Dictionnaire d'étymologie daco-romane

Google

This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project

to make the world's books discoverable online.

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject

to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books

are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover.

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the

publisher to a library and finally to you.

Usage guidelines

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing tliis resource, we liave taken steps to
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying.
We also ask that you:

+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for
personal, non-commercial purposes.

+ Refrain fivm automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the
use of public domain materials for these purposes and may be able to help.

+ Maintain attributionThe Google "watermark" you see on each file is essential for in forming people about this project and helping them find
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it.

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe.

About Google Book Search

Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web

at |http: //books .google .com/I

Google

A propos de ce livre

Ccci est unc copie num^rique d'un ouvrage conserva depuis des generations dans Ies rayonnages d'une bibliothi^ue avânt d'fitre numdrisd avoc

pr&aution par Google dans le cadre d'un projet visant â permettre aux intemautes de d&ouvrir l'ensemble du patrimoine littdraire mondial cn

ligne.

Ce livre etant relativement ancien, ii n'est plus protege par la loi sur Ies droits d'auteur et appartient â present au domaine public. L' expression

"appartenir au domaine public" signifle que le livre en question n'a jamais ^t^ soumis aux droits d'auteur ou que ses droits l^gaux sont arrivds ă

expiration. Les conditions requises pour qu'un livre tombc dans le domaine public peuvent varier d'un pays â l'autre. Les livres libres de droit sont

autant de liens avec le passâ. lis sont les t^moins de la richcssc de notrc histoire, de notre patrimoine culturel et de la connaissance humaine ct soni

trop souvent difRcilement accessibles au public.

Les notes de bas de page et autres annotations en maige du texte pr^sentes dans le volume original sont reprises dans ce flchier, comme un souvenir

du long chemin parcouru par l'ouvrage depuis la maison d'Mition en passant par la bibliothi^ue pour finalement se retrouver entre vos mains.

Consignes d 'utilisation

Google est fler de travailler cn paricnariat avec des biblioth&jucs ă la num^risaiion des ouvragcs apparicnani au domaine public ci de les rcndrc
ainsi accessibles ă tous. Ces livres sont en effet la propriety de tous et de toutes et nous sommes tout simplement les gardiens de ce patrimoine.
II s'agit toutefois d'un projet coflteux. Par cons6juent et en vue de poursuivre la diffusion de ces ressources in^puisables, nous avons pris les
dispositions n&essaires afln de pr^venir les ^ventuels abus auxquels pourraicnt se livrcr des sites marchands tiers, notamment en instaurant des
contraintes techniques relatives aux rcqufites automatisdcs.
Nous vous demandons ^galement de:

+ Ne pas utiliser lesfichiers ă des fim commerciales Nous avons conşu le programme Google Recherche de Livres â l'usage des particulicrs.
Nous vous demandons done d'utiliser uniquement ces flchiers â des flns personnelles. lis ne sauraient en effet Stre employes dans un
quelconque but commercial.

+ Ne pas proc^der ă des requites automatisees N'envoyez aucune requite automatiste quelle qu'elle soit au syst^me Google. Si vous effcctucz
des recherches concemant les logiciels de traduction, la reconnaissance optique de caractâres ou tout autre domaine n&essitant de disposer
d'importantes quantit^s de texte, n'h^sitez pas â nous contacter Nous encourageons pour la realisation de ce type de travaux l'utilisation des
ouvrages et documents appartenant au domaine public et serions heureux de vous etre utile.

+ Ne pas supprimerV attribution Le flligrane Google contenu dans chaque flchier est indispensable pour informer les intemautes de notre projet
et leur permettre d'accMer h davantage de documents par l'intermediaire du Programme Google Recherche de Livres. Ne le supprimez cn
aucun cas.

+ Rester dans la Ugaliti Quelle que soit l'utilisation que vous comptez faire des flchiers, n'oubliez pas qu'il est de votre responsabilitd de
veiller h respecter la loi. Si un ouvrage appartient au domaine public am^ricain, n'en d^duisez pas pour autant qu'il en va de m£me dans
les autres pays. La dur^e legale des droits d'auteur d'un livre varie d'un pays â l'autre. Nous ne sommes done pas en mesure de rdpertorier
les ouvrages dont l'utilisation est autorisfe et ceux dont elle ne l'est pas. Ne croyez pas que le simple fait d'afflcher un livre sur Google
Recherche de Livres signifle que celui-ci peut etre utilise de quelque fason que ce soit dans le monde entier. La condamnation h laquelle vous
vous exposeriez en cas de violation des droits d'auteur pcut £trc s6vtrc.

A propos du service Google Recherche de Livres

En favorisant la recherche et Facets â un nombre croissant de livres disponibles dans de nombreuses langues, dont le frangais. Google souhaitc
contribuer h promouvoir la diversite culturelle grace â Google Recherche de Livres. En effet, le Programme Google Recherche de Livres permct
aux intemautes de decouvrir le patrimoine litteraire mondial, tout en aidant les auteurs et les editeurs â eiargir leur public. Vous pouvcz cffoctucr
des recherches en ligne dans le texte integral de cet ouvrage â l'adresse fhttp: //books .google . coinl

I,.:

|: -■

i

{

DICTIONNAIRE

D'fiTYMOLOGIE DACO-ROMANE

ÂLJilMENTS LATINS

COMPARES

AVEC LES AUTRES LANGUES ROMANES

MAYBNCB. ^ IMPRIMBRIB H. PRICKARTS

)

DICTIONNAffiE

D'fiTYMOLOGIE DAC0-R03VIANE

&.^ENTS LATINS

COMPARES

AVEC LES AUTEES LANGUES ROMANES

PAR

, âi §%hM

■o<®x>-

FRANCFORT s/M.

LUDOLPHK ST-GOAI\^

Berlin, A. Ashes & de. — Buoarest, Soceo a CH^- — Czernowitz, H. Pabdinu
Florence, H, Lcesqheh. — Hermannstadt, A, Schmiedioke. — Jassi,
Societatea Iunimea. - Leipzig, F. A. Brockhaus. — Londres, D. Nutt.
Milan, Valentiner a Mues. — Paris, A, Durând a Pedone^Laubjel.
Pesth, O. KiLiAN. — St-Petersbourg, C. Bcettger. — Vienne, Oebold a 0»«.

1870 ,.

.-^A

'y >

U"^ y

^

• •

• ••

• •

« "• • •

• •

• I • • • • :

' • »

• •

• • • •
••• •

:. •••

.• •••

Btiyit

^ i^ M'im^

DACO -ROMANE

PRfiFACE

Un auteur tres-estim6 publia, il y a plus de quarante ans, ^
une esquisse tres-spirituelle sur Ies langues albanaise, valaque et
bulgare % ou il nomme la langue valaque ou plutot daco-romams
le plus ancien et le plus particulier des idiomes neo-latins.

Cette assertion est en effet assez juste. Le daco-roman,
quoique moins riche que les plus jeunes langues de TOccident,
ou Tel^ment remain a eu plus de temps de prendre racine, pos-
sede cependant plus de mots classiques de Tâge d' Auguste que
ces dernieres, et un grand nombre de ses vocables ont gard^
leur acception latine, qu'ils ont souvent completement chang^e
dans ces idiomes.

Toutefois, le daco-roman est rest^ â. peu pres inconnu au
grand public, comme langue romane, parlee par huit millions
d'hommes. Nous attribuons ce fait a deux causes principales :
la premiere est la position geograpMque du pays a Textremit^
orientale de TEurope, isol6 de toi^te communication avec les
autres nations romanes; la seconde, non moins importante, est
Tusage s6culaire, abandonne seulement depuis huit a dix annees,
d'^crire la langue avec des caracteres cyrilliens. Cette derniere
circonstance surtout a meme produit la grande erreur de faire
des Daco-Romans un peuple d'extraction slave.

C'est le c61ebre philologue, professeur Diez, de Bonn, qui a
expose le premier, dans sa Grammaire des langues romanes %
d'une maniere scientifique et m^thodique, les lois qui regissent
la formation des langues romanes, et c'est done a lui que nous
avons ă rendre tout hommage. Mais, h notre grand regret, ce
savant ne s'est occupă dans son dictionnaire ^tymologique ^) que

^ 1) JB. Kopitar, Albanische, Walachische unci Bulgarische Sprache.
Wiener Jahrbiicher der Literatiir, 46me vol. 59 — 106.

*) F Diez, Grammatik der Romanischen Sprachen. 2*e Aufl. 3 vol.

3) F, Diez, Etymologisches Woerterbuch der Romanischen Sprachen.
2t« & 3te Aufl. 2 vol.

VIII Preface.

tout particiilierement des trois langues romanes dominantes —
de ritalien, de Tespagnol et du franfais. J'espere done de n'avoir
pas fait une oeuvre tout-â,-fait inutile, en publiant le present
essai sur Ies elements latins du daco-roman, que j'ai Tintention
de faire suivre d'un expose de ses elements etrangers, qui for-
meront la seconde partio de cet ouvrage.
f La langue daco-romane est sortie, comme ses soeurs les
autres langues romanes, de cette lingua rustica que les Conqu6-
rants Romains out apport^e avec eux. Ce latin vulgaire ou
rustique a dfi naturellement se modifier, tant par Timmixtion des
langues indigenes, parlies par les diff^rentes nations soumises h
la domination romaine, que par Tinfluence plus ou moins grande^
que les langues d'autres peuples ont exerc^e plus tard. II en
a ^t^ de meme pour le daco-roman. L'^minent slaviste profes-
seur MiKLosrcH, de jVienne, dit ă, ce sujet ^) : «En ce qui regarde
I'fl^ment autochthone, nous ne possMons aucun monument de la
langue dace ou gete et Ton pourrait croire, que nous devious
renoncer ă, toute trace de Tfl^ment indigene dans le daco-roman.
Mais il n'en est pas ainsi. D^ja M. Kopitar nous a fait remar-
quer les caracteres distinctifs qui, communs aux langues parlies
aujourd'hui dans la peninsule du Hemus, ne trouvent leur ex-
plication dans aucune de ces langues, avec lesquelles elles ont
du rapport. Le grec-moderthe nous offre des singularit^s qui ne
d^coulent pas du grec ancien; le hulgare, et en particulier aussi
le serbe, nous montrent des ^nigmes qui ne peuvent etre d^finis
par les langues slaves; le da^o-roman enfin pr^sente des con-
structions qui ne sont pas latinos. Toutes ces particularity^;
communes aux langes parlies dans les contr^es du Balkan, pa-
raissent devoir âtre ramen^es â, V element autochthone; elles ne
peuvent que soutenir Topinon que cet flement est essentiellement
identique avec Valbanais d'aujourd^hui. Si Ton regarde done
avec raison les Albanais comme des descendants des anciens
lUyriens, Ton aura aussi le droit de donner aux Da4^s et aux
Getes une origine commune avec les lUyriens ^), »

Jj albanais et le daco-roman nous font voir en effet des
analogies tellement frappantes, non seulement dans un grand
nombre de vocables latins, qui ont re9U dans les deux langues
une meme acception, mais aussi dans certaines formes gramma-

" *) Fr, Mikloaich, Die Slavischen Elemente im Rumunischen, 5—6.
*) Voyez aussi Diez, Grammatik, I. Walachisches Gebiet, 89 — 94. —
Arth, dk Alb, SchoU, Walacluschg«4ffti£TClfieIl^JSinleifcung^^ 1—82.

Preface. tX

ticales ^), et dans beaucoiip de mots primitifs, dont Tanalyse assez
difficile pourra peut-etre jeter one lumiere sur Ies pages plus
qu'obscures de Thistoire de ces peuples antiques %

Un torrent de peuplades barbares a innond^ la Dacie presque
sans interruption du quatrieme au treizieme siecle et Ton de-
vrait en conclure que sa langue se soit sensiblement alt^r^e par
les relations avec tant d'^l^ments strangers. Par un phănomene
extraordinaire cela n'est pas le cas; elle est rest^e essentieUe-
ment latine par le fond. Le viet^ slave-hulgare a exerc6, il est
Vrai, une assez grande influence sur son d^veloppement depuis
le sixieme siecle environ ; un bon nombre de mots latins ont âtâ
remplac^s par des mots slaves qu'on a reţus presque litt^rale-
ment, sans se donner beaucoup de peine de les assimiler, et memo
Yinterieur de la langue ne manque pas de certaines formations
slaves *), qui s'y sont fixăes irr^vocablement. Le grec modeme ou
plutdt le grec du moyen âge, le turc et le magyar n'ont fait
qu'enrichir son dictionnaire. Les autres langues romanes possedent
toutes un fond plus ou moins considerable d'^l^ments germa-
niques; le daco-roman seul en est tout h fait d^pourvu, car le
peu de vocables allemands qui s'y trouvent, sont d'une intro-
duction tres-r^cente, soit du rmse-polonais, soit du magyar,

Toute nation qui aspire k prendre une part active dans le
mouvement intellectuel des nations civilis^es, doit s'occupor avant
tout k se faire une la^ue nationale; c'est le premier et le plus
important signe de sa vie ainsi que de sa vitality. Nous enten-
dons par langue nationale le langage parl^ par le peuple, qui
constitue la nation. Le proc^d^, par lequel une langue se fixe et
se dissoud de nouveau, ne pent jamais etre sujet ni aux caprices
ni aux fantaisies de quelques personnes; il doit r^unir en soi les
deux elements opposes de la necessite et de la libre volonte %
qui se d^veloppent seulement dans le peuple etpar le peuple; car
quoique Tindividu paraisse etre principalement actif dans la pro-
duction de mots nouveaux et de formes nouveHes granmiaticales,
il ne Test cependant qu'apres que son individuality a p^ri dans
Tactivite commune de la familie, de la tribu ou de la nation,

^) Miklosich, Slavisclie Elemente, 6 — 7.

*) E. B, Boealer se prouonce (dans sa brochure y,Dacier und Bomae-
nen", 69 — 70, Wien, 1866) contre ces donndes de M. Miklosich, en expli-
quant de son cdt^ cette affinity des langues albanaise et daco-romane
par la communication de ces peuples entre eux.

*) Miklosich, Slavische Elemente, 11 — 13.

*) Max Mueller, Science of language, 35—37.

X Preface.

k laquelle il appartient. Le grammairien Marcellus dit k Tempe-
reur Tibdre : c Tu peux, o Cesar, acearder le droit de citoyen
romain ă des hammes, mais jamais ă des mots. »

Partant de ce principe, il va sans dire que je me suis abs-
tenu d^enrichir mon lexiqae d'une fonle de tennes nonveaux,
introduits litt^ralement du iranţais, en m^prisant, par ignorance,
tres-souvent le bon vieux mot de souche latine y pour y substi-
tuer un vocable frangais d*origine strângere.

L'orthographe que j*ai employee dans le dictionnaire est la
plus simple, en ^rivant, autant que cela est possible, comme
Ton parle. L'^tymologie, que la plupart de nos philolognes daco-
romans veulent prendre pour base de leur systeme d'orthographe,
n'a rien ă, faire avec Talphabet; elle appartient exclusivement a
Vhistoire de la langue. Le passage classiqae de Qnintilien :
€ Ego, nisi quod consuetudo obtinuerit, sic scribendum quidque
judico, quomodo sonat; hie enim est usus litteramm, ut custo-
diant voces, et velut depositum reddant l^entibus,» renferme
rideal et la loi fondamentale de Torthographe, que toutes les
nations civilis^es ont suivie et que nous devons suivre. II est
temps de mettre un terme k tons ces systemes d*orthographes pos-
sibles et impossibles, qui surgissent chaque jour et qui ne font
qu*accroître la confusion qui existe i6jk et que M. Maiorescu
caract^rise si bien dans son petit trait^ sur Torthographe daco-
române qui, malheureusement, n*a pas obtenu toute Tattention
qu'il merite k juste titre, meme si Ton ne pent pas adherer d'une
maniere absolue k tout ce que Tauteur y ^met.

M. Ubicini, publiciste fort distingu^, qui a acrit une Introduc-
tion tres-interessante ă, la Grammaire roumaine de M. Mirgesco
(B. Alecsandri), y fait des observations pleines de justesse sur les
r^formes actuelles de la langue en Bomanie, que nous conseil-
lons de prendre en s^rieuse consideration.

Je termine en recommandant mon ouvrage k la bienveillante
critique du public, tout en reclamant son indulgence pour im
travail aussi difffcile que nouveau.

A. DE ClHAG.

OBSERVATIONS

SUR

QUELQUES LETTRES DE L'ALPHABET DACO-ROMAN

ă et ă, le signe au^dessus leur donne une prononcmtion sourde
et guUurale, qui est entre un e ferme et un (B; ces deux
voyelles sont presqtie toujotirs courtes, provenant le plus
souvent d'une voyelle muette; dans le cos contraire eUes sont
marquees d'un accent drconflexe: â, â, comme signe de Ion-
gueur,

c devant les voyelles e, i, se prononee comme le c en Ualien devant
ces letfres; devant les autres voydles, z a la valeur du k.

ch devant q et i rempla^ce, comme en Ualien^ la lettre k.

g suit les memes regies comme le g frangais.

gh devant e et i a le son guttural comme g devant a, o, u.

i ă. la fin d'un mot et precede d'un c, g, ţ, z, amsi que commie
signe du pluriel non articula, precede des Uttres b, d, f, 1, m,
n, p, r, s, Ş, ţ, z, est presque muet.

Î devant les lettres 1, m ^ n a une pronondation sourde et gut-
turale, legerement nasale et ressemble asseis aux voyelles ă, 6.

j correspond tout a fait au j frangais.

S a toujours une pronondation tranchante.

g se prononee comme le frangais ch.

\ a la valeur du z aUemand ou du z italien dans beaucoup de
mots, ou z provient, dans cette dernier e langue, du z ou du \
latin,

u est toujours egal a Tou frangais.

z se prononee comme le z frangais.

NoTA. - fi muet final apres une consonne, employe gene^

ralement encore, a ete supprime comme tout k fait superfiu. //

provient sans doute du mode videux adopte dans les vieux livres

ecdesiastiques, imprimis ou ecrits en caracteres cyrilliens, d'ajouter

a chaque mot finissant par une consonne la lettre muette cyril-

lienne l, qu^on a remplacee ensuite par un ii, sans se rendre

compte pour quelle raison.

i final dans la dedinaison et conjtigaison, ou il est presque

muetf et dans Sautres mots, oil, sa pronondation doit âtre plus

XII Observations.

au tnoins marquee, s'ecrit toujour s -I- c.'-ărd, avec le signe de
brievete. Cest encore une imitation de la m^thode cyrillienne;
fecris done tout simplement -i- (sans ce signe), excepte dans le
pronom conj\ 'şî (datif), pour le distinguer de la conj. şi (si) et
lorsque i au milieu d*un mot se trouve precede de la lettre c,
ou U fie sert que pour indiquer la prononciation palatale du c.
NoTA. - Je fais remarquer que je viai odmis ă dessein que
trois modes de conjugaison comme en italien; Fe accentua ou non
accentua de. Vinfinitif des verbes en ere ou $re, (pour lesquels la
langue italienne via non plus qu'un seul mode de conjugaison),
et la seule difference de la terminaison du singulier de Vimpercttif,
en i pour les verbes en ere, et en e pour ceux en Sre (1W^ce=tacere
— tăcui — taci ; pricepe=ţerciţiYe— pricepui — pricepe), ne justifient
pas la designation cTun ^* et 5*"* mode de conjugaison sdon la
langue latine, (v. Diez Gr, 2. 250),

A

^, pr^p. L. ad; it. a, ad; esp. port. &; prav. a, az; fr. k.
Cette proposition supplOe 1" aux inflexions casnelles de la langue
latine, mais contrairement ă, la regie des antres langues romanes,
a ne pent etre prOposO aujourd^hui qu'aa gSnitif et pas an datif,
qui ne prend on aucune prOp. ou bien la prOp. la (v. c. m.);
anciennement a s'employait devant le datif, comme la aujourd'hui
(v. Ur. 2. 36 annOe 1686); 2** devant des substantifs non d^terminOs
et devant certaines locutions adverbiales elle est employ^ tout-
a-fait comme le lat. ad: a nume — ad nomen, nomm^ment; a
lături — ad latera, de c6te ; a fără — ad foras, dehors ; a proape
— ad prope, proche; 3® elle est prOposOe presque k chaque inflnitif
(comme Tanglais to): a scrie — scribere; a purta — portare (v.
Mikl. SI. E. 6); 4^ comme prefixe elle sert enfin k former des
verbes factitifs : a aduna, a adaoge, a aduce. La prOp, ah ne se
trouve conservOe que dans quelques verbes, comme : arunc — abrunco
(erunco); ascund — abscondo, aha;t BL. abbatuo; ameţesc — de
amens — amentis.

Abup (abor), sm., L. vapor, m., it. vapore, m., esp. port, vapor,
m., prov. vapor, gabor, f., fr. vapeftr, •f., alb. avul; a ibşi aSuri
(litt. vapores exire) rendre des vapours; - abureai^ sf. vaporation;
aburel, sm. dim; aburele, pi. f. petite vapeur; - aburesc (aburez.
Bare. Gr. 177), ii, it, i, vb. 3; alb. avuloig; = L. vaporare; ex-
haler, rendre des vapours ;-a2)Mro5, oasă, oşi, oase, adj., L. vaporosus;
it. esp. port, vaporoso; prov. vaporos; fr. vaporeux; - boară, bora,
bură, sf. vapeur, exhalaison, bruine, brise, fraicheur; boară de
pucioasă vapeur de souffre; boara din r&suflători Texhalaison
qui sort par les soupirails d'une cave; o bură de ploaie une
petite pluie, bruine (v. Jon. Cal. 131, 203, 216); cfr. friul. buere,
sard, borea, cat. boira brouiUard; it. brina, venit, borina, mii
borda, burda brouiUard; fr. bruine; vsl. burja procelia; nsl. burja
boreas; hdg. burB, serbe bura boreas; russe burja, buran^b, cech.
blira, buran, pol. burza proceUa; turc bora, it. bora, M. vore
boreas; bora nix; rom. borană tempâte; venit, borana, burana
brouiUard (v. Diez, Diet. 2. 13, 14; Mikl. L. Psl. 48); - burează,
bara, burat, bura, vb. impers. 1. bruiner; - burare, sf. action de

1

2 I. Ac — AcopSr.

bruiner, bruine; -bureaiă sf. bruine; - buracă, baracă, sf. brouil-
lard âpais, gel^e blanche ;- &t<rum|(!{ , burniţă, bamiţâ, sf. dim.
de bură, petite pluie fine; - văpaie, sf., "^ L. vapalia ; flamme, braise;
it vampa, vampo; nsl, vapa; alb, vapa, vampa;- văpâiez, ai, at
a, vb. 1; flamber, brtLler â grand feu; - it. vampeggiare; nsl
vapijati, vapiti; -M^tli^ieaZâ, sf. feu flambant, ^d,mmQ\ - văpăire,
sf. action de flamber, fiSimmQ; ^ vă2)ăiat, adj., --^- L. evaporatus;
^vapor^, 6tourdi, inconsid^r^.

Ac, sm., ace, pi. f., L. acus; it ago; Ies formes it aguglia,
agocchia, esp, aguja, port. prov. agulha, Yr. aiguille = aeucula
pour acicula; - acar, sm., L. acuarius; it agorajo; esp. agujero;
port, agulheiro; jîrot;. aguUier; fr. aiguillier; — fabricant d'aiguilles
et ^tui ă aiguilles; - acafyiiţă, (acăriţă), sf. etui k aiguilles; - acărie,
sf. quincaillerie, fabrique d'aiguilles, aiguilles en g^n^ral; - acoiuj
sm., acoae, pi. f., it agone; esp. agujon; port, agulhâo; grande
aiguille; -acwZe/, abuser, {it. aghicciuolo), acîit, sm. dim.

Acel, pron. v. ăl. — Ace$t, pron. v. ist.

Acmu (v. Ur. 2. 35, 99; 5. 309, 408, 417), acu, acum,
acuma, mu, amu, adv., maintenant, a present, actuellement,
tout-k-rheure; du L. eccu' modo, modo (mu, amu); it m5;
neap, mone; corn. amm6; sard. c6mo, moi, immoi; friul. cumu,
acum5; istr. acmo; de acum actuel; pentru a>cum pour l'heure;
de acum inainte ă, Tavenir, dor^navant; -ac«*{2 (acuşica, dim.).
amu^i = ecou' modo sic ; tout-â,-rheure, a Tinstant.

Acelea, colea, adv., la, par lă, de ce cot^-lă, y; du L.
eccu'illac; it colk; esp. a*cull6; port. acolă; -acolo, colo, adv., du
L. eccu'illoc, lă* y; d' acolo — pre acolo — incolo, d'incolo — intr' acolo
de lă — par lă — en delă — par delă; d'airi acolo = it. di lă aAx>lă,
d'ici lă; pre aici, x^re acolo 9a et lă.

Acoper, (acoperiu), perii, perit, peri, vb. 3; couvrir, recouvrir,
envelopper, voiler; L. ad-cooperio — accoperio, perui, pertum, ire;
Vit coprire, esp. prov. cubrir, port, prov. cobrir, vfr. covrir,
nfr. couvrir, angl. cover de cooperire; - acoperemînt, sm., acopere-
minte, pi. f., L. cooperimentum; it coprimento; port cobrimento;
prov. cubrimen; fr. (re) couvrement; - couverture, abris, protection
(Ur. 1. 546; 4. 423), housse, toit, toiture; -acoperire, sf. action de
couvrir, &c.; - acoperiş, sm., acoperise et acoperişuri, pi. f. couver-
ture, abris, toit; - acoperitor, oare, ori, oare, adj., subst., couvrant,
couvreiir; - acoperitură, sf., prov. coopertura, cubertura ; couverture,
recouvrement ;- descopăr, ii, it, i, vb. 3; L. discoperire; it. dis-
coprire; esp. descubrir; ^or^. descobrir; prov. descobrir, descubrir;
fr. d^couvrir; a/ngl. discover; - decouviir, dăvoiler, ^venter, mani-

I. Acru — Adev6r. 3

fester, r^văler; - descoperire sf. action de d^couvrir; ^ descoperitor,
adj., subst., d^couvrant; U. scopritore; cat, esp. ăescubridor ; port.
descobridor; prov. descobrire; fr. d^couvreur; - descoperitură, sf.
d^couverte, &c.

Acru, ă, i, e, adj., subst., L. acer (vulg. acrus); it acre,
aero, agro; vesp, agre; nesp. acre, agro, agrio (cicreus); port, acre,
agro; prov. agre; fr. acre, aigre; - acreală j sf. aigreur; - acresc,
ii, it, i, vb. 3; esp. agriar; fr. aigrir ;- omcio^, adj., ac^teui;
acrime, sf., it. agrume ;- ocnre, sf. action d'aigrir, de s'aigrir;
acrişor^ adj. dim.,*L. acriciolus pour acriculus;-acn^wr<!!l^, sf. chose
aigre en g^n^ral; - acriu, adj., * L. acrivus; aigrelet; - acruţ, adj.
dim., un peu aigre; - inăcresc, ii, it, i, vb. 3; it. inagrire (in-
agrare); aigrir; - inăcrire, sf action d'aigrir, de s'aigrir; - ager,
adj., alb. egrS, egSr; âpre, rude, cru, ^cru, sauvage, roide, aigu,
vif, alerte, prompt, perspicace; minte ageră acris mens; videre
ageră visus acer; un om foarte ager vir acerrimus; - ageresc, ii,
it, i, vb. 3 ; aiguiser (au fig.) ; - agerime , sf âcret^ (au fig.), viva-
city, Vitesse, promptitude, perspicacity, sagacity ; - agerire, sf
action d'aiguiser {au fig.); - agrif (acris), sm., * L. acricius;
groseillier vert, raisin vert; cfr. it. agresto; esp. agraz; port.
agraţo; prov. agras; vfr. aigret; ML. agi'esta sirop de raisin et
de fruit; mUall. agraz une sorte de jus aigre; nsl. agres; serbe
ogresta, greş, grega ; pol. agrest ; cech. agrest ; j?^. russe, russe agrusx;
magy. egres; alb. ghreste; it. agriotta; fr. griotte (agriote, agruotte
cerise aigre); agriş roş (russus) groseillier; ribes rubrum; berberis
vulgaris; (cfr. esp. agracejo (= acriculus), berberis vulgaris);
agrişă, sf groseille verte; agrişă roşă groseille.

Adaog (adaug), adaosei, adaos, adaoge, vb. 2; L. adaugeo,
xi, ctum, ere; adaog (adaogesc), ii, it, i, vb. 3; adaog, ai, at, a,
vb. 1; (v. Hill, Gr. rom. 77; Gr. lat. 130, ou le verbe est
employ^ sous ces trois formes); augmenter, joindre, rapporter,
rehausser, intercaler, insurer, supplier; a se adaoge, &c. se
grossir, survenir; - adâogere, adăogire, adăogare, sf. action d*aug-
menter, &c.; - adăogător, adj., augmentant, &c.; - adăogătură,
ada^situră, sf augmentation; - adao5, sm., adaosuri, pi. f, L.
adauctuş; augmentation, supplement; - adaoşa^, sm., adaoşaguri,
pi. f (v. Tir. 1. 133; Blaz. Gr. 161); augmention, supplement,
chapiteau; {ag. est terminaison magyare).

Adăp, vb. V. apă. — Adăpost, s. v. pun. — Adăst, vb. v. stau.

Adecă, conj. v. că. — Ades, adj. v. des.

Adevâr, sm., adevăruri, pi. f, du L. ad verum; it. vero;
esp. verdadero; port. verdadeiro (veritatorius); prob. ver, verai,

4 I. Adînc— Aflu.

vertadier; fr. vrai; in-^upă adevăr au vrai, vraiment; inir*adev& k
la Y6rit6, en Y6nt6 ; a spune adevărul (exponere verum) dire la verit^;
adevărat, adj., subst., it avveratcr; alb. ygrtete; vrai, vMtable,
positif, r6el, sincere; cu adevărat v^ritablement, en vărit6, certai-
nement; - adeveresc, ii, it, i, vb. 3; (Bare. Gr. 177; Camp. Gr. 105
ont adeverez — forme de la 1'® conjugaison, qui demanderait l'inf.
adevăra et s'accorderait avec Tadj. part. adevărat de ci-dessus);
= i^. avverare; prav. averar, aveirar; fr. av6rer; esp.port. averi-
guar; alb. vSrtetoig; verifier, av^rer, certifier, constater, ent^riner,
l^galiser; a se adeveri se constater, se confirmer, se prouver;
adeverime, sf. văracită, v6ridicit6; - adeverinţă, sf. affirmation,
confirmation, attestation, legalisation, certificat, reţu, quittance;
adeverire, sf. action de verifier, &c.; - adeveritor, adj., subst.,
it. aweratore; v^rifiant, v6rificateur.

Adînc, ă, i, e, adj., subst., L. aduncus; it esp. port. adunco;
profond, creux, ^pais; le pi. du subst. adîncuri, f.; -adincătură, sf.
enfoncement, enfonţure, excavation, grotte, impression, renfonce-
ment; - adîncesc, ii, it, i, vb. 3; creuser, rendre profond, approfon-
dir; a se adinei devenir profond, se creuser, s'eirfoncer, s'absorber;
admdme, sf. creux, excavation, profondeur, gravita, hauteur (eau);
adîncire, sf. action de rendre profond, &c.; - adîncitor, adj., subst.,
approfondîssant, &c. ; ^advncitură, sf. approfondissemeftit; -adîncut,
adj. dim., un peu profond.

Adine, adv. subst. v. ins. — Adorm, vb. v. doim.

Aduc, vb. V. duc. — Adumbresc, vb. v. umbră.

Adun, vb. v. un.

Aer, sm., asre, pi. f., L. aer, f., it aere, aire, m., aria, f., sic. ariu
m., esp. aire, m., port, ar, m.,prov. aer, air, aire, m.,/r. air, m. ; - air,
faţon, mine, frime; Ies autres acceptions comme : le suaire de Jesus-
Christ, baldaquin, dais, viennent du ngr. dr^Q (v. D. C. 32. 38).,

Afin, vb. V. fain.

Aflu, ai, at, a, vb. 1; apprendre, savoir, entendre, d^cou-
vrir, trouver, imaginer, in venter; du lat afflare (ad-flare) souffler
vers — ă, — sur q., qch.; aussi au fig. apporter, amener qch. ă. q.
en soufflant, c-ă-d. sans e/fort; cfr. conflare amasser en soufflant,
former, &c.; vesp. fallar; nesp. hallar (transpose de aflar); vport
aflar ; nport. achar (eh = fl) trouver, &c. ; vesp. ajar (= aflar)
trouver; nesp. ajar toucher, salir, souiller, outrager; neap, asciare,
acchiare, sic. asciari (sci = fl) trouver (v. Diez D. 2. 81. 136;
Schuch. 3. 304); a afla faţă trouver present; a se afla exister,
se comporter, se trouver; a se afla (undeva), esp. hallar se, port
acharse se trouver, etre quelque part; a afla pre cineva, esp.

I. Aflu— Aflu. 5

hallar con alg. trouver, rencontrer q. ; a se afla faţă se tronver
prfeent; a se afla cu şederea r^sider q. part; a se afla, bine, r^
se porter bien, mal, âtre bien^ mal portant; - aflare, sf. action
de trouver, &c.; - aflător, adj., subst., esp. hallador; trouvant;
d/lătură, sf. d^couverte, savoir, &c.; - înflu (unflu), ai, at, a, vb. 1;
L<- inflare; it inflare; cat esp. port. inflar; esp. hinchar; port. in-
cliar; prov. enflar, eflar, uflar; fr. enfler; - inflare, sf. action
d'enfler, de s'enfler; - inflat, sm., L. inflatus; enflement; - inflă-
ţiune, sf., L. inflaţie, onis; it. enfiagione, inflagione, inflazione;
esp. binchazon; port. incbaşâo, inchaţo; prov. inflacio, enflazon,
eflazo; - inflător, adj., enflant, &c.; - inflătură, sf., it enfiatura;
esp. hincbadura; enflement; - bosînflu, vb. t. bot.; - desînflu
(desunflu), ai, at, a, vb. 1; it disenfiare; esp. deshinchar; port.
desinchar; cat desinflar; prov. desenflar, deseflar; fr. dăsenfler;
desînfl^re, sf. action de d^senfler; - desînflător, adj., d^senflant;
desînflătură, sf. dăsenflement; - inghînf (pour inghînflu), ai, at, a,
vb. 1. r6c; a se inghînf a s'enfler, se boursouffler, se bouffir de
vanity, d'orgueil, se rengorger,' s*enorgueillir, se pavaner; L. in-
conflare; it gonfiare; nprov. coiiflâ, counflar, gounflar, cloufar; fr.
gonfler; - mghînfare, sf. action de se gonfler, gonflement; - iwgfAiw-
fător, adj., gonflant; - vnghînfăttiră, sf., it gonfiatura; gonflement,
enflement; - suflu, ai, at, a, vb. 1; L. sufflare; it soffiare; vesp. suflar,
sollar; nesp. soplar, chuflar; port soprar, assoprar; fr. souffler;
a sufla vîntid faire du vent, venter; a sufla la urechie souffler k
Toreille, siffler q.; a sufla in foc souffler le feu; a'şî sufla mucii,
nasul se moucher = it soffiar ii naso, rom. d. Gr. sufflar giu
nas; a sufla cu aur, cu argint plaquer en or, en argent, dorer,
s,Tgenter ;- suflare, sf. soufle, haleine; - 5w/?a^, sm. respiration;
suflător, adj., subst., it sofflatore; esp. soplador; soufflant, hale-
tant, sonSLem; - suflătură, sf. souffle, haletement; - suflet, sm.,
suflete, pi. f., * L. sufflitus; soufle, haleine, âme, vie, esprit, coeur,
conscience; intr'un suflet tout d'une haleine; plin de suflet- 6S'
souffle — pleindevie; a prinde la souflet reprendre haleine; a' sî
da sufletul rendre Târne, se mourir; pre sufletul meu sur mon
âme; - sufletesc, sufletesc, adj., spirituel; - sufleteşte, sufleteşte,
adv., spirituellement ; - sufleţd, sm., sufletele, pi. f. petite âme,
mignon; le pi. sufletele Convallaria majalis; - sufUnu, sm. grand
soufflet; U. soffione; esp. soplon espion\ - insuflu ai, at, a, vb. 1;
L. insufflare; inspirer, animer, ranimer, ravîver, sugg^rer; - m-
sufla/re, sf. action d'inspirer, &c. ; - însufleţesc, ii, it, i, vb. 3;
animer, ranimer, vivifier, raviver; - însufleţire, sf. animation, vi-
viflcation, encouragement; - resuflu, ai, at, a, vb. 1; L. re-sufflgire;

6 Afdm — Ajung.

U. risofliare; esp. resoplar; exhaler, aspirer, rafiraîchir, reprendre
haleine, relâcher, respirer; a se resufla s'eihaler, s'eventer, s'a-
mortir; - resuflare, sf., - intr'o resuflare tout d'une haleine; - resu-
flâtOTy adj., exhalant, respirant, &c.; - resufkUoare, sf. soupirail,
ventouse, orifice (cfr. esp. sopladero); - resuflăturd, sf. exhalaison,
expiration, ^chauboulure, ^chauffure.

Afum, vb. V. fum. — Afund, vb. adv. v. fund.

Ager, agriş, v. acru.

Aici, ici (aice, aicea), adv., du L. ecce hic (eccic); U, ci,
prov. aici, aissi (ci); cat. assi; fr. ici, ci; Vif. qui, vfr. iqui, esp.
port. aqui de eccu hic.

AYept, ai, at, a, vb. 1; lancer, dinger, atteindre, toucher ă q.,
trouver; d*une forme L. adjectare ou ejectare (jactare); it. gettare,
gittare; esp. jitar, echar (jechar); p h\ getar, gitar, gietar; fr.
Jeter; le part, ăeităr = dejartare; a aj atepta se laisser induire,
se vanter, se glorifier; - aieptare, sf. action de lancer, &c.;
inYept, ai, at, a, vb. 1; L. injectare; jeter, lancer, fronder, ruer:
mteptare, sf. action de jeter, lancer, &c.

Airt, pron. d^m. v. ist.

Aiure, aiurea, (aire, airea), adv., autre part, ailleurs; du kit.
aliubi, vesp. alubre; Yit. altrove de aUter vM; le port, alhur,
prov. ailhors, aillors, alhors, fr. ailleurs de aliorsum; a vorbi
intr' aiure dflirer ;- amre^c, ii, it, i, vb. 3; dflirer, extravaguer,
divaguer; aiurire, sf. râverie, transport, dâire; - niciiri jnicăire.
mcăirea, adv., du L. neque aliubi; nulle part.

ATu, sm., aJiuri, pi. f., L. allium; it. aglio; esp. ajo; port.
alho; cat. all; prov. alh. aill; friul. ai; fr. ail; - a:ior (aliorX sm.,
* L. alliolum; Euphorbia esula; - aişor, sm., * L. alliciolum; 6a-
lanthus nivalis; - aiYwr^, sf. viande assaisonn^e avec de I'huile,
du vinaigre et de Tail, gel^e ă, Fail; cfr. it. agliata, esp. ajia-
ceite, prov. alhada.

Ajun, sm. , ajunuri, pi. f., veille avant un jour de jeune —
de fete, veille en g^n^ral; L. ad-jejunium; esp.* ayuno; port.
jejum; alb. agjSrim, agjSnim; it. digiuno (de - jejunium) ; cat.
dejuni; prov. dejun, dejuni, degu; fr. jeline (ă jeun = jejunus);
ajun, ai, at, a, -vb. 1; L. ad-jejunare; it. giunare (digiunare);
esp. ayunar; port, jejuar; prov. jeonar, junar (dejunar); fr. jetiner;
alb. aggroig, agjSnoig; - ajunare, sf. action de jefiner, jeune;
alb. agjSrouara.

Ajung, unsei, uns, unge, vb. 2; L. adjungo, xi, ctum, Sre;
it aggiungere, aggiugnere; esp. adjungir; prov. junher, jonher,
jonger, joingner (jungere) ; fr. adjoindre ; - parvenir, joindre, rejoindre,

I. Ajut— Al. 7

fournir, se r6duire, regagner, suffire, passer, toucher, gagner,
venir, arriver; a se ajunge s'atteindre, convenir, s'unir, tomber
d'accord; - ajungător, adj., subst., it aggiugnitore ; parvenant,
joignant, &c. ; - ajungere, sf. action de joindre, rejoindre, &c.;
ajuns, sm., ajunse et ajunsuri, pi. f. suffisance; de ajuns ă, suf-
fisance; - w6-a;ww5, sm. insuffisance, manque, indigence; - o/ww-
sătură, sf. attention, accord.

Ajut, &i, at, a, rb. 1; L. adjutare; it ajutare, aîtare; esp,
ayudar; cat port, prov. ajudar; prov. adjudar, ajudar, agudar,
aidar, aizar; fr, aider; - ajutare, sf. action d'aider, aide; - aju-
tător, adj., subst., * L. adjutatorius; it. adjutatore; esp. ayu-
dador; cat. port. prov. ajudador; auxiliaire, subsidiaire, aide;
ajutor, sm., ajutoare, sf., * L. adjutorius, a = adjutor; it. ajutore;
prov. adjutor; aide; a da de ajutor adjoindre un aide; ^ ajutor,
sm., ajutoruri, pi. f., L. adjutorium; it. aitorio; nesp. ayudoiro,
ayudorio, aidoro; vesp. port. adjutorio; cat. prov. adjutori; aide,
assistance, secours, soutien, subside; a da ajutor aider, seconder,
soutenir; Dumneiseu intr' ajutor! que Dieu soit en aide! - ajutorez,
ai, at, a, vb. 1; aider; - adjutorare, sf. action d'aider, aide; - ad-
juitorinţă, sf. aide, secours.

Al (pour ii), l, le, mase. sing., a, t6m. sing., ai, i, mase. pi.,
ale, le, Um. pi., article; du L. iile, illa, illi, illae; it. ii. Io, la;
i (li), gli, le; esp. el, la; los, las; port. o, a; os, as; prov. Io,
la, il(li); li, ii (los), las; vfr. li, le (Io), la, le, li; li (Ies), Ies;
nfr. le, la; Ies;- lui g^nit. et dat. mase. sing.; it. prov. fr. lui,
de iUuic; --ei, ii, g^nit. et dat. femin. sing. ; it. prov. lei, vfr.
lei, lie, de illae pour illi; -lor, g^n. et dat. mase. et f^m. pi.,
it. loro, prov. lor, fr. leur de illorum; Tarticle se joint ă la fin
des subst. et adj., ii n'est prepose qu'aux pron. poss.^ aux noms
propres mase. et aux nombres ord.; ces demiers prennent en
outre aussi un art. ăla fin: om- om- u -l = homo iUe; oameni -i
homines illi; femei- afemina illa; femei -le; feminae illae; cane-
le caniş iile; căni-i canes illi; ai meu, a mea = iile meus, illa
mea; al doi -le, a dou-a = iile duo iile (pour secundus); illa
' dno illa (pour secunda); ăl (pour îl), a; ăi, ale, g^nit. et dat.
^ui, alei, ălor; pron. d^m., ce, cette, ces; du L. iile, illa, illi,
illae; esp. el {vesp. ello), la; los, las; port. o {vport. Io, el) a;
(la) 08 (los) as (las); ăl om cet homme; - ăla, aia; ăia, alea;
g^nit. et dat. ăluia, ăleia, ălora; pron. d^m., plac6 toujours apres
le subst. articula; omul ăla cet homme-lâ; femeia aia cette femme-
li; oamenii ăia ces hommes-lâ; femeile alea ces femmes-lă.; (ăla
^t peut-âtre pour ăl -la et pourrait pro venir de iUe-iUac; cfr.

8 I. Alac— Alb.

le fr. cduiriă; - el (iei), ea; ei, de, pron. pers., L. iile, illa; illi,
illae; it. egli, ella, eglino, elleno; esp. el, ella; ellos, ellas; port.
elle, elle; elles, eUas; prov. elh, elba, ilb, leis; elbs, ilh, elbas:
fr. ii, elle; ils, elles; - acel, cel, acea, cea; acei, cei, acele, cele; genit.
et dat. acelui, celui, acdei, cdei, acelor, cdor; pron. dem. dn L.
ecc'ille, &c.; prov. aicel (aicelui), celb, celui, m., celba, cilh, f.;
vfr. icel, cil, celui, m., cele, celei, f.; nfr. celui = ecc'iUitis; Vit.
quelle, colui, V esp. prov. aquel, port. aquelle de eccu'iUe; - acela,
cela, &c. placa apres le subst. articula = ecc'ille -illac; - acela.fi
aceaşi; aceiaşi, aceleaşi, de ecc'ille -illac sic = celui- ceUe- ceux-
celles-lă.-m@me.

Alac, sm. ^peautre, touselle, escourgeon, malt, drâche; L.
alica, f., esp. alaga, f., nuigtf. alakor ^peautre.

Alamft, sf., alămuri, pi., laiton; le pi. dinanderie; du L.
lamina (lamua); it. lama, lamina; esp. lamma; prov. lamina,
laima, lama ; fr. lame plaque en metal, lame; vesp. lâna disque,
courroie; nesp. alama etoffe en or et en argent; port. alamar pas-
sement, cordon; cfr. it. ottone (pour letone), esp. laton, alaton,
port. latâo, prov. lato, vfr. leton, nfr. laiton, BL. lato, selon
Diez D. 1. 299 de Vit. latta, qui vient du vhaU. latta piece
plate; - oZdfwar, sm., * L. laminarius; dinandier, ferblantier; it.
lamajo; esp. laminero; - alămărie, sf., * L. laminaria; dinanderie.

Alăture, adv. v. lăture.

Alb, ă, i, e, adj., subst., blanc; L. albuş; istr. ab; port.
alvo; prov. alban, alba (albanus); Ies formes it. esp. prov. alba,
port. rom. d. Gr. alva, fr. aube du L. alba se. dies; - dlheală,
sf. blanc, blancheur; albeaţă, sf., * L. albitia; prov. albeza;
blancheur; albea'ă in ochii cataracte; - albesc, ii, it, i, vb. 3;
blanchir; a se albi devenir blanc; - oîftîVe, sf. blanchissement;
albitor, adj., subst., blanchissant, blanchisseur; - albitoare, aVn-
torie, sf. blanchisserie; - albitură, %i.^ surtout le pi. albituri,
linge blanc, propre; - aXbeţ, adj., * albicius; blanchâtre; - albicios,
adj., * albiciosus; blanchâtre; - albims, sf. = L. albumen; it. albume;
blancheur; - albine^, adj., * albinicius; blanchâtre, blond; - albior^
adj. dim., * albeolus; blanchâtre; - albişor, adj. dim., * albiciolus;
blanchâtre; -aZ6t|(î^, sf. Alyssum ;- aî6m, adj., * albivus; hlsm-
cMtre; - albuleţ, adj. dim., * albulicius; blanchâtre; - aZfetiWw,
adj., * alborivus; blanchâtre; - oîftttş, sm., * albuceus; blanc;
albums de ou blanc d'oeuf; albuşul ochiului, port. alvo do olho,
le blanc de Toeil; - albuţ, adj., * albuceus; blanchâtre; - dalb,
adj., L. de - albuş; forme po6tique (v. Alex. B. 30; Po6s. 97.
213) = alb;-d^îWor, adj. dim., * de -albeolus; (v. Alex. Po6s.

I. Albie— Aleg. 9

99); - inălbesc (nălbesc)^ ii, it, i, vb. 3; blanchir; - inăJhire
(rUUbire)^ sf. action de blanchir; - inăJbitoare, inălbitorie, sf.
blanchisserie , blancherie ; - îMZfei^or, adj., subst., blanchissant,
blanchisseur; - inălbiturăj sf. blanchissage; albastru , adj., subst.,
bleu; du L. alb - aster; le mot ne vient pas du vgrec dluŞattTqav
albâtre, ă catise de la cotdeur de la pierre, (qui du reste est
blanche et pas bleue) comme fioessler 6, suppose; cfr. it. bian-
castro, fr. blanchătre; - albăstreală^ sf. bleu; - albăstresc ii, it, i,
vb. 3; rendre bleu, bleuir; a se albaştri devenir bleu; - aJbăstrire,
sf. action de rendre, de devenir bleu; - albăstriu, adj., bleuâtre,
livide.

Albie, (alghie), sf. mai, jatte, auge; L. alveus; it. alveo;
esp. port. alveo; fr. auge; albia riului alveus (rivi) amnis;
albiută (alghiuţă), sf. dim., * L. alveuceus pour alveolus; petite
auge; - albină, sf. abeille; d'une forme * divina, du lat. alvus
ventre creux, creux en g6n6ral, panier — ruche d'abeUles, abeilles
d'une ruche (v. Plin. h. n. 11, 16 (15), 44: ferunt societate
fraudată alvos mori); - cdbinărit, sm. impdt sur Ies abeilles;
aJbinuţă, sf. dim., petite abeille.

Aleg, alesei, ales, alege, vb. 2; L. eligo, legi, lectum, 6re;
it eleggîBre (aleggere), scegliere (ex-eligere); esp. elegir; port.
eleger; prov. eleger, elegir, eslire, eslir; fr. ălire; - choisir, 61ire,
opter, distinguer, d^brouiller, trier, c^menter (Vor); a se alege
se choisir, se r^gler, prendre une fin; a alege unt (unctum)
battre du beurre; a se alege untul le beurre commence ă, se
faire en le battant; a se alege cu ceva avoir du reste, mettre k
part, iţSLrgneT;- alegător, adj., subst., L. electorius, elector; it
elettore; vesp. elegidor, esleidor; n^sp. elector; por^. eleitor;i?r(M;.
elegidor, eligidor; fr. electeur; -alegătură, cdesătură, sf. Election,
choix; alegere, sf. Election, choix; - ales, part., adj., subst., choisi, 61u,
distinct, exquis, fin, notable ; mai ales notamment, principalement;
ales, sm., alese et alesuri, pi. f., L. electus; choix; - culeg, lesei. Ies,
lege, vb. 2 ; L. coUigere ; it cogliere ; esp. coger ; port colher ; cat.
cullir; prov. coUegir, coUigir, colher, culhir ; vfr. coillir ; nfr. cueillir;
a culege via Yenă^jxger;' culegător, adj., subst.; cueillant; it cogli-
tore; cat cullidor; esp. cogedor; port. colhedor; prov. culhidor; fr.
cueUleur; - culegătură, sf., esp. cogedura; prov. culhidura; recolte,
recueil; - culegere, sf. action de cueillir, recolte; cules, sm., cu-
lese et culesuri, pi. f., L. coUectus; esp. cogeta, cogita; port.
colheita; fr. cueillette; culesul bucafdor moisson; culesul viilor
vendange; - înţeleg, lesei. Ies, lege, vb. 2; L. intelligo (intellego),
lexi, lectum, Sre, (inter-legere) ; it intelligere; entendre, com-

10 I. Alin— Am.

prendre, recueillir, saisir, tenir; a se intdege s'accorder, se con-
certer, s'entendre, s'expliquer, se rapprocher; — intdegere, sf.
action d'entendre, &c.; — inţdegător, adj., intelligent, intelligible;
inţdepdune, sf., L. intellectio, onis; it intellczione; esp. inteleccion;
port. intelec9âo; intelligence, entenăement; -inţdepty adj., L.
intellectus part; it inteletto; sens4, avis^, judicieux, prudent
sage; - inţeiepţesc, ii, it, i, vb. 3; instruire, informer, faire en-
tendre raison; a se înţelepţi devenir sage, raisonnable; - inţelepţesc,
adj., sage, rationnel, sense; mţelepţeşte, adv., sagement, &c.; - inte-
lepţire, sf. entendement; ^înţeles, sm., inţdese et inţdesuriy pi. f.,
L. intellectus; intelligence, sens, entente, perception, notion, id^,
explication, accord; pre inţdes intelligiblement.

Alin, vb. V. lin. — Alint, vb. v. lin.

Almar, s. v. armar — armă.

Alt, altă, alţi, alte, adj. pron., g^nit., altui - altar; L. alter-
era-erum; g^nit., alterius-alterorum; it. altro; cal. altre; esp.
otro; port. outro; prov. vfr. altre; nfr. autre; alh. jat6r6, tjatere,
tjet$r6; la o - (=una) l-altă, de la o-l-cMă = ad unum — d'un
tenant, d'une tenue, ensemble; altă oară — aUe ori = altera hora,
alteris horis, une autre fois; a-lralta ieri = ad alteram heri;
it altrijeri; prov. autr'ier; - altminte, altmifUre, adv. v. minte.

Altar, sm., altare, pi. f., L. altar, altare, altarium; it
altare; esp. port. prov. altar, autar; vfr. altar, altei; nfr. autel;
ii y a aussi une forme rom. oltar, qui est le vsl. ol'btarB, nsl
hulg. serbe oltar, cech. oltâr, du vhaU. altâri, n^hoM. altaere,
nhaU. altar du L. altar.

Aluat, s. V. ieu-lua.

Alun, sm., L. avellana (nux); it. esp. avellano; port. avel-
leira; cat avellaner; prov. avelanier; fr. avelinier ; -aîwn<X, sf.,
it. cal. esp. avellana; jpor^. avellâa, avellan; prov. aulona, aulaigna,
avelana, avilana; vfr. avelaine, nfr. aveline; - alunar, sm. cou-
draie; esp. avellanar; alb. alonar, lonar juillet; -aZtm^, sf., alu-
nele pi., * L. avellanella; petite noisette; Carum bulbocastanum;
Bunium bulbocastanum; Fumăria solida et cava; le pi. alunele
aussi lenfcilles, taches de ronsseur; - alunică, sf., esp. avellanica;
petite noisette et gland de terre; -aZwwij, sm., alunişurî, pi. f.,

* L. avellanicium ; coudraie; -aluniţă, sf., * L. avellanicia; petite
noisette, tache, envie; bulg. lunicu envie (tache); -oîwwite, adj.,

* L. avellanivius; couleur de noisette.

Alunec, vb. v. lunec. — Alung, vb. v. lung.
Am, avuiu, avut, av6, vb. 2; L. habeo, ui, itum, ere; U.
avere; esp. haber; port. haver; prov. aver; vfr. aveir; nfr. avoir;

I. Amar — An. 11

avere, sf., it avere; esp. haberj port, haver; prov, aver; fr,
avoir; -a«;w^, part., adj., L. habitus; prov. avut, agut; ais6, ă
son aise, riche, opulent;- a«;w^, sm., avuturi, pi. f., L. habitus,
us; avoir, bien, fortune ;- avw^or, adj., subst., ayant, ais6, ă son
aise, riche, opulent; avuţie, sf. avoir, bien, richesse; - mai;w^,
adj., = avut; - înavuţesc, ii, it, i, vb. 3; enrichir, rendre riche;
a se inavuţi s'enrichir; - inavutire, sf. action d'enrichir, de s'en-
ricMr.

Amar, ă, i, e, adj. subst., L. amarus, a, urn; it. amaro; esp.

port, amargo; ca^.amarg (* amaricus); prov. amar; fr. amer; amarul

de mine! port, amaro de mi! - amăreală, sf. amertume; - amăreaţa,

sf. amertume; prov. amareza; - am(!trel, adj. dim., esp. amarguillo;

amare, sf., amarele, pi. Carduus Mariae; cfr. it amarella Mz-

tricBjiB.; ' amărăluţă, sf. Exn,cum; - amărăciune, sf., * L. ama-

ritio-onis; amertume; - amăresc, ii, it, i, vb. 3; it. amarire,

amareggiare; cat esp. port. prov. amargar (amaricare); rendre amer,

aigrii-, affliger; - amărime, sf. amertume, - amarire, sf. action de

rendre amer, amertume; - amăriU, adj., un peu amer; - amăru\

adj. dim., it amariccio; - amarnic, adj., austere, severe, vif, v6h6-

ment, imp^tueux, vigoureux; (le suffixe nic est slave; v. Dobr. 314);

amamide, sf. . v6h6mence, impetuosity.

Amărunt, adj. v. mărunt.

Ambi, (îmbi), ambe (îmbe), adj. num., L. ambo, ambae; it
ambo, ambi, ambe; esp. port, ambos, ambas; prov. ambs (ams),
ambas; vfr. ans, ambes;-amîndoi, am^n^o^«6, adj. num., tons les
deux, toutes les deux, tons — toutes deux; it. ambeduo, ambedui,
ambidue, amendua, amendue, amenduni, amenduoi; vesp. ainbos-
dos; nesp. ambos k dos; port, ambos de dos; prov. ambidoi,
amdui, abdui, andui, abdos, amdos, ambedos; abdoas, amdoas,
ambedoas.

Ameninţ (amerinţ), vb. v. mîn. — Amerindez, vb. v. merinda.
Amestec, vb. v. mestec. — Ameţesc, vb. v. minte.
Amîn, vb. v. mîn. — Amîndoi, adj. num. v. ambi.
Amnar (pour imnar), sm., amnare, pi. f., L. igniarius (sc.
lapis), igniarium; alb. ourouar; briquet, fusil, madrier, poteau;
amnar de ascuţit fusil a aiguiser.

Amorţesc, vb. v. moarte. — Amu, adv. v. acmu.
Amuţesc, vb. v. mut.

An, sm., L. annus; it. port, anno; esp. ano; prov. cat fr-
an; aw anno (praeterito); de an depuis Tannee derniere; la an
ad annum, in annum; din an in an, it. d'anno in anno;/>re un
an in annum i. e. pour une ann^e; - anoatin, noatin, adj., L.

12 I. Apă— Apăr.

annotmus; fr. antenois; = it annicolo; esp. amno; port, annojo;
agnean, poulain, pouliche, &c. d'un an; lănă noatină laine d'ag-
neau; esp. anina; - anutimp, sm., cmutimpuri, pi. f., L. anni
tempns, anni tempora; saison; - anţerţ, adv., L. anno tertio;
ravant-derni^e ann^e c.-ă-d. la troisieme; terţ, (tertius) est
Vunique nombre ordinal selon la forme latine et employ^ seale-
ment dans cette construction; autrement tertius s'exprime par
al trei-le (treile) = ille-tres-ille.

Api, sf., L. aqua; it. acqua; esp. agua; port, agua, agoa;
pr(fv. aigua, alga; vfr. aive, eve; nfr. eau; -opar, sm. portenr
d'eau; L. aqnarius; esp. aguador; port, agoadeiro; - apătosy adj.,
liquide; it acquidoso, acquazzoso; esp. aguajoso, aguazoso, ag^a-
noso; - apătofez, ai, at, a, vb. 1; liqu^fier; a se apătoşa se liqu4-
fier; - apătoşare, sf. action de liqu^fier, de se liqu^fier; - apos.
adj., L. aquosus; it. acquoso; esp. aguoso, acuoso; port, acoso,
aquoso; fr. aqueux; - apu§oară, sf., * L. aquiciola pour aqutila;
adăp, ai, at, a, vb. 1; abreuver; L. adaquare; it. adacquare;
esp. adaguar; prov. adaigar, azaigar, aguar; - adăpăciune, sf.
action d'abreuver; - adăpare, sf.; adăpat, sm., idem.; - adă-
pătoare, sf., * L. ad-aquatoria; abreuvoir; - adăpătură, sf. action
d'abreuver, imbibition.

Apalt, s. y. pace.

Apăr, ai, at, a, vb. 1; d^fendre, prot^ger, garantir, exempter,
plaider pour q., revancher q.; L. apparare; it. apparare; esp. port.
aparar; prov. parar; fr. parer (parare); a se apăra se garder, se
pourvoir, se pr^munir, se d^fendre, se parer; - apărare, sf. action
de d^fendre, &c.; cumnt de apărare plaidoyer, plaidoierie; - apă-
rămînt, sm., apărăminte, pi. f., protection, sauvegarde, defense;
L. apparamentum; it. apparamento; it. esp. port, paramento; cat.
parament; prov. paramen; fr. parement; - apărat, part., adj.,
prot^g^, d^fendu, exempt; ne apărat, non d^fendu, non prot6g6,
— n^cessaire, indispensable, inevitable; li^ru ne apărat chose in-
dispensable, absolument n^cessaire; - apărat, sm., apărate, pi. f;;
defense, &c. L. apparatus; it. apparato; esp. port, aparat; fr. ap-
parat; - apărător, adj., subst., defendant, d^fenseur, &c.; - apără-
toare, sf., L. apparatorium (apparitorium); defense, rempart,
paravant, 6cran, ^ventail; - aparatură, sf., L. apparitura; pădure
in aparatură bois dont la coupe ou Tentr^e est d^fendue, bois de
reserve; - cumpăr, ai, at, a, vb. 1 ; acheter; L. comparare; it. com-
perare, comprare; esp. port. cat. prov. comprar; vfr. comparer,
comprer; - cumpărare, sf. action d' acheter, achat; - cumpărat, sm.,
cumpărate, pi. f. achat; - cumpărător, adj., subst., achetant,

I. ApSs — Aproape. 18

acheteur; L. comparator; it comperatore, compratore; esp. part,
prov. comprador; - cumpărătoare j sf. achat, march^; - cumpără-
tură, sf., it. comperatura; achat; - riscumpăr, ai, at, a, vb. 1;
= L. re — ex — comparare (pour la particule r&s v. h la lettre
resp.); racheter, retirer, rto^rer; - răscumpărare , sf. action de
racheter, T2Lch2A; - r^cumpărător, adj., subst., rachetant, rache-
teur; - r^scumpărăturăj sf. rachat.

ApăSy vb. V. păs. — Aplec, vb. v. plec.

Apoi, adv., du L. ad-post: le simple poi, L. post, U. poi,
esp, pues, port, poz, prov. pois, puois, pueis, pos, pus, fr. puis
s'emploie aussi dans Tadverbe compost poi-măine = L. post man^,
it. pos domane, dope dimani, esp. despues i6 manana aprâs de-
main; de apoi = ie ad post; apr^s, ensuite, plus tard; mai apoi,
mai de apoi = magis ad post, magis de ad post ; plus tard, pos-
t^rieur, post^rieurement; in apoi, dHn apoi = in ad post, de in
ad post; arri^re, en arriâre, derriere; a da in apoi reculer, per-
dre du terrain; a fi in apoi §tre recul^; pre d^in apoi = per de
in ad post; par derriere; d*apoi cum nu! littoral: de ad post quo
modo non! mais pourquoî non! comment done! inapoia, subst,
adv. invariable art.; seulement devant des subst. au genit. :
inapoia casei derriâre la maison; - după, pr^p., apr^s, derriâre,
ă la suite, suivant, selon, dans; du L. de post; it. dipol, dopo;
mii, de pou; esp. de spues (de ex post); port. prov. depois; prov.
despuois, depueis, depos; fr. depuis; după cum selon, au fur et
ă mesure, conforme; pre după par derriere, autour, ă l'entour;
inapoiez, ai, at, a, vb. 1; donner en arri^re, rendre, remettre
restituer; - inapoiere (pour inapoiare), sf. reculement, remise,
restitution, renvoi.

Apriat, adj., du part. L. apertatus (de apertare — aperire);
clair, Evident, ouvert, affable, sociable; cfi:. prov. apert (apertus),
ouvert, Evident, d6velopp6.

Aprig, ă, i, adj., vif, fougueux, violent, imp^tueux, âpre; du
L. apricus, a, um, expose au soleil; it. aprico (po6t.); ce qui est
expos6 au soleil, est aussi chaud — vif; cal aprig cheval fougueux,
viî; - aprigvme, sf. v^h^mence, impetuosity, brusquerie.

Aprilie, sm., L. Aprilis; it. Aprile; esp. port. p7W. Abril;
fr. Avril; cdb. Prii; - prier, sm., abr^viation pop. d' Aprilie; cfr.
cUh. prii.

Aprind, vb. v. prind.

Aproape, adv., prăs, prochain, proche, presque; L. ad prope;
t^. prope, a provo; cat. prov. prop, a prop; vfr. pruef, a pruef;
»/r. proche; prov. propi (du BL. propius pour propis); aproapde,

14 L Apuc— Aramă.

de aproapele = ad — deadprope — iile, le proche, le prochain;
de d^ aproape de prâs; aproape de tot tout preş; -apropYii, apropiez,
ai, at, a, vb. 1; * L. adpropriare; BL. vit approcciare; pro«;. apro-
pchar, apropjar; fr. approcher; - apropiaş, sm., * L. appropiaceus;
prochain; - apropiere (pour apropîare), sf. proximity ; - apropietnic
(apropîelnic), adj., approchant, accessible, aSable; - aproptetor, adj.,
approchant, rapprochant; - apropUme, sf. proximity.

Apuc (transpose pour acup — ocup), ai, at, a, vb. 1; prendre,
saisir, obtenir, tenir, atteindre, commencer, se nantir, gagner.
occuper, interceptor, surprendre, attaquer, empoigner; du L. occu-
pare; it. occupare; esp. ocupar; port. prov. occupar; fr, occuper;
spaima apucă inintile, L. pavor occupat animas (Liv. 5. 35), la
frayeur gagne Ies âmes; a se apuca de ceva, L. occupare aliqua
re, se mettre, se porter ă qch. ; a apuca pre cmeva, L. occupare
aliquem, s'en prendre ă q.; a apuca pre dinainte cu vorba pre
cineva pr^venir q. avec des paroles; a apuca a face ceva com-
mencer ă faire qch.; a4^st cal apuca pre 4 ani ce cheval prend
4 ans; a apuca inainte pr^venir, gagner le devant; - apucare, sf.
prise, acces, occupation, prevention: - apucat, sm., apucate, pi. f. |
prise, &c.; L. occupatus; it occupato; esp. occupado; pre apucate ^
k batons rompus; - apucător, adj., subst., L. occupatorius; pre-
nant, occupant; - apucătură, sf. prise, occupation, saisissement,
surprise, entreprise, commencement, air, faţon, maniere d'agir,
conduite; apuMturi hune — rele bonne — mauvaise conduite, bonnes
— mauvaises habitudes.

Apun, vb. V. pun.

Ar, ai, at, a, vb. 1; labourer; L. arare; it arare; esp. port.
prov. arar; - arare, sf. labourage; - arar it, sm. terrage, droit
de terrage, stflage; - arat, sm., L. aratus; esp. arado; labourage:
arător, adj., subst.. L. aratorius — arator; it aratore; esp. arador;
labourant, laboureur; - aratru (arotru), sm. charrue; L. aratrum
it aratro, arato, aratolo; e^p. arado, arairo; cat arada; prov
araire; vfr. arere; ngr. ccqotqov; - arătură, sf., it arătura; esp
port. aradura; labour, labourage, champ labour^.

Aramă, sf., arămi et arămuri pL, cuivre; L. aeramen; it rame
esp. arambre, alambre; port arame; cat. prov. aram; vfr. araim
fr. airain; le pi. arămuri ustensils en cuivre = it rami; cfr
aeruma (aerima) Paul. Diac. p. 26, 1; chez Testus aeramina
= utensilia ampliora; a'şi arăta arama lever le masque; (cfr. le
L. ducere alqm. ex aere, Plin. h. n. 7. 37, 125); i s'a cunoscut
arama on a connu son caractere; - arămar, sm., it ramiere; ■
chaudi'onnier; - arămarie, sî., it rameria; chaudronnerie; arămiu,

I. Arbur — Arendă. 15

ie, ii, adj., cuivr^, cuivreux, de couleur de cuivre; arâmos^ oasă,
oşi, oase, adj., cuivreux.

Arbur, arbur e, sm., {mac, rom, arbore); L. arbor, oris, f., it,
albero, arbero; esp, arbol; port, arvol, arvor, arvoro; prov, arbre,
albre; fr, arbre.

Arc, sm., arcuri, pi. f. arc, ressort, eintre; L. arcuş; it, esp,
port arco; prov, arc; fr, arc, arche; alh, hark; arcul ochiului
iris; - arcar, sm., L. arcuarius; it arciere, arciero; esp, arquero;
port. archeiro; prov, arquier; fr, archer; - arcaş ^ sm. archer;
arcidej, arcuşel, arcuşor, arcuţ, sm. dim., petit arc; - arcu^^;
sm., * Ii. arcuceus; archet ; - arcuesc, ii, it, i, vb. 3; = L. arcuare;
it. archeggiare; esp. port. arquear; prov, arcelar; fr. arquer;
arcuire, sf. cambrure, courbement; - arcuitură, sf. courbure.

Arcă, sf., arce, pi., L. arca, it esp. port, arca; prov, archa,
arqua; fr, arche; pol, arka; caisse, coffre, bahut (v. Arch. E. 2. 242).

Arcer, sm., arcere, pi. f. fusil ă aiguiser; du L. acies se.
ferri; it acciaro (acciarino, acciajuolo) meme signif., cfr. it acciajo,
acciale; venit azzale; esp. acero; vport, aceiro; nport. q,(}o; prov,
nfr. acier; vfr, acer; BL. aciare, aciarium, acuale, dont âussi
isl. ocâlib, nsl, ocel, ocal, ocelj, serbe ocal, acal, ocilo, cech. ocel,
wa^y. ac^l, vhaU. ecchil, mhoM. eckel, ngr, aT^dh, rom, oţel
(du vsl, ocâlt).

Ard (arz), arsei, ars, arde, vb. 2; L. ardeo, arşi, arsum,
ardere; it ardere; esp. port, arder; prov, ardre; fr. seulement le
part. ardent et le subst. ardeur; bruler, cuire, griller, incendier,
hâler; - ardeiu, sm., ardeiuri, pi. f., d'une forme * L. ardivus;
Capsicum annuum; poivre rouge; cfr. usturoiu aii de tistulare;
ardere, sf. action de bruler, brulement; - ars, sm. brtil^, brftle-
ment; - arsător^ adj., brftlant; -arsătură, sf. briilement, bilîlure;
- arsoiu, adj., d'un type * L. arsonius; brâlant, ardent, chaud;
arsură, sf., it, prov, ardura, arsura; brulure; - arşiţă, sf., d'un
type * L. arsicia; ardeur, chaleur, braise, hale; cfr. it arsiccio
brul6 = arsiccius.

Ardic, vb. v. aret.

Arendă (orendă, orîndă), sf. bail, ferme, cabaret afiferm^;

>

H. rendita; esp, prov, renta; fr, rente; esp, arriendo, arrenda-
miento; port arrendamento ; prov, arrenda (renta, renda); nsl
8erhe, ni8se,pt russe, pol,, magy. arenda; pt russe aussi oranda;
du L. redditum, pi. reddita — ad reddita (de reddere) Ies choses
rentr^es, revenu; BL. arenda praedium in censum seu rendam
datum; a lua in arendă prendre en ferme; - arendez ^ ai, at, a,
^^- 1; BL. arendare; esp, port, arrendar; fr. arrenter; russe

16 L Artt— Ann&.

arendovatb; magy. arendalni; affermer, donner — prendre k ferme;
arendar {orendar, orindar)^ sm. fermier, tenancier surtout d'lui
cabaret; pt rt^sse randar; - arendare, sf. action de donner, de
prendre & ferme; - arendat (orvndaş)^ sm. fermier, mătayer; magy.
arendaş; - arendării (orindărU)^ sm. afforage; - arendator (orinda-
U>r)j sm. fermier; it arrendatore; esp. arrendador, arrendatario;
port. prov. arrendador; serbe pol. arendator; ri48se arend&torB;
arendătorie (orînddtarie), sf. (y. C. G. § 1467); affermage.

Arăt, vb. V. dreg.

Argint, sm., arginti et arginturi, pi. f., L. ai^entum; U. vesp.
vport argento; friul. ariint; prov. fr. argent; alh. argjant, aig-
jent; le pi. arginţi monnaie d'aiţ[ent (v. Pum. Gr. 81); - argintar
sm., L. argentarius, argentarium; it. argentario, argentajo, argen-
tiere; esp. argentario, argentero; prov. fr. argentier; - argintărie,
sf., L. argentaria; it. esp. port. prov. argentaria; fr. argenterie;
alb. argjantsinS, ergjentsirS; - argintiu, adj., * L. argentivus =
argenteus; argentin ;- ar^mto^, adj., L. argentosus; contenant de
Targent; - argintuesc, ii, it, i, vb. 3; argenter; - argintuire, sf.
action d' argenter.

Arie, sf., L. area;* it. aja; esp. era, area; port, eira, area;
ccU. era; prov. eira; fr. aire, are.

Ariciu, sm., L. ericius; it. ricco; esp. erizo; port, ericio, ouriţo;
prov. herisso, hirisso, erisso; vfr. Wri90n, eri9on, ire9on; nfr.
h^risson; angl. urchon; aZ&. irikj; le pi. arid a aussi la signifi-
cation de javart, malandres, gale, aretes; cfr. esp. arestin, fr.
arStes de arista; - aricesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl.; a se arid gagner
le javart (des chevaux); - ariceală, sf. javart, mules, malandres;
aridre, sf. action de gagner le javart ; - aridtură, sf. javart, &c.

Ariete, sm., L. arias, etis; it. ariete; esp. port, ariete; prov.
arieth, aret; b^lier; le mot populaire est ft^ftec = vervei.

Arin {anin), sm., L. alnus; it. alno, (ontano, amedano =
alnetanus); esp. alno, alamo (negro); port, alamo, alemo (peuplier
et aune); fr. aune; - arinaş, sm., alnus glutinosus; - ariniş, sm.
= L. alnetum; it. ontaneto; venit, onaro; fr. aunaie.

Afină, sf., L. arena; it. esp. prov. arena; port, area; fr. arene;
sable; le mot populaire est le slave năsip; - arinos, adj., L.
arenosus; it. esp. port, arenoso; cat. prov. arenos.

Arm, sm., armuri, pi. f., L. armus; sard, armu; vfr. ars;
quartier de devant, cuisse, cuissot, gigot, paleron ; - armur, sm.,
* L. armulus; ^paule d'un animal; - armurar, sm., armurare, sf.
âpaulure; chez St. D. aussi Epizootie.

Armă, sf., L. arma - orum; it. arma, arme; esp. port. prov.

I. Armăsar— Ascult. 17

irma; fr. arme; crfft. anne; - armar (almar)^ sm. armoire; L.

irmarium; U, esp, port. armario; prov. armări; vfr. aumaire,

irmaire; nfr. armoire; nsl. serbe orman, ormar; pol. almarya;

:ech. armar, almara, almef; magy. almariom; ngr. aQfiaQi; nhall.

almer; - armaş^ sm., * L. armaceus = armiger; pr6vdt; - armăşd,

3m. huissier (v. Ur. 1. 48); - armâşie, sf. pr6v6t6 (v. Ur. 2. 273);

arm, ai, at, a, vb. 1; L. armare; it. armare; esp. port. prov.

armar; fr. armer; -armare, sf. armement; - inarmez^ ai, at, a,

vb. 1; L. inarmare; armer, âquiper, munir, foumir, approvisionner;

înarmare, sf. armement, 6quipement, &c., inarmare bumdui (C. C;

§ 838, 1480), dotation de la terre(campagne); - intrarmez, ai, at, a;

vb. 1; L. interarmare; armer; - iw^rarware, sf. armement.

Armăsar, sm., L. admissarius se. equus (Lex salica arm^-

saritis); it emissario; cheval entier, etalon.

Arminturi, sf. pi., bâtail; L. armenta-orum; b^tail; it. ar-

mentato troupeau de betail; tirol it. armenta vache, veau; friul.

armente, ormento idem; cfr. aib. aljemistra instruments de labour;

(v. Max MuU. 212).

Aron, sm., L. armn, aron; it. aro; esp. aron, yaro; fr. arum;

harha lui Aron Arum maculatum; esp. barba de Aaron.

Arţar, sm., L. acer-eris; it. acero; vesp. asre; nesp. arce;

port, acer; cat. ars; le fr. arable, prov. esrabre, erabre, est une

concretion de a^r — arbor.

Arunc, ai, at, a, vb. 1; L. abruncare, eruncare; jeter, lancer,

rejeter, objector, pousser; a arunca ochii undeva porter ses re-
gards vers q. endroit; a se arunca asupra cuiva tomber sur q.;

aruncare, sf. action de jeter, lancer, &c.; - aruncat, sm., arur^
cate, pi. f., jet, rejet, projection; - aruncător, adj., subst., jetant,
lanşant; - aruncătură, sf. jet, coup.

Aşchie, aşchie, aştie, sf. Mat, chicot, ^charde, copeau ; L.
assula, ăstuia (astla, ascla); esp. astilla; port. acha; prov. cat.
ascla; neap, asca; prov. astela; vfr. astele; nfr. attelle (pour
âtelle); alb. aşk6; -aschiuţă, aşchiuţă, sf. dim. •

Ascult, ai, at, a, vb. 1; L. auscultare (ascultare); it. ascol-
tare, scoltare; cat. escoltar; vesp. ascuchar; nesp. escuchar; port,
escutar; prov. escotar, escoutar; vfr. escolter, ascouter, escouter;
nfr, ^couter; prSter Toreille, ouîr, entendre, 6couter, ob^ir; a
asculta pre cineva de tablă faire reciter sa le9on ă q., a asculta
cuiva j pre cineva ^ L. auscultare alicui, aliquem; - ascultare, sf.
action d'^couter, ob^issance, &c.; a da auscultare, it. dare ascolta,
^couter q., ob6ir k q.; - ascîdta;t, sm., ascultate, pi. f., L. auscul-
tatus; ^couter, entendement, ob6issance,&c.; - ascultător, adj., subst.,

2

18 L Ascund— AstftzL

4coutant, ăcoutenr, &c.; L. auscultator; U. ascoltatore; esp. es-
cuchador; part, escutador; prav. escontaduer; fr. ^couteur; - (âscuI-
Uturăf sf. âcouter, ob^issance, &c.

Ascund, nsei, ns, nde, vb. 2; cacher, c^ler, recâer; L. abscondo,
di (didi), ditum (consum), Sre; U. ascondere, nascondere, (in-ab-
scondere); esp. part, esconder; cat. escondir; prav. escondre (es =
dibs); ' ascundere, sf. action de cacher, ftc.;- ascuns, sm., as-
cunse, pi. f. action de cacher, ^tat d'une chose cach^; in-prin-
pre-subt ascuns en cacbette, clandestinement , â la d^robâe; a
juca d' ascunsele jouer aux barres; - ascunsaare, ascunsătoarcj sL
c2Lc}iQtte\ ' ascunsurâ , ascunsâturd, sf. action de cacher, &c.;
ascunsătar, adj., subst., L. absconditorius — absconditor; cachant
rec^lant, rec^leur.

Ascut {ascut poiu* acut), ascuţii, ascuţit, ascuţi, (ascute),
vb. 3; du L. acutus, (acuş); = L. acuere; U. aguzzare; esp.
aguzar; part. aguţar; prav. agusar; fr. aiguiser; BL. acutiare;
aiguiser, repasser, tailler en pointe, rendre pointu, empointer;
ascuţeală, sf. aiguisement; - ascuţime, sf. acuit^;-ascM|tre (ascu-
tere), sf. action d'aiguiser, &c.; - ascuţiş, sm. trancbant, taillant;
ascuţit, part. adj., pointu, piquant, perţant, aigu, grSle (voii);
ascuţit, sm., ascuţituri, pi. f. tranchant, taillant, fii, pointe,
piquant ;- asoi^l^Yor, adj., subst., it. aguzzatore; esp. aguzador;
aiguisant, affilant, ^mouleur; - ascuţitoare, sf., esp. agazadera;
part. aguzadeira; pierre ă. aiguiser, queux; - ascuţitură, sf., it.
aguzzatura; esp. part. aguzadura; aiguisement.

Asemene, adj. & adv., aseamăâfi yb., y. samăn.

Aspru, ă, i, e, adj., L. asper; it. aspro; esp. part. aspero;
prav. aspre, asprieu (asprivus); vfr. aspre; nfr. âpre; alb. aşpere;
âpre, dur, rude, austere, rigoureui, cru, revSche, vif, violent;
aspresc, ii, it, i, vb. 3; = L. asperare; rendre âpre, &c.;
alb. aşperoig; a se aspri devenir âpre, rude; a se aspri la ci-
neva brusquer, rudoyer q; - aspreală, sf. âpret6, rudesse, durete,
rigueur, incl^mfince, s6y^rit6 ; - osprie, sf., asprime, sf., âprete;
asprire, sf., action de rendre âpre, &c., âpret6; -asprişor, adj.*
L. aspriciolus; un peu âpre, &q.; - aspri^ară, sf., Asperugo;
aspritor, adj., subst., rendant âpre, dur, rude, aplaneur, aplaigneur;
aspriu, adj., * L. asprivus; prav. asprieu; - înăspresc, ii, it, i,
vb. 3; rendre âpre, rude, dur, aigre; it. inasperire, Înăsprire;
cfr. L. exasperare, esp. part. exasperar, fr. exasp^rer; a se in-
ăspri devenir âpre, rude, aigre.

Ast (ăst), pron. d6m. v. ist.

Astăzi, adv. v. zi.

I. Astup— AşteiTi. 19

Astup, vb. V. stupă. — Asud, vb. v. sudoare.

Asupra, pr^p., L. ad supra; it. sopra, sovra, sovro, sovresso;
9^. port. prov. sobre; vfr. sovre, sore, seure; de asupra = L.
uper, vit & vfr. sor, nfr. sur; pre de asupra au dessus, en
essus, par dessus, l^gărement, ă vue de pays; a întoarce ceva
zai cu asupra rendre qch. avec usure; - supăr, ai, at a, vb. 1;
tre ă charge — de trop, gâner, importuner, d^ranger, incommo-
er, tourmenter, molester, impatienter , harceler, fâcher, mettre
. en peine, peiner, obs^der, offenser; a se supăra se d^piter,
e formaliser, s'embarasser, se piquer, s'offenser, se vexer; du L.
nperare; t;i^. soprar; nit superare; esp. sobrar etre de trop — d
Tharge, importuner; port. sobrar, sobejar; prov. sobrar; (v. Mikl.
îl. 48); a se supără îndată pendru nemică prendre la mouche;
upărăcios, adj., gănant, importun, fâcheux; - supărare, sf.
Lction d'importuner, &c.; - supărător, adj., genant, importun,
âcheux; r asupresc, ii, it, i, vb. 3; contrarier, affliger, pros-
per, opprimer, oppresser, faire tort; (cfr. injosesc de jos — in jos
= w josum)\ - asuprecdă, sf. oppression, affliction, tourment;
xsuprelnic, adj., oţţiessit; - asuprinţă, sf. oppression, contrainte;
xsuprire, sf. action d'opprimer, &c.; - asupritor, adj., subst.,
oppresif, oppresseur; - asupritură, sf. oppression, &c.

Asurzesc, vb. v. surd. — Afa, adv. v. şi.

Aşez, vb. V. ş6d.

Aftept, ai, at, a, vb. 1; L. adspectare (exspectare) ; it. as-
pettare; attendre; a se aştepta, it. aspettarsi, s'attendre; nu m^
xştepteam la aceasta, it. questo non me Taspettava, je ne m'at-
bendais pas ă, celsL; - aşteptădune, sf., it. aspettazione, attente;
aşteptare, sf. action d'attendre, dXtente; - aşteptător, adj., expec-
tant, expectatif, attendant; - aşteptătură, sf. attente.

Agtern, ui, ut, e, vb. 2; L. adsterno (asterno), stravi, stra-
tiun, ere; it. stemere; ^tendre, d^plier, d^ployer, staler, ^pandre,
jeter, r^pandre, faire le lit - le coucher; a aşterne pre hărtie
minuter; - aştemător, adj., subst. , ^tendant , &c. ; - aştemătură,
sf . action d'^tendre , &c. ; aşternut sm. , aşternuturi , pi. f. coucher,
lit, 6trein (= stramen); - straiu, sm., straiuri, pi. f., L. stragu-
lum; couverture, housse, vetement, habillement, hd^yit; - străişor,
străiu}, sm. dim., petit habit; - strat, sm., straturi, pi. f. couche,
gîte, lit, planche, sediment, ^trein|, crosse de fusU; L. stratum;
it. strato; esp. port. estrade; jprot;. estrâ (= estrat); fr. estrade;
alb. strat; a aşe^a in straturi stratifier; Vit. strada, esp. port.
estrada, vfr. estr^e, ngr. (fTQccra chemin pav6, rue, du L. strata
SC via; - strătuşor, sm. dim., petite couche, &c.

20 I. Atât— Aur.

Atât, ă, ţi, te, adj., adv., da L. ad tantum; it. cotanto,
vesp. atanto, prav. aitant, vfr. itant de aeque tantum? (v. Dia
D. 1. 143); it esp.port. tan to; fr. tant de tantum; le fr. autanl
de cditid tantum; -^atât — căt, atât — incăt =^2Lă tantum — quantun
— in quantum, autant que; tot atăt (atăta) tout autant; cu atâ
mai muU d'autant plus; cam atăta plus ou moins, tant plus qn
moins; intr' atăta tellement; intr' atăta — imcăt au point, ă, m
tel point -que; atătea ori tant de fois; - atătuţ, atătuţa, dim
* L. tantuceum pour tantillum — tantulum; aussi peu.

Ating, atinsei, atins, atinge, vb. 2; L. attingo, igi, actum
Sre; it attignere; prov. atanher; fr. atteindre; effleurer, frayei
friser, frdler, toucher; a se atinge toucher, regarderq., confiner
concemer ; a se atinge de anticiper , empi^ter, entreprendre sur
a atinge pre cineva foarte tare piquer au vif q. ; - atingător, adji
touchant, concernant, piquant, mordant; - atiiigere, sf. actioi
de toucher, frdlement, rapport, &c. ; - atinsătură, sf. attouchemeiit
frdlement, rapport, offense.

Atunci, atuncea, adv., lors, alors; L. ad tune (tum ce); istr^
tunce; it dunque, dunche, adunque; prov. dune, adonc, adonca^
adonx; vfr. dune, done, donques, adune; nfr. done; vesp. estoM^
estonz, estonzas (ex tuncce); vport. entonces (in tuncce); W
enton ; npg. entâo (in turn, in tune) ; de atunci dâs lors, depuwi
pre atunci alors, h, ce temps-lâ;. '

Aţă, sf., L. acia; fii, filet, filament, fibre, ligne; aţa îimk
le frein de la langue; - aţişoară, sf., dim.; - aţos, adj., filamenteui
filandreux, fibreux.

Atîţ, vb. V. tăciune.

Au, conj. L. aut; it o, od; esp. o, u; port. ou; cat. 6; pro^^
o, oz; fr. ou; au — aw, L. aut — aut. '

Aâd (aiiz), ii, it, i, vb. 3; L. audio, ivi & ii, itum, ire;
it audire, udire; esp. oir; port. ouvir; prov. auzir; vfr. oîr; nft
ouîr; se aude le bruit court; - gwî^, sm., atmiri, pi. f., L. a«
ditus, us; ouîe (sens), entendement; - aw-erire, sf. action d'ouîTi
ouîe; - aujsit, sm., auzite, pi. f., L. auditus, us; it udito, uditej
esp. oido; port ouvido; prov. udita; fr. ouîe; ouîr, entendement,
ouî-dire; - auisitor, adj., subst., L. auditorius ; prov. auditor,
auzitor; ^contant, auditeur.

August, sm., L. Augustus se. mensis; it esp. port. agosto;

cat. agost; prov. agost, aost; vfr. aoust ; nfr. aoftt ; alh. gost, goust.

' Aur, sm., aurari, pi. f., L. aurum; it oro (auro); esp. oro;

port. ouro; vcat prov. aur; fr. or; alb. ar; - aurar, sm., L. aura-

rius; orpailleur ;- awrtXnc, sf., L. aurăria; objets, marchandisos

I. Austru— Balţ. 21

1 or; - aurd, adj., * L. aurellus pour aureolus (v. M; M. C. 10);
wic, adj. dim., * L. auricus = aureus, d'or (v. Alex. B. 1. 53;
. 67); - auriu, adj., * L. aurivus = aureus; d'or; - auresc, ii, it,
vb. 3; dorer; - aurire, sf. action de dorer, dorure.

Austru , sm. , L. auster ; it esp. port. austro ; prov. austri ;
r. auster.

Avere, s. v. am — ave. — Avînt, vb. v. vînt.

B

Baie, sf., tăi, pL, bain, baignoire, mine, miniere; selon Diez
). 1. 45 du L. hajae pi.; mais it bagno, esp, bano, port, banho,
yrov, banh, bain, fr, bain de bcJ/neum; cfr. vsl. bănia, nsl serbe,
usse banya, bulg, bani>, alb, banja bain; pol, bănia baignoire,
ain; cech, bânâ baignoire, mine; turc bana bains Seaux chatides
atureUes et Ies endroits ou ils se prerment; vhaU, wanna,
Âall, wanne, BL. banna caisse; (v. Mikl. SI. E. 14; Dief. D.
roth. 1. 158); - băiaş, sm. mineur, ^tuviste, baigneur; magy.
tanyasz mineur; - băiez, ai, at, a, vb. 1; = it bagnare; esp.
lanar; port, prov. banhar; fr, baigner; a se baia se baigner
V. M. M. C. 35, 119); - băiare, băiere, sf. action de baigner,
le se baigner; - băiesc, băiesesc, adj., băieşeşte, adv., h, la ma-
dere des mineurs.

Băiez, ai, at, a, vb. 1 ; Clever, nourrir, soigner ; du L. bajulus
wrteur, ML. custos, pa^dagogus (v. Diez D. 1. 45); cfr. port.
îajular flatter, caresser; it baila, balia, prov, baylla, bayla,
'om, d. Gr. baila nourrice; ngr, ^aCa^ fiayCa nutrix (v. D. C);
ielon Mikl. SI. E. 14 d'un verbe hypoth^t. vsl, baiti, nsl, bajiţi
^mmmam praebere; - băiat (băiet), sm., * L. bajulatus; pupille,
ttourrisson, garson; - băietan, sm. gar9on d'âge moyen; - băietoare,
rf. nourrice (L. B.); - băieţandru, sm. gar9on d'âge ţioyen;
iăietd, sm. petit garţon; - băieţesc, adj., en garţon; - băieţime,
sf. Ies garţons en g6n6ral; - băieţoiu, sm. grand gar9on.

Balţ, Ulţ (ghilţ), sm. lacet, lacs; L. balteus cemture; it esp,
PoH. balteo bandrier; it. balza bordure, frânge, precipice, balzo
^^mdissemewt ; esp. balza banmere, balzo noeud; port. balsa,
balza Tmie vive, bammere, balso cable; bresc. balsa bord, entra-
^% qmue cFune robe; ferrare balz tortis de paiUe; parm. balz

22 I. Barbă— Baston.

bord; piem. baltia brandUUrire; reggiano belza entraves; - băi|ez.
ai, at, a, vb. 1; barioler; a se băUa se barioler; - ftiX^arc, sf.
bariolure; - hălţat, part., adj., bariol^ bigarre; L. balteatus; c£r.
it balzano, balzana, prov, bausan, vfr, bauţant, nfr. balzan:
cal hălţat cheval balzan; - băUătură, sf. bariolage; - băltesc , ii,
it, i, Tb. 3; relâcher, d^roidir; a se bălţi se lâcher, se relâcher;
cfr. it balzare sauter, rdxmăir, parm. baltar crUAer (v. Diez
D. 1. 49); - băltire y sf. action de relâcher, &c. ; - băltit, part.
adj., lâche, relâch6; o fringhie băltită une corde relâchăe; - băh
titură, sf. relâchement.

Barbă, sf., bărbi et barbe, pi., L. barba; it. esp. part. prov,
barba; fr. barbe; - barbăchie, sf. grande vilaine barbe, barbon,
vieux; cfr. it, barbaccia; - barbarie, sf. barbon, &c.; - bărbioară,
bărUşoară, sf., * L. barbiciola; it. barbicciuola; - bărbt^oară,
sf., * L. barbuciola; - bărbiţă, bărbuţă, sf. dim., it. barbuccia,
barbuzza; - bărbie, sf. barbe, soiis-barbe, menton double, menton,
fanon; bărbie de urechie bont de Toreille; - 6{Xr&oi«*, sm., hăr-
boae, sf., it barbone; esp. fr. barbon; grande barbe, homme â
grande barbe; - bărbos, adj., * L. barbosus; barbu; - barb, sm.,
L. barbus ; it. barbo, barbio ; esp. port. barbo ; fr. barbeau (bar-
bellus); nhcdl. barbe; - bărboae, sf. barbue, poisson; - hărhun,
sm. barbue (poisson) ; it venit, barbon ; serbe barbun ; ngr.
(inaQţjbTtovvi ; - bărbat, adj., subst., male, masculin, homme male,
mari; istr. berbâz homme; L. barbatus; it. barbate, barbuto;
esp. port. barbado, barbudo; cat. prov. bărbat, barbut; fr. barbu
(barbutus); alb. varvat animal mole; - bărbătesc, adj., * L. barbatiscus;
masculin, male, xiril; - bărbăteşte, adv., en homme, virilement;
bărbătoae, sf. femme - homme; - bărbătuş, sm., * L. barbatuceus
(sans sens diminutif) ; male (seulement des animaux) ; - bărbăţd,
sm., * L. barbatellus pour barbatulus ; petit homme, petit mari,
mari ch^ri; - bărbăţie, sf. virilit6, yigueur, bravoure, valeur,
vaillance ; - bărbăţime, sf.. Ies hommes males en g^n^ral ; - îmbărbătez,
ai, at, a, vb. 1 ; relever le courage de q., encourager, enhardir; a s'im-
bărbăta s'^vertuer; -imbărbătare,sf. B,ctiou d'encourager,&c. -bărbier
(bărghier), sm., ML. barbarius; it barbiere, barbiero; esp. bar-
bero ;port. barbeiro ; cat. barber ; prov. fr. bărbier ; ngr. fX7taQfA7t€Qrjg\
serbe berberin ; magy. barbely ; turc berber ; nhaU. bărbier ; bărbieresc,
adj., de bărbier, en bărbier; - bărbieresc, ii, it, i, vb. 3; esp. port
barbear; ngr. itmaQfiTTeQl^o) ; bărbierie, sf., it barberia,.barbieria ; esp,
cat. barberia ; port. barbearia ; prov. barbaria, barbairia ; fr. barberie.

Baston , sm. , it. bastone ; esp. baston ; port. bastâo ; prov.
basto, baston; fr. baton; ngr. fiTia^ftovn; selon Diez du BL.

I. Bat— Bat. 23

>astuin, diteUa, sdla, sagma; peut-@tre un mot de la langue
^om, vulg,, dont it. esp. port, basto, prov. vfr. bast, nfr. bât;
'^. bastire, vesp. prov. bastir, fr. bâtir ; cfr. vgr. ^aaxa^siv
ippuyer, 6tayer, fidara^ porte-faix ; - bastonaş, sm. dim., petit
[>âtoii; - ba§că, sf., baste, pi., souterrain, votite, magasin, bastion;
It. bastia, bastione; esp. bastion; port, bastiao; fr. bastion, bastille; '
nhaU. bastei; pol. baszta (dont le rom. bască).

Bat, ui, ut, e, vb. 2; L. batuo (bato, batto), ui, 6re; U.
battere ; esp. batir; port, bater; prov. batie (part, batut); fr.
battre; nsl. serbe batati; a hate la ocM ^clater, paraître aux
yenx; a haie in verde tirer sur le vert (couleur); a bate ferul;
it. batter il ferro; bate vintul il fait du vent; a bate un berbec
châtrer un b61ier; a bate o eapă (armăsarul) couvrir (jument);
a se hate se battre, frayer (des poissons) ; a' şî bate joe se jouer
de q., se moqfler', - batere, sf. action de Mttre ; - bâtadu , adj.,
subst., batteur, batailleur; - bătaie, sf., L. battualia (battalia);
it. battaglia ; esp. batalla ; port. prov. batalha ; friul. batae ; fr.
bataille; - bătăiaş, bătăieş, hătăleş, adj., subst., batteur, batail-
leur ; - bătăios, adj., it. battaglioso ; esp. batalloso ; - bătălie, sf.,
= b&taie; serbe batalija pugna; - bătăiuşcă, sf. dim., de bătaie,
= it. battagliuzza ; - bătător, adj., subst., it, battadore', batti-
tore ; esp. batidor ; port. prov. batedor ; battant , batteur ; - bătă-
toare, sf. battoir; - bătătură, sf., it. battitura; esp. batidura;
port, batedura ; coup , meurtrissure , cor (au pied), parcage, trame;
bătăuş, adj., subst., batteur, batailleur; - băteală, sf. (aussi
vatălă pour văteală), trame, marche du metier de tisserand,
souriciere; hdg. vatali, pi., marches du metier de tisserand;
băt-dişte, sf. parcage des animaux; - bătătoresc (bătăturesc), ii,
it, i, vb. 3; parquer ; - bătătorire, sf. action de parquer ; - bătu-,
cesc (bătogesc), ii, it, i, vb. 3 ; = it. bataccMare, esp. batojar,
port, batucar; battre, frapper, mortifier, amollir; a se bătuci se
mortifier ; - bătiudre, sf. action de battre, &c. ; - abat , ui, ut, e,
vb. 2 ; d^toumer, d^voyer, rabattre, d6river, tourner ; it. abattere;
esp. abatir; port, abater; prov. abatre; fr. abattre; a se abate
se rabattre, d^river, s'^carter, se d^toumer, enfreindre, violer;
abatere, sf. action de d^toumer, &c. ; - abătător, adj., d6toumant,
&c.;- abătătaare, sf. gîte, station; - desbat, ui, ut, e, vb. 2;
abattre, d^clouer; it. disbattere, dibattere, fr. d^battre; - des-
haltere, sf. action d'abattre, &c. ; - răsbat, ui, ut, e, vb. 2 ; passer
par, percer, p6n6trer, traverser; - r^&ofere, sf. action de percer,
8m5. ; - sbat, ui , ut, e, vb. 2 ; L. ex-batuere ; battre bien, percer,
passer par la passoire, par le tamis, rabattre, fouiller; it. sbat-

24 I. Bibtli— Ben.

tere; pn>v. esbatre; vfr. esbattre; nfr. s'^battre; a se sbate se
d^attre, se d^mener; (Alex. B. 2. 21, se sbătea la stniil);
sbaiere^ sf. action de percer, Ac. ; - ftrtbat, ui, nt, e, Tb. 2; L.
axtra-batuere; it. strabattere; percer, passer par.., p^n^trer, tra-
verser, franchir, fouler ; - străbatere y sf. action de p^n^rer, &<:.

Bitrfn, adj., snbst., vieiL vieux, yidUard; L. reteranus; it.
esp. port, y eterano ; friul. vedran ; fr. v^ran ; isir. betăr, betăra;
alb. Yjetere ; un bătrin de bun (de moşie), vieil heritage de bien-
fonds; - bătrinatiCy adj., * L. veteranaticns; yieillot; - bătrhid,
bătrinior (bâtriior), bătrimd, adj. dun.; - bărrinesc, adj., d'un
Tieux, comme un yieux; - bătrineşte, adv., en Yieni, &c.; - bă-
trineata, sf. snrtout le pi. bâtrinete, yieillesse; - hătrkdcă, sf.
vieillotte; - bătrinicias, adj., nn peu yieui; - bătrinifne, sf. vieil-
lesse;- &^nnt^, sm., * L. veteranicins, Erigeron; - imbătrinesc,
ii, it, i, vb. 3; vieillir, devenir vieux, rendre vieui; - imbătrinire.
sf. action de yieillir; - imbătrirdtorj adj., yieillissant.

Beală, sf. (bală); L. belua; if. belva; animal, bâte feroce,
monstre; beală spurcată animal iinmonde (injure).

Beată (bată), sf., bete, pi., ceinture, lisiere, bande, rabat,
poignet, Epaulette; L. vitta; it. vetta; esp. port. beta; esp.prov.
veta; fr. v^tille (=vitticula); a da pre bete jţw^c cineva se de-
barasser de q. ; a da pre bete afară prendre au collet et mettre
dehors; - betiţă, sf. dim., petite lisiere, &c.

Berbec, berbece, sm., belîer; L. vervex (verbex — berbex)-icis^:
ML. berbix; it. berbice; prov. berbitz, vfr. berbis, nfr. brebis;
nuiffy. berbecs moutofi; berbec bătut mouton; - berbecar, sm.
* L. berbicarius (vervecarius, ver'carius); prav. bergier; fr. ber-
ger; gardien des b^liers; - berbece!, berbecut, sm. dim.; - berbeleac
(berbdeag), adv., en bflier; a merge berbeleac marcher par j)ous-
sfe, par secousse; ^a berbdeac ă la pouss^ k la renverse; a se
da di a berbdeac faire la culbute; ^ imberbec, ai, at, a, vb. 1;
frapper, pousser comme im bâier.

Beşică, sf., L. vesica; it. vescica, vessica; esp. vejiga (vexîga);
port. bexiga; prov. vesiga, vezica, vesiqua, veissiga, veyshiga:
fr. vessie; «sZ. serbe beşika; aSh. pşikj6, fiskg; - beşicos, adj. =
L. vessiculosus; it. vescicoso, port. bexigoso; - beşicoiu, sm., it.
vescicone; - beşicuţă, sf. v6sicule; - beşic, ai, at, a, vb. 1; it. ves-
sicare; faire, flever des vessies; a se beşica se couvrir de vessies,
d'ampoules; - beşicare, sf. action de faire, d'flever des vessies, &c.;
beşicător, adj., esp. vejigatorio; it vescicatorio , vescicatojo; fr.
v6sicatoire; - beşicătură, sf. vesication.

Beu (beau), beui, b8ut, b6, vb. 2; L. bibo, bibi, bibitum,

I. Bine— Bland. 25

Sre; it. bevere, bere; esp. port, beber; prov. beure; vfr. boivre,
>evre, beire; nfr. boire; - bere, sf., port, beber; prov. beure; /r-
3oire; - hat (beat, pour b§t=bSut), bată, beţi, bete, part, adj.,
lu L. bibitus, avec acception active; ivre, c.-&-d. quelqu'nn qui
I bn ; cfr. vesp. beudo, beodo, nesp. bebedo, port, bebado ; - beut^
3in., it beuta, bevuta, bibita; esp. bebido; port, bebida; le boire;
băutor, adj., subst. =L. bibitorius; i^. bevitore; esp. port, bebe-
dor; prtyv. bevedor, beveire; vfr. beveor; nfr. buveur; - h&utură,
sf., it. bevitura; esp. bebetura; boisson; - băituricd, sf. dim.; -
beţie, be}ivie, sf., * L. bibitia; port, bebedice; ivrognerie; - beţios,.
heţin, hetiv, adj., buveur, ivrogne; - heţivler (pour beţivar, beţi-
vlar), adj., subst., ivrogne; cfr. esp. beblado; - îmbit (pour
imb&ut), ai, at, a, vb. 1; enivrer; esp. embeodar, jw>r^. embebe-
dar ; a se imbăta s'enivrer; - imbăare, sf. action d'enivrer;
imb^tător, adj., enivrant; - desbit (pour desbSut), ai, at, a, vb. 1;
d^senivrer; - desb^tare, sf. action de d^senivrer; - desb^tător, adj.,
d^seniyrant.

Bine, adv. v. bun.

Biserică, sf., L. basilica {vgr. fiatfdixij sc. iftod); rom.d.Gr.
baselgia (baseilgia); i^n'basericbe; (Basilicse prius vocabantur
Begum habitacula, unde et nomen habent... Nunc autem ideo
divina templa BasUicce nominantur, quia ibi Begi omnium Deo
cultus et sacrificia offeruntur; Isid. H., 1. 15, c. 4, sect. 11);
bisericaş, sf. pretre; - bisericesc, adj., eccl6siastique, religieux,
spirituel; - biserice^te, adv., eccWsiastiquement ; - bisericime, sf.
etat eccl6siastique ; - Msericos, adj., religieux, d^vot ; - bisericuţă,
sf. dim. = L. basilicola.

Bivol, (ghihol), sm., L. bubalus ; it. bufalo, bufolo, (bubalo) ;
esp. port, bufalo; port, bufaro; prov. bubali, brufe, brufol; fr.
buffle; vsl. hjvoVb; nsl. btdg. bivol; rtisse bujvoli, bujlo; pol.
baw(^, bujwol; cech. buvol; serbe bivo, bivola; ma^y. bival, bivaly,
bial ; alb. bual, bul ; ngr. fiovfiah ; rihaU. Buflfel ; - bivdar, sm.
gardien de buffles ; - bivolărie, sf. stable k buffles ţ - bivola^, sm.
bufBetin ; bivoliţă, sf. une buffle ; nsl. btdg. bivolica ; russe bujvolica;
pol. bawolica; cech. buvolice; alb. bualiţe, buaţS, buliţ6; - Uvolost
adj., en buffle, comme un buffle.

Bland, adj., L. blandus; it. esp. blando; doux, benin, affable,
caressant, facile, docile, traitable, apprivois^ ; - blăndeaţă, sf. sur-
tout le pi. blăndete; L. blanditia; it. blandizia; esp. blandicia,
blandeza ; port, blandicia ; fr. blandices, pi. (employ^ encore par
Chateaubriand); - blăndişor, adj. * L. blandiciolus pour blandi-
cellus; - blăndu\. adj., * L. blanduceus; esp. blanducho; - brăn-

26 I. BttsUni— Boll

dusă, brMufă, (pour bUndnşa), sf., Prmrala; Galanthus niyalis;
Colchicnni autumnale; - taiMiiaesc, ii, it, i, vb. 3; L. blandiri;
it. blandire; esp.prov. blandir; /r. blandir (yieui); radoueir, cal-
mer, apaiser, flăchir, ramener q., priver, dompter; a se imtlâmi
se radondr, s^apprivoiser, ftc. ; - imUdfuirej sf. action de radou-
eir, Ac. ; - imUdnsitor, adj., calmant, apaisant, &c. ; - inMănzitura.
sf. radoncissement, ftc. .

Biăstâm, blăstămâi, blăstămât, blăstimi, vb. 1 ; it biastem-
mare, bestemmiare, biasimare, biasmare; nM%. d. Gr. blastemmar;
cai. nesp. part. blasfemar; vcat. vesp. blasmar; esp. part lasti-
mar; vcat. blastemar; prov. blasfemar, blastenjar, blastemar,
blastomar, blastimar, blasmar; vfr. blasmer; n/r. blasphemer,
blftmer ; ngr. filcurqnjfm (filagnjfmy D. C.) ; vd. vlaspimijati
vlasfimljatî, rlasfimisati, vlasvimisati, vlasTimisorati, rlasimisati;
du L. eedesuistique blasphemare (gr. picurgnjfA^) ; - Uăstămy sm..
blăstămuri, pi. f. blaspheme; it. biastemmia, bestemmia, rom,
d 6^r. blastemma, esp. port, blasfemia, lastima, prat?, blaspheme,
blasphema, blasteinhs, vfr. blastenge de blcLsphenUa; it biasimo,
biasmo, vesp. blasmo, prav. blasme, fr. blame de blasphemum
(fiUiifqnjfUfVj adj.); -Utl^Mfiiar^, sf. action de blasphemer;- &/(3i5^
tămJUarj adj., snbst., blasph^mant, blasphânateor; it bestemmia-
tore, biasimatore; esp. part, blasfemador; prav. blasphemador,
blasmador; - blăstămăţesc, adj., de coqnin, en ooqnin, vilain; -
Uăstămăţie, sf. vilete, coquinerie, d^bauche, libertinage.

Boară, hară (bură), s. v. abur.

Boafă, sf., has, sm., haase, pi. f. testicule, rognon; it prav,
borsa; esp. part, bolsa; vfr. borse; nfr. bourse; alb. mbolje, pi.
(testicules) ; pal. bolza baurse; tons ces Tocables se rattachent au
BL. byrsa, bursa, vgr. fivQifa peau, cuir.

Bobletic, adj., sot, niais, nigaud, simple; d'un type halhaH-
cus de balbus; esp. bobatico meme acception que le ram.; esp,
part, bobo niais, ftc.; prav. balbt=6aZ6u5; - biMetide, sf. niai-
serie; - bobleţ, adj. dim., un peu sot.

Bobeteaâ, s. v. botez.

Boce, sm. (boace, voace); L. vox - vocis; it. Toce, boce; sard,
boxe (x=/r. j); esp. port, voz; prov. votz, voutz; fr. voix; -
bocesc, ii, it, i, vb. 3 ; crier, lamenter ; a se bod s'6crier, pleurer,
se lamenter, se plaindre, g6mir; cfr. serbe nsl bociţi se rixari;
bocet (pour bocit), sm. cri, lamentation; - bocire, sf. action de
crier, ftc.; - bocitor, adj., subst., criant, plşurant, pleureur; - bo-
citoare, sf. pleureuse, prefixe; - badtură, sf. lamentation, &c.

Bolt, sm., balfă, sf., L. bulbus; it. esp. port bulbo; fr. bulbe;

L Boltă--Bou. 27

)osse, enflure, flevure, tuberciile, loupe ;- 6o?/o5, adj., L. bulbo-
;us; it esp, port, bulboso; fr, bulbeux.
Boltă, sf. V. holb, vb.

Bostur, ai, at, a, vb. 1; d^vaster, d^peupler (v. Ur. 5. 135);
i'un type * L. vastulare de vastare; - hosturare, sf. action de
i^vaster, devastation; - bosturător, adj., subst., d^vastant, i6-
peuplant, d^vastateur.

Bot, sm., botuHy pi. f. museau, muffle, gueule, groin, bou-
toir, bee, bout, pointe, d'un primitif L. hotum, dont bottdtAs;
cfr. fr. boudin, boudine, bonder, it botto, botta, mU. butt, esp.
port, bote, fr. botte (coup), bout; - bot-gros, sm. gros-bec, pin-
son; Mngilla coccothraustes ; - botniţă, sf. museliâre; - botuşor,
sm. dim., petit museau, &c. ; - bos-influ (bos-unflu) pour bot-influ,
ai, at, a, vb. 1 ; boufifer, bonder, faire la lippe, la moue ; mant.
piac. bode'infi; ferrare budenfi; piem. botenfi, borenfi; npr. boud-
enfla, boud-oufla, boud-ifla; fr. boursouffler (pour boud-souffler,
avec souffler); - bosinflare, sf. action de bouffer, &c.

Botez, ai, at, a, vb. 1; L. baptizare {^amC^w); it. battez-
zare; esp. bautizar; vport. boutizar; nport. baptizar ; ^rov. batejai*,
Ijathegar; fr. baptiser; - botez, sm., botezuri, pi. f., esp. bautizo;
bapteme ; - bobotează, sf. 6piphanie, jour des Bois ; reduplication
de botez, pour ainsi dire re-botez; ce n'est pas une composition
du vsl. bogt Dieu et de botează, comme Mikl. SI. E. 15 le croit
selon Eliade; - botezare, sf. action de baptiser; - botezat, sm.
baptâme; - botezător, adj., subst., baptisant, baptiste; Săntul Joan
botezător St.-Jean Baptiste.

Bou, sm., boi, pi., L. bos-bovis; it. bue (pi. buoi), bove;

esp. buei, buey (boy, boi); port, boi; prov. bueu, bou, buou,

bov; fr. boeuf; boul Z)owww?wi. Cantharis unctuosa, la brebis

du bon Dieu, oiseau de St. Luc; - boar (bouar), sm., L. boarius;

it. boaro; esp. boyero; port, boeiro; prov. bovier, boveir, boyer;

fr. bouvier; - boiastră, sf. vache (mauvaise); v. Pan. Sp. A. 2. 44;

boscuţă, sf. vache de montagne; cfr. L. bucula, it buessa, prov.

boacca; - boulean (bourean), sm. dim., petit boeuf; - bour, sm.

<iiui., * L. buvulus ; (selon LB. et d'autres du L. bos urus, mais

pour un mot populaire ce compost serait par trop savant, et

puis cet animal est toujours design^ par le mot slave zimbru);

bour a seulement Tacception de marque, signe, armoiries, et

comme la marque de la Moldavie est une tâte de boeuf, on a

applique le nom de Tanimal â la marque en se servant d'un

diminutif; (v. Ur. 1. 78, 116; 2. 14, 31; Arch. B. 1. 258);

^rd, sm. dim., petit boeuf; lima9on; (sans doute ă. cause de

28 I. Brăcie— Braţ.

ses antennes en come); - bousor, hauţ, sm. dim., petit boeaf,
imbour (imbourea)^ ai, at, a, vb. 1; * L. imbuvulare; marquer,
stigmatiser, fl^trir avec la marque de la tete de boeuf ; (Ies cri-
minels âtaient anciemiement stigmatises avec la marqne du pays) ;
imbourare, sf. action de marquer,- &c.

Brăcie, sf. ceinture d'une culotte, lacet, aiguillette; d'une
forme * L. bracia pour bracea (braceus) de hrtmi pantalon;
it. braca, pi. brache, brachesse, braghesse; Urol it bragher;
vmU. bragMer; hresc. bragher; mU, bragh^e breteUeSy ceinture
d'tme culoUe, esp, port. braga; prov. braya, braga; vfr. tifr,
braie (lange); alb. brekS; ngr. figaxl; vsl. bracina, bracin^b vestes
sericae ; - brădnar, sm. ceinture d'une culotte ; - îmbrac, ai, a, a,
vb. 1; habiller, vSfcir, revetir, gamir, endosser, monter, plaquer,
tai^isser (une maison"^ ; a se imbrăca s*habiller, se vetir, se revetir,
prendre qch. sur soi, se charger de qch. ; - imbrăcare, sf . action
d'habiller, &c. ; - îmbrăcăminte, sf. pi. employ^ comme singulier;
(ane. imirăcămhît, m. sing.); vetement, habillement, habit;
unbrăcat, part. adj., habill^ ; prov. braccat qui porte des braies;
îmbrăcat, sm. habillement ; - imbrăcătiiră, sf., habillement ; - des-
brac, ai, at, a, vb. 1; d^shabiller, d^pouiller; prov. desbraiar;
desbrăcare, sf. action de deshabiller; - desbrăcat, sm. idem ; - des-
brăcâtor, adj., d^shabillant; - desbrăcătură , sf. d^pouillement.

Brăncă, sf. bras, pied de devant, griffe, serre, patte, pouss6e,
coup, choc; BL. brânca; it. vesp. nesp. vport. prov. brânca;
prov. branc, m.; fr. branche; (sous Tacception i'erysipelej etrat^
guiUon des chevaux, le rom. brăncă est le ngr. figdxvia^ Pq^X^^
enrouement, vgr. ^qayxog enrouement, esquinancie) \ brănca ursului
Lycopodium clavatum, Heracleum sphondylium, ît. brancorsina,
cat. esp. brânca ursina, prov. brânca orcina; a da brand pousser
q. ; a umbla pre fertfwci marcher ă. quatre pattes = it. branconi,
branciconi ; a se pune pre brand se coucher ă plat ventre ; brăncufă,
sf., it. brancuccia ; aussi Sisymbrium ; - brăncesc, îmhrănc (imbrăn-
cesc), ii, it, i, vb. 3 ; pousser, heurter, renverser q. ; a se brand—
imbrănd se pousser, se battre, se chamailler ; brăndre, imbr., sf.
action de pousser, &c. "brăndtură, îmbr., sf. choc, heurt.

Brăndufă (brînduşă) s. v. blănd.

Braţ, sm., braţe, pi. f., L. brachium; ît. braccio, brazzo;
mii. brazz; venît. brazzo; sard. camp, brazzu; esp. brazo; port.
braţo ; prov. bratz ; vfr. brace, nfr. bras ; - brăţare, sf., L. bra-
chiale; it. bracchiale; esp. brazal; port. braşal; fr. brachial, adj.,
brassard, bracelet; - brăţîsor, sm. dim., * L. brachiciolus pour
brachiolum; - brăţoiu, sm., it. braccione; - brăţos, adj., avec un

I. Breb— Bucă. 29

bras pleîn, fort; - hrăţuţ, sm. dim.; - imbrăţiŞez, (imbr&ţoşez), ai,
at, a, vb. 1; it. imbracciare, abbracciare; esp. port. embrazar,
abrazar; prov. abrasar, abrazar, embrassar; fr. embrasser;-- m-
hrăţişare, sf. action d'embrasser; - imhrăţişător, adj., embrassant;
inibrăţişătură, sf. embisassement.

Breby sm., it. bevero; vesp. befre; nesp. bibaro; fr. biâvre;
angl. beaver; vhall. bibar; nhall. biber; vsl. bobrx, bebri, bibrB;
rxisse bobrrB;^oZ. b6br, bobra; cech. bobr; nsl. breber, dabar; serhe
dabar; lith. bebrus; tous ces mots sent identiques avec le L. fiber;
le rom. breb procede direct, du vsl. bebri.

Brebena (breabenă), sf., L. verbena; it verbena, berbena;
esp. port. verbena; fr. verveine; - brebenel^ sm. dim.

Brumă , sf . gel^e blanche , frimas ; L. bruma ; it. esp. port.
prov. bruma ; cat. broma ; fr. brume ; alb. broum, brumS, brimS ;
brumar, sm., * L. brumarius se. mensis; fr. brumaire; novembre;
hrumărd, sm. dim. octobre; - brumariu, ie, adj., gris; oae
brumarie brebis k laine grise; - brumos, adj., esp. brumoso;
prov. brumos; fr. brumeux; - brumează, bruma, brumat, bruma,
vb. impers. 1; ii fait de la gelăe blanche; - brumare, sf. action
de faire de la gel^e blanche.

Bucă, sf., buci, pi., joue; L. bucea; it. bocea; esp. port.

prov. boca (bouche); fr. bouche; (ii n'y a que le rom. qui

a gardă le sens primitif du L. bucea); aXb. boukS pain; buca

şezutului fesses; osul bucilor pommette; - bucălat, adj., = L.

bucculentus; bouffi, joufflu, fessu; - bucos, adj., joufflu, bouffi;

bucată, sf., buMii et bucate, pi., morceau, piece, tron9on; = L.

buccea ; it. boccata ; esp. port. bocado ; fr. bouchăe ; pt. russe

bukata, russe bukatka, bukaşka, pol. bukat, bukatu rmrceau,

piece; tot intr'o bucată tout d*une piece; le pi. bucăţi signifie

seulement des morceaux, pieces, tandis que le pi. bucate a Tac-

ception speciale de mets, nourriture, grains en general; cămpul

OII bucatele le champ aux bl6s; bucate de dulce mets de viande;

bucâtură, sf. morceau, bouchăe; - bucăturică, bucăturiţă, sf. dim.,

petit morceau; - bucăţe, sf. dim.; bucăţele pL, * bucatella; - bu-

(^{d, sm., bucăţeluşă, sf., bucăţică, sf. dim.; - bucătărie, sf.

cuisine; - bucătar, sm. cuisinier; - bucătăreasă, bucătăriţă, sf.cui-

siniere; - bucătărese, ii, it, i, vb.3; faire la cuisine; - bucătărioară^

sf. dim., petite cuisine; - bucăţesc, bucăţelesc, ii, it, i, vb. 3;

Daorceler, couper en pieces; cfr. esp. bocadear; - bucăţire, bucăţdire,

sf. action de morceler; - buchisesc, ii, it, i, vb. 3; battre sur

Ies fesses, rosser; - buchiseala^ sf. râcl6e. (pop.); - buchisire^ sf.

action de battre sur Ies fesses, &c.; - imbuc, ai, at, a, vb. 1;

30 I. Badum— Bon.

it. imboccare; eap, part, embocar; fr. emboucher; emboncher,
avaler, manger, joindre, conjoindre, assembler, mettre ensemble,
emboîter, aboucber; a se imbuca s'emboucher; - îmbucare, si
action d'emboucber, &c.; - îmbucătură^ sf. boucb^, morceau, con-
jonction; - imbucăturesc, ii, it, i, vb. 3; manger par boncb^,
becqueter, ab^uer; - imbucăturire, sf. action de manger par
boucMe, &c.

Bucium (bucin), sm., buciume, pi. f., buccine, chalumeau,
corps creux, rouleau; L. bucinum; it. bucino; fr. buccin; ii.
bttccina; esp. port, bocina; prov. buccina, bozina; vfr. buisine;
nfr. buccine; vsl. buksina; mhall. bustne; nhaU. posaune du L.
bticina; a cănta cu buciumul jouer du chalumeau; - bucium, al
at, a, yb. 1; L. buccinare; it. buccinare; jouer du chalumeau,
sonner de la trompette, trompeter; - buciumare, sf. action de
jouer du chalumeau, &c. ; - budumător, adj., subst., jouant du
chalumeau, joueur du chalumeau; - budumătură, sf. fanfare; - bu-
dmş, sm., Gonium maculatum; (le nom vient de la tige qui est
creuse); - sbucium, ai, at, a, vb. 1; remuer, mouyoir, agiter;
a se sbuduma se d^battre, se d^mener; - sbucium, sm. remue-
ment, mouvement, agitation; - sbuciumare, sf. action de remuer,
&G.\ " ^mdumătură, sf. remuement, mouvement.

Buhă, buhnă, bufnă, sf., L. bubo, onis; esp. buho, port.
bufo; chat huant, hulotte, huette; dans le mot esp. port. nous
voyons Tinfluence du vhaU. buf et huf mais le mot rom. a du
se foimer sous Tinfluence des vocables slaves buka bruit, mu-
gissement, buhati, buhmUi mugir; cfr. le rom. buhaiu taureau
et butor (oiseau aquatique) avec le ru^se pt. russepd. bugaj, buhaj
taureau; bufniţă, sm. dim.

Bumbac, sm. coton; L. bombyx, vgr. fiofifiv^ vers ă sole;
it. bambagio, bambagia, mil. bombas, mgr. fiafAfidxiov, ML. bam-
bacium, ngr. finafiTtdxi, nsl. serbe pamuk, bumbak, magy. pa-
muk, pamut, turc pambouq — coton; russe bumaga jpapier ; le
vocable rom. est le nsl. serbe bumbac du turc pambouq.

Bun, ă, i, e, adj., L. bonus, a, um; it. buono; esp. bueno;
port, bom (boa, f.); prov. bo, bon; fr. bon; bună-oară, bune-ori, adv.
du L. bona hora, bonis horis; it. in bun'ora ; eh bien, par exemple;
bun, sm., bunuri, pi. f., L. bonum, bona, pi.; esp. buena; bien,
avoir, fortune ;- bun , sm., bună, sf. grand-p5re, grand'-mke;
(cfr. en fr. bon papa tour grcmd'pere, en wAoZ?. beste Voter dans
certaines contr^es pour Grossvater); stră-bun, sm., stră-bunăj
sf., z= extra-bonus-a, bisaieul, bisaieule; (cfr. port, tresavo);
bunic, sm.; bunică, sf. grand-pere, grand'-mere; bunid, pi. aieuls;

I. Bură— Buză. 31

mnătate, sf., L. bonitas-atis ; it bonită,, bontît, bontade, bontate;
,sp. bondad; pofi. bondade; prov. bonţat; fr. bonle; - huneaţă^
if. bont^, '^'L. bonitia ; esp. bonicia ; prov, bonessa, boneza ; - bunicei,
mnişoTy bunuţ, adj. dim., assez bon; - bine, adv., subst., L. bene;
/. bene ; esp. bi^n ; port. bom ; prov. ben ; fr. bien ; bine este^
Li. bene est; să vă fie de bine, L. bene vobis; a bine cuvvnta^
L bene conyentare=benedicere ; a bine face, L. benef acere; a bine
m^ L. benevolere, bine (bună) voirea, L. benevolentia ; - binişor
idv. dim., assez bien = it. benino ; - imbun, (imbunez) ai, at, a,
?b. 1 ; = it. imbonire ; prov. abenar ; apaiser, adoucir, calmer,
kranquilliser, fiB,tieT;'imbunare, cf. action d'apaiser;-iinbunătăţe8C,
ii, it, i,vb. 3 ; abonnir, am^liorer, m^liorer, remettre ; - imbunătăţire,
sf. action d'amâdorer, &c.; - imbunătăţitor, adj. am^liorant ; - risbun,
ai, at, a,vb.l; revaloir, r^criminer, repousser, revancher, venger;
a* si r^buna de cineva tirer, prendre vengeance, se venger de q. ;
a s^ r^buna se rassăr^ner (du temps) ; cfr. it. bonaccia , esp.
port. bonanza, prov. bonassa, fr. bonace calme de la mer; alb.
biinaţS eaime de Tair; r^bunare, sf. action de revaloir, &c.;-r^
hrnător, adj. revalant, &c.

Bură, s. V. abur.

BOrete, sm. bureţi, pi., L. boletus; it. boleto; cat. prov.
bolet; 6ponge, champignon ; - buretar, sm., L.boletarius; Spongier;
buretos^ bureţos, adj. spongieux, fongueux; bureţd, sm. dim.; - bu-
reţiu, adj., * L. boletivus; comme une Sponge.

Buric, sm., L. umbilicus; it bellico, bilico, umbilico, om-
bilico, ombellico; esp. ombligo; port. embigo, umbigo; prov.
ombelic, umbelic, embelic ; umbrilh, emborilh, embonilh, ambonilh,
^mhongol (ufnbUiculus); vfr. bouline (^ wmfriZiwws); nfr. nombril
(pour lombril = Tombril i. e. umbUictdus; buricul degetului bout
du doigt; buricul Vinerii Saxifraga, nombril de V6nus; - buricos,
adj., ombiliqu6;- buric, ai, at, a, vb. r6fl. \\ a se burica grimper;
it hUicare mettre en ^uilibre (au fig.) , r^fl^cliir sur qc. ; - buricare,
sf. action de grimper ;- ftwrioo^, part. adj., L. umbilicatus; it om-
belicato; fr. ombiliqu6.

Buză, sf., levre; nesp. bezo, buz levre, beso baiser, buz baise-
♦>*am; vesp. beizo baiser; port. beizo levre, beijo baiser, buz
haise-main; prov. buss baise-main; cUb. bouzS levre; it bacio,
tird it bos, cat. bes, prov. bais, fr. baiser; pol. buzia bomhe,
fxiiser; arab. vulg. bâsa, b6sa baiser; tous ces vocables peuvent pro-
^enir du L. ftasiwm, baiser. Ies rapports de bomhe (levre) et de baiser
se touchant de preş dans beaucoup de langues ; cfr. le L. osculum de
^) oris, le rom. guriţă petite bouche, baiser de gw:ii=gcia;^bueăilă,

82 L Ca— Cad.

bu£fUă, sf. Wvreux, lippu ; - ftw^ro^, adj., Wvreux, lippu; esp. be-
zuăo; port. beizudo;-few^^w, adj., adv., de front (v. Pan. P. V. 23);
&U;8^^, adj., ady., de front; a pune patru caii bueiş mettre quatre
chevaux de front ; - bujsişor, sm. dim., Cymbidium ; buzişoarâ, sf.
petite 16vre ; - bueos, adj., comme des levres, en lâvres ; - buzerese,
ii, it, i. vb. 3; tromper, c-ă-d. parler beaucoup des levres (v.
Cod. Dial.) ; - buzerire, sf. action de tromper.

C

Ca, adv., conj., comme, pour, en, en quality de, k titre de,
tel que, environ; du L. qua (se. ratione); rom, d. Gr. ca (= que,
comme); ca cum (litt. qua quo modo) comme si; ca §e (qna
sic), comme, quasi; cfr. prov. consi, cossi, nprov. coussi quo
modo sic; ca la, environ^ k peu preş; comme cowjonction ca doit
toujours etre accompagn6 de la conj. să (L. si) et le verbe se
met toujours au aubjonctif; ca să que ; se cade ca şcolerii să
asculte ii convient que Ies 6coliers (^content) ob^issent.

Că, conj., que, parceque, done, comme quoi; du L. quod,
quid; istr. che; it. che, ched, esp.port.fr. que, prov. que quez,
aU>. kje ; apres că on emploie toujours Vvndicatif; im% pare bine
că şcolerii ascultă (litt. ii me parait bien) je suiş content que
Ies ăcoliers ob^issent; fiind că, pentru că, cu toate că puisque,
quoique; - adecă, {adică, adecăte, adecătele), conj., du L. ad quod;
savoir, c'est-k-dire, done; - dacă, conj. du L. de ad quod (quid); U.
dacch^; si, en cas que, pourvu que, quasi; cfr. nsl. serbe dake,
dakle ergo; dacă e aşa sil est ainsi, si tant est.

Cac, ai, at, a, vb. 1; L. cacare; it. cacare; cat. esp. port.
prov. cagar; - caca, sf., it. caeca; esp. port. prov. caca; alb. kak8;
căcădos, adj. ; - calcare, sf. ; - căcărează, sf. ; căcărez^ sm. crotte
de brebis, de ch^vre; - căcărd, sm., it. cacherello; - căcăţd, sm.
dim. ; - căcărie, sf., it. cacaria ; - căcat, sm., it. cacata; - căcător^
adj., subst., it. cacatore; - căcătură, sf., it. cacatura.

Căciulă, s. V. cucă.

Cad, căzui, căzut, căd^, vb. 2 ; L. cado, cecidi, casum, ere;
it. cad6re; esp. caer; port. cabir; cat. caurer; prov. cazer, chazer;
vfr. caer, chaer, chaoir, cheoir ; nfr. choir; - tomber, d^choir, fal-
loir, manquer, r^fl^chir, rejaillir, retomber, succomber, p^rir,

I. Cadă— CaL 33

'âcrouler, tr^ucher ; a se cade convenir = L. cădere in ; se cade
[ convient, il est s^ant, biens^ant = esp. cae bien; cum se
ode comme il faut, en rdgle, fam, d'importance; a se cade cuiva
ppartenir, convenir ă q. ; a cade in partea cuiva tomber en
artage ă. q., 6choir ; - cădere, sf. chute, renversement, convenance,
lertinence, ^uitâ; - câdindos, adj., esp. port, cadencioso; con-
enable, biens^ant; - câdvnfă, sf. convenance, biens^ance, &c.; it.
adenza; esp. port, cadencia; fr. chance (pour ch^ance); - caz,
m., cazuri, pi. f., L. casus; it. esp. port, caso; ca/t. prov. fr.
las; - căzămmt, sm., căzăminte, pi. f. convenance, biens^ance,
ic.; it. cadimento; vesp. caimiento; port, cahimento; - căzător,
idj., tombant, ruineux, &c.; - căzătură, sf., esp. caedura; chute,
îulbute, ruine ; căzătură se. de vită (v. c. m.) animal maigre,
naiade; - căztU, sm., it. caduta; esp. caida; port. cahida, queda;
'M. cagguda; prov. căzuta, chaeguda; fr. chute; - precăde (prea-
3ade) se, precăzd, precăzut, precăd^, vb. imp. 2; L. praecadSre;
il convient par pr6f6rence; ^ precădere (preacăd^re), sf. pr6f6rence,
priority ; - scad , scăzui , scăzut , scăd^ , vb. 3 ; L. ex-cad6re ; it.
scădere; prov. eschazer; vfr. escheoir; w/r. ^choir; esp. descaer
decaer ; port. descahir, decair; prov. descazer (de-ei-cadere — decă-
dere);— baisser, diminuer, rabaisser, rabattre, r6duire, dăduire,
soustraire, retrancher, se raccourcir (^toflfe), se rapetisscr, remettre,
d^p^rir, se retirer, dăcroître , faillir, amender (prix) ; zUde scad
Ies jours baissent; apde scad Ies eaux baissent; - scădere, sf.
action de baisser, diminuer, &c.; fără scădere sans diminution,
sans deduction, ă la rigueur ; - scăzămtnt, sm., it. scadimento ; esp.
descaecimento , descaimiento ; rabaissement, remise, d^chet, d^
perdition, escompte, refaction; - scăzător, adj.,baissant, diminuant,
k^r, - scăzătură, sf. diminution, dMuction, &c.

Cadă, sf. cuve; L. cadus; m.; vgr. xdâog; cfî*. vsl. kads, f., nsl.
serhe kada, f., russe kadB, f., cech. kâd', f., pol. kadz, f., bulg.
kact, f., magy. kâd, ngr. xccâi, xdâog, alb. kâde; - cădar,
sm. tonnelier; - cădărie, sf. tonnelerie; - cădăţue, cădişoară,
căduliţă, căduţa, sf. dim., petite cuve.

Caia, sf., căiele,ţl., d'un typeL. clavella pour davula (clavus);
clou de fer ă cheval ; it. chiavello ; port. cavilha, chavelha, chavelho ;
catesp.prov. clavel; nsl. serhe 6avel, 6avla, Savao ; Vit chiavo, chiovo,
chiodo, esp. clavo, prov. clau, vfr. clo, nfr. clou de clavus.

Căîne, sm., v. cane.

Cal, sm., cai, pi., L. caballus {xa^uiXriq); it. cavallo; espi.
caballo ; port. cavallo ; cat. caball ; prov. caval, cavalh ; fr. cheval,
cavale (caballa); alb. kalj, kalje; - călare, adj., adv., ciMriy pi.

3

84 I. Călămări— Călcăiu.

k cheval, k cheyaachons, k califoiirchon ; BL. caballarius; it, ca-
valiere; esp. caballero; port. cavalleiro; prav. cavalier, cavallier,
cavayer; fr. cavalier, chevalier; alb. kaljouar eques; - călăraş.
sm. cavalier; - călăresc, adj., it. cavalleresco; cat. caballeresc:
esp. cabaUeresco; en cavalier; - călăreşte, adv., cavalierement;
călăresc, ii, it, i, vb. 3 ; etre— -aller — mooter ă cheval ; - călărd,
sm., călărea^ă, sf., alb. kaljores; cavalier, femme cavalier; - călărie.
sf. ^uitation, cavallerie; it. cavalleria; cat. esp. caballeria; pori.
cavallaria; prov. cavalaria, cavalayria; fr. cbevalerie, cavalerie;
alb. kaljeri, kaljouri, laljori; cdl de călărie cheval de selle.
călărime, sf. cavalerie ; - călărire, sf. action de monter a chevaL
călărit, sm. idem ; - calărilor, adj. , subst. , montant ă chevaL
csly^lUqt;- călăritură, sf. cavalcade; - cd^t«, căloiuj sm., it. ca-
vallone ; esp. caballon ; grand cheval ; - călul^, sm. petit cheval.
călti§ (scăiuş), sm. petit cheval, chevalet, sillet, baillon ; - cătuşă, sf.,
cavale (j^^^^) i ~ căluşel, sm. petit cheval ; le pi. călttşei jeu d'an-
neaux k cheval; - căluşor, căluţ, sm., it. cavalluccio; - incalic,
ai, at, a, vb. 1; monter ă cheval; * L. in — caballicare; tt
cavalcare; esp. cabalgar; p(yrt. cavalgar, encavalgar; prov. ca-
valguar, cavalcar, encavalcar; fr. chevaucher; - incălicare^ sf.
action de monter ă. cheval ; - incălicat, sm., incălicată, sf.« idem,
anssi coupe^tete (jeu); - incălicătură, sf. action de monter ă cheval.
descalic, ai, at, a, vb. 1 ; '^^ L. dis-caballicare ; it. discavalcare, sca-
valcare; esp. cat. descabalgar; port. prov. descavalgar; descendre
de cheval, descendre, mettre pied ă terre ; - descălicare, sf. action
de descendi'e de cheval, &c.; - descălicător, adj., descendant de
cheval; - descălicătoare, sf. descente de cheval, ^tape, abord;
descălicătură, sf., esp. descabalgadura.

Călămări, sf. pi. encrier, L. calamarium du vgr. xdlufwg, xo-
lafuÎQiov ; it. calamajo ; esp. prov. calamăr ; ngr. xalccfid^
{xaXaficcQMv); vsl. kalamars; pt. russe kalamar; cech. kalamâf;
pol, kalamarz; nsl. kalimar; magy. kalamaris; alb. kalamar.

Calc, vb. V. călcăiu.

