; fr. pouiUerie, pouillier,
ţomWis; ' păduchiaş, âm. petit pou; - păduchime, sf. vermine.
păduchios, adj., L. peduculosus ţom pediculasus; it. pidocchioso;
esp. piojoso; part piolhoso; prav. pezolhos, peoiUos; vfr. peouil-
loux ; fr. pouilleux ; - pădt^hioşie, sf. malale p^diculaire ; - pă-
duchiez, ai, at, a, vb. 1 ; ML. peduclare, puduclare ; it spidocchiare ;
esp. despiojar, part. espiolhar; fr. pouiller, âpouiller.

I. Pftdure— Păine. 18»

Pădure, sf. forSt, bois; du L. pains, udis (ML. iâjk padulis^
padîdes pour paludis, paludes) ; it. palude, padule ; sard. patUi ;
vesp. patQ, paular, palude; vport patQ; prov. palut; *[poiir Tac-
ception du mot rom. cfr. it. broglio, bruolo, prov. bruelh, fr.
breuil tailli, cloture de haie, fourre, de YaU. bruhl marais^ pro--
turn paiustreY ; - pădurar j sm. forestier, garde-forât ; - padurdresc,
pădurescy adj., forestier, de forat; - pădurăreşte, pădureşte, adv.
pădurărie, sf. masse de forSts ; gruerie, grairie, bonomie, science
forestiere; - pădurarii, sm. droits forestiers; - pădurean, adj.,
subst. , sylyatique , habitant d'une foret ; it. paludano marecageux.
pădurelnic, adj., forestier; - păduref, adj., sylyestre, sauvage,
rude; m^r pădureţ ponmiier sauvage ; -pădurică, sf., pădurice, sf.,
păduriţă, sf. Sim.\' pădurime, sf. masse de forâts (y. Al. Gr. 32.).
păduriş, sm. breuil; -păduros, adj., bois^, couyert de forâts;
L. paludosus ; it paduloso, paludoso ; esp. paludoso ; ţinut pădu-
ros r^pn bois^.

Păgin, adj., m^cr^ant, paîen; L. paganus rustique; it. esp.
pagano ; j>or^. pagâo; cat. paga; prov. pagan, paguan, payan;
vfr. pagien ; nfr. paîen ; angl. pagan ; vsl. poganin'b, pogan'B, nd.
poganin gentUis; nsl. serbe hulg. pogan impums; pt. russe pohan
gentUis, impurus, tutpis; russe pogan'B gentilis, impurus; pel.
poganin, pohanin, cech. pohan gentiiis; magy. pogany gentilis;
alb. pouganSs impurus; le sens actuel du mot paganus s*est
d^yeloppâ settlement depuis Constantin le Grand, le culte des
anciens dieux s*âtait refugia dans le plat pays, dans Ies pagi
(c&. le terme âquiyalent vhail. heidhen, nhaU. heide, angl. heathen
du vhaU. heida, goth. haithi campa^/ne); une d^riyation du vsl.
pour le mot rom. est done probable; le rom. pogan foedus,. turpis,
păngăresc ţollao = nsl. serbe poganiti, alb. poughain, d^coulent
direct, du vsl. poganiti profanare ; - păgănesc , adj. , paîen ; vsl.
pogauLsk'E; - păgăneşte, adv., en paîen; - păgănesc, ii, it, i,
vb. 3; deyenir paîen =tY. paganizzare; - păgănie, sf. paganisme,
gentility ; it. pagania; nsl. serbe poganija impuri; - păgănime, sf.
gentility, paganisme; -p^X^^mr^, sf.

Pagina, paghină, sf., L. pagina; it. cat. esp. port. prov.
pagina ; fr. page ; mgr. TtayCvt]. (D. C.)

Păine, sf., păini, pL, pain, blâ, grains en gân^ral; L. panis,
is, (pane, is); istr. puine, părae; it. pane, esp. pan; port. pam;
pâo, cat. pa; prov. pan, pa; fr. pain; miez de păine mie de
pain; -păi/ner, sm.=tY. panettiero; esp. panadero, panetero; port.
padeiro; - păinerie, sî.=it. panetteria; esp. panederia, paneteria;
port paderia ; - păinişoară, sf., it panicciuolo ; - paner, sm. panier,

190 I. Pain— Palmă.

cabas, âventaire, manne, mannequin; L. fdjimum panier ă pain;
it paniere, paniera; lo^nb. panera, panara; fritd. panaris; bohg.
panera, panira; vesp. panero; nesp. panera; cat paner; prov. ft.
panier; ngr. TicevtQi, Trcn'ccQi; - panerar, sm. vannier; it. pa-
nierajo ; - ^^aw^raş, paneruţ, sm. {it, paneruzzo-lo) ; - părinc, sm.
millet, mil; L. panicum; it panico; prov. fr. panic; esp. panol
(panicîdum); panizo, port pain90, vfr. panitz du BL. pamdum;
meiu părinc milium panicum, port milho pain9o:

Paiu, sm., paie, pi. f., L. palea; it paglia; esp. paja; port.
palha; cat. palla; prov. palha, pailha, pailla; fr. paille; serbe
palje, palja, pi. son (palea); le sing, paiu tuyau de bl6, cha-
lumeau, fStu, brin, tige, une paille; a da in paiu monter en
tiges; le pi. paie paille; o legătură de paie une botte de paille.
pălesc, ii, it, i, vb. 3; glaner, 6ter la paille battue, (terme de
battage de grains, v. Jon. Cal. 186); - păime, sf. feurre; it pag-
liume; -păios, adj., it paglioso, esp. pajoso; fr. pailleux; - păiş^
păiuş. sm., păişuri, pi. f. tuyau de bl6, tige, chalumeau, paille;
aussi Aira caespitosa; Avena fatua; - păişor, sm., păişoare,
pi. f. paillette; - păişte, sf. paille, pailler; - păiuţ, sm., păiuţă, sf.,
it pagliuzza.

Palane, pălang, pălant^ sm., palanca, sf., cloison de plan-
ches, retranchement, lieu fortific ; it. cat. esp. port. palanca, esp.
palenque, prov. palenc, m., trient. palane, m., pic. palangue,
fr. palanque endos^ cloture; it. pieni. pianca petit pont, planche;
esp. plancha, port. plancha, prancha, cat planxa, prov. pianca,
plancha, planqua, fr. planche, mhăll. vhaU. planke; serbe pa-
langa, poluga perche; pt russe palanok; russe planka latte; pel.
palanka, cech. planka planche; serbe russe palanka viUe, village;
magy, ţ2Î[2Lnk planche, cloison de planches; ngr. (pdXayyeg a£des
ligneae (v. D. C. p. 1660) ; turc palanqa bicoque, fort^ lieu forti-
fic; tous ces vocables se rattachent au L. pianca, chez Pestus
et Palladius =^a6wZa plana.

Pălărie, sf. chapeau; d'une forme * L. pilearia de pileus, pi-
leum bonnet de feutre; it. esp. pileo; - pălărier, sm. chapelier.
pălărierie, sf. chapelerie; -pălărioară, pălăriuţă, sf. petit chapeau.

Palat, sm., L. palatium; it palazzo, esp. port. palacio; cat
palaci; prov. palai, palait; fr. palais; magy. palota; - pălătuf,
sm. palais de la bouche; d'une forme dim. * L. palatuceum =
palatum; it palato; cat. esp. port. paladar, port aussi padar,
prov. paladar, {*palatare), paladel (palateUum); le fr. palais de
palatvum pour palatum, (v. cier).

Palmă; sf., palm^ et palmi, pL, paume de la main, empan,

I. Paltin— Pântece. 191

soufflet, tape, claque; L. palma, palmus (Tccdafirj); it. cat. esp.
port, palma, palmo; prov. palma, palm; fr. palme, paume; alb.
pSlgmpS, pSlamg; ngr. naXafurj; a măsură cu palma paumer;
a hate in palme battre des mains, claquer; a trage o palmă
donner, planter un soufflet; - pălm^xş, sm. manoeuvre, manou-
vrier; - pălmuşoară, pălmuia, sf. dim.- pălmuesc, ii, it, i, vb.3;
claquer, souffleter=BL. palmare; esp. palmear; port, palmejar.
pălmiteală, sf. , pălmuire, sf. action de claquer, &c. ; - pălmuitor,
adj., subst., claquant, souffletant, souffleteur ; - pălmuitură, sf.
claque, soufflet.

Paltin, sm., arable, platane, tremble ; d'une forme * L. pla-
tînus pour platănus, (form6 analog, avec carpin, frasin); it. cat.
esp. port, platano; prov. platani (jylataninu^); fr. platane, plane.
păUinaş, sm. dim.; - păltiniş, sm. foret d'drables.

Păfnînt, sm., păminte & pdmhitnri, pi. f., terre, terrain, ter-
roir, sol, monde; L. pavimentum; istr. pemintu; it. nesp. port.
pavimente; vesp. pavimiento; po^i. pazimen; cat paviment ;^r(H;.
payment, pazimen, pavement; fr. pavement; magy. padiment, pa-
dimentom pUmcher; - x^ămincior, sm. dim.; - pămintean^ adj.,
indigene, du pays; - pămintenesc^ pămîntesc, adj., terrestre, in-
digene; - pămînteneşte, adv., ă la maniere indigene; - pământiu,
pămintos, adj., terreux; - impămîntenesc, ii, it, i, vb. 3; natura-
liser; ^ impămîntenire, sf. naturalisation.

Pană, (peana), sf., pene, pi., plume, tuyau de plume, pinceau,
panache, ressort, arret, coin, ^buard ; L. penna ; it. port, penna ;
prov. pena; fr. penne; le pi. jpew^ plumage, enveloppes des apis
de grain de mais; - penărie^ sf. plumes en g^n^ral, masse de
ţlwaxes; ' penărit, sm., pennage, plumage; -/)e«ifoar(X, sf. dim.;
le pi. penişoare Agaricus cinnamoneus; peniţă, perniţă^ sf., it.
penuzza, penuccia; aussi Stipa pennata; -penos, adj., plumeux;
it. pennoso; - p^uşă, sf., * L. pennucea; plumage, enveloppe
des 6pis de grains de maîs; cfr. it. pennachio {*penn€U>ulum), esp.
port, penacho, vfr. pennache, nfr. panache {"^ pennaceum); {le
rom. panaş = panache, pol. panasz, est un neologisme) ; - pănu-
şi^, sf., Stipa pennata; - impănez, impene^, ai, at, a, vb. 1;
emplumer, empenner, affermir avec des coins, larder, garnir,
piquer de la viande , entrelarder ; it. impennare ; port. prov.
empennar; fr. empenner; - imp&nare, sf. action d'empenner, &c.

Pană, pr^p; v. pară. Paner, s. v. păine.

Păntece, sm. ventre, bas ventre, panse, flanc; L. pantex,
ids; it. pancia; esp. port, panza; cat. panxa; prov. pansa; fr.
panse (pance); alh. pensS; vhall. bants'ch, banze; nhaU. wanst;

192 I. Pănură— Paos.

angl. paunch ; - pdntecd, păntecuf, sm. dim. ; - păniecaSj adj. =
it. panciutto , esp. panzudo , /r. pansu ; - pântec, ai, at, a, Tb. 1.
r^fl. a 86 pănteca faire le ventre, pousser en dehors, ponsser an
vide, se cambrer; - păntecare, st action de pousser en dehors,
ftc., dyssmterie; - păntecătură, sf. renflement, ressaut; - pănte-
ceac, ii, it, i, vb. 3. r^fl.; a se panted y. pănteca; - panţir, sm.
soldat cuirass^, traban ; ML. pancerea; it. panceira; esp. pancera;
vfr. panchire; mhaU, panzier; nhdll. panzer; vsl. pans'EirB; nA.
pancier; «^fee pancijer, paneir; pt russe pansyr; russe pancyrb;
cech. pance(; pol pancerz; tons ces vocables signifient pen-tie de
Varmure qui couvre le ventres le rom. panţir est direct, dujpoi.
pancemik, pancerznik soldat cuirasse; - spintec, ai, at, a, vb. 1;
^ventrer, taillader, fendre, inciser, pourfendre, dissăquer, striper,
vider; d'une forme * L. ex-panticare ; esp. despancijar, despan-
zurrar eventrer ; - spmtecare, sf. ; - spintecător y adj., subst., ^ven-
trant, &c. ; - spintecătură, sf. action d*âventrer.

Pănură, sf. drap ordinaire, serge; L. pannulus (pamnus);
it. pannello (pcmneUus); esp. panuelo (pcmneohis) motichair; it.
panno, esp. pane, port, panno, pane, prov. pan, fr. pan de pan-
nus; 'pănurar, sm. fabricant, marchand de drap; esp. panero;
(v. Al. Gr. 245); - depăn, (deapăn, dapăn), ai, at, a, vb. 1;
bobiner, divider; du L. pănus = pannus, (rt^vogy Ttijvrjy TrrjvCov^
dor. nSviov\ fU pelotonne ; it. dipanare, cat. esp. devanar, port.
debar, prov. debanar divider ; - depanare, sf., depănat, sm. action
de divider; - depanator, adj., subst., dăvidant, d^videur; esp.
devanador ; - depanatoare, sf. d^vidoir ; esp. devanadera ; port.
iob2Lăo\ir^; " depănătură, sf. d^vidage.

Pănză, sf. toilo, linge, tenture, lame d'un sabre, d'un con-
teau, &c.; du L. pansus (passus), a, um, part, iepandere ^tendre;
cfr. pannus — panus, vsl. nsl. ponjava linteum; - pănear, sm.
linger, toilier, fabricant de toile ; - pănzărie, sf. toilerie, linge-
rie; - pănzătură, sf. lingerie, un morceau de toile; (selon LB.,
Pol.D.y Isz.D. aussi păstură qui r^pondrait ^ un partic. passus).
pănzişoară, pănzuţă, sf. dim; - impănzesG, ii, it, i, vb. 3; ^tendre
comme une toile, ranger en ligne; (v. Jon. Cal. 45, 112: atw-
pănzi lucrătorii pre intinsele cămpii, {fînaţe)^ ranger Ies tra-
vailleurs en ligne sur Ies champs (prairies) ătendus ; - impănzire,
sf. ; - pas, s. V. pas.

Paos, sm. tranquillity; L. pausa (navtng); prov. pans, m.;
it. cat. esp. port, pausa; prov. pausa, pauza; fr. pause; fifipaosl
que Dieu vous en recompense! ; - repaos, sm. repos, relâche,
relftehement, dâassement, temps d'arrât, pause, interruption.

L Pap— Pare. 193

treve; prov. repaus; it. riposo ; esj). reposo; port repouso; ait.
fr. repos ; - repaos (repaus), reposai (repăosai), reposat (re-
păosat), reposa (repăosa), vb. 1; d^cMer, tr^passer, mourir =
BL. pausare; it. riposare; cat. esp. reposar; port, repousar; prov.
repausar; fr. reposer; alb. pouşoig (cesser, se iaire)\ - reposare,
(repăosare), sf. action de dăc^der; - reposat, (repăosat), part.,
adj., subst., dăcăd^, tr^passe, d^funt, feu; reposat in Domw bien-
heureux en Dieu.

Pap, păpai, păpat, papa, vb. 1 ; manger de la bouillie (des
enfants) ; L. pappare (papare) ; it. pappare ; sard, papai (manger) ;
esp. port, papar; nsl. serbe papati; j^ol. papa6; magy. pepezni.
papă, sf. bouillie, panade; it. pappa; esp. port, papa; vfr. papin,
papette; nfr. pappe; nJuxU. papp; angl. pap; pol. russe cech. nsl.
serbe papa; magy. p^p; ngr. năurta (TtaTtdla); - papă-lapte,
sm. homme efiKmină, mou; - pax)ă-tot^ sm. glouton = lY. pappa-
chione, pappone, pappolone.

Papă, sm., L. papa; it. cat. esp. port. prov. nsl. serbe pel.
cech. russe magy. papa; fr. pape; -păpesc, adj., papal; -păpeşte^
adv. ; - păpie, sf. papaut^ ; - papistăş, sm., it. esp. port, papista ;
fr. papiste; magy. papista, păpistăs; - păpucă, sm. grand-p^re;
cfr. prov. papon, magy. pap<}, ngr. ncinnov^ aieul.

Păpuşă, sf. poup^e, poupard, bamboche, mannequin, ma-
rionnette, poupin, pantin, rouleau, manoque, carotte (de tabac);
d'une formje *L. papucea pour pupa^cea de pupa; it. pupazza; fr.
poup^e; russe păpuşa, pol. papusza, papuza, fnagy. papuzsa carotte
de tahac; -păpuşar, sm. poupetier; - păpuşărie, sf. boutique de
poupetier, poup^es, marionnettes ; - păpuşică, sf. dim., petite
poupfe; - păptişoiu, sm. grande poup^e, bamboche, c6ne de sapin
6pi de grain de mais, mais; - păpuşoişte, sf. champ de mais
champ ou du mais avait ^t^ plants ; - păpuşesG, ii, it, i, vb. 3
faire des poup^es, jouer avec des poup^es; a se păpuşi se changer
en chrysalide; - păptişire, sf.; - impăpu§ez, ai, at, a, vb. 1
envelopper, affubler; - impăpuşare, sf.

Par, sm., L. palus; it. esp. palo; port, pâo; cat prov. pal
vfr. piel, pel; nfr. pal, palis, pieu; alb. pale; nhaU. pfahl; a
pune, a bate pari gamir de pieux, piloter, palissader; - părişor,
păruş, păruştean, pâruşteţ, păru}, sm. petit pieu.

Pară, pr6p. v. pre.

Pare, pănî, pârut, păr6, vb. 2. impers. n. & r^fl., L. pareo,
ui, itum, ere; it. părere; vcat prov. parer; vfr. paroir; esp.
port. parecer, cat. parexer, prov. pareisser, nfr. paraître d'une
forme parescere; a pare, a se pare cuiva paraître, sembler kq;

13

194 I. Păreche— Părinte.

avoir Tair; a pare bine, r&u cuiva se r^jouir de qch., regretter
qch., en vouloir; - pare că, contracts en parca, adv., il paraît,
comme, quasi; - părelnic, adj., apparent; (v. Negr. 129; Con.
P. 241, 258); părere, sf., it părere; esp. part, parecer; opinion,
conjecture, fa9on de penser, id6e, pr^jug^, pr^somption, sens,
soupşon, plausibility, supposition, maniere de voir, vue, lueur;
părere de bine plaisir, satisfaction, contentement ; părere de r^
regret, d^pit, d^plaisir, m^contement ; a fi de părere juger, opiner;
a 'şt da părerea opiner, se prononcer; - părut, sm. apparence;
it. păruta.

Păreche, părechie, sf., părechi, pi., du Bl. pariculus {Lai
salique), dim. de par; it. parecchio; esp. parejo, a; part. parelha;
cat. parelh, parella ; prav. parelh-a ; fr. pareil-lle ; it. pari, pajo,
cat. esp. part. prav. par, fr. pair, paire, alb. par, nhaU. paar de
par; cu păr echea par paire, deux ă, deux; fără păreche sans
paire, sans pareil, incomparable; - părechiuşă, sf. petite paire.
părechiez, impărechiez, ai, at, a, vb. 1 ; it. apparecchiare (appa-
jare); esp. emparejar, aparejar, aparear; part. emparelhar, appa-
relhar; cat. aparellar; prav. aparelhar, apareillar, appareillar;
fr. appareiller (apparier); a se impărechia s'unir pour faire des
factions, des partis; - impărechiare, impărechiere, sf. apparie-
ment, accouplement , conjonction, groupement, parti, faction.
despărechiez, ai, at, a, vb. 1; it. disparecchiare, sparecchiare ;
esp. desparejar, desparear ; part. prav. desparelhar ; fr. d^pareiller,
(d^sappareiller, d^parier); - despărechiere, sf.

Păresimi, sf. pi., L. quadragesima ; it. quaresima; esp. cuares-
ma; 2^ort. cat. quaresma; prav. caresma, carema, carama, qua-
resme, quareme; fr. careme; cfr. ngr. TeaaaQccxaaxT].

Părete, sm., păreţi, pi., mur, muraille, paroi, pan (d'un
mur) ; L. paries, etis, m. ; it. părete, f. ; cat. esp. pared, f. ; part.
parede, f.; prav. paret, f.; fr. paroi, m. ; - părechemiţă, (păre-
cheriţă, părechemiţă) pour păreterniţă sf. = L. parietaria (se.
herba); it. esp. part. parietaria; prav. paritaria; fr. pari^taire.

Părinc, s. v. păine.

Părinte, sm., părinţi, pi., L. parens, tis; it. part. parente;
esp. pariente; cat. parent; prav. parent, paren; fr. parent; alb.
pSrinj, print, prink; le sing, a Tacception de pere naturel et
spiritud; le pi. părinţi, L. parentes, seulement pere et mere;
părinte nă^cătar pâre nourricier ; - părintesc, părintesc, adj., pa-
ternei, patrimonial ; it. parentesco ; esp. part. parentesco, s. ; prav.
parentesc, s. parente ;limbă părintească langue matemelle;-;?tfri»-
teşte, părinteşte, adv., patemellement, matemellement ; -părintime.

k

I. Parohie— Parte. 195

sf. paterniW; (v. C. C. §210);-;>tfrm|eî, sm. petit ^p^re; - părinţie
sf. paternity.

Parohie, sf., L. paroecia (TtaQoCxCa); BL. parochia; it. port.,
prov. parrochia; esp. port. cat. prov. parroquia; vfr. paroiche;
nfr. paroisse; nsl. serbe parokija; pd. parochia; - paroh, sm.,
it. esp. port, parroco pretre; prov. paroc paroissien; nsl. serbe
parok, pol. paroh prâtre.

Parte, sf., părţi, pi., part, pârtie, part age, fraction, portion,
quote, quotit^, pi^, sens, int^ret, parti, lot, endroit, parage,
plage ; L. pars, tis ; it. esp. port, parte ; cat. prov. fr. part ; a ave
parte avoir part, avoir du bonheur, de la chance; de o parte,
intr'o parte^ la o parte k part, de c6t^, k T^cart, h qnartier;
it. a parte, da parte, esp. port. & parte, prov. fr. k part; a se
da de parte, la o parte se ranger, retirer, se mettre k Tăcart ;
a sta de parte, it. star d'a parte; departe, departe, adv., pro-
prement: ă part, de c6t6, et puis: loin, floign^; de departe de
loin ; - depărdor, depărtişor, depărtuţ adj., un pen loin; -părtaş,
adj., subst., partageant, participant, int^ress^; - părtăşie, sf.
participation; - părtice, sf. * L. particella pour particula; it
particella; esp. partecillaj port, parcella; prov. parcela; fr. par-
celle; - părticică, sf., esp. partecica; - partnic, adj., subst.,
pârtiei, participant, int6ress6; -porţie, sf. , L. portio, onis; it.
poryJone; esp. prov. porcion; port, porţâo; cat. porci6; fr. por-
tion; nsl. serbe porcija contribution; - părtinesc, ii, it, i, vb. 3;
tenir ^a parlie de q. , favoriser , pr6f6rer , etre pârtiei = L.
partem tenere; cfr. Bl. partesanus, it. partigiano, fr. partisan.
parting, adj., partial; - partinic, sf. partiality; - părtinire, sf.
părtinitor, adj., subst., partial, partisan, fauteur; - depărtez, ai,
at, a, vb. 1; Eloigner; cfr. it. appartare; a se depărta s'^loig-
ner; - depărtare, sf. 6loignement; - depărtat, ţs^rt., adj., floignă,
lointain, distant; - depărtător, adj., Poignant; - impart, impart,
impărţesc, ii, it, i, vb. 3; partager, lotir, morceler, distribuer,
răpartir ; L. impartio, impertio, ii, ivi, itum, ire; it. im-
partire, repartire; esp. impartir, repartir; port, repartir; prov.
partir ; fr. repartir; - impărţălişte, impărţeală, impărţenie, im-
părţire, sf. partage; - impărţitor, adj., subst., r^partissant, r^^-
partiteur; - impărţitură, sf. repartition; - impărtă§esc, ii, it, i,"
vb. 3; (de părtaş); faire part, participer, communiquer, initier.
impărtăşenie, sf. participation, initiation, communication, com-
munion; - impărtă^re. sf.; - impărtăşit, sm. communication,,
communion; impărtăşitor, adj., subst., conmiunicable, communi-
catif, communiquant, communiant ; - despart, desparte, despărţesc^^

196 I. Părv— Pasă.

ii, it, i, vb. 3; diviser, detacher, d^sunir, d^pareiller, s^parer,
divorcer; L. dispartire, dispertire; it dispartire, dîpartire, spar-
tire; esp, port. ccU. despartir; prov. departir; fr. d6partir;-de5-
părţanie, despărţenie, despărţeală, despărţime (Con. P. 253),
despărţire, sf. ^vision, separation; - despărţitor, adj., subst,
divisant, &c.; despărţitură, sf. division, &c.

Părv, adj., petit, trapu, ramass6; L. parvus; it. esp. port.
parvo; le mot est surtout employ^ comme sobriquet: Nicolai
părvul Nicolas le petit; on le rencontre souvent atissi comme
nom de familie.

Pas, sm., păşi, pi., pas, d-marche, train; L. passus, us,
(pandere); it. port. passo; esp. paso; cat. prov. fr. pas; alb,
pas mesure de longueur = L. passus; - păstdeţ, sm., petit pas.
rispas, sm. espace, entre- temps, râpit; - păfesc, ii, it, i^ vb. 3;
(anciennement pas, ai, at, a, vb. 1. = marcher; v. S*" fivang.
Math. 18, 15 de Tannic 1580); faire des pas, marcher; esp.
paseâr marcher; it. passare, esp. pasar; port. ca4. prov. passar;
/r. passer; (v. Diez D. 1. 309); a păşi inainte ţroc^ier^ avancer;
a păşi la ceva passer, en venir k qch.; apăşipreste (per extra)
dâpasser; - păşire, sf.; - păşitor, adj., subst., marchant, &c.
păşiturâ, sf. d-marche; - păsuesc, ii, it, i, vb. 3; laisser passer,
passer qch. ă. q., donner du râpit, du d^lai, avoir de Tindulgence;
cfr. it. passarsi, esp. pasar por alg. c, fr. passer qch. ă q.=
a păsui pre cineva ; - păsueală, sf. dalai, r^pit, indulgence, tem-
porisation, retardement; - păsuire, sf.; - păsuitor, adj. indul-
gent, &c.; - propăfesCy ii, it, i, vb. 3; avancer, progresser;
(ce vb. est un neologisme); - propăşire, sf. ; - propăşitor, adj.,
subst., avan9ant, proc^dant.

Pasă, păsa, păsat, pasă, vb. imp. 1; litt. penser ă qch.,
puis tenir compte de qch., se mettre en peine de qch., s'affliger,
se chagriner de qch., importer ă q., souffrir; L. pensare; it. pen-
sare, pesare; cat. esp. port. pensar, pesar; prov. pensar, pessar,
pesar, pezar ; fr. penser, panser, peser, (v/r.poiser) ; alb. pesoig (peser);
a păsa cuiva de cineva, de ceva, litt. penser ă q. pour qch., penser
ă qch.; s'int^resser pour q., pour qch.; ce 'mi pasă que m'importe;
nu i pasă de nimica rien ne lui coate; va să' ţi pese odată tu
y penseras, tu t'en souyiendras un jour; - păs, sm., păsuri,
pL f., souci, peine, intrat, chagrin, dol6ance, soufl&rance; L. pen-
sum; it. esp. port, peso; cat. pes; prov. pens, pes; vfr. poix, m.;
poise, f.; nfr. poids; [cfr. vit. pesanza, prov. pensansa, pesansa,
vfr. pesance souci, peine, chagrin, analogue ă grief de grams'] ;
am păs, n'am păs, L. pensi habeo, mihi nihil pensi habeo.

I. Păsat— Pasere. 197

păsare, sf. souci, Se; esp, port. pesar; fată pamre ie aens tvls-
sis; - ne-păsare, sf. insouciance, indifference, impassibility, mol-
lesse, apathie; - pâsăfor, adj., qui ''marque de Tint^ret, affligâ,
inqniet; ne-păsător, adj., indiffi^rent; - apts, ai, at, a, vb. 1;
appuyer, peser, presser, appesantir, d^primer, comprimer, fouler,
oppresser, oppriiper; L. ad-pensare; it. appensare rfflechir; prov.
apensar, apessar apptiyer, peser; fr, appesantir; - apăsare, sf.
apăsat, part., adj., appuy^, press^, dur, outr^, durement, verte-
ment; - apăsător, adj., sul)st., appuyant, opprimant, oppresseur.
ajyăsătură, sf. pression, oppression.
Păsat, s. y. pisez.

Pasc, păscui, păscut, paşte, vb. 2; L. pasco, pavi, pastum,
^re (pour|)asc!); it pascere; esp. pacer; port. pascer; cai. peixer;
prov. pascer, paisser; vfr. paistre; nfr. paître; - păsciune, pă-
şune, sf. pâturage, pacage; L. pastio, onis; it. pasciona; /r. pais-
son; -păscut, sm., L. pastus; it esp. j)ort. pasto; cat. prov. vfr.
past, nfr. pftt; - păfunez, ai, at, a, vb. 1; pâturer, pacager, faire
paître; - păşuneciă, sf. pacage, pâturage; - păşunare^ sf., pă-
sunat, sm. pâturage, pacage; - păşunărit, sm. droit d'herbage
=esp. pasturaje; - păstor, sm., L. pastor, oris; it. pastore; cat.
esp. port. pastor; prov. pastre, pastor; vfr. pastre, paistre; fr.
pasteur, pfttre; vsl. past'birL; nsl. pastir; cech. pastor, past^(;
pol. pasterz, pasturz, 'tna^y. pasztor ; - păstorel, sm. ; it. pastorello ;
prov. vfr. păstorel; nfr. pastoureau; ^ păstoresc, adj., pastoral; vd.
past'BirBsk'b; nsl. serhe pastirski; cech. pastyFsky; pol. pasterski,
ij^'s^xxt^ld',' păstoreşte, adv., pastoralement; - păstoresc, ii, it, i,
Yb. 3; exercer une fonction pastorale; - păstorie, sf., esp. păstoria;
itat de pâtre, fonction pastorale; ^ păstorire, sf.; -păstoriţă, sf.
berg^re; - păstură, sf. miel vierge, rayon de miel, cire brute, pro-
polis; L. pastura; it. esp. port. cat. prov. pastura, fr. pâture
nourriture\ cfr. esp. port. panal (*panalis A& panis) miel vierge.
pastures, adj., pâteux.

Păschiulă, sf., L. pasceolus {tfăcxtaXog); sac de peau, sac,
poche.

Pasere, sf., paseri, pi., oiseau en g^n^ral; L. passer, eris,
m.; it passere, m.; passero; passera; esp. pajaro, pajara; port.
passaro, passara; prov. passer, passera; fr. passereau (* passe-
rdltis); le pi. paseri volaille, esp. paseros; le mot a aussi Tac-
ception ă'homme ruse comme en esp. ; pasere călătoare oiseau de
passage; pasere răpitoare oiseau de proie; paserea dofnnească,
firingilla ţyrrhulsL ;- păsărar, sm., oiselier, cagîer, oiseleur; esp.
pajarero; -păsărărie, sf. quantity d'oiseaux; esp. pajareria; - pă-

198 I. Păstărnac— Pătrunchios.

săresc, adj., d'oiseau, volatile; -păsăreşte, adv., en oiseau, comme
les oiseanx; en langage de fripon; - păsărică^ păsăruică. sf.,
esp. pajarico, pajarica; - pdsărime, sf. les oiseaux en g^n^ral,
beancoup d'oiseaux; -păsăroiu, sm. grand oiseau =6â;p. pajarraco,
pajaruco ; - păsăresc, ii, it, i, vb. 3 ; prendre des oiseaux == esp,
pajarear; -i?(X5(lnre, sf.

Păstărnac^ păstămap, sm., L. pastinaca; it. esp. port, pas-
tinaca; cat. pastanaga; prov. pastenaga; fr. panais (pastinacus);
russe pastemaki; pol. pastemak; nsl. serbe pastknjak; cech. pag-
trnâk; magy. pasztinak; turc pastinaî.

Păstor, s. y. pasc.

Păstrez, ai, at, a, vb. 1 ; manager, ^pargner, r^server, main-
tenir, entretenir, garder, se nan tir, suspendre; d'un type * L.
parsitare (parcitare), du part, parcitum, (parsum), de parcere
epargner, menager; a se păstra se maintenir, se garder, s'^par-
gner; - păstru, sm. 6pargne, management, reserve, garde, conser-
vation; - păstrare^ sf. ^pargne, reserve, &c.; ^xX^^rare m minte
restriction mentale, restriction; la păstrare en reserve; cu păstrare
sauf ; - păstrat, sm. ^pargne, management, &c. ; - păstrător, adj.,
m^nageant, &c. ; - păstrătură, sf. management, &c.

Păstură, s. V. pasc.

Pa§ti, sf., L. pascha, ae & atis {Ttdaxcc de Th^breu pesah) ;
it. cat. pasqua; sard, pasca; esp. pascua; port, pascoa; prov.
pasca, pascha, pasqua; fr. pâque, pâques; mgr. ndaxa (selon
D. C. »wow modo est Dies resurrcctionis sed et sacra Emliaristia^) ;
alb. pask6 les quatre grandes fetes deVatmee precedeesdecareme;
vsl. pasba; russe pasha; pol. pascha; pt. russe paska gateau de
pâques, comme aussi en rom. pască, (sans doute du ngr. ndcxa
sacra Eucharistia).

Patru, num., L. quattuor; it. quattro; esp. cuatro ; port.
quatro; cat. quatre; prov. quatre, catre; fr. quatre; aib. kater,
katre; - pătrar (pătraiu) sm., quart, quartier, cheval de 4 ans
(sc. caZ); L. quartarius; it. quartiere, quartieri, esp. cuartei;
port, quartel; prov. quartier, cartier; fr. quartier; - pătrăreh
sm. petit quart, petit cheval de 4 ans; - pătrat, adj., subst.,
L. quadratus, a, um ; it. quartato, quadrato ; esp. cuadrado ; port.
quadrado; fr. carr^; - patru-le (al), patra (a), = L. quartu8,a;
le, la quatriSme; - patrusprezece (paisprezece), = L. quatuor-
decim, quatorze; - patruzeci, =L. quadraginta, quarante; -patruze-
cime, sf. un quarantieme; - patruzecimc, adj., apres quarante
jours; (v. Ur. 2. 194 patruzecimca liturghie a mortului).

Pătrunchios, adj. v. trunchiu.

i. Pătrund— Pgcure. 199

Pătrund, tnuisei, tnins, trunde, vb. 2; p^n^trer, percer, tra-
Ferser, s'insmuer, impr^gner, approfondir, scruter, dăcouvrir,
concevoir, attendrir, affliger, d^Mrer, fendre; L. pertundo, tudi,
tusum, 8re; it. pertugiare, prav. pertusar, vfr. pertuisier trouer,
esp. peitnguear faire des mouvements vehemenfs avec tout le corps,
du part, pertusus; nfr. percer, (dont sic. pirciari, angl. pierce)
selon Diez D. 1. 315 contractă du vieux verbe pertuisier; a pătrunde
de frig transir de froid; a pătrunde la inifnă d^chirer Tame, con-
tainere; a se pătrunde se pănătrer; - pătrundere, sf.; - pătruns^
part., adj., L. pertusus; pănătră, traversă, convaincu, ădifiă;
pătruns la inimă ădifiă, imbu ; pătrufis de spainuX transi de frayeur.
pătrunjsă^une, sf. pănătrabilită, permeabili tă; - pătrunzăcios,
adj., pănătrable, permăable; - pătrunzător, adj., pănătrant, por-
tant; - pătrunjrime, sf. pănătration.

Paţiu (patj pălesc, păţii, păţit, păţi, vb. 3; pâtir, souflfrir,
essuyer, ăprouver un accident, un malheur, (pour douleur physique
et morale on emploie pătimi du ngr. naO-aivm — Ttd&rjfAa); L.
patioi* (patio), passus sum, patiri (pour pati); it. patire; esp.
port. padecer (padir) ; fr. pâtir ; aZ6. p6ssoig ; nsl. serbe patiti ;
unul o face, altul o pate tel en pâtit qui n'en peut mais ; ce ai
păţit? que vous est-il arrivă ? a o păţi essuyer qch ; - păţire, sf.
păţit, part., adj., it. patito; ăprouvă, experimentă; păţitid e şi
priceput donmiage rend sage; - păţitor, adj., it. patitore; pâtis-
sant, souffirant, essuyant, ăprouvant.

Păun, sm., L. pavo, onis; it. pavone, paone, pagone; esp.
pavon, pavo, paon ; port. pavao, pavo ; cal., pago ; prov. pao, paho,
pau; fr. paon; vsl. pauni; nsl. serbe pav; russe pa vi; cech.
pâv; pol. pâw; bulg. paiin; magy. pava; vhall. phawo; mhaU.
pfâwe; nhaU. pfau; ngr. Tta^ovi, naywn, alb. pagoua; - păună,
sf., L. pava; esp. pava; port. pavoa; - păunar, sm., gardien,
marchand de paons ; esp. pavero ; fr. paonnier ; - păunaş, păunei,
sm. paonneau ; - păuneasă, sf., it. pavonessa, paonessa ; - păunită,
sfi, paonne; nsl. serbe paunica; pol. pawica; cech. pâvice; - pău-
nesc, adj., de paon; - păunesc, ii, it, i, vb. 3. răfl., a se păuni
= it. pavon^giarsi; esp. port. pavonearse; fr. se pavoner, se
panader; - păunire, sf. action de se pavoner.

Peana, s. v. pană.

Pecingene, sf. dartre, grattelle, agrie; L. petigo, inis (im-
petigo); it. empetigine, impetigine, impetiggine; esp. empeine;
port. empigem, impigem ; - pecvngvnos, adj., L. petiginosus ; it.
impetiginoso, impetigginoso ; esp. empeinoso.

Pteure, sf. pi., bates bovines, (Cod. dial.); L. pecus, oris;

200 I. Pedestru— P6r.

vit. pecure; nit esp. pecora brebis; - pectiină, sf. mouton, (Cod.
dial.); cfr. it pecorina jeune brebis; - păcurar, sm. berger; L.
pecuarius; it pecorajo; caîoft. pecurani, 5tc. picurani; porttega-
reiro; magy. pakular; - păcurăresc, adj., păcurăreşte, adv., de
berger, en berger; - păcurăriţă, sf. berg^re = it pecoraja.

Pedestru, adj., k pied, pMestre, imparfait, dăfectueux, in-
firme; L. pedester, tris; it esp. port pedestre; /r. pMestre; pitoe
(pour piestre— pedestris — ped'stris — pestris— piestre) ^awvre, mi-
serable; ompedestwu hommeă pied, piston (Ur. 4. 204); -pedestraş,
sm. piston, fantassin ; - pedesiresc, ii, it, i, vb. 3 ; aller ă pied ;
au pedestrit călăriniea la cavalerie a march^ k pied (v. Arh.
R. 1. 81); ' pedestrie, sf. action de voyager ă, pied, infanterie,
(v. Arh. R. 2. 15); manque, d^faut, y'lQ^; - pedestrime^ sf. infan-
terie ; - pedestrire, sf.

Pentru, pr^p. v. intre-intru.

Pepene, sm. m61on d'eau, pasteque, m^lon sucr^ (en Valachie),
concombre (en Moldavie); L. pepo, onis {ivănwv^ n^novag); it.
pepone, popone; esp. port, pepino; vfr. pepon; nfr. pepin (des
courges et puis des pofnmes, &c.); alb. pjep6r, pjep8n; ngr.
Tt€7t7t(6n; nsl. serbe pipun; bulg. pipon, pepun; nhaU. bav,
pfeben; pepene galbăn mflon sucr^; i^epene verde m61on d'eau,
pasteque; o scoate pre mieva din pepeni afară d^contenancer,
d^router, d^monter q. ; - pepenar , sm. vendeur de melons , de
concombres; it. poponajo; -/^epewiş^e, sf., pepinet, sm. melonniere.

Păr, sm., peri, pi., L. pilus ; istr. per ; it. esp. port, pelo ;
cat. pel; prov. pel, pelh, peil; fr. poil; din fir in p&r, it. a pelo
a pelo, de fil en aiguille; in doi peri k deux polls, de deux
couleurs, grison, Equivoque, ambigu; a se da după păr s'accom-
moder aux circonstances ; a da pre cineva de păr retaper q., it.
strignere il pelo a uno ; intr'un păr, it a un pelo, exactement.
pericică, percică, sf. dim. ; percica fetei Adianthum Capillus Veneris.
perişor, sm. dim., le pi. perişori Elymus; - păros, adj., L. pilo-
sus; it. esp. peloso; cat. prov. pelos; fr. poilu; - păroşat, adj.,
poilu, pelu; - păru^, sm., it. peluzzo; - rdspdr, sm. contre-poil, re-
bours; in răspăr ă. contre-poil, k retrousse-poil, au— a, rebours;
a da in răspăr rebrousser ; a lua in răspăr pre cineva brusquer.
rudoyer, rabrouer q ; a pieptena 2>ărul in răspăr retaper les cheveux.
piruesc, ii, it, i, vb. 3; prendre aux cheveux; cfr. fr. pelauder,
ţeloter ; - părueală, păruire, păruitură, sf. action de prendre aux
cheveux;- dapâr (pour depăr), ai, at, a, vb. 1; tirer, arracher,
plumer = L. de-pilare; prov. depilar; - dapărare, sf.

Pir, sm., peri, pi., L. pirus; it pero; esp. peral; port

I. Pericol— Peşte. 201

pereiro; cat. perer; prov. perier, peyrier; fr. poirier; - pară
(peară), st, pere, pi., L. pirum; it. cat. esp. port. pera; fr, poire.
perişor, sm. petit poirier, aiissi Pyrola rotundifolia, media (cfr.
merişor); ^perişoară, sf. petite poire, boulelte;-2>^MÎ^, p&ruţ, sm.
petit '^mfft\' părută, sf. petite poire, it. poruzza.

Pericol, sm. (mac. rom.) ; L. periculum ; it. pericole, periglio ;
esp. peligro; port, perigo; cat. perill; prov. perilh, peril; fr. p6ril.
pericclosy adj., L. periculosus; it. pericoloso, periglioso; esp.
peligroso; port, perigoso; cat. prov. perillos; fr. p^rilleux.

Persic, piersic, (chiersic), pearsec, sm. pâcher; persică, />îer-
sică (chiersică), pear secă, sf. peche; L. persicas, persicum ; it. persico,
pesco; persica, pesca; esp. pejego; persigo, prisco, alpersico, al-
berchigo {arabe al-bersk); port. pecegueiro, pessegueiro; pecego,
pessego, alperche (de V arabe) \ cat. presseguer; presseg; prov.
pess^uier, presseguier; presega; fr. pecher; peche; alb. pjeşkS;
nsl. brSskva, praskva; serhe brfiskva, preskva; hulg. praskva;
russe broskvina, bruskvina, persikt; pt. russe borockva; cech.
broskev, bîeskev; pol. brzoskwina; magy. barack; nhall. pfirsich.
persiciu, piersiciu, adj., aubere, couleur de fleur de pScher = it.
persichino.

Persoană, sf., L. persona; it. cat. esp. prov. persona; port.
pessoa; fr. personne.

Pesemne, adv. v. presemne. Pestrec, vb. v. tree.

Pegte, sm., L. piscis; it. pesce; vesp. pesce, pece; nesp. pez;
port, peixe; ca;t. p6x; prov. peis, peiz; alb. peşk, pişk; it. pe-
scione, prov. peisso; vfr. pescion, nfr. poisson, (augment, de
piscis); - pescut, sm. petit poisson; - pescar, sm., L. piscarius;
port, peixeiro; fr. pecheur; aussi aigrette, motiette; pescar alb
cucuiat h^ron blanc hupp^, garzette; - p^scăreasă, sf. pâcheuse,
poissonni^re ; - pescar el, sm. plongeon; - pescăresc, adj., p^-
căreşte, adv., de pâcheur, en pâcheur; - păscăresc, ii, it, i,
vb. 3; L. pescari; it. pescare; cat. esp. port. prov. pescar; vfr.
pescher; nfr. pecher; - pescărie, sf., L. piscaria; it. pescheria;
esp. port, pescăria; cat. esp. pesqueria; port, pesqueira; prov.
pescăria, pesquieira; fr. pecherie; - p^scărime, sf. poissonnaille.
p&scărire, sf.; - pescărit, sm. peche, pScherie; - pescărită, sf.
poissonniere, pScheuse; aussi Alceâo isjnda; - pescăruş, sm. dim.,
surtout păscăruş vinăt (venetus) Alcedo ispida; - pescos, adj.,
L. piscosus; it. pescoso, pescioso; esp. pescoso; - pescuesc, ii, it,
i, vb. 3; pâcher; - pescuind, sf. vivier=îa^. it. cat. esp. port,
prov. piscina; - pesadre, sf., pescuit, sm., peşcuitură, sf. action
de pâcher, peche, pecherie.

202 I. Petic— Piatră.

•

Petic, petec, petică, petecă, s. v. pitac.

Petrec, vb. v. trec.

Petrinjel, petrenjel, sm., L. petroselinuin {TtevQocFiXivov) ; U.
petrosellino, petrosello, petros6molo, prezzemolo; esp. perejîl; part.
perrexil; cat. esp. port. prov. pelitre; prov. peyressilh, peressilh;
fr. perşii; nhaU. peter silie; ngr. 7t€TQo<r^Xivov; alb. selin; nsl.
serhe perşin, russe petnişka; pol. pietniszka; cech, petrîel, pe-
truîel; magy. petrezselyem; petrinjd cănesc Aethusa Cynapinm;
petrmjd static Pimpinella saxifraga.

Peţesc, ii, it, i, vb. 3 ; rechercher une personne en mariage,
(le verbe via que cette acception); L. peto, ivi & ii, itnm, 8re;
it. seul. com-petere; esp. port. pedir; cat. prov. competir; fr.
computer ; a peţi pre cineva, L. aliquam petere = esp. pedir la
novia; - peţire, sf.; - petit, sm.; L. petitus, us; it. petito; esp.
port. ^Hio;- peţitor, adj., subst., L. petitorius, peţitor; eY. peti-
tore; esp. port. pedidor; - petitorie, peţitură, sf. recherche en ma-
riage; esp. pedidura.

Piatră (chiatră), sf., pietre, pi., pierre, grSle; L. petra; it.
pietra, petra; esp. piedra; cat. pedra, port. pedra; prov. petra,
peira; fr. pierre; a bate piatra grâler; - pietrar, sm. tailleur
de pierres, ma9on; esp. pedrero; port. pedreiro; fr. perrier; - pie-
trărie, sf. carriere, tas de pierres; i^. petraja, pietraja, petriera;
cat. esp. pedrera, pedreria; port. pedreira, pedraria; prov. pei-
riera, peirrera; fr. perriere; - pietrărit, sm. masse de pierres.
pietrice, pietricică, (esp. piedrecica), pietriţa, pietruţă, {it. pie-
truzza, petruzza) sf. dim.; - pietrime, sf. tas, masse de pierres
=it. pietrame; - pietriş, sm., pietrişuri, pi. f., gravier; - pie-
troiu, sm. grande pierre ; L. petronius, a, um ; petro , onis ; it.
petrone, pietrone; prov. peiro, perro, peiron, fr. ţerron = grande
pierre, puis escdlier en pierre, servant ă monter plus commode"
ment a chevdl; - pietros, adj., pierreux, rocailleux, graveleux, âpre,
acre; L. petrosus; it. pietroso, petroso; esp. petroso, pedi'egoso;
port. pedregoso, pedragoso; cat. pedrigos; prov. peiros, peyros; fr.
pierreux, p^treux; - pietroşd, adj., subst., aigrelet; linot, linotte;
cfr. it. petragnola farlouse; - pietruesc, ii, it, i, vb. 3; paver,
carreler; - pietruire, sf. ; - pietniitor, adj., subst., pa vânt, pa-
veur; - pietruitură, sf. pavage; - impietresc, ii, it, i, vb. 3;
p^trifier, lapidifier, endurcir, bomer, placer des bomes; it. im-
pietrare, impietrire; esp. port. empedrar; prov. empeirezir; vfr.
empierrer; - impietrire, sf.; - impietritor, adj. p^trifiant; - impie-
tritură, sf. petrification; esp. port. empedradura pavage; - im-
pietro|ez, ai, at, a, vb. 1; p6trifier; - impietroşare, sf.

I. Piaţă— Piedica. 203

Piaţă, sf., pi^, pi., piaţ, sm., piaţe, pi. f., L. plateia {Ttla-
t€ia); U, piazza; esp, piaza, plazo; port. praţa, praţo; ccU.prav.
plassa; fr. place; ngr. nuk^a; nsl. serhe pijac, pijaca; magy.
piacf nhdll. platz.

Pic (chic), sm., picuri, pi. f., goutte, point, peu; it pic-
colo, picciolo, piccino, esp. pequeno, port. pequeno petU, peu,
bas; alb. pikS goutte, point; ces mots se rattachent au yieox
moţ roman pic pointe, piccare piquer, it. picco, esp. port. pico,
prov. fr. pic; it. picca, esp. port. pica, fr. pique lance; le L.
picus pic, pie (pica) esp. port. pico, it. picchio (piculus) oiseau
au bec pointu ou qui pique dans Vecorce des arbres, se rapporte
^ la meme racine pic; - un pic une goutte, un peu; nici pic pas
une goutte, rien; - piade}, picuşor, adv. dim., un peu; - pic,
(chic), ai, at, a, vb. 1; d^outter, d^couler, tomber; aZ6. pikoig;
o pica de somn tomber de sommeil; - picare, sf.; - picătoare,
sf. Itehefrite; - picătură, sf. goutte, larme; cu picătura goutte
^ goutte; - picăturică, picăturiţă, sf. petite goutte; -^picuş,
(chicuş), sm. , picuşuri, pi. f., petite goutte, revenant-bon, re-
venu accidentel, menus suffrages ; le pi. picuşuri nippes; au tras,
au scos picuşuri ii en a tiră de bonnes nippes (gouttes) ; - pi-
căturesc, ii, it, i, vb. 3; d^goutter, d^couler, - picăturire, sf.
picur, ai, at, a, vb. 1; d^goutter, dâcouler, suinter, pluviner,
roupiller, s'assoupir ; a picura de somn tomber de sommeil ; cfr.
tirol ital. picolar pendre en ba^, se dit de la tete lorsqu'on dort
assis, s^assoupir etant assis; - picurare, sf.; - picurătură, sf.
d^ulement.

Picior (chicior), sm., picioare, pi. f., pied; L. petiolus, dim.
de pes; it. picciuolo, esp. peciolo queue d'un fruit; ţezuolo petite
pointe; in picioare, din picioare debout; a lua pre cineva preste
picior railler, plaisanter q. ; a o lua la picior lâclier le pied,
s^enfuir; ^ piciorong (piciorang), sm., piciorongă, sf. ^chasse.
picioraş, pidorug, picioruş, picioruţ, sm. petit pied.

Piedică (chiedică), sf. entrave, lacet, enrayure, sabot, re-
sistance, obstacle, opposition, inconvenient, detente, arret {au
fusU); L. pedica; it. piedica; iwrt. pea, pejo; fr. pi^ge; apune
piedică entraver, empecher; - împiedic (inchiedic), ai, at, a, vb. 1;
entraver, enrayer, r^primer, paralyser, rompre, traverser qch.,
L. impedicare; vit. impedicare; prov. emped^ar, empaichar, em-
paitar, enpazar, empechar; vfr. empegier; nfr. empi^ger, em-
pâcher; - impiedicare, sf.; - impiedicător, 2i.a]., subst., entravant,
&c.; - impiedicătoare , sf. sabot;- impiedicătură , sf. empeche-
ment ; - despiedic (deschiedic), ai, at, a, vb. 1 ; dâsentraver, dâs-

204 I. Piele— Pier.

enrayer; - desjnedicare , sf. ; - despiedicător, adj., d^sentravant.
despiedicătură, sf. action de dfeentraver.

Plele (chiele), sf., piei pi., L. pdlis; it. pelle; fritd. esp,
piel; port, pele, pelle; cat. pell; prov. pel, pelh; vfr. pel; nfr.
peau; roni. d. Gr. pial; - pielar, sm., L. pellarius; co^. peller;
port, pelleiro; prov. pelhier, pelier; it. pelliciere, pelliciajo (de
pdlicitis); esp. pellejero (pellicularius); port, peliqueiro, cat.
pellisser, prov. pellicier, pellecier, fr. peaussier (peUidarius).
pielărie, sf., L. pellaria {talema); it. pelliceria; e^p. pellejeria;
port, pelleheria; prov. pelharia; fr. peausserie; - pidicicăy pid-
cică, pidicuţă^ pidcuţă, pidişoară, pieliţă, sf. petite peau, pellicule.
pidiţos, adj., pelliculeux, membraneux ; - pidos, adj., de peau,
de cuir, membrana; - impieliţat, adj., incarna; it. impellicciato
envdoppe d^une pelisse ; drcLC impieliţat diable incarna.

Pîept, (chiept), sm.; piepţi, pi. m., piepturi, pi. f.; poitrine,
sein, gorge, poitrail (cheval); L. pectus, oris; it. petto, esp.
pecho,. peto; port, peito; cat. pit; prov. peich, peit, piech, piet,
pieit, pit, p^e; vfr. peis; nfr. pis (2lilc.= poitrine, auj. tetine
d'une vdche, &c.); -pieptar, sm. colletin, corset, camisole, bras-
sieres, gilet, jaquette, plastron; it. pettiera; - pieptenuş, sm. dim.,
aussi Lusdma phoenicarus; -pieptiş, adv., courageusement ; (v.
Alex. P. 35) ; - pieptişor, pieptuţ, sm. petite poitrine, &c. ; - pieptos,
adj., qui a la poitrine large, vigoureux=»L. pectorosus, it. pet-
toruto ; - pieptesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl. ; a se piepti, esp. espetarse,
se rengorger; - pieptire, sf.

Piepten y pieptene, (chiepten), sm., L. pecten, inis; it. pettine;
esp. peine; port, pente, pentem; cat. pinte ; j^rov. penche; fr. peigne.
pieptenaş, pieptevmţ, sm. petit peigne ; - piepten, ai, at, a, vb. 1 ;
L. pectinare; it. pettinare; esp. peinar; port, pentear; cat. pen-
tinar; prov. penchenar; fr. peigner; - pieptenar, sm., L. pecti-
narius; it. pettinajo; esp. peinero; port, pentieiro; cat. pentiner;
fr. peignier; - pieptenar e, sf.; - pieptenărie, sf., esp. peineria;
magasin , fabrique de peignes ; - pieptenător, adj., subst. ; it.
pettinatore; esp. peinador ? ^rov. penchenaire; vfr. peigneur; -piep-
tenătură, sf., it. pettinatura; esp. peinadura; port, penteadura.

Pier (chier) pieiu peiu (chieiu cheiu), pierii, pierit, pieri,
vb. 3; p^rir, dâp^rir, maigrir, amaigrir, disparaître, s'^vanouir,
s'^clipser, mourir, crever ; L. pereo, ii & ivi, itum, ire ; it. perire ;
vcat. prov. perir; fr. p6rir; esp. port. perecer; a pieri din ochi
disparaître, se perdre de vue ; piei din ochii 'mî 6te-toi de devant
mes yeux; - piericios, adj., p^rissable, passager, transitoire.
pieridune, sf. d^p^rissement ; - pierire, (peire), sf. ; - pierit, part.,

I. Pierd— Piper. 205

adj., p^ri, perdu, d^p^ri, dispăru; pierit la fa^i maigri (au vi-
sage), mine CEtible; - pieritor, adj., p^rissable; - pieriturăj sf.
dâp^rissement.

Pierd (chierd) pierz, pierdui, pierdut, pierde, vb. 2 ; L. perdo,
idi, itum, 6re; it. perdere; esp. port, perder; cat. perdrer; prov.
fr. perdre; - pierdainic, adj., p^rissable (v. Con. P. 279), pas-
sager, transitoire ; -j^ierder^, sf. perte, perdition, privation; -pierde-
varăf sm. flaneur, faineant, musard , (litt. cdui qui perd Vete) ;
cfr. it. perdigiomo; -pierzame, sf. perdiition; -pierzare, sf. perte,
perdition ; le pi. pierzări aussi gibet; - pierzăcios, adj., perdable.
pierzăciune, sf., L. perditio, onis ; it. perdigione, perdizione ; esp.
perdicion ; port, perdiţâo; cat. prov. perdicio; fr. perdition; - pier-
zător, adj., subst., L. perditorius — perditor; it. perditore; esp.
ţerioăor ;- pierzătură, sf. perdition, perte, abortus.

Piersic, s., v. persic.

Piez, sm., piezuri, pi. f. travers, talus; sard, biasciu, vcat.
esp. (Valence) prov. fr. biais, neat, biax travers; port, viez o6-
liquite; it. avec un s pr^positif sbiescio oblique, de biais\ selon
Diez Dk 1. 65 du L. bifax i. e. d deux vues, louche; de bifax
(bis-fax pour bis-oculus) s'est produit en prov. bifais — biais,
port, viez, rom. piez\ cfr. it. bieco, sbieco louche, obliqiie du L.
abliquus; - pieziş (chieziş), piziş, adj., adv., louche, oblique,
transversal, de biais, en ăcharpe, de c6t^, de — en travers; a fi,
a merge pieziş biaiser; - plezi§ez, impiezişez, ai, at, a, vb. 1;
mettre de travers, en biais, obliquement; sard, sbiascai; prov.
biaisar; fr. biaiser; - piezişare, impiezişare, sf.

Pimping, sf., it port, pimpinella; piem. pampinela; esp. pim-
pinela, cat. pampinella; fr. pimprenelle; nhaU. pimpemell; magy.
pimpinella ; ngr. neiiţuvăls (D. C); on prătend que le terme bo-
tanique pimpinella sa^ifraga est une corruption de bipevmeUa
pour bipemla = ă deux ailes.

Pin, sm., L. pinus; it. esp. pino; port, pinho, pinheiro; cat.
pi; prov. pin, pinhe; /r. pin; le terme populaire est brad de
VaXb. breth.

Pintre, pr6p., v. printre.

Pipă, sf., pipe k tabac; it. pipa, piva; cat. esp. port, pipa,
prov. pimpa, pipa, fr. pipe tuyau pour siffler, tuyau en general,
pipe a tabac; pt. russe magy. pipa pipe ă tabac; cech. pol. pipa,
pipka tuyau, sifflet, pipe ă tabac ; vhaU. pfîfâ ; nhaU. pfeife ; le
mot avec sa signification fonciere ^sifflet d'oiseleurt vient du
L. pipare, pipiare, crier comme des oiseaux.

Piper, (chiper), sm., L. piper, eris; it. pepe, pevere; esp.

206 I. Pîrghie— Pisc.

cat. prov. pebre; fr. poivre; aib. piper; vhaJl. pfeffar, fefor; nhaU.
pfeflFer; vsl. pBprb; ml. serbe prper, biber, papar, peper; btdg.
piper; cech. pepf; pol pieprz; j>^. russe perec, poper; russe perect;
ngr. nm^Qi; turc biber; piperul lupului Daphne mezereum; ' pi-
pemiţă, sf. poivrier, poivriâre; nsl. serbe bibemica, bibemjafia,
paprenjata, paprenica ; pol- pieprzniczka ; russe perecnica ; - piperos,
adj., poivreux ; - piperuş (chiperuş), sm. piment = it. peverone,
fr. poivron ; - piperez, ai, at, a, vb. 1 ; it. impepare ; fr. poivrer ;
nsl. serbe papriti, biberiti; ngr. nineQC^to^ TtiTteQcivot); - piperare, sf.
piperat, part., adj., L. piperatus; poivr6; ngr. niTtsQctrog.

Pîrghie 7 sf. perche, gaule, ^coperche, levier; du *L. perticula,
dim. de pertica, dont it. pertica, esp. port. percha, cat. perca,
prov. perja, perga, pergua, fr. perche, alb. pourtekg; pîrghie de
fer pince.

Pisez, (chisez), ai, at, a, vb. 1; piler, pilonner, broyer, L.
pisare (pinsare, pinsere) ; esp. port. pisar ; vcat pitjar ; prov.
pizar; fr. piser; it. pestare, esp. pistar, prov. pestar, fr. patois
pister, du fr6q. pistar e (de pistus ij^om pirmtus); - ptsat, sm.
gruau de millet, millet mondâ, bouillie de millet; du part.
pvnsatus (pinsare) pour pinsitum se. poMicum; - păsâtos, adj.,
farineux, mou ; - pisare^ sf., pisaty sm. action de piler, &c. - pi-
sălugy sm., pisăluge, pisăluguri, pi. f., pilon, martinet, hie,
demoiselle; -pisător, adj., subst., pilant, pileur; esp. port. pisador.
pisătoare, sf. broie ; - pisătură, sf. action de piler ; esp. port. pi-
sadura ; - pisăgesc, ii, it, i, vb. 3 ; broyer, battre, rouer de coups.
pisăgeală, sf. broiement ; - pisăgire, sf. ; - pistof esc, ii, it, i, vb. 3 ;
broyer, toaser; -|)is^şir^, sf.

