(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana"

This is a digitai copy of a hook that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project 
to make the world's books discoverable online. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 
to copyright or whose legai copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 
are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other marginalia present in the originai volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the 
publisher to a library and finally to you. 

Usage guidelìnes 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prevent abuse by commercial paities, including placing technical restrictions on automated querying. 

We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthe files We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine 
translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attribution The Google "watermark" you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legai Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legai. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countries. Whether a book is stili in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner 
anywhere in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organize the world's Information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers 
discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web 



at |http: //books .google . com/ 




Informazioni su questo libro 

Si tratta della copia digitale di un libro che per generazioni è stato conservata negli scaffali di una biblioteca prima di essere digitalizzato da Google 
nell'ambito del progetto volto a rendere disponibili online i libri di tutto il mondo. 

Ha sopravvissuto abbastanza per non essere più protetto dai diritti di copyright e diventare di pubblico dominio. Un libro di pubblico dominio è 
un libro che non è mai stato protetto dal copyright o i cui termini legali di copyright sono scaduti. La classificazione di un libro come di pubblico 
dominio può variare da paese a paese. I libri di pubblico dominio sono l'anello di congiunzione con il passato, rappresentano un patrimonio storico, 
culturale e di conoscenza spesso difficile da scoprire. 

Commenti, note e altre annotazioni a margine presenti nel volume originale compariranno in questo file, come testimonianza del lungo viaggio 
percorso dal libro, dall'editore originale alla biblioteca, per giungere fino a te. 

Linee guide per l'utilizzo 

Google è orgoglioso di essere il partner delle biblioteche per digitalizzare i materiali di pubblico dominio e renderli universalmente disponibili. 
I libri di pubblico dominio appartengono al pubblico e noi ne siamo solamente i custodi. Tuttavia questo lavoro è oneroso, pertanto, per poter 
continuare ad offrire questo servizio abbiamo preso alcune iniziative per impedire l'utilizzo illecito da parte di soggetti commerciali, compresa 
l'imposizione di restrizioni sull'invio di query automatizzate. 

Inoltre ti chiediamo di: 

+ Nonfare un uso commerciale di questi file Abbiamo concepito Google Ricerca Libri per l'uso da parte dei singoli utenti privati e ti chiediamo 
di utilizzare questi file per uso personale e non a fini commerciali. 

+ Non inviare query automatizzate Non inviare a Google query automatizzate di alcun tipo. Se stai effettuando delle ricerche nel campo della 
traduzione automatica, del riconoscimento ottico dei caratteri (OCR) o in altri campi dove necessiti di utilizzare grandi quantità di testo, ti 
invitiamo a contattarci. Incoraggiamo l'uso dei materiali di pubblico dominio per questi scopi e potremmo esserti di aiuto. 

+ Conserva la filigrana La "filigrana" (watermark) di Google che compare in ciascun file è essenziale per informare gli utenti su questo progetto 
e aiutarli a trovare materiali aggiuntivi tramite Google Ricerca Libri. Non rimuoverla. 

+ Fanne un uso legale Indipendentemente dall' utilizzo che ne farai, ricordati che è tua responsabilità accertati di farne un uso legale. Non 
dare per scontato che, poiché un libro è di pubblico dominio per gli utenti degli Stati Uniti, sia di pubblico dominio anche per gli utenti di 
altri paesi. I criteri che stabiliscono se un libro è protetto da copyright variano da Paese a Paese e non possiamo offrire indicazioni se un 
determinato uso del libro è consentito. Non dare per scontato che poiché un libro compare in Google Ricerca Libri ciò significhi che può 
essere utilizzato in qualsiasi modo e in qualsiasi Paese del mondo. Le sanzioni per le violazioni del copyright possono essere molto severe. 

Informazioni su Google Ricerca Libri 

La missione di Google è organizzare le informazioni a livello mondiale e renderle universalmente accessibili e fruibili. Google Ricerca Libri aiuta 
i lettori a scoprire i libri di tutto il mondo e consente ad autori ed editori di raggiungere un pubblico più ampio. Puoi effettuare una ricerca sul Web 



nell'intero testo di questo libro da |http: //books . google. com 



T 



GLOSSA RIU 



«:are coPBiNni:: 



VORBELE D'IN LIMBI ROMANA 

STRAINE PRIN ORIGINEA SAU POR>rA LORU, 

CUMU SI CJLLE DE ORIGINE INDOUIOSA. 

DITO INSAIUnNAREA DATA DE S0C1ETATEA ACADEHICA ROHAVA 
KLABORATU CA PUOIKCTU 



\w. 



A. T. LAUKIANIJ sì J. C. MASSIMU. 



^>r>;^-w»^i4^- - 



BUCURESCl 
XOUA TYPOfiRAPHIA A LABORATORILORU ROMANI 

1'.). STRATA ACADEMIEI If* 
187K 



30 a-7 ; 






A. 



KOTA. Celle mai malte yorbe straino, mai allcssu tarcescì, cari se onda cq a ìaitmlc. se kuÌu 
nù desìi cu aspiratioDca h; 6Ì de acea-a, avenda sa bb tractedie la H, du so mai ìuserìa si la A. 



A.! SI ah, esclaraatione, prin caro s*? 
espreme: 1. dorè te : a! ce ncfericiiu 
«tm. — 2* furia san turbare de mania : 
a! de ce nu potu pune man a pre dltt, 
ca se mi reshunu; — 3. mirare : a/ ce 
me tedu ochii, — Acea-asicu latinesculu 
■k, si priD armare cauta se inue ia die- 
tiooariu. 

ABA. s. f. pi., ahaUe, vorba si ie for- 
mM ai de origine turcésca: paunura san 
tessitura d*iQ firé de Una grossa tòrse. 
— C* si derivatele selle : ahageriat a- 
tepfu, Torh'a abd se aude mai numai la 
R-.nianii d'in Romiini'a libera, iirecumu 
uhf care are aprópe acea-asì in- 
seaanarc. la Transilvani'a se aude intre 
poeinì nomai /*(t/>arr panura alba. — I- 
;iDÌi au borra, Franciì 6«rf, de 

- -1 - ulu latiau btirrtiS, burra, pro- 

piie rositi, lìendu co acestei materie se 
dadr' ' - --'n colorea ro3Ìa. 

Al \, 3. f.» 1. raaiestri'a de 

alngiu, 2. ^l'ibilimentu unde ss vende 
san fabrica abd. 

ABAGIU, s. ro., care fabrica sau ven- 
de tAii. 

A BALDA, s. f., vorba de origine ob- 

' neaudita in gur'a popo- 

, se num<ù in dictionariulu 

i*a cu ìoscmnarea ; magazinu pen- 

■— .^reamerciloru, emporiii. ewpo- 

W.f'fA. fr. : entrcpótt dépòt. 

, V,, formatu d'iu a 

ulu &a)iJ, legatura, ar 

'oprie : dcàlcgarc, si de acf, in 
i 1 1 ordi narlu : hissare^parassire; 



déro sì verbulu si derivatele : ahando- 
natu, parti., abaìidoìij s., nu se potu ad- 
mltteinliirib*a romana, maiallessucàndu, 
pre lònga impregiurarea, co nu sunt ro- 
iTianice, se adauge si co de currenda s*au 
iutrod^Sàu si usitatu numai de unii sau 
altìi. 

ABANOSU, s. m., vorba arabica: 
1. specia ie arbore, 2. leranu de acestu 
arbore cu colore forte negra, de unde : 
perù de abanosu. — Form'a do admissn 
e3ti^e6cnM-=ebena8^¥^3;yo;), d'in cure sin- 
gura se potu forma derivate : ebeninu, 
ebenislUt etc. 

ABARU si hàbarv, vorba turcésca, 
care insemua ; scire; si de ac£ : pcsjij 
grlge mare, iem^c : abaru n^am ds tene 
=rnu mi pésa de tene; aharn de prigc se 
n'aveli de ammcnitiarih Z«i'=:de locu 
se u'aveti grige de ammenitlarile lui; 
abaru n'am avtUu de ce mi sjntneii voi 
=neci pria mente mi a tcecutu de co 
mi spiineti vriì 

ABASTARDAREsi ahasiardire, v., 
formatu d'in ad si celticulu bastarda 
spuriu ; a face spuriu; na se poto inse 
admitto, candu avemu, peutni acMIu-asi 
CQoceptu, espressioni curata romauesci, 
ci : adidterare. vitiarc, comipcre, de- 
generare, — Cuven lilla s*a usitatu de 
unii numai in Ramàui'a libera. 

ABORDARI^; V., frane. : a^irder, 
formatu d'in prepos. ail si celtJcnlu hoHl 
=:tiennu, ripn, margiae ; a dàlatiertuu, 
a trago (uavea) la margine; nu se poto 
inse admitte iu limb'a romana, si cu a- 

Q. 1. 



•i 



Acr. 



t&tumaipucinu derivatele lui: ahordnbiìc 
:=:acces8ibile, abordagiu sau ahonìu^ 
accessu. 

ACADEA, pL, acadeUe, s. f., vorb a 
turcésca connoscuta numai in Romania 
libera : confectura de sacbaru arsa in 
forma de niicu rectanglu sau de cylindni. 

ACARETU si ecaretu, s. m. pl.-e. si 
turi, vorba turcésca caduta in desue- 
tudine si la Komaniì d'in Romàni'a li- 
bera, intrc cari se iisità : biiuu nemobile, 
si mai allessa : edificiu. 

ACARITIA si acdrnitia, a. f., verbo 
formate d'in radecina curatu romanésca, 
déro cu siiffisise slavice, si de acea-a ne- 
admissibili, de óreceavemuvorb'a cu for- 
ma curatu romanésca : acariu. 

ACATHISTU, s. ra. (àxàtì-.w;), pro- 
prie: careni! se punediosu, care nusiédp, 
8i de aci : la cure nu se siede diosu ; de 
unde in speciale, cà termi nu baserice- 
8CU : 1. rogatiooile, cautarile, servitiiilu 
basericescu, care in sér'a Vinereiil'in a 
cinoi*a 8"ptemana d'in pareaime, se face 
in onorea nascut'^riei de Dumnedieii, si 
in cursulu carui-a loti omeuii siau in 
petióre;— 2.deucf, in genere: verce ro- 
gatìoni si cantari cotra nascutória de 
Dumnedieu;— 3. ce so da preutului, care 
face aoesfce roga ioni si cinturi : ain se 
dau (tnvthisfe pre la tote bitsericele, ca 
Se ^! hiaslrwv, 

ACHITARE, vedi acquitare; acìtiit, 
acquitu^ etc. 

ACHTIATU. adj., care este lipsitu de 
ceva sì lu doresceeu focu. curensuUiiuu 
re, qudm flaErrantlasline cuplt. — Se fia 
acésta vorba cà si cea urmatorìa, d*in 
care pare co s*a formatu si achtìata prin 
medìlocirea unui verbu achtiare, formatu 
d'in interiectionea ah ^ san sta in lega- 
tura cu grecescelo : a/fto;. a/i^jjjLa' ? 

ACUTU, s. ra., doni inibcatu de ceva 
care uè lipsesce, Aavrranti doblilerlum ; 
vedi si achtiatu : bilia marna a remasti 
cu niare achtu la ànitna pentru perder ea 
univului sai fiìiu. 

ACIOIA, 8. r, metallu d'in care se 
torna clopoiele si alte obiecte, «<*», 
fr. airalu; germauice : (ilockoiupeise. 
— Astadi in locu de acióia a intratu in 
U8U vorba brmun^ itul. bronzo ^ fr. 



^ AO 

brouzoy cu tòte co acésta vorba, pre longa 
co nu este de origine romanica, apoi noci 
nu espreme acellu-asi obiectu, ce espre- 
me vorb 'a acióia. Atatu peutru co ar- 
retra cevadestinsu dece espreme bronzu, 
citu si peutru co pare a fi de origine ro- 
manica, vorb a acióia ar merita se re- 
manaiadictioaariuluÌÌJnbei,dandu-i-8e, 
in locu de forra'a acióia, cuniu se aude 
in gur*a poporului, forra'a aciaia, care 
pria caderea lui r, ci in saia=.saria^ ar 
fi in locu de aciaria, femininu d'in a- 
aarm^aciarliiin, ispanico : nceroy gal- 
lice ; «cler, ero in italice, prin cauerea 
lui r, cà si iti forra'a roinauésca femi- 
nina. acciaio. Este addeveratu, co form'a 
do [atiniiate media : ac arliim sau a* 
clnre, cà $\ farmele limboloru romanicc, 
provenite d'in ea : acfr^r* acero, aociaìo, 
au insemuarea vorbf*! roniauesci : oclellu ; 
si co pria urmare iatellessulu vorbei a- 
cióiu s'ar pare co se oppune la etymolo- 
gi'a ce i se da ; dero esdemplHe de as- 
semene scambare in insemuarea vorbe- 
loru nu lipsescu in limb'a nostra: asià 
s'a datu verbei anima insemuarea de 
cor, asià vorbei r)cuj insemuarea de 
l^nls. De alta parte vorb'a forte popu- 
larìa : ocUrtre, iuvederatucorruptad'in 
aciarire, pnii siistitiiirea anni r) lui a, 
ci in oltanu, in locu de altariit, si tre* 
cerea siueratóriei et in ti, cà in faciOfl 
acia, etc, sì chiara cà in latinitatea me- 
dia si vuljfaro la vorb'a insasi, de care] 
se tractedìa, si care se afia nu numai cu] 
form'a aotAr!um si acclarlum. ci si sul 
form'a aziarlum si azziarium, chiarn si^ 
azzialam; vorb'a, dicu, ocmró'c = acìa- 
rire, este si prin form'a si prin intelles- 
sulu seu una proba nerecusabìle , co in ' 
timb*a romàna a cautatu se essista sauj| 
form'a ac/nWa, san form'a aciarin ^ sanf 
si amendoue de una data cu intellessulu 
de ocidlu; déra in urma un a d'in forme, 
cea feminina : acìaria, cà facundu dupla , 
usn cu cea masculina : aciat'ìu, s'a po- 
tuta, cumu ar H usioru de proba tu co se 
face iu tote limbele, applica la descm- 
narea altuì metallu, pastrandu-se cea 
masculina pentru insemnare de ocielln: ' 
apoi fiendu co si masculinulu : aciariu. ' 
mai allessu sub form'a aciaiu. se potea u- 



ACU 

irn confunde cu femininulu sub acea- 
forma : tteinia; de acea-a limb'a a tensu 
lira alia forma masculina, mai bene 
>5tinsa '.le cea ferainìna, cuniu este : a- 
iellu. Vcrcuiim inse acésta d'iu urma 
mna este mai grea de esplecatu cà for- 
Ta acìóifì : coci, de si form'a curata a- 
tu consuna cu legìle fonetica alle lim- 
ri romane, totusi remane de esplecatu 
mia cìlu, esplecare cu atfttu mai 
irìa, cu càtu acea-asi forma a datu 
nascere la mai multe vorbe, cari au 
»rinsu alTuudu radecina in limba, si cari 
tot fòrte espressive : aneZ/e (pronuntia: 
^idle)^ Hcidlire (pron. otiellire)^ etc. Se 
Jéro acicìlu unu deminutivu d'in a- 
iariu sau acicrìu, ci miselìu d'in mi- 
'n/f'iSe fia luatu d'in uoguresculu «^ 
'f In acésta d'iu urma suppositione, 
Jtnoai form'a ar potè fi unguresca, cu 
ite co sì acésta-a este romanica, si totu 
m aUtu cuvenfcu se potè sustiné co Un- 
ioni au Inatti vorb'a in acésta l'orma de 
Homàniiem in càtn pentrti fuudu, su 
LÌ ÌDcape indouentia, co este curatu 
)maaicu : coci vorb'a vulgaria : acia- 
tiro sau aclaro^ vino d*in cea classica : 
tìtàf care va se dica proprie : ascutitu 
ro asa<tisìu, si de aci si acieUu sau o- 
[«, care intra in ascutitulu instru- 
lAnteloru taliatorie si impungutorie. 
Mare partp d'in Romàni nu pro- 
intia aciviti^ ci ciótn. Deci se nasce in- 
ìbarea : nn provine òro ciòìa d'in cir 
eitutia? Couferoscesemnificationea 
imb'a germana Glockeiihpeisr* L. 
IPDTUARE si 

ACIUIRE, r. de origine neconno- 
lU si la forte pncini auditu, in locu 

piiuìair. pìtire, 
AGfJROS. sau cu forma mai roma- 
'((//., àxXvjpoc, fora eredi 
' 1. 
ACM\n ':', adj., vorbadeoriennnoh- 
: for^ e>|jHn ntia, novihu; li re 
[Ut Uro.— Vorb'a e astadi apròpe ne- 
^iTta. 

tÉLA, s, f., vorba do origi ne curaku 
mica, dero cu siiffissn straìnu, si de 
•a neadmissibile, cndu, spre ana 
iplinf , avomu : nnriiit. acrime. acri- 
acùrc. 



ACI; 5 

ADALMASTU, vedi cUdaniasiu. 

ADAMANIKE si ademenire, adama- 
ncscu si ademenescu, v. tr., vorba de o- 
rigìno necunnoscuta, coci d*in caus'a cellei 
de a dona forma, care este si cea mai 
respandita, nu se potè sustìnécoarvenf 
d'in a(had-manus : a ammagf a attrage 
prin ammagiri la reu; pellioere, alH- 
eere, sollioltare. 

ADAilANITORlU si atlnienitoHu r 
(ària, s. adj., care adaraanesce sau ade- 
menesce. 

ADAMA NITU si ademenitUf part. de 
la adainauire sau ademenire. 
j ADEIARE, vedi adeliare. 
I ADELIARE, adeìar€,adiiarCf adiierc, 
adittre si adierCj v. intr., verbi ndu de- 
spre ventu : a sufflà lenu : téià adelia 
ye**^t</M.—Piendu co acésta vorba seaude 
in gur'a poponilui romànii d'in tote par- 
tile; fiendu co form'a flessionei ei este 
simpla {adelia sau adda, nu addicdia 
sau ndfiediti); si fiendu co variationile 
de pronnntia, dupo dialecte, sunt intru 
tote contorme cu legile fonetico allei im- 
bei; de acea-a nu mai incape indouentia 
co acésta vorba cauta se fta forte vechia, 
de origino curatn romanica, si se se lege 
prin etymologia de adhaUro sau a<lhe- 
lare, 

ADELIARE, adiiare si aduere, adiate 
si adicrCf s. f., d'in verbiilu precedente : 
lena sufHare doven'.u, aura^ frane. : brlse, 
zóphjr. 

ADEMENIRE, ad&mcnitoriu, ademc* 
nitn ; Vt^di ndamaniret adamanitariu, a- 
dumafiifii. 

ADIIARE si adiarCt vedi adeliare. 

ADDIIEKE si adicre, vedi adeliare. 

ADINEOKA, adinióra, adineore sau 
ndinvori ad\\, modo, nupcr; cu pticinu 
ìnaìnte, cu unu momenlu sau cat>?va 
mompntfi mai inainte. — Vorb'a dupo 
fonn'a ai pare romanira. Cari siint inse 
elomontolo ei de cotnposetione? S'i fia 
d'in a-de-itt'en-ora, asià in càtn se ìn- 
semne: in a ora (momentu), care face 
parte triti ea ora, uè n a trecutu inco, 
ci este totu presente in momentulu vor- 
birei? 

AUIO, frane, adleu, proprie : cu Dom- 
nedieti; si prin urraare, neavendu ai ne- 



a 



AFF. 



potendu luà forma romanesca, nu se potè 
admette in Iimì)a, mai allessi! candn a- 
vemuespressionea pre deplinucorrespon- 
ditoria : cu DottinrdicUj cunin sì multe 
aìtele de acea-asi potere cu espressionea 
Francesca, un'a mai frcmosa decUtu alfa : 
remani sanetosv, cu sanciate, din*a huna^ 
ser^a buna, salutare, ctc. Peno cand n as t ii 
peccata pre noi Romànii, ca se trfcerau de 
la una momitiarfa straina la alfa: de la 
hjr la wonsicWj de la x«Xi^ '^.l^épa la òon~ 
jour, etc? De ce se nu ne placa celle bone 
alle nostre? 

AFANISIRE, (d'in ^^rec. à!pav£Cetv=a 
facenevedutn, a nemici), vorba ces'aude 
niiraai in gun'a unoru-a d'in locuitorii 
cetatìloru in Homani'aììbera, inlocu de; 
derapenare, ruinare^ etc. 

AFANC, 8. m.. vorba de origine ne- 
connoscuta si «udita in gur'a pucìnorn 
Romani d'in Moldavì*a in locu de : do- 
rrrc de àmma, necasUt amaru àllu suf- 
fleiuìvi, 

AFKRrMU. vorba tnrcéaca» 1. luata 
riesclnmationedeapprobare: fortobencl 
dp miniinf»! bravo! eu''e!--2. liiata si 
cà substaniivn : fa ce ti dicu cu, si ti vòiu 
dà uìm afci'mn'y^Z. se dicesi in ironia, 
fucundu-se usa do acésta voba pentru 
fapte san dissp, cari nieiita desappro- 
bare;— 4. ntatu spre a (j4 potere espres- 
gionei, cfltu si spre a forma una con?o- 
r«nliacàncell**-a caci, fumu se vede d'in 
al&te essemplp olio limbei popnlarie, 
placn forte muUu HomSnuliii, seadan^e 
adfsea pre l^n^o vorb'ii offirimu si alte 
dono, pop^a Mannu : afeiimupopa Ma- 
nnw. 

AFFISSIARE. offissiediu, v. tr,. a 
afHge, a lìpf pre muri unu annuntiu ti- 
parìtn sau scrissu, a nnnuntià eeva prin 
folio scrisse san liparite;— a aonuntià 
in g*^nere, a publicà una scire; parletl 
tAi»ilain af/ltrerOj labuUm proserlbere, 
P'oaterij frane. : afaoher. — De si acé- 
Bta VOI ba este unu neolc^ismu introdussi! 
d'i 'Un)b'afi'aucesca,derocàforinata d'in 
rad' Cina curalu romanica, adeco d'in 
à'hxam:=:affìS9u, d'in affìgf^rSt s'ar potè 
udmìtte iu dictionariulu limbei remane 
de imprenna cu derivatele selle : af/iS' 
siariu, affismt. 



i 



AFO 

I AFFISSIARIU» s. ra., care afri(?e, ìi- 
j pesco sau irapartc affissie; qui libcllob 
I ad postes et linlDa pnblloa arfi^lt, fr. 
I affichMir. 

t AFFISSIORU, s. m., d'in frane, af< 
flchear, ne-avendu analogia in liraVal 
romana, nn se potè admitte de càtu sub 
formele mai correcte : affissiariu (vedi &*^ 
cèsta vorba) sau affissìaforiu. H 

AFFTSSIU. 8. m., pl.-^, d'in verbnlu ^ 
nffissiare : folia scrissa sau typarita, care 
copreiide unu annuntiu si care seaffige, 
so lipescepre muri sau seiraparte, libelli^ 
proscrtpta labnla ; frano. : officile. — 
Vedi Dictionariulu limbei romàne. 

AFIEROSIRE, oficrosescu (prin rea 
pronuntia : aprosiré), v. tr., (à^tepdu),) 
1. a sacra sau consecrà, unu preutu^ una 
baserìca. etc, a santi; sacrare, or»ns6- 
orare; 2. a dedica sau a incbinà cuiva 
ceva; dlcaro, yorere. 

AFIH.ROSITU, (prin rea pronuntia : 
afirositu), part., d'in verbnlu precedente, 
1. santitu, sacrata; sacratns, oonBeora* 
tas; 2. dedicatu, incbìuatu; dioatos, 4o«^ 
Totns. '4 

AFIFU?,ad., f6rabani,fìaccninpunera, 
seracutiu, seracubiosu, reti imbracatu. 
Vorba de origine neconnoscuta, si au- 
dita numai intre unii d'in locuitorii ce- 
talilnru d'in Romflnì'a libera, pare a avo 
legatura cu cea de acea-asi insemnare :fl 
ififliu. ■ 

AFINA, 9. f., fruntuluafinnlui, bacca 
myrtUll, frane. : nircUe, rajrtllle; — ^ 
d'in iin^iiresculu : afonia? S 

AFINU, 8. m..arborella sau tufa, cara 
da afinp. (Vedi Yorb*a precedente). 

AFIONU, s. m., vorba turcésca : aucu 
de macn. opìnrroplum. 

AFIROSIRE, afirositn, vedi Qfierosire, 
afierositu. M 

AFORISANIA si afurisama, s. f.,9 
d'in aforisire cu terminaiione slavìca : 
escommnnìcationo, anathema; exeom* 
lannloaitn, saertrnm Intonltotlo. 

AFORISIRE si aftfrisire^ aforìscscu^i 
V. tr., (à'po.oiCw), proprie : a despartf sii 
margini; si de acl in speciale, cà ternaiuttj 
bascr*cp3cu ; a sc6*^ d'in communitatea] 
credf .:iosiloru, a m.iginf de labaserica* 
si de la alle basericei, a escommunicà 



I 




kl6Ar«; 2. a dà dracului, a a- 
itisà , a Mastemé: ali(|uom tn- 
l» d«r»vpre, nltout male pi-ocari. — 
fornir^, differe de antahettuifisaresm 
tkfmmre, antànin peutrueo afor'isirc 
niai populariu, asili ini'àtiipoporulii 
'tt' fWinosco vorh*u anufhemciHsarc: ci 
ilu pi ìiice usii tìau tolu de ufori- 
.. . ?au de perit'rasea : a dà anuthemci. 
lllu doile, pentru carturarì, cari facuusu 
i» amendoae vorbele. aforiifire dififere 
nin intellessu ^eamìthemtUisare, intru 
dto CI afurisi va .se dica mimai a des- 
iarti pre cineva de tiirm'a ci'odentiosi- 
lon si a 1u margini pentru unu tempu 
et Ubaserica; èro a aDatbematisd va se 
dica mi numai a maricini pre ciueva, 
pentro unu tempu do la bnserìu'a lui Cliri- 
*tn. ri a In scoti» peatvu t<»tu de a uu'a 
enuhi busericei, sì iuco a lu d^, a 
ia'jùiua lui Antichristu. 
AFORl^Tr si aftiri^tu. part. d'in 
' -.ire. care pre lóntra insemnarile 
' ,lui. maiare si intellessulu de: reu 
: lulu cellu mai mare, cumplitii, in- 
uciitu. cii care auevoia teputiintollepfc 
au invo{; fora umenfa, t'ora Domuodien. 
' 'T*lt[SIKK, afurisìiu,veàì afoHsirc, 

AGÀ, plur., atfulk', 8. m., vorba si de 
"L'ÌTie si de forma turcésca, care, de si 
: UDU barhatn, este inse, in limb*a 
Ni. ca sicumii arinseranà 
. . : iiiaa, cà;)tì>vf, deessem- 

pla: litlu de politetia, domvu, 
^'•A, s. ra., acca-agi vorba cu prece- 
i. infle prin trecerea toniilul la pe- 
' I itìtiindii tormii mai romanésca, 
^aliiatuinai multe inaeranarì, 
ii essite d'in usu : 1. prefectu de 
itia. ?. antanìnlu gradu deboiaria de 
aoUni'a classe sau de prot{j)cnd(tdn in 
prittcipatole romflne.— CÀ si atfrì, se ap- 
plica, cA titln de politetia. veri-canii 
tarcu. iu acea-asi inscmnaru cà si ro- 
manesculii domnn, 
AljABK1U'',ciuperca?d'ingrece8Culu 

•AMir M ar^u/niu, adj., vorba de 

. carH se aude mai mimai 

... ^ .. « .u-.^.tuiloru de pria celatile 



iOL _ 

Roraaniei libere : fora esperientia, no- 
vitiu!; In re riidU. 

AGHIASMA si aiuòina, s. L, (i-(i%'y^'x) 
apa santità: aqaa sacra, aiina In&trallf). 
Form*a buna romàna e agiiisma. 

Ai miOTANTU, s. m.\ forma corrupt» 
iu loCM dt* adjutante, frane. : adjountv 
aldi* He eam|>. 

AUUIUTIA, H. m., nume comicu data 
dracului san diavolului. 

AGHISTIN A si ghktina, s. f., vorba d« 
forma unguresca : froKKteuyo, invede- 
ratucon-upta d'in romaniciilu : castaniaj 
ca^taneu, ^\ trecuta apoi cu aasemenea 
forma si in gur'a unoru-a d'intre Komftnii 
d'in Daci*a superiore. 