Călcăiu, sm., călcâie, pi. f. (mac. rom. călcăniu) talon; L.
calcaneum (de calx-calcis) ; it. calcagno; esp. calcane, calcanal,
calcanar ; port. calcanhar ; - călţun (coHun) , sm. chausse, chaus-
sette, bas; d'un type L. calceo, onis = calceus; it. calzone; esp.
calzon; port. cal9âo; prov. causo; fr. chausson, cale90n; ngr.
xafrCdvux calceamentum (v. D. C.) ; Yif, calzo, calza, esp. calza,
port. cal9a,jprov. caisa, caussa, fr. chausse, ngr, uaq%^a, xdXxla
cale9ons, bulg. kalci, m. pL, kalcine, f. pi. chausses, nsl. serbe
kalcine caleţons, vhall. calizja, mhaU. golze, kolze, turc kalchin

I. Călcăîn— Calc. 85

haussettes — de calceus ; - căUunar^ sm., * L. calceonarius pour
alceolaritis; esp. calzonero; it calzolajo, calzolaro (calceolarim);
r. chaussetier (* caicearius); - călţunărie, sf., it calzoleria; esp.
lalzoneria; - călţunaş, sm. petite chausse, chaussette; aussi une
!spece de patisserie en forme de chaussette; - incalţ, ai, at, a,
^b. 1; L. in-calceare ; it calzare; esp. calzar; port. cal9ar; cat cal-
lar; prov. caussar; fr. chausser; - incăljeminte , sf. pL, employ^
îomme singulier (ane. incălţămînt, m. s.); L. in-calceamentum,
îalciementum; it calzamento; prov. calsament, chalsamen, caus-
lament; chaussure; - încălţare, sf. action de chausser, &c.; - des-
îalţ, ai, at, a, vb. 1 ; L. discalceare ; it discalzare, scalzare ; esp. des-
îalzar; jpor^. de8cal9ar; cat descalsar;^roe;. descaussar; /r. d^chaus-
jer; - descălţare, sf. action de dfchausser; - descălţat, part. adj., L.
iiscalceatus ; d^chauss^; "desculţ, adj., ML. discalcius pour dis-
idceatus; it. discalzo, scalzo ; esp. descalzo ; port. descal90 ; cat. des-
3als; friul. discolz; prov. descaus; jnc. decaus; hrr. deichaux; fr.
îechaux, d6chauss6; *[le verbe a scălcia ne vient pas, comme LB.
Pum. Gr. 36 et d'autres supposent , du L. evcakeare (cfr. la forme
a descălţa = de - ex - calceare) et ne veut pas dire Sculer,
toumer des souliers — mais bien egratigner^ meler, brouiller; v.
Sf. Diet Ies mots aufreiben, isausen; v. Cod. Diet le mot joue;
a sciUcia vienfr de căiţi 6toupe du vsl. klika trame ; a călţui,
călţăi , călţia , scălţia 6touper , tirer , arracher, 6gratigner]. *
C^ICj ai, at, călca, vb. 1; L. calcare; it. calcare; esp. port.
prav. calcar; marcher,, fouler, empi^ter, avancer, envahir, en-
freindre, d^roger, fausser, transgressor sur Ies droits de q.,
rompre, repasser, passer au fer, cocher (coq); ă se călca plisser,
se plisser; a călca jurămintul se parjurer; a călca in deşert
(desertum) se d^mettre le pied; a' şî călca pre inimă parler
franchement, librement ce que Ton pense; - călcare, sf. action
de marcher, &c.; - călcat, sm., idem; - călcător, adj., subst.,
L. calcatorius, călcător; it calcatore; esp. port. calcador; mar-
chant, foulant; -călcător, sm., călcătoare, sf., pressoir; L. cal-
catorium; it. calcatoja; port calcadouro; - călcătoreasă, călcăto-
riţăj sf. repasseuse; - călcătură, sf. , L. calcatura; it calcatura;
marche, trace; - incalc, ai, at, a, vb. 1; fouler, enf oncer, empi^ter;
incăkare, sf. empietement ; - incurc, ai, at, a, vb. 1; impliquer,
meler, empâtrer, embrouiller, embarasser, confondre; L. inculcare,
dans le sens m^taph. de meler, embrouiller; it. Încălcare m^me
acception, tandis que it. inculcare, esp. port. inculcar, fr. incul-
qiier ne s'emploient que pour designer Va^ticm de fouhr, faire
entrer de force inţellectuellement , d'inculquer dans le sens fran-

86 I. Calce— Cald.

ţais; a ineurca vorbe greceşti, L. inculcare graeca verba, Cic.
off. 1, 31, 111; a se încurca s'embrouiller, s'embarasser, s'engager,
s'^paissir (la langue), balbutier, h^iter; a se ineurca in vorbe
se conper dans ses disconrs; - încurcare j sf. action de meler, &€.
incurcător^ adj., snbst., embronillant, embrouillenr ; - incurcătură.
sf. embrouillement; - descurc, ai, at, a, vb. 1; * L. disculcare:
dăbromller, d^meler, ^claircir; - descurcare, sf. action de d^brouiller,
&c.; ' descurcător, adj., subst., d^brouillant, dăbronilleur; - des-
curcdtură, sf. d^bronillement ; - cuituc, sm., cuUuce, pi. f., oreiller,
grignon de pain; d*une forme diminut. L. culciticulum (culc'ti-
cnm) de ctdcita sac rembourr^ de plumes, crins, &c. de calcare
— inculcare; Yit coltrice pour cctdtre^ esp. colcedra, prov, cousser,
cesser de culcitra; Vit. coltra, coltre, r/r. cotre de cwfcVra ; Yesp,
port. colcha, pfov. cota (pour co/ta), t/r. coute, keute, quieute
(pour colte, coulte), nfr. couette (ane. orth. coite), angl. quilt
de culcta pour culcita; Vit, cuscino, esp. GOiin^port, coxim, ^rw.
coissi, fr. coussin, angl. cushion, vhaU. chussîn, nhaU. kissen
d'un dim. culcitinum, culctinum.

Calce (calcie, scalcie), sf., L. Caltha; it calta; Calendula,
Caltha palustris; souci; calce mică Ficaria ranunculoides.

Cald, ă, calzi, calde, adj., subst., L. calidus (caVdus); ii
caldo; esp. port. calido; prov. cald, caut; vfr. chald (chaut, caut):
nfr. cli2Luă\- căldicel, adj. dim.; -căldişor, adj. dim.; it. caldic-
cinolo;" căldură, sf., it. căldura; vit vesp. calura, fr. chaleur (de
calor-oris)'j - călduros, adj.; it. caloroso; es}). port. caluroso; fr.
chaleureux ; - călduţ, adj., it cal^ccio ; - căldare, sf. d'un type
L. caldaris, e, pour caldarium se. amum; BL. caldaria; it. cal-
dajo, caldaja, caldaro, caldiera; esj). caldera; port. caldeira; prov.
caudiera; fr. cbi2i,\iăiere;-căldârar, sm., it. calderajo; esp. cal-
derero ;port. caldeireiro ; fr. chaudronnier (de chaudron) ; - căMărărie,
sf., esp. caldereria; port. caldeireria, caldeiria; fr. chaudronnerie.
căldăroiu, sm., căldăroae, sf., it calderone; esp. calderon; port.
caldeirăo; fr. cha^jAron^-căldăriişă, sf., * L. caldaruciola pour
caMariolum; i^. caldajuolo, calderuola; petit chaudron, aussi^pi-
legia rt^i^am;- încălzesc, ii, it, i, vb. 3; chauffer, ^chauffer, re-
chdjiSeY'y'incăhlre, sf. action de chauffer, d'^chauffer ; - iwc^/^iY,
sm., iiem ;- incăUitor, adj., subst., chauffant, chauffeur ;-iw€(î/-
zitură, sf . ^chauffement, chauffage; - scald, ai, at, a, vb. 1; baigner,
gu^er; L. excaldare; it scăldare; esp. poţi. escaldar ; ^^^o?;. escau-
dar; r/r. escauder ; nfr. ^chauder; angl. scald; ^ scaldă, sf. bain,
eau de ^^mi*,- scăldare, sf. action de baigner; ^scăldat, sm., idem.
scăldător, adj., subst.; it. scăldat ore; baignant; baigneur, bai-

I. Cale— Cămară. 37

•neuse; - scăldătoare, sf. = it. scaldatojo; baignoire, bain; - seal-
lătură, sf. bain ; prov. escaudadura."

Cale, sf., căi, pi., chemin, route, trajet, voie, passe, voyage;
i. callis; istr. it calle, m.; calla, f.; esp. calle, f.; port, calhe,
.; ccUea rătăcită — rătăciţilor i. e. callis erratica — erraticorum
oie IcLCtee ; cu cede raisonnablement, ^quitablement, jnstement,
onvenablement ; fără cale h tort, mal, k faux, inconvenable-
aent, mal k propos; afară din cole extraordinairement, eitr^
nement, outre mesure, excessivement ; cole bună bon chemin,
)on voyage; a fi pre cale it. essere alia calla, callaja di q. ;
t pune pre cineva pre cole mettre q. sur la voie; a pune ceva
a cale mettre qch. en execution ; a pune pre cineva la cede
)ersuader, conseiller q. (surtout en mal) ; - călător, adj. subst.,
^assager, voyageur ; - călătoresc, ii, it, i, vb. 3 ; cheminer, voya-
ger, cfr. esp. callejear; - călătorie, sf. voyage, trajet, toum^e,
marche; - călătorire, sf. action de vovager, etc.; - calice, sf.
dim., sentier ; - călidoară , căUşooâră^ sf dim.

Călindar (cărindar), sm., L. Calendarium; it. esp. port, ca-
lendario; fr. calendrier; dans la langue pop. cărindar signifie
aussi le mois de Janvier; cfr. Ov. fast. 3, 99: nee totidem ve-
teres quot rmnc habuere Kcdendas; Mart. 1. 100: intra septimas
Kdendas — ou le mois de Janvier est sous-entendu.

Călţun, s. V. călcăiu.

Calv, adj., (seul. woo. rom.), L. calvus; it. esp. port, calvo;
prov. calv, qualv; fr. chauve.

Cam, adv., du L. quam = aHquam; passablement, m^dio-
crement, assez, bien, en quelque sorte, en quelque maniere, k
peupres; de o cam dată (litt. de uno (ali)quam dato), pr^alable-
ment, auparavaut, en attendant, pour le moment; cam aşa=
(ali)quam sic, k peu pres, comme ţa.

Camar, sm. homard, L. cammarus (xdfAfmQog) ; it. gambero;
esj). gambaro; port, camarao; vfr. jamble; nprov. jambre; ngr.

Cămară (cămară), sf chambre, tr^sorerie; L. cămara, ca-
mera {xafjbccQa); it. camera; esp. port, cămara; prov. cambra;
fr. chambre; vhaU. chamara; mhaTl. kamere, kamer; nhaU. kam-
mer; vsl. nsl. serhe magy. kamara; vsl. kamora, komara, ko-
moTa (dent rom. comoară thesaurus v. El. Etr.) ; russe kamera,
kamora, komora; cech. komora; pol. serhe komora, kamera;
^^- ^fjuxga , xdfieQa ; alb. kamare fornix ; turc qamara.
^Mraş, sm. chambrier, tr^sorier; magy. kamaras; - cămară-
^1^1 sf. chambriere, tr^soriSre ; - căniăraşesc, adj., de la chambre du

40 I. Căntar— Cap.

ai, at, a, vb. 1 ; ensorceller, charmer, enchanter ; L. incantare ; il
incantare; esp. part, encantar; prov. encantar, enchantar; /r.
enchanter ; - incantare , sf . action de charmer, etc. ; - incăfMtor.
adj., subst., charmant, charmenr; - mcăntătură, sf. charme, &a
incâ/ntee, sm. charme; - descant, ai, at, a, vb. 1; * L. de-ex-
cantare; prov. deschantar; fr. d4s-en-chanter (de-ex-ineantare)'.
d^sensorceller, lever le charme; - descăntare, sf. action de lever
le charme, &c.; - descântător, adj., subst., levant le charme, &<*.
descăntătură, sf. d^sensorcellement; - descântec, sm. formule de
d^sensorcellement.

Căntar, sm. balance, quintal; it. cantaro, cantero, quintale:
esp. port. prov. quintal; nsh serhe kantar sta/tera", btdg, kLntar.
rtisse kantarrb, kontari» centenarium; ngr. xccvtccqi quintal, ba-
lance, x€VTavaQiov centenarium; alb. kantar, kandar balance:
arabe qin'târ, turc qanthâr balance, quintal; vserbe kantinarK
kantenarb numerus centenarius; vhaU. zentenâri; mhaU. zente-
naere; nhaU. zentner; tons ces vocables peuvent proceder du L.
centum — centenarium.

Cap — cap^t, sm.; capi, m. pi., capete, f. pi., L. caput, ca-
pitis; it. capo; esp. port, cabo; prov. cap; vfr. chief; nfr. chef:
tSte, chef, commencement, bout, extr^miW; le pi. capi — seule-
ment chefs = superieurs ; le pi. capete — tetes et capitaux ; — din
capăt du commencement; a o scoate la capă venir k bout; a
ieşi la cap, prov. issir a cap arriver au but; din cap in cap.
vfr. de chief en chief, du commencement jusqu'â. la fin; a ww'jf
scoate capete ne pas retirer son capital; - câpâtăiu, sm., câpâ-
tâie, pi. f., L. capitaneus; tâte, commencement, fin, bout, extre-
mity, chantier, chevet, oreiller; cfr. alb. kap6tel (capitaMs) che-
valet du bât; din câpâtâiu du commencement; fârâ câpătâiu
homme sans aveu, en haut-le-pied; a umMa fârâ câpâtăiu ba-
jauder; a da de câpâtâiu trouver la fin, r^ussir, parvenir; - că-
pâtâier, sm. chef de familie, surtout villageois ou honmie du peuple
payant la capitation; - câpâţd, sm., câpâţde, pi. f. petite tete,
petit bout; C capitellum pour capitulum; it capitello; vesp. cap-
diello; nesp. chapitel, caudillo; port, capitel, caudilho; prov. ca-
pitel, capdel; fr. chapiteau ; - cd^jpd(|iwtf , sf., tete, caboche, crane,
hare, pomme (de chou, &c.), pain (de Sucre), moyeu (de roue);
port, cabecinha; alb. kaptina hure; - câpâtinos, adj., gros de
tete, tetu; - descăpăţinez, ai, at, a, vb. 1. = it. decapitare,
esp. port, descabezar, fr. d^capiter; - descâpâţvnare, sf. decapi-
tation ; - câpeţealâ, sf. tStiSre, bride, filet ; - câpita/n, sm., * L.
capitanus ; ML. capitaneus ; it. capitano ; esp. căpitan ; port, ca-

I. Cap — Căpestru.

41

)itâo; prav. căpitani; vfr. chevetaine; nfr. capitaine; angl. cap-
;ain, chieftain ; nsh serbe kapetan ; rt^se kapitani ; pd. kapitan ;
tMgy. kapitâny; ngr, xanevavog^ xaTtiTccvog; alb. kapidan; turc
]apoudan; - căpităneasă, sf., it capitanessa; - căpitănie, căpe-
tenie, sf., prov. căpitănia; capitainerie ; privat, prince; lucru de
căpetenie Tessentiel, le principal, le point de Taffaire; de căpe-
tenie d'importance; - căpitdnic, adj., capital, principal, essentiel.
Hpciun (căpşun), sm., căpciună (căpşună), sf., * L. capitio, onis,
[cfr. capito, onis)\ capronier, capron; cfr. /r. capron', - căpuş, sm.,
"jăpuşă^ sf. dim., * L. capuceus, a; petite tete, oeil de vigne,
bourgeon, courson, jet, tique; cdh kSpuşS tique'^ unt de căpuşă
Oleum crotonis ; - căpuşor, sm., căpuşoare, pi. f., * L. capucio-
lum; - căpuţ, sm., it capuccio; esp, capuz; fr. cabus (dans chou-
cahus)\ - capăt, ai, at, a, vb. 1; venir ă bout de qch., recevoir, ob-
tenir, gagner, acqu6rir; it capitare; Yesp. port. cat prov. acabar,
vfr. achiever, nfr. chevir, achever sont de la meme source — caput; a
căpăta in mană obtenir en main, tomber en main ; am căpătat o scrir
soare, it. mi capit6 una lettera, j'ai reţu une lettre; - căpătare, sf.
action de recevoir, &c. ; - căpătat, sm. idem ; - căpătător, adj., subst.,
recevant, receveur ; - căpătătură , sf. acquisition , &c. ; - căpătuesc,
ii, it, i, vb. 3; acqu^rir, pourvoir, 6tablir; - căpătuire, sf. acqui-
sition; - căpuesc, incăpuesc, ii, it, i, vb. 3. r6c.; a se căpui —
încăpui s'acqu^rir, se pourvoir, se rattraper; *[ce mot est souvent
confondu avec inchipui de chip , qui a un tout autre sens] * ; - că-
puire, incăpuire, sf. acquisition; - scapăt, ai, at, a, vb. 1; tou-
cher ă la fin, tomber en bas, baisser, d^choir, aller en decadence,
perdre son credit -son bien, tomber en pauvret^, s'appauvrir, se
coucher (des astres) ; it scapitare ; prov. descaptar, descaptalar ;
nsl. serbe skapati perir (de Tit.); cfr. esp. port acabarse; - scă-
pătăciune, sf. (par erret^r scăpăciune v. Ur. 2. 275; 3. 53);
decadence, d^p^rissement, &c. ; - scăpătare, sf. action de toucher
a la fin, &c.; scăpătare soarelui coucher du soleil; - scăpătat,
sm. decadence, &c.; - scăpătător, adj., subst., baissant, &c.; -
scăpătătură, sf. decadence, &c.

Căpestru, sm., căpestre, pi. f. bridon, licou; L. capistrum
(de capessere — capere); it capestro; e^p. cabestro ; j9or^. cabresto;
prov. cabestre; vfr. quevestre; nfr. chevetre; alb. kapistal, ka-
pistran, kapistre ; pt. russe kapestra (sans doute du rom.) ; poâiă
de căpestru i. e. penna capistri = longe - căpestraş, sm. dim.,
petit licou; - incăpestrez, ai, at, a, vb. 1} L. in-capistrare; it
incapestrare ; esp. port. encabestrar; /r. enchevetrer; mettre le
bridon, le licou (v. Alex. B. 1. 28) ; - incăpestrare, sf. action de
mettre le bridon, &c.

J

t

^

>

^-

^

'."• ^

-M

'W

'^

%,

^

•c^

b^

■^

^

V

t*

^

^

t

^

\i N

I

s'.

42 I. Capră— Car.

Capri, sf., L. capra, ii. capra; cat. esp. port. prov. cabra;
/>. chevre; • căprar, sm., L. caprarius; it. capraro, caprajo; esp.
cabrero; port, cabreiro; cat. cabrer; prov. cabrier; fr. chevrier.
căprior, sm., căprioară, 8f. cbevreau, chevreuil, chevrette, chevron:
L. capreolus, capreola; it. capriolo, a, capriuolo, a, cavriolo, a,
cavriuolo, a; prov. cat. cabirol, a; vfr. chevrel; w/r. chevreuil;
alb. kaproulj; - căpriorii, sm. chevrons en g^n^ral; - căpriţă^ sf.
dim. de capră; aussi Salicomia herbacea; căpriţă arsă Salicome
calcin^; - căpriu (căpruiu), adj., * L. caprivus pour caprinus;
bnin; ochi căprii des yeux bnms; - căpruşor, căprişor, sm., Cy-
perus fuscus; - căpruţ, sm. cabri; - căpruţa, sf. biquet; - căpri-
foiu, sm., Lonicera caprifolium; it. caprifoglio; prov. caprifaelh;
fr. chevrefeuille.

Căpun, copon, dapon, sm., L. capo, onis (xaTieov); it. ca-
pone ; esp. prov. capon ; port, capao ; fr. chapon ; vhaU. chappo,
chappho; mhaU. kappe, kapun; nhall. kapaun; angl. capon; nsL
serbe kopun; bulg. kapon; russe kaplun'E; pol. kaplon, kaphm;
cech. kapomi ; ngr. xanoviy xanovvi; alb. kapon, kapoua; - căpotiaş
daponaş, sm. dim., chaponneau; - ciponesc, coponesc, daponesc,
ii, it, i, vb. 3. = it. caponnare, esp. port, capar, prov. caponar,
fr. chaponner, pd. kaplonii, kaphmic; - căponire, daponire, sf.
action de chaponner.

Car, sm., care, pi. f. (selon d'antres le pi. est carăl); L.
carrus, carrum; it. esp. port, carro ;^rot;. car, carre, char; fr. char;
angl. car; alb. karrS, kjerrS; ngr. xa^^or rheda (D. C); nhaU.
karren; - căran, sm. grand char, chariot; - cărăuş, sm. charretier.
cărăuşesc, adj., du metier de charretier, en charretier; - cărăuşie,
sf. charrois, charriage; cfr. esp. carruaje, port. carruagem=scarra-
ticum, carragium', ' caretă, sf., it. carretta; esp. port, careta; prov.
carreta; fr. charrette; angl. cart; russe pol. karreta; ngr. xa^^cTva;
nhdil. hav. karrete (v. Sclmi. 2. 322); - căretaş, sm. carossier, char-
ron =it. carradore, carrajo, esp. caxretero ;'Căretăşie, sf. charronage
=esp. carreteria; -căroiu, sm. grand char, chariot = i^. carretone»
esp. carreton; -căruţ, sm., căruţă, sf., *L. carruceus — carrucea; it.
carruccio; ml. seriemagy. karuca, it. carrozza , esp. carroza,por^. caroţa,
prov. carros, fr. carosse, alb. karoţS, ngr. xaqor^a - xaqom^a, mhaU.
karrosche, karrutsche de carrocea; cfr. L. carru^ca dont port.
chamia, prov. carruga, fr. charrue; - cărucean, sm. petit chariot
= it. carrozzino, esp. carrocin, port, carrocim; - cărucer, sm., U.
carrozziere; esp. carrocero, ca'rruajero; port, carrozeiro, carruageiro;
fr. carossier; ngr. xaQoz^^Qrjg; cfr. L. carrucarius; - cărucioară^
sf., cărucior, sm. dim., petit chariot; - căruţar, căruţaş, sm. =

I. cărăbuş— Care. 43

ărucer; - Cărare, sf. sen tier; itprov. carriera, esp. carrera, port,
larreira, carreiro, vfr. chaniere, quam^re, nfr. carriâre, Ueu de
'ourse, puis etendue de la course ă foumir de carrus — char —
lone proprement chemm carossable ; cărare pre cap raie des
îheveux; - cărăruşă (cărăuşă), cărăruţă, sf. dim., petit sentier.
îar, cărai, cărat, căra, vb. 1. = U, carreggiare; vcat. carrejar;
)esp, carreer; nesp. carretear; port. carretar; prov. carregar; fr.
îharrier, charroyer;— voiturer, transporter, traîner, porter, emporter;
% se căra se retirer, s'en aller, s'floigner; carâ-te-d'aici 6te-toi
rici, va-t-en; a căra la -in spinare transporter, porter sur le
ios;- cărare, sf. action de charrier, &g.; - căra^t, sm. charriage.
cărător, adj., subst-, it carrettiere, carradore; esp. carretero;iw>rf.
carreteiro; prov. carratier, charretier; fr. charretier; - cărăturâ,
sf. charriage; - căruţez, ai, at, a, vb. 1 ; it carrozzare; ngr. xccqot^svw;
aller en voiture; - căruţare, sf. action d'aller en voiture; • în-
carc, ai, at, a, vb. 1; charger, imposer, surcharger, ob^rer, sur-
faire; * L. in-carricare; it caricare, carcare, incaricare, Încărcare;
esp. prov. cargar, encargar; port. carregar, encarregar; ca;t. en-
carregar; fr. charger; alb. ngharkoig; nsl. serbe kkcati onerare
mvim; - incărcare, sf. action de charger; - incărcat, sm. charge-
mmt; prav. cargada; - incărcător, adj., subst., chargeant, chargeur.
încărcătură, sf. cargaison, charge, sm charge; - descarc, ai, at, a,
vb. 1; it discaricare, discarcare, scaricare; esp. prov. descargar;
port. cat. descarregar; fr. d^charger; att. şkarkoig, tşarkoig.
descărcare, sf. action de d^charger; - descărcător, adj., subst.,
d^chargeant, iicbsirgem ;- descărcăturâ, sf. d^chargement.

Cărăbuf, sm. (scărăbuş); hanneton, escarbot, L. scarabaeus;
it scarabeo, scarafaggio; esp. escarabajo; port. escarabeo, esca-
ravelho; prov. escaravai; fr. scarab^e; alb. karabaşe.

Cărare, sf. v. car.

Cărbune, sm., L. carbo-onis; it. carbone; esp. carbon; port.
canao; cat. carb6; prov. carbo; fr. charbon; - cărbunar, sm.,
L. carbonarius; it. carbonajo ; esp. carbonero; port carvoeiro;
caf. carboner; prov. fr. charbonnier; - cărbunărie, sf., L. car-
bonaria se. fomax; it. carbonaja; esp. carbwieria; part. car-
voeira; fr. charbonniere ; - cărbunaş, cărbunel, sm. dim.; - car-
bunesc, ii, it, i, vb. 3; rMuiie en charbon; a se cărbuni se
rWuire en charbon ; L. carbonescere ; it. incarbonire; - cdtrftwrnVc,
sf. action de rMuire, de se r^duire en charbon.

Care, pron. rel. avec Tart. carele, m., carea, f., cari - carii,
pl«ni., carele, f. du L. qualis; it. quale; esp. cual; port qual;
prov. qual, cal ; fr. quel , lequel ; care de care ă qui mieux mieui.

44 I. Cariu — Carte.

k Tenvie, qui le premier - care-va (i. e. qualis vult pour velit
= qttalisqimm, qtiisqiiam, cdiquis); quelqu'un; - oare-care, ori-
care, oare^sî'Care, ori-si-care — v. oară; - niscare (nescare)
niscarea, niscari (niscai) niscare, pron. du L. nescio qualis =
aliquis; quelque, quelqu'un, aucun, maint ;- mscare-va = nescio
qualis vult (pour vdit)^ quelqu'un.

Cariu, sm., cari, pL, lepture, artison, perce-bois; port ca-
runcho lepture; hresc. crem. carol, mil. cairo, pidc. lomb. car5,
tirol it. carol, venit, cariol, car61o, fri/ul. carul, caroul, cardl lep-
ture, vermoidure ; du L. caries ; măncat de cari vermoulu ; - mdtn'
cătură de cari vermoulure.

Came, sf., cănmri, pi., L. caro-carnis; it. esp. port. carne;
cat prov. earn; vfr. car, cam, charn; nfr. chair; carne de porc ^
it. came di porco; came de viţel, it. carne de vitello; came afu-
mată, it. came fumata; came sărată, it. carne salata; - cămaţ,
sm., * L. carnaceus ; saucisse, andouille, boudin ;. - cămădor, sm.
dim. , petite saucisse ; - cărnăţar, sm. charcutier, boudinier ; esp,
camicero ; port. camiceiro ; prov. camacier (bourreau) ; - cărnă-
tărie, sf., esp, port. prov. carniceria ; charcuterie ; - cămăţel, sm.
petite saucisse ; - cămicică, sf. , esp. carnecica ; un peu de viande.
ca/micioara , sf., idem; - cărnişoară, sf. , idem; - cămiu, adj.,
* L. carnivus = cameus; it. esp. carneo ; de chair, de cou-
leur de chair; - cărnos, adj., L. carnosus; it. esp. port. camoso;
prov. cărnos ; fr. charau (= camutus pour camatus) ; - căr-
nofesc, ii, it, i, vb. 3; ^charner, d^chamer; - cămoşire, sf. action
d'^charaer, ^charnure, carnage; - cămoşitor, adj., subst., 6char-
nant, celui qui âchame.

Carpin (carpăn), sm., L. carpinus; it. carpine, carpino;e5p.
port. cârpe; fr. charme; - cărpiniş, sm. charmoie; - cărpiniţă, sf.,
Carpinus Carpinizza.

Carte, sf., cărţi pi., livre, lettre, carte h jouer ; le pi. cărţi aussi
ventricule des animaux ruminants ; L. charta, carta (x«?^^5) î *^- carta;
pi. carte livres ; cat. esp. port. prov. carta ; fr. carte, charte ; ngr.
Xaqrl livre, papier; cdb. kartS livre, papier, lettre; le pi. kart^ra
cartes a jouer; turc qarthas papier; a in/văţa carte apprendre ă lire ;
a şti carte savoir lire, etre lettr^, savant; a juca cărţile, jouer
aux cartes ; a tăia cărţile couper Ies cartes ; a da cărţile donner
Ies cartes; a da cu cărţile tirer Ies cartes; - cărtice, sf., cărticele
pi. petit livre ; - cărticd, sm., idem ; - cărticică, sf., idem; - cărturar,
sm. scribe, savant, libraire, joueur de cartes, br^landier; L. chartu-
larius; it. cartolajo; prov. cartolar, cartolari; - cărturărie, sf.
librairie, grand jeu de cartes; - hartă, sf. = L. charta; carte

I. Cărunt — Castan. 45

g^ographique ; - hârtie, sf. papier; ngr. %aq^( papier \ vd. har-
tija; nsl. hârtia; serbe hartija; russe karta, hartLJa, ced^. pol.
karta; ma^y. hartya (membrana) ; - hărtier^ sm., ngr. %aqtdqriq;
fabricant, marchand de papier.

Cărunt, adj., gris, grison; d'une forme "*" L. cam^tu^ pour
emus (cfr. mărunt =mvimtus)\ it canuto; vesp. canudo {nesp.
cano, canoso); prov. canut; fr. chenu ; alb. kSrroutS chauve,
câruiu (cărăuiu), adj., * L. canivus; gris, enircâ; - cărunteaţă,
sf., surtout le pi. cărunte^ ^=L. canitia, canities, it canutezza,
esp. canezeza, canez, port canicia, canicie, prov. canicia, caneta,
fr. canitie; - cărunHu, adj., grisâtre; - cărunţesc, incăni/nfesc, ii,
it, i, Yb. 3 ; devenir gris, grisonner (des cheveux) = L. canes-
cere; it. incanutire, esp. port. encanecer; prov. canuzir, encanuzir,
encanezir; fr. chancir (canescere)\ - cărur^ire^ incârun^ire, sf.
action de devenir gris.

Casă, sf. maison, habitation; L. casa; it esp. port. cat prov.
casa; fr. case, chez, prep. - căsăiue, căstdie, sf. L. casellula; petite
maison; - căsucioră — căscioară, sf., * L. casuciola; - (Ast^e, sf. *
L. casuUa pour castda; - căsuţă, sf., * L. casucea; - căsean, adj., ce
qui appartient ă la maison;- căsar^ sm., L. casarius; it. casiere;
esp, casero; port caseiro; propri^taire d'une maison (v. Ur.2. 143).
căsăş, mi. = căsar; căsătoresc, ii, it, i; vb. 3; (forma par le
moyen d'un adj. căsători* L. casatorius, qui manque en rom.);
^tablir, marier = it casare, cat esp. port. casar, prov. cazar,
acazar, vfr. acaser, nfr. caser; a se căsători s'^tablir, se marier
= esp. port. prov. casar se, fr. se caser; - căsătoresc ^ ească,
e;ti, adj., conjugal, marital, matrimonial; - căsătoreşte, adv., con-
jugalement, maritalement; - căsătorie, sf. mariage, union, âta-
blissement, manage; a fi in căsătorie etre mărie; - căsătorire,
sf. action de marier, d'^tablir, de se marier, de s'^tablir; - cas-
nic, adj., subst., de la maison, domestique, âconome, manager,
casanier, hdte=i^. casalingo, fr. casanier; - căsnicesc, ii, it, i,
verb. 3; marier, a se casnici se marier; - căsnicesc, adj., conjugal,
marital; - căsniceşte, adv., conjugalement, maritalement; - căs-
nicie, sf. mariage, manage; - căsnicire, sf. action de marier, de
se marier; - căsoae, sf. (Ur. 3. 207 cazaoa) grande maison, ma-
gasin de campagne, hangar = i^. casone (casotta), esp. caseron,
alb. kasole, katsolS ; - cazarmă, sf. ; it caserma ; esp. port casema ;
fr. caserne; nhaU. kaseme; russe kazerna, kazarma;2>o{. kazemie,
kazemy; nsl. kasama; serbe kasarma; selon Diez D. 1. 116 de
casa fonn6 selon caverna de cava.

Castan, sm., L. castanea; it castagno; esp. castane, port.

46 I. Caş— Căşunez.

prov. castanho; fr. châtaignier^, - castcmâ, sf., it castagna; esp,
castana; port. prov. castanha; fr. châtaigne; russe ka^an'B;
pd. kasztan ; nsl. serbe kostanj ; cUb. k6ştenj6 ; turc kestăn^ ; magy.
gesztenye ; vhall. chestinna ; mhalL kestene ; nhaM. kastanie ; - castaniu j
adj. = it. castagnino, esp. castano, port. castanho, fr. chatain.

Caf, sm. fromage; L. caseus; istr. cass; it. cacio, cascio; esp.
queso; port. queixo (queijo); angl. cheese; nhall. kaese; cfr. aîfe.
kos une espece de lait de brebis aigre ; - căşar, sm., L. casearius ;
esp. quesero, port. queijeiro; fromager; - căşăriţă, sf. fromagere
= esp. quesera, port. queijeira; - căşărie, sf.; esp. queseria; port.
queijeria; fromagerie; - căşos, adj., it. cacioso; fr. cas^eux; -căflă.
sf. m^tairie, vacherie, troupeau de moutons (qui se traient eu Ro-
mânie, V. Ur. 1. 87; 3. 207); d'un type * L. caseale; cfr. it. cascina.
căşlar^ sm. metayer; - căşlărie, sf. m^tairie; -c^şteş, sm. metayer,
(Ur. 3. 209) ; - căşlăriţă, sf. m^tayere ; - căfiegi, sf. pi., carnaval,
commencement du carâme; le mot ne vient pas de came c.-k-d.
cămelegi, comme plusieurs auteurs s'efiforcent h T^crire ; c'est
bien ctfşZegfi=caş-legi i. e. căseum ligas, c.-k-d. r^jouissanee de
carnaval dans la semaine de beurre — de fromage (nomm^e sep-
tămîna albă — semaine blanche) avânt le grand carâme, pen-
dant lequel mgme le manger de laitage est d^fendu dans Tulise
grecque — orientale; cfr. le pol. maâlnice, pi. rejouissance de car-
na/val, de maâlanica semaine de beurre avânt le grand carâme
de maslo beurre; — lăsare de came = it. camasciale (pour came-
lascia i. e. camem laxare), est pour le Rom. lejour meme avânt
le commencement du carâme.

Câştig (căşlig), ai, at, a, vb. 1; acqu^rir, gagner, tirer
profit, emporter, remporter, vaincre, seduire, r^parer; du L. câ-
ştigare redresser, serrer, resserrer, restreindre, retrancher (d'ou
Tacception du mot rom. — d'aquerir, de mettre a profit — a dti
se developper); it. câştigare, gastigare; esp. port. castigar; prov.
casticar, castiar, chastiar; vfr. chastier, castoier, chastoier; nfr.
châtier; angl. castigate, chastise; vhail. chastigdn; mhaU. kesti-
gen; nhail. kasteien; nsl. kaştigati; serbe kaştigovati punir.
cXşUg (căşlig), sm.^ căştiguri, pi. f., gain, profit, avantage; it.
esp. port. castigo; prov. castic conseU; - căştigă, sf., selon LB.
soin, sollicitude, attention; - căştigare^ sf. action de gagner, &c.-
căştigător, adj. subst., L. castigatorius; gagnant, &c.; - căştigă-
tură^ sf. gain, profit; - căştigos, adj., fructueux, lucratif.

Căşunez, ai, at, a, vb. 1; causer, arriver, se passer, survenir,
occasionner; du L. occasio — onis (causa); it. cagione — cagionare;
esp. ocasionar; port. ocasionar; prov. ocaisonar, ochaisonar; fr.

I. Cat— Căţel. 47

occasioner; - căşunare, sf. action de causer, &c.; - căşunător,
adj., occasionnant, causant, &c.; - câşunăturâ^ sf. selon LB. une
douleur spontanee, une boutade, fantaisie, saillie.

Cat, cătâ, căţi, căte^ adj., subst., adv., pr^p., combien, quo-
tient, reste, que, tant, comme, quant k; L. quantus, a, urn; it
esp, part, quanto; port, quao; prov. quant, cant; vfr. quant;
nfr. seulement dans qucmtes-fois, quant a...; căii bărbaţi com*
bien d'hommes ; câte femei combîen de femmes ; cat pre ce, litt.
quantum per quod=ton^tem non\ presque, tantdt; cat ^ it T^gal
de; p-e cât en tant; cât — aiât (v. c. m.)=L. quanto — tanto;
m cat — cu atâta, it. quanto — tanto, plus — plus; cât de câl=
quot— quot, quantum cunque; de cât que si non; numai de cat
tout de suite, h Tinstant; de cât numai si ce n'nest; in cât^^
in quantum; en tant, bien que, en cas que; oare — cât, ori — cat,
ori— şi— cât (litt. horis — horis sic quantum)=aZi^Man^m; ver
căt=yel quantus i. e. aliquanfus; cât — va, ver ca^a=quantus
—vel quantus vuit (pour velit)=aiiqt4a/ntu$, um; quelqu'un, quel-
qne peu, un peu; câţi -va oameni quelques hommes; - cate, f.
pi., [sotts-entendu pre=pre câte; le fem. remplace en rom. le
neutre lat.=quanta] est employ^ surtout pour la definition des
nombres distributifs ; câte (se. pre cate) umil, câte doi \m h un,
deux It deux; câte odatâ de fois ă autre, quelqefois, parfois;
cate ceva quelque chose; câte cineva (v. c. m.) par quelqu'un;
ciUe—cât ă — de combien; câte — 5i==quanta sic; câte — şi patru
tons Ies quatre; - cate — le (al), câta (a), căţii (ai), câte — le (ale), le —
Ia— Ies quanti^me — es; - câtime, câtâţime^ sf. quantity, nombre.

Cătinel y adv. v. incet.

Cătră, pr^p., vers, envers, du c6tâ de, par de ; L. contra ; it.
contra, contro; esp. port. prov. contra; fr. contre; oXb. kondrS,
konndre, koundSr; câtrâ seara vers le soir; câtrâ miaeâ-zi^
L. contra medium diem; de câtrâ du cdt^ de, vers; - contră
(coantră) pr^p., adv., employ^ aussi substantivement; contre,
en opposition; a sta contra, in contra (in coantră) cu cineva
etre en opposition avec q. , avoir un difiKrend avec q. ; - cotro,
yvHotro, adv., pour câtrâ — o — in — câtrâ — o, du L. contra
ubi, in contra ubi {Vit. ove, vit. o, u, vesp. o, vport. ou,
jwo». o, fr. ou de ubi)\ ou, de quel c5te ; in-cotro te duci?
ou allez-vous? a nu ave in ~ cotro ne pas savoir ou donner, ne
pouYoir faire autrement; a şti care in-cotro s'y connaître.

Căţel, sm. petit chien; *• L. catellus dim. de catulus; it.
catello; esp. cadiello; cat. cadell; prov. cadel; cfr. fr. caieu
(* caticulus) d'ognon avec câţd de usturoiu gousse d'ail (o

48 I. Căuş — Ceacire.

ceapă căţdUă caieu d'ognon); că^d la incuietoarea uşei gardes
d'ime serrure; - căţe, sf. chienne (sans sens diminutif); L. ca-
tella, dim. de catula; esp. cadiella; port cadella; friul, chizze;
câţduş, sm., căţeluşă, sf., * L. catelluceus, catellucea=ca^w?M5
— catdlula; petit chien, petite chienne; - căţelesc, (incăţdesc),
ii, it, i, vb. 3. r6c; a se căţeU=L. catulire; s'accoupler, s'ap-
parier (des chiens, loups), se multiplier, taller (des plantes bul-
beuses), tasser (des plantes en g^n^ral), se r^pandre; o ceapă
cădită caîeu; - căţelitor^ adj., s'accouplant, &c.; - căţelitură,
sf. accouplement.

Căuf, sm. baquet k puiser; L. caucus (xavTca); ngr. xavxog^
xctvxa, xavxiov, xavxog patera, calix (D. C); pol. kousz bocai,
sceau, gobdet

Caut (cat), ai, at, a, vb. 1; regarder, voir, chercher, recher-
cher, fouiller, qu^rif, queter, garder, soigner; du L. captare;
(freq. de capere, v. mcap); mac, rom, caftu gusto, quaero, inquire;
vesp, vport» catar voir, regarder; nesp. nport, catar gouter, exa-
miner, rechercher; rom. d. Gr. parm. venit, catar trouver; lomb.
cată trouver, prendre, saisir; Vit. cattare, ca^. esp. port. prov.
captar tâcher Wdbtenir qch., fr. capter, ont ete rcQus seulement
plus tard du latin dassique; a căuta cu ochii chercher des yeux,
regarder; a căuta de ceva mener qch.; a căuta ceva etre en quâte,
soigner qch.; a căuta in cărţi tirer Ies cartes; a'şî căuta cu
cineva vider une affaire avec q.; a «e căuta se demander, se
chercher, se soigner, se traiter; - căutare, sf. action de regarder,
ha.; ' căutător, adj., subst., L. captatorius, captator; regardant,
&c.; - căutătură, sf., port. catadura; regard, recherche; intr^o
căutătură dans un clin d'oeil, dans un instant; căutătură de occhi
coup d'oeil, oeillade.

Ce, d, conj., du L. quid; mais, que; d nu căntă ce urlă
ii ne chante pas, mais ii hurie; după ce apr^s que; imâMă ce
le moment que, de suite apres; numai ce . . . ne . . . que; - căcî.
conj. = quod quid ; car, mais ; căci ifC spun car, mais je vous
dis; - decî, conj. = de quid; par consequent, done.

Ce, pron. rel., du L. qui, quem, quam, quod, quid; it, che;
esp. port. prov. fr. que (quid); ce om! it, che uomo! esp. que
hombre! - cel ce, pron. rel., L. ecc^ille quis; celui qui; - ce va
— cevaşi = quid vuit, quid vuit sic (pour velit), quelque chose,
rien; - nîfte pour nesce, pron. pi., du L. nescio quis - qui; quel-
ques, quelques-uns, quelques-unes, plusieurs.

Ceacire, sm. (seul. mac. rom.)-, L. cicer-eris; it. cece (cicer-
chia); esp. cicercha; fr. chiche (pois), cicerole (dim.); nhaU. kicher.

. I. Ceapăr— Cer. 49

Ceapă y sf., L. caepa; prw), ceba;Y^. cive (civette); aZ&. kjepa;
\\l cipolla, esp, ceboUa, port. cebola, prav. cebula, sivela, fr.
ciboule, mgl. chibbol, ^oK. zwiebel, n^. serbe kapula, cech. ci-
Me^poL cebula, cebulka, pt. russe cibuija, du dim. ca^epuld
(caepulla); - cepar, sm., L. caeparius; marchand d'oignons; - ce-
pârie, sf. = L., caepina; champ d'oignons; - cepos, adj., bulbeux.
(xpişoară.y sf. , * L. caepuciola ; aussi AlUum scorodoprassum,
cepujaj sf. ciboule.

Ceară, sf., L. cera; it. esp. port. prov. cera, fr. cire; alb.
kjiri, kjeri âerge = esp. port. cirio, prov, ciri, fr. cierge de
cereus; - cerar, sm., L. cerarius; fr. cirier; - cerărie, sf. (cear&rie),
fabrique, magasin de cire; - cerieică, sf. dim., aussi Cerintha;
cerişoarâ, sf. dim.; - ceruesc, ii, it, i, vb. 3. = L. cerare; U.
incerare; cat. esp. port. prov. encerar; fr. cirer; ^cerueală, sf.
cirage; - ceruire^ sf. action de cirer; - ceruitor, adj., subst., cirant,
cireur ;- cerwi^wrd, sf. =L. ceratura.
Cel, pron. v. ăl, acel.

Cenuşă, sf. cendre; * L. cinuceus pour cineridus; it. cenere, cat.
cendraj^ot;. cenre, cendre, cenes, fr. cendre (de dms, eris) ; it. cene-
raecio (dnerctceus); esp. ceniza, port. cinza, friul. cinise (* dni^
^ii*s); - cemişar, sm. cendrier; - cenuşăreasă, cenuşăriţă, sf.
cendrillon ; - cenufez (incenuşee), ai, at, a, vb. 1 ; cin6fier, rMuire
en cendres; a se centişa devenir des cendres, donner des cendres.
cmtişare, sf. action de cin6fier, &c. ; - cenuşiu, adj. = L. cinereus ;
cendri; - cenuşoaică, sf. cendrillon; - cenuşos, adj. = L. cinerosus;
i^. ceneroso; esp. cenizoso ; prov. cendros, senros; fr. cendreux.
cmuşoaşâ, sf. Cineraria; - cenuşotcă, sf. poltron, homme qui reste
toujours prĂs du poale; - cenuşu}ă, sf. dim. =^ L. cinisculus.

Cer, sm., L. cerrus; it. cerro; fr. cerre; vsl. cerb terebinfhus;
»sl. serbe cer; magy. cser; wAoB. zerr (Eiche)\ - ciriteiu, sm.,
Willis, buisson, bruyere, brande; magy. cserje; - ciritd, sm. dim.,
buisson , &c. ; - ciritiş , sm. = ciriteiu.

Cer (ceiu), cerui, cerut, cere, vb. 2; demander, exiger, r^-
clamer, requ6rir, pr^tendre; L. quaero, quaesivii, quaesii, quaesi-
tum, 6re; it. chiedere, cMrere (po^t.) ; esp. port. querer; prov.
ţiierer, querir, querre; vfr. querre; nfr. qu^rir; ce mai ceri (cei)?
^P- que mas quiere?; a se cere se demander, s'exiger (s'emploie
comme verbe impers. dans ce sens) ; - cerere , sf . action de de-
Diander, &c.; - cerut, sm., idem; L. quaesitus ; port. quesito.
'^ffesc, ii, it (ut), i, vb. 3; form6 d'un part. cerşit (cesit =
l^desitum); demander, surtout demander Vaumoncj mendier,
ţiieter; dt...cat. prov. quistar, fr. qugter; - cerşire, ^i. action de

4

60 Cerb— Cerc.

demander raumdne, &c.; - cerşit (cerşut), sm., idem; (v. C. C.
§11. cerşut = ceru^) ; - cerşUor, adj., subst., demandant Tau-
mOne, mendiant; - cerşitorie, sf. mendicity ; - cerşitorimej sf.
ratat de mendiant, gueusaille; - cerşitură, sf. action de deman-
der Taumfine; - cerfitoresc, ii, it, i, yb. 3; (forma de Tadj. cerfi-
tor); mendier, quâter; - cerşiiorire, sf. action de mendier, &c.;
eer§itorit, sm., idem ; - cuceresc, ii, it, i, vb. 3 ; humilier, abaisser,
ravaler, assujettir, soumettre, rendre, conqu^rir; L. conquîro, ăre;
it. conquidere (conquistare) ; jprov. conquerre, conqueror, conquerir;
vfr, conquerre; nfr. conquerir; angl. conquer; a se cuceri se sou-
mettre, s'humilier; a cuceri cetatea cuiva rendre la viile, la
forteresse ă q. (v. Negr. 141, să i cuceriţi cetatea impreună
ca toate averile şi merindele); - cucerie, sf. humiliation, soumis-
sion, v6n6ration ; - cucerire, sf . action d'humilier, &c. ; - cuceritor,
adj., subst., conqu6rant ; - cuceritură, sf. conquâte; - cucernic, adj.,
sounds, humble, d^vot, pieux, religieui; - cucernicesc, adj., dăvot,
&c.; - eucemiceşte, adv., d^votement; - cucernicie, sf. soumissîon,
humility, devotion, pi^tâ; on donne le titre de citcemic et de
cucemijde aux pretres: Cucernice părinte! Cucernicia voastră!
R6v6rend pere! Votre K6v6rence!

Cerb, sm., L. cervus; it. cervo, cerbio, cervio; esp. ciervo;
cat. port. cervo; prov, cerv, cer; fr. cerf ; - cerbă, sf., L. cerva;
it. cerva, cervia; esp. cierva; port. cerva; prov. cervia; - cerboae,
sf. biche; - cerboaică, sf., idem ; - cerbişor, cerbuleţ, sm. petit cerf.

Cer bice, sm. nuque du cou, chignon, cou; L. cervix-ieis; it,
cervice; esp. port. cerviz; prov. cervitz, cerviz, servitz; cfr. alb,
kfirbist vertebre; - cerbicie, sf. opiniâtret6, obstination; - cerbicoSy
adj., L. cervicosus; opiniâtre, tetu, rebours; - cerWcoşie, sf. = L.
cervicositas ; opiniâtrete, obstination.

Cerc, cearc, parc, ţarc, sm., cercuri, ţarcuri, pi. f. cercle, rond,
pourtour, cerceau (de tonneau), doseau, enclos, palissade, parc
(pour bestiaux = 65^. >or^. cerca); L. circus; it. circo, cerchio,
cerchia; esp. port, circo, cerco, cerca; fr. cirque; alb. kjark,
tşark; prov. cercle, serele, selcle, fr. cercle de drculus; a lega
(un vas) cu cercuri gamir de cerceaux , cercler (un tonneau).
cearcăn, sm. cercle, compas, aire, couronne, halo autour du
soleil, de la lune; L. circinus; i^. cercine; esp, cercen; port. cerce;
fr. cerne; cearcăn la ochii cercle autour des yeux, yeux cemâs,
cav^s; - cercălan, circălan, ţercvUan, ţercâlam, sm. cercle, couronne,
aire, halo autour du soleil, de la lune, compas; magy. circalom
compas; - cercălaş, sm. couronne, aire, halo autour du soleil,
de la lune ; - cercd , sm. petit cercle , &c. , boucle d'oreille ; L.

I. Cern— Gerşitoresc. 61

circellus ; U. cerchiello ; vesp. cercillo ; nesp. cercillo, zarcîUo ; part.
cercilho ; basq, circillua ; nfr. cerceau (cercel) ; cfr. magy. cs5rcse,
csOrselye^ csdrcsd pendant d^oreiUe; - cercdărie, sf. fabrique, ma-
gasin de boucles d'oreilles ; - cerceluş , sm. petit cercle , &c.
cercduţ, sm., idem; - cercukjj sm., idem; - cercuşor, sm., idem.
cercuesCy ii, it, i, vb. 3. = it cerchiare; esp. cercillar; port.
cercilhar; prov. cerclar; fr. cercler; - cercueaiâ, sf. action de
cercler; - cercuire, sf., idem; - cercuitor, sm. cerclier; - cercuitură^
sf., it. cerchiatura; cerclage; - c^c^rân^, sm., prix du cerclage.
inţarc (inţearc), ai, at, a, vb. 1; sevrer un enfant, des animauz;
(quasi encerder cfr. fr. sevrer de separare) \ - înţărcare, sf. action
de sevrer, sevrage ; - inprcat, sm., idem ; - cerc, ai, at, a, vb. 1;
essay er, gouter, ^prouver, chercher, rechercher, sender, toucher,
tenter; du BL. circare aUer gă et lă, employ^ par Ies arpenteurs;
V. Properce 4, 9, 35; it cercare; pic. cerquier; nfr. chercher;
(db. kSrkoig fouiUer, chercher, fureter; esp. port. cercar cemer,
endaver; vport cercar fouiUer, chercher; prov. cercar, sercar
chercher; cfr. magy. cirkălni patrouiUer, examiner, rechercher;
a se cerca s'essayer, y venir ; cine cearcă află = it. chi cerca
trova; - cearcăn, adj., rus6, fin, finot, trompeur; - cercare, sf.
action de chercher, &c.; - cercat, sm., idem; it cercată; - cercător^
adj., subst., it. cercatore; - cercătoare, sf. ^prouvette, sonde.
cercătură, sf., vit cercatura (cerca); - cercetez, ai, at, a, vb. 1;
fr^q. en BL. circitare; examiner, sender, Mairer, explorer, scruter,
traiter, verifier, instruire (proces), d^lib^rer, interroger, question-
aer, raisonner, recenser, pratiquer, visiter; a se cerceta s'examiner,
s'interroger; a cerceta de a măruntul examiner minutieusement.
cercetare, sf. action d'examiner; cercetare de a fir a p6r (litt,
L. ab filo et acu = ab acia et acu), examiner tres-minutieusement.
cercetatj sm. action i'ei^mmdi;^ cercetător, adj., subst., examinant,
examdnateur; - cercetătură, sf. examination; - incerc, ai, at, a,
vb. 1 ; experimenter, essayer, ^prouver, 6baucher, encourir, essuyer,
ressortir; port, enxergar discemer, prov. ensercar rechercher;
a se incerca essayer, se hasarder, oser, tenter fortune, s'aven-
turer; - încercare, sf. action d'essayer, &c.; - încercat, sm., idem.

Cern, ui, ut, e, vb. 2; sasser, tamiser, passer, cribler; L.
cemo, crevi, cretum, Sre; it. cernere (cernire); esp. corner; port,
cat dis-cemir ; prov. des-semir ; fr. dis-cemer ; - cemar, sm. cribleur.
cemător, sm., idem; - cemătură, sf. criblure; vit. cemitura; esp.
cemidura; - cernere, sf. action de tamiser, &c.; - cernut, sm., idem;
vit cernita; esp. cemido.

Cerşesc, vb. v. cer. — Cerşitoresc, vb. v. cer.

52 . L Cert— Cheie. .

. Cert, Aîy ftt, a, yb. 1; quereller, gronder, blămer, reprimand
affliger, visiter (au fig.), punir (v. Ur. 1. 241; 4. 81; 5. 25
L. certare; it. certare; esp. port. con-certar; fr. con-certer;
kjSrtoig, kjirtoig; a certa pre cineva crier apres q., le grond
a se certa se quereller, se disputer, se peloter, se bataill
ceartă, sf., alb. kjartS; querelle, contestation, altercation, ri
d6mel4, mel6e; a căuta ceartă chercher querelle; - certare,
action de quereller, &c.; - certăreţ, adj., querelleur; - certat, siaj
L. certatus; action de quereller, &c.; - certător, adj., subst., I^
G^*tatorius, certător; querellant, querelleur; - cer^^eerd^^ sf., aJA
kj&rtouara; querelle, r^primande, &c. i

- Cespet (ceaspet), ţespet, ai, at, .a, vb. 1 ; broncher, tr^bucher
du L. caespes \it. cespo) motte de terre, gazon; it cespîcar^
ironcher, trebucher; esp. cespitar hesiter, trouver des diffictdtes,
cespetare, sf. action de broncher, &c.

Cest (acest), pron. v. ist.

Cetate, sf. chateau, cit^, forteresse; L. civitas, atis; it. cittă
(cittade, cittate); esp. ciudad; port. cidade; cat. ciutat; prov. ciu
(civitas), cinidit^ cieutat, ciptat (civitatis^em); vfr. cit; nfr. cît^;
angl, city; alh. kjoutet, kjoutete ; - cetăţe, sf., * L. civitatella.
cetăţean, sm. = it. cittadino; esp. ciudadano; port. cidadao; provi
ciutadan, ciptadan; fr. citadin, citoyen; - cetăţean, cetăţeancă, sf.
citoyenne; - cetăţenesc, adj., it. cittadinesco ; - cetăţeneşte, adv.
cetăţenie, sf., esp. ciudadania; - cetăţănime, sf. bourgeoisie en
masse; - cetăţue, sf. dim., L. civitatula; citadelle; - cetăţuică,
sf., idem.

Cetera, citară, datră, sf. violon; du L. cithara; vit. citară;
nit. cetera, cetra; vcat. citra; ncat. esp. port. citară; prov. cithara,
cidra, citola; vfr. citare, citole; mhall. zitOle; nhaM. zither; magy.
citera; wsî. citară; rws^e citra; Ies formes it. chitarra, esp. port,
prov. guitarra, fr. guitarre, rom. chitară du grec xi^ăqa; - cetera §,
sm. violoniste; magy. citerăs joueur de guitarre; - ceteruicâ,
ceteruţă, sf. dim. ; - ceterez, ai, at, a, vb. 1; jouer du violon;
magy. citera^ni jotter de la gtutarre; - ceterare, sf. action de
jouer du violon.

Cheie, sf. (mac. rom. cliae^,- pi. chei\ L. clavis; it. chiave;
esp. Have; port. chave; cat prov. clau; fr. clef; - cheiţâ, sf., it
chiavetta; petite clef, aussi clavicule; - cheiotoare, sf., d'une forme
=*? L. clavatoria; agraffe, tirant, boutonniere, lacet; cheiotoarea
piciorului coude-pied; - incheiu, ai, at, a, vb. 1; clore (clorre),
former, joindre, conclure, remboîter, rassembler, enlacer; vit. in-
chiavare; esp. enclavijar; prov. enclavar ; /i?. enclaver; a se încheia

I. Chiag— Chiem. 53

Tenner, se fermer, conclure, contracter; - incheiare, încheiere,
mMere, sf. fermeture, jonction, remboîtement, conclusion, d6ci'-
non, resolution, raisonnement , induction; încheiere judecăto-
rească decision judiciaire; - incheietor,^ adj., subst., fermant, &c.
incheietoare , sf. fermeture ; aussi Siderites (plante) ; - încheietură,
sf. jonction, joint, jointure, articulation, article, mortaise ; încheie-
kr\le de la degete articulations des doigts, phalanges; încheietura
manei poignet; - incheidtor, ai, at, a, vb. 1; (v. cheidtoare);
enlacer, a.gTB,Ser; - incheiotorare , sf. action d'enlacer, &c.;-de8«
cheiu, ai, at, a, vb. 1; d^lacer, d^boutonner, desserrer; it. dis-
chiavare, prov. desclavar; - descheiase, descheiere, sf. action de
delacer, &c.; - descheidtor, ai, at, a, vb. 1; detacher, duller, d^-
graffer; - descheiotorare, sf. action de detacher, &c.; - inchid, isei,
is, ide, vb. 2; enfermer, fermer, renfermer, reclure, enceindre,
serrer, enclaver, enclore, emprisonner, incarc^rer; L. include,
clusi, clusum, ere; it inchiudere; esp.port, incluir;^rov. enclaure,
endure; fr. &ac\ox^ {indaudere)^ inclure {includere)', - vnchidere,
sf. action d'enfermer, &c.; - închis, part., adj., enferm^, fonc6
(couleur), mat, gris, morne, obscur, teme, velout^; verde inchis
vert fonc^ ; der inchis ciel gris morne ; - închisoare, sf. fermeture,
emprisonnement, prison, ge6le; - inchîsură, sf. clâture, enceinte.
mUzător, adj., subst., enfermant, &c.; - închizătoare, sf. t^xm^-
tme; - inchizătură, sf. cldture, enceinte ;- deschid , isei, is, ide,
vb. 2; L. discliidere; it dischiudere ; prov. desclaure; ouvrir,
percer, pratiquer (un chemin) , frayer (passage) ; - deschidere , si.
action d'ouvrir, &c. ; - deschizător, adj., ouvrant ; - deschizătură,
sf. ouverture, &c.

Chlag, sm., L. coagulum; it quaglio, caglio, gaglio; esp.
cuajo; port, coalho; fr. caillot, caillotte (dim.); chiag de lapte
mM 6ţuY6, fromage mou; - inchieg, ai, at, a, vb. 1; L. coa-
gulare; it quagliare, cagliare, coagulare; esp. cuajar; port codA-
har; cat esp. port. prov. coagular; /r. cailler, coaguler; a se

^^Mega se cailler; - inchiegare, sf. action de cailler, &c. - i/n-

f^iegător, adj., caillant; - inchiegătoare, sf. caillement (v. Alex.

B. 2. 83); - inchîegătură, sf. caillement.

Chiar, adv., clairement, visiblement, indubitablement, posi-

tivement, comme cela; L. clarus, a, um; it. chiaro; esp. port.

claro; prov. clar; fr. clair; dih. kjar; nhoM. klar ; chiar atuncî

lors mgme; din chiar senin (litt. ex claro sereno), inopin^ment,

^ Hmproviste.

Chiem, ai at, a, vb. 1; (mac. rom. clem^; appeler, nommer,

*^8igner, citer, inviter; L. clamare; it. chiamare; esp. Uamar;

64 I. Chimă — Gimpoae.

port, chamar; prov, clamar; vfr, claimer; nfr. pro — clamer; alh.
kj&ig, kljâig crier, pieurer; a se chiema se nommer; a chiema
pre nume^ U, chiamar per nome; - chiemare, sf. action de
nommer, &c.; cUh. kjarS, kljarS, kjâme; - chiemat, sm., L. ela-
matus; it chiamato; esp. llamada; port, chamado; - chiemător,
adj., subst., L. clamatorius, clamator; it chiamatore; esp. 11a-
mador; port. cut. clamador; prov. clamaire.

Chimă, sf. germe; L. cyma (xvfm); it esp. port. prav. cima;
fr. cime; magy. cima germe.

Chingă, sf., v. cingă.

Ciabare, cebare, sm., L. ciborium {x$ficiQuw); it port ci-
borio; prov. cibori, vfr. chiboire, nfr. ciboire; esp. port cimbo-
rio; MG. xi^cQ^Mv; en rom. seulement Poterium sanguisorba;
cfr. magy. csabair meme signification.

Cib, sm., mangeaille (pour oiseaux); L. cibus; it. cibo, esp.
cebo, port cevo, ceva; cfr. port, cevada orge^ prov. civada avoine.

Cicala, sf. babillard, causeur, jaseur, jaqueteur, rapporteur;
mac. rom. chincală dcade; du L. cicada; it cicala; esp. chicharra;
port, cigarra; prov. cigala; fr. cigale; ătt>. gjinkale; - cicălesc,
ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser, caqueter; it. ciQ2AB.re; - cicăleală^
sf, bavarderie, jaserie, faux rapport; (Pan. P. V. 1. 17.) ;-cicălire^
sf. action de bavarder, &c. ; - cicălitor, adj., subst., jasant, ja-
seur; it. cicalatorio, cicalatore; femeie cicâlitoare pie-grieche.
dcăUtură, sf. bavarderie, jaserie.

Cicoare, sf., L. cichoreum (xixoqsiov); it cicorea, cicoria;
esp. chicorea, chicoria, achicoria; port, chicoria, fr. chicor^e.

Cier, sm., deruri, pi., L. coelum (caelum); it esp. cielo:
port, ceo; ca;t. prov. eel; fr. ciel; cUb. kjel, kjil; ciertd-^rii^^
U. il cielo della bocca, esp. el cielo de la boca, port o c6o da
boca, nprov. lou ciel de la bouco; alb. kjel6z6, kjil6z6 pcdais;
cfr. en sens inverse le L. „palatum codi'^ et le fr. „pcdais de
la bouche" (palatium torn palatum); - deresc, adj., * L. caeliscus
==cadesUs; celeste; - dereşte, adv.

Cimpoae, sf., cimpoiu, sm. chalumeau, cornemuse, musette,
rossignol, anche; d'une forme * L. sgmphoneus, a pour sym-
phonia {avţifpwv(a); it sinfonia, sampogna, zampogna; esp. sin-
fonia, zampona; port, symphonia, sanfonha; prov. symphonia;
sinphonia; vfr. symphonic, chifonie; nfr. symphonic; ngr. r^afi-
rrovQva; magy, csimpolya coirnemuse; - cimpoiaş, cimpoieş, dm-
poier, sm. joueur de la cornemuse; - cimpoiesc, ii, it, i, vb. 3;
ngr. T^aţinovqvi^w; jouer de la cornemuse; - dmpoire, sf. action
de jouer de la cornemuse; - dmpoitură, sf. jeu de la cornemuse.

I. . Cină— Cinterim. 5 6

Cină, sf. souper, soup^; L. coena (caena,.cena); it esp.prov.
cena ; i)or#. cea; fr. cene; - cinez, ai, at, a, vb. 1; souper; L.
coenare; it. cenare; vcat esp. prov. c^nar; part cear; - tmare,
sf. action de souper; - ânâtar, adj., subst., soupant, soupeiir.

Cinci, num., L. quinque; it cinque; esp. part, cinco; prav.
cine; fr. cinq; - cincar^ sm. = L. quinquennis; âg^ de cinq ans,
employe surtout pour Tâge des chevaux; - cvncărd, sm. dim.
(y. Alex. B. 1. 25); - cincUe (al), cincia (a)= L. quintus, a;
le, la cinquieme; - cincime, sf. = L. pars quinta; cinquiăme.
cinci-spre - zece, cincisprezece, (litt. quinque ex per decem)=quin-
decim; quinze; - cinci-zecl, cmzeci, (litt. quinque decern) ^quin-
quaginta; cinquante; - incincesc, ii, it, i, yb. 3. =L. quinquiplicare;
'^ incinquare ; quintupler.

Cine, pron., du L. quinam ; istr. cire = it. chi, fr. qui (quis) ;
le sard, chini, eat quin, esp. quien, part, quem, v. & vhprav. quin,
quinh (fiâm. quina, quinha), de Tacc. quem\ - cine-va, pron. =
quinam vuit (pour v^KO Î qnelqu'un; - nescine, neştine, pron., du
L. nescio qmjid,m=aliquis; quelqu'un, certain; - fie-cine, /îe-
ţircme, fieşte-cine, v. fie; - oare- cine — ari-dne, v. oară; - ver-
cine, Y. ver.

Cingă, sf. ceinture; it cigna; esp. cincba; prav. cencha,
cenha; vfr. segne; du L. cignere; - cingătoare, sf., esp. cenidor;
port. cingidouro; ceinture, ceintmon; ' chingă, sf. (ţour cinghie),
ceinture, sangle, listei, listeau, tirant, moise (archit.); it cin-
gWa, cinghio, cingolo, esp. cingulo, part. cilha, prav. singla.
vfr. cengle, nfr. sangle, cdb. kingli616 — du L. dngula, dngtdus,
ww; a stringe in chingi sefrer de pr^s, mettre dans l'embaras.
(^inguţâ, sf. petite ceinture, &c. ; - incing, insei, ins, inge, vb. 2 ;
Ii. incingo, xi, ctum, Sre; it incignere; esp. cenir; part. cingir;
prov. cenhir, cenher, sendre, ceir (cignere), encenher; fr. encein-
te, ceindre; - indngătar, adj., ceignant; - vncingătaare, sf. cein-
ture, ceinturon; - indnsătură, sf. ceinture; - inching, ai, at, a,
vh- 1; *L. incingulare; it cinghiare; esp. cinchar; part cilhar;
P^^ov. senchar, cinglar, singlar; fr. sangler, cingler (fauetter).
^hmgare, sf. action de sangler, kQ.'^,- inchingătură, sf., idem.
lescîng, insei, ins, inge, vb. 3; L. discingere; it discignere,
scignere; esp. descenir; part. descingir; fr. d^ceindre; - desching,
^1 at, a, vb. 1; esp. descinchar; fr. dessangler; - deschingare,
sf. action de dessangler.

Cinterim, dntirim, ţintirim pour dmitir, sm., L. coemeterium
(^^trjTTJ^tov)' it, cimeterio; esp. cimenterio ; i)oH. cemiterio, ce-
Dieterio; prav. cementeri; fr. cimetiere.

56 I. Cintorie-^Coadă.

Cintorie, ţintorisj sf., L. centaurea; it esp, port prav. cen-
taurea; fr. centanr^e.

Cioară, sf. corneille noire; du L. corax (xo^a^), ou bien
onomatop^ identique avec le L. crocire.

Cireafă, sf., it ciriegia, cili^a, esp. cereza, port, cereja,
prov. serisia, cereira (pour cereisa\ ccd. cirera, venit, cier^sa,
sic. cirâsa, sard, cerexia, chiriaxa, cariasa, fr. cerise, atb. kjirşi,
kjSrşi, d'un adj. L. ceraseus, Sk = cerasum; cfir. nhaU. kirsche
(anc. kirsa, kirse); vsl. Sreşnja, nsL creşnja; bulg. Sereşb; serbe
krjega, krijeşva, treşnja; nisse ^resnja; pt russe 2ereşiia; cech.
sti^esnS, treşnS; pol. czeresznia; nmgy. cseresznye; turc kiraz,
kirez; - dres, sm., L. ceraseus =ceraM«s; it. ciri^o; ciliegio;
esp. cerezo; port, cerejeira; prov. serier, surgier; cat. cirer, cirerer;
fr. cerisier; alb. kj6rşi; - cireşar, dreşer, sm. vendeur, marchand
de cerises; mois de Juin; cfir. Chron. neap. Murat, antiq. itai.
VI. p. 711, ou le mois de Juin est nomm^ Jon Gera^siaro Juin,
mois des cerises; - dreşd, sm. dim., aussi mois deJuin; - dre-
sică, sf. dim., aussi feve sucree; - dreşiuj adj., de couleur de cerise.

Cit, interj., it. zi, zitto, fi^m. zitta; esp. chito, chiton; port:
chitao; fr, chut = L. st.

Ciur, sm., crible, tamis, tambour (pour broder) ; L. crlbrum;
esp. cribo, criba; port. criTo; fr. crible pour crihe\ it. erivello
de cribeUum; a. face dur percer comme un crible; - durar, sm.,
L. cribrarius; esp, cribero; fr. cribleur, criblier; it. cri/oeUajo.
durel, sm., L. cribellum; it. erivello; esp. cribillo, garbiUo.
ciuruesc, ii, it, i, vb. 3. =L. cribrare; esp. cribar; port crivar;
fr, cribler; it. crivellare, vcat crivelar, prov, cribellar (dim.).
duru^ală, sf. action de cribler; - duruire^ sf., idem; ^ duruitor,
adj., subst., criblant, cribleur; - ciwrwi^wrtf, sf. criblure.

Clafion, sm. v. căpun.

Coace (coacea), coaci, incoace (incoacea), incoaci, adv., ţa,
ici, de ce c6t^-ci ; du L. eccu'hac, eccu'hic, in eccu'hac, in eccu'-
hic=Ă^^c; it qua, esp. acâ, port. câ de eccu^ha,c\ prov. sa, sai,
vit ciă, hmb. sciâ,, vfr, saîs, nfr. ţâ. de ecce hac; it, qui, esp,
prov. aqui, vfr. iqui de eccu%ic; dHncoad, it. di qua, de9â,, par
deţk, en deţâ, ; intra coad de ce c6t^ ; incoad-incolo=in eccu'hic,
in eccu'illoc, de ce c6t6-ci, de ce c6t^-15i.

Coadă, sf., cod^ pi., queue, manche,.bampe, poign^e; L. cauda
(coda); it, coda; vesp, coa; nesp, port cola (pour coda); port. aussi
cauda; cat coa, cua; prov. coa, coda, coza; vfr, coue, eoe; nfr,
queue ; a se uita cu coada ochiului = it guardar colla coda deU'o-
chio; a da din coadă quoailler, fr^tiller, flatter de la queue; coada

I. Coamă— Coardă. 57

vacei, boului, lupului Yerbascum Thapsus; coada calului Equi-
setiini arvense ; Hippuris vulgaris ; coada şoaricului Achillea.
(oiaciu, adj., caud^ == it, codacciuto; - codan, adj., ă la queue,
dernier (v. Pan. Sp. A. 3. 11); - codard, adj., subst., it codardo;
v€sp. cobardo; nesp.port. cobarde; prov. coart; vfr, coard; nfr^
couard; angl. coward; - codărişte, sf. (codirişcă) manche (surtout
d'un fouet; iste est suffixe slave) ; - codamiţ, adj., caud^ ; - codaş,
adj., subst., qui est ă la queue; comme subst. (sous - entendu
tearan = terrenus) villageois pauvre — en opposition ă. fruntaş
notable, riche — mijlocaş moyen, de fortune moyenne (v. Ur. 2.
\%%);'Codaty adj., ă queue, it coduto; prov, caudat; fr. caud^.
tdmdj sf. queue, retailles, rognures, criblure (de grain); it, co-
im, petite queue; - codîrlâ, sf. queue, dernier,- 6chelette aux
chariots; - codişoară, sf., * L. codiciola pour codicida; petite
queue; - codijăr, sf., idem; - codoiu, sm., codaie, sf. grande
queue; it. codone; - codesc, ii, it, i, vb. 3; biaiser, tergiverser:
a se codi faire des simagr^es, prendre des detours, bricoler, bi-
aiser, temporiser; - codeaM, sf. detour, pretexte, simagree; - co-
dire, sf. action de biaiser, &c. - coditură, sf., idem ; - codobatură,
sf. hoche-queue = it coditremola, codacciola; (le mot est une
imitation moderne).

Coamă, sf. cbevelure, criniere, faite, faîtage, sommet; L.
coma {xo/ÂT}); i^. chioma, coma; vesp. port. prov. coma; ngr,
wjtw?; alb. kjime; nsl. serbe kamivao, kamivala cacumen montis;
coama muntelm le sommet de la montagne; coama calului Equi-
setum; coamă de mare caroube; -comat, adj., L. comatus; it
comato, chiomato; esp. prov, comato; - comos, adj., L. comosus;
cievelu; - c(muşoară, sf. dina., petite chevelure, &c.

Coapsă, sf. hanche, cuisse, baut de la cuisse ; L. coxa hanche;
i<. coscia; ^or^. coxa; prov. cueissa, coissa, cuyssa; fr, cuisse;
flS>. kof§6; (cfr. vgr. firjQiov hanche, ngr, fitjQi cuisse).^

Coardă, sf., cord, pi., corde, boyau, ressort, solive, poutre;
^' chorda (xoQârj); it. port, cat. prov. corda; esp. cuerda; fr.
W)rde; wgfr. xogâa; alb. kordSzS; a schimba coarda changer de
note, chanter sur une autre note (au fig.); - corda, sf., cordde,
P^v ruban; it. prov. cordella; esp. port. prov. cordel, m.; fr,
cordelle; ngr. xoQdeXa, xovgâsXa, cordon, ruban; turc qordela
^^ihon; pol. kordel; - cordelar, sm. rubanier; esp, cordelero;
^r, xoQâ^Xag, turc qordeladji rubanier; - cordelar ie, sf. ruba-
^rie; esp, cordeleria corderie ; - cordeluşă, sf. petit cordon.
^di^^ sf. cordon, lacet, liser^, tirant, bandelette; esp, cuerde-
<âca; -cordis, adv., oblique, lat^ralement, de cât^, louche; - cor-

58 I. Coarnă — Coc.

dese, ii, it, i, vb. 3. rteip. ; a se cordi se contractor, se resserrer.
eardire, sf. action de se contractor, &c. - incord, ai, at, a, vb. 1 :
bander, tendre, tirer, monter, plier (nn cheval); it incordare:
esp. encordar; part. encordoar; alb. cordis je fais fier, vain; a\
se mcorda se tendre, se monter, faire le fier, Toi^eilleux, le
fâch^; a sHncorda (calul) faire la corde (le cheval); a încorda
via accoler (la vigne); - incordare, sf. action de tendre, &c.
incard€U^ sm., idem; incordattd vii accolage (de la vigne); - in-
cordătar, adj., snbst., tendant, bandant; celui qui bande, &c.
incordăiură, sf. action de tendre, tension ; it incordatura ; - des-
cord, ai, at, a, vb. 1; d^tendre; L. discordare; it. discordare:
esp. prov. descordar; esp. port. cat. discordar; fr. discorder.
discordare, sf.' action de detendre.

Coarnă, s. v. corn.

Coastă, sf. cdte, flanc, cdteau, escarpement, versant; L. costa;
it port prov. costa; esp. cuesta; fr. c6te (coste); angl. coast;
nhciU. kuste; - costăş, adj., poulain de deux ans (v. Cod. Dial.).
costiş, adv., * L. costicius; en pente, obliquement, de biais; en
^charpe (v. Mikl. SI. E. 26.); - costiş, sm., costişuri, pi. f.,
pente, escarpement (y. Alex. P. 48); - costişă, sf. petite câte,
penchant; - costişet, adv., en pente, en 6charpe; - costişoară, sf.
petite c6te, &c. ; - costiţă, sf., idem.

Coc, copsei, copt, coace, vb. 2; murir, cuire; L. coquo, coxi,
coctum, 6re; it cuocere, cocere; esp. cocer; port. prov. cozer;
prov. vfr. coire ; nfr. cuire ; a coace pre cineva la inimă la garder
bonne ^ q. - coacă, cocă, sf. croute, pate, bouUlie; cat. coca,
rom. d. Gr. cocea, pic. helge couque, nhaU. kuchen găteau \ ngr.
xoxo bouiUie; - coacere, sf., it. cuocere; cuisson; - copt, sm., fr.
cuite; - coptor^ cuptior, sm., * L. coctorius, a, um=coctor; istr.
cuptoru; four, foumeau, poele; luna lui coptor le mois de Juillet,
litt. le m^ois qui cuit; - coptorar, sm., BL. cocturarius ; fournier,
poâlier; - coptoraş, sm., foumette; - coptord, sm., idem; - cop- ,
tură, sf., L. coctura; it. cottura; vesp. cocedura; port. cozidoura ;
prov. coitura; cuisson, coction, ulcâre, abces, matiere purulente,
pus; - cucnie, cuhnie, cuhne, cocnă, sf., L. vulg. coquina pour
culina; it. cucina; esp. cocina; port. cozinha; prov. cozina; fr.
cuisine; vhM. chuhhlna; mhaU. kuchen; nhaU. kuche; angl. kit-
chen; nsl. serbe kuhinja, kuhnja; pol. kuhnia; cech. kuchynS;
pt. russe, russe kuchnja; magy. konyha; - cuhnişoară, -sf. dim.
petite cuisine; - r^scoc, copsei, copt, coace, vb. 2; L. re-ex-
coquere ; cuire assez, achever de cuire, recuire, faire durcir ; a se
răscoace achever de cuire, cuire assez; a răscoace un ou faire

I. Cocie— Corft. 59

durcir un oeuf en cuisant; - rescoacere, sf. action de re-
cuire, &c. - răscopt, part., adj., recuit, trop mtir, dur; ou răscopt
oeuf dur; - răscoptură, sf. (rfiscocitură, v. St. Diet., Isz. Diet.);
tendiet^; - scoc^ seopsei, scopt, scoaee, vb. 2; L. exeoquere;
cnire assez, faire cuire suffisamment, acheyer de cuire, de mârir.
scoacere, sf. action de cuire assez, &c.

Cocie, s. Y. ghioacă.

Codică, (codice) sf., L. codeMCis; it codice; esp. port, co-
digo; vcixt. prov. codi; fr, code {codex).

Coif, sm. y. cupă.

Coiu, sm., coaie, pi. f., L. coleus (culeus); it coglia; prov.
colho, colha, coil ; nfr. couille ; alb. kouljetS ; Vit. coglione (cojon),
esp, cojon, coUon, prov. coillon, fr. couillon, coîon sont des dă-
riyes de coleus; - coios, adj., prov. colhus ; qui a de grands tes*
ticules; - coiagă, sf., * L. coleuca; chalon, filet; cfr. fr. couil-
lard une sorte de corde ă voile.

Colea, colo, adv. y. acolea, acolo. — Colţun, s. y. c&lcăiu.

Comand, ai, at, a, yb. 1; L. commendare ; it. commendare,
comandare; esp. comandar, comendar; port. commandar, comendar;
m^. comanar; prov. comandar; fr. commander; Tunique acception
en rom. est de recommander q. au souvenir, ă la memoire des
mtres par un repas fun&yre: a comanda pre cineva donner
un repas funebre ă. la memoire de q. (v. M. M. B. 107); cfr. L.
comendare alicui aliquem ou aliquid; - c^ymănd, sm. repas fune-
bre; - comandare, sf., idem.

Conciu, sm." coiffure, bonnet, huppe, toupet; it. concio, ac-
concio parure, ajustemewt, atour; serhe kon6a coiffure de femme;
»w^y. konty bonnet, huppe, toupet; Torigine de tons ces mots
est le L. comtus^ partic. de comere omer, prov. conte, cointe,
cointe, cuande cultive, gradeux, aimable; - contat, adj., hupp^;
^ogy. kontyos.

Contra, pr^p. y. cătră. — Copon (clapon), s. y. căpun.

Corastă, coreastă, coraslă (colastră), sf., L. colostra; it. co-
lostro; esp. port. calostro, colostro; fr. colostre; nsl. kolada;
pt russe kol'astra (en GaUicieX kul'astra, kurastra (Hongrie du
^'^d); magy. gulasztra, gulaszta.

Corb, sm., L. coryus; it. corbo, coryo; esp. cuervo; port.
corvo; prov. corp; cat. prov. vfr. corb; nfr. corbeau (ane. corbel
^conellus); alb. korp; - corbişor, corbtdeţ, sm. dim.

Corfă, sf. panier, L. corbis; it. corba; prov. gorbel, m. ==
^heUus pour corbula ; port. corbelha , fr. corbeille = corbicula ;
t'iaff. chorp; mhaH. korp; nliaU. korb; MG. xoya sporta{T>.G.);

60 I. Corn— G)rt.

nd, korpa, korbnla; sef1}e korbnlya; pci, korb; cech. korba;
russe korobx; nuigy. garabtf, garaboly; - corfi^. sf. corbeille.

Corn, sm., coame, pi. f. come, coin, angle; L. comu (cor-
num); it corno; esp. cnemo, cuema; part, como, coma; cat. prov.
com; fr, come, cor (come); - comar, sm. (Arh. B. 2. 260.),
celni qui pr^evait le comărit; - camărif, sm. împdt sur Ies
betes ă, comes (v. Arh. R. 260.); - comăţd^ sm. petit come;
aassi grateron; - camişor, comij{v. Alex. Sg. 75.); comtdeţy sm.
petit come; - comurat, adj., L. comnatus; comu; - comurătic.
adj., en foraae de come, comme mi come; - cotwm^, adj., L. cor-
nntus; it. corauto; esp. port, comudo; cai. prov. comnt; fr. \
comu; alb. kSrrouta brdns comtie; - coroăresc, ii, it, i, vb. 3;
labourer avec des boeufs (v. Jon. C. 50, 156; Con. P. 206.);
anciennement aussi pr^lever Timpdt sm: les betes ă comes (v. Arh. '
B. 2. 260); a se comâri, (vita) se rompre le come {une bete ă \
come); comărire, sf. action de labonrer avec des boeufs, &c. I
ineorourez, ai, at, a, vb. 1; mettre des comes; - incomurare. |
sf. action de mettre des comes; - incomurat^ part., adj., encome, \
comu; - com, sm., L. comus, comum; it. comio (comeus), cor- j
niolo (comeoltis); esp. comizo (comioius), comejo (comictdum);
port, comiso; fr. comouiller (anc. comiller); - coamă, sf., it. cor-
nia, comiola; esp. comizola, port, comisola (comeoltis) ; fr. cor-
nouille (comticulum); BL. comolium; angl. komel; nhaU. kornel
(kirsche); poamă coamă raisin long en forme de comouille.
comet, sm., L. cometum.

Cort, sm. tente, pavilion, banne, parapluie ; MGr. xoQrr), xoqtic
tentorium, castrorum impedimenta (v. D. C.) ; - curte , sf. coiir
(espace) residence; les deux mots sont du L. cohors, chors, corsj
g^nit. cohortis; it. esp. port, corte; sic. curti; cat. prov. cort;
vfr. cort, court; nfr. cour; BL. cortis; ngr. xovqttj; - cortd, sm.
dim., parapluie, parasol. - cortină, sf., it esp. prov. cortina ;
fr. courtine; angl. curtain; nhoM. gardine; M.G. xoQziva, xovqrCva
rideau (v. D. C); Isidore dit d^jă: cortinae sunt aulae\ cfr. le
L. cortina (dela meme origine) espece de vase, espa>ce circidaire.
cortişor, sm. dim., petite tente, &c.; - curtean, sm. homme de
la cour, de la maison d'un noble — d'un prince (v. TJr. 2. 165),
= BL. cortisanus, it cortigiano, esp. cortesano, fr. courtisan.
curticică, sf. petite cour, &c. ; - curtişoară, sf. idem. ; - curtenesc,
adj., de la cour, de la maison; - curteneşte, adv., h. la maniere
de la cour; - curtenesc, ii, it, i, vb. 3; courtiser; - curtenie,
, sf. courtoisie, ţolites&e ;- curtenire, sf. action de courtiser;- mr-
tenitor, adj., subst., courtisant, courtisan.

I. Coa— Cavăiez. 6 1

CoSy Gusui, cusut, coase, vb. 2; L. consuo, sui, sutum, Sre;
it. cucire, cuscire ; esp. coser, cusir ; port, coser, ccU* cosir, prov.
CQser, . CQzir, cusir; fr. coudre (pour cowsdre) ;- coo^er^, sf. action
de coudre; - cusut, sm., U. cucito; esp. cosido ; - m^u^or, sm.,
cusutoare, sf., L. consutorius, a, consutor; it. cucitore; esp. co-
sedor, a ; port, costureiro, a ; vcat. costurer, a ; prov. cordurier,
a ; fr. couturier, ere ; - cusutoreasă, sf. couturiere ; - cusutorie, sf.
atelier de couture ; - cusutoriţăj sf. = L. consutrix, icis ; it. cuci-
trice ; - cusutură, sf., L. con-sutura ; it. cucitura, costura ; esp.
cosidura, costura; port, cosedura, costura; prov. cozedura, cozi-
dura, costura; fr. couture; - descos, ui, ut, oase, vb. 2. = L.
ăiS'Consaere (dissuere); it. discucire; esp. port, iescoser ; cat. des"
cosir; prov. descoser; fr. d^coudre; - descoasere, sf. action de
d^coudre ; - descusutură, sf., esp. descosedura ; port, descosidura.

Cot, sm., coţi, m., cocUe et coturi, pi. f., coude, toumant,

aune, jauge, yelte ; L. cubitus, cubitum ; it. cubito, gomito, (gom-

bito) ; vesp. cobdo; nesp. codo ; port, covado, coto, cotovelo ; prov.

coide, code; fr. coude; ali. kout; le pi. coţi, m. = aunes, la

mesure mame; le pi. coate f. = coudes; le pi. caturi, f. ==

aunes instrument; - cotar, sm. jaugeur, velteur; = cotăresc, ii,

it, i, vb. 3 ; jauger, velter ; - cotărit, sm. aunage, jaugeage, droit

d'aunage, (Ur. 2.45; Sulz. 3. 170); - cotesc (coţesc), ii, it, i,

vb. 3; louvoyer, faire - prendre des detours, biaiser, bordayer,

auner, jauger, velter; a se coU d^voyer, toumer de cât6, se re-

plier, serpenter ; a coti pre dneva ^viter la rencontre de q ; a cqti

un vas jauger, velter un tonneau ; - calea se coteste la dreapta

le chemin se replie h droite; - coteaiă, sf. aunage, jaugeage.

coteiu, sf. chemin d^toum^, basset, chien ă jambes courtes,

(v. Alex. V. 52 ; Pan. Sp A. 2. 29) ; - cotire , sf. action de

louvoyer, &c. ; - cotiş; adv., en detour, en zig-zag ; - cotiş^ sm.,

cotifuri, pi. f. detour, zig-zag; - cotit, sm. action de louvoyer,

&c. ; - coţilor, adj., subst., louvoyant, &c. ; jaugeur, velteur ; - coti-

Uiră, sf . tournant, sinuosity, detour, repUs ; - cotelesc, ii, it, i,

Yb,3; chercher, fouiller, fmetQr ; - cotelidii, sm. chercheur, fouil-

leur ; - cotdire, sf. action de fouiller, &c. ; - cotigesc, ii, it, i,

yb. 3; tournoyer, faire des detours, faire des bord^es, bordayer.

cotigire, sf. action de tournoyer, &c. ; - cotigilor, adj., tournoyant,

kc.;- cotigiturâ, sf. sinuosity, tortuosity, detour.

Covăiez (covoiez), iwxyvăiez, ai, at, a, vb. 1 ; plier, courber,
eambrer, arquer; d'un type L. con^cavulare — m-cow-cavwtore =
Qoucavare; cfr, esp, combar courber, combo courhe; prov. comb
caMr6^;.^eiw>i* ingumbase se courber^ i^. covone; towd. cov,./>i€i»*

62 I. Covru— Cred.

cheuT gerbe de caneavare — cavus; ase incavăia se replier, s*ar^
quer ; - incovăiare, incovăiere, sf . action de plier, cambrure ; - if^
cavdietură, sf. idem; - descovăiez, ai, at, a, vb. 1; d^ployer, &cj
descovdiere, sf. action de d^ployer, &c. I

Covru, s. y. cuib.

Crap, sm., BL. cârpa (carpio); esp. cârpa; fr. cârpe; alb:
krap; prov. escarpa; it. carpione; angh carp; vhaU. charpho;
nhaU. karpfen; nsl serhe krap; russe karp'B; pol. karp; cech.
kapr ; (v. Mikl. SI. El. 26) ; - crăpuşar, sm. dim.

Cratiţăy s. v. gratie.

Creastă, sf. crgte, aigrette, panache, pignon, erăneau (d'un
mur) ; L. crista ; U. esp. cat. prov. cresta ; port. crista ; fr. crete ;
angl. crest ; aî6. kreşta ; serhe kresta ; ngr. xQstxra ; - crestă^, sf J
dim., Prenanthes muralis; cfr. fr. cr^telle Gynosurus cristatus.
cresUţă, sf. dim., aussi mordant (typogr.) ; - crestos, adj., crât6.
creştet y sm., creştete, pi. f., * L. cristetum; crete, sommet de
la tâte, sinciput, molette (du cheval) ; - crestez, ai, at, a. vb. 1;
crăneler, entailler, inciser , d^chiqueter , balafrer ; - crestare, sf.
action de cr6neler ; - crestat, part., L. cristatus ; it. cristate, cre-
stuto ; esp. crestado ; fr. crât6 ; - crestător, adj., subst., entaillant,
&c. ; - crestătură, sf. crfoelage, entaille, incision, dentelure, coche,
hoche, marque, mortaise, rainure, sillon ; - increstez, ai, at, a, vb.
1 ; entailler, faire une coche ; - increstare, &c., v. crestare, &c.

Cred, (crez), crezui, crezut, crede, vb. 2: L. credo, didi,
ditum, 6re; it credere; esp. creer; port. crer; vcat. prov. creire;
vfr. creire, crere ; fr. croire ; - credere, sf., it. port. credere ; esp.
credire ; - credincios, adj., subst., croyant, confident, consciencîeux,
loyal, pieux; - credinţă, sf. foi, fidâit^, loyautâ, honnâtetâ, credit,
croyance , cr6ance ; * L. credentia ; it. credenza ; esp. creencia ;
port. «renza; cat. crezensa; prov. credensa, crezensa, creansa;
friul. credinze ; fr. croyance, cr^ance ; in-pre credinţă, it. a cre-
denza ; a ave credinţă, it. aver credenza ; - credvneţ, sm., (v. Arh.
B. 1. 254) = it. credenza ; port. credencia, fr.. crMence ; - ere-
dincer, credinţar, sm. , BL. credentiarius ; it. credenziere; esp.
credenciero ; port. credenciario ; fr. cr6dencier ; - crez, sm., it.
esp. port. cat. prov. fr. credo; - crezare, sf. croyance, foi; a nu
da crezare cuiva ne pas croire q ; - crezămmt, sm., crezăminte,
pi. f. croyance, cr^ance, foi; - crezător, adj., subst., croyant;
prov. crezedor, credeire ; - crezut, sm. action de croire ; - incred,
zui, zut, e, vb. 2; confier; esp. encr^er; prov. encreire; aincrede
cuiva ceva confier qch.< k q; a se increde se confier, se fier; ase
inerede in cineva se fier ă q., se reposer sur q. ; - incredere, sf.

L Cr6p— Cruce. 63

action de confier, &c.; - increaator, adj., confiant; - încredinţez,
ai, at, a, yb. 1 ; confier, fier, convaincre, certifier, persuader,
assurer, garantir, maintenir, commettre, remettre, consigner, livrer;
a se încredinţa se fier, se confier, se convaincre, &c. ; - incredvi/ir
tare, sf. action de confier, &c. ; - incredinţătar, adj., subst., con-
fiant, persuasif, d^monstratif ; celui qui a confiance, qui se fie —
se confie ă q.

Crip, ai, at, a, vb. 1 ; a. & n. ; gercer, se gercer, crevasser, se
crevasser, crever, se crever, se l&arder, feler, se feler, craquer, fendre,
refendre, travailler (mur), entr'ouvrir, s'entr'ouvrir, entre-bailler
(porte); L. crepo, ui, itum, are; U. crepare; esp. port. quebrar;
ţrov, crebar ; fr, crever ; nhail. krepiren ; nsl. serbe krepati ; a se
ar^pa de zioa le jour perce, ouvre, point; a cr^pa de ris, it
ciepare deUe rias^; - crăpăcios, adj., gerceux, cassant, rouverain
(î&)\-cr^parey sf. action de gercer, Slc.;- crăpat, sm. idem; cră-
patul ziîei aube, point du jour; (ne s'emploie pas pour le cre-
puscule du soir; cjfr. L. crept^culum); - crăpătură, sf., it, crepa-
tura; esp. port. quebradura; cat. prov. crebadura; crevasse; ger-
ţore, Mure, fente, l6za,Tie; - crăpăturica, sf. petite crevasse.

Cresc, ui, ut, creşte, vb. 2; grandir, hausser, s'agrandir,
s'accroître, pousser, augmenter, profiter, nourrir, 61ever (des en-
{ants, du b^tail, des arbres) cultiver (des plantes, des fleurs);
L cresco, crevi, cretum, crescfire; it. crescere; cat. crexer; esp.
port, crecer; prov. crescer, creisser, creyre; vfr. creistre, crestre;
nfr, croître (croistre) ; serbe kreşiti, kregivati ; - creştere, sf. crois-
sance, ^ucation, constitution, nourrissage (des bestiaux) ; bună-rea
creştere bonne — mauvaise Education; - crescător, adj., subst., it.
crescitore; croissant, ălăvant, celui qui croît, qui 61eve ; - cresc^-
iură, sf. croissance, crue ; - crescut, sm. action de croître, crue ;
cat. crescuda ; esp. crescida ; prov. creguda ; fr. crue.

Cridă, sf., L. creta; it. creta; cat. esp. port. prov. greda;
ir, croia; nfr. craie; nhall. kreide'; vsl. kritt; nsl. serbe kreda;
poi. kreta, toreda; cech. kîida; magy. kreta; - cridos, adj., L.
cretosus; it. cretoso; esp. gredoso.

Crieri (creeri, creri), sm. pi., L. cerebrum (quasi cretum);
^. celebro; port. cerebro; Ies formes it. cervello, cat. prov.
eervel, fr. cerveau, cervelle de cerebellum', - crierişori, sm. pi.
petite cervelle.

Cruce, sf., L. crux, cruciş; it. croce; esp. port. cruz; vcat.

pov, crotz; vfr. crois, cruiz; nfr. croix; alb. kriikj; angl. cross;

^km, chrfizi; chriuzi; mhaU. kriuze; nhaU. kreuz; vsl. krizL;

, wl. «erJe krii; russe kryib, krizb; cech. krii; pol. krzci; magy.

64 I. Crud— Cuc.

kereszt; - crucQiţă, cruciuliţa, sf. petite croix; - cruciş, adv., en
croix, 0rois6, de traVers, de biais, trans versalement; - cn/udş, sm;*
travers, hiais; - crucişoară, crtici^, sf. petite croix; - crucesc,
ii, it, i, vb. 3; croiser, mettre en croix, de travers; a se cruci,
it crocciarsi; esp. port, cruzar se; prav. crozar se; fr. se croi-
ser; alh. krykjas, krykjezoig; - crwcir^, sf. action de croiser, &c.
crucifeZy ai, at, a, vb. 1; croiser f - crucişarcj sf. action de croi-»-
ser ; - incrucesc, ii, it, i, vb. 3 ; croiser, mettre en croix, de tra-
vers, crucifier (v. Con. P. 26S);'incrucir€, sf. action de croiser,
&c.; - încrucişez, ai, at, a, vb. 1; it. incrocichiare; croiser, mettre
en croix, de travers; a se incntdşa se croiser, faire le signede
la croix ; - incrucişare, sf. action de croiser, &c. ; - incrucişat
incrucişet, part., adj., crois6, bigle, louche; it incrocicchiato croise;
a căuta incrucişat loucher; - incrucişătură^ sf. action de croi-
ser, &c. ; - răscruce, sf. chemin crois^, carrefour, bifurcation,
embranchement, palonnier; cfr. nsl. razkriije mame signif.

Crud, adj., subst. cru, 6cru, vert, pas assez mur — cuit—
r6ti, tendre (jeunesse), cruel, feroce, inhumain ; L. crudus ; it esp.
crudo; port. prov. cru; fr. cru, 6cru; om crud honune cruel.
crujsfime, sf. cruaut^, fSrocit^, barbarie, atrocity, erudita (au fig.).
eruisăţe^ sf., Erysimum barbarum.

Crunt, adj., sanglant (au fig.), ensanglant^ (au fig.), sangui-
naire, cruel, atroce; L. cruentus; it esp. port. cruento; - încrunt^
ai, at, a, vb. 1; ensanglanter, mettre en sang; L. in-crttentare; ^.
poet. cruentare; vesp. esp. cruentar; a s' încrunta s'englanter, se
mettre dans une colere furieuse avec Ies yeux ensanglant^s; - în-
cruntare^ sf. action d'ensanglanter, &c.

Cruţ, vb. V. scurt.

Cu, pr6p., \ avec, de, au.moyen de, par, sous; L. cum (cun,
con); it esp. con; port. com; prov. com, co, cum; en fr. seule-
ment dans des mots composes; a ieşi cu cineva, L. exire cum
aliq. ; a fi cu cineva^ L. essere cum aliq.; cu multe lacrimi, li.
multis cum lacrimis; cu zei (dumnezei), L. cum Diis; - cu
toate că, Q,QVi].=quamquam*, quoique; - cu căt . . . cu atăt =
quanto . . . tanto.

Cuc, sm., du * L. cucus, primitif de cuculus; venit cuco;
romag. cocch; port cuco; cdb. kouko, koukou, iji\ikje;>turc
qouqou; it cuculo, esp. cucliUo, cat. cugul, prov.GOgnl, fr. con-
cou (cocu), ^nc. coucoul de cucului; - cucuie}, sm* dim.; - cu-
cuesc, ii, it, i, vb. 3. =L. cuculare, it. cuculiare, fr. coucouer,
coucouler, nsl. serbe kukatj; crier comme un coucou; - cucuiref
sf. ^action de coucouer. -

I. Cucă^Cacată. 66

Cucă, sf. d'un primitif * L. cuca dont cucuUa; bonnet;
ortout cucă domnească bonnet princier, donnâ anciennement p^r
e Sultan aux hospodars; - cucuiu, sm. crâte, huppe, aigrette,
iloinet, boss^, bosselure, tub^rositâ, tmneur; L. cucullus, cucuUa;
UucuUo, cuculla, cocolla; cat, cugulla; esp. cuculla, cugolla, cp-
lulla ; port cucula, cngula ; port.prov. cogula ; fr. coule ; alb. kjikalja,
ikalţ kjikal sommet; ngr, xovxovka cape, capuchon — xavxovfi
thauboulure, pustule; vsl, kukub», kuklari»; nsl. serhe kuknlj,
mkuljica; russe kukub»; poh kukla, kukly; cech. kukla; turc
lonqoola capi44ihon; arabe vulg, kukulîje mcmteau avec capţi-
hn; vhaU, chugelă; mhaU. nhaU. kugel, kogel; [de la meme ori-
im sont rom. ţuduiu sommet et magy. csuklya capuchon de
moine, v. Dief. Or. E. 242]; - căciulă, sf. (pom- cucullia— cu-
Mă=cucuKa); bonnet, calotte; nsl. serhe kukljica, kukuljica;
^. kgsouljg ; - cădulie, si. , alb. katşoulj ; btdg. kaiijul ; petite
tete, bulbe, pomme (d'une canne, &c.), capsule (de semence).
dkiulârie^ sf. bonneterie; - căciulicăj sf., căciulea, sf. petit
bonnet; - cucuiez, ai, at, a, yb. 1. rM., a se cucuia s^^lever,
s'eofler, grossir, se percher; cfr. ngr. xavxovâuiCfo avoir des
«iiauhoKlures ; - cucuiare, cucuiere, sf. action de s'enfler, &c.
^cuiat^ cucuiet, part., adj., huppg, panacW; cfr. nsl. serbe ku-'
hljast coiffe d'un capuchon; - căciulesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a
^ cărnii (de căciulă) bonneter, s'abaisser, faire des courbettes.
c(iciulire, sf. action de bonneter, &c.

Cuceresc, vb.. Cucernic, adj.. Cucernicie s. y. cer.
Cucuiu, s. cucuiez, yb. y. cucă.

Cucumă, sf., L. cucumis, eris; «^ cocomero; e^^^. cohombro;
po>t cogombro; prov. cogombre; fr. concombre; angl. cucumber;
"*«8. kukummer; alb. kokomare mehn; - cucumâj sf. dim.

Cucurbeu, curcubeu, sm., cucurbee, pi. f. arc en ciel; d'un
^ * L. concurveus (con-curyus-con-curyare) ; cfr. esp. port. cor-
•^var de concurvare; prov. corbar de curvare ; [Eoessler 39 d^
to cucurbeu du persan kulkum arc en ciel ; la langue rom. n'a
^nipnintâ aucun mot direct, du persan, ce n'est et cela ne peut
^^6 que par la filiation du turc] ; a vntoarce calul curcubeu
temer le cheyal en arc en ciel; (y. M. M. C. 110).

Cucurbită, curcubetă (curcubită, curcurbotă), sf., L. cucur-
"^ta; k cucurbit a; fr. courge; vfr. gougourde;7i/r. gourde; pol.
^'Mta; - cucurbeţe, cureubeţe, cucurbită, sf. dim., aussiSryo-

Cucută, sf., L. cicuta; it. cat. esp. port. cicuta; prov. cicuda;
. fr cigue; nsl. serbe kukuta; pd. cykuta.

5

M I. Cnfîmd— Cuitt.

Cufund, vb. v. fond.

Cufur (cnfaresc), ii, it, i, vb. 3. a. et r^fl., a se cufuri foi
rer, avoir le d^yoiement, un flux de ventre; L. conforio, ivi e
ii, ire; fr. foirer, pop.; foire, s., prov. foira =L. foria; - cufureak
sf. flux de ventre, d^voiement, foire; - cufurire, sf. action d
foirer, &c.

Cuget, ai, at, a, vb. 1; penser, m^ter, songer; L. cogitare
vU, coitare; esp. port, cuidar; prov. cogitar, cuiar, cuidar; vf\
coidier, cuider; en nfr. seulement dans le comp. outre-cuidet
alb. konitoig, kouigtoig; - cuget^ sm. pensie, reflexion, desseis
intention, conscience; vU. coto; vesp. cuida; port, cuido; pro\
cug, cuit, cnia, cuida, cugei; vfr. cude; cu cuget ă dessein; i
cuget en pensie; fără cuget sans conscience; - cugetare, sf. actio
de penser, &c. ; - cugetat, sm., L. cogitatns, cogitatmn ; esp. pori
cuidado; sonci, pensie, reflexion, intention; - cugetător, adj.
subst.; vesp. cuidador; prov. cuiaire, cugiaire; - cugetătură, si
pens6e, reflexion &c.; - precuget (tom preacuget)^ ai, at, a, vb. 1
L. praecogitare; pr^m^ter; - precugetare, sf. premeditation
precugetator, adj., pr^m^ditant; ^ precugetătură, sf. premeditation

Cuhne, cuhnie, s. v. coc. I

Cui, dat. du pron. interrog. et rel. ce; L. cui; it. prov. vff
cui; cwi-t?a= cui vuit pour vdit; k quelqu'un.

Cuib, sm. nid, nichee; d'une forme simple * L. cubiun
dans concubium = cubile pour nidus; cfr. it covo, cova; vesp. coba
nesp. cueva ;2>or^. cova; ^ cuibar, sm. nichoir, couvee, nichet; 'CUi\
bule}, cuibuşor, sm. petit nid; - covru, sm. couche, repaire, taniere
bauge (d'un animal sauvage); * L. cubulus, it. covolo; it. covile
esp. cubil, port. covil (ctibile) de cubare = it. covare, prov. coar
fr. couver; - cuibăresc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibărire, sf
cuibuesc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibuire, sf.; - incuib, ai, at, a
vb. 1. refl., a se incuiha se nicher (nicher), s'installer, s'etablir
vncuibare, sf . ; - descuib, ai, at, a, vb. 1; denicher; - ăesm^
bare, sf.

Cuîu, sm. clou, tenon; L. cuneus; it. conic; esp. cuno,
cuna; port. cunho; prov. conh, cunh, cong; vfr. coing; nfr. coin;
angl. quoin, coin; - cuier, sm. porte-manteau, ratelier, tringk.
cuişor, sm., * L. cuniciolus pour cuneolus; petit clou, pointe;
le pi. cuişoare, f. clous de girofle; - cuişoară, sf., Holosteum.
incuiu, ai, at, a, vb. 1; former ă clef, serrer, obstruer, opiler,
constiper, reserrer; L. incuneare; it. coniare; esp. acunar; po^^
cunhar; a se incuia se fermer, s'obstruer, se constiper; - î^"
cuiare, incuiere, sf. action de fermer, &c.; - incuietoare, sf. fer-

I. Culc— Cumpănă. 67

neture, serrure, loquet; - încuietor, adj., subst. fermant, &c.
mkturăy sf. fermeture; • descuiu, ai, at, a, vb. 1; ouyrir.
hcuiare^ desouiere, sf. action d'ouvrir; - descuietoare^ sf. clef.
kscuietor, adj., subst., ouvrant, ouvreur; - descuieturâ, sf. ou-
rerture.

Culc, vb. V. loc. — Culeg, vb. v. aleg.

Culme, sf. cime, sommet, faîte; L. culmen; it colmo; mii.
îolma; esp. cumbre pour eulmbre; port cume; fr. comble; rom.
l Gr. culm mont, culmen montagne; cdb. koulm faîte; nhaU. kulm.

Culpă, sf., L. culpa; it prov. colpa; esp. port. cat. culpa;
fr. coulpe; - culpadu^ adj., coupable; - culpaş, adj., idem.

Cultuc, s. V. calc.

Cum, adv., du L. quo modo; it come; vit esp. port como;
wct/. comu; lomb. comod; vesp. vport prov. vfr. com, cum;
frov. CO; nfr. comme; cum că, conj., comme que, comme quoi,
ţoi; ca cum comme si; nici cum, nici de cum nullement; după
turn selon, au fur; ori cum de toute maniere, de quelque ma-
niere que ce soit ; oare cum or comment ; cuth va = quo modo
Tult pour velit; peut-âtre, parhasard; ca nu cum va pour, afin
p'en aucune faţon; de cum des que; de cum va au cas que,
imoins que; precum =ţer quod modum; ainsi que, comme que,
conune; precum şi k V6gBl de; cum . . . aşa . . . tel . . . tel . . .;
mm şi=quo modo sic, prov. cossi, nprov. coussi; comme aussi.

Cumar, sm. bassin de garde de robe, pot de chambre ; du L.
CQcuma; it cocoma, cogomo; esp. comal; fr. coquemar; cfr. MG.

Cumiripc, ai, at, a, vb. 1; communier, faire ses devotions,
administrer un malade; L. communicare; it. communicare; esp.
eomunicar, comulgar; port. communicar, commungar; prov. co-
municar, communicar, comengar, cumenegar; fr. communiquer,
communier; cdh. kunghoig; vsl. komo^kati; vrusse komkati; pol.
iomunikowac; - cuminecare, sf. action de communier, communion.
^mmcătură, sf. communion; \le mot rom. comme terme d'eglise
fl ^te sans doute introduit du vsl]
Cumnat, cumnată, s. vb. nasc.

Cumpănă, sf. balance, bascule; it. esp. cat prov. campana;
pft. campainha; dial, du Limous. campano, du Berry campaine
i<ieke; fr, campane bouffette (comme terme d'arch. et sculpt.);
^' kumbone, kambang, k6mbon6, k6mbor6, MG. xafiTTova^
x«,U7r«vo$, xafiTtavdv cloche, balance (D. C); vsl. kapona, kapont
'«»«;, statera ; kam^banx campana ; bulg. ktponi ; magy. kompona
^^a; tous ces vocables proviennent du BL. campana cloche^

68 I. Cnmpftr — Cunosc.

et balance, parceque &est dans la Campagne romame que It
cloches ofU eU introduites en premier Ueu potir le service ditri'K
chez Isidore 16, 24, on trouTS aussi Tacception de balaf^ce

statera unites lands; (v. Diez D. 1. 106; Mikl. L. Psl. 329);

eşi din cumpănă perdre son aplomb; a sta in cumpWnă etre e
balance = esp. estar en peso ; - cumpănesc, ii, it, i, vb. 3 ; pesej
balancer, niveler, ^uilibrer, ponderer, compenser, examiner, con
sid^rer; MG. xafiTravi^eiv peser{D. C); a se cumpăm se compensej
se mod^rer; - cîimpănealăy sf. action de peser, &c.; - oumptttti'T'^
sf., idem; - eumpămtor, adj., subst., pesant, ţeseur; - oum^a^z^
turd, sf. action de peser.

Cumpăr, vb. y. apăr.

Cumpăt, ai at, a, vb. 1 ; mesm-er, calculer (an fig.), exami-
ner, considerer, peser, d^lib^rer, mod^rer, manager, adoucir
temp4rer, ralentir; L. computare; it computare, contare; esj^
port, computar, contar; prov, comtar, condar, cuntar; fr. com-
puter, compter, center; angl. count; a se cumpăta se mod^rer,
se contenir, se ranger; - cumpăt, sm., oumpete, pi. f. contenance,
aplomb, moderation, ^quilibre (au fig.) ; L. computus ; it esp. pore.
compute; j^rot;. compot; fr. comput; it conto; esp. cuento, cuenta;
port, conto, conta; prov. compte, conte; fr. compte, conte; cu
cumpăt mod^r^ment, sobrement, pos^ment; fără cumpăt sans
moderation, sans contenance; a ^ne cumpătul se mod^rer; a sta
in cumpă (litt. rester en calcul), dâlib^rer, refl^chir; pre subt
cumpăt secretement, en cachette; a' şiperde cumpătul se troubler,;
s'ăgarer, perdre la carte; - cumpătare, sf. mesure, moderation,
abstinence, temperance, economie; - cumpătate, sf. moderation,
temperance, sobriete; - cumpătător, adj., temperant, moderant.,
imput, ai, at, a, vb. 1; objecter, imputer, reprocher, blâmer,,
inculper; L. imputare; it. imputare; esp. port, imputar; fr. im-|
puter ; - imputădune , sf. , L. imputatio , onis ; it. imputazioue ; |
esp. imputacion; port. imputa9âo; fr. imputation; - imputare, sf.j
action de reprocher, &c.; - imputător, adj., subst., reprochant, &c. j

Cumplit, adj., v. plin. — Cungiur (incungiur), s. & vb., v. giur. j

Cunosc, ui, ut, cunoaşte, vb. 2 ; L. cognosce, gnovi, gnitum, |
6re; it conoscere; esp. conocer; port. conhecer; prov. conoscer, |
conoiscer, conoisser; vfr. cognoistre; nfr. connaître; oib. njoh,
njo, njof (nosco); - cunoaştere, sf. action de connaître; - cunoscător,
adj., subst., it conoscitore; esp. conocedor; port. conhecedor;
prov. conoissedor, conioisseire; fr. connaisseur; - cunoşUn^, sf.,
it conoscenza; esp. conocencia; port. conhecenza; prov. conois-
sensa, conoysshensa, conoichensa; fr. connaissance;- incunoftiinţez,

I. Cununa — Cupă. 69

ai, at, a, vb. 1 ; informer, instruire, notifier, faire savoir, mander,
riîker; a se incunoşHinta s'instruire, s'informer, devenir public.
mciinoştiinţare, sf. action d'informer, &c.; - mcimoştiinţător, adj.,
subst., informant, notifiant, &c.; - recunosc, ui, ut, caşte, vb. 2;
L. re-cognoscere; it. riconoscere; esp. reconocer; port. reconhecer;
prov. recognoscer, reconoscer, reconnoisser ; fr. reconnaître; - r^-
cunoaştere, sf. action de reconnaître; - recunoscâtorj adj., subst.,
it. riconoscitore; esp. reconocedor; reconnaissant; - recunoştinţă,
sf., it. riconoscenza ; port. reconhecenza ; prov. reconoissensa, re-
gonoyssensa ; fr. reconnaissance.

Cunună, sf. (mac. rom. curună); couronne, guirlande de fleurs,
feston, diademe, palme (du martyre), couronne nupţiale; L. corona;
U. esp. corona; it. cruna (chas); port. cor6a; fr. couronne; alb.
korong, kouror6, konourS; ngr. xoQoiva; vsl. kruna, koruna, korona;
pt. nisse koTOJiB,^ koruna; russe iorona,; nsl. serbe krona, koruna;
pd. korona; cech. koruna; vhaM. korâne; mhaU. kr6ne, korSne;
nhaU. krone; angl. crown; cununa dinţilor dentier, denture,
cunun, ai, at, a, vb. 1; couronner d'une couronne de fleurs,
marier, unir; L. coronare; it. coronare; cat. esp. prov. coronar;
port coroar; fr. couronner; a se cununa se marier; alb. kounoursoig
cmisacrer un mariage; *[dans T^glise grecque orientale Ies par-
rains des mari^s tiennent pendant la c^r^monie de la benediction
nupţiale h, l'^glise une couronne de fleurs au-dessus de la tâte
des fiances, et de lă vient aussi Tacception du mot; cfr. ngr.
(fT€(pavog couronne de fleurs, ceremonie des ^pousailles ; (fT€g)av{6vcd
couronner de fleurs, marier, donner la benediction nupţiale].*
oumnare, sf. action de couronner, &c.; - cununător, adj., subst.,
eouronnant, &c.; - cununie, sf. ceremonie des epousailles, epou-
sailles, mariage; - cununiţa, sf. dim., petite couronne; aussi
Vinca minor; - incunun, vmwmmez^ ai, at, a, vb. 1; couronner de
fleurs; - incunun/are, sf. action de couronner de fleurs.

Cupă, sf. gobelet, coupe, pot, aileron, alichon, jantille (d'une
roue de moulin), coeur {cart^ dejeu, en it coppe, ngr. t] xovuatg);
du L. cuppa, forme accessoire de cupa; it. coppa; esp. port. prov.
^Pa, fr. coupe; it. coppo, port, copo; prov. cob-s; BL. cuppa,
cupa; ngr. xovrta; alb. kupa; turc qoupa; nsl. serbe kupa; pt.
^^se vrusse kupa; nrusse kub'B, kuboki; pol. kubek, kufa;
^h. kupka; vhall. chuofa, choph; mhaU. kuofe, kopf; Vesp.
port prov. cuba, fr. cuve, vhaU. kuba sont aussi le L. cupa;
le rom. cofă sceau en bois, que Diez Diet. 1. 139 & Mikl. SI.
E. 27 font deriver du L. cupa (le dernier par la filiation du
^^ve) nmt d'abord du turc qogha, qougha, vulg. qouva, qova

72 I, Cnrios— Cuţit.

atirape, trappe, panneau (fig.); it prov. corsa; fr. course; apune
cuiva cursă tendre un panneau ă q. ; a cade in cursă donner
dans le panneau, dans le traquet [v. Ur. 5. 333, ann6e 1639:
^d'inpreuna cu ind^mnătorii lui să'l spargă Dammd Dumnezeu,
să i vie cursa (accident) care nu o ştie^y, - cursătură^ sf. ^cou-
lement, liquide 6couM; - cursură, sf., L. cursura; idem; - scurg,
scursei, scurs, scurge, vb. 2; faire — laisser dcouler, tirer, faire
6puiser; L. excurrere; it scorrere; esp. escurrir (escorrer, escor-
rir); port. escorrer; prov. escorre; {Vesp. le port et \e prov. ont
Ies memes acceptions que le rom.); - scurgător, adj., s'teoulant.
scurgătoare, sf. coul6e, ^cMno; - scurgătură, sf., esp. escurridu-
ras, f. pi., 6coulement, d^coulement ; - scurs, sm. ^coulement, &c.,
L. excursus; it scorso, scorsa; - scursătură, sf. ^coulement.
scursoare, sf. ^coulement, d^coulement, coulage; - scursură,
sf. idem.

Curios, curios j adj., L. curiosus; it. esp. port. curioso; prov.
curios; fr. curieux; - curiosita/te, sf., L. curiositas, atis; it. cu-
riosity, curiositate; esp. curiosidad; port. curiositate; prov. cu-
riositat, curiozetat; fr. curiosity.

Curpen, curp^n, sm., curpene, curpenă, sf. branche, main,
vriile de vigne, bras de houblon — de melon, vigne vierge, pampre ;
Clematis vitalba; du L. colubrinus, a, de coluber, bri; alb. koul- ^
ţ^T piante grimpante; it colubro, prov. colo bre, colobra, cat.
esp. culebra, port. cobra, fr. couleuvre de coluber-bra; curpen
alb chevre-feuille, couleuvr^e, brioine, courge; Brijonia alba.
curpenesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se curpeni, ramper, grimper,
se tortiller, se filer; - curpenire, sf. action de grimper, &c.
curpeni^, sf. petite branche, &c.; - curpenos, adj., plein de vrilles.

Curte, s. V. cort. — Cuscru, s. v. socru.— Cust, vb. v. stau.

Custodie, sf., L. custodia; it cat. esp. port. prov. custodia;
fr. custodie, custode (rideau); vsl. kustodja; pol. kustodya; - cu-
stodiu, sm., L. custos, odis; i^. cust odio, custode; esp. port
custodio; vcat. prov. custodi garde, surveUla/^tt; fr. custode.
custodiez, ai, at, a, vb. 1; garder, surveiller, faire escorte =
L. custodire, esp. custodiar; - custodia/re, custodiere^ sf. action
de garder, &c.

Cutare, pron. v. tare.

Cute, sf. pierre ă aiguiser; L. cos, cotis; it. cote; prov. cot;
cat parm. crem. codol; nprov. codou; fr. queux, queuz, queue.

Cutremur, vb. v. tremur. — Cutrier, vb. v. trier.

Cuţit, sm., L. culter, tri; it. coltro; prov. coltre; frM.
ctirtis; rom. de Gr. cunti; fr. contre; Yit. colteUo, cortello, col-

L Cuvin— Dau. 73

tella, esp. cuchiUo, cuchilla, port. cutelo, ecU. coltell, proD, col-
telh, vfr, coltel, nfr. couteau du dim. cuUeUus; - cuţitar, sm.
= it. coltellinajo , esp. cuchillero, port. cutileiro, fr. coutelier.
ct^tărie, sf. = esp. cuchilleria, port. cutelaria, fr. coutellerie.
mjitaş, sm. petit couteau, canif ; - m^Uoiu, sm. = it. coltellone,
esp: cuchillon, fr. coutelas; - cuţitoaie, sf. bute, boutoir, plane,
renette; - cuţitură, custură, sf. lame, racle, mauvais couteau;
nâ, serbe kustura convicium in cultrum (y. MikL Fdw. 31).
Cuvin, vb., cuvînt, s., cuvios^ adj., cuvioşie, s. v. vin, vb.

D

Dacă, conj. v. c&.

Dator, adj., redevable, obliga; * L. debitorius (debitor); ii.
debitore; esp. deudor; port. devedor; cat. deutor; prov. deveire,
deuteire, deptor, deutor; fr. d^biteur; a fi dator devoir, âtre en-
dette; - datoraş, sm. ddbiteur; - datoresc, ii, it, i, vb. 3; devoir,
eire endett6, etre obliga; - datorie, st. devoir, dette, obligation,
tâche, office; - datorii^ă, sf. devoir, obligation; - da^onre, sf.
action de devoir, &c.; - datornic, 2kdj., subst., debiteur;- indatoresc,
ii, it, i, vb. 3; indatorez, ai, at, a, vb. 1; obliger, engager,
contraiudre, forcer; it. indebitar; esp. endeudar; /?orf . endividar ;
prov. endeptar, endeutar; fr. endetter; - vndatorif^^ sf. obliga-
tion, engagement;- indatorire, sf. action d'obliger, &c.; - inda-
tmtor, adj., obligeant, engageant, complaisant, redevable.

Dau, dădui et dedei, dat, da, vb. 1; donner, fournir, livrer,
accorder, ofifrir, remettre, rendre (produire), rejeter, pousser, tom-
ber (chemin) ; L. do, dedi , datum, dare ; it. dare ; cat. esp. port.
prov, dar; alb. daig, ndaig;- dare, sf. action de donner, &c. ;
* [Ies formes rom, dare don , darnic g^ndreux , dărui donner,
ianie donation, dănui faire une donation, viennent du vsl. dari»
-^darBniki — danije — dariti — darovati; v. El. Etr.]*; -dat, sm.,
L. datus ; action de donner, &c. ; datul — luatul avoir — devoir.
A^, st, daţi, pi. f., donn6e, fois, coup; it. cat. esp. prov. data;
port, dada; fr. date ; o (una) dată une fois ; altă dată une autre
fois; d'o (um) dată tout d'un coup; pre dată de suite; indată,
d'itwîa^dtoutde suite; d'o cam dată d'abord, pr^alablement, en atten-
dant, auparavant; UkUc dăţile toutes Ies fois; - dătător, adj., subst.,

74 I. Daună— De.

s=L. dator; donnant, ăoxmeur '.-dătătură, sf. donn^e, coup; - datină,
sf. usage, coutume, habitude, routine; -îndatin, ai, at, a,yb. 1. r^fi.; a
se indatma etre de coutume, d'usage; -iwdatinare, sf. action
d'âtre de coutume, d'usage; - dedau, dedai, dedat, deda, vb. 1;
== L. dedo, dedi, itum, ere; abandonner, fa9onner, rompre, accou-
tnmer; a se deda s'abandonner, se plier, se familiariser, s'accou-
tumer, se mettre dans qch; - dedare, sf. action d'accoutumer,
&c.; - trădau, trădei, trădat, trăda, vb. 1; livrer, d^livrer, re-
mettre, trahir; L. trado (transdo), didi, ditum, 6re; U. tradire;
vesp. traer; cat port. vfr. trail'; prov. tradar, trachar, trahir,
trair, trayr; nfr, trahir; - trădanie, sf. tradition; [formee d'apres
le vsl. predanije, rom, predanie traditio, proditio; v. la note au
mot prăda (praedari)] ; - trădare, sf. action de livrer, &c.; - tră-
dător^ adj., subst. = L. traditor, it. traditore, esp. port. traidor,
prov. trahidor, traidor, traitor, trahire, trăire, vfr. trahitor, nfr.
traître; - trădătoresc, adj., i^. traditoresco ; traître; - trădătore§te,
adv., traîtreusement.

Daună, sf dommage, detriment, endommagement, grief, perte,
prejudice, tort; L. damnum (cîr. scaun =scamnum); it danno;
esp. dano; port. damno, dano; prov. dan, dam; fr. dam (d'oii
ane. damage — prov. damnatge, dampnatge — dngl. damage —
puis dommage); alb. dam, dem ; le fr. danger = damnier d'un
type L. damnarium; - dăunez, ai, at, a, vb. 1; endommager,
faire du dommage, &c. ; L. damnare; it. dannare, danneggiare;
esp. danar; port. damnar, danar; cat. prov. dampnar; fr. dam-
ner (endommager); alb. demetoig, demoig, damoig; - dăunare,
sf action d'endommager ; - dăimos, adj., dommageable ; L. dam-
nosus ; it damnoso ; esp. danoso ; port. damnoso, danoso ; vcat. prov.
dampnos; - desdăunez, ai, at, a, vb. 1; ă6ăomm2i,ger; ^ desdău-
nare, sf action de dddommager.

De, prăp; L. de; it di, da (de ad); esp. port. prov. de;
fr. de; cruce de fer, it croce di ferrq; a tremura de frig, it-
tremare di freddo; de seară ce soir; - de a, d'a, L. de ad; de
a dreapta, it da destra (a dextera) ; de a stănga, it. da sinistra
(a sinistra); - de cu, L. de cum=i^. di, su, in su, fr. de, des,
depuis ; de cu isioa, ă la pointe du jour; de cu noaptea ă la nuit
tombante; de cu toamna des Tautomne; - de la, (v. c. m.) de la
fratele s'a dus la sora, it. dai fratello e andato dalia sorella.
de pre = L. de per ; de pre unde de par ou ; de pre aici de par ici.
de ce, conj., L. de quid = it. perche , esp. port porque , prov,
perque, fr, pourque, pourquoi; -din, L. de m = ex; dinziinisi
it di giomo in giomo.

I. Deapăn — Des. 75

«

Deapăn, vb. y. depăn. Defaim, vb. v. faimă.

DeoY, conj. y. ce, ci. Defloresc, yb. y. floare.

Dedau, yb. y. dau. Deger, yb. y. ger.

Deget, sm., degete, pi. f., L. digitus; iU dito (digito); esp.
port, dedo ; ccU. dit ; prov. det ; vfr. deit, deigt, doit ; nfr. doigt,
de; db. ghişt; a atinge cu degetul attingere digito, Gic. Tuse.
5. 19. 55 ; a intinde degetul intendere digitum, Gic. de or. 1. 46.
extr. ; a numera pre degete numerare per digitos, Oy. fast. 3. 123.
degetar, sm. d^, doigtier, poucier, aussi Digitalis purpurea;
L. digitarium = digitale, it ditale , esp, port. dedal ; fr. doigtier
(digitarium) j ă6 (digitus)] alh. ghjişteşS; - degetăruţ, sm. petit
de; aussi Soldandla; - degetaş, sm. petit doigt; - degetal, adj.,
L. digitatus; it digitato; fr. doigt^; - degeţel, degeţel, sm., L.
digitellum; petit doigt, aussi Digitalis purpurea; - degetuţ, sm.
petit doigt.

Dehoc (dihoc), yb. y. desghioc.

Delicat j adj., L. delicatus; it. delicato; esp. delicado; port
delicado, delgado ; cat. delicat ; prov. delicat, delguat, dalgat ;
{r. delicat; - ddicăteaţă, sf., it. delicatezza; esp. delicadeza ; j^orf .
delicadeza, delgadeza; fr. dflicatesse; - deUcăţel, adj. dim.

Delungesc, yb. y. lung. Deplin, adj. y. plin.

Demineaţă (dimineaţă) s. y. măine. Deprind, yb. y. prind.

Denumesc, yb. y, nume. Depun, yb. y. pun.

Deochiez, deocMu, yb. y. ochiu. Derăm, yb. y. ram.

Depăn, vb. y. pănură. Derapăn, yb. y. răpesc.

Departe, ady. y. parte. Deraz, vb y. rază.

Deredic, deretic, yb. y. dreg.

Des, adj., ady., dense, dru, ăpais, fourni, serr^, presse,
solide, assidu, frequent, fr^quemment; L. densus; it. esp. port
denso; fr. dense; cdb. dandoura, dendoura, nSntourS (pârtie, de
dM, dând); - ades, adesea, adv., L. ad densum, ad densa; fre-
quemment, souvent; adese ori = ad densas horas; souvent, fr^-
quemment, maintefois; - desime, sf. density, ^paisseur, solidity,
multitude; - desiş, sm. fourr^, hallier, touffe, massif, broussailles ;
desişuri, pi. f., taillis; - desuţ, adj., adv., dim., un peu dense,
&c. ; - indes, ai at, a, vb. 1 ; serrer, pressor, tasser, entasser,
^paissir; L. in-densare; it. densare; esp. densar; alb. dgnasoig;
port. con-densar; fr. con-denser; -iwd^are, sf. action de serrer,
^c.; 'indesător, adj., entassant, &c. ; - indesătură, sf. pression,
serrement ; - indesecdâ, sf. presse, foule; - îndesesc, ii, it, i, yb. 3,
= indesa; - tndesuesc, [pop. inghesussc, inghiesuesc, vnghisuescy
fv.Negr. 27), imftesteesc], uii, it, i, vb. 3. = indesa; - indesuealâ^

76

I. Des — Despoin.

sf. action d'entasser, &c.; - indesuire, sf. {imbesuire, v. Ral. 60
\Siem\'indesuitor^ adj., entassant, &c. ;'indesuUură, sf. entasseme

Des, pr6p; du L. de ex; vesp. vport. des; ccU. nesp. npo
desde — des-de*, prov. des, deis; fr. d^s; en rom. cette pr^p.
trouve seulement dans la phrase des-demineaţâ (v. c. m.) = mul
mane — de bien bon matin.

Des, part, prefixe, r^pondant au L. dis, di ; U. dis, di ; esp.
port. prov. dis, di, des; fr. dis, di, de.

Desagă, s. v. sac. Deschid, vb. v. cheie.

Desameţesc, vb. v. minte. Desching, yb. t. chingă.

Desamorţesc, vb. v. moarte.
Desarcin, vb. v. sarcină.
Desarmez, vb. v. arm&.
Desbat, vb. v. bat.
Desbit, vb. v. beu.
Desbin, vb. v. imbin.
Desbrac, vb. v. brăcie.
Descalic, vb. v. cal.
Descalţ, vb. v. călţun.
Descam, vb. v. scamă.
Descant, vb. v. cant.
Descarc, vb. v. car.
Descheiu, vb. v. cheie.

Deschiotor, vb. v. cheie.
Descopăr, vb. v. acopăr.
Descord, vb. v. coardă.
Descorţosez, vb. v. scoarţă.
Descos, vb. v. cos.
Descuib, vb. v. cuib.
Descuiu, vb. v. cuiu.
Desculţ, adj. v. călţun.
Descurc, vb. v. calc.
DesGuviinţez, vb. v. vin.
Desdăunez, vb. v. daună.
Desdoiesc, vb. v. doi.
Desfac, vb. v. fac.

Desfac, ai, at, a, vb. 1; Scaler, 6cosser, gr^ner; L. dis-
faecare (defaecare); fr. d6f6quer; - desfăcare, sf. action d'^caler,
&c.; - desfăccUy sm., idem.

Desfăf, vb. v. faşă.
Desfăţ, desat, vb. v. faţă.
Desferec, vb. v. fer.
Desferbint, vb. v. ferb.
Desfiinţez, vb. v. fiinţă.
Desfir, vb. v. fir.
Desfoiez, vb. v. foaie.
Desfrînez, vb. v. Mu (frîn).
Desfund, vb. v. fund.
Desgălbinesc, vb. v. galbin.
Desghieţ, vb. v. ghiaţă.
Desghioc, vb. v. ghioacă.
Desgust, vb. v. gust.

DesTnflu, vb. v. aflu.
Desjug, vb. v. jug.
Desleg, vb. v. leg.
Desmăniiu, vb. v. manie.
Desmeticesc, vb. v. minte.
Desmeţesc, vb. v. minte.
DesmormTntez, vb. v. mormînt.
Desmorţesc, vb. v. moarte.
DesnoS, vb. v. nod.
Despart, vb. v. parte.
Despărechiez, vb. v. părechie.
Despic, vb. v. plec.
Despiedic, vb. v. piedică.
Desplac, vb. v. plac.

Desholb, vb. v. holb.

Despolu, ai, at, a, vb. 1; L. despoliare, dispoliare; it. de-

spogliare, spogliare; esp. port, despojar; cat. despuUar; prov.

I. Despoporez — Diavol. 7T

Bspolhar, despullar, despuelhar, despulhar; fr. d^pouiller; - des*
mre, despoiere, sf. action de d^pouiller; - despoietw, adj., 8ubst.,
L. despoliatorius (despoliator) ; it spogliatore ; esp. ' port, des-
Djador; prov. despolhador; - despoietură, sf., it spogliatura;
§pouillement.

Despoporez, vb. v. popor. Destabulez, vb. v. tablă.

Despre, pr^p. v. pre. Destorc, vb. y. tore.

Despreţ, s. v. preţ. Destram, vb. y. intrăm.

Despreunez, Yb. y. on. Destui, adj. v. sătul.

Despreoţesc, Yb. y. preot. Destup, vb. y. stupă.

Desprimivăreazi, vb. Y. vară. Desţărez, Yb. v. ţară.

Desprind, vb. y. prind. Desubt, pr^p. v. subt.

Desputernicesc, Yb. v. pot. Desunesc, vb. y. un.

Desrădiciffiez, Yb. Y. rădăcină. Desvâţ, Yb. y. iuYăţ.

Desîibităcesc, vb. v. sîlbatic. Desvolb, vb. v. desholb.

Defălat, adj. v. ş6.

Defert, adj., adv., vide, desert, vacant, frivole, futile, illu-
loire; L. desertus (deserere); it deserto, diserto; esp. desierto;
wrt deserto; cat prov. desert; fr. desert; in deşert vaguement,
311 vain, vainement; - deşert, sm., L. desertum; vide, desert,
^acuit^, lacune, d^faut des cdtes, flanc; -defert, ai, at, a, vb. 1;
vider, 6vacuer, d^gorger, ^pancher, d^semplir; it. deşertare, disertare;
oat esp, port, desertar, fr. deserter; - deşertăciune, sf. vide, vacuity,
frivolitâ, vanity, inanity, suffisance; it disertazione; plin de de-
şertăciune plein de vanity, de suffisance; - deşertare, sf. action
de vider, &c.; - deşertat, sm., idem; - deşertător, adj., subst.,
vidant, &c. ; - deşertătură , sf. Evacuation, ^panchement.
Defir, vb. v. §ir.

Deftept, adj., EveillE, vif, alerte, d^gourdi, espi^le, gai;
du L. de-expergitus (quasi experc'tus de expergere; cfr. a^ept
de adspectare ou exspectare) ; esp. despierto ; port desperto.
*e§tept, ai, at, a, vb. 1; 6veiller, r^veiller, exciter, ranimer,
avertir; esp. port, despertar; vesp. prov. espertar; waU. dispiertE;
« 86 deştepta, esp. port despertarse, s'Eveiller, se r^veiUer; - de-
^teptddune, sf. vigilance, encouragement, &c.~; - deşteptare, sf. action
d'iveiller, &c.; - deşteptător, adj., subst., esp. port, despertador;
^veillant, r^veillant, r^veilleur, &c. ; - deşteptătură, sf., esp. des-
pertadura.

Detun, vb. v. tun. •— Deunăzi, adv. v. zi.
Diavol, sm., L. diabolus {âuifiolog); it diavolo; esp. diablo;
P^' diabo; prov. diable, diabol; fr. diable; ngr. âiafiolog; alb.
djal; vst dijavoli^; nd. serbe djavao, djavo, djavla; russe dBJavol'b;

78 I. Dihoc— Doare.

ceeh. d'âbel; pd, dyabd, dyabol, dyabta; vhaU. tinval; mhaU,
tinyel; nhaH. teufel; angl* devil; - diavda. sf., it diavola; esp.
diabla; diablesse; - diavdaş, sm. dim., petit diable; - diavolesc,
adj., it. diavolesco; esp. diablesco; iÎBiboliqţie; - diavoleşte, adv.,
diaboliquement ; - diavoZie, sf., prov. diablia; ngr. auxfioi^a; alb.
djablSzi, djablSsi; diablerie; - diawK^d^, sf., nsl. diavolica; cech.
d'&blice; pd, djablica; diablesse.

DHioc, vb. Y. dehoc. Din, pr^p. v. de.

Dimineaţă, sf. v. mâine. Dineoară, dineori, adv. y. oară.

Dimie, vb. v. dumic. Dîns (dînsul), pron. v. ins.

Dinte, sm., L. dens, tis; it port dente; esp. diente; cat
prov. dent, m. & f.; fr. dent, f.; alb. d6mb; - dintişor, din^işor,
sm. dim.; - dinps^ adj., dent^ (v. Alex. P. 284); - dinţat, adj.,
L. dentatus; it dentate; esp. dentado; prov. dentat; fr. dent6.
dvntoiu, sm., esp. dentone.

Dintre, pr^p. v. intre.

Dipsesc, ii, it, i^ vb. 3 ; L. depso, ui, depstum, Sre (âstpsiv) ;
p6trir, broyer; - dipsire, sf. action de p^trir, &c.

Diptam, diptan, sm. Dictamus albuş; ML. diptanmum; it.
dittamo; cat esp. port dictamo; prov. diptamni; fr, dictame;
nhaU. diptam.

Disc, sm. disque, bassin, assiette; L. discus {âî(fxog); it. esp.
port disco ; fr. disque ; it desco ; prov. dese , deis ; vfr. dois ;
nfr. dais; ngr. âiaxog; alh. disk; vsl. diskost, diskt; a cere eu
discul demander TaumOne.

Doagă, sf., it. prov. cat. doga, prov. dogua, mit. dova, fr.
douve, nsl. doga, serbe duga, pol. daga, ma^y. donga, duga,
ngr. vrov'ia^ vrovya, âoya^ alb. dogh8, nhaU. dauge, daube, du
L. doga vase, mesure (Vopisc. Aurel. 48 L.), du grec âox>] re-
ceptaculum; esp. dovela, duela, aduela, port aduella, aduela, ^torm.
douvelle, douelle, lorr. doule, nfr. douelle, dim. de doga; Vit.
doga a aussi Tacception de bord, râie, ligne comme le rom. dunga,
qui vient direct, du vsl. daga, bidg. dtg^, serbe duga, pt. russe
duba iris, nrusse duga arcuş, vrusse iris, — tous de la meme
source lat.; - dogar, sm. tonnelier, boisselier; - dogărie, sf, ton-
neHerie, boisselerie; - dogesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se dogi se
fSler, se casser; (v. Alex. B. 103: clopotele se dogea Ies cloches
se f§laient); - dogire, sf. action de se fâler.

Doară (doar), adv. v. oară.

Doare, durd, durut, dur^, vb. 2. impers. ; avoir — sentir de la
douleur, avoir mal k . . .; L. doleo, ui, itum, ere; it dolere; esp.
prov. doler; port d6er; vfr. doloir; nfr. se douloir; m^ doare

I. Doftor— Doi. 79

inima, L. animus mihi dolet; me doare captd, L« caput mihi
dolet; - durere, sf., L. dolor, oris; it dolore; esp. dolor; port.
dOr; cat. prav. dolor; vfr. dolour; nfr. douleur; - dureros, adj.,
L. dolorosus; it. esp. port. doloroso; cat. doloros; prov. doloros,
Moiros , doiloros ; fr. douleureux ; - dor, sm. douleur, regret, d^sir,
souhait, envie; d'une forme * L. dolus; it. duolo; esp. Anelo; port.
16; cat. prov. doi; a ave dor de ceva d6sirer qch.; a duce dorul
regretter, d^sirer, souhaiter ; - doresc , ii , it, i, vb. 3 ; regretter,
i^sirer, envier, souhaiter, âtre tent6, pr6tendre; - dorinţă, sf.,
regret, dâsir, envie, souhait; cfr. vit. dolenza; nit. doglienza,
loglianza; cat. esp. dolencia; port. doen9a; prov. dolensa, do-
lentia; fr. dol^ance (pour dolence); - dorire, sf. action de regretter,
ftc; - doritor, adj., subst., d^sireux, press6, amateur; - dornic,
adj., dăsireux, qui dosire, soubaite, aspii'e; -duios, adj., dolent,
attendrissant , touch^, ^mu; d'un type * L. doliosus de doliufn
dans cordolium (cfr. it. doglia, vfr. doi, doel, dul, duil, fr. deuil);
it. doglioso ; esp. dolioso; - duioşie, sf. douleur, tristesse, tendresse.
induiofesc, ii, it, i, yb. 3; attendrir; a se induioşi s'attendrir,
se laisser attendrir; - induioşire sf. action d'attendrir; - induio-
şitoTj adj., attendrissant; - indur (pour indor), ai, at, a, vb. 1. r^fl.,
a se indura avoir piti6, compassion de q.; compatir ă; cfr. it.
dolorare, prov. doloyrar; mdură te cu noi! aie piti6 de nous!
mdurare, sf. piti6, compassion, mis6ricorde, b^nignit^, charity.
indurator, adj., compatissant, charitable, misMcordieux.

