(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Dictionnaire d'étymologie daco-romane"

Google 



This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 

to make the world's books discoverable online. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 

publisher to a library and finally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing tliis resource, we liave taken steps to 
prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use of the files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrain fivm automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionThe Google "watermark" you see on each file is essential for in forming people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 

at |http: //books .google .com/I 



Google 



A propos de ce livre 

Ccci est unc copie num^rique d'un ouvrage conserva depuis des generations dans Ies rayonnages d'une bibliothi^ue avânt d'fitre numdrisd avoc 

pr&aution par Google dans le cadre d'un projet visant â permettre aux intemautes de d&ouvrir l'ensemble du patrimoine littdraire mondial cn 

ligne. 

Ce livre etant relativement ancien, ii n'est plus protege par la loi sur Ies droits d'auteur et appartient â present au domaine public. L' expression 

"appartenir au domaine public" signifle que le livre en question n'a jamais ^t^ soumis aux droits d'auteur ou que ses droits l^gaux sont arrivds ă 

expiration. Les conditions requises pour qu'un livre tombc dans le domaine public peuvent varier d'un pays â l'autre. Les livres libres de droit sont 

autant de liens avec le passâ. lis sont les t^moins de la richcssc de notrc histoire, de notre patrimoine culturel et de la connaissance humaine ct soni 

trop souvent difRcilement accessibles au public. 

Les notes de bas de page et autres annotations en maige du texte pr^sentes dans le volume original sont reprises dans ce flchier, comme un souvenir 

du long chemin parcouru par l'ouvrage depuis la maison d'Mition en passant par la bibliothi^ue pour finalement se retrouver entre vos mains. 

Consignes d 'utilisation 

Google est fler de travailler cn paricnariat avec des biblioth&jucs ă la num^risaiion des ouvragcs apparicnani au domaine public ci de les rcndrc 
ainsi accessibles ă tous. Ces livres sont en effet la propriety de tous et de toutes et nous sommes tout simplement les gardiens de ce patrimoine. 
II s'agit toutefois d'un projet coflteux. Par cons6juent et en vue de poursuivre la diffusion de ces ressources in^puisables, nous avons pris les 
dispositions n&essaires afln de pr^venir les ^ventuels abus auxquels pourraicnt se livrcr des sites marchands tiers, notamment en instaurant des 
contraintes techniques relatives aux rcqufites automatisdcs. 
Nous vous demandons ^galement de: 

+ Ne pas utiliser lesfichiers ă des fim commerciales Nous avons conşu le programme Google Recherche de Livres â l'usage des particulicrs. 
Nous vous demandons done d'utiliser uniquement ces flchiers â des flns personnelles. lis ne sauraient en effet Stre employes dans un 
quelconque but commercial. 

+ Ne pas proc^der ă des requites automatisees N'envoyez aucune requite automatiste quelle qu'elle soit au syst^me Google. Si vous effcctucz 
des recherches concemant les logiciels de traduction, la reconnaissance optique de caractâres ou tout autre domaine n&essitant de disposer 
d'importantes quantit^s de texte, n'h^sitez pas â nous contacter Nous encourageons pour la realisation de ce type de travaux l'utilisation des 
ouvrages et documents appartenant au domaine public et serions heureux de vous etre utile. 

+ Ne pas supprimerV attribution Le flligrane Google contenu dans chaque flchier est indispensable pour informer les intemautes de notre projet 
et leur permettre d'accMer h davantage de documents par l'intermediaire du Programme Google Recherche de Livres. Ne le supprimez cn 
aucun cas. 

+ Rester dans la Ugaliti Quelle que soit l'utilisation que vous comptez faire des flchiers, n'oubliez pas qu'il est de votre responsabilitd de 
veiller h respecter la loi. Si un ouvrage appartient au domaine public am^ricain, n'en d^duisez pas pour autant qu'il en va de m£me dans 
les autres pays. La dur^e legale des droits d'auteur d'un livre varie d'un pays â l'autre. Nous ne sommes done pas en mesure de rdpertorier 
les ouvrages dont l'utilisation est autorisfe et ceux dont elle ne l'est pas. Ne croyez pas que le simple fait d'afflcher un livre sur Google 
Recherche de Livres signifle que celui-ci peut etre utilise de quelque fason que ce soit dans le monde entier. La condamnation h laquelle vous 
vous exposeriez en cas de violation des droits d'auteur pcut £trc s6vtrc. 

A propos du service Google Recherche de Livres 

En favorisant la recherche et Facets â un nombre croissant de livres disponibles dans de nombreuses langues, dont le frangais. Google souhaitc 
contribuer h promouvoir la diversite culturelle grace â Google Recherche de Livres. En effet, le Programme Google Recherche de Livres permct 
aux intemautes de decouvrir le patrimoine litteraire mondial, tout en aidant les auteurs et les editeurs â eiargir leur public. Vous pouvcz cffoctucr 
des recherches en ligne dans le texte integral de cet ouvrage â l'adresse fhttp: //books .google . coinl 



I,.: 



|: -■ 



i 



{ 



DICTIONNAIRE 



D'fiTYMOLOGIE DACO-ROMANE 



ÂLJilMENTS LATINS 



COMPARES 



AVEC LES AUTRES LANGUES ROMANES 



MAYBNCB. ^ IMPRIMBRIB H. PRICKARTS 



) 



DICTIONNAffiE 



D'fiTYMOLOGIE DAC0-R03VIANE 



&.^ENTS LATINS 



COMPARES 



AVEC LES AUTEES LANGUES ROMANES 



PAR 



, âi §%hM 



■o<®x>- 



FRANCFORT s/M. 

LUDOLPHK ST-GOAI\^ 

Berlin, A. Ashes & de. — Buoarest, Soceo a CH^- — Czernowitz, H. Pabdinu 
Florence, H, Lcesqheh. — Hermannstadt, A, Schmiedioke. — Jassi, 
Societatea Iunimea. - Leipzig, F. A. Brockhaus. — Londres, D. Nutt. 
Milan, Valentiner a Mues. — Paris, A, Durând a Pedone^Laubjel. 
Pesth, O. KiLiAN. — St-Petersbourg, C. Bcettger. — Vienne, Oebold a 0»«. 

1870 ,. 



.-^A 



'y > 



U"^ y 





^ 



• • 



• •• 






• • 



« "• • • 



• • 



• I • • • • : 



' • » 



• • 



• • • • 
••• • 



:. ••• 

.• ••• 



Btiyit 



^ i^ M'im^ 



DACO -ROMANE 



PRfiFACE 



Un auteur tres-estim6 publia, il y a plus de quarante ans, ^ 
une esquisse tres-spirituelle sur Ies langues albanaise, valaque et 
bulgare % ou il nomme la langue valaque ou plutot daco-romams 
le plus ancien et le plus particulier des idiomes neo-latins. 

Cette assertion est en effet assez juste. Le daco-roman, 
quoique moins riche que les plus jeunes langues de TOccident, 
ou Tel^ment remain a eu plus de temps de prendre racine, pos- 
sede cependant plus de mots classiques de Tâge d' Auguste que 
ces dernieres, et un grand nombre de ses vocables ont gard^ 
leur acception latine, qu'ils ont souvent completement chang^e 
dans ces idiomes. 

Toutefois, le daco-roman est rest^ â. peu pres inconnu au 
grand public, comme langue romane, parlee par huit millions 
d'hommes. Nous attribuons ce fait a deux causes principales : 
la premiere est la position geograpMque du pays a Textremit^ 
orientale de TEurope, isol6 de toi^te communication avec les 
autres nations romanes; la seconde, non moins importante, est 
Tusage s6culaire, abandonne seulement depuis huit a dix annees, 
d'^crire la langue avec des caracteres cyrilliens. Cette derniere 
circonstance surtout a meme produit la grande erreur de faire 
des Daco-Romans un peuple d'extraction slave. 

C'est le c61ebre philologue, professeur Diez, de Bonn, qui a 
expose le premier, dans sa Grammaire des langues romanes % 
d'une maniere scientifique et m^thodique, les lois qui regissent 
la formation des langues romanes, et c'est done a lui que nous 
avons ă rendre tout hommage. Mais, h notre grand regret, ce 
savant ne s'est occupă dans son dictionnaire ^tymologique ^) que 

^ 1) JB. Kopitar, Albanische, Walachische unci Bulgarische Sprache. 
Wiener Jahrbiicher der Literatiir, 46me vol. 59 — 106. 

*) F Diez, Grammatik der Romanischen Sprachen. 2*e Aufl. 3 vol. 

3) F, Diez, Etymologisches Woerterbuch der Romanischen Sprachen. 
2t« & 3te Aufl. 2 vol. 



VIII Preface. 

tout particiilierement des trois langues romanes dominantes — 
de ritalien, de Tespagnol et du franfais. J'espere done de n'avoir 
pas fait une oeuvre tout-â,-fait inutile, en publiant le present 
essai sur Ies elements latins du daco-roman, que j'ai Tintention 
de faire suivre d'un expose de ses elements etrangers, qui for- 
meront la seconde partio de cet ouvrage. 
f La langue daco-romane est sortie, comme ses soeurs les 
autres langues romanes, de cette lingua rustica que les Conqu6- 
rants Romains out apport^e avec eux. Ce latin vulgaire ou 
rustique a dfi naturellement se modifier, tant par Timmixtion des 
langues indigenes, parlies par les diff^rentes nations soumises h 
la domination romaine, que par Tinfluence plus ou moins grande^ 
que les langues d'autres peuples ont exerc^e plus tard. II en 
a ^t^ de meme pour le daco-roman. L'^minent slaviste profes- 
seur MiKLosrcH, de jVienne, dit ă, ce sujet ^) : «En ce qui regarde 
I'fl^ment autochthone, nous ne possMons aucun monument de la 
langue dace ou gete et Ton pourrait croire, que nous devious 
renoncer ă, toute trace de Tfl^ment indigene dans le daco-roman. 
Mais il n'en est pas ainsi. D^ja M. Kopitar nous a fait remar- 
quer les caracteres distinctifs qui, communs aux langues parlies 
aujourd'hui dans la peninsule du Hemus, ne trouvent leur ex- 
plication dans aucune de ces langues, avec lesquelles elles ont 
du rapport. Le grec-moderthe nous offre des singularit^s qui ne 
d^coulent pas du grec ancien; le hulgare, et en particulier aussi 
le serbe, nous montrent des ^nigmes qui ne peuvent etre d^finis 
par les langues slaves; le da^o-roman enfin pr^sente des con- 
structions qui ne sont pas latinos. Toutes ces particularity^; 
communes aux langes parlies dans les contr^es du Balkan, pa- 
raissent devoir âtre ramen^es â, V element autochthone; elles ne 
peuvent que soutenir Topinon que cet flement est essentiellement 
identique avec Valbanais d'aujourd^hui. Si Ton regarde done 
avec raison les Albanais comme des descendants des anciens 
lUyriens, Ton aura aussi le droit de donner aux Da4^s et aux 
Getes une origine commune avec les lUyriens ^), » 

Jj albanais et le daco-roman nous font voir en effet des 
analogies tellement frappantes, non seulement dans un grand 
nombre de vocables latins, qui ont re9U dans les deux langues 
une meme acception, mais aussi dans certaines formes gramma- 

" *) Fr, Mikloaich, Die Slavischen Elemente im Rumunischen, 5—6. 
*) Voyez aussi Diez, Grammatik, I. Walachisches Gebiet, 89 — 94. — 
Arth, dk Alb, SchoU, Walacluschg«4ffti£TClfieIl^JSinleifcung^^ 1—82. 




Preface. tX 

ticales ^), et dans beaucoiip de mots primitifs, dont Tanalyse assez 
difficile pourra peut-etre jeter one lumiere sur Ies pages plus 
qu'obscures de Thistoire de ces peuples antiques % 

Un torrent de peuplades barbares a innond^ la Dacie presque 
sans interruption du quatrieme au treizieme siecle et Ton de- 
vrait en conclure que sa langue se soit sensiblement alt^r^e par 
les relations avec tant d'^l^ments strangers. Par un phănomene 
extraordinaire cela n'est pas le cas; elle est rest^e essentieUe- 
ment latine par le fond. Le viet^ slave-hulgare a exerc6, il est 
Vrai, une assez grande influence sur son d^veloppement depuis 
le sixieme siecle environ ; un bon nombre de mots latins ont âtâ 
remplac^s par des mots slaves qu'on a reţus presque litt^rale- 
ment, sans se donner beaucoup de peine de les assimiler, et memo 
Yinterieur de la langue ne manque pas de certaines formations 
slaves *), qui s'y sont fixăes irr^vocablement. Le grec modeme ou 
plutdt le grec du moyen âge, le turc et le magyar n'ont fait 
qu'enrichir son dictionnaire. Les autres langues romanes possedent 
toutes un fond plus ou moins considerable d'^l^ments germa- 
niques; le daco-roman seul en est tout h fait d^pourvu, car le 
peu de vocables allemands qui s'y trouvent, sont d'une intro- 
duction tres-r^cente, soit du rmse-polonais, soit du magyar, 

Toute nation qui aspire k prendre une part active dans le 
mouvement intellectuel des nations civilis^es, doit s'occupor avant 
tout k se faire une la^ue nationale; c'est le premier et le plus 
important signe de sa vie ainsi que de sa vitality. Nous enten- 
dons par langue nationale le langage parl^ par le peuple, qui 
constitue la nation. Le proc^d^, par lequel une langue se fixe et 
se dissoud de nouveau, ne pent jamais etre sujet ni aux caprices 
ni aux fantaisies de quelques personnes; il doit r^unir en soi les 
deux elements opposes de la necessite et de la libre volonte % 
qui se d^veloppent seulement dans le peuple etpar le peuple; car 
quoique Tindividu paraisse etre principalement actif dans la pro- 
duction de mots nouveaux et de formes nouveHes granmiaticales, 
il ne Test cependant qu'apres que son individuality a p^ri dans 
Tactivite commune de la familie, de la tribu ou de la nation, 

^) Miklosich, Slavisclie Elemente, 6 — 7. 

*) E. B, Boealer se prouonce (dans sa brochure y,Dacier und Bomae- 
nen", 69 — 70, Wien, 1866) contre ces donndes de M. Miklosich, en expli- 
quant de son cdt^ cette affinity des langues albanaise et daco-romane 
par la communication de ces peuples entre eux. 

*) Miklosich, Slavische Elemente, 11 — 13. 

*) Max Mueller, Science of language, 35—37. 



X Preface. 

k laquelle il appartient. Le grammairien Marcellus dit k Tempe- 
reur Tibdre : c Tu peux, o Cesar, acearder le droit de citoyen 
romain ă des hammes, mais jamais ă des mots. » 

Partant de ce principe, il va sans dire que je me suis abs- 
tenu d^enrichir mon lexiqae d'une fonle de tennes nonveaux, 
introduits litt^ralement du iranţais, en m^prisant, par ignorance, 
tres-souvent le bon vieux mot de souche latine y pour y substi- 
tuer un vocable frangais d*origine strângere. 

L'orthographe que j*ai employee dans le dictionnaire est la 
plus simple, en ^rivant, autant que cela est possible, comme 
Ton parle. L'^tymologie, que la plupart de nos philolognes daco- 
romans veulent prendre pour base de leur systeme d'orthographe, 
n'a rien ă, faire avec Talphabet; elle appartient exclusivement a 
Vhistoire de la langue. Le passage classiqae de Qnintilien : 
€ Ego, nisi quod consuetudo obtinuerit, sic scribendum quidque 
judico, quomodo sonat; hie enim est usus litteramm, ut custo- 
diant voces, et velut depositum reddant l^entibus,» renferme 
rideal et la loi fondamentale de Torthographe, que toutes les 
nations civilis^es ont suivie et que nous devons suivre. II est 
temps de mettre un terme k tons ces systemes d*orthographes pos- 
sibles et impossibles, qui surgissent chaque jour et qui ne font 
qu*accroître la confusion qui existe i6jk et que M. Maiorescu 
caract^rise si bien dans son petit trait^ sur Torthographe daco- 
române qui, malheureusement, n*a pas obtenu toute Tattention 
qu'il merite k juste titre, meme si Ton ne pent pas adherer d'une 
maniere absolue k tout ce que Tauteur y ^met. 

M. Ubicini, publiciste fort distingu^, qui a acrit une Introduc- 
tion tres-interessante ă, la Grammaire roumaine de M. Mirgesco 
(B. Alecsandri), y fait des observations pleines de justesse sur les 
r^formes actuelles de la langue en Bomanie, que nous conseil- 
lons de prendre en s^rieuse consideration. 

Je termine en recommandant mon ouvrage k la bienveillante 
critique du public, tout en reclamant son indulgence pour im 
travail aussi difffcile que nouveau. 



A. DE ClHAG. 



OBSERVATIONS 

SUR 

QUELQUES LETTRES DE L'ALPHABET DACO-ROMAN 



ă et ă, le signe au^dessus leur donne une prononcmtion sourde 
et guUurale, qui est entre un e ferme et un (B; ces deux 
voyelles sont presqtie toujotirs courtes, provenant le plus 
souvent d'une voyelle muette; dans le cos contraire eUes sont 
marquees d'un accent drconflexe: â, â, comme signe de Ion- 
gueur, 

c devant les voyelles e, i, se prononee comme le c en Ualien devant 
ces letfres; devant les autres voydles, z a la valeur du k. 

ch devant q et i rempla^ce, comme en Ualien^ la lettre k. 

g suit les memes regies comme le g frangais. 

gh devant e et i a le son guttural comme g devant a, o, u. 

i ă. la fin d'un mot et precede d'un c, g, ţ, z, amsi que commie 
signe du pluriel non articula, precede des Uttres b, d, f, 1, m, 
n, p, r, s, Ş, ţ, z, est presque muet. 

Î devant les lettres 1, m ^ n a une pronondation sourde et gut- 
turale, legerement nasale et ressemble asseis aux voyelles ă, 6. 

j correspond tout a fait au j frangais. 

S a toujours une pronondation tranchante. 

g se prononee comme le frangais ch. 

\ a la valeur du z aUemand ou du z italien dans beaucoup de 
mots, ou z provient, dans cette dernier e langue, du z ou du \ 
latin, 

u est toujours egal a Tou frangais. 

z se prononee comme le z frangais. 

NoTA. - fi muet final apres une consonne, employe gene^ 

ralement encore, a ete supprime comme tout k fait superfiu. // 

provient sans doute du mode videux adopte dans les vieux livres 

ecdesiastiques, imprimis ou ecrits en caracteres cyrilliens, d'ajouter 

a chaque mot finissant par une consonne la lettre muette cyril- 

lienne l, qu^on a remplacee ensuite par un ii, sans se rendre 

compte pour quelle raison. 

i final dans la dedinaison et conjtigaison, ou il est presque 

muetf et dans Sautres mots, oil, sa pronondation doit âtre plus 



XII Observations. 

au tnoins marquee, s'ecrit toujour s -I- c.'-ărd, avec le signe de 
brievete. Cest encore une imitation de la m^thode cyrillienne; 
fecris done tout simplement -i- (sans ce signe), excepte dans le 
pronom conj\ 'şî (datif), pour le distinguer de la conj. şi (si) et 
lorsque i au milieu d*un mot se trouve precede de la lettre c, 
ou U fie sert que pour indiquer la prononciation palatale du c. 
NoTA. - Je fais remarquer que je viai odmis ă dessein que 
trois modes de conjugaison comme en italien; Fe accentua ou non 
accentua de. Vinfinitif des verbes en ere ou $re, (pour lesquels la 
langue italienne via non plus qu'un seul mode de conjugaison), 
et la seule difference de la terminaison du singulier de Vimpercttif, 
en i pour les verbes en ere, et en e pour ceux en Sre (1W^ce=tacere 
— tăcui — taci ; pricepe=ţerciţiYe— pricepui — pricepe), ne justifient 
pas la designation cTun ^* et 5*"* mode de conjugaison sdon la 
langue latine, (v. Diez Gr, 2. 250), 



A 



^, pr^p. L. ad; it. a, ad; esp. port. &; prav. a, az; fr. k. 
Cette proposition supplOe 1" aux inflexions casnelles de la langue 
latine, mais contrairement ă, la regie des antres langues romanes, 
a ne pent etre prOposO aujourd^hui qu'aa gSnitif et pas an datif, 
qui ne prend on aucune prOp. ou bien la prOp. la (v. c. m.); 
anciennement a s'employait devant le datif, comme la aujourd'hui 
(v. Ur. 2. 36 annOe 1686); 2** devant des substantifs non d^terminOs 
et devant certaines locutions adverbiales elle est employ^ tout- 
a-fait comme le lat. ad: a nume — ad nomen, nomm^ment; a 
lături — ad latera, de c6te ; a fără — ad foras, dehors ; a proape 
— ad prope, proche; 3® elle est prOposOe presque k chaque inflnitif 
(comme Tanglais to): a scrie — scribere; a purta — portare (v. 
Mikl. SI. E. 6); 4^ comme prefixe elle sert enfin k former des 
verbes factitifs : a aduna, a adaoge, a aduce. La prOp, ah ne se 
trouve conservOe que dans quelques verbes, comme : arunc — abrunco 
(erunco); ascund — abscondo, aha;t BL. abbatuo; ameţesc — de 
amens — amentis. 

Abup (abor), sm., L. vapor, m., it. vapore, m., esp. port, vapor, 
m., prov. vapor, gabor, f., fr. vapeftr, •f., alb. avul; a ibşi aSuri 
(litt. vapores exire) rendre des vapours; - abureai^ sf. vaporation; 
aburel, sm. dim; aburele, pi. f. petite vapeur; - aburesc (aburez. 
Bare. Gr. 177), ii, it, i, vb. 3; alb. avuloig; = L. vaporare; ex- 
haler, rendre des vapours ;-a2)Mro5, oasă, oşi, oase, adj., L. vaporosus; 
it. esp. port, vaporoso; prov. vaporos; fr. vaporeux; - boară, bora, 
bură, sf. vapeur, exhalaison, bruine, brise, fraicheur; boară de 
pucioasă vapeur de souffre; boara din r&suflători Texhalaison 
qui sort par les soupirails d'une cave; o bură de ploaie une 
petite pluie, bruine (v. Jon. Cal. 131, 203, 216); cfr. friul. buere, 
sard, borea, cat. boira brouiUard; it. brina, venit, borina, mii 
borda, burda brouiUard; fr. bruine; vsl. burja procelia; nsl. burja 
boreas; hdg. burB, serbe bura boreas; russe burja, buran^b, cech. 
blira, buran, pol. burza proceUa; turc bora, it. bora, M. vore 
boreas; bora nix; rom. borană tempâte; venit, borana, burana 
brouiUard (v. Diez, Diet. 2. 13, 14; Mikl. L. Psl. 48); - burează, 
bara, burat, bura, vb. impers. 1. bruiner; - burare, sf. action de 

1 



2 I. Ac — AcopSr. 

bruiner, bruine; -bureaiă sf. bruine; - buracă, baracă, sf. brouil- 
lard âpais, gel^e blanche ;- &t<rum|(!{ , burniţă, bamiţâ, sf. dim. 
de bură, petite pluie fine; - văpaie, sf., "^ L. vapalia ; flamme, braise; 
it vampa, vampo; nsl, vapa; alb, vapa, vampa;- văpâiez, ai, at 
a, vb. 1; flamber, brtLler â grand feu; - it. vampeggiare; nsl 
vapijati, vapiti; -M^tli^ieaZâ, sf. feu flambant, ^d,mmQ\ - văpăire, 
sf. action de flamber, fiSimmQ; ^ vă2)ăiat, adj., --^- L. evaporatus; 
^vapor^, 6tourdi, inconsid^r^. 

Ac, sm., ace, pi. f., L. acus; it ago; Ies formes it aguglia, 
agocchia, esp, aguja, port. prov. agulha, Yr. aiguille = aeucula 
pour acicula; - acar, sm., L. acuarius; it agorajo; esp. agujero; 
port, agulheiro; jîrot;. aguUier; fr. aiguillier; — fabricant d'aiguilles 
et ^tui ă aiguilles; - acafyiiţă, (acăriţă), sf. etui k aiguilles; - acărie, 
sf. quincaillerie, fabrique d'aiguilles, aiguilles en g^n^ral; - acoiuj 
sm., acoae, pi. f., it agone; esp. agujon; port, agulhâo; grande 
aiguille; -acwZe/, abuser, {it. aghicciuolo), acîit, sm. dim. 

Acel, pron. v. ăl. — Ace$t, pron. v. ist. 

Acmu (v. Ur. 2. 35, 99; 5. 309, 408, 417), acu, acum, 
acuma, mu, amu, adv., maintenant, a present, actuellement, 
tout-k-rheure; du L. eccu' modo, modo (mu, amu); it m5; 
neap, mone; corn. amm6; sard. c6mo, moi, immoi; friul. cumu, 
acum5; istr. acmo; de acum actuel; pentru a>cum pour l'heure; 
de acum inainte ă, Tavenir, dor^navant; -ac«*{2 (acuşica, dim.). 
amu^i = ecou' modo sic ; tout-â,-rheure, a Tinstant. 

Acelea, colea, adv., la, par lă, de ce cot^-lă, y; du L. 
eccu'illac; it colk; esp. a*cull6; port. acolă; -acolo, colo, adv., du 
L. eccu'illoc, lă* y; d' acolo — pre acolo — incolo, d'incolo — intr' acolo 
de lă — par lă — en delă — par delă; d'airi acolo = it. di lă aAx>lă, 
d'ici lă; pre aici, x^re acolo 9a et lă. 

Acoper, (acoperiu), perii, perit, peri, vb. 3; couvrir, recouvrir, 
envelopper, voiler; L. ad-cooperio — accoperio, perui, pertum, ire; 
Vit coprire, esp. prov. cubrir, port, prov. cobrir, vfr. covrir, 
nfr. couvrir, angl. cover de cooperire; - acoperemînt, sm., acopere- 
minte, pi. f., L. cooperimentum; it coprimento; port cobrimento; 
prov. cubrimen; fr. (re) couvrement; - couverture, abris, protection 
(Ur. 1. 546; 4. 423), housse, toit, toiture; -acoperire, sf. action de 
couvrir, &c.; - acoperiş, sm., acoperise et acoperişuri, pi. f. couver- 
ture, abris, toit; - acoperitor, oare, ori, oare, adj., subst., couvrant, 
couvreiir; - acoperitură, sf., prov. coopertura, cubertura ; couverture, 
recouvrement ;- descopăr, ii, it, i, vb. 3; L. discoperire; it. dis- 
coprire; esp. descubrir; ^or^. descobrir; prov. descobrir, descubrir; 
fr. d^couvrir; a/ngl. discover; - decouviir, dăvoiler, ^venter, mani- 



I. Acru — Adev6r. 3 

fester, r^văler; - descoperire sf. action de d^couvrir; ^ descoperitor, 
adj., subst., d^couvrant; U. scopritore; cat, esp. ăescubridor ; port. 
descobridor; prov. descobrire; fr. d^couvreur; - descoperitură, sf. 
d^couverte, &c. 

Acru, ă, i, e, adj., subst., L. acer (vulg. acrus); it acre, 
aero, agro; vesp, agre; nesp. acre, agro, agrio (cicreus); port, acre, 
agro; prov. agre; fr. acre, aigre; - acreală j sf. aigreur; - acresc, 
ii, it, i, vb. 3; esp. agriar; fr. aigrir ;- omcio^, adj., ac^teui; 
acrime, sf., it. agrume ;- ocnre, sf. action d'aigrir, de s'aigrir; 
acrişor^ adj. dim.,*L. acriciolus pour acriculus;-acn^wr<!!l^, sf. chose 
aigre en g^n^ral; - acriu, adj., * L. acrivus; aigrelet; - acruţ, adj. 
dim., un peu aigre; - inăcresc, ii, it, i, vb. 3; it. inagrire (in- 
agrare); aigrir; - inăcrire, sf action d'aigrir, de s'aigrir; - ager, 
adj., alb. egrS, egSr; âpre, rude, cru, ^cru, sauvage, roide, aigu, 
vif, alerte, prompt, perspicace; minte ageră acris mens; videre 
ageră visus acer; un om foarte ager vir acerrimus; - ageresc, ii, 
it, i, vb. 3 ; aiguiser (au fig.) ; - agerime , sf âcret^ (au fig.), viva- 
city, Vitesse, promptitude, perspicacity, sagacity ; - agerire, sf 
action d'aiguiser {au fig.); - agrif (acris), sm., * L. acricius; 
groseillier vert, raisin vert; cfr. it. agresto; esp. agraz; port. 
agraţo; prov. agras; vfr. aigret; ML. agi'esta sirop de raisin et 
de fruit; mUall. agraz une sorte de jus aigre; nsl. agres; serbe 
ogresta, greş, grega ; pol. agrest ; cech. agrest ; j?^. russe, russe agrusx; 
magy. egres; alb. ghreste; it. agriotta; fr. griotte (agriote, agruotte 
cerise aigre); agriş roş (russus) groseillier; ribes rubrum; berberis 
vulgaris; (cfr. esp. agracejo (= acriculus), berberis vulgaris); 
agrişă, sf groseille verte; agrişă roşă groseille. 

Adaog (adaug), adaosei, adaos, adaoge, vb. 2; L. adaugeo, 
xi, ctum, ere; adaog (adaogesc), ii, it, i, vb. 3; adaog, ai, at, a, 
vb. 1; (v. Hill, Gr. rom. 77; Gr. lat. 130, ou le verbe est 
employ^ sous ces trois formes); augmenter, joindre, rapporter, 
rehausser, intercaler, insurer, supplier; a se adaoge, &c. se 
grossir, survenir; - adâogere, adăogire, adăogare, sf. action d*aug- 
menter, &c.; - adăogător, adj., augmentant, &c.; - adăogătură, 
ada^situră, sf augmentation; - adao5, sm., adaosuri, pi. f, L. 
adauctuş; augmentation, supplement; - adaoşa^, sm., adaoşaguri, 
pi. f (v. Tir. 1. 133; Blaz. Gr. 161); augmention, supplement, 
chapiteau; {ag. est terminaison magyare). 

Adăp, vb. V. apă. — Adăpost, s. v. pun. — Adăst, vb. v. stau. 

Adecă, conj. v. că. — Ades, adj. v. des. 

Adevâr, sm., adevăruri, pi. f, du L. ad verum; it. vero; 
esp. verdadero; port. verdadeiro (veritatorius); prob. ver, verai, 



4 I. Adînc— Aflu. 

vertadier; fr. vrai; in-^upă adevăr au vrai, vraiment; inir*adev& k 
la Y6rit6, en Y6nt6 ; a spune adevărul (exponere verum) dire la verit^; 
adevărat, adj., subst., it avveratcr; alb. ygrtete; vrai, vMtable, 
positif, r6el, sincere; cu adevărat v^ritablement, en vărit6, certai- 
nement; - adeveresc, ii, it, i, vb. 3; (Bare. Gr. 177; Camp. Gr. 105 
ont adeverez — forme de la 1'® conjugaison, qui demanderait l'inf. 
adevăra et s'accorderait avec Tadj. part. adevărat de ci-dessus); 
= i^. avverare; prav. averar, aveirar; fr. av6rer; esp.port. averi- 
guar; alb. vSrtetoig; verifier, av^rer, certifier, constater, ent^riner, 
l^galiser; a se adeveri se constater, se confirmer, se prouver; 
adeverime, sf. văracită, v6ridicit6; - adeverinţă, sf. affirmation, 
confirmation, attestation, legalisation, certificat, reţu, quittance; 
adeverire, sf. action de verifier, &c.; - adeveritor, adj., subst., 
it. aweratore; v^rifiant, v6rificateur. 

Adînc, ă, i, e, adj., subst., L. aduncus; it esp. port. adunco; 
profond, creux, ^pais; le pi. du subst. adîncuri, f.; -adincătură, sf. 
enfoncement, enfonţure, excavation, grotte, impression, renfonce- 
ment; - adîncesc, ii, it, i, vb. 3; creuser, rendre profond, approfon- 
dir; a se adinei devenir profond, se creuser, s'eirfoncer, s'absorber; 
admdme, sf. creux, excavation, profondeur, gravita, hauteur (eau); 
adîncire, sf. action de rendre profond, &c.; - adîncitor, adj., subst., 
approfondîssant, &c. ; ^advncitură, sf. approfondissemeftit; -adîncut, 
adj. dim., un peu profond. 

Adine, adv. subst. v. ins. — Adorm, vb. v. doim. 

Aduc, vb. V. duc. — Adumbresc, vb. v. umbră. 

Adun, vb. v. un. 

Aer, sm., asre, pi. f., L. aer, f., it aere, aire, m., aria, f., sic. ariu 
m., esp. aire, m., port, ar, m.,prov. aer, air, aire, m.,/r. air, m. ; - air, 
faţon, mine, frime; Ies autres acceptions comme : le suaire de Jesus- 
Christ, baldaquin, dais, viennent du ngr. dr^Q (v. D. C. 32. 38)., 

Afin, vb. V. fain. 

Aflu, ai, at, a, vb. 1; apprendre, savoir, entendre, d^cou- 
vrir, trouver, imaginer, in venter; du lat afflare (ad-flare) souffler 
vers — ă, — sur q., qch.; aussi au fig. apporter, amener qch. ă. q. 
en soufflant, c-ă-d. sans e/fort; cfr. conflare amasser en soufflant, 
former, &c.; vesp. fallar; nesp. hallar (transpose de aflar); vport 
aflar ; nport. achar (eh = fl) trouver, &c. ; vesp. ajar (= aflar) 
trouver; nesp. ajar toucher, salir, souiller, outrager; neap, asciare, 
acchiare, sic. asciari (sci = fl) trouver (v. Diez D. 2. 81. 136; 
Schuch. 3. 304); a afla faţă trouver present; a se afla exister, 
se comporter, se trouver; a se afla (undeva), esp. hallar se, port 
acharse se trouver, etre quelque part; a afla pre cineva, esp. 



I. Aflu— Aflu. 5 

hallar con alg. trouver, rencontrer q. ; a se afla faţă se tronver 
prfeent; a se afla cu şederea r^sider q. part; a se afla, bine, r^ 
se porter bien, mal, âtre bien^ mal portant; - aflare, sf. action 
de trouver, &c.; - aflător, adj., subst., esp. hallador; trouvant; 
d/lătură, sf. d^couverte, savoir, &c.; - înflu (unflu), ai, at, a, vb. 1; 
L<- inflare; it inflare; cat esp. port. inflar; esp. hinchar; port. in- 
cliar; prov. enflar, eflar, uflar; fr. enfler; - inflare, sf. action 
d'enfler, de s'enfler; - inflat, sm., L. inflatus; enflement; - inflă- 
ţiune, sf., L. inflaţie, onis; it. enfiagione, inflagione, inflazione; 
esp. binchazon; port. incbaşâo, inchaţo; prov. inflacio, enflazon, 
eflazo; - inflător, adj., enflant, &c.; - inflătură, sf., it enfiatura; 
esp. hincbadura; enflement; - bosînflu, vb. t. bot.; - desînflu 
(desunflu), ai, at, a, vb. 1; it disenfiare; esp. deshinchar; port. 
desinchar; cat desinflar; prov. desenflar, deseflar; fr. dăsenfler; 
desînfl^re, sf. action de d^senfler; - desînflător, adj., d^senflant; 
desînflătură, sf. dăsenflement; - inghînf (pour inghînflu), ai, at, a, 
vb. 1. r6c; a se inghînf a s'enfler, se boursouffler, se bouffir de 
vanity, d'orgueil, se rengorger,' s*enorgueillir, se pavaner; L. in- 
conflare; it gonfiare; nprov. coiiflâ, counflar, gounflar, cloufar; fr. 
gonfler; - mghînfare, sf. action de se gonfler, gonflement; - iwgfAiw- 
fător, adj., gonflant; - vnghînfăttiră, sf., it gonfiatura; gonflement, 
enflement; - suflu, ai, at, a, vb. 1; L. sufflare; it soffiare; vesp. suflar, 
sollar; nesp. soplar, chuflar; port soprar, assoprar; fr. souffler; 
a sufla vîntid faire du vent, venter; a sufla la urechie souffler k 
Toreille, siffler q.; a sufla in foc souffler le feu; a'şî sufla mucii, 
nasul se moucher = it soffiar ii naso, rom. d. Gr. sufflar giu 
nas; a sufla cu aur, cu argint plaquer en or, en argent, dorer, 
s,Tgenter ;- suflare, sf. soufle, haleine; - 5w/?a^, sm. respiration; 
suflător, adj., subst., it sofflatore; esp. soplador; soufflant, hale- 
tant, sonSLem; - suflătură, sf. souffle, haletement; - suflet, sm., 
suflete, pi. f., * L. sufflitus; soufle, haleine, âme, vie, esprit, coeur, 
conscience; intr'un suflet tout d'une haleine; plin de suflet- 6S' 
souffle — pleindevie; a prinde la souflet reprendre haleine; a' sî 
da sufletul rendre Târne, se mourir; pre sufletul meu sur mon 
âme; - sufletesc, sufletesc, adj., spirituel; - sufleteşte, sufleteşte, 
adv., spirituellement ; - sufleţd, sm., sufletele, pi. f. petite âme, 
mignon; le pi. sufletele Convallaria majalis; - sufUnu, sm. grand 
soufflet; U. soffione; esp. soplon espion\ - insuflu ai, at, a, vb. 1; 
L. insufflare; inspirer, animer, ranimer, ravîver, sugg^rer; - m- 
sufla/re, sf. action d'inspirer, &c. ; - însufleţesc, ii, it, i, vb. 3; 
animer, ranimer, vivifier, raviver; - însufleţire, sf. animation, vi- 
viflcation, encouragement; - resuflu, ai, at, a, vb. 1; L. re-sufflgire; 



6 Afdm — Ajung. 

U. risofliare; esp. resoplar; exhaler, aspirer, rafiraîchir, reprendre 
haleine, relâcher, respirer; a se resufla s'eihaler, s'eventer, s'a- 
mortir; - resuflare, sf., - intr'o resuflare tout d'une haleine; - resu- 
flâtOTy adj., exhalant, respirant, &c.; - resufkUoare, sf. soupirail, 
ventouse, orifice (cfr. esp. sopladero); - resuflăturd, sf. exhalaison, 
expiration, ^chauboulure, ^chauffure. 

Afum, vb. V. fum. — Afund, vb. adv. v. fund. 

Ager, agriş, v. acru. 

Aici, ici (aice, aicea), adv., du L. ecce hic (eccic); U, ci, 
prov. aici, aissi (ci); cat. assi; fr. ici, ci; Vif. qui, vfr. iqui, esp. 
port. aqui de eccu hic. 

AYept, ai, at, a, vb. 1; lancer, dinger, atteindre, toucher ă q., 
trouver; d*une forme L. adjectare ou ejectare (jactare); it. gettare, 
gittare; esp. jitar, echar (jechar); p h\ getar, gitar, gietar; fr. 
Jeter; le part, ăeităr = dejartare; a aj atepta se laisser induire, 
se vanter, se glorifier; - aieptare, sf. action de lancer, &c.; 
inYept, ai, at, a, vb. 1; L. injectare; jeter, lancer, fronder, ruer: 
mteptare, sf. action de jeter, lancer, &c. 

Airt, pron. d^m. v. ist. 

Aiure, aiurea, (aire, airea), adv., autre part, ailleurs; du kit. 
aliubi, vesp. alubre; Yit. altrove de aUter vM; le port, alhur, 
prov. ailhors, aillors, alhors, fr. ailleurs de aliorsum; a vorbi 
intr' aiure dflirer ;- amre^c, ii, it, i, vb. 3; dflirer, extravaguer, 
divaguer; aiurire, sf. râverie, transport, dâire; - niciiri jnicăire. 
mcăirea, adv., du L. neque aliubi; nulle part. 

ATu, sm., aJiuri, pi. f., L. allium; it. aglio; esp. ajo; port. 
alho; cat. all; prov. alh. aill; friul. ai; fr. ail; - a:ior (aliorX sm., 
* L. alliolum; Euphorbia esula; - aişor, sm., * L. alliciolum; 6a- 
lanthus nivalis; - aiYwr^, sf. viande assaisonn^e avec de I'huile, 
du vinaigre et de Tail, gel^e ă, Fail; cfr. it. agliata, esp. ajia- 
ceite, prov. alhada. 

Ajun, sm. , ajunuri, pi. f., veille avant un jour de jeune — 
de fete, veille en g^n^ral; L. ad-jejunium; esp.* ayuno; port. 
jejum; alb. agjSrim, agjSnim; it. digiuno (de - jejunium) ; cat. 
dejuni; prov. dejun, dejuni, degu; fr. jeline (ă jeun = jejunus); 
ajun, ai, at, a, -vb. 1; L. ad-jejunare; it. giunare (digiunare); 
esp. ayunar; port, jejuar; prov. jeonar, junar (dejunar); fr. jetiner; 
alb. aggroig, agjSnoig; - ajunare, sf. action de jefiner, jeune; 
alb. agjSrouara. 

Ajung, unsei, uns, unge, vb. 2; L. adjungo, xi, ctum, Sre; 
it aggiungere, aggiugnere; esp. adjungir; prov. junher, jonher, 
jonger, joingner (jungere) ; fr. adjoindre ; - parvenir, joindre, rejoindre, 



I. Ajut— Al. 7 

fournir, se r6duire, regagner, suffire, passer, toucher, gagner, 
venir, arriver; a se ajunge s'atteindre, convenir, s'unir, tomber 
d'accord; - ajungător, adj., subst., it aggiugnitore ; parvenant, 
joignant, &c. ; - ajungere, sf. action de joindre, rejoindre, &c.; 
ajuns, sm., ajunse et ajunsuri, pi. f. suffisance; de ajuns ă, suf- 
fisance; - w6-a;ww5, sm. insuffisance, manque, indigence; - o/ww- 
sătură, sf. attention, accord. 

Ajut, &i, at, a, rb. 1; L. adjutare; it ajutare, aîtare; esp, 
ayudar; cat port, prov. ajudar; prov. adjudar, ajudar, agudar, 
aidar, aizar; fr, aider; - ajutare, sf. action d'aider, aide; - aju- 
tător, adj., subst., * L. adjutatorius; it. adjutatore; esp. ayu- 
dador; cat. port. prov. ajudador; auxiliaire, subsidiaire, aide; 
ajutor, sm., ajutoare, sf., * L. adjutorius, a = adjutor; it. ajutore; 
prov. adjutor; aide; a da de ajutor adjoindre un aide; ^ ajutor, 
sm., ajutoruri, pi. f., L. adjutorium; it. aitorio; nesp. ayudoiro, 
ayudorio, aidoro; vesp. port. adjutorio; cat. prov. adjutori; aide, 
assistance, secours, soutien, subside; a da ajutor aider, seconder, 
soutenir; Dumneiseu intr' ajutor! que Dieu soit en aide! - ajutorez, 
ai, at, a, vb. 1; aider; - adjutorare, sf. action d'aider, aide; - ad- 
juitorinţă, sf. aide, secours. 

Al (pour ii), l, le, mase. sing., a, t6m. sing., ai, i, mase. pi., 
ale, le, Um. pi., article; du L. iile, illa, illi, illae; it. ii. Io, la; 
i (li), gli, le; esp. el, la; los, las; port. o, a; os, as; prov. Io, 
la, il(li); li, ii (los), las; vfr. li, le (Io), la, le, li; li (Ies), Ies; 
nfr. le, la; Ies;- lui g^nit. et dat. mase. sing.; it. prov. fr. lui, 
de iUuic; --ei, ii, g^nit. et dat. femin. sing. ; it. prov. lei, vfr. 
lei, lie, de illae pour illi; -lor, g^n. et dat. mase. et f^m. pi., 
it. loro, prov. lor, fr. leur de illorum; Tarticle se joint ă la fin 
des subst. et adj., ii n'est prepose qu'aux pron. poss.^ aux noms 
propres mase. et aux nombres ord.; ces demiers prennent en 
outre aussi un art. ăla fin: om- om- u -l = homo iUe; oameni -i 
homines illi; femei- afemina illa; femei -le; feminae illae; cane- 
le caniş iile; căni-i canes illi; ai meu, a mea = iile meus, illa 
mea; al doi -le, a dou-a = iile duo iile (pour secundus); illa 
' dno illa (pour secunda); ăl (pour îl), a; ăi, ale, g^nit. et dat. 
^ui, alei, ălor; pron. d^m., ce, cette, ces; du L. iile, illa, illi, 
illae; esp. el {vesp. ello), la; los, las; port. o {vport. Io, el) a; 
(la) 08 (los) as (las); ăl om cet homme; - ăla, aia; ăia, alea; 
g^nit. et dat. ăluia, ăleia, ălora; pron. d^m., plac6 toujours apres 
le subst. articula; omul ăla cet homme-lâ; femeia aia cette femme- 
li; oamenii ăia ces hommes-lâ; femeile alea ces femmes-lă.; (ăla 
^t peut-âtre pour ăl -la et pourrait pro venir de iUe-iUac; cfr. 



8 I. Alac— Alb. 

le fr. cduiriă; - el (iei), ea; ei, de, pron. pers., L. iile, illa; illi, 
illae; it. egli, ella, eglino, elleno; esp. el, ella; ellos, ellas; port. 
elle, elle; elles, eUas; prov. elh, elba, ilb, leis; elbs, ilh, elbas: 
fr. ii, elle; ils, elles; - acel, cel, acea, cea; acei, cei, acele, cele; genit. 
et dat. acelui, celui, acdei, cdei, acelor, cdor; pron. dem. dn L. 
ecc'ille, &c.; prov. aicel (aicelui), celb, celui, m., celba, cilh, f.; 
vfr. icel, cil, celui, m., cele, celei, f.; nfr. celui = ecc'iUitis; Vit. 
quelle, colui, V esp. prov. aquel, port. aquelle de eccu'iUe; - acela, 
cela, &c. placa apres le subst. articula = ecc'ille -illac; - acela.fi 
aceaşi; aceiaşi, aceleaşi, de ecc'ille -illac sic = celui- ceUe- ceux- 
celles-lă.-m@me. 

Alac, sm. ^peautre, touselle, escourgeon, malt, drâche; L. 
alica, f., esp. alaga, f., nuigtf. alakor ^peautre. 

Alamft, sf., alămuri, pi., laiton; le pi. dinanderie; du L. 
lamina (lamua); it. lama, lamina; esp. lamma; prov. lamina, 
laima, lama ; fr. lame plaque en metal, lame; vesp. lâna disque, 
courroie; nesp. alama etoffe en or et en argent; port. alamar pas- 
sement, cordon; cfr. it. ottone (pour letone), esp. laton, alaton, 
port. latâo, prov. lato, vfr. leton, nfr. laiton, BL. lato, selon 
Diez D. 1. 299 de Vit. latta, qui vient du vhaU. latta piece 
plate; - oZdfwar, sm., * L. laminarius; dinandier, ferblantier; it. 
lamajo; esp. laminero; - alămărie, sf., * L. laminaria; dinanderie. 

Alăture, adv. v. lăture. 

Alb, ă, i, e, adj., subst., blanc; L. albuş; istr. ab; port. 
alvo; prov. alban, alba (albanus); Ies formes it. esp. prov. alba, 
port. rom. d. Gr. alva, fr. aube du L. alba se. dies; - dlheală, 
sf. blanc, blancheur; albeaţă, sf., * L. albitia; prov. albeza; 
blancheur; albea'ă in ochii cataracte; - albesc, ii, it, i, vb. 3; 
blanchir; a se albi devenir blanc; - oîftîVe, sf. blanchissement; 
albitor, adj., subst., blanchissant, blanchisseur; - albitoare, aVn- 
torie, sf. blanchisserie; - albitură, %i.^ surtout le pi. albituri, 
linge blanc, propre; - aXbeţ, adj., * albicius; blanchâtre; - albicios, 
adj., * albiciosus; blanchâtre; - albims, sf. = L. albumen; it. albume; 
blancheur; - albine^, adj., * albinicius; blanchâtre, blond; - albior^ 
adj. dim., * albeolus; blanchâtre; - albişor, adj. dim., * albiciolus; 
blanchâtre; -aZ6t|(î^, sf. Alyssum ;- aî6m, adj., * albivus; hlsm- 
cMtre; - albuleţ, adj. dim., * albulicius; blanchâtre; - aZfetiWw, 
adj., * alborivus; blanchâtre; - oîftttş, sm., * albuceus; blanc; 
albums de ou blanc d'oeuf; albuşul ochiului, port. alvo do olho, 
le blanc de Toeil; - albuţ, adj., * albuceus; blanchâtre; - dalb, 
adj., L. de - albuş; forme po6tique (v. Alex. B. 30; Po6s. 97. 
213) = alb;-d^îWor, adj. dim., * de -albeolus; (v. Alex. Po6s. 



I. Albie— Aleg. 9 

99); - inălbesc (nălbesc)^ ii, it, i, vb. 3; blanchir; - inăJhire 
(rUUbire)^ sf. action de blanchir; - inăJbitoare, inălbitorie, sf. 
blanchisserie , blancherie ; - îMZfei^or, adj., subst., blanchissant, 
blanchisseur; - inălbiturăj sf. blanchissage; albastru , adj., subst., 
bleu; du L. alb - aster; le mot ne vient pas du vgrec dluŞattTqav 
albâtre, ă catise de la cotdeur de la pierre, (qui du reste est 
blanche et pas bleue) comme fioessler 6, suppose; cfr. it. bian- 
castro, fr. blanchătre; - albăstreală^ sf. bleu; - albăstresc ii, it, i, 
vb. 3; rendre bleu, bleuir; a se albaştri devenir bleu; - aJbăstrire, 
sf. action de rendre, de devenir bleu; - albăstriu, adj., bleuâtre, 
livide. 

Albie, (alghie), sf. mai, jatte, auge; L. alveus; it. alveo; 
esp. port. alveo; fr. auge; albia riului alveus (rivi) amnis; 
albiută (alghiuţă), sf. dim., * L. alveuceus pour alveolus; petite 
auge; - albină, sf. abeille; d'une forme * divina, du lat. alvus 
ventre creux, creux en g6n6ral, panier — ruche d'abeUles, abeilles 
d'une ruche (v. Plin. h. n. 11, 16 (15), 44: ferunt societate 
fraudată alvos mori); - cdbinărit, sm. impdt sur Ies abeilles; 
aJbinuţă, sf. dim., petite abeille. 

Aleg, alesei, ales, alege, vb. 2; L. eligo, legi, lectum, 6re; 
it eleggîBre (aleggere), scegliere (ex-eligere); esp. elegir; port. 
eleger; prov. eleger, elegir, eslire, eslir; fr. ălire; - choisir, 61ire, 
opter, distinguer, d^brouiller, trier, c^menter (Vor); a se alege 
se choisir, se r^gler, prendre une fin; a alege unt (unctum) 
battre du beurre; a se alege untul le beurre commence ă, se 
faire en le battant; a se alege cu ceva avoir du reste, mettre k 
part, iţSLrgneT;- alegător, adj., subst., L. electorius, elector; it 
elettore; vesp. elegidor, esleidor; n^sp. elector; por^. eleitor;i?r(M;. 
elegidor, eligidor; fr. electeur; -alegătură, cdesătură, sf. Election, 
choix; alegere, sf. Election, choix; - ales, part., adj., subst., choisi, 61u, 
distinct, exquis, fin, notable ; mai ales notamment, principalement; 
ales, sm., alese et alesuri, pi. f., L. electus; choix; - culeg, lesei. Ies, 
lege, vb. 2 ; L. coUigere ; it cogliere ; esp. coger ; port colher ; cat. 
cullir; prov. coUegir, coUigir, colher, culhir ; vfr. coillir ; nfr. cueillir; 
a culege via Yenă^jxger;' culegător, adj., subst.; cueillant; it cogli- 
tore; cat cullidor; esp. cogedor; port. colhedor; prov. culhidor; fr. 
cueUleur; - culegătură, sf., esp. cogedura; prov. culhidura; recolte, 
recueil; - culegere, sf. action de cueillir, recolte; cules, sm., cu- 
lese et culesuri, pi. f., L. coUectus; esp. cogeta, cogita; port. 
colheita; fr. cueillette; culesul bucafdor moisson; culesul viilor 
vendange; - înţeleg, lesei. Ies, lege, vb. 2; L. intelligo (intellego), 
lexi, lectum, Sre, (inter-legere) ; it intelligere; entendre, com- 



10 I. Alin— Am. 

prendre, recueillir, saisir, tenir; a se intdege s'accorder, se con- 
certer, s'entendre, s'expliquer, se rapprocher; — intdegere, sf. 
action d'entendre, &c.; — inţdegător, adj., intelligent, intelligible; 
inţdepdune, sf., L. intellectio, onis; it intellczione; esp. inteleccion; 
port. intelec9âo; intelligence, entenăement; -inţdepty adj., L. 
intellectus part; it inteletto; sens4, avis^, judicieux, prudent 
sage; - inţeiepţesc, ii, it, i, vb. 3; instruire, informer, faire en- 
tendre raison; a se înţelepţi devenir sage, raisonnable; - inţelepţesc, 
adj., sage, rationnel, sense; mţelepţeşte, adv., sagement, &c.; - inte- 
lepţire, sf. entendement; ^înţeles, sm., inţdese et inţdesuriy pi. f., 
L. intellectus; intelligence, sens, entente, perception, notion, id^, 
explication, accord; pre inţdes intelligiblement. 

Alin, vb. V. lin. — Alint, vb. v. lin. 

Almar, s. v. armar — armă. 

Alt, altă, alţi, alte, adj. pron., g^nit., altui - altar; L. alter- 
era-erum; g^nit., alterius-alterorum; it. altro; cal. altre; esp. 
otro; port. outro; prov. vfr. altre; nfr. autre; alh. jat6r6, tjatere, 
tjet$r6; la o - (=una) l-altă, de la o-l-cMă = ad unum — d'un 
tenant, d'une tenue, ensemble; altă oară — aUe ori = altera hora, 
alteris horis, une autre fois; a-lralta ieri = ad alteram heri; 
it altrijeri; prov. autr'ier; - altminte, altmifUre, adv. v. minte. 

Altar, sm., altare, pi. f., L. altar, altare, altarium; it 
altare; esp. port. prov. altar, autar; vfr. altar, altei; nfr. autel; 
ii y a aussi une forme rom. oltar, qui est le vsl. ol'btarB, nsl 
hulg. serbe oltar, cech. oltâr, du vhaU. altâri, n^hoM. altaere, 
nhaU. altar du L. altar. 

Aluat, s. V. ieu-lua. 

Alun, sm., L. avellana (nux); it. esp. avellano; port. avel- 
leira; cat avellaner; prov. avelanier; fr. avelinier ; -aîwn<X, sf., 
it. cal. esp. avellana; jpor^. avellâa, avellan; prov. aulona, aulaigna, 
avelana, avilana; vfr. avelaine, nfr. aveline; - alunar, sm. cou- 
draie; esp. avellanar; alb. alonar, lonar juillet; -aZtm^, sf., alu- 
nele pi., * L. avellanella; petite noisette; Carum bulbocastanum; 
Bunium bulbocastanum; Fumăria solida et cava; le pi. alunele 
aussi lenfcilles, taches de ronsseur; - alunică, sf., esp. avellanica; 
petite noisette et gland de terre; -aZwwij, sm., alunişurî, pi. f., 

* L. avellanicium ; coudraie; -aluniţă, sf., * L. avellanicia; petite 
noisette, tache, envie; bulg. lunicu envie (tache); -oîwwite, adj., 

* L. avellanivius; couleur de noisette. 

Alunec, vb. v. lunec. — Alung, vb. v. lung. 
Am, avuiu, avut, av6, vb. 2; L. habeo, ui, itum, ere; U. 
avere; esp. haber; port. haver; prov. aver; vfr. aveir; nfr. avoir; 



I. Amar — An. 11 

avere, sf., it avere; esp. haberj port, haver; prov, aver; fr, 
avoir; -a«;w^, part., adj., L. habitus; prov. avut, agut; ais6, ă 
son aise, riche, opulent;- a«;w^, sm., avuturi, pi. f., L. habitus, 
us; avoir, bien, fortune ;- avw^or, adj., subst., ayant, ais6, ă son 
aise, riche, opulent; avuţie, sf. avoir, bien, richesse; - mai;w^, 
adj., = avut; - înavuţesc, ii, it, i, vb. 3; enrichir, rendre riche; 
a se inavuţi s'enrichir; - inavutire, sf. action d'enrichir, de s'en- 
ricMr. 

Amar, ă, i, e, adj. subst., L. amarus, a, urn; it. amaro; esp. 

port, amargo; ca^.amarg (* amaricus); prov. amar; fr. amer; amarul 

de mine! port, amaro de mi! - amăreală, sf. amertume; - amăreaţa, 

sf. amertume; prov. amareza; - am(!trel, adj. dim., esp. amarguillo; 

amare, sf., amarele, pi. Carduus Mariae; cfr. it amarella Mz- 

tricBjiB.; ' amărăluţă, sf. Exn,cum; - amărăciune, sf., * L. ama- 

ritio-onis; amertume; - amăresc, ii, it, i, vb. 3; it. amarire, 

amareggiare; cat esp. port. prov. amargar (amaricare); rendre amer, 

aigrii-, affliger; - amărime, sf. amertume, - amarire, sf. action de 

rendre amer, amertume; - amăriU, adj., un peu amer; - amăru\ 

adj. dim., it amariccio; - amarnic, adj., austere, severe, vif, v6h6- 

ment, imp^tueux, vigoureux; (le suffixe nic est slave; v. Dobr. 314); 

amamide, sf. . v6h6mence, impetuosity. 

Amărunt, adj. v. mărunt. 

Ambi, (îmbi), ambe (îmbe), adj. num., L. ambo, ambae; it 
ambo, ambi, ambe; esp. port, ambos, ambas; prov. ambs (ams), 
ambas; vfr. ans, ambes;-amîndoi, am^n^o^«6, adj. num., tons les 
deux, toutes les deux, tons — toutes deux; it. ambeduo, ambedui, 
ambidue, amendua, amendue, amenduni, amenduoi; vesp. ainbos- 
dos; nesp. ambos k dos; port, ambos de dos; prov. ambidoi, 
amdui, abdui, andui, abdos, amdos, ambedos; abdoas, amdoas, 
ambedoas. 

Ameninţ (amerinţ), vb. v. mîn. — Amerindez, vb. v. merinda. 
Amestec, vb. v. mestec. — Ameţesc, vb. v. minte. 
Amîn, vb. v. mîn. — Amîndoi, adj. num. v. ambi. 
Amnar (pour imnar), sm., amnare, pi. f., L. igniarius (sc. 
lapis), igniarium; alb. ourouar; briquet, fusil, madrier, poteau; 
amnar de ascuţit fusil a aiguiser. 

Amorţesc, vb. v. moarte. — Amu, adv. v. acmu. 
Amuţesc, vb. v. mut. 

An, sm., L. annus; it. port, anno; esp. ano; prov. cat fr- 
an; aw anno (praeterito); de an depuis Tannee derniere; la an 
ad annum, in annum; din an in an, it. d'anno in anno;/>re un 
an in annum i. e. pour une ann^e; - anoatin, noatin, adj., L. 



12 I. Apă— Apăr. 

annotmus; fr. antenois; = it annicolo; esp. amno; port, annojo; 
agnean, poulain, pouliche, &c. d'un an; lănă noatină laine d'ag- 
neau; esp. anina; - anutimp, sm., cmutimpuri, pi. f., L. anni 
tempns, anni tempora; saison; - anţerţ, adv., L. anno tertio; 
ravant-derni^e ann^e c.-ă-d. la troisieme; terţ, (tertius) est 
Vunique nombre ordinal selon la forme latine et employ^ seale- 
ment dans cette construction; autrement tertius s'exprime par 
al trei-le (treile) = ille-tres-ille. 

Api, sf., L. aqua; it. acqua; esp. agua; port, agua, agoa; 
pr(fv. aigua, alga; vfr. aive, eve; nfr. eau; -opar, sm. portenr 
d'eau; L. aqnarius; esp. aguador; port, agoadeiro; - apătosy adj., 
liquide; it acquidoso, acquazzoso; esp. aguajoso, aguazoso, ag^a- 
noso; - apătofez, ai, at, a, vb. 1; liqu^fier; a se apătoşa se liqu4- 
fier; - apătoşare, sf. action de liqu^fier, de se liqu^fier; - apos. 
adj., L. aquosus; it. acquoso; esp. aguoso, acuoso; port, acoso, 
aquoso; fr. aqueux; - apu§oară, sf., * L. aquiciola pour aqutila; 
adăp, ai, at, a, vb. 1; abreuver; L. adaquare; it. adacquare; 
esp. adaguar; prov. adaigar, azaigar, aguar; - adăpăciune, sf. 
action d'abreuver; - adăpare, sf.; adăpat, sm., idem.; - adă- 
pătoare, sf., * L. ad-aquatoria; abreuvoir; - adăpătură, sf. action 
d'abreuver, imbibition. 

Apalt, s. y. pace. 

Apăr, ai, at, a, vb. 1; d^fendre, prot^ger, garantir, exempter, 
plaider pour q., revancher q.; L. apparare; it. apparare; esp. port. 
aparar; prov. parar; fr. parer (parare); a se apăra se garder, se 
pourvoir, se pr^munir, se d^fendre, se parer; - apărare, sf. action 
de d^fendre, &c.; cumnt de apărare plaidoyer, plaidoierie; - apă- 
rămînt, sm., apărăminte, pi. f., protection, sauvegarde, defense; 
L. apparamentum; it. apparamento; it. esp. port, paramento; cat. 
parament; prov. paramen; fr. parement; - apărat, part., adj., 
prot^g^, d^fendu, exempt; ne apărat, non d^fendu, non prot6g6, 
— n^cessaire, indispensable, inevitable; li^ru ne apărat chose in- 
dispensable, absolument n^cessaire; - apărat, sm., apărate, pi. f;; 
defense, &c. L. apparatus; it. apparato; esp. port, aparat; fr. ap- 
parat; - apărător, adj., subst., defendant, d^fenseur, &c.; - apără- 
toare, sf., L. apparatorium (apparitorium); defense, rempart, 
paravant, 6cran, ^ventail; - aparatură, sf., L. apparitura; pădure 
in aparatură bois dont la coupe ou Tentr^e est d^fendue, bois de 
reserve; - cumpăr, ai, at, a, vb. 1 ; acheter; L. comparare; it. com- 
perare, comprare; esp. port. cat. prov. comprar; vfr. comparer, 
comprer; - cumpărare, sf. action d' acheter, achat; - cumpărat, sm., 
cumpărate, pi. f. achat; - cumpărător, adj., subst., achetant, 



I. ApSs — Aproape. 18 

acheteur; L. comparator; it comperatore, compratore; esp. part, 
prov. comprador; - cumpărătoare j sf. achat, march^; - cumpără- 
tură, sf., it. comperatura; achat; - riscumpăr, ai, at, a, vb. 1; 
= L. re — ex — comparare (pour la particule r&s v. h la lettre 
resp.); racheter, retirer, rto^rer; - răscumpărare , sf. action de 
racheter, T2Lch2A; - r^cumpărător, adj., subst., rachetant, rache- 
teur; - r^scumpărăturăj sf. rachat. 

ApăSy vb. V. păs. — Aplec, vb. v. plec. 

Apoi, adv., du L. ad-post: le simple poi, L. post, U. poi, 
esp, pues, port, poz, prov. pois, puois, pueis, pos, pus, fr. puis 
s'emploie aussi dans Tadverbe compost poi-măine = L. post man^, 
it. pos domane, dope dimani, esp. despues i6 manana aprâs de- 
main; de apoi = ie ad post; apr^s, ensuite, plus tard; mai apoi, 
mai de apoi = magis ad post, magis de ad post ; plus tard, pos- 
t^rieur, post^rieurement; in apoi, dHn apoi = in ad post, de in 
ad post; arri^re, en arriâre, derriere; a da in apoi reculer, per- 
dre du terrain; a fi in apoi §tre recul^; pre d^in apoi = per de 
in ad post; par derriere; d*apoi cum nu! littoral: de ad post quo 
modo non! mais pourquoî non! comment done! inapoia, subst, 
adv. invariable art.; seulement devant des subst. au genit. : 
inapoia casei derriâre la maison; - după, pr^p., apr^s, derriâre, 
ă la suite, suivant, selon, dans; du L. de post; it. dipol, dopo; 
mii, de pou; esp. de spues (de ex post); port. prov. depois; prov. 
despuois, depueis, depos; fr. depuis; după cum selon, au fur et 
ă mesure, conforme; pre după par derriere, autour, ă l'entour; 
inapoiez, ai, at, a, vb. 1; donner en arri^re, rendre, remettre 
restituer; - inapoiere (pour inapoiare), sf. reculement, remise, 
restitution, renvoi. 

Apriat, adj., du part. L. apertatus (de apertare — aperire); 
clair, Evident, ouvert, affable, sociable; cfi:. prov. apert (apertus), 
ouvert, Evident, d6velopp6. 

Aprig, ă, i, adj., vif, fougueux, violent, imp^tueux, âpre; du 
L. apricus, a, um, expose au soleil; it. aprico (po6t.); ce qui est 
expos6 au soleil, est aussi chaud — vif; cal aprig cheval fougueux, 
viî; - aprigvme, sf. v^h^mence, impetuosity, brusquerie. 

Aprilie, sm., L. Aprilis; it. Aprile; esp. port. p7W. Abril; 
fr. Avril; cdb. Prii; - prier, sm., abr^viation pop. d' Aprilie; cfr. 
cUh. prii. 

Aprind, vb. v. prind. 

Aproape, adv., prăs, prochain, proche, presque; L. ad prope; 
t^. prope, a provo; cat. prov. prop, a prop; vfr. pruef, a pruef; 
»/r. proche; prov. propi (du BL. propius pour propis); aproapde, 



14 L Apuc— Aramă. 

de aproapele = ad — deadprope — iile, le proche, le prochain; 
de d^ aproape de prâs; aproape de tot tout preş; -apropYii, apropiez, 
ai, at, a, vb. 1; * L. adpropriare; BL. vit approcciare; pro«;. apro- 
pchar, apropjar; fr. approcher; - apropiaş, sm., * L. appropiaceus; 
prochain; - apropiere (pour apropîare), sf. proximity ; - apropietnic 
(apropîelnic), adj., approchant, accessible, aSable; - aproptetor, adj., 
approchant, rapprochant; - apropUme, sf. proximity. 

Apuc (transpose pour acup — ocup), ai, at, a, vb. 1; prendre, 
saisir, obtenir, tenir, atteindre, commencer, se nantir, gagner. 
occuper, interceptor, surprendre, attaquer, empoigner; du L. occu- 
pare; it. occupare; esp. ocupar; port. prov. occupar; fr, occuper; 
spaima apucă inintile, L. pavor occupat animas (Liv. 5. 35), la 
frayeur gagne Ies âmes; a se apuca de ceva, L. occupare aliqua 
re, se mettre, se porter ă qch. ; a apuca pre cmeva, L. occupare 
aliquem, s'en prendre ă q.; a apuca pre dinainte cu vorba pre 
cineva pr^venir q. avec des paroles; a apuca a face ceva com- 
mencer ă faire qch.; a4^st cal apuca pre 4 ani ce cheval prend 
4 ans; a apuca inainte pr^venir, gagner le devant; - apucare, sf. 
prise, acces, occupation, prevention: - apucat, sm., apucate, pi. f. | 
prise, &c.; L. occupatus; it occupato; esp. occupado; pre apucate ^ 
k batons rompus; - apucător, adj., subst., L. occupatorius; pre- 
nant, occupant; - apucătură, sf. prise, occupation, saisissement, 
surprise, entreprise, commencement, air, faţon, maniere d'agir, 
conduite; apuMturi hune — rele bonne — mauvaise conduite, bonnes 
— mauvaises habitudes. 

Apun, vb. V. pun. 

Ar, ai, at, a, vb. 1; labourer; L. arare; it arare; esp. port. 
prov. arar; - arare, sf. labourage; - arar it, sm. terrage, droit 
de terrage, stflage; - arat, sm., L. aratus; esp. arado; labourage: 
arător, adj., subst.. L. aratorius — arator; it aratore; esp. arador; 
labourant, laboureur; - aratru (arotru), sm. charrue; L. aratrum 
it aratro, arato, aratolo; e^p. arado, arairo; cat arada; prov 
araire; vfr. arere; ngr. ccqotqov; - arătură, sf., it arătura; esp 
port. aradura; labour, labourage, champ labour^. 

Aramă, sf., arămi et arămuri pL, cuivre; L. aeramen; it rame 
esp. arambre, alambre; port arame; cat. prov. aram; vfr. araim 
fr. airain; le pi. arămuri ustensils en cuivre = it rami; cfr 
aeruma (aerima) Paul. Diac. p. 26, 1; chez Testus aeramina 
= utensilia ampliora; a'şi arăta arama lever le masque; (cfr. le 
L. ducere alqm. ex aere, Plin. h. n. 7. 37, 125); i s'a cunoscut 
arama on a connu son caractere; - arămar, sm., it ramiere; ■ 
chaudi'onnier; - arămarie, sî., it rameria; chaudronnerie; arămiu, 



I. Arbur — Arendă. 15 

ie, ii, adj., cuivr^, cuivreux, de couleur de cuivre; arâmos^ oasă, 
oşi, oase, adj., cuivreux. 

Arbur, arbur e, sm., {mac, rom, arbore); L. arbor, oris, f., it, 
albero, arbero; esp, arbol; port, arvol, arvor, arvoro; prov, arbre, 
albre; fr, arbre. 

Arc, sm., arcuri, pi. f. arc, ressort, eintre; L. arcuş; it, esp, 
port arco; prov, arc; fr, arc, arche; alh, hark; arcul ochiului 
iris; - arcar, sm., L. arcuarius; it arciere, arciero; esp, arquero; 
port. archeiro; prov, arquier; fr, archer; - arcaş ^ sm. archer; 
arcidej, arcuşel, arcuşor, arcuţ, sm. dim., petit arc; - arcu^^; 
sm., * Ii. arcuceus; archet ; - arcuesc, ii, it, i, vb. 3; = L. arcuare; 
it. archeggiare; esp. port. arquear; prov, arcelar; fr. arquer; 
arcuire, sf. cambrure, courbement; - arcuitură, sf. courbure. 

Arcă, sf., arce, pi., L. arca, it esp. port, arca; prov, archa, 
arqua; fr, arche; pol, arka; caisse, coffre, bahut (v. Arch. E. 2. 242). 

Arcer, sm., arcere, pi. f. fusil ă aiguiser; du L. acies se. 
ferri; it acciaro (acciarino, acciajuolo) meme signif., cfr. it acciajo, 
acciale; venit azzale; esp. acero; vport, aceiro; nport. q,(}o; prov, 
nfr. acier; vfr, acer; BL. aciare, aciarium, acuale, dont âussi 
isl. ocâlib, nsl, ocel, ocal, ocelj, serbe ocal, acal, ocilo, cech. ocel, 
wa^y. ac^l, vhaU. ecchil, mhoM. eckel, ngr, aT^dh, rom, oţel 
(du vsl, ocâlt). 

Ard (arz), arsei, ars, arde, vb. 2; L. ardeo, arşi, arsum, 
ardere; it ardere; esp. port, arder; prov, ardre; fr. seulement le 
part. ardent et le subst. ardeur; bruler, cuire, griller, incendier, 
hâler; - ardeiu, sm., ardeiuri, pi. f., d'une forme * L. ardivus; 
Capsicum annuum; poivre rouge; cfr. usturoiu aii de tistulare; 
ardere, sf. action de bruler, brulement; - ars, sm. brtil^, brftle- 
ment; - arsător^ adj., brftlant; -arsătură, sf. briilement, bilîlure; 
- arsoiu, adj., d'un type * L. arsonius; brâlant, ardent, chaud; 
arsură, sf., it, prov, ardura, arsura; brulure; - arşiţă, sf., d'un 
type * L. arsicia; ardeur, chaleur, braise, hale; cfr. it arsiccio 
brul6 = arsiccius. 

Ardic, vb. v. aret. 

Arendă (orendă, orîndă), sf. bail, ferme, cabaret afiferm^; 

> 

H. rendita; esp, prov, renta; fr, rente; esp, arriendo, arrenda- 
miento; port arrendamento ; prov, arrenda (renta, renda); nsl 
8erhe, ni8se,pt russe, pol,, magy. arenda; pt russe aussi oranda; 
du L. redditum, pi. reddita — ad reddita (de reddere) Ies choses 
rentr^es, revenu; BL. arenda praedium in censum seu rendam 
datum; a lua in arendă prendre en ferme; - arendez ^ ai, at, a, 
^^- 1; BL. arendare; esp, port, arrendar; fr. arrenter; russe 



16 L Artt— Ann&. 

arendovatb; magy. arendalni; affermer, donner — prendre k ferme; 
arendar {orendar, orindar)^ sm. fermier, tenancier surtout d'lui 
cabaret; pt rt^sse randar; - arendare, sf. action de donner, de 
prendre & ferme; - arendat (orvndaş)^ sm. fermier, mătayer; magy. 
arendaş; - arendării (orindărU)^ sm. afforage; - arendator (orinda- 
U>r)j sm. fermier; it arrendatore; esp. arrendador, arrendatario; 
port. prov. arrendador; serbe pol. arendator; ri48se arend&torB; 
arendătorie (orînddtarie), sf. (y. C. G. § 1467); affermage. 

Arăt, vb. V. dreg. 

Argint, sm., arginti et arginturi, pi. f., L. ai^entum; U. vesp. 
vport argento; friul. ariint; prov. fr. argent; alh. argjant, aig- 
jent; le pi. arginţi monnaie d'aiţ[ent (v. Pum. Gr. 81); - argintar 
sm., L. argentarius, argentarium; it. argentario, argentajo, argen- 
tiere; esp. argentario, argentero; prov. fr. argentier; - argintărie, 
sf., L. argentaria; it. esp. port. prov. argentaria; fr. argenterie; 
alb. argjantsinS, ergjentsirS; - argintiu, adj., * L. argentivus = 
argenteus; argentin ;- ar^mto^, adj., L. argentosus; contenant de 
Targent; - argintuesc, ii, it, i, vb. 3; argenter; - argintuire, sf. 
action d' argenter. 

Arie, sf., L. area;* it. aja; esp. era, area; port, eira, area; 
ccU. era; prov. eira; fr. aire, are. 

Ariciu, sm., L. ericius; it. ricco; esp. erizo; port, ericio, ouriţo; 
prov. herisso, hirisso, erisso; vfr. Wri90n, eri9on, ire9on; nfr. 
h^risson; angl. urchon; aZ&. irikj; le pi. arid a aussi la signifi- 
cation de javart, malandres, gale, aretes; cfr. esp. arestin, fr. 
arStes de arista; - aricesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl.; a se arid gagner 
le javart (des chevaux); - ariceală, sf. javart, mules, malandres; 
aridre, sf. action de gagner le javart ; - aridtură, sf. javart, &c. 

Ariete, sm., L. arias, etis; it. ariete; esp. port, ariete; prov. 
arieth, aret; b^lier; le mot populaire est ft^ftec = vervei. 

Arin {anin), sm., L. alnus; it. alno, (ontano, amedano = 
alnetanus); esp. alno, alamo (negro); port, alamo, alemo (peuplier 
et aune); fr. aune; - arinaş, sm., alnus glutinosus; - ariniş, sm. 
= L. alnetum; it. ontaneto; venit, onaro; fr. aunaie. 

Afină, sf., L. arena; it. esp. prov. arena; port, area; fr. arene; 
sable; le mot populaire est le slave năsip; - arinos, adj., L. 
arenosus; it. esp. port, arenoso; cat. prov. arenos. 

Arm, sm., armuri, pi. f., L. armus; sard, armu; vfr. ars; 
quartier de devant, cuisse, cuissot, gigot, paleron ; - armur, sm., 
* L. armulus; ^paule d'un animal; - armurar, sm., armurare, sf. 
âpaulure; chez St. D. aussi Epizootie. 

Armă, sf., L. arma - orum; it. arma, arme; esp. port. prov. 



I. Armăsar— Ascult. 17 

irma; fr. arme; crfft. anne; - armar (almar)^ sm. armoire; L. 

irmarium; U, esp, port. armario; prov. armări; vfr. aumaire, 

irmaire; nfr. armoire; nsl. serbe orman, ormar; pol. almarya; 

:ech. armar, almara, almef; magy. almariom; ngr. aQfiaQi; nhall. 

almer; - armaş^ sm., * L. armaceus = armiger; pr6vdt; - armăşd, 

3m. huissier (v. Ur. 1. 48); - armâşie, sf. pr6v6t6 (v. Ur. 2. 273); 

arm, ai, at, a, vb. 1; L. armare; it. armare; esp. port. prov. 

armar; fr. armer; -armare, sf. armement; - inarmez^ ai, at, a, 

vb. 1; L. inarmare; armer, âquiper, munir, foumir, approvisionner; 

înarmare, sf. armement, 6quipement, &c., inarmare bumdui (C. C; 

§ 838, 1480), dotation de la terre(campagne); - intrarmez, ai, at, a; 

vb. 1; L. interarmare; armer; - iw^rarware, sf. armement. 

Armăsar, sm., L. admissarius se. equus (Lex salica arm^- 

saritis); it emissario; cheval entier, etalon. 

Arminturi, sf. pi., bâtail; L. armenta-orum; b^tail; it. ar- 

mentato troupeau de betail; tirol it. armenta vache, veau; friul. 

armente, ormento idem; cfr. aib. aljemistra instruments de labour; 

(v. Max MuU. 212). 

Aron, sm., L. armn, aron; it. aro; esp. aron, yaro; fr. arum; 

harha lui Aron Arum maculatum; esp. barba de Aaron. 

Arţar, sm., L. acer-eris; it. acero; vesp. asre; nesp. arce; 

port, acer; cat. ars; le fr. arable, prov. esrabre, erabre, est une 

concretion de a^r — arbor. 

Arunc, ai, at, a, vb. 1; L. abruncare, eruncare; jeter, lancer, 

rejeter, objector, pousser; a arunca ochii undeva porter ses re- 
gards vers q. endroit; a se arunca asupra cuiva tomber sur q.; 

aruncare, sf. action de jeter, lancer, &c.; - aruncat, sm., arur^ 
cate, pi. f., jet, rejet, projection; - aruncător, adj., subst., jetant, 
lanşant; - aruncătură, sf. jet, coup. 

Aşchie, aşchie, aştie, sf. Mat, chicot, ^charde, copeau ; L. 
assula, ăstuia (astla, ascla); esp. astilla; port. acha; prov. cat. 
ascla; neap, asca; prov. astela; vfr. astele; nfr. attelle (pour 
âtelle); alb. aşk6; -aschiuţă, aşchiuţă, sf. dim. • 

Ascult, ai, at, a, vb. 1; L. auscultare (ascultare); it. ascol- 
tare, scoltare; cat. escoltar; vesp. ascuchar; nesp. escuchar; port, 
escutar; prov. escotar, escoutar; vfr. escolter, ascouter, escouter; 
nfr, ^couter; prSter Toreille, ouîr, entendre, 6couter, ob^ir; a 
asculta pre cineva de tablă faire reciter sa le9on ă q., a asculta 
cuiva j pre cineva ^ L. auscultare alicui, aliquem; - ascultare, sf. 
action d'^couter, ob^issance, &c.; a da auscultare, it. dare ascolta, 
^couter q., ob6ir k q.; - ascîdta;t, sm., ascultate, pi. f., L. auscul- 
tatus; ^couter, entendement, ob6issance,&c.; - ascultător, adj., subst., 

2 



18 L Ascund— AstftzL 

4coutant, ăcoutenr, &c.; L. auscultator; U. ascoltatore; esp. es- 
cuchador; part, escutador; prav. escontaduer; fr. ^couteur; - (âscuI- 
Uturăf sf. âcouter, ob^issance, &c. 

Ascund, nsei, ns, nde, vb. 2; cacher, c^ler, recâer; L. abscondo, 
di (didi), ditum (consum), Sre; U. ascondere, nascondere, (in-ab- 
scondere); esp. part, esconder; cat. escondir; prav. escondre (es = 
dibs); ' ascundere, sf. action de cacher, ftc.;- ascuns, sm., as- 
cunse, pi. f. action de cacher, ^tat d'une chose cach^; in-prin- 
pre-subt ascuns en cacbette, clandestinement , â la d^robâe; a 
juca d' ascunsele jouer aux barres; - ascunsaare, ascunsătoarcj sL 
c2Lc}iQtte\ ' ascunsurâ , ascunsâturd, sf. action de cacher, &c.; 
ascunsătar, adj., subst., L. absconditorius — absconditor; cachant 
rec^lant, rec^leur. 

Ascut {ascut poiu* acut), ascuţii, ascuţit, ascuţi, (ascute), 
vb. 3; du L. acutus, (acuş); = L. acuere; U. aguzzare; esp. 
aguzar; part. aguţar; prav. agusar; fr. aiguiser; BL. acutiare; 
aiguiser, repasser, tailler en pointe, rendre pointu, empointer; 
ascuţeală, sf. aiguisement; - ascuţime, sf. acuit^;-ascM|tre (ascu- 
tere), sf. action d'aiguiser, &c.; - ascuţiş, sm. trancbant, taillant; 
ascuţit, part. adj., pointu, piquant, perţant, aigu, grSle (voii); 
ascuţit, sm., ascuţituri, pi. f. tranchant, taillant, fii, pointe, 
piquant ;- asoi^l^Yor, adj., subst., it. aguzzatore; esp. aguzador; 
aiguisant, affilant, ^mouleur; - ascuţitoare, sf., esp. agazadera; 
part. aguzadeira; pierre ă. aiguiser, queux; - ascuţitură, sf., it. 
aguzzatura; esp. part. aguzadura; aiguisement. 

Asemene, adj. & adv., aseamăâfi yb., y. samăn. 

Aspru, ă, i, e, adj., L. asper; it. aspro; esp. part. aspero; 
prav. aspre, asprieu (asprivus); vfr. aspre; nfr. âpre; alb. aşpere; 
âpre, dur, rude, austere, rigoureui, cru, revSche, vif, violent; 
aspresc, ii, it, i, vb. 3; = L. asperare; rendre âpre, &c.; 
alb. aşperoig; a se aspri devenir âpre, rude; a se aspri la ci- 
neva brusquer, rudoyer q; - aspreală, sf. âpret6, rudesse, durete, 
rigueur, incl^mfince, s6y^rit6 ; - osprie, sf., asprime, sf., âprete; 
asprire, sf., action de rendre âpre, &c., âpret6; -asprişor, adj.* 
L. aspriciolus; un peu âpre, &q.; - aspri^ară, sf., Asperugo; 
aspritor, adj., subst., rendant âpre, dur, rude, aplaneur, aplaigneur; 
aspriu, adj., * L. asprivus; prav. asprieu; - înăspresc, ii, it, i, 
vb. 3; rendre âpre, rude, dur, aigre; it. inasperire, Înăsprire; 
cfr. L. exasperare, esp. part. exasperar, fr. exasp^rer; a se in- 
ăspri devenir âpre, rude, aigre. 

Ast (ăst), pron. d6m. v. ist. 

Astăzi, adv. v. zi. 



I. Astup— AşteiTi. 19 

Astup, vb. V. stupă. — Asud, vb. v. sudoare. 

Asupra, pr^p., L. ad supra; it. sopra, sovra, sovro, sovresso; 
9^. port. prov. sobre; vfr. sovre, sore, seure; de asupra = L. 
uper, vit & vfr. sor, nfr. sur; pre de asupra au dessus, en 
essus, par dessus, l^gărement, ă vue de pays; a întoarce ceva 
zai cu asupra rendre qch. avec usure; - supăr, ai, at a, vb. 1; 
tre ă charge — de trop, gâner, importuner, d^ranger, incommo- 
er, tourmenter, molester, impatienter , harceler, fâcher, mettre 
. en peine, peiner, obs^der, offenser; a se supăra se d^piter, 
e formaliser, s'embarasser, se piquer, s'offenser, se vexer; du L. 
nperare; t;i^. soprar; nit superare; esp. sobrar etre de trop — d 
Tharge, importuner; port. sobrar, sobejar; prov. sobrar; (v. Mikl. 
îl. 48); a se supără îndată pendru nemică prendre la mouche; 
upărăcios, adj., gănant, importun, fâcheux; - supărare, sf. 
Lction d'importuner, &c.; - supărător, adj., genant, importun, 
âcheux; r asupresc, ii, it, i, vb. 3; contrarier, affliger, pros- 
per, opprimer, oppresser, faire tort; (cfr. injosesc de jos — in jos 
= w josum)\ - asuprecdă, sf. oppression, affliction, tourment; 
xsuprelnic, adj., oţţiessit; - asuprinţă, sf. oppression, contrainte; 
xsuprire, sf. action d'opprimer, &c.; - asupritor, adj., subst., 
oppresif, oppresseur; - asupritură, sf. oppression, &c. 

Asurzesc, vb. v. surd. — Afa, adv. v. şi. 

Aşez, vb. V. ş6d. 

Aftept, ai, at, a, vb. 1; L. adspectare (exspectare) ; it. as- 
pettare; attendre; a se aştepta, it. aspettarsi, s'attendre; nu m^ 
xştepteam la aceasta, it. questo non me Taspettava, je ne m'at- 
bendais pas ă, celsL; - aşteptădune, sf., it. aspettazione, attente; 
aşteptare, sf. action d'attendre, dXtente; - aşteptător, adj., expec- 
tant, expectatif, attendant; - aşteptătură, sf. attente. 

Agtern, ui, ut, e, vb. 2; L. adsterno (asterno), stravi, stra- 
tiun, ere; it. stemere; ^tendre, d^plier, d^ployer, staler, ^pandre, 
jeter, r^pandre, faire le lit - le coucher; a aşterne pre hărtie 
minuter; - aştemător, adj., subst. , ^tendant , &c. ; - aştemătură, 
sf . action d'^tendre , &c. ; aşternut sm. , aşternuturi , pi. f. coucher, 
lit, 6trein (= stramen); - straiu, sm., straiuri, pi. f., L. stragu- 
lum; couverture, housse, vetement, habillement, hd^yit; - străişor, 
străiu}, sm. dim., petit habit; - strat, sm., straturi, pi. f. couche, 
gîte, lit, planche, sediment, ^trein|, crosse de fusU; L. stratum; 
it. strato; esp. port. estrade; jprot;. estrâ (= estrat); fr. estrade; 
alb. strat; a aşe^a in straturi stratifier; Vit. strada, esp. port. 
estrada, vfr. estr^e, ngr. (fTQccra chemin pav6, rue, du L. strata 
SC via; - strătuşor, sm. dim., petite couche, &c. 



20 I. Atât— Aur. 

Atât, ă, ţi, te, adj., adv., da L. ad tantum; it. cotanto, 
vesp. atanto, prav. aitant, vfr. itant de aeque tantum? (v. Dia 
D. 1. 143); it esp.port. tan to; fr. tant de tantum; le fr. autanl 
de cditid tantum; -^atât — căt, atât — incăt =^2Lă tantum — quantun 
— in quantum, autant que; tot atăt (atăta) tout autant; cu atâ 
mai muU d'autant plus; cam atăta plus ou moins, tant plus qn 
moins; intr' atăta tellement; intr' atăta — imcăt au point, ă, m 
tel point -que; atătea ori tant de fois; - atătuţ, atătuţa, dim 
* L. tantuceum pour tantillum — tantulum; aussi peu. 

Ating, atinsei, atins, atinge, vb. 2; L. attingo, igi, actum 
Sre; it attignere; prov. atanher; fr. atteindre; effleurer, frayei 
friser, frdler, toucher; a se atinge toucher, regarderq., confiner 
concemer ; a se atinge de anticiper , empi^ter, entreprendre sur 
a atinge pre cineva foarte tare piquer au vif q. ; - atingător, adji 
touchant, concernant, piquant, mordant; - atiiigere, sf. actioi 
de toucher, frdlement, rapport, &c. ; - atinsătură, sf. attouchemeiit 
frdlement, rapport, offense. 

Atunci, atuncea, adv., lors, alors; L. ad tune (tum ce); istr^ 
tunce; it dunque, dunche, adunque; prov. dune, adonc, adonca^ 
adonx; vfr. dune, done, donques, adune; nfr. done; vesp. estoM^ 
estonz, estonzas (ex tuncce); vport. entonces (in tuncce); W 
enton ; npg. entâo (in turn, in tune) ; de atunci dâs lors, depuwi 
pre atunci alors, h, ce temps-lâ;. ' 

Aţă, sf., L. acia; fii, filet, filament, fibre, ligne; aţa îimk 
le frein de la langue; - aţişoară, sf., dim.; - aţos, adj., filamenteui 
filandreux, fibreux. 

Atîţ, vb. V. tăciune. 

Au, conj. L. aut; it o, od; esp. o, u; port. ou; cat. 6; pro^^ 
o, oz; fr. ou; au — aw, L. aut — aut. ' 

Aâd (aiiz), ii, it, i, vb. 3; L. audio, ivi & ii, itum, ire; 
it audire, udire; esp. oir; port. ouvir; prov. auzir; vfr. oîr; nft 
ouîr; se aude le bruit court; - gwî^, sm., atmiri, pi. f., L. a« 
ditus, us; ouîe (sens), entendement; - aw-erire, sf. action d'ouîTi 
ouîe; - aujsit, sm., auzite, pi. f., L. auditus, us; it udito, uditej 
esp. oido; port ouvido; prov. udita; fr. ouîe; ouîr, entendement, 
ouî-dire; - auisitor, adj., subst., L. auditorius ; prov. auditor, 
auzitor; ^contant, auditeur. 

August, sm., L. Augustus se. mensis; it esp. port. agosto; 

cat. agost; prov. agost, aost; vfr. aoust ; nfr. aoftt ; alh. gost, goust. 

' Aur, sm., aurari, pi. f., L. aurum; it oro (auro); esp. oro; 

port. ouro; vcat prov. aur; fr. or; alb. ar; - aurar, sm., L. aura- 

rius; orpailleur ;- awrtXnc, sf., L. aurăria; objets, marchandisos 



I. Austru— Balţ. 21 

1 or; - aurd, adj., * L. aurellus pour aureolus (v. M; M. C. 10); 
wic, adj. dim., * L. auricus = aureus, d'or (v. Alex. B. 1. 53; 
. 67); - auriu, adj., * L. aurivus = aureus; d'or; - auresc, ii, it, 
vb. 3; dorer; - aurire, sf. action de dorer, dorure. 

Austru , sm. , L. auster ; it esp. port. austro ; prov. austri ; 
r. auster. 

Avere, s. v. am — ave. — Avînt, vb. v. vînt. 



B 



Baie, sf., tăi, pL, bain, baignoire, mine, miniere; selon Diez 
). 1. 45 du L. hajae pi.; mais it bagno, esp, bano, port, banho, 
yrov, banh, bain, fr, bain de bcJ/neum; cfr. vsl. bănia, nsl serbe, 
usse banya, bulg, bani>, alb, banja bain; pol, bănia baignoire, 
ain; cech, bânâ baignoire, mine; turc bana bains Seaux chatides 
atureUes et Ies endroits ou ils se prerment; vhaU, wanna, 
Âall, wanne, BL. banna caisse; (v. Mikl. SI. E. 14; Dief. D. 
roth. 1. 158); - băiaş, sm. mineur, ^tuviste, baigneur; magy. 
tanyasz mineur; - băiez, ai, at, a, vb. 1; = it bagnare; esp. 
lanar; port, prov. banhar; fr, baigner; a se baia se baigner 
V. M. M. C. 35, 119); - băiare, băiere, sf. action de baigner, 
le se baigner; - băiesc, băiesesc, adj., băieşeşte, adv., h, la ma- 
dere des mineurs. 

Băiez, ai, at, a, vb. 1 ; Clever, nourrir, soigner ; du L. bajulus 
wrteur, ML. custos, pa^dagogus (v. Diez D. 1. 45); cfr. port. 
îajular flatter, caresser; it baila, balia, prov, baylla, bayla, 
'om, d. Gr. baila nourrice; ngr, ^aCa^ fiayCa nutrix (v. D. C); 
ielon Mikl. SI. E. 14 d'un verbe hypoth^t. vsl, baiti, nsl, bajiţi 
^mmmam praebere; - băiat (băiet), sm., * L. bajulatus; pupille, 
ttourrisson, garson; - băietan, sm. gar9on d'âge moyen; - băietoare, 
rf. nourrice (L. B.); - băieţandru, sm. gar9on d'âge ţioyen; 
iăietd, sm. petit garţon; - băieţesc, adj., en garţon; - băieţime, 
sf. Ies garţons en g6n6ral; - băieţoiu, sm. grand gar9on. 

Balţ, Ulţ (ghilţ), sm. lacet, lacs; L. balteus cemture; it esp, 
PoH. balteo bandrier; it. balza bordure, frânge, precipice, balzo 
^^mdissemewt ; esp. balza banmere, balzo noeud; port. balsa, 
balza Tmie vive, bammere, balso cable; bresc. balsa bord, entra- 
^% qmue cFune robe; ferrare balz tortis de paiUe; parm. balz 



22 I. Barbă— Baston. 

bord; piem. baltia brandUUrire; reggiano belza entraves; - băi|ez. 
ai, at, a, vb. 1; barioler; a se băUa se barioler; - ftiX^arc, sf. 
bariolure; - hălţat, part., adj., bariol^ bigarre; L. balteatus; c£r. 
it balzano, balzana, prov, bausan, vfr, bauţant, nfr. balzan: 
cal hălţat cheval balzan; - băUătură, sf. bariolage; - băltesc , ii, 
it, i, Tb. 3; relâcher, d^roidir; a se bălţi se lâcher, se relâcher; 
cfr. it balzare sauter, rdxmăir, parm. baltar crUAer (v. Diez 
D. 1. 49); - băltire y sf. action de relâcher, &c. ; - băltit, part. 
adj., lâche, relâch6; o fringhie băltită une corde relâchăe; - băh 
titură, sf. relâchement. 

Barbă, sf., bărbi et barbe, pi., L. barba; it. esp. part. prov, 
barba; fr. barbe; - barbăchie, sf. grande vilaine barbe, barbon, 
vieux; cfr. it, barbaccia; - barbarie, sf. barbon, &c.; - bărbioară, 
bărUşoară, sf., * L. barbiciola; it. barbicciuola; - bărbt^oară, 
sf., * L. barbuciola; - bărbiţă, bărbuţă, sf. dim., it. barbuccia, 
barbuzza; - bărbie, sf. barbe, soiis-barbe, menton double, menton, 
fanon; bărbie de urechie bont de Toreille; - 6{Xr&oi«*, sm., hăr- 
boae, sf., it barbone; esp. fr. barbon; grande barbe, homme â 
grande barbe; - bărbos, adj., * L. barbosus; barbu; - barb, sm., 
L. barbus ; it. barbo, barbio ; esp. port. barbo ; fr. barbeau (bar- 
bellus); nhcdl. barbe; - bărboae, sf. barbue, poisson; - hărhun, 
sm. barbue (poisson) ; it venit, barbon ; serbe barbun ; ngr. 
(inaQţjbTtovvi ; - bărbat, adj., subst., male, masculin, homme male, 
mari; istr. berbâz homme; L. barbatus; it. barbate, barbuto; 
esp. port. barbado, barbudo; cat. prov. bărbat, barbut; fr. barbu 
(barbutus); alb. varvat animal mole; - bărbătesc, adj., * L. barbatiscus; 
masculin, male, xiril; - bărbăteşte, adv., en homme, virilement; 
bărbătoae, sf. femme - homme; - bărbătuş, sm., * L. barbatuceus 
(sans sens diminutif) ; male (seulement des animaux) ; - bărbăţd, 
sm., * L. barbatellus pour barbatulus ; petit homme, petit mari, 
mari ch^ri; - bărbăţie, sf. virilit6, yigueur, bravoure, valeur, 
vaillance ; - bărbăţime, sf.. Ies hommes males en g^n^ral ; - îmbărbătez, 
ai, at, a, vb. 1 ; relever le courage de q., encourager, enhardir; a s'im- 
bărbăta s'^vertuer; -imbărbătare,sf. B,ctiou d'encourager,&c. -bărbier 
(bărghier), sm., ML. barbarius; it barbiere, barbiero; esp. bar- 
bero ;port. barbeiro ; cat. barber ; prov. fr. bărbier ; ngr. fX7taQfA7t€Qrjg\ 
serbe berberin ; magy. barbely ; turc berber ; nhaU. bărbier ; bărbieresc, 
adj., de bărbier, en bărbier; - bărbieresc, ii, it, i, vb. 3; esp. port 
barbear; ngr. itmaQfiTTeQl^o) ; bărbierie, sf., it barberia,.barbieria ; esp, 
cat. barberia ; port. barbearia ; prov. barbaria, barbairia ; fr. barberie. 

Baston , sm. , it. bastone ; esp. baston ; port. bastâo ; prov. 
basto, baston; fr. baton; ngr. fiTia^ftovn; selon Diez du BL. 



I. Bat— Bat. 23 

>astuin, diteUa, sdla, sagma; peut-@tre un mot de la langue 
^om, vulg,, dont it. esp. port, basto, prov. vfr. bast, nfr. bât; 
'^. bastire, vesp. prov. bastir, fr. bâtir ; cfr. vgr. ^aaxa^siv 
ippuyer, 6tayer, fidara^ porte-faix ; - bastonaş, sm. dim., petit 
[>âtoii; - ba§că, sf., baste, pi., souterrain, votite, magasin, bastion; 
It. bastia, bastione; esp. bastion; port, bastiao; fr. bastion, bastille; ' 
nhaU. bastei; pol. baszta (dont le rom. bască). 

Bat, ui, ut, e, vb. 2; L. batuo (bato, batto), ui, 6re; U. 
battere ; esp. batir; port, bater; prov. batie (part, batut); fr. 
battre; nsl. serbe batati; a hate la ocM ^clater, paraître aux 
yenx; a haie in verde tirer sur le vert (couleur); a bate ferul; 
it. batter il ferro; bate vintul il fait du vent; a bate un berbec 
châtrer un b61ier; a bate o eapă (armăsarul) couvrir (jument); 
a se hate se battre, frayer (des poissons) ; a' şî bate joe se jouer 
de q., se moqfler', - batere, sf. action de Mttre ; - bâtadu , adj., 
subst., batteur, batailleur; - bătaie, sf., L. battualia (battalia); 
it. battaglia ; esp. batalla ; port. prov. batalha ; friul. batae ; fr. 
bataille; - bătăiaş, bătăieş, hătăleş, adj., subst., batteur, batail- 
leur ; - bătăios, adj., it. battaglioso ; esp. batalloso ; - bătălie, sf., 
= b&taie; serbe batalija pugna; - bătăiuşcă, sf. dim., de bătaie, 
= it. battagliuzza ; - bătător, adj., subst., it, battadore', batti- 
tore ; esp. batidor ; port. prov. batedor ; battant , batteur ; - bătă- 
toare, sf. battoir; - bătătură, sf., it. battitura; esp. batidura; 
port, batedura ; coup , meurtrissure , cor (au pied), parcage, trame; 
bătăuş, adj., subst., batteur, batailleur; - băteală, sf. (aussi 
vatălă pour văteală), trame, marche du metier de tisserand, 
souriciere; hdg. vatali, pi., marches du metier de tisserand; 
băt-dişte, sf. parcage des animaux; - bătătoresc (bătăturesc), ii, 
it, i, vb. 3; parquer ; - bătătorire, sf. action de parquer ; - bătu-, 
cesc (bătogesc), ii, it, i, vb. 3 ; = it. bataccMare, esp. batojar, 
port, batucar; battre, frapper, mortifier, amollir; a se bătuci se 
mortifier ; - bătiudre, sf. action de battre, &c. ; - abat , ui, ut, e, 
vb. 2 ; d^toumer, d^voyer, rabattre, d6river, tourner ; it. abattere; 
esp. abatir; port, abater; prov. abatre; fr. abattre; a se abate 
se rabattre, d^river, s'^carter, se d^toumer, enfreindre, violer; 
abatere, sf. action de d^toumer, &c. ; - abătător, adj., d6toumant, 
&c.;- abătătaare, sf. gîte, station; - desbat, ui, ut, e, vb. 2; 
abattre, d^clouer; it. disbattere, dibattere, fr. d^battre; - des- 
haltere, sf. action d'abattre, &c. ; - răsbat, ui, ut, e, vb. 2 ; passer 
par, percer, p6n6trer, traverser; - r^&ofere, sf. action de percer, 
8m5. ; - sbat, ui , ut, e, vb. 2 ; L. ex-batuere ; battre bien, percer, 
passer par la passoire, par le tamis, rabattre, fouiller; it. sbat- 



24 I. Bibtli— Ben. 

tere; pn>v. esbatre; vfr. esbattre; nfr. s'^battre; a se sbate se 
d^attre, se d^mener; (Alex. B. 2. 21, se sbătea la stniil); 
sbaiere^ sf. action de percer, Ac. ; - ftrtbat, ui, nt, e, Tb. 2; L. 
axtra-batuere; it. strabattere; percer, passer par.., p^n^trer, tra- 
verser, franchir, fouler ; - străbatere y sf. action de p^n^rer, &<:. 

Bitrfn, adj., snbst., vieiL vieux, yidUard; L. reteranus; it. 
esp. port, y eterano ; friul. vedran ; fr. v^ran ; isir. betăr, betăra; 
alb. Yjetere ; un bătrin de bun (de moşie), vieil heritage de bien- 
fonds; - bătrinatiCy adj., * L. veteranaticns; yieillot; - bătrhid, 
bătrinior (bâtriior), bătrimd, adj. dun.; - bărrinesc, adj., d'un 
Tieux, comme un yieux; - bătrineşte, adv., en Yieni, &c.; - bă- 
trineata, sf. snrtout le pi. bâtrinete, yieillesse; - hătrkdcă, sf. 
vieillotte; - bătrinicias, adj., nn peu yieui; - bătrinifne, sf. vieil- 
lesse;- &^nnt^, sm., * L. veteranicins, Erigeron; - imbătrinesc, 
ii, it, i, vb. 3; vieillir, devenir vieux, rendre vieui; - imbătrinire. 
sf. action de yieillir; - imbătrirdtorj adj., yieillissant. 

Beală, sf. (bală); L. belua; if. belva; animal, bâte feroce, 
monstre; beală spurcată animal iinmonde (injure). 

Beată (bată), sf., bete, pi., ceinture, lisiere, bande, rabat, 
poignet, Epaulette; L. vitta; it. vetta; esp. port. beta; esp.prov. 
veta; fr. v^tille (=vitticula); a da pre bete jţw^c cineva se de- 
barasser de q. ; a da pre bete afară prendre au collet et mettre 
dehors; - betiţă, sf. dim., petite lisiere, &c. 

Berbec, berbece, sm., belîer; L. vervex (verbex — berbex)-icis^: 
ML. berbix; it. berbice; prov. berbitz, vfr. berbis, nfr. brebis; 
nuiffy. berbecs moutofi; berbec bătut mouton; - berbecar, sm. 
* L. berbicarius (vervecarius, ver'carius); prav. bergier; fr. ber- 
ger; gardien des b^liers; - berbece!, berbecut, sm. dim.; - berbeleac 
(berbdeag), adv., en bflier; a merge berbeleac marcher par j)ous- 
sfe, par secousse; ^a berbdeac ă la pouss^ k la renverse; a se 
da di a berbdeac faire la culbute; ^ imberbec, ai, at, a, vb. 1; 
frapper, pousser comme im bâier. 

Beşică, sf., L. vesica; it. vescica, vessica; esp. vejiga (vexîga); 
port. bexiga; prov. vesiga, vezica, vesiqua, veissiga, veyshiga: 
fr. vessie; «sZ. serbe beşika; aSh. pşikj6, fiskg; - beşicos, adj. = 
L. vessiculosus; it. vescicoso, port. bexigoso; - beşicoiu, sm., it. 
vescicone; - beşicuţă, sf. v6sicule; - beşic, ai, at, a, vb. 1; it. ves- 
sicare; faire, flever des vessies; a se beşica se couvrir de vessies, 
d'ampoules; - beşicare, sf. action de faire, d'flever des vessies, &c.; 
beşicător, adj., esp. vejigatorio; it vescicatorio , vescicatojo; fr. 
v6sicatoire; - beşicătură, sf. vesication. 

Beu (beau), beui, b8ut, b6, vb. 2; L. bibo, bibi, bibitum, 



I. Bine— Bland. 25 

Sre; it. bevere, bere; esp. port, beber; prov. beure; vfr. boivre, 
>evre, beire; nfr. boire; - bere, sf., port, beber; prov. beure; /r- 
3oire; - hat (beat, pour b§t=bSut), bată, beţi, bete, part, adj., 
lu L. bibitus, avec acception active; ivre, c.-&-d. quelqu'nn qui 
I bn ; cfr. vesp. beudo, beodo, nesp. bebedo, port, bebado ; - beut^ 
3in., it beuta, bevuta, bibita; esp. bebido; port, bebida; le boire; 
băutor, adj., subst. =L. bibitorius; i^. bevitore; esp. port, bebe- 
dor; prtyv. bevedor, beveire; vfr. beveor; nfr. buveur; - h&utură, 
sf., it. bevitura; esp. bebetura; boisson; - băituricd, sf. dim.; - 
beţie, be}ivie, sf., * L. bibitia; port, bebedice; ivrognerie; - beţios,. 
heţin, hetiv, adj., buveur, ivrogne; - heţivler (pour beţivar, beţi- 
vlar), adj., subst., ivrogne; cfr. esp. beblado; - îmbit (pour 
imb&ut), ai, at, a, vb. 1; enivrer; esp. embeodar, jw>r^. embebe- 
dar ; a se imbăta s'enivrer; - imbăare, sf. action d'enivrer; 
imb^tător, adj., enivrant; - desbit (pour desbSut), ai, at, a, vb. 1; 
d^senivrer; - desb^tare, sf. action de d^senivrer; - desb^tător, adj., 
d^seniyrant. 

Bine, adv. v. bun. 

Biserică, sf., L. basilica {vgr. fiatfdixij sc. iftod); rom.d.Gr. 
baselgia (baseilgia); i^n'basericbe; (Basilicse prius vocabantur 
Begum habitacula, unde et nomen habent... Nunc autem ideo 
divina templa BasUicce nominantur, quia ibi Begi omnium Deo 
cultus et sacrificia offeruntur; Isid. H., 1. 15, c. 4, sect. 11); 
bisericaş, sf. pretre; - bisericesc, adj., eccl6siastique, religieux, 
spirituel; - biserice^te, adv., eccWsiastiquement ; - bisericime, sf. 
etat eccl6siastique ; - Msericos, adj., religieux, d^vot ; - bisericuţă, 
sf. dim. = L. basilicola. 

Bivol, (ghihol), sm., L. bubalus ; it. bufalo, bufolo, (bubalo) ; 
esp. port, bufalo; port, bufaro; prov. bubali, brufe, brufol; fr. 
buffle; vsl. hjvoVb; nsl. btdg. bivol; rtisse bujvoli, bujlo; pol. 
baw(^, bujwol; cech. buvol; serbe bivo, bivola; ma^y. bival, bivaly, 
bial ; alb. bual, bul ; ngr. fiovfiah ; rihaU. Buflfel ; - bivdar, sm. 
gardien de buffles ; - bivolărie, sf. stable k buffles ţ - bivola^, sm. 
bufBetin ; bivoliţă, sf. une buffle ; nsl. btdg. bivolica ; russe bujvolica; 
pol. bawolica; cech. buvolice; alb. bualiţe, buaţS, buliţ6; - Uvolost 
adj., en buffle, comme un buffle. 

Bland, adj., L. blandus; it. esp. blando; doux, benin, affable, 
caressant, facile, docile, traitable, apprivois^ ; - blăndeaţă, sf. sur- 
tout le pi. blăndete; L. blanditia; it. blandizia; esp. blandicia, 
blandeza ; port, blandicia ; fr. blandices, pi. (employ^ encore par 
Chateaubriand); - blăndişor, adj. * L. blandiciolus pour blandi- 
cellus; - blăndu\. adj., * L. blanduceus; esp. blanducho; - brăn- 



26 I. BttsUni— Boll 

dusă, brMufă, (pour bUndnşa), sf., Prmrala; Galanthus niyalis; 
Colchicnni autumnale; - taiMiiaesc, ii, it, i, vb. 3; L. blandiri; 
it. blandire; esp.prov. blandir; /r. blandir (yieui); radoueir, cal- 
mer, apaiser, flăchir, ramener q., priver, dompter; a se imtlâmi 
se radondr, s^apprivoiser, ftc. ; - imUdfuirej sf. action de radou- 
eir, Ac. ; - imUdnsitor, adj., calmant, apaisant, &c. ; - inMănzitura. 
sf. radoncissement, ftc. . 

Biăstâm, blăstămâi, blăstămât, blăstimi, vb. 1 ; it biastem- 
mare, bestemmiare, biasimare, biasmare; nM%. d. Gr. blastemmar; 
cai. nesp. part. blasfemar; vcat. vesp. blasmar; esp. part lasti- 
mar; vcat. blastemar; prov. blasfemar, blastenjar, blastemar, 
blastomar, blastimar, blasmar; vfr. blasmer; n/r. blasphemer, 
blftmer ; ngr. filcurqnjfm (filagnjfmy D. C.) ; vd. vlaspimijati 
vlasfimljatî, rlasfimisati, vlasvimisati, vlasTimisorati, rlasimisati; 
du L. eedesuistique blasphemare (gr. picurgnjfA^) ; - Uăstămy sm.. 
blăstămuri, pi. f. blaspheme; it. biastemmia, bestemmia, rom, 
d 6^r. blastemma, esp. port, blasfemia, lastima, prat?, blaspheme, 
blasphema, blasteinhs, vfr. blastenge de blcLsphenUa; it biasimo, 
biasmo, vesp. blasmo, prav. blasme, fr. blame de blasphemum 
(fiUiifqnjfUfVj adj.); -Utl^Mfiiar^, sf. action de blasphemer;- &/(3i5^ 
tămJUarj adj., snbst., blasph^mant, blasphânateor; it bestemmia- 
tore, biasimatore; esp. part, blasfemador; prav. blasphemador, 
blasmador; - blăstămăţesc, adj., de coqnin, en ooqnin, vilain; - 
Uăstămăţie, sf. vilete, coquinerie, d^bauche, libertinage. 

Boară, hară (bură), s. v. abur. 

Boafă, sf., has, sm., haase, pi. f. testicule, rognon; it prav, 
borsa; esp. part, bolsa; vfr. borse; nfr. bourse; alb. mbolje, pi. 
(testicules) ; pal. bolza baurse; tons ces Tocables se rattachent au 
BL. byrsa, bursa, vgr. fivQifa peau, cuir. 

Bobletic, adj., sot, niais, nigaud, simple; d'un type halhaH- 
cus de balbus; esp. bobatico meme acception que le ram.; esp, 
part, bobo niais, ftc.; prav. balbt=6aZ6u5; - biMetide, sf. niai- 
serie; - bobleţ, adj. dim., un peu sot. 

Bobeteaâ, s. v. botez. 

Boce, sm. (boace, voace); L. vox - vocis; it. Toce, boce; sard, 
boxe (x=/r. j); esp. port, voz; prov. votz, voutz; fr. voix; - 
bocesc, ii, it, i, vb. 3 ; crier, lamenter ; a se bod s'6crier, pleurer, 
se lamenter, se plaindre, g6mir; cfr. serbe nsl bociţi se rixari; 
bocet (pour bocit), sm. cri, lamentation; - bocire, sf. action de 
crier, ftc.; - bocitor, adj., subst., criant, plşurant, pleureur; - bo- 
citoare, sf. pleureuse, prefixe; - badtură, sf. lamentation, &c. 

Bolt, sm., balfă, sf., L. bulbus; it. esp. port bulbo; fr. bulbe; 



L Boltă--Bou. 27 

)osse, enflure, flevure, tuberciile, loupe ;- 6o?/o5, adj., L. bulbo- 
;us; it esp, port, bulboso; fr, bulbeux. 
Boltă, sf. V. holb, vb. 

Bostur, ai, at, a, vb. 1; d^vaster, d^peupler (v. Ur. 5. 135); 
i'un type * L. vastulare de vastare; - hosturare, sf. action de 
i^vaster, devastation; - bosturător, adj., subst., d^vastant, i6- 
peuplant, d^vastateur. 

Bot, sm., botuHy pi. f. museau, muffle, gueule, groin, bou- 
toir, bee, bout, pointe, d'un primitif L. hotum, dont bottdtAs; 
cfr. fr. boudin, boudine, bonder, it botto, botta, mU. butt, esp. 
port, bote, fr. botte (coup), bout; - bot-gros, sm. gros-bec, pin- 
son; Mngilla coccothraustes ; - botniţă, sf. museliâre; - botuşor, 
sm. dim., petit museau, &c. ; - bos-influ (bos-unflu) pour bot-influ, 
ai, at, a, vb. 1 ; boufifer, bonder, faire la lippe, la moue ; mant. 
piac. bode'infi; ferrare budenfi; piem. botenfi, borenfi; npr. boud- 
enfla, boud-oufla, boud-ifla; fr. boursouffler (pour boud-souffler, 
avec souffler); - bosinflare, sf. action de bouffer, &c. 

Botez, ai, at, a, vb. 1; L. baptizare {^amC^w); it. battez- 
zare; esp. bautizar; vport. boutizar; nport. baptizar ; ^rov. batejai*, 
Ijathegar; fr. baptiser; - botez, sm., botezuri, pi. f., esp. bautizo; 
bapteme ; - bobotează, sf. 6piphanie, jour des Bois ; reduplication 
de botez, pour ainsi dire re-botez; ce n'est pas une composition 
du vsl. bogt Dieu et de botează, comme Mikl. SI. E. 15 le croit 
selon Eliade; - botezare, sf. action de baptiser; - botezat, sm. 
baptâme; - botezător, adj., subst., baptisant, baptiste; Săntul Joan 
botezător St.-Jean Baptiste. 

Bou, sm., boi, pi., L. bos-bovis; it. bue (pi. buoi), bove; 

esp. buei, buey (boy, boi); port, boi; prov. bueu, bou, buou, 

bov; fr. boeuf; boul Z)owww?wi. Cantharis unctuosa, la brebis 

du bon Dieu, oiseau de St. Luc; - boar (bouar), sm., L. boarius; 

it. boaro; esp. boyero; port, boeiro; prov. bovier, boveir, boyer; 

fr. bouvier; - boiastră, sf. vache (mauvaise); v. Pan. Sp. A. 2. 44; 

boscuţă, sf. vache de montagne; cfr. L. bucula, it buessa, prov. 

boacca; - boulean (bourean), sm. dim., petit boeuf; - bour, sm. 

<iiui., * L. buvulus ; (selon LB. et d'autres du L. bos urus, mais 

pour un mot populaire ce compost serait par trop savant, et 

puis cet animal est toujours design^ par le mot slave zimbru); 

bour a seulement Tacception de marque, signe, armoiries, et 

comme la marque de la Moldavie est une tâte de boeuf, on a 

applique le nom de Tanimal â la marque en se servant d'un 

diminutif; (v. Ur. 1. 78, 116; 2. 14, 31; Arch. B. 1. 258); 

^rd, sm. dim., petit boeuf; lima9on; (sans doute ă. cause de 



28 I. Brăcie— Braţ. 

ses antennes en come); - bousor, hauţ, sm. dim., petit boeaf, 
imbour (imbourea)^ ai, at, a, vb. 1; * L. imbuvulare; marquer, 
stigmatiser, fl^trir avec la marque de la tete de boeuf ; (Ies cri- 
minels âtaient anciemiement stigmatises avec la marqne du pays) ; 
imbourare, sf. action de marquer,- &c. 

Brăcie, sf. ceinture d'une culotte, lacet, aiguillette; d'une 
forme * L. bracia pour bracea (braceus) de hrtmi pantalon; 
it. braca, pi. brache, brachesse, braghesse; Urol it bragher; 
vmU. bragMer; hresc. bragher; mU, bragh^e breteUeSy ceinture 
d'tme culoUe, esp, port. braga; prov. braya, braga; vfr. tifr, 
braie (lange); alb. brekS; ngr. figaxl; vsl. bracina, bracin^b vestes 
sericae ; - brădnar, sm. ceinture d'une culotte ; - îmbrac, ai, a, a, 
vb. 1; habiller, vSfcir, revetir, gamir, endosser, monter, plaquer, 
tai^isser (une maison"^ ; a se imbrăca s*habiller, se vetir, se revetir, 
prendre qch. sur soi, se charger de qch. ; - imbrăcare, sf . action 
d'habiller, &c. ; - îmbrăcăminte, sf. pi. employ^ comme singulier; 
(ane. imirăcămhît, m. sing.); vetement, habillement, habit; 
unbrăcat, part. adj., habill^ ; prov. braccat qui porte des braies; 
îmbrăcat, sm. habillement ; - imbrăcătiiră, sf., habillement ; - des- 
brac, ai, at, a, vb. 1; d^shabiller, d^pouiller; prov. desbraiar; 
desbrăcare, sf. action de deshabiller; - desbrăcat, sm. idem ; - des- 
brăcâtor, adj., d^shabillant; - desbrăcătură , sf. d^pouillement. 

Brăncă, sf. bras, pied de devant, griffe, serre, patte, pouss6e, 
coup, choc; BL. brânca; it. vesp. nesp. vport. prov. brânca; 
prov. branc, m.; fr. branche; (sous Tacception i'erysipelej etrat^ 
guiUon des chevaux, le rom. brăncă est le ngr. figdxvia^ Pq^X^^ 
enrouement, vgr. ^qayxog enrouement, esquinancie) \ brănca ursului 
Lycopodium clavatum, Heracleum sphondylium, ît. brancorsina, 
cat. esp. brânca ursina, prov. brânca orcina; a da brand pousser 
q. ; a umbla pre fertfwci marcher ă. quatre pattes = it. branconi, 
branciconi ; a se pune pre brand se coucher ă plat ventre ; brăncufă, 
sf., it. brancuccia ; aussi Sisymbrium ; - brăncesc, îmhrănc (imbrăn- 
cesc), ii, it, i, vb. 3 ; pousser, heurter, renverser q. ; a se brand— 
imbrănd se pousser, se battre, se chamailler ; brăndre, imbr., sf. 
action de pousser, &c. "brăndtură, îmbr., sf. choc, heurt. 

Brăndufă (brînduşă) s. v. blănd. 

Braţ, sm., braţe, pi. f., L. brachium; ît. braccio, brazzo; 
mii. brazz; venît. brazzo; sard. camp, brazzu; esp. brazo; port. 
braţo ; prov. bratz ; vfr. brace, nfr. bras ; - brăţare, sf., L. bra- 
chiale; it. bracchiale; esp. brazal; port. braşal; fr. brachial, adj., 
brassard, bracelet; - brăţîsor, sm. dim., * L. brachiciolus pour 
brachiolum; - brăţoiu, sm., it. braccione; - brăţos, adj., avec un 



I. Breb— Bucă. 29 

bras pleîn, fort; - hrăţuţ, sm. dim.; - imbrăţiŞez, (imbr&ţoşez), ai, 
at, a, vb. 1; it. imbracciare, abbracciare; esp. port. embrazar, 
abrazar; prov. abrasar, abrazar, embrassar; fr. embrasser;-- m- 
hrăţişare, sf. action d'embrasser; - imhrăţişător, adj., embrassant; 
inibrăţişătură, sf. embisassement. 

Breby sm., it. bevero; vesp. befre; nesp. bibaro; fr. biâvre; 
angl. beaver; vhall. bibar; nhall. biber; vsl. bobrx, bebri, bibrB; 
rxisse bobrrB;^oZ. b6br, bobra; cech. bobr; nsl. breber, dabar; serhe 
dabar; lith. bebrus; tous ces mots sent identiques avec le L. fiber; 
le rom. breb procede direct, du vsl. bebri. 

Brebena (breabenă), sf., L. verbena; it verbena, berbena; 
esp. port. verbena; fr. verveine; - brebenel^ sm. dim. 

Brumă , sf . gel^e blanche , frimas ; L. bruma ; it. esp. port. 
prov. bruma ; cat. broma ; fr. brume ; alb. broum, brumS, brimS ; 
brumar, sm., * L. brumarius se. mensis; fr. brumaire; novembre; 
hrumărd, sm. dim. octobre; - brumariu, ie, adj., gris; oae 
brumarie brebis k laine grise; - brumos, adj., esp. brumoso; 
prov. brumos; fr. brumeux; - brumează, bruma, brumat, bruma, 
vb. impers. 1; ii fait de la gelăe blanche; - brumare, sf. action 
de faire de la gel^e blanche. 

Bucă, sf., buci, pi., joue; L. bucea; it. bocea; esp. port. 

prov. boca (bouche); fr. bouche; (ii n'y a que le rom. qui 

a gardă le sens primitif du L. bucea); aXb. boukS pain; buca 

şezutului fesses; osul bucilor pommette; - bucălat, adj., = L. 

bucculentus; bouffi, joufflu, fessu; - bucos, adj., joufflu, bouffi; 

bucată, sf., buMii et bucate, pi., morceau, piece, tron9on; = L. 

buccea ; it. boccata ; esp. port. bocado ; fr. bouchăe ; pt. russe 

bukata, russe bukatka, bukaşka, pol. bukat, bukatu rmrceau, 

piece; tot intr'o bucată tout d*une piece; le pi. bucăţi signifie 

seulement des morceaux, pieces, tandis que le pi. bucate a Tac- 

ception speciale de mets, nourriture, grains en general; cămpul 

OII bucatele le champ aux bl6s; bucate de dulce mets de viande; 

bucâtură, sf. morceau, bouchăe; - bucăturică, bucăturiţă, sf. dim., 

petit morceau; - bucăţe, sf. dim.; bucăţele pL, * bucatella; - bu- 

(^{d, sm., bucăţeluşă, sf., bucăţică, sf. dim.; - bucătărie, sf. 

cuisine; - bucătar, sm. cuisinier; - bucătăreasă, bucătăriţă, sf.cui- 

siniere; - bucătărese, ii, it, i, vb.3; faire la cuisine; - bucătărioară^ 

sf. dim., petite cuisine; - bucăţesc, bucăţelesc, ii, it, i, vb. 3; 

Daorceler, couper en pieces; cfr. esp. bocadear; - bucăţire, bucăţdire, 

sf. action de morceler; - buchisesc, ii, it, i, vb. 3; battre sur 

Ies fesses, rosser; - buchiseala^ sf. râcl6e. (pop.); - buchisire^ sf. 

action de battre sur Ies fesses, &c.; - imbuc, ai, at, a, vb. 1; 



30 I. Badum— Bon. 

it. imboccare; eap, part, embocar; fr. emboucher; emboncher, 
avaler, manger, joindre, conjoindre, assembler, mettre ensemble, 
emboîter, aboucber; a se imbuca s'emboucher; - îmbucare, si 
action d'emboucber, &c.; - îmbucătură^ sf. boucb^, morceau, con- 
jonction; - imbucăturesc, ii, it, i, vb. 3; manger par boncb^, 
becqueter, ab^uer; - imbucăturire, sf. action de manger par 
boucMe, &c. 

Bucium (bucin), sm., buciume, pi. f., buccine, chalumeau, 
corps creux, rouleau; L. bucinum; it. bucino; fr. buccin; ii. 
bttccina; esp. port, bocina; prov. buccina, bozina; vfr. buisine; 
nfr. buccine; vsl. buksina; mhall. bustne; nhaU. posaune du L. 
bticina; a cănta cu buciumul jouer du chalumeau; - bucium, al 
at, a, yb. 1; L. buccinare; it. buccinare; jouer du chalumeau, 
sonner de la trompette, trompeter; - buciumare, sf. action de 
jouer du chalumeau, &c. ; - budumător, adj., subst., jouant du 
chalumeau, joueur du chalumeau; - budumătură, sf. fanfare; - bu- 
dmş, sm., Gonium maculatum; (le nom vient de la tige qui est 
creuse); - sbucium, ai, at, a, vb. 1; remuer, mouyoir, agiter; 
a se sbuduma se d^battre, se d^mener; - sbucium, sm. remue- 
ment, mouvement, agitation; - sbuciumare, sf. action de remuer, 
&G.\ " ^mdumătură, sf. remuement, mouvement. 

Buhă, buhnă, bufnă, sf., L. bubo, onis; esp. buho, port. 
bufo; chat huant, hulotte, huette; dans le mot esp. port. nous 
voyons Tinfluence du vhaU. buf et huf mais le mot rom. a du 
se foimer sous Tinfluence des vocables slaves buka bruit, mu- 
gissement, buhati, buhmUi mugir; cfr. le rom. buhaiu taureau 
et butor (oiseau aquatique) avec le ru^se pt. russepd. bugaj, buhaj 
taureau; bufniţă, sm. dim. 

Bumbac, sm. coton; L. bombyx, vgr. fiofifiv^ vers ă sole; 
it. bambagio, bambagia, mil. bombas, mgr. fiafAfidxiov, ML. bam- 
bacium, ngr. finafiTtdxi, nsl. serbe pamuk, bumbak, magy. pa- 
muk, pamut, turc pambouq — coton; russe bumaga jpapier ; le 
vocable rom. est le nsl. serbe bumbac du turc pambouq. 

Bun, ă, i, e, adj., L. bonus, a, um; it. buono; esp. bueno; 
port, bom (boa, f.); prov. bo, bon; fr. bon; bună-oară, bune-ori, adv. 
du L. bona hora, bonis horis; it. in bun'ora ; eh bien, par exemple; 
bun, sm., bunuri, pi. f., L. bonum, bona, pi.; esp. buena; bien, 
avoir, fortune ;- bun , sm., bună, sf. grand-p5re, grand'-mke; 
(cfr. en fr. bon papa tour grcmd'pere, en wAoZ?. beste Voter dans 
certaines contr^es pour Grossvater); stră-bun, sm., stră-bunăj 
sf., z= extra-bonus-a, bisaieul, bisaieule; (cfr. port, tresavo); 
bunic, sm.; bunică, sf. grand-pere, grand'-mere; bunid, pi. aieuls; 



I. Bură— Buză. 31 

mnătate, sf., L. bonitas-atis ; it bonită,, bontît, bontade, bontate; 
,sp. bondad; pofi. bondade; prov. bonţat; fr. bonle; - huneaţă^ 
if. bont^, '^'L. bonitia ; esp. bonicia ; prov, bonessa, boneza ; - bunicei, 
mnişoTy bunuţ, adj. dim., assez bon; - bine, adv., subst., L. bene; 
/. bene ; esp. bi^n ; port. bom ; prov. ben ; fr. bien ; bine este^ 
Li. bene est; să vă fie de bine, L. bene vobis; a bine cuvvnta^ 
L bene conyentare=benedicere ; a bine face, L. benef acere; a bine 
m^ L. benevolere, bine (bună) voirea, L. benevolentia ; - binişor 
idv. dim., assez bien = it. benino ; - imbun, (imbunez) ai, at, a, 
?b. 1 ; = it. imbonire ; prov. abenar ; apaiser, adoucir, calmer, 
kranquilliser, fiB,tieT;'imbunare, cf. action d'apaiser;-iinbunătăţe8C, 
ii, it, i,vb. 3 ; abonnir, am^liorer, m^liorer, remettre ; - imbunătăţire, 
sf. action d'amâdorer, &c.; - imbunătăţitor, adj. am^liorant ; - risbun, 
ai, at, a,vb.l; revaloir, r^criminer, repousser, revancher, venger; 
a* si r^buna de cineva tirer, prendre vengeance, se venger de q. ; 
a s^ r^buna se rassăr^ner (du temps) ; cfr. it. bonaccia , esp. 
port. bonanza, prov. bonassa, fr. bonace calme de la mer; alb. 
biinaţS eaime de Tair; r^bunare, sf. action de revaloir, &c.;-r^ 
hrnător, adj. revalant, &c. 

Bură, s. V. abur. 

BOrete, sm. bureţi, pi., L. boletus; it. boleto; cat. prov. 
bolet; 6ponge, champignon ; - buretar, sm., L.boletarius; Spongier; 
buretos^ bureţos, adj. spongieux, fongueux; bureţd, sm. dim.; - bu- 
reţiu, adj., * L. boletivus; comme une Sponge. 

Buric, sm., L. umbilicus; it bellico, bilico, umbilico, om- 
bilico, ombellico; esp. ombligo; port. embigo, umbigo; prov. 
ombelic, umbelic, embelic ; umbrilh, emborilh, embonilh, ambonilh, 
^mhongol (ufnbUiculus); vfr. bouline (^ wmfriZiwws); nfr. nombril 
(pour lombril = Tombril i. e. umbUictdus; buricul degetului bout 
du doigt; buricul Vinerii Saxifraga, nombril de V6nus; - buricos, 
adj., ombiliqu6;- buric, ai, at, a, vb. r6fl. \\ a se burica grimper; 
it hUicare mettre en ^uilibre (au fig.) , r^fl^cliir sur qc. ; - buricare, 
sf. action de grimper ;- ftwrioo^, part. adj., L. umbilicatus; it om- 
belicato; fr. ombiliqu6. 

Buză, sf., levre; nesp. bezo, buz levre, beso baiser, buz baise- 
♦>*am; vesp. beizo baiser; port. beizo levre, beijo baiser, buz 
haise-main; prov. buss baise-main; cUb. bouzS levre; it bacio, 
tird it bos, cat. bes, prov. bais, fr. baiser; pol. buzia bomhe, 
fxiiser; arab. vulg. bâsa, b6sa baiser; tous ces vocables peuvent pro- 
^enir du L. ftasiwm, baiser. Ies rapports de bomhe (levre) et de baiser 
se touchant de preş dans beaucoup de langues ; cfr. le L. osculum de 
^) oris, le rom. guriţă petite bouche, baiser de gw:ii=gcia;^bueăilă, 



82 L Ca— Cad. 

bu£fUă, sf. Wvreux, lippu ; - ftw^ro^, adj., Wvreux, lippu; esp. be- 
zuăo; port. beizudo;-few^^w, adj., adv., de front (v. Pan. P. V. 23); 
&U;8^^, adj., ady., de front; a pune patru caii bueiş mettre quatre 
chevaux de front ; - bujsişor, sm. dim., Cymbidium ; buzişoarâ, sf. 
petite 16vre ; - bueos, adj., comme des levres, en lâvres ; - buzerese, 
ii, it, i. vb. 3; tromper, c-ă-d. parler beaucoup des levres (v. 
Cod. Dial.) ; - buzerire, sf. action de tromper. 



C 



Ca, adv., conj., comme, pour, en, en quality de, k titre de, 
tel que, environ; du L. qua (se. ratione); rom, d. Gr. ca (= que, 
comme); ca cum (litt. qua quo modo) comme si; ca §e (qna 
sic), comme, quasi; cfr. prov. consi, cossi, nprov. coussi quo 
modo sic; ca la, environ^ k peu preş; comme cowjonction ca doit 
toujours etre accompagn6 de la conj. să (L. si) et le verbe se 
met toujours au aubjonctif; ca să que ; se cade ca şcolerii să 
asculte ii convient que Ies 6coliers (^content) ob^issent. 

Că, conj., que, parceque, done, comme quoi; du L. quod, 
quid; istr. che; it. che, ched, esp.port.fr. que, prov. que quez, 
aU>. kje ; apres că on emploie toujours Vvndicatif; im% pare bine 
că şcolerii ascultă (litt. ii me parait bien) je suiş content que 
Ies ăcoliers ob^issent; fiind că, pentru că, cu toate că puisque, 
quoique; - adecă, {adică, adecăte, adecătele), conj., du L. ad quod; 
savoir, c'est-k-dire, done; - dacă, conj. du L. de ad quod (quid); U. 
dacch^; si, en cas que, pourvu que, quasi; cfr. nsl. serbe dake, 
dakle ergo; dacă e aşa sil est ainsi, si tant est. 

Cac, ai, at, a, vb. 1; L. cacare; it. cacare; cat. esp. port. 
prov. cagar; - caca, sf., it. caeca; esp. port. prov. caca; alb. kak8; 
căcădos, adj. ; - calcare, sf. ; - căcărează, sf. ; căcărez^ sm. crotte 
de brebis, de ch^vre; - căcărd, sm., it. cacherello; - căcăţd, sm. 
dim. ; - căcărie, sf., it. cacaria ; - căcat, sm., it. cacata; - căcător^ 
adj., subst., it. cacatore; - căcătură, sf., it. cacatura. 

Căciulă, s. V. cucă. 

Cad, căzui, căzut, căd^, vb. 2 ; L. cado, cecidi, casum, ere; 
it. cad6re; esp. caer; port. cabir; cat. caurer; prov. cazer, chazer; 
vfr. caer, chaer, chaoir, cheoir ; nfr. choir; - tomber, d^choir, fal- 
loir, manquer, r^fl^chir, rejaillir, retomber, succomber, p^rir, 



I. Cadă— CaL 33 

'âcrouler, tr^ucher ; a se cade convenir = L. cădere in ; se cade 
[ convient, il est s^ant, biens^ant = esp. cae bien; cum se 
ode comme il faut, en rdgle, fam, d'importance; a se cade cuiva 
ppartenir, convenir ă q. ; a cade in partea cuiva tomber en 
artage ă. q., 6choir ; - cădere, sf. chute, renversement, convenance, 
lertinence, ^uitâ; - câdindos, adj., esp. port, cadencioso; con- 
enable, biens^ant; - câdvnfă, sf. convenance, biens^ance, &c.; it. 
adenza; esp. port, cadencia; fr. chance (pour ch^ance); - caz, 
m., cazuri, pi. f., L. casus; it. esp. port, caso; ca/t. prov. fr. 
las; - căzămmt, sm., căzăminte, pi. f. convenance, biens^ance, 
ic.; it. cadimento; vesp. caimiento; port, cahimento; - căzător, 
idj., tombant, ruineux, &c.; - căzătură, sf., esp. caedura; chute, 
îulbute, ruine ; căzătură se. de vită (v. c. m.) animal maigre, 
naiade; - căztU, sm., it. caduta; esp. caida; port. cahida, queda; 
'M. cagguda; prov. căzuta, chaeguda; fr. chute; - precăde (prea- 
3ade) se, precăzd, precăzut, precăd^, vb. imp. 2; L. praecadSre; 
il convient par pr6f6rence; ^ precădere (preacăd^re), sf. pr6f6rence, 
priority ; - scad , scăzui , scăzut , scăd^ , vb. 3 ; L. ex-cad6re ; it. 
scădere; prov. eschazer; vfr. escheoir; w/r. ^choir; esp. descaer 
decaer ; port. descahir, decair; prov. descazer (de-ei-cadere — decă- 
dere);— baisser, diminuer, rabaisser, rabattre, r6duire, dăduire, 
soustraire, retrancher, se raccourcir (^toflfe), se rapetisscr, remettre, 
d^p^rir, se retirer, dăcroître , faillir, amender (prix) ; zUde scad 
Ies jours baissent; apde scad Ies eaux baissent; - scădere, sf. 
action de baisser, diminuer, &c.; fără scădere sans diminution, 
sans deduction, ă la rigueur ; - scăzămtnt, sm., it. scadimento ; esp. 
descaecimento , descaimiento ; rabaissement, remise, d^chet, d^ 
perdition, escompte, refaction; - scăzător, adj.,baissant, diminuant, 
k^r, - scăzătură, sf. diminution, dMuction, &c. 

Cadă, sf. cuve; L. cadus; m.; vgr. xdâog; cfî*. vsl. kads, f., nsl. 
serhe kada, f., russe kadB, f., cech. kâd', f., pol. kadz, f., bulg. 
kact, f., magy. kâd, ngr. xccâi, xdâog, alb. kâde; - cădar, 
sm. tonnelier; - cădărie, sf. tonnelerie; - cădăţue, cădişoară, 
căduliţă, căduţa, sf. dim., petite cuve. 

Caia, sf., căiele,ţl., d'un typeL. clavella pour davula (clavus); 
clou de fer ă cheval ; it. chiavello ; port. cavilha, chavelha, chavelho ; 
catesp.prov. clavel; nsl. serhe 6avel, 6avla, Savao ; Vit chiavo, chiovo, 
chiodo, esp. clavo, prov. clau, vfr. clo, nfr. clou de clavus. 

Căîne, sm., v. cane. 

Cal, sm., cai, pi., L. caballus {xa^uiXriq); it. cavallo; espi. 
caballo ; port. cavallo ; cat. caball ; prov. caval, cavalh ; fr. cheval, 
cavale (caballa); alb. kalj, kalje; - călare, adj., adv., ciMriy pi. 

3 



84 I. Călămări— Călcăiu. 

k cheval, k cheyaachons, k califoiirchon ; BL. caballarius; it, ca- 
valiere; esp. caballero; port. cavalleiro; prav. cavalier, cavallier, 
cavayer; fr. cavalier, chevalier; alb. kaljouar eques; - călăraş. 
sm. cavalier; - călăresc, adj., it. cavalleresco; cat. caballeresc: 
esp. cabaUeresco; en cavalier; - călăreşte, adv., cavalierement; 
călăresc, ii, it, i, vb. 3 ; etre— -aller — mooter ă cheval ; - călărd, 
sm., călărea^ă, sf., alb. kaljores; cavalier, femme cavalier; - călărie. 
sf. ^uitation, cavallerie; it. cavalleria; cat. esp. caballeria; pori. 
cavallaria; prov. cavalaria, cavalayria; fr. cbevalerie, cavalerie; 
alb. kaljeri, kaljouri, laljori; cdl de călărie cheval de selle. 
călărime, sf. cavalerie ; - călărire, sf. action de monter a chevaL 
călărit, sm. idem ; - calărilor, adj. , subst. , montant ă chevaL 
csly^lUqt;- călăritură, sf. cavalcade; - cd^t«, căloiuj sm., it. ca- 
vallone ; esp. caballon ; grand cheval ; - călul^, sm. petit cheval. 
călti§ (scăiuş), sm. petit cheval, chevalet, sillet, baillon ; - cătuşă, sf., 
cavale (j^^^^) i ~ căluşel, sm. petit cheval ; le pi. călttşei jeu d'an- 
neaux k cheval; - căluşor, căluţ, sm., it. cavalluccio; - incalic, 
ai, at, a, vb. 1; monter ă cheval; * L. in — caballicare; tt 
cavalcare; esp. cabalgar; p(yrt. cavalgar, encavalgar; prov. ca- 
valguar, cavalcar, encavalcar; fr. chevaucher; - incălicare^ sf. 
action de monter ă. cheval ; - incălicat, sm., incălicată, sf.« idem, 
anssi coupe^tete (jeu); - incălicătură, sf. action de monter ă cheval. 
descalic, ai, at, a, vb. 1 ; '^^ L. dis-caballicare ; it. discavalcare, sca- 
valcare; esp. cat. descabalgar; port. prov. descavalgar; descendre 
de cheval, descendre, mettre pied ă terre ; - descălicare, sf. action 
de descendi'e de cheval, &c.; - descălicător, adj., descendant de 
cheval; - descălicătoare, sf. descente de cheval, ^tape, abord; 
descălicătură, sf., esp. descabalgadura. 

Călămări, sf. pi. encrier, L. calamarium du vgr. xdlufwg, xo- 
lafuÎQiov ; it. calamajo ; esp. prov. calamăr ; ngr. xalccfid^ 
{xaXaficcQMv); vsl. kalamars; pt. russe kalamar; cech. kalamâf; 
pol, kalamarz; nsl. kalimar; magy. kalamaris; alb. kalamar. 

Calc, vb. V. călcăiu. 