Pif (chiş), ai, at, a, vb. 1; it. pisciare; cat. pixar; prov.
pissar; nprov. picha; pic. picher; fr. pisser; angl. piss; nhaU.
pissen; etymologic i/nconmie; v. Diez D. 1. 323.

Pisc, plisc, sm., piscuri, pi. f., bec, pointe, pic, cime, som-
met d'une montagne, proue d'un navire; cfr. sard, pizzu bec\
mii. pizz, sic. pizzu, vit. pinzo, rom. d. Gr. pizza piquant,
aiguUlon;- esp. pinzas, it. pinzette, fr. pince; - pif o (chişc), ai,
at, a, vb. 1; pincer, piquer, picoter, pointiller; it. pizzicare;
vemt. pizzare; esp. pizcar, pinchar; cat. pessigar; port. piscar;
prov. pezugar ; wall pissi ; fr. pincer ; alb. piskoig , pitskoig ;
nhall pfetzen, pfitzen; neerl pitsen; T^tymologie de tous ces
mots est incertaine ; notre opinion est qu'ils ont du rapport avec
pic (picus) (v. c. m.); a pişcă cu ochii, port. piscar os olhos,
clignoter des yeux; - pişcare^ sf.; - pişcâtor^ adj., pinşant, &c.
pişcătură, sf. pincement, &c. ; - piţig, ai, at, a, vb. 1. =pişc.

k

I. Pitac— Plăcintă. 207

pffiff^y P^iV^ ^^' m^sange; pipgoiu roş pivoine, bouyreail; cfr.
pori. pisco rauge-^piem; - piţigăiat, adj., pointa, aigu, grâle, mince.

Pitac, sm., pitace, pitacuri, pL f. papier, ordonnance, ordre^
decret; (t. Ur. 1. 105); L. pittacium {mftaxiov); vsl. pitatB
pMadum ; - petic, petec, sm., petică, petecă, sf. chiffon, lambeau,
torchon, &c. ; BL. petacia, petaccium panm fragmentum ; it.
pezza, pezzo; esp. pedazo, pieza; 2>ort. peda90, peţa; 2>rot;. pedas,
pessa, peza; fr. pi^; aZ6. pjesS; - peticar, sm. chiffonnier,
drillier, peillier; - peticărie, sf., peticărit, sm. chiffons en g^n^
ral; - peHcd, peticu^, sm. petit chiffon; - peticesc, ii, it, i, vb. 3.
=i^. rappezzare; esp. apedazar; prav. pedassar, petazar, peassar;
fr. rapi^r, rapiâceter; ^ peticire, petidtură, sf. rapi^cetage; -pe-
tidtarf sm. racommodeur, ravaudeur; - peticos, adj., d^guenill^
dăchirâ.

Piui (chină), pioă, pivă, sf., pim, pi., pile, pilon, moulin
k foulerie; L. pila (avec syncope de l pia dont piuă — pioă ou pivă;
cfr. măduă — m^^rd(= medulla); it. esp. vcat. prav. pila; port.
pilha, pia; fr. pile; a bate in piuă mettre au pilon, piloner,
fouler; a se pune piuă faire la courte ^cheile, tendre le dos ă q.
pour raider ă monter; - piuar, sm. fouleur, foulon, foulonnier.
piulifăf (piuriţa, pioriţă), sf. mortier, ^grugeoir, toou; - pilug,
sm. pile, pilon, martinet; - pilugesc, ii, it, i, vb. 3; piloner.
pUugire, sf.

Plac, plăcui, plăcut, plăc^, vb. 2 ; L. placeo, ui, itum, 6re ;
it. piacere; esp. placer; port. prazer; cat. plaurer; prov. plazer;
vfr. plaisir ; w/r, plaire ; aJb. pfiljkjeig ; îm% (pour mie) place a
zice, L. placet mihi dicere; - plac, sm., placuri, pi. f., plaisir,
gr6, volont^, goftt, aise; it. piato; esp. port. pleito; cat. plet;
prov. plag, plach, placht, plac, plait, plat; fr. plaid; alb. p61jkjim;
du L. placitum = ce qui plait ; după plac ă plaisir, ă volenti.
plăcere, sf., it. piacere; esp. placer; port. prazer; vcat. plaer,
plaher; nccU. pier; prov. placer; vfr. plaisir; w/r. plaisir, plaire.
plăcut, part., adj., L. placitus, a, um; prov. plagut; plaisant,
agr^ble, revenant, suave, pr^venant, gentil, gracieux, mignard.
despiac, ui, ut, 6, vb. 2., L. displacere=displicere; it. dispiacere;
esp. desplacer; port. desprazer; vcat. desplaer, despler; prov. des-
plazer; fr. dăplaire; - desplăcere, sf., it. dispiacere; esp. desplacer;
port. desprazer; fr. d^plaisir.

Plăcintă, sf. găteau, patisserie, pât^ ; L. placenta ; pt. russe
pala£ynta, palanyca, magy. palacsinta (du rom.)', - plăcintar
sm., L. placentarius; pâtissier; -plăcintărie, sf. patisserie, bou-
tique de pâtissier; - plăcintioară, sf. petit găteau.

208 I. Plagă— Plec.

Plagă, sf., plâgi, pi., plaie, fl^au, peine, coup; L. plaga,
(nXifjYrj); it. piaga, cat. vesp. plaga; nesp. Uaga; port, praga;
prov. plaga, plagua, playa; fr. plaie; alb. pljag8.

Plămînă, plumină, mac. rom. pălmună (pour pălmine, ptd-
mine\ sf., plămmi, plămli, pi., L. pulmo, onis; it. polmone; esp.
pulmon; cat. pulin6; prov. polmo, pulmo; fr. poumon; aU). plemon;
piămînă albă Nymphaea alba; - plămînare, pluminare, sf., *L.
pulmonaris, e, ţour pulmo)mriu8, o, um; it. polmonaria; esp. port.
puhnonaria; fr. pulmonaire; Ptdmonaria officinalis.

Plâng, plânsei, plans, plănge, vb. 2 ; pleurer, sangloter, lar-
moyer, lamenter, plaindre, complaindre, d^plorer; L. plango, nxi,
nctum, Sre; it. plângere, pjagnere; vcat. planyer, esp. planir;
prov. planher, plagner, plaigner, plaingner, planger, plainer,
planer; fr. plaindre; port. prantear (du part. pranto=planctu8);
a plănge lacrimi, it pianger lagrime; a plănge pre cineva pleu-
rer q.; - plăngăcioSf adj., pleureux, pleumicheur; - plăngător,
adj., subst., it. piagnitore, piangitore; esp. planidor; port. pran-
teador; - plăngere, sf.; - plăyigeros, adj., it. piagnoloso, piango-
loso; - plans, sm., plănsuri, pi. f. pleurs, sanglot, plainte;
L. planctus, us; it. pianto; esp. planto; port. pranto; prov.
planch, plan, plâng, plain; vfr. plaint; nfr. plainte; - plânset,
sm., planşete, pi. f., d'une forme *L. plansitus (pour planctm);
sanglot, pleurs; - pil^'f^soare, sf. pleurs, larmes, plainte, dolăance,
supplique; a da plănsoare se plaindre; - plănsură, sf. pleurs,
lamentation.

Plantă, sf., L. planta; it. pianta, cat. esp. port. prov. planta;
fr. plante; - plătăgine, pătlăgine, sf.; L. plantago, inis; it. pian-
taggine; esp. llanten; port. tanchâgem; cat. plantatge; prov.
plantage; fr. plantain; Plantago major.

Plăpănd, adj. y. pup. Plătăgine, s. v. plantă.

Pleban (plebean), sm., cura (LB.) ; du ML. plebanus, (plebs
eglise paroissiale) ; it. piovano; venit, piovan; nsl. serbe plovan;
pol. pleban; magy. plebanos.

Plec, ai, at, a, vb. 1; plier, flăchir, incliner, pencher, se
pencher, se porter, se preter, daigner, partir, s'en aller; L. pli-
care; it. piegare; esp. plegar, Uegar; port. pregar, chegar; cat.
plegar ; prov. plegar, plecar, pleiar ; vfr. pleyer ; nfr. plier, ployer,
plisser (* plictiare) ; a pleca cu trăsura partir en voiture (dans
cette acception pleca est justement Toppos^ de Vesp. llegar, port.
chegar qui signifie arriver); - plecăcios, adj., pliable, pliant, flexible,
souple ; - plecăciune, sf. inclinaison, inclination, humility, soumis-
sion, r^v^rence, respect ; cu plecăciune avec respect , r^v^rencieuse-

I. Plec— Plec. 209

ment; -plecare, sf . ; -plecat, part., adj., penchant, oblique,
souple, prMispos^, soumis, humble, obs^uieux, r^y^rencieui,
sujet ; - plecate, sf. pi., (LB.) souBvement de coeur, naus^es.
plecător, adj., pliant, &c.; esp. i^legsAox',- plecătoare, sf., (LB.)
se. oae; brebis qui allaite, brebis priv^ de son agneau; - pHe-
cătură^ sf., L. plicatura; it. piegatura; esp. plegadura; port.
pregadura; - aplec, ai, at, a, vb. 1; pencher, incliner, plier,
allaiter; L. applicare; it. applicare; esp. cat. prov. apUcar;
port. applicar; fr. appliquer; a se apleca la ceva s'appliquer ă
qch. ; a se apleca cuiva de ceva aToir mal au coeur, avoir
envie de vomir; - aplecare, aplecate, aplecător, aplecătoare, aple-
cătură, y. plecare, &c. ; - duplec, ai, at, a, vb. 1 ; plier, courber,
doubler; L. duplicare; it. duplicare; cat. esp. port. prov. dupli-
car; a se dupleca in genunchi se mettre ă genoux, (litt. se
plier ă genoux); v. Nouv. Test. Marc. 15. 19; M.M. C. 145=
dotMer; - duplecare, sf. ; - înduplec, ai, at, a, vb. 1; L. in-dupli-
care; flfohir, ployer, engager, persuader, ^difier, pr^venir q. ou
Tesprit de q.; a se indupleca se rendre, se laisser vaincre, ac-
quiescer; - induplecăcios , adj., flexible, pliant, pliable, Uant,
facile, prenable, traitable; - induplecădune, sf. flexibility, &c.
induplecare, induplecătură, sf. fl^chissement, &c. ; - induplecător,
adj., fl^hissant, persuasif, Mifiant, flatteur; - suflec, (pour su-
plec, cfr. it. sofftce de supplex) ai, at, a, vb. 1; (suftdc, suvtdc
sont des formes erronees); replier, retrousser, trousser, ăcourter;
du L. sub-plicare, supplicare; it. soppiegare; prov. supplicar,
soplegar, sopleiar, sopleyar; pour le sens primitif du L. sup-
plicare de plicare cfr. it. soffice, fr. souple de supplex flexible;
l'acception principale du vocable latin, c.-ă-d. de supplier en
pliant le genou, reste ^trangSre au mot rom., - a sufleca mani-
cele retrousser Ies manches; - suflecare, sf.; - su/lecătură, sf.
retroussement ; - despic (pour desplec), ai, at, a, vb. 1; fendre,
expliquer; L. de — ex — plicare; it. diespiegare; cat. esp. desplegar;
port. despregar; prov. desplegar, despleiar; vfr. desplier, des-
ployer; nfr. d^plier, d^ployer; a despica un lemn fendre un
morceau de bois; a despica de a fir a p^ expliquer tres minu-
tieusement, subtiliser, (ab filo et pilo = ab ada et acu) ; - despicare,
sf.; - despicător, adj., subst., fendant, fendeur; - despicătoare,
sf. fendoir; - despicătură, sf. fente; o despicătură de lemn bois
de refend; - răspic, ai, at, a, vb. 1; L. re — explicare; expliquer,
d^rouiller, ţT^ciser; - r^spicare, sf. explication, precision ;- r^-
picat, part., adj., expliqu^, distinct, clair, net, positif; - respi-
cătar, adj., expUcant; - respicătură, sf. explication.

U

210 I. Pleoapă—PWaie.

Pleoapă, sf. paupiere; L. palpebra, ae; (palpea, transpose
en pleapa — pleoapa; cfr. plăpând de pcUpare); it. port. palpebra;
esp. parpado ; prov. palpebra, palpebre ; fr. paupiere.

Plin, adj., plein, rempli, replet, fort (voix)^ rond (voix), nourri
{bUf &c.), potel^, rebondi ; L. plenus, a, um ; it. pieno ; esp. pleno,
lleno; port. pleno, cheo, cheio; cat. ple; prov. plen; fr. plein ;t;5Z.
pltnt; russe polnBii; pol. pelen, pehiy; cech. plny; - plină-
tate, sf. plenitude, repletion; L. plenita», atis; prov. plenetat,
plentat, plendat, plantat; vfr. plenty, planta; - pUnişor, plinuţj
adj. dim.; - plinesc, împlinesc, ii, it, i, vb. 3; remplir, accom-
plir, completer, r^aliser, rendre, 6choir, exercer, satisfaire ă,
supl^er, parfaire, ex^cuter (jiidiciairement), saisir; prov. plenir
remplir; cfr. vsl. plxniti, naplxniti; russe polnetB, napolnitB;
pol. pelni(5, napeMc; cech. plniti; - plininţă, implininţă, sf.;
esp. Uenanza; plenitude, totality; - plinire, implinire, sf. ; - pli-
nitor,implinitor, adj., subst., remplissant, accomplissant, executant,
eiLkc>\AQ\\X',''plinittiră, implinitură, hî.; esp. Uenadura; accomplis-
sement, complâtement, realisation, execution &c,; - îndeplinesc, ii,
it, i, vb. 3; remplir, r^parer, exdeuter; - indeplinire, sf. ; - inde-
plinilor, adj., subst^uppl^tif, suppl^mentaire, integrant, ex^cutif,
ex6cuteur; - indeplinitură, sf. completement ;- cumplit, adj., ex-
cessif, extreme, exorbitant, d6mesur6, rigoureux, dur, v^h^ment,
avare, cruel, impitoyable, horrible; L. completus; it. complete,
compiuto, compito; esp. complete, cumplido; port. complete,
comprido; fr. complet, ac — compli; cumplit.de tare — de mare
extremement fort, extremement grand; (Con. P. 53 dit: ceriuri
vncumplite Ies cieux majestueux, immenses); - cumplire; sf.
avarice, duretd, cruaut^ (v. Ur. 4. 234); - cumplitate, sf., idem;
(v. Pan. P. V. 3Î7; Pum. L. 3, 170); - implu, umplu, ui, ut,
6, vb. 2; L, impleo, evi, etum, 6re; it. empiere, empire; vesp,
enjir: nesp, henchir; vport. emprir; nport. encher; cat. umplir;
prov. emplir, omplir, umplir; fr. emplir; alb. mbljoig; - impM-
tor, umplutor, adj., subst., esjy. henchidero; emplissant, celui
qui emplit; - implătură, umplutură, sf. remplissage, rembour-
rage, farce, farcissure, charge; - implere, umplere, st;'implut,
umplut, sm. action de remplir.

Pldaie, st, ploi, pi., L. pluvia; istr. ploja; vit. piova, ploja;
nit. pioggia; vesp. pluvia; nes2). Uuvia; port. chuva; cat. pluja;
prov. pluvia, ploia, plueia, pluia; vfr. plueve; pic. pleuve; champ.
ploge; nfr. pluie; pldaie măruntă, it. pioggia minuta, pluie
menue; ploaie de plumbi mărunţi cendr6e, cendre de plomb.
ploicică, ploişoară, ploiţă, sf. petite pluie; - ploios, adj., L. piu-

I. Plop— Polaiu. 211

viosus ; it. pioggioso, piovoso ; esp. Uu vioso, Uovioso ; port, chuvoso^
cat. plujos; prov. ploios, pluioxs; fr. pluvieux; - ploă (plouă),
ploâ (ploua), ploat (plouat), ploa (ploua), vb. imp. 1; L. piuit,
piuit (pluvit), pluv6re ; it. piovere ; esp. Uover; port. chover;
co^. plourer;^roî;. ploure, pluoure; fr. pleuvoir; -ploare (plouare), sf.

Plop, sm., L. populus (ploppus); vit. pluppo; nit. pioppo^
pioppa; neap. chiuppo;.«ic. chiuppu; esp. pobo, chopo, pobla; port.
chopo, choupo; prov. pibol; vfr. pouplier; nfr. peuplier; aZ6. pljep.
plopiş, sm., plopişte, sf. lieu plants de peupliers, tremblaie.
plopos, adj. = L. populneus; salce (salix) piopoasă peuplier noir.

Plumb, sm. plomb, crayon; L. plumbum; it. piombo; esp.
plomo; port, chumbo; cat. prov. plom; fr, plomb; alb. pljoump.
plunibuţj sm. petit plomb, petit crayon; - plumhiuj adj., * L.
plumbivus ^o\a plunH>eus; plomba; - plunibos^ adj., L. plumbosus;
it. piomboso; esp. plomoso, plomizo (plombicius) ; - plumbuiesc,
ii,*it, i, vb. 3. = L. plumbare; it. piombare; cat. esp. plomar;
port, chumbar; prov. plombar; fr. plomber {en patois plomer,
ţlommev) ;- plumbueaiăf st; - plumbuire, sf. plombage; -^^Zmw-
buitor, sm. plombateur, plombeur; - plmnbuitură, sf., L. plum-
batura; it. piombatura, esp. plomadura.

Poamă, sf. fruits en g^n^ral, ă. pepin ou ă. noyau; le sing,
particul. raisin; le plur. fruits, fruitage; L. pomum, pL poma;
it. pomo, pome; esp. port, pomo; cat. prov. pom, poma; vfr.
pom; nfr. ponmie; alh. pemmS (meme acception conime en rom.);
poamă coamă raisin long en forme de cornouille; poama vulpei
Paris quadrifolia; - pom, sm. arbre fruitier; L. pomus; - pomet, sm.,
pomete et pometuri, pi. f., L. pometum; it. pometo; fr. pom-
meraie pour pomaie; le pi. pmneturi aussi fruits en general,
pometărie, sf. fruits, fruitage; - pornită, sf. fraise, mfire, petit
fruit en g^n^ral; - pomişor, poniuleţ, sm. petit arbre fruitier.
pomuşor, sm. petit arbre fruitier; groseillier; -pomuşoară, sf. dim.,
surtout groseiUe; - ponmşel, sm. petit arbre fruitier; aussi Bryum.

Poartă, sf., porţi, pi. porte, frontispice d'un livre {=esp.
portada) ; L. porta ; it. cat. vesp. port, porta ; nesp. puerta ;
friid. puarta; fr. porte; alb. port8; nJmll. pforte; - portar, sm.,
L. portarius; it. portiere; esp. portero; port, porteiro; cat. porter;
prov. fr. portier; -portiţă, sf. petite porte, guichet.

Pogace, s. v. foe.

PoMu J poleiu, sm., Teucrium polium; Mentha pulegium;
L. pulegium, pulejum; it. poleggio, puleggio; esp. ţoleo; port,
ţoejo; prov. pulegi; fr. pouliot (dim. torn poulie); nhall. polei;
russe polei; cech. pol. polej; nsl. polaj, puli§; magy. polaj.

212 I. Policar— Porc.

Policar, sm. pouce; L. pollicaris (digitus); esp. pulgar; port.
polgar, polegar, pollegar; cat. pulgar; prov. polguar; vfr. pochier;
alb. poulkjer; it. poUice, cat. polse, prov. poke, pouse, nfr.
pouce de poUex, icis.

' Poliesc, poleiesc, ii, it, i, vb. 3; polir, brunir, fourbir,
d^brutir; L. polio, ivi & ii, itum, ire; it. polire, pulire; esp.
pulir; cat. polir, pulir; port. prov. fr. polir; a polii cu aur, cu
argint dorer, argenter; - poliealdj poleieală, sf. brunissage, four-
bissure, poliment; -poUire, poleire, sf.; - poliitor, poleitor, adj.,
subst., polissant, polisseur; - poliitură, poleitură, sf., L. politura;
it. pulitura; esp. pulidura; port. polidura; fr. polissure.

Pdiiţă, sf. lettre de change; '*' L. poletia; it. p61izza; esp.
poliza; port. p61i9a, ap61ice ; fr. police; nsl. serbe polica; ngr.
naJUr^a; turc polîtcha; tous ces vocables repr^sentent le BL.
polyptychum {noXvmvxov) registre des actes publics, livre terrier,
livre de souche, dont on a fait corruptivement aussi pdkcticum,
poleticum et poletum = vfr. pouli^, nfr. pouilk.

Popor, sm., popoare f pi. f., L. populus; it. popolo; esp.
pueblo, puebro; port. povo; cat. poble; prov. pobol, poble; vfr.
peuble ; nfr. peuple ; le mot a surtout Tacception de paroisse;
(v. C. C. § 842); ' poporeany adj., subst., paroissial, paroissien
(v. C. C. § 842); it. popolano; - poporime, sf. population, po-
pulace; - poporos, adj., L. populosus; it. popoloso; esp. pori.
populoso; cat. prov. populos; fr. populeux; - impoporez, ai, at, a,
vb. l. = it. popolare; cat. esp. prov. poblar; port. povoar; fr.
ţenţler ; - impoj^orare, sf. ; - despoporez, ai, at, a,.vb. 1; it. di-
popolare, spopolare; cat. esp. despoblar ; j^^orf. despovoar ; i^rot;.
depopular ; fr. d^peupler ; - despoporare , sf.

Por, (poriu, pur), sm., L. porrum, porrus; it. port. cat.
porro; esp. puerro; j)rov. porr, poyre; fr. porreau, poireau (por-
reUus); nsl. serbe por, pori; russe pei*x, porej; pol. cech. por;
magy. por6; vhall. phorro, porro; mhall. phorre; nhaU. bav. porri.

Porc, sm., L. porcus (TioQxog); it. vesp. port. nesp. puerco,
cat. prov. fr. porc; - poarcă, sf., L. porca; it. port. cat. prov.
porca; esp. puerca; - porcan, sm. petit cochon, petit andain;
(v. Jon. Cal. 107); cfr. L. porca, it. esp. porca terrain eleve
entre deux sillons; -porcar, sm., L. porcarius; it. porcaro, por-
cajo; esp. porquero, porcarizo, porquerizo (poramcius) ; port.
porqueiro; cat. porquer; prov. porquier; fr. porcher; - porcos,
porcoiaş, sm. petit cochon; Cyprinus gobio; - porcâreaţăf sf.
porcherie ; (v. Bl. Gr.) ; * L. porcaricia ; esp. porqueriza ; U. por-
cherăccio, adj.; -porcărie, sf., it. porcheria; esp. porqueria; port.

I. Port— Porumb. 213

prov. porcăria; fr. porcherie; - porcdrime, sf. les cochons, pores,
cochonnerie ; -2>orctfn^, sf., e^p. porcariza, porqueriza; porch^re.
porcesc, adj., porgeste, adv., de cochon, en cochon; - porcie, sf.
cochonnerie; - porcoiu, sm. grand cochon; if. porcone; esp. porcon.
porcos, adj., sale, mal-propre; - porcrină, sf., porcin, sm., Portu-
laca oleracea; Polygonum aviculare = L. jporco^^rwrn; - porctdean,
porcuşor, sm. dim., petit cochon ; le dernier aussi bUmchaitle,
eperlan; ' porcutz , sm. dim.; -purcel, sm., L. porcellus; it. porcello;
cat. esp. porcel; prov. porcelh, porcel ; vfr. porcel ; nfr.
pourcean; - purcică, sf. petit cochon de lait femeile; - porcă-
pesc, ii, it, i, vb. 3; faire, dire des cochonneries = t^. porcheg-
giare; - porcărire, sf.

Port, purtai, purtat, purta, vb. 1; porter, mener, soutenir,
dinger, conduire; L. portare; it. portare; esp. port. cat. prov.
portar; fr. porter; a purta cu vorba mener de belles paroles;
a purta vorbele rapporter; a purta cumrUul porter la parole;
a purta de na^ mener par le nez ; a se purta se porter, se
conduire, se comporter, en user avec q., âtre de mise, mener
une vie, procMer ; a se purta cu oamenii voir, fr^uenter le
monde; -port, sm., porturi, pi. f. port, costume, mise; it. porto;
esp. port. porte; cat prov. fr. port; - purtare, sf. portage, port,
proc^â, maintien, conduite, traitement, tenue, mamere, pose,
allure; - purtoit, sm. portage, port, &c.; - purtător, adj., subst.,
L. portatorius, portitor; it. portatore; esp. port. cat. prov. por-
tador; fr. porteur; ptirtâtor de vorbe rapporteur; - purtătură, sf.
portage, usure (d'habits , &c.) ; it. portatura ; prov. portadura.

Porţie, sf. v. parte.

Porumb, sm., porumbă, sf. palombe, colombe, ramier, pru-
nellier, (cfr. it. palombina sorte de raisin, palumbina cerise griotte;
esp. palomina sorte de raisin de couleur bleu'fonce = L. vitis
colurnbi/na), maîs, bl^ de Turquie (dont îl y a une variate rou-
geătre -bleuatre) ; L. palumbus, a; it. palombo; esp. palomo, a;
port. pombo, a; fr. palombe; alb. p61oump6, pSloum pigeon;
katdoumbri (cdumbeUa) prunellier, pruneUe; -porumbac, sm. petit
pigeon (v. Alei. Bal. 1. 88); - porumbar, sm. pigeonnier, grenier,
magasin de maîs; esp. palomar; port. pombal; - porunibaş, sm.
petit pigeon ; prunellier ; - porutnbărie , sf. colombier, pigeons.
porumba, porumbre, sf., porumbele, pi., Prunus spinosa, prunelle.
porumbel, porumbrel, sm., * L. palumbellus ţour pdlumbulus;
pigeonneau, prunellier ; - porumUcă, porumbrică, sf. petit pigeon
femeile; prunelle; -porumbior, sm.^ porumbioară, sf. petit pigeon.
porunibişte, sf. colombier, champ de mais ; - porumbi^, sf. petit

214 I. Pot— Prad.

pigeon femeile; -porumbiu, adj., couleur de palombe, de pigeon
= L. ţslxnnbimis; 'porumbuţ, sm. petit pigeon.

Poi (poem), putui, putut, put6, vb. 2; L. possum, potui,
posse; it. potere; esp. port cat. prov. poder; vfr. pooir; nfr.
pouvoir; (les formes romanes sent de Tinf. barbare potere pour
posse); poate (pour se poate), adv., il se pent, peut-âtre; cfr.
it. pu5 essere, esp. puede ser, port, pode ser, fr. peut-âtre; poate
că peut-âtre que, esp. puede que; poate-fi, L. fieri potest; se
poate il se peut ; nu se poate cela ne se peut pas ; - putere, sf.
pouvoir, puissance, valeur, force, virtualit6, vigueur, fermet^,
energie, intensity, porţie; it. putere, podere; esp. port. prov,
poder; vfr. pooir; nfr. pouvoir; pt. russe puterja; bulg. (Transyl-
va/nie) putere vis, (du rom.) ; in puterea k titre de, en vertu de,
selon, suivant, par; - puterinţă, sf. pouvoir, (v. Pan. P. V. 1. 128;
St. D. 521); - puternic, adj., puissant, fort, ferme, vigoureux,
robuste, &c. ; - putemiceşte, adv., puissamment, &c.; -puternicie, sf.
puissance; - putincios, adj., possible, praticable, vii'tuel, plausible;
esp. potencioso fort (au fig.); - putindoşie, sf. possibility, vir-
tualit^, plausibility (v. St. D. 521, 726); -putinţă, sf. puissance,
virtualitâ, possibility; L. potentia; it. potenzia, potenza; cat. esp,
port. prov. potencia; - putinţime, sf. puissance, possibility - we*
putinţă, sî. impuissance, d^bilit^, impossibility = L. impetentia ;
cat. esp. port. impotencia ; prov. impotencia ; fr. impotence.
neputincios, adj., impuissant, impossible; - răsputere, sf. grande
force; din răsputere de toutes les forces; - imputeresc, ii, it, i,
vb. 3; V. Împuternicesc; - împuternicesc^ ii, it, i, vb. 3; cor-
roborer, donner du pouvoir, donner plein-pouvoir, autoriser.
imputemicire , sf. action de donner du pouvoir, plein-pouvoir,
autorisation; - imputemioitor, adj., subst., fortifiant, restaurant,
le donneur de plein-pouvoir, &c.; - desputernîcesc, ii, it, i, vb. 3;
r^voquer un plein-pouvoir, &c. ; - desputemidre , sf .

Poturnic, potrunic, sm. perdrix male, garbon; L. coturnii,
icis, f. caille; it. cotornice, coturnice caUle, perdrix; esp. port,
codorniz, prov. codornitz caiUe; - potumică (potirnică, potrănică,
pfttămiche, păturniche, pătriniche), sf. perdrix femeile.

Prad (prftd), ai, at, a, vb. 1; pilier, d^pouiller, larronner,
faire main basse; L. praedari (praedare); it. predare; esp. port,
de-predar; fr. d^-prMer; pt. russe prejdovatj ; magy. predalni;
»[ce mot se confond sou vent avec a preda trahir (pour trăda),
predanie tradition, prodition, qui d^rivent direct, du vsl. pre-
daţi tradere, prodere, predamje traditio, proditio]€ ; - pradă,
(preadă), sf., prăzi, pi., L. praeda, ae; it. esp. prov. preda; fr.

I. Prănz— Pre. 215

proie; pt russe prejda; magy. preda; --prădare, sf. pillerie, dă-
prMation; - prddddune, sf., L. praedatio, onis ; d^prMation.
prădător J adj., subst., L. praedatorius, praedator; it. predatore;
prov. preador, preaire ; vfr. predeur ; - prăddtură , sf. depredation,
pillerie.

Prănz (prânzesc), ii, it, i, vb. 3 ; dîner ; L. prandeo, di, sum,
ere; it. pranzare ; - jpr(Xn-sr, sm., prănzuri, pi. f. dîner; L. pran-
dium; it. pranzo, pranso; - prănzire, sf.; - prăr^işor, sm., *L.
prandiciolmn ^m prandiohim; dejeuner; - prăr^zitor, adj., subst.,
it. pranzatore; -2}rrf»-87eî^, sm. petit dîner.

Prat, sm., praturi, pi. f. prairie, champ, pelouse; L. pratum;
U. prato; esp, port prado; cat. prov. prat; fr. pr^; lintea pror
tviui Lathyrus sativus; pratul lui Traian la Turda le champ
de Trajan ă Turda (Transylvanie) ; - prătar, sm., se. luna lui
prăta/r mois des prairies, mois de Mai.

Pre, pe (pă), pr^p., par, sur, vers, au, en ; L. per ; it. vesp.
vport. v&nprov. vfr. per; nfr. par; alb. p6r; pre uscat, pre
apă = it. per terra, per acqua; pre seară vers le soir, le soir;
pre somn^ L. per somnum, en sommeil; pre ascuns ă la d^rob^e,
en cachette; jur pre Dumnezeu, it. giuro per Dio ; pre auzite,
it. per udita , d'apr^s des ouî-dire ; a plecat pre o lună ii est
parti pour un mois; pre limba ta, pre romăneşte en ta langue,
en (daco-) roman ; - despre, pr^p., du L. de-ex-per, de, sur, par rap-
port ă, quant ă, du câte de ... ; despre nord du c6te du nord ; despre
aceasta sur cela; - pentru, printre, ^m^ra, pr^p., v. intre; - preete,
peste (pour prestră)^ pr^p. du L. per extra; outre, par dessus,
par delă, sur, dans, sous; preste măsură outre mesure; preste
puţin timp sous peu de temps; ^>re5^^ mană (litt. par dessus
la main), incommode, importun; - prin, pr^p., v. in; - spre, pr^p.,
du L. ex-per; vers, du câte de, sur, pour, par; in spre vers,
pour ; spre a... k l'effet de, pour, afin de ... ; spre seară, in spre
seară vers le soir; spre bvnde pour le bien. Les nomhres car-
dinaux de onze ă dix-neuf se composent avec la prep. spre,
c.-ă-d. que le plus petit nombre s'additionne au plus grand au
moyen de la prep. spre; doi spre zece, litt. deux vers ău. = douze;
c'est tout-â-fait la methode slave et albanaise; selon Tune la
prep, na = sur, ă, vers, selon Tautre la prep. mbd, nd& (=L.
ithde), sert ă lier les unites avec dix; cfr. \it. diciasette, dicia-
nove, port. dezaseis, &c., ou la prep. ad paraît avoir ete em-
ployee pour former la liaison = dieci-ad-sette , &c. ; - pară , păr,
păMă, pan, prep., vers, jusque; du L. per ad; istr. păr; alb.
ngjer, ngjera, njer, njera, ndjer; cfr. esp. port, para {vesp. vport.

216 I. Prea— Presur.

pora) ăe pro ad = torn, vers, jnsque; pară măine, esp. para
manana, jusqu'ă demain; pară la unul (per ad imum = usque
ad unum) jusqu'au dernier; pară 06, L. per ad quid, jusqu'k
ce que.

Prea, (pre), adv., L. prae; tr^s, fort, trop; nu prea guire;
prea de tot par trop ; prea bun tr^s-bon, trop bon ; (cfr. vsl. pre,
pârtie, V. Mikl. L. Psl. 717).

Precad, vb. v. cad. PrecuvTntez, vb. v. cuvînt.

Precuget, vb. v. cuget. Predomnesc, vb. v. domn.

Precum, adv. v. cum Prefac, vb. v. fac.

Prefincă, sf., Vinca major; L. pervinca (vinca penmca);
it. port. pervinca; esp. pervenca, pervenza; fr. pervenche.

Prefir, vb. v. fir. Preling, vb. v. ling.

Pregiur, adv. v. giur. Prelucrez, vb. v. lucru.

Prejudec, vb. v. judec. Prelungesc, vb. v. lung.

PremTndă, sf., L. praebenda; it. prebenda, prevenda, profenda;
prov. prebenda, prevenda, prenda; esp. cat. port. prebenda; fr.
pr^bende, provende.

Prenoesc, vb. v. nou.

Preot, (preut), sm.^ preoţi, pL, (pour prebit — prevt dont preut—
preot); mac. rom. preftu; istr. prevtu; prâtre; du L. presbyter
(presbyterum); v&ngr. jiQsa^vrsQog (litt. = senior, non pro aetate
vel decrepita senectute , sed propter honorem et dignitatem ; Isid.
7, 12); vit. venit, prevede; rdt. prete; mU. prevet, preţ; jpiem.
preive; neap, prevete; sic. previti; esp. prebitero, preste; vport.
preş te ; nport. presbytero ; cat prebere, preste ; prov. preveire,
preire, prestre; vfr. proveire, pro voire, prestre; nfr. pretre; ags,
preost; cmgl. priest; nhciU. priester; dU). prift; (selon Diez D.
1. 332 le rom, preot est du L. praepositus dont it. prevosto,
fr. pr^vOt); -preoteasă (preuteasft), sf., alh. prift6res6, pr6ft6res5,
priftanesS; pretresse, femme d'un pretre; -preoţesc, adj., preoţeşte,
adv., presbyteral, sacerdotal; - preoţesc, ii, it, i, vb. 3; faire
fonction de prâtre, ordonner un pretre; a se preoţi devenir prâtre,
se faire ordonner prâtre ; - preoţie, sf. prâtrise, ordination, ordre
de ţT^tre ;- preoţime , sf. clergi; - preoţire, sf. action d*ordonner
un pretre, ordination; - despreoţesc, ii, it, i, vb. 3; dăprâtriser.
despreoţire, sf. d^prâtrisation.

Propun, vb. v. pun. Prosemne, adv. v. semn.

Prâsăr, vb. v. sare. Prosimţosc , vb. v. simţ, simţesc.

Preschimb, vb. v. schimb. Presto, pr^p. v. pre.

Prescriu, vb. v. scriu. Prostrănopot, s. v. nepot.

Prescurtez, vb. v. scurt. Prosur, vb. v. Împresur.

I. Presus— Prind. 217

Presus, adv. y. sus.

Pretutinde (pretutindine) , adv. v. unde.

Preţ, sm., presuri, pi. f., L. pretium; it prezzo, pregio;
esp. precio, prez; port. preţo; cat, preu; prov. prez, pretz; vfr.
preis, pris; nfr. prix; nhcM. preis; a ave preţ, L. pretium ha-
bere; a i% in preţy L. esse in pretio; - preţuesc, uii, uit, ui, vb. 3;
appr^ier, priser, estimer, ^valuer, taier, valoir, r^puter = L. pre-
tiare; ii. prezzare, pregiare; esp. preciar ; jpor^. preţar ; prov. prezar ;
vfr. proisier ; nfr. priser ; nhaU. preisen ; a preţui pre cineva estimer q. ,
faire cas de q. ; - preţueală, sf. estimation, Evaluation, appr^ia-
tion, prisme; - preţuire, sf. ; - preţuitor, adj., subst., estimatif,
estimateur, appr^iateur, priseur; - preţăluesc, ii, it, i, vb. 3;
estimer, ^valuer; cfr. it. prezzolare; -preţăluire, sf.; - preţăluitor,
adj., subst, estimatif, estimateur, taxateur, priseur; - despreţ, sm.,
it. disprezzo, dispregio; esp. desprecio, desprez ; por^. despreţo;
cat. despreci ;i>rat;. despreczi; fr. m^pris (mintiS'pretium); - des-
preţuesc, ii, it, i, vb. 3. = L. depretiare, depreciare ; H. disprezzare,
dispregiare; cat. esp. despreciar; port. despre9ar; prov. desprezar,
despreciar ; fr. d^prăcier, d^priser ; - despreţuire^ sf. ; - despre^
ţuitor, adj., subst., m^prisant, d^pr^ciateur.

Preumblu, vb. v. umblu. Prezic, vb. v. zic.

Preurzesc, vb. v. urzesc. Pricep, vb. v. incep — incap.

PrevM, vb. v. v6d. Prier, s. v. Aprilie.

Primar, adj., L. primarius ; it primărie, (primajo), primiero ;
esp. primer, primero, primărie; port. primeiro; cat. primer; prov.
primer, primier, premier, prumier; fr. primaire, premier; ce mot
n'a en rom. que Ies acceptions suiv. : 1® cale primară premier
chemin que la nouvelle mari^ fait aprds la noce pour voir ses
parents (en Transylvănie) ; 2® primar - ă uni avec v^r cousin,
vară cousine (du magy. ver parent eonsanguin), i. e. v^ primar—
vară primară cousin germain — cousine germaine ; (cfr. esp. port.
primo hermano, prima hermana); le L. primus ne se trouve que
dans le mot primăvară (primaveară) printemps; - primicer, sm.
conducteur d'une certaine danse, (v. Cant. 264) ; L. primicerius ;
vfr. princier; nfr. primicier, princier.

Prin, pr6p. v. pre.

Prind, prinsei, prins, prinde, vb. 2; prendre, surprendre,
attraper, saisir, retenir, se saisir de qch., interceptor; L. pre-
hendo (prendo), di, sum, 6re; it. prendere; esp. port. prender;
ca4;. pendrer; prov. prendre, prener, penre, penrre; fr. prendre;
a se prinde se prendre, s'accrocher, s'attrapper, se figer, se fixer,
s'implanter, se rattrapper, reprendie, avoir prise, s'engager, prendre

{

218 I. Prind— Prind,

' un engagement, faire effet, profiter ; căi m& prind ochii aussi loin
que je vois, (litt. aussi loin que mes yeux prennmf); a prinde
la suflet respirer; a se prinde cu cineva, d^fier, gager q., parier
avec q.; - prindere, sf.; - prins, sm., prinsuri, pL î. = it cat.
esp. port. presa; prov. presa, prisa, prea; vfr. prinse; nfr. prise.
prinsătură, sf. prise, &c. ; -prinsoare, sf. prise, prison, gage,
gageure, pari; a pune prinsoare gager; a face prinsoare pre ceva
faire un pari, gager, se faire fort; - prinsură, sf. prise, terrain
enclava des champs communaux; - prinzător, adj., subst., it
prenditore; esp, port, prov. prendedor ; fr. preneur; -prinzătoare, sf.
attrape, pi^ge, trappe; cfr. esp. prendedero agraffe; - aprind, insei,
ins, inde, vb. 2; enflammer, ^chauffer, allumer, embraser, in-
cendier, exalter, ^clater, passionner, piquer d'honneur; L. ap-
prehendere (apprendere) ; it. apprendre; esp. aprehender, aprender;
port. apprehender, aprender; cat apendrer; prov. aprendre, apenre,
aprener , emprendi-e ; fr, apprehender, apprendre, ^prendre; a aprinde
focul allumer le feu, du feu; a se aprinde focul prendre feu,
it prender fuoco, apprendersi ii fuoco; ă^se aprinde foc prendre
feu (au fig.), se faire feu et flamme; le prov. comprendre, em-
prendre et le fr. ^prendre avaient ane. aussi Tacception d'enftam-
mer, au propre et au figura, cfr. le part. fr. epris; - aprindere,
sf. embrasement, inflammation, fougue, vivacity ; aprindere mare
a sufletului grande exaltation ; - aprins, sm. inflammation, &c. ;
pre la aprinsul luminărilor lorsqu'on allumera Ies chandelles,
le soir; - aprinzător, adj., subst., ^chauflfant, embrasant, allu-
mant, eĂlmnem ; - aprinzătură , sf. embrasement, &c. ;- cuprind,
insei, ins, inde, vb. 2; contenir, renfermer, enfermer, impliquer,
occuper, saisir, tenir, porter, recfler (au fig.), pr^occuper; L. com-
prehendere, (comprendere) ; i^. comprendere; esp. port comprehender;
esp. aussi comprender; cat. comprendrer; prov. comprendre, com-
penre, comprener; fr. comprendre; a cuprinde mintea ou a se
cuprinde pr^occuper Tesprit; a cuprinde pre scurt abr^ger, se
r^sumer; a cuprinde locul cuiva tenir lieu d'une personne; a fi
cuprins de etre saisi de ... ; a cuprinde cu manile saisir avec
Ies mains; - cuprindere, sf., cuprins, sm. contenance, teneur,
circuit, tour, enceinte, ^tendue; - cuprins, part., adj., contenu,
saisi, compris, pr^occup^, accomod^ de biens ; om cuprins homme
k son aise; - cuprinzător, adj., subst., contenant, embrassant,
saisissant, spacieux, itenăa; - cuprinzătură, sf. contenance, &c.
deprind, insei, ins, inde, vb. 2; former, exercer, rompre, habi-
tuer, accoutumer, router, routiner ; L. deprehendere, (deprendere) ;
vesp. deprehender, deprendre, saisir qch., apprendre; a se de-

I. Printre— Puîu. 219

prinde s'exercer, &c. - deprifidere, sf. action d'exercer, &c., exercice,
habitude; - deprinzător, adj., subst., exerţant, &c.; - deprinză"
tură , sfl exercice , habitude ; - desprind , insei, ins, inde, vb. 2 ;
detacher, d^crocher ; L. dis-prehendere ; esp. port, desprender ; fr.
d^prendre; - desprindere , sf.

Printre, pintre, pr^p. v. intre.

Pristin, adj., ci-devant, vieux, d'autrefois; L. pristinus, a,
um; it. esp. port, pristine.

Priveghiez, vb., privighitoare, s. v. veghiez.

Propăşesc, vb. v. pas.

Prubă, sf. ăchantillon, modele, touche (de la pierre), poin9on ;
L. proba; it. prova, pruova; es}). prueba; port, prova; cat.
proba; prov. prova, proa, fr. preuve; cdb. provoura; nhcM.
probe ; russe pol. nsl. serbe fnagy. proba ; [le mot a 6t6 intro-
duit du slave ou du magy; le verbe a prubui, a prubtdui est le
si. probaţi, magy. probalni, nhall. prdbiren\ aproba, L. probare,
est un neologisme].

Prun, sm., L. prunus ; it prugno ; cat. pruner, prov. prunier,
pruner, /V. prunier; - prună, sf., L, prunum; it. prugna, brugna,
pruna; cat. vesp. prov. pruna; fr. prune; - pninet, sm., pru-
nelaie; it. pruneto (epiniers); esp. pruneda pninelaie.

Puchios, puchinos, adj., v. punoiu.

Pughilar, s. v. pumn.

PuYu, sm. petit, jeune d'un animal, point, petit point; L.
pullus, a; it. esp. polio, a; port, pola; cat. poll, a; prov. pol,
a; fr. poule; aTb. poulj8, poule; puiii de găhiă poussin, poulet;
puiule! mon petit! mon bijou! cfr. L. meus pidlus passer, mea
columba, &c. ; (v. Plant. Cas. 1. 50) ; - puică, sf. petite poule, pou-
lette; esp. pollico; - puiculiţă, puicuţă, sf. poulette; - puiluş,
sm., * L. pulluceus = puUicenus (poussin) \ pleyon, osier pour
lier la vigne; cfr. L. pullus, pullulus, it. pulla, pollezzola, pol-
loncello rejet, petit rameau; - puime, sf. petits en g^n^ral.
puişor, sm., * L. pulliciolus pour pulhdus ; poussin, petit point,
petite monnaie (de 15 Ce>tt. environ), bijou (terme de caresse).
puiuţ, sm., poussin, &c.;-puiez, ai, at, a, vb. 1., puiesc, ii,
it, i, vb. 3; faive des petits, moucheter, tacheter; L. pullare,
pullulare; it. poUare, pullolare, pullulare, esp. pulular; port.
pular, pulular; fr. puUuler; a se puia, pui etre en chaleur,
en rut, s'accoupler, s'apparier ("des grands oiseaux, des chiennes,
louves, martres, &c.) ; - puiare, puiere, puire, sf. action de faire
des petits, &c; - puiat, ^miet, putt, sm. action de faire des pe-
tits, temps ou les animaux s'accouplent , accouplement ; - puiete,

220 I. Pulbere— Pun.

sf. couv^e, petits=L. puUities; - puietoare, puitoare^ adj. Um.
chaude, en chaleur (des chiennes, &c.)

Pulbere, sf. poussiere, poudre; L. pulvis, ens; it. polvere;
esp. polvo, polvora ; port. p6, polvora, poeira ; cat. polvora ; prov.
polvera, podra; vfr. poldre; nfr. poudre; M. pljouhour; ngr.
novi^Qi; nhaM. pulver; - pulberiu, adj., * L. pulveriTUS pour
ptdvereus; poudreux ; - pulheros^ adj., it. polveroso; esp. port,
polvoroso; prov. polveros, pulveros; fr. poudreux; - spulber, ai,
at, a, vb. 1 ; soulever la poussiere, faire lever de la poussiere,
faire de la poussiere ; L. expulverare ; it. spolverare, impolverare,
spolverezzare ; esp. espolvorear, espolvorizar, empolvar, empolvo-
rar; port, empoar, empolvoriţar ; prov. enpolverar; aJb. pljou-
houroig, pljouhounoig; - spulberare, sf.;- spulberat, part., adj.,
plein de poussiere, volage, l^ger; - spulberatic, adj., volage,
l^ger, inconstant; - spulberăturâ, sf., poussiere, chasse-neige.

Pulpă, sf. mollet, gras de la jambe; L pulpa; it. port.
polpa ; esp. pulpa ; fr. poulpe, pulpe ; alb. poulpS ; - ptdpişoară,
sf. petit mollet; - pulpos, adj. ă. gros mollets, jamb6; L. pul-
posus; it. polposo (polpacciuto) ; esp. pulposo; fr. pulpeux.

Pumn, sm. poing, poign^e; L. pugnus; it. pugno; esp.
puno; port, punho; cat. puny; prov. punh, ponh, poing, poinh;
vfr. pung ; nfr. poing ; alb. pounghf ; - pumnar, sm., poignet de
chemise; (I'acception de poignard est une imitation erronee de
Vit. pugnale, esp. punal, port, punhal, fr. poignard, mgr. fiTtov-
vuxhovj TTowuilov (D. C), cdb. pinjal du L. pugio, onis (pungere
ou pugnus, pugna?); - pumnaş, sm. petit poing, poignet de
chemise; - pumnişor, pumnuţ sm., petit poing; - pumnesc, pum-
nuesc, ii, it, i, vb. 3; paumer, battre avec les poings; - pum-
nueată, pumnire^ pumnuire, pumnitură, pumrmiturâ, sf. coup de
poing, gourmade; - pughllar, sm., (selon LB. jmjfMoreş) ; porte-
feuille, tablette; L. pugillar, aris; (cerae pugiUares); esp. pugi-
lar; magy. pugilaris.

Pun (puiu), pusei, pus, pune, vb. 2; placer, mettre, planter,
porter, poser, poster, tendre; L. pono, posui, positum (postum),
fire; it. porre; esp. poner; port, pdr; cat. pondrer; prov. ponre,
pondre; fr, pondre; a pwne in lucrare mettre en oeuvre, en pra-
tique, ex^cuter, exercer ; a pune la cale mettre, donner, apporter
ordre ă. qch., ordonner, ranger, r^gulariser; a pune la mană
pre cineva pincer, attraper, tromper q.; a se pune eu cineva
tenir tâte a q., entreprendre q. ; a se pune pentru cineva s'en-
tremettre, s'interposer, interc^der pour q. ; - puitor (pour pun^-
tor)j adj., subst., L. positorius, positor; posant, poseur; puitor

L Pun— Pun. 221

de leffi l^gislateur; puitor de foc incendiaire; -puiturăj sf. mise,
pose ; - punere, sf. pose, posage, mise, position, placement ; - pus,
sm., pusurif pi. f., L. positus, us; pose, mise, placement; pusul
la loc mise en place, ă sa place; - pusăură, sf., posture, posi-
tion, mise, placement ; L. positura ; it. positura, postura ; esp.
port, postura; /r. posture; - pusoare, sf., pusori, pi., mise, pose,
marcotte, provin, (v. Arh. B. 1. 19); - apun, usei, us, une,
vb. 2; L.apponere; it. apporre; vesp. aponer; port app6r; prov.
aponher, apondre; le verbe ne s'emploie en rom. guke que dans
le sens de se coucher des astres, et puis au fig. sefermer des
yeux; soarele apune le soleil se couche; ochii apun Ies yeux se
ferment (v. Con. P. 154); - apunăor, adj., descendant (du scieU).
apunere, sf. coucher (du sdeU); - apus, sm. coucher, couchant,
occident, ouest; cfr. it. port. ponente, esp. poniente, prov. po-
nent; - apusean, adj., subst., occidental, habitant de Foccident.
adăpost, sm., adăposturi, pi. f., d'un type L. ad — positus ; con-
vert, abri, retrăite, refuge, asile ; la adăpost h convert, k Tabri ;
c&. esp. port. aposento gîte^ auherge, chambre; aposentar loger,
downer un gite de posare, L. pausare; - adăpostesc, ii, it, i,
vb. 3; abriter, mettre ă. couvert, donner retrăite, garantir, pro-
tâger; - adâpostire, sf. ; - depun, usei, us, une, vb. 2; mettre
bas, d^poser; L. deponere; it. deporre (diporre); esp. deponer;
port. dep6r; prov. deponer; - depuitor (depunător), adj., subst.,
d^posant; - depunere, sf. ; - prepun, usei, us, une, vb. 2; pr6-
sumer, supposer, pr^juger, soup9onner, se d^fier; L. praeponere
(=supponere); it. preporre; esp. preponer; port. prepar; prov.
preponer; - prepuelnic, adj. pr^ventif, soup9onnant, ombrageux.
prepuitor, adj., supposant, defiant, sup9onnant, &c. ; - prepunere,
sf. supposition, soupfon; cu prepunere presumable; - prepus, sm.,
prepusuri, pi. f., supposition, defiance, soup9on, ombrage, pr6-
jug6; cu prepus suspect; a aduce pre cineva in prepus faire
soup9onner k q.; a ave prepus a,supra cuiva soupşonner q.; a
cade i/n prepus tomber en soup9on, âtre soup9onne; - repun,
usei, us, une, vb. 2; ^garer, perdre, succomber; L. reponere;
it. riporre; esp. reponer; port. rep6r; prov. reponer, reboner;
a se repune se perdre, succomber, mourir; a se repune din
via^ mourir, (litt. se reposer de la vie); - repunere, sf.; - re-
pus ^ sm. perte, &c; este pre repus din viaţă cela va lui coâ-
ter la vie; - spun, spusei, spus, spune, vb. 2; exposer, expri-
mer, dire, profârer, ^noncer, prononcer, răciter, raconter; L.
exponere; it. esporre, sporre; esp. exponer, esponer, port. expdr,
prov. exponer, esponer, expondre; alb. §poun; a spune pre din

222 I. Pung— Punoiu.

afarăj a spune de rost (rostro), reciter; a 'ş% spune curat părerea dire
nettement son opinion, trancher le mot; se spune Ton dit, Ton
parle ; - 5pwitor (spunStor), adj., subst., disant, diseur, raconteur,
it sponitore; - spus, sm., spuse et spusuri^ pi. f.; spusă, sf.
le dire, rapport, r^cit; după spusa lui au rapport d'un tel.
supun, usei, us, une, vb. 2; soumettre, subjuguer, asservir, d^
f^rer, dompter, ranger sous..â,.., rMuire; L. supponere; it,
sopporre, supporre; esp, suponer; port. suppdr; prov. supponer.
supunere, sf. soumission, d^f^rence, sujătion, ob^issance, reduc-
tion, resignation, souplesse, hommage; - supus, part., adj., subst.,
soumis, obeissant, soupl";, humble, sujet.

Pung, vb. v. impung.

PunoiUy (puroiu), sm., punoae, pi. f., pus, sanie; d'un type
L. puronius pour pus, puris; it. esp. port. fr. pus (pu^)', - pu-
noios, adj., purulent, sanieux, virulent =L. puscinus; - punoiez,
ai, at, a, vb, l. = L. suppurare; it suppurare; esp. port supu-
rar; fr. suppurer; - punoiare, punoiere, sf. suppuration; - pu-
noime, sf., purulence, virulence; - put (puţ), puţii, puţit, puţi,
vb. 3; puer,'8entir mauvais; L. puteo, ui, ere; it putire; cat
prov. pudir; vfr. puir; nfr. puer; -puchios, puchinos, (pour^-
tichios) adj. chassieux; d'une forme L. puticulosus; cfr. it. pu-
tiglioso (puticulosus) puant; - pu^iocnă, sf., Coriandrum testi-
culatum; - pudos, adj., it. puzzoso ; puant; piatră pucioasă
ou simplement pucioasă soufre; - putoare, sf., putori, pi., L.
putor, oris ; puanteur, f^tidite, infection ; cat. prov. pudor ; vfr.
puor, pueur; jmtoare dim, nas punaisie; - puturos, adj., L. pu-
truosus, putrosus ; puant, fetide, infecte, putide, m^phitique, ma-
lotru, paresseux; om puturos homme paresseux, puant de paresse;
puturoasă, sf., Coriandrum testiculatum ; - puturoşie, sf. puan-
teur, infection, paresse; - puţire, sf. ; - puţitor, adj., puant, fe-
tide, infect; - împuţesc, ii, it, i, vb. 3; infecter, empester, croupir;
L. im-putescere; it. impuzzare; fr. empuantir; - impuţenie, sf.
infection, puanteur; - impuţire, sf. infection; - impuţltor, adj.,
siibst., puant; - putred, adj., L. putridus; it. putrido; esp. pu-
drido; port putrido, podrido; cat. pudrite; prov. putrid; fr.
putride; - putregaiu (pour putredavu), sm., putregaiuri, pi. f.,
pourriture, bois &c. pourri; d'une forme *L. putredaneum = ^-
tredo, inis; cfr. s^um putrilago, inis ;' putregăios, adj., pourri;
cfr. prov. poyregos; - putreganie, sf. pourriture; - putrezesc, ii,
it, i, vb. 3; L. putrescere; esp. podrecer ; port. a-podrecer; it.
putridire; cat. esp. pudrir, podrir; prov. poirir, poyrir ; /r. pour-
rir; - putrezeală, sf. pourriture, corruption; - putrezidos, adj.,

I. Punt— Purice. 228

putrescible; - putreziciune, sf. putrefaction, pourriture, putridity.
puirejsirey sf. ; - putreeitor, adj., pourrissant, septique ; - putre-
ziturăy sf., cat podridura, pudridura; prov. poiridura, puiridura,
puridura; fr. pourriture; - imputrezesc, ii, it, i, vb. 3; L. im-
putrescere; it. imputridire; esp. empodrecer; v. putrezesc.

Punt, s. y. impung.

Punte, sf., punţi, pi., petit pont, planche, arbre (â^nne ba-
lance); L. pons, tis, m., it. ponte, m.; esp. puente, m.&f.; port.
ponte, f. , ca^ prov. fr. pont , m. ; - puntişoară , sf., * L. ponti-
ciola pour ponticului; esp. pontezuelo.

Pup, ai, at, a, vb. 1; baiser (des enfanfs); L. palpare ca-
resser; it. palpare caresser; poppare fetcr; cat. esp. port. prov.
palpar tâter; esp. popar caresser; port. poupar epargner; prov.
popar tHer; fr. palper; alb. pouth baiser; - pujyarCy sf., pupat,
sm., action de baiser, baiser; - plăpând (pour pălpănd), po-
plănd (v. Con. P. 244), du g^rondif L. palpando; douillet, de-
licat, frele, malingre, mignard; - plăpău, sm. homme douillet,
delicat, mignard; cfr. L. palpo, onis, flatteur.

Pupăză, sf. huppe, * puput, une sorte de găteau (baha) ; d'une
forme L. upupacea = M2)?//)a {inoip); it. upupa; mii. buba; ro-
magn. poppa ; piefri. popo ; j>o/-^ poupa ; prov. upa , upupa,
up^a; fr. huppe; houppe touffe, flocwh; it. bubuia, bubbolo, esp.
abubilla, (dini.); nsl. serbe pupavac; 7Nagy. babuta, babuka; cfr.
t;^. pupuuBCB avis quaedam.

Purced, cesei, ces, cede, vb. 2 ; proc^der, partir, provenir, naître,
âmaner, r^sulter, s'en suivre; L. procedo, essi, essum, 6re; it. proce-
dere; esp. port. proceder ; cat. proceir ; ^;/'0i?. proceder, procedir, pro-
cezir;/r.proc6der; -jpwrcedere, sf. action de procăder &c., Emanation,
derivation, depart, procession (du S^ Esprit); -purces, ^m., purce-
suri, pL f., idem ; L. processus ; it. port, processo ; esp. proceso ; cat.
prov. proces; f'r. proces (formation moderm); - purcezător, (puree-
gator), adj., siibst., procMant, provenant, d^rivant, partant, celui qui
part ; - purcezătură, (purcegătură), sf. = purcedere.

Purice, sm. puce; aussi pointe, coin; L. pulex, icis, m. ; it
pnlce, pulice, f.; esp. port, pulga, f. ; prov. piuze, piutz, piussa,
f. ; cat. pussa, f. ; fr. puce, f. ; - puricanţă, sf., puriceasă, sf.,
Polygoniun persicaria = Za^. it. pulicaria, esp. pulguera, port, pul-
gueira; - puricei, sm., puceron; - puricos, adj., L. pulicosus;
it. pulcioso; esp. pulgoso; - puric, ai, at, a, vb. 1; ^pucer, 6ter
1^ puces, affermir avec des goupilles, des coins; it. spulciare,
esp. port. prov. espulgar, fr. ^pucer; a se purica 6ter, chasser
les puces; - puricAire, puricătură, sf. action d'^pucer.

224 I. Ptirure— Babd.

Pfirure, adv., perp^taellement; toujours; du BL. perpetualis, e,
(extension de perpetuus), contractă en peruale — peniare — ptirure;
U. perpetuale; vcat. vesp. prav. perpetual ; /r. perpetuei; apurure,
de a purure pour toujours , pour Tătemită ; - pururdnic , adj.
ţerţiinel ; ^ pururelmde, sf. perpătuită, ăternită.

Puft6, puşche, sf. aphte, cloche, pustule ; * L. pustella pour
pustula; U. pustula, pustola; c<xt. esp. port pustula; e^. aussi
postilla ; prov. pustella, postella, pustula ; fr. pustule ; M. plouskă,
fouskS, foutskS; puste pre limbă papiUe ; - puştdos (puscelos
pour puşchehs), adj., L. pustulosus; esp. pustuloso, postilloso;
prov. postulos; fr. pustuleux.

Put, vb. V. punoiu.

Puţ, sm., puţuri y pi. f., puits, puisard, fosse, flaque, bour-
bier; L. puteus (puteum); it. pozzo; esp. pozo, poza; port. P090,
poşa; cat. pou; prov. potZj poutz; vfr. puis, puiz; nfr. puits;
serbe puC cisterna; alb. pous puteus; nhaU. pfutze; -pupr, sm.,
L. putearius ; esp. pocero ; port, poceiro.