AOIALICU si hagialicu, s. m., vorba 
si de origine (vedi tiffiu), si de forma 
turcesca : locurile sante , unde merga 
credentìosii spre inchinare, si callatorfa 
la aceste locurl; sac^r Iocum, quo con* 
fliitint )>ti pero^rinl, pta peregrlnatlo ; 
frane.: prlc-rluaffe; — proverbiu : a se 
duce la agmlicH, a 86 ruinà, a si perde 
starea.— Vedi in Dict. pnretjrinu, per*:- 
(frimtrv, pf^regrinattu 

AG ICA si kaffica san agisca si kagiica, 
femininu d'in aghi: fomina careacalla- 
toritu san callatoresco la locurile sante, 
miillpr, itiitn plam porcffflnatlftnflinohlU 
Ti*I ol)it, peregrina, frane. : pèlHrln«. 

AGIICA, vedi agica. 

AGIG si agiu. s. m., italice aaririo» 
tr. ai7Ìo« germanìce Atirprdd, Aurwecli- 
sf I : 1. differentia : a. intre valorea 
nominale si cea reale a moneteloru. h. 
intre valorea nionetei raetallice si a mo- 
nete! in cbarteia. r. intre valorea mone- 
teloru d'in una terra 3i valorea aceìloru- 
asi d'in alta téri'a; — in aceste intel- 
lessuri se dice si mwhiu san smmbiu, 
italice rambio, frane, oliaiitre; — 2. be- 
neficiu ce se trage din scarabìulu de mo- 
nete diverse; — ;^. usura san cameta c<* 
unu iropromutatoriu de bani iea presifl 
interessile cuvenite de la impromutatu, 
oandu acestu-a vrea se scambe ìnscrìssele 
nelle, usura care variedia dupo abundan- 
ti*a sau lips'ade bani. — D'in caurt'accl- 
loru din urma doutì inaomnari, vorb'a 
agio, a tuatu, mai allessu decandu scam- 
bulu a adjimsu principalea industria a 



8 Acr 

judaniìoru , intellessuri defavorabili , 
cari se traducu mai vertosu in derivatele : 
agiotagiu, agìotarCj etc. — Care se fìa inse 
et}'inoìogi'a acestei vorbe? Diipo unii 
Yorb*a ar veni d'in italiculii aeralo, cu in- 
semnarea de mlausu; inse acea-asì vorba 
se serie in limb'a italiana si cn imu g : 
airto, cu insemnare de cmumoditatc, htnia 
stare, si este prin armare identica cu 
frane. : alse, de nude : à TaUe^cu ita- 
liculu, adatto; maialate, necommodi- 
tate, reu. Dupo acésta d'in urraa consi- 
deratione vorb'a agio ar fi luatu nsioni 
si insemnarile : bene, beneficiu. foiosa, 
castigHj si in speciale : beoefìciu trassu 
d'indififerentia valorei moneteloru diver- 
se. Co acésta etimologia este mai apro- 
pedeaddeveni, se vede si d*in irapregiu- 
rarea, co nnele dialecte italico, a nume 
cella piemontese, scriu agio cu unu </, si 
candu are iutellessulu francesculni aiso, 
si candu are insemnarea de ngio; si prin 
urmare form*a vorbei cu doì g^ in aeestu 
d'in urma iutellessn, este in Iirab*a ita- 
lica, numai uua forma ortografica de di- 
stinctione.Admittentu inse acésta etymo- 
logia de buna, totusi reroane de esplecatu 
de unde deriva italiculu aarlo cu insem- 
narea francescului alsoJ Pentru acesta-a 
s*au produssu mai multe pareri : unìidau 
cà funtana a vorbei agio latin, adapta- 
rp ^ accommodaro : altii latincsculu 
otlura:=pace, lenitale; altii grecesculu 
i'T-o; = favorabile, cuveuitu, coinmodu; 
altii gotbiculu RzeU z=. usioru, conimodu; 
altii in fìne basculu alsla; déro celle mai 
multe derivate d'in acésta radecina se af- 
fla in dìalectulu provenciale, si prin ur- 
mare cea mai probabilo etyraologia a vor- 
bei agio ar fi provencìalea alse sau als = 
cu francescului alsc. ^I. — Asprulu sau 
denariulu st'dice turcesceoJEppr. Monetelc 
de auni se a^ambau in monete mice do 
argeutu, in akg»', Nu curau-va dìfferenti'a 
in akgé a datu locu nascerci agiuìui? L. 
AGIOTAUIU, s. m., frane! : acrlota- 
je, fonnatu d'in precedentele agio, prin 
intermediala verbului urmatorìu agio- 
tare : 1. jocu aleatoria in cetatile com- 
merciali, prin care capitalistii redica sau 
5cadu pretiuln certoru funduri public© 
spre a le specula in folosuln lorn, jocu 



rej^ 



AGO 

prin care unii se inavutescu forte, èro al- 
tii se ruina cu totulu; — 2. intrige, ur- 
ditureascnnae si ne oneste, prin cari unii 
cauta, in folosuln Ioni, a urea sau a scade 
pretiulu fuuduriloru publice, apre a se m- 
avutf currenda si fora labore; — 3. prin- 
sore a jocatoriloru pre scaderea sau ur- 
c^irea pretiului certoru lucruri de vendiare 
la una epoca determinata; — 4. beneficia 
nemesuratu, usura, cameta. 

AGIOTARE, aghtediu, v., a face a- 
giotagiu; a practlcà agìotagiulu ; frane. 
aeloler. 

AGIOTATORIU,-/ór;a, s. adj., care 
giotedia, practìca agiotagìuhi. 

AGIU, vedi agio, d'in care agiu 
form'a romànisata. 

AGTU si hag'tu, s. m., vorba si de ori- 
gine si de forma turcésca : cellu ce cal- 
latoresce sau a calla tori tu, spre inchinare, 
la locurile sante, reH^rinnis causa pere- 
7rlnanN,(|nl ptampcre^rliiattoiiem obiti; 
peregrina, frane. : péterln; — pfover- 
bia : a se face agin=ztL se mina, a se* 
racL 

AGLICA? s. f., una flore : angei 
aiisreltca^ £i*anc. : angiiiquc, 

AGXETrU si dgnitiu, s. m., buccata' 
pane de forma aprope cubica, ce preutulu 
talia cu osti'a si scote d'in mediloculn alt^i 
pane mai mare, nuraita prescura. Prin a- 
césta operatione mystica setìgur^dìajuB-^ 
gliiarea miellului lui Domneilieu, si cu par- 
ticelle d'in agnetiu credentiosii se com- 
munica ed cu corpulu lui Cbristu. — Se fia 
acésta vorba si de origine si de forma sla- 
vìca? Sau fundulu ei este romanica, d'in 
aflrmisrrmiellu. si mimai forma a luatu 
slavica prin trecerea sea prin limb'a ala^ 
vica? 

AGONISELA, 3. f., d'in agonisit 
stigu. avere strinsa cu sudore sì lab< 
lucram, qnBsttis^ peoDllnn* 

AGON'lSIliK, agonisescUf v. tr, _ 
v'ICcu, si mai allessa sub form a media r 
à-;aiv:;o;ir.. proprie : a se luptà cu in- 
versionare, a si damare fatiga; si de aci 
insemnarea vorbei in roraanesce, insem- 
nare ce uu are in gre<:esce : a sì procura 
ceva cu mare lupta, a castiga ca ane- 
voìentìa, a si stringe si face una sj 
unu fundu de nv ere. cu mari sudori si] 



tara? 



»'a ala^ 

'1 




^K. 

5on : lucmrl^ lucrnm facf*re, rem eom* 
parare. — Fiendii co verbulu romànu are 
mia inseranare, care Ini àvwvt^ojtat lip- 
sescein limb'a ^eca; si fiendu co acellu- 
tsì verbu se afta in giir'a poporului ro- 
mlnu mai d'iu tote partile; de acea-a nu 
«potè adinitte co voTb'ii afjonisire cu 
derivatale ei se se fia introdiissu in lim- 
l'*a romana d'in grecesc'a moderna la una 
; ^;i posteriore, cu Fauariotii, de essera- 
■ , ci a cantati! seessista in Hmba d'in 
. -;niri forte vecbie. — La macedororaa- 
0! acedta Torba are si iusemnarea mai ge- 
nerale : a properà, a festina» a pune zelu 
flbuna voientiala facereaunui lucra ore- 
care. 

AiiONISITA, 8. f., proprie participiu 
feiuininu d'in verbulu a(/onÌsin: Inntu cà 
iubstantivu, de acea-asi insemnare cu 
Qjpnisda. Forra'à niasculioa ayonisitu 
ÌACO este in usw. 

i(K»NfSITORlU,-/mcf. s. adj., care 
a^nisesce. 

AGBAFA,f.,niaipucinul)ene:«pm/«, 
UL, acusan torta, cu care se prinde una 
Umentu la peptn : Hida; illmla» iiuei- 
», fi-anc. : Ji^rafo. — Etymologi*a d'in 
cele : 47pa=:prinsura, sià^r^rzpi- 
ìre, Du este de locu probabile: mai a- 
- de addevcru ar fi a deriva vorb'a 
y..i celticulu crair^carligu, sau d'in 
nianìculu crri*l''cn, anglic. srraiic, de 
iMie pot« si in romanesce : ijrajm, gra- 
disi a, e te. 

AGRAFIORA, mai puciim bone : a- 
ffrafioi'Hf 8., deminutìrii d*in afjrafa, a- 
grafa mica. 

AGKEABILE. adj., frane, a'^rréa- 
M* = pÌ3<^utii, neologismn ne-admissi- 
biie in ìimb'u romana : co-ci usTróublv s'a 
forinatu d'in verbdu asrréerir: piacere, 
corruptii din acra'lare, si acestn-a de as- 
cile conipcn d'in «ir;frot.irr, care ar 
no r/>mpn8n d'in ad si gratuH=:pIa- 
I verbulu iisia dpn» n'-ri^or mi 
-_:-! in limb'a romàna sub fonu'a 
re, d« esaemplu, neci derivatele : 
l«, a^njmeuty sub formele : agrrn- 
ettttt. 
A si 
SIA,3.f., poraadeagrisiu, yros- 
rtae acinna, frane. : ^rosHlle; si cu 



AGR. 



ì» 







insemnare de strugnrn necoptu sau sucu 
d'in ellu, aàeùo at^trida ; italice agresto, 
ispanice aiurrux^ portugallice aerraijo, pro- 
venc.agra8, vecbiu frane, aivret. — Dic- 
tionariulu d'in Bud'a da numai plur. a- 
fjr-isì, si inco cà roasculinu, fora se de 
de locu numele arborelhilui sau tufei ce 
produce acostu fructu; déro iuRomani'a 
libera se aude in gur'a poporului atàtu 
nuraele fructului in ameudoue numerele 
de gena femininu : acrisia, aprisic, 
ciìtu si allu arborellului de genu mascu- 
linu : ar/nski, a(/nsL In acellii-asi die- 
tionarìu se da vorbei lujnìfi si inserona- 
rea de struguru necoptu sau sucu d'in a- 
cestu-a, insemnare ce au, cumu se vede 
d'in celle susu citate, formolo acelloi-asì 
vorbe in alte limbe romanico, dt^ro caro 
in Romani'a libera, se espremeprinvor- 
b'a afjuruìa. — Ce s'attinge acumu de 
etymologi'a vorbelorn : nfjrma, afjrisiuy nu 
mai incape indouentiaco elle deriva d'in 
acerrracru prin trecerea lui cin^, asià 
de commune nn numai in lìmb a nosti'a, 
ei si in colle alte limbe romanice. Numai 
suffissulu si t-onulu pre antepenultima 
potu presenta orecare gi'eutate : se fia 
venìtuaceste neregularitati prin iufìuon- 
tia prouuntiei unifurescului : rgìc^, im- 
prumutatu negvesitu de Unguri de la Ro- 
mani, ca si ocieìlu sau f^tciellu (vedi a- 
cióia) ? Acesta-a este mai multa c4 
probabile, si vorbele 'Ui acoentu c<^rrectu 
aru sunà : arpusia, afjrisiUy ciirau se si 
audu in gnr a unoi parte de Romàni. A- 
poi in resppctiilii .suffinsului, form'a «• 
?raz d'in limb'a ispanica, in care z re- 
spuude de ordinariucucisau ffsiuerate, 
duce la formfìleromSnc; atirràa^aijrfàu, 
sau : afjrefia%\ agretiu; si ultim'a forma 
redussa la cca ceniti de l?tymolo^,na ar 
dà forraele ; acrefia, an-etitt; In fine for- 
ni'a : acrvtia no da esplecavea rationale 
a trccorei lui r in f} d'in vorbele r mfre- 
tia. afp'etht : limb'a a avutu astuf?ln a 
pvità confusionea iiitre doue cou^epte, 
d'in cari uoulu abstractu : acrdia^^- 
(•rimo, altulu concretu : acre/ia ^ agre- 
tia=:agre?ia, sncu aera, poma aera. M. — 
Xu cumu-va este sì ngrestls in jocn?L, 

AGRESIU si 

AGRISIU, s. m., »rborellu san tufa 



care produce agrìsìe, (^roBBDlarla)^ fr. 
VrosseilUer. (Vedi si agrisia). 

AGUDA, 8. f., fructu de agudu, (vedi 
ac^sta vorba). 

AGUDU, s. m., arbore care da agude 
ai a carni frundìa este biina de nutritu 
'▼iermi de nietasse. Inae acodtu arbore 
|<èe cbìaina asili mai allesRU in Moldavi'a, 
cnmu si fructulu lui, agudu, èro iu terra 
romanésca arborele se numesce dudu, si 
&uctulu scu diida; in molte parti inse 
alle terrei romanesci, ciimu si in alte 
Provincie locuite de RomSnì, arborele se 
chiama muru, si fructulu seu mura. 
Vorb'a vmrn inse se applica de multi 
Romàni si la fructulu arborollului sfiu 
tufei numi te ì-ugu, Vorbele dudu si duda 
sunt de orìgine persana. èro fnjudti^xa- 
guda de origine neconnoscuta; si de acea-a 
un sunt de preferitu cellei de origine ro- 
^Jtaanica : muru. morus; frane. : mùrier; 

ura, niorntn, frane. : mure; de sf mura 
insemna si fructulu rugului; déro acé- 
sta-a se intempla si in liml/a latina, in 
care mornra se cbìama si fructulu arbo- 
relui morus=:muru (agudu. dudu), si 
fructulu tufei rubu8=:rugu. In fine alti 
Romfiui dau dtididiti sau iujndìdxù nu* 
mele de fragariu. vorba, care derira de 
certu d'in fntffa, si care priu urmare, 
s'ar potè bene «[iplecó la arborelliilu ce 
da frage. 

AGIJKIDA. s. f., à70'>fj[Sa, 1. stniguru 
necoptu. uva «corbii^ ^t^^a;, frane. : 
ivorjus: 2. sucu de struguru necoptu. om- 
pfattoium, frane: rerjus, ÌUlic. «i^resto, 
ispanice a^raz, provenc. a^rns^ vechiu 
frane, at^ret: — proverb ; Agurida su 
/flc«/MWiVr/:,d'insupperatuce era cineva 
tì'a iinpacatu pre deplinu. 

AI, fiìdr^ aidcti. aidcìtiu; aid^a, nid^atL 
vorbf cu potere de modu iraperativn, es- 
premendu indeuinare, iucoragiare, cor- 
respunditorie ca latinesccìo : asrcy Ai?tte; 
aKedum,aeitp<]nni,etc.:grecescele:os'Jpo, 
Seùrs ; frane. : Hllons, eoorago! — --1/ 
faide, uiWc/i, aìdemu) Sv ne jKriimhlùmu: 
ha mai bene ai (aìde, aiddi, aid^mu) ne 
né iuvetiàmu hctionik; ai faide, aidHi, 
uidanu) la f>erambìarr, ; hn mai henc 
<M (aide, aidcti, mhmiO la scola; ai 
(aidej (k te vulca : ai (aide, aidetij 



I 



de ve euleaii; ai faide, mdeti, aidemuy\ 
in collo; ha ai faide, aideti, nidemu) 
in cóce; ai (aidc, aideti, aidtmiu) d^-\ 
aici; ai, me; (aide, »«?, aideti, me; ai-] 
deìHUj me), ce mai stai (ce mai stati, cs.^ 
mai stàmu) aici? ai, baiate (baiati); aìde< 
(aidcmUf auleti), baiate, (baiati); ai (aidCf 
aidefi, aid'a, atd'ati) se fngimu; ai la 
jìere ! ai la mere ! ai la vircsic ! ai, ai 
(aide, aideJ, sena ti taca gur'a, déco vrd 
se te incard de Bomne-ajuta. — Essem- 
plele ìmmultìte erau necessarie spre a 
face se resara in tota poterea sea iutel- 
lessulu acestoru vorbe, co-ci numai prin 
ucestu medilocu ne potemu pune pre una 
buna calie de a urmarf etyraologi a acel- 
loru-asi. Se remana déro bene stabilitu, 
co vorb'a fnndamentale este ai, asii ia 
càtu potè suppleni pre tote celle alte: aidc, 
aidet't, aidcmu, aid'afài<Ta(ì. Acumu ve- 
nindu la etymologi'a acestoru vorbe, se 
constatkmu mai antàniu co prea-invetia- 
tulu Diez pune aceste vorbe in legatura cu 
italic. anilarr, ispanic. an(lar=:a merge, 
a ambia. Dupo meutioitatulu ìuvetiatu 
andare si audar^ ar veni d'ìu latiaosculu^ 
aditane, forma iterativa d'ìn adirn:=afl 
merge apre, a pornl in confcrauva, si for- 
melc romàne : aula (da cn a claru) si 
aidafi s'ar fi formatu d'in aeellu-asi adi- 
tare, care prin suppressionea lui d si 
sti*amutarea lui Mn W ar fi datu uau.H 
verbu : aidarc, d'in care apoi aide si ai- 
dati ar fi formi^le niodului imperativa. 
La acésta otymologia se oppuue fonetic'a 
lìmbei romune, iu care, la vorbe curatu 
romauice, nu afiàmu essemple de asse- 
mene trecere a lui t in d, si ned ma- 
cariu uuu essemplu in care finalea do a 
don'a persona singularìa a imperativu- 
lui de conjugatìimea nntaui'a se fia '- in 
locu de a, fora se mai adaugemu co in 
locu de aidaii se dice, si ìnco cu multu 
mai desu, si niddi, co essiste si form*a 
aidtmu, co in fine in loca de tòte aceste-aa 
se dice simplu ai, at&te fenomene« cari 9 
nu se potu esplica cu hypothesea inve- 
tiatului germanu. Déro si Diez sìngura 
se ìndouesce de etymologi*a sea, sì pre- 
suppune apoi co romauescele : aide^ ai- 
dati aru potè veni d'in serbescele : ajdr, 
ajdate. Inse sì la acésta d*in arma sup«. 



^ ^ 

yM«tìoo« se oppune impre^iurarea, co in { 

nmaDéscesce forro^a arse dice in loculuto- 
torai' "* ''''. èro apoiacésta forma nu 
«^'m tain serbesce cu acellu-3«i 

Acésta foriua déroesplecata, | 
:j^ . ^ uà .: . -:3plecarea cellorn alte. Pentru ; 
icésta-a se uà dìstingcmu mai antaDiu 
bene de alte vorbo cu acelle-asi suoetc, 
dér>> de ìniellessu, sì prin iirmare si de 
:ri^ine, diverse, cumn : 1. ai, cà iute- 
riectionecareespremedorere: ai de mc«e, 
intoriectìonecorrnptadmvai=Tae;2.ai» 
ci vorba de intrebare, rare, probabile, 
ilte:=:AU, a dou'a persona d'in ajo, si 
cara occiire asià de desu in Plautu sub 
form'aAlnT ÌTiIocude=alsne, cu acellu- 
&si intellessn ci si in romìlnesce intre- 
[itttivulu : ai? — 3. ai, in locu de alU^ 
llor. d'in othc, — 4. a«\ a dou'a persona 
Ift la anì^ d'in avere; — 5. ai. in locu de 
anm, pi. da la atinu, — Intellessulu lui 
(Tf. le are este vorb'a in acestu articlu, 
t^rin : misca'te,})Ornesce, vino, neduce, 
•'i imperativu. launu vcrbu deconjn^a- 
ì ru infinitivu in ere San ire. D'in 
..-^Litatca de intellessn intro roma- 
neseulu ai si latincsculu age, potemu 
ooDclade co ai esite aarc, care in roma- 
nesce ar suoi u///, cà mcrgi d'in mer<jei'ey 
ti, prin caderci luì <?, aì^ ca meh in locu 
d£ mergi* Inse flendu co acésta cadere a 
loi^ nu este normale in linib*a roma- 
nésca, cocì afora de meri, m loca de 
tmergt\ anpv.^ia s'ar mai pott'- aflà alte es- 
ipì se cercàniu pentru at'si 

e., ^ i niai probabile; si atltu 
oefAntiele de intellessu, cfltu si celle de 
fonDa, 8tì anebcu a ne dà convingerea co 
m e»ta a dou^a persóna singularia a im- 
p«rat:' 'M uuu verbuatV?, asiàpre 

ciimu ^ ucea-asi persóna d*in ver- 

baia peirt, corruptu d'in perire. Aire 
"■— indouentia, nnu cornpusu d'io 
,ere, cumu averau d*in acellu- 
as* Aliti.' alte compu?e : perire, suirc, 
cssire. Co d*ÌH coiupìi^inlu aire n'a re- 
mala io uBulit lìmbdì de càtu a dou'a 
' "^ . '-- -ingularia, nu esle ceva eatraor- 
1 fora esaomplu : coci si de la 
'Ve inca so dice 
1 ueci decumu si 
perno a a dou'a piuraria d*iu acellu-asi 



u 

moda : peitit ci numai deplinu : periti 
De la verbulu siroplu ire iuco a remaHU 
in lisa numai a dou*a persóna singularia 
a iraporativului i, cu care se servesou 
mai allessu menatorii de calli, si care 
nu se potè dice co este una simpla inte- 
ricctione, ficndn co si menatorii de boi 
facn usu de compusulii ai sau ài. Tó*o 
acestea confirma pre deplìni:. '*rRdemn. 
addeverulu etymologiei propuse. La for- 
m'a ai adaugimdu-se Jc\ (care inca are 
potere essortativa, cumu se vede d'in 
essemplulu : de de ve scolati^ si cumu se 
vd proba mai bene la articlulu assupr'a 
lui de), se nasce forra'a aìde, analoga cu 
latincsculu agedum, in care dum, are pre 
Ifinga agc acellu-asi intellessn cà sì in 
romanesco de pre Iflugo ai. Form'a aide 
unita cu terminatiouilepersóneiantaDÌa 
si a dona piuraria:— m«,—/i, forme cari 
in limb*a romanésca nu paru asili de tare 
agglutinate, in càtu se nu se pota separa 
de radecinele verbali si allipf la vorbe 
de natura differita de a verbului, cumu 
se potè vede d'in essemplulu : faceve-ii 
cruee, in locu de faceti-ve cruce, da na- 
scere forracloru: aidemu, ai(/«2r'.Kemanu 
inca de esplecatu formele : aid'a, aiiVati, 
sau mai bene numai form'a aid\i, coci 
aid'a^i este, fora indouentia, formatu d'in 
aid*a cà si tiideti d'In aide, Aid'a este 
déro san in locu de aide-a^ in care a ar 
fi acea-asi partecea demonstrativa ce se 
pune si la acestiMt^ accHu-a, efcc. (vedi 
Dictionariulu 5. .1); sau in locu de ai- 
dcriì, cumu se si dice in addoveru, prin 
contractionea cellui d'alu doile diftongu 
ai in yimpl'a vocale a. si elisionea vo- 
caloi e. dola de — Déco etymologi'a data 
aci este addeverata; atunci forraelo a^i- 
pirate : hai^ haìde^ etc, cumu se audu 
in gur'a unoni-a nu ar fi plausibili. 

AIANU» s.m.,d<jregutoriuturcu, care 
admìnistra una parte a unui pasialicu. 
— Acestu cuventu tiircescu fu usibatu 
Qumai in Romani'a libera. 

AIARU, 8. m., vorba de origine tur- 
cesca : pendulu care regulédia mersnlu 
unui orologiu, sau orologiu bene con- 
struitu^ spre a servi de norma la rogularea 
mersulni altoru orologie; regulatoriu, 
frane. : ré^nlatcnr,— Vorb'a usitatanu- 



12 



AIK. 



mai in Romanica libera, are in Molda- 
via, si insemnarea de cisnht sau esper- 
tisa prin care se leguledia pretiulu pa- 
nei, carnei, etc. 

AL\SMA, prin caderea lui y, in locu 
de affiasma. 

AID'A, aide, aidetiy etc., vedi ai 

AIDOMA, ai aidmna, adv., deplinu 
assemenea, cu tofculu assemenea, togmai 
asià, reale* ìmpellitiatu : copillnìu ave- 
stu-a este tata-set* akiom'a; am cedufn 
pre dractdu aidonia, — Vorb'a pare, cà 
si cea urmatória aietr, corapusa d'in a 
si idonui. De linde se vina inse vorb'a /- 
doma '^ Se abia ea óre legature de ori- 
gine cu grecescele : 2:^0?, àt^wXov, kIìt. 
etc. ? — Vercumu inso vorb'a este necon- 
noscuta afora d'in marginile Roiuaniei 
libere, si chiaru in acestu coprìnsu pu- 
cinoru-a este connoscuta. 

AIERU, s. lu., opitafìi]; (in baserica) 
— Torba pucinoru-a connoacuta. 

AIEVE, si amm, san nevv si ac.ren, 
san aiave si axavox^ adj. si adv.. vorba 
de orione neconnoscutii, cuinii arrota si 
differitelo oi pronuntie, pare a fi com- 
pusa, cà si fmerof'a, d'in a %\ ucvoìa, d'in 
a si ève san ieve, sì a se le^à prin forma si 
intellessu de hirc: addeveratu, reale, in 
addeveru, in fapta, ìu realitate; vcras^ 
quod re Tcra ex»latit eut lit; reipsA^ rr- 
mptc, reterà : acestc-a nm redutu nu in 
visHt ci aierea. — La Moldavi in locu 
de aicve se dice aidoma, desprecare vedi 
artichilu de mai susu. 

AIORU, vodi ailwrtt. 