Călcăiu, sm., călcâie, pi. f. (mac. rom. călcăniu) talon; L. 
calcaneum (de calx-calcis) ; it. calcagno; esp. calcane, calcanal, 
calcanar ; port. calcanhar ; - călţun (coHun) , sm. chausse, chaus- 
sette, bas; d'un type L. calceo, onis = calceus; it. calzone; esp. 
calzon; port. cal9âo; prov. causo; fr. chausson, cale90n; ngr. 
xafrCdvux calceamentum (v. D. C.) ; Yif, calzo, calza, esp. calza, 
port. cal9a,jprov. caisa, caussa, fr. chausse, ngr, uaq%^a, xdXxla 
cale9ons, bulg. kalci, m. pL, kalcine, f. pi. chausses, nsl. serbe 
kalcine caleţons, vhall. calizja, mhaU. golze, kolze, turc kalchin 



I. Călcăîn— Calc. 85 

haussettes — de calceus ; - căUunar^ sm., * L. calceonarius pour 
alceolaritis; esp. calzonero; it calzolajo, calzolaro (calceolarim); 
r. chaussetier (* caicearius); - călţunărie, sf., it calzoleria; esp. 
lalzoneria; - călţunaş, sm. petite chausse, chaussette; aussi une 
!spece de patisserie en forme de chaussette; - incalţ, ai, at, a, 
^b. 1; L. in-calceare ; it calzare; esp. calzar; port. cal9ar; cat cal- 
lar; prov. caussar; fr. chausser; - incăljeminte , sf. pL, employ^ 
îomme singulier (ane. incălţămînt, m. s.); L. in-calceamentum, 
îalciementum; it calzamento; prov. calsament, chalsamen, caus- 
lament; chaussure; - încălţare, sf. action de chausser, &c.; - des- 
îalţ, ai, at, a, vb. 1 ; L. discalceare ; it discalzare, scalzare ; esp. des- 
îalzar; jpor^. de8cal9ar; cat descalsar;^roe;. descaussar; /r. d^chaus- 
jer; - descălţare, sf. action de dfchausser; - descălţat, part. adj., L. 
iiscalceatus ; d^chauss^; "desculţ, adj., ML. discalcius pour dis- 
idceatus; it. discalzo, scalzo ; esp. descalzo ; port. descal90 ; cat. des- 
3als; friul. discolz; prov. descaus; jnc. decaus; hrr. deichaux; fr. 
îechaux, d6chauss6; *[le verbe a scălcia ne vient pas, comme LB. 
Pum. Gr. 36 et d'autres supposent , du L. evcakeare (cfr. la forme 
a descălţa = de - ex - calceare) et ne veut pas dire Sculer, 
toumer des souliers — mais bien egratigner^ meler, brouiller; v. 
Sf. Diet Ies mots aufreiben, isausen; v. Cod. Diet le mot joue; 
a sciUcia vienfr de căiţi 6toupe du vsl. klika trame ; a călţui, 
călţăi , călţia , scălţia 6touper , tirer , arracher, 6gratigner]. * 
C^ICj ai, at, călca, vb. 1; L. calcare; it. calcare; esp. port. 
prav. calcar; marcher,, fouler, empi^ter, avancer, envahir, en- 
freindre, d^roger, fausser, transgressor sur Ies droits de q., 
rompre, repasser, passer au fer, cocher (coq); ă se călca plisser, 
se plisser; a călca jurămintul se parjurer; a călca in deşert 
(desertum) se d^mettre le pied; a' şî călca pre inimă parler 
franchement, librement ce que Ton pense; - călcare, sf. action 
de marcher, &c.; - călcat, sm., idem; - călcător, adj., subst., 
L. calcatorius, călcător; it calcatore; esp. port. calcador; mar- 
chant, foulant; -călcător, sm., călcătoare, sf., pressoir; L. cal- 
catorium; it. calcatoja; port calcadouro; - călcătoreasă, călcăto- 
riţăj sf. repasseuse; - călcătură, sf. , L. calcatura; it calcatura; 
marche, trace; - incalc, ai, at, a, vb. 1; fouler, enf oncer, empi^ter; 
incăkare, sf. empietement ; - incurc, ai, at, a, vb. 1; impliquer, 
meler, empâtrer, embrouiller, embarasser, confondre; L. inculcare, 
dans le sens m^taph. de meler, embrouiller; it. Încălcare m^me 
acception, tandis que it. inculcare, esp. port. inculcar, fr. incul- 
qiier ne s'emploient que pour designer Va^ticm de fouhr, faire 
entrer de force inţellectuellement , d'inculquer dans le sens fran- 



86 I. Calce— Cald. 

ţais; a ineurca vorbe greceşti, L. inculcare graeca verba, Cic. 
off. 1, 31, 111; a se încurca s'embrouiller, s'embarasser, s'engager, 
s'^paissir (la langue), balbutier, h^iter; a se ineurca in vorbe 
se conper dans ses disconrs; - încurcare j sf. action de meler, &€. 
incurcător^ adj., snbst., embronillant, embrouillenr ; - incurcătură. 
sf. embrouillement; - descurc, ai, at, a, vb. 1; * L. disculcare: 
dăbromller, d^meler, ^claircir; - descurcare, sf. action de d^brouiller, 
&c.; ' descurcător, adj., subst., d^brouillant, dăbronilleur; - des- 
curcdtură, sf. d^bronillement ; - cuituc, sm., cuUuce, pi. f., oreiller, 
grignon de pain; d*une forme diminut. L. culciticulum (culc'ti- 
cnm) de ctdcita sac rembourr^ de plumes, crins, &c. de calcare 
— inculcare; Yit coltrice pour cctdtre^ esp. colcedra, prov, cousser, 
cesser de culcitra; Vit. coltra, coltre, r/r. cotre de cwfcVra ; Yesp, 
port. colcha, pfov. cota (pour co/ta), t/r. coute, keute, quieute 
(pour colte, coulte), nfr. couette (ane. orth. coite), angl. quilt 
de culcta pour culcita; Vit, cuscino, esp. GOiin^port, coxim, ^rw. 
coissi, fr. coussin, angl. cushion, vhaU. chussîn, nhaU. kissen 
d'un dim. culcitinum, culctinum. 

Calce (calcie, scalcie), sf., L. Caltha; it calta; Calendula, 
Caltha palustris; souci; calce mică Ficaria ranunculoides. 

Cald, ă, calzi, calde, adj., subst., L. calidus (caVdus); ii 
caldo; esp. port. calido; prov. cald, caut; vfr. chald (chaut, caut): 
nfr. cli2Luă\- căldicel, adj. dim.; -căldişor, adj. dim.; it. caldic- 
cinolo;" căldură, sf., it. căldura; vit vesp. calura, fr. chaleur (de 
calor-oris)'j - călduros, adj.; it. caloroso; es}). port. caluroso; fr. 
chaleureux ; - călduţ, adj., it cal^ccio ; - căldare, sf. d'un type 
L. caldaris, e, pour caldarium se. amum; BL. caldaria; it. cal- 
dajo, caldaja, caldaro, caldiera; esj). caldera; port. caldeira; prov. 
caudiera; fr. cbi2i,\iăiere;-căldârar, sm., it. calderajo; esp. cal- 
derero ;port. caldeireiro ; fr. chaudronnier (de chaudron) ; - căMărărie, 
sf., esp. caldereria; port. caldeireria, caldeiria; fr. chaudronnerie. 
căldăroiu, sm., căldăroae, sf., it calderone; esp. calderon; port. 
caldeirăo; fr. cha^jAron^-căldăriişă, sf., * L. caldaruciola pour 
caMariolum; i^. caldajuolo, calderuola; petit chaudron, aussi^pi- 
legia rt^i^am;- încălzesc, ii, it, i, vb. 3; chauffer, ^chauffer, re- 
chdjiSeY'y'incăhlre, sf. action de chauffer, d'^chauffer ; - iwc^/^iY, 
sm., iiem ;- incăUitor, adj., subst., chauffant, chauffeur ;-iw€(î/- 
zitură, sf . ^chauffement, chauffage; - scald, ai, at, a, vb. 1; baigner, 
gu^er; L. excaldare; it scăldare; esp. poţi. escaldar ; ^^^o?;. escau- 
dar; r/r. escauder ; nfr. ^chauder; angl. scald; ^ scaldă, sf. bain, 
eau de ^^mi*,- scăldare, sf. action de baigner; ^scăldat, sm., idem. 
scăldător, adj., subst.; it. scăldat ore; baignant; baigneur, bai- 



I. Cale— Cămară. 37 

•neuse; - scăldătoare, sf. = it. scaldatojo; baignoire, bain; - seal- 
lătură, sf. bain ; prov. escaudadura." 

Cale, sf., căi, pi., chemin, route, trajet, voie, passe, voyage; 
i. callis; istr. it calle, m.; calla, f.; esp. calle, f.; port, calhe, 
.; ccUea rătăcită — rătăciţilor i. e. callis erratica — erraticorum 
oie IcLCtee ; cu cede raisonnablement, ^quitablement, jnstement, 
onvenablement ; fără cale h tort, mal, k faux, inconvenable- 
aent, mal k propos; afară din cole extraordinairement, eitr^ 
nement, outre mesure, excessivement ; cole bună bon chemin, 
)on voyage; a fi pre cale it. essere alia calla, callaja di q. ; 
t pune pre cineva pre cole mettre q. sur la voie; a pune ceva 
a cale mettre qch. en execution ; a pune pre cineva la cede 
)ersuader, conseiller q. (surtout en mal) ; - călător, adj. subst., 
^assager, voyageur ; - călătoresc, ii, it, i, vb. 3 ; cheminer, voya- 
ger, cfr. esp. callejear; - călătorie, sf. voyage, trajet, toum^e, 
marche; - călătorire, sf. action de vovager, etc.; - calice, sf. 
dim., sentier ; - călidoară , căUşooâră^ sf dim. 

Călindar (cărindar), sm., L. Calendarium; it. esp. port, ca- 
lendario; fr. calendrier; dans la langue pop. cărindar signifie 
aussi le mois de Janvier; cfr. Ov. fast. 3, 99: nee totidem ve- 
teres quot rmnc habuere Kcdendas; Mart. 1. 100: intra septimas 
Kdendas — ou le mois de Janvier est sous-entendu. 

Călţun, s. V. călcăiu. 

Calv, adj., (seul. woo. rom.), L. calvus; it. esp. port, calvo; 
prov. calv, qualv; fr. chauve. 

Cam, adv., du L. quam = aHquam; passablement, m^dio- 
crement, assez, bien, en quelque sorte, en quelque maniere, k 
peupres; de o cam dată (litt. de uno (ali)quam dato), pr^alable- 
ment, auparavaut, en attendant, pour le moment; cam aşa= 
(ali)quam sic, k peu pres, comme ţa. 

Camar, sm. homard, L. cammarus (xdfAfmQog) ; it. gambero; 
esj). gambaro; port, camarao; vfr. jamble; nprov. jambre; ngr. 

Cămară (cămară), sf chambre, tr^sorerie; L. cămara, ca- 
mera {xafjbccQa); it. camera; esp. port, cămara; prov. cambra; 
fr. chambre; vhaU. chamara; mhaTl. kamere, kamer; nhaU. kam- 
mer; vsl. nsl. serhe magy. kamara; vsl. kamora, komara, ko- 
moTa (dent rom. comoară thesaurus v. El. Etr.) ; russe kamera, 
kamora, komora; cech. komora; pol. serhe komora, kamera; 
^^- ^fjuxga , xdfieQa ; alb. kamare fornix ; turc qamara. 
^Mraş, sm. chambrier, tr^sorier; magy. kamaras; - cămară- 
^1^1 sf. chambriere, tr^soriSre ; - căniăraşesc, adj., de la chambre du 



40 I. Căntar— Cap. 

ai, at, a, vb. 1 ; ensorceller, charmer, enchanter ; L. incantare ; il 
incantare; esp. part, encantar; prov. encantar, enchantar; /r. 
enchanter ; - incantare , sf . action de charmer, etc. ; - incăfMtor. 
adj., subst., charmant, charmenr; - mcăntătură, sf. charme, &a 
incâ/ntee, sm. charme; - descant, ai, at, a, vb. 1; * L. de-ex- 
cantare; prov. deschantar; fr. d4s-en-chanter (de-ex-ineantare)'. 
d^sensorceller, lever le charme; - descăntare, sf. action de lever 
le charme, &c.; - descântător, adj., subst., levant le charme, &<*. 
descăntătură, sf. d^sensorcellement; - descântec, sm. formule de 
d^sensorcellement. 

Căntar, sm. balance, quintal; it. cantaro, cantero, quintale: 
esp. port. prov. quintal; nsh serhe kantar sta/tera", btdg, kLntar. 
rtisse kantarrb, kontari» centenarium; ngr. xccvtccqi quintal, ba- 
lance, x€VTavaQiov centenarium; alb. kantar, kandar balance: 
arabe qin'târ, turc qanthâr balance, quintal; vserbe kantinarK 
kantenarb numerus centenarius; vhaU. zentenâri; mhaU. zente- 
naere; nhaU. zentner; tons ces vocables peuvent proceder du L. 
centum — centenarium. 

Cap — cap^t, sm.; capi, m. pi., capete, f. pi., L. caput, ca- 
pitis; it. capo; esp. port, cabo; prov. cap; vfr. chief; nfr. chef: 
tSte, chef, commencement, bout, extr^miW; le pi. capi — seule- 
ment chefs = superieurs ; le pi. capete — tetes et capitaux ; — din 
capăt du commencement; a o scoate la capă venir k bout; a 
ieşi la cap, prov. issir a cap arriver au but; din cap in cap. 
vfr. de chief en chief, du commencement jusqu'â. la fin; a ww'jf 
scoate capete ne pas retirer son capital; - câpâtăiu, sm., câpâ- 
tâie, pi. f., L. capitaneus; tâte, commencement, fin, bout, extre- 
mity, chantier, chevet, oreiller; cfr. alb. kap6tel (capitaMs) che- 
valet du bât; din câpâtâiu du commencement; fârâ câpătâiu 
homme sans aveu, en haut-le-pied; a umMa fârâ câpâtăiu ba- 
jauder; a da de câpâtâiu trouver la fin, r^ussir, parvenir; - că- 
pâtâier, sm. chef de familie, surtout villageois ou honmie du peuple 
payant la capitation; - câpâţd, sm., câpâţde, pi. f. petite tete, 
petit bout; C capitellum pour capitulum; it capitello; vesp. cap- 
diello; nesp. chapitel, caudillo; port, capitel, caudilho; prov. ca- 
pitel, capdel; fr. chapiteau ; - cd^jpd(|iwtf , sf., tete, caboche, crane, 
hare, pomme (de chou, &c.), pain (de Sucre), moyeu (de roue); 
port, cabecinha; alb. kaptina hure; - câpâtinos, adj., gros de 
tete, tetu; - descăpăţinez, ai, at, a, vb. 1. = it. decapitare, 
esp. port, descabezar, fr. d^capiter; - descâpâţvnare, sf. decapi- 
tation ; - câpeţealâ, sf. tStiSre, bride, filet ; - câpita/n, sm., * L. 
capitanus ; ML. capitaneus ; it. capitano ; esp. căpitan ; port, ca- 



I. Cap — Căpestru. 



41 



)itâo; prav. căpitani; vfr. chevetaine; nfr. capitaine; angl. cap- 
;ain, chieftain ; nsh serbe kapetan ; rt^se kapitani ; pd. kapitan ; 
tMgy. kapitâny; ngr, xanevavog^ xaTtiTccvog; alb. kapidan; turc 
]apoudan; - căpităneasă, sf., it capitanessa; - căpitănie, căpe- 
tenie, sf., prov. căpitănia; capitainerie ; privat, prince; lucru de 
căpetenie Tessentiel, le principal, le point de Taffaire; de căpe- 
tenie d'importance; - căpitdnic, adj., capital, principal, essentiel. 
Hpciun (căpşun), sm., căpciună (căpşună), sf., * L. capitio, onis, 
[cfr. capito, onis)\ capronier, capron; cfr. /r. capron', - căpuş, sm., 
"jăpuşă^ sf. dim., * L. capuceus, a; petite tete, oeil de vigne, 
bourgeon, courson, jet, tique; cdh kSpuşS tique'^ unt de căpuşă 
Oleum crotonis ; - căpuşor, sm., căpuşoare, pi. f., * L. capucio- 
lum; - căpuţ, sm., it capuccio; esp, capuz; fr. cabus (dans chou- 
cahus)\ - capăt, ai, at, a, vb. 1; venir ă bout de qch., recevoir, ob- 
tenir, gagner, acqu6rir; it capitare; Yesp. port. cat prov. acabar, 
vfr. achiever, nfr. chevir, achever sont de la meme source — caput; a 
căpăta in mană obtenir en main, tomber en main ; am căpătat o scrir 
soare, it. mi capit6 una lettera, j'ai reţu une lettre; - căpătare, sf. 
action de recevoir, &c. ; - căpătat, sm. idem ; - căpătător, adj., subst., 
recevant, receveur ; - căpătătură , sf. acquisition , &c. ; - căpătuesc, 
ii, it, i, vb. 3; acqu^rir, pourvoir, 6tablir; - căpătuire, sf. acqui- 
sition; - căpuesc, incăpuesc, ii, it, i, vb. 3. r6c.; a se căpui — 
încăpui s'acqu^rir, se pourvoir, se rattraper; *[ce mot est souvent 
confondu avec inchipui de chip , qui a un tout autre sens] * ; - că- 
puire, incăpuire, sf. acquisition; - scapăt, ai, at, a, vb. 1; tou- 
cher ă la fin, tomber en bas, baisser, d^choir, aller en decadence, 
perdre son credit -son bien, tomber en pauvret^, s'appauvrir, se 
coucher (des astres) ; it scapitare ; prov. descaptar, descaptalar ; 
nsl. serbe skapati perir (de Tit.); cfr. esp. port acabarse; - scă- 
pătăciune, sf. (par erret^r scăpăciune v. Ur. 2. 275; 3. 53); 
decadence, d^p^rissement, &c. ; - scăpătare, sf. action de toucher 
a la fin, &c.; scăpătare soarelui coucher du soleil; - scăpătat, 
sm. decadence, &c.; - scăpătător, adj., subst., baissant, &c.; - 
scăpătătură, sf. decadence, &c. 

Căpestru, sm., căpestre, pi. f. bridon, licou; L. capistrum 
(de capessere — capere); it capestro; e^p. cabestro ; j9or^. cabresto; 
prov. cabestre; vfr. quevestre; nfr. chevetre; alb. kapistal, ka- 
pistran, kapistre ; pt. russe kapestra (sans doute du rom.) ; poâiă 
de căpestru i. e. penna capistri = longe - căpestraş, sm. dim., 
petit licou; - incăpestrez, ai, at, a, vb. 1} L. in-capistrare; it 
incapestrare ; esp. port. encabestrar; /r. enchevetrer; mettre le 
bridon, le licou (v. Alex. B. 1. 28) ; - incăpestrare, sf. action de 
mettre le bridon, &c. 



J 


t 




^ 


> 




^- 


^ 




'."• ^ 


-M 


'W 


'^ 


%, 


^ 


•c^ 


b^ 


■^ 

^ 


V 


t* 


^ 


^ 


t 


^ 



\i N 




I 




s'. 




42 I. Capră— Car. 

Capri, sf., L. capra, ii. capra; cat. esp. port. prov. cabra; 
/>. chevre; • căprar, sm., L. caprarius; it. capraro, caprajo; esp. 
cabrero; port, cabreiro; cat. cabrer; prov. cabrier; fr. chevrier. 
căprior, sm., căprioară, 8f. cbevreau, chevreuil, chevrette, chevron: 
L. capreolus, capreola; it. capriolo, a, capriuolo, a, cavriolo, a, 
cavriuolo, a; prov. cat. cabirol, a; vfr. chevrel; w/r. chevreuil; 
alb. kaproulj; - căpriorii, sm. chevrons en g^n^ral; - căpriţă^ sf. 
dim. de capră; aussi Salicomia herbacea; căpriţă arsă Salicome 
calcin^; - căpriu (căpruiu), adj., * L. caprivus pour caprinus; 
bnin; ochi căprii des yeux bnms; - căpruşor, căprişor, sm., Cy- 
perus fuscus; - căpruţ, sm. cabri; - căpruţa, sf. biquet; - căpri- 
foiu, sm., Lonicera caprifolium; it. caprifoglio; prov. caprifaelh; 
fr. chevrefeuille. 

Căpun, copon, dapon, sm., L. capo, onis (xaTieov); it. ca- 
pone ; esp. prov. capon ; port, capao ; fr. chapon ; vhaU. chappo, 
chappho; mhaU. kappe, kapun; nhall. kapaun; angl. capon; nsL 
serbe kopun; bulg. kapon; russe kaplun'E; pol. kaplon, kaphm; 
cech. kapomi ; ngr. xanoviy xanovvi; alb. kapon, kapoua; - căpotiaş 
daponaş, sm. dim., chaponneau; - ciponesc, coponesc, daponesc, 
ii, it, i, vb. 3. = it. caponnare, esp. port, capar, prov. caponar, 
fr. chaponner, pd. kaplonii, kaphmic; - căponire, daponire, sf. 
action de chaponner. 

Car, sm., care, pi. f. (selon d'antres le pi. est carăl); L. 
carrus, carrum; it. esp. port, carro ;^rot;. car, carre, char; fr. char; 
angl. car; alb. karrS, kjerrS; ngr. xa^^or rheda (D. C); nhaU. 
karren; - căran, sm. grand char, chariot; - cărăuş, sm. charretier. 
cărăuşesc, adj., du metier de charretier, en charretier; - cărăuşie, 
sf. charrois, charriage; cfr. esp. carruaje, port. carruagem=scarra- 
ticum, carragium', ' caretă, sf., it. carretta; esp. port, careta; prov. 
carreta; fr. charrette; angl. cart; russe pol. karreta; ngr. xa^^cTva; 
nhdil. hav. karrete (v. Sclmi. 2. 322); - căretaş, sm. carossier, char- 
ron =it. carradore, carrajo, esp. caxretero ;'Căretăşie, sf. charronage 
=esp. carreteria; -căroiu, sm. grand char, chariot = i^. carretone» 
esp. carreton; -căruţ, sm., căruţă, sf., *L. carruceus — carrucea; it. 
carruccio; ml. seriemagy. karuca, it. carrozza , esp. carroza,por^. caroţa, 
prov. carros, fr. carosse, alb. karoţS, ngr. xaqor^a - xaqom^a, mhaU. 
karrosche, karrutsche de carrocea; cfr. L. carru^ca dont port. 
chamia, prov. carruga, fr. charrue; - cărucean, sm. petit chariot 
= it. carrozzino, esp. carrocin, port, carrocim; - cărucer, sm., U. 
carrozziere; esp. carrocero, ca'rruajero; port, carrozeiro, carruageiro; 
fr. carossier; ngr. xaQoz^^Qrjg; cfr. L. carrucarius; - cărucioară^ 
sf., cărucior, sm. dim., petit chariot; - căruţar, căruţaş, sm. = 



I. cărăbuş— Care. 43 

ărucer; - Cărare, sf. sen tier; itprov. carriera, esp. carrera, port, 
larreira, carreiro, vfr. chaniere, quam^re, nfr. carriâre, Ueu de 
'ourse, puis etendue de la course ă foumir de carrus — char — 
lone proprement chemm carossable ; cărare pre cap raie des 
îheveux; - cărăruşă (cărăuşă), cărăruţă, sf. dim., petit sentier. 
îar, cărai, cărat, căra, vb. 1. = U, carreggiare; vcat. carrejar; 
)esp, carreer; nesp. carretear; port. carretar; prov. carregar; fr. 
îharrier, charroyer;— voiturer, transporter, traîner, porter, emporter; 
% se căra se retirer, s'en aller, s'floigner; carâ-te-d'aici 6te-toi 
rici, va-t-en; a căra la -in spinare transporter, porter sur le 
ios;- cărare, sf. action de charrier, &g.; - căra^t, sm. charriage. 
cărător, adj., subst-, it carrettiere, carradore; esp. carretero;iw>rf. 
carreteiro; prov. carratier, charretier; fr. charretier; - cărăturâ, 
sf. charriage; - căruţez, ai, at, a, vb. 1 ; it carrozzare; ngr. xccqot^svw; 
aller en voiture; - căruţare, sf. action d'aller en voiture; • în- 
carc, ai, at, a, vb. 1; charger, imposer, surcharger, ob^rer, sur- 
faire; * L. in-carricare; it caricare, carcare, incaricare, Încărcare; 
esp. prov. cargar, encargar; port. carregar, encarregar; ca;t. en- 
carregar; fr. charger; alb. ngharkoig; nsl. serbe kkcati onerare 
mvim; - incărcare, sf. action de charger; - incărcat, sm. charge- 
mmt; prav. cargada; - incărcător, adj., subst., chargeant, chargeur. 
încărcătură, sf. cargaison, charge, sm charge; - descarc, ai, at, a, 
vb. 1; it discaricare, discarcare, scaricare; esp. prov. descargar; 
port. cat. descarregar; fr. d^charger; att. şkarkoig, tşarkoig. 
descărcare, sf. action de d^charger; - descărcător, adj., subst., 
d^chargeant, iicbsirgem ;- descărcăturâ, sf. d^chargement. 

Cărăbuf, sm. (scărăbuş); hanneton, escarbot, L. scarabaeus; 
it scarabeo, scarafaggio; esp. escarabajo; port. escarabeo, esca- 
ravelho; prov. escaravai; fr. scarab^e; alb. karabaşe. 

Cărare, sf. v. car. 

Cărbune, sm., L. carbo-onis; it. carbone; esp. carbon; port. 
canao; cat. carb6; prov. carbo; fr. charbon; - cărbunar, sm., 
L. carbonarius; it. carbonajo ; esp. carbonero; port carvoeiro; 
caf. carboner; prov. fr. charbonnier; - cărbunărie, sf., L. car- 
bonaria se. fomax; it. carbonaja; esp. carbwieria; part. car- 
voeira; fr. charbonniere ; - cărbunaş, cărbunel, sm. dim.; - car- 
bunesc, ii, it, i, vb. 3; rMuiie en charbon; a se cărbuni se 
rWuire en charbon ; L. carbonescere ; it. incarbonire; - cdtrftwrnVc, 
sf. action de rMuire, de se r^duire en charbon. 

Care, pron. rel. avec Tart. carele, m., carea, f., cari - carii, 
pl«ni., carele, f. du L. qualis; it. quale; esp. cual; port qual; 
prov. qual, cal ; fr. quel , lequel ; care de care ă qui mieux mieui. 



44 I. Cariu — Carte. 

k Tenvie, qui le premier - care-va (i. e. qualis vult pour velit 
= qttalisqimm, qtiisqiiam, cdiquis); quelqu'un; - oare-care, ori- 
care, oare^sî'Care, ori-si-care — v. oară; - niscare (nescare) 
niscarea, niscari (niscai) niscare, pron. du L. nescio qualis = 
aliquis; quelque, quelqu'un, aucun, maint ;- mscare-va = nescio 
qualis vult (pour vdit)^ quelqu'un. 

Cariu, sm., cari, pL, lepture, artison, perce-bois; port ca- 
runcho lepture; hresc. crem. carol, mil. cairo, pidc. lomb. car5, 
tirol it. carol, venit, cariol, car61o, fri/ul. carul, caroul, cardl lep- 
ture, vermoidure ; du L. caries ; măncat de cari vermoulu ; - mdtn' 
cătură de cari vermoulure. 

Came, sf., cănmri, pi., L. caro-carnis; it. esp. port. carne; 
cat prov. earn; vfr. car, cam, charn; nfr. chair; carne de porc ^ 
it. came di porco; came de viţel, it. carne de vitello; came afu- 
mată, it. came fumata; came sărată, it. carne salata; - cămaţ, 
sm., * L. carnaceus ; saucisse, andouille, boudin ;. - cămădor, sm. 
dim. , petite saucisse ; - cărnăţar, sm. charcutier, boudinier ; esp, 
camicero ; port. camiceiro ; prov. camacier (bourreau) ; - cărnă- 
tărie, sf., esp, port. prov. carniceria ; charcuterie ; - cămăţel, sm. 
petite saucisse ; - cămicică, sf. , esp. carnecica ; un peu de viande. 
ca/micioara , sf., idem; - cărnişoară, sf. , idem; - cămiu, adj., 
* L. carnivus = cameus; it. esp. carneo ; de chair, de cou- 
leur de chair; - cărnos, adj., L. carnosus; it. esp. port. camoso; 
prov. cărnos ; fr. charau (= camutus pour camatus) ; - căr- 
nofesc, ii, it, i, vb. 3; ^charner, d^chamer; - cămoşire, sf. action 
d'^charaer, ^charnure, carnage; - cămoşitor, adj., subst., 6char- 
nant, celui qui âchame. 

Carpin (carpăn), sm., L. carpinus; it. carpine, carpino;e5p. 
port. cârpe; fr. charme; - cărpiniş, sm. charmoie; - cărpiniţă, sf., 
Carpinus Carpinizza. 

Carte, sf., cărţi pi., livre, lettre, carte h jouer ; le pi. cărţi aussi 
ventricule des animaux ruminants ; L. charta, carta (x«?^^5) î *^- carta; 
pi. carte livres ; cat. esp. port. prov. carta ; fr. carte, charte ; ngr. 
Xaqrl livre, papier; cdb. kartS livre, papier, lettre; le pi. kart^ra 
cartes a jouer; turc qarthas papier; a in/văţa carte apprendre ă lire ; 
a şti carte savoir lire, etre lettr^, savant; a juca cărţile, jouer 
aux cartes ; a tăia cărţile couper Ies cartes ; a da cărţile donner 
Ies cartes; a da cu cărţile tirer Ies cartes; - cărtice, sf., cărticele 
pi. petit livre ; - cărticd, sm., idem ; - cărticică, sf., idem; - cărturar, 
sm. scribe, savant, libraire, joueur de cartes, br^landier; L. chartu- 
larius; it. cartolajo; prov. cartolar, cartolari; - cărturărie, sf. 
librairie, grand jeu de cartes; - hartă, sf. = L. charta; carte 



I. Cărunt — Castan. 45 

g^ographique ; - hârtie, sf. papier; ngr. %aq^( papier \ vd. har- 
tija; nsl. hârtia; serbe hartija; russe karta, hartLJa, ced^. pol. 
karta; ma^y. hartya (membrana) ; - hărtier^ sm., ngr. %aqtdqriq; 
fabricant, marchand de papier. 

Cărunt, adj., gris, grison; d'une forme "*" L. cam^tu^ pour 
emus (cfr. mărunt =mvimtus)\ it canuto; vesp. canudo {nesp. 
cano, canoso); prov. canut; fr. chenu ; alb. kSrroutS chauve, 
câruiu (cărăuiu), adj., * L. canivus; gris, enircâ; - cărunteaţă, 
sf., surtout le pi. cărunte^ ^=L. canitia, canities, it canutezza, 
esp. canezeza, canez, port canicia, canicie, prov. canicia, caneta, 
fr. canitie; - cărunHu, adj., grisâtre; - cărunţesc, incăni/nfesc, ii, 
it, i, Yb. 3 ; devenir gris, grisonner (des cheveux) = L. canes- 
cere; it. incanutire, esp. port. encanecer; prov. canuzir, encanuzir, 
encanezir; fr. chancir (canescere)\ - cărur^ire^ incârun^ire, sf. 
action de devenir gris. 

Casă, sf. maison, habitation; L. casa; it esp. port. cat prov. 
casa; fr. case, chez, prep. - căsăiue, căstdie, sf. L. casellula; petite 
maison; - căsucioră — căscioară, sf., * L. casuciola; - (Ast^e, sf. * 
L. casuUa pour castda; - căsuţă, sf., * L. casucea; - căsean, adj., ce 
qui appartient ă la maison;- căsar^ sm., L. casarius; it. casiere; 
esp, casero; port caseiro; propri^taire d'une maison (v. Ur.2. 143). 
căsăş, mi. = căsar; căsătoresc, ii, it, i; vb. 3; (forma par le 
moyen d'un adj. căsători* L. casatorius, qui manque en rom.); 
^tablir, marier = it casare, cat esp. port. casar, prov. cazar, 
acazar, vfr. acaser, nfr. caser; a se căsători s'^tablir, se marier 
= esp. port. prov. casar se, fr. se caser; - căsătoresc ^ ească, 
e;ti, adj., conjugal, marital, matrimonial; - căsătoreşte, adv., con- 
jugalement, maritalement; - căsătorie, sf. mariage, union, âta- 
blissement, manage; a fi in căsătorie etre mărie; - căsătorire, 
sf. action de marier, d'^tablir, de se marier, de s'^tablir; - cas- 
nic, adj., subst., de la maison, domestique, âconome, manager, 
casanier, hdte=i^. casalingo, fr. casanier; - căsnicesc, ii, it, i, 
verb. 3; marier, a se casnici se marier; - căsnicesc, adj., conjugal, 
marital; - căsniceşte, adv., conjugalement, maritalement; - căs- 
nicie, sf. mariage, manage; - căsnicire, sf. action de marier, de 
se marier; - căsoae, sf. (Ur. 3. 207 cazaoa) grande maison, ma- 
gasin de campagne, hangar = i^. casone (casotta), esp. caseron, 
alb. kasole, katsolS ; - cazarmă, sf. ; it caserma ; esp. port casema ; 
fr. caserne; nhaU. kaseme; russe kazerna, kazarma;2>o{. kazemie, 
kazemy; nsl. kasama; serbe kasarma; selon Diez D. 1. 116 de 
casa fonn6 selon caverna de cava. 

Castan, sm., L. castanea; it castagno; esp. castane, port. 



46 I. Caş— Căşunez. 

prov. castanho; fr. châtaignier^, - castcmâ, sf., it castagna; esp, 
castana; port. prov. castanha; fr. châtaigne; russe ka^an'B; 
pd. kasztan ; nsl. serbe kostanj ; cUb. k6ştenj6 ; turc kestăn^ ; magy. 
gesztenye ; vhall. chestinna ; mhalL kestene ; nhaM. kastanie ; - castaniu j 
adj. = it. castagnino, esp. castano, port. castanho, fr. chatain. 

Caf, sm. fromage; L. caseus; istr. cass; it. cacio, cascio; esp. 
queso; port. queixo (queijo); angl. cheese; nhall. kaese; cfr. aîfe. 
kos une espece de lait de brebis aigre ; - căşar, sm., L. casearius ; 
esp. quesero, port. queijeiro; fromager; - căşăriţă, sf. fromagere 
= esp. quesera, port. queijeira; - căşărie, sf.; esp. queseria; port. 
queijeria; fromagerie; - căşos, adj., it. cacioso; fr. cas^eux; -căflă. 
sf. m^tairie, vacherie, troupeau de moutons (qui se traient eu Ro- 
mânie, V. Ur. 1. 87; 3. 207); d'un type * L. caseale; cfr. it. cascina. 
căşlar^ sm. metayer; - căşlărie, sf. m^tairie; -c^şteş, sm. metayer, 
(Ur. 3. 209) ; - căşlăriţă, sf. m^tayere ; - căfiegi, sf. pi., carnaval, 
commencement du carâme; le mot ne vient pas de came c.-k-d. 
cămelegi, comme plusieurs auteurs s'efiforcent h T^crire ; c'est 
bien ctfşZegfi=caş-legi i. e. căseum ligas, c.-k-d. r^jouissanee de 
carnaval dans la semaine de beurre — de fromage (nomm^e sep- 
tămîna albă — semaine blanche) avânt le grand carâme, pen- 
dant lequel mgme le manger de laitage est d^fendu dans Tulise 
grecque — orientale; cfr. le pol. maâlnice, pi. rejouissance de car- 
na/val, de maâlanica semaine de beurre avânt le grand carâme 
de maslo beurre; — lăsare de came = it. camasciale (pour came- 
lascia i. e. camem laxare), est pour le Rom. lejour meme avânt 
le commencement du carâme. 

Câştig (căşlig), ai, at, a, vb. 1; acqu^rir, gagner, tirer 
profit, emporter, remporter, vaincre, seduire, r^parer; du L. câ- 
ştigare redresser, serrer, resserrer, restreindre, retrancher (d'ou 
Tacception du mot rom. — d'aquerir, de mettre a profit — a dti 
se developper); it. câştigare, gastigare; esp. port. castigar; prov. 
casticar, castiar, chastiar; vfr. chastier, castoier, chastoier; nfr. 
châtier; angl. castigate, chastise; vhail. chastigdn; mhaU. kesti- 
gen; nhail. kasteien; nsl. kaştigati; serbe kaştigovati punir. 
cXşUg (căşlig), sm.^ căştiguri, pi. f., gain, profit, avantage; it. 
esp. port. castigo; prov. castic conseU; - căştigă, sf., selon LB. 
soin, sollicitude, attention; - căştigare^ sf. action de gagner, &c.- 
căştigător, adj. subst., L. castigatorius; gagnant, &c.; - căştigă- 
tură^ sf. gain, profit; - căştigos, adj., fructueux, lucratif. 

Căşunez, ai, at, a, vb. 1; causer, arriver, se passer, survenir, 
occasionner; du L. occasio — onis (causa); it. cagione — cagionare; 
esp. ocasionar; port. ocasionar; prov. ocaisonar, ochaisonar; fr. 



I. Cat— Căţel. 47 

occasioner; - căşunare, sf. action de causer, &c.; - căşunător, 
adj., occasionnant, causant, &c.; - câşunăturâ^ sf. selon LB. une 
douleur spontanee, une boutade, fantaisie, saillie. 

Cat, cătâ, căţi, căte^ adj., subst., adv., pr^p., combien, quo- 
tient, reste, que, tant, comme, quant k; L. quantus, a, urn; it 
esp, part, quanto; port, quao; prov. quant, cant; vfr. quant; 
nfr. seulement dans qucmtes-fois, quant a...; căii bărbaţi com* 
bien d'hommes ; câte femei combîen de femmes ; cat pre ce, litt. 
quantum per quod=ton^tem non\ presque, tantdt; cat ^ it T^gal 
de; p-e cât en tant; cât — aiât (v. c. m.)=L. quanto — tanto; 
m cat — cu atâta, it. quanto — tanto, plus — plus; cât de câl= 
quot— quot, quantum cunque; de cât que si non; numai de cat 
tout de suite, h Tinstant; de cât numai si ce n'nest; in cât^^ 
in quantum; en tant, bien que, en cas que; oare — cât, ori — cat, 
ori— şi— cât (litt. horis — horis sic quantum)=aZi^Man^m; ver 
căt=yel quantus i. e. aliquanfus; cât — va, ver ca^a=quantus 
—vel quantus vuit (pour velit)=aiiqt4a/ntu$, um; quelqu'un, quel- 
qne peu, un peu; câţi -va oameni quelques hommes; - cate, f. 
pi., [sotts-entendu pre=pre câte; le fem. remplace en rom. le 
neutre lat.=quanta] est employ^ surtout pour la definition des 
nombres distributifs ; câte (se. pre cate) umil, câte doi \m h un, 
deux It deux; câte odatâ de fois ă autre, quelqefois, parfois; 
cate ceva quelque chose; câte cineva (v. c. m.) par quelqu'un; 
ciUe—cât ă — de combien; câte — 5i==quanta sic; câte — şi patru 
tons Ies quatre; - cate — le (al), câta (a), căţii (ai), câte — le (ale), le — 
Ia— Ies quanti^me — es; - câtime, câtâţime^ sf. quantity, nombre. 

Cătinel y adv. v. incet. 

Cătră, pr^p., vers, envers, du c6tâ de, par de ; L. contra ; it. 
contra, contro; esp. port. prov. contra; fr. contre; oXb. kondrS, 
konndre, koundSr; câtrâ seara vers le soir; câtrâ miaeâ-zi^ 
L. contra medium diem; de câtrâ du cdt^ de, vers; - contră 
(coantră) pr^p., adv., employ^ aussi substantivement; contre, 
en opposition; a sta contra, in contra (in coantră) cu cineva 
etre en opposition avec q. , avoir un difiKrend avec q. ; - cotro, 
yvHotro, adv., pour câtrâ — o — in — câtrâ — o, du L. contra 
ubi, in contra ubi {Vit. ove, vit. o, u, vesp. o, vport. ou, 
jwo». o, fr. ou de ubi)\ ou, de quel c5te ; in-cotro te duci? 
ou allez-vous? a nu ave in ~ cotro ne pas savoir ou donner, ne 
pouYoir faire autrement; a şti care in-cotro s'y connaître. 

Căţel, sm. petit chien; *• L. catellus dim. de catulus; it. 
catello; esp. cadiello; cat. cadell; prov. cadel; cfr. fr. caieu 
(* caticulus) d'ognon avec câţd de usturoiu gousse d'ail (o 



48 I. Căuş — Ceacire. 

ceapă căţdUă caieu d'ognon); că^d la incuietoarea uşei gardes 
d'ime serrure; - căţe, sf. chienne (sans sens diminutif); L. ca- 
tella, dim. de catula; esp. cadiella; port cadella; friul, chizze; 
câţduş, sm., căţeluşă, sf., * L. catelluceus, catellucea=ca^w?M5 
— catdlula; petit chien, petite chienne; - căţelesc, (incăţdesc), 
ii, it, i, vb. 3. r6c; a se căţeU=L. catulire; s'accoupler, s'ap- 
parier (des chiens, loups), se multiplier, taller (des plantes bul- 
beuses), tasser (des plantes en g^n^ral), se r^pandre; o ceapă 
cădită caîeu; - căţelitor^ adj., s'accouplant, &c.; - căţelitură, 
sf. accouplement. 

Căuf, sm. baquet k puiser; L. caucus (xavTca); ngr. xavxog^ 
xctvxa, xavxiov, xavxog patera, calix (D. C); pol. kousz bocai, 
sceau, gobdet 

Caut (cat), ai, at, a, vb. 1; regarder, voir, chercher, recher- 
cher, fouiller, qu^rif, queter, garder, soigner; du L. captare; 
(freq. de capere, v. mcap); mac, rom, caftu gusto, quaero, inquire; 
vesp, vport» catar voir, regarder; nesp. nport, catar gouter, exa- 
miner, rechercher; rom. d. Gr. parm. venit, catar trouver; lomb. 
cată trouver, prendre, saisir; Vit. cattare, ca^. esp. port. prov. 
captar tâcher Wdbtenir qch., fr. capter, ont ete rcQus seulement 
plus tard du latin dassique; a căuta cu ochii chercher des yeux, 
regarder; a căuta de ceva mener qch.; a căuta ceva etre en quâte, 
soigner qch.; a căuta in cărţi tirer Ies cartes; a'şî căuta cu 
cineva vider une affaire avec q.; a «e căuta se demander, se 
chercher, se soigner, se traiter; - căutare, sf. action de regarder, 
ha.; ' căutător, adj., subst., L. captatorius, captator; regardant, 
&c.; - căutătură, sf., port. catadura; regard, recherche; intr^o 
căutătură dans un clin d'oeil, dans un instant; căutătură de occhi 
coup d'oeil, oeillade. 

Ce, d, conj., du L. quid; mais, que; d nu căntă ce urlă 
ii ne chante pas, mais ii hurie; după ce apr^s que; imâMă ce 
le moment que, de suite apres; numai ce . . . ne . . . que; - căcî. 
conj. = quod quid ; car, mais ; căci ifC spun car, mais je vous 
dis; - decî, conj. = de quid; par consequent, done. 

Ce, pron. rel., du L. qui, quem, quam, quod, quid; it, che; 
esp. port. prov. fr. que (quid); ce om! it, che uomo! esp. que 
hombre! - cel ce, pron. rel., L. ecc^ille quis; celui qui; - ce va 
— cevaşi = quid vuit, quid vuit sic (pour velit), quelque chose, 
rien; - nîfte pour nesce, pron. pi., du L. nescio quis - qui; quel- 
ques, quelques-uns, quelques-unes, plusieurs. 

Ceacire, sm. (seul. mac. rom.)-, L. cicer-eris; it. cece (cicer- 
chia); esp. cicercha; fr. chiche (pois), cicerole (dim.); nhaU. kicher. 



. I. Ceapăr— Cer. 49 

Ceapă y sf., L. caepa; prw), ceba;Y^. cive (civette); aZ&. kjepa; 
\\l cipolla, esp, ceboUa, port. cebola, prav. cebula, sivela, fr. 
ciboule, mgl. chibbol, ^oK. zwiebel, n^. serbe kapula, cech. ci- 
Me^poL cebula, cebulka, pt. russe cibuija, du dim. ca^epuld 
(caepulla); - cepar, sm., L. caeparius; marchand d'oignons; - ce- 
pârie, sf. = L., caepina; champ d'oignons; - cepos, adj., bulbeux. 
(xpişoară.y sf. , * L. caepuciola ; aussi AlUum scorodoprassum, 
cepujaj sf. ciboule. 

Ceară, sf., L. cera; it. esp. port. prov. cera, fr. cire; alb. 
kjiri, kjeri âerge = esp. port. cirio, prov, ciri, fr. cierge de 
cereus; - cerar, sm., L. cerarius; fr. cirier; - cerărie, sf. (cear&rie), 
fabrique, magasin de cire; - cerieică, sf. dim., aussi Cerintha; 
cerişoarâ, sf. dim.; - ceruesc, ii, it, i, vb. 3. = L. cerare; U. 
incerare; cat. esp. port. prov. encerar; fr. cirer; ^cerueală, sf. 
cirage; - ceruire^ sf. action de cirer; - ceruitor, adj., subst., cirant, 
cireur ;- cerwi^wrd, sf. =L. ceratura. 
Cel, pron. v. ăl, acel. 

Cenuşă, sf. cendre; * L. cinuceus pour cineridus; it. cenere, cat. 
cendraj^ot;. cenre, cendre, cenes, fr. cendre (de dms, eris) ; it. cene- 
raecio (dnerctceus); esp. ceniza, port. cinza, friul. cinise (* dni^ 
^ii*s); - cemişar, sm. cendrier; - cenuşăreasă, cenuşăriţă, sf. 
cendrillon ; - cenufez (incenuşee), ai, at, a, vb. 1 ; cin6fier, rMuire 
en cendres; a se centişa devenir des cendres, donner des cendres. 
cmtişare, sf. action de cin6fier, &c. ; - cenuşiu, adj. = L. cinereus ; 
cendri; - cenuşoaică, sf. cendrillon; - cenuşos, adj. = L. cinerosus; 
i^. ceneroso; esp. cenizoso ; prov. cendros, senros; fr. cendreux. 
cmuşoaşâ, sf. Cineraria; - cenuşotcă, sf. poltron, homme qui reste 
toujours prĂs du poale; - cenuşu}ă, sf. dim. =^ L. cinisculus. 

Cer, sm., L. cerrus; it. cerro; fr. cerre; vsl. cerb terebinfhus; 
»sl. serbe cer; magy. cser; wAoB. zerr (Eiche)\ - ciriteiu, sm., 
Willis, buisson, bruyere, brande; magy. cserje; - ciritd, sm. dim., 
buisson , &c. ; - ciritiş , sm. = ciriteiu. 

Cer (ceiu), cerui, cerut, cere, vb. 2; demander, exiger, r^- 
clamer, requ6rir, pr^tendre; L. quaero, quaesivii, quaesii, quaesi- 
tum, 6re; it. chiedere, cMrere (po^t.) ; esp. port. querer; prov. 
ţiierer, querir, querre; vfr. querre; nfr. qu^rir; ce mai ceri (cei)? 
^P- que mas quiere?; a se cere se demander, s'exiger (s'emploie 
comme verbe impers. dans ce sens) ; - cerere , sf . action de de- 
Diander, &c.; - cerut, sm., idem; L. quaesitus ; port. quesito. 
'^ffesc, ii, it (ut), i, vb. 3; form6 d'un part. cerşit (cesit = 
l^desitum); demander, surtout demander Vaumoncj mendier, 
ţiieter; dt...cat. prov. quistar, fr. qugter; - cerşire, ^i. action de 

4 



60 Cerb— Cerc. 

demander raumdne, &c.; - cerşit (cerşut), sm., idem; (v. C. C. 
§11. cerşut = ceru^) ; - cerşUor, adj., subst., demandant Tau- 
mOne, mendiant; - cerşitorie, sf. mendicity ; - cerşitorimej sf. 
ratat de mendiant, gueusaille; - cerşitură, sf. action de deman- 
der Taumfine; - cerfitoresc, ii, it, i, yb. 3; (forma de Tadj. cerfi- 
tor); mendier, quâter; - cerşiiorire, sf. action de mendier, &c.; 
eer§itorit, sm., idem ; - cuceresc, ii, it, i, vb. 3 ; humilier, abaisser, 
ravaler, assujettir, soumettre, rendre, conqu^rir; L. conquîro, ăre; 
it. conquidere (conquistare) ; jprov. conquerre, conqueror, conquerir; 
vfr, conquerre; nfr. conquerir; angl. conquer; a se cuceri se sou- 
mettre, s'humilier; a cuceri cetatea cuiva rendre la viile, la 
forteresse ă q. (v. Negr. 141, să i cuceriţi cetatea impreună 
ca toate averile şi merindele); - cucerie, sf. humiliation, soumis- 
sion, v6n6ration ; - cucerire, sf . action d'humilier, &c. ; - cuceritor, 
adj., subst., conqu6rant ; - cuceritură, sf. conquâte; - cucernic, adj., 
sounds, humble, d^vot, pieux, religieui; - cucernicesc, adj., dăvot, 
&c.; - eucemiceşte, adv., d^votement; - cucernicie, sf. soumissîon, 
humility, devotion, pi^tâ; on donne le titre de citcemic et de 
cucemijde aux pretres: Cucernice părinte! Cucernicia voastră! 
R6v6rend pere! Votre K6v6rence! 

Cerb, sm., L. cervus; it. cervo, cerbio, cervio; esp. ciervo; 
cat. port. cervo; prov, cerv, cer; fr. cerf ; - cerbă, sf., L. cerva; 
it. cerva, cervia; esp. cierva; port. cerva; prov. cervia; - cerboae, 
sf. biche; - cerboaică, sf., idem ; - cerbişor, cerbuleţ, sm. petit cerf. 

Cer bice, sm. nuque du cou, chignon, cou; L. cervix-ieis; it, 
cervice; esp. port. cerviz; prov. cervitz, cerviz, servitz; cfr. alb, 
kfirbist vertebre; - cerbicie, sf. opiniâtret6, obstination; - cerbicoSy 
adj., L. cervicosus; opiniâtre, tetu, rebours; - cerWcoşie, sf. = L. 
cervicositas ; opiniâtrete, obstination. 

Cerc, cearc, parc, ţarc, sm., cercuri, ţarcuri, pi. f. cercle, rond, 
pourtour, cerceau (de tonneau), doseau, enclos, palissade, parc 
(pour bestiaux = 65^. >or^. cerca); L. circus; it. circo, cerchio, 
cerchia; esp. port, circo, cerco, cerca; fr. cirque; alb. kjark, 
tşark; prov. cercle, serele, selcle, fr. cercle de drculus; a lega 
(un vas) cu cercuri gamir de cerceaux , cercler (un tonneau). 
cearcăn, sm. cercle, compas, aire, couronne, halo autour du 
soleil, de la lune; L. circinus; i^. cercine; esp, cercen; port. cerce; 
fr. cerne; cearcăn la ochii cercle autour des yeux, yeux cemâs, 
cav^s; - cercălan, circălan, ţercvUan, ţercâlam, sm. cercle, couronne, 
aire, halo autour du soleil, de la lune, compas; magy. circalom 
compas; - cercălaş, sm. couronne, aire, halo autour du soleil, 
de la lune ; - cercd , sm. petit cercle , &c. , boucle d'oreille ; L. 



I. Cern— Gerşitoresc. 61 

circellus ; U. cerchiello ; vesp. cercillo ; nesp. cercillo, zarcîUo ; part. 
cercilho ; basq, circillua ; nfr. cerceau (cercel) ; cfr. magy. cs5rcse, 
csOrselye^ csdrcsd pendant d^oreiUe; - cercdărie, sf. fabrique, ma- 
gasin de boucles d'oreilles ; - cerceluş , sm. petit cercle , &c. 
cercduţ, sm., idem; - cercukjj sm., idem; - cercuşor, sm., idem. 
cercuesCy ii, it, i, vb. 3. = it cerchiare; esp. cercillar; port. 
cercilhar; prov. cerclar; fr. cercler; - cercueaiâ, sf. action de 
cercler; - cercuire, sf., idem; - cercuitor, sm. cerclier; - cercuitură^ 
sf., it. cerchiatura; cerclage; - c^c^rân^, sm., prix du cerclage. 
inţarc (inţearc), ai, at, a, vb. 1; sevrer un enfant, des animauz; 
(quasi encerder cfr. fr. sevrer de separare) \ - înţărcare, sf. action 
de sevrer, sevrage ; - inprcat, sm., idem ; - cerc, ai, at, a, vb. 1; 
essay er, gouter, ^prouver, chercher, rechercher, sender, toucher, 
tenter; du BL. circare aUer gă et lă, employ^ par Ies arpenteurs; 
V. Properce 4, 9, 35; it cercare; pic. cerquier; nfr. chercher; 
(db. kSrkoig fouiUer, chercher, fureter; esp. port. cercar cemer, 
endaver; vport cercar fouiUer, chercher; prov. cercar, sercar 
chercher; cfr. magy. cirkălni patrouiUer, examiner, rechercher; 
a se cerca s'essayer, y venir ; cine cearcă află = it. chi cerca 
trova; - cearcăn, adj., rus6, fin, finot, trompeur; - cercare, sf. 
action de chercher, &c.; - cercat, sm., idem; it cercată; - cercător^ 
adj., subst., it. cercatore; - cercătoare, sf. ^prouvette, sonde. 
cercătură, sf., vit cercatura (cerca); - cercetez, ai, at, a, vb. 1; 
fr^q. en BL. circitare; examiner, sender, Mairer, explorer, scruter, 
traiter, verifier, instruire (proces), d^lib^rer, interroger, question- 
aer, raisonner, recenser, pratiquer, visiter; a se cerceta s'examiner, 
s'interroger; a cerceta de a măruntul examiner minutieusement. 
cercetare, sf. action d'examiner; cercetare de a fir a p6r (litt, 
L. ab filo et acu = ab acia et acu), examiner tres-minutieusement. 
cercetatj sm. action i'ei^mmdi;^ cercetător, adj., subst., examinant, 
examdnateur; - cercetătură, sf. examination; - incerc, ai, at, a, 
vb. 1 ; experimenter, essayer, ^prouver, 6baucher, encourir, essuyer, 
ressortir; port, enxergar discemer, prov. ensercar rechercher; 
a se incerca essayer, se hasarder, oser, tenter fortune, s'aven- 
turer; - încercare, sf. action d'essayer, &c.; - încercat, sm., idem. 

Cern, ui, ut, e, vb. 2; sasser, tamiser, passer, cribler; L. 
cemo, crevi, cretum, Sre; it. cernere (cernire); esp. corner; port, 
cat dis-cemir ; prov. des-semir ; fr. dis-cemer ; - cemar, sm. cribleur. 
cemător, sm., idem; - cemătură, sf. criblure; vit. cemitura; esp. 
cemidura; - cernere, sf. action de tamiser, &c.; - cernut, sm., idem; 
vit cernita; esp. cemido. 

Cerşesc, vb. v. cer. — Cerşitoresc, vb. v. cer. 



52 . L Cert— Cheie. . 

. Cert, Aîy ftt, a, yb. 1; quereller, gronder, blămer, reprimand 
affliger, visiter (au fig.), punir (v. Ur. 1. 241; 4. 81; 5. 25 
L. certare; it. certare; esp. port. con-certar; fr. con-certer; 
kjSrtoig, kjirtoig; a certa pre cineva crier apres q., le grond 
a se certa se quereller, se disputer, se peloter, se bataill 
ceartă, sf., alb. kjartS; querelle, contestation, altercation, ri 
d6mel4, mel6e; a căuta ceartă chercher querelle; - certare, 
action de quereller, &c.; - certăreţ, adj., querelleur; - certat, siaj 
L. certatus; action de quereller, &c.; - certător, adj., subst., I^ 
G^*tatorius, certător; querellant, querelleur; - cer^^eerd^^ sf., aJA 
kj&rtouara; querelle, r^primande, &c. i 

- Cespet (ceaspet), ţespet, ai, at, .a, vb. 1 ; broncher, tr^bucher 
du L. caespes \it. cespo) motte de terre, gazon; it cespîcar^ 
ironcher, trebucher; esp. cespitar hesiter, trouver des diffictdtes, 
cespetare, sf. action de broncher, &c. 

Cest (acest), pron. v. ist. 

Cetate, sf. chateau, cit^, forteresse; L. civitas, atis; it. cittă 
(cittade, cittate); esp. ciudad; port. cidade; cat. ciutat; prov. ciu 
(civitas), cinidit^ cieutat, ciptat (civitatis^em); vfr. cit; nfr. cît^; 
angl, city; alh. kjoutet, kjoutete ; - cetăţe, sf., * L. civitatella. 
cetăţean, sm. = it. cittadino; esp. ciudadano; port. cidadao; provi 
ciutadan, ciptadan; fr. citadin, citoyen; - cetăţean, cetăţeancă, sf. 
citoyenne; - cetăţenesc, adj., it. cittadinesco ; - cetăţeneşte, adv. 
cetăţenie, sf., esp. ciudadania; - cetăţănime, sf. bourgeoisie en 
masse; - cetăţue, sf. dim., L. civitatula; citadelle; - cetăţuică, 
sf., idem. 

Cetera, citară, datră, sf. violon; du L. cithara; vit. citară; 
nit. cetera, cetra; vcat. citra; ncat. esp. port. citară; prov. cithara, 
cidra, citola; vfr. citare, citole; mhall. zitOle; nhaM. zither; magy. 
citera; wsî. citară; rws^e citra; Ies formes it. chitarra, esp. port, 
prov. guitarra, fr. guitarre, rom. chitară du grec xi^ăqa; - cetera §, 
sm. violoniste; magy. citerăs joueur de guitarre; - ceteruicâ, 
ceteruţă, sf. dim. ; - ceterez, ai, at, a, vb. 1; jouer du violon; 
magy. citera^ni jotter de la gtutarre; - ceterare, sf. action de 
jouer du violon. 

Cheie, sf. (mac. rom. cliae^,- pi. chei\ L. clavis; it. chiave; 
esp. Have; port. chave; cat prov. clau; fr. clef; - cheiţâ, sf., it 
chiavetta; petite clef, aussi clavicule; - cheiotoare, sf., d'une forme 
=*? L. clavatoria; agraffe, tirant, boutonniere, lacet; cheiotoarea 
piciorului coude-pied; - incheiu, ai, at, a, vb. 1; clore (clorre), 
former, joindre, conclure, remboîter, rassembler, enlacer; vit. in- 
chiavare; esp. enclavijar; prov. enclavar ; /i?. enclaver; a se încheia 



I. Chiag— Chiem. 53 

Tenner, se fermer, conclure, contracter; - incheiare, încheiere, 
mMere, sf. fermeture, jonction, remboîtement, conclusion, d6ci'- 
non, resolution, raisonnement , induction; încheiere judecăto- 
rească decision judiciaire; - incheietor,^ adj., subst., fermant, &c. 
incheietoare , sf. fermeture ; aussi Siderites (plante) ; - încheietură, 
sf. jonction, joint, jointure, articulation, article, mortaise ; încheie- 
kr\le de la degete articulations des doigts, phalanges; încheietura 
manei poignet; - incheidtor, ai, at, a, vb. 1; (v. cheidtoare); 
enlacer, a.gTB,Ser; - incheiotorare , sf. action d'enlacer, &c.;-de8« 
cheiu, ai, at, a, vb. 1; d^lacer, d^boutonner, desserrer; it. dis- 
chiavare, prov. desclavar; - descheiase, descheiere, sf. action de 
delacer, &c.; - descheidtor, ai, at, a, vb. 1; detacher, duller, d^- 
graffer; - descheiotorare, sf. action de detacher, &c.; - inchid, isei, 
is, ide, vb. 2; enfermer, fermer, renfermer, reclure, enceindre, 
serrer, enclaver, enclore, emprisonner, incarc^rer; L. include, 
clusi, clusum, ere; it inchiudere; esp.port, incluir;^rov. enclaure, 
endure; fr. &ac\ox^ {indaudere)^ inclure {includere)', - vnchidere, 
sf. action d'enfermer, &c.; - închis, part., adj., enferm^, fonc6 
(couleur), mat, gris, morne, obscur, teme, velout^; verde inchis 
vert fonc^ ; der inchis ciel gris morne ; - închisoare, sf. fermeture, 
emprisonnement, prison, ge6le; - inchîsură, sf. clâture, enceinte. 
mUzător, adj., subst., enfermant, &c.; - închizătoare, sf. t^xm^- 
tme; - inchizătură, sf. cldture, enceinte ;- deschid , isei, is, ide, 
vb. 2; L. discliidere; it dischiudere ; prov. desclaure; ouvrir, 
percer, pratiquer (un chemin) , frayer (passage) ; - deschidere , si. 
action d'ouvrir, &c. ; - deschizător, adj., ouvrant ; - deschizătură, 
sf. ouverture, &c. 

Chlag, sm., L. coagulum; it quaglio, caglio, gaglio; esp. 
cuajo; port, coalho; fr. caillot, caillotte (dim.); chiag de lapte 
mM 6ţuY6, fromage mou; - inchieg, ai, at, a, vb. 1; L. coa- 
gulare; it quagliare, cagliare, coagulare; esp. cuajar; port codA- 
har; cat esp. port. prov. coagular; /r. cailler, coaguler; a se 

^^Mega se cailler; - inchiegare, sf. action de cailler, &c. - i/n- 

f^iegător, adj., caillant; - inchiegătoare, sf. caillement (v. Alex. 

B. 2. 83); - inchîegătură, sf. caillement. 

Chiar, adv., clairement, visiblement, indubitablement, posi- 

tivement, comme cela; L. clarus, a, um; it. chiaro; esp. port. 

claro; prov. clar; fr. clair; dih. kjar; nhoM. klar ; chiar atuncî 

lors mgme; din chiar senin (litt. ex claro sereno), inopin^ment, 

^ Hmproviste. 

Chiem, ai at, a, vb. 1; (mac. rom. clem^; appeler, nommer, 

*^8igner, citer, inviter; L. clamare; it. chiamare; esp. Uamar; 



64 I. Chimă — Gimpoae. 

port, chamar; prov, clamar; vfr, claimer; nfr. pro — clamer; alh. 
kj&ig, kljâig crier, pieurer; a se chiema se nommer; a chiema 
pre nume^ U, chiamar per nome; - chiemare, sf. action de 
nommer, &c.; cUh. kjarS, kljarS, kjâme; - chiemat, sm., L. ela- 
matus; it chiamato; esp. llamada; port, chamado; - chiemător, 
adj., subst., L. clamatorius, clamator; it chiamatore; esp. 11a- 
mador; port. cut. clamador; prov. clamaire. 

Chimă, sf. germe; L. cyma (xvfm); it esp. port. prav. cima; 
fr. cime; magy. cima germe. 

Chingă, sf., v. cingă. 

Ciabare, cebare, sm., L. ciborium {x$ficiQuw); it port ci- 
borio; prov. cibori, vfr. chiboire, nfr. ciboire; esp. port cimbo- 
rio; MG. xi^cQ^Mv; en rom. seulement Poterium sanguisorba; 
cfr. magy. csabair meme signification. 

Cib, sm., mangeaille (pour oiseaux); L. cibus; it. cibo, esp. 
cebo, port cevo, ceva; cfr. port, cevada orge^ prov. civada avoine. 

Cicala, sf. babillard, causeur, jaseur, jaqueteur, rapporteur; 
mac. rom. chincală dcade; du L. cicada; it cicala; esp. chicharra; 
port, cigarra; prov. cigala; fr. cigale; ătt>. gjinkale; - cicălesc, 
ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser, caqueter; it. ciQ2AB.re; - cicăleală^ 
sf, bavarderie, jaserie, faux rapport; (Pan. P. V. 1. 17.) ;-cicălire^ 
sf. action de bavarder, &c. ; - cicălitor, adj., subst., jasant, ja- 
seur; it. cicalatorio, cicalatore; femeie cicâlitoare pie-grieche. 
dcăUtură, sf. bavarderie, jaserie. 

Cicoare, sf., L. cichoreum (xixoqsiov); it cicorea, cicoria; 
esp. chicorea, chicoria, achicoria; port, chicoria, fr. chicor^e. 

Cier, sm., deruri, pi., L. coelum (caelum); it esp. cielo: 
port, ceo; ca;t. prov. eel; fr. ciel; cUb. kjel, kjil; ciertd-^rii^^ 
U. il cielo della bocca, esp. el cielo de la boca, port o c6o da 
boca, nprov. lou ciel de la bouco; alb. kjel6z6, kjil6z6 pcdais; 
cfr. en sens inverse le L. „palatum codi'^ et le fr. „pcdais de 
la bouche" (palatium torn palatum); - deresc, adj., * L. caeliscus 
==cadesUs; celeste; - dereşte, adv. 

Cimpoae, sf., cimpoiu, sm. chalumeau, cornemuse, musette, 
rossignol, anche; d'une forme * L. sgmphoneus, a pour sym- 
phonia {avţifpwv(a); it sinfonia, sampogna, zampogna; esp. sin- 
fonia, zampona; port, symphonia, sanfonha; prov. symphonia; 
sinphonia; vfr. symphonic, chifonie; nfr. symphonic; ngr. r^afi- 
rrovQva; magy, csimpolya coirnemuse; - cimpoiaş, cimpoieş, dm- 
poier, sm. joueur de la cornemuse; - cimpoiesc, ii, it, i, vb. 3; 
ngr. T^aţinovqvi^w; jouer de la cornemuse; - dmpoire, sf. action 
de jouer de la cornemuse; - dmpoitură, sf. jeu de la cornemuse. 



I. . Cină— Cinterim. 5 6 

Cină, sf. souper, soup^; L. coena (caena,.cena); it esp.prov. 
cena ; i)or#. cea; fr. cene; - cinez, ai, at, a, vb. 1; souper; L. 
coenare; it. cenare; vcat esp. prov. c^nar; part cear; - tmare, 
sf. action de souper; - ânâtar, adj., subst., soupant, soupeiir. 

Cinci, num., L. quinque; it cinque; esp. part, cinco; prav. 
cine; fr. cinq; - cincar^ sm. = L. quinquennis; âg^ de cinq ans, 
employe surtout pour Tâge des chevaux; - cvncărd, sm. dim. 
(y. Alex. B. 1. 25); - cincUe (al), cincia (a)= L. quintus, a; 
le, la cinquieme; - cincime, sf. = L. pars quinta; cinquiăme. 
cinci-spre - zece, cincisprezece, (litt. quinque ex per decem)=quin- 
decim; quinze; - cinci-zecl, cmzeci, (litt. quinque decern) ^quin- 
quaginta; cinquante; - incincesc, ii, it, i, yb. 3. =L. quinquiplicare; 
'^ incinquare ; quintupler. 

Cine, pron., du L. quinam ; istr. cire = it. chi, fr. qui (quis) ; 
le sard, chini, eat quin, esp. quien, part, quem, v. & vhprav. quin, 
quinh (fiâm. quina, quinha), de Tacc. quem\ - cine-va, pron. = 
quinam vuit (pour v^KO Î qnelqu'un; - nescine, neştine, pron., du 
L. nescio qmjid,m=aliquis; quelqu'un, certain; - fie-cine, /îe- 
ţircme, fieşte-cine, v. fie; - oare- cine — ari-dne, v. oară; - ver- 
cine, Y. ver. 

Cingă, sf. ceinture; it cigna; esp. cincba; prav. cencha, 
cenha; vfr. segne; du L. cignere; - cingătoare, sf., esp. cenidor; 
port. cingidouro; ceinture, ceintmon; ' chingă, sf. (ţour cinghie), 
ceinture, sangle, listei, listeau, tirant, moise (archit.); it cin- 
gWa, cinghio, cingolo, esp. cingulo, part. cilha, prav. singla. 
vfr. cengle, nfr. sangle, cdb. kingli616 — du L. dngula, dngtdus, 
ww; a stringe in chingi sefrer de pr^s, mettre dans l'embaras. 
(^inguţâ, sf. petite ceinture, &c. ; - incing, insei, ins, inge, vb. 2 ; 
Ii. incingo, xi, ctum, Sre; it incignere; esp. cenir; part. cingir; 
prov. cenhir, cenher, sendre, ceir (cignere), encenher; fr. encein- 
te, ceindre; - indngătar, adj., ceignant; - vncingătaare, sf. cein- 
ture, ceinturon; - indnsătură, sf. ceinture; - inching, ai, at, a, 
vh- 1; *L. incingulare; it cinghiare; esp. cinchar; part cilhar; 
P^^ov. senchar, cinglar, singlar; fr. sangler, cingler (fauetter). 
^hmgare, sf. action de sangler, kQ.'^,- inchingătură, sf., idem. 
lescîng, insei, ins, inge, vb. 3; L. discingere; it discignere, 
scignere; esp. descenir; part. descingir; fr. d^ceindre; - desching, 
^1 at, a, vb. 1; esp. descinchar; fr. dessangler; - deschingare, 
sf. action de dessangler. 

Cinterim, dntirim, ţintirim pour dmitir, sm., L. coemeterium 
(^^trjTTJ^tov)' it, cimeterio; esp. cimenterio ; i)oH. cemiterio, ce- 
Dieterio; prav. cementeri; fr. cimetiere. 



56 I. Cintorie-^Coadă. 

Cintorie, ţintorisj sf., L. centaurea; it esp, port prav. cen- 
taurea; fr. centanr^e. 

Cioară, sf. corneille noire; du L. corax (xo^a^), ou bien 
onomatop^ identique avec le L. crocire. 

Cireafă, sf., it ciriegia, cili^a, esp. cereza, port, cereja, 
prov. serisia, cereira (pour cereisa\ ccd. cirera, venit, cier^sa, 
sic. cirâsa, sard, cerexia, chiriaxa, cariasa, fr. cerise, atb. kjirşi, 
kjSrşi, d'un adj. L. ceraseus, Sk = cerasum; cfir. nhaU. kirsche 
(anc. kirsa, kirse); vsl. Sreşnja, nsL creşnja; bulg. Sereşb; serbe 
krjega, krijeşva, treşnja; nisse ^resnja; pt russe 2ereşiia; cech. 
sti^esnS, treşnS; pol. czeresznia; nmgy. cseresznye; turc kiraz, 
kirez; - dres, sm., L. ceraseus =ceraM«s; it. ciri^o; ciliegio; 
esp. cerezo; port, cerejeira; prov. serier, surgier; cat. cirer, cirerer; 
fr. cerisier; alb. kj6rşi; - cireşar, dreşer, sm. vendeur, marchand 
de cerises; mois de Juin; cfir. Chron. neap. Murat, antiq. itai. 
VI. p. 711, ou le mois de Juin est nomm^ Jon Gera^siaro Juin, 
mois des cerises; - dreşd, sm. dim., aussi mois deJuin; - dre- 
sică, sf. dim., aussi feve sucree; - dreşiuj adj., de couleur de cerise. 

Cit, interj., it. zi, zitto, fi^m. zitta; esp. chito, chiton; port: 
chitao; fr, chut = L. st. 

Ciur, sm., crible, tamis, tambour (pour broder) ; L. crlbrum; 
esp. cribo, criba; port. criTo; fr. crible pour crihe\ it. erivello 
de cribeUum; a. face dur percer comme un crible; - durar, sm., 
L. cribrarius; esp, cribero; fr. cribleur, criblier; it. cri/oeUajo. 
durel, sm., L. cribellum; it. erivello; esp. cribillo, garbiUo. 
ciuruesc, ii, it, i, vb. 3. =L. cribrare; esp. cribar; port crivar; 
fr, cribler; it. crivellare, vcat crivelar, prov, cribellar (dim.). 
duru^ală, sf. action de cribler; - duruire^ sf., idem; ^ duruitor, 
adj., subst., criblant, cribleur; - ciwrwi^wrtf, sf. criblure. 

Clafion, sm. v. căpun. 

Coace (coacea), coaci, incoace (incoacea), incoaci, adv., ţa, 
ici, de ce c6t^-ci ; du L. eccu'hac, eccu'hic, in eccu'hac, in eccu'- 
hic=Ă^^c; it qua, esp. acâ, port. câ de eccu^ha,c\ prov. sa, sai, 
vit ciă, hmb. sciâ,, vfr, saîs, nfr. ţâ. de ecce hac; it, qui, esp, 
prov. aqui, vfr. iqui de eccu%ic; dHncoad, it. di qua, de9â,, par 
deţk, en deţâ, ; intra coad de ce c6t^ ; incoad-incolo=in eccu'hic, 
in eccu'illoc, de ce c6t6-ci, de ce c6t^-15i. 

Coadă, sf., cod^ pi., queue, manche,.bampe, poign^e; L. cauda 
(coda); it, coda; vesp, coa; nesp, port cola (pour coda); port. aussi 
cauda; cat coa, cua; prov. coa, coda, coza; vfr, coue, eoe; nfr, 
queue ; a se uita cu coada ochiului = it guardar colla coda deU'o- 
chio; a da din coadă quoailler, fr^tiller, flatter de la queue; coada 



I. Coamă— Coardă. 57 

vacei, boului, lupului Yerbascum Thapsus; coada calului Equi- 
setiini arvense ; Hippuris vulgaris ; coada şoaricului Achillea. 
(oiaciu, adj., caud^ == it, codacciuto; - codan, adj., ă la queue, 
dernier (v. Pan. Sp. A. 3. 11); - codard, adj., subst., it codardo; 
v€sp. cobardo; nesp.port. cobarde; prov. coart; vfr, coard; nfr^ 
couard; angl. coward; - codărişte, sf. (codirişcă) manche (surtout 
d'un fouet; iste est suffixe slave) ; - codamiţ, adj., caud^ ; - codaş, 
adj., subst., qui est ă la queue; comme subst. (sous - entendu 
tearan = terrenus) villageois pauvre — en opposition ă. fruntaş 
notable, riche — mijlocaş moyen, de fortune moyenne (v. Ur. 2. 
\%%);'Codaty adj., ă queue, it coduto; prov, caudat; fr. caud^. 
tdmdj sf. queue, retailles, rognures, criblure (de grain); it, co- 
im, petite queue; - codîrlâ, sf. queue, dernier,- 6chelette aux 
chariots; - codişoară, sf., * L. codiciola pour codicida; petite 
queue; - codijăr, sf., idem; - codoiu, sm., codaie, sf. grande 
queue; it. codone; - codesc, ii, it, i, vb. 3; biaiser, tergiverser: 
a se codi faire des simagr^es, prendre des detours, bricoler, bi- 
aiser, temporiser; - codeaM, sf. detour, pretexte, simagree; - co- 
dire, sf. action de biaiser, &c. - coditură, sf., idem ; - codobatură, 
sf. hoche-queue = it coditremola, codacciola; (le mot est une 
imitation moderne). 

Coamă, sf. cbevelure, criniere, faite, faîtage, sommet; L. 
coma {xo/ÂT}); i^. chioma, coma; vesp. port. prov. coma; ngr, 
wjtw?; alb. kjime; nsl. serbe kamivao, kamivala cacumen montis; 
coama muntelm le sommet de la montagne; coama calului Equi- 
setum; coamă de mare caroube; -comat, adj., L. comatus; it 
comato, chiomato; esp. prov, comato; - comos, adj., L. comosus; 
cievelu; - c(muşoară, sf. dina., petite chevelure, &c. 

Coapsă, sf. hanche, cuisse, baut de la cuisse ; L. coxa hanche; 
i<. coscia; ^or^. coxa; prov. cueissa, coissa, cuyssa; fr, cuisse; 
flS>. kof§6; (cfr. vgr. firjQiov hanche, ngr, fitjQi cuisse).^ 

Coardă, sf., cord, pi., corde, boyau, ressort, solive, poutre; 
^' chorda (xoQârj); it. port, cat. prov. corda; esp. cuerda; fr. 
W)rde; wgfr. xogâa; alb. kordSzS; a schimba coarda changer de 
note, chanter sur une autre note (au fig.); - corda, sf., cordde, 
P^v ruban; it. prov. cordella; esp. port. prov. cordel, m.; fr, 
cordelle; ngr. xoQdeXa, xovgâsXa, cordon, ruban; turc qordela 
^^ihon; pol. kordel; - cordelar, sm. rubanier; esp, cordelero; 
^r, xoQâ^Xag, turc qordeladji rubanier; - cordelar ie, sf. ruba- 
^rie; esp, cordeleria corderie ; - cordeluşă, sf. petit cordon. 
^di^^ sf. cordon, lacet, liser^, tirant, bandelette; esp, cuerde- 
<âca; -cordis, adv., oblique, lat^ralement, de cât^, louche; - cor- 



58 I. Coarnă — Coc. 

dese, ii, it, i, vb. 3. rteip. ; a se cordi se contractor, se resserrer. 
eardire, sf. action de se contractor, &c. - incord, ai, at, a, vb. 1 : 
bander, tendre, tirer, monter, plier (nn cheval); it incordare: 
esp. encordar; part. encordoar; alb. cordis je fais fier, vain; a\ 
se mcorda se tendre, se monter, faire le fier, Toi^eilleux, le 
fâch^; a sHncorda (calul) faire la corde (le cheval); a încorda 
via accoler (la vigne); - incordare, sf. action de tendre, &c. 
incard€U^ sm., idem; incordattd vii accolage (de la vigne); - in- 
cordătar, adj., snbst., tendant, bandant; celui qui bande, &c. 
incordăiură, sf. action de tendre, tension ; it incordatura ; - des- 
cord, ai, at, a, vb. 1; d^tendre; L. discordare; it. discordare: 
esp. prov. descordar; esp. port. cat. discordar; fr. discorder. 
discordare, sf.' action de detendre. 

Coarnă, s. v. corn. 

Coastă, sf. cdte, flanc, cdteau, escarpement, versant; L. costa; 
it port prov. costa; esp. cuesta; fr. c6te (coste); angl. coast; 
nhciU. kuste; - costăş, adj., poulain de deux ans (v. Cod. Dial.). 
costiş, adv., * L. costicius; en pente, obliquement, de biais; en 
^charpe (v. Mikl. SI. E. 26.); - costiş, sm., costişuri, pi. f., 
pente, escarpement (y. Alex. P. 48); - costişă, sf. petite câte, 
penchant; - costişet, adv., en pente, en 6charpe; - costişoară, sf. 
petite c6te, &c. ; - costiţă, sf., idem. 

Coc, copsei, copt, coace, vb. 2; murir, cuire; L. coquo, coxi, 
coctum, 6re; it cuocere, cocere; esp. cocer; port. prov. cozer; 
prov. vfr. coire ; nfr. cuire ; a coace pre cineva la inimă la garder 
bonne ^ q. - coacă, cocă, sf. croute, pate, bouUlie; cat. coca, 
rom. d. Gr. cocea, pic. helge couque, nhaU. kuchen găteau \ ngr. 
xoxo bouiUie; - coacere, sf., it. cuocere; cuisson; - copt, sm., fr. 
cuite; - coptor^ cuptior, sm., * L. coctorius, a, um=coctor; istr. 
cuptoru; four, foumeau, poele; luna lui coptor le mois de Juillet, 
litt. le m^ois qui cuit; - coptorar, sm., BL. cocturarius ; fournier, 
poâlier; - coptoraş, sm., foumette; - coptord, sm., idem; - cop- , 
tură, sf., L. coctura; it. cottura; vesp. cocedura; port. cozidoura ; 
prov. coitura; cuisson, coction, ulcâre, abces, matiere purulente, 
pus; - cucnie, cuhnie, cuhne, cocnă, sf., L. vulg. coquina pour 
culina; it. cucina; esp. cocina; port. cozinha; prov. cozina; fr. 
cuisine; vhM. chuhhlna; mhaU. kuchen; nhaU. kuche; angl. kit- 
chen; nsl. serbe kuhinja, kuhnja; pol. kuhnia; cech. kuchynS; 
pt. russe, russe kuchnja; magy. konyha; - cuhnişoară, -sf. dim. 
petite cuisine; - r^scoc, copsei, copt, coace, vb. 2; L. re-ex- 
coquere ; cuire assez, achever de cuire, recuire, faire durcir ; a se 
răscoace achever de cuire, cuire assez; a răscoace un ou faire 



I. Cocie— Corft. 59 

durcir un oeuf en cuisant; - rescoacere, sf. action de re- 
cuire, &c. - răscopt, part., adj., recuit, trop mtir, dur; ou răscopt 
oeuf dur; - răscoptură, sf. (rfiscocitură, v. St. Diet., Isz. Diet.); 
tendiet^; - scoc^ seopsei, scopt, scoaee, vb. 2; L. exeoquere; 
cnire assez, faire cuire suffisamment, acheyer de cuire, de mârir. 
scoacere, sf. action de cuire assez, &c. 

Cocie, s. Y. ghioacă. 

Codică, (codice) sf., L. codeMCis; it codice; esp. port, co- 
digo; vcixt. prov. codi; fr, code {codex). 

Coif, sm. y. cupă. 

Coiu, sm., coaie, pi. f., L. coleus (culeus); it coglia; prov. 
colho, colha, coil ; nfr. couille ; alb. kouljetS ; Vit. coglione (cojon), 
esp, cojon, coUon, prov. coillon, fr. couillon, coîon sont des dă- 
riyes de coleus; - coios, adj., prov. colhus ; qui a de grands tes* 
ticules; - coiagă, sf., * L. coleuca; chalon, filet; cfr. fr. couil- 
lard une sorte de corde ă voile. 

Colea, colo, adv. y. acolea, acolo. — Colţun, s. y. c&lcăiu. 

Comand, ai, at, a, yb. 1; L. commendare ; it. commendare, 
comandare; esp. comandar, comendar; port. commandar, comendar; 
m^. comanar; prov. comandar; fr. commander; Tunique acception 
en rom. est de recommander q. au souvenir, ă la memoire des 
mtres par un repas fun&yre: a comanda pre cineva donner 
un repas funebre ă. la memoire de q. (v. M. M. B. 107); cfr. L. 
comendare alicui aliquem ou aliquid; - c^ymănd, sm. repas fune- 
bre; - comandare, sf., idem. 

Conciu, sm." coiffure, bonnet, huppe, toupet; it. concio, ac- 
concio parure, ajustemewt, atour; serhe kon6a coiffure de femme; 
»w^y. konty bonnet, huppe, toupet; Torigine de tons ces mots 
est le L. comtus^ partic. de comere omer, prov. conte, cointe, 
cointe, cuande cultive, gradeux, aimable; - contat, adj., hupp^; 
^ogy. kontyos. 

Contra, pr^p. y. cătră. — Copon (clapon), s. y. căpun. 

Corastă, coreastă, coraslă (colastră), sf., L. colostra; it. co- 
lostro; esp. port. calostro, colostro; fr. colostre; nsl. kolada; 
pt russe kol'astra (en GaUicieX kul'astra, kurastra (Hongrie du 
^'^d); magy. gulasztra, gulaszta. 

Corb, sm., L. coryus; it. corbo, coryo; esp. cuervo; port. 
corvo; prov. corp; cat. prov. vfr. corb; nfr. corbeau (ane. corbel 
^conellus); alb. korp; - corbişor, corbtdeţ, sm. dim. 

Corfă, sf. panier, L. corbis; it. corba; prov. gorbel, m. == 
^heUus pour corbula ; port. corbelha , fr. corbeille = corbicula ; 
t'iaff. chorp; mhaH. korp; nliaU. korb; MG. xoya sporta{T>.G.); 



60 I. Corn— G)rt. 

nd, korpa, korbnla; sef1}e korbnlya; pci, korb; cech. korba; 
russe korobx; nuigy. garabtf, garaboly; - corfi^. sf. corbeille. 

Corn, sm., coame, pi. f. come, coin, angle; L. comu (cor- 
num); it corno; esp. cnemo, cuema; part, como, coma; cat. prov. 
com; fr, come, cor (come); - comar, sm. (Arh. B. 2. 260.), 
celni qui pr^evait le comărit; - camărif, sm. împdt sur Ies 
betes ă, comes (v. Arh. R. 260.); - comăţd^ sm. petit come; 
aassi grateron; - camişor, comij{v. Alex. Sg. 75.); comtdeţy sm. 
petit come; - comurat, adj., L. comnatus; comu; - comurătic. 
adj., en foraae de come, comme mi come; - cotwm^, adj., L. cor- 
nntus; it. corauto; esp. port, comudo; cai. prov. comnt; fr. \ 
comu; alb. kSrrouta brdns comtie; - coroăresc, ii, it, i, vb. 3; 
labourer avec des boeufs (v. Jon. C. 50, 156; Con. P. 206.); 
anciennement aussi pr^lever Timpdt sm: les betes ă comes (v. Arh. ' 
B. 2. 260); a se comâri, (vita) se rompre le come {une bete ă \ 
come); comărire, sf. action de labonrer avec des boeufs, &c. I 
ineorourez, ai, at, a, vb. 1; mettre des comes; - incomurare. | 
sf. action de mettre des comes; - incomurat^ part., adj., encome, \ 
comu; - com, sm., L. comus, comum; it. comio (comeus), cor- j 
niolo (comeoltis); esp. comizo (comioius), comejo (comictdum); 
port, comiso; fr. comouiller (anc. comiller); - coamă, sf., it. cor- 
nia, comiola; esp. comizola, port, comisola (comeoltis) ; fr. cor- 
nouille (comticulum); BL. comolium; angl. komel; nhaU. kornel 
(kirsche); poamă coamă raisin long en forme de comouille. 
comet, sm., L. cometum. 

Cort, sm. tente, pavilion, banne, parapluie ; MGr. xoQrr), xoqtic 
tentorium, castrorum impedimenta (v. D. C.) ; - curte , sf. coiir 
(espace) residence; les deux mots sont du L. cohors, chors, corsj 
g^nit. cohortis; it. esp. port, corte; sic. curti; cat. prov. cort; 
vfr. cort, court; nfr. cour; BL. cortis; ngr. xovqttj; - cortd, sm. 
dim., parapluie, parasol. - cortină, sf., it esp. prov. cortina ; 
fr. courtine; angl. curtain; nhoM. gardine; M.G. xoQziva, xovqrCva 
rideau (v. D. C); Isidore dit d^jă: cortinae sunt aulae\ cfr. le 
L. cortina (dela meme origine) espece de vase, espa>ce circidaire. 
cortişor, sm. dim., petite tente, &c.; - curtean, sm. homme de 
la cour, de la maison d'un noble — d'un prince (v. TJr. 2. 165), 
= BL. cortisanus, it cortigiano, esp. cortesano, fr. courtisan. 
curticică, sf. petite cour, &c. ; - curtişoară, sf. idem. ; - curtenesc, 
adj., de la cour, de la maison; - curteneşte, adv., h. la maniere 
de la cour; - curtenesc, ii, it, i, vb. 3; courtiser; - curtenie, 
, sf. courtoisie, ţolites&e ;- curtenire, sf. action de courtiser;- mr- 
tenitor, adj., subst., courtisant, courtisan. 



I. Coa— Cavăiez. 6 1 

CoSy Gusui, cusut, coase, vb. 2; L. consuo, sui, sutum, Sre; 
it. cucire, cuscire ; esp. coser, cusir ; port, coser, ccU* cosir, prov. 
CQser, . CQzir, cusir; fr. coudre (pour cowsdre) ;- coo^er^, sf. action 
de coudre; - cusut, sm., U. cucito; esp. cosido ; - m^u^or, sm., 
cusutoare, sf., L. consutorius, a, consutor; it. cucitore; esp. co- 
sedor, a ; port, costureiro, a ; vcat. costurer, a ; prov. cordurier, 
a ; fr. couturier, ere ; - cusutoreasă, sf. couturiere ; - cusutorie, sf. 
atelier de couture ; - cusutoriţăj sf. = L. consutrix, icis ; it. cuci- 
trice ; - cusutură, sf., L. con-sutura ; it. cucitura, costura ; esp. 
cosidura, costura; port, cosedura, costura; prov. cozedura, cozi- 
dura, costura; fr. couture; - descos, ui, ut, oase, vb. 2. = L. 
ăiS'Consaere (dissuere); it. discucire; esp. port, iescoser ; cat. des" 
cosir; prov. descoser; fr. d^coudre; - descoasere, sf. action de 
d^coudre ; - descusutură, sf., esp. descosedura ; port, descosidura. 

Cot, sm., coţi, m., cocUe et coturi, pi. f., coude, toumant, 

aune, jauge, yelte ; L. cubitus, cubitum ; it. cubito, gomito, (gom- 

bito) ; vesp. cobdo; nesp. codo ; port, covado, coto, cotovelo ; prov. 

coide, code; fr. coude; ali. kout; le pi. coţi, m. = aunes, la 

mesure mame; le pi. coate f. = coudes; le pi. caturi, f. == 

aunes instrument; - cotar, sm. jaugeur, velteur; = cotăresc, ii, 

it, i, vb. 3 ; jauger, velter ; - cotărit, sm. aunage, jaugeage, droit 

d'aunage, (Ur. 2.45; Sulz. 3. 170); - cotesc (coţesc), ii, it, i, 

vb. 3; louvoyer, faire - prendre des detours, biaiser, bordayer, 

auner, jauger, velter; a se coU d^voyer, toumer de cât6, se re- 

plier, serpenter ; a coti pre dneva ^viter la rencontre de q ; a cqti 

un vas jauger, velter un tonneau ; - calea se coteste la dreapta 

le chemin se replie h droite; - coteaiă, sf. aunage, jaugeage. 

coteiu, sf. chemin d^toum^, basset, chien ă jambes courtes, 

(v. Alex. V. 52 ; Pan. Sp A. 2. 29) ; - cotire , sf. action de 

louvoyer, &c. ; - cotiş; adv., en detour, en zig-zag ; - cotiş^ sm., 

cotifuri, pi. f. detour, zig-zag; - cotit, sm. action de louvoyer, 

&c. ; - coţilor, adj., subst., louvoyant, &c. ; jaugeur, velteur ; - coti- 

Uiră, sf . tournant, sinuosity, detour, repUs ; - cotelesc, ii, it, i, 

Yb,3; chercher, fouiller, fmetQr ; - cotelidii, sm. chercheur, fouil- 

leur ; - cotdire, sf. action de fouiller, &c. ; - cotigesc, ii, it, i, 

yb. 3; tournoyer, faire des detours, faire des bord^es, bordayer. 

cotigire, sf. action de tournoyer, &c. ; - cotigilor, adj., tournoyant, 

kc.;- cotigiturâ, sf. sinuosity, tortuosity, detour. 

Covăiez (covoiez), iwxyvăiez, ai, at, a, vb. 1 ; plier, courber, 
eambrer, arquer; d'un type L. con^cavulare — m-cow-cavwtore = 
Qoucavare; cfr, esp, combar courber, combo courhe; prov. comb 
caMr6^;.^eiw>i* ingumbase se courber^ i^. covone; towd. cov,./>i€i»* 



62 I. Covru— Cred. 

cheuT gerbe de caneavare — cavus; ase incavăia se replier, s*ar^ 
quer ; - incovăiare, incovăiere, sf . action de plier, cambrure ; - if^ 
cavdietură, sf. idem; - descovăiez, ai, at, a, vb. 1; d^ployer, &cj 
descovdiere, sf. action de d^ployer, &c. I 

Covru, s. y. cuib. 

Crap, sm., BL. cârpa (carpio); esp. cârpa; fr. cârpe; alb: 
krap; prov. escarpa; it. carpione; angh carp; vhaU. charpho; 
nhaU. karpfen; nsl serhe krap; russe karp'B; pol. karp; cech. 
kapr ; (v. Mikl. SI. El. 26) ; - crăpuşar, sm. dim. 

Cratiţăy s. v. gratie. 

Creastă, sf. crgte, aigrette, panache, pignon, erăneau (d'un 
mur) ; L. crista ; U. esp. cat. prov. cresta ; port. crista ; fr. crete ; 
angl. crest ; aî6. kreşta ; serhe kresta ; ngr. xQstxra ; - crestă^, sf J 
dim., Prenanthes muralis; cfr. fr. cr^telle Gynosurus cristatus. 
cresUţă, sf. dim., aussi mordant (typogr.) ; - crestos, adj., crât6. 
creştet y sm., creştete, pi. f., * L. cristetum; crete, sommet de 
la tâte, sinciput, molette (du cheval) ; - crestez, ai, at, a. vb. 1; 
crăneler, entailler, inciser , d^chiqueter , balafrer ; - crestare, sf. 
action de cr6neler ; - crestat, part., L. cristatus ; it. cristate, cre- 
stuto ; esp. crestado ; fr. crât6 ; - crestător, adj., subst., entaillant, 
&c. ; - crestătură, sf. crfoelage, entaille, incision, dentelure, coche, 
hoche, marque, mortaise, rainure, sillon ; - increstez, ai, at, a, vb. 
1 ; entailler, faire une coche ; - increstare, &c., v. crestare, &c. 

Cred, (crez), crezui, crezut, crede, vb. 2: L. credo, didi, 
ditum, 6re; it credere; esp. creer; port. crer; vcat. prov. creire; 
vfr. creire, crere ; fr. croire ; - credere, sf., it. port. credere ; esp. 
credire ; - credincios, adj., subst., croyant, confident, consciencîeux, 
loyal, pieux; - credinţă, sf. foi, fidâit^, loyautâ, honnâtetâ, credit, 
croyance , cr6ance ; * L. credentia ; it. credenza ; esp. creencia ; 
port. «renza; cat. crezensa; prov. credensa, crezensa, creansa; 
friul. credinze ; fr. croyance, cr^ance ; in-pre credinţă, it. a cre- 
denza ; a ave credinţă, it. aver credenza ; - credvneţ, sm., (v. Arh. 
B. 1. 254) = it. credenza ; port. credencia, fr.. crMence ; - ere- 
dincer, credinţar, sm. , BL. credentiarius ; it. credenziere; esp. 
credenciero ; port. credenciario ; fr. cr6dencier ; - crez, sm., it. 
esp. port. cat. prov. fr. credo; - crezare, sf. croyance, foi; a nu 
da crezare cuiva ne pas croire q ; - crezămmt, sm., crezăminte, 
pi. f. croyance, cr^ance, foi; - crezător, adj., subst., croyant; 
prov. crezedor, credeire ; - crezut, sm. action de croire ; - incred, 
zui, zut, e, vb. 2; confier; esp. encr^er; prov. encreire; aincrede 
cuiva ceva confier qch.< k q; a se increde se confier, se fier; ase 
inerede in cineva se fier ă q., se reposer sur q. ; - incredere, sf. 



L Cr6p— Cruce. 63 

action de confier, &c.; - increaator, adj., confiant; - încredinţez, 
ai, at, a, yb. 1 ; confier, fier, convaincre, certifier, persuader, 
assurer, garantir, maintenir, commettre, remettre, consigner, livrer; 
a se încredinţa se fier, se confier, se convaincre, &c. ; - incredvi/ir 
tare, sf. action de confier, &c. ; - incredinţătar, adj., subst., con- 
fiant, persuasif, d^monstratif ; celui qui a confiance, qui se fie — 
se confie ă q. 

Crip, ai, at, a, vb. 1 ; a. & n. ; gercer, se gercer, crevasser, se 
crevasser, crever, se crever, se l&arder, feler, se feler, craquer, fendre, 
refendre, travailler (mur), entr'ouvrir, s'entr'ouvrir, entre-bailler 
(porte); L. crepo, ui, itum, are; U. crepare; esp. port. quebrar; 
ţrov, crebar ; fr, crever ; nhail. krepiren ; nsl. serbe krepati ; a se 
ar^pa de zioa le jour perce, ouvre, point; a cr^pa de ris, it 
ciepare deUe rias^; - crăpăcios, adj., gerceux, cassant, rouverain 
(î&)\-cr^parey sf. action de gercer, Slc.;- crăpat, sm. idem; cră- 
patul ziîei aube, point du jour; (ne s'emploie pas pour le cre- 
puscule du soir; cjfr. L. crept^culum); - crăpătură, sf., it, crepa- 
tura; esp. port. quebradura; cat. prov. crebadura; crevasse; ger- 
ţore, Mure, fente, l6za,Tie; - crăpăturica, sf. petite crevasse. 

Cresc, ui, ut, creşte, vb. 2; grandir, hausser, s'agrandir, 
s'accroître, pousser, augmenter, profiter, nourrir, 61ever (des en- 
{ants, du b^tail, des arbres) cultiver (des plantes, des fleurs); 
L cresco, crevi, cretum, crescfire; it. crescere; cat. crexer; esp. 
port, crecer; prov. crescer, creisser, creyre; vfr. creistre, crestre; 
nfr, croître (croistre) ; serbe kreşiti, kregivati ; - creştere, sf. crois- 
sance, ^ucation, constitution, nourrissage (des bestiaux) ; bună-rea 
creştere bonne — mauvaise Education; - crescător, adj., subst., it. 
crescitore; croissant, ălăvant, celui qui croît, qui 61eve ; - cresc^- 
iură, sf. croissance, crue ; - crescut, sm. action de croître, crue ; 
cat. crescuda ; esp. crescida ; prov. creguda ; fr. crue. 

Cridă, sf., L. creta; it. creta; cat. esp. port. prov. greda; 
ir, croia; nfr. craie; nhall. kreide'; vsl. kritt; nsl. serbe kreda; 
poi. kreta, toreda; cech. kîida; magy. kreta; - cridos, adj., L. 
cretosus; it. cretoso; esp. gredoso. 

Crieri (creeri, creri), sm. pi., L. cerebrum (quasi cretum); 
^. celebro; port. cerebro; Ies formes it. cervello, cat. prov. 
eervel, fr. cerveau, cervelle de cerebellum', - crierişori, sm. pi. 
petite cervelle. 

Cruce, sf., L. crux, cruciş; it. croce; esp. port. cruz; vcat. 

pov, crotz; vfr. crois, cruiz; nfr. croix; alb. kriikj; angl. cross; 

^km, chrfizi; chriuzi; mhaU. kriuze; nhaU. kreuz; vsl. krizL; 

, wl. «erJe krii; russe kryib, krizb; cech. krii; pol. krzci; magy. 



64 I. Crud— Cuc. 

kereszt; - crucQiţă, cruciuliţa, sf. petite croix; - cruciş, adv., en 
croix, 0rois6, de traVers, de biais, trans versalement; - cn/udş, sm;* 
travers, hiais; - crucişoară, crtici^, sf. petite croix; - crucesc, 
ii, it, i, vb. 3; croiser, mettre en croix, de travers; a se cruci, 
it crocciarsi; esp. port, cruzar se; prav. crozar se; fr. se croi- 
ser; alh. krykjas, krykjezoig; - crwcir^, sf. action de croiser, &c. 
crucifeZy ai, at, a, vb. 1; croiser f - crucişarcj sf. action de croi-»- 
ser ; - incrucesc, ii, it, i, vb. 3 ; croiser, mettre en croix, de tra- 
vers, crucifier (v. Con. P. 26S);'incrucir€, sf. action de croiser, 
&c.; - încrucişez, ai, at, a, vb. 1; it. incrocichiare; croiser, mettre 
en croix, de travers; a se incntdşa se croiser, faire le signede 
la croix ; - incrucişare, sf. action de croiser, &c. ; - incrucişat 
incrucişet, part., adj., crois6, bigle, louche; it incrocicchiato croise; 
a căuta incrucişat loucher; - incrucişătură^ sf. action de croi- 
ser, &c. ; - răscruce, sf. chemin crois^, carrefour, bifurcation, 
embranchement, palonnier; cfr. nsl. razkriije mame signif. 

Crud, adj., subst. cru, 6cru, vert, pas assez mur — cuit— 
r6ti, tendre (jeunesse), cruel, feroce, inhumain ; L. crudus ; it esp. 
crudo; port. prov. cru; fr. cru, 6cru; om crud honune cruel. 
crujsfime, sf. cruaut^, fSrocit^, barbarie, atrocity, erudita (au fig.). 
eruisăţe^ sf., Erysimum barbarum. 

Crunt, adj., sanglant (au fig.), ensanglant^ (au fig.), sangui- 
naire, cruel, atroce; L. cruentus; it esp. port. cruento; - încrunt^ 
ai, at, a, vb. 1; ensanglanter, mettre en sang; L. in-crttentare; ^. 
poet. cruentare; vesp. esp. cruentar; a s' încrunta s'englanter, se 
mettre dans une colere furieuse avec Ies yeux ensanglant^s; - în- 
cruntare^ sf. action d'ensanglanter, &c. 

Cruţ, vb. V. scurt. 

Cu, pr6p., \ avec, de, au.moyen de, par, sous; L. cum (cun, 
con); it esp. con; port. com; prov. com, co, cum; en fr. seule- 
ment dans des mots composes; a ieşi cu cineva, L. exire cum 
aliq. ; a fi cu cineva^ L. essere cum aliq.; cu multe lacrimi, li. 
multis cum lacrimis; cu zei (dumnezei), L. cum Diis; - cu 
toate că, Q,QVi].=quamquam*, quoique; - cu căt . . . cu atăt = 
quanto . . . tanto. 

Cuc, sm., du * L. cucus, primitif de cuculus; venit cuco; 
romag. cocch; port cuco; cdb. kouko, koukou, iji\ikje;>turc 
qouqou; it cuculo, esp. cucliUo, cat. cugul, prov.GOgnl, fr. con- 
cou (cocu), ^nc. coucoul de cucului; - cucuie}, sm* dim.; - cu- 
cuesc, ii, it, i, vb. 3. =L. cuculare, it. cuculiare, fr. coucouer, 
coucouler, nsl. serbe kukatj; crier comme un coucou; - cucuiref 
sf. ^action de coucouer. - 



I. Cucă^Cacată. 66 

Cucă, sf. d'un primitif * L. cuca dont cucuUa; bonnet; 
ortout cucă domnească bonnet princier, donnâ anciennement p^r 
e Sultan aux hospodars; - cucuiu, sm. crâte, huppe, aigrette, 
iloinet, boss^, bosselure, tub^rositâ, tmneur; L. cucullus, cucuUa; 
UucuUo, cuculla, cocolla; cat, cugulla; esp. cuculla, cugolla, cp- 
lulla ; port cucula, cngula ; port.prov. cogula ; fr. coule ; alb. kjikalja, 
ikalţ kjikal sommet; ngr, xovxovka cape, capuchon — xavxovfi 
thauboulure, pustule; vsl, kukub», kuklari»; nsl. serhe kuknlj, 
mkuljica; russe kukub»; poh kukla, kukly; cech. kukla; turc 
lonqoola capi44ihon; arabe vulg, kukulîje mcmteau avec capţi- 
hn; vhaU, chugelă; mhaU. nhaU. kugel, kogel; [de la meme ori- 
im sont rom. ţuduiu sommet et magy. csuklya capuchon de 
moine, v. Dief. Or. E. 242]; - căciulă, sf. (pom- cucullia— cu- 
Mă=cucuKa); bonnet, calotte; nsl. serhe kukljica, kukuljica; 
^. kgsouljg ; - cădulie, si. , alb. katşoulj ; btdg. kaiijul ; petite 
tete, bulbe, pomme (d'une canne, &c.), capsule (de semence). 
dkiulârie^ sf. bonneterie; - căciulicăj sf., căciulea, sf. petit 
bonnet; - cucuiez, ai, at, a, yb. 1. rM., a se cucuia s^^lever, 
s'eofler, grossir, se percher; cfr. ngr. xavxovâuiCfo avoir des 
«iiauhoKlures ; - cucuiare, cucuiere, sf. action de s'enfler, &c. 
^cuiat^ cucuiet, part., adj., huppg, panacW; cfr. nsl. serbe ku-' 
hljast coiffe d'un capuchon; - căciulesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a 
^ cărnii (de căciulă) bonneter, s'abaisser, faire des courbettes. 
c(iciulire, sf. action de bonneter, &c. 

Cuceresc, vb.. Cucernic, adj.. Cucernicie s. y. cer. 
Cucuiu, s. cucuiez, yb. y. cucă. 

Cucumă, sf., L. cucumis, eris; «^ cocomero; e^^^. cohombro; 
po>t cogombro; prov. cogombre; fr. concombre; angl. cucumber; 
"*«8. kukummer; alb. kokomare mehn; - cucumâj sf. dim. 

Cucurbeu, curcubeu, sm., cucurbee, pi. f. arc en ciel; d'un 
^ * L. concurveus (con-curyus-con-curyare) ; cfr. esp. port. cor- 
•^var de concurvare; prov. corbar de curvare ; [Eoessler 39 d^ 
to cucurbeu du persan kulkum arc en ciel ; la langue rom. n'a 
^nipnintâ aucun mot direct, du persan, ce n'est et cela ne peut 
^^6 que par la filiation du turc] ; a vntoarce calul curcubeu 
temer le cheyal en arc en ciel; (y. M. M. C. 110). 

Cucurbită, curcubetă (curcubită, curcurbotă), sf., L. cucur- 
"^ta; k cucurbit a; fr. courge; vfr. gougourde;7i/r. gourde; pol. 
^'Mta; - cucurbeţe, cureubeţe, cucurbită, sf. dim., aussiSryo- 

Cucută, sf., L. cicuta; it. cat. esp. port. cicuta; prov. cicuda; 
. fr cigue; nsl. serbe kukuta; pd. cykuta. 

5 



M I. Cnfîmd— Cuitt. 

Cufund, vb. v. fond. 

Cufur (cnfaresc), ii, it, i, vb. 3. a. et r^fl., a se cufuri foi 
rer, avoir le d^yoiement, un flux de ventre; L. conforio, ivi e 
ii, ire; fr. foirer, pop.; foire, s., prov. foira =L. foria; - cufureak 
sf. flux de ventre, d^voiement, foire; - cufurire, sf. action d 
foirer, &c. 

Cuget, ai, at, a, vb. 1; penser, m^ter, songer; L. cogitare 
vU, coitare; esp. port, cuidar; prov. cogitar, cuiar, cuidar; vf\ 
coidier, cuider; en nfr. seulement dans le comp. outre-cuidet 
alb. konitoig, kouigtoig; - cuget^ sm. pensie, reflexion, desseis 
intention, conscience; vU. coto; vesp. cuida; port, cuido; pro\ 
cug, cuit, cnia, cuida, cugei; vfr. cude; cu cuget ă dessein; i 
cuget en pensie; fără cuget sans conscience; - cugetare, sf. actio 
de penser, &c. ; - cugetat, sm., L. cogitatns, cogitatmn ; esp. pori 
cuidado; sonci, pensie, reflexion, intention; - cugetător, adj. 
subst.; vesp. cuidador; prov. cuiaire, cugiaire; - cugetătură, si 
pens6e, reflexion &c.; - precuget (tom preacuget)^ ai, at, a, vb. 1 
L. praecogitare; pr^m^ter; - precugetare, sf. premeditation 
precugetator, adj., pr^m^ditant; ^ precugetătură, sf. premeditation 

Cuhne, cuhnie, s. v. coc. I 

Cui, dat. du pron. interrog. et rel. ce; L. cui; it. prov. vff 
cui; cwi-t?a= cui vuit pour vdit; k quelqu'un. 

Cuib, sm. nid, nichee; d'une forme simple * L. cubiun 
dans concubium = cubile pour nidus; cfr. it covo, cova; vesp. coba 
nesp. cueva ;2>or^. cova; ^ cuibar, sm. nichoir, couvee, nichet; 'CUi\ 
bule}, cuibuşor, sm. petit nid; - covru, sm. couche, repaire, taniere 
bauge (d'un animal sauvage); * L. cubulus, it. covolo; it. covile 
esp. cubil, port. covil (ctibile) de cubare = it. covare, prov. coar 
fr. couver; - cuibăresc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibărire, sf 
cuibuesc, ii, it, i, vb. 3; nicher; - cuibuire, sf.; - incuib, ai, at, a 
vb. 1. refl., a se incuiha se nicher (nicher), s'installer, s'etablir 
vncuibare, sf . ; - descuib, ai, at, a, vb. 1; denicher; - ăesm^ 
bare, sf. 

Cuîu, sm. clou, tenon; L. cuneus; it. conic; esp. cuno, 
cuna; port. cunho; prov. conh, cunh, cong; vfr. coing; nfr. coin; 
angl. quoin, coin; - cuier, sm. porte-manteau, ratelier, tringk. 
cuişor, sm., * L. cuniciolus pour cuneolus; petit clou, pointe; 
le pi. cuişoare, f. clous de girofle; - cuişoară, sf., Holosteum. 
incuiu, ai, at, a, vb. 1; former ă clef, serrer, obstruer, opiler, 
constiper, reserrer; L. incuneare; it. coniare; esp. acunar; po^^ 
cunhar; a se incuia se fermer, s'obstruer, se constiper; - î^" 
cuiare, incuiere, sf. action de fermer, &c.; - incuietoare, sf. fer- 



I. Culc— Cumpănă. 67 

neture, serrure, loquet; - încuietor, adj., subst. fermant, &c. 
mkturăy sf. fermeture; • descuiu, ai, at, a, vb. 1; ouyrir. 
hcuiare^ desouiere, sf. action d'ouvrir; - descuietoare^ sf. clef. 
kscuietor, adj., subst., ouvrant, ouvreur; - descuieturâ, sf. ou- 
rerture. 

Culc, vb. V. loc. — Culeg, vb. v. aleg. 

Culme, sf. cime, sommet, faîte; L. culmen; it colmo; mii. 
îolma; esp. cumbre pour eulmbre; port cume; fr. comble; rom. 
l Gr. culm mont, culmen montagne; cdb. koulm faîte; nhaU. kulm. 

Culpă, sf., L. culpa; it prov. colpa; esp. port. cat. culpa; 
fr. coulpe; - culpadu^ adj., coupable; - culpaş, adj., idem. 

Cultuc, s. V. calc. 

Cum, adv., du L. quo modo; it come; vit esp. port como; 
wct/. comu; lomb. comod; vesp. vport prov. vfr. com, cum; 
frov. CO; nfr. comme; cum că, conj., comme que, comme quoi, 
ţoi; ca cum comme si; nici cum, nici de cum nullement; după 
turn selon, au fur; ori cum de toute maniere, de quelque ma- 
niere que ce soit ; oare cum or comment ; cuth va = quo modo 
Tult pour velit; peut-âtre, parhasard; ca nu cum va pour, afin 
p'en aucune faţon; de cum des que; de cum va au cas que, 
imoins que; precum =ţer quod modum; ainsi que, comme que, 
conune; precum şi k V6gBl de; cum . . . aşa . . . tel . . . tel . . .; 
mm şi=quo modo sic, prov. cossi, nprov. coussi; comme aussi. 

Cumar, sm. bassin de garde de robe, pot de chambre ; du L. 
CQcuma; it cocoma, cogomo; esp. comal; fr. coquemar; cfr. MG. 

Cumiripc, ai, at, a, vb. 1; communier, faire ses devotions, 
administrer un malade; L. communicare; it. communicare; esp. 
eomunicar, comulgar; port. communicar, commungar; prov. co- 
municar, communicar, comengar, cumenegar; fr. communiquer, 
communier; cdh. kunghoig; vsl. komo^kati; vrusse komkati; pol. 
iomunikowac; - cuminecare, sf. action de communier, communion. 
^mmcătură, sf. communion; \le mot rom. comme terme d'eglise 
fl ^te sans doute introduit du vsl] 
Cumnat, cumnată, s. vb. nasc. 

Cumpănă, sf. balance, bascule; it. esp. cat prov. campana; 
pft. campainha; dial, du Limous. campano, du Berry campaine 
i<ieke; fr, campane bouffette (comme terme d'arch. et sculpt.); 
^' kumbone, kambang, k6mbon6, k6mbor6, MG. xafiTTova^ 
x«,U7r«vo$, xafiTtavdv cloche, balance (D. C); vsl. kapona, kapont 
'«»«;, statera ; kam^banx campana ; bulg. ktponi ; magy. kompona 
^^a; tous ces vocables proviennent du BL. campana cloche^ 



68 I. Cnmpftr — Cunosc. 

et balance, parceque &est dans la Campagne romame que It 
cloches ofU eU introduites en premier Ueu potir le service ditri'K 
chez Isidore 16, 24, on trouTS aussi Tacception de balaf^ce 

statera unites lands; (v. Diez D. 1. 106; Mikl. L. Psl. 329); 

eşi din cumpănă perdre son aplomb; a sta in cumpWnă etre e 
balance = esp. estar en peso ; - cumpănesc, ii, it, i, vb. 3 ; pesej 
balancer, niveler, ^uilibrer, ponderer, compenser, examiner, con 
sid^rer; MG. xafiTravi^eiv peser{D. C); a se cumpăm se compensej 
se mod^rer; - cîimpănealăy sf. action de peser, &c.; - oumptttti'T'^ 
sf., idem; - eumpămtor, adj., subst., pesant, ţeseur; - oum^a^z^ 
turd, sf. action de peser. 

Cumpăr, vb. y. apăr. 

Cumpăt, ai at, a, vb. 1 ; mesm-er, calculer (an fig.), exami- 
ner, considerer, peser, d^lib^rer, mod^rer, manager, adoucir 
temp4rer, ralentir; L. computare; it computare, contare; esj^ 
port, computar, contar; prov, comtar, condar, cuntar; fr. com- 
puter, compter, center; angl. count; a se cumpăta se mod^rer, 
se contenir, se ranger; - cumpăt, sm., oumpete, pi. f. contenance, 
aplomb, moderation, ^quilibre (au fig.) ; L. computus ; it esp. pore. 
compute; j^rot;. compot; fr. comput; it conto; esp. cuento, cuenta; 
port, conto, conta; prov. compte, conte; fr. compte, conte; cu 
cumpăt mod^r^ment, sobrement, pos^ment; fără cumpăt sans 
moderation, sans contenance; a ^ne cumpătul se mod^rer; a sta 
in cumpă (litt. rester en calcul), dâlib^rer, refl^chir; pre subt 
cumpăt secretement, en cachette; a' şiperde cumpătul se troubler,; 
s'ăgarer, perdre la carte; - cumpătare, sf. mesure, moderation, 
abstinence, temperance, economie; - cumpătate, sf. moderation, 
temperance, sobriete; - cumpătător, adj., temperant, moderant., 
imput, ai, at, a, vb. 1; objecter, imputer, reprocher, blâmer,, 
inculper; L. imputare; it. imputare; esp. port, imputar; fr. im-| 
puter ; - imputădune , sf. , L. imputatio , onis ; it. imputazioue ; | 
esp. imputacion; port. imputa9âo; fr. imputation; - imputare, sf.j 
action de reprocher, &c.; - imputător, adj., subst., reprochant, &c. j 

Cumplit, adj., v. plin. — Cungiur (incungiur), s. & vb., v. giur. j 

Cunosc, ui, ut, cunoaşte, vb. 2 ; L. cognosce, gnovi, gnitum, | 
6re; it conoscere; esp. conocer; port. conhecer; prov. conoscer, | 
conoiscer, conoisser; vfr. cognoistre; nfr. connaître; oib. njoh, 
njo, njof (nosco); - cunoaştere, sf. action de connaître; - cunoscător, 
adj., subst., it conoscitore; esp. conocedor; port. conhecedor; 
prov. conoissedor, conioisseire; fr. connaisseur; - cunoşUn^, sf., 
it conoscenza; esp. conocencia; port. conhecenza; prov. conois- 
sensa, conoysshensa, conoichensa; fr. connaissance;- incunoftiinţez, 



I. Cununa — Cupă. 69 

ai, at, a, vb. 1 ; informer, instruire, notifier, faire savoir, mander, 
riîker; a se incunoşHinta s'instruire, s'informer, devenir public. 
mciinoştiinţare, sf. action d'informer, &c.; - mcimoştiinţător, adj., 
subst., informant, notifiant, &c.; - recunosc, ui, ut, caşte, vb. 2; 
L. re-cognoscere; it. riconoscere; esp. reconocer; port. reconhecer; 
prov. recognoscer, reconoscer, reconnoisser ; fr. reconnaître; - r^- 
cunoaştere, sf. action de reconnaître; - recunoscâtorj adj., subst., 
it. riconoscitore; esp. reconocedor; reconnaissant; - recunoştinţă, 
sf., it. riconoscenza ; port. reconhecenza ; prov. reconoissensa, re- 
gonoyssensa ; fr. reconnaissance. 

Cunună, sf. (mac. rom. curună); couronne, guirlande de fleurs, 
feston, diademe, palme (du martyre), couronne nupţiale; L. corona; 
U. esp. corona; it. cruna (chas); port. cor6a; fr. couronne; alb. 
korong, kouror6, konourS; ngr. xoQoiva; vsl. kruna, koruna, korona; 
pt. nisse koTOJiB,^ koruna; russe iorona,; nsl. serbe krona, koruna; 
pd. korona; cech. koruna; vhaM. korâne; mhaU. kr6ne, korSne; 
nhaU. krone; angl. crown; cununa dinţilor dentier, denture, 
cunun, ai, at, a, vb. 1; couronner d'une couronne de fleurs, 
marier, unir; L. coronare; it. coronare; cat. esp. prov. coronar; 
port coroar; fr. couronner; a se cununa se marier; alb. kounoursoig 
cmisacrer un mariage; *[dans T^glise grecque orientale Ies par- 
rains des mari^s tiennent pendant la c^r^monie de la benediction 
nupţiale h, l'^glise une couronne de fleurs au-dessus de la tâte 
des fiances, et de lă vient aussi Tacception du mot; cfr. ngr. 
(fT€(pavog couronne de fleurs, ceremonie des ^pousailles ; (fT€g)av{6vcd 
couronner de fleurs, marier, donner la benediction nupţiale].* 
oumnare, sf. action de couronner, &c.; - cununător, adj., subst., 
eouronnant, &c.; - cununie, sf. ceremonie des epousailles, epou- 
sailles, mariage; - cununiţa, sf. dim., petite couronne; aussi 
Vinca minor; - incunun, vmwmmez^ ai, at, a, vb. 1; couronner de 
fleurs; - incunun/are, sf. action de couronner de fleurs. 

Cupă, sf. gobelet, coupe, pot, aileron, alichon, jantille (d'une 
roue de moulin), coeur {cart^ dejeu, en it coppe, ngr. t] xovuatg); 
du L. cuppa, forme accessoire de cupa; it. coppa; esp. port. prov. 
^Pa, fr. coupe; it. coppo, port, copo; prov. cob-s; BL. cuppa, 
cupa; ngr. xovrta; alb. kupa; turc qoupa; nsl. serbe kupa; pt. 
^^se vrusse kupa; nrusse kub'B, kuboki; pol. kubek, kufa; 
^h. kupka; vhall. chuofa, choph; mhaU. kuofe, kopf; Vesp. 
port prov. cuba, fr. cuve, vhaU. kuba sont aussi le L. cupa; 
le rom. cofă sceau en bois, que Diez Diet. 1. 139 & Mikl. SI. 
E. 27 font deriver du L. cupa (le dernier par la filiation du 
^^ve) nmt d'abord du turc qogha, qougha, vulg. qouva, qova 



72 I, Cnrios— Cuţit. 

atirape, trappe, panneau (fig.); it prov. corsa; fr. course; apune 
cuiva cursă tendre un panneau ă q. ; a cade in cursă donner 
dans le panneau, dans le traquet [v. Ur. 5. 333, ann6e 1639: 
^d'inpreuna cu ind^mnătorii lui să'l spargă Dammd Dumnezeu, 
să i vie cursa (accident) care nu o ştie^y, - cursătură^ sf. ^cou- 
lement, liquide 6couM; - cursură, sf., L. cursura; idem; - scurg, 
scursei, scurs, scurge, vb. 2; faire — laisser dcouler, tirer, faire 
6puiser; L. excurrere; it scorrere; esp. escurrir (escorrer, escor- 
rir); port. escorrer; prov. escorre; {Vesp. le port et \e prov. ont 
Ies memes acceptions que le rom.); - scurgător, adj., s'teoulant. 
scurgătoare, sf. coul6e, ^cMno; - scurgătură, sf., esp. escurridu- 
ras, f. pi., 6coulement, d^coulement ; - scurs, sm. ^coulement, &c., 
L. excursus; it scorso, scorsa; - scursătură, sf. ^coulement. 
scursoare, sf. ^coulement, d^coulement, coulage; - scursură, 
sf. idem. 

Curios, curios j adj., L. curiosus; it. esp. port. curioso; prov. 
curios; fr. curieux; - curiosita/te, sf., L. curiositas, atis; it. cu- 
riosity, curiositate; esp. curiosidad; port. curiositate; prov. cu- 
riositat, curiozetat; fr. curiosity. 

Curpen, curp^n, sm., curpene, curpenă, sf. branche, main, 
vriile de vigne, bras de houblon — de melon, vigne vierge, pampre ; 
Clematis vitalba; du L. colubrinus, a, de coluber, bri; alb. koul- ^ 
ţ^T piante grimpante; it colubro, prov. colo bre, colobra, cat. 
esp. culebra, port. cobra, fr. couleuvre de coluber-bra; curpen 
alb chevre-feuille, couleuvr^e, brioine, courge; Brijonia alba. 
curpenesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se curpeni, ramper, grimper, 
se tortiller, se filer; - curpenire, sf. action de grimper, &c. 
curpeni^, sf. petite branche, &c.; - curpenos, adj., plein de vrilles. 

Curte, s. V. cort. — Cuscru, s. v. socru.— Cust, vb. v. stau. 

Custodie, sf., L. custodia; it cat. esp. port. prov. custodia; 
fr. custodie, custode (rideau); vsl. kustodja; pol. kustodya; - cu- 
stodiu, sm., L. custos, odis; i^. cust odio, custode; esp. port 
custodio; vcat. prov. custodi garde, surveUla/^tt; fr. custode. 
custodiez, ai, at, a, vb. 1; garder, surveiller, faire escorte = 
L. custodire, esp. custodiar; - custodia/re, custodiere^ sf. action 
de garder, &c. 

Cutare, pron. v. tare. 

Cute, sf. pierre ă aiguiser; L. cos, cotis; it. cote; prov. cot; 
cat parm. crem. codol; nprov. codou; fr. queux, queuz, queue. 

Cutremur, vb. v. tremur. — Cutrier, vb. v. trier. 

Cuţit, sm., L. culter, tri; it. coltro; prov. coltre; frM. 
ctirtis; rom. de Gr. cunti; fr. contre; Yit. colteUo, cortello, col- 



L Cuvin— Dau. 73 

tella, esp. cuchiUo, cuchilla, port. cutelo, ecU. coltell, proD, col- 
telh, vfr, coltel, nfr. couteau du dim. cuUeUus; - cuţitar, sm. 
= it. coltellinajo , esp. cuchillero, port. cutileiro, fr. coutelier. 
ct^tărie, sf. = esp. cuchilleria, port. cutelaria, fr. coutellerie. 
mjitaş, sm. petit couteau, canif ; - m^Uoiu, sm. = it. coltellone, 
esp: cuchillon, fr. coutelas; - cuţitoaie, sf. bute, boutoir, plane, 
renette; - cuţitură, custură, sf. lame, racle, mauvais couteau; 
nâ, serbe kustura convicium in cultrum (y. MikL Fdw. 31). 
Cuvin, vb., cuvînt, s., cuvios^ adj., cuvioşie, s. v. vin, vb. 



D 



Dacă, conj. v. c&. 

Dator, adj., redevable, obliga; * L. debitorius (debitor); ii. 
debitore; esp. deudor; port. devedor; cat. deutor; prov. deveire, 
deuteire, deptor, deutor; fr. d^biteur; a fi dator devoir, âtre en- 
dette; - datoraş, sm. ddbiteur; - datoresc, ii, it, i, vb. 3; devoir, 
eire endett6, etre obliga; - datorie, st. devoir, dette, obligation, 
tâche, office; - datorii^ă, sf. devoir, obligation; - da^onre, sf. 
action de devoir, &c.; - datornic, 2kdj., subst., debiteur;- indatoresc, 
ii, it, i, vb. 3; indatorez, ai, at, a, vb. 1; obliger, engager, 
contraiudre, forcer; it. indebitar; esp. endeudar; /?orf . endividar ; 
prov. endeptar, endeutar; fr. endetter; - vndatorif^^ sf. obliga- 
tion, engagement;- indatorire, sf. action d'obliger, &c.; - inda- 
tmtor, adj., obligeant, engageant, complaisant, redevable. 

Dau, dădui et dedei, dat, da, vb. 1; donner, fournir, livrer, 
accorder, ofifrir, remettre, rendre (produire), rejeter, pousser, tom- 
ber (chemin) ; L. do, dedi , datum, dare ; it. dare ; cat. esp. port. 
prov, dar; alb. daig, ndaig;- dare, sf. action de donner, &c. ; 
* [Ies formes rom, dare don , darnic g^ndreux , dărui donner, 
ianie donation, dănui faire une donation, viennent du vsl. dari» 
-^darBniki — danije — dariti — darovati; v. El. Etr.]*; -dat, sm., 
L. datus ; action de donner, &c. ; datul — luatul avoir — devoir. 
A^, st, daţi, pi. f., donn6e, fois, coup; it. cat. esp. prov. data; 
port, dada; fr. date ; o (una) dată une fois ; altă dată une autre 
fois; d'o (um) dată tout d'un coup; pre dată de suite; indată, 
d'itwîa^dtoutde suite; d'o cam dată d'abord, pr^alablement, en atten- 
dant, auparavant; UkUc dăţile toutes Ies fois; - dătător, adj., subst., 



74 I. Daună— De. 

s=L. dator; donnant, ăoxmeur '.-dătătură, sf. donn^e, coup; - datină, 
sf. usage, coutume, habitude, routine; -îndatin, ai, at, a,yb. 1. r^fi.; a 
se indatma etre de coutume, d'usage; -iwdatinare, sf. action 
d'âtre de coutume, d'usage; - dedau, dedai, dedat, deda, vb. 1; 
== L. dedo, dedi, itum, ere; abandonner, fa9onner, rompre, accou- 
tnmer; a se deda s'abandonner, se plier, se familiariser, s'accou- 
tumer, se mettre dans qch; - dedare, sf. action d'accoutumer, 
&c.; - trădau, trădei, trădat, trăda, vb. 1; livrer, d^livrer, re- 
mettre, trahir; L. trado (transdo), didi, ditum, 6re; U. tradire; 
vesp. traer; cat port. vfr. trail'; prov. tradar, trachar, trahir, 
trair, trayr; nfr, trahir; - trădanie, sf. tradition; [formee d'apres 
le vsl. predanije, rom, predanie traditio, proditio; v. la note au 
mot prăda (praedari)] ; - trădare, sf. action de livrer, &c.; - tră- 
dător^ adj., subst. = L. traditor, it. traditore, esp. port. traidor, 
prov. trahidor, traidor, traitor, trahire, trăire, vfr. trahitor, nfr. 
traître; - trădătoresc, adj., i^. traditoresco ; traître; - trădătore§te, 
adv., traîtreusement. 

Daună, sf dommage, detriment, endommagement, grief, perte, 
prejudice, tort; L. damnum (cîr. scaun =scamnum); it danno; 
esp. dano; port. damno, dano; prov. dan, dam; fr. dam (d'oii 
ane. damage — prov. damnatge, dampnatge — dngl. damage — 
puis dommage); alb. dam, dem ; le fr. danger = damnier d'un 
type L. damnarium; - dăunez, ai, at, a, vb. 1; endommager, 
faire du dommage, &c. ; L. damnare; it. dannare, danneggiare; 
esp. danar; port. damnar, danar; cat. prov. dampnar; fr. dam- 
ner (endommager); alb. demetoig, demoig, damoig; - dăunare, 
sf action d'endommager ; - dăimos, adj., dommageable ; L. dam- 
nosus ; it damnoso ; esp. danoso ; port. damnoso, danoso ; vcat. prov. 
dampnos; - desdăunez, ai, at, a, vb. 1; ă6ăomm2i,ger; ^ desdău- 
nare, sf action de dddommager. 

De, prăp; L. de; it di, da (de ad); esp. port. prov. de; 
fr. de; cruce de fer, it croce di ferrq; a tremura de frig, it- 
tremare di freddo; de seară ce soir; - de a, d'a, L. de ad; de 
a dreapta, it da destra (a dextera) ; de a stănga, it. da sinistra 
(a sinistra); - de cu, L. de cum=i^. di, su, in su, fr. de, des, 
depuis ; de cu isioa, ă la pointe du jour; de cu noaptea ă la nuit 
tombante; de cu toamna des Tautomne; - de la, (v. c. m.) de la 
fratele s'a dus la sora, it. dai fratello e andato dalia sorella. 
de pre = L. de per ; de pre unde de par ou ; de pre aici de par ici. 
de ce, conj., L. de quid = it. perche , esp. port porque , prov, 
perque, fr, pourque, pourquoi; -din, L. de m = ex; dinziinisi 
it di giomo in giomo. 



I. Deapăn — Des. 75 

« 

Deapăn, vb. y. depăn. Defaim, vb. v. faimă. 

DeoY, conj. y. ce, ci. Defloresc, yb. y. floare. 

Dedau, yb. y. dau. Deger, yb. y. ger. 

Deget, sm., degete, pi. f., L. digitus; iU dito (digito); esp. 
port, dedo ; ccU. dit ; prov. det ; vfr. deit, deigt, doit ; nfr. doigt, 
de; db. ghişt; a atinge cu degetul attingere digito, Gic. Tuse. 
5. 19. 55 ; a intinde degetul intendere digitum, Gic. de or. 1. 46. 
extr. ; a numera pre degete numerare per digitos, Oy. fast. 3. 123. 
degetar, sm. d^, doigtier, poucier, aussi Digitalis purpurea; 
L. digitarium = digitale, it ditale , esp, port. dedal ; fr. doigtier 
(digitarium) j ă6 (digitus)] alh. ghjişteşS; - degetăruţ, sm. petit 
de; aussi Soldandla; - degetaş, sm. petit doigt; - degetal, adj., 
L. digitatus; it digitato; fr. doigt^; - degeţel, degeţel, sm., L. 
digitellum; petit doigt, aussi Digitalis purpurea; - degetuţ, sm. 
petit doigt. 

Dehoc (dihoc), yb. y. desghioc. 

Delicat j adj., L. delicatus; it. delicato; esp. delicado; port 
delicado, delgado ; cat. delicat ; prov. delicat, delguat, dalgat ; 
{r. delicat; - ddicăteaţă, sf., it. delicatezza; esp. delicadeza ; j^orf . 
delicadeza, delgadeza; fr. dflicatesse; - deUcăţel, adj. dim. 

Delungesc, yb. y. lung. Deplin, adj. y. plin. 

Demineaţă (dimineaţă) s. y. măine. Deprind, yb. y. prind. 

Denumesc, yb. y, nume. Depun, yb. y. pun. 

Deochiez, deocMu, yb. y. ochiu. Derăm, yb. y. ram. 

Depăn, vb. y. pănură. Derapăn, yb. y. răpesc. 

Departe, ady. y. parte. Deraz, vb y. rază. 

Deredic, deretic, yb. y. dreg. 

Des, adj., ady., dense, dru, ăpais, fourni, serr^, presse, 
solide, assidu, frequent, fr^quemment; L. densus; it. esp. port 
denso; fr. dense; cdb. dandoura, dendoura, nSntourS (pârtie, de 
dM, dând); - ades, adesea, adv., L. ad densum, ad densa; fre- 
quemment, souvent; adese ori = ad densas horas; souvent, fr^- 
quemment, maintefois; - desime, sf. density, ^paisseur, solidity, 
multitude; - desiş, sm. fourr^, hallier, touffe, massif, broussailles ; 
desişuri, pi. f., taillis; - desuţ, adj., adv., dim., un peu dense, 
&c. ; - indes, ai at, a, vb. 1 ; serrer, pressor, tasser, entasser, 
^paissir; L. in-densare; it. densare; esp. densar; alb. dgnasoig; 
port. con-densar; fr. con-denser; -iwd^are, sf. action de serrer, 
^c.; 'indesător, adj., entassant, &c. ; - indesătură, sf. pression, 
serrement ; - indesecdâ, sf. presse, foule; - îndesesc, ii, it, i, yb. 3, 
= indesa; - tndesuesc, [pop. inghesussc, inghiesuesc, vnghisuescy 
fv.Negr. 27), imftesteesc], uii, it, i, vb. 3. = indesa; - indesuealâ^ 



76 



I. Des — Despoin. 



sf. action d'entasser, &c.; - indesuire, sf. {imbesuire, v. Ral. 60 
\Siem\'indesuitor^ adj., entassant, &c. ;'indesuUură, sf. entasseme 

Des, pr6p; du L. de ex; vesp. vport. des; ccU. nesp. npo 
desde — des-de*, prov. des, deis; fr. d^s; en rom. cette pr^p. 
trouve seulement dans la phrase des-demineaţâ (v. c. m.) = mul 
mane — de bien bon matin. 

Des, part, prefixe, r^pondant au L. dis, di ; U. dis, di ; esp. 
port. prov. dis, di, des; fr. dis, di, de. 

Desagă, s. v. sac. Deschid, vb. v. cheie. 

Desameţesc, vb. v. minte. Desching, yb. t. chingă. 



Desamorţesc, vb. v. moarte. 
Desarcin, vb. v. sarcină. 
Desarmez, vb. v. arm&. 
Desbat, vb. v. bat. 
Desbit, vb. v. beu. 
Desbin, vb. v. imbin. 
Desbrac, vb. v. brăcie. 
Descalic, vb. v. cal. 
Descalţ, vb. v. călţun. 
Descam, vb. v. scamă. 
Descant, vb. v. cant. 
Descarc, vb. v. car. 
Descheiu, vb. v. cheie. 



Deschiotor, vb. v. cheie. 
Descopăr, vb. v. acopăr. 
Descord, vb. v. coardă. 
Descorţosez, vb. v. scoarţă. 
Descos, vb. v. cos. 
Descuib, vb. v. cuib. 
Descuiu, vb. v. cuiu. 
Desculţ, adj. v. călţun. 
Descurc, vb. v. calc. 
DesGuviinţez, vb. v. vin. 
Desdăunez, vb. v. daună. 
Desdoiesc, vb. v. doi. 
Desfac, vb. v. fac. 



Desfac, ai, at, a, vb. 1; Scaler, 6cosser, gr^ner; L. dis- 
faecare (defaecare); fr. d6f6quer; - desfăcare, sf. action d'^caler, 
&c.; - desfăccUy sm., idem. 



Desfăf, vb. v. faşă. 
Desfăţ, desat, vb. v. faţă. 
Desferec, vb. v. fer. 
Desferbint, vb. v. ferb. 
Desfiinţez, vb. v. fiinţă. 
Desfir, vb. v. fir. 
Desfoiez, vb. v. foaie. 
Desfrînez, vb. v. Mu (frîn). 
Desfund, vb. v. fund. 
Desgălbinesc, vb. v. galbin. 
Desghieţ, vb. v. ghiaţă. 
Desghioc, vb. v. ghioacă. 
Desgust, vb. v. gust. 



DesTnflu, vb. v. aflu. 
Desjug, vb. v. jug. 
Desleg, vb. v. leg. 
Desmăniiu, vb. v. manie. 
Desmeticesc, vb. v. minte. 
Desmeţesc, vb. v. minte. 
DesmormTntez, vb. v. mormînt. 
Desmorţesc, vb. v. moarte. 
DesnoS, vb. v. nod. 
Despart, vb. v. parte. 
Despărechiez, vb. v. părechie. 
Despic, vb. v. plec. 
Despiedic, vb. v. piedică. 
Desplac, vb. v. plac. 



Desholb, vb. v. holb. 

Despolu, ai, at, a, vb. 1; L. despoliare, dispoliare; it. de- 

spogliare, spogliare; esp. port, despojar; cat. despuUar; prov. 



I. Despoporez — Diavol. 7T 

Bspolhar, despullar, despuelhar, despulhar; fr. d^pouiller; - des* 
mre, despoiere, sf. action de d^pouiller; - despoietw, adj., 8ubst., 
L. despoliatorius (despoliator) ; it spogliatore ; esp. ' port, des- 
Djador; prov. despolhador; - despoietură, sf., it spogliatura; 
§pouillement. 

Despoporez, vb. v. popor. Destabulez, vb. v. tablă. 

Despre, pr^p. v. pre. Destorc, vb. y. tore. 

Despreţ, s. v. preţ. Destram, vb. y. intrăm. 

Despreunez, Yb. y. on. Destui, adj. v. sătul. 

Despreoţesc, Yb. y. preot. Destup, vb. y. stupă. 

Desprimivăreazi, vb. Y. vară. Desţărez, Yb. v. ţară. 

Desprind, vb. y. prind. Desubt, pr^p. v. subt. 

Desputernicesc, Yb. v. pot. Desunesc, vb. y. un. 

Desrădiciffiez, Yb. Y. rădăcină. Desvâţ, Yb. y. iuYăţ. 

Desîibităcesc, vb. v. sîlbatic. Desvolb, vb. v. desholb. 

Defălat, adj. v. ş6. 

Defert, adj., adv., vide, desert, vacant, frivole, futile, illu- 
loire; L. desertus (deserere); it deserto, diserto; esp. desierto; 
wrt deserto; cat prov. desert; fr. desert; in deşert vaguement, 
311 vain, vainement; - deşert, sm., L. desertum; vide, desert, 
^acuit^, lacune, d^faut des cdtes, flanc; -defert, ai, at, a, vb. 1; 
vider, 6vacuer, d^gorger, ^pancher, d^semplir; it. deşertare, disertare; 
oat esp, port, desertar, fr. deserter; - deşertăciune, sf. vide, vacuity, 
frivolitâ, vanity, inanity, suffisance; it disertazione; plin de de- 
şertăciune plein de vanity, de suffisance; - deşertare, sf. action 
de vider, &c.; - deşertat, sm., idem; - deşertător, adj., subst., 
vidant, &c. ; - deşertătură , sf. Evacuation, ^panchement. 
Defir, vb. v. §ir. 

Deftept, adj., EveillE, vif, alerte, d^gourdi, espi^le, gai; 
du L. de-expergitus (quasi experc'tus de expergere; cfr. a^ept 
de adspectare ou exspectare) ; esp. despierto ; port desperto. 
*e§tept, ai, at, a, vb. 1; 6veiller, r^veiller, exciter, ranimer, 
avertir; esp. port, despertar; vesp. prov. espertar; waU. dispiertE; 
« 86 deştepta, esp. port despertarse, s'Eveiller, se r^veiUer; - de- 
^teptddune, sf. vigilance, encouragement, &c.~; - deşteptare, sf. action 
d'iveiller, &c.; - deşteptător, adj., subst., esp. port, despertador; 
^veillant, r^veillant, r^veilleur, &c. ; - deşteptătură, sf., esp. des- 
pertadura. 

Detun, vb. v. tun. •— Deunăzi, adv. v. zi. 
Diavol, sm., L. diabolus {âuifiolog); it diavolo; esp. diablo; 
P^' diabo; prov. diable, diabol; fr. diable; ngr. âiafiolog; alb. 
djal; vst dijavoli^; nd. serbe djavao, djavo, djavla; russe dBJavol'b; 



78 I. Dihoc— Doare. 

ceeh. d'âbel; pd, dyabd, dyabol, dyabta; vhaU. tinval; mhaU, 
tinyel; nhaH. teufel; angl* devil; - diavda. sf., it diavola; esp. 
diabla; diablesse; - diavdaş, sm. dim., petit diable; - diavolesc, 
adj., it. diavolesco; esp. diablesco; iÎBiboliqţie; - diavoleşte, adv., 
diaboliquement ; - diavoZie, sf., prov. diablia; ngr. auxfioi^a; alb. 
djablSzi, djablSsi; diablerie; - diawK^d^, sf., nsl. diavolica; cech. 
d'&blice; pd, djablica; diablesse. 

DHioc, vb. Y. dehoc. Din, pr^p. v. de. 

Dimineaţă, sf. v. mâine. Dineoară, dineori, adv. y. oară. 

Dimie, vb. v. dumic. Dîns (dînsul), pron. v. ins. 

Dinte, sm., L. dens, tis; it port dente; esp. diente; cat 
prov. dent, m. & f.; fr. dent, f.; alb. d6mb; - dintişor, din^işor, 
sm. dim.; - dinps^ adj., dent^ (v. Alex. P. 284); - dinţat, adj., 
L. dentatus; it dentate; esp. dentado; prov. dentat; fr. dent6. 
dvntoiu, sm., esp. dentone. 

Dintre, pr^p. v. intre. 

Dipsesc, ii, it, i^ vb. 3 ; L. depso, ui, depstum, Sre (âstpsiv) ; 
p6trir, broyer; - dipsire, sf. action de p^trir, &c. 

Diptam, diptan, sm. Dictamus albuş; ML. diptanmum; it. 
dittamo; cat esp. port dictamo; prov. diptamni; fr, dictame; 
nhaU. diptam. 

Disc, sm. disque, bassin, assiette; L. discus {âî(fxog); it. esp. 
port disco ; fr. disque ; it desco ; prov. dese , deis ; vfr. dois ; 
nfr. dais; ngr. âiaxog; alh. disk; vsl. diskost, diskt; a cere eu 
discul demander TaumOne. 

Doagă, sf., it. prov. cat. doga, prov. dogua, mit. dova, fr. 
douve, nsl. doga, serbe duga, pol. daga, ma^y. donga, duga, 
ngr. vrov'ia^ vrovya, âoya^ alb. dogh8, nhaU. dauge, daube, du 
L. doga vase, mesure (Vopisc. Aurel. 48 L.), du grec âox>] re- 
ceptaculum; esp. dovela, duela, aduela, port aduella, aduela, ^torm. 
douvelle, douelle, lorr. doule, nfr. douelle, dim. de doga; Vit. 
doga a aussi Tacception de bord, râie, ligne comme le rom. dunga, 
qui vient direct, du vsl. daga, bidg. dtg^, serbe duga, pt. russe 
duba iris, nrusse duga arcuş, vrusse iris, — tous de la meme 
source lat.; - dogar, sm. tonnelier, boisselier; - dogărie, sf, ton- 
neHerie, boisselerie; - dogesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se dogi se 
fSler, se casser; (v. Alex. B. 103: clopotele se dogea Ies cloches 
se f§laient); - dogire, sf. action de se fâler. 

Doară (doar), adv. v. oară. 

Doare, durd, durut, dur^, vb. 2. impers. ; avoir — sentir de la 
douleur, avoir mal k . . .; L. doleo, ui, itum, ere; it dolere; esp. 
prov. doler; port d6er; vfr. doloir; nfr. se douloir; m^ doare 



I. Doftor— Doi. 79 

inima, L. animus mihi dolet; me doare captd, L« caput mihi 
dolet; - durere, sf., L. dolor, oris; it dolore; esp. dolor; port. 
dOr; cat. prav. dolor; vfr. dolour; nfr. douleur; - dureros, adj., 
L. dolorosus; it. esp. port. doloroso; cat. doloros; prov. doloros, 
Moiros , doiloros ; fr. douleureux ; - dor, sm. douleur, regret, d^sir, 
souhait, envie; d'une forme * L. dolus; it. duolo; esp. Anelo; port. 
16; cat. prov. doi; a ave dor de ceva d6sirer qch.; a duce dorul 
regretter, d^sirer, souhaiter ; - doresc , ii , it, i, vb. 3 ; regretter, 
i^sirer, envier, souhaiter, âtre tent6, pr6tendre; - dorinţă, sf., 
regret, dâsir, envie, souhait; cfr. vit. dolenza; nit. doglienza, 
loglianza; cat. esp. dolencia; port. doen9a; prov. dolensa, do- 
lentia; fr. dol^ance (pour dolence); - dorire, sf. action de regretter, 
ftc; - doritor, adj., subst., d^sireux, press6, amateur; - dornic, 
adj., dăsireux, qui dosire, soubaite, aspii'e; -duios, adj., dolent, 
attendrissant , touch^, ^mu; d'un type * L. doliosus de doliufn 
dans cordolium (cfr. it. doglia, vfr. doi, doel, dul, duil, fr. deuil); 
it. doglioso ; esp. dolioso; - duioşie, sf. douleur, tristesse, tendresse. 
induiofesc, ii, it, i, yb. 3; attendrir; a se induioşi s'attendrir, 
se laisser attendrir; - induioşire sf. action d'attendrir; - induio- 
şitoTj adj., attendrissant; - indur (pour indor), ai, at, a, vb. 1. r^fl., 
a se indura avoir piti6, compassion de q.; compatir ă; cfr. it. 
dolorare, prov. doloyrar; mdură te cu noi! aie piti6 de nous! 
mdurare, sf. piti6, compassion, mis6ricorde, b^nignit^, charity. 
indurator, adj., compatissant, charitable, misMcordieux. 