Puţin, adj., peu, peu de chose, modique, mMiocre; d^une
forme L. poMciimSf dim. de panwus, a, um ; it. pochino ; if. esp.
poco, port, pouco, cat. poc, prov. pauc, vfr. pauc, pau, poc, nfr.
peu, aU). pak, pakS de paucus; cate puţin — puţvn (quanta pau-
ciun — pauciun) = it. a poco a poco , esp. poco ă poco , prov. cada
pauc, fr. peu k peu; eel puţi/n du moins, ă moins; cd mai puţin
le moins ; cat de puţin (quantum de pauco) tant soit peu, quelque
peu ; rm mai puţin tant soit peu ; fără puţin ă peu de chose
prâs; -puţinătate, sf. = L. paucitas, atis; vit. pochită; esp. poque-
dad; port. pouquidade ; - puţind, puţvntd, adj., un petit peu.
puţinime, puţintime, sf. exiguită, modicită, mădiocrită, petitesse,
tănuită; ' puţintic, adj., un petit peu; - împuţinez, ai, at, a, vb. 1;
diminuer, attănuer, dăcroître, dăpărir, ăclaircir, mitiger, infirmer,
accourcir, răduire, reformer, retrancher, relâcher, tempfirer, mo-
dărer; - împuţinare, sf.; - impuţvnător, adj., diminuant, &c. ; - im-
puţinătură, sf. diminution, &c.

R ^.v,;.-

Rabd, răbdai, răbdat, răbda, vb. 1; endurer, essuyer, sup-
porter, toWrer, răsister, patienter, persăvărer, porter, soutenir;
peut-âtre d'une forme L. re-obdurare; cfr. prov. abdurar = o6-

1. Bad— Bădftem&. 225

•

durele supporter; - răbdare^ sf. action d*endurer, patience, per-
s^vărance, r&iignation, tolerance, soufFrance, &c.; a ave răbdare
prendre patience; - răbdător, adj., prov. abdurador; endurant,
pers^y^ranty tolerant, soufifrant.

Rad (raz), rasei, ras, rade, vb. 2 ; raser, gratter, racier,
(răder)y ratisser, raturer, râper, rader; L. rado, si, sum, 8re;
it. radere; esp. raer; prav. raire, rajrre, raure, reire; fr. raire,
rader; -radere, sf.; - ras, sm., L. rasus, us; rasure, ratissage,
raclure; - rasă, sf. froc de moine; it. esp. raso satin; fr. ras
etoffe ufde, dont le poU ne paraU pas; vsl. rasa vest is manachi;
bîdg. ras'B, nsl. rasa vestis monachi; raş panus e lino et serica
f actus; rasa panm genus; serbe rasa vestis monodii; raşapanni
genus; pt. russe rasa, pd. rasa, rasza, cech. raş, nhaU. rasch,
(cfr. it rascia); mgr. ^trov vestis rasa quae pilos non habet,
detrita et usu defloccata ; pallium monachorum (D. C.) ; tous
ces mots r^pondent au L. rasus ras^, tondu; (v.tDiez D. 1. 342;
MikI. L. Psl. 784; Weig. 2. 461); - răsător, râzător, adj., subst,
rasant, ratissant, raclant, raseur; esp. raedor, rasador; prov.
razedor; - răsătoare, râzătoare, sf. ratissoire, racle, râpe, racloir,
grattoir, grateau, ripe; esp. raedera; - răsătură, răzătură, sf.
răpure, rature, rasure, ratissure, gratin; it. raditura; esp. rae-
dnra, rasadura ; port. rasadura ; - răsură, sf. raclure, ratissure,
contribution suppl^mentaire ; (v. Ur. 1. 2; 2. 38); L. răsura;
it. cat. esp. port. răsura ; prov. răsura, razura ; vfr. rasure; - răsura
limbei (linguae) amende; - răsuroiu (răsunoiu), sm., răsuroae,
pi. f. racloir, ratissoire ; - răzuesc, ii, it, i, vb. 3 ; racler, gratter,
ratisser, riper; cfr. esp. port. rascar, rasgar, prov. rascar, fr.
racher = L. rasicare; ' răzuire, sf.; - răzuitoare, sf. racloir; cfr.
it. rastiatojo, raschiatojo ; esp. port. rascador; - răzuitură, sf.
raclure; cfr. it. rastiatura, raschiatura; esp. rascadura ; - răzuş, sm.,
răzuşă, sf. racloir, ratissoire, gouge; - răzălău, sm. râpe; - ră-
ziluesc, ii, it, i, vb. 3; ratisser, gratter, regratter; cfr. it. ras-
chiare, rastiare, cat. rasclar, vfr. rascler, nfr. reLcler ==rasiculare.
răzăluvre, sf. ; - răzăluitură, sf. ratissure, raclure.

Rădăcină, sf., d'une forme *L. radidna, ă6r. de radix, ids;
prov. racina, razina, fr. racine, all. rfinje, rranze, rranjg; it.
rădice, rădica, esp. port. raiz, prov. raditz, rasitz, raitz, vfr.
raîs, alb. raz6 de radix, ids; rădăcină dulce Glycyrrhiza ecM-
nata; - rădăcinos, adj., racineux; - rădădoară, sf., *L. radiciola
pour radicida; - rădădrmţă, sf. petite racine; - rădiche (ridiche),
sf., L. radicula; alb. rrikfi; fr. radis (nmn botoMÎque de radix);
nd. retkev, retkva ; croat, rotkva ; serbe ratkej ; pt. russe red'ka ;

15

226 I. Băgesc—Banced,

•

rtisse redBka ; pol. rzodkiew, cech. f edkev ; mhaO. retich, ratich ;
nhaU. radies, rettig; cfr. it. radicchio Oichorium; mgr. ^aiCm
Intyhus (D. C); - rădichioară, ridichioară, sf. dim.; aussi Ba-
phanus raphanistrum ; - înrădăcinez, ai, at, a, vb. 1 ; enraciner,
raciner, prendre racine, inv6t6rer; fr. enraciner; - înrădăcinare, sf.
desrădăcinez, ai, at, a, vb. 1; dâreLcmer ; - desrădăcmare , sf.

Răgesc, ii, it, i, vb. 3; braire, mugir; d'un type *L. ragire
pour rugire; fr, raire (pour raire); cfr. it ragghiare — rugghiare
(ruggire) ; port, ranger, rengir ; - raget (ragăt), sm. = L. rogitus ;
it. ragghio; braiment, braire; - ragire^ sf.

Răgugesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n.; enrouer, s^enrouer, s*en-
rhumer; d'un type *L. ravicucire — raucucire pour ratuire; it,
arrocare, esp. enroquecer, port, enrouquecer, fr. enrouer (de rau-
CU8 — rocus); cfr. bresc. enregais s' enrouer; tirol. it. ragos {* ror
vicosus) enroue; - răguşeală, sf. enrouement, raucit^, graillement;
cfr. tirol. it. ragosăra ; - răguşire, sf. enrouement ; - răguşit, part,
adj., enrouă, rsLuqae ;- răguşit, sm. enrouement.

Ram, sm., ramuri, pi. f. rame, rameau, jet, oeilleton, bou-
ture, branchage; L. ramus; it. esp. port, ramo, rama; cat. ram;
prov. ram, ramp, rama ; fr. rame (rama) ; a ave ram (de nebu-
nie), . it. avere un ramo di paccia, avoir le timbre M6; - ramură,
sf., L. ramula pour ramulus; rameau, ramure, branches, bois
(d'un cerf); a da ramuri pousser du bois; ramuri de cerb, L.
rami cervorum, if. rami de' cervi; ramură de lăngoare (languoris)
fiăvre nerveuse; dx. port. ramo da peste; - rămurd, sul, rămure,
sf., rămurică, sf. ramereau, ramille; - rămuros, adj., L. ramu-
losus; rameux, branchu; -rămuruţ, sm.; - rămuşor, sm., *L.
ramusciolus pour ramusculus; - derăm, (dirăm, dărm), ai, at, a,
vb. 1; abattre, crouler, d^molir, d^truire, renverser, ruiner, sub-
vertir; d'un type *L. de-ramare; it, disramare; esp. port. der-
ramar; prov. desramar, deramar, derramar effeuiUer, delabrer,
ruiner; vfr. deramer; alb. dSrmoig se predpiter, ecraser; foamea
m^ derămâ (darmă) cu tottd, la faim m'abat, m'affaiblit totale-
ment ; - derâmare, (dirămare, dărmare), sf. abattis {de bois, &c.),
croulement, 6croulement, demolition, destruction, ruine; - dcrtf-
mător (dirăm&tor, dărmător), adj., subst., d^molissant, d^mo-
lisseur; esp. port. AQxr2km2L^0Y ; - derâm^tură , (dirămătură, dăr-
mătură), sf. abattis {d'arbres, &c.), demolition, dăbris, d^combres,
mines; alb. dgrmija, pi. debris.

Rănced, adj., L. rancidus; it. rancido, rancio; e^. rando;
port. ran90, s., ran90so, adj.; cat. ranci; prov. ranc, fr. rance;
nhaU. ranzig ; - răncezesc, ii^ it, i, vb. 3 ; L. rancescere ; it. ran-

I. Băpesc— Bapiţă. 227

ddire; esp. rancuuHSie; fr. rancir; a se rdncezi rancir; - rănr
cejgeălăf st, rănce£fifne, sf., răncezircj sf. rancidity, rancissure.
răfieoare, sf., L. rancor, oris; U. rancore; vesp. cat. port. prov.
rancor; nesp. cai. rencor; vfr. rancoeur; nfr. rancune.

Răpete, ii, it, i, vb. 3. (vulg. aussi hrăpesc) ; ravir, rapiner,
enlever, dăpouiUer, spolier, s^emparer, usurper; L. rapio, rapui,
raptum, &re; U. răpire; fr. ravir; ongl, ravish; alh. rjep; Va
răpit coiul son cheval a pris le mors aux dents (litt. le cheval
Ta ravi); a se răpi âtre enlevâ, ravi, se laisser emporter; a se
răpi de manie se laisser emporter ă la colăre ; a /î răint, it.
esser rapito, âtre extasiâ, transportă; - răpareţ, adj., d*une forme
L raparicius = rapax , acis ; rapace , de proie ; pasere răpareţă
oiseau de proie; - răpar^ie, sf. rapacity ; - răpire, sf. ravisse-
ment, rapt« pillerie, rapine, rapacity, enlevement, transport,
extase; - răpit, part., adj., L. raptus, a, um; it rapito, ratto;
fr. ravi, (aussi au fig.); - răpit, sm., L. raptus, us; it. ratto;
esp. part. cat. rapto; prav. rap; fr. rapt; - răpitor, adj., subst.,
Jj. raptorius, raptor; it. rattore, rapitore; cat. esp. port, rapto;
prav. raptor, rapayre; fr. ravisseur; - răpitură, sf. ravissement,
rapine, fcc.; vU. rattura; - răpede, adj., rapide, văloce, impătueux,
violent, prompt, roide, escarp^; L. rapidus; it. esp. port. rapide;
esp. part. aussi raudo; prav. rabeg, rabey, rabeh; vfr. rade;
nfr. rapide ; cUb. rSpjetS , rrSpjintS ; - raped (răpez) , ii , it , i,
vb. 3; prâcipiter, acc^erer, hâter, pousser, lancer, ălancer;
a se răpeai se prăcipiter, saillir, s'ălancer, fondre sur; - răpe^
giune, sf. rapidity, impetuosity ; - răpez, sm., răpezurt, pi. f.
precipitation, essor, abord, assaut; (v. Alex. B. 2. 32); esp. port.
rapidez; - răpezicios, adj., roide, escarpă; - răpezidune, sf. ra-
pidity, impetuosity, vehemence, veiocite; - răpezime, sf. rapidite,
veiodte; - răpeziar, adj., *L. rapidiolus pour rapidulus; - rape-
zvrCf sfc ; - răpeziş, sm., răpezişuri, pi. f. pente, penchant, escarpe-
ment ;" răpezitură, sf. eiancement, saillie; - derapăn, ai, at, a,
vb. 1; dechirer, rompre, enlever, depouiller, priver, entraîner,
detruire, miner, deiabrer, abîmer; d'un type *L. derapinare=
diripere; a se derăpăna âtre pilie, s'en aller en ruine, se de-
truire, deperir (v. Ur. 5. 343); - derăpănare, sf. deiabrement,
ecroulement , derangement , perte ; - derăpănător^ adj., subst.,
destructif^ icif^.; - derăpănătură, sf. deiabrement, &c.

Rapiţă, sf., colza; du L. râpa, rapum; it. ravizzone colza \
ravizza feuiUes de navet; it. râpa, esp. rapo, cat. rave, rabe,
prav. raba, rabeta, fr. rave, nsl. râpa, bulg. i%ţ'h, serbe repa,
ptrusse ripa, russe râpa, cech. fepa, pol. rzepa, magy. repa,

228 I. Bar— Rătund.

repcze, alb. rep, vhaU. râbâ, ruobâ, mhaU. ruebe, rappe, nhaU.
rtlbe (rftps, raps, reps), du lat rapa.

Rar, adj., rare, clair, diss^min^, 6pars, clair-sOTi6, pen fre-
quent, peu serr^, peu ăpais, strange; L. rams; it raro, rado;
cat esp. port, raro; prov. rar; fr. rare; esp. port, anssi ralo;
aJb. rral6 (raUus?); rare ori (rarae horae) rarement; - răricel,
rărişor, răruţ. adj. dim. ; - răresc, ii, it, i, vb. 3 ; rar^fier, ^claircir,
rendre moins ^pais, plus rare; L. rarescere, (r(Xre.şc=rarefacio;
m^ r(lre«c= raresco); es^?. rarecerse, ralecer, ralear; aK>. rraloig;
it. diradare; a se rări s'^claircir; a rări o pădure (padulem)
6claircir une for§t; - rărire^ sf.; - rărişte^ sf. ^claircie, clairiâre.
rărit J sm. rarefaction; -raritate, sf., L. raritas, atis; it raritk,
raritate; esp. raridad; port, raridade; cat raretat; prov. raritat,
raretat; fr. raret6; - rarilor, adj., rar^fiant; - răritură, sf.
rarefaction.

Rărunchiu (rănunchiu), rime, rinichiu , (riniche, rinichie
formes erronees\ sm. rognon; le premier d'une forme *L. renuncu-
lus pour renictdus; le second de remculus, dim. de ren, renis; it.
rognone, amione, argnone, esp. rinon, cat. ronyo, prov. renh6,
ronhO, runho, vfr. regnon, nfr. rognon (pour roignon) d'une forme
*L. renio; - rărunchiu}, sm. dim.

Rifini, sf., L. resina; it. esp. port, resina; cat. resina, re-
hina; prov. rozina; fr. r^sine; ngr. ^er^Cvtj; turc retchina; - ră-
şinar, sm. poisseur; - răşvnărie, sf. poisserie; - răşinos, adj., L.
resinosus; it. esp. port, resinoso; cat. resinos; prov. rozinos;
fr. resineux.

Rătăcesc, ii, it, i, vb. 3; en-er, egarer, d^vier, fourvoyer;
du L. erraticus ; it. esp. port, erratico ; jirov. erratic, eratic ; (cfr.
vesp. radio, port. 2iXîQ^o=errativus eloign^; arredar, arredarse
eloigner, s'eioigner) ; - rătăceală, sf. ; - rătăcire, sf. egarement, ecart,
deviation, erreur, meprise, perdition; - rătăcitor, adj., errant,
egarant, remnant, inconstant.

Rătund, adj., L. rotundus, (rota); it. rotondo, ritondo; esp.
port, redondo; cat. red6, rod6; prov. redon, redun; vfr. roond,
reond; nfr. rond; - rătunzior, adj., *L. rotundiolus pour rotun-
dulus; rondelet; - rătunzioară, sf. Glechoma hederacea; Veronica
chamaedrys ; - rătunzesc, ii, it, i, vb. 3. = L. rotundare ; it. ro-
tondare ; esp. port, redondear ; cat. arro Jonir ; prov. aredondir ;
fr. arrondir; - rătunzător, adj., esp. redondeador; ce qui arrondit,
forme en rond; - rătunzeală, sf. rotondite, rondeur, forme ronde.
rătunzie^ sf., rătunzime, sf. rotondite, rondeur; - rătunzire, sf.
arrondissement.

L Bază— BSs. 229

Raziy s£ rayon, trait de lumi^re; L. radius; it. raggio,
razzo, razza; esp. port rayo, raya; cat. ray a; prov. rai, raig,
rait, rach, rah, raia; vfr. rai; nfr. raie; rayon (dim.); alb. reze;
rojsă de lumină jet de lumiâre; raza soarelui Badiolaţ - ră^fi-^
şoarăy sf., * L. radiciola pour radidus ; - deraz, ai, at, a, vb. 1 ;
rayonner, briller, provenir, d^river, proc^der; du L. de-radiare;
it. raggiare, razzare; esp. port. radiare, rayare; cat. rajar, prov.
rayar, raiar, fr. rayer, rayonner; (v. Alex. P. 131; din ochii
tăi derază) ; - derăzare, sf. action de rayonner.

Rece, adj., frais, un peu froid ; istr. race ; du L. recens, ntis,
frais; it. port. recente; esp. reciente, recien; prov. fr. r^nt;
cUb. rrfikjethe; (pour Tacception du mot rom. cfr. it. esp. port.
fresco, fr. frais, du vhaU. frisc, nhaU. frisch = recens); - recîf
sm. pi. , gel^ de pieds , gelatine , (v . Bare. Gr. 50) ; - recişor,
adj., assez frais; - receec, ii, it, i, vb. 3; alb. rrgkjethem; ra-
fraîchir, refroidir, se refroidir, atti^dir; a se reci rafraîchir, se
rafraîchir, se refroidir; - receală^ sf. fraîcheur, froid, froideur.
reeire, sf. rafraîchissement, refroidissement ; - recitor, adj., subst.,
rafraîchissant, refrigerant; cfr. L. recentarius qui vend du vin
rafratehi, refroidi; (v. Gloss. Phil. Inscr. in Labus Monum. epigr.
Ambros. 35, 8.) ; - recitoare, sf . refrigerant ; - recitură, sf., gela-
tine, geiee; surtout au pi. redturi; - recoare, sf. fraîcheur, frais.
recoresc, ii, it, i, vb. 3; rafraîchir, refroidir, rendre frais; a se
recori rafraîchir, se rafraîchir, se refroidir; - recoreală, sf. ra-
fraîchissement, fraîcheur; - recorire, sf.; - recoritor. adj., rafraî-
chissant, refroidissant, frais; - recoritură, sf. rafraîchissement.
reearosj adj., frais, rafraîchissant.

Recunosc, vb. v. cunosc. — Redic, vb. v. dreg.

Regulă, sf. r^gle, regime; L. regula; it regola; cat esp.
r^la; part. regra, r^oa; prov. regla, retgla; fr. râgle; - regulez,
ai, at, a, vb. 1; L. regulare; it regolare, esp. regular, reglar;
cat port. r^ular; prov. reglar; fr. răgler; - regulare^ sf.

Relighle, sf., L. religio, onis; it. religione, esp. religion;
part religiâo ; cat. religie ; prov. religio, religion ; fr. religion ; le
terme jK)p. est lege (lei, legis); - rdighios, adj., L. religiosus; it. esp.
part. religiose ; cat. religios ; prov. religios, relegios ; fr. religieui.

Remăn, vb. v. măn. — Repacs, vb. v. paos.

Repun, vb. v. pun.

Răs, particule-prefixe ; selon Diez Gr. 2. 403 elle repre-
sente dans quelques mots le lat. re-eXy it. ris; dans d*autres la
particule vsl. rarb=dis; — selon Mikl. SI. E. 42; L. Psl. 781
rfy dăriverait seulement du vsl. razi^

230 I. Resar— R6u.

Resar, r^ar, yb. y. sar. Rtefăţ, yb. y. faţă.

Rfisbaty yb. y. bat. Rfisfir, yb. y. fir.

Rtebun, yb. y. bun. Rfisfoiez, yb. y. foaie.

Rfiscoc, yb. y. coc. Rfisfring, yb. y. fring.

Rescoly yb. y. scol. Rfisfug, s. y. fugă.

Rescruce, s. y. cruce. Rfisjudec, yb. y. judec.

Rfiscumpăr, yb. y. cumpăr. R6sp6r, s. y. pSr.

Reseamtn, yb. y. seamîn. Rfispas, s. y. pas.

Rfispic, yb. y. plec.

Respund (r&spund), unsei, uns, unde, yb. 2 ; r^pondre, repar-
tir, r^pliquer, reprendre, riposter, rembourser, satisfaire, r^pondre
de qch., de q., se porter fort pour q., r^pondre ă, âtre conforme;
L. respondeo, di, sum, 5re; it. rispondere; esp. port, responder;
cat. respondrer; prov. respondre; /r. r^pondre; vorhde nu respund
faptdor, L. yerba non respondent ad facta; a respunde la timp,
L. respondere ad tempus; durerea ei respunde m cap la douleur
lui r^pond ă la tâte; - respundere, sf. ; - respuns, sm., respunsuri^
pi. f., r^ponse, repartie, r^plique; L. responsum; vit. response,
risponso; esp. port, response; cat. respons; prov. respos; fr. r6-
ponse ; a da cuiva respuns, L. dare alicui responsum ; - respun^
eător, adj., subst., r^pondant, responsable, garant; it. responditore ;
port. prov. respondedor.

Rfisputere, s. y. putere. Restorn, yb. y. torn.

Rfistimp, s. y. timp. Răsuflu, yb. y. suflu.

RSstorc, yb. v. tore. Resun, yb. y. sun.

Reţ6, sf., reţele, pi. r^seau, reticule, rets, tirasse; d*une
forme * L. reticella pour reticulum, dim. de rete, is; it. reticella;
esp. redicilla; vfr. r^sel, reseul, nfr. r^seau (reticeUumX r^sille,
ridicule (corruption de reticule) = reticula ; it. rete, esp. red, port.
rede, cat. ret, prov. ret, reth, fr. rets, alb. rjeta de rete ; - refdos,
adj., r^ticulaire; - reţică, sf. petit r^seau, &c.

RSu, r6 (quasi relă pour red; rea avec Vart.), rei, rele, adj.,
mauyais, mal, sinistre, mălin, m^chant ; L. reus, rea ; it rio, reo ;
neat. esp. port, reo ; vcat. prov. reu ; rom. d. Gr. reus ; a f% cuiva
r&u se trouyer mal, ayoir mal au coeur ; a face rău mal faire,
m^faire, nuire; a vorhi rdu ou de rău de cineva dire du mal
de q., m^dire de q. ; a lua in de r&u pre cineva maltraiter q. ;
a lua spre rău, in nume de rău prendre qch. en mal, en mau-
yaise part , entendre malice ă qch. ; atăta rău ! impossible ! - rău,
sm., rde, pi. f. mal; it. reo crime; - răutate^ sf. malice, mal-
faisance, m^chancet^, faussetâ; it. reitade, reitate, reită culpa--
hUitâ; - răutăcios, adj., mauyais, mâchant, malicieuz, mălin,

I. Revărs— Btndune. 281

malfaisant; - rdtMciune, sf. mtehancet^, malignity ; - înrăutăţesc,
ii, it, i, vb. 3; rendre m^chant, empirer, d^grader; a se iwrau-
taţi, empirer, se pervertir; - înrăutăţire, sf. empirement, dete-
rioration, crudescence, recrudescence, pervertissement, perversity,
malignite, scâl^ratesse.

Revărs, vb. v. vărs.

RTd (fia) , risei , rîs, ride, vb. 2 ; L. rideo, risi, rismn, 5re ;
U. ridere ; esp. reir ; port, rir ; cat. riurer ; prov. rire , rir ; fr.
rire; a ride de dneva, L. ridere alq., it rider d'alcuno; esp.
reir de alg. , port, rir de alguem , fr. rire de q. ; a 'şi ride de
dneva rire, se rire de q., jouer q.; - ridere, sf. rire, ris; - rîs,
SUL, rtstm, pi. f., L. risus, us; it. port, riso; esp. risa; vcat.
prov.- fr. ris; a 'şi face rh de dneva narguer q. ; a face de ris
donner, prater des ridicules ă q., ridiculiser q. ; a «6 face de rîs
se donner en ridicule, devenir la risăe, se faire moquer; a lua
in ris railler, se moquer, toumer en ridicule ; a in/la pre dneva
rtstd ou a se tnfla de ris pouffer, pâmer de rire ; asta i de rîs,
L. ista ad risum ; a fi de risul (cuiva) , L. risui esse ; - rîs&t,
sm., risete, pi. f., d'une forme *L. risitus=i^. risata, esp. port.
risada, fr, ris^e; - rî^ător, adj., subst., it. riditore, esp. reidor.
rieătură, sf., esp. reidura.

Ridic, vb. v. dreg.

Rtni, ai, at, a, vb. 1; fouiller, fouir, fouger; L. rimari (ri-
mare); esp. prov. rimar; alh. r6moig; - rimă, sf. ver de terre,
lombric, ach^e; - rîmare, sf. fouissement; - rimător, adj., subst.,
celui qui fouille, fouit; pore, cochon; - rîvnătură, sf. fouille.
scumi (pour scurîm), ai, at, a, vb. 1; d'un type *L. ex-con-
rimari; fouiller, fouir, gratter; - scurmare, sf.; - scurmător, adj.,
subst., fouillant; - scurmătură, sf. fouille.

ntTndiez, ai, at, a, vb. 1; avec une forme tronqu^e nechez,
ai, at, a, vb. 1; hennir; d'un type *L. rhonchissare de rhon-
chare; cfr. mgr. ^xocvC^eiv, ^ovxccvC^eiv, ^oyxd^siv, ^ovxaXC^siv
stertere, rhonchizare (D. C.) ; - rvnchez , nechez, sm. henissement.
r%nchezare , neehezare , sf. ; - rînchezătură , nechezătură , sf.
henissement.

RTndun^ (rtndure), sf., rindunde, pi. d*une forme dim., *L.
hinmdinella de hinmdo, inis\ it. rondinella; prov. ysrundella;
irondella , randola, randolo ; vfr. arondelle ; nfr. hirondelle ; it. ron-
dine, rondina; prov. ironda, irunda, irunde; vfr. hironde, aronde,
de hirtmdo, ims ; port, andorinha (dim.) ; esp. golondrina ; cuibul
rîndundd Epipactis nidus avis ; - rîndunică, rîndurică, rînduniţă,
sf. dim., le dernier aussi Cynanchum vincetoxicum.

232 I. Rîngesc— Rod.

RTngesc, ii, it, i, vb. 3; grincer, ricaner, rioter; L. ringor,
rictus sum, ringi ; esp. renir ; port renhir ; cat. renyir ; it. ringhiare
(* ringiculare); cfr. nsl. rezati grincer; a se ringi grincer, rire
du bout des dents, s'effiler (une etoffe); - rîngvre, sf. grincement.
ringitor, adj., subst., grinţant, ricanant, ricaneur; - rîngitură, sf.
grincement, ricanement.

Rinic, rinichiu, s. v. rărunchiu.

RTpă, sf. ravin, escarpement, rive, rivage; L. ripa; it. ripa,
riva; cat. esp. port. prov. riba; fr. rive; alb. rrip; - rîpos, adj.,
escarp^, rapide, raide.

Rit, sm., rituriy pi. f., L. ritus; it. esp. port, rito; fr. rite.

RTu, sm., rîuri, pi. f., riviere, fleuve; L. rivus; «Y. rivo,'rio;
esp. port, rio; cat. prov. riu; vfr. ru, riu, rui; - fiule^f rîurd,
riuşor, sm. petit ruisseau; - rîuresc, ii, it, i, vb. 3; alb. rrieth,
nrjeth ; couler, mouiller, baigner (un terrain) ; - Hurire, sf. ; - In-
rîuresc, ii, it, i, vb. 3; influer, influencer ; - iwr mrirc, sf.; - ith
riuritor, adj., influent.

Roată, sf., roate & roţi, pi., L. rota; it. rota, ruota; esp.
rueda; cat. port. prov. roda; fr. roue; dtb. rrot8; roata de tors
rouet; a se da de a roata faire la roue; - rota/n (rodan), sm.
rouet, d^vidoir ; - rotap, sm., (pour rotac, d'une forme * L. rotacus) ;
rouet, d^vidoir; - rotar, sm. charron; L. rotarius; vfr. royer.
rotărie, sf. atelier de charron, charronage; - rotărit, sm. rouage.
rotaş, adj., de la roue; d'un type *L. rotaceus; col rotaş timo-
nier; - rotat, adj., pommel^ (d'un cheval); L. rotatus; - rotică,
sf., petite roue ; - rotită, sf., * L. rotilla pour rotula; esp. rodilla ;
port, rodilha ; esp. port. prov. rodela , cat. rodella , it. rotella ;
vfr. roele, fr. rouelle C^roteUa); rotule (rotula); alb. rrotovilje,
rrotoulg; - rotişoară, roUţă, sf. petite roue; - rotesc, ii, it, i,
vb. 3. r6fl.; a se roti rouler, toumoyer=L. rotari, it. rotar; cat
esp. port. prov. rodar; fr. rdder; - rotire, sf. rotation; - rotitor,
adj., roulant, toumoyant; - rotitură, sf. rotation; - rotilez, ai, at, a,
vb. 1; rouler, faire la roue = i^. rotolare, ruotolare, ruzzolare;
vesp. roUar, nesp. aiTolar; port, rolar; cat. rodolar, rotollar;
prov. roUar, redolar, rodolar, rolar; vfr. rooler; nfr. rouler; alb.
rrotouloig, rroutouloig; - rotHare, sf.; - rotocănat, adj., (LB.),
tout rond, rond comme une boule; - rotocol, (rotogol, rostogol),
sm. rond, globe, cercle, cerne, disque, contour, tour; le mot est
une confusion de roată et du vsl. Jcolo roue, done litt. rotte-rotie.
rotogolesc, (rostogolesc), ii, it, i, vb. 3 ; arrondir, rouler, culbuter ;
a se rotogoli d^gringoler, culbuter; - rotogolire, (rostogolire), sf.

Rod (roz), rosei, ros, roade, vb. 2; ronger, rogner, corroder,

I. Rog— Roman. 238

mordre sur qch., user, emporter, enlever (â!une riviere) ; L. rodo,
si, sum, 6re; it. rodere; esp. port, roer; cat. roure; prov. roder,
rozer, roer, royre; fr. cor-roder (corrodere); asta m^ roada, it.
questo mi rode; - roadere, sf.; - răsură, sf., it, rosura; rognure,
douleur dans Testomac, colique; - rojsător, adj., rongeur, mordant,
corrodant, corrosif ; it. roditore ; - rozăturăy sf. rognure, man-
geure; it. roditura; esp. port, roedura.

Rog, rugai, rugat, ruga, vb. 1; prier, supplier, implorer;
L. rogare; it. rogare (terme de jurisprudence); esp, port, rogar;
vfr. rouver, rover; nfr. ar-roger (arrogare); a se ruga prier;
a ruga pre cineva de ceva, L. rogare aliqm., aliqd. ab aliquo,
de re; a ruga, a se ruga pentru cineva, L. rogare pro...; a ruga
pre dneva la prams, L. rogare ad prandium ; a se ruga la cineva
sau cuiva prier, implorer q. ; m^ rog je vous prie; - rugă, sf.,
rugi, pi. priâre ; esp. ruego ; port. rogo ; - rugăciune , sf. priere,
supplication, oraison; L. rogatio, onis; it. rogazioni, pi. semaine
des rogations; esp. rogacion; port. roga9âo; cat. rogacio; prov.
rogaz6, roazo; vfr. rouvaison; nfr. rogations, pi.; - rugămînt, sm.,
rugăminte, pL f., L. rogamentum ; priere, supplication ; - rugare, sf.
priĂre; - rugat, sm., L. rogatus; priere; - rugător, adj., subst., L.
rogatorius, rogator ; esp. port. rogador, priant, suppliant ; - intreb,
ai, at, a, vb. 1 ; interroger, questionner, s'informer, demander ;
L. interrogare ; it. interrogare ; cat. esp. port. interrogar ; prov.
interrogar, enterrogar, enterrar, entrevar; vfr, enterver; nfr. in-
terroger; - intrebăciune, sf., L. interrogatio , onis; it. interroga-
zione; esp. interrogacion ; po'rt. interroga9ăo ; cat. interrogaci6 ;
prov. interrogatio, enterrogacio; fr. interrogation; - intreba/re, sf.
action d'intenoger, interrogation, demande, question ; - intrehător,
adj., subst., interrogatif, interrogant, interrogateur, questionneur ;
L. interrogatorius — interrogator; it. interrogatore ; esp. port, in-
terrogador; fr. interrogateur.

Roib, roaibă, roibi, roaibe, adj., roux, rouge, rougeâtre,
roussâtre, baillet, alezan (chevdl); L. rubeus (robeus, robius);
it. robbio, roggio; esp. rubio; port. niivo, cat. rotji; prov. rog,
Um. roja; fr. rouge; cal roih cheval alezan; - roibă, (roaibă),
sf. garance, rubia tinctoria; L. rubia; it. robbia; esp. rubia;
port. ruiva; cat. roja; prov. roga, roclia, roia, roya; - roibuleţ,
adj., rougeâtre, un peu roux; (v. Alex. Bal. 1. 9.)

Roman, adj., L, romanus; it. esp. port. romano; prov. roman;
fr. remain; - roman, adj., subst., istr. rumer; habitant de la Româ-
nie, (daco-) remain, paysan, corvăable (v. Mag. 1st. 2. 281, 282).
ramănaş, sm. (daco-) remain (v. M. M. C. 105) ; - romăncă, sf. (daco-)

284 I. Rost— Boş.

romaine, paysanne (daco-)romaine;-rom()(nc!e|, sm., rtnnăncuţăf sf.
dim., (daco-) romain — romaine; (v. Alex. Bal. 1. 56; M. M. Bal. 50).
romanesc f2Ây, romain; U. romanesco romam; - romăneşte, adv.,
k la maniere (daco-) romaine, en (daco-) romain ; - romămef sf. Ro-
mânie, la langue (daco-) romaine, âtat de paysan, âtat de corv^able,
(v. Mag. Ist. 2. 281, 282, 284, 285); pre romănie en (daco-) ro-
main ; învăţaţi la romăme connaisseurs de la langue (daco-) ro-
maine (v. Ur. 1. 62); - romănime^ sf. le peuple (daco-) romain.

Rost, sm., rosttiri, pi. f expression, ^nonciation, d^ision,
projection, marche, allure, train, progres, division, classification,
maille, chaîne (tissu); L. rostrum, bec, Jxmche, poulaine (d*un
vaisseau), tribune, râunion populmre; it esp. rostro, port. rosto
beCj &c.; a da m rost mettre en marche, en train; cfr. port.
rosto de qualquer cousa le commencement de toute chose; a 'sî
a/oe rostul său avoir son n^cessaire ; a ave rost prosp^rer, faire des
progrte; fără rost inutilement; de rost, pre de rost (litt. pa/r
la bouche) de tâte, par coeur, de m^moire; - rostesc, ii, it, i,
vb. 8 ; prononcer, parler, dire, exprimer ; a se rosti se prononcer,
s*exprimer; a se rosti pre — m scurt dire en peu de mots, serrer
son style, trancher net; - rostire, sf. expression, prononciation,
terme; - rostit, part., adj., prononc^, exprima, expressif, exprds,
positivement, vertement ; - rostitor, adj., subst., exprimant, &c
rostitură, Sf. expression, &c.

Rof, roşă, roşi, roşe, adj., rouge, roux, rubicond, vermeil;
L. russus ; it. rosso ; esp. roxo ; port, roxo, russo ; cat. prov. ros ;
fr. roux; alb. rouss blond; vsl rusL fUwus; nsl. rus rubellus; bulg.
rus, croat, rus, serbe pt. russe rus, russe msT»,' pol. cech. rusy
roiMseau; cfr. rom. rus roux (vacă la pSr rusSr); - ro^, sm.
rougeaud, rousseau; - ro^t, adj., rougeâtre, roux; - roşcovan^
(roşcoban), adj., rougeaud, rousseau ; - roşedlă, sf. rouge, rongeur.
roşeatic, (roşietic), adj., rougeâtre, roussâtre; - roşeaţă, sf. rongeur,
couleur roage, 4chaufhre; it. rossezza; esp. rojez; prov. rosseza,
roceza; - roşime, sf. rongeur, couleur rouge; - roşior, adj., L.
msseolus; un peu rouge, rougeâtre; - roşioară, sf. Calendula
officinalis; - roşiu, adj., L. russeus; esp. rucio, port. ruţo;
rougeâtre; - ro^uUţă, sf. Calendula officinalis; - roşuţ, roşiuf,
adj., * L. russuceus; un peu rouge; it. rosiccio (mssicim),
rofosc, ii, it, i, vb. 3; rougir, roser; it. arrossire; fr. roussir;
a se roşi rougir, devenir rouge; a se roşi de ruşine rougir de
honte; - roşire, sf. rougissement, rubification; - ruşine, sf. pudeur,
honte, vergogne, deshonneur, opprobre = it. rossore; a fi cuiva
ruşine avoir honte; a face, a da pre cineva de ruşine faire

I. Bouft— Buină. 285

rongir q., rendre q. honteui; - rufinaz, ai, at, a, vb. 1; fain
rougir, rendre honteux; a se ruşina avoir honte, rougir; - ruşi-
nare, sf. action de fiure rongir, de rongir ; pndenr, honte, modestie,
d^oence, honndtet^; - ru^nos^ adj., hontenx, pudibond, infamant,
decent, modeste; - inrofetc, ii, it, i, vb. 3; rougir = U. in-
rossare; a se inrofi rongir; - inroşiref sf.

Rouă, (roăX sf. roste; L. ros, roris; prov. ros; sarde rosn,
rore; esp. port rodo de raseidtis; it mgiada, esp. port, rociada,
eat razada, prov. roeada, fr. ros^e du verbe esp. port, rociar,
eat. mxar (♦ rosddare), d'od prov. ar^osar, fr. ar^oser; cfr.
vd. nd. serbe russe pd. cech. rosa, btdg. tost, ros; roua eeriului
Olyoeria flnitans, (k canse de sa semence, nommte manne on
graine de PcHogne); - rourez, ai, at, a, vb. 1; L. rorare; U. rorare;
esp. port, rociar, cat mxar (* roscidare); prov. arrosar, arrozar,
arosar, fr. arroser; - rourc^ej sf.; - rouricd, sf. dim., aussi
Brosera*^ rorelle; - rourosy adj., convert de ros^ = it. mgia-
doso; esp. rocioso.

Rourufci, sf. vigne sauvage; L. labrusca (lavrusca-laumsca-
ranmsca); ii. lambmsca, lambruzza, raverusto, ravimsto; esp.
port prov. labmsca; cat. llambmsca; fr. lambrusqne, lambmche,
lambrot; ăR>. IjSrrousk, Ijarrouşk; v. leuruşcă.

Rug, sm. ^lantier, ronce, ^pine; L. rubus; it rogo, rovo;
esp. port. mbo.

Rugesc, ii, it, i, vb. 3; L. mgire; it. mggire (mgghiare);
esp. port. prov. mgir; vfr. mir; w/r. mgir; - ruget (pour rugit),
sm., rugetej pi. f., rugissement; L. ragitus; it. mggito; esp.
port, mgido, niido; cat. prov. mgit; vfr. mit; nfr. mt; -ru^ire,
sf. rugissement.

Rugină (pour rugine), sf. rouille, nielle; L. aemgo, inis;
it. raggine, esp. orin; esp. robin, rubin, robigine de rubigo, inis;
cat rovell, prov. roflh, roill, mils, roflha, fr. rouille d'un dim.
rubigeUa; - ruginare, sf. Andromeda; - mginiu, adj. couleur
de rouille; - ruginos; adj., rouillă, enrouill^; L. aeruginosus;
it rugginoso; esp. port prov. emginoso; - ruginesc, ii, it, i,
vb. 3; se rouiller = L. aemginare; it arruginire, irmginire;
prov. eruginar; a se rugini se rouiller, s'enrouiller; - rugimre,
sf., ruginiturăj sf. rouillure.

Rugum, vb. v. rumeg.

Ruină, sf., L. ruina ; it. ruina, rovina ; cat esp. port, mina ;
prov. roina, raina; fr. mine; - ruinos, adj., L. minosus; it-
ruinoso, rovinoso; esp. port ruinoso; cat ruinos; prov. ruynos;
fr. ruineux; - ruinez, ai, at, a, vb. 1; it. ruinare, rovinare;

286 I. Bmneg— Bută.

vccU. esp. port ruinar; prov. reunar; fr. ruiner; - ruinare, sf.

Rumeg, rugum, ai, at, a, vb. 1; remâcher, ruminer, ronger,
rftper; L. rumigare; it. rugumare; mU. rumegă,, esp. port. rumiar;
prov. romiar; fr. ronger; - rumegare, rugumare, sf. ronge;
cerhul face rumegare le cerf fait le ronge; - rumegător, rugur
mător, adj., esp. port. rumiador, ruminant, rongeant; - rume-
gătură, rugumătură, sf.; port. rumiadura; rumination, mâche-
ment, rognure, râpure, raclure, sciure, lavures.

Rump rup, rupsei, rupt, rumpe, rupe, vb. 3 ; rompre, firacturer,
briser, d^chirer, navrer, fendre, Scorcher, lac^rer, user; L. rumpo,
rupi, ruptum, 8re; it. rompere; esp. port. romper; cat. romprer;
prov. rompre, rumpre; fr. rompre; a rupe in bătaie ruer de
coups; a rupe vorbe, o limbă, mordre â une langue, commencer
k parler, parler mal une langue ; - rumpere, rupere, sf. rupture,
d^hirement, &c.; - rupător, adj., it. rompitore; cat. esp. port.
rompedor; prov. rompador ; rompant, fracturant, d^chirant; - rupt,
part., adj., rompu, d^chir^; preţ rupt prii fait; - rupt, sm.,
rupturi, pi. f., rupture, d^chirement, forfait, prix fait; cu ruptul
h forfait, en gros (c.-ă.-d.-â prix fait pour le tout) ; a lucra , a fi
cu ruptul travailler, âtre k la tâche, & forfait, k prix fait pour
le tout ; - ruptă, sf. arrangement ă. forfait, k paiement dătermin^
(v. Ur. 1. 10; 2. 251, 253); - ruptaş, sm., quelqu'un qui a
fait un arrangement â forfait, ă. prix — paiement d^termin^; privi-
Ugi6 par un pareil arrangement (v. Ur. 1. 10); - ruptoare, st
rupture, d^chirement, commencement d'une chose, accord; a face
ruptoare de preţ conclure un marcW, faire un accoră; ^ruptură,
sf. rupture, fracture, cassure, hernie, descente ; it. rompitura,
rottura; esp. port. rompedura, rotura; fr. rupture, roture; ruptură
de nouri lavasse, ond^.

Rufine, s. y. roş.

Rufă, rujă, sf., L. roşa; it. cat. esp. port. prov. roşa, fr.
rose; vhaU. rdsâ; nhaU. rose; vsl. roia; nsl. roia, rusa; serbe
ru£a, rusa; Imlg. ruz'B; rmse roza; pol. roisL; cech. râie;
magy. rozsa; le terme pop. est trandafir ănngr. TQiavrdgwXXov;
rusă neagră Malva arborea ; ruja soarelui Helianthemum ; - rur
gioară, sf. petite rose ; - ruşcuţa, sf.. Adonis aestivalis ; - ruşu-
liţă, sf., Hieracium aurantiacum ; - rusur^ răsur, sm., rose ; d'un
type L. rosulus pour rosula (v. Pan. P. V. 5.); - rusurîM, răr
surică, sf. dim.

Rută, sf., L. ruta ; it. ruta ; esp. cat. port. ruda ; prov. ruda,
mtha; fr. rue, vsl. nsl. serbe russe magy. ruta; cech. routa;
pol. rutwa; vhciU. rutft; mhaU. rate; nMU. raute.

L Sa— Săgeată. 287

s

Sa, pron. f. v. său.

Să, coiy., que; L. si; it. se, sed; esp. prov. si; port. prav.
vfr. se; nfr, si; alb. se (conj.); cette conj. r^git toujours le
subjonctif : spune H să vie dis lui de venir; le traducteur des
S*" Evangiles, Mition de Cronstadt de Tannee 1580 emploie en-
core să dans Facception i[i \j. si: e să nu tine ascultare, —
e să nu ascultare ei (v. Math. 18, 16. 17) ^ L. et si te (tibi)
non auscultaverit, et si eos (iis) non auscultaverit ; '^ [ascultare
est ici une vieiUe fornie perdue d'un futur conditionnel=L. aus-
cultaverit; aujourd'hui Ton traduit par le futur va asculta\J^

Sabură, (saură), sf., L. saburra; it. saburra, savorra, za-
vorra; esp. zahorra, sorra; port. saibro, saivo; cat. sorra; prov.
saorra; fr. saburre, saore; alb. saboui'6; ngr. trafiov^^a; turc
saboura.

Sac, sm. , saciy pi. f., L. saccus ; it. sacco ; esp. port. saco ;
cat. prov. fr. sac; alb. sak; vsl. russe sak's; nsl. serbept. russe
cech. pol. sak; magy. szak; - săcuiu, sm., L. sacculus; U. sac-
colo; esp. saculo; port. saccola; - săculeţ, săculteţ, sm., petit sac,
sachet, pochette, bourrelet, bomse; - săcuşor, săcuţ, sm., it.
saccuccio ; - desagă, sf., (desag, m.), desagi, pi., it. bisaccia, bisacce, pi. ;
esp. bizazas, biazas, bezazas, pi. ; vcat. bissac, bessac, prov. bissac,
bisac, piem. bersac, bersacca, sard, brisacca, barsacca; fr. bis-
sac, besace du L. bis-saccus; nsl. serbe bisage, bisaga, pi. f.;
serbe bisag, bisâga, m., bisazi, pi. ; bulg. bisagi, disagi, pt. russe
besahy, pd. biesagi, cech. bisaci, bisahy, pi. f.; mgr. âi<raxu)v,
âiaăxxi (D. C); ngr. fiiadxi-, ML. bisaccium; pi. bisaccia chez
Patrone; - desăgar, sm. besacier; (v. TJr. 2. 41).

Săcară, s. v. secară.

Săgeată, sf., săge^ pi.; fleche; L. sagitta; it. saetta; esp.
saeta; port. seta, setta; cat. prov. săgeta, saeta; vfr. saiette,
saăte ; nfr. sagette (seulm. terme botanique) ; ciJh. ş6gett6 , şig-
jette, sCnjita; - săgetăr, sm. archer, fabricant de flăches; L.
Sî^ttarias; esp. saetero; port. seteiro, setteiro; cat. prov. sagi-
tari; - săgefăcică, săgetu^^ sf.; it. saetuzza; - săgetez, ai, at, a,
vb. 1; lancer des flâches — des traits, tirer de l'arc, sillonner,
blesser; L. sagittare; if. saettare; esp. saetear, asaetar; port.

238 I. Salamurft— Samăn.

assettear; prov. sagittar, sagetar; a săgeta la mimă blesser au
coeor; - săgetare, sf.; - săgetător, adj., subst. tirant de Tare,
blessant; archer, sagittaire (astr.); - săgetătură, sf. un trait de
Tare, blessure.

Salamuri^ s. v. mură.

Salbie, salvie (şalvie, şălvie, selvie, şeMe, şalie, cilvie,
jalie, jale), sfl; L. salvia; it. esp. part, salvia, prav. salva;
fr. sauge ; serbe ialj , zalfija, zalbija, pt. russe şavlyja, şalv^a ;
russe şalfej; pd. szahnja, szalba; cech. şalvSj; magy. sălya,
xsalya; alb. sabi; vhall. salbeift; mhaU. salbeie; nhaU. salbei;
ture salbîd.

Salce, sf., sălci, pi. ; L. salix, ids; anssi salcie (^salicea), sakă
('** salica); sanie; it. salice, salce, salcio; esp. salce, sauce, smz,
saz; prav. sauze, sautz; lorr. sausse; dMtnp. saux; part sal-
gueiro; cat. salzer; aJb. şelk; le fr. saule est du vhalL salahaf
6comt6e en sola; sake fragedă salix firagilis; sake maaie salix
caprea; sake rasă salix monandra; - săketf sm., d*une forme
*L. salicetum pour salictum; it. saliceto, salceto; esp. salceda;
prav. sauzeda; fr. saussaie; - salcioară, sf. dim.

Salce, s. V. sare. Salt, vb. v. sar.

Salitrt, s. V. sare. Saltar, s. v. zar.

Samar, (săgmar), sm. bât, cheval de somme, sommier; L.
sagmarius, (aaYimQwv); it. somaro, somiere; prav. saumier; fr.
sommier; ngr. aapuxQi^ vsl. bulg. nsl. serbe pel. samar; cech.
soumar; aJb. samar, somar; ptrusse somar; magy. szamir âne;
U. salma, soma, esp. salma, xalma, enxalma, cc^L prav. sauma
ânesse; fr. somme change; vhaU. rnhaU. soum; nhaU. saum; BL.
sahna anas, sarcina pour sagma du grec adyfuc bat.

Sămbită, sf., L. sabbatum; it. sabato; esp. part, sabado;
prav. sabbat, sabat, sapte, sapde, dissapte (dies sabbaH); fr.
samedi (pour sabedi=sabbati dies); aJb. şatounS, gtounS; vd.
sabota; nsl. serbe subota; btdg. S'Bboti; pal. cech. sobota; magff.
szombat; vhaU. sambaz, sambaztac; nhaU. samstag; (v. MiU.
SL E. 48).

Samăn (seamăn, semen), adj., semblable, prochain; L. similis,
e; it. simile; esp. simil; part, similar {* simHaris); le pL sameni,
semeni pairs, pareils ; - samăn (săamăn), ai at, a, vb. 1 ; sembler,
ressembler, avoir de la ressemblance avec q., se ressembler, avoir
la mine de . . .; L. similare (simulare); vit. semblare, sembiaie;
mt. sembrare; cat. esp. prav. semblar; fr. sembler; alb. şambelaig;
U. simigliare, somigliare, esp. semejar, part prav. samelhar de
ra4j« 9imilis\ a sămănă unul cu altul se ressembler Tun ă Tantre;

4

I. Samîn— Sănge. 239

samăna afloaie ii semble youloir pleuYoir; imisamănă Qmesemble,
ii me ressemble ; - sămănare, sf. ; - sămănaş (semftnftş) adj., seni-
hlMei-săfnănătar, adj., semblant, veaBemhlBLnt ; - sămănătură, 9t.
ressemblance ; - asemene (asemine), adj., ad?., L. ad simile; ^gal,
pareil, semblable, âgalement, pareillement, semblablement ; de
asemene, m§me, tout de mame ; - asamăn (aseamăn, asemen), ai,
at, a, yb. 1; ^aler, assimiler, comparer, opposer, aplanir,
rendre uni; L. assimilare; it assembrare, (assembiare) , asso-
migliare; esp. asemblar, asembrar, asemejar; port. assemelhar;
cat. assemblar; prav. assemblar, assemlar; fr. assimiler, assembler
{assimtdare); a se asămăna se ressembler, se rapporter; - asă^
mănaref (asemămire), sf. ressemblance, semblant, similitude, pa-
rity, affinity, comparaison, conformity, aplanissement ; - c^sămă-
nătoTy adj., subst., assimilant, ressemblant, &c. ; asâmănătură, sf.
similitude, ressemblance, &c.

Samîn, yb. y. seamîn.

Sănătate, sf., L. sanitas, atis; U. sanitate, sanitade, sanitk,
(santk, santate); esp. sanidad; port. sanidade; cat. sanitat; prav.
santat, sandat, sanitat, sanetat; fr. santâ; M. şSntet; sănătate!
salut! a da, a spune cuiva sănătate, it. fare sântă.; - sănătă^,
sf. salubrită ; - sănătos, adj., *** L. sanitosus = sanu^s; alb. şen-
togS ; sain, salubre, salutaire, neuf , yaMe ; a o lua la sănătocisa
filer doux, s'enfuir; - sănătoşie, sf. sainetâ, salubrity ;-insănătă-
ţesCy ii, it, i, yb. 3 ; assainir ; - ir^ănăt^ire, sf. assainissement.
insănătofez, ai) at, a, yb. 1 ; rendre la santâ, remettre, râtablir,
ţ^^rir ; a se insănătoşă se remettre, se râtablir ; - insănătoşare,
sf. guârison, râtablissement;-in^(!in<S^^ţ(!l^, adj., salubre, salutaire.

Sănge, sm., săngiuri, pL f., L. sanguis, inis; it. port. sangue;
esp. sangre, f. ; cai. sang; prov. sanc, sang; fr. sang; a da
săngde, it. izx sangue, saigner; a lua, a lăsa sa^ge saigner;
sănge de noue fra^ Goralina alba et rubra; - Sanger, sm., Gomus
sanguinea; Eyonjmus europaeus; it. sanguine Camus sanguinea.
săngeeă, sf. Eyonymus europaeus; - săngerez, ai, at, a, yb. 1;
saigner, ensanglanter ; L. sanguinare; it. sanguinare; cat. esp.
port. sangrar ; prov. sangnar, sancnar, sagnar ; fr. saigner ; - săn-
gerare, sf. saignement, saignâe; - săngeratic, adj., saigneuz,
sanguin, sanglant, ensanglant^; - săngerător, adj., sanglant,
saigneux ; - săngerătură, sf. ; esp. port. sangradura ; saignement.
sângeros, adj., saignant, sanglant, ensanglantâ, sanguin, sangui-
naire; L. sanguinosus; it. esp. port. sanguinoso; cat. sanguinos;
prov. sanguinos, sancnos; fr. saigneux; - insănger, ai, at, a,
yb. 1; it. insanguinare; cat. esp. ensangrentar ; port. ensanguen-

^'4

240 I. SSnt— Sar.

tar; prov. ensanglentar, essanglantar ; fr. ensanglanter (sanguv-
lentu8)\ " insăngerare, st

Săirty (sănX sfânt, adj., L. sanctus, a, nm; it esp. port
santo; cat. sânt; prov. sanct, sânt, sanh, san, saint, sayn; fr
saint; alb. şSint, şenit, şe, şin; vsl. sanit'B, san'Bt'B, santi, svet'B
nd. serbe svet; nd. sent; rt^sse s\j3ihi\; cech. svaty, svety; pol
swiety; bvlg. sfet; magy. szent; le rom. sănt, sfăM est une con-
fusion des formes lat. si. magy. ; - sănţesc, sfănţesc, ii, it, i, vb. 3
sacrer, sanctifier, consacrer, b^nir; L. sancio, xi (cii), ctiun, ire
alb. şeinteroig, şeintSnoig; vsl. svetiti; - sănţenie, sfăn^eme, sf
saintetâ; vsl. svet'bini; nsl serbe svetjenje; alb. şSintSri, şeintSni
să/nţie, sfănfie, sf. saintet6; săn^a ta! Votre Saintet^! (tUre des
pritres en general); - sănţire, sfănţire, sf.; - sănzuiană (sim-
ziene, simzdene) sf., (corruption pour Sănt-loan — Sănt-Ioană);
nativity de S*-Jean, S*-Jean; herbe de S*-Jean; c.-ă-d. Gal-
lium verum.

Săpon {săpun, sopon), sul, săponuri, pi. f., L. sapo, onis;
it. sapone ; esp. jabon ; port. sabâo ; cat. sab6 ; prov. sabo ;
fr. savon ; alb. sapoun ; ngr. aanovvt ; nsl. serbe săpun,
sopun; magy. szappan; turc. sabun; - săponar, sm., it. saponajo;
esp. jabonero; port. saboeiro; fr. savonnier; nsl. sapunar; - săpo-
nărică, sf., Saponaria officinalis; - săponărie, sf., it. saponeria;
esp. jaboneria; port. saboaria; fr. savonnerie; nsl. sapunaria;
ngr. aartowdQi; - săpond, sm. savonnette; Saponaria officinalis.
săponesc, ii, it, i, vb. 3; it. insaponare; esp. jabonar, port. en-
saboar; fr. savonner; nsl. serbe sapunati, săpuniţi; alb. sapounis;
ngr. aanowitw; - săponire, sf. savonnage; - «tfjc;owo5, adj., esp.
jabonoso; fr. savonneui.

Sar (saiu), sării, sărit, sări, vb. 3 ; sauter, sautiller, saillir,
jaillir, rejaillir; L. salio, ii & ui, saltum, ire; it. salire; esp.
vport. salir; nport. sahir; prov. salir, salhir, sallir, saillir; fr.
saillir; săriţi, săriţi! ă Taide, ă Taide!; a sări cuiva indată
s'emporter de suite; - sărire, sf.; it. salire; saut, saillie; - sărit,
sm., sărite, pi. f., saut; L. saltus, us; a merge in sărite sau-
tiller; a scoate din sărite d^oncerter, d^router, d^monter q.
sărită, sf., saut, coupe-tâte (jeu); it. salita; esp. salida; port.
sahida; - săritor, adj., subst., sautant, sautillant, saillissant,
sauteur ; it. salitore ; - săritură, sf. saut, sursaut, tressaut, sou-
bresaut, bond, bondissement , âan; a se deştepta intr'o sări-
tură 8*^yeiller en sursaut; - salt, sm., salturi, pi. f., L. saltus,
us ; it. esp. port. salto ; cat. salt ; prov. fr. saut ; - salt, ai, at, a,
yb. 1; L. saltare; it. saltare; cat. esp. port. saltar; prov. sautar;

I. Sară— Sarcină. 241

fr. sauter; - săltare, sf. sautillement, saut, ^lan; - săltat, sm.,
L. saltatus, us; saut, sautillement;-5/?//(^or, adj., subst., sautant,
sautillant, sauteur; L. saltatorius; it, saltatore; esp. port.^dWA"
dor; - săUăturdf sf., csp. saltadura; saut, sautillement, bond,
flan, essor; - presar, ii, it, i, vb. 3; L. persilire (per-salire) ;
saillir, jaillir, sauter, jeter, pousser 9k et la, sauter par ou au
travers, passer en sautant; - presărire, sf.; - presării, part.,
adj., pouss6 ţâ, et Ik, maigre, mal venu; gran presării un bW
mal venu, poussd 9a, et Ik; copil presari t m^chant enfant ;-prc-
sâriturăj sf. saut par ou au travers, mauvaise r^ussite; presări-
fură de poamă mauvais raisin, raisin vert, aigre; - resar, ii,
it, i, vb. 3; L. resilire; it risalire; esp. resalir; rejaillir, bondii*,
rebondir, pousser, repousser, tressaillir, se lever (du soleii & des
astres); soarele au resărit le soleii s'est lev6; s^minţa au
resărit la graine a lev6; - resărire, sf., resărit, sm. rejail-
lissement , rebondissement , lever (du soleii , &c.) , levant,
orient. Est; - resăritean, adj., subst. , oriental, levantin.
resărit<yr, 2kăy, subst., rejaillissant, rebondissant, tressaillant,
levant; - resăritoare, sf. loquet, cadole; - resăritură, sf. rejaillisse-
ment, rebondissement, retaille; - rfear, (pour r^s-sar), ii, it, i,
vb. 3 = L. re-ex-salire ; sauter de c6t6, perdre; a se răsări se
perdre ; (scrisorile le am scris . , , ca să se ştie toate şi să nu
se răsară que cela ne se perde pas.; v. Arh. R. 1. 267; multe
scrisori s'au prădat şi s'au răsărit se sont perdues, v. Leg.
Imp. 20); - răsărire, sf.; - trăsar, ii, it, i, vb. 3; tressaillir,
palpiter, rejaillir, sillonner ; L. transilire (transsilire) ; it. trasa-
lire; prov. trassalhir, tressalhir, tressaillir; fr. tressaillir; a
trasări cuiva ceia venir en pensie, tomber dans Tesprit, s'aviser
de qch.; - trăsărire, sf. tressaillement; - trasărilor, adj., tres-
saillant, palpitant; - trăsăritură, sf. tressaillement, palpitation,
soubresaut.

Sară, s. v. seară.

Sarbed, adj., fade, insipide, âpre, acre, reveche, have, pale;
du L. in-sapidus; cfr. it scipido, scipito, sciapido, sciapito in-
sipide, esp. port. en-xabido de in-sipidus, in-sapidus ; esp. sabrido
= sapidus; desabrido =^ in-sapidus; cfr. esp. soso insipide de
insulsus; - sărbezesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a şe sărhezi devenir
d'un gofit acerbe, acre, perdre le goât, s'aigrir, devenir pale,
pălir; it sciapidire, scipidire; - sărhemeală, sărbede, sărbezime,
sf. acerbity, âcret^, verdeur; - sărbejs;ior, adj., assez âpre, &c.
sărhezire. sf.

Sarcină, sf. fardeau, faix, charge, poids, fagot, voie, somme,

16

242 I. Sard^— Sare.

peine; L. sarcina; vif. vport. sarcina; esp, sarcia; - sârcinar,
sm., L. sarcinarius; porte-faix, porteur; - sărcinioarâ^ sf., * L.
sarciniola pour sardnula ; - sărcinufă , sf. petit fardeau ; - in-
sarcin, ai, at, a, vb. 1 ; charger, imposer, engrosser, d^l^guer,
commettre, enceindre, entreprendre, revetir q. de qch.; - însăr-
cinare, sf. charge, tache, dfl^gation, entreprise, emploi, grossesse.
msărdnător, adj., subst., on^reux, accablant, comnaettant; - in-
sărdnătură, sf. charge, tache, mandat, commission; - desarcin^
ai, at, a, vb. 1; d^charger, i^hwer ;'desărcinaref sf. d^chargement.