Doftor, sm., L. doctor ; it. dottore ; esp. doctor, dotor ; port.
doutor ; cat. prov. doctor; fr. docteur; - doftor aş, sm. petit docteur.
doftoresc, adj., medical; - doftoreşte, adv., mMicalement ; - dof-
loresc, ii, it, i, vb. 3; prendre de la mMecine, mMicamenter.
doftorie, sf. m6decine, medicament, remede; - doftorire, sf. action
îe m^dicamenter; - doftoreasă, doftoriţă, sf., it. dottoressa.

Doi, m., doue f., num^r., L. duo, ae, o; if. due; vit. dui, m.,
4ue, f. du; mii. duu, do; piem. doui, doue; sard, duos, duas;
^t. esp. dos; vesp. dos; duas f^m. ; port. dous (dois), duas;
P^ov. dui, duas; ace. dos, doas; nprov. dous, doues; vfr. duez,
tai, doi, dou, ace. deus, dous ; nfr. deux ; aZ6. du, di ; — dl doi4e,
a dou-a = secundus, a; - doi-spre-zece, doue-spre-isiece, litt. L.
tao-duae ex per decem = duodedm', - douesprezeâme, sf. dou-
â^me (un); - doue-zeci, litt. duo decem = L. viginti; - douessedme,
sf. vingtieme (un); - amîndoi, amîndoue, v. ambi; - indoiesc,
'Ut, i, vb. 3; doubler, redoubler, rendoubler, ployer, fl^chir,
fauss6r, rouler, tortuer ; a se indoi plier, se plisser, douter, mettre
^ doute, r^vOquer en doute, âtre indecis, irr6solu, hfeiter ; cfr.

80 L. Domn— Dor.

vgr, SthiokcCno — iv-aovg mettre en daute; vsh dvoiti sa dmeter;
nd. serbe ivojiti diviser, douter; russe dvoiti», poL divoi6 sepur-er
en deuoc parts j dotMer; alb. duş double, douteux, incertain;- itt-
doealăj sf. hesitation, doute, incertitude; fără indoealâ sans doute ;
a fi la indoeală douter, suspecter; a ave indoealâ douter; a sta
la indoeală h^siter, etre indecis, temporiser; a trage, a pune la
indoeală revoquer en doute; - indodnic, adj., douteux, louche,
suspect; - mcîoire, sf. pliement, pliage, duplication, fl^chissement,
flexion, redoublement, doute; -imhit, part., adj., double, double,
g^min^; - indoitor, adj., subst., pliant, &c.; - indoitură, sf. pli,
rempli, repli, courbure, garniture; - desdoiesc, ii, it, i, vb. 8;
dMoubler, d^plier, d6ployer, d^froncer; - desdoire, sf. action de
dMoubler, &c.; - desdoitură, sf. d^ployement.

Domn, sm., L. dominus (domnus) ; it. domino, domine, donno ;
vesp. domno; nesp. don, iximo^port. Axam^prov. don, donpn, dom
(dons fern.) ; dombre, damri, dame, dami, (dans dombres Dieu —
domri-Deu — dami-Dieti) ; vfr. dame (dans dame-dieu), dan,
dant, damp; - doamnă, sf., L. domina (domna); it. donna; esp.
dona, duena, dama; port, dona; prov. domna, dompna, donna,
dons (mi'dons), dama; nfr. dame; cfr. M.G. âofiva Augusta (D.C.)
avec rom. ioajim2L=princesse; - domnicd, sm., domnice^ sf., *L.
dominicellus, a; it. donzello, a; esp. doncel, doncella; port, cat
prov. donzel, donzella; fr. (damoisiel) damoiseau, (damoisele),
demoiselle d'un type domiceUus, a; - domnicică, sf. petite de-
moiselle; - domnişor, sm., domnişoară, sf. * L. dominiciolus, a
pour dominicellus, a; - domniţa, sf. dim., demoiselle, aussi fUle
de prvncesse, princesses - domnesc, adj., seigneurial, princier.
domneşte, adv., en seigneur, &c.; - domnesc, ii, it, i, vb. 3. =
L. dominări, it. dominare, esp. port, dominar, fr. dominer ; -domnie,
sf. regno, Seigneurie (titre de politesse); Domnia ta, 5a, lui, ei,
Voastră, lor ta, sa, votre, leur Seigneurie ; - domnire, sf. action
de dominer, de r^gner; - domnit, sm. = L. dominatus ; ? do^n-
nitor, adj., subst., dominant, râgnant, prince; * L. dominatorius,
dominator; it dominatore; esp. port. dominator; fr. dominateur.
duminică, sf., L. dominica se. dies; istr. domireka; it domenica
(dominica); sic. duminica; ncat. dominica; esp. port domingo (do-
minicus); vcat. digmenge, prov. dominica, domenga, dimengue,
dimergue, rom. d. Gr. domengia , vfr. domenge, diemanche , nfr.
dimanche ; {dominica — dies dominicus) ; - domnelnic, adj., dominical ;
biserică donmelnică 6glise dominicale (v. Ur. 2. 191. 192); - dumi-
nicesc, adj., dominical (v. Ur. 2.191); - dumnezeu, s. v. zeu.

Dor, s. y. doare.

I. Donn— Dreg. 81

Dorm, ii, it, i, vb. 3 ; L. dormio, in, ii, itum, ire ; it. dor-
mire; cat esp. port j^rot;. dormir; /r. dormir; a dormi un somn^
t dormire un sonno ; a dormi dus (ductus) dormir profond^ment.
iormirsy sf. action de dormir; - dormit^ sm. idem; esp. dormido.
iormitor, adj., subst., L. dormitorius, dormitor; it dormitore;
cat, esp. port. prov. dormidor; fr. dormeur; - dormitură, sf., it.
dormitura; esp. dormidura; - dormitez, ai, at, a, vb. 1; som-
meiller; L. dormitare; cat esp. port, dormitar; it dormicchiarei
dormigliare (* dormiculare) ; - dormitare, sf. action de sommeiller.
adorm, ii, it, i, vb. a. et n. 3 ; endormir, s'endormir, s'assoupir,moiirir ;
L. addormire; vit addomaire; cat. vesp. prov. adormir, adurmir.
adormire, sf. action d'endormir, de s'endormir; serbătoarea ador-
ndrei (inălţărei) a prea curatei fecioarei la fSte de Tascension,
de Vassomption de la Ste.-Vierge.

Dos, sm., dosuri et doa^e, pi. f., dos, derriere, envers, re-
vers, (d'une chose; le dos d'un homme ou d^un animal s*exprime
par: spinare, spate); L. dorsum (dorsus); it dosso; it esp. port.
dorso; prov. dos, dors; fr. dos; pre dos ă Tenvers; in dos, in
dosul, d'm dos derriere; pre d'in do^ par derriere; d^a in doasde
a Tenyers, inverse, de travers, sens dessus dessous ; a da dosul
8'eiifuir=t^. dare ii dosso; - dosesc, ii, it i, vb. 3; tourner Iţ
dos, addosser, c^ler, rec^ler, tergiverser, s'enfuir; a se dosi se
r^fugier, se sauver, se cacher; - dosire, sf. action de tourner le
dos, &c. ; - dositor, adj., subst., rec^lant, rec^leur (v. C. C. § 1099).
dosnic, adj., par derriere, en arriere, recul6, 6cart6, & T^cart,
iMociable; - dosnicie, sf. perversity (v. Bl. Gr.); - dostină, sf.
dos— penchant — versant d'une montagne.

Drac, sm. dâmon, diable, mălin esprit; L. draco, onis,
(igdxm); it draco, drago, dragone; esp. dragon; port. dragâo;
cai. drag; prov. drac, dragon; fr. dragon (animal); vsl. russe
drakonx draco; alb. dranghoua draco, dreikj diaile; ngr.iQakog
(^Qaxm) draco; du te la dracul va au diable; - drăcesc, ^dj.,
diabolique ; - drăceşte, adv., diaboliquement ; - drăcie, sf. diablerie,
I malice; - drăcoaie, drăcoaică, sf. diablesse; drăcos, adj., diabo-
H^^\ ' drăculeţ, sm., drăculiţă, sf. petit diable, petite diablesse.
j ir&cidie, sf. diablerie; - drăcuşor, drăctij, sm. petit diable.
îndrăcesc, ii, it, i, vb. 3; endiabler; a se indrăd s'endiabler,
'te possăd6 du diable ; - indrădre, sf. action d'endiabler ; - in-
drikit, part., adj., endiabl^, poss6d6, forcen^.

Dreg, (direg), dresei, dres, drege (pour direge), vb. 2 ; rajuster,

''sinettre, refaire, ^difier, râparer, ramender, assaisonner ; ancienne-

j ^ent aussi verser du vin (v. Dac. litt. 16 ; Negr. 122) ; L. dirigo,

82 I. Dreg— Dreg.

exi, ectum, 8re; it dirigere; cat esp. port, prov: dirigir; f
dinger; a se drege s'amender, se refaire, se rajuster, se fardei
dregător, adj., subst., dirigeant, directeur; - dregătoresc, adj
oflRcîel, officîewi;- dregăforeşte, adv., officiellement, &c.; -dregi
torie, sf. direction, fonction, office; - dregătorime^ sf. baillia;
dregători^, sf. directrice; - dregere, sf. action de rajuster, &ci
dres, sm., dresuri, pi., direction, ordre, reparation, raccommodag^^
ingr^ient, cosm^tique, fard; dres domnesc ordre, office, dipld
princier; (v. Ur. 2. 27; 4. 400; aujourd'hui ce mot n'a pi
cette acception) ; a 'şî face dresurile sale faire ses pas ; le pli
dresuri aussi apices, ingrMients ; - dresător, adj., snbst., rajustant^
raccommodant, raccommodeur, &c.; - dresdtură, sf. raccommo-
dage, r^tablissement, reparation, &c. ;- drept, adj., droit, directs
juste, equitable, legitime; L. directus; i^. diretto, diritto, dritto;
esp. derecho; port, directo; prov. dreit, dreg, drech, dreich, dret^
drett; vfr. dreit; nfr. direct, droit; alb. dreiky, dreite; de a
dreptul directement, en droite ligne, simplement; in drept, in
dreptul vis k vis ; drept acea, drept curea par consequent ; drepi
in drept en regard ;. - drept sm., drepturi, pi. f., L. directum ;
cu drept avec droit, justuîe; - dreptaciu, adj., * L. directaceus;
droitier; - dreptar, sm., L. directarium; equerre, râgle;- dreptaş,
adj., *L. directaceus; ăToitier; - dreptate, sf., dreptăţi ţl.^ droit,
justice, equite, honnetete, integrite, loyaute ; - dreptăţie, sf. justesse,
rectitude, equanimite; - drlt, sm., drituri, pi. f. droit, preroga-
tive, privilege; L. directum; it. diritto, dritto; prov. vfr. dreit;
nfr. droit ; - indrept, ai, at, a, vb. 1 ; dresser, redresser, rectifier,
rajuster, diriger, reformer, reparer, guider, adresser, supplier,
raccommoder; * L. indirectare; it indirizzare, indrizzare; cat.
endressar; esp. port, enderezar; prov. dressar, dreissar, endi'essar,
endreizar, adreiturar, adrechurar; y/Kdrecier; nfr. dresser; aJh.
ndreky; - indreptare, sf. action de dresser, &c.; redressement,
rectification, correction, justification, &c.; - indreptăcios, adj.,
reformable, reparable; - indreptătm-, adj., subst., redressant, re-
formant, reparant, justificateur, reformateur; - hidreptăturâ, sf.
redressement, &c.; - îndreptăţesc, ii, it, i, vb. 3; justifier, dis-
culper ; - indreptăţire, sf. justification, disculpation ; - indrituesc,
ii, it, i, vb. 3; autoriser, priviiegier; - indrituire, sf. autorisation,
droit, pouvoir; - ar6t (pom- ar^pt\ ai, at, a, vb. 1; d'un type
* L. ad-rectare (arrectare) de rectum ; montrer, demontrer, signaler,
faire voir, expiimer, marquer, indiquer, manifester, enseigner,
exposer, declarer, denoncer, designer, prouver ; - armare, sf. action
de montrer, &c.; a jace arătare cuiva representer ă, q.; quasi lui

I. Droae— Duc. 83

norUrer ce qui est droit— juste — rectum'; - ar^tor^ adj., subst.,
)steii8if, d^signatif; - ar&tătură, sf. indication, demonstration,
kc.; - ar^os (pour arăătos) adj., ostensible, frappant; un om
ir^fos un homme de prestance, d'importance; - ardîc (pour aredic\
-edic, ridic (pour arectic — rectic d'ou retic — redic — ridic), ai, at, a,
^b. 1; d'une forme * L. ad — recticare — recHcare; Clever, dresser,
riger, hausser, hisser, enlever, lever, ramasser, redresser, rebausser,
dever, emporter; cfr. it. rizzare — dirizzare — drizzare, vesp,
lerezar, nesp, port, enderezar, prov. dressar, fr. dresser d'un
ype reetiare — directiare; a ardica — redica capul dresser la tSte;
t '^ ardica — redica nasul sus se redresser ; - ardicare^ redicare,
if. action d'flever, &c. ; - ardicată, redicată, sf. fl^vation, enlâve-
nent; a vinde cu ardicata, redicata vendre en gros; - ardicător,
'edicător, adj., subst., flevant, ^rigeant, haussant, &c.; - ardi-
'Mură, redicâtnră, sf fl^vation, Erection, enlevement, haussement,
k; - deredic (deretic, diretic pour derectic), ai, at, a, vb. 1 ;
i'une forme * L. de-recticare; mettre en ordre, enlever, lever.
Medicare, sf. action de mettre en ordre, &c.; - deredicată, sf.
înlevement; cti deredicata en bloc en gros; - deredicătură , sf.
arrangement, ordre.

Droae, s. v. sdroae.

Due, dusei, dus, duce, vb. 2; mener, conduire, emmener,
porter, transporter, marcher, durer i. e. endurer; L. duco, li,
ctum, 6re; prov. duire, durre; it con-durre; esp. con-ducir;
prt. con-duzir; fr. con-duire; a se duce, L. se ducere. Plant.
Amph. 4. 3. 8.; Cic. fam. 10, 32, se rendre quelque part, s'en
ate; - ducă, sf course, allure, depart; - ducător, adj., subst.,
conduisanti menant, portant, conducteur, porteur; vit duttore;
^•esp. prov. ductor ; - ducătură, sf allure, conduite, portage &c.
ducere, sf action de mener, &c.; ducerea şi intoarcerea Taller
6t le retour; - dus, sm. portage, transport; L. ductus; it. dutto.
iJluc, usei, us, uce, vb. 2. ; conduire, emmener, emporter, rame-
Q6r, rapporter, porter, pousser, produire, toumer (parole), faire
tomber (parole); L. ad-ducere; it. addurre; vesp. aducir; prov.
aduzer, aduire, adure; a se aduce se r^duire; acaniaduce ap-
procher; a aduce ceva la cale, la capă venir a bout de qch.;
« oduce aminte cuiva de ceva rappeler qch. â. q.; a 'şî aduce a
^nte se rappeler, se ressouvenir ; a aduce venit etre en rapport,
rapporter, rendre, produire; - aducător, adj., subst., conduisant,
4c. conducteur, &c.; - aducătură, sf am^nage, &c.; - aducere,
9f. action de conduire, &c.; aducere a minte souvenir, ressou-
venir, m6moire.

84 L Duios— DureE.

Duios, adj., t. doare.

Dulce, adj., subst., L. dulcis, e; it. dolce; esp. dulce;
port, doee; cat. dels; jpror. dolz, dos, dons; vfr, dels; tifr
dom; &tiea^ de duke mets gras; dulce^tnar, it. dolciamaro
duleeae (dulceag), adj., donceâtre; - dukecUec^ adj., idem; - did
ceată f sf., it. dolcezza; esp. dulceza; donceor; - dtdcime^ sf., it
doldume; - dulcişor^ adj., * L. dnlciciolas pour dulciculus; - dul
clu, adj. = )^. dolcigno; - dvlcoare, sfl, L. diilcor, oris; t^. dol
Qiore; esp. dolzor; port, doţura; i^rot?. dolzor, doussor; vfr. dolţor
n/r. douceur; - dulcujy adj., doucet; - ifiduicesc, ii,it,i, yb.3; dulci-
fier, adoudr, radoucir, mitiger == L. indulcare; it. indolcire (indol
care, indolciare); esp. enduldr, endulzar, adulcir, adukar; poii\
adoţar ; prov. doncir, adolcir, adossir, adolzar, adoussar ; fr, adouj
dr; - indutdre, sf. action de dulcifier, &c.; - indulcitor, adj.|
adoncissant, dulcifiant, &c. ; - induldtură, sf. adoucissement, ra
doucissement, mitigation.

Dumestnic (dumesnic)^ adj., prive, apprivois^; L. domesticus
it. dimestico, domestico; esp. port, domestico; cat. domestic, d
mestec, domest^ue; prov. domesgue, dometgue, domesgier, d
monger, domengier; fr. domestique; vsl. domaştLUB, domaşBiiB
russe domaşnii domesticus \ - dumestnicesc (dumesnicesc) ^ ii^ it
i, vb. 3 ; priser, dompter, apprivoiser = it. dimesticare, domestij
care, esp. port, domesticar, prov. domesgar, domesjar ; - dumesi
nicie (dumesnicieX sf. apprivoisement; - dumestnicire, sf. actioi
d'apprivoiser.

DuAiic, vb. v. mic. Dumnezeu, s. v. zeu.

Duminica, s. v. domn. După, pr^p. v. apoi.

Dupiu , adj. , adv. , L. duplus ; it. doppio ; cat. esp. p^<^\
doble; port, dobro; fr. double; nsl. serhe dupli; ngr. âmlog^

Durere, s. v. doare.

Durez, ai, at, a, vb. 1; batir, construire; du L. dolare di-
grossir, fagonner en degrossisant; esp. dolar meme signif. *[rac-
ception du mot rom, a tres-bien pu se developper de ddan^
mais jamais de durare, dont on veut le deduire]*; - durare^
sf. action de batir, de construire; bâtise, construction.

I. Eacă— Fac. 86

E

Eacă, iacă (eată, iată), interj., voilk, voici; L. eccum (ecce
\um); it. ecco; prov. ec; vfr. eke; le port. vfr. eis de ecce'^ ngr.
txov^ axovfie (eccomi); (cfr. nsl. serbe eto ecce); eacă est souvent
oint a un pron. pers.; eacă mă, it. eccomi; eacăte, it. eccoti;
îoo<x7, it. eccolo, (esp. etele = it. eccotelo) ; ea^'o (pour eac'ea)^
'i eccola (esp. etela); eacăne, it eccoci, &c.

Ean, en, interj., L. en (^V, i;W); ean ce fac! en quid ago!
mn fă! en age! ean taci! tais-toi done! ean auzi! ^coute done!

Eapă, s. V. iapă. — Earnă, s. v. iarnă. — Ească, s. v. iască.

Ederă, s. v. iederă. — Ei (iei), pron. pers. v. ăl.

Es, vb. V. ies. — Est (ăst), pron. v.* aist.

Eu (ieu), pron. pers., L. ego (eo); istr. jo; it. io (vieux eo);
«şp. yo ; port. eu ; prov. ieu ; vfr. eo, ieo, jeo, jo ; nfr. je.

F

Fac, făcui, făcut, face, vb. 2; L. facio, feci, factum, Sre;
^t fere; esp. hacer; port. fazer; prov. fazer, far, faire; fr. faire.
ţkător, adj., subst., L. factorius, factor; it facitore, fattore;
«p. hacedor; port. fazedor, factor; prov. faseire, fazedor; fr.
faiseur; făcător de bine ou bine făcător bienfaiteur; făcător de
^^, de rde malfaiteur ; - făcătoreasă, sf., it fattoressa ; faiseuse.
fMtoriţă, sf. idem; - făcătură, sf., L. factura; it facitura; prov.
fazedura; - facere, sf. action de faire, le faire, enfantement;
fdcere de bine bienfaisance, bienfait; - făcut, sm., L. factus;
action de faire; - fapt, sm., faptă, sf., L.»factum; it fatto, fatta;
«sp. hecho ; port. facto ; prov. fag, faig, fait ; fr. fait ; in faptid
^ ă Taube du jour, au point du jour; in faptă, it in fatto,
ie feit, efFectivement ; - făptaş^ sm. faiseur, auteur; - făptelnic,
aij., effectif (v. Con. P. 287); - făptişoară, sf. petit fait; - făptură,
rf. fe9on, oeuTre, creature ; L. factura ; it fattura ; cat vesp. port.
factura; nesp. hechura; prov. faitura; fr. facture; - făptuesc, ii,
''i ii vb. 3; faire, effectuer, ex6cuter, commettre; - făptueală, sf.

86 L ncUe— Faună.

ex^eotioD; - făphâre. &£: - făptuit, sm. action de faire, &c.
făptuitor J adj.. sabst, fidsant, fiuseor, autenr; - desfac, ui, ut, 6|i
Tb. 2; L. dis&cere; ML. diflEsu^re; it. dis&re, esp. deshacer; poriy
ieshxer; prat, de&r: /r. de&ire; - desfacere, sf. ; - desfăcut, sm*
action de dă&ire; - prefac, ui ut e, vb. 2; L. per-facere (per*
ficcre); prov. perfar, perfaire; fr. parfaire; — refaire, modifier,
reformer, remanier. r^parer, retoucher, refondre, transformer,
changer, reduire, contrefaire, discriminer, imiter, composer (re-
gard), rectifier (esprit de vin), frelater (vin); a se preface se
changer, se transformer, se contrefaire, feindre, se masquer, faire
semblant; - prefăcame, sf. distiDerie ; a trage 1<i prefdcank
rectifier (esprit de vin); -prefacere, st; - prefăcător^ adj., subst.,
modifiant, contrefiusant, contrefaiseur, &c.; - prefăcătorie, sf.
affectation, dissimulation, feinte, deguisement: - prefăcătură, sf.
modification, &c.

Făclie, sf. torche ; L. facula (fada de fax) ; U. fiaccola, fal-
cola; esp. hacha; port. feicha; prot\ falha, falia; vfr. faille; nsl
baUja; t?5er6€ faklija ; f»^er&f vakija, faklja; magy. fâklya; vfKxS-
fakola, facchela; mhaO.. vackel; nhaU, fackel; - fădiaş, sm. porte-
torche; magy. fâklyas; - făclier, sm., L. facularius; ciergier, cirier.
fădierie, sf. fabrique de cierges.

Fag , sm., L. fagus ; sic. fag, fau ; lomb. fo ; prov. rom. i
Gr. fau; vfr. fo, feu, fau; alb. ah; it. faggio, cat. fatj, esp^
haya (aya), port. prov. faia (hetre), vfr. fage, f. hois de Mire.
de l'adj. fageus — fagea; le fr. fouteau, pic. îomu = fageUus.
făgesc, adj., de hetre (v. St. Diet.) ; - făget, sm., it faggeto;
foutelaie; - făgetd, sm. petit bois de hetre; - făgiş, sm. foutelaie.

Fag, sm. rayon, gaufre de miel, L. favus; it. favo, fiavo.
(fiale, fiare, fiavale, fiavare); esp. port. favo; fag de miere rayon,
gaufre de miel, (v. Alex. P. 88) ; - fagur, sm., * L. favulus ; rayon,
gaufre de miel=/a^Mr de miere; (le dimin. est surtout employe).

Faimă, sf., L. fama; it esp. port. prov. fama; fr. fame (vieta)-
faimos, adj., L. famosus; it esp. port famoso; cat. prov. famos;
fr. fameux; - defăima, sf. = L. diffamia, esp. disfamia; calomDi^i
mMisance, reprobation,. outrage ;- defăim, ai, at, a, vb. 1; de-
nigrer, d^tracter, improuver, medire, noircir, blâmer, censurer;
L. dififamare; it diffamare; esp. disfamar; port defamar, difamar;
prov. difamar; fr. diffamer; - defăimăciune, sf., L. diffamatio.
onis ; it diflfamazione ; esp. disfamacion ; port. difamaţâo ; prov.
difamacio ; fr. dififamation ; - defăimare , sf. ; - defăimător, adj.,
subst., it dififamatorio , dififamatore; esp. disfamatorio , disfama-
dor; fr. diffamatoire, diffamateur.

I. Fain— Fante. 87

Fain, adj., it fino, fine; esp, port fino; prov, fr, fin; vhaU,
nhall. fîn; nhaU. fein; angl. fine; serhe fini, vini; nst fajn, fin;
vL russe fajnyj; pd, fejn; magy. finom; tons ces mots precedent
iu L. fimtus\ le rom. fain ^^^ direct du nsl, pot; - afîn, ai, at,
I, vb. 1; rendre mince, menu, amincir, amoindrir, d^grossir,
iclaircir, rar^fier; it affinare; cat e$p. afinar; port affînar; pro^.
ifinar, aflSnar; fr. affiner; BL. affinare; (v. Pol. Diet.); -a/^t ware, sf.

Făină, sf., L. farina; it cat vesp.prov. farina; esp. harina;
wrt. farinha; fr. farine; - făinar, m., L. farinarius, esp. harinero;
wrt. farinheiro ; prov. famier ; fr. farinier ; it farinajuolo (dim.).
'ăinarie, sf. fariniăre, magasin, boutique, marchandise de farine.
Ainez, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se făinay devenir farine, tom-
)er en efflorescence, se decomposer ă Tair; esp. harinar; port.
farinhar; fr. fariner; - făinarcj sf.; - făinos, adj., L. farinosus;
i^. farinoso; esp. harinoso; fr. farineux; - făioară, sf. d'un type
L. fariniola pour farimda ; folle farine = esp. harija ; - inf ăinez,
u, at, a, yb. 1; L. infarinare; esp. enharinar; port, enfarinhar;
fr. enfariner; - infăinare^ sf.; - infăinofez, ai, at, a, vb. 1; fa-
riner, pulveriser; a se infdinoşa se pulveriser; - infăinoşare, sf.

Falcă, sf., fălci, pi., măchoire, joue; aS). falkinja mâchoire^
d'lrne forme * L. falca pour falx (falc-s), folds faucille ; it falce,
Wcia; esp. falce, hoz; port, fouce, foice; cat fals; prov. fans;
fr. faux ; falca de jos măchoire inferieure ; a i da fălci manger
en glouton, d^vorer (cfr. le fr. Jouer de la măchoire) ; fălcâf sf.;
* L. falcella pour fodcula ; petite joue , pârtie laterale, arbre de
traîneau; cfr. it esp. port. t^lc2L planche ; - fălcos, adj., ă măchoires
fortes; - fălce, sf. (forme regtdiere de falx- folds), mesure agraire
ie 14,322 metres carres ; cfr. esp. hoz faux et etendue de terrain.
fifkesc, adj., selon la mesure agraire; - făkeşte^ adv., idem.

Fals, foAş, adj., L. falsus; it esp. port. falso; prov. vfr.
; n/r. faux; mhdU. vals, valsch; nhaU. falsch; nsl. folş, falş;
^^le falşny ; cech. faleşn^ ; pd. falsz, faleszny ; pt russe fal'şy vyj ;
'^sc fakşi mmsonge, falBşivyj faux; - falsitate, falsitate, sf.,
L- falsitas, atis; it. falsită, falsitade, falsitate; esp. falsidade,
falsidat, falsedad; port falsidade; fr. faussete.

Familie (famelie), sf., L. familia; it famiglia; esp. port.
familia; prov. familia; fr. familie; alb. f6mij6, fSmilje; ngr.
H^liÂia^ (pafulia; russe nsl. serbe familija; pol. familia.

Fante, sm. valet de cartes; du L. infans, ntis; it. fante
^«^ valet, valet de cartes; esp. port. infante; prov. enfan,
effan, infant; fr. enfant; nhaU. fant homme vain— frivole (de Vit);
Pocccp^ion du mot rom. vient du ngr. qui le tient de Vif],

88 I. Fără— Paşă.

Fără, prfp., sans; L. foras, foris = extra; if. fora, fore,
fuora, fuore, fori, fuori; vesp. fueras; nesp. fdera; cat port. fora:
prov. foras, fora, fors; vfr. fors; n/ir. hors; rom. d. Gr. ora, or:
fără de lege sans loî, hors la loi; - afară, adv., dehors, k Vex-
Wrienr; L. ad foras; vif. affuori; esp. afaera, fuera; port. fora:
afară de, esp. afuera de, hors, hormis, excepta; de afară, esp.
de afuera, de dehors; d'in afară en dehors, de dehors; de d'in
afară de dehors ; pre afară dehors , au dehors ; pre d'in afară,
par dehors, au dehors; afară că outre que, si ce n'est, sinon
que ; a da pre cineva afară mettre q. â la porte.

Fărămă, s. y. fring.

Farmec (farmSc, fermec), ai, at, a, vb. 1 ; * L. pharmacare
{^aQ!iiax€ti€(o) ; ensorceler, fasciner, enchanter, charmer, ravir:
ngr. ^agjuuxxcSvco empoisonner ; - farmec (farmec, fermec), sm.,
farmece^ pi. f. sortilege, malefice, magie, enchantement ; vgr.
g>aQfiaxov medicament, poison, charme; ngr. g>aQfiaxi poison; if.
esp. port. farmaco medicament, poison ; - fărmecare, fermecare, sf.
fărmecător, fermecător, oare, adj., subst., ensorcellant , sorcier,
sorcifere; - fărmecătorie , fermecătorie , sf. magie, enchantement.
fărmecătoresc, fermecătoresc, adj., magique; - fărmecătoreşte, fer-
mecătore^fte, adv. ; - fărmecătură, fermecătură, sf. ensorcellement.

Fărtat (pour făderat transpose en fîrdat — f&rtat), sm., L. foe-
deratus ; it. federato ; alli^, compagnon, camarade, ami (v. M. M. C.
96 ; Alex. B. 42 ; Negr. 125 ; Pan. Sp. A. 4. 125) ; * [Mr. Quintescu
dans sa dissertation „de diminutivis linguae rumanicae t>ulgo Wa-
lachicae nominatas^, p. 31, fait d^river fărtat de frate (frater)
„syUăba ră in ăr cmnmutata^ et ajoute „admiraibile est, Diej^ium
Gr. d. Bom. Sp. 1., pag. 90, nota sec. afferre potuisse, vocabtdum
fărtat ad foederaius reducendum esse'^!']*

Fasolă sf., L. phaseolus (yaciyAo?); it. fagiole, fagiuolo;
ca;t. fasol; vesp. faseolo (frisol, frisuelo, frejol, frijon) ; port.
feijâo; prov. faisol; fr. fasMe; ngr. (faaoh, q>a(fovh; oUb. fra-
goule; turc fSlsoulia; cech. fazol, fazola; pol. fasola; russe fasoli
pi.; nsl. serbe pasulj, pasulja; magy. paszulj ; - fasolar, sm.
mangeur de haricots.

Faşă, sf. lien, bande, lange, maillot; L. fascia; it. fascia;
cat. faxa; esp. faisa, faja; port. faixa, faxa; prov. faissa; fr.
faîsse; alb. fagkg; - fâşie, sf., L. fascia; bande, bandage, ceinture.
făşioară, sf., L. fasciola; it. fasciuola; esp. fajuela; - făşiuţă,
sf. bandelette; - infăf, ai, at, a, vb. 1; emmailloter, remuer(un
enfant); L. fasciare; it. infasciare; ca^. faxar; esp. fajar; port.
enfaixar, enfaxar; prov, faissar; erffe. fagkoig; - infăşare, sf. ; - w-

I. Făt— Faţă. 89

făşător, adj., emmaillottant ; - infâşăfură, sf. emmaillottement.
infăşur, ai, at, a, vb. 1; * L. in-fasciolare (fasdola); emmail-
lotter, remuer, entortiWer ;- înfăşurare , sf. ; - infăşurătură , sf.
entortillement, &c. ; - desfăs, ai, at, a, vb. L; it disfasciare ; esp,
desfajar; d^maillotter, d^tortiller, &c.; - desfăsare, sf.; - deffăsur,
ai, at, a, vb. 1; d^bander, d^ployer, d^rouler, d^plier, d^velopper,
etendre; - desfăşurare, st; - desfăşurător, adj., d^ployant, &c.
desfăşurătură^ sf. d^ploiement; - sfăşîez, ai, at, a, vb. 1; tirer,
tirailler, dflabrer, d^chirer, lac^rer, briser, navrer; * L. ex-fas-
ciare; it sfasciare; a sfăşia cu dinţii dilac^rer; a sfăşia inima
cuiva dechirer le coeur de q. ; a se sfăşia inima cuiva avoir le
coeur navr6; - sfăşiare, sfăşiere, sf. ; - sfăşietor, adj., dechirant,
&c. ; - sfăşietură , sf., it. sfasciatura; d^chirement, d^chirure,
crevasse, ^lure.

Făt, s. & vb. fSt. — Fatăy.s. v. ffet.
Faţă, sf. , fej^, pi., L. facies (facia); it f aceia; esp, haz,
facha (de Vit.); port, face; prov, fatz, facia, fassa, facha; fr,
face; alb, fakje; — face, visage, fa9ade, superficie, fason, figure,
front, frontispice, couleur, teint, teinte, parement, mine, personne,
page (de livre), housse, endroit, sorte, apparence; faţă frumoasă
beau visage, belle figure; in faţa mea, it in faccia mia, devant ^
mes yeux, en ma presence; a fi faţă, de faţă etre present; a
da de faţă d^masquer, manifester; a da faţă teindre; a schimba
feţe feţe avoir le visage en compote; a schimba faţa changer de
couleur ; om cu doue feţe, it, uomo di due faccie, homme k deux
faces; intr^o faţa d'une meme sorte; in faţa pamîntului ă fleur
de terre; in faţa apei â, fleur d'eau; - faţară, (pour faţare\ sf.,
făţâri, pi., * L. faciale; aire de battage; - făţar, adj., subst.,
* L. faciarius; dissimulateur, dissimul^, hypocrite, soumois, cagot,
cafard; - făţioară, făţişoară, făţuţă, sf., facette; - făţiş, adv.,
cUb, fakjSza, adv,, en face, en presence; cfr. esp, hacia, prep,;
a sta făţiş = it. far faccia, faire face; - făţăresc, ii, it, i, vb. 3.
rtfl. ; a se făţări dissimuler, simuler; - făţarnic, adj., dissimul^,
dissimulateur, hypocrite, sournois; - făţărie, sf. dissimulation,
hypocrisie; - făţărire^ sf. ; - făţamicesc, adj., hypocrite, cafard,
cagot; - făţamiceşte, adv., en hypocrite; - făţarnicesc, ii, it, i,
vb. 3; contrefaire, d6guiser; a se fâţarnici contrefaire, dissimu-
ler, feindre; - făţărnicie, sf. affectation, dissimulation, hypocrisie.
făţamicire, sf. ; - feţiiesc, uii, uit, ui, vb. 3 ; alb, faikoig ; lisser,
unir, ragrfor; - feţueală^ sf. ragr^ement ; - feţuire, sf.; -feţuitor,
adj., subst., ragr^ant , celui qui ragr^e ; - feţuitură , sf. ragr6e-
ment; - înfăţ, ai, at, a, vb. 1; couvrir, garnir, revâtir qch. de

90 I. Faur— Per.

qch.; a infăfa aştemuttd couvrir un lit de draps blancs; - in^
făţare, sf. ; - desfăţ , desfât (desfătea) , ai, at, a, vb. 1 ; d^couvrir ;
6ter, retirer, d^garnir (un lit) , divertir, dâecter, r^jouir ; a se
desfăta^ desfăta se divertir, se r^jouir, s'6battre, s'entretenir, se
r4galer; port desfa9arse perdre totde horUe; a se desfăta cu
femei faire la d^bauche avec des femmes; - desfătădos^ adj.,
delectable, 2kgr6B.hle; - desfătăciune^ sf. divertissement, rejouisse-
ment; cfr. esp. desfachat4z, port. desfa9amento effronterie, im-
pudence; - desfătare, desfătare, sf. ; - desfătat, desfătat, part.,
adj., ouvert, r^joui, content, gai, folâtre; cfi*. esp, desfacbatado,
desfazado, port. desfa9ado effronte, impudent; - desfătător, des-
fătător, adj., divertissant, d^licieux, voluptueux; - rSsfăţ, ai, at,
a, vb. 1; d^couvrir, faire voir, dflicater, mignarder, mignoter,
dorloter; a se răsfăţa se r^fi^chir, se mignarder, se mitonner.
răsfăţ, sm. mignardise; - răsfăţare, sf. action de d^couvrir, &c.
(v. Ur. 5. 75); - răsfăţat, part, adj., visible, clair, dflicat^,
mignon, mou, tendrelet; - răsfăţătură, sf. d^couvrement, d^lica-
tesse, &c.; - infăţifeZy ai, at, a, vb. 1; mettre devant les yeux,
prfeenter, representor, exhiber, exposer, paraître, comparaître,
produire, d6rouler, confronter, tracer, toucher; - mfăţişare, sf-
infăţişător, adj., subst., repr^sentatif, pr^sentateur, repr^sentant,
porteur; - infăţişătură, sf. representation, comparution, &c.

Faur, sm. forgeron; L. faber; it fabbro, fabro; vesp. fabro;
prov. fabre, faur; vfr. fevre, nfr, or-fevre (auri-faber)^ forgeron
(de forge ^^fahr'ca — faurca — forge); ' făurar, sm., * L. fabrua-
rius; ioxgQXOW, - {aurărie, sf., prov. fabraria; forge; - făuresc,
ii, it, i, vb. 3; L. fabrio, ivi, ire; it forgiare, esp. port forjar,
/v. foTger = fahricare; ' făurire, sf.

Faur, făurar, sm., sc. luna lui Faur (v. Jon. Cal. 72, 240);
L. Februus, Februarius sc. mensis; it. febbrajo; cat febrer; esp.
febrero; port fevereiro; prov. febrier; fr. f^vrier; - februarie,
fevruarie, sm., L. februarius; ngr. (pe^QovaQiog.

Fecior, s. v. fet.

Femeie, sf., femei, pi., L. femina; i^. femina, femmina; esp.
bembra; port, femea; prov. feme, femna, femena; fr. femme.
femeiesc, adj., i^. feminesco ; feminin;- femeieşte, adv., ă la ma-
niere des femmes; - femeiatic, femeietic, adj. = L. femineus; fe-
minin, effemine; - femeiuşcă, sf. femeile, surtout des animaux.
femeoae, BÎ.=it feminaccia, feminoccia; femme grande et forte.
femeiup,, sf., it femminuccia, femminuzza.

Fer (fier, hier)^ sm. fere (vulg. feare), pi. f., L. ferrum;
it cat. ferro; frvul. rom, d. Gr. fier; esp, hierro, fierro; port.

I. Ferb— Fericesc. 91

ferro; prov. fer, ferr, ferre; fr. fer; - ferar (herar), 8m., L.
ferrarius; it, ferrajo; esp. herrero; port ferreiro; - ferărie (he-
rafie), si, ferraille; L. ferraria; it. ferraria, ferreria; esp. her-
reria; port, ferraria; - ferărit, sm. ferraille; - fertdeţf feruşor,
fendeţ, sm. petit fer; - ferec, ai, at, a, vb. 1; istr, fareca;
ferrer, garnir de fer, embattre, mettre dans des fers, garotter,
creneler (une monnaie), sertir (une pierre), rhabiller — piquer (une
meule); cfr. esp. ferreteâr; - ferecare, sf., ferecat, sm. action
de ferrer, &c.; -ferecător, adj., subst., ferrant, ferreur; -ferecăturăy
sf. ferrure, ferrage, embattage, sertissure, cr^nelage, &c. - des-
ferec, ai, at, a, vb. 1 ; 6ter les fers, 6ter les bandes de fer, d6-
ferrer; - desferecare, sf.; - inferez (mfierejs, inhierem), ai, at, a,
vb. 1 ; marquer d'un fer chaud, fl^trir, stigmatiser ; it. inferrare ;
esp. herrar; port, ferrar; prov. ferrar, ferar; - inferare, sf.
inferător, adj., subst., marquant, marqueur d'un fer chaud; - in-
ftrătură, sf. action de marquer d'un fer chaud, marque d'un
fer chaud.

Ferb (fierb, hierb), fersei (ferbsei), fert, ferbe, vb. 2; cuire,
fermenter, petiller, travailler, corroyer (du fer); L. ferbeo, ui,
ere; %t. fervere; esp. hervir; port, ferver; a face să fearbă căl-
darea, port, fazer ferver a caldeira, faire bouillir la chaudiere.
ferhător, adj., cuisant; - ferbătură, sf. cuisson; - ferbere, sf.
{erhet, sm. bouillonnement, brouissement ; - ferbinte, adj., adv.,
Wlant, chaud, fervent, vif; L. fervens, tis; it. port, fervente;
^p. fervient; cat prov. fervent; - ferbinteală (ferbinţeala) , sf.
ckleur, bouillant, ^chauffement, effervescence; - fert, sm. action
de cuire, &c.; - ferturâ (hertură), sf. cuisson, un met cuit;
port, fervura; - inferbint (inferbinţ, inhierbint), ai, at, a, vb. 1;
#. herventar; ^chauffer; - inferbintare, sf. ; - inferbintător, adj.,
echauffant; - inferbintâtură, sf. ^chauffement; - inferbinteală,
W^bin^aia, sf. 6chauffement, ferveur, ardeur; - desferbint, des-
f&rUnţ, ai, at, a, vb. 1; atti^dir; - desferbintare, sf. action
d'attiedir.

Fereastră, f creastă, sf., L. fenestra; it cat finestra; port.
fresta; prov. fenestra, fr. fenetre; nhaU. fenster; - ferestrărie,
si fenetrage; - ferestrioară, ferestioară, sf., L. fenestriola pour
f^strula; - ferestrue, ferestruică, ferestruţă, sf., {it finestruzza).

Ferece, feregă, sf., Tanacetum vulgare; L. filix, icis; it.
Mce (felice); esp. helecho; port, feito, feto (fiiictum); vfr. feu-
S^Tft, feuchiere, nfr. fougere (fUicaria); ferece albă Spiraea fiii-
pendula.

Fericesc, ii, it, i, vb. 3; f^liciter, trouver — rendre heureux

92 I. Festucă— Piară.

q.; dn L. felir, icis: i/. felice; esp. port feliz; [un adj. ferk^
manque epi rom. comme eti /roitf.]; a se ferici se făliciter, se
trouver heureux; - fericire^ st felicita, bonheur, s&^nită; - fe-
ricit, part., adj., henreux, bienhearenx, fortune; fericUul intr'a-
ducere a minte litt. le bienhenrenx de memoire, de glorieuse
m^moire, i. e. fen. defnnti fericit de tine! = L. te felicem! - fe-
rieiior^ adj. subst.. rendant heureux, fortuna, beureux.

Festuci, sf. (L. B.) eclat, chicot; L. festuca; it. festuca,
fistuca; prov. festuc, festuca, festuga; fr. fetu {(estu = festuctts).

Fii, SUL, feţi; garţon, fils; L. fetus, us; it ca-, esp. port.
feto; prov. fet, fetus; fr. f(£tu^, foetus; făul meu mon garţon:
[▼. Arh. R. 1. 177, annee 1769: „ne au r&nas copii mici
spre creştere, feţi şi fete de edsiUorit^^^; - făt, ai, at, a, vb. 1;
L. fetare; faire des petits, mettre bas, chatter, pouliner, agneler,
▼Sler, chevroter, cochonner, chienner, louveter, levretter, faon-
ner; fritd. fedă agnder; - f ^tăciune, sf. portfe; - fetare sf.
f^t^ sm., idem; - fetătoare, adj. f., portiere (vache, jument,
&c.); - f alătură, sf. = L. fetura ; ventree; - făta, (feată), sf.,
fete, pi., fille ; de l'adj. L. feta, ce qui a enfanfe, p. e. lupa, ursa,
vulpes, ovis; istr. fete; prov. feda, fea, piem. fea, lomh. feda,
dauph. feia brebis; dans le dial, du Beam heda=/6mm«; sard.
fedu prcies; dans le Jura faille ( fetida) =^ agneau et fMe; fată
8*ăcourte au vocatif dans la langue vulg. en fa! fille! - fătoiu, sm.,
fătoaie, sf. grosse, grande fille; - feteieu (fîtălău), sm., herma-
phrodite, androgyne; - fetesc, adj., d'une fille, conmie une fille,
virginal ; - feteşte , adv. , en fille ; - fetică , sf. fillette ; aussi
ValenaneHa oUtoria; - fetie, sf. 6tat de fille, virginity ; - fetiş,
•sm., (v. Pan. S. 2. 55.) = fetie; - fetişcană, sf. fille pubere.
feţişoară, sf. fillette; - fetiţă, sf., istr. fetice; petite filîe;
prov. fedetta petite brebis; - fetesc, ii, it, i, vb. 3; vivre en
fille~non marile; - fetire, sf., - fecior, sm., L. fetiolus; istr.
fizor; gar9on, fils, adolescent, jeune homme, puceau, domestique
male; - fecioară, sf. fille pubere, fille, pucelle, vierge; - fecioraş,
fedord, sm. petit garson ; - feciorelnic, adj., d'un gar9on, d'une
fille, comme un gar9on, comme une fille, chaste; - fecioresc,
adj., idem; - fecioreşte, adv., en garson, en fille, chaste-
ment : - fecioriţă , sf. fillette ; - fecioroiu , sm. gros garţon.
fecioresc, ii, it, i, vb. 3; vivre en garson; - feciorie, sf. ^tat
de gar9on , de non marid — de non marile , chastet6 , virginity.
feciorime, sf. 6tat de garţon en g^n^ral, la domesticită; - fe-
dorire, sf.

Fiară, sf., fiare, pi., animal, b^te sauvage; L. fera; it. esp.

I. Fiaia— Fir. 93

fiera; port. prov. fera; - fieros, adj., farouche, feroce; d'un type
*L. ferosus pour ferns; it. esp. fiero, port, fero, fr. jBer (ferns).
Fialâ, sf., (L. B.) tasse; L. phiala, (c/eaAij); it. fiala; i>rot;.
fiola, fiala, phiala; fr. fiole; ngr. fpuiXi.

Rcat^ sm., ficaţi pi., L. ficatum sc.jecur; it. fegato; sard.
figau; venit, figa; esp. higado; port, figado; cat. prov. fetge; vfr.
fie; w/r. foie; cfr. ngr. (Tixoti pour crixcoiov rjnaq, traduction
dn L. ficatum jecur; - ficăţel, sm., ^^ figatello ; le pi. ficdfei
brochettes.

Fie, vb. V. flu. — Fierb, vb. v.. ferb.
Rare (hiere), sf., L. fel, fellis; it. felle, fiele; esp. hiel;
cat. port. prov. fel; fr. fiel; a imple de fiere remplir d'amertume ;
^ea pâmintului Fel terrae, Gentiaua cruciata, it. fiele di terra,
fiel de terra, fumeterre.
Rg, vb. V. infig.

Fîn, sm., finuri, pL, L. fenum (foenum); it. fieno; cat. fe;
esp. heno; port, feno; prov. fen; fr, foin; - fînârie, sf. endroit,
cour aux foins; ~ fînaţ, sm., fînaţe, pi. f., prairie, pr^.

Fîntînâ, sf. puits; du L. fontana sc. aqua pour fons; istr.
fontaera; vcat. it. esp. fontana; sic. sarde (Logiii.) corse funtBJitL;
port, fontinha (dim.); prov. fontana, fontayna; vfr. funtaine;
it/r. fontaine; - fintinar^ sm., it. fontaniere; esp. fontanero; fr.
fontenier; - finiîne, sf., it. vcat. fontanella; prov. fontanil, fon-
tanilha ; fr. fontanelle (fonticule) ; - fîntmică^ sf . idem ; - finHni-
oară, fkitîniţă, fîntînuţă, sf. petite fontaine.
Flor, s V. frig.

Fir, (hir)^ sm., fire, pi. f.,. L. filum; it. filo; mit. fir; esp.

liilo; port, fio; cat. prov. fr. fil; alb. fie, fil; dvn fir in p^

(pilum)= it. per filo e per segno, de fil en aiguille; - firicd,

sni., *L. filicellum; fr. ficelle (pour filceUe); - firişor^ {hirişor\

liTuşoTy firuţ, sm., it. filuzzo; - firos, adj., fibreux, filamenteui,

filandreux, granuleux, ligamenteux, vein6; it. filoso; esp. hiloso;

prov. filos; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du fil, tirer en fil,

(v. M. M. C. 38, 44) = it. filare; cat. vesp. prov. filar; nesp.

Mlar; port, fiar; fr. filer; - firuire, sf.; - înfir, (infirejg), ai, at,

'^ vb. 1; enfiler, pousser, poindre; ^^. infilaie, infilzare; esp.

^lar; port. enfiar; fr. enfiler; musteţile infireaeă acum Ies

Dioustaches commencent ă poindre ; - in/îrar^, sf. ; - in/îr()f^or, adj.,

«nfilant, &c. ; - infirătură^ sf. enfilement, &e. ; - Infirîp (inhirip),

^ at, a, vb. 1. răfl,; a se infiripa, * L. infilicare; se ramasser,

86 remetkre, reprendre le dessus, relever d'une maladie ; - infiri-

^% sf. r^tablissement, convalescence ; - desfir, ai, at, a, vb. 1 ;

94 I. Fire— Fiu.

* ^

cat. vesp. prov. desfilar; nesp, deshilar; port, desfiar; it. sfilar;
prov. esfilar; fr. effiler; - desfirare, sf.; - prefir, ai, at, a, vb. 1;
examiner, ressasser; cat. esp. port. prov. perfilar; fr. parfiler.
prefirarcj sf.; - răsfir, ai, at, a, vb. 1. = L. re-ex-filare; defiler,
dflier, 6claircir, expliquer, attiser (le feu); - răsfirare, sf.

Fire, s. v. fiu, a fi, vb.

Fistău, sm., L. fistuca; marteau de main, masse.

FYu, sm., f'ii, pL, L. filius; istr. filju; it. figlio; cat. fil;
vesp. fijo; nesp. hijo; port, filho; prov. fil, fils, filh; fr. fils.
flfă, sf., L. filia; istr. filja; if. figlia; cat. filla; vesp. fija; nesp.
hija; port, filha; prov. filla, filha; fr. fille; - ficâ (Mcă), sf.
dim. sans sens diminutif; fille; - ficuliţă, ficuţă, sf. fiUette.
f'iesc, adj., filial; - fieşte, adv., filialement; - fişor, sm., * L.
filiciolus pour filiolus, it. figliuolo, esp. hijuelo; - fiule}, fiuţ,
sm. dim.; - fYastru, sm., L. filiaster (sur des inscriptions); it.
figliastro; cat. fiUastre; esp. hijastro; prov. filhastre, fiUastre;
fr. fiUâtre; - fiastrâ, sf., it. figliastra; esp. hijastra; - Inffez,
(infiu), ai, at, a, vb. 1; adopter q; cfr. BL. affiliare ; cat. afillar;
vesp. afijar; nesp. siii}B,T; port. prov. afilhar; fr. affilier;-m/*i6ato,
sf. adoption (C. C. § 949) ; - infiare, infiere, sf. ; - infietor (in-
fUtor), adj., celui, celle qui adopte q; adoptant; părinte infietor
pere adoptant (v. C. C. § 949).

Fiu, (fii, fie, fim, fiţi, fie), subjonctif pr^s. du verbe aux.
sînt (sum), fui (fui) fost, fi = esse, du L. fio-fieri, qui a donni
aussi rimp^ratif firfie-fiţî, le g^rond. /îmd, le pârtie, fut. fiitor,
rinf. fi, (v. sînt â la lettre resp.); - fie, 3"® pers. du subj. prfe.
= L. fiat, s'emploie joint â. des ' pronoms ou â des adv. comme
Vit. sia, fr. soit (quelque-soit) ; fi^e-că, soit que; fîe-cănd quand
que ce soit ; fie-care (qualis) chacun ; fie-căt (quantum), tant que
ce soit ; fie ce (qui-quid) chaque ; fie-cine (quinam) = it. chicchessia,
prov. qui que sia, fr. qui que ce soit, chacun ; fie-cum (quo modo),
n'importe comment ; fie-unde ou que ce soit ; - fie-şte-care (pour
fie-ştiU'Care) litt. fiat (= sit) scio qualis (cfr. nişte pour nisce
= nescio quis) ; fieşte când, fieşte căt, fîeşte ce, fieşte dne, fieşte
cum; - finind, g^rond. preş. = it. essendo, fr. 6tant; fiind că,
conj., parce que, puisque, attendu que, vu que; - fiinţă sf. âtre,
substance, creature ; in fiinţă extant, de fait, effectivement, sub-
stantiellement ; fiinţă de faţă ţr^sence;- fiinţelnic, adj., essentiel.
fiintesc, adj., essentiel, substantiel; - fiinţeşte, adv., essentielle-
ment, substantiellement ; - fiintesc, ii, it, i, vb. 3; exister.
fiinţire, sf ; - filter, part. fut. employ^ comme adj. dans le sens
du part. prfe. = 6tant, existant; fiitor de faţă present; - fire,

I. Flacăr— FUşcă. 95

if. (de Finf. fi) ; nature, physique, essence, temperament, disposi-
ion, sens; (cfr. vgr. ngr, fpvtfig); deprinderea i a doua fire
'habitude est une seconde nature; -/îre^c, adj., naturel, physique,
latif, naîf ; - /ţr^^^, adv., naturellement, physiquement, certaine*
nent, facilement ; - înfiinţez, ai, at, a, vb. 1 ; donner Texistence,
brmer, cr^er, efifectuer, ex^cuter, răaliser, remplir, fonder; a se
nfiinţa naître, prendre naissance, se former, se râaliser ;- în/!in-
are, sf.; - infiinţâtor, adj., subst., formant, formateur, errant,
Msant; cr^ateur, fondateur; - desfiinţez, ai, at, a, vb. 1;
l^truire, extirper, d^raciner, 6teindre, infirmer, rompre, invalider,
r^voquer, r^silier, supprimer, dissoudre; - desfiinţare, sf., &c.
iesfiir^tor, adj., subst., dătruisant, destructîf, destructeur, &c.

Ftacăr, ai, at, a, vb. 1; flamber, flamboyer; L. flagrare;
en U, esp. port. prov. fr. seulement le participe flagrante — flagrant
est usitâ; - flacără, sf. flamme, flambant, flammerole; cdb.
Ijake flamme; cfr. ngr, fpXoyăQa grande flamme de yXoya.
flâcăraie, sf . feu qui flambe, grande flamme, grand feu ; - flăcă-
rare, sf.; - flăcărător, adj., flambant, flamboyant ;-^d(C(Xnoar(l,
sf. petite flanmie; - inflacir, ai, at, a, vb. 1; L. inflagrare;
eaflammer; - înflăcărare , sf.; - inflăcărător^ adj., enflammant.
Flămînd, adj. v. foame.

Flamură, sf. banderole, drapeau, ^tendard; du L. flammula
(ftamma) etendard, (Veget. r. m. 2, 1. 3, 5) esp. port. flamula;
S. fiamma, fr. flamme {flamma); ngr. ipXaţwvloi' ^ ffXafxnovQov
^mllum, flammeum vexiUum, (D. C).

Flaut, sm., flaută, sf., it flauto; vcat. flaut; ncat. esp. prov.
flauta; port. flauta, frauta; vfr. flahute, flahuste, flaute; fr. Mte
(fluste); mhall. floite; nhaU. fldte; nsl. flauta; (^cA. flouta, fletna;
poî. flet; russe fleita; magy. flota; le vfr. flaiite, primitif des
vocables it. esp., &c., est le subst. verbal du verbe vfr. flaUte^',
ţui s'est produit par TeflFet d'une transposition de flatter du
subst. L. flatus souffle (v. Diez D. 1. 182); cfr. magy. fuvola
fl4te, de fuvwi, fuvaUani souffler, fuvo soufflet ; - flăutar, flăutaş,
sm. joueur de flftte.

Fleac, sm., fleacuri^ pi. f., chose de rien, fadaise, sornette,
^atras; du L. flaccus; it. fiacco; cat. flac; esp. flaco; port. fraco,
l^ot. vfr. flac', flaque; le nfr. flasque de flaccidus (prononc^
hcidus et transpose en flasquidus); un fkac de om \m homme
ie rien; prov. om de flac cor homme de coeiir lâche; port. homem
fr^co homme faible de caractere.

Flifcă, sf., flişc, sm. fifre, sifflet ; du L. fistula (vulgo fiscla
' "ir, Gl. Longob. v. D. C. Gl. L.); it. fischio, fistola; cat. esp.

96 I. Floare— Foaie.

prav. fistola, fistula; port. fistula; fr. fistule; - flifcaesc, ii, it,
i, vb. 3 ; it fischiare ; jouer du fifre, siffler ; - flişcăvrey sf .

Floare, sf., /fon, pi., L. flos, floris, m.; nit. fiore, m. ; vit.
cat. esp. port. prov. fior, f. ; vfr. fior, flour, flur, f. ; w/r. fleur, f.
florar, sm., * L. florarius; it. florajo; fleuriste; luna lui florar
le mois de Mai (v. Jon. Cal. 73); - florăreasă, florărij^â, sf.
fleuriste; - florărie, sf. jardin- fleuriste, serre; cfr. L. floralia.
floricică, sf., esp. florecica; - florii, sf. pi., du genit. L. florae
SC. dies; pâques fleuries, prov. la pasca floria; - florişoară^
floriţâ, sf. petite fleur; - infloresc, ii, it, i, vb. 3; L. florere,
florescere, inflorescere; it. fiorire, (infiorire, Înfiorare); esp. port.
florecer, enflorecer; cat. prov. florir; fr. fleurir; - inflorire, si
floraison ; - infloritor, adj., fleurissant.

Floc, sm., floci pi. (Bare. Gr. 44 floace) ; - floacă, sf. (Hill Gtr.
r. 40); flocon, fanon, poil; L. floccus; it. fiocco, fiocca; esp. fleco,
flueco; port. froco; cat. prov. floc; fr, floc, floche, froc, &ocob
(dim.); alb. fljok; - floce, sf.; * L. floccella pour floccula (floc-
culus); esp. fluequecillo; - flocos, adj., L. floccosus; lY. fioccoso;
esp. fluecoso; fr. floconneux; - flocotinâj sf. flocon, pelotte, touffe.
flocuşor, flocuţ, sm. dim.; - flocăesc, ii, it, i, vb. 3; mettre en
flocons, tirer, arracher, tirailler, plumer; it. fioccare neiger en
flocons; - flocăire, sf. action de mettre en flocons, &c.; - Inflo-
cofez, ai, at, vb. 1. r^fl., a se inflocoşa se pelucher; - infloco-
sare, sf.

Flustur, flutur, ai, at, a, vb. 1; voleter, voltiger, flotter,
papillonner; * L. fluctulare de fluctu^re; it. frullare (flullare);
aJb. fljoutouroig; it. fiottare, fluttuare, esp. port. fluctuar, esp.
flotar, fr. flotter de flucfuare; - flutur, fluture, sm. papillon,
. oripeau, paillette ; alb. îijontni^ papillon; fljoutourak, fljoutourake
volaille; - flusturare, fluturare, sf.; - fluturaş, sm. petit papil-
lon; - flusturatec, fluturatic, adj., volage, Uger, inconstant, fri-
vole; ' flusturător, fluturător, adj., voletant, flottant, &c. ; - flu-
turei, sm. petit papillon.

Foaie, sf. {foiu, sm. Cip. Gr. 50., Al. Gr. 236); foi, pl.f
feuille, feuillet, plaque, U; L. folium, folia, pi.; it. foglia, fog-
lio; friul. fuel; cat. ful, fulla; vesp. foja; nesp. hoja; port. folhar
folho; prov. folh, fuelh, folha, foillâ, fuelha; fr. feuille; oH>.
fljetg (dim.) ; a da pre foi cuiva battre q., dire la v6rit6 i Q-
foioară, sf. feuillette; - foios, adj., L. foUosus; it. foglioso; esp.
hojoso ; jpor^. folhoso; prov. folhos, foillos, fuoillos, fuelhos, fulhos;
fr. feuillu (foliutus pour foliatus); - foicica, sf., esp. hojica; -fo^
^oară, sf. petite feuille ; - foi^, foiuţă, sf., it. fogliuccia, fogliuzza.

I. Foaie— Poarte. 97

trifoîu, sm., it trifoglio; esp. trifolio, trebol; port. trevo; prov.
trefueil; vfr, trefeul; w/r. trefle; du L. trif diurn; -trif oişte, sm.
ehămp de trefle; - desfoiez, ai, at, a, vb. 1; it, disfogliare,
sfogliare; esp. deshojar; port. desfolhar, esfolhar; prov. esfolhar,
sfulhar ; fr. dtf euiller, effeuiller ; - desfoiare, desfoiere, sf . ; - rSsf oiez,
ai^ at, a, vb. 1; feuilleter, parcourir (un livre); - r^foiare, r&-
foiere, sf.

Foaie, sm., foi, pi.; le sing, outre, abdomen, ventre, panse;
k pi soufflet ; L. follis ; istr. fole ; esp. fuelle ; port. foile ; hmb.
fol sac en cuir pour farine; du L. foUis precede aussi it. foile,
rcat foii, vesp. fol, prov. fol, folh, f6m. foia, fr. fou (fol), t6m.
foile, BL. follis (follus) adj. c-ă-d. qch. qui est toujours en *
fmwement comme un soufflet; cfr. it. foUetto, cat. prov. fr. follet
=htin, feu foUet; - foaleş, adj., ventru; - fdărit, sm. (TJr.
2, 273); imp6t sur Ies brebis portiâres; - folcuţy folicuţ, sm.
petit soufflet; - foite, sm. gros pansu, gourmand; - foUicos, adj.,
ventru, pansu; - foiesc, ii, it, i, vb. 3; L. foUere; fourmiller,
giouiller, pulluler ; cfr. vit. foUeare, nit. folleggiare, vcat. folejar,
follejar, prov. foleiar, folheiar, follegar, vfr. foler, foUer errer ga
eflăy fhtter, puis extravagu^r, mener une vie de debauche, puis
{aire des folies; - foire, sf. fourmillement, foule; - infoiez, ai,
at, a, vb. 1; remuer, secouer, enfler, gonfler, bouffir; - infoiare,
mfoiere, sf.; - infoiat, infbiet, part., adj., mouvant, bouflfant,
ample.

Foame, sf., L. fames; istr. home; it. fame; sard, famini
(faminis); vesp. fame, famne;' nesp. hambre (faminis); port.
fome; cat. prov. fam; fr. faim; lat de foame mort (plat) de
faiin; - foamete, sf. famine; - flămînd, adj., d'un type L. famu-
Imtus, (famlentus — flamentus) pour famdicus; it. famulento;
esp. hambriento; porf. faminto; cat. famolenc; prov. famolen;
vfr. famelent; - flămînzesc, ii, it, i, vb. 3; avoir faim = i^. af-
famire, esp. hambrear; - flămmzare, sf. le vide des cStes, d^faut
des câtes, flanc; - flUmmzie, sf. malefaim; - flămmzire, sf.

Foarfece, sf., foarfeci, pi. (plus usit^); ciseaux; L. forfex,
icis; it, forfice, forbice, forbici; - forfecar, sm., it. forbiciaro;
le pi. forfecări aussi Convolvulus arvensis ; - forfecoae, sf.
pl.) cisailles = i^. forbicioni; - forfecuţe, forficele, sf. pi. dim.,
petits ciseaux; - forfechez, ai, at, a, y\>. 1; couper en morceaux
avec des ciseaux, tondre, couper; - forfecare, sf.; - forfecătură,
sf. idem ; (v. St. D. 19).

Foarte, adv., fort, tres, beaucoup; L. fortis, e; it. port. forte;
^P' fuerte ; caL prov. fr. fort ; alb. fort adv., fortS adj.

7

98 I. Foc— Fraged.

Foc, sm., focuri, pi. fc, L. focus; it foco, fuoco; cat fog;
esp. fuego; part. fogo; prov. foc, fuoc, fuec; /r. feu; a aprinde
focul, it apprendere ii fuoco; de foc, it. da fuoco, au supreme
degr6, extraordinaire; a face foc, it far fiioco; a se fa^ce foc^
it pigliar fuoco, prendre feu; - focar, sm., L. focarius; vccU-,
vesp. fogar; nesp. hogar; port, fogâo; prov, fogal, fogual, foguier,
fuguier; fr, foyer; it, focolare (focularius); - focos, adj., it, fuo-
coso, focoso; esp.port, fogoso; - foculeţ, focuşor, focuţ, sm. dim..
petit feu; - infoc, ai, at, a, vb. 1; ^chauffer, enflammer (au fig.);
it infuocare, Înfocare, affocare; vesp, enfogar; port, afoguear;
prov, afogar; - înfocare, sf.; - infocăţiune, sf., ^chaulBfement, &c.:
it. infocagione, infocazione; - infocător, adj., ^chauffant, en-
flammant; - pogace, sf. fouace\ BL, focacia 2)an2> stib cinen
cactus; it, focaccia; vcat fogassa; esp. hogaza; port, fogaza;
prov, fogassa, foguassa, fogatza; fr. fouace, fouasse (dans le
Midi aussi fougasse); vhaU. fochenza; mhail, vachenze, p6gaz;
nhail, lav. fochenz; nsl, serbe pogaSa; cech, pogât; bulg. pogafe;
rtisse pogaii; magy, pogâcsa; ngr, noydt^a, (payurCa; turc fo-
gatchia, pogatchia, bogatcha.

Formă, sf., L. forma; it, esp. port. prov. forma; fr. forme;
,alb. formfi; nsl, serbe russe pol, cech. magy, forma; ngr, ^ovQfia]
nhall, form; - frumos, adj., beau, joli, gentil; L. formosus; it
port, formoso; vcat fermos; wm^. hermos; vesp, fermoso; nesp,
hermoso; prov, formos; - frunwşior, frumuşior, adj. dim.; ^ fric
muşel (frumoşel) m., frumuşe (frumoşe) f., adj. dim,= L. for-
mosellus pour formosulus; esp, hermosillo; - frumuşic (frumoşic),
adj., esp. hermosico ; - frumuşeaţâ (frumoseţă), sf., * L. formo-
sitia pour formositas, atis; beauts, 61^gance; - infrumoseţez, ai,
at, a, vb. 1 ; embellir, enjoliver, omer, rehausser, faţonner = esp.
hermosear, port, fermosear, formosear ; - infrumoseţare, sf. ; - in-
frumoseţător, adj., subst., esp. hermoseador; embellissant, celui
qui embellit ; - infrumoseţătură, "st^mbellissement.

Fragă, sf., fragi, pi., L. ftaga, ormn; it, fraga; esp, fresa
fr. J5:aise de fragea; - fragi de lemn Morus alba; fraga tătandn
ou tătărească Blitum virgatum; -frag, sm. fraisier; L. fragum
esp, fraga; - fragar, sm. fraisier; aussi Morus; it, esp. port
fragaria; esp, fresal; prov, fr. fraisier; - frăgărel, sm. dim. de
fragar ; - frăguşoară, sf. dim. de fragă.

Fraged, adj., doux, frais, fragile, frele, tendre, mignard, re-
pose (teint); L. fracidus (Cato de re rust. 64,1); it fracido,
fragido, fradicio; - frăgeţel, frăgezior, adj. dim., (v. M. M. C.
134); - frăgezesc, ii, it, i, vb. 3 ; amollir, mollifier, rendre tendre,

I. Frămint— Frec. 99

attendrir ; cfir. L. firacescere, it. fracidare ; a face să se frăgezească
carnea faire vener de la viande; - frăgezie, sf. tendresse, ten-
dreur, dălicatesse; - frăgezime y sf. tendret^, tendresse, fragility,
fraîcheur, attendrissement, douceur, mignardise; - frăgezire, sf. ;
frăgezit, part., adj., came de vînat frăgezită viande faisandde.

Frimînty ai, at, a, vb. 1; p^trir, travailler, fraiser; L. fer-
mentare; it> fermentare; esp. j)ort. fermentar; fr. fermenter; a
frâmînta cUtMntul p^trir la pate ; a frăminta un cal travailler
un cheval; a se frămînta se remuer d'une maniăre turbulente,
piaffer (du cheval); - frămîntare, sf.;-frămîntător, adj., subst.,
p^trissant, p^trisseur, &c. ; - frămîntătură , sf., petrissage, &c. ;
frămîntătură la inimă d^chirement des entrailles, colique, tranch6es.

Frasin, sm., L. fraxinus; it frassino; cat. frexe; esp. fresno;
imt freixo, frexo; prov. fraisse, fraisne; vfr, fraisne; fr. mdg.
fraisse, freche; nfr. frene (fresne); alb. fraş6n, fraşgr; - frăsvnd,
sm. dim., aussi Dictamus albuş; it. frassinella; esp. fresnillo;
fr. fraxinelle; - frăsinet, sm., it. frassineto; esp. fresneda.

Frate, sm., /ra/f, pi., L. frater; if. frate, (fra) moine; fra-
tello (fra^eUus pour fraterculus); esp. frai, fray, frei, frey, fraile,
freile moine; port. frade, frei, frey mome; vcat. frare, fra; prov.
fraire, fratre, frai; vfr. fraire, freire; w/n frâre; alb. ţrsA pretre
cathdique; " frătuţ, frăţd, fră}ică, frăficel, {it. fraticello), frăţior^
frăţişor, sm. dim. petit frere; - frăţesc, adj., it fratesco; fra-
ternei; -/r^^eşfe, adv., fratemellement; - frăţie, sf. fraternity.
frăţietate, frăţinătate, sf., L. fraternitas, atis; it fratemitk;
«şp. fratemidad; port. fratemidade; prov. cat. fraternitat; fr.
fraternity ; - frăţime, sf. communaut^ de freres; - frăţinesc,
adj., fraternei; - frăţineşte, adv., fratemellement; alb. fratinişt.
înfrăţesc, ii, it, i, vb. 3; pousser plusieurs tiges (se dit des
^emencements, v. Jon. Cal. 179); a se infrăţi confraterniser, se
fraterniser; cfr. it afifratelare, fr. fraterniser; - înfrăţire, sf. fra-
ternity, confrerie, action de pousser plusieurs tiges.

Freamât, (hreamSt, vreamSt, v. Negr. 101; St. Diet. 76),
sm., freamete, pi. f., bruit, fracas, bruissement, frămissement;
L fremitus; it esp. port. fremito; vfr. friente, frinte; prov.
fremissimen; nfr. fr^missement.

Frec, ai, at, a, vb. 1; frotter, fourbir, frayer, frictionner,
W^r» ^curer, froisser, râper, rosser, torcher; L. fricare; it
fregare; cat esp. port. fregar; prov. began, freguar, bregar; vfr.
froyer; nfr. frayer; alb. fgrkoig; it frettare, esp. frotar, flotar,
prov. fretar, vfr. froiter, fretter, nfr. frotter du fr^q. L. frictare;
/>". frOler (pour frotler) d'un dim. fiictulare; prov. frocar, froissar,

100 I. Prig— Frîng.

v/r. fruisser, nfr, firoisser de frictiare; - frecare, sf.; - frecat
sm. friction, frottement, froissement ; L. Meatus; esp. firegadoj
frecăiar, adj., subst., frottant, frotteur, &c.; L. fricatorius, fri-
cator; esp, fregador; - frecătură^ sf. friction, &c.; L. fricatura;
it fregatnra; esp. fregadura; - frecat ei, sm. pL, semoule, vermi*
celle; - frecuş, sm. friction; a da un frecuş donner mie râcldeJ

Frig, sin., friguri, pi. f., L. frigus, oris; it freddo, €<Uj
fred, esp. port, frio, prov. freg, frey, freit, vfr. freid, nfr. fro»
de frigidtis (frig'dus); alb. ngrir^ geU, froid, (partic. dengrig=\
in-frigeo je fais gder, fai froid); le pi. friguri, f. frissons, fievre.
friguleţ, sm. dim., petit froid; -/ri^wrrfe, sf. pi., petits frissons,
petite fievre; - friguros, adj., * L: frigulosus = frigidulus; it
freddoloso, esp. friolejo, vfr. frilleux, freilleux, nfr. frileux d'un
type frigidulosus; - friguşor, adj., subst. dim., * L. frigusciolus =
frigidiusculus ; - friguţ, ^m. petit froid ;-fior, sm. froid, frisson,
frissonnement, frayeur; L. frigor, oris; vesp. frior; prov. freior,
frior; vfr. froior; nfr. frayeur; a lua pre cineva fiori frîssonner
fioros, adj., qui cause des frissons, qui fait tressaillir de crainte
ou d'horreur, effroyable, affreux, horrible; - Infior, ai, at, a, vb. 1;
* L. infrigorare; faire fr^mir, faire frissonner, effrayer; a se
infiora frissonner, fr6mir, tressaillir; cfr. prov. esfreyar, esfreidar,
esfredar, vb.; esfrei, s.; fr. effrayer (effroier), vb.; effroi, s.;-fl
infiora pre dneva frigurile avoir un (frisson) pressentiment de
fiĂvre, etre menace de la fievre; - infior are, sf.; - infîorător,
adj., fr^missant, saisissant, affreux, horrible.

Frig, fripsei, fript, frige, vb. 2; L. frigo, xi, ctum (xum),
Sre; it friggere; cat. fregir; esp. freir; port, frigir; prov. fregir,
frire; fr. frire; alb. fSrgoig; serbe ml frigati, prigati ;-/ri^am
sf. broche; - frigător, adj., subst., rOtissant, r6tisseur; - /Wgrere,
sf. ; - fript, sm. - friptură, sf. r6ti; it. frittura; esp. port, fritura;
prov. frichura; fr. friture; - fripturar, sm. rStisseur; - fripturări^,
sf. rStisserie; - fripturică, sf. petit r6ti.

Frîng, frinsei, frint, fringe, vb. 2; rompre, fi'acasser, fracturer,
casser, briser; L. frango, fregi, fractum, gre; it frângere, fra-
gnere; vesp. franjir, frangir; port, frangir; prov. franger, franher,
fraingner, frainher, frainer; vfr. fraindre; nfr. en-freindre (in-
fringere); a '§î fringe manele se tordre Ies mains; - frîngător,
adj., subst., rompant, &c. ;- frîngătoare, sthrisoir, hroie;- frîn-
gâturâ, frîntură, sf. rupture, Cassure, fragment; L. fractura;
it. frattura, in-fragnitura, in-frantura; cat. esp. port, fractura;
prov. fractura, frachura, franhadura; fr. fracture; frtnturi de
limbă bavarderie; - frtngere, sf. ; - infrîng, frinsei, Mnt, fringe,

I. Fringhie— Frîu. 101

vb. 2; rompre, briser, enfreindre; L. infringfire; it. înfrângere,
infragnere; prov. esfranger, esfranher, esfraingner, effranher;
vfr, enfragner; fr. enfreindre; a se infringe 9Q hriser^ se rompre,
s'humilier, se repentir; - infringere, sf. ; - rfisf pîng, frinsei, frînt,
fringe, vb. 2. = L. re-ex-fringere; retrousser, retaper, hausser,
rompre, r^fl^chir, refl^ter, răfracter ; - r^/Hw^fd^fer, adj., retrous-
sant, &c.; - răsfrîngătură, sf. retroussement ; - r^fringere, sf.
rSsfrîntură, sf. retroussis, revers, troussis, repli, genouillâre,
parement, rebord, rempli; - fărâmă, sf. fragment, morceau, miette;
L. fragmen-fragmina, pi. {frag^frango); aî&. thSn'ime; fărămăde
păine miette de pain; - fărăm, ai, at, a, vb. 1; alb, thgrrmoig;
br&iUer, briser, triturer, casser, fracasser, fracturer; asefărăma
s'^ener, se casser; a fărăma pre cineva la inimă avoir des
tranches, des coliques; a fărăma de bătaie moudre de coups.
fărâmăeios, fărmicios, adj., friable, cassant; - fărămare^ sf.
fUrămator, fărmător^ adj., subst., brisant, briseur, &c. ; - fărăma-
tură, fărmătură^ sf. fragment, bris, debris, miette, mie; fără-
mături de inimă^ in pântece tranch^es ; - fărămăturică, fărămiţă^
rf. petit fragment, &c,;'făramos, adj., frele, fragile, mou, tendre.
tirămăturesc, fărmăturesc, ii, it, i, vb. 3; br6siller, 6mier,
tetter; - fărămăturire, sf.; - sfărăm, sfărm, ai, at, a, vb. 1;
l)riser, rompre, ^eraser, fracasser, exterminer; - sfărămădos,
sfărmădos, adj., cassant, fragile ;- ^/ftr^Xware, sf.; - sfărămător,
adj., subst., brisant, &c.; - sfărămătură, sf. fragment, debris.
sfărămăturesC; sfărmăturesc, ii, it, i, vb. 3 ; br^siller, &c. ; - sfărâ-
măturire, sf.

Fringhie, frimbie, sf. corde; L. fimbria; it. frangia; sic.
frinza; esp. port. franja; prov. fremna; vfr. fringe; nfr. frânge;
^AaO. franse; angl. fringe; tons ces mots sont transposes en
frinAia pour fimbria; Ies formes it. esp. port, procedent du fran-
m; - fringhioară, fringhiuţă, sf. petita corde.

Frîu, sm., frîe et frîne, pi. f., frein, bride; L. frenum
(fraenum) ; it. esp. freno ; cat.- fre; port, freio, freo ; prov. fren,
^6; fr. frein; alb. frS, fr6n;- înfrîn, infrtnejs, infrîuez, (v. Alex,
fi; 1. 20) ai, at, a, vb. 1; mettre le frein, brider, refr^ner,
leprimer, contenir, dompter, maîtriser ; L. infrenare ; it. infrenare ;
^' esp. enfrenar; port, enfrear; prov. enfrenar, efrenar; fr. re-
frenei; a se mfrîna se contenir, s'abstenir, se priver; - infrînare,
^U - mfrtnător, adj., subst., refr^nant, domptant, r^primant,
^Itu qui refrene, &c.; - desfrtnez, desfrîue^, ai, at, a, vb. 1;
i^brider, d^baucher; it. disfrenare; cat. vesp. desfrenar; nesp.
'^*. desenfrenar; port, desenfrear; prov. desfrenar, defrenar; fr.

102 I. Frumos— Prupt.

seulem^t le part, effrâne; a se desfrtna, esp. desenfrenarse,
port desenfrearse; se d6r6gler, se d^baucher; - desfrîu, sm.
debridement, d^răglement, dăbordement, licence; - desfrînare, sf.
debridement, d^reglement, d^bordement, exces, d^baache, incon-
tinence, libertinage; - desfrînat, part., adj., it. desfrenato; esp.
desenfrenado; part, desenfreado; debauch^, d^r^gW, d6vergonde,
dissipe, libertin ; - desfrînator, adj., subst., d^bridant, debauchaut,
debauchear.

Frumos, adj. v. formă.

Frunte, sf. front, tete, faţade, fleur, quintessence; L. frons,
frontis, f. ; it fronte, f.; vesp. fronte, fruent, fruente, frunte, f.;
nesp. frente, f.; cat front, m.; prov. front, fron, m.; fr, front,
m. ; de frunte en front, principal, en titre, excellent ; - fruntar,
sm., * L. frontarium = frontalia, pi.; it frontale; ccU. esp. port,
prov. frontal; fr. frontal, frontail (frontaculutn), fronteau (fron-
tdlum); ' fruntaş, adj., subst., en front, principal, a la tete,
notable, marquant; - fruntişoară, fruntiţă, sf. petit front.
cufrunt, ai, at, a, vb. 1; it. confrontare; cat. esp. port. prov.
confrontar; nprov. counfrountă; fr. confronter; - cufruntare, sf.
cufruntat, sm. confrontation, kci-cufruntător, adj., subst., con-
frontant, comparant, celui qui confronte, &c. ; - cufruntdiurăy sf.
confrontation, comparaison; - infrunt, ai, at, a, vb. 1; affronter,
braver, chapitrer, r^primander, insulter, offenser = it. affron-
tare, cat. vesp. port. prov. afrontar, nesp. afrentar, fr. affronter.
infrtmtare, sf.; - infruntător, adj., subst., affrontant, rdpriman-
dant, celui qui reprimande, &c. ; - infruntăturăj sf. r^primande, &c.

Frunză, sf. feuille; L. frons (fruns), frondis; it fronda,
fronde; esp. fronda, fronde; frondosidad, port, frondosidade,
(* frondositasj a^is); - frumar, sm., L. frondarium; feuillage,
ram^e, feuill^e, berceau; cfr. vfr. foiHie cabane de feuilles.
frunzei, sm. feuilWe, feuillage, verdure; -/rwimj, sm. feuillage.
frunzişoară, frunzuliţa ., frunzuţă, sf. petite feuille; - frunzoSy
adj., L. frondosus; it. esp. port, frondoso; - frunzăresc, ii, it, i,
vb. 3; feuilleter, effeuiller; - frunzărire, sf.; - frunzărit, sm.
feuillage, ramage, ram^e ; - înfrunzesc, ii, it, i, vb. 3 ; se couviir de
feuilles, pousser des feuilles = L. frondescere, it. frondire, fron-
deggiare, infrondarsi, esp. frondosear; - infrunzire, sf. feuillaison.

Frupt, sm., frupturi, pi. f., L. fructus; it. frutto, frutta;
cat fruyt; esp. fruto, fruta; port, fruto, fruta, fructo, fructa;
prov. frucha, fruita, frug, frut; fr. fruit; aib. friout; * [frupt
a Vacception primitive du mot la/tin c.-a-d. Taction de prendre
de la nourriture — de jouir, et Von designe en rom. par frupt

I. Fug— Fum. 103

•
specialement VacHon de manger gras, (de la yiande); a manca

de frupt manger gras (de la viande) ; pour fruits des arbres le

Bam. emploie poame L. jpowia (pl-)^*; - infpupt, ai, at, a, vb. 1.

refl.; a se înfrupta manger gras, de la viande; a se mf rupta cu

came manger de la viande, rompre le careme ; en terme de plai-

myterie: a se înfrupta cu o sărutare prendre un baiser k la

derob^e; - mfruptare^ sf.

Fug, fugii, fugit, fugi, vb. 3; L. ftigio, fugi, fugitum, ire;
\i, fuggire; esp. huir; cat. port. prew^fugir; fr. fiiir; a fugi de
cineva, de ceva fuir q., qch.; - fugă, sf., L. fuga; it. cat.
esp. port. fuga ; esp. aussi huida ; prov. fugua ; fr. fuie ( = re-
fuge); foite (* fugita); a da fugă, L. fugam dare, Virg. A.
12, 367; dare se in fugam, Cic. Ace. 4, 93, 95; a lua pre
fugă chasser q.; - fu^gadu, adj., fiiyard, fagitif, coureur; * L.
fugaceus pour fugax,a€is; it. fugace; esp. fugaz, huidizo; port.
fagace, fiigaz ; prov. fugatiu ; - fugar, adj., subst., fuyard, fugitif,
coureur, coursier; - fugare}, adj., subst., coureur; - fugaş, sm. =
fugar; - fugător, adj., subst., fuyard, coureur, coursier; -/«^re,
sf.; - fugitor, adj., subst., fuyant, fuyard; *L. fugitorius; fugitor;
i^. fuggitore; vesp. fuidor, huidero; - fugăresc, ii, it, i, vb. 3. =
L. fugare; mettre en fuite, chasser, poursuivre; - fugărire, sf.
rtefug, sm. avertin, toumoiement, vertigo, (maladie des hrebis).

Fulg, sm., fulgi, pi., duvet, flocon; du part. L. fluxus (trans-
pose en fulxuS'fulctus) fluide, mou, lâche; it. floscio, cat. flux,
esp. flojo, port. froxo, frouxo, prov. fluis, mou; esp. flojel, pori.
frouxel duvet; ' ftdgos, adj., cotonul, cotonneux, duveteux; - ful-
9ăC8C, fulguesc, ii, it, i, vb. 3 ; floconner ; - fulgăire, fulguire, sf.

Fulger, sm., fulgere, pi. f., L. fulgur, uris; it. folgore, m.;
prov. foldre, folzer, fouzer, m. ; vfr, esfoldi-e, f. ; nfr. foudre, f. ;
^' part. fulger du L. fulgor; - fulgeră, ai, at, a, vb. imp. 1;
faire des Eclairs; L. fulgurare; it. folgorare; esp. port. ful-
g^rar; - fulgerare, sf.; - fulgerător, adj., subst., fulminant, celui
qui falmine; - fulgerătură, sf. Eclairs.

Fum, sm., fumuri, pi, f., L. fumus; it. fumo, fummoţ esp.
humo; vesp. port. fumo; cat. prov. vfr. fum; fr. fum^e,
f= fumata, prov. fumada) ; le pi. fumuri signifie fumees; - fuma-
^, sf. Fumăria; fumeterre; - fumărit,, sm. fouage; - fumos,
^ij., L. fumosus; it. esp. port. fumoso; cat. prov. fumos; fr.
fameux ; - /tiwwra^c, adj., plein de fumees ; fum, ai, at, a, vb. 1;
L. fumare; it. fumar, fummar; esp. port. prov. fumar; fr.
fiiiner; - fumare, sf.; - fumător, adj., subst., fumant, fumeur.
'ttweg, ai, at, a, vb. 1; fumer; L. fumigare; it. fumicare; vesp.

104 I. Fund— Funie.

•
fumigar; nesp. humear; port, fumoar; fr, fwanger; " fumegăios,

adj., qui fiune, enfum6 = L. fiunicus ; it fummicoso ; - funie-

game, sf. fum^e, vapeur ^paisse; - fumegare, sf.; - funiegâtor,

adj., fumant ; - at urp, ai, at, a, vb. 1 ; * L. ad-fumare = infu-

mare; it. aflfumare; esp. ahumar; port» prov. afumar; fr. fomer,

enfumer; - afumare, sf.; - afumător , adj., subst., enfumant

parfumant, celui qui fume, enfiime, parfume; - afumătoare, sf.,

cassolette; le pi. afumători parfam, encens; - afumăturăy sf.

action de parfumer, parfum; - infumur, ai, at, a, vb. 1. refl.;

a 86 înfumura se remplir de fum^es, s'en faire accroire, se donner

des airs, s'imaginer qch.; - înfumurare^ sf.

Fund, sm., funduri, pi. f., L. fundus; i^. fondo; esp. fundo,
fondo, hondo; port, fundo; cat. prov. fons; fr, fond, fonds; alb,
fount; -fundac, sm. meule, tas (de foin, &c.) pour servir d'abri
au champ; cfr. fr. fonceau ('* fundiceUus) petit vaUon; - fundă-
tură, sf. accul, ravin, coin;- afund , adj., adv., profond, creui;
L. ad fundum; it. affondo; caf. fondo; nesp. hondo; vesp. port.
fundo; a da afund couler, plonger; a se da afund s'enfoncer,
faire le plongeon; a intra afund s'enfoncer; - afund, ai, at, a,
vbr 1; approfondir, enf oncer, immerger, plonger; it. aflfbndare;
esp. afondar, ahondar; port afundar; cat prov. afonsar, afonzar;
vfr. afonder; alb. foxmtos; - afundure, sf.; - afundător^ adj., ap-
profondissant, &c. ; - afundăturâ, sf., it afiFondatura ; approfondisse-
ment; - cufund, ai, at, a, vb. 1; enfoncer, renfoncer, submerger,
plonger, couler ă. fond, p6rir; - cufundadu, sm. plongeon (animal).
cufundare, sf. ; - cufunddtor, adj., subst., enfon9ant, plongeant,
ţlongem; ' cufundătură^ sf. immersion; - cufundiş, sm. immer-
sion; de a cufundiş, faire le plongeon; - sucufund, scufm%d, ai,
at, a, vb. 1; L. sub — con — fundare; submerger, plonger, couler
ă fond; - sucufundare, sf.; - infund, ai, at, a, vb. 1; foncer, ren-
foncer, enclaver, confondre, d^confire; prov. esfondrar, esfondar,
efundar; vfr. enfondrer, nfr. efiFondrer, enfoncer; a se infund<i
s'enfoncer, s'enclaver, s'engoufiFrer (le vent) ; a înfunda pre cineva
enfoncer, couler h fond, confondre q., pousser h, bout q.; capul
înfundat a unui cuiu la tâte perdue d'un clou; - infundare, sf.
infundător, adj., subst., renfon9ant, celui qui renfonce, &c.; - în-
fundătură, sf enfoncement, &c.; - desfund, ai, at, a, vb. 1; esp.
port, desfondar; fr. d^foncer; - desfundare, sf. ; - des fundator,
adj., subst., d^fonşant, &c.; - des fundătură, sf. d^foncement.

Funie, sf., funii, pi. corde; L. funis, m.; it fune, m. & f.,
fr. funin (* funinus); - funicică, sf. petite corde; - funier, sm.,
it fiinajo, funajuolo; cordier; - funierie, sf. corderie; - fuior (pour

I. Funingine— Furnică. 105

fumor)j sm., fuioare^ pi. f. ; * L. funiolu8 pour funiculus;
botte, poignet; un fuior de cânepă tortis de filasse; alb. fkjoUS
(* funidda) idem; - funioarâ, sf. petite corde; - funişoară, sf.,
* L. Ainiciola; idem.

Funingine, sf. suie, noir de fum^e; L fuligo, inis; it. fu-
liggine; esp. hollin; part. fuligem; - funinginos^ adj., L. fuli-
ginosus; it. fuligginoso ; esp. port. fuliginoso; fr. fuligineux.
fumiginiu, adj., L. fuligineus.

Fup, sm. voleur; L. fur, furiş; it. furo, fure; esp. (arag.)
foro, adj.; - fur, ai, at, a. vb. 1; voler, d^rober, pilier; L. fu-
rări; it. furare; prav. furare; esp. hurtar, port. furtar (de furtum).
furare, sf. ; - furat, sm. voi, larcin; - furător, adj., subst., volant,
voleur; - furătură, sf. voi, larcin; - furiş, adj., adv., furtif, fur-
tÎYement; pre furiş furtivement; -furt, sm., furturi, pi. f. voi,
larcin; L. furtum; it. port. furto; cat. furt; esp. hurto; prov.
furt, fur ; - furtişag, furtuşag, sm. voi, larcin, depredation; - furişez,
ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se furişa se d^rober, ^chapper, s'^chapper,
fair, se glisser; -furişare, sf.

Furcă, sf., furci, pi., L. furca; it. cat. vesp. port. prov. forca;
tjcsp. horea; fr. fourche; angl. fork; alb. fourkg; vsl. furka; hulg.
toki; mhdH. nhaU. furke; ngr. ^ovgxa; furcă de tors qu^nouille;
»wi avem de furcă amândoi nous avons encore ă. dămSler qch.
ensemble; le pi. furci fourches patibulaires; - furce, sf. dim.,
L. farceUa pour furciUa; -furcoiu, sm. grande fourche; it. for-
cone; esp. hereon, hurgon, furgon; port. forbon (=esp. furgon);
/>•. fourchon, fourgon (chariot a fourche); - furculiţă, sf. four-
chette; alb. fourkouliţS; ngr. <povQxovXiT^a; - furcuţă, sf. dim.,
petite fourche; - infurc, ai, at, a, vb. 1; it inforcare; esp. enforcar,
enhorcar, ahorcar; vcat. prov. port. enforcar; fr. enfourcher; a
^ infurca se bifurquer ; urechie infurcată (infurcită) oreille en-
fourchte , c.-ă-d. couple (chejsi Ies Mies a comes) ; - infurcare, sf.
Furie, sf., L. furia; it. esp. port. furia; fr. furie; •- furietic,
^^U furieux; - furios, adj., L. furiosus; it. esp. port. furioso;
^. prov. furios ; fr. furieux ; - inf uriez , ai, at, a, vb. 1 ; it. in-
fariare; rendre furieux; a se înfuria devenir furieux; - infuriare, sf.
Furnică, sf., L. formica; istr. fruniga; it. formica; esp. hor-
^iga; cat. port. formiga; prov. formiga, formil, fromit; vfr.
îormitz, m.; formie, fourmie, f.; nfr. fourmi, f . ; (formi, autre-
fois mase. * formicus) ; - furnicar, sm. , it. formicajo ; cat. for-
eigner; esp. hormiguero; port. formigueiro; prov. formiguier,
fromiger; fr. fourmilier, fourmiliere; aussi Ficus minor; - fur-
ie, s{, = it formicolajo, fr. fourmiliere; - fumicos, adj.,

106 I. Furtimă— Gftmă.

L. fonnioosns; esp. honnigoso; - fumicuţd, sf., it. formicuccia.
furnic, ai, at, a, yb. 1; fonrmiller, grouîller, d^manger; L. for-
micare; it fonnicare; esp. hormigar, hormigaear; port. formigar,
fNrmignejar; pror. fonnicar, fonnigneiar; r/r. fonnier; nfr. four-
miller (formiculare); - furnicare, st; - furnicătură, st. fourmille-
ment; - infurnic, ai, at, a, vb. 1; t. famic.

Furtună y sf. tempete; L. fortuna; it. cat. es^p. port. prov.
fortuna; fr. fortune; aib. fonrtonne, ngr. g>ovQTovva, turc fortuna,
nsl. serbe fortuna tempete; *[l*acception de tempete a iă se de-
velopper en premier lîeu de Vit. carrere fortuna, c-ă-d. courir
fortune sur mer, et de lă subir une tempete; le mot rom. est
pris du nffr.'] *; - furtunatic, adj., orageux, tempetueux; - furtunos,
adj., it. esp. fortunoso; tempetueux.

Fus, sm., fuse et fusuri, pi. f. fuseau, poilier, pivot, poin-
şon; L. fasus; it. vesp. port. fuso; esp. huso; cat. prov. fus;
jfr. fuseau (fusdlus); fus implut cu tort fus^e, volue; - fusar,
sm., it. fiisajo; port. fuseiro; fr. faselier; aussi Aspro vulgaris.

Fust, sm. rondin, gourdin, baton; L. fustis; it. fusto; esp.
port. fuste; prov. cat. fust; fr. fiit (fust); it. esp. port. fusta»
fr. fuste espece de vaisseau — aussi de fustis; prov. fusta poutre,
charpente; - fustas, sm. porteur de gourdin (v. Cant. 80); - fuşteiuj
fustei, fuşcel, sm. rancher, Echelon, degr6; * L. fustellus; i/.
fusceUo; cfr. magy. fustely gourdin.

Fut, ui, ut, e, vb. 2; L. futuo, ui, utum, ere; it. fottere;
prov. fotre; fr. foutre; - futaiu, sm.; - futător, adj., subst., L.
fututor; it. fottitore; - futătură, sf., it. fottitura; - futut, sm.
fute-vînt, sm., it. fottivento.

G

Găină, sf. poule; L. gallina; it. cat. esp. gallina; port. gal-
linha ; prov. galina , galinha ; fr. g61ine (^g^linotte jeune paule
grasse); - găinar, sm. marchand de poules; L. gallinarius; it-
gaUinajo ; esp. gallinero ; port. gallinheiro ; prov. guallinier ; - găi-
nărie, sf. poulailler; L. gallinarium; esp. gallineria; - găinaţ,
sm. fiente de poules; L. gallinaceus (se. fimus); esp. gallinaza,-
port. gallinhaza; alb. g81jase; - găinuşă, sf. dim., poulette,_ poule
d'eau, foulque, g^linotte; le pi. găinuşe pl6iades = t^. gaUineUe*

I. Galbăn— Gemin. 107

I

gdite, sf. pi. volaille; (v. 'Blaz. Gr. 30; LB.; Pumn. L. 1. Ill);
(i*un type * L. gaUicia pour gallinacea? - gătnăţez ai, at, a,
rb. 1. refl.; a se găinâţa fienter (des poules) ; - găinăţare, sf.

Galbăn, galbin, adj., subst., jaune, un ducat (ă cause de sa
mtdeur jaune) ; L. galbanus (galbinus) ; vfr. et pa/iois galne,
jâlne, gaune, gane (gaJh'nus — galnus); nfr. jaune; esp. port.
jalde (du frj; alb. gelbera vert\ ^ gălbănare, gâlbinare, sf. jau-
nisse; Serrattda Unctoria; - gălbâna§, gălhinaŞj adj., subst., dim.;
jaunâtre; un petit ducat; (cfr. fr. jaunet); - gătbănuŞj gălbinuŞj
sm. jaune d'oeuf; - gălbicios, adj., jaunâtre; - gălbiciune, sf.
jaunisse; - gălbmeală, sf. jaune, couleur jaune, jaunisse; - gal"
U)ieaţâ, idem; - găUmd, adj. dim., jaunâtre; - galUneUj sf. pi.,
Calendula officinalis ; - gălbinicios, adj., jaunâtre; - gălbinimey sf.
couleur jaune, jaunisse; ^ gâlbinior, gălhior, adj, dim., jaunâtre.
giUhmijdy sf., Galeobdolon; - gălbiniu, adj., L. galbineus; jau-
nâtre; - gălbm (gălbuiu), adj., jaunâtre; - ingălbinesc, ii, it, i,
^b. 3; jaunir, blemir, pâlir, faire pâlir; - ingălbimrey sf.; - in-
gătbinitor, adj., j3,um9Sd,nt ;" ingâlbiniturâ, sf. action de jaunir.
desgălbînesG, ii, it, i, vb. 3; faire perdre la couleur jaune; a se
desgâlbini perdre la couleur jaune; - desgălbinire, sf.

Găoace, s. v. ghioacă. — Gărgăun, s. v. curculez.

Geană, sf., gene, pi. cil; L. gena, prov. gena joue; [chez
Ennius, v. Paul. Diac. 1. c. & Serv. Virg. A. 6. 686 genae =
pdpebrae et chez Prop. 3, 12, 26; 4, 5, 16 poet.^ocidi]; le
Rom. emploie geană po6t. = aurora : geana JsUei oculus diei (v.
Alexandresco Ball.; Eal. 3); - sprinceană (pour springeană\ sf.
sourcil; du L. super in gena i, e. au-dessus des joues — des yeux;
o sprinceană de pămtnt petite coUine, rideau; - sprincenatj in-
sprincenat, adj., qui a Ies sourcils tres-6pais.

Gelos, adj., it esp. port. zeloso; port. aussi cioso (pour
^loso); cat. gelos; prov. gelos, gilos; du L. zelus (fiy^?); it.
^P' port. zelo; port. aussi cio (pour cilo); fr. zele; angl. zeal;
^^. ^rjXog ; - gdosie , sf. , it. port. gelosia ; esp. zelosia ; cat.
gelosia; prov. gelosia, gilosia; fr. jalousie; ngr. C^Xoffvvrj.

Gem, ui, ut, e, vb. 2; L. gemo, ui, itmn, 6re; it. gemere,
gemire; cat. esp. prov. gemir; port. gemer; vfr. geindre; nfr.
g^mir; alb. gjSmoig, gjimoig; - gemet (gemet), sm,, gemete, pi.
U L. gemitus; it. gemito; esp. port. gemido; cat. gemeg; prov.
gem; alb. gjeme; - gem^tor, adj., esp. gemidor; port. gemedor;
gemissant, plaintif ; - gemăură, sf, g^missement ; - gemere^ sf,, idem.

Gemîn (geamîn), gemen, ă, adj., L. geminus; it. esp. gemino;
P^> prov. gemini, pi, ; it. gemello, esp. gemelo", pofi. gemeo, prov.

108 I. Genunchiu — Ghiaţ&.

I

vfr. gemel, nfr. jumeau de gemellus; - trigeminy sm., esp. trin
jemelo; fr, tr^^meau, du L. trigeminus — trigemeUus; - ingemifj
(ingeamîn), ai, at, a, vb. 1; L. in-geminare; it esp, geminarej
prov. geminar; fr. jumeler; - ingeminare, sf.

Genunchiu, genunche (pour genunchie)^ sm., L. genuculun)
ţOMT genicuium; i^. gînocchio; vesp. genojo, ginojo; nesp, hinojo;
port. giolho , joelho ; cat. genoU ; prov. genolh , ginolh ; vfr\
genouil; nfr. genou; alb. gjou, gjoun; - ingenunchiez, ai, at, aj
vb. 1; L. ingenuculare pour ingenicuiare; it. inginocchiare ; cai\
vesp. agenoUar; prov. agenolhar, aginollar; fr. agenouiller; a^.|
p^rgjounem (* pergemiculare) ; - ingentinchiarCf mgenunchiere, sf.|
ingenunchiat^ ingenunchiet^ sm., it. inginocchidtsk ;- ingenunchie^
tură, sf., it. inginocchiatura.

Ger, sm., geruri, pi. f,, L. gelu, gelum, gelus; it. geIo,i
gielo; vesp. port. gelo; nesp. hielo, yelo; prov. gel, gil; Cdf. fr.
gel; - geroitic, adj., froid; - geros, adj., idem; - geruleţ, sm.
petit gel; - deger, ai, at, a, vb. 1; L. de — gelare; it. gelare;
esp. helar; cai. port. prov. gelar; fr. geler; - degerare, sf., de-
gerat, sm. gel, gelie ;- degerător, adj., gel^nt; - degerătură, si,
vesp. heladura.

Gheb (gbib), sm., ghebâ, sf., gheburi, pi. f., L. gibbus (gibba);
ML. gybbus ; it. gibbo , gobbo , gobba ; esp. port. giba ; prov.
giba, gibba ; fr. gobin (de Yit. gobbo) ; magy. gob ; - ghebos , adj.,
bossu; L. gibbosus; it. gibboso; esp. port. giboso; prov. gibos;
fr. gibbeux; - ghebof ez, ai, atj a, vb. 1; courber, tortuer, cambrer;
esp. gibar; a se gheboşa se courber; - gheboşare, sf,; - gh^
boşie, sf. gibbosity.

Ghem, sm., ghemuri, pi. f. pelote, peloton; L. glomus, eris;
it. ghiomo; aZ6. Ij6mş, Ijamş; prov. glomicel (* glom^icdlus).
ghemotoc, sm. peloton; ^ ghemuşor, sm. petite pelote; - ghemuesc,
ii, it, i, vb. 3; pelotonner, se mettre en peloton, se.blottir, se
gripper, se raccourcir = L. glomerare ; it. aggomicciolare, aggo-
mitolare, fr. agglom6rer; ^ ghemuire, sf. ; " ghemuitor, adj., pelo-
tonnant, &c.; - ghemuitură, sf. agglomeration, &c.

Ghenar, s. v. Ianuarie.

Ghiaţă, sf., ghie}, sm., ghieţuri, pi. f., L. glacies, ei (glacia);
it. ghiaccia, ghiaccio, diaccio; vcat. glaţa; ncat. glas; prov. glassa,
glacha, glas, glatz; fr. glace; - ghie^ar, sm., fr. glacier; -^^^'^
tărie, sf., it ghiacciaja, diacciaja; fr. glaciere; - ghie^iu, sm-,
glaţon; - ghie^s, adj., it ghiaccioso; - ghiefuş, sm., ghieţu§un^
pi, f. verglas; - inghieţ, ai, at, a, vb. 1; L. in-glaciare; it ghiac-
ciare, diacciare; cat. glassar; prov. glassar, glachar; fr. glacer.

I. Ghimber— Giur. 10»

inghieţj sm., inghieţuri, pi. f. gel^, froid; - inghie^re, sf.; - iti-
ghieţai, sm. gel^; - inghiefatdy sf. glace, glaces; - mghie^tor^
adj., gelant, glaţant; - inghiefâtură, sf. geMe.

Ghimber, sm., L. zingiber, zinziber, {^lyyî^Qig)', it. zenzovero,
«enzevero, zenzero, gengiovo; esp. gengibre, agengibre; port, gen-
gibre, gengivre; cat gingebre; prov. gingebre, gingibre, gingiebre;
fr. gingembre ; hoM. gengber; nhaU. ingber, ingwer; angl. ginger;
nd. gjumber; russe inbirs; pd. imbier, imbir; mcigy, gjOmber;
ngr. ^vyyffieQig, T^hT^sfigov; ^«rc zindjfifil, zindj^bil; V origine du
mt est orientale.

Ghindă, sf., L. glans, glandis; it. ghianda; esp. port, lande;
rm/. glan, m.; prov. glan, giant, m.; fr. gland, m., glande, f.;
alb. Ijende; - ghindar, sm. chSne; L. glandarius, a, (sc. arbor);
cat. glander, prov. glsLudiefr^adj.; ^ ghindură, sf. glande (au corps);
'I. glandnla; if. ghiandola; cat. esp. port glandnla; prov. glan-
dola; fr. glandule; alb. gj8nd6r6, gjandSrS; nsl. glindura, serbe
glanda glande; ^ ghmduriţâ^ sf. petite glande; - ghvnduros, adj.,
L. glandulosns; it. ghiandoloso; esp. port, glanduloso; pr(yv. glan*
dulos; fr. glanduleux.

Chintă, gintă, sf., L. gens, gentis; it. esp. port, gente; prov.
gen, gent; cat. fr. gent; alb. gjind, gjindi.

Ghioacă, sf., ghioc, sm., găoace, sf. ^cale, ^caille, conque,
coquille; du L. cochlea, coclea {xo%iXag)^ transposee en deoca;
[cfr. aussi it. cocchio, esp. port coche, fr. coche, angl. coach,
wAoff. kutsche, nsl. pt russe ko6ija, serbe koSije, pd. kocy, magy.
kocsi, cUb. kotsi, rom. cocie — voiture — selon Diez D. 1. 131
aussi de conchula ou cochlea]; - ghiocărie, sf., coquiUage;*L. coch-
learia, coclearia ; - desghioc, (vnlg. aussi dehoc, dihoc), ai, at, a,
^b. 1; toller, ăcosser; le vulg. dehoca a surtout le sens d'ca:^-
^uer, epuiser, fatiguer, rompre les os (v. Cod. Dial.); dehocat
(dihocaf) recru (v. Cod. Diet.); - desghiocare, sf. ; - desghiocător,
adj., subst., ^cossant, ^sseur.

Ghiocel, diocel, sm., Galanthus nivalis; Aster chinensis;
Leucojum vemum; d'un type L. glauceUus pour glaucetim, glau-
^ {ylccvxuiv); it esp. glaucio.

Ginere, sm., L. gener, i; it genero; esp. yerno, hiemo; ve§p.
port, genro; prov. genre; cat fr. gendre.

Gingie, gingină, sf., L. gingiva; it gengia (gingia), gen-
giva; sard, sinzia; esp. encia; po7i. gengiva; vcat gingiva; prov.
gengiva, gingia, angiva; fr. gencive; - ginginos, adj., de gen-
cive, (v. Jon. Cal. 88).

Giur, sm., giururi, pi. f. cercle, rond, circuit; L. gyrus

110 I. Glast— Gratie.

{yvQog) ; it. esp. part, giro ; vccU. prov. gir ; aJb. gjiri ; in giur,
L. in gyrum, it. in giro, âutour, ă Tentour; in-pre-giur, impre-
giur, adv., pr6p., ă Tentour; giur in pre giur, din giur in pre
giur tout autour ; - impregiur, sm. circuit, enceinte, tour ; - im-
pregiurez, ai, at, a, vb. 1 ; enceindre, entourer, environner, em-
brasser; - impregiurare , sf. action d'entourer, d'enceindre, &c.,
circonstance, conjoncture, rencontre, 6v6nenient, incident; după
impregiurâri selon Ies circonst^nces; - impregiuraş, adj., subst.,
environnant, voisin; (v. Ur. 2. 251; Pum. L. 3. 220); - im-
pregiurător, adj., environnant; - impregiurăturâ, sf. enceinte;
(v. St. D.); - impregiurime , sf. circuit, enceinte, entours, alen-
tours, environs; - incungiur, sm., L. in-cum-gyro; tour, cercle,
circuit, d6tour, 6cart; fără incungiur sans detour, sans pream-
bule; - incungiur, ai, at, a, vb. 1; entourer, enceindre, environ-
ner, enfermer, embrasser, envelopper, investir (une place), dou^
bier (cap, pointe), faire un detour, 6viter q.; a incungiura Iwnma,
==^it. girare il mondo, faire un voyage autour de la terre, par-j
courir le monde; - incungiurare, sf.; - incungiurător, adj., subst.j
entourant, &c. ; - incungiur ătură, sf., entourage, detour, &c]
pregiutoare, {$o\a pregiurtoare)^ sf. cotte, maille; (v. Cod. Dial.|

Glast, sm. guede; L. glastrum; it. glastro; esp. port, glasto:

Glie, sf. motte de terre, gazon; L. gleba, glaeba; ity gleba,
ghiova; esp. cat. port, gleba; prov. glieva, gleza; fr. glebe; ^?-
gleba; pol. gleba; russe glyba.

.Glob, sm., globuHj pi. f., L. globus, it. esp. port, globo;
fr. globe; prov. globel (globeUus pour globulus); - glcbos, adj.,
L. globosus ; it. esp. port, globoso ; fr. globeux ; - globuiej^, glo-
huşor, sm. petit globe.

Grangur, sm., grcmgură, sf., (pom- gargur-gargură); loriot,
ortolan; L. galgvln^ (gcdbulaX merle dore ; v. Plin. 30, 11 (28).

Gras, adj., L. crassus; ML. grassus; it grasso, crasso;
esp. graso, craso, crasio ; port, graxo, crasso ; cat. prov. ram. d.
Gr. fr. gras ; fr. aussi crasse, adj. fern, et subst. - grăsime, si.
it. grasume; graisse; - grăsulean, adj., un peu gras, grasset.
grăsuliu, adj.=i^. grassolino, esp. grasuelo, fr. grassouillet.
grăsuţ, adj., it. grassoccio; - ingras (ingrăş)^ ai, at, a, vb. 1;
L. incrassare; it. ingrassare; esp. engrassar; port, engraxar;
vcat. engrassar; prov. engraissar, engruaissar; vfr. encrassier;
fr. engraisser; - ingrăşare, sf.; - ingrăşător, adj., engraissant.
ingrăşătură, sf. engraissement.

Gratie, sf., gratii, pi. claie, grille, treille, treillis, treillage,
rouet; L. crates, is; it. grata, grada; esp. grada; port, grade;

I. Grău— Greu. Ill

serbe grata , krata; pol. krata; le ccU. grille, esp. grilles, pi.,
port, grilhos, pL, prov. giiUio, grillo, grelle, vfr. graille, graeille,
graille, nfr. grille (gril) de craUeula, BL. graticula; - grătar,
m. gril, grille, chenet; - grătişoarâ, sf., it graticciuela ; - grăd6,
sf., gradele, pi. claie, verge, baguette (v. Mikl. SI. E. 20); it.
ff^ieHsLtreiUis, grille; gratella gm7; - cratlţă, sf. chenet, trepied,
poele, casserole, marmite.

Grău (gr tu), sm., grâie (grîie), grăne, grauri (grîuri), pi,
f., ble, froment; L. granum; it esp. grano, grana; port grăo;
€(U. gra; prov. gran, gra, grana; fr. grain, graine; alb. grour;
grău potumic (granum coturnii), Parietaria officinalis; - grânar,
sm., L. granarium; it. granaro, granajo ; esp. granero; port.
granel; cat. graner; prov. granier, grani; /r. grenier; - grănărie,
sf. masse de \M\ L. granaria; alb. grinjSra semaiUes; - grăneaţă,
sf., grăneţe, pi. grain (de hU, &c.) en g^n^ral; esp. port gra-
nizo (grain de grele) ; - grăunţ (grăunte) pour grănuţ , sm.,
grăunje, pi. f., * L. granuceum, dim. scms sens dimin.; grain,
graine; le pi. grăunţe grains de toute esp^ce, surtouţ orge,
avoine pour Ies chevaux; cfr. esp. granoto orge; - grăuncior
(^xn grănucior), sm., * L. granuciolum; petit grain; - ^rraww^i
(pour grănuţel), sm., * L. granucellum ; petit grain ; - grăunf)s,
adj. = L. granosus; it. esp. granoso; fr. grenu; ^ grăuşor (pour
grânuşor), sm., * L. granuciolum; petit grain; aussi Ficaria
ranuncoloides; Veronica arvensis; - grăunţesc, ii, it, i, vb. 3;
= it granire, granulare ; esp. grânar, granular ; cat prov. grânar ;
fr. grener, granuler, greneler ; - grăunţire, sf .

Graur, sm. 4tourneau, sansonnet; L. graculus, it gracculo
(gracco), gracchia, esp. grajo, graja, port. gralho, gralha, cat
gi'alla, prov. gralha, grailla, vfr. graille, nfr. grolle, grole (pour
graide), comeille, choucas.

Greu, gre (pour greuă; avec Tart. grea pour greua), grei,
grde (pour greue) ; pesant, lourd, p^nible, grave, sMeux, difficile ;
L gravis; it grave, greve; ncat. esp. port. grave; vcat greu;
prov. greu, grieu; vfr. grief, gref; fem. grieve, greve; nfr. grief,
subst.; cu greu difficilement, p^niblement; a veni cuiva greu
avoir de la peine; a se face greu faire le difficile, le d6gout6;
a fi gre porter, etre enceinte, grosse; - greuleţ, adj., un peu
lourd, &c.; - greoiu, adj. augment., assez pesant, lourd; - greuşor,
adj., L. graviusciolus pour graviusculus; it gravacciuolo ; - greu-
toe, sf. pesanteur, lourdeur, poids, difficult^, fardeau, incom-
modit^; L. gravitas, atis; it. gravita, gi'avitade; cat gravedat;
^p. gravedad ; port. gravidade ; prov. greugetat , gravitat ; vfr.

112 I. Grier— Gros.

griet4; nfr. gravita; - greaţă, sf. mal de coeur, naus^es, envies
de vomir (mac. rom.=poids); * L, gravitia; it, gravezza; cat.
esp. port, graveza; prov. greveza, grevessa; imX vine greaţă le
coeur me souleve; - gre^s, adj., d^goâtant, naus6aboiid, dăplai-
sant, fastidieux; - greţoşie, sf. fadeur; • ingreuiez, ai, at, a, vb. 1;
L. ingravare; it. cat. esp. port. gravar; prov. grevar, gravar,
greviar, greujar; fr. grever; - ingreuiare, ingreuiere, sf. ; - in-
greuietor, adj., grevant, chargeant, &c.; - îngreunez , ai, at, a,
vb. 1 = ingreuiez; - ingrec, ai, at, a, Vb. 1; engrosser, impr^gner;
* L. ingravicare pour ingravidare; it. ingra vidare; - ingrecare,
st. ; ' ingrecător, adj., subst., engrossant, &c.; - ingrecăfură, sf.
impregnation; - ingreutăţesc, ii, it, i, vb. 3; charger, grever,
accabler; - ingreutăţire , sf.; - ingreţaiuesc, ii, it, i, vb. 3; (de
greaţă); d^gouter; a se ingreţălui se d^goâter; (v. U. 5. 70);
ingreţaluire y sf.; - ingreţofez, ai, at, a, vb. 1; d^goftter; a se
ingreţoşa se d^goâter, avoir du dugout; - ingrepşare, sf.

Grier, sm. , L. gryllus (grillus) ; it esp. port. grillo ; cat
grill; prov. grilh, gril, greill; fr. grillon (dimin.); - grieraş,
grieruş, greuruş, greluş, sm. grfeillon.

Grindină, şf. grele, gresii; L. grando, inis; it. grandina,
grandine; vsl. russe grad'b, nsl. serbe grad (grando) 'j^grindinoară,
sf. petite grâle; - grindină, ai, at, a, vb. 1. impers.; greier, gre-
siilor; L. grandinat — are; it. grandinare; prov. grandinar; - grin-
dinar e^ sf.

Gros, groasă, groşi, groase, adj., subst,, gros, grossier» ^pais,
lourd, lourdeau, impertinent, malhonnâte; L. grossus; it. port-
grosso; esp. groso, grueso ; ca^. prov. fr. gros; vorbă groasă
gros mot; femeie groasă femme grosse; le subst, gros, m., grosuri,
pi. f. billot, bloc, tronc (aussi en it. grosso tronc), et parce qu'on
mettait dans le temps Ies pieds des prisonniers dans un billot,
le mot a pris Textension de prison; a pune la gros mettre en
prison; - grosărie, sf. frais de prison; (v. Ur. 4. 58); -grosime,
sf., i^. grossume; grosseur, 6paisseur, lourdeur; - e/ro^ijor, ^rro^a^»
{it. grossoccio), adj. dim.; -grosolan, adj., subst., it. grossolano;
grossier, brusque, massif, malhonnete, rustre , lourdaud ; - groso-
lame, sf. grossierete, \)r}i%({\\m.Q\ - grosolăneşte, adv., grossiere-
ment, &c. ; - grosoman, adj., subst. = grosolan; (v. Negr. 37).
ingrof, ai, at, a, vb, 1; grossir, engrosser, 6paissir, figer, lier;
it. ingrossare; esp. port. engrosar; prov. engroissar, engrueissar;
fr. engrosser ; a se ingroşa grossir ; - i/ngroşare, sf. ; - ingroşător,
adj., grossissant, &c. ; - ingroşătură, sf. ^paississement, &c. ; - if^'
groşeălă{ sf. 6paisseur, grosseur, &c.

I. Grue— Gujă. 113

Gnie, sf., L. grus, gruis; it grue, gni, grua, (gruga, gruva);
eat esp. prot?. grua; nesp. grulla (dimin.); port, grou, m.; /r. grue.

Gnim, sm. monceau, tas, amas; L. grumus; it. esp. part.
grumo ; vfr. grume ; - grumuleţ, sm. dim.

Gudur, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; a se gudura caresser, cajoler,
flatter de la queue (des animaux), et puis dans un sens vil, se
montrer servile (des homines); du L. con-adviari (cu-adur-cudur-
gudur ; cfr. inghinfa = in-conflare) avec les mâmes cuxeptians.
gudărie, sf. flatterie, cajolerie, servility (v. Con. P. 218); - gw
durarcy sf.; - gudur ător, adj., subst., caressant, cajolant, cajoleur.

Gură, sf. bouche, orifice, gueule, mufle, museau, collier (de
hamais) ; L. gula ; it cat. gola ; esp. port, gola, gula ; prov. gola,
guola, goulla; vfr. goule, gole; nfr. gueule; dlh. gojS, goljS;
iin gură — cu gură verbalement; a tace din gură se taire; a
da gură crier; a striga cat U iea (levat) gura crier ă pleine
tete, ă tue-tete; a se lua de gură se disputer, se quereller; bun
de gură avoir la langue bien pendue; - gurcdiu, guraliv, adj.,
bavard, verbeui, verbiageur, gueulard; - gurăiie, sf. verbosity,
loquacity ; - gurar, sm. ce qui est ă Torifice, anche, embouchure;
mx salines gurarul est un ouvrier qui travaiUe a Vorifice de
la fosse (v. Soutzo Stat. 159); ^ guratec, adj., bavard, verbeui.
guriŞy gureş, adj., verbeui, bavard, brailleur; - ^r^nji^, sf. ba-
vardage, verbiage; - gurişoară, sf. petite bouche; - guriţă, sf,,
idem; aussi baiser; ^ gurluiu, sm. bee, gueule, gargouille; - in-
gurluesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl. ; a se ingurlui cu cineva s'emboucher,
et puis s'engouer, s'amouracher de q, (v. Ur. 1. 167; 2. 88);
cat. engolar, prov. engoullar, fr. engouler (engueuler, s'engueuJer,
pop,); cfr. fr. s'engouer (selon Diez D. 2. 308 de gave — engaver
du L. cavtis — cavea) ; - vngurluire, sf.

Gurguiu, sm. sorte de tuyau adapts k Touverture d'un jet
d'eau, ar^ole des tetons; du L. gurgulio (de gurges); cfr. esp.
gargol, gargola; port, gargalo; prov. gorgolh; fr. gargouille;
gurguiul ţiţei le bout de la mamelle, mamelon, tetin, tette, quasi
le cou de la mamelle; (pour la conneiit^ entre Tid^e cavity,
profondeur, et celle de sein, chose rebomb^e, cfr. gorge de gurges
et gcife—gouffre de xoXnog); - gurguiu, ai, at, a, vb. 1. r^fl.;
a se gurguia se gonfler, s'enfler, se gorger; măgură gurguioM
coUine bomb^e ; - gurguiare, sf. ; - gurguţ, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ;
se gurguţa se rengorger, se faire valoir, s'ing6rer, jucher, se
jucher (des oiseaux) ; cfr. le fr. se rengorger = se mettre en
gorge et le nhall. sich brOsten de brust poitrine ; - gurguţare, sf.

Gufă, sf. goître, gosier; it gozzo; lomb. goss; port, goto;

8

114 I. Gust— Gutăie.

vfr. gueuse; nfr. gosier; (goitre ou gouJtre, vfr. goitron, prov.
gpytron de guttur) ; alb. gouşS , htdg. guşa cou ; nsl. serbe
guşa c&Uy goitre; magy, gusa goitre; nous croyons que rorigine
commune de ces vocables pourrait âtre le L. guttur (gutius),
le port goto, it gozzo s'en dMuisent r6gulierement; le nsl. serbe
bulg. magy. guşa est de Yit. gozzo; le mot rom. est tir6 direct,
du nsl. (v. Diez D. 2. 34.); - guşiţă, sf. dim., nsl serbe gusica.
gufez, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; a se guşa devenir goîtreux; - guşare,
Bf.;- guşat y part., adj., goîtreux; U. gozzuto ; ml. serbe guşav;
nmgy. guzsas.

Gust, sm., gusturi, pi. f., L. gustus; it. gusto; esp. gusto;
port gosto; cat gust; prov. gost; fr. goat (goust); alb. gouts;
serbe pol. gust; - gust, ai, at, a, vb. 1; L. gustare; it. gustare;
cat. esp. gustar; port. prov. gostar; fr. goUter; - gustare, sf.
gustat^ sm., L. gustatus; - gustăior, adj., subst., it gustatore;
port, gostador; - gustăturâ, sf., esp. gustadura; - gustos, adj.^
it. esp. gustoso; port, gostoso; - gustoşie, sf. saveur, sapidity.
gustâresc, ii, it, i, vb. 3; savourer, goftter, coUationner ; - gus-
tăritură, sf. friandise ; - desgust, sm., it. esp. disgusto ; port
desgosto; fr. d^goât; angl. disgust; - desgust, ai, at, a, vb. 1
it. disgustare ; esp. disgustar ; port desgostar ; fr. d6goâter
desgustare, sf.; - desgustător, adj., d^goâtant; - desgustătură, sf.
d6goât; - desgustos^ adj., d^goutant; it esp. disgustoso; port
desgostoso.

Gută, sf. apopleiie; L. gutta; it gotta, goccia, gocciola
cat. esp. port. prov. gota; fr. goutte; nsl. croate pt russe magy
guta apoplexie; serbe guta, gu6ula (it. gocciola) apopleode; Qe
mot rom. vient direct, du slave, qui le tient de Vit. ; la maladie
de ce nom etait attribuee ă certaines gouttes tombant du cerveau;
cfr. nsl. serbe kaplja apoplexie, rom. capchie (capie) avertin des
breUs, vertigo des chevaux; nhall. tropf, tropfen apoplexie],

Gutăie, gutie, gutuie, sf., it. cotogna; sic. cutugna; cat.
codony ; prov. codoing ; fr. coing ; angl. quince ; vhaU. chutina ;
mhaU. kutte; nhail. quitte; vsl. gdunja; nsl. kutina; bulg. dunja;
serbe tkunja, tunja, dunja, gunja ; russe guuL, guny, mpl. ; gutej ;
cech. gdoula, kdoule; pol. gdula, koktan; aJJb. ftoua; du L. cy-
donia (xvâcivMv)^ chez les arpenteurs cotoneum, cotonium so.
mahmi, fruit nomme d'apres la vUle de Cydon dans Vile de
Crite; le vocable rom. vient du russe gutej; - gutâiu, gutiu,
gutuiu, sm., eognassier.

I. Hărtie— Holb. 115

H

Hârtie, s. y. carte.

Hebet, adj., faible d*esprit, imb^cille, h^b^t^; du L. hebes,
tis; it ebete; fr. h^b^t^; - hd>eţd, adj. dim.; - hd}^tic (pour
heb^tic)^ adj. = hebet; - hebiucesc (pour hebetucesc)^ ii, it, i,
vb. 3. = L. hebetare, fr. h6b6ter; - A^ft^wcic, sf. habitude, stu-
pidity; - hd>ăticire, sf.

Hfd, adj., laid, hideux; L. foedus; it. fedo; vesp. hedo; nesp.
port feo (hediondo); vfr. hide; nfr. hideux (foedosusP); cfr.
v$L hud'B petit; nsl. serbe hud mauvais; russe hudo, hudy mau-
vais\ pol. hid scelercU; cech. chuij pauvre, maigre, mauvais,
hyd scelerat; - Mzime, Mzenie, sf. laideur; cfr. vsl, hudxini
petitesse; russe hudânie maigreur.

Hiesc, ii, it, i, vb. 3; bailler, entr'ouvrir; L. hiare; a hit
gura grincer les dents; a se hii s'entr'ouvrir, se 16zarder, se
miner; - hivre, sf.; - hiitură, sf. Ifearde, &c.

Hipotă, sf. foie; L. hepar, atis (r^naQ); it. epate.
Htriesc, ii, it, i, vb. 3; gronder, grogner, murmurer (sur-
tout des chiens); L. hirrire; magy. herregni; "hîrieaiăy sf. grogne-
ment; - htriire, sf.; - Mriit, sm., L. hirritus; - Mriitor, adj., subst.,
grognant, grogneur; - hiriitură, sf. grognement.

Holb, ai, at, a, yb. 1; toumer, tordre, d'un type L. volvare
pour volvere; a holba ochii rouler les yeui dans la tâte, regar-
der fiiement, bayer; - holbare, sf.; - inholb, ai, at, a, vb. 1. =
holba; a se inholba la dneva regarder fixement q.; - desholb,
ai, at, a, vb. 1; d^tordre; - deshcUbare^ sf.; *[de5t?oî^, desvoUea
sont des imitations modemes de Vit disvdto] *; - holbură (volbură),
sf. tourbillon, bourrasque, toumant, remole, gouffre; Convolvulus
arvensis; - holbur (volbur), ai, at, a, vb. 1; * L. volvulare;
tourbillonner, toumoyer; - holburare, sf.; - hcHburatoTj adj., tour-
billonnant, &c.; - holburos, adj., orageux, tourmenteux, turbulent,
hultoare (vuitoare), sf. tourbillon, tournant, remole, moulin a
foulon, foulerie; d'un type * L. volutoria (du frăq. volutare);
cfr. it voltojo chainon toumant; esp, voltorio, adj., volage; - boltă,
st, it cat. port, volta; esp. vuelta; prov. volta, vouta, vota;
fr. volte, voâte; esp. boveda; port, abobeda, abobada; bulg.
nd. serbe bolta; magy. bolt; du L. voiuius, vdUus (de volvere).

116 I. Horn— Iarbă.

bcltaş, sm. boutiquier, marchand; wagy. boltos; - boltesc, ii, it, I
yb. 3; vofiter, cintrer; U. yoltare; fr. yoâter; esp. bovedar, abo-
yedar; port, abobadar; nuigy. boltozni; - bcltire, sf.; - boUUurd,
sf. voussure, vofite.

Horn, sm. chemin^, four; L. fnrnus (fomus); it port, fomo;
esp. homo; prov. fom; vfr. for; nfr. foxir;pdl. homo four ăpoUer;
alb. fourrg poele; *[le rom. formă four ă boulanger, boulangerie,
formagiu boulanger, vient du ngr. tpov^rog^ turc fonin, btdg.
foruna, serbe fnruna, ynruna boulangerie, de la meme origme
lat.]*; - homar, sm. ramonenr; L. fomarius; it. fomajo; e^.
homero; port, fomeiro; prov. fomier; - homeală, sf. cheminfe.
hornet, sm. petite chemin^.

Humă, sf. mame, argile, glaise; L. hmnus; - humos, adj.,
glaisenx, argileux.

I

la, interj., L. eja; esp. ea; port, eia; sic. eja, jeja; vfr. aye.

Iacă, ady. y. eac&.

lanume^. ghenar, sm., L. Januarius; it. Gennajo, Gennaro;
esp. Enero; port. Janeiro; cat. Janer; prov. Januer, Januier,
Genoyier, Genoyer, Jenoyier, Jenier; fr. Janvier; rom. d. Gr.
Gen^r; alb. Jennâr; ngr. yevdqTjg; nhaU. Jenner, Januar.

Iapă (eapă), sf., iepe^ pi., L. equa; sard, ebba; esp. yegna;
port, ^oa, egua; cat. egua; prov. egua, ega; vfr. ieque, iye, aigue;
jument\ le pi. iepe aussi pedaies d'un metier ă tisser; - iepărie^
sf. haras; esp. yegueria; - iepM§oar<3f, sf. ponliche.

Iar, iară (eară), ady., L. iterum; de noayeau, encore, encore
une fois, mais; iară §i iară = iteTxim iterumqne; iară^ litt.
iterum sic i. e. iterumque.

Iarbă, sf., ierburi, pi., L. herba; istr. jarba; it. erba; friul.
jarbe; esp. yerba; port, herya, erya; cat. herba; prov. herba,
erba ; rom. d. Or. iarya , earya ; fr. herbe ; - ierbar^ sm., L.
herbarius; herboriste; - ierbărie, sf. herbage, L. herbaria; prov.
erbaria; fr. herberie; - ierbărit, sm. herbage, pacage, impât sur
le pacage; - ierbos, adj., L. herbosus; it. erboso; esp. herboso;
port, heryoso; prov. erbos; fr. herbeui; - ierbulifă, sf. dim.

I. lamă— Iert. 117

ierbuşoară, sf., * L. herbusciola pour herbuscula; it. erbicduola.
ierbuţăy sf., it erbuccia.

Iarnă, sf., iemey pi., L. hibernum se. tempus; istr. jama;
U. invemo , yemo ; esp. invierno ; part învemo ; ccU. ivern,
hivem; prav, ivern, hivern; fr. hiyer ; alb. dimSr, dimSn.
iernez, ai, at, a, vb. 1; L. hibernare; it. invemare, yemare;
nesp. part. inyemar; cat. vesp. prav. ivemar; fr. hivemer; alb.
dimSroig, dimfenoig; - ternare, sf. ; - iernat, sm., it. inver-
nata; esp. part. inyemada ; - iernatic^ adj., subst., hiyemal,
d'hiyer; hivernage; * tniernez, ai, at, a, vb. 1; se faire hiver,
hivemer; - iniemare, sf.

Iască, sf., iescuri, pi. amadou, mdche; L. esca; it coit.
esca ; esp. yesca ; port. isca ; prcn). esc, esca ; vfr. eche ; alb. esk,
e;k6; - iescoSj adj., d^amadou.

Ici, adv. V. aici.

led, sm., iejd, pi., L. haedus (hoedus); istr. jez; chevreau,
biqnet male; - iadă (eadă), sf. femeile; - iedule§, ieduţ, sm., ieduţă,
sf. dim.; - ieduşar, sm., ieduşaară, sf. * L. haeduciolus— a.

Iederă, iaderă, iedură, sf., L. hedera ; it. edera, ellera ; esp.
yedra, hiedra; part. hera; cat. hedra; prav. edra; vfr. hierre,
yere; nfr. lîerre (la consonne iniţiale l est un efiFet de Tagglu-
tination de Tart; cfr. neap, lellera, genais lellua).

lenuper, iuniper, inup^r, sm. , gen^vrier ; L. junipems ; it.
ginepre, ginepro, ginebro; cat. ginebre; vesp. ginebro ; nesp.
enebro; part. zimbro; prav. juniperi, juniert; vfr. genoivre; nfr.
genevre, geniăvre ; angl. juniper ; - itmiperă, sf., it. ginepra ; esp.
enebrina, nebrina; fr. geniâvre.

Iepure, sm., (mac. ram. Iepure); L. lepus, oris, m.; it. lepre, f. ;
co^. lebra, f. ; esp. liebre, f. ; part prav. lebre, f. ; fr. liâvre, m. ;
^' Ijepour, m. ; - iepuraş, sm. levraut, li6vreteau; - iepurărie,
sf. garenne; - iepurd, sm. levraut ; - iepuresc^ adj., de li6vre, qui
tient du liSvre; - iepurele, adv., en lievre, conune un lievre.
i^rime, sf. = iepurărie (v. Hill Gr. r. 84); - iepuraae, iepuroaică^
sf. lievre; - iepuraiu, sm. bouquin, vieux lievre; - iepuru^, sm.
levraut.

Ieri, adv., L. heri, here; it. jeri; esp. ayer; vcat. yr; ncat.
aliir; sic. ajeri; prav. vfr. her, hier, er, ier; nfr. hier; oZfc. dje,
^*, diething (heri, hestemtis) ; Orl-altă ieri, alaltaieri=^i alterum
keri; it, jeri Taltro; prav. vfr. Tautrier (tUe alter heri); esp.
anteay^r (anie heri); fr. avant-hier (ab ante heri).

Iert, ai, at, a, vb. 1 ; lib^rer, pardonner, faire grace, gracier,
absoudre, dispenser, passer sur, permettre, remettre, eicuser.

118 I. les—ImbiH.

exempter ; * L. libertare = liberare ; esp. part, libertar Ubârer ,
it. liberare, liverare, livrare; e^p. librar; part, liyrar; eai. Uibrar,
llinrar ; prov. livrar, liurar ; fr. lib^rer, livrer, d6-livrer ; a ierta \
pre cineva de ceva = L. liberare alq. ab aliqua re; a nu ierta
prohiber; a nu ierta pre cineva se refuser k q.; - iertădas, adj.,
pardonnable, excusable; - iertăciune^ sf., * L. libertatio, onis;
pardon, grace; a cere iertăciune demander pardon, grace; - iertare,
sf. grace, pardon; - iertat, sm. idem; - iertător ^ adj., subsi,
indulgent, clement; esp. part, libertador.

las, ieşii, ieşit, ieşi, yb. 3; sortir, paraître, pointer, poindre,
pousser, r6sulter, s'exhaler (odeur); L. exeo, ii, itum, ire; it
escire, nscire; cat. vesp. exir; prov. vfr. eissir, issir, ussir; nfr.
seulement le part, issu, issue, sf., et dans le comp. re-ussir, vfr.
rissir; a ieşi afară , it. uscire fuori; - ieşire, sf. ; - ieşit, sm.,
L. exitus; it. escita, uscita; cat. exit; vesp. exito; ^ot;. issit,
eysuyt, issida, icMda; fr. issue; ieşitid afară selle; - ieşitor,
adj., subst., sortant, &c.; - ieşitoare, sf. latrine, priv^, reb*ait;
ieşitură, sf., it. uscitura; issue.

leu, vb. V. lua.

lie, sf. {mac. ram. iUe); aine, flanc, fanon, peaudela pause,
croupe, mou; L. ile, ilia; esp. ijal, ijar, ijada; port ilhal, ilharga ;
prov. ilha; vfr. iliers; alb. ija, ijatS, iljatS; osul iUor ilion;
vîna iHor yeine cnu*ale.

II, 7; accus. masc. du pron. pers. conj., du L. ilium; it.
lo, il; esp. le; port, o; prov. lo; vfr. lo, le; w/r. le (de iUe pour
Mum); îl s^^courte en 7 par inclinaison devant un verbe com-
menţant par une voyelle : 7 am dus pour U am dus.

Im, sm. boue, crotte, fange, salet^, crasse; du L. limus
(pour Taphar^se du I cfr. in = linum; i| = licium); it. esp.
port, limo ; cat. lim ; prov. limo , limon , fr. limon (forme
augment.); - imos, adj., L. limoso; it. esp. port, limoso; prov.
limos; fr. limoneux (* limonosus); - imoşeală, sf. salet^; ima-
şie, sf. idem.

îmbărbătez, vb. v. bărbat. ImbSt, vb. v. beu.

Imbătrinesc, vb. v. bătrin. Imbi, adj. num. v. ambi.

Imbin, (pop. inghin), ai, at, a, vb. 1; * L. imbinare (de
bini) = combinare; conjoindre, unir, assembler, r6unir, combiner.
ifnbinare, sf.; - imbvnător, adj., assemblant, r^unissant; - imbi-
natură, sf. conjonction, union, &c.; - desbin (desghin), ai, at, a,
vb. 1; * L. de-ex-binare; d^sunir, s^parer; - desbin, sm,, des-
binuri, pi. f. disunion, separation, discorde, dissension; - des-
binător, adj., d^sunissant, s^parant ; - desbinătură, sf. separation, ftc.

I. Imbîu — Imping. 119

IfflbTu, {pop. inghiu), ai, at, a, vb. 1 ; inviter, induire, deter-
miner, pousser, exciter, inciter, animer, attirer, ^mouvoir, pro-
poser, oflErir; du L. invitare; it invitare; cat. esp. part. prov.
envidar; esp. port, aussi invitar; fr. inviter *\c(mvier==^conmtarej
cfr le rom. imfna\ la forme invita n'est pas du fond de la lan-
gue, mais ime imitation modeme]'*'; - intbtecios, adj., empress^
â inviter, invitant, &c.; - inUftare^ imhterey sf.; - intbietoTy adj.,
subst., L. invitatorins, invitator; invitant, &c.; - imbtetură^ sf.
invitation, animation, &c. ; - imboiş (pour imbiiş)^ adv., d'un
type * L. inviticius; seulement dans la phrase: a umbla de a
imboiş (de a^mboiş), de a imboişde aller ţă et lă en invitant —
en animant, marcher d'une maniere incertaine, en zig-zag.