Doftor, sm., L. doctor ; it. dottore ; esp. doctor, dotor ; port. 
doutor ; cat. prov. doctor; fr. docteur; - doftor aş, sm. petit docteur. 
doftoresc, adj., medical; - doftoreşte, adv., mMicalement ; - dof- 
loresc, ii, it, i, vb. 3; prendre de la mMecine, mMicamenter. 
doftorie, sf. m6decine, medicament, remede; - doftorire, sf. action 
îe m^dicamenter; - doftoreasă, doftoriţă, sf., it. dottoressa. 

Doi, m., doue f., num^r., L. duo, ae, o; if. due; vit. dui, m., 
4ue, f. du; mii. duu, do; piem. doui, doue; sard, duos, duas; 
^t. esp. dos; vesp. dos; duas f^m. ; port. dous (dois), duas; 
P^ov. dui, duas; ace. dos, doas; nprov. dous, doues; vfr. duez, 
tai, doi, dou, ace. deus, dous ; nfr. deux ; aZ6. du, di ; — dl doi4e, 
a dou-a = secundus, a; - doi-spre-zece, doue-spre-isiece, litt. L. 
tao-duae ex per decem = duodedm', - douesprezeâme, sf. dou- 
â^me (un); - doue-zeci, litt. duo decem = L. viginti; - douessedme, 
sf. vingtieme (un); - amîndoi, amîndoue, v. ambi; - indoiesc, 
'Ut, i, vb. 3; doubler, redoubler, rendoubler, ployer, fl^chir, 
fauss6r, rouler, tortuer ; a se indoi plier, se plisser, douter, mettre 
^ doute, r^vOquer en doute, âtre indecis, irr6solu, hfeiter ; cfr. 



80 L. Domn— Dor. 

vgr, SthiokcCno — iv-aovg mettre en daute; vsh dvoiti sa dmeter; 
nd. serbe ivojiti diviser, douter; russe dvoiti», poL divoi6 sepur-er 
en deuoc parts j dotMer; alb. duş double, douteux, incertain;- itt- 
doealăj sf. hesitation, doute, incertitude; fără indoealâ sans doute ; 
a fi la indoeală douter, suspecter; a ave indoealâ douter; a sta 
la indoeală h^siter, etre indecis, temporiser; a trage, a pune la 
indoeală revoquer en doute; - indodnic, adj., douteux, louche, 
suspect; - mcîoire, sf. pliement, pliage, duplication, fl^chissement, 
flexion, redoublement, doute; -imhit, part., adj., double, double, 
g^min^; - indoitor, adj., subst., pliant, &c.; - indoitură, sf. pli, 
rempli, repli, courbure, garniture; - desdoiesc, ii, it, i, vb. 8; 
dMoubler, d^plier, d6ployer, d^froncer; - desdoire, sf. action de 
dMoubler, &c.; - desdoitură, sf. d^ployement. 

Domn, sm., L. dominus (domnus) ; it. domino, domine, donno ; 
vesp. domno; nesp. don, iximo^port. Axam^prov. don, donpn, dom 
(dons fern.) ; dombre, damri, dame, dami, (dans dombres Dieu — 
domri-Deu — dami-Dieti) ; vfr. dame (dans dame-dieu), dan, 
dant, damp; - doamnă, sf., L. domina (domna); it. donna; esp. 
dona, duena, dama; port, dona; prov. domna, dompna, donna, 
dons (mi'dons), dama; nfr. dame; cfr. M.G. âofiva Augusta (D.C.) 
avec rom. ioajim2L=princesse; - domnicd, sm., domnice^ sf., *L. 
dominicellus, a; it. donzello, a; esp. doncel, doncella; port, cat 
prov. donzel, donzella; fr. (damoisiel) damoiseau, (damoisele), 
demoiselle d'un type domiceUus, a; - domnicică, sf. petite de- 
moiselle; - domnişor, sm., domnişoară, sf. * L. dominiciolus, a 
pour dominicellus, a; - domniţa, sf. dim., demoiselle, aussi fUle 
de prvncesse, princesses - domnesc, adj., seigneurial, princier. 
domneşte, adv., en seigneur, &c.; - domnesc, ii, it, i, vb. 3. = 
L. dominări, it. dominare, esp. port, dominar, fr. dominer ; -domnie, 
sf. regno, Seigneurie (titre de politesse); Domnia ta, 5a, lui, ei, 
Voastră, lor ta, sa, votre, leur Seigneurie ; - domnire, sf. action 
de dominer, de r^gner; - domnit, sm. = L. dominatus ; ? do^n- 
nitor, adj., subst., dominant, râgnant, prince; * L. dominatorius, 
dominator; it dominatore; esp. port. dominator; fr. dominateur. 
duminică, sf., L. dominica se. dies; istr. domireka; it domenica 
(dominica); sic. duminica; ncat. dominica; esp. port domingo (do- 
minicus); vcat. digmenge, prov. dominica, domenga, dimengue, 
dimergue, rom. d. Gr. domengia , vfr. domenge, diemanche , nfr. 
dimanche ; {dominica — dies dominicus) ; - domnelnic, adj., dominical ; 
biserică donmelnică 6glise dominicale (v. Ur. 2. 191. 192); - dumi- 
nicesc, adj., dominical (v. Ur. 2.191); - dumnezeu, s. v. zeu. 

Dor, s. y. doare. 



I. Donn— Dreg. 81 

Dorm, ii, it, i, vb. 3 ; L. dormio, in, ii, itum, ire ; it. dor- 
mire; cat esp. port j^rot;. dormir; /r. dormir; a dormi un somn^ 
t dormire un sonno ; a dormi dus (ductus) dormir profond^ment. 
iormirsy sf. action de dormir; - dormit^ sm. idem; esp. dormido. 
iormitor, adj., subst., L. dormitorius, dormitor; it dormitore; 
cat, esp. port. prov. dormidor; fr. dormeur; - dormitură, sf., it. 
dormitura; esp. dormidura; - dormitez, ai, at, a, vb. 1; som- 
meiller; L. dormitare; cat esp. port, dormitar; it dormicchiarei 
dormigliare (* dormiculare) ; - dormitare, sf. action de sommeiller. 
adorm, ii, it, i, vb. a. et n. 3 ; endormir, s'endormir, s'assoupir,moiirir ; 
L. addormire; vit addomaire; cat. vesp. prov. adormir, adurmir. 
adormire, sf. action d'endormir, de s'endormir; serbătoarea ador- 
ndrei (inălţărei) a prea curatei fecioarei la fSte de Tascension, 
de Vassomption de la Ste.-Vierge. 

Dos, sm., dosuri et doa^e, pi. f., dos, derriere, envers, re- 
vers, (d'une chose; le dos d'un homme ou d^un animal s*exprime 
par: spinare, spate); L. dorsum (dorsus); it dosso; it esp. port. 
dorso; prov. dos, dors; fr. dos; pre dos ă Tenvers; in dos, in 
dosul, d'm dos derriere; pre d'in do^ par derriere; d^a in doasde 
a Tenyers, inverse, de travers, sens dessus dessous ; a da dosul 
8'eiifuir=t^. dare ii dosso; - dosesc, ii, it i, vb. 3; tourner Iţ 
dos, addosser, c^ler, rec^ler, tergiverser, s'enfuir; a se dosi se 
r^fugier, se sauver, se cacher; - dosire, sf. action de tourner le 
dos, &c. ; - dositor, adj., subst., rec^lant, rec^leur (v. C. C. § 1099). 
dosnic, adj., par derriere, en arriere, recul6, 6cart6, & T^cart, 
iMociable; - dosnicie, sf. perversity (v. Bl. Gr.); - dostină, sf. 
dos— penchant — versant d'une montagne. 

Drac, sm. dâmon, diable, mălin esprit; L. draco, onis, 
(igdxm); it draco, drago, dragone; esp. dragon; port. dragâo; 
cai. drag; prov. drac, dragon; fr. dragon (animal); vsl. russe 
drakonx draco; alb. dranghoua draco, dreikj diaile; ngr.iQakog 
(^Qaxm) draco; du te la dracul va au diable; - drăcesc, ^dj., 
diabolique ; - drăceşte, adv., diaboliquement ; - drăcie, sf. diablerie, 
I malice; - drăcoaie, drăcoaică, sf. diablesse; drăcos, adj., diabo- 
H^^\ ' drăculeţ, sm., drăculiţă, sf. petit diable, petite diablesse. 
j ir&cidie, sf. diablerie; - drăcuşor, drăctij, sm. petit diable. 
îndrăcesc, ii, it, i, vb. 3; endiabler; a se indrăd s'endiabler, 
'te possăd6 du diable ; - indrădre, sf. action d'endiabler ; - in- 
drikit, part., adj., endiabl^, poss6d6, forcen^. 

Dreg, (direg), dresei, dres, drege (pour direge), vb. 2 ; rajuster, 

''sinettre, refaire, ^difier, râparer, ramender, assaisonner ; ancienne- 

j ^ent aussi verser du vin (v. Dac. litt. 16 ; Negr. 122) ; L. dirigo, 



82 I. Dreg— Dreg. 

exi, ectum, 8re; it dirigere; cat esp. port, prov: dirigir; f 
dinger; a se drege s'amender, se refaire, se rajuster, se fardei 
dregător, adj., subst., dirigeant, directeur; - dregătoresc, adj 
oflRcîel, officîewi;- dregăforeşte, adv., officiellement, &c.; -dregi 
torie, sf. direction, fonction, office; - dregătorime^ sf. baillia; 
dregători^, sf. directrice; - dregere, sf. action de rajuster, &ci 
dres, sm., dresuri, pi., direction, ordre, reparation, raccommodag^^ 
ingr^ient, cosm^tique, fard; dres domnesc ordre, office, dipld 
princier; (v. Ur. 2. 27; 4. 400; aujourd'hui ce mot n'a pi 
cette acception) ; a 'şî face dresurile sale faire ses pas ; le pli 
dresuri aussi apices, ingrMients ; - dresător, adj., snbst., rajustant^ 
raccommodant, raccommodeur, &c.; - dresdtură, sf. raccommo- 
dage, r^tablissement, reparation, &c. ;- drept, adj., droit, directs 
juste, equitable, legitime; L. directus; i^. diretto, diritto, dritto; 
esp. derecho; port, directo; prov. dreit, dreg, drech, dreich, dret^ 
drett; vfr. dreit; nfr. direct, droit; alb. dreiky, dreite; de a 
dreptul directement, en droite ligne, simplement; in drept, in 
dreptul vis k vis ; drept acea, drept curea par consequent ; drepi 
in drept en regard ;. - drept sm., drepturi, pi. f., L. directum ; 
cu drept avec droit, justuîe; - dreptaciu, adj., * L. directaceus; 
droitier; - dreptar, sm., L. directarium; equerre, râgle;- dreptaş, 
adj., *L. directaceus; ăToitier; - dreptate, sf., dreptăţi ţl.^ droit, 
justice, equite, honnetete, integrite, loyaute ; - dreptăţie, sf. justesse, 
rectitude, equanimite; - drlt, sm., drituri, pi. f. droit, preroga- 
tive, privilege; L. directum; it. diritto, dritto; prov. vfr. dreit; 
nfr. droit ; - indrept, ai, at, a, vb. 1 ; dresser, redresser, rectifier, 
rajuster, diriger, reformer, reparer, guider, adresser, supplier, 
raccommoder; * L. indirectare; it indirizzare, indrizzare; cat. 
endressar; esp. port, enderezar; prov. dressar, dreissar, endi'essar, 
endreizar, adreiturar, adrechurar; y/Kdrecier; nfr. dresser; aJh. 
ndreky; - indreptare, sf. action de dresser, &c.; redressement, 
rectification, correction, justification, &c.; - indreptăcios, adj., 
reformable, reparable; - indreptătm-, adj., subst., redressant, re- 
formant, reparant, justificateur, reformateur; - hidreptăturâ, sf. 
redressement, &c.; - îndreptăţesc, ii, it, i, vb. 3; justifier, dis- 
culper ; - indreptăţire, sf. justification, disculpation ; - indrituesc, 
ii, it, i, vb. 3; autoriser, priviiegier; - indrituire, sf. autorisation, 
droit, pouvoir; - ar6t (pom- ar^pt\ ai, at, a, vb. 1; d'un type 
* L. ad-rectare (arrectare) de rectum ; montrer, demontrer, signaler, 
faire voir, expiimer, marquer, indiquer, manifester, enseigner, 
exposer, declarer, denoncer, designer, prouver ; - armare, sf. action 
de montrer, &c.; a jace arătare cuiva representer ă, q.; quasi lui 



I. Droae— Duc. 83 

norUrer ce qui est droit— juste — rectum'; - ar^tor^ adj., subst., 
)steii8if, d^signatif; - ar&tătură, sf. indication, demonstration, 
kc.; - ar^os (pour arăătos) adj., ostensible, frappant; un om 
ir^fos un homme de prestance, d'importance; - ardîc (pour aredic\ 
-edic, ridic (pour arectic — rectic d'ou retic — redic — ridic), ai, at, a, 
^b. 1; d'une forme * L. ad — recticare — recHcare; Clever, dresser, 
riger, hausser, hisser, enlever, lever, ramasser, redresser, rebausser, 
dever, emporter; cfr. it. rizzare — dirizzare — drizzare, vesp, 
lerezar, nesp, port, enderezar, prov. dressar, fr. dresser d'un 
ype reetiare — directiare; a ardica — redica capul dresser la tSte; 
t '^ ardica — redica nasul sus se redresser ; - ardicare^ redicare, 
if. action d'flever, &c. ; - ardicată, redicată, sf. fl^vation, enlâve- 
nent; a vinde cu ardicata, redicata vendre en gros; - ardicător, 
'edicător, adj., subst., flevant, ^rigeant, haussant, &c.; - ardi- 
'Mură, redicâtnră, sf fl^vation, Erection, enlevement, haussement, 
k; - deredic (deretic, diretic pour derectic), ai, at, a, vb. 1 ; 
i'une forme * L. de-recticare; mettre en ordre, enlever, lever. 
Medicare, sf. action de mettre en ordre, &c.; - deredicată, sf. 
înlevement; cti deredicata en bloc en gros; - deredicătură , sf. 
arrangement, ordre. 

Droae, s. v. sdroae. 

Due, dusei, dus, duce, vb. 2; mener, conduire, emmener, 
porter, transporter, marcher, durer i. e. endurer; L. duco, li, 
ctum, 6re; prov. duire, durre; it con-durre; esp. con-ducir; 
prt. con-duzir; fr. con-duire; a se duce, L. se ducere. Plant. 
Amph. 4. 3. 8.; Cic. fam. 10, 32, se rendre quelque part, s'en 
ate; - ducă, sf course, allure, depart; - ducător, adj., subst., 
conduisanti menant, portant, conducteur, porteur; vit duttore; 
^•esp. prov. ductor ; - ducătură, sf allure, conduite, portage &c. 
ducere, sf action de mener, &c.; ducerea şi intoarcerea Taller 
6t le retour; - dus, sm. portage, transport; L. ductus; it. dutto. 
iJluc, usei, us, uce, vb. 2. ; conduire, emmener, emporter, rame- 
Q6r, rapporter, porter, pousser, produire, toumer (parole), faire 
tomber (parole); L. ad-ducere; it. addurre; vesp. aducir; prov. 
aduzer, aduire, adure; a se aduce se r^duire; acaniaduce ap- 
procher; a aduce ceva la cale, la capă venir a bout de qch.; 
« oduce aminte cuiva de ceva rappeler qch. â. q.; a 'şî aduce a 
^nte se rappeler, se ressouvenir ; a aduce venit etre en rapport, 
rapporter, rendre, produire; - aducător, adj., subst., conduisant, 
4c. conducteur, &c.; - aducătură, sf am^nage, &c.; - aducere, 
9f. action de conduire, &c.; aducere a minte souvenir, ressou- 
venir, m6moire. 



84 L Duios— DureE. 

Duios, adj., t. doare. 

Dulce, adj., subst., L. dulcis, e; it. dolce; esp. dulce; 
port, doee; cat. dels; jpror. dolz, dos, dons; vfr, dels; tifr 
dom; &tiea^ de duke mets gras; dulce^tnar, it. dolciamaro 
duleeae (dulceag), adj., donceâtre; - dukecUec^ adj., idem; - did 
ceată f sf., it. dolcezza; esp. dulceza; donceor; - dtdcime^ sf., it 
doldume; - dulcişor^ adj., * L. dnlciciolas pour dulciculus; - dul 
clu, adj. = )^. dolcigno; - dvlcoare, sfl, L. diilcor, oris; t^. dol 
Qiore; esp. dolzor; port, doţura; i^rot?. dolzor, doussor; vfr. dolţor 
n/r. douceur; - dulcujy adj., doucet; - ifiduicesc, ii,it,i, yb.3; dulci- 
fier, adoudr, radoucir, mitiger == L. indulcare; it. indolcire (indol 
care, indolciare); esp. enduldr, endulzar, adulcir, adukar; poii\ 
adoţar ; prov. doncir, adolcir, adossir, adolzar, adoussar ; fr, adouj 
dr; - indutdre, sf. action de dulcifier, &c.; - indulcitor, adj.| 
adoncissant, dulcifiant, &c. ; - induldtură, sf. adoucissement, ra 
doucissement, mitigation. 

Dumestnic (dumesnic)^ adj., prive, apprivois^; L. domesticus 
it. dimestico, domestico; esp. port, domestico; cat. domestic, d 
mestec, domest^ue; prov. domesgue, dometgue, domesgier, d 
monger, domengier; fr. domestique; vsl. domaştLUB, domaşBiiB 
russe domaşnii domesticus \ - dumestnicesc (dumesnicesc) ^ ii^ it 
i, vb. 3 ; priser, dompter, apprivoiser = it. dimesticare, domestij 
care, esp. port, domesticar, prov. domesgar, domesjar ; - dumesi 
nicie (dumesnicieX sf. apprivoisement; - dumestnicire, sf. actioi 
d'apprivoiser. 

DuAiic, vb. v. mic. Dumnezeu, s. v. zeu. 

Duminica, s. v. domn. După, pr^p. v. apoi. 

Dupiu , adj. , adv. , L. duplus ; it. doppio ; cat. esp. p^<^\ 
doble; port, dobro; fr. double; nsl. serhe dupli; ngr. âmlog^ 

Durere, s. v. doare. 

Durez, ai, at, a, vb. 1; batir, construire; du L. dolare di- 
grossir, fagonner en degrossisant; esp. dolar meme signif. *[rac- 
ception du mot rom, a tres-bien pu se developper de ddan^ 
mais jamais de durare, dont on veut le deduire]*; - durare^ 
sf. action de batir, de construire; bâtise, construction. 



I. Eacă— Fac. 86 



E 



Eacă, iacă (eată, iată), interj., voilk, voici; L. eccum (ecce 
\um); it. ecco; prov. ec; vfr. eke; le port. vfr. eis de ecce'^ ngr. 
txov^ axovfie (eccomi); (cfr. nsl. serbe eto ecce); eacă est souvent 
oint a un pron. pers.; eacă mă, it. eccomi; eacăte, it. eccoti; 
îoo<x7, it. eccolo, (esp. etele = it. eccotelo) ; ea^'o (pour eac'ea)^ 
'i eccola (esp. etela); eacăne, it eccoci, &c. 

Ean, en, interj., L. en (^V, i;W); ean ce fac! en quid ago! 
mn fă! en age! ean taci! tais-toi done! ean auzi! ^coute done! 

Eapă, s. V. iapă. — Earnă, s. v. iarnă. — Ească, s. v. iască. 

Ederă, s. v. iederă. — Ei (iei), pron. pers. v. ăl. 

Es, vb. V. ies. — Est (ăst), pron. v.* aist. 

Eu (ieu), pron. pers., L. ego (eo); istr. jo; it. io (vieux eo); 
«şp. yo ; port. eu ; prov. ieu ; vfr. eo, ieo, jeo, jo ; nfr. je. 



F 



Fac, făcui, făcut, face, vb. 2; L. facio, feci, factum, Sre; 
^t fere; esp. hacer; port. fazer; prov. fazer, far, faire; fr. faire. 
ţkător, adj., subst., L. factorius, factor; it facitore, fattore; 
«p. hacedor; port. fazedor, factor; prov. faseire, fazedor; fr. 
faiseur; făcător de bine ou bine făcător bienfaiteur; făcător de 
^^, de rde malfaiteur ; - făcătoreasă, sf., it fattoressa ; faiseuse. 
fMtoriţă, sf. idem; - făcătură, sf., L. factura; it facitura; prov. 
fazedura; - facere, sf. action de faire, le faire, enfantement; 
fdcere de bine bienfaisance, bienfait; - făcut, sm., L. factus; 
action de faire; - fapt, sm., faptă, sf., L.»factum; it fatto, fatta; 
«sp. hecho ; port. facto ; prov. fag, faig, fait ; fr. fait ; in faptid 
^ ă Taube du jour, au point du jour; in faptă, it in fatto, 
ie feit, efFectivement ; - făptaş^ sm. faiseur, auteur; - făptelnic, 
aij., effectif (v. Con. P. 287); - făptişoară, sf. petit fait; - făptură, 
rf. fe9on, oeuTre, creature ; L. factura ; it fattura ; cat vesp. port. 
factura; nesp. hechura; prov. faitura; fr. facture; - făptuesc, ii, 
''i ii vb. 3; faire, effectuer, ex6cuter, commettre; - făptueală, sf. 



86 L ncUe— Faună. 



ex^eotioD; - făphâre. &£: - făptuit, sm. action de faire, &c. 
făptuitor J adj.. sabst, fidsant, fiuseor, autenr; - desfac, ui, ut, 6|i 
Tb. 2; L. dis&cere; ML. diflEsu^re; it. dis&re, esp. deshacer; poriy 
ieshxer; prat, de&r: /r. de&ire; - desfacere, sf. ; - desfăcut, sm* 
action de dă&ire; - prefac, ui ut e, vb. 2; L. per-facere (per* 
ficcre); prov. perfar, perfaire; fr. parfaire; — refaire, modifier, 
reformer, remanier. r^parer, retoucher, refondre, transformer, 
changer, reduire, contrefaire, discriminer, imiter, composer (re- 
gard), rectifier (esprit de vin), frelater (vin); a se preface se 
changer, se transformer, se contrefaire, feindre, se masquer, faire 
semblant; - prefăcame, sf. distiDerie ; a trage 1<i prefdcank 
rectifier (esprit de vin); -prefacere, st; - prefăcător^ adj., subst., 
modifiant, contrefiusant, contrefaiseur, &c.; - prefăcătorie, sf. 
affectation, dissimulation, feinte, deguisement: - prefăcătură, sf. 
modification, &c. 

Făclie, sf. torche ; L. facula (fada de fax) ; U. fiaccola, fal- 
cola; esp. hacha; port. feicha; prot\ falha, falia; vfr. faille; nsl 
baUja; t?5er6€ faklija ; f»^er&f vakija, faklja; magy. fâklya; vfKxS- 
fakola, facchela; mhaO.. vackel; nhaU, fackel; - fădiaş, sm. porte- 
torche; magy. fâklyas; - făclier, sm., L. facularius; ciergier, cirier. 
fădierie, sf. fabrique de cierges. 

Fag , sm., L. fagus ; sic. fag, fau ; lomb. fo ; prov. rom. i 
Gr. fau; vfr. fo, feu, fau; alb. ah; it. faggio, cat. fatj, esp^ 
haya (aya), port. prov. faia (hetre), vfr. fage, f. hois de Mire. 
de l'adj. fageus — fagea; le fr. fouteau, pic. îomu = fageUus. 
făgesc, adj., de hetre (v. St. Diet.) ; - făget, sm., it faggeto; 
foutelaie; - făgetd, sm. petit bois de hetre; - făgiş, sm. foutelaie. 

Fag, sm. rayon, gaufre de miel, L. favus; it. favo, fiavo. 
(fiale, fiare, fiavale, fiavare); esp. port. favo; fag de miere rayon, 
gaufre de miel, (v. Alex. P. 88) ; - fagur, sm., * L. favulus ; rayon, 
gaufre de miel=/a^Mr de miere; (le dimin. est surtout employe). 

Faimă, sf., L. fama; it esp. port. prov. fama; fr. fame (vieta)- 
faimos, adj., L. famosus; it esp. port famoso; cat. prov. famos; 
fr. fameux; - defăima, sf. = L. diffamia, esp. disfamia; calomDi^i 
mMisance, reprobation,. outrage ;- defăim, ai, at, a, vb. 1; de- 
nigrer, d^tracter, improuver, medire, noircir, blâmer, censurer; 
L. dififamare; it diffamare; esp. disfamar; port defamar, difamar; 
prov. difamar; fr. diffamer; - defăimăciune, sf., L. diffamatio. 
onis ; it diflfamazione ; esp. disfamacion ; port. difamaţâo ; prov. 
difamacio ; fr. dififamation ; - defăimare , sf. ; - defăimător, adj., 
subst., it dififamatorio , dififamatore; esp. disfamatorio , disfama- 
dor; fr. diffamatoire, diffamateur. 



I. Fain— Fante. 87 

Fain, adj., it fino, fine; esp, port fino; prov, fr, fin; vhaU, 
nhall. fîn; nhaU. fein; angl. fine; serhe fini, vini; nst fajn, fin; 
vL russe fajnyj; pd, fejn; magy. finom; tons ces mots precedent 
iu L. fimtus\ le rom. fain ^^^ direct du nsl, pot; - afîn, ai, at, 
I, vb. 1; rendre mince, menu, amincir, amoindrir, d^grossir, 
iclaircir, rar^fier; it affinare; cat e$p. afinar; port affînar; pro^. 
ifinar, aflSnar; fr. affiner; BL. affinare; (v. Pol. Diet.); -a/^t ware, sf. 

Făină, sf., L. farina; it cat vesp.prov. farina; esp. harina; 
wrt. farinha; fr. farine; - făinar, m., L. farinarius, esp. harinero; 
wrt. farinheiro ; prov. famier ; fr. farinier ; it farinajuolo (dim.). 
'ăinarie, sf. fariniăre, magasin, boutique, marchandise de farine. 
Ainez, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se făinay devenir farine, tom- 
)er en efflorescence, se decomposer ă Tair; esp. harinar; port. 
farinhar; fr. fariner; - făinarcj sf.; - făinos, adj., L. farinosus; 
i^. farinoso; esp. harinoso; fr. farineux; - făioară, sf. d'un type 
L. fariniola pour farimda ; folle farine = esp. harija ; - inf ăinez, 
u, at, a, yb. 1; L. infarinare; esp. enharinar; port, enfarinhar; 
fr. enfariner; - infăinare^ sf.; - infăinofez, ai, at, a, vb. 1; fa- 
riner, pulveriser; a se infdinoşa se pulveriser; - infăinoşare, sf. 

Falcă, sf., fălci, pi., măchoire, joue; aS). falkinja mâchoire^ 
d'lrne forme * L. falca pour falx (falc-s), folds faucille ; it falce, 
Wcia; esp. falce, hoz; port, fouce, foice; cat fals; prov. fans; 
fr. faux ; falca de jos măchoire inferieure ; a i da fălci manger 
en glouton, d^vorer (cfr. le fr. Jouer de la măchoire) ; fălcâf sf.; 
* L. falcella pour fodcula ; petite joue , pârtie laterale, arbre de 
traîneau; cfr. it esp. port. t^lc2L planche ; - fălcos, adj., ă măchoires 
fortes; - fălce, sf. (forme regtdiere de falx- folds), mesure agraire 
ie 14,322 metres carres ; cfr. esp. hoz faux et etendue de terrain. 
fifkesc, adj., selon la mesure agraire; - făkeşte^ adv., idem. 

Fals, foAş, adj., L. falsus; it esp. port. falso; prov. vfr. 
; n/r. faux; mhdU. vals, valsch; nhaU. falsch; nsl. folş, falş; 
^^le falşny ; cech. faleşn^ ; pd. falsz, faleszny ; pt russe fal'şy vyj ; 
'^sc fakşi mmsonge, falBşivyj faux; - falsitate, falsitate, sf., 
L- falsitas, atis; it. falsită, falsitade, falsitate; esp. falsidade, 
falsidat, falsedad; port falsidade; fr. faussete. 

Familie (famelie), sf., L. familia; it famiglia; esp. port. 
familia; prov. familia; fr. familie; alb. f6mij6, fSmilje; ngr. 
H^liÂia^ (pafulia; russe nsl. serbe familija; pol. familia. 

Fante, sm. valet de cartes; du L. infans, ntis; it. fante 
^«^ valet, valet de cartes; esp. port. infante; prov. enfan, 
effan, infant; fr. enfant; nhaU. fant homme vain— frivole (de Vit); 
Pocccp^ion du mot rom. vient du ngr. qui le tient de Vif], 



88 I. Fără— Paşă. 

Fără, prfp., sans; L. foras, foris = extra; if. fora, fore, 
fuora, fuore, fori, fuori; vesp. fueras; nesp. fdera; cat port. fora: 
prov. foras, fora, fors; vfr. fors; n/ir. hors; rom. d. Gr. ora, or: 
fără de lege sans loî, hors la loi; - afară, adv., dehors, k Vex- 
Wrienr; L. ad foras; vif. affuori; esp. afaera, fuera; port. fora: 
afară de, esp. afuera de, hors, hormis, excepta; de afară, esp. 
de afuera, de dehors; d'in afară en dehors, de dehors; de d'in 
afară de dehors ; pre afară dehors , au dehors ; pre d'in afară, 
par dehors, au dehors; afară că outre que, si ce n'est, sinon 
que ; a da pre cineva afară mettre q. â la porte. 

Fărămă, s. y. fring. 

Farmec (farmSc, fermec), ai, at, a, vb. 1 ; * L. pharmacare 
{^aQ!iiax€ti€(o) ; ensorceler, fasciner, enchanter, charmer, ravir: 
ngr. ^agjuuxxcSvco empoisonner ; - farmec (farmec, fermec), sm., 
farmece^ pi. f. sortilege, malefice, magie, enchantement ; vgr. 
g>aQfiaxov medicament, poison, charme; ngr. g>aQfiaxi poison; if. 
esp. port. farmaco medicament, poison ; - fărmecare, fermecare, sf. 
fărmecător, fermecător, oare, adj., subst., ensorcellant , sorcier, 
sorcifere; - fărmecătorie , fermecătorie , sf. magie, enchantement. 
fărmecătoresc, fermecătoresc, adj., magique; - fărmecătoreşte, fer- 
mecătore^fte, adv. ; - fărmecătură, fermecătură, sf. ensorcellement. 

Fărtat (pour făderat transpose en fîrdat — f&rtat), sm., L. foe- 
deratus ; it. federato ; alli^, compagnon, camarade, ami (v. M. M. C. 
96 ; Alex. B. 42 ; Negr. 125 ; Pan. Sp. A. 4. 125) ; * [Mr. Quintescu 
dans sa dissertation „de diminutivis linguae rumanicae t>ulgo Wa- 
lachicae nominatas^, p. 31, fait d^river fărtat de frate (frater) 
„syUăba ră in ăr cmnmutata^ et ajoute „admiraibile est, Diej^ium 
Gr. d. Bom. Sp. 1., pag. 90, nota sec. afferre potuisse, vocabtdum 
fărtat ad foederaius reducendum esse'^!']* 

Fasolă sf., L. phaseolus (yaciyAo?); it. fagiole, fagiuolo; 
ca;t. fasol; vesp. faseolo (frisol, frisuelo, frejol, frijon) ; port. 
feijâo; prov. faisol; fr. fasMe; ngr. (faaoh, q>a(fovh; oUb. fra- 
goule; turc fSlsoulia; cech. fazol, fazola; pol. fasola; russe fasoli 
pi.; nsl. serbe pasulj, pasulja; magy. paszulj ; - fasolar, sm. 
mangeur de haricots. 

Faşă, sf. lien, bande, lange, maillot; L. fascia; it. fascia; 
cat. faxa; esp. faisa, faja; port. faixa, faxa; prov. faissa; fr. 
faîsse; alb. fagkg; - fâşie, sf., L. fascia; bande, bandage, ceinture. 
făşioară, sf., L. fasciola; it. fasciuola; esp. fajuela; - făşiuţă, 
sf. bandelette; - infăf, ai, at, a, vb. 1; emmailloter, remuer(un 
enfant); L. fasciare; it. infasciare; ca^. faxar; esp. fajar; port. 
enfaixar, enfaxar; prov, faissar; erffe. fagkoig; - infăşare, sf. ; - w- 



I. Făt— Faţă. 89 

făşător, adj., emmaillottant ; - infâşăfură, sf. emmaillottement. 
infăşur, ai, at, a, vb. 1; * L. in-fasciolare (fasdola); emmail- 
lotter, remuer, entortiWer ;- înfăşurare , sf. ; - infăşurătură , sf. 
entortillement, &c. ; - desfăs, ai, at, a, vb. L; it disfasciare ; esp, 
desfajar; d^maillotter, d^tortiller, &c.; - desfăsare, sf.; - deffăsur, 
ai, at, a, vb. 1; d^bander, d^ployer, d^rouler, d^plier, d^velopper, 
etendre; - desfăşurare, st; - desfăşurător, adj., d^ployant, &c. 
desfăşurătură^ sf. d^ploiement; - sfăşîez, ai, at, a, vb. 1; tirer, 
tirailler, dflabrer, d^chirer, lac^rer, briser, navrer; * L. ex-fas- 
ciare; it sfasciare; a sfăşia cu dinţii dilac^rer; a sfăşia inima 
cuiva dechirer le coeur de q. ; a se sfăşia inima cuiva avoir le 
coeur navr6; - sfăşiare, sfăşiere, sf. ; - sfăşietor, adj., dechirant, 
&c. ; - sfăşietură , sf., it. sfasciatura; d^chirement, d^chirure, 
crevasse, ^lure. 

Făt, s. & vb. fSt. — Fatăy.s. v. ffet. 
Faţă, sf. , fej^, pi., L. facies (facia); it f aceia; esp, haz, 
facha (de Vit.); port, face; prov, fatz, facia, fassa, facha; fr, 
face; alb, fakje; — face, visage, fa9ade, superficie, fason, figure, 
front, frontispice, couleur, teint, teinte, parement, mine, personne, 
page (de livre), housse, endroit, sorte, apparence; faţă frumoasă 
beau visage, belle figure; in faţa mea, it in faccia mia, devant ^ 
mes yeux, en ma presence; a fi faţă, de faţă etre present; a 
da de faţă d^masquer, manifester; a da faţă teindre; a schimba 
feţe feţe avoir le visage en compote; a schimba faţa changer de 
couleur ; om cu doue feţe, it, uomo di due faccie, homme k deux 
faces; intr^o faţa d'une meme sorte; in faţa pamîntului ă fleur 
de terre; in faţa apei â, fleur d'eau; - faţară, (pour faţare\ sf., 
făţâri, pi., * L. faciale; aire de battage; - făţar, adj., subst., 
* L. faciarius; dissimulateur, dissimul^, hypocrite, soumois, cagot, 
cafard; - făţioară, făţişoară, făţuţă, sf., facette; - făţiş, adv., 
cUb, fakjSza, adv,, en face, en presence; cfr. esp, hacia, prep,; 
a sta făţiş = it. far faccia, faire face; - făţăresc, ii, it, i, vb. 3. 
rtfl. ; a se făţări dissimuler, simuler; - făţarnic, adj., dissimul^, 
dissimulateur, hypocrite, sournois; - făţărie, sf. dissimulation, 
hypocrisie; - făţărire^ sf. ; - făţamicesc, adj., hypocrite, cafard, 
cagot; - făţamiceşte, adv., en hypocrite; - făţarnicesc, ii, it, i, 
vb. 3; contrefaire, d6guiser; a se fâţarnici contrefaire, dissimu- 
ler, feindre; - făţărnicie, sf. affectation, dissimulation, hypocrisie. 
făţamicire, sf. ; - feţiiesc, uii, uit, ui, vb. 3 ; alb, faikoig ; lisser, 
unir, ragrfor; - feţueală^ sf. ragr^ement ; - feţuire, sf.; -feţuitor, 
adj., subst., ragr^ant , celui qui ragr^e ; - feţuitură , sf. ragr6e- 
ment; - înfăţ, ai, at, a, vb. 1; couvrir, garnir, revâtir qch. de 



90 I. Faur— Per. 

qch.; a infăfa aştemuttd couvrir un lit de draps blancs; - in^ 
făţare, sf. ; - desfăţ , desfât (desfătea) , ai, at, a, vb. 1 ; d^couvrir ; 
6ter, retirer, d^garnir (un lit) , divertir, dâecter, r^jouir ; a se 
desfăta^ desfăta se divertir, se r^jouir, s'6battre, s'entretenir, se 
r4galer; port desfa9arse perdre totde horUe; a se desfăta cu 
femei faire la d^bauche avec des femmes; - desfătădos^ adj., 
delectable, 2kgr6B.hle; - desfătăciune^ sf. divertissement, rejouisse- 
ment; cfr. esp. desfachat4z, port. desfa9amento effronterie, im- 
pudence; - desfătare, desfătare, sf. ; - desfătat, desfătat, part., 
adj., ouvert, r^joui, content, gai, folâtre; cfi*. esp, desfacbatado, 
desfazado, port. desfa9ado effronte, impudent; - desfătător, des- 
fătător, adj., divertissant, d^licieux, voluptueux; - rSsfăţ, ai, at, 
a, vb. 1; d^couvrir, faire voir, dflicater, mignarder, mignoter, 
dorloter; a se răsfăţa se r^fi^chir, se mignarder, se mitonner. 
răsfăţ, sm. mignardise; - răsfăţare, sf. action de d^couvrir, &c. 
(v. Ur. 5. 75); - răsfăţat, part, adj., visible, clair, dflicat^, 
mignon, mou, tendrelet; - răsfăţătură, sf. d^couvrement, d^lica- 
tesse, &c.; - infăţifeZy ai, at, a, vb. 1; mettre devant les yeux, 
prfeenter, representor, exhiber, exposer, paraître, comparaître, 
produire, d6rouler, confronter, tracer, toucher; - mfăţişare, sf- 
infăţişător, adj., subst., repr^sentatif, pr^sentateur, repr^sentant, 
porteur; - infăţişătură, sf. representation, comparution, &c. 

Faur, sm. forgeron; L. faber; it fabbro, fabro; vesp. fabro; 
prov. fabre, faur; vfr. fevre, nfr, or-fevre (auri-faber)^ forgeron 
(de forge ^^fahr'ca — faurca — forge); ' făurar, sm., * L. fabrua- 
rius; ioxgQXOW, - {aurărie, sf., prov. fabraria; forge; - făuresc, 
ii, it, i, vb. 3; L. fabrio, ivi, ire; it forgiare, esp. port forjar, 
/v. foTger = fahricare; ' făurire, sf. 

Faur, făurar, sm., sc. luna lui Faur (v. Jon. Cal. 72, 240); 
L. Februus, Februarius sc. mensis; it. febbrajo; cat febrer; esp. 
febrero; port fevereiro; prov. febrier; fr. f^vrier; - februarie, 
fevruarie, sm., L. februarius; ngr. (pe^QovaQiog. 

Fecior, s. v. fet. 

Femeie, sf., femei, pi., L. femina; i^. femina, femmina; esp. 
bembra; port, femea; prov. feme, femna, femena; fr. femme. 
femeiesc, adj., i^. feminesco ; feminin;- femeieşte, adv., ă la ma- 
niere des femmes; - femeiatic, femeietic, adj. = L. femineus; fe- 
minin, effemine; - femeiuşcă, sf. femeile, surtout des animaux. 
femeoae, BÎ.=it feminaccia, feminoccia; femme grande et forte. 
femeiup,, sf., it femminuccia, femminuzza. 

Fer (fier, hier)^ sm. fere (vulg. feare), pi. f., L. ferrum; 
it cat. ferro; frvul. rom, d. Gr. fier; esp, hierro, fierro; port. 



I. Ferb— Fericesc. 91 

ferro; prov. fer, ferr, ferre; fr. fer; - ferar (herar), 8m., L. 
ferrarius; it, ferrajo; esp. herrero; port ferreiro; - ferărie (he- 
rafie), si, ferraille; L. ferraria; it. ferraria, ferreria; esp. her- 
reria; port, ferraria; - ferărit, sm. ferraille; - fertdeţf feruşor, 
fendeţ, sm. petit fer; - ferec, ai, at, a, vb. 1; istr, fareca; 
ferrer, garnir de fer, embattre, mettre dans des fers, garotter, 
creneler (une monnaie), sertir (une pierre), rhabiller — piquer (une 
meule); cfr. esp. ferreteâr; - ferecare, sf., ferecat, sm. action 
de ferrer, &c.; -ferecător, adj., subst., ferrant, ferreur; -ferecăturăy 
sf. ferrure, ferrage, embattage, sertissure, cr^nelage, &c. - des- 
ferec, ai, at, a, vb. 1 ; 6ter les fers, 6ter les bandes de fer, d6- 
ferrer; - desferecare, sf.; - inferez (mfierejs, inhierem), ai, at, a, 
vb. 1 ; marquer d'un fer chaud, fl^trir, stigmatiser ; it. inferrare ; 
esp. herrar; port, ferrar; prov. ferrar, ferar; - inferare, sf. 
inferător, adj., subst., marquant, marqueur d'un fer chaud; - in- 
ftrătură, sf. action de marquer d'un fer chaud, marque d'un 
fer chaud. 

Ferb (fierb, hierb), fersei (ferbsei), fert, ferbe, vb. 2; cuire, 
fermenter, petiller, travailler, corroyer (du fer); L. ferbeo, ui, 
ere; %t. fervere; esp. hervir; port, ferver; a face să fearbă căl- 
darea, port, fazer ferver a caldeira, faire bouillir la chaudiere. 
ferhător, adj., cuisant; - ferbătură, sf. cuisson; - ferbere, sf. 
{erhet, sm. bouillonnement, brouissement ; - ferbinte, adj., adv., 
Wlant, chaud, fervent, vif; L. fervens, tis; it. port, fervente; 
^p. fervient; cat prov. fervent; - ferbinteală (ferbinţeala) , sf. 
ckleur, bouillant, ^chauffement, effervescence; - fert, sm. action 
de cuire, &c.; - ferturâ (hertură), sf. cuisson, un met cuit; 
port, fervura; - inferbint (inferbinţ, inhierbint), ai, at, a, vb. 1; 
#. herventar; ^chauffer; - inferbintare, sf. ; - inferbintător, adj., 
echauffant; - inferbintâtură, sf. ^chauffement; - inferbinteală, 
W^bin^aia, sf. 6chauffement, ferveur, ardeur; - desferbint, des- 
f&rUnţ, ai, at, a, vb. 1; atti^dir; - desferbintare, sf. action 
d'attiedir. 

Fereastră, f creastă, sf., L. fenestra; it cat finestra; port. 
fresta; prov. fenestra, fr. fenetre; nhaU. fenster; - ferestrărie, 
si fenetrage; - ferestrioară, ferestioară, sf., L. fenestriola pour 
f^strula; - ferestrue, ferestruică, ferestruţă, sf., {it finestruzza). 

Ferece, feregă, sf., Tanacetum vulgare; L. filix, icis; it. 
Mce (felice); esp. helecho; port, feito, feto (fiiictum); vfr. feu- 
S^Tft, feuchiere, nfr. fougere (fUicaria); ferece albă Spiraea fiii- 
pendula. 

Fericesc, ii, it, i, vb. 3; f^liciter, trouver — rendre heureux 



92 I. Festucă— Piară. 

q.; dn L. felir, icis: i/. felice; esp. port feliz; [un adj. ferk^ 
manque epi rom. comme eti /roitf.]; a se ferici se făliciter, se 
trouver heureux; - fericire^ st felicita, bonheur, s&^nită; - fe- 
ricit, part., adj., henreux, bienhearenx, fortune; fericUul intr'a- 
ducere a minte litt. le bienhenrenx de memoire, de glorieuse 
m^moire, i. e. fen. defnnti fericit de tine! = L. te felicem! - fe- 
rieiior^ adj. subst.. rendant heureux, fortuna, beureux. 

Festuci, sf. (L. B.) eclat, chicot; L. festuca; it. festuca, 
fistuca; prov. festuc, festuca, festuga; fr. fetu {(estu = festuctts). 

Fii, SUL, feţi; garţon, fils; L. fetus, us; it ca-, esp. port. 
feto; prov. fet, fetus; fr. f(£tu^, foetus; făul meu mon garţon: 
[▼. Arh. R. 1. 177, annee 1769: „ne au r&nas copii mici 
spre creştere, feţi şi fete de edsiUorit^^^; - făt, ai, at, a, vb. 1; 
L. fetare; faire des petits, mettre bas, chatter, pouliner, agneler, 
▼Sler, chevroter, cochonner, chienner, louveter, levretter, faon- 
ner; fritd. fedă agnder; - f ^tăciune, sf. portfe; - fetare sf. 
f^t^ sm., idem; - fetătoare, adj. f., portiere (vache, jument, 
&c.); - f alătură, sf. = L. fetura ; ventree; - făta, (feată), sf., 
fete, pi., fille ; de l'adj. L. feta, ce qui a enfanfe, p. e. lupa, ursa, 
vulpes, ovis; istr. fete; prov. feda, fea, piem. fea, lomh. feda, 
dauph. feia brebis; dans le dial, du Beam heda=/6mm«; sard. 
fedu prcies; dans le Jura faille ( fetida) =^ agneau et fMe; fată 
8*ăcourte au vocatif dans la langue vulg. en fa! fille! - fătoiu, sm., 
fătoaie, sf. grosse, grande fille; - feteieu (fîtălău), sm., herma- 
phrodite, androgyne; - fetesc, adj., d'une fille, conmie une fille, 
virginal ; - feteşte , adv. , en fille ; - fetică , sf. fillette ; aussi 
ValenaneHa oUtoria; - fetie, sf. 6tat de fille, virginity ; - fetiş, 
•sm., (v. Pan. S. 2. 55.) = fetie; - fetişcană, sf. fille pubere. 
feţişoară, sf. fillette; - fetiţă, sf., istr. fetice; petite filîe; 
prov. fedetta petite brebis; - fetesc, ii, it, i, vb. 3; vivre en 
fille~non marile; - fetire, sf., - fecior, sm., L. fetiolus; istr. 
fizor; gar9on, fils, adolescent, jeune homme, puceau, domestique 
male; - fecioară, sf. fille pubere, fille, pucelle, vierge; - fecioraş, 
fedord, sm. petit garson ; - feciorelnic, adj., d'un gar9on, d'une 
fille, comme un gar9on, comme une fille, chaste; - fecioresc, 
adj., idem; - fecioreşte, adv., en garson, en fille, chaste- 
ment : - fecioriţă , sf. fillette ; - fecioroiu , sm. gros garţon. 
fecioresc, ii, it, i, vb. 3; vivre en garson; - feciorie, sf. ^tat 
de gar9on , de non marid — de non marile , chastet6 , virginity. 
feciorime, sf. 6tat de garţon en g^n^ral, la domesticită; - fe- 
dorire, sf. 

Fiară, sf., fiare, pi., animal, b^te sauvage; L. fera; it. esp. 



I. Fiaia— Fir. 93 

fiera; port. prov. fera; - fieros, adj., farouche, feroce; d'un type 
*L. ferosus pour ferns; it. esp. fiero, port, fero, fr. jBer (ferns). 
Fialâ, sf., (L. B.) tasse; L. phiala, (c/eaAij); it. fiala; i>rot;. 
fiola, fiala, phiala; fr. fiole; ngr. fpuiXi. 

Rcat^ sm., ficaţi pi., L. ficatum sc.jecur; it. fegato; sard. 
figau; venit, figa; esp. higado; port, figado; cat. prov. fetge; vfr. 
fie; w/r. foie; cfr. ngr. (Tixoti pour crixcoiov rjnaq, traduction 
dn L. ficatum jecur; - ficăţel, sm., ^^ figatello ; le pi. ficdfei 
brochettes. 

Fie, vb. V. flu. — Fierb, vb. v.. ferb. 
Rare (hiere), sf., L. fel, fellis; it. felle, fiele; esp. hiel; 
cat. port. prov. fel; fr. fiel; a imple de fiere remplir d'amertume ; 
^ea pâmintului Fel terrae, Gentiaua cruciata, it. fiele di terra, 
fiel de terra, fumeterre. 
Rg, vb. V. infig. 

Fîn, sm., finuri, pL, L. fenum (foenum); it. fieno; cat. fe; 
esp. heno; port, feno; prov. fen; fr, foin; - fînârie, sf. endroit, 
cour aux foins; ~ fînaţ, sm., fînaţe, pi. f., prairie, pr^. 

Fîntînâ, sf. puits; du L. fontana sc. aqua pour fons; istr. 
fontaera; vcat. it. esp. fontana; sic. sarde (Logiii.) corse funtBJitL; 
port, fontinha (dim.); prov. fontana, fontayna; vfr. funtaine; 
it/r. fontaine; - fintinar^ sm., it. fontaniere; esp. fontanero; fr. 
fontenier; - finiîne, sf., it. vcat. fontanella; prov. fontanil, fon- 
tanilha ; fr. fontanelle (fonticule) ; - fîntmică^ sf . idem ; - finHni- 
oară, fkitîniţă, fîntînuţă, sf. petite fontaine. 
Flor, s V. frig. 

Fir, (hir)^ sm., fire, pi. f.,. L. filum; it. filo; mit. fir; esp. 

liilo; port, fio; cat. prov. fr. fil; alb. fie, fil; dvn fir in p^ 

(pilum)= it. per filo e per segno, de fil en aiguille; - firicd, 

sni., *L. filicellum; fr. ficelle (pour filceUe); - firişor^ {hirişor\ 

liTuşoTy firuţ, sm., it. filuzzo; - firos, adj., fibreux, filamenteui, 

filandreux, granuleux, ligamenteux, vein6; it. filoso; esp. hiloso; 

prov. filos; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du fil, tirer en fil, 

(v. M. M. C. 38, 44) = it. filare; cat. vesp. prov. filar; nesp. 

Mlar; port, fiar; fr. filer; - firuire, sf.; - înfir, (infirejg), ai, at, 

'^ vb. 1; enfiler, pousser, poindre; ^^. infilaie, infilzare; esp. 

^lar; port. enfiar; fr. enfiler; musteţile infireaeă acum Ies 

Dioustaches commencent ă poindre ; - in/îrar^, sf. ; - in/îr()f^or, adj., 

«nfilant, &c. ; - infirătură^ sf. enfilement, &e. ; - Infirîp (inhirip), 

^ at, a, vb. 1. răfl,; a se infiripa, * L. infilicare; se ramasser, 

86 remetkre, reprendre le dessus, relever d'une maladie ; - infiri- 

^% sf. r^tablissement, convalescence ; - desfir, ai, at, a, vb. 1 ; 



94 I. Fire— Fiu. 

* ^ 

cat. vesp. prov. desfilar; nesp, deshilar; port, desfiar; it. sfilar; 
prov. esfilar; fr. effiler; - desfirare, sf.; - prefir, ai, at, a, vb. 1; 
examiner, ressasser; cat. esp. port. prov. perfilar; fr. parfiler. 
prefirarcj sf.; - răsfir, ai, at, a, vb. 1. = L. re-ex-filare; defiler, 
dflier, 6claircir, expliquer, attiser (le feu); - răsfirare, sf. 

Fire, s. v. fiu, a fi, vb. 

Fistău, sm., L. fistuca; marteau de main, masse. 

FYu, sm., f'ii, pL, L. filius; istr. filju; it. figlio; cat. fil; 
vesp. fijo; nesp. hijo; port, filho; prov. fil, fils, filh; fr. fils. 
flfă, sf., L. filia; istr. filja; if. figlia; cat. filla; vesp. fija; nesp. 
hija; port, filha; prov. filla, filha; fr. fille; - ficâ (Mcă), sf. 
dim. sans sens diminutif; fille; - ficuliţă, ficuţă, sf. fiUette. 
f'iesc, adj., filial; - fieşte, adv., filialement; - fişor, sm., * L. 
filiciolus pour filiolus, it. figliuolo, esp. hijuelo; - fiule}, fiuţ, 
sm. dim.; - fYastru, sm., L. filiaster (sur des inscriptions); it. 
figliastro; cat. fiUastre; esp. hijastro; prov. filhastre, fiUastre; 
fr. fiUâtre; - fiastrâ, sf., it. figliastra; esp. hijastra; - Inffez, 
(infiu), ai, at, a, vb. 1; adopter q; cfr. BL. affiliare ; cat. afillar; 
vesp. afijar; nesp. siii}B,T; port. prov. afilhar; fr. affilier;-m/*i6ato, 
sf. adoption (C. C. § 949) ; - infiare, infiere, sf. ; - infietor (in- 
fUtor), adj., celui, celle qui adopte q; adoptant; părinte infietor 
pere adoptant (v. C. C. § 949). 

Fiu, (fii, fie, fim, fiţi, fie), subjonctif pr^s. du verbe aux. 
sînt (sum), fui (fui) fost, fi = esse, du L. fio-fieri, qui a donni 
aussi rimp^ratif firfie-fiţî, le g^rond. /îmd, le pârtie, fut. fiitor, 
rinf. fi, (v. sînt â la lettre resp.); - fie, 3"® pers. du subj. prfe. 
= L. fiat, s'emploie joint â. des ' pronoms ou â des adv. comme 
Vit. sia, fr. soit (quelque-soit) ; fi^e-că, soit que; fîe-cănd quand 
que ce soit ; fie-care (qualis) chacun ; fie-căt (quantum), tant que 
ce soit ; fie ce (qui-quid) chaque ; fie-cine (quinam) = it. chicchessia, 
prov. qui que sia, fr. qui que ce soit, chacun ; fie-cum (quo modo), 
n'importe comment ; fie-unde ou que ce soit ; - fie-şte-care (pour 
fie-ştiU'Care) litt. fiat (= sit) scio qualis (cfr. nişte pour nisce 
= nescio quis) ; fieşte când, fieşte căt, fîeşte ce, fieşte dne, fieşte 
cum; - finind, g^rond. preş. = it. essendo, fr. 6tant; fiind că, 
conj., parce que, puisque, attendu que, vu que; - fiinţă sf. âtre, 
substance, creature ; in fiinţă extant, de fait, effectivement, sub- 
stantiellement ; fiinţă de faţă ţr^sence;- fiinţelnic, adj., essentiel. 
fiintesc, adj., essentiel, substantiel; - fiinţeşte, adv., essentielle- 
ment, substantiellement ; - fiintesc, ii, it, i, vb. 3; exister. 
fiinţire, sf ; - filter, part. fut. employ^ comme adj. dans le sens 
du part. prfe. = 6tant, existant; fiitor de faţă present; - fire, 



I. Flacăr— FUşcă. 95 

if. (de Finf. fi) ; nature, physique, essence, temperament, disposi- 
ion, sens; (cfr. vgr. ngr, fpvtfig); deprinderea i a doua fire 
'habitude est une seconde nature; -/îre^c, adj., naturel, physique, 
latif, naîf ; - /ţr^^^, adv., naturellement, physiquement, certaine* 
nent, facilement ; - înfiinţez, ai, at, a, vb. 1 ; donner Texistence, 
brmer, cr^er, efifectuer, ex^cuter, răaliser, remplir, fonder; a se 
nfiinţa naître, prendre naissance, se former, se râaliser ;- în/!in- 
are, sf.; - infiinţâtor, adj., subst., formant, formateur, errant, 
Msant; cr^ateur, fondateur; - desfiinţez, ai, at, a, vb. 1; 
l^truire, extirper, d^raciner, 6teindre, infirmer, rompre, invalider, 
r^voquer, r^silier, supprimer, dissoudre; - desfiinţare, sf., &c. 
iesfiir^tor, adj., subst., dătruisant, destructîf, destructeur, &c. 

Ftacăr, ai, at, a, vb. 1; flamber, flamboyer; L. flagrare; 
en U, esp. port. prov. fr. seulement le participe flagrante — flagrant 
est usitâ; - flacără, sf. flamme, flambant, flammerole; cdb. 
Ijake flamme; cfr. ngr, fpXoyăQa grande flamme de yXoya. 
flâcăraie, sf . feu qui flambe, grande flamme, grand feu ; - flăcă- 
rare, sf.; - flăcărător, adj., flambant, flamboyant ;-^d(C(Xnoar(l, 
sf. petite flanmie; - inflacir, ai, at, a, vb. 1; L. inflagrare; 
eaflammer; - înflăcărare , sf.; - inflăcărător^ adj., enflammant. 
Flămînd, adj. v. foame. 

Flamură, sf. banderole, drapeau, ^tendard; du L. flammula 
(ftamma) etendard, (Veget. r. m. 2, 1. 3, 5) esp. port. flamula; 
S. fiamma, fr. flamme {flamma); ngr. ipXaţwvloi' ^ ffXafxnovQov 
^mllum, flammeum vexiUum, (D. C). 

Flaut, sm., flaută, sf., it flauto; vcat. flaut; ncat. esp. prov. 
flauta; port. flauta, frauta; vfr. flahute, flahuste, flaute; fr. Mte 
(fluste); mhall. floite; nhaU. fldte; nsl. flauta; (^cA. flouta, fletna; 
poî. flet; russe fleita; magy. flota; le vfr. flaiite, primitif des 
vocables it. esp., &c., est le subst. verbal du verbe vfr. flaUte^', 
ţui s'est produit par TeflFet d'une transposition de flatter du 
subst. L. flatus souffle (v. Diez D. 1. 182); cfr. magy. fuvola 
fl4te, de fuvwi, fuvaUani souffler, fuvo soufflet ; - flăutar, flăutaş, 
sm. joueur de flftte. 

Fleac, sm., fleacuri^ pi. f., chose de rien, fadaise, sornette, 
^atras; du L. flaccus; it. fiacco; cat. flac; esp. flaco; port. fraco, 
l^ot. vfr. flac', flaque; le nfr. flasque de flaccidus (prononc^ 
hcidus et transpose en flasquidus); un fkac de om \m homme 
ie rien; prov. om de flac cor homme de coeiir lâche; port. homem 
fr^co homme faible de caractere. 

Flifcă, sf., flişc, sm. fifre, sifflet ; du L. fistula (vulgo fiscla 
' "ir, Gl. Longob. v. D. C. Gl. L.); it. fischio, fistola; cat. esp. 



96 I. Floare— Foaie. 

prav. fistola, fistula; port. fistula; fr. fistule; - flifcaesc, ii, it, 
i, vb. 3 ; it fischiare ; jouer du fifre, siffler ; - flişcăvrey sf . 

Floare, sf., /fon, pi., L. flos, floris, m.; nit. fiore, m. ; vit. 
cat. esp. port. prov. fior, f. ; vfr. fior, flour, flur, f. ; w/r. fleur, f. 
florar, sm., * L. florarius; it. florajo; fleuriste; luna lui florar 
le mois de Mai (v. Jon. Cal. 73); - florăreasă, florărij^â, sf. 
fleuriste; - florărie, sf. jardin- fleuriste, serre; cfr. L. floralia. 
floricică, sf., esp. florecica; - florii, sf. pi., du genit. L. florae 
SC. dies; pâques fleuries, prov. la pasca floria; - florişoară^ 
floriţâ, sf. petite fleur; - infloresc, ii, it, i, vb. 3; L. florere, 
florescere, inflorescere; it. fiorire, (infiorire, Înfiorare); esp. port. 
florecer, enflorecer; cat. prov. florir; fr. fleurir; - inflorire, si 
floraison ; - infloritor, adj., fleurissant. 

Floc, sm., floci pi. (Bare. Gr. 44 floace) ; - floacă, sf. (Hill Gtr. 
r. 40); flocon, fanon, poil; L. floccus; it. fiocco, fiocca; esp. fleco, 
flueco; port. froco; cat. prov. floc; fr, floc, floche, froc, &ocob 
(dim.); alb. fljok; - floce, sf.; * L. floccella pour floccula (floc- 
culus); esp. fluequecillo; - flocos, adj., L. floccosus; lY. fioccoso; 
esp. fluecoso; fr. floconneux; - flocotinâj sf. flocon, pelotte, touffe. 
flocuşor, flocuţ, sm. dim.; - flocăesc, ii, it, i, vb. 3; mettre en 
flocons, tirer, arracher, tirailler, plumer; it. fioccare neiger en 
flocons; - flocăire, sf. action de mettre en flocons, &c.; - Inflo- 
cofez, ai, at, vb. 1. r^fl., a se inflocoşa se pelucher; - infloco- 
sare, sf. 

Flustur, flutur, ai, at, a, vb. 1; voleter, voltiger, flotter, 
papillonner; * L. fluctulare de fluctu^re; it. frullare (flullare); 
aJb. fljoutouroig; it. fiottare, fluttuare, esp. port. fluctuar, esp. 
flotar, fr. flotter de flucfuare; - flutur, fluture, sm. papillon, 
. oripeau, paillette ; alb. îijontni^ papillon; fljoutourak, fljoutourake 
volaille; - flusturare, fluturare, sf.; - fluturaş, sm. petit papil- 
lon; - flusturatec, fluturatic, adj., volage, Uger, inconstant, fri- 
vole; ' flusturător, fluturător, adj., voletant, flottant, &c. ; - flu- 
turei, sm. petit papillon. 

Foaie, sf. {foiu, sm. Cip. Gr. 50., Al. Gr. 236); foi, pl.f 
feuille, feuillet, plaque, U; L. folium, folia, pi.; it. foglia, fog- 
lio; friul. fuel; cat. ful, fulla; vesp. foja; nesp. hoja; port. folhar 
folho; prov. folh, fuelh, folha, foillâ, fuelha; fr. feuille; oH>. 
fljetg (dim.) ; a da pre foi cuiva battre q., dire la v6rit6 i Q- 
foioară, sf. feuillette; - foios, adj., L. foUosus; it. foglioso; esp. 
hojoso ; jpor^. folhoso; prov. folhos, foillos, fuoillos, fuelhos, fulhos; 
fr. feuillu (foliutus pour foliatus); - foicica, sf., esp. hojica; -fo^ 
^oară, sf. petite feuille ; - foi^, foiuţă, sf., it. fogliuccia, fogliuzza. 



I. Foaie— Poarte. 97 

trifoîu, sm., it trifoglio; esp. trifolio, trebol; port. trevo; prov. 
trefueil; vfr, trefeul; w/r. trefle; du L. trif diurn; -trif oişte, sm. 
ehămp de trefle; - desfoiez, ai, at, a, vb. 1; it, disfogliare, 
sfogliare; esp. deshojar; port. desfolhar, esfolhar; prov. esfolhar, 
sfulhar ; fr. dtf euiller, effeuiller ; - desfoiare, desfoiere, sf . ; - rSsf oiez, 
ai^ at, a, vb. 1; feuilleter, parcourir (un livre); - r^foiare, r&- 
foiere, sf. 

Foaie, sm., foi, pi.; le sing, outre, abdomen, ventre, panse; 
k pi soufflet ; L. follis ; istr. fole ; esp. fuelle ; port. foile ; hmb. 
fol sac en cuir pour farine; du L. foUis precede aussi it. foile, 
rcat foii, vesp. fol, prov. fol, folh, f6m. foia, fr. fou (fol), t6m. 
foile, BL. follis (follus) adj. c-ă-d. qch. qui est toujours en * 
fmwement comme un soufflet; cfr. it. foUetto, cat. prov. fr. follet 
=htin, feu foUet; - foaleş, adj., ventru; - fdărit, sm. (TJr. 
2, 273); imp6t sur Ies brebis portiâres; - folcuţy folicuţ, sm. 
petit soufflet; - foite, sm. gros pansu, gourmand; - foUicos, adj., 
ventru, pansu; - foiesc, ii, it, i, vb. 3; L. foUere; fourmiller, 
giouiller, pulluler ; cfr. vit. foUeare, nit. folleggiare, vcat. folejar, 
follejar, prov. foleiar, folheiar, follegar, vfr. foler, foUer errer ga 
eflăy fhtter, puis extravagu^r, mener une vie de debauche, puis 
{aire des folies; - foire, sf. fourmillement, foule; - infoiez, ai, 
at, a, vb. 1; remuer, secouer, enfler, gonfler, bouffir; - infoiare, 
mfoiere, sf.; - infoiat, infbiet, part., adj., mouvant, bouflfant, 
ample. 

Foame, sf., L. fames; istr. home; it. fame; sard, famini 
(faminis); vesp. fame, famne;' nesp. hambre (faminis); port. 
fome; cat. prov. fam; fr. faim; lat de foame mort (plat) de 
faiin; - foamete, sf. famine; - flămînd, adj., d'un type L. famu- 
Imtus, (famlentus — flamentus) pour famdicus; it. famulento; 
esp. hambriento; porf. faminto; cat. famolenc; prov. famolen; 
vfr. famelent; - flămînzesc, ii, it, i, vb. 3; avoir faim = i^. af- 
famire, esp. hambrear; - flămmzare, sf. le vide des cStes, d^faut 
des câtes, flanc; - flUmmzie, sf. malefaim; - flămmzire, sf. 

Foarfece, sf., foarfeci, pi. (plus usit^); ciseaux; L. forfex, 
icis; it, forfice, forbice, forbici; - forfecar, sm., it. forbiciaro; 
le pi. forfecări aussi Convolvulus arvensis ; - forfecoae, sf. 
pl.) cisailles = i^. forbicioni; - forfecuţe, forficele, sf. pi. dim., 
petits ciseaux; - forfechez, ai, at, a, y\>. 1; couper en morceaux 
avec des ciseaux, tondre, couper; - forfecare, sf.; - forfecătură, 
sf. idem ; (v. St. D. 19). 

Foarte, adv., fort, tres, beaucoup; L. fortis, e; it. port. forte; 
^P' fuerte ; caL prov. fr. fort ; alb. fort adv., fortS adj. 

7 



98 I. Foc— Fraged. 

Foc, sm., focuri, pi. fc, L. focus; it foco, fuoco; cat fog; 
esp. fuego; part. fogo; prov. foc, fuoc, fuec; /r. feu; a aprinde 
focul, it apprendere ii fuoco; de foc, it. da fuoco, au supreme 
degr6, extraordinaire; a face foc, it far fiioco; a se fa^ce foc^ 
it pigliar fuoco, prendre feu; - focar, sm., L. focarius; vccU-, 
vesp. fogar; nesp. hogar; port, fogâo; prov, fogal, fogual, foguier, 
fuguier; fr, foyer; it, focolare (focularius); - focos, adj., it, fuo- 
coso, focoso; esp.port, fogoso; - foculeţ, focuşor, focuţ, sm. dim.. 
petit feu; - infoc, ai, at, a, vb. 1; ^chauffer, enflammer (au fig.); 
it infuocare, Înfocare, affocare; vesp, enfogar; port, afoguear; 
prov, afogar; - înfocare, sf.; - infocăţiune, sf., ^chaulBfement, &c.: 
it. infocagione, infocazione; - infocător, adj., ^chauffant, en- 
flammant; - pogace, sf. fouace\ BL, focacia 2)an2> stib cinen 
cactus; it, focaccia; vcat fogassa; esp. hogaza; port, fogaza; 
prov, fogassa, foguassa, fogatza; fr. fouace, fouasse (dans le 
Midi aussi fougasse); vhaU. fochenza; mhail, vachenze, p6gaz; 
nhail, lav. fochenz; nsl, serbe pogaSa; cech, pogât; bulg. pogafe; 
rtisse pogaii; magy, pogâcsa; ngr, noydt^a, (payurCa; turc fo- 
gatchia, pogatchia, bogatcha. 

Formă, sf., L. forma; it, esp. port. prov. forma; fr. forme; 
,alb. formfi; nsl, serbe russe pol, cech. magy, forma; ngr, ^ovQfia] 
nhall, form; - frumos, adj., beau, joli, gentil; L. formosus; it 
port, formoso; vcat fermos; wm^. hermos; vesp, fermoso; nesp, 
hermoso; prov, formos; - frunwşior, frumuşior, adj. dim.; ^ fric 
muşel (frumoşel) m., frumuşe (frumoşe) f., adj. dim,= L. for- 
mosellus pour formosulus; esp, hermosillo; - frumuşic (frumoşic), 
adj., esp. hermosico ; - frumuşeaţâ (frumoseţă), sf., * L. formo- 
sitia pour formositas, atis; beauts, 61^gance; - infrumoseţez, ai, 
at, a, vb. 1 ; embellir, enjoliver, omer, rehausser, faţonner = esp. 
hermosear, port, fermosear, formosear ; - infrumoseţare, sf. ; - in- 
frumoseţător, adj., subst., esp. hermoseador; embellissant, celui 
qui embellit ; - infrumoseţătură, "st^mbellissement. 

Fragă, sf., fragi, pi., L. ftaga, ormn; it, fraga; esp, fresa 
fr. J5:aise de fragea; - fragi de lemn Morus alba; fraga tătandn 
ou tătărească Blitum virgatum; -frag, sm. fraisier; L. fragum 
esp, fraga; - fragar, sm. fraisier; aussi Morus; it, esp. port 
fragaria; esp, fresal; prov, fr. fraisier; - frăgărel, sm. dim. de 
fragar ; - frăguşoară, sf. dim. de fragă. 

Fraged, adj., doux, frais, fragile, frele, tendre, mignard, re- 
pose (teint); L. fracidus (Cato de re rust. 64,1); it fracido, 
fragido, fradicio; - frăgeţel, frăgezior, adj. dim., (v. M. M. C. 
134); - frăgezesc, ii, it, i, vb. 3 ; amollir, mollifier, rendre tendre, 



I. Frămint— Frec. 99 

attendrir ; cfir. L. firacescere, it. fracidare ; a face să se frăgezească 
carnea faire vener de la viande; - frăgezie, sf. tendresse, ten- 
dreur, dălicatesse; - frăgezime y sf. tendret^, tendresse, fragility, 
fraîcheur, attendrissement, douceur, mignardise; - frăgezire, sf. ; 
frăgezit, part., adj., came de vînat frăgezită viande faisandde. 

Frimînty ai, at, a, vb. 1; p^trir, travailler, fraiser; L. fer- 
mentare; it> fermentare; esp. j)ort. fermentar; fr. fermenter; a 
frâmînta cUtMntul p^trir la pate ; a frăminta un cal travailler 
un cheval; a se frămînta se remuer d'une maniăre turbulente, 
piaffer (du cheval); - frămîntare, sf.;-frămîntător, adj., subst., 
p^trissant, p^trisseur, &c. ; - frămîntătură , sf., petrissage, &c. ; 
frămîntătură la inimă d^chirement des entrailles, colique, tranch6es. 

Frasin, sm., L. fraxinus; it frassino; cat. frexe; esp. fresno; 
imt freixo, frexo; prov. fraisse, fraisne; vfr, fraisne; fr. mdg. 
fraisse, freche; nfr. frene (fresne); alb. fraş6n, fraşgr; - frăsvnd, 
sm. dim., aussi Dictamus albuş; it. frassinella; esp. fresnillo; 
fr. fraxinelle; - frăsinet, sm., it. frassineto; esp. fresneda. 

Frate, sm., /ra/f, pi., L. frater; if. frate, (fra) moine; fra- 
tello (fra^eUus pour fraterculus); esp. frai, fray, frei, frey, fraile, 
freile moine; port. frade, frei, frey mome; vcat. frare, fra; prov. 
fraire, fratre, frai; vfr. fraire, freire; w/n frâre; alb. ţrsA pretre 
cathdique; " frătuţ, frăţd, fră}ică, frăficel, {it. fraticello), frăţior^ 
frăţişor, sm. dim. petit frere; - frăţesc, adj., it fratesco; fra- 
ternei; -/r^^eşfe, adv., fratemellement; - frăţie, sf. fraternity. 
frăţietate, frăţinătate, sf., L. fraternitas, atis; it fratemitk; 
«şp. fratemidad; port. fratemidade; prov. cat. fraternitat; fr. 
fraternity ; - frăţime, sf. communaut^ de freres; - frăţinesc, 
adj., fraternei; - frăţineşte, adv., fratemellement; alb. fratinişt. 
înfrăţesc, ii, it, i, vb. 3; pousser plusieurs tiges (se dit des 
^emencements, v. Jon. Cal. 179); a se infrăţi confraterniser, se 
fraterniser; cfr. it afifratelare, fr. fraterniser; - înfrăţire, sf. fra- 
ternity, confrerie, action de pousser plusieurs tiges. 

Freamât, (hreamSt, vreamSt, v. Negr. 101; St. Diet. 76), 
sm., freamete, pi. f., bruit, fracas, bruissement, frămissement; 
L fremitus; it esp. port. fremito; vfr. friente, frinte; prov. 
fremissimen; nfr. fr^missement. 

Frec, ai, at, a, vb. 1; frotter, fourbir, frayer, frictionner, 
W^r» ^curer, froisser, râper, rosser, torcher; L. fricare; it 
fregare; cat esp. port. fregar; prov. began, freguar, bregar; vfr. 
froyer; nfr. frayer; alb. fgrkoig; it frettare, esp. frotar, flotar, 
prov. fretar, vfr. froiter, fretter, nfr. frotter du fr^q. L. frictare; 
/>". frOler (pour frotler) d'un dim. fiictulare; prov. frocar, froissar, 



100 I. Prig— Frîng. 

v/r. fruisser, nfr, firoisser de frictiare; - frecare, sf.; - frecat 
sm. friction, frottement, froissement ; L. Meatus; esp. firegadoj 
frecăiar, adj., subst., frottant, frotteur, &c.; L. fricatorius, fri- 
cator; esp, fregador; - frecătură^ sf. friction, &c.; L. fricatura; 
it fregatnra; esp. fregadura; - frecat ei, sm. pL, semoule, vermi* 
celle; - frecuş, sm. friction; a da un frecuş donner mie râcldeJ 

Frig, sin., friguri, pi. f., L. frigus, oris; it freddo, €<Uj 
fred, esp. port, frio, prov. freg, frey, freit, vfr. freid, nfr. fro» 
de frigidtis (frig'dus); alb. ngrir^ geU, froid, (partic. dengrig=\ 
in-frigeo je fais gder, fai froid); le pi. friguri, f. frissons, fievre. 
friguleţ, sm. dim., petit froid; -/ri^wrrfe, sf. pi., petits frissons, 
petite fievre; - friguros, adj., * L: frigulosus = frigidulus; it 
freddoloso, esp. friolejo, vfr. frilleux, freilleux, nfr. frileux d'un 
type frigidulosus; - friguşor, adj., subst. dim., * L. frigusciolus = 
frigidiusculus ; - friguţ, ^m. petit froid ;-fior, sm. froid, frisson, 
frissonnement, frayeur; L. frigor, oris; vesp. frior; prov. freior, 
frior; vfr. froior; nfr. frayeur; a lua pre cineva fiori frîssonner 
fioros, adj., qui cause des frissons, qui fait tressaillir de crainte 
ou d'horreur, effroyable, affreux, horrible; - Infior, ai, at, a, vb. 1; 
* L. infrigorare; faire fr^mir, faire frissonner, effrayer; a se 
infiora frissonner, fr6mir, tressaillir; cfr. prov. esfreyar, esfreidar, 
esfredar, vb.; esfrei, s.; fr. effrayer (effroier), vb.; effroi, s.;-fl 
infiora pre dneva frigurile avoir un (frisson) pressentiment de 
fiĂvre, etre menace de la fievre; - infior are, sf.; - infîorător, 
adj., fr^missant, saisissant, affreux, horrible. 

Frig, fripsei, fript, frige, vb. 2; L. frigo, xi, ctum (xum), 
Sre; it friggere; cat. fregir; esp. freir; port, frigir; prov. fregir, 
frire; fr. frire; alb. fSrgoig; serbe ml frigati, prigati ;-/ri^am 
sf. broche; - frigător, adj., subst., rOtissant, r6tisseur; - /Wgrere, 
sf. ; - fript, sm. - friptură, sf. r6ti; it. frittura; esp. port, fritura; 
prov. frichura; fr. friture; - fripturar, sm. rStisseur; - fripturări^, 
sf. rStisserie; - fripturică, sf. petit r6ti. 

Frîng, frinsei, frint, fringe, vb. 2; rompre, fi'acasser, fracturer, 
casser, briser; L. frango, fregi, fractum, gre; it frângere, fra- 
gnere; vesp. franjir, frangir; port, frangir; prov. franger, franher, 
fraingner, frainher, frainer; vfr. fraindre; nfr. en-freindre (in- 
fringere); a '§î fringe manele se tordre Ies mains; - frîngător, 
adj., subst., rompant, &c. ;- frîngătoare, sthrisoir, hroie;- frîn- 
gâturâ, frîntură, sf. rupture, Cassure, fragment; L. fractura; 
it. frattura, in-fragnitura, in-frantura; cat. esp. port, fractura; 
prov. fractura, frachura, franhadura; fr. fracture; frtnturi de 
limbă bavarderie; - frtngere, sf. ; - infrîng, frinsei, Mnt, fringe, 



I. Fringhie— Frîu. 101 

vb. 2; rompre, briser, enfreindre; L. infringfire; it. înfrângere, 
infragnere; prov. esfranger, esfranher, esfraingner, effranher; 
vfr, enfragner; fr. enfreindre; a se infringe 9Q hriser^ se rompre, 
s'humilier, se repentir; - infringere, sf. ; - rfisf pîng, frinsei, frînt, 
fringe, vb. 2. = L. re-ex-fringere; retrousser, retaper, hausser, 
rompre, r^fl^chir, refl^ter, răfracter ; - r^/Hw^fd^fer, adj., retrous- 
sant, &c.; - răsfrîngătură, sf. retroussement ; - r^fringere, sf. 
rSsfrîntură, sf. retroussis, revers, troussis, repli, genouillâre, 
parement, rebord, rempli; - fărâmă, sf. fragment, morceau, miette; 
L. fragmen-fragmina, pi. {frag^frango); aî&. thSn'ime; fărămăde 
păine miette de pain; - fărăm, ai, at, a, vb. 1; alb, thgrrmoig; 
br&iUer, briser, triturer, casser, fracasser, fracturer; asefărăma 
s'^ener, se casser; a fărăma pre cineva la inimă avoir des 
tranches, des coliques; a fărăma de bătaie moudre de coups. 
fărâmăeios, fărmicios, adj., friable, cassant; - fărămare^ sf. 
fUrămator, fărmător^ adj., subst., brisant, briseur, &c. ; - fărăma- 
tură, fărmătură^ sf. fragment, bris, debris, miette, mie; fără- 
mături de inimă^ in pântece tranch^es ; - fărămăturică, fărămiţă^ 
rf. petit fragment, &c,;'făramos, adj., frele, fragile, mou, tendre. 
tirămăturesc, fărmăturesc, ii, it, i, vb. 3; br6siller, 6mier, 
tetter; - fărămăturire, sf.; - sfărăm, sfărm, ai, at, a, vb. 1; 
l)riser, rompre, ^eraser, fracasser, exterminer; - sfărămădos, 
sfărmădos, adj., cassant, fragile ;- ^/ftr^Xware, sf.; - sfărămător, 
adj., subst., brisant, &c.; - sfărămătură, sf. fragment, debris. 
sfărămăturesC; sfărmăturesc, ii, it, i, vb. 3 ; br^siller, &c. ; - sfărâ- 
măturire, sf. 

Fringhie, frimbie, sf. corde; L. fimbria; it. frangia; sic. 
frinza; esp. port. franja; prov. fremna; vfr. fringe; nfr. frânge; 
^AaO. franse; angl. fringe; tons ces mots sont transposes en 
frinAia pour fimbria; Ies formes it. esp. port, procedent du fran- 
m; - fringhioară, fringhiuţă, sf. petita corde. 

Frîu, sm., frîe et frîne, pi. f., frein, bride; L. frenum 
(fraenum) ; it. esp. freno ; cat.- fre; port, freio, freo ; prov. fren, 
^6; fr. frein; alb. frS, fr6n;- înfrîn, infrtnejs, infrîuez, (v. Alex, 
fi; 1. 20) ai, at, a, vb. 1; mettre le frein, brider, refr^ner, 
leprimer, contenir, dompter, maîtriser ; L. infrenare ; it. infrenare ; 
^' esp. enfrenar; port, enfrear; prov. enfrenar, efrenar; fr. re- 
frenei; a se mfrîna se contenir, s'abstenir, se priver; - infrînare, 
^U - mfrtnător, adj., subst., refr^nant, domptant, r^primant, 
^Itu qui refrene, &c.; - desfrtnez, desfrîue^, ai, at, a, vb. 1; 
i^brider, d^baucher; it. disfrenare; cat. vesp. desfrenar; nesp. 
'^*. desenfrenar; port, desenfrear; prov. desfrenar, defrenar; fr. 



102 I. Frumos— Prupt. 

seulem^t le part, effrâne; a se desfrtna, esp. desenfrenarse, 
port desenfrearse; se d6r6gler, se d^baucher; - desfrîu, sm. 
debridement, d^răglement, dăbordement, licence; - desfrînare, sf. 
debridement, d^reglement, d^bordement, exces, d^baache, incon- 
tinence, libertinage; - desfrînat, part., adj., it. desfrenato; esp. 
desenfrenado; part, desenfreado; debauch^, d^r^gW, d6vergonde, 
dissipe, libertin ; - desfrînator, adj., subst., d^bridant, debauchaut, 
debauchear. 

Frumos, adj. v. formă. 

Frunte, sf. front, tete, faţade, fleur, quintessence; L. frons, 
frontis, f. ; it fronte, f.; vesp. fronte, fruent, fruente, frunte, f.; 
nesp. frente, f.; cat front, m.; prov. front, fron, m.; fr, front, 
m. ; de frunte en front, principal, en titre, excellent ; - fruntar, 
sm., * L. frontarium = frontalia, pi.; it frontale; ccU. esp. port, 
prov. frontal; fr. frontal, frontail (frontaculutn), fronteau (fron- 
tdlum); ' fruntaş, adj., subst., en front, principal, a la tete, 
notable, marquant; - fruntişoară, fruntiţă, sf. petit front. 
cufrunt, ai, at, a, vb. 1; it. confrontare; cat. esp. port. prov. 
confrontar; nprov. counfrountă; fr. confronter; - cufruntare, sf. 
cufruntat, sm. confrontation, kci-cufruntător, adj., subst., con- 
frontant, comparant, celui qui confronte, &c. ; - cufruntdiurăy sf. 
confrontation, comparaison; - infrunt, ai, at, a, vb. 1; affronter, 
braver, chapitrer, r^primander, insulter, offenser = it. affron- 
tare, cat. vesp. port. prov. afrontar, nesp. afrentar, fr. affronter. 
infrtmtare, sf.; - infruntător, adj., subst., affrontant, rdpriman- 
dant, celui qui reprimande, &c. ; - infruntăturăj sf. r^primande, &c. 

Frunză, sf. feuille; L. frons (fruns), frondis; it fronda, 
fronde; esp. fronda, fronde; frondosidad, port, frondosidade, 
(* frondositasj a^is); - frumar, sm., L. frondarium; feuillage, 
ram^e, feuill^e, berceau; cfr. vfr. foiHie cabane de feuilles. 
frunzei, sm. feuilWe, feuillage, verdure; -/rwimj, sm. feuillage. 
frunzişoară, frunzuliţa ., frunzuţă, sf. petite feuille; - frunzoSy 
adj., L. frondosus; it. esp. port, frondoso; - frunzăresc, ii, it, i, 
vb. 3; feuilleter, effeuiller; - frunzărire, sf.; - frunzărit, sm. 
feuillage, ramage, ram^e ; - înfrunzesc, ii, it, i, vb. 3 ; se couviir de 
feuilles, pousser des feuilles = L. frondescere, it. frondire, fron- 
deggiare, infrondarsi, esp. frondosear; - infrunzire, sf. feuillaison. 

Frupt, sm., frupturi, pi. f., L. fructus; it. frutto, frutta; 
cat fruyt; esp. fruto, fruta; port, fruto, fruta, fructo, fructa; 
prov. frucha, fruita, frug, frut; fr. fruit; aib. friout; * [frupt 
a Vacception primitive du mot la/tin c.-a-d. Taction de prendre 
de la nourriture — de jouir, et Von designe en rom. par frupt 



I. Fug— Fum. 103 

• 
specialement VacHon de manger gras, (de la yiande); a manca 

de frupt manger gras (de la viande) ; pour fruits des arbres le 

Bam. emploie poame L. jpowia (pl-)^*; - infpupt, ai, at, a, vb. 1. 

refl.; a se înfrupta manger gras, de la viande; a se mf rupta cu 

came manger de la viande, rompre le careme ; en terme de plai- 

myterie: a se înfrupta cu o sărutare prendre un baiser k la 

derob^e; - mfruptare^ sf. 

Fug, fugii, fugit, fugi, vb. 3; L. ftigio, fugi, fugitum, ire; 
\i, fuggire; esp. huir; cat. port. prew^fugir; fr. fiiir; a fugi de 
cineva, de ceva fuir q., qch.; - fugă, sf., L. fuga; it. cat. 
esp. port. fuga ; esp. aussi huida ; prov. fugua ; fr. fuie ( = re- 
fuge); foite (* fugita); a da fugă, L. fugam dare, Virg. A. 
12, 367; dare se in fugam, Cic. Ace. 4, 93, 95; a lua pre 
fugă chasser q.; - fu^gadu, adj., fiiyard, fagitif, coureur; * L. 
fugaceus pour fugax,a€is; it. fugace; esp. fugaz, huidizo; port. 
fagace, fiigaz ; prov. fugatiu ; - fugar, adj., subst., fuyard, fugitif, 
coureur, coursier; - fugare}, adj., subst., coureur; - fugaş, sm. = 
fugar; - fugător, adj., subst., fuyard, coureur, coursier; -/«^re, 
sf.; - fugitor, adj., subst., fuyant, fuyard; *L. fugitorius; fugitor; 
i^. fuggitore; vesp. fuidor, huidero; - fugăresc, ii, it, i, vb. 3. = 
L. fugare; mettre en fuite, chasser, poursuivre; - fugărire, sf. 
rtefug, sm. avertin, toumoiement, vertigo, (maladie des hrebis). 

Fulg, sm., fulgi, pi., duvet, flocon; du part. L. fluxus (trans- 
pose en fulxuS'fulctus) fluide, mou, lâche; it. floscio, cat. flux, 
esp. flojo, port. froxo, frouxo, prov. fluis, mou; esp. flojel, pori. 
frouxel duvet; ' ftdgos, adj., cotonul, cotonneux, duveteux; - ful- 
9ăC8C, fulguesc, ii, it, i, vb. 3 ; floconner ; - fulgăire, fulguire, sf. 

Fulger, sm., fulgere, pi. f., L. fulgur, uris; it. folgore, m.; 
prov. foldre, folzer, fouzer, m. ; vfr, esfoldi-e, f. ; nfr. foudre, f. ; 
^' part. fulger du L. fulgor; - fulgeră, ai, at, a, vb. imp. 1; 
faire des Eclairs; L. fulgurare; it. folgorare; esp. port. ful- 
g^rar; - fulgerare, sf.; - fulgerător, adj., subst., fulminant, celui 
qui falmine; - fulgerătură, sf. Eclairs. 

Fum, sm., fumuri, pi, f., L. fumus; it. fumo, fummoţ esp. 
humo; vesp. port. fumo; cat. prov. vfr. fum; fr. fum^e, 
f= fumata, prov. fumada) ; le pi. fumuri signifie fumees; - fuma- 
^, sf. Fumăria; fumeterre; - fumărit,, sm. fouage; - fumos, 
^ij., L. fumosus; it. esp. port. fumoso; cat. prov. fumos; fr. 
fameux ; - /tiwwra^c, adj., plein de fumees ; fum, ai, at, a, vb. 1; 
L. fumare; it. fumar, fummar; esp. port. prov. fumar; fr. 
fiiiner; - fumare, sf.; - fumător, adj., subst., fumant, fumeur. 
'ttweg, ai, at, a, vb. 1; fumer; L. fumigare; it. fumicare; vesp. 



104 I. Fund— Funie. 

• 
fumigar; nesp. humear; port, fumoar; fr, fwanger; " fumegăios, 

adj., qui fiune, enfum6 = L. fiunicus ; it fummicoso ; - funie- 

game, sf. fum^e, vapeur ^paisse; - fumegare, sf.; - funiegâtor, 

adj., fumant ; - at urp, ai, at, a, vb. 1 ; * L. ad-fumare = infu- 

mare; it. aflfumare; esp. ahumar; port» prov. afumar; fr. fomer, 

enfumer; - afumare, sf.; - afumător , adj., subst., enfumant 

parfumant, celui qui fume, enfiime, parfume; - afumătoare, sf., 

cassolette; le pi. afumători parfam, encens; - afumăturăy sf. 

action de parfumer, parfum; - infumur, ai, at, a, vb. 1. refl.; 

a 86 înfumura se remplir de fum^es, s'en faire accroire, se donner 

des airs, s'imaginer qch.; - înfumurare^ sf. 

Fund, sm., funduri, pi. f., L. fundus; i^. fondo; esp. fundo, 
fondo, hondo; port, fundo; cat. prov. fons; fr, fond, fonds; alb, 
fount; -fundac, sm. meule, tas (de foin, &c.) pour servir d'abri 
au champ; cfr. fr. fonceau ('* fundiceUus) petit vaUon; - fundă- 
tură, sf. accul, ravin, coin;- afund , adj., adv., profond, creui; 
L. ad fundum; it. affondo; caf. fondo; nesp. hondo; vesp. port. 
fundo; a da afund couler, plonger; a se da afund s'enfoncer, 
faire le plongeon; a intra afund s'enfoncer; - afund, ai, at, a, 
vbr 1; approfondir, enf oncer, immerger, plonger; it. aflfbndare; 
esp. afondar, ahondar; port afundar; cat prov. afonsar, afonzar; 
vfr. afonder; alb. foxmtos; - afundure, sf.; - afundător^ adj., ap- 
profondissant, &c. ; - afundăturâ, sf., it afiFondatura ; approfondisse- 
ment; - cufund, ai, at, a, vb. 1; enfoncer, renfoncer, submerger, 
plonger, couler ă. fond, p6rir; - cufundadu, sm. plongeon (animal). 
cufundare, sf. ; - cufunddtor, adj., subst., enfon9ant, plongeant, 
ţlongem; ' cufundătură^ sf. immersion; - cufundiş, sm. immer- 
sion; de a cufundiş, faire le plongeon; - sucufund, scufm%d, ai, 
at, a, vb. 1; L. sub — con — fundare; submerger, plonger, couler 
ă fond; - sucufundare, sf.; - infund, ai, at, a, vb. 1; foncer, ren- 
foncer, enclaver, confondre, d^confire; prov. esfondrar, esfondar, 
efundar; vfr. enfondrer, nfr. efiFondrer, enfoncer; a se infund<i 
s'enfoncer, s'enclaver, s'engoufiFrer (le vent) ; a înfunda pre cineva 
enfoncer, couler h fond, confondre q., pousser h, bout q.; capul 
înfundat a unui cuiu la tâte perdue d'un clou; - infundare, sf. 
infundător, adj., subst., renfon9ant, celui qui renfonce, &c.; - în- 
fundătură, sf enfoncement, &c.; - desfund, ai, at, a, vb. 1; esp. 
port, desfondar; fr. d^foncer; - desfundare, sf. ; - des fundator, 
adj., subst., d^fonşant, &c.; - des fundătură, sf. d^foncement. 

Funie, sf., funii, pi. corde; L. funis, m.; it fune, m. & f., 
fr. funin (* funinus); - funicică, sf. petite corde; - funier, sm., 
it fiinajo, funajuolo; cordier; - funierie, sf. corderie; - fuior (pour 



I. Funingine— Furnică. 105 

fumor)j sm., fuioare^ pi. f. ; * L. funiolu8 pour funiculus; 
botte, poignet; un fuior de cânepă tortis de filasse; alb. fkjoUS 
(* funidda) idem; - funioarâ, sf. petite corde; - funişoară, sf., 
* L. Ainiciola; idem. 

Funingine, sf. suie, noir de fum^e; L fuligo, inis; it. fu- 
liggine; esp. hollin; part. fuligem; - funinginos^ adj., L. fuli- 
ginosus; it. fuligginoso ; esp. port. fuliginoso; fr. fuligineux. 
fumiginiu, adj., L. fuligineus. 

Fup, sm. voleur; L. fur, furiş; it. furo, fure; esp. (arag.) 
foro, adj.; - fur, ai, at, a. vb. 1; voler, d^rober, pilier; L. fu- 
rări; it. furare; prav. furare; esp. hurtar, port. furtar (de furtum). 
furare, sf. ; - furat, sm. voi, larcin; - furător, adj., subst., volant, 
voleur; - furătură, sf. voi, larcin; - furiş, adj., adv., furtif, fur- 
tÎYement; pre furiş furtivement; -furt, sm., furturi, pi. f. voi, 
larcin; L. furtum; it. port. furto; cat. furt; esp. hurto; prov. 
furt, fur ; - furtişag, furtuşag, sm. voi, larcin, depredation; - furişez, 
ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; a se furişa se d^rober, ^chapper, s'^chapper, 
fair, se glisser; -furişare, sf. 

Furcă, sf., furci, pi., L. furca; it. cat. vesp. port. prov. forca; 
tjcsp. horea; fr. fourche; angl. fork; alb. fourkg; vsl. furka; hulg. 
toki; mhdH. nhaU. furke; ngr. ^ovgxa; furcă de tors qu^nouille; 
»wi avem de furcă amândoi nous avons encore ă. dămSler qch. 
ensemble; le pi. furci fourches patibulaires; - furce, sf. dim., 
L. farceUa pour furciUa; -furcoiu, sm. grande fourche; it. for- 
cone; esp. hereon, hurgon, furgon; port. forbon (=esp. furgon); 
/>•. fourchon, fourgon (chariot a fourche); - furculiţă, sf. four- 
chette; alb. fourkouliţS; ngr. <povQxovXiT^a; - furcuţă, sf. dim., 
petite fourche; - infurc, ai, at, a, vb. 1; it inforcare; esp. enforcar, 
enhorcar, ahorcar; vcat. prov. port. enforcar; fr. enfourcher; a 
^ infurca se bifurquer ; urechie infurcată (infurcită) oreille en- 
fourchte , c.-ă-d. couple (chejsi Ies Mies a comes) ; - infurcare, sf. 
Furie, sf., L. furia; it. esp. port. furia; fr. furie; •- furietic, 
^^U furieux; - furios, adj., L. furiosus; it. esp. port. furioso; 
^. prov. furios ; fr. furieux ; - inf uriez , ai, at, a, vb. 1 ; it. in- 
fariare; rendre furieux; a se înfuria devenir furieux; - infuriare, sf. 
Furnică, sf., L. formica; istr. fruniga; it. formica; esp. hor- 
^iga; cat. port. formiga; prov. formiga, formil, fromit; vfr. 
îormitz, m.; formie, fourmie, f.; nfr. fourmi, f . ; (formi, autre- 
fois mase. * formicus) ; - furnicar, sm. , it. formicajo ; cat. for- 
eigner; esp. hormiguero; port. formigueiro; prov. formiguier, 
fromiger; fr. fourmilier, fourmiliere; aussi Ficus minor; - fur- 
ie, s{, = it formicolajo, fr. fourmiliere; - fumicos, adj., 



106 I. Furtimă— Gftmă. 

L. fonnioosns; esp. honnigoso; - fumicuţd, sf., it. formicuccia. 
furnic, ai, at, a, yb. 1; fonrmiller, grouîller, d^manger; L. for- 
micare; it fonnicare; esp. hormigar, hormigaear; port. formigar, 
fNrmignejar; pror. fonnicar, fonnigneiar; r/r. fonnier; nfr. four- 
miller (formiculare); - furnicare, st; - furnicătură, st. fourmille- 
ment; - infurnic, ai, at, a, vb. 1; t. famic. 

Furtună y sf. tempete; L. fortuna; it. cat. es^p. port. prov. 
fortuna; fr. fortune; aib. fonrtonne, ngr. g>ovQTovva, turc fortuna, 
nsl. serbe fortuna tempete; *[l*acception de tempete a iă se de- 
velopper en premier lîeu de Vit. carrere fortuna, c-ă-d. courir 
fortune sur mer, et de lă subir une tempete; le mot rom. est 
pris du nffr.'] *; - furtunatic, adj., orageux, tempetueux; - furtunos, 
adj., it. esp. fortunoso; tempetueux. 

Fus, sm., fuse et fusuri, pi. f. fuseau, poilier, pivot, poin- 
şon; L. fasus; it. vesp. port. fuso; esp. huso; cat. prov. fus; 
jfr. fuseau (fusdlus); fus implut cu tort fus^e, volue; - fusar, 
sm., it. fiisajo; port. fuseiro; fr. faselier; aussi Aspro vulgaris. 

Fust, sm. rondin, gourdin, baton; L. fustis; it. fusto; esp. 
port. fuste; prov. cat. fust; fr. fiit (fust); it. esp. port. fusta» 
fr. fuste espece de vaisseau — aussi de fustis; prov. fusta poutre, 
charpente; - fustas, sm. porteur de gourdin (v. Cant. 80); - fuşteiuj 
fustei, fuşcel, sm. rancher, Echelon, degr6; * L. fustellus; i/. 
fusceUo; cfr. magy. fustely gourdin. 

Fut, ui, ut, e, vb. 2; L. futuo, ui, utum, ere; it. fottere; 
prov. fotre; fr. foutre; - futaiu, sm.; - futător, adj., subst., L. 
fututor; it. fottitore; - futătură, sf., it. fottitura; - futut, sm. 
fute-vînt, sm., it. fottivento. 



G 



Găină, sf. poule; L. gallina; it. cat. esp. gallina; port. gal- 
linha ; prov. galina , galinha ; fr. g61ine (^g^linotte jeune paule 
grasse); - găinar, sm. marchand de poules; L. gallinarius; it- 
gaUinajo ; esp. gallinero ; port. gallinheiro ; prov. guallinier ; - găi- 
nărie, sf. poulailler; L. gallinarium; esp. gallineria; - găinaţ, 
sm. fiente de poules; L. gallinaceus (se. fimus); esp. gallinaza,- 
port. gallinhaza; alb. g81jase; - găinuşă, sf. dim., poulette,_ poule 
d'eau, foulque, g^linotte; le pi. găinuşe pl6iades = t^. gaUineUe* 



I. Galbăn— Gemin. 107 

I 

gdite, sf. pi. volaille; (v. 'Blaz. Gr. 30; LB.; Pumn. L. 1. Ill); 
(i*un type * L. gaUicia pour gallinacea? - gătnăţez ai, at, a, 
rb. 1. refl.; a se găinâţa fienter (des poules) ; - găinăţare, sf. 

Galbăn, galbin, adj., subst., jaune, un ducat (ă cause de sa 
mtdeur jaune) ; L. galbanus (galbinus) ; vfr. et pa/iois galne, 
jâlne, gaune, gane (gaJh'nus — galnus); nfr. jaune; esp. port. 
jalde (du frj; alb. gelbera vert\ ^ gălbănare, gâlbinare, sf. jau- 
nisse; Serrattda Unctoria; - gălbâna§, gălhinaŞj adj., subst., dim.; 
jaunâtre; un petit ducat; (cfr. fr. jaunet); - gătbănuŞj gălbinuŞj 
sm. jaune d'oeuf; - gălbicios, adj., jaunâtre; - gălbiciune, sf. 
jaunisse; - gălbmeală, sf. jaune, couleur jaune, jaunisse; - gal" 
U)ieaţâ, idem; - găUmd, adj. dim., jaunâtre; - galUneUj sf. pi., 
Calendula officinalis ; - gălbinicios, adj., jaunâtre; - gălbinimey sf. 
couleur jaune, jaunisse; ^ gâlbinior, gălhior, adj, dim., jaunâtre. 
giUhmijdy sf., Galeobdolon; - gălbiniu, adj., L. galbineus; jau- 
nâtre; - gălbm (gălbuiu), adj., jaunâtre; - ingălbinesc, ii, it, i, 
^b. 3; jaunir, blemir, pâlir, faire pâlir; - ingălbimrey sf.; - in- 
gătbinitor, adj., j3,um9Sd,nt ;" ingâlbiniturâ, sf. action de jaunir. 
desgălbînesG, ii, it, i, vb. 3; faire perdre la couleur jaune; a se 
desgâlbini perdre la couleur jaune; - desgălbinire, sf. 

Găoace, s. v. ghioacă. — Gărgăun, s. v. curculez. 

Geană, sf., gene, pi. cil; L. gena, prov. gena joue; [chez 
Ennius, v. Paul. Diac. 1. c. & Serv. Virg. A. 6. 686 genae = 
pdpebrae et chez Prop. 3, 12, 26; 4, 5, 16 poet.^ocidi]; le 
Rom. emploie geană po6t. = aurora : geana JsUei oculus diei (v. 
Alexandresco Ball.; Eal. 3); - sprinceană (pour springeană\ sf. 
sourcil; du L. super in gena i, e. au-dessus des joues — des yeux; 
o sprinceană de pămtnt petite coUine, rideau; - sprincenatj in- 
sprincenat, adj., qui a Ies sourcils tres-6pais. 

Gelos, adj., it esp. port. zeloso; port. aussi cioso (pour 
^loso); cat. gelos; prov. gelos, gilos; du L. zelus (fiy^?); it. 
^P' port. zelo; port. aussi cio (pour cilo); fr. zele; angl. zeal; 
^^. ^rjXog ; - gdosie , sf. , it. port. gelosia ; esp. zelosia ; cat. 
gelosia; prov. gelosia, gilosia; fr. jalousie; ngr. C^Xoffvvrj. 

Gem, ui, ut, e, vb. 2; L. gemo, ui, itmn, 6re; it. gemere, 
gemire; cat. esp. prov. gemir; port. gemer; vfr. geindre; nfr. 
g^mir; alb. gjSmoig, gjimoig; - gemet (gemet), sm,, gemete, pi. 
U L. gemitus; it. gemito; esp. port. gemido; cat. gemeg; prov. 
gem; alb. gjeme; - gem^tor, adj., esp. gemidor; port. gemedor; 
gemissant, plaintif ; - gemăură, sf, g^missement ; - gemere^ sf,, idem. 

Gemîn (geamîn), gemen, ă, adj., L. geminus; it. esp. gemino; 
P^> prov. gemini, pi, ; it. gemello, esp. gemelo", pofi. gemeo, prov. 



108 I. Genunchiu — Ghiaţ&. 

I 

vfr. gemel, nfr. jumeau de gemellus; - trigeminy sm., esp. trin 
jemelo; fr, tr^^meau, du L. trigeminus — trigemeUus; - ingemifj 
(ingeamîn), ai, at, a, vb. 1; L. in-geminare; it esp, geminarej 
prov. geminar; fr. jumeler; - ingeminare, sf. 

Genunchiu, genunche (pour genunchie)^ sm., L. genuculun) 
ţOMT genicuium; i^. gînocchio; vesp. genojo, ginojo; nesp, hinojo; 
port. giolho , joelho ; cat. genoU ; prov. genolh , ginolh ; vfr\ 
genouil; nfr. genou; alb. gjou, gjoun; - ingenunchiez, ai, at, aj 
vb. 1; L. ingenuculare pour ingenicuiare; it. inginocchiare ; cai\ 
vesp. agenoUar; prov. agenolhar, aginollar; fr. agenouiller; a^.| 
p^rgjounem (* pergemiculare) ; - ingentinchiarCf mgenunchiere, sf.| 
ingenunchiat^ ingenunchiet^ sm., it. inginocchidtsk ;- ingenunchie^ 
tură, sf., it. inginocchiatura. 

Ger, sm., geruri, pi. f,, L. gelu, gelum, gelus; it. geIo,i 
gielo; vesp. port. gelo; nesp. hielo, yelo; prov. gel, gil; Cdf. fr. 
gel; - geroitic, adj., froid; - geros, adj., idem; - geruleţ, sm. 
petit gel; - deger, ai, at, a, vb. 1; L. de — gelare; it. gelare; 
esp. helar; cai. port. prov. gelar; fr. geler; - degerare, sf., de- 
gerat, sm. gel, gelie ;- degerător, adj., gel^nt; - degerătură, si, 
vesp. heladura. 

Gheb (gbib), sm., ghebâ, sf., gheburi, pi. f., L. gibbus (gibba); 
ML. gybbus ; it. gibbo , gobbo , gobba ; esp. port. giba ; prov. 
giba, gibba ; fr. gobin (de Yit. gobbo) ; magy. gob ; - ghebos , adj., 
bossu; L. gibbosus; it. gibboso; esp. port. giboso; prov. gibos; 
fr. gibbeux; - ghebof ez, ai, atj a, vb. 1; courber, tortuer, cambrer; 
esp. gibar; a se gheboşa se courber; - gheboşare, sf,; - gh^ 
boşie, sf. gibbosity. 

Ghem, sm., ghemuri, pi. f. pelote, peloton; L. glomus, eris; 
it. ghiomo; aZ6. Ij6mş, Ijamş; prov. glomicel (* glom^icdlus). 
ghemotoc, sm. peloton; ^ ghemuşor, sm. petite pelote; - ghemuesc, 
ii, it, i, vb. 3; pelotonner, se mettre en peloton, se.blottir, se 
gripper, se raccourcir = L. glomerare ; it. aggomicciolare, aggo- 
mitolare, fr. agglom6rer; ^ ghemuire, sf. ; " ghemuitor, adj., pelo- 
tonnant, &c.; - ghemuitură, sf. agglomeration, &c. 

Ghenar, s. v. Ianuarie. 

Ghiaţă, sf., ghie}, sm., ghieţuri, pi. f., L. glacies, ei (glacia); 
it. ghiaccia, ghiaccio, diaccio; vcat. glaţa; ncat. glas; prov. glassa, 
glacha, glas, glatz; fr. glace; - ghie^ar, sm., fr. glacier; -^^^'^ 
tărie, sf., it ghiacciaja, diacciaja; fr. glaciere; - ghie^iu, sm-, 
glaţon; - ghie^s, adj., it ghiaccioso; - ghiefuş, sm., ghieţu§un^ 
pi, f. verglas; - inghieţ, ai, at, a, vb. 1; L. in-glaciare; it ghiac- 
ciare, diacciare; cat. glassar; prov. glassar, glachar; fr. glacer. 



I. Ghimber— Giur. 10» 

inghieţj sm., inghieţuri, pi. f. gel^, froid; - inghie^re, sf.; - iti- 
ghieţai, sm. gel^; - inghiefatdy sf. glace, glaces; - mghie^tor^ 
adj., gelant, glaţant; - inghiefâtură, sf. geMe. 

Ghimber, sm., L. zingiber, zinziber, {^lyyî^Qig)', it. zenzovero, 
«enzevero, zenzero, gengiovo; esp. gengibre, agengibre; port, gen- 
gibre, gengivre; cat gingebre; prov. gingebre, gingibre, gingiebre; 
fr. gingembre ; hoM. gengber; nhaU. ingber, ingwer; angl. ginger; 
nd. gjumber; russe inbirs; pd. imbier, imbir; mcigy, gjOmber; 
ngr. ^vyyffieQig, T^hT^sfigov; ^«rc zindjfifil, zindj^bil; V origine du 
mt est orientale. 

Ghindă, sf., L. glans, glandis; it. ghianda; esp. port, lande; 
rm/. glan, m.; prov. glan, giant, m.; fr. gland, m., glande, f.; 
alb. Ijende; - ghindar, sm. chSne; L. glandarius, a, (sc. arbor); 
cat. glander, prov. glsLudiefr^adj.; ^ ghindură, sf. glande (au corps); 
'I. glandnla; if. ghiandola; cat. esp. port glandnla; prov. glan- 
dola; fr. glandule; alb. gj8nd6r6, gjandSrS; nsl. glindura, serbe 
glanda glande; ^ ghmduriţâ^ sf. petite glande; - ghvnduros, adj., 
L. glandulosns; it. ghiandoloso; esp. port, glanduloso; pr(yv. glan* 
dulos; fr. glanduleux. 

Chintă, gintă, sf., L. gens, gentis; it. esp. port, gente; prov. 
gen, gent; cat. fr. gent; alb. gjind, gjindi. 

Ghioacă, sf., ghioc, sm., găoace, sf. ^cale, ^caille, conque, 
coquille; du L. cochlea, coclea {xo%iXag)^ transposee en deoca; 
[cfr. aussi it. cocchio, esp. port coche, fr. coche, angl. coach, 
wAoff. kutsche, nsl. pt russe ko6ija, serbe koSije, pd. kocy, magy. 
kocsi, cUb. kotsi, rom. cocie — voiture — selon Diez D. 1. 131 
aussi de conchula ou cochlea]; - ghiocărie, sf., coquiUage;*L. coch- 
learia, coclearia ; - desghioc, (vnlg. aussi dehoc, dihoc), ai, at, a, 
^b. 1; toller, ăcosser; le vulg. dehoca a surtout le sens d'ca:^- 
^uer, epuiser, fatiguer, rompre les os (v. Cod. Dial.); dehocat 
(dihocaf) recru (v. Cod. Diet.); - desghiocare, sf. ; - desghiocător, 
adj., subst., ^cossant, ^sseur. 

Ghiocel, diocel, sm., Galanthus nivalis; Aster chinensis; 
Leucojum vemum; d'un type L. glauceUus pour glaucetim, glau- 
^ {ylccvxuiv); it esp. glaucio. 

Ginere, sm., L. gener, i; it genero; esp. yerno, hiemo; ve§p. 
port, genro; prov. genre; cat fr. gendre. 

Gingie, gingină, sf., L. gingiva; it gengia (gingia), gen- 
giva; sard, sinzia; esp. encia; po7i. gengiva; vcat gingiva; prov. 
gengiva, gingia, angiva; fr. gencive; - ginginos, adj., de gen- 
cive, (v. Jon. Cal. 88). 

Giur, sm., giururi, pi. f. cercle, rond, circuit; L. gyrus 



110 I. Glast— Gratie. 

{yvQog) ; it. esp. part, giro ; vccU. prov. gir ; aJb. gjiri ; in giur, 
L. in gyrum, it. in giro, âutour, ă Tentour; in-pre-giur, impre- 
giur, adv., pr6p., ă Tentour; giur in pre giur, din giur in pre 
giur tout autour ; - impregiur, sm. circuit, enceinte, tour ; - im- 
pregiurez, ai, at, a, vb. 1 ; enceindre, entourer, environner, em- 
brasser; - impregiurare , sf. action d'entourer, d'enceindre, &c., 
circonstance, conjoncture, rencontre, 6v6nenient, incident; după 
impregiurâri selon Ies circonst^nces; - impregiuraş, adj., subst., 
environnant, voisin; (v. Ur. 2. 251; Pum. L. 3. 220); - im- 
pregiurător, adj., environnant; - impregiurăturâ, sf. enceinte; 
(v. St. D.); - impregiurime , sf. circuit, enceinte, entours, alen- 
tours, environs; - incungiur, sm., L. in-cum-gyro; tour, cercle, 
circuit, d6tour, 6cart; fără incungiur sans detour, sans pream- 
bule; - incungiur, ai, at, a, vb. 1; entourer, enceindre, environ- 
ner, enfermer, embrasser, envelopper, investir (une place), dou^ 
bier (cap, pointe), faire un detour, 6viter q.; a incungiura Iwnma, 
==^it. girare il mondo, faire un voyage autour de la terre, par-j 
courir le monde; - incungiurare, sf.; - incungiurător, adj., subst.j 
entourant, &c. ; - incungiur ătură, sf., entourage, detour, &c] 
pregiutoare, {$o\a pregiurtoare)^ sf. cotte, maille; (v. Cod. Dial.| 

Glast, sm. guede; L. glastrum; it. glastro; esp. port, glasto: 

Glie, sf. motte de terre, gazon; L. gleba, glaeba; ity gleba, 
ghiova; esp. cat. port, gleba; prov. glieva, gleza; fr. glebe; ^?- 
gleba; pol. gleba; russe glyba. 

.Glob, sm., globuHj pi. f., L. globus, it. esp. port, globo; 
fr. globe; prov. globel (globeUus pour globulus); - glcbos, adj., 
L. globosus ; it. esp. port, globoso ; fr. globeux ; - globuiej^, glo- 
huşor, sm. petit globe. 

Grangur, sm., grcmgură, sf., (pom- gargur-gargură); loriot, 
ortolan; L. galgvln^ (gcdbulaX merle dore ; v. Plin. 30, 11 (28). 

Gras, adj., L. crassus; ML. grassus; it grasso, crasso; 
esp. graso, craso, crasio ; port, graxo, crasso ; cat. prov. ram. d. 
Gr. fr. gras ; fr. aussi crasse, adj. fern, et subst. - grăsime, si. 
it. grasume; graisse; - grăsulean, adj., un peu gras, grasset. 
grăsuliu, adj.=i^. grassolino, esp. grasuelo, fr. grassouillet. 
grăsuţ, adj., it. grassoccio; - ingras (ingrăş)^ ai, at, a, vb. 1; 
L. incrassare; it. ingrassare; esp. engrassar; port, engraxar; 
vcat. engrassar; prov. engraissar, engruaissar; vfr. encrassier; 
fr. engraisser; - ingrăşare, sf.; - ingrăşător, adj., engraissant. 
ingrăşătură, sf. engraissement. 

Gratie, sf., gratii, pi. claie, grille, treille, treillis, treillage, 
rouet; L. crates, is; it. grata, grada; esp. grada; port, grade; 



I. Grău— Greu. Ill 

serbe grata , krata; pol. krata; le ccU. grille, esp. grilles, pi., 
port, grilhos, pL, prov. giiUio, grillo, grelle, vfr. graille, graeille, 
graille, nfr. grille (gril) de craUeula, BL. graticula; - grătar, 
m. gril, grille, chenet; - grătişoarâ, sf., it graticciuela ; - grăd6, 
sf., gradele, pi. claie, verge, baguette (v. Mikl. SI. E. 20); it. 
ff^ieHsLtreiUis, grille; gratella gm7; - cratlţă, sf. chenet, trepied, 
poele, casserole, marmite. 

Grău (gr tu), sm., grâie (grîie), grăne, grauri (grîuri), pi, 
f., ble, froment; L. granum; it esp. grano, grana; port grăo; 
€(U. gra; prov. gran, gra, grana; fr. grain, graine; alb. grour; 
grău potumic (granum coturnii), Parietaria officinalis; - grânar, 
sm., L. granarium; it. granaro, granajo ; esp. granero; port. 
granel; cat. graner; prov. granier, grani; /r. grenier; - grănărie, 
sf. masse de \M\ L. granaria; alb. grinjSra semaiUes; - grăneaţă, 
sf., grăneţe, pi. grain (de hU, &c.) en g^n^ral; esp. port gra- 
nizo (grain de grele) ; - grăunţ (grăunte) pour grănuţ , sm., 
grăunje, pi. f., * L. granuceum, dim. scms sens dimin.; grain, 
graine; le pi. grăunţe grains de toute esp^ce, surtouţ orge, 
avoine pour Ies chevaux; cfr. esp. granoto orge; - grăuncior 
(^xn grănucior), sm., * L. granuciolum; petit grain; - ^rraww^i 
(pour grănuţel), sm., * L. granucellum ; petit grain ; - grăunf)s, 
adj. = L. granosus; it. esp. granoso; fr. grenu; ^ grăuşor (pour 
grânuşor), sm., * L. granuciolum; petit grain; aussi Ficaria 
ranuncoloides; Veronica arvensis; - grăunţesc, ii, it, i, vb. 3; 
= it granire, granulare ; esp. grânar, granular ; cat prov. grânar ; 
fr. grener, granuler, greneler ; - grăunţire, sf . 

Graur, sm. 4tourneau, sansonnet; L. graculus, it gracculo 
(gracco), gracchia, esp. grajo, graja, port. gralho, gralha, cat 
gi'alla, prov. gralha, grailla, vfr. graille, nfr. grolle, grole (pour 
graide), comeille, choucas. 

Greu, gre (pour greuă; avec Tart. grea pour greua), grei, 
grde (pour greue) ; pesant, lourd, p^nible, grave, sMeux, difficile ; 
L gravis; it grave, greve; ncat. esp. port. grave; vcat greu; 
prov. greu, grieu; vfr. grief, gref; fem. grieve, greve; nfr. grief, 
subst.; cu greu difficilement, p^niblement; a veni cuiva greu 
avoir de la peine; a se face greu faire le difficile, le d6gout6; 
a fi gre porter, etre enceinte, grosse; - greuleţ, adj., un peu 
lourd, &c.; - greoiu, adj. augment., assez pesant, lourd; - greuşor, 
adj., L. graviusciolus pour graviusculus; it gravacciuolo ; - greu- 
toe, sf. pesanteur, lourdeur, poids, difficult^, fardeau, incom- 
modit^; L. gravitas, atis; it. gravita, gi'avitade; cat gravedat; 
^p. gravedad ; port. gravidade ; prov. greugetat , gravitat ; vfr. 



112 I. Grier— Gros. 

griet4; nfr. gravita; - greaţă, sf. mal de coeur, naus^es, envies 
de vomir (mac. rom.=poids); * L, gravitia; it, gravezza; cat. 
esp. port, graveza; prov. greveza, grevessa; imX vine greaţă le 
coeur me souleve; - gre^s, adj., d^goâtant, naus6aboiid, dăplai- 
sant, fastidieux; - greţoşie, sf. fadeur; • ingreuiez, ai, at, a, vb. 1; 
L. ingravare; it. cat. esp. port. gravar; prov. grevar, gravar, 
greviar, greujar; fr. grever; - ingreuiare, ingreuiere, sf. ; - in- 
greuietor, adj., grevant, chargeant, &c.; - îngreunez , ai, at, a, 
vb. 1 = ingreuiez; - ingrec, ai, at, a, Vb. 1; engrosser, impr^gner; 
* L. ingravicare pour ingravidare; it. ingra vidare; - ingrecare, 
st. ; ' ingrecător, adj., subst., engrossant, &c.; - ingrecăfură, sf. 
impregnation; - ingreutăţesc, ii, it, i, vb. 3; charger, grever, 
accabler; - ingreutăţire , sf.; - ingreţaiuesc, ii, it, i, vb. 3; (de 
greaţă); d^gouter; a se ingreţălui se d^goâter; (v. U. 5. 70); 
ingreţaluire y sf.; - ingreţofez, ai, at, a, vb. 1; d^goftter; a se 
ingreţoşa se d^goâter, avoir du dugout; - ingrepşare, sf. 

Grier, sm. , L. gryllus (grillus) ; it esp. port. grillo ; cat 
grill; prov. grilh, gril, greill; fr. grillon (dimin.); - grieraş, 
grieruş, greuruş, greluş, sm. grfeillon. 

Grindină, şf. grele, gresii; L. grando, inis; it. grandina, 
grandine; vsl. russe grad'b, nsl. serbe grad (grando) 'j^grindinoară, 
sf. petite grâle; - grindină, ai, at, a, vb. 1. impers.; greier, gre- 
siilor; L. grandinat — are; it. grandinare; prov. grandinar; - grin- 
dinar e^ sf. 

Gros, groasă, groşi, groase, adj., subst,, gros, grossier» ^pais, 
lourd, lourdeau, impertinent, malhonnâte; L. grossus; it. port- 
grosso; esp. groso, grueso ; ca^. prov. fr. gros; vorbă groasă 
gros mot; femeie groasă femme grosse; le subst, gros, m., grosuri, 
pi. f. billot, bloc, tronc (aussi en it. grosso tronc), et parce qu'on 
mettait dans le temps Ies pieds des prisonniers dans un billot, 
le mot a pris Textension de prison; a pune la gros mettre en 
prison; - grosărie, sf. frais de prison; (v. Ur. 4. 58); -grosime, 
sf., i^. grossume; grosseur, 6paisseur, lourdeur; - e/ro^ijor, ^rro^a^» 
{it. grossoccio), adj. dim.; -grosolan, adj., subst., it. grossolano; 
grossier, brusque, massif, malhonnete, rustre , lourdaud ; - groso- 
lame, sf. grossierete, \)r}i%({\\m.Q\ - grosolăneşte, adv., grossiere- 
ment, &c. ; - grosoman, adj., subst. = grosolan; (v. Negr. 37). 
ingrof, ai, at, a, vb, 1; grossir, engrosser, 6paissir, figer, lier; 
it. ingrossare; esp. port. engrosar; prov. engroissar, engrueissar; 
fr. engrosser ; a se ingroşa grossir ; - i/ngroşare, sf. ; - ingroşător, 
adj., grossissant, &c. ; - ingroşătură, sf. ^paississement, &c. ; - if^' 
groşeălă{ sf. 6paisseur, grosseur, &c. 



I. Grue— Gujă. 113 

Gnie, sf., L. grus, gruis; it grue, gni, grua, (gruga, gruva); 
eat esp. prot?. grua; nesp. grulla (dimin.); port, grou, m.; /r. grue. 

Gnim, sm. monceau, tas, amas; L. grumus; it. esp. part. 
grumo ; vfr. grume ; - grumuleţ, sm. dim. 

Gudur, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; a se gudura caresser, cajoler, 
flatter de la queue (des animaux), et puis dans un sens vil, se 
montrer servile (des homines); du L. con-adviari (cu-adur-cudur- 
gudur ; cfr. inghinfa = in-conflare) avec les mâmes cuxeptians. 
gudărie, sf. flatterie, cajolerie, servility (v. Con. P. 218); - gw 
durarcy sf.; - gudur ător, adj., subst., caressant, cajolant, cajoleur. 

Gură, sf. bouche, orifice, gueule, mufle, museau, collier (de 
hamais) ; L. gula ; it cat. gola ; esp. port, gola, gula ; prov. gola, 
guola, goulla; vfr. goule, gole; nfr. gueule; dlh. gojS, goljS; 
iin gură — cu gură verbalement; a tace din gură se taire; a 
da gură crier; a striga cat U iea (levat) gura crier ă pleine 
tete, ă tue-tete; a se lua de gură se disputer, se quereller; bun 
de gură avoir la langue bien pendue; - gurcdiu, guraliv, adj., 
bavard, verbeui, verbiageur, gueulard; - gurăiie, sf. verbosity, 
loquacity ; - gurar, sm. ce qui est ă Torifice, anche, embouchure; 
mx salines gurarul est un ouvrier qui travaiUe a Vorifice de 
la fosse (v. Soutzo Stat. 159); ^ guratec, adj., bavard, verbeui. 
guriŞy gureş, adj., verbeui, bavard, brailleur; - ^r^nji^, sf. ba- 
vardage, verbiage; - gurişoară, sf. petite bouche; - guriţă, sf,, 
idem; aussi baiser; ^ gurluiu, sm. bee, gueule, gargouille; - in- 
gurluesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl. ; a se ingurlui cu cineva s'emboucher, 
et puis s'engouer, s'amouracher de q, (v. Ur. 1. 167; 2. 88); 
cat. engolar, prov. engoullar, fr. engouler (engueuler, s'engueuJer, 
pop,); cfr. fr. s'engouer (selon Diez D. 2. 308 de gave — engaver 
du L. cavtis — cavea) ; - vngurluire, sf. 

Gurguiu, sm. sorte de tuyau adapts k Touverture d'un jet 
d'eau, ar^ole des tetons; du L. gurgulio (de gurges); cfr. esp. 
gargol, gargola; port, gargalo; prov. gorgolh; fr. gargouille; 
gurguiul ţiţei le bout de la mamelle, mamelon, tetin, tette, quasi 
le cou de la mamelle; (pour la conneiit^ entre Tid^e cavity, 
profondeur, et celle de sein, chose rebomb^e, cfr. gorge de gurges 
et gcife—gouffre de xoXnog); - gurguiu, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; 
a se gurguia se gonfler, s'enfler, se gorger; măgură gurguioM 
coUine bomb^e ; - gurguiare, sf. ; - gurguţ, ai, at, a, vb. 1. r^fl. ; 
se gurguţa se rengorger, se faire valoir, s'ing6rer, jucher, se 
jucher (des oiseaux) ; cfr. le fr. se rengorger = se mettre en 
gorge et le nhall. sich brOsten de brust poitrine ; - gurguţare, sf. 

Gufă, sf. goître, gosier; it gozzo; lomb. goss; port, goto; 

8 



114 I. Gust— Gutăie. 

vfr. gueuse; nfr. gosier; (goitre ou gouJtre, vfr. goitron, prov. 
gpytron de guttur) ; alb. gouşS , htdg. guşa cou ; nsl. serbe 
guşa c&Uy goitre; magy, gusa goitre; nous croyons que rorigine 
commune de ces vocables pourrait âtre le L. guttur (gutius), 
le port goto, it gozzo s'en dMuisent r6gulierement; le nsl. serbe 
bulg. magy. guşa est de Yit. gozzo; le mot rom. est tir6 direct, 
du nsl. (v. Diez D. 2. 34.); - guşiţă, sf. dim., nsl serbe gusica. 
gufez, ai, at, a, vb. 1. r^fl.; a se guşa devenir goîtreux; - guşare, 
Bf.;- guşat y part., adj., goîtreux; U. gozzuto ; ml. serbe guşav; 
nmgy. guzsas. 

Gust, sm., gusturi, pi. f., L. gustus; it. gusto; esp. gusto; 
port gosto; cat gust; prov. gost; fr. goat (goust); alb. gouts; 
serbe pol. gust; - gust, ai, at, a, vb. 1; L. gustare; it. gustare; 
cat. esp. gustar; port. prov. gostar; fr. goUter; - gustare, sf. 
gustat^ sm., L. gustatus; - gustăior, adj., subst., it gustatore; 
port, gostador; - gustăturâ, sf., esp. gustadura; - gustos, adj.^ 
it. esp. gustoso; port, gostoso; - gustoşie, sf. saveur, sapidity. 
gustâresc, ii, it, i, vb. 3; savourer, goftter, coUationner ; - gus- 
tăritură, sf. friandise ; - desgust, sm., it. esp. disgusto ; port 
desgosto; fr. d^goât; angl. disgust; - desgust, ai, at, a, vb. 1 
it. disgustare ; esp. disgustar ; port desgostar ; fr. d6goâter 
desgustare, sf.; - desgustător, adj., d^goâtant; - desgustătură, sf. 
d6goât; - desgustos^ adj., d^goutant; it esp. disgustoso; port 
desgostoso. 

Gută, sf. apopleiie; L. gutta; it gotta, goccia, gocciola 
cat. esp. port. prov. gota; fr. goutte; nsl. croate pt russe magy 
guta apoplexie; serbe guta, gu6ula (it. gocciola) apopleode; Qe 
mot rom. vient direct, du slave, qui le tient de Vit. ; la maladie 
de ce nom etait attribuee ă certaines gouttes tombant du cerveau; 
cfr. nsl. serbe kaplja apoplexie, rom. capchie (capie) avertin des 
breUs, vertigo des chevaux; nhall. tropf, tropfen apoplexie], 

Gutăie, gutie, gutuie, sf., it. cotogna; sic. cutugna; cat. 
codony ; prov. codoing ; fr. coing ; angl. quince ; vhaU. chutina ; 
mhaU. kutte; nhail. quitte; vsl. gdunja; nsl. kutina; bulg. dunja; 
serbe tkunja, tunja, dunja, gunja ; russe guuL, guny, mpl. ; gutej ; 
cech. gdoula, kdoule; pol. gdula, koktan; aJJb. ftoua; du L. cy- 
donia (xvâcivMv)^ chez les arpenteurs cotoneum, cotonium so. 
mahmi, fruit nomme d'apres la vUle de Cydon dans Vile de 
Crite; le vocable rom. vient du russe gutej; - gutâiu, gutiu, 
gutuiu, sm., eognassier. 



I. Hărtie— Holb. 115 



H 



Hârtie, s. y. carte. 

Hebet, adj., faible d*esprit, imb^cille, h^b^t^; du L. hebes, 
tis; it ebete; fr. h^b^t^; - hd>eţd, adj. dim.; - hd}^tic (pour 
heb^tic)^ adj. = hebet; - hebiucesc (pour hebetucesc)^ ii, it, i, 
vb. 3. = L. hebetare, fr. h6b6ter; - A^ft^wcic, sf. habitude, stu- 
pidity; - hd>ăticire, sf. 

Hfd, adj., laid, hideux; L. foedus; it. fedo; vesp. hedo; nesp. 
port feo (hediondo); vfr. hide; nfr. hideux (foedosusP); cfr. 
v$L hud'B petit; nsl. serbe hud mauvais; russe hudo, hudy mau- 
vais\ pol. hid scelercU; cech. chuij pauvre, maigre, mauvais, 
hyd scelerat; - Mzime, Mzenie, sf. laideur; cfr. vsl, hudxini 
petitesse; russe hudânie maigreur. 

Hiesc, ii, it, i, vb. 3; bailler, entr'ouvrir; L. hiare; a hit 
gura grincer les dents; a se hii s'entr'ouvrir, se 16zarder, se 
miner; - hivre, sf.; - hiitură, sf. Ifearde, &c. 

Hipotă, sf. foie; L. hepar, atis (r^naQ); it. epate. 
Htriesc, ii, it, i, vb. 3; gronder, grogner, murmurer (sur- 
tout des chiens); L. hirrire; magy. herregni; "hîrieaiăy sf. grogne- 
ment; - htriire, sf.; - Mriit, sm., L. hirritus; - Mriitor, adj., subst., 
grognant, grogneur; - hiriitură, sf. grognement. 

Holb, ai, at, a, yb. 1; toumer, tordre, d'un type L. volvare 
pour volvere; a holba ochii rouler les yeui dans la tâte, regar- 
der fiiement, bayer; - holbare, sf.; - inholb, ai, at, a, vb. 1. = 
holba; a se inholba la dneva regarder fixement q.; - desholb, 
ai, at, a, vb. 1; d^tordre; - deshcUbare^ sf.; *[de5t?oî^, desvoUea 
sont des imitations modemes de Vit disvdto] *; - holbură (volbură), 
sf. tourbillon, bourrasque, toumant, remole, gouffre; Convolvulus 
arvensis; - holbur (volbur), ai, at, a, vb. 1; * L. volvulare; 
tourbillonner, toumoyer; - holburare, sf.; - hcHburatoTj adj., tour- 
billonnant, &c.; - holburos, adj., orageux, tourmenteux, turbulent, 
hultoare (vuitoare), sf. tourbillon, tournant, remole, moulin a 
foulon, foulerie; d'un type * L. volutoria (du frăq. volutare); 
cfr. it voltojo chainon toumant; esp, voltorio, adj., volage; - boltă, 
st, it cat. port, volta; esp. vuelta; prov. volta, vouta, vota; 
fr. volte, voâte; esp. boveda; port, abobeda, abobada; bulg. 
nd. serbe bolta; magy. bolt; du L. voiuius, vdUus (de volvere). 



116 I. Horn— Iarbă. 

bcltaş, sm. boutiquier, marchand; wagy. boltos; - boltesc, ii, it, I 
yb. 3; vofiter, cintrer; U. yoltare; fr. yoâter; esp. bovedar, abo- 
yedar; port, abobadar; nuigy. boltozni; - bcltire, sf.; - boUUurd, 
sf. voussure, vofite. 

Horn, sm. chemin^, four; L. fnrnus (fomus); it port, fomo; 
esp. homo; prov. fom; vfr. for; nfr. foxir;pdl. homo four ăpoUer; 
alb. fourrg poele; *[le rom. formă four ă boulanger, boulangerie, 
formagiu boulanger, vient du ngr. tpov^rog^ turc fonin, btdg. 
foruna, serbe fnruna, ynruna boulangerie, de la meme origme 
lat.]*; - homar, sm. ramonenr; L. fomarius; it. fomajo; e^. 
homero; port, fomeiro; prov. fomier; - homeală, sf. cheminfe. 
hornet, sm. petite chemin^. 

Humă, sf. mame, argile, glaise; L. hmnus; - humos, adj., 
glaisenx, argileux. 



I 



la, interj., L. eja; esp. ea; port, eia; sic. eja, jeja; vfr. aye. 

Iacă, ady. y. eac&. 

lanume^. ghenar, sm., L. Januarius; it. Gennajo, Gennaro; 
esp. Enero; port. Janeiro; cat. Janer; prov. Januer, Januier, 
Genoyier, Genoyer, Jenoyier, Jenier; fr. Janvier; rom. d. Gr. 
Gen^r; alb. Jennâr; ngr. yevdqTjg; nhaU. Jenner, Januar. 

Iapă (eapă), sf., iepe^ pi., L. equa; sard, ebba; esp. yegna; 
port, ^oa, egua; cat. egua; prov. egua, ega; vfr. ieque, iye, aigue; 
jument\ le pi. iepe aussi pedaies d'un metier ă tisser; - iepărie^ 
sf. haras; esp. yegueria; - iepM§oar<3f, sf. ponliche. 

Iar, iară (eară), ady., L. iterum; de noayeau, encore, encore 
une fois, mais; iară §i iară = iteTxim iterumqne; iară^ litt. 
iterum sic i. e. iterumque. 

Iarbă, sf., ierburi, pi., L. herba; istr. jarba; it. erba; friul. 
jarbe; esp. yerba; port, herya, erya; cat. herba; prov. herba, 
erba ; rom. d. Or. iarya , earya ; fr. herbe ; - ierbar^ sm., L. 
herbarius; herboriste; - ierbărie, sf. herbage, L. herbaria; prov. 
erbaria; fr. herberie; - ierbărit, sm. herbage, pacage, impât sur 
le pacage; - ierbos, adj., L. herbosus; it. erboso; esp. herboso; 
port, heryoso; prov. erbos; fr. herbeui; - ierbulifă, sf. dim. 



I. lamă— Iert. 117 

ierbuşoară, sf., * L. herbusciola pour herbuscula; it. erbicduola. 
ierbuţăy sf., it erbuccia. 

Iarnă, sf., iemey pi., L. hibernum se. tempus; istr. jama; 
U. invemo , yemo ; esp. invierno ; part învemo ; ccU. ivern, 
hivem; prav, ivern, hivern; fr. hiyer ; alb. dimSr, dimSn. 
iernez, ai, at, a, vb. 1; L. hibernare; it. invemare, yemare; 
nesp. part. inyemar; cat. vesp. prav. ivemar; fr. hivemer; alb. 
dimSroig, dimfenoig; - ternare, sf. ; - iernat, sm., it. inver- 
nata; esp. part. inyemada ; - iernatic^ adj., subst., hiyemal, 
d'hiyer; hivernage; * tniernez, ai, at, a, vb. 1; se faire hiver, 
hivemer; - iniemare, sf. 

Iască, sf., iescuri, pi. amadou, mdche; L. esca; it coit. 
esca ; esp. yesca ; port. isca ; prcn). esc, esca ; vfr. eche ; alb. esk, 
e;k6; - iescoSj adj., d^amadou. 

Ici, adv. V. aici. 

led, sm., iejd, pi., L. haedus (hoedus); istr. jez; chevreau, 
biqnet male; - iadă (eadă), sf. femeile; - iedule§, ieduţ, sm., ieduţă, 
sf. dim.; - ieduşar, sm., ieduşaară, sf. * L. haeduciolus— a. 

Iederă, iaderă, iedură, sf., L. hedera ; it. edera, ellera ; esp. 
yedra, hiedra; part. hera; cat. hedra; prav. edra; vfr. hierre, 
yere; nfr. lîerre (la consonne iniţiale l est un efiFet de Tagglu- 
tination de Tart; cfr. neap, lellera, genais lellua). 

lenuper, iuniper, inup^r, sm. , gen^vrier ; L. junipems ; it. 
ginepre, ginepro, ginebro; cat. ginebre; vesp. ginebro ; nesp. 
enebro; part. zimbro; prav. juniperi, juniert; vfr. genoivre; nfr. 
genevre, geniăvre ; angl. juniper ; - itmiperă, sf., it. ginepra ; esp. 
enebrina, nebrina; fr. geniâvre. 

Iepure, sm., (mac. ram. Iepure); L. lepus, oris, m.; it. lepre, f. ; 
co^. lebra, f. ; esp. liebre, f. ; part prav. lebre, f. ; fr. liâvre, m. ; 
^' Ijepour, m. ; - iepuraş, sm. levraut, li6vreteau; - iepurărie, 
sf. garenne; - iepurd, sm. levraut ; - iepuresc^ adj., de li6vre, qui 
tient du liSvre; - iepurele, adv., en lievre, conune un lievre. 
i^rime, sf. = iepurărie (v. Hill Gr. r. 84); - iepuraae, iepuroaică^ 
sf. lievre; - iepuraiu, sm. bouquin, vieux lievre; - iepuru^, sm. 
levraut. 

Ieri, adv., L. heri, here; it. jeri; esp. ayer; vcat. yr; ncat. 
aliir; sic. ajeri; prav. vfr. her, hier, er, ier; nfr. hier; oZfc. dje, 
^*, diething (heri, hestemtis) ; Orl-altă ieri, alaltaieri=^i alterum 
keri; it, jeri Taltro; prav. vfr. Tautrier (tUe alter heri); esp. 
anteay^r (anie heri); fr. avant-hier (ab ante heri). 

Iert, ai, at, a, vb. 1 ; lib^rer, pardonner, faire grace, gracier, 
absoudre, dispenser, passer sur, permettre, remettre, eicuser. 



118 I. les—ImbiH. 

exempter ; * L. libertare = liberare ; esp. part, libertar Ubârer , 
it. liberare, liverare, livrare; e^p. librar; part, liyrar; eai. Uibrar, 
llinrar ; prov. livrar, liurar ; fr. lib^rer, livrer, d6-livrer ; a ierta \ 
pre cineva de ceva = L. liberare alq. ab aliqua re; a nu ierta 
prohiber; a nu ierta pre cineva se refuser k q.; - iertădas, adj., 
pardonnable, excusable; - iertăciune^ sf., * L. libertatio, onis; 
pardon, grace; a cere iertăciune demander pardon, grace; - iertare, 
sf. grace, pardon; - iertat, sm. idem; - iertător ^ adj., subsi, 
indulgent, clement; esp. part, libertador. 

las, ieşii, ieşit, ieşi, yb. 3; sortir, paraître, pointer, poindre, 
pousser, r6sulter, s'exhaler (odeur); L. exeo, ii, itum, ire; it 
escire, nscire; cat. vesp. exir; prov. vfr. eissir, issir, ussir; nfr. 
seulement le part, issu, issue, sf., et dans le comp. re-ussir, vfr. 
rissir; a ieşi afară , it. uscire fuori; - ieşire, sf. ; - ieşit, sm., 
L. exitus; it. escita, uscita; cat. exit; vesp. exito; ^ot;. issit, 
eysuyt, issida, icMda; fr. issue; ieşitid afară selle; - ieşitor, 
adj., subst., sortant, &c.; - ieşitoare, sf. latrine, priv^, reb*ait; 
ieşitură, sf., it. uscitura; issue. 

leu, vb. V. lua. 

lie, sf. {mac. ram. iUe); aine, flanc, fanon, peaudela pause, 
croupe, mou; L. ile, ilia; esp. ijal, ijar, ijada; port ilhal, ilharga ; 
prov. ilha; vfr. iliers; alb. ija, ijatS, iljatS; osul iUor ilion; 
vîna iHor yeine cnu*ale. 

II, 7; accus. masc. du pron. pers. conj., du L. ilium; it. 
lo, il; esp. le; port, o; prov. lo; vfr. lo, le; w/r. le (de iUe pour 
Mum); îl s^^courte en 7 par inclinaison devant un verbe com- 
menţant par une voyelle : 7 am dus pour U am dus. 

Im, sm. boue, crotte, fange, salet^, crasse; du L. limus 
(pour Taphar^se du I cfr. in = linum; i| = licium); it. esp. 
port, limo ; cat. lim ; prov. limo , limon , fr. limon (forme 
augment.); - imos, adj., L. limoso; it. esp. port, limoso; prov. 
limos; fr. limoneux (* limonosus); - imoşeală, sf. salet^; ima- 
şie, sf. idem. 

îmbărbătez, vb. v. bărbat. ImbSt, vb. v. beu. 

Imbătrinesc, vb. v. bătrin. Imbi, adj. num. v. ambi. 

Imbin, (pop. inghin), ai, at, a, vb. 1; * L. imbinare (de 
bini) = combinare; conjoindre, unir, assembler, r6unir, combiner. 
ifnbinare, sf.; - imbvnător, adj., assemblant, r^unissant; - imbi- 
natură, sf. conjonction, union, &c.; - desbin (desghin), ai, at, a, 
vb. 1; * L. de-ex-binare; d^sunir, s^parer; - desbin, sm,, des- 
binuri, pi. f. disunion, separation, discorde, dissension; - des- 
binător, adj., d^sunissant, s^parant ; - desbinătură, sf. separation, ftc. 



I. Imbîu — Imping. 119 

IfflbTu, {pop. inghiu), ai, at, a, vb. 1 ; inviter, induire, deter- 
miner, pousser, exciter, inciter, animer, attirer, ^mouvoir, pro- 
poser, oflErir; du L. invitare; it invitare; cat. esp. part. prov. 
envidar; esp. port, aussi invitar; fr. inviter *\c(mvier==^conmtarej 
cfr le rom. imfna\ la forme invita n'est pas du fond de la lan- 
gue, mais ime imitation modeme]'*'; - intbtecios, adj., empress^ 
â inviter, invitant, &c.; - inUftare^ imhterey sf.; - intbietoTy adj., 
subst., L. invitatorins, invitator; invitant, &c.; - imbtetură^ sf. 
invitation, animation, &c. ; - imboiş (pour imbiiş)^ adv., d'un 
type * L. inviticius; seulement dans la phrase: a umbla de a 
imboiş (de a^mboiş), de a imboişde aller ţă et lă en invitant — 
en animant, marcher d'une maniere incertaine, en zig-zag. 

Imbourez, vb. v. bou. 