Sarda, sf., sardele, pi., d'un type * L. sardeDa, dim. do
sarda (sardina, grec aagamj); it sardella; alb. sardeDe; ngr,
auQaehuy (TccQâa; turc sărdelă, serdel, sardelîa; if. esp. sardina,
port, sardinha, prov. sarda, fr. sardine.

Sare, sf., sdri & săruri, pi., L. sal, salis (sale), m. ; it,
sale, m. ; mf. esp. prov. sal, f. ; port, sal, m. ; fr. sel, m. ; - sări-
cică, sf., (sărige) Salsola prostrata; - săricină, sf., Acidum
tartaricum; - sarniţă, sf. saliere, saloir, sauniere; ("cfr. solniţă
sali^re du nsl. solnica, hulg. solnicB, pol. solniczka, cech. solniî3ka).
sar, sărai, sărat, sără, vb. 1; L. salio, salitum, salire, (sallo,
salsum, saliere); it. salare; vesp. port. salgar (* salicare); nesp.
cat. iwov. salar; fr. saler; alb. sellin; - sărare, sf. salage, sa-
laison; - sărărie, sf. saunerie, saline; - sărărit, sm. droit sm*
le sel, (v. Ur. 1. 86; 2. 270; cfr. aussi solărit, Ur. 5. 254 du
vsl. soIl); - sărător, adj., subst., esj). salador; port. salgador.
sărătură, sf., salaison, salure, terrain salin; L. salitura; cat.
esp. prov. saladura; iwrt. salgadura; - sărăţel, sărăţiu, adj., un
peu sal6, salin; - salce, sf., sălci, pL, sauce, trempe; it. cat.
esp. prov. salsa; vfr. sause, sausse; nfr. sauce; cech. şalşe; ngr.
aalr^a; turc. sălsa; tous ces mots se rattachent au L. scdsm
sal6; (salce avec Tacception de salsepareille, vient du ma^y.
szarcsa, meme signification; esp. zarza-parilla) ; - sălciu, adj.,
saumâtre, acre, âpre, fade, insipide; - salitră, silitră, sf., du L.
sal nitri; if. salnitro; esp. salitre, salitro; port. salitre; cat.
prov. salnitre; ngr. aaXvizQi; russe selitra; 7isl. serbe şalintra,
şalitra, salitar; pol. salitra; cech. salitr, sanytr; - sălitrar,
mlitrar, sm. , esp. salitrero ; port. salitreiro ; nsl. serbe sălitrar.
sălitrărie, sUitrărie, sf., esp, salitreria ; salpetriere ; - sălitro.%
adj., e.sp. port. salitroso; nitreux; - salamurâ, sf. v. mură.
presar (presăr), ai, at, a, vb. 1; saupoudrer, ^pandre, r^pandre,
parsemer, jeter 9a & lă; litt. asperger- cfe .sel\ l'id^e du sel
s'effa9ant, on dit: a presăra cu faină (farine), cu ^a^r (sucre),
jpt mame cu sare (sel); cfr. fr. saupoudrer, c.-ă-d. poudrer,

I. Sarică— Sau. 243

asperger de sd; cat esp. port, })roiJ. salpicar arroser, repandre,
litt. pointer avec du sd, ou le sens primitif a 6t6 g6n6ralis6 de
la meme maniere; - presărare, sf. ; - presărător, adj., snbst.,
r^pandant, parsemant, &c.; - jyresărătură , sf. action de sau-
poudrer &c.

Sarică, sf. sarrau, sarrot, souquenille ; du L. serica, 61. sarica,
săraca, sarea rol>e mise par dessus Ies vetements; it. sargia;
esp. port. sarga, sirgo; esp. sarco {sarraH)\ cat. port. şarja;
prov. serga, sirgua ; fr. serge, sarge, sarrau, sarrot, (BL. sarrotus,
sarcotus, saricotus, sarcotium rorJiet); nlwM. sarsche; vsl, sraka,
sraky ^tt»w?a,- nsl. srajca (sratica); pt. rmse soroika; aW. şark6;
(v. Arh. R. 2. 253; Alex. Bal. 1. 9); - sarieuţă, sf. dim.

Sârpunel, sm., L. serpullum; it. sermoUino, serpillo, serpollo;
esp. serpol, serpolio; port. serpillo, serpol; prov. serpol; fr. serpolet.

Sârut^ai, at, a,vb. 1; embrasser, baiser; (le mot n' a pas d' autre
sens); L. salutare; it. salutare; rut. esp. prov. saludar; port. sau-
dar; fr. saluer; a se săruta s'embrasser; - sărut, sm. baiser; it.
saluto ; esp. saludo ; prov. fr. salut (subst. verb. = salutation),
sărutare, sf., sărutat, sm. embrassade; - sărutător, adj., subst.,
baisant, embrassant, baiseur; L. salutatorius; it. salutatore;
cat. esp. saludador; port. saudador; prov. saludaire; - sărută-
tură, sf. embrassade, embrassement, baiser.

Saţiu 7 sm., sapuri, pi. f., Bati^t^, rassasiement ; du L. sa-
tias, atis, (saties); it. sazio adj.; - nesapu ^ sm. insatiability.
săţios, adj., rassasiant, soâlant; nesăţios, adj., insatiable; -satur
ai, at, a, vb. 1; rassasier, saturer; L. saturare; it. saturare;
esp. port. saturar; fr. saturer; a se sătura se rassasier, selasser.
saturare, sf., săturat, sm. saturation, softl, rassasiement, sati^t^.
săturător, adj., subst., rassasiant; - săturătură, sf. sati6t6, rassa-
siement; - sătul, sătulă, sătui, sătule, adj., rassasi^, satura, sofii,
repu, las; L. satullus; it. satollo; vcat. sadoll; prov. sadoU;
vfr. saoul; nfr. sofii; alb. sad6; - destul , (pour de-sătul), adj.,
adv., L. de — satullus; suffisant, suffisamment; - indestul, adj.,
adv., L. in-de-satuUus ; suffisant, suffisamment; - îndestulez, ai,
at, a, vb. 1 ; satisfaire, contenter, combler, pourvoir, subvenir.
indestulare, sf. suffisance, satisfaction, contentement, reparation,
raison; cu indestulare largement, suffisamment; indestulare cu
sineşî suffisance, contentement de ^oi-m&me -,- indestulător, adj.,
subst., satisfaisant, suffisant, pourvoyeur; - indestulătură , sf.
satisfaction, contentement, suffisance.

Sau, conj., L. sive, seu; ou; sati — sau, L. seu — seu; ou — ou,
soit — soit.

244 T. Său— Scăntă.

Său, sa (pour sea)^ săi, sale, ])ron. poss., L. suus, sua, sui,
suae; it. suo, sua; suoi, sue; f'sp, suyo, suya; suyos, suyas;
port. seu, sua; seus, suas; pror, sieus, sua; siei, suas; rfr. ses,
sa; sei, ses; nfr. son, sa; ses.

Sbaty vb. Y. bat.

Sbler, ai, at, a, vb. 1; beler, beu^ler, braire, gueuler, cri-
ailler, pousser des cris; L. belare pour halare; Qe .^ i'AxiH sfnrra
est simplement fyrepositif) ; it. belare; ffsp. port. balar; esp.
berrear; port. berrar; rat. prov. belar; fr. beler; alb. vSrras.
sbierat, Mcrăt, sm. belement, beuglement, braiment, &c.;-shiffrare.
sf. ; - shkrdtor, adj., subst., belant, beuglant, &c.; - sbirrăturd.
sf., alh. vSrritoura; beleiiient, beuglement, braiment.

Sbor, sburai, sburat, sbura, vb. 1; voler, s'envoler; L. ex-
volare; it. svolare; cat. esp. prov. volar; port. voar; fr. voler;
a shira capul cuiva faire voler la tete k q; - sbor, sm., sboruri,
pi. f., it. volo ; esp. vuelo ; yort. voo ; cat. imw. fr. voi ; a\ft lua
sborul prendre sa vol^e; - sburare, sf. voi, vol^e; - sburat, sm.,
sburatCy pi. f., L. volatus, us; it. volato, volata; es}). volada;
fr. vol^e; de a in sburatele ă la vol^e: - sburător, adj., subst.,
volant, volatile; it. volatore; esp. volador; port. voador;-.9fcwr(î-
toa/re^ sf., sburători, pi., volaille; cfr. exit. esp. prov. volateria.
sburătură, sf., L. volalura; voi, vol(5e, (iclat, chicot, rondin,
gourdin; sburătuni de lemn 6clât de bois; slmrătnră de plumi)
du plomb hach6; - sburâcesc, sbu rătăcesc y sburâturesc, sl/ură-
tuesc, ii, it, i, vb. 3; voleter, voltiger, ddnicher, faire voler qcb..
donner une vol<5e îl q. =^ U. svolazzare, prov. volatejar.

Sbucium, vb. v. bucium. Scad, vb. v. cad.

Scald, vb. V. cald.

Scamă, sf. fibre , charpie ; L. squama, ^caille, croate ; it*
squama; esp. port. escama; fr. squamme (path.); - scămuţă, sf
dim.; 8Cam, ai, at, a, vb. 1; effiler, dfaufiler: it. squamare;
esp. port. escamar; - scămare, sf. ; - scămătură, sf. charpie; esp.
port. escamadura; - scăinos^ adj. fibreux; L. squamosus; it.
squamoso; esp. port. escamoso; fr. squammeux; - scămofez, ai,
at, a, vb. 1; effiler; a se scămo.^a fi'^ifAeiV, se dresser, seh^risser.
scămoşare, sf. ; - descam, ai, at, a, vb. 1 effiler; esp. descamar.
descămare, sf.

Scăndură, sf. planche, ais, tablette; L. scandula; it. scan-
dola; lomb. candola; fr. âchandole; - srAndurica^ scă/nduriţă, sf.
planchette, petite planche.

Scăntă, sf. ^tincelle (au fiy.)^ goutte, un peu; d'une forme
* L. sci/nta, primitif de scintilla; - scănteiu, sm., scânteie, sf.,

I. Scap— Scarpa. 245

L. scintilla; /^.scintilla; esp. centella; port, scintilla, cintila;
prov. scintilla, cintilla; vfr. escintele; nfr. ^tincelle (estincelle
par transposition pour cschUele); alb. .^kăndijă, gkSndi; - scăn-
teioară, sf. : * L. scintilliola pour HcinfiUnJ<i ; esp, centellnela.
scdnteifdy scănteuţă, sf. ; it scintilluzza ; - seănteuţă (sclinteuţă,
şinteuţă) roşă Anagallis arvensis; scăntenţă galbănâ Chelidonium
majus; - scănteiez, ai, at, a, vb. 1; ^tinceler, scintiller, petiller;
L. scintillare, it, scintillare; ^aţ/^ centellar, centellear; port. scin-
tillar, sintillar; prov, sintillar; fr. ^tinceler; M. jkfendeig.
scănteiare, scânteiere, sf.; - scănteiat, scdnteiet, sm. ^tincellement.
scânteietor, adj., esp. centellador; 6tincelant, scintillant, petillant.
scănteietură, sf.; esp. centelladura ; ^tincellement , scintillement,
petillement ; - scănteios, adj.; esp. centelloso; ^tincelant.

Scap, vb. y. încap. Scapât, vb. v. cap.

Scară, sf. , scări pi. , ^cheile, escalier, marche, degr^, ^trier,
marche-pied, gamme, repertoire, index, table; L. scala; it scala;
cat. esp. escala; port. escala, escada; prov. escala, scala; vfr.
eschele; nfr. ^cheile; cdb. şkale; vst serhe russe skala; crocU.
şkala; scara Doftmuhii Polemonium ; - scăridcă, scărişoară,
scăriţă, sf. petite ^cheile, ^chellette; - scărigă, sf. tr^teau, ri-
delle; - scăriş, adj., adv., graduel, par degr^s, par gradation,
graduellement; - scăresc, ii, it, i, vb. 3; graduer, ^rafler, en-
tamer, tailler (mines), degrader (coulems) ; - scărire, sf. ; - scă^
ritură, sf. gradation, eraflure, ^gratignure; - schelă, sf. 6tape,
echelle (de commerce), port, ^chafaudage; nsL serhe skela, hulg,
skelij'b, skeli», ngr. axdXa^ turc iskele, avec Ies memes acceptions
comme it. scala.

Scarmîn, ai, at, a, vb. 1; carder, pluser, droiisser, peigner
(de la laine), plumer q. ; L. ex — carminare ; it, carminare, scar-
migliare; tirol it. scarmenar; esp. carmenar, escarmenar, (escar-
mentar); port. carmear (escarmentar);\^roy. carminar, carmenar.
scărmhmre, sf. ; - scărmhmt, sm. cardage, plusage; - scărmlnă--
tor, adj., subst., cardant, cardeur, eplucheur; - scărmînătoare,
sf.; esp. escarmenador; carde, drousse, peigne ă carde; - scăr-
mînătură, sf.; esp. carmenadura; cardage, 4roussage, plusage;
le pi. scărmînături bourre — lanice.

Scarpa, sf., scarpi pL, (plus usitâ); Soulier de femme, sur-
tout escarpin ; it Scarpa , scarpino , scappino , esp. escarpin,
port. escarpim, vfr. escapin, nfr. escarpin, ngr. (rxaQmvi, BL.
scarpus; cfr. le L. carpisculus, carpusctdus (xQrjmg) forme di-
minutive, dont carpus (scarpus) pourrait etre le primitif; (v.
Diez D. 1. 368; Sch. D. 119).

{

246 T. Scarpin— Schimb.

Scarpin (scarchin), ai, at, a, vb. 1; gratter, ^gratigner;
d'un type *L. scalpinare de scalpere; cfr. L. scalpturire, scal-
purire; ungulis scalpturire, Plant. Aul. 3, 4, 8; piem, scar-
ţenth, pârtie. =^scarmigliaf o; - scărimiarefSf.;- scărpinător, adj.,
subst., grattant, ^gratignant, ^gratigneur; - scărpinătoare, sf.
grattoir, racloir, racle; - scărpirnitură, sf. ^gratignure.

Scaun, sm., scamie, pi. f., chaise, chaire, si^ge, selle, stalle,
scabellon, 6tal, chevalet, tr^teau; L. scamnum; it. scanno; esp.
escano, vcat. escany, prov. escanh; alb. ş^kam, şkarab; vsl. ska-
mija, skomi>n7>; nsl. serhe skamija; htilfj. skomen; 2^1' ^w-^.sv^
skamja; russe skamija; ii(/r. axu/ivl; - scăimaş, sm. escabeau,
sellette, chevalet ; - scăiifiemi, sm. habitant d'un si^ge en Tran-
sylvania; - scăunel, sm., L. scamellum, (scamillum, scamnellum,
scabellum); esp. escanuelo, escanillo, escab^l, escab61o ; port.
escamel, escabello; it. scabello, sgabello ; cat. escambell; prov.
escaimel, escabel; vfr. eschamel; nfr. escabeau, escabelle; vitali.
scamal, scamil; mhall. schamel; nhaU. schaerael, schemei; turc
iskemle; - scăuneş, scăueş, sm. , * L. scamnicium; escabeau.
scăunuţ, sm. escabeau.

Schelă, s. V. scară.

Schimb, ai, at, a, vb. 1 ; changer, ^changer, varier, reformer,
transformer, modifier, deplacor, relayer, troquer; L. ex — cambiare
(Loi Salique), pour camfnre (Apulde); it. cambiare, cangiare,
scambiare; esp. port, cambiar; prov. cambiar, camjar, escambiar,
escanjar; vfr. cangier, caingier; nfr. changer, ^changer; cdh.
kfimbeig; - schifnfj, sm., schimburi, pi. f. ; it. esp. |?or^. cambio;
it. scambio ; cat. cambi ; jmjv. cambi, camge, camje, escambis ;
fr. change, ^change; le pi. schimburi linge propre, changement
de linge; (cfr. if. mutande caler^is); - schim^jăcios, adj., chan-
geant, variable, echangcable, commuable, versatile, voluble, volage.
scMmbăcioşie , sf. versatility, mutability, inconstance, caducity.
schimbăciune, sf. variabilite, mutability, transmutabilit^, mobi-
lity, versatility; - schimhare, sf. changement, modification; schim-
barea luminei land les phases de la lune; schimbare la fată
(theol.) transfiguration; - schimbat, sm., schimfjate, pi. f. change-
ment, ^change ; pre schimbate alternativement ; - schimbător, adj.,
subst., changeant, mobile, variable, intermittent, changeur; it.
cambiatore; cat. esp. port, cambiador, j^^ov. cambiador, camjador,
cambiaire, camjaire; fr. changeur; - schimfjătură, sf.; it. cam-
biatura; changement, &c.; - preschimb, ai, at, a, vb. l. = L. per-
ex-cambiare; ^changer, changer, transformer; -^>re5c7«'wîftare, sf.
^change, change, transformation.

I. Schîntă— Scot. 247

Schîntă, schtnieiuj schmteie, s. v. scăntă.

Scoarţă y sf. ^orce, crofite, escarre, carton, couverture (de
livre), natte, caparaţon, tapis ordinaire, banne, bache; du L.
cortex, ids avec s pr^positif, r^pr^sentant un prefixe ex, ajout^
sous rinfluence d'un verbe * ejccorticare ; it. scorza ; cat, escorsa,
escorxa; prov. escorsa; fr, ăcorce; Ies formes it. corteecia, esp.
corteza, port, cortiţa de Tadj. corticeus; - saorţişor, sm. can-
nellier ; - scorţişoară , sf. cannelle ; cfr. poh skorzyca , cech.
skoHca canndle de sTcora 6corce ; - scorţos , adj. , cortical,
d'6corce, qui a de la croilte, de Tdcorce, roide; - scorţofez,
inscorţoşejs , ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se imcorţoşa durcir, se
durcir, former une croate; - scorţoşinie, sf. croute, teigne {des
arbres); - scorţoşare, inscorţoşare , sf. ; - scorţoşiturd, sf. cal,
durillon; - descorţoşez, ai, at, a, vb. 1; 6Qorcer = it, scorticare,
esp. ^port. escorchar, ccU. escorxar, pro v. escorgar, escorjar,
escorsar, escortegar, fr. Scorcher d'un type * excorticare ; - rfc-
scorţoşare, sf.

Scoc, vb. V. coc. Scol, vb. v. culc.

Scop, sm., scopuriy pi. f., dessein, fin, projet, objet, vue; L.
scopos {(fxoTtog); it. scope; es2). port, escopo ; 'ngr, axoTTog; cti
scop efe . . en vue de . . ; a ave de scop avoir dessein, intention.

Scorpie, sf., (scorchie, Negr. 214); L. scorpio, onis {axoQmog);
it. scorpio, scorpione; esp. escorpion; port, escorpiao; cat. escorpf,
prov. escorpion, scorpion ; fr. scorpion ; ngr. axogjiiog ; alb. şkrapje,
şkrap; vsl. skrapy, skorspija.

Scot (scotz), scosei, scos, scoate, vb. 2; 6ter, sortir, tirer,
retirer, lever, exclure, extraire, soutirer, retrancher, jeter, rendre
(odeur, &,c.), enlever (tache), recueillir, induire; L. excutio, ussi,
ussum, 6re; it. scuotere, prov. escotir, escodre; vfr. escorre,
escourre; cat. esp. port, sacudir, prov. secodre, socodre, vfr. se-
corre, n/r. secouer de sticcutere; a scoate din minte s^duire,
fasciner Tesprit, tromper; a o scoate la capă venir â, bout de
qch. ; scoţînd afară h la rfeerve de . . . ; - scoatere, sf. ; - scos, sm.
enlevement, extraction, saillie, saiDant; - scoţător, adj., subst.,
dtant, enlevant, exclusif, arracheur, &c. ; - scoţătură, scosâtură, sf.
enlevement, extraction, saillie, Avance ; - scutur, ai, at, a, vb. 1 ;
secouer, 6branler, hocher, cahoter, dpousseter, nettoyer ; d'un
type *L. excutulare ou 5i^ccw^wZare=succussare; alb. şkount; it.
scossare (succussare) ; (cfr. it, scotolare echanvrer; scotola brou
de chanvre; scossio meme signification de scossare; v. Diez D.
2. 63); calul scutură=L. caballus (equus) succussat; - scuturare,
sf. action de secouer, &c.; - scuturător, adj., subst., secouant,

248 T. Screm— Scriu.

^branlant, &c.; - sciiturătoare, sf. houssoir, ^poussette; - scutură-
tură, sf., oXb. ykountura; secousse, ^branlement, nettoyage.

Screm (pour spreni)^ ui, ut, e, vb. 2 ; presser, serrer, pousser
avec effort; L. exprimo, essi, essum, Sre; U. spremere (esprimere,
sprimere); esp. espremir, exprimir; port, espremer, expremer, ex-
primir; cat, prov. espremer, exprimir; fr, exprimer; a se screme
faire un effort, s'eflforcer, âtre en travail d'enfant; cfr. it. spre-
mersi se tourmenter; - scremător, adj., subst., pressant, serrant.
screniătură, sf., it. spremitura ; presse, &c. ; - scremere, sf. ; - scremet,
sm. *L. expremitus ; presse, seiTement, contrainte, expression,
excretion ; - împresur (impresor), ai, at, a, vb. 1 ; d'un type * L.
im-pressulare de pressulus—pressus, partic. de premere; presser,
obsMer, envelopper, envahir, investir, bloquer, environner, en-
tourer, empi^ter; a împresura o cetate bloquer une fortresse; a
împresura pre driturile cuiva empi^ter, usurper sur Ies droits
de q.; a împresura pre cineva, pre pămîntul' cuiva empi^ter,
usurper sur le terrain d'autrui ; - impresurare, sf. ; - impresurător,
adj., subst., pressant, &c. ; - impresurâtură , sf. blocus , investis-
sement, empietement.

Serin, sm. armoire, commode, coflfret; L. scrinium; it. scrigno;
esp. escrinio, escrinno; cat. escriny; prov. escrin; fr. icrin; vsl.
skrinija, skrinja, skrina; nd. gkrinja; croat, serhe skrinja; pt.russe
skrjma; russe skrynja, skrin; pol. skrzynia; cech. skHn6; magy.
szekr^ny; vhaM. scrini, skrin; mhall. schrin; nhoM. schrein; ngr.
(TxqCviov; - scrinişor, sm. petite armoire; - secrlu (sicriu), sm.
arche, commode, cercueil, bi^re; cfr. magy. szekrtoy; - secrieş,
secriuţ, sm. dim.

Scrlu, scrisei, scris, scrie, vb. 2; L. scribo, psi, ptum, fere;
it. scrivere; esp. escribir, port, escrever, cat escriurer, prov.
escriure, scriure; fr. ferire ; alb. gkrouaig, şkrouig; - scrieciu, adj.,
subst., qui a la rage d'^crire, ^crivassier; - scriere, sf., it. scri-
vere; ^crit, ^criture; - scriitor, adj., subst, ^crivant, ^crivain,
scribe, auteur; L. scriptorius — scriptor; it. scrittore, esp. jyort.
escritor; - scriitor, sm. bureau, toitoire; L. scriptorium; esp. port.
escritorio; cat. prov. escriptori; fr. ^critoire; - scriitorie, sf. 6cri-
ture, bureau, 6tude, greffe, comptoir, office d'^crivain; it. scrit-
toria; - scriitură, sf., L. scriptura; it. scrittura; esp. port, escritura:
cat. escriptura ; prov. escriptura , scriptura ; fr. ^criture ; - scris,
sm., scrisuri, pi. f , L. scriptum; it. scritto, scritta ; esp. i)ort.
escrito; cat. prov. escrit; fr. toit; - scrisoare, sf. toiture, 6crit,
lettre, ^pitre; «cmoar^ cfc wi<3fM manuscrit; - înscriu, isei, is, ie,
vb. 2; L. inscribere; it inscrivere, iscrivere; e5/>. inscribir, escribir;

î. Scroaft— Scurt. 249

port escribir;/>roe?. inscrire; fr, inscrire; - insert/^ re^ sf. ; - inscrisy
sm., inscrisuri, pi. f., L. inscriptum; ecrit, inscription, recon-
naissance, reţu, billet, obligation, acte, piece; a da hiscris donner
un ^rit; a lua hiscris prendre un ^crit; - prescriu, isei, is, ie,
vb. 3; transcrire, r^crire, copier; L. prescribere; - prescriere, sf.
transcription, copie; - prescriitor, adj., subst., transcrivant, copiste.
prescriitură, sf. transcription, copie.

Scroafă, sm. truie, coche; L. scrofa; if, scrofa; - scrofărie,
sf. cochonnerie; - scrofiţă, scrof uliţă, scrofuşoară, sf. petite truie.

Scufie, s. V. cupă. — Scufund, vb. v. sucufund.

Scuip, ii, it, 1, - stupesc, ii, it, i, vbi 3; cracher, saliver;
du L. ex-spuo, ui, utum, are, (transpose en ec-spuere — scupere —
stupere — scupire — stupire)\ cat, esp. port, escupir;/;roiM;/r. escopir,
escupir ; ^or^ cospir, cm^^iy Aq conspuerc, cfr. alh, p^şig, peştig,
pSştiig; {ălh. skoupirS halayures est le mjr, ffxomâue de axoima^
L. scopa halai; v. Diez D. 1. 165 qui est d'une autre opinion).
scuipire, stupire, sf. ; - scuipit, stupit, sm. crachement, crachat,
bave, salive; cs^k escupita; - seuipitor, stupitor, adj., subst., cra-
chant, cracheur, crachoir; esp, escupidor;-2;or^. cuspidor; - scli-
pitoare, stupitoare, sf. crachoir; csj), escupidera; port, cuspideira.
scuipitură, stupitură, sf. crachement; esp, escupidura; 2)ort, cus-
pidura; -scuip, ai, at, a, vb. 1; d'une forme L. ex-spuare —
eo-spuare — scupare= scuipi , stupi avec Ies memes d^riv^s; cfr.
L. sputare, it. sputare, esp, esputar.

Scurg, vb. v. curg. — Scurm, vb. v. rîm.

Scurt, adj., L. curtus (le i>' dans le mot rom, et it, n'est que
pr^positif); it. corto, scorto; esp, corto; port, curto; vcut, prov,
cort ; fr. court ; «Z/>. skourtS ; pt, russe kurtyj ; magy, kurta ; vhall.
churz ; mhaU. nhall. kurz ; in— pre scurt bref, brievement, som-
mairement; din — de scurt de preş; - scurtecel, adj., un peu court,
assez court; - scurtez, ai, at, a, vb. 1; accourcir, raccourcir,
6courter, rapetisser, tourner court; L. curtare; it, scortare; esp.
port. cortar; prov, escortar; fr, ^courter; alh, şkourtoig; - scurtare,
sf.; - scurtător, adj., ^courtant, raccourcissant ; esp, port, cortador.
scurtătură, sf. accourcissement, raccourcissement, bout, morceau,
precis, r&um^; esp, port, cortadura ; - scurtime, sf. brievet^.
cruţ, ai, at, a, vb. 1; diminuer, 6pargner, manager, exempter;
peut-etre d'un type*L. curtiare;alh. kourseig, kowrtseigfepargne;
a se cruţa se manager, s'^pargner, pardonner ; - cruţalnic, adj.
manager, ^pargnant; - cruţare, sf ; - cruţător, adj., mfeager,
6pargnant; - cruţătură, sf. management, ^pargnement;- prescurtez,
ai, at, a, vb. 1; L. per-curtare; accourcir, raccourcir, abr^ger.

250 I. Scut — Seamîn.

r^suraer, reaserrer, r^capituler; -prescurtare^ sf. abr^g^, r^sum^.
prescurtător^ adj., compendiaire, abrdviatif; - presciirtăiură, sf.
raccourcissement, precis, abr^g^, extrait, somraaire.

Scut, sm., scuturi, pi. f., bouclier, garde, plaque (d'un saf}re),
defense, soutien, protection, appui, garde, refuge, abri; L. scutum;
it scudo; esp. port. escudo; cat, prov. escut; fr, 6cu; alb, skjut,
skoutiire; ngr, axomov^ axovâo, axovraQi; - scutar, sm. berger
en chef, premier berger; BL. scutarius; it. scudiere; esp. escudero,
port. escudeiro ; prov. escudier, escuder, escuier, scudier ; vfr,
(?cuyer ; nfr, ^cuyer ; alb, skouter berger en chef ; myr. axovrccQi
daia vero sublatus nuper a pecoribus et silvis, continuo protector
(D. C); - scutesc, ii, it, i, vb. 3; prot^ger, abriter, soutenir,
exempter, dispenser, sauver de qch., faire grace; mgr. axovrtimv
protegere, scuto defendere (D.C.) ; a scuti pre cineva tenir quitte q.
scîiteală, sf. franchise, immunity, exemption ; - scutelnic, sm. pro-
t6g6, exempt, lib^r^ de tout impdt; ce mot ne signifie pas selon
Engel 1 13 & Mikl. SI. E. 45, L. Psl. 849 : qui equestrem militem
agit, du vsl. skot'b jumentum, — mais im homme qui servait
soit dans la milice, soit comme huissier d'un tribunal, &c., ă
ses frais — setilement pour etre exempt de tout impdt; (v. Ur. 4.
186, 187; Mag. Ist. 2. 37; Sulz. 3. 249, 252); - scutdnicie, sf.
exemption, alfranchissement, 6tat de q. qui est exempt de tout
impdt, droit d'avoir des scutelnici, c.-â,-d. des hommes exempts
de tout impdt a son service; (ce droit avait 6t6 accord^ aux
boyards par abus; plus tard ii a ^td converti en une indem-
nity annuelle nommde t^ banii scutdnidlor € paiement pour Ies
exempts de service; aujourd'hui tout cela est abroga); sentinţă,
sf. franchise , exemption , immunity , liberation ; - scutire, sf.
scutitor, adj., subst., exemptant, dispensant, lib^rant, tut^laire.

Scutur, vb. V. scot.

Sdroae (droae), sf., monceau, tas, amas, pile, foule, multi-
tude, meute, pot^e; L. strues, is.

Sdrumic, vb. v. mic.

Se, pron. pers. conj. ace. sing. & pi.; L. se; it. si; esp.
port. vfr. nfr. se; prov, si, se; /Se s'emploie aussi pour exprimer
le fr. on, comme en it, esp. port. ; se zice on dit ; se aude on entend.

Seamăn, adj. vb. v. samăn.

Seamîn (samin), sfemînai, semînat, sgmînk, vb. 1; L. semi-
nare; it, seminare; vesp. semnar; nesp. cat. sembrar; port. semear;
prov. semenar, semnar; fr. semer; - sdminare, sf., semînat, sm. en-
semencement; - semînător, adj., subst., L. seminatorius — seminator ;
it. seminatore; cat. esp. sembrador; port semeador; prov. seme-

I. Seară— Sec. 251

nador, semenaire ; fr. semeur ; - s^nînătoare, sf. semoir ; - sdmînă"
tură, sf., it. seminatura ; esp. sembradura ; port semeadura ; ensemen-
cement, semaille;-6'^//u/î/^î, sf., semintf,}}]., d'un type *L. senmttia
pour sementis; it. semenza; vcat. semenşa; prov. semensa ; fr.
semence; it. semente, sementa, esp. simiente, i^or^. semente de
sefnetvtis; a face st^mmţft monter en graine; - s^m'inj^ar, sm. ; it.
semenzajo; porte-graine, baliveau; - sdmhiţdrie, sf. semences en
g^n^ral; - sennt^miie, seminţie j sf. soiiche, lignee, race, tribu,
caste, (Ur. 3. 278); - insâmînţ, ai, at, a, vb. 1; * L. in-semen-
tiare; fr. ensemencer; it. sementare; esp. port, sementar de
sementare; - insâmînţ, ii, it, i, vb. 3; = insemînţa; cfr. it.
semenzire motvter en graine ; - insi^mmţare, inseminţire, sf. ; - rt-
seamTn, ai, at, a, vb. 1; diss^miner, disperser (v. Ps. Jass.).
r^semînarey sf.

Seară (sară), sf., seri, pi., L. serum tefnps avance de la
jotimee; it. prov. sera; prov. ser, m.; fr. soir; Vesp. & le port.
dit de la meme maniere tarde pour soir, du L. t<irde; cfr. vgr.
^Qaâvg lent, ngr. ^gciâv soir; a seară hier soir; de seară ce
soir ; in de — cătră — spre seară vers le soir ; de cu seară le soir,
depuis le soir, depuis liier soir; a da biow, seară , it. dar la
buona sera; - inseară (inserecuă), insera, inserat, insera, vb. im-
pers. 1; ii se fait soir; prov. aserar; vfr. aserier, aserir, enserir;
alb. ouerr, ouerrSsoda ii se fait soir; cum va i)isera ă la tomb^e
de la nuit; - inserat, sm., inserate, pi. f., soir, tomb^e de la
nuit; pre inserate vers le soir.

Sec, seacă, seci, sece, adj., sec, vide, creux; L. siccus; it.
secco; esp. port, seco; cat. proo. fr. sec; cap sec tete vide,
mauvaise tete; in sec â vide; a mă/nca de sec manger maigre.
secăcios, adj., ^puisable, tarissable; - secăpK, adj., sec, vide, aride,
maigre; L. siccativus; it. seccativo; (secăţiu est la vraie forme
rom.; secăţiv selon qq. diet, n'est qu'une imitation moderne de
rital.); - secau, secăiă, secai, secăie, adj., L. siccaneus; âpre,
insipide, austere; pară secăiă poire d'^tranguillon; - sec, ai, at,
a, vb. 1. act. & n; s^cher, dessdcher, mettre a sec, ^puiser,
tarir, devenir sec, s'^puiser; L. siccare; it. seccare; esp. port.
secar; cat. seccar; prov. secar, sechar; fr. s^clier; - secădii'ne,
sf. dessechement, ^puisement, tarissement; L. siccatio, onis; it.
seccazione; prov. siccac'o; - secare, sf. action de s^cher, dessecher,
dessechement, epuisemeni, tarissement; - secator, adj., s^chant,
dess^chant, ^puisant, tarissant; L. siccatorius ; esp. secad^ro;
secătură, sf. sdcheresse, fadaise, insipidite, niaiserie, fl^au, homme
importun ; it. seccatura ; esp. secătura ; - secetă (pour secetate),

252 I. Secară — Semn.

sf. s^cheresse, siccit^, aridity ; L. siccitas, atis ; it siccita, sicci-
tate, (secchită., secchitate); esp. sequedad; port. sequidâo; fr.
sicciW; - secetos, adj., sec, aride; cfr. asp. sequeroso, sequizo,
port. sequioso; an secetos ann^e seche, sterile; - secătuesc, ii, it,
i, vb. 3; dess^cher^ dessechement, defrichement ; - secătuire, sf.

Secară (săcară), sf., L. secale; It. segale, segala, segola;
cat. segol; prov. seguel; fr. seigle; hasq. cekharea; BL. sigala;
oXb. thekSrfe ;' .secar(X dulce Foeniculiim officinale; - sexăreţ, adj.,
en fomie de seigle, mel6, plein de seigle; - serăre, sf. dim.
Carum Carvi; cumin; - secărică, sf. idem.

Secere, sf. faucille, moisson, recolte; L. sicilis, is, faucUle
de secare couper; it. s^golo pefite faucille, tirol if. mnlei faucille,
moisson de secula; esp. segadera faucille (* secataria); - seceridi,
sf. petite faucille;- secer, ai, at, a, vb. 1; fauclier, moissonner,
r^colter ; * L. sicilare = sicUire ; it. segare, cat. esp. prov. segar
(de secare), tirol. U. seslar (* seculare) couper avec la faucille,
faucher, moissonner; - secerare, sf., secerat, sm. fauchage, moisson.
secerător, adj., subst., moissonant, fauchant; moissonneur, fau-
cheur = it. segatore, cat. esp. port. prov. segador (* secator),
secerătură, sf. moisson, fauchage; - seceriş, sm., secerişuri, pi.
f. moisson, recolte.

Secret, adj., subst., desert, inhabits, secret; L. secretus, a,
um ; it. esp. port. secreto ; cat. prov. fr. secret ; alb. şkret6, adj.,
şkret, adv., desert, solitaire; - secretă, sf., L. secretum; desert;
alb. şkr^tS, şr^tS desert.

Secriu, s. v. scrin.

Secure, sf. hache, cogn^e; L. securis, is; it. secure, scure;
sarde seguri; esp. segur; port. segura; nsl. serbe s6kira; - se-
curică, securice, securiza, .sf., bachette; nsl. serbe sSkirica.

Semn, sm., setyfne, pi. f., signe, indice, signal, symbole, symptome,
marque, empreinte, trace, caractere, pronostic, avertissement, in-
dication, apparence, sceau, but, estampe, estampille, borne; pre
semne (pesetn/ne), după semne, selon Ies apparences, vraisembla-
blement; - semnipr, semnuleţ^ sm. petit signe, &c. ; - semnez,
ai, at, a, vb. 1; aW. şenoig, v. insemn; - insemn, ai, at, a,
vb. 1; marquer, designer, signer, signifier, indiquer, signaler,
specifier, noter, remarquer, tracer, coter, caract^riser , distin-
guer; L. insignare; it. insignare; esp. ensenar; port. ensinar:
cat. ensenyar; prov. enseignar, enseynar, ensenhar, esseignar,
essenhar; fr. enseigner; a se insemna se signaler, se distinguer.
insemnare, sf. marque, tracement, indication, signification, sens,
notice, note, remarque, liste; - insemnărică, sf. petite marque,

I. Senin— Seu. 253

petit signe, signet ; - hisefnnaf, part. adj., insigne, marqu6, mar-
quant, notable, remarquable, signal^, signifiant, &c.; - insenind-
tate, sf. gravita, importance, s^rieux; - hisenuUXtor, adj., subst.,
signifiant, significatif, marquant, important, grave, s^rieux ; - in-
semnătură, sf. indication, &c.

Senin, adj., L. sereniis; it.esp,poH, sereno; cat sere; prov,
seren, sere; />. serein; din senin aTimpr^vu; după nour senin
vine apres la pluie vient le beau temps; - senin, ai, at, a, vb.
V. insenin; - senimif, adj., comme titre = ser^nissime ; (v. Arh. E.
1. 148); ' seni neţ, adj., serein, (v. Negr. 329); - senineaţă, sf.
serenity, (v. Negr. 345); - senininie, sf. ser^nit^; - insenin, ai, at, a,
vb. 1 ; L. in-serenare; it. inserenare, asserenare; cat, esp. port,
prov, serenar; c/itport. asserenar; prow aserenar; fr, rass^r^ner.
inseninare, sf.

Septămînâ, sf., L. septimana; it, settimana, semmana; esp,
port, semăna; cat. setmana, semmana; prov, setmana, septmana,
semaina, semmana ; fr, semaine.

Septemvrie, sm., L. September, bris; U, settembre; esp. se-
tiembre;^r/. setembro; cat. setembre; prov, septembre, setembre;
fr, septembre; vsl, septebrr>; >w/r. (ftmiii^Qi^g^ (XsnTt'fA^Qiog.

Serbez, ai, at, a, vb. 1; feter, cel^brer, solenniser; L. ser-
vare; it. servare, serbare; vcat, vesp, servar; i)*'ov, servar; port,
observar, fr, observer (observare); Tacception du mot rom, est
= L. observare; a serba o zi faire une fete; - serbare, sf. solen-
nisation, festivity, i^iQ-, ^ serbătoare, sf., d'im type *L. servato-
ria ; fete, f^rie, jour f^ri^, calibration, festivity; - serbătoresc,
adj., solennel, pompeux; - serbdtoreşte , adv., solennellement, pom-
peusement; - serbâtoresc, ii, it, i, vb. 3; feter, c^l^brer, solen-
niser;- serbătorie, şerb' i tori me, serbătorire, sf. c^l^brit^, celebration,
solennisation.

Sertar (saltar), s. v. zar.

Sete, sf., L. sitis, is; it. sete; cat, esp, sed ; port, sede;
prov, set; vfr, soi, sei; ufr, soif; alb, et, ete; - setos, seţios, adj.,
altera = L. siticulosus; alb, etouare, etşim ; it, assetato; esp,
sediento ; - insăt, ai, at, a, vb. 1 ; avoir soif, etre altera ; prov.
assedar, asedar, acedar ; - insătare, sf. ; - iiisătat, part., adj., altera
= it. assetato ; a fi insătat, it, esser assetato ; - insâto§ez, ai, at, a,
vb. l; alt^rer, causer de la soif =«7. assetare; a se insătoşa etre
alt^r^, avoir soif; - vnsătoşare, sf.

Seu, sm., seuri , pi. f., L. sebum ; it, sevo, sego ; esp. port.
sebo; prov, seu, rom. d. Gr. sieu; fr. suif; - seuos, adj., s^bac^,
sale; L. sebosus; esp. port, seboso.

254 I. Sfârăm— Sîmt.

Sfărâm y vb. v. fărămă. — Sfâşiez, vb. v. faşft.

Sgaibă, sf. âraflure, pustule, excoriation, escarre; L. scabies
escarre; it, scabbia exanthime; alb. sgjebe, skjebe gcUe^ teigne;
esp. escabro f eigne y tar. de scahres; - sgdibos, adj., teigneux,
rogneux; L. scabiosus; it, scabbioso; alh. skjeboure; ^ sgailmliţăy
sf. dim.

Sgură, sf. scorie, mâchefer, arcot; L. scoria; it scoria; esp.
port, escoria; fr, scorie; alb, skouri, zgjure; ngr, axovQcc, cxovqiu;
vserbe skurija.

Sicriu, s. v. secriu.

Sigur, adj., sâr, positif, (»prouv6; L. securus; it. sicuro; esp,
port, seguro; 2)rov, cat, segur ; rom, d. Gr. sigir; vfr. segur,
seur; nfr. sfir; all), siguro adv.; ngr. afyovQog; nsl. serbe siguran;
vhaM. sihhur; mhall nhall. sicher; de sigur sârement; - asigur,
ai, at, a, vb. l.= L. assecurare; it. assicurare, assecurare; esjh
asegurar; cat. port. prov. assegurar; vfr. assdurer; nfr. assurer.
asigurare, sf. assurance.

Sîlbâ, sUJiă, silvă^ sf. foret de sapin, sapin; it, esp. cat.
selva; port. prov. selva, silva; - sîlbatic, adj., sauvage, feroce,
farouche, eflfar^, hagard, indompt^î; L. silvaticus; it. selvaggio,
salvaggio, selvatico, salvatico; esp, salvaje, selvatico; port, sal-
vagem, selvagem, selvatico; cat. salvatge; prov. salvatge, salvatje,
salvage, salvaje; fr. sauvage; angl. savage; - Sflbătăcesc, adj.,
sauvage, farouche; - sUbatdccpe, adv., d'une maniere sauvage.
farouche;- sUbătăde, sf. f(5rocit6, sauvagerie, dfeert; - sUbătă-
dme, sf. f^rocitd, sauvagerie, bete sauvage, gibier, venaison; cfr.
it salvaggiume, salvaggina, salvaticina, salvaticume, esp. sal-
vajina, port, salvazinha, j^^ov. salvaggina, salvazinha, salvaizina
gibier, fr. sauvagin, adj., gout de gibier ; - sUbătâciune, sf. CSro-
cit^, sauvagerie, bete sauvage, bete, gihier ',- sUbătăţel, ^.a], aim.
Sflbaticos, adj., sauvage, farouche; - sîlbătăcesc, ii, it, i, vb. 3;
rendre sauvage, farouche, eflfaroucher; it insalvatichire, insal-
vaticare ; esp. salvajear ; a se sUbătăci devenir sauvage, farouche,
s'effaroucher; - s'dbătăcire, sf. sauvagerie, ferocitd; - insîlbătăcesc,
vb. V. sîlbătăcesc ;- desîlbătăcesc , ii, it, i, vb. 3; apprivoiser,
rendre traitable, docile; - desllbătădre, sf., &c.

Si litră, s. v. salitră.

Sîmc§, sf., simcele, pi. aiguillon, piquant, point, taillant,
lame; d'une forme dim. *L. senticdla de sentis, is, Spine; - sim-
cdos, adj., pointu, aigu; (v. Pum. L. 3. 50).

Stmt stmt simţesc, ii, it, \, vb. 3; sen tir, ressentir, ^prouver,
flairer; L. sentio, sensi, sensum, ire; it sentire, ca^. esp. port.

I. Sîn— Sîtă. 255

prov, fr, sentir; - sîmţ, sm, simţuri, pi. f., L. sensus; it. senso;
cat seny; ves}). seso; prot\ sen, seinh, cen; fr, sens; - simficioSt
adj., sensible, passible, sentimental; - simţiciune, sf. sensibility,
passibilitâ, sensiblerie, passivity, susceptibilite, humanity ; - sim-
pre, sf. action de sentir, sens, sentiment, sensation, entendement,
ressentiment ; a veihi in mnţire reprendi*e ses sens, ses senti-
ments ; - simţit, sm., simţite, simtiţuH, pi. f. sentiment, entende-
ment; ii. sentita; esp. port. sentido; j>r« simţite sensiblement ;
pre ne simţite insensiblement ; - simţitor, adj., esp, sentidor; sen-
sible, sensitif, sensâ, irritable, delicat, iinpressionable, humain,
tendre, pressant; - simţitură, sf. sensibility, sentiment; - presîm-
ţesc, ii, it, i, vb. 3; L. praesentire; it. presentire; es2h port,
presentir; fr. ţressentir; - 2)resimţire, sf. pressentiment.

Sîn, sm., smurij pi. f. sein, gorge, giron, pli, plissure; L.
sinus, us; it. esp. cat. seno; port. seio, seo; prov. sen, se; fr.
sein; alb. şin cou; a ave in sin pre cineva = L. aliq. in sinu
gestare; a sta cu manile in sîn, esp. estar con las mănos en
el seno; - sînos, adj., mamelu; L. sinuosus; it. sinuoso; esp.
senoso; fr. sinueux.

Singur (sîngur), adj., seul, unique, isole, simple; L. singulus,
a, um ; it. singulo, singolo ; cat. esp. port. prov. singular, fr. singu-
lier de singularis;'Sifiguratic, adj., solitaire, isol6, retird; - singu-
rătate, sf. solitude, retrăite; L. singularitas, atis; it. singularitate,
singularity, singolaiită; esp. singularidad ; port. singularidade ;
ca^. prov. singularitat ; fr. singularity; - singurel, r6, rei, rele,
adj., seulet; singur singurel seul seulet; - singuric, singurior,
adj., seulet; - singurime, sf. solitude.

Sînt, 1'® pers. du sing. & 3"*® pers. du pi. de Tindic. pr^s.,
[s'ăcourtant aussi en îs' apres un pron. pers. termina par une
YoyeUe et en s' apres tous Ies autres mots], eşti, este, [s'^cour-
tant en îi apres le pron. pers. el, et en e et i apres tous Ies
autres mots], sintem, s înteţi, sint; imparf. eram; parf. fui ou
fusei, (L. fui); part. fost (de fui); inf. fi (L. fieri); L. sum, es,
est; sumus, estis, sunt; it. sono, sei (se') e; siamo, siete, sono;
esp. soy, eres, es; somos, sois, son; port. sou, es, he; somos,
sois, sâo; prov. sui -soi -son, est-iest, es; sem-em, etz, son; fr.
suiş, es, est; sommes, etes, sont; le L. sunt a fourni au rom.
la 1'® pers. sing. & la 3™^ pers. pi. de V indic. preş. sînt - sînt ;
cfr. it. sono -sono; de sînt on a formd la V & la 3™® pers. du
pi. sintem ' sinteţi ; cfr. it. siamo -siete.

Sîtă, sf. tamis; L. seta, saeta; norm, set tamis; vsl. nsl.
serbe pol. cech. russe hulg. sito, magy. szita, alb. sit6, s6tS

\

256 I. Smicur — Somn.

tamLs; it staccio (pour sefaccio), esp. cedazo, vfr, seas, saas,
nfr. sas du BL. sedatium, sitaccium pour setaceum ; - sitar, sm.
faiseur de tamis ; nsl. fierhe sitar ; ^^oi. sitarz ; cech. sitalP.
sitişctt, sitilă, sf. sasset; ml, serhe sitka; jtol, sitko; ni.<?.9^ siteCko ;
magy. szitka.

Smicur, vb. v. mic. Smulg, vb. v. mulg.

Soare, sm., (non pas f(6m. seUm tous les diet.); L. sol, soils;
it. sole; esp. port. cat. prov. sol; alh. diel, dil; prov. solelb,
solel, soleilh, soleil, fr. soleil (solieuliis); soare soarelui Helianthus
annuus; soarele resare, esp. el sol sale; soarele apune^ esp. el
sol se pone; - soresc, asoresc, ii, it, i, vb. 3; exposer au soleil,
mettre au soleil, rayonner, darder des rayons, briller; cfr. it.
soleggiare, assolare; esp. asolear, insolar; port, asoalhar; prov.
solelhar, soleillar; (Alex. Po^. 252 dit: ce ca soarele soria qui
brillait comme le soleil); - sorire, asorire, sf.

Soarte, sf., sorţi, pi., sort, basard, destin, destina; le pi.
sorţi seul. lot, sort; L. sors, tis; it. port, sorte; e^. suerte;
cat. prov. sort; fr. sort, sorte; a trage la sorţi, it. tirar le sorti;
a armim sorţi, esp. ecbar suertes, balloter; - sortesc, sortesc,
ii, it, i, vb. 3; destiner, lotir; L. sortio, ivi, itum, ire, &
sortior, sortiri; it. sortire; esp. sortear, surtir; port, sortear,
sortir; jyrov. fr. sortir; a se sorţi destiner; - sortire, sortire,
sf. destinde, destin.

Soc, sm., L. sambucus, sabucus, (saucus); it. sambuco; esp.
sabuco, sabuco, sauco; port, sabugo; cat. sauc; prov. sauc, sam-
buc, sanbuc; v/r. s^u; aW. §tok; le nfr. sureau d'un type
' sahucdlus dont seusel — seurel — surel — sureau.

Socru, sm., beau -pire; L. socer, eri, (socerus); it. suocero;
esp. suegro; x)ort. sogro; cat. sogre; prov. sozer, sogre, su^e;
le pi. socri le beau-pere et la belle-m6re, esp. suegros; -soacră,
sf. belle-mSre; L. socera, (socra, socrus); it. suocera; esp. suegra;
port. cat. sogra; prov. sogra, suegra; - cuscru, sm. beau-pire,
beau-fr6re, parrain de noce; L. consocer; alh. krou§k; - cuscră,
sf. belle -mere, belle -soeur, marraine de noce; L. consocros; alb.
krou§kS; - cuscrenie, cuscrie, sf. alliance par manage; alb. krou§-
kji; - cuscrilor, sm. dim., aussi Pulmonaria officinalis; - In-
cuscresc, ii, it, i, vb. 3. refl., a se incuscri s'allier par manage,
s'apparenter ; - incuscrire, sf.

Somn, sm., somnuri, pi. f., L. somnus; it. sonno; esp. sueno;
port, somno, sono, sonho, cat. son; prov. som, son; fr. somme;
alb. gjoumg; prov. sonelh, fr. sommeil {= so^ymiculus) ; a fura
pre cineva somnul = it. pigliar sonno, esp. tomar el sueno, âtre

I. Soră— Soţ. 257

pris par le sommeil; a trage un somn faire un somme; - sam-
nişor, sm., * L. somniciolus pour somniculus ; - somnoare, sf. dor-
meur, lendore (LB.); - somnorime, sf. somnolence; - somnoros,
adj., somnolent, dormeur, l^thargique ; it somnoloso, sonniglioso,
sonnoglioso; prov. somelhos, somilhos, sonilhos; vfr. sommeilleux.
somnoroşie, sf. somnolence, lăthargie ; - somnule^, sm. petit somnie.

Soră (pour suroră), sf., surori, pi., (avec une forme nomi-
native ^courtăe en sor)-, L. soror, oris; istr. sorore; vit, sorore;
nit. suora (soreUa, dim.); vcat. esp. port. sor (nonne); prov.
sor, seror, sorre; vfr. sor, soer, suer, soror, soreur; w/r. soeur.
sarioară, soruţă, sf. petite soeur; - surată, sf. soeur, amie,
compagne, camarade; cfr. it. camerata, esp. port. camarada, fr.
camarade, nhaU. kamerad compagnon de chambre de camera;
(Munt. Gr. 67. dit suratră = soră vitrigă i. e. soeur consanguine;
surată serait alors pour surastră; mais cette definition est
tout-ă-fait erronn^); - insorăresc, ii, it, i, vb. 3; devenir
soeurs, unir = L. sororiare; [cette acception est employee dans
Ies vieux documents pour deux terres dont Ies limiies se touchent,
V. Ur. 1. 231]; - insorărircj sf.

Sorby sm., L. sorbus; it. sorbo; port. sorbo, sorveira; esp.
sorbal; fr. sorbier; - soarbă, sf., L. sorbum; it. sorba; esp.
serba, sorba; port. sorba, sorva; fr. sorbe; - soarbestră, sf.,
Sanguigorba officinalis; cfr. it. sorbastrella Pimpinella.

Sorb, ii, it, i, vb. 3; humer, boire, avaler; L. sorbeo, ui,
6re; it. sorbire; esp. sorber; port. sorver; vcat. prov. vfr. sorbir;.
/r. ab-sorber (autrefois aussi absorbir); alb. sourboig, sourp.
sorb, sm. goufifre, remâle; esp. sorbo; port. sorvo (une bouchee
iun liquide); - sorbire, sf. aspiration; ffintr*o sorbire d'un seul
coup, tout d'un trait; - sorbitor, adj., subst.; esp. sorbedor;
humant, absorbant, aspirant ; - sorbitură, sf. gorgee, coup, trait.
MrbeOy ai, at, a, vb. 1; humer, avaler ă petits traits, buvoter,
siroter; - sorbecare, sf.

Soţ, sm., compagnon, soci^taire, partenaire, epoux, mari,
pair ; L. socius ; it. esp. port. socio ; alb. şok, şokj ; cu soţ pair,
paire; fără soţ impair; - soaţă, sf. compagne, Spouse; - soţie,
sf. compagne, Spouse; L. socia; it. esp. port. socia; alb. şokje.
sofiory sm., soţioară, sf., petit compagnon, petit ^poux; petite
compagne, petite Spouse; - insoţesc, ii, it, i, vb. 3; accompag-
ner, conduire, reconduire, guider, suivre, allier, joindre, conjoin-
dre, unir, appareiller = L. sociare; it. associare; esp. asodar;
cat. port., prov. associar; fr. associer; a se insoţi s'unir, se
ligner, s'associer, se marier; - insoţire, sf.; - insoţitor, adj.,

17

258 I. Spagă-— Sparangă.

subst., accompagnant, &c.; - insoţitură, sf. accompagnemeut,
association, union.

Spagă, s. v. spată.

Spăimînty spăimintez, (pour spămîntf spăvînt), ai, at, a,
vb. 1; ^pouvanter, eflfrayer, efTaroucher, consterner, faire peur,
jeter Tefifroi; it. spaventare, spantare, piem. sparm^, cat. esp.
port. espantar, prov. espaventar, espavantar, vfr. espa venter,
espauenter, espoenter, espoventer, nfr. ^pouvanter, rom. d. Gr.
spuventar du L. expavens, part. pr^s. de expavere eSrsLjer; ase
spăim'nta de ceva, de cineva s'dpouvanter, s'efifrayer, se saisir.
spaimă (pour spăimmfâ), sf., it. spavento ; esp. espaviento, espanto ;
port. espanto; cat espant; prov. espaven; fr. ^pouvante; -spăi-
mintător, adj., subst., ^pouvantant, eflfrayant, terrible, foudroyant ;
it. spaventatore ; esp. es^s^ntd^ior;- spăimîntăturăy sf. ăpouvante,
efîroi, saisissement, consternation; - spăimîntos, adj., peureux,
6pouvantable ; it spaventoso ; esp. port. espantoso, cat. espantos ;
prov. espaventos, espavantos; - inspăimînt, ai, at, a, vb. 1, v.
spăimînt; - spăriu, spăriai, spăriat, spăria, vb. 1; effrayer, effa-
roucher, faire peur, intimider, effarer; i^. spaurare, spaurire ; e5;p.
port. espavorecer, espayorir, cat. espavordir, prov. espavordir,
espaordir, espaorir du L. pavor, oris (vulg. paor), it. paura, esp.
pavor, pavura, port. pavor, cat. prov. pavor, paor, vfr. paour,
nfr. ţmr ; ' S2)ărieciuney sf. eflfroi, frayeur, 6ţo\i\2Lnte; - spăriere
(pour spăriare), sf. frayeur, ^pouvante; - spurietor, adj., 6pou-
vantant, efifrayant, mena9ant; - sparietoare, sf. ^pouvantail.
spărietură, sf. eflfroi, frayeur, ^pouvante; - spărios, adj., crain-
tif, peureux, timide, ^couteux (chevalj^ ombrageux, hagard; it.
spauroso; esp. port. pavoroso; prov. paurugos; /r. peureux.

Spăl, vb. Iau. Spanac, s. v. spin.

Spănzur, ai, at, a, vb. 1 ; pendre, suspendre, pendiller, tom-
ber, d^pendre; d'un type *L. ex- pendulare, form^ peut-âtre
sous rinâuence de Tadj. pendulus; it. penzolare, spenzolare, pen-
rigliare, port. pendurar, prov. pendeillar, pendegueillar , fr. ţen-
dîileT (pendulare — pendiculare);asidnu spOmzurU dela minecelld, ne
dâpend pas de moi, cela ne tient pas k moi; - spănzurare, st
spămurător, adj., subst., pendant, tombant, dependant, pendeur,
bourreau; - spânzurătoare, sf. fourches patibulaires, gibet, po-
tence; - spă/nzurătură^ sf. pendaison.

Sparangă, sf., L. asparagus (aaTtccQuyog); it. sparăgio, spa-
râgo, aspârago; esp. esparrago; port. espargo; fr. asperge; ngr.
anaQccYyi; nsl. şparga, şparoga, pol szparag, szparaga; ntsse
Bparîa; magy. spargă; turc pers. isfiradj.

I. Sparg— Spic. 259

Sparg, sparsei, spart (pour spars)^ sparge, vb. 2; rompre,
briser, casser, fracturer, fracasser, forcer, percer, crever, d^chirer,
enfoncer, dissiper, prodiguer; L. spargo, si, sum, 6re; ii. spar-
gere; vesp. cat espargir; 9iesp. esparcir; port. espargir, esparzir;
prav. esparzer, esparger, esparser; fr. seul. disperser {* disper-
sare, fr^. de dispergere); a sparge capul cuiva casser, rompre
la tâte.ăq.; - spărgător, adj., brisant, enfon9ant, &c.; i/. spar-
gitore; esp. esparcidor; - spărgătură, spărsătură, spărtură, sf.
rupture, fracture, brisure, brâche, cavit6, dăbris; - spargere^ sf.
effraction, rupture, Eruption, percement, dissolution, &c. ; - spa/rt,
part., adj., brisâ, cassâ, dăchir^; mană (manus) spartă homme
dissipateur, fam. panier percâ.

Spăriu, vb. v. spaimă.

Spată, sf., spate et spete, pi., âpaule, omoplate, paleron;
L. spatha (ajiaxh]); it. spalla, vesp. espalla, nesp. espalda, jpor^.
espalda, espadoa, prov. espatla, espalla, vfr. espalde, nfr. âpaule,
alb. şpatoulS, şetoulS, şjetoulS, şketoulă, şkjetoulă — du dimin.
spathula; spată de bou trumeau; spată de ţesut peigne de tis-
serand; le pi. spate ou spete surtout epaules, dos, reins des
hommes; pre spate (spete) sur le dos, k la renverse; la spetele
derriere, it. aUe spalle, esp. ă las espaldas ; - spata Laserpitium ;
spata dracului Polypodium filix mas; - spătare, spătar, sf. dos,
dossier ; d'une forme * L. spatharis, e, spatharius, a, um ; cfr. it.
spalliera, spalletta, esp. espaldar, espaldera, fr. espalier, nhaU.
spalier; spătare de scaun dossier, dos d'une chaise; - spăticd
(spăcel), sm. corset; - spătos, adj., qui a de larges Epaules, râ-
blu=»^. spalluto, esp. espaldudo, cat. espatllut, prov. espalut.
spdtufă, sf. = it. spallucia; petite ^paule; - spetează, sf. dossier,
barreau, lisoir, Echelon, rancher, Pelisse, glaîeul; - spetesc, ii,
it, i, vb. 3.=t7. spallare, esp. despaldar, fr. ^pauler; a se speti
8*âpauler, s'^chiner; - speteală, sf. ^pointure, ^paulure; - spetire,
sf.; - spetit, part., adj., âpaulâ, ^pointâ, bouletă; - spagă, şpagă,
sf. âp^; it. spada, sic. spata, esp. port. espada, cat. espasa, prov.
espaza, espada, espa, fr. âp^e (esp^o), vrusse spata, nrusse şpaga^
pol. szpada, serbe şpaga, aU). şpatS, ngr. anuxH, (d'ou anaxhccQiog
porte -glaive, en rom. spătar) — tons ces vocables precedent du
L. spatha; le rom. şpagă (non pas spadă) est direct, du rtÂSse.