ATS'A, vedi aisu, 

AISU, ATS'A, (pronnntiattf sì àisnj 
àis'o), ois'a (si aspirate : hnisu, hats'a^ 
hòistt, hàis\i, kois'o), vorba de care facu 
U5U menatorii de boi injugaii spre a face 
pre acesti-a se abbata la suing'o, in òp- 
positiane co eia san reo, de care acelli- 
asi mena tori facu ti8U, spre a face ed boii 
se abbata lu dn^pt*a ; frane. : illn; fiteeti 
san dafi ai:st(, d*rri vreti se vu ni se ìo~ 
vésta earraìe: bmdu ìnvetiotu a ira(jt^ in 
cai, avevoia se dcda a trofie in aisn; rfes- 
Jnpa bottht <rin ai8*a. siVinJut/a in cea; — 
proTfTb : 1. utìHÌH trofie in ai^sit. aìtu^u 
in eea=:nu se polu iutolU'ge si lucrA in 
buna armonia; 2. aappuca ais'azza so 



AIS^ 

abbate de la llni'a cuvenita, se dice i 
intellessu si materiale, si morale, si in 
tellectuale. —Cu vorb'a aìsu striga si 
Catusie sau pissici, candu voru a le faC' 
se fuga, ciirau si la judani, pre cari in 
batjocura i assémena cu catusiele 
Fiendu co menatorii de boi injugati 
candu mena boii, nu d'in carro, ci d 
diosu, mergu allaturea boului ÌEijugatu 
in stang'a; de acoa-a vorlj'a aisu este,' 
probabile, ci si eea. unu deraonstrativu 
care pnn ellipsea unni verbu de miscare 
espreme fòrte naturale un'a d'in celle 
doue directioni determinate prin manale 
menatoriuluì de boi, si a nume, precuna 
eca, couformu cu intellessulu celloru alte 
demonstrative in cari intra ce: celiti, a 
eelluj collo, etc, arréta direefciouea spre 
drépt'a, adeco cea mai departata de me- 
natoriulu pre diosu; totu asìà si aiatu ar- 
réta nu mai puciuu naturale directionea 
spre stang'a, spre menatoriulu instisi, 
conformu etymologiei selle, care, dupo 
celle spuse, este fòrte probabile : aiusn, 
corapusu d'in a sì demonstrativulu insu^ 
latin. IpHe , italica esso, vechin italici! 
l8so^ ispanicu ckc, macedonoroman. isti, 
si, prin compunere cu iìi syucupatu, ni^iu. 
AITE, si aUnre sau aiinri, f. plur., 
dupo Dictionariulu d'in Buda ; recitura. 
buccata rece, boccata congelata prin re- 
cire, obsontum cou^elatum; déro déco a* 
ceste vorbe viau, cumu pare neindoiosu, 
d'in airCt care, prin moiarea lui h sta 
in locu de allirCf de la atliu sau aiu^ 
nsturoiu, si care prin urmarc va se dica 
a prepara cu aìliu ; atuuci aite ar potè 
sta si in singulariu aita, ca participiu 
femiuìnu d'in arre, luatu càsubstantiva, 
si ar iusemnà : 1. in speciale; buccata 
preparata cu aiit, sttifatu; 2. in irenere 

a. ver-ce buecata preparata cu alte eoa- 
diraente intiepatoiie la limbacà sì aiulu^ 

b. rocilvira, buccatarect*. Aceìle-asi formor! 
si insemnnd s'aru potè appicca si cu mai' 
.nuiltu CHventu la aiitira sau allitu9'a^ 
(ormata d'in aìn' sawnUire. cà si eutitumH 
d'in cotire* — D'in aceste-a urmr-dia, 00» 
desi aitnru in Transilvauia, si recUuri 
saurm in Moldavi':», se andò mai multu 
in plurariu si cu intellessulu restriusa 
ce are in t^rr'a romanesca yoth^à piftia^ 



i 



ALA. 

m M poU ÌQse sustiné Deci co nu so 
yotu dioe si in singularìu cu acea-asi in- 
semnare, necì co nu se potu luà in alte 
insemnari afora de celle cu cari se dica 
ra miele parti locuite de romani. D'in 
centra precumu d'in/?//?/», in care de as- 
Mnenea se aude mai desu plurariulu, se 
ade inse si singularìulu in acea-asi in- 
semnare; asià si d*ìn aituri si rccituri 
se poto dice recitura si aitura, cari ar 
fti, in respeclulu intellessului , cotra 
plurariele loru, cà si piftia cotra piftii. 
Afora de acésta-a ar fi rea si in defa- 
V'jrea avutiei lirabei a se luà si consecrà 
rarbele rtdturu rcci, aituri, cà differen- 
'le provinciali pentru espressione» unui 
si aollui-asi conceptu. Rationealimbis- 
lioa cere CO, dupo ce s'aconstatatii tisulu 
cr ^e face de aceste sj alte assemeai 
rorbe, se se anete si alte intellessurì 
ce li 8*ar potè dà conform i etimologiei 
51 forzneì grammaticale : asié, prccomu 
fiorciura ai sarattn-c se appleca la verce 
de mancare in regula tare sarata; asià 
vorb'a recitura sau rtcUure s*ar appicca 
preste totu la verce de mancare ìu regula 
Ttdtn. latxe recitare, gelatinele aru fi una 
specta, n aiturelv ara fi ulta specìa, 
93 a Dnme celle in cari intra aiu sau 
luturoiu, pift'iclc munteniloru. Apoj ol- 
tde aru fi biiccate , fia calde fia reci , 
cari s'ani prepara cn aiu. Totu asià si 
r' iliectivu, oppusu la cnìiff^, sub- 

iii iidii-Si-r substantivulu buccate, 

«*ar l'Oti.' applica la uuu conceptu ce in 
poterea formei selle grammaticale vor- 
b*a ani fi cà mai apta a espreme. 
AIUSIU, vedi ausiu, 
ALABABURA, si arababurn, s. f., 
e ammestecatura, nespusa confu- 
ne, desordioe infricosiata, francesce 
péle-mélo ;— adv.? arabahurea, ammeste- 
catn* incurcatu, — confusa : a vorbi ara- 
ÒKfTa ?=a vorbi preste campi. —Se alba 
BC^ta Torba legatura cu latin, babur- 
rtt&/lMibiirra)=netotu. tontu, ammetitti? 
Fonn'a cea mai conforma cu geniulu 
limbei este arabtdmra: déro si sub a- 
césta forma sì sub cea cu l : alahabura, 
vorb 3 nu pare a fi connoscuta intre toti 
iiomànii, de óre-ce Dictionariulu de Buda 
mi uà da, cu tòte co lips'a acestei vorbe 



Aie. 



13 



^Kon 



d'ÌA mentionatulu Dictionariu potè pro- 
venf si d'in una scapare d'in vedere. 

ALACLT, si aliacu, a. m., grànu pro- 
stu ce se da numai la vite, allea (^Ìt£). 

ALAGEA, s. f , vorba turcósca, astadi 
caduta in desiiotudeue; materia tessuta 
cu Gre de inu si de motasse; — proverb. : 
a pati a7rt7eou*a=:a fi aramagitu, acad<^ 
in mare nevoia. 

ALAIU,s.m., vorba turcésca: multime 
deómenicariinsociescupreattulu, pompa 
sau parata mare, omltatutt, pompa, ap* 
para' US, frane. : Bulte, conrot, parade; 
a ducCj a primi, a scòte pre cineva cu 
aJaixi, se dico sì in bene si in reu. 

AL.\MA. s. f-, arama galbena, ma^ 
frane. : ialton; — pi. aZ(»»«n, obiecte lu- 
crate d'ÌL alama; — de aìannt^ tot'oas. — 
Se fia .-ìcésta vorba straina, sau romana, 
formata d*in anvHa:=^m» cjprium^ca* 
prauiy prin scambarea luì r in /, spre 
destingerea a doue concepte differite? 

AL VM ARI A, s. f., 1. maestria de a- 
lamarìu; 2. stabilimcntuundo sefai>rìca 
sau venda obiecte de alama. 

ALAMARIU, s. m.^ care fabrica sau 
vende obiecte de alama. 

ALAUTA, s. f., ^ tìdi laufa^ 

ALCA, s. f., pi. alcalle, stYiba saule- 
gatura de ferru la muri si alte construc- 
tioni, Ubnla ferrea. — Jocidn aìccdlH, es- 
sercìtiu militariu, lavecbii Romàni, care 
sta in arnmcarou d'inunacerta distantia 
si petrecurea siillitiei prin iinu c(*rcu de 
ferra i^proverb. abafr. aJcntCa^dk perde 
tempulu in deseitu. 

ALCA?, s. f., incbìaiaturaaumerului 
cu peptulu (acromlon), (vedi si halca), 

ALCALI, subst. vorba arabica, nume 
datu do Arabi la mai multe piante ma- 
ritime, cari se cultiva si astadi pretiev- 
murele Ispaniei meridionali, sì d'in cari 
se fabrica asià numit'a.vor/»;apoi intro- 
dussu prin Ispani .si in celle alte limbe 
romanice, cumu si in alte limbe alle Eu- 
ropei, si appleoata : i. la pianta numita 
salttoU battru; 2. la productulu cenusiosu 
allu mentionatei pianto; 3. la tòte sub- 
stantiele cari au acelle-asi proprietati 
cu sod'a. 

ALCALINO, adj., d'in precedenlea 
vorba : care are relationc cu okaU. 



^k 




14 



AtC, 



ALCALTSARE. a^nìisediu, t., a face 
BU nibstaniia alcali, a dà anei substan- 
tie proprietatile anoi aleali. 

AL€AXb\ vedi hahanu. 

ALCAMU, tìlcanUj nrcamu si artan%, 
s. m., 1. lucni ascunau, secreta, mme- 
riu, r«8 occoItAy arcanom, nj^sterlmn; 
—2. arteficiu, urditora de iosellatione, 
Tìclenia, lacie, corsa, intrica, teehoa, 
ars; 3. fune co lacìu saa ochìn la nnnca- 
petu, cu care seserreacu aprindecail— 
De 9i s'au unita in acella-asiarticlu celie 
trei forme : alcamu. arcnmu 5Ì arcana^ 
cari, dupo intellessu, pam a fi bn*a si 
acea-asi Torba; inse na emaipucìnaad- 
deveratu, co sunt mari pìedecele cari ae 
oppunu la reducerea loru inun'asiacea- 
aai vorba, laun*a si acea-asi etrmologia, 
latinesculu arcanum, adjectiru deforma 
neutra d*in arcanu^, derivatu siellud'in 
Aroa=lada, cuteia, in care ae punu sì 
se incbidu lucrurisprepastrare. Aroanns 
inseiDua déra pufiu in ìada, si de acì : 
asanisu, secretn, mystcriosu; si prin ur- 
mare arcannm, cà f^ubstantivu : ceva as- 
cunsu, secretu, mistoriu. Venindu acuma 
la verbale romanescì, sicousideraudu-le 
mai antàiu in respectulu formei, greu se 
poto esplicd, cum s'a stramutata l in r: 
coci asscmene stramutare nu este nor- 
male in limb'a romana, si nu $i^ poto ju- 
stificà neci prin una differentja órecare 
do insemnarca vorbei cu / facia cd cea 
ce are r, cumu se potè face la altima (vedi 
acésta vorba) facia cu arama. 8ì mai pu- 
uinu se potè justificà trccerea lui n d*in 
arcati», forma identica cu latìu'a ar- 
eanom, iutr'unu m d*ia formele alcamu 
sau urcavm. D(^co s'ar presuppune co 
form'a romàna arcamu s*a formatu, na 
d'in lat. arcannnii ci de a dreptuhi d'in 
arra cu suffissulu mu, ca italiana ar- 
carne, tota ar reman<^ de e.spli<\ttu curau 
s'a potutu perde vorb'a origiuaria arco, 
asià in cStu, prò c&tti se scie, nu se afla 
in gur'a popornliii in noci una parte Ìo- 
'cuita de RomAni. Afora de acésta-a curau 
tfe face cà acea-asi vorba. presnppusa 
Yechia si curatu romanesca, se aìba in 
gur'a unoru Kom&ni unu .sufHsau : — 9tu, 
8i in gur'a altor*a altu sufGssu .—tnu? 
Se potè aflà unu altu doile essomplu de 



ALO 

asaemenea fenomenu? Coci form*a ar- 
canu, asita^ in Romani'^ libera, para 
a fi neconnoscuta la Bomànii d*in Da- 
ci'a super, de orece dictionariulu de Bud*a 
da nomai fonnele : arcamu si alcamu. 
De part^a int&Uessului inco se redica J 
obiectioni forte seriose. Asia cu dreptu V 
cnrentn se potè iatrebà, cumu acca-aai 
vorba se insemne mysteriu si fune cu 
laciM de prensu caii ? Desf poporiilu mai 
poetu cà teti poetii,a facutu, mai cu fia- 
care vorba, metafore cu multu mai cuto- 
diat45rie cà acea-a, prin care vorb*a appli- 
cata a insemuà mysteriu ar trece si la in- - 
semarea de fune cu laciu de prensu t'ite;m 
totasitrausitionea dela mysteriu la artefi- 
ciUy apoi de la artefìcìu la cursa, laciu, si 
in speciale laciu facutu la cap(^tulu unei 
fané spre a prind« vitele, pare de certa 
uD*a d*in celle mai grelle de admisau. Si 
mai greu s'ar pot4 esplica cumu Romàaii 
d'in Romania libera au perdutu cu totula 
insemnarile vorbei mai apropiate de ety- 
mologia si mai primitive : mysteriu, 
arteficiu, si au pastratu nu mai pre cea 
mai figurata si mai departata de in tei- 
leaulu originariu ;. /ioje cu laciu; pre 
càudu Romàniid*in Daci a sup. aru fì pa- 
strandu celle d'antàìu ìnsemnarì, si n*aru 
fi connoscundu pre cea d'in urma, cumu 
da a intellege Dictionariulu de Bud'a^ 
in care la vorb'a alcamu sau arcamu li- 
psesce cu totulu intellessulu : fune cu 
ìaciit de prinsu c-aii. Se vede inso» co 
lìps'a acestei d'in urma iascmnarì» in 
Dictionariulu de Bud'a este una scapare 
d*in vedere, de orece vorb'a sub form'a 
arcanti s'ar fi audindu sì in Transilva- 
nica cu in?emnare de fune cu laciu de 
prensu vitele. De alta parte in acea-asi m 
insemnare vorba se audo si in Molda- ■ 
vi'a cu form'a alcann. D'in tote acestea 
resulta, co vorb'a, cauu'a ceesL-e conno- 
scuta mai in tote provincielc romàne, 
cauta se fi\i vechia si de origine roma- 
nica, desi in tute ìnsemnarite eì uu'se 
potè referi directu la latineuculu arca- 
num; ci intra cfltu insemna : mysteriu^ 
srcniUj arifficiu, etc. vorb'a romàna ar- 
canu se lega directu de latìn'aarcanum; 
èro in insemnare de fune cu laciu sau 
ochiu pare a se sui la arcore, care a data 



I 

1 



1 




ALft. 

r ire*, Accuhf arcanus, etc, lleduoerea 
' • -ci la grrecesculu /oÀxàc /aXxàv pare 
ffl&i puciuu probabile. 

AJjC'ATUIRE, alcatuescu, v. traasit-, 

HTisau in Dictionariulu de Bud a alquo- 

cà Tenitii d'in a?(ceacellu-a3idic- 

iu nu esplica) si veehiu itaì. quo- 

^ . care ar fi avutu acea-asi iosem- 

cu romanesculu aìcaluire, otjTHO- 

. > aeadmissibile, cà un'a ce nu ini- 

sce conditionile de forma alle uueì 

: exyniologie, fora a se adauge co 

intellessnhi prelìasulni fi? nu se cs- 

, i : a combini, a compune, a consti- 

toi; eooiftouens ordinare; — d'in alkoiul 

img;yrescu. 

ALCATCINTIA, 8. f., d'in daUuire.: 

i^iupouere , constitnire : oompogltlo • 

itructura. 

ALCATUITU,partidpiudinalcatuire. 

. r . vTUITORIU,-^órm, s. adj., care 

A1.UJH0LICU 3i alcooUiH.>.m.,Vià'y 
d'in alc^^holu : care coprinde alooholu. 

ALUOHOLISAEE, si alcoolisare, v. t,, 
a amnie<)tec» cu alcoholu. 

AJLCOHOLr sì (dcooìu. 3. m., vorba 
arabica, prin care se arrt^bta una specia 
de pnlbere de facia fòrte suptire; dead. 
prin metafora, chymistii au applicata 
mcésÌA Torba si la spiriulu de vinu. 

ALCORAXU, s, m., vorba arabica in 
c\^' 'S? arliolii, <^ro conni =zìect\ira^ 

ÌLI- -aÌm in speciale : carlealegoiìui 

Machomede. 

AJaJOVA, f., raaipucinti bene nlcovuj 
UL^ vorl»a arabica, care inscmna cartu^ 
^ mai antaniu in limb a ispanica 

».- ' .^ alcoha CU Insemnaroa de ca- 

wmra decalcata, dormitoriu; ai de acf 
a trecotu si in alte limbe, cumti in cea 
frmnc. sub forma alcove, cu insemna- 
rea : infundatura facuta ìntr'una camera, 
in care se assiedia pntnlu de dormitii, 

ALPAMASIU, s. m., ce se boe dupo 
)fu.*hÌ3Ìarea unoì duraveri, poini» ad con- 
flraiiiailum pactum racZ/r, a bre a^damasiu. 
a fi fjunu tir ahhmashr. —d'in ungaric. 
iUrioiA*.— In dictionariulu de Biid'atìgu- 
r«dia si cu insemnarea de cea ce Romìinii 
d'in Romanica libera numeacu cu vorba 
tarcdsca : bacsisìu, frane, ptnrbulre. 



ALE. 



U 



ALDASID", s. m„ benecnventare, \r 

I rare de ferice, gratulare, buua stare; be- 

nedlctlo, NaloM, feUcltas; d'in anurie. 

; Aldàa (vedi- SÌ alduire), 

I ALDUIRE, alduescuj v. tr., a fericf, 

I a face fericitu, a benecuventA, a saluta, 

a fjratuU; benfìdloere, beare, ^ratnlarl, 

Hahitem dloerey de acea-asi origine c& 

si nidasiu: acésta vorba cu derivatele 

! selle se aude numai ingur*a Komàuilorv 

I d'in Daci'a superiore. 

I ALDUITU, part. d'in alduire : 1. feri-, 

citu, benecuventatu, lortunatii; felU, 

bcatiiH, forliiDatus; — 2. bunu, probD9| 

^ honns. 

ALEANU si (dieanu, s. m., nra as- 

cutisa, odlnni occiiltum, stmoHa»; — do- 

rore, amaru. mare nevoia : s'a pìansu 

I Tìomnului cu mare uleanu; greìi aleanu 

uva tìjunsu. — Voxb^ aprope neconno- 

< scutaintre Romànii d'in Romanica lìbera ; 

si d'in acésta causa cumu si d'in impre- 

giurarea co contradice intru tòte legile 

fonetice alle limbeì, nu se potè admitte 

co ar veni d'in alleniis— strainu, canda 

' staasiàdeaprópo, uugar.Wlon:=adver3U. 

' ALKFlAsia/?^a,s. f., (àXo'.37)),unsore 

medicinale, cu care se ungu celli ce suf- 

feru de veruna rea corporale, un^uontum, 

unifueu.— Acésta vorba presenta tòte ca- 

racteriele prin care se potè coanósce co 

nu aste de currenda introdussa d*iagrecé- 

; sc*a moderna,cìesìsRteinlimbadeIauna 

1 epoca fòrte vechia. Ea sta de certa in 

I legatura de origine cu alta vorba si mai 

j affundu inradecinata in gur'a poporuliii 

I romfinu d'in tòte partile, cu oUcpirc sau 

j scurtu ìepire. caro duco nu numai peno 

la à?>2£'f(o, c4 ((/f/i'rt, ci chiaru la iiltim'a 

radecina a acollui verbu : Xir.io saùXt^cw 

ALEFIOSU si uìifiosn, adj., plinu 

' de alefìa, unsurosu, glutinosu. lepitiosu, 

prenditìosu, care se prindc sì se lepeace 

' de degettì cà aletì'a sau glutinele; urlu- 

ALFl, cselamatìonc. usitutji mai al- 

, lessn intre Moldavi, espremendu ; 1) 

minirn : aìeijmr.rci'e, er spitni tu; — 2) 

nfilìd-iìontìa: rdn.f rat iore^pré mi te ai (re- 

j rutii cu tisscmcnì rorhr. — Partea d'in ur- 

nm a acestei esclamatìoue ri o = latin. 

I hei, si acésta-a pare co s*a compusu cu 



TU 



ALE. 



particura a, ero Ij s*a ìntrodussii pentru 
eufonia : a-l-ci (vedi si uleff). 

ALELUIA, vedi allclnia, 

ALEMAIA, veà'ilemónia. 

ALESIU, sì lesiu, 9. m., pl.-//)w\ óme- 
nì pusi in ascunsu ch se pandésca^ san se 
prìndia pre ceneva, se sarà assupra pre 
neasteptate, panda, insidie; insidi®, frnu* 
cesece embnsoade; de aci : lacie^ curse, in 
cari se se prinda ceneva : laquciis^ tcn- 
dlcuUy pedloa, frane. : plègre. — Acésta 
vorba cu derivatele selle : ahsiuire. etc, 
at&tu prin form'a sea, càtu si prin i npre- 
giararea co nu e connoscuta de càtu la 
forte pucini, denota orione straina. Pro 
lònga acestea sub form'a lesiti, in gur'a 
Rocoàniloru d'in Komàni'a libera, insem- 
na catlarorj pre candu lips'a acellei-asi 
formo rrin Dictionariulu de Buda, afora 
nniuai déco acésta lipsa mi va fi una 
scapare d'in vedere, ar arrctiì co ea 
nu e connoscuta Romàniloru de preste 
Cai'pati. D'in 8euini6oatiouea de ca/ìai-erH 
ce are form'a Icshi. d'in care alcsiu vine 
prin compositione cu a, urmedìa co leskt 
se lega prin origine de Xi7tù in-insemnare 
àe punti diosH^ atlcnsanititesrii, insem- 
nare fòrte classica si antica, de nude ^)0ì 
>ixr(.ov bì >iyo;^patu, Àó/o; = iu^iidla: ; 
latin, levo cu acea-a&i insemnarc, cunui 
se vede d'in lootu8=:patu, germ. Uè- 
ffiirrasta saualiculcatu, deuude prn- 
ihile si klrlier^eadnvcr , russsesouiu 
lewy (icry) =a calca. Dura sub forni a 
in caio bc .lUa ìu iimb'a romàna a vcuitu, 
fora indouentìa, d'in funtaua slavica, 
ca si unguresculu Ips; si prin urmaro nu 
se potè aduiitte etymologi'a ad-IacIo;=: 

lictoy a trageìn laciu sau cursa. 

ALESlUIÌlE,rt/fò/Mc5c«. si ìesitnrCjW. 
tr., vorba, cà si cea precedente, pucìno- 
ru-a connoscuta : a trage in cursa, a pune 
sau tende curse; allieeii^ pcHIcorc, iu- 
sldiari, liisidiaM htropre. 

ALESIU!TOKlC,-/(;rf(i, sì UsiuUoriu, 
s. adj., care alesiuesce (vedi ale$iuirr si 
alesin)* 

A LEU, fmleUjOoleit.aoUeo, forme date, 
dupo localitati, acellei-a^^i esclamatione, 
espremendu : dorerea, mai aliessu cor- 
porale, cumu simirarea addeverata pen- 
tru unu ce neasteptatu, sau mirarea pre- 



ALI^ 

facuta pentru uim ce scidtu, déro care se* 
face cineva co atuiici l'alia, candu i se 
spune de altiilu. — Form'a cea mai cu- 
rata a accstoru esclamationi paro a ti va- 
leu compnsu din ivn'^v», si d'in eu^ 
ftcii:=rp=% èro l pare introdussu pen- 
tru eufonia intre celle doue esclama- 
tioni : va-ì-en. Forma aleu sta cetra va- 
leUj oasi va cetra a in espressioni ca a 
/ì::=vafi; apoi, precumu in locu dea 
d'in va se dice si o: va fì=a fiz^ofi; 
asià d'in n-valett s'a disu tioìeit si din a- 
cesta forma apoi si formele : aoleOf aoi- _ 
leo, Esclamationile sìmple inco sunt iafl 
usu : despre vai, sau cumu pronuntia al- 
ti!, ai, nu mai incape indouentia, de ore 
ce se aude in tote partile locuite de Ro- 
mani; déro si atj cueobscuru ; cu, inca 
se aude desu si in multe parti locuite de 
Komàui. m 

ALEU, cdètt, si aleu? (si aspirata : ^-^ 
leu) s, m., vorba necounoscutainRomiì- 
ni'a libera; ar fi insemnandu. dupo Dic- 
tionariuludeiiuda : un-ìtna ^arrhmbo; 
évo dupo Dictionariulugermano-romànu 
allu lui Polizu : plassa do prinsu pesci, 
naHfia. 

ALEVESIU, s. m., viuu reu, pasca, 
frane. plr|tieUo>dupo dictionariulu Poli/,u 

ALF'A, s., f,, numeìe antaniei littere 
d'in alfabetulugrecescu,=:alplta, ^.^«; — 
si ficndu co cea d'in urma liltera d'in 
acellu-asi alfabetu se cbiaraa omeffa, de 
ac( frasca : cu aumu alfa si opncffft^^ 
eu sum inceputulu si finitulu. 

ALFABETLi, s. m.. vorba, Tonnata d'in 
numele antanieloru doue littere grecesci : 
alfa si bitu, alpha si bota, SXfa si ^fjta, 
ci se insemne totuìu litteriloru : abc, a 
becede, abecedanu, abeoedariuu, alpha* 
betain. 

ALFABETICU, adj., care se tino de 
alfabetu. 

ALi'AVIT'A, (pronuntia gróca mo- 
derna), numele celloru d'antàniu doue . 
litereingi'ccesce: alpha, bota, aX^a ^f^t^i; ■ 
de acf, cà si o/jc, numele celloru d'anta- 
niu doue littere d'in alfabotulu romanu : 
totulu littereloru, abocedariu, aliabetu. 

ALUILA? s. f., coca, cleìu, g'iuteu. 

ALIACU, vedi aU^u 
ALICA, s.f.,grauntiu micu de pliimbu 



I 

I 
I 



AM . 

«tt'^tra venatorii inc»rca pudc'a, candu 
SD ss iloa ju animali mai mice : plumbea 
pllul*;^ smit alice micc, |iluiiil>euApul* j 
fl».fr.incesce:o(*ii(lrée,3Ìff//r^'mMr/,rrau- 
ce'-ve: chevrotlues. —So ila asta vorba 
tie »cea-asi origine cu alftnt san aliaru 
^latin. «lica? (Vedi mai susu alacu). 

ALICU, adj., inspmna, la Maoodoro- 
màni : ^albenii ca paiulu. riLCi*a paiului. 
ALIFIA, aiif-iosu;vei\ìahtt'i, ulefioau. 
ALIMA\[;, s. ra,, ain aiìjmìsu la «- 
fitfvi»/i=am adjuosula completa mina 
a starei, san strimfcorare. — So fìa asta 
^"^ha in lepratnra do origlino cu greoe- 
<(!itu àX/.oiuLovov? Irapro^inraroa co in 
^:ur'a poporniui d'in Daci a lui Traianu 
anevoia au trecntn vorhe d'in li mb'a groca 
TTinierna, sooppune la asaemono sujtpo- 
mn '110. So nu fia <iltmnnn unu l'ompUHU 
d'iti /iwf/w» = porti! ? 

ALLSEll hì tt1i^t>u, adj., francosce : «II- 
%é^ d*in una vorba 8llH = uu'a, care tine 
un*a neinterruptii, voW»a do origino ob- 
«cura, 30 appicca» in atmosferologia, la 
irilooe intre tropice,pre mare, batu 
;n anniiln regnlatii si noÌnt**rrnptu, 
acea-asi directione. si a nume do la 
.ritii spre appusu, adeci» in acca-asi 
■ectione in care paro a se iniscii si bó- 
: n'tìhiri *i/Ksvv:=vpnl.nri eteaìo, pas- 
f'toNlft'Zzèrfjiioi. 
ALISI VEkISIU.s. m., vorba lurct^sca : 
daraver6,veudiare,trerere de merci, cum- 
peratòrd : a /«(V, a an* aìis'ivfTinitt = 
vende miiltu;^ nu fare, a nu airuHsi^ 
riiiiu=.iL un vende, a vcMido pucinu; 
UH f'ntì$ìrrrisÌH = nu e, nu so laco von- 
.ne; a ftio' citiva ni isivn'ì sin ^^ a cum- 
de la densulu. — Iiisemnaroa do an- 
vondiaro saiicumperatóro, data in 
mariulu romano-rranooscu albi Ini 
li, nu HO connósoo in Romania li- 
t, undo acestu concoptn se onpromo 
[pria vorb'a safìeà, 

ALIVANDA si allmnfa, s. f., vorba 
le origine nocoimosciita : cadere in capu 
iftau presto capn, darò presto capii; la 
««|ial prolapsto, totliis corporiit inrer- 
•• eap Ile jAc tati», francosce icnlhiito; — 
uilv^rb ; min, a rad/'., n ut* durr rtìiiutmì'a 
.=::acadó in capu, pronuin i>i capii! volvl ; 
da uUvantTa^iì seda preste capu, 



ATX. 



17 



francosce : falre des culbiiUg; a da prf ci- 
nema alivand^a^ a ruinA; a dà alivan- 
d'a =:a cado d'in marirea .^oa, a 36 ruinà, 
a perde atarea; fortnnls «vertU 
ALIVANTA. vedi ahmnda, 
ALIVENCA, H. f., pi. afiveììce si ali- 
tfetm, placenta cu brandia, si mai allessu 
placontiora* cu brandia. — So fìa ac^sta 
vorba in legatura de origine cu latin. U- 
hiim = placenta, ȓ mai allestii, placenta 
sacra? lutoUessulu nu s'ar oppuno laa- 
césta-a, precumu noci Ibrm'a : coci h trace 
in V, ci in averr =z habore; adanssulu u- 
nni rt, mai allessu la ìnceputulu cuvente- 
loru, inco e3te!n natnr'a limbei romàne; 
in fino cresceroa cuvonteloru pré scnrte 
prin suffisso ostodeasscmenea desn prac- 
ticata in lìmb'a nostra. SufUssulu cacare 
s'a potuta croscè vorfa'a lìbu eate anieu, 
fomininu anira, asià in càtu s'a nascutu 
mai MMìnìthaììint, apoiprin adanssulu 
lui a la ioccputn si stramutaroa lui h in 
r : idiviimca, si in fino prin taiarea lui » 
netonìcu : 'iliminrn, care ar fi form'a mai 
corrocta cà (divnnrn, 

ALLACIl san (dhth, g, m., rorba cu 
care machomedunii numoscu fienti'a su- 
prema, prò Domnodieii. 

ALLKIII, s. m., francosce : all^e, spalin 
do proumblan» incliisu iutro dono serie 
do arbori; m'ologismu ue-admissibile, 
coci nu s*ar poti» admitte noci radocin'a 
lui, vorbnìii allor emergerò, ambiare. 
AliLKLtnA, vorba ebraica, care sa 
ropotesco dupo fia caro versu albi unorn 
cantiiri basericesri, si insemua : Inudati 
prc Domvnlu. 