Imbourez, vb. v. bou.

îmbrac, vb., imbriciminte, s. v. br&cie.

îmbrâncesc, vb. v. brăncă. Imbrăţifez, vb. v. braţ.

îmbuc, imJmcăturesCj vb. v. bucă.

lmbun,îin&ten^^|65C,vb.v.bun. Immolu, vb. v. moale.

Immormînt, vb. v. mormînt. Immulţesc, vb. v. mult.

împac, impăcăluesc, impăciuesc, vb. v. pace.

Impămîntenesc, vb. v. pămînt. împânzesc, vb. v. pănză.

Impâpufez, vb. v. păpuşă.

Impârat, sm., L. imperator; it. imperatore, imperadore; esp.
port. emperador ; cai. prov. emperaire, emperador ; vfr. empereor ;
«/y. empereur; ălh. mbret; - împărăteasă y sf. imp^ratrice; dih.
mbretSreşa; - împărătesc, adj., imperial; alh. mbreterişt; - im-
părăteşte, adv., en empereur ; - impârâţesc, ii, it, i, vb. 3 ; r^gner,
dominer, gouvemer = L. imperare; it. imperare, imperiare;
cfli. esp. port. imperar; prov. inperar, emperiar ; aZft. mbret6roig.
impărăţie, sf. empire, regne; db. mbretSria; - impără^re, sf.

Impârâtuf, s. v. pălătuş. Impârechiez, vb. v. păreche.

Impârtâfesc, impărţesc, vb. v. parte.

Impâtresc, vb. v. patru. împiedic, vb. v. piedică.

Impieiiţat, adj. v. piele.

împietresc, impietroşee^ vb. v. piatră.

Impiezifez, vb. v. piez. împilez, vb. piuă.

Imping, pinsei, pins, pinge, vb. 2 ; pousser, repousser, enfon-
cer, d^placer, plonger; L. impingo (pangere), pegi, pactum, Sre;
^« impignere, impingere; cat. empenyer; prov. empenher, enpendre.
i'^pingâtorj adj., subst., poussant, impulsif, &c. ; - impingătură,
^'^pinsătură, impinsură^ sf. poussee, impulsion ;- impm^ere, sf.,
ii; - risping, pinsei, pins, pinge, vb. 2; * L, re-ex-pingere ;
î«>pous8er, rebuter, refouler, rembarrer, rejeter, r^prouver, reprocher,

122 I. Inavut — încap.

Inavut, adj., înavuţesc, yb. y. am.

încă, meat (incaile, incalete, inoalte) adv., aussi, encore,
-mdme, au — dumoins; du L. adhuc (adhuic); it. anche; esp. aun
(bs adunc-aunc-aim) ; port, ainda; prov. anc; vfr. ainc, ainques;
ram. d. Gr. aunc, aunca; mcâ odată encore une fois (ctdJmc
unum dottum); incă ain (pour ctstăsi) encore aujourd'hui, vit.
lomb. ancdi, prov. anc-ui, vfr. enc-ui.

încalc, vb. y. calc. Incalţ, yb. y. călţun.

Incallc, yb. y. cal. Incint, yb. y. cant.

Incap, ui, ut, ^, yb. 2; contenir, tenir, ayoir place; L. in-
capio, cepi, captum, Sre ; it. capere, capire ; cat. cabrer ; esp. port,
prov. caber ; a nu vncăpe in toată casa, esp. non caber en toda
la casa; cfr. la phrase lat. „id non capit toto in orbe pour tottis
orbis id non capit ^' ;- incăpere, sf. contenance, capacity, espace,
place; le pi. incăp^ri appartements, chambres; - incăpâtor, adj.,
contenant, spacieux ; - incăpătorime, sf . contenance ; - incăpăturăy
sf. idem; - incăput^ sm. , L. in-captus, idem; - scap, scăpai,
scăpat, scăpă, yb. 1 ; ^chapper, s^^chapper, sauyer, se sauver,
lib^rer, exempter, d^liyrer, soustraire, lâcher, quitter, s'enfttir,
s'^yader, reyenir, se glisser (des fautes); it. scappare; esp. port.
prov. escapar ; fr. 6chapper ; M. şpetoig, ştfipoig ; ngr. axanevi^m^
(fxaTtorXtCco , ffxanovU^o) ; serbe skapulati (it. scapolare, vemt.
scapolar); tous ces yocables d^ulent de capa, cappa manteau
(de capere, c.-ă.-d. le contenant), mot roman de tres-^cmdemhe
date, qui remonte sons doute ă la rustique des Laims; (cfr. it.
cappa, esp. port. cat. prov. capa, fr. cape, chape, alb. kap8, nJioM.
kappe manteoM avec capuchon et puis simplement capuchon —
bonnet); echapper, ^tymologiquement, c'est se glisser hors de sa
chape, se dibarasser du manteau, pour fadUter la fuite; cfr.
it. incappare s'enyelopper d'un manteau , tomber dans le pi^e,
done scappare sortir du pi^ge ; — a scăpa din vedere âcbapper qch.
de yue, ne pas prendre garde, oublier qch.; a scăpa din mănâ
lâcher; a scăpa pre cineva Echapper des mains de q; sauyer q;
tenir quitte q; a se scăpa din gură s'6chapper en paroles = it.
scappare di bocea; - scăpăciune, sf. 6chapp^e, fuite; - scăpare,
sf. action d'^chapper, &c., escapade; - scăpat, sm. fuite, d6-
liyrance; it. scappata; esp. escapada; fr. escapade, 4chapp^.
scăpător, adj., subst., 6chappant, sauyant, sauyeur; - încep, ui,
ut, e, yb. 2; L. incipio, cepi, ceptum, 8re; rom. d. Gr. ant-
scheiyir; commencer, reprendre, remonter, se mettre, ouyrir,
entamer, poindre, se prendre; - începător, adj., subst., commenşant,
initial; ^ incepătorelnic, adj., conamen9ant, initial; - incepătorie,

I. Incăpestrez—Inchin. 123

sf. commencement; - incepătomic , adj., commenţant, initial.
incepă^ră, sf. commencement; - începere, sf. idem; - inceputj
sm., L. inceptum, inceptus; commencement; d^ut, principe; dm
inceput du conmiencement ; la inceput au commencement ; - pricep,
ni, ut, e, vb. 2 ; apercevoir, concevoir, entendre, saisir, comprendre,
connaître, remarquer, recueillir; L. percipere; it. percepire; neat
esp. percebir, percibir; part, perceber; vcat. prav. percebre; fr.
perceyoir; a se pricepe s'entendre ă, en qch.; se connaître en
qch.; -pricepătaTf adj., perceptif, intelligent, perspicace, habile.
pricepere f sf. perception, entendement, intelligence; - priceput,
part., adj., entendu, sens^, vers^.

Incipertrez, yb. y. capestm. Incitro, incotra^ ady. y. cătr&.

Incăpuesc, yb. y. cap. Incăţelesc, yb. y. căţel.

încarc, yb. y. car. Incenufez, yb. y. cenuşă.

Incirunţecc, yb. y. cărunt. Incep, yb. incap.

încerc, yb. y. cere.

Incet, adj., ady., tranquille, doux, lent, long, tardif; L.
quietus ; BL. coetus ; it. quieto, queto, cheto, chiotto ; esp. part.
qnieto, quedo; cat. quiet; prav. quetz; vfr. quel, quoit, quiet;
nfr. coi; le mSme quietus a aussi donn^ Vesp. quito, part, quite,
cat, quiti, prav. quitis, vfr. cuite, nfr. quitte, nhaU. quitt; — incet!
esp. quedo! doucement; incet-incet, it. cheto-cheto, petit k petit,
peu k peu; pre incettd pen ă ten;' incetinel, adj., ady., dim.,
ecourt^ aussi en cătind, doucement, peu ă peu; - incetişar,
incetuţ, adj. dim ; - încetez, ai, at, a, yb. 1 ; cesser, discontinuer,
finir, suspendre, interrompre; it. quietare, quetare, chetare; esp.
port, quedar; prav. quiar, aquezar; fr. coiser; it. quitare; vcat.
^p. part. prav. quitar ; fr. quitter ; - încetare^ sf. action de cesser,
&c. ; fără i/ncetare sans relâche ; - incetâfar , adj. , intermittent,
suspensif.

Inchelotor, incheiu, yb. y. cheie.

închid y yb. y. cheie. Inchleg, yb. y. chiag.

închin, ai, at, a, yb, 1; youer, d^dier, d6youer, rendre, re-
mettre ; L. Înclinare ; it. Înclinare, Închinare ; esp. part, inclinar ;
wîflrf. enclinar; prav. enclinar, inclinar; fr. incliner; a se incMna
s'incliner, se pencher, se rendre, inyoquer, r^y^rer, saluer, se
vouer, faire sa priere; a vnchvna a cetate rendre une yille, une
îortresse; a inchina in sănătatea cuiva, a inchina a sănătate
cuiva toster; a se inchina cuiva^ it. la inchina, inchinare una,
inchinarsi ad una, faire son compliment îi q.; a se inchina cti
plecădune cuiva, litt. vnclinare cum plicatione (de plicare), faire
sa rty^rence ă q., (c'est un pleonasme!) ; — a se inchina lui Dumnezeu

124 I. Inching — înduplec.

adorer, râvârer, prier Dieu; - vnchincure, sf.; - inehinăpune, sf.,
L. înclinaţie, onis; U, inchinazione ; esp. inclinacion; port, in-
clina9ao; fr. inclinaison, inclination;- incAinâ^r, adj., inclinant,
vouant.

inching, incing, vb. v. cingă. Incuib, vb. v. cnib.
Incincesc, vb. v. cinci. Incuiu, vb. y. cniu.

Inooace, adv. v. coace. Incumnăţeac, vb. v. cumnat.

Incoif, vb. Y. coif. incungiur, vb. y. giur.

Inoolea, incdo, adv. y. colea. Incunoftiinţez, yb. y. cunoştinţă.
Incontra, ady. y. cătră. Incunun, yb. y. cununa.

Incovăiez, yb. y. coy&iez. încurc, yb. y. calc.

Iricred, incredm^z, yb. y. cred. Incuscru, yb. y. cuscru.
Increstez, yb. y. creastă. încuviinţez, yb. y. cuyiinţă.

Incruceac, yb. y. cruce. îndată, ady. y. dau.

încrunt, yb. y. crunt. Indatoresc, yb. y. dator.

Inde, ady., de-Ik, de ce lieu, en; L. inde; vit, ende, enne,
en; mt indi, ne; vesp. vpori. ende; prov: en, ent, ne; vfr. int,
ent; nfr. en; cfir. vsl. inide, pol. indzie, indziej, russe indâ
aUleurs; - de inde, en de9ă, delă, d'ou (y. Ur. 3. 17); vesp.
dent; nesp. vport dende; vfr. den; - decmde, dedndea, (=de ici
inde); L. de ecce hie inde; delă, ultârieurement ; pre dedndea
de mare au-delă de la mer.

îndelung, indehmgesc^ yb. y. lung. ,
Indemănez, yb. y. mană. îndepărtez, yb. y. departe.
îndemn, yb. y. mîn. îndeplinesc, yb. y. plin.

Inderăt (indărăt), ady., derriere, en arrive, ă reculons, re-
trograde; du L. in-de-retri; U. indietro, dietro, drieto, retro;
cat. derrera, darrera; prov. riere, dereire, dareyre, derrier, derrer;
vfr. riere; fr. derriere; a da inderăt reculer, lâcher pied, plier,
d^choir; d'a inderătele h Tenyers, ă rebours, a reculons, h re-
brousse poil, sens dessus dessous; pre d'mderăt par derriere.
mderătnic, adj., rebours, recalcitrant, r^tif, bourru, entSt^, diffi-
cultueux, opiniâtre, pertinace, mutin, reygche, roide, tenace, tetu.
inderăimceşte, ady., opiniâtr^ment ; - inderătnicesc, ii, it, i, yb. 3;
r^calcitrer, obstiner, opiniâtrer ; a se inderătnici s'obstiner, s'opi-
niâtrer; - inderâtnicie, sf. entâtement, obstination, opinifttret^,
pertinacity; - inderătmdre, sf. idem.

Indes, yb. y. des. îndoiesc, yb. y. doi.

îndestulez, yb. y. destul. îndrăcesc, yb. y. drac.
Indreptez, indreptuesc, indrituesc, yb. y. drept.
Induiofesc, yb. y. duios-doare.
îndulcesc, yb. y. dulce. înduplec, yb. y. duplic.

I. Indumnezeesc— Ii^ăisL 125

lndumnezeesc,yb.y. dumnezeu. îndur, vb. y. doare.

Inel, sm., inde, pL f., L. anellus; is§r. arelu; U. anello;
esp. anillo; part, anel, annel; cat. anell; prov. anel; fr. anneau
(and); - indar, sm., L. annularius; U. anellaro; prov. anelier;
fobricant de bagues, baguier ; - inelez, ai, at, a, vb. 1 ; t^. anel-
lare, (inanellare); esp. anillar; part, anelar; fr. anneler; - ineiare,
sf.; - ineUiŞ, indus, induţ, sm. petit anneau, annelet.

Infăinez, infăinoşez, vb. v. f&ină.

Infif , infăşur, vb. v. faşă. Inferbintez, vb. v. ferbinte.

Infăţifez, vb. y. faţă. Inferez^ yb. v. fer.

InWez, yb. v. flu.

Infig, fipsei, fipt, fige, yb. 2; ficher, enfoncer, implanter,
plonger, piquer, arborer; L. infigo, xi, lum, Sre; it. infiggere;
/v. figer; it. fiecare; vesp.part. cat. prav. ficar; vesp.part. fincar,
nesp. fijar, hincar, fr. ficher d'une forme * figicare; - infigerCt
sL; - if^pt, pari, adj., fich^, enfonc^, raide; it. infisso, fitto;
p&rt. fito; esp. hito d*un part, fictus pour fixus; a sta infipt
§tre plantă comme un piquet.

înfiinţez, yb. v. fiinţă-fi. Infrînez, vb. y. Ma.

Infior, vb. v. fior-ftig. Infrîng, vb. v. frîng.

Infir, infirip, vb. v. fir. Infrumoseţez, vb. v. frumoa.

Inflacir, vb. v. flacără. înfrunt, vb. v. frunte.

InfloGOfez, vb. v. floe. înfrunzesc, vb. v. frunză.

înfloresc, vb. v. floare. înfrupt, vb. v. frupt.

Influ, vb. V. aflu. Infumur, vb. v. fum.

Infoc, vb. V. foe. înfund, vb. v. fund.

Infoiez, vb. v. foale. Infurc, vb. v. forcă.

înfrăţesc, vb. v. frate. Infuriez, vb. v. furie.

Infrigoşez, vb. v. frig. Infurnic, vb. v. fmnică.

Ingăim (pour ingăin), ingăn, ai, at, a, vj). 1 ; railler, contre-
faire, singer, chantonner, (v. Cod. Diet. 1. 374), balbutier, em-
brouiUer; cfr. it. ingannare, esp. enganar, part enganar, prav.
enganar, enjanar, vfr. enganner, oft. ghSnjeig— Romper; prav.
ganhar nVe, raider; magy. gunyolni raiUer, se maquer; ML.
gannat xXevaisi Gl. Gr. L.; gannator xXevafSniig; a varbi in-
găimat, ingănat balbutier (v. St. Diet. 293 fiebem) ; varhă ingă-
notă parole embrouillăe (v. Pan. P. V. 1. 103; 3. 119); ingOnaiul
i«nme^ crepuscule; ingănatul luminai cu intunerecul demineafa
?i seara jour douteux, crepuscule, brune; *[ingăima est le veri-
tahle mat papulaire, v. C. C. § 723, 736; Ur. 4. 209; 5. 176;
Alex. B. 2. 83; Beld. 23, 58; cfr. Diez Diet. 1. 238]*; - in-
găimeaiă, sf. raillerie, embrouillement; (v. Ur. 4. 209. Beld. 23).

126 I. Ingălbinesc — Inimă.

ingăimare, ingănare, sf. action de railler, &c.; pretexte, refuge,
refdite, subterfuge, detour (y. St. Diet. 735 Winkdjguge).

Ingălbinesc, yb.v.galbăn-^albin. Ingemin, yb. y. gemin.

Ingăn, yb. y. ingăim. Ingenunchlez, yb. y. genunehiu.

înger, sm., L. angelus; U. angelo; esp. cat. angel; port. anjo ;
prov. angel, angil; fr, ange (angk); dtb. engjel, engjoul; nhaU.
engel; - îngeraş, ingerd, sm. petit ange; - îngeresc, adj., it.
angelesco; ang^lique; - îngereşte, ady., ang^liquement; - in^eri^^,
adj., ang^lique (y. Alei. P. 298).

Inghleţ, yb. y. ghiaţă. Inghfnf, yb. y. influ — aflu.

înghit (înghit), ii, it, i, yb. 3; ayaler, d^yorer, engloutir,
gober, humer, dig^rer; L. inglutio, iyi (ii), itum, ire; ît. inghiot-
tire; cat. vesp. englutir; esp. enguUir; port. ei^lir; prov. en-
glotir; fr. engloutir; ătb. mbit; (y. Mikl. SI. E. 19); - înghiţire,
sf.; - inghiţitoare, sf. larynx, gosier; ît. inghiottitojo; - inghi-
ţitor, adj., subst., esp. engullidor; ayalant, ayaleur; - înghiţitură,
sf. gorg^e ; - sughit (sughiţ) , ai, at, a, yb. 1 ; ayoir le hoqnet,
sangloter, ayaler; d'une forme * L. sugultare (suglutare) pour
sîngtdtare; ît. singultare, singhiozzare, singozzare; eţp. soUozar,
port. soluzar; prov. sanglotar; fr. sangloter (m^tathese singlu-
tare ţOMT sing^lltare);'sughîţ, sm., L. singultus; ML.suggultium;
ît. singhiozzo, singozzo; esp. soUozo; port. soluzo; cat. singlot;
prov. singlot, sanglut, şanglot; fr. sanglot; - sughiţare, sf. action
d'ayoir le hoquet, &c.; hoquet, sanglot; - sughîţător, adj., ay ant
le hoquet, sanglotant; esp. sollozador ; por^. soluzador;'-^tf^Âi^-
tură, sf. hoquet, sanglot.

Ingras, yb. y. gras.

Ingrec, ingreţiluesc, ingreţofez, Ingreuiez, îngreunez , ingreu-
tăţesc, yb. y. greu.

Ingres, yb. y. gros. Ingurluiesc, yb. y. gură.

îngust, adj., L. angustus; ît. augusto; esp. port. angosto;
ătb. ngouştS; ^troit, ^trangl^, menu; - vngustîcd, adj,, un peu
6troit; - ingust, ai, at, a, yb. 1; 6tr4cir, r6tr6cir, resserrer; L.
angustare, esp. angostar; it. angustiare, angosciare; esp. port.
angustiar; cat. angoissar; prov. angoissar, engoissar; fr. angois-
ser; alb. ngoustoig; - îngustare, sf.; - ingustător, adj., ^tr^cissant.
ingustătură, sf. ^trâcissement ; - îngustime, sf. riStr^cissement,
lieu ^troit.

Inholb, yb. y. holb. — Iniept, yb. y. aiept.

Iniernez^ yb. y. iarnă.

Inimă, sf. âme, coeur, courage, estomac, noyau, piyot; L.
anima; îstr. jirima; ît. anima (alma poet.); esp. port. alma;

I. înjosesc— Innot* 127

vcat anna; prav» alma, anma, anna; vfr, anime, ainne, anme,
anrme, anne, alme; nfr, ftme; lingura inimei creux de Testomac;
durere de inimă, mal an coeur, donlenr dans Testomac, colique;
mima carului fldche, brancard d'un chariot; inima in foi ven-
taox de soufflet; dm — cu toată inimă de grand — de bon coenr; a
ave inima aproape de gura avoir le coeur sur Ies lâvres; - im-
mioară, inimuţă, sf. dim., {it animnccia); - inimos, adj., cou-
rageux, g^n6reux, intr^pide ; L. animosus ; it esp. port animoso ;
eat, prov. animos ; - inimoşie, sf. courage, hardiesse = L. ani-
mositas-atis.

înjosesc, vb. v. jos. înjumătăţesc, vb. y. jum&tate.

Injug, vb. v. jug. Injunghiu, vb. v. junghiu.

Injur, ai, at, a, vb. 1; L. injuriari; it. ingiuriare; cat. esp.
port, injuriar; prov. enjuriar, fr. injurier; - injurare, sf.; - in-
jurător, adj., injuriant; - injurătură, sf. injure.

Inlăturez, vb. v. lăture. Inlăţuesc, vb. v. laţ.

Inlăuntru, inăuntru (năuntru), inuntru; adv., subst., dedans,
int^rieur; du L. in illac intro, in intro; it entro; dentro, drento
(de intro); vesp. prov. entro; nesp. port. dentro; cdb. brendS,
per brenda, mrenda (de intra, per de intra, in de intra); Sitir
lăuntru, d' inăuntru dedans, en dedans, intrins^ue; pre Sin-
lăuntru par dedans, int^rieurement, interne; - inlăuntric, ină-
untric, adj., int^rieur, interne, intestin, intrins^que, intime,
intru, ai, at, vb. 1 ; L. intrare, it intrare, entrare ; cat esp. port.
entrar; prov. entrar, intrar; fr. entrer; - intrare, sf., it intrare;
entree; - intrat, sm. entree.

Inlegluesc, vb. v. lege. Iniungesc, vb. v. lung.

Inloouesc, vb. v. loc. înmiit, adj. v. mie.

innec, ai, at, a, vb. 1; noyer, couler ă, fond, submerger,
inonder, ^touflfer, suffoquer, engouer, engorger, essouffler; L. in-
necare, enecare =agwa necare; it. annegare, anniegare; esp. port.
anegar (enecare); venit, negare; mii. genois negă; vcat. negar,
anegar; prov. n^ar; rom. d. Gr. nagar; vfr. neier, naier, nier;
w/ir. noyer; le fr. enger, port. engar vient aussi de e- necare
(en'care); - innecare, sf.; - innecat, sm. submersion, &c.; - tw-
^^^ecăcios, adj., 6touffant, suflfoquant ; - imiecăciune, sf. submersion,
Se., vesp. anegacion; - innecător, adj., subst., L. necator; no-
yant, &c.; - innecătură, sf. submersion, &c.
înnegresc, vb. v. negru. Innod, vb. v. nod.
Innegur, vb. v. negură. Innoesc, vb. nou.
înnoptez, vb. v. noapte.
innet, ai, at, a, vb. 1; nager; L. in-natare; it natare, no-

128 I* Inr&dăcinez— Ins.

tare, nuotare ; eat esp. part. prov. nadar ; vfr. noer ; rom. d. Gr,
nudar; alb. notoig; - innot, sm. le mot est employ^ seulement
adyerbialeme]it=ifi^no^, it. nuoto, a nuoto, esp. port, â nado,
alb. not; a trece un riu innot, esp. pasar una rio ă nado, port.
passar hum rio ă nado; — a da innot se jeter ă. la nage; - inno-
tare, sf. action de nager , natation, nage ; - innotat, sm., L. na-
tatus; idem; - innotător, adj., subst., L. natatorius, natator;
it. notatore; e^p. port, nadador; alb. notStar; - innotătură, sf.,
it. notatura; esp. port, nodadura.

înrădăcinez, vb. y. rădăcină. Inriuresc, vb. v. riu.

înrăutăţesc, vb. y. rSu. Inrofesc, yb. y. roş.

Ins {imul ayec Tart.), msă, inşi, inse, pron. d^m., du L.
ipse, (ipsns) a, um; istr. ens; vit. isso; nit esso; vesp. essi;
nesp. ese; vport. eiso; nport. esse; prov. eps, eis; rom. d. Gr.
ez ; sarde (logod.) isa, issu, art. = iile ; dans le dial, de Cagliari
insoru {=ipsorum) est pron. poss.; le fr. mSme, it. medesimo,
esp. mismo, port. mesmo, prov. (meteis, medes), medesme, me-
sesme, meime, metessme d'une forme L. met- ipsimus; V ins
s'emploie substvt. = indiyidu , personne ; un îns, doi inşi un in-
diyidu, une personne, denx indiyidus, deux personnes; tot însul
chaque indiyidu, chaque personne, chacun; 2^ insul, insa, inşii
insele, remplace dans un sens renforc6 la 5^* personne du pron.
pers. d, ea, ei, de, surtout ayec Ies propositions suiy antes:
intr' insul, d^intr'instd^ prHnlr'insul; intr^insa, dHntrlnsa, pr'in-
tr^insa, &c. = intra ipsum — de intra ipsum — per intra ipsimi, &c.,
c.-ă-d. dans lui, de lui, par lui, &c. ; 3^ ins s'unit enfin ayec Ies
pron. endit: eu insumi (insami), tu insuţi (insaţi), el insuş^
(ea insaşî) &c.=moi-mâme, toi-mâme, lui — elle-mâme ; en Bom. d.
Gr. ez=ipse s'unit de la mSme maniere aux pron. pers., mais
comme suffixe: mez, tez, sez = miez, tiez, siez; - însă, conj.,
L. ipsum; m@me, cependant, pourtant, mais; - insăşi, adv.
= ipsum sic; et meme; - dtns, ayec Tart. dinsul, dînsa, dîn^i
dinsde; pron. d^m. du L. id ipse, id ipse-iUe, id ipsa îHa, &c.,
it desso, dessa, lui — elle-meme, &c., s'emploie au lieu de la 5**** per-
sonne du pron. pers.: d, ea, ei, ele; - adins, in adins, ady., subst.,
du L. ad id ipsum, in ad id ipsum; pour cela m@me, expres, ă des-
sein, de propos d^lib^râ, particulierement ; cfr. it. adessq, vcat. ades,
ve^. adieso, prov. ades, adez mai/ntenant; - intr'adins, Sin adins
express^ment ; cu tot d'in adinsul tout de bon; in adins m*afn
dus acolo j'y suiş all^ tout expres; - insufesc, ii, it, i, yb. 3;
attribuer, imputer ă q., a ^şî insuşi s'approprier, se rendre propre,
s'emparer, s'6riger; a' şi insuşi numde de... se qualifier de;

I. Insănătăţesc— Intdu. 129

insuşie, sf. propri^tâ, quality ; - insufime, sf. idem; - msufire^
sf. action d'attribuer, &c., quality, propriâtă; - insufitar^ adj«,
appropriant, s*appropriant.

Insănătăţesc, insănătoşesc, yb. y. sănătate.

Insănger yb. y. sănge. Insearează, yb. y. seara.

Insarcin, yb. y. sarcină. Inseminţ, yb. y. seminţă.

Insăt, insătoşez, yb. y. sete. însemn, yb. y. semn.

Inscorţofez, yb. y. scoarţă. Insenin, yb. y. senin.

înscriu, yb. y. scriu. Insîlbătăcesc, yb. y. sîlbatic

Insor, insurai, insurat, insura, yb. 1; donner une femme,
marier â. une femme; {vtdg. aussi remonter des bottes); d*un
type * L. uxorare (usorare-isorare et ayec n intercala insarare)
de fixor, oris;prov. uxorar; msura se dit seulement pour Thonune,
eomme mărita (maritare) ne se dit que pour la femme; cfr.
prov, mdherar (de mulier) et maridar; a se însura prendre une
femme, se marier; - insurare, sf. manage; - insurat, part., a4J*9
subst., mari^; - insurat, sm. manage; - insurătoare, insurătură^
sf. mariage; - insurător, adj., subst., mariant, se mariant, ma-
rieur, ^pouseur; - insurăţd, sm. dim., nouyeau mari^; - insură"
^me, sf. mariage.

insorăresc, yb. y. soră. Instrămbătăţosc, yb. y. strămb.

Insoţ, insoţesc, yb. y. sot. Insuflu, insufle^c, yb. y. suflu.

Inspăimînt, yb. y. spaimă. Insul, pron. y. ins.

înspic, yb. y. spic. Insufesc, yb. y. ins.

Inspin, yb. y. spin. Infeuez, yb. y. ş6.

înstăresc, yb. y. stare-stau. Infir, yb. y. şir.

înstelez, yb. y. st^. înştiinţez, yb. y. ştiinţă.

înstrăinez, yb. y. străin. Intabulez, yb» y. tabula.

întăresc, yb. y. tare.

întărit, in^r^ (intart), ai, at, a, yb.l; exciter, inciter,, susciter,
i^ter, stimuler, achamer, exasp^rer, harceler, d^haîner, proyo*
t^er; du L. in-irritare (ayec t copulatif intercala); it. irritare;
^sp. port, irritar; fr. irriter; o se întărită (intărta) s'imter,
s'achamer; - întăritare, sf.; - intărităcios, adj., irritable, em-
port^;- intărităfiune, sf.=L. irritatio, onis; it irritazione; esp,
irritacion ;^or^. irrîtagâo; fr. irritation; - întăritător, adj., subst.,
= * L. irritatorius ; irritator; it. irritatore; esp. i>or^. irritador.
^'f^Arităturăj sf. irritation, excitation.

IntărZYu, yb. y. tărziu.

Intelu, a, i, e, num. ord., du L. anterius (*antaneus)=^l)r»-
^^; premier, premi^rement; it. anteriore; esp. port anterior,
f*"- ant^rieur de anterior, oris ; - tnieiul om, omtd înteîu, cd Uir

9

180 I. înteţesc— Intră.

teiu om, amtd cd d'înteiu le premier honune; intr'înteiu, dUn-
tr^îfUeiu premidrement, pr^alablement, au — du commencement;
înteia datâ^ înteia şi data, (anterius datmn, anterius sic datum),
la premidre fois, de prime abord ; - înteiere, sf. pr^f^rence, prio-
rity, primaut^; a ave Meiere primer; - UUeietate, sf. priority,
prominence ; it. anteriorită ; esp. anterioridad ; port. anteriori-
dade; />. anteriority.

înteţesc, vb. y. aţiţ-tăciune. IntTmplu, vb. v. timp.

întind (intinz), tinsei, tins, tinde, vb. 2; ^tendre, tendre,
d^ployer, staler, ^largir, allonger, dilater, dresser, porter, rarifier,
pousser, propager, roidir, monter (cordes); L. intendo, tendi,
tentum — tensum, Sre; it. intendere; esp. port. entender; cat. en-
tendrer; prov. entendre; fr. entendre; le sens du mot rom. est
tout-ă'fait celui du latin , tcmdis que dans Ies autres langues
romanes Vacception de intendere se. anvmum c. k. d. tendre Tes-
prit vers qch., s'est affaiUie peu ă peu et a fini par remplacer
Ies verbes oiur, comprendre, saisir; a intinde mană, L. intendere
manus ; a intinde funiile intendere fimes ; a inihide brajeie intendere
brachia; a intinde corjgUe intendere chordas; noaptea se întinde noi
se intendit, Liv. 7. 27; a intinde ochii undeva intendere oculos in
aliqua re ;. a se duce intins la un loc aller droit quelque part =
intendere iter; Liv. 10, 43. 21, 19. 35, 11. 37;- întindere, sf. ^ten-
due, extension, tension, d^ployement, latitude; - intinsoare, sf.
etendue, train, trait, trăite; intr'o intinsoare tout d'un train, d'iin
trait; -intinsură, intinaătură, sf. extension, dilatation, &c.; - in-
tinzădos, adj., dilatable; - intinzăciune, sf. extension, &c.; - intin-
eător, adj., subst., ^tendant, &c. ; ^ intinzime, sf. extension, ^tendue
(v. Con. P. 253); - tindă , sf. vestibule, galerie, porche, anti-
chambre; it. cat. port. prov. tenda; esp. tienda; fr. tente; vbtâg.
tenta, alb. tSndS toit, caba/ne de ramiUes; ngr. Tâvda tente; pd.
tenda rideau tendu; tous ces mots se rattachent au L. tendere,
tentum pârtie. ; - tindală, sf. ti*averse, bande, courroie, chevalet ;
c&. L. tendicula lacet; * [tindală, ttndălău lourdaud, rustre,
farceur, du magy. tandi lourdaud.]*

întineresc, vb. v. tinSr.

înting, tipsei, tipt, tinge, vb. 2; mouiller, plonger, tremper,
impr^gner; L. intingo (intinguo), tinxi, tinctum, Sre; it. intig-
nere; esp. tenir, port. tingir, cat. tenyir, prov. tengner, tenher,
fr. teindre (tingere); alb. ngjieig, ngitîeig; - intingere, sf.

întorc, intortochiez, vb. v. torc. Intern, vb. v. tom.

Intră, pr^p. du L. intra; it. intra, tra; entre, en, dans,
pendant, durant.

I. Intrăm — Intunerec. 181

ft

Intrăm, ai, at, a, vb. 1; dn L. trama, U. esp. port, cat
prov. trama, fr. trame; propr. tramer les fUs et de la remettre,
refaire, r^tablir, restaurer, gu^rir; a s'infrăma se remettre, se
refaire, se r^tablir; a' şi intrăma sănătcUea r^tablir sa sant^.
inirămare, sf. r^tablissement, convalescence; - intră fnător^ adj.,
restaurant ; - destram, ai, at, a, vb. 1 ; esp. destramar ; âf aufiler,
effiler, parfiler; a se destrăma s'effiler, se d^baucher; ^destrămare,
^l - destrămat, part., adj., effiM, d^enill^, d^hir^, dissolu,
debauch^, libertin; - desfrămător, adj., subst., effilant, &c., d^
bauchant, d^baucheur; - destrămătură y sf. effilure, dissolution,
d^bauche, libertinage.

Intre, intru, pr^p. L. inter; istr. entru; esp. part. cat. prav.
entre; tpart. antre; fr. entre; parmi, durant, an, ă, en, entre;
a crede intr'un Dumnezeu croire en un Dieu; mir' început, L.
inter iniţia; intr'adins k dessin, expres; -dintre, pr^p. =L. de
inter; d'entre; - pentru (pour pre'ntru)^ pr6p. L. per inter = ab,
propter, pra; pour, par rapport â,, ă cause de ; pentru partea
mea pour ma part; pentru Dum/nezeu! pour Dieu! pentru ca să
pour que, k Teffet de; pentru că car, parceque, pour, puisque;
pen^rw ce pourquoi; - pintre (pour pr' intre), pr6p. = L. per inter;
entre, ă — au travers.

întreb, vb. v. rog. întrec, vb. v. tree.

întreg, adj., subst., L. integer, gra, grum; it. integro, intero;
ca^. integro; lamb, intreg; vesp. entegro; nesp. integro, entero;
^port, entregue; npart. integro, inteiro; prav. integre, entegre,
entier, entieyr, enteir; nfr. integre, entier; pre d' intreg entiere-
ment, tout ă fait, platement, dans le vif, injustement ; - întregesc,
ii, it, i, vb. 3; completer, achever, finir, terminer, remettre; L.
integrare; it. integrare; esp. entegrar, integi'ar, enterar;. por^.
entregar, inteirar; cat. entegrar, integrar; prav. enteirar; fr.
intigrer; - întregime, sf. intăgrit6, plenitude, universality; in
toată întregime pleinement; - întregire, sf. ; - intregitar, adj.,
compl^tant, achevant, compl^mentaire, suppl^mentaire.
Intreesc, vb. v. trei. Intru, pr^p. v. intre,

intrist, vb. v. trist. Intru, vb. v. inl&untru.

Intunerec, adj., subst., t^n^breux, obscur, t^nebres, obscurity ;
du L. in-tenebricus, a, um; prav. tenerc, entenerc; it tenebre,
pl., esp. tiniebla ; tinieblas, pi., cat prav. tenebras, pi., fr. t6ne-
bres de tenebrae, arum; - intunerecul nopţii les ombres de la nuit.
ktunericime, sf. t6nebres, obscurity ; - intunec (pour intunerec), ai,
at, a, vb. 1; obscurcir, assombrir, temir; L. intenebricare; it.
intenebrare ; esp. entenebrar (tenebrare) ; part, entenebrecer, (tene^

132 I. Inturm— înzecit.

brescere); - întunec, sm. == intimerec; obscurity ; - mtunecare^
sf. ; - întunecat^ part., adj., obscurei, obscur, assombri, teme, trouble,
Yoil^, n^buleux, confus, envelopp^; - inhmecafiune, sf. obscur-
cissement ; - intunecătOTy adj., obscurcissant ; - intunecătură, sf.,
esp. tenebregadara ; - intuneceajfl, sf. obscurity (v. M. M. C. 14).
întunecime, sf. obscurity ; - întunecos, adj.; L. in-tenebricosus;
esp. tenebregoso ; port, tenebricoso; t^n^breux, obscur, sombre.

Inturm, vb. y. turmă. înţeleg, vb. y. aleg.

Inţarc, (inţearc), vb. V. ţearc— cerc. înţes, vb. v. ţes.

Invărează, vb. y. yară.

învăţ, sm., invăfuri, pi. f., habitude, mauvaise habitude
(vice); it. vizio, vezzo, avvezzo; esp. vicio, vezo, avezo; port.
vicio, vito, vezo; prov. viei, vizi, vetz; fr. vice; tous ces mots
avec leurs significations se rattachent au L. vitium defauf, con-
voitise, volupte, mauvaise habitude et de lă habitude en generd\
tot învăţul are şi desvăţul k chaque mauvaise habitude ii y a
remede; - învăţ, ai, at, a, vb. 1; habituer, accoutumer, exercer,
former, dresser, rompre, familiariser, enseigner, instruire, ^tudier;
it. avvezzare; ccU. avesar; esp. port. prov. vezar, avezar; prov.
envezar, envesar, vfr. envoisier rejouir, amuser; a se invafa
s'accoutumer, s'habituer, s'apprendre; vit invezzarsi s'hahituer.
învăţare, sf.; - învăţat, part., adj., subst., habitu^, instruit,
trudit, savant; - învăţat, sm. enseignement; - învăţător, adj.,
subst., habituant, instruisant, instructeur; - invăţătoresc, adj.,
magistral; - învăţătoreşte, adv., magistralement ; - invăţătorie,
sf. emploi d'^cole, ^tat de maître, de professeur; - învăţătură;
sf. coutume, habitude, enseignement, instruction; prov. enveza-
dura, vfr. envoiseure Joie, gaUe\ - invăţăţd, sm., învăţaţi, st
dim.,%6colier — ere, 61eve, apprenti— e;-desvăţ, ai, at, a, vb. 1;,
d^shabituer, d^saccoutumer, d^sapprendre, oublier; it. disvezzare;'
esp. des vezar; - desvăţ, sm. dfeaccoutumance; - desvăţare, sf.

învechesc, vb. v. vecHiu. Invermînez, vb. v. verme.

învecinez, vb. v. vecin. înverzesc, vb. v. verde.

învederez, vb. v. V6d. Invest, invesc, vb. v. veştmînt.

înveninez, vb. v. venin. Invieţuesc, vb. viaţa.

Invlnăţesc, invîn&tăţesc, vb. v. vînSt.

înving, vinsei, vins, vinge; vb. 2; L. vinco, viei, victum, ere;
it. vincere; cat. esp. port. prov. veneer; vfr. veintre; nfr. vaincre.
învingător, adj., subst., vietorieux, vainqueur ; - învingere, sf.

Invîrtofez, vb. v. vîrtos. Involb, vb. v. inholb.

Invîu, invioşez, vb. v. viu. Inzăvonesc , vb. v. zăvon.

înzecit, vb. v. zece.

I. 1st — Joie. 133

Ist, iest, est, (iest, aisf. ăst, pron. d^m., L. iste; vU. esto;
cat. €sp.port. este; prav. est; vfr. ist; ist an cette ann^; - acest
(cest), pron. d^m. de ecc'iste; vcat. cest, prov. aicest, aisest,
cest, şest, cist, şist, cestui, vfr. icest, cest, cestui, nfr. cet, U.
questo, cestui, vport. questo, esp, nport. aqueste, cat. prov. aquest
de eccu'iste.

Iţ, sm., i^, sf., iţe, pi. f., (surtout au pi.) chaîne, pennes;
L. licium; it. liccio; esp. port. lizos, pL; fr. lice (dans „haute
oubasselice'^)^ lisse; alb. ind; nsl. ivica pennes; — in trei iţe=L.
trilix, icis; it. traliccio; esp. terliz; vfr. trelis, treslice, fa*eislis;
nfr. treiUis; nhaM. drillich; - i^ri, sm. pi. cale9ons, grJgues,
trousses ă. trois fils , pantalons de paysan en laine tissue ă. trois fils.

lulîe, sm., L. juUus se. mensis; it. giulio; esp. julio; port.
jnlho; prov. jul, julh, juli; le fr. juillet, vfr. juinet, juignet,
sic. giugnetto juiUet, sont des formes diminutives de juin, giugno.

iunie, sm., L. Junius se. mensis; it. giugno; esp. junio;
port. junho; cat. juny; prov. junh; fr. juin.

J

Joc, jucai, jucat, juca, vb. 1; jouer, se jouer, s'amuser,
plaisanter, danser; L. jocari, jocare; it. giocare, giuocare, giucare;
^t' esp. jugar; port. prov. jogar; fr. jouer; aJb. Ijos, Ijouaig,
Ijouig; cum iţi (pour ţie) căntă aşa joacă , litt. comme on chante
(joue) ainsi danse, c.-k-d. U faut hurler avec Ies loi4.ps; - joc,
^'Jocuri, pi. f. jeu, divertissement, amusement, danse; L. jocus;
^- giuoco, gioco; esp. juego; port. jogo; cat. jog; prov. jog, juec,
juoc;/r. jeu; - joculeţ, jocuşor, sm. petit jeu; -jucare, sf.; - jucat,
sm. jeu, danse; - Jucător, oare, adj., subst., m. & f., jouant,
joueur, joueuse ; danseur, danseuse ; it. giocatore, giuocatore, giu-
catore; cai. esp. jugador; port. jogador; prov. joguador, joguaire.
jucăuş, sm., jucăuşă, sf. joueur, joueuse; danseur, danseuse,
amateur du jeu, de la danse; -jucărie (pour jucărărie), sf. jouet,
Mjou, badinage; du L. jocularia, pi.; cfr. esp. juglaria, vcat.
prov. joglaria, juglaria, fr. jonglerie; -jucăre, sf., jucărele, pi.,
jucărică, sf., jucărioară, sf. dim., jouet, joujou.

toie (joe), sm. Jupiter; du g6nit. L. Jovis; it. Giove; esp.
P^' prov. Jove (poet.); - joi, sf., L. Jovis se. dies, prov. jous;

184 I. Jos— Jude.

venit romagn. zobia, it giovedi, fr, jeudi de Jovi^ Dies; prov.
cat. dijous = dfes Jovis; [en rom. Ies jours de la semaine sont
du genre feminin^ parce que ce sont des g^nitifs (duminica Qi-
ceţt6=d(>minica dies) et que zi =^ dies est sous-entendu] ; intr'o
(una) joi=ifUr*o zi a lui Joi (Jovis).

Jos, adv., subst., bas, en bas, par terre; du L. deorsum
(deosum); ML. josum, jusum; it. giuso, giu; vesp. yuso, ayuso,
jus; vport. juso; vcat jus; prov. jos, jotz, jus; vfr. jus; in jos
en bas; de, d'injos d'en bas, inf^rieur; pre jos par terre, h, pied.
fosean, sm. pieton, soldat â, pied, (v. Pum. L. 3. 165); vesp.
yusano situe en bas; - josesc, injosesc, ii, it, i, vb. 3; seul. au
fig. abaisser, rabaisser, avilir, ravilir, humilier; -josime, injosime,
sf. inferiority, bas peuple, abaissement , rabaissement ; - josire,
injosire, sf.; -josnic, adj., infârieur; - josor, injosor (josoreg),
ai, at, a, vb.. 1; josoresc, injosoresc, ii, it, i, vb. 3; abaisser,
rabaisser, humilier, mortifier; -josorare, josorire, injosorare, in-
josorire, sf. abaissement; - josorăt&r, josoritor, injosorător, in-
jos^riior, adj. humiliant.

Jude, sm., juzi, pi., L. judex, icis; it giudice; vesp. juge;
nesp. juez, yuje; port. juiz; prov. cat. jutge; fr. juge; OMgl. judge;
alb. gjukatSs; [le nom jude s'emploie surtout comme titre dejuge
supSrieur chez Ies Gigains ; pour juge en general Ton dit juik-
cător]; - judeceasâ, sf. femme du juge (v. Bare. Gr. 38; Laur.
T. 21); - judec, ai, at, a, vb. 1; L. judecare; it giudicare
(giuggiare); esp. juzgar; port. julgar ; cat. jutjar; prov. jutgar,
jutjar; fr. juger; alb. gjoukoig; -judecare, sf. ; judecat, sm.,
L. judecatus, us; action de juger; -judecată, sf. jugement, proces,
justice, sentence, raison, raisonnement, entendement, intelligence,
bon sens, logique, opinion; L. judicatum; it giudecato; esp.
juzgado ; port julgado ; cat prov. judicat ; alb. gjoukatS ; c^»*
judecată judicieusement, sens^ment, raisonnablement ; a trage U
judecată assignor en justice, prendre q. ă pârtie; a purta o
judecară plaider une cause; -judecător, sm. juge ; L. judecatorius;
it. giudecatore ; esp. jusgador ; port. julgador ; prov. jutjador,
jutgador, jujador, jutjaire, jutgaire; aib. gjvk]U?LY; -judecătoresc,
adj., judiciaire; - judecătoreşte, adv., judiciairement; - jtidecătorie,
sf., esp. juzgadoria; juridiction, tribunal; -judeţ, sm., judeţe,
pi. f. juridiction, justice, cour de justice, tribunal, district,
arrondissement, departement; L. judicium; it giudicio; esp. juicio;
port, juizo ; cat. judici , juhii ; prov. judici, juzizi, juzi ; aib. gjukj-
prejudec, ai, at, a, vb. 1; L. praejudicare ; it. pregiudicare; cat-
esp. perjudicar; esp. prejuzgar; port perjudicar, prejudicar; prov.

I. Jug—Junghiu. 135

prejudicar, prejudiciar; fr. prfjuger. - prqfudecare, sf.; - pr^t^
deoată, sf. pr^jugd ; - rtsjudec, ai, at, a, vb. 1. = L. d^judicare ;
decider, consid^rer, peser, examiner; - r^udecare^ sf.

Jug, am. joug, arche (cFun pont); L. jugum {iejungere, v.
ajung); it giogo; esp. yugo; port, jugo; cat jou; prov. jo; fr.
joug; alb, dzjedS, zjedS; nhaU. joch; hou de jug boeuf de trait,
de labour ; - jugan^ sm. cheval hongre, châtr6, c.-â.-d. subjugu^, •
appriTois^ ; - jugar^ adj., L. jugarius ; de trait ; hou jugo/r boeuf
de trait; ^jugărd, sm. dim., petit joug; aussi Veronica chamae^
drys; - jugărity sm. droit ă. payer dans la forSt pour une voie,
one charret^ de bois , pour un joug de boeufs ; - juga^ , adj. =
jngar; hou jugaq; - jugănesc, ii, it, i, vb. 3; chfttrer, hongrer.
juganar, sm. châtreur ; - jugăneaiă, sf. castration ; - jugănire, sf.,
jugămty sm., idem ; - jugănitor, adj., subst., châtrant, châtreur.
juguiuesc, ii, it, i, vb. 3; mettre sous le joug, subjuguer, (y.
Con. P. 279); - juguluire, sf.; - injug, ai, at, a, vb. 1; L. in-
jugare; mettre le joug, atteler (les hoeufs), assujettir, asservir.
mjugare, sf., înjugat , sm. action de mettre le joug; - if^ugător,
adj., sabst., mettant le joug, &c. ; - injugătură, sf. action de
mettre le joug, &c. ; - desjug, ai, at, a, vb. 1 ; L. disjugare, di-
jugare; dter le joug, d^teler (les boeufs); - desjugare^ sf., desjugat,
sm. action d'dter le joug, &c. ; - desjugător, adj., subst., d^telant
(les boeufs), &c. ; - desjugătoare, sf. action de d^teler ; lieu, endroit,
ou Ton d^tile.

Jumătate, s. v. miez. — June, s. v. june.

June, adj., sm., L. juvenis; it giovine, giovane; esjp. joven;
cat, prov. jove; vfr. jovene; fr. jeune; nsl. june houviUon; ^jund,
adj., * L. juvenellus ; - junea^, sf., * L. juvenitia pour juvmtas ;
^' giovanezza; fr. jeunesse; - junie, sf. jeunesse, jeune age; -jw
nifne, sf. jeunesse, jeunes gens en g6n6ral; - junc^ sm., juncă^
şt bouvillon, g^nisse; L. juvencus — a; it. giovenco — a; nsl junac,
JMca bouviUon^ junica gSnisse: prov. junega, vfr. genice, nfr.
geiiisseăB junix, ids; - juncan, sm., juncană^ sf. bouvillon,
g^nisse de 2 ă. 3 ans; - juncănaş, sm., juncuţă, sf. bouvillon,
gfeisse d'un an.

Junghiu, sm. âancement, point de cdt^, pleur^sie; du L.
jugulum davictde, creux de la gorge, gorge; it jugolo creux de
^ gorge; - junghYu, injunghm, ai, at, a, vb. 1; a. & n., avoir
4es flancements, ^gorger, saigner; L. jugulare etrangler, egorger;
P^ jugular decapiter; - junghier, sm. poignard, stylet, dague.
hngkiere, mjunghiere, sf. flancement, piqure, blessure, action
^'^orger; - junghietor, injunghietor ; adj., subst., L. jugulator;

186 I. Jur— La,

poignant, ^orgeant, ^orgeur; - junghietură, injungJUekiră, sf.
flanoement, action d*^gorger.

Jur, ai, at, a, vb. 1; affirmer par serment, preter, faire
serment, blasphemer, jurer; L. jurare, jurari; it. giurare; esp.
part. cat. prov. jurar; fr. jurer; a se jura L. jurari; a jura,
a 86 jura pre Dumnezeu = L. jurari per Jovem ; - jurare, sf.
jurat, part., adj., L. juratns; it. ginrato; esp. part, jurado; cat,
prav. jurat ; fr. jur^ ; frafi juraţi, it. fratelli giurati, amis intimes.
jurat, sm. action de jurer, jurement ; -jurămînt, sm., jurăminte,
pL f., L. juramentum ; it. giuramento ; esp. port, juramento ; cat.
jurament; prov. jurament, juramen; fr. jurement; apune, a face
jur(i/nAnt prater serment ; - jurător, adj. , subst. , L. juratorius,
jurator; it. giuratore; esp. port. cat. jurador; prov. jurador, ju-
raire; fr. jureur; - juruesc, ii, it, i, vb. 3; promettre (quxisi par
jurement, serment), vouer ; a jurui cuiva promettre par serment
h, q.; " juruinţă, sf. promesse, voeu; - juruire, sf., juruit, sm.
action de promettre; promesse, voeu.

L

1,2^, art Y. al.

La, pr^p., selon Diez Grr. 2. 452 du L. Ulac, adv., en prenant
un caractere pr^positionnel ; nous croyons que e'est tout simple-
ment un I euphonique, pr^pos^ k la pr6p. a (=^ad), qui parais-
sait trop courte; Vit. Ik, li, vesp. ala, nesp. alia, alii, vport.
ală, nport. la, vca^. lay, ayli, neat, alii, prov. lai, lay, la, aylai,
fr. Ik de Ulac — iUic sent tons des adverbes de lieu; — la s'emploie:
1^ pour designer la direction, le mouvement dans respace = i/.
a, al, alia, esp. port. prov. â, /r. k: a da la semn, it tirar al
segno; a se duce la curte, it. andare alia corte; 2" pour marquer
la proximity. Taction d'etre, de demeurer qq. part: a sede la
Paris demeurer k Paris; a fi la Napoli, it. esser k Nâpoli;
3** pour marquer F^poque: a veni la amează zi, it venire a
mezzodi; la noapte, esp. k la nocbe; 4" pour marquer un 6tat
approchant = drdter : la zec^ luni, it. da dieci mesi, environ dii
mois; 5^ pour pr6ciser Tattribut d'une chose: frumos la fa^
beau de visage ; a fi aJb la pide avoir la peau blanche ; 6^ la
se met devant le supinum; m^ due la cuhat, L. eo cubitum;

I. Lac— L&moresc. 187

7*^ la se place enfin comme particule casuelle devant le cMif
au lieu du simple a (v. a, prăp.): a scrie la fratde, it. scrivere
al fratello; 8® la est aussi pr^cM^ des pr^p. de et pre\ de In
curie am venit je suis venu de la cour ; pre la curte am trecut
j'ai pass^ par la cour.

Lac, sm., lacuri y pi. f., lac, mare, gâchis, margouillis; L.
lacus {Idxog, Xdxxog); it, laco, lago; esp, port, lago'; vcat. prav.
fr, lac; ngr. Xdxxog; alb. lekjek, Ijfikjen; vsl. lokva imber; nsl.
serbe lokva pcdus; bulg. lokyi; magy. lak; vhaU. lachâ; mhaU.
nhall. lache; a cade din lac in puţ, litt. cadgre ex laco in pu-
teum = tomber de la poele dans la braise.

Lacrimi (lăcrăma), sf., L. lacrima, lacruma; it. lacrima,
lagrima ; esp. port, lagrima ; cat. Uagrima ; prov. lacrima, lacrema,
lagrema; vfr. lairme; nfr. larme; - lăcrimioară , sf., * L. lacri-
miola pour lacrimtda; le pi. lăcrimioare ConvaUaria majalis,
Lilium majale, Majanthemum bifolium; - lacrimi^, sf., it. la-
grimuzza; - lăcrimos, adj., L. lacrimosus; it. esp. port, lagrimoso;
cat. Uagrimos; prov. lăcrimos, lacremos; - lăcrimez (lăcrămez),
ai, at, a, vb. 1; L. lacnmare (lacrumare); it. lacrimare, lagri-
mare; esp. port, lagrimar; prov. lagrimar, lermar; port, lagri-
mejar, cat. llagrimejar, prov. lagremeiar, vfr. larmier, nfr.
larmoyer de * lacrimicare; - lăcrimare (lăcrămare), sf.; - lăcrir
mător (lăcrămător), adj., larmoyant; - lăcrimătură (lăcrămătură),
sf. larmoyement.

Lăcustă, sf. sautereUe; L. locusta; it. locusta ; esp. lan-
gosta; port. locusta, lagosta (petite ecrevisse de mer); vcat.
lagosta, Uangosta; prov. loqusta, langosta, lengosta, Ungosta;
fr. langouste.

Lampă, sf., lămpaş, sm., L. lampas, adis (XafiTtag); it. lampa,
lampo, lampada, lampade, lampana; esp. lampo, lampada, lam-
para; port. lampo, lampada; cat Uamp; prov. lamp, lam, lampa,
lampea, lampeza; fr. lampe; ngr. XafiJtdâa; dih. lampS, lam-
pada; vsl. lamibada; nsl. lampa, lampas; ru^^e lampa, lampada;
pd. lampa; cech. lampa, lampăş; croat lampuş; ptrusse lampa,
lampas; ma^y. lampa, lâmpâs.

Lămuresc, ii, it, i, vb. 3; ^purer, depuier, d^mSler, d^finir,
raffiner, pmifier, liquider, s^parer, (toutes ces acceptions sont seul.
au fig.); d'un type L. limulire pour limulare de limula — lima —
limare; [cfr. Cic. oflf. 2, 10, 35; „aiia est îKa, cum Veritas ipsa
limatur in disputatione, subtilitas.Y; - lamură, sf. essence, 61ite,
fleur, ce qu'il y a de mieui ; lamura fainei fleur de farine ; - lă-
murire, st;'- lămurit j part., adj., liquide, clair, distinct, manifeste.

188 I. Lănă— Lard.

Taisonn^, palpable; • lămuriiory adj., snbst., ^puraiit, dâpnrant,
ftc; * Idmuriiură, sf. depuration, ^poration, ftc.

Lini, sf., lăne et lanuri^ pi., L. lâna; U. esp. prav. lâna;
part. la, laa; cat. liana; fr. laine; - lânar, sm., L. lanarius; esp.
lanero; fr. lainier; - lănărecLsăj sf. onyriere en laine; - Idnărkj
sf., L. lanaria; it. laneria; lainage; - lănas, adj., L. lanosus; t/.
esp. lanoso; eoL Uanos; prav. lanos; fr. laineux; - lănuşaarâ^
sf. dim.

Linced, adj., langnissant, las, fatign^ ; L. langoidns ; U. esp.
part. lai^nido; prav. languios (languidasus)\ vfr. langoide; cfr.
magy. lankadt, lankoc languissant; - lâncezesc, ii, it, i, yb. 3;
L. languesco, gui, fire ; it. languire, vesp. part. prav. fr. languir,
alb. IjSngoig de languere; cfr. magy. lankadni languir; - Unr
cezime, sf., alb. Ijfingjim; languenr, faiblesse; - lăncezire^ sf.
iingeare, lungaare, s£ fievre chaude, fievre nervense, typhus;
L. languor, oris; it. langaore; esp. part. langor; prav. languor,
langor; vfr. langor; tt/r. langneur; alb. IjSi^er, IjunjurS ma-
ladie cantaffieuscj epidâmie.

Lance, sf., L. lancea; ii. lancia; esp. part. lanza; cat. llansa;
prav. lansa; fr. lance; mhaM. nhaU. lanze; ngr. Xctw^a^ vd.
laşta; nsl. lania; pd. lanca; magy. lancsa, landzsa; - lâncery
sm., L. lancearius; it. lanziero; esp. lancero; part. lanceiro;
vcat. llancer; prav. lancier^ lansier; fr. laiicier.

Lapte, sm., lăppy pi. m., lăpturi, pi. f., L. lac, lactis,
(lactCj is), m.; U. latte, m.; esp. leche, f.; part. leite, m.; cat.
llet; prav. lach, lag, lait, layt, m. & f.; fr. lait, m., Mte, f.;
lapte bătut lait de beurre; lapte inchiegat lait caill^; vacă de
lapte, esp. vaca de leche, vache â. lait; le pi. lăpţi, m.; (de
peşte) = L. lactes — ium, laite, laitance; lăpfi de v^ei riz de
veau ; le pi. lăpturi, f. laitage ; laptde eăndui Euphorbia Peplus.
lăptădos, adj., laiteux, qui contient du lait (v. Hill Gr. r. 83;
Gr. lat. 121); - lăptar, sm., lăptăreasă, sf., L. lactarius; esp^
lechero — a ; part. leiteiro — a ; fr. laitier — iere ; - lăptărie, sf., L.
lactaria; esp. lecheria; fr. laiterie; - lăptas, adj., esp. lechoso;
fr. laiteux, laitâ; - lăptucă, sf., L. lactuca; U. lattuga; esp-
lechuga; cat. llatuga, lletuga; prav. lachuga, laytuga; fr. laitue;
alb. latougkS; vsl. loştika; nsl. serbe lo£ika; msse latuk'b; cech.
locika; pci. locsyga, laktuka; vhaU. ladducha, ladduch; mhoB-
lattucha, latuch ; nhaU. lattich ; - iăptoşesc, ii, it, i, vb. n. 3 ; L.
L. lactescere ; se transformer en lait ; a se lăptaşi idem ; - lăpta§ire, sf.

Lard, sm., larduri, pi. f., L. laridum, lardum; it. esp. port»
lardo; ccU. Hard; prav. lart, Iar; fr. lard; ngr. Xaţâl.

I. Larg— Lat. 189

Larg, adj., subst., large, spacieux, ample, ais^, commode;
largeur, ampleor; L. largiis, a, um; it esp. part. largo; ccU.
Uarg ; prav. larg, larc ; fr. large ; alb. IjarghS, Ijark ; m larg spacieu-
sement ; pre larg tres-large, au long, tout au long; a fim largul său
etre accomodă largement, spacieusement, etre bien; - lărguief,
lărguşar, lărguţ, adj. dim.; - lărgesc (inl^rgesc), ii, it, i, vb. 3;
elargir, dilater, 6vaser, lâcher; L. lărgiri; it. lărgire, largare,
allargare ; esp. part. largar, allargar ; cat. allargar ; prav. largar,
alargar, alarguar, eslargar, elargir; fr. 6 — largir; aZ&. Ijarghoig
(eloigner); - lărgime, sf. largeur, ampleur, flargissement ; - lărgire,
sf.; - lărgitor. adj., âargissant, &c.; - lărgitură, sf. âlargissement.
Larmă, sf. bruit, tumulte, vacarme, alarme; it. allarme;
esp. prav. alarma ; fr. alarme ; nsl. serbe magy. larma ; pal.
larmo, lanun , larma ; cech, larmo ; tous ces vocables se rapportent
^ Yit. aU'arme aux armes; - lărmuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du
bruit, du tapage; serbe larmati; magy. larmazni; - lărmuire, sf.
Las, lăsai, lăsat, lăsa, vb. 1; laisser, quitter, abandonner,
delaisser, remettre, diminuer, rabattre, d^mordre, se d^partir;
L. laxare; it. lasciare, lassare; vesp. lexar, leixar; nesp. laxar,
lascar; part. laxar, leixar; cat. laxar; prav. laissar, laisar, lascar,
laiar, laschar; fr. laisser, lâcher; alb. IjS, Ijan, Ijeşoig, Ijişoig;
nhaU. lassen; - lăsare^ sf. ; - lăsat, sm., idem; lăsatul secului,
d^ sec mardi gras , Htt. le laisser du manger sec , maigre (sans
doute parce que Van mange capieusement du gras avânt d'entrer
en careme); - lăsător, adj., subst., laissant, &c.; - lăsătură, sf.
d^laissement, flâchissement, abandonnement.

Lat, adj., subst., large, vaste, ample, plat, spacieux; largeur,
ampleur, ^tendue; L. latus, a, um; it. esp. lato; prav. lat; vfr.
let; nfr. 16, subst. = largeur; un lat de deget un travers de
doigt; un lat de mană une largeur de la main; - lăticel, lăOşar,
lătuţ, adj. dim.; - latiş, adj., large, 6tendu; cu coamele latişe
avec Ies comes 6tendues; - lăţesc (idăţesc), ii, it, i, vb. 3;
L. latescere; dilater, ^tendre, aplatir, laminor, Uvaser, propager,
reculer; - lă^e, lăţime, sf. ampleur, latitude; - lă^re, sf. dila-
tation, aplatissement; - lăţifor, adj., subst., dilatant, &c.;-îtf|i-
tiiră, sf. dilatation, &c. ; - lăture, sf., lături, pi., cdt6, flanc,
bord; L. latus, eris; it. lato; esp, port. lado; vcat. lat; prov,
latz, laz; vfr. lez; nfr. lez,adv., alăture, a lături, L. ad latus,
ad latera, it. allato, esp. al lado, k c6t6 ; de-pre lăture, lături de
c6t4; pre de lături, sur Ies cOtes; in lăture, in lături de c6t^,
lat^ralement, dehors; le pi. lături c6t6s, voisinage, entours.
^hnoae (pour lăturoae), sf. c6t6 d'un tronc ă scier, flache,

140 I. Latin — Lau.

lacune, chassis; latunoae in pâmă d^faut dans la toile; - iMu-
năios, adj., lateral (v. Negr. 311: lătunăioase fire); - Idturalnk,
adj., subst., lateral, secondaire; paysan corv^ble (y. Mag. 1st.
2. 290); - lăturaş, adj., sabst., lateral, k cdt^; homme d'aide,
aide, voisin, paysan corvfeble ; (v. Mag. 1st. 2. 289) ; cal lăturaş
cheval de m3Lia;'lăturean, adj., subst., voisin, passager, etranger.
lăturiş, adj., subst., adv., lateral, de c6tâ; cdt^; lat^ralement.
lăture! (lătăreţ), adj., lateral, de cdt^, deprime, plat; - aliturez,
(cHătur)^ ai, at, a, vb. 1 ; mettre ă c6t6 de— aupres de, annexer,
rapprocher, comparer, confronter, mettre en parallele, opposer,
rMuire; - alăturare, sf.; - (daturas, sm. voisin; - alăturător,
adj., subst., rapprochant, &c.; - alăiurătură, sf. rapproch^nent, &c.
alăturiş, adj., subst., adv., ă cdt6, de cdt^; cdt^, voisinage;
alăturişuri, pi. f. voisinage; - inliturez, ai, at, a, vb. 1; mettre
de cdt^, k r^cart, deplacer, ^carter; a înlătura greutatea lever,
trancher la difEicult^; - inUtturare, sf.

Latin, adj., subst., L. latinus, a, um; it. latino, ladino;
esp. latino, ladino, latin; port, latino, latim; cat. llati; prov.
fr. latin; alb. latin, Ijitin, Ijetin; - latinesc, adj., a2&. latinerist,
latinist, Ijiţinist; latin; - latineşte, adv., en latin; - lătinie, sf.
langue latine, le latin.

Latru, ai, at, a, vb. 1; aboyer, clabauder, glapir, japper;
L. latrare; it. latrare; vesp. port, ladrar; col. Uadrar; prov.
lairar; canele ce latră nu muşcă chien qui aboie ne mord pas.
lătrare, sf.; - lătrat, sm., L. latratus; it. latrato; esp. port.
ladrado, ladrido; - lătrător, adj,, subst., abeyant, aboyeur; L.
latratorius, lătrător; it. latratore; esp. port. ladrador; - lătrătură,
sf. aboiement.

Laţ, sm., laţuri, pi. f., lacet, lacs, filet, maille, rets, pi^ge,
embâche; L. laqueus; it laccio, lasso, lassa; esp. lazo; port. lato;
mf.las; prov. lac, laz, latz; /r.lacs; alb. Ijak; nod cu laţ noeud
coulant; - lăţişor, sm. dim., * L. laquiciolus; it. lacciolo, lac-
ciuolo, prov. lassol (* lagiieolus); - lăţos, adj., k lacet, avec
des lacets, velu, k longs poils (v. Arh. R. 2. 14); - iniiţuiesc,
ii, it, i, vb. 3. = L. laqueare; it. inlacciare, esp. enlazar; port.
enlaţar; prov. enlassar, enlaissar; fr. enlacer; - inlăţuire, sf.

Lau, lăui, lăut, lăua ou lâ, vb. 1 ; L. lavo, lavi ou lavavi,
lavatum lautum lotum, lavare; it. lavare; esp. port. prov. 18lyb>x;
cat. llavar; fr. laver; alb. Ijaig; [le mot est employ^ seulement
pour des lavages corporeUes, pour laver en general on se sert
de spd (v. c. m.)]; a se lăua (la) se laver;- toware, (lare) sf.
action de se laver, lavage ; - lăut, sm. L. lotus (lautus) ; lavage,

I. Laud— L^. 141

lotion ; - lăutar, adj., lavant, laveur, L. lotor, (layator) ; U. lava-
tore; esp. port, layador; - lăutură, sf., L. lotura; it. lavatura;
esp, port. prov. lavadura; fr. lavure; alb. IjarS; le pi. lăuturi,
lături lavure, rin9ure, eau de vaisselle; - spil (pour sp&au),
ai, at, a, vb. 1 ; du L. ex-per-lavare (ex-perluere) ; alb. şpSljaig,
şpljaig; laver en g^n^ral; - spălare, sf.; - spdat, sm. lavage,
lavure; - spăător, oare, adj., subst., m. & f., lavant, laveur,
lareuse; lavette, torchon, lavoir; - spdătoreasă, spUătorifă, sf.
laveuse; - spălătorie, sf. blanchisserie, buanderie; - sp&ătură,
sf. lavage, blanchissage ; alb. şpSljăxa;-8pilăGe$c, ii, it, i, vb. 3;
layer, d^laver ; a se sp&ăci pâlir, changer de couleur ; - spăâdre,
sf.; - spdăcitură, sf. lavage, lavasse, rin9ure.

Laud, lăudai, lăudat, lăuda, vb. 1; L. laudare; it. lodare;
vesp. laudar; nesp. loar; port, louvar; cat. Hoar; prov. lauzar,
lauiar, fr. louer ; alb. lj6vdoig, IjSvdouroig, Ijavdoig, Ijavdouroig.
laudă, sf., L. laus, laudis; it. laude, lode, lodo, esp. port, loa;
it. laudore, esp. loor, prov. lauzor {*laudor, oris); - laudare,
sf. action de louer, louange; - lăudat, sm., idem; - lăudăros,
adj., vanteur, vantard, bravache, fanfaron ; - laudăroşie, sf. van-
terie, bravade, fanfaronade; - laudator, adj., subst., L. lau-
datorius, laudator; it. lodatore; esp. loader; port, louvador;
prov. lauzador, lauzaire; fr. loueur, (inus.).

Laur, laor, sm.. Datura stramonium; du L. laurus; U.
lauro, alloro; cat. vesp. lauro; port, louro; prov. lauro; nesp.
laurel, fr. laurier (^laurearius); cfr. fr. laur^ole Daphne hm--
recia.

Leftică, (leptică), sf. porte-chaise, litiere; L. lectica; it.
lettiga; esp. lechiga.

Leg, ai, at, a, vb. 1; lier, attacher, nouer, mailler, raccor-
der, reUer, accoler (vigne) pommer (fruits, choux); L. ligare;
*^. l^are, ligare; esp. port, ligar, liar; cat. lligar; prov. liguar,
liar; vfr. loyer; nfr. lier, liguer; alb. Ijith; - legăciune, sf., L.
ligatio, onis; it. legagione; esp. l^acion; port. liga9ao; prwK
liaz6; fr. liaison; - legămînt, sm., legăminte, pi. f., L. ligamen-
tum; it. legamento; esp. ligamente, ligamiento; port, ligamente;
prov. ligament, liamen; fr. ligament; - legare, sf.; legat, sm.
action de lier, de nouer {des fruits, &c.) ; liaison, reUage, reUâre,
monture; - legator, adj., subst., it legatore; esp. legador; prov.
liador; fr. lieur (relieur); legator de cărţi, it. legatore di libri.
putoare, sf. lien, ligament, bandage; - legătorie, sf. atelier de
relitire; - legătură, sf., L. ligatura; it. legătura; esp. port li-
gadura; cat. ll^gadura; prov. ligadura, liadura; fr. ligature,

142 I. Lege— Leu.

liâre; alb. IjidonrS ; — lien, liure, monture, reliâre, liasse, poign^e,
faisceau, gerbe, botte, paquet, trousse, trousseau, rapport, rac-
cordement , oeuvre (d'une pierre) , liaison, ligue, engagement,
pacte, conclusion, association, relation, suite; - legăturică, sf.
petit paquet, liasse; - desleg, ai, at, a, vb. 1; L. dis-ligare;
it dislegare, slegare; esp. port. desligar, desliar; cat. deslligar;
prav. deslegar, desliar (esliar); fr. dflier; - deslegare^ sf.; - des-
legatar, adj., subst., d61iant, &c. ; - deslegătură, sf. d^gagement, &c.

Lege, sf. loi, lăgalit^, foi, croyance religieuse ; L. lex, legis ;
U. legge; esp. port. vfr. lei, cai. lleg; prav. 1^, ley, lei; w/r.
loi, alb. Ijigje; pre legea meal par ma foi! ma foi! - legiuesc,
ii, it, i, vb. 3; l^gitimer, valider, statuer sur, donner des lois.
legiuire, sf. loi, legislation, legitimation, validity, regime; - le-
giuit, part., adj., 16gal, Intime, juridique, juste, valide, Equi-
table; - legiuitor, adj., subst., lEgislatif, l^gislateur, legiste; - in-
legiue$c, ii, it, i, vb. 3; 16gitimer; -irdegiuire, st.^-inlegiuitorj
adj., legitimant; - nelegiuesc, ii, it, i, vb. 3; transgressor la
loi, commettre un d61it; - ndegiure, sf. illEgalite, d^lit, illEgi-
timite.

Legum, sm., legumă, sf., legumuri, pi. f., L. legumen, inis;
it. part, legume; esp. legumbre; cai. Uegum; prov. legum, lium;
vfr. legun, leun; nfr. Wgiime; - leguminos, adj., it. esp. port.
leguminose; fr. lâgumineux.

Lemn, sm., lemne, pi. f., bois; L. lignum; it. legno, legna,
legne ; esp. leno, lena ; port, lenho, lenha ; vcat. leny, lleny ; neat.
llenya; prov. ling, linh, lenh, legna, leigna, lenha, linha, lenia;
vfr. laigne; - lemnar, sm. ouvrier en bois, charpentier, bucheron,
charron, L. lignarius; it. legnamaro; esp. lenero; port, lenheiro.
lemnărie, sf. bois, charpente, fourriere, L. lignaria; esp. lenera.
lemnării, sm. bois en gân^ral, droit sur le bois ; - lemnişor, lem-
nuţy sm. petit morceau de bois; - lemniu, adj. * L. lignivus
= ligneus; ligneux; - lemnos, adj., L. lignosus; it. legnoso;
esp. lenoso; port, lenhoso; fr. ligneux; - inlemnesc, ii, it, i, vb.
3. n., se lignifier, rester stup^fait, etre saisi — frapp6 de stupeur,
d'etonnement, d'Epouvante; - irHemnire, sf.; - vnleninit, part., adj.,
lignifie, stupEfait.

Lefie, sf, L. lixivia, lixivium (lix); it. lisciva, liscia,
liscio; esp. port, lexia; cai. liexiu; prov. lissiu, leissiu; fr. les-
sive; 5er6c liksija, luşija; nsl. luşija; - le^s, adj., it. lissivioso.
lef iez, ai, at, a, vb. 1 ; it. lissiviare ; {it. lessare, mlat. lixare de
lix)\ port, lexiviar; fr. lessiver; - leşiare, leşiere, sf. lessivage.

Leu, sm. lei, pL, L. leo, leonis; it. leone, lione; esp. leon;

I. Leuruşcă — Limbric. 143

part, leao; cat. lleo; prav. leo; fr. lion; en rom. anssi une
numnaie de 40 bani = 40 cent. ; c*6st la traduction du turc
asiânly, aslany piastre de 40 paras de ashn lion; cfr. it. leone
ecu de lion, nhcUl. loewenthaler ; - leită ^ sf. lionne; aussi petite
piastre; (y. Alex. B. 1. 46); - leoae, sf., L. leaena; esp. prav.
leona; part. Ie6a; cat. lleona; fr. lionne; - leoaică, sf. idem.
leuşor, sm. lionceau.

Leurufcă, sf., L. labrusca; it. esp. lambrusca; esp. port.
prov. labrusca; cat. Uambrusca; fr. lambrusque, lambruche;
flft. IjSrrousk, Ijarrouşk.

Lictar, sm., L. electuarium; it elettuario, elettovario, let-
tuaro, lattuario, lattovaro; esp. port. electuario; cat. electuari;
prov. electuaris, lactoari, lectoari, lectuari; vfr. lectuaire; t^r.
âectuaire; nhaU. latwerge.

Limbi, sf. langue, langage, avis, connaissance, garde d'une
semire; L. lingua; it. lingua; sarde (lo^od.) limba; esp. lengua;
port. lingoa, lingua; cat. llengua; prov. lengua, lenga; fr. langue;
a lua, a prinde limbă = it. pigliar lingua, esp. tomar lengua,
prendre connaissance, entendre, ouîr, comprendre ; a se duce limbă
= t^. yenire per lingua, se răpandre le bruit; cu limbă de moarte
testamentaire; le pi. limbele Ies peuples; - limbare^, adj., lo-
cvace, bayard, causeur ; * L. linguaricius ; esp. lenguaraz ; port.
lingoaraz {*linguaraceus); - limbăriţă, sf. ranule, batrachus.
^mbukţă, Umbuşoară, limbuţă, sf. languette; - limburuş, sm.
languette, ardillon, soupape, luette; - limbut, adj., causeur, lo-
ţuace, bayard, disert; L. linguatus; it. linguuto; cat. lengud;
Fot^. lengut; - limbuţesc, ii, it, i, yb. 3; bayarder, ayoir la langue
Wen a£fil6e, causer beaucoup=tY. linguettare, vesp. lenguear, prov.
lenguejar; - liwhuţie, sf. bavardage, loquacit6, verbiage, caquet,
^al>il; - limbufire, sf.; - limbuţit, part., adj., bayard, yerbeux;
^it. linguacciuto ; - linguri, sf. cuiller; L. ligula, lingula, (dim.
ie lingua); alb. IjougS; lingura inimei le creux de Testomac;
»ngura peptuhii clavicule; lingură rotărea^că tariere; - lingurar,
sm. qni fait de cuillers en bois ; - linguri, sf. lingurde, pi.
petite cuiller, creux de Festomac ; - linguricăj sf. idem; lingw
^ peptului clavicule ; lingurica inimei creux de Festomac.
^%Mr^, sf, petite cuiller; - linguroiu, sm. grande cuiller, cuil-
ler k pot.

Limbric, sm., L. lumbricus; it lombrico, lombrio ; e^p. lom-
^riz, lambrija; port. lombriga; prov. lombric, lumbric; fr.
lombric; - limbricariţă, sf. semence de sMoaire, semencine, bar-
latine, vermifuge; - Kmbricuf, sm., it. lombricuzzo.

144 I. Limpede— Ling.

Limpede, adj., L. limpidus, a, urn; it. limpido, linde; esp.
limpio, lindo; part limpido, limpo. Undo; npr, lindo; fr. lim-
pide; - limpezesc, ii, it, i, vb. 3; clarifier, d^purer, ăclaircir,
^purer, purifier, liquider = L. limpidare, esp. limpiar, port,
limpar; - limpeeeală, sf. clarification, &c.; - Umpejsridune, sf.,
Umpeeie, sf., limpejuime, sf. limpidity ; - limpeevre, sf. limpeziu,
adj., assez Umpide; (v. Alex. Bal. 1. 82); - limpeisitor, adj.,
clarifiant, &c; - Umpejsiturâ^ sf. clarification.

Lin, adj., tranquille, calme, doux; L. lenis, e; it lene,
leno; esp. lene; prov. len, lene, le; - linişor, adj., im pen tran-
quille, &c.; - linişte, sf. calme, quietude, repos, s^r^nit^, silence,
săcurit^, paix, ordre, retrăite; - liniştesc, ii, it, i, vb. 3; apai-
ser, calmer, tranquilliser, remettre; a se linişti s'apaiser, se
tranquilliser, se reposer = L. lenire, it, lenire, esp. prov. lenir.
liniştire, sf.; - liniştitor, adj. calmant, tranquiUisant, rassurant.
alin, ai, at, a, vb. 1; adoucir, mitiger, l^nifier, calmer, apaiser,
tranquilliser, all^ger; * L. ad-lenare; vit. allenire; nit alienare.
cHinare, sf.; - cdinător, adj., calmant, l^nitif, adoucissant ; - aZ/-
nătură, sf. adoucissement. &c.; - alint, ai, at, a, vb. 1; d^li-
cater, mignarder, caresser, amadouer, gater (un enfant), migno-
ter, dorloter; d'un type *L. ad-lentare (lentus — lenitus — lenire);
it. lentare, allentare; prov. allentar; fr. alentir (ralentir = * re-
(id-lentire); a se alinta se d^Ucater; - alintare, sf.; - aUntător^
adj., subst., caressant, &c.; - aiintătură, sf. caresse, mignardise;
it. allentatura relâchement.

Lindină, sf., L. lens, lendis (peut-etre tendinis); it. lendine;
esp. liendre; port, lendea; prov. lende; fr. lente; - li$îdinos, adj.,
it. lendinoso; esp. lendroso; rempli de lentes.

Ling, linsei, lins, linge, vb. 2; L. lingo, linxi, linitum, &re;
Wcher, laper; - lingător, adj., subst., Mchant, l^cheur; - lingă-
tură, sf. action de lecher; - lingău, sm. flaireur, 6comifleur,
pique — assiettes, parasite; - Ungere, st^ Unsoare, sf., linsăturăy
sf. action de lecher; - lingăresc, ii, it, i, vb. 3; lecher, flatter,
4cornifler; - Ungărire, sf.; - lingăritor, adj., subst., 16chant,
l^cheur ; - lingăritură, sf. action de 16cher, de flatter ; - lingăros,
adj., flatteur, caressant; - Jingufesc, ii, it, i, vb. 3; lecher,
caresser, flatter, flagomer, enjoler, ramper, s'insinuer, pateliner;
a linguşi euiva sau pre cineva flatter q ; - linguşire, sf. ; - lin-
guşitor, adj., subst., flattant, ^^Atmr^-lingusitorie, linguşiturăf
sf. calinerie, flagomerie; - preling, linsei, lins, linge, vb. 2.
r6fl., o se prelinge couler, futr, s'enfuir (d'un tonneau); * L. per-
lingere; - pr dinger e, sf.

I. Lîngă— Loc. 145

Lîngi, adv. v. lung. Lingură, s. v. limbă.

Linie, sf. ligne, râie, trait, filet, râgle; L. linea; it cat.
esp. linea; part, linha; prov. linha, ligna; fr. ligne; nd. linia;
pol linea, linia; cech. linie; russe linija; nsl linia, linir, poL
liniai, russe lineika, nhaH. lineal re^2^; - liniuţăy sf. petite ligne,
regie; - liniez, ai, at, a, vb. 1; tracer des lignes, răgler; L.
lineare; it lineare; esp. linear; fr. ligner; nd. linovati, linirati.
liniare, liniere, sf.

Linte, sf., linţi, pi., L. lens, lentis; it esp. lente; it.
lenticchia, esp. lenteja, p(ni. lentilha, prov. lentilla, lentilha,
fr, lentille de lenticula; le pi. Ivn^ aussi grains de ladrerie
chez Ies cochons (v. C. G. § 1242); - lintea prattdui LathjTUS
sativns; - lintişoară, sf. petite lentille; - lintiţă, sf. dim., anssi
Lemna minor; le pi. Untife lentilles, ronsseurs = L. lentigo, inis,
if. leniiggine.

Linţeol, s. v. in.

Lior, (lăor), sm. filasse; du L. Uber, bri, liber, livre (cfrr /bwr
= faber); it esp. libro; port. livro; cat. llibre; prov. libro;
fr. liber, livre; lior de in filasse de lin.

Liuriu, sm. piquette; L. lora, lorea; vemt mant. veron.
tyrcl it. lora ; bresc. crem. lura ; serhe, pt russe lura ; magy.
lore; vhall. lârâ; mhaU. lâre; nhali. lauer; - liurcă, sf. mauvaise
boisson.

Loc, sm., locuri^ pi. f., Ueu, local, locality, endroit, parage,
place, site, terrain, emplacement, emploi, placenta (arriere-faix);
L. locus; it. luogo, loco; esp. luego odt?., port. logo adv., cat.
Hoc; prov. loc, luoc, luec; vfr. luec, lues, leu; nfr. lieu; loc!
interj, place! au large!; a locuri par ci— par la, quelque part.;
deloc sxa place, tout de suite, du tout, aucun^ment; (cfr. L.
illico; vit. loco adv.; esp. luego; port logo; prov. luec, adv.;
^fr. lues adv.); in loc de^ L. in loco, loco; au lieu de, ă la
place de, au — k d^faut de, loin de; pre loc sur place, sur le
champ, de suite; la faţa locului sur Ies lieux; a ave loc, L.
locum habere, it aver luogo, avoir lieu; a prinde loc trouver sa
place, gtre h sa place, tenir de la place; - loadeţ, locuşor, {it luoghic-
ci61o), locuţ, sm. dim. ; - mijloc (pour miez-loc), sm., mijloace, pL f.,
milieu, centre, coeur, reins, moyen, interm^iaire, expedient,
fessource, maniăre, mesure, voie, faculty ; L. medius locus; it.
niiluogo; prov. miegluoc, mieh luoc, mei loc; fr. milieu; in— prin
mijloc au — ă. travers; cu — prin mijlocul moyenrmiLt , par la voie;
^ ktra la mijloc intervenir, interc^der, s'interposer;'(fe mijloc
mediocre, moyen, passable ; a da mijlocul pUer Ies reins ; - mijlocaş^

10

146 I. Locotesc— Lotru.

adj., aubst., moyen (surtout de fortune moyewne);" mijlocesc, ii,
it, i, vb. 3 ; moyenner, intervenir, intercăder, s'entremSlfir, s'inter-
poser; c&. le ngr, fufnrsvw (de fu'aov) negocier, traiter en qud\^
de mediateur; - mijlocie^ sf. moyenne (d^one chose); - mijlocime,
sf. moyenne (la), mMiocrit^; - mijlocire, sf.; - mijlocitor, adj.,
snbst., interm^aire, mMiateur, entremetteur, intercesseiir; as\
pune mijlocitor pentru-intru ceva s'entremettre de qch. ; - mijlmui
adj., moyen, mitoyen, interm^iaire, mediocre, passable ;-inlo€ue8C,
ii, it, i, vb. 3 ; remplacer, supplier, snbstituer, subroger, tenii
lieu de, mettre ă la place; *[le verbe lăcui demeurer, r^sider.
loger, que tout le monde 4crit locui , ne procMe pas plus di
loc (locus -locare = /r. louer) que le verbe fr. loger; c'est tout
bonnement le magy. lahni demeurer, habiter, lakas habitatioD^
en rom. î(!lmj]*; - iniocuire, sf.; - inlocuHor, adj., remplaţant
intruloc, (inturloc, intorhc), ai, at, a, vb. 1; L. inteiocare,
mettre dans quelque lieu, r^unir, assembler; a se intrtdoca se
placer, s'assembler; - intrtdocare, sf; - culc, ai, at, a, vb. l|
ooucher; L. coUocare (placer , coucher); it colcare, corcare, cori-
care; cat. prov, colgar; vfr. colcher, couchier; nfr, coucher; esp.
colocar, port. collocar placer; esp. port colgar couvrir de qch.,
tendre, tapisser, faire un cădeau ă q. lejour de sa fete; -a se culca,
it. colcarsl, se coucher; soarele se culcă, it. ii sole si corica^
le soleil se couche; - culcare, sf., prov. colgar, colguar ; fr. couched
eidcaty sm., culcate, pi. f., coucher; - culcuş, sm., culcuşuri,
pi. f., couch^e, couche, antre, taniere, terrier; - scol, (pour scdU-
scule), sculai, sculat, scula, vb. 1; L. ex-coUocare; it. scorcare;
lever, soulever, relever, redresser, a scula din somn ^veiller,
răveiller; a se scula, it. scorcarsi, se lever, se soulever, se ra-
masser, s'^veiUer; - sculare, sf. ; - scidâtor, adj., levant; - pfecol,
ai, at, a, vb. 1. = L. re-ex-coUocare ; lever de nouveau, relever,
soulever, ressusciter; a se r^scula se relever; *[r^col ne doit
pas Stre confondu avec răscolesc — răscoală sedition du vsl. raskoh
sedition]*; - r^sculare,. sf.

Locotesc, ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser = L. loquitari.
locotare^, adj., bavard, jaseur; - hcotire, sf.

Lor, dat. pi. du pron. pers. ; g4nit. & dat. pi. de l'art. m-
ft f., du L. illorum; it. loro; cat Hor; prov. lor, Ihor, lur; vfr.
lor, nfr. leur ; a lor g^nit. pi. du pron. pers. = t^. di loro, loro.

Lotru, sm. larron, voleur; L. latro, onis; vit. ladro, latre;
«^. ladron; port ladrăo; cat. lladre; prov. ladre (avare); laire,
lairo, lairon (vcieur); vfr. laires, lerres, lieres; w/r. ladre (avare^
pingre), larron; nsl. loter, lotar lascivus; cech. lotr scdestus;

I. Lua— Lua. 147

cro(xt. lotar ebriostis; serbe lotar tardus, ignavus; pd. totr, vn^sse
lotjga homo nequam; magy. lator imprdbus; vhaU, lotar; fnhaU,
loter, f^idU. lotter vide, lâche; - lo^rti, adj., adv., comine un
larron, en larron, de guet — apens (v. Bl. Gr.) ; eăne lotru chien
hargneux ; - lotresc, ii, it, i, vb. 3 ; voler, pilier ; prov. laironar,
vfr. larronner; nsl. cech. lotrovati ; - fo^n>, sf. voi, volerie, pillerie;
esp. ladronia ; prov. layronia ; nsl. croat, lotrija ; - lotrire, sf.

Lua, inf. ; i^eu (ieau-iau pour lieu), ind. pr4s., luai, (pour leuai),

luat (leuat), lua (leua), yb. 1; enlever, lever, emporter, prendre^

6ter, remporter, saisir, subir; L. levare; it levare; cat. esp.

llevar ; port. prov. levar ; fr. lever ; a 'şi lua asupra , a lua

ampra ^ş% s'appliquer qch., prendre sur soi, s'^riger; a lua a

minte (levare ad mentem) observer, regarder ă, remarquer, se

ressouvenir; a lua in gură profSrer; a lua drept faptă poser en

fâit ; a lua partea cuiva prendre le parti de q. ; a lua in rîs se

moquer de q. , persiffler, railler ; a lua pre cineva mania se

mettre en colore = esp. port. llevar, levar se da . . ; a lua in

r^u, esp. Uevar â mal alg. c, prendre en mal qch.; a lua de-

mână, port. levar pe la mâo, mener par la main; a ^a {^a s'dter,

se prendre; a se lu^a după cineva suivre q., se mouler sur q.;

a se mai lua distraire son esprit; - luare, sf. action d'enlever, &c.;

luare a minte attention, observation, pr^voyance, regard, int^rât,

precaution; - luat, sm., it. levata; vesp. port. prov. levada; fr.

Iev6e; luatid — daMd avoir — devoir; - luător, adj., subst., it.

levatore; vesp. levador; prov. levador; luător a minte attentif,

observateur, soigneux; - ItUltură, sf. Iev6e, &c.; it levatura; esp.

port. prov. levadura; fr. levare; - aluat, sm., aluaturi, pi. f.,

levain, fennent, pate, patisserie; d'un type *L aUevatum; port.

levado, cat. Uevat, prov. levat, neap, levato, piem. mil. leva, de

hvatum; it lievito, esp, leudo, port, levedo d'un part, levitus

pour levatus; prov. levam, fr. levain de levamen; - aluătos, adj.

pateux; - alu^ţd, sm. petite pate; - Ufor, adj., l^ger (ce qui

n'est pas lourd), agil6, dispos, facile, volage, fugitif, inconstant,

faible; d'un type L. leviciolus (leuiciolus — ieuiciolus — ieuşor — uşor)

pour leviculus; it lieve, esp. port leve, prov. leu, alb. Ijoh,

Ijehete, Ije, ljet6 de levis; it leggiero, cat Ueuger, esp. ligero,

lijero, port, ligeiro, leviario, prov. leugier , fr. 16ger d'un type

"^ leviarius ;- uşuratic, adj.. Uger;- usurd, adj., dim;- Ufurez,

(uşore£f), ai, at, a, vb. 1; all6ger, soulager, att^nuer, faciUter,

dfcharger, diminuer, amoindrir, r^duire = it allegfiare, allegerire,

esp. aliviar, aligerar, port, alliviar, aligeirar, cat. alleujar, alleu-

gerar, prov. aleujar, aleviar, fr. all^ger, att. Ijenoig — tous d[u^

148 I. Lucesc — Lume.

type * aUeviare; - uşurare, sf.; - uşurâtcUe, sf. l^giretâ, facilita,
folfttrerie = L. levUas, c^s; - uşurime, uşurinţă, sf. idem.

Lucesc, ii, it, i, vb. 3; L. luceo, luxi, lucire; iL lucere;
esp. lucir ; port. luzir ; cat lluir ; prov, luzer, luser, luzir ; vfr,
luisir; fr. luire; - luceaKr, sm. , luceaferij pL, L. lucifer; it.
lucifero; esp. lucero, (lucifero, adj. ţo6t.); port. lucifer; prov.
fr. InciteT; ^luceafărd, sm. petit lucifer, (v. M. M. C. 48); -IuwjM
sf. luear, splendeur, clart6; - Iticie, sf. lueur, lucidity ; - lucire,
sf.; - lucitor, adj., luisant; - lucoare, sf., (v. Ur. 3. 103); tnf.
lucore; prov. lugor, vfr. luor; n/V. lueur; - lucios, adj., * L.
luciosus pour luciăus; lucide, lumineux, clair, briliant, poli.
lîuHoşie, sf. luciăiti; ' luciu, adj., subst., * L. lucius = i^. |?or^.
lucido; esp. lucido, Wcio; fr. lucide; luciul mărei Tuni, le poli,
le large de la mer, la pleine mer; - luciez, ai, at, a, vb. 1;
polir, Usser = L. lucidare ; - ludare , ludere , sf. ; - lucidor,
adj., polissant, lissant; - lucieturâ, sf. polissure; - strălucesc,
ii, it, i, vb. 3; * L. extra-lucere; briller, luire, flamboyer, res-
plendir, reluire, 6clater, răfl^chir, se refl^ter, rayonner, illustrer.
strâlîiceală, sf. lustre, 6clat, briliant, splendeur; - strălucire^ si
strălucit, part., adj., briliant, illustre, splendide, somptueux.
strălucitor, adj., idem = it. stralucente.

Lucru, sm., lucruri, pL f., chose, objet, affaire, travail
oeuvre, ouvrage, besogne, peine, tâche, occupation, fait; a pune
la lucru mettre ă. Toeuvre, au travail; a da de lu>cru donnerde
Poccupation, du travail; ei de lucru jour ouvrable, ouvrier; lucru
de nimica chose de rien, bagatelle; - lucrez, ai, at, a, vb. 1;
travaiUer, op^rer, manifester, elaborer, proc^der; L. lucrări; it
lucrare; cat. esp. port. prov. lograr; jpor^. aussi lucrar; - Itu^ăcios,
adj., laborieux, actif ; - lucrare, sf., lucrat^ sm. action de travaiUer,
trdLvnil;' lucrător, adj., subst., laborieux, actif, travailleur, ouvrier.
hicrătorie, sf. ouvroir, atelier; - prelucrez, ai, at, a, vb. 1; L.
per-lucrari; parfaire, achever, finir, perfectionner, ragrăer, remanier,
Tetoucher ;- prelucrare , sf.

Lume, sf. monde, univers, public, foule, reunion, rassemble-
inent; L. lumen, inis; it. port, lume, m.; vesp. lumbre, lumne
(luminiş), f.; cat. Hum, m. ; prov. lum, m.; a veni pre lume
venir au monde i. e. naître ; a se dtice in lumea frequenter le
monde, voir du monde; a 'şî lua lumea in cap aller par monts
et par vaux; - lumean, adj., subst., mondain; - lumesc, adj.,
mondain, temporel, s6culier, terrestre; - lumeşte, adv., mondaine-
ment, &c. ; - lumeţ, adj., mondain, temporel; - lumină (vulg.
hmină), sf. lumiĂre, luminaire, clartă, jour, monde; du gemt-

I. Lună — Lunec. 149

L. luminiş; vit. lumine; vesp. lumbre, lumne; lumina ochitdui
pninelle, pnpille; a da lumină mettre au jour, manifester; a ej»
k lumină se faire jour, paraître ; - luminare, sf., L. luminar, aris ;
U. luminare (luminară); esp. port. luminar; fr. luminaire; it
lumiera (luminiera), esp. lumbrera, luminaria, port. lumieira,
Inminarias, pi., prov. lumneira, lumeira, fr. lumiere du BL.
luminaria; - Luminarea Voastră! Votre Lumiâre ! Votre S^rânitd!
Illustrissime ! titre que Von donne ă un grand; - luminărar, sf.
marchand, fabricant de chandelles; - luminar arie j sf. fabrique de
chandelles; - luminărică, sf. petite lumiere; luminărica Domnului
Verbascum Thapsus; - luminică, luminioară, luminiţă, st dim.
luminez, ai, at, a, vb. 1; ^clairer, illuminer, briller, luire, âclaircir;
L luminare; it alluminare, illuminare; esp. alumbrar, iluminar;
port allumiar, illuminar; prov. alumenar, alumnar, illuminar,
ellimienar; fr. allumer; BL. adluminare — inluminare; a se lumina
s'^laircir, s'^clairer (aussi au fig.); a se lumina de jnoa conmiencer
a faire jour; - luminare, sf. ^clairage, illumination; - luminat,
part., adj., 4clairâ, illumine, lumineux, illustre; septămîna lumi'-
nată la semaine de Pâques, la semaine sainte; Luminate Doamne!
Illustrissime Prince! - luminător, adj., subst., 6clairant, iUumi-
nant, briliant; - luminătură, sf. ^clairage, fte.; - luminos, adj.,
L luminosus; it esp. port luminoso; cat. lluminos; prov. lu-
minos; fr. lumineux.

Luni, sf. lune, mois; L. luna; it esp, prov. luna; port.
lua; ccU. lluna; prov. luna, Ihuna; fr. lune; - luni, sf. lundi; du
genit. L. lunae se. dies; istr. Im; vit luni; esp. lunes; prov.
Iq8, luns ; venit, luni ; romagn. Ion ; it lunedi, fr. lundi de lunae
dies; prov. dilUs, diluns, cat diluns de dies lunare; - hmărică,
Imiăriţă, sf., Botrychium lunaria; - Iwfuxtic^ adj., L. lunaticus;
i^. esp. port. lunatico ; cat. prov. lunatic ; fr. lunatique ; - lunesc,
adj., lunaire; - lunişoară, luniţă, sf. petite lune, petit mois.
trilunie, sf. trimestre.

Lunec, alunec, ai, at, a, vb. 1; glisser, ăchapper, faire un
faux pas (au fig.); L. lubricare, ad — lubricare (avec syncope de
^ et changement de r en w) ; it. lubricare ; esp. port. lubricar ;
a duneca cuiva piciorul le pied a manquâ h q.; a se aluneca
^ mintea faire des 6carts, faire des disgressions, extravaguer;
« se duneca cu vorba laisser ^chapper un mot ; - lunecare, alu-
i^ecarey sf. ; - lunecător, -alunecător, adj., glissant, &c. ; - lunecătură,
dlunecâtură, sf. glissement, &c.; - lunecos, alunecos, adj., glis-
sant; - lunecuş, alunecuş, sm. ^tat ou quality de ce qui est
glissant, verglas; lunecuş de ghiaţă glissoire.

150 1. Lang— Lup.

Ij., snbst., L. longus, a, um: it Im^, (l^iiig^ lixngi,
adT.); reap, liiengo, lungo, longo: port, longo, longe; eat. llonch,
Uuny; prov. long, lone, loing, lonli» lung, In^ih, lunh; t/r. Icing;
$$fr. long, loin; in de lung^ it. a di lungo, au long, tout au long:
pre lung^ L. per longum, an long, tout au long; in lung, de
a lungul au — en long, longitudinalement; - Rngi (pour lungă),
pr^., aupres, pres, proche de, ă cot^ de, contre, en comparaison
avec, au surplus, outre; L. longum; it lungo, lunghesso; port.
ao longo de; pror. lone, le lone; r/>. lone; nfr. le long de, du
long de, au long de (cfr. le yb. longer); - lungadu^ adj., subst.,
long, grande percbe = L. longurio, longurins; U. lungacdo; - lun-
gan, adj., subst., idem; - lungdret, adj., longuet, un peu long.
oblong; - lungău, adj., subst., long, grande perche; - lungesc,
ii, it, i, yb. 3; aUonger, etendre, rallonger; - lungime, sf. longueur,
^tendue; - lungire, sf.; - lungiş^ adj., subst., ady., long, en long:
longueur; de a lungişid de long, le long, tout au long; - lungişor,
adj., longuet ; - lunguieţ, lungureţ, lungueţ, lunguşor, lunguţ, adj.
dim. ; - alung, ai, at, a, yb. 1 ; âoigner, chasser, poursuiyre ; L.
ad — longare = dongare; it. allungare: vesp. alongar, alungar:
vecd. port. alongar; prov. alongar, alunhar, longar, luenbar.
loingnar, esloignar;' eslueii^nar, eslonhar ; fr. allonger, âoigner.
ciwngare, sf. ; - cHungător, adj., subst., chassant, poursuiyant.
poursuiyeur; - ciungătură, sf.; - inlungesc, ii, it, i, yb. 3.=lungesc.
îndelung, ai, at, a, yb. 1; indelungesc, ii, it, i, yb. 3.=langesc.
prelungesc, ii, it, i, yb. 3; L. perlongare pour prdongare; it
prolimgare; esp.port. pifolongar; ccU. perlongar, prolongar; prav.
perlongar, perlonjar, prolonguar; fr. prolonger; - prelungire^ sf.
prdungitor, adj., subst., prolongeant, celui qui prolonge; - pre-
lungiturăj sf. prolongement, &c.

Lungoare, s. v. lănced. — Luni, s. v. lună.

Luntre, sf. canot, barque, nacelle, esquif, gondole; L. linter,
lintris; ngr. Xovrga grande fregate; alb. Ijoundre bac, barque:
ture londra gabare; a se face luntre şi punte aller contre vent
et m2kT6e; ' luntrar, luntraş, sm., L. liitrarius; batelier, bacho-
teur, gondolier, canotier ; - luntrişoară, luntriră, sf. dim. ; - lun-
trăresc, ii, it, i, yb. 3; conduire une nacelle, aller en nacelle:
(y. Con. P. 277) ; - Iwntrănre, sf.

Lup, sm., L. lupus; it. lupo; esp. port. lobo; cat. Uob; prov.
lup, lop; vfr. leu; nfr. loup; - lupan, adj., comme im loup, au
poil de loup; vacă lupana yache au poil de loup; - lupare, sf.,
'^ L. luparis, e, loupe (tumeur); ngr. lovfiTtowccQi ; - lupesc,
adj., it. lupesco ; foame lupească faim dăyorante; - lupeşte, adv.,

I. Luptă — Macin. 151

«

en lonp; - lupoaCy lupoaică, sf. louve; - lupoiu, sm. grand loup.
lupuşoTj sm. louyeteau.

Luptă y sf. latte, combat, lice, joute, conflit, rencontre, en-
gagement, prise; L. lucta; it lutta, lotta; esp, Incha; port Iuta;
vccU. luyta, lluyta; prov. luclia, locha, loita; vfr. luite, loite;
nfr. lutte; - lupt, ai, at, a, vb. 1; L. luctari; it. (Inttare), lottare;
esp. luchar; port. lutar; vcat lluytar; prov. luchar, lochar, loitar;
fr. Intter; alb. lâtoig; Ijouftoig, IjSftoig, Ijiftoig; - luptacitu, sm.
lutteur; - luptare, sf.; - lupta§, sm. lutteur; - luptat, sm., L.
luctatus; Intte; -luptător, adj., subst., L. luctatorius, luctator;
t^. lottatore ; esp. luchador ; port. lutador ; prov. luchador, loi-
tador; - luptătură, sL lutte.

Lustru, sm. lustre, briliant, poli, vemis, brunissure, laque;
L. lustrum; it. lustro; esp. port. fr. lustre; pol. lustr; - lustruesc,
ii, it, i, vb. 3; lustrer, glacer, polir, vernir, fourbir; L. lustrare;
it. lustrare ; esp. port. lustrar ; fr. lustrer ; - histrueală, sf. polis-
sure, vemissure; - lustruire, sf.; - lustruitor, adj., subst., lustrant,
Instreur; - lustruitură, sf., it. lustratura.

Lut, sm. terre grasse, terre argileuse; L. lutum; it. loto,
luto; esp. port. lodo; cat. Hot; prov. lot; fr. lut; aiR). Ijeth.
lutărie, sf. fosse d'ou Ton tire la terre glaise; - lutişor, sm.
dim.; lutişor galhăn, terra citri; * lutos, adj., L. lutosus; it.
lotoso, lutoso; esp. port lodoso; cai. Uotos; prov. lutos; - lu-
tuesc, ii, it, i, vb. 3; enduire, boucher avec de Targile;' L.
lutare; it. lotare, lutare; - lutuire, sf.

M

Ma, conj. y. mai. Micău, s. y. matcă.

Măcelar, sm. boucher; L. macellarius; U. macellaro, macel-
lajo; prov. mazelier, mazeller; ngr. fjuxxeilccQrjg; - măcelăresc,
adj., en boucher, comme un boucher; - măcelăresc, ii, it, i, vb. 3;
massacrer, tuer, ^gorger; it macellare; prov. mazellar; ngr.
lioxsllsvaty fiaxeXlevyco; - măcelărie, sf. boucherie, massacre,
carnage, tuerie; alb. makjelji; ngr. fjuxxeklstov ; - măcelărire, sf.
boucherie.

Macin, ai, at, a, vb. 1; moudre, triturer, broyer, 6craser;
^' măcinare; du L. machina instrument artificid; a se măcina

152 I. Mădacă— Mai.

se moadie, se rMînre en pondre, tomber en efflorescence; - mă-
cimarey si, mâcrnaf. snu. tmdcimiŞj sm. action de mondre; - tnâd-
măiory adj., sabst, monlant, celui qui moiid; ii. macinatore.
wfOemăiurdy sf. moâture, tritnratioii; it madnatura.

IHcnci, sf. massae, assomoir, maillet ; rpg. massaca, mas-
sua; /r. massoe; pic. nuidmqiie; n^. futr^ovxa; nsl. serbe ma-
Ciiga; poL maczi^a, maczuska; cfr. e$p. maznca glaieul, iris, it
masza, mazzo, e$p. maza, mazo, part. mâţa, mato, cat, massa.
prav. massa, mâţa, /r. masse, ngr. parCa — de mateaj primitif
perdu de matedoj instroment pour enfonoer en terre (Plin. 17,
18, 29); pănd mi se face măciucă Ies cheyenx me dressent k
la tete, mes cheyenx se herissent; - măduliej sf. pommeau, pom-
mette, pomme, tete; cfir. U. mazzochio, mazzolino, esp. mazorca,
pori. masaroca pelote; pol. macznszki, pL (de macznszka) tek
de semettce; - mădueoSy adj., nonenx = it. mazzocchiuto; - mă-
ducufă, sf. petite massue.

Micrif, sm. oseiUe; d'nne forme * L. rumaciceus, transpose
en macriceus dn L. mmexy icis; esp. romaza = rom acea; fnăcriş
de spin Berberis Tulgaris ; - măerişor, sm., Oxalis; Rnmex ace-
tosella.

Macra, adj., L. macer, era, crum; it macro, magro; esp.
port. magro; cat. magre; prov. magre, maygre; /r. maigre.
măcrime, sf. maigreur ; - măcri§or, adj., it. ms^eciuolo; maigrelet.

Midui, s. Y. miez.

Migheran, sm., it. majorana, maggiorana; vesp. majorana,
mejorana; port. maiorana, mangerona; proi?. majorana ; vfr.ma-
rone; ta/r. marjolaine; fihall. meigramme; PihaU. bav. maigram,
majoran; angl. marjoram; serbe mejeran; tisl. majuran, maău-
rana; russe majoran'E, majeran'E; pd. majeran; magy. majorănna:
ngr. fjuxr^ovgdva; tontes ces formes sont d^figur^es du L. ama-
racus, {dfuxQaxog) origanum majorana, en y melant d'une ma-
niere confuse major — major anus (majorinus).

Măgură, sf. hauteur, colline, montagne boisâe; peut-etre du
L. macula tache; it. macola, macehia ta^he, haie, broussaiUes,
haUier, taillis; cat esp. port. prov. macula ta^he; esp. port.
mancha (pour mac%a) tache, taillis -, port. magoa tache, chagrin;
fr. macule; une autre forme du L. mamla est: it. maglia, cai,
esp. malla, port. malha, prov. malha, malla, mailla, fr. maille;
pour le mot rom. cfr. pol. magora une certaine pârtie des Cai-
pathes; cech. mahura (v. Mikl. SI. E. 30).

Mai, ma, adv., part.; plus, dayantage, encore, â peu de
chose prds, ^ peu preş, presque, tant6t; du L. magis; it mair

I. Mai— Maine. 153

ma; vesp, part, mais; nesp, porL mas; cat. may; prov. mais,
mai, mas 9 ma, fr. mais; alb. m$, mb&, m&, adv.; it. ma, esp.
port, mas, /r. mais, ram. ma, aussi cow/, adversative = L. sed,
en BL. .$6c2 magis pour 9e(2 potius; au liou de ^ad nto^is on
a fini par dire magis toat court; Vesp. mas, i>ar^. mais, ^ram.
mai, a2&. mS, sert aussi k former la comparaison: mai bun meil-
leor; eel mai bun, port, o mais bom, le meilleur; le pt russe
maj aliquanto et le bulg. maj /!?r6 sent pris du rom., ou mat
a aussi cette acception: mai s'au făcut cela 3*est fait presque,
a peu pres; mai — wM;ji= magis — magis, presque; mai că presque.
numai, adv., seulement, simplement, que, purement, uniquement,
tout, tout autant; du L. non magis =mo(2o, tantum, solum; mil.
noma, domă; bresc. tirol. it. venit, noma; crem. numa; pi6m.
Qume; esp. no mas, no mas de; vfr. ne — mais; numai că en
cas que; numai ce ne — que; numai să pourvu que; numai de
cat, (litt. non magis de quanto), de prime abord, tout de suite,
a Tinstant, absolument ; nu numai . . . ce incă non seulement —
mais encore; numai şi numai purement et uniquement, simple-
ment, tout sec, toute seche; nu numai că nu tant s*en faut que.

Mai, sm., L. majus; it. maggio; esp. mayo; port maio,
mayo; cat mai; prov. mai, may; fr. mai; alb. maij.

Măiestru, maistru, meşter, sm., L. magister, tri; it maestro,
mastro; vesp. mestre, mestro; nesp. maestre, maestro; 'port.
mestre; vcat. maestre,' maistre; wm^. mestre; prov. magestre,
măiestre, maestre, maistre, mestre; vfr. maistre; nfr. maître,
(maistre); aH>. mjeştrg; vst maistorx, masters; serbe nsl. majstor,
meştar; bulg. majstor; pt. russe mystr, majstr, majster; russe
maşteri; pol. majster, mistrz; cech. mistr; mugy. meşter; ngr.
futtffTQog, fmaroQag; vhaU. meistar; mJiall. nhali. meister;
angl master; - măiestre, sf., măiestreU, pi., * L. magistrella;
surtout le pi. est employ^ dans Tacception de fees c. -ă-d. /ew-
mes habiles, maîtresses en tout, (v. Pan. P. V. 3. 139) ; - măie^
strie, sf. maîtrise, art, habilet^, adresse; L. magisteriura; it.
maestria, {vit. maesterio, maestero); cat vesp. mestria; nesp.
maestria; prov. majestria, maestria, mayestria; pol. majsterya;
^l mestrija; - măiestros, adj, de maître, avec art, ing^nieux.
măiestresc, ii, it, i, vb. 3; travailler avec art, fabriquer artiste-
Dient, inventer, dăcouvrir, t'rouver par son industrie; - măiestrire,
sf. action de travailler avec art, &c.; - meşter şug, sf. metier;
^y. mesterseg; de mSme măiestru, maistru, meşter ne pro-
cedent pas direct, du latin.

Maine, măinî, adv., demain; L. mane; it. mane; vesp, man;

154 I. Maia— M2ii.

prxw. man, ma; vfr. main; cUb. manghjes; U. dimani, domani,
cai. demâ, prov. deman, demâ, /r. demain = de mane; esp.
manana, port, a manha, a manhâa; măine demineaţă demain
matin; ziaa de măine le jour de demain, le lendemain; - poi-
mâine, L. post mane; it posdomane, posdomani, dopo dimaiii;
esp. despues de manana; port, depois de manhâ; fr. apres de-
main; prov. sobredeman, sobredema (super de mane); - r^poi-
măine =L. re — ex — post mane, le surlendemain; - măinec, mă-
nee, ai, at, a, vb. 1; etre matin, se lever de grand matin; L.
manicare (Ynlg. Lnc. 21, 38; Ângastin. quaest. 46. in lib. judic.
9, 32. 33; Schol. Juven. 5, 79); e^j?. mananear; cdb. mSnghoig,
mounghoig; a se măineca etre matinal; - măinecare, mănecare,
sf.; rugăciunea măinecărei matines; - măinecat, mănecai, sm.,
măinecate, pi. f., action de se lever de bon matin; pre măine-
coite de tres bon matin, ă Tanbe de jonr; - demineaţă (dimi-
neaţă)^ sf., d'un type L. de manitia pour nmtutina se. hora;
istr. domerece; it. mattino, mattina; cat. prov. maţi; fr. matin,
matines (pi.), matinee; demineaţă, it. di mattina, la mattina;
de demineaţă dăs le matin; des {=de ex) demineaţă de bon
matin ; - deminidoară, sf. petit bon matin, petite bonne matinee.

Maiu , sm., maiuri, pi. £., maillet, mailloche, batte, battoir,
chassoir, pile, hie; L. malleus; it. maglio; esp. port, malho; cai.
mali; prov. malh, maill, mal; fr. mail; croate serbe malj, malja.
măie, sf., măide, pi., lissoir; - măiug (maiag), sm. maillet; nsl.
serbe maljuga.

Malaiu, (mălaiu), s. v. meiu.

Mamă, nmmă, sf., L. mamma; it. manmia; esp. mamă,
m&ma; port, maman, mama, mamma; fr. maman; nsl. serbe
russe mama; ma^y. mama; ngr. fidfjux; alb. memmS; - mămesc,
mumesc, adj., maternei; - mămeşte, mumeşte, adv., matemelle*
ment; - mămtică, sf. dim., russe m&menjksk^ manmika, mămuşka.
mămuliţăy mămuşoară, mămuţă, sf. dim. ; (it. mamuccia; nsl. serbe
mămica).

Măn (mâriu), masei, mas, măn^, vb. 2; rester, passer la nuit
quelque part; L. maneo, mansi, .mansum, 6re; vit. mânere; alb.
mSnoig; [pour Vunique acception du mot rom. cfr. Cic. Att. 4.
18 extr.: „quo die ad me venies, tu, si me amas, apud me
cum tuis maneasJ^^ - măm^e, sf.; - mxis, sm. couch^e; cfr.
cat. prov. mas, vfr. mas, mez=sL. mansio; - rSmăn (rgmăiu),
masei, mas, măn6, vb. 2; rester, sojourner, demeurer, tenir, per-
s6v6rer; L. remanere; it. rimanere, esp. port. remanecer; prov.
reman^r, remainer, remandre, romanre; rom. d. Qr. rumaner;

L Mană— Mftnă. 155

r^ăi cu Dumneeău! it, rimanti con Dio ! a rdmăne pre cineva
la o prinsoare gagner un pari sur q.; - r&năitor (pour remâr-
nător)^ adj., restant, demeurant; - rămânere, sf.; - rămas, sm.,
U. rimase; ^tat de rester, de demeurer; reste, restant, gage,
gageure, pari; a se prinde pre r^as faire un pari; a da rămas
pre cineva gagner un pari sur q.; - rămăşiţă, sf. reste, restant,
reliquat, surplus, r^sidu, debris, arriăr^; cfr. i^. rimasuglio, esp.
remasaja, prov. remazilha; - rămăşag^ sm., rămăşaguri, pi. f.,
gage, gageure, pari; a face, a pune rămăşag, gager, parier.
rSmăfesc, rămă.^luesc, ii, it, i, vb. 3. r6fl.; a se— gager, parier.
r&măşire, rămăşluire, sf.

Mană, sf. manne, nielle; L. manna {^wa)\ hebreu man;
U. manna; esp. port mana; prov. manna, mana; fr. manne;
nsl. serbe mana; russe pol. magy, manna; bulg. man% widle;
mană re nielle, charbucle.

Mană, sf., L. manus; istr. mera; vit. mana; nit. esp. mano;
port. mao; cat. ma; prov. man, ma; fr. main; latul manei le
plat de la main; dosul manei le revers de la main; de toată
mană de toutes sortes; a fi in de mână, L. ad manum esse;
a vinde de la mană, de a mană vendre de la main ; o mană
de oameni une poign^e d'hommes; - măner, sm. manche, cMsse,
toumoir, poign^er * L. manarius pour manuarius, a, um; it.
maniero, esp. manero, prov. manier, mâner, mainier, adj. ce
qu^on porte ă la main; - mănişoară, mănuţă, sf., {it. manuzza,
manuccia); petite main; - măm)8, adj. abondant, fructueux, fer-
tile, (quasi plena mânu); it. manoso maniable, souple; - mă-
noşie, sf. fertility, abondance; - mănică, sf., istr. măreka; L.
manica ; it mânica, mănico ; esp. port. manga, mango ; cat. ma-
nega; prov. mangg, mangua, mancha, marga, margue; /V. ma-
nique, manche, m. & f.; aJb. mSnge, manga; ngr. fjuxvixa, fuivi/tCce
manche, f., fuxvixi manche, m.; - mănicar, sm. manchon; L.
manicarium =• it manicotto , esp. port, manguito, prov. manco,
fr. manchon ; - mănicuţă, sf. = it manichetto , fr. manchette,
w^n fjuxvixdxi; - mănunchiu, sm., mănunchiurij pi. f., manche,
anse, poign6e, faisceau, trousseau, botte, paquet, cahier, trousse,
krochet, bouquet ; L. maniculum (manicula), manuclum pour ma-
niptHus, manupidus; esp. manojo (mranuculum); manilla, manija
(manicula) ; port, manolho (manuculum) ; manilha (manicula).
mâmmchiaş, mănunchieş, mănunchior, sm. dim.; - mănuşă, sf.
manche, manique, anse, poign^e, gant; BL. manucium, mani-
cium (gant); cfr. it mancia pourboire c.-k-d. pour.les gants.
mănuşar, mănuşer, sm. gantier; - mănuşărie, sf. ganterie, fa-

1

156 I. Mane— Manie.

brique de gants; - mânuşiţă, sf. ansette, gantelet, petit gant.
indemănătic, adj., (de in— de— mână); commode (a la main), op-
portun, k toutes mains, capable, habile, ing^nieux, d^li^, d^ourdi,
Ieste, officieux; - indemănez, ai, at, a, vb. 1; prater la main, mana-
ger, procurer, rendre service; - îndemânare, sf. dexterity, intel-
ligence, opportunity, facilita; - indemânăfor, adj., subst., pre-
tant la main, &c.

Mane, adj., d^fectueux, imparfait, vicieux; L. mancus, a, mn;
it. cat. esp. port, manco, prov. vfr. mane, adj.; nfr. manquer,
yb., manque, s., manehot, adj.; alb. menghout, manghout; nsl
manjkav; serhe manjcav; vacă manca vache ^ laquelle il man-
que une tette.

Mane, mănvnc, (pour mânuc, manic avee n intercala), măn-
cai, măneat, manca, vb. 1; manger, d^vorer, rogner, eonsommer,
mordre sur qeh., d^manger, picoter, d^gravoyer (de Teau); istr.
munca; L. mandueare; it. manueare, manieare, mangiare; vport
manjar; prov. manjar, manjuiar; vfr. manner, menjar, menjier,
manjuer (mandueare, mandcuare); limous. mindza; norm, moii-
jouer, manjusser; nfr. manger; - măncădos, adj., mangeur, gour-
mand, goulu, glouton, goinfre, \OTB,ce ; - tnăncăcioşie , sf. glou-
tonnerie, goinfrade, gommandise, voracity ; - mâncare, sf., it-
manieare, mangiare; esp. port, manjar, fr. manger; a da de
măncare donner k manger; - mâncat, sm. manga, manger; - man-
cărime, sf. d^mangeaison, fourmillement, picotement; - mâncător j
adj., subst, L. manducatorius, manducator ; it. manicatore, man-
giatore; cat. menjador; prov. manjador, mangador, manjaire; fr-
mangeur; - mâncătorie, sf. concussion, depredation, exaction,
pillerie, prevarication; it. mangieria, mangeria; esp. famil. man-
ducatoria; fr. famil. mangerie; - măncătorime, sf. gloutonnerie.
măncătură, sf., it. mangiatura ; prov. mandachura; goinfrerie,
rognure; mangeure (des vers); d^gravoiement, fondriere, ravine,
ravin; - măncău, sm. = L. manduco, onis; it. mangione; mangeur,
gourmand, glouton, mâcheur.

Manie, sf. colere, courroux, fiel, venin, ressentiment ; L.
mania (fAcevta); it. cat. esp. port. prov. mania; fr. manie; ngr.
fiavfa; alb. m6nie, m6ri; - mănios, adj., L. maniosus; colere,
furieux; a fi mănios asupra cuiva en vouloir â. q.; - mănYu, ai,
at, a, vb. 1; mettre en colere, irriter, fâeher; it. smaniare; ngr.
fiavi^(o^ (AaCvofiai ; a se mania se mettre en colere ; - măniare,
maniere, sf.; - mantelor, adj., fâchant, inîtant; - desmănYu, ai,
at, a, vb. 1 ; apaiser, adoucir, calmer ; a se desmănia se defâcher.
desmâniere, sf.

I. Manin — Mărced. 157

Manin, adj., (pop. namU); tr^s- grand, colossal, Enorme;
du L. immaiiis, e, (inmanis transpose en manin); it immane.
Mantică, sf. beurre de lait de brebis, beurre de firomage de
brebis; esp. manteca, port, manteiga, cat. mantega beurre, sain-
doux; neap, mantec beurre de lait de brebis, sic. pârtie grasse
iu frontage; it. manteca onguent, pommade; măntaco, mântice
soufflet; tons ces vocables se rattachent an L. mantica besace,
porfe-manteau ; le beurre ainsi que VhuUe se mettent encore
aujourd'hui chez les penples orientaux dans des outres^ surtout
de peau de chevre — de vache meme; cela a dâ âtre le cas depuis
les temps les plus recules e\, on a donne ă la suite le nom du
contenant au contenu; cfr. sic. forma, it. formaggio, fr. fromage
de forma, parce qu'on fait le fromage dans une forme.

Mifiz, ă, s. m. & f., poulain, bidet, pouliche; it. manso,
manzo bouviUon, manza vcu^he; comasc. trient. manza jeune vache;
it. esp. port, manso, prov. mans apprivoise; esp. manso mouton
hMier, boeuf porte-clochette; alb. mSs, mas, m6zS, mazS potdatn,
potdiche; tons ces mots sont ^court^s du L. mansuetus, a, um,
(mansues de manus) apprivoise (ă la main) ; - mănzar, adj., oae
mănzară brebis ă lait; (v. Ur. 2. 273); - mă/nzărar, sm. berger,

(y. Alex. Bal. 2. 81); L. mansuetarius dompteur d'animaux\ esp.

mansero conducteur du taureau, du mouton belier, &c.; - mănzat,

adj., subst., seyr^, jeune boeuf, jeune vache; it. manzotta, ngr.

lucvr^era jeune vadie; - mănzăţie, sf. sevrage; (v. Jon. Cal. 2).

mănzoc, sm. poulain (male) d'un an et plus, bidet; - mânzvdeţ,

sm. petit poulain; - mănzesc, ii, it, i, vb. 3. r^fi. ^ a se mănzi

etre en chaleur (des juments); - mănzire, sf.

Mărăcine (mărăciune), sf. ^pine, aub^pine; peut-etre du L.

marra hone pour extirper des broussaUles, des epines\ cfr. it.

marra houe-, marruca, marrucajo ephve, broussaUles ; alb. mouris-

zi epine noire; - mărădniş, sm. ^pinaie, ăpiniere; - mărădnos,

adj. ^pineux.

Mărar, sm. aneth; L. marathrum, (jidQa&Qov^ fxaQa&ov);

ngr. fuxQa^Qoi*^ fidXa^Qov fenouil; alb. maraig anis; morăts fenouU;

[la forme molotru fenouil, mâilot est du vsl. molotrL foeniculum],

mărăraş, sm. dim., aussi Phelandrium.

Mărced^ adj., fl^tri, fan^, molasse, mou ; L. marcidus, a, um ;

it. marcido, marcio; esp. marcido, marchito (dim.); vcat. prov.

marcit; port, murcho (de murddus); - marţ, sm. capot, d6vole;

it marcio, magy. macs, nhall. matsch (aussi du L. marcidus);

a face pre dneva marţ faire capot; a fi murt 6tre capot, faire

la d6vole; - mărcezesc^ ii, it, i, vb. 3; fl^trir, faner, mollir; L,

leo L Ma5*— MaUsă.

taaOe: detail: fm ^m.nnUml^ at de mmăwnmlmt en dătafl, parti-
CBlMemenu senipaI«M»niie&t: - aniraiilnc; it it, i, yb. 8.=
wliimh II tfr. U. unraîncure. pnyr. amcniidar. amennzar, fr.

(measâk. >1 m^:^. pL table, icpas. banquet, festin;
L. Masa: «/. mensa im^sal: ^jB.^vff.meaa: /Mn»r. mensa; trsl. russe
eedk./Mrf. misa. /^. rM.!!s^ mr^ka. fiPk. misonre patina; nd. miza
mtensax p^vÂ. m^: rA'i*T. measw mias: fainii de masă nappe; - fnâ-
sotM. sm. nappe: |t. M. M. C 6*)l: oIIk mesale: ngr. tMsv^aJUcv,
mntooÂM^. fB. CJ: - m*,.<»ir^ sm. moinisier; L. mensarins; - mă-
sariid, sm. nappe. iL. B.I: - mtU^^fOM. shl conYiTO, invite.
mAsiVaewnl. mA<^s»M9nu m*Uiri*Mrâ. mdsmfa. sL petite table, ta-
blet!^

Misilar, sm. le mois de la moissm, le mois d*Aout; d'un
^pe * L. tmessuIarMs poor tmessMarÎMS de messis; vfr, mois
de raessons tmensis m^ssionam: [dans one Ckromique neapoL chez
MuraL ant it. YI. 711. 724. 747« jkc le mois de JuiUet est nomme
pdo messoro. c.-a-d. JmiUet de la m*Âsso9i^ t. IKex D. 2. 342].

■aaour, sm. coehon male cbâtre: L. mascolns, a, urn, i^.
masoolo, mascbio. resp, maselo: eat. pror. rfr, masde, nfr. male
(masle), aR. maşkonly, maşke mtUei sard, mascn bSier; cfr.
esp. manano, port, marram, marrao codum. codum de lait,
omL maira helier de mas, maris; - măscaraş. sm. petit coehon
male ehâtr^; - mascuroiHy sm. gros — grand coehon m&le châtr^.
mdseuroaica. sf. lare; (t. Stam. Diet.)

Măs^ sf., masele, pL. dent mâcheliere, dent molaire; L.
maiilla, (mascilla) ponr marinaris detăs; it mascella (mascel-
lare); esp. mejilla: pror. maisseUa. maisella, mayselha, maichela;
f/r. maisseUe, masseUe, macel; fr. mâcheliere (tnaxiUaris).
măsălăry snL, L. maxiUaris, e: dentaire: Hf^oseifamus niger;
măsâlărijăj sf., ideuL

Masară, sf., L. mensnra; i>. misnra; cat. esp. port, mesnra;
prov. mensnra, mesnra; fr. mesnre; alb. mere, mase, mat£.
■lăsur, (măsor)^ ai, at, a, yb. 1; L. mensnrare; it. misnrare;
eat. esp. port. prov. mesnrar: fr. mesurer; alb. mas, mat, mbas.
măsurare J sf., măsurărit sm., măsurat j sm. mesnrage; - măsu-
rător ^ adj., snbst., it misnratore; - măsurătoare, sf. mesnrage,
annage, brassage, toise; - măsurăturăy sf. mesnrage; - tnăstmţăj
si petite mesnre; - măsori^e, sf. mesnrage; - amăsurat, adj.,
mesnra, modere, conforme, proportionn^; cfr. prov. amesnrar.

Matasă, (măta^ă) sf., matăşi et mătăsuri, pL; soie; le pi.
soierie; L. metaxa, mataxa {pera^ay fjuha^a); it matassa; Mt,

I. Matcă— Mer. 161

esp. madexa; part, madeixa; prov. madaisa; vfr. madaise; nfr,
matasse; alb. mandafş; magy. matasz; - mătăsar, sm. ouyrier en
soie, en soierie, n^gociant en soie, en soierie; L. metaxarius; ngr.
neitt^ccQiog (D. C); - mătăsârie, sf. soierie; - mătăsos, adj., soyeux.

Matcă, sf. batte-ă-beurre, batte ; - măcău, (pour mătcău) sm.,
baton; cfr. vfr. macque le gros bout cCun baton, nfr. macque
instrument pour briser le chanvre; dial, du Hainaut maque
baton qui a tine bmde au bout; macque la pârtie du fUau qui
frappe le ble; maquet instrument de bois avec lequd on ehisse
la boule appelăe choulet; maca nom du martinet dans les usines
metaUurgiques; wall, maclott massue\ Torigine de tous ces mots
est obscitre; cfr. L. mactare = caedere, ferire (v. Diez D. 1. 258;
Sch. D. 207; Diet. D. Goth. 2. 58).

Materie, sf. matiere, 4toffe; L. materia, materies; it. cat.
esp, port, materia; prov. materia, madeira; fr. matiăre; pol.
materya, russe materija matiere, etoffe; materie de lănă, de
mâtasă etoffe en laine, en soie.

Mătrfce, sf. colique, tranchăes, matricaire, pari^taire; L.
matrix, icis; it. matrice, esp. port, matriz; /V. matrice; cfr.nd.
serbe materica, matiemica matrix, hysteria.

Mătrăgună (măndrăgună, nădrăgulă), sf., Atropa bella-
donna; L. mandragoras; (jjuxvaQoyoQag) ; it. mandragola; cat.
esp. port prov. mandragora; russe mandragorB; magy. nadra-
gulya; ngr. tiaviqayoQa.

Medior, adj., Mădua, s.. Mădular, s., v. miez.

Meiu, sm. meiuri, pi. f ., L. milium ; it. miglio ; esp. mijo ;
port, milho; cat. mill; prov. mil, meilh; fr. mil; millet (dim.);
olh. melj; meiu păsăresc Lithospermum; gr^mil; - meişte, sf.
miil^rine;- mălaîu, sm., mălaiuri, pi. f., millet, mais, farine de
millet, de mais, tourteau de graines de chanvre, de lin, &c. ; du
L. miliarius, a, um; cfr. fr. miliasse {=milia,ceus), bouiUie de
farine de mats; milica ble barbu, sorte de millet; it. melica,
meliga, venit, melega, esp. melica ble satrasin; pt. russe maiaj
pokh de moA^', nmgy. malay, mal^ gateau de farine de mais,
^^is; esp. mijo, port, milho millet & mais;''mălăoiu, sm. tour-
teau de graines de chanvre, de lin; aussi Cistus Helianthemum.
inălăier, sm. vendeur de farine de maiis.

Măr, sm», meri, pi., L. malum (fjualov) ; it mala ; alb. mol&.
^erar, sm. vendeur de pommes; - m^ret, sm., it. meleto; pom-
meraie ; - merişor, sm. petit pommier, petite pomme ; aussi
fyrdla media; Buxum; - merişoară, sf., Vaccinium myrtillus;
airelle rouge.

11

162 L Marea— IGc.

ly ă, i, e, idj^ ady.y por, toot, seol, (surtout om fig.)y
non mterrompu, oontiiniel, eontinu, oontinadlemeiit; d*imefonne
* L. mereHS^=merus; it. esp. part mero; eat mer; prav. mer,
mier; (y. Ur. 1. 186, 188; Alex. P. 26); - mereuly adj., adv.,
dim. doucement, Ac

Merg, mersei, mers, merge, vb. 2; aller, marcher, passer,
pousser, condnire {chemin), aTanoer, progresser, rendre, manoeuyrer,
tirer; L. merge, onergo, si, simii, Sre, proceder; it merg^fe,
emergere; eq». emergir; roo^. emergir; prav. emerger; fr. ^merger
(seuL le part, emergent); oM^. mSrgoig fâaigne, mfirgonem je
mf Soigne; a merge pre jos aller k pied ; mergi de la mine, cUth,
mirgoou meje, ăloigne toi de moi; a merge bine aller bien, pro-
fiter; - mergător^ adj., subst., marchant, allant, &c.;- mergător
inainte prM^cessemr; - mergere, sf., merSy sm. allure, marcher,
train de marche, marche, d-marche; - merset, sm. allmre, train.
mersetură, sf., alb. mSrgoara; allm^ ftc

Merinda, sf., L. merenda; it port merenda; esp. merienda;
ngr. fMSQsvâa; usit^ seul. au pL merinde victuaiUes, provisions.
merindez, amerindejSy ai, at, a, Tb. 1; approvisionner, £Eure des
provisions, manger (v. M. M. C. 107= mazier des animaux; cfr.
Enn. ap. Paul Diac. p. 59, Cyprio bovi merendam); L. meren-
dare; istr. merinda; it merendare; esp. port. merendar; ngr.
fUQevâit^»; - merindare, amerindare, sf.

Mestec, ai, at, a, vb. 1; mâcher, meler, remuer, mâanger,
brouiller, bouleverser, L. masticare (fuamx^w); it. masticare;
esp. port masticar, mastigar, mascar ; cat. mast^ar, prav. mas-
tegar, maschar, machar; fr. mâcher (mascher); rom. d. Or.
mastiar; - mestecare, sf.; - mesiecător, adj., subst, it. masticatore;
mâchant, mâcheur, &c.; - mestecătură, sf., it masticatura; ma-
stication, mâange, &c.; - amestec, ai, at, a, vb. 1; v. mestec.

Mefter, meşterşug, s. v. maistru.

Meu (mieu), mea, mei, mele, pron. poss.; L. meus, mesţ
mei, meae;- it. mio, mia, miei, mie; esp. mio, mia, mios, mias;
port. meu, minha, meos, minhas; prov. mieus (meus), mia
(mieua, ma, mi), miei, mias ; vfr. mes, ma, mei, mes ; nfr. mon,
ma, mes; fratele ineti= firater iile meus; oi meu frate=iD6
meus firater.

Mic, mică, mici, adj., petit, menu, mince, modique; du L. mica
parceUe; it. mica, miga, part. = rien ; esp. miga, nport mieha
miette; vport. miga rien; vcat mica, prov. mica, mia, miga, minga,
mingua, minja, micha mie, nUche, point, pas; fr. miche morceau
de pain ; particule ne-mie = pas, point ; - mic de ani jeune ; - micugor

I. Mie— Mfe. 188

(micşor), micutd, nUcuţ, mUitdf mitiiduff miHtie, mUUicuf, in^df
(niţel), adj. dim.; cfir. L. micidus, it. miccino, miccinino, micci*
chino, micolino ; fr. miocbe; - nemic, fdmie, nemică^ nimica^ sm. & f.,
nemicariy pi. 1, du L. ne — mica=ni%t{ (ne-hilum); vfr. ne — mie;
woiU. ni — mic; rien, gontte, minuţie, n^ant, nullity ; Martial dit:
.^non est in tanto eorpore mica saUs^^; [cfr. mil. nagot, ram. d. Or.
nagat, migatta, fr. ne voir &c. - gautte du L. nan gutta]; de nemică
nnl, vil, futile, firiyole; esp. de poca miga depeu d^impartance; om
de nemică homme de n^ant, vaurien, miserable; hicru de ne-
mică una chose de rien, une niaiserie, une mis^re; - micesc, ii,
it, i, Yb. 3; rapetisser; - micie, sf., micime^ sf. petitesse; - micire,
sf.; - micnicesc, ii, it, i, vb. 3; rapetisser; - micnidre, sf.
micfurez, (mic^rejs^), ai, at, a, Tb. 1; * L. mieuciolare; rapetis-
ser, amoindrir, diminuer, baisser, restreindre, modifier, mitiger,
rabattre, d^croître, r^dnire, reformer, relftcher, ravaler, d^cboir.
micşurarcy sf.; - micşurăfixtCj sf. petitesse, modicit^, t^nuit^,
exiguity, inferiority, vilet^; - micşurător, adj., rapetissant, &c.
micşurăturăy sf. diminution, amoindrissement ; - micşurimey sf.
petitesse, modicit^, &c.; - dimic (dumic)^ adj. = de mica; petit;
(v. Alei. BaL 1. 36. 37);- dimic, (^dumic), ai, at, a, vb. 1; *L. de—
micare; br^siUer, ^mier, ^mietter, briser, casser; vesp. dimigar
amoindrir; esp. port migâr hrisiUer, emier;fr. ^mier, ^mietter (^ex'^
micare) ; - dimicare, sf. ; - dimicat, sm., idem ; morceau, mouillette,
potagedefromage; cfr. it. micca pottage, jus; - dimicătura, sf. ac-
tion d'^mietter, &c.; - sdrumic (pour sdumic^ ^imic), ai, at, a, Tb. 1;
*L. ei — de — micare; 6mier, 4mietter, br&iUer, briser, morceller;
wfp. desmigar, desmigajar (* de-ex^micare , de-ex-miadare)
hresiUer; - sdrumicar, sm. miette, petit morceau; - sdrumicarCt
sf., - sărumicător, adj., ămiettant; vesp. desmigajador; - sdru-
micăturăf sf., vesp. desmigajadura ; - smicur, ai, at, a, vb. 1;
*L. ex — miculare, (micula, lomb. bresc. migola); 6mier, ămietter,
br&iller, morceler, r^duire en petit, ^grener; - smicurare, sf.
nimicesc, nimicnicesc, ii, it, i, vb. 3; annihiler, an^antir, d4-
tniire, neutraliser, avilir, annular, r^silier; a se nimici, nimic-
^ s'an^ntir, s^^vanouir; - nimide, nimicnicie, sf., annihilation,
aimidation, n^ant, nuUit^, frivolity, vide; - nimicire, nimicnicire,
sf.; - nimicitor, nimicnidtor, adj., subst., an^antissant, &c.

Mie, mi, îmi, dat. du pron. pers., L. mihi; it. a me, mi;

^. a mi, me; port. a mim, me; prov. a me, a mi, mi, me;

^f* a mi, me; nţr. ă moi, me; mie îmi place ă. moi ii me plait.