Spetează, s., spetesc, vb. v. spată.

Spic (schic), sm., spicuri, pi. f., L. spiea (spicum, spicus);
it spica, spiga; cat esp. port. espiga; prov. espic, espiga; fr.
6pi (spicus); - spicos, adj., vesp. espigoso; ce qui porte des 6pi8.
spicuesc^ ii, it, i, vb. 3 ; glaner = it. spigolare, esp. port. respigar.

260 L Spin— Splină.

spicuire^ sf. glanage; - spicuitor, adj., subst., glanant, glaneur;
lY. spigolatore; - spicuitură, sf. glanage, glanure; i^. spigolatura.
inspic, ai, at, a, vb. 1; L. spicare; it spigare; cat esp. port,
prov. espigar, fr, ^pier; - inspicare, sf.

Spin (schin), sm., L. spina (spinus); it. spina, spino; cat.
esp. prov. espina, espino; port, espinha, espinho; fr. dpine; alb.
spinjg, spine epine dorsale; spin de spic barbe d'^pi; - spinare,
(schinare) sf. 6pine du dos, reins, dos; de Tadj. spinalis, e; it.
spinale, esp. espinal, port, espinhal, fr. Spinier, 6piniere, adj.;
osul spindrei T^pine dorsale ; a duce, a purta in spinare porter
sur le dos; - spinet, sm., L. spinetum; it spineto; fr. ^pinaie.
spiniş, sm. ^pinaie, ^piniers, ronceraie; - spinişor, spinuleţ, spi-
nut (it spinuzza), sm. dim.; - spinos, adj., L. spinosus; it spinoso;
esp. espinoso, port, espinhoso; cat. prov. espinos; fr. 6pineux.
inspin (inschin), ai, at, a, vb. 1; garnii' d'^pines, aiguillonner,
piqner; - inspvnare, sf.; - spanac, sm., it. spinace, esp. espinaca;
cat. espinac, vfr. espinoche, angl. spinage, alb. spinakj, şpinakj
d'un adj. spinaceus (k cause de la forme dentel^e des feuilles);
port, espinafre de spinifer; prov. espinar, nfr. ăpinard de spina
direct.; nhall. spinat {*spinatus); nsl. spanac, şpanak, şpinac;
serbe spanac; ru.9^(? şpinatx ; pol. szpanak, szpinak, âpinak; cech.
şpenat, şpinat; ngr. (XTtavccxi; turc ispanâq.

Spintec, vb. v. pântece.

Spirt, spirt, sm., spirturi, pi. f., L. spiritus; it. spirito;
esp. espiritu; port. espirito; cat. esperit; prov. esperit, sperit;
fr. esprit; alb. spirt, spurt; russe spirtx, nsl. spirit; le mot.
rom. n'a que Tacception d' esprit de vin, liqueur, conmie Ies vo-
cables slaves; pour esprit inteUectuel on emploie le vsl. duhh;
spirt de sare acide muriatique; - spirtos, adj., it spiritoso; esp.
espiritoso; port, espirituoso; fr. spiritueux; - spirtoşie, sf. 6tat
spiritueux d'une liqueur; - spiritus, sm. esprit revenant, gnome;
(ce mot est une imitation moderne).

Spiţer, sm. pharmacien; it. speziale, esp. especiero, port espe-
ciero, vcat. especier, prov. espessier, fr. Spicier, ngr. anec^iaqiqg^
turc ispîtchar du L. species, it. spezie, cat esp. prov. especia,
port especie, fr. 6pice, esp^ce, angl. spice ; - spiţeresc, adj. phar-
maceutique, officinal, de pharmacie ; - spiţeresfe, adv. ; - spiţerie,
sf. pharmacie; it. spezieria; esp. especeria, especieria; port espe-
ciaria; jprov. especiaria, espessiaria, especiairia; fr. ^picerie; nhaU.
spezerei; ngr. ajtbi^^uxQeiov ; le pi. spiţerii ^piceries, drogues;
it spezierie.

Splină, sf. rate; L. splen (a/rXrjv); ngr. tXTtXrjva; angl. spleen.

I. spre— Stăng. 261

sţimaiiCy adj., hypochondre, hypochondriaque; d'une forme *L.
gplenaticus pour splenetictis ; it, port splenetico; esp. esplenetico.
sfiinie, sf. mal de rate, maladie hypochondriaque; ngr, ankr^vid.
spUnufă, sf. petite rate; aussi Solidago virga aurea.

Spre, pr^p. v. pre.

Sprinceană, s. v. geană.

Spulber, vb. v. pulbere.

Spumă, sf. ^cume, mousse; L. spuma; //. spuma; esp. port.
e8puma;|>rat;. espuma; cfr. aib. şkoumS avec it. schiuma (scuma,
sguma), esp. cat. port. prov. escuma, fr. ^cume du vhall. scum,
nhaU. schaum; - spum, ai, at, a, vb. 1; ^cumer; L. spumare;
it. spmnare; esp. port, spumar; - spumare, sf. ; - spumător, adj.,
rabst., dcumeui, ^cumeur; esp. port, espumador; - spumdfoare,
sf. ^cumoire; esp. espumadera; - spumătură, sf. ^cumage, ^cume.
spumos, adj., dcumeux, mousseux ; L. spumosus; it. spumoso; esp.
port, espumoso; prov. spumos, spumoz; fr. spumeux; - sptimo^
şime, sf. spnmosit^; - sirumuşoară, sf. dim.; - spumeg, ai, at, a,
vb. 1; 6cumer, petiller, mousser; it. spumeggiare; esp. espumear
(espumajear); - spumegare, sf.; - spumegător, adj., 6cumant, mous-
sant, petiirant; - spumegăturăy sf. 6cume; - spumegos,2iAj., ^cumeux.

Spun,'yb. v. pun.

Spurc, sm., spurcuri, pi. f. souillure, impuret^, purgations,
r^les; L. spurcus, a, um; it. sporco, adj.; - spurc, ai, at, a,
vb. 1; souiller, poUuer, salir, infecter, profaner, violer, prosti-
tuer ; L. spurcare (cfr. porcus) ; it. sporcare ; esp. emporcar, em-
porcalhar; - spurcăciune, sf. souillure, pollution, impuret^, im-
mondices ; - spurcare, sf., idem; - spurcărie, sf., it. sporcheria;
salet^, impuret^, souillure; - spurcat, sm. souillure, &c., teigne.
spurcător, adj., subst., souillant, poUuant, souilleur, profana-
teur ; - spurcătură, sf., souillure, profanation.

Spuză, sf., spujs^, sm. cendre chaude, ^chauboulure, echauf-
fore, papules; - spuzesc, ii, it, i, vb. 3; bruler sans flamme,
couver sous les cendres ; a se spuzi avoir une Eruption ; - spu-
zeală, sf. Ebullition, Eruption, Echauflfure, exantheme, Eruption
milliaire; - spuzime, sf. Eruption, Ebullition, multitude, (v. Pum.
L. 3. 151); - spuzire, sf.; - spuzitură, sf. Eruption, Ebullition,
Echauffare, exantheme, feu sauvage ; spuzitură pre pele exantheme.

Stăng, adj., gauche; it. stanco fatigue; tirol. it. stanc, stinc,
venit, stenco raide, engourdi; esp. estanco, port, estanque bouche;
prov. estanc immuable, (stanca ecluse, barrage) ; vfr. estanc lent,
las; alb. ştangErE, stank louche; it. stancare fatiguer; esp. port.
prov. estancar, fr. Etancher, angl. stanch; esp. port, estanque,

262 I. Stărnut — Stau.

port, tanque, ccU. estany, prov. estanc, estaynch, estanh, stanc,
fr. ^tang; tous ces vocables se rattachent au L. stagnum eau
stagnante, engorgement; stagnare arreter, houcher, etancher; it.
mano stanca = rom. m&nă st&ngă main gauche , pour ainsi dire la
main fatiguee, paresseuse; cfr. fr. gauche du vhall. welk faible,
fatigue; it. manca (mano) Vendommagee, la defectueuse ; esp.
zurda la sourde, qui n'obeit pas; izquierda, port, esquerda (mac)
Vinjuste; nprov. man seneco la vieille, la decrepite; - stăngaciu,
adj., gaucher, maladroit; - stăngăcesc, ii, it, i, vb. 3; boiter,
docher, âtre boiteux; - stângăcie, sf. gaucherie; - stăngăcir , sf.

Stărnut, strănut, ai, at, a, vb. 1 ; L. sternutare ; it. stamu-
tare, sternutare, stainutire ; esp. estemudar, estomudar; cat.
esternudar; prov. estomudar, stomudar, estrunidar; fr. 6temuer.
stămutare, sf., stămutat, sm. ^temuement ; - stămutător, adj.,
6temuant, stemutatif, stemutatoire ; esp. estomutatorio , ester-
nutatorio ; - stămutăiură, sf. ^temuement.

Stau, statui — stetei, stat— stătut, sta, vb. 1; etre debout,
âtre, rester, stationner, s'arreter, rester tranquille, ne pas bouger,
s'apaiser, cesser, se calmer, attendre, r^sider, consister, se com-
porter, se rMuire k, exister, se trouver; L. sto, steti, statum,
stare; it. stare; cat. esp. port. estar; prov. estar, istar, star; vfr.
ster, ester; nfr. Vimparf. 6tois, ătais, (vfr. esteve, esteie, estoie);
le part. 6t6 (vfr. esteit) ; puis Ies composes rester = restare,
arrSter = ad-re-stare ; a sta la cineva, in mă/na cuiva, L. stare
per aliqm., it. stare a alcuno; a sta asupra cuiva, L. stare
in aliquo ; a sta in ceva, L. stare in re, in aliqd. ; a sta pentru
cineva, L. stare pro aliquo; a sta in preţ mare, L. magno,
pluri stare; a sta de cineva, esp. estar sobre alg., insister chez
q.; a sta bine, it. stare bene, convenir, etre săant; cum stai?
ii. come sta? comment vous trouvez-vous? a sta in ajutor, it.
stare in ajuto ; a sta drept, it. stare diritto, a diritto ; a sta
numai de un lucru ne s'occuper que d'une chose; - stare, sf.,
it. stare; action de rester debout, &c., pause, repos, ^tat,
situation, posture, condition, position, station, dur^e, forme,
parti, point, teimes, avoir, fortune; stare locului station sur
place, cessation; a fi in stare Stre en ^tat, en mesure, ă
m@me; a pune in sfare mettre k memo; stare hună bien-âtre,
bon ^tat ; a ave stare avoir de la fortune; - stăridcă, sf.
petit avoir, petite fortune; - stat, sm., staturi, pi. f. 6tat, gou-
vemement, regie, statut, stature, port, figure; L. status; it. state;
esp. port, estado; prov. estat, stat; vfr. estat; nfr. 6tat; nhaU.
staat ; angt state, estate; - russe stat'b statura; * statu-pdlmăy sm.-

I. staul— stere. 263

nain; litt. d'un pied de hauf; (v. Alex. Bal. 1. 86); - stătător,
adj., restant debout, stable, fixe, ferme, stationnaire, immobile,
stagnant, croapissant, constant, durable, demeurant, habitant;
apă stătătoare eau stagnante, dormante, morte; - stătătorie, sf.
stabilita, stagnation, croupissement ; - stătătnră, sf. pose, posture,
sitmation, position; - stâ4;ut, part., adj., restâ debout, rest^, sta-
tionnaire; apă stătută de Teau croupie; floare stătută fleur pass6e,
fl^trie, fan^e ; cal stătut cheval fourbu ; fată stătută vieille fille ;
came stătută viande avanele; - statornic, adj., (pour stătătornic
de Tadj. stătător) ; stationnaire, stable, ferme, fixe, solide, rassis,
in^branlable, fidele, pertinace, permanent; a fi statornic etre
stable, persister; a se afla statornic la un loc etre k poşte fixe
dans un lieu; - statornicesc, ii, it, i, vb. 3; arreter, statuer,
^tablir, r^ler, fixer, investir, assurer, rassurer, poser en fait; a
se stcUomid s*âtablir, se fixer, se domicilier; cfr. it, stanziarsi
de stanza {*stantia de stans-stare) ; - statorniceşte, adv., solide-
ment, fermement, fixement, constamment, fidelement, r^solument.
statornicie, sf. stabilita, fixit4, fermetă, solidity, &c. ; - «fa^orm-
dre^i sf. statut, reglement, ătablissement, &c. ; - instăresc, ii, it, i,
vb. 3 ; enrichir, rendre riche ; - instărire, sf. bien-etre, prosp^rit^,
richesse; - înstărit, part., adj., accommod^, ais^, ă son aise, riche.
instăritor, adj., accommodant; - adâst, ai, at, a, vb. 1; attendre,
temporîser; L. astare (adstare) ; vit adastare;»- adăstare, sf.,
attente; - adăstător, adj., attendant, temporisant; - cust, ai, at, a,
vb. 1; subsister, âtre, exister, (v. Psalt. Cronst. Gen. 18, 10;
V. Pum. L. 3, 36); cotiter; L. constare; it, costare; cat, esp.
prov. costar; port. custar; vfr, coster, couster; nfr, conster (terme
jurid,), coâter; angl, cost; nhall, kosten; nsl koştati; pt, russe
koştovaty, kovştovatt; pol. kostowac; ngr, xoart^co; - cust, sm.,
it. costo; ccU. esp. costa; port, custo, custa; prov. cost; fr. coftt;
oâîgl. cost; nhaU. kost; - custare^ sf. ; - custător, adj., cofitant.

Staul, sm., stauluri, pi. f., stable, ber9ail, bergerie; L. sta-
bulum (stare); it, stabbio (fumier); esp, establo ; cat. prov.
estable; fr. stable; ngr. aravXog;" stauluţ, sm. petite stable.

St6, sf., stele, pi., L. stella; it. stella; esp. port. estrella;
cat estela; prov. estela, stela; fr. ^toile; - stelişoară, steluţă, {it.
stelluzza), sf. petite ^toile;- stelesc, ii, it, i, vb. 3; ^tinceler,
briller, scintiller, flamboyer ; - stelire, sf. ^tincellement, scintille-
ment, fiamboiement, berlue; - instalez, ai, at, a, vb. 1; couvrir
d'^toiles; L. stellare; it. instellarsi; - instelare, sf.

Stere, şterc, sm., stercuri, pi. f., fumier, boue, crotte, fange;
L. ştercus, oris ; it. stereo ; esp. estiercol ; port. esterco.

(

264 I. Steregie— Strl

Steregie, s. v. stiregie.

Stîmpăr, ai, at, a, vb. 1; (le s n'est ici que priposUif);
temp^rer, mod^rer, mitiger, calmer, adoucir, apaiser, ^teindre;
L. temperare; it. temperare; esp. templar, cat. port, temperar;
prov. temprar, trempar; fr. temp6rer, tremper (pour temprer);
angl. temper; - stîmpărămînt, sm. , stimpărămifUe, pi. f., L.
temperamentum ; it. esp. port, temperamento ; ca^. temperament;
prov. tempramen ; fr. temperament ; - stîmpărare, sf. ; - stimpă-
rător, adj., subst., temp^rant, calmant, mitigeant, mod^rant,
mod^rateur; - stîmpărătură, sf. moderation, tranquillity, calme,
repos, rafraîchissement ; L. temperatura; it. temperatura; esp.
templadura; prov. tempradura; fr. temperature; - astîmpăr, ai,
at, a, vb. 1. L. attemperare ; it. attemperare ; esp. port, atempe-
rar; v. stîmpăr; - astîmpăr, sm. moderation, tranquillite, repos,
quietude; vesp. atempero; cat. esp. port, temple; prov. atempre,
atrempe, tempre ; fr. trempe ; ow^Z. temper ; a nu ave astâmpăr
ne pas rester tranquille; - aMîmpărarey sf., astlmpărător, adj.,
subst., aMîmpărdtură, sf. y. stîmpărare, &c.

Stîng, stinsei, stins, stinge, vb. 2; eteindre, exterminer,
extirper, amortir, aneantir, delayer {choMx); L. exstinguo, nxi,
nctum, Sre; it. stinguere; cat. esp. port. extinguir; prov. estenher,
esteinger, extenjer; fr. eteindre; alb. şouaig, şouig; - stîngător,
adj., subst., eteignant, exterminant, &c.; - stingere, sf.; - stins,
dm., L. extinctus, us; extinction, &c.

Stiregie, steregie, sf. goutte de suie ; d'un type * L. stilligia
de stilla (stiria).

Stirp, sm., L. stirps, pis; le mot n'est employe que dans
le nom botanique populaire Stirp negru Artemisia vulgaris, dont
Ies paysa/ns se servent comme halai.

Stomacli, sm., L. stomachus {(fTofiax^g); it. stomaco; esp.
port. estomago; prov. estomach, estomac; fr. estomac; ngr.

Storc, vb. V. torc.

Straiu, s., strat, s. v. aştern.

Stră, element de composition, du L. extra = uitra — trans
—per; it. stra, estra; esp. extra; prov. estra; fr. extra; - străin,
adj., etrange, etranger, forain, exotique ; L. extraneus ; it. estraneo,
estranio, straneo, stranie, strano, strangio ; esp. estranio, estranno,
estrano; port. estranho, extranee; cat. estrany; prov. estranh,
estrain, strani; fr. etrange; angl. strange; vsl. strB^nhWb pere-
grinus; russe strauBij; nsl. serbe stran; - străinatic, adj., etranger,
forain; - străinătate, sf. etranger, peregrinite; - strainime^ sf.

I. strălucesc — Stric 265

dbiinger, strangers en g^n^ral; - fttrăinuţ, adj., assez stranger;
it. stranuccio (assez maigre); - străinez, înstrăinez, ai, at, a,
vb. 1; aligner, se d^faire; L. extraneare; it. stranare, straniare;
esp. estranar; cat. estranyar; port. prov. estranhar; vfr. estran*
gier; nfr. stranger; a se vnstrăina s'ali^ner, se d^payser; - inr
străinare, sf.

Strălucesc, vb. v. lucesc.

Strămb, adj., tors, tortu, tortueux, courbe, crochu, gauche,
louche, oblique, d^jet^ (bois), de travers, inique, injuste; L.
strabus {(TTQa^og); it. strambo; piem. stranb; romag. strâmb;
prov. estramp, stramp; alb. strgmbSrS, ştremp, ştrematS; vhgr.
(TT^afiog; esp. port, estrambotico etrange, ridicule; a se uita
strămb loucher, bigler; - strămb, ai, at, a, vb. 1; tordre, con-
toumer, tortuer, courber, recourber, cambrer, fausser, forcer,
contrefaire; mil. strâmbă; alb. ştrSmboig, ştremSnoig; a strămba
gura faire la moue, la lippe ă q. ; - strămhaciu, adj., grimacier.
strâmbare, sf. courbement, fl^chissement, contorsion, grimace;
strămbătate, sf. iniquity, injustice, fausset^, detour ; it. strambită
absurdite, &c.; - strămbăior, adj., courbant, tortuant, faussant,
contrefaisant ; - strămbătură, sf. contorsion, cambrure, tortuosity,
detour, grimace; - strămbet, sm., strămbete, pi. f., contorsion;
grimace; - instrămbătăţesc, ii, it, i, vb. 3; faire tort k q., laser
q. dans ses droits; (v. C. C. §. 998, 1280, 2010); - instrămr
bătăţire, sf.

Strămur, sm., aiguillon, piquant, aiguillade, escourg^; L.
stimulus; it. stimolo; esp. port, estimulo; pia>c. stombol, bolog.
stombel, vâron. stombio aiguillon; - strămurare, sf., d'un type
* L. stimidaris, e = strămur.

Strămut, vb. v. mut. Străpung, vb. v*. impung.

Strănepot, s. v. nepot. Străunchiu, s. v. unchiu.

Stric, ai, at, a, vb. 1; d^teriorer, d^truire, endonmiager,
depraver, d^ranger, d^traquer, rompre, gater, pervertir, alt^rer,
nuire, perdre, corrompre, miner, tarer, troubler, user, vicier,
râsilier; du L. striga (strix, strigis, stria) sillon, ride, pli; stri-
gosus plein de sUlons, maigre; cfr. venit strica, friuL strice,
striche longue et ^troiţe râie; bresc. strigos vieux ruban ă demi
d^chir^; tirol it. strigoz bande d'^toffe, vieille courroie d^chir^e;
a se strica de rîs poufifer, pâmer de rirft; stricat de vărsat
marqu^, sillonn^ de petite v6role; - stricăcios, adj., corruptible,
muable, pemicieux, nuisible; - stricăciune, sf. endommagement,
destruction, dommage, deterioration, d^gât, outrage, injure (du
temps), pourriture, infection; - stricare, sf.; - stricător, adj.,subst;

i

266 I. Strig— String.

destructif, corrupteur, d^pravateur, nuisible, contraire, &c.
stricăturd, sf. v. stricăciune.

Strig, ai, at, a, vb. 1; crier, s'ferier, se r^rrier, pousser
des cris, vocif^rer, appeler, crier k qch., du L. ei-quiritare
(par syncope critare — grifare—ex-gritare, transpose en ex-tri-
gare) ; it gridare, sgridare, ves^K cat cridar, gridar, nesp. port
gritar, prov. cridar, escridar, vfr. escrier, nfr. crier, s'ăcrier,
alb. grig, ngrih, mgr. tTTQiyyi^l^fiv damare, vocare (I). C.) de quiri-
ta^e — exquiritare; a striga in gura mare, cat tea (levat) gura
pre cineva crier k pleine tâte, k tue-tete, du haut de sa tete; a
striga la cineva crier k q., contre q., le gronder; a striga pre
cineva ou cuiva appeler q. ; - strigaciu, adj., subst., criard, brail-
lard; cfr. prov. cridiu; -strigare, sf. cri, crierie, cri^e, exclama-
tion, clamour, rumeur; - strigăt, sm. = it gridata, port gri-
tada, jprov. cridada, /r. cri6e; - strigător, adj., subst. criant,
criard, crieur, criailleur; it. gridatore, sgridatore; esp. port.
gritador; cat. cridadore, cridayre ; j?rov. cridador, cridaire;-«/n-
gătură, sf. cri, crierie, exclamation.

Strigă, sf. sorciere, revenant, fantdme, vampire, chat-huant ;
L. striga; it. strega; esp. estriga, estrige; port estrige; vfr.
estrie; ngr. tTTQiyla; alh. strigg; pol. strzyga, strzygon, strzy-
gonia; cech. stWha, stryga; slov. stryga; nsl. ştrigon; - strigoaie
(stirigoaie, steregoaie), sf. sorciere, &c.; aussi Veratrum album,
Lycopodvum; it. stregona sorciere; cfr. pol. strzygon, strzygonia
certaine pkmte; - strigoică, sf. v. strigoaie; - strigoime, sf.
rassemblement de sorciĂres, Ies sorciâres, Ies vampires. Ies reve-
nants (v. Alex. P. 357)'; cfr. it stregherîa; - strigoiu, sm.
vampire, revenant, lutin, esprit foUet; it strigone; ngr. atqfyXog;
m^rul strigoiului Veratrum album.

StrTmt, adj. v. stilng.

String, strinsei, strîns (strîmt), stringe, vb. 2; serrer, res-
serrer, ^treindre, ^trangler, contractor, lacer, presser, plier, ployer,
contraindre, forcer, pincer, garotter, rallier, ramasser, rassembler,
recouvrer, r^unir, relever, lever, r^colter, encaisser, percevoir,
6pargner; L. stringo, nxi, ictum, Sre; it. strignere, stringere;
esp. estrenir, a-stringir; port. re-stringir; cat. estrenyer; prov.
estrenher, estreigner; fr. ^treindre; aU). ştrgngoig, ştSmgoig; a
se stringe s'^tr^cir, se raccourcir, se retirer, &c.; a 'şî stringe
ceva se pourvoir, se munir de qch.; - strîngător, adj., subst,
astringent, constringent, restringent, styptique, contractif, re-
cueillant, r^coltant, ^pargnant, collecteur, quâteur ; - strîngătură,
9trînsătura, sf. serrement, resserrement , &c.; it strignitura.

I. Struţ-Stupă. 267

stringere, sf.; --strins, part., adj., it strinto; serr^, ^troit, strict;
de strins perceptible ; - strînsy sm. serrement, contraction, res-
serrement, ralliement, rassemblement , recolte, rentr^; strinstd
bucatdor moisson; - strinsoare, sf., L. stringor, oris; resseiTO-
ment, ^treinte, pression, g6ne, besoin; strhisoare de mimă sai-
sissement de coeur; - strhisură, sf. serrement, contraction, presse,
concours, rassemblement, ralliement, collection, amas , tas.
ttrtmt, adj., serr^, ^troit, ^trangl^, juste; d'un part, strinctus
pour strictus, d'ou strinpt — strimt', it. stretto; esp. estrecho,
estricto; port, estreito, estricto; cat. estret ; prov. estreit,
estr^, estrech; fr. strict, ^troit; - strîmtez, ai, at, a, vb. 1;
resserrer, r6tr6cir, 6tr6cir; it. strettire ; esp. estrechar ; port.
estreitar; fr. 6tr6cir; - strtmtare, sf. ; - strimtime, sf. ^tr^cis-
sement, &c.; (v. St. Diet.); - strimtoare, sf. lieu ^troit, d^fiW,
pas, gorge, d^troit, pertuis, encombrement ; in strJmtoare &
I'ttroit; - strmturd, sf. lieu ^troit, d^troit, iiSl6; L. stric-
tura; it strettura; esp. prov. estrechura; port, estreituraţ cat.
estretura; - strTmtorez, ai, at, a, vb. 1; d'une forme * L.
strictolare; serrer de pres, presser vivement, contraindre, ^trein-
dre, pousser, donner de Toccapation, necessiter, gâner, mettre
dans le besoin ; - strîmiorexdăy sf. serrement, contrainte, pression,
gSne; - strtmtorare, sf., strimtorime, sf. serrement, 6treinte,
gSne; - strlmtorător, adj., serrant, pressant, gânant; - strîmto-
răiură, sf. serrement, presse; - strungă, sf. gorge de montagne,
gord {de poissons), pare, stirtout pour hrebis pour y passer la
nuit et pour les y trăire; certaine maladie au sabot des chevaux ;
cfr. nsl. serhe stiiiga pare de fnotttmis; magy. esztrenga pare
pour trăire les brdns; alb. ştroimgi pare pour trăire les ehevres;
mgr. cxQovyaC bulgarica lingua, dicuntur fossae, stagna, vivaria,
in quibus dditescunt pisces (v. D. C. 1467 ; v. Mikl. L. Psl. 892) ;

Struţ, sm., L. struthio, onis; it. struzzo; vcat. esturs; prov,
estru, estrut, esti'uci, struci; esp. av-estruz, port, abestruz, fr.
autruche (pour autrusse)=avis struthio; vsl. strus'B; nsl. serbe
ştruc; ccch. ştros, pştros; russe strus'B; pol. strus; magy. struc;
vhaU. strâz; nhall. strauss.

Stupă, sf ., L. stuppa (stupa, stipa) ; it. stoppa ; cat. esp. port.
estopa; prov. estopa, stopa; fr. ătoupe; 'ngr. aTovm; alb. stoupi,
ştoupi ; nsl. serbe stupa ; - astup, ai, at, a, vb. 1 ; boucher, ^touffer,
former, obstruer, remblayer; if. stoppare; vesp. estopar; fr. 6tou-
per; rom. d. Gr. stoupper; alh. stoupos; figr. atovTvoivw, - a^U'
pare, sf. ; - astupdtor, adj., subst., bouchant, fermant, obstructif.
astupătoare, sf. bouchon, tampon, couvercle; - a^stupătură, sf.

268 I. Stupesc— Subţire.

engorgement, obstruction, &c. ; - astupecUd, sf. v. astup&tiirâ.
astu2)uş, sm. bouchon, tampon; it stoppaccio; - destup, ai, at, a,
vb. 1; fr. d^touper; d^boucher, d^gager, d^gorger; - destupate,
sf. ; - destupător, adj., d^bouchant, &c. ; - destupătoare, sf. tire-
bonchon ; - destupdturd, sf. d^bouchement, d^orgement, d^gage-
ment.

Stupesc, vb. V. scuip.

Sturz, sm., (pour furjs:; le s est seulement prepositif); grive,
litome, mauvis, tourde, tourdelle ; L. turdus ; it. esp, port, tordo ;
fr. tourd.

Sub, pr6p., L. sub; est employe seulement comme prefixe de
qudques verbes, ou la particule s'est ecourtee en su\ qvl it. sub,
so; esp. sub, su, so, son, sa, za, cha; port, sub, sob, su, so; prov.
so, se; fr. sou, su, se; comme prep, seulement en esp. so, port.
sob; - subt (supt)^ pr^P-i I^. subtus=s«6; it. sotto; vport. soto;
cai. prov. sotz; vfr. som; nfr. sous; pre suht par dessou8,-en-
dessous; de subt, de de subt dessous, en dessous, de dessous;
subt seară =L. sub vesperam; suht mdnd sous main.

Subtoaie (pour subtsoaie), sf. racinal d'une bâtise; du L.
subtus (=sub) solea; it. soglia, soglio, esp. suela, port, solha,
prov. sulh, sol, fr. seuil (solea).

Subtsoară (pour subtsoare), sf., suhtsori, pi. aisselle; du L.
subtus -subalare, litt. sous — sous les ailes — aisseUes: [les difiK-
rentes orthograpbes de subsioara, supsioarâ, subţioară (de subţire)
sont toutes erron^es] ; cu manile subtsoară avec les mains crois^es
sous Taisselle.

Subţire, adj., menu, jSn, grele, delicat, fluet, serrâ, tenu,
ă6\i6, subtil; L. subtilis, e; it. sottile; esp. sutil; port. subtil;
cai. subtil, sutil; prov. subtil, sobtil, sotil; vfr. soutil, sutil,
soutif ; nfr. subtil ; - subţior, adj. dim. ; - subţiratic, subţiratic,
subţietic, adj., d'une faţon mince — menue — fine — grâle; - subţirel,
adj. dim.; - subţirime, subţiime, sf., t^nuit^, amincement, sub-
tilit^, subtilisation = i^. sottigliume; - subţiritate, subţietate, sf.
t^nuitâ, finesse, gracilitâ, raretâ, subtilit^; L. subtiUtas, atis;
it. sottilitate, sottilitk; esp. sutilidad; port. subtilidade; cat. su-
tilitat; prov. subtilitat, sotiledat; fr. subtilit^; - subţYez (pour
subţirejs:), ai, at, a, vb. 1; amincir, rendre plus mince, ame-
nuiser, d^grossir, d^maigrir, att^nuer, ravaler (du cuir), mollifier,
delayer, ^claircir, rar^fier, subtiliser; it. sottigliare, sottilizzare;
esp. sutilizar; port> 8ubtili9ar; prov. stibtiliar, subtilar, sotilar;
vfr. soubtiller; nfr. subtiliser; a se subţ'ta spre capăt se ter-
miner en pointe; - subţîere (pour subţîare — subţirare), sf.; - sub^

L Sucufund— Sug. 269

fetor^ adj., amincissant, att^nuant, rar^factif, &c. ; - subţietură,
sf. amincissement, d^layement, rarefaction, &c.

Sucufund, vb. v. fiind.

Sudoare, sf., stMhri pi, L. sudor, oris ; it sudore ; esp. su-
dor; cat. port, suor; prov. suzor, suor; fr. sueur, f.; sudoarea
cdtdui Ononis spinosa; sudoarea laptelui Petasites officinalis.
asud, ai, at, a, vb. 1; L. ad-sudare (assudare); it. sudare; esp.
sudar; cat. port. prov. suar, fr. suer; - asudj «m., asuduri, pi. f.
sueur; asudul calului Ononis spinosa; - asudare^ sf.; - astidat^
sm. transpiration, sueur; - asudător, adj., suant, transpirant,
L^ sudatorius; it. esp. sudatorio; - asuddtură, sf. transpiration.
asudeală, sf. idem.

Sudit, adj., subst., sujet, prot^g^, stranger; L. subditus,
part, de subdere; it. suddito; es}). port, subdito; ca,t. prov. sub-
dit ; [le mot n*est pas du fond de la langue, e'est un terme in-
troduit par les Consulats austro-italiens] ; - sudi^, sf. suj^tion,
protection, ^tat d'un sujet stranger.

Suttr (suferiu), ii, it, i, vb. 3; souflFrir, supporter, tol6rer,
subir, r^sister, soutenir, patienter, avoir de la patience; L. sufferOt
sustuli, sublatum, sufiferre; t*^. sofiferire, sofifrire; cat. esp. sufrir;
port, sofifrer, sofrer ; prov. suffrir, sofifrir, sufrir, sofrir; fr. souflFrir;
(toutes ces formes viennent d'un type * suffer ere pour sufferre) ;
a nu pute suferi pre cineva, it. non poter soflferire uno, esp. non
poder sufrir ă alg., ne pouvoir souflfrir q. ; - suferinţă, sf., L.
suflTerentia; it. soflferenza; esp. sufrencia; prov. sufrensa, sufransa,
sofrensa, sofransa; fr. souflfrance; - suferire, sf. soufFrance; - su-
feritor^ adj., souflfrant, tolerant, supportant, patient; it. soflferi-
tore, soflfritore, soflferidore; cat esp. sufridor ; 2?or^. sofredor; prov.
sufridor, sofridor, suffrire, sofrire.

Sufit (sofit), sm. plafond; du L. suffictus pour suffixuSj
part, de suffigere; it. soffito, soffitta; esp. sofito; fr. sofflte; pol.
sufit; ngr. (SoifCra.

Suflec, vb. V. plec. Suflu, vb. v. aflu.

Sug, supsei, supt, suge, vb. 2; sucer, sucoter, burner, sou-
tirer, teter, boire (papier)^ aspirer, absorber, 6puiser; L. sugo
xi, ctum, Sre; it. suggere; it succiare, suzzare, fr. sucer d'un
type *L. suctiare de suctus; it. sugare, succhiare, esp. po^t
chupar, cat. prov. sucar iesucus;- sugadu, adj. subst., suţant,
suceur, nourrisson; - sugar, adj., subst., su9ant, suceur, nour-
risson; viţel sugar veau de lait; - sugarei, adj., subst., dim.,
mid sugarei agneau de lait; - sugător, adj., subst., su9ant,
aspirant, absorbant, suceur, nourrisson; Mrtie sugătoare ^= it.

270 I. Sughit— Sumet

carta sugante; - sugătoare, sf. sufoir, biberon; Manotropa hy-
popitys ; - sugătură, sf. sucement, absorption, aspiration ; - sugd,
sugiu, sm. panaris; - sugere, sf. sucement, &c.; - supt, sm., L.
suctus, us; sucement; - supturâ, sf. sucement, absorption.

Sughit, mghiţ, vb. v: inghit.

Suiu, snii, suit, sui, vb. 3; monter, gravir, Clever, hausser,
rehausser; L. subeo, ii, itum, ire; it. subire, fr. subir essuyer,
supporter'^ esp. port, subir mâmes accept, que le roni.; a se sul
in trăsură monter en voiture; a se sui cu trăsura gagner une
hauteur en voiture; a se sui in der, esp. subir al cielo; a se
sui călare, port, subir â cavallo, monter ă cheval, gagner une
hauteur ă cheval; a se sui pre cal monter ă cheval; a se sui
in susul apei remonter le courant; a sui preţul, a se sui la
preţ, esp. subir de precio; a se sui in cap (săngde), esp. su-
birse â la cabeza, se porter ă la tgte (le sang); - sulre, sf.
âl^vation, ascension, haussement, rehaussement, mont^; - suiş,
sm., suişuri, pi. f., mont^e, ascension, rampe ; - suit, sm. mont^e,
ăl^vation, ascension; esp. port, subida; - suitor, adj., subst., mon-
tant, ^levant, ascendant (terme de jurispr.); esp. subidor; - sui"
tură, sf. mont^e, ^l^vation, ascension; esp. subidura.

'Sulă, sf. al^ne, poin9on, carrelet; L. subula; it. subbia; esp.
subilla ; port, so vela; ngr. (Sov^iX, aov^Xa, aov^hd^ aovyiX; apune
sula in coaste cuiva pousser q. T^p^e dans les reins, le serrer de
prâs, le pressor; - sular, sm. al^nier; - sulatic, adj., en alâne,
pointu.

Sumă, sf., L. summa; it. somma; cat. esp. suma; port.
summa; prov. somma, soma, summa; fr. somme; nsl. serbe suma;
russe smnma; ngr. trovjiux; - sumedenie, sumetenie, sf. grande
multitude (de gens), grande quantity, grand nombre, masse, cfr.
alb. soumStS /oule.

Sumet, mesei, mes, mete, vb. 2; Clever, relever, retrousser,
trousser, remplier, rendoubler; L. submitto (summitto), misi,
missum, 6re; it. sommettere, sottomettere; esp. someter; port.
sometter, submetter; fr. soumettre; a sumete mănicile retrousser
les manches; cfr. L. pdlmas, mamis submittere; - sumetere, sf.
retroussement, rempli ; - trămet (trimet, trimit), mesei, mes, mete,
vb. 2; envoyer, transmettre, faire porter, faire parvenir, remettre;
L. transmittere (tramittere) ; it. tramettere ; esp. transmitir ; port.
transmittir ; ^rov. trametre; fr. transmettre; - trănies, sm., L.
transmissus; envoi , &c.; - trămes, part., adj., subst., envoy^,
messager, 6missaire; - trămeţător, adj., celui, qui envoie; - tră-
metere, sf. envoi, expedition, mission.

I. Sun— Surp. 271

Sun, ai, at, a, vb. 1 ; sonner, r^sonner, retentir, tinter, son-
nailler; L. sonare; it. sonare, suonare; cat. esp.prov. sonar; part.
soar; fr. sonner; a se suna courir le bruit, se faire entendre,
entendre dire; esp. sonar se'; a suna vorba entendre dire — parlor;
a se suna bine — r^ entendre dire du bien — du mal; - sunare,
sf. son, sonority, retentissement; - sunat, sm. sonnerie, tintement.
sundtar, adj., subst., sonnant, Eclatant, sonore, sonneur; it. so-
natore; cat esp. prov. sonador; - sunătoare, sf. Hypericum per-
foratum; Hyoscyamus mgîir\ - sunâiură, sf. sonnerie, tintement;
it. sonatura; esp. sonadma; - sunet, sm. son, ton, timbre; L.
sonitus, us; esp. port, sonido; a da sunet sonner; - sunişor,
sm. petit son; - resun, ai, at, a, vb. 1; L. resonare; it. risonare;
esp. prov. resonar; cat. prov. ressonar; port, resonar, resoar; fr.
r^sonner; - resunare, sf. r^sonnance, retentissement; - resunat,
sm. r^onnement, retentissement, r^flechissement, tintement ; - re-
sunător, adj., r^sonnant, retentissant, tonnant (voix), sonore; - re-
sundtură, sf. r^sonnement, &c.

Supăr, vb. V. asupra. Supun, vb. v. pun.

Surcel, sm., surc^, sf., purcele, pi. f., (des deux); buchette,
planure, âclat, copeau de bois; d^une forme '^'L. surcellus, a, pour
sur(Hdus; it. sorcolo greffe; esp. surculo branche; - surceiMţ, sm.
surcduţă, surcică, sf. dim.

Surd, adj., L. surdus; it. sordo; esp. sordo, zurdo (gauche);
port, surdo; cat. sord; prov. sord, sort; fr. sourd; a vorbi de
a surda parler en vain, en Fair; - surdatic, adj., sourdaud; - s^ur-
dilă (surjs^ild), sf. sourdaud; esp. sordillo; - surdişor, adj., un
peu sourd; - sureeală, sf. surdity ; - surzesc, vb. v. asurzesc.
surzeşte, adv., sourdement; - surzie, surzime, sf. surdity ; - asur-
zesc, ii, it, i, vb. 3; assourdir, abasourdir, ^tourdir, rendre sourd,
devenir sourd, s'assourdir; cfr. L. obsurdesco, ui, 6re; it. assor-
dire, assordare; esp. ensordecer, ensordar; port, ensurdecer; fr.
assourdir; alb. şourdoig, şerdoig, şourdonem, şourdohem ; - aswr-
zeaiă, sf. assourdissement ; - asurzinw, sf. sourdit^; - asurzire,
sf. assourdissement; - asurzitor, adj., assourdissant.

Surp, ai, at, a, vb. 1; d^tniire, d^molir, renverser, miner,
abattre; a se surpa crouler, s'^crouler, s'^bouler, gagner une
hernie; d'un type *L. subrupare — surrupare de rupes (rupă);
it dirupare precipiter; port. derrubar abattre, renverser; esp.
ăermmbB^T predpiter;- surpare, sf. demolition, renversement, 6crou-
lement, descente de boyaux ; - surpător, adj., subst., dâmolissant,
d^molisseur, &c. ; - surpăfură, sf. demolition, renversement, ^crou-
lement, fondridre, hernie; iarba surpăturei Hemiaria glabra.

272 I. Sus— Şcoală.

Sus, adv., en haut, dessus, en dessus; L. sustun ponr sur-
sumj abroga en sus dans la locution susque deque de haut en
bas; it, suso, su; nesp. port. suso; vcat. vesp. prov, vfr. sus;
/r. sus; m sus en haut; d'in sus, de d^m sus d*en haut; in
susul apei amont; a umbla in sus, in jos=\j. sursum deorsum
conimeare ; - presus, adv., haut, ^levâ, sup^rieur, sup^rieurement ;
mai presus au delâ, pr^^minent.

Suspin, ai, at, a, vb. 1 ; L. suspirare ; it. sospirare ; cat. tsp.
port. suspirar; 2)rov. sospirar; fr. soupirer; - suspin, sul, stis-
pinuri, pi. f., L. suspirium ; it. sospiro ; esp. port. suspiro ; cat.
suspir ; prov. sospir, sospire ; vfr. sospir, souspir ; nfr. soupir.
suspinare, sf.; - suspinat, sm., L. suspinatus, us; soupir, sanglot.
suspvnător, adj., subst., it. sospiratore; esp. suspirador; prov.
sospiraire; fr. soupireur.

SWnt, vb., svîntur, vb. v. vînt.

ş.

i

Şchiop, adj., boiteux, ^loppâ; BL. cloppus (Lex. AlanL),
prov. vfr. clop boiteux ; nfr. ^lopp4 ; prov. clopchar, fr. eloper,
docher, pic. cloquer boiter ; tous ces mots se rattachent peut-
âtre au L. claudus (dodus), datidicare; dans tous Ies cas une
derivation de Vallemand ne peut etre prete au mat rom.; (v. Diez
D. 2. 251 ; Sch, D. 64); - şchioapa, sf. empan ; non pas de toute la
main (palme) etendue, mais seulement du bout du pouce etendu
jusqu'au bout de V index etendu, done proprement une palme
&(n^^56; - fchiopez, şchiopătez, ai, at, a, vb. 1; docher, boiter,
clopiner ; efr. prov. clopchar ; - şchiopa/re, şchiopătare, sf . ; - §cAw>-
p^Uor, şchiopătător, adj., boitant, boiteux; - şchiopătură, şchio-
pătâtură, sf. boitement.

Şcoală, sf., şcoli, scoale, pi., L. schola, (c^xoAi;); it. scuola,
esp. eseuela; cat. port. prov. escola; fr. ^cole; alb. skoli; nsl.
serbe şkola, şkula; russe şkola; pt. russe şkola, £kol;a; pol. szkola;
cech. şkola ; m>a^y. iskola ; vhall. scuola ; mhaU. schuele; nhcM.
schule; - şcolar, scaler, sm., *L. scholarius pour scholaris; it.
şcolare (scholaris), scolajo (scholarius); esp. port. prov. eseolar,
cat. escolă, fr. ^colier (scholaris); - şcdărd, sm. dim.; - şcolăresc,
adj., scolaire; it. scolaresco; - şcolăreşte, adv., k la maniere des
^les, des ^oliers; - şcolărime, sf. jeunesse d'^le.

X Ş«— Şed. 273

Ş6j sf., şdcj pi., (ayec Tart. şea, vulg. şeoa) ; selle, hanche,
anche du cheval; L. sella; it. port, sella; esp. siUa; cat. sella;
prov. sella, selha, cella; fr. selle; a2i. şaljS; le pi. şde dgnifie
aussi lombeSy reins — comme en alb. saljS pârtie du corps qui
s'aMache ă la selle, tenue a cheval, fente, selle, grand pas avec
les jambes ecarquiUees; c'est done une acception figur^e, qui
s'est transmise de la sdle — objet que Ton pose sur les reins —
au membre meme; a pune şea pre cal mettre la selle sur le
cheval, seller le cheval; m^ dor şelde les reins me font mal.
sear, (şeoar) , şelar, sm. , L. sellarius ; it. sellajo ; esp. sillero ;
port, selleiro; cat seller; prov. selers; fr. sellier; - şeaş (şeoaş),
sm. cheval de selle, porteur; - infeuez, ai, at, a, vb. 1; it. sel-
lare; e^. ensilhar; port, sellar; cat ensellar; prov. ensellar, en-
selar, encelar, esselar, esselhar; fr. seller; - inşeuare, sf.; - defelat,
adj., dessell^y dehanchâ, courbatu, ^point^, âpaul^; a incălica
pre deşdate monter un cheval ă dos, ă poiL

Şed (şez), şezui, şezut, şedâ, vb. 2; s'asseoir, âtre assis,
singer, demeurer, loger, r^sider, sojourner, se tenir &; L. sedeo,
sedi, sessum, 6re; it. şedere; esp. ser, seer, ^eAQx\port. ser;
prov. sezer; vfr. sedeir, seeir, seer, seoir; nfr. seoir; a şede pre
he, in loc, L. şedere in loco, loco ; a şede Jos s'asseoir, s*asseoir
en bas; a şede culcat @tre couchâ; a şede in casă rester k la
maison, ne pas sortir de la maison; a sede undeva demeurer
quelque part; a sede de vorbă causer, jaser, babiller; a şede
mult tarder, etre longtemps ă venir, s'arreter ; a şede = a nu
lucra rester oisif; a şede bine-rdu ii sied, ii est s6ant — ii ne
sied pas, ii est mal-s^ant; - şedere, sf. siâge, stance, s^jour, &c.
şedinţă, sf. stance, session, vacation; a ţine şedinţă faire une
vacation; - ţe$, seasă, şeşi, şese, adj., du L. sessus, part.; assis
=plat, plain; - şes, sm., şesuri, pi. f., alb. şeş; plaine; - şesime,
sf. grande plaine (LB. ; Cod. St. 117); - şezător, adj., s^ant,
assis, demeurant, s^dentaire; it seditore; - şezătoare, sf. veillfe,
reunion, ^craignes; - şezătură, sf. station, demeure, session; ii.
sessitura; - şezut, sm., şezuturi, pi. f., stance, station, s^jour,
s^ant, si^ge, anus, derriere, cui, fesse; - afez, ai, at, a, vb. 1;
placer, asseoir, mettre en place, en ordre, d^poser, âtablir, com-
poser, fixer, constituer, ^riger, instituer, installer, investir, ordon-
ner, orienter, poser, ranger, situer, tendre ; it. sedare (assedare) ;
esp. asentar; cat. port, assentar; prov. assetar, asetar, assestar.
aşeeămintj sm., aşezăminte, pi. f., ^tablissement, institution, fon-
dation, statut; - aşezare, sf.; - aşezător, adj., subst., pla9ant,
posant, ^tablissant, &c., organisateur, compositeur; - aşezăturăf

18

274 I. Şepte— ŞL

sf. ^tablissement, &c., lieu bas, aplatissement ; aşezAbiră pre
fund sMiment.

Şepte (şeapte, şapte), num., L. septem; it. sette; esp. siete;
port, sete; cat. prov. set; fr. sept; alb. ştatS; - faptele, al, septea,
a, le, la septidme; - feptime, sf. un septiăme; - feptesprezece,
dih. stat mbe djetS ; L. septem et decem ; it diciasette ; dix-sept
(eptezeci = L. septuaginta; soixante et dix.

Şerb, sm. sei-viteur, esclave; L. servus; it. part. servo; esp,
siervo; prov. serv, ser; fr. serf; - şearhă, sf., L. serva; it. part.
serva; esp. sierva; fr. serve; - şerhesc, adj., servile; - şerbeşte^
adv., servilement ; - ferbesc, ii, it, i, vb. 3; semr, faire une
servitude, sacrifier, immoler; L. servio, ivi ou ii, itum, ire; it.
servire, cat. esp. port. servir; prov. servir, sirvir; fr. servir;
alh. şerbeig; a se şerbi se sacrifier, s'immoler; - serbie, sf. ser-
vility, servitude, esclavage; - şerbire, sf. service, servitude, escla-
vage; - şerbire dumne^ească service divin; - şerbitor, adj., subst.,
servant, asservant, en servitude (terme de jurispr.) ; L. servit o-
rius, servitor; it. servitore, senidore; cat. esj). port. prov. ser-
vidor; fr. servitem ; - şerbitorie , sf. service, servitude.

Şerpe (şcarpe, şarpe), sm., L. serpens, tis; it. port. serpe,
serpente; esp. sierpe, serpiente; cxxt. serp; j^rot?. serpent, serpen,
serp; vfr. serpe, serpant; w/r. serpent; alb. gjai-pfir, gjarpSn.
şerpar, sm., şerpare, pi. f., ceinture, sangle; - şerpariţă, sf., Po-
lygala amara; - şerpoaică, sf. serpent (femeile); - şerpuleţ, sm.,
şerpuliţă, sf., şerpurel, sm. serpenteau; - (erpuesc, ii, it, i, vb. 3.
= L. serpere, if. serpere, serpeggiare, esp. serpear, serpentear,
part. serpejar, fr. serpenter ; a se şerpui serpenter, se replier,
se tortiller; - şerpuire, sf. ; - şerpuitor, adj., serpentant, se tor-
tillant ; - şerpuitură , sf. tortillement, tortuosity, sinuosity.

Şerpun, sm., L. serpuUum, serpyllum; it. serpillo, serpollo;
esp. port. prov. serpol; po7i. serpillo, sei^pao; fr. serpolet; - şer-
punel, sm. serpolet.

Şese, (şease, şase), num., L. sex; it. sei; esp. part. prav.
seis; fr. six; - fesele, al, şesea, a, le, la sixieme; - fesime, sf.
un sixieme ; - f esesprezece = L. sedecim ; seize ; - f esezeci = L.
sexaginta; soixante.

Şl, conj.; et, aussi, meme, encore, d^jk; L. sic; it. si; vesp.
sin; nesp. si; port. sim; prov. fr. si; - şi — şi, it. si — si, aussi
bîen...que; pârtie — pârtie; şi mai şi et presque aussi; nu nu-
mai... ce şi non seulement... mais encore; totuşi, (litt. tatum
sic), toutefois, pourtant, cependant, n^anmoins; deşi — totuşi quoi-
que . . . n^anmoins; - afa (şa)^ adv., (mad. rom. assi) si, ainsi, oni,

i

I. ŞindUă— şterg. 275

de la sorte; du L. aeque sic; it cos\ (cusi); sic. accusal; vesp.
ansi; nesp. asi, asă; port. assim; cat. assi; prov. aissi; vfr. ain-
sinc, issi; nfr. ainsi; rom. d. Gr. aşchia; alb. astu; aşa şi aşa,
it. cosi e eosi, esp. asi asi, asf asă, tellement, quellement ; - aşaşi,
aşişi=L. aeque sic sic; -a|i|Idere = aţa şi de eara=L. aeque
sic sic de iterum ; de meme, pareillement.

Şindilăy s. v. scândură.

Şir, sm., şiruri^ pi. f. ligne, euchaînement, enfilade, file, fii,
filiation, rang, rang^e, s^rie, suite, colonne, tirade, train, traînăe;
L. series; it. esp. port. serie; fr. s^rie; cfr. magy. sor, pt. russe
şor, turc syra rangee; in şir en suite, en front; intr'un şir tout
d'une suite, tout d'une tire, tout d'un train; cu şirul par rang,
par file, tour ă tour; a se iifie şir s'enchaîner; şirul vorbei
Ie fii de la parole, la suite d'un discours; - şiră sf. = sir;
^ra spinărei ^pine du dos; o şiră de fin une meule de foin.
^roiu (girlău, Con. P. 94, 192), sm., siroae, pi. f., une grande
file, rangăe, fiot, ravine, torrent ; a curge şiroiu coulcr continuelle-
ment — par fiots; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; se succ^der, couler
par enfiJade -^ successivement — par fiots; lacrimile şiruesc Ies
larmes coulent par fiots ; a şirui de sudoare nager dans la sueur
(Negr. 39.); - şiruire, sf.; - şiruiturăj sf. suite, file; şiruitura
(trupului) taille; - iniir, ai, at, a, vb. 1; enchaîner, enfiler, ranger,
insurer; a se insira s'enchaîner, border la haie; - inşirare, sf.
inşirător, adj., enchâinant, &c.; - inşirăiură, sf. enfilade; - în-
firuesCy ii, it, i, vb. 3; v. inşir; - defir, ai, at, a, vb. 1; dâ-
filer, rompre la chaîne, duller, d^chirer; a se deşira se d^filer,
se duller; - deşirare, sf. ; - deşirat, part., adj., d^fil^, dfli6, grâle,
mal bâti; cal, bou deşirat dieval^ boeuf clamponnier, claponnier;
figură deşirată taille effiWe, grele, pauvre.

Şoaric, şoarice, sm., L. sorex, icis, m., (vqu^); it. sorce,
sorcio, sorco; esp. sorce; prov. soritz, sorretz, f. ; fr. souris, f.
şoricar, sm.. Butea vulgaris; şorecar cel roş Milvus rufus; - şo-
ricaş, şoricel, şoricuţ, sm. souriceau ; - şoriceasâ, sf. arsenic, mort
aux rats; - soricesc. adj., de souris, souriquois (Lafont.); - şo-
ride, şoridoaică, sf. mort aux rats; - şoridu, adj., couleur gris de
souris; - şoricoaică, sf. souris (femeile) ;-şoncom, sm. grande souris.

Şterg, ştersei, şters, şterge, vb. 2; essuyer, nettoyer, 6pous-
seter, torcher, rayer, efifacer, raturer (avec la plume), retrancher,
d^charger (couleur), ^teindre, d^teindre, fraier, gripper, voler,
souffler; L. extergeo extergo, tersi, tersum, 6re; it. tergere;
prov. esterger, esterser; esp. absterger, deterger, port. abstor-
gir, fr. absterger, deterger (abstergere — detergere) seul. comme

276 I. Ştiu— Şuer,

terme de chir. ; a o şterge filer, trousser bagage ; a şterge o palmar
un pumn, sangler un soufflet, un coup; a se şterge din minte
s'^ffacer de la m^moire; - ştergar, sm. ess uie- main, touaille,
mouchoir de tSte; - ştergător, adj., subst., essuyant, nettoyant;
d^crotteur; - ştergătoare, sf. torchon; - ştergătură, sf. nettoie-
ment, &c.; - ştergere, sf., şters, sm. nettoiement, rayure, radia-
tion, rature, extinction; - şters, part., adj., nettoy^, essuy^,
effac^, mat (couleur), fruste (monnaie), pale (couleur), teme.
ştersătură, ştersură, sf. nettoiement, rayure, rature, biffage.

Ştiu, ştiut (pour stiii)^ ştiut, şt\, vb. 3; sa voir, entendre,
connaître; L. scio, ivi ii, itum, ire; en it esp, port. prov. fr,
le L. sapere a remplac^ le verbe scire, qui viest reste qvCau
Sarde & au Rom. ; (v. niscare, nesdne, nişte, fieşte care, &c. aux
mots resp.); - ştiinţă, sf. savoir, science, connaissance, instruc-
tion, enseignementy lumi^res, lettres; L. scientia; it. scienza,
scienzia; cat. esp. ciencia; port. sciencia; prov. sciensa, scienţa;
fr. science; a ave ştiinţă Stre au fait, it. aver scienza di qualche
cosa; cu ştiinţă sciemment, savamment; - sţire, sf. savoir, sfî,
connaissance, nouvelle, renseignement, avis, rapport, 6veil ; a da
de ştire donner connaissance, intimer, notifier; a ave de ştire savoir;
cu ştire sciemment ; fără ştire k Tinsu; - ştiut, part., adj., L. scitus ;
sfi, sens6, prudent, expert, habile, adroit, capable; - ştiutor, adj.
subst., * L. scitorius ; scitor ; connaissant, entendant, savant, ex-
pert, instruit, informa, trudit, connaisseur; - ştiutură, sf. con-
naissance, science, savoir, entendement, intelligence; {din pomtd
ştiuturii de l'arbre de la science, v. Pentat. 2; 10 — 17 de Tann^e
1582); - înştiinţez, ai, at, a, vb. 1; faire savoir, annoncer, avertir,
instruire, pr^venir, faire pr^venir, renseigner, signifier, informer,
notifier, rapporter, communiquer, faire connaître; a se inştiinţa s'en-
qu6rir, se mettre au fait, apprendre; - înştiinţare, sf. avertissement,
renseignement, information, &c.; - inştiinţător, adj., subst., com-
muniquant, informant, avertissant; celui qui avertit, communique.

Şuer, ai, at, a, vb. 1; siffler; L. subilare pour sibUare;
tirol. it. (Gr5dn.) sure (subilare); it. sibilare, sibillare; esp. sil-
bar; port. sibilar, assobiar (ad- sibilare) ; cat. sinlar, xiular;
prov. siblar, ciblar, siular; vfr. sibler; esp. chiflar, prov. chiflar,
chuflar, fr. siffier de sifilare; - şuer, sm. coup de sifflet; L.
sibilus; it. silbo; port. sibilo, assobio; - şuerare, sf. coup de
sifBet, sifiBement ; - şuerat, sm. sifBement ; L. sibilatus, us ; esp.
silbido; - stierător, adj., subst., sifflant, sifBeur; L. sibilator;
esp. silbador; - şuerătoare, sf. sifflet; - şuerătură, sf. coup de
sifflet, sifflement.

k

I. Tâbia— Taiu. 277

iiU;

Tablă, sf. planche, plaque, lambris, lame, tablettes, le9on,
th^me, index; L. tabula; it tavola; esp. tabla; port, taboa; cat.
prov. taula; fr. table; serbe magy. tabla; ngr. rdpXa planche;
turc tbabla plateau, cabaret, (dont rom, tablă plateau); tablă
de piatră dalle ; tablă scrisă pancarte ; a zice tabla răciter sa
le9on; cfr. L. tabtda litteraria, Varro. r. r. 3. 5. 10; - tăbliţă,
sf. tablette ; - tăblătuţă, sf. tablette, petit plateau.

Tac, tăcui, tăcut, tăc^, vb. 2; L. taceo, ui, itum, ere; it.
tăcere; prov, tazer, taisir, taizer; vfr, taisir, taiser; fr, taire;
a tace ceva taire qch. ; a tace din gură se taire (de la bouche).
tăcere, sf., it. tăcere; silence, taciturnity, paix; in, cu tăcere
silencieusement; - tăcut, sm., tăcute, pi. f., L. taciturn; silence,
taciturnity; pre tăcute tacitement, en tapinois; - tăcut, part.,
adj., L. tacitus; it. taciuto, tacito; fr, tkcite; silencieux, taci-
turne, tacite, discret, secret, sombre; un ont tăcut un bomme
taciturne.

Tăciune, sf. tison, brandon, charbon, fumeron, nielle, ergot,
ur6do, brfilure, rouille (du hle); L. titio, onis; it. tizzone; tizzo
(iitio); esp. tizon; tizo (titio); port, tiţâo; cat, tio; prov. tizo,
tuzo; fr. tison; - tăciunos, adj., rouille, nielld (du hle); secară
tădunoasă seigle ergots ; - aţiţ, ai, at, a, vb. 1 ; tisonner, attiser,
inciter, instiguer, exciter, acharner, provoquer, pousser, piquer,
mouvoir, rallumer, raviver, remuer, faire remuer, rdveiller, sti-
muler, susciter; it, attizzare, aizzare; esp, atizar; port. atiţar;
prov. atizar, atuzar; fr. attiser; -a|i|are, sf. excitation, instigation.
aţiţător, adj., subst., attisant, excitant, aga9ant, instigant, insti-
gateur, provocateur, promoteur, &c. ; - aţiţătură, sf. excitation,
instigation ; - înteţesc, (interese), ii, it, i, vb. 3 ; exciter, inciter,
irriter, pousser, lancer, presser, augmenter, s'accroître; it. stiz^
zire, stizzare irriter; - inteţeală, sf. ; - inteţire, sf. incitation, ex-
citation, instigation, irritation; - intefitor, adj., subst., excitant,
incitant, poussant, agitateur, &c. ; - inteţitură, sf. incitation, &c.