îmbrac, vb., imbriciminte, s. v. br&cie. 

îmbrâncesc, vb. v. brăncă. Imbrăţifez, vb. v. braţ. 

îmbuc, imJmcăturesCj vb. v. bucă. 

lmbun,îin&ten^^|65C,vb.v.bun. Immolu, vb. v. moale. 

Immormînt, vb. v. mormînt. Immulţesc, vb. v. mult. 

împac, impăcăluesc, impăciuesc, vb. v. pace. 

Impămîntenesc, vb. v. pămînt. împânzesc, vb. v. pănză. 

Impâpufez, vb. v. păpuşă. 

Impârat, sm., L. imperator; it. imperatore, imperadore; esp. 
port. emperador ; cai. prov. emperaire, emperador ; vfr. empereor ; 
«/y. empereur; ălh. mbret; - împărăteasă y sf. imp^ratrice; dih. 
mbretSreşa; - împărătesc, adj., imperial; alh. mbreterişt; - im- 
părăteşte, adv., en empereur ; - impârâţesc, ii, it, i, vb. 3 ; r^gner, 
dominer, gouvemer = L. imperare; it. imperare, imperiare; 
cfli. esp. port. imperar; prov. inperar, emperiar ; aZft. mbret6roig. 
impărăţie, sf. empire, regne; db. mbretSria; - impără^re, sf. 

Impârâtuf, s. v. pălătuş. Impârechiez, vb. v. păreche. 

Impârtâfesc, impărţesc, vb. v. parte. 

Impâtresc, vb. v. patru. împiedic, vb. v. piedică. 

Impieiiţat, adj. v. piele. 

împietresc, impietroşee^ vb. v. piatră. 

Impiezifez, vb. v. piez. împilez, vb. piuă. 

Imping, pinsei, pins, pinge, vb. 2 ; pousser, repousser, enfon- 
cer, d^placer, plonger; L. impingo (pangere), pegi, pactum, Sre; 
^« impignere, impingere; cat. empenyer; prov. empenher, enpendre. 
i'^pingâtorj adj., subst., poussant, impulsif, &c. ; - impingătură, 
^'^pinsătură, impinsură^ sf. poussee, impulsion ;- impm^ere, sf., 
ii; - risping, pinsei, pins, pinge, vb. 2; * L, re-ex-pingere ; 
î«>pous8er, rebuter, refouler, rembarrer, rejeter, r^prouver, reprocher, 



122 I. Inavut — încap. 

Inavut, adj., înavuţesc, yb. y. am. 

încă, meat (incaile, incalete, inoalte) adv., aussi, encore, 
-mdme, au — dumoins; du L. adhuc (adhuic); it. anche; esp. aun 
(bs adunc-aunc-aim) ; port, ainda; prov. anc; vfr. ainc, ainques; 
ram. d. Gr. aunc, aunca; mcâ odată encore une fois (ctdJmc 
unum dottum); incă ain (pour ctstăsi) encore aujourd'hui, vit. 
lomb. ancdi, prov. anc-ui, vfr. enc-ui. 

încalc, vb. y. calc. Incalţ, yb. y. călţun. 

Incallc, yb. y. cal. Incint, yb. y. cant. 

Incap, ui, ut, ^, yb. 2; contenir, tenir, ayoir place; L. in- 
capio, cepi, captum, Sre ; it. capere, capire ; cat. cabrer ; esp. port, 
prov. caber ; a nu vncăpe in toată casa, esp. non caber en toda 
la casa; cfr. la phrase lat. „id non capit toto in orbe pour tottis 
orbis id non capit ^' ;- incăpere, sf. contenance, capacity, espace, 
place; le pi. incăp^ri appartements, chambres; - incăpâtor, adj., 
contenant, spacieux ; - incăpătorime, sf . contenance ; - incăpăturăy 
sf. idem; - incăput^ sm. , L. in-captus, idem; - scap, scăpai, 
scăpat, scăpă, yb. 1 ; ^chapper, s^^chapper, sauyer, se sauver, 
lib^rer, exempter, d^liyrer, soustraire, lâcher, quitter, s'enfttir, 
s'^yader, reyenir, se glisser (des fautes); it. scappare; esp. port. 
prov. escapar ; fr. 6chapper ; M. şpetoig, ştfipoig ; ngr. axanevi^m^ 
(fxaTtorXtCco , ffxanovU^o) ; serbe skapulati (it. scapolare, vemt. 
scapolar); tous ces yocables d^ulent de capa, cappa manteau 
(de capere, c.-ă.-d. le contenant), mot roman de tres-^cmdemhe 
date, qui remonte sons doute ă la rustique des Laims; (cfr. it. 
cappa, esp. port. cat. prov. capa, fr. cape, chape, alb. kap8, nJioM. 
kappe manteoM avec capuchon et puis simplement capuchon — 
bonnet); echapper, ^tymologiquement, c'est se glisser hors de sa 
chape, se dibarasser du manteau, pour fadUter la fuite; cfr. 
it. incappare s'enyelopper d'un manteau , tomber dans le pi^e, 
done scappare sortir du pi^ge ; — a scăpa din vedere âcbapper qch. 
de yue, ne pas prendre garde, oublier qch.; a scăpa din mănâ 
lâcher; a scăpa pre cineva Echapper des mains de q; sauyer q; 
tenir quitte q; a se scăpa din gură s'6chapper en paroles = it. 
scappare di bocea; - scăpăciune, sf. 6chapp^e, fuite; - scăpare, 
sf. action d'^chapper, &c., escapade; - scăpat, sm. fuite, d6- 
liyrance; it. scappata; esp. escapada; fr. escapade, 4chapp^. 
scăpător, adj., subst., 6chappant, sauyant, sauyeur; - încep, ui, 
ut, e, yb. 2; L. incipio, cepi, ceptum, 8re; rom. d. Gr. ant- 
scheiyir; commencer, reprendre, remonter, se mettre, ouyrir, 
entamer, poindre, se prendre; - începător, adj., subst., commenşant, 
initial; ^ incepătorelnic, adj., conamen9ant, initial; - incepătorie, 



I. Incăpestrez—Inchin. 123 

sf. commencement; - incepătomic , adj., commenţant, initial. 
incepă^ră, sf. commencement; - începere, sf. idem; - inceputj 
sm., L. inceptum, inceptus; commencement; d^ut, principe; dm 
inceput du conmiencement ; la inceput au commencement ; - pricep, 
ni, ut, e, vb. 2 ; apercevoir, concevoir, entendre, saisir, comprendre, 
connaître, remarquer, recueillir; L. percipere; it. percepire; neat 
esp. percebir, percibir; part, perceber; vcat. prav. percebre; fr. 
perceyoir; a se pricepe s'entendre ă, en qch.; se connaître en 
qch.; -pricepătaTf adj., perceptif, intelligent, perspicace, habile. 
pricepere f sf. perception, entendement, intelligence; - priceput, 
part., adj., entendu, sens^, vers^. 

Incipertrez, yb. y. capestm. Incitro, incotra^ ady. y. cătr&. 

Incăpuesc, yb. y. cap. Incăţelesc, yb. y. căţel. 

încarc, yb. y. car. Incenufez, yb. y. cenuşă. 

Incirunţecc, yb. y. cărunt. Incep, yb. incap. 

încerc, yb. y. cere. 

Incet, adj., ady., tranquille, doux, lent, long, tardif; L. 
quietus ; BL. coetus ; it. quieto, queto, cheto, chiotto ; esp. part. 
qnieto, quedo; cat. quiet; prav. quetz; vfr. quel, quoit, quiet; 
nfr. coi; le mSme quietus a aussi donn^ Vesp. quito, part, quite, 
cat, quiti, prav. quitis, vfr. cuite, nfr. quitte, nhaU. quitt; — incet! 
esp. quedo! doucement; incet-incet, it. cheto-cheto, petit k petit, 
peu k peu; pre incettd pen ă ten;' incetinel, adj., ady., dim., 
ecourt^ aussi en cătind, doucement, peu ă peu; - incetişar, 
incetuţ, adj. dim ; - încetez, ai, at, a, yb. 1 ; cesser, discontinuer, 
finir, suspendre, interrompre; it. quietare, quetare, chetare; esp. 
port, quedar; prav. quiar, aquezar; fr. coiser; it. quitare; vcat. 
^p. part. prav. quitar ; fr. quitter ; - încetare^ sf. action de cesser, 
&c. ; fără i/ncetare sans relâche ; - incetâfar , adj. , intermittent, 
suspensif. 

Inchelotor, incheiu, yb. y. cheie. 

închid y yb. y. cheie. Inchleg, yb. y. chiag. 

închin, ai, at, a, yb, 1; youer, d^dier, d6youer, rendre, re- 
mettre ; L. Înclinare ; it. Înclinare, Închinare ; esp. part, inclinar ; 
wîflrf. enclinar; prav. enclinar, inclinar; fr. incliner; a se incMna 
s'incliner, se pencher, se rendre, inyoquer, r^y^rer, saluer, se 
vouer, faire sa priere; a vnchvna a cetate rendre une yille, une 
îortresse; a inchina in sănătatea cuiva, a inchina a sănătate 
cuiva toster; a se inchina cuiva^ it. la inchina, inchinare una, 
inchinarsi ad una, faire son compliment îi q.; a se inchina cti 
plecădune cuiva, litt. vnclinare cum plicatione (de plicare), faire 
sa rty^rence ă q., (c'est un pleonasme!) ; — a se inchina lui Dumnezeu 



124 I. Inching — înduplec. 

adorer, râvârer, prier Dieu; - vnchincure, sf.; - inehinăpune, sf., 
L. înclinaţie, onis; U, inchinazione ; esp. inclinacion; port, in- 
clina9ao; fr. inclinaison, inclination;- incAinâ^r, adj., inclinant, 
vouant. 

inching, incing, vb. v. cingă. Incuib, vb. v. cnib. 
Incincesc, vb. v. cinci. Incuiu, vb. y. cniu. 

Inooace, adv. v. coace. Incumnăţeac, vb. v. cumnat. 

Incoif, vb. Y. coif. incungiur, vb. y. giur. 

Inoolea, incdo, adv. y. colea. Incunoftiinţez, yb. y. cunoştinţă. 
Incontra, ady. y. cătră. Incunun, yb. y. cununa. 

Incovăiez, yb. y. coy&iez. încurc, yb. y. calc. 

Iricred, incredm^z, yb. y. cred. Incuscru, yb. y. cuscru. 
Increstez, yb. y. creastă. încuviinţez, yb. y. cuyiinţă. 

Incruceac, yb. y. cruce. îndată, ady. y. dau. 

încrunt, yb. y. crunt. Indatoresc, yb. y. dator. 

Inde, ady., de-Ik, de ce lieu, en; L. inde; vit, ende, enne, 
en; mt indi, ne; vesp. vpori. ende; prov: en, ent, ne; vfr. int, 
ent; nfr. en; cfir. vsl. inide, pol. indzie, indziej, russe indâ 
aUleurs; - de inde, en de9ă, delă, d'ou (y. Ur. 3. 17); vesp. 
dent; nesp. vport dende; vfr. den; - decmde, dedndea, (=de ici 
inde); L. de ecce hie inde; delă, ultârieurement ; pre dedndea 
de mare au-delă de la mer. 

îndelung, indehmgesc^ yb. y. lung. , 
Indemănez, yb. y. mană. îndepărtez, yb. y. departe. 
îndemn, yb. y. mîn. îndeplinesc, yb. y. plin. 

Inderăt (indărăt), ady., derriere, en arrive, ă reculons, re- 
trograde; du L. in-de-retri; U. indietro, dietro, drieto, retro; 
cat. derrera, darrera; prov. riere, dereire, dareyre, derrier, derrer; 
vfr. riere; fr. derriere; a da inderăt reculer, lâcher pied, plier, 
d^choir; d'a inderătele h Tenyers, ă rebours, a reculons, h re- 
brousse poil, sens dessus dessous; pre d'mderăt par derriere. 
mderătnic, adj., rebours, recalcitrant, r^tif, bourru, entSt^, diffi- 
cultueux, opiniâtre, pertinace, mutin, reygche, roide, tenace, tetu. 
inderăimceşte, ady., opiniâtr^ment ; - inderătnicesc, ii, it, i, yb. 3; 
r^calcitrer, obstiner, opiniâtrer ; a se inderătnici s'obstiner, s'opi- 
niâtrer; - inderâtnicie, sf. entâtement, obstination, opinifttret^, 
pertinacity; - inderătmdre, sf. idem. 

Indes, yb. y. des. îndoiesc, yb. y. doi. 

îndestulez, yb. y. destul. îndrăcesc, yb. y. drac. 
Indreptez, indreptuesc, indrituesc, yb. y. drept. 
Induiofesc, yb. y. duios-doare. 
îndulcesc, yb. y. dulce. înduplec, yb. y. duplic. 



I. Indumnezeesc— Ii^ăisL 125 

lndumnezeesc,yb.y. dumnezeu. îndur, vb. y. doare. 

Inel, sm., inde, pL f., L. anellus; is§r. arelu; U. anello; 
esp. anillo; part, anel, annel; cat. anell; prov. anel; fr. anneau 
(and); - indar, sm., L. annularius; U. anellaro; prov. anelier; 
fobricant de bagues, baguier ; - inelez, ai, at, a, vb. 1 ; t^. anel- 
lare, (inanellare); esp. anillar; part, anelar; fr. anneler; - ineiare, 
sf.; - ineUiŞ, indus, induţ, sm. petit anneau, annelet. 

Infăinez, infăinoşez, vb. v. f&ină. 

Infif , infăşur, vb. v. faşă. Inferbintez, vb. v. ferbinte. 

Infăţifez, vb. y. faţă. Inferez^ yb. v. fer. 

InWez, yb. v. flu. 

Infig, fipsei, fipt, fige, yb. 2; ficher, enfoncer, implanter, 
plonger, piquer, arborer; L. infigo, xi, lum, Sre; it. infiggere; 
/v. figer; it. fiecare; vesp.part. cat. prav. ficar; vesp.part. fincar, 
nesp. fijar, hincar, fr. ficher d'une forme * figicare; - infigerCt 
sL; - if^pt, pari, adj., fich^, enfonc^, raide; it. infisso, fitto; 
p&rt. fito; esp. hito d*un part, fictus pour fixus; a sta infipt 
§tre plantă comme un piquet. 

înfiinţez, yb. v. fiinţă-fi. Infrînez, vb. y. Ma. 

Infior, vb. v. fior-ftig. Infrîng, vb. v. frîng. 

Infir, infirip, vb. v. fir. Infrumoseţez, vb. v. frumoa. 

Inflacir, vb. v. flacără. înfrunt, vb. v. frunte. 

InfloGOfez, vb. v. floe. înfrunzesc, vb. v. frunză. 

înfloresc, vb. v. floare. înfrupt, vb. v. frupt. 

Influ, vb. V. aflu. Infumur, vb. v. fum. 

Infoc, vb. V. foe. înfund, vb. v. fund. 

Infoiez, vb. v. foale. Infurc, vb. v. forcă. 

înfrăţesc, vb. v. frate. Infuriez, vb. v. furie. 

Infrigoşez, vb. v. frig. Infurnic, vb. v. fmnică. 

Ingăim (pour ingăin), ingăn, ai, at, a, vj). 1 ; railler, contre- 
faire, singer, chantonner, (v. Cod. Diet. 1. 374), balbutier, em- 
brouiUer; cfr. it. ingannare, esp. enganar, part enganar, prav. 
enganar, enjanar, vfr. enganner, oft. ghSnjeig— Romper; prav. 
ganhar nVe, raider; magy. gunyolni raiUer, se maquer; ML. 
gannat xXevaisi Gl. Gr. L.; gannator xXevafSniig; a varbi in- 
găimat, ingănat balbutier (v. St. Diet. 293 fiebem) ; varhă ingă- 
notă parole embrouillăe (v. Pan. P. V. 1. 103; 3. 119); ingOnaiul 
i«nme^ crepuscule; ingănatul luminai cu intunerecul demineafa 
?i seara jour douteux, crepuscule, brune; *[ingăima est le veri- 
tahle mat papulaire, v. C. C. § 723, 736; Ur. 4. 209; 5. 176; 
Alex. B. 2. 83; Beld. 23, 58; cfr. Diez Diet. 1. 238]*; - in- 
găimeaiă, sf. raillerie, embrouillement; (v. Ur. 4. 209. Beld. 23). 



126 I. Ingălbinesc — Inimă. 

ingăimare, ingănare, sf. action de railler, &c.; pretexte, refuge, 
refdite, subterfuge, detour (y. St. Diet. 735 Winkdjguge). 

Ingălbinesc, yb.v.galbăn-^albin. Ingemin, yb. y. gemin. 

Ingăn, yb. y. ingăim. Ingenunchlez, yb. y. genunehiu. 

înger, sm., L. angelus; U. angelo; esp. cat. angel; port. anjo ; 
prov. angel, angil; fr, ange (angk); dtb. engjel, engjoul; nhaU. 
engel; - îngeraş, ingerd, sm. petit ange; - îngeresc, adj., it. 
angelesco; ang^lique; - îngereşte, ady., ang^liquement; - in^eri^^, 
adj., ang^lique (y. Alei. P. 298). 

Inghleţ, yb. y. ghiaţă. Inghfnf, yb. y. influ — aflu. 

înghit (înghit), ii, it, i, yb. 3; ayaler, d^yorer, engloutir, 
gober, humer, dig^rer; L. inglutio, iyi (ii), itum, ire; ît. inghiot- 
tire; cat. vesp. englutir; esp. enguUir; port. ei^lir; prov. en- 
glotir; fr. engloutir; ătb. mbit; (y. Mikl. SI. E. 19); - înghiţire, 
sf.; - inghiţitoare, sf. larynx, gosier; ît. inghiottitojo; - inghi- 
ţitor, adj., subst., esp. engullidor; ayalant, ayaleur; - înghiţitură, 
sf. gorg^e ; - sughit (sughiţ) , ai, at, a, yb. 1 ; ayoir le hoqnet, 
sangloter, ayaler; d'une forme * L. sugultare (suglutare) pour 
sîngtdtare; ît. singultare, singhiozzare, singozzare; eţp. soUozar, 
port. soluzar; prov. sanglotar; fr. sangloter (m^tathese singlu- 
tare ţOMT sing^lltare);'sughîţ, sm., L. singultus; ML.suggultium; 
ît. singhiozzo, singozzo; esp. soUozo; port. soluzo; cat. singlot; 
prov. singlot, sanglut, şanglot; fr. sanglot; - sughiţare, sf. action 
d'ayoir le hoquet, &c.; hoquet, sanglot; - sughîţător, adj., ay ant 
le hoquet, sanglotant; esp. sollozador ; por^. soluzador;'-^tf^Âi^- 
tură, sf. hoquet, sanglot. 

Ingras, yb. y. gras. 

Ingrec, ingreţiluesc, ingreţofez, Ingreuiez, îngreunez , ingreu- 
tăţesc, yb. y. greu. 

Ingres, yb. y. gros. Ingurluiesc, yb. y. gură. 

îngust, adj., L. angustus; ît. augusto; esp. port. angosto; 
ătb. ngouştS; ^troit, ^trangl^, menu; - vngustîcd, adj,, un peu 
6troit; - ingust, ai, at, a, yb. 1; 6tr4cir, r6tr6cir, resserrer; L. 
angustare, esp. angostar; it. angustiare, angosciare; esp. port. 
angustiar; cat. angoissar; prov. angoissar, engoissar; fr. angois- 
ser; alb. ngoustoig; - îngustare, sf.; - ingustător, adj., ^tr^cissant. 
ingustătură, sf. ^trâcissement ; - îngustime, sf. riStr^cissement, 
lieu ^troit. 

Inholb, yb. y. holb. — Iniept, yb. y. aiept. 

Iniernez^ yb. y. iarnă. 

Inimă, sf. âme, coeur, courage, estomac, noyau, piyot; L. 
anima; îstr. jirima; ît. anima (alma poet.); esp. port. alma; 



I. înjosesc— Innot* 127 

vcat anna; prav» alma, anma, anna; vfr, anime, ainne, anme, 
anrme, anne, alme; nfr, ftme; lingura inimei creux de Testomac; 
durere de inimă, mal an coeur, donlenr dans Testomac, colique; 
mima carului fldche, brancard d'un chariot; inima in foi ven- 
taox de soufflet; dm — cu toată inimă de grand — de bon coenr; a 
ave inima aproape de gura avoir le coeur sur Ies lâvres; - im- 
mioară, inimuţă, sf. dim., {it animnccia); - inimos, adj., cou- 
rageux, g^n6reux, intr^pide ; L. animosus ; it esp. port animoso ; 
eat, prov. animos ; - inimoşie, sf. courage, hardiesse = L. ani- 
mositas-atis. 

înjosesc, vb. v. jos. înjumătăţesc, vb. y. jum&tate. 

Injug, vb. v. jug. Injunghiu, vb. v. junghiu. 

Injur, ai, at, a, vb. 1; L. injuriari; it. ingiuriare; cat. esp. 
port, injuriar; prov. enjuriar, fr. injurier; - injurare, sf.; - in- 
jurător, adj., injuriant; - injurătură, sf. injure. 

Inlăturez, vb. v. lăture. Inlăţuesc, vb. v. laţ. 

Inlăuntru, inăuntru (năuntru), inuntru; adv., subst., dedans, 
int^rieur; du L. in illac intro, in intro; it entro; dentro, drento 
(de intro); vesp. prov. entro; nesp. port. dentro; cdb. brendS, 
per brenda, mrenda (de intra, per de intra, in de intra); Sitir 
lăuntru, d' inăuntru dedans, en dedans, intrins^ue; pre Sin- 
lăuntru par dedans, int^rieurement, interne; - inlăuntric, ină- 
untric, adj., int^rieur, interne, intestin, intrins^que, intime, 
intru, ai, at, vb. 1 ; L. intrare, it intrare, entrare ; cat esp. port. 
entrar; prov. entrar, intrar; fr. entrer; - intrare, sf., it intrare; 
entree; - intrat, sm. entree. 

Inlegluesc, vb. v. lege. Iniungesc, vb. v. lung. 

Inloouesc, vb. v. loc. înmiit, adj. v. mie. 

innec, ai, at, a, vb. 1; noyer, couler ă, fond, submerger, 
inonder, ^touflfer, suffoquer, engouer, engorger, essouffler; L. in- 
necare, enecare =agwa necare; it. annegare, anniegare; esp. port. 
anegar (enecare); venit, negare; mii. genois negă; vcat. negar, 
anegar; prov. n^ar; rom. d. Gr. nagar; vfr. neier, naier, nier; 
w/ir. noyer; le fr. enger, port. engar vient aussi de e- necare 
(en'care); - innecare, sf.; - innecat, sm. submersion, &c.; - tw- 
^^^ecăcios, adj., 6touffant, suflfoquant ; - imiecăciune, sf. submersion, 
Se., vesp. anegacion; - innecător, adj., subst., L. necator; no- 
yant, &c.; - innecătură, sf. submersion, &c. 
înnegresc, vb. v. negru. Innod, vb. v. nod. 
Innegur, vb. v. negură. Innoesc, vb. nou. 
înnoptez, vb. v. noapte. 
innet, ai, at, a, vb. 1; nager; L. in-natare; it natare, no- 



128 I* Inr&dăcinez— Ins. 

tare, nuotare ; eat esp. part. prov. nadar ; vfr. noer ; rom. d. Gr, 
nudar; alb. notoig; - innot, sm. le mot est employ^ seulement 
adyerbialeme]it=ifi^no^, it. nuoto, a nuoto, esp. port, â nado, 
alb. not; a trece un riu innot, esp. pasar una rio ă nado, port. 
passar hum rio ă nado; — a da innot se jeter ă. la nage; - inno- 
tare, sf. action de nager , natation, nage ; - innotat, sm., L. na- 
tatus; idem; - innotător, adj., subst., L. natatorius, natator; 
it. notatore; e^p. port, nadador; alb. notStar; - innotătură, sf., 
it. notatura; esp. port, nodadura. 

înrădăcinez, vb. y. rădăcină. Inriuresc, vb. v. riu. 

înrăutăţesc, vb. y. rSu. Inrofesc, yb. y. roş. 

Ins {imul ayec Tart.), msă, inşi, inse, pron. d^m., du L. 
ipse, (ipsns) a, um; istr. ens; vit. isso; nit esso; vesp. essi; 
nesp. ese; vport. eiso; nport. esse; prov. eps, eis; rom. d. Gr. 
ez ; sarde (logod.) isa, issu, art. = iile ; dans le dial, de Cagliari 
insoru {=ipsorum) est pron. poss.; le fr. mSme, it. medesimo, 
esp. mismo, port. mesmo, prov. (meteis, medes), medesme, me- 
sesme, meime, metessme d'une forme L. met- ipsimus; V ins 
s'emploie substvt. = indiyidu , personne ; un îns, doi inşi un in- 
diyidu, une personne, denx indiyidus, deux personnes; tot însul 
chaque indiyidu, chaque personne, chacun; 2^ insul, insa, inşii 
insele, remplace dans un sens renforc6 la 5^* personne du pron. 
pers. d, ea, ei, de, surtout ayec Ies propositions suiy antes: 
intr' insul, d^intr'instd^ prHnlr'insul; intr^insa, dHntrlnsa, pr'in- 
tr^insa, &c. = intra ipsum — de intra ipsum — per intra ipsimi, &c., 
c.-ă-d. dans lui, de lui, par lui, &c. ; 3^ ins s'unit enfin ayec Ies 
pron. endit: eu insumi (insami), tu insuţi (insaţi), el insuş^ 
(ea insaşî) &c.=moi-mâme, toi-mâme, lui — elle-mâme ; en Bom. d. 
Gr. ez=ipse s'unit de la mSme maniere aux pron. pers., mais 
comme suffixe: mez, tez, sez = miez, tiez, siez; - însă, conj., 
L. ipsum; m@me, cependant, pourtant, mais; - insăşi, adv. 
= ipsum sic; et meme; - dtns, ayec Tart. dinsul, dînsa, dîn^i 
dinsde; pron. d^m. du L. id ipse, id ipse-iUe, id ipsa îHa, &c., 
it desso, dessa, lui — elle-meme, &c., s'emploie au lieu de la 5**** per- 
sonne du pron. pers.: d, ea, ei, ele; - adins, in adins, ady., subst., 
du L. ad id ipsum, in ad id ipsum; pour cela m@me, expres, ă des- 
sein, de propos d^lib^râ, particulierement ; cfr. it. adessq, vcat. ades, 
ve^. adieso, prov. ades, adez mai/ntenant; - intr'adins, Sin adins 
express^ment ; cu tot d'in adinsul tout de bon; in adins m*afn 
dus acolo j'y suiş all^ tout expres; - insufesc, ii, it, i, yb. 3; 
attribuer, imputer ă q., a ^şî insuşi s'approprier, se rendre propre, 
s'emparer, s'6riger; a' şi insuşi numde de... se qualifier de; 



I. Insănătăţesc— Intdu. 129 

insuşie, sf. propri^tâ, quality ; - insufime, sf. idem; - msufire^ 
sf. action d'attribuer, &c., quality, propriâtă; - insufitar^ adj«, 
appropriant, s*appropriant. 

Insănătăţesc, insănătoşesc, yb. y. sănătate. 

Insănger yb. y. sănge. Insearează, yb. y. seara. 

Insarcin, yb. y. sarcină. Inseminţ, yb. y. seminţă. 

Insăt, insătoşez, yb. y. sete. însemn, yb. y. semn. 

Inscorţofez, yb. y. scoarţă. Insenin, yb. y. senin. 

înscriu, yb. y. scriu. Insîlbătăcesc, yb. y. sîlbatic 

Insor, insurai, insurat, insura, yb. 1; donner une femme, 
marier â. une femme; {vtdg. aussi remonter des bottes); d*un 
type * L. uxorare (usorare-isorare et ayec n intercala insarare) 
de fixor, oris;prov. uxorar; msura se dit seulement pour Thonune, 
eomme mărita (maritare) ne se dit que pour la femme; cfr. 
prov, mdherar (de mulier) et maridar; a se însura prendre une 
femme, se marier; - insurare, sf. manage; - insurat, part., a4J*9 
subst., mari^; - insurat, sm. manage; - insurătoare, insurătură^ 
sf. mariage; - insurător, adj., subst., mariant, se mariant, ma- 
rieur, ^pouseur; - insurăţd, sm. dim., nouyeau mari^; - insură" 
^me, sf. mariage. 

insorăresc, yb. y. soră. Instrămbătăţosc, yb. y. strămb. 

Insoţ, insoţesc, yb. y. sot. Insuflu, insufle^c, yb. y. suflu. 

Inspăimînt, yb. y. spaimă. Insul, pron. y. ins. 

înspic, yb. y. spic. Insufesc, yb. y. ins. 

Inspin, yb. y. spin. Infeuez, yb. y. ş6. 

înstăresc, yb. y. stare-stau. Infir, yb. y. şir. 

înstelez, yb. y. st^. înştiinţez, yb. y. ştiinţă. 

înstrăinez, yb. y. străin. Intabulez, yb» y. tabula. 

întăresc, yb. y. tare. 

întărit, in^r^ (intart), ai, at, a, yb.l; exciter, inciter,, susciter, 
i^ter, stimuler, achamer, exasp^rer, harceler, d^haîner, proyo* 
t^er; du L. in-irritare (ayec t copulatif intercala); it. irritare; 
^sp. port, irritar; fr. irriter; o se întărită (intărta) s'imter, 
s'achamer; - întăritare, sf.; - intărităcios, adj., irritable, em- 
port^;- intărităfiune, sf.=L. irritatio, onis; it irritazione; esp, 
irritacion ;^or^. irrîtagâo; fr. irritation; - întăritător, adj., subst., 
= * L. irritatorius ; irritator; it. irritatore; esp. i>or^. irritador. 
^'f^Arităturăj sf. irritation, excitation. 

IntărZYu, yb. y. tărziu. 

Intelu, a, i, e, num. ord., du L. anterius (*antaneus)=^l)r»- 
^^; premier, premi^rement; it. anteriore; esp. port anterior, 
f*"- ant^rieur de anterior, oris ; - tnieiul om, omtd înteîu, cd Uir 

9 



180 I. înteţesc— Intră. 

teiu om, amtd cd d'înteiu le premier honune; intr'înteiu, dUn- 
tr^îfUeiu premidrement, pr^alablement, au — du commencement; 
înteia datâ^ înteia şi data, (anterius datmn, anterius sic datum), 
la premidre fois, de prime abord ; - înteiere, sf. pr^f^rence, prio- 
rity, primaut^; a ave Meiere primer; - UUeietate, sf. priority, 
prominence ; it. anteriorită ; esp. anterioridad ; port. anteriori- 
dade; />. anteriority. 

înteţesc, vb. y. aţiţ-tăciune. IntTmplu, vb. v. timp. 

întind (intinz), tinsei, tins, tinde, vb. 2; ^tendre, tendre, 
d^ployer, staler, ^largir, allonger, dilater, dresser, porter, rarifier, 
pousser, propager, roidir, monter (cordes); L. intendo, tendi, 
tentum — tensum, Sre; it. intendere; esp. port. entender; cat. en- 
tendrer; prov. entendre; fr. entendre; le sens du mot rom. est 
tout-ă'fait celui du latin , tcmdis que dans Ies autres langues 
romanes Vacception de intendere se. anvmum c. k. d. tendre Tes- 
prit vers qch., s'est affaiUie peu ă peu et a fini par remplacer 
Ies verbes oiur, comprendre, saisir; a intinde mană, L. intendere 
manus ; a intinde funiile intendere fimes ; a inihide brajeie intendere 
brachia; a intinde corjgUe intendere chordas; noaptea se întinde noi 
se intendit, Liv. 7. 27; a intinde ochii undeva intendere oculos in 
aliqua re ;. a se duce intins la un loc aller droit quelque part = 
intendere iter; Liv. 10, 43. 21, 19. 35, 11. 37;- întindere, sf. ^ten- 
due, extension, tension, d^ployement, latitude; - intinsoare, sf. 
etendue, train, trait, trăite; intr'o intinsoare tout d'un train, d'iin 
trait; -intinsură, intinaătură, sf. extension, dilatation, &c.; - in- 
tinzădos, adj., dilatable; - intinzăciune, sf. extension, &c.; - intin- 
eător, adj., subst., ^tendant, &c. ; ^ intinzime, sf. extension, ^tendue 
(v. Con. P. 253); - tindă , sf. vestibule, galerie, porche, anti- 
chambre; it. cat. port. prov. tenda; esp. tienda; fr. tente; vbtâg. 
tenta, alb. tSndS toit, caba/ne de ramiUes; ngr. Tâvda tente; pd. 
tenda rideau tendu; tous ces mots se rattachent au L. tendere, 
tentum pârtie. ; - tindală, sf. ti*averse, bande, courroie, chevalet ; 
c&. L. tendicula lacet; * [tindală, ttndălău lourdaud, rustre, 
farceur, du magy. tandi lourdaud.]* 

întineresc, vb. v. tinSr. 

înting, tipsei, tipt, tinge, vb. 2; mouiller, plonger, tremper, 
impr^gner; L. intingo (intinguo), tinxi, tinctum, Sre; it. intig- 
nere; esp. tenir, port. tingir, cat. tenyir, prov. tengner, tenher, 
fr. teindre (tingere); alb. ngjieig, ngitîeig; - intingere, sf. 

întorc, intortochiez, vb. v. torc. Intern, vb. v. tom. 

Intră, pr^p. du L. intra; it. intra, tra; entre, en, dans, 
pendant, durant. 



I. Intrăm — Intunerec. 181 

ft 

Intrăm, ai, at, a, vb. 1; dn L. trama, U. esp. port, cat 
prov. trama, fr. trame; propr. tramer les fUs et de la remettre, 
refaire, r^tablir, restaurer, gu^rir; a s'infrăma se remettre, se 
refaire, se r^tablir; a' şi intrăma sănătcUea r^tablir sa sant^. 
inirămare, sf. r^tablissement, convalescence; - intră fnător^ adj., 
restaurant ; - destram, ai, at, a, vb. 1 ; esp. destramar ; âf aufiler, 
effiler, parfiler; a se destrăma s'effiler, se d^baucher; ^destrămare, 
^l - destrămat, part., adj., effiM, d^enill^, d^hir^, dissolu, 
debauch^, libertin; - desfrămător, adj., subst., effilant, &c., d^ 
bauchant, d^baucheur; - destrămătură y sf. effilure, dissolution, 
d^bauche, libertinage. 

Intre, intru, pr^p. L. inter; istr. entru; esp. part. cat. prav. 
entre; tpart. antre; fr. entre; parmi, durant, an, ă, en, entre; 
a crede intr'un Dumnezeu croire en un Dieu; mir' început, L. 
inter iniţia; intr'adins k dessin, expres; -dintre, pr^p. =L. de 
inter; d'entre; - pentru (pour pre'ntru)^ pr6p. L. per inter = ab, 
propter, pra; pour, par rapport â,, ă cause de ; pentru partea 
mea pour ma part; pentru Dum/nezeu! pour Dieu! pentru ca să 
pour que, k Teffet de; pentru că car, parceque, pour, puisque; 
pen^rw ce pourquoi; - pintre (pour pr' intre), pr6p. = L. per inter; 
entre, ă — au travers. 

întreb, vb. v. rog. întrec, vb. v. tree. 

întreg, adj., subst., L. integer, gra, grum; it. integro, intero; 
ca^. integro; lamb, intreg; vesp. entegro; nesp. integro, entero; 
^port, entregue; npart. integro, inteiro; prav. integre, entegre, 
entier, entieyr, enteir; nfr. integre, entier; pre d' intreg entiere- 
ment, tout ă fait, platement, dans le vif, injustement ; - întregesc, 
ii, it, i, vb. 3; completer, achever, finir, terminer, remettre; L. 
integrare; it. integrare; esp. entegrar, integi'ar, enterar;. por^. 
entregar, inteirar; cat. entegrar, integrar; prav. enteirar; fr. 
intigrer; - întregime, sf. intăgrit6, plenitude, universality; in 
toată întregime pleinement; - întregire, sf. ; - intregitar, adj., 
compl^tant, achevant, compl^mentaire, suppl^mentaire. 
Intreesc, vb. v. trei. Intru, pr^p. v. intre, 

intrist, vb. v. trist. Intru, vb. v. inl&untru. 

Intunerec, adj., subst., t^n^breux, obscur, t^nebres, obscurity ; 
du L. in-tenebricus, a, um; prav. tenerc, entenerc; it tenebre, 
pl., esp. tiniebla ; tinieblas, pi., cat prav. tenebras, pi., fr. t6ne- 
bres de tenebrae, arum; - intunerecul nopţii les ombres de la nuit. 
ktunericime, sf. t6nebres, obscurity ; - intunec (pour intunerec), ai, 
at, a, vb. 1; obscurcir, assombrir, temir; L. intenebricare; it. 
intenebrare ; esp. entenebrar (tenebrare) ; part, entenebrecer, (tene^ 



132 I. Inturm— înzecit. 

brescere); - întunec, sm. == intimerec; obscurity ; - mtunecare^ 
sf. ; - întunecat^ part., adj., obscurei, obscur, assombri, teme, trouble, 
Yoil^, n^buleux, confus, envelopp^; - inhmecafiune, sf. obscur- 
cissement ; - intunecătOTy adj., obscurcissant ; - intunecătură, sf., 
esp. tenebregadara ; - intuneceajfl, sf. obscurity (v. M. M. C. 14). 
întunecime, sf. obscurity ; - întunecos, adj.; L. in-tenebricosus; 
esp. tenebregoso ; port, tenebricoso; t^n^breux, obscur, sombre. 

Inturm, vb. y. turmă. înţeleg, vb. y. aleg. 

Inţarc, (inţearc), vb. V. ţearc— cerc. înţes, vb. v. ţes. 

Invărează, vb. y. yară. 

învăţ, sm., invăfuri, pi. f., habitude, mauvaise habitude 
(vice); it. vizio, vezzo, avvezzo; esp. vicio, vezo, avezo; port. 
vicio, vito, vezo; prov. viei, vizi, vetz; fr. vice; tous ces mots 
avec leurs significations se rattachent au L. vitium defauf, con- 
voitise, volupte, mauvaise habitude et de lă habitude en generd\ 
tot învăţul are şi desvăţul k chaque mauvaise habitude ii y a 
remede; - învăţ, ai, at, a, vb. 1; habituer, accoutumer, exercer, 
former, dresser, rompre, familiariser, enseigner, instruire, ^tudier; 
it. avvezzare; ccU. avesar; esp. port. prov. vezar, avezar; prov. 
envezar, envesar, vfr. envoisier rejouir, amuser; a se invafa 
s'accoutumer, s'habituer, s'apprendre; vit invezzarsi s'hahituer. 
învăţare, sf.; - învăţat, part., adj., subst., habitu^, instruit, 
trudit, savant; - învăţat, sm. enseignement; - învăţător, adj., 
subst., habituant, instruisant, instructeur; - invăţătoresc, adj., 
magistral; - învăţătoreşte, adv., magistralement ; - invăţătorie, 
sf. emploi d'^cole, ^tat de maître, de professeur; - învăţătură; 
sf. coutume, habitude, enseignement, instruction; prov. enveza- 
dura, vfr. envoiseure Joie, gaUe\ - invăţăţd, sm., învăţaţi, st 
dim.,%6colier — ere, 61eve, apprenti— e;-desvăţ, ai, at, a, vb. 1;, 
d^shabituer, d^saccoutumer, d^sapprendre, oublier; it. disvezzare;' 
esp. des vezar; - desvăţ, sm. dfeaccoutumance; - desvăţare, sf. 

învechesc, vb. v. vecHiu. Invermînez, vb. v. verme. 

învecinez, vb. v. vecin. înverzesc, vb. v. verde. 

învederez, vb. v. V6d. Invest, invesc, vb. v. veştmînt. 

înveninez, vb. v. venin. Invieţuesc, vb. viaţa. 

Invlnăţesc, invîn&tăţesc, vb. v. vînSt. 

înving, vinsei, vins, vinge; vb. 2; L. vinco, viei, victum, ere; 
it. vincere; cat. esp. port. prov. veneer; vfr. veintre; nfr. vaincre. 
învingător, adj., subst., vietorieux, vainqueur ; - învingere, sf. 

Invîrtofez, vb. v. vîrtos. Involb, vb. v. inholb. 

Invîu, invioşez, vb. v. viu. Inzăvonesc , vb. v. zăvon. 

înzecit, vb. v. zece. 



I. 1st — Joie. 133 

Ist, iest, est, (iest, aisf. ăst, pron. d^m., L. iste; vU. esto; 
cat. €sp.port. este; prav. est; vfr. ist; ist an cette ann^; - acest 
(cest), pron. d^m. de ecc'iste; vcat. cest, prov. aicest, aisest, 
cest, şest, cist, şist, cestui, vfr. icest, cest, cestui, nfr. cet, U. 
questo, cestui, vport. questo, esp, nport. aqueste, cat. prov. aquest 
de eccu'iste. 

Iţ, sm., i^, sf., iţe, pi. f., (surtout au pi.) chaîne, pennes; 
L. licium; it. liccio; esp. port. lizos, pL; fr. lice (dans „haute 
oubasselice'^)^ lisse; alb. ind; nsl. ivica pennes; — in trei iţe=L. 
trilix, icis; it. traliccio; esp. terliz; vfr. trelis, treslice, fa*eislis; 
nfr. treiUis; nhaM. drillich; - i^ri, sm. pi. cale9ons, grJgues, 
trousses ă. trois fils , pantalons de paysan en laine tissue ă. trois fils. 

lulîe, sm., L. juUus se. mensis; it. giulio; esp. julio; port. 
jnlho; prov. jul, julh, juli; le fr. juillet, vfr. juinet, juignet, 
sic. giugnetto juiUet, sont des formes diminutives de juin, giugno. 

iunie, sm., L. Junius se. mensis; it. giugno; esp. junio; 
port. junho; cat. juny; prov. junh; fr. juin. 



J 



Joc, jucai, jucat, juca, vb. 1; jouer, se jouer, s'amuser, 
plaisanter, danser; L. jocari, jocare; it. giocare, giuocare, giucare; 
^t' esp. jugar; port. prov. jogar; fr. jouer; aJb. Ijos, Ijouaig, 
Ijouig; cum iţi (pour ţie) căntă aşa joacă , litt. comme on chante 
(joue) ainsi danse, c.-k-d. U faut hurler avec Ies loi4.ps; - joc, 
^'Jocuri, pi. f. jeu, divertissement, amusement, danse; L. jocus; 
^- giuoco, gioco; esp. juego; port. jogo; cat. jog; prov. jog, juec, 
juoc;/r. jeu; - joculeţ, jocuşor, sm. petit jeu; -jucare, sf.; - jucat, 
sm. jeu, danse; - Jucător, oare, adj., subst., m. & f., jouant, 
joueur, joueuse ; danseur, danseuse ; it. giocatore, giuocatore, giu- 
catore; cai. esp. jugador; port. jogador; prov. joguador, joguaire. 
jucăuş, sm., jucăuşă, sf. joueur, joueuse; danseur, danseuse, 
amateur du jeu, de la danse; -jucărie (pour jucărărie), sf. jouet, 
Mjou, badinage; du L. jocularia, pi.; cfr. esp. juglaria, vcat. 
prov. joglaria, juglaria, fr. jonglerie; -jucăre, sf., jucărele, pi., 
jucărică, sf., jucărioară, sf. dim., jouet, joujou. 

toie (joe), sm. Jupiter; du g6nit. L. Jovis; it. Giove; esp. 
P^' prov. Jove (poet.); - joi, sf., L. Jovis se. dies, prov. jous; 



184 I. Jos— Jude. 

venit romagn. zobia, it giovedi, fr, jeudi de Jovi^ Dies; prov. 
cat. dijous = dfes Jovis; [en rom. Ies jours de la semaine sont 
du genre feminin^ parce que ce sont des g^nitifs (duminica Qi- 
ceţt6=d(>minica dies) et que zi =^ dies est sous-entendu] ; intr'o 
(una) joi=ifUr*o zi a lui Joi (Jovis). 

Jos, adv., subst., bas, en bas, par terre; du L. deorsum 
(deosum); ML. josum, jusum; it. giuso, giu; vesp. yuso, ayuso, 
jus; vport. juso; vcat jus; prov. jos, jotz, jus; vfr. jus; in jos 
en bas; de, d'injos d'en bas, inf^rieur; pre jos par terre, h, pied. 
fosean, sm. pieton, soldat â, pied, (v. Pum. L. 3. 165); vesp. 
yusano situe en bas; - josesc, injosesc, ii, it, i, vb. 3; seul. au 
fig. abaisser, rabaisser, avilir, ravilir, humilier; -josime, injosime, 
sf. inferiority, bas peuple, abaissement , rabaissement ; - josire, 
injosire, sf.; -josnic, adj., infârieur; - josor, injosor (josoreg), 
ai, at, a, vb.. 1; josoresc, injosoresc, ii, it, i, vb. 3; abaisser, 
rabaisser, humilier, mortifier; -josorare, josorire, injosorare, in- 
josorire, sf. abaissement; - josorăt&r, josoritor, injosorător, in- 
jos^riior, adj. humiliant. 

Jude, sm., juzi, pi., L. judex, icis; it giudice; vesp. juge; 
nesp. juez, yuje; port. juiz; prov. cat. jutge; fr. juge; OMgl. judge; 
alb. gjukatSs; [le nom jude s'emploie surtout comme titre dejuge 
supSrieur chez Ies Gigains ; pour juge en general Ton dit juik- 
cător]; - judeceasâ, sf. femme du juge (v. Bare. Gr. 38; Laur. 
T. 21); - judec, ai, at, a, vb. 1; L. judecare; it giudicare 
(giuggiare); esp. juzgar; port. julgar ; cat. jutjar; prov. jutgar, 
jutjar; fr. juger; alb. gjoukoig; -judecare, sf. ; judecat, sm., 
L. judecatus, us; action de juger; -judecată, sf. jugement, proces, 
justice, sentence, raison, raisonnement, entendement, intelligence, 
bon sens, logique, opinion; L. judicatum; it giudecato; esp. 
juzgado ; port julgado ; cat prov. judicat ; alb. gjoukatS ; c^»* 
judecată judicieusement, sens^ment, raisonnablement ; a trage U 
judecată assignor en justice, prendre q. ă pârtie; a purta o 
judecară plaider une cause; -judecător, sm. juge ; L. judecatorius; 
it. giudecatore ; esp. jusgador ; port. julgador ; prov. jutjador, 
jutgador, jujador, jutjaire, jutgaire; aib. gjvk]U?LY; -judecătoresc, 
adj., judiciaire; - judecătoreşte, adv., judiciairement; - jtidecătorie, 
sf., esp. juzgadoria; juridiction, tribunal; -judeţ, sm., judeţe, 
pi. f. juridiction, justice, cour de justice, tribunal, district, 
arrondissement, departement; L. judicium; it giudicio; esp. juicio; 
port, juizo ; cat. judici , juhii ; prov. judici, juzizi, juzi ; aib. gjukj- 
prejudec, ai, at, a, vb. 1; L. praejudicare ; it. pregiudicare; cat- 
esp. perjudicar; esp. prejuzgar; port perjudicar, prejudicar; prov. 



I. Jug—Junghiu. 135 

prejudicar, prejudiciar; fr. prfjuger. - prqfudecare, sf.; - pr^t^ 
deoată, sf. pr^jugd ; - rtsjudec, ai, at, a, vb. 1. = L. d^judicare ; 
decider, consid^rer, peser, examiner; - r^udecare^ sf. 

Jug, am. joug, arche (cFun pont); L. jugum {iejungere, v. 
ajung); it giogo; esp. yugo; port, jugo; cat jou; prov. jo; fr. 
joug; alb, dzjedS, zjedS; nhaU. joch; hou de jug boeuf de trait, 
de labour ; - jugan^ sm. cheval hongre, châtr6, c.-â.-d. subjugu^, • 
appriTois^ ; - jugar^ adj., L. jugarius ; de trait ; hou jugo/r boeuf 
de trait; ^jugărd, sm. dim., petit joug; aussi Veronica chamae^ 
drys; - jugărity sm. droit ă. payer dans la forSt pour une voie, 
one charret^ de bois , pour un joug de boeufs ; - juga^ , adj. = 
jngar; hou jugaq; - jugănesc, ii, it, i, vb. 3; chfttrer, hongrer. 
juganar, sm. châtreur ; - jugăneaiă, sf. castration ; - jugănire, sf., 
jugămty sm., idem ; - jugănitor, adj., subst., châtrant, châtreur. 
juguiuesc, ii, it, i, vb. 3; mettre sous le joug, subjuguer, (y. 
Con. P. 279); - juguluire, sf.; - injug, ai, at, a, vb. 1; L. in- 
jugare; mettre le joug, atteler (les hoeufs), assujettir, asservir. 
mjugare, sf., înjugat , sm. action de mettre le joug; - if^ugător, 
adj., sabst., mettant le joug, &c. ; - injugătură, sf. action de 
mettre le joug, &c. ; - desjug, ai, at, a, vb. 1 ; L. disjugare, di- 
jugare; dter le joug, d^teler (les boeufs); - desjugare^ sf., desjugat, 
sm. action d'dter le joug, &c. ; - desjugător, adj., subst., d^telant 
(les boeufs), &c. ; - desjugătoare, sf. action de d^teler ; lieu, endroit, 
ou Ton d^tile. 

Jumătate, s. v. miez. — June, s. v. june. 

June, adj., sm., L. juvenis; it giovine, giovane; esjp. joven; 
cat, prov. jove; vfr. jovene; fr. jeune; nsl. june houviUon; ^jund, 
adj., * L. juvenellus ; - junea^, sf., * L. juvenitia pour juvmtas ; 
^' giovanezza; fr. jeunesse; - junie, sf. jeunesse, jeune age; -jw 
nifne, sf. jeunesse, jeunes gens en g6n6ral; - junc^ sm., juncă^ 
şt bouvillon, g^nisse; L. juvencus — a; it. giovenco — a; nsl junac, 
JMca bouviUon^ junica gSnisse: prov. junega, vfr. genice, nfr. 
geiiisseăB junix, ids; - juncan, sm., juncană^ sf. bouvillon, 
g^nisse de 2 ă. 3 ans; - juncănaş, sm., juncuţă, sf. bouvillon, 
gfeisse d'un an. 

Junghiu, sm. âancement, point de cdt^, pleur^sie; du L. 
jugulum davictde, creux de la gorge, gorge; it jugolo creux de 
^ gorge; - junghYu, injunghm, ai, at, a, vb. 1; a. & n., avoir 
4es flancements, ^gorger, saigner; L. jugulare etrangler, egorger; 
P^ jugular decapiter; - junghier, sm. poignard, stylet, dague. 
hngkiere, mjunghiere, sf. flancement, piqure, blessure, action 
^'^orger; - junghietor, injunghietor ; adj., subst., L. jugulator; 



186 I. Jur— La, 

poignant, ^orgeant, ^orgeur; - junghietură, injungJUekiră, sf. 
flanoement, action d*^gorger. 

Jur, ai, at, a, vb. 1; affirmer par serment, preter, faire 
serment, blasphemer, jurer; L. jurare, jurari; it. giurare; esp. 
part. cat. prov. jurar; fr. jurer; a se jura L. jurari; a jura, 
a 86 jura pre Dumnezeu = L. jurari per Jovem ; - jurare, sf. 
jurat, part., adj., L. juratns; it. ginrato; esp. part, jurado; cat, 
prav. jurat ; fr. jur^ ; frafi juraţi, it. fratelli giurati, amis intimes. 
jurat, sm. action de jurer, jurement ; -jurămînt, sm., jurăminte, 
pL f., L. juramentum ; it. giuramento ; esp. port, juramento ; cat. 
jurament; prov. jurament, juramen; fr. jurement; apune, a face 
jur(i/nAnt prater serment ; - jurător, adj. , subst. , L. juratorius, 
jurator; it. giuratore; esp. port. cat. jurador; prov. jurador, ju- 
raire; fr. jureur; - juruesc, ii, it, i, vb. 3; promettre (quxisi par 
jurement, serment), vouer ; a jurui cuiva promettre par serment 
h, q.; " juruinţă, sf. promesse, voeu; - juruire, sf., juruit, sm. 
action de promettre; promesse, voeu. 



L 



1,2^, art Y. al. 

La, pr^p., selon Diez Grr. 2. 452 du L. Ulac, adv., en prenant 
un caractere pr^positionnel ; nous croyons que e'est tout simple- 
ment un I euphonique, pr^pos^ k la pr6p. a (=^ad), qui parais- 
sait trop courte; Vit. Ik, li, vesp. ala, nesp. alia, alii, vport. 
ală, nport. la, vca^. lay, ayli, neat, alii, prov. lai, lay, la, aylai, 
fr. Ik de Ulac — iUic sent tons des adverbes de lieu; — la s'emploie: 
1^ pour designer la direction, le mouvement dans respace = i/. 
a, al, alia, esp. port. prov. â, /r. k: a da la semn, it tirar al 
segno; a se duce la curte, it. andare alia corte; 2" pour marquer 
la proximity. Taction d'etre, de demeurer qq. part: a sede la 
Paris demeurer k Paris; a fi la Napoli, it. esser k Nâpoli; 
3** pour marquer F^poque: a veni la amează zi, it venire a 
mezzodi; la noapte, esp. k la nocbe; 4" pour marquer un 6tat 
approchant = drdter : la zec^ luni, it. da dieci mesi, environ dii 
mois; 5^ pour pr6ciser Tattribut d'une chose: frumos la fa^ 
beau de visage ; a fi aJb la pide avoir la peau blanche ; 6^ la 
se met devant le supinum; m^ due la cuhat, L. eo cubitum; 



I. Lac— L&moresc. 187 

7*^ la se place enfin comme particule casuelle devant le cMif 
au lieu du simple a (v. a, prăp.): a scrie la fratde, it. scrivere 
al fratello; 8® la est aussi pr^cM^ des pr^p. de et pre\ de In 
curie am venit je suis venu de la cour ; pre la curte am trecut 
j'ai pass^ par la cour. 

Lac, sm., lacuri y pi. f., lac, mare, gâchis, margouillis; L. 
lacus {Idxog, Xdxxog); it, laco, lago; esp, port, lago'; vcat. prav. 
fr, lac; ngr. Xdxxog; alb. lekjek, Ijfikjen; vsl. lokva imber; nsl. 
serbe lokva pcdus; bulg. lokyi; magy. lak; vhaU. lachâ; mhaU. 
nhall. lache; a cade din lac in puţ, litt. cadgre ex laco in pu- 
teum = tomber de la poele dans la braise. 

Lacrimi (lăcrăma), sf., L. lacrima, lacruma; it. lacrima, 
lagrima ; esp. port, lagrima ; cat. Uagrima ; prov. lacrima, lacrema, 
lagrema; vfr. lairme; nfr. larme; - lăcrimioară , sf., * L. lacri- 
miola pour lacrimtda; le pi. lăcrimioare ConvaUaria majalis, 
Lilium majale, Majanthemum bifolium; - lacrimi^, sf., it. la- 
grimuzza; - lăcrimos, adj., L. lacrimosus; it. esp. port, lagrimoso; 
cat. Uagrimos; prov. lăcrimos, lacremos; - lăcrimez (lăcrămez), 
ai, at, a, vb. 1; L. lacnmare (lacrumare); it. lacrimare, lagri- 
mare; esp. port, lagrimar; prov. lagrimar, lermar; port, lagri- 
mejar, cat. llagrimejar, prov. lagremeiar, vfr. larmier, nfr. 
larmoyer de * lacrimicare; - lăcrimare (lăcrămare), sf.; - lăcrir 
mător (lăcrămător), adj., larmoyant; - lăcrimătură (lăcrămătură), 
sf. larmoyement. 

Lăcustă, sf. sautereUe; L. locusta; it. locusta ; esp. lan- 
gosta; port. locusta, lagosta (petite ecrevisse de mer); vcat. 
lagosta, Uangosta; prov. loqusta, langosta, lengosta, Ungosta; 
fr. langouste. 

Lampă, sf., lămpaş, sm., L. lampas, adis (XafiTtag); it. lampa, 
lampo, lampada, lampade, lampana; esp. lampo, lampada, lam- 
para; port. lampo, lampada; cat Uamp; prov. lamp, lam, lampa, 
lampea, lampeza; fr. lampe; ngr. XafiJtdâa; dih. lampS, lam- 
pada; vsl. lamibada; nsl. lampa, lampas; ru^^e lampa, lampada; 
pd. lampa; cech. lampa, lampăş; croat lampuş; ptrusse lampa, 
lampas; ma^y. lampa, lâmpâs. 

Lămuresc, ii, it, i, vb. 3; ^purer, depuier, d^mSler, d^finir, 
raffiner, pmifier, liquider, s^parer, (toutes ces acceptions sont seul. 
au fig.); d'un type L. limulire pour limulare de limula — lima — 
limare; [cfr. Cic. oflf. 2, 10, 35; „aiia est îKa, cum Veritas ipsa 
limatur in disputatione, subtilitas.Y; - lamură, sf. essence, 61ite, 
fleur, ce qu'il y a de mieui ; lamura fainei fleur de farine ; - lă- 
murire, st;'- lămurit j part., adj., liquide, clair, distinct, manifeste. 



188 I. Lănă— Lard. 

Taisonn^, palpable; • lămuriiory adj., snbst., ^puraiit, dâpnrant, 
ftc; * Idmuriiură, sf. depuration, ^poration, ftc. 

Lini, sf., lăne et lanuri^ pi., L. lâna; U. esp. prav. lâna; 
part. la, laa; cat. liana; fr. laine; - lânar, sm., L. lanarius; esp. 
lanero; fr. lainier; - lănărecLsăj sf. onyriere en laine; - Idnărkj 
sf., L. lanaria; it. laneria; lainage; - lănas, adj., L. lanosus; t/. 
esp. lanoso; eoL Uanos; prav. lanos; fr. laineux; - lănuşaarâ^ 
sf. dim. 

Linced, adj., langnissant, las, fatign^ ; L. langoidns ; U. esp. 
part. lai^nido; prav. languios (languidasus)\ vfr. langoide; cfr. 
magy. lankadt, lankoc languissant; - lâncezesc, ii, it, i, yb. 3; 
L. languesco, gui, fire ; it. languire, vesp. part. prav. fr. languir, 
alb. IjSngoig de languere; cfr. magy. lankadni languir; - Unr 
cezime, sf., alb. Ijfingjim; languenr, faiblesse; - lăncezire^ sf. 
iingeare, lungaare, s£ fievre chaude, fievre nervense, typhus; 
L. languor, oris; it. langaore; esp. part. langor; prav. languor, 
langor; vfr. langor; tt/r. langneur; alb. IjSi^er, IjunjurS ma- 
ladie cantaffieuscj epidâmie. 

Lance, sf., L. lancea; ii. lancia; esp. part. lanza; cat. llansa; 
prav. lansa; fr. lance; mhaM. nhaU. lanze; ngr. Xctw^a^ vd. 
laşta; nsl. lania; pd. lanca; magy. lancsa, landzsa; - lâncery 
sm., L. lancearius; it. lanziero; esp. lancero; part. lanceiro; 
vcat. llancer; prav. lancier^ lansier; fr. laiicier. 

Lapte, sm., lăppy pi. m., lăpturi, pi. f., L. lac, lactis, 
(lactCj is), m.; U. latte, m.; esp. leche, f.; part. leite, m.; cat. 
llet; prav. lach, lag, lait, layt, m. & f.; fr. lait, m., Mte, f.; 
lapte bătut lait de beurre; lapte inchiegat lait caill^; vacă de 
lapte, esp. vaca de leche, vache â. lait; le pi. lăpţi, m.; (de 
peşte) = L. lactes — ium, laite, laitance; lăpfi de v^ei riz de 
veau ; le pi. lăpturi, f. laitage ; laptde eăndui Euphorbia Peplus. 
lăptădos, adj., laiteux, qui contient du lait (v. Hill Gr. r. 83; 
Gr. lat. 121); - lăptar, sm., lăptăreasă, sf., L. lactarius; esp^ 
lechero — a ; part. leiteiro — a ; fr. laitier — iere ; - lăptărie, sf., L. 
lactaria; esp. lecheria; fr. laiterie; - lăptas, adj., esp. lechoso; 
fr. laiteux, laitâ; - lăptucă, sf., L. lactuca; U. lattuga; esp- 
lechuga; cat. llatuga, lletuga; prav. lachuga, laytuga; fr. laitue; 
alb. latougkS; vsl. loştika; nsl. serbe lo£ika; msse latuk'b; cech. 
locika; pci. locsyga, laktuka; vhaU. ladducha, ladduch; mhoB- 
lattucha, latuch ; nhaU. lattich ; - iăptoşesc, ii, it, i, vb. n. 3 ; L. 
L. lactescere ; se transformer en lait ; a se lăptaşi idem ; - lăpta§ire, sf. 

Lard, sm., larduri, pi. f., L. laridum, lardum; it. esp. port» 
lardo; ccU. Hard; prav. lart, Iar; fr. lard; ngr. Xaţâl. 



I. Larg— Lat. 189 

Larg, adj., subst., large, spacieux, ample, ais^, commode; 
largeur, ampleor; L. largiis, a, um; it esp. part. largo; ccU. 
Uarg ; prav. larg, larc ; fr. large ; alb. IjarghS, Ijark ; m larg spacieu- 
sement ; pre larg tres-large, au long, tout au long; a fim largul său 
etre accomodă largement, spacieusement, etre bien; - lărguief, 
lărguşar, lărguţ, adj. dim.; - lărgesc (inl^rgesc), ii, it, i, vb. 3; 
elargir, dilater, 6vaser, lâcher; L. lărgiri; it. lărgire, largare, 
allargare ; esp. part. largar, allargar ; cat. allargar ; prav. largar, 
alargar, alarguar, eslargar, elargir; fr. 6 — largir; aZ&. Ijarghoig 
(eloigner); - lărgime, sf. largeur, ampleur, flargissement ; - lărgire, 
sf.; - lărgitor. adj., âargissant, &c.; - lărgitură, sf. âlargissement. 
Larmă, sf. bruit, tumulte, vacarme, alarme; it. allarme; 
esp. prav. alarma ; fr. alarme ; nsl. serbe magy. larma ; pal. 
larmo, lanun , larma ; cech, larmo ; tous ces vocables se rapportent 
^ Yit. aU'arme aux armes; - lărmuesc, ii, it, i, vb. 3; faire du 
bruit, du tapage; serbe larmati; magy. larmazni; - lărmuire, sf. 
Las, lăsai, lăsat, lăsa, vb. 1; laisser, quitter, abandonner, 
delaisser, remettre, diminuer, rabattre, d^mordre, se d^partir; 
L. laxare; it. lasciare, lassare; vesp. lexar, leixar; nesp. laxar, 
lascar; part. laxar, leixar; cat. laxar; prav. laissar, laisar, lascar, 
laiar, laschar; fr. laisser, lâcher; alb. IjS, Ijan, Ijeşoig, Ijişoig; 
nhaU. lassen; - lăsare^ sf. ; - lăsat, sm., idem; lăsatul secului, 
d^ sec mardi gras , Htt. le laisser du manger sec , maigre (sans 
doute parce que Van mange capieusement du gras avânt d'entrer 
en careme); - lăsător, adj., subst., laissant, &c.; - lăsătură, sf. 
d^laissement, flâchissement, abandonnement. 

Lat, adj., subst., large, vaste, ample, plat, spacieux; largeur, 
ampleur, ^tendue; L. latus, a, um; it. esp. lato; prav. lat; vfr. 
let; nfr. 16, subst. = largeur; un lat de deget un travers de 
doigt; un lat de mană une largeur de la main; - lăticel, lăOşar, 
lătuţ, adj. dim.; - latiş, adj., large, 6tendu; cu coamele latişe 
avec Ies comes 6tendues; - lăţesc (idăţesc), ii, it, i, vb. 3; 
L. latescere; dilater, ^tendre, aplatir, laminor, Uvaser, propager, 
reculer; - lă^e, lăţime, sf. ampleur, latitude; - lă^re, sf. dila- 
tation, aplatissement; - lăţifor, adj., subst., dilatant, &c.;-îtf|i- 
tiiră, sf. dilatation, &c. ; - lăture, sf., lături, pi., cdt6, flanc, 
bord; L. latus, eris; it. lato; esp, port. lado; vcat. lat; prov, 
latz, laz; vfr. lez; nfr. lez,adv., alăture, a lături, L. ad latus, 
ad latera, it. allato, esp. al lado, k c6t6 ; de-pre lăture, lături de 
c6t4; pre de lături, sur Ies cOtes; in lăture, in lături de c6t^, 
lat^ralement, dehors; le pi. lături c6t6s, voisinage, entours. 
^hnoae (pour lăturoae), sf. c6t6 d'un tronc ă scier, flache, 



140 I. Latin — Lau. 

lacune, chassis; latunoae in pâmă d^faut dans la toile; - iMu- 
năios, adj., lateral (v. Negr. 311: lătunăioase fire); - Idturalnk, 
adj., subst., lateral, secondaire; paysan corv^ble (y. Mag. 1st. 
2. 290); - lăturaş, adj., sabst., lateral, k cdt^; homme d'aide, 
aide, voisin, paysan corvfeble ; (v. Mag. 1st. 2. 289) ; cal lăturaş 
cheval de m3Lia;'lăturean, adj., subst., voisin, passager, etranger. 
lăturiş, adj., subst., adv., lateral, de c6tâ; cdt^; lat^ralement. 
lăture! (lătăreţ), adj., lateral, de cdt^, deprime, plat; - aliturez, 
(cHătur)^ ai, at, a, vb. 1 ; mettre ă c6t6 de— aupres de, annexer, 
rapprocher, comparer, confronter, mettre en parallele, opposer, 
rMuire; - alăturare, sf.; - (daturas, sm. voisin; - alăturător, 
adj., subst., rapprochant, &c.; - alăiurătură, sf. rapproch^nent, &c. 
alăturiş, adj., subst., adv., ă cdt6, de cdt^; cdt^, voisinage; 
alăturişuri, pi. f. voisinage; - inliturez, ai, at, a, vb. 1; mettre 
de cdt^, k r^cart, deplacer, ^carter; a înlătura greutatea lever, 
trancher la difEicult^; - inUtturare, sf. 

Latin, adj., subst., L. latinus, a, um; it. latino, ladino; 
esp. latino, ladino, latin; port, latino, latim; cat. llati; prov. 
fr. latin; alb. latin, Ijitin, Ijetin; - latinesc, adj., a2&. latinerist, 
latinist, Ijiţinist; latin; - latineşte, adv., en latin; - lătinie, sf. 
langue latine, le latin. 

Latru, ai, at, a, vb. 1; aboyer, clabauder, glapir, japper; 
L. latrare; it. latrare; vesp. port, ladrar; col. Uadrar; prov. 
lairar; canele ce latră nu muşcă chien qui aboie ne mord pas. 
lătrare, sf.; - lătrat, sm., L. latratus; it. latrato; esp. port. 
ladrado, ladrido; - lătrător, adj,, subst., abeyant, aboyeur; L. 
latratorius, lătrător; it. latratore; esp. port. ladrador; - lătrătură, 
sf. aboiement. 

Laţ, sm., laţuri, pi. f., lacet, lacs, filet, maille, rets, pi^ge, 
embâche; L. laqueus; it laccio, lasso, lassa; esp. lazo; port. lato; 
mf.las; prov. lac, laz, latz; /r.lacs; alb. Ijak; nod cu laţ noeud 
coulant; - lăţişor, sm. dim., * L. laquiciolus; it. lacciolo, lac- 
ciuolo, prov. lassol (* lagiieolus); - lăţos, adj., k lacet, avec 
des lacets, velu, k longs poils (v. Arh. R. 2. 14); - iniiţuiesc, 
ii, it, i, vb. 3. = L. laqueare; it. inlacciare, esp. enlazar; port. 
enlaţar; prov. enlassar, enlaissar; fr. enlacer; - inlăţuire, sf. 

Lau, lăui, lăut, lăua ou lâ, vb. 1 ; L. lavo, lavi ou lavavi, 
lavatum lautum lotum, lavare; it. lavare; esp. port. prov. 18lyb>x; 
cat. llavar; fr. laver; alb. Ijaig; [le mot est employ^ seulement 
pour des lavages corporeUes, pour laver en general on se sert 
de spd (v. c. m.)]; a se lăua (la) se laver;- toware, (lare) sf. 
action de se laver, lavage ; - lăut, sm. L. lotus (lautus) ; lavage, 



I. Laud— L^. 141 

lotion ; - lăutar, adj., lavant, laveur, L. lotor, (layator) ; U. lava- 
tore; esp. port, layador; - lăutură, sf., L. lotura; it. lavatura; 
esp, port. prov. lavadura; fr. lavure; alb. IjarS; le pi. lăuturi, 
lături lavure, rin9ure, eau de vaisselle; - spil (pour sp&au), 
ai, at, a, vb. 1 ; du L. ex-per-lavare (ex-perluere) ; alb. şpSljaig, 
şpljaig; laver en g^n^ral; - spălare, sf.; - spdat, sm. lavage, 
lavure; - spăător, oare, adj., subst., m. & f., lavant, laveur, 
lareuse; lavette, torchon, lavoir; - spdătoreasă, spUătorifă, sf. 
laveuse; - spălătorie, sf. blanchisserie, buanderie; - sp&ătură, 
sf. lavage, blanchissage ; alb. şpSljăxa;-8pilăGe$c, ii, it, i, vb. 3; 
layer, d^laver ; a se sp&ăci pâlir, changer de couleur ; - spăâdre, 
sf.; - spdăcitură, sf. lavage, lavasse, rin9ure. 

Laud, lăudai, lăudat, lăuda, vb. 1; L. laudare; it. lodare; 
vesp. laudar; nesp. loar; port, louvar; cat. Hoar; prov. lauzar, 
lauiar, fr. louer ; alb. lj6vdoig, IjSvdouroig, Ijavdoig, Ijavdouroig. 
laudă, sf., L. laus, laudis; it. laude, lode, lodo, esp. port, loa; 
it. laudore, esp. loor, prov. lauzor {*laudor, oris); - laudare, 
sf. action de louer, louange; - lăudat, sm., idem; - lăudăros, 
adj., vanteur, vantard, bravache, fanfaron ; - laudăroşie, sf. van- 
terie, bravade, fanfaronade; - laudator, adj., subst., L. lau- 
datorius, laudator; it. lodatore; esp. loader; port, louvador; 
prov. lauzador, lauzaire; fr. loueur, (inus.). 

Laur, laor, sm.. Datura stramonium; du L. laurus; U. 
lauro, alloro; cat. vesp. lauro; port, louro; prov. lauro; nesp. 
laurel, fr. laurier (^laurearius); cfr. fr. laur^ole Daphne hm-- 
recia. 

Leftică, (leptică), sf. porte-chaise, litiere; L. lectica; it. 
lettiga; esp. lechiga. 

Leg, ai, at, a, vb. 1; lier, attacher, nouer, mailler, raccor- 
der, reUer, accoler (vigne) pommer (fruits, choux); L. ligare; 
*^. l^are, ligare; esp. port, ligar, liar; cat. lligar; prov. liguar, 
liar; vfr. loyer; nfr. lier, liguer; alb. Ijith; - legăciune, sf., L. 
ligatio, onis; it. legagione; esp. l^acion; port. liga9ao; prwK 
liaz6; fr. liaison; - legămînt, sm., legăminte, pi. f., L. ligamen- 
tum; it. legamento; esp. ligamente, ligamiento; port, ligamente; 
prov. ligament, liamen; fr. ligament; - legare, sf.; legat, sm. 
action de lier, de nouer {des fruits, &c.) ; liaison, reUage, reUâre, 
monture; - legator, adj., subst., it legatore; esp. legador; prov. 
liador; fr. lieur (relieur); legator de cărţi, it. legatore di libri. 
putoare, sf. lien, ligament, bandage; - legătorie, sf. atelier de 
relitire; - legătură, sf., L. ligatura; it. legătura; esp. port li- 
gadura; cat. ll^gadura; prov. ligadura, liadura; fr. ligature, 



142 I. Lege— Leu. 

liâre; alb. IjidonrS ; — lien, liure, monture, reliâre, liasse, poign^e, 
faisceau, gerbe, botte, paquet, trousse, trousseau, rapport, rac- 
cordement , oeuvre (d'une pierre) , liaison, ligue, engagement, 
pacte, conclusion, association, relation, suite; - legăturică, sf. 
petit paquet, liasse; - desleg, ai, at, a, vb. 1; L. dis-ligare; 
it dislegare, slegare; esp. port. desligar, desliar; cat. deslligar; 
prav. deslegar, desliar (esliar); fr. dflier; - deslegare^ sf.; - des- 
legatar, adj., subst., d61iant, &c. ; - deslegătură, sf. d^gagement, &c. 

Lege, sf. loi, lăgalit^, foi, croyance religieuse ; L. lex, legis ; 
U. legge; esp. port. vfr. lei, cai. lleg; prav. 1^, ley, lei; w/r. 
loi, alb. Ijigje; pre legea meal par ma foi! ma foi! - legiuesc, 
ii, it, i, vb. 3; l^gitimer, valider, statuer sur, donner des lois. 
legiuire, sf. loi, legislation, legitimation, validity, regime; - le- 
giuit, part., adj., 16gal, Intime, juridique, juste, valide, Equi- 
table; - legiuitor, adj., subst., lEgislatif, l^gislateur, legiste; - in- 
legiue$c, ii, it, i, vb. 3; 16gitimer; -irdegiuire, st.^-inlegiuitorj 
adj., legitimant; - nelegiuesc, ii, it, i, vb. 3; transgressor la 
loi, commettre un d61it; - ndegiure, sf. illEgalite, d^lit, illEgi- 
timite. 

Legum, sm., legumă, sf., legumuri, pi. f., L. legumen, inis; 
it. part, legume; esp. legumbre; cai. Uegum; prov. legum, lium; 
vfr. legun, leun; nfr. Wgiime; - leguminos, adj., it. esp. port. 
leguminose; fr. lâgumineux. 

Lemn, sm., lemne, pi. f., bois; L. lignum; it. legno, legna, 
legne ; esp. leno, lena ; port, lenho, lenha ; vcat. leny, lleny ; neat. 
llenya; prov. ling, linh, lenh, legna, leigna, lenha, linha, lenia; 
vfr. laigne; - lemnar, sm. ouvrier en bois, charpentier, bucheron, 
charron, L. lignarius; it. legnamaro; esp. lenero; port, lenheiro. 
lemnărie, sf. bois, charpente, fourriere, L. lignaria; esp. lenera. 
lemnării, sm. bois en gân^ral, droit sur le bois ; - lemnişor, lem- 
nuţy sm. petit morceau de bois; - lemniu, adj. * L. lignivus 
= ligneus; ligneux; - lemnos, adj., L. lignosus; it. legnoso; 
esp. lenoso; port, lenhoso; fr. ligneux; - inlemnesc, ii, it, i, vb. 
3. n., se lignifier, rester stup^fait, etre saisi — frapp6 de stupeur, 
d'etonnement, d'Epouvante; - irHemnire, sf.; - vnleninit, part., adj., 
lignifie, stupEfait. 

Lefie, sf, L. lixivia, lixivium (lix); it. lisciva, liscia, 
liscio; esp. port, lexia; cai. liexiu; prov. lissiu, leissiu; fr. les- 
sive; 5er6c liksija, luşija; nsl. luşija; - le^s, adj., it. lissivioso. 
lef iez, ai, at, a, vb. 1 ; it. lissiviare ; {it. lessare, mlat. lixare de 
lix)\ port, lexiviar; fr. lessiver; - leşiare, leşiere, sf. lessivage. 

Leu, sm. lei, pL, L. leo, leonis; it. leone, lione; esp. leon; 



I. Leuruşcă — Limbric. 143 

part, leao; cat. lleo; prav. leo; fr. lion; en rom. anssi une 
numnaie de 40 bani = 40 cent. ; c*6st la traduction du turc 
asiânly, aslany piastre de 40 paras de ashn lion; cfr. it. leone 
ecu de lion, nhcUl. loewenthaler ; - leită ^ sf. lionne; aussi petite 
piastre; (y. Alex. B. 1. 46); - leoae, sf., L. leaena; esp. prav. 
leona; part. Ie6a; cat. lleona; fr. lionne; - leoaică, sf. idem. 
leuşor, sm. lionceau. 

Leurufcă, sf., L. labrusca; it. esp. lambrusca; esp. port. 
prov. labrusca; cat. Uambrusca; fr. lambrusque, lambruche; 
flft. IjSrrousk, Ijarrouşk. 

Lictar, sm., L. electuarium; it elettuario, elettovario, let- 
tuaro, lattuario, lattovaro; esp. port. electuario; cat. electuari; 
prov. electuaris, lactoari, lectoari, lectuari; vfr. lectuaire; t^r. 
âectuaire; nhaU. latwerge. 

Limbi, sf. langue, langage, avis, connaissance, garde d'une 
semire; L. lingua; it. lingua; sarde (lo^od.) limba; esp. lengua; 
port. lingoa, lingua; cat. llengua; prov. lengua, lenga; fr. langue; 
a lua, a prinde limbă = it. pigliar lingua, esp. tomar lengua, 
prendre connaissance, entendre, ouîr, comprendre ; a se duce limbă 
= t^. yenire per lingua, se răpandre le bruit; cu limbă de moarte 
testamentaire; le pi. limbele Ies peuples; - limbare^, adj., lo- 
cvace, bayard, causeur ; * L. linguaricius ; esp. lenguaraz ; port. 
lingoaraz {*linguaraceus); - limbăriţă, sf. ranule, batrachus. 
^mbukţă, Umbuşoară, limbuţă, sf. languette; - limburuş, sm. 
languette, ardillon, soupape, luette; - limbut, adj., causeur, lo- 
ţuace, bayard, disert; L. linguatus; it. linguuto; cat. lengud; 
Fot^. lengut; - limbuţesc, ii, it, i, yb. 3; bayarder, ayoir la langue 
Wen a£fil6e, causer beaucoup=tY. linguettare, vesp. lenguear, prov. 
lenguejar; - liwhuţie, sf. bavardage, loquacit6, verbiage, caquet, 
^al>il; - limbufire, sf.; - limbuţit, part., adj., bayard, yerbeux; 
^it. linguacciuto ; - linguri, sf. cuiller; L. ligula, lingula, (dim. 
ie lingua); alb. IjougS; lingura inimei le creux de Testomac; 
»ngura peptuhii clavicule; lingură rotărea^că tariere; - lingurar, 
sm. qni fait de cuillers en bois ; - linguri, sf. lingurde, pi. 
petite cuiller, creux de Festomac ; - linguricăj sf. idem; lingw 
^ peptului clavicule ; lingurica inimei creux de Festomac. 
^%Mr^, sf, petite cuiller; - linguroiu, sm. grande cuiller, cuil- 
ler k pot. 

Limbric, sm., L. lumbricus; it lombrico, lombrio ; e^p. lom- 
^riz, lambrija; port. lombriga; prov. lombric, lumbric; fr. 
lombric; - limbricariţă, sf. semence de sMoaire, semencine, bar- 
latine, vermifuge; - Kmbricuf, sm., it. lombricuzzo. 



144 I. Limpede— Ling. 

Limpede, adj., L. limpidus, a, urn; it. limpido, linde; esp. 
limpio, lindo; part limpido, limpo. Undo; npr, lindo; fr. lim- 
pide; - limpezesc, ii, it, i, vb. 3; clarifier, d^purer, ăclaircir, 
^purer, purifier, liquider = L. limpidare, esp. limpiar, port, 
limpar; - limpeeeală, sf. clarification, &c.; - Umpejsridune, sf., 
Umpeeie, sf., limpejuime, sf. limpidity ; - limpeevre, sf. limpeziu, 
adj., assez Umpide; (v. Alex. Bal. 1. 82); - limpeisitor, adj., 
clarifiant, &c; - Umpejsiturâ^ sf. clarification. 

Lin, adj., tranquille, calme, doux; L. lenis, e; it lene, 
leno; esp. lene; prov. len, lene, le; - linişor, adj., im pen tran- 
quille, &c.; - linişte, sf. calme, quietude, repos, s^r^nit^, silence, 
săcurit^, paix, ordre, retrăite; - liniştesc, ii, it, i, vb. 3; apai- 
ser, calmer, tranquilliser, remettre; a se linişti s'apaiser, se 
tranquilliser, se reposer = L. lenire, it, lenire, esp. prov. lenir. 
liniştire, sf.; - liniştitor, adj. calmant, tranquiUisant, rassurant. 
alin, ai, at, a, vb. 1; adoucir, mitiger, l^nifier, calmer, apaiser, 
tranquilliser, all^ger; * L. ad-lenare; vit. allenire; nit alienare. 
cHinare, sf.; - cdinător, adj., calmant, l^nitif, adoucissant ; - aZ/- 
nătură, sf. adoucissement. &c.; - alint, ai, at, a, vb. 1; d^li- 
cater, mignarder, caresser, amadouer, gater (un enfant), migno- 
ter, dorloter; d'un type *L. ad-lentare (lentus — lenitus — lenire); 
it. lentare, allentare; prov. allentar; fr. alentir (ralentir = * re- 
(id-lentire); a se alinta se d^Ucater; - alintare, sf.; - aUntător^ 
adj., subst., caressant, &c.; - aiintătură, sf. caresse, mignardise; 
it. allentatura relâchement. 

Lindină, sf., L. lens, lendis (peut-etre tendinis); it. lendine; 
esp. liendre; port, lendea; prov. lende; fr. lente; - li$îdinos, adj., 
it. lendinoso; esp. lendroso; rempli de lentes. 

Ling, linsei, lins, linge, vb. 2; L. lingo, linxi, linitum, &re; 
Wcher, laper; - lingător, adj., subst., Mchant, l^cheur; - lingă- 
tură, sf. action de lecher; - lingău, sm. flaireur, 6comifleur, 
pique — assiettes, parasite; - Ungere, st^ Unsoare, sf., linsăturăy 
sf. action de lecher; - lingăresc, ii, it, i, vb. 3; lecher, flatter, 
4cornifler; - Ungărire, sf.; - lingăritor, adj., subst., 16chant, 
l^cheur ; - lingăritură, sf. action de 16cher, de flatter ; - lingăros, 
adj., flatteur, caressant; - Jingufesc, ii, it, i, vb. 3; lecher, 
caresser, flatter, flagomer, enjoler, ramper, s'insinuer, pateliner; 
a linguşi euiva sau pre cineva flatter q ; - linguşire, sf. ; - lin- 
guşitor, adj., subst., flattant, ^^Atmr^-lingusitorie, linguşiturăf 
sf. calinerie, flagomerie; - preling, linsei, lins, linge, vb. 2. 
r6fl., o se prelinge couler, futr, s'enfuir (d'un tonneau); * L. per- 
lingere; - pr dinger e, sf. 



I. Lîngă— Loc. 145 

Lîngi, adv. v. lung. Lingură, s. v. limbă. 

Linie, sf. ligne, râie, trait, filet, râgle; L. linea; it cat. 
esp. linea; part, linha; prov. linha, ligna; fr. ligne; nd. linia; 
pol linea, linia; cech. linie; russe linija; nsl linia, linir, poL 
liniai, russe lineika, nhaH. lineal re^2^; - liniuţăy sf. petite ligne, 
regie; - liniez, ai, at, a, vb. 1; tracer des lignes, răgler; L. 
lineare; it lineare; esp. linear; fr. ligner; nd. linovati, linirati. 
liniare, liniere, sf. 

Linte, sf., linţi, pi., L. lens, lentis; it esp. lente; it. 
lenticchia, esp. lenteja, p(ni. lentilha, prov. lentilla, lentilha, 
fr, lentille de lenticula; le pi. Ivn^ aussi grains de ladrerie 
chez Ies cochons (v. C. G. § 1242); - lintea prattdui LathjTUS 
sativns; - lintişoară, sf. petite lentille; - lintiţă, sf. dim., anssi 
Lemna minor; le pi. Untife lentilles, ronsseurs = L. lentigo, inis, 
if. leniiggine. 

Linţeol, s. v. in. 

Lior, (lăor), sm. filasse; du L. Uber, bri, liber, livre (cfrr /bwr 
= faber); it esp. libro; port. livro; cat. llibre; prov. libro; 
fr. liber, livre; lior de in filasse de lin. 

Liuriu, sm. piquette; L. lora, lorea; vemt mant. veron. 
tyrcl it. lora ; bresc. crem. lura ; serhe, pt russe lura ; magy. 
lore; vhall. lârâ; mhaU. lâre; nhali. lauer; - liurcă, sf. mauvaise 
boisson. 

Loc, sm., locuri^ pi. f., Ueu, local, locality, endroit, parage, 
place, site, terrain, emplacement, emploi, placenta (arriere-faix); 
L. locus; it. luogo, loco; esp. luego odt?., port. logo adv., cat. 
Hoc; prov. loc, luoc, luec; vfr. luec, lues, leu; nfr. lieu; loc! 
interj, place! au large!; a locuri par ci— par la, quelque part.; 
deloc sxa place, tout de suite, du tout, aucun^ment; (cfr. L. 
illico; vit. loco adv.; esp. luego; port logo; prov. luec, adv.; 
^fr. lues adv.); in loc de^ L. in loco, loco; au lieu de, ă la 
place de, au — k d^faut de, loin de; pre loc sur place, sur le 
champ, de suite; la faţa locului sur Ies lieux; a ave loc, L. 
locum habere, it aver luogo, avoir lieu; a prinde loc trouver sa 
place, gtre h sa place, tenir de la place; - loadeţ, locuşor, {it luoghic- 
ci61o), locuţ, sm. dim. ; - mijloc (pour miez-loc), sm., mijloace, pL f., 
milieu, centre, coeur, reins, moyen, interm^iaire, expedient, 
fessource, maniăre, mesure, voie, faculty ; L. medius locus; it. 
niiluogo; prov. miegluoc, mieh luoc, mei loc; fr. milieu; in— prin 
mijloc au — ă. travers; cu — prin mijlocul moyenrmiLt , par la voie; 
^ ktra la mijloc intervenir, interc^der, s'interposer;'(fe mijloc 
mediocre, moyen, passable ; a da mijlocul pUer Ies reins ; - mijlocaş^ 

10 



146 I. Locotesc— Lotru. 

adj., aubst., moyen (surtout de fortune moyewne);" mijlocesc, ii, 
it, i, vb. 3 ; moyenner, intervenir, intercăder, s'entremSlfir, s'inter- 
poser; c&. le ngr, fufnrsvw (de fu'aov) negocier, traiter en qud\^ 
de mediateur; - mijlocie^ sf. moyenne (d^one chose); - mijlocime, 
sf. moyenne (la), mMiocrit^; - mijlocire, sf.; - mijlocitor, adj., 
snbst., interm^aire, mMiateur, entremetteur, intercesseiir; as\ 
pune mijlocitor pentru-intru ceva s'entremettre de qch. ; - mijlmui 
adj., moyen, mitoyen, interm^iaire, mediocre, passable ;-inlo€ue8C, 
ii, it, i, vb. 3 ; remplacer, supplier, snbstituer, subroger, tenii 
lieu de, mettre ă la place; *[le verbe lăcui demeurer, r^sider. 
loger, que tout le monde 4crit locui , ne procMe pas plus di 
loc (locus -locare = /r. louer) que le verbe fr. loger; c'est tout 
bonnement le magy. lahni demeurer, habiter, lakas habitatioD^ 
en rom. î(!lmj]*; - iniocuire, sf.; - inlocuHor, adj., remplaţant 
intruloc, (inturloc, intorhc), ai, at, a, vb. 1; L. inteiocare, 
mettre dans quelque lieu, r^unir, assembler; a se intrtdoca se 
placer, s'assembler; - intrtdocare, sf; - culc, ai, at, a, vb. l| 
ooucher; L. coUocare (placer , coucher); it colcare, corcare, cori- 
care; cat. prov, colgar; vfr. colcher, couchier; nfr, coucher; esp. 
colocar, port. collocar placer; esp. port colgar couvrir de qch., 
tendre, tapisser, faire un cădeau ă q. lejour de sa fete; -a se culca, 
it. colcarsl, se coucher; soarele se culcă, it. ii sole si corica^ 
le soleil se couche; - culcare, sf., prov. colgar, colguar ; fr. couched 
eidcaty sm., culcate, pi. f., coucher; - culcuş, sm., culcuşuri, 
pi. f., couch^e, couche, antre, taniere, terrier; - scol, (pour scdU- 
scule), sculai, sculat, scula, vb. 1; L. ex-coUocare; it. scorcare; 
lever, soulever, relever, redresser, a scula din somn ^veiller, 
răveiller; a se scula, it. scorcarsi, se lever, se soulever, se ra- 
masser, s'^veiUer; - sculare, sf. ; - scidâtor, adj., levant; - pfecol, 
ai, at, a, vb. 1. = L. re-ex-coUocare ; lever de nouveau, relever, 
soulever, ressusciter; a se r^scula se relever; *[r^col ne doit 
pas Stre confondu avec răscolesc — răscoală sedition du vsl. raskoh 
sedition]*; - r^sculare,. sf. 

Locotesc, ii, it, i, vb. 3; bavarder, jaser = L. loquitari. 
locotare^, adj., bavard, jaseur; - hcotire, sf. 

Lor, dat. pi. du pron. pers. ; g4nit. & dat. pi. de l'art. m- 
ft f., du L. illorum; it. loro; cat Hor; prov. lor, Ihor, lur; vfr. 
lor, nfr. leur ; a lor g^nit. pi. du pron. pers. = t^. di loro, loro. 

Lotru, sm. larron, voleur; L. latro, onis; vit. ladro, latre; 
«^. ladron; port ladrăo; cat. lladre; prov. ladre (avare); laire, 
lairo, lairon (vcieur); vfr. laires, lerres, lieres; w/r. ladre (avare^ 
pingre), larron; nsl. loter, lotar lascivus; cech. lotr scdestus; 



I. Lua— Lua. 147 

cro(xt. lotar ebriostis; serbe lotar tardus, ignavus; pd. totr, vn^sse 
lotjga homo nequam; magy. lator imprdbus; vhaU, lotar; fnhaU, 
loter, f^idU. lotter vide, lâche; - lo^rti, adj., adv., comine un 
larron, en larron, de guet — apens (v. Bl. Gr.) ; eăne lotru chien 
hargneux ; - lotresc, ii, it, i, vb. 3 ; voler, pilier ; prov. laironar, 
vfr. larronner; nsl. cech. lotrovati ; - fo^n>, sf. voi, volerie, pillerie; 
esp. ladronia ; prov. layronia ; nsl. croat, lotrija ; - lotrire, sf. 

Lua, inf. ; i^eu (ieau-iau pour lieu), ind. pr4s., luai, (pour leuai), 

luat (leuat), lua (leua), yb. 1; enlever, lever, emporter, prendre^ 

6ter, remporter, saisir, subir; L. levare; it levare; cat. esp. 

llevar ; port. prov. levar ; fr. lever ; a 'şi lua asupra , a lua 

ampra ^ş% s'appliquer qch., prendre sur soi, s'^riger; a lua a 

minte (levare ad mentem) observer, regarder ă, remarquer, se 

ressouvenir; a lua in gură profSrer; a lua drept faptă poser en 

fâit ; a lua partea cuiva prendre le parti de q. ; a lua in rîs se 

moquer de q. , persiffler, railler ; a lua pre cineva mania se 

mettre en colore = esp. port. llevar, levar se da . . ; a lua in 

r^u, esp. Uevar â mal alg. c, prendre en mal qch.; a lua de- 

mână, port. levar pe la mâo, mener par la main; a ^a {^a s'dter, 

se prendre; a se lu^a după cineva suivre q., se mouler sur q.; 

a se mai lua distraire son esprit; - luare, sf. action d'enlever, &c.; 

luare a minte attention, observation, pr^voyance, regard, int^rât, 

precaution; - luat, sm., it. levata; vesp. port. prov. levada; fr. 

Iev6e; luatid — daMd avoir — devoir; - luător, adj., subst., it. 

levatore; vesp. levador; prov. levador; luător a minte attentif, 

observateur, soigneux; - ItUltură, sf. Iev6e, &c.; it levatura; esp. 

port. prov. levadura; fr. levare; - aluat, sm., aluaturi, pi. f., 

levain, fennent, pate, patisserie; d'un type *L aUevatum; port. 

levado, cat. Uevat, prov. levat, neap, levato, piem. mil. leva, de 

hvatum; it lievito, esp, leudo, port, levedo d'un part, levitus 

pour levatus; prov. levam, fr. levain de levamen; - aluătos, adj. 

pateux; - alu^ţd, sm. petite pate; - Ufor, adj., l^ger (ce qui 

n'est pas lourd), agil6, dispos, facile, volage, fugitif, inconstant, 

faible; d'un type L. leviciolus (leuiciolus — ieuiciolus — ieuşor — uşor) 

pour leviculus; it lieve, esp. port leve, prov. leu, alb. Ijoh, 

Ijehete, Ije, ljet6 de levis; it leggiero, cat Ueuger, esp. ligero, 

lijero, port, ligeiro, leviario, prov. leugier , fr. 16ger d'un type 

"^ leviarius ;- uşuratic, adj.. Uger;- usurd, adj., dim;- Ufurez, 

(uşore£f), ai, at, a, vb. 1; all6ger, soulager, att^nuer, faciUter, 

dfcharger, diminuer, amoindrir, r^duire = it allegfiare, allegerire, 

esp. aliviar, aligerar, port, alliviar, aligeirar, cat. alleujar, alleu- 

gerar, prov. aleujar, aleviar, fr. all^ger, att. Ijenoig — tous d[u^ 



148 I. Lucesc — Lume. 

type * aUeviare; - uşurare, sf.; - uşurâtcUe, sf. l^giretâ, facilita, 
folfttrerie = L. levUas, c^s; - uşurime, uşurinţă, sf. idem. 

Lucesc, ii, it, i, vb. 3; L. luceo, luxi, lucire; iL lucere; 
esp. lucir ; port. luzir ; cat lluir ; prov, luzer, luser, luzir ; vfr, 
luisir; fr. luire; - luceaKr, sm. , luceaferij pL, L. lucifer; it. 
lucifero; esp. lucero, (lucifero, adj. ţo6t.); port. lucifer; prov. 
fr. InciteT; ^luceafărd, sm. petit lucifer, (v. M. M. C. 48); -IuwjM 
sf. luear, splendeur, clart6; - Iticie, sf. lueur, lucidity ; - lucire, 
sf.; - lucitor, adj., luisant; - lucoare, sf., (v. Ur. 3. 103); tnf. 
lucore; prov. lugor, vfr. luor; n/V. lueur; - lucios, adj., * L. 
luciosus pour luciăus; lucide, lumineux, clair, briliant, poli. 
lîuHoşie, sf. luciăiti; ' luciu, adj., subst., * L. lucius = i^. |?or^. 
lucido; esp. lucido, Wcio; fr. lucide; luciul mărei Tuni, le poli, 
le large de la mer, la pleine mer; - luciez, ai, at, a, vb. 1; 
polir, Usser = L. lucidare ; - ludare , ludere , sf. ; - lucidor, 
adj., polissant, lissant; - lucieturâ, sf. polissure; - strălucesc, 
ii, it, i, vb. 3; * L. extra-lucere; briller, luire, flamboyer, res- 
plendir, reluire, 6clater, răfl^chir, se refl^ter, rayonner, illustrer. 
strâlîiceală, sf. lustre, 6clat, briliant, splendeur; - strălucire^ si 
strălucit, part., adj., briliant, illustre, splendide, somptueux. 
strălucitor, adj., idem = it. stralucente. 

Lucru, sm., lucruri, pL f., chose, objet, affaire, travail 
oeuvre, ouvrage, besogne, peine, tâche, occupation, fait; a pune 
la lucru mettre ă. Toeuvre, au travail; a da de lu>cru donnerde 
Poccupation, du travail; ei de lucru jour ouvrable, ouvrier; lucru 
de nimica chose de rien, bagatelle; - lucrez, ai, at, a, vb. 1; 
travaiUer, op^rer, manifester, elaborer, proc^der; L. lucrări; it 
lucrare; cat. esp. port. prov. lograr; jpor^. aussi lucrar; - Itu^ăcios, 
adj., laborieux, actif ; - lucrare, sf., lucrat^ sm. action de travaiUer, 
trdLvnil;' lucrător, adj., subst., laborieux, actif, travailleur, ouvrier. 
hicrătorie, sf. ouvroir, atelier; - prelucrez, ai, at, a, vb. 1; L. 
per-lucrari; parfaire, achever, finir, perfectionner, ragrăer, remanier, 
Tetoucher ;- prelucrare , sf. 

Lume, sf. monde, univers, public, foule, reunion, rassemble- 
inent; L. lumen, inis; it. port, lume, m.; vesp. lumbre, lumne 
(luminiş), f.; cat. Hum, m. ; prov. lum, m.; a veni pre lume 
venir au monde i. e. naître ; a se dtice in lumea frequenter le 
monde, voir du monde; a 'şî lua lumea in cap aller par monts 
et par vaux; - lumean, adj., subst., mondain; - lumesc, adj., 
mondain, temporel, s6culier, terrestre; - lumeşte, adv., mondaine- 
ment, &c. ; - lumeţ, adj., mondain, temporel; - lumină (vulg. 
hmină), sf. lumiĂre, luminaire, clartă, jour, monde; du gemt- 



I. Lună — Lunec. 149 

L. luminiş; vit. lumine; vesp. lumbre, lumne; lumina ochitdui 
pninelle, pnpille; a da lumină mettre au jour, manifester; a ej» 
k lumină se faire jour, paraître ; - luminare, sf., L. luminar, aris ; 
U. luminare (luminară); esp. port. luminar; fr. luminaire; it 
lumiera (luminiera), esp. lumbrera, luminaria, port. lumieira, 
Inminarias, pi., prov. lumneira, lumeira, fr. lumiere du BL. 
luminaria; - Luminarea Voastră! Votre Lumiâre ! Votre S^rânitd! 
Illustrissime ! titre que Von donne ă un grand; - luminărar, sf. 
marchand, fabricant de chandelles; - luminar arie j sf. fabrique de 
chandelles; - luminărică, sf. petite lumiere; luminărica Domnului 
Verbascum Thapsus; - luminică, luminioară, luminiţă, st dim. 
luminez, ai, at, a, vb. 1; ^clairer, illuminer, briller, luire, âclaircir; 
L luminare; it alluminare, illuminare; esp. alumbrar, iluminar; 
port allumiar, illuminar; prov. alumenar, alumnar, illuminar, 
ellimienar; fr. allumer; BL. adluminare — inluminare; a se lumina 
s'^laircir, s'^clairer (aussi au fig.); a se lumina de jnoa conmiencer 
a faire jour; - luminare, sf. ^clairage, illumination; - luminat, 
part., adj., 4clairâ, illumine, lumineux, illustre; septămîna lumi'- 
nată la semaine de Pâques, la semaine sainte; Luminate Doamne! 
Illustrissime Prince! - luminător, adj., subst., 6clairant, iUumi- 
nant, briliant; - luminătură, sf. ^clairage, fte.; - luminos, adj., 
L luminosus; it esp. port luminoso; cat. lluminos; prov. lu- 
minos; fr. lumineux. 

Luni, sf. lune, mois; L. luna; it esp, prov. luna; port. 
lua; ccU. lluna; prov. luna, Ihuna; fr. lune; - luni, sf. lundi; du 
genit. L. lunae se. dies; istr. Im; vit luni; esp. lunes; prov. 
Iq8, luns ; venit, luni ; romagn. Ion ; it lunedi, fr. lundi de lunae 
dies; prov. dilUs, diluns, cat diluns de dies lunare; - hmărică, 
Imiăriţă, sf., Botrychium lunaria; - Iwfuxtic^ adj., L. lunaticus; 
i^. esp. port. lunatico ; cat. prov. lunatic ; fr. lunatique ; - lunesc, 
adj., lunaire; - lunişoară, luniţă, sf. petite lune, petit mois. 
trilunie, sf. trimestre. 

Lunec, alunec, ai, at, a, vb. 1; glisser, ăchapper, faire un 
faux pas (au fig.); L. lubricare, ad — lubricare (avec syncope de 
^ et changement de r en w) ; it. lubricare ; esp. port. lubricar ; 
a duneca cuiva piciorul le pied a manquâ h q.; a se aluneca 
^ mintea faire des 6carts, faire des disgressions, extravaguer; 
« se duneca cu vorba laisser ^chapper un mot ; - lunecare, alu- 
i^ecarey sf. ; - lunecător, -alunecător, adj., glissant, &c. ; - lunecătură, 
dlunecâtură, sf. glissement, &c.; - lunecos, alunecos, adj., glis- 
sant; - lunecuş, alunecuş, sm. ^tat ou quality de ce qui est 
glissant, verglas; lunecuş de ghiaţă glissoire. 



150 1. Lang— Lup. 



Ij., snbst., L. longus, a, um: it Im^, (l^iiig^ lixngi, 
adT.); reap, liiengo, lungo, longo: port, longo, longe; eat. llonch, 
Uuny; prov. long, lone, loing, lonli» lung, In^ih, lunh; t/r. Icing; 
$$fr. long, loin; in de lung^ it. a di lungo, au long, tout au long: 
pre lung^ L. per longum, an long, tout au long; in lung, de 
a lungul au — en long, longitudinalement; - Rngi (pour lungă), 
pr^., aupres, pres, proche de, ă cot^ de, contre, en comparaison 
avec, au surplus, outre; L. longum; it lungo, lunghesso; port. 
ao longo de; pror. lone, le lone; r/>. lone; nfr. le long de, du 
long de, au long de (cfr. le yb. longer); - lungadu^ adj., subst., 
long, grande percbe = L. longurio, longurins; U. lungacdo; - lun- 
gan, adj., subst., idem; - lungdret, adj., longuet, un peu long. 
oblong; - lungău, adj., subst., long, grande perche; - lungesc, 
ii, it, i, yb. 3; aUonger, etendre, rallonger; - lungime, sf. longueur, 
^tendue; - lungire, sf.; - lungiş^ adj., subst., ady., long, en long: 
longueur; de a lungişid de long, le long, tout au long; - lungişor, 
adj., longuet ; - lunguieţ, lungureţ, lungueţ, lunguşor, lunguţ, adj. 
dim. ; - alung, ai, at, a, yb. 1 ; âoigner, chasser, poursuiyre ; L. 
ad — longare = dongare; it. allungare: vesp. alongar, alungar: 
vecd. port. alongar; prov. alongar, alunhar, longar, luenbar. 
loingnar, esloignar;' eslueii^nar, eslonhar ; fr. allonger, âoigner. 
ciwngare, sf. ; - cHungător, adj., subst., chassant, poursuiyant. 
poursuiyeur; - ciungătură, sf.; - inlungesc, ii, it, i, yb. 3.=lungesc. 
îndelung, ai, at, a, yb. 1; indelungesc, ii, it, i, yb. 3.=langesc. 
prelungesc, ii, it, i, yb. 3; L. perlongare pour prdongare; it 
prolimgare; esp.port. pifolongar; ccU. perlongar, prolongar; prav. 
perlongar, perlonjar, prolonguar; fr. prolonger; - prelungire^ sf. 
prdungitor, adj., subst., prolongeant, celui qui prolonge; - pre- 
lungiturăj sf. prolongement, &c. 

Lungoare, s. v. lănced. — Luni, s. v. lună. 

Luntre, sf. canot, barque, nacelle, esquif, gondole; L. linter, 
lintris; ngr. Xovrga grande fregate; alb. Ijoundre bac, barque: 
ture londra gabare; a se face luntre şi punte aller contre vent 
et m2kT6e; ' luntrar, luntraş, sm., L. liitrarius; batelier, bacho- 
teur, gondolier, canotier ; - luntrişoară, luntriră, sf. dim. ; - lun- 
trăresc, ii, it, i, yb. 3; conduire une nacelle, aller en nacelle: 
(y. Con. P. 277) ; - Iwntrănre, sf. 

Lup, sm., L. lupus; it. lupo; esp. port. lobo; cat. Uob; prov. 
lup, lop; vfr. leu; nfr. loup; - lupan, adj., comme im loup, au 
poil de loup; vacă lupana yache au poil de loup; - lupare, sf., 
'^ L. luparis, e, loupe (tumeur); ngr. lovfiTtowccQi ; - lupesc, 
adj., it. lupesco ; foame lupească faim dăyorante; - lupeşte, adv., 



I. Luptă — Macin. 151 

« 

en lonp; - lupoaCy lupoaică, sf. louve; - lupoiu, sm. grand loup. 
lupuşoTj sm. louyeteau. 

Luptă y sf. latte, combat, lice, joute, conflit, rencontre, en- 
gagement, prise; L. lucta; it lutta, lotta; esp, Incha; port Iuta; 
vccU. luyta, lluyta; prov. luclia, locha, loita; vfr. luite, loite; 
nfr. lutte; - lupt, ai, at, a, vb. 1; L. luctari; it. (Inttare), lottare; 
esp. luchar; port. lutar; vcat lluytar; prov. luchar, lochar, loitar; 
fr. Intter; alb. lâtoig; Ijouftoig, IjSftoig, Ijiftoig; - luptacitu, sm. 
lutteur; - luptare, sf.; - lupta§, sm. lutteur; - luptat, sm., L. 
luctatus; Intte; -luptător, adj., subst., L. luctatorius, luctator; 
t^. lottatore ; esp. luchador ; port. lutador ; prov. luchador, loi- 
tador; - luptătură, sL lutte. 

Lustru, sm. lustre, briliant, poli, vemis, brunissure, laque; 
L. lustrum; it. lustro; esp. port. fr. lustre; pol. lustr; - lustruesc, 
ii, it, i, vb. 3; lustrer, glacer, polir, vernir, fourbir; L. lustrare; 
it. lustrare ; esp. port. lustrar ; fr. lustrer ; - histrueală, sf. polis- 
sure, vemissure; - lustruire, sf.; - lustruitor, adj., subst., lustrant, 
Instreur; - lustruitură, sf., it. lustratura. 

Lut, sm. terre grasse, terre argileuse; L. lutum; it. loto, 
luto; esp. port. lodo; cat. Hot; prov. lot; fr. lut; aiR). Ijeth. 
lutărie, sf. fosse d'ou Ton tire la terre glaise; - lutişor, sm. 
dim.; lutişor galhăn, terra citri; * lutos, adj., L. lutosus; it. 
lotoso, lutoso; esp. port lodoso; cai. Uotos; prov. lutos; - lu- 
tuesc, ii, it, i, vb. 3; enduire, boucher avec de Targile;' L. 
lutare; it. lotare, lutare; - lutuire, sf. 



M 



Ma, conj. y. mai. Micău, s. y. matcă. 

Măcelar, sm. boucher; L. macellarius; U. macellaro, macel- 
lajo; prov. mazelier, mazeller; ngr. fjuxxeilccQrjg; - măcelăresc, 
adj., en boucher, comme un boucher; - măcelăresc, ii, it, i, vb. 3; 
massacrer, tuer, ^gorger; it macellare; prov. mazellar; ngr. 
lioxsllsvaty fiaxeXlevyco; - măcelărie, sf. boucherie, massacre, 
carnage, tuerie; alb. makjelji; ngr. fjuxxeklstov ; - măcelărire, sf. 
boucherie. 

Macin, ai, at, a, vb. 1; moudre, triturer, broyer, 6craser; 
^' măcinare; du L. machina instrument artificid; a se măcina 



152 I. Mădacă— Mai. 

se moadie, se rMînre en pondre, tomber en efflorescence; - mă- 
cimarey si, mâcrnaf. snu. tmdcimiŞj sm. action de mondre; - tnâd- 
măiory adj., sabst, monlant, celui qui moiid; ii. macinatore. 
wfOemăiurdy sf. moâture, tritnratioii; it madnatura. 

IHcnci, sf. massae, assomoir, maillet ; rpg. massaca, mas- 
sua; /r. massoe; pic. nuidmqiie; n^. futr^ovxa; nsl. serbe ma- 
Ciiga; poL maczi^a, maczuska; cfr. e$p. maznca glaieul, iris, it 
masza, mazzo, e$p. maza, mazo, part. mâţa, mato, cat, massa. 
prav. massa, mâţa, /r. masse, ngr. parCa — de mateaj primitif 
perdu de matedoj instroment pour enfonoer en terre (Plin. 17, 
18, 29); pănd mi se face măciucă Ies cheyenx me dressent k 
la tete, mes cheyenx se herissent; - măduliej sf. pommeau, pom- 
mette, pomme, tete; cfir. U. mazzochio, mazzolino, esp. mazorca, 
pori. masaroca pelote; pol. macznszki, pL (de macznszka) tek 
de semettce; - mădueoSy adj., nonenx = it. mazzocchiuto; - mă- 
ducufă, sf. petite massue. 

Micrif, sm. oseiUe; d'nne forme * L. rumaciceus, transpose 
en macriceus dn L. mmexy icis; esp. romaza = rom acea; fnăcriş 
de spin Berberis Tulgaris ; - măerişor, sm., Oxalis; Rnmex ace- 
tosella. 

Macra, adj., L. macer, era, crum; it macro, magro; esp. 
port. magro; cat. magre; prov. magre, maygre; /r. maigre. 
măcrime, sf. maigreur ; - măcri§or, adj., it. ms^eciuolo; maigrelet. 

Midui, s. Y. miez. 

Migheran, sm., it. majorana, maggiorana; vesp. majorana, 
mejorana; port. maiorana, mangerona; proi?. majorana ; vfr.ma- 
rone; ta/r. marjolaine; fihall. meigramme; PihaU. bav. maigram, 
majoran; angl. marjoram; serbe mejeran; tisl. majuran, maău- 
rana; russe majoran'E, majeran'E; pd. majeran; magy. majorănna: 
ngr. fjuxr^ovgdva; tontes ces formes sont d^figur^es du L. ama- 
racus, {dfuxQaxog) origanum majorana, en y melant d'une ma- 
niere confuse major — major anus (majorinus). 

Măgură, sf. hauteur, colline, montagne boisâe; peut-etre du 
L. macula tache; it. macola, macehia ta^he, haie, broussaiUes, 
haUier, taillis; cat esp. port. prov. macula ta^he; esp. port. 
mancha (pour mac%a) tache, taillis -, port. magoa tache, chagrin; 
fr. macule; une autre forme du L. mamla est: it. maglia, cai, 
esp. malla, port. malha, prov. malha, malla, mailla, fr. maille; 
pour le mot rom. cfr. pol. magora une certaine pârtie des Cai- 
pathes; cech. mahura (v. Mikl. SI. E. 30). 

Mai, ma, adv., part.; plus, dayantage, encore, â peu de 
chose prds, ^ peu preş, presque, tant6t; du L. magis; it mair 



I. Mai— Maine. 153 

ma; vesp, part, mais; nesp, porL mas; cat. may; prov. mais, 
mai, mas 9 ma, fr. mais; alb. m$, mb&, m&, adv.; it. ma, esp. 
port, mas, /r. mais, ram. ma, aussi cow/, adversative = L. sed, 
en BL. .$6c2 magis pour 9e(2 potius; au liou de ^ad nto^is on 
a fini par dire magis toat court; Vesp. mas, i>ar^. mais, ^ram. 
mai, a2&. mS, sert aussi k former la comparaison: mai bun meil- 
leor; eel mai bun, port, o mais bom, le meilleur; le pt russe 
maj aliquanto et le bulg. maj /!?r6 sent pris du rom., ou mat 
a aussi cette acception: mai s'au făcut cela 3*est fait presque, 
a peu pres; mai — wM;ji= magis — magis, presque; mai că presque. 
numai, adv., seulement, simplement, que, purement, uniquement, 
tout, tout autant; du L. non magis =mo(2o, tantum, solum; mil. 
noma, domă; bresc. tirol. it. venit, noma; crem. numa; pi6m. 
Qume; esp. no mas, no mas de; vfr. ne — mais; numai că en 
cas que; numai ce ne — que; numai să pourvu que; numai de 
cat, (litt. non magis de quanto), de prime abord, tout de suite, 
a Tinstant, absolument ; nu numai . . . ce incă non seulement — 
mais encore; numai şi numai purement et uniquement, simple- 
ment, tout sec, toute seche; nu numai că nu tant s*en faut que. 

Mai, sm., L. majus; it. maggio; esp. mayo; port maio, 
mayo; cat mai; prov. mai, may; fr. mai; alb. maij. 

Măiestru, maistru, meşter, sm., L. magister, tri; it maestro, 
mastro; vesp. mestre, mestro; nesp. maestre, maestro; 'port. 
mestre; vcat. maestre,' maistre; wm^. mestre; prov. magestre, 
măiestre, maestre, maistre, mestre; vfr. maistre; nfr. maître, 
(maistre); aH>. mjeştrg; vst maistorx, masters; serbe nsl. majstor, 
meştar; bulg. majstor; pt. russe mystr, majstr, majster; russe 
maşteri; pol. majster, mistrz; cech. mistr; mugy. meşter; ngr. 
futtffTQog, fmaroQag; vhaU. meistar; mJiall. nhali. meister; 
angl master; - măiestre, sf., măiestreU, pi., * L. magistrella; 
surtout le pi. est employ^ dans Tacception de fees c. -ă-d. /ew- 
mes habiles, maîtresses en tout, (v. Pan. P. V. 3. 139) ; - măie^ 
strie, sf. maîtrise, art, habilet^, adresse; L. magisteriura; it. 
maestria, {vit. maesterio, maestero); cat vesp. mestria; nesp. 
maestria; prov. majestria, maestria, mayestria; pol. majsterya; 
^l mestrija; - măiestros, adj, de maître, avec art, ing^nieux. 
măiestresc, ii, it, i, vb. 3; travailler avec art, fabriquer artiste- 
Dient, inventer, dăcouvrir, t'rouver par son industrie; - măiestrire, 
sf. action de travailler avec art, &c.; - meşter şug, sf. metier; 
^y. mesterseg; de mSme măiestru, maistru, meşter ne pro- 
cedent pas direct, du latin. 

Maine, măinî, adv., demain; L. mane; it. mane; vesp, man; 



154 I. Maia— M2ii. 

prxw. man, ma; vfr. main; cUb. manghjes; U. dimani, domani, 
cai. demâ, prov. deman, demâ, /r. demain = de mane; esp. 
manana, port, a manha, a manhâa; măine demineaţă demain 
matin; ziaa de măine le jour de demain, le lendemain; - poi- 
mâine, L. post mane; it posdomane, posdomani, dopo dimaiii; 
esp. despues de manana; port, depois de manhâ; fr. apres de- 
main; prov. sobredeman, sobredema (super de mane); - r^poi- 
măine =L. re — ex — post mane, le surlendemain; - măinec, mă- 
nee, ai, at, a, vb. 1; etre matin, se lever de grand matin; L. 
manicare (Ynlg. Lnc. 21, 38; Ângastin. quaest. 46. in lib. judic. 
9, 32. 33; Schol. Juven. 5, 79); e^j?. mananear; cdb. mSnghoig, 
mounghoig; a se măineca etre matinal; - măinecare, mănecare, 
sf.; rugăciunea măinecărei matines; - măinecat, mănecai, sm., 
măinecate, pi. f., action de se lever de bon matin; pre măine- 
coite de tres bon matin, ă Tanbe de jonr; - demineaţă (dimi- 
neaţă)^ sf., d'un type L. de manitia pour nmtutina se. hora; 
istr. domerece; it. mattino, mattina; cat. prov. maţi; fr. matin, 
matines (pi.), matinee; demineaţă, it. di mattina, la mattina; 
de demineaţă dăs le matin; des {=de ex) demineaţă de bon 
matin ; - deminidoară, sf. petit bon matin, petite bonne matinee. 

Maiu , sm., maiuri, pi. £., maillet, mailloche, batte, battoir, 
chassoir, pile, hie; L. malleus; it. maglio; esp. port, malho; cai. 
mali; prov. malh, maill, mal; fr. mail; croate serbe malj, malja. 
măie, sf., măide, pi., lissoir; - măiug (maiag), sm. maillet; nsl. 
serbe maljuga. 

Malaiu, (mălaiu), s. v. meiu. 

Mamă, nmmă, sf., L. mamma; it. manmia; esp. mamă, 
m&ma; port, maman, mama, mamma; fr. maman; nsl. serbe 
russe mama; ma^y. mama; ngr. fidfjux; alb. memmS; - mămesc, 
mumesc, adj., maternei; - mămeşte, mumeşte, adv., matemelle* 
ment; - mămtică, sf. dim., russe m&menjksk^ manmika, mămuşka. 
mămuliţăy mămuşoară, mămuţă, sf. dim. ; (it. mamuccia; nsl. serbe 
mămica). 

Măn (mâriu), masei, mas, măn^, vb. 2; rester, passer la nuit 
quelque part; L. maneo, mansi, .mansum, 6re; vit. mânere; alb. 
mSnoig; [pour Vunique acception du mot rom. cfr. Cic. Att. 4. 
18 extr.: „quo die ad me venies, tu, si me amas, apud me 
cum tuis maneasJ^^ - măm^e, sf.; - mxis, sm. couch^e; cfr. 
cat. prov. mas, vfr. mas, mez=sL. mansio; - rSmăn (rgmăiu), 
masei, mas, măn6, vb. 2; rester, sojourner, demeurer, tenir, per- 
s6v6rer; L. remanere; it. rimanere, esp. port. remanecer; prov. 
reman^r, remainer, remandre, romanre; rom. d. Qr. rumaner; 



L Mană— Mftnă. 155 

r^ăi cu Dumneeău! it, rimanti con Dio ! a rdmăne pre cineva 
la o prinsoare gagner un pari sur q.; - r&năitor (pour remâr- 
nător)^ adj., restant, demeurant; - rămânere, sf.; - rămas, sm., 
U. rimase; ^tat de rester, de demeurer; reste, restant, gage, 
gageure, pari; a se prinde pre r^as faire un pari; a da rămas 
pre cineva gagner un pari sur q.; - rămăşiţă, sf. reste, restant, 
reliquat, surplus, r^sidu, debris, arriăr^; cfr. i^. rimasuglio, esp. 
remasaja, prov. remazilha; - rămăşag^ sm., rămăşaguri, pi. f., 
gage, gageure, pari; a face, a pune rămăşag, gager, parier. 
rSmăfesc, rămă.^luesc, ii, it, i, vb. 3. r6fl.; a se— gager, parier. 
r&măşire, rămăşluire, sf. 

Mană, sf. manne, nielle; L. manna {^wa)\ hebreu man; 
U. manna; esp. port mana; prov. manna, mana; fr. manne; 
nsl. serbe mana; russe pol. magy, manna; bulg. man% widle; 
mană re nielle, charbucle. 

Mană, sf., L. manus; istr. mera; vit. mana; nit. esp. mano; 
port. mao; cat. ma; prov. man, ma; fr. main; latul manei le 
plat de la main; dosul manei le revers de la main; de toată 
mană de toutes sortes; a fi in de mână, L. ad manum esse; 
a vinde de la mană, de a mană vendre de la main ; o mană 
de oameni une poign^e d'hommes; - măner, sm. manche, cMsse, 
toumoir, poign^er * L. manarius pour manuarius, a, um; it. 
maniero, esp. manero, prov. manier, mâner, mainier, adj. ce 
qu^on porte ă la main; - mănişoară, mănuţă, sf., {it. manuzza, 
manuccia); petite main; - măm)8, adj. abondant, fructueux, fer- 
tile, (quasi plena mânu); it. manoso maniable, souple; - mă- 
noşie, sf. fertility, abondance; - mănică, sf., istr. măreka; L. 
manica ; it mânica, mănico ; esp. port. manga, mango ; cat. ma- 
nega; prov. mangg, mangua, mancha, marga, margue; /V. ma- 
nique, manche, m. & f.; aJb. mSnge, manga; ngr. fjuxvixa, fuivi/tCce 
manche, f., fuxvixi manche, m.; - mănicar, sm. manchon; L. 
manicarium =• it manicotto , esp. port, manguito, prov. manco, 
fr. manchon ; - mănicuţă, sf. = it manichetto , fr. manchette, 
w^n fjuxvixdxi; - mănunchiu, sm., mănunchiurij pi. f., manche, 
anse, poign6e, faisceau, trousseau, botte, paquet, cahier, trousse, 
krochet, bouquet ; L. maniculum (manicula), manuclum pour ma- 
niptHus, manupidus; esp. manojo (mranuculum); manilla, manija 
(manicula) ; port, manolho (manuculum) ; manilha (manicula). 
mâmmchiaş, mănunchieş, mănunchior, sm. dim.; - mănuşă, sf. 
manche, manique, anse, poign^e, gant; BL. manucium, mani- 
cium (gant); cfr. it mancia pourboire c.-k-d. pour.les gants. 
mănuşar, mănuşer, sm. gantier; - mănuşărie, sf. ganterie, fa- 



1 



156 I. Mane— Manie. 



brique de gants; - mânuşiţă, sf. ansette, gantelet, petit gant. 
indemănătic, adj., (de in— de— mână); commode (a la main), op- 
portun, k toutes mains, capable, habile, ing^nieux, d^li^, d^ourdi, 
Ieste, officieux; - indemănez, ai, at, a, vb. 1; prater la main, mana- 
ger, procurer, rendre service; - îndemânare, sf. dexterity, intel- 
ligence, opportunity, facilita; - indemânăfor, adj., subst., pre- 
tant la main, &c. 

Mane, adj., d^fectueux, imparfait, vicieux; L. mancus, a, mn; 
it. cat. esp. port, manco, prov. vfr. mane, adj.; nfr. manquer, 
yb., manque, s., manehot, adj.; alb. menghout, manghout; nsl 
manjkav; serhe manjcav; vacă manca vache ^ laquelle il man- 
que une tette. 

Mane, mănvnc, (pour mânuc, manic avee n intercala), măn- 
cai, măneat, manca, vb. 1; manger, d^vorer, rogner, eonsommer, 
mordre sur qeh., d^manger, picoter, d^gravoyer (de Teau); istr. 
munca; L. mandueare; it. manueare, manieare, mangiare; vport 
manjar; prov. manjar, manjuiar; vfr. manner, menjar, menjier, 
manjuer (mandueare, mandcuare); limous. mindza; norm, moii- 
jouer, manjusser; nfr. manger; - măncădos, adj., mangeur, gour- 
mand, goulu, glouton, goinfre, \OTB,ce ; - tnăncăcioşie , sf. glou- 
tonnerie, goinfrade, gommandise, voracity ; - mâncare, sf., it- 
manieare, mangiare; esp. port, manjar, fr. manger; a da de 
măncare donner k manger; - mâncat, sm. manga, manger; - man- 
cărime, sf. d^mangeaison, fourmillement, picotement; - mâncător j 
adj., subst, L. manducatorius, manducator ; it. manicatore, man- 
giatore; cat. menjador; prov. manjador, mangador, manjaire; fr- 
mangeur; - mâncătorie, sf. concussion, depredation, exaction, 
pillerie, prevarication; it. mangieria, mangeria; esp. famil. man- 
ducatoria; fr. famil. mangerie; - măncătorime, sf. gloutonnerie. 
măncătură, sf., it. mangiatura ; prov. mandachura; goinfrerie, 
rognure; mangeure (des vers); d^gravoiement, fondriere, ravine, 
ravin; - măncău, sm. = L. manduco, onis; it. mangione; mangeur, 
gourmand, glouton, mâcheur. 

Manie, sf. colere, courroux, fiel, venin, ressentiment ; L. 
mania (fAcevta); it. cat. esp. port. prov. mania; fr. manie; ngr. 
fiavfa; alb. m6nie, m6ri; - mănios, adj., L. maniosus; colere, 
furieux; a fi mănios asupra cuiva en vouloir â. q.; - mănYu, ai, 
at, a, vb. 1; mettre en colere, irriter, fâeher; it. smaniare; ngr. 
fiavi^(o^ (AaCvofiai ; a se mania se mettre en colere ; - măniare, 
maniere, sf.; - mantelor, adj., fâchant, inîtant; - desmănYu, ai, 
at, a, vb. 1 ; apaiser, adoucir, calmer ; a se desmănia se defâcher. 
desmâniere, sf. 



I. Manin — Mărced. 157 

Manin, adj., (pop. namU); tr^s- grand, colossal, Enorme; 
du L. immaiiis, e, (inmanis transpose en manin); it immane. 
Mantică, sf. beurre de lait de brebis, beurre de firomage de 
brebis; esp. manteca, port, manteiga, cat. mantega beurre, sain- 
doux; neap, mantec beurre de lait de brebis, sic. pârtie grasse 
iu frontage; it. manteca onguent, pommade; măntaco, mântice 
soufflet; tons ces vocables se rattachent an L. mantica besace, 
porfe-manteau ; le beurre ainsi que VhuUe se mettent encore 
aujourd'hui chez les penples orientaux dans des outres^ surtout 
de peau de chevre — de vache meme; cela a dâ âtre le cas depuis 
les temps les plus recules e\, on a donne ă la suite le nom du 
contenant au contenu; cfr. sic. forma, it. formaggio, fr. fromage 
de forma, parce qu'on fait le fromage dans une forme. 

Mifiz, ă, s. m. & f., poulain, bidet, pouliche; it. manso, 
manzo bouviUon, manza vcu^he; comasc. trient. manza jeune vache; 
it. esp. port, manso, prov. mans apprivoise; esp. manso mouton 
hMier, boeuf porte-clochette; alb. mSs, mas, m6zS, mazS potdatn, 
potdiche; tons ces mots sont ^court^s du L. mansuetus, a, um, 
(mansues de manus) apprivoise (ă la main) ; - mănzar, adj., oae 
mănzară brebis ă lait; (v. Ur. 2. 273); - mă/nzărar, sm. berger, 

(y. Alex. Bal. 2. 81); L. mansuetarius dompteur d'animaux\ esp. 

mansero conducteur du taureau, du mouton belier, &c.; - mănzat, 

adj., subst., seyr^, jeune boeuf, jeune vache; it. manzotta, ngr. 

lucvr^era jeune vadie; - mănzăţie, sf. sevrage; (v. Jon. Cal. 2). 

mănzoc, sm. poulain (male) d'un an et plus, bidet; - mânzvdeţ, 

sm. petit poulain; - mănzesc, ii, it, i, vb. 3. r^fi. ^ a se mănzi 

etre en chaleur (des juments); - mănzire, sf. 

Mărăcine (mărăciune), sf. ^pine, aub^pine; peut-etre du L. 

marra hone pour extirper des broussaUles, des epines\ cfr. it. 

marra houe-, marruca, marrucajo ephve, broussaUles ; alb. mouris- 

zi epine noire; - mărădniş, sm. ^pinaie, ăpiniere; - mărădnos, 

adj. ^pineux. 

Mărar, sm. aneth; L. marathrum, (jidQa&Qov^ fxaQa&ov); 

ngr. fuxQa^Qoi*^ fidXa^Qov fenouil; alb. maraig anis; morăts fenouU; 

[la forme molotru fenouil, mâilot est du vsl. molotrL foeniculum], 

mărăraş, sm. dim., aussi Phelandrium. 

Mărced^ adj., fl^tri, fan^, molasse, mou ; L. marcidus, a, um ; 

it. marcido, marcio; esp. marcido, marchito (dim.); vcat. prov. 

marcit; port, murcho (de murddus); - marţ, sm. capot, d6vole; 

it marcio, magy. macs, nhall. matsch (aussi du L. marcidus); 

a face pre dneva marţ faire capot; a fi murt 6tre capot, faire 

la d6vole; - mărcezesc^ ii, it, i, vb. 3; fl^trir, faner, mollir; L, 



leo L Ma5*— MaUsă. 



taaOe: detail: fm ^m.nnUml^ at de mmăwnmlmt en dătafl, parti- 
CBlMemenu senipaI«M»niie&t: - aniraiilnc; it it, i, yb. 8.= 
wliimh II tfr. U. unraîncure. pnyr. amcniidar. amennzar, fr. 



(measâk. >1 m^:^. pL table, icpas. banquet, festin; 
L. Masa: «/. mensa im^sal: ^jB.^vff.meaa: /Mn»r. mensa; trsl. russe 
eedk./Mrf. misa. /^. rM.!!s^ mr^ka. fiPk. misonre patina; nd. miza 
mtensax p^vÂ. m^: rA'i*T. measw mias: fainii de masă nappe; - fnâ- 
sotM. sm. nappe: |t. M. M. C 6*)l: oIIk mesale: ngr. tMsv^aJUcv, 
mntooÂM^. fB. CJ: - m*,.<»ir^ sm. moinisier; L. mensarins; - mă- 
sariid, sm. nappe. iL. B.I: - mtU^^fOM. shl conYiTO, invite. 
mAsiVaewnl. mA<^s»M9nu m*Uiri*Mrâ. mdsmfa. sL petite table, ta- 
blet!^ 

Misilar, sm. le mois de la moissm, le mois d*Aout; d'un 
^pe * L. tmessuIarMs poor tmessMarÎMS de messis; vfr, mois 
de raessons tmensis m^ssionam: [dans one Ckromique neapoL chez 
MuraL ant it. YI. 711. 724. 747« jkc le mois de JuiUet est nomme 
pdo messoro. c.-a-d. JmiUet de la m*Âsso9i^ t. IKex D. 2. 342]. 

■aaour, sm. coehon male cbâtre: L. mascolns, a, urn, i^. 
masoolo, mascbio. resp, maselo: eat. pror. rfr, masde, nfr. male 
(masle), aR. maşkonly, maşke mtUei sard, mascn bSier; cfr. 
esp. manano, port, marram, marrao codum. codum de lait, 
omL maira helier de mas, maris; - măscaraş. sm. petit coehon 
male ehâtr^; - mascuroiHy sm. gros — grand coehon m&le châtr^. 
mdseuroaica. sf. lare; (t. Stam. Diet.) 

Măs^ sf., masele, pL. dent mâcheliere, dent molaire; L. 
maiilla, (mascilla) ponr marinaris detăs; it mascella (mascel- 
lare); esp. mejilla: pror. maisseUa. maisella, mayselha, maichela; 
f/r. maisseUe, masseUe, macel; fr. mâcheliere (tnaxiUaris). 
măsălăry snL, L. maxiUaris, e: dentaire: Hf^oseifamus niger; 
măsâlărijăj sf., ideuL 

Masară, sf., L. mensnra; i>. misnra; cat. esp. port, mesnra; 
prov. mensnra, mesnra; fr. mesnre; alb. mere, mase, mat£. 
■lăsur, (măsor)^ ai, at, a, yb. 1; L. mensnrare; it. misnrare; 
eat. esp. port. prov. mesnrar: fr. mesurer; alb. mas, mat, mbas. 
măsurare J sf., măsurărit sm., măsurat j sm. mesnrage; - măsu- 
rător ^ adj., snbst., it misnratore; - măsurătoare, sf. mesnrage, 
annage, brassage, toise; - măsurăturăy sf. mesnrage; - tnăstmţăj 
si petite mesnre; - măsori^e, sf. mesnrage; - amăsurat, adj., 
mesnra, modere, conforme, proportionn^; cfr. prov. amesnrar. 

Matasă, (măta^ă) sf., matăşi et mătăsuri, pL; soie; le pi. 
soierie; L. metaxa, mataxa {pera^ay fjuha^a); it matassa; Mt, 



I. Matcă— Mer. 161 

esp. madexa; part, madeixa; prov. madaisa; vfr. madaise; nfr, 
matasse; alb. mandafş; magy. matasz; - mătăsar, sm. ouyrier en 
soie, en soierie, n^gociant en soie, en soierie; L. metaxarius; ngr. 
neitt^ccQiog (D. C); - mătăsârie, sf. soierie; - mătăsos, adj., soyeux. 

Matcă, sf. batte-ă-beurre, batte ; - măcău, (pour mătcău) sm., 
baton; cfr. vfr. macque le gros bout cCun baton, nfr. macque 
instrument pour briser le chanvre; dial, du Hainaut maque 
baton qui a tine bmde au bout; macque la pârtie du fUau qui 
frappe le ble; maquet instrument de bois avec lequd on ehisse 
la boule appelăe choulet; maca nom du martinet dans les usines 
metaUurgiques; wall, maclott massue\ Torigine de tous ces mots 
est obscitre; cfr. L. mactare = caedere, ferire (v. Diez D. 1. 258; 
Sch. D. 207; Diet. D. Goth. 2. 58). 

Materie, sf. matiere, 4toffe; L. materia, materies; it. cat. 
esp, port, materia; prov. materia, madeira; fr. matiăre; pol. 
materya, russe materija matiere, etoffe; materie de lănă, de 
mâtasă etoffe en laine, en soie. 

Mătrfce, sf. colique, tranchăes, matricaire, pari^taire; L. 
matrix, icis; it. matrice, esp. port, matriz; /V. matrice; cfr.nd. 
serbe materica, matiemica matrix, hysteria. 

Mătrăgună (măndrăgună, nădrăgulă), sf., Atropa bella- 
donna; L. mandragoras; (jjuxvaQoyoQag) ; it. mandragola; cat. 
esp. port prov. mandragora; russe mandragorB; magy. nadra- 
gulya; ngr. tiaviqayoQa. 

Medior, adj., Mădua, s.. Mădular, s., v. miez. 

Meiu, sm. meiuri, pi. f ., L. milium ; it. miglio ; esp. mijo ; 
port, milho; cat. mill; prov. mil, meilh; fr. mil; millet (dim.); 
olh. melj; meiu păsăresc Lithospermum; gr^mil; - meişte, sf. 
miil^rine;- mălaîu, sm., mălaiuri, pi. f., millet, mais, farine de 
millet, de mais, tourteau de graines de chanvre, de lin, &c. ; du 
L. miliarius, a, um; cfr. fr. miliasse {=milia,ceus), bouiUie de 
farine de mats; milica ble barbu, sorte de millet; it. melica, 
meliga, venit, melega, esp. melica ble satrasin; pt. russe maiaj 
pokh de moA^', nmgy. malay, mal^ gateau de farine de mais, 
^^is; esp. mijo, port, milho millet & mais;''mălăoiu, sm. tour- 
teau de graines de chanvre, de lin; aussi Cistus Helianthemum. 
inălăier, sm. vendeur de farine de maiis. 

Măr, sm», meri, pi., L. malum (fjualov) ; it mala ; alb. mol&. 
^erar, sm. vendeur de pommes; - m^ret, sm., it. meleto; pom- 
meraie ; - merişor, sm. petit pommier, petite pomme ; aussi 
fyrdla media; Buxum; - merişoară, sf., Vaccinium myrtillus; 
airelle rouge. 

11 



162 L Marea— IGc. 



ly ă, i, e, idj^ ady.y por, toot, seol, (surtout om fig.)y 
non mterrompu, oontiiniel, eontinu, oontinadlemeiit; d*imefonne 
* L. mereHS^=merus; it. esp. part mero; eat mer; prav. mer, 
mier; (y. Ur. 1. 186, 188; Alex. P. 26); - mereuly adj., adv., 
dim. doucement, Ac 

Merg, mersei, mers, merge, vb. 2; aller, marcher, passer, 
pousser, condnire {chemin), aTanoer, progresser, rendre, manoeuyrer, 
tirer; L. merge, onergo, si, simii, Sre, proceder; it merg^fe, 
emergere; eq». emergir; roo^. emergir; prav. emerger; fr. ^merger 
(seuL le part, emergent); oM^. mSrgoig fâaigne, mfirgonem je 
mf Soigne; a merge pre jos aller k pied ; mergi de la mine, cUth, 
mirgoou meje, ăloigne toi de moi; a merge bine aller bien, pro- 
fiter; - mergător^ adj., subst., marchant, allant, &c.;- mergător 
inainte prM^cessemr; - mergere, sf., merSy sm. allure, marcher, 
train de marche, marche, d-marche; - merset, sm. allmre, train. 
mersetură, sf., alb. mSrgoara; allm^ ftc 

Merinda, sf., L. merenda; it port merenda; esp. merienda; 
ngr. fMSQsvâa; usit^ seul. au pL merinde victuaiUes, provisions. 
merindez, amerindejSy ai, at, a, Tb. 1; approvisionner, £Eure des 
provisions, manger (v. M. M. C. 107= mazier des animaux; cfr. 
Enn. ap. Paul Diac. p. 59, Cyprio bovi merendam); L. meren- 
dare; istr. merinda; it merendare; esp. port. merendar; ngr. 
fUQevâit^»; - merindare, amerindare, sf. 

Mestec, ai, at, a, vb. 1; mâcher, meler, remuer, mâanger, 
brouiller, bouleverser, L. masticare (fuamx^w); it. masticare; 
esp. port masticar, mastigar, mascar ; cat. mast^ar, prav. mas- 
tegar, maschar, machar; fr. mâcher (mascher); rom. d. Or. 
mastiar; - mestecare, sf.; - mesiecător, adj., subst, it. masticatore; 
mâchant, mâcheur, &c.; - mestecătură, sf., it masticatura; ma- 
stication, mâange, &c.; - amestec, ai, at, a, vb. 1; v. mestec. 

Mefter, meşterşug, s. v. maistru. 

Meu (mieu), mea, mei, mele, pron. poss.; L. meus, mesţ 
mei, meae;- it. mio, mia, miei, mie; esp. mio, mia, mios, mias; 
port. meu, minha, meos, minhas; prov. mieus (meus), mia 
(mieua, ma, mi), miei, mias ; vfr. mes, ma, mei, mes ; nfr. mon, 
ma, mes; fratele ineti= firater iile meus; oi meu frate=iD6 
meus firater. 

Mic, mică, mici, adj., petit, menu, mince, modique; du L. mica 
parceUe; it. mica, miga, part. = rien ; esp. miga, nport mieha 
miette; vport. miga rien; vcat mica, prov. mica, mia, miga, minga, 
mingua, minja, micha mie, nUche, point, pas; fr. miche morceau 
de pain ; particule ne-mie = pas, point ; - mic de ani jeune ; - micugor 



I. Mie— Mfe. 188 

(micşor), micutd, nUcuţ, mUitdf mitiiduff miHtie, mUUicuf, in^df 
(niţel), adj. dim.; cfir. L. micidus, it. miccino, miccinino, micci* 
chino, micolino ; fr. miocbe; - nemic, fdmie, nemică^ nimica^ sm. & f., 
nemicariy pi. 1, du L. ne — mica=ni%t{ (ne-hilum); vfr. ne — mie; 
woiU. ni — mic; rien, gontte, minuţie, n^ant, nullity ; Martial dit: 
.^non est in tanto eorpore mica saUs^^; [cfr. mil. nagot, ram. d. Or. 
nagat, migatta, fr. ne voir &c. - gautte du L. nan gutta]; de nemică 
nnl, vil, futile, firiyole; esp. de poca miga depeu d^impartance; om 
de nemică homme de n^ant, vaurien, miserable; hicru de ne- 
mică una chose de rien, une niaiserie, une mis^re; - micesc, ii, 
it, i, Yb. 3; rapetisser; - micie, sf., micime^ sf. petitesse; - micire, 
sf.; - micnicesc, ii, it, i, vb. 3; rapetisser; - micnidre, sf. 
micfurez, (mic^rejs^), ai, at, a, Tb. 1; * L. mieuciolare; rapetis- 
ser, amoindrir, diminuer, baisser, restreindre, modifier, mitiger, 
rabattre, d^croître, r^dnire, reformer, relftcher, ravaler, d^cboir. 
micşurarcy sf.; - micşurăfixtCj sf. petitesse, modicit^, t^nuit^, 
exiguity, inferiority, vilet^; - micşurător, adj., rapetissant, &c. 
micşurăturăy sf. diminution, amoindrissement ; - micşurimey sf. 
petitesse, modicit^, &c.; - dimic (dumic)^ adj. = de mica; petit; 
(v. Alei. BaL 1. 36. 37);- dimic, (^dumic), ai, at, a, vb. 1; *L. de— 
micare; br^siUer, ^mier, ^mietter, briser, casser; vesp. dimigar 
amoindrir; esp. port migâr hrisiUer, emier;fr. ^mier, ^mietter (^ex'^ 
micare) ; - dimicare, sf. ; - dimicat, sm., idem ; morceau, mouillette, 
potagedefromage; cfr. it. micca pottage, jus; - dimicătura, sf. ac- 
tion d'^mietter, &c.; - sdrumic (pour sdumic^ ^imic), ai, at, a, Tb. 1; 
*L. ei — de — micare; 6mier, 4mietter, br&iUer, briser, morceller; 
wfp. desmigar, desmigajar (* de-ex^micare , de-ex-miadare) 
hresiUer; - sdrumicar, sm. miette, petit morceau; - sdrumicarCt 
sf., - sărumicător, adj., ămiettant; vesp. desmigajador; - sdru- 
micăturăf sf., vesp. desmigajadura ; - smicur, ai, at, a, vb. 1; 
*L. ex — miculare, (micula, lomb. bresc. migola); 6mier, ămietter, 
br&iller, morceler, r^duire en petit, ^grener; - smicurare, sf. 
nimicesc, nimicnicesc, ii, it, i, vb. 3; annihiler, an^antir, d4- 
tniire, neutraliser, avilir, annular, r^silier; a se nimici, nimic- 
^ s'an^ntir, s^^vanouir; - nimide, nimicnicie, sf., annihilation, 
aimidation, n^ant, nuUit^, frivolity, vide; - nimicire, nimicnicire, 
sf.; - nimicitor, nimicnidtor, adj., subst., an^antissant, &c. 

Mie, mi, îmi, dat. du pron. pers., L. mihi; it. a me, mi; 

^. a mi, me; port. a mim, me; prov. a me, a mi, mi, me; 

^f* a mi, me; nţr. ă moi, me; mie îmi place ă. moi ii me plait. 

Mfe, num^r., mii, pi., L. miile, millia; it. miile, mila; cat. 