Mfe, num^r., mii, pi., L. miile, millia; it. miile, mila; cat.

^' port. mii; prov. mii, mils, milia, melia; vfr. mii, milie;

164 I. Miel— Miez.

nfr. mii, miile; alb, mije, memijS; - mfele (al), mia (a) =L.
iUe millesimiis iile, illa millesima illa; le, la millieme; - mila,
sf., it, miglio; pi. miglia; cat, esp, milla; port. milha; prov,
milha, milla; fr, miile; alb, mill; vsl, milja; serbe milja, milj;
pt russe myl'a; cech. mile; russe milja; jpoZ. mila; vJiaU. mîla,
milla; mhaU, mîle; nhall, meile; tous ces mots răpr^sentent le
L. millia=miZ{e passus\ - înmiit, adj., miile fois autant.

Miel (mniel pour nid, avec apharese de ag\ sm. agneau;
L. agnellus; (pa^ du vgr, ţxrjXov, comme Diez Gr, 1, 92, 841
croit) *^ t^^nmlje; it, agnello ; jpror. agnel, anhel; /r. agneau (agnel).
inîe(mieală), sf., mide, pi., (M. M.B. 32 mn^); L. agnella; U, aguella.
mieiţă, sf. agneau femeile; - midar, sm. berger^ gardien d'agneaux.
mielăre, sf., Agnus -castus, Vitex; - mielăriţă, sf. tique; - mieluş,
sm., miduşă, sf. * L. agnelluceus, a; agnelet; - mieluşd, sm.,
mieluşi, sf., L. agnicellus, a; - miduşor, sm., miduşoară, sf.,
"^ L. agniciolus, a, pour agnictdus; - miduţ, sm., midufă, sf.
♦ L. agnelluceus, a ; - mioară , sf. , * L. agniola ; brebis de deux
ans, (y. Alex. Bal. 1. 2); magy. millora, Hem; ^ mioricăf mio-
riţă, sf. dim., (v. M. M. C. 141; Alex. Bal. 1. 2.).

Miercuri, sf., du L. Mercurii se. dies; it, mercore; esp, mi^r-
coles; prov, mercres; it, mercoledi, (mercordî), prov. dimercres,
cat, dimecres, fr. mercredi de Mercurii dies, dies Mercurii.

Miere, sf., L. mei, mollis {/âsXi); it mele, miele; esp, miel;
part, prov, mei; fr. miel; alb, mjalte; mierea ursului Pulmo-
naria officinalis; - mierar, sm., L. mellarius; marchand de miel.
mieros, adj., L. mellosus ; e^, mieloso ; fr. mielleux ; - mieruţă,
miruţă, sf. dim., Anchusa officinalis ; (la fleur donne du mid aux
abeiUes),

Mierlă, sf., L. morula (merulus); it, merla, merlo; esp, merla,
merlo, mirla, mirlo; jpor^. merlo; fr. merle; alb, melSnjS, moulein.
mierlită, mierluţă, sf., dim.; - mierloiu, sm.=i^. merlone.

Miez, miază (pour miejsă — miează), miezi, mieze, adj., subst.,
du milieu, moyen, milieu, centre, coeur, noyau, trognon, moelle,
pulpe; L. medius, a, um; it mezzo; esp, medio; port, meio;
cat. medi; prov, meig, mieg, meg, meitz, mietz, mieiz, mei,
miei; vfr. mei; f^m. meie, moie,mie; rhfr. mi,- mie, s.? (=media)',
alb, mes, mejdis ; mieis de păine mie (de pain) ; miejs^ de nucă
cerneau; cu miez mofilleusement ; miezul zilei — miezul nopţii
midi — minuit; miază — zi, L. medius dies — meridies (pour medi—
dies) ; it. mezzodi, esp. mediodia, port. meiodia, cat, mitjdie,
prov. media, meidia, miegdia, miehdia, mieydia, fr, midi; amiază
(se. zi=ad mediam se. diem)^ midi; miază noapte, L. media nox,

I. MiUtar— Mîn. 165

it. mezza notte, esp. media noche, port, meia nocte, prav. meia
nnech, mieia nueh, vfr. mie nuit, nfr. minuit ; in miezul verii —
iernii an milieu, an coeur de I'^t^ — de I'hiver ; - mieeişor, sm.
petit milieu, petit noyaa, &c.; - miezos, adj., moelleux, charnu.
tnedior, adj., *L. mediolus; moyen de taille, d'âge (v. Alex. Bal.
2.82, 55.); - miduă, (măduă), m^diihă, măduvă (pour m&dulă)^
sf., L. medulla (dim. de media); it. midoUa, midoglia, midoUo,
miroUa; esp. medula, meollo; port. medulla, miolo; prov. me-
duUa^ mezola, mezolla, meola, melha, muelha, mezol, mezoU;
/r. moele (pour meoUe); alb. mele membre (cf. mMular); - m^uoSf
m^duvos (pour mMulos), adj., L. medullosus ; it. midoUoso ; esp.
meduloso, port. medulloso, prov. mezolhos ; fr. moelleux ; - m^-
duvuţă, sf. petite moelle; - medular, sm., modulări, pi. m., me-
dulare, pi. f. ; membre du corps et d'une corporation — sociăt^,
&c., L. medullaris, e; esp. medular; port. prov. medullar; fr.
mMuIIaire; - medularei, sm. petit membre; - m^dulăref, adj.,
membrana ; - m^dulăros, adj., membru; - mijloc, s. v. loc; - ju-
mătate, sf., L. dimidietas, atis; alb. gjiimSse, gjusmS; it. me-
dieta, metă, metate, metade, esp. mitad, port. metade, ca^. mey-
tat, prov. medietad, meitad, mitat, vfr. meited, moitiet, nfr.
moiti^, angl. mediety, moiety de medieta, atis;— pre Jumătate
^ moitie, ă. demi; - jumătăţesc, ii, it, i, vb. 3; partager par
înoiti^, en deux = L. dimidiare; it. dimezzare; esp. port. dimidiar.
jumătăţime, sf. moitie ; - jum^tăţire, sf . action de partager par
moitie; '- mjumătă|e8C, ii, it, i, vb. 3. v. jumătăţesc.

Militar, sm., L. militaris; it. militare; esp. port. militar;
fr. militaire; - militâresCy adj., militaire; - milităre^te, adv.,
militairement; - militărime, sf ^tat militaire, Ies militaires; - mi-
Upe, sf, L. militia; it. milizia; esp. port. milicia; fr. milice;
pd. milicya; rtisse milicija.

Mîn (mîiu), ai, at, a, vb. 1 ; mener, manier, conduire, gou-
vemer, guider, diriger, diff^rer, remettre; L. minare, (act. vulg.
ie minări); dans Apul^e Met. 3. p. 141 minare = /aire marcher
des hestiaux devant soi, en leur donnant des coups de fouet, en
Ies menagant; it. menare, minare; vesp. prov. cat. menar; nesp.
port. prov. minar; nesp. port. menear; fr. mener, miner; a mina
caii conduire Ies chevaux; a mîna pre altă zi ajoumer; - minare,
sf.; - minat, sm., it. menata; conduite, maniement, action de con-
duire, de gouvemer, de guider; - minator, (m%tor), adj., subst., con-
duisant, menant, conductem-, &c., L. minatorius; minator conr
dudeur de hestiaux, en Ies faisant aller par des coups, d4s mena-
^^% (Terţ. ad. nat. 2, 3); it. menatore; prov. menador, menaire,

166 I. Mintă— Minte.

>

menayre ; fr. menenr ; - mmliJturăy miUurăf sf ., it menatura ; conduite,
gouvemement, direction ; - minări, sf., esp. minera, prav. meniera,
fr. miniere, pd. minera — de Vit esp. port. mina, prov. mena, /r.
mine, lieu ou se forment Ies metaux, galerie souterraine (puis par
mĂtonymie la tnatiere minerale mame) ; mina — mine est le s-ubst.
verb. du L. minare =condaire, faire des conduites, f aire un conr
duit souterrain, une mine; - amTn (amtiu), ai, at, a, vb. 1;
* L, ad — minare ; ajoumer, diffărer, remettre, renvoyer, suspendre,
temporiser, proroger, reculer; cfr. it. menar per la lunga ajour-
nety diiferer\ - aminare, sf.; - amînat, sm. ajoumement; - ami-
nător, adj. subst., dilatoire, prorogatif, suspensif, &c. ; - amină-^
turây sf. ajoumement; - indemn (pour indemîn), ai, at, a, vb. 1;
induire, exciter, encourager, engager, instiguer, exhorter, inciter,
stimuler, soUiciter, decider, sugg^rer, tenter, porter q. ă qch.,
du L. in — de — minBxe (nonpasdein-dignari); cfr. prav. amenar
ffuider, fr. amener=/iiîrc condescendre; a indenma pre cineva
la ceva=fr. amener q. k qch.; a se indemna se porter; - in-
demn, sm., indemnuri, pi. f. mouvement, mobile, motif, impul-
sion, suggestion, sujet; a fi de indemn motiver qch; - indemnare,
sf.; - indemnateCj adj., engageant, excitant, &c.; - indemnătoTy adj.
subst., induisant, excitant, instigateur, &c.; - ameninţ, atne-
rinţ (pour ameniţ), ai, at, a, vb. 1; menacer; d'une forme
♦L. ad — mimtare pour mvnitari; it. minacciare, esp. amenazar,
port. ameaţar, vcat. prov. menassar, amenassar, fr. menacer de
mina^ae^ {it. minaccia, vesp. menaza, nesp. amenaza, port. amea9a,
prov. menassa, menaza, fr. menace) pour minae; - ameninţare,
amerinţare (ameniţare), sf. ; - ameninţător, amerinţător, adj.,
subst., L. ad — minatorius; it. minacciatore; esp. amenazador.
ameninfătură, amerinţăturâ, sf., it. minacciatura ; menace.

Mintă, sf., L. mentha, menta {fjUv^a, fjUv^); it. ccU. esp.
prov. menta; /r. menthe; vsl. meta; nsl. serbe metva, metvice;
pt russe mjata, mjatka; russe mjata; cech. mata; pd. mietka;
m^jtgy. menta; ngr. fuv^a^ (jUv%hj\ vhcUl. minzâ, munzâ; mhoM.
nhall. munze; - minteuţă, sf. dim.; aussi AnagaUis arvensis;
Alsine rubra.

Minte, sf., minţi, pi., esprit, bons sens, raisonnement, raison,
sens, intelligence, sagesse, prudence; L. mens, mentis; it. cat. esp.
port, mente; prov. ment; en fr. seulement dans la termmaison
adverbiale ment; alb. m6nd, ment, m6nde, m6nte, mendi; cu minte
sage, sagement, prudent, raisonnable; in minte mental, mentale-
ment; a invăţa pre cineva minte mettre q. ă la raison; îmi
vine in minte, L. in mentem mihi venit, (Cic. n. d. 2, 46, 168;

L Mint— Mir. 107

id. Att. 12, 36; Plaut Asin. 3, 2, 42); a '$i f?en% in mii^

revanir h soi; a '§i aduna minţile rentrer en soi; a '§i aduce

a minte se souyenir, se remettre q. ou qch. ; a lua a minte avoir

soin, prendre soin, soigner, se soucier de qch. ; a pune minte^ it.

por mente; a ţine minte se souvenir; a ţine in minte j esp. .

tener en la mente; - altrointe, altmintre (altmintele, altmintrele,

almintrele) , adv., L. altera mente; . it. altrimente, altrimenti,

ftltramente; fr. autrement; (fest le seul adverbe rom. forme avee

mente ;- mtn^^, mintos, adj., raisonnable, sage, prudent, spirituel,

ameţesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n., ^tourdir, ăgarer, troubler, donner

des vertiges, toumer la tete, circonvenir, surprendre, d^conte-

nancer, s^^garer, se troubler, se trouver mal; du L. amens,

amentis; amentia, s.; it. amenza; vesp.prov. amencia; a se amefi

s'^tourdir, &c. ; a ame^ cuiva capul monter, toumer la tete ă. q.

am^eală, sf. âtourdissement, vertige, 4vanouissement ; ameţeală

de cap toumoiement de tSte, vertige ; *- ameţire^ sf. ; - ameţitor,

adj., subst., ătourdissant, &c.; - ame^torie, ameţUură, sf. ătour-

dissement; - desameţesc, desmeţesc, ii, it, i, vb. 3; faire reprendre

les sens, faire revenir ă soi; a se desmeţi revenir ă soi, reprendre

ses esprits; - desameţire, desmeţire, sf. ; - desmeticesc, ii, it, i,

vb. 3; faire reprendre les sens, faire revenir ă soi, d^senivrer;

a se desmetid reprendre ses sens, revenir ă soi ; - desmeticire, sf .

Mint, (minţesc), ii, it, i, vb. 3; L. mentior, itus sum, iri;

tf. mentire; cai. esp. port. prov. fr. mentir; a minţi pre cineva

mentir ă q. ; - minciuncy (pour minţidime) ; du L. mentitio, onis ;

prov. mentiz6 ; it. menzogna, prov. mensonga, mensonja, messonga,

messongna, messonja, messorga , fr. mensonge ; cat. sarde mentida

(mentitus, a); esp. port, mentira; pic. mentirie; a prinde de

^nciune pre cineva en avoir le dementi, donner un dementi i q.

nmciunos, adj., menteur, mensonger, esp. port, mentiroso; - min-

duno^, sf. mensonge, fausset^ ; -wiw|ire, sf., - minţit,sm.; - min-^

titer, adj., subst., mentant, menteur ; it mentitore ; port, men-

tidor ; cat. mentider ; prov. mentidor, mentire ; fr. menteur; - des-,

"lint, ii, it, i, vb. 3; * L. de-ex-mentiri ; it. smentire; cat. esp,

port. prov. vfr. desmentir; fr. dtoentir; - desminţire, sf.

Minune, sf., v. mir, vb.

Mir, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se mira s'^tonner, s'^merveiller, ad-
^erqch., âtre surpris de qch.; L. mirări (mirare); it. mirare; esp.
pert, cat. prov. mirar; vfr. mirer; nfr. se mirer ; m^ mir unde să fie,
1. miror unde sit ; te miri (mieri) ce şi (i) mai nemică (litt. tu t'ima-
pnes Dieu sait quoi et ce n'est presque rien)=presque rien ; (v. Alex.
^8. 35); -meri, mM pour femm('wieri^,mir(»-^c.'interj.=o miracle!

168 I. Mirtreţ— Moale.

dame, parbleu, diantre; cir. L. mirus, a, um, employe dans
la mime deception \ (Âlex. Bal. 1. 1, ^şi cu cd vrănceanj
m6rif se vorbiră, et avec celui de Vrancea, dame, ils s'enten-
dirent*; Alex. P. 100; „şi fugea, mări^ fugea, nici umbra nul
ajungea! et ii fayait, dame, ii fayait, pas meme Tombre ne
pouvait le joindre!*); - mirare^ sf . ; - mirat, sm. ; - mirăior,
adj., subst., 6tonnant, celui qui s'^tonne; * L. miratorius — mi-
rator; it, miratore, miradore; cat esp. port, mirador; j?rot?. miraire.
minune, sf. merveîlle, miracle, merveilleux, prodige; d'une forme
* L. miraMio — onis (avec syncope de abii), pour mirabUia^ d'ou
it. maraviglia, esp. maravilla, port. maravilha, cat. maravella,
prov. meravelha, meravilla; fr. merveiUe; de minune frumos
merveilleusement beau; făcător de minuni thaumaturge; - minunez,
ai, at, a, vb. 1 ; ^merveiller, ătonner=i^. maravigliare, esp. ma-
ravillar, port. maravilhar, cat. maravellar, prov. meravelhar,
meraveillar, meravillar, fr. ^merreiller ; - miminare, sf. ; - minuna^ty
part., adj., ămerveill^, merveilleux, 6tonnant, surprenant, prodi-
gieux, magique, superbe; - minunăţie, sf. miracle, merveiUe.

Mistreţ, adj., mesquin, maigre, chiche, (LB.); d'une forme
maestidus (moesticius) pour maestus (moestus) triste; it. port.
mesto; prov. mest; le mot ne s'emploie que pour porc mistrii
scroafă mistreaţă porc sauvage, sanglier, laie; quasi le — la triste;
cfr. it. cignale, prov. sangler, fr. sanglier du BL. singularis
B,ţeir=vgr. fwviog, sard, sulone (de solus) ^ c.-â,-d. le soUtaire.

Migel, mise, mişei, mişele, adj., miserable, lâche, poltron,
pauvre, mendiant (v. Ur. 5. 307); du L. misellus, dim. de miser;
it. misello, (miserello); t?e5p. mesyllo ; <db. mjere (de miser);
mişelul de mine! miserable que je suiş! - mişelătate, sf., it. mi-
sertade, misertate (* miseritas, atis); - mişeleşte, adv., mis^rable-
ment, lâchement, vilainement ; - wijeKe, sf.=L. miseria; it. cat.
*esp. port. prov. miseria, fr. misere; - mi§ele8C, ii, it, i, vb. 3.
r4fl. ; a se mişeii devenir miserable =L. miserescere; - mişelime, sf.
6tat, condition de misere, misere; - mişelire, sf.

Moale, adj., mm, pL, mou, maniable, tendre, flasque, lâche,
veule, paresseux ; L. mollis, e ; it. port. molie ; esp. mole, muelle ;
cat. moli; prov. molh; fr. mol, mou; moalele capului fontanelle;
cfr. esp. moUera, port. moUeira, moleira sommet de la tete, fon-
tanelle; - molatic, adj., mou, molasse, lâche, inactif, douillet.
molătate, sf. moUesse, nonchalance, apathie; - molcuţ, molicuţ,
adj. dim.; - moleaţă, sf., L. moUitia; it. molezza; esp. port. mol-
leza; prov. moleza ; fr. moUesse ; - molecău, adj., * L. molliceus =
moUiculus; - molicel, adj., L. molliceUus; it. mollicello;.- molidos,

T. Moară-^Mor. 169

adj., moUasse; - mcliciunej sf. moUesse; - mclişar, adj., * L. mol-^
lidolus ; - mcliu, mdău, adj., * L. molleus, (moUiyiis) ; mollasse ;
(v. Arh. B. 2. 135; P. Sp. A. 1. 35); - moiu, muiai, muiat
(mniet), muia, vb. 1; momller, mollifier, ramoUir, relftcfaer,
tremper, d^tremper, essanger, imbiber, imprăgner, humecter, in-
fuser, rfeoudre, plinger (meche), saucer, rompre (chevaJ); d'un
type * L. molliare; it mollare, ammoUare; esp. mojar; pari,
molhar; cat. mullar; prov. muelhar, moiUar, molhar, mular;
/r. mouiller ; - mutare, muiere, sf. ; - muiecios, adj., qui amoUit,
adoucit; - muietor, adj., mouillant, &c.; - muietură, sf. mouillure.
immoiu, ai, at, a, vb. 1; it immoUare; amollir, ramoUir, trem-
per, d^tremper, plonger, mac^rer; - immiiiare, immuierey sf.
molefesc, (moloşesc), ii, it, i, vb. 3 ; - molifez (moloşee), ai, at,
a, vb. 1; mollir, amollir, eflKminer, ^nerver, mignoter, mignar-
der = L. moUescere, it ammoUire, vesp. port. amoUecer, cat.
amollir, prov. amoUezir, amolezir, emolezir, amolegar, fr. mollir,
amollir ; - moleşie, sf . moUesse ; - moleşitură , sf. amollissement.
moloşag, sm. relâchement dans le froid; d^gel.

Moară, sf., mori, pL, moulin; L. mola moulin; it cat prov.
mola, esp. muela, port. m<i, fr. meule pierre ă moulin ; it. mu-
lino, molino, esp. molino, port, moinho, cat. moli, prov. molin,
moli, fr. moulin de molinus; (chez Anmi. Marc. 18, 8, 11 molina).
morar, sm., L. molarius; meunier; - mordrie, sf., affaire de meu-
nier, speculation de meunier; - moridcă, morişcă, morişoară^
moriţă, (M. M. B. 2), sf. petit moulin, moulinet.

Moarte, s. v. mor.

Mod, sm., moduri, pi. f., L. modus; it. ccU. esp. port. modo ;
prov. mo, modi; fr. mode; ngr. fioiog; magy. m6d.

Moiu, moleşesc, molişe^ (moloşez), vb. v. moale.

Mont, s. V. munte.

Mor (m6riu), murii, murit — mort, muri, vb. 3; L. morior,
mortuus sum, mori (moriri); it morire; cat. esp. morir; port.
moner; prov. morer, murir; /r. mourir; - moarte^ sf., morţi,
pi., L. mors, mortis; it. port, morte; esp. muerte; cat. prov. fr.
mort; /nuZ.muarte; ait. morrt, morrte-; in gura morţii, tY. colla
morte in bocca; - mort, adj., subst., L. mortuus; it port
morto; esp. muerto; fr. mort; - mortăcină, (incorrectement
mortâcime, mortăciune), sf. cbarogne, cadavre; L. morticinus, a,
mn; it morticino; esp. mortecino, morticinio; port, mortisinho;
fr. moraine (laine) pour mortaine; lănă de mortăcină, it lana
morticina, fr. moraine; - murire, sf. ; - murit, sm., mort; --muritor,
adj., mortel; - amorţesc, ii, it, i, vb. a. & n. 3; amortir, s'anaortir,

170 L Mormtiit — MuoecL

engourdir, s^engoudiTf se relfteher, transir^ s'^mousser, s^ăteindre,
g'enroner^ s'assoupir, s^endonnir; it. ammortire, ammortare, am-
morzare; vesp, amortir, amortecer; nesp. amortignar, amortizar;
part amortecer, amortiţar; prav. amortir, amortar, amortezir,
amorsar; fr. amortir; mi'au amorţit pidortd j*ai la jambe en-
gourdie; - amorţeală, sf. engourdissement , &c.; - omorâre, si
amarţitorf adj., amortissant, &c. ; - amorţitură, st amortissement.
desmorţesc, ii, it, i, vl). 3; d^gourdir, ^veiller, s'^veiller; - des-
morţirej sf.

MormTirty sm., morminte , morminturi, pi. f., sepulture, s^
pulcre, tombeau, fosse, monument fmiăraire; L. monmnentmn
(dionimentam); it. monumento, monimento; esp. monmnento,
monmniento; port, monumento; prov. monmnen, monimen; cat.
fr. monument; alb. mnimorS; - immormlnt, immormînte^fy ai, at,
a, vb. 1; ensevelir, enterrer, inhumer; - immomântare, sf.
immormîntător, adj., subst., ensevelissant, &c.; - immormmtăttirăj
sf. ensevelissement; - desmormînt, desmarmtntejgf ai, at, a, vb.l;
d^terrer, exhumer; - desmormintare, sf.

Mreană, sf., Barbus communis; du L. muraena; U. morena,
esp. port, morea, murena, fr. murăne; nsl. serbe mrena, ceck
mfena cyprinus barbus.

Muc, sm., mucij pi. m., mucuri^ pL f., măche, moucheroDi
lumignon, bout de chandelle, bouton, bourgeon, extr^mit^ ; le pi.
mud morve, mucosit^, mucilage, pituite ; du L. mucus (mucous) ;
it. muco, moccio (mucceus); moccolaja, moccolo (dim.); esp.
inoco; port, muco, monco; piem. moch; nprov. muc; ătb. muk
(moisissure); fr. moucheron (mouchure de chandeUe); a lua, a
tăia mucul moucher la chaiidelle = it. smoccolare; un muc de
luminare un bout de chandelle = i^. moccolo, moccolino; mucul
ţiţei le bout de la mamelle; a'şî sufla mucii se moucher = esp.
quitarse los mocos ; - nmeo^, adj., L. mucosus; it. mucoso, moc-
cioso (moccicoso); esp. mocoso; port. mucoso, moncoso; cat.
mocos; prov. moucos; fr. muqueux; un miu!09, esp. un mocoso,
un petit morveux; - mt^coşie, sf. mucosit^ = it moccicaja, esp.
moquita; - muculeţ, sm; petit bout (de chandeUe &c.) = it-
moccolo, moccolino; - mucări, sf. pi., mouchettes = «Y. mocca-
tojo; - mucăresc, ii, it, i, vb. 3; 6cimer; (v. Jon. Cal, 102).
nrncărircj sf. ; - mucărit, sm. ; - mugur, sm. , * L. muculus ; bour-
geon, bouton, cosson, oeil; a (iamt«^t«nbourgeonner;-mu^tiraf
mugurd, sm. dim.; - mugurase, ii, it, i, vb. 3; bourgeonner,
boutonner ; - mugurire, sf. ; - muguros, adj., qui a des boutons, &c.

Muced, adj., moisi, chanci, fleuri;L. mucidus (aussidemucecsj;

L Muche— MBlg. 171

it. maddo; esp. mohecido; alb. mfikStS; - mueegam (j^xamuce*
iaiu)y sm., * L. macedaneum pour mueedOf inis; moisisrare,
chandssnre ; - mucezesc, ii, it, i, vb. 3; L. mucescere; eţp*
mohecer; prov. mozir; fr. moisir; - mucegeaiây sf. moisissure,
chancissnre ; - mucejdre, sf . ; - mucejsUură, sf . moisissnre ; - miiee^
găiesc, ii, it, i, yb. 3 ; mucegiiez, ai, at, a, vb. 1 ; moisir, chancir.
mueegăeală, sf. moisissure, chancissnre; - mucegăioSf adj., moim,
chanci; - ntucegâire^ sf.

Muche (muteX sf. dos, revers, bord, came, coin, angle,
rainnre, entaille, drageoire, onglet, renton, ronton; dnL. mntilus
(muticns) emousse; mutulus modiUon; cfr. esp. mojon, vpg.
moiom borne; it. mncchio tcLS^ amas; muchea cufUtdui dos de
Ia lame d'un couteau; muche ascultă vive arSte; muchea miun^
tdui le dos, la cime de la montagne; muchea unei cărţi le dos
d*un livre; - mucJUos, adj., angnlenx, comu.

Mugesc, ii, it, i, vb. 3; L. mngio, ivi & ii, itum ire; U.
mnggire; esp. mnjir; port. prov. fr. mngir; alb. monngris; it
mngghiare, fr. meugler, mngler, BL. mugnlare, fr^. de mugire;
vaca mugcy port. a vaca mnge; - muget (ponr mugit) ^ sm.;
L. mngitus ; it. mnggito ; esp. mnjido ; port. mngido ; - mugire, sf.
mugitor, adj., mugissant; - mugitură, sf. mugissement.
Mugur, s. v. mnc.

Muiere, sf. fenmie, ^ponse; L. mulier, eris; istr. mnliara;

i^. moglie, mogliera, mogliere, moglieri; esp. mujer, mnjier;jpor^.

molher, mnlher; cat. mulier ;i7rot?. molher, moller, moiller, moillier;

fritd. muîr ; - muieratic^ adj., eff6min6, feminin; - muiercană, sf.

femme, fille (vtdg.) ; - muiercS, sf., * L. muliercella pour mulier^

<H«2a; esp. mugercilla; petite femme, homme effâminâ, dameret.

fnuierdniCy adj., efKmină; - muierescj adj., Uminm; - muiereşte,

adv., en femme; - muieret, sm. femmes en g6n6ral == esp.

wujeriego; - muiereţ, adj., effiâmin^, fSminin; - muierime, sf.

femmes en g^n^ral; - muieroas^ sf. grosse femme ; esp. mujerona;

port molherona; - muieros, adj., L. mulierosus; effâminâ, fâminin,

passionnâ pour Ies femmes; - muierotcă^ sf. homme extremement

passionnâ pour Ies femmes; - muieruşă, muieruţă, sf. petite

femme, femeile; - muieruşcă, sf. dim. ; surtout femeile des animaux.

Mulg, mulsei, muls, mulge, vb. 2; trăire; L. mulgeo, mulşi,

midsum & mulctum, 6re; it. mugnere, mungere; hmh. molg;

pm. monse; sard, mnlliri; rom. d. Or. mulger; vesp. mulger;

w«sp. (arrag.) muir; ca^.munir ; port. mungir,mulgir; jprov. molser;

flîi. mielj, mjelj, mbilj; - midg^itor, adj. subst., trayant, celui

qui trait Ies vaches; vacă mulgătoare vache ă trăire; - mulgă-

172 I. Mult— Munte.

UxMrSj sf. action de trăire, endroit ou Ton trait; vacherie; vacile
CM mulgătoare Ies vaches ă trăire - ă. lait ; - mulgere, sf. ; - mtds,
sm., L. mulctus; - mviseiură^ mulsoare sf. (Âlex. Bal. 83),
action de trăire; - mtdsurâj sf., L. mulsura; lait trait; -smulg,
smulsei, smuls, smulge, vb. 2. = L. ex—mulgere; arracher,
tirer, tirailler, plumer, peloter, houspiller; it. smugnere extenuer,
epuiser; a smulge părtd ţeler 'y-smulgător, adj., subst., arrachant,
arracheur, &c.; - smulgătură, smulsâtură, smidsoare, smulsurâ,
sf. tiraillement, arrachemeut; - smulgere, sf.; - smuls, sm.

Mult, adj., beaucoup; L. multus, a, um; it molto; esp,
mucho; port. muito, mui, muy; cat molt; prov. vfr. molt, moult,
mout, mot, motz ; hiam. angl.mxjL(Ai\ mulţi — multe, pi., plusieurs;
esp. muchos; de muU, de de mult de — depuis longtemps, de longue
main, jadis, autrefois; nu de mult tantdt, naguere, r^cemment.
multicel, multişor, adj. dim.; - multoratic (multuratic), adj.,
multiplii, răit^r^; - mulţime, sf. multitude, quantity, nombre,
plurality, foule; - Immuiţesc, ii, it, i, vb. 3; multiplier, augmenter,
doubler, flever, croître, foisonner, propager; - immulţire, sf.
immulţitor, adj., subst., multipliant, multiplicateur.

Mulţam, sm., mulţămi, pi., remercîment, reconnaissance, satis-
faction (v. LB., Isz. D.); du L. multa (mulcta), ae, am, amende,
peine pecuniaire; it esp. port, multa; vfr. mulcte; le sens ori-
ginel A' amende, de satisfaction pecuniaire s*est modific sans doute
d'abord en celui de don pecuniaire offert par reconnaissance.
d-ou s'est d^gagă celui de simple reconnaissance, de remerd-
ment; cfr. it merce, esp. merced, port, merce, cat. prov. merce,
fr. merci, grace, misericorde, pardon, reconnaissance du L. merces,
mercedis, salaire, recompense, frais, peine; a da mulţam satis-
faire, contenter, remercier; - mulţămesc, ii, it, i, vb. 3; r^tri-
buer, contenter, satisfaire, r^compenser, savoir gr^, remercier q.
de qch., rendre grace ; a ^şî multămi dorinţa de un lucru passer
son envie de qch., se satisfaire; a nu mulţămi de plin laisser
ă d^sirer; a se mulţami se contenter de, se passer ă — de qch.,
s'en tenir ă, qch.; a se mulţămi cu cineva, cu ceva, se trouver
bien de q., de qch.; - mulţămire, sf., mulţămiţă, sf., retri-
bution, r^num^ration, recompense, remercîment, gi'âce; a da
cuiva mulţămita r^compenser q., sayoir gr^ k q., multămita lui
Dumnezeu grace ă, Dieu; - mulţămitor, adj., satisfaisant, con-
tentant, r^munerateur, reconnaissant ; a fi mtdţămitor etre re-
connaissant.

Munte, sm., munţi, pi., montagne; L. mons, mentis; it. esp.
port. monte; vca^. Iad. munt; sic. munţi; calab. munte; cat

Mur— Must. . 173

mont, munt; prov. mont, mon, miin; fr. mont; angh mount,
mont, sm., manturij pi. f., bosse, uoeud, moignon, jarret; mon-
tul manei le dos de la main; montid piciorului coude-pied.
muntean, munteanâj (munteancă), adj., subst., m. & f., mon-"
tagnard, e; L. montanus, a, um; it esp. montano; fr. montain.
muntenesc, adj., it. montanesco; - munteneşte, adv., en mon-
tagnard; - mtintenos, muntos, adj., L. montuosus; it. esp. port.
montuoso; prov. montuos; fr. montueux; - munticel, muncd, sm.,
L. monticellus ; it. monticello ; esp. montecillo ; prov. moncel ;
vfr. moncel; fr. monceau.

Mur, sm., Bubus fruticosus; ronce, myrtille; L. moras (jtio*
90»') mnrier ; it. moro ; esp. moral, morera*; port. amoreira; cat.
morera; prov. morier; fr. mârier; nsl. serbe murva; pol. morwa;
pt russe morva mortis, morum; vhaU. mârpoum, mârperi; mâl-
ponm, mâlbere; mhaU. mâlbonm, miilber; nhall. maul-beer-baum,
maulbeere; - mură, sf., L. morum, mure, baie de ronce; it. cat.
esp. prov. mora ; port. amora ; vfr. more, meure ; a da mwra m
gură mâcher Ies morceaux h, q. ; murde (gatului) Ies amygdales.

Mură, (moare), sf., L. muria {aXfivQig)', it. moja; esp. mur-
ria; vfr. murie; fr. muire, mure, muite; ngr. aQiivQov^ dXfivQov
muria; mură de curechiu jus des choux coniis ă la saumure.
murez, ai, at, a, vb. 1; mettre dans Teau sal^e, dans la sau-
mure; - murare, sf.; - murat, sm.; - murătoare^ murătură, sf.
saumure, concombres, choux, &g. sal^s, confis ă, la saumure.
salamură, sf.; L. salis-muria; it. salamoja; esp. salmuera; pori.
salmoura ; fr. saumure ; ngr. tsakfAovQa ; turc salamora ; nsl.
serbe salamura.

Mursă, sf. hydromel; L. mulsă (se. aqua), mulsum; it. mulsă.

Muscă, sf., muşte, pi., mouche, feve, germe de f^ve {cheval) ;
L. musca; it. cat. esp. port. prov. moşea; fr. mouche; alb. mizS,
muzS, mişkonje; calul acesta nu mai are muscă ce cheval ne
marque plus, commence ă raser; - muscărie, sf. essaim de mou-
ches; L. muscarius, a, um; it. moscajo; - muscoiu, sm.; it. mos-
cone ; esp. moscon ; - musculiţă, muscuţă, sf. dim.

Must, sm., L. mustum; it. esp. pori. mosto; cat. prov.
most; fr. moM (moust); alb. mouşt; nhaU. most; vsl.
mist^b; nsl. serbe most, must; russe must'b ; pt. russe moşti;
pd. moszcz; cech. mest; magy. must; ngr. fwvatog; - mustă-
reaţă, sf. jus, seve, sauce, surtout eau ou seve de botdeau.
musteniciu, sm., - alb Anemone nemorosa; - mustos, adj., it. esp.
mostoso; juteux, succulent, fondant; - mu§tar, sm., it. port. prov.
mostarda; fr. moutarde; caf. mostassa, mostalla; esp. mosţaza;

174 L Mustru — Mnşchiu.

fisl. serie mii|t»da; magf. muştar; ngr. punHnagâa, nkatt.
mostridi; [la moutaide eekdela grame de seneve brayee avee du i
tmâi OM avee dm vmaigre; le nom s^est communique eosuite a Ia '
grame et puis ă la ţiatUe meme'}; - mu^rmfăy s£ moutardier. :
bmsImic; uiif uit, ui, Yb. 3; eşp. mostear; donner du mofit, *
pressurer ; a se wmstm deyenir du moftt; - mustuire^ sf., mustuU^
sm. pressurage; - mus hn tory sm. moulinet k moât.

Hostni (mustres)j ai, at, a, Tb. 1; remontrer qch. ik q.,
eensnrer, couMler, gourmander, reprocher, riprimander, redresser,
reprendre, semoncer, sermonner, tanoer; L. monstrare; %L mostrare;
sarde (logad.) mustrare, sie. mustrări; cai. esp. port. prov. mos-
tarar; tfr. monstrer, moustrer; nfr. montrer; teaUcn. mostrer,
moustrar; a mmsira pre emeva cugetul ayoir des renords de
eonseience; a se mustra de ceva ayoir du remords de qch.; *[l6
mot a seulement Ies acceptions de ci-dessus; Ies
autres dâriyte, comme: mustră ăehantillon, a mustrui, nutr
strului passor eu reyue, sout pris du tnagg. mustra, mustralni,
qui k son tour Ies a empruntfo de raUanand]"^; - mustrare^
sf. censure, r6primande, reproche, morale, semonce, sermon,
scrupule, remords; mustrare de cuget remords de conscience.
mustrat j sm., L. monstratus, idem; - mustrătar^ adj., subst,
censurant, &c.; it. mostratore; esp. port. mostrador; prw,
mostrador, mostraire; - mustrăturăy s£ censure, r^pri-
mande.

Mufc (pour mursic)^ ai, at, a, yb. 1; mordre, piquer, pico-
ter; L. morsicare; it. morsicare (morsecchiare, morseggiare); esp-
mordicar, mordiscar, port. mordicar (* mardicare, mardisicare);
prav. fr. mordre (mardere) ; - mtişcăcios, adj., mordant, piquant
muşeare, sf. ; - muşcat, sm. morsure ; muşcatul dracului Scabiosa
sucdsa; - nmşcătar, adj., mordant; - muşcătură, sf. morsure;
it. morsicatura, morsecchiatura.

Mufchiu, sm., muşchi, pi., muscle, filet; L. musculus; «/•
muscolo, musculo; esp. port. musculo; prov. muscle, moscle;
fr. muscle ; muşcJiiul coapsei (coxa) psoas ; căderea mu^ihr
sciatique; - muschiuleţ, sm. dim.

MufchiUy sm., muşd^iuri, pi. f., mousse; d*une forme dim.
musculus de mt^scus (jw^xog); it. muschio; - iL musco, esp. musco,
musgo, port. musco de musctis ; - prov. mossa, fr. mousse salon
Diez D. 2. 371 du vhaU, mos, nAoS. moos; muşchiu de munte
Lichw islandicus; - mîişchios, adj., moussu; "^ L. musculosus
pour muscosus; U. muscUoso (musculosus); muscoso, esp. pori»
mosgoso (muscosus).

r

I. Mat— Nan. 175

Milt, ai, at, a, rh. 1; changer, d^placer, transMrer, dân<-
nager; L. mntare; it. mutare; eat. esp. port. prav. mndar; fr.
muer; a se mnUa se d^placer, changer de logis; a se miUa
iiwtf^o casă d^loger, d^m^nager; - muUidos, adj., changeant,
nraable, variable; - mutai^e, sf.; - mutc^f sm., L. mutatns.
mutator, adj., L. mntatorins; changeant, &c. ; - fnuiătoaref rf.,
Bryonia alba; part, mndadeira Fumăria aff.; - mutătură, st
changement, &c., L. mntatura; esp. mndadura; - strimut^ ai, at,
a, vb. 1; '^ L. extramntare pour transmutare; permuter, trans-
titer, transmettre, transplanter, transporter, transposer, dâranger,
diplacer, dăm^nager, convertir; * strămutăcias , adj., transmuable,
transmissible, transportable; - strămutăciune , sf. translation.
s^ămutare, sf.; - strămutat, sm. translation; - strămutătar, adj.,
transfârant , ftc; - strămutătură , sf. translation.

Mvt, adj., L. mutus, a, um; i^ muto; esp. part, mudo; cat.
mad; prav. mut; vfr. mut; n/r. muet; - muţesc, ii, it, i, Tb.8;
deyenir muet, perdre la parole, se taire tout d'un coup, rester
coiirt; L. mutescere; vey^. mudecer; prav. mutir, mudir ; - mujeală,
sf. mutisme; - muţie, sf. mutisme; - mu^re, sf.; - amuţesc, ii,
it, i, yb. 3; devenir— rendre muet, &c.; L. ad — mutescere ou
isunutescere; it. ammutire; esp. enmudecer; part, emmudecer.
omu^dj sf. mutisme; - amu^e, sf.

N

Naie, sf., năi, pi., nayire; L. navia, ae; esp. port, nayio;
^ esp. part, nave, esp. port, nao, cat. prav. nau, vfr. nau, nfr.
"^^ pal. nawa, croat. magy. nay a, vhcM. nâwa; mhall. n&we,
^^l. naue de nanjis; it. navile, prav. navili, vfr. navile, wjfn
îiavire d'ua adj. * namlis; - năişoară, sf., L. navigiolum.

Nalbă, sf., L. malva; it. cat. esp. port. prav. malva; fr.
^uve; nc^>ă mică Malva vulgaris rotundifolia ; nalbă mare
(sc. moQar) Althaea officinalis ; - năUbuşaară, sf. dim. ; - năJbas,
^j.) en forme de mauves, comme des mauves.

Nălbesc, yb, v. alb. — Nalt, adj., nălţesc, vb. v. inalt.

Nan, sm., na^kă, sf., L. nanus, nana {vawog, vavog); it. eat.
^. nano, nana; nesp. enano, enana; part, anaa, anao; prov.
^ nant, nana; fr. nain, naine; ngr. vavoq, va»a.

176 I. Nap— Nastur.

Nap, sm., L. napus; it napo; e$p. part nabo, naba; vfr.
navel, nayeau, nfr. navet, (dim.)

Nare, sf., năriy pi., L. naris, is; nares, iuin, pi. ; it nare,
nari, pi.; esp. nares, pi. nez; prav. nar; it narice, esp. port.
nariz {nez\ prav. naretz, pi. d'une. forme * narix, ids — naricius;
fr. narine (* narirms); a infla nările enfler les narines; - nărtos^
adj., k grand nez; cfr. L. narinosus, esp. part, narigudo.

.Nas, sm., nase et n(isur% pi. f., L. nasus, i; it esp. naso;
cat. nas; prav. nas^ naz; fr. nez; a' şî sufla nasul, it. soffiar il
naso, moucher le nez, se moucher; - năsas, adj., ă. grand nez ==
L. nasutus, it nasuto; - năsuţ^ sm. petit nez.

Nasc, născui, născut, naşte, vb. 2; naître, enfanter, mettre
an monde, procr^er, renaître, produire, reproduire; L. nascor
(nasco), natus sum (gnatus),. nasci (gnasci), (nascere); it. nascere;
esp. nac^r (nascer); port. nascer (nacer); mt. naixer, naxer; prov.
nascer, naisser; fr. naître (naistre); a se naşte venir au monde,
voir le jour; - r^scare (pour nascere)^ sf. naissance (v. Negr.
287; Con. P. 280); - născător, adj., subst., naissant, genital;
le pi. născători pere et mere (v. Ur. 2. 255) ; părţUe născătoare
parties g^nitales; - născătoare, sf. mere; născătoare de Dumnszm
măre . de Dieu, sainte Vierge ; - născătură^ sf. g^năration , nais-
sance; - născut, part., adj., n^; prov. născut; - naştere, sf.
action de naître, naissance; - nat, sm., L. natus; it esp. nato;
prav. nat; fr. n6; tot natul tout homme, chacim; - mnăscut,
adj., innâ, infus; - natură, sf. L. natura; it. cat. vesp. vport.
prov. natura; nesp, naturaleza; nport natureza; fr. nature; [ce
mot est d'une introduction recente, le terme populaire est fire
(v. c. m.) = fieri].; - naţie, sf., L. naţio, onis; it. nazione;
esp. nacion ; port nagS,o ; cat. nacio ; prov. naţio, nacio, nassio,
naision ; fr. nation ; [le terme pop. est neam du magy. nem\
cumnat, sm., cumnată^ sf., beau-/r^e, beUe-soeur; L. cogna-
tus, a; it cognato, a; esp. cunado, a; port cunhado, a; prov.
cunhat, a; aJb. kounat, e; ngr. xowidâog, a; - cumnat, suIm
cumnâţică, sf. dim., petit beau-frere, petite belle-soeur; - cufn-
naţie, sf., it. cognazione; esp. cunadio; - cumnăţesc, adj., de
beau-frere, de beUe-soeur; - cumnăţeşte, adv., en beau-frere, en
beUe-soeur; - cumnăţesc, incumnâţesc, ii, it, i, vb. 3. refl., a se
cumnaţi, inc-. s'aUier par mariage, s'apparenter ; - cumnăţire^
inc-, sf. action de s'allier par mariage.

Nastur, sm. noeud, bonton ă, lacet, bonton; it nastro mban-j
diai.de Como năstola, dial, de Bresda nestola hauton, toă>e
etraite; waM. nâle ruban, noeud; selon Diez D. 2. 47 du vhoR»

I. Ne — Negru. 177

nestilanoeud; quant au rom. nastumoma ne pouYons lui r^Ten-
diquer qu'une origine latine et nomm^ment d'un dim. nashdus,
dont nassa (naxa) filet, lacet, serait le primitif; - năsturd,
sm. dim.

Ne, particule negative, employee conmie le L. in dans des
mots composes; du L. ne; cfr. nime (nimene)=ne-mo; ne -copt
=incoctus; ne-cugetat — incogitatus, &c.; Ies langues slaves ont
eependant le meme prefixe ne et Temploient de la meme maniere.
Neag, sm., negi^ pL, verrue, cal, durillon, poireau, fie, marque.
envie; L. naevus, (gnaeus); it nevo, neo marque de naissanee.
negd, (* L. naeveUus pour naevudus)^ negduţ, neguf, sm. dim.
negdosy negos, adj., plein de verrues, calleux, papillaire.
Neapărat, adj. v. apăr. Nechez, vb. v. rînchez.

Netis, sm., necsuri, pi. f., connexion, liaison, rapport, peine,
tourment; L. nexus, us; esp. port nexo.
Neghină, sf. v. negru.

Negoţ, sm., L. negotium; it negozio; esp. port negocio;
cat negoci ; prov. negoci, negossi ; fr. n^goce ; - negoţ, ai, at, a,
vb. 1; L. negotiari; it negoziare; esp. port, negociar; fr. n^
gocier; a senegoja{negii\2i) marchander; - negoţare, (neguţare), sf,
^goţitor (negoţtUor, negustor), sm. marchand, n^gociant; L. n6-
gotiatorius, negotiator; it negoziatore; esp. port negociador;
ff. năgociateur; - negoţiţora§, negustor aş, sm. petit marchand.
^oţitoreasă, negustoreaşă, negoţitoriţă, negustoriră, sf. marchande,
femme d'un marchand; - negoţitoresc, negustoresc, adj., de mar-
chand, marchand, mercantile; - negoţitoreşte, negustoreşte, adv.,
en marchand, mercantilement ; - nego]itorie, negustorie, sf. n^goce,
commerce; - negoţitorime , negustorime, sf. marchands, n^gociants
en g^n^ral; - negoţitoresc, negustoresc, ii, it, i, vb. 3; trafiquer,
marchander, conunercer, n^gocier; - negoţitorire, negustorire, sf.
Negru, neagră, negri, negre, adj., L. niger, gra, grum; it
negro, nero; esp. port negro; cat. negre; prov. negre, neir, ner;
^r, neir, ner; nfr. noir ; - negreală, sf. noir, noirceur, noircissure,
encre; - negrea^, sf., L. nigritia, nigrities; it negrezz2L;-negreţ,
adj., noirâtre; (v. Al. Gr. 33); - negricios, adj., noirâtre, noiraud.
^riciune, sf. noirceur; - negrime, sf., noir, noirceur; port.
negmme; - negrişor, negruşor, negruş, negruţ^ adj. dim.
'^ruşcâ, sf. nigella damascena; - negresc, innegresc, ii, it, i,
vb. 3 ; L. nigrescere ; it. negreggiare, nereggiare, annerare, anne-
rire; esp. negrecer, ennegrecer, negrear; port. annegrecer, negrejar;
prov. negrezir, negrejar; fr. noircir; - negrire, innegrire, sf.
neghină, sf., * L. nigrimis, a; Lychnis githago.; ivraie, nielle,

12

178 I. Negură— Neuă.

zizanie; aJb. ^hjSrS; it. nigella, esp. negoilla, part. nigella, cai
niella, prav. niela, fr. nielle de nigeUa; - neghine, sf. Dianthui
caryopliyllus; - neghinos, adj., plein de nielle, d^yraie.

Negură, sf. broiiillard, năbulosit^, nuage, nuăe plnvieuse
L. nebula, ae; it nebula, nebbia; neap, neglia; esp.niebla, neuba
port, nevoa; prov. nebla, neble, neula, nible, niola, nivol, niol
niul; vfr. neule, nieule; a2&. mjergoulS, njegoul; - neguros^ adj.
L. nebulosus; it nebuloso, nebbioso; esp. port, nebuloso; ft
n^buleux ; - negureafd, sf. brouillard, n^bulosit^, (v. M. M. C. 14)
innegur, ai, at, a, vb. 1; port, ennevoar; couvrir de brouillards
a se înnegura, it. innebbiarsi, port, ennevoarse, se couvrir d<
brouillards, de nuages; - innegurare, sf.

Nemic, nemică, s. y. mic. Neom, s. v. om.

Nepot, sm. neveu, petit-fils ; L. nepos, otis ; it nepote, mpote^
m. & f.; venit nevodo ; ca^. nebodo, neto; esp. nieto; port, neto;
prov. neps, nebs, nebod, bot ; vfr. niez (nepos), nevod; nfr. neyeu;
alb. nipp (nepos); nepot de fiu, de fiă petit-fils; - n^Motă, sf.,
. * L. nepota = neptis ; mt. prov. neboda (boda) ; vinit. neboda ;
esp. nieta, port, cat heta; prov. nepta; vit nezza, prov. netsa,
fr. niece d'une forme neptia pour neptis; - nepo^, sm., *L.
nepotellus pour nepottdus ; - nepote , sf. , * L. nepotella pour
nepotula; - nepoţică, sf. dim.; - stră-nepot, sm., stră — nepoata,
sf., *L. extra-nepos, otis, pour pronepos^ proneptis; arriere-petit-
fils, arri^re-petite-fiUe ; - prestrănepot, sm., prestrănepoata, sf.
arri&re-arriere-petit-fils — petite-fille.

Neputinţă, s. v. pot. ^ Neaaţiu, s. y. saţiu.

Nescare, pron. y. niscare. Nescine, neştine, pron. y. dne.

Noted, adj., lisse, net, uni, aplani, plain, plan, ^al, plat,
poli, satina, glabre; L. nitidus, a, um; t^. nitido, netto; esp.
neto; port nitido, nedeo; cat. net; prov. net, ned, node; vfr.
neis, nfr. net; - netejior, adj., * L. nitidiolus pour nitidtdus.
netezesc, ii, it, i, yb. 3; lisser, nettoyer, niyeler, âgaliser, pla-
ner, r^galer, satiner, polir, rabattre, ragr^er, recaler = L. niti-
dare, it nettare; ca;t. netejar, prov. netejar, nedeyar, vfr. nettier,
n/r. nettoyer (niticare) ; - netezealâ, netejsddune, netejsie, netezime,
sf. lissure, poli, poliment; - netezire, sf.; - netezitură, sf. poli-
ment, lissure, &c.

Netot, adj., netoţie, s. y. tot.

Nouă, sf., L. nix, niyis; it. port, neye; esp. nieye; cai. neu;
prov. nicx, neu, nieu; vfr. nief, neif, noif; fr. neige (de Tadj.
mveus) ; - new>s, (neios), adj., subst., L. niyosus ; it. neyoso ; esp.
port, nevoso; fr. neigeux; mois de Decembre; - ninge, ninsS, nins,

I. Neyru— Nod. 179

nisge. yb. imp. 2., L. ningo, xi, Sre; vit nevare, nit. nevicare,
cai. nesp. port. prov. neyar, fr. neiger sont formes direct, du
subst. nixy nivis; - ningău, sm. mois des neiges, Decembre;
(v. Jon. Cal. 242) ; - ningere, sf., ninsâtură, sf. action de neiger,
temps neigeux ; - ninsoare, sf. neige.

Nevru, sm., L. nenrus {v€vqov); it. port, nervo; esp. nervio,
neat, nirvi, vcat. prov. nervi (nervium); fr. nerf; ngr. vsvqov.
Nicăiri, nicăire, adv. v. aiure.

Nici, conj., L. neque; it. ne, ned, vesp. nen, nin, nesp. ni,
port, nem, prov. ni, ne, vfr. ne, ned, nfr. ni de nee; - nid un,
L. neque mmB=nuUfis; vit. neuno, nit. niuno, vesp. nenguno,
nesp. ningun, ninguno, vport. neun, niun, nport. nenbum, cat.
ningo, prov. nengnn, n^^un, neun, rom. d. Gr. nagin, com. negin,
nigun de nec^unus; vfr. nun de ne-untis; - nid cum, L. neque quo
moio =neutiquam, it. in niun modo; nici ca cum, nici de cum
attcunâment; nid căt, L. neque quantum =neutiquam; nid de căt,
idem; nid cănd, L. neque qxLfoiio = numquam; nid odată, L.
neque una data = numquam.

Nime, nimene, nimeni, pron.; personne; L. nemo, inis (ne
hemo pour ne homo); en quelques dial. itai. nimo; corse nimmu;
sard, nemus.

Nimic, nimica, s., nimicesc, nimicnicesc, vb. v. mic.
Niscare, pron. v. care. Nifte, pron. y. ce.
Noadă, 8. y. nod.

Noapte, sf., nopţi, pL, L. nox, noctis; it. notte; esp. nocbe;
port. nocte; cat. nit; prov. noit, noicb,*noig, nuecb, nueg, nuoit,
nuot, nueh, nub; vfr. noit; nfr. nuit; aZ6. natS; - nopticică, sf.
dim.; - noptez, ai, at, a, yb. 1; passer la nuit dans un lieu,
coucber; - noptare, sf.; - innoptez, ai, at, a, yb. 1. n., se faire
noit, s'anuiter, passer la nuit; it. annottare ;j>rot;. anuchir, anoitar;
vfr. anuitir; nfr. s'anuiter; ^ innoptare, sf., innoptat, sm. action
de se faire nuit, &c.
Noatin, adj. y. an.

Nod, sm., noduri, pi. f., L. nodus; it. nodo; esp. nodo, nudo;
port. u6; cat. nu; prov. not, no; vfr. nod, no; nfr. noeud; alb.
nej6, niijg; - noadă, sf., se. şezutului; coccyx, anus, os sacrum,
croupion; ^ nodişor, noduşor, noduleţ, nodurel, noduţ, sm. dim.
noduţă, sf., Leucojum vemum; - nodos, adj., L. nodosus; it. port
nodoso; esp. nudoso; prov. nodos; fr. noueux; - noduros, adj.,
it. nodoroso, noderoso; - nod, innod, ai, at, a, vb. 1; faire un
noeud, nouer, renouer, lier, attacher; L. nodare, innodare; it an-r
Dodare; esp. anudar; cat. nuar; prov. nozar, nosar, noar; fr.

180 I. Noembrie— None.

noner; - innodare, sf.; - itmodâior, adj., nouant; - innodăttiră,
sf. action de noner, &c.; - desnod, »i, at, a, vb. 1 ; it. disnodare;
esp. desanndar; cat. desnuar; prov. desnozar; fr. d^nouer; - eles-
fwdare, sf.

Noembrie, noemvrie, sm., L. November, bris, {Noembris sur
des inscriptions); it cat. esp. fr. Novembre; esp. Noviembre;
port. Novembro; ngr. vosfigrj^, vosfi^r^g; (l*inflnence du grec mod.
est prMominante dans le mot rom.)

Noi, pron. pers. nom. pi., L. nos; it. noi; esp. port. cat. prov.
vfr. nos; nfr. nous; - noă (nouă), dat. pi., L. nobis; it. ă noi;
esp. port. & nos; cat. prov. vfr. a nos; nfr. ă nous.

Noian (noean), sm., noiene, noianuri, pi. f. mer, oc^an, abîme,
gouffre, profondeur inmiense ; du L. oceanus (wxeavogjj avec pro-
thâse d'un n et syncope du c, peut-âtre ă cause de sa pronon-
ciation gutturale — okeanus — oean — noean; it. esp. port. oc^ano;
fr. oc^an; (v. Arh. R. 2. 79 de Tann^ 17 15= mer); un noian
de luminări' rm oc^an de lumidres.

Noriy (nuoră, nuoară), nor, sf., nurori pi., belle-fiUe; L. nu-
riis, us ; BL. nora ; it. nuora, (nuro) ; esp. nuera ; axt. port. prov.
nora; vfr. nore.

Nostru, noastră, noştri, noastre, pron. pers., L. noster, tra,
trum, noştri, nostrae; it. nostro; esp. nuestro; port. nosso; cat.
prov. nostre; vfr. nostres; nfr. ndtre.

Nou, nouă, noui, noue, adj., L. novus, a, um; it. nuovo;
esp. nuevo; port. novo; cat. nou; prov. nou, nueu; vfr. noef;
• nfr. neuf; - nouj, adj. dim., nouveau, nouvel; L. novîcius, no-
vitius; it novizio; esp. novicio; port. novi90; cat. novici; prov.
novici, novissi; fr. novice; nou nouţ tout neuf, tout nouveau.
noutate, sf., L. novitas, atis; it. nuovită, novită; esp. novedad;
port. novidade; cat. novedat, prov. novitat; fr. nouveauti; - nuîâ,
sf, nuiele, pL, gaule, verge, baguette; du L. novellus, a, um,
jeune; novella, ae, cep de vigne noiwdlement plante; it. novello,
cat. no veil, esp. port. novei; prov. novell, novelh, noel; fr. nou-
veau, nouvel; - nuieluşă ^ nuieluţă, sf. petite verge; - innoesc,
ii, it, i, vb. 3; renouveler, innover, rafraîchir, renouer=L. in-
novare, it. innovare, cat. esp. port. prov. innovar, fr. innover.
innoire, sf.; - înnoitor, adj., renouvelant; - innoiturd, sf. re-
nouvellement; - prenoesc, ii, it, i, vb. 3; renouveler, reformer,
r6g6nerer; - prenoire, sf.

Noue, num6r., L. novem; it nove; esp. nueve; port. 'nove;
cat. prov. nov; vfr. noef; nfr. neuf; - noueie (al), noua (a)==
L. iile novem iile, illa novem illa, pour nonus, a; le, la neu-

I. N6iir— Nuntă. 181

vieme; - iioue8prezece=L. novem ex per decern pour decern et
novem ; dix-neuf ; - nouezeci = L. noyem decern pour nonaginta ;
quatre-vingt-dix.

Ntf ur, sm. nue, nuage ; L. nubilum ; it nuvolo, nuvola, nu-
golo, nugola; esp. nublo; prov. nuble; port, nuvem, prav. nui,
/r. nue (de mU)es, is); - nouraş, nourişor, nouruj, sm. dim.; - nou-
rime, nourişte, sf. nuage; - nouros^ adj., nuageux, n^bul^; L. nu-
bilosus; it. nuvoloso, nugoloso; esp. nubloso; - innour, ai, at, a,
vb. 1. r^fl., a se innoura se couvrir de nuages, s'obscurcir; L.
Dubilare, innubilare; it. annuvolarse; esp. port, nublarse, anu-
blarse; - innourare, sf.

Nu, adv., L. non; istr. no, nu; it. non, no; cat. esp. vfr.
no; port, nao; prov. non, no; fr. non; - numai, adv. = non ma-
gis; V. mai.

Nuc, sm., L. nux, nucis; it. noce, m.; esp. nogal (de nu-
cdis); port, nogueira, cat. noguer, prov. noguier, nogier, fr.
noyer (de nucarius); - nttcă, sf., it. noce, f. ; esp. nuez; port.
noz; cat. nou; prov. notz; fr. noix; - nticetj sm., L. nucetum;
plant de noyers; - micuşoară, nucuţă, sf. petite noix.

Nui6, s. V. nou.

Nulă, sf., z6ro; L. nuUus, a, urn; i^. port, nullo; vcat. nul,
null; prov. nul, nulh, nuill; fr. nul; nsl. cech. pol. nula, russe
nulL, magy. mdla, nhaU. nuU = z^ro.

Numai, adv. v. mai,

Numir sm., immere, pi. f., L. numerus; it. numero, novero;
cat, esp. port, numero ; prov. fr. nombre ; aZ&. n6m6r, noumfir ; - numir,
ai, at, a, vb. 1; L. numerare; it. numerare, noverare; cat. esp.
port, numerar; prov. numerar, numbrar, nombrar; fr. nombrer;
dfb. nemSroig, noumSroig; - numărare, sf.; - numărător, adj.,
subst, comptant, compteur; - numărătoare, sf. numeraire; - nu-
niărăturăy sf. compte, d6nombrement; - număros, adj., L. nume-
rosus; it. esp. port, numerose; prov. numeros; fr. nombreux.

Nume, sm., nume, pi., L. nomen, inis; it. port, home; vesp.
nonme; nesp. nombre; cat^ prov, fr. nom; cdb. 6m6r, 6m6n; a
mme, L. ad nomen = nominatim, nomm^ment; a isice cuiva
pre nume, L. alicui nomen dicere ; a da, a pune nume, L. dare
nomen, esp. poner nombre, port. p6r nome; a chiama prenume,
it. chiamar per nome ; - numesc, ii, it, i, vb. 3. = L. nominare ;
i^. nominare; esp. nombrar; port, nomear; vcat. nomenar; ^rov.
nomnar ; fr. nommer ; cHh. them, thom, tWmi, th6mi ; - numire sf .
numitor, adj., subst., d^nominatif, d^nominateur.

Nunti, s£ nun^i, pi. , L. nupta, ae, pour nuptiae, arum ; it

182 I. Nutreţ— Oaia,

nozze, cat, esp. port, napcias, prov. nossas, vfr. nopces, nfr.
noces (de nuptiae); - nunt(iş^ adj., subst., nuptial, mari6, convi^
am noces; - nuntesc, adj., nuptial, matrimonial; cfr. it. nozzeresco.
nunti^arăj sf. petites noces; - nuntesc, ii, it, i, vb. 3; c^lebrer
des noces, se marier = L. nuptare, vcat. nnpciayar, prov. nup-
seiar, noceiar, vfr, nofoier; nfr. pop. nocer; - nuntire, sf.

Nutreţ, sm., nutreţuri, pi. f., nourriture, fourrage (setdement
pour bestiaux); L. nutricimn, nutritinm.

O

0, adv., ou; seulement uni avec le mot cătra = cătră — o
contracts en cotro (v. c. m.); L. ubi; vit. o, u; nit. ova; ve^p. o;
vport. ou ; prov. o ; fr. ou.

0, adj. num^r. pour una (y. un), raccourcie en a, grossie en o;
L. una; it. esp. prov. una; port, huma; vfr. nfr. une.

0, ace. sing. Um. du pron. pers. conj. pour la, raccourcie
en a, grossie en o; du L. illam; it. esp. prov. vfr. nfr. la ; port.
a (pour la).

0, 3°*® pers. sing, de Tindic. pr6s. du verbe vreu (voiu),
(L. vdo) = vre, vrea, vra, va, a, o = volet.

0, s'emploie aussi dans le langage pop. pour am, ai, are (a),
avem, aveţi, au suivi de la conj. să: o să fac, o să fad, o să
facem, o să faceţi, o să facă pour am să fac, ai să faci, avem
să facem, aveţi să faceţi, au să facă, /ai a faire, &c.=je dois faire.

Oaie, sf., oi, pi., brebis; L. ovis; istr. oja, ova; vfr. oue;
esp. oveja, port. ovelha, cat. ovella, prov. ovella, ovelha, oveilla,
oelha, vfr. oeille, nfr. ouaille (pour oueiUe) de ovicula, ovecula.
oier, (pour oiar). sm. berger, receveur du droit sm- Ies brebis
(ane.); L. oviarius, a, um; esp. ovajero, port. ovelheiro {* ovi-
ctdarius); - oierie, sf. bergerie; L. oviaria; e^jp. ovejeria; -oim^,
sm. droit sur Ies brebis (ane.) ; - oieşe, sf., * L. ovicella ; Urtica
arens; oiţă, sf. dim., petite brebis; le pi. oiţe petits moutons,
petits nuages; ^sjp. ovejitas; oiţă aussi Anemone sylvestris; etc.
nsl. serbe ovcica Narcissus poetietis; - oiţică, sf. petite brebis.

Oală, sf, oale, pi., ol, sm., oluri, pi. f. (v. M. M. B. 45;
Al. Gr. 50; LB.); pot, marmite, tuile, imbric^e; L. olla; it. cat.
esp, olla; port. olha; prov. ola; vfr. boule; nfr. oille, ouille

I. Oară— Oară. 183

ipoiage de differentes racines et viandes de Vesp. olla); - olan,
sm., cianey pi. f., tuile, tuyau, conduit; - olanăy sf. toile, carrean
de poâie, faîtike ; - olar, sm. potier, tuilier ; L. ollarius, a, nm ;
esp. ollero ; port. olleiro, oleiro ; axt. oller ; prov. olier ; - ciănarf
sm. tuilier; - olănăriey sf. tuilerie ; - olâresc, adj., de potier.
otărie, sf. poterie; esp. olleria; port. olaria, oleria; - olărit, sm.
m^ier de potier, pots en g^n^ral; - dcujă (pour olicuţă), oii-
şoarâ, oliţă, oiujă, sf.^ oluţ, sm. dim. ; - tdcS (pour olice)^ st, * L.
ollicella pour oUictda; - ulceluşa (olceluşa), ulcică (olicică), tdciţă
(oliciţa), sf. dim.

Oară, sf., oare et ori, pL, heure, fois; L. h(n*a; it. ora;

cat. esp. port. hora; prov. hora, ora; vfr. ore; w/r. heure; alb.

ora; nsl. ora; ngr. Sga; le pi. oarece Ies demons fâminins (Ies

mauvaises heures), alb. orS dâmon feminin; - a$to oară cette

fois ; i»^&îa oară la premiâre fois ; de multe ori souvent ; Ies

nomibres mtdtiplicatifs et adverbiaux sont aussi exprimâs par

ori = it. volta, esp. port. vez, fr. fois; de doue, trei ori deux,

trois fois ; - bună oară , bune ori , adv. , L. bona hora , bonis

horis ; eh bien, par exemple ; cfr. it. in buon'ora, prov. en bona

ora, fr. ^ lă bonne heure ! = soit, bien ! ; - d'oară (doară^ doar),

adv., L. de hora ; du moment, peut-etre, par hasard ; d'oară est

anssi employ^ substantivement: intr^o d'oară dans le cas d*un

peut-âtre, de but en blanc, vaiUe que vaille, tout coup vaiUe;

lucru zis intr'o d'oară, chose dite pai* hasard, par maniere de

parler; - adineoară, adineori, dineoară, dineori^ adv., L. ad de

in hora — horis, de in hora — horis ; tantdt ; cfr. it. a ora , esp.

ahora, prov. aora, aoras, adoras, vfr. a ore = ad Aoraw;-odi-

neoară, odmeori, adv., L. una de in hora, una de in horis;

autrefois ; - uneoară, uneori, adv., L. una hora, unis horis ; quel-

quefois, parfois ; - oare, ori, pi. de oară, conj. ; or, mais bien, ou

Men, done, serait-il possible, n'importe, ou-ou, soit-soit ; it. ora ;

esp. port. hora, ora ; prov. ora, oraş, or ; vfr. ore, ores ; w/r. or ;

oare va veni? viendra-t-il done?; croyez vous qu'il vienne?;

ori (jbcest, ori aed, it. or questo, or quelle; - ori unul, ori altui,

^' or Tuno, or Taltro, port. hora hum, hora outro; ori alb,

^ negru, esp. ora bianco, ora n^o; - oare ou ori-^nd, quand

pe ce soit; oare, ori-care, qui que ce soit; oare, ori-^ăt^ tant

ţne ce soit; oare, ori-ce quoi que ce soit; oare, ori-cine qui que

^ soit; oare, ori-cum en quelque sorte que ce soit; oare, orirunde

^n que ce soit ; - oare, ori-şi-cănd, L. horis sic quando ; en quel-

ţne temps que ce soit, toujours; - oare, ori-şi-care, &c., qui que

w soit, &c.

184 I. Oaspe — Ochiu.

Oaspe, ocbspă, oaspete, sm., oaspe^, pi. hdte, convin, pri^,
invita; L. hospes, itis; vit ospe; nU. ospite, oste; esp, huesped;
pori. hosped, hospede; prov. hoste, oste, osde; fr. hdte (hospte,
hoste); - ospătez, ai, at, a, vb. 1; traiter, regaler, festiner, ban-
queter; L. hospitari descendre chee q, comme hote; esp. port
hospedar, prov, ostatjar loger^ recevoir, q.; - ospătar, sm. h6te,
h6telier ; * L. hospitarius ; it ostiere, ostiero ; esp. hospedero.
ospătare, sf.; - ospăărie, st, *L. liospitaria=Ao5pitoZia, ium; esp,
hospederia, hosteria; port hospedaria, hospederia ; it osteria: {it
ostale, ostello, esp. cat. prov. hostdl^vfr. hosptel, hostel, w/r. hOtel est
contracta du BL. hospitale (de^^pi^oZi^hospitalier), dont it. ospidale,
ospedale, spedale, esp. port. prov. hospital, /r. hâpital, nhaU. spital).
ospăamic, adj., hospitaller; - ospădmide, sf. hospitality; - osp^-
tător, adj., r^galant, &c.; esp. port. hospedador; - 05p^^(3^«*rd^, sf.
traitement, r^gal; - osp^, (oaspdţ); sm., ospeţe, pi. f., festin,
banquet, repas, r^gal; L. hospitium hospitalite; it. ospizio; esp,
port. hospicio; fr. hospice; - ospeţie, sf. hospitality, hdtellerie.

Oaste, sf., oşti, pi., arm^e, troupe; L. hostis, is, m., enr
nemi; d^s Ies premiers temps du moyen tge=armee; istr. osta;
it oste m. & f., vesp. port. hoste, m., nesp. hueste, m.; vcat
prov. host, ost, f., vfr. ost, m. & ţ.^=amiee; pic. ost troupeau.
ostaş, sm. soldat, militaire; - ostăşesc, adj., militaire ; stare
ostăşească ^tat militaire; - ostăşeşte, adv., militairement; - ostă-
fesc, ii, it, i, vb. 3; guerroyer, combattre contre, (v. Negr. IO);
it osteggiare camper; prov. osteiar, vfr. ostoier guerroyer; - ostă-
şime, sf. Ies soldats en masse, troupes militaires, ^tat militaire.
ostăşire, sf.; -oştean, sm. militaire, soldat; -ostenesc, adj., mi-
litaire, soldatesque; - osteneşte, adv.; - oştesc, ii, it, i, vb. 3.==
ostăşesc; (v. LB., Cant. 40); - oştire, sf. troupe, arm^e, guerre î
(v. Ur. 1. 79).

Ochiu, sm., ochi, pi. m.; ochiuri, pi. f., L. oculus; it oc-
chio; esp. ojo; port. olho; vcat oill; ncat nW; prov. olh, ol, oiU;
vfr. oii, oel; nfr. oeil; — oeil, bouton, bourgeon, cosson, oeillet,
oeilleton, ouverture, fenetre, point (cartes), maiUe, ris, pl.^
âclaircie (dans une foret) ; le pi. ochi, m. seulement yetix du
corps; le pi. ocHiuri, f., pour toutes Ies autres acceptions
fiffurees; a lua de ochi donner dans la vue = âtre voyant;
o apuca (occupare) de och^ 6blouir, aveugler, fasciner, en
center, en faire accroire ă q., rompre en visîere ă q.; a da
ochi cu cineva rencontrer q. ; a da in ochi donner dans la vue,
esp^ dar en los ojos ; ochiuri i/n păine, in grăsime yeux dans le
pain, dans la graisse; a face ochiuri mailler, pocher des oeufs;

I. Octomvrie — Om. 185

tm ochiu de fereastră baie, fenâtre, yitre; un ochiu de apă tron
rempli d*eau, lac, ^tang; - ochian^ sm., ochiană, sf., lunette,-lor-
pette, longue-vue, jmnelle, binocle ; - oc*ieian, sf. pi., lunettes»
oeilleres (paur chevatix); du L. ocularius, a, um; /r. oeillâre;
it. occhiale; pol, cech. okulary lunettes; - ochios; adj., ă grands
yeux, k beaucoup d'yeux; - ochişor, ochiuţ, sm., it, occhiuccio,
occhiuzzo; - ochiesc, ii, it, i, vb. 3; ochiez, ai, at, a, yb. 1;
regarder, viser, oeillader, lorgner, mirauder, caresser de Toeil;
L. oculare; it occhiare, occhieggiare; esp. ojar, ojear; port. ol-
har; prav. ocleiar; fr. oeillader; - ochieaiă, sf. regard, coup d'oeil.
ochire, ochiere (pour ochiare\ sf. oeillade.

Octomvrie, sm., L. octobris; it ottobre; cat. esp. octubre;
port. outoubro ; prov. octobre , octembre , octoyre ; fr. octobre ;
vsl. oktembrb, oktovrii, oktebrb; vserbe oktomvrie; nsl. oktobar;
vrusse oktomvriî; nrusse oktjabrt; ngr. oxxwŞqiqg.

Odată, adv. v. dau. — Odineoară, ady. y. oară.

Of, oh, interj., ah, o, ouf; it. oh, ohi; esp. port. prov. o;
fr. oh; vsl. okh-, nsl. serhe oh; russe Ob's; ngr. d(pov^ ox^v; alb.
of, ofs ; - oftez (yulg. ohtejg)^ ai , at, a, yb. 1 ; soupirer, pousser
des soupirs; russe ohatb, ohnutB, btdg. ohte soupirer; - oftare, sf.
oftat, sm. ; - oftător, adj., subst., soupirant, soupireur; - oftă-
tură, sf. soupir.

Oleiu, oloiu, (uleiu), sm. huile de lin, de chanyre, de colza,
&c. {VhuUe d' olive s'exprime par u^t de lemn = unctum ligni) ;
L. oleum (eXaiov); ii esp. olio, oleo; port. oleo; cai. prov. oii;
fr. huile; a/ngl. oii; vsl. olâj, jelej; nsl. olej, olje, ulje; serbe
olaj, ulje; pt russe oly, olija, oloj, ohij; russe cech. pol. olej;
^nagy, olaj; istr. ulje; alb. uli oliva; vhaU. olei, oii; nhall. oel.
ckier, ohier, sm., L. olearius; it. oliere; fr. huilier; nsl. uljar.
oleios, oloios, (uleios), adj., L. oleosus; it. olioso, oleoso; esp.
port. oleoso; fr. huileux; - oloiniţă, sf. huilerie; nsl. uljenica
hmpe ă huile.

Om, sm., oameni, pi., L. homo, inis; istr. om, omir, pL;
i^. uomo, (omo, on); esp. hombre (homvnis); port. homem; cat.
home; prov. hom, home, om; vfr. hom; nfr. homme, on; - ovne^
imc, adj., humain; cfr. prov. omenesc, s., hommage; - omeneşte,
adv., humainement ; - ometeu, sm. grand homme, perche ; - omoiu, sm.,
omoas, sf. grand homme, grande femme, perche; - omuleţ, sm. dim.
omuşor, sm., it. uomicciuolo ; petit homme ; aussi litefte, uvule^ noeud
de la gorge; - omuţ, sm., it omuccio ; cfr. L. homuncio; - omenesc,
ii, it, i, yb. 3 ; humaniser, policer, rendre doux , affable ; a omeni
pre cineva honorer, receyoir ayec hospitality q.; - omenie, sf.

186 I. Op— Os.

humanity, honndtet^, affability, politesse; esp, hombria (debien)
prdbiU^ honneteti; - afnenime,st humanity, genre humain; - ome-
nire, sf., idem; - omenos, adj., humain, honnâte, affable; - ome-
noşie, sf. humanity, affability, honnâtet^; - neom, sm., L. ne-homo;
homme cruel, dur, homme estropi^, monstre; - neomenesc, adj.,
inhumain; - neomeneşfe, adv., inhumainement; - neomenie, sf. in-
humanity, rudesse, cruaut^; - neomenos, adj., inhumain, mal-
honnâte, dur, cruel, d^natur^.

Op, sm., opuri, pi. f., n^cessit^, besoin, peine; L. opus, eris;
U. uopo; vesp. huevos; vcat. ops; prov. obs, ops, f;/r. oes ; de
op este, it e d'uopo, U est necessaire.

Opt, num^r., L. octo; it. otto; esp. echo; port, oito; prov,
oit, ueit ; fr. huit. ; - optime, sf. huitiâme pârtie ; - optule (al),
opta (a), le, la huitiăme; - optsprezece, dix-huit; - optzeci,
quatre-vingt.

Oraţie, s. y. ur, ura.

Orb, oarbă, orbi, oarbe, adj., aveugle; L. orbus, a, um
prive de parents et puis prive de qch., „luminibus orbus* ; ii.
orbo; vcat. mii. orb; prov. orb, orbs, dorp; vcat. vfr. orb; nfr,
orbe (coup, mur); orbul găinei c6cit6 nocturne; - orbeniciu, orien-
du, adj.; (LB.) aveugle, h. demi-aveugle ; - orbeşte, adv., aveugl4-
ment; - orbe}, adj., adv., aveugle, ă Taveugle, en aveugle; - orbesc,
ii, it, i, vb. a. & n. 3; aveugler, ^blouir, fasciner, offusquer,
devenir aveugle; L. orbare, it. orbare rendre orphdin, priver;
vcat. prov. orbar, vfr. essorber, prov. eissorbar, yssorbar, ichorbar
aveugler, âter la lumiere, perdre la vue; a se orbi s'aveugler.
oHndune, orbie, orbime, sf. aveuglement, c^cit6; - orbire, sf.
orbitor, adj., aveuglant; - orbitură, sf. aveuglement; - orbec, ai,
at, a, vb. 1; tâtonner, aller ă tâtons comme un aveugle; - orber
care, sf.

Orez (urez), sm., orezuri, pi. f., L. oryza, oriza (o^vfa);
it. riso; prov. ris; fr. riz; nhaU. reis; vsl. oriz!&; bulg. nsl. serbe
oriz; russe risi,; pol. ryz; cech. rejze; magy. ris; ngr. ogv^a, ^t;f«;
aJb. oriszi, riszi ; turc rouzz, ourzz ; arabe arus, aroz, d'ou Vesp.
port. arroz; - orenărie, sf. risiere.-

Orz, sm., orzuri, oarze, pi. f., L. hordeum; it. orzo; coA.
prov. ordi; fr. orge; - oarzăn,, adj., hâtif, precoce, aigre-doux;
pară oarzănă^iAr^ hâtive; - or zar, sm., L. hordearius; mar-
chand d'orge; - orzişor, sm., L. hordiciolus pour hordedus; it.
orzajuolo, esp. orzuelo, port. hordeolo, (hordeolus); fr. orgeolet,
orgelet.

Os, sm., oase, pi. f., L. os, ossis, (ossum); it. osso; esp.

L Oţel— Pace. 187

hneso; part, oso; cat, prov. ft, os; - osărie, sf. os en g6n4fra\.
(mor J osişar, osuşorj osuf, sm. dim.; - osime, sf. ossements; ii.
ossame; - osemint, sm., oseminte, pi. f., esp. osamenta; fr, esse*
ments, pi. ; - osos, adj., L. ossuosus ; it. ossoso ; esp. huesoso, ososo,
oseoso; port, osuoso; prov, ossos ; fr. osseux.

Oţel, s. y. arcer.

Oţety sm. vinaigre; L. acetam; it. aceto; vfr. aisil, aissil;
goth. akeit; vhaU. ezih (pour ehia); nhaU. essig; vsl ocbt%;
nd. btdg. pt. russe cech. pol. ocet; serbe ocat; russe oceti;
magy. oczet; - oţetar, sm. vinaigrier; it. acetaro; aussi Bhus
Cotimis; - ojetărie, sf. vinaigrerie; - oţetesc, ii, it, i, vb. 3. răfl.;
a se oţetit it. acetire, nsl. octiti se, s'aigrir, devenir aigre; - oţe^
tire, sf.; - ofetos. adj., it, vesp. port, acetoso; cat. prov. acetos;
ft. ac^teux.

Ou, sm., oue, pi. f., L. ovum; it. uovo; esp. huevo; port.
OYo; cat. ou; prov. ov, uov, ueu; vfr. of, oef, ouef; nfr. oeuf.
(nişor, sm., ouşoare, pi. f., out, sm.; ou^, pi. f. petit oeuf.
6u, 6uai, 6nat, 6ua, vb. 1. r^fl. ; a se oua pondre; firayer (des
poissons); esp. buevar, aovar; port. prov. ovar; - ouare, sf.
&mt, sm. ponte; - ouătoare, adj. f., găină ouătoare poule pondeuse.

P

Păcat, sm., păcate, pi. f., L. peccatum ; istr. pecat ; it. pec-
cato; esp. pecado; port, peccado; cat. pecat; prov. peccat, pechat;
fr. p6châ; aU). mSkat, moukat; (le changement du ţ en m est
ires-^emarquable) ; a trage păcatul expier son p^ch^, sa faute;
a cade in păcat, a face păc<xt commettre un p^cb^ ; a pctşte
păcatul pre dneva etre doming par le p^cb^, (litt. le pechS paU
qudqu'un); păcat de el! dommage pour lui! - păcătos, adj., prov.
pecados; peccable, p^cbeur, cbarg^ de p^cb^s, coupable, mis^
rable; păcătosul de mine! esp. pecador de mi! port, peccador
de mim! - păcătuţ, sm., it. peccatuzzo; - păcătuesc, ii, it, i, vb. 3.
= L. peccare; it. peccare; ca;t. esp. pecar; port, peccar; prov.
peccar, pequar; fr. prober; - păcătuire, sf.; - păcătuitor, adj.=
L. peccatorius; it. peccatore; esp. pecador; port, peccadore; fr.
pfeheur.

Pace^ sf., păci, pi., L. pax, pacis; it. pace; esp. port, paz;

188 I. Păcură— Păduche.

veai. prav. patz; fr. paix; cdb. pakje; - poezie, adj., pacifique,
paisible, calme, trauquille ; - păciuesc, ii, it, i , vb. 3 ; pacifier, raceo-
moder, raccorder=L. pacificare, it. pacciare ; 'păciuire, sf.; 'pădui-
toTy adj., subst., pacifiaut, pacificateur; - păceluesc, ii, it, i, vb. 3;
pacifier, apaiser, tranquilliser (y. Arh. B. 1. 267); -păcduire, sf.
pacification;-impac, ai, at, a, y b. 1 ; r^concilier, concilier, raccominoder,
raccorder ; L. im— pacare ; it pagar, appagare ; esp. port. pagar,
apagar, apaciguar; prov. pagar, paguar, apagar, apaguar, paiar,
payai*, apaiar, apaziar; fr. apaiser, payer; - impăcare, sf.; - imr
păeăciune, sf., L. pacatio, onis; reconciliation, raccommodement.
impăcâtor, adj., L. pacatorins; - impăcăiură, sf. reconciliation.
knpăcăluesc, ii, it, i, yb. 3; pacifier, reconcilier, &c. ; - impăcă-
luire, sf. ; "' impăcăluitor, adj., subst., reconciliant, pacifiant;
judecătorie impăcăluitoare justice de paix (y. Ur. 2. 202); - im-
piciuesc, ii, it, i, yb. 3. y. păciuesc; - apalt, sm., apcdturi, pi. f.,
fermage, ferme ; it. appalto fermage; alb. apalto metairie; du L.
ad pactum (pctcisd) ; a lua in apaU, it. prendere in appalto;
(le mot rom. yient de Vit. par la filiation du ngr.); - apaită
(abaldă), sf. magasin lou^; d^pât de marchandises (y. LB.).

Păcură, sf. goudron, bitume; L. picula dim. de pixy pids;
it. pegola ; - it pece, esp. port. pez, cat. pega ; prov. pes, pez, pegz,
pega, peja; fr. poix (de pix, pids); -păcurar, sm., esp. peguero;
prov. pegairo; qui extrait, qui yend du goudron, du bitume.
păcuros, adj., bitumineux ; - păcomiţă^ sf. boite, auge ă goudron.

Păcurar, păcure, s. y. p6cure.

Păduche, sm., (selon la plupart des diet le mot est feminin,
ce qui est faux); L. peduculus ţour pediculus; it pidocchio; esp.
piojo ; port. piolho ; prov. pegolh, pezoill, peolh , peoill ; fr. pou,
(contr. de peou ou plut6t peouil); - păducel, sm., esp. piojuelo,
piojiUo; petit pou; Crataegus oxyacaMha; Crataegus aria; (o^
cause des pucerons ou de la nieUe dont ces arbustes sont rem-
plis); le pi. păducei engelure, mules, d^mangeaison aux enge-
luxres'j'pâduce, sf. baie de yiome; - păduche^iţă, păduchemifă, si
pădiculaire ; homme , &c. rempli de pous ; - păducher, sm. p^di-
culaire; - păducherie, sf., L."pedicidaria; it. pidocchieria ; esp.
piojeria; port. piolharia; prov. peoillia; fr. pouillerie, pouillier,
^yn\^^;' pădtichiaş, sm. petit pou; - pădu^chime, sf. yermine.
pădtichios, adj., L. peduculosus ţomr pedicuhsu^s; it. pidocchioso;
esp. piojoso; port piolhoso; prov. pezolhos, peoillos; vfr. peouil-
loux; /r. poJiilleux ;- păduchioşie, sf. maladie p^diculaire; - pâ'
duchiez, ai, at, a, yb. 1; ML. peduclare, puduclare; t/. spidocchiare;
esp. despiojar, port. espiolhar; fr. pouiller, epouiller.

I. Pădure— Păine. 189

Pădure, sf. for§t, bois; du L. palus, udis (ML. dâjă paduiiSy
padîdes pour pcdudis, pcdades) ; it. palude, padule ; sard, patili ;
vesp. patU, paular, palude; vpart patil; prov. palut; '^[pour Tac-
c^ption du mot ram. cfr. it broglio, bruolo, prov. bruelh, fr.
breuil taiUij cloture de haie, fourre, de Ydtt. bruhl marais^ pror
turn paitistrey^ ; - pădurar, sm. forestier, garde-foret ; - padurdresCj
pâduresc, adj., forestier, de forat ; - pădurăreşte, pădureşte, adv.
pădurârie, sf. masse de forâts ; gruerie, grairie, Economie, science
forestiere; - pădurărit, sm. droits forestiers; - pădurean, adj.,
subst. , sylvatique , habitant d*une forat ; it. paludano marecageux.
pădurel/nic, adj., forestier; •- pădureţ, adj., sylvestre, sauvage,
rade; m^r pădureţ pommier sauvage; -pădurică, sf., pădurice, st,
păduriţă, sf. Hm. ; - pădurime, sf. masse de forets (v. Al. Gr. 32.).
păduriş^ sm. breuil; -păduros, adj., bois6, couvert de forâts;
L. paludosus ; it. paduloso, paludoso ; esp. paludoso ; finut pădu-
ros region bois^e.

Păgân, adj., m^cr^ant, paien; L. paganus mstiqtie; it. esp.
pagano; port. pagao; cat. paga; prov. pagan, paguan, payan;
vfr. pagien ; nfr. paien ; angl. pagan ; vsl. poganin'B, pogani, nsi.
poganin gentUis; nsl. serbe bulg. pogan impurm; pt. russe pohan
gentUis, impurus, tufpis; russe pogan'b gentUis, impurus; pel.
poganin, pobanin, cech. pohan gentUis; magy. pogany gentiUs-,
oib. pouganSs impurus; le sens actuel du mot paganus s'est
d^yelopp^ seulement depuis Constantin le Grand, le culte des
anciens dieux s'^tait r^fiigi^ dans le plat pays, dans Ies pagi
(cfr. le terme Univalent vhaU. heidhen, nhaU. heide, angl. heathen
du vhaU. heida, goth. haithi campagne); une derivation du vd.
pour le mot rom. est done probable; le rom. pogan foedus, turpis,
Păngăresc ţolluo = nsl. serbe poganiti, alb. poughain, d^coulent
direct, du vsl. poganiti profanare; - păgănesc, adj., paîen; vsl.
poganLsk'B; - păgăneşte, adv., en paîen; - păgănesc , ii, it, i,
vb. 3; devenir paîen = tY. paganizzare; - păgănie, sf. paganisme,
gentility ; U. pagania; nsl. serbe poganija impuri; - păgănime, sf.
gentilite, paganisme; -^xX^r^^mre, sf.

Pagina, pa^hină, sf., L. pagina; it. cat. esp. port. prov.
pagina; fr. page; mgr. Ttayivrj. (D. C.)

Pâine, sf., păini, pi., pain, bl^, grains en g^n^ral; L. pania^
is^ (pane, is); istr. puine, părae; it. pane, esp. pan; port. pam;
pao, cat. pa; prov. pan, pa; fr. pain; miez de păine mie de
pain; 'păiner, sm.=it. panettiero; esp. panadero, panetero; port.
padeiro; ~ păinerie, sî.=it. panetteria; esp. panederia, paneteria;
port paderia ; - păinişoară^ sf ., it panicciuolo ; - paner, sm. panier,

190 I. Pain— Palmă.

cabas, ^ventaire, manne, mannequm ; L. panarium |)amer â pain;
it paniere, paniera; lamb, panera, panara; fritd. panarie; bolog,
panera, panira; vesp. panero; nesp. panera; cat paner; prov. fr.
panier; ngr. naviq^^ navăqi\ - panerar, sm. vannier; it. pa-
nierajo ; - pcmeraş, paneruţ, sm. (it paneruzzo-lo) ; - părinc, sm.
millet, mil; L. panicum; it panico; prov. fr. panic; esp. panel
(pamcidum); panizo, port, painţo, vfr. panitz du BL. panicium;
meiu părinc milium panicum, port miUio painţo.

PaiUy snL, paie, pi. f., L. palea; it. paglia; esp. paja; port.
palha ; c<xt. palla ; prov. palha , pailha , pailla ; fr. paille ; serbe
palje, palja, pi. son (palea); le sing, paiu tuyau de bM, cha-
lumeau, f^tu, brin, tige, une paille; a da in paiu monter en
tiges; le pi. paie paille; o legătură de paie une botte de paille.
pălesc, ii, it, i, vb. 3; glaner, dter la paille battue, (terme de
battage de grains, y. Jon. Gal. 186) ; - păime, sf. feurre ; it. pag-
liume; - păios, adj., it paglioso, esp. pajoso; fr. pailleux; - păi§^
păiuŞj sm., păişurif pi. f. tuyau de bl^, tige, chalumeau, paille ;
aussi Aira caespitosa; Avena fatua; - păişor, sm., păişoare,
pi. f. paiUette; - păişte, sf. paille, pailler; -păiuţ, sm., păiuţă, sf.,
it pagliuzza.

Palane, păUmg, pălant, sm. , palanca, sf., cloison de plan-
ches, retranchement, lieu fortific ; it. cat. esp. port. palanca, esp.
pal^que, prov. palenc, m., trient. palane, m., pic. palangue,
fr. palanque endos^ cloture; it piem. pianca petit pont, planche;
esp. plancha, port. plancha, prancha, cat planxa, prov. pianca,
plancha, planqua, fr. planche, mhaU. vhaU. planke; serbe pa-
langa, poluga perche; pt russe palanok; russe planka la;tte; pol.
palanka, cech. planka piamhe; serbe rws^e ţalanka viUe^ viUage;
magy. ^2AAvik planche, cloison de planches; ngr, ^aiAxyysq aedes
ligneae (v. D. C. p. 1660) ; turc palănqa Ucoque, fort^ lieu forti-
fic; tous ces vocables se rattachent au L. pianca, chez Festus
et Palladius =^a&t«Za plana.

Pălărie, sf. chapeau; d'une forme * L. pilearia de pUeus, pi-
leum bonnet de feutre; it. esp. pileo; - pălărier, sm. chapelier.
pălărierie, sf. chapelerie; -pălărioară, păiăriu^^ sf. petit chapeau.

Palat, sm., L. palatium; it palazzo, esp. port. palacio; cat.
palaci; prov. palai, palait; fr. palais; magy. paleta; - pălătuf
sm. palais de la bouche; d'une forme dim, * L. palatuceum==
palatum; it palato; cat. esp. port. paladar, port. aussi padar,
prov. paladar, (*j?aZatore), paladel (paiateUum); le fr. palais de
pciatium pour pcda^um, (y. cier).

Palmă, sf., palme et palmi, pi., paume de la main, empan,

I. P&ltm— pântece. 191

soufQet, tape, claque; L. palma, palmus {naXafiif); U. cai. esp.
port, palma, palmo; prav. palma, palm; fr. palme, pamne; alb.
pSlSmpS, p&lamS; ngr. nccXai^ij; a măsură cu palma paumer;
a bate in palme batire des mains, claquer; a trage o palmă
donner, planter un soufflet; - pălmaş, sm. manoeuvre, manou-
vrier; - pălmuşoară, pălmuţă, sf. dim.- pălmuesc, ii, it, i, yb.3;
claquer, souffleter=BL. palmare; esp. palmear; port, palmejar.
pălmueală, sf. , păUnuirCf sf. action de claquer, &c. ; - pălmuUar,
adj., subst., claquant, souffletant, souffleteur ; - pălmuitură, sf.
claque, soufflet.

Paltin, sm., arable, platane, tremble; d'une forme '^L. pla-
tinus pour platănus, (forma analog, avec carpin, frasin) ; it. cat.
esp. part, platano; prav. platani (platamntis); fr, platane, plane.
piUtinaş, sm. dim.; - păltiniş, sm. foret d'^rables.

Pămînt, sm., păminte & pămînturi, pi. f., terre, terrain, ter-
roir, sol, monde; L. pavlmentum; istr. pemintu; U. nesp. part.
payimento; vesp. pavimiento; port, pazimen; cat. paviment; jprot?.
payment, pazimen, pavement ; fr. pavement ; magy. padiment, pa-
dimentom plancher; - pămîncior, sm. dim.; - pămîvdean, adj.,
indigene, du pays; - pămmtenesc^ pămmtesc, adj., terrestre, in-
digene ; - pămînteneşte, adv., â la maniere indigene ; - pămîntiu,
p^tntos, adj., terreux; - impămîntenesc, ii, it, i, vb. 3; natura-
liser ; - impămîntenire, sf . naturalisation.

Pană, (peana), sf., pene, pi., plume, tuyau de plume, pinceau,
panache, ressort, arret, coin, ^buard; L. penna; it. port, penna;
prov. pena; fr. penne; le pi. pene plumage, enveloppes des ^pis
de grain de mais; ~ penărie^ sf. plumes en g^năral, masse de
pliunes ; - penărit, sm., pennage, plumage ; - penişoară , sf. dim. ;
le pi. peni^re Agaricus cinnamoneus; peniţă, pewuţă, sf., it.
P^uzza, penuccia; aussi Stipa penna^a; -penos, adj., plumeux;
*<. pennoso ; - pănuşă , sf. , * L. pennucea ; plumage , enveloppe
des 4pis de grains de mais; cfr. it. pennachio {* pennaculumjy esp.
port, penacho, vfr. pennache, nfr. panache (* pennaceum); (le
^^. panaş = ţSLn2Lche, pol. panasz, est un nMogisme); -i^^ii^Mi-
iifă, sf., Stipa pennata; - impinez, impenez, ai, at, a, vb. 1;
emplumer, empenner, affermir avec des coins, larder, garnir,
piquer de la viande, entrelarder; it. impennare; port. prav.
empennar; fr. empenner; - imp&nare, sf. action d'empenner, &c.

Pană, pr^p; v. pară. Paner, s. v. păine.

Păntece, sm. ventre, bas ventre, pause, flanc; L. pantex,
i^^is; it, pancia; esp. port, panza; cat. panxa; prov. pansa; fr.
pause (pance); alb. pensS; vhdll. bantsch, banze; nhaU. wanst;

192 I. Pănură— Paos.

angh paunch; - pănteedj păntecuţ, sm. dim.; - pătUecos, adj. =
it. panciutto , esp. panzudo , fr, pansu ; - pintec, ai, at, a, vb. 1.
r^fl. a se pătUeca faire le ventre, pousser en dehors, pousser au
vide, se cambrer; - păntecare, s£ action de pousser en dehors,
&c., dyssenterie; - păntecătură, sf. renflement, ressaut; - pânte-
cesc, ii, it, i, yb. 3. r^fl.; a se panted v. pănteca; - panţir, sm.
soldat cuirassă, traban; ML. pancerea; it. panceira; esp. pancera;
vfr. panchire; mhail. panzier; f^iall. panzer; vsl. pans'sir'B; nsl.
pancier; «erJe pancijer, pancir; pt. russe pansyr; russe pancjT'L;
cech. pancelP; pol pancerz; tous ces vocables signifient pârtie de
Varmure qui couvre le ventre ; le rom. panţir est direct, du pd,
pancemik , pancerznik soldat cuirasse ; - spintec, ai, at, a, vb. 1 ;
^ventrer, taillader, fendre, inciser, pourfendre, diss^uer, etriper,
vider; d'une forme * L. ex-panticare ; esp. despancijar, despan-
zurrar eventrer ; - spintecare, sf. ; - spintecător, adj., subst., 6ven-
trant, &c. ; - spintecătură, sf. action d'^ventrer.

Pinură, sf. drap ordinaire, serge; L. pannulus (pa/mms);
it. pannello (pcmneUus); esp. panuelo (pcmneolus) motichoir; it.
panno, esp. pano, port, panno, pano, prov. pan, fr. pan de pan-
nus ; - pănurar, sm. fabricant , marchand de drap ; esp. panero ;
(v. Â1. Gr. 245); - depăn, (deapăn, dapăn), ai, at, a, vb. 1;
bobiner, divider; du L. panus *= pannus, {îtrjvog^ Tn^rq^ Ttr/v&ov,
dor. Tvâviov), fU pdotonne ; it. dipanare, cat. esp. devanar, port.
debar, prov. debanar devider ; - depanare, sf., depănat, sm. action
de divider; - depanator, adj., subst., dăvidant, d^videur; esp.
devanador; - depanatoare, sf. devidoir ; esp. devanadera ; port.
iobdAomdi ;- depănătură, sf. d^vidage.

Pânză, sf. toile, linge, tenture, lame d'un sabre, d'un cou-
teau, &c. ; du L. pansus (passus), a, um , part, de pandere ^tendre ;
cfr, pannus — panus, vsl. nsl. ponjava linteum; - pănssar, sm.
linger, toilier, fabricant de toile ; - pănzărie, sf. toilerie, linge-
rie; - pănzătură, sf. lingerie, un morceau de toile; (selon LB.,
Fol. X)., Isz. D. aussi păstură qui r^pondrait ă un pârtie, passiis).
pănzişoară, pănisuţă, sf. dim ; - împânzesc, ii, it, i, vb 3 ; 6tendre
comme une toile, ranger en ligne; (v. Jon. Cal. 45, 112: atwi-
pănzi lucrătorii pre intinsele cămpii, (fînaţe), ranger Ies tra-
vaiUeurs en ligne sur Ies champs (prairies) ătendus ; - impănaire,
sf. ; - pas, s. V. pas.

Paos, sm. tranquillity; L. pausa (jtavaig); prov. paus, m.;
it cat. e^. port. pausa; prov. pausa, pauza; fr. pause; fiţipaosl
que Dieu vous en recompense! ; - repaos, sm. repos, relâche,
relâchement, dălassement, temps d*arr6t, pause, interruption,

I. Pap—Pare. 198

treve; ^or. repaus; it. riposo; esp. reposo; port, repouso; cat.
fr. repos ; - repaos (r^Mus), reposai (repăosai), reposat (re-
păosat), reposa (repăosa), vb. 1; d6c6der, tr^passer, mourir =
BL. pausare; it. riposare; cat. esp. reposar; port, repousar; prov.
repausar; fr. reposer; aU). pouşoig (cesser, se taire); - reposare,
(repăosare)j sf. action de d^cÂler; - răposat y (repăosat), part.,
adj., subst., ă6(M6, tr6pass4, d^ftrnt, feu; reposat in Domn bien-
heureux en Dieu.

Pap, păpai, păpat, p&pa, yb. 1 ; manger de la bouillie (des
enfants); L. pappare (papare); it. pappare; sard, papai (manger);
esp, port, papar; nsl. serbe papati; pol. papa6; magy. pepezni.
papă, sf. bouillie, panade; it. pappa; esp. port, papa;^ vfr. papin,
papette; nfr. pappe; nkaU. papp; angl. pap; pol. russe cech. nsl.
serbe papa; magy. p6p; ngr. nănjta {jrandla); - papă-lapte^
sm. homme efKmin^, mou; - papa-tot, sm. glouton = t^. pappa-
chione, pappone, pappolone.

Papă, sm., L. papa; it. cat. esp. port. prov. nsl. serbe pol.
cech, russe magy. papa; fr. pape; -păpesc, adj., papal; -păpeşte,
adv. ; - păpiCf sf. papaut^ ; - papistâş, sm., it. esp. port, papista ;
fr. papiste; magy. papista, pâpistâs; - papuci, sm. grand-pere;
cfr. prov. papon, magy. pap5, ngr. naTtnovg ateul.

Păpufă, sf. poup^e, poupard, bamboche, mannequin, ma-
rionnette, poupin, pantin, rouleau, manoque, carotte {de tabac);
d'une forme *L. papucea pour pupacea de pupa; it. pupazza; fr.
poupee ; russe păpuşa, ppl papusza, papuza, magy. papuzsa carotte
de tabac; -păpuşar J sm. poupetier; - păpuşărie, sf. boutique de
poupetier, poup^es, marionnettes ; - păpuşică, sf. dim., petite
poupee; - păpuşoiu, sm. grande poupee, bambocbe, cdne de sapin,
^pi de grain de mais, mais; - păpuşoişte, sf. champ de mais,
champ ou du mais ay ait ^t^ plants ; - păpufesc, ii, it, i, yb. 8 ;
toe des poup^es, jouer ayec des poup^es; a se păpuşi se changer
en chrysaMe; - păpuşire, sf.; - impipufez, ai, at, a, yb. 1;
envelopper, aflfubler; - impăpuşare, sf.

Par, sm., L. palus; it. esp. palo; port, pâo; cat. prov. pal;
'^fr. piel, pel; nfr. pal, palis, pieu; alb. palS; nhcM. pfahl; a
punsj a bate pari gamir de pieux, piloter, palissader; - părişor,
păruş^ păruşteam, păruşte^, părut, sm. petit pieu.

Pară, pr6p. y. pre.

Pare, părA, pârut, păr6, yb. 2. impers. n. & r^fl., L. pareo,
% itum, ere; it părere; vcat. prov. parer; vfr. paroir; esp.
port. parecer, cat. parexer, prov. pareisser, nfr. paraître d'une
fonne parescere; a pare, a se pare cuiva paraître, sembler ^ q;

13

194 I. Păreche— Părinte.

ayoir Fair ; a pare bine, r&i* cuiva se r^jouir de qch., regretter
qch., en youloir; - pare că, contracts en parcă, adv., il paraît,
comme, quasi; - părelnic, adj., apparent; (v. N^r« 129; Con.
P. 241, 258); părere, sf., it părere; esp. pert, parecer; opunoa,
amjectnre, faţon de penser, id^e, pr^jog^, pr^somption, sens,
sonpţon, plausibility, supposition, maniere de voir, vue, lueur;
părere de bine plaisir, satisfaction, contentement ; părere de r^u
regret, d^pit, d^plaisir, m^contement ; a fide părere juger, opiner;
a '§i da părerea opiner, se prononcer; - părut, sm. apparence;
it păruta.

Păreche, părechie, sf., părechi, pi., du BL pariculus {Loi
sdlique), dim. de par; it. parecchio; esp. parejo, a; port parelha;
cat. parelh, parella ; prov. parelh-a ; /V. pareil-lle ; it pari, pajo,
cat esp. port. prov. par, fr. pair, paire, alb. par, nhaU. paar de
par; cu păr echea par paire, deux ă deux; fără păreche sans
paire, sans pareil, incomparable; - părechiuşă, sf. petite paire.
părechiez, impărechiez, ai, at, a, yb. 1 ; it apparecchiare (appa-
jare) ; esp. emparejar, aparejar, aparear ; port emparelhar, appa-
relhar; cat aparellar; prov. aparelhar, apareillar, appareillar;
fr. appareiller (apparier); a se impărechia s'unir pour faire des
factions, des partis; - impărechiare, impar echiere, sf. apparie-
ment, accouplement , conjonction, groupement, parti, faction.
despărechiez, ai, at, a, vb. 1; it disparecchiare, sparecchiare;
esp. desparejar, desparear ; port. prov. desparelhar ; fr. d^pareiller,
(d^sappareiller, dâparier); - despărechiere, sf.

Păresimi, sf. pi., L. quadragesima ; it. quaresima ; esp. cuares-
ma; port. cat. quaresma; prov. caresma, carema, carama, qoa-
resme, quareme; fr. careme; cfr. ngr. xsaaaQccxoaxrj.

Părete, sm., păreţi, pi., mur, muraille, paroi, pan (d'un
mur) ; L. paries, etis, m. ; it părete, f . ; cat esp. pared, f. ; port.
parede, f. ; prov. paret, f. ; fr. paroi, m. ; - părechemiţă, (păre-
cheriţă, părechemiţă) pour păretemiţă sf. = L. parietaria (se.
herba); it esp. port. parietaria; prov. paritaria; fr. pari^taire.

Părinc, s. v. păine.

Părinte, sm., părinţi, pi., L. parens, tis; it port parente;
esp. pariente; cat parent; prov. parent, paren; fr. parent; alb.
părinj, print, prink; le sing, a Facception de pere naturd et
spiritud; le pi. părinţi, L. parentes, seulement pere et mere;
părinte născător pere nourricier; -părintesc, părintesc, adj., pa-
ternei, patrimonial ; it. parentesco ; esp. port parentesco, s. ; prov. .
parentesc, s. parente ;limbă părintească langue matemelle; -/^dnf^
teste, părinteşte, adv., patemellement, matemellement ; -părintim^

I. Parohie — Parte. 195

sf. paternity ; (v. C.G.§ 210); -paring, sm. petit tire; - pârif^ie
St. paternity.

Parohie, sf., L. paroeeia {naqoixCa) ; BL. parochia ; it. port.,
prov. parrochia; esp. port, cat prov. parroquia; vfr. paroiche;
nfr, paroisse; nsl. serbe parokija; pol parochia; - paroh, sm.,
it. esp. port, parroco pritre\ prov. paroc paroissien; nsl. serbe
parok, pol. paroh pretre.

Parte, sf., părţi, pi., part, pârtie, partage, fraction, portion,
quote, quotit^, pi^ce, sens, int^rSt, parti, lot, endroit, parage,
plage; L. pars, tis; it. esp. port, parte; cat. prov. fr. part; a ave
parte avoir part, avoir du bonheur, de la chance; de o parte,
intr'o parte, la o parte k part, de c6t6, h. T^cart, h. quartier;
it. a parte, da parte, esp. port, â parte, prov. fr. k part; a se
da de o parte, la o parte se ranger, retirer, se mettre k Tăcart ;
a sta de parte, it. star d'a parte; departe, departe, adv., pro-
prement: ă part, de cdt^, et puis: loin, 6\oign6; de departe de
loin ; - depărdor, depărtişor, depărtuf adj., un peu loin; -părtaş,
adj., subst., partageant, participant, int4ress6; - părtăşie, sf.
participation; - părtice, sf. * L. particella pour partiada; it.
particella; esp. partecilla; port, parcella; prov. parcela; fr. par-
celle; - părticică, sf., esp. partecica; - partnic, adj., subst.,
partial, participant, int^ress^; -porţie, sf. , L. portio, onis; it.
porzione; esp. prov. porcion; port, porţăo; cat. porcid; fr. por-
tion; nsl. serbe porcija contribution; - părtinesc, ii, it, i, vb* 3;
tenir la pârtie de q. , favoriser, pr^f^rer, gtre pârtiei = L.
partem tenere; cfr. Bl. partesanus, it. partigiano, fr. partisan.
părtineţ, adj., partial; - partinic, sf. partiality; - părtinire, sf.
părtinit^yr, adj., subst., partial, partisan, fauteur; - depărtez, ai,
at, a, vb. 1; floigner; cfr. it. ajjpartare; a se depărta s'floig-
ner; - depărtare, sf. floignement; - depărtat, part., adj., floign^,
lointain, distant; - depărtător, adj., ^loignant; * impart, impart,
impărţesc, ii, it, i, vb. 3; partager, lotir, morceler, distribuer,
rtpartar ; L. impartio, impertio, ii, ivi, itum, ire; it. im-
partire, repartire; esp. impartir, repartir; port, repartir; prov.
partir ; fr. repartir; - impărţălişte, impărţeală, impărţenie, im-
părere, sf. partage; - impărţitor, adj., subst., r^partissant, ră-
partiteur; - impărţitură, sf. repartition; - impărtăgesc, ii, it, i,
vb. 3; (de părtaş); faire part, participer, communiquer, initier.
impărtăşenie, sf. participation, initiation, communication, com-
munion r - impărtăşire. sf.; - impărtăşit, sm. communication,
communion; impărtăşitor, adj., subst., communicable, communi-
catif, communiquant, communiant; - despart, desparte, despărţescy

196 L Pănr— Pasă.

ii, it, i, yb. 3; diviser, detacher, dâninir, d^pareiller, s6parer,
divorcer; L. dispartire, dispertire; it dispartire, dipartire, spar-
tire; esp. port. cat. despartir; prcv. departir; /r. d^partir;-âe$-
părfanie, despărţenie , despărţealăy despăr^ime (Con. P. 253),
despărţire f sf. cQyisioii, separation; - despărţitor, adj., subsi,
divisant, ftc.; despărfitură, sf. division, &e.

PărVy adj., petit, trapn, ramass^; L. parvus; it. esp. port.
parvo; le mot est surtout employ^ comme sobriquet: Nicdai
pârvul Nicolas le petit; on le rencontre sotivent aussi comme
nam de familie.

Pas, sm., păşiy pi., pas, d-marche, train; L. passus, us,
(pondere); it. port. passo; esp. paso; cat. prov. fr. pas; alh.
pas mesure de longueur = L. passus ; - păsuleţ, sm., petit pas.
rtspas, sm. espace, entre- temps, r^pit; - păfesc, ii, it, i, vb. 3;
(anciennement pas, ai, at, a, vb. 1. = marcher; y. S** Evang.
Math. 18, 15 de Tannae 1580); faire des pas, marcher; esp,
pasear marcher; it. passare, esp. pasar; port. cat. prov. passar;
/r. passer; (v. Diez D. 1. 309); a păşi inainte ţrocHer^ avancer;
a păşi la ceva passer, en venir ă qch.; apăşipreste (per extra)
d^passer; - păşire, sf.; - păşitor, adj., subst., marchant, &c.
păşitură, sf. d-marche ; - pisuesc, ii, it, i, vb. 3 ; laisser passer,
passer qch. h q., donner du r^pit, du d^lai, avoir de Tindulgence;
cfr. it passarsi, esp. pasar por alg. c, fr. passer qch. ă q.=
a păsui pre cineva ; - păsueală, sf. dalai, r^pit, indulgence, tem-
porisation, retardement; - păsuire, sf.; - păsuitor, adj. indul-
gent, &c.; - propăfesc, ii, it, i, vb. 3; avancer, progresser;
(ce vb. est un mohgisme); - propăşire, sf. ; - propăşitor, adj.,
subst., avan9ant, procMant.

Pasă, păsa, păsat, pasă, vb. imp. 1; litt. penser ă qch.,
puis tenir compte de qch., se mettre en peine de qch., s'affliger,
se chagriner de qch., importer ă q., souffrir; L. pensare; it. pen-
şare, pesare; cort. esp. port. pensar, pesar; prov. pensar, pessar,
pesar, pezar ; fr. penser, panser, peser, {vfr. poiser) ; alb. pesoig (peser);
apăsa cuiva de cineva, de ceva, litt penser ă q. pour qch., penser
ă qch.; s'int^resser pour q., pour qch.; ce 'mîpasă que m'importe;
nu i pasă de nimica rien ne lui coate ; va să'ţi pese odată tu
y penseras, tu t'en souviendras un jour; - păs, sm., păsuri,
pL f., souci, peine, int^rât, chagrin, dol^ance, souffirance; L. pen-
sum; it esp. port, peso; cat pes; prov. pens, pes; vfr. poix, m.;
poise, f.; nfr. poids; [cfr. vit pesanza, prov. pensansa, pesansa,
vfr. pesance sotun, peine, chagrin, analogue ă grief de gravis^ ;
am păs, n'am păs , L. pensi habeo, mihi nihil pensi habeo.

I. Păsat—Pâsere. 197

păsare, sf. souci, &c.; esp. port. pesar; fără păsare ie sens ras-
sis ; -^ ne-păsare, sf. insouciance, indifference, impassibility, mol-
lesse, apathie; - păsător, adj., qui marque de Tint^ret, afflig^,
inquiet; ne^păsător, adj., indifferent; - apis^ ai, at, a, vb. 1;
appuyer, peser, presser, appesantir, d^primer, comprimer, fouler,
oppresser, opprimer; L. ad-pensare; it appensare reftechir; prov.
apensar, apessar appiiyer, peser \ fr. appesantir; - apăsare, sf.
apăsat, part., adj., appuy^, press^, dur, outră, durement, verte-
ment; - apăsător, adj., subst., appuyant, opprimant, oppresseur.
apăsătură, sf. pression, oppression.
Pftsat, s. y. pisez.

Pasc, păscui, păscut, paşte, vb. 2; L. pasco, pavi, pastum,
6re (pour j?a5Cî); U. pascere; esp. pacer; port. pascer; cat. peixer;
prav. pascer, paisser; vfr. paistre; nfr. paître; - păsciune, pă-
şune, sf. pâturage, pacage ; L. pastio, onis ; it. pasciona ; fr. pais-
son; -păscut, sm., L. pastus; it. esp. port. "p^&io', cat. prov. vfr.
past, nfr. pât ; - păşunez , ai, at, a, vb. 1 ; pâturer, pacager, f aire
paître; - păşunecUă, sf. pacage, pâturage; - păşunare^ sf., pă-
sunat, sm. pâturage, pacage; - păşunărit, sm. droit d'herbage
= esp. pasturaje; - pistor, sm., L. pastor, oris; ii. pastore; ca^.
esp. port. pastor; prov. pastre, pastor; vfr. pastre, paistre; fr.
pasteur, pâtre; vsl. past^irL; nsl. pastir; cech. pastor, past^lF;
pol. pasterz, pasturz, magy. pasztor ; - păstord, sm. ; it. pastorello ;
prov. vfr. păstorel; nfr. pastoureau; -păstoresc, adj., pastoral; vd.
past'BirBsk'B; nsl. serbe pastirski; cech. pastyIPsky; pol. pasterski,
ţ2istaisld; - păstoreşte^ ady., pastoralement; - păstoresc, ii, it, i,
vb. 3; exercer une fonction pastorale; -păstorie, sf., esp. păstoria;
ftat de pâtre, fonction pastorale; -păstorire, sf.; -păstoriţă, sf.
bergSre; - păstură, sf. miel vierge, ray on de miel, cire brute, pro-
polis; L. pastura; it. esp. port. cat. prov. pastura, fr. pâture
nourriture; cfr. esp. port. panal (*panalis de^am^) mid vierge.
păsturos, adj., pâteux.

Păschiulă, sf., L. pasceolus {(patfxooXog); sac de peau, sac,
poche.

Pasere, sf., paseri, pi., oiseau en g^n^ral; L. passer, eris,
m.; it. passere, m.; passero; passera; esp. pajaro, pajara; port.
passaro, passara; prov. passer, passera; fr. passereau (^passe-
redus)', le pi. paseri volaille, esp. paseros; le mot a aussil'ac-
ception i'homnie ruse comme on esp. ; pasere călătoare oiseau de
passage; pasere răpitoare oiseau de proie; paserea domnească,
fringilla j^jrrhuld, ;- păsărar, sm., oiselier, cagier, oiseleur; esp.
pajarero; - păsărărie, sf. quantite d'oiseaux ; esp. pajareria; - pă-

198 I. Păstărnac — Pătrunchios.

sărese, adj., d'oiseau, volatile; -păsăreşte, adv., en oiseaa, coimne
leg oiseanx; en langage de fripon; - păsărică^ păsăruică. sf.,
esp. pajarico, pajarica; - păsărime, sf. les oiseaux en general,
beaucoup d'oiseaux; -păsăroiuy sm. grand oiseaa =" a^ip. pajarraco,
pajaruco; - păsăresc, ii, it, i, vb. 3; prendre des oiseaux = esp.
pajarear ; - păsărire, sf.

Păstărnac, păstâmap, sm., L. pastinaca; it esp. port pas-
tinaca; cat pastanaga; prov. pastenaga; fr, panais (pastinacus) ;
russe Pasternak's; pol. pastemak; nsl. serhe pasternjak; cech. pas-
trnâk; magy. pasztinak; turc pastinaL

Păstor, s. V. pasc.

Păstrez, ai, at, a, vb. . 1 ; manager, epargner, r^server, main-
tenir, entretenir, garder, se nantir, suspendre; d'un type * L.
parsitare (parcitare), du part, pardtum, (parsiun), de parcere
âpargner, menager; a se păstra se maintenir, se garder, s'epar-
gner ; - păstru, sm. 6pargne, management, reserve, garde, conser-
vation; - păstrare^ sf. 6pargne, reserve, &c.; păstrare in minte
restriction mentale, restriction; la păstrare en reserve; cu păstrare
sauf ; - păstratj sm. ^pargne, management, &c. ; - păstrător, adj.,
m^nageant, &c. ; - păstrătură, sf. menagement, &c.

Păstură, s. V. pasc.

Pafti, sf., L. pascha, ae & atis {năaxa de TMbreu pesah) ;
it ca/t. pasqua; sard, pasca; esp. pascua; port, pascoa; prov.
pasca, pascha, pasqua; fr. paque, pâques; mgr. nda%a (selon
D.C. »tw>w modo est Dies resurrectionis sed et sacra Ettcharistia^J;
alb, pask6 les quatre grandes fetes deVannee precedees decar erne:
vsl. pasha; russe pasha; pot pascha; pt russe paska găteau de
pâques, comme aussi en rom. pască, (sans doute du ngr. Ttaaxct
so/cra Eucharistia).

Patru, num., L. quattuor; it. quattro; esp. cuatro ; port.
quatro; cat. quatre; prov. quatre, catre; fr. quatre; erf6. kater,
katre ; - pătrar (pâtraiu) sm., quart, quartier, cheval de 4 ans
(sc. cai); L. quartarius; it. quartiere, quartieri, esp. cuartei;
port, quartel; prov. quartier, cartier; fr. quartier; - pătrărel,
sm. petit quart, petit cheval de 4 ans; - pătrat, adj., subst.,
L. quadratus, a, um; i^. quartato, quadrate; esp. c\mărQ,ăo; port.
quadrado; fr. carre; - patru-le (al), patra (a), = L. quartus,a;
le, la quatrieme; - patrusprezece (paisprezece), = L. quatuor-
decim, quatorze; - patruzeci, = L. quadraginta, quarante; -patruse-
dme, sf. un quarantieme; - patruzecinic, adj., apres quarante
jours; (v. Ur. 2. 194 patruzecinica liturghie a mortului).

Pătrunchios, adj. V. trunchiu.

I. Pătrund— PScure. 199

Pătrund, transei, trans, trunde, vb. 2; p^n^trer, percer, tra-
TBraer, s'insînuer, impr^gner, approfondir, scruter, d^ouvrii-,
conceToir, attendrir, afSiger, d^chirer, fendre; L. pertimdOf tndi,
tnsmn, Sre; it pertngiare, prov. pertosar, vfr. i)ertuiBi6r irouer,
esp. pertuguear faire des mmwements vehemmts avec tout le corps,
du part. pertusits; nfr. percer, (dont sic. pirciari, cmgl. pierce)
selon Diez D. 1. 315 contracta du vieux verbe pertuisier; a pătrunde
de frig transir de froid; a pătrunde la inimă d^chirer Târne, con-
vaincre; a se pătrunde se p^n^trer; -pătrundere, st; - pătruns^
part., adj., L. pertusus ; p6n^tr6, traversa, convaincu, 6difi6;
pătruns la inimă ^difi^, imbu ; pătruns de spaimă transi de frayeur.
pătru/nzăciune, sf. p6n6trabilit^, permeability; - pătrunjsăcios,
adj., penetrable, permeable; - pătrunzător, adj., penetrant, per-
ţant; - pătrunsime, sf. penetration.

Paţiu (pat) pălesc, păţii, păţit, păţi, vb. 3; pâtir, souflErir,
essuyer, eprouver un accident, un malheur, (pour douleur physique
et morale on emploie pătimi du ngr. TtuOaCvo) — Ttd&rjfia); L.
patior (patio), passus sum, patiri (pour pati); it patire; esp.
port. padecer (padir); /r. pâtir; aîft. pSssoig; nsl. serbe patiti;
unid o face, altul o pate tel en pâtit qui n'en peut mais ; ce ai
păţit? que vous est-il arrive? a o păţi essuyer qch; - păţire, sf.
păţit, part., adj., it. patito; eprouve, experimente; păţitul e şi
priceput dommage rend sage; - păţitor, adj., it patitore; pâtis-
sant, souSrant, essuyant, eprouvant.

Păun, sm., L. pavo, onis; it. pavone, paone, pagone; esp.
pavon, pavo, paon; port. pavâo, pavo; cat. pago; prov. pao, paho,
pau; fr. paon; vsl. paun'b; nsl. serbe pav; russe pavx; cech.
pâv; pol. pâw; htdg. paiin; magy. pava; vhaU. phâwo; mhaU.
pfawe; nhaM. pfau; ngr. na^ovi^ Ttaywvi, alb. pagoua; - păună,
sf., L. pava; esp. pava; port pavoa; - păunar, sm., gardien,
marchand de paons; esp. pavero; fr. tSLormier; - păunaş, păunei,
sm. paonneau; -păuneasă, sf., it pavonessa, paonessa; -păunită,
sf., paonne; nsl. serbe paunica; pol. pawica; cech. pâvice; - pău-
nesc, adj., de paon; - păunesc, ii, it, i, vb. 3. refl., a se păuni
= it. pavoneggiarsi ; esp. port. pavonearse; fr. se pavoner, se
panader; - păunire, sf. action de se pavoner.
Peana, s. v. pană.

Pecingene, sf. dartre, grattelle, agrie; L. petigo, inis (im-
petigo); it. empetigine, impetigine, impetiggine; esp. empeine;
port. empigem, impigem ; - pecmginos, adj., L. petiginosus ; it
impetiginoso, impetigginoso; esp. empeinoso.

Picure, sf. pi., betes bovines, (Cod; dial.); L, pecus, oris;

200 I. Pedestru— P6r.

vit. pecure; nit. esp. pecora brdns; - pectdnăj sf. mouton, (Cod.
dial.); cfr. it pecorina jeune hrebis; - păcurar, sm. berger; L.
pecuarius; it pecorajo; oaZoJ^. pecurani, 5to. picuraru; por^.pegu-
reiro; magy, pakular; - p^curăresc, adj., păcurăreşte, adv., de
berger, en berger ; - p&yurăriţă^ sf. bergere = it pecoraja.

Pedestru, adj., ă pied, pMestre, imparfait, d^fectneux, in-
firme; L. pedester, tris; it. esp, port, pedestre; fr. pMestre; pietre
(pour piestre— pedestris — ped'stris — pestris — piestre) pauvre, mi-
sSraMe; om pedestru honune k pied, piăton (Ur. 4. 204); -pedestraş,
sm. piston, fantassin; - pedestresc, ii, it, i, vb. 3; aller k pied;
cm pedestrit călărimea la cavalerie a march^ k pied (y. Arh.
B. 1. 81); " pedestrie, sf. action de voyager k pied, infanterie,
(v. Arh. K. 2. 15); manque, d^faut, yice; -pedestrimej sf. infan-
terie ; - pedestrit e^ sf.

Pentru, pr^p. v. intre-intru.

Pepene^ sm. mâon d'eau, pasteque, m^on sucr^ (en Valachie),
concombre {en Moldavie); L. pepo, onis {ninwv, Ttartovag); it
pepone, popone; esp. port, pepino; vfr. pepon; nfr. pepin (des
courges ^i puis des pommes, &c.); alb. pjeper, pjepen; ngr.
7i€7i7icivi; nsh serbe pipun; btdg. pipon, pepun ; ni^a2?. bav.
pfeben; pepene gcdbăn mflon sucr6; pepene verde melon d'eau,
pasteque; a scoate pre dneva din pepeni afară d^contenancer,
d^router, dtoonter q. ; - pepenar, sm. vendeur de melons, de
concombres; it. poponajo; -pe/?ewijfe, sf., pepinet, sm. melonniere.

Pir, sm., peri, pi., L. pilus ; istr. per ; it. esp, port pelo ;
cai,, pel; prov. pel, pelh, peil; fr. poil; din fir in păr, it. a pelo
a pelo, de fil en aiguille; in doi peri k deux polls, de deux
couleurs, grison, Equivoque, ambigu ; a se da după păr s'accom-
moder aux circonstances ; a da pre cineva de păr retaper q., it.
strignere il pelo a uno ; intr'un păr^ it a un pelo, exactement.
pericică, percică, sf. dim. ; perdea fetei Adianthum Capillus Veneris.
perişor, sm. dim., le pi. perişori Elymus; -păros, adj., L. pilo-
sus; it. esp. peloso; cat. prov. pelos; fr, poilu; - păroşat, adj.,
poilu, pelu; - păru}, sm., it. peluzzo; - rispir, sm. contre-poil, re-
bours; in răspăr k contre-poil, k retrousse-poil, au — k rebours;
a da in răspăr rebrousser; a lua in răspăr pre cineva hiusqiier,
rudoyer, rabrouer q ; a pieptena părul in răspăr retaper les cheveux.
piruesc, ii, it, i, vb, 3; prendre aux cheveux; cfr. fr. pelauder,
ţelotei ; - părueală, păruire, păruitură, sf. action de prendre aux
cheveux;- dapir (pour depăr), ai, at, a, vb. 1; tirer, arracher,
plumer = L. de-pilare; prov. depilar; - dapărare, sf.

PJr, sm., peri, pi., L. pirus; it pero; esp. peral; port.

I. Pericol— Peşte. 201

pereîro; cat. perer; prov. perier, peyrier; /r. poirier; - pari
(peară), sf., pere, pL, L. pirum ; it, cat esp. port. pera ; fr. poire.
perişor, sm. petit poirier^ aussi Pyrola rotundifolia, media (cfr.
merişor); -perişoară, sf. petite poire, boulette;-^^wZe^, p&ruţ, sm.
petit poirier; -jî^rM/tf, sf. petite poire, it. peruzza.

Pericol, sm. (mac. rom.); L. periculum; it. pericole, periglio;
esp. peligro; port. perigo; C(xt. perill; prov. perilh, perii; /r. p^ril.
pericdlos, adj., L. periculosus; it. pericoloso, periglioso; esp.
pdigroso; port. perigoso; cat. prov. perillos; fr. p^rilleiix.

Persic, piersic, (chiersic), pearsec, sm. pecher; persici, /ne»--
sică (chiersică), pearsecd, sf. peche; L. persicus, persicmn ; it. persico,
pesco; persica, pesca; esp. pejego; persigo, prisco, alpersico, al-
berchigo {arabe al-bersk); port, pecegueiro, pessegueiro; pecego,
pessego, alperche (de V arabe); cat. presseguer; presseg; prov.
pess^nier, presseguier; presega; fr. pecher; peche; alb. pjeşkfi;
nsl. brSskya, praskva; serbe brSskva, preskva; bulg. praskva;
russe broskvina, bruskvina, persiki; pt. russe borockva; cech.
broskev, bi^eskev; ^^o!. brzoskwina; nMgy. barack; nhaU. pfirsich.
persiciu, piersiciti, adj., aubere, couleur de fleur de pecher = it.
persichino.

Persoană, sf., L.' persona; it. cat. esp. prov. persona; port.
pessoa; fr. personne.

Pesemne, adv. v. presemne. Pestrec, vb. v. tree.

Pefte, sm., L. piscis; it. pesce; vesp. pesce, pece; nesp. pez;
port, peixe; cat. pex; prov. peis, peiz; aJb. peşk, pişk; it. pe-
scione, prov. peisso; vfr, pescion, nfr. poisson, (augment, de
piscis); - pescut, sm. petit poisson; - pescar, sm., L. piscarius;
port, peixeiro; fr. pâcheur; aussi aigrette, mouette; păscar alb
eucuiat h&'on blanc hupp^, garzette; - p^căreasă, sf. pâcheuse,
poissonniere; - p^scârel, sm. plongeon; - pescăresc, adj., p^-
căreşte, adv., de pecheur, en pechenr; - piscăresc, ii, it, i,
vb. 3; L. pescari; it. pescare; cat. esp. port. prov. pescar; vfr.
pescher; nfr. pecher; - pescărie, sf., L. piscaria; it. pescheria;
esp. port, pescăria; cat. esp. pesqueria; port, pesqueira; prov.
pescăria, pesquieira; fr. pecherie; - p^scărime, sf. poissonnaille.
p^scdrire, sf.; - pescărit, sm. peche, pecherie; - p^scări^ă, sf.
poissonniere, pecheuse ; aiissi Alcedo ispida; - pescăruş, sm. dim.,
snrtout p^căruş vîn^t (venetus) Alcedo ispida; - pescos, adj.,
L. piscosus; it. pescoso, pescioso; esp. pescoso; - pescuesc, ii, it,
i, vb. 3; pecher; - pescuind, sf. vivier== îa^. it. cat. esp. port,
prov. piscina; -pescuire, sf., pescuit, sm., peşcuitură, sf. action
de pecher, peche, pecherie.

202 I. Petic— Piatră.

Petic, petec, petică, petecă, s. v. pitac.

Petrec, vb. v. trec.

Petrinjel, petrenjd, sm., L. petrosfelinum (nsTQoaihvQv) \ it,
petrosellino, petrosello, petrosdmolo, prezzemolo ; esp. perejil ; port.
perrexil; cat. esp. port. prov. pelitre; prov. peyressilh, peressîlh;
fr. perşii; hhaU. petersilie; ngr. TterQotf^Xivov; alb. selin; nsl.
serbe perşin, russe petruşka; pol. pietruszka; cech. petrzel, pe-
tmiel; magy. petrezselyem; petrinjel cănesc Aethusa Cynapium;
petrinjd sUbatic Fimpinella saxifraga.

Peţesc, ii, it, i, vb. 3 ; rechercher une personne en mariage,
(le verbe via que cette acception); L. peto, ivi & ii, itum, ere;
it. seul. com-petere; esp. port. pedir; cat. prov. competir; fr.
computer ; a pe^ pre cineva, L. aliquam petere = esp. pedir la
novia; - pepre, sf.; - petit, sm.; L. petitus, us; it. petito; esp.
port. pedido; •- peţitor, adj., subst., L. petitorius, peţitor; it. peti-
tore; esp. port. pedidor; - petitorie, peptură, sf. recherche en ma-
riage; esp. pedidura.

Piatră (chiatră), sf., pietre, pL, pierre, grele; L. petra; it.
pietra, petra; esp. piedra; cat. pedra, port. pedra; prov. petra,
peira; fr. pierre; a bate piatra grâler; - pietrar, sm. tailleur
de pierres, mason; esp. pedrero; port. pedreiro; fr. perrier; - pic-
trărie, sf. carriâre, tas de pierres ; it. petraja, pietraja , petriera ;
cat. esp. pedrera, pedreria; port. pedreira, pedraria; prov. pei-
riera, peirrera; fr. perriere; - p-ietrărit, sm. masse de pierres.
pietrice, pietricică, {esp. piedrecica), pietriş, pietruţă,^ {it. pie-
truzza, petruzza) sf. dim.; - pietrime, sf. tas, masse de pierres
=it. pietrame; - pietriş, sm., pietrişuri, pi. f., gravier; - pie-
troiu, sm. grande pierre; L. petronius, a, um; petro, onis; it.
petrone, pietrone ; prov. peiro, perro, peîron, fr. perron = grande
pierre, puis esccHier en pierre, servant a monter plus commode-
ment ă cheval\ - pietros, adj., pierreux, rocailleux, graveleux, âpre,
acre; L. petrosus; it. pietroso, petroso; esp. petroso, pedi*egoso;
port. pedregoso, pedragoso; cat. pedrigos; prov. peiros, peyros; fr.
pierreux, p^treux; - pietroşel, adj., subst, aigrelet; linot, linotte;
cfr. it. petragnola farlouse; - pietruesc, ii, it, i, vb. 3; paver,
carreler; - pietruire, sf. ; - pietruitor, adj., subst., pavant, pa-
veur; - pietruitură, sf. pavage; - împietresc, ii, it, i, vb. 3;
p^trifier, lapidifier, endurcir, bomer, placer des bomes; it. im-
pietrare, impietrire; esp. pori. empedrar; prov. empeirezir; vfr.
empierrer; - impietrire, sf.; - impietritor, adj. p^trifiant; - impie-
tritură, sf. petrification; esp. port. empedradura pavage; - im-
pietroşez, ai, at, a, vb. 1; p^trifier; - impietroşare, sf;

I. Piaţă— Piedică. 203

Piaţă, sf., pi^, pi., piaţ, sm., pic^, pi. f., L. plateia (/rAa-
tsîa) ; U. piazza ; esp. piaza, plazo ; porf. praţa, praţo ; cat prav,
plassa; /r. place; ngr. rtior^a; nsL serbe pijac, pijaca; magy.
piac; nhaU. platz.

Pic (chic), sm., pimri, pi. f., goutte, point, peu; U. pic-
colo, picciolo, piccino, esp. pequeno, port. pequeno petUf peu,
bas; (db, pikS goutte, point; ces mots se rattachent au vieux
mot roman pic pointe, piccare piquer, it. picco, esp. port. pico,
prov. fr. pic; it. picca, esp. port. pica, fr. pique îance; le L.
picus pic,, pie (pica) esp. port. pico, it. picchio (pictdus) oiseau
au bec pointu ou qui pique dans Vecorce des arbres, se rapporte
a la mame racine pic; - un pic une goutte, un peu; nid pic pas
ime goutte, rien; - piadeţ, picuşor, adv. dim., un peu; - pic,
(chic), ai, at, a, vb. 1 ; d^outter, d^couler, tomber ; dO). pikoig ;
a pica de somn tomber de sommeil ; - picare, sf . ; - picătoare,
sf. lechefrite; - picătură, sf. goutte, larme; cu picătura goutte
a goutte; - picăturică, picăturiţă, sf. petite goutte; - picuş,
(cMcuş), sm. , picuşuri, pi. f., petite goutte, revenant-bon, re-
yenu accidşntel, menus suffrages ; le pi. picu^piri nippes; au tras,
au scos picuşuri ii en a tir^ de bonnes nippes (gouttes); - pi-
căturesCy ii, it, i, vb. 3; dăgoutter, d^couler, - picăturire, sf.
picur, ai, at, a, vb. 1; d^goutter, d^ouler, suinter, pluviner,
roupiller, s*assoupir; a picura de somn tomber de sommeil; cfr.
tir^ itai. picolar pendre en bas, se dit de la tete lorsqu!on dort
assis, s'assoupir etant assis; - picurare, sf.; - picurătură, sf.
d^ulement.

Pîcîor (chicior), sm., picioare, pi. f., pied; L. petiolus, dim.
de pes; it. picciuolo, esp. peciolo queue d'un fruit ; ^znelo petite
pointe; in picioare, din picioare debout; a lua pre cineva preste
picior railler, plaisanter q.; a o lua la picior lâcher le pied,
s'enfuir; - piciorong (piciorang), sm., piciorongă, sf. ^chasse.
pidoraş, pidorug, picioruş, picioruţ, sm. petit pied.

Piedici (chiedică), sf. entrave, lacet, enrayure, sabot, re-
sistance, obstacle, opposition, inconvenient, detente, arrât {au
fusU); L. pedica; it. piedica; port. pea, pejo; fr. piăge; apune
piedică entraver, empecher; - impiedic (inchiedic), ai, at, a, vb. 1;
entraver, enrayer, r^primer, paralyser, rompre, traverser qch.,
L. impedicare; vit. impedicare; joror.^empedegar, empaichar, em-
paitar, enpazar, empechar ; vfr. empegier ; nfr. empi^ger, em-
pecher; - impiedicare, sf.; - impiedicător, ?ii}., snh^., entravant,
&c.; - impiedicătoare , sf. sabot;- impiedicătură, sf. empeche-
ment; - despiedic (deschiedic), ai, at, a, vb. 1; d4sentraver, d^s-

206 I. Pîrghie—Pisc.

cai. prav. pebre ; fr. poivre ; alb. piper ; vh(dl. pfeffar, fefor ; nhaU.
pfeffer; vsl. ptprB; nd. serbe prper, biber, papar, peper; bîdg.
piper; cech. pepf ; pol. pieprz; pt russe perec, poper; russe i)ere(rb;
ngr. nmsQi; turc biber; piperul lupului Daphne mezeremn; - pi-
perniţă, st. poivrier, poivriere; nsl. serbe bibemica, bibemjafia,
paprenjaSa, paprenica ; po!. pieprzniczka ; russe perecnica; -inperos,
adj., poivreux ; - piperuş (cMperuş), sm. piment = it. peverone,
fr. poivron; - piperez, ai, at, a, vb. 1; t^. impepare; fr. poivrer;
nsl. serbe papriti, biberiti; ngr. niTtsQi^o)^ TrmsQtma; ^piperare, sf.
piperatf part., adj., L. piperatus; poivr^; ngr. TtiTtsQccrog.