Taiu, tăiai, tăiat, tăia, vb. 1; couper, taiUer, taillader,
trancher, saigner, tuer, 6gorger, inciser, retrancher, rogner, ra-
battre, rompre, ouvrer, battre (monnaie)^ monnayer, sevrer q.

278 I. Talant— Tare.

de qch., intercepter; du L. talea morceau coupd, branche coup^;
ioiliatus coup^, tcUiatura coupure, taillade ; it tagliare ; esp. tajar,
talar, tallar; port, talbar; cat. tallar; prav. talar, talbar, taillar;
fr. tailler; a tăia vorba, it. tagliare la parola, couper la pa-
role; a tăia lu minciuni, a tăia .ji verzi şi uscate mentir, bla-
guer; - tăiecios, adj., coupant, tranchant, affile ; - tăiere (pour
tdiare), sf. action de couper, coupe, taille, &c.; - tăiet, (pour
tdicU)^ sm. taille, coupe, &c. ; it. tagliata; esj). tajada; port, tal-
hada; cat. tallada; prov. talhada, talliada; fr. taillade; - tăietor,
aJj., subst., coupant, taillant, trancbant, tailleur, d^upeur,
rognenr; it. tagliatore; esp. tajador: port, talhador; cat. talla-
dor; prov. talador, talbador, talaire, talbayre; fr. tailleur; - tăie-
toare, sf.; esp. tajadera, tajadero; port, talbador; cat. tallador,
prov. taliador; fr. tailloir; - tăietură^ sf. coupe, coupure, incision,
taille, retaille, taillade, balafre, raclure, entamure, rognure,
tiraillement, trait (de scie); le pi. tăieturi trancb^es; L. taglia-
tura; it. tagliatura; esp. t2LjB,iur2L; - tâieţei, sm. pi. pât6e, ver-
micelle; it. tagliatelli vermicelle; - tăiş, tăiuş, sm., tăişuri, tăi-
uşuri, pi. f., taillant, trancbant ; - tăios, adj., coupant, trancbant,
incisif; - taler, talger, sm. assiette, plateau; [la vraie forme rom.
devrait Stre tăiar, tăiir]; d'un type L. talearium; it. tagliere;
esp. taller; port. talber; alb. tauljare; nhall. teller; pol. talerz;
cech. talăf, talif ; nsl. serbe taler, tanjir, tânjiră, tanjur, tanjura:
pt. russe talir, tarii, tanir; magy. tanyer; ngr. TaXitgi, tahayovQi.

Talant, sm., L. talentum (rdXavrov); it. port. talento; esp.
talente, talante; prov. talen, talant, talan; cat. fr. talent; ngr.
tdiavTov; vsl. talanxtx; serbe talenat.

Tare, adj., adv., fort, robuste, vigoureux, ferme, solide, dur.
rude, violent, roide, massif, serr6, dense, pesant (cheval ă la
bouche), vif (eau, odorat), băut (voix); tras, fortement, solide-
ment; du L. talis, e; it. tale; caf. esp. port. prov. tal; fr. tel:
[le lat. talis a ă6jk Tacception d'une qualife exquise, signalee-^
en bonne ou en mauvaise part; pour rendre le sens de td, le
rom. emploie Ies composes acătare (atare), cutare]; - tăried
tărişor, adj. dim., un peu fort, &c. ; - tărie, sf. force, fermet^.
vigueur, solidity, intensity, roideur, dureţi; tăria ceriului fir-
mament, voiite celeste; - fărime, sf.= tărie; - acătare (atare),
cutare, adj., tel, un tel; du L. aeque talis; it. cotale; vit. chez
un poete de Pisa aitale; vesp. atal; vcat. aytal; prov. aital,
aitalb, aitau; vfr. aintel, intel, itel; - întăresc, ii, it, i, yb. 3:
fortifier, corroborer, raifermir, renforcer, restaurer, r^conforter,
endurcir, durcir,. confinner, sanctionner, ratifier, ent^riner, sou-

I. Tărzîu— Tem. 279

tenir, valider; - ivUăreală, sf. contbrtation, confortatif, force, vi-
gneur, empois, amidon; - întărire, sf. action de fortifier, &c.,
renforcement, renfort, raffermissement, confrontation, fort, forti-
fication, endurcissement ; - întăritor, adj., subsi, fortifiant, restau-
rant, corroborant, &c. ; - intăritură, sf. renforcement, renfort,
confirmation, ratification, ent^rinement, fort, fortification.

Tăr2Yu, adj., d'un type * L. tardivus pour tardus; if. tardive ;
esp. port, tardio; prov. tardiu, târziu; fr. tardif; it. esp. port.
tardo, cat. prov. tard, fr. tard de tardus; - tărzidnic, adj.,
tardif, lent, long; - tărziime, sf. lenteur, tardivit^; - tărzior,
tărjnuţ, adj. dim., un pen tard; - intărzYu, ai, at, a, vb. 1; tarder,
retarder, reculer, diff^rer, remettre, tirer en longueur, s'attarder
=L. intardare, it. tardare, cat. esp. port, tardar, prov. tardar,
tarzar, fr. tarder; - iniărjsnere (pour intăr ziare), sf. retard, re-
tardement, lenteur; - intărzietor, adj., retardataire, tardif, frustra-
toire ; - infărzietură , sf. retardement , lenteur.

Tată, sm., taţi, pi., pare; L. tata (tdra, te'TTo) petit pere;
esp. taita papa; com. neap. pic. tata pere; rom. d. Gr. tat
grand pere, tata grand' mere; alb. tat6, ngr. tccrdg papa; vsl.
tata, bulg. tate, tati, tatko, tejko, serbe tata, tatica, tajko, cech.
tata, pol. tata, tatka, tatek pere; ser. tâta-s allocution des pa*
rents au fUs et vice versa; - taf al nostru notre pere (patenâtre).
tătucă, tatu}, tătuţă, sm. dim. ; - teate, sm. (LB.) frere aînd ; cfr.
esp. tato petit frere, tata petite soeur.

Tău, ta; tăi, tale, pron. pers., L. tuus, tua, tui, tuae; it.
tuo, tua; tuoi, tue; esp. tuyo, tuya; tuyos, tuyas; port. teu,
tua; teus, tuas; prov. tieu, tua; tiei, tuas; vfr. tes, ta; tei, tes;
nfr. ton, ta; tes.

Tăun, sm., L. tabanus; it. tafano; esp. tabano; port. tabâo;
cat. tava, tabâ; prov. vfr. tavan; nfr. taon.

Taur, sm., L. taurus; it. tauro, toro; ncat. esp. toro; port.
touro; vcoit. prov. taur; fr. taureau (dimin. de taur -tor, {6m.
taure); vsl. russe turt; - tăurean, sm. tauriUon; - ttiuret,
sm., * L. taurellus pour taurtdu^; it. torello, esp. torillo; fr,
taureau (= taurel).

Teacă, sf, gaîne, fourreau, ^tui, capsule; L. theca (thjxr]);
prov. teca; fr. taie; russe pol. teka porte-feuiUe; ngr. xhr^xrj
fourreau, gatne, &c.

Teîu, sm., L. tilia, f., it. tiglio; esp. tilo; port. til; prov.
telh, teilh, til; vfr. teile, teille; nfr. tille (peau fine et deliâe
entre Vecorce et le bois du tiHeul); tilleul (tUiolus).

Tem, ui, ut, e, vb. 2; §tre jaloux, jalouser; a se teme

280 I. Tîlv— T!n6r.

craindre, avoir peur, redouter, âtre jaloux; L. timeo, ui, ere;
U, temere; cat. esp, port. prov. temer; a teme pre dneva âtre
jaloux de q.; a teme pre dneva de ceva preserver q. de qch.;
a teme pre femeia sa Stre jaloux de sa femme; a 'ş% teme femeia
^ier sa femme, avoir peur qu'elle ne soit infidăle ; a se teme de
femeia eraindre sa femme; - teamă , sf. peur, crainte, transe,
jalousie; it tema peur\ esp.iQmz. entetement, aversion;- teamă,
sm. peur, crainte; - temător, adj., peureux, craintif, timide, jaloux;
vcat. esp. prov. temedor; - temere, sf., temut, sm. peur, crainte,
apprehension, jalousie.

Tflv, sm. siphon; du L. tubulus petit tuyau; alb. touvlfi
tuyau en terre; cfr. esp. tolva tremie (ttibida).

Timp, sm., timpuri, pi. f., L. tempus, oris; it. port, tempo;
esp. tiempo; cat. prov. nfr. temps; vfr. tans, tens; auverg.
timps; friul. timp; - anutimp, sm. saison = L. anni tempus.
iimpurelmc, adj., temporel, provisoire; - timpuriu, adj., precoce,
hâtif ; * L. temporivus = esp. temprano {temporaneus);- rSstimp,
sm. entre-temps, interstice, intervalle, interim, âge; in răstim-
puri par intervalles, par reprise, par saiUies; - tîmplâ, sf. tempe;
du pi. L. iempora; it. tempia; prov. templa; vfr. temple; nfr,
tempe; alb. tempgljatS, tempSlitg ; prov. ten, tin, vfr, tin, limous.
tim du sing, tempus, BL. timpus (timpora), par distinction de
tempus temps; en sarde tremţ2L (tempora) joue; - intîmplu, ai,
at, a, vb. 1; d'un type * L. intemporare; avoir lieu, se passer,
arriver, survenir, se rencontrer, se trouver; - intîmplare, sf.
^v^nement, accident, circonstance, Eventuality, incident, aventura,
fait, conjoncture, Episode, hasard, casualitE, contingence; di/n
intîmplare par hasard, accidentellement, casuellement, &c. ; - in-
tîmplător, adj., Eventuel, casuel, contingent, incident, fortuit,
accidentel, oc<îa8ionnel, occurrent.

Tfmplâ, sf., L. templum; it. tempio; esp. jţ>ori(. templo; co^.
prov. fr. temple; alb. temb\6; nsl. serbe tempio iconostasis temjpli
gr aed; magy. templom; ngr. TăţinXov peristyle dans Veglise.
ttmplar, sm. d'un type * L. templarius; sculpteur, charpentier,
menuisier; cfr. vsl. kapişte idole, statue, temple; (v. Mikl. SI.
E. 11); - tîmplărie, sf. sculpture, charpenterie, menuiseria

Tînâp, tînSră, tineri, tinere, adj., subst., jeune, tendre, ado-
lescent, jeune homme; L. tener; it. tenero; esp. tiemo; port.
tenro, temo; prov. tenre, tendre; cat. fr. tendre; e mai ttn&r de
căt mine ii est mon cadet; - tvnereaţă, sf., tinereţe, pi., {exdîi^
sivement en u^age ), jeunesse, adolescence ; d'un type * L. teneritia ; it.
tenerezza ; esp. temeza ; port. temeşa ; cat. tendreza ; prov. tendreza,

I. Tind— Toc. 281

tenreza ; fr. tendresse ; in tineret au jeâne âge =: L. in teneris,
tmerel, adj., subst., assez jeune, petit jeune bomme ; U. tenerello,
esp. tenerillo ; - tineresc, adj., juvenile, jeune; - tinereşte, adv.,
ă la maniere du jeune âge; - tineret (tinerit), sm. Jeunesse,
snrtout jeune betaU; «fr. esp, ternero, ternera veau; - tinerime,
sf. jeunesse en g^n^ral; it. tenerume (branchette); - tineruţ,
adj. dim.; it. teneruzzo; - întineresc, ii, it, i, vb. 3; rajeunir,
reverdir; it intenerire; esp, enternecer; port. entenrecer, enter-
necer; prov. atendrir, atenrezir; fr. attendrir; - ifUinerire, sf.
rajeunissement ; - intineritor, adj., rajeunissant.

Tind, vb., tindă, s., tindalâ, s. v. intind.

Titlu, sm., titluri, pi. f. , L. titulus, (rtrlog); it. titolo;
esp. port, tittdo ; ccU. prov. titol ; fr. titre ; vsl. titla, titlt, titlo ;
russe tituli; pol. tytul; cech. titul; ngr. thijog; - titulus, sm.
titre, caractere, quality, intitula, frontispice; - titulez, ai, at, a,
vb. 1; tItluesCy ii, it, i, vb. 3; L. titulare; it. titolare, titoleg-
giare; esp. port. titular; fr. titrer; russe tituloy^^th; pol. tytulo-
wa6; - titulare, titluire, sf.

Toamnă, sf., L. auctumnum, auctumnus (autumnum, us);
U. autunno; esp. otono; port. oiitono; cat. autumno; prot;. automs,
autompne; fr. automne, m & f.; - tomnatic, adj., automnal,
d'autonme; - tomnez, ai, at, a, vb. 1; passer Tautomne, faire
passer Tautonme; (v. M. M. C. 142; Blaz. Gr. 91); L. auctum-
nare amener r automne; esp. otonar passer Vautmnne qmlque
part; - tmnnare, sf.

Toartă, s. v. torc.

Toc, ai, at, a, vb. 1; frapper, cogner, battre, hacher, char-
cuter; it. toccare; cat. esp. port. tocar; prov. tocar, tochar,
toquar; fr. toquer, taquer, toucher; alb. trok. Ces mots procĂ-
dent peut-âtre d'une forme L. talare — toccare — toccare de la racine
tac-tag dans tago pour tango — tactus; (v. Diez D. 1. 413 qui
est d'une autre opinion; v. Sch. D. 324); a toca de liturghie
frapper sur une planche en bois ou en fer pour appeler ă la
messe = sonner la messe; esp. ;;o^f. tocar â misa; cfr. i^. tocare
la campana (cloche), tocare ii liuto (luth)-, esp. tocar el violon;
port. tocar frâu ta {flute) \ esp. taner (tangere) ou tocar instru-
mentos de cuerda, port. tanger ou tocar instr.=L. tangere chordas;
a toca came hacher de la viande; - toacă, sf. planche en bois ou
en fer, surtout ă Veglise au lieu de doche; it tocco; esp. port.
toque; cat toc; prov. toc, tocha; fr. toc-sin (tocsin) pour toqtie-
sin, (vfr. seiuj sing cloche de signum), touche ; alb. toke plaque
en fer ou en bois qui remplace Ies doches d'eglise; trokfi petite

282 I. Tocsică— Torc.

sonnaille en tdle; magy. toka petite cloche en bois chez lea
mineurs; - tocană, sf. hacbis de viande, fricassee, ragoilt; cfr.
it tochetto ragout, sauce; - tocare, sf.; - tocătoare, sf. heurtoir,
batte, hachoir; - tocător, adj., subst., frappant, battant, bachant,
batteur, &c. ; it. toccatore; esp. port, tocador; - tocătură, sf.
brnit qui se fait en frappant, action de frapper continuellement,
hacbis, farce ; - tocănesc, ii, it, i, vb. 3 ; frapper, battre, bacher ;
cfr. it. toccbeggiare ; - tocănire, sf.

Tocsică, sf., L. toxicum {to^ix6v);it. tossico, tosco; esp. tosigo;
port, toxigo; prov. tueissec, tueysec; vfr. toxiche; nfr. toxique.

Tont, adj. v. tun.

Tore, torsei, tors, toarce, vb. 2; filer, rouer {des chats);
L. torqueo, torsi, tortum, ere (torc're); it. torcere; cat. esp. port.
torcer; prov. torser; fr. tordre; [le mot rom. rCa pas d' autre
deception; pour tordre qch. on emploie le slave suci, vsl. sukatt];
nu mi' a tors mama ^>re limbă avoir la langiie bien pendue.
toarcere, sf. filage; - torcătoare, sf. machine h. filer; it. torcitojo;
esp. torcedero; - torcător, adj., subst., filant, fileur; it. torcitore;
esp. port, torcedor; - torcătură, torsătură, torsură, sf. filure;
it. torcitura; esp. port, torcedura; vcat. prov. torsedura; - tors,
sm., L. tortus, us; filage; - tort, sm., torturi, pi. f., filure, filage,
fil ; L. tortum corde tordue ; it. i^ort. torto ; esp. tuerto, cat. prov.
fr. tort, BL. tortum injustice, lesion, dommage du part, tortus
tordu, c.-k-d. V oppose de ce qui est droit — directum ^=ju^; - toartă,
sf., torţi, pi. anneau, cercle, orillon, anse, portant; cat. prov.
torta poussee, secousse; - torj^d^ (aussi intorţd), sm., Cuscuta
europaea ; - tortiţă, sf. annelet, ansette, petit cercle ; - torţă, (torce,
torcie), sf, it. torcia; veron. venit, torzo ; port, tocha, tor-
cida; vesp. entorcha; nesp. antorcha; i^rot?. torcha; vfr. tortis:
nfr. torche, (qch. de tordu comme une corde, bouchon de paille,
brandon fait d'un bouquet de paiUe (funale tortitium), puis flam-
beau en general); tons ces vocables semblent §tre issus d'un
verbe *torctiare ou d'un faux partic. torctus; - turtă, sf. tourte;
L. torta (panis); it. esp. port, torta; sic. turta; fr. tourte, tarte,
pour torte; cat. tortell, prov. tortelh (*tortellus); nsl. serbe turta,
tort ; pol, tort ; magy. torta ; nhall. torte ; turta lupului noii
vomique; turtă dulce pain d'^pice; turtă de ceară pain de dre;
a face pre cineva turtă aplatir, ^eraser, teacher qch.; a trage
cenuşa pre turtă sa faire venir de Teau St son moulin (litt.
tirer la cendre vers sa tarte) ; - turtar, sm. marchand de
tourtes, pâtissier; it. tortellajo (dim.);- turte, sf., * L. torteUa;
tSte, disque, chicot, moignon, peson (de fuseau); Garlina acauHs;

I. Torc— Torn. 283

cfr. prav, tortillo, /r. tortillon; turte de ghindă calice du gland;
turte de săminţă receptacle (de semen^ie); turte de mase racine
de la dent ; a face turte pousser plusieurs tiges (plantes) ; - tur-
tdniţă, sf. tourtiere; - turticică, (esp, tortica), turtişoară, turtită,
st petite tourte; - turtesc, ii, it, i, vb. 3; aplatir, teacher, toaser,
laminer, dpater (nez) ; - turtire, sf. aplatissement, &c. ; - turtitor,
adj., aplatissant, &c. ; - turtitură, sf. aplatissement, ăcrasement.
intorc, orsei, ors, oarce, vb. 2; L. intorquere; retoumer, toumer,
toumoyer, d^tourner, rendre, renvoyer, restituer, donner de retour,
ramener, r^fl^chir, rembourser, monter, remonter, remuer, r^parer,
se revancher, revirer, rompre, rouler, tendre, tordre (au fig,);
prov. entorsezir, entorssezir tordre, entortiUer, lier; — a se hitoarce
spre bine — spre r^i toumer en bien — en mal; a se intoarce cdtră
cineva avoir son recours sur, contre q. ; a 'şi intoarce ceva gagner,
regagner qch. ; - intoarcere, sf. retour, renvoi, &c.; - intorcător,
intorsător, adj., subst., retouinant, remueur, &c. ; - intorcdtură,
intor satură, intorsură, sf. tour, tournant, retour, revirement,
toumure, contour, sinuosity ; a face o întorsătură volter; a da
o intorsură tourner; - intors, sm. tour, tournant; fr. entorse =
twrdu en dedans, dislocation-, - intort, part., adj., pervers, em-
ploye anciennement =mtors; - intorţel, sm. bourre de soie; Cuscuta
europaea ; - intortochiez, ai, at, a, vb. 1 ; entortiller, embrouiller,
brouiller, confondre; *L. intor ticulare; it. intorticciare ; (* intor-
titiare) ; esp. entortijar ("* intorticare) ; fr. entortiller (* intortU-
lare de tortilis); - infortochiare, intortochiere, sf. entortillement,
embrouillement, confusion; - intortochietură , sf. entortillement,
embrouiUement ; - storc, storsei, stors, stoarce, vb. 3; tordre,
exprimer, dpuiser, epreindre, tirer, pressurer, extorquer; L. ex-
torquere; it. storcere; cat. esp. extorcer; ^or/. extorquir; i>ror.
estorser, extorser, estorcer ; fr. extorquer ; a stoarce din mămle
cuiva, L. aliquid e, de manibus alicul extorquere; - stoarcere, sf.
extorsion, expression, ^puisement; - storcător, adj., subst., tordant,
exprimânt, ^puisant, exacteur; - storcătură, storsătură, stor sură,
sf. pressm-age, extorsion, ^puisement; it. stortura entorse-, - destorc,
orsei, ors, oarce, vb. 2; *L. de -extorquere; it. destorcere; cat. esp.
port. destorcer ; prov. destorser ; fr. d^tordre ; selon LB. aussi
racheter-, - destoarcere, sf.; - restore, orsei, ors, oarce, vb. 2; *L.
re -extorquere; tordre fortement, d^tourner, d^torquer, fausser; a
'ş% r^toarce prendre sa revanche en qch., revendiquer qch., se
d^dommager.

Torn, turnai, turnat, turna, vb. 1 ; verser, ^pandre, fondre,
couler, toumer, mouler; L. ternare fagonner au tour (toraus);

\

284 I. Tot— Tră.

la langue vtdg. a sans doute dSja employe tornare dans le
sens de vertere, ce qui est confirme par le rom. in^wrwa = re-
tourner, et par les plus anciens documents de la tnoyenne laţi-
nitS; it. tornare, esp. port. prov. tomar, fr. toumer mouvoir ou
se mouvoir en rond, retoumer; — a tuma apă intr^un vas
verser de I'eau dans un vase ; a tuma fer, plumb fondre du fer,
dn plomb ; a fi bine turnat âtre bien toumd, bien fait; - turnare,
sf., turnat, sm. action de verser, &c. fonte, fusion, coulage, mou-
lage; - turnător, adj., subst., yersant, ^pandant, fondant, coulant,
fondeur; - turnătorie, sf. fonderie; - tumătură, sf. fonte, cou-
lage, fusion, moulage; - intern, ai, at, a, vb. 1; renverser, inter-
vertir, pervertir, retoumer, toumer = it. ritoraare, cat. esp. port,
prov. retoraar, fr. retoumer; - intumare, sf.; - intumător, adj.,
subst., touraant, retouraant, &c. ; - intumătură, sf. renversement,
inversion, interversion, perversity; - rSstorn, ai, at, a, vb. 1.
renverser, subvertir, pervertir, verser, bouleverser, vider, r^pandre,
intervertir, saccager, retoumer (sol), passer sur le ventre h, q.;
cfr. it. trastomare, frastomare, cat. esp. port. prov. trastomar;
a se rMuma verser, se renverser, tomber ă la renverse, cul-
bater; - răsturnare, sf. subversion, interversion, renversement,
revolution; - răsturnător, adj., subst., renversant, subversif, r^
volutionnaire ; - răstumătură, sf. renversement, bouleversement,
versade, chute, &c. ; - r^stumiş, sm. precipice, lieu ou Ton peut
verser.

Tot, toată, toţi, toate, adj., L. totus, a, um; i^. tutto; esp.
port, todo; cat. prov. tot; fr. tout; tot omul tout homme; tot
tnstd (totus ipse-ille) — toată însă cbBxsun, chacune; totul ce, totul
care, esp. todo lo que, ^hacwn; — totuşi ou şi tot toutefois, cepen-
dant, pourtant, năanmoins, toujours; cu toate că, U. tutto che,
malgre, quoique, quand mSme; tot de una continuellement, ă
jamais, toujours, de tout temps ; pentru tot de una pour jamais,
pour toujours; tot de una cănd toutefois et quantes, toutes les
fois quand; tot odată, tot de odată ensemble, en mame temps;
tot atăta tout autant; tot aşa de mame, tout de mame; - to-
time, sf. totality; - totuluş, adv. dim., tout ă fait; (Ur. 1. 77);
cu totuluş tot avec la totality, (Arh. B. 2. 181); cfr. it. tututto,
esp. todito, toditico; - pretutinde, adv., (^oyxr pre tot u/nde== per
iotum unde), partout; - netot, adj., subst., imparfait, incomplet,
nigaud, niais, imb^cille; - netoţie sf. niaiserie, imb^cillit^, b§tise,
folic.

Tră (tri), du L. trans ; it. trans, tras, tra; cat. esp. port
prov. tras; vfr. tres, tries, nfr. trans, tres, tre, tras; en rom.

I. Trădan— Trag. 285

it. fr. cette preposition latine ne sert phis que comme element
de composition d*un certain nombre de mots de provenance latine,
ayant perdu son caractere prepositionnel; en fr. tras est en
outre adv.

Trădau, vb. v. dau.

Trag, trăsei, tras, trage, vb. 2; tirer, traîner, tracer, en-
traîner, attirer, absorber, soutirer (vin)^ extraire, distiller, burner,
(air)^ traverser (une pouire)^ peser, repasser (couteaux &c.),
soufirir; L. traho, xi, ctum, 6re (tragere -tracere); it. trarre;
esp. traer; port, trazer; cat. traurer ; prov. fr. trăire; a se
trage se tirer, tirer, se retirer, se soustraire, partir, plier, sor-
tir, s'^tendre, se dissiper, s'en aller, se perdre, maigrir, prater,
filer, provenir, venir, se rapporter, d^river, proc^der, rapporter
^, tirer son origine, se s6questrer; a trage, a se trage la o parte
se ranger; a trage inderât reculer, retirer, r^tracter; a trage
tabac priser, prendre du tabac; a trage la judecată traduire,
citer, appeler en justice ; a trage la cumpăna peser qch. ; a trage
bine faire bon poids; a trage multe soufbrir beaucoup; a trage
inima pre cineva d^sirer ardemment qcb., soupirer aprăs qcb.;
a trage de moarte =L. trabere spiritum extremum, tirer k sa
fin, etre k Textrdniit^; a trage la sorţi, it. trarre a — per sorte,
tirer au sort; a se trage de la — din cutare familie ==L. trabere
originem ab aliquo, tirer son origine de telle familie; a trage
a bine, a r^ vouloir du bien, du mal, pr^sager du bon, du
mauvais; - tragă, sf. traîneau, ramasse, brancard, claie, clisse,
herse; L. traha, trahea; it. treggia {trahea)\ - trăgădiUy adj.,
tirant — traînant bien ; * L. tragacivus pour tragax, ads; bou
trăgăău boeuf tirant bien ; - trăg'ltor, adj., subst., L. tractorius,
a, um; tirant, traînant, entraînant, tireur, &c.; prov. tray dor
avaloir, gosier; - trăgătoare, sf. trait, clavicule (LB.); un demi
boisseau (Pol. Diet.); - trăgătură, sf. tirage, trait, raie; vit.
trattura; prov. traitura longueur, lenteur; - tragere, sf. tirage,
traction, entraînement, extraction; - (raglă, sf. dim., traîneau,
ramasse, &c., aussi siphon; L. tragula; romag. tragul fourche
pour supporter la charrue ; es2)' trailla, port, tralha, fr. traille ;
nsl. serbe tralje, tralja, pi., civiere, brancard-, - tras, sm., tirage,
trait; L. tractus; cal de tras cheval de trait; - trăsătură, sf.
trait, trace, raie, trainee, ligne, lineament, signe, apparence, coup,
pesăe; dHntr'o trăsătură, tout d'une tire, d'un trait, d'une pes6e;
trăsătură de peana un trait de plume =tY. tratto di penna.
trăsură, sf. trait, trainee, trace, raie, ligne, lineament, pes^e,
voiture, carrosse, Equipage ; cai de trăsură, cbeval de trait, cheval

i

V

286 I. Trămit— Trec.

de Yoiture; - trăsurărie^ sf. voitures en g^n^ral, train de Toi-
tures; - trăsurică, sf. petit trait, petite ligne, râie, petite voi-
ture; - tragăn, ai, at, a, vb. 1; tirer en longneiir, teaîner, re-
tarder, reculer, diif^rer; it trainare, tranare; cat esp. traginar;
prov. trainar ; vfr. trainer, trahiner ; nfr, trainer ; a trăgăna
eăntănd traîner la voix en chantant; - tragăn, sm. fanon, glande
jngnlaire, esquinancie; - trăgănare, sf. retard, souffrance; - ^r<*-
gănat, part., adj., tiră, traînă, retarda, recall; vorbă trăgănatâ
voix traînante; - trăgănttor, adj., subst., traînant, tirant, dila-
toire, jârustratoire, traîneur, traînard; - trăgânătură, sf. tirage,
retardement ; - treaptă, sf., trepte, pi. du L. tracta; âtendue,
p^riode (le), classe, ordre, rang, condition, grade, ^tat, point,
Yol^e, degrâ, gradin, marche, Echelon, ^tage; it tratta, tratto;
esp, trata, trato, trecho, treta; port, trato, treta; prov. trait,
trai, trah, trayta; fr, trăite, trait; din treaptă in treaptă de
degr^ en degr^, it, tratto tratto de temps en temps j esp, a trechos,
a cada trecho de degre en degre, de tenips en temps, port, treta
em treta peu ă peu ; treapta cea mai inaltă a unui lucru le
plus băut p^riode, le plus băut degră d'une cbose; - treptişoară,
sf. dim.; - treptez, ai, at, a, vb. 1. graduer, nuancer; - treptare,
sf. gradation, nuance; - treptat, part., adj., progressif, graduel,
par degrăs, par ^cbelons, pied k pied, de proche en proche.
treptiluesc, ii, it, i, vb. 3; v. treptez; - treptelnic, adj. v. treptat.
treptdnicesc, adj. v. treptat; - treptelniceşte, adv., progressive-
ment; - treptelnicesc, ii, it, i, vb. 3; v. treptez; - retrag, asei,
as, age, vb. 2; retirer; L. retrahere, it retrarre; esp. retraer;
port, retrahir; cat, retraurer; prov. retrăire; fr. retrăire; - re-
tragere, sf.

Trămit, vb. v. sumet. Tră«ar, vb. v. sar.

Treapăd, ai, at, a, vb. 1; L. trepidare; pi^tiner, tr^pigner,
trottiner, trotter, courir ţk & Ik, sauter, avoir le d^voiement,
un cours - un flux de ventre ; it. trepidare trembler de peur ; vesp.
trepidar hesiter; - treapăd, sm., trepede, pi. f., tour, train, allure,
course, d-marche, pas, trotte, trottade, trot, cours de ventre, *
diarrh^e; - trepâdare, sf. pi^tinement, tr^pignement, trotte, &c.
trepădător^ adj., subst., tr^pignant, pi^tinant, trottant, trotteur,
trottin; - trepădcîtoare, sf. sc. iarbă, Mercurialis annua; - tre-
pădătură, sf. trăpignement, pi^tinement, course, trotte; - trepujor,
trepşor, (pour trepăduşor), sm. petit trot.

Treaptă, sf. v. trag.

Tree, ui, ut, e, vb. 2 ; L. trajicio, (transjicio), jeci, jactum,
Sre; le verbe manque en it. esp. port. prov. fr.; passer, traverser.

I. Trec— Trec. 287

parcourir, transfiărer, transmettre, transporter, fuir, sauter, couler,
courir, tomber, venir (ă q.), expirer, cesser; a se trece passer,
se passer, s'ăcouler, etre de mise, s'user; a trece pre la cineva
passer chez q.; a trece innot, L. trajicere nando, passer en na-
geant ; a trece de,. . passer pour . . . ; a trece ceva a^supra altuia
trang£&er, transmettre, transporter, c^er qch. ă q. ; a trece eu
vedere passer sur qch., passer, omettre, supprimer qcb., fermer
Ies yeui sur qch.; a trece cu ausul ne pas entendre ce que Ton
dit ; a trece cu tăcere passer sous silence ; a trece inainte passer
en avant, pr^cMer; a trece in partea cuiva se ranger du parti,
du c6t6 de q., a trece pre cineva dHntr'un loc in altul transftrer,
traduire q. d'un lieu en un autre ; - trecător, adj., subst., passant,
passager, temporaire, transitoire, temporel, caduc, p^rissable, 6ph6-
mere, fugitif, fugace, joumalier; passager ^wft^^., voyageur; - tre-
cătoare, sf. passage, passe, trajet, dăfil^, d^troit; in trecătoare
en passage, ă la vol^e; - trecătorime, sf. les passants, le pass^
en g^n^ral ; - trecătură, sf., L. trajectura ; passage, trajet, tran-
sition; - trecere, sf. passage, trajet, marche, travers^e, transport,
transition, transfert, translation, ^coulement, vogue, mise, faveur;
a ave trecere avoir la vogue, avoir voix en chapitre, etre en faveur,
avoir la faveur, etre de bonne vente, avoir de T^coulement;- trecut,
part., adj., pass6, r^volu, pr^c6dent, defleuri, d^crăpit, vieux; om
trecut honmie ddcr^pit; - trecut^ sm., trecute et trecuturi, pi. f.,
passage, trajet, transport, pass^; L. trajectus, us; it traghetto,
tragetto; esp. port, trayecto; prov, trasgiet; fr. trajet; - întrec,
ui, ut, e, vb. 2; devancer, passer, surpasser, gagner le devant,
emporter, exceDer, prăceller, primer, doubler, remporter le prix,
le disputer ă q., de q., disputer de qch. avec q., etre de trop —
de reste; a intrece pre cineva gagner q. de vitesse, le surpasser;
asta nCintrece cela me passe, me surpasse; a se prea întrece in
ceva pousser qch. trop loin; - intrec, sm. rivalit^, Emulation;
(v. Pan. P. V. 1. 93); - intrecător, adj., subst., surpassant, de-
van9ant, sup^rieur, restant, de reste, ^mule, rival, concurrent.
intrecătură, sf. Emulation, concurrence, rivalit^, superiority; - in-
trecere, sf. avance, avantage, concours, dispute, Emulation, &c.
inh^ecut, sm. action de devancer, d'avoir devanc^, &c.; pre in-
trecutek Tonvi, k qui mieux, mieux; - pestrec {torn pre- stră-
trec)^ ui, ut, e, vb. 2. r6fl., a se pestrece; * L. per extra trajicere;
âtre hors de soi-mâme, tomber en defaillance, en dvanouissement.
pestrecere, sf. dtfaillance, ^vanouissement ; - petrec, ui, ut, e, vb. 2.
*L. per -trajicere; traverser, franchir, parcourir, passer, repasser,
traîner, reconduire, frequenter, passer sa vie, vivre ; a petrece pre

288 I. Trei— Tremur.

cineva reconduire q., accompagner q. ; a 'şî petrece timpul passer
son temps ; a se petrece se passer, se comporter (wne affaire),
petrecanie, sf. passe- temps, distraction, dissipation, accompagne-
ment; petrecanie de moarte convoi funebre; a face cuiva de petre-
canie donner ă q. son paquet; - petrecător, adj., subst, passant,
traversant, accompagnant, existant, habitant, domicilia ; - petre-
cătoare, sf. passage; - petrecere, sf. passage, travers^e, accom-
pagnement, distraction, divertissement, dissipation, amusement,
plaisir, plaisance, pârtie, soci^t^, passe-temps, vie, existence; a
face petrecere faire une pârtie de plaisir, r^galer; o petrecere
de seară une soirăe; om de petrecere homme de sociăt6, bon vivant.
petrecut, part., adj., pass^, traversa, &c.; petrecut de minte 2^yo\r
perdu sa raison; petrectit de bătrineţe trâs-vieux, tr^s- avanei
en âge.

Trei, num., L. tres, tria; it. tre; ca^. esp. port. tres; prov.
trei, tres ; fr. trois; - treile, al, treia, a, le, la troisiăme; - treime,
sf. troisitoe pârtie, tiers, trinity ;- ^mw|:3f, sf. irmiii', - trierei,
pi., (d'un type dim. trierei)^ Anemone hepatica (a cause de ses
trois feuiUes); - intreesc, ii, it, i, vb. 3; vit. intreare; tripler,
tiercer ; - intreime, sf. triplicit^ ; - intreire, sf. triplement, tierce-
ment, triplication; - întreit, part., adj., tripla, triple, temaire.
treisprezece, L. tredecim; treize; - treizeci, L. triginta; trente.

Trementin, termentin, trepetin, terpetin, sm., L. terebinthi-
nus {TSQsfiiv&ivog) ; it. trementina, terebentina; cat trementina;
esp. trementina, terebentina; port. terebinthia, termentina, tre-
mentina ; prov. terebinte, terebentina, terbentina ; fr. t^r^benthine ;
nsl. magy. terpetin; turc thyrmentîn, thrementîn, tirementi.

Tremur, ai, at, a, vb. 1; du L. tremulus (TQOfisQog)^ adj.,
it. tremolare (tremulare); cat. tremolar; esp. tremular, tremolar,
temblar ; port. tremular, tremolar ; prov. tremolar, tremblar ; fr.
trembler ; alb. tremb ; a tremura de frig trembler, grelotter de
froid ; - tremur, sm., trmnuri, pi. f. ; it. tremolo ; tremblement,
tremeur, frisson, frissonnement ; - tremurare, sf. tremblement,
frissonnement, vaccillation, vibration, trepidation; - tremurător,
adj., esp. tremblador; tremblant, tremblotant, trembleur, vaccil-
lant, vibrant; - tremurătură, sf. ; esp. trembladura; tremblement,
frissonnement; - tremuriciu, sm., tremblement; - tremuros, adj.,
tremblant; it. tremoloso, tremoroso; esp. tembloroso, tembloso,
tremuloso ; - cutremur, ai, at, a, vb. 1 ; * L. con-tremulare ; trem-
bler, fr^mir, ^branler; - cutremur, sm., tremblement; cutremur
pamîntului tremblement de terre; - cutremurare, sf. tremble-
ment ; - cutremurător, adj., ăbranlant, tremblant.

I. Trier— Tuft. 289

Trier, ai, at, a, vb. 1 ; battre le b\6 ; L. tribulare presser ;
U. trebbiare, tribbiare hattre U hie; tril)olare presser; cat esp,
trillar hoMre le hie; esp. tribular (atribular) tourmenter; port.
trilhar bcUtre le hie; tribular tourmenter; prov. trillar fouler,
triturer; trebolar, tribolar, treblar tourmenter, troubler; vfr. tribler
triturer, ecraser; tribouiller, triboiller remuer, inquieter, trouUer.
trier, sm. battage de bl^; L. tribulum (tribula) rouleau ă hattre
le hie; it. trebbia; esp. trillo, trilla; port, trilho, trilha; - trierare,
sf., trierat, sm. battage de bid; - trierător, adj., subst., battant
le bl6, batteur de bid; esp. trillador; port, trilhador; - trieră-
tură, sf. battage de bid; it. trebbiatura ; esp. trilladura; port.
trilhadura ; - cutrier, ai, at, a, vb. 1 ; courir, parcourir, fouiller,
remuer, courir 9a et Ik, vagabonder, rdder, tournoyer; L. con-
tribulare tourmenter ; a cutriera pdnwittd parcourir le monde,
remuer le monde; - cutrierare, sf.; - cufrierdtor, adj., subst., par-
courant, rddant, remuant; aventurier, vagabond; - cutrierătură,
sf. remuement, vagabondage, &c.

Trifoiu, s. v. foaie. Trilunie, s. v. lună.

Trigemin, s. v. gemin. Trimet, vb. v. trămet.

Trist, adj., L. tristis; it. tristo, triste; esp. port, triste; cat.
trist; prov. trist, triste; fr. triste; - tristuţ, adj. dim.; it. tns-
tuzzo; - intrist, ai, at, a, vb. 1; affliger, attrister, contrister,
peiner=L. contristare, it contristare, attristare, (Întristare, in-
tristire ^owrw^ en mal); vesp. entristar; nesp. port, entristecer;
cat. entristir; prov. entristezir; fr. attrister ;- «Wm^are, sf. tris-
tesse, affliction, chagrin ; - intristdtor, adj., attristant, affligeant.

Triunghiu, s. v. unghiu.

Trunchiu, sm., trunchiuri, pi. f., tronc, tige, moignon, corps,
torse, estoc, tronson, dtou, dtal (de houcher), billot, buche, socle;
L. trunculus; it tronco, esp. port tronco, troncho, cat. prov.
fr. tronc, alb. trounk de truncus; fr. tronche de *trunca; - trun-
chieZy ai, at, a, vb. 1; *L. trunculare torn truncare=it. tron-
care, esp. troncar, tronchar, cat. port. prov. troncar, fr. tronquer.
trunchiere (trunchiare), sf. mutilation; - irnnchios, adj., *L. trun-
culosus ; gros, grossier, dpais, fort, massif, ramassd, trapu ; - trun-
chiuie^, sm. dim. ; - p6trunchios, adj., * L. per-trunculosus ; lourd,
grossier, rude, rustre, rustaud; (selon Diez Gr. 2. 303; D. 2, 161
de petro, onis = * petrtinculosus).

Tu, pron. pers., L. tu; it. esp. port. prov. vfr. nfr. tu; - tuesc,
(tuttiesc), ii, it, i, vb. 3; esp. tutear; fr. tutojer; - tuire, sf.

Tufă, sf. touife, toupet, buisson, arbrisseau, broussailles ;
du L. tufa touffe, toupet de casque (Veget. Benatus r. m. 3. 5);

19

290 I. Tulbină— Tund.

(db. toufS bouquet, feuUlage touffu, multitude, foule; ngr. rovfpa,
Tvg>a apex cassidis (D. C); cfr. esp. tufo toupet, touffe; fr. touffe;
(v. Diez D. 1. 414); - tufan, sm., tuf ană, sf. châne vert, yeuse.
tuf ar, sm. buisson, broussailles, arbrisseau; - tuf arie, sf., tufăriş,
tufărit, tufiş, sm., broussailles, buissons; - tufi;^, tufuşoară, sf.
petite touffe, toupet, trochet; - tufos , adj., to^Fu, buissonneux,
branchu, rameux.

Tulbină, s. v. turb.

Tumbă, sf. culbute; it. tomo, tombolo (dim,), esp. tumbo,
port. tombo, cat. tomb, prov. tom culbute; it. cat. prm^ tomba,
esp. port. tumba, fr. tombe sepulcre; tous ces vocables viennent
du L. tumba elevation de terre sur une fosse, tas, tertre; it.
tomare, tombolare, esp. port. tumbar, cat. port. prov. tombar.
vfr. tumber, nfr. tomber =faire tas, culbuter; de a tumba, port.
aos tombos, culbute, degringolade; el căzu tumba, port. elle
caWo e fez no châo tumba C= tombo), ii tomba en li^gringolant ;
a se da de a tumba, it. fare un tombolo, faire la culbute, culbuter.

Tun, ai, at, a, vb. 1; L. tonare; it. tonare, tuonare (tre-
nare); esp. vcat. vport. prov. tronar; nport. toar, troar, trovejar
(pour troejar *tonicare); fr. tonner; - tun, sm., tunuri, pi. f.,
tonnerre, fracas, canon, piece d'artillerie ; L. tonus; it. tuono,
trono; esp. tono, tron, trueno; port. trom (tom); cat. tro; prov.
tron, tro; fr. ton; a da cu tunul canonner, battre ă coups de
canon; ca tunul fort, robuste; - tunar, sm. canonnier; - tunare,
sf. tonnerre; - tunător, adj., subst., tonnant; it. tonatore; esp.
tronador; - tunătură, sf. tonnerre, foudre; - tunet, sm., tunete^
pi. f., L. tonitrus, tonitruum, tonitru; esp. tronido; prov. tonedre,
troneire, troneyre; vfr. toneire, tonoire; nfr. tonnerre; - tunişor,
tun/uraş, sm. petit canon, petit mortier; - tont, adj., subst., stu-
pide, h^b^te, fat, idiot, sot, niais, nigaud; esp. port. tonto memes
acceptioThs; du L. attonitus, part. de attonare assourdir, 6toui-dir;
esp. atontar etourdir, rendre stupide; atontado sot (atonito as-
sourdi); - tonteşte, tonţeşte, adv., stupidement; - tontişor, adj. dim.
= esp. tontillo; - tontesc, ii, it, i, vb. 3; rendre stupide; e.9p.
port. tontear parler ou agir niaisement; esp. atontecer, port.
tontecer devenir stupide; a se tonţi devenir stupide, sot, imb^-
cille; - tontire, sf.; - tonţie, (tontie), sf. stupidity, sottise, &c.
=esp. tonteria, port. tontice; - detun, ai, at, a, vb. 1; delator,
foudroyer; vesp. detonar; fr. d^tonner; - detunare, sf., detunat,
sm. detonation; - detunător, adj., Eclatant, foudroyant; - detună-
tură, sf. ăclat, fracas, explosion, detonation.

Tund, tunsei, tuns, tunde, vb. 2; L. tondeo, totondi, ton-

I. Tiirb— Turb. 291

sum, ere; it. tondere; esp. tundir; cat. tondrer; prav. fr. tondre;
part, tosar (fr^. du part, tamum); - tundere, sf. tondaison,
tonte, tonture, tonsure, coupe de la laine— -du poil — des cheveui.
tunsy sm., L. tonsus, us; tondaison, tonte; -tunsătorf adj., subst.,
tondant, tondeur; esp. tundidor; prav. tondedor, tondeire; fr.
tondeur; - tunsdtură, sf. tonte, tonture, tondaiUe; it. tonditura;
esp. tundidura; - tunsaare, sf. tonte, tonture, &c.; - tunsură,
sf. tonte, tonture, &c.; L. tonsura; it. esp. part, tonsura; fr.
tonsure; - tufinez, ai, at, a, vb. 1; tondre; d'un type * L.
tonsinare (tosinare) du part, tansus, d'ou aussi it. tosare, esp.
tusar, atusar, part, tosar tandre; - tuşinare, sf. tonte.

Turb, ai, at, a, Vb. 1; enrager, faire rage; L. turbare; it.
turbare; cat. esp. turbar; port, turbar, turvar; prav. turbar,
torbar; fr. troubler (* turbulare); - turb, sm., turbă, sf. rage,
frto^sie, fureur, vertigo (dcs chevaux, v. C. C. § 1242); la;t. it.
cat. esp. part. prav. turba; fr. tourbe mtdtitude, trotd>le; - tur-
hăciune, sf. rage, fureur, &c., L. turbatio, onis; it. turbazione;
esp. turbacion; part, turbaţâo; cat turbacio; prov. turbatio,
torbatio, torbation; - turbare, sf. rage, fureur, &c,; - turbărie,
sf. Datura stramonium; - turbat, sm. rage, fureur; - turbătar,
adj. * L. turbatorius; enrageant; it. turbatore; cat. esp. part.
turbador; prav. torbador, turhm'e ;- turbăturâ, sf. rage, fureur,
&c. ; - tulbină, sf., (dans le Banat) eau profonde, gouflEre, tour-
nant, remole; L. turbo (turben), inis; it. turbine; esp. turbillon,
turbion; part, turbilhao; fr. tourbillon (dim.); - turbure (pour
turbur), adj., trouble, trouble, terne, pâteux (liquide) , louche,
sombre, convert {temps); d'un type * L. turbulus = turbtden-
tus ; fr. trouble ; alb. tourboul, trouboul ; apă turbure eau trouble.
turbure, sm., Chaerophyllum temulum; - turbur, tulbur, ai, at,
a, vb. 1; d'un type * L. turbulare (turbula); fr. troubler; aJb.
tourbouloig; troubler, rendi-e trouble, inqui^ter, incommoder,
d6ranger, brouiller, importuner, 6mouvoir, renverser, peiner,
rompre, d^traquer, d^chirer (un etat); a se turhira se troubler,
se tourmenter, s'irriter, s'^garer, se gâner, se couvrir de nuages;
i se turbură veninul sa bile s'^chaufife; a^sta m& turbură cela
m'aifecte ; - turburare, sf. trouble, tumulte, derangement, amotion,
etourdissement, gene, alarme, courroux {de la mer), inquietude,
intemperie {de Vair), perplexity, orage, perturbation, rage, ravage,
remuement, renversement ; - turburător, adj., subst., turbulent,
inquietant, tumultuaire, perturbateur; - turburăturâ, sf. trouble,
&c.; - turbureală, sf. idem; - turburos, adj., * L. turbulosus;
trouble, trouble, sombre, turbulent; esp. turbioso {"^ turbivosus).

292 I. Turmă— Ţară.

Turmă, sf. troupeau, foule, multitude, nuăe; L. turma (tur-
bare); it prov. turma; alb, tourmS, troumS ; nsL serbe turma
caterva; ptrusse turma grex; - turmac, sm., jeune buffle d'un an
qui court avec le troupeau ; cfr. alb. tourmg jeune chevai in-
dompte qui court avec le troupeau; - turmiţă^ sf. petit troupeau.
inturm , ai, at, a, vb. 1 ; r6unir un troupeau, &c. ; - inturmare,
sf. agr^gation, &c.

Ţurţuri, sf., L. turturella pour turturUla^ dim. de turtur;
it. tortorella, tortolella; esp. tortolilla, tortolillo; fr. tourtereDe,
tourtereau; it. tortola, cat. esp. tortola, tortolo, prov. tordola,
aJb. tourtoul, de turtulus; it. tortore, prov. tortre, alb. tourrS,
tourro, vfr. tourtre de turtur^ uris; - turtureluşA, turturduţă,
turturică, sf. ^\m.=esp. tortolico; - turturoiu, sm. grand tour-
tereau.

Tuşă, sf., L. tussis; it.- tossa, tosse; cat. esp. tos; 2^^^^-
tosse; prov. tos, thos; fr. toux; - tugesc, ii, it, i, vb. 3; L. tussio,
itum, ire; it. tossire; esp. tos^r; port. tosser, tossir, tussir; cat
prov. tossir; vfr. toussir; nfr. tousser; - tuşire, sf.; - tuşU, sm.,
L. tussitus; - tuşitor, adj., subst., toussant, tousseur; e^. to-
sedor; - tuşitură, sf., esp. tosidura.

Tutor, sm., L. tutor, oris; it. tutore; cat. esp. port. prov.
tut6r; fr. tuteur; - tutorie, sf. tutelle; it tutoria, tutorerla; esp.
port. tutoria.

T

k

ţară (jeară), sf., ţăH, pi., pays, contr^e, region, campagne;
L. terra; it cat. port. prov. terra; esp. tierra; rom. d. Gr. tiara;
friul. tiare; fr. terre; [le mot n'a pas la signification de terre,
sol, pour lesquels on emploie pămint (pavimentum) ou uscat (v.
c. m.) terre ferme, en opposition k la mer; - ^ran (ţearan),
sm. campagnard, paysan, cultivateur, laboureur; L. terranus pour
terrenus; esp. terrin; fr. terrien; it. terrazzano compatriote.
ţărancă (ţearancă), sf. campagnarde, paysanne; - ţărăncuţă, sf.
jeune, petite paysanne; - ţărănesc, adj., rustique, champâtre,
campagnard, rural, rdturier; - ţărăneşte, adv., a, la paysanne,
rustiquement ; - ţărănesc, ii, it, i, vb. 3. r6fl., a se ţărani de-
venir paysan, rustique, rustaud, rustre, grossier; - fărănie, sf.

I. Ţearc— Ţes. 293

paysannnerie, rusticite, lourderie, gro8sieret6; - ţărănime, sf. 6tat
de paysans, corps depaysans; Ies paysans, Ies campagnards, Ies
villageois en g^n^ral, rdture; - ţărănire, sf.; - ţârănos, adj. rus-
tique, rustaud, rustre, grossier ; - ţarină, ţărnă, sf. champ cultiva,
terrain labourable, terrain, terre, poussiere, cendres; * L. terrena
pour terreiium; it esp, port. terreno; fr. terrain; ţămă (pour
ţarină) a Tacception sp^cielle de terre, poussiere, cendres ; ţâma
morţilor Ies cendres des morts; ' ţărhios, ţărnos, adj., poudreui,
cendreux ; * L. terrenosus = terro&us, it. esp. port. terroso, cat.
prov. terros, fr. terreur; - ţărişoară, sf. petit pays; - desţărez,
ai, at, a, vb 1; d^payser, d^porter, bannir, exiler, proscrire; a se
desţăra se d^payser; - desţărare, sf. expatriation, banissement,
deportation, exil, proscription.

Ţearc, s. v. cerc.

Ţeastă, sf., ţeste, pL, ^cale, faille, tgt; L. testa; it. ccU.
esp. port. prov. testa; fr. tete (teste); - ţest. sm., 6cale, 6caille,
tSt, test, vase de terre; L. testum, testu; it. port. testo; esp.
tiesto; vcat. prov. test; fr. tet, test; ţest de copt four de cam-
pagne; - ţestos, adj., d'un type * L. testosus pour testa^eus;
testae^, crustac^, ostrac^.

Ţedâiă, sf., L. schedula; i^. c^dola; cat. esp. port. ondula ; />rot;.
cMuIa, cMola; esp. aussi esqu^la (par suite d'une prononciation
di/ferente)]; fr. c^dule; nsl. serbe cedulja; polceăul^L; cech. cedule;
nhaU: zettel; - ţedtdică, sf. dim.; rmse cedulka, cidulka; pd.
cedutka; - ţeduliţă, sf., nsl. serbe ceduljica.

Ţeremonie, ţerimonie, ţirmonie, sf., L. ceremonia; it. esp.
prov. ceremonia, cerimonia; cat. port. ceremonia; fr. c^r^monie;
nsl. ceremonia; pol. ceremonia, cerymonia; russe ceremonija.
ţeremomos, ţerintonios, adj., it. esp. port. ceremonioso; fr. c^r^-
monieux.

Ţerm, sm., ţermure, sf., ţermuri, pi. f. (des detix); plage,
cdte, rivage, rive, littoral; L. termen, inis; termo, onis=fermi-
nt€s; it. termine, termine; esp. termine; port. termo; vfr. ter-
mine; cat. prov. fr. terme; - ţennuros, adj., littoral, du rivage..

ţes, ui, ut, e, vb. 2; tisser, travailler au metier, entre-
lacOT; L. texo, xui, xtum, 6re; it. tessere; esp. tejer; port. tecer;
cat. texir; prov. teisser, teyssher; vfr. tissir, tistre; nfr. tisser.
ţesător, adj., subst., tissant, tisserand, tisseur; L. textorius, textor:
it. tessitore; esp. tejedor; port. tecedor; cat. texidor; prov. teys-
sedor, teissedre, teisseire; fr. tisseur; - ţesătorie^ sf. tisseran-
derie; * L. textoria=^ea;^nwa; -ţesătură, sf. tissure, tissu, tissage,
contexture, texture, roşeau, toile (d'araignee); L. textura; it

294 I. Ţighir— Tist.

tessitura, testiira; esp, tejedura, testura; port, tecedura, textura;
c(U. textura; prov. texura, tezura; fr. tissure, texture; - ţesere,
sf. tissage; - ţesuty sm. tissage, tissure, tîssu, L. textus; ii.
tessuto; esp, tejedo; port. tecido; prov. texte, test; fr. tissu.
inţes, ui, ut, e, vb. 2; mâler en tissant, enchaîner, entrelacer,
L. intexere; it. intessere; - intere ^ sf.; - ii^esător, adj., en-
chaînant, entrela9ant; - m^sătură, sf. enchaînement, entre-
lacement.

ţighir (cigher, cighear), sm. cidre, pomm^, piquette ; it. sidro,
cidro; vesp. sizra; nesp. sidra; port. cidra; nsl. serbe cinger;
mdgy. csiger; du L. sicera {aiKsqa) boissoti enivrante.

ţiglăy sf. tuile; L. tegula; it. tegola, tegolo; esp. teja, tejo;
port. telha, tijolo; prov. vfr. teule; nfr. tuile; nsl. serbe cigla;
pol. cegla; cech. cihla; magy. tegla; alh. tjegoulS, tsiegoul^,
toulS; vhaU. ziagal; mhcUl. hhall. t^gel, tiegel, zi^el; - ţiglar,
sm., L. t^ularius; it. tegolojo; esp. tejero; cat. teuler; prov.
teulier; fr. tuUier; nsl. serbe ciglar; />oî. ceglarz; cech. cichlâr.
ţiglâricy sf. ; it. tegolaja ; esp. tejeria, tejar ; 2)rov. teuliera ; fr.
tuilerie ; nsl. serbe ciglana; jwl. cegielnia; cech. cihlarna, cihelna.

Ţin (ţiu), ţinui, ţinut, ţin6, vb. 2; tenir, soutenir, entre-
tenir, retenir, reserver, durer, garder, porter, pers^v^rer, s'^tendre,
revenir, cofiter; L. teneo, tenui, tentum, ere; It. tenere; esp. tener;
port. ter; cat. tenir; prov. tener, tenir; fr. tenir; alb. dz6, z6; a
ţim de mănăy L. mânu tenere, tenir par la main; a tine risul, L.
risum tenere, se retenir de rire ; a ţine minte = L. tenere memoria,
retenir, garder qch. en m^moire, se souvenir; - ţinere, sf., it.
tenere; tenue, maintien, entretien, pose, soutien, retention, tenacity.
ţiitor (pour ţinător), adj., subst., tenant, durable; entreteneur,
souteneur; esp. tenedor; ţiitoare femme entretenue, concubine,
maîtresse; - ţiitorie (pour ţinătorie), sf. tenue; esp. teneduria.
ţiitură (pour ţinăturâ), sf. tenue, consistance, dur6e; - ţinut,
sm., ţinuturi, pi. f. tenue, retenue, entretien, &c. ; district, d^-
partement, province, contr^e, region, territoire, pays, ressort; it.
cat. esp. tenuta; prov. tenguda; fr. tenue; 'ţinuta^, adj., subst.,
departamental, provincial, adj. & subst.

ţî«t, interj., it. zitto, zitta, es}). chito, chiton, /r, chut,
ngr. aovj^^ onomatopee, qui correspond au L. st.; - ţistuesc, ii,
it, i, vb. 3; esp. chitar chuter; nprov. chita cfmchofer; fr. châter,
chuchoter, chucheter; - ţistidre, sf.

I. Ucid— Uit. 295

u

Ucid (ucig), cisei, cis, cide, vb. 2; tuer, assommer; L. oc-
cido, idi, isum, 6re; it. uccidere; vcaf. aucire, auciure, aucidere;
prov, aucir, ausir, aussir; vfr. occire; a ucide in- cu bătaie dLS-
sommer ă, coups de baton; - ticid, sm., uciduri, pi. f., L. occi-
dium ; meurtre, homicide ; - ucidere, sf. meurtre, massacre, assas-
sinat; - ucigaş (pour ucidaş)^ adj., subst., meurtrier, assassin,
homicide; - ucigător (pour ucidător), adj., subst., meurtrier,
assassin, homicide; *L. occiditorius pour occisorius, occisor; vit
ucciditore; prov. aucizedor; nit uccisore; esp. occisor; vfr. oc-
ciseur; - ucigătură (pour ucidătură), u^zătură^ sf. meurtre, as-
sassinat, homicide; -Mm, sm., ucisuri, pi. f. meurtre, assassinat.

Ud, udă, uzi, ude, adj., L. udus, a, um; humide, mouill^,
moite ; le mot manque en it. esp. port. prov. fr. ; - ud, sm., uduri,
pi. f., L. udum ; humidity, moiteur, urine ; (pour Tacception d'wnwe
cfr. m>agy. hud «rtW); a eşi cu udul, a 'şi lăsa udul lâcher
de Teau, uriner; -uduţ, adj., un peu humide, &c.; - ud, ai, at,
a, vb. 1; L. udare; mouiller, imbiber, humecter; - udare, sf.,
udat, sm., udaturi, pi. f. mouillure, irrigation, arrosement, ar-
rosage ; - udător. adj., subst., mouillant, humectant, arrosant, &c.
lidătoare, sf. arrosoir; - uMtură, sf. humidity, mouillure, moi-
teur; mets avec du jus, comme des concombres sal^s, de la
choucroute, &c., que Ton donne avec^un mets sec; - udeală, sf.
humidity.

Uger, sm., ugere, pi. f., pis, t^tine, trayon; L. uber, eris, n;
esp. ubre, f.; port. ubre, m. ; bolog. uver, m.; rom^xg. uvar, uvero, m.
ugerit, sm. andennement impdt sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 37).

Uit (ane. tdt), ai, at, a, vb. 1 ; oublier, omettre; d'une forme
*L. obli tare (ublitare, ulitare), fr^q. de oblivisci, part. oblitus;
it obbliare, ubbliare; vesp. cat. prov. oblidar; nesp. port. cat.
olvidar (pour ovlidar) ; fr, oublier; a uita pre, de cineva oublier q. ;
a uita ceva, de ceva oublier qch. ; a se uita s'oublier, âtre oubli6,
tomber dans l'oubli; *[une ancienne forme zăuita, v. M. M. B. 8,
Pum. L. 3. 36, est une confusion du vsl. zabtiti oblivisci avec
le mot lat.]*; - uităcios, adj., *L. oblitaciosus=obliviosus; it.
obblioso, obblivioso; esp. olvidoso; prov. oblidos; fr. oublieux.
uităciune, sf. oubli; - uitare, sf., uitat, sm. oubli; - uitător.

296 I. Uit— Umblu.

adj., oublieux; it obbliatore; esp, olvidador; - uitătură, sf. oubli.
uitire, sf.= uitare, (d'une forme * L. oblitire); - uitit, adj. =
uitat; L. oblitus; vit obblito; - wi^wc, adj., oubliant facilement,
oublieux.