ALL!A(ì[U, s. ra., francosce : alila?*, 
neoliìgi:ìmucare n'arpoté intrfi inlimb'a 
nostra, cumu nn s *:ir potè admitte noci 
vorbulu aUlor, (vedi alìhre), d*in caro 
deriva alllnro : roinbinationo metallica, 
compositu mi'tallicu, ammostocatura de 
metallo; metullornm tfmporatlo, con- 
cretili. 

ALLIANTIA, s.f., francosce: alHanoe, 
ncologismu, caro nu ar potè intra in lim- 
b*a romàna, oumu nu s'ar potè admitte 
neci radecin'a lui, vorbulii alller (veili 
alìxnrv) : 1. unirò prin casatoria intre 
dono familio, alTiuituto, legatura do affi- 
nitate, amnltas; 2. unire prin tractate 



\ò 



ALÌC. 



intro (louH poteri, le^'amentu defensivu 
HÌ olltìnsivii, stwietato, federatione, con- 
federationp, legamentii federala: firdait, 
«ocli'Us, amivltla. 

KLLÌkKFjtallicdiu, v. tr., francesce : «I- 
llfr, neologisni'i, care cà si dtMivatele 
selle, mi s ar potè admitte in limb'a ro- 
màna, de óre-ce nllit^r, compusii d'in aU 
si Iterzrle^ro, este mutìlatu asiiì cumu 
nu auffere liraVa nòstra, c^ire a pastratii 
in h'ffftri^ form'a latina li»car4« oomplcta, 
toni so Ita niutiledio si nnluca cdcea iran- 
cesca la ll^r : 1. a le^.ì, aconjiiii^e, a uni 
pria casatoria,matrlmonfn juiiirere; 2. a 
le^à, a uni prin unu pactu, a federa, 
a confedor^ . a consocia . a associa ; fm- 
dorar**; .'K a combina metallo, a amme- 
9tecd, a tompenl unii metallii cu altu, a 
tempra; terappruro, iiiet4illM connart'. 

ÀLLlÀTU,part. d*ìnaUiAre,nead^lis- 
sibilo, cA si acestu-a, in limb'a romana. 

ALLIOlili, aiont, aìhoru^ s. m., pian- 
ta cu sucu laptusu : «*riphori)ia san 4*11- 
phorblon. — De^i dictionariulii doHud'a 
ammoiitcca acesto t'ormo si lo da ed una 
«inaura si acea-asì vorba; ^;(^ pare inse 
coHunldiflVr(teasi;lco/i///f);7f. cu/nmiatu: 
Qioruy oste unu dominutivu d'in (f/Zf/f, cu 
/ moiatu, <iii4 := allliiin» u.sturoin; pre 
candii tbrm*a a/Z/on/ cu / ncmoiatu, cumu 
ai alUvrtt, ar insemn.i. siiiifura plant'a cu 
«ucu laptoHU uuniita ìn hitiof^ce *Mit»hor- 
bU. Ac«'\sta d'in urma se chiama si Ift^ì- 

ALMA? s, r., Dictionuriiilii lui lUoiil 
daacóstavorbacufraih'csculMclvi'Uotfora 
se so esplico dèca priu accsLa voroa se 
ìntellei^^i plant'a t'Iwiii* san anìmalea 
Dumita in latluesco zìbt*tlu. 

ALMANACHU si almattartt, s. m., 
vorbn de orìjfiiie arabica, cumu urréta 
artìchilii at d'in capclulu ci, cu tòte co 
ÌD limb'a arabica conceplulu acestei vorbe 
90 espreme prin att'a de t'onn'u U4jiiu ; 
caleuduriu san carendariii(eHleud)t riunì), 
fanti, *^|i)M>iiii*rU* 

ALMA KIT sì itrmoi^iu^ ». m., pl.-^, 
mobile de ordinariu l'acuta de lemmi, cu 
un'a saumai mutiti usie, avendti in intru 
pollitie, cu teie san cu ìarie, in cari so punu 
Hi iuchidu bani, vase, camesie si alte 
obìectCì aruiariunit fraucesco armoire. — 



.3- 

I 



ALT. 

Cumu 30 vede de sene, form'a at-mmi 
ente eoa latina annarìiim, derivata de li 
artnay peutru co in orione se punea 
se pastrd mai aliessn arme in ass 
meni mot>ili, al supplinesco^/M/fl^n/, ca 
se aude in Roma ni a libera, déro care 
vorba straina cauta ye essa d'in dicti 
nariulu limbei. Form'a ttiwarht^ cumu 
se aude la Romàniide preste Carpati, G- 
endu co treceroa lui / in r nu este. in as 
semeni condìtionì, norm:ile in limb'a r 
màna, nu este correcta. 

ALUDIALE, adj.i care se tine de uà' 
alodiu. 

ALODIU, s. m.. latinescu barbara : 
alodiiim, ispan.alodio.ital. alludio^lraa-^ 
cosce alien; panientu, t'undu,niosia ord-^ 
ditaria, nesuppusa la noci una dare co- 
tta superiorele possessoriului, in oppo- 
sitione cu fcudu, pamentu san mosìa nu 
venita de la mosi si stramosi prin ere- 
ditate, ci primita de la unu superiore cu 
condìtione de a se liucurA numai de v 
hitiilu ci si de apastrd superiorelui cr 
dentìa si suppimere; — vorba de orìgin 
cjermanicii : »il-»il:=cu totulu propriti 

ALOllJ, s. Uì.,sucudealoi' san plant'a 
d'in care se scote acestu sucu, aloe; vorb 
cu multa mai de pret'eritu de clitu s 
bum, cucareosnpplinescu unii Romàni 

ALTITIA (// d"ju peiuiitima neaiiie- 
ratii), s. r., uraerulu uihu iie cusutu cu 
fiori de lue ilo lana sau de metasse 
adesiea adorimtii si cu fluturei. — 
Moldavi insemna sì tVa sau cameM 
ìntrega. 

ALTOlRK si aitifhr, alhiHsai, ?► 
1. de arbori, a inocula, hioctilnre. Iris 
rer«, empbiNtnirr; 2. de copii, ca se n 
30 verse, a inocula, a vaccina, racelnaM 
TlroH piiero Inoculare, fraiicesco: racel- 
iier; -- d'in iinj,nirescidu «Iluu) ì sau d'ia 
romftnescnht alhu' 

ALTulTuKli;,-/*;W(/. s. adj.,careal 
toiesco : l. de arbori, inoculatoriu, In 
uculatAr, In.-^ertor: 2. de copii, inocul 
toriu, vaccinatoriu, qui racclnum rirui 
piiero iiiuctilat. 

ALTUir, s. m., jd.-r, 1. pentru ar 
bori, surcellu de inoculato, Hurculas, U 
lea, laleola: 2, pentru copii, vaccina sau 
vaccinu, vaittuum virus. 



cu 

fa , 
lifl 




AMA. 



fZ 

■ ALVA, si halvd, s. f., vorba si de 

■ fiinna si de orìgine Uircésca : confectura 

■ beuta d'in farina arsa si d'in miere. 
* ALVAGERIA, sihalr(ign-ia.s.(.,HtSL- 

'iientn uiHÌe se face sau se vende alvd. 
vLVAìtIU, si hnhHigtH, 9. nu, care 
i:cc ^tau vende ulva. 

ALVITIA, si halvitia, s. f., proprie 
taunativu d*in alm : confectura facuta 
ca &iÌDa sì sacharu arsu. 

ALVITIARIU, s na., care face san 
Tende u/w/ia. 

AMA(fEU, 8. m., in vechii nostri 
chronicari : rurUanu, cwiisanu. U. 

AMAXETARE si emuneiare, amayie- 
iidm^ a pune sau luà ceva amaìirtu (vedi 
seésta vorba), a peinnerà, a hypothec&; 
yiracraret plirnemrl. 

AMAiVETATD si emanettiiu. part., 
din ainanetare sau emanetare, pusu san 
huitu amamtu ^vedi aci^sta vorba); pera- 
Aentu, hypotecaiu ; pi^nf ratus. 

AMANETU si etmnetu, s. m., vorba 
taroósca, care, ed si derivatele ei, se ande 
nomai in gara Romaniloru d'in Romil- 
libera, pre candu alti Romani faru 
de itxlotpA^ si derivatela d'in ucestu-a : 
MtÙ0§irr^ ^ahtfituy etc., vnrbe usitatc si 
Ia Romani'a libera in concurrentia cu 
OMONf^ amanctatit, amnnrtnre. etc.j — 
dito cari tiUe L'aula se és^a d'in usuili 
limb«i romane : l. obiectu de avere datu 
«ui luatu apre assecurarea platei unei 
dctorie: pminu.h^jHtthccn, piirnus, fran- 
«••ce : irasr«> ; a pune, a dd ceva aroauetu 
sar«« plicnorl dare, a lud, a primi reva 
C3ft{Uietu^r«in |>l?nerart; 2. persóna 
data 3i lassata longu cineva spre asse- 
curarea co ceìlu ce da acea persóna se 
▼i Xxa(i de vreiinu pactu inciiìaiatu v.w 
arWw cui uà da : ostaticu, obbes-tdis, 
fraiu^esce : otiire. 

AMANU, vorba turcésca, connoscuta 
niunai Romaniloru d*ÌD Romanica libera, 
M iea ca esclsmatione : I. in cantecelede 
dom cuinBemnareadef>/i, aA,— 2. spre a 
cere iertare de una suppliciu, a implora 
Tìeti'a arnenitiata cu morte. 

AMARNTCU, adj., vorba de radecina 
ciiralu romanica, inse cu suftissu slavicu; 
«i do ace^-a neadmìssìbìle in limba, in 
loco de amaru. 



AMB. 



19 



AMBARIU si humbiìriu^ s. m., ma- 
gaziuu de grane, horreum;— vorba de 
forma correcta, déro de origine neconno- 
scuta. 

AMBASSADA, anibassadoriu, vedi 
aniLasìnUut ambassatoriu. 

AMBASSATA si ntnbasstula, s. f., 
frane. umbAsxade^ ital. AmbaHcUtA^ isp. 
einbaxada; 1. functionea cellui tramissu 
de la uuu domnìtorìu la altulu, de la 
unii statu autonomu la altu statu, in ca- 
ntate de representante; 2. cu intellessu 
coUectivu : ambassatorìulu si celli cari 
hi ìnsociescu, 1u impressiira; 3. palatiulu 
in care rcsiedo ambassatorìulu si ai sei. 
— Catu pentru Htyraologia, forni 'a italica 
sì ispanica suut participie lemìnine, d'in 
UQU verbu, care in limb*a italica, de es- 
semplu, ar suni^ ambasciare, si care se si 
alla in acusba limba cu inHemuareada a 
fi munàtn, a se munciy a se trudi. im- 
bardare se atia si in latinitatea de evulu 
medili togmai cu insemnarea de a tta- 
niitte unu insarcinatu: si acestu-a deriva 
d'iu ambaotlfl sau ambaxla, cari inco se 
atìa in latinitatea evului mediu cu ìn.sem- 
narea ile insarrinarr, si d*ìn care amba- 
Ncinre a essìtu cà sì nrescU d'in Brlxla. 
Mai depacto ambactla este unu substan- 
tivù abstractu, care ar fi formatu cà g-ra- 
tta d'in Kratas, d'in unu concretu ambac- 
tuti. Ac^st^i d'in urma vorba se si afia, 
in addevern, chiaru in classiculu Cesare 
cu iiisem narea do omu allu ctiìva, omu 
de serritiu, savu; si Festu ne apune co 
ambaetiiH vi 3t* dica servus in limb'a gal- 
lica. Di_'ci origincii vorbei ar fi celtica, cu 
tòte co unii siintinu co ar fi germanica, 
d'in goditcìilu anilhahts=servìtoriu,care 
in vechi'a liujba germana a dovenitu am- 
bahty !<i care, fìendu campusu d'in and^ 
pre, si hack=;apate, ar insemnà proprlu : 
rarr porta in spinarr ceva. Ver-cnrau inse 
d'in celle spuse resulta, co, déco vorb'a 
ambthtsmìn si <Ierivatele ei au se intre si 
seremana in limb'a romàna, formelecelle 
mai correcte, si conlormc cu etymologi'a 
si cu geniuìu limbei proprie, ani fi : «m- 
hitsutta. itnìbimaioriu, etr,, cu unu .? sau 
cu dei : ambaasiatn, etc. 

AMBASSATf)Kn",5aufwn^(<si'u</</nM, 
frane: ambatt^adrur, ital. ambancladorey 



20 



ANA. 



celili tramissn in nmhassati9,(\eàìBcéMK 
vorlta). 

AMIJASSATRICE, sau amhassadìice, 
muieroa unni (tììihissaiorÌK. 

AillNTJ si munui. vorlta ebraica iu- 
trodussapriucartilp basnrirpsin ai insrni- 
nandu: ad<lovcni.adtleveratu,asiàe, asiil 
se fia : jSV fhmt cu foln sanrtofìi; anìinu, 
se <U Domììiiiht. 

AMIKALK, s. f,commandantel« unei 
flotto. 

AMIKUHIRE, vpdi mirosirr. 

AMISTliIKE, vodi rnhinivr, 

AMOUKSr sau aiìwrczn^ in locu de 
umaniei amorMi san nmorhn, in Ioni 
de nìimììfr; amorrsarc snii timun'uin^ in 
locu do hiamorarr; si infilisi amorn^ in 
locu de nmórCj siint aliìtoa vorbr trasse 
d'in radecin*a amor, cnratu romanica, 
inse neadinissibili d'in caus'a formei ne- 
coiTocte ai contrarie anabipieloru limbei. 

AMPLOIATr,s.iu.,riinctionariu,omu 
ce occupa uua fnuct ione piiblica, d'in fnin- 
ccsculu emploj (•; — nnulu d'in acci neolo- 
j^israi asià de scalciati, incfttii, dpro, pria 
impn^^iiiravea furicita co vorb'a esto de 
cuiTendu introdiissa <le unii, de n« i ar 
connoscocinevAciideplinaccrtitudineori- 
ginoa immediata, ar fi aju'Ope t^iitatu se 
credia co oste tataresoa san verce mai 
ranltu dccatii romanica. Decfitn asseme- 
ns neoloj^ismn, mai bene vecbiuhi slus- 
hnsiu, di' si nudvomanicii. Vorba l*i-an- 
cesc^ pmpto}i<nnnstu d«» càtn unii parti- 
cipin d'in verliutn omjilavrr, c.onipiisn 
d*ìnoDi^auou=ln sìd'iniiIiiyor=:y///i:Hr/* 
.«tau jtìt'rurc: i!Ì jtnn minan-' ein|>loj<:> ar 
suuà roiuanesco : iinplicatn san iniplt- 
catUj cumu s'au si incercatu imii ae cor- 
irega mitpìowfu, déro si a*'<*sta correc- 
tioue nn osto ferioita. fora st^ mai adan- 
gcmn, co nu are limb'a uovoia de ca, de 
ore ce in locu de mitìecfìiu avemu : //mc- 
tiotwriu, si altole. 

AMIIKGA, s. f., speda de mararine? 

AMI^KUIHE, nnivrfpt. vedi mnrtjìì'*\ 
murrfu. 

AilVONr, s. ra., (5[|j.^(i)v). Ambo, sn?- 
restuft, tribuna in baserica; — analogia 
limbei cere : awbone, 

ANACU r* s. nu. speda de grfmu? 

ANAFORA, «, f. pi., nmtforalìi\ àva- 






ANC, 

fù^A, reportii, relatione; sententia jude- 
catoré^ca; — vorba cadtita cu t^) tubi in 
desuetudine, cbiaru si intre Romàniìd'in 
Romfini'a libera, cari sonjGrnri facea usu 
ila dens'a. 

ANAFORA, s. f., biicraiiira de pane 
i benecnventata, codupo terminarea litur- 
piei se da lìacanii crostinu, care mer^e 
la baserica si sta peno se se finisca li- 
turgi'a; — acea-asi vorba cu cea proce- 
dente, inse cu accontnhi mntatn de pre 
ultima la antepeniiUima : a^npe, imnl 
beneiHvtiis. 

ANANASU, s. m., frane, ananas, ui 
arbore si frnctulu seu. 

ANASONU, anisot) si miosit san hn- 
«ASM, s. m., vorba tiircéscu ; 1. pianta 
aromatica, care so pane mai allesu in 
Tiuarsu,anisiusau anisn, ntitKum, milce* 
liim; 2. vinarsu condltn cu anìsn, ani 4 
anoco coiidilds lir|iior« .^M 

ANATHMMA, s, f., àva»T^|i-5t si ày/M 
^^l^7.^ d'in àvau^évai, care inscmna a punc 
susu, a spendurà, si in parto : a spen- 
durà de mnrii templelnru tabelle sì alte 
hicruri consecrattì dieilorti, va se dica : 
obiectu consecratu dieiloni, cari pentru 
crestinii primitivi nran totit nn*a cu dia- 
volii; si de aci, ed termìnn basericescu^ 
scóteroa nnui crestina d'in tm'm'a il 
I Cliristu si inchinarea accHui-asi Ini Al 
I ticlu'iytu, blastemare, Hforij^ire (vedi 
aci'sta vorba), dare dracnhu, aiiallieiM 
napit!)* derolio, dirip, oxsecralio; ciinii 
si omii scossi! d'in Inrm'a credentiosiloru 
si datn dracnlni, (b^rotus, vaitut fiero toi 
a tifi unuihcmei =i:alIt|uom iUrÌH rovei 

ANATHKMbSAUK si amihmisii 
vedi anni linnatizi tre. 

ANATHEMATIZARRadtìanalomi _ 
(àvad£|jLanCs'.v),aiiAtlioniAttzare,(IIrt»Tf»^ 
vere, (Vedi si nuafhnììfi. cnmu si tt/orì- 
ftirc), 

ANCHKTA, s. W (pionnntia mìkefa] 
d'in frane, onqut^e, cercctare ce se fai 
dnpo demandationea nneì autoritati pu-" 
blice. — Acesta vnrba este nnulu d'io a- 
cei neologismi delorjui, de cari, déco prin 
trecerede tempu amu ajunge se pcrdemu 
conscienti'a despre ori^inea loru, amu 
potè crede, co vinu d*iu verce alta fuu- 
tana, nnmai d'in fnnlano romaaice nu. 



r/- 

I 



m^ 

TfÈBC. eiquAto ostcinlocu de «ntfueste, 
coopusti d'iti pu = in sì <iii<<slr ^qiin)- 
lUf pfU't., d'ili t^Hmvcri*-^ errar, ccixe- 
iórt. Prin urniari», déco nu no placo ccr- 
utnrt^ néci C(rA'/jo>i«:=quu!3tlo, noci in- 
^Mme:saui inc'iìiitiuni:z=.\\i{\vLU\\\n, cari 
Mai potu avo aoellii-a3Ì ìitlellesiu cu 
fruc. en^uóto; atraici t'ormai vorhuL cu- 
^■p<r. *.ìì'o s'ar cnvonì limbci romàne,, 

v:-»;*iii:lA tcu (< d'itiaiatealui/t, dupo 
."■:mI.i, fiirte iiitimerecatu, insù numai 
U 'inii d'in KoniAni; la alUi, d'in centra, 
ntK^iuiii mtuncrecatu se suppliuoscc cu 
« : «turfr^d. si la altii cu i : inilrvd). s. 
' •" . Deceinbrtì, nn'a d*in celle doue- 
-lece lunti alle anuului, Ucucmbcr; 
•stu intelles^su firesco nu aro plu- 
... sì so dico mai desu in logafcu- 
n co vorha icrna : Andrea (k tenta; 
'Z. fem^ acu mai lun^'u ^i mai jl^i'Oshu, cu 
care se cosa dacii ^i alte lacruri de ma- 
terie gr&sse, san cu caro se ìmpltìtcscu 
caia, ciorapi si alte rotelle. —Pentrn e- 
ijfliologi'a vorbeì, in eoa d'antauiu iu- 
9enuian.s mi mai incapo indonentia : »i 
inteUesini aì forma ducu de noapperatu 
Ut uumolo santuluì AiMln-ns, acaruisor- 
batttriu cade la 'ól* Nouombro, prin ur- 
inare la iucepiituìu ìernei, a carei'a aa- 
Uuii» luuaeste Decembro; nuse poto inse 
dio» tota alata si dostpre v'orb*u si in a- 
ddu*a insenuiare; coci, déco diipo forma 
aom fi tentati a uà identifica cu vorb'a 
i« antani'a insemnare si a ì dà prin ur- 
rv"-" "-^ '-asi ctymoIoKla,iuttdlessulu no 
r, ;lu in coutra. 

ILA, [ìì.-uufffindlc . si angaria 

^\ : -i, s. f., operui'uin prmliHio, iVau- 

euGc: corvée, 9.*nd;/.7, munca l'ói'u piata in 

fUosTilu Htatuìui, transpovtu tauutu l'6ra 

pUU: dtì act in genere : munca cbìaru 

punirà ^ene, dt)ro fora folosn, opera iuu- 

tllb : aììì fnatiu ai vu una nmjnna; — 

a ìucrtl cii clcatifjuria^::^. luci'.i fora tra- 

g«Fe de anima. — De si autani a forma, 

atè^ftnU urrf^ta invodoratu co vorb'a oste 

" ' turcosai; cu tòte accìitc-a, fionda 

: si iiL limb'a antica si classica 

■ . trecuUi, (Vira indonentia in actista 

i d*in eoa ponsana, sì denvoltaUi in 

oQui mulle torme cu dilVorite iutcllesiiuri, 



ANT. 



?1 



cumti àvva[>o?^cursoriu, curriariii, po- 
stariu, liamallu, mojicii; àvvar>i^x'i =: a 
tramitto prò ciuova ciirsoriu, a Ina de 
angara :iau de boilicu, a face anij^ara (boi- 
licu san podvada); a7Ya;>a piar., uoutru, 
posta, stationi do posta etc. : do acea-a 
s'ar poto foiosi si liuib'u romùna do ac*j- 
sta radeCLua, tragundu d'in oa verbo, so 
iutollej^o cu forma cùtii mai corrocta, 
vorbo cari se esprema concoptele (h Lei' 
liciti podmtìap laojka. etc, si cari ane- 
voia s'ar polo trarre d'in alta radccina. 

ANfJHELIC.V, tuiiflica^ix a(fìictt?:iX, 
una fioro, autirollca, frane- au(ccHt|Uti; 
— de uniie se vedo co form'a coiTecta 
in romanesco ar fi : aur/dica. 

ANGHIN A, s. f., L tossotura d'in fire 
do bumbacu colorata;— 2. morbu d'in 
care seiuHasi so asLupacinevu in j^^ulu: 
angina, aiiirlmu 

ANGHINAKi:, s. f., pianta legumi- 
nósa : ciiiura, francescc : nrtlchuut. 

ANdHIRA, s. f., aYV.TJf'a, ancorn, — 
vorba formata dupo pronuuti*a greciloru 
moderni in contr'a aualogioi lìmboi ro- 
mano, care cere : ancura sau ancora. 

ANGLICA, vedi anghdìca, 

ANlrLICRLLU? s. lii., vedi untjhdivu. 

ANItìlC, vedi anusonu. 

ANUSTIA, s, f., vorba, caro cA si a- 
nosta, nnostirc. fio audu numai la unii 
d'in Komani'a libera, nude oa s'a in- 
troJussu d'in grecesc'a moderna in tem- 
piirìlo Fanariotilorn : àvo'^tta, oalitatoa u- 
nui ce anostii ; groliosia, lii^ulitU-av, fa- 
tniiiib; — fapta san dissa nosarata, Ta- 
ttuim rei itisrilsinn factum Tel dictiim. 

ANOSTIKI'], V., caro occure numai ca 
rellossini : a ì>c auoslt, mv uìwstan'u, a 
so face san adjungo anostu; iaKimrein, 
iuKulsum Meri, 

ANOSTU, adj., ayooto^, ncplacutu 
uosaratu, fora ^iistiUH»i»orU cxp^r», hi* 
suarh, iiiKiiUii?^, liiractitiiSt futiiii^. 

ANTLUKU san anUriu s. m., vesti- 
montu ìan'^H co se p\mo immcdiaiu pro- 
•>Lre camó-iia, co mai inainto, in Uonià- 
ni'a libera, porti'i verco omu cu aljire mal 
instìiniiala, si can^ lUitadi a n-ma.su nu- 
mai la pronti sì lautarì, stia forte pueiui 
bcti'Hiii; loifft talarlH, francosco : lobo: 
— d'in greccaculu àvi^yJptQv, cova iuflo- 



99 APR^ 

rata, fìendu co stofa de aQteriu estere 
ordinariu tessuta cu fiori. 

ANTREA, s. f., francesce : eutrce, locu 
de intrare, adita»; — inse noci sub acé- 
sta forma, neci sub cea de intrcdt no se 
potè admìtte in limba. 

APESCIKE, in locu de ttpesiireP 

APESTIHE, fq)e.stescu, v., vorba ne- 
connoscuta in Romanì'a libera : a intar- 
di&, a ammana, morarl^ciinctari; — a dor- 
mita, a addorraf, obdormtr«y otidonnl- 
tare, dormltare. 

APESTTTU, part, d'in apestire, in- 
tardiatu, morutu». 

APPLANARE, apfìlafuuiiHf mai pu- 
cinu bene : appìnnircj applanescu, v., a 
face planu, a notedi, si de acf : a rcdecà 
tòte pedecele d'incalleacuiva. friinceace : 
mplnulr, lai. compluiiarCy wquaret oxtc- 
qaaro, oxpedtre. 

APPRETRTOE, appretiuescu, v., for- 
ma mai puciau biina cà apprefiare : a 
pretiuf, a puue pretìu, a estima, astiti- 
nare» frane, apprécler. 

APKLATD, adj., claru, laminata, des- 
lucitu, olarasy apertan, porHplcons^ pa- 
tens;— numai in intellesmi intplleotualo, 
despre ideo si eugetationi. — Intelles- 
8ulu, cà si form a, duce la aportrv, cu 
Utie co modtilu de formare e greu de es- 
plecatu : dupo forma vorb*a este, fora 
indonentia, uuu participìu d'in verbulu 
apriar*:, care nu essiste astadi in limba, 
déro care a potutu si ar potè inco essi- 
ste ; déro totusi remane de esplecatucurau 
8*a formatu apriare d'in aperire, 

APRIGU, adj-, ageru, sprintenu; iute, 
iutitu; aspru; inierritatu ; inversionutu, 
selbatecu, fmiosu; ecer, alacer« virlduH^ 
TegctiiM, aspory ffrox, siBTaH. — Forru'a, 
cà si intellessulu, nu impedeca a allaturà 
acésta Torba de aprica!*, d'in aperlre» 
asili in cfttii aprigu ar fi de acea-asi ori- 
gine cu precedentele apriatu, Pcniru for- 
ma, stramutarea luì <* in g se practica 
fòrte dosu nu numai in limb'a romàna, 
ci si in celle alte limbe romanico. Pen- 
tru inteìle8:ju, aprlciiH ìusemnandu df:s- 
chisu^ si in parte: rsptt.su fasóri', soritu, 
incalfitiu, usioru a potutu trece si la in- 
semnàrile : inferhentatu^ calda, tiu, a- 
fteru, etc. Songm a obi' elione ces'ar potè 



AM; 

face de pailea formei ar fì stramutarea 
accentului de pre penultima la antepe- 
nultima r apHcus, aprigu. Déco acésta 
sengura lipsa de forma ar adduce respin- 
gerea etymologiei propuse, «*ar potè prò- 
pane alfa, sì a nume afrlcus, care se ju- 
stifica cà si cea alta, si piiu sensu si prìn 
forma. Afrlcua inaémna proprie : afri- 
eanti; déro in autorii classici, si mai al- 
lessa in poeti, acésta vorba se appléca 
fòrte desu la ventulu ce suffla despre A- 
frìc*a, uuulu din celle mai aprige si mai 
violente pentru Italica, si do acf la Torce 
ventn violenta si furiosu. De partea for- 
mei, pentru trecerea lui finpy inco a- 
vemii essemple atfttu in limb'a nòstra, 
ciimu, intre altele alrfia si aìepire (vedi 
vorb'a alefia)^ càtu si in alte lirabe ro- 
manice, de essemplu, in cea ispanica, in 
care se atìa cbìani abrefro:=arrlcn8, cu 
insemuarea de austru sau ventu despre 
media di, despre Afric'a, pentru Ispani'». 
\ Astu-fellu di^ro amendoue otymologiele 
se potu pre deplinu justificà, coci in re- 
spectulu accentului, de si lìmb'a romàna 
pastrMìa in genere accentulu in acellu- 
asi locu, in care so affia sì in latin*a,to- 
tnsi inse sunt casuri, in cari s'a abbatuiu 
de la acésta norma, si cu atàtu mai mal tu 
s*a potutu abbate ìnrespectulu lui apri* 
gUj cu càtu tòte celle alte vorbe de ori- 
gine romanica cu suftìssulu im sau ign^ 
au tonulu pre anteponullima : saUic^L, 
càniku, férri.a4,fimigu, eie,, numai vor- 
bele straine facu esceptione, in acestu 
rosjmctu : mojicu, culku, voinica, eie. , 
APRODU, 8. m., servitoriu ce sta Iftl 
iisi'a unni triUi ariu, iisiariu, apparilo- 
riu; MbCfìiiHits , appaifinr, anlie ontla* 
rluH, — In vechii cbronicari si cu in- 
aemnarea de t'itecuu, tunnicu. 