Pf rgbie , sf. perche , gaule, ^coperche, levier ; du * L. particula,
dim. de pertica, dont i^. pertica, esp. port. percha, cat. perca,
prov. perja, perga, pergua, fr. perche, alb. pourteke; pîrghie de^
fer pince. ^

Pisez, (chisez), ai, at, a, vb. 1; piler, pilonner, broyer, L.
pisare (pinsare, pinsere); esp. port. pisar; vcat. pitjar; prov.
piaar ; fr. piser ; it. pestare, esp. pistar, prov. pestar, fr. patois
pister^ du ft^. pistare (de pistus pour pinsitus); - păsat, sm.
gruau de nultet» millet mond^, bouillie de miUet; du part.
pinsatus (pinsare) pour pmsitum se. pa/nioum; - păsătos, adj.,
farineux, meu ; - pisare, sf., pisat, sm. action de piler, &c. - pi-
sMug, sm., pisâluge, pisăluguri, pi. f., pilon, martinet, hie,
demoiseUe; -pisător, adj., subst., pilant, pileur; esp. port. pisador.
pisătoare, sf. broie ; - pisătură, sf. action de piler ; esp. port. pi-
sadura; - pisăgesc, ii, it, i, vb. 3; broyer, battre, rouer de coups.
pisăgeală, sf. broiement; -pisăgire, sf.; - pistofesc, ii, it, i, vb. 3;
broyer, ^eraser ; - pistoşire , sf .

Pif (chiş), ai, at, a, vb. 1; ii. pisciare; cat. pixar; prov.
pissar; np'rov. picha; pic, picher; fr. pisser; angl. piss; nhaU.
pîssen; etymologie vnconnurC; v. Diez D. 1. 323.

Pisc, plisc, sm., piscuri, pi. f., bec, pointe, pic, cime, som-
met d'une montagne,.proue d'un navire; cfr. sard, pizzu bec;
mi2. pizz, sic. pizzu, vit. pinzo, rom. d. Gr. pizza piquant,
aiguillon; esp. pinzas, it. pinzette, fr. pince; - plfC*(chişc), ai,
at, a, vb. 1; pincer, piquer, picoter, pointiller; it. pizzicare;
vemt. pizzare; esp. pizcar, pinchar; cat. pessigar ;j)or/. piscar;
prov. pezugar; wall, pissi; fr. pincer; aî6. piskoig, pitskoig;
nhaU. pfetzen, pfitzen; neerl. pitsen; T^tymologie de tous ces
mots est incertaine ; notre opinion est qu'ils ont du rapport avec
pic (picus) (v. c. m.); a pişcă cu ochii, port. piscar os olhos,
clignoter des yeux; - piqcare, sf.; - pişcător, adj., pinţant, &c.
pişcătură, sf. pincement, &c. ; -plţig,'ai, at, a, vb. 1. =pişc.

I. Pitac— Plăcintă. 207

pi^oiu, pifiguŞf sm. mis^Jkge; pijigaiu roş pivoine, bouvreuil; cfr.
port. pisco rouge-queite; - piţigăiat, adj., pointu, aigu, grâle, mince.

Pitac, sm., pitace, pitacuri, pi. f. papier, ordonnance, ordre,
dkret; (y. Ur. 1. 105); L. pittacium (niTraxiov) ; vsh pitaki
pUtaeimm ; - petic, p^ec, sm., petică, petecă, sf. chififon, lambeau,
torchon, &c. ; BL. petada, petaccium panni fragmentum ; it
pezza, pezzo ; esp. pedazo, piaza ; parL pedaţo, peţ a ; prov. pedas,
pessa, peza; fr. plece; alb. pjesS; • petiear^ am* chiffonnier,
driUier, peiUier; - peticărie, sf., peticărit, sm. chiffons en g^n^
ral; - peticd, peticuţ, sm. petit chiffon; - petioesc, ii, it» i, vtu 3.
=it, rappezzare; esp. apedazar; prov. pedassar, petazar, peasear;
fr. rapi^r, rapi6ceter ; " peticire, peticitură, sf. rapiecetage; -p^
Ueitar, sm. racommodeur, ravaudeur; - peticos, adj., d^guenillâ,
d^hir^.

Piuă (chiuă), pioă, pivă, sf., piue, pi., pile, pilon, monlin
a foulerie ; L. pila (avec syncope de l pia dont piuă — pioă ou pivă ;
cfr. m^tiă — m^uvă=meiallB); it. esp. vcat. prov. pila; part.
pilha, pia; fr. pile; a bate in piuă mettre au pilon, piloner,
fouler; a se pune piuă faire la courte ^cheile, tendre le dos ă q.
pour raider ă monter; - piu>ar, sm. fouleur, foulon, foulonnier.
piuliţă, (piuriţa, pioriţă), sf. mortier, 6grugeoir, 6crou; - pHug,
sm. pile, pilon, martinet; - pilugeec, ii, it, i, vb. 3; piloner.
pUugire, sf.

Plac, plăcui, plăcut, plăc^, vb. 2 ; L. placeo, ui, itum, 6re ;
it piacere; esp. placer; port. prazer; cat. plaurer; prov. plazer;
vfr. plaisir ; nfr. plaire ; alb. p61jkjeig ; îmî (pour mie) place a
zice, L. placet mihi dicere; - plac, sm., piacuri, pi. f., plaisir,
gr6, Yolont^, go&t, aise; it. piato; esp. port. pleito; cat. pleţ;
prov. plag, plach, placht, plac, plait, plat; fr. plaid; alb. pSljkjim;
du L. placitum = ce qui plait ; după plac ă plaisir, k yolont^.
plăcere, sf., it. piacere; esp. placer; port. prazer; vcat. plaer,
plaher; ncat. pier; prov. placer; vfr. plaisir; nfr. plaisir, plaire.
plăcut, part., adj., L. placitus, a, um; prov. plagut; plaisant,
agrâable, revenant, suave, pr^venant, gentil, gracieux, mignard.
îlesplac, ui, ut, ^, vb. 2., L. di8placere=displicere; it. dispiacere;
esp. desplacer; port. desprazer; vcat. desplaer, despler; prov. des-
plazer; fr. d^plaire; - desplăcere, sf., it. dispiacere; esp. desplacer;
pori. desprazer; fr. d^plaisir.

Plăcintă, sf. gâteau, patisserie, pât^ ; L. placenta ; pt. russe
palatynta, palanyca, magy. palacsinta (du rom.); - plădntar
sm., L. placentarius ; pâtissier ; - plăcintărie, sf. patisserie, bou-
tique de pâtissier; - plăcinHoară, sf. petit gâteau.

208 I. Plagă— Plec.

Plagă, sf., plăgi f pi., plaie, fl^au, peine, coup; L. plaga,
{nlrjyij); U. piaga, cat, vesp. plaga; nesp, Uaga; port. praga;
prov. plaga, plagua, playa; /r. plaie; alb. pljage.

Plămîni, plumină, mac. rom. pălmună (pour pălmine^ pul-
mine), sf., plămmi, plămii, pi., L. pulmo, onis; it polmone; esp.
pulmon; cat pulin6; prov. polmo, pulmo; fr. poumon; alb. plemon;
plămînâ albă Njmphaea alba; -pilămînare, plumînare, sf., *L.
pulmonaris, e, ^ur pulmonarius, a, um; it. polmonaria; esp, port.
pulmonaria ; fr. pulmonaire; Pulmonaria officinalis.

Plâng, planşei, plans, plănge, vb. 2 ; pleurer, sangloter, lar-
moyer, lamenter, plaindre, complaindre, dăplorer; L. plango, mi,
nctum, Sre; it. piangere, piagnere; vcat. planyer, esp. plânir;
prov. planher, plagner, plaigner, plaingner, planger, plainer,
planer; fr. plaindre; port. prantear (du part. pranto=planăus);
a plănge lacrimi, it, pianger lagrime; a plănge pre cineva pleu-
rer q.; - plăngăcios, adj., pleureui, pleumicheur; - plăngător,
adj., subst., it. piagnitore, piangitore ; esp. planidor ; port. pran-
teador; - plăngere, sf.; - plăngeros, adj., it, piagnoloso, piango-
loso; - plans, sm., plănsuri, pi. f. pleurs, sanglot, plainte;
L. planctus, us; it, pianto; esp. planto; port, pranto; prov.
planch, plan, plâng, plain; vfr. plaint; nfr. plainte; ' plănset^
sm., planşete, pi. f., d'une form^ *L. plansitus (pour planctus);
sanglot, pleurs; - plănsoare, sf. pleurs, larmes, plainte, dol^ance,
âupplique; a da plănsoare se plaindre; - plănsură, sf. pleurs,
lamentation.

Plantă, sf., L. planta ; it, pianta, ca^. esp. port, prov. planta ;
fr. plante; - plătăgine, păUăgine, sf.; L. plantago, inis; it. pian-
taggine; esp, Uanten; port. tanchâgem; cat. plantatge; prov.
plantage; fr. plantain; Plantago major.

Plăpănd, adj. v. pup. Plătăgine, s. v. plânt&.

Pleban (plebean), sm., cur^ (LB.) ; du ML. plebanus, (plebs
eglise paroissiale) ; it. piovano; vSnit. piovan; nsl. serbe plovan;
pol. pleban; magy, plebanos.

Plec, ai, at, a, vb. 1; plier, flâchir, incliner, pencher, se
pencher, se porter, se preter, daigner, partir, s'en aller; L. pli-
care; it. piegare; esp. plegar, Uegar; port, pregar, cbegar; cat
plegaj- ; prov. plegar, plecar, pleiar ; vfr. pleyer ; nfr. plier, ployer,
plisser (* plictiare) ; a pleca cu trăsura partir en voiture (dans
cette acception pleca est justement l'oppos^ de Vesp. llegar, port.
chegar qui signifie arriver); -plecădos, adj., pliable, pliant, flexible,
souple; -plecăciune, sf. inclinaison, inclination, humility, aoumis-
sion, riv^rence, respect ; cu plecăciune avec respect , r6v6rencieu3e-

I. Plec— Plec. 209

ment; - plecare y sf . ; * plecat y part., adj., penchant, oblique,
souple, prădispos^, sonmis, humble, obs^uieux, r^y^rencieux,
snjet ; - plecate , stw pi., (LB.) soulevement de coeur, naus^.
pkcătoTy adj., pliant, &c.; esp. ţlegsAor; - plecătoare, sf., (LB.)
SC. oae; brehis qui allaite, brebis priy^ de son agneau; - ple^
cătură , sf. , L. plicatura ; iL picătura ; esp. pl^adura; pari.
pregadura; • aplec, ai, at, a, yb. 1; pencher, incliner, plier,
allaiter; L. applicare; it. applicare; esp. cat. prav. aplicar;
port. applicar; fr. appliquer; a se apleca la ceva s*appliquer ă
qch.; a se apleca cuiva de ceva ayoir mal au coeur, ayoir
enyie de yomir; - aplecare, aplecate, aplecător, aplecătoare, apte-
Mură, y. plecare, ftc. ; - duplec, ai, at, a, yb. 1 ; plier, courber,
doDbler; L. duplicare; it. duplicare; cat. esp. part. prav. dupli-
car; a se dupleca in genunchi se mettre a genoux, (litt. se
plier ă genoux); y. Nouy. Test. Marc. 15. 19; M.M. C. 145=
doutier; - duplicare, sf. ; - înduplec, ai, at, a, yb. 1 ; L. in-dupli«
care; fi^hir, ployer, engager, persuader, ^difier, prdyenir q. ou
Vesprit de q.; a se indupleca se rendre, se laisser yaincre, ac-
quiescer; - induplecăcios , adj., flexible, pliant, pliable, liant,
facile, prenable, traitable; - induplecidune, sf. flexibility, &c.
înduplecare, indupiecătură, sf. fl^hissement, ftc. ; - indupiecâtar,
adj., fltehissant, persuasif, ădifiant, flatteur; - suflec, (pour su-
plec, efr. it. soffice de supplex) ai, at, a, yb. 1; {sufulc, suvulc
sont des formes erronees); replier, retrousser, trousser, ^ourter;
dn L. sub-plicare, supplicare; U. soppiegare; prav. supplicar,
sopl^r, sopleiar, sopleyar; pour le sens primitif du L. sup-
plicare de plicare cfr. U. sofSce, fr. souple de supplex flexible;
Vacception principale du vocable latin, c.-ă-d. de sujf^ier en
pliant le genou, reste strângere au mot rom., - a sufleca mcXwî-
cde retrousser Ies manches; - suflecare, sf.; - stiflecătfiră ^ sf.
retroussement ; - despic (pour desplec\ ai, at, a, vb. 1; fendre,
eipUquer ; L. de — ex — plicare ; it. diespiegare ; cat. esp. despl^ar;
port. despregar; prov. despl^ar, despleiar; vfr. desplier, des-
ployer; nfr. d^plier, d^ployer; a despica un lemn fendre un
morceau de bois ; a despica de a fir a p^ expliquer tres minu-
tieusement, subtiliser, (ab filo et pilo = ab oda et acu) ; - despicare,
sf.; - despicător, adj., subst., fendant, fendeur; - despicătoare,
sf. fendoir; - despicătură, sf. fente; o despicătură de lemn bois
de refend; - răspic, ai, at, a, vb. 1; L. re— explicare; expliquer,
dibrouiller, pr^ciser; - răspicare, sf. explication, pr^ision; - r€s-
picat, part., adj., expliqu6, distinct, clair, net, positif; - respi-
<^fer, adj., explicant; - respicătură, sf. explication.

14

210 I. Pleoapă— PWaie.

Pleoapă, sf. paupiere; L. palpebra, ae^(palpea, transpose
en pleapa — pleoapa; cfr. plăpănd de pcdpare); it port, palpebra;
esp. parpado ; prov. palpebra, palpebre ; fr. paupiere.

Plin, adj., plein, rempli, replet, fort (voix)^ rond (voix)^ noum
(6îe, &c.), potel6, rebondi ; L. plenus, a, um ; it pieno ; esp, pleno,
lleno ; jpotf. pleno, cheo, cheio; cat pie; prov, plen; fr, plein ;t?5t
pl^bn^b; russe polnBii; pd. pelen, pelny; cech. piny; - plinâr
taie, sf. plenitude, repletion; L. plenitas, atis; prov. plenetat,
plentat, plendat, plantat; vfr. plenty, plante; - plinişor, plinul,
adj. dim.; - plinesc, impUnesc, ii, it, i, vb. 3; remplir, accom-
plir, completer, r^aliser, rendre, 6choir, exercer, satisfaire a,
suplâer, parfaire, exâcuter (jtidiciairement)^ saisir; prov. plenir
remplir; cfr. vsl. pltniti, napltniti; russe polnâtB, napolnitB;
pol. pehii<i, napelnic; cech. plniti; - plimnţă, implinin^ă, sf.;
esp. Uenanza; plenitude, totality; - plinire, implinire, sf. ; - pli-^
nitor,implinitor, adj., subst., remplissant, accomplissant, ex^cntant^
ex6cutem i'plinitîiră, impliniturâ, sî.; esjp. llenadura; accomplis-
sement, completement, realisation, execution &c, ; - îndeplinesc, ii,
it, i, vb. 3; remplir, r^parer, executor; - vndeplinire, sf. ; - inde-
plinitor, adj., subst., suppl^tif, suppl^mentaire, integrant, ex^cutif,
ex^cuteur; - indepliniturâ, sf. completement; -cumplit, adj.; ex-
cessif, extreme, exorbitant, d^mesure, rigoureux, dur, v^h^ment,
avare, cruel, impitoyable, horrible; L. completus; it complete,
compiuto, compito; esp. complete, cumplido; port completo,
comprido; fr. complet, ac — compli; cumplit de tare — de mare
extremement fort, extremement grand; (Con. P. 53 dit: ceriiiri
vncumplite Ies cieux majestueux, immenses); - cumplire\ sf.
avarice, dureţi, cruaut6 (v. Ur. 4. 234); - cumplitate, sf., idem;
(v. Pan. P. V. 3? 7; Pum. L. 3, 170); - implu, umplu^ ui, ut,
6, vb. 2; L, impleo, evi, etum, ere; it empiere, empire; vesp.
enjir; nesp. henchir; vport. emprir; nport encher; cat umplir;
prov. emplir, omplir, umplir; fr. emplir; alb. mbljoig; - implă-
tor, umplutor, adj., subst., esp. henchidero; emplissant, celui
qui emplit; - implătură, umplutură, sf. remplissage, rembour-
rage, farce, farcissure, charge; - implere, umplere, sti-implut,
umplut, sm. action de remplir.

Pldaie, st, ploi, pi., L. pluvia; i^^r. ploja; vit. piova, ploja;
nit. pioggia; vesp. pluvia; nesp. Uuvia; port. chuva; cat pluja;
prov. pluvia, ploia, plueia, pluia; vfr. plueve; pic. pleuve; champ.
ploge; nfr. pluie; ploaie măruntă, it pioggia minuta, pto
menue; ploaie de plumbi mărunţi cendr^e, cendre de plomb.
ploicică, ploişoară, ploiţă, sf. petite pluie; - ploios, adj., L. piu-

L Plop— Polaiu. 211

iosus; it. pioggioso, pioYOSO; esp. Uuvioso, Uovioso; port. chuYOSo,
at plajos; prov. ploios, pluioxs; fr. pluvieui; - ploă (plouă),
iloâ (ploua), ploat (plouat), ploa (ploua), vb. imp. 1; L. piuit,
iluit (pluvit) , pluY6re ; it piovere ; esp. llover ; part. chover ;
at, plourer ;prot;. ploure, pluoure; fr. pleuYoir; - ploare (plouare), sf.
Plop, sm., L. populus (pioppus); vit. pluppo; nit pioppo,
uoppa ; neap, chiuppo; sic. chiuppu; esp. pobo, chopo, pobla; port
ihopo, choupo; prov. pibol; vfr. pouplier; nfr. peuplier; alb. pljep.
)hpi§, sm., plopişte, sf. lieu planta de peupliers, tremblaie.
i>lopos, adj.=L. populneus; sake (salix) plopoasă peuplier noir.
Plumb, sm. plomb, crayon; L. plumbum; it. piombo; esp.
flomo; port chumbo; cat prov. plom; fr. plomb; atb. pljoump.
^lunibuţy sm. petit plomb, petit crayon; - plumbiu, adj., ^^ L.
plumbivus ^va plunibeus; plomba; - plumbos, adj., L. plumbosus;
it, piomboso; esp. plomoso, plomizo (plombidus); - plumbuiesc,
ii, it, i, vb. 3. = L. plumbare; it. plombare; cat esp. plomar;
port chumbar; prov. plombar; fr. plomber (en patois plomer,
plommer); - plumbueaiă, sf.; - plumbuire, sf. plombage; -/rfww-
buitor, sm. plombateur, plombeur; - phmbuitură, sf., L. plum-
batura; it piombatura, esp. plomadura.

Poamă, sf. fruits en gân^ral, ă pepin ou h, noyau ; le sing.

particul. raisin; le plur. fruits, firuitage; L. pomum, pL poma;

it, pomo, pome; esp. port pomo; cat prov. pom, poma; vfr.

pom; nfr. ponmie; alh. pemmS (meme acception comme en rom.);

poa^nă coamă raisin long en forme de cornouille; poama vulpei

Paris quadrifolia; - pom, sm. arbre fruitier; L. pomus; - pomet^ sm.,

poniete et pmneturiy pi. £, L. pometum; it. pometo; fr. pom-

meraie pour pomaie; le pi. pometuri aussi fruits en general.

pometărie, sf. fruits, fruitage; - pornită, sf. fraise, mare, petit

fruit en găn^ral; ^ pomişor, pomtdeţ, sm. petit arbre fruitier.

pomuşor, sm. petit arbre fruitier; groseiUier; -pomuşoară, sf. dim.,

surtout groseiMe; - pomuşd, sm. petit arbre fruitier; aussi Bryum.

Poartă, sf., porţi, pi. porte, frontispice d'un livre (=esp.

portada) ; L. porta ; it cat. vesp. port. porta ; nesp. puerta ;

fri^, puarta; fr. porte; alb. port8; nhalL pforte; - portar, sm.,

L. portarius; i^.. portiere; esp. portero; port. porteiro; cat. porter;

prov, fr. portier; - portiţă, sf. petite porte, guichet.

Pogace, s. v. foc.

?fAd\n^ pdeiu, sm., Teucrium polium; Mentha pulegium;
L pulegium , pulejum ; it poleggio , puleggio ; esp. poleo ; port.
poejo ; prov. pulegi ; fr. pouliot (dim. pour poulie) ; fAaU. polei ;
»^se polei; cech. pol, polej; nsl. polaj, puli§; magy. polaj.

212 I. Policar— Porc.

Policar, sm. pouce; L. pollicaris (digitus); esp. pulgar; port.
polgar^ pol^ar, pollegar; cat pulgar; prov. polguar; vfr. pochier;
o/A. poulkjer; it. pollice, cat poke, prov. poke, pouse, nfr,
pouce de poUex, ids.

PolieSG, pcieiesc, ii, it, i, vb. 3; polir, brunir, fourbir,
dăbrutir; L. polio, ivi & ii, itum, ire; it polire, pulire; esp,
pulir; ccU. polir, pulir; port. prov. fr. polir; a polii cu aur, ou
argint dorer, argenter; - polieaiâ, pcMeală, sf. brunissage, four-
bissure, poliment; -poliire, poleire, sf.; - poliitor, poleitor^ adj.,
subst., polissant, polisseur; - pdiitură, poleiturâ, sf., L. politura;
it. pulitura; esp. pulidura; port. polidura; fr. polissure.

Pdiiţă, sf. lettre de change; *L. poletia; it. p51izza; esp.
p61iza; port. pdlipa, ap61ice; fr. police; nsl. serbe polica; ngr,
noliT^a; turc polîtcha; tons ces vocables repr6sentent le BL.
pdyptychum {noXwiTvxov) registre des actes publics, livre terrier,
livre de souche, dont on a fait corruptivement aussi polecticunh
poleHcum et p6letum=^vfr. pouli^, nfr. pouill^.

Popor, sm., popoare, pi. f., L. populus; it. popolo; esp,
pueblo, puebro; port. povo; cat. poble; prov. pobol, poble; vfr.
peuble ; nfr. peuple ; le mot a surtout Tacception de paroisse;
(v. C. C. § 842); ' popor ean, adj., subst., paroissial, paroîssien
(v. C. C. § 842); it popolano; - poporime, sf. population, po-
pulace; - poporos, adj., L. populosus; it. popoloso; esp. pori,
populoso; cat prov. populos; fr. populeux; - impoporez, ai, at, a,
vb. \. = it. popolare; cat. esp. prov. poblar; port. povoar; fr,
peupler ; - impoporare, s£ ; - despoporez, ai, at, a , vb. 1 ; it di-
popolare, spopolare; cat esp. despoblar; port. despovoar; prov,
depopular; fr. d^peupler; - despoporare, sf.

Por, (poriu, pur), sm., L. porrum, porrus; it port. cat.
porro; esp. puerro; prov. porr, poyre; fr. porreau, poireau (por-
reUm); nsl. serbe por, pori; russe ţerb, porej; pol. cech. por;
magy. por6; vhail. phorro, porro; mhaU. phorre; wAoB. bav. porri.

Porc, sm., L. porcus (TvoQxog); it. vesp. port. nesp. puerco,
cat. prov. fr. porc; - poarcă, sf., L. porca; it. port. cat prov.
porca; esp. puerca; - porcan, sm. petit cochon, petit andain;
(v. Jon. Cal. 107); cfr. L. porca, it esp. poroa terrain eleve
entre deux siUons; - porcar, sm., L. porcarius; it porcaro, por-
cajo; esp. porquero, porcarizo, porquerizo (porcaridus) ; port.
porqueiro; cat porquer; prov. porquier; fr. porcher; - porcos,
porcoiaş, sm. petit cochon; Cyprinus gobio; - porcar eaţă, sf.
porcherie; (v. Bl. Gr.); * L. porcaricia; esp. porqueriza; it. por-
cherăccio, adj.; -porcărie, sf., it porcheria; esp. porqueria; port

I. Port— Porumb. 213

prov. porcăria; fr. porcherie; -* porcărime, sf. les cochons, pores,
cochonnerie; -i»rc(3fn^, sf., esp. porcariza, porqueriza; porcMre.
porcesc f adj., porgeste, adv., de cochon, en cochon; - porcie, sf.
cochonnerie; - porcoiu, sm. grand cochon; it. porcone; esp, porcon.
porcos, adj., sale, mal-propre; -porcrvnd, sf., porcin, sm., Portu-
laca oleracea; Polygonum aviculare=L. ^orco^^rwwi; - porculean,
porous, snu dim., petit cochon ; le dernier aussi blcmchaiUe,
eperlan;'Porcut^, sm. dim.; -purcel, sm., L. porceUus; it, porcello;
cat, esp, porcel; prov. porcelh, porcel ; vfr, porcel ; w/r.
pourcean; - purcică, sf. petit cochon de lait femeUe; - porcă-
resc, ii, it, i, vb. 3; faire, dire des cochonneries = t^. porcheg-
giare; - porcârire, sf.

Port, purtai, purtat, purta, vb. 1; porter, mener, soutenir,
dinger, conduire; L. portare; it, portare; esp. port. cat. prov.
portar; fr. porter; a purta cu vorba mener de belles paroles;
ptirta vorbde rapporter; a purta cuvîntul porter la parole;
a purta de rms mener par le nez ; a se purta se porter, se
conduire, se comporter, en user avec q., @tre de mise, mener
one Tie, proc6der ; a se purta cu oamenii voir, frequenter le
monde; -port, sm., porturi, pi. f. port, costume, mise; it. porto;
esp, port, porte ; cat prov. fr. port ; - purta/re, sf . portage, port,
proceda, maintien, conduite, traitement, tenue, maniere, pose,
allure; - purtat, sm. portage, port, &c.; -purtător, adj., subst.,
L. portatorius, portitor ; it portatore ; esp. port. cat. prov. por-
tador; fr. porteur; purtător de vorbe rapporteur; ^ purtătură, sf.
portage, usure (d'habits , &c.) ; it portatura ; prov. portadura.

Porţie, sf. v. parte.

Porumb, sm., porumbă, sf. palombe, colombe, ramier, pru-
nellier, (cfr. it palombina sorte de raisin, palumbina cerise griotte;
esp. palomina sorte de raisin de couleur bleu- f once = It. vitis
cdlun^na), mais, bl6 de Turquie (dont il y a une variSte rou-
geăbre-bleuâtre); L. palumbus, a; it. palombo; esp. palomo, a;
port, pombo, a; fr. palombe; aih p61oump6, p61oum pigeon;
hidmmbri (cdumbella) prundlier, pruneUe; -porumbac, sm. petit
pigeon (v. Alex. Bal. 1. 38); - porumbar, sm. pigeonnier, grenier,
magasin de mais; esp. palomar; port pombal; - porumbaş, sm.
petit pigeon; prunellier; - jponemJ^Xm, sf. colombier, pigeons.
porumbe, porumbre, sf., porumbele, pi., Prunus spinosa, prunelle.
porumbel, porunibrel, sm., * L. palunjbellus torn palumbulus;
pigeonneau, trxmeWier ; - porumbică^ porumhrică, sf. petit pigeon
femeile; pruneUe; - porumMor, sm., porumbioară, sf. petit pigeon.
porumbişte, sf. colombier, champ de mais; -porumbi^, sf. petit

214 L Pot— Prad.

pigeoii fianeDe; 'ponambim. adj., coolenr de palombe, de pigeon
= L. palumbimis: -/M>nfin&«|. sm. petit pigeon.

Pit (poctHj. putui, putut, pute. Tb. 2; L. possum, potui,
posse; tf. potere: «f/>. /wrf. «i/. /wvr. poder; vfr, pooir; «/r.
ponToir; (1^ fonnes romanes sont de rinl barbare potere pour
posse)\ poate (pour se poate)^ adr., fl se peut, peut-etre; cfr.
ti. pii6 essere^ esp, puede ser, port, pode ser, fr. peut-^tre; poate
eă peat-etre que, esp. poede que; poate-fi, L. fieri potest; se
poate fl se peut; mm se poate oela ne se peut pas; - putere, sf.
pouToir, puissance, raleur, force, Tirtualite, vigueur, fermete,
oieigie, intensity « portee; tV. putere, podere; esp. port. prov.
poder; r/r. pooir; nfr. pouvoir; pt. russe puteija; bulg. (Transyl-
umie) putere m, (du rom.)i in puterea ă titre de, en yertu de,
selon, suiTant, par; -puterhMj sf. pouroir, (v. Pan. P. V. 1. 128;
St. D. 521); - ptifemic, adj., puissant, fort, ferme, vigoureux,
robuste, ic^-putemice-^e^ adr., puissamment, &c; - puternicie, sf.
puissance ; - putiudos^ adj.« possible, praticable, yirtuel, plausible;
esp. potendoso fort (au fig.); - putindoşie, sf. possibility, Tir-
tualite^ plausibility (t. St D. 521, 726); - putinţă^ sf. puissance,
Tirtualite, possibility; L. potentia; tY. potenzia, potenza; cat. esp.
port. proc. potencia: - putititime, sf. puissance, possibility - ne-
putintii, sf. impuissance, d^bilite, impossibflite = L. imxK)tentia;
cat. esp. port, impotencia ; prov. impotencia ; fr. impotence.
mputindos, adj., impuissant, impossible; - rtsputere, sf. grande
force ; din răsputere de toutes les forces ; - imputeresc , ii, it, i.
vb. 3; T. imputemicesc ; - imputemioesG, ii, it, i, vb. 3; cor-
roborer, donner du pouToir, donner plein-pouvoir, autoriser.
imputemidrey sf. action de donner du pouToir, plein-pouToir,
autorisation; - imputemicitor, adj., subst, fortifiant, restaurant,
le donneur de plein-pouvoir, &c.; - desputernicesc, ii, it, i, vb. 3:
r^Toquer un plein-pouToir, &c. ; - desputenucire , sf ,

Poturnic, pot runic, sm. perdrix male, garbon; L. coturnii,
icis, f. caiUe; it. cotomice, cotumice caiUcj perdrix; esţp. port.
codomiz, prov. codomitz caiOe; --potumică (potimică, potrănică,
păt&miche, pătnmiche, patrinicbe), sf. perdrix femeile.

Prad (prad), ai, at, a, Tb. 1; piUer, d^pouiller, larronnen
faire main basse; L. praedari (praedare); it. predare; esp. port,
de-predar; fr. dă-prăder; pt. russe prejdovatj; fnagy. predalni;
»[ce mot se confond souvent avec a preda trahir (pour trăda),
predanie tradition, prodition, qui d^rivent direct du vsl. pre-
daţi tradere, prodere, predanije traditio, proditio]« ; - pradâ^
(preadă), sf., prăsi, pL, L. praeda, ae; it. esp. prov. preda; /r.

I. Prănz— Pre. 215

proie; pt msse prejda; magy. preda; -prădare, sf. pillerie, de-
predation; - prădăciune, sf., L. praedatio, onis ; ddprMation.
prădător, adj., subst., L. praedatorius, praedator; it predatore;
prov, preador, preaire; vfr, predeur; -prădătură, sf. d^prădation,
piDerie.

Prănz (prânzesc), ii, it, i, vb. 3 ; dîner ; L. prandeo, di, sum,
ere; it. pranzare; -prăn^, sm., prămuri, pi. f. diner; L. pran-
dium; it. pranzo, pranso; - prănzire, ^îr, ' prănzişor, sm., *L.
prandiciolum ^\a prandiolum; dejeuner; - prănzitor, adj., snbst.,
ft. pranzatore; -2)r(Xw;3rwfe|, sm. petit dîner.

Prat, sm., praturi, pi. f. prairie, champ, pelouse; L. pratnm;
ft. prato; esp. port prado; cat prov. prat; fr. pr^; livUea pro-
ttdui Lathyrus sativus; pratul lui Traian la Turda le champ
de Trajan k Turda (Transilvanie) ; - prătar, sm., se. luna lui
prătar mois des prairies, mois de Mai.

Pre, pe (pS), prăp., par, sur, vers, au, en; L. per; it, vesp.
vport. v&nprov. vfr. per; w/r. par; oft. p6r; pre uscat, pre
apă = it. per terra, per acqua; pre seară vers le soir, le soir;
pre somn^ L. per somnum, en sommeil; pre ascuns ă la d^robâe,
en cachette ; jur pre Dumnezeu, it. giuro per Dio ; pre auzite,
it per udita , d'apres des ouî-dire ; a plecat pre^ o lună ii est
parti pour un mois; pre limba ta, pre romăneşte en ta langue,
en (daco-) roman; - despre, pr^p., du L. de-ex-per, de, sur, par rap-
port ă., quant ă, du c6te de ... ; despre nord du cdU du nord ; despre
masta sur cela; - pentru, printre ^pintre, pr^p., v. intre; - preste,
peste (pour prestră), pr^p. du L. per extra; outre, par dessus,
par delă, sur, dans, sous; preste măsură outre mesure; preste
ptitin timp sous peu de temps; preste mană (litt. par dessus
la main), incommode, importun; - prin, pr^p., v. in; - spre, pr^p.,
du L. ex-per; vers, du cot^ de, sur, pour, par; in spre vers,
pour; spre a... ă Teffet de, pour, afin de...; spre seară, in spre
seară vers le soir; spre binele pour le bien. Les nombres car--
dimux de onze a dix-neuf se composent avec la pr6p. spre,
c-a-d. que le plus petit nombre s'additionne au plus grand au
moyen de la pr^p. spre; doi spre zece, litt. deux vers di3L=douze;
c'est tout-i-fait la m^thode slave et ălbanaise; selon Tune la
prep. wa^sur, ă, vers, selon Fautre la pr^p. mbd, nd^ (=L.
iw^de), sert k lier les unitds avec dix; cfr. Vit. diciasette, dicia-
nove, port. dezaseis, &c., ou la pr^p. ad paraît avoir ^t^ em-
ployee pour former la liaison = dieci-od-sette , &c. ; - pară , i>tf r,
pană, pan, pr^p., vers, jusque; du L. per ad; istr. păr; cdb.
^0®^ ngjera, njer, njera, ndjer; cfr. esp. port para {vesp. vport.

216 I. Prea— Presur.

pora) de pro ad = pour, vers, jusque; pară măine, esp, para
manana, jusqu'ă demain; pară la umd (per ad uniim = usque
ad^unum) jusqn'au dernier; pară ce, L. per ad quid, jusqu'a
ce que.

Prea, (pre), adv., L. prae; tres, fort, trop; nu prea guere;
prea de tot par trop; prea bun tres-bon, trop bon; (cfr. vsL pre,
pârtie, V. Mikl. L. Psl. 717).

Precad, vb. v. cad. Precuvîrrtez, vb. v. cuvînt.

Precuget, vb. v. cuget. Predomnesc, vb. v. domn.

Precum, adv. v. cum Prefac, vb. v. fac.

Prefincă, sf., Vinca major ; L. pervinca (vinca pervinca);
it. port. pervinca; esp. pervenca, pervenza; fr. pervenche.

Prefir, vb. v. fir. Preling, vb. v. ling.

Pregiur, adv. v. giur. Prelucrez, vb. v. lucru.

Prejudec, vb. v. judec. Prelungesc, vb. v. lung.

Premîndă, sf., L. praebenda; it. prebenda, prevenda, profenda;
prov. prebenda, prevenda, prenda; esp. cat. port. prebenda; fr.
prăbende, provende*

Prenoesc, vb. v. nou.

Preot, (preut), sm.,preo^y pL, (pour prebit — prevt dont preitt—
preot)', mac. rom. preftu; istr. prevtu; pretre; du L. presbyter
(presbyterum); v&ngr. TtQetrfivTSQog (litt. = «ewior, nou pro aetate
vel decrepita senectute , sed propter honorem et dignitatem ; Isid
7, 12) ; vit. venit, prevede ; nit. prete ; mU. prevet , preţ ; piem
preive; neap, prevete; sic. previti; esp. prebitero, preste; vport
preste; nport. presbytero ; ca^. prebere, preste; prov. preveire,
preire, prestre; vfr. proveire, pro voire, prestre; nfr. pretre; ags
preost; a/ngl. priest; nhaU. priester; cJb. prifk; (selon Diez D
1. 332 le rom. preot est du L. praepositiAS dont it. prevosto
fr. pr6v6t) ; - preoteasă (preuteasă) , sf., alb. prifteresS, prSftSrese
priftanese; prâtresse, fenune d'un pretre; -preoţesc, ^j.^preoţe^
adv., presbyteral, sacerdotal; - preoţesc, ii, it, i, vb. 3; faire
fonction de pretre, ordonner un pretre; a se preo^ devenir prâtre,
se faire ordonner pretre ; - preoţie, sf. pretrise, ordination, ordre
de pretre; -preoţime, sf. clerg^; - preoţire, sf. action d' ordonner
un prStre, ordination; - despreoţesc, ii, it, i, vb. 3; d^prâtriser.
despreoţire, sf. d^prâtrisation.

Prepun, vb. y. pun. Presemne, adv. v. semn.

Prfoăr, vb. v. sare. Presimţesc , vb. v. simţ, simţesc.

Preschimb, vb. v. schimb. Preste, pr^p. v. pre.

Prescriu, vb. v. scriu. Prestrănepot, s. v. nepot.

Prescurtez, vb. v. scurt. Presur, vb. v. Împresur.

I. Presus— Prind. 217

Presus, adv. v. sus.

Pretutinde (pretutindine) ^ adv. y. unde.

Preţ, sm., pre^ri, pL f., L. pretium; it. prezzo, pregio;
esp. precio, prez; part, ţie^o; cat. preu; prav. prez, pretz; vfr.
preis, pris; nfr, prix; nhaU. preis; a ave preţ, L. pretium ha-
bere; a fi m preţ, L. esse in pretio; - preţuesc, uii, uit, ui, yb. 3;
apprecier, priser, estimer, ^valuer, taxer, yaloir, râputer = L. pre-
tiare; it prezzare, pregiare; esp, preciar ; part. preţar ; prav. prezar ;
vfr. proisier ; nfr. priser ; nhaU. preisen ; a preţui pre cineva estimer q. ,
faire cas de q. ; - preţueală, sf. estimation, Evaluation, apprecia-
tion , prisme ; - preţuire , sf. ; - preţuitar, adj. , subst. , estimatif,
estimateur, apprăciateur, priseur; - preţăluese, ii, it, i, vb. 3;
estimer, ^valuer; cfr. it. prezzolare; ^preţăluire, sf.; - preţăluitar,
adj., subst., estimatif, estimateur, taxateur, priseur; - despreţ, sm.,
it. disprezzo, dispregio; e$p. desprecio, desprez; part. despreţo;
cat. despreci ; i>rof;. despreczi; fr. m^pris (miimS' pretium); - des-
preţuesc, ii, it, i, vb. 3.=L. depretiare, depreciare; it. disprezzare,
dispr^are; cat. esp. despreciar; part. despre9ar; prav. desprezar,
despreciar ; fr. d^pr^cier, d^priser ; - despreţuire, sf. ; - despre-
ţuitar, adj., subst., m^prisant, d^prEciateur.

Preumblu, vb. v. umblu. Prezic, vb. v. zic.

Preurzesc, vb. v. urzesc. Pricep, vb. v. incep — incap.

PrevM, vb. v. v6d. Prier, s. v. Aprilie.

Primar, adj., L. primarius ; it. primărie, (primajo), primiero ;
esp. primer, primero, primărie; part. primeiro; cat. primer; prav.
primer, primier, premier, prumier; fr. primaire, premier; ce mot
n'a en ram. que Ies acceptions suiv. : 1^ cale primară premier
chemin que la nouvelle marile fait aprds la noce pour voir ses
parents (en Transt/kanie); 2® primar - d uni avec v^ cousin,
vară cousine (du magy. ver parent consanguin), i. e. văr primar—
vară primară cousin germain — cousine germaine ; (cfr. esp. part.
primo hermano, prima hermana); le L. primus ne se trouve que
dans le mot primăvară (primaveară) printemps; - primicer, sm.
conducteur d'une certaine danse, (v. Cant. 264) ; L. primicerius ;
vfr. princier; t^r., primicier, princier.

Prin, pr6p. v. pre.

Prind, prinsei, prins, prinde, vb. 2; prendre, surprendre,
attraper, saisir, retenir, se saisir de qch., intercepter; L. pre-
hendo (prendo), di, sum, 6re; it. prendere; esp. part. prender;
cat» pendrer; prav. prendre, prener, penre, penrre; fr. prendre;
a se prinde se prendre, s'accrocher, s'attrapper, se figer, se fixer,
8'implanter, se rattrapper, reprendre, avoir prise, s'engager, prendre

218 I. Prind— Prind.

un engagement, faire effet, profiter ; căt mă prind cehii anssi loin
que je vois, (litt. auss^i loin que mes yeux prennmt); a prinde
la suflet respirer; a se prinde cu cineva, d^fier, gager q., paner
avec q.; - prindere, sf.; - prins, sm., prinsuri, pL ţ. = it cat,
esp. port. presa; prov. presa, prisa, prea; vfr. prinse; nfr. prise.
prinsătură, sf. prise, &c. ; - prinsoare, sf. prise, prison, gage,
gageure, pari; a pune prinsoare gager; a face prinsoare pre ceva
faii'e un pari, gager, se faire fort; - prinsură, sf. prise, terrain
enclava des champs communaux; - prin^ător, adj., snbst., it.
prenditore; esp. port. prov. prendedor; fr. preneur; aprinzătoare, sf.
attrape, pi^ge, trappe; cfr. esp. prendedero agraffe; - aprind, insei,
ins, inde, vb. 2; enflammer, ^chauffer, allumer, embraser^ in-
cendier, exalter, delator, passionner, piquer d'honneur; L. ap-
prehendere (apprendere) ; it. apprendre; esp. aprehender, aprender;
port. apprehender, aprender; cat. apendrer; prov. aprendre, apenre,
aprener , emprendre ; fr. apprehender, apprendre, ^prendre; a aprinde
focul allumer le feu, du feu; a se aprinde focul prendre feu,
it. prender ftioco, apprendersi ii fuoco; a se aprinde foc prendre
feu (au fig.), se faire feu et flamme; le prov. comprendre, em-
prendre et le fr. ^prendre avaient ane. aussi Tacception d'enflam-
mer, au propre et au figura, cfr. le part. fr. epris; - aprindere,
sf. embrasement, inflammation, fougue, vivacity ; aprindere mare
a sufletului grande exaltation; - aprins, sm. inflanmiation, &c.;
pre la aprinsul luminărilor lorsqu'on allumera Ies chandelles,
le soir; - aprinzător, adj., subst., ^chauffant, embrasant, allu-
mant, BMumem ; - aprinzătură , sf. embrasement, &c.;- cuprind,
insei, ins, inde, vb, 2; contenir, renfermer, enfermer, impliquer,
occuper, saisir, tenir, porter, recilor (au fig.), pr^occuper; L. com-
prehendere, (comprendere) ; it. comprendere; esp. port. comprehender;
esp. aussi comprender; cat. comprendrer; prov. comprendre, com-
penre, comprener; fr. comprendre; a cuprinde mintea ou a se
cuprinde pr^occuper Tesprit; a cuprinde pre scurt abr^ger, se
r^sumer ; a cuprinde locul cuiva tenir lieu d'une personne ; a fi
cuprins de Stre saisi de ... ; a cuprinde cu manile saisir avec
Ies mains; - cuprindere, sf., cuprins, sm. contenance, teneur,
circuit, tour, enceinte, ^tendue; - cuprins, part., adj., contenu,
saisi, compris, pr^occup^, accomod^ de biens ; om cuprins homme
ă son aise; - cuprinzător, adj., subst., contenant, embrassant,
saisissant, spacieux, ^tQiAxi', ^ cuprinzătură , sf. contenance, &c.
deprind, insei, ins, inde, vb. 2; former, exercer, rompre, habi-
tuer, accoutumer, router, routiner; L. deprehendere, (deprendere);
vesp. deprehender, deprendre, saisir qch., apprendre; a se de-

I. Printre— Puîu. 219

prinde s'exercer, &c. - deprindere, sf. action d'exercer, &c., exercîce,
habitude; - deprinjsător, adj., subst., exerţant, &c.; - deprinză'
tură, sf. exercice, habitude; - desprind, insei, ins, inde, vb. 2;
detacher, d^crocher ; L. dis-prehendere ; esp, port. desprender ; fr.
d^prendre; - desprindere, sf.

Printre, pmtre, pr^p. v. intre.

Pristin, adj., ci-devant, vieux, d'autrefois; L. pristinus, a,
um; it esp. port, pristine.

Priveghiez, vb., privighitoare, s. v. veghiez.
Propifesc, vb. v. pas.

Prubă, sf. ^chantillon, modale, touche (de la pierre), poinţon ;
L. proba; it prova, pruova; esp. prueba; port, prova; cat
proba; prov. prova, proa, fr. preuve; oîft. provonra; viuiU.
probe; russe pol. nsl. serbe ma>gy. proba; [le mot a 6t6 intro--
duit du slave ou du magy; le verbe a prubui, a prubului est le
si. probaţi, magy. probcHni, nhaU. probiren; aproba, L. probare,
est un neologisme].

Prun, sm., L. prunus ; it pnigno ; ca/t. pruner, prov. prunier,
pruner, /r. prunier ;- prună, sf., L. prunum; it. prugna, brugna,
pnina; cat. vesp. prov. pruna; fr. prune; - prunet, sm., pru-
nelaie; it pruneto (epiniers); esp. pruneda prunelaie.
Puchios, puchinos, adj., v. punoiu.
Pughilar, s. v. pumn.

PuYu, sm. petit, jeune d'un animal, point, petit point; L.
puUus, a; it esp. polio, a; port, pola; cat. poll, a; prov. pol,
a; fr. poule; alb. poulje, poulg; puiu de găină poussin, poulet;
puiule! mon petit! mon bijou! cfr. L. meus pullus passer, mea
columba, &c.; (v. Plant. Cas. 1. 50); ^ puică, sf. petite poule, pou-
lette; esp. pollico; - puiculiţă, puicuţă, sf. poulette; ^ puHuş,
am., * L. pulluceus = pulKcenus (poussin); pleyon, osier pour
lier la vigne; cfr. L. pullus, puUulus, it. puUa, pollezzola, pol-
loncello rejet, petit rameau; - puime, sf. petits en g6n6ral.
puişor, sm., * L. pulliciolus pour pulMus ; poussin, petit point,
petite monnaie (de 15 Cent, environ), bijou (terme de caresse).
puiuţ, sm., poussin, &c.;-puiez, ai, at, a, vb. 1., puiesc, ii,
it, i, vb. 3; faire des petits, moucheter, tacheter; L. pullare,
puUulare; it poUare, puUolare, puUulare, esp. pultilar; port,
pular, pulular; fr, pulluler; a se puia, pui etre en chaleur,
en rat, s'accoupler, s'apparier fdes grands oiseaux, des chiennes,
louves, martres, &c.) ; - puiare, puiere, puire, sf. action de faire
des petits, &c; - puiat, puiet, putt, sm. action de faire des pe-
tits, temps ou les animaux s'accouplent , accouplement ; - puiete,

I

220 I. Pulbere— Pun.

sf. couY^, petit8 = L. pullities; - puietoare, puitoare, adj. Um.
chaude, en chaleur (des chieimes, &c.)

Pulbere, sf. poussiâre, poudre; L. pulvis, eris; it polvere;
esp. pblvo, polvora ; port. p<5, polvora, poeira ; cat. polvora ; prov.
polvera, podra; vfr. poldre; nfr. poudre; alb. pljouhour; ngr.
TtovX^Qi; nhaU. pulver ; - ptdberiu, adj. , * L. pulverivus pour
ptdvereus; poudreux; - ptdberos^ adj., it. polveroso; esp. port.
polvoroso; prov. polveros, pulveros; fr. poudreux; - spulber, ai,
at, a, Tb. 1 ; soulever la poussidre, taire lever de la poussiere,
faire de la poussiĂre ; L. expulverare ; U. spolverare, impolverare,
spolverezzare ; esp. espolvorear, espolvorizar, empolvar, empolvo-
rar; port, empoar, empolvoriţar ; prov. enpolverar; alb. pljou-
bonroig, pljouhounoig ; - spulberare, sf. ; - spulberat, part., adj.,
plein de poussiere, volage, l^ger; - spulberatic, adj., volage,
l^er, inconstant; - spulberătură, sf., poussiere, chasse-neige.

Pulpă, sf. moUet, gras de la jambe; L pulpa; U. port
polpa; esp. pulpa; fr. poulpe, pulpe; alb. poulpS; - pulpişoară,
sf. petit mollet; - pulpos, adj. ă gros moUets, jamb^; L. pul-
posus; it. polposo (polpacciuto) ; esp. pulposo; fr. pulpeux.

Pumn, sm. poing, poign^e; L. pugnus; it. pugno; esp.
puno; port, punho; cat. puny; prov. punh, ponh, poing, poinh;
vfr. pung ; nfr. poing ; alb. pounghl ; - pumnar, sm., poignet de
chemise; (I'acception de poignard est une imitation erronee de
Yit. pugnale, esp. punal, port, punhal, fr. poignard, mgr. fiTtov-
vicdiov, nowuilov (D. C), alb. pinjal du L.pugio, onis (pungere
ou pugnus, pugna?); - pumnaş, sm. petit poing, poignet de
chemise; - pumnişor, pumnuţ sm., petit poing; - pumnesc, puwr
nuesc, ii, it, i, vb. 3; paumer, battre avec les poings; - pum-
nueală, pumnire, pumnuire, pumnitură, pumnuUură, sf. coup de
poing, gourmade; - pughllar, sm., (selon LB. pughUareş) ; porte-
feuiUe, tablette; L. pugiUar, aris; (cerae pu^itlares); esp. pugi-
lar; nMgy. pugilaris.

Pun (puiu), pusei, pus, pune, vb. 2; placer, mettre, planter,
porter, poser, poster, tendre; L. pono, posui, positum (postum),
Sre; it. porre; esp. poner; port. p6r; cat. pondrer; prov. ponre,
pondre ; fr. pondre ; a pune in lucrare mettre en oeuvre, en pra-
tique, executor, exercer ; a pune la cale mettre, donner, apporter
ordre ă. qch., ordonner, ranger, r^gulariser; a pune la mană
pre dneva pincer, attraper, tromper q.; a se pune eu cineva
tenir tâte a q. , entreprendre q.; a se pune pentru dneva s'en-
tremettre, s'interposer, interc^der pour q. ; - puitor (pour pun^-
tor), adj., subst., L. positorius, positor; posant, poseur; puitor

L Pan— PmL 221

de legi l^fislateor; pmiar de foe inoendiaire; -puiturăj sL mise,
pose ; - punercy sf. pose, posage, mise, position, placement ; • puSy
sm., pusurij pi. f., L. positns, us; pose, mise, placement; jni^
la loc mise en place, ă sa place; - pus&urăj sf., posture, posi-
tion, mise, plac^nent; L. positura; t^ positnra, postnra; esp.
part, postnra; fr. posture; - pusoare, sf., pusari, pL, mise, pose,
marcotte, provin, (v. Arh. B. 1. 19); - apim, usei, us, une,
yb. 2; L.apponere; it apporre; vesp. aponer; part appdr; prav.
aponher, apondre ; le yerbe ne s'emploie en ram. guere que dans
le sens de se caucher des (istres, et puis an fig. sefermer des
yetix; soarele apune le soleil se couche; ochU apun Ies yeni se
ferment (y. Con. P. 154); - apunăor, adj., descendant (du soleil).
apunere, sf. coucher (du scieU); - apus, sm. coucher, couchant,
occident, ouest; cfir. it. port. ponente, esp. poniente, prav. po-
nent; - aptisean^ adj., subst., occidental, habitant de Toccident.
adăpost, sm., adăposturi, pi. f., d*un type L. ad — positus ; con-
vert, abri, retrăite, refiige, asile ; la adăpost ă convert, ă Tabri ;
cfr. esp. port. aposento gîte^ anberge^ chambre; aposentar loger^
domier un gîte de posare, L. pausare; - adăpostesc, ii, it, i,
vb. 3; abriter, mettre h convert, donner retrăite, garantir, pro-
t^er; - adăpostire, sf. ; - depun, usei, us, une, vb. 2; mettre
bas, dâposer; L. deponere; it. deporre (diporre); esp. deponer;^
port, depdr; prav. deponer; - depuitor (depunător), adj., subst.,
d^posant; - depunere, sf.; - prepun, usei, us, une, vb. 2; pr6-
sumer, supposer, pr^juger, soupţonner, se dăfier; L. praeponere
(=supponere); it. preporre; esp. preponer; part. prepdr; prav.
preponer; - prepudnic, adj. pr^ventif, soupţonnant, ombrageux.
l^epuitor, adj., supposant, defiant, supşonnant, &c. ; - prepunere,
sf. supposition, soupţon ; cu prepunere presumable ; - prepus, sm.,
prepusuri, pi. f., supposition, defiance, soupţon, ombrage, pr^
jug^; cîi prepus suspect; a aduce pre cineva in prepus faire
soupşonner It q.; a ave prepus asupra cuiva soupţonner q.; a
I <^ in prepus tomber en soup9on, âtre soupţonn^; - repun,
^i, us, une, vb. 2; âgarer, perdre, succomber; L. reponere;
»<• riporre; esp. reponer; port. repar; prav. reponer, reboner;
^ S6 repune se perdre, succomber, mourir; a se repune din
wofd mourir, (litt. se reposer de la vie); - repu/nere^ sf.; - re^
pus, sm. perte, &c; este pre repus din via^ cela va lui cod-
ter la vie; - spun, spusei, spus, spune, vb. 2; exposer, expri-
^% dire, profiSrer, ^noncer, prononcer, reciter, raconter; L.
eiponere; U. esporre, sporre; esp. exponer, esponer, part. expOr,
Fo». exponer, esponer, expondre ; alb. şpoun ; a spune pre din

222 I. Pnng— Punoiu.

afară, a spune de rost (rostro), răciter ; a *şi spune curat părerea dire
nettement son opinion, trancher le mot; se spune Ton dit. Von
parle; -5puitor(spunStor), adj.^ subst., disant, diseur, raconteur,
it, sponitore; - spus, sm., spuse et spusuri, pi. f.; spusă, sf.
le ^e, rapport, râcit; după spusa lui au rapport d'un tel
supuiiy usei, us, une, yb. 2; soumettre, subju^er, asservir, de-
fârer, dompter, ranger sous . . ă . . , r^duire; L. supponere; ii,
sopporre, supporre; esp. suponer; port. suppdr; prov. supponer.
supunere, sf. soumission, d^f^rence, suj^tion, ob^issance, reduc-
tion, resignation, souplesse, hommage ; - supus, part., adj., subst.,
soumis, obeissant, soupl^^ humble, sujet.

Pung, vb. v. impung.

Punoiu, (puroiu), sm., punaae, pi. f., pus, sanie; d'un type
L. puronius pour pus, puris; it esp, port, fr, pus (pus); -pu-
noios, adj., purulent, sanieux, virulent ==L. puscinus; - punoiez^
ai, at, a, vb. l.==L. suppurare; it suppurare; esp. port supu-
rar; fr. suppurer; - punoiare, punoiere, sf. suppuration; - pu-
noime , sf., purulence , virulence ; - put (puţ) , puţii, puţit, puţi,
vb. 3; puer, sentir mauvais; L. puteo, ui, ere; it. putire; cat
prov. pudir; vfr. puir; nfr. puer; ^puchios, puchinos, (pouriw-
tiehios) adj. chassieux; d'une forme L. puticulosus\ cfr. it pu-
tiglioso (putictdosus) puant; - pudocnă, sf., Coriandrum testi-
culatum; ^ pudos, adj., it. puzzoso; puant; piatră pucioasă
ou simplement pucioasă soufre; - putoare, sf., putori, pL, L.
putor, oris; puanteur, f^tidite, infection; cat. prov. pudor; vfr.
puor, pueur; putoare din nas punaisie; - puturos, adj., L. pu-
truosus, putrosus ; puant, fâtide, infecte, putide, m^pliitique, ma-
lotru, paresseux ; om puturos homme paresseux, puant de paresse ;
puturoasă, sf., Coriandrum testiculatum ; - puturoşie, sf. puan-
teur, infection, paresse; - puţire, sf. ; - puţitor, adj., puant, fe-
tide, infect; - impuţesc, ii, it, i, vb. 3; infecter, empester, croupir;
L. im-putescere; it impuzzare; fr. empuantir; - impudic, sf.
infection, puanteur; - impuţire, sf. infection; - impuftor, adj.,
subst., puant; - putred, adj., L. putridus; it. putrido; esp. pu-
drido; port putrido, podrido; cat. pudrite; prov. putrid; fr.
putride; - putregaiu (pour putredaiu), sm., putregaiuri, pi. U
pourriture, bois &c. pourri; d'une forme *L. putredaneum=fw-
tredo, inis; cfr. aussi ^^nJa^o, inis ;" putregăios, adj., pourri;
cfr: prov. poyregos; - putreganie, sf. pourriture; - putrezesc, ii,
it, i, vb. 3; L. putrescere; esp. podrecer ; port. a-podrecer; U-
putridire ; cat esp. pudrir, podrir ; prov. poirir, poyrir ; fr. pour-
rir; - putrezeală, sf. pourriture, corruption; - putrejsndos, adj.,

I. Punt— Purice. 223

pntrescible; - putreisieiunef sf. putrăfactiou, pourriture, putridity.
j^treeirsy sf. ; - putrejritor, adj., pourrissant, septique ; - putre-
siturâj sf., cat podridura, pudridura; prov. poiridura, puiridura,
pnridura; fr. pourriture; - imputrezesc, ii, it, i, vb. 3; L. im-
putrescere; it imputridire; esp. empodrecer; v. putrezesc.

Punt, s. y. impung.

Punte, sf., punţi, pi., petit pont, planche, arbre (^une bc^
lance); L. pons, tis, m., U. ponte, m.; esp. puente, m.&f.; port,
ponte, f., cat prov. fr. pont, m.; - puniişoarăf sf., *L. ponţi-
ciola pour ponticidus; esp. pontezuelo.

Pup, ai, at, a, vb. 1; baiser (des enfants); L. palpare ca-
resser; it palpare caresser; poppare teter; cat esp. port. prov.
palpar tăter; esp. popar caresser; port poupar epargner; prov.
popar teter; fr. palper; alb. pouth baiser; - pupare, sf., pupat j
sm., action de baiser, baiser; - plăpând (pour pălpănd)^ po-
plănd (y. Con. P. 244), du g^rondif L. palpando; douillet, de-
licat, frele, malingre, mignard; - plăpău, sm. homme douillet,
delicat, mignard; cfr. L. palpo, onis, flatteur.

Pupăză, sf. huppe, puput, une sorte de găteau (baba) ; d'une
forme L. upupacea:=tf/mpa {sTtoxfj); it. upupa; mU. buba; ro-
niagn. poppa ; piem. popo; port. poupa; prov. upa, upupa,
upega; fr. huppe; houppe touffe, flocon; it. bubuia, bubbolo, esp.
abubilla, (dim.); nsl. serbe pupayac; magy. babuta, babuka; cfi*.
vsl. pupuuBCB avis quaedam.

Purced, cesei, ces, cede, yb. 2 ; proc^der, partir, proyenir, naître,
toaner, r^sulter, s'en suiyre ; L. procedo, essi, essum, Sre ; it proce-
dere; esp. port. proceder; cat. ţroceir; prov. proceder, procedir, pro-
cezir ; fr. proceder ; -purcedere, sf. action de proceder &c., Emanation,
deriyation, depart, procession (du S'' Esprit); ^ purces, sm.^ purce-
suri, pi. f., idem ; L. processus ; it. port, processo ; esp. proceso ; cat.
prov. proces; fr. proces (formation modeme); - purce^ător, (puree-
gator), adj., subst., procMant, proyenant, d^riyant, partant, celui qui
part ; - purcezăturâ, (purcegătură)^ sf. = purcedere.

Purice, sm. puce; dMssi pointe, coin; L. pulex, icis, m.; it
pulce, pulice, f. ; esp. port pulga, f. ; prov. piuze, piutz, piussa,
f. ; cat pussa, f. ; fr. puce, f. ; - puricariţă, sf., puriceasă, sf.,
Polygonum persicaria = îa^. it. pulicaria, esp. pulguera, port, pul-
gueira; - puricei, sm., puceron; - puricos, adj., L. pulicosus;
it pulcioso; esp. pulgoso; - puric, ai, at, a, yb. 1; ^pucer, 6ter
las puces, afifermir ayec des goupilles, des coins; it spulciare,
esp. port. prov. espulgar, fr. 6pucer; a se purica dter, chasser
las puces; - purimre, puricătură, sf. action d'ăpucer.

224 I. Ptirure— Eabd.

Pdrure, adv., perp^tuellement, toujours ; du BL. perpetnalis, e,
(extension de perpetuus)^ contracts en pernale — peniare — pnnire;
it. perpetnale; vcaL vesp. prov. perpetual; fr. perpetuei; apurure,
de a purure pour toujours , pour I'^temit^ ; - pururdnic , adj.
perpetuei; -ptfrt^re^ntde, sf. perp^tuit^, ătemit^.

Pu{t6, puşche^ sf. aphte, cloche, pustule; * L. pustella pour
pustula; it. pustula, pustola; cat. esp. port, pustula; esp, aussi
postilla ; jprov. pustella, postella, pustula; fr. pustule; aJb. plouske,
fouskS, foutskS; puşie pre limbă papille ; - puştdos (puscelos
pour puşchdos), adj., L. pustulosus; esp. pustuloso, postilloso;
prav. postulos; fr. pustuleux.

Put, vb. V. punoiu.

Puţ, sm., pufuri, pi. f., puits, puisard, fosse, flaque, bour-
bier ; L. puteus (puteum) ; it. pozzo ; esp. pozo, poza ; port poţo,
poţa; cat. pou; prov. potz, poutz; vfr. puis, puiz ; nfr. puits;
serbe pu6 cisterna; alb. pous puteus; nhaU. pfQtze; -pu^r, sm.,
L. putearius ; esp. pocero ; port, poceiro.

Puţin, adj., peu, peu de chose, modique, m^ocre; d*une
forme L. paucinus, dim. de paucus, a, um; it. pochino; it. esp,
poco, port, pouco, cat. poc, prov. pauc, vfr, pauc, pau, poc, nfr.
peu, cUb. pak, pakS de paucus; cate puţin — puţin (quanta pau-
cum — paucum) = {^. a poco a poco, esp. poco ă poco, prov. cada
pauc, fr. peu ă peu; cdpupn du moins, It moins; cd mai pt^n
le moins ; cat de puţin (quantum de pauco) tant soit peu, quelque
peu ; nu mai puţin tant soit peu ; fără puţin h peu de chose
prâs; -puţinătate, sf.=L. paucitas, atis; vit. pochiti; esp. poque-
dad; port, pouquidade; - puţind, puţintd, adj., un petit peu.
pu^nime, puj^nfime, sf. exiguity, modicitâ, m^ocrit^, petitesse,
tânuitâ; 'puţintic, adj., un petit peu ^ - împuţinez, ai, at, a, yb. 1;
diminuer, att^nuer, d^roître, d^p^rir, ^claircir, mitiger, infirmer,
accourcir, r^uire, reformer, retrancher, relâcher, temp^rer, mo-
d^rer; - împuţinare, sf.; - impuţinător, adj., diminuant, &c. ; - im-
puţinătură, sf. diminution, &c.

R

Rabd, r&bdai, răbdat, răbda, vb. 1; endurer, essuyer, sup-
porter, toWrer, resistor, patienter, pers6v6rer, porter, soutenir;
peut-etre d'une forme L. re-obdurare; cfr. prov. abdurar = o6-

1. Bad— Băâăemă. 225

durare supţorter; - răbdare, sf. action d'endiirer, patience, per-
s^y^rance, resignation, tolerance, souffrance, &c.; a (we răbdare
prendre patience; - răbdător, adj., prov. abdurador; endurant,
pers^v^rant, tolerant, souffrant.

Rad (rajs^) , rasei , ras , rade , vb. 2 ; raser, gratter, râcler,

(râder), ratisser, raturer, râper, rader; L. rado, si, sum, 8re;

it, radere; esp. raer; prov. raire, rayre, raure, reire; fr. raire,

rader; - radere, sf.; - ras, sm., L. rasus, us; rasure, ratissage,

raclure; - rasă, sf. froc de moine; it esp. raso satin; fr. ras

efoffe unie, dont le poil ne paraît pas; vsl. rasa vestis monachi;

bulg, rasx, nsl. rasa vestis movMchi; raş parms e lino et serica

foetus; rasa panni genus; serbe T3,S2i vestis monachi; raşapa/nni

genus; pt. rtisse rasa, pol rasa, rasza, cech. raş, nhoM. rasch,

(cfr. it rascia); mgr. ^cc<xov vestis rasa quae pilos non habet,

detrita et usu defloccata ; pallium monachorum (D. C.) ; tous

ces mots r^pondent au L. rasus ras^, tondu; (v. Diez D. 1. 342;

Mikl. L. Psl. 784; Weig. 2. 461); - răsător, răjsător, adj., subst,

rasant, ratissant, raclant, raseur; esp. raedor, rasador; prov.

razedor ; - răsătoare, ramatoare, sf. ratissoire, racle, râpe, racloir,

gi'attoir, grateau, ripe; esp. raedera; - răsătură, răzătură, sf.

râpure, rature, rasure, ratissure, gratin; it. raditura; esp. rae-

dura, rasadura ; port rasadura ; - răsură, sf. raclure, ratissure,

contribution suppl^mentaire ; (v. Ur. 1. 2; 2. 38); L. răsura;

'^t^cat esp. port, răsura ; prov. răsura, razura; vfr. rasure; - răsura

Unibei (linguae) amende; - râsuroiu (răsunoiu), sm., răsuroae,

pi. f. racloir, ratissoire ; - răzuesc^ ii, it, i, vb. 3 ; racler, gratter,

ratisser, riper; cfr. esp. port. rascar, rasgar, prov. rascar, fr.

racher = L. rasicare; - răzuire, sf.; - răzuitoare, sf. racloir; cfr.

it, rastiatojo, raschiatojo; esp. port. rascador; - răzuitură, sf.

raclure; cfr. it rastiatura, raschiatura; e^/?. rascadura ; - r^^-e^wş, sm.,

râzuşă, sf. racloir, ratissoire, gouge; - ră^ălău, sm. râpe; - ră-

zăluesc, ii, it, i, vb. 3; ratisser, gratter, regratter; cfr. it. ras-

chiare, rastiare, cat rasclar, vfr. rascler, nfr. T2kc\eT=rasiculare.

răzăluire, sf. ; - răMluitură, sf. ratissure, raclure.

Rădăcină, sf., d'une forme *L. radidna, ă6r. de radix, ids;
prov, racina, razina, fr. racine, alb. renje, rranze, rranjS; it.
rădice, rădica, esp. port. raiz, prov. raditz, rasitz, raitz, vfr.
raîs, alb. raz8 de radix, icis; rădăcină dulce Glycyrrhiza echi-
nata; - rădăcinos, adj., racineux; - rădăcioară, sf., * L. radiciola
pour radicula; - rădăcinuţă, sf. petite racine; - rădiche (ridiche),
st, L. radicula; alb. rrikB; fr. radis (nom botam^ique de radix);
^l retkev, retkva; croat, rotkva; serbe T2Akej; pt russe red'ka;

15

226 I. Răgesc— B&nced,

russe râdBka; pol. rzodkiew, cech. fedkev; mhall. retich, ratich;
nhaU. radies, rettig; cfr. it. radicchio Cichofium; nigr, ^Ui
Intybus (D. C); - rădichioară, ridichioarâ, sf. dim.; aussi JBa-
phanus raphanistrum ; - înrădăcinez, ai, at, a, vb. 1 ; enraciner^
raciner, prendre racine, inv^t6rer; fr. enraciner; - inrădăcinare, sf.
desrădăcinez, ai, at, a, vb. 1 ; d^raciner ; - desrădâcinare , sf.

Răgesc, ii, it, i, vb. 3; braire, mugir; d'un type *L. ragire
pour rugire; fr. raire (pour raiire); cfr. it. ragghiare — rugghiare
(ruggire); port, ranger, rengir ; - raget (ragât), sm. = L. rugitus;
it. ragghio; braiment, braire; - răgire, sf.

Răguşesc, ii, it, i, vb. 3. a. &n.; enrouer, s*enrouer, s'en-
rhumer; d'un type *L. ravicmire — raucucire pour raudre; it.
arrocare, esp. enroquecer, port, enrouquecer, fr. enrouer (de rau-
cus — rocus) ; cfr. bresc. enregais s' enrouer ; tArd. it. ragos (* ra-
vicosus) enroue; - răguşealâ, sf. enrouement, raucite, graillement;
cfr. tirol. if. ragosera; - răguşire, sf. enrouement; - nXguşU, part,
adj., ânrouâ, rauque ; - răguşit, sm. enrouement.

Ram, sm., ramuri^ pi. f. rame, rameau, jet, oeilleton, bou-
ture, branchage; L. ramus; it. esp. port, ramo, rama; ccU. ram;
prov. ram, ramp, rama; fr. rame (rama); a ave ram (de nebu-
nie), it. avere un ramo di paccia, avoir le timbre fel6; - ramură^
sf., L. ramula pour ramulus; ramean, ramure, branches, hois
(d\m cerf); a da ramuri pousser du bois; ramuri de cerb, L.
rami cervorum, it. rami de' cer vi; ramură de lăngoare (languoris)
fievre nerveuse; dv.port. ramo da peste; - rămurd, sm., răm^ure,
sf., rămurică, sf. ramereau, ramille; - rămuros, adj., L. ramu-
losus; rameux, branchu; -rămurut, sm.; - rămuşor, sm., *L.
ramusciolus pour ramusculus ; - derăm, (dirăm, dărm), ai, at, a,
vb. 1; abattre, crouler, d^molir, d^truire, renverser, ruiner, sub-
vertir ; d'un type * L. de-ramare ; it. disramare ; esp. port. der-
ramar; prov. desramar, deramar, derramar effeuitter, d^abrer,
ruiner; vfr. deramer; alb. i^imoig se precipiter, ecraser; foamea
m^ derămă (darmă) cu tottd, la faim m'abat, m'affaiblit totale-
ment; - derămare, (dirămare, dărmare), sf. abattis {de bois, &c.),
croulement, ăcroulement, demolition, destruction, ruine; - derâ-
mător (dirămător, dârmător), adj., subst., dâmolissant, d^mo-
lisseur; esp. port. derrsm^iioY ; - derămâtură , (dirămătură, dăr-
mătură), sf. abattis (d'arbres, &c.), demolition, debris, d^combres,
mines; alh. dSrmija, pi. debris.

Rănced, adj., L. rancidus; it. rancido, rancio; esp. rancio;
port. ran90, s., ran90so, adj.; cat. ranci; prov. ranc, fr. rance;
nhaM. ranzig ; - răncezesc, ii, it, i, vb. 3 ; L. rancescere ; it ran-

I. Răpesc— Răpită. ^ 227

cidire; esp. ranciar-se; fr. rancir; a se rănceei rancir; - ră/n-
cereală, sf., răncejsrime, sf., rdncejsire, sf. rancidity, rancissure.
răn€oare, sf., L. rancor, oris; it rancore; vesp. cat port, prov.
rancor; nesp. cat. rencor; vfr, rancoeur; nfr. rancune.

Răpesc, ii, it, i, vb. 3. (vulg. aussi hrăpesc); ravir, rapiner,
enlever, d^pouiller, spolier, s^emparer, usurper; L. rapio, rapui,
raptum, Sre; U. răpire; fr. ravir; cmgl ravish; alb. rjep; Va
răpii calul son cheval a pris le mors aux dents (litt. le cheval
Ta ravi); a se răpi etre enlevâ, ravi, se laisser emporter; a se
răpi de manie se laisser emporter ă la colke; a fi răpit, it.
esser rapito, etre extasi^, transporta; - răpareţ, adj., d'une forme
L. raparicius = rapax, acis; rapace, de proie; pasere răpareţă
oiseau de proie; - răparetie, sf. rapacită; - răpire, sf. ravisse-
ment, rapt, pillerie, rapine, rapacity, enlevement, transport,
eitase; - răpit, part., adj., L. raptus, a, um; it rapito, ratto;
fr. ravi, (aussi au fig.); - răpit, sm., L. raptus, us; it ratto;
esp. port. cat. rapto; prov. rap; fr. rapt; - răpitor, adj., subst.,
L. raptorius, raptor; it. rattore, rapitore; cat. esp. port, rapto;
prov. raptor, rapayre; fr. T9,Yissem; - răpitură, sf. ravissement,
rapine, &c.; vit. rattura; - răpede, adj., rapide, vâoce, imp^tueux,
violent, prompt, roide, escarp^ ; L. rapidus ; it esp. port rapido ;
esp. port. aussi raudo; prov. rabeg, rabey, rabeh; vfr. rade;
nfr. rapide ; alb. rSpjetS , rrSpjintS ; - raped (răpez) , ii , it , i,
vb. 3; pr^cipiter, acc^lerer, hâter, pousser, lancer, ^lancer;
a se răpeei se pr^cipiter, saillir, s'^lancer, fondre sur; - rape-
giune, sf. rapidity, impetuosity; - răpez, sm., răpezurî, pi. f.
precipitation, essor, abord, assaut; (v. Alex. B. 2. 32); esp. port,
rapidez; - răpezidos, adj., roide, escarp^; - răpezidune, sf. ra-
pidity, impetuosity, vehemence, veiocite; - răpezime, sf. rapidite,
vâocite; - răpezior, adj., *L. rapidiolus pour rapidulus; - rape-
zire, sf. ; - răpeziş, sm., răpezişuri, pi. f. pente, penchant, escarpe-
mmi;- râpezitură, sf. eiancement, saillie; - derapăn, ai, at, a,
vb. 1; dechirer, rompre, enlever, depouiller, priver, entraîner,
detruire, ruiner, deiabrer, abîmer; d'un type *L. derapinare =
diripere; a se derâpăna etre pilie, s'en aUer en ruine, se de-
truire, deperir (v. Ur. 5. 343); - derăpănare, sf. deiabrement,
^croulement , derangement , perte ; - derăpânător, adj., subst.,
destructif, &c.; - derăpănătură, sf. deiabrement, &c.

Rapiţă, sf., colza; du L. râpa, rapum; it. ravizzone colza;
ravizza feuiUes de navet; it. râpa, esp. rapo, cat rave, rabe,
prov. raba, rabeta, fr. rave, nsl. râpa, bulg. repa>, serbe repa,
ptrusse ripa, russe repa, cech. fepa, pol. rzepa, magy. repa,

228 I. Bar--BătuDd.

repcze, alb. rep, vhaU. rftbft, ruobft, mhaU. rnebe, rappe, nhaU.
rtbe (raps, raps, reps), du lot. rapa.

Rar, adj., rare, clair, diss^min^, ^pars, clair-sem6, pen fr^
quent, peu serr^, peu ^pais, strange; L. rarus; it raro, rado;
cat esp. port, raro; prov. rar; fr. rare; esp. port, aussi redo;
dB). rral8 (raUus?); rare ori (rarae horae) rarement; - rdriceh
rărişor, răruţ, adj. dim. ; - răresc, ii, it, i, vb. 3 ; rar^fier, ^claircir,
rendre moins ^pais, plus rare; L. rarescere, (rtfre5c=rarefacio;
mă r(Xre5c =raresco); esp. rarecerse, ralecer, ralear; aZ6. rraloig;
it diradare; a se rări s'Maircir; a rări o pădure (padulem)
ăclaircir ane forat; - rărire, sf.; - rărişte, sf. 6claircie, clairiere.
rărit, sm. rarefaction; -raritate, sf., L. raritas, atis; it rărită,
raritate; esp. raridad; port. raridade; cat raretat; prov. raritat,
raretat ; fr. raret^ ; - răriior, adj., rar^fiant ; - răritură , sf.
rarefaction.

Rărunchii! (rănunchiu), rinic, rinichiu , (riniche, rinichie
formes erronees), sm. rognon; le premier d'une forme *L. renuncu-
Itis pour renictdus; le second de reniculus, dim. de ren, renis; it.
rognone, amione, argnone, esp. rinon, m^.- ronyo, prov. renhO,
ronh8, runho, vfr. regnon, nfr. rognon (pour roignon) d*une forme
*L. renio; - rărunchiuţ, sm. dim.

Răfină, sf., L. resina; it. esp. port. resina; cat resina, re-
hina; prov. rozina; fr. ruşine; ngr. ^ev^ivrj; ^eerc retchina; - ră-
şinar, sm. ipoissem; - răşinărie, sf. poîsserie; - r(^şiwo5, adj., L.
resinosus; it. esp. port resinoso; cat. resinos; prov. rozinos;
fr. r^sineux.

Rătăcesc, ii, it, i, vb. 3; en*er, ^garer, d^vier, fourvoyer;
du L. erraticus ; it. esp. port. erratico ; 2^^ov. erratic, eratic ; (cfr.
vesp. radio, port. 2LTTeăio = errativus eloign^; arredar, arredarse
eloigner, s'eioigner); - rătăceală, sf.; - rătăcire, sf. ^garement, ^cart,
deviation, erreur, meprise, perdition; - rătăcitor, adj., errant,
egarant, remuant, inconstant.

Rătund, adj., L. rotundus, (rota); it. rotonde, ritondo; esp.
port. redondo; cat red6, rod6; prov. redon, redun; vfr. roond,
reond; nfr. roni ;- rătun^ior, adj., *L. rotundiolus pour rofun-
dulus; rondelet; - rătunisioară, sf. Glechoma hederacea; Veronica
chamaedrys ; - rătunzesc, ii, it, i, vb. 3. = L. rotundare ; it. ro-
tondare ; esp. port. redondear ; cat arro Jonir ; prov. aredondir ;
fr. arrondir; - rătumător, adj., esp. redondeador; ce qui arrondit,
forme en rond ; - rătunzeală, sf. rotondite, rondeur, forme ronde.
rătunjsfie, sf., rătunjsime, sf. rotondite, rondeur; - rătumire, sf.
arrondissement.

L Bază— BSs. 229

Rază, sf. rayon, trait de lumi^re; L. radius; it raggio,
razzo, razza; esp. port rayo, ray a; cat. ray a; prov, rai, raig,
rait, rach, rah, raia ; vfr. rai ; nfr. raie ; rayon (dim.) ; alb. reze ;
rază de lumină jet de lumiâre; ra^a soarelui Badiola^ - răsi-
şoară, sf., *L. radiciola pour radiolus; - deraz, ai, at, a, vb. 1;
rayonner, briller, provenir, dMver, proc^der; du L, de-radiare;
it, raggiare, razzare; esp. port. radiare, rayare; cat rajar, prov.
rayar, raiar, fr. rayer, rayonner; (v. Alex. P. 131; din ochii
tăi derază); - derăzare, sf. action de rayonner.

Rece, adj.) frais, un peu froid ; istr. race ; du L. recens, ntis,
frais; it port recente; esp. reciente, recien; prov. fr. recent;
dO>, rrSkjethe; (pour Tacception du mot rom. cfr. it esp. port
fresco, fr. frais, du vhaM. frisc, nhaU. înscli = recens); - red,
sm. pi. , gelfe de pieds , gelatine , (v. Bare. Gr. 50) ; - red^or,
adj., assez frais; - recesc, ii, it, i, vb. 3; alb. rrgkjethem; ra-
fraîchir, refroidir, se refroidir, atti^dir; a se red rafraîchir, se
rafraîchir, se refroidir; - receală^ sf. fraîchenr, froid, froideur.
recire, sf. rafraîchissement, refroidissement; - recilor, adj., subst.,
rafraîchissant, refrigerant; cfr. L. recentarius qui vend du vin
rafralchi, refroidi; (v. Gloss. Phil. Inscr. in Labus Monum. epigr.
Ambros. 35, 8.) ; - redtoare, sf. refrigerant ; - redtură, sf., gela-
tine, geiee; surtout au pi. recituri; - recoare, sf. fraîcheur, frais.
recoresc, ii, it, i, vb. 3; rafraîchir, refroidir, rendre frais; a se
recori rafttiîchir, se rafraîchir, se refroidir; - recoreăUt, sf. ra-
fraîchissement, fraîcheur; - recorire, sf.; - recoritor. adj., rafraî-
chissant, refroidissant, frais; - recoritură, sf. rafraîchissement.
recoros, adj., frais, rafraîchissant.

Recunosc, vb. v. cunosc. — Redic, vb. v. dreg.

Regulă, sf. r^gle, regime; L. regula; it regola; cat esp.
regla; port regra, regoa; prov. regla, retgla; fr. regie; - regulez,
ai, at, a, vb. 1 ; L. regulare ; it regolare, esp. regular, reglar ;
cat. port regular ; prov. reglar ; /r . r^ler ; - regulare, sf .

Relighie, sf., L. religie, onis; it religione, esp. religion;
port. religiao ; cat. religie ; prov. religie, religion ; fr. religion ; le
terme ^op. est lege (lex, legis); - relighios, adj., L. religiosus; it esp.
port religiose ; cat religios ; prov. religios, relegios ; fr, religieux.

Remăn, vb. v. măn. — Repacs, vb. v. paos.

Repun, vb. v. pun.

Ris, particule-prefixe ; selon Diez Gr. 2. 403 elle repre-
sente dans quelques mots le lat re-ex, it ris; dans d'autres la
particule vsl. r azi» =dis;— selon Mikl. SI. E. 42; L. Psl. 781
r6s deriverait seulement du vsl rasrb.

230 I. Resar— R6ii.

Resar, r^ar, yb. y. sar. Rtefăţ, yb. y. faţă.

Risbaty yb. y. bat. Risfir, yb. y. fir.

Risbun, yb. y. bun. Risfoiez, yb. y. foaie.

Rfoooc, yb. y. coc. Ră'sfring, yb. y. fring.

Riscol, yb. y. scol. Risfug, s. y. fugă.

Rescruce, s. y. cruce. Risjudec, yb. y. judec.

Riscumpăr, yb. y. cumpSr. Rispir, s. y. p6r.

Reseamîn, yb. y. seamîn. Rispas, s. y. pas.

Rispic, yb. y. plec.

Respund (r&spund), unsei, uns, unde, yb. 2 ; râpondre, repar-
tir, r^pliquer, reprendre, riposter, rembourser, satisfaire, r6pondre
de qch., de q., se porter fort pour q., r^pondre &, âtre conforme ;
L. respondeo, di, sum, ere; it rispondere; esp, port, responder;
cat, respondrer; prov. respondre; /V. r^pondre; vorbde nu respund
faptdor, L. yerba non respondent ad facta ; a respunde la timp,
L. respondere ad tempus ; durerea ei respunde in cap la douleur
lui r^pond k la t§te; - respundere, si. ; - respuns, sm., respunsuri,
pi. f., r^ponse, repartie, r^plique; L. responsum; vit, response,
risponso; esp, port, response; cat. respons; prov. respos; fr. re-
ponse ; a da cuiva respuns, L. dare alicui responsum ; - respun^
zătory adj., subst., r^pondant, responsable, garant; it responditore;
port. prov. respondedor.

Risputere, s. y. putere. Rtetorn, yb. y. torn.

Răstimp, s. y. timp. Resufiu, yb. y. suflu.

Restore, yb. y. tore. . Resun, yb. y. sun.

Reţ§, sf., retde, pi. r6seau, reticule, rets, tirasse; d'une
forme * L. reticella pour reticulum, dim. de rete, is\ it. reticella;
esp. redicilla; vfr, r^sel, reseul, nfr. reseau (reticeRumX r^sille.
ridicule {corruption ăe reticule) =retictda; i^. rete, esp. x^^ port.
rede, cat ret, prov. ret, reth, fr, rets, alh. rjeta de rete ; - refdos.
adj., r^ticulaire; - reţică, sf. petit reseau, &c.

R6u, r6 (quasi relă pour red; rea avec Vart,\ rei, rele, adj.,
mauyais, mal, sinistre, mălin, m^chant; L. reus, rea; it. rio, reo;
neat. esp. port reo; vcat. prov. reu; rom. d. Gr. reus; a fi cuiva
r&u se trouyer mal, ayoir mal au coeur ; a face r^ mal faire,
m^faire, nuire; a vorbi rdu ou de r^u de cineva dire du mal
de q., m^dire de q. ; a lua in de r^u pre cineva maltraiter q. ;
a lua spre r^u, in nume de r^u prendre qch. en mal, en mau-
yaise part, entendre malice h qch.; atăta r^u! impossible! - r^w,
sm., rde, pi. f. mal; it. reo crime \ - răutate, sf. malice, mal-
faisance, m^chancet^, fausset^; it. reitade, reitate, reită, culpa-
bilite; - r^tăcios, adj., mauyais, m^chant, malicieux, malin^

r. Revărs— Btndime. 231

malfaisant; - riMddwney sf. m^chancet^, malignity; - inrtutăţesc,
ii, it, i, vb. 3; rendre m^cbant, empirer, d^grader; a se inrău-
taţi, empirer, se pervertit; - înrăutăţire, sf. empirement, d^t^
rioration, crndescence, recrudescence, perrertissement, perversity,
malignity, sc^l^ratesse.

RevărSy vb. v. vărs.

Rîd (rî^), risei, rîs, ride, vb. 2; L. rideo, risi, risam, 6re;
it. ridere; esp. reir; port. rîr; ccU. riurer; prav. rire, rir ; fr.
fire; a ride de cineva, L. ridere alq., it. rider d'alcuno; esp.
reir de alg., port. rir de alguem, fr. rire de q. ; a 'jif rîde de
cineva rire, se rire de q., jouer q.; - ridere, sf. rire, ris; - rîs,
sm., rîsuri, pi. f., L. risus, us; it. port, riso; esp. risa; vcat.
prov. fr. ris; a '§î face ris de cmeva narguer q. ; a face de ris
donner, prater des ridicules ă q., ridiculiser q.; a se face de rîs
se donner en ridicule, devenir la ris4e, se faire moquer; a lua
in Hs raiUer, se moquer, toumer en ridicule; a Infla pre cineva
ristil ou a se mfla de rîs pouffer, pâmer de rire ; asta i de Hs,
L. ista ad risum -, a fi de risul (cuiva) , L. risui esse ; - rîsăt,
sm., risete, pi. f., d'une forme *L. risitus=i^. risata, esp. port.
risada, fr. ris6e; - rlzător, adj., subst., it. riditore, esp. reidor.
rizătură, sf., esp. reidura.

Ridic, vb. v. dreg.

Ittm, ai, at, a, vb. 1 ; fouiller, fouir, fouger ; L. rimari (ri-
mare); esp. prov. rimar; alh. rfimoig; - rimă, sf. ver de terre,
lombric, ach6e; - rimare, sf fouissement; - rîmător, adj., subst.,
celui qui fouille, fouit; pore, cochon; - r imatură, sf. fouille.
«curm (pour scurim), ai, at, a, vb. 1; d'un type *L. ei-con-
rimari; fouiller, fouir, gratter; - scurmare, sf; - scurmător, adj.,
subst., fomil?^nt ;- scurmâtură, sf. fouille.

flTnchez, ai, at, a, vb. 1; avec une forme tronqu^e nechez,
ai, at, a, vb. 1; hennir; d'un type *L. rhonchissare de rhon-
chare; cfr. mgr. ^xavi^eiv, ^ov%avC^€iv , ^yxd^siv, ^ovxali^eiv
stertere, rhonchizare (D. C.) ; - rînchez , nechez, sm. henissement.
rinchezcMre , nechezare , sf . ; - rînchezătură , nechezătură , sf.
henissement.

RTndun^ (rîndure), sf., rindunde, pi. d'une forme dim., *L.
hirundinella de hirundo, inis; it. rondinella; prov. ysrundella;
irondella, randola, randolo; vfr. arondelle; nfr. hirondelle; it. ron-
dine,rondina; ^rot;. ironda, irunda, irunde; i?/r. hironde, aronde,
de hirundo, inis ; port, andorinha (dim.) ; esp. golondrina ; cuibul
nndundei Epipactis nidus avis ; - rîndunică, rîndurică, rînduniţă,
sf. dim., le dernier aussi Cynandium vincetoxicum.

232 L Bîngesc— BocL

Rlngetc; ii, it, i, Tb. 3; grinoer, ricaner, rioter; L. ringor,
rictus sum, ringi ; esp. renir; port, renhir; c(U. renyir ; it. ringhiare
(♦ringiculare); cfir. nsl. rezati grittcer; a se ringi grincer, rire
du bout des dents, s'effiler (nne etoffe); - rîngire, sf. grincement.
rmgitorj adj., subst., grinţant, ricanant, ricaneur; - fîngiturăj sf.
grincement, ricanement

Rinic, rinichiu, s. t. Fărunchiu.

Rlpi, sf. raYin, escarpement, rive, rivage; L. ripa; it. ripa,
riva; cat. esp. port. prov. riba; fr. rive; cib. nip; - ripos, adj.,
escarp^, rapide, raide.

RIt, sm., rituri, pi. f., L. ritus; it. esp. port, rito; fr. rite.

RTu, sm., riuriy pL f., riviere, fleuve; L. rivus; i^. rivo, rio;
esp. port, rio; cat. prov. riu; vfr. ru, riu, mi; - ritdeţ, rîurd,
rmsor^ sm. petit ruisseau; - rîuresc, ii, it, i, vb. 3; aU>. rrieth^
rrjeth; couler, mouiller, baigner (un terrain) \ - riurire, sf.; - in-
ffuresc, ii, it, i, vb. 3; influer, influencer ;- inWwnre, sf, ; - «w-
riuritor, adj., influent.

Roati, sf., roate & roţi, pi., L. rota; it. rota, ruota; e^.
rueda; cat. port. prov. roda; fr. roue; alb. rrot6; roata de tors
rouet; a se da de a roata faire la roue; - rotan (rodan), sm.
rouet, d^vidoir ; - rotap, sm., (pour rota^, d'une forme * L. rota^cus) ;
rouet, d^vidoir; - rotar, sm. charron; L. rotarius; vfr. royer.
rotărie, sf. atelier de charron, cbarronage; - rotărit, sm. rouage.
rotaş, adj., de la roue; d'un type *L. rotaceus; col rotaş timo-
nier; - rotat, adj., ponmiel6 (iPun cheval); L. rotatus; - rotică,
sf., petite roue; - rotită, sf., * L. rotiUa pour rottda; esp. rodilla;
port, rodilha; esp. port. prov. rodela, cat. rodella, it. rotella;
vfr. roele, fr. rouelle (* rotella); rotule (rotula); alb. rrotovilje,
rrotoule; - rotişoară, rotiţă, sf. petite roue; - rotesc, ii, it, i,
vb. 3. refl.; a se roti rouler, toumoyer=L. rotari, it. rotar; cat.
esp. port. prov. rodar; fr. râder; - rotire, sf. rotation; - rotitor ^
adj., roulant, toumoyant; - rotitură, sf. rotation; - rotilez, ai, at, a,
vb. 1; rouler, faire la roue = i^. rotolare, ruotolare, ruzzolare;
vesp. rollar, nesp. arrolar; port, roîar; cat. rodolar, rotollar;
prov. rollar, redolar, rodolar, rolar; vfr. rooler; nfr. rouler; alb,
rrotouloig, rroutouloig; - rotUare, sf.; - rotocănat, adj., (LB.),
tout rond, rond comme une boule; - rotocol, (rotogol, rostogol).
sm. rond, globe, cercle, cerne, disque, contour, tour; le mot est
une confusion de roată et du vsl. holo roue, done litt. rot^e-^oue.
rotogolesc, (rostogolesc), ii, it, i, vb. 3 ; arrondir, rouler, culbuter ;
a se rotogoli d^gringoler, culbuter; - rotogolire, (rostogolire), sf.

Rod (roz), rosei, ros, roade, vb. 2; ronger, rogner, corroder,

T. Bog-^Roman. 238

mordre sur qch., user, emporter, enlever (Sune riviere) ; L. rodo,
si, sum, 6re; it rodere; esp. port roer; cat roure; prov, roder,
rozer, roer, royre; fr. cor-roder (corrodere); o^ta m& roadă, it
questo mi rode; - roadere, sf.; - rosură, sf., it rosura; rognure,
douleur dans Testomac, colique ; - roeător, adj., rongeur, mordant,
corrodant, corrosif ; it roditore ; - rozătură, sf . rognure, man-
geure; it roditura; esp. port, roedura.

Rog, rugai, rugat, ruga, vb. 1; prier, supplier, implorer;

L rogare; it rogare (ternie de jurisprudence); esp, port rogar;

cfr. rouver, rover; nfr. ar-roger (arrogare); a se ruga prier;

a ruga pre dneva de ceva, L. rogare aliqm., aliqd. ab aliquo,

de re; a ruga, a se ruga pentru cineva, L. rogare pro...; a ruga

pre cineva la prăns, L. rogare ad prandium ; a se ruga la cineva

sau cuiva prier, implorer q.; m^ rog je vous prie; - ru^ă, sf.,

rugi, pi. priere ; esp. ruego ; port, rogo ; - rugăciune , sf. priere,

supplication, oraison; L. rogatio, onis; it rogazioni, pi. semaine

des rogations; esp. rogacion; port rogaţăo; cat. rogacio; prov.

rogaz6, roazo; vfr. rouvaison; nfr. rogations, pi.; - rugămînt, sm.,

rugăminte, pL f., L. rogamentum ; priere, supplication ; - rugare, sf.

priere; - ru^at, sm., L. rogatus; priere; - rugător^ adj., subst., L.

rogatorius , rogator ; esp. port, rogador, priant, suppliant ; - intreb,

ai, at, a, vb. 1 ; inteiTOger, questionner, s'informer, demander ;

L. interrogare ; it interrogare ; cat. esp. port, interrogar ; prov.

interrogar, enterrogar, enterrar, entrevar; vfr. enterver; nfr. in-

terroger; - intrebăciune, sf, L. interrogatio , onis; it. interroga-

zione; esp. interrogacion ; po7i. interroga9âo ; cat. interrogaci6 ;

prov. interrogatio, enterrogacio ; fr. interrogation; - intrebare, sf.

action d'interroger, interrogation, demande, question ; - intrehător,

adj., subst., interrogatif, inten-ogant, interrogateur, questionneur ;

L. interrogatorius — interrogator; it interrogatore ; esp. port, in-

terrogador; fr. interrogateur.

Roiby roaibă, roibi, roaibe, adj., roux, rouge, rougeâtre,
roussâtre, baillet, alezan (cheval); L. rubeus (robeus, robins);
it robbio, roggio; esp. rubio; port, niivo, cat. rotji; prov. rog,
fern, roja; fr. rouge; cal roil cheval alezan; - roibă, (roaibă),
sf. garance, rubia tinctoria; L. loibia; it robbia; esp. rubia;
port, ruiva; cat roja; prov. roga, rocha, roia, roya; - roibuleţ,
adj., rougeâtre, un peu roux; (v. Alex. Bal. 1. 9.)

Roman, adj., L, romanus ; it. esp. port, romano ; prov. roman ;
/r. romain; - roman, adj., subst., istr. rumer; habitant de la Româ-
nie, (daco-) remain, paysan, corv^able (v. Mag. 1st. 2. 281, 282).
romănaş, sm. (daco-) romain (v. M. M. C. 105) ; - rom4ncă, sf. (daco-)

284 I. Rost— Roş.

romaine, paysanne (daco-)romame;-rom(!lncte|, sm., r(nnăncuţă,st
dim., (daco-) remain — romaine; (v. Alex. Bal. 1. 56; M. M. Bal. 50).
romanesc, adj., remain; it. romanesco romain; - romăneşte, adv.,
2k la maniere (daco-) romaine, en (daco-) romain ; - romănie, sf. Ro-
mânie, la langue (daco-) romaine, âtat de paysan, ^tat de corvăable,
(v. Mag. 1st. 2. 281, 282, 284, 285); />re rowd^mV en (daco-) ro-
main ; învăţaţi la romănie connaisseurs de Ia langae (daco-) ro-
maine (v. Ur. 1. 62); - romănime^ sf. le peuple (daco-) romain.

Rost, sm., rosturi, pi. f. expression, ^nonciation, decision,
projection, marche, allure, train, progres, division, classification,
maille, chaîne (tissu)\ L. rostrum, bee, houche, potJaine (d'un
vaisseau), tribune, reunion pqpulmre; it esp. rostro, port, rosto
bee, &c.; a da in rost mettre en marche, en train; cfr. port,
rosto de qualquer cousa le commencement de toute chose; a 'sî
ave rostul său avoir son n^cessaire ; a ave rost prosp^rer, faire des
progres; fără rost inutilement; de rost, pre de rost (litt. pa^r
la bouche) de tâte, par coeur, de m^moire; - rostesc, ii, it, i,
vb. 3 ; prononcer, parler, tire, exprimer ; a se rosti se prononcer,
s'exprimer; a se rosti pre — in scurt dire en peu de mots, serrer
son style, trancher net; - rostire, sf. expression, prononciation,
terme; - rostit, part., adj., prononc^, exprima, expressif, expres,
positivement, vertement ; - rostitor, adj., subst., exprimant, &c
rostitură, sf. expression, &c.

Rof, ro§ă, roşi, roşe, adj., rouge, roux, rubicond, vermeil;
L. russus; it rosso; esp. roxo; port, rpxo, russo; cat. prov. ros;
/'r. roux; alh. rouss blond; vsl. rusB flavus; nsl. rus nîbeUus; htdg,
rus, croat, rus, serbe pt russe rus, russe rus'E, pol. cech. rusy
rousseau; cfr. rom. rus roux (vacă la p6r rusăr); - roşcă, sm.
rougeaud, rousseau; - roşcat, adj., rougeâtre, roux; - roşcovan.
(roşcoban), adj., rougeaud, rousseau ; - roşeală, sf. rouge, rougeur.
roşeatic, (roşietic), adj., rougeâtre, roussâtre; - roşeaţă, sf. rongeur,
couleur rouge, ^chaufifure; it. rossezza; «s/?. rojez; prov. rosseza,
roceza; - roşime, sf. rougeur, couleur rouge; - roşior, adj., L.
russeolus; un peu rouge, rougeâtre; - r omoară, sf. Calendula
officinalis; - roşiu, adj., L. russeus; esp. rucio, port. ruţo;
rougeâtre; - roşuliţă, sf. Calendula officinalis; - roşuţ, rofiuţ,
adj., * L. russuceus; un peu rouge; it. rosiccio (russicit4s).
rofesc, ii, it, i, vb. 3; rougir, roser; it arrossire; fr. roussir;
a se roşi rougir, devenir rouge; a se roşi de ruşine rougir de
honte ; - roşire, sf . rougissement, rubification ; - ruşine, sf. pudeur,
honte, vergogne, deshonneur, opprobre = it. rossore; a fi cuiva
ruşine avoir honte; a face, a da pre cineva de ruşine faire

I. Bouă— Baină. 285

rougir q., rendre q. honteax; - rufinez, ai, at, a, vb. 1; faire
rougir, rendre honteitx; a se ruşina avoir honte, rougir; - ruşi-
nare, sf. action de faire rougir, de rougir ; pudeur, honte, modestie,
d^cence, honnâtet^; - ruşinos, adj., honteox, pudibond, infamant,
decent, modeste; - inrofesc, ii, it, i, vb. 3; rougir = it in*
rossare; a se inroşi rougir; - inroşire, sf.

Rouă, (roă), sf. ros^e; L. ros, roris; prov. ros; sarde roşu,
rore; esp. port. rocio de rosddus; it rugiada, esp, port. rodada,
cai. mxada, prov. rosada, fr. ros^e du verbe esp. port. rociar,
cat. ruzar (* rosddare), d'ou prov. ar^osar, fr. ar-roser; cfr.
vsl. nsl. serbe russe pol. cech. roşa, bulg. rosi ros; rouă ceriului
Glyceria fluitans, (ă cause de sa semence, nommâe manne ou
graine de Pologne); - rourez, ai, at, a, vb. 1; L. rorare; it. rorare;
esp. port. rociar, cat ruxar (* rosddare); prov. arrosar, arrozar,
arosar, fr. arroser; - rourare, sf.; - rourică, sf. dim., aussi
t)rosera; rorelle; - rouros, adj., convert de rosfe = it. rugia-
doso; esp. rocioso.

Rourufcă, sf. vigne sauvage; L. labrusca (lavrusca-laurusca-
raurusca); it lambrusca, lambruzza, raverusto, ravirusto; esp.
port. prov. labrusca; co^. llambrusca; fr. lambrusque, lambruche,
lambrot; db. IjSrrousk, Ijarrouşk; v. leuruşcă.

Rug, sm. ^glantier, ronce, ^pine; L. rubus; it rogo, rovo;

esp. port. rubo.

Rugesc, ii, it, i, vb. 3; L. rngire; it. ruggire (rugghiare);

esp. port. prov. rugir; vfr. ruir; nfr. rugir; - ruget (pour rugit),

sm., rugete, pi. f., rugissement; L. rugitus; it. ruggito; esp.

port. rugido, ruido; cai. prov. rugit; vfr. ruit; nfr. rut;- rugire,

sf. rugissement.

Rugină (pour ru^ne), sf. rouille, nielle; L. aerugo, inis;

it, ruggine, esp. orin; esp. robin, rubin, robigine de rubigo, inis;

cat. rovell, prov. roîlh, roill, ruils, roîlha, fr. rouille d'un dim.

ruhigeUa; - ruginare, sf. Andromeda; - ruginiu, adj. couleur

de rouille; - niginos; adj., rouille, enrouill^; L. aeruginosus;

it, rugginoso; esp. port prov. eruginoso; - ruginesc, ii, it, i,

vb. 3; se rouiller =» L. aeruginare; it arruginire, irruginire;

prov. eruginar; a se rugini se rouiller, s'enrouiller; - ruginire,

sf., ruginitură, sf. rouillure.
Rugum, vb. v. rumeg.
Ruină, sf., L. ruina; it. ruina, rovina; cat esp. port. ruina;

prov. roina, ruina; fr. ruine; - ruinos, adj., L. ruinosus; it

minoso, rovinoso; esp. port. ruinoso; cat. ruinos; prov. ruynos;

fr, ruineux; - ruinez, ai, at, a, vb. 1; it ruinare, rovinare;

286 I. Rumeg— Rută.

ffcat, esp^ port, ruinar; prav. reunar; fr. ruiner; - ruinare, sf.

Rumeg, rugutn, ai, at, a, vb. 1; remâcher, ruminer, ronger,
rftper; L. rumigare; it. rugiunare; mU. rumegă, esp. port. rumiar;
prav. romiar; fr. ronger; - rumegare, rugumare, sf, ronge;
cerbul face rumegare le cerf fait le ronge; - rumegător, rugu-
mător, adj., esp. port. rumiador, ruminant, rongeant; - rume-
găturâ, rugumătură, sf.; port. rumiadiira; rumination, mâche-
ment, rognure, râpure, raclure, sciure, lavures.

Rump rup, rupsei, rupt, rumpe, rupe, vb. 3 ; rompre, fracturer,
briser, dăchirer, navrer, fendre, Scorcher, lac^rer, user; L. rumpo.
rupi, ruptum, Sre; it. rompere; esp. jîorf. romper; cat. romprer;
prov. rompre, rumpre; fr. rompre; a rupe in bătaie ruer de
coups; a rupe vorbe, o limbă, mordre ă. une langue, commencer
ă parler, parler mal une langue ; - rumpere, rupere, sf. rupture,
d^chirement, &c. ; - rupător, adj., it. rompitore; cat. esp. port
rompedor; prov. rompador ; rompant, fractm'ant, ddchirant; - rupt^
part., adj., rompu, d^chir^; pre^ rupt prix fait; - rupt, sm.,
rupturi, pi. f., rupture, ddchîrement, forfait, prix fait; cu ruptul
k forfait, engros (c.-k-d.-k prix fait pour le tout); a lucra, a fi
cu ruptul travailler, §tre ă. la tâche, k forfait, a prix fait pour
le tout ; - ruptă, sf. arrangement ă, forfait, ă, paiement determine
(v. Ur. 1. 10; 2. 251, 253); - ruptaş, sm., quelqu'un qui a
fait un arrangement â, forfait, ă. prix — paiement d6t^rmin6; privi-
16gi6 par un pareil arrangement (v. Ur. 1. 10); - ruptoare, st
rupture, d^chirement, commencement d'une chose, accord; a face
ruptoare 4e preţ conclure un marchd, faire un slcgotA; ^ruptură,
sf. rupture, fracture, cassure, hernie, descente ; it. rompitura,
rottura; e^^. ^or^. rompedura, rotura; fr. rupture, roture; ruptură
de nouri lavasse, ond^e.

Rufine, s. v. roş.

Rusă, rujă, sf., L. rosa; it. cat. esp. port. prov. rosa, fr.
rose; vhaU. rdsâ; nhaU. rose; vsl. roi^a; nsl. roia, rusa; serbe
ruza, rusa; btilg. ruzi; russe roza; pol. roia; cech. ruîe;
magy. rozsa; le terme pop. est trandafir iu ngr. TQiavrd^vXlov;
rusă neagră Malva arborea ; ruja soarelui Helianthemum ; - ru-
gioară, sf. petite rose; - ruşcuţa, sf., Adonis aestivalis; - rwşw-
liţă,sţ., Hieracium aurantiacum ; - rw5«*r, răsur,sm., rose; d'un
type L. rosulus pour rosula (v. Pan. P. V. 5.) ; - rusurică, ră-
surică, sf. dim.

Rută, sf., L. ruta; it. ruta; esp. cat port, ruda; prov. ruda,
rutha; fr. rue, vsl. nsl. serbe russe magy. ruta; cech. routa;
poi. rutwa; vhaU. ruta; mhaU. rtite; nhoM. raute.

I. Sa— Săgeată. 237

s

Sa, pron. f. v. său.

Să, conj., que; L. si; it. se, sed; esp. prov. si; port, prav.
vfr. se; nfr. si; aib. se (conj,); cette conj. rtgit toujours le
subjonctif: spune 'i să vie dis lui de venir; le traducteur des
S*'' Evangiles, Edition de Cronstadt de Tann^e 1580 emploie en-
core să dans Tacception du L. si: e să nu tine ascultare, —
e să nu ascultare ei (v. Math. 18, 16. 17) = L. et si te (tibi)
non auscultaverit, et si eos (iis) non auscultaverit; * [ascultare
est ici une vieiUe forme perdue d'un futur conditionnel = L. aw5-
eultaverit; aujourd'hui Ton traduit par le futur va asculta].*

Sabură, (saură), sf., L. saburra; it. saburra, savorra, za-
vorra; esp. zahorra, sorra; port. saibro, saivo; cat. sorra; prov.
saorra; fr. saburre, saore; dlb. sabouiS; ngr. (fafiov^^a; turc
saboura.

Sac, sm., saciy pi. f., L. saccus; it. sacco; esp. port. saco;
cat. prov. fr. sac; alb. sak; vsl. russe saki; nsl. serbept. russe
cech. pol. sak; magy. szak; - săcuiu, sm., L. sacculus; it. sac-
colo; esp. saculo; port. saccola; - săculeţ, săculteţ, sm., petit sac,
sachet, pochette, bourrelet, bourse; - săaişor, săcuţ, sm., it.
saccuccio ; - desagă, sf., {desag, m.), desagi, pi., it. bisaccia, bisacce, pi. ;
esp. bizazas, biazas, bezazas, pi. ; vcat. bissac, bessac, prov. bissac,
bisac, piem. bersac, bersacca, sard, brisacca, barsacca; fr. bis-
sac, besace du L. bis-saccus; nsl. serbe bisage, bisaga, pi. f.;
serbe bisag, bisâga, m., bisazi, pi. ; bulg. bisagi, disagi, pt. russe
besahy, pol. biesagi, cech. bisaci, bisahy, pi. f.; mgr. aiadxiov^
diaăxxi (D. C); ngr. fiiadxi; ML. bisaccîum; pi. bisaccia chez
Petrone; - desăgar, sm. besacier; (v. Ur. 2. 41).

Săcară, s. y. secară.

Săgeată, sf., săgeţi pi.; fl^che; L. sagitta; it. saetta; esp.
saeta; port. seta, setta; cat. prov. săgeta, saeta; vfr. saiette,
saete; nfr. sagette (seulm. terme botanique); alb. şSgettă, şig-
jette, s6njita; - săgetăr, sm. archer, fabricant de flâches; L.
Sagittarius; esp. saetero ; i>or^. seteiro, setteiro; cat. prov. sagi-
tari ; - săgetăcică, săgetuţă, sf. ; it. saetuzza ; - săgetez^ ai, at, a,
vb. 1; lancer des flSches— des traits, tirer de Tare, sillonner,
Wesser; L. sagittare; it. saettare; esp. saetear, asaetar? port.

838 I. Salamură— Samăn.

assettear; prw. sagittar, sagetar; a săgeta la inimă blesser au
eoeur; - săgetarey sf.; - săgeUUor, adj., subst. tirant de Tare,
bleasant; arcber, sagittaire (astr.); - săgetătură, sf. un trait de
Tare, blessnre.

Salamuri, s. y. mură.

Salbie, salvie (şalvie, şăMe, selvie, şelvie, şalie, cilvie,
jalie, jale), sf.; L. salvia; it. esp. part. salvia, prav. salva;
fr. sauge; serbe ialj, zalfija, zalbija, jri. russe şavlyja, şalvija;
russe şalfej; poL szahrija, szalba; cech. şalvej; nuigy. sălya,
zsalya; aHb. sabi; vhaU. salbeiâ; mhaU. sidbeie; nhaU. salbei;
ture salbîe.

Salce, sf., s&lci, pi. ; L. salix, ids; aussi salcie (^salicea), saka
(* salica); saule; it. salice, salce, saldo; esp. salce, sauce, ^uz,
saz; prav. sauze, sautz; larr. sausse; champ, saux; part sal-
gueiro; cat. salzer; alb. gelk; le fr. saule est du vhall. salaJm,
^urt^ en sala; salce fragedă salix fragilis; salce moale salii
caprea; salce rasă salix monandra; - săketj sm., d'une forme
*L. salicetwm pour salictum^ iL saliceto, salceto; esp. salceda:
prav. sauzeda; fr. saussaie; - salcioară, sf. dim.

Salce, s. V. sare. Salt, vb. v. sar.

Salitri, s. v. sare. Saltar, s. v. zar.

Samar, (săgmar), sm. bât, cheval de somme, sommier; L.
sagmarius, {troYfui^iov); it. somaro, somiere; prav. saumier; fr.
sommier; ngr. accfidg^; vsl. bulg. nsl. serbe pal. samar; cech,
soumar; alb. samar, somar; ptrusse somar; magy. szamâr âne\
it. salma^ soma, esp. salma, xalma, enxatma, cat prav. sauma
ănesse; fr. somme diarge; vhaU. mhaU. soum; nhaU. saum; BL.
salma anuSy sarcina pour sagma du grec trctyfAa bat.

Sirobiti, sf., L. sabbatum; it. sabato; esp. part. sabado;
prav. sabbat, sabat, şapte, sapde, dissapte (dies sabbati); fr,
samedi (pour sabedi=SiMati dies)-^ alb. şatounS, gtoune; vsh
sabota; nsl. serbe subota; bulg. S'bboti; pd. cech. sobota; magy.
szombat; vhaU. sambaz, sambaztac; nhaU. samstag; (v. Mikl.
SI. E. 48).

Samin (seamăn, semen), adj., semblable, prochain; L. similis^
e; it. simile; esp. simil; part. similar {* similaris)\ le pi. samem,
semeni pairs, pareils ; - samin (seamăn), ai at, a, vb. 1 ; sembler,
ressembler, avoir de la ressemblance avec q., se ressembler, avoir
la mine de . . .; L. similare (simulare); vU. semblare, sembiare;
nit. sembrare; cat. esp. prav. semblar; fr. sembler; alb. şambeleig;
U. simigliare, somigliare, esp. semejar, part. prav. semelhar de
Tacy. similis; a sămănă unul cu altul se ressembler Tun ă Tautre;

I. Samîn— Sănge. 23»

saniâna a ploaie ii semble vouloir pleuvoir ; imisamăfiă ilmesemble,
11 me ressemble ; - saniănare, sf. ; - sâmăfMŞ (semănaş) adj., sem-
lAsLble;'Sămănd(or, adj., semblant, ressemhlajit;- sămănătură, st
ressemblance ; - asemene (asemine), adj., adv., L. ad simile; ^gal,
pareil, semblable, ăgalement, pareiUement, semblablement ; de
asemene, meme, tout de meme ; - asamăn (aseamăn, asemen), ai,
at, a, vb. 1; dgaler, assimiler, comparer, opposer, aplanir,
rendre uni; L. assimilare; it assembrare, (assembiare) , asso-
migliare; esp. asemblar, asembrar, asemejar; part. assemelhar;
cat. assemblar; prav. assemblar, assemlar; fr. assimiler, assembler
{assimulare); a se asămâna se ressembler, se rapporter; - c^ă-
mănare, (asemănare), sf. ressemblance, semblant, similitude, pa-
rity, affinity, comparaison, conformity, aplanissement ; - asămâ-
nător, adj., subst., assimilant, ressemblant, &c. ; asămănătură, sf.
similitude, ressemblance, &c.

Samîn, vb. v. seamîn.

Sănătate, sf., L. sanitas, atis; it. sanitate, sanitade, sanită,
(sântă, santate); esp. sanidad; port. sanidade; cat. sanitat; prav.
santat, sandat, sanitat, sanetat; fr. sant^; alb. şSntet; sănătate!
salut! a da, a spune cuiva sănătate, it. fare sântă; - sănăti^,
sf. salubrity ; - sănătos, adj., * L. sanitosus = sanus; a2&. şen-
toşS ; sain, salubre, salutaire, neuf, valide ; a o lua la sănătoasa
filer doux, s*enfuir; - sănătoşie, sf. sainet^, salubrity ;-in8ănătă-
ţesc, ii, it, i, vb. 3 ; assainir ; - insănătă^ire, sf. assainissement.
insănătofez, ai^ at, a, vb. 1 ; rendre la santâ, remettre, r^tablir,
gu^rir ; a se insănătoşă se remettre, se r^tablir ; - insănăto^tre,
sf. guMson, râtablissement;-in^(î^()(^$()^tor, adj., salubre, salutaire.

Sănge, sm., săngiuri, pi. f., L. sanguis, inis; it. part. sangue;
esp. sangre, f. ; cat. sang; prav. sanc, sang; fr. sang; a da
săngde, it. far sangue, saigner; a lua, a lăsa sa/ngc saigner;
sănge de noue fraţi Coralina alba et rubra; - Sanger, sm., Comus
sanguinea; Evonymus europaeus; it. sanguine Camus sanguinea.
săngeră, sf. Evonymus europaeus; - săngerez, ai, at, a, vb. 1;
saigner, ensanglanter ; L. sanguinare; it. sanguinare; cat. esp,
port. sangrar; prav. sangnar, sancnar, sagnar; fr. saigner ;- sdw-
gerare, sf. saignement, saign^e; - săngeratic, adj., saigneux,
sanguin, sanglant, ensanglantâ; - săngerătar, adj., sanglant,
saigneux ; - săngerătură, sf. ; esp. port. sangradura ; saignement.
săngeras, adj., saignant, sanglant, ensanglantâ, sanguin, sanguis
naire; L. sanguinosus; it. esp. part. sanguinoso; cat. sanguines;
prav. sanguines, sancnos; fr. saigneux; - insănger, ai, at, a,
vb; 1; it. insanguinare ; cat. esp. ensangrentar; port ensanguen-

r

240 I. Sănt— Sar.

tar; prav. ensanglentar, essanglantar; fr. ensanglanter {sangui-
Imtus); - insângerare, sf.

Sinty (săn)^ sfănt, adj., L. sanctus, a, iim; it esp, port.
santo; cat. sânt; prov. sanct, sânt, sanh, san, saint, sayn; fr.
saint ; cUh. şSint, şenit, şe, şin ; vsl. sanit'B, san'bt'B, sant:b, svet'B ;
nd. serhe svet; nsl. sent; m^^e svjatLiî; ceck. svaty, svety; pol.
swiety; bvdg. sfet; magy. szent; le rom. sănt, sfănt^BtuxnQ con-
fusion des formes lat. si. magy. ; - sănţesc, sfănjesc, ii, it, i, yb. 3 ;
sacrer, sanctifier, consacrer, b^nir; L. sancio, xi (cii), ctum, ire;
alb. şeinteroig, şeintSnoig; vsl. svetiti; - sănfenie, sfănţenie, sf.
saintet^; vsl. svettini; nsl. serhe svetjenje; aJb. şeintSri, şeintSni.
săn^ie, sfănţie, sf. saintet^; sănţia ta! Votre Saintet^! {titre des
prâtres en general); - sănţire, sfănţire, sf.; - săn^fuiană (sim-
jdene, simedene) sf., (corruption pour Sănt4oan — Sănt'Ioană)\
nativity de S*-Jean, S*-Jean; herbe de S*-Jean; c.-â,-d. Găl^
lium veruni.

Săpon (săpun, sopon\ sm., săponuri, pi. f., L. sapo, onis;
it. sapone ; esp. jabon ; port. sabâo ; cat. sab6 ; prov. sabo ;
fr. sayon ; aib. sapoun ; ngr. aartovvi ; nsl. serhe săpun,
sopun; ma^y. szappan; turc. sabun; - săponar, sm., it. saponajo;
esp. jabonera; port. saboeiro; fr. savonnier; nsl. sapunar; - săpo-
nărică, sf., Saponaria officinalis; - săponărie, sf., it. saponeria;
esp. jaboneria; port. saboaria; /r. savonnerie; nsl. sapunaria;
ngr. (fartowaQi; - săponel, sm. savonnette; Saponaria officinalis.
săponesc, ii, it, i, vb. 3; it. insaponare; esp. jabonar, port. en-
saboar; fr. savonner; nsl. serhe sapunati, săpuniţi; alh. sapounis ;
ngr. aanowC^w; - săponire, sf. savonnage; - sd(/?0M05, adj., esp.
jabonoso; fr, savonneux.

Sar (saiu), sării, sărit, sări, vb. 3 ; sauter, sautiller, saillir,
jaillir, rejaillir; L. salio, ii & ui, saltum, ire; it. salire; esp.
vport. salir; nport. sahir; prov. salir, salhir, sallir, saillir; fr.
saillir; săriţi, săriţi! ă Taide, ă Taide!; a sări cuiva indată
s'emporter de suite; - sărire^ sf.; it. salire; saut, saillie; - sărit,
sm., sărite, pi. f., saut; L. saltus, us; a merge in sărite sau-
tiller; a scoate din sărite d^concerter, d^router, d^monter q.
sărită, sf., saut, coupe-tâte (jeu); it. salita; esp. salida; port.
sahida; - săritor, adj., subst., sautant, sautillant, saillissant,
sautem*; it. salitore; - săritură, sf. saut, sursaut, tressaut, sou-
bresaut, bond, bondissement, ^lan; a se deştepta intr'o sări-
tură s*6veiller en sursaut ; - salt , sm., salturi , pi. f., L. saltus,
us ; it. esp. port. salto ; cat. salt ; proi;. fr. saut ; - salt, ai, at, a,
vb. 1; L. saltare; it saltare; cat esp. port. saltar; prov. sautar;

I. Sară— Sarcină. 241

/r. santer; - săltare, sf. sautillement, saut, ^an; - săltat, sm.,
L. saltatus, us; saut, 92i\itT31ement;'SiUtătar, adj., subst., sautant,
sautillant, sauteur; L. saltatorius; it. saltatore; esp. port. bbWA'
dor; - săltătură, sf., esp. saltadura; saiit, sautillement, bond,
^lan, essor; - presar, ii, it, i, vb. 3; L. persilire (per-salire) ;
saillir, jaOlir, sauter, jeter, pousser 9a. et Ut, santer par on an
travers, passer en sautant; - presărire, sf.; - presărit, part.,
adj., pouss^ fă et lă, maigre, mal venu; grău presărit un blâ
mal venu, pouss^ 9a et lă; copU presărit m^chant enfant ;-prc-
sâriturăy sf. saut par ou au travers, mauvaise r^ussite; presări-
fură de jpoan2(9( mauvais raisin, raisin vert, aigre; - resar, ii,
it, i, vb. 3; L. resilire; it. risalire; esp. resalir; rejaillir, bondir,
rebondir, pousser, repousser, tressaillir, se lever (du scleil & des
astres); soarele au resărit le soleil s'est lev6; s&ntnţa au
resărit la graine a lev6; - resărire, sf., resărit^ sm. rejail-
lissement, rebondissement , lever (du soleil, &c.), levant,
orient. Est; - resăritean^ adj., subst., oriental, levantin.
resăritor, adj., subst., rejaillissant, rebondissant, tressaiUant,
levant; - resăritbare^ sf. loquet, cadole; - resăritură^ sf. rejaillisse-
ment, rebondissement, retaille; - risar, (pour r^-sar), ii, it, i,
vb. 3 = L. re-ex-salire ; sauter de c6t^, perdre; a se răsări se
perdre ; (scrisorile le am scris . . . ca să se ştie toate şi să nu
se răsară que cela ne se perde pas ; v. Arh. E. 1. 267 ; multe
scrisori s'au prădat şi s'a/u răsărit se sont perdues, v. L^.
Imp. 20); - r^ărire, sf.; - trăsar, ii, it, i, vb. 3; tressaillir,
palpiter, rejaillir, sillonner ; L. transilire (transsilire) ; it. trasa-
lire; prov. trassalhir, tressalliir, tressaillir; fr. tressaillir; o
(răsări cuiva ceva venir en pensie, tomber dans l'esprit, s'aviser
de qch. ; - trăsărire, sf. tressaillement; - trăsăritor, adj., tres-
saiUant, palpitant; - trăsăritură, sf. tressaillement, palpitation,
soubresaut.

Sară, s. v. seară.

Sarbed, adj., fade, insipide, âpre, acre, revâche, have, pale;
du L. in-sapidus; cfr. it. scipido, scipito, sciapido, sciapito m-
sipide, esp. port. en-xabido de in^sipidus, in-sapidus; esp. sabrido
— sapidus; desabrido = inrsapidus; cfr. esp. soso insipide de
insulsus; - sărbezesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a şe sărhezi devenir
d'un goât acerbe, acre, perdre le goât, s'aigrir, devenir pale,
pâlir; it. sciapidire, scipidire; - sărhezedlă, sărbezie, sărheeime^
sf. acerbity, âcret^, verdeur; - sărbezior, adj., assez âpre, &c.
sărhejgire. sf.

Sarcină^ sf. fardeau, faii, charge, poids, fagot, voie, somme,

16

x242 I. Sard^— Sare.

peine; L. sarcina; vit. vport. sarcina; esp, sarcia; - sărcinar,
sm., L. sarcinarius; porte-faix, porteur; - sărcinioară^ sf., * L.
sarciniola pour sardntila; - sărcinufă^ sf. petit fardeau; - in-
sarcin, ai, at, a, vb. 1 ; charger, imposer, engrosser, dâ^guer,
commettre, enceindre, entreprendre, revetir q. de qch.; - însăr-
cinare, sf. chaise, tâche, dfl^gation, entreprise, emploi, grossesse.
msărdnător, adj., subst., on^reux, accablant, commettant; - in-
sărcinătură, sf. charge, tâche, mandat, commission; - desarcin,
ai, at, a, vb. 1; d^charger, i6]i\reT;' desărcinare, sf. d^chargement.

Sard^, sf., sardele, pi., d'un type * L. sardella, dim. de
sarda (sardina, grec aaQâivr]); it. sardella; alb. sardelle; ngr.
(TaQâ^hxy (faQâa; turc sărdela, serdel, sărdelîa; it. esp. sardina,
port. sardinha, prov. sarda, fr. sardine.

Sare, sf., sări & săruri, pL, L, sal, salis (sale), m.; ii.
sale, m. ; cat. esp. prov. sal, f. ; port. sal, m. ; fr. sel, m. ; - sări-
cică, sf., (sărige) Salsola prostrata; - săridnă, sf., Acidum
tartaricum; - sarniţă, sf. saliere, saloir, sauniere; ("cfr. sdnită
sali^re du nsl. solnica, bulg. solnicB, pol. solniczka, cech. solnicka).
sar, sărai, sărat,* sără, vb. 1; L. salio, salitum, salire, (sallo,
salsum, saliere); it, salare; vesp. port. salgar ("^ salicare); nesp.
cat. prov. salar; fr. saler; alb. sellin; - sărare, sf. salage, sa-
laison; - sărărie, sf. saunerie, saline; - sărărit, sm. droit sur
le sel, (v. Ur. 1. 86; 2. 270; cfr. aussi solărit, Ur. 5. 254 du
vsl. soIb); - sărător, adj., subst., esp. salador; port. salgador.
sărătură, sf., salaison, salure, terrain salin; L. salitura; cat
esp. prov. saladura; port. salgadura; - sărăţd, sărăţiu, adj., un
peu sal6, salin; - salce, sf., sălci, pi., sauce, trempe; it. cat
esp. prov. salsa; vfr. sause, sausse; nfr. sauce; cech. şalşe ; ngr.
accXt^a; turc. sălsa; tous ces mots se rattachent au L. salsus
sal6 ; (salce avec Tacception de salsepareiUe, vient du magy»
szarcsa, meme signification; esp. zarza-parilla) ; - sălciu^ adj.,
saumâtre, acre, âpre, fade, insipide; - salitră, silitră, sf., du L.
sal nitri; it. salnitro; esp. salitre, salitro; port. salitre; cat
prov. salnitre; ngr. aaXviTQi; russe selitra; nsl. serbe şalintra,
şalitra, salitar; pol. salitra; cech. salitr, sanytr; - sălitrar,
sUitrar^ sm. , esp. salitrero; port. salitreiro; nsl. serbe sălitrar.
sălitrărie, sUitrărie, sf., esp. salitreria; salpetriere; - sălitros,
adj., esp. port. salitroso; nitreux; - salamură, sf. y. mură.
presar (presăr), ai, at, a, vb. 1; saupoudrer, ^pandre, r^pandre,
parsemer, jeter ţă & lă; litt. asperger de sel; Viăie du sel
s'effaşant, on dit: a presăra cu faină (farine), cu zahăr (sucre),
et mgme cu sare (sel); cfr. fr. saupoudrer, c.-ă-d. poudrer,

I. sarică— Sau. 243

asperger de sel; cat esp, port prov. salpicar arraser^ repandre,
litt. pointer avec du sd, ou le sens primitif a 6t6 g^n^ralis^ de
Ia meme maniere; - presărare , sf. ; - presărător, adj., snbst.,
răpandant, parsemaut, &c.; - presărătură^ sf. action de sau-
poudrer &c.

Sarică, sf. sarrau, sarrot, souquenille ; du L. serica, Bl. sarica,
săraca, sarea robe mise par dessus Ies vetements; it sargia;
esp. port. sarga, sirgo; esp. sarco {sarroAi); cai. port. şarja;
prov. serga, sirgua ; /r. serge, sarge, sarrau, sarrot, (BL. sarrotus,
sarcotus, saricotus, sarcotium rochet); nhaU. sarsche; vsl. sraka,
sraky tunica; nsl. srajca (sra^ica); pt. russe soro£ka; alb. şarkS;
(y. Arh. B. 2. 253; Alex. Bal. 1. 9); - saricu^, sf. dim.

Sărpunel, sm., L. serpullum; it. sermollino, serpillo, serpollo;
esp. serpol, serpolio; port serpillo, serpol; prov. serpol; fr. serpolet.

Sărut, ai, at, a, yb. 1 ; embrasser, baiser ; (le mot ria pas d' autre
sens); L. salutare; it. salutare; cat. esp. prov. saludar; port. sau-
dar; fr. saluer; a se săruta s'embrasser ; - 5d(ri«^, sm. baiser; it.
salute; esp. saludo; prov. fr. salut (subst. verb. = saititation).
sărutare, sf., sărutat, sm. embrassade; - sărutător, adj., subst.,
baisant, embrassant, baiseur; L. salutatorius; it. salutatore;
cat esp. saludador; port. saudador; prov. saludaire; - sărută-
turăy sf. embrassade, embrassement, baiser.

Saţiu, sm., saţiuri, pi. f., sati^t^, rassasiement ; du L. sa-
tias, atis, (saties); it. sazio adj.; - nesa^iu^ sm. insatiability.
sâţioSf adj., rassasiant, soâlant; nesăţios, adj., insatiable; -saturi
ai, at, a, vb. 1; rassasier, saturer; L. saturare; it. saturare;
esp. port. saturar ; fr. saturer ; a se sătura se rassasier, se lasser.
saturare, sf., săturat, sm. saturation, soâl, rassasiement, sati^t^.
sâturător, adj., subst., rassasiant; - săturătură, sf. sati^tâ, rassa-
siement ; - sătul, sătulă, sătui, sătule, adj., rassasi^, satura, sotQ,
repu, las; L. satullus; it satollo; vcat. sadoll; prov. sadoU;
vfr. saoul; nfr. soâl; alb. sadd; - destul, (pour de-sătul), adj.,
adv., L. de — satullus; suffisant, suffisamment; - indestul, adj.,
adv., L. in-de-satullus ; suffisant, suffisamment; - îndestulez, ai,
at, a, vb. 1; satisfaire, contenter, combler, pourvoir, subvenir.
îndestulare, sf. suffisance, satisfaction, contentement, reparation,
raison; cu indestulare largement, suffisamment; indestulare cu
sineşî suffisance, contentement de soi-meme ; - indestulător, adj.,
subst., satis&isant, sufCisant, pourvoyeur; - indestulătură , sf.
satisfaction, contentement, suffisance.

Sau, conj., L. sive, seu; ou; sau — sau, L. seu — seu; ou — ou,
soit— soit.

244 ' T. Său— Scăntă.

Său, sa (pour sea)^ săi, sale, pron. poss., L. suus, sua, sui
suae; it. suo, sua; suoi, sue; esp. suyo, suya; suyos, suyas
port. seu, sua ; seus, suas ; proi\ sieus, sua ; siei, suas ; vfr, ses
sa; sei, ses; nfr. son, sa; ses.

Sbat; vb. y. bat.

Sblep, ai, at, a, vb. 1; bâler, beugler, braire, gueuler, cri
ailler, pousser des cris ; L. belare pour halare; (le s dans sbiej-*
est simplement prepositif); it. belare; esp. port. balar; esj>
berrear; port. berrar; cat. prov. belar; fr. bâler; M. verras
sbierat, sbierăt, sm. belement, beuglement, braiment, kQ,.\' shierart
sf. ; - sbierător^ adj., subst, belant, beuglant, &c.; - sbierătnra
sf., alb. vgrritoura; belement, beuglement, braiment.

Sbor, sburai, sburat, sbură, vb. 1; voler, s'envoler; L. ex-
volare; it. svolare; cat. esp, prov. volar; port. voar; fr. voler
a shura capul cuiva faire voler la teteâ, q; - sbor, sm., sboruri
pi. f., it. volo ; esp. vuelo ; yort. voo ; cat prov. fr. voi ; a'şX ha
sbortd prendre sa vol^e; - sburare, sf. voi, vol^e; -- sburat, sm.
sburate, pi. f., L. volatus, us; it. volato, volata; esp. volada
fr. vol^e; de a in sburatele ă la vol6e: - sburător, adj., subst.
volant, volatile; it. volatore; esp. volador; port. YOd.ior ;'Sbnră^
toarCj sf., sburători, pi., volaille; cfr. cat. esp. prov. volateria
sburâtură, sf., L. volatura; voi, vol^e, 6clat, chicot, rondin
gourdin; sburătură de lemn 6clat de bois; sburătură de pluntL
du plomb hachâ; - sburăcesc, sburătăcesc, sburăturesc, sbnră-
puesc, ii, it, i, vb. 3; voleter, voltiger, d^nicher, faire voler qch.
donner une vol^e ă, q. = it, svolazzare, prov. volatejar.

Sbucium, vb. v. bucium. Scad, vb. v. cad.

Scald, vb. V. cald.

Scamă, sf. fibre, charpie; L. squama, ecaille, croate; it
squama; esp. port. escama; fr, squamme (path.)-, - scămuţă, sf
dim.; scam, ai, at, a, vb. 1; effiler, ^faufiler: it. squamare;
esp. port. escamar ; - scămare, sf. ; - scămătură, sf. charpie ; esp,
port. escamadura; - scămos, adj. fibreux; L. squamosus; it,
squamoso; esp. port. escamoso; fr, squammeux; - scămoşez, ai,
at, a, vb. 1; effiler; a se scămoşa s'effller, se dresser, seh^risser.
scămoşare, sf. ; - descam, ai, at, a, vb. 1 effiler ; esp. descamar.
descămare, sf.

Scândură, sf. planche, ais, tablette; L. scandula; it. scan-
dola; lomb. candela; fr. ^chandole; - scăndurica, scânduri^, sf.
planchette, petite planche.

Scăntă, sf. ^tincelle (au fig.)^ goutte, un peu; d'une forme
'*' L. scinta, primitif de scintilla; - scănteiu, sm., scănteie, sf.,

I. Scap — Scarpa. 245

L. scintilla; it. scintilla; esp. centella; port, scintilla, cintila;
prov, scintilla, cintilla; vfr. escintele; nfr. ^tincelle (estincelle
par transposition pour escintele); alb. şk6ndij6, şkSndi; - sean-
ţe ioară, sf. ; * L. scintilliola pour scintiUula ; esp. centellnela.
scăfvteip,, scănteuţă, sf. ; it. scintilluzza ; - scănteuţă (sclinteuţă,
şinteuţâ) roşă Anagallis arvensis; scănteuţă gdlbăfhă Chelidonium
majus; - scănteiez, ai, at, a, vb. 1; ^tinceler, scintiller, petiller;
L. scintillare, it. scintillare; esp. centellar, centellear; port. scin-
tillar, sintillar; prov. sintillar; fr. ^tinceler; alb. şkSndeig.
scănteiare, scânteiere, sf.; - scănteiat, scănteiet, sm. ătincellement.
scănteietor, adj., es^p. centellador; ^tincelant, scintillant, petillant.
scănteietură, sf.; esp, centelladura ; ^tincellement , scintillement,
petillement; - scănteios, adj.; esp. centelloso; ^tincelant.

Scap, vb. y. incap. Scapăt, vb. v. cap.

Scară, sf. , scări pi. , ^chelie, escalier, marche, degrâ, ^trier,
marche-pied , gamme, repertoire, index, table; L. scala; it. scala;
cat. esp. escala; port. escala, escada; prov. escala, scala; vfr.
eschele; nfr. 6chelle; aJh. şkalS; vsl. serbe russe skala; croat.
şkala; scara Domnului Polemonium; - scâricicâ, scărişoară,
scăriţă, sf. petite ^cheile, ^chellette; - scărigă, sf. tr^teau, ri-
delle; - scăriş , adj., adv., graduel, par degr^s, par gradation,
graduellement; - scăresc, ii, it, i, vb. 3; graduer, ^rafler, en-
tamer, tailler (mines), d^grader (couleui's) ; - scărire, sf. ; - scă-
riturâ, sf. gradation, 6raflure, egratignure; - schelă, sf. 6tape,
echelle (de commerce), port, ^chafaudage; nsL serbe skela, bulg.
skelij'b, skel'b, ngr. axdXa, turc iskele, avec Ies memes acceptions
eomme it. scala.

Scarmîn, ai, at, a, vb. 1; carder, pluser, drousser, peigner
(de la laine), plnmer q. ; L. ex— carminare; it. carminare, scar-
migliare; tirol it. scarmenar; esp. carmenar, escarmenar, (escar-
mentar); port. carmear (escarmentar); prov. carminar, carmenar.
scărmînare, sf. ; - scărmUiat, sm. cardage, plusage; - scărmină-
tor, adj., subst., cardant, cardeur, ^pluchenr; - scărmînătoare,
sf.; esp. escarmenador; carde, drousse, peigne ă. carde; - scâr-
mîfiătură, sf.; esp. carmenadura; cardage, droussage, plusage;
le pi. scărmînături bourre — lanice.

Scarpa, sf., scarpi pL, (pius usite); Soulier de femme, sur-
tout escarpin ; it. scarpa , scarpino , scappino , esp. escarpin,
port. escarpim, vfr. escapin, nfr. escarpin, ngr. (rxaQTrivi^ BL.
scarpus; cfr. le L. carpisculus, carpusculus {xQrjnfg) forme di-
minutive, dont carpus (scarpus) pourrait âtre le primitiîF; (v.
Diez D. 1. 368; Sch. D. 119).

246 I. Scarpin— Schimb.

Scarpin (scarchin), ai, at, a, vb. 1; gratter, ăgratigner;
d'un type *L. scalpinare de sccUpere; cfr. L. scalpturire, scal-
purire; ungulis sccdpturire, Plaut. Aul. 3, 4, 8; piem. scar-
pentă. pârtie. = scarmigliato; - scărpinare, sf. ; - seărpinător, adj.,
subst., grattant, ^gratignant, ^gratigneur; - scărpinătoare, sf.
grattoir, racloir, racle; - seărpinătură, sf. ăgratignure.

Scaun, sm., scaune, pi. f., ehaise, chaire, si^ge, selle, stalle,
scabellon, ^tal, chevalet, tr^teau; L. scamnum; it scanno; esp,
escano, vcat escany, prov. escanh; alb. şkam, şkamb; vsl. ska-
mija, skomBn'b; nsh serbe skamija; bulg. skomen; pt. russe
skamja; rtisse skamLJa; ngr. (fxagjbvî; - scăunaş, sm. escabeau,
sellette, chevalet ; - scâunean, sm. habitant d'un si^ge en Tran-
sylvanie; - scăunel, sm., L. scamellum, (scamillum, scamneUiun,
scabellum); esp. escaniielo, escanillo, escabfl, escabflo ; port
escamel, escabello; it. scabello, sgabello; ca^. escambell; prov,
escaimel, escabel; vfr. eschamel; nfr. escabeau, escabelle; vhaU,
scamal, scamil; mhăU. schamel; nhoM. schaemel, schemei; turc
iskemle; - scăuneş, scăueş, sm., * L. scamnicium; escabeau.
scăunuţ, sm. escabeau.