Uit, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se uita regarder, contempler,
consid^rer, faire attention, se mirer, se regarder; d'une forme*
L. tuitare, fr^q. de tueor, tuitus sum, tueri; a se uita la cineva
=L. tueri alqm., regarder q.; - uitare, sf. regard, coup d'oeil,
vue, consideration; - uitător, adj. regardant, consid^rant; - uită-
tură, sf. regard, coup d'oeil, vue, lorgnade.

Ulcior, sm., ulcioare, sf. cruche; L. urceolus, it. orciuolo; esp,
urceolo (calice des fleurs); - uldoraş, ulcioruş, ulcior uţ, sm. dim.
cruchon.

Ulm, sm., L. ulmus; it. esp. olmo; port. olmo, uimo; cat.
olm; prov. olm, olme; fr. orme; russe ilemt, ilim'B, il'Bma; cech.
jilem; pol. ilm, ilma; serhc Ijom; vhall. elm; mhall. ilme; nhaU.
ulme; - ulmărie, sf. ormaie; L. ulmarium; - ulmet, sf., L. ul-
metum; it. olmeto; esp. olmeda; port. olmedo; fr. ormaie; - ulmiş,
sm. ormaie; - ulmişor, sm. ormeau, ormille.

Umăr, s. y. umSr.

Umblu (imblu), ai, at, a, vb. 1 ; marcher, aller, trotter (aussi
au fig. fam.)^ courir (aussi au fig.), rechercher qch., essayer, ma-
noeuvrer, chercher, fonctionner, jouer; L. ambulare; istr. ambla;
it. ambulare (inus.) s'en aUer; ambiare aller a Vamble; esp. port.
vcat. prov. amblar, fr. ambler aller a Vamble; le rom. seul a
conserve Vacception dassiqne du mot latin, c.-â,-d. de marcher,
ta/ndis qu'en it. esp. port. prov. fr. ce sens s'est perdu depuis
le 9^^ siecle environ et a fait place a celui d'aller k Tamble,
qui s' employ ait au moyen-âge en parlant d'un cheval »qui cum
altemo crurum explicatu mollem gressum glomerat« ; — a umbla
pre jos — călare — in trăsură aller k pied — k cheval — en voiture;
umblă bine! L. bene ambula! voyage heureusement ! ; a umbla
după ceva poursuivre, queter qch.; a umbla să. . Stre en voie,
en train de . . ; a umbla cu ceva manier, toucher qch. ; a umbla
pre mare, L. măria ambulare, voyager sur mer ; - umbladu, adj.,
bon marcheur, bon trotteur; - umblare, sf., umblat, sm., L. am-
bulatus, us ; marche, d-marche, parcours, conduite ; - umljlat^ part.,
adj., marche, trotte, employ^, mis en usage, experimente, habile,
praticable; om umblat routier, homme experimente, praticien;
cale umblată chemin battu, praticable; - umblMor, adj., subst.,
marchant, passant, mobile, marcheur; L. ambulatorius, ambu-
lator; it. ambulatorie; esp. port. vcat. prov. amblador; fr. ambleur;

I. Lnibră— Umed. 297

cal umblător cheval qui va a Tamble, haquenee; grău (granum)
umblător hU que Ton peut semer en automne et au printemps.
umblătoare, sf., umblători j pi., lieux d'aisance, latrines; - umblă-
tură, sf., marche, course, allure, d-marche, passage, train; L.
ambulatura; it. ambiadura; vesp. prow ambladura; - umblet, sm.,
umblete, pi. f., marche, course, allure, demarche, amble ; umM^fe
multe allies et venues ; col care merge la umblet cheval qui va
â ramble; - preumblu (corrompu en priniblu, jdimb), ai, at, a,
vb. 1; L. perambulare ; promener; a sc preumbla călare^ in tră-
sură, pre jos se promener k cheval, en voiture, a pied; - preum-
blare, sf. promenade; - preumblăreţ, adj., qui aime â, se promener,
amateur de la promenade; (v. Con. P. 136); - ^>rc/«miîri^or, adj.,
subst., promenant, se promenant, promeneur; - preufnblătoare.
sf. promenade, cabinet, lieux d'aisance ; - preumblătură , sf.,
preumblet, sm. promenade.

Umbră, sf., L. umbra; if, ombra; prov. ombra, umbra; vesp.
umbra; fr. ombre; nesp. port cat sombra (sub-umbra); umbra
iepurului Asparagus acutifolius ; - umbrar, sm. tonnelle, auvent,
salle de verdure, berceau, 6ventail = L. umbraculum, esp, som-
braje; - urnbrcUic, adj., ombrageux; L. umbra ticus; it, ombra tico
ombrageux (au fig,) ; esp. umbratico ; - umbre (umbrelă), sf. om-
brelle, parasol; L. uuibella; it. ombrella, ombrello; istr, rumbrela
(I'ombrella); vesp. umbrela; fiesp. sombrilla; fr. ombrelle (pour
ombeUe); pol. umbrela, umbela; cech. umbela; - umbrelor, sm.,
it ombrellajo, ombrelliere; fabricant de parasols; - umbrdărie, sf.
fabrique de parasols; - umbreluţă, sf. petite ombrelle; - umbros,
adj., L. umbrosus ; it ombroso ; esp. umbroso , sombroso ; port.
ombroso; prov. umbros, umbroz; fr. ombreux; - umbresc, ii, it, i,
vb. 3; ombrager, couvrir d'ombre, mettre h Tabri, d^fendre,
garantir, prot^ger ; L. umbrare ; if. ombrare, orabreggiare ; esp. som-
brar, sombrear; port sombrear; cat sombrejar; prov. ombrejar,
ombreiar; fr. ombrer; - umbrire, sf. ; - umbritor, adj., ombrageant,
couvi'ant d'ombres ; - umbritură, sf., it. ombratura ; ombrage.
adumbresc, ii, it, i, vb. 3 ; ombrager, couvrir d'ombre, mettre a
Tabri, prot^ger; L. adumbrare; it adombrare; esp. adumbrar,
asombrar; port, assombrar; prov. adumbrar, azombrar, aombrar.
adumbrire, sf. ; - adumbri tor, adj.; - adumbrifură, sf.

Umedy adj., L. humidus (umidus); it. limido.; esp. humedo,
hiimido; port, hiimido; cat prov. humid; fr. humide; - timed,
sm., umeduri, pi. f., L. humidum; humide, humidity ; - umedos,
adj., it. umidoso; humide, moite, mar^cageux; - iimeduţ, adj'
dim.; - umezeală, sf. humidity, moiteur; le pi. umezeli humeurs;

298 I. UmSr— Un.

humidit^s; - umezesc, ii, it, i, vb. 3. = L. humectare; it umidire;
esp. port, umedecer; prov, humectar; fr, humecter; a se umezi
s'humecter; - umezire, sf.; - ufnezitor, adj., humectant.

Umir, sm., mnerc et umeri, pi. f., ^paule, carrure; L. hu-
merus; it. omero, umero; es^), humero, hombro; port, hombro,
ombro; prav. hume; umorul feţei joue; a da din umeri hausser
les ^paules ; a lua de a um^r prendre sur T^paule ; - umbrar, sm.,
Epaulette; - umbros, adj., carr^ des ^paules; - umăruţ, sm. petite
^paule.

Umilesc, ii, it, i, vb. 3; humilier, rabaisser, rabattre, 6mou-
voir; a se humili s'humilier, se rabaisser, s'insinuer, s'^mouvoir,
etre 6mu, âtre ^mu ă, compassion; L. humiliare; it. umiliare,
umilire; esp. humillar; port, humilhar; cat. humiliar; prov. hu-
miliar, umiliar, omeliar; fr. humilier; cfr. vsl. umiliţi consoler
q., umiljati emouvoir; nsl. serbe umiliţi se se rendre agreable,
sHnsinuer; russe imiiljatL, umilitb emouvoir; pol. umilii rendre
agreahle; ceeh. umiliţi rendre agreable; dans le mot rom. il y
a une confusion du L. humiliare et du vsl. umiliţi , umiljati;
ce dernier se rattache au vsl. milt {f/rec ituiha, nhall. milde)
misericors, militi supplicare; la phrase: »m'am umilit din tot
cugettd nostru (Ur. 5, 250, 254, ann^e 1714) nous nous sommes
^mus du fond de notre coeur«, correspond tout k fait au sens
du mot slave ; de meme : a se umili p&ntru soartea cuiva s'api-
toyer sur le sort de q.; - umilinţă, sf., it. umilianza; esp. hu-
mildanza; humilite, soumission, humiliation, modestie, repentir,
mortification, compassion; - umilire, sf. ; - umilit, par4. adj.,
humili^, humble, soumis; a ave un aer umiUt avoir l'air d'un
penitent; - umilitor, adj., humiliant, ^difiant ; - umUitură, sf.
humiliation, mortification.

Umplu, vb. V. implu.

Un, una (tronqu^e en o pour a), uni, une, adj. num., L.
unus, a, um; it. uno; esp. un, uno; port. um, hum; cat. un;
prov. uns, us; vfr. uns; nfr. un; untd §i unul Tun comme Tautre,
choisi; tot de una to\i]oms; tot una la mame chose, tout un.
unime, sf., uninţă, sf. unit^, union ;- unişor, adj. dim., unique,
seul; - nici'un, v. nici; - unesc, ii, it, i, vb. 3 ; L. unio, ivi &
ii, itum, ire; it. unire; cat. esp. port. prov. fr. unir; - unire,
sf. union, &c. ; - unitor, adj., unissant, unitif ; it. unitore; - întru-
nesc, ii, it, i, vb. 3; L. inter-unire; r^unir, assembler; - intrtmvre,
sf. reunion, assemblage; - intrunitor, adj., subst. ; - desunesc,
ii, it, i, vb. 3; L. disunire, it. disunire; esp. port. desunir; fr.
dfeunir; prov. desunejar ; - desunire, sf., disunion; - adun, ai, at, a,

I. Unchiu-Unj?. 299

vb. 1 ; r^unir, rallier, ramasser, recolter, cumuler, grouper, amas-
ser, percevoir, rassembler, accumuler, rediger, aJditionner, soniiiier;
L adunare; vit vesj), vcaf. aunar; nif, adunare; iiesj). jxjrt, adu-
nar; pro v. aunar; a 'si adnmi minţi k recueillir sos esprits, se
recueillir, se renfermer en soi-meme; a <uluna la un loc rassem-
bler en un lieu, additionner; - cuhmarv, sf. assembl^e, reunion,
soci^tt, s^nce; - adnnator, adj., reunissant, assemblant, ras-
semblant, &c.; - aduMtoarCf sf. receptacle, reunion, rendez-vous.
adunătură, sf. rassemblement, reunion, ramas, ramassis, tas.

Unchiu, sm., L. avunculus; j>ro<'. avoncle, oncle; fr. oncle;
cib. unkj; - unchiaş, nncMef^, sm. grand-oncle, vieillard; - un-
chişor, sm., petit oncle; - slră-uncltiuy sm., L. extra-avunculus
= pro-avunculus ; grand-oncle.

Undă, sf. onde, vogue, bouillon, Ebullition ; L. unda; if, (Hfp,
port, cat onda; prov. onda, unda, honda; fr. onde; a da mule on-
doyer, onduler, bouillonner ; a da o undă faire bouillonner, bouillir,
infuser, mijoter; - nmlişoară, sf. petite onde, &c. ; - undez, ai,
at, a, vb. 1; vb. 1; omloyer, onduler, fremir (Feau); L. undare;
it. ondeggiare, e^2^. port, ondear, undular,» cat. pnw. ondejar, fr.
ondoyer, onduler, (*mulicare — undulare); - nndare, utklăturăy
sf. ondulation; - undos, adj., ondE, ondoyant, ondule; L. un-
dosus; eY. ondoso; esp. port, undoso; prov. undos, undoz; - an-
duioSy adj., * L. undulosus; //*. onduleux.

Unde, adv., ou, quand; L. unde: it. vesp. port, onde; cat.
on; prov. ont, hon, on, o; it. esj). port, donde, prov. don, fr.
dont=de unde; mide şi mule de temps en temps, de temps a
autre ; unde şi căml a propos ; de umle nu sans quoi ; nici unde
nulle part; - mideva, L. unde vuit pour velit', quelque part, ou
que ce soit; - pretutinde, (pretutindine) pour pretotmide, adv., en
tons lieux, partout; L. per totum imde=ubique (cfr. undique).

Unealtă, sf., unelte, pi., outil, ustensile, instrument; du L.
utensilia transpose en unelfia (avec syncope de si)\ it. utensili,
pi.; esp. utensilio; port, utensilios, pL; fr. ustensile (du BL.
ustensilia pour utensilia); unelte de masă vaisselle; - undtioarăy
sf. dim. ; - uneltesc, ii, it, i, vb. 3 ; manier, manipuler, manoeuvrer,
machiner, monter, ourdir, tramer, intriguer; (toutes ces accep-
tions sont plutot en inauvaise part)-, - uneltire, sf. maniement,
machination, manoeuvre, intrigue, pratiques; - uneltitor, adj.,
subst., machinant, intrigant, machinateur.

Unesc, vb. v. un. Unflu, vb. v. influ — aflu.

Ung, unsei, uns, unge, vb. 2; oindre, graisser, frotter avec
de la graisse; L. ungo, unguo, nxi, nctum, ere; it. ungere, ugnere,

300 I. Unghie— Ur.

esp, ungir, unjir ; j}orf, ungir ; prov. onger, ogner, oingner, onher,
unher; fr, oindre; a mige ochii cuiva jeter de la poudre aux
yeux a. q.; - ungător, adj., subst., graissant, gras, crasseux; it
ungi tore; vesp. ungidor; - ungăttiră, unsătură, sf. onction, grais-
sage; - unf/erCy sf.; - uns, sm,, L. unctus; onction; - unsoare,
unsură, sf. onguent, graisse ; - nnsoHnic, sf. onctuosit6, graisse,
crasse=/^. unsume; - unsuros, adj., onctueux, graisseux, gras,
crasseux = L. imguinosus; - misuroşie, sf. onctuosit^, graisse,
crasse; - tint, sm., mituri, pi. f., huile, graisse, beurre; L. unctmn;
it esp. port unto; unt de lemn huile d'olive (litt. huUe dehois).
untar, sm. bearrier= L. unguentarius ; -tintişor, sm. petit beurre.
untos, adj., it untuoso; esp, untoso, untuoso; port untoso; fr,
onctueux ; - untură, sf. graisse, huile ; L. unctura ; esp. port. un-
tura; prov. onchura, ointura; aJh. undur6; untură de pe,^te huile
de poisson; untură de porc sain doux; - unturos, adj., onctueux,
huileux, gras, butyreux, graisseux.

Unghie, sf. ongle, serre, griffe, sabot de cheval, &c. ; L. un-
gula; it. unghia, ugna; esp. una; port. unha; cat. ungla; prov.
ongla, ungla ; fr. ongle ; a tăia, a curaşi unghia unui cal parer
le pied d'un cheval; unghia găi/nei Astragallus; Onobrychis sativa.
unghiat, adj., L. ungulatus; it. unghiato; fr. ongl^, ongulâ; - un-
ghioae, sf., it unghione; grande ongle, serre, griflfe; - uiighios,
adj., esp. unoso; ongl6, muni de grands ongles; - unghişoară,
sf., * L. unguiciola pour unguicula ; - unghiuţă, sf. dim.

UnghiUy sf., unghiuri, pi, f., coin, angle; L. angulus; it. ân-
golo ; esp. port. ângulo ; vcat. prov, fr. angle ; - unghier, sm.,
L. angularius, a, um; recoin, reduit; - unghieţ, unghişor, sm.
petit coin, angle; - unghiuros, adj., L. angulosus; it angoloso;
esp. port. anguloso ; prov. angulos ; fr. anguleux ; - triunghiu, sm.,
L. triangulum, it. triangolo; esp. port. triangulo; cat. trianglu;
prov. fr. triangle.

Unsprezece, (unsprece), num., onze; L. undecim; it. undici;
esp. once; port. onze; prov. unze; fr. once; - unsprezecele, al,
unsprezecea, a, le, la onzi6me = L. undecimus, a.

Up, ai, at, a, vb. 1; fâliciter, faire des voeux, souhaiter;
du L. 2iUgur2Lre presager ; it augurare, (cfr. it uria=SL\iguha, pre-
sage); esp. augurar, agorar; port. augurar, agourar; prov. au-
gurer, agurer predire, augurer; aorar, aurar, ahurar rendre
heureux; vfr. heiirer, heurer rendre heureux-, fr. augurer; alb.
uroig feliciter; a ura cuiva serhători hune, un hun vnc^put de
a/md nou, cale hună, zioa hună = it augurare ad uno le buone
feste, un buon capo d'anno, ii buon viaggio, ii buon giojno.

I. Urcior— Uri. 301

urare, sf., urat, sm., L. auguratus; Klicitation, souhait; - ură^ie.
sf., L. auguratio, onis; felicitation, souhait, voeu, priere, bene-
diction; oft. urate benediction.

Urcior (ulcior), sm. grain d'orge, orgeolet, orgueilleux ; d'une
forme * L. ulceolum pour ulcusculum dim. de ulcus, eris.

Urechie, ureche, sf,, L. auricula; it orecchia, orecchio; esp.
oreja; port, orelha; cat aurelia; jyrov. aurelha, orella; fr. oreille;
urechia peştelui ouîes d'un poisson; ureclda acului trou d'ai-
guille, chas; urechile inimei oreillettes; a da urechie 6conter q.,
it, dare orecchio; a ave urechia bună avoir Touie fine; a ţi tare
de urechi avoir Toreille dure; a fi intr'o urechie etre tetu, re-
veche, bourru ; urechia ursului Primula auricula ; - urechiat,
urechiet, adj., qui a les oreilles longues, oreillard (des chevaux) ;
d'une forme * L. auriculatus = auritus; it. orecchiuto; esp, ore-
judo; port, orelhudo; - urechielniţă, urechierniţă, tirecheriţa,
sf. cure-oreille, perce-oreille, joubarbe, orpin, perce-feuille; - ure-
chip^ urechiuţă, sf. oreillette; - urecMuşă, sf. petite oreille;
Sempervivum tectorum.

Uresc, ii, it, i, vb. 3; avoir en horreur, abhorrer, hair,
detester, execrer, en vouloir; a se uri s'abhorrer, se hair, s'en
vouloir; L. horreo, ere; alh, ourreig; it abbon'ire, aborrire; esp.
aburrir; cat. aborrir; prov. aborrir, aorrir; fr. abhorrer (abhor-
rere) autrefois abhorrir; esp. port, aborrecer (alhorrescere) ; a
se uri cuiva s'ennuyer, eprouver de Tennui , trouver le temps
long; - ură, sf. haine, horreur, aversion, degout, repugnance,
inimitie, defaveur; a ave, a purta ură asupra cuiva avoir q.
en aversion, en haine, avoir de la haine pour q., porter de la
haine k q. ; - wncios, adj., odieux, repoussant, rebutant, hideux,
laid, vilain, fastidieux, importun, insociable, ennuyeux ; - uriciune,
sf. aversion, execration, indignite, vilenie, detestation, laideur,
hideur, dififormite; uriciune de oameni misanthropic; - wWre, sf.
urît^ part., adj., horrible, odieux, vilain, execrable, hideux, dif-
forme, laid, repoussant, rebutant, maussade, ennuyeux; mi e urît,
urîtă je Tai en aversion; - urît, sm. laideur, hideur, horreur,
aversion, degout, ennui; a muri de urît mourir d'ennui ; mi e
urît je m'ennuie (j'ai ennui); - urîtor, adj., subst., haîssant, de-
testant, envieux; - urHor de oameni misanthrope; - uriţesc^ ii, it, i,
vb. 3 ; enlaidir, faire laid — horrible — hideux ; a se unţi enlaidir,
devenir laid — horrible — hideux ; - uriţire, sf. enlaidissement.

UrI, ai, at, a, vb. 1; hurler, mugir, gronder; L. ululare;
it. ululare , urlare ; sarde urulare ; vesp, ulular ; nesp, auUar
(ejulare); port, huivar, uivar; cat, udolar; prov. ulular, ullular,

302 I. Urm— Urzică.

udolar; fr, hurler (autrefois aussi huUer, uler); alb. oul6ras,
oul6rig, oulSrin; ngr, or^Aiafw; serhe urlaţi, urlicati; - urlare,
sf. hurlement, mugissement ; - urlata sm., L. ululatus; hurlement.
ufîăior, adj., subst., hurlant, mugissant, hurleur; it. urlatore;
esp. auUador; port, uivador; - urlăturâ, sf., alb. oul6ritoura;
hurlement, mugissement; - urlety sm., urlete, pi. f., esp. auUido;
hurlement, mugissement, fracas.

Urm, sm., L. omus; it. omo; esp. omo; fr. ome.

Urs, sm., urşif pi., L. ursus; it. orso; esp. oso; port. urso;
2)rov. ors, urs; fr. ours; - tirsar, sm., L. ursarius; meneur d'ours.
ursăresc, ursesc, adj., de Tours, d'onrs; ^ ursăreşte, urseşte, B,ă\.
ursoae^ sf. = L. ursa, it. orsa, esp. osa, ursa, port. ursa, prot\
orsa, ursa, fr. ourse; - ursoaică, sf. ourse; une espece de gilet
en ţelisse; ' ursuleţ, sm. oursin.

Ursoae, s. v. urzoae — urzesc.

Urzesc, ii, it, i, vb. 3; tramer, ourdir, monter la chaîne,
tracer, projeter, machiner, esquisser, fixer, destiner; L. ordior,
orsus (orditus) sum, ordiri; it. ordire; esp. port. urdir; cat. port.
prov. ordir; fr. ourdir; - urzeală, sf. ourdissure, trame, chaîne,
lisse, trac6, projet, plan, id^e, pensie; - urzire, sf. ourdissage,
trame, machination, destin<5e, sort; - urzit, part., adj., subst., it.
ordito ; ourdi, tram6, projet^, destina, flanca; (Alex. P. 39).
urzit, sm., L. orsus; ourdissage, trame, trac6, destin; a umbla
(Fa urzitele errer 9a et la (cormne la trame); - urzită, sf. destin,
destinde, sort, decret, lot, fatality ; le pi. urzitele Ies parques.
urzitor, adj., subst., ourdissant, tramant, destinant, ourdisseur,
trameur, machinateur; - urzitoare, sf. parque, fSe; - urzitură, sf.
trame, chaîne; L. orditurâ; it. orditura; esp. port. urdidura;
fr. ourdissure; -urzitei, sm. petit destina, petit flanca; (v. Alex.
P. 107); - urzoae (ursoae), sf. seuil; (cfr. L. fundamenta ordiri).
preurzesc, ii, it, i, vb. 3; L. praeordiri; pr^destiner; - preurzire,
sf. predestination.

Urzică, sf., L. urtica; it. urtica, ortica; cat. esp. ortiga; port.
ortiga, urtiga; prov, urtica, ortiga; fr. ortie-^ urzica mare, esp.
ortiga major, Urtica dioica; urzica mică Urtica arens; urzica
albă sau moartă Lamium album; urzica neagră Scrophularia
nodosa ;- wr^imr, sm., it. orticajo; esp. ortigal; champ d'orties.
urzicâreţ, adj., de Tortie, piquant conune Tortie; friguri urzicareţe
fievre orti^e ; - urzicesc, adj., de Tortie, piquant comme rortie;/Wgfwn
urziceşti fiSvre orti^e ; - urzic, ai, at, a, vb. 1 ; piquer avec des orties ;
it. ortîcheggiare; esp. ortigar ; 7;o/f . urtigar; fr. ortier ; - urzicare,
sf. urt\c2Ltiou ; ' urzicătură, sf. piqâre d'ortie, fiSvre orti^e.

I. Urzoae— Uşă. 308

Urzoae, s. y. urzesc.

Ustur, ai, at, a, vb. 1; piquer, picoter, cuire, bruler, d^
manger; L. ustulare; if. nstolare ((Usirer avre ainditâ); vesp.
uslar; pt'ov. usclar (pour nsflnr); if, brustolare, //*. brâler d'une
forme *L. par-Hsfulatr ; - nsfnran\ sf. picotement, d^mangeaison.
mtîirăfor, adj., piquant, picotant, cuisant; - Hsf arătură, ustu-
reală j ustunme, sf. picotement, cuisson, d^mangeaison; - usfu-
roiu^ sm., d'une forme * L. ustulonium; aii; răifort {eu Ardeal) ;
căpăţină de usfuroiu bulbe d'ail; Cfiţel (catellus) de usturoiu
gousse d'ail; - usfuroios, adj., alliac^.

Usuc, sm., usuciiri, pi. f., suint, beige, bege; du L. ex-
sucidus pour sucidus succulent (de sucus suc), syncop^ en sw
duS'Sums; if. sucido, sozzo {* sticius)^ esp. sucio, port. sujo,
nprov. sous sale, fr. surge (pour si4(/e) dans laine surge = grB,8Qe;
cfr. L. lâna succida=usuc lai ne frakhement f&ndue, encore sale.

Usuc usc, ai, at, a, vb. 1; s^cher, faire secher, dess^cher,
essuyer ; U. asciugare, asciuttare, esp. enxugar, enxutar, 2)ort. enxu-
gar, prov. eisugar, essugar, eclmgar, issugar, eisuyar, fr. essuc-
quer, essuyer — du L. ex-sucare ofer le sur;^—a se usca se
s6cher, tarir, se faner, languir, secher de langueur, maigrir,
amaigrir, se consumer; - uscare, sf. dessechement ; - uscat, sm.
sec, terre ferme; it. asciutto; pre uscat, it. airasciutto, sur terre
ferme; - f^m#, part. adj., sfch^, sec; if. asciutto; om uscat, it.
uomo asciutto, homme njaigre ; păim uscată, it. pane asciutto, du
pain sec; - uscăcinie, uscăciune sf., {mt. asciugaggine), s6cheresse,
dessechement, aridity, maigreur; - uscăcior, adj., assez sec, assez
maigre; - uscăcios, adj., sec, maigre; - uscător, adj. s^chant,
dess^chant, siccatif; esp. enxugador; - uscăfoare, tiscăforie, sf.
sâchoir, s^cherie, essui ; esp. enxugadero ; - uscătură, sf. s^cheresse,
aridity, une chose seche, surtout du bois sec, ramilles; cfr. es}).
enxutos, pi., menu hois sec; - uscăţic, sf. secheresse, maigreur.
mcăţiu, adj., * L. exsuccativus ; sec, maigre, have, d^charn^,
grâle, menu.

Ufa, sf. porte; L. ostium; if. uscio; vesp. uzo; prov. ueis,
uis, hus, us, uz; vfr. us (encore auj. en Normandie), huis (dans
la locution hui^ dos encore en usage); tirol if. rom. de Gr. usch;
Iad, usch (uschOl); - uşcioară, sf. * L. ostiola pour osfiolum;
U. usciuolo; - uşcior (uşor), sm., L. ostiolum; poteau de porte,
jambage d'une porte; prov. ussol huis, issue; - user (uşar), sm.,
L. ostiarius; it. usciere;. vesp. uxier; nesp. ugier, ujier, hujier;
fr. huissier; - uşernic, adj., inconstant, vagabond, mendiant,
(litt. aUant de porte en porfe); femeie uşemică femme d6ver-

804 I. Uşor— Vai.

gond^e; a umbla uşernic courir 9k & Ik, vagabondei*; - uşiţă,
uşuţă, uştdiţdy sf. petite porte, gnichet.
Uţor, adj. v. ieu-lua.

V

Va, conj. V. voiu.

Vacă, sf., L. vacca; it. vacca; esp. cat. vaca; 2)ort. pror.
vaca, vacca; fr. vache; - văcar, sm., it. vaccaro, vaccajo; csp.
vaquero; port. vaqueiro; cat. vaquer; prov. vaquier; fr. vacher.
văcâreasăf văcărită, sf. vachere; - văcăresc, adj., de vache, de
vacher; - văcărie, sf.; esp. vaqueria; fr. vacherie; - văcuUţd,
văcuşoară, văcuţă, sf., dim., {it. vaccuccia); - văcăresc, ii, it, i,
vb. 3; garder Ies vaches; - văcărire, sf.; - văcărit, sm., ane. im-
p6t sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 51; 2. 28).

Vad, sm., vaduri, pi. f., gu^, bas fond; L. vadum; it. vado,
guado; sard, vadu; esp. vado; port. vao, vado; cad;, gual; prov.
guâ, ga, gah; fr. gu^; aii), va; a trece apa in vad passer un
gu6 ; - vădar, sm., celui qui fait passer un gu^ ; - vădărit, sm.
p^age pour laisser passer un gu6; - văflos, adj., gu6able, bas;
L. vadosus; it. guadoso; esp. vadoso.

Văd, vb. V. v6d.

Văduv, ă, adj., L. viduus, a; it. vedovo, a; esp. cat. viudo,
a; port. viuvo, a; prov. vidua, veuva, veuza, vezoa; fr. veuf,
veuve (Jvedue — vedve — veve — veuve); aZ&. v6; v$l. vtdova; russe
vdovâ; pol. wdowa; nsl. serhe udov, udova; cech. vdova; goth.
viduvO; vhall. wituwâ; nJiall. wittwe; - vădană, sf., d'un type
*L. viduanus, a; veuve; - văduvcsc, adj.^ de veuf, de veuve.
văduveşte, adv., en veuf, en veuve; - văduvie, sf. viduit6, veu-
vage, vacance, vacation = L. viduvium; - văduvită, sf. petite
veuve ; vsl. vbdovica ; russe vdovica ; nsl. serbe udovica ; - vădu-
voiu,'Sm. veuf, s. ; - văduvesc, ii, it, i, vb. 3; devenir veuf ou veuve,
vivre — âtre en veuvage; it. vedovare; esp. viudar, enviudar;
port. viuvar, enviuvar; vsl. vbdovovati; russe vdoveti>; nsl. serbe
udovovati; pol. wdowi^6; cech. vdoveti; - văduvime, văduvire, sf.
veuvage, viduit^.

Vai (văi), interj., L. vae (grec ovai); it. esp. port. guai;
vfr. wai; nfr. ouais; goth. vai; alb. vaj; nsl. serbe Y2kj; turc^H,

I. Văl— Varga. 305

iah; vai fie! vae tibi! it. guajo d,te\ ce vai şi amar! quel malheur !
quel amertume! - valeu (aleu), interj. = vai; a striga valeu
jeter Ies hauts cris; - vaiet, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se văieta
lamenter, se plaindre; alb. vajtoig; - vaiet, sm., vaiete, pi. f.,
lamentation, plainte; it. guajo; esp.porf. guaya; alb. vaj; - văie-
tare, sf.; - văietător, adj., subst., lamentant, lamentable, pitoy-
able; - văietătură, sf. lamentation, plainte; - vaier, vaicăr, ai,
at, a, vb. 1. râfl.=a se văieta.

Văl, sm., văluri, pi., L. velum; it. esp. velo; part. veo;
cat. prav. vel; fr. voile; alb. v61a; nsl. serbe veo, vela.

Vale, sf., văi, pL, L. vallis; it. esp. port. valle; cat. vall;
prav. val, valh, vall, vau; fr. val (vau dans ă vau Veau)y pi.
vaux; vall^ {=it. vallata, prav. vallada); prin munţi şi prin
văi, it. per monti e per valii, esp. por montes y vaDes, fr. par
monts et par vaux; - văişoară, vălcioară, sf. vallon, petite valide;
d'une forme * L. valliciola pour valUcula; - văiuţă, sf. dim.
vălce, sf. *L. vallicella; it. vallicella; esp. valleciDo; prov. vau-
ciel (vaUiceUus); - vălcică, sf., esp. vallecico; - vălean, ă^ sm.
& f., it. valligiano; habitant d'une valide.

Văpaie, s., văpaie^!, vb., v. abur.

Vară, (veară), sf., veri^ pi., 6t6; du L. ver, veris; prov.vfr.
ver printemps; istr. vera; alb. verS ete; esp. verano; port. verâo
printemps, ete; - văratic, adj., d'6t6, comme en 6t^, estival; cfr.
esp. veraniego; - văratic, sm. entretien du b^tail pendant T^t^,
endroit ou Ton tient le b^tail pendant V6t6 = esp. veraneo,
veranero; ţinere in văratic entretien avec la pâture n^cessaire.
vărişoară, sf. dim. = L. verculum; - văriţel, sm. Orobanche
lutea ; - vărez, ai, at, a, vb. 1 ; passer T^tâ, entretenir du b^tail,
&c. pendant Y6t6; L. vemare; esp. veranar, veranear; alb. veroig.
vărare, sf. - vărat, sm. entretien du b^tail, &c. pendant T^t^.
invărează, invără, at, a, vb. 1. impers., T^t^ vient, conmience.
invărare, sf. commencement de T^t^; - primăvară ("primăveară),
sf., L. primum ver; it. esp. cat. port. prima vera; prov. primver,
primavera; vfr. primevere; basq. primadera; fr. printemps (=
primum tempus); - primăvăratic, adj., printanier; - primăvăriţă,
sf., Galanthus nivalis; - primăvărează, imprimăvărea^să, ă, at, a,
vb. 1. imp., le printemps commence ; - desprimăvărează, â, at, a,
vb. 1. imp. r^fl., se desprimăvărează le printemps conmience, ii
se fait printemps.

Varga, (veargă), sf., vergi, pi. f., verge, houssine, badine,
tringle, barre, râie, ligne; L. virga; it. esp. cat. port. verga;
prov. vergua, verja; fr. verge, vergue; ngr. Şăqya; - vărguliţă,

20

806 I. Vărs— Vărs.

vărguşoară, vărguţă, sf. dim.; - vergSy sf. dim., d'mi type *
L. virgella pour virgula; it vergella; esp, verguilla; part. ver-
guilha; prav. vergii, m. ; - vergehiţă, sf. vergette; - vârghez, ai,
at, a, vb. 1; rayer, barioler, bigaiTer; a se varga se barioler,
se bigarrer, panacher, se panacher; it vergare rayer; esp. ver-
guear hattre avec des verges; port vergar 2>K^; prov^ vergar
rayer; fr. verger mesurer avec la verge; ngr. ^Qycivio rayer.
vărgare, sf. rayure, jaspure; - vărgat, part., adj., ray6, jasp^,
madr^, paill^, verg6, verget6, ouvr^, stri^; L. virgatus; it. ver-
gato; fr. verg^; - vărgat, sm. rayure, madrure; - vărgător, adj.,
subst., rayant, celui qui râie, &c.; - vărgătură, sf. rayure,
madrure, bariolage, vergeure, vergeage; - vergelat, sm. * L.
virgellatus pour virgulatuş; une esp^ce de sorcellerie, de magie
avec des verges; (v. Cant. 291).

Vărs, ai, at, a, vb. 1; verser, âpancher, r^pandre, fondre,
mouler, couler, d^border, rendre, vomir; a se vărsa verser , se
verser, se r^pandre, d^border, s'emboucher, refluer, refouler, se
rendre, s'6vaporer, avoir la petite v^role; L. versare (vorsare);
it. versare; vesp. bosar (vorsare) vomir ; nesp. re-hosBX deborder;
port prov. versar; fr. verser; alb. v6rsoig inonder; [le sens
repandre, faire couler, est dMuit de Tid^e renverser un vase
ou Tindiner pour en faire sortir le liquide; le rom. turna (ter-
nare) a acquis tout ă fait la mame acception conmie le L. ver-
sare, fr. verser]*; a *şî vărsa mania distiller sa rage, exhaler
sa colăre; a vărsa numai fiere, venin ne vomir que de la bile;
a vărsa lacrimi, if. versare lagrime, r6pandre des larmes; ploă
de varsă ii pleut â verse; s'au vărsat apele Ies eaux ont d6bord6;
s^au vărsat (se. pre trup) ii a la petite v^role ; - vărsare, sf., vărsat,
sm. versement, ^coulement, ^panchement , d^bordement, fonte,
flux, vomissement, petite v^role, variole, varicelle; vărsatul cel
mare petite v^role; vărsatul cel mic v6role volante, varicelle;
vărsat de vacă vaccine ; vărsatul oilor claveau, clavel^e; doftorie
de vărsat vomitif; vărsatul zilei aube, point du jour; - vărsă-
tor, adj., subst., versant, ^coulant, fondant, fondeur; vărsătorul
verseau (zodiaque); - vărsătorie, sf. fonderie; - vărsătură, sf.
versement, ^coulement, d^bordement, fonte, moulage, vomisse-
ment; aplecare de vărsătură envie de vomir; - revărs, ai, at,
a, vb. 1. r^fl., a se revărsa inonder, d^border, regorger,
s'6pancher, refouler, refl^chir, commencer ă, paraître-ă poindre,
.6clore; L. reversare; esp. rebosar (r^or^re); a se revărsa apde
dăborder (des eaux); a se revărsa de zioa le jour commence ă
poindre; - revărsare, sf. d^gorgement, inondation, r^orgement.

I. Varvar— Vechiu. 307

irruption; - revărsat, part, adj., d^bord6, regorg^, clair, pas dm
{des ensemencefnents); ^ revărsat, sm., d^bordement, inondation;
revărsatul zilei point du jour; - revărsătură, sf. d^bordement,
inondation.

Varvar, adj., barbare, cruel, inhumain; L. barbarus; it. esp.
port, barbaro; prov. barbari; fr, barbare; ngr, fidţ}fiaQog; vsl.
varBvar'B; russe varvart; - varvaric, adj., L. barbaricus; it. esp.
barbarico; vcat. prov. barbaric; ngr. fiaQfiagixog; - vârvăresc, adj.,
barbare, cruel, inhumain; it. barbaresco; fr. barbaresque; vsl.
varBvarLsk-B; russe varvarskiî; - vărvăreşte, adv., barbarement,
(stVL^W^m&fA; ' vărvărie, sf., L. barbaria; it. barbarie; esp. bar-
baria, barbarie; port, barbaria; fr. barbarie; vsl. varBvarija.

Varză, s. v. verde.

Vas, sm., vase, pi. f., vase, vaisseau, plat, tonneau, navire,
bâtiment, bateau ; le pi. vase vaisselle ; L. vas , vasis ; vasum, i ;
it. esp. port, vaso; eat. prov. vas; fr. vase; - văsar, sm., d'un
type *L. vasarius; it. vasajo; fabricant de vaisselle; - văscior,
sm. *L. vasciolum pour vascellum; it. vasello, vascello; esp.
baxillo, baxel; port, baixel, vasilha; cat. vaxel, baixella; prov.
vaisell, vaysel, vayshel; vfr. vasciel; nfr. vaisseau (anc. vaissel);
vaisselle, f. ; angl. vessel; - văsuleţ, văsuţ, sm. dim.

Vase (vesc), sm., văscuri, pi. f., glu, gui ; Viscum album;
Loranthus europaeus; L. viscum; it. vischio (visculum), (visco,
vesco) ; esp. visco , hisca (visca) ; port, visco , visgo ; cat. prov.
vesc; nprov. vise; fr. gui; nsl. veska; mgr. fivaxog Malva syU
vestris; Althaea; Viscum (D. C); varga cu văsc pipeau; - văscos,
adj., L. viscosus; it. vischioso; esp. port, viscose; cat. viscos;
prov. viscos, vescos; fr. visqueux; - văscuşor, sm. dim., merisier.

Vătăm, ai, at, a, vb. 1; blesser, endommager, l^ser, heur-
ter, grever, navrer, nuire, ofifenser, prejudicier, porter prejudice,
faire tort; L. victimare sacrifier; manque en it. esp. port, prov.;
fr. victimer (pen usite); a se vătăma se blesser, se donner un
tour de reins, se nuire, &c.; - vătămare, sf. blessure, lesion,
plaie, detriment, grief, injure, prejudice, tort, secousse; - vătămat,
part., adj., bless6, 16s6, &c., hernieux; - vătămător, adj., bles-
sant, nuisible, contraire, d^savantageux, injurieux, malfaisant,
pemicieux, pr^judiciable, ruineux, offensant; - vătămătură, sf.
blessure, lesion, descente (des hoyaux), effort, colique; - iarba
vătămăturii Crypsis aculeata.

Vechiu, adj., subst., vieil, vieilli, ancien, antique, us6 (habit);
L. vetulus (contracts en vet'lm, d'ou vedus); it. vecchio, (veglio);
esp. viejo; port, velho; cat. veil; prov. vel, velh, vielh, vilh^

308 L Vecin— V6d.

fr. vieil, vieux; alb. vjetSrf; vechiu ne 8'einploie en ram. que
ponr des dbjets inanimes; pour des âtres animes Ton se sert de
bătrân (veteranus); - vechime, 8f., it. vechiume; v^tust^, antiquity,
anciennet^; din vechime de toute antiquity, depuis longtemps;
in vechime anciennement, jadis, autrefois; - vechişor, adj., d'un
type *L. vetusciolus pour vetusculus; it. vecchicciuolo ; - vechi-
tură, sf. vieillerie, v^tille, antiquaille, fretin; - vechiuţ, adj., it.
vecchiuccio; vieillot; - invechesc, ii, it, i, vb. 3; vieillir, user,
friper; it. invecchiare, invecchiuzzire ; esp. envejecer; port, envel-
hecer; cat. envellir; prov. envelhezir, envellezii-, envielhizir; /r,
vieillir; alb. vjetfiroig; a se invechi s'inv^tărer, vieillir, s'user,
suranner, s'^limer; - invechime, sf. vieillesse, anciennet^, antiquity.
învechire, sf.

Vecin, adj., subst., voisin, citoyen, indigene; L. vicinus; U.
vicino; esp. vecino; port, visinho; cat. vehi; prov. vezin, vezi;
fr. voisin ; alb. fkjinjS; aitciefmement ce mot signifiait en ram.
aussi un paysan voisin, c-k-d. indigene, non pas stranger, de-
meurant sur une propriete et par ceia sujet ă une corvee deter-
minSe; (v. Ur. 4. 396, 398; 5. 400, 402; Arh. B. 2. 169/171;
Mag. 1st. 2. 288/290); cfr. esp. vecino, prov. vezin habitant
d*un meme lieu, citoyen; - vicinătate, sf., voisinage, proximity ;
L. vicinitas, atis; it. vicinitk, vicinitade, vicinitate; esp. vecin-
dad; prov. vicinitat, vecinitat, vezinetat; anc. aussi corvee des
paysans; (v. Ur. 1. 244; Mag. 1st. 2. 289/90; - vecinesc, adj.,
voisin; prov. vezinesc voisinage; - vecinie, sf. voisinage, proximity,
anc. aussi corvee; (v. Ur. 5. 402; Arh. R 2. 171; Mag. Ist. 2.
289/290); L. vecinia, alb. fkinjS; - vecinime, sf. les voisins en
ginirsl; - vecioară (pour vecinioară)^ sf. petite voisine; - vecinez,
ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se vecina avoisiner ă q., ă qch.; anc.
aussi faire la corvăe de voisin ; (v. Ur. 4 398) ; L. vecinari ; it.
vicinare; esp. avecinar, avecindar; port, visinhar, avezinhar; fr.
avoisiner; alb. fkinjoig, fkinSroig; - t^inare, sf.; - vecinuesc, ii,
it, i, vb. 3. r^fl., a se veeinui avoisiner qch. ; anc. faire la
corvăe de voisin; (v. Ur. 5. 402; Arh. B. 2. 171); - vednuire, sf.
învecinez, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se invedna Stre voisin, avoi-
siner, confiner, habiter dans le voisinage; - invecinare, sf.

VJd v6z, vSzui, v6zut, ved^, vb. 2; L. video, vidi, visum,
fire; it. vedere; esp. port, ver; cat. veurer; prov. vezer; vfr.
ve-eir, ve-oir; nfr. voir; *[le rom. veadă, vează vue; ved^e, videnie
vision est du vd. vidi, vidi», nd. serie ceeh. vid, russe vidi
vue; vsl. vidâujie, russe videnie, nd. serbe vidjenje, poL widzenie,
ceck. vidinie vision; quant au verbe ram. a yUidhumeer, decou-

I. Veghiez— Veghiez. 309

vrir, accuser, que Ton veut aussi faire proc^der du L. videre,
c'est le vsl, vaditi accusare d'une toute autre racine ; v. Mikl.
L. Psl. 55]; - vedeală, sf. vue, apparence; a se afla in vedeală
§tre en vue; - vedere , sf. vue, regard, aspect, opinion; scurt la
vedere vue courte; a pieri din vedere perdre de vue, disparaître;
a trece cu vedere omettre qch., ne pas prendre garde k qch.,
avoir de Tindulgence pour qch.; a ave in vedere avoir en vue,
etre k vue de qch., avoir 6gard k qch., consid^rer qch. ; - vederos,
adj., visible, manifeste, clair ; cfr. it. vistoso ; - v^z, sm., văzuri,
pL f., le sens de la vue; L. visus; it. esp. cat. port, viso; prov.
vis; fr. vis (dans vis-a-vis), vue; - văzător, adj., subst., voyant,
apparent; it. veditore; e^. veedor; port, vedor, veador; prov.
vezedor, vezeire; - vezv-Une, adv., sans doute, certes, assur^ment,
vraiment; cfr. L. videlicet; - vdzut, sm., văzute, pi. f.; vue, vision;
it. veduta; pre văzute selon Tapparence; - vis, (vulg. jis), sm.,
visuri, pi. f., vision, apparition, rave, râverie, illusion, songe;
L. visum vision; prov. vis avis, croyance; a vede in vis voir en
songe (vision); - vîsez, ai, at, a, vb. 1; voir en songe, rever,
songer; - visător, adj., subst., râvant, songeant, râveur, songeur.
visătură, sf., râverie, vision; - învederez, ai, at, a, vb. 1; montrer
k r^vidence, prouver; a se învedera apparoir; - invederare, sf.
Evidence, notori^t^; - invederat, part., adj., Evident, clair, expli-
cite, manifeste, visible, notoire; a fi invederat sauter aux yeux,
tomber sous les yeux ; in faptă învederată sur le fait, en flagrant
d^lit; - prevSd, vSzui, vezut, ved^, vb. 2; pr^voir, pr^venir, entre-
voir; L. praevidSre; it. prevedere; esp. port, prever; cat. pre-
veurer; prov. prevezir; fr. pr^voir; -prevăzător, adj., pr^voyant,
pr^venant, pr6cautionn6 ; - prevedere, sf. provision, pr^voyance,
precaution, vue; - străvSd, v8zui, v6zut, ved^, vb. 2; voir par
ou k travers; L. extra-videre ; it. stra vedere; - străvedere, sf.
străvăzător, adj., transparent, diaphane, clair, limpide; - străvă-
zătură, străvezie, sf. transparence, diaphaneity, clarte, limpidity.
străveziu, adj., transparent, clair, limpide.

Veghiez, ai, at, a, vb. 1; veiller, faire attention, surveiller;
L. vigilare; it. vegghiare, vegliare, vigilare; esp. port. velar;
cat. vetUar; prov. velhar, vellar, veillar; fr. veiller; cfr. magy.
vigyâzni veiUer; a se veghia pre cineva sau pre ceva rendre vi-
gilant, attentif, d^couvrir, faire connaître, rendre public; [fi dacă
din noi insuşî se va veghia (d^couvrir) vre unul d'in pre una
lucrător acestor şi altor asemine necuviincioase fapte; v. Arh.
R. 2. 167; And. Don. Leg. Imp. 48, 109, 110; Cod. Cr. § 227].
veghiare, veghiere, sf. vigilance, attention, d6vouverte (d'un d^lit.

310 1. Velvă— Venin.

d'un crime); s'emploie par confusion mame pour designer un
d^lit, un crime; (v. Ur. 2. 124; Monit. 1860, 5 Oct.); - veghicUy
part., adj., veill^, d^couvert; faptă veghiată flagrant dflit; [Arh.
R. 1. 68 ann^e 1767, veghiată est employ^ comme subst. =
delit (se. d^couvert) avec ommission ăe faptă]; - veghietor, adj.
subst., veillant, surveillant, veilleur; it, vegghiatore, vegliatore;
esp. port velador; fr, veilleur; - privighiez (priveghiejs) , ai, at, a,
vb. 1.; L. pervigilare; veiller, surveiller, inspector, pr^sider ă qch.
privigheală, sf. veill^e, vigile, vigilance, surveillance; - privi-
ghiere (privighiare) , sf. vigilance, surveillance, conduite, veille,
veill^e, vigile, inspection nocturne; cu privighiere vigilamment.
privighiefor (privighitor pour privighiator), adj., subst., vigilant,
surveillant, veilleur, garde, gardien, inspecteur; en Moldavia
sous-prefei; ce bon vieux mot tres-ă propos (cfr: fr. surveillant)
a dfl faire place au titre plus pompeux de ^stib-pr efectiv; - pri-
vighitoare, sf. rossignol, philomele; * L. pervigilatoria ; - pri-
vighitorie, sf. charge d'un surveillant — gardien — inspecteur; en
Moldavie sous-prefecture ; aujourd'hui ^sub'-prefecturăT^ ; -priveghiu,
sm., priveghiuriy pi. f., veill^e chez un mort (LB.); L. pervigilium;
esp. pervigilio (insommie).

Velvă, sf. trognon, coeur des pommes &c.; L. volva, vulva
enveloppe, matrice.

Venetfc, adj., subst., v^nitien, stranger, nouveau venu, imigra,
vagabond, ducat de Venise (v. Alex. Bal. 1. 29); L. veneticus;
if. venedico tvende = venitien de la mer adriatique (v. Scbaf. SI.
Alterth. 1. 259 & suiv.); alb. venedik Venise; turc venedîklu
Venitien, etranger, hote; magg. venedeg hote; (Boiler Magy. Etym.
103 fait d^river le mot magy. d'une racine finnoise hai par
la filiation du turc-tartare qonouq hote, convive, etranger; k notre
avis le magy. venedeg, comme aussi le rom. venetic, procedent
directement du turc venedîklu; pour le rom. une derivation di-
recte du lat. aurait dâ faire vînetic, jamais venetic; cfr. vînăt=
veneius.

Venin, sm., veninuri, pi. f., bile, fiel, poison (seuL au fig.);
L. venenum; it. veneno; vesp. venin; nesp. port. veneno; cat.
veri; prov. vere, veri; vfr. velin, venim; nfr. venin; alb. vSner,
v6rer, vr8r ; - venenos, adj., bilieux, v6n6neux {au fig.), v^nimeux
{au fig.), virulent; L. veneuosus; it. venenoso, vflenoso; ejfp.
port. venenoso; fr. v^n^neux, v^nimeux (du vfr. venim); - veni-
noşie, sf. ^tat de ce qui est bilieux, atrabilaire; venin {au fig),
colere, m^chancete ; - înveninez, ai, at, a, vb. 1 ; envenimer, em-
poisonner {au fig.)^ aigrir; L. venenare; it. venenare, velenare.

I. Ver— Verme. 811

awelenare, invelenire; eap. envenenar; ^wrt. venenar, invenenar;
cat, enverinar; ^yrov, enverinar, everinar, esverenar; fr, envenimer.
invenmare. sf.; - invethinăior, adj., envenimant, ompoisonnant,
(au fig.); - invetiinătură, sf. animosity.

Ver, vre, conj. v. vreu, voiu. Ver, s. v. vier.

Verde, verzi, pL, adj., subst., vert, le vert, herbage; L. vi-
ridis, e; it esp, port, verde; cat. verd; prov. fr, vert; aXb. verdS,
verth; bătrăn verde vieiix vert, esp, viejo verde; om verde homme
fait; - verdărie, sf. pivert, pic; * L. viridaria; cfr. it verdone,
esp. verderon, port, verdelhao, fr, verdier; - verdeaţă, sf., ver-
deţe, verdeţuri, pi., verdure, vert, gazon, herbage, pr^au, pelouse;
le pL herbes potageres, legumes ; d'un type * L. viriditia pour
viriditas, atis; it. verdezza; verdeaţa iernii Pyrola media; - varză
(vearză, verză), sf. verjsie, pi., chou, aussi choucroute; istr. verz,
verzi, pi.; L. viridia, ium, pL; if. sverza; t;^e7. (Padoue) verza;
mil. verz; esp. berza; port verţa; varza Mă choux blancs;
varjsă acră choucroute; - ver zar (vărzar), sm. jardinier potager;
un gateau rempli de choux, de legumes; ve^p. bercero marchand
de legumes; - verzărie, sf. jardin potager, jardin plants de
choux, cave a choucroute; L. viridaria, pi. de viridarium, viri-
diarium; vit verziere; vesp. berceria; nesp, port, vergel; prov.
verdier, vergier; fr, verger; - verzecdă, sf. verdure; - verzime,
sf. verdure =«Y. verdume, verzume; - verziş, sm. verdure ;- t?er-
zişor, adj., verdelet; - verzişoară, sf. dim. de varză; - verzia,
adj., verdâtre, verdoyant; - înverzesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n.;
verdir, reverdir; a se inverzi verdir, reverdir; it inverdire; esp.
port, enverdecer; cat. prov. reverdir; fr. verdir, reverdir; - inver-
zire, sf.; - inverzitor, adj., verdoyant.

Vergură, sf., L. virgo, inis; it, vergine; esp. virgen; port.
virgem; cat. verge; prov, verge, vergi, virgi, vergena, vergina,
virgina; fr. vierge; oZft. vergj6reş6, virgjineg8; vergura prea - cu-
rată la sain te vierge; -vergur, adj., it. vergine; virginal; - ver-
gurie, sf. virginity ; alb, vergj8ri, virgini.

Verme, (vierme, pop. gierm>e, ierme) sm., L. vermis, is; U.
verme, vermine, vermo; vesp. bierven; nesp. port verme; prov.
vfr. verm; nfr. ver; rom. d, Gr, viarm; - vermărie, sf., vermărit,
vermut, sm. vermine, vers; - vermînos, adj., vermoulu, vereux;
L. verminosus; it. esp, port, verminoso; prov. vermenos; - ver-
mînoşie, sT. vermoulure ; - vermînuţ, sm., it. verminuzzo ; - vermi-
şor, sm., * L. vermiciolus pour vermicuius; it. vermicciuolo ; - ver-
muleţ, vermut, sm. vermisseau; - vermuesc, ii, it, i, vb. 3;
grouiller, fourmiller; - vermuire, sf. fourmiUement ; - Invermînez,

312 I. Vers— Vin.

ai, at, a, vb. 1. rtfl., a se invermhm se vermouler; U. inver-
minare; - inverminare, sf. vennoulure; - invenntnat, part., adj.,
vermoulu; it inverminato.

Vers, vers, (vir§), sm., versuri, pi. f. , L. versus; it. esp.
port, verso; cat. prov. fr. vers.

Vespă, sf., L. vespa, ae; it. cat. prov. vespa; esp. avispa;
port, vespa , bespa ; fr. guâpe (sous rinfluence du vhaU. wefsâ,
nhall. wespe); - vespărie, sf., it. vespajo; esp. avispero; fr. guepier.

Vefted, adj., fan^, fl^tri, pass^, moUasse, ratatin^; d'une
forme * L. viescidus = vietus de viescere inchoat. de vieo-vietum,
ere ; cfr. it. vizzo, guizzo = ♦ L. vietius pour vietus ; alb. v6ş-
kourS, viişkoung fam, part, de vegk, vtişk je me fa/ne', - veştejesc,
ii, it, i, vb. 3. n. & r^fl., a se vesteji, alb. veşk, vuşk; se faner,
se passer, se s^cher; - vc^tejeală, sf. fl6trissui-e, molles8e;-t;e5fe-
jire, sf ; - vestejitor, adj., fl^trissant; - veştejiune, sf. fl^trissure,
mollesse.

Vegtmînt, veşmînt, sm., veştminte, pi. f., L. vestimentum; it.
vestimento; esp. port. prov. vestimenta; cat. prov. vestiment; fr.
vetement; alh. veşmita, veşmejfi, pi.; mac. rom. Yestiu pannus;
Tacception du mot rom. est comme en esp. etport. principalement
haf)it sacerdotal; (pour les mots vistier, visternic, vistierie de la
raeme origine lat. v. El. Etr.); - veştmintar, veşmîntar, sm. cha-
sublier, vestiaire; - veştmmtărie, veşmîntărie, sf. vestiaire, sacristie,
invegtmîntez, inveşminte^, ai, at, a, vb. 1 ; vetir, revâtir les habits
sacerdotaux; - inveştmîntare, inveşmîntare, sf. ; - invegt, vnvesc,
ui, ut, e, vb. 2; vetir, revetir, couvrir, gamir {au fig.); L. in-
vestio, ivi, itum, ire; it investire; esp. envestir, embestir ; port,
cat investir; prov. envestir; fr. investir; alb. veş; le mot n'a
qu'une signif. fig. en rom. et n'est guăre usit^ qu'au part,
invdscut, part., adj., convert, garni, empâtr^, impliqu^, implanta,
mn6; invăscut cu pomi convert, garni d'arbres; cfr. esp. vestido
couvert de broussaiUes, &c.

Viaţă, s. V. viu. VYe, s. v. vin, s.

Vier, {ver, pop. gier), sm. L. verres, is; it. cat. verro;
dial de Fiac. verr, verro; esp. verraco; port, varrao; vfr. ver;
prov. ver, verrat, veragut; nfr. verrat (aussi verron, verou,
verrot; alb. derr; - vieruşor (gieruşor), sm. marcassin.

Vflced, adj., raeurtri, livide {de coups) ^ d'une forme * L.
livicidus pour lividus (livescere), transpose en vilicidt4S — vtlcidus.
vîlcezesc, ii, it, i, vb. 3; meurtrir; cfr. L. livescere devenir
livide; - vîlcezeală, vilcezire, sf. meurtrissure.

Vm, (pop. yiw), sm., vinuri, pi. f., L. vinum; it. esp. vino;

I. Vin— Vin. 313

port, vinho; cat. vi; prov. vin, vi; fr. vin; alh, ven6, verr6;
vsh nsL serbe bnlg. russe cech. vino ; pol. wino ; goih. vein ; vhaU.
tnhdll. wîn; nhaU. wein; - vifiăriciu, vmărit, sm. vinago, colle-
rage; (v. Ur. 5. 356); - vinaţy sm., vhiaţe, vinaţuri, pi. f., vins;
le pi. est surtout en usage; L. vinaceum marc de raisin; it
vinaccio mauvais vin; esp. vinaza piquette; vinhazo vin tres-
fort; port, vinhaşa mauvais vin; prov. vinaci; vfr. vinasse mafc
de vin; - vinicer, sm.; d'lme forme * L. vinicerius so. mensis;
mois de Septembre; - vinişor, mnuţ sm. dim., {it vinuccio).
vinos, adj., L. vinosus, it. esp. port, vinoso; cat. prov. vinos;
fr. vineux ; - vYe, (pop. jie\ sf., L. vinea; it. vigna; esp. vina;
port', vinha; cat. vinya; prov. vinha, vinna; /r. vigne; - v^ier
(pour viear), sm. vigneron; L. vinearius = vinitor; it vignajo,
vignajuolo; e^p. vin^ro; port, vinheiro; - v'iereasă, v'ierită, sf.
femme du vigneron ; - v'ieritj sm. culture des vignes : - viişoară,
viuţă, sf. petite vigne.

Vin (viu), venii, it, i, vb. 3; L. venio, v^ni, ventum, ire;
it. venire; esp. cat. prov. venir; port, vir; fr. venir; - venire,
sf. venue, arriv^e; - venit, sm., venituri, pi. f., venue, revenu,
provenu, produit, rapport, rente; esp. venida; port, vinda; cat
vinguda; prov. venguda; fr. venue; a da venit rapporter; - viitor
(pour vinitor)^ adj., venant, ă venir, futur, prochain; it. venture;
esp. venidero; port, vindouro; cat. venider; prov. venedor, veni-
dor; timpul viitor le temps futur; - viitor, sm. avenir, le temps
k venir; esp. venidero; - viitorime, sf. avenir, post^rit6; - cuvin,
venii, it, i, vb. 3. r^fl., a se cuveni seoir, etre s^ant, venir ă;
L. convenire; it. convenire; esp. cat. con venir; port, convir;
prov. covenir, convenir; fr. convenir; a se cuveni cuiva convenir,
appartenir a q. ; după cum se cuvine comme de raison ; - cuvenire,
sf. convenance; - cuvenită, sf. appartenance, droit; - cuviincios,
adj., convenable, s^ant, pertinant, modeste, commode, competent,
decent, Equitable, congruent, legitime, honnete, ă propos, propre.
cuviinţă, sf. convenance, d^cence, pertinence, 6quit^, lionnetet6,
biens^ance, competence; L. convenientia; it convenienza; esp.
port, conveniencia; prov. conveniencia, conveniensa, covinensa;
fr. convenance ; - cuvios (pour cuvenios), adj., decent, biens^ant,
pie, pieux, v^n^rable, respectable ; facere de bine cuvioasă oeuvre
pie; cuvioase părinte! v^n^rable pere ! (titre donn^ aux ^ccl^sias-
tiques); - cuvioşie, sf. biens^ance, decence, vertu, pi^t^, v^n^ration,
respect; cuvioşia voastră \ Votre K^v^rence! - cuvînt, sm., cuvinte,
pi. f., discours, parole, sermon, mot, lettre, terme, verbe {theol.\
raison; L. con ventum convention, accord; prov. convent, conven

314 I. Vînă— VînSt.

idem; alb, kouvănd, kouvSn cxynversatUm, accord, discours, ex~
pression^ parole; if. esp. port convento, vfr. convent, nfr. cou-
vent de conventus; a lua cuvmful prendre la parole; a Itm de
cimnt prendre au mot ; a spune un cuv'mt haranguer ; din cuvînt
in cuvînt niot â mot, a ave cuvînt avoir raison, prise, trouver
prise sur q.; cu cuvint avec raison, raisonnablement; - cuvîntez,
ai, at, a, vb. 1; parler, discourir, perorer, prâcher, raisonner;
L. conventare (fr^q. de convenire) se retinir souvent; alb. kou-
Yiiiiioigje m^entretiens; prov, coventar accorder, convenir; - cu-
vîntare, sf. discours, &c.; - cuvmtăreţ, adj., subst., parlant,
prâchant, pr^dicateur (v. Cant. 199); cuvhvtăreaţă turmă troupeau
{au fig.) auquel on preche, troupeau de J. C; (v. Arh. R. 1. 191).
cuvântat, sm. discours, &c. ; - cuvintător, adj., subst., parlant,
haranguant, &c., harangueur, orateur; - precuvîntez, ai, at, a,
vb. 1; tenir — faire un discours pr^liminaire; - precuvhUa/re, sf.
discours prâiminaire, preface; - precuvînfător , adj., faisant un
discours prfliminaire, &c.; - încuviinţez, ai, at, a, vb. 1; accor-
der, consentir, approuver, ratifier, conc^der; - incuvivnţare, sf.
consentement, accord; - incuviinţâtor, adj., consentant, aj^rou-
vant, accordant, &c.; - incuviinţătură, sf. consentement, &c.
descuviinţez, ai, at, a, vb. 1; d^sapprouver , improuver; - des-
cuviinţare, sf. disapprobation, improbation ; - descuviintător, adj.,
subst., d^sapprouvant, improuvant, d^sapprobateur, improbateur.