APROPO, apropou, neologismi, d'in 
cari antaniulu reproduce frane, à propo», 
cu inaeranarile adiectivali si adverbiali : 
conformu cu ce e propuau, cuvcnitu, la 
locusitompu,opportunu, tempe3tivu;op'' 
portnniiH, tpmpoativiis; opportiiuo* ten* 
postlve. cotiTonlenter» sì nu se potè ad- 
mìtte in linib'a romanésca, sì cu atàta 
mai pucinu cellu de allu doile dostinatu 
a reproduce ai;ea-asi espressione fran- 
cosca cA suU^tautiru , cu ìusemnarea de 



Mfiòo dissa ìu tmnpti si locu; din care 
fìntZTVxUMtirrojtotni^iìeh ii propoH, oste 

' ' ( co potè ti mai confcrariu cu geniulu 
,.':iiiei nòstre. 

A<JUITARE, (uquiiarv, achitarCf aci- 
tare, forme co s'au datii si s? tlau inco, 
pre longa acquitare^ cA m se dea una 
fc-rma romanesca acestui neoloi.nsmu in- 
ttodussu din frncesculu:tto*|uUtcr,cu celle 
mai multe d'in iusemnìirile, ce are acé-' 
5ta vorbain limba Francesca si a nume : 
i.in genere : a desface, a scapa, a libera; 
tmUtrtf lUiPrnr*^; 2. in parte : a dosface 
detorfe, «s iiliounm ?«olTero; a ìmplinì 
celle promisse, o3csoIt(*i*o proinlHmi; a 
scalpa de iuculpari, roumonlpu Uhurare; 
a sì flescarcd, a si nsiorà conscienti'a, 
e* Mani cxoucrare; — retlessivu» a 

?^' ^ ' de una (Jetoria^ de una insar- 
anare, de nna promifìsa. a si ìmplinf 
detorfa, insarcìnareu, promiss'a, orario 
▼«I mnnrrr fiinc:^^ promi'*«lN ^alUfllce• 
rr. — Are sointresi se remana in limba 
aice^tu ueologismu cu derivatele sello? 
Sì dó<io are se intro, sub ce forma are 
se n?inanar* Tempulu vii respunde laa- 
cvste intrebari; spro a adduce inse mai 
<•> " una solutinne, se intràmu in 

1- .1 tìtymob^iei acestel vorbe. Cu 

■ •'■ '-^"n contr'a celioni ce vren setraga 
éi-e^iii vorba, si derivatele ei, d'iu ceU 
ticnlu quTt=1ìberatu, scapatu, uu s*ar 
l ' ' l'^e neci una obiectionf^ , neci 

d il II, neci d'in form'a vnrbeiqnj-t; 

cu tote aceste-a, Hendu co famili'a v*>r- 
beloni de act^ta radcciiia este asìà de 
imtBerósa in tòte limbele romauice; si 
fff^ndu co Iì;i-care nieniliru :il!n faniiliei 
ir» functioni si applecationi tórte imul- 
tìte si variate in lineare d'ui limbele ro- 
jBanii:e: de acea-a nu se poto presup- 
paM, 00 radecin*a ce a datn una vege- 
oe asi.1 de lussitriósa ar ti slraina 
terrenulii roraanim. Form'n si intoì- 
ksiiilti diflVriteloru vorbo de actv-tla fa- 
milia, ce atlàrau in limbele romanico, 
diKQ la latin. qiil<'tiiN = tranciÌlu, lo- 
nisritu, iuipacatu, satisfacutu; de unde, 
ital ch«lti. ispan. qui^ilo, romanesco In* 
ciiU, cnmn se vede d'in ospressionea : 
mHt(n iifu-<rf«=ital. ciinfo cliflio , de 
onde si Torbele : Jlal. ehcUro sì ispan. 



, mani 
I pup e 



qntdar=ra leniscf, roiiid.nesce IncotAre 
=:a lassa ceva in pace, a nu mai agita. 
la formolo de susn te d'in (|iiIeliiH s'au 
coutrassu in e; ossistu inse si forme, in 
cari ie s'au contransu in f, cu insem- 
narea de scapatUj dcscarcaiu^ des/aatttd, 
ìihcratu, cumu : frane. qoUÌ<^, ispan. 
qullo^liberatu , desfacutu , otc; de 
unde vcrbele : ispan. (|ultar=a desface, 
a liberà, a lassa, frane, qultter, a lassa 
a dà drumulu, ital. qutttare si oliUarti 
=a cede unu dreptu, a desfacQ. AcMa 
a dou'a forma, care in lirab'a romana, 
ar suaà : cita si vcrbnlu citare, lìpsesce; 
si in locu-i pria germaniculu iinltt, ira- 
promntatu de certu d'iu limbele roma- 
jiice, tì'aintradussu,dupi>pronimti\i ger- 
manìlorUf cari dicu prò ;( de longa q cà 
/\ cmtu^ corruptu apoi iu gur'a poporu- 
lui in vfittu de unde si verbe : cviiuirc 
si cfituirr, sì mai departo : cvitantia ei 
ifitantia, si cliiaru fitaniia, fitu, fitiùre. 
Cine ar mai prepiuie cofifaiUia, fitu, eie., 
sunt Hii nobilehiì quietiiti? Fìa ac^ta 
un'a d'in probele de corruptionea si de- 
formati<mea , la ciire adjungu vorbele, 
candii nu li se da una forma in armonia 
cu typurole limbei. Unii au iucercatu a 
correge accste fonne pronuutiandu-lesi 
scrìendu-lo san r.uitu, ctiìtmUltì, ruitnirt, 
nmitare, sau cMtn, chUmdxQ, chUnire^ 
achifare. Kcmané-voru definitivu in un'a 
san alt'a d'in aoeste forme? Ne indoimu 
fòrte, coci Hml)'a cere : atu,citn>UÌn, a- 
riiare. In tino un'a d'in tormele acellei- 
asi radeciui^ corrupte si destìgurate asia 
in c:Uu a adjimsu de nu se mai conuósce, 
este si adiiu in lm:u de nqiùia (vedi ar- 
ticlulu nqnitn). 

AQUITATU, pari, d'in aquHarc. 

AQIJITU, achiiu, ucuUu» ttciiii, s. m., 
frane, ncqui! (vedi acquitarf:\ 1. iuacrisu 
do desfacere, accept», apocJia, lu^crip- 
tnm; 2. piala de deton'e, desfacere, •«• 
lutioì ò, implinire de fuuctioni. de pro- 
misse, de delorlie morali, muuerU rei 
oriicll ruiictio; 1. descavcare, usiorarede 
conscientia,c<>ii8cl«ntliBexoiii>ratlo;o.in 
fine insi-mnare cu t«jtulu speciale lajoculu 
bìlkdoni :autanradare cu baculuin bil- 
ia, prin carH jocatoriulu nufaccdecàtu 
da bilTa sea adversarìului c& se jòce. 



u 



ARC. 



ARABA si araìxùa, s. f., vorba tur- 
césca : carru, carrutia mare. 

AiOJiAHLlKA, vedi ahtbabttra. 

AKAHAGI AL10U,s. t., si ìia$ahagia- 
licUf curratura , traiispostu; — uietjseria 
de arabap^tn. 

AKABAGIUf 3. m., si harabagiu, car- 
ratoriu, carrausiii, carrutiasiu. 

ARACELLU si characellu^ s. m., de- 
Qiiautivu d'ÌD aracH. 
' ARACILADISIRE, sì arasOadisire, 
redi haraciìudisire. 

ARACIRE si dHiraeire, cHuracescu, 
T., forraatu d'in antcìi san characu : a 
lega de cburacì viliele de vinia, Ttuemn 
admlnicaUriv pedare sau imperlnro. 

ARACIU, vedi htraciu. 

ARACU 8Ì f/kwam, s. m. pl.-i, pani, 
de care, iatìptu in panientu, se It^^^a una 
vitia de vìaia. p■lu^^ «Umiulculum, ri- 
dici)» pfdamcu sau petfsmeutum* de la 
grecescnlu yipac - /àpaxo^ = paru, de 
unde si verbulu ystpav-C^^rra inchido cu 
pari; si de acea-a formale : d^tracu, cha- 
rocire sunt mai de preft»ritu ca : araat, 

ARALICXT» s. m., vorba si de forma 
si de orione turcesca, asUdi caduta cu 
toiulu in desuetudine, chiaru si in Roma- 
nica libera, tinde a fostu de unii usitaU : 
locu, spatiu, ìnlervallu; a face ativa a- 
rakcH =: a-i face locu, 

ABAMr, vedi haramw 

ARARir, 8. m., pliir.-r, tessetura de 
perù, cu care se facu corturi si se acco- 
peru carrntie; coperisiii de carrutie sau 
carré, facutu d'in asseraenfì tessetura; — 
formatu, probabile, d'in adj. nww, pen- 
tnj co acésU materia eslo raru tessuta. 

ARATKLLU, s. m., planU : 1. Um- 
b'a canelui, c} uo^Iohmioi: 2. limb'a boti- 
lui, bBirloKsum, hnbnU liniftia. 

AUCADA, s. f., frane. «rc«Uc, bolla, 
anni la edificio, forulx, «rcns. — Fraii- 
cesculu arcado, ca ài parade, esLe propiiu 
participiu femenìuu d*in uuu verbu tir- 
atre, si tìeudu co scambarea lui t in ti 
à'ìn form a participiale du este in gp- 
i ' riml»ei romane, de &a>a-a foim'a 
.1 ar H nrrnUi. 

AKi^AMr, vedi ulumu. 

AKClllTl' Ipronuntia : urkitu), 8. Xù., 



ABG. 

pianta numita si bradisioru : junepero, 
jniiipcrus, — bòba deacésta tufa : june- 
pera, juuipcrl bacca. 

AHECIU si harcciu, s. m., vorba da 
orìgine turcésca. connoscuta numai in 
Romanica libera, astadi ìnse cu totulu 
caduta in desuetudine, cà si verbulu, 
arenuìrc : adjudecare 

ARKCHHKK si harecnùre hareciuie- 
scH : a adjudeca; vedi arecm, 

ARFA, vedi hiirftu 

ARCASELA, s. f., (vedi argasire): 
preparatione licida, in care se argasesca 
pellile. Forma bybrida. 

ARGASIRE, urtfasescit, v., in dictio- 
nariulii de Bud'a scrissu atfttu ellu,cAtu 
si derivatele : argaaela. argasUoriu, etc., 
cu gi nesiuerat'J : argisire, argisda, argi~ 
sitoria (pronuut. urghìtìin; etc.): a line 
ptdlile in aii^^séla, a le iutari prìii ar- 
gaséla, frane. Unuer. — Fiendu co a- 
cèsta vorba se alla in gur'a Romànilora 
mai d'in tòte partile, ea cauta se fìa fòrte 
vecbia in liraba; si de acea-a, déco prin 
form a ei, ed a luì agonisire (vedi acésta 
vorba), duce la radecina grecésca, atuncì 
in gréc'a antica, mi in cea moderna, este 
de cercatu acca radeciua. Dictionariulu 
deBud'adacàatàreadj.àf/jó^^albuidéro 
acesbu adjectivu nu adatu in grée* an- 
tica neci unu verbu, neci de foi-m'a àpYA- 
Cu> care setìa potutu dà in romauesce ar- 
gasirej neci de form'a àp^iCo), care se fìa 
potutu dà iu romanesce urgisirc, cumu 
scric dictionariulu deBud*a, neci in fine 
de form'a àf^Yfku, din caro se se fia for- 
matu in romanesco artjosire, 'Ap'j^eBte 
vorba omerica, poetica, care n*a daln in 
prosa alte derivate principali, afora de 
^?VK*^^^ì latin, arirentiim, romanesce flr- 
gtntit, proprie: tfi€tiiUitìu(dbu;^ìprìnnT- 
mare ar lì pucinu probabile se tìa esteUitu 
in limb'a popularia a greciloru, din care 
si prin cari singuri ar fi potutu trece in 
limbu popularia a Romàniloni, derivate 
d'in òtfifóc asili de importanti cà àp^t^to, 
ipf ì;(o, àfy-jòo), fora se se alle urme dosJpre 
densele in prosaicii greci antici. Ama 
pol^ iuse trece preste arista obieotione, 
liendu co scimu co multe vorbe au stctutu 
in gur'a iKjpóruloru, cui n'au trecutu la 
limb'a autonloru classici, cà, de essem- 



1 



fkf chiara d*in radecin'a Ar^=àpY, a lui 

U7ÓC, mi s'a pastratu in liraVa latina 
.i^sica de càtu formolearEoutumsiar- 
rilU, afora déco nu se reporta la acea-asi 
nderina sì nr^iierc cu numeróscle sèlle 
il^rivate, si in acestu casa s'ar potè sus- 
\:(ié CM si ar^asin sub fovra'a ((rfptsirc 
M It'ga de arifuorp, déco suftii^sulu sire, 
care nu se afia applecatu in liniba laneci 
Hill vorba do orìgine curata romanica, 
sa s'ar oppune cu totulu unei asbemeni 
suppos'itioue. Déco s'ar presupppinii? co 
.< d'in sire nxì tine de suffissu, ci esto in 
kwm de A *i co astufcllu arr/usìrc ar fi in 
loca de (trgutirc, d'in argutu», totusì un 
ami] Il mai ìnaintati; cocì nu s'ar paté 
esplicai pentru ce s se nu se fia sìueratu, 
cuniu cere fonetic'a IÌml»ei inflessibile 
assapr*a accstuì punta. De alta parte, (ì- 
codii co pellile uu se arga^oscu, togniai 
cà se se faca albe, ìntellessulu incopare a 
no fì pre dcplinn in armonìa cu etymo- 
logr&, care tra^e fAnjaslrc d'in à.^-yó^^r 
Mai justificata de partea si a intel- 
ui ?i a forniei ar ti etymologi'a, dupo 
care aryo^iVear veni d'in àf/Y'^iCoiJLa'., for- 
ma dorica a lai £p7àCotia'.:=a lucra, a 
prppard, si do aci in speciale a lucra sau 
pnpard pelli, etrmoioi^ìa cu atfltu mai 
pctÀMbtlo, cu càtu d*in acea-si radccina 
essiste in lìmb'u rom:\na si aftu derivata 
''-•i^ importante si alTundu ioradecinatu 
uba, adecortr/y«/«=:à|'/YàTYì; forma 
.1 d*in è.'^Yanj'r^l'icratoriu. — Apoi 
./^o) d"iu j,^rer'a mo'lerua, cu care 
aìu uostm argasire sta prìn form'a sea 
•" ■>>:i mai de apropo legatura, insémua 
Mere tolu a /«cm, sinumai intr'un*a 
: tweninarile speciali va so dica si ar- 
-. . tre. 
AIKJASITU, part.. d'in argusirc, 
AR<TASl'rOUIUr^órm, s. adj., care 
^rriaie.scvt (vedi fm/nfiirr), 

AK(iKA, pi. anjclU, s. f, gròpasapata 
m pamontu in formacadrala, t:•a^e^lcac- 
! - re cu stufu si pamentu, si in caro, 
■ i Ujssu muierilo panili'a, (:xo i<'ru'a 
' : luu stupii; cautilu vel cellu subter* 
riBOft; tilij m^liito miillrri's Iclmn lo- 
xtinl, hirin»- auloni alvouria e imlnutur. 
■rhoi curata roiuauésoa, camusi 
«Mj ».j,.uiareaco celle ce servescu la tes- 



i^Ai 



sutu au mai tòte numirì curata romanice, 
nu ar lassa locu de indouentia assupr'a 
romanitatei togiuai a incaperei in care 
se face tesserea; doro fiendu co vorbele 
curata romanico se aiidu de regala in gur'a 
totoru Romiiniloru, si fiendu co lips'a vor- 
bci artjcà d'in dictionariulu de Buda, a- 
tora de va fi d'in scapam Je vedere, ar 
dà se so intellegu co v :!)'a n'ar fi con- 
noscuta intre toti llomanii d'in Daci'a 
superiore; de acea-a cauta se se pastre- 
dic Grecare reserva in rospectulu roma- 
nitatei vorbei argetu cu at^tu mai multa 
co funtan'a, d'in caro arfi essitu. este a- 
nevoia de urraaritu. So fia óre «rr/tain- 
sasi latioésc'a argilla = pamentn grassa 
si albitiosu? la acésta snpposetione vor- 
b'a ar fi de acea-asi radeci n a cu ar/ya^ /re 
(vedi acésta vorba), sì cu greu s'ar potò 
spano de ce, candu limbaaro form'a iTZa 
applicata la at.ltG \o\h&:hradlle, rotilla^ 
murtjillaj etc, nu s'a pastratu acea-asi 
fomia si la argilla. Do partea intellesu- 
lui loco ar fiórecare grentate, care inse, 
sciendu cfttu de cutediatoria este, si a fo- 
stu mai allessa pre ti*ecutu, iraaginatio- 
nea poporeloru intru applecarea acellei- 
asi vorbe la inseranari forte diverse, ba 
cbiaru de multe ori si contrarie in appa- 
rontìa, s'ar potè inviuge, coci saltuhi da 
la insemuarea latina a vorbei ar^'iUa la 
insemnarea acellel-asi in romanescesab 
form'a argea nu este asid de mare : in 
addeveru artriUa, insemnandn pawcnfu 
grmsH si nlbifiof^ft, s'a potutu appicca 
forte firesce la insemnarede unu ctìfacutu 
(Vln acestu pomcntu, si apoi totu asià de 
firesce la una incapcrv saputa in acestu 
soia <ìc pamentu, si in cello d'in u-rna la 
una incaperc Sftpnta hi vcrccfdla depa- 
itwntu. Applecarea vorbei la unu con- 
ceptu asià de speciale pare a si esplecà 
lips'a ei in romanesce cu intcllessulu mai 
origimiriu, ce are in latiuesce, si a con- 
firniii astufellu si mai tare legatur'a ety- 
mologica a vorbei argea cu argilla, Cu 
tote acestea si form'a si intellessulu vor- 
bei argea nu uà lega óre mai bene de 
urca = lada, cuteia, si prin armare, in- 
caperò^ capacitate ? Dupo acésta suppo- 
t-ctioue argea ar fi unu dcminutivud'in 
arca, in locu de «rem orecumu, prin stra- 



mutarea luì r in </, asià de commune nu 
nuraai in romaneace, ci si in alte limbe 
raraanico, cu tote co g ar potò fi si ori- 
gìnariu, cumu pare d'in grecescele Étpvw 
=incbidii, inclùàiu, si ip'xor; sauépxàvrj 
=:inchÌ3ore, gardu, etc, cari stau, pro- 
babile, in stringa legatura cu latinele 
arca, arceo = inchidu, fircuutiK ^ in- 
chisu, ascunsu, etc. 

ARGOS, adj., àp^óc, in locu de àsp- 
7ÓC, carenulucredia, neactivu iulucrulu 
seu; si de aci in particularìu, cà termiuu 
basericescu, connoscutu numai intre cei 
de parte baserìcesca, se dice de unupre- 
atu : oppritu de a officia pentru càtnva 
tempii ili totu san in parte, pusu pentru 
unu tempu in ueaclivitate compie ta sau 
partiate. — Inse vorVa sub acésta forma 
nu potè sta in limb'a romana; si espres- 
sioni mai romànescì, care se uà suppli- 
nesca, nu aru lipsf, cumu : a /riresau a fi 
anjos tiz a opprì sau a fi oppritu de c- 
pitracMru, etc. 

ARINGU, 8. m., si aringa^ f,, ital. a- 
riitga, ispan. nreiu^uc^provencia], arenv, 
frane, harcu?} vecbiu german. Iiurinv» 
anglosaxon. liiDriiiEr, non germanu ho- 
rlniTj non grec. /api^va, Cflticu luirluc, 
ba.ssn latin. Iiariupus si IiareiiifUM, micu 
pesce de mare de genulu clupeatiìoni, 
careseaflasisepescuesceinmareagorma- 
nica sau nordica. — Careeste inse form'a 
ce in detinìtivu s'ar cade se ice acésta 
vorba in romanesce? Coci, pre longa celle 
doue date de noi, dictionariulu de Bn- 
d'a da inco sicsso: ìmrentja si harìmjaj 
harengii si haringti, aceste patru cu « 
claru in syllab'a ha, apoi incadoue :\\ a 
obsituru in acea-asi syìlaba : Mnnfj% si 
/M]f/-e7»{/i4acéstad'iuurm'areprodu83a.-tide 
invetiatulugermanuDiez,caretraducosu- 
netulu intunerecatu romànu cu unu r, sub 
form'a : h'ériìvj. Spre a se di uuu prroìsu 
respunsu la intrebarea propusa, ar tiiutà 
seseconuoscabeneatàtuoriginea, cAUisi 
modulude formare allu vorbeì,3Ì to^''mai 
acesta-aneciscconnosce, neciosbo usìoru 
deurmaritu. Mai snsumentionatuluìnvn- 
iiatu, la V'irlùi urinirA, dice co ea^'arfi 
tradussu in limbele romanice d*ìn vecbi*a 
germanica harlnc^ d^ro adaugc co vorb'a 
geimaua s'ar ti formatu si ea dia latin. 



Imloc ^ saratura de pesce, pesce saratu, 
marinata, etc; si co astufellu difteritele 
forme alle vorbei ili ri dilTeritele limbe 
romanice aru li in detìnitivu de origine 
romana, déro tornate si trecute in typa- 
riu germanicu. Déco este addeveratu co 
vorVa se trage d*in latin, halco, apoi nu 
se intellege usioru de cesenu seadmitta 
si romanitatea formei. de croce form'a 
provinciale arene ar presenta form'a la- 
tina prin scambareu, asià decommune a 
lui l in r, lapedarea aspirationei totu a- 
siil do commune, sì introdncerea unni n 
pentru pastrareatonului prc acea-asi syì- 
laba loc, lunga inlatinesce. Déro atàtu 
pastrarea aspirationei in unele d'in lim- 
bele romanice, càtu si impregiurarea co 
vorb'a latina iiuleu nu si aHa esplecarea 
sea etymobgica in limb'a latina insasi, 
faceaseindouiconevacovorbeleromanice 
aru tì veni tu d'in lat. haloc, fia chiaru prin 
ii\termediulu germanicului liartnc, care 
inco nu si alla esplecarea sea etymolo- 
gica in limb'a germana ; si de acea-a si 
Die/, lu refere la latin, halov; inse halftc 
ofito in latinesce una vorba sengurateca, 
fora relatione do cumnatia cu alte vorbe, 
de forma asià de tiuctuimte, in cahi se 
serie : alia' si lialcu, ulluc si linllec^iilexy 
etc., si asià de estruordinaria, in càtu 
nu se mai afla una a don a vorba cu a- 
cea-asi forma, fora se mai adaugemu, 
collusi alla neci una esplecare otymolo- 
gica in acea-asi limba. Tote aceste-a ar- 
réta 00 httloc este si in limb'a lati nanna 
vorba do origine stniina, care priu rade- 
cin'a Ital ar par^? co duco la grec. 5>.c:= 
«al, sare; déro iu greticscu nu se alla fi»r- 
ma, care se espiece pre cea latina ha- 
lec; si de acea-a mai propabile este pa- 
rerea care reduce in detìnitivu tote for- 
raele vorbei in cestione atàtu germanice 
ciltii si romanice, la celticulu huriiu^ cyci 
in limlVa celtica bar va se dica sarc^ 
vorba care de iittamentere, prin permuti 
tarca aprope normale in limbele arice a 
lui / iu r. pare a fi in locu de liaU a ^e 
legii prin (nigino cu grec. a).; si latin. 
sai, si aesplecà astufellu formele vorbei 
in Gestione nu numai in limbele none nv 
mane, ci si cbiaiu haleo allu verhiei 
limbe classice. Loculu iususi nude :je ve- 




^ 

r ^^in pescele, de care este vorb*a, ter- 
j ni marci germanice,Britanni'a, ulti- 
lEulu refugìu alla reinaaitieloru d'in ma- 
rea gente a CelUloru, pare a confirmà si 
ellu acésta etymologia. D'ia tòte aceste-a 
resulta co fonu*a cea mai originaria ar 
fi 5i in romanesce harìncu, sau prin la- 
pedarea lui h, care nn eate normale in 
ìimba, aWwcM ; déro fiendo co utùtu in 
laùnitat^a bassa, càtu si in Imbele neo- 
latine celle mai rospandite, sunctulu e 
a trecutu in g^ l'orai'a de preferita ar fi 
pcte ahn^ sau aretuiu, 

ARTNTJ, s. m., arbore, acellu-aai cu 
aaifM4, lat. ftlnuB, pria permutarea asià 
de commune intre unii Uoroànì a lui r 
cu w, cumu : canuntu si caruntu, nie- 
vètttUu si metimtUi amenintìarc sì ame- 
rÌM/>ar«,ba ìuco la imii Romàni s,\ i>iit'e 
in loca de ;wne, nrii in locu de wnw, o- 
mkeri in locu de mneiii, etc; si fiendu co 
Damenile arborìloru coUoru mai com- 
mini sunt de regula curatu romauice : 

=praDiiSy c<.r/*sm:=t!erasu8, ctc.; fìendu 
co amendoue formele : arinu si mimtc, 
sunt, ÌQtru tòte in armonia cu geniulu 
fo&elicu allu limbei: de acea-a, de si nu 
mai incape indouentia co vorb'a este de 
giiie curatu romanica si co se lega 
^n otymologfa de lat. alnutt, totusì re- 
mane a se determina care d'in celle doue 
forme alle eì ar fi cea mai originaria si 
prìn acesta-a cea mai meritosa a iatrii 
deOnitivu in dìotìonariuhi limbei. In 
linb'a latina combinationea de sunetele 
In etite fòrte rara sì esceptionale, ero in 
ffift romana at^semenca corabinatione 
lipaesc« cu totulu; de acea-a in roma- 
aesce d*ÌD aluus a cautatu se intre una 
forma cà uÌium, sau peutni co si in la- 
titi'a, in carOt cumu se disse, combina- 
tionea In nu este normale, a statu una 
data form'a aliunn, rednssa in urma la 
alovfv cà si caiiduH la cuMiin; sau pcn- 
trn co in romanesce netìendu de locu a- 
cea-asi combinatione In, limb'a a tensu 
k^KSce a da vorbei aluu» form'a alimi in 
^Bvmonia cu geniulu seu, forma, care prìn 
scambarea normale a luì / d'iutre doue 
rocali in r : wU^sorCj maXaz^vionj^ 
%aìéz:uate, UUm z^^fhn, eie, a devcnilu 



ÀI&M. 



27 






de neapperatu arintt. Asia déra form'a 
arinu este cea mai originaria si mai cor- 
recta, prò candu nniìiu ar fi una corrup- 
tione a formei arinu prin scambara lui r 
in n. 

ARMANU,s.m.,pl.-c, l.locudeachisu 
sau incbisu cu gardu, unde se stringu 
buccatele si se treiara, aria, arca; 2. 
loco longa casa inchisu cu gardu, in care 
inca so potè face ariii, su stringe si de- 
pune fenulu sau paiolo, se inchidu vitele 
etc., curte, oboru, ograda, chors sau cors* 
tls, area. — Vorb'a este pucinu connos- 
cuta, si numai in Daci'a inferiore. 