Schelă, s. V. scară.

Schimb, ai, at, a, vb. 1 ; changer, ^changer, varier, reformer,
transformer, modifier, d^placer, relayer, troquer; L. ex — cambiare
(Loi Salique), pom* camhire (Apul^e); it. cambiare, cangiare,
scambiare; esp. port, cambiar; prov. cambiar, camjar, escambiar,
escanjar; vfr. cangier, caingier; nfr. changer, ^changer; alb.
kSmbeig; - schimb, sm., schimburi, pi. f. ; it. esp. port, cambio;
it. scambio; cat. cambi; prov. cambi, camge, camje, escambis;
fr. change, ^change; le pi. schimburi linge propre, changement
de linge; (cfr. it. mutande caiegons); - schimbăcios, adj., chan-
geant, variable, echangeable, commuable, versatile, voluble, volage.
schimbăcioşie , sf. versatility, mutability, inconstance, caducite.
schimbăciune, sf. variability, mutability, transmutabilit^, mobi-
lity, versatility; - schimbare, sf. changement, modification; schim-
barea luminei lunei les phases de la lune; schimbare la fată
(theol.) transfiguration; - schimbat, sm., schimbate, pi. f. change-
ment, ^change ; pre schimbate altemativement ; - schimbător, adj.,
subst., changeant, mobile, variable, intermittent, changeur; if.
cambiatore; cat esp. port, cambiador, prov. cambiador, camjador,
cambiaire, camjaire; fr. changeur; - schimbătură, sf.; it. cam-
biatura; changement, &c.; - preschimb, ai, at, a, vb. l.=L. per-
ex-cambiare ; ^changer, changer, transformer ; - preschimbare, sf .
^change, change, transformation.

I. Schîntă— Scot. 247

Schîntă, schînteiu^ schinteie^ s. v. scăntă.

Scoarţă, sf. ^corce, croate, escarre, carton, couverture (de
livre), natte, caparaţon, tapis ordinaire, banne, bâche; du L.
cortex, ids avec s pr^positif, rdpr^sentant un prefixe ex, ajout6
sous rinfluence d'un verbe* excorticare; it. scorza; ccU. escorsa,
escorxa; prov. escorsa; fr. 6corce; Ies formes it. corteccia, esp.
corteza, port. corti9a de Tadj. corticeus; - scorţişor, sm. can-
nellier ; - scorţişoară , sf. cannelle ; cfr. pol. skorzyca , cech.
skofica cannelle de skora 6corce ; - scorţos , adj. , cortical,
d'ecorce, qui a de la croate, de T^corce, roide; - scorţofez,
inscorţoşez, ai, at, a, vb. 1. r6fl., a se inscorţoşa durcir, se
durcir, former une croate; - scorţoşimCj sf. croate, teigne {des
arbres); - scorţoşare, inscorţoşare, sf. ; - scorţoşitură , sf. cal,
durillon ; - descorţof ez, ai, at, a, vb. 1 ; ăcorcer = it. scorticare,
esp. part. escorchar, cat. escorxar, prov. escorgar, escorjar,
escorsar, escortegar, fr. Scorcher d'un type * excorticare ; - de-
scorţoşare^ sf.

Scoc, vb. V. coc. Scol, vb. v. culc.

Scop, sm., scopuri, pi. f., dessein, fin, projet, objet, vue; L.
scopos {axonogy, it. scopo; esp. port. escopo; ngr. axoTtog; cu
scop de . . en vue de . . ; a ave de scop avoir dessein, intention.

Scorpie, sf., (scorchie, Negr. 214); L. scorpie, onis (axoQTtîog);
it scorpie, scorpione; esp. escorpion; port. escorpiao; cat. escorpl,
prov. escorpion, scorpion; fr. scorpion; ngr. axoQniog; alb. şkrapje,
şkrap; vsl. skrapy, skortpija.

Scot (scotz), scosei, scos, scoate, vb. 2; oter, sortir, tirer,
retirer, lever, exclure, extraire, soutirer, retrancher, jeter, rendre
(odeury &c.), enlever (tache), recueillir, induire; L. excutio, ussi,
ussum, Sre; it. scuotere, prov. escotir, escodre; v/V. escorre,
escourre; cat. esp. port. sacudir, prov. secodre, socodre, vfr. se-
corre, nfr. secouer de sticcutere; a scoate dm minte squire,
fasciner l'esprit, tromper; a o scoate la capă venir ă, bout de
qch.; scoţînd afară h la reserve de .. .; - scoatere, sf.; - scos, sm.
enlevement, extraction, saillie, saiUant; - scoţător, adj., subst.,
otant, enlevant, exclusif, arracheur, &c. ; - scoţătură, scosătură, sf.
enlevement, extraction, saillie, avance ; - scutur» ai, at, a, vb. 1 ;
secouer, 6branler, hocher, cahoter, 6pousseter, nettoyer; d'un
type *L. excutulare ou swccw^7arc= succussare; aib. şkount; it.
scossare (succussare) ; (cfr. it. scotolare echanvrer; scotola brot^
(fe chanvre; scossio meme signification de scossare; v. Diez D.
2. 63); calul scutură =L. caballus (equus) succussat; - scuturare,
8f. action de secouer, &c.; - scuturător, adj., subst., secouant.

248 I. Screm — Scriu.

^ranlant, &c.; - scuturătoare, sf. houssoir, ^poussette; - scutură-
turăy sf., oZft. gkountura; secousse, 4branlement, nettoyage.

Screm (pour sprem\ ui, ut, e, vb. 2 ; presser, serrer, pousser
avec effort ; L. exprimo, essi, essum, Sre ; it spremere (esprimere,
sprimere); esp. espremir, eiprimir; port. espremer, expremer, ex-
primir; cat prav. espremer, exprimir; />. exprimer; a se screme
faire un effort, s'efforcer, etre en travail d'enfant; cfr.' it spre-
mersi se tourmenter ; ^ scremător, adj., subst., pressant, serrant.
scremătură, sf., it spremitura ; presse, &c. ; - scremere, sf. ; - scremet,
sm. *L. expremitus ; presse, seiTement, contrainte, expression,
eicr6tion; - împresur (impresor), ai, at, a, vb. 1; d'un type *L.
im-pressulare de pressulus—pressus, pârtie, de premere; presser,
obs^der, envelopper, envahir, investir, bloquer, environner, en-
tourer, empi^ter; a impresura o cetate bloquer une fortresse; a
împresura pre driturUe cuiva empi^ter, usurper sur Ies droits
de q.; a împresura pre cineva y pre pămîntul cuiva empi^ter,
usurper sur le terrain d'autrui ; - impresurare, sf. ; - impresurâtor,
adj., subst., pressant, &c.; - împresur ătură, sf. blocus, investis-
sement, empietement.

Scrin, sm. armoire, commode, coffret ; L. scriniimi ; it. scrigno ;
esp. escrinio, escrinno; cat. escriny; prov, escrin; fr. 6crin; vsl
skrinija, skrinja, skrina; nst şkrinja; croa;t. serbe skrinja; ptrmse
skryna; ru^se skrynja, skrin; pol. skrzynia; cech. skrinS; magy,
szekrâny; vhaU. scrîni, skrin; mhaU. schrîn; nhaU. schrein; ngr.
(fxQCviov; - scrvnişory sm. petite armoire; - secriu (sicriu), sm.
arche, commode, cercueil, biâre; cfr. m^y. szekrdny; - secrieş,
secriuţy sm. dim.

Scriu, scrisei, scris, scrie, vb. 2; L. scribo, psi, ptum, 6re;
it scrivere; esp. escribir, port. escrever, cat escriurer, prov.
escriure, scriure; fr. ferire ; alb. gkrouaig, şkrouig; - scrieciu, adj.,
subst., quî a la rage d' ferire, 6crivassier ;- «cri^e, sf., it. scri-
vere; toit, ^criture; - scriitor, adj., subst., ^crivant, dcrivain,
scribe, auteur; L. scriptorius — scriptor; it scrittore, esp. port.
escritor; - scriitor, sm. bureau, toitoire; L. scriptorium; esp. port.
escritorio; cat. prov. escriptori; fr. ^critoire; - scriitorie, sf. Ven-
ture, bureau, 6tude, greffe, comptoir, office d'^crivain; it scrit-
toria; - scriitură, sf., L. scriptura; it scrittura; esp. port. escritura:
cat. Qscriţtm^; prov. escriptura, scriptura; fr. ecriture ;- scris,
sm., scrisuri, pi. f., L. scriptum; it. scritto, scritta ; esp. port.
escrito; cat. prov. escriţ; fr. 6crit; - scrisoare, sf. 6criture, 6crit,
lettre, dpître; scrisoare de mană manuscrit; - înscriu, isei, is, ie,
vb. 2; L. inscribere; it. inscrivere, iscrivere; es;^. inscribir, escribir;

I. Scroafă— Scurt. 249

port escribir; prov. inscrire; fr. inscrire; - înscriere j sf. ; - inscris,
sm., inscrisuriy pi. f., L. inscriptum; toit, inscription, recon-
naissance, re9i], billet, obligation, acte, piece; a da mscris donner
iin ^crit; a lua inserts prendre un ^crit; - prescriu, isei, is, ie,
vb. 3; transcrire, r^crire, copier; L. prescribere; -i?re5cncrc, sf.
transcription, copie; - prescriitor, adj., subst., transcrivant, copiste.
prescriiturăy sf. transcription, copie.

Scroafă, sm. tniie, coche; L. scrofa; it. scrofa; - scrofărie,
sf. cochonnerie; - serafică, scrof uliţă, scrofuşoară, sf. petite truie.

Scufie, s. v. cupă. — Scufund, vb. v. sucufund.

Scuip, ii, it, 1, - stupesc, ii, it, i, vb. 3; cracher, saliver;
du L. ex-spuo, ui, utum, 6re, (transpose en ec-spuerescupere —
stupere — scupire — stupire);caL esp,port. escnţiv; prov, vfr. escopir,
escupir; jpor^ cospir, cusţir ăe conspuere; cfr. alb. p6şig, p6ştig,
peştiig ; (alb. skoupirS balayures est le ngr. (fxomâux de tfxovna,
L. scopa baiai; v. Diez D. 1. 165 qui est d'une autre opinion).
scuipire, stupire, sf. ; - scuipit, stupit, sm. crachement, crachat,
bave, salive; esp. escupita; - scuipitor, stupitor, adj., subst., cra-
chant, cracheur, crachoir; esp. escupidor; port cuspidor; - scui-
pitoare, stupitoare, sf. crachoir; esp. escupidera; port cuspideira.
scuipitură, stupitură, sf. crachement; esp. escupidura; port. cus-
pidura; -scuip, ai, at, a, vb. 1; d'une forme L. ex-spuare —
ec-spuare — scupare= scuipi, stupi avec Ies mâmes ddriv^s; cfr.
L. sputare, it sputare, esp. esputar.

Scurg, vb. v. curg. — Scurm, vb. v. rîm.

Scurt, adj., L. curtus (le s dans le mot rom. et it n'est que
pr^positif); it. corto, scorto; esp. corto; port. curto; vcat prov,
cort; fr. court; aib. skourte; pt. russe kurtyj; magy. kurta; vhall.
churz ; mhaU. nhaU. kurz ; in — pre scurt bref, brievement, som-
mairement; din — de scurt de preş; - scurtecd, adj., un peu court,
assez court; - scurtez, ai, at, a, vb. 1; accourcir, raccourcir,
ecourter, rapetisser, tourner court; L. curtare; it. scortare; esp.
port. cortar; prov. escortar; fr. Ecourter; alb. şkourtoig; - scurtare,
8f.; - scurtător, adj., ^courtant, raccourcissant ; esp. port. cortador.
scurtătură, sf. accourcissement, raccourcissement, bout, morceau,
precis, r&um^; esp, port, cortadura ; - scurtime, sf. brievet^.
cruţ, ai, at, a, vb. 1; diminuer, ^pargner, manager, exempter;
peut-âtre d'un type*L. curtiare; alb, kourseig, kourtseig/epar^w^;
a se cruţa se manager, s'^pargner, pardonner ; ^ cruţalnic, adj.
manager, ^pargnant; - cruţare, sf.; - cruţător, adj., menager,
^pargnant ; - cruţătură, sf. management, ^pargnement ; - prescurtez,
ai, at, a, vb. 1; L. per-curtare; accourcir, raccourcir, abr^ger.

250 I. Scut — Seamîn.

r^sumer, resserrer, r^capituler; -prescurtare, sf. abr6g6, resume.
prescurtător, adj., compendiaire, abr^viatif ; - prescurtăfură, sf.
raccourcissement, precis, abr^g^, extrait, sommaire.

Scut, sm., scuturiy pi. f., bouclier, garde, plaque (d'un sab-re),
defense, soutien, protection, appui, garde, refuge, abri; L. scutum;
it scudo; esp. part escudo; cat prov. escut; fr. ^cu; alb. skjut,
skoutiire; ngr. ttxomov, <xxovâo, tfxovraQi; - scidar, sm. berger
en chef, premier berger ; BL. scutarius ; it scudiere ; esp. escudero,
port. escudeiro ; prov. escudier, escuder, escuier, scudier ; vfr.
ecuyer ; nfr. ^cuyer ; alb. skouter berger en chef ; mgr. tfTtovxăqt
dala vero sublatus nuper a pecoribus et silvis, continuo protector
(D. C); - scutesc, ii, it, i, vb. 3; prot^ger, abriter, soutenir,
exempter, dispenser, sauver de qch., faire grace; mgr. (rxovreveiv
protegere, scuto defendere (D.C.) ; a scuti pre cineva tenir quitte q.
scîd&aiă, sf. franchise, immunity, exemption; - scutelmc, sm. pro-
t6g6, exempt, lib^r^ de tout imp6t; ce mot ne signifie pas selon
Engel 113 & MikL SI. E. 45, L. Psl. 849: qui equestrem mUitem
agit, du vsl. skot^ jumentum, — mais im homme qui servait
soit dans la milice, soit comme huissier d'un tribunal, &c., ă
ses frais — setdement pour etre exempt de tout impot; (v. TJr. 4.
Iă6, 187; Mag. 1st. 2. 37; Sulz. 3. 249, 252); - scutdnide, sf.
exemption, affranchissement, ^tat de q. qui est exempt de tout
impdt, droit d'avoir des scutelnid, c-k-d. des hommes exempts
de tout impot ă son service; (ce droit avait ^t6 accord^ aux
boyards par abus; plus tard ii a 6t6 converti en une indem-
nity annuelle nomm^e t^ banii scutdnidlor ^ paiement pour Ies
exempts de service; aujourd'hui tout cela est abroga); scutinţă,
sf. franchise , exemption , immunity , liberation ; - scutire, sf.
scutitor, adj., subst., exemptant, dispensant, lib^rant, tutflaire.

Scutur, vb. V. scot.

Sdroae (droae), sf., monceau, tas, amas, pile, foule, multi-
tude> meute, pot^e; L. strues, is.

Sdrumic, vb. v. mic.

Se, pron. pers. conj. ace. sing. & pi.; L. se; it. si; esp.
port. vfr. nfr. se; prov. si, se; Se s'emploie aussi pour exprimer
le fr. on, comme en it esp. port.; se zice on dit; se aude on entend.

Seamăn, adj. vb. v. samăn.

Seamîn (samhi), s6mînai, semînat, sfimînă, vb. 1 ; L. semi-
nare; it seminare; vesp. semnar; nesp. cat. sembrar; port semear;
prov. semenar, semnar; fr. semer; - spinare, sf., semînat, sm. en-
semencement; - s&mînător, adj., subst., L. seminatorius — seminator;
U. seminatore; cat. esp. sembrador; port semeador; prov. seme-

■F.?

I. Seară— Sec. 251

nador, semenaire ; /r. semeur ; - s^înăfoare, sf. semoir ; - s^mină-
tură, sf., it. seminatura ; esp. sembradura ; port semeadura ; ensemen-
cement, semaille; -«^m»/i|(!{, sf., seminţe^ pi., d'un type '^'L. sementia
pour sementis; it semenza ; vcat 8emen9a ; prov. semensa ; /r.
semence; it semente, sementa, esp. simiente, port, semente de
semefitis; a face sămînfă mooter en graine; - s^m^r^ sm,; it
semenzajo; porte-graine, baliveau; - sdmmţdrie, sf. semences en
g^n^ral; - seminjenie, seminţie, sf. souche, lignde, race, tribu,
caste, (Ur. 3. 278); - insimînţ, ai, at, a, vb. 1; * L. in-semen-
tiare; fr. ensemencer; U. sementare; esp. port, sementar de
sementare; - instmînţ, ii, it, i, vb. 3; = insemînţa; cfi*. it.
semenzire monter en graine; - insSmînţare, inseminţire, sf.;-rt-
seamîn, ai, at, a, vb. 1; diss^miner, disperser (v. Ps. Jass.).
r^emînare, sf.

Seară (sară), sf., serij pi., L. serum temps avance de la
'joumee; it. prov. sera; prov. ser, m. ; fr. soir; Vesp. & le port.
dit de la memo maniere tarde pour soir, du L. tarde; cfr. vgr.
^âvg lent, ngr. figdâv soir; a seară hier soir; de seară ce • j..^|

soir ; in de — cătră — spre seară vers le soir ; de cu seară le soir,
depuis le soir, depuis hier soir; a da buna seară, it dar la
buona sera ; - inseară (inserează), insera, inserat, insera, vb. im-
pers. 1 ; ii se fait soir ; prov. aserar ; vfr. aserier, aserir, enserir ;
(Hb. ouerr, ouerrSsoua ii se fait soir; cum va insera ă la tombde
de la nuit; - inserat, sm., inserate, pi. f., soir, tomb^e de la
nuit; pre inserate vers le soir.

Sec, seacă, seci, sece, adj., sec, vide, creux; L. siccus; it.
secco; esp. port, seco; cat prov. fr. sec; cap sec tete vide,
mauvaise tete; in sec ă vide; a manca de sec manger maigre.
secăcios, adj., ^puisable, tarissable; - secăţiu, adj., sec, vide, aride, { ^ j

maigre; L. siccativus; it seccativo; (secăţiu est la vraie forme : ţ

rom.; secăţiv selon qq. diet, n'est qu'une imitation modeme de I j

rital.); - secau, secăiă, secai, secăie, adj., L. siccaneus; âpre, ;

insipide, austere; pară secăiă poire d'^tranguillon; - sec, ai, at,
a, vb. 1. act. & n; s^cher, dess^cher, mettre ă sec, 6puiser,
tarir, devenir sec, s'^puiser; L. siccare; it. seccare; esp. port. :"

secar; cat. seccar; prov. secar, sechar; fr. sdcher; - secăciune,
sf. dessechement, ^puisement, tarissement ; L. siccatio, onis ; it.
seccazione; prov. siccacio; - secare, sf. action de sâcher, dess^cher,
dessechement, âpuisement, tarissement; - secator, adj., s^chant,
dess^chant, ^puisant, tarissant; L. siccatorius ; esp. secad^ro;
secătură, sf. s^cheresse, fadaise, insipidite, niaiserie, fl^au, homme
importun; it. seccatura; esp. secătura; - secetă (pour secetate),

254 I. sărăm— Stmt.

Sfărâm, vb. v. fîlr&mă. — Sfăfiez, vb. v. faşă.

Sgalbă, sf. ^raflure, pustule, excoriation, escarre; L. scabies
escarre; it. scabbia excmtheme; alb. sgjebe, skjebe gcde, teigne;
esp. escabro (eigne, tac de scabres; - sgăiboSy adj., teigneux,
rogneux; L. scabiosus; it. scabbioso; alb. skjeboure; - sgaibuliţă,
sf. dim.

Sgură, sf. scorie, mâchefer, arcot; L. scoria; it. scoria; esp.
port, escoria; fr. scorie; alb. skouri, zgjure; ngr. (rxovQa, (rxovQui;
vserbe skurija.

Sicriu, s. v. secriu.

Sigur, adj., s&r, positif, 6prouv6; L. securus; it. sicuro; e^p.
port, seguro; prov. cat. segur ; rom. d. Gr. sigir; vfr. segur,
seur; nfr. sur; aJb. siguro adv.; ngr. tfiyovgog; nsl. serbe sigurau;
vhaU. sihhur; mhall nhall. sicher; de sigur siirement; - asigur,
ai, at, a, vb. l.=L. assecurare; i^. assicurare, assecurare; esp.
asegurar; cat. port. prov. assegurar; vfr. ass^iirer; nfr. assurer.
asigurare, sf. assurance.

STIbă, ^hă, sUvă^ sf. forgt de sapin, sapin; it. esp. cat.
selva; port. prov. selva, silva; - sTIbatic, adj., sauvage, fSroce,
farouche, eflfar^, hagard, indompt^; L. silvaticus; it. selvaggio,
salvaggio, selvatico, salvatico; esp. salvaje, selvatico; pors^. sal-
vagem, ăelvagem, selvatico ; cat. salvatge ; prov. salvatge, salvatje,
salvage, salvaje; fr. sauvage; angl. savage; - sUbătăcesc, adj.,
sauvage, farouche; - sUbătăceşte, adv., d'une maniere sauvage,
farouche;- sUbătăde, sf. ferocity, sauvagerie, desert; - sUbătă-
dme, sf. f6rocit^, sauvagerie, bâte sauvage, gibier, venaison; cfr.
it salvaggiume, salvaggina, salvaticina, salvaticume, esp. sal-
vajina, port, salvazinha, prov. salvaggina, salvazinha, salvaizina
gihier, fr. sauvagin, adj., gout de gibier; - stlbătădune, sf. f^ro-
cit6, sauvagerie, bâte sauvage, bete, gibier; - sîlbătâţel, adj. dim.
silbaticos, adj., sauvage, farouche; - sîlbătăcesc, ii, it, i, vb. 3;
rendre sauvage, farouche, effaroucher; it. insalvatichire, insal-
vaticare; esp. salvajear; a se sUbătăci devenir sauvage, farouche,
s'effaroucher ; - sUbâtădre, sf. sauvagerie, f6rocit6; - insTibătăcesc,
vb. V. sîlbătăcesc; - desîlbătăcesc, ii, it, i, vb. 3; apprivoiser,
rendre traitable, docile; - desUbătădre, sf., &c.

Silitră, s. v. salitră.

Sîmcâ, sf., simcele, pi. aiguillon, piquant, point, taillant,
lame; d'une forme dim. *L. sewticeUa de sentis, is, epine; - saw-
cdos, adj., pointu, aigu; (v. Pum. L. 3. 50).

Stmt sîmţ simţesc, ii, it, i, vb. 3; sentir, ressentir, 6prouver,
flairer; L. sentio, sensi, sensum, ire; it. sentire, cat. esp. port.

I. Sîn— Sîtă. 255

prov, fr. sentir; - 5fon|, sm , simţuri^ pi. f., L. sensus; it. senso^
cat. seny; vesp. seso; prov, sen, seinh, cen; fr. sens; - simţidos,
adj., sensible, passible, sentimental; - simţidune, sf. sensibility,
passibilit^, sensiblerie, passivity, susceptibility, humanity ; - sim-
ţire, sf. action de sentir, sens, sentiment, sensation, entendement,
ressentiment ; a veni in simţire reprendre ses sens, ses senti-
ments ; - »im^t, sm., simţite, simtiţuri, pi. f. sentiment, entende-
ment; ii. sentita; esp. port. sentido; pre simţite sensiblement ;
•pre ne simţite insensiblement; - simţitor, adj., esp. sentidor; sen-
sible, sensitif, sens^, irritable, delicat, impressionable, humain,
tendre, pressant; - simţitură, sf. sensibility, sentiment; - presîm-
ţesc, ii, it, i, vb. 3; L. praesentire; it. presentire; esp. port.
presentir; fr. ţressentir ;- presimţire, sf. pressentiment.

Sîn, sm., smuri, pi. f. sein, gorge, giron, pli, plissure; L.
sinus, us; it. esp. cat. seno; port. seio, seo; prov. sen, se; fr.
sein; alb. şin cou; a ave in sin pre cineva = L. aliq. in sinu
gestare; a sta cu manile in sîn, esp. estar con las mănos en
el seno ; - sinos, adj., mamelu ; L. sinuosus ; it. sinuoso ; esp.
senoso; fr. sinueux.

Singur (singur), adj., seul, unique, isol^, simple; L. singulus,
a, um; it. singulo, singolo; cat. esp. port. prov. singular, fr. singu-
lier de singularis;- singuratic, adj., solitaire, isol^, retir^; - singu-
rătate, sf. solitude, retrăite; L. singularitas, atis; it. singularitate,
singularită, singolarită; esp. singularidad ; port. singularidade ;
cat. prov. singularitat ; fr. singularity; - singurel, r6, rei, rele,
adj., seulet; singur singurel seul seulet; - singuric, singurior,
adj., seulet; - singurime, sf. solitude.

Sînt, 1" pers. du sing. & S""* pers. du pi. de Tindic. pr6s.,
[s'^courtant aussi en îs' apres un pron. pers. termina par une
voyelle et en s' apres tous Ies autres mots], eşti, este, [s'dcour-
tant en îi apres le pron. pers. el, et en e et i apres tous Ies
autres mots], sintem, sinteţi, sînt; imparf. eram; parf. fui ou
• fusei, (L. fui); part. fost (de fui); inf. fi (L. fieri); L. sum, es,
est; sumus, estis, sunt; it. sono, sei (se') e; siamo, siete, sono;
esp, soy, eres, es; somos, sois, son; port. sou, es, he; somos,
sois, sâo; prov. sui -soi -son, est-iest, es; sem-em, etz, son; fr.
suiş, es, est; sonmies, etes, sont; le L. sunt a fourni au rom.
la 1" pers. sing. & la 3"® pers. pi. de Vindic. preş. sînt - sînt ;
cfr. it. sono -sono; de sînt on a formd la 1" & la 3™* pers. du
pi. sintem- sinteţi; cfr. it. siamo -siete.

Sîtă, sf. tamis; L. seta, saeta; norm, set tamis;.vsl. nsl.
serbe pd. cech. russe bulg. sito, ma^gy. szita, alb. sitS, s6t6

256 I. Smicur — Somu.

r

tamis; it. staccio (pour setaccio), esp. cedazo, vfr. seas, saas,
nfr. sas du BL. sedatium, sitaccium pour setaceum ; - sUar, sm.
faJseur de tamis; nsl, serhe sitar; pol. sitarz; cech. sitaf.
sitişcă, sitiţăy sf. sasset; nsl. serhe sitka; pol. sitko; rw55^ siteCko ;
vmgy. szitka.

Smicur^ vb. v. mic. Smulg, vb. y. mulg.

Soare, sm., (rum pas fern, sdon tons les diet.) ; L. sol, solis ;
it. sole; esp. port. cat. prov. sol; alb. diel, dil; prov. solelh,
solel, soleilh, soleil, fr. soleil (soliculus); soare soarelui Helianthus
annuus; soarele resare, esp. el sol sale; soarele apune, esp. el
sol se pone; - soresc, asoresc, ii, it, i, vb. 3; exposer au soleil,
mettre au soleil, rayonner, darder des rayons, briller; cfr. it
soleggiare, assolare; esp. asolear, insolar; port, asoalhar; prov.
solelhar, soleillar; (Alex. Po^s. 252 dit: ce ca soarele soria qui
brillait comme le soleil); - sorire, asorire, sf.

Soarte, sf., sorţi, pi., sort, hasard, destin, destinde; le pi.
sorţi seul. loty sort; L. sors, tis; it. port. sorte; esp. suerte;
cat. prov. sort; fr. sort, sorte; a trage la sorţi, it. tirar le sorti;
a arunca sorţi, esp. echar suertes, balloter; - sortesc, sortesc,
ii, it, i, vb. 3; destiner, lotir; L. sortio, ivi, itum, ire, &
sortior, sortiri; it. sortire; esp. sortear, surtir; port. sortear,
sortir; prov. fr. sortir; a se sorţi destiner; - sortire, sorţire,
sf. destinde, destin.

Soc, sm., L. sambucus, sabucus, (saucus) ; it. sambuco ; esp.
sabuco, sahuco, sauco; port. sabugo; cat. sauc; prov. sauc, sam-
buc, sanbuc; vfr. sin; alb. ştok; le nfr. sureau d'un type
sabucdlus dont seusel — seurel — surei — sureau.

Socru, sm., beau-pere; L. socer, eri, (socerus); it. suocero;
esp. suegro; port. sogro; cat. sogre; prov. sozer, sogre, suegre;
le pi. socri le beau-pere et la belle-mere, esp. suegros; - soacră,
sf. belle-mere; L. socera, (socra, socrus); it. suocera; esp. suegra;
port. cat. sogra; prov. sogra, suegra; - cuscru, sm. beau-pere,
beau-frere, parrain de noce; L. consocer; alb. krouşk; - cuscră,
sf. belle -mare, belle -soeur, marraine de noce ; L. consocrus; alb.
krouşkS; -cuscrenie, cuscrie, sf. alliance par mariage; alb. krouş-
kji; - cuscrişor, sm. dim., aussi Pulmonaria officinalis; - în-
cuscresc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se incuscri s'allier par mariage,
s'apparenter; - incuscrire, sf.

Somn, sm., somnuri, pi. f., L. somnus; it. sonno; esp. sueno;
port. somno, sono, sonho, cat. son; prov. som, son; fr. somme;
aJh. gjoume; prov. sonelh, fr. sommeil (==somniculus); a fura
pre cineva somvml=it. pigliar sonno, esp. tomar el sueno, Stre

I. Soră— Soţ. 257

pris par le sommeil; a trage un somn faire un somnie; - «om-
nişor, sm., * L. somnicîolus pour sonmiculus ; - sonmoare, sf. dor-
meur^ lendore (LB.); - somnarime, sf. somnolence; - somnoros,
adj., somnolent, dormeur, l^thargique ; it, sonmoloso, sonniglioso,
sonnoglioso; pr(yv. somelhos, somilhos, sonilhos; vfr, sonmieilleux.
somnoroşie^ sf . somnolence, l^thargie ; - samnule^y sm. petit sonmte.

Soră (pour suroră) y sf., surori, pi., (avec une forme nomi-
native ^ourt^e en sor); L. soror, oris; istr. sorore; vU. sorore;
nit, suora {soreUa, dim.); vcat. esp. port. sor (nonne); prov.
sor, seror, sorre; vfr. sor, soer, suer, soror, soreur; nfr. soeur.
sarioarăy soruţă^ sf. petite soeur; - surată , sf. soeur, amie,
compagne, camarade; cfr. it. camerata, esp. port. camarada, fr.
camarade, nJiatt. kamerad compagnon de chambre de camera;
(Munt. Gr. 67. dit suratră = sor& yitrig& i. e. soeur consanguine;
surată serait alors pour suraMră\ mais cette definition est
tont-ă-fait erronnâe); - in8orăres€, ii, it, i, vb. 3; devenir
soeurs, unir = L. sororiare; [cette acception est employee dans
Ies vieux documents pour deux terres dont Ies limites se touchent,
y. Ur. 1. 231]; - insorărire, sf.

Sorb, sm., L. sorbus; it, sorbo; port. sorbo, sorveira; esp.
sorbal; fr. sorbier; - soarbă, sf., L. sorbum; it. sorba; esp.
serba, sorba; port. sorba, sorva; fr. sorbe; - soarbestră, sf.,
Sanguisorba officinalis; cfr. it. sorbastrella Pimpvnella.

Sorb, ii, it, \, vb. 3; humer, boire, avaler; L. sorbeo, ui,
ere; it. sorbire; esp. sorber; port. server; vcat. prov. vfr. sorbir;
fr. ab- sorber (autrefois aussi absorbir); alb. sourboig, sourp.
sorb, sm. goufEre, remdle; esp. sorbo; port. sorvo {une bouchee
Sun liquide ) ; - sorbire, sf. aspiration ; d'intr'o sorbire d'un seul
coup, tout d*un trait; - sorbitor, adj., subst.; esp. sorbedor;
humant, absorbant, aspirant ; - sorbitură, sf. gorgde, coup, trait.
sorbec, ai, at, a, vb. 1; humer, avaler ă petits traits, buvoter,
siroter; - sorbecare, sf.

Soţ, sm., compagnon, soci^taire, partenaire, dpoux, mari,
pair ; L. socius ; it. esp. port. socio ; alb. şok, şokj ; cu soţ pair,
paire; fără soţ impair; - soaţă, sf. compagne, Spouse; - soţie,
sf. compagne, Spouse; L. socia; it. esp. port. socia; aJh. şo^e.
so^, sm., soţioară, sf., petit compagnon, petit ^poux; petite
compagne, petite Spouse; - însoţesc, ii, it, i, vb. 3; accompag-
ner, conduire, reconduire, guider, suivre, allier, joindre, conjoin-
dre, unir, appareiller = L. sociare; it. associare; esp. asodar-,
cat. port. prov. associar; fr. associer; a se insoţi s'unir, se
liguer, s'associer, se marier; - insoţire, sf.; - insoţitor, adj.,

17

258 I. Spagă— Sparangă.

subst., accompagnant, &c.; - msoţUurâ, sf. accompagnement,
association, union.

Spagă, s. v. spată.

Spăimînt, spăiminiejs, (pour spămitU, spăvînt), ai, at, a,
vb, 1; ^pouvanter, effrayer, effaroucher, consterner, faire peur,
jeter Teffroi; it. spaventare, spantare, piem. sparmâ, cat. esp,
port. espantar, prov. espaventar, espavantar, vfr. espaventer,
espauenter, espoenter, espoventer, nfr. âpouvanter, ram. d. Gr.
spuventar du L. expavens, part. pr^s. de expavere effrayer; a se
spăirnnta de ceva, de cineva s'^pouvanter, s'e&ayer, se saisir.
spaimă (pour spăimîrUă), sf., it. spavento; esp. espaviento, espanto;
port. espanto; ca;t. espant; prov. espaven; fr. ^pouvante; -spăi-
mîntător, adj., subst., ^pouvantant, effrayant, terrible, foudroyant ;
it. spaventatore; esp. Q^^dknt^kAox^^ spăimîntătură^ sf. ^pouvante,
effroi, saisissement, consternation; - spăimintos, adj., peureux,
âpouvantable ; it spaventoso; esp. port. espantoso, cat. espantos;
prov. espaventos, espavantos; - inspăimînt, ai, at, a, yb. 1, v.
spăimînt; - spăriu, spăriai, spăriat, spâria, vb. 1; e&ayer, effa-
roucher, faire peur, intimider, effarer; i^. spaurare, spaurire; esp.
port. espavorecer, espavorir, cent, espavordir, prov. espavordir,
espaordir, espaorir du L. pavor, oris (vulg. paor), it. paura, esp.
payor, payura, port pavor, cat. prov. pavor, paor, vfr. paour,
nfr. peur; - spăriedune^ sf. effroi, frayeur, âpouvante; - spăriere
(pour spăriare), sf. frayeur, epouvante; - spărietor^ adj., ^pou-
vantant, effrayant, menaţant; - spărietoare, sf. ^pouvantail.
spărietură, sf. efifroi, frayeur, Epouvante; - spărios, adj., crain-
tif, peureux, timide, ^couteux (cheval), ombrageux, hagard; it.
spauroso; esp. port. pavoroso; prov. paurugos; fr. peureux.

Spăl, vb. Iau. Spanac, s. v. spin.

Spănzur, ai, at, a, vb. 1 ; pendre, suspendre, pendiller, tom-
ber, d^pendre; d'un type *L. ex- pendulare, form^ peut-âtre
sous rinfluence de Tadj. pendulus; it. penzolare, spenzolare, pen-
zigliare, port. pendurar, prov. pendeillar, pendegueillar,. fr. ţen-
^ăHlei (pendulare — pendiculare);asia nu spânzură dela mine cela ne
depend pas de moi, cela ne tient pas ă moi; - spănzurare, sf.
spăneurător, adj., subst., pendant, tombant, dependant, pendeur,
bourreau; - spânzurătoare, sf. fourches patibulaires, gibet, po-
tence; - spănzurătură^ sf. pendaison.

Sparangă, sf., L. asparagus (acr/ra^a/o^) ; it. sparăgio, spa-
râgo, aspârago; esp. esparrago; port. espargo; fr. asperge; ngr.
enagayyr, nsl. şparga, şparoga, pci. szparag, szparaga; rt^se
aparia; ma^gy. spargă; turc pers. isfirădj.

I. Sparg— Spic. 259

Sparg, sparse!, spart (pour spars), sparge, vb. 2; rompre,
briser, casser, fracturer, fracasser, forcer, percer, crever, d^chirer,
enfoncer, dissiper, prodigner; L. spargo, si, sum, Sre; U. spar-
gere; vesp. cat espargir; nesp. esparcir; part. espargir, esparzir;
prav. esparzer, esparger, esparser; fr. seul. disperser {* disper-
sare, frăq. de dispergere); a sparge captd cuiva casser, rompre
la tete ă, q. ; - spărgător, adj., brisant, eiifon9ant, &c. ; it. spar-
gitore; esp. esparcidor; - spărgătură, spărsătură, spărtură, sf.
rupture, fracture, brisure, breche, cavity, debris; - spargere^ sf.
effraction, rupture, Eruption, percement, dissolution, &c. ; - spart,
part., adj., bris4, cassâ, d^birâ; mană (manus) spartă homme
dissipateur, fam. panier perc^.

Spăriu, vb. v. spaimă.

Spată, sf., spate et spete, pi., dpaule, omoplate, paleron;
L. spatha (aTtdxhi); it. spalla, vesp. espalla, nesp. espalda, j>or^.
espalda, espadoa, prav. espatla, espalla, vfr. espalde, nfr. ăpaule,
alb. şpatoulS, şetoulS, gjetoulS, şketoulS, şkjetoulS — du dimin.
spathtda; spată de hau trumeau; spată de ţesut peigne de tis-
serand; le pi. spate ou spete surtout epaules, dos, reins des
Iwmmes; pre spate (spete) sur le dos, ă la renverse; la spetde
derriere, it. alle spalle, esp. i las espaldas ; - spata Laserpitium ;
spata dracului Polypodium filix mas; - spătare, spătar, sf. dos,
dossier ; d*une forme * L. spatbaris, e, spatharius, a, iim ; cfr. it.
spalliera, spalletta, esp. espaldar, espaldera, fr. espalier, nhaU.
spalier; spătare de scaun dossier, dos d'une chaise; - spăMcel
(spăcel), sm. corset; - spătos, adj., qui a de lârges Epaules, ră-
blu=i^. spalluto, esp. espaldudo, cat. espatllut, prov. espalut.
spătuţă, BÎ.=it. spallucia; petite ^paule; - spetează, sf. dossier,
barreau, lisoir, Echelon, rancher, Pelisse, glaîeul; - spetesc, ii,
it, i, vb. 3.= it. spallare, esp. despaldar, fr. ăpauler; a se speti
s*epauler, s'^chiner ; - speteală,^ sf. ^pointure, ^paulure ; - spetire,
sf.; - spetit, part., adj., ^paulâ, 6ţomt6, boulet^; - spagă, şpagă,
sf. 6p4e ; it. spada, sic. spata, esp. port. espada, cat. espasa, prov.
espaza, espada, espa, fr. 6ţ6e (esp^o), vrusse spata, nrusse şpaga,
pd. szpada, serbe şpaga, att). şpatS, ngr. tîTta&i, (d'ou (Tna^dgiog
porte-glaive, en rom. spătar) — tous ces vocables procădent du
L. spatha; le rom. şpagă (non pas spadă) est direct, du russe.

Spetează, s., spetesc, vb. v. spată.

Spte (schic), sm., spicuri, pi. f., L. spiea (spicum, spicus);
it spica, spiga; cat esp. port espiga; prov. espic, espiga; fr.
6pi (spicus); - sjncos, adj., vesp. espigoso; ce qui porte des âpis.
spicuesc, ii, it, i, vb. 3 ; glaner = it spigolare, esp. port respigar.

'•I

260 I. Spin— Splină.

spicuire, sf. glanage; - spicuitor, adj., subst., glanant, glaneur;
i^. spigolatore; - spicuitură, sf. glanage, glanure; i^. spigolatura.
inspic, ai, at, a, vb. 1; L. spicare; it spigare; cat esp. p^rt
prov. espigar, fr, ^pier; - inspicare, sf.

Spin (schin), sm., L. spina (spinus); it spina, spino ; cat
esp. prov. espina, espino; port, espinha, espinho; fr. ^pine; alb.
spinjS, spine epine dorsale; spin de spic barbe d'^pi; - spinare,
(schinare) sf. 6pine du dos, reins, dos; de Tadj. spinalis, e; it
spinale, esp. espinal, port, espinhal, fr. Spinier, epiniere, orf;.;
osul spinărei T^pine dorsale; a duce, a purta in spinare porter
sur le dos; - spinet, sm., L. spinetum; it spineto; fr. Spinale.
spiniş, sm. Spinale, ^piniers, ronceraie; - spinişor, spinuleţ, spi-
nuţ {it spinuzza), sm. dim.; - spinos, adj., L. spinosus; it spinoso;
e^. espinoso, port. espinhoso; cat. prov. espinos; fr. âpineux.
inspin (inschin), ai, at, a, vb. 1; garnii* d'epines, aiguillonner,
piquer; - inspinare, sf.; - spanac, sm., it. spinace, esp. espinaca;
cat. espinac, vfr. espinoche, angt spinage, aU). spinakj, şpinakj
d'un adj. spinaceus (ă cause de la forme dentel^e des feuilles);
port. espinafre de spinifer; prov. espinar, nfr. âpinard de spina
direct.; nhaM. spinat {*spinatus); nsl. spanac, şpanak, şpinac;
serhe spanac; russe şpinatT»; pol. szpanak, szpinak, âpinak; cech.
şpenat, şpinat; ngr. (Tttovccxi; turc ispanâq.

Spintec, vb. v. păntece.

Spirt, spirt, sm., spirturi, pi. f., L. spiritus; it. spirite;
esp. espiritu; port. espirito; cat. esperit; prov. esperit, sperit;
fr. esprit; alb. spirt, spurt; russe spirts, nsl. spirit; le mot.
rom. n'a que Tacception d'esprit de vin, liqueur^ comme Ies vo-
cables slaves; pour esprit intellectuel on emploie le vsl. duhh;
spirt de sare acide muriatique; - spirtos, adj., it spiritoso; esp.
espiritoso; port, espirituoso; fr, spiritueux; - spirtoşie, sf. dtat
spiritueux d'une liqueur; - spiritus, sm. esprit revenant, gnome;
(ce mot est une imitation modeme).

Spiţer, sm. pharmacien ; it. speziale, esp. especiero, port espe-
ciero, vcat especier, prov. espessier, fr. Spicier, ngr. tfTcei^mQr^g^
turc ispîtchar du L. species, it. spezie, cat esp. prov. especia,
port especie, fr. epice, espăce, angl. spice ; - spipresc, adj. phar-
maceutique, officinal, de pharmacie ; - spiprer>fe^ adv. ; - spiţerie,
sf. pharmacie ; it. spezieria ; esp. especeria, especieria ; port, espe-
ciaria;^rov. especiaria, espessiaria, especiairia; fr. ^picerie; nhalL
spezerei; ngr. (Srter^iaQsidv ; le pi. spiţerii ^piceries, drogues;
it spezierie.

Splină, sf. rate; L. splen {ts-rtXijv); ngr. <X7tX^va; angl. spleen.

I. Spre— Stăng. 261

splinatic, adj., hypochondre, hypochondriaque; d'une forme *L.
splenaticus pour spleneticus; <t port splenetico; esp. esplenetico.
splinie, sf. mal derate, maladie hypochondriaque; ngr. (TnXrjvui,
splinuţă, sf. petite rate; aussi Solidago virga aurea.
Spre, pr4p. v. pre.
Sprinceană, s. v. geană.
Spulber, vb. v. pulbere.

Spumă, sf . 6cume, mousse ; L. spuma ; it. spuma ; esp. port,
espuma ; ^rot;. espuma; cfr. alb. şkoumS avec it. schiuma (scuma,
sguma), esp. ccU. port. prov. escuma, fr. ^cume du vhail. scum^
rJiaU. schaum; - spurn, ai, at, a, vb. 1; ^cumer; L. spumare;
it. spnmare; esp, port, spumar; - spumare, sf. ; - spumător, adj.,
subst., ^cumeux, ^cumeur; esp. port, espumador; - spumătoare,
sf. ăcumoire; esp. espumadera; - spumătură, sf. ^cumage, 6cume.
spumos, adj., ^cumeux, mousseux; L. spumosus; it. spumoso; esp.
port, espumoso; prov. spumos, spumoz; fr. spumeux; - spumo-
^me, sf. spumosit^ ; - spumuşoară, sf. dim. ; - spumeg, ai, at, a,
vb. 1; ^cumer, petiller, mousser; it. spumeggiare; esp. espumear
(espumajear); - spumegare, sf.; - spumegător, adj., ^cumant, mous-
. sant, petillant ; - spumegătură, sf. ^cume ; - spumegos, adj., 6cumeux.
Spun, vb. v. pun.

Spurc, sm., spurcuri, pi. f. souillure, impuret^, purgations,
regies; L. spurcus, a, um; it. sporco, adj.; - spurc, ai, at, a,
vb. 1; souiller, poUuer, salir, infecter, profaner, violer, prosti-
tner; L- spurcare {cfr. porous); it. sporcare; esp. emporcar, em-
porcalhar; - spurcăciune, sf. souillure, pollution, impuret6, im-
mondices ; - spurcare, sf., idem; - spurcărie, sf., it. sporcheria;
salet^, impuret^, souillure; - spurcat, sm. souillure, &c., teigne.
spurcător, adj., subst., souillant, poUuant, souilleur, profana-
\mY;- spurcătură, sf., souillure, profanation.

Spuză, sf., spu^sf, sm. cendre chaude, 4chauboulure, ^chauf-
fare, papules; - spuzesc, ii, it, i, vb. 3; bruler sans flamme,
couver sous les cendres ; a se spuzi avoir une Eruption ; - spu--
zeală, sf. Ebullition, Eruption, Echauffure, exantheme, Eruption
milliaire; - spuzime, sf. Eruption, Ebullition, multitude, (v. Pum.
L. 3. 151); - spuzire, sf.; - spujsitură, sf. Eruption, Ebullition,
echaufifure, exantheme, feu sauvage ; spujsitură pre pele exantheme.
Stăng, adj., gauche; it. stanco fatigue; tirol. it. stanc, stinc,
mat. stenco raide, engourdi; esp. estanco, port, estanque bouchi;
prov. estanc immuable, (stanca eduse, barrage) ; vfr. estanc lent,
las; alb. ştangSrE, stank louche; it. stancare fatiguer; esp. port,
prov. estancar, fr. Etancher, angl. stanch; esp. port, estanque.

262 I. Stărnut — Stau.

port, tanque, ccU. estany, prov. estanc, estaynch, estanh, stanc,
fr, ătang; taus ces vocables se rattachent au L. sts^um eau
stagnante, engorgement; stagnare arreter, boucher, etancher; if.
mano stanca = rom. mânăstăngă main gauche, pour ainsi dire la
main fatiguee, paresseuse; cfr. fr. gatiche du vhall. welk fa^le,
fatigue; it. manca (mano) Vendommagee, la defectueuse ; esp,
zurda la sourde, qui n^dbeit pas; izquierda, port, esquerda (mac)
Vinjuste; nprov. man seneco la vieiUe, la decrepite; - stăngadu,
adj., gaucher, maladroit; - stăngăcesc, ii, it, i, Tb. 3; boiter,
clocher, etre boiteux; - stângăcie ^ sf. gaucherie; - stăngăâr , sf.

Stărnut, sţrănutj ai, at, a, yb. 1 ; L. sternutare ; it. stamn-
tare, sternutare, stamutire; esp. estemudar, estomudar; cat.
estemudar; prov. estomudar, stomudar, estrunidar; fr. 6temuer.
stămutare, sf., stămutat, sm. ^ternuement; - stămutător, adj.,
^temuant, stemutatif, stemutatoire ; esp. estornutatorio , ester-
nutatorio ; - stănmtătură, sf. 6temuement.

Stau, statui — stetei, stat — stătut, sta, vb. 1; etre debout,
âtre, rester, stationner, s*arrgter, rester tranquille, ne pas bouger,
s'apaiser, cesser, se calmer, attendre, r^sider, consister, se com-
porter, se rMuire k, exister, se trouver; L. sto, steti, statum,
stare; it stare; cat. esp. port. estar; prov. estar, istar, star; vfr.
ster, ester; nfr. Yimparf. 6tois, 6tais, {vfr. esteve, esteie, estoie);
le part. ăt^ {vfr. esteit) ; puis Ies composes rester = restare^
arrâter = ad-re-stare ; a sta la cineva, in mana cuiva, L. stare
per aliqm., it stare a alcuno; a sta asupra cuiva, L. stare
in aliquo ; a sta in ceva, L. stare in re, in aliqd. ; a sta pentru
cineva, L. stare pro aliquo; a sta in preţ mare, L. magno,
pluri stare; a sta de cineva, esp. estar sobre alg., insister chez
q. ; a sta bine, it. stare bene, convenir, etre s^ant; cum stai?
it. come sta? comment vous trouvez-vous? a sta in ajutor, it.
stare in ajuto ; a sta drept, it stare diritto, a diritto ; a sta
numai de un lucru ne s'occuper que d'une chose; - stare, sf.,
it. stare; action de rester debout, &c., pause, repos, âtat,
situation, posture, condition, position, station, dur^e, forme,
parti, point, termes, avoir, fortune; stare locului station sur
place, cessation; a fi in stare §tre en i^tat, en mesure, k
mame; a pune in stare mettre k mame; stare bună bien-âtre,
bon ^tat ; a ave stare avoir de la fortune; - stăridcă, sf.
petit avoir, petite fortune; - stat, sm., staturi, pi. f. 6tat, gou-
vemement, rdgle, statut, stature, port, figure; L. status; it. state;
esp. port, estado; prov. estat, stat; vfr. estat; nfr. ^tat; nhaU.
staat ; angl. state, estate; - russe stat^ statura; - stat^U'pal/mă, sm.

I. staul— stere. 263

nain; litt. â^un pied de haut; (v. Alex. Bal. 1. 86); ^ stătător ^
adj., restant debout, stable, fixe, ferme, stationnaire, immobile,
stagnant, croupissant, constant, durable, demeurant, habitant;
apă stătătoare eau stagnante, dormante, morte; - stătătarie^ sf.
rtartrilită, stagnation, croupissement ; - stătâtură, sf. pose, posture,
situation, position; - stătut, part., adj., restâ debout, rest^, sta-
tionnaire; apă stătută de Teau croupie; floare statuia fleur pass^e,
fi^trie, fan^e; cal stătut cheval fourbu ; fată stătută vieille fiUe;
came stătută viande avanele; - statornic, adj., (pour stătăiomic
de Tadj. stătător) ; stationnaire, stable, ferme, fixe, solide, rassis,
inâbranlable, fiddle, pertinace, permanent; a fi statornic etre
stable, persister; a se afla statornic la un he etre k poste fixe
dans un lieu; - statornicesc, ii, it, i, vb. 3; arreter, statuer,
^tablir, r^gler, fixer, investir, assurer, rassurer, poser en fait; a
se statornici s'^tablir, se fixer, se domicilier; cfr. it. stanziarsi
de stanisa {*stantia de stans-stare) ; - statorniceşte, adv., solide-
ment, fermement, fixement, constamment, fidelement, r^solument.
statornicie, sf. stabilita, fixity, fermet^, solidity, &c. ;- statornic
drcj sf. statut, reglement, ^tablissement, &c.; - înstăresc,* ii, it, i,
vb. 3 ; enrichir, rendre riche ; - instărire, sf. bien-âtre, prosp6rit6,
richesse; - instărit, part., adj., accommod^, ais4, k son aise, riche.
instăritor, adj., accommodant; - adăst, ai, at, a, vb. 1; attendre,
temporiser; L. astare (adstare); vit B,ia,sta,Te; ' adăstare, sf.^
attente ; - adăstător, adj., attendant, temporisant ; - cust, ai, at, a,
vb. 1; subsister, etre, raster, (v. Psalt. Cronst. Gen. 18, 10;
V. Pum. L. 3, 36); co&ter; L. constare; it, costare; cat esp.
prov. costar; port, custar; vfr. coster, couster; nfr. conster (terme
jurid.), coMer; angl, cost; nhall. kosten; nsl. koştati; pt.russe
koştovaty, kovştovatL; pd. kostowac; ngr, xoari^co; - cttst, sm.,
it. costo; cat. esp. costa; port, custo, custa; prov. cost; fr. cotit;
angl. cost; nhaU. kost; - custare^ sf.; - custător, adj., coâtant.

Staul, sm., stauluri, pi. f., stable, ber9ail, bergerie; L. sta-
bulum (stare); it. stabbio (fumier); e^p. establo ; cat. prov.
estable; fr. stable; ngr. (Travlog; - staulu}, sm. petite stable.

St§, sf., stele, pi., L. stella; it. steUa; esp. port, estrella;
cat. estela; prov. estela, stela; fr. ^toile; - stelişoară, steluţă, {it.
stelluzza), sf. petite ătoile;- stelesc, ii, it, i, vb. 3; ^tinceler,
briller, scintiller, flamboyer; - 5^eZire, sf. 6tincellement, scintille-
ment, flamboiement, berlue; - instalez, ai, at, a, vb. 1; couvrir
d'^toiles; L. stellare; it. instellarsi; - vnstdare, sf.

Sterc, şterc, sm., stercuri, pi. f., fumier, boue, crotte, fange;
L. stercus, oris ; it. stereo ; esp. estieivcol ; port, esterco.

264 I. Sterpe— StrîL

Sferegie, s. y. stiregie.

Stimpăr, ai, at, a, vb. 1; (le s n'est ici que preposUif)\
temp^rer, modărer, mitiger, calmer, adoucir, apaiser, âteindre;
L. temperare; it. temperare; esp. templar, cat. part. temperar;
prav. temprar, trempar; fr. temp^rer, tremper (pour temprer);
angl. temper; - stîmpărământ , sm., sttmpărăminte , pi. f., L.
temperamentum ; it. esp. port. temperamento; cat. temperament;
prav. tempramen ; fr. temperament ; - stîmpărare, sf. ; - stimpăr
rător, adj., subst., temp^rant, calmant, mitigeant, modărant,
mod^rateur; - stîmpărătură, sf. moderation, tranquillity, calme,
repos, rafraîchissement ; L. temperatura; it. temperatura; esp.
templadura; prov. tempradura; fr. temperature; - astîmpăr, ai,
at, a, vb. 1. L. attemperare; it. attemperare; esp. port. ^temţ^
rar; v. stimpăr; - astîmpăr, sm. moderation, tranquillite, repos,
quietude; vesp. atempero; cai. esp. port. temple; prov. atempre,
atrempe, tempre ; fr. trempe ; angl. temper ; a nu ave as^mpăr
ne pas rester tranquille; - asHmpărarCy sf., astimpărător, adj.,
subst., astîmpărăturăy sf. t. stîmpărare, &c.

Stitig, stinsei, stîns, stinge, vb. 2; eteindre, exterminer,
extirper, amortir, aneantir, delayer (chaux); L. exstinguo, nxi,
nctum, 6re; it. stinguere; cat. esp. port. extinguir; prov. estenher,
esteinger, extenjer; fr. eteindre; alb. şouaig, şouig; - sttngatoTy
adj., subst., eteignant, exterminant, &c.; - stingere, sf.; - stînSy
sm., L. extinctus, us; extinction, &c.

Stiregie, steregie, sf. goutte de suie ; d'un type * L. stilligia
de stilla (stiria).

Stirp, sm., L. stirps, pis; le mot n'est employe que dans
le nom botanique populaire Stirp negru Artemisia vulgaris, dont
Us payscms se servent comme halai.

Stomach, sm., L. stomachus ( crojua^o^ ) ; it. stomaco; esp.
port. estomago; prov. estomach, estomac; fr. estomac; ngr.
(TToiuuixh (^'^ofjuxxog.

Storc, vb. V. torc.

Straiu, s., strat, s. v. aştern.

Stră, element de composition, du L. extra = ultra — trans
—per ; it. stra, estra ; esp. extra ; prov. estra ; fr, extra ; - străin,
adj., etrange, etranger, forain, exotique ; L. extraneus ; it. estraneo,
estranio, straneo, stranio, strano, strangio ; esp. estranio, estranno,
estrano; port, estranho, extraneo; cat. estrany; prov. estranh,
estrain, strani; fr. etrange; angl. strange; vsl. BtiBJihryh pere-
grinus; russe strsLnhij; nsl. serbe stran; - străinatic, adj., etranger,
forain; - străinătate, sf. etranger, peregrinite; - străinime, sf.

I. strălucesc— stric. 265

stranger, strangers en g^n^ral; - strâinu^y adj., assez stranger;
it. strannccio (assess maigre); - străinez, instrăinez, ai, at, a,
yb. 1 ; aligner, se d^faire ; L. extraneare ; it. stranare, straniare ;
esp. estranar; cat. estranyar; port. prov. estranhar; vfr. estran-
gier; nfr. stranger; a se inslrăina s'aliăner, se dăpayser; - m^
străinare, sf.

Strălucesc, yb. y. lucesc.

Strâmb, adj., tors, tortu, tortueux, courbe, crochu, gauche,
louche, oblique, d^jet^ (bois), de trayers, inique, injuste; L.
strabus {(XTQafiog); it. strambo; piem. stranb; romag. strâmb;
prov. estramp, siramp; alb. ştrSmbSrS, ştremp, ştrematS; ngr.
(fTQafiog; esp. port, estrambotico Strange, ridicule; a se uita
strătnb loucher, bigler; - strimb, ai, at, a, yb. 1; tordre, con-
toumer, tortuer, courber, recourber, cambrer, fausser, forcer,
contrefaire; mU. strâmbă; alb. ştr&mboig, ştrem&noig; a strătnba
gura faire la moue, la lippe ă q. ; - strămbadu, adj., grimacier.
strâmbare, sf. courbement, fl^chissement, contorsion, grimace;
strămbatate, sf. iniquity, injustice, fausset^, detour ; it. strambită
ahsurdite, &c.; - strămbăior, adj., courbant, tortuant, faussant,
contrefaisant ; - strănibătură, sf. contorsion, cambrure, tortiiosită,
detour, grimace; - străfnbet, sm., strămbete, pi. f., contorsion,
grimace ; - instrămbătăţesc, ii, it, i, yb. 3 ; faire tort ă q., l^ser
q. dans ses droits; (y. C. C. §. 998, 1280, 2010); - instrăm-
hătăţire, sf.

Strămur, sm., aiguillon, piquant, aiguillade, escourg^e; L.
stimulusj it. stimolo; esp. port, estimulo; piac. stombol, bolog.
stombel, veron. stombio aiguiUon; - strămurare, sf., d'un type
* L. stimularis, e = str&mur.

Strămut, yb. y. mut. Străpung, yb. y. impung.

Strănepot, s. y. nepot. Străunchiu, s. y. unchiu.

Stric, ai, at, a, yb. 1 ; d^t^riorer , d^truire, endonmiager,
d^prayer, d^ranger, d^traquer, rompre, gater, peryertir, alt6rer,
nuire, perdre, corrompre, miner, tarer, troubler,. user, y icier,
r&ilier; du L. striga (strix, strigis, stria) sitlon, ride, pli; stri-
gosus plein de siUons, maigre; cfr. venit, strica, friul. strice,
striche longue et 6troite raie; bresc. strigos yieux ruban ă demi
dfchir6; tirol it. strigoi bande d'6toffe, yieille courroie d^chir^e;
a se strica de rîs poufiFer, pâmer de rir«; stricat de vărsat
marqu^, siUonnă de petite y^role; - stricăcios, adj., corruptible,
muable, pemicieux, nuisible; - stricăciune, sf. endommagement,
destruction, dommage, deterioration, dăgât, outrage, injure (du
femps), pourriture, infection; - %tricare, sf.; - stricător, adj.,subst.

266 I. Strig— String.

destructif, corrapteur, dăpniTatenr, nuisible, contraire, &c.
stricătură, sf. v. stricâciune.

Strig, ai, at, a, vb. 1; crier, s'^crier, se rScrte, pcâisser
des cris, vocifărer, appeler, crier k qch., du L. ex-quiritare
(par syncope criiare — gritare—ex-gritare, transpose en ex-iri-
gare); it. gridare, sgridare, vesp, cat. cridar, gridar, nesp. port.
gritar, prov. cridar, escridar, vfr. escrier, nfr. crier, s'6crier,
M. grig, ngrih, mgr. arqiTfl^siv clamare, vocare (D. C.) de quiri-
tare — exquiritare; a striga in gura mare, cat iea (levat) gura
pre dneva crier ă pleine tete, k tue-tSte, du haut de sa tSte ; a
striga la dneva crier k q., contre q., le gronder; a striga pre
dneva ou cuiva appeler q. ; - strigadu, adj., subst., criard, brail-
lard; cfr. prov. cridiu; --strigare, sf. cri, crierfe, cri6e, exclama-
tion, clameur, mmeur; - strigăt, sm. = it gridata, port, gri-
tada, prov. cridada, fr. cri6e; - strigător, adj., subst. criant,
criard, crieur, criaiUeur; it. gridatore, sgridatore; esp. port.
gritador; cat. cridadore, cridayre ; jprov. cridador, cridaire;-5#ri-
gătură, sf. cri, crierie, exclamation.

Strigă, sf. sorciere, reyenant, fantdme, vampire, chat-huant;
L. striga; it. strega; esp. estriga, estrige; port, estrige; vfr.
estrie; ngr. arQiyXa; alh. strigg; pol. strzyga, strzygon, strzy-
gonia; cech. striha, stryga; slov. stryga; nsl. ştrigon; - strigoaie
(stirigoaie, steregoaie), sf. sorciâre, &c.; aussi Veratrum atbutn,
Lycopodium; it. stregona sorciere; cfr. pol. strzygon, strzygonia
certaine plante; - strigoică, sf. v. strigoaie; - strigoime, sf.
rassemblement de sorcieres, les sorcieres, les vampires, les reve-
nants (v. Alex. P. 357)'; cfr. it. stregheria; - Strigoiu, sm.
vampire, revenant, lutin, esprit foUet; it. strigone; ngr. (ftQiyXog;
m^ul strigoiului Veratrum album.

Strîmt, adj. v. string.

String, strinsei, strîns (strîmt), stringe, vb, 2; serrer, res-
serrer, 6treindre, ^trangler, contracter, lacer, pressor, plier, ployer,
contraindre, forcer, pincer, garotter, rallier, ramasser, rassembler,
recouvrer, r^unir, relever, lever, r6colter, encaisser, percevoir,
6pargner; L. stringo, nxi, ictum, 6re; it. strignere, stringere;
esp. estrenir, a-stringir; port, re-stringir; cat. estrenyer; prov.
estrenher, estreigner; fr. ^treindre; aJi). ştrengoig, ştSmgoig; o
se stringe s'^tr^cir, se raccourcir, se retirer, &c.; a 'şî stringe
ceva se pourvoir, se munir de qch.; - strîngător, adj., subst,
astringent, constringent, restringent, styptique, contractif, re-
cueillant, r^coltant, 6pargnant, collecteur, quâteur ; - strîngătură,
strmsătură, sf. serrement, resserrement, &c.; it. strignitura.

I. struţ— stupă. 267

stringerej sf.; - strîns, part.^ adj., U. strinto; serrâ, âtroit, strict;
de strtns perceptible ; - strîns, sm. serrement, contraction, res*
seirement, ralliement, rassemblement, recolte, rentr^; str insul
bucatdor moisson; - strinsoare, sf., L. stringer, oris; resserre-
ment, âtreinte, pression, g§ne, besoin; strînsoare de inimă sai-
sissement de coeur; - strînsurâ, sf. serrement, contraction, presse,
concours, rassemblement, ralliement, collection, amas, tas.
strîmt, adj., serr^, ^troit, ^tranglâ, juste; d*un part. strinctus
poor strictus, d'ou strinpt — strimt; it stretto; esp. estrecho,
estricto; port. estreito, estricto; cat estret ; prav. estreit,
estr^, estrech; /r. strict, ătroit; - strîintez, ai, at, a, vb. 1;
resserrer, r^tr^cir, 6tr6cir; it. strettire; esp. estrechar; port.
estreitar; fr. ^tr^cir; - strîmtare, sf. ; - strimtime, sf. ^tr^is-
sement, &c.; (v. St. Diet.); - strîmtoare, sf. lieu ătroit, d^fil6,
pas, gorge, d^troit, pertuis, encombrement ; in strimtoare ă
l'etroit; - strîmturâ, sf. lieu ^troit, d^troit, dăfiW; L. stric-
tnra ; it strettura ; esp. prov. estrechura ; port estreitura ; cat.
estretura; - strîmtorez, ai, at, a, vb. 1; d*une forme * L.
strictolare; serrer de preş, presser vivement, contraindre, 6trein-
dre, pousser, donner de Toccapation, necessiter, gSner, mettre
dans le besoin ; - strîmtoreală, sf. serrement, contrainte, pression,
gâne; - strîmtorare, sf., strimtorime^ sf. serrement, ^treinte,
gâne; - strîmtorâtor, adj., serrant, pressant, gânant; - sfrîmto^
răturăj sf. serrement, presse; - strungă, sf. gorge de montagne,
gord {de poissons)^ parc, surtout pour hrebis pour y passer la
mit et pour Ies y trăire; certaine maladie au sabot des chevaux ;
c&. nsl. serbe struga parc de numtons; magy. esztrenga parc
pour trăire Ies hrdns; alb. ^iTQ\xn!g^ parc pour trăire Ies chevres;
mgr, (XTQovyaC bulgarica lingua, dicuntur fossae, stagna, vivaria,
in quibus delitescunt pisces (v. D. C. 1467; v. Mikl. L. Psl. 892);

Struţ, sm., L. struthio, onis; it. struzzo; vcat. esturs; prov.
estru, estrut, estnici, struci; esp. av-estruz, port. abestruz, fr.
autruche (pour autrusse)=avis struthio; vsl. strus^B; nsl. serbe
§truc; cech. ştros, ^ştros; russe strust; pol. strus; magy. struc;
v}idll. struz; nhaU. strauss.

Stupă, sf ., L. stuppa (stupă, stipa) ; it, stoppa ; cat. esp. port
estopa; prov. estopa, stopa; fr. ^toupe; ngr. arov7ti\ alb. stoupi,
jtoupi ; nsl. serbe stupă ; - astup, ai, at, a, vb. 1 ; boucher, ^touffer,
fermier, obstruer, remblayer; it stoppare; vesp. estopar; fr. ^tou-
per; rom. d. Gr. stoupper; alb. stoupos; ngr. (TTovnoiva) ; - astu"
pare, sf. ; - astupâtor, adj., subst., bouchant, fermant, obstrucţii
iistupătoare , sf. bouchon, tampon, couvercle; - astupătură, sf.

268 I. Stupesc— 'Subţire.

engorgement, obstruction, &c. ; - astupedlăy sf. v. astupăturâ.
a>stupu§, sm. bouchon, tampon; it stoppaccio; - destup, ai, at, a,
vb. 1; fr. d^touper; d^boucher, d^gager, d^gorger; - destupare,
sf. ; - destupător, adj., d^bouchant, &c. ; - destupătoare, sf. tire-
bouchon; - destupătură, sf. d^bouchement, d^orgement, d^gage-
ment.

Stupesc, vb. v. scuip.

Sturz, sm., (pour turjs:; le s est setdement prepositif) ; grive,
litome, mauvis, tourde, tourdelle ; L. turdus ; it. esp. port, tordo ;
fr. tourd.

Sub, pr^p., L. sub; est employe seulement comme prefixe de
qudques verbes, ou la particule s'est ecourtee en su; en it sub,
so; esp. sub, su, so, son, sa, za, cha; port, sub, sob, su, so; prov^
so, se; fr. sou, su, se; comme prep, seulement en esp. so, port.
sob; - subt (supt), pr^P-i L. subtus=5wfe; it. sotto; vport. soto;
cat. prov. sotz; vfr. soz; nfr. sous; pre subt par dessous, en-
dessous; de subt, de de subt dessous, en dessous, de dessous;
subt seară =L. sub vesperam; suht mană sous main.

Subtoaie (pour subtsoaie), sf. racinal d'une bâtise; du L.
subtus (=sub) solea; it. soglia, soglio, esp. suela, port, solha,
prov. sulh, sol, fr. seuil (solea).

Subtsoară (pour subtsoare), sf., suhtsori, pi. aisselle; du L.
subtuS'Subcdare, litt. sous — sous les ailes — aisselles\ [les diff^-
rentes orthographes de subsioara, supsioară, subţioară (de subţire)
sont toutes erron^es] ; cu manile subtsoară avec les mains crois6es
sous Taisselle.

Subţire, adj., menu, fin, grele, delicat, fluet, serr^, tenu,
d61i6, subtil; L. subtilis, e; it. sottile; esp. sutil; port. subtil;
cat. subtU, sutil; prov. subtil, sobtil, sotil; vfr. soutil, sutil,
soutif ; nfr. subtil ; - subţior, adj. dim. ; - subţiratic, subţiretic,
subţietic, adj., d'une fa9on mince — menue — fine — grâle; - subţirel,
adj. dim.; - subţirime, subţiime, sf., t^nuit^, amincement, sub-
tilitâ, subtilisation=i^. sottigliume; - subţiritate, subţietate, sf.
tânuit^, finesse, gracilit^, raretâ, subtilite; L. subtiHtas, atis;
it sottilitate, sottilită,; esp. sutilidad; port. subtilidade; cai. su-
tilitat; prov. subtilitat, sotiledat; fr. subtilite ; - subţYez (pour
subţirejs:), ai, at, a, vb. 1; amincir, rendre plus mince, ame-
nuiser, d^grossir, d^maigrir, att6nuer, ravaler (du mir), mollifier,
delayer, ^claircir, rar^fier, subtiliser; it sottigliare, sottilizzare;
esp. sutilizar; port. subtiliţar; prov. subtiliar, subtilar, sotilar;
vfr. soubtiller; nfr, subtiliser; a se subţia spre capăt se ter-
miner en pointe; - subţ'iere (pour subţtare — subţirare\ sf.; - sub-

I. Sucufiind— Sug. 269

fetoTy adj., amincissant, att^nuant, rar^factif, &c. ; - subpehiră,
sf. amincissement, d^layement, rarefaction, &c.

Sucufund, yb. y. fond.

Sudoare, sf., sudori pi., L. sudor, oris ; it. sudore ; esp. su-
dor; cat port, suor; prov. suzor, suor; fr. sueur, f.; sudoarea
cdidui Ononis spinosa; sudoarea laptelui Petasites officinalis,
asud, ai, at, a, yb. 1; L. ad-sudare (assudare); it. sudare; esp.
sudar; cat. port. prov. suar, fr. suer; - asudy sm.j asuduri, pi. f.
sneor; asudul calului Ononis spinosa; - asudare^ sf.; - asudat^
sm. transpiration, sueur; - asudător, adj., suant, transpirant,
L. sudatorius; it. esp. sudatorio; - astiddturây sf. transpiration.
asudeală, sf. idem.

Sudit, adj., subst., sujet, protăgâ, stranger; L. subditus,
part, de subdere; it. snddito; esp. port, subdito; cat. prov. sub-
dit; [le mot n'est pas du fond de la langue, c'est un terme in-
trodoit par les Gonsulats austro-italiens] ; - sudifie, sf. suj^tion,
protection, ^tat d*un sujet stranger.

Sufir (suferiu), ii, it, i, yb. 3; souffrir, supporter, tol^rer,
snbir, r^sister, soutenir, patienter, ayoir de la patience; L. sufferoi
sustuli, sublatum, sufferre; i^. sofferire, soffrire; cat. esp. sufrir;
port, soflfrer, sofrer; prov. suflfrir, soffrir, sufrir, sofrir; fr. souffrir;
(toutes ces formes yiennent d'un type * sufferere pour sufferre) ;
a mi pute suferi pre dneva, it. non poter sofferire uno, esp. non
poder sufrir â alg., ne pouyoir souffrir q.; - suferinţa, sf., L.
snfferentia; it sofferenza; esp. sufrencia; prov. sufrensa, sufransa,
sofrensa, sofransa ; fr. souffrance ; - suferire, sf. souffrance ; - su-
ferUor, adj., souflfrant, tolerant, supportant, patient; it sofferi-
tore, soffritore, sofferidore; cat esp. sufriior; port, sofredor; prov.
sufridor, sofridor, suffrire, sofrire.

Sufit (sofit), sm. plafond; du L. suffictus pour suffixus^
part, de suffigere ; it soffito, soffitta ; esp. sofito ; fr. soffite ; pol.
sufit; ngr. aoffiTa,

Suflec, yb. y. plec. Suflu, yb. y. aflu.

Sug, supsei, supt, suge, yb. 2; sucer, sucoter, humor, sou-
tirer, teter, boire (papier)^ aspirer, absorber, ăpuiser; L. sugo
ri, ctum, ere; it. suggere; it succiare, suzzare, fr. sucer d'un
type *L. suctiare de suctus\ it. sugare, succhiare, esp. port
(^bupar, cat. prov. sucar iesucus; - sugaciu, adj. subst., su9ant;
suceur, nourrisson; - sugar, adj., subst., suşant, suceur, nour-
risson; viţd sugar yeau de lait; - sugârd, adj., subst., dim.,
^iel sugărd agneau de lait; - sugător, adj., subst., suţant,
aspirant, absorbant, suceur, nourrisson; hărtie sugătoare = it.

i7Q I. Sughit— Sumet.

carta sugante; - sugătoare, sf. suţoir, biberon; Monotropa hy-
popitys; - sugăturăy sf. sucement, absorption, aspiration; - sugel,
sugiu, sm. panaris; - sttgere^ sL sucement, &c.; - supt, sm., L.
suctus, us; sucement; - suptură, af. aucement, absorption.

Sughit, sughiţ, vb. v. inghit.

Suiu, suii, suit, sui, vb. 3; monter, gravir, ălever, hausser,
rehausser; L. subeo, ii, itum, ire; it, subire, fr, subir essuyer,
supporter; esp. port, subir memes accept, que le roni.; a se sut
in trăsură monter en voiture; a se sui cu trăsura gagner une
hauteur en voiture; a se sui in cier, esp. subir al cielo; a se
sut călare, port subir & cavallo, monter ă. cheval, gagner une
hauteur ă cheval; a se sul pre col monter h. cheval; a se sut
in susîd apei remonter le courant; a sut preţul, a se sui la
preţ, esp. subir de precio; a se sut in cap (săngde), esp. su-
birse k la cabeza, se porter ă la tete (le sang); - suire, sf.
ăl^vation, ascension, haussement, rehaussement, mont^e; - sui§^
sm., suişuri, pi. f., montăe, ascension, rampe; - suit, sm. mont^e,
âl4vation, ascension; esp, port, subida; - suitor, adj., subst., mon-
tant, Levant, ascendant (terme de jurispr.); esp. subidor; - sui-
tură, sf. mont^e, ^l^vation, ascension; esp. subidura.

Sulă, sf alene, poin9on, carrelet; L. subula; it. subbia; esp.
subilla ; ^or^. sovela; ngr. (fov^U, fsov^ka^ aov^Xid^ aovyXX; apune
sula in coaste cuiva pousser q. V6ţ6e dans Ies reins, le serrer de
preş, le pressor; - sular, sm. al^nier; - sulatic, adj., en aldne,
pointu.

Sumă, sf, L. summa; it. somma; cat. esp. suma; port.
summa; prov. somma, soma, summa; fr. somme; nsl. serbe suma;
russe summa; ngr. oroiî/ea; - sumedenie, sumetenie, sf. grande
multitude (de geus), grande quantity, grand nombre, masse, cfr.
alb. soum6t6 foule.

Sumet, mesei, mes, mete, vb. 2; 61ever, relever, retrousser,
trousser, remplier", rendoubler; L. submitto (summitto), misi,
missum, Sre; it. sommettere, sottomettere; esp. someter; port.
sometter, submetter; fr. soumettre; a sumete mănicHe retrousser
Ies manches; cfr. L. paimas, mamis submittere; - sumetere, sf
retroussement, rempli ; - trămet (trimet, trimit), mesei, mes, mete,
vb. 2; envoyer, transmettre, faire porter, faire parvenir, remejttre;
L. transmittere (tramittere) ; it. tramettere; esp. transmitir; port,
transmittir; prov. trametre; fr. transmettre; - trămes, sm., L.
transmissus; envoi, &c.; - trămes, part., adj., subst., envoys,
messager, i^m^%2AiQ\ -- trămeţător, adj., celui, qui envoie; - tră-
metere, sf envoi, expedition, mission.

I. Sun— Smp. 271

Sun, ai, at, a, yb. 1 ; soimer, rdsonner, retentir, tinter, son-
nafller; L. sonare; it. sonare» suonare; cai, esp.pnn, sonar; part.
soar; fr. sonner; a se suna courir le bndi, se faire entendre,
entendre dire; esp. sonar se[; a suna vorba entendre dire — parler;
' a se suna bine — r^ entendre dire da bien — do mal; - sunare,
sf. son, sonority, retentissement; - sunat y sm. sonnerie, tintement.
sundtoTy adj., subst., sonnant, blatant, sonore, sonneor; t^. so-
natore; cat esp, prov. sonador; - sunătoare, sf. Hypericum per-
foratum; Hyoscyamus niger; - sutidfura, sf. sonnerie, tintement;
it sonatura; esp. sonadura; - sunet, sm. son, ton, timbre; L.
sonitus, US; esp. pori. sonido; a da sunet sonner; - suni^,
sm. petit son; - resun, ai, at, a, vb. 1; L. resonare; it. risonare;
esp. prov. resonar; cat. prov. ressonar; port, resonar, resoar; fr.
r^sonner; - resunare, sf. r^sonnance, retentissement; - resuncU,
sm. r^sonnement, retentissement, r^flechissement, tintement; - re-
sunător, adj., r^sonnant, retentissant, tonnant (voix), sonore; - re-
sunătură, sf. r^sonnement, &c.

Supăr, vb. y. asupra. Supun, yb. y. pun.

Surcel, sm., surc^, sf., surcde, pi. f., (des deux); buchettOf
planure, ăclat, copeau de bois; d'une forme '^'L. surcellus, a, pour
surcidus; it. sorcolo greffe; esp. surculo branche; - surcduţ, sm.
surcduţă, surdcă, sf. dim.

Surd, adj., L. surdus; it. sordo; esp. sordo, zurdo (gauche);
port, surdo; cat. sord; prov. sord, sort; fr. sourd; a vorbi de
a surda parler en yain, en I'air; - surdatic, adj., sourdaud; - sur-
dUă (surzită), sf. sourdaud; esp. sordillo; - surdişor, adj., un
peu sourd; - sureeală, sf. surdity ; - surzesc, yb. y. asurzesc.
surzeşte, ady., sourdement ; - surzie, surzime, sf. surdity ; - asur-
zesc, ii, it, i, yb. 3; assourdir, abasourdir, ^tourdir, rendre sourd,
deyenir sourd, s'assourdir; cfr. L. obsurdesco, ui, 6re; it. assor-
dire, assordare; esp. ensordecer, ensordar; port, ensurdecer; fr.
assourdir; alb. şourdoig, şerdoig, gourdonem, şourdohem ; - a5t«r-
zeală, sf. assourdissement ; - asurzime, sf. sourdit^; - asurzire,
sf. assourdissement; - asurzitor, adj., assourdissant.

Surp, ai, at, a, yb. 1; d^truire, d^molir, renyerser, miner,
abattre; a se surpa crouler, s*ăcrouler, s'^bouler, gagner une
hernie; d'un type *L. subrupare — surrupare de rupes (rupa);
it. dirupare predpiter; port, derrubar ahattre, renverser; esp.
derrumb^T predpiter;- surpare, sf. demolition, renyersement, ăcrou-
lement, descente de boyaux ; - surpător, adj., subst., d^molissant,
d^molisseur, &c. ; - surpătură, sf. demolition, renyersement, ^crou-
lement, fondri^re, hernie; iarba surpăturei Hemiaria glabra.

272 I. Sus— Şcoală.

Sus, ady., en haut, dessus, en dessus; L. susuin pour sur-
sum^ abr^g4 en stis dans la locution susque deque de haut en
bas; it. suso, su; nesp. port. suso; vcai. vesp. prov. vfr. sus;
/r. sus; in sus en haut; dHn sus, de Sin sus d'en haut; in
siusiul apei amont; a umbla in stis, in jos=L. sursum deorsum
commeare ; - presus, adv., haut, âlevă, sup^rieur, sup^rieurement ;
mai presus au delă., pr^^minent.

Suspin, ai, at, a, vb. 1; L. suspirare; it. sospirare; ca;t. esp.
port. suspirar; prov. sospirar; fr. soupirer; - suspin, sm., sws-
pinuri, pi. f., L. suspirium ; it. sospiro ; esp. port. suspiro ; cai.
suspir ; prov. sospir, sospire ; vfr. sospir, souspir ; w/r. soupir.
suspinare, sf.; - suspinat, sm., L. suspinatus, us; soupir, sanglot.
suspinăUyr, adj., subst., it. sospiratore; esp. suspirador; prov.
sospiraire; fr. soupireur.

SvTnt, vb., svîntur, vb. v. vînt.

Şchiop, adj., boiteux, âclopp4; BL. doppus (Lex. Alam.),
prov. vfr. clop boiteux; nfr. âclopp^; prov. clopchar, fr. eloper,
docher, pic. cloquer boiter ; tous ces mots se rattachent peut-
âtre au L. daudus (dodus), daudicare; dans tous Ies cas une
derivation de Vcdlemand ne peut etre prâte au mot rom.; (v. Diez
D. 2. 251 ; Sch. D. 64); - şchioapă, sf. empan ; non pas de foute la
main (palme) etendue, mais seulement du bout du pouce etendu
jusqu'au bout de V index etendu, done proprement une palme
&oî^m^6; - fchiopez, şchiopătez, ai, at, a, vb. 1; docher, boiter,
clopiner; c^h. prov. clopchar; - şchiqpare, şchiopâtare, sf. ; - şchio-
pător, şchiopătător, adj., boitant, boiteux; - şchiopâtură, şchio-
pătătură, sf. boitement.

Şcoală, sf., şcoli, şcoaU, pi., L. schola, {(fxok'q); it. scuola,
esp. escuela; cat port. prov. escola; fr. 6cole; alb. skoli; nsl.
serbe şkola, şkula; russe şkola; pt. russe şkola, £kola; pol. szkola;
cech. şkola ; magy. iskola ; vhall. scuola ; mhaU. schuele; nhaU.
schule; - şcolar, şcoler, sm., *L. scholarius pour schdaris', it.
şcolare (scholaris), scolajo (scholarius); esp. port. prov. escolar,
cat. escolâ, fr, ^colier (scholaris); - şcolarei, sm. dim.; - şcolăresc,
adj., scolaire; it. %c6\m^^qo; - şcolăreşte, adv., ă la maniere des
^'*oles, des 6coliers; - şcdlărime, sf. jeunesse d'(ăcole.

I. Ş6—Şeă. 273

Ş6y sf., şde^ pi., (avec Tart. şea, vulg. şeoa); selle, hanche,
anche du cheval; L. sella; it port, sella; esp. silla; cat sella;
prov. sella, selha, cella; fr. selle; a22». şaljS; le pi. şde ^ignifie
anssi lombes, reins — comme en att. saljS pârtie du corps qui
s' attache ă la sdle, tenue ă chevaif fente, seUe, grand pas avec
les jamhes ecarquUlees; c'est done une acception figur^e, qui
s'est transmise de la selle — objet que Ton pose sur les reins —
au membre mSme; a pune şea pre cal mettre la selle sur le
cheval, seller le cheval; m^ dor şelde les reins me font mal.
sear, (şeoar) , şelar, sm. , L. sellarius ; it, sellajo ; esp. sillero ;
port, selleiro; cat. seller; prov. selers; fr. sellier; - şeaş (şeoaş),
sm. cheval de selle, porteur; - inşeuez, ai, at, a, vb. 1; it. sel-
lare; esp. ensilhar; port, sellar; cat. ensellar; prov. ensellar, en-
selar, encelar, esselar, esselhar; fr. seller; -inşeuare, sf.; - degelat,
adj., dessell^, debauch^, courbatu, âpoint^, ăpauL^; a incălica
pre deşelaie monter un cheval k dos, ă. poiL

Şed (şez), şezui, şezut, şedâ, vb. 2; s'asseoir, gtre assis,
sieger, demeurer, loger, r^sider, sojourner, se tenir ă; L. sedeo,
sedi, sessum, ere; it. şedere; esp. ser, seer, seder ;i)or^. s^;
prot). sezer; vfr. sedeir, seeir, seer, seoir; nfr. seoir; a şede pre
loc, in loc, L. şedere in loco, loco ; a şede jos s'asseoir, s'asseoir
en bas; a şede culcat etre couchâ; a şede in casă rester ă la
maison, ne pas sortir de la maison; a sede undeva demeurer
quelque part; a sede de vorbă causer, jaser, babiller; a şede
mult tarder, etre longtemps ă venir, s'arreter; a şede = a nu
lucra rester oisif; a şede bine -r du ii sied, ii est s^ant — ii ne
sied pas, ii est mal-s^ant; - şedere, sf. si^ge, stance, s^jour, &c.
şedinţă, sf. săance, session, vacation; a ţine şedinţă faire une
vacation; - $65, seasă, şeşi, şese, adj., du L. sessus, part.; assis
=plat, plain; - şes, sm., şesuri, pi. f., alb. şeş; plaine; - şesime,
sf. grande plaine (LB. ; Cod. St. 117); - şezător, adj., s6ant,
assis, demeurant, s6dentaire; it. seditore; - şezătoare, sf. veill6e,
reunion, 6craignes; - şes^ătură, sf. station, demeure, session; it.
sessitura; - şezut, sm., şezuturi, pi. f., s6ance, station, s^jour,
s^ant, si^ge, anus, derriere, cui, fesse; - a|ez, ai, at, a, vb. 1;
placer, asseoir, mettre en place, en ordre, dăposer, 6tablir, com-
poser, fixer, constituer, 6riger, instituer, installer, investir, ordon-
ner, orienter, poser, ranger, situer, tendre; ?*^. sedare (assedare);
esp. asentar; cat. port, assentar; prov. assetar, asetar, assestar.
a^ezămvnt, sm., aşezăminte, pi. f., ^tablissement, institution, fon-
dation, statut; - aşezare, sf.; - aşezător, adj., subst., pla9ant,
posant, 4tablissant, &c., organisateur, compositeur; - aşezătură,

18

274 I. Şepte— Şi.

sf. âtablissement , &c., lieu bas, aplatissement ; aşezătură pre
fund sMiment.

Şepte (şeapte, şapte), num., L. septem; it. sette; esp. siete;
port. sete; cat. prov. set; fr. sept; alb, ştatS; - feptele, al, septeay
a, le, la septi^me; - feptime, sf. un septi^me; - şeptesprezece,
alb. stat mbe djetS ; L. septem et decern ; it diciasette ; dix-sept.
feptezeci = L. septuaginta; soixante et dix.

Şerb, sm. semteur, esclave; L. servus; it. port. seiTo; esp,
siervo; prov. serv, ser; fr. serf; - şearhă, sf., L. serva; it. port,
serva; esp. sierva; fr, serve; - şerhesc, adj., servile; - şerbeşte,
adv., servilement ; - ferbesc, ii, it, i, vb. 3; servir, faire une
servitude, sacrifier, immoler; L. servio, ivi ou ii, itum, ire; it
servire, cat. esp. port. servir; prov. servir, sirvir; fr. servir;
alb. şerbeîg; a se şerbi se sacrifier, s'immoler; - serbie y sf. ser-
vility, servitude, esclavage; - şerbire, sf. service, servitude, escla-
vage; - şerbire dumnezească service divin; - şerbitor, adj., subst.,
servant, asservant, en servitude (terme de jurispr.) ; L. servito-
rius, servitor; it. servitore, servidore; cat esp. port. prov. ser-
vidor; fr. servitem ; - şerbitorie f sf. service, servitude.

Şerpe (şcarpe, şarpe), sm., L. serpens, tis; it. port. serpe,
serpente; esp. sierpe, serpiente; cat serp; prov. serpent, serpen,
sei-p; vfr. şerpe, serpant; nfr. serpent; alb. gjaiTpgr, gjarpgn.
şerpar, sm., şerpare, pi. f., ceinture, sangle; - şerpari}ă, sf., Po-
lygala amara; - şerpoaică, sf. serpent (femeile); - şerpuleţ, sm.,
şerpuliţă, sf., şerpurel, sm. serpenteau; - şerpuesc, ii, it, i, vb. 3.
= L. serpere, it. serpere, serpeggiare, esp. serpear, serpentear,
port. serpejar, fr. serpenter ; a se şerpui serpenter, se replier,
se tortiller; - şerpuire, sf. ; - şerpuitor, adj., serpentant, se tor-
\ii[\?îiA\ - şerpuitură, sf. tortillement, tortuosity, sinuosit6.

Şerpun, sm., L. serpullum, serpyllum; it serpillo, serpollo;
esp. port. prov. serpol; port. serpillo, serpâo; fr. serpolet; - şer-
punel, sm. serpolet.

Şese, (şease, şase), num., L. sex; it sei; esp. port prov.
seis; fr. six; - gesele, al, şesea, a, le, la sixieme; - fesime, sf.
un sixieme ; - şesesprezece = L. sedecim ; seize ; - şesezeci = L.
sexaginta; soixante.

Şi, conj.; et, aussi, meme, encore, d^jă; L. sic; i^. si; vesp,
sin; nesp. si; port sim; prov. fr. si; - şi — şi, it si — si, aussi
bien...que; pârtie— pârtie ; şi mai şi et presque aussi; nunu-
mai... ce şi non seulement... mais encore; totuşi, (litt. totum
sic)^ toutefois, pourtant, cependant, n^anmoins ; deşi — totuşi quoi-
*^*ie . . . n6anmoins; - aga (şa)^ adv., (mac. rom. assi) si, ainsi, oui,

I. Şindilă— şterg. 275

de la sorte; du L. aeque sic; it. cosi (cusi); sie. accnssl; vesp.
ansf ; nesp. asi, as&; port. assim; cat. assi; prov. aissi; vfr. ain-
sinCy issi; nfr. ainsi; rom. d. Gr. aşchia; alb. astu; aşa şi aşai
it cosi e COSI, esp. asf asf , asf as&, tellement, quellement ; - aşa^,
aşişi=L. aeque sic sic;- a{ifldere = a§a şi de eară=L. aeque
sic sic de iterum ; de meme, pareillement.

Şindiliy s. y. scăndură. «

Şir, sm., şiruri^ pL f. ligne, enchaînement, enfilade, file, fii,
filiation, rang, rang^, s^rie, suite, colonne, tirade, train, traîn^e;
L. series; it esp. port serie; fr. s^rie; cfr. magy. sor, pt. rmse
şor, turc syra ranges; in şir en suite, en front; intr^un şir tout
d'une suite, tout d'une tire, tout d'un train; cu şirul par rang,
par file, tour & tour; a se ţine şir s'enchaîner; şirul vorbei
le fii de la parole, la suite d'un discours; - şiră sf. = sir;
şira spinărei âpine du dos; o şiră de fîn une meule de foin.
şiroiu (şirlău. Con. P. 94, 192), sm., siroae, pi. f., une grande
file, rang^e, fiot, ravine, torrent ; a curge şiroiu couler continueUe-
ment — par fiots; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; se succăder, couler
par enfilade — successivement — par fiots; lacrimile şiruesc Ies
larmes coulent par fiots ; a şirui de sudoare nager dans la sueur
(Negr. 39.); - şiruire, sf.; - şiruitură, sf. suite, file; şiruitura
(trupului) taille; - ingir, ai, at, a, vb. 1; encbaîner, enfiler, ranger,
insiîrer; a se inşira s'enchaîner, border la baie; - inşirare^ sf.
in^rător, adj., enchâinant, &c.; - inşirătură, sf. enfilade; - în-
firuesc, ii, it, i, vb. 3; v. inşir; - deşir, ai, at, a, vb. 1; d6-
filer, rompre la chaîne, d^lier, d^chirer; a se deşira se d^filer,
se d61ier; - deşirare, sf. ; - deşirat, part., adj., d^fiM, dfli^, grele,
mal bâti; cai, bou da^ra^ cheval, boeuf clamponnier, claponnier;
figură deşirată taille effil^e, grele, pauvre.

Şoaric, şoarice, sm., L. sorex, icis, m., (vQa^); it sorce,
sorcio, sorco; esp. sorce; prov. soritz, sorretz, f.; fr. souris, f.
şoricar, sm.. Butea vulgaris; şorecar cel roş Milvus rufus; - §o-
ricaş, şoricel, şoricuf, sm. souriceau ; - şoriceasă, sf. arsenic, mort
aux rats; - soricesc. adj,, de souris, souriquois (Lafont.); - 50-
ride, şoridoaică, sf. mort aux rats; - şoridu, adj.,,couleur gris de
souris ; 'Şoricoaică, sf. souris (femeile) ;-şoricoiu, sm. grande souris.

Şterg, ştersei, şters, şterge, vb. 2; essuyer, nettoyer, 6pous-
seter, torcher, rayer, effacer, raturer (atee la plumeX retrancher,
dfoharger fcouleurX 6teindre, dăteindre, frSler, gripper, voler,
souffler; L. extergeo extergo, tersi, tersum, 6re; U. tergere;
prov. esterger, esterser; esp. absterger, deterger, port. abster-
gir, fr. absterger, deterger (abstergere — detergere) seul. comme

276 I. Ştiu— Şuer.

terme de chir. ; a o şterge filer, trousser bagage ; a şterge o pălmaş
un pumn, sangler un soufflet, un coup; a se şterge din minte
s*âffacer de la m^moire; - ştergar, sm. essuie-main, touaille,
mouchoir de tete; - ştergător, adj., subst., essuyant, nettoyant;
d^crotteur; - şfergătoare, sf. torchon; - ştergăturâ, sf. nettoîe-
ment, &c.; - ştergere, sf., şters, sm. nettoiement, rayure, radia-
tion, ratifre, extinction; - şters, part., adj., nettoy6, essuy^,
effac^, mat (couleur), fiiiste (monnaie), pale (couleur), teme.
ştersătură, ştersură, sf. nettoiement, rayure, rature, biffage.

Ştiu, şHui (pour stiii), ştiut, şti, vb. 3; sa voir, entendre,
connaître; L. scio, ivi ii, itum, ire; en it esp. port, prov. fr,
le L. sapere a remplac6 le verbe scire, qui n'est reste qu'au
Sarde & au Rom, ; (v. niscare, nescine, nişte, fieşte care, &c. aux
mots resp.); - ştiinţă, sf. savoir, science, connaissance, instruc-
tion, enseignement, lumieres, lettres; L. scientia; it scienza,
scienzia; cat. esp. ciencia; port. sciencia; prov. sciensa, scienţa;
fr. science ; a ave ştiinţă etre au fait, it. aver scienza di qnalche
cosa; cu ştiinţă sciemment, savamment; - sţire, sf. savoir, su,
connaissance, nouvelle, renseignement, avis, rapport, 6ven ; a da
de ştire donner connaissance, intimer, notifier ; a ave de ştire savoir;
cu ştire sciemmeut ; fără ştire h. Tinsu ; - ştiut, part., adj., L. scitus ;
sft, sens6, prudent, expert, habile, adroit, capable ; - ştiutor, adj.
subst., * L. scitorius; scitor; connaissant, entendant, savant, ex-
pert, instruit, informa, 6rudit, connaisseur; - ştiutură, sf. con-
naissance, science, savoir, entendement, intelligence; {din pomul
ştiuturii de l'arbre de la science, v. Pentat. 2; 10 — 17 de l'ann^e
1582); - ingtiinţez, ai, at, a, vb. 1; faire savoir, annoncer, avertir,
instruire, pr^venir, faire pr^venir, renseigner, signifier, informer,
notifier, rapporter, communiquer, faire connaître; a se inştiinţa s'en-
qu^rir, se mettre au fait, apprendre; - înştiinţare, sf. avertissement,
renseignement, information, &c.; - inştiinţător, adj., subst., com-
muniquant, informant, avertissant; celui qui avertit, communique.

Şuer, ai, at, a, vb. 1; siffler; L. subilare pour sibUare;
tirol. it (GrOdn.) sura (subilare); it. sibilare, sibillare; esp. sil-
bar; port sibîlar, assobiar (ad- sibilare); cat. siular, xiular;
prov. siblar, ciblar, siular; vfr. sibler; esp. chiflar, prov. chiflar,
chuflar, fr. siffler de sifUare; - ştier, sm. coup de sifflet; L.
sibilus; it silbo; port. sibilo, assobio; - şuerare, sf. coup de
sifflet, sifflement; - şuerat, sm. sifflement; L. sibilatus, us; esp.
silbido; - suerător, adj., subst., sifflant, siffleur; L. sibilator;
esp. silbador; - şiierătoare, sf. sifflet; - şuerătură, sf. coup de
sifflet, sifflement.

I. Tablă— Taiu. 277

T

Tablă, sf. planche, plaque, lambris, lame, tablettes, le9on,
theme, index; L. tabula; it tavola; esp. tabla; pori. taboa; cat.
prov. taula; fr. table; serbe magy. tabla; ngr. rd^la planche;
turc thabla plateau y cabaret, (dont rani. tcMa plateau); tâMă
de piatră dalle ; tablă scrisă pancarte ; a zice tabla reciter sa
leton; cfr. L. tabula litteraria, Varro. r. r. 3. 5. 10; - tăbliţă,
sf. tablette ; - tăblăluţă, sf. tablette, petit plateau.

Tac, tăcui, tăcut, tăc^, vb. 2; L. taceo, ui, itum, ere; it.
tăcere; prov. tazer, taisir, taizer; vfr. taisir, taiser; fr. taire;
a tace ceva taire qch. ; a tace din gură se taire (de la bouche).
tăcere, sf., it tăcere; silence, taciturnity, paix; in, cu tăcere
silencieusement; - tăcut, sm., tăcute, pi. f., L. taciturn; silence,
taciturnity; pre tăcute tacitement, en tapinois; - tăcut, part.,
adj., L. tacitus; it. taciuto, tacito; fr. tacite; silencieux, taci-
turne, tacite, discret, secret, sombre; un om tăcut un homme
taciturne.

Tăciune, sf. tison, brandon, charbon, fumeron, nielle, ergot,
ur6do, brulure, rouiUe (du ble); L. titio, onis; it. tizzone; tizzo
(titio); esp. tizon; tizo (titio); port. tiţăo; cat tio; prov. tizo,
tuzo; fr. tison; - tăciunos, adj., rouill^, nielli (du ble); secară
tădunoasă seigle ergots ; - aţiţ, ai, at, a, vb. 1; tisonner, attiser,
inciter, instiguer, exciter, achamer, provoquer, pousser, piquer,
mouvoir, rallumer, raviver, remuer, faire remuer, r^veiller, sti-
muler, susciter ; it attizzare, aizzare ; esp. atizar ; port atitar ;
prav. atizar, atuzar; fr. attiser ;-a/î|are, sf. excitation, instigation.
ajiţăior, adj., subst., attisant, excitant, agatant, instigant, insti-
gateur, provocateur, promoteur, &c. ; - aţiţătură, sf. excitation,
instigation; - înteţesc, (înteţesc), ii, it, i, vb. 3; exciter, inciter,
irriter, pousser, lancer, pressor, augmenter, s'accroître; it stiz-
zire, stizzare irriter; - inteţeală, sf. ; - inteţire, sf. incitation, ex-
citation, instigation, irritation; - inteţitor, adj., subst., excitant,
incitant, poussant, agitateur, &c. ; - inteţitură, sf. incitation, &c.

Taiu, tăiai, tăiat, tăia, vb. 1; couper, tailler, taillader,
trancher, saigner, tuer, ^gorger, inciser, retrancher, rogner, ra-
battre, rompre, ouvrer, battre (monnaie)^ monnayer, sevrer q.

278 I. Talant— Tare.

de qch., intercepter; du L. tcUea morceaii coup^, branche conp6e;
toiiatus coupă, taliatura coupure, taillade ; U, tagliare ; esp. tajar,
talar, tallar; port, tâlhar; cat tallar; prov, talar, tâlhar, taillar;
fr. tailler; a tăia vorba, it. tagliare la parola, couper la pa-
role; a tăia la minciuni, a tăia şi verzi şi uscate mentir, bla*
guer; - tăiedos, adj., coapant, tranchant, affile ; - tăiere (pour
tăiare), sf. action de couper, coupe, taille, &c.; - tăiet, (pour
tăiai\ sm. taille, coupe, &c. ; it tagliata; esp. tajada; port. tal-
hada; cat tallada; prov. talhada, talliada; fr. taillade; - tăietor,
aJj., subst., coupant, taillant, tranchant, tailleur, d^coupenr,
rogneur; it. tagliatore; esp. tajador; port. talhador; cat. talla-
dor; prov. talador, talhador, talaire, talhayre; fr. tailleur; - tăie-
toare, sf.; esp. tajadera, tajadero; port. talhador; cat tallador,
prov. taliador; fr. tailloir; - tăietură, sf. coupe, coupure, incision,
taille, retaille, taillade, balafre, raclure, entamure, rognure,
tiraillement, trait (de scie); le pi. tăieturi tranch^es; L. taglia-
tura; it tagliatura; esp. tajadura; - tăieţei, sm. pi. pât^e, ver-
micelle; it. tagliatelli vermiceUe; - tăiş, tăiuş, sm., tăişuri, tăi--
uşuri, pi. f., taillant, tranchant ; - tăios, adj., coapant, tranchant,
incisif ; - taler, talger, sm. assiette, plateau; [la vraie forme rom.
devrait §tre iăiar, tăier] ; d'un type L. talearium ; it tagliere ;
esp. taller; port. talher; alb. tauljare; nhaU. teller; pol. talerz;
cech. tal6f, talîf; nsl. serbeidX^r, tanjir, tânjiră, tanjur, tanjura;
pt. russe talir, tarii, tanir; magy. tanyer; ngr. rcchsqi, ToXtayovQi.

Talant, sm., L. talentum (zdXavTov); it port. talento; esp.
talente, talante; prov. talen, talant, talan; cat fr. talent; ngr.
tdkavTov; vsl. talantti; serbe talenat.

Tare, adj., adv., fort, robuste, vigoureux, ferme, solide, dur,
rude, violent, roide, massif, serr6, dense, pesant (cheval ă la
bouche), vif (eau, odorat), haut (voix)] tr^s, fortement, solîde-
ment; du L. talis, e; it. tale; cat. esp. port. prov. tal; fr. tel;
[le lat. talis a d^jk l'acception d^une qualite exquise, signalee —
en bonne ou en mauvaise part; pour rendre le sens de td, le
rom. emploie Ies composes arătare (atare), cutare]; - tăricd
tărişor^ adj. dim., un peu fort, &c. ; - tărie, sf. force, fermet6,
vigueur, solidity, intensity, roideur, dureţi; tăria ceriului fir-
mament, votite cfleste; - tărime, sf.= tărie; - acătare (atare),
cutare, adj., tel, un tel; du L. aeque talis; it cotale; vit. chez
un poete de Pişe aitale; vesp. atal; veat. aytal; prov. aital,
aitalh, aitau; vfr. aintel, intel, itel; - întăresc, ii, it, i, vb. 3:
fortifier, corroborer, raffermir, renforcer, restaurer, r^conforter,
endurcir, durcir, confirmer, sanctionner, ratifier, ent^riner, sou-

L Tărzm— Tem. 279

tenir, YViUăer ;- intăreald, sf. confortation, confortatif, force, vi-
gneur, empois, amidon; - infărire, sf. action de fortifier, &c,,
renforeement, renfort, raffermissement, confrontation, fort, forti-
fication, endurcissement; - întăritor, adj., subst., fortifiant, restau-
rant, corroborant, &c. ; - intăritură, sf. renforeement, renfort,
confirmation, ratification, ent^rinement, fort, fortification.

Tăn^u, adj., d'un type *L. tardivus pour tardus; it. tardive;
esp. port, tardio; prov. tardiu, târziu; fr. tardif; it. esp. port.
tardo, cent. prov. tard, fr. tard de tardus; - tărzielnic, adj.,
tardif, lent, long; - tărmme, sf. lenteur, tardi?it6; - tărzior,
tăr^siuţ, adj. dim., un peu tard; - intărzYu, ai, at, a, vb. 1; tarder,
retarder, reculer, differer, remettre, tirer en longueur, s'attarder
=L. intardare, it. tardare, cat. esp. port, tardar, prov. tardar,
tarzar, fr. tarder; - intărziere (pour intărziare),'s{. retard, re-
tardement, lenteur; - intărzietor, adj., retardataire, tardif, frustra-
toire; - intărzietură , sf. retardement, lenteur.

Tată, sm., taţi, pi., p^re; L. tata {rdraj Tetra) petit pere;
esp. taita papa; com. neap. pic. tata pere; rom. d. Gr. tat
grand pere, tata grand* mere; alb. tat6, ngr. Tccrdg papa; vsl.
tata, buig. tate, tati, tatko, tejko, serbe tata, tatica, tajko, cech.
tata, pol. tata, tatka, tatek pere; ser. tâta-s allocution des pa-
rents au fUs et vice versa; - faf ai nostru notre pere (patenotre).
tătucăj tătuţ, tătuţă, sm. dim.; - teate, sm. (LB.) fr^re aîn^; cfr.
esp. tato petit frere, tata petite soeur.

Tău, ta; tăi, tale, pron. pers., L. tnus, tua, tui, tuae; it.
tuo, tua; tuoi, tue; esp. tuyo, tuya; tuyos, tuyas; port. teu,
tua; teus, tuas; prov. tieu, tua; tiei, tuas; vfr. tes, ta; tei, tes;
nfr. ton, ta; tes.

Tăun, sm., L. tabanus; it. tafano; esp. tabano; port. tabâo;
cat. tava, tabâ; prov. vfr. tavan; nfr. taon.

Taur, sm., L. taurus; it. tauro, toro; ncat. esp. toro; port.
touro; vca;t. prov. taur; fr. taureau (dimin. de taur -tor, Um.
taure); vsl. russe turt; - tăurean, sm. taurillon; - tăurd,
sm., * L. taurellus pour taurulus; it. torello, esp. torillo; fr.
taureau (= taurd).

Teacă, sf, gaîue, fourreau, ătui, capsule; L. theca (xhjxrj);
prov. teca; fr. taie; russe pol. teka porte- feuiUe; ngr. xh^xr^
fourreau, gatne, &c.

Teîu, sm., L. tilia, f., it tiglio; esp. tilo; port. til; prov.
telh, teilh, til; vfr. teile, teille; nfr. tille (peau fine et deliee
entre Vecorce et le bois du tUleul); tilleul (tiliolus).

Tem, ui, ut, e, vb. 2; §tre jaloux, jalouser; a se teme

280 I. Tîlv— Tîn6r.

craindre, avoir peur, redouter, âtre jaloux; L. timeo, ui, ere;
U> temere; cat esp. port. prov. temer; a teme pre cineva âtre
jaloux de q. ; a teme pre cineva de ceva preserver q. de qch. ;
a teme pre femeia sa @tre jaloux de sa femme; a '^ teme femeia
^pier sa femme, avoir peur qu'elle ne soit infidele; a se teme de
femeia craindre sa femme; - teamă, sf. peur, crainte, transe,
jalousie; it. tema peur; esp.temz, entetement, aversion; - teamă,
sm. peur, crainte; - temător, adj., peureux, craintif, timide, jaloux;
vcat. esp. prov. temedor; - temere, sf., (emut, sm. peur, crainte,
apprehension, jalousie.

Tîlv, sm. siphon; du^ L. tubulus petit tuyau; alb. touvle
tuyau en terre; cfr. esp. tolva tremie {ti4bîda).

Timp, sm., timpuri, pi. f., L. tempus, oris; it. port, tempo;
esp. tiempo; cat. prov. nfr. temps; vfr. tans, tens; auverg.
timps; friul. timp; - anutimp, sm. saison = L. anni tempus.
timpurelnic, adj., temporel, provisoire; - timpuriu, adj., precoce,
hâtif ; * L. temporivus == esp. temprano (temporaneus);" răstimp,
sm. entre-temps, interstice, intervalle, interim, âge; in răstim-
puri par intervalles, par reprise, par saillies ; - tîmplă, sf. tempe ;
du pi. L. tempera; it. tempia; prov. templa; vfr. temple; nfr.
tempe; aZ6. temp61jat6, tempSlit8; prov. ten, tin, vfr. tin, limous.
tim du sing, tempus, BL. timpus (timpora), par distinction de
tempus temps; en sarde tremţs, (tempora) joue; - Intîmplu, ai,
at, a, vb. 1 ; d'un type * L. intemporare ; avoir lieu, se passer,
arriver, survenir, se rencontrer, se trouver; - intîmplare, sf.
^v^nement, accident, circonstance, Eventuality, incident, aventure,
fait, conjoncture, Episode, hasard, casualite, contiugence; din
intîmplare par hasard, accidentellement, casuellement, &c. ; - m-
tîmplător, adj,, Eventuel, casuel, contingent, incident, fortuit,
accidentel, occasionnel, occurrent.

Tîmplă, sf., L. templum; it. tempio; esp. port. temţlo; cai.
prov. fr. temple; aJb. temblS; nsl. serbe tempio ieonosta^is templi
graeci; magy. templom; ngr. r^fiTtXov peristyle dans Veglise.
ttmplar, sm. d'un type * L. templarius; sculpteur, charpentier,
menuisier; cfr. vsl. kapişte idole, statue, temple; (v. Mikl. SI.
E. 11); - tîmplărie, sf. sculpture, charpenterie, menuiserie.

TînSp, tînSră, tineri, tinere, adj., subst., jeune, tendre, ado-
lescent, jeune horame; L. tener; it. tenero; esp. tiemo; port.
tenro, temo; prov. tenre, tendre; cat. fr^ tendre; e mai tmdr de
căt mine ii est mon cadet; - tinerea^, sf., iiner^, ţl.^ {exdu--
sivement en usage), jeunesse, adolescence ; d'un type * L. teneritia ; it.
tenerezza ; esp. terneza ; port. terne9a ; cat. tendreza ; prov. tendreza,

I

I. Tind— Toc. 281

tenreza; /r. tendresse; in tineret au jeâne ăge = L. in teneris.
tinerd, adj., subst., assez jeune, petit jeune homme; it. tenerello,
esp, tenerillo ; - tineresc, adj., juvenile, jeune; - tinereşte, adv.,
a la maniere du jeune âge; - tineret (tinerit), sm. jeunesse,
sortout jeum betaU; cfr. esp. ternero, temera vemt; - tinerime,
sf. jeunesse en g^n^ral; it tenerume (branchette); - tineruţ,
adj. dim.; it. teneruzzo; * întineresc, ii, it, i, vb. 3; rajeunir,
reverdir; it intenerire; esp. enternecer; port. entenrecer, enter-
necer; prov, atendrir, atenrezir; fr, attendrir; - intinerire, sf.
rajeunissement ; - intineritor, adj., rajeunissant.

Tind, yb., tindă, s., tindală, s. v. intind.

Titlu, sm., titluri, pi. f. , L. titulus, (riVAog); it titolo;
esp. port. titulo; cat. prov. titol; fr. titre; vsl. titla, titlt, titlo;
russe tituli; pol. tytul; cech. titul; ngr. ritiag; - tituluş, sm.
titre, caractere, quality, intitula, frontispice; - titulez, ai, at, a,
vb. 1; titiuesc, ii, it, i, vb. 3; L. titulare; it titolare, titoleg-
giare; esp. port. titular; fr. titrer; rws56 titulovatb; pol. tytulo-
wa6; - titulare, titluire, sf.

Toamnă, sf., L. auctumnum, auctumnus (autumnum, us);
it, autunno; esp. otow; port, outono; cat. autumno; prov. automs,
autompne; fr. automne, m & f.; - tomnatic, adj., automnal,
d'automne; - tomnez, ai, at, a, vb. 1; passer Tautomne, faire
passer Tautomne; (v. M. M. C. 142; Blaz. Gr. 91); L. auctum-
nare amener V automne; esp. otonar passer V automne qtielque
part; - tomnare, sf.

Toartă, s. v. tore.

Toe, ai, at, a, vb. 1; frapper, cogner, battre, hacher, char-
cuter; it. toccare; cat. esp. port, tocar; prov. tocar, tochar,
toquar; fr. toquer, taquer, toucher; (Hb. trok. Ces mots prece-
dent peut-etre d'une forme L. tactare — touxare — toccare de la racine
toe-tug dans tago pour tango — tactus; (v. Diez D. 1. 413 qui
est d'une autre opinion; v. Sch. D. 324); a toca de liturghie
frapper sur une planche en bois ou en fer pour appeler k la
messe = sonner la messe; esp. port, tocar â misa; cfr. it. tocare
lacampana (cloche), tocare il liuto (luth); esp. tocar el violon;
port, tocar frauta (flute) ; esp. taner (tatigere) ou tocar instru-
mentos de cnerăH,, port, tanger ou tocar instr.=L. tangere chordas;
d toca came hacher de la viande; - toacă, sf. planche en bois ou
en fer, surtout d Veglise an lieu de cloche; it tocco; esp. port.
toque; cat. toe; prov. toe, tocha; fr. toe-sin {tocsin) pour toqus-
^, {vfr. sein, sing cloche de signum\ touche ; alb. tok6 plaque
^ fer ou en bois qui remplace les doches d'eglise ; trok8 petite

282 I. Tocsică— Torc.

sonnaille en tdle; tnagy. toka petite doche en bois che& Ies
mineurs; - tocană, sf. hachis de viande, fricassăe, ragoat ; cfr.
it tochetto ragoAt, sauce; - tocare, sf. ; -- tocătoare, sf. heurtoir,
batte, hachoir; - tocător, adj., subst., frappant, battant, hachant,
batteur, &c. ; it. toccatore; esp, port. tocador; - tocăturâ, sf.
bruit qui se fait en frappant, action de frapper continuellement,
hachis, farce ; * tocănesc, ii, it, i, vb. 3 ; frapper, battre, hacher ;
cfr. it. toccheggiare ; - tocănire, sf.

Tocsică, sf., L. toxicum {jo^imv)-, it. tossico, tosco; esp. tosigo;
port. toxigo; prov. tueissec, tueysec; vfr. toxiche; nfr. toxiqne.

Tont, adj. v. tun.

Torc, torsei, tors, toarce, vb. 2; filer, rouer {des chats);
L. torqueo, torsi, tortum, ere (tor&re); it. torcere; cat. esp. port.
torcer; prov. torser; fr. tordre; [le mot rom. vCa pas d^ autre
Oicception; pour tordre qch. on emploie le slave suci, vsl. suka4;i']\
nu mV a tors mama pre limbă avoir la langiie bien pendue.
toarcere, sf. filage; - torcătoare, sf. machine k filer; it. torcitojo;
esp. torcedero; - torcător, adj., subst., filant, fileur; it. torcitore;
esp. port. torcedor; - torcătură, torsătură, torsură, sf. filure;
it. torcitura; esp. port. torcedura; vcat. prov. torsedura; - tors,
sm., L. tortus, us; .filage; - tort, sm., torturi, pi. f., filure, filage,
fii ; L. tortum corde tordue ; it. port. torto ; esp. tuerto, cat. prov.
fr. tort, BL. tortura injustice, lesion, dommage du part, tortus
tordu, c.-ă-d. V oppose de ce qui est droit — directum=jus\ - toartă,
sf., torţi, pi. anneau, cercle, orillon, anse, portant; cai. prov.
torta poussee, secousse; - tortei, (aussi intor^)^ sm., Cuscuta
europaea ; - tortiţă, sf . annelet, ansette, petit cercle ; - torţă, (torce,
torcie) , sf , if. torcia ; veron. venit, torzo ; port, tocha , tor-
dda; vesp. entorcha; nesp. antorcha; i)r(w;. torcha; vfr. tortis;
nfr. torche, (qcJi. de tordu comme une corde, houchon de paille,
hrandon fait d'un bouquet de paille (funale tortitium), puis flam-
beau en general); tons ces vocables semblent Stre issus d'un
verbe *torctiare ou d'un faux partic. torctus ;- turlky sf. tourte;
L. torta (panis); it. esp. port. tortB,; sic. turta; fr. tourte, tarte,
pour torte; cat. tortell, prov. tortelh C^tortdlus); nsl. serbe turta,
tort; pol. tort; ma-gy. torta; nhaU. torte; turta lupidui noix
vomique;^wr^ dulce pain d'^pice; turtă de ceară pain de cire;
a fa^ pre dneva turtă aplatir, ^eraser, teacher qch.; a trage
cenuşa pre turtă sa faire venir de Teau k son moulin (litt.
tirer la cendre vers sa tarte) ; - turtar, sm. marchand de
tourtes, pâtissier; it. tortellajo (dim.);- turte, sf., * L. tortella;
tSte, disque, chicot, moignon, peson (iefuseau); Carlina acaulis;

I. Torc— Tom. 288

cfr. prov. tortdllo, /r. tortillon; turte de ghindă caUce du gland;

turte de sămîi^ă receptacle (de semence); turte de mase racine

de la dent ; a face turta ponsser plusieurs tiges (plantes) ; - tur-

tdniţa, sf. tourtiâre; - turticică, (esp, tortica), turtişoară^ turtită,

s£ petite tourte; - turtesc, ii, it, i, vb. 3; aplatir, ăcacher, Eraser,

laminer, âpater (ne£f); - turiire, sf. aplatissement, &c.; - turtitor,

adj., aplatissant, &c. ; - turtitură, sf. aplatissement, ^crasement*

intorc, orsei, ors, oarce, vb. 2; L. intorquere; retourner, touraer,

touraoyer, d^tourner, rendre, renvoyer, restituer, donner de retour,

ramener, r^fl^cliir, rembourser, monter, remonter, remuer, r^parer,

se revancher, revirer, rompre, rouler, tendre, tordre (au fig.);

prav. entorsezir, entorssezir tordre^ entortiUer, lier; — a se intoarce

spre bine — spre răi toumer en bien — en mal; a se intoarce câtrâ

cineva avoir son recours sur, contre q. ; a'şi intoarce ceva gagner,

regagner qch.; - intoarcere, sf. retour, renvoi, &c,; - intorcător^

intorsător, adj., subst., retouinant, remueur, &c.; - intorcătură,

întorsătură, vntorsură, sf. tour, tournant, retour, revirement,

toumure, contour, sinuosity ; a fa/ce o intor satură volter; a da

o intors'ură toumer; - intors, sm. tour, toumant; fr. entorse =>

tordu en dedans, dislocation; - intort, part., adj., pervers, em-

ploye anciennement=mtoTS; - intorţd, sm. bourre de soie; Cuscuta

europaea ; - intortochiez, ai, at, a, vb. 1 ; entortiller, embrouiller,

brouiller, confondre; *L. intorticulare; it. intorticciare ; (* intor-

Mare) ; esp, entortijar (* intorticare) ; fr. entortiller (* intortilr

hre de torttlis); - infortochiare, intortochiere, sf. entortillement,

embrouillement, confusion; - intortochietură , sf. entortillement,

embrouillement ; - storc, storsei, stors, stoarce, vb. 3; tordre,

eiprimer, ^puiser, 6preindre, tirer, pressurer, extorquer; L. ex-

torquere; it, storcere; cat. esp. extorcer ; i^or^. extorquir; ^^ror.

estorser, extorser, estorcer ; fr. extorquer ; a stoarce din manile

cuiva, L. aliquid e, de manibus alicui extorquere; - stoarcere, sf.

eitorsion, expression, ^puisement ; - storcător, adj., subst., tordant,

eiprimant, ^puisant, exacteur; - storcătură, storsătură, stor sură,

sf. pressm-age, extorsion, ^puisement ; it, stortura entorse ; - destorc,

orsei, ors, oarce, vb. 2; *L. de -extorquere; it. destorcere; cat. esp.

port. destorcer ; prov, destorser ; fr. d^tordre ; selon LB. aussi

racheter; - destoarcere, sf.; - restore, orsei, ors, oarce, vb. 2; *L.

re- extorquere; tordre fortement, d^tourner, d^torquer, fausser; a

'şi r^stoarce prendre sa revanche en qch., revendiquer qch., se

d^dommager.

Torn, turnai, turnat, turna, vb. 1; verser, ^pandre, fondre,
couler, toumer, mouler; L. tornare fagonner au tour (tomus);

284 I. Tot— Tră.

la langue mUg. a sans doute ăefă employe tomare dans U
sens de vertere, ce qui est confirme par le rom. intuma = re-
tourner, et par Us plus anciens documents de la moyenne lati-
nite; it tomare, esp. port. prov. tomar, fr. tourner mouvoir ou
se mouvoir en rond, retoumer; — a turna apă intr'un vas
versor de l'eau dans un vase ; a turna fer, plumb fondre du fer,
du plomb ; a fi bine turnat etre bien toum^. bien fait; - turnare,
sf., turnat, sm. action de versor, &c. fonte, fusion, coulage, mou-
lage; - turnător, adj., subst., versant, âpandant, fondant, coulant,
fondeur; - turnătorie, sf. fonderie; - tumătură, sf. fonte, cou-
lage, fusion, moulage; - intorn, ai, at, a, vb. 1; renverser, inter-
vertir, pervertir, retoumer, toumer = it. ritomare, cat. esp. port.
prov. retornar, fr. retourner; - intumare, sf.; - inturnător, adj.,
subst., touraant, retournant, &c. ; - intumătură, sf. renversement,
inversion, interversion, perversity ; - răstorn, ai, at, a, vb. 1.
renverser, subvertir, pervertir, versor, bouleverser, vider, răpandre,
intervertir, saccager, retoumer (sol), passer sur le ventre ă q.;
cfr. it. trastoraare, frastornare, cat. esp. port. prov. trastornar;
a se răsturna versor, se renverser, tomber ă la renverse, cul-
buter; - răsturnare, sf. subversion, interversion, renversement,
revolution; - rMumător, adj., subst., renversant, subversif, re-
volutionnaire ; - răstumătură, sf. renversement, bouleversement,
versade, chute, &c.; - răstumiş, sm. precipice, lieu ou Ton peut
versor.

Tot, toată, toţi, toate, adj., L. totus, a, um; it. tutto; esp.
port. todo; cat. prov. tot; fr. tout; tot omul tout homme; tot
înstd (totus ipse-ille) — toată însă chacun, chacane; totul ce, totul
care, esp. todo Io que, chacun; — totuşi ou şi tot toutefois, cepen-
dant, pourtant, n^anmoins, toujours; cu toate că, it. tutto che.
malgre, quoique, quand mame; tot de una continuellement, â
jamais, toujours, de tout temps ; pentru tot de una pom* jamais,
pour toujours; tot de una cănd toutefois et quantes, toutes Ies
fois quand; tot odată, tot de odată ensemble, en memo temps;
tot cUăta tout autant; tot aşa de meme, tout de mame; - to-
time, sf. totality; - tottduş, adv. dim., tout a fait; (XJr. 1. 77);
cu totuluş tot avec la totality, (Arh. K. 2. 181); cfr. it. tututto,
esp. todito, toditico; - pretutinde, adv., (torn pre tot unde = per
totum unde), partout; - netot, adj., subst., imparfait, incomplet,
nigaud, niais, imb^cille; - netofie sf. niaiserie, imb^cillită, betise,
folie.

Tră (tri), du L. trans ; it. trans, tras, tra; cai. esp. port
prov. tras; vfr. tres, tries, nfr. trans, tres, tre, tr6s; en rom.

I. Trădau— Trag. 285

it. fi. cetie preposition latine ne $ert jpkis que comtne &Sment
de composition d'un certain nombre de mots de provenance latine,
ayant perdu son earache prepositionnd; en /r.. trte est en
mtre adv.

Trădau, vb. v. dau.

Trag, trăsei, tras, trage, vb. 2; tirer, traîner, tracer, en-
trainer, attirer, absorber, soutirer (vin), extraire, distiller, burner,
(air), traverser (une poutre), peser, repasser (couteaux &c.),
souffirir; L. traho, xi, ctum, 6re (tragere -tracere); it. trarre;
esp. traer ; port, trazer ; cat. traurer ; prov. fr. traire ; a se
trage se tirer, tirer, se retirer, se soustraire, partir, plier, sor-
tir, s'^tendre, se dissiper, s'en aller, se perdre, maigrir, prSter,
filer, provenir, venir, se rapporter, d^river, proc^der, rapporter
a, tirer son origine, se s^questrer; a trage, a se trage la o parte
se ranger; a frage inderât reculer, retirer, rtoacter; a trage
tabac priser, prendre du tabac; a trage la judecată traduire,
citer, appeler en justice ; a trage la cumpănă peser qcb. ; a trage
hme faire bon poids; a trage multe souffrir beaucoup; a trage
inima pre cineva d^sirer ardemment qch., soupirer apres qch.;
a trage de moarte =L. trahere spiritum extremum, tirer i sa
fin, etre h Textrămit^; a trage la sorţi, it. trarre a — per sorte,
tirer au sort; a se trage de la — din cutare familie =L. trahere
originem ab aliquo, tirer son origine de telle familie; a trage
a Une, a răt. vouloir du bien, du mal, pr^sager du bon, du
mauvais; - tragă, sf. traîneau, ramasse, brancard, claie, clisse,
herse; L. traba, trabea; if. treggia (trahea); - trăgăciu, adj.,
tirant — traînant bien; *L. tragacivus pour tragax, acts; bou
trăgăciu boeuf tirant bien ; - trăgător, adj., subst., L. tractorius,
a, um; tirant, traînant, entraînant, tireur, &c.; prov. traydor
-avaloir, gosier; - trăgătoare, sf. trait, clavicule (LB.); un demi
boisseau (Pol. Diet.); - trăgătură, sf. tirage, trait, raie; vit.
trattura; prov. traitura longueur, lenteur; - fragere, sf. tirage,
traction, entraînement, extraction; - iraglă, sf. dim., traîneau,
ramasse, &c., aussi siphon; L. tragula; romag. tragul fourche
pour supporter la charrue ; esp. trailla, port, tralha, fr. traille ;
nsl serbe tralje, tralja, pi., dviere, brancard; - tras, sm., tirage,
trait; L. tractus; col de tras cheval de trait; - trăsătură, sf.
trait, trace, raie, trainee, ligne, lineament, signe, apparence, coup,
pesee ; dHntr^o trăsătură, tout d'une tire, d'un trait, d'une pesăe ;
trăsătură de peana un trait de plume =i^. tratto di penna.
trăsură, sf. trait, traîn^e, trace, raie, ligne, lineament, pes6e,
voiture, carrosse, Equipage ; ccd de trăsură, cheval de trait, cheval

286 I. Trămit— Trec.

de Yoiture; - trăsurărief sf. voitures en găn^ral, train de voi-
tures; - trăsurică, sf. petit trait, petite ligne, râie, petite voi-
ture; - tragăn, ai, at, a, vb. 1; tirer en longueur, traîuer, re-
tarder, reculer, diffârer; it trainare, tranare; cat esp. traginar;
prov. trainar; vfr, trainer, trahiner; nfr. trainer; a trăgăna
eăntdnd traîner la voix en chantant ; - trctgăn, sm. fanon, glande
jugulaire, esquinancie; - trăgănare, sf. retard, souffrance; - tră-
gănatj part., adj., tir^, traîn^, retarda, reculâ; vorbă trăgănatâ
voix traînante; - trâgăn^itor, adj., subst., traînant, tirant, dila-
toire, frustratoire , traîneur, traînard; - trăgănătură, sf. tirage,
retardement ; - treaptă , sf. , trepte , pi. du L. tracta ; âtendue,
p^riode (le), classe, ordre, rang, condition, grade, âtat, point,
Yol^e, degrâ, gradin, marche, ^helon, ^tage; it tratta, tratto;
esp, trata, trato, trecho, treta; port trato, treta; prov. trait,
trai, trah, trayta; fr, trăite, trait; din treaptă in treaptă de
degrâ en degră, it. tratto tratto de temps en tempSj esp. a trechos,
a cada trecho de degre en degre, de temps en temps, port. treta
em treta peu ă peu ; treapta cea mai inaltă a unui lucru Ie
plus haut pMode, le plus haut degr^ d'une chose; - treptişoară,
sf. dim.; - treptez, ai, at, a, yb. 1. graduer, nuancer; - treptare,
sf. gradation, nuance; - treptat, part., adj., progressif, graduel,
par degr^s, par Echelons, pied ă pied, de proche en proche.
treptiluesc, ii, it, i, yb. 3; y. treptez; - treptelnic, adj. y. treptat.
treptdnicesc, adj. y. treptat; ^ treptelniceşte, adv., progressiye-
ment; - trepteinicesc, ii, it, i, yb. 3; y. treptez; - retrag, asei,
as, age, yb. 2; retirer; L. retrahere, it retrarre; esp. retraer;
port. retrahir; ccd, retraurer; prov. retrăire; fr. retrăire; - re-
tragere, sf.

Trămit, vb. y. sumet. Trăsar, yb. v. sar,

Treapăd, ai, at, a, yb. 1; L. trepidare; pi^tiner, tr^pigner,
trottiner, trotter, courir 9k & 1^, sauter, ayoir le dâvoiement,
un- cours -un flux de yentre; it. trepidare trembler de peur; vesp.
trepidar hesiter; - treapăd, sm., trepede, pi. f., tour, train, allure,
course, d-marche, pas, trotte, trottade, trot, cours de yentre,
diarrh^e; - trepădare, sf. pi^tinement, tr^pignement, trotte, &c.
trepădător^ adj., subst., tr^pignant, piătinant, trottant, ti'otteur,
trottin; - trepăditoare, sf. sc. iarbă, Mercurialis annua; - tr&'
pădătură, sf. tr^pignement, pi^tinement, course, trotte; - trepujor^
trepşor, (pour trepăduşor), sm. petit trot.

Treaptă, sf. y. trag.

Trec, ui, ut, e, yb. 2 ; L. trajicio, (transjicio), jeci, jactum,
6re ; le verbe manque en it. esp. port. prov. fr. ; passer, traverser,

I. Trec— Trec. 287

parcourir, transferer, transmettre, transporter, fair, sauter, cooler,
courir, tomber, venir (k q.), expirer, cesser; a se trece passer,
se passeEr s'^coaler^ etre de mise, s'user; a trece pre la cineva

f passer chez q.; a trece itmot, L. trajioero nando^ passer .en na-
geant ; a trece de... passer pour . . . ; a trece ceva asupra eitma,
transferer, transmettre, transporter, c^der qcli. & q. ; a trece cu
vedere passer sur qch., passer, omettre, supprimer qch., former
Ies yeux sur qch.; a trece cu ausul ne pas entendre ce que I'on
dit; a trece cu tăcere passer sous silence; a trece înainte passer
en ayant, pr^c^der; a trece in partea cuiva se ranger du parti,
du c6te de q., a trece pre cineva d'intr'un loc in altul transferer,
traduire q. d'un lieu en un autre ; - trecător, adj., subst., passant,
passager, temporaire, transitoire, temporel, caduc, părissable, ^ph^
mere, fugitif, fugace, joumalier ; passager subst, Yoyageur ; - tre^
cătoare, sf. passage, passe, trajet, dăfil^, d^troit; in trecătoare
en passage, a la vol^e; - trecătorime, sf. les passants, le pass^
en g^n^ral; - trecătură, sf., L. trajectura; passage, trajet, tran-
sition; - trecere, sf. passage, trajet, marche, travers^e, transport,
transition, transfert, translation, ăcoulement, yogue, mise, fayeur;
a ave trecere avoir la vogue, avoir voix en chapitre, âtre en favour,
avoir la favour, âtre de bonne vente, avoir de r^coulement ; - trecut,
part., adj., passă, r^volu, precedent, defleuri, d^cr^pit, vieux ; cm
trecut honmie d6cr6pit; - trecut^ sm., trecute et trecu^ri, pi. f.,
passage, trajet, transport, passă; L. trajectus, us; it. traghetto,
tragetto; esp. port, trayecto; prov. trasgiet; fr. trajet; - întrec,
oi, ut, e, vb. 2; devancer, passer, surpasser, gagner le devant,
emporter, exceller, pr^celler, primer, doubler, remporter le prix,
le disputer ă. q., de q., disputer de qch. avec q., Stre de trop —
de reste; a intrece pre cineva gagner q. de vitesse, le surpasser;
asta mHntrece cela me passe, me surpasse; a se prea intrece in
ceva pousser qch. trop loin; - intrec, sm. rivalită, Emulation;
(v. Pan. P. V. 1. 93); - intrecător, adj., subst., surpassant, de-
vanţant, sup^rieur, restant, de reste, emule, rival, concurrent.
intrecătură, sf. Emulation, concurrence, rivalit^, superiority; - in-
trecere, sf. avance, avantage, concours, dispute, Emulation, &c.
intrecut, sm. action de devancer, d'avoir devancă, &c.; pre in-
trecute ă Fonvi, ă. qui mieux, mieux; - pestrec (pour pre-stră-
trecX ni, ut, e, vb. 2. r6fl., a se pestrece; * L. per extra trajicere;
âtre hors de soi-mâme, tomber en defaillance, en ^vanouissement.
pestrecere. sf. d^f alliance, ^vanouissement ; - petrec, ui, ut, e, vb. 2.
* L. per -trajicere; traverser, franchir, parcourir, passer, repasser,
traîner, reconduire, frequenter, passer sa vie, vivre ; a petrece pre

2188 ^ I. Trei— Tremur.

dneva reconduire q., accompagner q. ; a 'şî petrece timpul passer
son temps; a se petrece se passer, se comporter (une affaire),
petrecanie, sf. passe -temps, distraction, dissipation, accompagne-
ment ; petrecanie de moarte convoi funebre ; a face cuiva de petre-
canie donner ă, q. son paquet; - petrecător, adj., subst, passant,
traversant, accompagnant, existant, habitant, domicilia ; - petre-
cătoare, sf. passage; - petrecere, sf. passage, travers^e, accom-
pagnement, distraction, divertissement, dissipation, amusement,
plaisir, plaisance, pârtie, soci^te, passe-temps, vie, existence; a
face petrecere faire une pârtie de plaisir, r^galer; o petrecere
de seară une soiree; om de petrecere homme de soci6t6, bon vivant.
petrecut, part., adj., pass6, traversa, &c.; petrecut de minte slyoît
perdu sa raison; petrecut de bătrineţe tres-vieux, tres- avanei
en âge.

Trei, num., L. tres, tria; it. tre; cat. esp. port. tres; prov.
trei, tres ; fr. trois ; - treUe, al, treia, a, le, la troisieme ; - treime,
sf. troisieme pârtie, tiers, trinity ; - trdnţH, sf. trinity ; - trierei,
pi., (d'un type dim. trierei), Anemone hepatica (d cause de ses
trois feuiUes); - intreesc, ii, it, i, vb. 3; vit. intreare; tripler,
tiercer ; - intreime, sf. triplicit6 ; - intreire, sf . triplement, tierce-
ment, triplication; - intreit, part., adj., tripla, triple, temaira
treisprezece, L. tredecim; treize; - treizeci, L. triginta; trente.

Trementin, termentin, trepetin, terpetin, sm., L. terebinthi-
nus {rsQs^Cv'd'ivog) *^ it. trementina, terebentina; cat. trementina;
esp. trementina, terebentina; port. terebinthia, termentina, tre-
mentina ;_prot;. terebinte, terebentina, terbentina; fr. t6r6benthine ;
nsl. magy. terpetin; turc thyrmentîn, thrementîn, tirementi.

Tremur, ai, at, a, vb. 1; du L. tremulus (T^ofu^og) , adj.,
it. tremolare (tremulare); cat. tremolar; e^p. tremular, tremolar,
temblar ; port. tremular, tremolar; prov. tremolar, tremblar; fr.
trembler; alb. tremb; a tremura de frig trembler, grelotter de
froid ; - tremur, sm., tremuri, pi. f. ; it. tremolo ; tremblement,
tremeur, frisson, frissonnement ; - tremurare , sf. tremblement,
frissonnement, vaccillation, vibration, trepidation; - tremurător,
adj., esp. tremblador ; tremblant, tremblotant, trembleur, vaccil-
lant, vibrant; - tremurătură, sf. ; esp. trembladura; tremblement,
frissonnement; - tremuridu, sm., tremblement; - tremuros, adj.,
tremblant ; it. tremoloso, tremoroso ; esp. tembloroso , tembloso,
tremuloso ; - cutremur, ai, at, a, vb. 1 ; * L. con-tremulare ; trem-
bler, fr^mir, 6branler; - cutremur, sm., tremblement; cutremur
pamînttdui tremblement de terre; - cutremurare, sf. tremble-
ment ; - ctitremurător, adj., ăbranlant, tremblant.