^' port. mii; prov. mii, mils, milia, melia; vfr. mii, milie; 



164 I. Miel— Miez. 

nfr. mii, miile; alb, mije, memijS; - mfele (al), mia (a) =L. 
iUe millesimiis iile, illa millesima illa; le, la millieme; - mila, 
sf., it, miglio; pi. miglia; cat, esp, milla; port. milha; prov, 
milha, milla; fr, miile; alb, mill; vsl, milja; serbe milja, milj; 
pt russe myl'a; cech. mile; russe milja; jpoZ. mila; vJiaU. mîla, 
milla; mhaU, mîle; nhall, meile; tous ces mots răpr^sentent le 
L. millia=miZ{e passus\ - înmiit, adj., miile fois autant. 

Miel (mniel pour nid, avec apharese de ag\ sm. agneau; 
L. agnellus; (pa^ du vgr, ţxrjXov, comme Diez Gr, 1, 92, 841 
croit) *^ t^^nmlje; it, agnello ; jpror. agnel, anhel; /r. agneau (agnel). 
inîe(mieală), sf., mide, pi., (M. M.B. 32 mn^); L. agnella; U, aguella. 
mieiţă, sf. agneau femeile; - midar, sm. berger^ gardien d'agneaux. 
mielăre, sf., Agnus -castus, Vitex; - mielăriţă, sf. tique; - mieluş, 
sm., miduşă, sf. * L. agnelluceus, a; agnelet; - mieluşd, sm., 
mieluşi, sf., L. agnicellus, a; - miduşor, sm., miduşoară, sf., 
"^ L. agniciolus, a, pour agnictdus; - miduţ, sm., midufă, sf. 
♦ L. agnelluceus, a ; - mioară , sf. , * L. agniola ; brebis de deux 
ans, (y. Alex. Bal. 1. 2); magy. millora, Hem; ^ mioricăf mio- 
riţă, sf. dim., (v. M. M. C. 141; Alex. Bal. 1. 2.). 

Miercuri, sf., du L. Mercurii se. dies; it, mercore; esp, mi^r- 
coles; prov, mercres; it, mercoledi, (mercordî), prov. dimercres, 
cat, dimecres, fr. mercredi de Mercurii dies, dies Mercurii. 

Miere, sf., L. mei, mollis {/âsXi); it mele, miele; esp, miel; 
part, prov, mei; fr. miel; alb, mjalte; mierea ursului Pulmo- 
naria officinalis; - mierar, sm., L. mellarius; marchand de miel. 
mieros, adj., L. mellosus ; e^, mieloso ; fr. mielleux ; - mieruţă, 
miruţă, sf. dim., Anchusa officinalis ; (la fleur donne du mid aux 
abeiUes), 

Mierlă, sf., L. morula (merulus); it, merla, merlo; esp, merla, 
merlo, mirla, mirlo; jpor^. merlo; fr. merle; alb, melSnjS, moulein. 
mierlită, mierluţă, sf., dim.; - mierloiu, sm.=i^. merlone. 

Miez, miază (pour miejsă — miează), miezi, mieze, adj., subst., 
du milieu, moyen, milieu, centre, coeur, noyau, trognon, moelle, 
pulpe; L. medius, a, um; it mezzo; esp, medio; port, meio; 
cat. medi; prov, meig, mieg, meg, meitz, mietz, mieiz, mei, 
miei; vfr. mei; f^m. meie, moie,mie; rhfr. mi,- mie, s.? (=media)', 
alb, mes, mejdis ; mieis de păine mie (de pain) ; miejs^ de nucă 
cerneau; cu miez mofilleusement ; miezul zilei — miezul nopţii 
midi — minuit; miază — zi, L. medius dies — meridies (pour medi— 
dies) ; it. mezzodi, esp. mediodia, port. meiodia, cat, mitjdie, 
prov. media, meidia, miegdia, miehdia, mieydia, fr, midi; amiază 
(se. zi=ad mediam se. diem)^ midi; miază noapte, L. media nox, 



I. MiUtar— Mîn. 165 

it. mezza notte, esp. media noche, port, meia nocte, prav. meia 
nnech, mieia nueh, vfr. mie nuit, nfr. minuit ; in miezul verii — 
iernii an milieu, an coeur de I'^t^ — de I'hiver ; - mieeişor, sm. 
petit milieu, petit noyaa, &c.; - miezos, adj., moelleux, charnu. 
tnedior, adj., *L. mediolus; moyen de taille, d'âge (v. Alex. Bal. 
2.82, 55.); - miduă, (măduă), m^diihă, măduvă (pour m&dulă)^ 
sf., L. medulla (dim. de media); it. midoUa, midoglia, midoUo, 
miroUa; esp. medula, meollo; port. medulla, miolo; prov. me- 
duUa^ mezola, mezolla, meola, melha, muelha, mezol, mezoU; 
/r. moele (pour meoUe); alb. mele membre (cf. mMular); - m^uoSf 
m^duvos (pour mMulos), adj., L. medullosus ; it. midoUoso ; esp. 
meduloso, port. medulloso, prov. mezolhos ; fr. moelleux ; - m^- 
duvuţă, sf. petite moelle; - medular, sm., modulări, pi. m., me- 
dulare, pi. f. ; membre du corps et d'une corporation — sociăt^, 
&c., L. medullaris, e; esp. medular; port. prov. medullar; fr. 
mMuIIaire; - medularei, sm. petit membre; - m^dulăref, adj., 
membrana ; - m^dulăros, adj., membru; - mijloc, s. v. loc; - ju- 
mătate, sf., L. dimidietas, atis; alb. gjiimSse, gjusmS; it. me- 
dieta, metă, metate, metade, esp. mitad, port. metade, ca^. mey- 
tat, prov. medietad, meitad, mitat, vfr. meited, moitiet, nfr. 
moiti^, angl. mediety, moiety de medieta, atis;— pre Jumătate 
^ moitie, ă. demi; - jumătăţesc, ii, it, i, vb. 3; partager par 
înoiti^, en deux = L. dimidiare; it. dimezzare; esp. port. dimidiar. 
jumătăţime, sf. moitie ; - jum^tăţire, sf . action de partager par 
moitie; '- mjumătă|e8C, ii, it, i, vb. 3. v. jumătăţesc. 

Militar, sm., L. militaris; it. militare; esp. port. militar; 
fr. militaire; - militâresCy adj., militaire; - milităre^te, adv., 
militairement; - militărime, sf ^tat militaire, Ies militaires; - mi- 
Upe, sf, L. militia; it. milizia; esp. port. milicia; fr. milice; 
pd. milicya; rtisse milicija. 

Mîn (mîiu), ai, at, a, vb. 1 ; mener, manier, conduire, gou- 
vemer, guider, diriger, diff^rer, remettre; L. minare, (act. vulg. 
ie minări); dans Apul^e Met. 3. p. 141 minare = /aire marcher 
des hestiaux devant soi, en leur donnant des coups de fouet, en 
Ies menagant; it. menare, minare; vesp. prov. cat. menar; nesp. 
port. prov. minar; nesp. port. menear; fr. mener, miner; a mina 
caii conduire Ies chevaux; a mîna pre altă zi ajoumer; - minare, 
sf.; - minat, sm., it. menata; conduite, maniement, action de con- 
duire, de gouvemer, de guider; - minator, (m%tor), adj., subst., con- 
duisant, menant, conductem-, &c., L. minatorius; minator conr 
dudeur de hestiaux, en Ies faisant aller par des coups, d4s mena- 
^^% (Terţ. ad. nat. 2, 3); it. menatore; prov. menador, menaire, 



166 I. Mintă— Minte. 

> 

menayre ; fr. menenr ; - mmliJturăy miUurăf sf ., it menatura ; conduite, 
gouvemement, direction ; - minări, sf., esp. minera, prav. meniera, 
fr. miniere, pd. minera — de Vit esp. port. mina, prov. mena, /r. 
mine, lieu ou se forment Ies metaux, galerie souterraine (puis par 
mĂtonymie la tnatiere minerale mame) ; mina — mine est le s-ubst. 
verb. du L. minare =condaire, faire des conduites, f aire un conr 
duit souterrain, une mine; - amTn (amtiu), ai, at, a, vb. 1; 
* L, ad — minare ; ajoumer, diffărer, remettre, renvoyer, suspendre, 
temporiser, proroger, reculer; cfr. it. menar per la lunga ajour- 
nety diiferer\ - aminare, sf.; - amînat, sm. ajoumement; - ami- 
nător, adj. subst., dilatoire, prorogatif, suspensif, &c. ; - amină-^ 
turây sf. ajoumement; - indemn (pour indemîn), ai, at, a, vb. 1; 
induire, exciter, encourager, engager, instiguer, exhorter, inciter, 
stimuler, soUiciter, decider, sugg^rer, tenter, porter q. ă qch., 
du L. in — de — minBxe (nonpasdein-dignari); cfr. prav. amenar 
ffuider, fr. amener=/iiîrc condescendre; a indenma pre cineva 
la ceva=fr. amener q. k qch.; a se indemna se porter; - in- 
demn, sm., indemnuri, pi. f. mouvement, mobile, motif, impul- 
sion, suggestion, sujet; a fi de indemn motiver qch; - indemnare, 
sf.; - indemnateCj adj., engageant, excitant, &c.; - indemnătoTy adj. 
subst., induisant, excitant, instigateur, &c.; - ameninţ, atne- 
rinţ (pour ameniţ), ai, at, a, vb. 1; menacer; d'une forme 
♦L. ad — mimtare pour mvnitari; it. minacciare, esp. amenazar, 
port. ameaţar, vcat. prov. menassar, amenassar, fr. menacer de 
mina^ae^ {it. minaccia, vesp. menaza, nesp. amenaza, port. amea9a, 
prov. menassa, menaza, fr. menace) pour minae; - ameninţare, 
amerinţare (ameniţare), sf. ; - ameninţător, amerinţător, adj., 
subst., L. ad — minatorius; it. minacciatore; esp. amenazador. 
ameninfătură, amerinţăturâ, sf., it. minacciatura ; menace. 

Mintă, sf., L. mentha, menta {fjUv^a, fjUv^); it. ccU. esp. 
prov. menta; /r. menthe; vsl. meta; nsl. serbe metva, metvice; 
pt russe mjata, mjatka; russe mjata; cech. mata; pd. mietka; 
m^jtgy. menta; ngr. fuv^a^ (jUv%hj\ vhcUl. minzâ, munzâ; mhoM. 
nhall. munze; - minteuţă, sf. dim.; aussi AnagaUis arvensis; 
Alsine rubra. 

Minte, sf., minţi, pi., esprit, bons sens, raisonnement, raison, 
sens, intelligence, sagesse, prudence; L. mens, mentis; it. cat. esp. 
port, mente; prov. ment; en fr. seulement dans la termmaison 
adverbiale ment; alb. m6nd, ment, m6nde, m6nte, mendi; cu minte 
sage, sagement, prudent, raisonnable; in minte mental, mentale- 
ment; a invăţa pre cineva minte mettre q. ă la raison; îmi 
vine in minte, L. in mentem mihi venit, (Cic. n. d. 2, 46, 168; 



L Mint— Mir. 107 

id. Att. 12, 36; Plaut Asin. 3, 2, 42); a '$i f?en% in mii^ 

revanir h soi; a '§i aduna minţile rentrer en soi; a '§i aduce 

a minte se souyenir, se remettre q. ou qch. ; a lua a minte avoir 

soin, prendre soin, soigner, se soucier de qch. ; a pune minte^ it. 

por mente; a ţine minte se souvenir; a ţine in minte j esp. . 

tener en la mente; - altrointe, altmintre (altmintele, altmintrele, 

almintrele) , adv., L. altera mente; . it. altrimente, altrimenti, 

ftltramente; fr. autrement; (fest le seul adverbe rom. forme avee 

mente ;- mtn^^, mintos, adj., raisonnable, sage, prudent, spirituel, 

ameţesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n., ^tourdir, ăgarer, troubler, donner 

des vertiges, toumer la tete, circonvenir, surprendre, d^conte- 

nancer, s^^garer, se troubler, se trouver mal; du L. amens, 

amentis; amentia, s.; it. amenza; vesp.prov. amencia; a se amefi 

s'^tourdir, &c. ; a ame^ cuiva capul monter, toumer la tete ă. q. 

am^eală, sf. âtourdissement, vertige, 4vanouissement ; ameţeală 

de cap toumoiement de tSte, vertige ; *- ameţire^ sf. ; - ameţitor, 

adj., subst., ătourdissant, &c.; - ame^torie, ameţUură, sf. ătour- 

dissement; - desameţesc, desmeţesc, ii, it, i, vb. 3; faire reprendre 

les sens, faire revenir ă soi; a se desmeţi revenir ă soi, reprendre 

ses esprits; - desameţire, desmeţire, sf. ; - desmeticesc, ii, it, i, 

vb. 3; faire reprendre les sens, faire revenir ă soi, d^senivrer; 

a se desmetid reprendre ses sens, revenir ă soi ; - desmeticire, sf . 

Mint, (minţesc), ii, it, i, vb. 3; L. mentior, itus sum, iri; 

tf. mentire; cai. esp. port. prov. fr. mentir; a minţi pre cineva 

mentir ă q. ; - minciuncy (pour minţidime) ; du L. mentitio, onis ; 

prov. mentiz6 ; it. menzogna, prov. mensonga, mensonja, messonga, 

messongna, messonja, messorga , fr. mensonge ; cat. sarde mentida 

(mentitus, a); esp. port, mentira; pic. mentirie; a prinde de 

^nciune pre cineva en avoir le dementi, donner un dementi i q. 

nmciunos, adj., menteur, mensonger, esp. port, mentiroso; - min- 

duno^, sf. mensonge, fausset^ ; -wiw|ire, sf., - minţit,sm.; - min-^ 

titer, adj., subst., mentant, menteur ; it mentitore ; port, men- 

tidor ; cat. mentider ; prov. mentidor, mentire ; fr. menteur; - des-, 

"lint, ii, it, i, vb. 3; * L. de-ex-mentiri ; it. smentire; cat. esp, 

port. prov. vfr. desmentir; fr. dtoentir; - desminţire, sf. 

Minune, sf., v. mir, vb. 

Mir, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se mira s'^tonner, s'^merveiller, ad- 
^erqch., âtre surpris de qch.; L. mirări (mirare); it. mirare; esp. 
pert, cat. prov. mirar; vfr. mirer; nfr. se mirer ; m^ mir unde să fie, 
1. miror unde sit ; te miri (mieri) ce şi (i) mai nemică (litt. tu t'ima- 
pnes Dieu sait quoi et ce n'est presque rien)=presque rien ; (v. Alex. 
^8. 35); -meri, mM pour femm('wieri^,mir(»-^c.'interj.=o miracle! 



168 I. Mirtreţ— Moale. 

dame, parbleu, diantre; cir. L. mirus, a, um, employe dans 
la mime deception \ (Âlex. Bal. 1. 1, ^şi cu cd vrănceanj 
m6rif se vorbiră, et avec celui de Vrancea, dame, ils s'enten- 
dirent*; Alex. P. 100; „şi fugea, mări^ fugea, nici umbra nul 
ajungea! et ii fayait, dame, ii fayait, pas meme Tombre ne 
pouvait le joindre!*); - mirare^ sf . ; - mirat, sm. ; - mirăior, 
adj., subst., 6tonnant, celui qui s'^tonne; * L. miratorius — mi- 
rator; it, miratore, miradore; cat esp. port, mirador; j?rot?. miraire. 
minune, sf. merveîlle, miracle, merveilleux, prodige; d'une forme 
* L. miraMio — onis (avec syncope de abii), pour mirabUia^ d'ou 
it. maraviglia, esp. maravilla, port. maravilha, cat. maravella, 
prov. meravelha, meravilla; fr. merveiUe; de minune frumos 
merveilleusement beau; făcător de minuni thaumaturge; - minunez, 
ai, at, a, vb. 1 ; ^merveiller, ătonner=i^. maravigliare, esp. ma- 
ravillar, port. maravilhar, cat. maravellar, prov. meravelhar, 
meraveillar, meravillar, fr. ^merreiller ; - miminare, sf. ; - minuna^ty 
part., adj., ămerveill^, merveilleux, 6tonnant, surprenant, prodi- 
gieux, magique, superbe; - minunăţie, sf. miracle, merveiUe. 

Mistreţ, adj., mesquin, maigre, chiche, (LB.); d'une forme 
maestidus (moesticius) pour maestus (moestus) triste; it. port. 
mesto; prov. mest; le mot ne s'emploie que pour porc mistrii 
scroafă mistreaţă porc sauvage, sanglier, laie; quasi le — la triste; 
cfr. it. cignale, prov. sangler, fr. sanglier du BL. singularis 
B,ţeir=vgr. fwviog, sard, sulone (de solus) ^ c.-â,-d. le soUtaire. 

Migel, mise, mişei, mişele, adj., miserable, lâche, poltron, 
pauvre, mendiant (v. Ur. 5. 307); du L. misellus, dim. de miser; 
it. misello, (miserello); t?e5p. mesyllo ; <db. mjere (de miser); 
mişelul de mine! miserable que je suiş! - mişelătate, sf., it. mi- 
sertade, misertate (* miseritas, atis); - mişeleşte, adv., mis^rable- 
ment, lâchement, vilainement ; - wijeKe, sf.=L. miseria; it. cat. 
*esp. port. prov. miseria, fr. misere; - mi§ele8C, ii, it, i, vb. 3. 
r4fl. ; a se mişeii devenir miserable =L. miserescere; - mişelime, sf. 
6tat, condition de misere, misere; - mişelire, sf. 

Moale, adj., mm, pL, mou, maniable, tendre, flasque, lâche, 
veule, paresseux ; L. mollis, e ; it. port. molie ; esp. mole, muelle ; 
cat. moli; prov. molh; fr. mol, mou; moalele capului fontanelle; 
cfr. esp. moUera, port. moUeira, moleira sommet de la tete, fon- 
tanelle; - molatic, adj., mou, molasse, lâche, inactif, douillet. 
molătate, sf. moUesse, nonchalance, apathie; - molcuţ, molicuţ, 
adj. dim.; - moleaţă, sf., L. moUitia; it. molezza; esp. port. mol- 
leza; prov. moleza ; fr. moUesse ; - molecău, adj., * L. molliceus = 
moUiculus; - molicel, adj., L. molliceUus; it. mollicello;.- molidos, 



T. Moară-^Mor. 169 

adj., moUasse; - mcliciunej sf. moUesse; - mclişar, adj., * L. mol-^ 
lidolus ; - mcliu, mdău, adj., * L. molleus, (moUiyiis) ; mollasse ; 
(v. Arh. B. 2. 135; P. Sp. A. 1. 35); - moiu, muiai, muiat 
(mniet), muia, vb. 1; momller, mollifier, ramoUir, relftcfaer, 
tremper, d^tremper, essanger, imbiber, imprăgner, humecter, in- 
fuser, rfeoudre, plinger (meche), saucer, rompre (chevaJ); d'un 
type * L. molliare; it mollare, ammoUare; esp. mojar; pari, 
molhar; cat. mullar; prov. muelhar, moiUar, molhar, mular; 
/r. mouiller ; - mutare, muiere, sf. ; - muiecios, adj., qui amoUit, 
adoucit; - muietor, adj., mouillant, &c.; - muietură, sf. mouillure. 
immoiu, ai, at, a, vb. 1; it immoUare; amollir, ramoUir, trem- 
per, d^tremper, plonger, mac^rer; - immiiiare, immuierey sf. 
molefesc, (moloşesc), ii, it, i, vb. 3 ; - molifez (moloşee), ai, at, 
a, vb. 1; mollir, amollir, eflKminer, ^nerver, mignoter, mignar- 
der = L. moUescere, it ammoUire, vesp. port. amoUecer, cat. 
amollir, prov. amoUezir, amolezir, emolezir, amolegar, fr. mollir, 
amollir ; - moleşie, sf . moUesse ; - moleşitură , sf. amollissement. 
moloşag, sm. relâchement dans le froid; d^gel. 

Moară, sf., mori, pL, moulin; L. mola moulin; it cat prov. 
mola, esp. muela, port. m<i, fr. meule pierre ă moulin ; it. mu- 
lino, molino, esp. molino, port, moinho, cat. moli, prov. molin, 
moli, fr. moulin de molinus; (chez Anmi. Marc. 18, 8, 11 molina). 
morar, sm., L. molarius; meunier; - mordrie, sf., affaire de meu- 
nier, speculation de meunier; - moridcă, morişcă, morişoară^ 
moriţă, (M. M. B. 2), sf. petit moulin, moulinet. 

Moarte, s. v. mor. 

Mod, sm., moduri, pi. f., L. modus; it. ccU. esp. port. modo ; 
prov. mo, modi; fr. mode; ngr. fioiog; magy. m6d. 

Moiu, moleşesc, molişe^ (moloşez), vb. v. moale. 

Mont, s. V. munte. 

Mor (m6riu), murii, murit — mort, muri, vb. 3; L. morior, 
mortuus sum, mori (moriri); it morire; cat. esp. morir; port. 
moner; prov. morer, murir; /r. mourir; - moarte^ sf., morţi, 
pi., L. mors, mortis; it. port, morte; esp. muerte; cat. prov. fr. 
mort; /nuZ.muarte; ait. morrt, morrte-; in gura morţii, tY. colla 
morte in bocca; - mort, adj., subst., L. mortuus; it port 
morto; esp. muerto; fr. mort; - mortăcină, (incorrectement 
mortâcime, mortăciune), sf. cbarogne, cadavre; L. morticinus, a, 
mn; it morticino; esp. mortecino, morticinio; port, mortisinho; 
fr. moraine (laine) pour mortaine; lănă de mortăcină, it lana 
morticina, fr. moraine; - murire, sf. ; - murit, sm., mort; --muritor, 
adj., mortel; - amorţesc, ii, it, i, vb. a. & n. 3; amortir, s'anaortir, 



170 L Mormtiit — MuoecL 

engourdir, s^engoudiTf se relfteher, transir^ s'^mousser, s^ăteindre, 
g'enroner^ s'assoupir, s^endonnir; it. ammortire, ammortare, am- 
morzare; vesp, amortir, amortecer; nesp. amortignar, amortizar; 
part amortecer, amortiţar; prav. amortir, amortar, amortezir, 
amorsar; fr. amortir; mi'au amorţit pidortd j*ai la jambe en- 
gourdie; - amorţeală, sf. engourdissement , &c.; - omorâre, si 
amarţitorf adj., amortissant, &c. ; - amorţitură, st amortissement. 
desmorţesc, ii, it, i, vl). 3; d^gourdir, ^veiller, s'^veiller; - des- 
morţirej sf. 

MormTirty sm., morminte , morminturi, pi. f., sepulture, s^ 
pulcre, tombeau, fosse, monument fmiăraire; L. monmnentmn 
(dionimentam); it. monumento, monimento; esp. monmnento, 
monmniento; port, monumento; prov. monmnen, monimen; cat. 
fr. monument; alb. mnimorS; - immormlnt, immormînte^fy ai, at, 
a, vb. 1; ensevelir, enterrer, inhumer; - immomântare, sf. 
immormîntător, adj., subst., ensevelissant, &c.; - immormmtăttirăj 
sf. ensevelissement; - desmormînt, desmarmtntejgf ai, at, a, vb.l; 
d^terrer, exhumer; - desmormintare, sf. 

Mreană, sf., Barbus communis; du L. muraena; U. morena, 
esp. port, morea, murena, fr. murăne; nsl. serbe mrena, ceck 
mfena cyprinus barbus. 

Muc, sm., mucij pi. m., mucuri^ pL f., măche, moucheroDi 
lumignon, bout de chandelle, bouton, bourgeon, extr^mit^ ; le pi. 
mud morve, mucosit^, mucilage, pituite ; du L. mucus (mucous) ; 
it. muco, moccio (mucceus); moccolaja, moccolo (dim.); esp. 
inoco; port, muco, monco; piem. moch; nprov. muc; ătb. muk 
(moisissure); fr. moucheron (mouchure de chandeUe); a lua, a 
tăia mucul moucher la chaiidelle = it. smoccolare; un muc de 
luminare un bout de chandelle = i^. moccolo, moccolino; mucul 
ţiţei le bout de la mamelle; a'şî sufla mucii se moucher = esp. 
quitarse los mocos ; - nmeo^, adj., L. mucosus; it. mucoso, moc- 
cioso (moccicoso); esp. mocoso; port. mucoso, moncoso; cat. 
mocos; prov. moucos; fr. muqueux; un miu!09, esp. un mocoso, 
un petit morveux; - mt^coşie, sf. mucosit^ = it moccicaja, esp. 
moquita; - muculeţ, sm; petit bout (de chandeUe &c.) = it- 
moccolo, moccolino; - mucări, sf. pi., mouchettes = «Y. mocca- 
tojo; - mucăresc, ii, it, i, vb. 3; 6cimer; (v. Jon. Cal, 102). 
nrncărircj sf. ; - mucărit, sm. ; - mugur, sm. , * L. muculus ; bour- 
geon, bouton, cosson, oeil; a (iamt«^t«nbourgeonner;-mu^tiraf 
mugurd, sm. dim.; - mugurase, ii, it, i, vb. 3; bourgeonner, 
boutonner ; - mugurire, sf. ; - muguros, adj., qui a des boutons, &c. 

Muced, adj., moisi, chanci, fleuri;L. mucidus (aussidemucecsj; 



L Muche— MBlg. 171 

it. maddo; esp. mohecido; alb. mfikStS; - mueegam (j^xamuce* 
iaiu)y sm., * L. macedaneum pour mueedOf inis; moisisrare, 
chandssnre ; - mucezesc, ii, it, i, vb. 3; L. mucescere; eţp* 
mohecer; prov. mozir; fr. moisir; - mucegeaiây sf. moisissure, 
chancissnre ; - mucejdre, sf . ; - mucejsUură, sf . moisissnre ; - miiee^ 
găiesc, ii, it, i, yb. 3 ; mucegiiez, ai, at, a, vb. 1 ; moisir, chancir. 
mueegăeală, sf. moisissure, chancissnre; - mucegăioSf adj., moim, 
chanci; - ntucegâire^ sf. 

Muche (muteX sf. dos, revers, bord, came, coin, angle, 
rainnre, entaille, drageoire, onglet, renton, ronton; dnL. mntilus 
(muticns) emousse; mutulus modiUon; cfr. esp. mojon, vpg. 
moiom borne; it. mncchio tcLS^ amas; muchea cufUtdui dos de 
Ia lame d'un couteau; muche ascultă vive arSte; muchea miun^ 
tdui le dos, la cime de la montagne; muchea unei cărţi le dos 
d*un livre; - mucJUos, adj., angnlenx, comu. 

Mugesc, ii, it, i, vb. 3; L. mngio, ivi & ii, itum ire; U. 
mnggire; esp. mnjir; port. prov. fr. mngir; alb. monngris; it 
mngghiare, fr. meugler, mngler, BL. mugnlare, fr^. de mugire; 
vaca mugcy port. a vaca mnge; - muget (ponr mugit) ^ sm.; 
L. mngitus ; it. mnggito ; esp. mnjido ; port. mngido ; - mugire, sf. 
mugitor, adj., mugissant; - mugitură, sf. mugissement. 
Mugur, s. v. mnc. 

Muiere, sf. fenmie, ^ponse; L. mulier, eris; istr. mnliara; 

i^. moglie, mogliera, mogliere, moglieri; esp. mujer, mnjier;jpor^. 

molher, mnlher; cat. mulier ;i7rot?. molher, moller, moiller, moillier; 

fritd. muîr ; - muieratic^ adj., eff6min6, feminin; - muiercană, sf. 

femme, fille (vtdg.) ; - muiercS, sf., * L. muliercella pour mulier^ 

<H«2a; esp. mugercilla; petite femme, homme effâminâ, dameret. 

fnuierdniCy adj., efKmină; - muierescj adj., Uminm; - muiereşte, 

adv., en femme; - muieret, sm. femmes en g6n6ral == esp. 

wujeriego; - muiereţ, adj., effiâmin^, fSminin; - muierime, sf. 

femmes en g^n^ral; - muieroas^ sf. grosse femme ; esp. mujerona; 

port molherona; - muieros, adj., L. mulierosus; effâminâ, fâminin, 

passionnâ pour Ies femmes; - muierotcă^ sf. homme extremement 

passionnâ pour Ies femmes; - muieruşă, muieruţă, sf. petite 

femme, femeile; - muieruşcă, sf. dim. ; surtout femeile des animaux. 

Mulg, mulsei, muls, mulge, vb. 2; trăire; L. mulgeo, mulşi, 

midsum & mulctum, 6re; it. mugnere, mungere; hmh. molg; 

pm. monse; sard, mnlliri; rom. d. Or. mulger; vesp. mulger; 

w«sp. (arrag.) muir; ca^.munir ; port. mungir,mulgir; jprov. molser; 

flîi. mielj, mjelj, mbilj; - midg^itor, adj. subst., trayant, celui 

qui trait Ies vaches; vacă mulgătoare vache ă trăire; - mulgă- 



172 I. Mult— Munte. 

UxMrSj sf. action de trăire, endroit ou Ton trait; vacherie; vacile 
CM mulgătoare Ies vaches ă trăire - ă. lait ; - mulgere, sf. ; - mtds, 
sm., L. mulctus; - mviseiură^ mulsoare sf. (Âlex. Bal. 83), 
action de trăire; - mtdsurâj sf., L. mulsura; lait trait; -smulg, 
smulsei, smuls, smulge, vb. 2. = L. ex—mulgere; arracher, 
tirer, tirailler, plumer, peloter, houspiller; it. smugnere extenuer, 
epuiser; a smulge părtd ţeler 'y-smulgător, adj., subst., arrachant, 
arracheur, &c.; - smulgătură, smulsâtură, smidsoare, smulsurâ, 
sf. tiraillement, arrachemeut; - smulgere, sf.; - smuls, sm. 

Mult, adj., beaucoup; L. multus, a, um; it molto; esp, 
mucho; port. muito, mui, muy; cat molt; prov. vfr. molt, moult, 
mout, mot, motz ; hiam. angl.mxjL(Ai\ mulţi — multe, pi., plusieurs; 
esp. muchos; de muU, de de mult de — depuis longtemps, de longue 
main, jadis, autrefois; nu de mult tantdt, naguere, r^cemment. 
multicel, multişor, adj. dim.; - multoratic (multuratic), adj., 
multiplii, răit^r^; - mulţime, sf. multitude, quantity, nombre, 
plurality, foule; - Immuiţesc, ii, it, i, vb. 3; multiplier, augmenter, 
doubler, flever, croître, foisonner, propager; - immulţire, sf. 
immulţitor, adj., subst., multipliant, multiplicateur. 

Mulţam, sm., mulţămi, pi., remercîment, reconnaissance, satis- 
faction (v. LB., Isz. D.); du L. multa (mulcta), ae, am, amende, 
peine pecuniaire; it esp. port, multa; vfr. mulcte; le sens ori- 
ginel A' amende, de satisfaction pecuniaire s*est modific sans doute 
d'abord en celui de don pecuniaire offert par reconnaissance. 
d-ou s'est d^gagă celui de simple reconnaissance, de remerd- 
ment; cfr. it merce, esp. merced, port, merce, cat. prov. merce, 
fr. merci, grace, misericorde, pardon, reconnaissance du L. merces, 
mercedis, salaire, recompense, frais, peine; a da mulţam satis- 
faire, contenter, remercier; - mulţămesc, ii, it, i, vb. 3; r^tri- 
buer, contenter, satisfaire, r^compenser, savoir gr^, remercier q. 
de qch., rendre grace ; a ^şî multămi dorinţa de un lucru passer 
son envie de qch., se satisfaire; a nu mulţămi de plin laisser 
ă d^sirer; a se mulţami se contenter de, se passer ă — de qch., 
s'en tenir ă, qch.; a se mulţămi cu cineva, cu ceva, se trouver 
bien de q., de qch.; - mulţămire, sf., mulţămiţă, sf., retri- 
bution, r^num^ration, recompense, remercîment, gi'âce; a da 
cuiva mulţămita r^compenser q., sayoir gr^ k q., multămita lui 
Dumnezeu grace ă, Dieu; - mulţămitor, adj., satisfaisant, con- 
tentant, r^munerateur, reconnaissant ; a fi mtdţămitor etre re- 
connaissant. 

Munte, sm., munţi, pi., montagne; L. mons, mentis; it. esp. 
port. monte; vca^. Iad. munt; sic. munţi; calab. munte; cat 



Mur— Must. . 173 

mont, munt; prov. mont, mon, miin; fr. mont; angh mount, 
mont, sm., manturij pi. f., bosse, uoeud, moignon, jarret; mon- 
tul manei le dos de la main; montid piciorului coude-pied. 
muntean, munteanâj (munteancă), adj., subst., m. & f., mon-" 
tagnard, e; L. montanus, a, um; it esp. montano; fr. montain. 
muntenesc, adj., it. montanesco; - munteneşte, adv., en mon- 
tagnard; - mtintenos, muntos, adj., L. montuosus; it. esp. port. 
montuoso; prov. montuos; fr. montueux; - munticel, muncd, sm., 
L. monticellus ; it. monticello ; esp. montecillo ; prov. moncel ; 
vfr. moncel; fr. monceau. 

Mur, sm., Bubus fruticosus; ronce, myrtille; L. moras (jtio* 
90»') mnrier ; it. moro ; esp. moral, morera*; port. amoreira; cat. 
morera; prov. morier; fr. mârier; nsl. serbe murva; pol. morwa; 
pt russe morva mortis, morum; vhaU. mârpoum, mârperi; mâl- 
ponm, mâlbere; mhaU. mâlbonm, miilber; nhall. maul-beer-baum, 
maulbeere; - mură, sf., L. morum, mure, baie de ronce; it. cat. 
esp. prov. mora ; port. amora ; vfr. more, meure ; a da mwra m 
gură mâcher Ies morceaux h, q. ; murde (gatului) Ies amygdales. 

Mură, (moare), sf., L. muria {aXfivQig)', it. moja; esp. mur- 
ria; vfr. murie; fr. muire, mure, muite; ngr. aQiivQov^ dXfivQov 
muria; mură de curechiu jus des choux coniis ă la saumure. 
murez, ai, at, a, vb. 1; mettre dans Teau sal^e, dans la sau- 
mure; - murare, sf.; - murat, sm.; - murătoare^ murătură, sf. 
saumure, concombres, choux, &g. sal^s, confis ă, la saumure. 
salamură, sf.; L. salis-muria; it. salamoja; esp. salmuera; pori. 
salmoura ; fr. saumure ; ngr. tsakfAovQa ; turc salamora ; nsl. 
serbe salamura. 

Mursă, sf. hydromel; L. mulsă (se. aqua), mulsum; it. mulsă. 

Muscă, sf., muşte, pi., mouche, feve, germe de f^ve {cheval) ; 
L. musca; it. cat. esp. port. prov. moşea; fr. mouche; alb. mizS, 
muzS, mişkonje; calul acesta nu mai are muscă ce cheval ne 
marque plus, commence ă raser; - muscărie, sf. essaim de mou- 
ches; L. muscarius, a, um; it. moscajo; - muscoiu, sm.; it. mos- 
cone ; esp. moscon ; - musculiţă, muscuţă, sf. dim. 

Must, sm., L. mustum; it. esp. pori. mosto; cat. prov. 
most; fr. moM (moust); alb. mouşt; nhaU. most; vsl. 
mist^b; nsl. serbe most, must; russe must'b ; pt. russe moşti; 
pd. moszcz; cech. mest; magy. must; ngr. fwvatog; - mustă- 
reaţă, sf. jus, seve, sauce, surtout eau ou seve de botdeau. 
musteniciu, sm., - alb Anemone nemorosa; - mustos, adj., it. esp. 
mostoso; juteux, succulent, fondant; - mu§tar, sm., it. port. prov. 
mostarda; fr. moutarde; caf. mostassa, mostalla; esp. mosţaza; 



174 L Mustru — Mnşchiu. 

fisl. serie mii|t»da; magf. muştar; ngr. punHnagâa, nkatt. 
mostridi; [la moutaide eekdela grame de seneve brayee avee du i 
tmâi OM avee dm vmaigre; le nom s^est communique eosuite a Ia ' 
grame et puis ă la ţiatUe meme'}; - mu^rmfăy s£ moutardier. : 
bmsImic; uiif uit, ui, Yb. 3; eşp. mostear; donner du mofit, * 
pressurer ; a se wmstm deyenir du moftt; - mustuire^ sf., mustuU^ 
sm. pressurage; - mus hn tory sm. moulinet k moât. 

Hostni (mustres)j ai, at, a, Tb. 1; remontrer qch. ik q., 
eensnrer, couMler, gourmander, reprocher, riprimander, redresser, 
reprendre, semoncer, sermonner, tanoer; L. monstrare; %L mostrare; 
sarde (logad.) mustrare, sie. mustrări; cai. esp. port. prov. mos- 
tarar; tfr. monstrer, moustrer; nfr. montrer; teaUcn. mostrer, 
moustrar; a mmsira pre emeva cugetul ayoir des renords de 
eonseience; a se mustra de ceva ayoir du remords de qch.; *[l6 
mot a seulement Ies acceptions de ci-dessus; Ies 
autres dâriyte, comme: mustră ăehantillon, a mustrui, nutr 
strului passor eu reyue, sout pris du tnagg. mustra, mustralni, 
qui k son tour Ies a empruntfo de raUanand]"^; - mustrare^ 
sf. censure, r6primande, reproche, morale, semonce, sermon, 
scrupule, remords; mustrare de cuget remords de conscience. 
mustrat j sm., L. monstratus, idem; - mustrătar^ adj., subst, 
censurant, &c.; it. mostratore; esp. port. mostrador; prw, 
mostrador, mostraire; - mustrăturăy s£ censure, r^pri- 
mande. 

Mufc (pour mursic)^ ai, at, a, yb. 1; mordre, piquer, pico- 
ter; L. morsicare; it. morsicare (morsecchiare, morseggiare); esp- 
mordicar, mordiscar, port. mordicar (* mardicare, mardisicare); 
prav. fr. mordre (mardere) ; - mtişcăcios, adj., mordant, piquant 
muşeare, sf. ; - muşcat, sm. morsure ; muşcatul dracului Scabiosa 
sucdsa; - nmşcătar, adj., mordant; - muşcătură, sf. morsure; 
it. morsicatura, morsecchiatura. 

Mufchiu, sm., muşchi, pi., muscle, filet; L. musculus; «/• 
muscolo, musculo; esp. port. musculo; prov. muscle, moscle; 
fr. muscle ; muşcJiiul coapsei (coxa) psoas ; căderea mu^ihr 
sciatique; - muschiuleţ, sm. dim. 

MufchiUy sm., muşd^iuri, pi. f., mousse; d*une forme dim. 
musculus de mt^scus (jw^xog); it. muschio; - iL musco, esp. musco, 
musgo, port. musco de musctis ; - prov. mossa, fr. mousse salon 
Diez D. 2. 371 du vhaU, mos, nAoS. moos; muşchiu de munte 
Lichw islandicus; - mîişchios, adj., moussu; "^ L. musculosus 
pour muscosus; U. muscUoso (musculosus); muscoso, esp. pori» 
mosgoso (muscosus). 






r 



I. Mat— Nan. 175 

Milt, ai, at, a, rh. 1; changer, d^placer, transMrer, dân<- 
nager; L. mntare; it. mutare; eat. esp. port. prav. mndar; fr. 
muer; a se mnUa se d^placer, changer de logis; a se miUa 
iiwtf^o casă d^loger, d^m^nager; - muUidos, adj., changeant, 
nraable, variable; - mutai^e, sf.; - mutc^f sm., L. mutatns. 
mutator, adj., L. mntatorins; changeant, &c. ; - fnuiătoaref rf., 
Bryonia alba; part, mndadeira Fumăria aff.; - mutătură, st 
changement, &c., L. mntatura; esp. mndadura; - strimut^ ai, at, 
a, vb. 1; '^ L. extramntare pour transmutare; permuter, trans- 
titer, transmettre, transplanter, transporter, transposer, dâranger, 
diplacer, dăm^nager, convertir; * strămutăcias , adj., transmuable, 
transmissible, transportable; - strămutăciune , sf. translation. 
s^ămutare, sf.; - strămutat, sm. translation; - strămutătar, adj., 
transfârant , ftc; - strămutătură , sf. translation. 

Mvt, adj., L. mutus, a, um; i^ muto; esp. part, mudo; cat. 
mad; prav. mut; vfr. mut; n/r. muet; - muţesc, ii, it, i, Tb.8; 
deyenir muet, perdre la parole, se taire tout d'un coup, rester 
coiirt; L. mutescere; vey^. mudecer; prav. mutir, mudir ; - mujeală, 
sf. mutisme; - muţie, sf. mutisme; - mu^re, sf.; - amuţesc, ii, 
it, i, yb. 3; devenir— rendre muet, &c.; L. ad — mutescere ou 
isunutescere; it. ammutire; esp. enmudecer; part, emmudecer. 
omu^dj sf. mutisme; - amu^e, sf. 



N 



Naie, sf., năi, pi., nayire; L. navia, ae; esp. port, nayio; 
^ esp. part, nave, esp. port, nao, cat. prav. nau, vfr. nau, nfr. 
"^^ pal. nawa, croat. magy. nay a, vhcM. nâwa; mhall. n&we, 
^^l. naue de nanjis; it. navile, prav. navili, vfr. navile, wjfn 
îiavire d'ua adj. * namlis; - năişoară, sf., L. navigiolum. 

Nalbă, sf., L. malva; it. cat. esp. port. prav. malva; fr. 
^uve; nc^>ă mică Malva vulgaris rotundifolia ; nalbă mare 
(sc. moQar) Althaea officinalis ; - năUbuşaară, sf. dim. ; - năJbas, 
^j.) en forme de mauves, comme des mauves. 

Nălbesc, yb, v. alb. — Nalt, adj., nălţesc, vb. v. inalt. 

Nan, sm., na^kă, sf., L. nanus, nana {vawog, vavog); it. eat. 
^. nano, nana; nesp. enano, enana; part, anaa, anao; prov. 
^ nant, nana; fr. nain, naine; ngr. vavoq, va»a. 



176 I. Nap— Nastur. 

Nap, sm., L. napus; it napo; e$p. part nabo, naba; vfr. 
navel, nayeau, nfr. navet, (dim.) 

Nare, sf., năriy pi., L. naris, is; nares, iuin, pi. ; it nare, 
nari, pi.; esp. nares, pi. nez; prav. nar; it narice, esp. port. 
nariz {nez\ prav. naretz, pi. d'une. forme * narix, ids — naricius; 
fr. narine (* narirms); a infla nările enfler les narines; - nărtos^ 
adj., k grand nez; cfr. L. narinosus, esp. part, narigudo. 

.Nas, sm., nase et n(isur% pi. f., L. nasus, i; it esp. naso; 
cat. nas; prav. nas^ naz; fr. nez; a' şî sufla nasul, it. soffiar il 
naso, moucher le nez, se moucher; - năsas, adj., ă. grand nez == 
L. nasutus, it nasuto; - năsuţ^ sm. petit nez. 

Nasc, născui, născut, naşte, vb. 2; naître, enfanter, mettre 
an monde, procr^er, renaître, produire, reproduire; L. nascor 
(nasco), natus sum (gnatus),. nasci (gnasci), (nascere); it. nascere; 
esp. nac^r (nascer); port. nascer (nacer); mt. naixer, naxer; prov. 
nascer, naisser; fr. naître (naistre); a se naşte venir au monde, 
voir le jour; - r^scare (pour nascere)^ sf. naissance (v. Negr. 
287; Con. P. 280); - născător, adj., subst., naissant, genital; 
le pi. născători pere et mere (v. Ur. 2. 255) ; părţUe născătoare 
parties g^nitales; - născătoare, sf. mere; născătoare de Dumnszm 
măre . de Dieu, sainte Vierge ; - născătură^ sf. g^năration , nais- 
sance; - născut, part., adj., n^; prov. născut; - naştere, sf. 
action de naître, naissance; - nat, sm., L. natus; it esp. nato; 
prav. nat; fr. n6; tot natul tout homme, chacim; - mnăscut, 
adj., innâ, infus; - natură, sf. L. natura; it. cat. vesp. vport. 
prov. natura; nesp, naturaleza; nport natureza; fr. nature; [ce 
mot est d'une introduction recente, le terme populaire est fire 
(v. c. m.) = fieri].; - naţie, sf., L. naţio, onis; it. nazione; 
esp. nacion ; port nagS,o ; cat. nacio ; prov. naţio, nacio, nassio, 
naision ; fr. nation ; [le terme pop. est neam du magy. nem\ 
cumnat, sm., cumnată^ sf., beau-/r^e, beUe-soeur; L. cogna- 
tus, a; it cognato, a; esp. cunado, a; port cunhado, a; prov. 
cunhat, a; aJb. kounat, e; ngr. xowidâog, a; - cumnat, suIm 
cumnâţică, sf. dim., petit beau-frere, petite belle-soeur; - cufn- 
naţie, sf., it. cognazione; esp. cunadio; - cumnăţesc, adj., de 
beau-frere, de beUe-soeur; - cumnăţeşte, adv., en beau-frere, en 
beUe-soeur; - cumnăţesc, incumnâţesc, ii, it, i, vb. 3. refl., a se 
cumnaţi, inc-. s'aUier par mariage, s'apparenter ; - cumnăţire^ 
inc-, sf. action de s'allier par mariage. 

Nastur, sm. noeud, bonton ă, lacet, bonton; it nastro mban-j 
diai.de Como năstola, dial, de Bresda nestola hauton, toă>e 
etraite; waM. nâle ruban, noeud; selon Diez D. 2. 47 du vhoR» 



I. Ne — Negru. 177 

nestilanoeud; quant au rom. nastumoma ne pouYons lui r^Ten- 
diquer qu'une origine latine et nomm^ment d'un dim. nashdus, 
dont nassa (naxa) filet, lacet, serait le primitif; - năsturd, 
sm. dim. 

Ne, particule negative, employee conmie le L. in dans des 
mots composes; du L. ne; cfr. nime (nimene)=ne-mo; ne -copt 
=incoctus; ne-cugetat — incogitatus, &c.; Ies langues slaves ont 
eependant le meme prefixe ne et Temploient de la meme maniere. 
Neag, sm., negi^ pL, verrue, cal, durillon, poireau, fie, marque. 
envie; L. naevus, (gnaeus); it nevo, neo marque de naissanee. 
negd, (* L. naeveUus pour naevudus)^ negduţ, neguf, sm. dim. 
negdosy negos, adj., plein de verrues, calleux, papillaire. 
Neapărat, adj. v. apăr. Nechez, vb. v. rînchez. 

Netis, sm., necsuri, pi. f., connexion, liaison, rapport, peine, 
tourment; L. nexus, us; esp. port nexo. 
Neghină, sf. v. negru. 

Negoţ, sm., L. negotium; it negozio; esp. port negocio; 
cat negoci ; prov. negoci, negossi ; fr. n^goce ; - negoţ, ai, at, a, 
vb. 1; L. negotiari; it negoziare; esp. port, negociar; fr. n^ 
gocier; a senegoja{negii\2i) marchander; - negoţare, (neguţare), sf, 
^goţitor (negoţtUor, negustor), sm. marchand, n^gociant; L. n6- 
gotiatorius, negotiator; it negoziatore; esp. port negociador; 
ff. năgociateur; - negoţiţora§, negustor aş, sm. petit marchand. 
^oţitoreasă, negustoreaşă, negoţitoriţă, negustoriră, sf. marchande, 
femme d'un marchand; - negoţitoresc, negustoresc, adj., de mar- 
chand, marchand, mercantile; - negoţitoreşte, negustoreşte, adv., 
en marchand, mercantilement ; - nego]itorie, negustorie, sf. n^goce, 
commerce; - negoţitorime , negustorime, sf. marchands, n^gociants 
en g^n^ral; - negoţitoresc, negustoresc, ii, it, i, vb. 3; trafiquer, 
marchander, conunercer, n^gocier; - negoţitorire, negustorire, sf. 
Negru, neagră, negri, negre, adj., L. niger, gra, grum; it 
negro, nero; esp. port negro; cat. negre; prov. negre, neir, ner; 
^r, neir, ner; nfr. noir ; - negreală, sf. noir, noirceur, noircissure, 
encre; - negrea^, sf., L. nigritia, nigrities; it negrezz2L;-negreţ, 
adj., noirâtre; (v. Al. Gr. 33); - negricios, adj., noirâtre, noiraud. 
^riciune, sf. noirceur; - negrime, sf., noir, noirceur; port. 
negmme; - negrişor, negruşor, negruş, negruţ^ adj. dim. 
'^ruşcâ, sf. nigella damascena; - negresc, innegresc, ii, it, i, 
vb. 3 ; L. nigrescere ; it. negreggiare, nereggiare, annerare, anne- 
rire; esp. negrecer, ennegrecer, negrear; port. annegrecer, negrejar; 
prov. negrezir, negrejar; fr. noircir; - negrire, innegrire, sf. 
neghină, sf., * L. nigrimis, a; Lychnis githago.; ivraie, nielle, 

12 



178 I. Negură— Neuă. 

zizanie; aJb. ^hjSrS; it. nigella, esp. negoilla, part. nigella, cai 
niella, prav. niela, fr. nielle de nigeUa; - neghine, sf. Dianthui 
caryopliyllus; - neghinos, adj., plein de nielle, d^yraie. 

Negură, sf. broiiillard, năbulosit^, nuage, nuăe plnvieuse 
L. nebula, ae; it nebula, nebbia; neap, neglia; esp.niebla, neuba 
port, nevoa; prov. nebla, neble, neula, nible, niola, nivol, niol 
niul; vfr. neule, nieule; a2&. mjergoulS, njegoul; - neguros^ adj. 
L. nebulosus; it nebuloso, nebbioso; esp. port, nebuloso; ft 
n^buleux ; - negureafd, sf. brouillard, n^bulosit^, (v. M. M. C. 14) 
innegur, ai, at, a, vb. 1; port, ennevoar; couvrir de brouillards 
a se înnegura, it. innebbiarsi, port, ennevoarse, se couvrir d< 
brouillards, de nuages; - innegurare, sf. 

Nemic, nemică, s. y. mic. Neom, s. v. om. 

Nepot, sm. neveu, petit-fils ; L. nepos, otis ; it nepote, mpote^ 
m. & f.; venit nevodo ; ca^. nebodo, neto; esp. nieto; port, neto; 
prov. neps, nebs, nebod, bot ; vfr. niez (nepos), nevod; nfr. neyeu; 
alb. nipp (nepos); nepot de fiu, de fiă petit-fils; - n^Motă, sf., 
. * L. nepota = neptis ; mt. prov. neboda (boda) ; vinit. neboda ; 
esp. nieta, port, cat heta; prov. nepta; vit nezza, prov. netsa, 
fr. niece d'une forme neptia pour neptis; - nepo^, sm., *L. 
nepotellus pour nepottdus ; - nepote , sf. , * L. nepotella pour 
nepotula; - nepoţică, sf. dim.; - stră-nepot, sm., stră — nepoata, 
sf., *L. extra-nepos, otis, pour pronepos^ proneptis; arriere-petit- 
fils, arri^re-petite-fiUe ; - prestrănepot, sm., prestrănepoata, sf. 
arri&re-arriere-petit-fils — petite-fille. 

Neputinţă, s. v. pot. ^ Neaaţiu, s. y. saţiu. 

Nescare, pron. y. niscare. Nescine, neştine, pron. y. dne. 

Noted, adj., lisse, net, uni, aplani, plain, plan, ^al, plat, 
poli, satina, glabre; L. nitidus, a, um; t^. nitido, netto; esp. 
neto; port nitido, nedeo; cat. net; prov. net, ned, node; vfr. 
neis, nfr. net; - netejior, adj., * L. nitidiolus pour nitidtdus. 
netezesc, ii, it, i, yb. 3; lisser, nettoyer, niyeler, âgaliser, pla- 
ner, r^galer, satiner, polir, rabattre, ragr^er, recaler = L. niti- 
dare, it nettare; ca;t. netejar, prov. netejar, nedeyar, vfr. nettier, 
n/r. nettoyer (niticare) ; - netezealâ, netejsddune, netejsie, netezime, 
sf. lissure, poli, poliment; - netezire, sf.; - netezitură, sf. poli- 
ment, lissure, &c. 

Netot, adj., netoţie, s. y. tot. 

Nouă, sf., L. nix, niyis; it. port, neye; esp. nieye; cai. neu; 
prov. nicx, neu, nieu; vfr. nief, neif, noif; fr. neige (de Tadj. 
mveus) ; - new>s, (neios), adj., subst., L. niyosus ; it. neyoso ; esp. 
port, nevoso; fr. neigeux; mois de Decembre; - ninge, ninsS, nins, 



I. Neyru— Nod. 179 

nisge. yb. imp. 2., L. ningo, xi, Sre; vit nevare, nit. nevicare, 
cai. nesp. port. prov. neyar, fr. neiger sont formes direct, du 
subst. nixy nivis; - ningău, sm. mois des neiges, Decembre; 
(v. Jon. Cal. 242) ; - ningere, sf., ninsâtură, sf. action de neiger, 
temps neigeux ; - ninsoare, sf. neige. 

Nevru, sm., L. nenrus {v€vqov); it. port, nervo; esp. nervio, 
neat, nirvi, vcat. prov. nervi (nervium); fr. nerf; ngr. vsvqov. 
Nicăiri, nicăire, adv. v. aiure. 

Nici, conj., L. neque; it. ne, ned, vesp. nen, nin, nesp. ni, 
port, nem, prov. ni, ne, vfr. ne, ned, nfr. ni de nee; - nid un, 
L. neque mmB=nuUfis; vit. neuno, nit. niuno, vesp. nenguno, 
nesp. ningun, ninguno, vport. neun, niun, nport. nenbum, cat. 
ningo, prov. nengnn, n^^un, neun, rom. d. Gr. nagin, com. negin, 
nigun de nec^unus; vfr. nun de ne-untis; - nid cum, L. neque quo 
moio =neutiquam, it. in niun modo; nici ca cum, nici de cum 
attcunâment; nid căt, L. neque quantum =neutiquam; nid de căt, 
idem; nid cănd, L. neque qxLfoiio = numquam; nid odată, L. 
neque una data = numquam. 

Nime, nimene, nimeni, pron.; personne; L. nemo, inis (ne 
hemo pour ne homo); en quelques dial. itai. nimo; corse nimmu; 
sard, nemus. 

Nimic, nimica, s., nimicesc, nimicnicesc, vb. v. mic. 
Niscare, pron. v. care. Nifte, pron. y. ce. 
Noadă, 8. y. nod. 

Noapte, sf., nopţi, pL, L. nox, noctis; it. notte; esp. nocbe; 
port. nocte; cat. nit; prov. noit, noicb,*noig, nuecb, nueg, nuoit, 
nuot, nueh, nub; vfr. noit; nfr. nuit; aZ6. natS; - nopticică, sf. 
dim.; - noptez, ai, at, a, yb. 1; passer la nuit dans un lieu, 
coucber; - noptare, sf.; - innoptez, ai, at, a, yb. 1. n., se faire 
noit, s'anuiter, passer la nuit; it. annottare ;j>rot;. anuchir, anoitar; 
vfr. anuitir; nfr. s'anuiter; ^ innoptare, sf., innoptat, sm. action 
de se faire nuit, &c. 
Noatin, adj. y. an. 

Nod, sm., noduri, pi. f., L. nodus; it. nodo; esp. nodo, nudo; 
port. u6; cat. nu; prov. not, no; vfr. nod, no; nfr. noeud; alb. 
nej6, niijg; - noadă, sf., se. şezutului; coccyx, anus, os sacrum, 
croupion; ^ nodişor, noduşor, noduleţ, nodurel, noduţ, sm. dim. 
noduţă, sf., Leucojum vemum; - nodos, adj., L. nodosus; it. port 
nodoso; esp. nudoso; prov. nodos; fr. noueux; - noduros, adj., 
it. nodoroso, noderoso; - nod, innod, ai, at, a, vb. 1; faire un 
noeud, nouer, renouer, lier, attacher; L. nodare, innodare; it an-r 
Dodare; esp. anudar; cat. nuar; prov. nozar, nosar, noar; fr. 



180 I. Noembrie— None. 

noner; - innodare, sf.; - itmodâior, adj., nouant; - innodăttiră, 
sf. action de noner, &c.; - desnod, »i, at, a, vb. 1 ; it. disnodare; 
esp. desanndar; cat. desnuar; prov. desnozar; fr. d^nouer; - eles- 
fwdare, sf. 

Noembrie, noemvrie, sm., L. November, bris, {Noembris sur 
des inscriptions); it cat. esp. fr. Novembre; esp. Noviembre; 
port. Novembro; ngr. vosfigrj^, vosfi^r^g; (l*inflnence du grec mod. 
est prMominante dans le mot rom.) 

Noi, pron. pers. nom. pi., L. nos; it. noi; esp. port. cat. prov. 
vfr. nos; nfr. nous; - noă (nouă), dat. pi., L. nobis; it. ă noi; 
esp. port. & nos; cat. prov. vfr. a nos; nfr. ă nous. 

Noian (noean), sm., noiene, noianuri, pi. f. mer, oc^an, abîme, 
gouffre, profondeur inmiense ; du L. oceanus (wxeavogjj avec pro- 
thâse d'un n et syncope du c, peut-âtre ă cause de sa pronon- 
ciation gutturale — okeanus — oean — noean; it. esp. port. oc^ano; 
fr. oc^an; (v. Arh. R. 2. 79 de Tann^ 17 15= mer); un noian 
de luminări' rm oc^an de lumidres. 

Noriy (nuoră, nuoară), nor, sf., nurori pi., belle-fiUe; L. nu- 
riis, us ; BL. nora ; it. nuora, (nuro) ; esp. nuera ; axt. port. prov. 
nora; vfr. nore. 

Nostru, noastră, noştri, noastre, pron. pers., L. noster, tra, 
trum, noştri, nostrae; it. nostro; esp. nuestro; port. nosso; cat. 
prov. nostre; vfr. nostres; nfr. ndtre. 

Nou, nouă, noui, noue, adj., L. novus, a, um; it. nuovo; 
esp. nuevo; port. novo; cat. nou; prov. nou, nueu; vfr. noef; 
• nfr. neuf; - nouj, adj. dim., nouveau, nouvel; L. novîcius, no- 
vitius; it novizio; esp. novicio; port. novi90; cat. novici; prov. 
novici, novissi; fr. novice; nou nouţ tout neuf, tout nouveau. 
noutate, sf., L. novitas, atis; it. nuovită, novită; esp. novedad; 
port. novidade; cat. novedat, prov. novitat; fr. nouveauti; - nuîâ, 
sf, nuiele, pL, gaule, verge, baguette; du L. novellus, a, um, 
jeune; novella, ae, cep de vigne noiwdlement plante; it. novello, 
cat. no veil, esp. port. novei; prov. novell, novelh, noel; fr. nou- 
veau, nouvel; - nuieluşă ^ nuieluţă, sf. petite verge; - innoesc, 
ii, it, i, vb. 3; renouveler, innover, rafraîchir, renouer=L. in- 
novare, it. innovare, cat. esp. port. prov. innovar, fr. innover. 
innoire, sf.; - înnoitor, adj., renouvelant; - innoiturd, sf. re- 
nouvellement; - prenoesc, ii, it, i, vb. 3; renouveler, reformer, 
r6g6nerer; - prenoire, sf. 

Noue, num6r., L. novem; it nove; esp. nueve; port. 'nove; 
cat. prov. nov; vfr. noef; nfr. neuf; - noueie (al), noua (a)== 
L. iile novem iile, illa novem illa, pour nonus, a; le, la neu- 



I. N6iir— Nuntă. 181 

vieme; - iioue8prezece=L. novem ex per decern pour decern et 
novem ; dix-neuf ; - nouezeci = L. noyem decern pour nonaginta ; 
quatre-vingt-dix. 

Ntf ur, sm. nue, nuage ; L. nubilum ; it nuvolo, nuvola, nu- 
golo, nugola; esp. nublo; prov. nuble; port, nuvem, prav. nui, 
/r. nue (de mU)es, is); - nouraş, nourişor, nouruj, sm. dim.; - nou- 
rime, nourişte, sf. nuage; - nouros^ adj., nuageux, n^bul^; L. nu- 
bilosus; it. nuvoloso, nugoloso; esp. nubloso; - innour, ai, at, a, 
vb. 1. r^fl., a se innoura se couvrir de nuages, s'obscurcir; L. 
Dubilare, innubilare; it. annuvolarse; esp. port, nublarse, anu- 
blarse; - innourare, sf. 

Nu, adv., L. non; istr. no, nu; it. non, no; cat. esp. vfr. 
no; port, nao; prov. non, no; fr. non; - numai, adv. = non ma- 
gis; V. mai. 

Nuc, sm., L. nux, nucis; it. noce, m.; esp. nogal (de nu- 
cdis); port, nogueira, cat. noguer, prov. noguier, nogier, fr. 
noyer (de nucarius); - nttcă, sf., it. noce, f. ; esp. nuez; port. 
noz; cat. nou; prov. notz; fr. noix; - nticetj sm., L. nucetum; 
plant de noyers; - micuşoară, nucuţă, sf. petite noix. 

Nui6, s. V. nou. 

Nulă, sf., z6ro; L. nuUus, a, urn; i^. port, nullo; vcat. nul, 
null; prov. nul, nulh, nuill; fr. nul; nsl. cech. pol. nula, russe 
nulL, magy. mdla, nhaU. nuU = z^ro. 

Numai, adv. v. mai, 

Numir sm., immere, pi. f., L. numerus; it. numero, novero; 
cat, esp. port, numero ; prov. fr. nombre ; aZ&. n6m6r, noumfir ; - numir, 
ai, at, a, vb. 1; L. numerare; it. numerare, noverare; cat. esp. 
port, numerar; prov. numerar, numbrar, nombrar; fr. nombrer; 
dfb. nemSroig, noumSroig; - numărare, sf.; - numărător, adj., 
subst, comptant, compteur; - numărătoare, sf. numeraire; - nu- 
niărăturăy sf. compte, d6nombrement; - număros, adj., L. nume- 
rosus; it. esp. port, numerose; prov. numeros; fr. nombreux. 

Nume, sm., nume, pi., L. nomen, inis; it. port, home; vesp. 
nonme; nesp. nombre; cat^ prov, fr. nom; cdb. 6m6r, 6m6n; a 
mme, L. ad nomen = nominatim, nomm^ment; a isice cuiva 
pre nume, L. alicui nomen dicere ; a da, a pune nume, L. dare 
nomen, esp. poner nombre, port. p6r nome; a chiama prenume, 
it. chiamar per nome ; - numesc, ii, it, i, vb. 3. = L. nominare ; 
i^. nominare; esp. nombrar; port, nomear; vcat. nomenar; ^rov. 
nomnar ; fr. nommer ; cHh. them, thom, tWmi, th6mi ; - numire sf . 
numitor, adj., subst., d^nominatif, d^nominateur. 

Nunti, s£ nun^i, pi. , L. nupta, ae, pour nuptiae, arum ; it 



182 I. Nutreţ— Oaia, 

nozze, cat, esp. port, napcias, prov. nossas, vfr. nopces, nfr. 
noces (de nuptiae); - nunt(iş^ adj., subst., nuptial, mari6, convi^ 
am noces; - nuntesc, adj., nuptial, matrimonial; cfr. it. nozzeresco. 
nunti^arăj sf. petites noces; - nuntesc, ii, it, i, vb. 3; c^lebrer 
des noces, se marier = L. nuptare, vcat. nnpciayar, prov. nup- 
seiar, noceiar, vfr, nofoier; nfr. pop. nocer; - nuntire, sf. 

Nutreţ, sm., nutreţuri, pi. f., nourriture, fourrage (setdement 
pour bestiaux); L. nutricimn, nutritinm. 



O 



0, adv., ou; seulement uni avec le mot cătra = cătră — o 
contracts en cotro (v. c. m.); L. ubi; vit. o, u; nit. ova; ve^p. o; 
vport. ou ; prov. o ; fr. ou. 

0, adj. num^r. pour una (y. un), raccourcie en a, grossie en o; 
L. una; it. esp. prov. una; port, huma; vfr. nfr. une. 

0, ace. sing. Um. du pron. pers. conj. pour la, raccourcie 
en a, grossie en o; du L. illam; it. esp. prov. vfr. nfr. la ; port. 
a (pour la). 

0, 3°*® pers. sing, de Tindic. pr6s. du verbe vreu (voiu), 
(L. vdo) = vre, vrea, vra, va, a, o = volet. 

0, s'emploie aussi dans le langage pop. pour am, ai, are (a), 
avem, aveţi, au suivi de la conj. să: o să fac, o să fad, o să 
facem, o să faceţi, o să facă pour am să fac, ai să faci, avem 
să facem, aveţi să faceţi, au să facă, /ai a faire, &c.=je dois faire. 

Oaie, sf., oi, pi., brebis; L. ovis; istr. oja, ova; vfr. oue; 
esp. oveja, port. ovelha, cat. ovella, prov. ovella, ovelha, oveilla, 
oelha, vfr. oeille, nfr. ouaille (pour oueiUe) de ovicula, ovecula. 
oier, (pour oiar). sm. berger, receveur du droit sm- Ies brebis 
(ane.); L. oviarius, a, um; esp. ovajero, port. ovelheiro {* ovi- 
ctdarius); - oierie, sf. bergerie; L. oviaria; e^jp. ovejeria; -oim^, 
sm. droit sur Ies brebis (ane.) ; - oieşe, sf., * L. ovicella ; Urtica 
arens; oiţă, sf. dim., petite brebis; le pi. oiţe petits moutons, 
petits nuages; ^sjp. ovejitas; oiţă aussi Anemone sylvestris; etc. 
nsl. serbe ovcica Narcissus poetietis; - oiţică, sf. petite brebis. 

Oală, sf, oale, pi., ol, sm., oluri, pi. f. (v. M. M. B. 45; 
Al. Gr. 50; LB.); pot, marmite, tuile, imbric^e; L. olla; it. cat. 
esp, olla; port. olha; prov. ola; vfr. boule; nfr. oille, ouille 



I. Oară— Oară. 183 

ipoiage de differentes racines et viandes de Vesp. olla); - olan, 
sm., cianey pi. f., tuile, tuyau, conduit; - olanăy sf. toile, carrean 
de poâie, faîtike ; - olar, sm. potier, tuilier ; L. ollarius, a, nm ; 
esp. ollero ; port. olleiro, oleiro ; axt. oller ; prov. olier ; - ciănarf 
sm. tuilier; - olănăriey sf. tuilerie ; - olâresc, adj., de potier. 
otărie, sf. poterie; esp. olleria; port. olaria, oleria; - olărit, sm. 
m^ier de potier, pots en g^n^ral; - dcujă (pour olicuţă), oii- 
şoarâ, oliţă, oiujă, sf.^ oluţ, sm. dim. ; - tdcS (pour olice)^ st, * L. 
ollicella pour oUictda; - ulceluşa (olceluşa), ulcică (olicică), tdciţă 
(oliciţa), sf. dim. 

Oară, sf., oare et ori, pL, heure, fois; L. h(n*a; it. ora; 

cat. esp. port. hora; prov. hora, ora; vfr. ore; w/r. heure; alb. 

ora; nsl. ora; ngr. Sga; le pi. oarece Ies demons fâminins (Ies 

mauvaises heures), alb. orS dâmon feminin; - a$to oară cette 

fois ; i»^&îa oară la premiâre fois ; de multe ori souvent ; Ies 

nomibres mtdtiplicatifs et adverbiaux sont aussi exprimâs par 

ori = it. volta, esp. port. vez, fr. fois; de doue, trei ori deux, 

trois fois ; - bună oară , bune ori , adv. , L. bona hora , bonis 

horis ; eh bien, par exemple ; cfr. it. in buon'ora, prov. en bona 

ora, fr. ^ lă bonne heure ! = soit, bien ! ; - d'oară (doară^ doar), 

adv., L. de hora ; du moment, peut-etre, par hasard ; d'oară est 

anssi employ^ substantivement: intr^o d'oară dans le cas d*un 

peut-âtre, de but en blanc, vaiUe que vaille, tout coup vaiUe; 

lucru zis intr'o d'oară, chose dite pai* hasard, par maniere de 

parler; - adineoară, adineori, dineoară, dineori^ adv., L. ad de 

in hora — horis, de in hora — horis ; tantdt ; cfr. it. a ora , esp. 

ahora, prov. aora, aoras, adoras, vfr. a ore = ad Aoraw;-odi- 

neoară, odmeori, adv., L. una de in hora, una de in horis; 

autrefois ; - uneoară, uneori, adv., L. una hora, unis horis ; quel- 

quefois, parfois ; - oare, ori, pi. de oară, conj. ; or, mais bien, ou 

Men, done, serait-il possible, n'importe, ou-ou, soit-soit ; it. ora ; 

esp. port. hora, ora ; prov. ora, oraş, or ; vfr. ore, ores ; w/r. or ; 

oare va veni? viendra-t-il done?; croyez vous qu'il vienne?; 

ori (jbcest, ori aed, it. or questo, or quelle; - ori unul, ori altui, 

^' or Tuno, or Taltro, port. hora hum, hora outro; ori alb, 

^ negru, esp. ora bianco, ora n^o; - oare ou ori-^nd, quand 

pe ce soit; oare, ori-care, qui que ce soit; oare, ori-^ăt^ tant 

ţne ce soit; oare, ori-ce quoi que ce soit; oare, ori-cine qui que 

^ soit; oare, ori-cum en quelque sorte que ce soit; oare, orirunde 

^n que ce soit ; - oare, ori-şi-cănd, L. horis sic quando ; en quel- 

ţne temps que ce soit, toujours; - oare, ori-şi-care, &c., qui que 

w soit, &c. 



184 I. Oaspe — Ochiu. 

Oaspe, ocbspă, oaspete, sm., oaspe^, pi. hdte, convin, pri^, 
invita; L. hospes, itis; vit ospe; nU. ospite, oste; esp, huesped; 
pori. hosped, hospede; prov. hoste, oste, osde; fr. hdte (hospte, 
hoste); - ospătez, ai, at, a, vb. 1; traiter, regaler, festiner, ban- 
queter; L. hospitari descendre chee q, comme hote; esp. port 
hospedar, prov, ostatjar loger^ recevoir, q.; - ospătar, sm. h6te, 
h6telier ; * L. hospitarius ; it ostiere, ostiero ; esp. hospedero. 
ospătare, sf.; - ospăărie, st, *L. liospitaria=Ao5pitoZia, ium; esp, 
hospederia, hosteria; port hospedaria, hospederia ; it osteria: {it 
ostale, ostello, esp. cat. prov. hostdl^vfr. hosptel, hostel, w/r. hOtel est 
contracta du BL. hospitale (de^^pi^oZi^hospitalier), dont it. ospidale, 
ospedale, spedale, esp. port. prov. hospital, /r. hâpital, nhaU. spital). 
ospăamic, adj., hospitaller; - ospădmide, sf. hospitality; - osp^- 
tător, adj., r^galant, &c.; esp. port. hospedador; - 05p^^(3^«*rd^, sf. 
traitement, r^gal; - osp^, (oaspdţ); sm., ospeţe, pi. f., festin, 
banquet, repas, r^gal; L. hospitium hospitalite; it. ospizio; esp, 
port. hospicio; fr. hospice; - ospeţie, sf. hospitality, hdtellerie. 

Oaste, sf., oşti, pi., arm^e, troupe; L. hostis, is, m., enr 
nemi; d^s Ies premiers temps du moyen tge=armee; istr. osta; 
it oste m. & f., vesp. port. hoste, m., nesp. hueste, m.; vcat 
prov. host, ost, f., vfr. ost, m. & ţ.^=amiee; pic. ost troupeau. 
ostaş, sm. soldat, militaire; - ostăşesc, adj., militaire ; stare 
ostăşească ^tat militaire; - ostăşeşte, adv., militairement; - ostă- 
fesc, ii, it, i, vb. 3; guerroyer, combattre contre, (v. Negr. IO); 
it osteggiare camper; prov. osteiar, vfr. ostoier guerroyer; - ostă- 
şime, sf. Ies soldats en masse, troupes militaires, ^tat militaire. 
ostăşire, sf.; -oştean, sm. militaire, soldat; -ostenesc, adj., mi- 
litaire, soldatesque; - osteneşte, adv.; - oştesc, ii, it, i, vb. 3.== 
ostăşesc; (v. LB., Cant. 40); - oştire, sf. troupe, arm^e, guerre î 
(v. Ur. 1. 79). 

Ochiu, sm., ochi, pi. m.; ochiuri, pi. f., L. oculus; it oc- 
chio; esp. ojo; port. olho; vcat oill; ncat nW; prov. olh, ol, oiU; 
vfr. oii, oel; nfr. oeil; — oeil, bouton, bourgeon, cosson, oeillet, 
oeilleton, ouverture, fenetre, point (cartes), maiUe, ris, pl.^ 
âclaircie (dans une foret) ; le pi. ochi, m. seulement yetix du 
corps; le pi. ocHiuri, f., pour toutes Ies autres acceptions 
fiffurees; a lua de ochi donner dans la vue = âtre voyant; 
o apuca (occupare) de och^ 6blouir, aveugler, fasciner, en 
center, en faire accroire ă q., rompre en visîere ă q.; a da 
ochi cu cineva rencontrer q. ; a da in ochi donner dans la vue, 
esp^ dar en los ojos ; ochiuri i/n păine, in grăsime yeux dans le 
pain, dans la graisse; a face ochiuri mailler, pocher des oeufs; 



I. Octomvrie — Om. 185 

tm ochiu de fereastră baie, fenâtre, yitre; un ochiu de apă tron 
rempli d*eau, lac, ^tang; - ochian^ sm., ochiană, sf., lunette,-lor- 
pette, longue-vue, jmnelle, binocle ; - oc*ieian, sf. pi., lunettes» 
oeilleres (paur chevatix); du L. ocularius, a, um; /r. oeillâre; 
it. occhiale; pol, cech. okulary lunettes; - ochios; adj., ă grands 
yeux, k beaucoup d'yeux; - ochişor, ochiuţ, sm., it, occhiuccio, 
occhiuzzo; - ochiesc, ii, it, i, vb. 3; ochiez, ai, at, a, yb. 1; 
regarder, viser, oeillader, lorgner, mirauder, caresser de Toeil; 
L. oculare; it occhiare, occhieggiare; esp. ojar, ojear; port. ol- 
har; prav. ocleiar; fr. oeillader; - ochieaiă, sf. regard, coup d'oeil. 
ochire, ochiere (pour ochiare\ sf. oeillade. 

Octomvrie, sm., L. octobris; it ottobre; cat. esp. octubre; 
port. outoubro ; prov. octobre , octembre , octoyre ; fr. octobre ; 
vsl. oktembrb, oktovrii, oktebrb; vserbe oktomvrie; nsl. oktobar; 
vrusse oktomvriî; nrusse oktjabrt; ngr. oxxwŞqiqg. 

Odată, adv. v. dau. — Odineoară, ady. y. oară. 

Of, oh, interj., ah, o, ouf; it. oh, ohi; esp. port. prov. o; 
fr. oh; vsl. okh-, nsl. serhe oh; russe Ob's; ngr. d(pov^ ox^v; alb. 
of, ofs ; - oftez (yulg. ohtejg)^ ai , at, a, yb. 1 ; soupirer, pousser 
des soupirs; russe ohatb, ohnutB, btdg. ohte soupirer; - oftare, sf. 
oftat, sm. ; - oftător, adj., subst., soupirant, soupireur; - oftă- 
tură, sf. soupir. 

Oleiu, oloiu, (uleiu), sm. huile de lin, de chanyre, de colza, 
&c. {VhuUe d' olive s'exprime par u^t de lemn = unctum ligni) ; 
L. oleum (eXaiov); ii esp. olio, oleo; port. oleo; cai. prov. oii; 
fr. huile; a/ngl. oii; vsl. olâj, jelej; nsl. olej, olje, ulje; serbe 
olaj, ulje; pt russe oly, olija, oloj, ohij; russe cech. pol. olej; 
^nagy, olaj; istr. ulje; alb. uli oliva; vhaU. olei, oii; nhall. oel. 
ckier, ohier, sm., L. olearius; it. oliere; fr. huilier; nsl. uljar. 
oleios, oloios, (uleios), adj., L. oleosus; it. olioso, oleoso; esp. 
port. oleoso; fr. huileux; - oloiniţă, sf. huilerie; nsl. uljenica 
hmpe ă huile. 

Om, sm., oameni, pi., L. homo, inis; istr. om, omir, pL; 
i^. uomo, (omo, on); esp. hombre (homvnis); port. homem; cat. 
home; prov. hom, home, om; vfr. hom; nfr. homme, on; - ovne^ 
imc, adj., humain; cfr. prov. omenesc, s., hommage; - omeneşte, 
adv., humainement ; - ometeu, sm. grand homme, perche ; - omoiu, sm., 
omoas, sf. grand homme, grande femme, perche; - omuleţ, sm. dim. 
omuşor, sm., it. uomicciuolo ; petit homme ; aussi litefte, uvule^ noeud 
de la gorge; - omuţ, sm., it omuccio ; cfr. L. homuncio; - omenesc, 
ii, it, i, yb. 3 ; humaniser, policer, rendre doux , affable ; a omeni 
pre cineva honorer, receyoir ayec hospitality q.; - omenie, sf. 



186 I. Op— Os. 

humanity, honndtet^, affability, politesse; esp, hombria (debien) 
prdbiU^ honneteti; - afnenime,st humanity, genre humain; - ome- 
nire, sf., idem; - omenos, adj., humain, honnâte, affable; - ome- 
noşie, sf. humanity, affability, honnâtet^; - neom, sm., L. ne-homo; 
homme cruel, dur, homme estropi^, monstre; - neomenesc, adj., 
inhumain; - neomeneşfe, adv., inhumainement; - neomenie, sf. in- 
humanity, rudesse, cruaut^; - neomenos, adj., inhumain, mal- 
honnâte, dur, cruel, d^natur^. 

Op, sm., opuri, pi. f., n^cessit^, besoin, peine; L. opus, eris; 
U. uopo; vesp. huevos; vcat. ops; prov. obs, ops, f;/r. oes ; de 
op este, it e d'uopo, U est necessaire. 

Opt, num^r., L. octo; it. otto; esp. echo; port, oito; prov, 
oit, ueit ; fr. huit. ; - optime, sf. huitiâme pârtie ; - optule (al), 
opta (a), le, la huitiăme; - optsprezece, dix-huit; - optzeci, 
quatre-vingt. 

Oraţie, s. y. ur, ura. 

Orb, oarbă, orbi, oarbe, adj., aveugle; L. orbus, a, um 
prive de parents et puis prive de qch., „luminibus orbus* ; ii. 
orbo; vcat. mii. orb; prov. orb, orbs, dorp; vcat. vfr. orb; nfr, 
orbe (coup, mur); orbul găinei c6cit6 nocturne; - orbeniciu, orien- 
du, adj.; (LB.) aveugle, h. demi-aveugle ; - orbeşte, adv., aveugl4- 
ment; - orbe}, adj., adv., aveugle, ă Taveugle, en aveugle; - orbesc, 
ii, it, i, vb. a. & n. 3; aveugler, ^blouir, fasciner, offusquer, 
devenir aveugle; L. orbare, it. orbare rendre orphdin, priver; 
vcat. prov. orbar, vfr. essorber, prov. eissorbar, yssorbar, ichorbar 
aveugler, âter la lumiere, perdre la vue; a se orbi s'aveugler. 
oHndune, orbie, orbime, sf. aveuglement, c^cit6; - orbire, sf. 
orbitor, adj., aveuglant; - orbitură, sf. aveuglement; - orbec, ai, 
at, a, vb. 1; tâtonner, aller ă tâtons comme un aveugle; - orber 
care, sf. 

Orez (urez), sm., orezuri, pi. f., L. oryza, oriza (o^vfa); 
it. riso; prov. ris; fr. riz; nhaU. reis; vsl. oriz!&; bulg. nsl. serbe 
oriz; russe risi,; pol. ryz; cech. rejze; magy. ris; ngr. ogv^a, ^t;f«; 
aJb. oriszi, riszi ; turc rouzz, ourzz ; arabe arus, aroz, d'ou Vesp. 
port. arroz; - orenărie, sf. risiere.- 

Orz, sm., orzuri, oarze, pi. f., L. hordeum; it. orzo; coA. 
prov. ordi; fr. orge; - oarzăn,, adj., hâtif, precoce, aigre-doux; 
pară oarzănă^iAr^ hâtive; - or zar, sm., L. hordearius; mar- 
chand d'orge; - orzişor, sm., L. hordiciolus pour hordedus; it. 
orzajuolo, esp. orzuelo, port. hordeolo, (hordeolus); fr. orgeolet, 
orgelet. 

Os, sm., oase, pi. f., L. os, ossis, (ossum); it. osso; esp. 



L Oţel— Pace. 187 

hneso; part, oso; cat, prov. ft, os; - osărie, sf. os en g6n4fra\. 
(mor J osişar, osuşorj osuf, sm. dim.; - osime, sf. ossements; ii. 
ossame; - osemint, sm., oseminte, pi. f., esp. osamenta; fr, esse* 
ments, pi. ; - osos, adj., L. ossuosus ; it. ossoso ; esp. huesoso, ososo, 
oseoso; port, osuoso; prov, ossos ; fr. osseux. 

Oţel, s. y. arcer. 

Oţety sm. vinaigre; L. acetam; it. aceto; vfr. aisil, aissil; 
goth. akeit; vhaU. ezih (pour ehia); nhaU. essig; vsl ocbt%; 
nd. btdg. pt. russe cech. pol. ocet; serbe ocat; russe oceti; 
magy. oczet; - oţetar, sm. vinaigrier; it. acetaro; aussi Bhus 
Cotimis; - ojetărie, sf. vinaigrerie; - oţetesc, ii, it, i, vb. 3. răfl.; 
a se oţetit it. acetire, nsl. octiti se, s'aigrir, devenir aigre; - oţe^ 
tire, sf.; - ofetos. adj., it, vesp. port, acetoso; cat. prov. acetos; 
ft. ac^teux. 

Ou, sm., oue, pi. f., L. ovum; it. uovo; esp. huevo; port. 
OYo; cat. ou; prov. ov, uov, ueu; vfr. of, oef, ouef; nfr. oeuf. 
(nişor, sm., ouşoare, pi. f., out, sm.; ou^, pi. f. petit oeuf. 
6u, 6uai, 6nat, 6ua, vb. 1. r^fl. ; a se oua pondre; firayer (des 
poissons); esp. buevar, aovar; port. prov. ovar; - ouare, sf. 
&mt, sm. ponte; - ouătoare, adj. f., găină ouătoare poule pondeuse. 



P 



Păcat, sm., păcate, pi. f., L. peccatum ; istr. pecat ; it. pec- 
cato; esp. pecado; port, peccado; cat. pecat; prov. peccat, pechat; 
fr. p6châ; aU). mSkat, moukat; (le changement du ţ en m est 
ires-^emarquable) ; a trage păcatul expier son p^ch^, sa faute; 
a cade in păcat, a face păc<xt commettre un p^cb^ ; a pctşte 
păcatul pre dneva etre doming par le p^cb^, (litt. le pechS paU 
qudqu'un); păcat de el! dommage pour lui! - păcătos, adj., prov. 
pecados; peccable, p^cbeur, cbarg^ de p^cb^s, coupable, mis^ 
rable; păcătosul de mine! esp. pecador de mi! port, peccador 
de mim! - păcătuţ, sm., it. peccatuzzo; - păcătuesc, ii, it, i, vb. 3. 
= L. peccare; it. peccare; ca;t. esp. pecar; port, peccar; prov. 
peccar, pequar; fr. prober; - păcătuire, sf.; - păcătuitor, adj.= 
L. peccatorius; it. peccatore; esp. pecador; port, peccadore; fr. 
pfeheur. 

Pace^ sf., păci, pi., L. pax, pacis; it. pace; esp. port, paz; 



188 I. Păcură— Păduche. 

veai. prav. patz; fr. paix; cdb. pakje; - poezie, adj., pacifique, 
paisible, calme, trauquille ; - păciuesc, ii, it, i , vb. 3 ; pacifier, raceo- 
moder, raccorder=L. pacificare, it. pacciare ; 'păciuire, sf.; 'pădui- 
toTy adj., subst., pacifiaut, pacificateur; - păceluesc, ii, it, i, vb. 3; 
pacifier, apaiser, tranquilliser (y. Arh. B. 1. 267); -păcduire, sf. 
pacification;-impac, ai, at, a, y b. 1 ; r^concilier, concilier, raccominoder, 
raccorder ; L. im— pacare ; it pagar, appagare ; esp. port. pagar, 
apagar, apaciguar; prov. pagar, paguar, apagar, apaguar, paiar, 
payai*, apaiar, apaziar; fr. apaiser, payer; - impăcare, sf.; - imr 
păeăciune, sf., L. pacatio, onis; reconciliation, raccommodement. 
impăcâtor, adj., L. pacatorins; - impăcăiură, sf. reconciliation. 
knpăcăluesc, ii, it, i, yb. 3; pacifier, reconcilier, &c. ; - impăcă- 
luire, sf. ; "' impăcăluitor, adj., subst., reconciliant, pacifiant; 
judecătorie impăcăluitoare justice de paix (y. Ur. 2. 202); - im- 
piciuesc, ii, it, i, yb. 3. y. păciuesc; - apalt, sm., apcdturi, pi. f., 
fermage, ferme ; it. appalto fermage; alb. apalto metairie; du L. 
ad pactum (pctcisd) ; a lua in apaU, it. prendere in appalto; 
(le mot rom. yient de Vit. par la filiation du ngr.); - apaită 
(abaldă), sf. magasin lou^; d^pât de marchandises (y. LB.). 

Păcură, sf. goudron, bitume; L. picula dim. de pixy pids; 
it. pegola ; - it pece, esp. port. pez, cat. pega ; prov. pes, pez, pegz, 
pega, peja; fr. poix (de pix, pids); -păcurar, sm., esp. peguero; 
prov. pegairo; qui extrait, qui yend du goudron, du bitume. 
păcuros, adj., bitumineux ; - păcomiţă^ sf. boite, auge ă goudron. 

Păcurar, păcure, s. y. p6cure. 

Păduche, sm., (selon la plupart des diet le mot est feminin, 
ce qui est faux); L. peduculus ţour pediculus; it pidocchio; esp. 
piojo ; port. piolho ; prov. pegolh, pezoill, peolh , peoill ; fr. pou, 
(contr. de peou ou plut6t peouil); - păducel, sm., esp. piojuelo, 
piojiUo; petit pou; Crataegus oxyacaMha; Crataegus aria; (o^ 
cause des pucerons ou de la nieUe dont ces arbustes sont rem- 
plis); le pi. păducei engelure, mules, d^mangeaison aux enge- 
luxres'j'pâduce, sf. baie de yiome; - păduche^iţă, păduchemifă, si 
pădiculaire ; homme , &c. rempli de pous ; - păducher, sm. p^di- 
culaire; - păducherie, sf., L."pedicidaria; it. pidocchieria ; esp. 
piojeria; port. piolharia; prov. peoillia; fr. pouillerie, pouillier, 
^yn\^^;' pădtichiaş, sm. petit pou; - pădu^chime, sf. yermine. 
pădtichios, adj., L. peduculosus ţomr pedicuhsu^s; it. pidocchioso; 
esp. piojoso; port piolhoso; prov. pezolhos, peoillos; vfr. peouil- 
loux; /r. poJiilleux ;- păduchioşie, sf. maladie p^diculaire; - pâ' 
duchiez, ai, at, a, yb. 1; ML. peduclare, puduclare; t/. spidocchiare; 
esp. despiojar, port. espiolhar; fr. pouiller, epouiller. 



I. Pădure— Păine. 189 

Pădure, sf. for§t, bois; du L. palus, udis (ML. dâjă paduiiSy 
padîdes pour pcdudis, pcdades) ; it. palude, padule ; sard, patili ; 
vesp. patU, paular, palude; vpart patil; prov. palut; '^[pour Tac- 
c^ption du mot ram. cfr. it broglio, bruolo, prov. bruelh, fr. 
breuil taiUij cloture de haie, fourre, de Ydtt. bruhl marais^ pror 
turn paitistrey^ ; - pădurar, sm. forestier, garde-foret ; - padurdresCj 
pâduresc, adj., forestier, de forat ; - pădurăreşte, pădureşte, adv. 
pădurârie, sf. masse de forâts ; gruerie, grairie, Economie, science 
forestiere; - pădurărit, sm. droits forestiers; - pădurean, adj., 
subst. , sylvatique , habitant d*une forat ; it. paludano marecageux. 
pădurel/nic, adj., forestier; •- pădureţ, adj., sylvestre, sauvage, 
rade; m^r pădureţ pommier sauvage; -pădurică, sf., pădurice, st, 
păduriţă, sf. Hm. ; - pădurime, sf. masse de forets (v. Al. Gr. 32.). 
păduriş^ sm. breuil; -păduros, adj., bois6, couvert de forâts; 
L. paludosus ; it. paduloso, paludoso ; esp. paludoso ; finut pădu- 
ros region bois^e. 

Păgân, adj., m^cr^ant, paien; L. paganus mstiqtie; it. esp. 
pagano; port. pagao; cat. paga; prov. pagan, paguan, payan; 
vfr. pagien ; nfr. paien ; angl. pagan ; vsl. poganin'B, pogani, nsi. 
poganin gentUis; nsl. serbe bulg. pogan impurm; pt. russe pohan 
gentUis, impurus, tufpis; russe pogan'b gentUis, impurus; pel. 
poganin, pobanin, cech. pohan gentUis; magy. pogany gentiUs-, 
oib. pouganSs impurus; le sens actuel du mot paganus s'est 
d^yelopp^ seulement depuis Constantin le Grand, le culte des 
anciens dieux s'^tait r^fiigi^ dans le plat pays, dans Ies pagi 
(cfr. le terme Univalent vhaU. heidhen, nhaU. heide, angl. heathen 
du vhaU. heida, goth. haithi campagne); une derivation du vd. 
pour le mot rom. est done probable; le rom. pogan foedus, turpis, 
Păngăresc ţolluo = nsl. serbe poganiti, alb. poughain, d^coulent 
direct, du vsl. poganiti profanare; - păgănesc, adj., paîen; vsl. 
poganLsk'B; - păgăneşte, adv., en paîen; - păgănesc , ii, it, i, 
vb. 3; devenir paîen = tY. paganizzare; - păgănie, sf. paganisme, 
gentility ; U. pagania; nsl. serbe poganija impuri; - păgănime, sf. 
gentilite, paganisme; -^xX^r^^mre, sf. 

Pagina, pa^hină, sf., L. pagina; it. cat. esp. port. prov. 
pagina; fr. page; mgr. Ttayivrj. (D. C.) 

Pâine, sf., păini, pi., pain, bl^, grains en g^n^ral; L. pania^ 
is^ (pane, is); istr. puine, părae; it. pane, esp. pan; port. pam; 
pao, cat. pa; prov. pan, pa; fr. pain; miez de păine mie de 
pain; 'păiner, sm.=it. panettiero; esp. panadero, panetero; port. 
padeiro; ~ păinerie, sî.=it. panetteria; esp. panederia, paneteria; 
port paderia ; - păinişoară^ sf ., it panicciuolo ; - paner, sm. panier, 



190 I. Pain— Palmă. 

cabas, ^ventaire, manne, mannequm ; L. panarium |)amer â pain; 
it paniere, paniera; lamb, panera, panara; fritd. panarie; bolog, 
panera, panira; vesp. panero; nesp. panera; cat paner; prov. fr. 
panier; ngr. naviq^^ navăqi\ - panerar, sm. vannier; it. pa- 
nierajo ; - pcmeraş, paneruţ, sm. (it paneruzzo-lo) ; - părinc, sm. 
millet, mil; L. panicum; it panico; prov. fr. panic; esp. panel 
(pamcidum); panizo, port, painţo, vfr. panitz du BL. panicium; 
meiu părinc milium panicum, port miUio painţo. 

PaiUy snL, paie, pi. f., L. palea; it. paglia; esp. paja; port. 
palha ; c<xt. palla ; prov. palha , pailha , pailla ; fr. paille ; serbe 
palje, palja, pi. son (palea); le sing, paiu tuyau de bM, cha- 
lumeau, f^tu, brin, tige, une paille; a da in paiu monter en 
tiges; le pi. paie paille; o legătură de paie une botte de paille. 
pălesc, ii, it, i, vb. 3; glaner, dter la paille battue, (terme de 
battage de grains, y. Jon. Gal. 186) ; - păime, sf. feurre ; it. pag- 
liume; - păios, adj., it paglioso, esp. pajoso; fr. pailleux; - păi§^ 
păiuŞj sm., păişurif pi. f. tuyau de bl^, tige, chalumeau, paille ; 
aussi Aira caespitosa; Avena fatua; - păişor, sm., păişoare, 
pi. f. paiUette; - păişte, sf. paille, pailler; -păiuţ, sm., păiuţă, sf., 
it pagliuzza. 

Palane, păUmg, pălant, sm. , palanca, sf., cloison de plan- 
ches, retranchement, lieu fortific ; it. cat. esp. port. palanca, esp. 
pal^que, prov. palenc, m., trient. palane, m., pic. palangue, 
fr. palanque endos^ cloture; it piem. pianca petit pont, planche; 
esp. plancha, port. plancha, prancha, cat planxa, prov. pianca, 
plancha, planqua, fr. planche, mhaU. vhaU. planke; serbe pa- 
langa, poluga perche; pt russe palanok; russe planka la;tte; pol. 
palanka, cech. planka piamhe; serbe rws^e ţalanka viUe^ viUage; 
magy. ^2AAvik planche, cloison de planches; ngr, ^aiAxyysq aedes 
ligneae (v. D. C. p. 1660) ; turc palănqa Ucoque, fort^ lieu forti- 
fic; tous ces vocables se rattachent au L. pianca, chez Festus 
et Palladius =^a&t«Za plana. 

Pălărie, sf. chapeau; d'une forme * L. pilearia de pUeus, pi- 
leum bonnet de feutre; it. esp. pileo; - pălărier, sm. chapelier. 
pălărierie, sf. chapelerie; -pălărioară, păiăriu^^ sf. petit chapeau. 

Palat, sm., L. palatium; it palazzo, esp. port. palacio; cat. 
palaci; prov. palai, palait; fr. palais; magy. paleta; - pălătuf 
sm. palais de la bouche; d'une forme dim, * L. palatuceum== 
palatum; it palato; cat. esp. port. paladar, port. aussi padar, 
prov. paladar, (*j?aZatore), paladel (paiateUum); le fr. palais de 
pciatium pour pcda^um, (y. cier). 

Palmă, sf., palme et palmi, pi., paume de la main, empan, 



I. P&ltm— pântece. 191 

soufQet, tape, claque; L. palma, palmus {naXafiif); U. cai. esp. 
port, palma, palmo; prav. palma, palm; fr. palme, pamne; alb. 
pSlSmpS, p&lamS; ngr. nccXai^ij; a măsură cu palma paumer; 
a bate in palme batire des mains, claquer; a trage o palmă 
donner, planter un soufflet; - pălmaş, sm. manoeuvre, manou- 
vrier; - pălmuşoară, pălmuţă, sf. dim.- pălmuesc, ii, it, i, yb.3; 
claquer, souffleter=BL. palmare; esp. palmear; port, palmejar. 
pălmueală, sf. , păUnuirCf sf. action de claquer, &c. ; - pălmuUar, 
adj., subst., claquant, souffletant, souffleteur ; - pălmuitură, sf. 
claque, soufflet. 

Paltin, sm., arable, platane, tremble; d'une forme '^L. pla- 
tinus pour platănus, (forma analog, avec carpin, frasin) ; it. cat. 
esp. part, platano; prav. platani (platamntis); fr, platane, plane. 
piUtinaş, sm. dim.; - păltiniş, sm. foret d'^rables. 

Pămînt, sm., păminte & pămînturi, pi. f., terre, terrain, ter- 
roir, sol, monde; L. pavlmentum; istr. pemintu; U. nesp. part. 
payimento; vesp. pavimiento; port, pazimen; cat. paviment; jprot?. 
payment, pazimen, pavement ; fr. pavement ; magy. padiment, pa- 
dimentom plancher; - pămîncior, sm. dim.; - pămîvdean, adj., 
indigene, du pays; - pămmtenesc^ pămmtesc, adj., terrestre, in- 
digene ; - pămînteneşte, adv., â la maniere indigene ; - pămîntiu, 
p^tntos, adj., terreux; - impămîntenesc, ii, it, i, vb. 3; natura- 
liser ; - impămîntenire, sf . naturalisation. 

Pană, (peana), sf., pene, pi., plume, tuyau de plume, pinceau, 
panache, ressort, arret, coin, ^buard; L. penna; it. port, penna; 
prov. pena; fr. penne; le pi. pene plumage, enveloppes des ^pis 
de grain de mais; ~ penărie^ sf. plumes en g^năral, masse de 
pliunes ; - penărit, sm., pennage, plumage ; - penişoară , sf. dim. ; 
le pi. peni^re Agaricus cinnamoneus; peniţă, pewuţă, sf., it. 
P^uzza, penuccia; aussi Stipa penna^a; -penos, adj., plumeux; 
*<. pennoso ; - pănuşă , sf. , * L. pennucea ; plumage , enveloppe 
des 4pis de grains de mais; cfr. it. pennachio {* pennaculumjy esp. 
port, penacho, vfr. pennache, nfr. panache (* pennaceum); (le 
^^. panaş = ţSLn2Lche, pol. panasz, est un nMogisme); -i^^ii^Mi- 
iifă, sf., Stipa pennata; - impinez, impenez, ai, at, a, vb. 1; 
emplumer, empenner, affermir avec des coins, larder, garnir, 
piquer de la viande, entrelarder; it. impennare; port. prav. 
empennar; fr. empenner; - imp&nare, sf. action d'empenner, &c. 

Pană, pr^p; v. pară. Paner, s. v. păine. 

Păntece, sm. ventre, bas ventre, pause, flanc; L. pantex, 
i^^is; it, pancia; esp. port, panza; cat. panxa; prov. pansa; fr. 
pause (pance); alb. pensS; vhdll. bantsch, banze; nhaU. wanst; 



192 I. Pănură— Paos. 

angh paunch; - pănteedj păntecuţ, sm. dim.; - pătUecos, adj. = 
it. panciutto , esp. panzudo , fr, pansu ; - pintec, ai, at, a, vb. 1. 
r^fl. a se pătUeca faire le ventre, pousser en dehors, pousser au 
vide, se cambrer; - păntecare, s£ action de pousser en dehors, 
&c., dyssenterie; - păntecătură, sf. renflement, ressaut; - pânte- 
cesc, ii, it, i, yb. 3. r^fl.; a se panted v. pănteca; - panţir, sm. 
soldat cuirassă, traban; ML. pancerea; it. panceira; esp. pancera; 
vfr. panchire; mhail. panzier; f^iall. panzer; vsl. pans'sir'B; nsl. 
pancier; «erJe pancijer, pancir; pt. russe pansyr; russe pancjT'L; 
cech. pancelP; pol pancerz; tous ces vocables signifient pârtie de 
Varmure qui couvre le ventre ; le rom. panţir est direct, du pd, 
pancemik , pancerznik soldat cuirasse ; - spintec, ai, at, a, vb. 1 ; 
^ventrer, taillader, fendre, inciser, pourfendre, diss^uer, etriper, 
vider; d'une forme * L. ex-panticare ; esp. despancijar, despan- 
zurrar eventrer ; - spintecare, sf. ; - spintecător, adj., subst., 6ven- 
trant, &c. ; - spintecătură, sf. action d'^ventrer. 

Pinură, sf. drap ordinaire, serge; L. pannulus (pa/mms); 
it. pannello (pcmneUus); esp. panuelo (pcmneolus) motichoir; it. 
panno, esp. pano, port, panno, pano, prov. pan, fr. pan de pan- 
nus ; - pănurar, sm. fabricant , marchand de drap ; esp. panero ; 
(v. Â1. Gr. 245); - depăn, (deapăn, dapăn), ai, at, a, vb. 1; 
bobiner, divider; du L. panus *= pannus, {îtrjvog^ Tn^rq^ Ttr/v&ov, 
dor. Tvâviov), fU pdotonne ; it. dipanare, cat. esp. devanar, port. 
debar, prov. debanar devider ; - depanare, sf., depănat, sm. action 
de divider; - depanator, adj., subst., dăvidant, d^videur; esp. 
devanador; - depanatoare, sf. devidoir ; esp. devanadera ; port. 
iobdAomdi ;- depănătură, sf. d^vidage. 

Pânză, sf. toile, linge, tenture, lame d'un sabre, d'un cou- 
teau, &c. ; du L. pansus (passus), a, um , part, de pandere ^tendre ; 
cfr, pannus — panus, vsl. nsl. ponjava linteum; - pănssar, sm. 
linger, toilier, fabricant de toile ; - pănzărie, sf. toilerie, linge- 
rie; - pănzătură, sf. lingerie, un morceau de toile; (selon LB., 
Fol. X)., Isz. D. aussi păstură qui r^pondrait ă un pârtie, passiis). 
pănzişoară, pănisuţă, sf. dim ; - împânzesc, ii, it, i, vb 3 ; 6tendre 
comme une toile, ranger en ligne; (v. Jon. Cal. 45, 112: atwi- 
pănzi lucrătorii pre intinsele cămpii, (fînaţe), ranger Ies tra- 
vaiUeurs en ligne sur Ies champs (prairies) ătendus ; - impănaire, 
sf. ; - pas, s. V. pas. 

Paos, sm. tranquillity; L. pausa (jtavaig); prov. paus, m.; 
it cat. e^. port. pausa; prov. pausa, pauza; fr. pause; fiţipaosl 
que Dieu vous en recompense! ; - repaos, sm. repos, relâche, 
relâchement, dălassement, temps d*arr6t, pause, interruption, 



I. Pap—Pare. 198 

treve; ^or. repaus; it. riposo; esp. reposo; port, repouso; cat. 
fr. repos ; - repaos (r^Mus), reposai (repăosai), reposat (re- 
păosat), reposa (repăosa), vb. 1; d6c6der, tr^passer, mourir = 
BL. pausare; it. riposare; cat. esp. reposar; port, repousar; prov. 
repausar; fr. reposer; aU). pouşoig (cesser, se taire); - reposare, 
(repăosare)j sf. action de d^cÂler; - răposat y (repăosat), part., 
adj., subst., ă6(M6, tr6pass4, d^ftrnt, feu; reposat in Domn bien- 
heureux en Dieu. 

Pap, păpai, păpat, p&pa, yb. 1 ; manger de la bouillie (des 
enfants); L. pappare (papare); it. pappare; sard, papai (manger); 
esp, port, papar; nsl. serbe papati; pol. papa6; magy. pepezni. 
papă, sf. bouillie, panade; it. pappa; esp. port, papa;^ vfr. papin, 
papette; nfr. pappe; nkaU. papp; angl. pap; pol. russe cech. nsl. 
serbe papa; magy. p6p; ngr. nănjta {jrandla); - papă-lapte^ 
sm. homme efKmin^, mou; - papa-tot, sm. glouton = t^. pappa- 
chione, pappone, pappolone. 

Papă, sm., L. papa; it. cat. esp. port. prov. nsl. serbe pol. 
cech, russe magy. papa; fr. pape; -păpesc, adj., papal; -păpeşte, 
adv. ; - păpiCf sf. papaut^ ; - papistâş, sm., it. esp. port, papista ; 
fr. papiste; magy. papista, pâpistâs; - papuci, sm. grand-pere; 
cfr. prov. papon, magy. pap5, ngr. naTtnovg ateul. 

Păpufă, sf. poup^e, poupard, bamboche, mannequin, ma- 
rionnette, poupin, pantin, rouleau, manoque, carotte {de tabac); 
d'une forme *L. papucea pour pupacea de pupa; it. pupazza; fr. 
poupee ; russe păpuşa, ppl papusza, papuza, magy. papuzsa carotte 
de tabac; -păpuşar J sm. poupetier; - păpuşărie, sf. boutique de 
poupetier, poup^es, marionnettes ; - păpuşică, sf. dim., petite 
poupee; - păpuşoiu, sm. grande poupee, bambocbe, cdne de sapin, 
^pi de grain de mais, mais; - păpuşoişte, sf. champ de mais, 
champ ou du mais ay ait ^t^ plants ; - păpufesc, ii, it, i, yb. 8 ; 
toe des poup^es, jouer ayec des poup^es; a se păpuşi se changer 
en chrysaMe; - păpuşire, sf.; - impipufez, ai, at, a, yb. 1; 
envelopper, aflfubler; - impăpuşare, sf. 

Par, sm., L. palus; it. esp. palo; port, pâo; cat. prov. pal; 
'^fr. piel, pel; nfr. pal, palis, pieu; alb. palS; nhcM. pfahl; a 
punsj a bate pari gamir de pieux, piloter, palissader; - părişor, 
păruş^ păruşteam, păruşte^, părut, sm. petit pieu. 

Pară, pr6p. y. pre. 

Pare, părA, pârut, păr6, yb. 2. impers. n. & r^fl., L. pareo, 
% itum, ere; it părere; vcat. prov. parer; vfr. paroir; esp. 
port. parecer, cat. parexer, prov. pareisser, nfr. paraître d'une 
fonne parescere; a pare, a se pare cuiva paraître, sembler ^ q; 

13 



194 I. Păreche— Părinte. 

ayoir Fair ; a pare bine, r&i* cuiva se r^jouir de qch., regretter 
qch., en youloir; - pare că, contracts en parcă, adv., il paraît, 
comme, quasi; - părelnic, adj., apparent; (v. N^r« 129; Con. 
P. 241, 258); părere, sf., it părere; esp. pert, parecer; opunoa, 
amjectnre, faţon de penser, id^e, pr^jog^, pr^somption, sens, 
sonpţon, plausibility, supposition, maniere de voir, vue, lueur; 
părere de bine plaisir, satisfaction, contentement ; părere de r^u 
regret, d^pit, d^plaisir, m^contement ; a fide părere juger, opiner; 
a '§i da părerea opiner, se prononcer; - părut, sm. apparence; 
it păruta. 

Păreche, părechie, sf., părechi, pi., du BL pariculus {Loi 
sdlique), dim. de par; it. parecchio; esp. parejo, a; port parelha; 
cat. parelh, parella ; prov. parelh-a ; /V. pareil-lle ; it pari, pajo, 
cat esp. port. prov. par, fr. pair, paire, alb. par, nhaU. paar de 
par; cu păr echea par paire, deux ă deux; fără păreche sans 
paire, sans pareil, incomparable; - părechiuşă, sf. petite paire. 
părechiez, impărechiez, ai, at, a, yb. 1 ; it apparecchiare (appa- 
jare) ; esp. emparejar, aparejar, aparear ; port emparelhar, appa- 
relhar; cat aparellar; prov. aparelhar, apareillar, appareillar; 
fr. appareiller (apparier); a se impărechia s'unir pour faire des 
factions, des partis; - impărechiare, impar echiere, sf. apparie- 
ment, accouplement , conjonction, groupement, parti, faction. 
despărechiez, ai, at, a, vb. 1; it disparecchiare, sparecchiare; 
esp. desparejar, desparear ; port. prov. desparelhar ; fr. d^pareiller, 
(d^sappareiller, dâparier); - despărechiere, sf. 

Păresimi, sf. pi., L. quadragesima ; it. quaresima ; esp. cuares- 
ma; port. cat. quaresma; prov. caresma, carema, carama, qoa- 
resme, quareme; fr. careme; cfr. ngr. xsaaaQccxoaxrj. 

Părete, sm., păreţi, pi., mur, muraille, paroi, pan (d'un 
mur) ; L. paries, etis, m. ; it părete, f . ; cat esp. pared, f. ; port. 
parede, f. ; prov. paret, f. ; fr. paroi, m. ; - părechemiţă, (păre- 
cheriţă, părechemiţă) pour păretemiţă sf. = L. parietaria (se. 
herba); it esp. port. parietaria; prov. paritaria; fr. pari^taire. 

Părinc, s. v. păine. 

Părinte, sm., părinţi, pi., L. parens, tis; it port parente; 
esp. pariente; cat parent; prov. parent, paren; fr. parent; alb. 
părinj, print, prink; le sing, a Facception de pere naturd et 
spiritud; le pi. părinţi, L. parentes, seulement pere et mere; 
părinte născător pere nourricier; -părintesc, părintesc, adj., pa- 
ternei, patrimonial ; it. parentesco ; esp. port parentesco, s. ; prov. . 
parentesc, s. parente ;limbă părintească langue matemelle; -/^dnf^ 
teste, părinteşte, adv., patemellement, matemellement ; -părintim^ 



I. Parohie — Parte. 195 

sf. paternity ; (v. C.G.§ 210); -paring, sm. petit tire; - pârif^ie 
St. paternity. 

Parohie, sf., L. paroeeia {naqoixCa) ; BL. parochia ; it. port., 
prov. parrochia; esp. port, cat prov. parroquia; vfr. paroiche; 
nfr, paroisse; nsl. serbe parokija; pol parochia; - paroh, sm., 
it. esp. port, parroco pritre\ prov. paroc paroissien; nsl. serbe 
parok, pol. paroh pretre. 

Parte, sf., părţi, pi., part, pârtie, partage, fraction, portion, 
quote, quotit^, pi^ce, sens, int^rSt, parti, lot, endroit, parage, 
plage; L. pars, tis; it. esp. port, parte; cat. prov. fr. part; a ave 
parte avoir part, avoir du bonheur, de la chance; de o parte, 
intr'o parte, la o parte k part, de c6t6, h. T^cart, h. quartier; 
it. a parte, da parte, esp. port, â parte, prov. fr. k part; a se 
da de o parte, la o parte se ranger, retirer, se mettre k Tăcart ; 
a sta de parte, it. star d'a parte; departe, departe, adv., pro- 
prement: ă part, de cdt^, et puis: loin, 6\oign6; de departe de 
loin ; - depărdor, depărtişor, depărtuf adj., un peu loin; -părtaş, 
adj., subst., partageant, participant, int4ress6; - părtăşie, sf. 
participation; - părtice, sf. * L. particella pour partiada; it. 
particella; esp. partecilla; port, parcella; prov. parcela; fr. par- 
celle; - părticică, sf., esp. partecica; - partnic, adj., subst., 
partial, participant, int^ress^; -porţie, sf. , L. portio, onis; it. 
porzione; esp. prov. porcion; port, porţăo; cat. porcid; fr. por- 
tion; nsl. serbe porcija contribution; - părtinesc, ii, it, i, vb* 3; 
tenir la pârtie de q. , favoriser, pr^f^rer, gtre pârtiei = L. 
partem tenere; cfr. Bl. partesanus, it. partigiano, fr. partisan. 
părtineţ, adj., partial; - partinic, sf. partiality; - părtinire, sf. 
părtinit^yr, adj., subst., partial, partisan, fauteur; - depărtez, ai, 
at, a, vb. 1; floigner; cfr. it. ajjpartare; a se depărta s'floig- 
ner; - depărtare, sf. floignement; - depărtat, part., adj., floign^, 
lointain, distant; - depărtător, adj., ^loignant; * impart, impart, 
impărţesc, ii, it, i, vb. 3; partager, lotir, morceler, distribuer, 
rtpartar ; L. impartio, impertio, ii, ivi, itum, ire; it. im- 
partire, repartire; esp. impartir, repartir; port, repartir; prov. 
partir ; fr. repartir; - impărţălişte, impărţeală, impărţenie, im- 
părere, sf. partage; - impărţitor, adj., subst., r^partissant, ră- 
partiteur; - impărţitură, sf. repartition; - impărtăgesc, ii, it, i, 
vb. 3; (de părtaş); faire part, participer, communiquer, initier. 
impărtăşenie, sf. participation, initiation, communication, com- 
munion r - impărtăşire. sf.; - impărtăşit, sm. communication, 
communion; impărtăşitor, adj., subst., communicable, communi- 
catif, communiquant, communiant; - despart, desparte, despărţescy 



196 L Pănr— Pasă. 

ii, it, i, yb. 3; diviser, detacher, dâninir, d^pareiller, s6parer, 
divorcer; L. dispartire, dispertire; it dispartire, dipartire, spar- 
tire; esp. port. cat. despartir; prcv. departir; /r. d^partir;-âe$- 
părfanie, despărţenie , despărţealăy despăr^ime (Con. P. 253), 
despărţire f sf. cQyisioii, separation; - despărţitor, adj., subsi, 
divisant, ftc.; despărfitură, sf. division, &e. 

PărVy adj., petit, trapn, ramass^; L. parvus; it. esp. port. 
parvo; le mot est surtout employ^ comme sobriquet: Nicdai 
pârvul Nicolas le petit; on le rencontre sotivent aussi comme 
nam de familie. 

Pas, sm., păşiy pi., pas, d-marche, train; L. passus, us, 
(pondere); it. port. passo; esp. paso; cat. prov. fr. pas; alh. 
pas mesure de longueur = L. passus ; - păsuleţ, sm., petit pas. 
rtspas, sm. espace, entre- temps, r^pit; - păfesc, ii, it, i, vb. 3; 
(anciennement pas, ai, at, a, vb. 1. = marcher; y. S** Evang. 
Math. 18, 15 de Tannae 1580); faire des pas, marcher; esp, 
pasear marcher; it. passare, esp. pasar; port. cat. prov. passar; 
/r. passer; (v. Diez D. 1. 309); a păşi inainte ţrocHer^ avancer; 
a păşi la ceva passer, en venir ă qch.; apăşipreste (per extra) 
d^passer; - păşire, sf.; - păşitor, adj., subst., marchant, &c. 
păşitură, sf. d-marche ; - pisuesc, ii, it, i, vb. 3 ; laisser passer, 
passer qch. h q., donner du r^pit, du d^lai, avoir de Tindulgence; 
cfr. it passarsi, esp. pasar por alg. c, fr. passer qch. ă q.= 
a păsui pre cineva ; - păsueală, sf. dalai, r^pit, indulgence, tem- 
porisation, retardement; - păsuire, sf.; - păsuitor, adj. indul- 
gent, &c.; - propăfesc, ii, it, i, vb. 3; avancer, progresser; 
(ce vb. est un mohgisme); - propăşire, sf. ; - propăşitor, adj., 
subst., avan9ant, procMant. 

Pasă, păsa, păsat, pasă, vb. imp. 1; litt. penser ă qch., 
puis tenir compte de qch., se mettre en peine de qch., s'affliger, 
se chagriner de qch., importer ă q., souffrir; L. pensare; it. pen- 
şare, pesare; cort. esp. port. pensar, pesar; prov. pensar, pessar, 
pesar, pezar ; fr. penser, panser, peser, {vfr. poiser) ; alb. pesoig (peser); 
apăsa cuiva de cineva, de ceva, litt penser ă q. pour qch., penser 
ă qch.; s'int^resser pour q., pour qch.; ce 'mîpasă que m'importe; 
nu i pasă de nimica rien ne lui coate ; va să'ţi pese odată tu 
y penseras, tu t'en souviendras un jour; - păs, sm., păsuri, 
pL f., souci, peine, int^rât, chagrin, dol^ance, souffirance; L. pen- 
sum; it esp. port, peso; cat pes; prov. pens, pes; vfr. poix, m.; 
poise, f.; nfr. poids; [cfr. vit pesanza, prov. pensansa, pesansa, 
vfr. pesance sotun, peine, chagrin, analogue ă grief de gravis^ ; 
am păs, n'am păs , L. pensi habeo, mihi nihil pensi habeo. 



I. Păsat—Pâsere. 197 

păsare, sf. souci, &c.; esp. port. pesar; fără păsare ie sens ras- 
sis ; -^ ne-păsare, sf. insouciance, indifference, impassibility, mol- 
lesse, apathie; - păsător, adj., qui marque de Tint^ret, afflig^, 
inquiet; ne^păsător, adj., indifferent; - apis^ ai, at, a, vb. 1; 
appuyer, peser, presser, appesantir, d^primer, comprimer, fouler, 
oppresser, opprimer; L. ad-pensare; it appensare reftechir; prov. 
apensar, apessar appiiyer, peser \ fr. appesantir; - apăsare, sf. 
apăsat, part., adj., appuy^, press^, dur, outră, durement, verte- 
ment; - apăsător, adj., subst., appuyant, opprimant, oppresseur. 
apăsătură, sf. pression, oppression. 
Pftsat, s. y. pisez. 

Pasc, păscui, păscut, paşte, vb. 2; L. pasco, pavi, pastum, 
6re (pour j?a5Cî); U. pascere; esp. pacer; port. pascer; cat. peixer; 
prav. pascer, paisser; vfr. paistre; nfr. paître; - păsciune, pă- 
şune, sf. pâturage, pacage ; L. pastio, onis ; it. pasciona ; fr. pais- 
son; -păscut, sm., L. pastus; it. esp. port. "p^&io', cat. prov. vfr. 
past, nfr. pât ; - păşunez , ai, at, a, vb. 1 ; pâturer, pacager, f aire 
paître; - păşunecUă, sf. pacage, pâturage; - păşunare^ sf., pă- 
sunat, sm. pâturage, pacage; - păşunărit, sm. droit d'herbage 
= esp. pasturaje; - pistor, sm., L. pastor, oris; ii. pastore; ca^. 
esp. port. pastor; prov. pastre, pastor; vfr. pastre, paistre; fr. 
pasteur, pâtre; vsl. past^irL; nsl. pastir; cech. pastor, past^lF; 
pol. pasterz, pasturz, magy. pasztor ; - păstord, sm. ; it. pastorello ; 
prov. vfr. păstorel; nfr. pastoureau; -păstoresc, adj., pastoral; vd. 
past'BirBsk'B; nsl. serbe pastirski; cech. pastyIPsky; pol. pasterski, 
ţ2istaisld; - păstoreşte^ ady., pastoralement; - păstoresc, ii, it, i, 
vb. 3; exercer une fonction pastorale; -păstorie, sf., esp. păstoria; 
ftat de pâtre, fonction pastorale; -păstorire, sf.; -păstoriţă, sf. 
bergSre; - păstură, sf. miel vierge, ray on de miel, cire brute, pro- 
polis; L. pastura; it. esp. port. cat. prov. pastura, fr. pâture 
nourriture; cfr. esp. port. panal (*panalis de^am^) mid vierge. 
păsturos, adj., pâteux. 

Păschiulă, sf., L. pasceolus {(patfxooXog); sac de peau, sac, 
poche. 

Pasere, sf., paseri, pi., oiseau en g^n^ral; L. passer, eris, 
m.; it. passere, m.; passero; passera; esp. pajaro, pajara; port. 
passaro, passara; prov. passer, passera; fr. passereau (^passe- 
redus)', le pi. paseri volaille, esp. paseros; le mot a aussil'ac- 
ception i'homnie ruse comme on esp. ; pasere călătoare oiseau de 
passage; pasere răpitoare oiseau de proie; paserea domnească, 
fringilla j^jrrhuld, ;- păsărar, sm., oiselier, cagier, oiseleur; esp. 
pajarero; - păsărărie, sf. quantite d'oiseaux ; esp. pajareria; - pă- 



198 I. Păstărnac — Pătrunchios. 

sărese, adj., d'oiseau, volatile; -păsăreşte, adv., en oiseaa, coimne 
leg oiseanx; en langage de fripon; - păsărică^ păsăruică. sf., 
esp. pajarico, pajarica; - păsărime, sf. les oiseaux en general, 
beaucoup d'oiseaux; -păsăroiuy sm. grand oiseaa =" a^ip. pajarraco, 
pajaruco; - păsăresc, ii, it, i, vb. 3; prendre des oiseaux = esp. 
pajarear ; - păsărire, sf. 

Păstărnac, păstâmap, sm., L. pastinaca; it esp. port pas- 
tinaca; cat pastanaga; prov. pastenaga; fr, panais (pastinacus) ; 
russe Pasternak's; pol. pastemak; nsl. serhe pasternjak; cech. pas- 
trnâk; magy. pasztinak; turc pastinaL 

Păstor, s. V. pasc. 

Păstrez, ai, at, a, vb. . 1 ; manager, epargner, r^server, main- 
tenir, entretenir, garder, se nantir, suspendre; d'un type * L. 
parsitare (parcitare), du part, pardtum, (parsiun), de parcere 
âpargner, menager; a se păstra se maintenir, se garder, s'epar- 
gner ; - păstru, sm. 6pargne, management, reserve, garde, conser- 
vation; - păstrare^ sf. 6pargne, reserve, &c.; păstrare in minte 
restriction mentale, restriction; la păstrare en reserve; cu păstrare 
sauf ; - păstratj sm. ^pargne, management, &c. ; - păstrător, adj., 
m^nageant, &c. ; - păstrătură, sf. menagement, &c. 

Păstură, s. V. pasc. 

Pafti, sf., L. pascha, ae & atis {năaxa de TMbreu pesah) ; 
it ca/t. pasqua; sard, pasca; esp. pascua; port, pascoa; prov. 
pasca, pascha, pasqua; fr. paque, pâques; mgr. nda%a (selon 
D.C. »tw>w modo est Dies resurrectionis sed et sacra Ettcharistia^J; 
alb, pask6 les quatre grandes fetes deVannee precedees decar erne: 
vsl. pasha; russe pasha; pot pascha; pt russe paska găteau de 
pâques, comme aussi en rom. pască, (sans doute du ngr. Ttaaxct 
so/cra Eucharistia). 

Patru, num., L. quattuor; it. quattro; esp. cuatro ; port. 
quatro; cat. quatre; prov. quatre, catre; fr. quatre; erf6. kater, 
katre ; - pătrar (pâtraiu) sm., quart, quartier, cheval de 4 ans 
(sc. cai); L. quartarius; it. quartiere, quartieri, esp. cuartei; 
port, quartel; prov. quartier, cartier; fr. quartier; - pătrărel, 
sm. petit quart, petit cheval de 4 ans; - pătrat, adj., subst., 
L. quadratus, a, um; i^. quartato, quadrate; esp. c\mărQ,ăo; port. 
quadrado; fr. carre; - patru-le (al), patra (a), = L. quartus,a; 
le, la quatrieme; - patrusprezece (paisprezece), = L. quatuor- 
decim, quatorze; - patruzeci, = L. quadraginta, quarante; -patruse- 
dme, sf. un quarantieme; - patruzecinic, adj., apres quarante 
jours; (v. Ur. 2. 194 patruzecinica liturghie a mortului). 

Pătrunchios, adj. V. trunchiu. 



I. Pătrund— PScure. 199 

Pătrund, transei, trans, trunde, vb. 2; p^n^trer, percer, tra- 
TBraer, s'insînuer, impr^gner, approfondir, scruter, d^ouvrii-, 
conceToir, attendrir, afSiger, d^chirer, fendre; L. pertimdOf tndi, 
tnsmn, Sre; it pertngiare, prov. pertosar, vfr. i)ertuiBi6r irouer, 
esp. pertuguear faire des mmwements vehemmts avec tout le corps, 
du part. pertusits; nfr. percer, (dont sic. pirciari, cmgl. pierce) 
selon Diez D. 1. 315 contracta du vieux verbe pertuisier; a pătrunde 
de frig transir de froid; a pătrunde la inimă d^chirer Târne, con- 
vaincre; a se pătrunde se p^n^trer; -pătrundere, st; - pătruns^ 
part., adj., L. pertusus ; p6n^tr6, traversa, convaincu, 6difi6; 
pătruns la inimă ^difi^, imbu ; pătruns de spaimă transi de frayeur. 
pătru/nzăciune, sf. p6n6trabilit^, permeability; - pătrunjsăcios, 
adj., penetrable, permeable; - pătrunzător, adj., penetrant, per- 
ţant; - pătrunsime, sf. penetration. 

Paţiu (pat) pălesc, păţii, păţit, păţi, vb. 3; pâtir, souflErir, 
essuyer, eprouver un accident, un malheur, (pour douleur physique 
et morale on emploie pătimi du ngr. TtuOaCvo) — Ttd&rjfia); L. 
patior (patio), passus sum, patiri (pour pati); it patire; esp. 
port. padecer (padir); /r. pâtir; aîft. pSssoig; nsl. serbe patiti; 
unid o face, altul o pate tel en pâtit qui n'en peut mais ; ce ai 
păţit? que vous est-il arrive? a o păţi essuyer qch; - păţire, sf. 
păţit, part., adj., it. patito; eprouve, experimente; păţitul e şi 
priceput dommage rend sage; - păţitor, adj., it patitore; pâtis- 
sant, souSrant, essuyant, eprouvant. 

Păun, sm., L. pavo, onis; it. pavone, paone, pagone; esp. 
pavon, pavo, paon; port. pavâo, pavo; cat. pago; prov. pao, paho, 
pau; fr. paon; vsl. paun'b; nsl. serbe pav; russe pavx; cech. 
pâv; pol. pâw; htdg. paiin; magy. pava; vhaU. phâwo; mhaU. 
pfawe; nhaM. pfau; ngr. na^ovi^ Ttaywvi, alb. pagoua; - păună, 
sf., L. pava; esp. pava; port pavoa; - păunar, sm., gardien, 
marchand de paons; esp. pavero; fr. tSLormier; - păunaş, păunei, 
sm. paonneau; -păuneasă, sf., it pavonessa, paonessa; -păunită, 
sf., paonne; nsl. serbe paunica; pol. pawica; cech. pâvice; - pău- 
nesc, adj., de paon; - păunesc, ii, it, i, vb. 3. refl., a se păuni 
= it. pavoneggiarsi ; esp. port. pavonearse; fr. se pavoner, se 
panader; - păunire, sf. action de se pavoner. 
Peana, s. v. pană. 

Pecingene, sf. dartre, grattelle, agrie; L. petigo, inis (im- 
petigo); it. empetigine, impetigine, impetiggine; esp. empeine; 
port. empigem, impigem ; - pecmginos, adj., L. petiginosus ; it 
impetiginoso, impetigginoso; esp. empeinoso. 

Picure, sf. pi., betes bovines, (Cod; dial.); L, pecus, oris; 



200 I. Pedestru— P6r. 

vit. pecure; nit. esp. pecora brdns; - pectdnăj sf. mouton, (Cod. 
dial.); cfr. it pecorina jeune hrebis; - păcurar, sm. berger; L. 
pecuarius; it pecorajo; oaZoJ^. pecurani, 5to. picuraru; por^.pegu- 
reiro; magy, pakular; - p^curăresc, adj., păcurăreşte, adv., de 
berger, en berger ; - p&yurăriţă^ sf. bergere = it pecoraja. 

Pedestru, adj., ă pied, pMestre, imparfait, d^fectneux, in- 
firme; L. pedester, tris; it. esp, port, pedestre; fr. pMestre; pietre 
(pour piestre— pedestris — ped'stris — pestris — piestre) pauvre, mi- 
sSraMe; om pedestru honune k pied, piăton (Ur. 4. 204); -pedestraş, 
sm. piston, fantassin; - pedestresc, ii, it, i, vb. 3; aller k pied; 
cm pedestrit călărimea la cavalerie a march^ k pied (y. Arh. 
B. 1. 81); " pedestrie, sf. action de voyager k pied, infanterie, 
(v. Arh. K. 2. 15); manque, d^faut, yice; -pedestrimej sf. infan- 
terie ; - pedestrit e^ sf. 

Pentru, pr^p. v. intre-intru. 

Pepene^ sm. mâon d'eau, pasteque, m^on sucr^ (en Valachie), 
concombre {en Moldavie); L. pepo, onis {ninwv, Ttartovag); it 
pepone, popone; esp. port, pepino; vfr. pepon; nfr. pepin (des 
courges ^i puis des pommes, &c.); alb. pjeper, pjepen; ngr. 
7i€7i7icivi; nsh serbe pipun; btdg. pipon, pepun ; ni^a2?. bav. 
pfeben; pepene gcdbăn mflon sucr6; pepene verde melon d'eau, 
pasteque; a scoate pre dneva din pepeni afară d^contenancer, 
d^router, dtoonter q. ; - pepenar, sm. vendeur de melons, de 
concombres; it. poponajo; -pe/?ewijfe, sf., pepinet, sm. melonniere. 

Pir, sm., peri, pi., L. pilus ; istr. per ; it. esp, port pelo ; 
cai,, pel; prov. pel, pelh, peil; fr. poil; din fir in păr, it. a pelo 
a pelo, de fil en aiguille; in doi peri k deux polls, de deux 
couleurs, grison, Equivoque, ambigu ; a se da după păr s'accom- 
moder aux circonstances ; a da pre cineva de păr retaper q., it. 
strignere il pelo a uno ; intr'un păr^ it a un pelo, exactement. 
pericică, percică, sf. dim. ; perdea fetei Adianthum Capillus Veneris. 
perişor, sm. dim., le pi. perişori Elymus; -păros, adj., L. pilo- 
sus; it. esp. peloso; cat. prov. pelos; fr, poilu; - păroşat, adj., 
poilu, pelu; - păru}, sm., it. peluzzo; - rispir, sm. contre-poil, re- 
bours; in răspăr k contre-poil, k retrousse-poil, au — k rebours; 
a da in răspăr rebrousser; a lua in răspăr pre cineva hiusqiier, 
rudoyer, rabrouer q ; a pieptena părul in răspăr retaper les cheveux. 
piruesc, ii, it, i, vb, 3; prendre aux cheveux; cfr. fr. pelauder, 
ţelotei ; - părueală, păruire, păruitură, sf. action de prendre aux 
cheveux;- dapir (pour depăr), ai, at, a, vb. 1; tirer, arracher, 
plumer = L. de-pilare; prov. depilar; - dapărare, sf. 

PJr, sm., peri, pi., L. pirus; it pero; esp. peral; port. 



I. Pericol— Peşte. 201 

pereîro; cat. perer; prov. perier, peyrier; /r. poirier; - pari 
(peară), sf., pere, pL, L. pirum ; it, cat esp. port. pera ; fr. poire. 
perişor, sm. petit poirier^ aussi Pyrola rotundifolia, media (cfr. 
merişor); -perişoară, sf. petite poire, boulette;-^^wZe^, p&ruţ, sm. 
petit poirier; -jî^rM/tf, sf. petite poire, it. peruzza. 

Pericol, sm. (mac. rom.); L. periculum; it. pericole, periglio; 
esp. peligro; port. perigo; C(xt. perill; prov. perilh, perii; /r. p^ril. 
pericdlos, adj., L. periculosus; it. pericoloso, periglioso; esp. 
pdigroso; port. perigoso; cat. prov. perillos; fr. p^rilleiix. 

Persic, piersic, (chiersic), pearsec, sm. pecher; persici, /ne»-- 
sică (chiersică), pearsecd, sf. peche; L. persicus, persicmn ; it. persico, 
pesco; persica, pesca; esp. pejego; persigo, prisco, alpersico, al- 
berchigo {arabe al-bersk); port, pecegueiro, pessegueiro; pecego, 
pessego, alperche (de V arabe); cat. presseguer; presseg; prov. 
pess^nier, presseguier; presega; fr. pecher; peche; alb. pjeşkfi; 
nsl. brSskya, praskva; serbe brSskva, preskva; bulg. praskva; 
russe broskvina, bruskvina, persiki; pt. russe borockva; cech. 
broskev, bi^eskev; ^^o!. brzoskwina; nMgy. barack; nhaU. pfirsich. 
persiciu, piersiciti, adj., aubere, couleur de fleur de pecher = it. 
persichino. 

Persoană, sf., L.' persona; it. cat. esp. prov. persona; port. 
pessoa; fr. personne. 

Pesemne, adv. v. presemne. Pestrec, vb. v. tree. 

Pefte, sm., L. piscis; it. pesce; vesp. pesce, pece; nesp. pez; 
port, peixe; cat. pex; prov. peis, peiz; aJb. peşk, pişk; it. pe- 
scione, prov. peisso; vfr, pescion, nfr. poisson, (augment, de 
piscis); - pescut, sm. petit poisson; - pescar, sm., L. piscarius; 
port, peixeiro; fr. pâcheur; aussi aigrette, mouette; păscar alb 
eucuiat h&'on blanc hupp^, garzette; - p^căreasă, sf. pâcheuse, 
poissonniere; - p^scârel, sm. plongeon; - pescăresc, adj., p^- 
căreşte, adv., de pecheur, en pechenr; - piscăresc, ii, it, i, 
vb. 3; L. pescari; it. pescare; cat. esp. port. prov. pescar; vfr. 
pescher; nfr. pecher; - pescărie, sf., L. piscaria; it. pescheria; 
esp. port, pescăria; cat. esp. pesqueria; port, pesqueira; prov. 
pescăria, pesquieira; fr. pecherie; - p^scărime, sf. poissonnaille. 
p^scdrire, sf.; - pescărit, sm. peche, pecherie; - p^scări^ă, sf. 
poissonniere, pecheuse ; aiissi Alcedo ispida; - pescăruş, sm. dim., 
snrtout p^căruş vîn^t (venetus) Alcedo ispida; - pescos, adj., 
L. piscosus; it. pescoso, pescioso; esp. pescoso; - pescuesc, ii, it, 
i, vb. 3; pecher; - pescuind, sf. vivier== îa^. it. cat. esp. port, 
prov. piscina; -pescuire, sf., pescuit, sm., peşcuitură, sf. action 
de pecher, peche, pecherie. 



202 I. Petic— Piatră. 

Petic, petec, petică, petecă, s. v. pitac. 

Petrec, vb. v. trec. 

Petrinjel, petrenjd, sm., L. petrosfelinum (nsTQoaihvQv) \ it, 
petrosellino, petrosello, petrosdmolo, prezzemolo ; esp. perejil ; port. 
perrexil; cat. esp. port. prov. pelitre; prov. peyressilh, peressîlh; 
fr. perşii; hhaU. petersilie; ngr. TterQotf^Xivov; alb. selin; nsl. 
serbe perşin, russe petruşka; pol. pietruszka; cech. petrzel, pe- 
tmiel; magy. petrezselyem; petrinjel cănesc Aethusa Cynapium; 
petrinjd sUbatic Fimpinella saxifraga. 

Peţesc, ii, it, i, vb. 3 ; rechercher une personne en mariage, 
(le verbe via que cette acception); L. peto, ivi & ii, itum, ere; 
it. seul. com-petere; esp. port. pedir; cat. prov. competir; fr. 
computer ; a pe^ pre cineva, L. aliquam petere = esp. pedir la 
novia; - pepre, sf.; - petit, sm.; L. petitus, us; it. petito; esp. 
port. pedido; •- peţitor, adj., subst., L. petitorius, peţitor; it. peti- 
tore; esp. port. pedidor; - petitorie, peptură, sf. recherche en ma- 
riage; esp. pedidura. 

Piatră (chiatră), sf., pietre, pL, pierre, grele; L. petra; it. 
pietra, petra; esp. piedra; cat. pedra, port. pedra; prov. petra, 
peira; fr. pierre; a bate piatra grâler; - pietrar, sm. tailleur 
de pierres, mason; esp. pedrero; port. pedreiro; fr. perrier; - pic- 
trărie, sf. carriâre, tas de pierres ; it. petraja, pietraja , petriera ; 
cat. esp. pedrera, pedreria; port. pedreira, pedraria; prov. pei- 
riera, peirrera; fr. perriere; - p-ietrărit, sm. masse de pierres. 
pietrice, pietricică, {esp. piedrecica), pietriş, pietruţă,^ {it. pie- 
truzza, petruzza) sf. dim.; - pietrime, sf. tas, masse de pierres 
=it. pietrame; - pietriş, sm., pietrişuri, pi. f., gravier; - pie- 
troiu, sm. grande pierre; L. petronius, a, um; petro, onis; it. 
petrone, pietrone ; prov. peiro, perro, peîron, fr. perron = grande 
pierre, puis esccHier en pierre, servant a monter plus commode- 
ment ă cheval\ - pietros, adj., pierreux, rocailleux, graveleux, âpre, 
acre; L. petrosus; it. pietroso, petroso; esp. petroso, pedi*egoso; 
port. pedregoso, pedragoso; cat. pedrigos; prov. peiros, peyros; fr. 
pierreux, p^treux; - pietroşel, adj., subst, aigrelet; linot, linotte; 
cfr. it. petragnola farlouse; - pietruesc, ii, it, i, vb. 3; paver, 
carreler; - pietruire, sf. ; - pietruitor, adj., subst., pavant, pa- 
veur; - pietruitură, sf. pavage; - împietresc, ii, it, i, vb. 3; 
p^trifier, lapidifier, endurcir, bomer, placer des bomes; it. im- 
pietrare, impietrire; esp. pori. empedrar; prov. empeirezir; vfr. 
empierrer; - impietrire, sf.; - impietritor, adj. p^trifiant; - impie- 
tritură, sf. petrification; esp. port. empedradura pavage; - im- 
pietroşez, ai, at, a, vb. 1; p^trifier; - impietroşare, sf; 



I. Piaţă— Piedică. 203 

Piaţă, sf., pi^, pi., piaţ, sm., pic^, pi. f., L. plateia (/rAa- 
tsîa) ; U. piazza ; esp. piaza, plazo ; porf. praţa, praţo ; cat prav, 
plassa; /r. place; ngr. rtior^a; nsL serbe pijac, pijaca; magy. 
piac; nhaU. platz. 

Pic (chic), sm., pimri, pi. f., goutte, point, peu; U. pic- 
colo, picciolo, piccino, esp. pequeno, port. pequeno petUf peu, 
bas; (db, pikS goutte, point; ces mots se rattachent au vieux 
mot roman pic pointe, piccare piquer, it. picco, esp. port. pico, 
prov. fr. pic; it. picca, esp. port. pica, fr. pique îance; le L. 
picus pic,, pie (pica) esp. port. pico, it. picchio (pictdus) oiseau 
au bec pointu ou qui pique dans Vecorce des arbres, se rapporte 
a la mame racine pic; - un pic une goutte, un peu; nid pic pas 
ime goutte, rien; - piadeţ, picuşor, adv. dim., un peu; - pic, 
(chic), ai, at, a, vb. 1 ; d^outter, d^couler, tomber ; dO). pikoig ; 
a pica de somn tomber de sommeil ; - picare, sf . ; - picătoare, 
sf. lechefrite; - picătură, sf. goutte, larme; cu picătura goutte 
a goutte; - picăturică, picăturiţă, sf. petite goutte; - picuş, 
(cMcuş), sm. , picuşuri, pi. f., petite goutte, revenant-bon, re- 
yenu accidşntel, menus suffrages ; le pi. picu^piri nippes; au tras, 
au scos picuşuri ii en a tir^ de bonnes nippes (gouttes); - pi- 
căturesCy ii, it, i, vb. 3; dăgoutter, d^couler, - picăturire, sf. 
picur, ai, at, a, vb. 1; d^goutter, d^ouler, suinter, pluviner, 
roupiller, s*assoupir; a picura de somn tomber de sommeil; cfr. 
tir^ itai. picolar pendre en bas, se dit de la tete lorsqu!on dort 
assis, s'assoupir etant assis; - picurare, sf.; - picurătură, sf. 
d^ulement. 

Pîcîor (chicior), sm., picioare, pi. f., pied; L. petiolus, dim. 
de pes; it. picciuolo, esp. peciolo queue d'un fruit ; ^znelo petite 
pointe; in picioare, din picioare debout; a lua pre cineva preste 
picior railler, plaisanter q.; a o lua la picior lâcher le pied, 
s'enfuir; - piciorong (piciorang), sm., piciorongă, sf. ^chasse. 
pidoraş, pidorug, picioruş, picioruţ, sm. petit pied. 

Piedici (chiedică), sf. entrave, lacet, enrayure, sabot, re- 
sistance, obstacle, opposition, inconvenient, detente, arrât {au 
fusU); L. pedica; it. piedica; port. pea, pejo; fr. piăge; apune 
piedică entraver, empecher; - impiedic (inchiedic), ai, at, a, vb. 1; 
entraver, enrayer, r^primer, paralyser, rompre, traverser qch., 
L. impedicare; vit. impedicare; joror.^empedegar, empaichar, em- 
paitar, enpazar, empechar ; vfr. empegier ; nfr. empi^ger, em- 
pecher; - impiedicare, sf.; - impiedicător, ?ii}., snh^., entravant, 
&c.; - impiedicătoare , sf. sabot;- impiedicătură, sf. empeche- 
ment; - despiedic (deschiedic), ai, at, a, vb. 1; d4sentraver, d^s- 



206 I. Pîrghie—Pisc. 

cai. prav. pebre ; fr. poivre ; alb. piper ; vh(dl. pfeffar, fefor ; nhaU. 
pfeffer; vsl. ptprB; nd. serbe prper, biber, papar, peper; bîdg. 
piper; cech. pepf ; pol. pieprz; pt russe perec, poper; russe i)ere(rb; 
ngr. nmsQi; turc biber; piperul lupului Daphne mezeremn; - pi- 
perniţă, st. poivrier, poivriere; nsl. serbe bibemica, bibemjafia, 
paprenjaSa, paprenica ; po!. pieprzniczka ; russe perecnica; -inperos, 
adj., poivreux ; - piperuş (cMperuş), sm. piment = it. peverone, 
fr. poivron; - piperez, ai, at, a, vb. 1; t^. impepare; fr. poivrer; 
nsl. serbe papriti, biberiti; ngr. niTtsQi^o)^ TrmsQtma; ^piperare, sf. 
piperatf part., adj., L. piperatus; poivr^; ngr. TtiTtsQccrog. 