ARMENDENTJ, sau annindenUtS, m., 

1. antani'a di de Maiu, oalondae Mal»; 

2. ramura verde ce in acca di se pune 
pre la usiele caseloru , ramuH vlrldls 
quein Romani Uaciam Incdloute» caleu- 
dlK MaliH ad januas statuore consuere- 
runt.— Acésta vorba, in Daci'a inferiore, 
afora de cea orientale, nu eate coano- 
scuta in neci un'a d'in collo doue ìnscm- 
nari, cumu este de assemenea neconno- 
scuta, in acea-asi parte, datin*a de a 
pune la antaniu Maiu , verdétìa pre la 
usiele caseloru, ci acésta-a se face sau 
la 23 Aprile san la 21 Maiu. Ar fi inse 
de cea mai mare insemnatate a se cer- 
cetà si stabili etymologi*a acestei vorbe. 
Dictionariulu de la Buda presuppune 
c'ar veni de la alimoutiimr=nutrimentu, 
*5re cumu aHmenUllarrserbatóre sau 
cereraonia religiósa peutru prosperarea 
buccateloru semenate. Ar potè inse si 
mai usioru veni d'in Arninntumrrturma 
de vite, óre cumu armculaliu=3erbat<3re 
pentru prosperarea vìteloru, sau mai aj>- 
propiatu de form'a data, annentinuni. 
Déro datole, prin cari s'ar potè stabili 
cu certitudine una etymologia, lipsescu 
cu totulu, si s'ar potè aflÀ numai in una 
descriptìone detaliata a modului sì a e- 
pocei acestei serbari la Romànii d'in 
differito parti. Pentru momentu vorb'a, 
cumu s'a dissu, este asià de pucinu con- 
noscuta in mare parto d'in Romàni*a li- 
bera, in càtu nu se scìe la RomQ.nii d*in 
acésta parte, neci mecariu unde caile 
Uuulu acestei vorbe, pre autepenultim'a 
mcn, sau pre penultim'a de, M. — Este 
de notatUf co in 1 Maiu se serbédia le- 



28 



tR. 



remia profetulu;in 31 Maiii se serbéJie 
St. Herraias, si co hm'a lui Maiala Ko- 
raani enl consecrata luiMercuriu (Hcl- 
mes), filli] Il Maiei : 

AttufUfìternodoìuistinominenicnseììij 

Tnventor curviE, fnrxhus apkj fidis, 
(Mercuri!). Orid. Fast V, i\ lOH, K- 
tatù d'in Herme, càtu si <Vin lennia, 
a*aT fi potiitu formii Armimìam. Pentru 
partoa posterióre conferesce perendlnus, 
adj, dfì la percndle. L. 

ARMURAKITIA, s. f., vorba de ori- 
gine curati! romilna, doro cu suffìi^aulu 
straiuu, de cavo nu aro lipsa limb'a, de 
óre ce cssisto form'a curati) roinanéscaT 
amvirarc. sau armurariu, derivata de 
cerili d*in armum, deminntivu d*in or- 
tMHrzarinus, to^Mnai prccurau ffnrare=: 
morliu dtì gura, mai allessa la porci, se 
deriva d'in ytira, si inloculu carei-a inco 
se aude forni'a stv^ìnd, guraritla : morbu 
de armuri , scliiopetarea vitoloru de pi- 
tioi'Mlu d'inainte; claudtcntlo unnU 

AKNAUTU, s. m., 1, proprie, nume 
aationalo alla lociiitoriìorn d'in Alba- 
ni'ii sau Epiru, Albauu sau Albanesn, 
Epirotu, Epirotit. —2. de aci, tìendu co 
celli mai multi servitori, cari insociescu 
pre boiari, sunt Albaneai, ci nume com- 
mnne: servìtorìii ce insociesce anu boia- 
riu, pcdlso(|uus, frane. la'iniiiH, — 3. spo- 
cia de j^nlnu, ca importatu potè d'in par- 
tile Albaniei. 

ARNIITO, 8. m., fire de bumbacu co- 
lorate, cu cari C03U fiori la camesie, stcr* 
^arìe, etc, flU xjliutt colorata. 

ARNICU,arn/r((f, etc, vedi har$ilcu, 
harntckt, etc. 

ARPA, vedi /*ar/;a. 

ARPACASIU, s. m., ordiu curetiatu 
do pcllitia, caro se pune in sor])iture. or- 
diu mundatu; Itnriteiim irliiiuU mini 1n- 
tnm, frane. oi^G monde, — d'in ungar. Ar- 

ARPAGICU si ìiHrpiUficH, arimricH 
si arpacicii, vorba de origine neconno- 
scuta : c<5pa menunta,ceputia, cepsìoria; 
cepitium, cepuU; — ci'pa mc-nuuta de 
semenatu, bulbii, bulbns, Ixilbiiliis, cfpa 
bi'tunU. 

AUUANGIAUE, unanffidiu, v., d'iu 
frano, arrangcr, a pune in girulu sau ròn- 



dwlii cuvenitu, a pune in ordine, a asse- 
dia la loculw cuvenitu, a colloca, a dcs- 
pune, a ordina, a regula, u pune in buua 
regula, a roudui, a intogmi, ordinane, 
collocare^ diuiioncre^ dli^ororvy compo- 
nere; ci reflessivu : asc urranr/ÌUf frane. 
8*arraii|fer, afora de insemnarile date 
la activu: a se invoi, a se cuveni, a se 
uuf, a se intollege, a consunil, c(»uvi;iiii'«t» 
ou^'i'uere, conttouare, cDiicincre, con- 
sentire,— Francesculu arrangereste in- 
vederatu compusu d'in prep. romanica 
ad si d'in ranirer=a pune in rondu, verbu 
derivatusi ella d'in substanliviilu rau^rr 
serie, siru, ordine. Vorb'a raiiir inse, 
intra ta si in romanesco de la rej^rnla- 
raentu in cócc cu insemuariìe de tjradiu 
ordine. ìont ocrnpattt intr\inn siruy po~ 
sitionc, condlt'wiìc sockdc, ijradu in ie- 
rardii'a de functioni sau boiarfo, etc., de 
nude si trago originea? D'in germani- 
culu rln^oM(perf. raiig^a se intortechià, 
aseiueollaci,etc.,),deunde3ubstantivula 
raiiurirrcercn» cercellu, torta; si de acf 
in particulariu : cercu de persone sau lu- 
criiri assediate asià ìntni unu scopu ore- 
care; seria cerciilaria» sau, remanendu 
in intuncrecu conccplulu de cercu, seria 
oi-o-care, assediare oro-care de lucruri 
sau persóne, sirnregulalu, ordine, r6ndu, 
eto.,Llmb'alrancesca,improrautandu vor- 
b'a rane, a trassu d'in eu una numerósa fìi- 
milìildevorbe : rantrcr,nrran-rer, nrrau- 
tfome^tjdvraii^cr, dórriugement, etc; in 
celle alte limbe romanice nu se afla de 
locu, sau mai de locu, vorbe d'in a costa 
radecina : in limb'a romàna intravorn 
vorbe cA arrangiare, dcrangiare, arran- 
(fiamrntu, dcrangiaincniìij etc.? No in- 
doimu fòrte, coci nu se cere decatu ure- 
cliia addeveratu rouiauesca, spre a s«ntf 
eatii de pucinu suna a romanesco asse- 
meui forme, si mai alle^su sub form'a 
si mai scalciata : arraujarc, <irranja- 
■mcntitt otc, cumu le dicu si scriu unii, 
forma sub care nu numai so facu si mai 
Dtìsufferito pcntriT una urechìa addevc- 
ratu romanésca, d*!ro ìnoo pcrdu cu to- 
tuìu typulu Ioni originariu. Apoi ce ne- 
voia are limb'a de assomeni scalciiiture, 
candu eadespune,cumuso vedo d'in tra- 
ducerca data, do immultite espressioni, 







•raiinicc, prin cari se arrete con- 
i.i CAYm d'in neolo^'ì^mii in cos- 
inone? Asia déro, <le si vorb'a taut/H a 
prinsii iu limba ('nc-care radpcina, de si 
rnb alta forma, rcnrhiu si mìijìmij pare 
[a se fi ìntìpUi si mai tare; tettisi, in ve- 
lort» l'O ins.isi fnrm'a r<irt/y» cade astadi 
|d'ia ce in ce mai multu in desueUidinet 
ipi>!eniiidii3fì cu aitele, dv ffmdu, sivuj 
[Tpùneìioìir, etc, in vedere co nemica nn 
'nddure alata confusione in limba cà in- 
trodiioerea do vorbe si esl)re^lsioni con- 
'trarie originoi ai geninlui ei, esto bene 
n cuvenitii a esclude ramja^ si cu atàtu 
li multa nfraìttiiarcdcranifiarCj otc,^ 
din diclirtnariiiln limbei romAue. 
ARRAN.IAKH, airanìnnuniu^ vedi 
'anffiarr. 

AIfóA, s. f., massa, toiu, summa; 
nuiMa^nccrTiiti, tiuiniua; — adverb:rw<«r- 
'" *a, inopposetione deespres- 
' ''afa: a compcnì san fruilr 
cHorsti, a-cumperà san vende cu redi- 
at'a (cu toptanulu). per arorttiouein e» 
ifr© tpI vcniki^t frane, nclirtcr on ven- 
'dre ni irrns. — Vorb'a, iu forma sea, 
narp nemica neromanìcii; déro necon- 
ioscenti*a origlnei oi, cumu si impre- 
lururea co nu se aude in Koniani'a li- 
t, uà face suspecta. Diotionariulu de 
tud'a uà dorivad*in iat.-nr -rsl.^-onls, 
in^omnarea co are vorb a intr'addc- 
roru in frasoa citata mai siisu; inse d'in 
iTersSt> s'ar ascepta in romanesce for- 
'a nro-m/zr, san avcrsiutìc^ sau prin 
»rirea indatinata a lui r, d'intre dono 
rocali, aasliaic. si contrassn aysiitnc 
oetionea ar potè inse fi intru atiìtu 
(verata, intru cdtu arm ar veni d'in 
sa-afli funtiloa cu arorsl!», adeco d*in 
rorlo, si a jiiime din participiulu femi- 
liiiu aTfTMiir de caro so pó.'e allatura 
ine. »T*THO=ploia mare do vrrsu 6y\ì 
imucLicofa, cunui gè dice in romanesce, 
'cu t<3te co vorb'a franca se lega mai fl- 
osce de vorbpr=ver3are; dero si vcrKt^r, 
iman. tri\<iarc, diiou totii la ver(o, c{i 
ri incrtiio, «Ter.tft, aversari, etc. Se fia 
fere arsa in legatura rugrecescile: ap-òr^v 
-CU redecat a, cu totu, av.=cu totu, in 
»tn, d'in a-ptorzrt^diou, apT.crrredecflre? 
fìa cbiaru participiulu femininu d'in 



arsu, dela ardere cu insenmare do «»- 
vrrsionfArCj care intra fii in lat. nversl% 
de 'infocare, cipiyrmdae, in genere, si 
in parte la venderò si cumpcrare, sau in 
fine cu insemnarea de a Ina totu cà fo- 
culn, a uu las3;\ nemica? 

ARSJEA, s. f., pi. arsidlc si arsìaìU^ 
stratu ce se pnne prc spinarca calluUi, 
sub .sà'jOpblppinm, — Se vinaastavorbii, 
cumu pretenda unii, din iurcesculu ìrnsiA 
Este pucinu probabile, pontrn co nu se 
aude mai uecairea intre Itomàni cu as- 
piratione, cumu se intempla la vorbele 
turcosci.cari uaau in limb'aturcésca, Se 
uu fia iiisusi romancsculu sh\ cu ar in 
locu de ady ca in armeìysarìH':' ~}1^\ a- 
nevoia s*ar potè pune in legatura cu i- 
taliculu arnese, frane. Iinriitiis, mai al- 
lessu candu in latìnitatea media uu se 
atta noci una urma de acestu cuventu. 

ARSENALE, s.Qj-, frane. arsomil,ital, 
aì-bouale, mare deposetu dearme, arìita- 
uirntariuin, vorbade origine arabica, de 
care se potè senti limb'a romàna, càndu 
uà poto supploni cu altele curata roma- 
uice, cà ; arnmriaj ar inameni ar in. 

ARSTEU, si harsicu'fy s. m., instru- 
meutu de sapatu, sapoiu, sapòu, pasil- 
iium, sarculiim, — vorba de origine ue- 
eonnoscutasiaprópe neaudita astadi, de 
ore ce iu loculu ci se audu cu acca-asi 
insenmare : fnqmi, aapoin, Icì-nacojìu, 
/er.Sf/ni,— d'in ungar. Aso7 

AUSICU, s. m., pL-f siw?;— 1. ossala 
de inchiaratura dela genuchlulu certoru 
animali, cumu : boi, oi, etc.; 2. fiendu co 
copiii se joca cu osse de acesfcea de la 
petiorele mieilloru, de acì astrajralns, 
frane, os^clet : ajocd arsicrj a se joca in 
«r.9U'f=aiitraBrfllis ludcre.— Form'a, in- 
tellessubi, irapregiurarea co joculu de 
//r.s/rtì este unnjocu de prcdilectioneallu 
totoru fiiloru de Romàni, si co prin ar- 
mare acesti-a n'au asteptatu se In invelie 
de la fili Turciloru, cumu s*ar fi inteni- 
platu, déco vorb'a ar veni in addeveru 
d'in ture. n&lc. tote in fine paru a con- 
spira intru apperarea nobiiitatei si ro- 
raanatei acestei vorbe, care pare a se 
lega de acea-asi radecina, d'in care vinu 
sì lat. «rmiiH, iirtns, ai*ticwlns=: arma, 
inchiaiatura, raembni; grccesc. àpp-ó^ 



30 



ÀÉH, 



(toc, ^p&pov:=inchiaiatura, imbuceatura^ 
si iDSifsi àpid|JLÓ?:z:numeru, si diviri'a ip- 
j«.ovta:=ariiionfa. Cea ce pare a confirmà 
acésta etymologia este si vorb'a tlclilu, 
prin care se desemna arsiculu^ cu care 
da jocatoriuhi, vorba scurtata in locu de 
arfickìii=za)iirlu, 

ARSICAKRT, s. m., cui placu forte 
arsicele, care are passìouea joculuì arsi- 
celoru, (vedi armai). 

AESINU, a, Tn.,pl.-f', vorba care pare 
a se tiné de arelle-asi oriiLfini eii arsìcu 
(vedi acésta vorba), si itisemna : iinu 
certu nunieru de juribitie de iortu, care 
redicatu deprereschitoriu si resucitu ia 
forma de spirale, se cóce, si astufeUii se 
prepara pentru tossutu. 

ARSITIA, s. f., vorba d'in radecia'a 
orM* curatu romanica , déro cu suffissu 
strainu; si de acea-a neadniissìbìle in 
locu de arsure sau ardóre. 

AKTANll,s. m., 1. buccatadecame, de 
vestìmentu, sau de altu ceva, care, de 
8i rupta, se tine inco de totulu, d'i» care 
face parte, «^ezmpii sau Hfìtrmontnni, fiauc. 
Umbeau,— 2.petiorude passere, pes voi 
coxii ari!*,— 3. in genere : bucoata, frasc- 
inentum.— Desiacésta vorba lipsfisce d'in 
dictionariulu de Bud'a, cea-a ce ar dtì 
se se intellega co vorb'a nu ar fi conno- 
acuta Komaniloru d'in Daci'a superiore; 
de SI se alia si in turcesce artaii; cu tote 
aceste-a forni'a sea este curatu roma- 
nésca si arpoté'fi un'a din acelle vecbie 
vorbe proprie numai lirabei nòstre, de 
óre ce parca se b»<,ni fòrte bene prin senau 
de acelle-asi origini cu «m«« si anìicu 
(vedi arsku)y sau cu arsa (vedi si acésta 
vorba), de óre ce in grecescesce essiste in 
addeveru una vorba d'io acea-asi rade- 
cina cu àpSrjv si ^tp^'y.;, fòrte appropiata 
cu form'a si intellessulu de romanesc'a 
artanUf adeco àfjTavT,=:fune de speudu- 
ratu,de unde in genere : verce spendura, 
si apoi erosi in speciale : buccata rupta 
ai spendurandu inco de totnbi. d'in care 
s'aruptu;— d'in nr/«//tt e probabile covine 
si arianarc sau atarnare, verbu care 
prin tlessionea sea sìmpla : afaniu si nu 
atnrìirdiu^licutìpre^ siispeudercy denota 
uua mare vechime. Forma (trtariirr, ar- 



ASA. 

tanesCìi^=.\ainot Incero, este de certu li- 
na formatioue mai nona. 

AKTANIEE, artanescu (vedi arfanu)^ 
a rupe, a face biiccati; lauUre. h 

AllTl , artìagasiu, etc. , vedi harti, ^ 
hartiatfftsìu, etc. 

AirriRISIRE(3Ìcufi si cu si nesiue- 
rate), aìiirosire, artorisirc si arturisire, 
nrfuri.<ies€itt v., d'in turcesc* : artlr, con- 
noscutu numai in Komani'a libera, astadi 
inse si aci cu totiilu cadutu indosuetndi- 
ne, càterraiiui judecatoreacu : a luà parta ^ 
la lìcitatìonc, a lìcita; licer!, Ucitarl. fl 

ARTIRISITORTU, artirositoriu , ar- ■ 
fariftitonu si arturisitoriu, care artiri- 
sesce (vedi artirisire), lìcìtatoriu, llcl- 
tator* 

ARTOPHORIU, s, m.,àpTo^óptov, vasu 
sau tabla pre care sta panca benecuven- 
tata, (vedi artoa). 

AUTO.S, s. m., ^p'cor;=:(pane); si de 
acf in particulariu : pane benecuventata, 
]mui in uunieru de ciuci, ce in ajuoulu 
dilleì selle ouaraastice duce cineva la ba- 
serica in tempulu veaperei, cil so le be- 
necuvente preutulu, si d'in cari apoi im- 
partasesce atàtu pre preuti càtu si pre 
toti ai casei selle: acea-asi pane se chia- 
ma si litia (t nesiaeratu). — l^éco arios 
e se remana in limb'a romàna, apoi cauta 
se lapede form'a grec/^sca si se iee un'a 
mai romanésca, artu; coci artosìdu, in 
locn de artulu. si artomri, aru fi nesuf- 
forite. 

ASARDU, hasardu, si mardu, sau ka- 
rardn, s. ni., frane, hasaril. itul. nzzartfuy 
provencial. azar, ca.sii, intemplare òrba, 
sorte, casuH, Mcrh» furtiiiin, alea: — jocu 
aleatoriu, joco la norocu, alea; -intem- 
plare rea, nenorocu, casu reu, periculu, 
nevoia, caHiiSf perleiilmn, discrìuien} — 
de ;icf si verbulu : aN^irr/tor sau acardare, 
itaL azzardare^ frane. Iiasurdor, a ar- 
runcìi orbesce in pericle, a jocàlanorocu, 
a periclita, a pune in periclu, a committe 
cova uneiòrbe intemplari, fortuna? com- 
mìtterc, porleiilam adirn^ In dlKortmen 
Tp-nlrOf aleam Jac^re. — Et>raologi'a a- 
ccstoru vorbe de la latin. Haf puntu la 
joculu de zare. nu se potè admìtte, coci 
mi este essetnplu c-ii s latinu se devina r 
in limbele noue latine. Italiculu aara. 



ASS^ 

ffchia jEaro^rarnincatura de trei punte 
1» j<K*iiIti de table, de unde si in romii- 
' uiiTDJrea de ;tam, data la cubcle 
-.1 jari se joca acestu jocn, pare a fi data 
u&sc^re la tòte colle alte formo; apoi itai. 
sarà con.^uua si in forma si In ìntellessu 
cu ebraiciilu /arahrzlucnipcriculoHii, cu 
care se léga aral»iculn jasuraz^a arnmcìi 
lare le, a jocà zare, si jusur=^jocu de /aie. 
Vorbele déro neci sunt de origine ro- 
manica. Deci aii, sub forra'a data, typa- 
riii romànescu; déco amu vré se le roraà- 
aiinUf atnu potè dice : azayu^o<nrilu, 
si tLsatarr^msarJarc san asanhirt: Di'ro 
Umb'a D'are lipsa de denselo. 

ASEUINTIA, sì aswiintiaf s. f., vedi 

ASE[JIRK(indictionariuIului/i!((r)///), 
èro in cellu de Buda : asttuirtì (cu «d'in 
fffliab'a xii obRcuru ci si e d'in form'a 
ascuirr, si aisnuirc, ttsmiram. v., for- 
matu (Fin <^7« = hiiuh, neauditu in Ito- 
mania Ubera, unde cu acca-asi insem- 
iiare .^e aiide in gur'a poporului insusire : 
■ face allu seu, a si iusitsf, a si appro- 
priA. — D*in accllu-asi si vorbele : \. a- 
$ettintia,ìiì a.^isiiucììiia, s. f., insusire, pro- 
prìetat<^; -- t^smitonu si (r^mtifonitf in- 
susitorìn, appropriatoriu. 

ASMAilUClJ, rtsmnliuCH^ usmttiiuirn 
si ujimulÌKÌn, s. tu., pianta: ripri*roIÌiim 
fliefawrepIijUum, fr., i'(*rroiill« 

A88ASS(Nir, 8. nj., itaì. assassino, 
ù, AM&nAbfiu, ispan. anetiliio, cellu ce prò 
nnsi; uccide aau face messoria de a 
iBccide pre bani, omoritoriu, nccigasin, 
«carili. R'eariHs— de nude si vcrbulu : 
asiuiMliiar<*. i tal. ato^usHiiiiiro, frano. nssAs- 
»iii«-r« ispan. ancHinar, a uccido prin pni- 
dìtioriA, a lftv( prò la spato, aomori prin 
insellai ione, p<*rinAiflÌnR Intrrflorr^tppr- 
rat^re; — ^'in arabiriihi hasUln (pronnn- 
t' ' U\ si sinorati), nume datii n- 
li • 'M'imeni, cari imbetati cn Iteii- 

tur'a arabica haslHi, proniettoa si jur<!i 
cé*llni mai mare al In Ioni a uccide prò 
piata pre verrine ar fi vrutn acestu-a. 

ASSIUrKARE, V., itaì. assicurare, 
fr. aH»urt>r| luluiii vi secnriim roild^^re 
rti crrttorom fncor^^; — noologismu for- 
matii d'in \i/;/*rw=Ìtal- sicuro, frane. 
*ftr, lat. jiecunis, insenecorrcotn in mai 



ATL 

multe respecte : antaniu allu tonului, 
care in italica este pre penultima : si- 
curo, c({ si in iatin'a : necarun, uro in ro- 
mànesce 3*a pusu reu pre antepenultiraa- 
stfjuru assìfjunt; allu doile prin stramu : 
tarea lui r in //. si allu treilo prin susti- 
tuirea unni / lui v., ca in ilalienesce de 
certa, déro iti rominesce du se potè ad- 
mitte, de óreco vorb'a ori*jinaria are e ; 
sffcuriis, si de órece prin acésta punere 
a lui / in locu de r se intunereca et^ino- 
locfi'a, care este so:=fora, si cura^grige, 
asii'i in ciìtu seniniN va se dica fora te- 
mero saugrige. Prin urinare formolecor- 
roctc si de admissu in dictionarìulu lìm- 
boi romane sunt : .wrunc, a550CMm?v, etc. 

ASTAKRJ, s. m., vorbade origine ne- 
connoscuta, ìnsemnandu : pandiu gròssa 
de captusitu vestìmonte. 

ASVERLIRK,«.'?i'crZ«.v.,compusud*in 
svaiirc si u sau «</, dìfferesce de simplu 
ed addnccrr de durrn; strrìr rnincm, va 
se dica arranca minccn in vare dircc- 
tione; èro asinerie mìncea va se dica ar- 
runca mincca in dircciionc dftr.nninataj 
adccas;wr monevorhiforìnìn, sau in susn, 
etc. — Cfitu pentru etj'mologm vedi aira- 
plnlu tiverlirc, 

ATARNAliE sau aternare {xeà\ «r- 
tauii)^ atarmt, v., a prinde susu, a ac- 
catiiì, a spendura, a sia spomiuratu, 
pemlìl^re sau suspeiidf rt*. si pciidt^re. 

ATERDlSIRE,a/*/v/;N//oM«, vedi ar- 
tifisirCf (uiirisiiortu. 

ATINARE, t7^/;/H,v.,(fiinitialeìàcelli 
mai multi Romàni darn dupo regùTa, la 
altii inse obscuru, si la unii aspiratn), 
a agita cu potere, a scuturà, qitAtct*e> 
coneiiterp, a^Itarr. — De sf n initiale 
d'in accsta vorba variedia, cnmn s*a no- 
latiJ, in pronnnti*a Romaniloru d*in di- 
verse bcalitati, doro acésta-a se intem- 
pla si la alte vorbe. a caroru-a romani- 
tato mi se potè contesta, cumu : tdbij àliti 
si hàllu ; si de acoa-a assemone feuomenu 
mi poto se faca a se puno in indouentia 
puritatea ei de origine, candu alt« mo- 
mento mai ponderóse, cumu essisteuti'a 
ei in ffur'aÈoniilniloru mai d*int«3te par- 
tile si simplitatea flessionei {rdimt, nu 
aiinrdiu) attesta despre una inalta vecbi- 
me, si prin acé?ita,deregula, si do purità- 



32 



ATU. 



tea de origine. Care iiise se Ha otymolo- 
gfa ei? Autorii «lictiotiiirìiilui de Uud'a 
paru afì dalu in iiini'a oÌ, seriendu vorb a 
iu costioiie Du ninnai subform'a alinarc 
sau aiienarc.cx si //r(^<nrt;(pronunliainse 
ci cà si fi sìueratu); coci, (lupo tòte pro- 
babilìtatile trasse si d*in forma s\ d'in 
intellossn, vorb'a paro a se lega de eleo 
=:Tniscu,p'.inu in iniscare, grec.xtvso), cu 
Bccu-asi insemnaro. 

ATTASIAUE, v., fr. aìWIht, a lega 
strinsn, a co>lle,t,'ii, a vinci, a dovinciV a 
lepf ; a attrage (huirea a mcnto)^ a attin- 
ta; — ci reflessi VII ; a so lopf; a se in- 
china, a se dcvotA; a se applocA, a se d:i 
cu totulu, a se asservì: alUiruro, cnin« 
g:ftre,vlnclro,tleriwcirc;Hc<Wdcro,s«m,iii- 
clpnroy stiidore, etC; — uitaMumctitn, 
s. m., IV. Attachctnoiit« iu intellesu nu- 
mai morale : amore, aiìcctìone cordiale, 
allepire cu auini'a si siiriletulii^ stiidin, 
applecatione, occupatione, amnr, stu- 
<iium; — ailasiatUj pait., fr. uttuchiS a- 
veiidu, albra de insemnàrile verbului si 
substantivului, si insemnarea : allepitu 
pre lùDj,'aiinudoregutorin,prclónga unii 
officili, adjunctu, adnumeratn, associa.— 
Acesti neologismi snnt neadinìssibili in 
limVa romàna; coci sau deviau, cumn 
credu unii, d'in lat. attaetttrc=:a face se 
se se attenga bene, a uni strinsu, a al- 
lepi, a it'ga prin legatuieauevoia deruptii; 
nuasaemcni forme scalciate si dcfortijale 
potu lui't in limb'a romàna derivatele d'in 
attactarr; suu devinud'in cclticulu iacli 
=^pìronn, atàtu mai ren, de óre co ace- 
ste vorbe aru fi atunci nn numai ratecite 
in respectulu analogieloru de forma, ci 
sì intenate de strainismu in originea loru, 
fflra se mai aduiigeniu co neci in celle 
alte limbe roraanice, afora de cea fran- 
cesca, mi stau assemeni forme, si co prin 
urmare neci limb'a romana n'an* lipsa 
de densele. fiendii co possedè pcntru a- 
celle-asi concepte, curau se vede d*in tra- 
diictìone , immuUite espressioni verhie 
sì curatu romanice. si facultatca de a cfbl 
altele mai noue, numai n'tvatoriisescia 
innova romànesce. 

ATU, fr., atout, formala d'in prcp. 
à^ui, la, pentrii, si loui =totn, prin el- 
lipaea nnei vorbe cA bon=bunu, sau sor- 



AVA. 