Vînă, sf., vine^ pi., veine, artere, tendon, nerf, filament,
fibre, filou; L. vena; it, esp, cat, prov. vena; port, v6a, veia;
fr, veine; - vînă de bou nerf de boeuf, filet; a şede pre vinde
rester â croupetons; - vinişoară, sf. ♦ L. veniciola pour venir
cula; venule; - vinos, adj., veineux, nerveux, tendineux, fort,
vigoureux, vein6, filardeux; L. venosus; it, esp, port, venoso;
fr. veineux; - vînuţă, sf., it. venuzza; venule.

Vînăt (vînăt), vineţi, vinete, adj., bleuâtre, violet, gris, livide, bleu-
noir; L. venetus bleu de mer; prov, venet; ochi vineţi des yeux gris
bleus, des yeux cem^s ; - vînătaie, vîn&tare, sf. meurtrissure, sanglade
(bleuâtre); - vinetei, adj., un peu bleuâtre, gris ; - vinete, sf., vineţde,
pi. (plus usit^); Cyanus segetum; - vineţeală, sf. couleur bleue,
grise, &c. ; - vineţie, sf. couleur bleue, grise, livide, lividit6 ; - vir
neţiu, adj., bleuâtre, grisâtre ; - vînităresc, ii, it, i, vb. 3 ; meur-
trir, rendre livide; - vtn^tărire, sf. action de meurtrir, meurtris-
sure ; - învineţesc, ii, it, i, vb. 3 ; bleuir, rendre livide, pocher
(Ies yeux); a se i/nvineţi bleuir; - invineţeală, invineţire, sf. li-
vidit6 ; - Invlnităţesc, ii, it, i, vb. 3 ; bleuir, rendre livide ; - in-
mn&tăţire, sf.

1. Vînd— Vînt. 315

Vînd (vînz), ui, ut, e, vb. 2; L. vendo, didi, ditum, 6re;
U, vendere; esp.port. vender; cat ^jrov. vendre; fr, vendre; - t;i»-
âfCre, sf. vente, trahison; - vtndut, sm., L. venditum; it, ven-
dita; esjh venta; port. venda; fr. vente; - vînzare, sf. vente,
dfl)it, prevarication, trahison, perfidie; - vmzător, adj., subst.,
vendant, d^bitant, perfide, vendeur, pr^varicateur, traître; ♦ L.
venditorius — venditor; it. venditore; csp.jwrt. vendedor, veudeire;
fr. vendeur; - vînzătore^^te, adv., traîtreusement ; - vînzâtorie, vin-
zătură, sf. vente, d^bit, trahison, perfidie.

Vindec, ai, at, a, vb. 1; prot^ger, sauver, sauver en gu6-
rissant, gu^rir, r^tablir, remettre la sant^; L. vindicare (vendi-
care) liber er, sauver, proteger, venger; it. vendicare, vengiare;
esp. vindicar, vengar; port. vindicar, vingar; cat. venjar; prov.
vengar, venjar; fr. venger, re - vendiquer; a se vindeca gu^rir,
se gu^rir, se remettre, se reprendre; - vindecăcios, adj., gu^ris-
sable, curable, traitable; - vuidecăciune, sf. gu^rison; L. vindi-
catio, onis; esp. vindicacion; port. vindica9âo; - vindecare^ sf.,
vindecat, sm. gu^rison, cure, curation; - vindecător, adj., subst.,
gu6rissant, curatif, gu^risseur; - vifidecâfură , sf. gu^rison, cure.
vindece, sf. Betonia officinalis.

Vinere, sf., L. Venus, eris, accus. venerem; it. venere; esp.
cat port, prov. Venus ; fr. V^nus ; - vineri , sf. du g^nit. Ve-
neris SC. dies; istr. viver ; esp. viernes (pour vienres); prov.
venres, vendre; venit, venere, romag. v^nar; it. venerdi, friul.
vinars, fr. vendredi = Veneris dies; prov. cat. divenres, di-
vendres = dies Veneris; - vinerea mare = Vendredi saint; - vi-
neriţă, sf. Ajuga.

Vînez, ai, at, a, vb. 1; chasser; L. venari, ^ov. venar cAcwser;
fr. vener courre un animal domestique pour en attendnr la chair,
vînare, sf. chasse; - vlnat, sm., vînaturi, pi. f., venaison, gibier;
L. venatus, us; esp. venado gibier; port. veado cerf; - vîn^toare,
sf. chasse, veneric; d'une forme * L. venatoria pour venatura.
vînător, adj., subst., chassant, chasseur ; L. venatorius, venator ;
it. esp. venatorio; prov. venador, venaire; fr. veneur; - vînătoresc,
adj., de chasseur, de chasse; vînătoreşte, adv., en chasseur; - vî-
nătorie, vînătorime, sf., vmătorit, sm., chasse, veneric.

Ving, vb. v. inving.

Vînt, sm., vînturij pi. f.» I^- ventus; it. port. vento; esp.
viento; ccU. vent; prov. vent, ven; fr. vent; a sufla, a bate vîntul
faire du vent, venter, souffler; a se da in vmt raffoler de qch.,
a^şi lua mnt âtre en train, en mouvement, r^ussir. avoir du
succes; a lua vtnt de ceva avoir le vent de qch.; a trage vîntul

316 I. Vîntă— Vintre.

tirer du vent; -vinteş, adj., *L. venticius; comme le vent; coi
vifUeş cheval vâoce comme le vent; - vinticd, sm., it venticello;
esp. ventecillo; - vmtoaicâ, sf. vent orageux, bourrasque = 6S|?.
ventazo, ventarron, port. ventania, ventaneira; - vlw^os, adj., L.
ventosus; it. esp. port. ventoso; cat. ventos; prov. ventos, ven-
tuos; fr. venteux; - vîntuleţ, sm. petit vent; - vin,tuşor, sm.,
* L. ventuciolus pour vmtulus\ - vîntuţ, sm., it ventuccio; - Vîn-
tuesc, ii, it, i, vb. 3; venter, faire im vent imp^tueux, faire
mi orage; - mniuire, sf. ; - vîntur, ai, at, a, vb. 1; ^venter, a^rer,
exposer â l'air, vanner (du bU); *L. ventulare pour ventilare;
it. ventilare, ventolare; esp. port cat. prov. ventilar; fr. venti-
ler; a vmtura lumea courir le monde; - vînturare, sf., vînturat,
sm. ventilation, vannage; - vînturatic, adj., venteux, l^ger, vo-
lage; - vînturâtor, adj., subst., ventilant, ventilateur, vanneur,
remueur ; vmturător de lume, de ţări aventurier ; - vînturătoare,
sf. ventilateur, van, vannette, tarare ; - vînturătură , sf. ventila-
tion, vannage; vînturătură de lume, de ţări course apres des
aventures; - vinturos, adj., venteux, l^ger, volage, inconstant.
avînt; aî, at, a, vb. 1. r^fl., a se avînta prendre le mors aux
dents, s'enfuir, (v. Pum. L. 1. 132); esp. aventarse s'enfuir
(du betail); port. aventarse avoir vetU de qch.; - avîntare, sf.
svînt, ai, at, a, vb. 1; a^rer, ^venter, exposer â, Tair, mettre
au vent, s^cher, dess^cher, essuyer; it. sventare; esp. desventar;
prov. esventar, eventar; fr. ^venter; a se svînta s'^venter, se
dess^cher, aller — courir comme le vont; svîntă-te cours, va ventre
ă. terre; - 5i?m^re, sf., svintat, sm. ^ventement, kc.; - svintator^
adj., arrant, ^ventant, dess^chant ; - svîntătură, sf. dessechement.
svîntur, ai, at, a, vb. 1; a^rer, ^venter, dess^clier; ♦L. ex- ven-
tulare pour eventUare; it. s ventolare; fr. iyentiUer ; ~ svînturare,
d.; ' svînturatic, adj., volage, l^ger, inconstant.

Vîntă, sf. gloire, vanity ; it vanto, subst. verbal de van-
tare, prov. vantar du L. vanitare fr^q. de vanare; quoique le
mot soit d^jâ, employ^ en 1673 chez Dossit. Psalt. ps. 53,
(v. Pumn. L. 3. 44), ii n'est qu'une imitation de Vit vanto,
c-ă-d. un neologisme de cet auteur, qui s'en est permis beau-
coup et des plus forts.

Vintre (vîntră), sf., vintre, pi. aine, abdomen, surtout cours
de ventre, dyssenterie; du L. venter, tris; it. port. cat. prov.
ventre; esp. vientre; fr. ventre; - vintrice, (vetric6, vitriol), sf.
bas-ventre; aussi Tanacetum vulgare; - vintricel, sm., *L. ven-
tricellus pour ventriculus; it. ventricolo, ventriccWo, ventriglio;
esp. vientrecillo ; port. ventricule; fr. ventricule; - vintrUică, sf.

I. Vioară— Vitrig. 817

Veronica officinalis; - vîntrîf, adj., adv., rampant sur le ventre,
oblique, dăvers, tortu.

Vioară, sf., L. viola; it. esp. cat, port. prov. viola; fr. viole
(ifms) ; - inorSj sf., *L. violella = t^. violetta, esp. port, violata,
fr. violette; viore galbănâ Viola biflora; more sUbatică Viola
odorata; - viorica, sf. violette; - vioriu, adj., *L. violivus = vio-
leus, violaceus; violac6, violet.

Vioară, sf., it. esp. cat. port, viola; prov. viula, viola; fr.
viole; atb. violi; ngr. /StoAi; du BL. vitula devenu viutla, d'ou
vivla, viola; vitula vient du L. vitulare se rejouir, litt. gamba-
der comme un veau — vitulus.

Vipt, s. V. viu, adj.

Virtute, sf. vigueur, valeur, force, fermet6, vaillance bra-
voure, courage ; L. virtus, utis; it. virtude, yirtute, virtu; esp.
virtud; port, virtude; prov. vertut, virtut; fr. vertu; alb. v6rtut
mimes deceptions comme le rom.; pour vertu morale on em-
ploie en rom. cuvioşie; (v. c. m.); - vîrtos, adj., fort, robuste,
vigoureux, vert, roide, nerveux, ferme, solide, dur, 6pais ; L. vir-
tuosus; it. esp. port, virtuoso; cat. virtuos; prov. vertuos, ver-
tudos; fr. vertueux; mai vîrtos d'autant plus, surtout, plutdt,
principalement, notamment; - vîrtoşd, adj. dim.; - mrtoşie, vîr-
toşime, sf. vigueur, solidity, duret^, fermet6, roideur; - mrtoşiu,
adj., un peu fort, solide, dur; - invîrtoşez, ai, at, a, vb. 1;
durcir, endurcir, fortifier, rendre vigoureux, roidir, empâter,
^paissir, racornir; a se invîrtoşa s'endurcir, se figer; - invirto-
sare, sf. endurcissement, durcissement.

Visect, adj., L. bissextus {^itfsxvog, fiitrs^rog); it. bisesto;
esp. biseisto; cat. bixest; port, bissexto; prov. bissext, bisest;
fr. bissexte; alb. visek; russe visokosi, visektos'B; bulg. viso-
koşna.

Vită, sf. bete, b^tail, animal; * L. vita, primitif de vitula,
vitulus veau; - vitişoară, vituţă, sf. petite bete; - viţe, (pop.
ghi}e), sf. genisse; L. vitella; it. vitella; esp. port, vitela; cat.
vedella; prov. vedela, vedella; fr. vielle (lyre); - viţeanără, sf.
jeune vache, taure; - vifel, (pop. ghiţel), sm., L. vitellus; it. vi-
tello; friul. vidiel, vigiel; cat. vedell, prov. vedel, vedelh; vfr.
văel, viei; nfr. veau; alb. vitş; -viţelar, sm. gardeur de veaux,
vedelet; Dytiscus; ArUoxoMhum nemorosum; - viţelârie, sf. stable
k veaux; - viţelaş, viţduş, viţeluţ, sm. petit veau; - viţduţH, viţică,
sf. petit veau femeile.

Vitrig, a, i, e, adj., subst., de beau-p6re, de belle-mare;
beau-pare, belle-mere; L. vitrious, i; ma^ue en it. esp. port.

318 I. Viţă— Vlog.

prov, fr,\ mamă vitrigă ou seul. vitrigă belle -m^re, marâtre;
tată vitrig ou seul. vitrig beau-pere; frate vitrig frere ut6rin,
beau-frere, demi-frere; soră vitrigă soeur utdrine, belle -soeur;
fiu vitrig beau-fils; fată vitrigă belle-fiUe.

Viţă, (pop. jiţă), sf, branche, sarment, cep, crossette, touffe,
poîgn^e, filiation, lign^e, prog^niture, souche, trempe, veine; L.
vitis; it. vite; esp. vide, port. vide; prov. vit, vitz; vfr. vis,
viz, nfr. vis (escalier tournant ou limaşon de viiis vriile de
vigne; en it. vite=vigne et vis); alb. vSşt, venşt cep de vigne,
vigne; mgr. ^ir^a virga (D. C); viţă de vie cep de vigne; Vitis
vinifera; viţă sUbatică Vitis Labrusca; viţă alia Vitis vitalba;
o viţă de apă une veine d'eau; o viţă de p^r une poign6e de
cheveux; - viţâtură, sf. madrure; - viţişoară, sf., (*L. viticiola
pour viticula), viţi^ă, sf. petit sarment, &c.; - vips, adj., sar-
mente, branctu, vein^, madr6.

Viu (pop. jiu\ vie, vii, vie, adj., vivant, existant, vif, aninai,
^veill^, petulant, fringant, prompt, poignant (douleur); L. vivus;
it. esp. port. vivo; cat. viu; prov. viu, vieu; fr. vif; - vioiuy
adj., vif, anim^, eveilM, p^tillant, actif, fringant, alerte, tran-
chant ; - vietate, sf. vitality, etre vivant, animal, tout ce qui vit.
vioiciune, sf. vivacity, vie, activity, petulance, action, vitesse,
promptitude; - vioşie, vioşime, sf.= vioiciune; - viez, ai, at, a,
vb. 1. vivre, exister; - viere (pour viare)^ sf. vie, existence.
viaţă, sf., L. vita; it. vita; esp. ca^. jpor^. vida ; prov. vita, vida,
via; /ir. vie; att. jete; - vieţudnic, adj. vivace, vivant;- vîeţuesc,
ii, it, i, vb. 3; vivre, etre en vie, exister, vivoter, v^g6ter; - vie-
ţuime, sf. vivacity ; - vieţuire, sf. vie, existence; - vieţuitaie, sf.
vitality ; - vieţuitor, adj. vivant, existant; - vieţuitoare, sf. etre
vivant, crdature, animal, tout ce qui vit; - vipt, sm., vipturi,
pi. f., aliment, nourriture; L. victus; it. vitto; vesp. victo; - in-
viez, inviu, ai, at, a, vb. 1; raviver, revivre, vivifier, revivifier,
ranimer, donner la vie, ressusciter = i^. avvivare, esp. cat. port.
avivar; prov. avivar, avidar; - înviere (pour inviare), sf. vivi-
fication, resurrection; - invietor, adj., vivifiant, ravivant; ^ invie-
tură, sf. vivification ; - invieţuesc, ii, it, i, vb. 3 ; raviver, vivifier,
ranimer, &c.(v.TJr. 1. 113); - invieţuire, sf. vivification; - invioşez,
ai, at, a, vb. 1; aviver, raviver, vivifier, revivifier, revivre, animer,
ranimer; - invioşare, sf. vivification, animation; - invioşător, adj.,
vivifiant.

Vlog (pour volg), sm. populace, bas peuple; L. vulgus (vol-
gus); it. volgo; esp. port. vulgo; prov. volgar, vulgar, fr. vul-
gaire (de vulgaris, e).

I. Voace— Voiu. 319

Voace, s. v. boce.

Voiu (ăcourt6 en oiu) = vd-eo pour volo; vei {6c, en 'i,
pour ver? employ^ anc) = veli^ pour vis; va {6c. en a—o, pour
vra — vrea — vre)= volet, it. vuole pour vult; vom {6c. en om)=volu'
mus; veţi {6c. en e\i)=^voletis pour nultis; vor (âc. en or) =^volunt;
inf. V0Î ; - vreu, vrei, vre (vrea, vra), vrem, vreţi, vreu ; inf. \r6 ; parf.
des deux formes vrui; part, vrut; du L. volo, volui, velle; it.
volere; mil. vore; cat. prov. voler; fr. vouloir; la forme voiu,
inf. vo'i, s'emploie surtout eomme verbe auxiliaire du futur: voiu
căntă ou cdntăvoiu = L. cantabo, it. canter5, esp. cântară, port.
cantarei, prov. chantarai, vfr. & nfr. chanterai, et est form^e
r^ulidrement du L. volo, it. voglio (vo'), tandis que la forme
vreu precede de Vinf. vre = L. volere (vlere, vrere) pour
velle; outre ces deux formes il y a en a une troisi^me : voiesc,
ii, it, i, vb. 3; cfr. vsl. ^msse voliti, nsl. serbe voliti, volâti,
cech. veleti, pol. wolec, dont d^rivent les mots rom. volniCy vol-
nicie, voinicesc, involnicesc, 'nevoie, nevolnic; pour le mot voie,
vsl. russe nsl. serbe volja volonte, (nevoie, vsl. russe nsl. serbe
nevolja necessite) , qui pourrait aussi etre subst. verbal du vb. lat.,
comme Vit. voglia, une influence slave est pour le moins incontestable.
voie, sf., it. voglia; volenti; de bună voie, it. di buona voglia,
de bonne volonte ; - voinţa, sf. volenti, vouloir, intention, envie,
gr6, plaisir; L. volentia; vit. voglienza, vollienza; nit. volenza
dans benevolenjsa; esp. port, volencia dans benevolencia; prov.
Yolensa dans benevolensa; fr. veillance dans bienveillance ; bună
voinţă bon vouloir, bonne volenti, bienveillance; rea voinţă
mauvais vouloir, mauvaise volenti, malveillance; - voincios, adj.,
ayant la volenti, le vouloir, le dessein; officieux; - voios, adj.,
it. voglioso; de bonne volonte, gai, joyeux, empress^, officieux,
volontier, de bon gr6; - voioşie, sf. bon vouloir, bonne volonte,
gaiety, hilarity, joviality ; - voircj sf., voire de bine ou bine — bună —
voire bienveillance; - voi^r, adj., it. volitore; voulant, veuillant;
bine voitor ou voitor de bine bienveillant ; - vrere, sf., i^. volere;
prov. voi; fr. vouloir; - vrut, part., voulu; a spune vrute şi ne
vrute center des sornettes; - va, particule (de la 3™« pers. du
sing, de Tindic. pr6s. du verbe voiu), s'emploie comme affixe ă
certains pronoms et adverbes, comme les prefixes latins ali-que-
cunque et les affixes verbaux libet et vis. Va est done le lot.
vult pour vdit ; Tespagnol emploie le meme verbe dans quelques
compositions pronominales comme: si-vuel-qual, si-vuel-que=
qui -libet, quod -libet; les formes rom, sent: c^wd-t7a=quando
velit; careta, căt-va, ce-va, cine-va, cum^va, unde-va; (v. aux

320 I. Volbură— Votru.

mots respect) ; - ver, vre, conj., L. vel- vel ; it. ver dans ver-uno ;
vfr. vels dans vds-un ; vels, veaus, viaox, viax, particule = saUem ;
sivels, prov. sivals, si vans = si au moins; - ver — ver ou . . . ou,
soit... soit; ver ou vre joint k certains pronoms, adjectifs nu-
măraux et adverbes = gw^/^tte , environ, ă peu pres: ver-care
quelqu'un; ver-caty ver-ce quelque chose; ver-dne chacun; ver-
un, vre-un quelqu'un, aucun, it veruno aticun; ver-si^cdnd
de tout temps; ver, vr' odată (vel uno dato) une fois, un jour;
ver, vr'odineoară (vel una de in hora) un jour, jadis, jamais;
vro' zece (=vr'una sc. ca^ime= quantity — de zece) dii environ;
vr'o căt-va, vr'o căfi-va, vr'o căte-va (vel unum quantum velit,
vel unum pour uni quanti — quantae velit pour vdint), quelque
chose, quelques-uns, aucuns, quelques-unes, aucunes.

Volbură, s. v. holbură.

Vorbă, (ane. aussi voroabă)^ sf. parole, mot, expression,
propos, terme, langage, conversation; L. verbum, pi. verba; it,
neap. port, verbo; vesp, vierbo; cat. verb; prov. verba, verbi,
verbe, verb; fr. verbe; rom. d. Gr. vierf; seulement le mot row.
a gard^ Tacception du vocable latin; dans les autres langues
romanes parabola {naQa^oXr;) a ^t^ substitute k verbum, tandis
que ce dernier ne s'emploie aujourd'hui que comme terme de conju-
gaison et dans le sens religieux et mystique qui lui a ^t^ prât^
= rom. cuvînt (conventum); vorbe sînt, L. verba sunt, ce ne
sent que des paroles; a face multă vorbă, L. multa verba fa-
cere; vorbă să fie fa9on de parler, pour des riens; - vorbăreţ,
adj., subst., verbeux, parlant, parlour, diseur, causeur, bavard,
verbiageur; - vorbareţie, sf. verbosity, loquacity = L. verbositas,
atis; - vorbişoară, vorbuliţa, sf. petite parole; - vorbesc, (ane. aussi
vorovesc), ii, it, i, vb. 3; parler, causer, prof^rer; prov. verbar
parler, articuler, prononcer ; a se vorbi se parler, se donner le
mot, faire parler; a vorbi lat trainer les mots; a vorbi cum
vine cuiva la gură parler a, la vol^e; a vorbi tare, cu apăsare
avoir le verbe haut ; - vorbire, sf. le parler, parole, langage, con-
versation; - i;or6i^or, adj., subst., parlant, causant, verbeux, cau-
seur, parlour, jaseur, bavard; - vorbitorie, sf. loquacity, causerie,
bavardage, babil, caquet.

Vostru, voastră, voştri, voastre, pron. poss., L. vester, ra,
ri, rae; it. vostro, a, i, e; esp. vuestro, a, os, as; port. vosso, a,
os, as; cat. prov. vostre, a, es, as; vfr. vostres, vostre; nfr.
vdtre, vos.

Votru, sm., voatră, sf., (pop. hotru, hoatră); maquignon,
maquereau, maquerelle; L. adulter, i; adultera, ae falsificateur,

I. Vre— Zac. 821

amanty adultere; vit. avoltero; nit. adultero; esp. part. adultero,
a; prav. aoultre, avoultre, avoutre, avoutro, ra; adultre, ra; vfr.
avontre hâtard; nfr. adultere; - votresc (hatresc), ii, it, i, vb. 3;
maquignonner, faire le maquereau ou la maquereUe; - vatrie
(hatrie), sf., vatrire (hatrire), sf. maquerellage ; - vatritar (hâtri-
tor), adj., subst., faisant le maquerellage, maquereau, maquerelle.
vatritorie (Jiatriforie), sf. maquerellage.

Vre, conj. v. ver. — Vreu, vb. v. voiu.

Vruh, sm. hanneton; L. bruchus {^Qovxog); it. bruco, brucio
cheniUe; esp. brucho scarabee; brugo puceran, puce de terre.

Vulpe (pop. hvdpe), sf. renard; L. vulpes, is; it. volpe, golpe;
vcat. volp, prav. volp, vuolp, volpe; vfr. volpil, verpil, goupil
(= golpil vidpeculus); esp. vulpeja (vulpecula); alb. dflp6r6; en
nfr. vulpes a 6t6 remplac^ par renard du vhaU. reginhart,
reinhart fort en conseil, conseiUer, sobriquet domi6 au renard
dans la c^l^bre satire du Renard, dont la haute reputation a
fini par supplanter le vieux volpil; - vulpesc, adj., de renard,
rus6; - vulpeşte, adv., en renard; - vulpişoară, sf., * L. vul-
peciola pour vulpecula; it. volpicella (vulpedUa) ; - vulpiţă^
sf. dim.; - vulpiu, adj., *L. vulpivu8=vulpinus; de renard; cou-
leur de renard, roux, qui sent le renard; - vuipoae, sf. renarde.
vulpoaică^ sf. grande vieille renarde; - vulpoiu, ăm., it. volpone;
grand vieux renard.

Vuitoare, s. v. hultoare— holb.

Vultur (pop. hultur\ sm., L. vultur, uris; esp. buitre; part.
buitre, abutre; it. avoltore, avoltojo, vcat. vfr. voitor, prav.
voitor, voutor, fr. vautour (de voltUrius)\ - vulturar, adj., subst.,
* L. vulturarius ; esp. buitrero ; de vautour, rapace comme un vautour ;
(ai fost foarte vulturar, v. M. M. C. 75); - vulturaş, sm. petit
vautour; - vulturesc, adj., de vautour; - vultureşte, adv., en vau-
tour; (v. Alex. Po^s. 252).

z

Zac, zicui, zăcut, zăc6, vb. 2 ; coucher, 6tre couch6, reposer,
s'arreter, languir, rester inactif, oisif ; surtout : etre couch6 comme
malade, garder le lit, âtre malade — maladif, soufErir; L. jaceo,
ui, itum, 6re; it. giacere (diacere); esp. yacer; part. jazer; cat.

21

822 I. Zar— Zestre.

janrer; prav. jazer, jacer; vfr. gisir (gesir); ti/r. seulement Ies
formes: gît, gisent, gisais, gisant, gite;'de ce zace? de quoi
souffi'e-t-il? - zăcare, sf. stagnation, oisivet^, infirmity maladie,
langueur; zăcarea apei stagnation de Tean; (v. Jon. Gal. 143);
zăcaş, adj., concha, alit^, malade, infirme, oisif, rancunier; zăcaş
la inimă vindicatif ; - zăcare^j adj. v. zăcas ; - zăcăşie, sf. infir-
mity, langueur, oisivet^; - zăcătoTj adj., it. giacitore; i>rot7. jace-
dor; couch^, alit^; - zăcătoare, s£, it. giaeitojo; couche, gîte,
chantier, grand tonneau en chantier ; - zăcătură, sf., it. giacitura ;
^tat d*etre couch^, alit^, infirme, infirmity, langueur; - zăcere, sf.
Y. z&care.

Zar, sm., zaruri, pi. f., serrure, palastre; L. sera verrou
de porte; it. serra presse, fotde, lieu ou Von serre des plantes;
fr. serre pied des oiseaux de proie, griffe, serre (des plantes),
serrure; magy. zar serrure; zar de uşă serrure; - sertar (cor-
rompu en saUar\ sm. tiroir, layette; v^gr. av^răgi tiroir, de Vit.
serrato enferm^^ part. de serrare; esp. port. cerrar, prov. serrar,
fr. serrer — du lat. sera serrure; sertar a pris Tacception du
contenant au lieu du contenu - de Tobjet enferm^.

Zăvon, zovon, sovon, sm. voile, poele, drap mortuaire; du
BL. sabanum, savanum {aă^avov)\ esp. sabana drap de lit,
nappe d'autd; prov. savena, vfr. sa vene voile, moussdine; ngr.
aă^avov chemise mortuaire; goth. sabans; vJmII. saban toUe fine;
mhaU. saben ; vsl. russe savan'B ; alb. sâvan , sâv6 ; - inzăvonesc,
ii, it, i, vb. 3; voiler, envelopper dans le drap mortuaire; sic.
insavonare; ngr. aa^avoivco mettre la chemise mortuaire; - in-
zăvoneală, inzăvonire, sf.

Zece, adj., num., L. decem ; it. diece, dieci ; esp. diez ; port.
dez; cat. deu, prov. dez, deze, detz, dex; fr. dix; alb. djetS;
doue-zeci (douezeci) vingt; - zecele, al, zecea, a, le, la dixieme.
zecer, sm. un nombre de dix; - zecime, sf. un dizieme; - zeciuesc,
ii, it, i, vb. 3; dîmer; - zedueală, sf. dime; [dejmă, dijmă dîme,
dejmui dîmer est le magy. dezsma, d&smâlni dime, dimer du
lat. decima, decimare]; - zeciuire, sf. action de dîmer, dîme.
zeciuitor, adj., subst., dîmant, dîmeur; -inzeeit, adj., dix fois autant.

Zer (zăr), sm., zeruri, pi. £, petit lait, lait-clair, lait de
beurre; L. serum; it. siero; sard, soru; esp. suero; port. soro.
zară, sf. lait de beurre, babeurre; - zeros (zăroş), adj., L. serosus;
it. sieroso ; esp. sueroso , seroso ; port. soroso ; fr. s6reux.

Zestre (pour sestră)^ sf. dotation, dot, ^uipement, ^tablis-
sement; d'un type L. ex-staura=ecs-staura, transpose et assimil^
en secstra-sestra ; un primitif L. staurus du grec CTavQog pieuj

I. Zeu— Zic. 323

vhalL stiure, nhcUL steiier soutien, appui, support, peut se d^
duire du L. in-staiirare, re-staurare; - înzestrez, ai, at, a, vb. 1.
doter, ^quiper, ^tablir; - înzestrare, sf. ; - inzestrător, adj., subst.,
dotant, &c.

Zeu (zău), sm., zei, pL, Dieu en sens pdien, idole ; L. deus ;
it, dio; es}), dios; vport. sard, d^us; nport. d^os; prov. deus,
di^us; cat vfr, deu; w/r. dieu; dans Tacception chr^tienne zeu
n'est employd que comme formule de serment; pour Dieu on dit
Dumnezeu = dominus deus ; a zice zeu assurer, jurer, protester
par le nom de Dieu; zeu par Dieu, sur mon honneur; zeu pre
Zegea mea par Dieu, sur ma foi; - zeesc, adj., divin, en se^is paien,
jseime, sf. divinity paîenne; - zeitate, sf., L.. deitas, atis; it, deită,
deitate ; esp, deidad ; port, deidade ; cat prov. deitat ; />. d^it^.
zeij^, sf. i6esse ',' zeuşor, sm. petit dieu;-^i»^, sf. d^esse, di-
vinity, f^e, nymphe; du L. divina; - zinioarâ, zinişoară, sf. dim.
dumnezeu, sm., L. dominus deus; it. domene-ddio, domine-ddio
(dcoiu't^ en iddio); prov. domini Dieus, dombres Dieu, dame Dieu,
dami Dieu, damri Deu, dami Drieu; vfr. dame-dieu; - dumne-
zeesc, adj., dÎYin ;- dumnezeeşte, adv., AiYmement; - dumnezei^,
dumnezeoas, dtimnezeoaică, sf. d^esse; - dumnezeesc, indumnezeescj
ii, it, i, vb. 3; d^ifier; - dumnezeire, indumnezeire, sf. deification.

ZÎ, sf., zile, pi., L. dies, m.; it. di, m.; esp. port cat prov.
dia, m. ; rom. d. Gr. gi, m.; aib. ditS, f. ; it giorno, vfr. prov.
3orn, nfr. jour de Tadj. diumus; huna zioa bon jour, it buon di;
jsioa bună adieu ; a 'şî lua zioa bună faire ses adieux , prendre
cong^ ; a ave zile ^chapper de quelque p^ril, vivre ; - zilnic, adj.,
journalier, quotidien; - ziulică, ziuliţă; ziuşoară, (* L. dieciola
pour diecula), sf. dim. ; - astăzi, L. isto die = hodie ; it oggi, esp.
hoy, port hoje, cat buy, prov. hoi, huey, huoi, oi, uey, uoi,
vfr. hui (nfr. dans au jour i'hui), rom, d. Gr, oz de hodie; - it.
oggidi, esp. hoy dia, fr. aujourd'hui sorU des reduplications du
mot jom*.

ZÎC, zisei, zis, zice, vb. 2; L. dico, xi, etum, 6re; it dire,
esp. decir, port, dizer; cat dir; prov, dir, dire; fr. dire; - zicală,
sf. proverbe, adage, mot; - zicător, adj., subst., disant, diseur,
rediseur; *L. dictorius; dictor; it. dicitore; esp. decidor; port.
dizedor; prov. diredor, dizedor; fr. diseur; - zicătoare, sf. pro-
verbe, adage, mot; - zicătură, sf. mot, propos, parole, discours,
harangue; - zicere, sf., it dire; esp. decir; prov. fr. dire; parole,
mot, diction, terme, passage; din zicere in zicere mot pour mot,
litt^ralement; - zis, sm., zisuri, pL, L. dictum; it. detto; esp.
dicho ; port, dito ; prov. dig, dit ; fr. dit ; - zisă, sf. dire, parole,

324

I. ZOVOD — Zovou.

mot, assertion; după zisa lui apres son dire; jsisa din aueire
ou!-dire; - prezic, isei, is, ice, vb. 2; L. praedicere; it predicere;
esp. predecir; x)ort. predizer, fr. pr^dire; - prezicător y adj., subsi,
pr^disant, celui qui pr6dit; i^. predicitore ; -prezicere, sf. prMiction.
Zovon, s. V. zăvon.

•'*

.^^

^1

— , ^

ABRfiVIATIONS. — LITTfiRATURE.

adj. — adjectif.

adv. — adverbe.

alb. - albanaiij.

Ainm Mai'c. — Ammianus Marcelliuus.

îinc. — aiicien ou auciennement.

iingl. — anglaiM.

Apulee Met. — L. Appiileju8 Metaiuor-

phoaeon libro.
art. — article.
Ball. — Ballades.
bav. — bavarois.
beam. — dialecte du BtJarn.
BL. -basse latinite.
bolog. — dialecte de Bologne.
l)reţic. dialecte de Brescia,
biilg. — bulgare,
c.-k-d. — c'est-k-dire.
calab. — dialecte de Calabre.
cat. — catalan (EHpagneJ.
Cato de r. rust. -Cato de re rustica,
cech. — czeche ou boheme.
cfr. —confer (comparez).
chir. — chirurgie
Oic. — Cic**ro.

Cic. Ace. — Cicero Accusationis libro.
Cic. Att. — Ciceronis epistolae ad At-

ticiun.
Cic. fam. — Ciceronis epistolae ad fa-

miliares.
Cic. n d — Cicero de natura deorum.
Cic. off.— Cicero de officiis.
Cic. or. -Cicero de oratore.
Cic. Tuse. — Ciceronis Tusculanae dis-

putationes.
corn. — dialecte de Como.
conj. - conjonction ou conjonctif.
crem. — dialecte de Cremone.
croat.— croate,
dat. — datif.
dauph.— dialecte du Dauphine.

dem. — d^monstratif .

dial.— dialecte.

dim. — dimin utif .

El. Etr. — Elements etrangers.

Enn. — Ennius.

esp.— espagnol.

f., i'4m. ou f^min. — feminin.

fam. — familier ou famili^rement.

ferrare. — dialecte de Ferrare.

tig. — figura.

fr.— franţais.

fr^q. fr^quentatif.

friul. — dialecte du Frioul (Tirol ita-

lien).
gdnit. — g^nitif.
Gl. Gr. L. — Glossarium Graeco-Lati-

fium*.
goth. .-^ gothique .
hypotb^t. — hypoth^tique .
i. e. — id est.
impers. — impersonnel .
interj.— interjection,
interrog. — interrogdtif.
Isid. H. — Isidorus, Collectio Canonum

ecclesiae Hispaniae.
Isid. Or. — Isidorus originum libro.
istr. — dialecte daco-roman d'Istrie.
it. — italien.
L. — latin.

Iad.— ladin, dialecte du Sud du Tirol.
Lafont. Lafontaine.
lat. — latin.

Lex. Alam. — Lax Alamannorum.
litt. — litt^ralement.
Liv. — Livius.
logod. — logodoro, dialecte Sarde de

Logodoro.
lomb — lombard,
lorr. — dialecte lorrain.
m — masculin.

21 *

i

326

Abr^viations.

mac. ronL—mac^o-roman.

magy. — magyar.

mant— dialecte de Mantoue.

Mart. — M. Yal. Martialis.

mase — mascnlin.

Math.— St. EvaDgile de Mathieu.

M. G.-moyen grec.

mgr. — moyen grec.

mhall . — haut allemand du moyen age.

mil.— dialecte de Milan.

ML. — latinit^ du moyen age.

Monit.— Monitorul, journal officiel de

Bucarest.
m. 8.— mame signification,
n. — neutre.

neat.— nouveau catalan,
n^p. - dialecte de Naples,
nesp.— nouveau espagnol.
nfr. — nouveau fran^ais.
nhall. — nouveau haut allemand.
nit.— nouveau italien.
norm.— dialecte normand,
nport.— nouveau portugais.
nprov. — nouveau provensal,
nrusse. — nouveau russe.
nal. — nouveau slave,
num. ou num^r.— numeral,
ord. — ordinal.
Ov.— P. Oridius Naso.
Ov fast.— Oridii fasti.
p. ou pag.— page,
parm. - dialecte de Parme.
part, ou partic. - participe.
Paul. Diac.— Paulus Diaconus (Pau-

lus Festi).
Pentat.— Pentateuque.
pers.— persan,
pers. — personnel,
piac.— dialecte de Piacenza (Plai-

sance).
pic —dialecte picard.
pi^m. — dialecte pi^montais.
pi. — pluriel.
Plant. Asin.- T. Maccii Plauti Asi-

naria.
Plant. Amph— Plauti Amphiti-uo.
Plaut. Aul.— Plauti Aulularia.
Plin.— C. Plinius.

Plin. h. n.— C. Plinii historianatarallB.

po^t. — po^tique.

pol.— polonais.

pop.— populaire.

port.-portiigais.

poss. — possessif.

pr^p. —proposition.

pron. — pronom.

Prop. — Sext. Propertius.

prov. — provensal.

pt. russe. — petit russe.

Psalt. Cronst. Gen. — Psaltire. Genesis.

Cronstadt (Bragov) Genesis,
q.— quelqu*un.
qch.— quelque chose.
v6c, — r^iproque.
rOfl.-rOfl^hi.

reggiano.— dialecte de Beggio.
rel. — relatif.
resp.— respectif.
rom.— daco-roman.
romag.— dialecte de la Bomagne.
rom. d. Gr.— roman des Grisons.
«ard.— sarde,
sard. camp. — sarde, dialecte de Cam-

podoro.
SC — scilicet.
Schol. Juv.— Scholiastes D. Jun Ju-

venalis.
Serv. Virg. — Servius ad Virgilii Ae-

neidos librnm.
sf. — substantif feminin,
sic. — dialecte de Sicile,
signif. — signification,
sing.— singulier.
sm.- substantif masculin.
St. Evang. Matth.— Bt. Evang^le de

Matthieu.
subst. — substtintif .
Terţ. ad nat. — Q. S. F. TertuUianus

ad nationes.
thOol. — thOologie.
tirol it.— tirol italien.
trient. — dialecte de Trente (Tirol ital.)
^YV^S^' — typognraphique.
v — voyez.
Varro, r. r. — M. Terrent. Varro de re

rustica.

Abr^viations — Literature.

327

vb.— verbe.

vb. a. — verbe actif.

vb. imp. — verbe impersonnel.

vb. n.- verbe neutre.

vcat.— vieux catalan.

V. c. m.— voyez ce mot.

Veget. Renatus r. m.— Fl. Vegetius

Renatus de re militari,
v^nit.— dialecte de Venise,
vesp— vieux espagnol.
vfr. — vieux franţais.

vgr. — vieux grec.

vhall. — vieux haut allemand.

Virg. A — Virgilii Aeneis.

vit. — vieux italien.

Vopiac. Aurel.— Vopiscus Aurelius.

vport. ou vpg. — vieux portugais

vrusse. — vieux russe.

vsL— vieux slave.

vulg. — vulgaire.

Vulg. Luc— Vulgata Lucas.

wall. — wallon.

L'aste'rique * placd aupres d'un mot latin indique que cc mot est suppose,

Alex. (B.) Bal
Alex. Pees.

Alex. Rue.
Alex. Sg.
Alex. V.
Al. Or.

Arh. R.
Bare. Gr.

Alexandri y /i., Balade. Jassi. 1852. 2 parties
- Doine §i lăcrimioare. Paris. 1853.

Poesii populare ale Romanilor. Bucuresci. 1866.

Repertoriul dramatic. Jassi. 1852.

Rusaliile. Vodevil. Jassi. 1863.
Sgîrcitul Ra«ipitor. Dramă. Jassi. 1863.

— Vioara teatrului romanesc. Jassi 1857.
Alexi, J., Grammatica Daco-Romana sive Val achica. Vien-

nae. 1826.
Andeer, P. Justus, Ueber Ursprung und Geschichte der

Rhaeto-Romanischen Sprache. Chur. 1862.
Arhiva românească subt redacţia lui MichaU Cogăhiicean.

2. edit. Jassi. 1860. 2 voi.
Barcianu, S. P., Grammatik der romaenischen Sprache.

Hermannstadt. 1858.
BaritZy G., & Munteanu, 6?., Deutsch-romaenisches Wfirter-

buch. Kronstadt. 1H53. 2 voi.
Beldiman, Alecu, Eterie. (Insurrection grecque en 1821.)

Jassi. 1861.
Bianchi, T, X, & Kiefer, J. D., Dictionnaire turc-fi*an9ais

et franţais-turc. 2. ^dit. Paris. 1843—1852. 4 voi.
Biehy E, Albert, Fauna der Wirbelthiere »Siebenburgens.

Hermannstadt. 1856.
Biondellij J5., Saggio sui dialetti Gallo-Italici. Milano. 1853.
Blaz. (Bl.)Gr. - Blazewicz. Grammatik der romanischen Sprache. 2. Aufl.

Lemberg und Czemowitz. 1856.
Bojadschi, M, G,, Romanische oder Macedono-Walachische

Sprachlehre. Wien. 1813.
Boiler, Zur magyarischen Etymologie. Wien. Kaiserliche

Akademie der Wissenschaften. Juliheft 1855.
Bopp, F.y Das Albanesische in seinen verwandtschaftlichen

Beziehungen. Berlin. !855.
Camp. Gr. - Câmpeanu, P, M., Gramatica romanească. Jassi. 1848.

Beld.

#

328 Litt^rature.

Cant. - Cantimir^ Dimitrie, Descrierea Moldaviei. 2. edit. Jassi 1851.

Catechiamul eel mare pentru şcoalele romaneşti din ţara
ungureancft. Buda. 180G.
Cip. (jlr. - Oipariu, 7'., Gramateca linibei Rom&ne. 3. edit. Blasiu. 1862.

Elemente de limba română.. Blasia. 1854.
Clemens, A,, Walachische Sprachlehre. L Anfl. Hermann-
atadt. l.*^30.

C. C. § - Codica civilă a principatului Moldovei. 2. edit. JassL 1851.
Cod. Dial. - Dialoguri Franceso-Romănesci. 4. edit Jassi. 1859.
Cod. Crini. - (Jadul criminal a principatului Moldaviei. 4. edit. Jassi. 185H.

Cogalniceanu , J/., Letopisitile tarii Moldoviî. Jassi. 1845.
3 voi. A\

Hifitoire de la Valachie, de la Moldavie et des Va-
laques Transdanubiens. I. Berlin. 1837.
Con. P. - Conaki^ C, Poesii. Jassi. 1856.

Conradi, Matth.^ Praktische Deutsch - Romanische Gram-

matik. Zttrich. 182(>.
Coreai, Diaconul, Psaltire. Braşov. 1560.
(^orHxen^ TF., Ueber Aussprache, Vocalismus und Betonung der
latei nischen Sprache. .1. Aufl. Leipzig. lf^6^ — 1870. 2 voi.
Chirtius, G.y Grundziige der Griechischen Etymologie. 3. Aufl.
Leipzig. 1869.
Dac. litt. - Dada lUterarH subt redacţia lui Michail Cog&lnicean. Jassi.

1859.
(Cod.) Diet. - />ic^iOîmrm Franceso-Romănu dupre editiunea D. J\ Poienaru,

F. Aron şi O. HUI, editat de Teodora Codresco. Jassi.
1859. 2 voi.
JMeferibach , L , Ueber die jetzigen romanischen Schrift-
sprachen. Leipzig 1831.

Dief. D Goth. Lexicon comparativum linguarum indogermanicarum.

Vergleichendes WOrterbuch der gothischen Sprache etc.
Frankfurt a. M. 1851. 2 vol
Dief. Or. E. - Origines Europaeae, die alten V6lker Em'opa's in ihren

Sippen und Nachbarn. Frankfurt a. M. 1861.
Diez Gr. - Diez, Fr., Graramitik der romanischen Spracheu. 2. Aufl.

Bonn. 1856—60. 3 voi.
Diez Diet . (D. ) - E tymologisches WOrterbuch der romanischen Sprachen.

'^. Aufl. Bonn. 1861—62. 2 voi.
Dobr. - Dobrowsky, /., Institutiones linguae Slavicae dialecti veteris.

Ed. secunda. Vindobonae. 1852.
(And.) Don. - Donici, Andronachi, Colecţie prescurtătoare din legile im-
Leg.imp. pârătesti. V. edit. Jassi. 1858.

Dosit. Psalt. ' Dositeiu, Metropolit, Psaltirea in viersuri. Jassi. 1673.

D. C. Gl. L. - Du Cange j Glossarium mediae et infimae latinitatis. Pa-

risiis. 1840—50. 7 voi.
D. C. - Glossarium ad scriptores mediae et infimae graeci-

tatis. Lugduni. 1688. 2 voi.
Eliade, /., Prescurtare de (dramatica limbei Romano-Italiene.
Bucuresci. 1841.
Engcl Engel, J. Ch. r., Geschichte der Moldau und Walachey.

Halle. 1804. 2 voi.
-Engelmann, W, H , Glossaire des mots espagnols et portu-
gais d^riv^ de Tarabe. Leyde. 1861.

Literature. 329

FuchSy AwjiiHt , Die Romaniscben Sprachen in ilirem Ver-

haltnisse zum Latei nischen. Halle. 1849.
Fu88^ M.J Zusainmenstellung der sachsischen, ungarischen,
walachischcn und deutschen Trivialnamen in Siebeobiir-
gen wildwacliseudcr oder allgemein cultivirter Pflanzen.
Ini Archiv dea Verein» fiir Siebenbiirgische LaudcHkunde.
1. Bd. 1. Heft. Hennannstadt. l-l ?.
Hahn, Georg v., Albanesiscbe Studien. Wien. 1854.
lieilmaier^ J, .1/., Ueber die Entst^iliung der romăiuchen
Sprache uuter dem Einflusse fremder Zuugcu. Aschat-
fenburg. 1834.
HillGr.rom.(r.)- Hill, 6^., Grammatica linibei romSne. Bucuresci. 1858.
Hill Gr. lat. - - Grammatica limbei latine in comparaţia cu limba

româna. 1. edit. Bucuresci. 1861.
Iaz. D. - /j»26r, ^LjWalachisch-Deutsches WOrterbuch. Cronstadt 1850.

Jon. Cal. (C.) - Joncscuj /., Calendai* pentru bunul gospodar. Jassi. 1845.

Karadschituch y Vuk Steph,, Lexicon Serbico-Germanico-La-

tinum. Vindobonae. 1852.
Kojntar, B„ Kleinere Schriften. Herausg. von F. Miklosich,
Wien. I. 1857.

Abhandlung iiber die Albanische, Walachische und

Bulgarische Sprache in den Jahrbuchern der Literator.

Wien. 1829. 46me voi.

Kyriak CanTcof, A, & />., Grammatik der bulgarischen Sprache.

Wien. 1852.

LB. - Lexicoii Valachico- Latino -Hungarico-Germanicum quod a

pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum
elaboratum est. Budae. 1825.
Laur. T. - Laurianu, A, F., Tentamen Criticum in originem, deriva-

tionem et foi*mam linguae romanae in utraque Dacia
vigentis vulgo valachicae. Viennae. 1840.
Măcar eseu, N,, Gramatică romană pentru clasile primărie.
7. edit. Jassi. 1858.
Mag.Istr. - Magazinu istoricu pentru Dacia, de A. F. Laurianu <& N,

Balcescu. Bucuresci. 184b — 48. 5 voi.

Mahn, C, A. F,, Etymologische Untersuchimgen auf dem

Gebiete der romanischen Sprachen. Specimen I— XX.

BerUn. 1854/61.

Maiorescu, Titu, despre scrierea limbei Rumane. Jassi. 1866.

M. M. B. - MarienescUf At. M,, Poesia popurala. Balade. Pesta. 1859.

M. M. C. Colinde. Pesta. 1859.

Mikl. L.Psl. - Mikloaich, Fr,y Lexicon Palaeoslovenico-Graeco-Latinum.

Vindobonae. 186x' — 65.

Vergleichende Grammatik der slavischcn Sprachen.

Voi I, m. Wien. 1852-54.

Mikl. SI. E. Die Slavischen Elemente im Rumunischen. Wien. 1861.

Mikl Fdw. Die Fremdworter in den slav. Sprachen. Wien. 1867.

Die Rusalien. Ein Beitrag zur slavischen Mythologie.

Wien. 1864.
Die slavischen Monatsnamen. Wien. 1867.

Mircesco, F., Grammaire de la langue roumaine, pr^cM^e
d'un aperţu historique sur la langue roumaine par
A. Ubicini. Paris. 1863.

330

Littârature.

Max MOll.
Miint. (îr.

Negr

Pan.(P.)Sp.A.
Pan. S.
Pan. P. V.

Pol. Diet

Ps. Jass.
Pum. L.
Pumn. Gr.

Ral

Roesler

Schaf. SI.
Alterth.
Schel. Diet.
(Sch. D.)
Sehm.

Schuch.

Mbinar, /., Deutsch-walaehisehe Spraohlehre. 2. Aufl. Her-

mannstadt. 1810.
MuUnrk, F. W, J., Grammatik cler grieehiseben Vulgar-

8pi*aehc in historischer Entwieklung. Berlin. 1850.
3f filler, Max, Seienee of language. Vorlesungen Sber die

Wissensehaft der Sprache. Leipzig. 1863.
MmUeanu, O. /., Gramatiea rom9.n&. . Biragovu. I860.
}furafori, L. A., antiquitates italicae medii aevi. Medio-

lani. 1738-42. 6 voi.
, Mussnfiay A., Zur rumaenischen Voealisation. Wien. 1868.
Negrnzzij 6'., P&eatele tinereţelor. Jassi. 1857.
Neigehaur, J. F., Daeien. Aas den Ueberresten des elasri-

seben Aitertbums mit besonderer Rdcksicbt auf Sie-

benbOrgen. Kronstadt. 1851.
PiiriTiy A., Spitalul amorului sau e&ntatorul dorului. 2. edit.

Bucureşti. 1852. 6 broch.

O Şezătoare ia Ţar^ sau Călătoria lui Mo§ Albu.

2. edit. Bucuregti. 1853. 2. part.

Culegere de proverburî sau povestea vorbif. Bucu-
reşti. 1852.
Papp, A. TAviu de, Anleitimg -zur Erlemung der roma-

niscben Spraebe. Teschen. 1852.
Pastiea, Codu judeciar pentru tribunalele din Moldova.

Jassi. 1862.
Polizu, G. A,, Vocabular Romano -German. Braşov. 1857.
Pott, J. F,, Etymologische Forschungen. 2. Aufl. Lemgo.

1859/67. 4 voi.
P«a/^grmm palaeslovenico-rumuuicum. Jassi. 7188. (1670). 4®.
Pumnul, A., Lepturariu rumînesc. Vienna. 1862. 3 vol.

- Grammatik der rumaenischen Sprache. Wien. 1864.
Quinteacu, N. Ch,, De deminutivis ling^uae Rumanicae vulgo

Walachicae nominatae. Berolini. s. d.
Ralleti, D., Suvenire şi impresii de călătorie in Romania,

Bulgaria, Constantinopole. Paris. 1858.
liaynouard, M., Lexique roman ou dietionnaire de la langue

des Troubadours, compara avec Ies autres langues de

TEurope latine Paris. 1838—44. 6 voi.
Roesler, R,, Die Griechischen und Ttlrkischen Bestandtheile

im Romaenischen. Wien. 1865.
Schaf ariky P. J., Slawisehe Alterthtbner. Herausgegeben

von H, Wuttke. Leipzig. 1831.
Scheler, A.^ Dietionnaire d'^tymologie franţaise. Bruxelles.

1862.
Schmeller, J. A , Bayerisches WOrterbuch. Stnttgardt & Tu-
bingen. 1827-37. 4 vol.
Schneller, Ch , Die romanischen Volksmundarten in SM-

tirol. I. Gera. 1870.
Schott, Arthur und Albert, Walachische Mâhrchen. Stntt-
gardt & Tabingeu. 1845.
Hchuchardt , Hu^o , Der Vocalismus des Vulgarlateins.

Leipzig. 1866—68. 3 vol
Schuller, J. C., Argumentorum pro latinitate linguae Var

lachicae s. Rumunae epicrisis. Cibinii. 1831.

Litt^rature. 331

SchtUler^ J. C, Entwickelung der wichtigsten Grundsatze
fiir die Erforschung der rumunischeD oder waJachischen
Sprache. Im Archiv des Vereins fiir Siebenbvlrgische j

LandeskuDde. 1. Bd. 1. Heft. Hermannstadt. 1843. .

j^inkaiy C/., Chronica romanilor. Jassi. 1853. 3 vol. 4**. ■

Somavera, A. da^ Tesoro della lingua Qreca volgare. Pa-
rigi. 1709. 2 tomes. 4".
Stam.Dict. - Stamalij Th.^ Wfirterbuch der deut^chen und romanischen
(St.D.St.Dict.) Sprache. Jassi. 1852.

Stengel J A\, Yocalismas des lateinischen Element es in den

wichtigsten romanischen Dialecten von GraubUndten und

Tyrol. Bonn. 1868.

SHer, Th,f Anna Maria Cominiatis. Hieronymi de Rada

Apuli Carmina Italo-Albanica quinque. Brunsvigae. 1856.

Sulz. - SulzeTf Franz Joseph, Geschichte des transalpinischen Da-

ciens. Wien. 1781. 3 vol.
SoutzoStat JSutzu, N., Notijii Statistice asupra Moldaviei. Traduse de

Teodor Codrescu, Jassi 1852.

Thunmann, /., Untersuchungen iiber die Geschichte der

Sstlichen europăischeu VSlker. Ueber die Geschichte

und Sprache der Albauer und Wlachen. I. Leipzig. 1774.

Ur. - Uricariul, (Collection de documenta historiques) , publice

par Th, Codrescu. Jassi. 1852 — 62. 5 voi.
Ventoti, BsvTOTt], rscoQyiog, As^ikov diyhoaaov Ttjg

'Ptofjuxixrjg xal FaXXiKrjg âuxXsxrov. Vienne. 1804.
2 voi.
Weig. - Weigandy F. L, K., Deutsches Wfirterbuch. 3. Aufl. Giessen.

1857-69.
Xylander, /., Ritter von, Die Sprache der Albanesen oder
Schkipetaren. Frankfurt a. M. 1835.

CORRECTIONS.-

Page 2, ligne Ki, au lieu de ţa liaesi ţi. — 3, 27', agrii&, p. agri^.

— 4, 29, Jeaus, p. Jittm. — fi, 17, r^c, p. rifi, — 6, 3. eventer, p. iven-
ter. — *7, 7, attention, p. itbtenlian. — ^, 5, pron. dom., p. pron. dim.

— 9, 28, electeur, p Uccieur, — * 11, 3, adpropriai'e , p. adpropiare. —

— 14, 39, a 'gi, p. o '«î. — IO, 13, pendi-u, p. peniru. — 31, 19, biiesesc,
p. hăieţac. — 22, Z'i, barbăchie, p. bSrbăckie. — 25, 37, benin, p. binin.

— 26, 19, aprfea r/r. biftatenge, ajoutez nfr. blasphfeme, — ii!S, 4, marqne,
p. morgue. — 31, 10, sB, p. «e, — 31, 21, Btirete, p. Burete. — 32, 3, caii,
p. cai. — 32, 27, caoare, p. eSeare. — 35, V, incitltumlnt, m, a., p. <»i. »<ny.

— 35, 27, â Be calea, p. a n călca, — 37, 09, auparavaut, p auparavant.

— *41, 22, r^c, p. r^Jl. — 43, 31, 33, 33, carossier, corosae, p. carroatier.
earrone, — 43, 4, caroBsable, p^ carrosiable. — 44 , Sf*, <ârtice, p. drtici,

— 41), 5, chatain, p. chălain. — 4G, 18, căseum, p. caieum. — 46, 30,
aqo^rir, p. ac'iiiiTlr. — 40, 31, developper, p. divdopper. — 47, 32, quelqe-

. foiH, p. qjKique/uU — 47, 41 et 48, 1, caieu, p. caleu. — «48, 6, r&,, p.
Tifi. — 51, 11, 13, injarcare, înţărcat, p. intuTcare, inlarcat. — «56, i,
rtcip., p. t4JI. — 63, 2G. buoa-rea, p. bună-ri. — G4, K.l, incrooichiare, p.
irtcrocicehiare. — 64, 25, apr'es vetji., supprimez eap. — 7U, 12, au lien du
premier shall, kupphya lisez kuppha. — Vl, 42, embuche, p. emhăcke. —
72, 35,' Brijonia lisez Bryonia. — 77, 16, Dejâlat, p. Denial. — *84, 32,
primer, p. pricer. — 84, 32, d^grosaisant , p, digroatUeant. — 84, 33, 34,
developper, deduire, p Uvelopper, diduire. — 94, 34, 40, fiinteac, -pfiaiteac.

— 9t;, i, flijcaeac, p. Jiiţeăeiie. — 97, 17, 9a, p, ţ&. — 90, 36, fragav, p.
frăgar. — U3, 21, grindinoarii, p. grindinioară. — 124, 30, a reculona,
p. i reculoiu. — 120, 3t<, deminetei, p. demiitelil. — 126, 30, 35, Boluzar,
solnzador, p. soluiar, solugador. — *13«, 12, 19, 21, 22, inai, înse, însii,
însele, p, inf, iim, ititli, insele. — * 128, 27, 38, 31, insami, inauji, iuBaJi,
insiişi, inaaţi, p. Ituami, ituuH, Inaali, întuţi, intap. — 135, 13, jaganar.
p. jugănar. ~~ 140, 1, latunoae, p. IStunoae. — Hi, 1, linde, p. Undo. —
164, 17. mioira. p. vtioara. — 174, 35, muschiuleţ, p. tiauchiideţ. — lOl,
33, aprfes nume pi., ajoutez /. — 183. 32. fac«ti. p. faceli. - 190, 26,
vhall., p- nhali. — m, 38, ngr,, p. mgr. — *3U1, 38, 39, 40, 41, peacoa.
pescueac, peacuină, pescuira, peacuitura, p. pitcot, ipescaeac, piieiiliia,
ptacaire, ptacuitura. — 216, 15, esp. prebitero, p. pretbiUro. — 233, 2G,
rotita, p, rotită. — *233, 3, roada, p. roade, — *234, 35, api^ roţio,
adj., L., ajoutez * ruaaivtu pour ruaieu». — 241, 37, §6 aSrbezi, p. ee Mrbeii.

— 262, 35, tenuea, p, temi^. — 369, 34, aucoter, p. au^oter. — 275, 34.
Boriceac, p. gtmeeec. — 379, 36, *)JW?, p, ^r]xtj. — 380, 20, ^v^aement,
p. dvinemenf.

*l.

t«

;i

t
t

t