Pf rgbie , sf. perche , gaule, ^coperche, levier ; du * L. particula, 
dim. de pertica, dont i^. pertica, esp. port. percha, cat. perca, 
prov. perja, perga, pergua, fr. perche, alb. pourteke; pîrghie de^ 
fer pince. ^ 

Pisez, (chisez), ai, at, a, vb. 1; piler, pilonner, broyer, L. 
pisare (pinsare, pinsere); esp. port. pisar; vcat. pitjar; prov. 
piaar ; fr. piser ; it. pestare, esp. pistar, prov. pestar, fr. patois 
pister^ du ft^. pistare (de pistus pour pinsitus); - păsat, sm. 
gruau de nultet» millet mond^, bouillie de miUet; du part. 
pinsatus (pinsare) pour pmsitum se. pa/nioum; - păsătos, adj., 
farineux, meu ; - pisare, sf., pisat, sm. action de piler, &c. - pi- 
sMug, sm., pisâluge, pisăluguri, pi. f., pilon, martinet, hie, 
demoiseUe; -pisător, adj., subst., pilant, pileur; esp. port. pisador. 
pisătoare, sf. broie ; - pisătură, sf. action de piler ; esp. port. pi- 
sadura; - pisăgesc, ii, it, i, vb. 3; broyer, battre, rouer de coups. 
pisăgeală, sf. broiement; -pisăgire, sf.; - pistofesc, ii, it, i, vb. 3; 
broyer, ^eraser ; - pistoşire , sf . 

Pif (chiş), ai, at, a, vb. 1; ii. pisciare; cat. pixar; prov. 
pissar; np'rov. picha; pic, picher; fr. pisser; angl. piss; nhaU. 
pîssen; etymologie vnconnurC; v. Diez D. 1. 323. 

Pisc, plisc, sm., piscuri, pi. f., bec, pointe, pic, cime, som- 
met d'une montagne,.proue d'un navire; cfr. sard, pizzu bec; 
mi2. pizz, sic. pizzu, vit. pinzo, rom. d. Gr. pizza piquant, 
aiguillon; esp. pinzas, it. pinzette, fr. pince; - plfC*(chişc), ai, 
at, a, vb. 1; pincer, piquer, picoter, pointiller; it. pizzicare; 
vemt. pizzare; esp. pizcar, pinchar; cat. pessigar ;j)or/. piscar; 
prov. pezugar; wall, pissi; fr. pincer; aî6. piskoig, pitskoig; 
nhaU. pfetzen, pfitzen; neerl. pitsen; T^tymologie de tous ces 
mots est incertaine ; notre opinion est qu'ils ont du rapport avec 
pic (picus) (v. c. m.); a pişcă cu ochii, port. piscar os olhos, 
clignoter des yeux; - piqcare, sf.; - pişcător, adj., pinţant, &c. 
pişcătură, sf. pincement, &c. ; -plţig,'ai, at, a, vb. 1. =pişc. 



I. Pitac— Plăcintă. 207 

pi^oiu, pifiguŞf sm. mis^Jkge; pijigaiu roş pivoine, bouvreuil; cfr. 
port. pisco rouge-queite; - piţigăiat, adj., pointu, aigu, grâle, mince. 

Pitac, sm., pitace, pitacuri, pi. f. papier, ordonnance, ordre, 
dkret; (y. Ur. 1. 105); L. pittacium (niTraxiov) ; vsh pitaki 
pUtaeimm ; - petic, p^ec, sm., petică, petecă, sf. chififon, lambeau, 
torchon, &c. ; BL. petada, petaccium panni fragmentum ; it 
pezza, pezzo ; esp. pedazo, piaza ; parL pedaţo, peţ a ; prov. pedas, 
pessa, peza; fr. plece; alb. pjesS; • petiear^ am* chiffonnier, 
driUier, peiUier; - peticărie, sf., peticărit, sm. chiffons en g^n^ 
ral; - peticd, peticuţ, sm. petit chiffon; - petioesc, ii, it» i, vtu 3. 
=it, rappezzare; esp. apedazar; prov. pedassar, petazar, peasear; 
fr. rapi^r, rapi6ceter ; " peticire, peticitură, sf. rapiecetage; -p^ 
Ueitar, sm. racommodeur, ravaudeur; - peticos, adj., d^guenillâ, 
d^hir^. 

Piuă (chiuă), pioă, pivă, sf., piue, pi., pile, pilon, monlin 
a foulerie ; L. pila (avec syncope de l pia dont piuă — pioă ou pivă ; 
cfr. m^tiă — m^uvă=meiallB); it. esp. vcat. prov. pila; part. 
pilha, pia; fr. pile; a bate in piuă mettre au pilon, piloner, 
fouler; a se pune piuă faire la courte ^cheile, tendre le dos ă q. 
pour raider ă monter; - piu>ar, sm. fouleur, foulon, foulonnier. 
piuliţă, (piuriţa, pioriţă), sf. mortier, 6grugeoir, 6crou; - pHug, 
sm. pile, pilon, martinet; - pilugeec, ii, it, i, vb. 3; piloner. 
pUugire, sf. 

Plac, plăcui, plăcut, plăc^, vb. 2 ; L. placeo, ui, itum, 6re ; 
it piacere; esp. placer; port. prazer; cat. plaurer; prov. plazer; 
vfr. plaisir ; nfr. plaire ; alb. p61jkjeig ; îmî (pour mie) place a 
zice, L. placet mihi dicere; - plac, sm., piacuri, pi. f., plaisir, 
gr6, Yolont^, go&t, aise; it. piato; esp. port. pleito; cat. pleţ; 
prov. plag, plach, placht, plac, plait, plat; fr. plaid; alb. pSljkjim; 
du L. placitum = ce qui plait ; după plac ă plaisir, k yolont^. 
plăcere, sf., it. piacere; esp. placer; port. prazer; vcat. plaer, 
plaher; ncat. pier; prov. placer; vfr. plaisir; nfr. plaisir, plaire. 
plăcut, part., adj., L. placitus, a, um; prov. plagut; plaisant, 
agrâable, revenant, suave, pr^venant, gentil, gracieux, mignard. 
îlesplac, ui, ut, ^, vb. 2., L. di8placere=displicere; it. dispiacere; 
esp. desplacer; port. desprazer; vcat. desplaer, despler; prov. des- 
plazer; fr. d^plaire; - desplăcere, sf., it. dispiacere; esp. desplacer; 
pori. desprazer; fr. d^plaisir. 

Plăcintă, sf. gâteau, patisserie, pât^ ; L. placenta ; pt. russe 
palatynta, palanyca, magy. palacsinta (du rom.); - plădntar 
sm., L. placentarius ; pâtissier ; - plăcintărie, sf. patisserie, bou- 
tique de pâtissier; - plăcinHoară, sf. petit gâteau. 



208 I. Plagă— Plec. 

Plagă, sf., plăgi f pi., plaie, fl^au, peine, coup; L. plaga, 
{nlrjyij); U. piaga, cat, vesp. plaga; nesp, Uaga; port. praga; 
prov. plaga, plagua, playa; /r. plaie; alb. pljage. 

Plămîni, plumină, mac. rom. pălmună (pour pălmine^ pul- 
mine), sf., plămmi, plămii, pi., L. pulmo, onis; it polmone; esp. 
pulmon; cat pulin6; prov. polmo, pulmo; fr. poumon; alb. plemon; 
plămînâ albă Njmphaea alba; -pilămînare, plumînare, sf., *L. 
pulmonaris, e, ^ur pulmonarius, a, um; it. polmonaria; esp, port. 
pulmonaria ; fr. pulmonaire; Pulmonaria officinalis. 

Plâng, planşei, plans, plănge, vb. 2 ; pleurer, sangloter, lar- 
moyer, lamenter, plaindre, complaindre, dăplorer; L. plango, mi, 
nctum, Sre; it. piangere, piagnere; vcat. planyer, esp. plânir; 
prov. planher, plagner, plaigner, plaingner, planger, plainer, 
planer; fr. plaindre; port. prantear (du part. pranto=planăus); 
a plănge lacrimi, it, pianger lagrime; a plănge pre cineva pleu- 
rer q.; - plăngăcios, adj., pleureui, pleumicheur; - plăngător, 
adj., subst., it. piagnitore, piangitore ; esp. planidor ; port. pran- 
teador; - plăngere, sf.; - plăngeros, adj., it, piagnoloso, piango- 
loso; - plans, sm., plănsuri, pi. f. pleurs, sanglot, plainte; 
L. planctus, us; it, pianto; esp. planto; port, pranto; prov. 
planch, plan, plâng, plain; vfr. plaint; nfr. plainte; ' plănset^ 
sm., planşete, pi. f., d'une form^ *L. plansitus (pour planctus); 
sanglot, pleurs; - plănsoare, sf. pleurs, larmes, plainte, dol^ance, 
âupplique; a da plănsoare se plaindre; - plănsură, sf. pleurs, 
lamentation. 

Plantă, sf., L. planta ; it, pianta, ca^. esp. port, prov. planta ; 
fr. plante; - plătăgine, păUăgine, sf.; L. plantago, inis; it. pian- 
taggine; esp, Uanten; port. tanchâgem; cat. plantatge; prov. 
plantage; fr. plantain; Plantago major. 

Plăpănd, adj. v. pup. Plătăgine, s. v. plânt&. 

Pleban (plebean), sm., cur^ (LB.) ; du ML. plebanus, (plebs 
eglise paroissiale) ; it. piovano; vSnit. piovan; nsl. serbe plovan; 
pol. pleban; magy, plebanos. 

Plec, ai, at, a, vb. 1; plier, flâchir, incliner, pencher, se 
pencher, se porter, se preter, daigner, partir, s'en aller; L. pli- 
care; it. piegare; esp. plegar, Uegar; port, pregar, cbegar; cat 
plegaj- ; prov. plegar, plecar, pleiar ; vfr. pleyer ; nfr. plier, ployer, 
plisser (* plictiare) ; a pleca cu trăsura partir en voiture (dans 
cette acception pleca est justement l'oppos^ de Vesp. llegar, port. 
chegar qui signifie arriver); -plecădos, adj., pliable, pliant, flexible, 
souple; -plecăciune, sf. inclinaison, inclination, humility, aoumis- 
sion, riv^rence, respect ; cu plecăciune avec respect , r6v6rencieu3e- 



I. Plec— Plec. 209 

ment; - plecare y sf . ; * plecat y part., adj., penchant, oblique, 
souple, prădispos^, sonmis, humble, obs^uieux, r^y^rencieux, 
snjet ; - plecate , stw pi., (LB.) soulevement de coeur, naus^. 
pkcătoTy adj., pliant, &c.; esp. ţlegsAor; - plecătoare, sf., (LB.) 
SC. oae; brehis qui allaite, brebis priy^ de son agneau; - ple^ 
cătură , sf. , L. plicatura ; iL picătura ; esp. pl^adura; pari. 
pregadura; • aplec, ai, at, a, yb. 1; pencher, incliner, plier, 
allaiter; L. applicare; it. applicare; esp. cat. prav. aplicar; 
port. applicar; fr. appliquer; a se apleca la ceva s*appliquer ă 
qch.; a se apleca cuiva de ceva ayoir mal au coeur, ayoir 
enyie de yomir; - aplecare, aplecate, aplecător, aplecătoare, apte- 
Mură, y. plecare, ftc. ; - duplec, ai, at, a, yb. 1 ; plier, courber, 
doDbler; L. duplicare; it. duplicare; cat. esp. part. prav. dupli- 
car; a se dupleca in genunchi se mettre a genoux, (litt. se 
plier ă genoux); y. Nouy. Test. Marc. 15. 19; M.M. C. 145= 
doutier; - duplicare, sf. ; - înduplec, ai, at, a, yb. 1 ; L. in-dupli« 
care; fi^hir, ployer, engager, persuader, ^difier, prdyenir q. ou 
Vesprit de q.; a se indupleca se rendre, se laisser yaincre, ac- 
quiescer; - induplecăcios , adj., flexible, pliant, pliable, liant, 
facile, prenable, traitable; - induplecidune, sf. flexibility, &c. 
înduplecare, indupiecătură, sf. fl^hissement, ftc. ; - indupiecâtar, 
adj., fltehissant, persuasif, ădifiant, flatteur; - suflec, (pour su- 
plec, efr. it. soffice de supplex) ai, at, a, yb. 1; {sufulc, suvulc 
sont des formes erronees); replier, retrousser, trousser, ^ourter; 
dn L. sub-plicare, supplicare; U. soppiegare; prav. supplicar, 
sopl^r, sopleiar, sopleyar; pour le sens primitif du L. sup- 
plicare de plicare cfr. U. sofSce, fr. souple de supplex flexible; 
Vacception principale du vocable latin, c.-ă-d. de sujf^ier en 
pliant le genou, reste strângere au mot rom., - a sufleca mcXwî- 
cde retrousser Ies manches; - suflecare, sf.; - stiflecătfiră ^ sf. 
retroussement ; - despic (pour desplec\ ai, at, a, vb. 1; fendre, 
eipUquer ; L. de — ex — plicare ; it. diespiegare ; cat. esp. despl^ar; 
port. despregar; prov. despl^ar, despleiar; vfr. desplier, des- 
ployer; nfr. d^plier, d^ployer; a despica un lemn fendre un 
morceau de bois ; a despica de a fir a p^ expliquer tres minu- 
tieusement, subtiliser, (ab filo et pilo = ab oda et acu) ; - despicare, 
sf.; - despicător, adj., subst., fendant, fendeur; - despicătoare, 
sf. fendoir; - despicătură, sf. fente; o despicătură de lemn bois 
de refend; - răspic, ai, at, a, vb. 1; L. re— explicare; expliquer, 
dibrouiller, pr^ciser; - răspicare, sf. explication, pr^ision; - r€s- 
picat, part., adj., expliqu6, distinct, clair, net, positif; - respi- 
<^fer, adj., explicant; - respicătură, sf. explication. 

14 



210 I. Pleoapă— PWaie. 

Pleoapă, sf. paupiere; L. palpebra, ae^(palpea, transpose 
en pleapa — pleoapa; cfr. plăpănd de pcdpare); it port, palpebra; 
esp. parpado ; prov. palpebra, palpebre ; fr. paupiere. 

Plin, adj., plein, rempli, replet, fort (voix)^ rond (voix)^ noum 
(6îe, &c.), potel6, rebondi ; L. plenus, a, um ; it pieno ; esp, pleno, 
lleno ; jpotf. pleno, cheo, cheio; cat pie; prov, plen; fr, plein ;t?5t 
pl^bn^b; russe polnBii; pd. pelen, pelny; cech. piny; - plinâr 
taie, sf. plenitude, repletion; L. plenitas, atis; prov. plenetat, 
plentat, plendat, plantat; vfr. plenty, plante; - plinişor, plinul, 
adj. dim.; - plinesc, impUnesc, ii, it, i, vb. 3; remplir, accom- 
plir, completer, r^aliser, rendre, 6choir, exercer, satisfaire a, 
suplâer, parfaire, exâcuter (jtidiciairement)^ saisir; prov. plenir 
remplir; cfr. vsl. pltniti, napltniti; russe polnâtB, napolnitB; 
pol. pehii<i, napelnic; cech. plniti; - plimnţă, implinin^ă, sf.; 
esp. Uenanza; plenitude, totality; - plinire, implinire, sf. ; - pli-^ 
nitor,implinitor, adj., subst., remplissant, accomplissant, ex^cntant^ 
ex6cutem i'plinitîiră, impliniturâ, sî.; esjp. llenadura; accomplis- 
sement, completement, realisation, execution &c, ; - îndeplinesc, ii, 
it, i, vb. 3; remplir, r^parer, executor; - vndeplinire, sf. ; - inde- 
plinitor, adj., subst., suppl^tif, suppl^mentaire, integrant, ex^cutif, 
ex^cuteur; - indepliniturâ, sf. completement; -cumplit, adj.; ex- 
cessif, extreme, exorbitant, d^mesure, rigoureux, dur, v^h^ment, 
avare, cruel, impitoyable, horrible; L. completus; it complete, 
compiuto, compito; esp. complete, cumplido; port completo, 
comprido; fr. complet, ac — compli; cumplit de tare — de mare 
extremement fort, extremement grand; (Con. P. 53 dit: ceriiiri 
vncumplite Ies cieux majestueux, immenses); - cumplire\ sf. 
avarice, dureţi, cruaut6 (v. Ur. 4. 234); - cumplitate, sf., idem; 
(v. Pan. P. V. 3? 7; Pum. L. 3, 170); - implu, umplu^ ui, ut, 
6, vb. 2; L, impleo, evi, etum, ere; it empiere, empire; vesp. 
enjir; nesp. henchir; vport. emprir; nport encher; cat umplir; 
prov. emplir, omplir, umplir; fr. emplir; alb. mbljoig; - implă- 
tor, umplutor, adj., subst., esp. henchidero; emplissant, celui 
qui emplit; - implătură, umplutură, sf. remplissage, rembour- 
rage, farce, farcissure, charge; - implere, umplere, sti-implut, 
umplut, sm. action de remplir. 

Pldaie, st, ploi, pi., L. pluvia; i^^r. ploja; vit. piova, ploja; 
nit. pioggia; vesp. pluvia; nesp. Uuvia; port. chuva; cat pluja; 
prov. pluvia, ploia, plueia, pluia; vfr. plueve; pic. pleuve; champ. 
ploge; nfr. pluie; ploaie măruntă, it pioggia minuta, pto 
menue; ploaie de plumbi mărunţi cendr^e, cendre de plomb. 
ploicică, ploişoară, ploiţă, sf. petite pluie; - ploios, adj., L. piu- 



L Plop— Polaiu. 211 

iosus; it. pioggioso, pioYOSO; esp. Uuvioso, Uovioso; port. chuYOSo, 
at plajos; prov. ploios, pluioxs; fr. pluvieui; - ploă (plouă), 
iloâ (ploua), ploat (plouat), ploa (ploua), vb. imp. 1; L. piuit, 
iluit (pluvit) , pluY6re ; it piovere ; esp. llover ; part. chover ; 
at, plourer ;prot;. ploure, pluoure; fr. pleuYoir; - ploare (plouare), sf. 
Plop, sm., L. populus (pioppus); vit. pluppo; nit pioppo, 
uoppa ; neap, chiuppo; sic. chiuppu; esp. pobo, chopo, pobla; port 
ihopo, choupo; prov. pibol; vfr. pouplier; nfr. peuplier; alb. pljep. 
)hpi§, sm., plopişte, sf. lieu planta de peupliers, tremblaie. 
i>lopos, adj.=L. populneus; sake (salix) plopoasă peuplier noir. 
Plumb, sm. plomb, crayon; L. plumbum; it. piombo; esp. 
flomo; port chumbo; cat prov. plom; fr. plomb; atb. pljoump. 
^lunibuţy sm. petit plomb, petit crayon; - plumbiu, adj., ^^ L. 
plumbivus ^va plunibeus; plomba; - plumbos, adj., L. plumbosus; 
it, piomboso; esp. plomoso, plomizo (plombidus); - plumbuiesc, 
ii, it, i, vb. 3. = L. plumbare; it. plombare; cat esp. plomar; 
port chumbar; prov. plombar; fr. plomber (en patois plomer, 
plommer); - plumbueaiă, sf.; - plumbuire, sf. plombage; -/rfww- 
buitor, sm. plombateur, plombeur; - phmbuitură, sf., L. plum- 
batura; it piombatura, esp. plomadura. 

Poamă, sf. fruits en gân^ral, ă pepin ou h, noyau ; le sing. 

particul. raisin; le plur. fruits, firuitage; L. pomum, pL poma; 

it, pomo, pome; esp. port pomo; cat prov. pom, poma; vfr. 

pom; nfr. ponmie; alh. pemmS (meme acception comme en rom.); 

poa^nă coamă raisin long en forme de cornouille; poama vulpei 

Paris quadrifolia; - pom, sm. arbre fruitier; L. pomus; - pomet^ sm., 

poniete et pmneturiy pi. £, L. pometum; it. pometo; fr. pom- 

meraie pour pomaie; le pi. pometuri aussi fruits en general. 

pometărie, sf. fruits, fruitage; - pornită, sf. fraise, mare, petit 

fruit en găn^ral; ^ pomişor, pomtdeţ, sm. petit arbre fruitier. 

pomuşor, sm. petit arbre fruitier; groseiUier; -pomuşoară, sf. dim., 

surtout groseiMe; - pomuşd, sm. petit arbre fruitier; aussi Bryum. 

Poartă, sf., porţi, pi. porte, frontispice d'un livre (=esp. 

portada) ; L. porta ; it cat. vesp. port. porta ; nesp. puerta ; 

fri^, puarta; fr. porte; alb. port8; nhalL pforte; - portar, sm., 

L. portarius; i^.. portiere; esp. portero; port. porteiro; cat. porter; 

prov, fr. portier; - portiţă, sf. petite porte, guichet. 

Pogace, s. v. foc. 

?fAd\n^ pdeiu, sm., Teucrium polium; Mentha pulegium; 
L pulegium , pulejum ; it poleggio , puleggio ; esp. poleo ; port. 
poejo ; prov. pulegi ; fr. pouliot (dim. pour poulie) ; fAaU. polei ; 
»^se polei; cech. pol, polej; nsl. polaj, puli§; magy. polaj. 



212 I. Policar— Porc. 

Policar, sm. pouce; L. pollicaris (digitus); esp. pulgar; port. 
polgar^ pol^ar, pollegar; cat pulgar; prov. polguar; vfr. pochier; 
o/A. poulkjer; it. pollice, cat poke, prov. poke, pouse, nfr, 
pouce de poUex, ids. 

PolieSG, pcieiesc, ii, it, i, vb. 3; polir, brunir, fourbir, 
dăbrutir; L. polio, ivi & ii, itum, ire; it polire, pulire; esp, 
pulir; ccU. polir, pulir; port. prov. fr. polir; a polii cu aur, ou 
argint dorer, argenter; - polieaiâ, pcMeală, sf. brunissage, four- 
bissure, poliment; -poliire, poleire, sf.; - poliitor, poleitor^ adj., 
subst., polissant, polisseur; - pdiitură, poleiturâ, sf., L. politura; 
it. pulitura; esp. pulidura; port. polidura; fr. polissure. 

Pdiiţă, sf. lettre de change; *L. poletia; it. p51izza; esp. 
p61iza; port. pdlipa, ap61ice; fr. police; nsl. serbe polica; ngr, 
noliT^a; turc polîtcha; tons ces vocables repr6sentent le BL. 
pdyptychum {noXwiTvxov) registre des actes publics, livre terrier, 
livre de souche, dont on a fait corruptivement aussi polecticunh 
poleHcum et p6letum=^vfr. pouli^, nfr. pouill^. 

Popor, sm., popoare, pi. f., L. populus; it. popolo; esp, 
pueblo, puebro; port. povo; cat. poble; prov. pobol, poble; vfr. 
peuble ; nfr. peuple ; le mot a surtout Tacception de paroisse; 
(v. C. C. § 842); ' popor ean, adj., subst., paroissial, paroîssien 
(v. C. C. § 842); it popolano; - poporime, sf. population, po- 
pulace; - poporos, adj., L. populosus; it. popoloso; esp. pori, 
populoso; cat prov. populos; fr. populeux; - impoporez, ai, at, a, 
vb. \. = it. popolare; cat. esp. prov. poblar; port. povoar; fr, 
peupler ; - impoporare, s£ ; - despoporez, ai, at, a , vb. 1 ; it di- 
popolare, spopolare; cat esp. despoblar; port. despovoar; prov, 
depopular; fr. d^peupler; - despoporare, sf. 

Por, (poriu, pur), sm., L. porrum, porrus; it port. cat. 
porro; esp. puerro; prov. porr, poyre; fr. porreau, poireau (por- 
reUm); nsl. serbe por, pori; russe ţerb, porej; pol. cech. por; 
magy. por6; vhail. phorro, porro; mhaU. phorre; wAoB. bav. porri. 

Porc, sm., L. porcus (TvoQxog); it. vesp. port. nesp. puerco, 
cat. prov. fr. porc; - poarcă, sf., L. porca; it. port. cat prov. 
porca; esp. puerca; - porcan, sm. petit cochon, petit andain; 
(v. Jon. Cal. 107); cfr. L. porca, it esp. poroa terrain eleve 
entre deux siUons; - porcar, sm., L. porcarius; it porcaro, por- 
cajo; esp. porquero, porcarizo, porquerizo (porcaridus) ; port. 
porqueiro; cat porquer; prov. porquier; fr. porcher; - porcos, 
porcoiaş, sm. petit cochon; Cyprinus gobio; - porcar eaţă, sf. 
porcherie; (v. Bl. Gr.); * L. porcaricia; esp. porqueriza; it. por- 
cherăccio, adj.; -porcărie, sf., it porcheria; esp. porqueria; port 



I. Port— Porumb. 213 

prov. porcăria; fr. porcherie; -* porcărime, sf. les cochons, pores, 
cochonnerie; -i»rc(3fn^, sf., esp. porcariza, porqueriza; porcMre. 
porcesc f adj., porgeste, adv., de cochon, en cochon; - porcie, sf. 
cochonnerie; - porcoiu, sm. grand cochon; it. porcone; esp, porcon. 
porcos, adj., sale, mal-propre; -porcrvnd, sf., porcin, sm., Portu- 
laca oleracea; Polygonum aviculare=L. ^orco^^rwwi; - porculean, 
porous, snu dim., petit cochon ; le dernier aussi blcmchaiUe, 
eperlan;'Porcut^, sm. dim.; -purcel, sm., L. porceUus; it, porcello; 
cat, esp, porcel; prov. porcelh, porcel ; vfr, porcel ; w/r. 
pourcean; - purcică, sf. petit cochon de lait femeUe; - porcă- 
resc, ii, it, i, vb. 3; faire, dire des cochonneries = t^. porcheg- 
giare; - porcârire, sf. 

Port, purtai, purtat, purta, vb. 1; porter, mener, soutenir, 
dinger, conduire; L. portare; it, portare; esp. port. cat. prov. 
portar; fr. porter; a purta cu vorba mener de belles paroles; 
ptirta vorbde rapporter; a purta cuvîntul porter la parole; 
a purta de rms mener par le nez ; a se purta se porter, se 
conduire, se comporter, en user avec q., @tre de mise, mener 
one Tie, proc6der ; a se purta cu oamenii voir, frequenter le 
monde; -port, sm., porturi, pi. f. port, costume, mise; it. porto; 
esp, port, porte ; cat prov. fr. port ; - purta/re, sf . portage, port, 
proceda, maintien, conduite, traitement, tenue, maniere, pose, 
allure; - purtat, sm. portage, port, &c.; -purtător, adj., subst., 
L. portatorius, portitor ; it portatore ; esp. port. cat. prov. por- 
tador; fr. porteur; purtător de vorbe rapporteur; ^ purtătură, sf. 
portage, usure (d'habits , &c.) ; it portatura ; prov. portadura. 

Porţie, sf. v. parte. 

Porumb, sm., porumbă, sf. palombe, colombe, ramier, pru- 
nellier, (cfr. it palombina sorte de raisin, palumbina cerise griotte; 
esp. palomina sorte de raisin de couleur bleu- f once = It. vitis 
cdlun^na), mais, bl6 de Turquie (dont il y a une variSte rou- 
geăbre-bleuâtre); L. palumbus, a; it. palombo; esp. palomo, a; 
port, pombo, a; fr. palombe; aih p61oump6, p61oum pigeon; 
hidmmbri (cdumbella) prundlier, pruneUe; -porumbac, sm. petit 
pigeon (v. Alex. Bal. 1. 38); - porumbar, sm. pigeonnier, grenier, 
magasin de mais; esp. palomar; port pombal; - porumbaş, sm. 
petit pigeon; prunellier; - jponemJ^Xm, sf. colombier, pigeons. 
porumbe, porumbre, sf., porumbele, pi., Prunus spinosa, prunelle. 
porumbel, porunibrel, sm., * L. palunjbellus torn palumbulus; 
pigeonneau, trxmeWier ; - porumbică^ porumhrică, sf. petit pigeon 
femeile; pruneUe; - porumMor, sm., porumbioară, sf. petit pigeon. 
porumbişte, sf. colombier, champ de mais; -porumbi^, sf. petit 



214 L Pot— Prad. 

pigeoii fianeDe; 'ponambim. adj., coolenr de palombe, de pigeon 
= L. palumbimis: -/M>nfin&«|. sm. petit pigeon. 

Pit (poctHj. putui, putut, pute. Tb. 2; L. possum, potui, 
posse; tf. potere: «f/>. /wrf. «i/. /wvr. poder; vfr, pooir; «/r. 
ponToir; (1^ fonnes romanes sont de rinl barbare potere pour 
posse)\ poate (pour se poate)^ adr., fl se peut, peut-etre; cfr. 
ti. pii6 essere^ esp, puede ser, port, pode ser, fr. peut-^tre; poate 
eă peat-etre que, esp. poede que; poate-fi, L. fieri potest; se 
poate fl se peut; mm se poate oela ne se peut pas; - putere, sf. 
pouToir, puissance, raleur, force, Tirtualite, vigueur, fermete, 
oieigie, intensity « portee; tV. putere, podere; esp. port. prov. 
poder; r/r. pooir; nfr. pouvoir; pt. russe puteija; bulg. (Transyl- 
umie) putere m, (du rom.)i in puterea ă titre de, en yertu de, 
selon, suiTant, par; -puterhMj sf. pouroir, (v. Pan. P. V. 1. 128; 
St. D. 521); - ptifemic, adj., puissant, fort, ferme, vigoureux, 
robuste, ic^-putemice-^e^ adr., puissamment, &c; - puternicie, sf. 
puissance ; - putiudos^ adj.« possible, praticable, yirtuel, plausible; 
esp. potendoso fort (au fig.); - putindoşie, sf. possibility, Tir- 
tualite^ plausibility (t. St D. 521, 726); - putinţă^ sf. puissance, 
Tirtualite, possibility; L. potentia; tY. potenzia, potenza; cat. esp. 
port. proc. potencia: - putititime, sf. puissance, possibility - ne- 
putintii, sf. impuissance, d^bilite, impossibflite = L. imxK)tentia; 
cat. esp. port, impotencia ; prov. impotencia ; fr. impotence. 
mputindos, adj., impuissant, impossible; - rtsputere, sf. grande 
force ; din răsputere de toutes les forces ; - imputeresc , ii, it, i. 
vb. 3; T. imputemicesc ; - imputemioesG, ii, it, i, vb. 3; cor- 
roborer, donner du pouToir, donner plein-pouvoir, autoriser. 
imputemidrey sf. action de donner du pouToir, plein-pouToir, 
autorisation; - imputemicitor, adj., subst, fortifiant, restaurant, 
le donneur de plein-pouvoir, &c.; - desputernicesc, ii, it, i, vb. 3: 
r^Toquer un plein-pouToir, &c. ; - desputenucire , sf , 

Poturnic, pot runic, sm. perdrix male, garbon; L. coturnii, 
icis, f. caiUe; it. cotomice, cotumice caiUcj perdrix; esţp. port. 
codomiz, prov. codomitz caiOe; --potumică (potimică, potrănică, 
păt&miche, pătnmiche, patrinicbe), sf. perdrix femeile. 

Prad (prad), ai, at, a, Tb. 1; piUer, d^pouiller, larronnen 
faire main basse; L. praedari (praedare); it. predare; esp. port, 
de-predar; fr. dă-prăder; pt. russe prejdovatj; fnagy. predalni; 
»[ce mot se confond souvent avec a preda trahir (pour trăda), 
predanie tradition, prodition, qui d^rivent direct du vsl. pre- 
daţi tradere, prodere, predanije traditio, proditio]« ; - pradâ^ 
(preadă), sf., prăsi, pL, L. praeda, ae; it. esp. prov. preda; /r. 



I. Prănz— Pre. 215 

proie; pt msse prejda; magy. preda; -prădare, sf. pillerie, de- 
predation; - prădăciune, sf., L. praedatio, onis ; ddprMation. 
prădător, adj., subst., L. praedatorius, praedator; it predatore; 
prov, preador, preaire; vfr, predeur; -prădătură, sf. d^prădation, 
piDerie. 

Prănz (prânzesc), ii, it, i, vb. 3 ; dîner ; L. prandeo, di, sum, 
ere; it. pranzare; -prăn^, sm., prămuri, pi. f. diner; L. pran- 
dium; it. pranzo, pranso; - prănzire, ^îr, ' prănzişor, sm., *L. 
prandiciolum ^\a prandiolum; dejeuner; - prănzitor, adj., snbst., 
ft. pranzatore; -2)r(Xw;3rwfe|, sm. petit dîner. 

Prat, sm., praturi, pi. f. prairie, champ, pelouse; L. pratnm; 
ft. prato; esp. port prado; cat prov. prat; fr. pr^; livUea pro- 
ttdui Lathyrus sativus; pratul lui Traian la Turda le champ 
de Trajan k Turda (Transilvanie) ; - prătar, sm., se. luna lui 
prătar mois des prairies, mois de Mai. 

Pre, pe (pS), prăp., par, sur, vers, au, en; L. per; it, vesp. 
vport. v&nprov. vfr. per; w/r. par; oft. p6r; pre uscat, pre 
apă = it. per terra, per acqua; pre seară vers le soir, le soir; 
pre somn^ L. per somnum, en sommeil; pre ascuns ă la d^robâe, 
en cachette ; jur pre Dumnezeu, it. giuro per Dio ; pre auzite, 
it per udita , d'apres des ouî-dire ; a plecat pre^ o lună ii est 
parti pour un mois; pre limba ta, pre romăneşte en ta langue, 
en (daco-) roman; - despre, pr^p., du L. de-ex-per, de, sur, par rap- 
port ă., quant ă, du c6te de ... ; despre nord du cdU du nord ; despre 
masta sur cela; - pentru, printre ^pintre, pr^p., v. intre; - preste, 
peste (pour prestră), pr^p. du L. per extra; outre, par dessus, 
par delă, sur, dans, sous; preste măsură outre mesure; preste 
ptitin timp sous peu de temps; preste mană (litt. par dessus 
la main), incommode, importun; - prin, pr^p., v. in; - spre, pr^p., 
du L. ex-per; vers, du cot^ de, sur, pour, par; in spre vers, 
pour; spre a... ă Teffet de, pour, afin de...; spre seară, in spre 
seară vers le soir; spre binele pour le bien. Les nombres car-- 
dimux de onze a dix-neuf se composent avec la pr6p. spre, 
c-a-d. que le plus petit nombre s'additionne au plus grand au 
moyen de la pr^p. spre; doi spre zece, litt. deux vers di3L=douze; 
c'est tout-i-fait la m^thode slave et ălbanaise; selon Tune la 
prep. wa^sur, ă, vers, selon Fautre la pr^p. mbd, nd^ (=L. 
iw^de), sert k lier les unitds avec dix; cfr. Vit. diciasette, dicia- 
nove, port. dezaseis, &c., ou la pr^p. ad paraît avoir ^t^ em- 
ployee pour former la liaison = dieci-od-sette , &c. ; - pară , i>tf r, 
pană, pan, pr^p., vers, jusque; du L. per ad; istr. păr; cdb. 
^0®^ ngjera, njer, njera, ndjer; cfr. esp. port para {vesp. vport. 



216 I. Prea— Presur. 

pora) de pro ad = pour, vers, jusque; pară măine, esp, para 
manana, jusqu'ă demain; pară la umd (per ad uniim = usque 
ad^unum) jusqn'au dernier; pară ce, L. per ad quid, jusqu'a 
ce que. 

Prea, (pre), adv., L. prae; tres, fort, trop; nu prea guere; 
prea de tot par trop; prea bun tres-bon, trop bon; (cfr. vsL pre, 
pârtie, V. Mikl. L. Psl. 717). 

Precad, vb. v. cad. Precuvîrrtez, vb. v. cuvînt. 

Precuget, vb. v. cuget. Predomnesc, vb. v. domn. 

Precum, adv. v. cum Prefac, vb. v. fac. 

Prefincă, sf., Vinca major ; L. pervinca (vinca pervinca); 
it. port. pervinca; esp. pervenca, pervenza; fr. pervenche. 

Prefir, vb. v. fir. Preling, vb. v. ling. 

Pregiur, adv. v. giur. Prelucrez, vb. v. lucru. 

Prejudec, vb. v. judec. Prelungesc, vb. v. lung. 

Premîndă, sf., L. praebenda; it. prebenda, prevenda, profenda; 
prov. prebenda, prevenda, prenda; esp. cat. port. prebenda; fr. 
prăbende, provende* 

Prenoesc, vb. v. nou. 

Preot, (preut), sm.,preo^y pL, (pour prebit — prevt dont preitt— 
preot)', mac. rom. preftu; istr. prevtu; pretre; du L. presbyter 
(presbyterum); v&ngr. TtQetrfivTSQog (litt. = «ewior, nou pro aetate 
vel decrepita senectute , sed propter honorem et dignitatem ; Isid 
7, 12) ; vit. venit, prevede ; nit. prete ; mU. prevet , preţ ; piem 
preive; neap, prevete; sic. previti; esp. prebitero, preste; vport 
preste; nport. presbytero ; ca^. prebere, preste; prov. preveire, 
preire, prestre; vfr. proveire, pro voire, prestre; nfr. pretre; ags 
preost; a/ngl. priest; nhaU. priester; cJb. prifk; (selon Diez D 
1. 332 le rom. preot est du L. praepositiAS dont it. prevosto 
fr. pr6v6t) ; - preoteasă (preuteasă) , sf., alb. prifteresS, prSftSrese 
priftanese; prâtresse, fenune d'un pretre; -preoţesc, ^j.^preoţe^ 
adv., presbyteral, sacerdotal; - preoţesc, ii, it, i, vb. 3; faire 
fonction de pretre, ordonner un pretre; a se preo^ devenir prâtre, 
se faire ordonner pretre ; - preoţie, sf. pretrise, ordination, ordre 
de pretre; -preoţime, sf. clerg^; - preoţire, sf. action d' ordonner 
un prStre, ordination; - despreoţesc, ii, it, i, vb. 3; d^prâtriser. 
despreoţire, sf. d^prâtrisation. 

Prepun, vb. y. pun. Presemne, adv. v. semn. 

Prfoăr, vb. v. sare. Presimţesc , vb. v. simţ, simţesc. 

Preschimb, vb. v. schimb. Preste, pr^p. v. pre. 

Prescriu, vb. v. scriu. Prestrănepot, s. v. nepot. 

Prescurtez, vb. v. scurt. Presur, vb. v. Împresur. 



I. Presus— Prind. 217 

Presus, adv. v. sus. 

Pretutinde (pretutindine) ^ adv. y. unde. 

Preţ, sm., pre^ri, pL f., L. pretium; it. prezzo, pregio; 
esp. precio, prez; part, ţie^o; cat. preu; prav. prez, pretz; vfr. 
preis, pris; nfr, prix; nhaU. preis; a ave preţ, L. pretium ha- 
bere; a fi m preţ, L. esse in pretio; - preţuesc, uii, uit, ui, yb. 3; 
apprecier, priser, estimer, ^valuer, taxer, yaloir, râputer = L. pre- 
tiare; it prezzare, pregiare; esp, preciar ; part. preţar ; prav. prezar ; 
vfr. proisier ; nfr. priser ; nhaU. preisen ; a preţui pre cineva estimer q. , 
faire cas de q. ; - preţueală, sf. estimation, Evaluation, apprecia- 
tion , prisme ; - preţuire , sf. ; - preţuitar, adj. , subst. , estimatif, 
estimateur, apprăciateur, priseur; - preţăluese, ii, it, i, vb. 3; 
estimer, ^valuer; cfr. it. prezzolare; ^preţăluire, sf.; - preţăluitar, 
adj., subst., estimatif, estimateur, taxateur, priseur; - despreţ, sm., 
it. disprezzo, dispregio; e$p. desprecio, desprez; part. despreţo; 
cat. despreci ; i>rof;. despreczi; fr. m^pris (miimS' pretium); - des- 
preţuesc, ii, it, i, vb. 3.=L. depretiare, depreciare; it. disprezzare, 
dispr^are; cat. esp. despreciar; part. despre9ar; prav. desprezar, 
despreciar ; fr. d^pr^cier, d^priser ; - despreţuire, sf. ; - despre- 
ţuitar, adj., subst., m^prisant, d^prEciateur. 

Preumblu, vb. v. umblu. Prezic, vb. v. zic. 

Preurzesc, vb. v. urzesc. Pricep, vb. v. incep — incap. 

PrevM, vb. v. v6d. Prier, s. v. Aprilie. 

Primar, adj., L. primarius ; it. primărie, (primajo), primiero ; 
esp. primer, primero, primărie; part. primeiro; cat. primer; prav. 
primer, primier, premier, prumier; fr. primaire, premier; ce mot 
n'a en ram. que Ies acceptions suiv. : 1^ cale primară premier 
chemin que la nouvelle marile fait aprds la noce pour voir ses 
parents (en Transt/kanie); 2® primar - d uni avec v^ cousin, 
vară cousine (du magy. ver parent consanguin), i. e. văr primar— 
vară primară cousin germain — cousine germaine ; (cfr. esp. part. 
primo hermano, prima hermana); le L. primus ne se trouve que 
dans le mot primăvară (primaveară) printemps; - primicer, sm. 
conducteur d'une certaine danse, (v. Cant. 264) ; L. primicerius ; 
vfr. princier; t^r., primicier, princier. 

Prin, pr6p. v. pre. 

Prind, prinsei, prins, prinde, vb. 2; prendre, surprendre, 
attraper, saisir, retenir, se saisir de qch., intercepter; L. pre- 
hendo (prendo), di, sum, 6re; it. prendere; esp. part. prender; 
cat» pendrer; prav. prendre, prener, penre, penrre; fr. prendre; 
a se prinde se prendre, s'accrocher, s'attrapper, se figer, se fixer, 
8'implanter, se rattrapper, reprendre, avoir prise, s'engager, prendre 



218 I. Prind— Prind. 

un engagement, faire effet, profiter ; căt mă prind cehii anssi loin 
que je vois, (litt. auss^i loin que mes yeux prennmt); a prinde 
la suflet respirer; a se prinde cu cineva, d^fier, gager q., paner 
avec q.; - prindere, sf.; - prins, sm., prinsuri, pL ţ. = it cat, 
esp. port. presa; prov. presa, prisa, prea; vfr. prinse; nfr. prise. 
prinsătură, sf. prise, &c. ; - prinsoare, sf. prise, prison, gage, 
gageure, pari; a pune prinsoare gager; a face prinsoare pre ceva 
faii'e un pari, gager, se faire fort; - prinsură, sf. prise, terrain 
enclava des champs communaux; - prin^ător, adj., snbst., it. 
prenditore; esp. port. prov. prendedor; fr. preneur; aprinzătoare, sf. 
attrape, pi^ge, trappe; cfr. esp. prendedero agraffe; - aprind, insei, 
ins, inde, vb. 2; enflammer, ^chauffer, allumer, embraser^ in- 
cendier, exalter, delator, passionner, piquer d'honneur; L. ap- 
prehendere (apprendere) ; it. apprendre; esp. aprehender, aprender; 
port. apprehender, aprender; cat. apendrer; prov. aprendre, apenre, 
aprener , emprendre ; fr. apprehender, apprendre, ^prendre; a aprinde 
focul allumer le feu, du feu; a se aprinde focul prendre feu, 
it. prender ftioco, apprendersi ii fuoco; a se aprinde foc prendre 
feu (au fig.), se faire feu et flamme; le prov. comprendre, em- 
prendre et le fr. ^prendre avaient ane. aussi Tacception d'enflam- 
mer, au propre et au figura, cfr. le part. fr. epris; - aprindere, 
sf. embrasement, inflammation, fougue, vivacity ; aprindere mare 
a sufletului grande exaltation; - aprins, sm. inflanmiation, &c.; 
pre la aprinsul luminărilor lorsqu'on allumera Ies chandelles, 
le soir; - aprinzător, adj., subst., ^chauffant, embrasant, allu- 
mant, BMumem ; - aprinzătură , sf. embrasement, &c.;- cuprind, 
insei, ins, inde, vb, 2; contenir, renfermer, enfermer, impliquer, 
occuper, saisir, tenir, porter, recilor (au fig.), pr^occuper; L. com- 
prehendere, (comprendere) ; it. comprendere; esp. port. comprehender; 
esp. aussi comprender; cat. comprendrer; prov. comprendre, com- 
penre, comprener; fr. comprendre; a cuprinde mintea ou a se 
cuprinde pr^occuper Tesprit; a cuprinde pre scurt abr^ger, se 
r^sumer ; a cuprinde locul cuiva tenir lieu d'une personne ; a fi 
cuprins de Stre saisi de ... ; a cuprinde cu manile saisir avec 
Ies mains; - cuprindere, sf., cuprins, sm. contenance, teneur, 
circuit, tour, enceinte, ^tendue; - cuprins, part., adj., contenu, 
saisi, compris, pr^occup^, accomod^ de biens ; om cuprins homme 
ă son aise; - cuprinzător, adj., subst., contenant, embrassant, 
saisissant, spacieux, ^tQiAxi', ^ cuprinzătură , sf. contenance, &c. 
deprind, insei, ins, inde, vb. 2; former, exercer, rompre, habi- 
tuer, accoutumer, router, routiner; L. deprehendere, (deprendere); 
vesp. deprehender, deprendre, saisir qch., apprendre; a se de- 



I. Printre— Puîu. 219 

prinde s'exercer, &c. - deprindere, sf. action d'exercer, &c., exercîce, 
habitude; - deprinjsător, adj., subst., exerţant, &c.; - deprinză' 
tură, sf. exercice, habitude; - desprind, insei, ins, inde, vb. 2; 
detacher, d^crocher ; L. dis-prehendere ; esp, port. desprender ; fr. 
d^prendre; - desprindere, sf. 

Printre, pmtre, pr^p. v. intre. 

Pristin, adj., ci-devant, vieux, d'autrefois; L. pristinus, a, 
um; it esp. port, pristine. 

Priveghiez, vb., privighitoare, s. v. veghiez. 
Propifesc, vb. v. pas. 

Prubă, sf. ^chantillon, modale, touche (de la pierre), poinţon ; 
L. proba; it prova, pruova; esp. prueba; port, prova; cat 
proba; prov. prova, proa, fr. preuve; oîft. provonra; viuiU. 
probe; russe pol. nsl. serbe ma>gy. proba; [le mot a 6t6 intro-- 
duit du slave ou du magy; le verbe a prubui, a prubului est le 
si. probaţi, magy. probcHni, nhaU. probiren; aproba, L. probare, 
est un neologisme]. 

Prun, sm., L. prunus ; it pnigno ; ca/t. pruner, prov. prunier, 
pruner, /r. prunier ;- prună, sf., L. prunum; it. prugna, brugna, 
pnina; cat. vesp. prov. pruna; fr. prune; - prunet, sm., pru- 
nelaie; it pruneto (epiniers); esp. pruneda prunelaie. 
Puchios, puchinos, adj., v. punoiu. 
Pughilar, s. v. pumn. 

PuYu, sm. petit, jeune d'un animal, point, petit point; L. 
puUus, a; it esp. polio, a; port, pola; cat. poll, a; prov. pol, 
a; fr. poule; alb. poulje, poulg; puiu de găină poussin, poulet; 
puiule! mon petit! mon bijou! cfr. L. meus pullus passer, mea 
columba, &c.; (v. Plant. Cas. 1. 50); ^ puică, sf. petite poule, pou- 
lette; esp. pollico; - puiculiţă, puicuţă, sf. poulette; ^ puHuş, 
am., * L. pulluceus = pulKcenus (poussin); pleyon, osier pour 
lier la vigne; cfr. L. pullus, puUulus, it. puUa, pollezzola, pol- 
loncello rejet, petit rameau; - puime, sf. petits en g6n6ral. 
puişor, sm., * L. pulliciolus pour pulMus ; poussin, petit point, 
petite monnaie (de 15 Cent, environ), bijou (terme de caresse). 
puiuţ, sm., poussin, &c.;-puiez, ai, at, a, vb. 1., puiesc, ii, 
it, i, vb. 3; faire des petits, moucheter, tacheter; L. pullare, 
puUulare; it poUare, puUolare, puUulare, esp. pultilar; port, 
pular, pulular; fr, pulluler; a se puia, pui etre en chaleur, 
en rat, s'accoupler, s'apparier fdes grands oiseaux, des chiennes, 
louves, martres, &c.) ; - puiare, puiere, puire, sf. action de faire 
des petits, &c; - puiat, puiet, putt, sm. action de faire des pe- 
tits, temps ou les animaux s'accouplent , accouplement ; - puiete, 



I 



220 I. Pulbere— Pun. 

sf. couY^, petit8 = L. pullities; - puietoare, puitoare, adj. Um. 
chaude, en chaleur (des chieimes, &c.) 

Pulbere, sf. poussiâre, poudre; L. pulvis, eris; it polvere; 
esp. pblvo, polvora ; port. p<5, polvora, poeira ; cat. polvora ; prov. 
polvera, podra; vfr. poldre; nfr. poudre; alb. pljouhour; ngr. 
TtovX^Qi; nhaU. pulver ; - ptdberiu, adj. , * L. pulverivus pour 
ptdvereus; poudreux; - ptdberos^ adj., it. polveroso; esp. port. 
polvoroso; prov. polveros, pulveros; fr. poudreux; - spulber, ai, 
at, a, Tb. 1 ; soulever la poussidre, taire lever de la poussiere, 
faire de la poussiĂre ; L. expulverare ; U. spolverare, impolverare, 
spolverezzare ; esp. espolvorear, espolvorizar, empolvar, empolvo- 
rar; port, empoar, empolvoriţar ; prov. enpolverar; alb. pljou- 
bonroig, pljouhounoig ; - spulberare, sf. ; - spulberat, part., adj., 
plein de poussiere, volage, l^ger; - spulberatic, adj., volage, 
l^er, inconstant; - spulberătură, sf., poussiere, chasse-neige. 

Pulpă, sf. moUet, gras de la jambe; L pulpa; U. port 
polpa; esp. pulpa; fr. poulpe, pulpe; alb. poulpS; - pulpişoară, 
sf. petit mollet; - pulpos, adj. ă gros moUets, jamb^; L. pul- 
posus; it. polposo (polpacciuto) ; esp. pulposo; fr. pulpeux. 

Pumn, sm. poing, poign^e; L. pugnus; it. pugno; esp. 
puno; port, punho; cat. puny; prov. punh, ponh, poing, poinh; 
vfr. pung ; nfr. poing ; alb. pounghl ; - pumnar, sm., poignet de 
chemise; (I'acception de poignard est une imitation erronee de 
Yit. pugnale, esp. punal, port, punhal, fr. poignard, mgr. fiTtov- 
vicdiov, nowuilov (D. C), alb. pinjal du L.pugio, onis (pungere 
ou pugnus, pugna?); - pumnaş, sm. petit poing, poignet de 
chemise; - pumnişor, pumnuţ sm., petit poing; - pumnesc, puwr 
nuesc, ii, it, i, vb. 3; paumer, battre avec les poings; - pum- 
nueală, pumnire, pumnuire, pumnitură, pumnuUură, sf. coup de 
poing, gourmade; - pughllar, sm., (selon LB. pughUareş) ; porte- 
feuiUe, tablette; L. pugiUar, aris; (cerae pu^itlares); esp. pugi- 
lar; nMgy. pugilaris. 

Pun (puiu), pusei, pus, pune, vb. 2; placer, mettre, planter, 
porter, poser, poster, tendre; L. pono, posui, positum (postum), 
Sre; it. porre; esp. poner; port. p6r; cat. pondrer; prov. ponre, 
pondre ; fr. pondre ; a pune in lucrare mettre en oeuvre, en pra- 
tique, executor, exercer ; a pune la cale mettre, donner, apporter 
ordre ă. qch., ordonner, ranger, r^gulariser; a pune la mană 
pre dneva pincer, attraper, tromper q.; a se pune eu cineva 
tenir tâte a q. , entreprendre q.; a se pune pentru dneva s'en- 
tremettre, s'interposer, interc^der pour q. ; - puitor (pour pun^- 
tor), adj., subst., L. positorius, positor; posant, poseur; puitor 



L Pan— PmL 221 

de legi l^fislateor; pmiar de foe inoendiaire; -puiturăj sL mise, 
pose ; - punercy sf. pose, posage, mise, position, placement ; • puSy 
sm., pusurij pi. f., L. positns, us; pose, mise, placement; jni^ 
la loc mise en place, ă sa place; - pus&urăj sf., posture, posi- 
tion, mise, plac^nent; L. positura; t^ positnra, postnra; esp. 
part, postnra; fr. posture; - pusoare, sf., pusari, pL, mise, pose, 
marcotte, provin, (v. Arh. B. 1. 19); - apim, usei, us, une, 
yb. 2; L.apponere; it apporre; vesp. aponer; part appdr; prav. 
aponher, apondre ; le yerbe ne s'emploie en ram. guere que dans 
le sens de se caucher des (istres, et puis an fig. sefermer des 
yetix; soarele apune le soleil se couche; ochU apun Ies yeni se 
ferment (y. Con. P. 154); - apunăor, adj., descendant (du soleil). 
apunere, sf. coucher (du scieU); - apus, sm. coucher, couchant, 
occident, ouest; cfir. it. port. ponente, esp. poniente, prav. po- 
nent; - aptisean^ adj., subst., occidental, habitant de Toccident. 
adăpost, sm., adăposturi, pi. f., d*un type L. ad — positus ; con- 
vert, abri, retrăite, refiige, asile ; la adăpost ă convert, ă Tabri ; 
cfr. esp. port. aposento gîte^ anberge^ chambre; aposentar loger^ 
domier un gîte de posare, L. pausare; - adăpostesc, ii, it, i, 
vb. 3; abriter, mettre h convert, donner retrăite, garantir, pro- 
t^er; - adăpostire, sf. ; - depun, usei, us, une, vb. 2; mettre 
bas, dâposer; L. deponere; it. deporre (diporre); esp. deponer;^ 
port, depdr; prav. deponer; - depuitor (depunător), adj., subst., 
d^posant; - depunere, sf.; - prepun, usei, us, une, vb. 2; pr6- 
sumer, supposer, pr^juger, soupţonner, se dăfier; L. praeponere 
(=supponere); it. preporre; esp. preponer; part. prepdr; prav. 
preponer; - prepudnic, adj. pr^ventif, soupţonnant, ombrageux. 
l^epuitor, adj., supposant, defiant, supşonnant, &c. ; - prepunere, 
sf. supposition, soupţon ; cu prepunere presumable ; - prepus, sm., 
prepusuri, pi. f., supposition, defiance, soupţon, ombrage, pr^ 
jug^; cîi prepus suspect; a aduce pre cineva in prepus faire 
soupşonner It q.; a ave prepus asupra cuiva soupţonner q.; a 
I <^ in prepus tomber en soup9on, âtre soupţonn^; - repun, 
^i, us, une, vb. 2; âgarer, perdre, succomber; L. reponere; 
»<• riporre; esp. reponer; port. repar; prav. reponer, reboner; 
^ S6 repune se perdre, succomber, mourir; a se repune din 
wofd mourir, (litt. se reposer de la vie); - repu/nere^ sf.; - re^ 
pus, sm. perte, &c; este pre repus din via^ cela va lui cod- 
ter la vie; - spun, spusei, spus, spune, vb. 2; exposer, expri- 
^% dire, profiSrer, ^noncer, prononcer, reciter, raconter; L. 
eiponere; U. esporre, sporre; esp. exponer, esponer, part. expOr, 
Fo». exponer, esponer, expondre ; alb. şpoun ; a spune pre din 



222 I. Pnng— Punoiu. 

afară, a spune de rost (rostro), răciter ; a *şi spune curat părerea dire 
nettement son opinion, trancher le mot; se spune Ton dit. Von 
parle; -5puitor(spunStor), adj.^ subst., disant, diseur, raconteur, 
it, sponitore; - spus, sm., spuse et spusuri, pi. f.; spusă, sf. 
le ^e, rapport, râcit; după spusa lui au rapport d'un tel 
supuiiy usei, us, une, yb. 2; soumettre, subju^er, asservir, de- 
fârer, dompter, ranger sous . . ă . . , r^duire; L. supponere; ii, 
sopporre, supporre; esp. suponer; port. suppdr; prov. supponer. 
supunere, sf. soumission, d^f^rence, suj^tion, ob^issance, reduc- 
tion, resignation, souplesse, hommage ; - supus, part., adj., subst., 
soumis, obeissant, soupl^^ humble, sujet. 

Pung, vb. v. impung. 

Punoiu, (puroiu), sm., punaae, pi. f., pus, sanie; d'un type 
L. puronius pour pus, puris; it esp, port, fr, pus (pus); -pu- 
noios, adj., purulent, sanieux, virulent ==L. puscinus; - punoiez^ 
ai, at, a, vb. l.==L. suppurare; it suppurare; esp. port supu- 
rar; fr. suppurer; - punoiare, punoiere, sf. suppuration; - pu- 
noime , sf., purulence , virulence ; - put (puţ) , puţii, puţit, puţi, 
vb. 3; puer, sentir mauvais; L. puteo, ui, ere; it. putire; cat 
prov. pudir; vfr. puir; nfr. puer; ^puchios, puchinos, (pouriw- 
tiehios) adj. chassieux; d'une forme L. puticulosus\ cfr. it pu- 
tiglioso (putictdosus) puant; - pudocnă, sf., Coriandrum testi- 
culatum; ^ pudos, adj., it. puzzoso; puant; piatră pucioasă 
ou simplement pucioasă soufre; - putoare, sf., putori, pL, L. 
putor, oris; puanteur, f^tidite, infection; cat. prov. pudor; vfr. 
puor, pueur; putoare din nas punaisie; - puturos, adj., L. pu- 
truosus, putrosus ; puant, fâtide, infecte, putide, m^pliitique, ma- 
lotru, paresseux ; om puturos homme paresseux, puant de paresse ; 
puturoasă, sf., Coriandrum testiculatum ; - puturoşie, sf. puan- 
teur, infection, paresse; - puţire, sf. ; - puţitor, adj., puant, fe- 
tide, infect; - impuţesc, ii, it, i, vb. 3; infecter, empester, croupir; 
L. im-putescere; it impuzzare; fr. empuantir; - impudic, sf. 
infection, puanteur; - impuţire, sf. infection; - impuftor, adj., 
subst., puant; - putred, adj., L. putridus; it. putrido; esp. pu- 
drido; port putrido, podrido; cat. pudrite; prov. putrid; fr. 
putride; - putregaiu (pour putredaiu), sm., putregaiuri, pi. U 
pourriture, bois &c. pourri; d'une forme *L. putredaneum=fw- 
tredo, inis; cfr. aussi ^^nJa^o, inis ;" putregăios, adj., pourri; 
cfr: prov. poyregos; - putreganie, sf. pourriture; - putrezesc, ii, 
it, i, vb. 3; L. putrescere; esp. podrecer ; port. a-podrecer; U- 
putridire ; cat esp. pudrir, podrir ; prov. poirir, poyrir ; fr. pour- 
rir; - putrezeală, sf. pourriture, corruption; - putrejsndos, adj., 



I. Punt— Purice. 223 

pntrescible; - putreisieiunef sf. putrăfactiou, pourriture, putridity. 
j^treeirsy sf. ; - putrejritor, adj., pourrissant, septique ; - putre- 
siturâj sf., cat podridura, pudridura; prov. poiridura, puiridura, 
pnridura; fr. pourriture; - imputrezesc, ii, it, i, vb. 3; L. im- 
putrescere; it imputridire; esp. empodrecer; v. putrezesc. 

Punt, s. y. impung. 

Punte, sf., punţi, pi., petit pont, planche, arbre (^une bc^ 
lance); L. pons, tis, m., U. ponte, m.; esp. puente, m.&f.; port, 
ponte, f., cat prov. fr. pont, m.; - puniişoarăf sf., *L. ponţi- 
ciola pour ponticidus; esp. pontezuelo. 

Pup, ai, at, a, vb. 1; baiser (des enfants); L. palpare ca- 
resser; it palpare caresser; poppare teter; cat esp. port. prov. 
palpar tăter; esp. popar caresser; port poupar epargner; prov. 
popar teter; fr. palper; alb. pouth baiser; - pupare, sf., pupat j 
sm., action de baiser, baiser; - plăpând (pour pălpănd)^ po- 
plănd (y. Con. P. 244), du g^rondif L. palpando; douillet, de- 
licat, frele, malingre, mignard; - plăpău, sm. homme douillet, 
delicat, mignard; cfr. L. palpo, onis, flatteur. 

Pupăză, sf. huppe, puput, une sorte de găteau (baba) ; d'une 
forme L. upupacea:=tf/mpa {sTtoxfj); it. upupa; mU. buba; ro- 
niagn. poppa ; piem. popo; port. poupa; prov. upa, upupa, 
upega; fr. huppe; houppe touffe, flocon; it. bubuia, bubbolo, esp. 
abubilla, (dim.); nsl. serbe pupayac; magy. babuta, babuka; cfi*. 
vsl. pupuuBCB avis quaedam. 

Purced, cesei, ces, cede, yb. 2 ; proc^der, partir, proyenir, naître, 
toaner, r^sulter, s'en suiyre ; L. procedo, essi, essum, Sre ; it proce- 
dere; esp. port. proceder; cat. ţroceir; prov. proceder, procedir, pro- 
cezir ; fr. proceder ; -purcedere, sf. action de proceder &c., Emanation, 
deriyation, depart, procession (du S'' Esprit); ^ purces, sm.^ purce- 
suri, pi. f., idem ; L. processus ; it. port, processo ; esp. proceso ; cat. 
prov. proces; fr. proces (formation modeme); - purce^ător, (puree- 
gator), adj., subst., procMant, proyenant, d^riyant, partant, celui qui 
part ; - purcezăturâ, (purcegătură)^ sf. = purcedere. 

Purice, sm. puce; dMssi pointe, coin; L. pulex, icis, m.; it 
pulce, pulice, f. ; esp. port pulga, f. ; prov. piuze, piutz, piussa, 
f. ; cat pussa, f. ; fr. puce, f. ; - puricariţă, sf., puriceasă, sf., 
Polygonum persicaria = îa^. it. pulicaria, esp. pulguera, port, pul- 
gueira; - puricei, sm., puceron; - puricos, adj., L. pulicosus; 
it pulcioso; esp. pulgoso; - puric, ai, at, a, yb. 1; ^pucer, 6ter 
las puces, afifermir ayec des goupilles, des coins; it spulciare, 
esp. port. prov. espulgar, fr. 6pucer; a se purica dter, chasser 
las puces; - purimre, puricătură, sf. action d'ăpucer. 



224 I. Ptirure— Eabd. 

Pdrure, adv., perp^tuellement, toujours ; du BL. perpetnalis, e, 
(extension de perpetuus)^ contracts en pernale — peniare — pnnire; 
it. perpetnale; vcaL vesp. prov. perpetual; fr. perpetuei; apurure, 
de a purure pour toujours , pour I'^temit^ ; - pururdnic , adj. 
perpetuei; -ptfrt^re^ntde, sf. perp^tuit^, ătemit^. 

Pu{t6, puşche^ sf. aphte, cloche, pustule; * L. pustella pour 
pustula; it. pustula, pustola; cat. esp. port, pustula; esp, aussi 
postilla ; jprov. pustella, postella, pustula; fr. pustule; aJb. plouske, 
fouskS, foutskS; puşie pre limbă papille ; - puştdos (puscelos 
pour puşchdos), adj., L. pustulosus; esp. pustuloso, postilloso; 
prav. postulos; fr. pustuleux. 

Put, vb. V. punoiu. 

Puţ, sm., pufuri, pi. f., puits, puisard, fosse, flaque, bour- 
bier ; L. puteus (puteum) ; it. pozzo ; esp. pozo, poza ; port poţo, 
poţa; cat. pou; prov. potz, poutz; vfr. puis, puiz ; nfr. puits; 
serbe pu6 cisterna; alb. pous puteus; nhaU. pfQtze; -pu^r, sm., 
L. putearius ; esp. pocero ; port, poceiro. 

Puţin, adj., peu, peu de chose, modique, m^ocre; d*une 
forme L. paucinus, dim. de paucus, a, um; it. pochino; it. esp, 
poco, port, pouco, cat. poc, prov. pauc, vfr, pauc, pau, poc, nfr. 
peu, cUb. pak, pakS de paucus; cate puţin — puţin (quanta pau- 
cum — paucum) = {^. a poco a poco, esp. poco ă poco, prov. cada 
pauc, fr. peu ă peu; cdpupn du moins, It moins; cd mai pt^n 
le moins ; cat de puţin (quantum de pauco) tant soit peu, quelque 
peu ; nu mai puţin tant soit peu ; fără puţin h peu de chose 
prâs; -puţinătate, sf.=L. paucitas, atis; vit. pochiti; esp. poque- 
dad; port, pouquidade; - puţind, puţintd, adj., un petit peu. 
pu^nime, puj^nfime, sf. exiguity, modicitâ, m^ocrit^, petitesse, 
tânuitâ; 'puţintic, adj., un petit peu ^ - împuţinez, ai, at, a, yb. 1; 
diminuer, att^nuer, d^roître, d^p^rir, ^claircir, mitiger, infirmer, 
accourcir, r^uire, reformer, retrancher, relâcher, temp^rer, mo- 
d^rer; - împuţinare, sf.; - impuţinător, adj., diminuant, &c. ; - im- 
puţinătură, sf. diminution, &c. 



R 



Rabd, r&bdai, răbdat, răbda, vb. 1; endurer, essuyer, sup- 
porter, toWrer, resistor, patienter, pers6v6rer, porter, soutenir; 
peut-etre d'une forme L. re-obdurare; cfr. prov. abdurar = o6- 



1. Bad— Băâăemă. 225 

durare supţorter; - răbdare, sf. action d'endiirer, patience, per- 
s^y^rance, resignation, tolerance, souffrance, &c.; a (we răbdare 
prendre patience; - răbdător, adj., prov. abdurador; endurant, 
pers^v^rant, tolerant, souffrant. 

Rad (rajs^) , rasei , ras , rade , vb. 2 ; raser, gratter, râcler, 

(râder), ratisser, raturer, râper, rader; L. rado, si, sum, 8re; 

it, radere; esp. raer; prov. raire, rayre, raure, reire; fr. raire, 

rader; - radere, sf.; - ras, sm., L. rasus, us; rasure, ratissage, 

raclure; - rasă, sf. froc de moine; it esp. raso satin; fr. ras 

efoffe unie, dont le poil ne paraît pas; vsl. rasa vestis monachi; 

bulg, rasx, nsl. rasa vestis movMchi; raş parms e lino et serica 

foetus; rasa panni genus; serbe T3,S2i vestis monachi; raşapa/nni 

genus; pt. rtisse rasa, pol rasa, rasza, cech. raş, nhoM. rasch, 

(cfr. it rascia); mgr. ^cc<xov vestis rasa quae pilos non habet, 

detrita et usu defloccata ; pallium monachorum (D. C.) ; tous 

ces mots r^pondent au L. rasus ras^, tondu; (v. Diez D. 1. 342; 

Mikl. L. Psl. 784; Weig. 2. 461); - răsător, răjsător, adj., subst, 

rasant, ratissant, raclant, raseur; esp. raedor, rasador; prov. 

razedor ; - răsătoare, ramatoare, sf. ratissoire, racle, râpe, racloir, 

gi'attoir, grateau, ripe; esp. raedera; - răsătură, răzătură, sf. 

râpure, rature, rasure, ratissure, gratin; it. raditura; esp. rae- 

dura, rasadura ; port rasadura ; - răsură, sf. raclure, ratissure, 

contribution suppl^mentaire ; (v. Ur. 1. 2; 2. 38); L. răsura; 

'^t^cat esp. port, răsura ; prov. răsura, razura; vfr. rasure; - răsura 

Unibei (linguae) amende; - râsuroiu (răsunoiu), sm., răsuroae, 

pi. f. racloir, ratissoire ; - răzuesc^ ii, it, i, vb. 3 ; racler, gratter, 

ratisser, riper; cfr. esp. port. rascar, rasgar, prov. rascar, fr. 

racher = L. rasicare; - răzuire, sf.; - răzuitoare, sf. racloir; cfr. 

it, rastiatojo, raschiatojo; esp. port. rascador; - răzuitură, sf. 

raclure; cfr. it rastiatura, raschiatura; e^/?. rascadura ; - r^^-e^wş, sm., 

râzuşă, sf. racloir, ratissoire, gouge; - ră^ălău, sm. râpe; - ră- 

zăluesc, ii, it, i, vb. 3; ratisser, gratter, regratter; cfr. it. ras- 

chiare, rastiare, cat rasclar, vfr. rascler, nfr. T2kc\eT=rasiculare. 

răzăluire, sf. ; - răMluitură, sf. ratissure, raclure. 

Rădăcină, sf., d'une forme *L. radidna, ă6r. de radix, ids; 
prov, racina, razina, fr. racine, alb. renje, rranze, rranjS; it. 
rădice, rădica, esp. port. raiz, prov. raditz, rasitz, raitz, vfr. 
raîs, alb. raz8 de radix, icis; rădăcină dulce Glycyrrhiza echi- 
nata; - rădăcinos, adj., racineux; - rădăcioară, sf., * L. radiciola 
pour radicula; - rădăcinuţă, sf. petite racine; - rădiche (ridiche), 
st, L. radicula; alb. rrikB; fr. radis (nom botam^ique de radix); 
^l retkev, retkva; croat, rotkva; serbe T2Akej; pt russe red'ka; 

15 



226 I. Răgesc— B&nced, 

russe râdBka; pol. rzodkiew, cech. fedkev; mhall. retich, ratich; 
nhaU. radies, rettig; cfr. it. radicchio Cichofium; nigr, ^Ui 
Intybus (D. C); - rădichioară, ridichioarâ, sf. dim.; aussi JBa- 
phanus raphanistrum ; - înrădăcinez, ai, at, a, vb. 1 ; enraciner^ 
raciner, prendre racine, inv^t6rer; fr. enraciner; - inrădăcinare, sf. 
desrădăcinez, ai, at, a, vb. 1 ; d^raciner ; - desrădâcinare , sf. 

Răgesc, ii, it, i, vb. 3; braire, mugir; d'un type *L. ragire 
pour rugire; fr. raire (pour raiire); cfr. it. ragghiare — rugghiare 
(ruggire); port, ranger, rengir ; - raget (ragât), sm. = L. rugitus; 
it. ragghio; braiment, braire; - răgire, sf. 

Răguşesc, ii, it, i, vb. 3. a. &n.; enrouer, s*enrouer, s'en- 
rhumer; d'un type *L. ravicmire — raucucire pour raudre; it. 
arrocare, esp. enroquecer, port, enrouquecer, fr. enrouer (de rau- 
cus — rocus) ; cfr. bresc. enregais s' enrouer ; tArd. it. ragos (* ra- 
vicosus) enroue; - răguşealâ, sf. enrouement, raucite, graillement; 
cfr. tirol. if. ragosera; - răguşire, sf. enrouement; - nXguşU, part, 
adj., ânrouâ, rauque ; - răguşit, sm. enrouement. 

Ram, sm., ramuri^ pi. f. rame, rameau, jet, oeilleton, bou- 
ture, branchage; L. ramus; it. esp. port, ramo, rama; ccU. ram; 
prov. ram, ramp, rama; fr. rame (rama); a ave ram (de nebu- 
nie), it. avere un ramo di paccia, avoir le timbre fel6; - ramură^ 
sf., L. ramula pour ramulus; ramean, ramure, branches, hois 
(d\m cerf); a da ramuri pousser du bois; ramuri de cerb, L. 
rami cervorum, it. rami de' cer vi; ramură de lăngoare (languoris) 
fievre nerveuse; dv.port. ramo da peste; - rămurd, sm., răm^ure, 
sf., rămurică, sf. ramereau, ramille; - rămuros, adj., L. ramu- 
losus; rameux, branchu; -rămurut, sm.; - rămuşor, sm., *L. 
ramusciolus pour ramusculus ; - derăm, (dirăm, dărm), ai, at, a, 
vb. 1; abattre, crouler, d^molir, d^truire, renverser, ruiner, sub- 
vertir ; d'un type * L. de-ramare ; it. disramare ; esp. port. der- 
ramar; prov. desramar, deramar, derramar effeuitter, d^abrer, 
ruiner; vfr. deramer; alb. i^imoig se precipiter, ecraser; foamea 
m^ derămă (darmă) cu tottd, la faim m'abat, m'affaiblit totale- 
ment; - derămare, (dirămare, dărmare), sf. abattis {de bois, &c.), 
croulement, ăcroulement, demolition, destruction, ruine; - derâ- 
mător (dirămător, dârmător), adj., subst., dâmolissant, d^mo- 
lisseur; esp. port. derrsm^iioY ; - derămâtură , (dirămătură, dăr- 
mătură), sf. abattis (d'arbres, &c.), demolition, debris, d^combres, 
mines; alh. dSrmija, pi. debris. 

Rănced, adj., L. rancidus; it. rancido, rancio; esp. rancio; 
port. ran90, s., ran90so, adj.; cat. ranci; prov. ranc, fr. rance; 
nhaM. ranzig ; - răncezesc, ii, it, i, vb. 3 ; L. rancescere ; it ran- 



I. Răpesc— Răpită. ^ 227 

cidire; esp. ranciar-se; fr. rancir; a se rănceei rancir; - ră/n- 
cereală, sf., răncejsrime, sf., rdncejsire, sf. rancidity, rancissure. 
răn€oare, sf., L. rancor, oris; it rancore; vesp. cat port, prov. 
rancor; nesp. cat. rencor; vfr, rancoeur; nfr. rancune. 

Răpesc, ii, it, i, vb. 3. (vulg. aussi hrăpesc); ravir, rapiner, 
enlever, d^pouiller, spolier, s^emparer, usurper; L. rapio, rapui, 
raptum, Sre; U. răpire; fr. ravir; cmgl ravish; alb. rjep; Va 
răpii calul son cheval a pris le mors aux dents (litt. le cheval 
Ta ravi); a se răpi etre enlevâ, ravi, se laisser emporter; a se 
răpi de manie se laisser emporter ă la colke; a fi răpit, it. 
esser rapito, etre extasi^, transporta; - răpareţ, adj., d'une forme 
L. raparicius = rapax, acis; rapace, de proie; pasere răpareţă 
oiseau de proie; - răparetie, sf. rapacită; - răpire, sf. ravisse- 
ment, rapt, pillerie, rapine, rapacity, enlevement, transport, 
eitase; - răpit, part., adj., L. raptus, a, um; it rapito, ratto; 
fr. ravi, (aussi au fig.); - răpit, sm., L. raptus, us; it ratto; 
esp. port. cat. rapto; prov. rap; fr. rapt; - răpitor, adj., subst., 
L. raptorius, raptor; it. rattore, rapitore; cat. esp. port, rapto; 
prov. raptor, rapayre; fr. T9,Yissem; - răpitură, sf. ravissement, 
rapine, &c.; vit. rattura; - răpede, adj., rapide, vâoce, imp^tueux, 
violent, prompt, roide, escarp^ ; L. rapidus ; it esp. port rapido ; 
esp. port. aussi raudo; prov. rabeg, rabey, rabeh; vfr. rade; 
nfr. rapide ; alb. rSpjetS , rrSpjintS ; - raped (răpez) , ii , it , i, 
vb. 3; pr^cipiter, acc^lerer, hâter, pousser, lancer, ^lancer; 
a se răpeei se pr^cipiter, saillir, s'^lancer, fondre sur; - rape- 
giune, sf. rapidity, impetuosity; - răpez, sm., răpezurî, pi. f. 
precipitation, essor, abord, assaut; (v. Alex. B. 2. 32); esp. port, 
rapidez; - răpezidos, adj., roide, escarp^; - răpezidune, sf. ra- 
pidity, impetuosity, vehemence, veiocite; - răpezime, sf. rapidite, 
vâocite; - răpezior, adj., *L. rapidiolus pour rapidulus; - rape- 
zire, sf. ; - răpeziş, sm., răpezişuri, pi. f. pente, penchant, escarpe- 
mmi;- râpezitură, sf. eiancement, saillie; - derapăn, ai, at, a, 
vb. 1; dechirer, rompre, enlever, depouiller, priver, entraîner, 
detruire, ruiner, deiabrer, abîmer; d'un type *L. derapinare = 
diripere; a se derâpăna etre pilie, s'en aUer en ruine, se de- 
truire, deperir (v. Ur. 5. 343); - derăpănare, sf. deiabrement, 
^croulement , derangement , perte ; - derăpânător, adj., subst., 
destructif, &c.; - derăpănătură, sf. deiabrement, &c. 

Rapiţă, sf., colza; du L. râpa, rapum; it. ravizzone colza; 
ravizza feuiUes de navet; it. râpa, esp. rapo, cat rave, rabe, 
prov. raba, rabeta, fr. rave, nsl. râpa, bulg. repa>, serbe repa, 
ptrusse ripa, russe repa, cech. fepa, pol. rzepa, magy. repa, 



228 I. Bar--BătuDd. 

repcze, alb. rep, vhaU. rftbft, ruobft, mhaU. rnebe, rappe, nhaU. 
rtbe (raps, raps, reps), du lot. rapa. 

Rar, adj., rare, clair, diss^min^, ^pars, clair-sem6, pen fr^ 
quent, peu serr^, peu ^pais, strange; L. rarus; it raro, rado; 
cat esp. port, raro; prov. rar; fr. rare; esp. port, aussi redo; 
dB). rral8 (raUus?); rare ori (rarae horae) rarement; - rdriceh 
rărişor, răruţ, adj. dim. ; - răresc, ii, it, i, vb. 3 ; rar^fier, ^claircir, 
rendre moins ^pais, plus rare; L. rarescere, (rtfre5c=rarefacio; 
mă r(Xre5c =raresco); esp. rarecerse, ralecer, ralear; aZ6. rraloig; 
it diradare; a se rări s'Maircir; a rări o pădure (padulem) 
ăclaircir ane forat; - rărire, sf.; - rărişte, sf. 6claircie, clairiere. 
rărit, sm. rarefaction; -raritate, sf., L. raritas, atis; it rărită, 
raritate; esp. raridad; port. raridade; cat raretat; prov. raritat, 
raretat ; fr. raret^ ; - răriior, adj., rar^fiant ; - răritură , sf. 
rarefaction. 

Rărunchii! (rănunchiu), rinic, rinichiu , (riniche, rinichie 
formes erronees), sm. rognon; le premier d'une forme *L. renuncu- 
Itis pour renictdus; le second de reniculus, dim. de ren, renis; it. 
rognone, amione, argnone, esp. rinon, m^.- ronyo, prov. renhO, 
ronh8, runho, vfr. regnon, nfr. rognon (pour roignon) d*une forme 
*L. renio; - rărunchiuţ, sm. dim. 

Răfină, sf., L. resina; it. esp. port. resina; cat resina, re- 
hina; prov. rozina; fr. ruşine; ngr. ^ev^ivrj; ^eerc retchina; - ră- 
şinar, sm. ipoissem; - răşinărie, sf. poîsserie; - r(^şiwo5, adj., L. 
resinosus; it. esp. port resinoso; cat. resinos; prov. rozinos; 
fr. r^sineux. 

Rătăcesc, ii, it, i, vb. 3; en*er, ^garer, d^vier, fourvoyer; 
du L. erraticus ; it. esp. port. erratico ; 2^^ov. erratic, eratic ; (cfr. 
vesp. radio, port. 2LTTeăio = errativus eloign^; arredar, arredarse 
eloigner, s'eioigner); - rătăceală, sf.; - rătăcire, sf. ^garement, ^cart, 
deviation, erreur, meprise, perdition; - rătăcitor, adj., errant, 
egarant, remuant, inconstant. 

Rătund, adj., L. rotundus, (rota); it. rotonde, ritondo; esp. 
port. redondo; cat red6, rod6; prov. redon, redun; vfr. roond, 
reond; nfr. roni ;- rătun^ior, adj., *L. rotundiolus pour rofun- 
dulus; rondelet; - rătunisioară, sf. Glechoma hederacea; Veronica 
chamaedrys ; - rătunzesc, ii, it, i, vb. 3. = L. rotundare ; it. ro- 
tondare ; esp. port. redondear ; cat arro Jonir ; prov. aredondir ; 
fr. arrondir; - rătumător, adj., esp. redondeador; ce qui arrondit, 
forme en rond ; - rătunzeală, sf. rotondite, rondeur, forme ronde. 
rătunjsfie, sf., rătunjsime, sf. rotondite, rondeur; - rătumire, sf. 
arrondissement. 



L Bază— BSs. 229 

Rază, sf. rayon, trait de lumi^re; L. radius; it raggio, 
razzo, razza; esp. port rayo, ray a; cat. ray a; prov, rai, raig, 
rait, rach, rah, raia ; vfr. rai ; nfr. raie ; rayon (dim.) ; alb. reze ; 
rază de lumină jet de lumiâre; ra^a soarelui Badiola^ - răsi- 
şoară, sf., *L. radiciola pour radiolus; - deraz, ai, at, a, vb. 1; 
rayonner, briller, provenir, dMver, proc^der; du L, de-radiare; 
it, raggiare, razzare; esp. port. radiare, rayare; cat rajar, prov. 
rayar, raiar, fr. rayer, rayonner; (v. Alex. P. 131; din ochii 
tăi derază); - derăzare, sf. action de rayonner. 

Rece, adj.) frais, un peu froid ; istr. race ; du L. recens, ntis, 
frais; it port recente; esp. reciente, recien; prov. fr. recent; 
dO>, rrSkjethe; (pour Tacception du mot rom. cfr. it esp. port 
fresco, fr. frais, du vhaM. frisc, nhaU. înscli = recens); - red, 
sm. pi. , gelfe de pieds , gelatine , (v. Bare. Gr. 50) ; - red^or, 
adj., assez frais; - recesc, ii, it, i, vb. 3; alb. rrgkjethem; ra- 
fraîchir, refroidir, se refroidir, atti^dir; a se red rafraîchir, se 
rafraîchir, se refroidir; - receală^ sf. fraîchenr, froid, froideur. 
recire, sf. rafraîchissement, refroidissement; - recilor, adj., subst., 
rafraîchissant, refrigerant; cfr. L. recentarius qui vend du vin 
rafralchi, refroidi; (v. Gloss. Phil. Inscr. in Labus Monum. epigr. 
Ambros. 35, 8.) ; - redtoare, sf. refrigerant ; - redtură, sf., gela- 
tine, geiee; surtout au pi. recituri; - recoare, sf. fraîcheur, frais. 
recoresc, ii, it, i, vb. 3; rafraîchir, refroidir, rendre frais; a se 
recori rafttiîchir, se rafraîchir, se refroidir; - recoreăUt, sf. ra- 
fraîchissement, fraîcheur; - recorire, sf.; - recoritor. adj., rafraî- 
chissant, refroidissant, frais; - recoritură, sf. rafraîchissement. 
recoros, adj., frais, rafraîchissant. 

Recunosc, vb. v. cunosc. — Redic, vb. v. dreg. 

Regulă, sf. r^gle, regime; L. regula; it regola; cat esp. 
regla; port regra, regoa; prov. regla, retgla; fr. regie; - regulez, 
ai, at, a, vb. 1 ; L. regulare ; it regolare, esp. regular, reglar ; 
cat. port regular ; prov. reglar ; /r . r^ler ; - regulare, sf . 

Relighie, sf., L. religie, onis; it religione, esp. religion; 
port. religiao ; cat. religie ; prov. religie, religion ; fr. religion ; le 
terme ^op. est lege (lex, legis); - relighios, adj., L. religiosus; it esp. 
port religiose ; cat religios ; prov. religios, relegios ; fr, religieux. 

Remăn, vb. v. măn. — Repacs, vb. v. paos. 

Repun, vb. v. pun. 

Ris, particule-prefixe ; selon Diez Gr. 2. 403 elle repre- 
sente dans quelques mots le lat re-ex, it ris; dans d'autres la 
particule vsl. r azi» =dis;— selon Mikl. SI. E. 42; L. Psl. 781 
r6s deriverait seulement du vsl rasrb. 



230 I. Resar— R6ii. 

Resar, r^ar, yb. y. sar. Rtefăţ, yb. y. faţă. 

Risbaty yb. y. bat. Risfir, yb. y. fir. 

Risbun, yb. y. bun. Risfoiez, yb. y. foaie. 

Rfoooc, yb. y. coc. Ră'sfring, yb. y. fring. 

Riscol, yb. y. scol. Risfug, s. y. fugă. 

Rescruce, s. y. cruce. Risjudec, yb. y. judec. 

Riscumpăr, yb. y. cumpSr. Rispir, s. y. p6r. 

Reseamîn, yb. y. seamîn. Rispas, s. y. pas. 

Rispic, yb. y. plec. 

Respund (r&spund), unsei, uns, unde, yb. 2 ; râpondre, repar- 
tir, r^pliquer, reprendre, riposter, rembourser, satisfaire, r6pondre 
de qch., de q., se porter fort pour q., r^pondre &, âtre conforme ; 
L. respondeo, di, sum, ere; it rispondere; esp, port, responder; 
cat, respondrer; prov. respondre; /V. r^pondre; vorbde nu respund 
faptdor, L. yerba non respondent ad facta ; a respunde la timp, 
L. respondere ad tempus ; durerea ei respunde in cap la douleur 
lui r^pond k la t§te; - respundere, si. ; - respuns, sm., respunsuri, 
pi. f., r^ponse, repartie, r^plique; L. responsum; vit, response, 
risponso; esp, port, response; cat. respons; prov. respos; fr. re- 
ponse ; a da cuiva respuns, L. dare alicui responsum ; - respun^ 
zătory adj., subst., r^pondant, responsable, garant; it responditore; 
port. prov. respondedor. 

Risputere, s. y. putere. Rtetorn, yb. y. torn. 

Răstimp, s. y. timp. Resufiu, yb. y. suflu. 

Restore, yb. y. tore. . Resun, yb. y. sun. 

Reţ§, sf., retde, pi. r6seau, reticule, rets, tirasse; d'une 
forme * L. reticella pour reticulum, dim. de rete, is\ it. reticella; 
esp. redicilla; vfr, r^sel, reseul, nfr. reseau (reticeRumX r^sille. 
ridicule {corruption ăe reticule) =retictda; i^. rete, esp. x^^ port. 
rede, cat ret, prov. ret, reth, fr, rets, alh. rjeta de rete ; - refdos. 
adj., r^ticulaire; - reţică, sf. petit reseau, &c. 

R6u, r6 (quasi relă pour red; rea avec Vart,\ rei, rele, adj., 
mauyais, mal, sinistre, mălin, m^chant; L. reus, rea; it. rio, reo; 
neat. esp. port reo; vcat. prov. reu; rom. d. Gr. reus; a fi cuiva 
r&u se trouyer mal, ayoir mal au coeur ; a face r^ mal faire, 
m^faire, nuire; a vorbi rdu ou de r^u de cineva dire du mal 
de q., m^dire de q. ; a lua in de r^u pre cineva maltraiter q. ; 
a lua spre r^u, in nume de r^u prendre qch. en mal, en mau- 
yaise part, entendre malice h qch.; atăta r^u! impossible! - r^w, 
sm., rde, pi. f. mal; it. reo crime \ - răutate, sf. malice, mal- 
faisance, m^chancet^, fausset^; it. reitade, reitate, reită, culpa- 
bilite; - r^tăcios, adj., mauyais, m^chant, malicieux, malin^ 



r. Revărs— Btndime. 231 

malfaisant; - riMddwney sf. m^chancet^, malignity; - inrtutăţesc, 
ii, it, i, vb. 3; rendre m^cbant, empirer, d^grader; a se inrău- 
taţi, empirer, se pervertit; - înrăutăţire, sf. empirement, d^t^ 
rioration, crndescence, recrudescence, perrertissement, perversity, 
malignity, sc^l^ratesse. 

RevărSy vb. v. vărs. 

Rîd (rî^), risei, rîs, ride, vb. 2; L. rideo, risi, risam, 6re; 
it. ridere; esp. reir; port. rîr; ccU. riurer; prav. rire, rir ; fr. 
fire; a ride de cineva, L. ridere alq., it. rider d'alcuno; esp. 
reir de alg., port. rir de alguem, fr. rire de q. ; a 'jif rîde de 
cineva rire, se rire de q., jouer q.; - ridere, sf. rire, ris; - rîs, 
sm., rîsuri, pi. f., L. risus, us; it. port, riso; esp. risa; vcat. 
prov. fr. ris; a '§î face ris de cmeva narguer q. ; a face de ris 
donner, prater des ridicules ă q., ridiculiser q.; a se face de rîs 
se donner en ridicule, devenir la ris4e, se faire moquer; a lua 
in Hs raiUer, se moquer, toumer en ridicule; a Infla pre cineva 
ristil ou a se mfla de rîs pouffer, pâmer de rire ; asta i de Hs, 
L. ista ad risum -, a fi de risul (cuiva) , L. risui esse ; - rîsăt, 
sm., risete, pi. f., d'une forme *L. risitus=i^. risata, esp. port. 
risada, fr. ris6e; - rlzător, adj., subst., it. riditore, esp. reidor. 
rizătură, sf., esp. reidura. 

Ridic, vb. v. dreg. 

Ittm, ai, at, a, vb. 1 ; fouiller, fouir, fouger ; L. rimari (ri- 
mare); esp. prov. rimar; alh. rfimoig; - rimă, sf. ver de terre, 
lombric, ach6e; - rimare, sf fouissement; - rîmător, adj., subst., 
celui qui fouille, fouit; pore, cochon; - r imatură, sf. fouille. 
«curm (pour scurim), ai, at, a, vb. 1; d'un type *L. ei-con- 
rimari; fouiller, fouir, gratter; - scurmare, sf; - scurmător, adj., 
subst., fomil?^nt ;- scurmâtură, sf. fouille. 

flTnchez, ai, at, a, vb. 1; avec une forme tronqu^e nechez, 
ai, at, a, vb. 1; hennir; d'un type *L. rhonchissare de rhon- 
chare; cfr. mgr. ^xavi^eiv, ^ov%avC^€iv , ^yxd^siv, ^ovxali^eiv 
stertere, rhonchizare (D. C.) ; - rînchez , nechez, sm. henissement. 
rinchezcMre , nechezare , sf . ; - rînchezătură , nechezătură , sf. 
henissement. 

RTndun^ (rîndure), sf., rindunde, pi. d'une forme dim., *L. 
hirundinella de hirundo, inis; it. rondinella; prov. ysrundella; 
irondella, randola, randolo; vfr. arondelle; nfr. hirondelle; it. ron- 
dine,rondina; ^rot;. ironda, irunda, irunde; i?/r. hironde, aronde, 
de hirundo, inis ; port, andorinha (dim.) ; esp. golondrina ; cuibul 
nndundei Epipactis nidus avis ; - rîndunică, rîndurică, rînduniţă, 
sf. dim., le dernier aussi Cynandium vincetoxicum. 



232 L Bîngesc— BocL 

Rlngetc; ii, it, i, Tb. 3; grinoer, ricaner, rioter; L. ringor, 
rictus sum, ringi ; esp. renir; port, renhir; c(U. renyir ; it. ringhiare 
(♦ringiculare); cfir. nsl. rezati grittcer; a se ringi grincer, rire 
du bout des dents, s'effiler (nne etoffe); - rîngire, sf. grincement. 
rmgitorj adj., subst., grinţant, ricanant, ricaneur; - fîngiturăj sf. 
grincement, ricanement 

Rinic, rinichiu, s. t. Fărunchiu. 

Rlpi, sf. raYin, escarpement, rive, rivage; L. ripa; it. ripa, 
riva; cat. esp. port. prov. riba; fr. rive; cib. nip; - ripos, adj., 
escarp^, rapide, raide. 

RIt, sm., rituri, pi. f., L. ritus; it. esp. port, rito; fr. rite. 

RTu, sm., riuriy pL f., riviere, fleuve; L. rivus; i^. rivo, rio; 
esp. port, rio; cat. prov. riu; vfr. ru, riu, mi; - ritdeţ, rîurd, 
rmsor^ sm. petit ruisseau; - rîuresc, ii, it, i, vb. 3; aU>. rrieth^ 
rrjeth; couler, mouiller, baigner (un terrain) \ - riurire, sf.; - in- 
ffuresc, ii, it, i, vb. 3; influer, influencer ;- inWwnre, sf, ; - «w- 
riuritor, adj., influent. 

Roati, sf., roate & roţi, pi., L. rota; it. rota, ruota; e^. 
rueda; cat. port. prov. roda; fr. roue; alb. rrot6; roata de tors 
rouet; a se da de a roata faire la roue; - rotan (rodan), sm. 
rouet, d^vidoir ; - rotap, sm., (pour rota^, d'une forme * L. rota^cus) ; 
rouet, d^vidoir; - rotar, sm. charron; L. rotarius; vfr. royer. 
rotărie, sf. atelier de charron, cbarronage; - rotărit, sm. rouage. 
rotaş, adj., de la roue; d'un type *L. rotaceus; col rotaş timo- 
nier; - rotat, adj., ponmiel6 (iPun cheval); L. rotatus; - rotică, 
sf., petite roue; - rotită, sf., * L. rotiUa pour rottda; esp. rodilla; 
port, rodilha; esp. port. prov. rodela, cat. rodella, it. rotella; 
vfr. roele, fr. rouelle (* rotella); rotule (rotula); alb. rrotovilje, 
rrotoule; - rotişoară, rotiţă, sf. petite roue; - rotesc, ii, it, i, 
vb. 3. refl.; a se roti rouler, toumoyer=L. rotari, it. rotar; cat. 
esp. port. prov. rodar; fr. râder; - rotire, sf. rotation; - rotitor ^ 
adj., roulant, toumoyant; - rotitură, sf. rotation; - rotilez, ai, at, a, 
vb. 1; rouler, faire la roue = i^. rotolare, ruotolare, ruzzolare; 
vesp. rollar, nesp. arrolar; port, roîar; cat. rodolar, rotollar; 
prov. rollar, redolar, rodolar, rolar; vfr. rooler; nfr. rouler; alb, 
rrotouloig, rroutouloig; - rotUare, sf.; - rotocănat, adj., (LB.), 
tout rond, rond comme une boule; - rotocol, (rotogol, rostogol). 
sm. rond, globe, cercle, cerne, disque, contour, tour; le mot est 
une confusion de roată et du vsl. holo roue, done litt. rot^e-^oue. 
rotogolesc, (rostogolesc), ii, it, i, vb. 3 ; arrondir, rouler, culbuter ; 
a se rotogoli d^gringoler, culbuter; - rotogolire, (rostogolire), sf. 

Rod (roz), rosei, ros, roade, vb. 2; ronger, rogner, corroder, 



T. Bog-^Roman. 238 

mordre sur qch., user, emporter, enlever (Sune riviere) ; L. rodo, 
si, sum, 6re; it rodere; esp. port roer; cat roure; prov, roder, 
rozer, roer, royre; fr. cor-roder (corrodere); o^ta m& roadă, it 
questo mi rode; - roadere, sf.; - rosură, sf., it rosura; rognure, 
douleur dans Testomac, colique ; - roeător, adj., rongeur, mordant, 
corrodant, corrosif ; it roditore ; - rozătură, sf . rognure, man- 
geure; it roditura; esp. port, roedura. 

Rog, rugai, rugat, ruga, vb. 1; prier, supplier, implorer; 

L rogare; it rogare (ternie de jurisprudence); esp, port rogar; 

cfr. rouver, rover; nfr. ar-roger (arrogare); a se ruga prier; 

a ruga pre dneva de ceva, L. rogare aliqm., aliqd. ab aliquo, 

de re; a ruga, a se ruga pentru cineva, L. rogare pro...; a ruga 

pre cineva la prăns, L. rogare ad prandium ; a se ruga la cineva 

sau cuiva prier, implorer q.; m^ rog je vous prie; - ru^ă, sf., 

rugi, pi. priere ; esp. ruego ; port, rogo ; - rugăciune , sf. priere, 

supplication, oraison; L. rogatio, onis; it rogazioni, pi. semaine 

des rogations; esp. rogacion; port rogaţăo; cat. rogacio; prov. 

rogaz6, roazo; vfr. rouvaison; nfr. rogations, pi.; - rugămînt, sm., 

rugăminte, pL f., L. rogamentum ; priere, supplication ; - rugare, sf. 

priere; - ru^at, sm., L. rogatus; priere; - rugător^ adj., subst., L. 

rogatorius , rogator ; esp. port, rogador, priant, suppliant ; - intreb, 

ai, at, a, vb. 1 ; inteiTOger, questionner, s'informer, demander ; 

L. interrogare ; it interrogare ; cat. esp. port, interrogar ; prov. 

interrogar, enterrogar, enterrar, entrevar; vfr. enterver; nfr. in- 

terroger; - intrebăciune, sf, L. interrogatio , onis; it. interroga- 

zione; esp. interrogacion ; po7i. interroga9âo ; cat. interrogaci6 ; 

prov. interrogatio, enterrogacio ; fr. interrogation; - intrebare, sf. 

action d'interroger, interrogation, demande, question ; - intrehător, 

adj., subst., interrogatif, inten-ogant, interrogateur, questionneur ; 

L. interrogatorius — interrogator; it interrogatore ; esp. port, in- 

terrogador; fr. interrogateur. 

Roiby roaibă, roibi, roaibe, adj., roux, rouge, rougeâtre, 
roussâtre, baillet, alezan (cheval); L. rubeus (robeus, robins); 
it robbio, roggio; esp. rubio; port, niivo, cat. rotji; prov. rog, 
fern, roja; fr. rouge; cal roil cheval alezan; - roibă, (roaibă), 
sf. garance, rubia tinctoria; L. loibia; it robbia; esp. rubia; 
port, ruiva; cat roja; prov. roga, rocha, roia, roya; - roibuleţ, 
adj., rougeâtre, un peu roux; (v. Alex. Bal. 1. 9.) 

Roman, adj., L, romanus ; it. esp. port, romano ; prov. roman ; 
/r. romain; - roman, adj., subst., istr. rumer; habitant de la Româ- 
nie, (daco-) remain, paysan, corv^able (v. Mag. 1st. 2. 281, 282). 
romănaş, sm. (daco-) romain (v. M. M. C. 105) ; - rom4ncă, sf. (daco-) 



284 I. Rost— Roş. 

romaine, paysanne (daco-)romame;-rom(!lncte|, sm., r(nnăncuţă,st 
dim., (daco-) remain — romaine; (v. Alex. Bal. 1. 56; M. M. Bal. 50). 
romanesc, adj., remain; it. romanesco romain; - romăneşte, adv., 
2k la maniere (daco-) romaine, en (daco-) romain ; - romănie, sf. Ro- 
mânie, la langue (daco-) romaine, âtat de paysan, ^tat de corvăable, 
(v. Mag. 1st. 2. 281, 282, 284, 285); />re rowd^mV en (daco-) ro- 
main ; învăţaţi la romănie connaisseurs de Ia langae (daco-) ro- 
maine (v. Ur. 1. 62); - romănime^ sf. le peuple (daco-) romain. 

Rost, sm., rosturi, pi. f. expression, ^nonciation, decision, 
projection, marche, allure, train, progres, division, classification, 
maille, chaîne (tissu)\ L. rostrum, bee, houche, potJaine (d'un 
vaisseau), tribune, reunion pqpulmre; it esp. rostro, port, rosto 
bee, &c.; a da in rost mettre en marche, en train; cfr. port, 
rosto de qualquer cousa le commencement de toute chose; a 'sî 
ave rostul său avoir son n^cessaire ; a ave rost prosp^rer, faire des 
progres; fără rost inutilement; de rost, pre de rost (litt. pa^r 
la bouche) de tâte, par coeur, de m^moire; - rostesc, ii, it, i, 
vb. 3 ; prononcer, parler, tire, exprimer ; a se rosti se prononcer, 
s'exprimer; a se rosti pre — in scurt dire en peu de mots, serrer 
son style, trancher net; - rostire, sf. expression, prononciation, 
terme; - rostit, part., adj., prononc^, exprima, expressif, expres, 
positivement, vertement ; - rostitor, adj., subst., exprimant, &c 
rostitură, sf. expression, &c. 

Rof, ro§ă, roşi, roşe, adj., rouge, roux, rubicond, vermeil; 
L. russus; it rosso; esp. roxo; port, rpxo, russo; cat. prov. ros; 
/'r. roux; alh. rouss blond; vsl. rusB flavus; nsl. rus nîbeUus; htdg, 
rus, croat, rus, serbe pt russe rus, russe rus'E, pol. cech. rusy 
rousseau; cfr. rom. rus roux (vacă la p6r rusăr); - roşcă, sm. 
rougeaud, rousseau; - roşcat, adj., rougeâtre, roux; - roşcovan. 
(roşcoban), adj., rougeaud, rousseau ; - roşeală, sf. rouge, rougeur. 
roşeatic, (roşietic), adj., rougeâtre, roussâtre; - roşeaţă, sf. rongeur, 
couleur rouge, ^chaufifure; it. rossezza; «s/?. rojez; prov. rosseza, 
roceza; - roşime, sf. rougeur, couleur rouge; - roşior, adj., L. 
russeolus; un peu rouge, rougeâtre; - r omoară, sf. Calendula 
officinalis; - roşiu, adj., L. russeus; esp. rucio, port. ruţo; 
rougeâtre; - roşuliţă, sf. Calendula officinalis; - roşuţ, rofiuţ, 
adj., * L. russuceus; un peu rouge; it. rosiccio (russicit4s). 
rofesc, ii, it, i, vb. 3; rougir, roser; it arrossire; fr. roussir; 
a se roşi rougir, devenir rouge; a se roşi de ruşine rougir de 
honte ; - roşire, sf . rougissement, rubification ; - ruşine, sf. pudeur, 
honte, vergogne, deshonneur, opprobre = it. rossore; a fi cuiva 
ruşine avoir honte; a face, a da pre cineva de ruşine faire 



I. Bouă— Baină. 285 

rougir q., rendre q. honteax; - rufinez, ai, at, a, vb. 1; faire 
rougir, rendre honteitx; a se ruşina avoir honte, rougir; - ruşi- 
nare, sf. action de faire rougir, de rougir ; pudeur, honte, modestie, 
d^cence, honnâtet^; - ruşinos, adj., honteox, pudibond, infamant, 
decent, modeste; - inrofesc, ii, it, i, vb. 3; rougir = it in* 
rossare; a se inroşi rougir; - inroşire, sf. 

Rouă, (roă), sf. ros^e; L. ros, roris; prov. ros; sarde roşu, 
rore; esp. port. rocio de rosddus; it rugiada, esp, port. rodada, 
cai. mxada, prov. rosada, fr. ros^e du verbe esp. port. rociar, 
cat. ruzar (* rosddare), d'ou prov. ar^osar, fr. ar-roser; cfr. 
vsl. nsl. serbe russe pol. cech. roşa, bulg. rosi ros; rouă ceriului 
Glyceria fluitans, (ă cause de sa semence, nommâe manne ou 
graine de Pologne); - rourez, ai, at, a, vb. 1; L. rorare; it. rorare; 
esp. port. rociar, cat ruxar (* rosddare); prov. arrosar, arrozar, 
arosar, fr. arroser; - rourare, sf.; - rourică, sf. dim., aussi 
t)rosera; rorelle; - rouros, adj., convert de rosfe = it. rugia- 
doso; esp. rocioso. 

Rourufcă, sf. vigne sauvage; L. labrusca (lavrusca-laurusca- 
raurusca); it lambrusca, lambruzza, raverusto, ravirusto; esp. 
port. prov. labrusca; co^. llambrusca; fr. lambrusque, lambruche, 
lambrot; db. IjSrrousk, Ijarrouşk; v. leuruşcă. 

Rug, sm. ^glantier, ronce, ^pine; L. rubus; it rogo, rovo; 

esp. port. rubo. 

Rugesc, ii, it, i, vb. 3; L. rngire; it. ruggire (rugghiare); 

esp. port. prov. rugir; vfr. ruir; nfr. rugir; - ruget (pour rugit), 

sm., rugete, pi. f., rugissement; L. rugitus; it. ruggito; esp. 

port. rugido, ruido; cai. prov. rugit; vfr. ruit; nfr. rut;- rugire, 

sf. rugissement. 

Rugină (pour ru^ne), sf. rouille, nielle; L. aerugo, inis; 

it, ruggine, esp. orin; esp. robin, rubin, robigine de rubigo, inis; 

cat. rovell, prov. roîlh, roill, ruils, roîlha, fr. rouille d'un dim. 

ruhigeUa; - ruginare, sf. Andromeda; - ruginiu, adj. couleur 

de rouille; - niginos; adj., rouille, enrouill^; L. aeruginosus; 

it, rugginoso; esp. port prov. eruginoso; - ruginesc, ii, it, i, 

vb. 3; se rouiller =» L. aeruginare; it arruginire, irruginire; 

prov. eruginar; a se rugini se rouiller, s'enrouiller; - ruginire, 

sf., ruginitură, sf. rouillure. 
Rugum, vb. v. rumeg. 
Ruină, sf., L. ruina; it. ruina, rovina; cat esp. port. ruina; 

prov. roina, ruina; fr. ruine; - ruinos, adj., L. ruinosus; it 

minoso, rovinoso; esp. port. ruinoso; cat. ruinos; prov. ruynos; 

fr, ruineux; - ruinez, ai, at, a, vb. 1; it ruinare, rovinare; 



286 I. Rumeg— Rută. 

ffcat, esp^ port, ruinar; prav. reunar; fr. ruiner; - ruinare, sf. 

Rumeg, rugutn, ai, at, a, vb. 1; remâcher, ruminer, ronger, 
rftper; L. rumigare; it. rugiunare; mU. rumegă, esp. port. rumiar; 
prav. romiar; fr. ronger; - rumegare, rugumare, sf, ronge; 
cerbul face rumegare le cerf fait le ronge; - rumegător, rugu- 
mător, adj., esp. port. rumiador, ruminant, rongeant; - rume- 
găturâ, rugumătură, sf.; port. rumiadiira; rumination, mâche- 
ment, rognure, râpure, raclure, sciure, lavures. 

Rump rup, rupsei, rupt, rumpe, rupe, vb. 3 ; rompre, fracturer, 
briser, dăchirer, navrer, fendre, Scorcher, lac^rer, user; L. rumpo. 
rupi, ruptum, Sre; it. rompere; esp. jîorf. romper; cat. romprer; 
prov. rompre, rumpre; fr. rompre; a rupe in bătaie ruer de 
coups; a rupe vorbe, o limbă, mordre ă. une langue, commencer 
ă parler, parler mal une langue ; - rumpere, rupere, sf. rupture, 
d^chirement, &c. ; - rupător, adj., it. rompitore; cat. esp. port 
rompedor; prov. rompador ; rompant, fractm'ant, ddchirant; - rupt^ 
part., adj., rompu, d^chir^; pre^ rupt prix fait; - rupt, sm., 
rupturi, pi. f., rupture, ddchîrement, forfait, prix fait; cu ruptul 
k forfait, engros (c.-k-d.-k prix fait pour le tout); a lucra, a fi 
cu ruptul travailler, §tre ă. la tâche, k forfait, a prix fait pour 
le tout ; - ruptă, sf. arrangement ă, forfait, ă, paiement determine 
(v. Ur. 1. 10; 2. 251, 253); - ruptaş, sm., quelqu'un qui a 
fait un arrangement â, forfait, ă. prix — paiement d6t^rmin6; privi- 
16gi6 par un pareil arrangement (v. Ur. 1. 10); - ruptoare, st 
rupture, d^chirement, commencement d'une chose, accord; a face 
ruptoare 4e preţ conclure un marchd, faire un slcgotA; ^ruptură, 
sf. rupture, fracture, cassure, hernie, descente ; it. rompitura, 
rottura; e^^. ^or^. rompedura, rotura; fr. rupture, roture; ruptură 
de nouri lavasse, ond^e. 

Rufine, s. v. roş. 

Rusă, rujă, sf., L. rosa; it. cat. esp. port. prov. rosa, fr. 
rose; vhaU. rdsâ; nhaU. rose; vsl. roi^a; nsl. roia, rusa; serbe 
ruza, rusa; btilg. ruzi; russe roza; pol. roia; cech. ruîe; 
magy. rozsa; le terme pop. est trandafir iu ngr. TQiavrd^vXlov; 
rusă neagră Malva arborea ; ruja soarelui Helianthemum ; - ru- 
gioară, sf. petite rose; - ruşcuţa, sf., Adonis aestivalis; - rwşw- 
liţă,sţ., Hieracium aurantiacum ; - rw5«*r, răsur,sm., rose; d'un 
type L. rosulus pour rosula (v. Pan. P. V. 5.) ; - rusurică, ră- 
surică, sf. dim. 

Rută, sf., L. ruta; it. ruta; esp. cat port, ruda; prov. ruda, 
rutha; fr. rue, vsl. nsl. serbe russe magy. ruta; cech. routa; 
poi. rutwa; vhaU. ruta; mhaU. rtite; nhoM. raute. 



I. Sa— Săgeată. 237 



s 



Sa, pron. f. v. său. 

Să, conj., que; L. si; it. se, sed; esp. prov. si; port, prav. 
vfr. se; nfr. si; aib. se (conj,); cette conj. rtgit toujours le 
subjonctif: spune 'i să vie dis lui de venir; le traducteur des 
S*'' Evangiles, Edition de Cronstadt de Tann^e 1580 emploie en- 
core să dans Tacception du L. si: e să nu tine ascultare, — 
e să nu ascultare ei (v. Math. 18, 16. 17) = L. et si te (tibi) 
non auscultaverit, et si eos (iis) non auscultaverit; * [ascultare 
est ici une vieiUe forme perdue d'un futur conditionnel = L. aw5- 
eultaverit; aujourd'hui Ton traduit par le futur va asculta].* 

Sabură, (saură), sf., L. saburra; it. saburra, savorra, za- 
vorra; esp. zahorra, sorra; port. saibro, saivo; cat. sorra; prov. 
saorra; fr. saburre, saore; dlb. sabouiS; ngr. (fafiov^^a; turc 
saboura. 

Sac, sm., saciy pi. f., L. saccus; it. sacco; esp. port. saco; 
cat. prov. fr. sac; alb. sak; vsl. russe saki; nsl. serbept. russe 
cech. pol. sak; magy. szak; - săcuiu, sm., L. sacculus; it. sac- 
colo; esp. saculo; port. saccola; - săculeţ, săculteţ, sm., petit sac, 
sachet, pochette, bourrelet, bourse; - săaişor, săcuţ, sm., it. 
saccuccio ; - desagă, sf., {desag, m.), desagi, pi., it. bisaccia, bisacce, pi. ; 
esp. bizazas, biazas, bezazas, pi. ; vcat. bissac, bessac, prov. bissac, 
bisac, piem. bersac, bersacca, sard, brisacca, barsacca; fr. bis- 
sac, besace du L. bis-saccus; nsl. serbe bisage, bisaga, pi. f.; 
serbe bisag, bisâga, m., bisazi, pi. ; bulg. bisagi, disagi, pt. russe 
besahy, pol. biesagi, cech. bisaci, bisahy, pi. f.; mgr. aiadxiov^ 
diaăxxi (D. C); ngr. fiiadxi; ML. bisaccîum; pi. bisaccia chez 
Petrone; - desăgar, sm. besacier; (v. Ur. 2. 41). 

Săcară, s. y. secară. 

Săgeată, sf., săgeţi pi.; fl^che; L. sagitta; it. saetta; esp. 
saeta; port. seta, setta; cat. prov. săgeta, saeta; vfr. saiette, 
saete; nfr. sagette (seulm. terme botanique); alb. şSgettă, şig- 
jette, s6njita; - săgetăr, sm. archer, fabricant de flâches; L. 
Sagittarius; esp. saetero ; i>or^. seteiro, setteiro; cat. prov. sagi- 
tari ; - săgetăcică, săgetuţă, sf. ; it. saetuzza ; - săgetez^ ai, at, a, 
vb. 1; lancer des flSches— des traits, tirer de Tare, sillonner, 
Wesser; L. sagittare; it. saettare; esp. saetear, asaetar? port. 



838 I. Salamură— Samăn. 

assettear; prw. sagittar, sagetar; a săgeta la inimă blesser au 
eoeur; - săgetarey sf.; - săgeUUor, adj., subst. tirant de Tare, 
bleasant; arcber, sagittaire (astr.); - săgetătură, sf. un trait de 
Tare, blessnre. 

Salamuri, s. y. mură. 

Salbie, salvie (şalvie, şăMe, selvie, şelvie, şalie, cilvie, 
jalie, jale), sf.; L. salvia; it. esp. part. salvia, prav. salva; 
fr. sauge; serbe ialj, zalfija, zalbija, jri. russe şavlyja, şalvija; 
russe şalfej; poL szahrija, szalba; cech. şalvej; nuigy. sălya, 
zsalya; aHb. sabi; vhaU. salbeiâ; mhaU. sidbeie; nhaU. salbei; 
ture salbîe. 

Salce, sf., s&lci, pi. ; L. salix, ids; aussi salcie (^salicea), saka 
(* salica); saule; it. salice, salce, saldo; esp. salce, sauce, ^uz, 
saz; prav. sauze, sautz; larr. sausse; champ, saux; part sal- 
gueiro; cat. salzer; alb. gelk; le fr. saule est du vhall. salaJm, 
^urt^ en sala; salce fragedă salix fragilis; salce moale salii 
caprea; salce rasă salix monandra; - săketj sm., d'une forme 
*L. salicetwm pour salictum^ iL saliceto, salceto; esp. salceda: 
prav. sauzeda; fr. saussaie; - salcioară, sf. dim. 

Salce, s. V. sare. Salt, vb. v. sar. 

Salitri, s. v. sare. Saltar, s. v. zar. 

Samar, (săgmar), sm. bât, cheval de somme, sommier; L. 
sagmarius, {troYfui^iov); it. somaro, somiere; prav. saumier; fr. 
sommier; ngr. accfidg^; vsl. bulg. nsl. serbe pal. samar; cech, 
soumar; alb. samar, somar; ptrusse somar; magy. szamâr âne\ 
it. salma^ soma, esp. salma, xalma, enxatma, cat prav. sauma 
ănesse; fr. somme diarge; vhaU. mhaU. soum; nhaU. saum; BL. 
salma anuSy sarcina pour sagma du grec trctyfAa bat. 

Sirobiti, sf., L. sabbatum; it. sabato; esp. part. sabado; 
prav. sabbat, sabat, şapte, sapde, dissapte (dies sabbati); fr, 
samedi (pour sabedi=SiMati dies)-^ alb. şatounS, gtoune; vsh 
sabota; nsl. serbe subota; bulg. S'bboti; pd. cech. sobota; magy. 
szombat; vhaU. sambaz, sambaztac; nhaU. samstag; (v. Mikl. 
SI. E. 48). 

Samin (seamăn, semen), adj., semblable, prochain; L. similis^ 
e; it. simile; esp. simil; part. similar {* similaris)\ le pi. samem, 
semeni pairs, pareils ; - samin (seamăn), ai at, a, vb. 1 ; sembler, 
ressembler, avoir de la ressemblance avec q., se ressembler, avoir 
la mine de . . .; L. similare (simulare); vU. semblare, sembiare; 
nit. sembrare; cat. esp. prav. semblar; fr. sembler; alb. şambeleig; 
U. simigliare, somigliare, esp. semejar, part. prav. semelhar de 
Tacy. similis; a sămănă unul cu altul se ressembler Tun ă Tautre; 



I. Samîn— Sănge. 23» 

saniâna a ploaie ii semble vouloir pleuvoir ; imisamăfiă ilmesemble, 
11 me ressemble ; - saniănare, sf. ; - sâmăfMŞ (semănaş) adj., sem- 
lAsLble;'Sămănd(or, adj., semblant, ressemhlajit;- sămănătură, st 
ressemblance ; - asemene (asemine), adj., adv., L. ad simile; ^gal, 
pareil, semblable, ăgalement, pareiUement, semblablement ; de 
asemene, meme, tout de meme ; - asamăn (aseamăn, asemen), ai, 
at, a, vb. 1; dgaler, assimiler, comparer, opposer, aplanir, 
rendre uni; L. assimilare; it assembrare, (assembiare) , asso- 
migliare; esp. asemblar, asembrar, asemejar; part. assemelhar; 
cat. assemblar; prav. assemblar, assemlar; fr. assimiler, assembler 
{assimulare); a se asămâna se ressembler, se rapporter; - c^ă- 
mănare, (asemănare), sf. ressemblance, semblant, similitude, pa- 
rity, affinity, comparaison, conformity, aplanissement ; - asămâ- 
nător, adj., subst., assimilant, ressemblant, &c. ; asămănătură, sf. 
similitude, ressemblance, &c. 

Samîn, vb. v. seamîn. 

Sănătate, sf., L. sanitas, atis; it. sanitate, sanitade, sanită, 
(sântă, santate); esp. sanidad; port. sanidade; cat. sanitat; prav. 
santat, sandat, sanitat, sanetat; fr. sant^; alb. şSntet; sănătate! 
salut! a da, a spune cuiva sănătate, it. fare sântă; - sănăti^, 
sf. salubrity ; - sănătos, adj., * L. sanitosus = sanus; a2&. şen- 
toşS ; sain, salubre, salutaire, neuf, valide ; a o lua la sănătoasa 
filer doux, s*enfuir; - sănătoşie, sf. sainet^, salubrity ;-in8ănătă- 
ţesc, ii, it, i, vb. 3 ; assainir ; - insănătă^ire, sf. assainissement. 
insănătofez, ai^ at, a, vb. 1 ; rendre la santâ, remettre, r^tablir, 
gu^rir ; a se insănătoşă se remettre, se r^tablir ; - insănăto^tre, 
sf. guMson, râtablissement;-in^(î^()(^$()^tor, adj., salubre, salutaire. 

Sănge, sm., săngiuri, pi. f., L. sanguis, inis; it. part. sangue; 
esp. sangre, f. ; cat. sang; prav. sanc, sang; fr. sang; a da 
săngde, it. far sangue, saigner; a lua, a lăsa sa/ngc saigner; 
sănge de noue fraţi Coralina alba et rubra; - Sanger, sm., Comus 
sanguinea; Evonymus europaeus; it. sanguine Camus sanguinea. 
săngeră, sf. Evonymus europaeus; - săngerez, ai, at, a, vb. 1; 
saigner, ensanglanter ; L. sanguinare; it. sanguinare; cat. esp, 
port. sangrar; prav. sangnar, sancnar, sagnar; fr. saigner ;- sdw- 
gerare, sf. saignement, saign^e; - săngeratic, adj., saigneux, 
sanguin, sanglant, ensanglantâ; - săngerătar, adj., sanglant, 
saigneux ; - săngerătură, sf. ; esp. port. sangradura ; saignement. 
săngeras, adj., saignant, sanglant, ensanglantâ, sanguin, sanguis 
naire; L. sanguinosus; it. esp. part. sanguinoso; cat. sanguines; 
prav. sanguines, sancnos; fr. saigneux; - insănger, ai, at, a, 
vb; 1; it. insanguinare ; cat. esp. ensangrentar; port ensanguen- 



r 



240 I. Sănt— Sar. 

tar; prav. ensanglentar, essanglantar; fr. ensanglanter {sangui- 
Imtus); - insângerare, sf. 

Sinty (săn)^ sfănt, adj., L. sanctus, a, iim; it esp, port. 
santo; cat. sânt; prov. sanct, sânt, sanh, san, saint, sayn; fr. 
saint ; cUh. şSint, şenit, şe, şin ; vsl. sanit'B, san'bt'B, sant:b, svet'B ; 
nd. serhe svet; nsl. sent; m^^e svjatLiî; ceck. svaty, svety; pol. 
swiety; bvdg. sfet; magy. szent; le rom. sănt, sfănt^BtuxnQ con- 
fusion des formes lat. si. magy. ; - sănţesc, sfănjesc, ii, it, i, yb. 3 ; 
sacrer, sanctifier, consacrer, b^nir; L. sancio, xi (cii), ctum, ire; 
alb. şeinteroig, şeintSnoig; vsl. svetiti; - sănfenie, sfănţenie, sf. 
saintet^; vsl. svettini; nsl. serhe svetjenje; aJb. şeintSri, şeintSni. 
săn^ie, sfănţie, sf. saintet^; sănţia ta! Votre Saintet^! {titre des 
prâtres en general); - sănţire, sfănţire, sf.; - săn^fuiană (sim- 
jdene, simedene) sf., (corruption pour Sănt4oan — Sănt'Ioană)\ 
nativity de S*-Jean, S*-Jean; herbe de S*-Jean; c.-â,-d. Găl^ 
lium veruni. 

Săpon (săpun, sopon\ sm., săponuri, pi. f., L. sapo, onis; 
it. sapone ; esp. jabon ; port. sabâo ; cat. sab6 ; prov. sabo ; 
fr. sayon ; aib. sapoun ; ngr. aartovvi ; nsl. serhe săpun, 
sopun; ma^y. szappan; turc. sabun; - săponar, sm., it. saponajo; 
esp. jabonera; port. saboeiro; fr. savonnier; nsl. sapunar; - săpo- 
nărică, sf., Saponaria officinalis; - săponărie, sf., it. saponeria; 
esp. jaboneria; port. saboaria; /r. savonnerie; nsl. sapunaria; 
ngr. (fartowaQi; - săponel, sm. savonnette; Saponaria officinalis. 
săponesc, ii, it, i, vb. 3; it. insaponare; esp. jabonar, port. en- 
saboar; fr. savonner; nsl. serhe sapunati, săpuniţi; alh. sapounis ; 
ngr. aanowC^w; - săponire, sf. savonnage; - sd(/?0M05, adj., esp. 
jabonoso; fr, savonneux. 

Sar (saiu), sării, sărit, sări, vb. 3 ; sauter, sautiller, saillir, 
jaillir, rejaillir; L. salio, ii & ui, saltum, ire; it. salire; esp. 
vport. salir; nport. sahir; prov. salir, salhir, sallir, saillir; fr. 
saillir; săriţi, săriţi! ă Taide, ă Taide!; a sări cuiva indată 
s'emporter de suite; - sărire^ sf.; it. salire; saut, saillie; - sărit, 
sm., sărite, pi. f., saut; L. saltus, us; a merge in sărite sau- 
tiller; a scoate din sărite d^concerter, d^router, d^monter q. 
sărită, sf., saut, coupe-tâte (jeu); it. salita; esp. salida; port. 
sahida; - săritor, adj., subst., sautant, sautillant, saillissant, 
sautem*; it. salitore; - săritură, sf. saut, sursaut, tressaut, sou- 
bresaut, bond, bondissement, ^lan; a se deştepta intr'o sări- 
tură s*6veiller en sursaut ; - salt , sm., salturi , pi. f., L. saltus, 
us ; it. esp. port. salto ; cat. salt ; proi;. fr. saut ; - salt, ai, at, a, 
vb. 1; L. saltare; it saltare; cat esp. port. saltar; prov. sautar; 



I. Sară— Sarcină. 241 

/r. santer; - săltare, sf. sautillement, saut, ^an; - săltat, sm., 
L. saltatus, us; saut, 92i\itT31ement;'SiUtătar, adj., subst., sautant, 
sautillant, sauteur; L. saltatorius; it. saltatore; esp. port. bbWA' 
dor; - săltătură, sf., esp. saltadura; saiit, sautillement, bond, 
^lan, essor; - presar, ii, it, i, vb. 3; L. persilire (per-salire) ; 
saillir, jaOlir, sauter, jeter, pousser 9a. et Ut, santer par on an 
travers, passer en sautant; - presărire, sf.; - presărit, part., 
adj., pouss^ fă et lă, maigre, mal venu; grău presărit un blâ 
mal venu, pouss^ 9a et lă; copU presărit m^chant enfant ;-prc- 
sâriturăy sf. saut par ou au travers, mauvaise r^ussite; presări- 
fură de jpoan2(9( mauvais raisin, raisin vert, aigre; - resar, ii, 
it, i, vb. 3; L. resilire; it. risalire; esp. resalir; rejaillir, bondir, 
rebondir, pousser, repousser, tressaillir, se lever (du scleil & des 
astres); soarele au resărit le soleil s'est lev6; s&ntnţa au 
resărit la graine a lev6; - resărire, sf., resărit^ sm. rejail- 
lissement, rebondissement , lever (du soleil, &c.), levant, 
orient. Est; - resăritean^ adj., subst., oriental, levantin. 
resăritor, adj., subst., rejaillissant, rebondissant, tressaiUant, 
levant; - resăritbare^ sf. loquet, cadole; - resăritură^ sf. rejaillisse- 
ment, rebondissement, retaille; - risar, (pour r^-sar), ii, it, i, 
vb. 3 = L. re-ex-salire ; sauter de c6t^, perdre; a se răsări se 
perdre ; (scrisorile le am scris . . . ca să se ştie toate şi să nu 
se răsară que cela ne se perde pas ; v. Arh. E. 1. 267 ; multe 
scrisori s'au prădat şi s'a/u răsărit se sont perdues, v. L^. 
Imp. 20); - r^ărire, sf.; - trăsar, ii, it, i, vb. 3; tressaillir, 
palpiter, rejaillir, sillonner ; L. transilire (transsilire) ; it. trasa- 
lire; prov. trassalhir, tressalliir, tressaillir; fr. tressaillir; o 
(răsări cuiva ceva venir en pensie, tomber dans l'esprit, s'aviser 
de qch. ; - trăsărire, sf. tressaillement; - trăsăritor, adj., tres- 
saiUant, palpitant; - trăsăritură, sf. tressaillement, palpitation, 
soubresaut. 

Sară, s. v. seară. 

Sarbed, adj., fade, insipide, âpre, acre, revâche, have, pale; 
du L. in-sapidus; cfr. it. scipido, scipito, sciapido, sciapito m- 
sipide, esp. port. en-xabido de in^sipidus, in-sapidus; esp. sabrido 
— sapidus; desabrido = inrsapidus; cfr. esp. soso insipide de 
insulsus; - sărbezesc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a şe sărhezi devenir 
d'un goât acerbe, acre, perdre le goât, s'aigrir, devenir pale, 
pâlir; it. sciapidire, scipidire; - sărhezedlă, sărbezie, sărheeime^ 
sf. acerbity, âcret^, verdeur; - sărbezior, adj., assez âpre, &c. 
sărhejgire. sf. 

Sarcină^ sf. fardeau, faii, charge, poids, fagot, voie, somme, 

16 



x242 I. Sard^— Sare. 

peine; L. sarcina; vit. vport. sarcina; esp, sarcia; - sărcinar, 
sm., L. sarcinarius; porte-faix, porteur; - sărcinioară^ sf., * L. 
sarciniola pour sardntila; - sărcinufă^ sf. petit fardeau; - in- 
sarcin, ai, at, a, vb. 1 ; charger, imposer, engrosser, dâ^guer, 
commettre, enceindre, entreprendre, revetir q. de qch.; - însăr- 
cinare, sf. chaise, tâche, dfl^gation, entreprise, emploi, grossesse. 
msărdnător, adj., subst., on^reux, accablant, commettant; - in- 
sărcinătură, sf. charge, tâche, mandat, commission; - desarcin, 
ai, at, a, vb. 1; d^charger, i6]i\reT;' desărcinare, sf. d^chargement. 

Sard^, sf., sardele, pi., d'un type * L. sardella, dim. de 
sarda (sardina, grec aaQâivr]); it. sardella; alb. sardelle; ngr. 
(TaQâ^hxy (faQâa; turc sărdela, serdel, sărdelîa; it. esp. sardina, 
port. sardinha, prov. sarda, fr. sardine. 

Sare, sf., sări & săruri, pL, L, sal, salis (sale), m.; ii. 
sale, m. ; cat. esp. prov. sal, f. ; port. sal, m. ; fr. sel, m. ; - sări- 
cică, sf., (sărige) Salsola prostrata; - săridnă, sf., Acidum 
tartaricum; - sarniţă, sf. saliere, saloir, sauniere; ("cfr. sdnită 
sali^re du nsl. solnica, bulg. solnicB, pol. solniczka, cech. solnicka). 
sar, sărai, sărat,* sără, vb. 1; L. salio, salitum, salire, (sallo, 
salsum, saliere); it, salare; vesp. port. salgar ("^ salicare); nesp. 
cat. prov. salar; fr. saler; alb. sellin; - sărare, sf. salage, sa- 
laison; - sărărie, sf. saunerie, saline; - sărărit, sm. droit sur 
le sel, (v. Ur. 1. 86; 2. 270; cfr. aussi solărit, Ur. 5. 254 du 
vsl. soIb); - sărător, adj., subst., esp. salador; port. salgador. 
sărătură, sf., salaison, salure, terrain salin; L. salitura; cat 
esp. prov. saladura; port. salgadura; - sărăţd, sărăţiu, adj., un 
peu sal6, salin; - salce, sf., sălci, pi., sauce, trempe; it. cat 
esp. prov. salsa; vfr. sause, sausse; nfr. sauce; cech. şalşe ; ngr. 
accXt^a; turc. sălsa; tous ces mots se rattachent au L. salsus 
sal6 ; (salce avec Tacception de salsepareiUe, vient du magy» 
szarcsa, meme signification; esp. zarza-parilla) ; - sălciu^ adj., 
saumâtre, acre, âpre, fade, insipide; - salitră, silitră, sf., du L. 
sal nitri; it. salnitro; esp. salitre, salitro; port. salitre; cat 
prov. salnitre; ngr. aaXviTQi; russe selitra; nsl. serbe şalintra, 
şalitra, salitar; pol. salitra; cech. salitr, sanytr; - sălitrar, 
sUitrar^ sm. , esp. salitrero; port. salitreiro; nsl. serbe sălitrar. 
sălitrărie, sUitrărie, sf., esp. salitreria; salpetriere; - sălitros, 
adj., esp. port. salitroso; nitreux; - salamură, sf. y. mură. 
presar (presăr), ai, at, a, vb. 1; saupoudrer, ^pandre, r^pandre, 
parsemer, jeter ţă & lă; litt. asperger de sel; Viăie du sel 
s'effaşant, on dit: a presăra cu faină (farine), cu zahăr (sucre), 
et mgme cu sare (sel); cfr. fr. saupoudrer, c.-ă-d. poudrer, 



I. sarică— Sau. 243 

asperger de sel; cat esp, port prov. salpicar arraser^ repandre, 
litt. pointer avec du sd, ou le sens primitif a 6t6 g^n^ralis^ de 
Ia meme maniere; - presărare , sf. ; - presărător, adj., snbst., 
răpandant, parsemaut, &c.; - presărătură^ sf. action de sau- 
poudrer &c. 

Sarică, sf. sarrau, sarrot, souquenille ; du L. serica, Bl. sarica, 
săraca, sarea robe mise par dessus Ies vetements; it sargia; 
esp. port. sarga, sirgo; esp. sarco {sarroAi); cai. port. şarja; 
prov. serga, sirgua ; /r. serge, sarge, sarrau, sarrot, (BL. sarrotus, 
sarcotus, saricotus, sarcotium rochet); nhaU. sarsche; vsl. sraka, 
sraky tunica; nsl. srajca (sra^ica); pt. russe soro£ka; alb. şarkS; 
(y. Arh. B. 2. 253; Alex. Bal. 1. 9); - saricu^, sf. dim. 

Sărpunel, sm., L. serpullum; it. sermollino, serpillo, serpollo; 
esp. serpol, serpolio; port serpillo, serpol; prov. serpol; fr. serpolet. 

Sărut, ai, at, a, yb. 1 ; embrasser, baiser ; (le mot ria pas d' autre 
sens); L. salutare; it. salutare; cat. esp. prov. saludar; port. sau- 
dar; fr. saluer; a se săruta s'embrasser ; - 5d(ri«^, sm. baiser; it. 
salute; esp. saludo; prov. fr. salut (subst. verb. = saititation). 
sărutare, sf., sărutat, sm. embrassade; - sărutător, adj., subst., 
baisant, embrassant, baiseur; L. salutatorius; it. salutatore; 
cat esp. saludador; port. saudador; prov. saludaire; - sărută- 
turăy sf. embrassade, embrassement, baiser. 

Saţiu, sm., saţiuri, pi. f., sati^t^, rassasiement ; du L. sa- 
tias, atis, (saties); it. sazio adj.; - nesa^iu^ sm. insatiability. 
sâţioSf adj., rassasiant, soâlant; nesăţios, adj., insatiable; -saturi 
ai, at, a, vb. 1; rassasier, saturer; L. saturare; it. saturare; 
esp. port. saturar ; fr. saturer ; a se sătura se rassasier, se lasser. 
saturare, sf., săturat, sm. saturation, soâl, rassasiement, sati^t^. 
sâturător, adj., subst., rassasiant; - săturătură, sf. sati^tâ, rassa- 
siement ; - sătul, sătulă, sătui, sătule, adj., rassasi^, satura, sotQ, 
repu, las; L. satullus; it satollo; vcat. sadoll; prov. sadoU; 
vfr. saoul; nfr. soâl; alb. sadd; - destul, (pour de-sătul), adj., 
adv., L. de — satullus; suffisant, suffisamment; - indestul, adj., 
adv., L. in-de-satullus ; suffisant, suffisamment; - îndestulez, ai, 
at, a, vb. 1; satisfaire, contenter, combler, pourvoir, subvenir. 
îndestulare, sf. suffisance, satisfaction, contentement, reparation, 
raison; cu indestulare largement, suffisamment; indestulare cu 
sineşî suffisance, contentement de soi-meme ; - indestulător, adj., 
subst., satis&isant, sufCisant, pourvoyeur; - indestulătură , sf. 
satisfaction, contentement, suffisance. 

Sau, conj., L. sive, seu; ou; sau — sau, L. seu — seu; ou — ou, 
soit— soit. 



244 ' T. Său— Scăntă. 

Său, sa (pour sea)^ săi, sale, pron. poss., L. suus, sua, sui 
suae; it. suo, sua; suoi, sue; esp. suyo, suya; suyos, suyas 
port. seu, sua ; seus, suas ; proi\ sieus, sua ; siei, suas ; vfr, ses 
sa; sei, ses; nfr. son, sa; ses. 

Sbat; vb. y. bat. 

Sblep, ai, at, a, vb. 1; bâler, beugler, braire, gueuler, cri 
ailler, pousser des cris ; L. belare pour halare; (le s dans sbiej-* 
est simplement prepositif); it. belare; esp. port. balar; esj> 
berrear; port. berrar; cat. prov. belar; fr. bâler; M. verras 
sbierat, sbierăt, sm. belement, beuglement, braiment, kQ,.\' shierart 
sf. ; - sbierător^ adj., subst, belant, beuglant, &c.; - sbierătnra 
sf., alb. vgrritoura; belement, beuglement, braiment. 

Sbor, sburai, sburat, sbură, vb. 1; voler, s'envoler; L. ex- 
volare; it. svolare; cat. esp, prov. volar; port. voar; fr. voler 
a shura capul cuiva faire voler la teteâ, q; - sbor, sm., sboruri 
pi. f., it. volo ; esp. vuelo ; yort. voo ; cat prov. fr. voi ; a'şX ha 
sbortd prendre sa vol^e; - sburare, sf. voi, vol^e; -- sburat, sm. 
sburate, pi. f., L. volatus, us; it. volato, volata; esp. volada 
fr. vol^e; de a in sburatele ă la vol6e: - sburător, adj., subst. 
volant, volatile; it. volatore; esp. volador; port. YOd.ior ;'Sbnră^ 
toarCj sf., sburători, pi., volaille; cfr. cat. esp. prov. volateria 
sburâtură, sf., L. volatura; voi, vol^e, 6clat, chicot, rondin 
gourdin; sburătură de lemn 6clat de bois; sburătură de pluntL 
du plomb hachâ; - sburăcesc, sburătăcesc, sburăturesc, sbnră- 
puesc, ii, it, i, vb. 3; voleter, voltiger, d^nicher, faire voler qch. 
donner une vol^e ă, q. = it, svolazzare, prov. volatejar. 

Sbucium, vb. v. bucium. Scad, vb. v. cad. 

Scald, vb. V. cald. 

Scamă, sf. fibre, charpie; L. squama, ecaille, croate; it 
squama; esp. port. escama; fr, squamme (path.)-, - scămuţă, sf 
dim.; scam, ai, at, a, vb. 1; effiler, ^faufiler: it. squamare; 
esp. port. escamar ; - scămare, sf. ; - scămătură, sf. charpie ; esp, 
port. escamadura; - scămos, adj. fibreux; L. squamosus; it, 
squamoso; esp. port. escamoso; fr, squammeux; - scămoşez, ai, 
at, a, vb. 1; effiler; a se scămoşa s'effller, se dresser, seh^risser. 
scămoşare, sf. ; - descam, ai, at, a, vb. 1 effiler ; esp. descamar. 
descămare, sf. 

Scândură, sf. planche, ais, tablette; L. scandula; it. scan- 
dola; lomb. candela; fr. ^chandole; - scăndurica, scânduri^, sf. 
planchette, petite planche. 

Scăntă, sf. ^tincelle (au fig.)^ goutte, un peu; d'une forme 
'*' L. scinta, primitif de scintilla; - scănteiu, sm., scănteie, sf., 



I. Scap — Scarpa. 245 

L. scintilla; it. scintilla; esp. centella; port, scintilla, cintila; 
prov, scintilla, cintilla; vfr. escintele; nfr. ^tincelle (estincelle 
par transposition pour escintele); alb. şk6ndij6, şkSndi; - sean- 
ţe ioară, sf. ; * L. scintilliola pour scintiUula ; esp. centellnela. 
scăfvteip,, scănteuţă, sf. ; it. scintilluzza ; - scănteuţă (sclinteuţă, 
şinteuţâ) roşă Anagallis arvensis; scănteuţă gdlbăfhă Chelidonium 
majus; - scănteiez, ai, at, a, vb. 1; ^tinceler, scintiller, petiller; 
L. scintillare, it. scintillare; esp. centellar, centellear; port. scin- 
tillar, sintillar; prov. sintillar; fr. ^tinceler; alb. şkSndeig. 
scănteiare, scânteiere, sf.; - scănteiat, scănteiet, sm. ătincellement. 
scănteietor, adj., es^p. centellador; ^tincelant, scintillant, petillant. 
scănteietură, sf.; esp, centelladura ; ^tincellement , scintillement, 
petillement; - scănteios, adj.; esp. centelloso; ^tincelant. 

Scap, vb. y. incap. Scapăt, vb. v. cap. 

Scară, sf. , scări pi. , ^chelie, escalier, marche, degrâ, ^trier, 
marche-pied , gamme, repertoire, index, table; L. scala; it. scala; 
cat. esp. escala; port. escala, escada; prov. escala, scala; vfr. 
eschele; nfr. 6chelle; aJh. şkalS; vsl. serbe russe skala; croat. 
şkala; scara Domnului Polemonium; - scâricicâ, scărişoară, 
scăriţă, sf. petite ^cheile, ^chellette; - scărigă, sf. tr^teau, ri- 
delle; - scăriş , adj., adv., graduel, par degr^s, par gradation, 
graduellement; - scăresc, ii, it, i, vb. 3; graduer, ^rafler, en- 
tamer, tailler (mines), d^grader (couleui's) ; - scărire, sf. ; - scă- 
riturâ, sf. gradation, 6raflure, egratignure; - schelă, sf. 6tape, 
echelle (de commerce), port, ^chafaudage; nsL serbe skela, bulg. 
skelij'b, skel'b, ngr. axdXa, turc iskele, avec Ies memes acceptions 
eomme it. scala. 

Scarmîn, ai, at, a, vb. 1; carder, pluser, drousser, peigner 
(de la laine), plnmer q. ; L. ex— carminare; it. carminare, scar- 
migliare; tirol it. scarmenar; esp. carmenar, escarmenar, (escar- 
mentar); port. carmear (escarmentar); prov. carminar, carmenar. 
scărmînare, sf. ; - scărmUiat, sm. cardage, plusage; - scărmină- 
tor, adj., subst., cardant, cardeur, ^pluchenr; - scărmînătoare, 
sf.; esp. escarmenador; carde, drousse, peigne ă. carde; - scâr- 
mîfiătură, sf.; esp. carmenadura; cardage, droussage, plusage; 
le pi. scărmînături bourre — lanice. 

Scarpa, sf., scarpi pL, (pius usite); Soulier de femme, sur- 
tout escarpin ; it. scarpa , scarpino , scappino , esp. escarpin, 
port. escarpim, vfr. escapin, nfr. escarpin, ngr. (rxaQTrivi^ BL. 
scarpus; cfr. le L. carpisculus, carpusculus {xQrjnfg) forme di- 
minutive, dont carpus (scarpus) pourrait âtre le primitiîF; (v. 
Diez D. 1. 368; Sch. D. 119). 



246 I. Scarpin— Schimb. 

Scarpin (scarchin), ai, at, a, vb. 1; gratter, ăgratigner; 
d'un type *L. scalpinare de sccUpere; cfr. L. scalpturire, scal- 
purire; ungulis sccdpturire, Plaut. Aul. 3, 4, 8; piem. scar- 
pentă. pârtie. = scarmigliato; - scărpinare, sf. ; - seărpinător, adj., 
subst., grattant, ^gratignant, ^gratigneur; - scărpinătoare, sf. 
grattoir, racloir, racle; - seărpinătură, sf. ăgratignure. 

Scaun, sm., scaune, pi. f., ehaise, chaire, si^ge, selle, stalle, 
scabellon, ^tal, chevalet, tr^teau; L. scamnum; it scanno; esp, 
escano, vcat escany, prov. escanh; alb. şkam, şkamb; vsl. ska- 
mija, skomBn'b; nsh serbe skamija; bulg. skomen; pt. russe 
skamja; rtisse skamLJa; ngr. (fxagjbvî; - scăunaş, sm. escabeau, 
sellette, chevalet ; - scâunean, sm. habitant d'un si^ge en Tran- 
sylvanie; - scăunel, sm., L. scamellum, (scamillum, scamneUiun, 
scabellum); esp. escaniielo, escanillo, escabfl, escabflo ; port 
escamel, escabello; it. scabello, sgabello; ca^. escambell; prov, 
escaimel, escabel; vfr. eschamel; nfr. escabeau, escabelle; vhaU, 
scamal, scamil; mhăU. schamel; nhoM. schaemel, schemei; turc 
iskemle; - scăuneş, scăueş, sm., * L. scamnicium; escabeau. 
scăunuţ, sm. escabeau. 

Schelă, s. V. scară. 