I. Trier— Tuft. 289

Trier, ai, at, a, vb. 1 ; battre le bl6 ; L. tributare presser ;
it. trebbiare, tribbiare battre le ble; tribolare presser; cat. esp.
trillar hattre le ble; esp. tribular (atribular) tourmenter; port.
trilhar battre le ble; tribular tounnenter; prov. trillar fouler,
trittirer; trebolar, tribolar, treblar Umrmenterjtroubler; vfr. tribler
triturer, ecraser; tribouiller, triboiller remuer, inquietery troubler.
trier, sm. battage de bl^; L. tribulum (tribula) rouleau a battre
le ble; it. trebbia; esp. trillo, trilla; port, trilho, trilha; - trierare,
sf., trierai, sm. battage de bl^; - trierător, adj., subst., battant
le bl6, batteur de hU; esp. trillador; port. triUiador; - triera-
tură, sf. battage de \A6; it. trebbiatura ; esp. trilladura; port.
trilhadura ; - cutrier, ai, at, a, yb. 1 ; courir, parcourir, fouiller,
remuer, courir 9a et la, vagabonder, rdder, tournoyer; L. con-
tribulare tourmenter ; a cutriera pămîntul parcourir le monde,
remuer le monde ; - cutrierare, sf.; - cutrierător, adj., subst., par-
courant, rddant, remuant; aventurier, vagabond; - cutrierătură,
sf. remuement, vagabondage, &c.

Trifoiu, s. v. foaie. Trilunie, s. v. lună.

Trigemin, s. v. gemin. Trimet, vb. v. trămet.

Trist, adj., L. tristis ; it. tristo, triste ; esp. port triste ; cat.
trist ; prov. trist, triste ; fr. triste ; - tristu}, adj. dim. ; it. tris-
tuzzo; - intrist, ai, at, a, vb. 1; affliger, attrister, contrister,
peiner=L. contristare, it. contristare, attristare, (Întristare, in-
tristire tourner en mal); vesp. entristar; nesp. port, entristecer;
cat. entristir; prov. entristezir; fr. attrister; - intristare, sf. tris-
tesse, afEUction, chagrin ; - intristător, adj., attristant, afBigeant.

Triunghlu, s. v. ungbiu.

Trunchiu, sm., trunchiuri, pi. f., tronc, tige, moignon, corps,
torse, estoc, tronpon, 6to\i, ^tal (de boucher), billot, buche, socle;
L. truncuius; it. tronco, esp. port, tronco, troncho, cat. prov.
fr. tronc, (xtb. trounk de truncus; fr. tronche de *trunca; - trun-
chlez, ai, at, a, vb. 1; *L. trunculare pour truncare=it. tron-
care, esp. troncar, tronchar, cat. port. prov. troncar, fr. tronquer.
trunchiere (trunchiare), sf. mutilation; - irunchios, adj., * L. trun-
colosus ; gros, grossier, ^pais, fort, massif, ramassă, trapu ; - trun-
chiuleţ, sm. dim.; - pătrunchios, adj., *L. per-trunculosus ; lourd,
grossier, rude, rustre, rustaud; (selon Diez Gr. 2. 303; D. 2, 161
de petro, onis = * petruncidosus).

Tu, pron. pers., L. tu ; it. esp. port. prov. vfr. nfr. tu ; - tuesc,
(tutuesc), ii, it, i, vb. 3; esp. tutear; fr. tutoyer; -tuire, sf.

Tufă, sf. touffe, toupet, buisson, arbrisseau, broussailles ;
du L. tufa touffe, toupet de casque (Yeget. Benatus r. m. 3. 5);

19

290 I. Tulbină— Tund.

alb. toufS bouquet, feuiUage touffu, multitude, foule; ngr. Tov^a,
Twpa apex cassidis (D. C); cfr. esp. tufo toupet, touffe; fr. tooffe;
(v. Diez D. 1. 414); - tufan, sm., tuf ană, sf. chene vert, yeuse.
tuf ar, sm. buisson, broussailles,«arbrisseau; - tuf arie, sf., tufăriş,
tufărit, tufiş, sm., broussailles, buissons; - tufiţă, tufuşoarâ, sf.
petite toufife, toupet, trochet; - tufos , adj., touffu, buissonneux,
branchu, rameux.

Tulbină, s. v. turb.

Tumbă, sf. culbute; it. tomo, tombole (dim.)y esp. tumbo,
port. tombo, cat. tomb, prov. tom culbute; it. cat. prm>. tomba,
esp. port. tumba, fr. tombe sepulcre; tous ces vocables viennent
du L. tumba elevation de terre sur une fosse, tas, tertre; it.
tomare, tombolare, esp. port. tumbar, cat. port. prov. tombar.
vfr. tumber, nfr. tombeT=faire tas, culbuter; de a tumba, port.
aos tombos, culbute, degringolade; d căzu tumba, port. elle
cahlo e fez no châo tumba (= tombo), ii tomba en d^gringolant ;
a se da de a tumba, it. fare un tombole, faire la culbute, culbuter.

Tun, ai, at, a, vb. 1; L. tonare; it. tonare, tuonare (tre-
nare); esp. vcat vport. prov. tronar; nport. toar, troar, trovejar
(pour troejar *tonicare); fr. tonner; - tun^ sm., tunuri^ pi. f.,
tonnerre, fracas, canon, piece d'artillerie ; L. tonus; it. tuono,
trono; esp. tono, tron, trueno; port. trom (tom); cat. tro; pror.
tron, tro; fr. ton; a da cu tunul canonner, battre a coups de
canon; ca tunul fort, robuste; - ttinar, sm. canonnier; - ^nare,
sf. tonnerre; - tunător, adj., subst., tonnant; it. tonatore; esp.
tronador; - tunătură, sf. tonnerre, foudre; - tunet, sm., tunete.
pi. f., L. tonitrus, tonitruum, tonitru ; esp. tronido ; prov. tonedre,
troneire, troneyre; v/r. toneire, tonoire; nfr. tonnerre; -- tunişor,
tunuraŞf sm. petit canon, petit mortier; - tont, adj., subst., stu-
pide, h^băte, fat, idiot, sot, niais, nigaud; esp. port. tonto memes
deceptions; du L. attonitus, part. de abonare assourdir, ătourdir;
esp. atontar etourdir, rendre stupide; atontado sot (atonito a.9-
sourdi); - tonteşte, tonţeşte, adv., stupidement; - tontişor, adj. dim.
= esp. tontillo; - tontesc, ii, it, i, vb. 3; rendre stupide; esp.
port. tontear . parler ou agir niaisement ; esp. atontecer, port.
tontecer devenir stupide; a se tonţi devenir stupide, sot, imb6-
cille; - tontire, sf.; - tonţie, (tontie), sf. stupidit6, sottise, &c.
= esp. tonteria, port. tontice ; - detun, ai, at, a, vb. 1 ; delator,
foudroyer; vesp. detonar; fr. d^tonner; - detunare, sf., detunat,
sm. detonation; -de^wn<X^or, adj., Eclatant, foudroyant; - d^«*«(î-
tură, sf. âclat, firacas, explosion, detonation.

Tund, tunsei, tuns, tunde, vb. 2; L. tondeo, totondi, ton-

I. Tiirb— Turb. 291

sum, 6re; it tondere; esp. tmidir; c<U, tondrer; prov. fr. tondre;
port tosar (fr^q. du part, tonsum); - tundere, sf. tondaison,
tonte, tonture, tonsure, coupe de la laine— du poil — des cheveux.
funs, sm., L. tonsus, us; tondaison, tonte; - tunsător, adj., subst.,
tondant, tondeur; esp, tundidor; prov, tondeddr, tondeire; fr,
tondeur; - tunsătură, sf. tonte, tonture, tondaille; it tonditura;
esp. tundidura; - tumoare, sf. tonte, tonture, &c.; - tunsură,
sf. tonte, tonture, &c.; L. tonsura; it esp. port tonsura; fr.
tonsure; - tufinez, ai, at, a, vb. 1; tondre; d'un type * L.
tonsinare (tosinare) du part, tonsus, d'ou aussi it tosare, esp.
tusar, atusar, port, tosar tondre; - tuşmare, sf. tonte.

Turb, ai, at, a, vb. 1; enrager, faire rage; L. turbare; U.
turbare; cat esp. turbar; port, turbar, turvar; prov. turbar,
torbar; fr. troubler (* iturbulare); - turh, sm., turbă, sf. rage,
fr^nesie, fureur, vertigo (des chevaux, v. C. C. § 1242); lat. it.
cat. esp. port. prov. turba; fr. tourbe multitude, trovMe; - tur-
băciune, sf. rage, fureur, &c., L. turbatio, onis; it. turbazione;
esp. turbacion; port, turbaţâo; cat turbacio; prov. turbatio,
torbatio, torbation; - turbare, sf. rage, fureur, &c,; - turbărie,
sf. Datura stramonium; - turbat, sm. rage, fureur; - turbător,
adj. * L. turbatorius; enrageant; it. turbatore; cat. esp. port.
turbador ; prov. torbador, turbaire ; - turbătură, sf. rage, fureur,
&c. ; -tulbină, sf., (dans le Banat) eau profonde, gouffre, tour-
nant, remole; L. turbo (turben), inis; it. turbine; esp. turbillon,
turbion; port, turbilhao; fr. tourbillon (dim.); - turbure (pour
turbur), adj., trouble, trouble, teme, pâteux (liquide) , louche,
sombre, convert {temps); d'un type * L. turbulus = turhden-
tus; fr. trouble; alb. tourboul, trouboul; apă turbure eau trouble.
turbure, sm., Chaerophyllum temulum; - turbur, ttdbur, ai, at,
a, vb. 1; d'un type * L. turbulare (turbtda); fr. troubler; alb.
tourbouloig; troubler, rendre trouble, inqui^ter, incommoder,
d^ranger, brouiller, importuner, 6mouvoir, renverser, peiner,
rompre, d^traquer, d^chirer {un etat); a se turbura se troubler,
se tourmenter, s'irriter, s'^garer, se gâner, se couvrir de nu ages;
} se turbură vemnul sa bile s'^chauffe; asta mS turbură cela
m^aflfecte ; - turburare, sf . trouble, tumulte, derangement, amotion,
6tourdissement, gene, alarme, courroux {de la mer), inquietude,
intemperie {de Vair), perplăxite, orage, perturbation, rage, ravage,
remuement, renversement ; - turburător, adj., subst., turbulent,
inquietant, tumultuaire, perturbateur; - turburătură, sf. trouble,
&c.; ' turbureală, sf. idem; - turburos, adj., * L. turbulosus;
trouble, trouble, sombre, turbulent; esp. turbioso {* turbivosus).

292 I. Turmă— Ţară.

Turmă, sf. troupeau, foule, multitude, nuâe; L. turma (^ter-
bare); it prov. turma; alb. tourmS, troume ; nsL serbe turma
caterva; ptrusse turma grex; - turmac, sm., jeune buffle d'un an
qui court avec le troupeau; cfr. alb, tourmS jeune cheval in-
domptS qui court avec le troupeau; - turmiţă^ sf. petit troupeau.
inturm , ai, at, a, vb. 1 ; r^unir un troupeau, &c. ; - inturmare,
sf. agr^gation, &c.

Turtur6, sf., L. turturella pour turturiUa^ dim. de turtur;
it. tortorella, tortolella; esp. tortolilla, tortolillo; fr. tourterelle,
tourtereau; it. tortola, cat esp. tortola, tortolo, prov. tordola,
ăHb. tourtoul, de turtulurS; it. tortore, prov. tortre, alb. tourre,
tourro, vfr. tourtre de turtur^ uris\ - turtureluşAj turturdujâ,
turturica, sf. ăim.= esp. tortolico; - turturoiu, sm. grand tour-
tereau.

Tuşă, sf., L. tussis; it. tossa, tosse; ca^. esp. tos; port.
tosse; prov. tos, thos; fr. toux; - tugesc, ii, it, i, vb. 3; L. tussio,
itum, ire; it. tossire; esp. tos^r; port tosser, tossir, tussîr; cat
prov. tossir; vfr. toussir; nfr. tousser; - tuşire, sf.; - tuşit, sm.,
L. tussitus; - tuşitor, adj., subst., toussant, tousseur; esp. to-
sedor; - tuşitură, sf., esp. tosidura.

Tutor, sm., L. tutor, oris; it. tutore; cat. esp. port. prov.
tutiîr ; fr. tuteur ; - tutorie, sf. tutelle ; it tutoria, tutoreria ; esp,
port. tutorfa.

T

ţară (pară), sf., ţări, pi., pays, contr6e, region, campagne;
L. teiTa; it ca^. port. prov. terra; esp. tierra; rom. d. Gr. tiara;
friuh tiare; fr. terre; [le mot n'a pas la signification de terre.
sol, pour lesquels on emploie pămint (pavimentum) ou uscat (v.
c. m.) terre ferme, en opposition h la mer; - ţăran (ţearan),
sm. campagnard, paysan, culţi vateur, laboureur; L. terranus pour
terrenm; esp. terrin; fr. terrien; it terrazzano conipatriote.
ţărancă (ţearancă), sf. campagnarde, paysanne; - ţărăncuţă, sf.
jeune, petite paysanne; - ţărănesc, adj., rustique, champStre,
campagnard, rural, rdturier; - ţărăneşte, adv., k la paysanne,
rustiquement ; - ţărănesc, ii, it, i, vb. 3. râfl., a se ţărani de-
venir paysan, rustique, rustaud, rustre, grossier; - ^rănie, sf.

I. Ţearc— Ţes. 293

paysaImnerie,^ rusticity, lourderie, grossidretâ; -ţărănime, sf. 6tat
de paysans, corps de paysans ; Ies paysans, Ies campagnards, Ies
villageois en g^n^ral, rSture; - ţărănire, sf.; - ţărănos, adj. rus-
tique, rustaud, rustre, grossier; - ţarină, ^mă, sf. champ cultiva,
ten-ain labourable, lerraio, terre, poussiere, cendres ; * L. .terrena
pour terrenum; it esp. port, terreno; fr. terrain; ţămă (pour
ţarină) a Tacception sp^cielle de terre, poussiere, cendres ; ţăma
morţilor Ies cendres des morts; - ţărinos, ţămos, adj., poudreux,
cendreux ; * L. terrenosus = terrosus, it, esp. port, terroso, cat,
prov, ten*os, fr, terreur; - ţărişoară, sf. petit pays; - desţărez,
ai, at, a, vb 1 ; d^payser, d^porter, bannir, exiler, proscrire ; a se
desţăra se d^payser; - desţărare, sf. expatriation, banissement,
deportation, exil, proscription.

Ţearc, s. v. cerc.

Ţeastă, sf., ţeste, pi., ^cale, ^caille, t@t; L. testa; it, cat,
esp. port. prov. testa; fr, tete (teste); - ţest, sm., ^cale, ^caille,
tet, test, vase de terre; L. testum, testu; it. port. testo; esp.
tiesto; vcat. prov. test; fr. tet, test; ţest de copt four de cam-
pagne; - ţestos, adj., d'un type * L. testosus pour testaceus;
testae^, crustac6, ostrac6.

Ţeddiă, sf., L. schedula; it. cMola; cat, esp. port, c^dula ; prot;.
cMula, c^dola; esp. aussi esqu^la (par suite cPtine prononciaMon
differente)]; fr, c6dule; nsl. serbe cedulja; pol. ceivia,; cech. cedule ;
nhăB'. zettel; - ţedulică, sf. dim.; russe cedulka, cidulka; pol.
cedulka; - ţedtdiţă, sf., nsl. serbe ceduljica.

Ţeremonie, ţerimonie, ţirmonie, sf., L. ceremonia; it, esp.
prov. ceremonia, cerimonia; cat. port. ceremonia; fr. c^r^monie;
nsl ceremonia; pol. ceremonia, cerymonia; nisse ceremonija.
ţeremonios, ţerinionios, adj., it, esp. port. ceremonioso; fr, c6r6-
monieux.

Ţerm, sm., ţermure, sf., ţermuri, pi. f. (des deux); plage,
c6te, rivage, rive, littoral; L. termen, inis; termo, onis=^fermi-
nus-, it. termine, termine ; esp. termine; port. termo; vfr, ter-
mine; cat, prov. fr. terme; - ţermuros, adj., littoral, du rivage.

ţes, ui, ut, e, vb. 2; tisser, travailler au metier, entre-
lacer; L. texo, xui, xtum, ere; it. tessere; esp. tejer; port. tecer;
cat. texir; prov. teisser, teyssher; vfr. tissir, tistre; nfr. tisser.
ţesător, adj., subst., tissant, tisserand, tisseur; L. textorius, textor;
it. tessitore; esp. tejedor; port. tecedor; cat. texidor; prov. teys-
sedor, teissedre, teisseire; fr. tisseur; - ţesătorie, sf. tisseran-
derie; *L,textons,^=textrina; -ţesătură, sf. tissure, tissu, tissage,
contexture, texture, roşeau, toile (d'araignee); L. textura; it

294 I. Ţighir—Ţist.

tessitura, testiira; esp. tejedura, testura; part, tecedura, textura;
ccU. textura; prav. texura, tezura; /r. tissure, texture; - jesere.
sf. tissage; - ţesut, sm. tissage, tissure, tissu, L. textus; it
tessuto; esp, tejedo; port, tecido; prov. texte, test; fr. tissu.
inţes, ui, ut, e, vb. 2; mSler en tissant, enchaîner, entrelacer,
L. intexere; it intessere; - inhere ^ sf. ; - ii^esătar, adj., en-
chainant, entrelaţant; • ii^esăturăy sf. enchaînement, entre-
lacement.

ţighir (cigher, cigheai*), sm. cidre, pomme, piquette ; it. sidro,
cidro; vesp. sizra; nesp. sidra; port, cidra; nsl. serbe cinger;
mcigy. csiger; du L. sicera (cCxe^a) boisson enivrante.

ţiglă, sf. tuile; L. tegula; it. t^ola, tegolo; esp. teja, tejo;
port, telha, tijolo; prov. vfr. teule; nfr. tuile; ml. serbe cigla;
poh cegla; cech. cihla; magy. tegla; cdb. tjegoulS, tsiegoule,
toulS; vhaU. ziagal; mhaU. nhall. tegel, tiegel, ziegel; - ţiglar,
sm., L. tegularius; it. tegolojo; esp. tejero; cat. teuler; prov,
teulier; /K tuUier; nsl. serbe ciglar; pol ceglarz; cech. cichlaf.
figlăriey sf. ; it. tegolaja; esp. tejeria, tejar; prov. teuliera; fr.
tuilerie ; nsl. serbe ciglana; pol. cegielnia; cech. cihlarna, cihelna.

Ţin (ţiu), ţinui, ţinut, ţin^, vb. 2; tenir, soutenir, entre-
tenir, retenir, reserver, durer, garder, porter, pers6v6rer, s'etendre,
revenir, coâter ; L. teneo, tenui, tentum, ere ; it. tenere ; esp. tener ;
port ter; cat. tenir; prov. tener, tenir; fr. tenir; aZ6. dz6, z6; a
tini de mână^ L. mânu tenere, tenir par la main; a tine rîsid, L.
risum tenere, se retenir de rire; a fine minte = L. tenere memoria,
retenir, garder qch. en m^moire, se souvenir; - ţinere, sf., it
tenere; tenue, maintien, entretien, pose, soutien, retention, tenacite.
pritor (pour ţinător), adj., subst., tenant, durable; entreteneur,
souteneur; esp. tenedor; ţiitoare femme entretenue, concubine,
maîtresse; - ţiitorie (pour ţinătorie), sf. tenue; esp. teneduria.
ţiitură (pour ţinătură), sf. tenue, consistance, dur^e; - ţinut,
sm., ţinuturi, pi. f. tenue, retenue, entretien, &c. ; district, d^-
partement, province, contr^e, region, territoire, pays, ressort; it
cat. esp. tenuta; prov. tenguda; fr. tenue; - ţinutaş, adj., subst.,
departamental, provincial, adj. & subst.

ţlst, interj., it zitto, zitta, esp. chito, chiton, /r, chut.
ngr. trov^^ onomatopee, qui correspond au L. st; - ţistuesc, ii,
it, i, vb, 3; esp. chitar chuter; nprov. chita chuchoter; fr. chuter,
chuchoter, chucheter; - ţistuire, sf.

I. Ucid— Uit. 296

u

Ucid (ucig), cisei, cis, cide, vb. 2; tuer, assommer; L. oc-
cido, idi, isum, 6re; it uccidere; vcat. aucire, auciure, aucidere;
prov. aucir, ausir, aussir; vfr. occire; a ucide in -cu bătaie 2^8-
sommer k coups de baton; - ucid, sm., udduri, pi. f., L. occi-
dium ; meurtre, homicide; - umlere, sf. meurtre, massacre, assas-
sinat; - ucigaş (pour uddaş)^ adj., subst., meurtrier, assassin,
homicide; - ucigător (pour uddător)^ adj., subst., meurtrier,
assassin, homicide; *L. occiditorius pour occisorius, occisar; vit
ucciditore; prov. aucizedor; nit uccisore; esp. occisor; vfr. oc-
ciseur; - ucigătură (pour ucidătură), ucizătură^ sf. meurtre, as-
sassinat, homicide; -um, sm., ucisuri, pi. f. meurtre, assassinat.

Ud, udă, uzi, ude, adj., L. udus, a, um; humide, mouillâ,
moite ; le mot manque en it. esp. port. prov. fr. ; - ud, sm., uduri,
pi. f., L. udum ; humidity, moiteur, urine ; (pour Tacception i'urine
cfr. magy. hud urine); a eşi cu udul, a '^ lăsa udul lâcher
de Teau, uriner; - uduţ, adj., un peu humide, &c.; - ud, ai, at,
a, vb. 1; L. udare; mouiller, imbiber, humecter; - uâare, sf.,
\idat, sm., udaturi, pi. f. mouillure, irrigation, arrosement, ar-
rosage; - udător. adj., subst., mouillant, humectant, arrosant, &c.
udătoare, sf. arrosoir; - ttdătură, sf. humidite, mouillure, moi-
teur; mets avec du jus, conmie des concombres sal^s, de la
choucroute, &c., que Ton donne avec un mets sec; - udeală, sf.
humidity.

Uger, sm., ugere, pi. f., pis, t^tine, trayon; L. uber, eris, n;
esp. ubre, f.; port ubre, m. ; bolog. uver, m.; romag. uvar, uvero, m.
iigerit, sm. andennement impSt sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 37).

Uit (ane. tdt), ai, at, a, vb. 1; oublier, omettre; d*une forme
*L. oblitare (ublitare, ulitare), fr^q. de oblivisd, part. oblitus;
it obbliare, ubbliare; vesp. cat prov. oblidar; nesp. port. cai.
olvidar (pour ovlidar); fr. oublier; a uita pre, de cineva oublier q. ;
a uita ceva, de ceva oublier qch. ; a se uita s'oublier, etre oubliâ,
tomber dans Toubli; *[une ancienne forme ^d^mYa, v. M. M. B. 8,
Piim. L. 3. 36, est une confusion du vsl. zaB-Biti oblivisd avec
le mot lat.]*; - uitădos, adj., *L. oblitaciosus=obliviosus; it
obblioso, obblivioso; esp. olvidoso; prov. oblidos; fr. oublieux.
^itădune, sf. oubli; - uitare, sf., uitat, sm. oubli; - uitător.

296 I. Uit— Umblu.

adj., oublieux; it obbliatore; esp. olvidador; - uUătură, st oubli.
uUire, 8f,= uitare, (d'une forme * L. oblitire); - uUit, adj. =
uitat; L. oblitus; vU. obblito; - uituc, 9,ij,, oubliant facilement,
oublieux.

Uit, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se uita regarder, contempler,
consid^rer, faire attention, se mirer, se regarder; d'une forme*
L. tuitare, fr^q. de tueor, tuitus sum, tueri; a se uita la cineva
=L. tueri alqm., regarder q.; - uitare, sf. regard, coup d'oeil,
vue, consideration; - uitător, adj. regardant, consid^rant; - uită-
tură, sf. regard, coup d'oeil, vue, lorgnade.

Ulcior, sm., ulcioare, sf. cruche; L. urceolus, it, orciuolo; esp,
urceolo {calice des fleurs); - uMoraş, uldoruş, ulcior uţ, sm. dim.
cruchon.

Ulm, sm., L. ulmus ; it, esp, olmo ; port. olmo, uimo ; cat.
olm; prav. olm, olme; fr. orme; russe ilem'B, ilimt, il'&ma; cech.
jilem; pol. ilm, ilma; serbe Ijom; vhall. elm; mhall. ilme; nhaU.
ulme; - ulmărie, sf. ormaie; L. ulmarium; - ulmet, sf., L. ul-
metum; it. olmeto; esp. olmeă^,; port. olmedo; fr. ormaie; - ulmiş.
sm. ormaie; - uhnişor, sm. ormeau, ormille.

Umăr, s. v. um6r.

Umblu 0fnblu), ai, at, a, vb. 1; marcher, aller, trotter (aussi
au fig. fam.)^ courir (aussi au fi^.\ rechercher qch., essayer, ma-
noeuvrer, chercher, fonctionner, jouer; L. ambulare; istr. ambla;
it. ambulare (inus.) s'eti aUer; ambiare aUer a Vamble; esp. port,
vcat. prov. amblar, fr. ambler ăller a Vamble; le rom. setd a
conserve Vacception dassique du mot latin, c.-â,-d. de marcher,
ta/ndis qu'en it. esp. port. prov. fr. ce sens s'est perdu depuis
le 9'^*"* siede environ et a fait place ă cdui d'aller a Tamble,
qui s* employ ait au moyen-age en parlant d'un cheval »qui cum
alterno crurum explicatu mollem gressum glomerat« ; — a umbla
pre jos — călare — in trăsură aller k pied — h cheval — en voiture;
umblă bine! L. bene ambula! voyage heureusement ! ; a umbla
după ceva poursuivre, queter qch.; a umbla să. . etre en voie,
en train de . . ; a umbla cu ceva manier, toucher qch. ; a umbla
pre mare, L. măria ambulare, voyager sur mer; - umbladu, adj.,
bon marcheur, bon trotteur; - umblare, sf., umblat, sm., L. am-
bulatus, us ; marche, d-marche, parcours, conduite ; - umblat, part.,
adj., marche, trotte, employe, mis en usage, experimente, habile,
praticable; om umblat routier, homme experimente, praticien;
cale umblată chemin battu, praticable; - mnblător, adj., subst.,
marchant, passant, mobile, marcheur; L. ambulatorius, ambu-
lator ; it. ambulatorie ; esp. port. vcat. prov. amblador ; fr. ambleur ;

!••»-

I. Umbră— Umed. 297

cal umblător cheval qui va k Tamble, haquen^e; grâu (granum)
umblător hU que Ton peut semer en automne et au printemps.
umblătoare, sf., umblători, ţi., lieux d'aisance, IsAunes; ^ umblă-
tură, sf., marche, course, allure, d-marche, passage, trains L.
ambulatura; it. ambiadura; vesp. prov. ambladura; - umblet, sm.,
umblete, pi. f., marche, course, allure, d-marche, amble ; umblete
muUe allies et venues; ccd care merge la umblet cheval quiva
a ramble; - preumblu (corrompu en primhlu, plimb) ^ ai, at, a,
vb. 1; L. perambulare; promener; a se preumbla călare^ in tră-
sură, pre jos se promener ă cheval, en voiture, h pied; -preum-
blare, sf. promenade; -preumUăreţ, adj., qui aime ă se promener,
amateur de la promenade ; (v. Con. P. 136) ; - preumblător, adj.,
subst., promenant, se promenant, promeneur; - preumblătoare,
sf. promenade, cabinet, lieux d'aisance ; - preumblâtură , sf.,
preumblet, sm. promenade.

Umbră, sf,, L. umbra; it, ombra; prov. ombra, umbra; vesp.
umbra; /r. ombre; nesp. port cat. sombra (sub-umbra); umbra
iepurului Asparagus acutifolius ; - utnbrar, sm. tonnelle, auvent,
ssJle de verdure, berceau, 6ventail = L. umbraculum, es^p. som-
braje; - umbratic, adj., ombrageux; L. umbraticus; it ombratico
ombrageux (au fig,) ; esp. umbratico ; - umbre (umbrelă), sf. om-
brelle, parasol; L. umbella; it. ombrella, ombrello; istr. rumbrela
(I'ombrella); vesp. umbr61a; nesp. sombrilla; fr. ombrelle (pour
ombdle); pol. umbrela, umbela; cech. umbela; - umbrelor, sm.,
it ombrellajo, ombrelliere; fabricant de parasols; - umbrelărie, sf.
fabrique de parasols; - umbreluţă, sf. petite ombrelle; - umbros,
adj., L. umbrosus; it. ombroso; esp. umbroso, sombroso; port.
umbroso ; prov. umbros, umbroz ; fr. ombreux ; - umbresc, ii, it, i,
vb. 3; ombrager, couvrir d'ombre, mettre ă Tabri, d^fendre,
garantir, proteger ; L. umbrare ; it. ombrare, ombreggiare ; esp. som-
brar, sombrear; port, sombrear; cat sombrejar; prov. ombrejar,
ombreiar; fr. ombrer; - umbrire, sf.; - umbritor, adj., ombrageant,
couvrant d'ombres ; - umbritură , sf. , it. ombratura ; ombrage.
adumbresc, ii, it, i, vb. 3 ; ombrager, couvrir d'ombre, mettre a
Tabri, proteger; L. adumbrare; it adombrare; esp. adumbrar,
asombrar; port, assombrar; prov. adumbrar, azombrar, aombrar.
adumbrire, sf. ; - adumbritor, 2ii}.; - adumbritură , sf.

Umedy adj., L. humidus (umidus); it. umido; esp. hiimedo,
hiimido; port, hiimido; cat. prov. humid; fr. humide; - timed,
sm., umeduri, pi. f., L. humidum; humide, humidity ; - umsdos,
adj., it. umidoso; humide, moite, mar^cageux; - umeduţ, adj.
dim.; - umezeală, sf. humidity, moiteur; le pi. umezeli humours,

298 I. Um6r— Un.

humidit^s ; - umezesc, ii, it, i, vb. 3.=:L. humectare; it umidire;
esp. port, umedecer; prov. humectar; fr, humecter; a se umezi
s'humecter; - umezire, sf.; - umemtor, adj., humectant.

Um6r, sm., umere et umeri, pi. f., 6paule, carrure; L. hu-
merus; it, omero, umero; esp. humero, hombro; port, hombro,
ombro; prov. hume; umărul feţei joue; a da din umeri hausser
les âpaules ; a lua de a umăr prendre sur T^paule ; - umărar, sm.,
Epaulette; - umăros, adj., carr^ des 6paules; - um&ruţ, sm. petite
âpaule.

Umilesc, ii, it, i, vb. 3; humilier, rabaisser, rabattre, emou-
voir; a se humili s'humilier, se rabaisser, s'insinuer, s'emouvoir,
etre 6mu, §tre 6mu ă, compassion; L. humiliare; it. umiliare,
umilire; esp. humillar; port, humilhar; cat. humiliar; prov. hu-
miliar, umiliar, omeliar; fr. humilier; cfr. vsl. umiliţi consoler
g., umiljati emouvoir; nsl. serbe umiliţi se se rendre agredble,
sHnsinuer; russe umiljatb, umilitb emouvoir; pol. umilii rendre
agreable; cech. umiliţi rendre agreable; dans le mot rom. il y
a une confusion du L. humiliare et du vsl. umiliţi, umiljati;
ce dernier se rattache au vsl. milt (grec jtisiha^ nhall. milde)
misericors, militi supplicare; la phrase: T^m'am umUit din tot
cugetul nostru (Ur. 5, 250, 254, ann^e 1714) nous nous sommes
emus du fond de notre coeur«, correspond tout ă fait au sens
du mot slave; dememe: a se umili pentru soartea cuiva s'api-
toyer sur le sort de q. ; - umilinţă, sf., it. umilianza; esp. hu-
mildanza; humilite, soumission, humiliation, modestie, repeatir,
mortification, compassion; - umilire, sf. ; - umilit, part, adj.,
humili^, humble, soumis; a ave un aer umiUt avoir Tair d'un
penitent; - umilitor, adj., humiliant, edifiant ; - umUitură, sf.
humiliation, mortification.

Umplu, vb. V. implu.

Un, una (tronqu^e en o pour a), uni, une, adj. num., L.
unus, a, um; it. uno; esp. un, uno; port, um, hum; cat. un;
prov. uns, us; vfr. uns; nfr. un; unul §i unul Tun comme Tautre,
choisi; tot de una toujours; tot una la meme chose, tout un.
unims, sf., uninţă, sf. imit6, union ;- unişor, adj. dim., unique,
seul; - nici-un, v. nici; - unesc, ii, it, i, vb. 3 ; L. unio, ivi &
ii, itum, ire; it, unire; cat. esp. port. prov. fr. unir; - unire,
sf. union, &c. ; - uniior, adj., unissant, unitif ; it. unitore; - întru-
nesc, ii, it, i, vb. 3; L. inter-unire; răunir, assembler; - intrunire,
sf. reunion, assemblage; - intrunitor, adj., subst. ; - desunesc,
ii, it, i, vb. 3; L. disunire, it. disunire; esp. port, desunir; fr.
" ^ir; jprot;. desunejar; - desunire, sf., disunion; - adun, ai, at, a.

I. Unchiu— Ung. 299

vb. 1 ; reunir, rallier, ramasser, recoltei, cumuler, grouper, amas-
ser, percevoir, rassembler, accumuler, rMiger, additionner, sommer ;
L. adunare; vit vesp. vcat. aunar; nit adunare; nesp. port. adu-
nar; prov. aunar; a' şi aduna minţile recueillir ses esprits, se
recueillir, se renfermer en soi-meme; a aduna la un loc rassem-
bler en un lieu, additionner; - adunare j sf. assembl^e, reunion,
soci^t^, stance; - adunător, adj., r^unissant, assemblant, ras-
semblant, &c.; - adunâtoare, sf. receptacle, reunion, rendez-vous.
adunăturăy sf. rassemblement, reunion, rămas, ramassis, tas.

Unchiu, sm., L. avunculus ; prov. avoncle, oncle ; fr. oncle ;
cUb. unkj; - unchiaş, unchieş, sm. grand-oncle, vieillard; - ww-
chişor^ sm., petit oncle; - stră-unchiu, sm., L. extra-avunculus
= pro-avunculus ; grand-odcle.

Undă, sf. onde, vogue, bouillon, Ebullition; L. unda; it esp.
port. cat. onda; prov. onda, unda, honda; fr. onde; a da unde on-
doyer, onduler, bouillonner \a da o undă faire bouillonner, bouillir,
infuser, mijoter; - undişoară, sf. petite onde, &c.; - undez, ai,
at, a, vb. 1; vb. 1; ondoyer, onduler, fr^mir (Feau); L. undare;
it. ondeggiare, esp. port. ondear, undular, cat prov. ondejar, fr.
ondoyer, onduler, (*undicare — undulare); - undare, unddtură,
sf. ondulation; - undos, adj., ond6, ondoyant, ondula; L. un-
dosus; it ondoso; esp. port. undoso; prov. undos, undoz; - un-
duios, adj., * L. undulosus; /r. onduleux.

Unde, adv., ou, quand; L. unde; it vesp. port. onde; cat.
on; prov. ont, hon, on, o; it esp. port donde, prov. don, fr.
dont=de unde; unde şi unde de temps en temps, de temps a
autre; unde .ji când a propos; de unde nu sans quoi; nici unde
nulle part; - undeva, L. unde vuit pour velit; quelque part, ou
que ce soit; - pretutinde, (pretutindine) pour pretotunde, adv., en
tous lieux, partout; L. per totum unde=ubique (cfr. undique).

Unealtă, sf., unelte, pi., outil, ustensile, instrument; du L.
utensilia transpose en uneltia (avec syncope de si); it. utensili,
pL; esp. utensilio; port utensilios, pL; fr. ustensile (du BL.
ustensilia pour utensilia); unelte de masă vaisselle; - uneltioară,
sf. dim. ; - uneltesc, ii, it, i, vb. 3 ; manier, manipuler, manoeuvrer,
machiner, monter, ourdir, tramer, intriguer; (toutes ces accep-
tions sont plutdt.m mauvaise ])art); - uneltire, sf. maniement,
machination, manoeuvre, intrigue, pratiques; - uneltitor, adj.,
subst., machinant, intrigant, machinateur.

Unesc, vb. v. un. Unflu, vb, v. influ—aflu.

Ung, unsei, uns, unge, vb. 2; oindre, graisser, frotter avec
de la graisse; L. ungo, unguo, nxi, nctum, ere; it. ungere, ugnere,

300 I. Unghie— Ur.

esp, ungir, unjir ; port, ungir ; prov. onger, ogner, oingner, onher,
unher; fr. oindre; a unge ochii cuiva jeter de la poudre aux
yeux â, q.; - ungător, adj., siibst., graissant, gras, crasseux; it.
ungitore; vesp. ungidor; - ungătură, unsătură, sf. onction, grais-
sage; - ungere, sf.; - tins, sm., L. unctus; onction; - unsoare,
unsură, sf. onguent, graisse; - imsorime, sf. onctuosite, graisse,
crasse=t^. unsume; - unsuros, adj., onctueux, graisseux, gras,
crasseux = L. unguinosus; - unsuroşie, sf. onctuosite, graisse,
crasse; - «m^, sm., unturi, pi. f., huile, graisse, beurre; L. unctum;
it, esp, port unto; unt de lemn huile d'olive (litt. huile debois),
untar, sm. bearrier= L. unguentarius ; -untişor, sm. petit beurre.
untos, adj., it. untuoso; esp. untoso, untuoso; port. untoso; fr.
onctueux; - untură, sf. graisse, huile; L. unctura; esp. port. un-
tura; prov. onchura, ointura; alb. undiire; untură de peşte huile
de poisson; untură de porc sain doux; - unturos, adj., onctueux,
huileux, gras, butyreux, graisseux.

Unghie, sf. ongle, serre, griffe, sabot de cheval, &c. ; L. un-
gula; it. unghia, ugna; esp. una; port. unha; cat. ungla; prov.
ongla, ungla ; fr.. ongle ; a tăia, a curaşi unghia unui cal parer
le pied d'un cheval; unghia găi/nei Astragallus; Onobrychis sativa.
unghiat, adj., L. ungulatus; it. unghiato; fr. ongW, ongul6; - un-
ghioae, sf., it. unghione; grande ongle, serre, griffe; - unghios.
adj., esp. unoso; ongl^, muni de grands ongles; - unghişoară,
sf., * L. unguiciola pour ungiiicida ; - unghiuţă, sf. dim.

Unghiu, sf., unghiuri, pi. f., coin, angle; L. angulus; it. ân-
golo; esp. port. ângulo ; vcat. prov. fr. angle; - unghier, sm.,
L. angularius, a, um; recoin, răduit; - unghieţ, unghişor, sm.
petit coin, angle; - unghiuros, adj., L. angulosus; it. angoloso;
esp. port. anguloso; prov. angulos; fr. anguleux; - triunghiu, sm.,
L. triangulum, it. triangolo; esp. port. triangulo; cat. trianglu;
prov. fr. triangle.

Unsprezece, (unsprece), num., onze; L. undecim; it. undici;
esp. once; port. onze; prov. unze; fr. once; - unsprezecele, al,
unsprezecea, a, le, la onzieme = L. undecimus, a.

Ur, ai, at, a, vb. 1 ; fâiciter, faire des voeux, souhaiter ;
du L. s.ugUTSie presager ; it. augurare, (cfr. it. wna =auguria pre-
sage); esp. augurar, agorar; port. augurar, agourar; prov. au-
gurer, agurer predire, augurer; aorar, aurar, ahurar rendre
heureux; vfr. heiirer, heurer rendre heureux; fr. augurer; alb.
uroig feliciter; a ura cuiva serbători bune, un bun inceput de
anul nou, cale bună, zioa bună = it. augurare ad uno le buone
feste, un buon capo d'anno, ii buon viaggio, ii buon giorno.

I. Urcior— Uri. 301

urare, sf., urat, sm., L. auguratus; felicitation, souhait; - urâţie,
sf., L. auguratio, onis; felicitation, souhait, voeu, priere, b6n^
diction; alb, uratS benediction.

Urcior (ulcior), sm. grain d'orge, orgeolet, orgueilleux ; d'une
forme * L. ulceolum pour ulciisculum dim. de ulcus, eris.

Urechie, ureche, sf., L. auricula; it. orecchia, orecchio; esp.
oreja; port, orelha; cat aurelia; prov. aurelha, orella; fr. oreille;
urechia peştelui ouîes d'un poisson? urechia acului trou d'ai-
guille, chas; urechile inimei oreillettes; a da urechie 6couter q.,
it, dâre orecchio; a ave urechia bună avoir Touie fine; a fi tare
de urechi avoir Foreille dure; a /î intr'o urechie etre tStu, re-
veche, bourru ; urechia ursului Primula auricula ; - urechiat,
urechiet, adj., qui a les oreilles longues, oreillard (des chevaux) ;
d'une forme * L. auriculatus = auritus; it. orecchiuto; esp. ore-
judo; port, orelhudo; - urechielniţă, urechiemiţă, urecheriţa^
sf. cure-oreille, perce-oreille, joubarbe, orpin, perce-feuille; - ure-
chi} 1, urechiuţă, sf. oreillette; - urechiuşă, sf. petite oreille;
Sempervivum tectorum.

UresG, ii, it, i, vb. 3; avoir en horreur, abhorrer, hair,
dătester, extoer, en vouloir; a se uH s'abhorrer, se hair, s'en
vouloir; L. horreo, ere; alb. ourreig; it abborrire, aborrire; esp.
aburrir ; cat. aborrir ; prov. aborrir, aorrir ; fr. abhorrer (abhor--
rere) autrefois abhorrir; esp. port, aborrecer (abhorrescere); a
se uri cuiva s'ennuyer, 6prouver de Tennui, trouver le temps
long; - ură, sf. haine, horreur, aversion, d^gofit, repugnance,
inimitie, defaveur; a ave, a purta ură asupra cuiva avoir q.
en aversion, en haine, avoir de la haine pour q., porter de la
haine ă q. ; - uridos, adj., odieux, repoussant, rebutant, hideux,
laid, vilain, fastidieux, importun, insociable, ennuyeux ; - uridune,
sf. aversion, execration, indignite, vilenie, detestation, laideur,
Mdeur, difformite; uridune de oameni misanthropic; - wrire, sf.
urît^ part., adj., horrible, odieux, vilain, execrable, hideux, dif-
forme, laid, repoussant, rebutant, maussade, ennuyeux; mi e urit,
urită je Tai en aversion; - urU, sm. laideur, hideur, horreur,
aversion, degout, ennui; a muri de urU mourir d' ennui ; mi e
urit je m'ennuie (j'ai ennui); - urttor, adj., subst., haissant, de-
testant, envieux; - urîtor de oameni misanthrope; - uriţesc, ii, it, i,
vb. 3 ; enlaidir, faire laid — horrible — hideux ; a se urtţi enlaidir,
devenir laid — horrible — hideux ; - uriţire, sf. enlaidissement.

Url, ai, at, a, vb. 1; hurler, mugir, gronder; L. ululare;
it ululare , urlare ; sarde urulare ; vesp. ulular ; nesp. auUar
(ejidare); port, huivar, uivar; cat. udolar; prov. ulular, uUular,

302 1. Urm— Urzică.

udolar; fr. hurler (autrefois aussi huUer, tder); alb. oiilSras,
oul8rig, oulSrin; ngr. ovgki'aCfo; serbe urlaţi, urlicati; - urlare,
8f. hurlement, mugissement ; - urlat, sm., L. ululatus; hurtement.
urlător, adj., subst., hurlant, mugissant, hurleur; it. urlatore;
esp. auUador; port. uivador; - urlâtură, sf., M. oulferitoura;
hurlement, mugissement; - urlet, sm., urlete, pi. f., esp. auUido;
hurlement, mugissement, fracas.

Urm, sm., L. ornus; it. omo; esp. orno; fr. orne.

Urs, sm., urşi, pi., L. ursus; it. orso; esp. oso; port. urso;
prov. ors, urs; fr. ours; - ursar, sm., L. ursarius; meneur d'ours.
ursăresc, ursesc, adj., de Tours, ă'ours; -ursăreşte, urseşte, ^i\.
ursoae, sf.=L. ursa, it. orsa, esp. osa, ursa, port. ursa, prov.
orsa, ursa, fr. ourse; - ursoaică, sf. ourse; une espece de gilet
en pelisse; - Mrswfe|, sm. oursin.

Ursoae, s. v. urzoae — urzesc.

Urzesc, ii, it, i, vb. 3; tramer, ourdir, monter la chaîne.
tracer, projeter, machiner, esquisser, fixer, destiner; L. ordior,
orsus (orditus) sum, ordiri; it. ordire; esp. port. urdir; cctt. port.
prov. ordir; fr. ourdir; - urzeală, sf. ourdissure, trame, chaîne,
lisse, trac^, projet, plan,-id^e, pensie; - urdre, sf. ourdissage,
trame, machination, destinde, sort; - urmt, part., adj., subst., it.
ordito ; ourdi, tram^, projet^, destina, flanca; (Alex. P. 39).
urzit, sm., L. orsus; ourdissage, trame, trac6, destin; a umbla
d'a urzitele errer 9a, et lă (comme la trame)] - urzită, sf. destin,
destinde, sort, decret, lot, fatality ; le pi. urzitele Ies parques.
urzitor, adj., subst., ourdissant, tramant, destinant, ourdisseur,
trameur, machinateur; - urzitoare, sf. parque, fie; - urzitură, sf.
trame, chaîne; L. orditura; it. orditura; esp. port. urdidura;
/r. ourdissure; - wm|eZ, sm. petit destind, petit flanca; (v. Alex.
P. 107); - urzoae (ursoae), sf. seuil; (cfr. L. fundamenta ordiri).
preurzesc, ii, it, i, vb. 3; L. praeordiri; pr6destiner; - jjrewr^rire,
sf. predestination.

Urzică, sf., L. urtica; it. urtica, ortica; cat. esp. ortiga; port.
ortiga, urtiga; prov. urtica, ortiga; fr. ortie; urzica mare, esp.
ortiga major, Urtica dioica; urzica mică Urtica arens; urzica
albă sau moartă Lamium album ; urzica neagră Scrophularia
nodosa; - wmoar, sm., it. orticajo; esp. ortigal; champ d'orties.
urzicăreţ, adj., de Tortie, piquant comme Tortie; friguri urzicarete
fievre orti^e ; - urzicesc, adj., de l'ortie, piquant conmae Tortie ; friguri
urziceşti fievre orti^e ; - urzic, ai, at, a, vb. 1 ; piquer avec des orties ;
it. orticheggiare ; esp. ortigM ; pmi. urtigar; fr, ortier ; - urzicare.
flf. urtication; - urzicătură, sf. piqtire d'ortie, fievre orti^e.

T. Urzoae— Uşă. 303

Urzoae, s. v. urzesc.

Ustur^ ai, at, a, vb. 1; piquer, picoter, cuire, brfiler, d6-
manger; L. ustulare; it ustolare (desirer avec avidite); vesp,
uslar; prov, usclar (pour ustlar); if, brustolare, fr, brâler d'une
forme *L. per-ustulare ; - Hsf urare, sf. picotement, d6mangeaison.
usturător, adj., piquant, picotant, cuisant; - usturâtură, tistu-
reală, ustuHme, sf. picotement, cuisson, d^mangeaison; - ustu-
roiuj sm., d'une forme * L. ustulonium; aii; Ts.iîoTt (en Ardeal);
căpăţină de usturoiu bulbe d'ail; căţel (catellus) de usturoiu
gousse d'ail; - usturoios, adj., alliac^.

Usuc, sm., lisiicuri, pi. f., suint, beige, bege; du L. ex-
sucidus pour sucidus succulent (de sucub suc), syncop^ en su-
citis-sucus; it. sucido, sozzo {* sueius), esp. sucio, port. sujo,
nprov. sous sale, fr. surge (pour 5m.^6) dans laine surge = grd,sse;
cfr. L. lâna succida=usuc laine fraîchement tondue, encore sale.

Usuc t€sc, ai, at, a, vb. 1; s^cher, faire s^cher, dess^cher,
essuyer ; it. asciugare, asciuttare, esp. enxugar, enxutar, port. enxu-
gar, prov. eisugar, essugar, echugar, issugar, eisuyar, fr. essuc-
quer, essuyer — du L. ex-sucare oter le suc; — a se usca se
s6cher, tarir, se faner, languir, s^cher de langueur, maigrir,
amaigrir, se consumer ; - uscare, sf. dessechement ; - uscat, sm.
sec, terre ferme; it. asciutto; pre uscat, it. all'asciutto, sur terre
ferme; - uscat, part. adj., sfeh^, sec; it. asciutto; om uscat, it.
uomo asciutto, homme maigre ; păine uscată, it. pane asciutto, du
pain sec; - uscăcime, uscăciune sf., {vit. asciugaggine), s^cheresse,
dessechement, aridity, maigreur; - uscăcior, adj., assez sec, assez
maigre; - uscăcios, adj., sec, maigre; - uscător, adj. sechant,
dess^hant, siccatif; esp. enxugador; - uscătoare, uscătorie, sf.
s^choir, s^cherie, essui ; esp. enxugadero ; - uscătură, sf. s^cheresse,
aridity, une chose seche, surtout du bois sec, ramilles; cfr. esp.
enxutos, pL, menu bois sec; - uscăţie, sf. secheresse, maigreur.
uscăţiu, adj., * L. exsuccativus ; sec, maigre, have, d^cham^,
grele, menu.

U|ă, sf. porte; L. ostium; it. uscio; vesp. uzo; prov. ueis,
uis, hus, us, uz; vfr. us (encore auj. en Normandie), huis (dans
la locution huis dos encore en usage); tirol it. rom. de Gr. usch;
Iad. usch (uschOl); - uşcioară, sf. * L. ostiola pour ostiolum;
it. usciuolo; - uşdor (uşor), sm., L. ostiolum; poteau de porte,
jambage d'une porte; prov. ussol kuis, issue; - user (uşar), sm.,
L. ostiarius; it. usciere; vesp. uxier; nesp. ugier, ujier, hujier;
fr. hui'ssier; - uşemic, adj., inconstant, vagabond, mendiant,
(litt. aUant de porte en porte); femeie uşeniică femme d^ver-

304 I. Uşor— Vai.

gond^e; a umbla uşemic courir ţă & la, vagabondei*; - uşiţăy
uşu^f uştdiţây sf. petite porte, guichet.
Ufor, adj. v. ieu-lua.

V

Va, conj. V. voiu.

Vacă, sf., L. vacca; it vacca; esp. cat vaca; port pror,
vaca, vacca; fr. vache; - văcar, sm., it vaccaro, vaccajo; esp.
vaquero; port. vaqueiro; cat vaquer; prov. vaquier; fr. vacher.
văcâreasă, văcărită, sf. vachere; - văcăresc, adj., de vache, de
vacher; - văcărie, sf.; esp. vaqueria; fr. vacherie; - văcidiţă,
văcuşoară, văcuţă, sf., dim., {U. vaccuccia); - văcăresc, îi, it, i,
vb. 3 ; garder Ies vaches ; - văcărire, sf. ; - văcărit, sm., ane. im-
p5t sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 51; 2. 28).

Vad, sm., vaduri, ph f., gu6, bas fond; L. vadum; it. vado,
guado; sard, vadu; esp. vado; port vao, vado; cat. gual; prov.

S^^i ?8i» S^^'^ fr' S^^i ^' va; a trece apa in vad passer un
gu6; - vădar, sm., celui qui fait passer un gu6; - vădărit, sm.
p^age pour laisser passer un guâ; - vădos, adj., gu^able, bas;
L. vadosus; it guadoso; esp. vadoso.

Văd, vb. V. v6d.

Văduv, ă, adj., L. viduus, a; it vedovo, a; esp. cat viudo,
a; port. viuvo, a; prov. vidua, veuva, veuza, vezoa; fr. veuf,
veuve (vedue — vedve — veve — veuve); aJb. v6; vsl. VLdova; russe
vdovâ; pol. wdowa; nsl. serbe udov, udova; cech. vdova; goth.
viduvd; vhaU. wituwâ; nhall wittwe; - vădană, sf., d'un type
*L. viduanus, a; veuve; - văduvesc, adj.^ de veuf, de veuve.
văduveşte, adv., en veuf, en veuve; - văduvie, sf. viduit^, veu-
vage, vacance, vacation = L. viduvium; - văduvită, sf. petite
veuve; vsl. vbdovica; russe vdovica; nsl. serbe udovica; - vdkZw-
voiu, sm. veuf, s. ; - văduvesc, ii, it, i, vb. 3; devenir veuf ou veuve,
vivre — âtre en veuvage; it vedovare; esp. viudar, enviudar;
port. viuvar, enviuvar; vsl. VLdovovati; rmse vdovetL; nsl. serbe
udovovati; pol. wdowi^c; cech. vdovâti; - văduvime, văduviră^ sf.
veuvage, viduit6.

Vai (văi), interj., L. vae (grec ovaî); it. esp. port. guai;
vfr. wai ; nfr. ouais ; goth. vai ; aU). vaj ; nsl serbe vaj ; turc văi,

I. Văl— Varga. 305

iah; vai fie! vae tibi! H. guajo o, tel ce vai şi amar! quel malheur !
quel amertume! - valeu (aleu), interj. = vai; a striga valeu
jeter Ies hauts cris; - vaiet, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se văieta
lamenter, se plaindre; oZft. vajtoig; - vaiet, sm., vaiete, pi. f.,
lamentation, plainto; it guajo; esp.port. guaya; alb. yaj; - văie-
tare, sf. ; - văietător, adj., snbst., lamentant, lamentable, pitoy-
able; - văietătură, sf. lamentation, plainte; - vaier, vaicăr, ai,
at, a, vb. 1. râfl.=a se v&ieta.

Văl, sm., văluri, pi., L. velum; it esp. velo; port. veo;
cat prav. vel; fr. voile; alb. v61a; nsl. serbe veo, vela.

Vale, sf., văi, pi., L. vallis; it esp. port. valle; cat. vall;
prov. val, valh, vall, vau; fr. val (vau dans a vau Veau)^ pi.
vaux; valide {=it vallata, prov. vallada); prin munţi şi prin
văi, it per monti e per valii, esp. por montes y valles, fr. par
fflonts et par vaux; - văişoară, văMoară, sf. vallon, petite valide;
d'une forme * L. valliciola pour vdllicida', - văiujă, sf. dim.
vălce, sf. *L. vallicella; it vallicella; esp. vallecillo; prov. vau-
ciel (vaUiceUus); - vălcică, sf., esp. vallecico; - vălean, ă, sm.
k f., it. valligiano; habitant d'une valide.

Văpaie, s., vâpăiez, vb., v. abur.

Vară, (veară), sf., vm, pi., 6t6; du L. ver, veris; prov.vfr.
ver printemps; istr. vera; alb. vere ete; esp. verano; port. verâo
printemps. Sie; - văratic, adj., d'6t^, comme en 6t6, estival; cfr.
esp. veraniego; - văratic, sm. entretien du b6tail pendant V6t6^
endroit ou Ton tient le b^tail pendant V6t6 = esp. veraneo,
veranero; finere in văratic entretien avec la pâture n^cessaire.
vărişoară, sf. dim. = L. verculum; - văriţel, sm. Orobanche
Iuţea ; - vărez, ai, at, a, vb. 1 ; passer T^t^, entretenir du b^tail,
&c. pendant T^t^; L. vernare; esp. veranar, veranear; alb. veroig.
tarare, sf. - vărat, sm. entretien du b^tail, &c. pendant T^t^.
invăreazâ, invărâ, at, a, vb. 1. impers., T^t^ vient, conmience.
invărare, sf. conmiencement de T^t^; - primăvară ("primăveară),
ăf., L. primum ver; it. esp. cat. port. primavera; prov. primver,
prima vera; vfr. primevere; basq. primadera; fr. printemps (=
primum tempus); - primăvăratic, adj., printanier; ^ primăvăriţă,
sf., Galanthus nivalis ; - primăvărează, imprimăvăreajsă, â, at, a,
vb. 1. imp., le printemps commence ; - desprimăvărează, â, at, a,
vb. 1. imp. r^fl., se desprimăvărează le piîntemps conmience, ii
se fait printemps.

Varga, (veargă), sf., vergi, pi. f., verge, houssine, badine,
tringle, barre, râie, ligne; L. virga; it. esp. cat. port verga^,
prov. vergua, verja; fr. verge, vergue; ngr. ^iqya\ - vărguliţă^

20

806 I. Var8— Vărs.

vărguşoară, vărguţă, sf. dim.; - verge^ sf. dim., d*mi type *
L. virgella pour virgula; it vergella; esp, verguilla; port. ver-
guilha; prov. vergii, m. ; - vergduţă, sf. vergette; - vârghez, ai,
at, a, vb. 1; rayer, barioler, bigarrer; a se varga se barioler,
se bigarrer, panacher, se panacher; U, vergare rayer; esp. ver-
guear batire avec des verges; port. vergar plier; prov. vergar
rayer; fr. verger mesurer avec la verge; ngr. ^qyfimo rayer,
vărgare, sf. rayure, jaspure; - vărgat, part., adj., ray^, jaspe,
madr6, paillă, verg6, verge W, ouvr^, stri^; L. virgatus; it. ver-
gato; fr. verg6; - vărgat, sm. rayure, madnire; - vărgător, adj.,
subst., rayant, celui qui râie, &c.; - vărgătură, sf. rayure,
madrure, bariolage, vergeure, vergeage; - vergelat, sm. * L.
virgellatus pour virgulatus; une espece de sorcellerie, de magie
avec des verges; (v. Cant. 291).

Vărs, ai, at, a, vb. 1; verser, 6panclier, r^pandre, fondre,
mouler, couler, d^border, rendre, vomir; a se vărsa verser , se
verser, se r^pandre, d^border, s'emboucher, refluer, refouler, se
rendre, s'^vaporer, avoir la petite v6role;*L. versare (vorsare);
it versare; vesp. bosar (vorsare) vomir ; nesp. re^hosdLi d^)order ;
port. prov. versar; fr. verser; aib. versoig inonder; [le sens
repandre, faire couler, est duduit de Tid^e renverser un vase
ou Vindiner pour en faire sortir le liquide; le rom. turna (tor-
nare) a acquis tout ă fait la mgme acception comme le L. ver-
sare, fr. verser}*; a *şî vărsa mania distiller sa rage, exhaler
sa colore; a vărsa numai fiere, venin ne vomir que de la bile;
a vărsa la^crimi, it. versare lagrime, repandre des larmes; ploă
de varsă ii pleut ă verse; s'au vărsat apele Ies eaux ont deborda;
s^au vărsat (^Q,. pre trup) ii a la petite v^role; - vărsare, sf., vărsat,
sm. versement, ^coulement, ăpanchement, d^bordement, fonte,
flux, vomissement, petite v^role, variole, varicelle; vărsatul cel
mare petite v^role; vărsatul cel mic v^role volante, varicelle;
vărsat de vacă Y2iccme ; vărsatul oilor claveau, clavel^e; do/^oWf?
de vărsat vomitif; vărsatul zilei aube, point du jour; - vărsă-
tor, adj., subst., versant, ^coulant, fondant, fondeur; vărsătorul
verseau (zodiaque); - vărsător ie, sf. fonderie; - vărsătură, sf.
versement, ^coulement, dăbordement, fonte, moulage, vomisse-
ment; aplecare de vărsătură envie de vomir; - revărs, ai, at,
a, vb. 1. r^fl., a se revărsa inonder, d^border, regorger,
s'^pancher, refouler, refl^chir, commencer ă. paraître-ă poindre,
ăclore; L. reversare; esp. rebosar (r^or^are); a se revărsa apele
dăborder {des eaux); a se revărsa de eioa le jour commence ă
poindre; - revărsare, sf. d^orgement, inondation, regorgement.

I. Varvar— Vechiu. 807

irraption; - revărsat^ part, adj., dăbordâ, regorg^, clair, pas dm
{des ensemencements); - revărsat, sm., dăbordement, inondation;
revărsatul eilei point du jour; - revărsătură, sf. d^bordement,
inondation.

Varvar, adj., barbare, cruel, inhnmain; L. barbarus; it. esp.
part, barbaro; prav. barbari; fr. barbare; ngr. fidi^^Qog; vsl.
varBvarb; russe vanrarb; - varvaric, adj., L. barbaricus; it. esp.
barbarico; vccU. prav. barbaric; ngr. fiaQfiaQueoc; - vărvăresCy adj.,
barbare, cruel, inhumain; it. barbaresco; fr. barbaresque; vsl.
varbvarbsk'B; russe varvarskit; - vărvăreşte, adv., barbarement,
cruellement; - t;(lrt;(tri6, sf., L. barbaria; it. barbarie; esp. bar-
baria, barbarie; part, barbaria; fr. barbarie; vsl. yarBvarija.

Varzi, s. v. verde.

Vas, sm., vase J pi. f., vase, vaisseau, plat, tonneau, navire,
bâtiment, bateau; lepl. vase vaisselle; L. vas, vasis; vasum, i;
it. esp. part, vaso ; cat. prav. vas ; fr. vase ; - văsar, sm., d'un
type ""L. vasarius; it. vasajo; fabricant de vaisselle; - văscior^
sm. '^'L. vasciolum pour vascellum; it. vasello, vascello; esp.
baxillo, baxel; part, baixel, vasilha; cat. vaxel, baixella; prav.
vaisell, vaysel, vayshel; vfr. vasciel; nfr. vaisseau (anc. vaissel);
vaisselle, f. ; angl. vessel; - văstd^, văsuţ, sm. dim.

Vase (vesc), sm., văscuri, pi. f., glu, gui; Viscum aJhum;
Laranthus eurapa^eus; L. viscum; U. viscbio (viscuium), (visco,
vesco); esp. visco, hisca (visca); part, visco, visgo; ccU. prav.
?esc; nprav. vise; fr. gui; nd. veska; mgr. fivaxog Malva syU
vestris; AltJiaea; Viscum (D. C); varga cu văsc pipeau; - văscas,
adj., L. viscosus; it. vischioso; esp. part, viscose; cat. viscos;
prov. viscos, vescos; fr. visqueux; - văscuşar, sm. dim., merisier.

Vătăm, ai, at, a, vb. 1; blesser, endommager, laser, heur-
ter, grever, navrer, nuire, offenser, pr6judicier, porter prejudice,
faire tort; L. victimare sacrifier; manque en it. esp. part, prav.;
fr. victimer (peu usite); a se vătăma se blesser, se donner un
tour de reins, se nuire, &c«; - vătămare, sf. blessure, lesion,
plaie, detriment, grief, injure, prejudice, tort, secousse ; - vătămat,
part., adj., bless^, l^s^, &c., hernieux; - vătămătar, adj., bles-
sant, nuisible, contraire, d^savantageux , injurieux, malfaisant,
pemicieux, pr^judiciable, ruineux, offensant; - vătămătură, sf.
blessure, lesion, descente (des hayaux), effort, colique; - iarba
vătămăturii Grypsis aculeata.

Vechiu, adj., subst., vieil, vieilli, ancien, antique, us^ (habit);
L. vetulus (contracts en veflus, d'ou vedus); it. vecchio, (veglio);
esp. viejo; part, velho; cat. veil; prav. vel, velh, vielh, vilh^

308 I. Vecin— V8d.

fr. vieil, vieux; aJb. vjetSrS; vechia ne s'emploie en rom, que
pour des objets iftanimes; pour des iitres animes Ton se sert de
hătrăn (yeferanus); - vechimej sf., it. vechiume; y^tust^, antiquite,
anciennetă; din vechime de toute antiquity, depuis longtemps;
in vechime anciennement, jadis, autrefois; - vechişor, adj., d'un
type *L. vetusciolus pour vetusctdus; it, vecchicciuolo ; - vechi-
tură , sf. yieillerie, v^tille, antiquaille, fretin; - vechiuţ, adj., it,
vecchiuccio; vieillot; - Învechesc, ii, it, i, vb. 3; vieillir, user^
friper; it. invecchiare, invecchiuzzire; esp. envejecer; port, envel-
hecer; cat. envellir; prov. envelhezir, envellezir, envielhizir; /r.
vieillir; alb. vjetfiroig; a se învechi s'inv6t6rer, vieillir, s'user»
suranner, s^^limer; - invechime, sf. vieillesse, anciennet^, antiquity.

invechire, sf.

Vecin, adj., subst., voisin, citoyen, indigene; L. vicinus; iU
vicino; esp. vecino; port, visinho; cat. vehi; prov. vezin, vezi;
fr. voisin ; aJb. f kjinj6 ; anciennement ce mot signifiait en rom.
aussi un paysan voisin, c.-ă,-d. indigene, non pas stranger, de-
meurant sur une propriete et par cda sujet a une corvee deter-
minSe; (v. Ur. 4. 396, 398; 5. 400, 402; Arh. B. 2. 169/171;
Mag. 1st. 2. 288/290); cfr. e^. vecino, prov. vezin habitant
Sun meme lieu, citoyen; - vicinătate, sf., voisinage, proximity;
L. vicinitas, atis; it. vicinită, vicinitade, vicinitate; esp. vecin-
dad ; prov. vicinitat , vecinitat , vezinetat ; one. aussi corvee des
paysans; (v. Ur. 1. 244; Mag. 1st. 2. 289/90; - vecinesc, adj.,
voisin; prov. vezinesc voisinage; - vecinie, sf. voisinage, proximity,
anc. aussi corvee; (v. Ur. 5. 402; Arh. B. 2. 171; Mag. 1st. 2.
289/290); L. vecinia, alh. fkinj6; - vednime, sf. les voisins en
g^n^ral; - veoioarâ (pour vednioară)^ sf. petite voisine; - vecinez,
ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se vecina avoisiner ă q., ă. qch.; anc.
aussi faire la corvee de voisin ; (v. Ur. 4. 398) ; L. vecinari ; it.
vicinare; esp. avecinar, avecindar; port, visinhar, avezinhar; fr.
avoisiner; oXb. fkinjoig, f kin&roig ; - vmnar^, sf.; - vecinuesc, ii,
it, i, vb. 3. r^fl., a se veeinui avoisiner qch.; a/nc. faire la
corvee de voisin; (v. Ur. 5. 402; Arh. E. 2. 171); - vecinuire, sf.
învecinez, ai, at, a, vb. 1. refl., a se invecina etre voisin, avoi-
siner, confiner, habiter dans le voisinage; - invecinare, sf.

Văd v6z, v6zui, vSzut, ved6, vb. 2; L. video, vidi, visum,
ere; it. vedere; esp. port, ver; ca;t. veurer; prov. vezer; vfr.
ve-eir, ve-oir; nfr. voir; *[lerom. veadă, vează vue; vedenie, videnie
vision est du vsl. vidi, vidL, nsl. serbe cech. vid, rtisse vidt
vfie; vsl. vidânjie, rmse videnie, nsl. serbe vidjenje, pol. widzenie,
cech. vidSnie vision ; quant au verbe rom. a vădi denoncer, decou-

I. Veghiez— V^hiez. 309

vrir, accuser, que Ton veut aussi faire procMer du L. videre,
c'est le vd, vaditi (iccusare d'une toute autre racine ; v. Mikl.
L. Psl. 55]; - vedeatâ, sf. vue, apparence; a se afla in vedeală
etre en Yue; * vedere^ sf. vue, regard, aspect, opinion; scurt la
vedere vue courte; a pieri din vedere perdre de vue, disparaître;
a trece cu vedere omettre qch., ne pas prendre garde ă. qch.,
avoir de Tindulgence pour qch.; a ave in vedere avoir en vue,
etre ă vue de qch., avoir 6gard h. qch., consid^rer qch. ; - vederos,
adj., visible, manifeste, clair; cfr. it. vistoso ; - 2;^^, sm., vdjsmri,
pL f., le sens de la vue; L. visns; it. esp. cat port, viso; prov.
vis; fr. vis (dans vis-a-vis)^ vue; - văzător, adj., subst, voyant,
apparent; it. veditore; esp. veedor; port, vedor, veador; prov.
vezedor, vezeire; - vezi-bine, adv., sans doute, certes, assur^ment,
vraiment; cfr. L. videlicet; - văzut, sm., văzute, pi. f.; vue, vision;
a, veduta; pre văzute selon I'apparence; - vis, (vulg. jis), sm.,
rtstm, pi. f., vision, apparition, reve, rSverie, illusion, songe;
L. visum vision; prov. vis avis, croyance; a vede in vis voir en
soi^e (vision); - visez, ai, at, a, vb. 1; voir en songe, raver,
songer; ' visător, adj., subst., rSvant, songeant, rSveur, songeur.
visătură, sf., reverie, vision; - învederez, ai, at, a, vb. 1; montrer
â r^vidence, prouver; a se i/nvedera apparoir; - invederare, sf.
evidence, notori^t^; - invederat, part., adj., Evident, clair, expli-
cite, manifeste, visible, notoire; a fi, invederat sauter aux yeux,
tomber sous les yeux ; in faptă învederată sur le fait, en flagrant
delit; - prevM, vSzui, v6zut, ved6, vb. 2; pr6voir, pr^venir, entre-
voir; L. praevidere; it. prevedere; esp. port, prever; cat. pre-
veurer; prov. prevezir; fr. pr^voir; ^ prevăzător, adj., pr^voyant,
prtvenant, pr^cautionn^ ; - prevedere, sf. provision, pr^voyance,
precaution, vue; - străvM, vSzui, v6zut, ved^, vb. 2; voir par
ou ă travers ; L. extra-videre ; it stravedere ; - străvedere , sf .
străvăzăfor, adj., transparent, diaphane, clair, limpide; - străvă-
zătură, străvezie, sf. transparence, diaphanât^, clart^, limpidity.
străveziu, adj., transparent, clair, limpide.

VeghieZy ai, at, a, vb. 1; veiller, faire attention, surveiller;
L. vigilare; it vegghiare, vegliare, vigilare; esp. port. velar;
cat. vetllar; prov. velhar, vellar, veillar; fr. veiller; cfr. magy.
vigyâzni veiller; a se veghia pre cineva sau pre ceva rendre vi-
gilant, attentif, d^couvrir, faire connaître, rendre public ; [§i dacă
din noi insuşî se va veghia (dăcouvrir) vre unul d'in pre una
hcrător acestor şi altor asemine necuviincioase fapte; v. Arh.
B. 2. 167; And. Don. Leg. Imp. 48, 109, 110; Cod. Cr. § 227].
veghiare, veghiere, sf. vigilance, attention, d^vouverte (d'un dflit,

310 I. Vel vă— Venin.

d^un crime); s'emploie par confusion meme pour designer ub
d^lit, un crime; (v. Ur. 2. 124; Monit. 1860, 5 Oct.); - veghiat,
part., adj., veill^, d^couvert; faptă veghiată flagrant d^lit; [Arh.
R. 1. 68 ann^e 1767, veghiată est employ^ comme subst.=
d&it (se. d^couTert) avec ommission ăe faptă']; - veghiefor, adj.
subst., veillant, surveillant, veilleur; it. vegghiatore, vegliatore;
esp, ixyrt velador ; fr, veilleur ; - privighiez (priveghiez) , ai, at, a,
vb. 1.; L. peryigilare; veiller, surveiller, inspector, presider ă qch.
privigheaiă, sf. veill^e, vigile, vigilance, surveillance; - privi-
ghiere (privighiare) , sf. vigilance, surveillance, conduite, veille,
veDl^e, vigile, inspection nocturne; cti privighiere vigilamment.
privighieior (privighitor pour privighiator), adj., subst., vigilant,
surveillant, veilleur, garde, gardien, inspecteur; en Moldavie
sous-prefef ; ce bon vieux mot tres-k propos (cfr. fr. surveillant)
a dâ faire place au titre plus pompeux de ^sub-pr efectiv ; - pri^
vighitoare, sf. rossignol, philomele; * L. pervigilatoria ; - pri-
vighitorie, sf. charge d'un surveillant— gardien — inspecteur; en
Moldavie saus-prefecture; aujourd'hui ^sub^prefectură"^ ; -priveghiuy
sm., priveghiuri, pi. f., veill^e chez un mort (LB.); L. pervigilium:
esp. pervigilio (insommie).

Velvă, sf. trognon, coeur des pommes &c.; L. volva, vulva
emdoppe, matrice.

Venetfe^ adj., subst., vănitien, stranger, nouveauvenu, Emigre,
vagabond, ducat de Vănise (v. Alex. Bal. 1. 29); L. veneticus;
it yeneAico wende^=venitien de la mer adriatiqae (v. Schaf. SI.
Alterth. 1. 259 85 suiv.); aib. venedik Venise; turc venedîklu
Venitien^ etranger, hote; magg. venedeg hote; (Boiler Magy. Etym.
103 fait- d^river le mot magy. d'une racine finnoise hal par
la filiation du turc-tartare qonouq hote, convive, etranger; k notre
avis le magy. venedegi comme aussi le rom. venetic, procedeut
directement du turc venedîklu; pour le rom. une derivation di-
recte du lat. aurait ăt faire vineţie, jamais venetic; cfr. vînăt==
venetus.

Venin, sm., veninuri, pi. f., bile, fiel, poison (seul. au fig.):
L. venenum; it. veneno; vesp. venin; nesp. port. veneno; cat.
yeri ; prov. vere, veri; vfr. velin, venim; nfr. venin; aib. vener,
v6rer, vr8r ; - venenos, adj., bilieux, v^n^neui {au fig.), v^nimeux
{au fig.)^ virulent; L. venenosus; it. venenoso, v^lenoso; esp.
port. venenoso ; fr. v^n^neux, vănimeux ( du vfr. venim ) ; - veni-
noşie, sf. 4tat de ce qui est bilieux, atrabilaire; venin {au fig.),
colere, m^chancet^ ; - înveninez, ai, at, a, vb. 1 ; envenimer, em-
poisonner {au fig.):, aigrir; L. venenare; it venenare, velenare,

L Ver— Verme. 311

ayrelenare, invelenire; esp. envenenar; part venenar, invenenar;
ccU. enverinar; prov. enverinar, everinar, esyerenar; fr, envenimer.
inveninaref sf.; - inveninător, adj., envenimant, empoisonnant,
{au fig»); - inveninătură, sf. animosity.

Ver, vrey conj. v. vreii, voiu. Ver, s. v. vier.

Verde, verzi, pL, adj., subst., yert, le vert, herbage ; L. vi-
ridis, e; it esp. port vei^ie; cat, verd; prov. fr. vert; (db. verdfi,
verth; bătrân verde vieux vert, esp. viejo verde; om verde homme
fait; - verdărie, sf. pi vert, pic; * L. viridaria; cfr. it. verdone,
esp. verderon, port, verdelhao, fr. verdier; - verdeaţă, sf., ver-
dele, verdeţuri, pi., verdure, vert, gazon, herbage, pr^au, pelouse;
le pi. herbes potageres, legumes; d'un type * L. viriditia pour
viriditas, atis; it. yexajdzza,;' verdeaţa iernii Pyrola media; - varză
(vearză, verză), sf. verjse, pi., chou, aussi choucroute ; istr.yerz^
verzi, pi.; L. viridia, ium, pi.; it sverza; i;ewi^. (Padoue) verza;
mit verz; esp. berza; port ver9a; varjs^a alba choux blancs;
varjs:ă acră choucroute; - ver zar (vărzar), sm. jardinier potager;
un gateau rempli de choux, de lăgumes; t;esjp. bercero marchand
de legumes; - verzărie, sf. jardin potager, jardin plants de
choux, cave a choucroute; L. viridaria, pi. de viridarium, viri-
diarium; vit verziere; vesp. berceria; nesp. port vergel; prov.
verdier, vergier; fr. verger; - verzeală, sf. verdure; - verzime,
sf. verdm*e=i^. verdume, verzume; - verziş, sm. verdure ;- t?er-
ziqor, adj., verdelet; - verzişoară, sf. dim. de varză; - verziu,
adj., verdâtre, verdoyant; - inverzesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n.;
verdir, reverdir; a se înverzi verdir, reverdir; it. inverdire; esp.
port, enverdecer ; cat prov. reverdir ; fr. verdir, reverdir ; - inver-
zire, sf.; - inverzitor, adj., verdoyant.

Vergură, sf., L. virgo, inis; it. vergine; esp. vii^en; port
virgem; cat verge; prov. verge, vergi, virgi, vergena, vergina,
virgina ; fr. vierge ; alb. vergjSreşS, virgjineşe ; vergura prea - cu-
rată la sainte vierge; -vergur, adj., U. vergine; virginal; ^ ver-
gurie, sf. virginity ; aib. vergjSri, virgini.

Verme, (vierme, pop. gierme, ierme) sm., L. vermis, is; it.
verme, vermine, vermo; vesp. bierven; nesp. port verme; prov.
vfr. verm; nfr. ver; rom. d. Gr. viarm; - vennărie, sf., vermărit,
vermet, sm. vermine, vers ; - vermînos, adj., vermoulu, vereux ;
L. verminosus; it. esp. port, verminoso; prov. vermenos; - ver-
mînoşie, sf. vermoulure ; - vermînuţ, sm., it verminuzzo ; - vermi-
şor, sm., * L. vermiciolus pour vermiculus; it. vermicciuolo ; - ver-
muleţ, vermut, sm. vermisseau; - vermuesc, ii, it, i, vb. 3;
grouiUer, fourmiller; - vermuire, sf. fourmillement ; - învermînez,

312 I. Vers— ViD.

ai, at, a, vb. 1. rtfl., a se invermifM se vermouler; U. inver-
minare; - inverminare, sf. vermoulure ; - invermtnat^ part., adj.,
vermoulu; it inverminato.

Vers, vers, (virş), sm., versuri^ pi. f. , L. versus; U. esp.
port, verso; cat. prov. fr. vers.

Vespă, sf., L. vespa, ae; U. cat prav. vespa; esp. avispa;
port, vespa , bespa ; fr. guâpe (sous Tinfluence du vhaU. wefsâ,
nhall. wespe); - vespărie, sf., it vespajo; esp. avispero; /r. guepier.

Vefted, adj., fan^, fl^tri, pass^, mollasse, ratatin^; d'une
forme * L. viescidus = vietus de viescere inchoat. de vieo-vietum,
ere ; cfr. it. vizzo, guizzo = * L. vietius pour vietus ; alb. v^ş-
kour6, viişkoun6 fane, part, de ve§k, vuşk je me fane; - veştejesc.
ii, it, i, vb. 3. n. & r6fl., a se veştii, alb. veşk, vugk; se faner,
se passer, se sdcher; - veştejeală, sf. fl^trissure, mollesse;-t?es^
fire, sf ; - vestejitor, adj., fl^trissant; - veştejiune, sf. fl^trissure,
moUesse.

Vegtmînt; veşmint, sm., veştminte, pi. f., L. vestimentum; it.
vestimento; esp. port. prov. vestimenta; cat prov. vestiment; fr.
vStement; alb. veşmita, veşmej6, pi.; mac. rom. vestiu pannus;
Tacception du mot rom. est comme en esp. etport. principalement
hoibit sacerdotal; (pour les mots vistier, ristemic, vistierie de la
mame origine lat. v. El. Etr.); - veştmmtar, veşmîntar, sm. cha-
sublier, vestiaire; - veştmintărie, veşmîntărie, sf. vestiaire, sacristie.
inveftmîntez, inveşmintei^^ ai, at, a, vb. 1 ; vetir, revetir les habits
sacerdotaux; - inveştmîntare, inveşmîntare, sf. ; - invegt, invesc,
ui, ut, e, vb. 2; vâtir, revetir, couvrir, garnir (au fig.); L. in-
vestio, ivi, itum, ire; it investire; esp. envestir, embestir ; port.
cat investir; prov. envestir; fr. investir; aib. veş; le mot n''a
qu'une signif. fig. en rom. et n'est guere usit^ qu'au part.
invSsctit, part., adj., convert, garni, empetr^, impliqu6, implanta,
inn6; inv&scut cu pomi convert, garni d'arbres; cfr. esp. vestido
couvert de broussaiUes, &c.

Viaţă, s. V. viu. VTe, s. v. vin, s.

Vier, (ver, pop. gier), sm. L. verres, is; it. cat. verro;
dial de Piac. verr, verro; esp. verraco; port, varrao; vfr. ver;
prov. ver, verrat, veragut; nfr. verrat (aussi verron, verou,
verrot; alb. derr; - vieruşor (gieruşor), sm. marcassin.

Vîlced, adj., meurtri, livide (de coups), d'une forme * L.
livicidus pour Hvidus (livescere), transpose en vUicidus — vilcidus.
vTlcezesc, ii, it, i, vb. 3; meurtrir; cfr. L. livescere devenir
Uvide; - vîlceneală, vtlceaire, sf. meurtrissure.

VIn, (pop. yin), sm., vinuri, pi. f., L. vinum; ii. esp. vino;

I. Vin— Vin. 313

port, yinho; cat. vi; prov. vin, vi; fr. vin; aZ6. ven6, verr6;
vsl, nsl. serbe hdg. russe cech, vino; pol. wino; goth, vein; vhaU.
mhcUl. win; nhaU. wein; - vinăriciu, vinărit, sm. vinage, colle-
rage; (v. XJr. 5. 356); - vinaţ, am., vinate, vinaţuri, pi. f., vins;
le pi. est snrtout en usage; L. vinaceom marc de raisin; it,
vinaccio mauvais vin; esp, vinaza piquette; vinhazo vin tres-
fort; port, vinhaşa mauvais vin; prov. vinaci; vfr. vinasse marc
de vin; - vinicer, sm.; d'une forme * L. vinicerius sc. mensis;
mois de Septembre; - vinişor, vinuţ sm. dim., {it. vinuccio).
vinos, adj., L. vinosus, it. esp. port, vinoso; cat. prov. vinos;
fr. vineux; - vYe, (pop. fie)^ sf., L. vinea; it. vigna; esp. vina;
port, vinha; cat. vinya; prov. vinha, vinna; fr. vigne; - vier
(pour viear), sm. vigneron; L. vinearius = vinitor; it. vignajo,
vignajuolo; esp. vin^ro; port, vinheiro; - v'iereasă, v'ieriţă, sf.
femme du vigneron ; - merit, sm. culture des vignes : - viişoară,
vtuţă, sf. petite vigne.

Vin (viu), venii, it, i, vb. 3; L. venio, veni, ventum, ire;
it. venire; esp. cat prov. venir; port, vir; fr. venir; - venire,
sf. venue, arriv^e; - venit, sm., venituri, pi. f., venue, revenu,
provenu, produit, rapport, rente; esp. venida; port, vinda; cat.
vinguda; prov. venguda; fr. venue; a da venit rapporter; - viitor
(pour vinitor), adj., venant, h venir, futur, prochain ; it. venture ;
esp. venidero; port, vindouro; cat. venider; prov. venedor, veni-
dor ; timpul viitor le temps futur ; - viitor, sm. avenir, le temps
a venir; esp. venidero; - viitorime, sf. avenir, posterity ;- cuvin,
venii, it, i, vb. 3. r^fl., a se cuveni seoir, âtre s6ant,' venir k;
L. convenire; it. convenire; esp. cat. con venir; port, convir;
prov. CO venir, con venir; fr. convenir; a se cuveni cuiva convenir,
appartenir a. q. ; după cum se cuvine comme de raison ; - cuvenire,
sf. convenance; - cuvenită, sf. appartenance, droit; - cuviincios,
adj., convenable, s^ant, pertinant, modeste, commode, competent,
decent, Suitable, congruent, legitime, honnâte, k propos, propre.
cuviinţă, sf. convenance, d^cence, pertinence, ^quit6, honnâtet^,
biens^ance, competence; L. convenientia; it. convenienza; esp..
port, conveniencia; prov. conveniencia, conveniensa, covinensa;
fr. convenance ; - cuvios (pour cuvenios), adj., decent, biens6ant,
pie, pieux, vfe^rable, respectable ; facere de bine cuvioasă oeuvre
pie; cuvioase părinte! văn^r able pere ! (titre donn6 aux fccl^sias-
tiques); - cuvioşie, sf. biens^ance, d^cence, vertu, pi^t^ v^năration,
respect; cuvioşia voastrăl Votre K^v^rence! - cuvînt, sm., cuvinte,
pi. f., discours, parole, sermon, mot, lettre, terme, verbe {theol.),
raison; L. conventum convention, accord; prov. convent, conven

314 I. Vînă— VînSt.

idem; alb. kouySnd, kouvSn conversoHofif accord, discours, ex-
pression^ parole; it, esp. port, convento, vfr. convent, nfr. con-
vent de conventus; a lua cuvmtul prendre la parole; a lua de
ctmn^ prendre an mot; a spune un ce<t;m^ haranguer; din cuvînt
in cuvînt mot ă, mot, a ave cuvînt avoir raison, prise, trouver
prise sur q. ; cu cuvînt avec raison, raisonnablement; - cuvîntez,
ai, at, a, vb. 1; parler, discourir, perorer, precher, raisonner;
L. conventare (fr^q. de convenire) se reunir souvent; alb. kon-
v6ndoig^e m'entretiens; prov, coventar a>ccorder, convenir; - cu-
vintare, sf. discours, &c.; - cuvîntăreţ, adj., subst., parlant,
prechant, pr^dicateur (v. Cant. 199); cuvîntăreaţă turmă troupeau
{au fig,) auquel on preche, troupeau de J. C; (v. Arh. R. 1. 191).
cuvintatf sm. discours, &c. ; - cuvîntător, adj., subst., parlant,
haranguant, &c., harangueur, orateur; - precuvîntez, ai, at, a,
vb. 1; tenir — faire un discours preliminaire; - precuvintare, sf.
discours prfliminaire, preface; - precfmîntător , adj., faisant un
discours prfliminaire, &c.; - încuviinţez, ai, at, a, vb. 1; accor-
der, consentir, approuver, ratifier, conc^der; - ificiiviin^re, sf.
consentement, accord; - incuviinţător, adj., consentant, approu-
vant, accordant, &c.; - incuviinţătură, sf. consentement, &c.
descuviinţez, ai, at, a, vb. 1; d^sapprouver , improuver; - des^
cuviinţare, sf. disapprobation, improbation ; - descuviinţător, adj.,
subst., ddsapprouvant, improuvant, d^sapprobateur, improbateur.

Vînă, sf., vifie^ pi., veine, artere, tendon, nerf, filament,
fibre, filou; L. vena; it. esp, cat, prov, vena; port. v4a, veia;
fr, veine; - vînă de bou nerf de boeuf, filet; a şede pre vinde
rester ă croupetons; - vinişoară, sf. * L. veniciola pour veni-
cula-, venule; - vinos, adj., veineux, nerveux, tendineux, fort,
vigoureux, vein^, filardeux ; L. venosus ; it, esp, port, venoso :
fr. veineux; - vînuţă, sf., it, venuzza; venule.

Vînăt (vînăt), vineţi, vin'ete, adj., bleuâtre, violet, gris, livide, bleu-
noir; L. venetus bleu de mer; prov, venet; ochi vineţi des yeux gris
bleus, des yeux cemes ; - vin^taie, vîn&tar e,.sf. meurtrissure, sanglade
(bleuâtre); - vinetei, adj., un pen bleuâtre, gris ; - vinete, sf., vineţde,
pi. (plus usit6); Cyanus segetum; - vineţeaiă, sf. couleur bleue,
grise, &c. ; - vineţie, sf. couleur bleue, grise, livide, lividit^ ; - vi-
neţiu, adj., bleuâtre, grisâtre ; - vînităresc, ii, it, i, vb. 3 ; meur-
trir, rendre livide; - vm^tărire, sf. action de meurtrir, meurtris-
sure ; - învineţesc, ii, it, i, vb. 3 ; bleuir, rendre livide, pocher
(Ies yeux); a se invineţi bleuir; - invineţeală, invineţire, sf. li-
vidit^; - invînităţesc, ii, it, i, vb. 3; bleuir, rendre livide ;- iw-
vîn&tăţirey sf.

I. Vînd— Vint. 315

Vînd (vînz), ui, ut, e, vb. 2; L. vendo, didi, ditum, ere;
it. vendere; esp, port, vender; catprov. vendre; fr. vendre; - vin-
dere, sf. vente, trahison; - vtndut, sm., L. venditum; it ven-
dita; esp. venta; port. venda; fr. vente; - vînzare, sf. vente,
d^bit, prevarication, trahison, perfidie; - vîn^âtor, adj., subst.,
vendant, d^bitant, perfide, vendeur, prevaricateur, traître; * L.
venditorius — venditor; it. venditore; esp. port. vendedor, vendeire;
fr. vendeur; - vînjs:âioreite, adv., traîtreusement ; - vînmtorie, vin-
jsfătură, sf. vente, d^bit, trahison, perfidie.

Vindec, ai, at, a, vb. 1; protdger, sauver, sauver en gue-
rissant, gu6rir, r^tablir, remettre la sânte; L. vindicare (vendi-
care) liber er, sauver, proteger, venger; it vendicare, vengiare;
esp. vindicar, vengar; port vindicar, vingar; cat venjar; prov.
vengar, venjar; fr. venger, re- vendiquer; a se vindeca gu6nr,
se gu6rir, se remettre, se reprendre; - vindecăcios, adj., gu^ris-
sable, curable, traitable; - vindecăciune, sf. gu6rison; L. vindi-
catio, onis; esp. vindicacion; port vindicaşâo; - vindecare, sf.,
vindecat, sm. gu^rison, cure, curation; - vindecător, adj., subst.,
guărissant, curatif, gudrisseur; - vindecătură, sf. guărison, cure.
vindece, sf. Betonia officinalis.

Vinere, sf., L. Venus, eris, accus. venerem; it venere; esp.
cat port. prov. Venus ; fr. V^nus ; - vînerî , sf. du genit. Ve-
neris SC. dies; istr. viver; esp. viernes (pour vienres); prov.
venres, vendre; venit v6nere, ronmg. venar; it. venerdi, friul.
vinars, fr. vendredi = Veneris dies; prov. cat divenres, di-
vendres = dies Veneris; - vinerea mare = Vendredi saint; - vi--
neriţă, sf. Ajuga.

Vînez, ai, at, a, vb. 1 ; chasser ; L. venari, prov. venar chasser;
fr. vener courre un a/nimal domestique pour en attendrir la chair,
vînare, sf. chasse;- vinat, sm., vînaturi, "pl. t, venaison, gibier;
L. venatus, us; esp. venado gibier; port. veado cerf; - vînătoare,
sf. chasse, venerie; d'une forme * L. venatoria pour venatura.
vînător, adj., subst., chassant, chasseur; L. venatorius, venator;
it esp. venatorio; prov. venador, venaire; fr. veneur; - vinătoresc,
adj., de chasseur, de chasse; vînâtoreşte, adv., en chasseur; - vt-
nătorie, vînătorime, sf., vmătoHt, sm., chasse, vănerie.

Ving, vb. v. inving.

Vînt, sm. , vînturi, pi. f., L. ventus; it. port, vento; esp.
viento; cat. vent; prov. vent, ven; fr. vent; a sufla, a bate vîniul
faire du vent, venter, souffler; a se da in vmt raffoler de qch.,
a^§î lua vînt §tre en train, en mouvement, reussir. avoir du
succes; a lu^ mnt de ceva avoir le vent de qch.; a trage vintul

818 I. Viţa— Vlog.

prcv. fr.; mamă vitrigă ou seul. vitfigă belle -mke, marâtre;
tată vitrig ou seul. vitrig beau-pere; frate vitrig frere utărin,
beau-frere, deini-frere; soră vitrigă soeur utdrine, belle -soeur;
fiu vitrig beau-fils; fată vitrigă belle-fiUe.

Viţă, (pop. jiţă), şf, brauche, sarment, cep, crossette, touflfe,
poîgn^, filiation, lign^e, prog^niture, souche, trempe, veine; L.
vitis; it. vite; esp, vide, port vide; prov. vit, vitz; vfr. vis,
viz, nfr. vis (escalier tournant ou limaţon de vitis vriile de
vigne; en it. vite=vigne et vis); alb. vSşt, venşt cep de vigne,
vigne; mgr. fik^a virga (D. C); viţă de vie cep de vigne; Vitis
vinifera; viţă sUbatică Vitis Labrusca; viţă albă Vitis vitalba;
o viţă de apă une veine d*eau; o viţă 'de păr une poignăe de
cheveux; - viţătură, sf. madrure; - viţişoară, sf., (* L. viticiola
pour viticula), viţiţây sf. petit sarment, &c.; - viţos, adj., sar-
mente, branchu, vein^, madrâ

Viu (pop. jiu), vie, vii, vie, adj., vivant, existant, vif, anim^,
^veilW, petulant, fringant, prompt, poignant (doideur); L. vivus;
it esp. port. vivo; cat. viu; prov, viu, vieu; fr. vif; - vioiu,
adj., vif, animd, eveill6, p^tillant, actif, fringant, alerte, tran-
chănt ; - vietate^ sf. vitality, âtre vivant, animal, tout ce qui vit.
vioiciune, sf. vivacity, vie, activity, petulance, action, vitesse,
promptitude; - vioşie, vioşime, sf. = vioiciune ; - viez, ai, at, a,
vb. 1. vivre, exister; - viere (pour viare), sf. vie, existence.
viaţă, sf., L. vita; it. vita; esp. cat. port. NvSi2i,\ ^ot?. vita, vida,
via; fr. vie; alb. jete; - vieţudnic, adj. vivace, vivant;- vieţuesc,
ii, it, i, vb. 3; vivre, Stre en vie, exister, vivoter, v6g6ter; - vie-
ţuime, sf. vivacity ; - vieţuire, sf. vie, existence; - vieţuitaie, sf.
vitality ; - vieţuitor, adj. vivant, existant; - vieţuitoare, sf. etre
vivant, creature, animal, tout ce qui vit; - vipt, sm., mpturi,
pi. f., aliment, nourriture; L. victus; i^. vitto; vesp. victo;- în-
vîez, inviu, ai, at, a, vb. 1; raviver, revivre, vivifier, revivifier,
ranimer, donner la vie, ressusciter=i^. avvivare, esp. cat. port.
avivar; prov. avivar, avidar; - inviere (pour inviare), sf. vivi-
fication, resurrection; -invietor, adj., vivifiant, ravivant; - invie--
tură, sf. vivification ; - invieţuesc^ ii, it, i, vb. 3 ; raviver, vivifier,
ranimer, &c. (v. Ur. 1. 113); - invieţuire, sf. vivification; - invio§e?,
ai, at,' a, vb. 1 ; aviver, raviver, vivifier, revivifier, revivre, animer,
ranimer; - invioşare, sf. vivification, animation; - invioşător, adj.,
vivifiant.

VIog (pour volg), sm. populace, bas peuple ; L. vulgus (vol-
gus); it volgo; esp. port vulgo; prov. volgar, vulgar, fr. vul-
gaire (de vulgaris, e).

I. Voace— Voiu. 319

Voace, s. v. boce.

Voiu (ăcourt4 en oiu) = vd-eo pour volo; vei (ăc. en %
pour veri employ^ dknc,) = velis pour vis; va (6c. en a — o, pour
vra — vrea — vre) = volet, it. vuole pour vult; vom (6c. en om)=t;oIti-
mtis; veţi (6c. en eti) = rofe^i5 pour vtdtis; vor (6c. en or) =volunt;
inf. VOÎ; -vreu, vrei, vre (vrea, vra), vrem, vreţi, vreu; inf. yr6;parf.
des deux formes vrui; part, vrut; du L. volo, volui, velle; it.
volere; mil. vore; cat. prov. voler; fr. vouloir; la forme voiuy
inf. voii, s'emploie surtoufc eomme verbe auxiliaire du futur: voiu
căntâ ou cdntâvoiu = L. cantabo, it. canter6, esp. cântare, port.
cantarei, prov. chantarai, vfr. & nfr. chanterai, et est form6e
r6guli6rement du L. volo, it. voglio (vo'), tandis que la forme
vreu precede de Vinf. vre = L. volere (vlere, vrere) pour
veUe; outre ces deux foimes il y a en a une troisidme : voiesc,
ii, it, i, vb. 3; cfr. vsL russe voliti, nsl. serbe voliti, volSti,
cech. veleti, pol. wolec, dont d6rivent les mots rom. volnic, vol-
nicie, voinicesc, involnicesc^ nevoie, nevolnic; pour le mot voie,
vsl. russe nsl. serbe volja volonte, (nevoie, vsl. russe nsl. serbe
nevolja fiecessiie) , qui pourrait aussi etre subst. verbal du vb. lat.,
comme Vit. voglia, une influence slave est pour le moins incontestable.
voie, sf., it. voglia; volont6; de bună voie, it. di buona voglia,
de bonne volont6 ; - voinţă , sf . volont6, vouloir, intention, envie,
gr6, plaisir; L. volentia; vit. voglienza, vollienza; nU. volenza
dans benevolenza-, esp. port. volencia dans benevolencia; prov.
volensa dans benevolensa; fr. veillance dans bienveillance ; bună
voinţă bon vouloir, bonne volont6, bienveillance; rea voinţă
mauvais vouloir, mauvaise volonte, mal veillance; - voincios, adj.,
ayant la volont6, le vouloir, le dessein; officieux; - voios, adj.,
it. voglioso; de bonne volont6, gai, joyeux, empress6, officieux,
volontier, de bon gr6; - voioşie, sf. bon vouloir, bonne volont6,
gaiet6, hilarit6, jovialit6 ; - voire^ sf., voire de bhie ou Une — hună —
voire bienveillance; - t;(5î*fer, adj., it. volitore; voulant, veuillant;
Une voitor ou voitor de bine bienveillant ; - vrere, sf., it. volere;
prov. voi; fr. vouloir; - vrut, part., voulu; a spune vru;te şi ne
vrute conter des sornettes ; - va, particule (de la 3"*® pers. du
sing, de Tindic. pr6s. du verbe voiu), s'emploie comme affixe ă
certains pronoms et adverbes, conmie les pr6fixes latins ali-que-
cunque et les affixes verbaux libet et vis. Va est done le lat.
vuit pour velit', Tespagnol emploie le mame verbe dans quelques
compositions pronominales comme: si-vuel-qual, si-vuel-que =
qui -libet, quod- libet; les formes rom. sont: c<Xwd-i;a=quando
velit; care-va, căt-va, ce-^a, dne-va, cum-^a, unde-vw, (v. aux

320 I. Volbură— Votru.

mots respect.) ; - ver, vre, conj., L. vel-vel ; it. ver dans vernino ;
vfr. vels dans vds-un ; vels, veaus, viaux, viax, particule = saUem ;
sivels, prov. sivals, sivaus = si au mains; - ver — ver ou . . . ou,
soit... soit; ver ou vre joint k certains pronoms, adjectifs nu-
m^raux et adverbes = gwe/gwe, environ, ă peu pres : ver^care
quelqu'un; ver-căt, ver^ce quelque chose; ver^-cine chacun; ver-
un, vre-un quelqu'un, aucun, it veruno aueun; ver^şi-cănd
de tout temps; ver, vr' odată (vel- uno dato) une fois, un jour;
ver, vr'odineoară (vel una de in hora) un jour, jadis, jamais;
vro' zece (=vr'una sc. câtime =quBXitit6 — de zece) dix environ;
vr'o căt'va, vr'o căţi-va, vr^o căte-va (vel unum quantum velit,
vel unum pour uni quanti — quantae velit pour vdint), quelque
chose, quelques-uns, aucuns, quelques-unes, aucunes.

Volbură, s. v. holbură.

Vorbă, (ane. aussi voroabă)^ sf. parole, mot, expression,
propos, terme, langage, conversation; L. verbum, pi. verba; it,
nesp. port, verbo; vesp. vierbo; cat. verb; prov. verba, verbi,
verbe, verb; fr. verbe; rom. d. Gr. vierf; seulement le mot ram.
a gard^ Tacception du vocable latin; dans les autres langues
romanes parabola {TtaQafioXrj) a 6t6 substitute a verhum, tandis
que ce dernier ne s'emploie aujourd'hui que comme terme de conju-
gaison et dans le sens religieux et mystique qui lui a ^t^ preta
^=rom. cuvînt (conventum); vorbe sînt, L. verba sunt, ce ne
sont que des paroles ; a face midtă vorbă, L. multa verba fa-
cere; vorbă să fie fason de parler, pour des riens; - vorbăreţ,
adj., subst., verbeux, parlant, parleur, diseur, causeur, bavard,
verbiageur; - vorbareţie, sf. verbosity, loquacity = L. verbositas,
atis; - vorbişoară, vorbuliţa, sf. petite parole; - vorbesc, (ane. aussi
vorovesc), ii, it, i, vb. 3; parler, causer, prof^rer; prov. verbar
parler, articuler, prononcer ; a se vorbi se parler, se donner le
mot, faire parler; a vorbi lat traîner les mots; a vorbi cum
vine cuiva la gură parler a la vol6e; a vorbi tare, cu apăsare
avoir le verbe haut ; - vorbire, sf. le parler, parole, langage, con-
versation; - vorbitor, adj., subst., parlant, causant, verbeux, cau-
seur, parleur, jaseur, bavard; - vorbitorie, sf. loquacity, causerie,
bavardage, babil, caquet.

Vostru, voastră, voştri, voastre, pron. poss., L. vester, ra,
ri, rae; it. vostro, a, i, e; esp. vuestro, a, os, as; port. vosso, a,
os, as; cat. pro'v. vostre, a, es, as; vfr. vostres, vostre; nfr.
v6tre, vos.

Votru, sm., voatră, sf., (pop. hotru, hoatră); maquignon,
maquereau, maquerelle; L. adulter, i; adultera, ae falsifi/ccUeur,

I. Vre— Zac. 821

amant, aăidlhre; vU. avoltero; mt adnltero; esp. part. adulterOf
a; prov, aonltre, avoultfe, avoutre, avoutro, ra; adultre, ra; vfr.
aroutre batard; nfr. adultdre; - votresc (hotrese), ii, it, i, vb. 3;
maquignoimer, faire le maquereau ou la maquereUe ; * votrie
(hotrie), sf., votrire (hotrire), sf. maquerellage ; - vatritar (hotri'
tar), adj., subst., faisant le maqnerellage, maquereau, maquereUe.
votritarie (hotritorieX sf. maquerellage.

Vre, conj. v. ver. — Vreu, vb. v. voiu.

Vruh, sm. hanneton; L. bruchus (fiQovxog); it. bruco, brucio
cheniUe; esp. brucho scarabee; brugo pticeran, puce de terre.

Vulpe (pop. hulpe), sf. renard; L. vulpes, is; it. volpe, golpe;
vcat. volp, prov. volp, Yuolp, volpe ; vfr. volpil, verpil, goupil
(= golpil vtdpecultis) ; esp. vulpeja (vtdpecida) ; alb. d^lpSrS ; en
nfr. vulpes a 6t6 remplacâ par renard du vhaU. reginhart,
reinhart fort en canseU, conseiUer, sobriquet donn4 au renard
dans la calibre satire du Benard, dont la haute reputation a
fini par supplanter le vieux vcipU; - vtdpesc, adj., de renard,
rus4; - vtdpeşte, adv., en renard; - vtdpişoară, sf., * L. vul-
peciola pour vtdpectUa; it. volpicella (vtdpeciUa) ; - vulp^ă^
sf. dim.; - vtdpiu, adj., ♦L. vulpivus=vulpinus; de renard; cou-
leur de renard, roux, qui sent le renard; - vuipoae, sf. renarde.
vulpoaică, sf. grande vieille renarde; - vulpoiu, sm., it. volpone;
grand vieux renard.

Vuitoare, s. v. hultoare— holb.

Vultur (pop. huUur\ sm., L. vultur, uris; esp. buitre; port.
buitre, abutre; it. avoltore, avoltojo, vcat vfr. voitor, prov.
voitor, voutor, fr. vautour (de voltiirius)\ - mdturar, adj., subst.,
*L. vulturarius ; esp. buitrero ; de vautour, rapace conmie un vautour ;
(ai fost foarte vuUurar, v. M.M. C. 75); - vtdturaş, sm. petit
vautour; - vtdturesc, adj., de vautour; - vultureşte^ adv., en vau-
tour; (v. Alex. Po6s. 252).

z

Zac, zăcui, z&cut, zacă, vb. 2 ; coucher, §tre couchă, reposer,
s'arreter, languir, rester inactif, oisif ; surtout : Stre couch6 comme
malade, garder le lit, âtre malade — maladif, souflErir; L. jaceo,
ui, itum, ere; it. giacere (diacere); esp. yacer; port. jazer; cat.

21

322 I. Zar—Zestre.

jaurer; prav. jazer, jacer; vfr, gisir (gesir); nfr. seulement les
formes : gît, gisent, gisais, gisant, gîte; - de ce zace? de quoi
souSre-t-ilP - năcarcj sf. stagnation, oisivet^, infinnită, maladie,
langueur; eăcarea apei stagnation de Teâa; (v. Jon. Cal. 143);
zăcaŞy adj., concha, alit^, malade, infirme, oisif, rancunier; săcaş
la inimă vindicatif; - zăcare^j adj. v. zăcas; - zăcăşie, sf. -infir-
mity, langueur, oisiveti ;- zăcător, adj., U. giacitore; prov, ydce-
dor; coucW, alit^; - zăcătoare, sf., it giacitojo; couche, gîte,
ehantier, grand tonneau en chantier ; - zăcătură, sf., it giacitura ;
^tat d'gtre coucM, alit^, infirme, infirmity, langueur ; - zăcere, sf.
y. zăcare.

Zar, sm., zaruri, pi. f., serrure, palastre; L. sera verrou
de porte; it serra presse, foule, lieu ou Von serre des plantes;
fr. serre pied des oiseaux de proie, griffe, serre (des plantes),
serrure; magy, zar serrure; zar de uşă serrure; - sertar (cor-
rompu en saltar\ sm. tiroir, layette; ngr. avQvuQi tiroir, de Vit
serrato enferm6, part. de serrare; esp. port cerrar, prov, serrar,
fr. serrer — du lat sera serrure; sertar a pris Tacception du
contenant au lieu du contenu - de Tobjet enferm^.

Zăvon, zovon, sovon, sm. voile, pogle, drap mortuaire; du
BL. sabanum, savanum {ad^avov); esp. sabana drap de Ut,
nappe d'autd; prov. savena, vfr. savene voile, moussdine; ngr.
adfiavov chemise mortuaire; goth. sabans; vhall. sabaxi toUe fine;
mhaU. saben; vsl.russe savan^b; alb. sâvan, save; - inzăvonesc,
ii, it, i, vb. 3 ; voiler, envelopper dans le drap mortuaire; sic.
insavonare; ngr. aa^cevtavfo mettre la chemise mortuxiire; - in-
zăvoneală, inzăvonire, sf.

Zece, adj., num., L. decem; it diece, dieci; esp. diez; porL
dez; cat deu, prov. dez, deze, detz, dex; fr. dix; alb. djet6;
doue-zeci (douezeci) vingt; - zecele, al, zecea, a, le, la dixieme.
zecer, sm. un nombre de dix; - zecime, sf. un dizieme; - zeciuesc,
ii, it, i, vb. 3; dîmer; - zedueală, sf. dîme; [dejmă, dijmă dîme^
dejmui dîmer est le magy. dezsma, d^zsmălni dîme, dimer du
lat decima, decimare]; - zeciuire, sf. action de dîmer, dîme.
zeciuitor, adj., subst., dîmant, dîmeur; -m^s^m^, adj., dix fois autant.

Zer (zăr), sm., zeruri, pi. f., petit lait, lait-clair, lait de
beurre; L. serum; i^. siero; sard, soru; esp. suero; port soro.
zară, sf. lait de beurre, babeurre; - zeros (zăroş), adj., L. serosus;
it. sieroso; esp. sueroso, seroso; port. soroso; fr. s^reux.

Zestre (pour sestră), sf. dotation, dot, 6quipement, ^tablis-
sement; d'un type L. ex-staura=ecs-staura, transpose et assimil^
en secstra-sestra ; un primitif L. staurus du grec avcevqog pieuj

I. Zeu— Zic, 323

vhall, stiure, nhaU. steuer soutien, appui, support, peut se ăi-
duire du L. in-staurare, re*staurare; - înzestrez, ai, at, a, vb. 1.
doter, 6quiper, 6tablir; - înzestrare, st; - inzestrător, adj., subst.,
dotant, &c.

Zeu (zău), sm., £:ei, pL, Dieu en sens paiien, idole ; L. deus ;
it^ dio; esp, dios; vport. sard, d6us; nport. d^os; prov. deus,
di^us; coit. vfr, deu; w/r. dieu; dans Tacception chr^tienne zeii
n'est employ^ que comme formule de serment; pour Dieu on dit
Dumnezeu = dominus deus ; a zice zeu assurer, jurer, protester
par le nom de Dieu; z&u par Dieu, sur mon honneur; zeu pre
legea mea par Dieu, sur ma foi; - zeesc, adj., divin, en sens paten.
zeime, sf. divinity paîenne; - zeitate, sf., L. deitas, atis; it. deitâ,,
deitate; esp, deidad; port, deidade; cat. prov. deitat; fr. i6it6.
zeiţă, sf. ieesse ;'- zeuşor, sm. petit ^eu; - zinâ, sf. d^esse, di-
vinity, f^e, nymphe; du L. divina; - zinioară, zinişoară, sf. dim.
dumnezeu, sm., L. dominus deus; it. domene-ddio, domine-ddio
(^court^ en iddio); prov. domini Dieus, dombres Dieu, dame Dieu,
dami Dieu, damri Deu, dami Drieu; vfr. dame-dieu; - dumne-
zeesc, adj., divin ; - dumnezeeşte, adv., divinement ; - dumnezeiţă,
dumnezeoa£, dumnezeoaică, sf. dfesse ; - dumnezeesc, indumnezeesc,
ii, it, i, vb. 3; d^ifier; - dumnezeire, indumnezeire, sf. dâfication,

Zî, sf., zile, pi., L. dies, m.; it. di, m.; esp. port. cat prov.
dia, m. ; rom. d. Gr. gi, m.; alb. dit6, f.; it. giorno, vfr. prov.
jorn, nfr. jour de Tadj. diumus; buna zioa bon jour, it. buon di;
zioa bună adieu; a ^şî luxi zioa bună faire ses adieux, prendre
conge ; a ave zUe ^chapper de quelque p6ril, vivre ; - zilnic, adj.,
journalier, quotidien; - ziulică, zitdiţă; ziuşoară, (* L. dieciola
pour diecula\ sf. dim. ; - astăzi, L. isto die = hodie ; it. oggi, esp.
hoy, port. hoje, cat. huy, prov. hoi, huey, huoi, oi, uey, noi,
vfr. hui (nfr. dans au jour d'Am), rom. d. Gr. oz de hodie; - it.
oggidî, esp. hoy dia, fr. aujourd'hui sont des reduplications du
mot jour.

Zic, zisei, zis, zice, vb. 2; L. dico, xi, etum, 6re; it. dire,
esp. decir, port. dizer; cat dir; prov. dir, dire; fr. dire; - zicală,
sf. proverbe, adage, mot; - zicător, adj., subst., disant, diseur,
rediseur; *L. dictorius; dictor; it. dicitore; esp. decider; port.
dîzedor; prov. diredor, dizedor; fr. diseur; - zicătoare, sf. pro-
verbe, adage, mot; - zicătură, sf. mot, propos, parole, discours,
harangue; -zicere, sf., it dire; esp. decir; prov. fr. dire; parole,
mot, diction, terme, passage; din zicere in zicere mot pour mot,
litt6ralement; - zis, sul, zisuri, pi., L. dictum; it. detto; esp.
dicho ; port, dito ; prov. dig, dit ; fr. dit ; - zisă, sf. dire, parole,

324 I. Zovon— Zovon.

mot, assertion; după zisa lui aprte son dire; zisa din auzire
oui-dire; - prezic, isei, is, ice, vb. 2; L. praedicere; it predicere;
esp, predecir; port, predizer, /r.prMire; -prezicător, adj., subst,
pr^disant, celui qui pr^dit; i^.predicitore; -prezicere, sf. prediction.
Zovon, s. V. zăvon.

ABRfiYIATIONS. — LITTfiRATURE.

adj. — adjectif.

adv. — adverbe.

alb.— albanais.

Amm Marc. — Amxnianas Marcellinus.

anc. — ancien ou anciennement.

angl. — anglais.

Apul^e Met. — L. Appulejus Metamor-

phoseon libro.
art. — article.
Ball.— Ballades,
bav. — bavarois.
b^am. — dialecte du B^am.
BL. —basse latinit^.
bolog. — dialecte de Bologne.
bresc. - dialecte de Brescia,
bulg. — bulgare,
c.-k-d. — c'est-k-dire.
calab. — dialecte de Calabre.
cat. — catalan (Espagne).
Cato de r. rust. — Cato de re rustica,
cech. — czbche ou boh^me.
cfr. — confer (comparez).
chir. — chirurgie .
Cic. — Cicero.

Cic. Ace. — Cicero Accusationis libro.
Cic. Att. — Ciceronis epistolae ad At-

ticiun.
Cic. fam. — Ciceronis epistolae ad fa-

miliares.
Cic. n. d. — Cicero de natura deorum.
Cic. ofF. — Cicero de officiis.
Cic. or. — Cicero de oratore.
Cic. Tusc. — Ciceronis Tusculanae dis-

putationes.
com. — dialecte de Como.
CODJ.- conjonction ou conjonctif.
cr^m. — dialecte de Crdmone.
croat.— croate,
dat.— datif.
dauph.— dialecte du Dauphin^.

ddm. — d^monstratif.

dial. —dialecte.

dim. — dimin utif.

El. Etr. — Elements strangers.

Enn. — Ennius.

esp. — espagnol.

f., fto. ou f^min. — feminin.

fam. — familier ou famili^rement.

ferrare. — dialecte de Ferrare.

fig. — figura.

fr.— franţais.

fr^q.~ fr^quentatif.

friul. — dialecte du Frioul (Tirol ita-

lien).
g^nit. — g^nitif.
Gl. Gr. L.— Glossarium Graeco-Lati-

num.
goth. -- gothique .
hypoth^t . — hypoth^tiq ue .
i. e. — id est.
impers. — impersonnel.
interj. — interjection,
interrog. — interrogatif.
Isid. H. — Isidorus, CoUectio Canonum

ecclesiae Hispaniae.
Isid. Or.— Isidorus originum libro.
istr. — dialecte daco-roman d'Istrie.
it. — italien.
L.— latin.

lad.— ladin, dialecte du Sud du Tirol.
Lafont. - Lafontaine.
lat. — latin.

Lex. Alam — Lex Alamannorum.
litt.— litt^ralement.
Liv. — Livius.
logod. — logodoro, dialecte Sarde de

Logodoro.
lomb — lombard,
lorr. — dialecte lorrain.
m. — masculin.

21

326

Abrâviations.

mao. rom.^mac^o-roman.

magy. -magyar.

mant— dialecte de Mantoue.

Mart. — M. Val. Martialis.

mase. —masculin.

Matli.~St. Evangile de Mathieu.

M. G. — moyen grec.

mgr. — moyen grec.

mhall . — haut allemand du moyen âge.

mii.— dialecte de Milan.

ML. — latinit^ du moyen âge.

Monit.— Monitorul, journal officiel de

Bucarest.
m. 8. — mame signification,
n, — neutre.

ncat.— nouveau catalan,
n^ap.— dialecte de Naples,
nesp.— nouveau espagnol.
nfr.— nouveau franţais.
nhall. — nouveau haut allemand.
nit. — nouveau italien.
norm. — dialecte normand,
nport.— nouveau portugais.
nprov. — nouveau proven9al.
nrusse. — nouveau russe.
nsl. — nouveau slave,
num. ou numdr.—num^i-al.
ord. — ordinal.
Ov. — P. Ovidius Naso.
Ov fast.— Ovidii fasti,
p. ou pag. — page.
parm. — dialecte de Parme.
part. ou pârtie. - participe.
Paul. Diac. — Paulus Diaconus (Pau-

lus Festi).
Pentat.— Pentateuque.
pers.— persan,
pers. — personnel,
piac— dialecte de Piacenza (Plai-

sance).
pic —dialecte picard.
pi^m. — dialecte pi^montais.
pi. — pluriel.
Plaut. Asin.— T. Maccii Plauti Asi-

naria.
Plaut. Amph— -Plauti Amphitruo.
Plaut. Aul.— Plauti Aulularia.
Plin. — C. Plinius.

Plin. h. n.— C. Plinii historia naturalis.

po^t. — po^tique.

pol.— polonais.

pop. — populaire.

port.-portugais.

poss. — possessif.

prdp. — proposition.

pron. — pronom.

Prop. — Sext. Propertius.

prov. — provenţal.

pt. russe. — petit russe.

Psalt. Cronst. Gen. — Psaltire. Genesis.

Cronstadt (Braşov) Genesis,
q.— quelqu'un.
qch. — quelque chose,
r^. — rOciproque.
rOfl.-rOfl^hi.

reggiano.— dialecte de Beggio.
rel. — relatif.
resp. — respectif .
rom. — daco-roman.
romag. — dialecte de la Bomagne.
rom. d. Gr.— roman des Grisons.
sard.— sarde,
sard. camp. — sarde, dialecte de Cam-

podoro.
SC. — scilicet.
Schol. Juv.— Scholiastes D. Jun. Ju-

venalis.
Serv. Virg.— Servius ad Virgilii Ae-

neidos librum.
sf. — substantif feminin,
sic. — dialecte de Sicile,
signif. — signification,
sing. — singulier.
sm.— substantif masculin.
St. Evang. Matth.— 8t. Evangile de

Matthieu.
subst. — substantif.
Terţ. ad nat. — Q. S. F. Tertullianus

ad nationes.
thOol. — thMogie.
tirol it.— tirol italien.
trient. — dialecte de Trente (Tirol ital.)
typogr . — typographique.
V — voyez.
Varro, r. r. — M. Terrent. Varro de re

rustica.

Abr^viations — Lîtt^rature.

327

vb. — verbe.

vb. a. — verbe actif.

vb. imp.— verbe impersonnel.

vb. n. — verbe neutre.

vcat.— vieux catalan.

V. c. m.— voyez ce mot.

Veget. Benatus r. m. — Fl. Vegetius

Benatus de re militari,
v^nit.— dialecte de Venise,
vesp. — vieux espagnol.
vfr. — vieux franţais.

vgr.— vieux grec.

vhall. — vieux haut allemand.

Virg. A. — Virgilii Aeneis.

vit. — vieux italien.

Vopisc. Aurel.— Vopiscus Aurelius.

vport. ou vpg.— vieux portugais

vrusse. — Vieux russe.

vsl. — vieux slave.

vulg. — vulgaire.

Vulg. Luc— Vulgata Lucas.

wall.— wallon.

L'ast^rique * plac^ aupr^s d'un mot latin indique que ce mot est suppose.

Alex. (B.) Bal.

Alex. Po^.

Alex. Bus.
Alex. Sg.
Alex. V.
Al. Or.

Arh. B.
Bare. Gr.

Held.

Blaz. (Bl.) Gr.

Camp. Gr.

- Alexandri f B.^ Balade. Jassi. 1852. 2 parties

Doine §i lăcrimioare. Paris. 1853.

Poesii populare ale Bomauilor. Bncuresci. 1866.

Bepertoriul dramatic. Jassi. 1852.

Busaliile. Vodevil. Jassi. 1863.

Sgîrcitul Băsipitor. Dramă. Jassi. 1863.

Vioara teatrului romanesc. Jassi 1857.

- Alexi, J.j Grammatica Daco-Bomana sive Valachica. Vien-

nae. 1826.
Andeer, P. Justus j Ueber Urspnmg und Geschichte der
Bhaeto-Bomanischen Sprache. Ghur. 1862.

- Arhiva romanească subt redacţia lui Michail Cogălnicean.

2. edit. Jassi. 1860. 2 voi.

- Barcianu^ 8. P,, Grammatik der romaenischen Sprache.

Hermannstadt. 1858.
Baritz, O.^ & Munteanu, O.j Deutsch-romaenisches WOrter-

buch. Eronstadt. 1853. 2 voi.
'Beldiman, Alecu, Eterie. (Insurrection grecque en 1821.)

Jassi. 1861.
Bianchi, T, X, d: Kieffer^ J. D,, Dictionnaire turc-franţais

et franţais-turc. 2. ^dit. Paris. 1843 — 1852. 4 voi.
Bidz, E. Albert, Fauna der Wirbelthiere Siebenburgens.

Hermannstadt. 1856.
BiondeUi, B., Saggio sui dialetti Gallo-Italici. Milano. 1853.

- Blazewicz, Grammatik der romanischen Sprache. 2. Aufl.

Lemberg und Gzernowitz. 1856.
Bojadschiy M, 6?., Bomanische oder Macedono-Walachische

Sprachlehre. Wien. 1813.
Boiler, Zur magyarischen Etymologic. Wien. Kaiserliche

Akademie der Wissenschaften. Juliheft 1855.
Bopp, F,y Das Albanesische in seinen verwandtschaftlichen

Beziehungen. Berlin. 1855.

- (Mmpeanu, P. M., Gramatică romanească. Jassi. 1848.

^28 LiiMrature.

Cant. - OanHmirt Dimitrie, Descrierea MoldavieL 2. edit. Jassi 1851.

Cateehiamul eel mare pentru şcoalele romaneşti din ţara
ungureascft. Buda. 1806.
Cip. Gr. - Oipartu, T., Gramateca limbei Rom&ne. 3. edit. Blaaiu. 1862.

Elemente de limba rom^nS,. Blasiu. 1854.

Clemens, A,, Walachische Sprachlehre. ^. Aufl. Hermann-
stadt. 1830.

C. G. § - Codiea eivUă a principatului Moldovei. 2. edit. Jassi. 1851.

Cod. Dial. Dialoguri Franceso-Rom&iesci. 4.' edit. Jassi. 1859.

Cod. Crim. - CodiU crimineU a principatului Moldaviei. 4 edit. Jassi. 1858.

Cogălnice€mUj M,, Letopisitile tSrii Moldovii. Jassi. 1845.
3 vol. 40.

Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Va-

laques Transdanubiens. I. Berlin. 1837.
Con. P. - Conaki, 6\, Poesii. Jassi. 1856.

Conradi, Matth,, Praktische Deutsch - Romanische Gram-

matik. Ziirich. 1820.
Coresi, Diaconul, Psaltire. Braşov. 1560.
Corssen, W,, Ueber Aussprache, Vocalismus und Betonung der
lateinischen Sprache. 2. Aufl. Leipzig. 1868—1870. 2 vol.
CurtiuSf G., Grundzuge der Griechischen Etymologic. 3. Aufl.
Leipzig. 1869.
Dae. litt. - Dada litterarH subt redacţia lui MichaU Cog&lnicean. Jassi.

1859.
(Cod.) Diet. - ZHc^tonariw Fi^anceso-Romănu dupre editiunea D. P. Foienaru^

F. Aron si G. HUlf editat de Teodora Codresco. Jassi.
1859. 2 Vol.
Diefenbaeh , L , Ueber die jetzigen romanischen Schriffc-
sprachen. Leipzig 1831.

Dief . D. Gotb. Lexicon comparativum linguarum indogermanicarum.

Vergleichendes Wfirterbuch der gothischen Sprache etc.
Frankfurt a. M. 1851. 2 vol.
Dief. Or. E. - Origines Europaeae, die alten V6lker Europa's in ihren

Sippen und Nachbam. Frankfurt a. M. 1861.
DiezGr. - Diez, Fr., Grammatik der romanischen Spracheo. 2. Aufl.

Bonn. 1856—60. 3 vol.
Diez Diet. (D.) Etymologisches Wfirterbuch der romanischen Sprachen.

2. Aufl. Bonn. 1861—62. 2 vol.
Dobr. - Dohrowsky, J,, Institutiones linguae Slavicae dialecti veteris.

Ed. secunda. Vindpbonae. 1852.
(And.) Don. - Doniei, Atidronacki^ Colecţie prescurtStoare din legile im-
Leg.imp. părăteşti. i?. edit. Jassi. 1858.

Dosit. Psalt. - Dositeiu, Metropolit, Psaltirea in viersuff. Jassi. 1673.

D. C. Gl. L. - Du Cange J Glossarium mediae et infimae latinitatis. Pa-

risiis. 1840—50. 7 vol.
D. C. - Glossarium ad scriptores mediae et infimae graeci-

tatis. Lugduni. 1688. 2 vol.
Eliade, J,, Prescurtare de Gramatica limbei Romano-ltaliene.
Bucuresci. 1841.
Engel Engel, J, Ch. v., Geschichte der Moldau und Walachey.

Halle. 1804. 2 vol.
Fngelmann, W. H., Glossaire des mots- espagnols et portu-
gais d^riv^ de Tarabe. Leyde. 186L

Litt^rature. 329

Fucha, August, Die Bomanischen Sprachen in ihrem Ver-

haltnisse zum Lateinischen. Halle. 1849.
Fuss, M., Zusammenstellung der sâchsischen, ungarischen,
walachischen und deutschen Triyialnamen in Siebenbiir-
gen wildwachsender oder allgemein cultivirter Pflanzen.
Im Archiy des Vereins far Siebenbârgische Landeskunde.
1. Bd. 1. Heft. Hermannstadt. 1843.
Hahuj Qeorg v., Albaneflische Studien. Wien. 1854.
Meilmaier, J. Jf., Ueber die Entstehung der rom&iâchen
I Sprache nnter dem Einflusse fremder Zungen. Aschat*

! fenburg. 1834.

f HillGr.rom.(r.)- Hill, O., Grammatica limbei romSne. Bucuresci. 1858.

^ Hill Gr. lat. Grammatica limbei latine in comparaţia en limba

romană. 4. edit. Bucuresci. 1861.
Isz. D. - lazer. A,, Walachisch-Deutsches Wfirterbuch. Gronstadt 1850.

Jon. Gal. (G.) - Jonescu, J,, Galendar pentru bunul gospodar. Jassi. 1845.

KaradsehiUeh , Vuh Steph», Lexicon 8erbico-Germanioo-La*

tinum. Vindobonae. 1852.
Kopitar, B.^ Eleinere Schriften. Heraasg. von F. MiMoHch,
Wien. I. 1857.

Abhandlung tLber die Albanische , Walachische und

Bulgarische Sprache in den Jahrbtichem der Literatur.
Wien. 1829. 46™» vol.
Kyriak Cankof, A, & D., Grammatik der bulgarischen Sprache.
Wien. 1852.
LB. - Lexicon Valachico- Latino -Hungarico-Germanicum quod a

pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum
elaboratum est. Budae. 1825.
Laur. T. - Laurianu, A. F,, Tentamen Criticum in originem, deriva-

tionem et formam linguae romanae in utraque Dacia
vigentis vulgo valachicae. Viennae. 1840.
Măcărescu, N,, Gramatică rom&nă pentru clasile primărie.
7. edit. Jassi. 1858.
Mag.Istr. - Magaxinu istoricu pentru Dacia, de A. F. Laurianu <S; N,

Balcescu. Bucuresci. 1846—48. 5 vol.

Mahfif C, A. F., Etymologische Untersuchungen auf dem

Gebiete der romanischen Sprachen. Specimen I— XX.

Berlin. 1854/61.

Maiorescu, Titu, despre scrierea limbei RumSne. Jassi. 1866.

M. M. B. - Miirieneacu, At. M., Poesia popurala. Balade. Pesta. 1859.

M. M. C. Colinde. Pesta. 1859.

Mikl. L.Psl. - Mikkmch, Fr,, Lexicon Palaeoslovenico-Graeco-Latinum.

Vindobonae. 1862 — 65.

Yergleichende Grammatik der slavischcn Sprachen.

Vol I, III. Wien. 1852-54.

Mikl. SI. E. Die Slavischen Elemente im Eumunischen. Wien. 1861.

Mikl Fdw. Die FremdwSrter in den slav. Sprachen. Wien. 1867.

Die Eusalien. Ein Beitrag zur slavischen Mjthologie.

Wien. 1864.

Die slavischen Monatsnamen. Wien. 1867.

4

Mireesco, F., Grammaire de la langue roumaine, pr^c^d^e
d'un aperpu historique sur la langue roumaine par
A. Ubicini Paris. 1863.

330

Litt^rature.

Max MOIL
Mnnt. Gr.

Negr

Pan.(P.)Sp.A..
Pan. S.
Pan.P.V.

Pol. Diet

Ps. Jass.
Pum. L.
Pumn. 6r.

Ral

Roesler

Schaf. SI.
Alterth.
Schel. Diet.
(Seh. D.)
Sehm.

Schueh.

Molnar, /., Dentseh-walaehiache Sprachlehre. 2. Aufl. Her-

mannstadt. 1810.
Mullachy F. W, A,, Grammatik der griechisehen Vulgar-

spraehe in historiseher Entwicklnng. Berlin. 1856.
Muller, Afaxy Seienee of language. Vorlesungen fiber die

Wissensehaft der Sprache. Leipzig. 1863.
MutiteanUj O, /., Gramatiea rom&nă. Bragovu. 1860.
Muratorij L. A., antiquitates italieae medii aevi. Medio-

lani. 1738-42. 6 vol.
Mtissafia^ A,, Zur rumaenisehen Voealisation. Wien. 1868.
Negruzzi, C, PS.catele tinereţelor. Jassi. 1857.
Neiffebaur, J. F., Daeien. Aus den Ueberresten des classi-

schen Alterthums mit besonderer Rfieksicht auf Sie-

benburgen. Kronstadt. 185 J.
Panrif A,, Spitalul amorului sau cSntatorul dorului. 2. edit.

Bucureşti. 1852. 6 broch.

- O Şezătoare la Ţară sau Călătoria lui Mog Albu.

2. edit. Bucuregti. 1853. 2. part.

Culegere de proverburi sau povestea vorbiJ. Bucu-
reşti. 1852.

Pappj A, lAviu de, Anleitung zur Erlemung der roma-
nischen Sprache. Teschen. 1852.

Pastiea^ Codu judeciar pentru tribunalele din Moldova.
Jassi. 1862.

- Polizuj G. X, Vocabular Romano -German. Braşov. 1857.
Pott\ A, F,j Etymologische Forschungen. 2. Aufl. Lemgo.

1859/67. 4 voi.

- PsaZ^cnum palaeslovenico-rumunicum. Jassi. 7188. (1670). 4®.

- Pumnul, A.j Lepturariu rumînesc. Vienna. 1862. 3 vol.

Grammatik der rumaenisehen Sprache. Wien. 1861.

Quintescu, N. Ch., De deminutivis linguae Rumanicae vulgo
Walachicae nominatae. Berolini. s. d.

- Ealletiy D., Suvenire gi impresii de călătorie in Romania,

Bulgaria, Constantinopole. Paris. 1858.
Baynotiardy if., Lexique roman ou dictionnaire de la langue

des Troubadours, comparde avec Ies autres langues de

TEurope latine Paris. 1838—44. 6 voi.
Boesler, B,, Die Griechischen und Ttirkischen Bestandtheile

im Romaenischen. Wien. 1865.

- Schaf arik , P. /., Slawisehe Alterthfimer. Herausgegeben

von H, Wuttke. Leipzig. 1831.

- Scheler, A,^ Dictionnaire d'^tymologie franţaise. Bruxelles.

1862.

- Scfimeller, J. A , Bayerisches WSrterbuch. Stuttgardt & Tu-

bingen. 1827-37. 4 vol.

Sckneller, Ch., Die romanischen Volksmundarten in Sud-
tirol. I. Gera. 1870.

Schott, Arthur und Alberts Walachische Mâhrchen. Stutt-
gardt & Tubingen. 1845.

- Schuchardt , Hugo , Der Vocalismus des Vulgărlateins.

Leipzig. 1866—68. 3 vol
Schuller, J. C, Argumentorum pro latinitate linguae Va-
lachicae s. Rumunae epicrisis. Cibinii. 1831.

Literature. 331

8ehvUer, J, (7., Entwickelung der wichtigsten Grunds&tze
fiir die Erforschung der rumunischen oder walachischen
Sprache. Im Archiv des Vereins fur Siebenbiirgische
Landeskunde. 1. Bd. 1. Heft. Hermannstadt. 1843.
§inkaiy G.^ Chronica romanilor. Jassi. 1853. 3 vol. 4°.
Somavera, A. da^ Tesoro della lingua Greca volgare. Pa-
rigi. 1709. 2 tomes. 4<>.
Stam.Dict. - Stamati^ Th,, Wdrterbuch der deutschen und romanischen
(St.D.St.Dict.) Sprache. Jassi. 1852.

Stengel f JS., Yocalismus des lateinischen Elementes in den

wichtigsten romanischen Dialecten von Graubundten und

Tyrol. Bonn. 1868.

SHcTt Th,f Anna Maria Cominiatis. Hieronjmi de Rada

Apuli Garminaltalo-Albanica quinque. Brunsvigae. 1856.

Sulz. - StdzeTf Fra/nz Joseph, Geschichte des transalpimschen Da-

ciens. Wien. 1781. 3 vol.
Soutzo Stat. SutzUf N,f Notiţii Statistice asupra Moldaviei. Traduse de

Teodor Codrescu, Jassi 1852.
Thunmann, /., Untersuchungen uber die Geschichte der
Sstlichen europăischen VOlker Ueber die Ges(;hichte
' und Sprache der Albaner und Wlachen. I. Leipzig. 1774.

Ur. - Uricarlul, (Collection de documents historiques) , publice

par Th, CJodrescu. Jassi. 1852 — 62. 5 voi.
! Ventoti, BsvTOTf], FscoQY'OQy As^tmv âCyhoaaov Ttjg

'^Ptofjia'ix^g xal FakXixrjg âuxXexTOV. Vienne. 1804.

2 voi.
I Weig. - Weigand, F. L, K., Deutsches WSrterbuch. 3. Aufi. Giessen.

> 1857-69.

Xylcmder, /., Ritter von, Die Sprache der Albanesen oder

Schkipetaren. Frankfurt a. M. 1835.

)

CORRECTIONS.

Page 2, ligne 29, an lieu de 9a lisez gh. — 8, 27, agnsa, p. agrifja.

— 4, 29, Jesus, p. Jisus. — 5, 17, r^., p. rifi. — 6, 2. eventer, p. iven-
ter. — *7, 7, attention, p. obtention, — 8, 5, pron. dem., -p. pron, cUm.

— 9, 28, electeur, p 4lecteur. — *14, 3, adpropiiare, p. tidpropiare. —

— 14, 39, a '|i, p. a '^. — 19, 13, pendru, p. pentru. — 21, 19, b^esesc,
p. baiefeic. — 22, 22, barb^hie, p. bHrb&chie. — 25, 37,. benin, p. b6nin.

— 26, 18, apr^s vfr, blastenge, ajoutez nfr, blaspheme. — 28, 4, marqne,
p. marque, — 31, 16, sS, p. se. — 31, 21, Biirete, p. Burete, — 32, 3, caii,
p. cai. — 32, 27, cacare, p. cac<ire, — 35, 8, incăltamînt, m. s., p. sm, sing,

— 35, 27, ă se călca, p. o se călca. — 37, 29, auparavaut, p. auparavant,

— *41, 22, răc., p. rSJl, — 42, 31, 32, 33, carossier, carosse, p. carrossier.
carrosse, — 43, 4, carossable, p. carrossMe, — 44, 38, c&rtice, p. cârticd,

— 46,- 5, chatain, p. châtain, — 46, 18, căseum, p. caseum, — 46, 30,
aqu^rir, p. acqudrir, — 46, 31, developper, p. d4velopper. — 47, 22, quelqe-
fois, p, quelquefois. — 47, 41 et 48, 1, caieu, p. caîeu, — *48, 6, r^., p.
rSJl, — 51, 11, 12, inţarcare, intarcat, p. inţarcarCf înţărcat. — *58, 1,
răcip., p. rSJl, — 63, 26. buna-rea, p. bună-rS, — 64, 10, incrocichiare, p.
incrocicckiare, — 64, 25, apr^s vesp., supprimez esp, — 70, 12, au lieu du
premier vhall. kupphya lisez kuppha, — 71, 42, embuche, p. emb-Ache. —
72, 25, Brijonia lisez Bryonia. — 77, 16, Degalat, p. D^}ilat, — * 84, 22,
priser, p. priver. — 84, 32, d^grossisant , p. cUgrosşissant, — 84, 33, 34,
developper, deduire, p. ddvelopper, cUduire. — 94, 34, 40, fiintesc, -p.fiinţesc,

— 96, 1, flişcaesc, p. Jli§căesc, — 97, 17, 9a, p. ţ^. — 98, 36, fra^r, p.
frăgar. — 112, 21, gnndinoarlL, p. grindinioară, — 124, 30, a reculons,
p. h reculons, — 125, 38, deminetei, p. demineţii. — 126, 20, 25, soluzar,
soluzador, p. solugar, solugador. — *128, 12, 19, 21, 22, însi, înse, însii,
însele, p. tnf», inse, inşii, insele. — * 128, 27, 28, 31, insami, insuji, insa^i,
însuşi, insaşi, p. însămi, însu^, însăţi, însuşi, îns€t§i, — 135, 13, juganar,
p. jugănar. — 140, 1, latunoae, p. l&tuno<ie, — 144, 1, linde, p. lindo, —
164, 17, mioara, p. mioară, — 174, 35, muschiuleţ, p. muschkdet, — 181,
33, apr^s nume pi., ajoutez /. — 182, 22, faceţi, p. face;^, — 190, 26,
vbalL, p. nhaU. — 198, 28, ngr., p. 'mgr, — *201, 38, 39, 40, 41, peacos,
pescuesc, pescuină, pescuire, pescuitura, p. pescos, pescuesc, plhcuină,
pheuire, pUcuitwă. — 216, 15, esp. prebitero, p. presbitero, — 232, 26,
rotită, p. rotilă. — *233, 3, roadă, p. roade. — *234, 35, apr^ roşiu,
adj., L., ajoutez * russivus pour russeus, — 241, 37, §e sărbezi, p. se sărbezi,

— 262, 35, termes, p. tenne, — 269, 34, sucoter, p. sugoter. — 275, 34,

soricesc, p. §oricesc, — 279, 36, •S^^j p. Sn/jxtj. — 280, 26, ^v^nement,
p. ^knement.

-xsx>-

^^J5

V •

JAN 2 9 1934