Tnnt=:serviudu, fiendu folo^itoriu, va 
dica proprie : buiiu la Lotn, a tòte san 
de tute bunu; si de aci iu speciale, la 
jocnlu de carti : colore do carti care ta- 
lia si baie tote celle alte colori. — Acé- 
sta vorba, od si nchm (vedi oquitare si n- 
fjuìtif), s'a introdiisu fora neci min re- 
spectu de analogiele lirabei; si prin ur- 
mare h'ar lì benea uà mai scalcia ima data, 
dandu-i-se form'a aUnt, si apoì unu plu^ 
niriu si mai nesulferitu : aUmn, ^ 

Ansili, si niitsiu. s. ailj., vorba conno- 
scuta sub cea d'anianiu forma la Macedo- 
romaui, oro sub cea de a don'a sì la OL|l 
teni, insemna: 1. betrann, mosiu in ^e- 
nere; 2. tatalu tatalni, mosiu;— d'iu latin. 
ariiH=tata1u tatalni, mosiu. ^ 

AVAIMTD si itaìdieiu, vorba de orì^l 
gine turcésca, astadi cu totulu caduta 
iudesuetudenc: dare, iraposotu, v^^rtl^aUv 

AVALKA, vedi havalca. H 

AVALMA, vorba de origine neconno-^ 
senta, ciinijHLsa, ciimu se vede d'in n sì vai- 
mdy de nude //;^////7((.s■/V•^^:=: confusione, ' 
si usitala numai cà espresiono adverbiale 
in unire cu de : tlv itvnìnia^ in communf^, 
de frati, vorbindu de averi mai alb*s3u 
nemobi!i. ce nn si le au impartìtu inco 
proprietarii loru, ci le possodu si folose- 
scu incomunc; Imlivlnc, fr. par InddUj 

AVALMASlA, s. f., c:\ si vorb'a preci 
dente, d'in care s'a formatu, usìiata mal 
muUu 'wxwwm Q>\\ de : ihavaì ma un, a 
proprietato; domhiii Jiih mqnum. 

AVALMASIU, s. m., ed sì nrnlmn^ 
d*ìn care s*a formatu, usitatu mai multu 
iunnirecn dr: dcarnìmnaiti, copropricta**^ 
rìu; t^ui domltiil jiis icciuiiin liJibct. ^È 

AVANO ARDA, s. f., nraiit-ffarde, ital. 
untitrtiardia sau vaiisiiardia : 1. partea 
ÓBtei in miscare, caremerge inainto, prl- 
miim a^moii, fruntea ustei, iu opposetione 
cnnrirrfìnrda, frane, arrlèr^-erarde, ita- i 
lìce rotro£:unrdìA, còda risteiinmìscare^| 
noTlssImum a?iiipn; — 2. antiiniulu sìrij^ 
albi óst«i in batalia, fruntoa, froiis, pri- 
ma ncfps. — Francesculu avuut-srardoest^ 
compusu d'in aranl, trausformatu d'in 
lat. ati-anto=:de ìuaiute, si d*in crard» 
=:cu3todia sau padia, si pria urmare ;j_ 
corpu de (linoni destinati la padia. Ceifl 
d'antaiu parte a vorbei este déro roma» 




AVA. 

déro sub uua forma ueadmissibìltì 
»'a romàna, de óre ce acésta-a are 
mnie:=inaint€^d,i. ante; èro cea de a 
fa K«rde vine d'in germaniculu wah- 
a custodi, a apperii, a padf; si asià 
»rb*a Avant-^arde este juiuetato roma- 
si jumetategermanica, hybrida, ucci 
lu ned magarìu, ciimu se dice. Ce se 
!mu déro de form'a sub care s'a luatu 
se iea ìa limb a romàna si sub care 
se mai intellege neci autàni'a parte 
avorbei? N'ar crede cineva co avan, 
din avangafday aste turcesco avann:^ 
cumplitu? (vedi arawu). Arrlèrc-^arde 
tre si ea allu doìle elementi! totu vorb'a 
iarde, èro antaniulu elemeutn aste in 
addeveru si ellu roraanìcu, inse fòrte 
comiptti HI dpsfiguratu asià, in cUtu, sub 
pedépsa de a se crede co vorb'a ar fi ta- 
taréeca, nu s'ar potè introduce si in limVa 
romftQa. In addeveru prìn duplulu r se 
Tede co arrièrv este compusu din ad si 
fl*re, corruptu d'in lai retro, inderetu; 
unànesculu indeìrtu inco este corapusn 
1», dr si retti, aceatu d'in urma ve- 
itu toto d'in lat. retro, prin caderea 
tmaì a lui ?; sì prin armare mai pucinu 
iGo-uratu ci francesculu rl^ro. Inse 
ktro sub form'a Rea completa s'a ad- 
I8U astadi in multime de corapuse ro- 
lesci, cà : retrogradu, retrosj)ecti- 
etc. Nu e déro unu neintellessu am- 
ititoriu a pime in locu-i frane, arrlère 
itr'unut^'rmiuu militariu? De alta parte 
ainte inco s'a admissu cu form*a sea mai 
iginaria ante in compuse ci : anteces- 
aniecedente, aniediluvianu, ante- 
tif cuniu se afla si in derivate ed : an- 
'€f anticu, (mtaniu^ ettì. : ce potè 
fdéro inlocuirealuicu frane, iivant, 
trm'a neintelléssa avan^ iritr'unu 
liuu militariu, de càtu completa cou- 
ùone si neintellegere? Dupo celle es- 
puse peno ac( resulta invedcratu, co vor- 
bele avfifigarda si aì'imjarda du potu 
si remane sub acésta forma intr'unu 
^onarìu allu limbei romàne; si àéco 
ne multiamirau cu betranele, frumó- 
Bele si perfectu romanescele : frunica 
\£ì, coirà osici j cauta so formùmii 
jle d'in eleraente curatu romanico 
Q CO forma curatu romanésca; si tìt^ndu 



AVA . 

co vorb'a curatu romanica, care cor- 
respunde cu cea de origine germanica 
garde, este custodia^ vorba conser- 
vata si in evangeliu : si au intarilu 
pétr'a monnenttdui cu custodia j acé- 
sta-a compusa cu ante si retro, ar dà 
Torbele curatu romàne : afUecustodia:= 
avant-^arde, si rctrocustodia-^arrihre' 
^arde. Déro Rendu co vorb'a garde a in- 
tratuiumai tótelimbeleromanice, cumu, 
de easeraplu, in cea italica sub form'a 
K;uard[n, de unde si guardiano, custode, 
gardianu sau gardistn, si prin aceste-a, 
dupo proauuti'a Italiloru, cari dicu ap- 
própe grardia si grardiano, si in roma- 
nesco, mai inainte de a le laà dupo fran- 
cesce, gvardia si gvardianu, adjunse, d'in 
causa co gv uu intra in geniulu limbei 
romanesci, in gur'a poporuluì vardia, 
vardianu, mai appropiate astfelu de ori- 
ginea loru germanica wahreu; fiendu co 
in limb'a popularia cssiste affundu in- 
radecinata una vorba, care, de si potè 
nu este de acea-asi origine, déro si in 
forma si in iutellessu se appropia de 
francesculu 5ardc,adecovorb*a^ar(f« (de 
nuelle); fìendu co, in fine, este potè bene 
si cuvenitu cà termini cà celli milta- 
resci se nu se departedie cu totulu de ai 
celloru alte limbe alle natìoniloru ro- 
manice, d'intre cari un*a tine antaniulu 
locu iatre tòte nationìle globului prin 
progressele selle in artea militarla : de 
acea-a, in lipsa do mai bene, s'ar potè 
admìtte anti.'gardiaz=:iir&nU^arde si re- 
trogardia^arrière'^ATdt^, — Inainte de 
a termina acestu articlu, vomu cbiamà 
luarea a mente asupr'afenoraenului fòrte 
intristatorìu. co militila, si alle railitiei, 
este un'a d'in partile activitatiì natio- 
nali, in cari nu scimu cumu se face, co 
lirab'a s'a respectatu si se respecta mai 
piici nn. PAno mai ori domniea, in acòsta 
parte, ostafah, oharhtdr, parucicii, pra~ 
por gir n, pnìrovnirii, prìca^urilc, otnO" 
skmclcj smotrurdv, lo^ìncelt', pisseriit 
ÌHnGarii,fcffrh€Ui, ucenieìe, vìstavon^ etc. 
Astadi au invasa in locu-le avangar- 
ddfy aricrgardcìc, furagìeìf cu furagiorii 
loruyfio'góncle, cordóneh% serjf'ntii,jan- 
darmii, avanposturile, pudr'a, balelet 
sentvróìiele, rmiparturile, runforturile, 

8 G. 



AVA; 

ìli cu totu némulu loru. Mane?— Maae 
domnedieu scie ce potopu ¥à mai veni 
de asta parte preste biét'a limba roma- 
nésca. Detori'a chiama pre totì officiarli 
romftDi, cari cauta se scia mai bene c4 
rercine, co ìnneculu limbei ar trago dupo 
tene pre allu natìoaalitàtii, a pune cu 
una di mai currendu stavila acestul 
deluviu. 

AVANIA, 3. f., (fr. aranle. ital. ara- 
nla, nou grec. àpav(a), vorba de origine 
turcédca : 1. capitatioue, dare peutru 
capu ; 2. si de aci : reutate, barbarfa, 
erudirne, cu care Turcii atorcu bani de la 
destini, BKTitiBy reiatlo pecunlae cx- 
torquende canso, 

AVANP08TU, s.m., (fr. arantpoHte, 
Torba compusa din arant (vedi avan- 
garda) si d'in po»te, derìvatu d'in lati- 
nesculu postmn), si insemnandu propie: 
cova pusu sau assediata undeva cu nnu 
scopu, 8Ì de acf, loculu unde se puue 
eeva cu unu scopu, cumu si ómenit pusi 
in acellu locu cu unu scopu : 1. locu unde 
flApunu luptacii inaiatati cari ìncon^ura 
QDd intaritura sau cari mergu in fruntca 
óstei; — 2. ómenii armati pusi in asse- 
mene locu. — Dupo celle spuse la articlu 
ùvangarda, s'ar potè, in lipsa de mai 
bene, romanisà intruciltuvaacestunoo- 
logismu Bcalciatu, dandu-i-se form'a 
ontepostn. 

AVANSAKE,siaraiillarp,(l'.ayancer, 
itah aTanzare), a inaiata, a merge sau 
di inainte, a procede Sau porcede, a pro- 
igredo, sau progi*essd, a propune sau 
Spune; procedere, pro^redly proflcore, 
anteire, rem lu medium forre, proferro, 
afferre; — a se avnntui in vorba, a merge 
prò departe, «'aranccr, Incautius loqul; 
la avayiiia 6ani, a numera d'inainte, pe- 
«DDlam in antcoessam numerare, pcon- 
alam repreaentarc; — iwansH sìaeatUiUj 
a. m., fr. avance, appucare inainte, spa- 
iiu percursu ìnaintea altui'a, prieoiirslu; 
tumma de baui piatita d*inainto, pecu- 
nie repratHentatlo. — Autani'a d'in celle 
doue forme alle acostoru neologismi : 
acansare, avansUy este reproductionea 
fonetica a francesceloru: araueer, arance^ 
fora se se iee in bagare de s<5raa oo franca- 
'tcolu ce conesponde iuasseroeni forme 



_^ AVA. 

CU ti siueratu d*ìn alte lìmbe romaoice, 
asiìL in càtu vorbele introdusse in roma- 
nesce sub form'a avmisare si avansu aru 
pare co correspunducu francese, aranser 
sì avanse, si neci de cumu cu aranoer si 
arance. Aceste aberrationi s'au corressu 
peno la unu puntu pria formele avan' 
tiare si avaritiu^ care ar fi in addeveru 
formele. romane trasse d'in una vorba 
avant, déco acésta-a ar essiste in limba; 
inse frane, avant, cumu s'a arretatu, 
{vQdì avangarda), are in romanesco for- 
m'a inainte, si de acea-a form'a romàna 
inamtarc e de preferitu sì lui avaìitiarc. 
AVANSU si avantiu vedi avansare, 
AVANTAGIAKE, avantagiosu, vedi 
avantagiu. 

AVÀNTAGIU, 3. m., pi. -e, francese© 
avanta^e, ital. avvantaggio, formatutotn .^ 
d'in avant (vedi mangarda)^ prin me- ■ 
diloclrea unui verbu avantor, ce nu es- 
siste : 1. folosu, utilitate, emolumentu, 
fructu, ntiUtas, fractus, emolumentnm, 
resi — 2. superioritate in respectiilutem- 
pului, locului, etc, oppurtunitate, oppnr* 
tunltiks, locns nquutt, tempo» «eqnam; 
3. superioritate asupr'a unui adversariu. 
Victoria, Victoria; — prerogativa, supe- 
rioritate, precel lentia, preminentia,pr»- 
Htanda, exccllentla; — 5. cali tate distin- 
ctìva, talenta, dos, munns, ornamentum; 
— G, favóre, onore, gratia, honos.— -4- 
ra«^a^g(0&M,ailj. t frane. avantag-eux, piami 
de avantagie, in tote iusemnàriie vorbei 
aì-^antagiu;—avantagiar€, v., frane, avan* 
tasTcr, ital. avvantaggiare, a dà avan- 
tagie^ a de cuiva mai multu, a lu pune 
in mai buna posetione, allt^uld aUcnl 
prasoipuc d&ro, aliculaii oondltlonem po- 
tloreiii Tacere; — apoi compiisele : des* 
avantagiu, frane, d^savantage; dcsavan- 
tagiosu^ frane, dénarantageux^ cari prin 
part. dtìs, acea-asi si do insemnare si de 
forma cu romlnesculu dcs sau dis, ed in 
desfaccrej descoperìre, etc, au intelles- 
sulu contrariu ceìloru simple : avantage, 
Avanlageux, avantagìUf avantagiosu, — 
Toti acesti neologismi, cà compusi prò 
de una parte d'in avanti eare, cumu s'a 
arretatu (vediai'a»yanZa),nu potè trectì la 
noi cu acésta forma, èro pre de alfa cà 
derivati cu unu suffissu aglu, care inco 



« 




u efte romanicu, si cu at&tu mai pu- 
dan romanesca, nu potu intra in dictio- 
otrìolulimbei romàne, maivertosucandu 
ieésta-a despune de espressioni inde- 
stelto, cu cari se inlocuésca acelli neo- 
logismi, cumn 86 vede d'in traductionea 
sommaria a Ioni cu alte vorbe curata 
ramanìce, si cumu s*ar vede si mai bene 
d'in traductionea de frasi intregi, in cari 
am intra ei. 

AVANTIARE, vedi avansare, 

AVANU, adj-, de acea-asi origine cu 

t, (vedi acésta vorba), cumplitu, 

la, barbara, spaimentatoriUt saBvus, 

ip barbaraSf fnhnmanus, terrlbl- 

Mim^ tannali l8. 

A VARI A, 8. f., frane, ararle, ital. a- 
varia, dupo unii d*in celticaiu abar sau 
mvar=:=stricatu, dupo altiid'in grecesculu 
fid^cc^luntre, nave : 1. stricatione ee 



pre mare suffere una nave sau mercilo 
d'in ea, si de ad, in genere, stricatione 
sufFerita de merci prin transportu; dam- 
Dum, JactBra, detrlmentum ; 2. ce pla- 
tesce fìa-care nave pentru tinerea in buna 
stare a portului, unde stationedia, rautl- 
g-al portai reficlendo asBl^natam. 

AZURARE, azuriu, vedi asuru. 

AZURU, 3. ra., frane, azar, ital. aa- 
KQrro si azzuolo, ispan. aeDl, d'in persie. 
laadr, de imde lapis lazuli, sappbirulu 
celloru vecbi : colore albastra incbisa, 
albastru incbÌ3U,offiruleom, color e»rn- 
leusj — minerele d'in care se trage a- 
césta celóre;— ax^MrfK, ad]., frane, azoré, 
coloratu cu azuru, faci'a ceriului, alba- 
stru, albastrfu, croruleos; — azìirc^e^ v. 
frane, azurer, a colerà masum^ a colori 
albastru, a dà faci'a ceriului, a face ce- 
ruleu, osDruleum colorem rei taducere. 




B. 



BABÀ, 8. r, — 1. insentnarea cea mai 
respandita intre Romàni : muiere be- 
trana, mai vertosu, tare betrana; anas, 
Tetnliij frane. Tielle-femme : bcih'a Sia- 
n% bah*a Visita, bah'a Cmnaìia. — De 
acf : a), vm-be de alle haheloru, vorbe fora 
fuudamentu. — W. Bah'aorb'a^ jocu, in 
care unulu d'in jocatori, legatu la ochi, 
cauta se prenda pre vreunulu d'in celli 
alti jocatori; frane. Colln-MalUard ; ai 
sejocàmu hf\h\i orbUi; omenii mari 7iu 
joca de a bah^a orb'a; ce faceti f* — ne 
jocàìnn dm bab'a orb'a.—r). tìa^'amìfa^ 
se dice mai de ordinaria mija sau mi- 
jite (vedi aceste vorbe). — d). Babele^ 
celle d'antanin none dille d*in luna lui 
Martin: cstu tcmjninmnavudtbuneBahc, 
èro celle de amiu ce velie mai fura! — 
2. lu anele parti de preste Carpati in- 
semna inco : a), raósia, care mosesce, ob- 
9tetrìce=ob8t«trlx, frane, sjire-rtvmme; 
— 6>. marna. — 3. In unele parti alle Ko- 
maniei libere imba ìnsemna si : capetu 
de lemmi, truncliiu, grinda, pre care se 
radima greiitati mari, san care sta ca 
fmidamentuunoiconstructione, — Déco 
in aclista d'in iirma in^^emnare vorb'a 
este identica, in originea sea» cu vorb'a 
in inseuiDiirilr de snb nrirnerii L si 2; 
atunei ea n ar H (leeàtii un'a d'in im- 
multiieltì i>robe de.spre marea cntodian- 
tia de irua^inatione, cu care [Hìpornlu 
^tramuta una vorba de la una inseiunare 
laalt'u : lìendu-co in cas^ele Uomaniloru, 
betrauele portau, de regala, greutatile 
casei. vorVa babà va ti trecutu, in ima- 
ginatiouea Romanului. de la insemnarea 
do betrana la rea iht })ortator{a de greu' 
ttdij si de aci la in^ieinnarea si mai ge- 
nerale de raditnu de (jreutaiì, temclia, 
fitndaìwntit, taìjHUiìU ialpìna. Vercuniu 
ar fi insft, arMa d'in nrma in.semnare 



nu occure, precfttu scimu, in limbelé^ 
vice, d'in cari invetiatulu Miklosich pre- 
tende, co ar fi trecutu in romanesce 
vorb'a babà cu alto derivato allo selle, 
ce voru venf mai la valle; si acestu-a 
este unulu d'in mnltele cuvente. carine 
facu se ne indoimu forte despre addere- 
rulu parerei invetìatuluì slavistu. cu 
atàtu mai multu co» pre de una parte. 
vorb'a b(ìlta nu si are una radecina in 
limb'a slava: (?ro, prò de alfa, insi 
mt^ntionatulu eruditu marturescecoaci 
vorbase all.i respandila in multe alte 
limbe, afora de celle slavice : asià, ca 
se tacemu de aitele, chiaru in limba 
italiana essiste vorb'a babbo, cu insem- 
nare de tata; èro in dialectuhi sardinesu 
cu acea-asì ìnsemnare, se dice babu, d*in 
care cuventulu nostru babà n'ar fi 
càtu form'a feminina, care inco essi 
in dialocte de alle Italiei. 

BABAKIIT, s. adj-, (vedi boba), 
place a sta si petrece cu babele. 

BABATIUSU? s. m., pl-e, vorba 
terpretata in dictionariulu lui Raoul prin 
frane. r;>ulette, fora se se espiece de care 
roulette anume este vorb'a; èro aiurea 
noi rm amu afiatn neci auditu acest^l 
cuvr'ntii. ^1 

BAIIATKIA, s. f., (vedi babai in iu- 
felIesHndt'resfeciaie san ile compassione: 
bnna betrana, bieta batrana, aiiicuU. 

BABERCA, s. f., (vedi balia, cucarain 
baberca pare a se fi combinatu si con- 
ceptulii de sl^ercii-e), si de acf, in batu- 
jocura : babn sbercita, babà forte 
trana; rui^ost vetuU. 

BABERNACU, vedi bobernaeu. 

BABESCE, adv., (vedi boba), in modu 
babescn, ca una babà, ca bab'a sau ca 
babtjle; aniiitor. 

BABESCU, adj. (vedi babà), de babà. 




BiB. 

nreoitu anei babe; anUis : poriu &a- 
iaten, torbe babesci, 

BABlA si babitia, s. f., (vedi baba)^ 
iapo suffifisu, ca feiiaf barbatiay etc., aru 
ùsemiié : calitate« sture sau etate de 
Mm; inse cu acésta insemnare necì in 
<rarti« ned in gur'a poporului, pre càtu 
5dma, nu se a]Ha cuvetrtulu: ci intelles- 
<alu, co care occnrre in dictionariulu de 
teda, int^Hessu de altamentrelea; ne- 
aooBOScutu in Roinani*a libera, este nu- 
m&i metaforicu si cu totulu particuiarìUf 
Adeeo : urdenare; cofurire, proflDrlum 
reslrìs. — Eruditulu Mikloskh reven- 
dìMi aceste vorhe lìiuholoru ^lavice^ si 
csopAra cu deiiaele bulgar. babloi; inse 
flofBssele curatu romanesci se oppunu 
Acastei supposetione, si probedìa, co elle 
sant de a deroptuhi formate de Homànu 
6aZ)Q. Numai form'a babitia, immu 
afla scrissa la uuiì in locu dchahitiaj 
potè dà dereptate eruditului slavistu; 
si acésta-a nu este una proba deci- 
de óre-ce Romàni i au applecatu 
-lavìce si la vorbe curatu 
i; 1 tainentrelea cért'a pentru 

Terendicarea acestoru vorbe si a totoru 
eiUora assemeni nu este de* maro intc- 
naott pentni noi Komanii : coci antaniu 
•He BU dunt« ^u mai bene nu au fostu 
coBDOscute dp càtu uriui micu si nein- 
«emiiatu numenideRomftni; apoiinlocu- 
1» MT^nu vorbe necontestatu romanice 
ÓMiiBoaciite totoru Romànìloru : urde- 
•ar», eofurire, 

BASICA si babitia, a. f., deniinutivu 
41a babà : antcnU. 

BABIRE. babescu, v., a petrece eU- 
taa de babà, a fi babà : muìii anni a 
mm haMu si asta muiere! 

1. BABlTTA. vedi habica s\ babut, 

2. bABITLV. s. f., vorba. dupo siif- 
fisroeafidupo accentu, neindoìosu sla- 
noài d^ro nu avemu lipse de ea , de óre 
e* avemu chiaru si in cartile basericesci 
»M^»*a curatu romanica : pelicamt, pas- 

ìlare si alba, cu una mare gu-sia sub 
■ Li, in care stringe pescele, cu care 
•* nnt rosee. 

BABOIASIU, s. m.. demiiiutivu din 
vmatori'a vorba. 
BABOITJ^ 8. m., pesce da riu de luu- 



BAC. 



37 





rime mfidia; — dictionariulu lui Raoìil 
espleca cu frane, alevin; tusHp&scele de 
totu micu si meruntu, ce porta in Fran- 
cesce numirea dealovln, se chiama» pre 
càtu scimu, pleinisca sau bahusca, fora 
se mai adaugemu, co vorb'a baboiu nu 
are, ca cea francesca, necì una data in- 
tellessuln coUectivu : assemenea intel- 
lessu are pUtmscUi; èro baboiu are totu- 
deaun'a inteJlcssu individuale, cumu se 
vede d'in esjtressione ca: unu baboiu de 
pesce; am prensu numai doi boboi de 
pesce. — Càtu pentru etimologia, déco 
referimu vorb'a baboiu la babUf ca si 
casoiu la casa; atunci se nasce greutatea 
de intellessu; ero deco referimu acea-asi 
vorba la barba^ si uà allaturàmu de la- 
fcincsculu barbus, care inserana unaspe- 
cia do pesce cu barba; atunci, scapandu 
de ^^routatile intellessului, cademu in 
difficultati de forma. Este addeveratu, 
co in latinìtatea media aflàmu babellui*, 
cu r cadutu, in locu de barbella» ; déro, 
in roiTiauesce, de acésta cadere a lui r, 
inainte de una muta, nu afiàrau essem- 
plcv l'ora se mai adaugemu, co a claru 
d'in syllab'a initiale a vorbei baboiu^ inco 
da anaa de mare prepusu. 

HABONIT, s. m., pl.-e, huboìu de na- 
tura: venerila, cf^ sefw^e la ventre;— neo- 
logismu asili de scalciatu ca si morbulu, 
ce elludesemna; (vedi ìmboin s&u bubo- 
niu in dictionariu). 

BABORDI!, s. m., laturea stanga a 
navei, uitandu-ue de la pappe spre prora, 
neologismu d'in frane, babord, in acea- 
asi insemnare si in oppositione cu strl- 
bord, laturea derepta a navei; ~neo- 
logismu neadmissibìle; (vedisi abordarc, 
in glossariu). 

BABUSCA (cu s. siueratu), s. f., dft 
si derivata d'in britni, insecii torma sla- 
vica ; l. babà mica, (vedi babica)\ — 2. 
pesce micu si meruntu, (vedi baimu si 
pleinisca). 

BACALARIU, vedi bacctdamt. 

BACANESSA, s. f.. 1. care tine una 
barania, 2. rauierea unui bacanu, (vedi 
bacanu). 

BACANTA, 8. f., si hacalia, vorba de 
orìgine neconnoKCuta: 1. totucesepune 
in buccate «pre a le face gustose si mai 



98 



BAC. 



allessu intiepatorie lalirnba, aroma, con- 
dìmentu; aroma^ frane, éplcesj— 2. apo- 
teca sau stabilimentu, uridi» se vendu 
aromat« sì alte lucrurì de tnaticaro, (vedi 
bacann), 

BACANIRE» V., (vedi hacanu la nu- 
merulu 2), ca reflessivii : a se bacanl, 
a se derege cu rosiu, a si da rosiu pre 
fìacia, se dice de inuliori. 

"RACANU, si hacalu, s m., 1. casuh- 
stAntivu personale : omu ce vende ha- 
canie sau aromate, aroinatariu; aroma- 
tarìDfl,franc.épioler.— 2. casubstantìvu 
reale : lemmi bonu de tinctura rosìa, Ur- 
nnm campeoiDum sau brasIlUiium; — sì 
in specia : rosiu cu care mulierile side- 
regu, si rosiescu faci'a.— Ispaniculu b»- 
honero=:tolbasìu, frane, oolportenr^ nu a 
potutu dà, cumu affirma dictionariulu 
de Buda, nascere la hacanu^ de care inse 
nu avemu nevoia de orece limb'a In potè 
supplenf prin aromatariu derivatu d'in 
aroma, vorba usitata si connoscuta de 
poporulu romànu. 

BACAU, s. m. (fora plurariu), vorba 
de origine obscura, usìtatu mai allessu 
in fraaea : a si gassi bacàuhczzdL si gassf 
cineva omulu, care se lu ptma la loca si 
se rinvetie mente ; a cade ci neva intr'una 
nevoia, d'in care invetia nientn. 

BACCALARITT si hamlariu, in lati- 
nitate media : baccalarliiB, itili. Iiaecala- 
rcsi bapoelllero, frane, baoheller^ ispan. 
baohiller. — Patri'a acestei vorbe este 
Franci'a, in ai carei autori cuventuln 
occurre cu multe si differite insemnari, 
cumu: 1. haccalariu este possessoriu de 
una baccalari az=àgTn de una mai mare 
estensione. — De acf : 2. crtt'a?/«n«, care 
fìendu pré piicinu avutu sa» pr^ teneni, 
nu potea radica, si port:^ tìannini in nu- 
mele si pre sém'a sea. ci c^utd se so puna 
Kub ordinile a!tui-a. — 3. dcrint de or- 
dine inferiore. — A.jnnc neinsoratu sau 
in ajunu de a se inson^. — 5. boccaìati- 
reu san scolariu, ce atrecutu umi es- 
samo generale de studielennei scole su- 
periore si a capetatu una diploma, in 
poterea carei-a se admitte a studili una 
facultate. — [ncercarile de a urmaH etj- 
mologì*a acestui cuvontu au remasi] de- 
serte, (vedi in |rlost>arfuin raedlip et tn- 



», 

I 



BAT^ 

flme latlnltatls domini Da Can^e^ lui 
gulu articlu asupr*a curentului baooa- 
larlati). Lassandu déro la una parte tote 
coniecturele^ mai multu sau mai pucinu 
nefericite, ce s'au facutu asupr*a acestui 
punta, vomunotdnumai, co, spre adicn- 
ventului una forma mai ingeniulu limbei 
latine, acriptoriì moderni in acesta limba 
au trassu d'in ellu baccalanreus^baoca- 
lartu§, in insemnarea de sub numerulu 5^H 

BACIU, la Macedoromàni hagiu^ (ali 
de acea-a nu se potè admette co aru veni 
d'in ungar. bAcsI), 1. cellu ce la stèna 
face casiulu si brandita, oasel formator; 
—2. intre Romànii de preste Carpati, 
cu insemnarile : a), de hade;—h), de capa, 
mai mare. 

BACIUCA, sau hociucu^ s. m., demi' 
nutivu d'in haciu : haduca de la ai. 

lUOlUIRE? v. (d'in baciu?), vorba 
aflatanumaiindictionariulu'lui'Àaof/f.cu 
insemnarea : a flecarl, a sta de vorba 
lunga; — de assemenea si baciuitoriu? 
cu insemnarea : flecariu , vorba-lunga, 
perde-véra. 