Schimb, ai, at, a, vb. 1 ; changer, ^changer, varier, reformer, 
transformer, modifier, d^placer, relayer, troquer; L. ex — cambiare 
(Loi Salique), pom* camhire (Apul^e); it. cambiare, cangiare, 
scambiare; esp. port, cambiar; prov. cambiar, camjar, escambiar, 
escanjar; vfr. cangier, caingier; nfr. changer, ^changer; alb. 
kSmbeig; - schimb, sm., schimburi, pi. f. ; it. esp. port, cambio; 
it. scambio; cat. cambi; prov. cambi, camge, camje, escambis; 
fr. change, ^change; le pi. schimburi linge propre, changement 
de linge; (cfr. it. mutande caiegons); - schimbăcios, adj., chan- 
geant, variable, echangeable, commuable, versatile, voluble, volage. 
schimbăcioşie , sf. versatility, mutability, inconstance, caducite. 
schimbăciune, sf. variability, mutability, transmutabilit^, mobi- 
lity, versatility; - schimbare, sf. changement, modification; schim- 
barea luminei lunei les phases de la lune; schimbare la fată 
(theol.) transfiguration; - schimbat, sm., schimbate, pi. f. change- 
ment, ^change ; pre schimbate altemativement ; - schimbător, adj., 
subst., changeant, mobile, variable, intermittent, changeur; if. 
cambiatore; cat esp. port, cambiador, prov. cambiador, camjador, 
cambiaire, camjaire; fr. changeur; - schimbătură, sf.; it. cam- 
biatura; changement, &c.; - preschimb, ai, at, a, vb. l.=L. per- 
ex-cambiare ; ^changer, changer, transformer ; - preschimbare, sf . 
^change, change, transformation. 



I. Schîntă— Scot. 247 

Schîntă, schînteiu^ schinteie^ s. v. scăntă. 

Scoarţă, sf. ^corce, croate, escarre, carton, couverture (de 
livre), natte, caparaţon, tapis ordinaire, banne, bâche; du L. 
cortex, ids avec s pr^positif, rdpr^sentant un prefixe ex, ajout6 
sous rinfluence d'un verbe* excorticare; it. scorza; ccU. escorsa, 
escorxa; prov. escorsa; fr. 6corce; Ies formes it. corteccia, esp. 
corteza, port. corti9a de Tadj. corticeus; - scorţişor, sm. can- 
nellier ; - scorţişoară , sf. cannelle ; cfr. pol. skorzyca , cech. 
skofica cannelle de skora 6corce ; - scorţos , adj. , cortical, 
d'ecorce, qui a de la croate, de T^corce, roide; - scorţofez, 
inscorţoşez, ai, at, a, vb. 1. r6fl., a se inscorţoşa durcir, se 
durcir, former une croate; - scorţoşimCj sf. croate, teigne {des 
arbres); - scorţoşare, inscorţoşare, sf. ; - scorţoşitură , sf. cal, 
durillon ; - descorţof ez, ai, at, a, vb. 1 ; ăcorcer = it. scorticare, 
esp. part. escorchar, cat. escorxar, prov. escorgar, escorjar, 
escorsar, escortegar, fr. Scorcher d'un type * excorticare ; - de- 
scorţoşare^ sf. 

Scoc, vb. V. coc. Scol, vb. v. culc. 

Scop, sm., scopuri, pi. f., dessein, fin, projet, objet, vue; L. 
scopos {axonogy, it. scopo; esp. port. escopo; ngr. axoTtog; cu 
scop de . . en vue de . . ; a ave de scop avoir dessein, intention. 

Scorpie, sf., (scorchie, Negr. 214); L. scorpie, onis (axoQTtîog); 
it scorpie, scorpione; esp. escorpion; port. escorpiao; cat. escorpl, 
prov. escorpion, scorpion; fr. scorpion; ngr. axoQniog; alb. şkrapje, 
şkrap; vsl. skrapy, skortpija. 

Scot (scotz), scosei, scos, scoate, vb. 2; oter, sortir, tirer, 
retirer, lever, exclure, extraire, soutirer, retrancher, jeter, rendre 
(odeury &c.), enlever (tache), recueillir, induire; L. excutio, ussi, 
ussum, Sre; it. scuotere, prov. escotir, escodre; v/V. escorre, 
escourre; cat. esp. port. sacudir, prov. secodre, socodre, vfr. se- 
corre, nfr. secouer de sticcutere; a scoate dm minte squire, 
fasciner l'esprit, tromper; a o scoate la capă venir ă, bout de 
qch.; scoţînd afară h la reserve de .. .; - scoatere, sf.; - scos, sm. 
enlevement, extraction, saillie, saiUant; - scoţător, adj., subst., 
otant, enlevant, exclusif, arracheur, &c. ; - scoţătură, scosătură, sf. 
enlevement, extraction, saillie, avance ; - scutur» ai, at, a, vb. 1 ; 
secouer, 6branler, hocher, cahoter, 6pousseter, nettoyer; d'un 
type *L. excutulare ou swccw^7arc= succussare; aib. şkount; it. 
scossare (succussare) ; (cfr. it. scotolare echanvrer; scotola brot^ 
(fe chanvre; scossio meme signification de scossare; v. Diez D. 
2. 63); calul scutură =L. caballus (equus) succussat; - scuturare, 
8f. action de secouer, &c.; - scuturător, adj., subst., secouant. 



248 I. Screm — Scriu. 

^ranlant, &c.; - scuturătoare, sf. houssoir, ^poussette; - scutură- 
turăy sf., oZft. gkountura; secousse, 4branlement, nettoyage. 

Screm (pour sprem\ ui, ut, e, vb. 2 ; presser, serrer, pousser 
avec effort ; L. exprimo, essi, essum, Sre ; it spremere (esprimere, 
sprimere); esp. espremir, eiprimir; port. espremer, expremer, ex- 
primir; cat prav. espremer, exprimir; />. exprimer; a se screme 
faire un effort, s'efforcer, etre en travail d'enfant; cfr.' it spre- 
mersi se tourmenter ; ^ scremător, adj., subst., pressant, serrant. 
scremătură, sf., it spremitura ; presse, &c. ; - scremere, sf. ; - scremet, 
sm. *L. expremitus ; presse, seiTement, contrainte, expression, 
eicr6tion; - împresur (impresor), ai, at, a, vb. 1; d'un type *L. 
im-pressulare de pressulus—pressus, pârtie, de premere; presser, 
obs^der, envelopper, envahir, investir, bloquer, environner, en- 
tourer, empi^ter; a impresura o cetate bloquer une fortresse; a 
împresura pre driturUe cuiva empi^ter, usurper sur Ies droits 
de q.; a împresura pre cineva y pre pămîntul cuiva empi^ter, 
usurper sur le terrain d'autrui ; - impresurare, sf. ; - impresurâtor, 
adj., subst., pressant, &c.; - împresur ătură, sf. blocus, investis- 
sement, empietement. 

Scrin, sm. armoire, commode, coffret ; L. scriniimi ; it. scrigno ; 
esp. escrinio, escrinno; cat. escriny; prov, escrin; fr. 6crin; vsl 
skrinija, skrinja, skrina; nst şkrinja; croa;t. serbe skrinja; ptrmse 
skryna; ru^se skrynja, skrin; pol. skrzynia; cech. skrinS; magy, 
szekrâny; vhaU. scrîni, skrin; mhaU. schrîn; nhaU. schrein; ngr. 
(fxQCviov; - scrvnişory sm. petite armoire; - secriu (sicriu), sm. 
arche, commode, cercueil, biâre; cfr. m^y. szekrdny; - secrieş, 
secriuţy sm. dim. 

Scriu, scrisei, scris, scrie, vb. 2; L. scribo, psi, ptum, 6re; 
it scrivere; esp. escribir, port. escrever, cat escriurer, prov. 
escriure, scriure; fr. ferire ; alb. gkrouaig, şkrouig; - scrieciu, adj., 
subst., quî a la rage d' ferire, 6crivassier ;- «cri^e, sf., it. scri- 
vere; toit, ^criture; - scriitor, adj., subst., ^crivant, dcrivain, 
scribe, auteur; L. scriptorius — scriptor; it scrittore, esp. port. 
escritor; - scriitor, sm. bureau, toitoire; L. scriptorium; esp. port. 
escritorio; cat. prov. escriptori; fr. ^critoire; - scriitorie, sf. Ven- 
ture, bureau, 6tude, greffe, comptoir, office d'^crivain; it scrit- 
toria; - scriitură, sf., L. scriptura; it scrittura; esp. port. escritura: 
cat. Qscriţtm^; prov. escriptura, scriptura; fr. ecriture ;- scris, 
sm., scrisuri, pi. f., L. scriptum; it. scritto, scritta ; esp. port. 
escrito; cat. prov. escriţ; fr. 6crit; - scrisoare, sf. 6criture, 6crit, 
lettre, dpître; scrisoare de mană manuscrit; - înscriu, isei, is, ie, 
vb. 2; L. inscribere; it. inscrivere, iscrivere; es;^. inscribir, escribir; 



I. Scroafă— Scurt. 249 

port escribir; prov. inscrire; fr. inscrire; - înscriere j sf. ; - inscris, 
sm., inscrisuriy pi. f., L. inscriptum; toit, inscription, recon- 
naissance, re9i], billet, obligation, acte, piece; a da mscris donner 
iin ^crit; a lua inserts prendre un ^crit; - prescriu, isei, is, ie, 
vb. 3; transcrire, r^crire, copier; L. prescribere; -i?re5cncrc, sf. 
transcription, copie; - prescriitor, adj., subst., transcrivant, copiste. 
prescriiturăy sf. transcription, copie. 

Scroafă, sm. tniie, coche; L. scrofa; it. scrofa; - scrofărie, 
sf. cochonnerie; - serafică, scrof uliţă, scrofuşoară, sf. petite truie. 

Scufie, s. v. cupă. — Scufund, vb. v. sucufund. 

Scuip, ii, it, 1, - stupesc, ii, it, i, vb. 3; cracher, saliver; 
du L. ex-spuo, ui, utum, 6re, (transpose en ec-spuerescupere — 
stupere — scupire — stupire);caL esp,port. escnţiv; prov, vfr. escopir, 
escupir; jpor^ cospir, cusţir ăe conspuere; cfr. alb. p6şig, p6ştig, 
peştiig ; (alb. skoupirS balayures est le ngr. (fxomâux de tfxovna, 
L. scopa baiai; v. Diez D. 1. 165 qui est d'une autre opinion). 
scuipire, stupire, sf. ; - scuipit, stupit, sm. crachement, crachat, 
bave, salive; esp. escupita; - scuipitor, stupitor, adj., subst., cra- 
chant, cracheur, crachoir; esp. escupidor; port cuspidor; - scui- 
pitoare, stupitoare, sf. crachoir; esp. escupidera; port cuspideira. 
scuipitură, stupitură, sf. crachement; esp. escupidura; port. cus- 
pidura; -scuip, ai, at, a, vb. 1; d'une forme L. ex-spuare — 
ec-spuare — scupare= scuipi, stupi avec Ies mâmes ddriv^s; cfr. 
L. sputare, it sputare, esp. esputar. 

Scurg, vb. v. curg. — Scurm, vb. v. rîm. 

Scurt, adj., L. curtus (le s dans le mot rom. et it n'est que 
pr^positif); it. corto, scorto; esp. corto; port. curto; vcat prov, 
cort; fr. court; aib. skourte; pt. russe kurtyj; magy. kurta; vhall. 
churz ; mhaU. nhaU. kurz ; in — pre scurt bref, brievement, som- 
mairement; din — de scurt de preş; - scurtecd, adj., un peu court, 
assez court; - scurtez, ai, at, a, vb. 1; accourcir, raccourcir, 
ecourter, rapetisser, tourner court; L. curtare; it. scortare; esp. 
port. cortar; prov. escortar; fr. Ecourter; alb. şkourtoig; - scurtare, 
8f.; - scurtător, adj., ^courtant, raccourcissant ; esp. port. cortador. 
scurtătură, sf. accourcissement, raccourcissement, bout, morceau, 
precis, r&um^; esp, port, cortadura ; - scurtime, sf. brievet^. 
cruţ, ai, at, a, vb. 1; diminuer, ^pargner, manager, exempter; 
peut-âtre d'un type*L. curtiare; alb, kourseig, kourtseig/epar^w^; 
a se cruţa se manager, s'^pargner, pardonner ; ^ cruţalnic, adj. 
manager, ^pargnant; - cruţare, sf.; - cruţător, adj., menager, 
^pargnant ; - cruţătură, sf. management, ^pargnement ; - prescurtez, 
ai, at, a, vb. 1; L. per-curtare; accourcir, raccourcir, abr^ger. 






250 I. Scut — Seamîn. 

r^sumer, resserrer, r^capituler; -prescurtare, sf. abr6g6, resume. 
prescurtător, adj., compendiaire, abr^viatif ; - prescurtăfură, sf. 
raccourcissement, precis, abr^g^, extrait, sommaire. 

Scut, sm., scuturiy pi. f., bouclier, garde, plaque (d'un sab-re), 
defense, soutien, protection, appui, garde, refuge, abri; L. scutum; 
it scudo; esp. part escudo; cat prov. escut; fr. ^cu; alb. skjut, 
skoutiire; ngr. ttxomov, <xxovâo, tfxovraQi; - scidar, sm. berger 
en chef, premier berger ; BL. scutarius ; it scudiere ; esp. escudero, 
port. escudeiro ; prov. escudier, escuder, escuier, scudier ; vfr. 
ecuyer ; nfr. ^cuyer ; alb. skouter berger en chef ; mgr. tfTtovxăqt 
dala vero sublatus nuper a pecoribus et silvis, continuo protector 
(D. C); - scutesc, ii, it, i, vb. 3; prot^ger, abriter, soutenir, 
exempter, dispenser, sauver de qch., faire grace; mgr. (rxovreveiv 
protegere, scuto defendere (D.C.) ; a scuti pre cineva tenir quitte q. 
scîd&aiă, sf. franchise, immunity, exemption; - scutelmc, sm. pro- 
t6g6, exempt, lib^r^ de tout imp6t; ce mot ne signifie pas selon 
Engel 113 & MikL SI. E. 45, L. Psl. 849: qui equestrem mUitem 
agit, du vsl. skot^ jumentum, — mais im homme qui servait 
soit dans la milice, soit comme huissier d'un tribunal, &c., ă 
ses frais — setdement pour etre exempt de tout impot; (v. TJr. 4. 
Iă6, 187; Mag. 1st. 2. 37; Sulz. 3. 249, 252); - scutdnide, sf. 
exemption, affranchissement, ^tat de q. qui est exempt de tout 
impdt, droit d'avoir des scutelnid, c-k-d. des hommes exempts 
de tout impot ă son service; (ce droit avait ^t6 accord^ aux 
boyards par abus; plus tard ii a 6t6 converti en une indem- 
nity annuelle nomm^e t^ banii scutdnidlor ^ paiement pour Ies 
exempts de service; aujourd'hui tout cela est abroga); scutinţă, 
sf. franchise , exemption , immunity , liberation ; - scutire, sf. 
scutitor, adj., subst., exemptant, dispensant, lib^rant, tutflaire. 

Scutur, vb. V. scot. 

Sdroae (droae), sf., monceau, tas, amas, pile, foule, multi- 
tude> meute, pot^e; L. strues, is. 

Sdrumic, vb. v. mic. 

Se, pron. pers. conj. ace. sing. & pi.; L. se; it. si; esp. 
port. vfr. nfr. se; prov. si, se; Se s'emploie aussi pour exprimer 
le fr. on, comme en it esp. port.; se zice on dit; se aude on entend. 

Seamăn, adj. vb. v. samăn. 

Seamîn (samhi), s6mînai, semînat, sfimînă, vb. 1 ; L. semi- 
nare; it seminare; vesp. semnar; nesp. cat. sembrar; port semear; 
prov. semenar, semnar; fr. semer; - spinare, sf., semînat, sm. en- 
semencement; - s&mînător, adj., subst., L. seminatorius — seminator; 
U. seminatore; cat. esp. sembrador; port semeador; prov. seme- 



■F.? 



I. Seară— Sec. 251 

nador, semenaire ; /r. semeur ; - s^înăfoare, sf. semoir ; - s^mină- 
tură, sf., it. seminatura ; esp. sembradura ; port semeadura ; ensemen- 
cement, semaille; -«^m»/i|(!{, sf., seminţe^ pi., d'un type '^'L. sementia 
pour sementis; it semenza ; vcat 8emen9a ; prov. semensa ; /r. 
semence; it semente, sementa, esp. simiente, port, semente de 
semefitis; a face sămînfă mooter en graine; - s^m^r^ sm,; it 
semenzajo; porte-graine, baliveau; - sdmmţdrie, sf. semences en 
g^n^ral; - seminjenie, seminţie, sf. souche, lignde, race, tribu, 
caste, (Ur. 3. 278); - insimînţ, ai, at, a, vb. 1; * L. in-semen- 
tiare; fr. ensemencer; U. sementare; esp. port, sementar de 
sementare; - instmînţ, ii, it, i, vb. 3; = insemînţa; cfi*. it. 
semenzire monter en graine; - insSmînţare, inseminţire, sf.;-rt- 
seamîn, ai, at, a, vb. 1; diss^miner, disperser (v. Ps. Jass.). 
r^emînare, sf. 

Seară (sară), sf., serij pi., L. serum temps avance de la 
'joumee; it. prov. sera; prov. ser, m. ; fr. soir; Vesp. & le port. 
dit de la memo maniere tarde pour soir, du L. tarde; cfr. vgr. 
^âvg lent, ngr. figdâv soir; a seară hier soir; de seară ce • j..^| 

soir ; in de — cătră — spre seară vers le soir ; de cu seară le soir, 
depuis le soir, depuis hier soir; a da buna seară, it dar la 
buona sera ; - inseară (inserează), insera, inserat, insera, vb. im- 
pers. 1 ; ii se fait soir ; prov. aserar ; vfr. aserier, aserir, enserir ; 
(Hb. ouerr, ouerrSsoua ii se fait soir; cum va insera ă la tombde 
de la nuit; - inserat, sm., inserate, pi. f., soir, tomb^e de la 
nuit; pre inserate vers le soir. 

Sec, seacă, seci, sece, adj., sec, vide, creux; L. siccus; it. 
secco; esp. port, seco; cat prov. fr. sec; cap sec tete vide, 
mauvaise tete; in sec ă vide; a manca de sec manger maigre. 
secăcios, adj., ^puisable, tarissable; - secăţiu, adj., sec, vide, aride, { ^ j 

maigre; L. siccativus; it seccativo; (secăţiu est la vraie forme : ţ 

rom.; secăţiv selon qq. diet, n'est qu'une imitation modeme de I j 

rital.); - secau, secăiă, secai, secăie, adj., L. siccaneus; âpre, ; 

insipide, austere; pară secăiă poire d'^tranguillon; - sec, ai, at, 
a, vb. 1. act. & n; s^cher, dess^cher, mettre ă sec, 6puiser, 
tarir, devenir sec, s'^puiser; L. siccare; it. seccare; esp. port. :" 

secar; cat. seccar; prov. secar, sechar; fr. sdcher; - secăciune, 
sf. dessechement, ^puisement, tarissement ; L. siccatio, onis ; it. 
seccazione; prov. siccacio; - secare, sf. action de sâcher, dess^cher, 
dessechement, âpuisement, tarissement; - secator, adj., s^chant, 
dess^chant, ^puisant, tarissant; L. siccatorius ; esp. secad^ro; 
secătură, sf. s^cheresse, fadaise, insipidite, niaiserie, fl^au, homme 
importun; it. seccatura; esp. secătura; - secetă (pour secetate), 



254 I. sărăm— Stmt. 

Sfărâm, vb. v. fîlr&mă. — Sfăfiez, vb. v. faşă. 

Sgalbă, sf. ^raflure, pustule, excoriation, escarre; L. scabies 
escarre; it. scabbia excmtheme; alb. sgjebe, skjebe gcde, teigne; 
esp. escabro (eigne, tac de scabres; - sgăiboSy adj., teigneux, 
rogneux; L. scabiosus; it. scabbioso; alb. skjeboure; - sgaibuliţă, 
sf. dim. 

Sgură, sf. scorie, mâchefer, arcot; L. scoria; it. scoria; esp. 
port, escoria; fr. scorie; alb. skouri, zgjure; ngr. (rxovQa, (rxovQui; 
vserbe skurija. 

Sicriu, s. v. secriu. 

Sigur, adj., s&r, positif, 6prouv6; L. securus; it. sicuro; e^p. 
port, seguro; prov. cat. segur ; rom. d. Gr. sigir; vfr. segur, 
seur; nfr. sur; aJb. siguro adv.; ngr. tfiyovgog; nsl. serbe sigurau; 
vhaU. sihhur; mhall nhall. sicher; de sigur siirement; - asigur, 
ai, at, a, vb. l.=L. assecurare; i^. assicurare, assecurare; esp. 
asegurar; cat. port. prov. assegurar; vfr. ass^iirer; nfr. assurer. 
asigurare, sf. assurance. 

STIbă, ^hă, sUvă^ sf. forgt de sapin, sapin; it. esp. cat. 
selva; port. prov. selva, silva; - sTIbatic, adj., sauvage, fSroce, 
farouche, eflfar^, hagard, indompt^; L. silvaticus; it. selvaggio, 
salvaggio, selvatico, salvatico; esp. salvaje, selvatico; pors^. sal- 
vagem, ăelvagem, selvatico ; cat. salvatge ; prov. salvatge, salvatje, 
salvage, salvaje; fr. sauvage; angl. savage; - sUbătăcesc, adj., 
sauvage, farouche; - sUbătăceşte, adv., d'une maniere sauvage, 
farouche;- sUbătăde, sf. ferocity, sauvagerie, desert; - sUbătă- 
dme, sf. f6rocit^, sauvagerie, bâte sauvage, gibier, venaison; cfr. 
it salvaggiume, salvaggina, salvaticina, salvaticume, esp. sal- 
vajina, port, salvazinha, prov. salvaggina, salvazinha, salvaizina 
gihier, fr. sauvagin, adj., gout de gibier; - stlbătădune, sf. f^ro- 
cit6, sauvagerie, bâte sauvage, bete, gibier; - sîlbătâţel, adj. dim. 
silbaticos, adj., sauvage, farouche; - sîlbătăcesc, ii, it, i, vb. 3; 
rendre sauvage, farouche, effaroucher; it. insalvatichire, insal- 
vaticare; esp. salvajear; a se sUbătăci devenir sauvage, farouche, 
s'effaroucher ; - sUbâtădre, sf. sauvagerie, f6rocit6; - insTibătăcesc, 
vb. V. sîlbătăcesc; - desîlbătăcesc, ii, it, i, vb. 3; apprivoiser, 
rendre traitable, docile; - desUbătădre, sf., &c. 

Silitră, s. v. salitră. 

Sîmcâ, sf., simcele, pi. aiguillon, piquant, point, taillant, 
lame; d'une forme dim. *L. sewticeUa de sentis, is, epine; - saw- 
cdos, adj., pointu, aigu; (v. Pum. L. 3. 50). 

Stmt sîmţ simţesc, ii, it, i, vb. 3; sentir, ressentir, 6prouver, 
flairer; L. sentio, sensi, sensum, ire; it. sentire, cat. esp. port. 



I. Sîn— Sîtă. 255 

prov, fr. sentir; - 5fon|, sm , simţuri^ pi. f., L. sensus; it. senso^ 
cat. seny; vesp. seso; prov, sen, seinh, cen; fr. sens; - simţidos, 
adj., sensible, passible, sentimental; - simţidune, sf. sensibility, 
passibilit^, sensiblerie, passivity, susceptibility, humanity ; - sim- 
ţire, sf. action de sentir, sens, sentiment, sensation, entendement, 
ressentiment ; a veni in simţire reprendre ses sens, ses senti- 
ments ; - »im^t, sm., simţite, simtiţuri, pi. f. sentiment, entende- 
ment; ii. sentita; esp. port. sentido; pre simţite sensiblement ; 
•pre ne simţite insensiblement; - simţitor, adj., esp. sentidor; sen- 
sible, sensitif, sens^, irritable, delicat, impressionable, humain, 
tendre, pressant; - simţitură, sf. sensibility, sentiment; - presîm- 
ţesc, ii, it, i, vb. 3; L. praesentire; it. presentire; esp. port. 
presentir; fr. ţressentir ;- presimţire, sf. pressentiment. 

Sîn, sm., smuri, pi. f. sein, gorge, giron, pli, plissure; L. 
sinus, us; it. esp. cat. seno; port. seio, seo; prov. sen, se; fr. 
sein; alb. şin cou; a ave in sin pre cineva = L. aliq. in sinu 
gestare; a sta cu manile in sîn, esp. estar con las mănos en 
el seno ; - sinos, adj., mamelu ; L. sinuosus ; it. sinuoso ; esp. 
senoso; fr. sinueux. 

Singur (singur), adj., seul, unique, isol^, simple; L. singulus, 
a, um; it. singulo, singolo; cat. esp. port. prov. singular, fr. singu- 
lier de singularis;- singuratic, adj., solitaire, isol^, retir^; - singu- 
rătate, sf. solitude, retrăite; L. singularitas, atis; it. singularitate, 
singularită, singolarită; esp. singularidad ; port. singularidade ; 
cat. prov. singularitat ; fr. singularity; - singurel, r6, rei, rele, 
adj., seulet; singur singurel seul seulet; - singuric, singurior, 
adj., seulet; - singurime, sf. solitude. 

Sînt, 1" pers. du sing. & S""* pers. du pi. de Tindic. pr6s., 
[s'^courtant aussi en îs' apres un pron. pers. termina par une 
voyelle et en s' apres tous Ies autres mots], eşti, este, [s'dcour- 
tant en îi apres le pron. pers. el, et en e et i apres tous Ies 
autres mots], sintem, sinteţi, sînt; imparf. eram; parf. fui ou 
• fusei, (L. fui); part. fost (de fui); inf. fi (L. fieri); L. sum, es, 
est; sumus, estis, sunt; it. sono, sei (se') e; siamo, siete, sono; 
esp, soy, eres, es; somos, sois, son; port. sou, es, he; somos, 
sois, sâo; prov. sui -soi -son, est-iest, es; sem-em, etz, son; fr. 
suiş, es, est; sonmies, etes, sont; le L. sunt a fourni au rom. 
la 1" pers. sing. & la 3"® pers. pi. de Vindic. preş. sînt - sînt ; 
cfr. it. sono -sono; de sînt on a formd la 1" & la 3™* pers. du 
pi. sintem- sinteţi; cfr. it. siamo -siete. 

Sîtă, sf. tamis; L. seta, saeta; norm, set tamis;.vsl. nsl. 
serbe pd. cech. russe bulg. sito, ma^gy. szita, alb. sitS, s6t6 



256 I. Smicur — Somu. 

r 

tamis; it. staccio (pour setaccio), esp. cedazo, vfr. seas, saas, 
nfr. sas du BL. sedatium, sitaccium pour setaceum ; - sUar, sm. 
faJseur de tamis; nsl, serhe sitar; pol. sitarz; cech. sitaf. 
sitişcă, sitiţăy sf. sasset; nsl. serhe sitka; pol. sitko; rw55^ siteCko ; 
vmgy. szitka. 

Smicur^ vb. v. mic. Smulg, vb. y. mulg. 

Soare, sm., (rum pas fern, sdon tons les diet.) ; L. sol, solis ; 
it. sole; esp. port. cat. prov. sol; alb. diel, dil; prov. solelh, 
solel, soleilh, soleil, fr. soleil (soliculus); soare soarelui Helianthus 
annuus; soarele resare, esp. el sol sale; soarele apune, esp. el 
sol se pone; - soresc, asoresc, ii, it, i, vb. 3; exposer au soleil, 
mettre au soleil, rayonner, darder des rayons, briller; cfr. it 
soleggiare, assolare; esp. asolear, insolar; port, asoalhar; prov. 
solelhar, soleillar; (Alex. Po^s. 252 dit: ce ca soarele soria qui 
brillait comme le soleil); - sorire, asorire, sf. 

Soarte, sf., sorţi, pi., sort, hasard, destin, destinde; le pi. 
sorţi seul. loty sort; L. sors, tis; it. port. sorte; esp. suerte; 
cat. prov. sort; fr. sort, sorte; a trage la sorţi, it. tirar le sorti; 
a arunca sorţi, esp. echar suertes, balloter; - sortesc, sortesc, 
ii, it, i, vb. 3; destiner, lotir; L. sortio, ivi, itum, ire, & 
sortior, sortiri; it. sortire; esp. sortear, surtir; port. sortear, 
sortir; prov. fr. sortir; a se sorţi destiner; - sortire, sorţire, 
sf. destinde, destin. 

Soc, sm., L. sambucus, sabucus, (saucus) ; it. sambuco ; esp. 
sabuco, sahuco, sauco; port. sabugo; cat. sauc; prov. sauc, sam- 
buc, sanbuc; vfr. sin; alb. ştok; le nfr. sureau d'un type 
sabucdlus dont seusel — seurel — surei — sureau. 

Socru, sm., beau-pere; L. socer, eri, (socerus); it. suocero; 
esp. suegro; port. sogro; cat. sogre; prov. sozer, sogre, suegre; 
le pi. socri le beau-pere et la belle-mere, esp. suegros; - soacră, 
sf. belle-mere; L. socera, (socra, socrus); it. suocera; esp. suegra; 
port. cat. sogra; prov. sogra, suegra; - cuscru, sm. beau-pere, 
beau-frere, parrain de noce; L. consocer; alb. krouşk; - cuscră, 
sf. belle -mare, belle -soeur, marraine de noce ; L. consocrus; alb. 
krouşkS; -cuscrenie, cuscrie, sf. alliance par mariage; alb. krouş- 
kji; - cuscrişor, sm. dim., aussi Pulmonaria officinalis; - în- 
cuscresc, ii, it, i, vb. 3. r^fl., a se incuscri s'allier par mariage, 
s'apparenter; - incuscrire, sf. 

Somn, sm., somnuri, pi. f., L. somnus; it. sonno; esp. sueno; 
port. somno, sono, sonho, cat. son; prov. som, son; fr. somme; 
aJh. gjoume; prov. sonelh, fr. sommeil (==somniculus); a fura 
pre cineva somvml=it. pigliar sonno, esp. tomar el sueno, Stre 



I. Soră— Soţ. 257 

pris par le sommeil; a trage un somn faire un somnie; - «om- 
nişor, sm., * L. somnicîolus pour sonmiculus ; - sonmoare, sf. dor- 
meur^ lendore (LB.); - somnarime, sf. somnolence; - somnoros, 
adj., somnolent, dormeur, l^thargique ; it, sonmoloso, sonniglioso, 
sonnoglioso; pr(yv. somelhos, somilhos, sonilhos; vfr, sonmieilleux. 
somnoroşie^ sf . somnolence, l^thargie ; - samnule^y sm. petit sonmte. 

Soră (pour suroră) y sf., surori, pi., (avec une forme nomi- 
native ^ourt^e en sor); L. soror, oris; istr. sorore; vU. sorore; 
nit, suora {soreUa, dim.); vcat. esp. port. sor (nonne); prov. 
sor, seror, sorre; vfr. sor, soer, suer, soror, soreur; nfr. soeur. 
sarioarăy soruţă^ sf. petite soeur; - surată , sf. soeur, amie, 
compagne, camarade; cfr. it. camerata, esp. port. camarada, fr. 
camarade, nJiatt. kamerad compagnon de chambre de camera; 
(Munt. Gr. 67. dit suratră = sor& yitrig& i. e. soeur consanguine; 
surată serait alors pour suraMră\ mais cette definition est 
tont-ă-fait erronnâe); - in8orăres€, ii, it, i, vb. 3; devenir 
soeurs, unir = L. sororiare; [cette acception est employee dans 
Ies vieux documents pour deux terres dont Ies limites se touchent, 
y. Ur. 1. 231]; - insorărire, sf. 

Sorb, sm., L. sorbus; it, sorbo; port. sorbo, sorveira; esp. 
sorbal; fr. sorbier; - soarbă, sf., L. sorbum; it. sorba; esp. 
serba, sorba; port. sorba, sorva; fr. sorbe; - soarbestră, sf., 
Sanguisorba officinalis; cfr. it. sorbastrella Pimpvnella. 

Sorb, ii, it, \, vb. 3; humer, boire, avaler; L. sorbeo, ui, 
ere; it. sorbire; esp. sorber; port. server; vcat. prov. vfr. sorbir; 
fr. ab- sorber (autrefois aussi absorbir); alb. sourboig, sourp. 
sorb, sm. goufEre, remdle; esp. sorbo; port. sorvo {une bouchee 
Sun liquide ) ; - sorbire, sf. aspiration ; d'intr'o sorbire d'un seul 
coup, tout d*un trait; - sorbitor, adj., subst.; esp. sorbedor; 
humant, absorbant, aspirant ; - sorbitură, sf. gorgde, coup, trait. 
sorbec, ai, at, a, vb. 1; humer, avaler ă petits traits, buvoter, 
siroter; - sorbecare, sf. 

Soţ, sm., compagnon, soci^taire, partenaire, dpoux, mari, 
pair ; L. socius ; it. esp. port. socio ; alb. şok, şokj ; cu soţ pair, 
paire; fără soţ impair; - soaţă, sf. compagne, Spouse; - soţie, 
sf. compagne, Spouse; L. socia; it. esp. port. socia; aJh. şo^e. 
so^, sm., soţioară, sf., petit compagnon, petit ^poux; petite 
compagne, petite Spouse; - însoţesc, ii, it, i, vb. 3; accompag- 
ner, conduire, reconduire, guider, suivre, allier, joindre, conjoin- 
dre, unir, appareiller = L. sociare; it. associare; esp. asodar-, 
cat. port. prov. associar; fr. associer; a se insoţi s'unir, se 
liguer, s'associer, se marier; - insoţire, sf.; - insoţitor, adj., 

17 



258 I. Spagă— Sparangă. 

subst., accompagnant, &c.; - msoţUurâ, sf. accompagnement, 
association, union. 

Spagă, s. v. spată. 

Spăimînt, spăiminiejs, (pour spămitU, spăvînt), ai, at, a, 
vb, 1; ^pouvanter, effrayer, effaroucher, consterner, faire peur, 
jeter Teffroi; it. spaventare, spantare, piem. sparmâ, cat. esp, 
port. espantar, prov. espaventar, espavantar, vfr. espaventer, 
espauenter, espoenter, espoventer, nfr. âpouvanter, ram. d. Gr. 
spuventar du L. expavens, part. pr^s. de expavere effrayer; a se 
spăirnnta de ceva, de cineva s'^pouvanter, s'e&ayer, se saisir. 
spaimă (pour spăimîrUă), sf., it. spavento; esp. espaviento, espanto; 
port. espanto; ca;t. espant; prov. espaven; fr. ^pouvante; -spăi- 
mîntător, adj., subst., ^pouvantant, effrayant, terrible, foudroyant ; 
it. spaventatore; esp. Q^^dknt^kAox^^ spăimîntătură^ sf. ^pouvante, 
effroi, saisissement, consternation; - spăimintos, adj., peureux, 
âpouvantable ; it spaventoso; esp. port. espantoso, cat. espantos; 
prov. espaventos, espavantos; - inspăimînt, ai, at, a, yb. 1, v. 
spăimînt; - spăriu, spăriai, spăriat, spâria, vb. 1; e&ayer, effa- 
roucher, faire peur, intimider, effarer; i^. spaurare, spaurire; esp. 
port. espavorecer, espavorir, cent, espavordir, prov. espavordir, 
espaordir, espaorir du L. pavor, oris (vulg. paor), it. paura, esp. 
payor, payura, port pavor, cat. prov. pavor, paor, vfr. paour, 
nfr. peur; - spăriedune^ sf. effroi, frayeur, âpouvante; - spăriere 
(pour spăriare), sf. frayeur, epouvante; - spărietor^ adj., ^pou- 
vantant, effrayant, menaţant; - spărietoare, sf. ^pouvantail. 
spărietură, sf. efifroi, frayeur, Epouvante; - spărios, adj., crain- 
tif, peureux, timide, ^couteux (cheval), ombrageux, hagard; it. 
spauroso; esp. port. pavoroso; prov. paurugos; fr. peureux. 

Spăl, vb. Iau. Spanac, s. v. spin. 

Spănzur, ai, at, a, vb. 1 ; pendre, suspendre, pendiller, tom- 
ber, d^pendre; d'un type *L. ex- pendulare, form^ peut-âtre 
sous rinfluence de Tadj. pendulus; it. penzolare, spenzolare, pen- 
zigliare, port. pendurar, prov. pendeillar, pendegueillar,. fr. ţen- 
^ăHlei (pendulare — pendiculare);asia nu spânzură dela mine cela ne 
depend pas de moi, cela ne tient pas ă moi; - spănzurare, sf. 
spăneurător, adj., subst., pendant, tombant, dependant, pendeur, 
bourreau; - spânzurătoare, sf. fourches patibulaires, gibet, po- 
tence; - spănzurătură^ sf. pendaison. 

Sparangă, sf., L. asparagus (acr/ra^a/o^) ; it. sparăgio, spa- 
râgo, aspârago; esp. esparrago; port. espargo; fr. asperge; ngr. 
enagayyr, nsl. şparga, şparoga, pci. szparag, szparaga; rt^se 
aparia; ma^gy. spargă; turc pers. isfirădj. 



I. Sparg— Spic. 259 

Sparg, sparse!, spart (pour spars), sparge, vb. 2; rompre, 
briser, casser, fracturer, fracasser, forcer, percer, crever, d^chirer, 
enfoncer, dissiper, prodigner; L. spargo, si, sum, Sre; U. spar- 
gere; vesp. cat espargir; nesp. esparcir; part. espargir, esparzir; 
prav. esparzer, esparger, esparser; fr. seul. disperser {* disper- 
sare, frăq. de dispergere); a sparge captd cuiva casser, rompre 
la tete ă, q. ; - spărgător, adj., brisant, eiifon9ant, &c. ; it. spar- 
gitore; esp. esparcidor; - spărgătură, spărsătură, spărtură, sf. 
rupture, fracture, brisure, breche, cavity, debris; - spargere^ sf. 
effraction, rupture, Eruption, percement, dissolution, &c. ; - spart, 
part., adj., bris4, cassâ, d^birâ; mană (manus) spartă homme 
dissipateur, fam. panier perc^. 

Spăriu, vb. v. spaimă. 

Spată, sf., spate et spete, pi., dpaule, omoplate, paleron; 
L. spatha (aTtdxhi); it. spalla, vesp. espalla, nesp. espalda, j>or^. 
espalda, espadoa, prav. espatla, espalla, vfr. espalde, nfr. ăpaule, 
alb. şpatoulS, şetoulS, gjetoulS, şketoulS, şkjetoulS — du dimin. 
spathtda; spată de hau trumeau; spată de ţesut peigne de tis- 
serand; le pi. spate ou spete surtout epaules, dos, reins des 
Iwmmes; pre spate (spete) sur le dos, ă la renverse; la spetde 
derriere, it. alle spalle, esp. i las espaldas ; - spata Laserpitium ; 
spata dracului Polypodium filix mas; - spătare, spătar, sf. dos, 
dossier ; d*une forme * L. spatbaris, e, spatharius, a, iim ; cfr. it. 
spalliera, spalletta, esp. espaldar, espaldera, fr. espalier, nhaU. 
spalier; spătare de scaun dossier, dos d'une chaise; - spăMcel 
(spăcel), sm. corset; - spătos, adj., qui a de lârges Epaules, ră- 
blu=i^. spalluto, esp. espaldudo, cat. espatllut, prov. espalut. 
spătuţă, BÎ.=it. spallucia; petite ^paule; - spetează, sf. dossier, 
barreau, lisoir, Echelon, rancher, Pelisse, glaîeul; - spetesc, ii, 
it, i, vb. 3.= it. spallare, esp. despaldar, fr. ăpauler; a se speti 
s*epauler, s'^chiner ; - speteală,^ sf. ^pointure, ^paulure ; - spetire, 
sf.; - spetit, part., adj., ^paulâ, 6ţomt6, boulet^; - spagă, şpagă, 
sf. 6p4e ; it. spada, sic. spata, esp. port. espada, cat. espasa, prov. 
espaza, espada, espa, fr. 6ţ6e (esp^o), vrusse spata, nrusse şpaga, 
pd. szpada, serbe şpaga, att). şpatS, ngr. tîTta&i, (d'ou (Tna^dgiog 
porte-glaive, en rom. spătar) — tous ces vocables procădent du 
L. spatha; le rom. şpagă (non pas spadă) est direct, du russe. 

Spetează, s., spetesc, vb. v. spată. 

Spte (schic), sm., spicuri, pi. f., L. spiea (spicum, spicus); 
it spica, spiga; cat esp. port espiga; prov. espic, espiga; fr. 
6pi (spicus); - sjncos, adj., vesp. espigoso; ce qui porte des âpis. 
spicuesc, ii, it, i, vb. 3 ; glaner = it spigolare, esp. port respigar. 



'•I 



260 I. Spin— Splină. 

spicuire, sf. glanage; - spicuitor, adj., subst., glanant, glaneur; 
i^. spigolatore; - spicuitură, sf. glanage, glanure; i^. spigolatura. 
inspic, ai, at, a, vb. 1; L. spicare; it spigare; cat esp. p^rt 
prov. espigar, fr, ^pier; - inspicare, sf. 

Spin (schin), sm., L. spina (spinus); it spina, spino ; cat 
esp. prov. espina, espino; port, espinha, espinho; fr. ^pine; alb. 
spinjS, spine epine dorsale; spin de spic barbe d'^pi; - spinare, 
(schinare) sf. 6pine du dos, reins, dos; de Tadj. spinalis, e; it 
spinale, esp. espinal, port, espinhal, fr. Spinier, epiniere, orf;.; 
osul spinărei T^pine dorsale; a duce, a purta in spinare porter 
sur le dos; - spinet, sm., L. spinetum; it spineto; fr. Spinale. 
spiniş, sm. Spinale, ^piniers, ronceraie; - spinişor, spinuleţ, spi- 
nuţ {it spinuzza), sm. dim.; - spinos, adj., L. spinosus; it spinoso; 
e^. espinoso, port. espinhoso; cat. prov. espinos; fr. âpineux. 
inspin (inschin), ai, at, a, vb. 1; garnii* d'epines, aiguillonner, 
piquer; - inspinare, sf.; - spanac, sm., it. spinace, esp. espinaca; 
cat. espinac, vfr. espinoche, angt spinage, aU). spinakj, şpinakj 
d'un adj. spinaceus (ă cause de la forme dentel^e des feuilles); 
port. espinafre de spinifer; prov. espinar, nfr. âpinard de spina 
direct.; nhaM. spinat {*spinatus); nsl. spanac, şpanak, şpinac; 
serhe spanac; russe şpinatT»; pol. szpanak, szpinak, âpinak; cech. 
şpenat, şpinat; ngr. (Tttovccxi; turc ispanâq. 

Spintec, vb. v. păntece. 

Spirt, spirt, sm., spirturi, pi. f., L. spiritus; it. spirite; 
esp. espiritu; port. espirito; cat. esperit; prov. esperit, sperit; 
fr. esprit; alb. spirt, spurt; russe spirts, nsl. spirit; le mot. 
rom. n'a que Tacception d'esprit de vin, liqueur^ comme Ies vo- 
cables slaves; pour esprit intellectuel on emploie le vsl. duhh; 
spirt de sare acide muriatique; - spirtos, adj., it spiritoso; esp. 
espiritoso; port, espirituoso; fr, spiritueux; - spirtoşie, sf. dtat 
spiritueux d'une liqueur; - spiritus, sm. esprit revenant, gnome; 
(ce mot est une imitation modeme). 

Spiţer, sm. pharmacien ; it. speziale, esp. especiero, port espe- 
ciero, vcat especier, prov. espessier, fr. Spicier, ngr. tfTcei^mQr^g^ 
turc ispîtchar du L. species, it. spezie, cat esp. prov. especia, 
port especie, fr. epice, espăce, angl. spice ; - spipresc, adj. phar- 
maceutique, officinal, de pharmacie ; - spiprer>fe^ adv. ; - spiţerie, 
sf. pharmacie ; it. spezieria ; esp. especeria, especieria ; port, espe- 
ciaria;^rov. especiaria, espessiaria, especiairia; fr. ^picerie; nhalL 
spezerei; ngr. (Srter^iaQsidv ; le pi. spiţerii ^piceries, drogues; 
it spezierie. 

Splină, sf. rate; L. splen {ts-rtXijv); ngr. <X7tX^va; angl. spleen. 



I. Spre— Stăng. 261 

splinatic, adj., hypochondre, hypochondriaque; d'une forme *L. 
splenaticus pour spleneticus; <t port splenetico; esp. esplenetico. 
splinie, sf. mal derate, maladie hypochondriaque; ngr. (TnXrjvui, 
splinuţă, sf. petite rate; aussi Solidago virga aurea. 
Spre, pr4p. v. pre. 
Sprinceană, s. v. geană. 
Spulber, vb. v. pulbere. 

Spumă, sf . 6cume, mousse ; L. spuma ; it. spuma ; esp. port, 
espuma ; ^rot;. espuma; cfr. alb. şkoumS avec it. schiuma (scuma, 
sguma), esp. ccU. port. prov. escuma, fr. ^cume du vhail. scum^ 
rJiaU. schaum; - spurn, ai, at, a, vb. 1; ^cumer; L. spumare; 
it. spnmare; esp, port, spumar; - spumare, sf. ; - spumător, adj., 
subst., ^cumeux, ^cumeur; esp. port, espumador; - spumătoare, 
sf. ăcumoire; esp. espumadera; - spumătură, sf. ^cumage, 6cume. 
spumos, adj., ^cumeux, mousseux; L. spumosus; it. spumoso; esp. 
port, espumoso; prov. spumos, spumoz; fr. spumeux; - spumo- 
^me, sf. spumosit^ ; - spumuşoară, sf. dim. ; - spumeg, ai, at, a, 
vb. 1; ^cumer, petiller, mousser; it. spumeggiare; esp. espumear 
(espumajear); - spumegare, sf.; - spumegător, adj., ^cumant, mous- 
. sant, petillant ; - spumegătură, sf. ^cume ; - spumegos, adj., 6cumeux. 
Spun, vb. v. pun. 

Spurc, sm., spurcuri, pi. f. souillure, impuret^, purgations, 
regies; L. spurcus, a, um; it. sporco, adj.; - spurc, ai, at, a, 
vb. 1; souiller, poUuer, salir, infecter, profaner, violer, prosti- 
tner; L- spurcare {cfr. porous); it. sporcare; esp. emporcar, em- 
porcalhar; - spurcăciune, sf. souillure, pollution, impuret6, im- 
mondices ; - spurcare, sf., idem; - spurcărie, sf., it. sporcheria; 
salet^, impuret^, souillure; - spurcat, sm. souillure, &c., teigne. 
spurcător, adj., subst., souillant, poUuant, souilleur, profana- 
\mY;- spurcătură, sf., souillure, profanation. 

Spuză, sf., spu^sf, sm. cendre chaude, 4chauboulure, ^chauf- 
fare, papules; - spuzesc, ii, it, i, vb. 3; bruler sans flamme, 
couver sous les cendres ; a se spuzi avoir une Eruption ; - spu-- 
zeală, sf. Ebullition, Eruption, Echauffure, exantheme, Eruption 
milliaire; - spuzime, sf. Eruption, Ebullition, multitude, (v. Pum. 
L. 3. 151); - spuzire, sf.; - spujsitură, sf. Eruption, Ebullition, 
echaufifure, exantheme, feu sauvage ; spujsitură pre pele exantheme. 
Stăng, adj., gauche; it. stanco fatigue; tirol. it. stanc, stinc, 
mat. stenco raide, engourdi; esp. estanco, port, estanque bouchi; 
prov. estanc immuable, (stanca eduse, barrage) ; vfr. estanc lent, 
las; alb. ştangSrE, stank louche; it. stancare fatiguer; esp. port, 
prov. estancar, fr. Etancher, angl. stanch; esp. port, estanque. 



262 I. Stărnut — Stau. 

port, tanque, ccU. estany, prov. estanc, estaynch, estanh, stanc, 
fr, ătang; taus ces vocables se rattachent au L. sts^um eau 
stagnante, engorgement; stagnare arreter, boucher, etancher; if. 
mano stanca = rom. mânăstăngă main gauche, pour ainsi dire la 
main fatiguee, paresseuse; cfr. fr. gatiche du vhall. welk fa^le, 
fatigue; it. manca (mano) Vendommagee, la defectueuse ; esp, 
zurda la sourde, qui n^dbeit pas; izquierda, port, esquerda (mac) 
Vinjuste; nprov. man seneco la vieiUe, la decrepite; - stăngadu, 
adj., gaucher, maladroit; - stăngăcesc, ii, it, i, Tb. 3; boiter, 
clocher, etre boiteux; - stângăcie ^ sf. gaucherie; - stăngăâr , sf. 

Stărnut, sţrănutj ai, at, a, yb. 1 ; L. sternutare ; it. stamn- 
tare, sternutare, stamutire; esp. estemudar, estomudar; cat. 
estemudar; prov. estomudar, stomudar, estrunidar; fr. 6temuer. 
stămutare, sf., stămutat, sm. ^ternuement; - stămutător, adj., 
^temuant, stemutatif, stemutatoire ; esp. estornutatorio , ester- 
nutatorio ; - stănmtătură, sf. 6temuement. 

Stau, statui — stetei, stat — stătut, sta, vb. 1; etre debout, 
âtre, rester, stationner, s*arrgter, rester tranquille, ne pas bouger, 
s'apaiser, cesser, se calmer, attendre, r^sider, consister, se com- 
porter, se rMuire k, exister, se trouver; L. sto, steti, statum, 
stare; it stare; cat. esp. port. estar; prov. estar, istar, star; vfr. 
ster, ester; nfr. Yimparf. 6tois, 6tais, {vfr. esteve, esteie, estoie); 
le part. ăt^ {vfr. esteit) ; puis Ies composes rester = restare^ 
arrâter = ad-re-stare ; a sta la cineva, in mana cuiva, L. stare 
per aliqm., it stare a alcuno; a sta asupra cuiva, L. stare 
in aliquo ; a sta in ceva, L. stare in re, in aliqd. ; a sta pentru 
cineva, L. stare pro aliquo; a sta in preţ mare, L. magno, 
pluri stare; a sta de cineva, esp. estar sobre alg., insister chez 
q. ; a sta bine, it. stare bene, convenir, etre s^ant; cum stai? 
it. come sta? comment vous trouvez-vous? a sta in ajutor, it. 
stare in ajuto ; a sta drept, it stare diritto, a diritto ; a sta 
numai de un lucru ne s'occuper que d'une chose; - stare, sf., 
it. stare; action de rester debout, &c., pause, repos, âtat, 
situation, posture, condition, position, station, dur^e, forme, 
parti, point, termes, avoir, fortune; stare locului station sur 
place, cessation; a fi in stare §tre en i^tat, en mesure, k 
mame; a pune in stare mettre k mame; stare bună bien-âtre, 
bon ^tat ; a ave stare avoir de la fortune; - stăridcă, sf. 
petit avoir, petite fortune; - stat, sm., staturi, pi. f. 6tat, gou- 
vemement, rdgle, statut, stature, port, figure; L. status; it. state; 
esp. port, estado; prov. estat, stat; vfr. estat; nfr. ^tat; nhaU. 
staat ; angl. state, estate; - russe stat^ statura; - stat^U'pal/mă, sm. 



I. staul— stere. 263 

nain; litt. â^un pied de haut; (v. Alex. Bal. 1. 86); ^ stătător ^ 
adj., restant debout, stable, fixe, ferme, stationnaire, immobile, 
stagnant, croupissant, constant, durable, demeurant, habitant; 
apă stătătoare eau stagnante, dormante, morte; - stătătarie^ sf. 
rtartrilită, stagnation, croupissement ; - stătâtură, sf. pose, posture, 
situation, position; - stătut, part., adj., restâ debout, rest^, sta- 
tionnaire; apă stătută de Teau croupie; floare statuia fleur pass^e, 
fi^trie, fan^e; cal stătut cheval fourbu ; fată stătută vieille fiUe; 
came stătută viande avanele; - statornic, adj., (pour stătăiomic 
de Tadj. stătător) ; stationnaire, stable, ferme, fixe, solide, rassis, 
inâbranlable, fiddle, pertinace, permanent; a fi statornic etre 
stable, persister; a se afla statornic la un he etre k poste fixe 
dans un lieu; - statornicesc, ii, it, i, vb. 3; arreter, statuer, 
^tablir, r^gler, fixer, investir, assurer, rassurer, poser en fait; a 
se statornici s'^tablir, se fixer, se domicilier; cfr. it. stanziarsi 
de stanisa {*stantia de stans-stare) ; - statorniceşte, adv., solide- 
ment, fermement, fixement, constamment, fidelement, r^solument. 
statornicie, sf. stabilita, fixity, fermet^, solidity, &c. ;- statornic 
drcj sf. statut, reglement, ^tablissement, &c.; - înstăresc,* ii, it, i, 
vb. 3 ; enrichir, rendre riche ; - instărire, sf. bien-âtre, prosp6rit6, 
richesse; - instărit, part., adj., accommod^, ais4, k son aise, riche. 
instăritor, adj., accommodant; - adăst, ai, at, a, vb. 1; attendre, 
temporiser; L. astare (adstare); vit B,ia,sta,Te; ' adăstare, sf.^ 
attente ; - adăstător, adj., attendant, temporisant ; - cust, ai, at, a, 
vb. 1; subsister, etre, raster, (v. Psalt. Cronst. Gen. 18, 10; 
V. Pum. L. 3, 36); co&ter; L. constare; it, costare; cat esp. 
prov. costar; port, custar; vfr. coster, couster; nfr. conster (terme 
jurid.), coMer; angl, cost; nhall. kosten; nsl. koştati; pt.russe 
koştovaty, kovştovatL; pd. kostowac; ngr, xoari^co; - cttst, sm., 
it. costo; cat. esp. costa; port, custo, custa; prov. cost; fr. cotit; 
angl. cost; nhaU. kost; - custare^ sf.; - custător, adj., coâtant. 

Staul, sm., stauluri, pi. f., stable, ber9ail, bergerie; L. sta- 
bulum (stare); it. stabbio (fumier); e^p. establo ; cat. prov. 
estable; fr. stable; ngr. (Travlog; - staulu}, sm. petite stable. 

St§, sf., stele, pi., L. stella; it. steUa; esp. port, estrella; 
cat. estela; prov. estela, stela; fr. ^toile; - stelişoară, steluţă, {it. 
stelluzza), sf. petite ătoile;- stelesc, ii, it, i, vb. 3; ^tinceler, 
briller, scintiller, flamboyer; - 5^eZire, sf. 6tincellement, scintille- 
ment, flamboiement, berlue; - instalez, ai, at, a, vb. 1; couvrir 
d'^toiles; L. stellare; it. instellarsi; - vnstdare, sf. 

Sterc, şterc, sm., stercuri, pi. f., fumier, boue, crotte, fange; 
L. stercus, oris ; it. stereo ; esp. estieivcol ; port, esterco. 



264 I. Sterpe— StrîL 

Sferegie, s. y. stiregie. 

Stimpăr, ai, at, a, vb. 1; (le s n'est ici que preposUif)\ 
temp^rer, modărer, mitiger, calmer, adoucir, apaiser, âteindre; 
L. temperare; it. temperare; esp. templar, cat. part. temperar; 
prav. temprar, trempar; fr. temp^rer, tremper (pour temprer); 
angl. temper; - stîmpărământ , sm., sttmpărăminte , pi. f., L. 
temperamentum ; it. esp. port. temperamento; cat. temperament; 
prav. tempramen ; fr. temperament ; - stîmpărare, sf. ; - stimpăr 
rător, adj., subst., temp^rant, calmant, mitigeant, modărant, 
mod^rateur; - stîmpărătură, sf. moderation, tranquillity, calme, 
repos, rafraîchissement ; L. temperatura; it. temperatura; esp. 
templadura; prov. tempradura; fr. temperature; - astîmpăr, ai, 
at, a, vb. 1. L. attemperare; it. attemperare; esp. port. ^temţ^ 
rar; v. stimpăr; - astîmpăr, sm. moderation, tranquillite, repos, 
quietude; vesp. atempero; cai. esp. port. temple; prov. atempre, 
atrempe, tempre ; fr. trempe ; angl. temper ; a nu ave as^mpăr 
ne pas rester tranquille; - asHmpărarCy sf., astimpărător, adj., 
subst., astîmpărăturăy sf. t. stîmpărare, &c. 

Stitig, stinsei, stîns, stinge, vb. 2; eteindre, exterminer, 
extirper, amortir, aneantir, delayer (chaux); L. exstinguo, nxi, 
nctum, 6re; it. stinguere; cat. esp. port. extinguir; prov. estenher, 
esteinger, extenjer; fr. eteindre; alb. şouaig, şouig; - sttngatoTy 
adj., subst., eteignant, exterminant, &c.; - stingere, sf.; - stînSy 
sm., L. extinctus, us; extinction, &c. 

Stiregie, steregie, sf. goutte de suie ; d'un type * L. stilligia 
de stilla (stiria). 

Stirp, sm., L. stirps, pis; le mot n'est employe que dans 
le nom botanique populaire Stirp negru Artemisia vulgaris, dont 
Us payscms se servent comme halai. 

Stomach, sm., L. stomachus ( crojua^o^ ) ; it. stomaco; esp. 
port. estomago; prov. estomach, estomac; fr. estomac; ngr. 
(TToiuuixh (^'^ofjuxxog. 

Storc, vb. V. torc. 

Straiu, s., strat, s. v. aştern. 

Stră, element de composition, du L. extra = ultra — trans 
—per ; it. stra, estra ; esp. extra ; prov. estra ; fr, extra ; - străin, 
adj., etrange, etranger, forain, exotique ; L. extraneus ; it. estraneo, 
estranio, straneo, stranio, strano, strangio ; esp. estranio, estranno, 
estrano; port, estranho, extraneo; cat. estrany; prov. estranh, 
estrain, strani; fr. etrange; angl. strange; vsl. BtiBJihryh pere- 
grinus; russe strsLnhij; nsl. serbe stran; - străinatic, adj., etranger, 
forain; - străinătate, sf. etranger, peregrinite; - străinime, sf. 



I. strălucesc— stric. 265 

stranger, strangers en g^n^ral; - strâinu^y adj., assez stranger; 
it. strannccio (assess maigre); - străinez, instrăinez, ai, at, a, 
yb. 1 ; aligner, se d^faire ; L. extraneare ; it. stranare, straniare ; 
esp. estranar; cat. estranyar; port. prov. estranhar; vfr. estran- 
gier; nfr. stranger; a se inslrăina s'aliăner, se dăpayser; - m^ 
străinare, sf. 

Strălucesc, yb. y. lucesc. 

Strâmb, adj., tors, tortu, tortueux, courbe, crochu, gauche, 
louche, oblique, d^jet^ (bois), de trayers, inique, injuste; L. 
strabus {(XTQafiog); it. strambo; piem. stranb; romag. strâmb; 
prov. estramp, siramp; alb. ştrSmbSrS, ştremp, ştrematS; ngr. 
(fTQafiog; esp. port, estrambotico Strange, ridicule; a se uita 
strătnb loucher, bigler; - strimb, ai, at, a, yb. 1; tordre, con- 
toumer, tortuer, courber, recourber, cambrer, fausser, forcer, 
contrefaire; mU. strâmbă; alb. ştr&mboig, ştrem&noig; a strătnba 
gura faire la moue, la lippe ă q. ; - strămbadu, adj., grimacier. 
strâmbare, sf. courbement, fl^chissement, contorsion, grimace; 
strămbatate, sf. iniquity, injustice, fausset^, detour ; it. strambită 
ahsurdite, &c.; - strămbăior, adj., courbant, tortuant, faussant, 
contrefaisant ; - strănibătură, sf. contorsion, cambrure, tortiiosită, 
detour, grimace; - străfnbet, sm., strămbete, pi. f., contorsion, 
grimace ; - instrămbătăţesc, ii, it, i, yb. 3 ; faire tort ă q., l^ser 
q. dans ses droits; (y. C. C. §. 998, 1280, 2010); - instrăm- 
hătăţire, sf. 

Strămur, sm., aiguillon, piquant, aiguillade, escourg^e; L. 
stimulusj it. stimolo; esp. port, estimulo; piac. stombol, bolog. 
stombel, veron. stombio aiguiUon; - strămurare, sf., d'un type 
* L. stimularis, e = str&mur. 

Strămut, yb. y. mut. Străpung, yb. y. impung. 

Strănepot, s. y. nepot. Străunchiu, s. y. unchiu. 

Stric, ai, at, a, yb. 1 ; d^t^riorer , d^truire, endonmiager, 
d^prayer, d^ranger, d^traquer, rompre, gater, peryertir, alt6rer, 
nuire, perdre, corrompre, miner, tarer, troubler,. user, y icier, 
r&ilier; du L. striga (strix, strigis, stria) sitlon, ride, pli; stri- 
gosus plein de siUons, maigre; cfr. venit, strica, friul. strice, 
striche longue et 6troite raie; bresc. strigos yieux ruban ă demi 
dfchir6; tirol it. strigoi bande d'6toffe, yieille courroie d^chir^e; 
a se strica de rîs poufiFer, pâmer de rir«; stricat de vărsat 
marqu^, siUonnă de petite y^role; - stricăcios, adj., corruptible, 
muable, pemicieux, nuisible; - stricăciune, sf. endommagement, 
destruction, dommage, deterioration, dăgât, outrage, injure (du 
femps), pourriture, infection; - %tricare, sf.; - stricător, adj.,subst. 



266 I. Strig— String. 

destructif, corrapteur, dăpniTatenr, nuisible, contraire, &c. 
stricătură, sf. v. stricâciune. 

Strig, ai, at, a, vb. 1; crier, s'^crier, se rScrte, pcâisser 
des cris, vocifărer, appeler, crier k qch., du L. ex-quiritare 
(par syncope criiare — gritare—ex-gritare, transpose en ex-iri- 
gare); it. gridare, sgridare, vesp, cat. cridar, gridar, nesp. port. 
gritar, prov. cridar, escridar, vfr. escrier, nfr. crier, s'6crier, 
M. grig, ngrih, mgr. arqiTfl^siv clamare, vocare (D. C.) de quiri- 
tare — exquiritare; a striga in gura mare, cat iea (levat) gura 
pre dneva crier ă pleine tete, k tue-tSte, du haut de sa tSte ; a 
striga la dneva crier k q., contre q., le gronder; a striga pre 
dneva ou cuiva appeler q. ; - strigadu, adj., subst., criard, brail- 
lard; cfr. prov. cridiu; --strigare, sf. cri, crierfe, cri6e, exclama- 
tion, clameur, mmeur; - strigăt, sm. = it gridata, port, gri- 
tada, prov. cridada, fr. cri6e; - strigător, adj., subst. criant, 
criard, crieur, criaiUeur; it. gridatore, sgridatore; esp. port. 
gritador; cat. cridadore, cridayre ; jprov. cridador, cridaire;-5#ri- 
gătură, sf. cri, crierie, exclamation. 

Strigă, sf. sorciere, reyenant, fantdme, vampire, chat-huant; 
L. striga; it. strega; esp. estriga, estrige; port, estrige; vfr. 
estrie; ngr. arQiyXa; alh. strigg; pol. strzyga, strzygon, strzy- 
gonia; cech. striha, stryga; slov. stryga; nsl. ştrigon; - strigoaie 
(stirigoaie, steregoaie), sf. sorciâre, &c.; aussi Veratrum atbutn, 
Lycopodium; it. stregona sorciere; cfr. pol. strzygon, strzygonia 
certaine plante; - strigoică, sf. v. strigoaie; - strigoime, sf. 
rassemblement de sorcieres, les sorcieres, les vampires, les reve- 
nants (v. Alex. P. 357)'; cfr. it. stregheria; - Strigoiu, sm. 
vampire, revenant, lutin, esprit foUet; it. strigone; ngr. (ftQiyXog; 
m^ul strigoiului Veratrum album. 

Strîmt, adj. v. string. 

String, strinsei, strîns (strîmt), stringe, vb, 2; serrer, res- 
serrer, 6treindre, ^trangler, contracter, lacer, pressor, plier, ployer, 
contraindre, forcer, pincer, garotter, rallier, ramasser, rassembler, 
recouvrer, r^unir, relever, lever, r6colter, encaisser, percevoir, 
6pargner; L. stringo, nxi, ictum, 6re; it. strignere, stringere; 
esp. estrenir, a-stringir; port, re-stringir; cat. estrenyer; prov. 
estrenher, estreigner; fr. ^treindre; aJi). ştrengoig, ştSmgoig; o 
se stringe s'^tr^cir, se raccourcir, se retirer, &c.; a 'şî stringe 
ceva se pourvoir, se munir de qch.; - strîngător, adj., subst, 
astringent, constringent, restringent, styptique, contractif, re- 
cueillant, r^coltant, 6pargnant, collecteur, quâteur ; - strîngătură, 
strmsătură, sf. serrement, resserrement, &c.; it. strignitura. 



I. struţ— stupă. 267 

stringerej sf.; - strîns, part.^ adj., U. strinto; serrâ, âtroit, strict; 
de strtns perceptible ; - strîns, sm. serrement, contraction, res* 
seirement, ralliement, rassemblement, recolte, rentr^; str insul 
bucatdor moisson; - strinsoare, sf., L. stringer, oris; resserre- 
ment, âtreinte, pression, g§ne, besoin; strînsoare de inimă sai- 
sissement de coeur; - strînsurâ, sf. serrement, contraction, presse, 
concours, rassemblement, ralliement, collection, amas, tas. 
strîmt, adj., serr^, ^troit, ^tranglâ, juste; d*un part. strinctus 
poor strictus, d'ou strinpt — strimt; it stretto; esp. estrecho, 
estricto; port. estreito, estricto; cat estret ; prav. estreit, 
estr^, estrech; /r. strict, ătroit; - strîintez, ai, at, a, vb. 1; 
resserrer, r^tr^cir, 6tr6cir; it. strettire; esp. estrechar; port. 
estreitar; fr. ^tr^cir; - strîmtare, sf. ; - strimtime, sf. ^tr^is- 
sement, &c.; (v. St. Diet.); - strîmtoare, sf. lieu ătroit, d^fil6, 
pas, gorge, d^troit, pertuis, encombrement ; in strimtoare ă 
l'etroit; - strîmturâ, sf. lieu ^troit, d^troit, dăfiW; L. stric- 
tnra ; it strettura ; esp. prov. estrechura ; port estreitura ; cat. 
estretura; - strîmtorez, ai, at, a, vb. 1; d*une forme * L. 
strictolare; serrer de preş, presser vivement, contraindre, 6trein- 
dre, pousser, donner de Toccapation, necessiter, gSner, mettre 
dans le besoin ; - strîmtoreală, sf. serrement, contrainte, pression, 
gâne; - strîmtorare, sf., strimtorime^ sf. serrement, ^treinte, 
gâne; - strîmtorâtor, adj., serrant, pressant, gânant; - sfrîmto^ 
răturăj sf. serrement, presse; - strungă, sf. gorge de montagne, 
gord {de poissons)^ parc, surtout pour hrebis pour y passer la 
mit et pour Ies y trăire; certaine maladie au sabot des chevaux ; 
c&. nsl. serbe struga parc de numtons; magy. esztrenga parc 
pour trăire Ies hrdns; alb. ^iTQ\xn!g^ parc pour trăire Ies chevres; 
mgr, (XTQovyaC bulgarica lingua, dicuntur fossae, stagna, vivaria, 
in quibus delitescunt pisces (v. D. C. 1467; v. Mikl. L. Psl. 892); 

Struţ, sm., L. struthio, onis; it. struzzo; vcat. esturs; prov. 
estru, estrut, estnici, struci; esp. av-estruz, port. abestruz, fr. 
autruche (pour autrusse)=avis struthio; vsl. strus^B; nsl. serbe 
§truc; cech. ştros, ^ştros; russe strust; pol. strus; magy. struc; 
v}idll. struz; nhaU. strauss. 

Stupă, sf ., L. stuppa (stupă, stipa) ; it, stoppa ; cat. esp. port 
estopa; prov. estopa, stopa; fr. ^toupe; ngr. arov7ti\ alb. stoupi, 
jtoupi ; nsl. serbe stupă ; - astup, ai, at, a, vb. 1 ; boucher, ^touffer, 
fermier, obstruer, remblayer; it stoppare; vesp. estopar; fr. ^tou- 
per; rom. d. Gr. stoupper; alb. stoupos; ngr. (TTovnoiva) ; - astu" 
pare, sf. ; - astupâtor, adj., subst., bouchant, fermant, obstrucţii 
iistupătoare , sf. bouchon, tampon, couvercle; - astupătură, sf. 



268 I. Stupesc— 'Subţire. 

engorgement, obstruction, &c. ; - astupedlăy sf. v. astupăturâ. 
a>stupu§, sm. bouchon, tampon; it stoppaccio; - destup, ai, at, a, 
vb. 1; fr. d^touper; d^boucher, d^gager, d^gorger; - destupare, 
sf. ; - destupător, adj., d^bouchant, &c. ; - destupătoare, sf. tire- 
bouchon; - destupătură, sf. d^bouchement, d^orgement, d^gage- 
ment. 

Stupesc, vb. v. scuip. 

Sturz, sm., (pour turjs:; le s est setdement prepositif) ; grive, 
litome, mauvis, tourde, tourdelle ; L. turdus ; it. esp. port, tordo ; 
fr. tourd. 

Sub, pr^p., L. sub; est employe seulement comme prefixe de 
qudques verbes, ou la particule s'est ecourtee en su; en it sub, 
so; esp. sub, su, so, son, sa, za, cha; port, sub, sob, su, so; prov^ 
so, se; fr. sou, su, se; comme prep, seulement en esp. so, port. 
sob; - subt (supt), pr^P-i L. subtus=5wfe; it. sotto; vport. soto; 
cat. prov. sotz; vfr. soz; nfr. sous; pre subt par dessous, en- 
dessous; de subt, de de subt dessous, en dessous, de dessous; 
subt seară =L. sub vesperam; suht mană sous main. 

Subtoaie (pour subtsoaie), sf. racinal d'une bâtise; du L. 
subtus (=sub) solea; it. soglia, soglio, esp. suela, port, solha, 
prov. sulh, sol, fr. seuil (solea). 

Subtsoară (pour subtsoare), sf., suhtsori, pi. aisselle; du L. 
subtuS'Subcdare, litt. sous — sous les ailes — aisselles\ [les diff^- 
rentes orthographes de subsioara, supsioară, subţioară (de subţire) 
sont toutes erron^es] ; cu manile subtsoară avec les mains crois6es 
sous Taisselle. 

Subţire, adj., menu, fin, grele, delicat, fluet, serr^, tenu, 
d61i6, subtil; L. subtilis, e; it. sottile; esp. sutil; port. subtil; 
cat. subtU, sutil; prov. subtil, sobtil, sotil; vfr. soutil, sutil, 
soutif ; nfr. subtil ; - subţior, adj. dim. ; - subţiratic, subţiretic, 
subţietic, adj., d'une fa9on mince — menue — fine — grâle; - subţirel, 
adj. dim.; - subţirime, subţiime, sf., t^nuit^, amincement, sub- 
tilitâ, subtilisation=i^. sottigliume; - subţiritate, subţietate, sf. 
tânuit^, finesse, gracilit^, raretâ, subtilite; L. subtiHtas, atis; 
it sottilitate, sottilită,; esp. sutilidad; port. subtilidade; cai. su- 
tilitat; prov. subtilitat, sotiledat; fr. subtilite ; - subţYez (pour 
subţirejs:), ai, at, a, vb. 1; amincir, rendre plus mince, ame- 
nuiser, d^grossir, d^maigrir, att6nuer, ravaler (du mir), mollifier, 
delayer, ^claircir, rar^fier, subtiliser; it sottigliare, sottilizzare; 
esp. sutilizar; port. subtiliţar; prov. subtiliar, subtilar, sotilar; 
vfr. soubtiller; nfr, subtiliser; a se subţia spre capăt se ter- 
miner en pointe; - subţ'iere (pour subţtare — subţirare\ sf.; - sub- 



I. Sucufiind— Sug. 269 

fetoTy adj., amincissant, att^nuant, rar^factif, &c. ; - subpehiră, 
sf. amincissement, d^layement, rarefaction, &c. 

Sucufund, yb. y. fond. 

Sudoare, sf., sudori pi., L. sudor, oris ; it. sudore ; esp. su- 
dor; cat port, suor; prov. suzor, suor; fr. sueur, f.; sudoarea 
cdidui Ononis spinosa; sudoarea laptelui Petasites officinalis, 
asud, ai, at, a, yb. 1; L. ad-sudare (assudare); it. sudare; esp. 
sudar; cat. port. prov. suar, fr. suer; - asudy sm.j asuduri, pi. f. 
sneor; asudul calului Ononis spinosa; - asudare^ sf.; - asudat^ 
sm. transpiration, sueur; - asudător, adj., suant, transpirant, 
L. sudatorius; it. esp. sudatorio; - astiddturây sf. transpiration. 
asudeală, sf. idem. 

Sudit, adj., subst., sujet, protăgâ, stranger; L. subditus, 
part, de subdere; it. snddito; esp. port, subdito; cat. prov. sub- 
dit; [le mot n'est pas du fond de la langue, c'est un terme in- 
trodoit par les Gonsulats austro-italiens] ; - sudifie, sf. suj^tion, 
protection, ^tat d*un sujet stranger. 

Sufir (suferiu), ii, it, i, yb. 3; souffrir, supporter, tol^rer, 
snbir, r^sister, soutenir, patienter, ayoir de la patience; L. sufferoi 
sustuli, sublatum, sufferre; i^. sofferire, soffrire; cat. esp. sufrir; 
port, soflfrer, sofrer; prov. suflfrir, soffrir, sufrir, sofrir; fr. souffrir; 
(toutes ces formes yiennent d'un type * sufferere pour sufferre) ; 
a mi pute suferi pre dneva, it. non poter sofferire uno, esp. non 
poder sufrir â alg., ne pouyoir souffrir q.; - suferinţa, sf., L. 
snfferentia; it sofferenza; esp. sufrencia; prov. sufrensa, sufransa, 
sofrensa, sofransa ; fr. souffrance ; - suferire, sf. souffrance ; - su- 
ferUor, adj., souflfrant, tolerant, supportant, patient; it sofferi- 
tore, soffritore, sofferidore; cat esp. sufriior; port, sofredor; prov. 
sufridor, sofridor, suffrire, sofrire. 

Sufit (sofit), sm. plafond; du L. suffictus pour suffixus^ 
part, de suffigere ; it soffito, soffitta ; esp. sofito ; fr. soffite ; pol. 
sufit; ngr. aoffiTa, 

Suflec, yb. y. plec. Suflu, yb. y. aflu. 

Sug, supsei, supt, suge, yb. 2; sucer, sucoter, humor, sou- 
tirer, teter, boire (papier)^ aspirer, absorber, ăpuiser; L. sugo 
ri, ctum, ere; it. suggere; it succiare, suzzare, fr. sucer d'un 
type *L. suctiare de suctus\ it. sugare, succhiare, esp. port 
(^bupar, cat. prov. sucar iesucus; - sugaciu, adj. subst., su9ant; 
suceur, nourrisson; - sugar, adj., subst., suşant, suceur, nour- 
risson; viţd sugar yeau de lait; - sugârd, adj., subst., dim., 
^iel sugărd agneau de lait; - sugător, adj., subst., suţant, 
aspirant, absorbant, suceur, nourrisson; hărtie sugătoare = it. 



i7Q I. Sughit— Sumet. 

carta sugante; - sugătoare, sf. suţoir, biberon; Monotropa hy- 
popitys; - sugăturăy sf. sucement, absorption, aspiration; - sugel, 
sugiu, sm. panaris; - sttgere^ sL sucement, &c.; - supt, sm., L. 
suctus, us; sucement; - suptură, af. aucement, absorption. 

Sughit, sughiţ, vb. v. inghit. 

Suiu, suii, suit, sui, vb. 3; monter, gravir, ălever, hausser, 
rehausser; L. subeo, ii, itum, ire; it, subire, fr, subir essuyer, 
supporter; esp. port, subir memes accept, que le roni.; a se sut 
in trăsură monter en voiture; a se sui cu trăsura gagner une 
hauteur en voiture; a se sui in cier, esp. subir al cielo; a se 
sut călare, port subir & cavallo, monter ă. cheval, gagner une 
hauteur ă cheval; a se sul pre col monter h. cheval; a se sut 
in susîd apei remonter le courant; a sut preţul, a se sui la 
preţ, esp. subir de precio; a se sut in cap (săngde), esp. su- 
birse k la cabeza, se porter ă la tete (le sang); - suire, sf. 
ăl^vation, ascension, haussement, rehaussement, mont^e; - sui§^ 
sm., suişuri, pi. f., montăe, ascension, rampe; - suit, sm. mont^e, 
âl4vation, ascension; esp, port, subida; - suitor, adj., subst., mon- 
tant, Levant, ascendant (terme de jurispr.); esp. subidor; - sui- 
tură, sf. mont^e, ^l^vation, ascension; esp. subidura. 

Sulă, sf alene, poin9on, carrelet; L. subula; it. subbia; esp. 
subilla ; ^or^. sovela; ngr. (fov^U, fsov^ka^ aov^Xid^ aovyXX; apune 
sula in coaste cuiva pousser q. V6ţ6e dans Ies reins, le serrer de 
preş, le pressor; - sular, sm. al^nier; - sulatic, adj., en aldne, 
pointu. 

Sumă, sf, L. summa; it. somma; cat. esp. suma; port. 
summa; prov. somma, soma, summa; fr. somme; nsl. serbe suma; 
russe summa; ngr. oroiî/ea; - sumedenie, sumetenie, sf. grande 
multitude (de geus), grande quantity, grand nombre, masse, cfr. 
alb. soum6t6 foule. 

Sumet, mesei, mes, mete, vb. 2; 61ever, relever, retrousser, 
trousser, remplier", rendoubler; L. submitto (summitto), misi, 
missum, Sre; it. sommettere, sottomettere; esp. someter; port. 
sometter, submetter; fr. soumettre; a sumete mănicHe retrousser 
Ies manches; cfr. L. paimas, mamis submittere; - sumetere, sf 
retroussement, rempli ; - trămet (trimet, trimit), mesei, mes, mete, 
vb. 2; envoyer, transmettre, faire porter, faire parvenir, remejttre; 
L. transmittere (tramittere) ; it. tramettere; esp. transmitir; port, 
transmittir; prov. trametre; fr. transmettre; - trămes, sm., L. 
transmissus; envoi, &c.; - trămes, part., adj., subst., envoys, 
messager, i^m^%2AiQ\ -- trămeţător, adj., celui, qui envoie; - tră- 
metere, sf envoi, expedition, mission. 






I. Sun— Smp. 271 

Sun, ai, at, a, yb. 1 ; soimer, rdsonner, retentir, tinter, son- 
nafller; L. sonare; it. sonare» suonare; cai, esp.pnn, sonar; part. 
soar; fr. sonner; a se suna courir le bndi, se faire entendre, 
entendre dire; esp. sonar se[; a suna vorba entendre dire — parler; 
' a se suna bine — r^ entendre dire da bien — do mal; - sunare, 
sf. son, sonority, retentissement; - sunat y sm. sonnerie, tintement. 
sundtoTy adj., subst., sonnant, blatant, sonore, sonneor; t^. so- 
natore; cat esp, prov. sonador; - sunătoare, sf. Hypericum per- 
foratum; Hyoscyamus niger; - sutidfura, sf. sonnerie, tintement; 
it sonatura; esp. sonadura; - sunet, sm. son, ton, timbre; L. 
sonitus, US; esp. pori. sonido; a da sunet sonner; - suni^, 
sm. petit son; - resun, ai, at, a, vb. 1; L. resonare; it. risonare; 
esp. prov. resonar; cat. prov. ressonar; port, resonar, resoar; fr. 
r^sonner; - resunare, sf. r^sonnance, retentissement; - resuncU, 
sm. r^sonnement, retentissement, r^flechissement, tintement; - re- 
sunător, adj., r^sonnant, retentissant, tonnant (voix), sonore; - re- 
sunătură, sf. r^sonnement, &c. 

Supăr, vb. y. asupra. Supun, yb. y. pun. 

Surcel, sm., surc^, sf., surcde, pi. f., (des deux); buchettOf 
planure, ăclat, copeau de bois; d'une forme '^'L. surcellus, a, pour 
surcidus; it. sorcolo greffe; esp. surculo branche; - surcduţ, sm. 
surcduţă, surdcă, sf. dim. 

Surd, adj., L. surdus; it. sordo; esp. sordo, zurdo (gauche); 
port, surdo; cat. sord; prov. sord, sort; fr. sourd; a vorbi de 
a surda parler en yain, en I'air; - surdatic, adj., sourdaud; - sur- 
dUă (surzită), sf. sourdaud; esp. sordillo; - surdişor, adj., un 
peu sourd; - sureeală, sf. surdity ; - surzesc, yb. y. asurzesc. 
surzeşte, ady., sourdement ; - surzie, surzime, sf. surdity ; - asur- 
zesc, ii, it, i, yb. 3; assourdir, abasourdir, ^tourdir, rendre sourd, 
deyenir sourd, s'assourdir; cfr. L. obsurdesco, ui, 6re; it. assor- 
dire, assordare; esp. ensordecer, ensordar; port, ensurdecer; fr. 
assourdir; alb. şourdoig, şerdoig, gourdonem, şourdohem ; - a5t«r- 
zeală, sf. assourdissement ; - asurzime, sf. sourdit^; - asurzire, 
sf. assourdissement; - asurzitor, adj., assourdissant. 

Surp, ai, at, a, yb. 1; d^truire, d^molir, renyerser, miner, 
abattre; a se surpa crouler, s*ăcrouler, s'^bouler, gagner une 
hernie; d'un type *L. subrupare — surrupare de rupes (rupa); 
it. dirupare predpiter; port, derrubar ahattre, renverser; esp. 
derrumb^T predpiter;- surpare, sf. demolition, renyersement, ăcrou- 
lement, descente de boyaux ; - surpător, adj., subst., d^molissant, 
d^molisseur, &c. ; - surpătură, sf. demolition, renyersement, ^crou- 
lement, fondri^re, hernie; iarba surpăturei Hemiaria glabra. 



272 I. Sus— Şcoală. 

Sus, ady., en haut, dessus, en dessus; L. susuin pour sur- 
sum^ abr^g4 en stis dans la locution susque deque de haut en 
bas; it. suso, su; nesp. port. suso; vcai. vesp. prov. vfr. sus; 
/r. sus; in sus en haut; dHn sus, de Sin sus d'en haut; in 
siusiul apei amont; a umbla in stis, in jos=L. sursum deorsum 
commeare ; - presus, adv., haut, âlevă, sup^rieur, sup^rieurement ; 
mai presus au delă., pr^^minent. 

Suspin, ai, at, a, vb. 1; L. suspirare; it. sospirare; ca;t. esp. 
port. suspirar; prov. sospirar; fr. soupirer; - suspin, sm., sws- 
pinuri, pi. f., L. suspirium ; it. sospiro ; esp. port. suspiro ; cai. 
suspir ; prov. sospir, sospire ; vfr. sospir, souspir ; w/r. soupir. 
suspinare, sf.; - suspinat, sm., L. suspinatus, us; soupir, sanglot. 
suspinăUyr, adj., subst., it. sospiratore; esp. suspirador; prov. 
sospiraire; fr. soupireur. 

SvTnt, vb., svîntur, vb. v. vînt. 



Şchiop, adj., boiteux, âclopp4; BL. doppus (Lex. Alam.), 
prov. vfr. clop boiteux; nfr. âclopp^; prov. clopchar, fr. eloper, 
docher, pic. cloquer boiter ; tous ces mots se rattachent peut- 
âtre au L. daudus (dodus), daudicare; dans tous Ies cas une 
derivation de Vcdlemand ne peut etre prâte au mot rom.; (v. Diez 
D. 2. 251 ; Sch. D. 64); - şchioapă, sf. empan ; non pas de foute la 
main (palme) etendue, mais seulement du bout du pouce etendu 
jusqu'au bout de V index etendu, done proprement une palme 
&oî^m^6; - fchiopez, şchiopătez, ai, at, a, vb. 1; docher, boiter, 
clopiner; c^h. prov. clopchar; - şchiqpare, şchiopâtare, sf. ; - şchio- 
pător, şchiopătător, adj., boitant, boiteux; - şchiopâtură, şchio- 
pătătură, sf. boitement. 

Şcoală, sf., şcoli, şcoaU, pi., L. schola, {(fxok'q); it. scuola, 
esp. escuela; cat port. prov. escola; fr. 6cole; alb. skoli; nsl. 
serbe şkola, şkula; russe şkola; pt. russe şkola, £kola; pol. szkola; 
cech. şkola ; magy. iskola ; vhall. scuola ; mhaU. schuele; nhaU. 
schule; - şcolar, şcoler, sm., *L. scholarius pour schdaris', it. 
şcolare (scholaris), scolajo (scholarius); esp. port. prov. escolar, 
cat. escolâ, fr, ^colier (scholaris); - şcolarei, sm. dim.; - şcolăresc, 
adj., scolaire; it. %c6\m^^qo; - şcolăreşte, adv., ă la maniere des 
^'*oles, des 6coliers; - şcdlărime, sf. jeunesse d'(ăcole. 



I. Ş6—Şeă. 273 

Ş6y sf., şde^ pi., (avec Tart. şea, vulg. şeoa); selle, hanche, 
anche du cheval; L. sella; it port, sella; esp. silla; cat sella; 
prov. sella, selha, cella; fr. selle; a22». şaljS; le pi. şde ^ignifie 
anssi lombes, reins — comme en att. saljS pârtie du corps qui 
s' attache ă la sdle, tenue ă chevaif fente, seUe, grand pas avec 
les jamhes ecarquUlees; c'est done une acception figur^e, qui 
s'est transmise de la selle — objet que Ton pose sur les reins — 
au membre mSme; a pune şea pre cal mettre la selle sur le 
cheval, seller le cheval; m^ dor şelde les reins me font mal. 
sear, (şeoar) , şelar, sm. , L. sellarius ; it, sellajo ; esp. sillero ; 
port, selleiro; cat. seller; prov. selers; fr. sellier; - şeaş (şeoaş), 
sm. cheval de selle, porteur; - inşeuez, ai, at, a, vb. 1; it. sel- 
lare; esp. ensilhar; port, sellar; cat. ensellar; prov. ensellar, en- 
selar, encelar, esselar, esselhar; fr. seller; -inşeuare, sf.; - degelat, 
adj., dessell^, debauch^, courbatu, âpoint^, ăpauL^; a incălica 
pre deşelaie monter un cheval k dos, ă. poiL 

Şed (şez), şezui, şezut, şedâ, vb. 2; s'asseoir, gtre assis, 
sieger, demeurer, loger, r^sider, sojourner, se tenir ă; L. sedeo, 
sedi, sessum, ere; it. şedere; esp. ser, seer, seder ;i)or^. s^; 
prot). sezer; vfr. sedeir, seeir, seer, seoir; nfr. seoir; a şede pre 
loc, in loc, L. şedere in loco, loco ; a şede jos s'asseoir, s'asseoir 
en bas; a şede culcat etre couchâ; a şede in casă rester ă la 
maison, ne pas sortir de la maison; a sede undeva demeurer 
quelque part; a sede de vorbă causer, jaser, babiller; a şede 
mult tarder, etre longtemps ă venir, s'arreter; a şede = a nu 
lucra rester oisif; a şede bine -r du ii sied, ii est s^ant — ii ne 
sied pas, ii est mal-s^ant; - şedere, sf. si^ge, stance, s^jour, &c. 
şedinţă, sf. săance, session, vacation; a ţine şedinţă faire une 
vacation; - $65, seasă, şeşi, şese, adj., du L. sessus, part.; assis 
=plat, plain; - şes, sm., şesuri, pi. f., alb. şeş; plaine; - şesime, 
sf. grande plaine (LB. ; Cod. St. 117); - şezător, adj., s6ant, 
assis, demeurant, s6dentaire; it. seditore; - şezătoare, sf. veill6e, 
reunion, 6craignes; - şes^ătură, sf. station, demeure, session; it. 
sessitura; - şezut, sm., şezuturi, pi. f., s6ance, station, s^jour, 
s^ant, si^ge, anus, derriere, cui, fesse; - a|ez, ai, at, a, vb. 1; 
placer, asseoir, mettre en place, en ordre, dăposer, 6tablir, com- 
poser, fixer, constituer, 6riger, instituer, installer, investir, ordon- 
ner, orienter, poser, ranger, situer, tendre; ?*^. sedare (assedare); 
esp. asentar; cat. port, assentar; prov. assetar, asetar, assestar. 
a^ezămvnt, sm., aşezăminte, pi. f., ^tablissement, institution, fon- 
dation, statut; - aşezare, sf.; - aşezător, adj., subst., pla9ant, 
posant, 4tablissant, &c., organisateur, compositeur; - aşezătură, 

18 



274 I. Şepte— Şi. 

sf. âtablissement , &c., lieu bas, aplatissement ; aşezătură pre 
fund sMiment. 

Şepte (şeapte, şapte), num., L. septem; it. sette; esp. siete; 
port. sete; cat. prov. set; fr. sept; alb, ştatS; - feptele, al, septeay 
a, le, la septi^me; - feptime, sf. un septi^me; - şeptesprezece, 
alb. stat mbe djetS ; L. septem et decern ; it diciasette ; dix-sept. 
feptezeci = L. septuaginta; soixante et dix. 

Şerb, sm. semteur, esclave; L. servus; it. port. seiTo; esp, 
siervo; prov. serv, ser; fr. serf; - şearhă, sf., L. serva; it. port, 
serva; esp. sierva; fr, serve; - şerhesc, adj., servile; - şerbeşte, 
adv., servilement ; - ferbesc, ii, it, i, vb. 3; servir, faire une 
servitude, sacrifier, immoler; L. servio, ivi ou ii, itum, ire; it 
servire, cat. esp. port. servir; prov. servir, sirvir; fr. servir; 
alb. şerbeîg; a se şerbi se sacrifier, s'immoler; - serbie y sf. ser- 
vility, servitude, esclavage; - şerbire, sf. service, servitude, escla- 
vage; - şerbire dumnezească service divin; - şerbitor, adj., subst., 
servant, asservant, en servitude (terme de jurispr.) ; L. servito- 
rius, servitor; it. servitore, servidore; cat esp. port. prov. ser- 
vidor; fr. servitem ; - şerbitorie f sf. service, servitude. 

Şerpe (şcarpe, şarpe), sm., L. serpens, tis; it. port. serpe, 
serpente; esp. sierpe, serpiente; cat serp; prov. serpent, serpen, 
sei-p; vfr. şerpe, serpant; nfr. serpent; alb. gjaiTpgr, gjarpgn. 
şerpar, sm., şerpare, pi. f., ceinture, sangle; - şerpari}ă, sf., Po- 
lygala amara; - şerpoaică, sf. serpent (femeile); - şerpuleţ, sm., 
şerpuliţă, sf., şerpurel, sm. serpenteau; - şerpuesc, ii, it, i, vb. 3. 
= L. serpere, it. serpere, serpeggiare, esp. serpear, serpentear, 
port. serpejar, fr. serpenter ; a se şerpui serpenter, se replier, 
se tortiller; - şerpuire, sf. ; - şerpuitor, adj., serpentant, se tor- 
\ii[\?îiA\ - şerpuitură, sf. tortillement, tortuosity, sinuosit6. 

Şerpun, sm., L. serpullum, serpyllum; it serpillo, serpollo; 
esp. port. prov. serpol; port. serpillo, serpâo; fr. serpolet; - şer- 
punel, sm. serpolet. 

Şese, (şease, şase), num., L. sex; it sei; esp. port prov. 
seis; fr. six; - gesele, al, şesea, a, le, la sixieme; - fesime, sf. 
un sixieme ; - şesesprezece = L. sedecim ; seize ; - şesezeci = L. 
sexaginta; soixante. 

Şi, conj.; et, aussi, meme, encore, d^jă; L. sic; i^. si; vesp, 
sin; nesp. si; port sim; prov. fr. si; - şi — şi, it si — si, aussi 
bien...que; pârtie— pârtie ; şi mai şi et presque aussi; nunu- 
mai... ce şi non seulement... mais encore; totuşi, (litt. totum 
sic)^ toutefois, pourtant, cependant, n^anmoins ; deşi — totuşi quoi- 
*^*ie . . . n6anmoins; - aga (şa)^ adv., (mac. rom. assi) si, ainsi, oui, 



I. Şindilă— şterg. 275 

de la sorte; du L. aeque sic; it. cosi (cusi); sie. accnssl; vesp. 
ansf ; nesp. asi, as&; port. assim; cat. assi; prov. aissi; vfr. ain- 
sinCy issi; nfr. ainsi; rom. d. Gr. aşchia; alb. astu; aşa şi aşai 
it cosi e COSI, esp. asf asf , asf as&, tellement, quellement ; - aşa^, 
aşişi=L. aeque sic sic;- a{ifldere = a§a şi de eară=L. aeque 
sic sic de iterum ; de meme, pareillement. 

Şindiliy s. y. scăndură. « 

Şir, sm., şiruri^ pL f. ligne, enchaînement, enfilade, file, fii, 
filiation, rang, rang^, s^rie, suite, colonne, tirade, train, traîn^e; 
L. series; it esp. port serie; fr. s^rie; cfr. magy. sor, pt. rmse 
şor, turc syra ranges; in şir en suite, en front; intr^un şir tout 
d'une suite, tout d'une tire, tout d'un train; cu şirul par rang, 
par file, tour & tour; a se ţine şir s'enchaîner; şirul vorbei 
le fii de la parole, la suite d'un discours; - şiră sf. = sir; 
şira spinărei âpine du dos; o şiră de fîn une meule de foin. 
şiroiu (şirlău. Con. P. 94, 192), sm., siroae, pi. f., une grande 
file, rang^e, fiot, ravine, torrent ; a curge şiroiu couler continueUe- 
ment — par fiots; - firuesc, ii, it, i, vb. 3; se succăder, couler 
par enfilade — successivement — par fiots; lacrimile şiruesc Ies 
larmes coulent par fiots ; a şirui de sudoare nager dans la sueur 
(Negr. 39.); - şiruire, sf.; - şiruitură, sf. suite, file; şiruitura 
(trupului) taille; - ingir, ai, at, a, vb. 1; encbaîner, enfiler, ranger, 
insiîrer; a se inşira s'enchaîner, border la baie; - inşirare^ sf. 
in^rător, adj., enchâinant, &c.; - inşirătură, sf. enfilade; - în- 
firuesc, ii, it, i, vb. 3; v. inşir; - deşir, ai, at, a, vb. 1; d6- 
filer, rompre la chaîne, d^lier, d^chirer; a se deşira se d^filer, 
se d61ier; - deşirare, sf. ; - deşirat, part., adj., d^fiM, dfli^, grele, 
mal bâti; cai, bou da^ra^ cheval, boeuf clamponnier, claponnier; 
figură deşirată taille effil^e, grele, pauvre. 

Şoaric, şoarice, sm., L. sorex, icis, m., (vQa^); it sorce, 
sorcio, sorco; esp. sorce; prov. soritz, sorretz, f.; fr. souris, f. 
şoricar, sm.. Butea vulgaris; şorecar cel roş Milvus rufus; - §o- 
ricaş, şoricel, şoricuf, sm. souriceau ; - şoriceasă, sf. arsenic, mort 
aux rats; - soricesc. adj,, de souris, souriquois (Lafont.); - 50- 
ride, şoridoaică, sf. mort aux rats; - şoridu, adj.,,couleur gris de 
souris ; 'Şoricoaică, sf. souris (femeile) ;-şoricoiu, sm. grande souris. 

Şterg, ştersei, şters, şterge, vb. 2; essuyer, nettoyer, 6pous- 
seter, torcher, rayer, effacer, raturer (atee la plumeX retrancher, 
dfoharger fcouleurX 6teindre, dăteindre, frSler, gripper, voler, 
souffler; L. extergeo extergo, tersi, tersum, 6re; U. tergere; 
prov. esterger, esterser; esp. absterger, deterger, port. abster- 
gir, fr. absterger, deterger (abstergere — detergere) seul. comme 



276 I. Ştiu— Şuer. 

terme de chir. ; a o şterge filer, trousser bagage ; a şterge o pălmaş 
un pumn, sangler un soufflet, un coup; a se şterge din minte 
s*âffacer de la m^moire; - ştergar, sm. essuie-main, touaille, 
mouchoir de tete; - ştergător, adj., subst., essuyant, nettoyant; 
d^crotteur; - şfergătoare, sf. torchon; - ştergăturâ, sf. nettoîe- 
ment, &c.; - ştergere, sf., şters, sm. nettoiement, rayure, radia- 
tion, ratifre, extinction; - şters, part., adj., nettoy6, essuy^, 
effac^, mat (couleur), fiiiste (monnaie), pale (couleur), teme. 
ştersătură, ştersură, sf. nettoiement, rayure, rature, biffage. 

Ştiu, şHui (pour stiii), ştiut, şti, vb. 3; sa voir, entendre, 
connaître; L. scio, ivi ii, itum, ire; en it esp. port, prov. fr, 
le L. sapere a remplac6 le verbe scire, qui n'est reste qu'au 
Sarde & au Rom, ; (v. niscare, nescine, nişte, fieşte care, &c. aux 
mots resp.); - ştiinţă, sf. savoir, science, connaissance, instruc- 
tion, enseignement, lumieres, lettres; L. scientia; it scienza, 
scienzia; cat. esp. ciencia; port. sciencia; prov. sciensa, scienţa; 
fr. science ; a ave ştiinţă etre au fait, it. aver scienza di qnalche 
cosa; cu ştiinţă sciemment, savamment; - sţire, sf. savoir, su, 
connaissance, nouvelle, renseignement, avis, rapport, 6ven ; a da 
de ştire donner connaissance, intimer, notifier ; a ave de ştire savoir; 
cu ştire sciemmeut ; fără ştire h. Tinsu ; - ştiut, part., adj., L. scitus ; 
sft, sens6, prudent, expert, habile, adroit, capable ; - ştiutor, adj. 
subst., * L. scitorius; scitor; connaissant, entendant, savant, ex- 
pert, instruit, informa, 6rudit, connaisseur; - ştiutură, sf. con- 
naissance, science, savoir, entendement, intelligence; {din pomul 
ştiuturii de l'arbre de la science, v. Pentat. 2; 10 — 17 de l'ann^e 
1582); - ingtiinţez, ai, at, a, vb. 1; faire savoir, annoncer, avertir, 
instruire, pr^venir, faire pr^venir, renseigner, signifier, informer, 
notifier, rapporter, communiquer, faire connaître; a se inştiinţa s'en- 
qu^rir, se mettre au fait, apprendre; - înştiinţare, sf. avertissement, 
renseignement, information, &c.; - inştiinţător, adj., subst., com- 
muniquant, informant, avertissant; celui qui avertit, communique. 

Şuer, ai, at, a, vb. 1; siffler; L. subilare pour sibUare; 
tirol. it (GrOdn.) sura (subilare); it. sibilare, sibillare; esp. sil- 
bar; port sibîlar, assobiar (ad- sibilare); cat. siular, xiular; 
prov. siblar, ciblar, siular; vfr. sibler; esp. chiflar, prov. chiflar, 
chuflar, fr. siffler de sifUare; - ştier, sm. coup de sifflet; L. 
sibilus; it silbo; port. sibilo, assobio; - şuerare, sf. coup de 
sifflet, sifflement; - şuerat, sm. sifflement; L. sibilatus, us; esp. 
silbido; - suerător, adj., subst., sifflant, siffleur; L. sibilator; 
esp. silbador; - şiierătoare, sf. sifflet; - şuerătură, sf. coup de 
sifflet, sifflement. 



I. Tablă— Taiu. 277 



T 



Tablă, sf. planche, plaque, lambris, lame, tablettes, le9on, 
theme, index; L. tabula; it tavola; esp. tabla; pori. taboa; cat. 
prov. taula; fr. table; serbe magy. tabla; ngr. rd^la planche; 
turc thabla plateau y cabaret, (dont rani. tcMa plateau); tâMă 
de piatră dalle ; tablă scrisă pancarte ; a zice tabla reciter sa 
leton; cfr. L. tabula litteraria, Varro. r. r. 3. 5. 10; - tăbliţă, 
sf. tablette ; - tăblăluţă, sf. tablette, petit plateau. 

Tac, tăcui, tăcut, tăc^, vb. 2; L. taceo, ui, itum, ere; it. 
tăcere; prov. tazer, taisir, taizer; vfr. taisir, taiser; fr. taire; 
a tace ceva taire qch. ; a tace din gură se taire (de la bouche). 
tăcere, sf., it tăcere; silence, taciturnity, paix; in, cu tăcere 
silencieusement; - tăcut, sm., tăcute, pi. f., L. taciturn; silence, 
taciturnity; pre tăcute tacitement, en tapinois; - tăcut, part., 
adj., L. tacitus; it. taciuto, tacito; fr. tacite; silencieux, taci- 
turne, tacite, discret, secret, sombre; un om tăcut un homme 
taciturne. 

Tăciune, sf. tison, brandon, charbon, fumeron, nielle, ergot, 
ur6do, brulure, rouiUe (du ble); L. titio, onis; it. tizzone; tizzo 
(titio); esp. tizon; tizo (titio); port. tiţăo; cat tio; prov. tizo, 
tuzo; fr. tison; - tăciunos, adj., rouill^, nielli (du ble); secară 
tădunoasă seigle ergots ; - aţiţ, ai, at, a, vb. 1; tisonner, attiser, 
inciter, instiguer, exciter, achamer, provoquer, pousser, piquer, 
mouvoir, rallumer, raviver, remuer, faire remuer, r^veiller, sti- 
muler, susciter ; it attizzare, aizzare ; esp. atizar ; port atitar ; 
prav. atizar, atuzar; fr. attiser ;-a/î|are, sf. excitation, instigation. 
ajiţăior, adj., subst., attisant, excitant, agatant, instigant, insti- 
gateur, provocateur, promoteur, &c. ; - aţiţătură, sf. excitation, 
instigation; - înteţesc, (înteţesc), ii, it, i, vb. 3; exciter, inciter, 
irriter, pousser, lancer, pressor, augmenter, s'accroître; it stiz- 
zire, stizzare irriter; - inteţeală, sf. ; - inteţire, sf. incitation, ex- 
citation, instigation, irritation; - inteţitor, adj., subst., excitant, 
incitant, poussant, agitateur, &c. ; - inteţitură, sf. incitation, &c. 

Taiu, tăiai, tăiat, tăia, vb. 1; couper, tailler, taillader, 
trancher, saigner, tuer, ^gorger, inciser, retrancher, rogner, ra- 
battre, rompre, ouvrer, battre (monnaie)^ monnayer, sevrer q. 



278 I. Talant— Tare. 

de qch., intercepter; du L. tcUea morceaii coup^, branche conp6e; 
toiiatus coupă, taliatura coupure, taillade ; U, tagliare ; esp. tajar, 
talar, tallar; port, tâlhar; cat tallar; prov, talar, tâlhar, taillar; 
fr. tailler; a tăia vorba, it. tagliare la parola, couper la pa- 
role; a tăia la minciuni, a tăia şi verzi şi uscate mentir, bla* 
guer; - tăiedos, adj., coapant, tranchant, affile ; - tăiere (pour 
tăiare), sf. action de couper, coupe, taille, &c.; - tăiet, (pour 
tăiai\ sm. taille, coupe, &c. ; it tagliata; esp. tajada; port. tal- 
hada; cat tallada; prov. talhada, talliada; fr. taillade; - tăietor, 
aJj., subst., coupant, taillant, tranchant, tailleur, d^coupenr, 
rogneur; it. tagliatore; esp. tajador; port. talhador; cat. talla- 
dor; prov. talador, talhador, talaire, talhayre; fr. tailleur; - tăie- 
toare, sf.; esp. tajadera, tajadero; port. talhador; cat tallador, 
prov. taliador; fr. tailloir; - tăietură, sf. coupe, coupure, incision, 
taille, retaille, taillade, balafre, raclure, entamure, rognure, 
tiraillement, trait (de scie); le pi. tăieturi tranch^es; L. taglia- 
tura; it tagliatura; esp. tajadura; - tăieţei, sm. pi. pât^e, ver- 
micelle; it. tagliatelli vermiceUe; - tăiş, tăiuş, sm., tăişuri, tăi-- 
uşuri, pi. f., taillant, tranchant ; - tăios, adj., coapant, tranchant, 
incisif ; - taler, talger, sm. assiette, plateau; [la vraie forme rom. 
devrait §tre iăiar, tăier] ; d'un type L. talearium ; it tagliere ; 
esp. taller; port. talher; alb. tauljare; nhaU. teller; pol. talerz; 
cech. tal6f, talîf; nsl. serbeidX^r, tanjir, tânjiră, tanjur, tanjura; 
pt. russe talir, tarii, tanir; magy. tanyer; ngr. rcchsqi, ToXtayovQi. 

Talant, sm., L. talentum (zdXavTov); it port. talento; esp. 
talente, talante; prov. talen, talant, talan; cat fr. talent; ngr. 
tdkavTov; vsl. talantti; serbe talenat. 

Tare, adj., adv., fort, robuste, vigoureux, ferme, solide, dur, 
rude, violent, roide, massif, serr6, dense, pesant (cheval ă la 
bouche), vif (eau, odorat), haut (voix)] tr^s, fortement, solîde- 
ment; du L. talis, e; it. tale; cat. esp. port. prov. tal; fr. tel; 
[le lat. talis a d^jk l'acception d^une qualite exquise, signalee — 
en bonne ou en mauvaise part; pour rendre le sens de td, le 
rom. emploie Ies composes arătare (atare), cutare]; - tăricd 
tărişor^ adj. dim., un peu fort, &c. ; - tărie, sf. force, fermet6, 
vigueur, solidity, intensity, roideur, dureţi; tăria ceriului fir- 
mament, votite cfleste; - tărime, sf.= tărie; - acătare (atare), 
cutare, adj., tel, un tel; du L. aeque talis; it cotale; vit. chez 
un poete de Pişe aitale; vesp. atal; veat. aytal; prov. aital, 
aitalh, aitau; vfr. aintel, intel, itel; - întăresc, ii, it, i, vb. 3: 
fortifier, corroborer, raffermir, renforcer, restaurer, r^conforter, 
endurcir, durcir, confirmer, sanctionner, ratifier, ent^riner, sou- 



L Tărzm— Tem. 279 

tenir, YViUăer ;- intăreald, sf. confortation, confortatif, force, vi- 
gneur, empois, amidon; - infărire, sf. action de fortifier, &c,, 
renforeement, renfort, raffermissement, confrontation, fort, forti- 
fication, endurcissement; - întăritor, adj., subst., fortifiant, restau- 
rant, corroborant, &c. ; - intăritură, sf. renforeement, renfort, 
confirmation, ratification, ent^rinement, fort, fortification. 

Tăn^u, adj., d'un type *L. tardivus pour tardus; it. tardive; 
esp. port, tardio; prov. tardiu, târziu; fr. tardif; it. esp. port. 
tardo, cent. prov. tard, fr. tard de tardus; - tărzielnic, adj., 
tardif, lent, long; - tărmme, sf. lenteur, tardi?it6; - tărzior, 
tăr^siuţ, adj. dim., un peu tard; - intărzYu, ai, at, a, vb. 1; tarder, 
retarder, reculer, differer, remettre, tirer en longueur, s'attarder 
=L. intardare, it. tardare, cat. esp. port, tardar, prov. tardar, 
tarzar, fr. tarder; - intărziere (pour intărziare),'s{. retard, re- 
tardement, lenteur; - intărzietor, adj., retardataire, tardif, frustra- 
toire; - intărzietură , sf. retardement, lenteur. 

Tată, sm., taţi, pi., p^re; L. tata {rdraj Tetra) petit pere; 
esp. taita papa; com. neap. pic. tata pere; rom. d. Gr. tat 
grand pere, tata grand* mere; alb. tat6, ngr. Tccrdg papa; vsl. 
tata, buig. tate, tati, tatko, tejko, serbe tata, tatica, tajko, cech. 
tata, pol. tata, tatka, tatek pere; ser. tâta-s allocution des pa- 
rents au fUs et vice versa; - faf ai nostru notre pere (patenotre). 
tătucăj tătuţ, tătuţă, sm. dim.; - teate, sm. (LB.) fr^re aîn^; cfr. 
esp. tato petit frere, tata petite soeur. 

Tău, ta; tăi, tale, pron. pers., L. tnus, tua, tui, tuae; it. 
tuo, tua; tuoi, tue; esp. tuyo, tuya; tuyos, tuyas; port. teu, 
tua; teus, tuas; prov. tieu, tua; tiei, tuas; vfr. tes, ta; tei, tes; 
nfr. ton, ta; tes. 

Tăun, sm., L. tabanus; it. tafano; esp. tabano; port. tabâo; 
cat. tava, tabâ; prov. vfr. tavan; nfr. taon. 

Taur, sm., L. taurus; it. tauro, toro; ncat. esp. toro; port. 
touro; vca;t. prov. taur; fr. taureau (dimin. de taur -tor, Um. 
taure); vsl. russe turt; - tăurean, sm. taurillon; - tăurd, 
sm., * L. taurellus pour taurulus; it. torello, esp. torillo; fr. 
taureau (= taurd). 

Teacă, sf, gaîue, fourreau, ătui, capsule; L. theca (xhjxrj); 
prov. teca; fr. taie; russe pol. teka porte- feuiUe; ngr. xh^xr^ 
fourreau, gatne, &c. 

Teîu, sm., L. tilia, f., it tiglio; esp. tilo; port. til; prov. 
telh, teilh, til; vfr. teile, teille; nfr. tille (peau fine et deliee 
entre Vecorce et le bois du tUleul); tilleul (tiliolus). 

Tem, ui, ut, e, vb. 2; §tre jaloux, jalouser; a se teme 



280 I. Tîlv— Tîn6r. 

craindre, avoir peur, redouter, âtre jaloux; L. timeo, ui, ere; 
U> temere; cat esp. port. prov. temer; a teme pre cineva âtre 
jaloux de q. ; a teme pre cineva de ceva preserver q. de qch. ; 
a teme pre femeia sa @tre jaloux de sa femme; a '^ teme femeia 
^pier sa femme, avoir peur qu'elle ne soit infidele; a se teme de 
femeia craindre sa femme; - teamă, sf. peur, crainte, transe, 
jalousie; it. tema peur; esp.temz, entetement, aversion; - teamă, 
sm. peur, crainte; - temător, adj., peureux, craintif, timide, jaloux; 
vcat. esp. prov. temedor; - temere, sf., (emut, sm. peur, crainte, 
apprehension, jalousie. 

Tîlv, sm. siphon; du^ L. tubulus petit tuyau; alb. touvle 
tuyau en terre; cfr. esp. tolva tremie {ti4bîda). 

Timp, sm., timpuri, pi. f., L. tempus, oris; it. port, tempo; 
esp. tiempo; cat. prov. nfr. temps; vfr. tans, tens; auverg. 
timps; friul. timp; - anutimp, sm. saison = L. anni tempus. 
timpurelnic, adj., temporel, provisoire; - timpuriu, adj., precoce, 
hâtif ; * L. temporivus == esp. temprano (temporaneus);" răstimp, 
sm. entre-temps, interstice, intervalle, interim, âge; in răstim- 
puri par intervalles, par reprise, par saillies ; - tîmplă, sf. tempe ; 
du pi. L. tempera; it. tempia; prov. templa; vfr. temple; nfr. 
tempe; aZ6. temp61jat6, tempSlit8; prov. ten, tin, vfr. tin, limous. 
tim du sing, tempus, BL. timpus (timpora), par distinction de 
tempus temps; en sarde tremţs, (tempora) joue; - Intîmplu, ai, 
at, a, vb. 1 ; d'un type * L. intemporare ; avoir lieu, se passer, 
arriver, survenir, se rencontrer, se trouver; - intîmplare, sf. 
^v^nement, accident, circonstance, Eventuality, incident, aventure, 
fait, conjoncture, Episode, hasard, casualite, contiugence; din 
intîmplare par hasard, accidentellement, casuellement, &c. ; - m- 
tîmplător, adj,, Eventuel, casuel, contingent, incident, fortuit, 
accidentel, occasionnel, occurrent. 

Tîmplă, sf., L. templum; it. tempio; esp. port. temţlo; cai. 
prov. fr. temple; aJb. temblS; nsl. serbe tempio ieonosta^is templi 
graeci; magy. templom; ngr. r^fiTtXov peristyle dans Veglise. 
ttmplar, sm. d'un type * L. templarius; sculpteur, charpentier, 
menuisier; cfr. vsl. kapişte idole, statue, temple; (v. Mikl. SI. 
E. 11); - tîmplărie, sf. sculpture, charpenterie, menuiserie. 

TînSp, tînSră, tineri, tinere, adj., subst., jeune, tendre, ado- 
lescent, jeune horame; L. tener; it. tenero; esp. tiemo; port. 
tenro, temo; prov. tenre, tendre; cat. fr^ tendre; e mai tmdr de 
căt mine ii est mon cadet; - tinerea^, sf., iiner^, ţl.^ {exdu-- 
sivement en usage), jeunesse, adolescence ; d'un type * L. teneritia ; it. 
tenerezza ; esp. terneza ; port. terne9a ; cat. tendreza ; prov. tendreza, 



I 



I. Tind— Toc. 281 

tenreza; /r. tendresse; in tineret au jeâne ăge = L. in teneris. 
tinerd, adj., subst., assez jeune, petit jeune homme; it. tenerello, 
esp, tenerillo ; - tineresc, adj., juvenile, jeune; - tinereşte, adv., 
a la maniere du jeune âge; - tineret (tinerit), sm. jeunesse, 
sortout jeum betaU; cfr. esp. ternero, temera vemt; - tinerime, 
sf. jeunesse en g^n^ral; it tenerume (branchette); - tineruţ, 
adj. dim.; it. teneruzzo; * întineresc, ii, it, i, vb. 3; rajeunir, 
reverdir; it intenerire; esp. enternecer; port. entenrecer, enter- 
necer; prov, atendrir, atenrezir; fr, attendrir; - intinerire, sf. 
rajeunissement ; - intineritor, adj., rajeunissant. 

Tind, yb., tindă, s., tindală, s. v. intind. 

Titlu, sm., titluri, pi. f. , L. titulus, (riVAog); it titolo; 
esp. port. titulo; cat. prov. titol; fr. titre; vsl. titla, titlt, titlo; 
russe tituli; pol. tytul; cech. titul; ngr. ritiag; - tituluş, sm. 
titre, caractere, quality, intitula, frontispice; - titulez, ai, at, a, 
vb. 1; titiuesc, ii, it, i, vb. 3; L. titulare; it titolare, titoleg- 
giare; esp. port. titular; fr. titrer; rws56 titulovatb; pol. tytulo- 
wa6; - titulare, titluire, sf. 

Toamnă, sf., L. auctumnum, auctumnus (autumnum, us); 
it, autunno; esp. otow; port, outono; cat. autumno; prov. automs, 
autompne; fr. automne, m & f.; - tomnatic, adj., automnal, 
d'automne; - tomnez, ai, at, a, vb. 1; passer Tautomne, faire 
passer Tautomne; (v. M. M. C. 142; Blaz. Gr. 91); L. auctum- 
nare amener V automne; esp. otonar passer V automne qtielque 
part; - tomnare, sf. 

Toartă, s. v. tore. 

Toe, ai, at, a, vb. 1; frapper, cogner, battre, hacher, char- 
cuter; it. toccare; cat. esp. port, tocar; prov. tocar, tochar, 
toquar; fr. toquer, taquer, toucher; (Hb. trok. Ces mots prece- 
dent peut-etre d'une forme L. tactare — touxare — toccare de la racine 
toe-tug dans tago pour tango — tactus; (v. Diez D. 1. 413 qui 
est d'une autre opinion; v. Sch. D. 324); a toca de liturghie 
frapper sur une planche en bois ou en fer pour appeler k la 
messe = sonner la messe; esp. port, tocar â misa; cfr. it. tocare 
lacampana (cloche), tocare il liuto (luth); esp. tocar el violon; 
port, tocar frauta (flute) ; esp. taner (tatigere) ou tocar instru- 
mentos de cnerăH,, port, tanger ou tocar instr.=L. tangere chordas; 
d toca came hacher de la viande; - toacă, sf. planche en bois ou 
en fer, surtout d Veglise an lieu de cloche; it tocco; esp. port. 
toque; cat. toe; prov. toe, tocha; fr. toe-sin {tocsin) pour toqus- 
^, {vfr. sein, sing cloche de signum\ touche ; alb. tok6 plaque 
^ fer ou en bois qui remplace les doches d'eglise ; trok8 petite 



282 I. Tocsică— Torc. 

sonnaille en tdle; tnagy. toka petite doche en bois che& Ies 
mineurs; - tocană, sf. hachis de viande, fricassăe, ragoat ; cfr. 
it tochetto ragoAt, sauce; - tocare, sf. ; -- tocătoare, sf. heurtoir, 
batte, hachoir; - tocător, adj., subst., frappant, battant, hachant, 
batteur, &c. ; it. toccatore; esp, port. tocador; - tocăturâ, sf. 
bruit qui se fait en frappant, action de frapper continuellement, 
hachis, farce ; * tocănesc, ii, it, i, vb. 3 ; frapper, battre, hacher ; 
cfr. it. toccheggiare ; - tocănire, sf. 

Tocsică, sf., L. toxicum {jo^imv)-, it. tossico, tosco; esp. tosigo; 
port. toxigo; prov. tueissec, tueysec; vfr. toxiche; nfr. toxiqne. 

Tont, adj. v. tun. 

Torc, torsei, tors, toarce, vb. 2; filer, rouer {des chats); 
L. torqueo, torsi, tortum, ere (tor&re); it. torcere; cat. esp. port. 
torcer; prov. torser; fr. tordre; [le mot rom. vCa pas d^ autre 
Oicception; pour tordre qch. on emploie le slave suci, vsl. suka4;i']\ 
nu mV a tors mama pre limbă avoir la langiie bien pendue. 
toarcere, sf. filage; - torcătoare, sf. machine k filer; it. torcitojo; 
esp. torcedero; - torcător, adj., subst., filant, fileur; it. torcitore; 
esp. port. torcedor; - torcătură, torsătură, torsură, sf. filure; 
it. torcitura; esp. port. torcedura; vcat. prov. torsedura; - tors, 
sm., L. tortus, us; .filage; - tort, sm., torturi, pi. f., filure, filage, 
fii ; L. tortum corde tordue ; it. port. torto ; esp. tuerto, cat. prov. 
fr. tort, BL. tortura injustice, lesion, dommage du part, tortus 
tordu, c.-ă-d. V oppose de ce qui est droit — directum=jus\ - toartă, 
sf., torţi, pi. anneau, cercle, orillon, anse, portant; cai. prov. 
torta poussee, secousse; - tortei, (aussi intor^)^ sm., Cuscuta 
europaea ; - tortiţă, sf . annelet, ansette, petit cercle ; - torţă, (torce, 
torcie) , sf , if. torcia ; veron. venit, torzo ; port, tocha , tor- 
dda; vesp. entorcha; nesp. antorcha; i)r(w;. torcha; vfr. tortis; 
nfr. torche, (qcJi. de tordu comme une corde, houchon de paille, 
hrandon fait d'un bouquet de paille (funale tortitium), puis flam- 
beau en general); tons ces vocables semblent Stre issus d'un 
verbe *torctiare ou d'un faux partic. torctus ;- turlky sf. tourte; 
L. torta (panis); it. esp. port. tortB,; sic. turta; fr. tourte, tarte, 
pour torte; cat. tortell, prov. tortelh C^tortdlus); nsl. serbe turta, 
tort; pol. tort; ma-gy. torta; nhaU. torte; turta lupidui noix 
vomique;^wr^ dulce pain d'^pice; turtă de ceară pain de cire; 
a fa^ pre dneva turtă aplatir, ^eraser, teacher qch.; a trage 
cenuşa pre turtă sa faire venir de Teau k son moulin (litt. 
tirer la cendre vers sa tarte) ; - turtar, sm. marchand de 
tourtes, pâtissier; it. tortellajo (dim.);- turte, sf., * L. tortella; 
tSte, disque, chicot, moignon, peson (iefuseau); Carlina acaulis; 



I. Torc— Tom. 288 

cfr. prov. tortdllo, /r. tortillon; turte de ghindă caUce du gland; 

turte de sămîi^ă receptacle (de semence); turte de mase racine 

de la dent ; a face turta ponsser plusieurs tiges (plantes) ; - tur- 

tdniţa, sf. tourtiâre; - turticică, (esp, tortica), turtişoară^ turtită, 

s£ petite tourte; - turtesc, ii, it, i, vb. 3; aplatir, ăcacher, Eraser, 

laminer, âpater (ne£f); - turiire, sf. aplatissement, &c.; - turtitor, 

adj., aplatissant, &c. ; - turtitură, sf. aplatissement, ^crasement* 

intorc, orsei, ors, oarce, vb. 2; L. intorquere; retourner, touraer, 

touraoyer, d^tourner, rendre, renvoyer, restituer, donner de retour, 

ramener, r^fl^cliir, rembourser, monter, remonter, remuer, r^parer, 

se revancher, revirer, rompre, rouler, tendre, tordre (au fig.); 

prav. entorsezir, entorssezir tordre^ entortiUer, lier; — a se intoarce 

spre bine — spre răi toumer en bien — en mal; a se intoarce câtrâ 

cineva avoir son recours sur, contre q. ; a'şi intoarce ceva gagner, 

regagner qch.; - intoarcere, sf. retour, renvoi, &c,; - intorcător^ 

intorsător, adj., subst., retouinant, remueur, &c.; - intorcătură, 

întorsătură, vntorsură, sf. tour, tournant, retour, revirement, 

toumure, contour, sinuosity ; a fa/ce o intor satură volter; a da 

o intors'ură toumer; - intors, sm. tour, toumant; fr. entorse => 

tordu en dedans, dislocation; - intort, part., adj., pervers, em- 

ploye anciennement=mtoTS; - intorţd, sm. bourre de soie; Cuscuta 

europaea ; - intortochiez, ai, at, a, vb. 1 ; entortiller, embrouiller, 

brouiller, confondre; *L. intorticulare; it. intorticciare ; (* intor- 

Mare) ; esp, entortijar (* intorticare) ; fr. entortiller (* intortilr 

hre de torttlis); - infortochiare, intortochiere, sf. entortillement, 

embrouillement, confusion; - intortochietură , sf. entortillement, 

embrouillement ; - storc, storsei, stors, stoarce, vb. 3; tordre, 

eiprimer, ^puiser, 6preindre, tirer, pressurer, extorquer; L. ex- 

torquere; it, storcere; cat. esp. extorcer ; i^or^. extorquir; ^^ror. 

estorser, extorser, estorcer ; fr. extorquer ; a stoarce din manile 

cuiva, L. aliquid e, de manibus alicui extorquere; - stoarcere, sf. 

eitorsion, expression, ^puisement ; - storcător, adj., subst., tordant, 

eiprimant, ^puisant, exacteur; - storcătură, storsătură, stor sură, 

sf. pressm-age, extorsion, ^puisement ; it, stortura entorse ; - destorc, 

orsei, ors, oarce, vb. 2; *L. de -extorquere; it. destorcere; cat. esp. 

port. destorcer ; prov, destorser ; fr. d^tordre ; selon LB. aussi 

racheter; - destoarcere, sf.; - restore, orsei, ors, oarce, vb. 2; *L. 

re- extorquere; tordre fortement, d^tourner, d^torquer, fausser; a 

'şi r^stoarce prendre sa revanche en qch., revendiquer qch., se 

d^dommager. 

Torn, turnai, turnat, turna, vb. 1; verser, ^pandre, fondre, 
couler, toumer, mouler; L. tornare fagonner au tour (tomus); 



284 I. Tot— Tră. 

la langue mUg. a sans doute ăefă employe tomare dans U 
sens de vertere, ce qui est confirme par le rom. intuma = re- 
tourner, et par Us plus anciens documents de la moyenne lati- 
nite; it tomare, esp. port. prov. tomar, fr. tourner mouvoir ou 
se mouvoir en rond, retoumer; — a turna apă intr'un vas 
versor de l'eau dans un vase ; a turna fer, plumb fondre du fer, 
du plomb ; a fi bine turnat etre bien toum^. bien fait; - turnare, 
sf., turnat, sm. action de versor, &c. fonte, fusion, coulage, mou- 
lage; - turnător, adj., subst., versant, âpandant, fondant, coulant, 
fondeur; - turnătorie, sf. fonderie; - tumătură, sf. fonte, cou- 
lage, fusion, moulage; - intorn, ai, at, a, vb. 1; renverser, inter- 
vertir, pervertir, retoumer, toumer = it. ritomare, cat. esp. port. 
prov. retornar, fr. retourner; - intumare, sf.; - inturnător, adj., 
subst., touraant, retournant, &c. ; - intumătură, sf. renversement, 
inversion, interversion, perversity ; - răstorn, ai, at, a, vb. 1. 
renverser, subvertir, pervertir, versor, bouleverser, vider, răpandre, 
intervertir, saccager, retoumer (sol), passer sur le ventre ă q.; 
cfr. it. trastoraare, frastornare, cat. esp. port. prov. trastornar; 
a se răsturna versor, se renverser, tomber ă la renverse, cul- 
buter; - răsturnare, sf. subversion, interversion, renversement, 
revolution; - rMumător, adj., subst., renversant, subversif, re- 
volutionnaire ; - răstumătură, sf. renversement, bouleversement, 
versade, chute, &c.; - răstumiş, sm. precipice, lieu ou Ton peut 
versor. 

Tot, toată, toţi, toate, adj., L. totus, a, um; it. tutto; esp. 
port. todo; cat. prov. tot; fr. tout; tot omul tout homme; tot 
înstd (totus ipse-ille) — toată însă chacun, chacane; totul ce, totul 
care, esp. todo Io que, chacun; — totuşi ou şi tot toutefois, cepen- 
dant, pourtant, n^anmoins, toujours; cu toate că, it. tutto che. 
malgre, quoique, quand mame; tot de una continuellement, â 
jamais, toujours, de tout temps ; pentru tot de una pom* jamais, 
pour toujours; tot de una cănd toutefois et quantes, toutes Ies 
fois quand; tot odată, tot de odată ensemble, en memo temps; 
tot cUăta tout autant; tot aşa de meme, tout de mame; - to- 
time, sf. totality; - tottduş, adv. dim., tout a fait; (XJr. 1. 77); 
cu totuluş tot avec la totality, (Arh. K. 2. 181); cfr. it. tututto, 
esp. todito, toditico; - pretutinde, adv., (torn pre tot unde = per 
totum unde), partout; - netot, adj., subst., imparfait, incomplet, 
nigaud, niais, imb^cille; - netofie sf. niaiserie, imb^cillită, betise, 
folie. 

Tră (tri), du L. trans ; it. trans, tras, tra; cai. esp. port 
prov. tras; vfr. tres, tries, nfr. trans, tres, tre, tr6s; en rom. 



I. Trădau— Trag. 285 

it. fi. cetie preposition latine ne $ert jpkis que comtne &Sment 
de composition d'un certain nombre de mots de provenance latine, 
ayant perdu son earache prepositionnd; en /r.. trte est en 
mtre adv. 

Trădau, vb. v. dau. 

Trag, trăsei, tras, trage, vb. 2; tirer, traîner, tracer, en- 
trainer, attirer, absorber, soutirer (vin), extraire, distiller, burner, 
(air), traverser (une poutre), peser, repasser (couteaux &c.), 
souffirir; L. traho, xi, ctum, 6re (tragere -tracere); it. trarre; 
esp. traer ; port, trazer ; cat. traurer ; prov. fr. traire ; a se 
trage se tirer, tirer, se retirer, se soustraire, partir, plier, sor- 
tir, s'^tendre, se dissiper, s'en aller, se perdre, maigrir, prSter, 
filer, provenir, venir, se rapporter, d^river, proc^der, rapporter 
a, tirer son origine, se s^questrer; a trage, a se trage la o parte 
se ranger; a frage inderât reculer, retirer, rtoacter; a trage 
tabac priser, prendre du tabac; a trage la judecată traduire, 
citer, appeler en justice ; a trage la cumpănă peser qcb. ; a trage 
hme faire bon poids; a trage multe souffrir beaucoup; a trage 
inima pre cineva d^sirer ardemment qch., soupirer apres qch.; 
a trage de moarte =L. trahere spiritum extremum, tirer i sa 
fin, etre h Textrămit^; a trage la sorţi, it. trarre a — per sorte, 
tirer au sort; a se trage de la — din cutare familie =L. trahere 
originem ab aliquo, tirer son origine de telle familie; a trage 
a Une, a răt. vouloir du bien, du mal, pr^sager du bon, du 
mauvais; - tragă, sf. traîneau, ramasse, brancard, claie, clisse, 
herse; L. traba, trabea; if. treggia (trahea); - trăgăciu, adj., 
tirant — traînant bien; *L. tragacivus pour tragax, acts; bou 
trăgăciu boeuf tirant bien ; - trăgător, adj., subst., L. tractorius, 
a, um; tirant, traînant, entraînant, tireur, &c.; prov. traydor 
-avaloir, gosier; - trăgătoare, sf. trait, clavicule (LB.); un demi 
boisseau (Pol. Diet.); - trăgătură, sf. tirage, trait, raie; vit. 
trattura; prov. traitura longueur, lenteur; - fragere, sf. tirage, 
traction, entraînement, extraction; - iraglă, sf. dim., traîneau, 
ramasse, &c., aussi siphon; L. tragula; romag. tragul fourche 
pour supporter la charrue ; esp. trailla, port, tralha, fr. traille ; 
nsl serbe tralje, tralja, pi., dviere, brancard; - tras, sm., tirage, 
trait; L. tractus; col de tras cheval de trait; - trăsătură, sf. 
trait, trace, raie, trainee, ligne, lineament, signe, apparence, coup, 
pesee ; dHntr^o trăsătură, tout d'une tire, d'un trait, d'une pesăe ; 
trăsătură de peana un trait de plume =i^. tratto di penna. 
trăsură, sf. trait, traîn^e, trace, raie, ligne, lineament, pes6e, 
voiture, carrosse, Equipage ; ccd de trăsură, cheval de trait, cheval 



286 I. Trămit— Trec. 

de Yoiture; - trăsurărief sf. voitures en găn^ral, train de voi- 
tures; - trăsurică, sf. petit trait, petite ligne, râie, petite voi- 
ture; - tragăn, ai, at, a, vb. 1; tirer en longueur, traîuer, re- 
tarder, reculer, diffârer; it trainare, tranare; cat esp. traginar; 
prov. trainar; vfr, trainer, trahiner; nfr. trainer; a trăgăna 
eăntdnd traîner la voix en chantant ; - trctgăn, sm. fanon, glande 
jugulaire, esquinancie; - trăgănare, sf. retard, souffrance; - tră- 
gănatj part., adj., tir^, traîn^, retarda, reculâ; vorbă trăgănatâ 
voix traînante; - trâgăn^itor, adj., subst., traînant, tirant, dila- 
toire, frustratoire , traîneur, traînard; - trăgănătură, sf. tirage, 
retardement ; - treaptă , sf. , trepte , pi. du L. tracta ; âtendue, 
p^riode (le), classe, ordre, rang, condition, grade, âtat, point, 
Yol^e, degrâ, gradin, marche, ^helon, ^tage; it tratta, tratto; 
esp, trata, trato, trecho, treta; port trato, treta; prov. trait, 
trai, trah, trayta; fr, trăite, trait; din treaptă in treaptă de 
degrâ en degră, it. tratto tratto de temps en tempSj esp. a trechos, 
a cada trecho de degre en degre, de temps en temps, port. treta 
em treta peu ă peu ; treapta cea mai inaltă a unui lucru Ie 
plus haut pMode, le plus haut degr^ d'une chose; - treptişoară, 
sf. dim.; - treptez, ai, at, a, yb. 1. graduer, nuancer; - treptare, 
sf. gradation, nuance; - treptat, part., adj., progressif, graduel, 
par degr^s, par Echelons, pied ă pied, de proche en proche. 
treptiluesc, ii, it, i, yb. 3; y. treptez; - treptelnic, adj. y. treptat. 
treptdnicesc, adj. y. treptat; ^ treptelniceşte, adv., progressiye- 
ment; - trepteinicesc, ii, it, i, yb. 3; y. treptez; - retrag, asei, 
as, age, yb. 2; retirer; L. retrahere, it retrarre; esp. retraer; 
port. retrahir; ccd, retraurer; prov. retrăire; fr. retrăire; - re- 
tragere, sf. 

Trămit, vb. y. sumet. Trăsar, yb. v. sar, 

Treapăd, ai, at, a, yb. 1; L. trepidare; pi^tiner, tr^pigner, 
trottiner, trotter, courir 9k & 1^, sauter, ayoir le dâvoiement, 
un- cours -un flux de yentre; it. trepidare trembler de peur; vesp. 
trepidar hesiter; - treapăd, sm., trepede, pi. f., tour, train, allure, 
course, d-marche, pas, trotte, trottade, trot, cours de yentre, 
diarrh^e; - trepădare, sf. pi^tinement, tr^pignement, trotte, &c. 
trepădător^ adj., subst., tr^pignant, piătinant, trottant, ti'otteur, 
trottin; - trepăditoare, sf. sc. iarbă, Mercurialis annua; - tr&' 
pădătură, sf. tr^pignement, pi^tinement, course, trotte; - trepujor^ 
trepşor, (pour trepăduşor), sm. petit trot. 

Treaptă, sf. y. trag. 

Trec, ui, ut, e, yb. 2 ; L. trajicio, (transjicio), jeci, jactum, 
6re ; le verbe manque en it. esp. port. prov. fr. ; passer, traverser, 



I. Trec— Trec. 287 

parcourir, transferer, transmettre, transporter, fair, sauter, cooler, 
courir, tomber, venir (k q.), expirer, cesser; a se trece passer, 
se passeEr s'^coaler^ etre de mise, s'user; a trece pre la cineva 

f passer chez q.; a trece itmot, L. trajioero nando^ passer .en na- 
geant ; a trece de... passer pour . . . ; a trece ceva asupra eitma, 
transferer, transmettre, transporter, c^der qcli. & q. ; a trece cu 
vedere passer sur qch., passer, omettre, supprimer qch., former 
Ies yeux sur qch.; a trece cu ausul ne pas entendre ce que I'on 
dit; a trece cu tăcere passer sous silence; a trece înainte passer 
en ayant, pr^c^der; a trece in partea cuiva se ranger du parti, 
du c6te de q., a trece pre cineva d'intr'un loc in altul transferer, 
traduire q. d'un lieu en un autre ; - trecător, adj., subst., passant, 
passager, temporaire, transitoire, temporel, caduc, părissable, ^ph^ 
mere, fugitif, fugace, joumalier ; passager subst, Yoyageur ; - tre^ 
cătoare, sf. passage, passe, trajet, dăfil^, d^troit; in trecătoare 
en passage, a la vol^e; - trecătorime, sf. les passants, le pass^ 
en g^n^ral; - trecătură, sf., L. trajectura; passage, trajet, tran- 
sition; - trecere, sf. passage, trajet, marche, travers^e, transport, 
transition, transfert, translation, ăcoulement, yogue, mise, fayeur; 
a ave trecere avoir la vogue, avoir voix en chapitre, âtre en favour, 
avoir la favour, âtre de bonne vente, avoir de r^coulement ; - trecut, 
part., adj., passă, r^volu, precedent, defleuri, d^cr^pit, vieux ; cm 
trecut honmie d6cr6pit; - trecut^ sm., trecute et trecu^ri, pi. f., 
passage, trajet, transport, passă; L. trajectus, us; it. traghetto, 
tragetto; esp. port, trayecto; prov. trasgiet; fr. trajet; - întrec, 
oi, ut, e, vb. 2; devancer, passer, surpasser, gagner le devant, 
emporter, exceller, pr^celler, primer, doubler, remporter le prix, 
le disputer ă. q., de q., disputer de qch. avec q., Stre de trop — 
de reste; a intrece pre cineva gagner q. de vitesse, le surpasser; 
asta mHntrece cela me passe, me surpasse; a se prea intrece in 
ceva pousser qch. trop loin; - intrec, sm. rivalită, Emulation; 
(v. Pan. P. V. 1. 93); - intrecător, adj., subst., surpassant, de- 
vanţant, sup^rieur, restant, de reste, emule, rival, concurrent. 
intrecătură, sf. Emulation, concurrence, rivalit^, superiority; - in- 
trecere, sf. avance, avantage, concours, dispute, Emulation, &c. 
intrecut, sm. action de devancer, d'avoir devancă, &c.; pre in- 
trecute ă Fonvi, ă. qui mieux, mieux; - pestrec (pour pre-stră- 
trecX ni, ut, e, vb. 2. r6fl., a se pestrece; * L. per extra trajicere; 
âtre hors de soi-mâme, tomber en defaillance, en ^vanouissement. 
pestrecere. sf. d^f alliance, ^vanouissement ; - petrec, ui, ut, e, vb. 2. 
* L. per -trajicere; traverser, franchir, parcourir, passer, repasser, 
traîner, reconduire, frequenter, passer sa vie, vivre ; a petrece pre 



2188 ^ I. Trei— Tremur. 

dneva reconduire q., accompagner q. ; a 'şî petrece timpul passer 
son temps; a se petrece se passer, se comporter (une affaire), 
petrecanie, sf. passe -temps, distraction, dissipation, accompagne- 
ment ; petrecanie de moarte convoi funebre ; a face cuiva de petre- 
canie donner ă, q. son paquet; - petrecător, adj., subst, passant, 
traversant, accompagnant, existant, habitant, domicilia ; - petre- 
cătoare, sf. passage; - petrecere, sf. passage, travers^e, accom- 
pagnement, distraction, divertissement, dissipation, amusement, 
plaisir, plaisance, pârtie, soci^te, passe-temps, vie, existence; a 
face petrecere faire une pârtie de plaisir, r^galer; o petrecere 
de seară une soiree; om de petrecere homme de soci6t6, bon vivant. 
petrecut, part., adj., pass6, traversa, &c.; petrecut de minte slyoît 
perdu sa raison; petrecut de bătrineţe tres-vieux, tres- avanei 
en âge. 

Trei, num., L. tres, tria; it. tre; cat. esp. port. tres; prov. 
trei, tres ; fr. trois ; - treUe, al, treia, a, le, la troisieme ; - treime, 
sf. troisieme pârtie, tiers, trinity ; - trdnţH, sf. trinity ; - trierei, 
pi., (d'un type dim. trierei), Anemone hepatica (d cause de ses 
trois feuiUes); - intreesc, ii, it, i, vb. 3; vit. intreare; tripler, 
tiercer ; - intreime, sf. triplicit6 ; - intreire, sf . triplement, tierce- 
ment, triplication; - intreit, part., adj., tripla, triple, temaira 
treisprezece, L. tredecim; treize; - treizeci, L. triginta; trente. 

Trementin, termentin, trepetin, terpetin, sm., L. terebinthi- 
nus {rsQs^Cv'd'ivog) *^ it. trementina, terebentina; cat. trementina; 
esp. trementina, terebentina; port. terebinthia, termentina, tre- 
mentina ;_prot;. terebinte, terebentina, terbentina; fr. t6r6benthine ; 
nsl. magy. terpetin; turc thyrmentîn, thrementîn, tirementi. 

Tremur, ai, at, a, vb. 1; du L. tremulus (T^ofu^og) , adj., 
it. tremolare (tremulare); cat. tremolar; e^p. tremular, tremolar, 
temblar ; port. tremular, tremolar; prov. tremolar, tremblar; fr. 
trembler; alb. tremb; a tremura de frig trembler, grelotter de 
froid ; - tremur, sm., tremuri, pi. f. ; it. tremolo ; tremblement, 
tremeur, frisson, frissonnement ; - tremurare , sf. tremblement, 
frissonnement, vaccillation, vibration, trepidation; - tremurător, 
adj., esp. tremblador ; tremblant, tremblotant, trembleur, vaccil- 
lant, vibrant; - tremurătură, sf. ; esp. trembladura; tremblement, 
frissonnement; - tremuridu, sm., tremblement; - tremuros, adj., 
tremblant ; it. tremoloso, tremoroso ; esp. tembloroso , tembloso, 
tremuloso ; - cutremur, ai, at, a, vb. 1 ; * L. con-tremulare ; trem- 
bler, fr^mir, 6branler; - cutremur, sm., tremblement; cutremur 
pamînttdui tremblement de terre; - cutremurare, sf. tremble- 
ment ; - ctitremurător, adj., ăbranlant, tremblant. 



I. Trier— Tuft. 289 

Trier, ai, at, a, vb. 1 ; battre le bl6 ; L. tributare presser ; 
it. trebbiare, tribbiare battre le ble; tribolare presser; cat. esp. 
trillar hattre le ble; esp. tribular (atribular) tourmenter; port. 
trilhar battre le ble; tribular tounnenter; prov. trillar fouler, 
trittirer; trebolar, tribolar, treblar Umrmenterjtroubler; vfr. tribler 
triturer, ecraser; tribouiller, triboiller remuer, inquietery troubler. 
trier, sm. battage de bl^; L. tribulum (tribula) rouleau a battre 
le ble; it. trebbia; esp. trillo, trilla; port, trilho, trilha; - trierare, 
sf., trierai, sm. battage de bl^; - trierător, adj., subst., battant 
le bl6, batteur de hU; esp. trillador; port. triUiador; - triera- 
tură, sf. battage de \A6; it. trebbiatura ; esp. trilladura; port. 
trilhadura ; - cutrier, ai, at, a, yb. 1 ; courir, parcourir, fouiller, 
remuer, courir 9a et la, vagabonder, rdder, tournoyer; L. con- 
tribulare tourmenter ; a cutriera pămîntul parcourir le monde, 
remuer le monde ; - cutrierare, sf.; - cutrierător, adj., subst., par- 
courant, rddant, remuant; aventurier, vagabond; - cutrierătură, 
sf. remuement, vagabondage, &c. 

Trifoiu, s. v. foaie. Trilunie, s. v. lună. 

Trigemin, s. v. gemin. Trimet, vb. v. trămet. 

Trist, adj., L. tristis ; it. tristo, triste ; esp. port triste ; cat. 
trist ; prov. trist, triste ; fr. triste ; - tristu}, adj. dim. ; it. tris- 
tuzzo; - intrist, ai, at, a, vb. 1; affliger, attrister, contrister, 
peiner=L. contristare, it. contristare, attristare, (Întristare, in- 
tristire tourner en mal); vesp. entristar; nesp. port, entristecer; 
cat. entristir; prov. entristezir; fr. attrister; - intristare, sf. tris- 
tesse, afEUction, chagrin ; - intristător, adj., attristant, afBigeant. 

Triunghlu, s. v. ungbiu. 

Trunchiu, sm., trunchiuri, pi. f., tronc, tige, moignon, corps, 
torse, estoc, tronpon, 6to\i, ^tal (de boucher), billot, buche, socle; 
L. truncuius; it. tronco, esp. port, tronco, troncho, cat. prov. 
fr. tronc, (xtb. trounk de truncus; fr. tronche de *trunca; - trun- 
chlez, ai, at, a, vb. 1; *L. trunculare pour truncare=it. tron- 
care, esp. troncar, tronchar, cat. port. prov. troncar, fr. tronquer. 
trunchiere (trunchiare), sf. mutilation; - irunchios, adj., * L. trun- 
colosus ; gros, grossier, ^pais, fort, massif, ramassă, trapu ; - trun- 
chiuleţ, sm. dim.; - pătrunchios, adj., *L. per-trunculosus ; lourd, 
grossier, rude, rustre, rustaud; (selon Diez Gr. 2. 303; D. 2, 161 
de petro, onis = * petruncidosus). 

Tu, pron. pers., L. tu ; it. esp. port. prov. vfr. nfr. tu ; - tuesc, 
(tutuesc), ii, it, i, vb. 3; esp. tutear; fr. tutoyer; -tuire, sf. 

Tufă, sf. touffe, toupet, buisson, arbrisseau, broussailles ; 
du L. tufa touffe, toupet de casque (Yeget. Benatus r. m. 3. 5); 

19 



290 I. Tulbină— Tund. 

alb. toufS bouquet, feuiUage touffu, multitude, foule; ngr. Tov^a, 
Twpa apex cassidis (D. C); cfr. esp. tufo toupet, touffe; fr. tooffe; 
(v. Diez D. 1. 414); - tufan, sm., tuf ană, sf. chene vert, yeuse. 
tuf ar, sm. buisson, broussailles,«arbrisseau; - tuf arie, sf., tufăriş, 
tufărit, tufiş, sm., broussailles, buissons; - tufiţă, tufuşoarâ, sf. 
petite toufife, toupet, trochet; - tufos , adj., touffu, buissonneux, 
branchu, rameux. 

Tulbină, s. v. turb. 

Tumbă, sf. culbute; it. tomo, tombole (dim.)y esp. tumbo, 
port. tombo, cat. tomb, prov. tom culbute; it. cat. prm>. tomba, 
esp. port. tumba, fr. tombe sepulcre; tous ces vocables viennent 
du L. tumba elevation de terre sur une fosse, tas, tertre; it. 
tomare, tombolare, esp. port. tumbar, cat. port. prov. tombar. 
vfr. tumber, nfr. tombeT=faire tas, culbuter; de a tumba, port. 
aos tombos, culbute, degringolade; d căzu tumba, port. elle 
cahlo e fez no châo tumba (= tombo), ii tomba en d^gringolant ; 
a se da de a tumba, it. fare un tombole, faire la culbute, culbuter. 

Tun, ai, at, a, vb. 1; L. tonare; it. tonare, tuonare (tre- 
nare); esp. vcat vport. prov. tronar; nport. toar, troar, trovejar 
(pour troejar *tonicare); fr. tonner; - tun^ sm., tunuri^ pi. f., 
tonnerre, fracas, canon, piece d'artillerie ; L. tonus; it. tuono, 
trono; esp. tono, tron, trueno; port. trom (tom); cat. tro; pror. 
tron, tro; fr. ton; a da cu tunul canonner, battre a coups de 
canon; ca tunul fort, robuste; - ttinar, sm. canonnier; - ^nare, 
sf. tonnerre; - tunător, adj., subst., tonnant; it. tonatore; esp. 
tronador; - tunătură, sf. tonnerre, foudre; - tunet, sm., tunete. 
pi. f., L. tonitrus, tonitruum, tonitru ; esp. tronido ; prov. tonedre, 
troneire, troneyre; v/r. toneire, tonoire; nfr. tonnerre; -- tunişor, 
tunuraŞf sm. petit canon, petit mortier; - tont, adj., subst., stu- 
pide, h^băte, fat, idiot, sot, niais, nigaud; esp. port. tonto memes 
deceptions; du L. attonitus, part. de abonare assourdir, ătourdir; 
esp. atontar etourdir, rendre stupide; atontado sot (atonito a.9- 
sourdi); - tonteşte, tonţeşte, adv., stupidement; - tontişor, adj. dim. 
= esp. tontillo; - tontesc, ii, it, i, vb. 3; rendre stupide; esp. 
port. tontear . parler ou agir niaisement ; esp. atontecer, port. 
tontecer devenir stupide; a se tonţi devenir stupide, sot, imb6- 
cille; - tontire, sf.; - tonţie, (tontie), sf. stupidit6, sottise, &c. 
= esp. tonteria, port. tontice ; - detun, ai, at, a, vb. 1 ; delator, 
foudroyer; vesp. detonar; fr. d^tonner; - detunare, sf., detunat, 
sm. detonation; -de^wn<X^or, adj., Eclatant, foudroyant; - d^«*«(î- 
tură, sf. âclat, firacas, explosion, detonation. 

Tund, tunsei, tuns, tunde, vb. 2; L. tondeo, totondi, ton- 



I. Tiirb— Turb. 291 

sum, 6re; it tondere; esp. tmidir; c<U, tondrer; prov. fr. tondre; 
port tosar (fr^q. du part, tonsum); - tundere, sf. tondaison, 
tonte, tonture, tonsure, coupe de la laine— du poil — des cheveux. 
funs, sm., L. tonsus, us; tondaison, tonte; - tunsător, adj., subst., 
tondant, tondeur; esp, tundidor; prov, tondeddr, tondeire; fr, 
tondeur; - tunsătură, sf. tonte, tonture, tondaille; it tonditura; 
esp. tundidura; - tumoare, sf. tonte, tonture, &c.; - tunsură, 
sf. tonte, tonture, &c.; L. tonsura; it esp. port tonsura; fr. 
tonsure; - tufinez, ai, at, a, vb. 1; tondre; d'un type * L. 
tonsinare (tosinare) du part, tonsus, d'ou aussi it tosare, esp. 
tusar, atusar, port, tosar tondre; - tuşmare, sf. tonte. 

Turb, ai, at, a, vb. 1; enrager, faire rage; L. turbare; U. 
turbare; cat esp. turbar; port, turbar, turvar; prov. turbar, 
torbar; fr. troubler (* iturbulare); - turh, sm., turbă, sf. rage, 
fr^nesie, fureur, vertigo (des chevaux, v. C. C. § 1242); lat. it. 
cat. esp. port. prov. turba; fr. tourbe multitude, trovMe; - tur- 
băciune, sf. rage, fureur, &c., L. turbatio, onis; it. turbazione; 
esp. turbacion; port, turbaţâo; cat turbacio; prov. turbatio, 
torbatio, torbation; - turbare, sf. rage, fureur, &c,; - turbărie, 
sf. Datura stramonium; - turbat, sm. rage, fureur; - turbător, 
adj. * L. turbatorius; enrageant; it. turbatore; cat. esp. port. 
turbador ; prov. torbador, turbaire ; - turbătură, sf. rage, fureur, 
&c. ; -tulbină, sf., (dans le Banat) eau profonde, gouffre, tour- 
nant, remole; L. turbo (turben), inis; it. turbine; esp. turbillon, 
turbion; port, turbilhao; fr. tourbillon (dim.); - turbure (pour 
turbur), adj., trouble, trouble, teme, pâteux (liquide) , louche, 
sombre, convert {temps); d'un type * L. turbulus = turhden- 
tus; fr. trouble; alb. tourboul, trouboul; apă turbure eau trouble. 
turbure, sm., Chaerophyllum temulum; - turbur, ttdbur, ai, at, 
a, vb. 1; d'un type * L. turbulare (turbtda); fr. troubler; alb. 
tourbouloig; troubler, rendre trouble, inqui^ter, incommoder, 
d^ranger, brouiller, importuner, 6mouvoir, renverser, peiner, 
rompre, d^traquer, d^chirer {un etat); a se turbura se troubler, 
se tourmenter, s'irriter, s'^garer, se gâner, se couvrir de nu ages; 
} se turbură vemnul sa bile s'^chauffe; asta mS turbură cela 
m^aflfecte ; - turburare, sf . trouble, tumulte, derangement, amotion, 
6tourdissement, gene, alarme, courroux {de la mer), inquietude, 
intemperie {de Vair), perplăxite, orage, perturbation, rage, ravage, 
remuement, renversement ; - turburător, adj., subst., turbulent, 
inquietant, tumultuaire, perturbateur; - turburătură, sf. trouble, 
&c.; ' turbureală, sf. idem; - turburos, adj., * L. turbulosus; 
trouble, trouble, sombre, turbulent; esp. turbioso {* turbivosus). 



292 I. Turmă— Ţară. 

Turmă, sf. troupeau, foule, multitude, nuâe; L. turma (^ter- 
bare); it prov. turma; alb. tourmS, troume ; nsL serbe turma 
caterva; ptrusse turma grex; - turmac, sm., jeune buffle d'un an 
qui court avec le troupeau; cfr. alb, tourmS jeune cheval in- 
domptS qui court avec le troupeau; - turmiţă^ sf. petit troupeau. 
inturm , ai, at, a, vb. 1 ; r^unir un troupeau, &c. ; - inturmare, 
sf. agr^gation, &c. 

Turtur6, sf., L. turturella pour turturiUa^ dim. de turtur; 
it. tortorella, tortolella; esp. tortolilla, tortolillo; fr. tourterelle, 
tourtereau; it. tortola, cat esp. tortola, tortolo, prov. tordola, 
ăHb. tourtoul, de turtulurS; it. tortore, prov. tortre, alb. tourre, 
tourro, vfr. tourtre de turtur^ uris\ - turtureluşAj turturdujâ, 
turturica, sf. ăim.= esp. tortolico; - turturoiu, sm. grand tour- 
tereau. 

Tuşă, sf., L. tussis; it. tossa, tosse; ca^. esp. tos; port. 
tosse; prov. tos, thos; fr. toux; - tugesc, ii, it, i, vb. 3; L. tussio, 
itum, ire; it. tossire; esp. tos^r; port tosser, tossir, tussîr; cat 
prov. tossir; vfr. toussir; nfr. tousser; - tuşire, sf.; - tuşit, sm., 
L. tussitus; - tuşitor, adj., subst., toussant, tousseur; esp. to- 
sedor; - tuşitură, sf., esp. tosidura. 

Tutor, sm., L. tutor, oris; it. tutore; cat. esp. port. prov. 
tutiîr ; fr. tuteur ; - tutorie, sf. tutelle ; it tutoria, tutoreria ; esp, 
port. tutorfa. 



T 



ţară (pară), sf., ţări, pi., pays, contr6e, region, campagne; 
L. teiTa; it ca^. port. prov. terra; esp. tierra; rom. d. Gr. tiara; 
friuh tiare; fr. terre; [le mot n'a pas la signification de terre. 
sol, pour lesquels on emploie pămint (pavimentum) ou uscat (v. 
c. m.) terre ferme, en opposition h la mer; - ţăran (ţearan), 
sm. campagnard, paysan, culţi vateur, laboureur; L. terranus pour 
terrenm; esp. terrin; fr. terrien; it terrazzano conipatriote. 
ţărancă (ţearancă), sf. campagnarde, paysanne; - ţărăncuţă, sf. 
jeune, petite paysanne; - ţărănesc, adj., rustique, champStre, 
campagnard, rural, rdturier; - ţărăneşte, adv., k la paysanne, 
rustiquement ; - ţărănesc, ii, it, i, vb. 3. râfl., a se ţărani de- 
venir paysan, rustique, rustaud, rustre, grossier; - ^rănie, sf. 



I. Ţearc— Ţes. 293 

paysaImnerie,^ rusticity, lourderie, grossidretâ; -ţărănime, sf. 6tat 
de paysans, corps de paysans ; Ies paysans, Ies campagnards, Ies 
villageois en g^n^ral, rSture; - ţărănire, sf.; - ţărănos, adj. rus- 
tique, rustaud, rustre, grossier; - ţarină, ^mă, sf. champ cultiva, 
ten-ain labourable, lerraio, terre, poussiere, cendres ; * L. .terrena 
pour terrenum; it esp. port, terreno; fr. terrain; ţămă (pour 
ţarină) a Tacception sp^cielle de terre, poussiere, cendres ; ţăma 
morţilor Ies cendres des morts; - ţărinos, ţămos, adj., poudreux, 
cendreux ; * L. terrenosus = terrosus, it, esp. port, terroso, cat, 
prov, ten*os, fr, terreur; - ţărişoară, sf. petit pays; - desţărez, 
ai, at, a, vb 1 ; d^payser, d^porter, bannir, exiler, proscrire ; a se 
desţăra se d^payser; - desţărare, sf. expatriation, banissement, 
deportation, exil, proscription. 

Ţearc, s. v. cerc. 

Ţeastă, sf., ţeste, pi., ^cale, ^caille, t@t; L. testa; it, cat, 
esp. port. prov. testa; fr, tete (teste); - ţest, sm., ^cale, ^caille, 
tet, test, vase de terre; L. testum, testu; it. port. testo; esp. 
tiesto; vcat. prov. test; fr. tet, test; ţest de copt four de cam- 
pagne; - ţestos, adj., d'un type * L. testosus pour testaceus; 
testae^, crustac6, ostrac6. 

Ţeddiă, sf., L. schedula; it. cMola; cat, esp. port, c^dula ; prot;. 
cMula, c^dola; esp. aussi esqu^la (par suite cPtine prononciaMon 
differente)]; fr, c6dule; nsl. serbe cedulja; pol. ceivia,; cech. cedule ; 
nhăB'. zettel; - ţedulică, sf. dim.; russe cedulka, cidulka; pol. 
cedulka; - ţedtdiţă, sf., nsl. serbe ceduljica. 

Ţeremonie, ţerimonie, ţirmonie, sf., L. ceremonia; it, esp. 
prov. ceremonia, cerimonia; cat. port. ceremonia; fr. c^r^monie; 
nsl ceremonia; pol. ceremonia, cerymonia; nisse ceremonija. 
ţeremonios, ţerinionios, adj., it, esp. port. ceremonioso; fr, c6r6- 
monieux. 

Ţerm, sm., ţermure, sf., ţermuri, pi. f. (des deux); plage, 
c6te, rivage, rive, littoral; L. termen, inis; termo, onis=^fermi- 
nus-, it. termine, termine ; esp. termine; port. termo; vfr, ter- 
mine; cat, prov. fr. terme; - ţermuros, adj., littoral, du rivage. 

ţes, ui, ut, e, vb. 2; tisser, travailler au metier, entre- 
lacer; L. texo, xui, xtum, ere; it. tessere; esp. tejer; port. tecer; 
cat. texir; prov. teisser, teyssher; vfr. tissir, tistre; nfr. tisser. 
ţesător, adj., subst., tissant, tisserand, tisseur; L. textorius, textor; 
it. tessitore; esp. tejedor; port. tecedor; cat. texidor; prov. teys- 
sedor, teissedre, teisseire; fr. tisseur; - ţesătorie, sf. tisseran- 
derie; *L,textons,^=textrina; -ţesătură, sf. tissure, tissu, tissage, 
contexture, texture, roşeau, toile (d'araignee); L. textura; it 



294 I. Ţighir—Ţist. 

tessitura, testiira; esp. tejedura, testura; part, tecedura, textura; 
ccU. textura; prav. texura, tezura; /r. tissure, texture; - jesere. 
sf. tissage; - ţesut, sm. tissage, tissure, tissu, L. textus; it 
tessuto; esp, tejedo; port, tecido; prov. texte, test; fr. tissu. 
inţes, ui, ut, e, vb. 2; mSler en tissant, enchaîner, entrelacer, 
L. intexere; it intessere; - inhere ^ sf. ; - ii^esătar, adj., en- 
chainant, entrelaţant; • ii^esăturăy sf. enchaînement, entre- 
lacement. 

ţighir (cigher, cigheai*), sm. cidre, pomme, piquette ; it. sidro, 
cidro; vesp. sizra; nesp. sidra; port, cidra; nsl. serbe cinger; 
mcigy. csiger; du L. sicera (cCxe^a) boisson enivrante. 

ţiglă, sf. tuile; L. tegula; it. t^ola, tegolo; esp. teja, tejo; 
port, telha, tijolo; prov. vfr. teule; nfr. tuile; ml. serbe cigla; 
poh cegla; cech. cihla; magy. tegla; cdb. tjegoulS, tsiegoule, 
toulS; vhaU. ziagal; mhaU. nhall. tegel, tiegel, ziegel; - ţiglar, 
sm., L. tegularius; it. tegolojo; esp. tejero; cat. teuler; prov, 
teulier; /K tuUier; nsl. serbe ciglar; pol ceglarz; cech. cichlaf. 
figlăriey sf. ; it. tegolaja; esp. tejeria, tejar; prov. teuliera; fr. 
tuilerie ; nsl. serbe ciglana; pol. cegielnia; cech. cihlarna, cihelna. 

Ţin (ţiu), ţinui, ţinut, ţin^, vb. 2; tenir, soutenir, entre- 
tenir, retenir, reserver, durer, garder, porter, pers6v6rer, s'etendre, 
revenir, coâter ; L. teneo, tenui, tentum, ere ; it. tenere ; esp. tener ; 
port ter; cat. tenir; prov. tener, tenir; fr. tenir; aZ6. dz6, z6; a 
tini de mână^ L. mânu tenere, tenir par la main; a tine rîsid, L. 
risum tenere, se retenir de rire; a fine minte = L. tenere memoria, 
retenir, garder qch. en m^moire, se souvenir; - ţinere, sf., it 
tenere; tenue, maintien, entretien, pose, soutien, retention, tenacite. 
pritor (pour ţinător), adj., subst., tenant, durable; entreteneur, 
souteneur; esp. tenedor; ţiitoare femme entretenue, concubine, 
maîtresse; - ţiitorie (pour ţinătorie), sf. tenue; esp. teneduria. 
ţiitură (pour ţinătură), sf. tenue, consistance, dur^e; - ţinut, 
sm., ţinuturi, pi. f. tenue, retenue, entretien, &c. ; district, d^- 
partement, province, contr^e, region, territoire, pays, ressort; it 
cat. esp. tenuta; prov. tenguda; fr. tenue; - ţinutaş, adj., subst., 
departamental, provincial, adj. & subst. 

ţlst, interj., it zitto, zitta, esp. chito, chiton, /r, chut. 
ngr. trov^^ onomatopee, qui correspond au L. st; - ţistuesc, ii, 
it, i, vb, 3; esp. chitar chuter; nprov. chita chuchoter; fr. chuter, 
chuchoter, chucheter; - ţistuire, sf. 



I. Ucid— Uit. 296 



u 



Ucid (ucig), cisei, cis, cide, vb. 2; tuer, assommer; L. oc- 
cido, idi, isum, 6re; it uccidere; vcat. aucire, auciure, aucidere; 
prov. aucir, ausir, aussir; vfr. occire; a ucide in -cu bătaie 2^8- 
sommer k coups de baton; - ucid, sm., udduri, pi. f., L. occi- 
dium ; meurtre, homicide; - umlere, sf. meurtre, massacre, assas- 
sinat; - ucigaş (pour uddaş)^ adj., subst., meurtrier, assassin, 
homicide; - ucigător (pour uddător)^ adj., subst., meurtrier, 
assassin, homicide; *L. occiditorius pour occisorius, occisar; vit 
ucciditore; prov. aucizedor; nit uccisore; esp. occisor; vfr. oc- 
ciseur; - ucigătură (pour ucidătură), ucizătură^ sf. meurtre, as- 
sassinat, homicide; -um, sm., ucisuri, pi. f. meurtre, assassinat. 

Ud, udă, uzi, ude, adj., L. udus, a, um; humide, mouillâ, 
moite ; le mot manque en it. esp. port. prov. fr. ; - ud, sm., uduri, 
pi. f., L. udum ; humidity, moiteur, urine ; (pour Tacception i'urine 
cfr. magy. hud urine); a eşi cu udul, a '^ lăsa udul lâcher 
de Teau, uriner; - uduţ, adj., un peu humide, &c.; - ud, ai, at, 
a, vb. 1; L. udare; mouiller, imbiber, humecter; - uâare, sf., 
\idat, sm., udaturi, pi. f. mouillure, irrigation, arrosement, ar- 
rosage; - udător. adj., subst., mouillant, humectant, arrosant, &c. 
udătoare, sf. arrosoir; - ttdătură, sf. humidite, mouillure, moi- 
teur; mets avec du jus, conmie des concombres sal^s, de la 
choucroute, &c., que Ton donne avec un mets sec; - udeală, sf. 
humidity. 

Uger, sm., ugere, pi. f., pis, t^tine, trayon; L. uber, eris, n; 
esp. ubre, f.; port ubre, m. ; bolog. uver, m.; romag. uvar, uvero, m. 
iigerit, sm. andennement impSt sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 37). 

Uit (ane. tdt), ai, at, a, vb. 1; oublier, omettre; d*une forme 
*L. oblitare (ublitare, ulitare), fr^q. de oblivisd, part. oblitus; 
it obbliare, ubbliare; vesp. cat prov. oblidar; nesp. port. cai. 
olvidar (pour ovlidar); fr. oublier; a uita pre, de cineva oublier q. ; 
a uita ceva, de ceva oublier qch. ; a se uita s'oublier, etre oubliâ, 
tomber dans Toubli; *[une ancienne forme ^d^mYa, v. M. M. B. 8, 
Piim. L. 3. 36, est une confusion du vsl. zaB-Biti oblivisd avec 
le mot lat.]*; - uitădos, adj., *L. oblitaciosus=obliviosus; it 
obblioso, obblivioso; esp. olvidoso; prov. oblidos; fr. oublieux. 
^itădune, sf. oubli; - uitare, sf., uitat, sm. oubli; - uitător. 



296 I. Uit— Umblu. 

adj., oublieux; it obbliatore; esp. olvidador; - uUătură, st oubli. 
uUire, 8f,= uitare, (d'une forme * L. oblitire); - uUit, adj. = 
uitat; L. oblitus; vU. obblito; - uituc, 9,ij,, oubliant facilement, 
oublieux. 

Uit, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se uita regarder, contempler, 
consid^rer, faire attention, se mirer, se regarder; d'une forme* 
L. tuitare, fr^q. de tueor, tuitus sum, tueri; a se uita la cineva 
=L. tueri alqm., regarder q.; - uitare, sf. regard, coup d'oeil, 
vue, consideration; - uitător, adj. regardant, consid^rant; - uită- 
tură, sf. regard, coup d'oeil, vue, lorgnade. 

Ulcior, sm., ulcioare, sf. cruche; L. urceolus, it, orciuolo; esp, 
urceolo {calice des fleurs); - uMoraş, uldoruş, ulcior uţ, sm. dim. 
cruchon. 

Ulm, sm., L. ulmus ; it, esp, olmo ; port. olmo, uimo ; cat. 
olm; prav. olm, olme; fr. orme; russe ilem'B, ilimt, il'&ma; cech. 
jilem; pol. ilm, ilma; serbe Ijom; vhall. elm; mhall. ilme; nhaU. 
ulme; - ulmărie, sf. ormaie; L. ulmarium; - ulmet, sf., L. ul- 
metum; it. olmeto; esp. olmeă^,; port. olmedo; fr. ormaie; - ulmiş. 
sm. ormaie; - uhnişor, sm. ormeau, ormille. 

Umăr, s. v. um6r. 

Umblu 0fnblu), ai, at, a, vb. 1; marcher, aller, trotter (aussi 
au fig. fam.)^ courir (aussi au fi^.\ rechercher qch., essayer, ma- 
noeuvrer, chercher, fonctionner, jouer; L. ambulare; istr. ambla; 
it. ambulare (inus.) s'eti aUer; ambiare aUer a Vamble; esp. port, 
vcat. prov. amblar, fr. ambler ăller a Vamble; le rom. setd a 
conserve Vacception dassique du mot latin, c.-â,-d. de marcher, 
ta/ndis qu'en it. esp. port. prov. fr. ce sens s'est perdu depuis 
le 9'^*"* siede environ et a fait place ă cdui d'aller a Tamble, 
qui s* employ ait au moyen-age en parlant d'un cheval »qui cum 
alterno crurum explicatu mollem gressum glomerat« ; — a umbla 
pre jos — călare — in trăsură aller k pied — h cheval — en voiture; 
umblă bine! L. bene ambula! voyage heureusement ! ; a umbla 
după ceva poursuivre, queter qch.; a umbla să. . etre en voie, 
en train de . . ; a umbla cu ceva manier, toucher qch. ; a umbla 
pre mare, L. măria ambulare, voyager sur mer; - umbladu, adj., 
bon marcheur, bon trotteur; - umblare, sf., umblat, sm., L. am- 
bulatus, us ; marche, d-marche, parcours, conduite ; - umblat, part., 
adj., marche, trotte, employe, mis en usage, experimente, habile, 
praticable; om umblat routier, homme experimente, praticien; 
cale umblată chemin battu, praticable; - mnblător, adj., subst., 
marchant, passant, mobile, marcheur; L. ambulatorius, ambu- 
lator ; it. ambulatorie ; esp. port. vcat. prov. amblador ; fr. ambleur ; 



!••»- 



I. Umbră— Umed. 297 

cal umblător cheval qui va k Tamble, haquen^e; grâu (granum) 
umblător hU que Ton peut semer en automne et au printemps. 
umblătoare, sf., umblători, ţi., lieux d'aisance, IsAunes; ^ umblă- 
tură, sf., marche, course, allure, d-marche, passage, trains L. 
ambulatura; it. ambiadura; vesp. prov. ambladura; - umblet, sm., 
umblete, pi. f., marche, course, allure, d-marche, amble ; umblete 
muUe allies et venues; ccd care merge la umblet cheval quiva 
a ramble; - preumblu (corrompu en primhlu, plimb) ^ ai, at, a, 
vb. 1; L. perambulare; promener; a se preumbla călare^ in tră- 
sură, pre jos se promener ă cheval, en voiture, h pied; -preum- 
blare, sf. promenade; -preumUăreţ, adj., qui aime ă se promener, 
amateur de la promenade ; (v. Con. P. 136) ; - preumblător, adj., 
subst., promenant, se promenant, promeneur; - preumblătoare, 
sf. promenade, cabinet, lieux d'aisance ; - preumblâtură , sf., 
preumblet, sm. promenade. 

Umbră, sf,, L. umbra; it, ombra; prov. ombra, umbra; vesp. 
umbra; /r. ombre; nesp. port cat. sombra (sub-umbra); umbra 
iepurului Asparagus acutifolius ; - utnbrar, sm. tonnelle, auvent, 
ssJle de verdure, berceau, 6ventail = L. umbraculum, es^p. som- 
braje; - umbratic, adj., ombrageux; L. umbraticus; it ombratico 
ombrageux (au fig,) ; esp. umbratico ; - umbre (umbrelă), sf. om- 
brelle, parasol; L. umbella; it. ombrella, ombrello; istr. rumbrela 
(I'ombrella); vesp. umbr61a; nesp. sombrilla; fr. ombrelle (pour 
ombdle); pol. umbrela, umbela; cech. umbela; - umbrelor, sm., 
it ombrellajo, ombrelliere; fabricant de parasols; - umbrelărie, sf. 
fabrique de parasols; - umbreluţă, sf. petite ombrelle; - umbros, 
adj., L. umbrosus; it. ombroso; esp. umbroso, sombroso; port. 
umbroso ; prov. umbros, umbroz ; fr. ombreux ; - umbresc, ii, it, i, 
vb. 3; ombrager, couvrir d'ombre, mettre ă Tabri, d^fendre, 
garantir, proteger ; L. umbrare ; it. ombrare, ombreggiare ; esp. som- 
brar, sombrear; port, sombrear; cat sombrejar; prov. ombrejar, 
ombreiar; fr. ombrer; - umbrire, sf.; - umbritor, adj., ombrageant, 
couvrant d'ombres ; - umbritură , sf. , it. ombratura ; ombrage. 
adumbresc, ii, it, i, vb. 3 ; ombrager, couvrir d'ombre, mettre a 
Tabri, proteger; L. adumbrare; it adombrare; esp. adumbrar, 
asombrar; port, assombrar; prov. adumbrar, azombrar, aombrar. 
adumbrire, sf. ; - adumbritor, 2ii}.; - adumbritură , sf. 

Umedy adj., L. humidus (umidus); it. umido; esp. hiimedo, 
hiimido; port, hiimido; cat. prov. humid; fr. humide; - timed, 
sm., umeduri, pi. f., L. humidum; humide, humidity ; - umsdos, 
adj., it. umidoso; humide, moite, mar^cageux; - umeduţ, adj. 
dim.; - umezeală, sf. humidity, moiteur; le pi. umezeli humours, 



298 I. Um6r— Un. 

humidit^s ; - umezesc, ii, it, i, vb. 3.=:L. humectare; it umidire; 
esp. port, umedecer; prov. humectar; fr, humecter; a se umezi 
s'humecter; - umezire, sf.; - umemtor, adj., humectant. 

Um6r, sm., umere et umeri, pi. f., 6paule, carrure; L. hu- 
merus; it, omero, umero; esp. humero, hombro; port, hombro, 
ombro; prov. hume; umărul feţei joue; a da din umeri hausser 
les âpaules ; a lua de a umăr prendre sur T^paule ; - umărar, sm., 
Epaulette; - umăros, adj., carr^ des 6paules; - um&ruţ, sm. petite 
âpaule. 

Umilesc, ii, it, i, vb. 3; humilier, rabaisser, rabattre, emou- 
voir; a se humili s'humilier, se rabaisser, s'insinuer, s'emouvoir, 
etre 6mu, §tre 6mu ă, compassion; L. humiliare; it. umiliare, 
umilire; esp. humillar; port, humilhar; cat. humiliar; prov. hu- 
miliar, umiliar, omeliar; fr. humilier; cfr. vsl. umiliţi consoler 
g., umiljati emouvoir; nsl. serbe umiliţi se se rendre agredble, 
sHnsinuer; russe umiljatb, umilitb emouvoir; pol. umilii rendre 
agreable; cech. umiliţi rendre agreable; dans le mot rom. il y 
a une confusion du L. humiliare et du vsl. umiliţi, umiljati; 
ce dernier se rattache au vsl. milt (grec jtisiha^ nhall. milde) 
misericors, militi supplicare; la phrase: T^m'am umUit din tot 
cugetul nostru (Ur. 5, 250, 254, ann^e 1714) nous nous sommes 
emus du fond de notre coeur«, correspond tout ă fait au sens 
du mot slave; dememe: a se umili pentru soartea cuiva s'api- 
toyer sur le sort de q. ; - umilinţă, sf., it. umilianza; esp. hu- 
mildanza; humilite, soumission, humiliation, modestie, repeatir, 
mortification, compassion; - umilire, sf. ; - umilit, part, adj., 
humili^, humble, soumis; a ave un aer umiUt avoir Tair d'un 
penitent; - umilitor, adj., humiliant, edifiant ; - umUitură, sf. 
humiliation, mortification. 

Umplu, vb. V. implu. 

Un, una (tronqu^e en o pour a), uni, une, adj. num., L. 
unus, a, um; it. uno; esp. un, uno; port, um, hum; cat. un; 
prov. uns, us; vfr. uns; nfr. un; unul §i unul Tun comme Tautre, 
choisi; tot de una toujours; tot una la meme chose, tout un. 
unims, sf., uninţă, sf. imit6, union ;- unişor, adj. dim., unique, 
seul; - nici-un, v. nici; - unesc, ii, it, i, vb. 3 ; L. unio, ivi & 
ii, itum, ire; it, unire; cat. esp. port. prov. fr. unir; - unire, 
sf. union, &c. ; - uniior, adj., unissant, unitif ; it. unitore; - întru- 
nesc, ii, it, i, vb. 3; L. inter-unire; răunir, assembler; - intrunire, 
sf. reunion, assemblage; - intrunitor, adj., subst. ; - desunesc, 
ii, it, i, vb. 3; L. disunire, it. disunire; esp. port, desunir; fr. 
" ^ir; jprot;. desunejar; - desunire, sf., disunion; - adun, ai, at, a. 



I. Unchiu— Ung. 299 

vb. 1 ; reunir, rallier, ramasser, recoltei, cumuler, grouper, amas- 
ser, percevoir, rassembler, accumuler, rMiger, additionner, sommer ; 
L. adunare; vit vesp. vcat. aunar; nit adunare; nesp. port. adu- 
nar; prov. aunar; a' şi aduna minţile recueillir ses esprits, se 
recueillir, se renfermer en soi-meme; a aduna la un loc rassem- 
bler en un lieu, additionner; - adunare j sf. assembl^e, reunion, 
soci^t^, stance; - adunător, adj., r^unissant, assemblant, ras- 
semblant, &c.; - adunâtoare, sf. receptacle, reunion, rendez-vous. 
adunăturăy sf. rassemblement, reunion, rămas, ramassis, tas. 

Unchiu, sm., L. avunculus ; prov. avoncle, oncle ; fr. oncle ; 
cUb. unkj; - unchiaş, unchieş, sm. grand-oncle, vieillard; - ww- 
chişor^ sm., petit oncle; - stră-unchiu, sm., L. extra-avunculus 
= pro-avunculus ; grand-odcle. 

Undă, sf. onde, vogue, bouillon, Ebullition; L. unda; it esp. 
port. cat. onda; prov. onda, unda, honda; fr. onde; a da unde on- 
doyer, onduler, bouillonner \a da o undă faire bouillonner, bouillir, 
infuser, mijoter; - undişoară, sf. petite onde, &c.; - undez, ai, 
at, a, vb. 1; vb. 1; ondoyer, onduler, fr^mir (Feau); L. undare; 
it. ondeggiare, esp. port. ondear, undular, cat prov. ondejar, fr. 
ondoyer, onduler, (*undicare — undulare); - undare, unddtură, 
sf. ondulation; - undos, adj., ond6, ondoyant, ondula; L. un- 
dosus; it ondoso; esp. port. undoso; prov. undos, undoz; - un- 
duios, adj., * L. undulosus; /r. onduleux. 

Unde, adv., ou, quand; L. unde; it vesp. port. onde; cat. 
on; prov. ont, hon, on, o; it esp. port donde, prov. don, fr. 
dont=de unde; unde şi unde de temps en temps, de temps a 
autre; unde .ji când a propos; de unde nu sans quoi; nici unde 
nulle part; - undeva, L. unde vuit pour velit; quelque part, ou 
que ce soit; - pretutinde, (pretutindine) pour pretotunde, adv., en 
tous lieux, partout; L. per totum unde=ubique (cfr. undique). 

Unealtă, sf., unelte, pi., outil, ustensile, instrument; du L. 
utensilia transpose en uneltia (avec syncope de si); it. utensili, 
pL; esp. utensilio; port utensilios, pL; fr. ustensile (du BL. 
ustensilia pour utensilia); unelte de masă vaisselle; - uneltioară, 
sf. dim. ; - uneltesc, ii, it, i, vb. 3 ; manier, manipuler, manoeuvrer, 
machiner, monter, ourdir, tramer, intriguer; (toutes ces accep- 
tions sont plutdt.m mauvaise ])art); - uneltire, sf. maniement, 
machination, manoeuvre, intrigue, pratiques; - uneltitor, adj., 
subst., machinant, intrigant, machinateur. 

Unesc, vb. v. un. Unflu, vb, v. influ—aflu. 

Ung, unsei, uns, unge, vb. 2; oindre, graisser, frotter avec 
de la graisse; L. ungo, unguo, nxi, nctum, ere; it. ungere, ugnere, 



300 I. Unghie— Ur. 

esp, ungir, unjir ; port, ungir ; prov. onger, ogner, oingner, onher, 
unher; fr. oindre; a unge ochii cuiva jeter de la poudre aux 
yeux â, q.; - ungător, adj., siibst., graissant, gras, crasseux; it. 
ungitore; vesp. ungidor; - ungătură, unsătură, sf. onction, grais- 
sage; - ungere, sf.; - tins, sm., L. unctus; onction; - unsoare, 
unsură, sf. onguent, graisse; - imsorime, sf. onctuosite, graisse, 
crasse=t^. unsume; - unsuros, adj., onctueux, graisseux, gras, 
crasseux = L. unguinosus; - unsuroşie, sf. onctuosite, graisse, 
crasse; - «m^, sm., unturi, pi. f., huile, graisse, beurre; L. unctum; 
it, esp, port unto; unt de lemn huile d'olive (litt. huile debois), 
untar, sm. bearrier= L. unguentarius ; -untişor, sm. petit beurre. 
untos, adj., it. untuoso; esp. untoso, untuoso; port. untoso; fr. 
onctueux; - untură, sf. graisse, huile; L. unctura; esp. port. un- 
tura; prov. onchura, ointura; alb. undiire; untură de peşte huile 
de poisson; untură de porc sain doux; - unturos, adj., onctueux, 
huileux, gras, butyreux, graisseux. 

Unghie, sf. ongle, serre, griffe, sabot de cheval, &c. ; L. un- 
gula; it. unghia, ugna; esp. una; port. unha; cat. ungla; prov. 
ongla, ungla ; fr.. ongle ; a tăia, a curaşi unghia unui cal parer 
le pied d'un cheval; unghia găi/nei Astragallus; Onobrychis sativa. 
unghiat, adj., L. ungulatus; it. unghiato; fr. ongW, ongul6; - un- 
ghioae, sf., it. unghione; grande ongle, serre, griffe; - unghios. 
adj., esp. unoso; ongl^, muni de grands ongles; - unghişoară, 
sf., * L. unguiciola pour ungiiicida ; - unghiuţă, sf. dim. 

Unghiu, sf., unghiuri, pi. f., coin, angle; L. angulus; it. ân- 
golo; esp. port. ângulo ; vcat. prov. fr. angle; - unghier, sm., 
L. angularius, a, um; recoin, răduit; - unghieţ, unghişor, sm. 
petit coin, angle; - unghiuros, adj., L. angulosus; it. angoloso; 
esp. port. anguloso; prov. angulos; fr. anguleux; - triunghiu, sm., 
L. triangulum, it. triangolo; esp. port. triangulo; cat. trianglu; 
prov. fr. triangle. 

Unsprezece, (unsprece), num., onze; L. undecim; it. undici; 
esp. once; port. onze; prov. unze; fr. once; - unsprezecele, al, 
unsprezecea, a, le, la onzieme = L. undecimus, a. 

Ur, ai, at, a, vb. 1 ; fâiciter, faire des voeux, souhaiter ; 
du L. s.ugUTSie presager ; it. augurare, (cfr. it. wna =auguria pre- 
sage); esp. augurar, agorar; port. augurar, agourar; prov. au- 
gurer, agurer predire, augurer; aorar, aurar, ahurar rendre 
heureux; vfr. heiirer, heurer rendre heureux; fr. augurer; alb. 
uroig feliciter; a ura cuiva serbători bune, un bun inceput de 
anul nou, cale bună, zioa bună = it. augurare ad uno le buone 
feste, un buon capo d'anno, ii buon viaggio, ii buon giorno. 



I. Urcior— Uri. 301 

urare, sf., urat, sm., L. auguratus; felicitation, souhait; - urâţie, 
sf., L. auguratio, onis; felicitation, souhait, voeu, priere, b6n^ 
diction; alb, uratS benediction. 

Urcior (ulcior), sm. grain d'orge, orgeolet, orgueilleux ; d'une 
forme * L. ulceolum pour ulciisculum dim. de ulcus, eris. 

Urechie, ureche, sf., L. auricula; it. orecchia, orecchio; esp. 
oreja; port, orelha; cat aurelia; prov. aurelha, orella; fr. oreille; 
urechia peştelui ouîes d'un poisson? urechia acului trou d'ai- 
guille, chas; urechile inimei oreillettes; a da urechie 6couter q., 
it, dâre orecchio; a ave urechia bună avoir Touie fine; a fi tare 
de urechi avoir Foreille dure; a /î intr'o urechie etre tStu, re- 
veche, bourru ; urechia ursului Primula auricula ; - urechiat, 
urechiet, adj., qui a les oreilles longues, oreillard (des chevaux) ; 
d'une forme * L. auriculatus = auritus; it. orecchiuto; esp. ore- 
judo; port, orelhudo; - urechielniţă, urechiemiţă, urecheriţa^ 
sf. cure-oreille, perce-oreille, joubarbe, orpin, perce-feuille; - ure- 
chi} 1, urechiuţă, sf. oreillette; - urechiuşă, sf. petite oreille; 
Sempervivum tectorum. 

UresG, ii, it, i, vb. 3; avoir en horreur, abhorrer, hair, 
dătester, extoer, en vouloir; a se uH s'abhorrer, se hair, s'en 
vouloir; L. horreo, ere; alb. ourreig; it abborrire, aborrire; esp. 
aburrir ; cat. aborrir ; prov. aborrir, aorrir ; fr. abhorrer (abhor-- 
rere) autrefois abhorrir; esp. port, aborrecer (abhorrescere); a 
se uri cuiva s'ennuyer, 6prouver de Tennui, trouver le temps 
long; - ură, sf. haine, horreur, aversion, d^gofit, repugnance, 
inimitie, defaveur; a ave, a purta ură asupra cuiva avoir q. 
en aversion, en haine, avoir de la haine pour q., porter de la 
haine ă q. ; - uridos, adj., odieux, repoussant, rebutant, hideux, 
laid, vilain, fastidieux, importun, insociable, ennuyeux ; - uridune, 
sf. aversion, execration, indignite, vilenie, detestation, laideur, 
Mdeur, difformite; uridune de oameni misanthropic; - wrire, sf. 
urît^ part., adj., horrible, odieux, vilain, execrable, hideux, dif- 
forme, laid, repoussant, rebutant, maussade, ennuyeux; mi e urit, 
urită je Tai en aversion; - urU, sm. laideur, hideur, horreur, 
aversion, degout, ennui; a muri de urU mourir d' ennui ; mi e 
urit je m'ennuie (j'ai ennui); - urttor, adj., subst., haissant, de- 
testant, envieux; - urîtor de oameni misanthrope; - uriţesc, ii, it, i, 
vb. 3 ; enlaidir, faire laid — horrible — hideux ; a se urtţi enlaidir, 
devenir laid — horrible — hideux ; - uriţire, sf. enlaidissement. 

Url, ai, at, a, vb. 1; hurler, mugir, gronder; L. ululare; 
it ululare , urlare ; sarde urulare ; vesp. ulular ; nesp. auUar 
(ejidare); port, huivar, uivar; cat. udolar; prov. ulular, uUular, 



302 1. Urm— Urzică. 

udolar; fr. hurler (autrefois aussi huUer, tder); alb. oiilSras, 
oul8rig, oulSrin; ngr. ovgki'aCfo; serbe urlaţi, urlicati; - urlare, 
8f. hurlement, mugissement ; - urlat, sm., L. ululatus; hurtement. 
urlător, adj., subst., hurlant, mugissant, hurleur; it. urlatore; 
esp. auUador; port. uivador; - urlâtură, sf., M. oulferitoura; 
hurlement, mugissement; - urlet, sm., urlete, pi. f., esp. auUido; 
hurlement, mugissement, fracas. 

Urm, sm., L. ornus; it. omo; esp. orno; fr. orne. 

Urs, sm., urşi, pi., L. ursus; it. orso; esp. oso; port. urso; 
prov. ors, urs; fr. ours; - ursar, sm., L. ursarius; meneur d'ours. 
ursăresc, ursesc, adj., de Tours, ă'ours; -ursăreşte, urseşte, ^i\. 
ursoae, sf.=L. ursa, it. orsa, esp. osa, ursa, port. ursa, prov. 
orsa, ursa, fr. ourse; - ursoaică, sf. ourse; une espece de gilet 
en pelisse; - Mrswfe|, sm. oursin. 

Ursoae, s. v. urzoae — urzesc. 

Urzesc, ii, it, i, vb. 3; tramer, ourdir, monter la chaîne. 
tracer, projeter, machiner, esquisser, fixer, destiner; L. ordior, 
orsus (orditus) sum, ordiri; it. ordire; esp. port. urdir; cctt. port. 
prov. ordir; fr. ourdir; - urzeală, sf. ourdissure, trame, chaîne, 
lisse, trac^, projet, plan,-id^e, pensie; - urdre, sf. ourdissage, 
trame, machination, destinde, sort; - urmt, part., adj., subst., it. 
ordito ; ourdi, tram^, projet^, destina, flanca; (Alex. P. 39). 
urzit, sm., L. orsus; ourdissage, trame, trac6, destin; a umbla 
d'a urzitele errer 9a, et lă (comme la trame)] - urzită, sf. destin, 
destinde, sort, decret, lot, fatality ; le pi. urzitele Ies parques. 
urzitor, adj., subst., ourdissant, tramant, destinant, ourdisseur, 
trameur, machinateur; - urzitoare, sf. parque, fie; - urzitură, sf. 
trame, chaîne; L. orditura; it. orditura; esp. port. urdidura; 
/r. ourdissure; - wm|eZ, sm. petit destind, petit flanca; (v. Alex. 
P. 107); - urzoae (ursoae), sf. seuil; (cfr. L. fundamenta ordiri). 
preurzesc, ii, it, i, vb. 3; L. praeordiri; pr6destiner; - jjrewr^rire, 
sf. predestination. 

Urzică, sf., L. urtica; it. urtica, ortica; cat. esp. ortiga; port. 
ortiga, urtiga; prov. urtica, ortiga; fr. ortie; urzica mare, esp. 
ortiga major, Urtica dioica; urzica mică Urtica arens; urzica 
albă sau moartă Lamium album ; urzica neagră Scrophularia 
nodosa; - wmoar, sm., it. orticajo; esp. ortigal; champ d'orties. 
urzicăreţ, adj., de Tortie, piquant comme Tortie; friguri urzicarete 
fievre orti^e ; - urzicesc, adj., de l'ortie, piquant conmae Tortie ; friguri 
urziceşti fievre orti^e ; - urzic, ai, at, a, vb. 1 ; piquer avec des orties ; 
it. orticheggiare ; esp. ortigM ; pmi. urtigar; fr, ortier ; - urzicare. 
flf. urtication; - urzicătură, sf. piqtire d'ortie, fievre orti^e. 



T. Urzoae— Uşă. 303 

Urzoae, s. v. urzesc. 

Ustur^ ai, at, a, vb. 1; piquer, picoter, cuire, brfiler, d6- 
manger; L. ustulare; it ustolare (desirer avec avidite); vesp, 
uslar; prov, usclar (pour ustlar); if, brustolare, fr, brâler d'une 
forme *L. per-ustulare ; - Hsf urare, sf. picotement, d6mangeaison. 
usturător, adj., piquant, picotant, cuisant; - usturâtură, tistu- 
reală, ustuHme, sf. picotement, cuisson, d^mangeaison; - ustu- 
roiuj sm., d'une forme * L. ustulonium; aii; Ts.iîoTt (en Ardeal); 
căpăţină de usturoiu bulbe d'ail; căţel (catellus) de usturoiu 
gousse d'ail; - usturoios, adj., alliac^. 

Usuc, sm., lisiicuri, pi. f., suint, beige, bege; du L. ex- 
sucidus pour sucidus succulent (de sucub suc), syncop^ en su- 
citis-sucus; it. sucido, sozzo {* sueius), esp. sucio, port. sujo, 
nprov. sous sale, fr. surge (pour 5m.^6) dans laine surge = grd,sse; 
cfr. L. lâna succida=usuc laine fraîchement tondue, encore sale. 

Usuc t€sc, ai, at, a, vb. 1; s^cher, faire s^cher, dess^cher, 
essuyer ; it. asciugare, asciuttare, esp. enxugar, enxutar, port. enxu- 
gar, prov. eisugar, essugar, echugar, issugar, eisuyar, fr. essuc- 
quer, essuyer — du L. ex-sucare oter le suc; — a se usca se 
s6cher, tarir, se faner, languir, s^cher de langueur, maigrir, 
amaigrir, se consumer ; - uscare, sf. dessechement ; - uscat, sm. 
sec, terre ferme; it. asciutto; pre uscat, it. all'asciutto, sur terre 
ferme; - uscat, part. adj., sfeh^, sec; it. asciutto; om uscat, it. 
uomo asciutto, homme maigre ; păine uscată, it. pane asciutto, du 
pain sec; - uscăcime, uscăciune sf., {vit. asciugaggine), s^cheresse, 
dessechement, aridity, maigreur; - uscăcior, adj., assez sec, assez 
maigre; - uscăcios, adj., sec, maigre; - uscător, adj. sechant, 
dess^hant, siccatif; esp. enxugador; - uscătoare, uscătorie, sf. 
s^choir, s^cherie, essui ; esp. enxugadero ; - uscătură, sf. s^cheresse, 
aridity, une chose seche, surtout du bois sec, ramilles; cfr. esp. 
enxutos, pL, menu bois sec; - uscăţie, sf. secheresse, maigreur. 
uscăţiu, adj., * L. exsuccativus ; sec, maigre, have, d^cham^, 
grele, menu. 

U|ă, sf. porte; L. ostium; it. uscio; vesp. uzo; prov. ueis, 
uis, hus, us, uz; vfr. us (encore auj. en Normandie), huis (dans 
la locution huis dos encore en usage); tirol it. rom. de Gr. usch; 
Iad. usch (uschOl); - uşcioară, sf. * L. ostiola pour ostiolum; 
it. usciuolo; - uşdor (uşor), sm., L. ostiolum; poteau de porte, 
jambage d'une porte; prov. ussol kuis, issue; - user (uşar), sm., 
L. ostiarius; it. usciere; vesp. uxier; nesp. ugier, ujier, hujier; 
fr. hui'ssier; - uşemic, adj., inconstant, vagabond, mendiant, 
(litt. aUant de porte en porte); femeie uşeniică femme d^ver- 



304 I. Uşor— Vai. 

gond^e; a umbla uşemic courir ţă & la, vagabondei*; - uşiţăy 
uşu^f uştdiţây sf. petite porte, guichet. 
Ufor, adj. v. ieu-lua. 



V 



Va, conj. V. voiu. 

Vacă, sf., L. vacca; it vacca; esp. cat vaca; port pror, 
vaca, vacca; fr. vache; - văcar, sm., it vaccaro, vaccajo; esp. 
vaquero; port. vaqueiro; cat vaquer; prov. vaquier; fr. vacher. 
văcâreasă, văcărită, sf. vachere; - văcăresc, adj., de vache, de 
vacher; - văcărie, sf.; esp. vaqueria; fr. vacherie; - văcidiţă, 
văcuşoară, văcuţă, sf., dim., {U. vaccuccia); - văcăresc, îi, it, i, 
vb. 3 ; garder Ies vaches ; - văcărire, sf. ; - văcărit, sm., ane. im- 
p5t sur Ies vaches; (v. Ur. 1. 51; 2. 28). 

Vad, sm., vaduri, ph f., gu6, bas fond; L. vadum; it. vado, 
guado; sard, vadu; esp. vado; port vao, vado; cat. gual; prov. 

S^^i ?8i» S^^'^ fr' S^^i ^' va; a trece apa in vad passer un 
gu6; - vădar, sm., celui qui fait passer un gu6; - vădărit, sm. 
p^age pour laisser passer un guâ; - vădos, adj., gu^able, bas; 
L. vadosus; it guadoso; esp. vadoso. 

Văd, vb. V. v6d. 

Văduv, ă, adj., L. viduus, a; it vedovo, a; esp. cat viudo, 
a; port. viuvo, a; prov. vidua, veuva, veuza, vezoa; fr. veuf, 
veuve (vedue — vedve — veve — veuve); aJb. v6; vsl. VLdova; russe 
vdovâ; pol. wdowa; nsl. serbe udov, udova; cech. vdova; goth. 
viduvd; vhaU. wituwâ; nhall wittwe; - vădană, sf., d'un type 
*L. viduanus, a; veuve; - văduvesc, adj.^ de veuf, de veuve. 
văduveşte, adv., en veuf, en veuve; - văduvie, sf. viduit^, veu- 
vage, vacance, vacation = L. viduvium; - văduvită, sf. petite 
veuve; vsl. vbdovica; russe vdovica; nsl. serbe udovica; - vdkZw- 
voiu, sm. veuf, s. ; - văduvesc, ii, it, i, vb. 3; devenir veuf ou veuve, 
vivre — âtre en veuvage; it vedovare; esp. viudar, enviudar; 
port. viuvar, enviuvar; vsl. VLdovovati; rmse vdovetL; nsl. serbe 
udovovati; pol. wdowi^c; cech. vdovâti; - văduvime, văduviră^ sf. 
veuvage, viduit6. 

Vai (văi), interj., L. vae (grec ovaî); it. esp. port. guai; 
vfr. wai ; nfr. ouais ; goth. vai ; aU). vaj ; nsl serbe vaj ; turc văi, 



I. Văl— Varga. 305 

iah; vai fie! vae tibi! H. guajo o, tel ce vai şi amar! quel malheur ! 
quel amertume! - valeu (aleu), interj. = vai; a striga valeu 
jeter Ies hauts cris; - vaiet, ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se văieta 
lamenter, se plaindre; oZft. vajtoig; - vaiet, sm., vaiete, pi. f., 
lamentation, plainto; it guajo; esp.port. guaya; alb. yaj; - văie- 
tare, sf. ; - văietător, adj., snbst., lamentant, lamentable, pitoy- 
able; - văietătură, sf. lamentation, plainte; - vaier, vaicăr, ai, 
at, a, vb. 1. râfl.=a se v&ieta. 

Văl, sm., văluri, pi., L. velum; it esp. velo; port. veo; 
cat prav. vel; fr. voile; alb. v61a; nsl. serbe veo, vela. 

Vale, sf., văi, pi., L. vallis; it esp. port. valle; cat. vall; 
prov. val, valh, vall, vau; fr. val (vau dans a vau Veau)^ pi. 
vaux; valide {=it vallata, prov. vallada); prin munţi şi prin 
văi, it per monti e per valii, esp. por montes y valles, fr. par 
fflonts et par vaux; - văişoară, văMoară, sf. vallon, petite valide; 
d'une forme * L. valliciola pour vdllicida', - văiujă, sf. dim. 
vălce, sf. *L. vallicella; it vallicella; esp. vallecillo; prov. vau- 
ciel (vaUiceUus); - vălcică, sf., esp. vallecico; - vălean, ă, sm. 
k f., it. valligiano; habitant d'une valide. 

Văpaie, s., vâpăiez, vb., v. abur. 

Vară, (veară), sf., vm, pi., 6t6; du L. ver, veris; prov.vfr. 
ver printemps; istr. vera; alb. vere ete; esp. verano; port. verâo 
printemps. Sie; - văratic, adj., d'6t^, comme en 6t6, estival; cfr. 
esp. veraniego; - văratic, sm. entretien du b6tail pendant V6t6^ 
endroit ou Ton tient le b^tail pendant V6t6 = esp. veraneo, 
veranero; finere in văratic entretien avec la pâture n^cessaire. 
vărişoară, sf. dim. = L. verculum; - văriţel, sm. Orobanche 
Iuţea ; - vărez, ai, at, a, vb. 1 ; passer T^t^, entretenir du b^tail, 
&c. pendant T^t^; L. vernare; esp. veranar, veranear; alb. veroig. 
tarare, sf. - vărat, sm. entretien du b^tail, &c. pendant T^t^. 
invăreazâ, invărâ, at, a, vb. 1. impers., T^t^ vient, conmience. 
invărare, sf. conmiencement de T^t^; - primăvară ("primăveară), 
ăf., L. primum ver; it. esp. cat. port. primavera; prov. primver, 
prima vera; vfr. primevere; basq. primadera; fr. printemps (= 
primum tempus); - primăvăratic, adj., printanier; ^ primăvăriţă, 
sf., Galanthus nivalis ; - primăvărează, imprimăvăreajsă, â, at, a, 
vb. 1. imp., le printemps commence ; - desprimăvărează, â, at, a, 
vb. 1. imp. r^fl., se desprimăvărează le piîntemps conmience, ii 
se fait printemps. 

Varga, (veargă), sf., vergi, pi. f., verge, houssine, badine, 
tringle, barre, râie, ligne; L. virga; it. esp. cat. port verga^, 
prov. vergua, verja; fr. verge, vergue; ngr. ^iqya\ - vărguliţă^ 

20 



806 I. Var8— Vărs. 

vărguşoară, vărguţă, sf. dim.; - verge^ sf. dim., d*mi type * 
L. virgella pour virgula; it vergella; esp, verguilla; port. ver- 
guilha; prov. vergii, m. ; - vergduţă, sf. vergette; - vârghez, ai, 
at, a, vb. 1; rayer, barioler, bigarrer; a se varga se barioler, 
se bigarrer, panacher, se panacher; U, vergare rayer; esp. ver- 
guear batire avec des verges; port. vergar plier; prov. vergar 
rayer; fr. verger mesurer avec la verge; ngr. ^qyfimo rayer, 
vărgare, sf. rayure, jaspure; - vărgat, part., adj., ray^, jaspe, 
madr6, paillă, verg6, verge W, ouvr^, stri^; L. virgatus; it. ver- 
gato; fr. verg6; - vărgat, sm. rayure, madnire; - vărgător, adj., 
subst., rayant, celui qui râie, &c.; - vărgătură, sf. rayure, 
madrure, bariolage, vergeure, vergeage; - vergelat, sm. * L. 
virgellatus pour virgulatus; une espece de sorcellerie, de magie 
avec des verges; (v. Cant. 291). 

Vărs, ai, at, a, vb. 1; verser, 6panclier, r^pandre, fondre, 
mouler, couler, d^border, rendre, vomir; a se vărsa verser , se 
verser, se r^pandre, d^border, s'emboucher, refluer, refouler, se 
rendre, s'^vaporer, avoir la petite v6role;*L. versare (vorsare); 
it versare; vesp. bosar (vorsare) vomir ; nesp. re^hosdLi d^)order ; 
port. prov. versar; fr. verser; aib. versoig inonder; [le sens 
repandre, faire couler, est duduit de Tid^e renverser un vase 
ou Vindiner pour en faire sortir le liquide; le rom. turna (tor- 
nare) a acquis tout ă fait la mgme acception comme le L. ver- 
sare, fr. verser}*; a *şî vărsa mania distiller sa rage, exhaler 
sa colore; a vărsa numai fiere, venin ne vomir que de la bile; 
a vărsa la^crimi, it. versare lagrime, repandre des larmes; ploă 
de varsă ii pleut ă verse; s'au vărsat apele Ies eaux ont deborda; 
s^au vărsat (^Q,. pre trup) ii a la petite v^role; - vărsare, sf., vărsat, 
sm. versement, ^coulement, ăpanchement, d^bordement, fonte, 
flux, vomissement, petite v^role, variole, varicelle; vărsatul cel 
mare petite v^role; vărsatul cel mic v^role volante, varicelle; 
vărsat de vacă Y2iccme ; vărsatul oilor claveau, clavel^e; do/^oWf? 
de vărsat vomitif; vărsatul zilei aube, point du jour; - vărsă- 
tor, adj., subst., versant, ^coulant, fondant, fondeur; vărsătorul 
verseau (zodiaque); - vărsător ie, sf. fonderie; - vărsătură, sf. 
versement, ^coulement, dăbordement, fonte, moulage, vomisse- 
ment; aplecare de vărsătură envie de vomir; - revărs, ai, at, 
a, vb. 1. r^fl., a se revărsa inonder, d^border, regorger, 
s'^pancher, refouler, refl^chir, commencer ă. paraître-ă poindre, 
ăclore; L. reversare; esp. rebosar (r^or^are); a se revărsa apele 
dăborder {des eaux); a se revărsa de eioa le jour commence ă 
poindre; - revărsare, sf. d^orgement, inondation, regorgement. 



I. Varvar— Vechiu. 807 

irraption; - revărsat^ part, adj., dăbordâ, regorg^, clair, pas dm 
{des ensemencements); - revărsat, sm., dăbordement, inondation; 
revărsatul eilei point du jour; - revărsătură, sf. d^bordement, 
inondation. 

Varvar, adj., barbare, cruel, inhnmain; L. barbarus; it. esp. 
part, barbaro; prav. barbari; fr. barbare; ngr. fidi^^Qog; vsl. 
varBvarb; russe vanrarb; - varvaric, adj., L. barbaricus; it. esp. 
barbarico; vccU. prav. barbaric; ngr. fiaQfiaQueoc; - vărvăresCy adj., 
barbare, cruel, inhumain; it. barbaresco; fr. barbaresque; vsl. 
varbvarbsk'B; russe varvarskit; - vărvăreşte, adv., barbarement, 
cruellement; - t;(lrt;(tri6, sf., L. barbaria; it. barbarie; esp. bar- 
baria, barbarie; part, barbaria; fr. barbarie; vsl. yarBvarija. 

Varzi, s. v. verde. 

Vas, sm., vase J pi. f., vase, vaisseau, plat, tonneau, navire, 
bâtiment, bateau; lepl. vase vaisselle; L. vas, vasis; vasum, i; 
it. esp. part, vaso ; cat. prav. vas ; fr. vase ; - văsar, sm., d'un 
type ""L. vasarius; it. vasajo; fabricant de vaisselle; - văscior^ 
sm. '^'L. vasciolum pour vascellum; it. vasello, vascello; esp. 
baxillo, baxel; part, baixel, vasilha; cat. vaxel, baixella; prav. 
vaisell, vaysel, vayshel; vfr. vasciel; nfr. vaisseau (anc. vaissel); 
vaisselle, f. ; angl. vessel; - văstd^, văsuţ, sm. dim. 

Vase (vesc), sm., văscuri, pi. f., glu, gui; Viscum aJhum; 
Laranthus eurapa^eus; L. viscum; U. viscbio (viscuium), (visco, 
vesco); esp. visco, hisca (visca); part, visco, visgo; ccU. prav. 
?esc; nprav. vise; fr. gui; nd. veska; mgr. fivaxog Malva syU 
vestris; AltJiaea; Viscum (D. C); varga cu văsc pipeau; - văscas, 
adj., L. viscosus; it. vischioso; esp. part, viscose; cat. viscos; 
prov. viscos, vescos; fr. visqueux; - văscuşar, sm. dim., merisier. 

Vătăm, ai, at, a, vb. 1; blesser, endommager, laser, heur- 
ter, grever, navrer, nuire, offenser, pr6judicier, porter prejudice, 
faire tort; L. victimare sacrifier; manque en it. esp. part, prav.; 
fr. victimer (peu usite); a se vătăma se blesser, se donner un 
tour de reins, se nuire, &c«; - vătămare, sf. blessure, lesion, 
plaie, detriment, grief, injure, prejudice, tort, secousse ; - vătămat, 
part., adj., bless^, l^s^, &c., hernieux; - vătămătar, adj., bles- 
sant, nuisible, contraire, d^savantageux , injurieux, malfaisant, 
pemicieux, pr^judiciable, ruineux, offensant; - vătămătură, sf. 
blessure, lesion, descente (des hayaux), effort, colique; - iarba 
vătămăturii Grypsis aculeata. 

Vechiu, adj., subst., vieil, vieilli, ancien, antique, us^ (habit); 
L. vetulus (contracts en veflus, d'ou vedus); it. vecchio, (veglio); 
esp. viejo; part, velho; cat. veil; prav. vel, velh, vielh, vilh^ 



308 I. Vecin— V8d. 

fr. vieil, vieux; aJb. vjetSrS; vechia ne s'emploie en rom, que 
pour des objets iftanimes; pour des iitres animes Ton se sert de 
hătrăn (yeferanus); - vechimej sf., it. vechiume; y^tust^, antiquite, 
anciennetă; din vechime de toute antiquity, depuis longtemps; 
in vechime anciennement, jadis, autrefois; - vechişor, adj., d'un 
type *L. vetusciolus pour vetusctdus; it, vecchicciuolo ; - vechi- 
tură , sf. yieillerie, v^tille, antiquaille, fretin; - vechiuţ, adj., it, 
vecchiuccio; vieillot; - Învechesc, ii, it, i, vb. 3; vieillir, user^ 
friper; it. invecchiare, invecchiuzzire; esp. envejecer; port, envel- 
hecer; cat. envellir; prov. envelhezir, envellezir, envielhizir; /r. 
vieillir; alb. vjetfiroig; a se învechi s'inv6t6rer, vieillir, s'user» 
suranner, s^^limer; - invechime, sf. vieillesse, anciennet^, antiquity. 

invechire, sf. 

Vecin, adj., subst., voisin, citoyen, indigene; L. vicinus; iU 
vicino; esp. vecino; port, visinho; cat. vehi; prov. vezin, vezi; 
fr. voisin ; aJb. f kjinj6 ; anciennement ce mot signifiait en rom. 
aussi un paysan voisin, c.-ă,-d. indigene, non pas stranger, de- 
meurant sur une propriete et par cda sujet a une corvee deter- 
minSe; (v. Ur. 4. 396, 398; 5. 400, 402; Arh. B. 2. 169/171; 
Mag. 1st. 2. 288/290); cfr. e^. vecino, prov. vezin habitant 
Sun meme lieu, citoyen; - vicinătate, sf., voisinage, proximity; 
L. vicinitas, atis; it. vicinită, vicinitade, vicinitate; esp. vecin- 
dad ; prov. vicinitat , vecinitat , vezinetat ; one. aussi corvee des 
paysans; (v. Ur. 1. 244; Mag. 1st. 2. 289/90; - vecinesc, adj., 
voisin; prov. vezinesc voisinage; - vecinie, sf. voisinage, proximity, 
anc. aussi corvee; (v. Ur. 5. 402; Arh. B. 2. 171; Mag. 1st. 2. 
289/290); L. vecinia, alh. fkinj6; - vednime, sf. les voisins en 
g^n^ral; - veoioarâ (pour vednioară)^ sf. petite voisine; - vecinez, 
ai, at, a, vb. 1. r^fl., a se vecina avoisiner ă q., ă. qch.; anc. 
aussi faire la corvee de voisin ; (v. Ur. 4. 398) ; L. vecinari ; it. 
vicinare; esp. avecinar, avecindar; port, visinhar, avezinhar; fr. 
avoisiner; oXb. fkinjoig, f kin&roig ; - vmnar^, sf.; - vecinuesc, ii, 
it, i, vb. 3. r^fl., a se veeinui avoisiner qch.; a/nc. faire la 
corvee de voisin; (v. Ur. 5. 402; Arh. E. 2. 171); - vecinuire, sf. 
învecinez, ai, at, a, vb. 1. refl., a se invecina etre voisin, avoi- 
siner, confiner, habiter dans le voisinage; - invecinare, sf. 

Văd v6z, v6zui, vSzut, ved6, vb. 2; L. video, vidi, visum, 
ere; it. vedere; esp. port, ver; ca;t. veurer; prov. vezer; vfr. 
ve-eir, ve-oir; nfr. voir; *[lerom. veadă, vează vue; vedenie, videnie 
vision est du vsl. vidi, vidL, nsl. serbe cech. vid, rtisse vidt 
vfie; vsl. vidânjie, rmse videnie, nsl. serbe vidjenje, pol. widzenie, 
cech. vidSnie vision ; quant au verbe rom. a vădi denoncer, decou- 



I. Veghiez— V^hiez. 309 

vrir, accuser, que Ton veut aussi faire procMer du L. videre, 
c'est le vd, vaditi (iccusare d'une toute autre racine ; v. Mikl. 
L. Psl. 55]; - vedeatâ, sf. vue, apparence; a se afla in vedeală 
etre en Yue; * vedere^ sf. vue, regard, aspect, opinion; scurt la 
vedere vue courte; a pieri din vedere perdre de vue, disparaître; 
a trece cu vedere omettre qch., ne pas prendre garde ă. qch., 
avoir de Tindulgence pour qch.; a ave in vedere avoir en vue, 
etre ă vue de qch., avoir 6gard h. qch., consid^rer qch. ; - vederos, 
adj., visible, manifeste, clair; cfr. it. vistoso ; - 2;^^, sm., vdjsmri, 
pL f., le sens de la vue; L. visns; it. esp. cat port, viso; prov. 
vis; fr. vis (dans vis-a-vis)^ vue; - văzător, adj., subst, voyant, 
apparent; it. veditore; esp. veedor; port, vedor, veador; prov. 
vezedor, vezeire; - vezi-bine, adv., sans doute, certes, assur^ment, 
vraiment; cfr. L. videlicet; - văzut, sm., văzute, pi. f.; vue, vision; 
a, veduta; pre văzute selon I'apparence; - vis, (vulg. jis), sm., 
rtstm, pi. f., vision, apparition, reve, rSverie, illusion, songe; 
L. visum vision; prov. vis avis, croyance; a vede in vis voir en 
soi^e (vision); - visez, ai, at, a, vb. 1; voir en songe, raver, 
songer; ' visător, adj., subst., rSvant, songeant, rSveur, songeur. 
visătură, sf., reverie, vision; - învederez, ai, at, a, vb. 1; montrer 
â r^vidence, prouver; a se i/nvedera apparoir; - invederare, sf. 
evidence, notori^t^; - invederat, part., adj., Evident, clair, expli- 
cite, manifeste, visible, notoire; a fi, invederat sauter aux yeux, 
tomber sous les yeux ; in faptă învederată sur le fait, en flagrant 
delit; - prevM, vSzui, v6zut, ved6, vb. 2; pr6voir, pr^venir, entre- 
voir; L. praevidere; it. prevedere; esp. port, prever; cat. pre- 
veurer; prov. prevezir; fr. pr^voir; ^ prevăzător, adj., pr^voyant, 
prtvenant, pr^cautionn^ ; - prevedere, sf. provision, pr^voyance, 
precaution, vue; - străvM, vSzui, v6zut, ved^, vb. 2; voir par 
ou ă travers ; L. extra-videre ; it stravedere ; - străvedere , sf . 
străvăzăfor, adj., transparent, diaphane, clair, limpide; - străvă- 
zătură, străvezie, sf. transparence, diaphanât^, clart^, limpidity. 
străveziu, adj., transparent, clair, limpide. 

VeghieZy ai, at, a, vb. 1; veiller, faire attention, surveiller; 
L. vigilare; it vegghiare, vegliare, vigilare; esp. port. velar; 
cat. vetllar; prov. velhar, vellar, veillar; fr. veiller; cfr. magy. 
vigyâzni veiller; a se veghia pre cineva sau pre ceva rendre vi- 
gilant, attentif, d^couvrir, faire connaître, rendre public ; [§i dacă 
din noi insuşî se va veghia (dăcouvrir) vre unul d'in pre una 
hcrător acestor şi altor asemine necuviincioase fapte; v. Arh. 
B. 2. 167; And. Don. Leg. Imp. 48, 109, 110; Cod. Cr. § 227]. 
veghiare, veghiere, sf. vigilance, attention, d^vouverte (d'un dflit, 



310 I. Vel vă— Venin. 

d^un crime); s'emploie par confusion meme pour designer ub 
d^lit, un crime; (v. Ur. 2. 124; Monit. 1860, 5 Oct.); - veghiat, 
part., adj., veill^, d^couvert; faptă veghiată flagrant d^lit; [Arh. 
R. 1. 68 ann^e 1767, veghiată est employ^ comme subst.= 
d&it (se. d^couTert) avec ommission ăe faptă']; - veghiefor, adj. 
subst., veillant, surveillant, veilleur; it. vegghiatore, vegliatore; 
esp, ixyrt velador ; fr, veilleur ; - privighiez (priveghiez) , ai, at, a, 
vb. 1.; L. peryigilare; veiller, surveiller, inspector, presider ă qch. 
privigheaiă, sf. veill^e, vigile, vigilance, surveillance; - privi- 
ghiere (privighiare) , sf. vigilance, surveillance, conduite, veille, 
veDl^e, vigile, inspection nocturne; cti privighiere vigilamment. 
privighieior (privighitor pour privighiator), adj., subst., vigilant, 
surveillant, veilleur, garde, gardien, inspecteur; en Moldavie 
sous-prefef ; ce bon vieux mot tres-k propos (cfr. fr. surveillant) 
a dâ faire place au titre plus pompeux de ^sub-pr efectiv ; - pri^ 
vighitoare, sf. rossignol, philomele; * L. pervigilatoria ; - pri- 
vighitorie, sf. charge d'un surveillant— gardien — inspecteur; en 
Moldavie saus-prefecture; aujourd'hui ^sub^prefectură"^ ; -priveghiuy 
sm., priveghiuri, pi. f., veill^e chez un mort (LB.); L. pervigilium: 
esp. pervigilio (insommie). 

Velvă, sf. trognon, coeur des pommes &c.; L. volva, vulva 
emdoppe, matrice. 

Venetfe^ adj., subst., vănitien, stranger, nouveauvenu, Emigre, 
vagabond, ducat de Vănise (v. Alex. Bal. 1. 29); L. veneticus; 
it yeneAico wende^=venitien de la mer adriatiqae (v. Schaf. SI. 
Alterth. 1. 259 85 suiv.); aib. venedik Venise; turc venedîklu 
Venitien^ etranger, hote; magg. venedeg hote; (Boiler Magy. Etym. 
103 fait- d^river le mot magy. d'une racine finnoise hal par 
la filiation du turc-tartare qonouq hote, convive, etranger; k notre 
avis le magy. venedegi comme aussi le rom. venetic, procedeut 
directement du turc venedîklu; pour le rom. une derivation di- 
recte du lat. aurait ăt faire vineţie, jamais venetic; cfr. vînăt== 
venetus. 

Venin, sm., veninuri, pi. f., bile, fiel, poison (seul. au fig.): 
L. venenum; it. veneno; vesp. venin; nesp. port. veneno; cat. 
yeri ; prov. vere, veri; vfr. velin, venim; nfr. venin; aib. vener, 
v6rer, vr8r ; - venenos, adj., bilieux, v^n^neui {au fig.), v^nimeux 
{au fig.)^ virulent; L. venenosus; it. venenoso, v^lenoso; esp. 
port. venenoso ; fr. v^n^neux, vănimeux ( du vfr. venim ) ; - veni- 
noşie, sf. 4tat de ce qui est bilieux, atrabilaire; venin {au fig.), 
colere, m^chancet^ ; - înveninez, ai, at, a, vb. 1 ; envenimer, em- 
poisonner {au fig.):, aigrir; L. venenare; it venenare, velenare, 



L Ver— Verme. 311 

ayrelenare, invelenire; esp. envenenar; part venenar, invenenar; 
ccU. enverinar; prov. enverinar, everinar, esyerenar; fr, envenimer. 
inveninaref sf.; - inveninător, adj., envenimant, empoisonnant, 
{au fig»); - inveninătură, sf. animosity. 

Ver, vrey conj. v. vreii, voiu. Ver, s. v. vier. 

Verde, verzi, pL, adj., subst., yert, le vert, herbage ; L. vi- 
ridis, e; it esp. port vei^ie; cat, verd; prov. fr. vert; (db. verdfi, 
verth; bătrân verde vieux vert, esp. viejo verde; om verde homme 
fait; - verdărie, sf. pi vert, pic; * L. viridaria; cfr. it. verdone, 
esp. verderon, port, verdelhao, fr. verdier; - verdeaţă, sf., ver- 
dele, verdeţuri, pi., verdure, vert, gazon, herbage, pr^au, pelouse; 
le pi. herbes potageres, legumes; d'un type * L. viriditia pour 
viriditas, atis; it. yexajdzza,;' verdeaţa iernii Pyrola media; - varză 
(vearză, verză), sf. verjse, pi., chou, aussi choucroute ; istr.yerz^ 
verzi, pi.; L. viridia, ium, pi.; it sverza; i;ewi^. (Padoue) verza; 
mit verz; esp. berza; port ver9a; varjs^a alba choux blancs; 
varjs:ă acră choucroute; - ver zar (vărzar), sm. jardinier potager; 
un gateau rempli de choux, de lăgumes; t;esjp. bercero marchand 
de legumes; - verzărie, sf. jardin potager, jardin plants de 
choux, cave a choucroute; L. viridaria, pi. de viridarium, viri- 
diarium; vit verziere; vesp. berceria; nesp. port vergel; prov. 
verdier, vergier; fr. verger; - verzeală, sf. verdure; - verzime, 
sf. verdm*e=i^. verdume, verzume; - verziş, sm. verdure ;- t?er- 
ziqor, adj., verdelet; - verzişoară, sf. dim. de varză; - verziu, 
adj., verdâtre, verdoyant; - inverzesc, ii, it, i, vb. 3. a. & n.; 
verdir, reverdir; a se înverzi verdir, reverdir; it. inverdire; esp. 
port, enverdecer ; cat prov. reverdir ; fr. verdir, reverdir ; - inver- 
zire, sf.; - inverzitor, adj., verdoyant. 

Vergură, sf., L. virgo, inis; it. vergine; esp. vii^en; port 
virgem; cat verge; prov. verge, vergi, virgi, vergena, vergina, 
virgina ; fr. vierge ; alb. vergjSreşS, virgjineşe ; vergura prea - cu- 
rată la sainte vierge; -vergur, adj., U. vergine; virginal; ^ ver- 
gurie, sf. virginity ; aib. vergjSri, virgini. 

Verme, (vierme, pop. gierme, ierme) sm., L. vermis, is; it. 
verme, vermine, vermo; vesp. bierven; nesp. port verme; prov. 
vfr. verm; nfr. ver; rom. d. Gr. viarm; - vennărie, sf., vermărit, 
vermet, sm. vermine, vers ; - vermînos, adj., vermoulu, vereux ; 
L. verminosus; it. esp. port, verminoso; prov. vermenos; - ver- 
mînoşie, sf. vermoulure ; - vermînuţ, sm., it verminuzzo ; - vermi- 
şor, sm., * L. vermiciolus pour vermiculus; it. vermicciuolo ; - ver- 
muleţ, vermut, sm. vermisseau; - vermuesc, ii, it, i, vb. 3; 
grouiUer, fourmiller; - vermuire, sf. fourmillement ; - învermînez, 



312 I. Vers— ViD. 

ai, at, a, vb. 1. rtfl., a se invermifM se vermouler; U. inver- 
minare; - inverminare, sf. vermoulure ; - invermtnat^ part., adj., 
vermoulu; it inverminato. 

Vers, vers, (virş), sm., versuri^ pi. f. , L. versus; U. esp. 
port, verso; cat. prov. fr. vers. 

Vespă, sf., L. vespa, ae; U. cat prav. vespa; esp. avispa; 
port, vespa , bespa ; fr. guâpe (sous Tinfluence du vhaU. wefsâ, 
nhall. wespe); - vespărie, sf., it vespajo; esp. avispero; /r. guepier. 

Vefted, adj., fan^, fl^tri, pass^, mollasse, ratatin^; d'une 
forme * L. viescidus = vietus de viescere inchoat. de vieo-vietum, 
ere ; cfr. it. vizzo, guizzo = * L. vietius pour vietus ; alb. v^ş- 
kour6, viişkoun6 fane, part, de ve§k, vuşk je me fane; - veştejesc. 
ii, it, i, vb. 3. n. & r6fl., a se veştii, alb. veşk, vugk; se faner, 
se passer, se sdcher; - veştejeală, sf. fl^trissure, mollesse;-t?es^ 
fire, sf ; - vestejitor, adj., fl^trissant; - veştejiune, sf. fl^trissure, 
moUesse. 

Vegtmînt; veşmint, sm., veştminte, pi. f., L. vestimentum; it. 
vestimento; esp. port. prov. vestimenta; cat prov. vestiment; fr. 
vStement; alb. veşmita, veşmej6, pi.; mac. rom. vestiu pannus; 
Tacception du mot rom. est comme en esp. etport. principalement 
hoibit sacerdotal; (pour les mots vistier, ristemic, vistierie de la 
mame origine lat. v. El. Etr.); - veştmmtar, veşmîntar, sm. cha- 
sublier, vestiaire; - veştmintărie, veşmîntărie, sf. vestiaire, sacristie. 
inveftmîntez, inveşmintei^^ ai, at, a, vb. 1 ; vetir, revetir les habits 
sacerdotaux; - inveştmîntare, inveşmîntare, sf. ; - invegt, invesc, 
ui, ut, e, vb. 2; vâtir, revetir, couvrir, garnir (au fig.); L. in- 
vestio, ivi, itum, ire; it investire; esp. envestir, embestir ; port. 
cat investir; prov. envestir; fr. investir; aib. veş; le mot n''a 
qu'une signif. fig. en rom. et n'est guere usit^ qu'au part. 
invSsctit, part., adj., convert, garni, empetr^, impliqu6, implanta, 
inn6; inv&scut cu pomi convert, garni d'arbres; cfr. esp. vestido 
couvert de broussaiUes, &c. 

Viaţă, s. V. viu. VTe, s. v. vin, s. 

Vier, (ver, pop. gier), sm. L. verres, is; it. cat. verro; 
dial de Piac. verr, verro; esp. verraco; port, varrao; vfr. ver; 
prov. ver, verrat, veragut; nfr. verrat (aussi verron, verou, 
verrot; alb. derr; - vieruşor (gieruşor), sm. marcassin. 

Vîlced, adj., meurtri, livide (de coups), d'une forme * L. 
livicidus pour Hvidus (livescere), transpose en vUicidus — vilcidus. 
vTlcezesc, ii, it, i, vb. 3; meurtrir; cfr. L. livescere devenir 
Uvide; - vîlceneală, vtlceaire, sf. meurtrissure. 

VIn, (pop. yin), sm., vinuri, pi. f., L. vinum; ii. esp. vino; 



I. Vin— Vin. 313 

port, yinho; cat. vi; prov. vin, vi; fr. vin; aZ6. ven6, verr6; 
vsl, nsl. serbe hdg. russe cech, vino; pol. wino; goth, vein; vhaU. 
mhcUl. win; nhaU. wein; - vinăriciu, vinărit, sm. vinage, colle- 
rage; (v. XJr. 5. 356); - vinaţ, am., vinate, vinaţuri, pi. f., vins; 
le pi. est snrtout en usage; L. vinaceom marc de raisin; it, 
vinaccio mauvais vin; esp, vinaza piquette; vinhazo vin tres- 
fort; port, vinhaşa mauvais vin; prov. vinaci; vfr. vinasse marc 
de vin; - vinicer, sm.; d'une forme * L. vinicerius sc. mensis; 
mois de Septembre; - vinişor, vinuţ sm. dim., {it. vinuccio). 
vinos, adj., L. vinosus, it. esp. port, vinoso; cat. prov. vinos; 
fr. vineux; - vYe, (pop. fie)^ sf., L. vinea; it. vigna; esp. vina; 
port, vinha; cat. vinya; prov. vinha, vinna; fr. vigne; - vier 
(pour viear), sm. vigneron; L. vinearius = vinitor; it. vignajo, 
vignajuolo; esp. vin^ro; port, vinheiro; - v'iereasă, v'ieriţă, sf. 
femme du vigneron ; - merit, sm. culture des vignes : - viişoară, 
vtuţă, sf. petite vigne. 

Vin (viu), venii, it, i, vb. 3; L. venio, veni, ventum, ire; 
it. venire; esp. cat prov. venir; port, vir; fr. venir; - venire, 
sf. venue, arriv^e; - venit, sm., venituri, pi. f., venue, revenu, 
provenu, produit, rapport, rente; esp. venida; port, vinda; cat. 
vinguda; prov. venguda; fr. venue; a da venit rapporter; - viitor 
(pour vinitor), adj., venant, h venir, futur, prochain ; it. venture ; 
esp. venidero; port, vindouro; cat. venider; prov. venedor, veni- 
dor ; timpul viitor le temps futur ; - viitor, sm. avenir, le temps 
a venir; esp. venidero; - viitorime, sf. avenir, posterity ;- cuvin, 
venii, it, i, vb. 3. r^fl., a se cuveni seoir, âtre s6ant,' venir k; 
L. convenire; it. convenire; esp. cat. con venir; port, convir; 
prov. CO venir, con venir; fr. convenir; a se cuveni cuiva convenir, 
appartenir a. q. ; după cum se cuvine comme de raison ; - cuvenire, 
sf. convenance; - cuvenită, sf. appartenance, droit; - cuviincios, 
adj., convenable, s^ant, pertinant, modeste, commode, competent, 
decent, Suitable, congruent, legitime, honnâte, k propos, propre. 
cuviinţă, sf. convenance, d^cence, pertinence, ^quit6, honnâtet^, 
biens^ance, competence; L. convenientia; it. convenienza; esp.. 
port, conveniencia; prov. conveniencia, conveniensa, covinensa; 
fr. convenance ; - cuvios (pour cuvenios), adj., decent, biens6ant, 
pie, pieux, vfe^rable, respectable ; facere de bine cuvioasă oeuvre 
pie; cuvioase părinte! văn^r able pere ! (titre donn6 aux fccl^sias- 
tiques); - cuvioşie, sf. biens^ance, d^cence, vertu, pi^t^ v^năration, 
respect; cuvioşia voastrăl Votre K^v^rence! - cuvînt, sm., cuvinte, 
pi. f., discours, parole, sermon, mot, lettre, terme, verbe {theol.), 
raison; L. conventum convention, accord; prov. convent, conven 



314 I. Vînă— VînSt. 

idem; alb. kouySnd, kouvSn conversoHofif accord, discours, ex- 
pression^ parole; it, esp. port, convento, vfr. convent, nfr. con- 
vent de conventus; a lua cuvmtul prendre la parole; a lua de 
ctmn^ prendre an mot; a spune un ce<t;m^ haranguer; din cuvînt 
in cuvînt mot ă, mot, a ave cuvînt avoir raison, prise, trouver 
prise sur q. ; cu cuvînt avec raison, raisonnablement; - cuvîntez, 
ai, at, a, vb. 1; parler, discourir, perorer, precher, raisonner; 
L. conventare (fr^q. de convenire) se reunir souvent; alb. kon- 
v6ndoig^e m'entretiens; prov, coventar a>ccorder, convenir; - cu- 
vintare, sf. discours, &c.; - cuvîntăreţ, adj., subst., parlant, 
prechant, pr^dicateur (v. Cant. 199); cuvîntăreaţă turmă troupeau 
{au fig,) auquel on preche, troupeau de J. C; (v. Arh. R. 1. 191). 
cuvintatf sm. discours, &c. ; - cuvîntător, adj., subst., parlant, 
haranguant, &c., harangueur, orateur; - precuvîntez, ai, at, a, 
vb. 1; tenir — faire un discours preliminaire; - precuvintare, sf. 
discours prfliminaire, preface; - precfmîntător , adj., faisant un 
discours prfliminaire, &c.; - încuviinţez, ai, at, a, vb. 1; accor- 
der, consentir, approuver, ratifier, conc^der; - ificiiviin^re, sf. 
consentement, accord; - incuviinţător, adj., consentant, approu- 
vant, accordant, &c.; - incuviinţătură, sf. consentement, &c. 
descuviinţez, ai, at, a, vb. 1; d^sapprouver , improuver; - des^ 
cuviinţare, sf. disapprobation, improbation ; - descuviinţător, adj., 
subst., ddsapprouvant, improuvant, d^sapprobateur, improbateur. 

Vînă, sf., vifie^ pi., veine, artere, tendon, nerf, filament, 
fibre, filou; L. vena; it. esp, cat, prov, vena; port. v4a, veia; 
fr, veine; - vînă de bou nerf de boeuf, filet; a şede pre vinde 
rester ă croupetons; - vinişoară, sf. * L. veniciola pour veni- 
cula-, venule; - vinos, adj., veineux, nerveux, tendineux, fort, 
vigoureux, vein^, filardeux ; L. venosus ; it, esp, port, venoso : 
fr. veineux; - vînuţă, sf., it, venuzza; venule. 

Vînăt (vînăt), vineţi, vin'ete, adj., bleuâtre, violet, gris, livide, bleu- 
noir; L. venetus bleu de mer; prov, venet; ochi vineţi des yeux gris 
bleus, des yeux cemes ; - vin^taie, vîn&tar e,.sf. meurtrissure, sanglade 
(bleuâtre); - vinetei, adj., un pen bleuâtre, gris ; - vinete, sf., vineţde, 
pi. (plus usit6); Cyanus segetum; - vineţeaiă, sf. couleur bleue, 
grise, &c. ; - vineţie, sf. couleur bleue, grise, livide, lividit^ ; - vi- 
neţiu, adj., bleuâtre, grisâtre ; - vînităresc, ii, it, i, vb. 3 ; meur- 
trir, rendre livide; - vm^tărire, sf. action de meurtrir, meurtris- 
sure ; - învineţesc, ii, it, i, vb. 3 ; bleuir, rendre livide, pocher 
(Ies yeux); a se invineţi bleuir; - invineţeală, invineţire, sf. li- 
vidit^; - invînităţesc, ii, it, i, vb. 3; bleuir, rendre livide ;- iw- 
vîn&tăţirey sf. 



I. Vînd— Vint. 315 

Vînd (vînz), ui, ut, e, vb. 2; L. vendo, didi, ditum, ere; 
it. vendere; esp, port, vender; catprov. vendre; fr. vendre; - vin- 
dere, sf. vente, trahison; - vtndut, sm., L. venditum; it ven- 
dita; esp. venta; port. venda; fr. vente; - vînzare, sf. vente, 
d^bit, prevarication, trahison, perfidie; - vîn^âtor, adj., subst., 
vendant, d^bitant, perfide, vendeur, prevaricateur, traître; * L. 
venditorius — venditor; it. venditore; esp. port. vendedor, vendeire; 
fr. vendeur; - vînjs:âioreite, adv., traîtreusement ; - vînmtorie, vin- 
jsfătură, sf. vente, d^bit, trahison, perfidie. 

Vindec, ai, at, a, vb. 1; protdger, sauver, sauver en gue- 
rissant, gu6rir, r^tablir, remettre la sânte; L. vindicare (vendi- 
care) liber er, sauver, proteger, venger; it vendicare, vengiare; 
esp. vindicar, vengar; port vindicar, vingar; cat venjar; prov. 
vengar, venjar; fr. venger, re- vendiquer; a se vindeca gu6nr, 
se gu6rir, se remettre, se reprendre; - vindecăcios, adj., gu^ris- 
sable, curable, traitable; - vindecăciune, sf. gu6rison; L. vindi- 
catio, onis; esp. vindicacion; port vindicaşâo; - vindecare, sf., 
vindecat, sm. gu^rison, cure, curation; - vindecător, adj., subst., 
guărissant, curatif, gudrisseur; - vindecătură, sf. guărison, cure. 
vindece, sf. Betonia officinalis. 

Vinere, sf., L. Venus, eris, accus. venerem; it venere; esp. 
cat port. prov. Venus ; fr. V^nus ; - vînerî , sf. du genit. Ve- 
neris SC. dies; istr. viver; esp. viernes (pour vienres); prov. 
venres, vendre; venit v6nere, ronmg. venar; it. venerdi, friul. 
vinars, fr. vendredi = Veneris dies; prov. cat divenres, di- 
vendres = dies Veneris; - vinerea mare = Vendredi saint; - vi-- 
neriţă, sf. Ajuga. 

Vînez, ai, at, a, vb. 1 ; chasser ; L. venari, prov. venar chasser; 
fr. vener courre un a/nimal domestique pour en attendrir la chair, 
vînare, sf. chasse;- vinat, sm., vînaturi, "pl. t, venaison, gibier; 
L. venatus, us; esp. venado gibier; port. veado cerf; - vînătoare, 
sf. chasse, venerie; d'une forme * L. venatoria pour venatura. 
vînător, adj., subst., chassant, chasseur; L. venatorius, venator; 
it esp. venatorio; prov. venador, venaire; fr. veneur; - vinătoresc, 
adj., de chasseur, de chasse; vînâtoreşte, adv., en chasseur; - vt- 
nătorie, vînătorime, sf., vmătoHt, sm., chasse, vănerie. 

Ving, vb. v. inving. 

Vînt, sm. , vînturi, pi. f., L. ventus; it. port, vento; esp. 
viento; cat. vent; prov. vent, ven; fr. vent; a sufla, a bate vîniul 
faire du vent, venter, souffler; a se da in vmt raffoler de qch., 
a^§î lua vînt §tre en train, en mouvement, reussir. avoir du 
succes; a lu^ mnt de ceva avoir le vent de qch.; a trage vintul 



818 I. Viţa— Vlog. 

prcv. fr.; mamă vitrigă ou seul. vitfigă belle -mke, marâtre; 
tată vitrig ou seul. vitrig beau-pere; frate vitrig frere utărin, 
beau-frere, deini-frere; soră vitrigă soeur utdrine, belle -soeur; 
fiu vitrig beau-fils; fată vitrigă belle-fiUe. 

Viţă, (pop. jiţă), şf, brauche, sarment, cep, crossette, touflfe, 
poîgn^, filiation, lign^e, prog^niture, souche, trempe, veine; L. 
vitis; it. vite; esp, vide, port vide; prov. vit, vitz; vfr. vis, 
viz, nfr. vis (escalier tournant ou limaţon de vitis vriile de 
vigne; en it. vite=vigne et vis); alb. vSşt, venşt cep de vigne, 
vigne; mgr. fik^a virga (D. C); viţă de vie cep de vigne; Vitis 
vinifera; viţă sUbatică Vitis Labrusca; viţă albă Vitis vitalba; 
o viţă de apă une veine d*eau; o viţă 'de păr une poignăe de 
cheveux; - viţătură, sf. madrure; - viţişoară, sf., (* L. viticiola 
pour viticula), viţiţây sf. petit sarment, &c.; - viţos, adj., sar- 
mente, branchu, vein^, madrâ 

Viu (pop. jiu), vie, vii, vie, adj., vivant, existant, vif, anim^, 
^veilW, petulant, fringant, prompt, poignant (doideur); L. vivus; 
it esp. port. vivo; cat. viu; prov, viu, vieu; fr. vif; - vioiu, 
adj., vif, animd, eveill6, p^tillant, actif, fringant, alerte, tran- 
chănt ; - vietate^ sf. vitality, âtre vivant, animal, tout ce qui vit. 
vioiciune, sf. vivacity, vie, activity, petulance, action, vitesse, 
promptitude; - vioşie, vioşime, sf. = vioiciune ; - viez, ai, at, a, 
vb. 1. vivre, exister; - viere (pour viare), sf. vie, existence. 
viaţă, sf., L. vita; it. vita; esp. cat. port. NvSi2i,\ ^ot?. vita, vida, 
via; fr. vie; alb. jete; - vieţudnic, adj. vivace, vivant;- vieţuesc, 
ii, it, i, vb. 3; vivre, Stre en vie, exister, vivoter, v6g6ter; - vie- 
ţuime, sf. vivacity ; - vieţuire, sf. vie, existence; - vieţuitaie, sf. 
vitality ; - vieţuitor, adj. vivant, existant; - vieţuitoare, sf. etre 
vivant, creature, animal, tout ce qui vit; - vipt, sm., mpturi, 
pi. f., aliment, nourriture; L. victus; i^. vitto; vesp. victo;- în- 
vîez, inviu, ai, at, a, vb. 1; raviver, revivre, vivifier, revivifier, 
ranimer, donner la vie, ressusciter=i^. avvivare, esp. cat. port. 
avivar; prov. avivar, avidar; - inviere (pour inviare), sf. vivi- 
fication, resurrection; -invietor, adj., vivifiant, ravivant; - invie-- 
tură, sf. vivification ; - invieţuesc^ ii, it, i, vb. 3 ; raviver, vivifier, 
ranimer, &c. (v. Ur. 1. 113); - invieţuire, sf. vivification; - invio§e?, 
ai, at,' a, vb. 1 ; aviver, raviver, vivifier, revivifier, revivre, animer, 
ranimer; - invioşare, sf. vivification, animation; - invioşător, adj., 
vivifiant. 

VIog (pour volg), sm. populace, bas peuple ; L. vulgus (vol- 
gus); it volgo; esp. port vulgo; prov. volgar, vulgar, fr. vul- 
gaire (de vulgaris, e). 



I. Voace— Voiu. 319 

Voace, s. v. boce. 

Voiu (ăcourt4 en oiu) = vd-eo pour volo; vei (ăc. en % 
pour veri employ^ dknc,) = velis pour vis; va (6c. en a — o, pour 
vra — vrea — vre) = volet, it. vuole pour vult; vom (6c. en om)=t;oIti- 
mtis; veţi (6c. en eti) = rofe^i5 pour vtdtis; vor (6c. en or) =volunt; 
inf. VOÎ; -vreu, vrei, vre (vrea, vra), vrem, vreţi, vreu; inf. yr6;parf. 
des deux formes vrui; part, vrut; du L. volo, volui, velle; it. 
volere; mil. vore; cat. prov. voler; fr. vouloir; la forme voiuy 
inf. voii, s'emploie surtoufc eomme verbe auxiliaire du futur: voiu 
căntâ ou cdntâvoiu = L. cantabo, it. canter6, esp. cântare, port. 
cantarei, prov. chantarai, vfr. & nfr. chanterai, et est form6e 
r6guli6rement du L. volo, it. voglio (vo'), tandis que la forme 
vreu precede de Vinf. vre = L. volere (vlere, vrere) pour 
veUe; outre ces deux foimes il y a en a une troisidme : voiesc, 
ii, it, i, vb. 3; cfr. vsL russe voliti, nsl. serbe voliti, volSti, 
cech. veleti, pol. wolec, dont d6rivent les mots rom. volnic, vol- 
nicie, voinicesc, involnicesc^ nevoie, nevolnic; pour le mot voie, 
vsl. russe nsl. serbe volja volonte, (nevoie, vsl. russe nsl. serbe 
nevolja fiecessiie) , qui pourrait aussi etre subst. verbal du vb. lat., 
comme Vit. voglia, une influence slave est pour le moins incontestable. 
voie, sf., it. voglia; volont6; de bună voie, it. di buona voglia, 
de bonne volont6 ; - voinţă , sf . volont6, vouloir, intention, envie, 
gr6, plaisir; L. volentia; vit. voglienza, vollienza; nU. volenza 
dans benevolenza-, esp. port. volencia dans benevolencia; prov. 
volensa dans benevolensa; fr. veillance dans bienveillance ; bună 
voinţă bon vouloir, bonne volont6, bienveillance; rea voinţă 
mauvais vouloir, mauvaise volonte, mal veillance; - voincios, adj., 
ayant la volont6, le vouloir, le dessein; officieux; - voios, adj., 
it. voglioso; de bonne volont6, gai, joyeux, empress6, officieux, 
volontier, de bon gr6; - voioşie, sf. bon vouloir, bonne volont6, 
gaiet6, hilarit6, jovialit6 ; - voire^ sf., voire de bhie ou Une — hună — 
voire bienveillance; - t;(5î*fer, adj., it. volitore; voulant, veuillant; 
Une voitor ou voitor de bine bienveillant ; - vrere, sf., it. volere; 
prov. voi; fr. vouloir; - vrut, part., voulu; a spune vru;te şi ne 
vrute conter des sornettes ; - va, particule (de la 3"*® pers. du 
sing, de Tindic. pr6s. du verbe voiu), s'emploie comme affixe ă 
certains pronoms et adverbes, conmie les pr6fixes latins ali-que- 
cunque et les affixes verbaux libet et vis. Va est done le lat. 
vuit pour velit', Tespagnol emploie le mame verbe dans quelques 
compositions pronominales comme: si-vuel-qual, si-vuel-que = 
qui -libet, quod- libet; les formes rom. sont: c<Xwd-i;a=quando 
velit; care-va, căt-va, ce-^a, dne-va, cum-^a, unde-vw, (v. aux 



320 I. Volbură— Votru. 

mots respect.) ; - ver, vre, conj., L. vel-vel ; it. ver dans vernino ; 
vfr. vels dans vds-un ; vels, veaus, viaux, viax, particule = saUem ; 
sivels, prov. sivals, sivaus = si au mains; - ver — ver ou . . . ou, 
soit... soit; ver ou vre joint k certains pronoms, adjectifs nu- 
m^raux et adverbes = gwe/gwe, environ, ă peu pres : ver^care 
quelqu'un; ver-căt, ver^ce quelque chose; ver^-cine chacun; ver- 
un, vre-un quelqu'un, aucun, it veruno aueun; ver^şi-cănd 
de tout temps; ver, vr' odată (vel- uno dato) une fois, un jour; 
ver, vr'odineoară (vel una de in hora) un jour, jadis, jamais; 
vro' zece (=vr'una sc. câtime =quBXitit6 — de zece) dix environ; 
vr'o căt'va, vr'o căţi-va, vr^o căte-va (vel unum quantum velit, 
vel unum pour uni quanti — quantae velit pour vdint), quelque 
chose, quelques-uns, aucuns, quelques-unes, aucunes. 

Volbură, s. v. holbură. 

Vorbă, (ane. aussi voroabă)^ sf. parole, mot, expression, 
propos, terme, langage, conversation; L. verbum, pi. verba; it, 
nesp. port, verbo; vesp. vierbo; cat. verb; prov. verba, verbi, 
verbe, verb; fr. verbe; rom. d. Gr. vierf; seulement le mot ram. 
a gard^ Tacception du vocable latin; dans les autres langues 
romanes parabola {TtaQafioXrj) a 6t6 substitute a verhum, tandis 
que ce dernier ne s'emploie aujourd'hui que comme terme de conju- 
gaison et dans le sens religieux et mystique qui lui a ^t^ preta 
^=rom. cuvînt (conventum); vorbe sînt, L. verba sunt, ce ne 
sont que des paroles ; a face midtă vorbă, L. multa verba fa- 
cere; vorbă să fie fason de parler, pour des riens; - vorbăreţ, 
adj., subst., verbeux, parlant, parleur, diseur, causeur, bavard, 
verbiageur; - vorbareţie, sf. verbosity, loquacity = L. verbositas, 
atis; - vorbişoară, vorbuliţa, sf. petite parole; - vorbesc, (ane. aussi 
vorovesc), ii, it, i, vb. 3; parler, causer, prof^rer; prov. verbar 
parler, articuler, prononcer ; a se vorbi se parler, se donner le 
mot, faire parler; a vorbi lat traîner les mots; a vorbi cum 
vine cuiva la gură parler a la vol6e; a vorbi tare, cu apăsare 
avoir le verbe haut ; - vorbire, sf. le parler, parole, langage, con- 
versation; - vorbitor, adj., subst., parlant, causant, verbeux, cau- 
seur, parleur, jaseur, bavard; - vorbitorie, sf. loquacity, causerie, 
bavardage, babil, caquet. 

Vostru, voastră, voştri, voastre, pron. poss., L. vester, ra, 
ri, rae; it. vostro, a, i, e; esp. vuestro, a, os, as; port. vosso, a, 
os, as; cat. pro'v. vostre, a, es, as; vfr. vostres, vostre; nfr. 
v6tre, vos. 

Votru, sm., voatră, sf., (pop. hotru, hoatră); maquignon, 
maquereau, maquerelle; L. adulter, i; adultera, ae falsifi/ccUeur, 



I. Vre— Zac. 821 

amant, aăidlhre; vU. avoltero; mt adnltero; esp. part. adulterOf 
a; prov, aonltre, avoultfe, avoutre, avoutro, ra; adultre, ra; vfr. 
aroutre batard; nfr. adultdre; - votresc (hotrese), ii, it, i, vb. 3; 
maquignoimer, faire le maquereau ou la maquereUe ; * votrie 
(hotrie), sf., votrire (hotrire), sf. maquerellage ; - vatritar (hotri' 
tar), adj., subst., faisant le maqnerellage, maquereau, maquereUe. 
votritarie (hotritorieX sf. maquerellage. 

Vre, conj. v. ver. — Vreu, vb. v. voiu. 

Vruh, sm. hanneton; L. bruchus (fiQovxog); it. bruco, brucio 
cheniUe; esp. brucho scarabee; brugo pticeran, puce de terre. 

Vulpe (pop. hulpe), sf. renard; L. vulpes, is; it. volpe, golpe; 
vcat. volp, prov. volp, Yuolp, volpe ; vfr. volpil, verpil, goupil 
(= golpil vtdpecultis) ; esp. vulpeja (vtdpecida) ; alb. d^lpSrS ; en 
nfr. vulpes a 6t6 remplacâ par renard du vhaU. reginhart, 
reinhart fort en canseU, conseiUer, sobriquet donn4 au renard 
dans la calibre satire du Benard, dont la haute reputation a 
fini par supplanter le vieux vcipU; - vtdpesc, adj., de renard, 
rus4; - vtdpeşte, adv., en renard; - vtdpişoară, sf., * L. vul- 
peciola pour vtdpectUa; it. volpicella (vtdpeciUa) ; - vulp^ă^ 
sf. dim.; - vtdpiu, adj., ♦L. vulpivus=vulpinus; de renard; cou- 
leur de renard, roux, qui sent le renard; - vuipoae, sf. renarde. 
vulpoaică, sf. grande vieille renarde; - vulpoiu, sm., it. volpone; 
grand vieux renard. 

Vuitoare, s. v. hultoare— holb. 

Vultur (pop. huUur\ sm., L. vultur, uris; esp. buitre; port. 
buitre, abutre; it. avoltore, avoltojo, vcat vfr. voitor, prov. 
voitor, voutor, fr. vautour (de voltiirius)\ - mdturar, adj., subst., 
*L. vulturarius ; esp. buitrero ; de vautour, rapace conmie un vautour ; 
(ai fost foarte vuUurar, v. M.M. C. 75); - vtdturaş, sm. petit 
vautour; - vtdturesc, adj., de vautour; - vultureşte^ adv., en vau- 
tour; (v. Alex. Po6s. 252). 



z 



Zac, zăcui, z&cut, zacă, vb. 2 ; coucher, §tre couchă, reposer, 
s'arreter, languir, rester inactif, oisif ; surtout : Stre couch6 comme 
malade, garder le lit, âtre malade — maladif, souflErir; L. jaceo, 
ui, itum, ere; it. giacere (diacere); esp. yacer; port. jazer; cat. 

21 



322 I. Zar—Zestre. 

jaurer; prav. jazer, jacer; vfr, gisir (gesir); nfr. seulement les 
formes : gît, gisent, gisais, gisant, gîte; - de ce zace? de quoi 
souSre-t-ilP - năcarcj sf. stagnation, oisivet^, infinnită, maladie, 
langueur; eăcarea apei stagnation de Teâa; (v. Jon. Cal. 143); 
zăcaŞy adj., concha, alit^, malade, infirme, oisif, rancunier; săcaş 
la inimă vindicatif; - zăcare^j adj. v. zăcas; - zăcăşie, sf. -infir- 
mity, langueur, oisiveti ;- zăcător, adj., U. giacitore; prov, ydce- 
dor; coucW, alit^; - zăcătoare, sf., it giacitojo; couche, gîte, 
ehantier, grand tonneau en chantier ; - zăcătură, sf., it giacitura ; 
^tat d'gtre coucM, alit^, infirme, infirmity, langueur ; - zăcere, sf. 
y. zăcare. 

Zar, sm., zaruri, pi. f., serrure, palastre; L. sera verrou 
de porte; it serra presse, foule, lieu ou Von serre des plantes; 
fr. serre pied des oiseaux de proie, griffe, serre (des plantes), 
serrure; magy, zar serrure; zar de uşă serrure; - sertar (cor- 
rompu en saltar\ sm. tiroir, layette; ngr. avQvuQi tiroir, de Vit 
serrato enferm6, part. de serrare; esp. port cerrar, prov, serrar, 
fr. serrer — du lat sera serrure; sertar a pris Tacception du 
contenant au lieu du contenu - de Tobjet enferm^. 

Zăvon, zovon, sovon, sm. voile, pogle, drap mortuaire; du 
BL. sabanum, savanum {ad^avov); esp. sabana drap de Ut, 
nappe d'autd; prov. savena, vfr. savene voile, moussdine; ngr. 
adfiavov chemise mortuaire; goth. sabans; vhall. sabaxi toUe fine; 
mhaU. saben; vsl.russe savan^b; alb. sâvan, save; - inzăvonesc, 
ii, it, i, vb. 3 ; voiler, envelopper dans le drap mortuaire; sic. 
insavonare; ngr. aa^cevtavfo mettre la chemise mortuxiire; - in- 
zăvoneală, inzăvonire, sf. 

Zece, adj., num., L. decem; it diece, dieci; esp. diez; porL 
dez; cat deu, prov. dez, deze, detz, dex; fr. dix; alb. djet6; 
doue-zeci (douezeci) vingt; - zecele, al, zecea, a, le, la dixieme. 
zecer, sm. un nombre de dix; - zecime, sf. un dizieme; - zeciuesc, 
ii, it, i, vb. 3; dîmer; - zedueală, sf. dîme; [dejmă, dijmă dîme^ 
dejmui dîmer est le magy. dezsma, d^zsmălni dîme, dimer du 
lat decima, decimare]; - zeciuire, sf. action de dîmer, dîme. 
zeciuitor, adj., subst., dîmant, dîmeur; -m^s^m^, adj., dix fois autant. 

Zer (zăr), sm., zeruri, pi. f., petit lait, lait-clair, lait de 
beurre; L. serum; i^. siero; sard, soru; esp. suero; port soro. 
zară, sf. lait de beurre, babeurre; - zeros (zăroş), adj., L. serosus; 
it. sieroso; esp. sueroso, seroso; port. soroso; fr. s^reux. 

Zestre (pour sestră), sf. dotation, dot, 6quipement, ^tablis- 
sement; d'un type L. ex-staura=ecs-staura, transpose et assimil^ 
en secstra-sestra ; un primitif L. staurus du grec avcevqog pieuj 



I. Zeu— Zic, 323 

vhall, stiure, nhaU. steuer soutien, appui, support, peut se ăi- 
duire du L. in-staurare, re*staurare; - înzestrez, ai, at, a, vb. 1. 
doter, 6quiper, 6tablir; - înzestrare, st; - inzestrător, adj., subst., 
dotant, &c. 

Zeu (zău), sm., £:ei, pL, Dieu en sens paiien, idole ; L. deus ; 
it^ dio; esp, dios; vport. sard, d6us; nport. d^os; prov. deus, 
di^us; coit. vfr, deu; w/r. dieu; dans Tacception chr^tienne zeii 
n'est employ^ que comme formule de serment; pour Dieu on dit 
Dumnezeu = dominus deus ; a zice zeu assurer, jurer, protester 
par le nom de Dieu; z&u par Dieu, sur mon honneur; zeu pre 
legea mea par Dieu, sur ma foi; - zeesc, adj., divin, en sens paten. 
zeime, sf. divinity paîenne; - zeitate, sf., L. deitas, atis; it. deitâ,, 
deitate; esp, deidad; port, deidade; cat. prov. deitat; fr. i6it6. 
zeiţă, sf. ieesse ;'- zeuşor, sm. petit ^eu; - zinâ, sf. d^esse, di- 
vinity, f^e, nymphe; du L. divina; - zinioară, zinişoară, sf. dim. 
dumnezeu, sm., L. dominus deus; it. domene-ddio, domine-ddio 
(^court^ en iddio); prov. domini Dieus, dombres Dieu, dame Dieu, 
dami Dieu, damri Deu, dami Drieu; vfr. dame-dieu; - dumne- 
zeesc, adj., divin ; - dumnezeeşte, adv., divinement ; - dumnezeiţă, 
dumnezeoa£, dumnezeoaică, sf. dfesse ; - dumnezeesc, indumnezeesc, 
ii, it, i, vb. 3; d^ifier; - dumnezeire, indumnezeire, sf. dâfication, 

Zî, sf., zile, pi., L. dies, m.; it. di, m.; esp. port. cat prov. 
dia, m. ; rom. d. Gr. gi, m.; alb. dit6, f.; it. giorno, vfr. prov. 
jorn, nfr. jour de Tadj. diumus; buna zioa bon jour, it. buon di; 
zioa bună adieu; a ^şî luxi zioa bună faire ses adieux, prendre 
conge ; a ave zUe ^chapper de quelque p6ril, vivre ; - zilnic, adj., 
journalier, quotidien; - ziulică, zitdiţă; ziuşoară, (* L. dieciola 
pour diecula\ sf. dim. ; - astăzi, L. isto die = hodie ; it. oggi, esp. 
hoy, port. hoje, cat. huy, prov. hoi, huey, huoi, oi, uey, noi, 
vfr. hui (nfr. dans au jour d'Am), rom. d. Gr. oz de hodie; - it. 
oggidî, esp. hoy dia, fr. aujourd'hui sont des reduplications du 
mot jour. 

Zic, zisei, zis, zice, vb. 2; L. dico, xi, etum, 6re; it. dire, 
esp. decir, port. dizer; cat dir; prov. dir, dire; fr. dire; - zicală, 
sf. proverbe, adage, mot; - zicător, adj., subst., disant, diseur, 
rediseur; *L. dictorius; dictor; it. dicitore; esp. decider; port. 
dîzedor; prov. diredor, dizedor; fr. diseur; - zicătoare, sf. pro- 
verbe, adage, mot; - zicătură, sf. mot, propos, parole, discours, 
harangue; -zicere, sf., it dire; esp. decir; prov. fr. dire; parole, 
mot, diction, terme, passage; din zicere in zicere mot pour mot, 
litt6ralement; - zis, sul, zisuri, pi., L. dictum; it. detto; esp. 
dicho ; port, dito ; prov. dig, dit ; fr. dit ; - zisă, sf. dire, parole, 



324 I. Zovon— Zovon. 

mot, assertion; după zisa lui aprte son dire; zisa din auzire 
oui-dire; - prezic, isei, is, ice, vb. 2; L. praedicere; it predicere; 
esp, predecir; port, predizer, /r.prMire; -prezicător, adj., subst, 
pr^disant, celui qui pr^dit; i^.predicitore; -prezicere, sf. prediction. 
Zovon, s. V. zăvon. 



ABRfiYIATIONS. — LITTfiRATURE. 



adj. — adjectif. 

adv. — adverbe. 

alb.— albanais. 

Amm Marc. — Amxnianas Marcellinus. 

anc. — ancien ou anciennement. 

angl. — anglais. 

Apul^e Met. — L. Appulejus Metamor- 

phoseon libro. 
art. — article. 
Ball.— Ballades, 
bav. — bavarois. 
b^am. — dialecte du B^am. 
BL. —basse latinit^. 
bolog. — dialecte de Bologne. 
bresc. - dialecte de Brescia, 
bulg. — bulgare, 
c.-k-d. — c'est-k-dire. 
calab. — dialecte de Calabre. 
cat. — catalan (Espagne). 
Cato de r. rust. — Cato de re rustica, 
cech. — czbche ou boh^me. 
cfr. — confer (comparez). 
chir. — chirurgie . 
Cic. — Cicero. 

Cic. Ace. — Cicero Accusationis libro. 
Cic. Att. — Ciceronis epistolae ad At- 

ticiun. 
Cic. fam. — Ciceronis epistolae ad fa- 

miliares. 
Cic. n. d. — Cicero de natura deorum. 
Cic. ofF. — Cicero de officiis. 
Cic. or. — Cicero de oratore. 
Cic. Tusc. — Ciceronis Tusculanae dis- 

putationes. 
com. — dialecte de Como. 
CODJ.- conjonction ou conjonctif. 
cr^m. — dialecte de Crdmone. 
croat.— croate, 
dat.— datif. 
dauph.— dialecte du Dauphin^. 



ddm. — d^monstratif. 

dial. —dialecte. 

dim. — dimin utif. 

El. Etr. — Elements strangers. 

Enn. — Ennius. 

esp. — espagnol. 

f., fto. ou f^min. — feminin. 

fam. — familier ou famili^rement. 

ferrare. — dialecte de Ferrare. 

fig. — figura. 

fr.— franţais. 

fr^q.~ fr^quentatif. 

friul. — dialecte du Frioul (Tirol ita- 

lien). 
g^nit. — g^nitif. 
Gl. Gr. L.— Glossarium Graeco-Lati- 

num. 
goth. -- gothique . 
hypoth^t . — hypoth^tiq ue . 
i. e. — id est. 
impers. — impersonnel. 
interj. — interjection, 
interrog. — interrogatif. 
Isid. H. — Isidorus, CoUectio Canonum 

ecclesiae Hispaniae. 
Isid. Or.— Isidorus originum libro. 
istr. — dialecte daco-roman d'Istrie. 
it. — italien. 
L.— latin. 

lad.— ladin, dialecte du Sud du Tirol. 
Lafont. - Lafontaine. 
lat. — latin. 

Lex. Alam — Lex Alamannorum. 
litt.— litt^ralement. 
Liv. — Livius. 
logod. — logodoro, dialecte Sarde de 

Logodoro. 
lomb — lombard, 
lorr. — dialecte lorrain. 
m. — masculin. 



21 



326 



Abrâviations. 



mao. rom.^mac^o-roman. 

magy. -magyar. 

mant— dialecte de Mantoue. 

Mart. — M. Val. Martialis. 

mase. —masculin. 

Matli.~St. Evangile de Mathieu. 

M. G. — moyen grec. 

mgr. — moyen grec. 

mhall . — haut allemand du moyen âge. 

mii.— dialecte de Milan. 

ML. — latinit^ du moyen âge. 

Monit.— Monitorul, journal officiel de 

Bucarest. 
m. 8. — mame signification, 
n, — neutre. 

ncat.— nouveau catalan, 
n^ap.— dialecte de Naples, 
nesp.— nouveau espagnol. 
nfr.— nouveau franţais. 
nhall. — nouveau haut allemand. 
nit. — nouveau italien. 
norm. — dialecte normand, 
nport.— nouveau portugais. 
nprov. — nouveau proven9al. 
nrusse. — nouveau russe. 
nsl. — nouveau slave, 
num. ou numdr.—num^i-al. 
ord. — ordinal. 
Ov. — P. Ovidius Naso. 
Ov fast.— Ovidii fasti, 
p. ou pag. — page. 
parm. — dialecte de Parme. 
part. ou pârtie. - participe. 
Paul. Diac. — Paulus Diaconus (Pau- 

lus Festi). 
Pentat.— Pentateuque. 
pers.— persan, 
pers. — personnel, 
piac— dialecte de Piacenza (Plai- 

sance). 
pic —dialecte picard. 
pi^m. — dialecte pi^montais. 
pi. — pluriel. 
Plaut. Asin.— T. Maccii Plauti Asi- 

naria. 
Plaut. Amph— -Plauti Amphitruo. 
Plaut. Aul.— Plauti Aulularia. 
Plin. — C. Plinius. 



Plin. h. n.— C. Plinii historia naturalis. 

po^t. — po^tique. 

pol.— polonais. 

pop. — populaire. 

port.-portugais. 

poss. — possessif. 

prdp. — proposition. 

pron. — pronom. 

Prop. — Sext. Propertius. 

prov. — provenţal. 

pt. russe. — petit russe. 

Psalt. Cronst. Gen. — Psaltire. Genesis. 

Cronstadt (Braşov) Genesis, 
q.— quelqu'un. 
qch. — quelque chose, 
r^. — rOciproque. 
rOfl.-rOfl^hi. 

reggiano.— dialecte de Beggio. 
rel. — relatif. 
resp. — respectif . 
rom. — daco-roman. 
romag. — dialecte de la Bomagne. 
rom. d. Gr.— roman des Grisons. 
sard.— sarde, 
sard. camp. — sarde, dialecte de Cam- 

podoro. 
SC. — scilicet. 
Schol. Juv.— Scholiastes D. Jun. Ju- 

venalis. 
Serv. Virg.— Servius ad Virgilii Ae- 

neidos librum. 
sf. — substantif feminin, 
sic. — dialecte de Sicile, 
signif. — signification, 
sing. — singulier. 
sm.— substantif masculin. 
St. Evang. Matth.— 8t. Evangile de 

Matthieu. 
subst. — substantif. 
Terţ. ad nat. — Q. S. F. Tertullianus 

ad nationes. 
thOol. — thMogie. 
tirol it.— tirol italien. 
trient. — dialecte de Trente (Tirol ital.) 
typogr . — typographique. 
V — voyez. 
Varro, r. r. — M. Terrent. Varro de re 

rustica. 



Abr^viations — Lîtt^rature. 



327 



vb. — verbe. 

vb. a. — verbe actif. 

vb. imp.— verbe impersonnel. 

vb. n. — verbe neutre. 

vcat.— vieux catalan. 

V. c. m.— voyez ce mot. 

Veget. Benatus r. m. — Fl. Vegetius 

Benatus de re militari, 
v^nit.— dialecte de Venise, 
vesp. — vieux espagnol. 
vfr. — vieux franţais. 



vgr.— vieux grec. 

vhall. — vieux haut allemand. 

Virg. A. — Virgilii Aeneis. 

vit. — vieux italien. 

Vopisc. Aurel.— Vopiscus Aurelius. 

vport. ou vpg.— vieux portugais 

vrusse. — Vieux russe. 

vsl. — vieux slave. 

vulg. — vulgaire. 

Vulg. Luc— Vulgata Lucas. 

wall.— wallon. 



L'ast^rique * plac^ aupr^s d'un mot latin indique que ce mot est suppose. 



Alex. (B.) Bal. 

Alex. Po^. 

Alex. Bus. 
Alex. Sg. 
Alex. V. 
Al. Or. 



Arh. B. 
Bare. Gr. 



Held. 



Blaz. (Bl.) Gr. 



Camp. Gr. 



- Alexandri f B.^ Balade. Jassi. 1852. 2 parties 

Doine §i lăcrimioare. Paris. 1853. 

Poesii populare ale Bomauilor. Bncuresci. 1866. 

Bepertoriul dramatic. Jassi. 1852. 

Busaliile. Vodevil. Jassi. 1863. 

Sgîrcitul Băsipitor. Dramă. Jassi. 1863. 

Vioara teatrului romanesc. Jassi 1857. 

- Alexi, J.j Grammatica Daco-Bomana sive Valachica. Vien- 

nae. 1826. 
Andeer, P. Justus j Ueber Urspnmg und Geschichte der 
Bhaeto-Bomanischen Sprache. Ghur. 1862. 

- Arhiva romanească subt redacţia lui Michail Cogălnicean. 

2. edit. Jassi. 1860. 2 voi. 

- Barcianu^ 8. P,, Grammatik der romaenischen Sprache. 

Hermannstadt. 1858. 
Baritz, O.^ & Munteanu, O.j Deutsch-romaenisches WOrter- 

buch. Eronstadt. 1853. 2 voi. 
'Beldiman, Alecu, Eterie. (Insurrection grecque en 1821.) 

Jassi. 1861. 
Bianchi, T, X, d: Kieffer^ J. D,, Dictionnaire turc-franţais 

et franţais-turc. 2. ^dit. Paris. 1843 — 1852. 4 voi. 
Bidz, E. Albert, Fauna der Wirbelthiere Siebenburgens. 

Hermannstadt. 1856. 
BiondeUi, B., Saggio sui dialetti Gallo-Italici. Milano. 1853. 

- Blazewicz, Grammatik der romanischen Sprache. 2. Aufl. 

Lemberg und Gzernowitz. 1856. 
Bojadschiy M, 6?., Bomanische oder Macedono-Walachische 

Sprachlehre. Wien. 1813. 
Boiler, Zur magyarischen Etymologic. Wien. Kaiserliche 

Akademie der Wissenschaften. Juliheft 1855. 
Bopp, F,y Das Albanesische in seinen verwandtschaftlichen 

Beziehungen. Berlin. 1855. 

- (Mmpeanu, P. M., Gramatică romanească. Jassi. 1848. 



^28 LiiMrature. 

Cant. - OanHmirt Dimitrie, Descrierea MoldavieL 2. edit. Jassi 1851. 

Cateehiamul eel mare pentru şcoalele romaneşti din ţara 
ungureascft. Buda. 1806. 
Cip. Gr. - Oipartu, T., Gramateca limbei Rom&ne. 3. edit. Blaaiu. 1862. 

Elemente de limba rom^nS,. Blasiu. 1854. 

Clemens, A,, Walachische Sprachlehre. ^. Aufl. Hermann- 
stadt. 1830. 

C. G. § - Codiea eivUă a principatului Moldovei. 2. edit. Jassi. 1851. 

Cod. Dial. Dialoguri Franceso-Rom&iesci. 4.' edit. Jassi. 1859. 

Cod. Crim. - CodiU crimineU a principatului Moldaviei. 4 edit. Jassi. 1858. 

Cogălnice€mUj M,, Letopisitile tSrii Moldovii. Jassi. 1845. 
3 vol. 40. 

Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Va- 

laques Transdanubiens. I. Berlin. 1837. 
Con. P. - Conaki, 6\, Poesii. Jassi. 1856. 

Conradi, Matth,, Praktische Deutsch - Romanische Gram- 

matik. Ziirich. 1820. 
Coresi, Diaconul, Psaltire. Braşov. 1560. 
Corssen, W,, Ueber Aussprache, Vocalismus und Betonung der 
lateinischen Sprache. 2. Aufl. Leipzig. 1868—1870. 2 vol. 
CurtiuSf G., Grundzuge der Griechischen Etymologic. 3. Aufl. 
Leipzig. 1869. 
Dae. litt. - Dada litterarH subt redacţia lui MichaU Cog&lnicean. Jassi. 

1859. 
(Cod.) Diet. - ZHc^tonariw Fi^anceso-Romănu dupre editiunea D. P. Foienaru^ 

F. Aron si G. HUlf editat de Teodora Codresco. Jassi. 
1859. 2 Vol. 
Diefenbaeh , L , Ueber die jetzigen romanischen Schriffc- 
sprachen. Leipzig 1831. 

Dief . D. Gotb. Lexicon comparativum linguarum indogermanicarum. 

Vergleichendes Wfirterbuch der gothischen Sprache etc. 
Frankfurt a. M. 1851. 2 vol. 
Dief. Or. E. - Origines Europaeae, die alten V6lker Europa's in ihren 

Sippen und Nachbam. Frankfurt a. M. 1861. 
DiezGr. - Diez, Fr., Grammatik der romanischen Spracheo. 2. Aufl. 

Bonn. 1856—60. 3 vol. 
Diez Diet. (D.) Etymologisches Wfirterbuch der romanischen Sprachen. 

2. Aufl. Bonn. 1861—62. 2 vol. 
Dobr. - Dohrowsky, J,, Institutiones linguae Slavicae dialecti veteris. 

Ed. secunda. Vindpbonae. 1852. 
(And.) Don. - Doniei, Atidronacki^ Colecţie prescurtStoare din legile im- 
Leg.imp. părăteşti. i?. edit. Jassi. 1858. 

Dosit. Psalt. - Dositeiu, Metropolit, Psaltirea in viersuff. Jassi. 1673. 

D. C. Gl. L. - Du Cange J Glossarium mediae et infimae latinitatis. Pa- 

risiis. 1840—50. 7 vol. 
D. C. - Glossarium ad scriptores mediae et infimae graeci- 

tatis. Lugduni. 1688. 2 vol. 
Eliade, J,, Prescurtare de Gramatica limbei Romano-ltaliene. 
Bucuresci. 1841. 
Engel Engel, J, Ch. v., Geschichte der Moldau und Walachey. 

Halle. 1804. 2 vol. 
Fngelmann, W. H., Glossaire des mots- espagnols et portu- 
gais d^riv^ de Tarabe. Leyde. 186L 



Litt^rature. 329 

Fucha, August, Die Bomanischen Sprachen in ihrem Ver- 

haltnisse zum Lateinischen. Halle. 1849. 
Fuss, M., Zusammenstellung der sâchsischen, ungarischen, 
walachischen und deutschen Triyialnamen in Siebenbiir- 
gen wildwachsender oder allgemein cultivirter Pflanzen. 
Im Archiy des Vereins far Siebenbârgische Landeskunde. 
1. Bd. 1. Heft. Hermannstadt. 1843. 
Hahuj Qeorg v., Albaneflische Studien. Wien. 1854. 
Meilmaier, J. Jf., Ueber die Entstehung der rom&iâchen 
I Sprache nnter dem Einflusse fremder Zungen. Aschat* 

! fenburg. 1834. 

f HillGr.rom.(r.)- Hill, O., Grammatica limbei romSne. Bucuresci. 1858. 

^ Hill Gr. lat. Grammatica limbei latine in comparaţia en limba 

romană. 4. edit. Bucuresci. 1861. 
Isz. D. - lazer. A,, Walachisch-Deutsches Wfirterbuch. Gronstadt 1850. 

Jon. Gal. (G.) - Jonescu, J,, Galendar pentru bunul gospodar. Jassi. 1845. 

KaradsehiUeh , Vuh Steph», Lexicon 8erbico-Germanioo-La* 

tinum. Vindobonae. 1852. 
Kopitar, B.^ Eleinere Schriften. Heraasg. von F. MiMoHch, 
Wien. I. 1857. 

Abhandlung tLber die Albanische , Walachische und 

Bulgarische Sprache in den Jahrbtichem der Literatur. 
Wien. 1829. 46™» vol. 
Kyriak Cankof, A, & D., Grammatik der bulgarischen Sprache. 
Wien. 1852. 
LB. - Lexicon Valachico- Latino -Hungarico-Germanicum quod a 

pluribus auctoribus decursu triginta et amplius annorum 
elaboratum est. Budae. 1825. 
Laur. T. - Laurianu, A. F,, Tentamen Criticum in originem, deriva- 

tionem et formam linguae romanae in utraque Dacia 
vigentis vulgo valachicae. Viennae. 1840. 
Măcărescu, N,, Gramatică rom&nă pentru clasile primărie. 
7. edit. Jassi. 1858. 
Mag.Istr. - Magaxinu istoricu pentru Dacia, de A. F. Laurianu <S; N, 

Balcescu. Bucuresci. 1846—48. 5 vol. 

Mahfif C, A. F., Etymologische Untersuchungen auf dem 

Gebiete der romanischen Sprachen. Specimen I— XX. 

Berlin. 1854/61. 

Maiorescu, Titu, despre scrierea limbei RumSne. Jassi. 1866. 

M. M. B. - Miirieneacu, At. M., Poesia popurala. Balade. Pesta. 1859. 

M. M. C. Colinde. Pesta. 1859. 

Mikl. L.Psl. - Mikkmch, Fr,, Lexicon Palaeoslovenico-Graeco-Latinum. 

Vindobonae. 1862 — 65. 

Yergleichende Grammatik der slavischcn Sprachen. 

Vol I, III. Wien. 1852-54. 

Mikl. SI. E. Die Slavischen Elemente im Eumunischen. Wien. 1861. 

Mikl Fdw. Die FremdwSrter in den slav. Sprachen. Wien. 1867. 

Die Eusalien. Ein Beitrag zur slavischen Mjthologie. 

Wien. 1864. 

Die slavischen Monatsnamen. Wien. 1867. 



4 



Mireesco, F., Grammaire de la langue roumaine, pr^c^d^e 
d'un aperpu historique sur la langue roumaine par 
A. Ubicini Paris. 1863. 



330 



Litt^rature. 



Max MOIL 
Mnnt. Gr. 



Negr 



Pan.(P.)Sp.A.. 
Pan. S. 
Pan.P.V. 



Pol. Diet 



Ps. Jass. 
Pum. L. 
Pumn. 6r. 



Ral 



Roesler 

Schaf. SI. 
Alterth. 
Schel. Diet. 
(Seh. D.) 
Sehm. 



Schueh. 



Molnar, /., Dentseh-walaehiache Sprachlehre. 2. Aufl. Her- 

mannstadt. 1810. 
Mullachy F. W, A,, Grammatik der griechisehen Vulgar- 

spraehe in historiseher Entwicklnng. Berlin. 1856. 
Muller, Afaxy Seienee of language. Vorlesungen fiber die 

Wissensehaft der Sprache. Leipzig. 1863. 
MutiteanUj O, /., Gramatiea rom&nă. Bragovu. 1860. 
Muratorij L. A., antiquitates italieae medii aevi. Medio- 

lani. 1738-42. 6 vol. 
Mtissafia^ A,, Zur rumaenisehen Voealisation. Wien. 1868. 
Negruzzi, C, PS.catele tinereţelor. Jassi. 1857. 
Neiffebaur, J. F., Daeien. Aus den Ueberresten des classi- 

schen Alterthums mit besonderer Rfieksicht auf Sie- 

benburgen. Kronstadt. 185 J. 
Panrif A,, Spitalul amorului sau cSntatorul dorului. 2. edit. 

Bucureşti. 1852. 6 broch. 

- O Şezătoare la Ţară sau Călătoria lui Mog Albu. 

2. edit. Bucuregti. 1853. 2. part. 

Culegere de proverburi sau povestea vorbiJ. Bucu- 
reşti. 1852. 

Pappj A, lAviu de, Anleitung zur Erlemung der roma- 
nischen Sprache. Teschen. 1852. 

Pastiea^ Codu judeciar pentru tribunalele din Moldova. 
Jassi. 1862. 

- Polizuj G. X, Vocabular Romano -German. Braşov. 1857. 
Pott\ A, F,j Etymologische Forschungen. 2. Aufl. Lemgo. 

1859/67. 4 voi. 

- PsaZ^cnum palaeslovenico-rumunicum. Jassi. 7188. (1670). 4®. 

- Pumnul, A.j Lepturariu rumînesc. Vienna. 1862. 3 vol. 

Grammatik der rumaenisehen Sprache. Wien. 1861. 

Quintescu, N. Ch., De deminutivis linguae Rumanicae vulgo 
Walachicae nominatae. Berolini. s. d. 

- Ealletiy D., Suvenire gi impresii de călătorie in Romania, 

Bulgaria, Constantinopole. Paris. 1858. 
Baynotiardy if., Lexique roman ou dictionnaire de la langue 

des Troubadours, comparde avec Ies autres langues de 

TEurope latine Paris. 1838—44. 6 voi. 
Boesler, B,, Die Griechischen und Ttirkischen Bestandtheile 

im Romaenischen. Wien. 1865. 

- Schaf arik , P. /., Slawisehe Alterthfimer. Herausgegeben 

von H, Wuttke. Leipzig. 1831. 

- Scheler, A,^ Dictionnaire d'^tymologie franţaise. Bruxelles. 

1862. 

- Scfimeller, J. A , Bayerisches WSrterbuch. Stuttgardt & Tu- 

bingen. 1827-37. 4 vol. 

Sckneller, Ch., Die romanischen Volksmundarten in Sud- 
tirol. I. Gera. 1870. 

Schott, Arthur und Alberts Walachische Mâhrchen. Stutt- 
gardt & Tubingen. 1845. 

- Schuchardt , Hugo , Der Vocalismus des Vulgărlateins. 

Leipzig. 1866—68. 3 vol 
Schuller, J. C, Argumentorum pro latinitate linguae Va- 
lachicae s. Rumunae epicrisis. Cibinii. 1831. 



Literature. 331 

8ehvUer, J, (7., Entwickelung der wichtigsten Grunds&tze 
fiir die Erforschung der rumunischen oder walachischen 
Sprache. Im Archiv des Vereins fur Siebenbiirgische 
Landeskunde. 1. Bd. 1. Heft. Hermannstadt. 1843. 
§inkaiy G.^ Chronica romanilor. Jassi. 1853. 3 vol. 4°. 
Somavera, A. da^ Tesoro della lingua Greca volgare. Pa- 
rigi. 1709. 2 tomes. 4<>. 
Stam.Dict. - Stamati^ Th,, Wdrterbuch der deutschen und romanischen 
(St.D.St.Dict.) Sprache. Jassi. 1852. 

Stengel f JS., Yocalismus des lateinischen Elementes in den 

wichtigsten romanischen Dialecten von Graubundten und 

Tyrol. Bonn. 1868. 

SHcTt Th,f Anna Maria Cominiatis. Hieronjmi de Rada 

Apuli Garminaltalo-Albanica quinque. Brunsvigae. 1856. 

Sulz. - StdzeTf Fra/nz Joseph, Geschichte des transalpimschen Da- 

ciens. Wien. 1781. 3 vol. 
Soutzo Stat. SutzUf N,f Notiţii Statistice asupra Moldaviei. Traduse de 

Teodor Codrescu, Jassi 1852. 
Thunmann, /., Untersuchungen uber die Geschichte der 
Sstlichen europăischen VOlker Ueber die Ges(;hichte 
' und Sprache der Albaner und Wlachen. I. Leipzig. 1774. 

Ur. - Uricarlul, (Collection de documents historiques) , publice 

par Th, CJodrescu. Jassi. 1852 — 62. 5 voi. 
! Ventoti, BsvTOTf], FscoQY'OQy As^tmv âCyhoaaov Ttjg 

'^Ptofjia'ix^g xal FakXixrjg âuxXexTOV. Vienne. 1804. 

2 voi. 
I Weig. - Weigand, F. L, K., Deutsches WSrterbuch. 3. Aufi. Giessen. 

> 1857-69. 

Xylcmder, /., Ritter von, Die Sprache der Albanesen oder 

Schkipetaren. Frankfurt a. M. 1835. 



) 



CORRECTIONS. 



Page 2, ligne 29, an lieu de 9a lisez gh. — 8, 27, agnsa, p. agrifja. 

— 4, 29, Jesus, p. Jisus. — 5, 17, r^., p. rifi. — 6, 2. eventer, p. iven- 
ter. — *7, 7, attention, p. obtention, — 8, 5, pron. dem., -p. pron, cUm. 

— 9, 28, electeur, p 4lecteur. — *14, 3, adpropiiare, p. tidpropiare. — 

— 14, 39, a '|i, p. a '^. — 19, 13, pendru, p. pentru. — 21, 19, b^esesc, 
p. baiefeic. — 22, 22, barb^hie, p. bHrb&chie. — 25, 37,. benin, p. b6nin. 

— 26, 18, apr^s vfr, blastenge, ajoutez nfr, blaspheme. — 28, 4, marqne, 
p. marque, — 31, 16, sS, p. se. — 31, 21, Biirete, p. Burete, — 32, 3, caii, 
p. cai. — 32, 27, cacare, p. cac<ire, — 35, 8, incăltamînt, m. s., p. sm, sing, 

— 35, 27, ă se călca, p. o se călca. — 37, 29, auparavaut, p. auparavant, 

— *41, 22, răc., p. rSJl, — 42, 31, 32, 33, carossier, carosse, p. carrossier. 
carrosse, — 43, 4, carossable, p. carrossMe, — 44, 38, c&rtice, p. cârticd, 

— 46,- 5, chatain, p. châtain, — 46, 18, căseum, p. caseum, — 46, 30, 
aqu^rir, p. acqudrir, — 46, 31, developper, p. d4velopper. — 47, 22, quelqe- 
fois, p, quelquefois. — 47, 41 et 48, 1, caieu, p. caîeu, — *48, 6, r^., p. 
rSJl, — 51, 11, 12, inţarcare, intarcat, p. inţarcarCf înţărcat. — *58, 1, 
răcip., p. rSJl, — 63, 26. buna-rea, p. bună-rS, — 64, 10, incrocichiare, p. 
incrocicckiare, — 64, 25, apr^s vesp., supprimez esp, — 70, 12, au lieu du 
premier vhall. kupphya lisez kuppha, — 71, 42, embuche, p. emb-Ache. — 
72, 25, Brijonia lisez Bryonia. — 77, 16, Degalat, p. D^}ilat, — * 84, 22, 
priser, p. priver. — 84, 32, d^grossisant , p. cUgrosşissant, — 84, 33, 34, 
developper, deduire, p. ddvelopper, cUduire. — 94, 34, 40, fiintesc, -p.fiinţesc, 

— 96, 1, flişcaesc, p. Jli§căesc, — 97, 17, 9a, p. ţ^. — 98, 36, fra^r, p. 
frăgar. — 112, 21, gnndinoarlL, p. grindinioară, — 124, 30, a reculons, 
p. h reculons, — 125, 38, deminetei, p. demineţii. — 126, 20, 25, soluzar, 
soluzador, p. solugar, solugador. — *128, 12, 19, 21, 22, însi, înse, însii, 
însele, p. tnf», inse, inşii, insele. — * 128, 27, 28, 31, insami, insuji, insa^i, 
însuşi, insaşi, p. însămi, însu^, însăţi, însuşi, îns€t§i, — 135, 13, juganar, 
p. jugănar. — 140, 1, latunoae, p. l&tuno<ie, — 144, 1, linde, p. lindo, — 
164, 17, mioara, p. mioară, — 174, 35, muschiuleţ, p. muschkdet, — 181, 
33, apr^s nume pi., ajoutez /. — 182, 22, faceţi, p. face;^, — 190, 26, 
vbalL, p. nhaU. — 198, 28, ngr., p. 'mgr, — *201, 38, 39, 40, 41, peacos, 
pescuesc, pescuină, pescuire, pescuitura, p. pescos, pescuesc, plhcuină, 
pheuire, pUcuitwă. — 216, 15, esp. prebitero, p. presbitero, — 232, 26, 
rotită, p. rotilă. — *233, 3, roadă, p. roade. — *234, 35, apr^ roşiu, 
adj., L., ajoutez * russivus pour russeus, — 241, 37, §e sărbezi, p. se sărbezi, 

— 262, 35, termes, p. tenne, — 269, 34, sucoter, p. sugoter. — 275, 34, 

soricesc, p. §oricesc, — 279, 36, •S^^j p. Sn/jxtj. — 280, 26, ^v^nement, 
p. ^knement. 



-xsx>- 



^^J5 



V • 



JAN 2 9 1934