BACLAVA, pi. bacl<waiej 9. f., vorba 
turcésea, insemnandu: placenta de mig- 
dale cu miero. 

BACSIORAEE? v., cuventu afiatu 
numai in dictionariulu luì Raoul, ca re- 
tÌPHsivu, a Ufi bansiordj si cu insemna- 
rea : a ae avilf, a se degrada. 

BACSISIU, s. m., vorba turcóscardfl 
beutu, ce se da cuiva de beutii; f^iuic. 
pnitr-botre : a dà sau lud bacsism^zs^ àé^m 
sau lud de beutu. ^| 

BADARANlA. s. f., calitate, stare, 
fapta sau dissa de badaranu, 

BADARANIRE, v„ de ordinaria cM 
retìRssivu : n se badarani, a devenf ha-^ 
dammi. 

BADARANU, s, adj., applecatu nn- 
mai la persone : nepillitu. nepolitu, ne- 
r.ioplitu, grossolanu; IncultuN^ n^reHiU; 
rnMIoiis, rnHtlcanuB* nirfsplennK; frane, 
rustro; — badaranu 6oiartY»/=hoino no- 
TUH, frane, parvenu. 

BADÀU? s. Uh, aflatu nimiai in dic- 
tionariulu Ini Bnrcianu si esplecatu prin 
gerin. biitterrMSHoI putineiu? 

ItADE, s. ni., 1. appellatione data H- 
nui frate mai mare, 2. appellatione data 




BAG^ 

r«rcaruì orau mai betranu ; bade Ioannc! 
hoie Stane! hadea Ioannu, badea de la 
am — Cuventulu acestu-a, ca si deriva- 
tei» Iodica^ hadittOy suDt familiari mai 
alies9U intre ternani; precandu intre (v- 
tatiaaii ^3 audu in loculu loru mai mn\ tu : 
menc^ ncicn, neicutia. — Dictionariul» 
de Buda tragn acestu cuventu d*in u- 
baie ; iuse acésta etymologfa nu se potè 
admitte oa tloplenn satisfaotorla ned in 
re«pectuiu intellessului, neci in respec- 
talu formeì. 

BADICA, BÌbadiuca? deminutivud'in 

bade cu insemnarea de sub nuraerulu 1. 

BADITIA. s. m., deminutivu d'in 

bade, cu insemnarile : 1. ca sf hadica; — 

2, appellatione data iiibitului. 

BA£, baederu, etc., vedi baiot baia^ 
deruj etc. 

BàQA,s., vorba turcésca: ossu trasBu 
d'in teefa brosce!, si d'in care se facu 
obiectede Iussu,ciunu: pepteni, annelle, 
temeurù si aitele. 

BAGAGIU, 8. m.j pl.-c, neologismu 
d'in frane, bairaire. cn tote co se afla 
dejd si in dictìonarulu de Buda sub forra*a 
ftopapie Sàubogc^e, introdussu, case sup- 
una parta d'in int^ellessulu cu- 
mtuloi turccseu ealabcdicu, si a nume: 
sau lucruri ce unu omu sau una 
tta iea si duce cu seneladrurau. — 
tTentulu so afla in latinitatea media 
sab form'a ba«rBKinm^ de la verbulu ba- 
fAre=:ra si strìnge si pune intr'unu sacu 
lucrurele, a se gatf de drumu, verbulu 
lierivatu si ellu d'in ba^a, vorba ger- 
Buuiica, c-e insemna laduy sacUy legatura. 
Asid d^ro cuventulu estc nu numai de 
formSt ci si de origine straina; si de 
so ìntroducemu in limba neologismi 
lini de dens'asi in materia si in forma, 
li bene so pastràmu strainisraii vechi, 
aii prensu dejà mai multu sau mai 
luradecina.Dealtamentrelecuvente 
roraanice, cari se supplenesca in- 
teUeesuln vorbci hatjagiu, nu ne potu 
"iu : surrina, legatura^ etc. 
\ UE. hagUt bagatu, v. tr., Inse- 
r«r0f tmin!ttei-e;i tndere, Injlcere, tu- 
trsdacerfì* indncore^ Imponere, ponerc, 
locare. — I. Insemiìarcacea malgenerale 
a verbalui bagare^ in opposetione cu sco- 



BÀG. 



59 





icrCj este a duce in intru, a introduce : 
eusioruabagd^ dérogrcu a scòte cuitdu; 
iu esti detoriu se n^ scoti d'in ne- 
voi' a in care m'ai bagatu; essi singuru 
(i'm ncvoi'a, in care singuru te ai ba- 
gatu ; de uìidc l'amu bagatu cu^ neci drch 
adu nu lu poie scòte, — De acea-a, con- 
structionea eea mai ordinaria a acestui 
verbu este : 1. cu preposetionea in sau 
irUru: a), in intellessu materiale : bi^ga 
acVa in urechicle actduìj co eu nu vedu 
bene se na bagu ; bagagli sabVa in iéca^ 
co tota cellu ce scote scd>i'af de sabia va 
mori ; cri, nu nmi departe, mi am bagatu 
copillulu in pamentu; de frica toti se ba- 
gara in gaur'a dcscìpe ; bagati carraie in 
curie; dcco ti a dcgeratu manelCt baga-le 
in senu, de ti le mai incaldesce pudnu; 
bagaVai pung'a in Itusunariu? manu- 
scriptele ce possedeam. ìe amu bagatu in 
focu; furii se bagara iniru padure; C4 
mi spusesi tu, pare, co mi bagà nnuferru 
arsu in ànitna; catepotura, luara si ba- 
gara in saci; faciUorii de reu se baga in 
carcere; a bagà vinu in butc^i. torné 
vìnu in buto; de unde si : a bagà apa 
pre mani. — b). in intellessu spirituale: 
at. aiate baiaie avcti se bagati pre co- 
piUu in spainw; mulierea lussosa baga 
pre barbati* ingrelle detorie; numaibaie 
copillulu, co hi bagi in alte alle := (in 
epilepsia);tie nu veti face ce ve demandu, 
pre toti ve bagu in draci ; idi bagatu ur'a 
si veninuìu amaritionei in suffietele nO' 
sire; fii bunUj si nu me bagà in assemefie 
inaircatura; acésta muliere ire seme 
bagc in peccaiu; nu vreti se me bagati si 
pre mene in secretale vostre? nu ve ba- 
gati in conspirationi; ce omu si e^tu-a! 
se baga m tote; n'ai se te bagi in affa- 
cerile altui- tf^se te ammestaci; — deacf 
si cu ellipse de obiectulu, in care cineva 
se baga : faceti ce sciti, co eu nu me. bagu, 
nu me ammestecu; se bagasse insinua, 
se indesa, se appropìa tare : 5^ baga in 
pareti, in gardu; ce te bagi in mene? nu 
bagati carrulu in gardu, — de unde si a 
bagà:=.d. infige : a bagà in tiepa; —mai 
departe : bagu in mente ceva=:bagu in 
capu ccm^intfìilegu; ia/7M mente in 
capu, si simplu : bagu m^ntezr^me intel- 
leptescu, me facu inte]leptu : ai tmòtf- 



à 



40 



BAG. 



tranitUf si n^ai Òagatu mefite in capu; 
bagati-ve fnentile in capUf déco vrdi se 
nu patiti rew, — acésta d'in urma frase 
probedia, co, a bagd mente in capu dif- 
fere de a hagd mentile in cajm^ cumu 
differe o si essi d'in mente de : a si essi' 
d*ÌH mefUi; — apoi a bagd in capu ceva 
euiva, nu va ae dica nomai a face pre ci- 
nera se intellega ceva, ci si a lu face 
se creda ceva ce nu e, a i inspira una 
idea fìssa, a rinfumurd, a Tammetf : ne- 
bunulu si a bagatu in capn, co este 
imperatu; nu sciti cine bagasse ace- 
stui nefericitti in capu, co tota lumea 
cauta seVomora;^bagu in sèma pre ci- 
neva sau cera^estiinu, preLiuoscu, con- 
sideru : pre unu nùsdlu ca denstdu cììie 
lu baga in sétna; nu bagu eu in sema tote 
càtemÌsjn4nitu;dupoc€aiiajunsuacumH 
fnari si tarij pre noi cesti-^micii ?m< ne 
mai bagatiinsénia; cellu addeveratu mare 
baga pre ioti in sèma, numai celli mici 
de sufflctUf candu ajungu in posetioni 
inedie j nu mai baga in sèma pre amicii 
Ioni de alia data. — Devo ceJIo inai niiilte 
d'in esprpHsionile cuintellessunjatprialc, 
citate mai susu, potu ave un'a san mai 
multe insemnarì spirituali lortedclicate, 
d*in cari citàmu acf mimai càtova de 
proba : asiA avemu de una i>arte in intel- 
lessu materiale: rt nu hngdpctre in gnra, 
a bagd nastdu in ajìa, a bagd gratin- 
iie in cosiu, a baga Icmnu in focu, etc; 
BÌ de alta parte in intellessu mai multu 
san mai pucinuspirituale:n«rttH?ifta<;n/tt 
astadi in gura (^ubintellegc mancare 
sau betUura); ascejìtati sebagdmu sirtoi 
in gura; ìm ve bagati nasulu itnde nu vi 
se cade; am bagatu si eu (subintellege 
grauntie) incosiu(de mora)=am ìnce- 
putu a macina, am capetatu rondu la 
mòra. —Construction ile a bagd pre ci- 
neva in spalma, in drady etc. ieau si 
ftlta forma, asìà co obìectulu passivu de 
persona se pune cu m, èro in loculu lui 
trece obiectulucestacuVn.ilftc^eZ bagà 
spaim*a in Turci; invetiatoriulu a ba- 
gatu frida in copii; numai eu sciu bagà 
pre draculu invai;— inse cu intellessu 
differitu de allu susu disseloru espres- 
6Ìonì,intelìegsu cu multu mai pucinu ener- 
gicu. — 2. Verbulu bogare pe construe 



1 



RAO . 

sicualte càteva preposi tioni : a).cu inire, 
candu obiecfciilu passivu allu verbului 
bagare insemna desunirCj neiniellegerCj 
etc, cumu : nusciidccàtubagdjnjfnnia 
intre omeni; ai bagatu discordia intre 
frati; inimiculu bagasse di'sunirea si 
imparechiarea intre cetatiani; — si ca 
reflo.ssivu cu insemnare de a se amme- 
stecd: tu, care esti féta mare, nu te bagd 
intre copille; cim se baga intre jyorci, ^ 
lu nmsca canti. — 6). cu snb san suptu : ^ 
bagati-vc subpatu; baga taller eie submésa; 
— e), cu i^re sau prin : nu e usiùru a 
hagdfunca navei prinurechta actdui; — 
prov. a bagd pre maneca^^ incepe se 
He tema, a se sparii; — cu jtre si sub : 
a ÌHigd prf sub nusu^d. manca, a se in- 
dopà;— se se bage inse bene de sèma co 
prCi construitu cu bagare^ de celle mai 
multe ori nu espreme obiectulu la in- 
trebarea unàe, obiectulu, la care adjunge 
si se marginesce actionea verbului, ci 
obìectulu pre unde, callea pre care se 
face actionea, ca se adjungala obiectulu 
cerutu de intrebarea «wrfe, care adesea 
so subintellege : omcnii pre una, nu 
pre ferestra, se baga in casa; Lgati-le 
aurupregura (subintellege in stoiìtaai) , 
— <?>. cu la : dupo mtdta asti^ìtare abià 
me bagara la Domnu; aprwiulu bagà 
pre inculpatu la arrcstu; vrai se te hage 
la inchisore; — assomenea si ; a bagd la 
jugu, lanevoiat la rm^ etc. — Espressìo- j 
nile cu in, sunt mai energice de oàtu ■ 
celle cu ^(vodi in dictionariu preposi- 
tionile : o, la, in) : deci espressioniìe : a 
boga in inchisore si a bagd la inchisore 
differii intre sene ca ai espresionile : a 
scapa de la inchisore, si a scapa d'in in- M 
chisore. Cellu ce scapa de la inchisore 
nu a fostu inco in inchisore, ci numai 
pre cai [e de :i fi pusii in incbisore; pre 
candu ccììu ce srnpa d^in inchisore^ a 
stalli de faptu mai multu sau mai pu- 
cinu la inchisore. De asseminea unu ja- 
decatoriu decide prin sententiase hage 
pre cineva la iyichisore, déro prin sen- 
tentia nu la si baga de faptu in inchisorCf 
ci numai essecutoriulu sententiei baga 
pre condefnnatu in inchisore, Totu asìi 
a bagà caii in aWa, va se se dica a*i 
duce in fapta si intr'imu momentu data 



i 




BAG^ 

2ff juia; pre candn prin a bagd caii la 
sr%Ay insemna nomai sau : a-i da cuìva 
ca se treiere cu ei, sau : ai prende de 
pr^ oampu si a-i ave la despositionea sea 
p* ■ ' n tempulu Ireieratului. Prepo- 

si t..;.: - .n espreme déro relationi mate- 
riali si immediate, èro Za relationi ideali 
sri mediate sau departa te. —f). cu pre- 
positionea «*, mai aJlossu candu vorhuln 
òogore^ coiKstriiitu deja cu iw, presenta 
ana ellipse de obiectu passivu : cine si 
boga in cUnu cu nebunìdu, e mai ne- 
Òttffttt ca densulu ; peno nu hagi in plugti 
CM einetfa, nu lu poti connosce; cine si 
bttga in càrrlu m misdlii, ca Mene se 
paka ; nu treu se mi haga m iene ned 
MI mym*, fieci in dureUu ; — sau candu, ci 
rsflessi^'u, presenta eìlipsc de obiectulu 
cu >M .sau la : tu csti féta mare, si nu ti 
vi cu ropille (subintellege 
) ; WM ve hngati cumìselUi; 



BAG. 



41 



*' 



t%t 



mumtebagìi eti cii ieìtc=z nu me insociescu, 
ira mf adunu, nu me ammestecu, nu me 
pODU, nu me mesuni cu tene; cine se 
h$gB cu copillii, mai copiìlu e,—U. D'in 
■MOlPpIrlr peno aci produsse se vede, 
eo rerbulu hagarr^ de si in genere pre- 
tenta im;eainarea de intrmìuc.ertu totusi, 
in mieJe cunstructioni. acésta insemnare 
ik^n^ra la vi^'Aà^ ammestecu, -aìlw de row- 
iaOH mai uiultu sau mai pucinuappro- 
piatu. In essemplele ce urmcdia, acésta 
4*in urma insemnare este sì mai pronun- 
tiata, asià inca tu bagare adjunge, in 
■ito casuri, se insemnedie : saiìpunere, 
ottÈdittre in unu locu, sau lucrare in 
gegere. facert ■ 1 . construitu cu dativulu 
pefsonei 8Ì unu accusativu, ce iuBcmna 
OMOfT, temere sau defeetu : miòaguome- 
m'apentru tene^^ punu creditulu meu 
m joGU pentru tene, respundu sau me 
intflrpiiuu pentru tene ; ce culpa ne ha- 
fsti?^cu ce ne inculpati? ce cusuru 
ka(n astaru copillc? nu le poti hagdaltu 
atsnru de càtu co sunt pré bunc penfru 
Imu; boga grige argatiloru, déco vrei se 
MI dorma; mare tem^e ne au bagatu 
9^muU vostre: hagati frica copHloru, 
iéco vretà sefia ai mente; — Se se observe 
differenti a intre a bagd frica aàva hì 
mtre celle mai susu citate: abagà frica 
in eimevOf a bagd pre cineva in frica. 



—2. construitu 6a si facere cu doue ac- 
cusative (a face pre cineva boiariu) : fi- 
endu co nu mai aflu altu medUocu de 
traiu, bucurosu m'asiu bagd argatu la 
cellu d'in unnaterranu; cute am bagatu 
la Domn^a fenwia in cosa, si fora voi* a 
mea nu poti essi de la déns^a ; frate meu 
a bagatu argati ]}re Monnu sipre Con- 
stantinu; cu nu me bngu respundetoriu 
pentru unu omu misellu ca tene ; me bagu 
detoriu = sau me dau respimditoriu de 
détoriele altui'a, sau me indetoreacu, 
sengui-u. facu detorfe, me cofundu in 
detorfe; ncfnìne nu vru a se bagd me- 
dilocitoriu pentru mene; — unulu sau al- 
tulu d'in celle doue accusative potè si 
lìpsi : déco nu esti bagatu la cineva^ ba- 
/;a-/^i Camene (subintellessu : argatu, ser- 
vitoriUy eie); me bagu pentru tene, coci 
pentru alt uhi nu m'asìu boga (subintel- 
lessu : respuìiditoriu sau altu ceva ana- 
loga); — complementuluca/asupplenesce 
unulu d'in celle doue accusative : a se 
bagd la rarW =: a se bagà vaccariu ; a se 
hagd la &ui, a se bagd la vitelli; a se 
bagd la drumulu de ferrti, a se bagd la 
militia, a se bagd la cai, a se bagd la 
òste, etc. — 3. in locutionoa : bagu 
svina sau bagu de shna^mo uitu , ob- 
servu, ieu a mente, vedu, intellegu, 
preveghediu, custodescu : baga sèma de 
cojnUu ; baga de sèma se nu cadi ; baga 
bene de sèma la faci^a astui omu , si 
te vei incredentid co nu e sanetosu; 
nu bnqaii sèma la disselc nostre .* bagu 
de sivia. co nu m'ati intellessu; cumu 
bngu de sèma, nu a venitu inco tati in- 
vitata ; am bagatu de séma^ co amenit 
dorescu adesca lucruri siesi vetematorie; 
nu se baga de sèma lips'a nostra; — se 
se obaerve bene differenti'a de intellessu, 
ce sta intre celle trei espressioni : a 
baga senta, a bagd de sèma, a bagd 
in sèma; — 4. la Macedoromàai mai al- 
lessu cu insemnarea de punere, assediare, 
cidcare : pul-iulu se bagà pre arbure; nu 
bagati matita la capti; haga-te in patu. 
— ni. Form'a simpla aconjugationei ver- 
bului bagare, cumu si marea varietate 
de insemnari, cealuatucorpulUjCasi suf- 
tìetidu acestui cuventu , essistenti'a lui 
in tote partile locuite de Romàni, tote 



42 



BAf; 



ne dau depiena incvedentiarp, co nna 
assemene vorba nu potè fi de origino 
straina ; si nu ne-amu fi indoitu umi rao- 
mentu a uà trece in dictionaiiu, déco, 
pre de una parte, n'ar essiste dilfìculta- 
tea de a lega acestu cuventu de una 
radecina romanica anumita, si pre de 
alfa n'amu scU oàtu unii eruditi straini, 
cari au bun'a voientia de a se occupa de 
limb'a nostra, tendu a ài vorbcloru cel- 
ioni mai neindoio8u romanice una ori- 
gine Btraina. Asia, de easemplu, erudi- 
tulu slavistu Miklosioh irapinge acf^sta 
tendentia peno acollo, in càtu pretendo 
co verbulu noatru versare ar ti impru- 
mutatu de la Albanesi, fora se ne pro- 
bedie, déco si ItalianiÌTer8ar©,siFran- 
ceeii Terser, de acea-asi insemnare cu 
allu nostru versare, totu de la Albanesi 
Fau imprumutatu. Déco déro ni se con- 
testa parti de patrimoniu asià de necon- 
testabili ca fjer^arp, ce are se tìa do altele 
mai suppuae contestatìonei, ca hagare? 
De assemenea mentionatulu eruditu con- 
testa Romflniloni si da Albanesiloru 
vovbe ca affundu, hradu, ì^uma, vcnenHy 
aschia, etc, precandu este invederatu, 
co aceste-a nu su de càtu latinescele ; 
fDiidnii, bfatoa, brama, renenam, astala^ 
care la Romftni a cautatu se derina asciai 
(tsclkt, a^cAj'a, casìretolas, veclUf vecìiUf 
veekiu = ito}. T«chir). Inco una data, 
déco pentru invetiatii gtraini deplcn'a 
lumina este, in respectulii Romàniloru, 
ìntunerecu, ce are se fia cellu maiiiiicu 
norisioni, ce ar plana preste essi? ten- 
tila si limb*a nostra P—D-lu Micblodch 
affirma, co vorb'a nostra hagare ar venf 
d*in cea albanesca balsr^ferorrp^'ftu, 
ducu; déro cuventele trasse si d'in isi ►ria, 
si d'in fonn'a vorbei, sid'ininte^e^^ulu 
ci, cuventele numerose si ponderose, cari 
milita in contr'a supposetionei D-lui Mi- 
klosich, le intellege, credemu, si Don ì ni'a 
Bea; si prin urmare va concede co ety- 
mologi'a sea fìendu cellu mai puciuu 
incerta, ne da dreptulu a cauta originea 
vorbei hagare aiurea docatu in albane- 
sculu halir. —Déco ne arou luà mimai 
dupo ferrala cnventulni, amu merge de 
a dreptulu laispanicuju iiaf?A= legatura, 
acia de legata unu manuchiu, d*m care 



BAG^ 

si verbulu ba^ar. Déro ìspan. boga este, 
cumu se vede, de acea-asi origine cu 
ba^A d'in latinìtatea bassa, care a datn 
hagagiuj (vedi acésta vorba). Admittendu 
acésta presuppnnere, ar remane se se os- 
plice, de ce s'aperdutu d'inlimb'a nostra 
primitivulu haga^ si s*a pastratu nmnaì 
derivatulu hagare, fora semai adaugemu 
co intellossulu vorbei ispanice nu acco- 
pere pre allu cellei romàne. Este adde- 
veratu co vorb'a ispan. bapar se afla sì 
in limh'a francesca, sub form a barn^r, 
si cu iutellessulu de a nwenVì, a infìrd 
intellessu, care se appropia de allu lui 
hagare allu nostru. Francesii deriva ba- 
g'uer din baKoe=annellu, torta, si bairne 
d'in latin, baca sau bacca ^bt^ba, boba 
de margaritariu sau de alta nestimata, 
annellu cu una boba de nestimata. Déro 
sì in acésta supposetione remane diilfi- 
ciiltatatea de a se esplecà cumu de nu 
se paatrà primitiviilu baca sau haga, d'in 
care s'ar fi formati! apoi hagare, fora se 
mai adaugemu, co francesculu ba^ue, 
ar potè forte bene venf d'in acea-asi 
fontana ca si ispaniculu baga^ adeco d'in 
germaniculu hag, care venitn de la ble- 
^en ^ incovoiare , ar insemnà si torta^ 
annellu. — Se ne incercàmn déro a cauta 
pentru hagare una alta etymologfa, care 
se satisfaca mai bene cerentieloru si de 
forma si de intellessu. Luandu déro in 
co nsi dorare celle mai i nsemnate mome nte 
allo cestioneì, noi credemu ca forte 
probabile, co hagare deriva d'in latine- 
sculu pungere, mai simplu pag-ere, grec. 
TtijYvotiLt (aoristu è7:a77)v), cu insemna- 
rile : a infìge, a indesi, a stabili, a pune. 
D'in acestu intellessu allu verbului latinu 
esse for*e naturale si usioru intellossulu 
generale allu verbului romanescuòa^orc, 
si prin urmare de partea logica nu este 
neci ima difficuitatc. Se consideràmu 
déro partea formale a vorbei. Si mai 
antaniu, co tl'in verbe terminato la infini- 
tivulcuerc, atàtu Latinulir, càtu si Ro- 
mànulu potu forma alte verbe terminate 
cu are, este ceva forte connoscutu : d'in 
dloere^ ttedere, etc, se formedia., in lati- 
nesce, di«ar«, sedare; asià si in roma- 
nesce assediare, scapare etc, comparate 
cu sedercy incaperc. In poterea acestui 



J 




BAO 

pmc^Bsn d'in papere Bomànulu a potutu 
Ibrmé pagare. Remane acumu a esplecà 
tr«cerea lui p in b. Legea lui Grimm, 
^e sfubstitutionea consonantiloru, se ap- 
plica na numai de la una limba laalt*a 
desoea-asifamilia, ci ei la acea-asi limba 
in differitele epoce alle vietieì selle, de ai 
in anele limbc cu mai pucina rigore 
decàtu in alt a. De ce déro togmai limb'a 
, asià de betrana, ar face una es- 
ne de la acésta lege? De ce in po- 
acestei lege, in latinesce, a«ea-asi 
rba ar fi trecutu prin tota scar'a la- 
bialiloru, incàtu se appara si cu p, si cu 
i cu b, cumu : pflrlo.=producu. nascu; 
o=:ducu, si (bero) in 8ulw-b*»r=:por- 
latoriu sau adducutoriu de salute? Si de 
ce si in limb'a romàna labialea d'in 
fteea-asi vorba se nu fìa potuta percurre 
BMUiaria unele d'in gradele acelleì-asi 
Kaia« ìncàtu se appara cup'mpagnìiu, 
cu & in bagare? Co panraniis, de unde 
«Un nos.iT\ìpaganu, deriva totu d'in pan- 
ffensaupa^rere^demonstra nu numai grec. 
loc =^ stabilitu , assiediatu imdeva, 
8) locuri d'in autorii latini, in cari 
Ulte», ca nestabilì se oppunu la pa- 
» «aaly ca stabili intr'anu locu san com- 
I mofl. Numai prin crestinismu a trecutu 
■mmIì» 8Ì la insemnarea, ce are astadi 
^^^^limb'a nostra. Asia déro si form'a 
■ ri int«lle9sulu facu probabile etymolo- 
. ^'a, ce noi propunemii. Totusi, spre a 
eoDfìrmà si mai multu acésta probabili- 
I tate 8i a ne appropià, càtu se potè in 
j: lABemeni materie, de eortitndine, tra- 
,^ femu luarea a mente inco asupr a unei 
pregiurare forte importante. Se scie 
limb'a nostra evita, precàtu se potè, 
lititile de ìntellessn, ce s'aru 
d'in assemenarea formeloru de es- 
pressioni. Hei bene, vorb'a' pa7!;Tnrp:= 
catione, nu are si nu potè, crodemn, 
è alta origine decfltu totu verbuln 
wsr«re san pasrere, care a datu si pa- 
m^=ipagarìu. Oe fl'a intemplatu d^^ro? 
upo introducerea rre?tinismului, Ro- 
Dulu applecandu vorb'a paganti la 
latri, si apoi la toti càtinuerau cre- 
mi, cumu si la toti càti snnt spurcati 
intellessu religio.su. a applicatu si 
rb'a pagare sau pangare , la totu ce 



BAI. 



4S 






este sp urea tu, déro pastrandu in couscien- 
ti'aseadeRomanuintellessuluoriginariu 
allu lui pagare sau pangare^ ca se de- 
stinga celle de destinsu, si se evite am- 
biguitatea, a cautatu se dee vorbei, in in- 
tellessulu seu originariu, iorm* a. bagare. 

2. BAGARE, s. f., d'in verbulu pre- 
cedente bagare, cu tote insemnàrile a- 
cestui-a. 

BAGATELLA, s. f., (frane, bagralelle, 
ital. bag'atelUy isp. bacatela), micu lu- 
cni, nemicu, secatura; — neologismu, 
de care ne potemu scutf, de ore ce nu 
80 connoflco originea lui, si de ore ce po- 
temu se lu supplenirau cu espressioni 
viue si curatu romanesci. 

BAGATORIU, s. adj., care baga. 

RAG ATURA; s. f., d'in bagare, cu 
celle mai multe d'in insemnàrile ace- 
stui-a, si mai multu inco : 1. infunda- 
tura, 2. clinu de vestimentu. 

BAGÀU? 8. m., vorba care nu s'a af- 
flatu de cfitu in dictionariulu Raoul, es- 
plocatu prin frane, «ulot si ehiqne, fora 
se se elucide de ce eulot sau ohiqao este 
vorb'a ; — ca venitu d'in hagraro, si dupo 
form'asea,arÌQsemDào^a ciccare òa^àmu 
sau pre uìide bagàviu ; déro ce a nume ? 

BAIA, balneQuiy (ital, bagno, ispan. 
bano, frane, bain); — 1. vaau de lemnu 
sau de metallu, in care si là ceneva cor- 
pulu intregu sau una parte a corpului;— 
constructione, casa, incapere, care serve 
la imbaiarc;— si deacf: scaldare, lare sau 
spellare pre corpulu intregu sau pre una 
parte a corpului; — ap'ad'in baia, in care 
se scalda cineva : infia-care di farti uva 
baia in riu ; baia reee, baia calda, ba ii i depe- 
tiare, baia desedutu, baia de aboru: haia 
metaUiray baia sulfurosa, etc.;plur.6ai« 
«aii bài, se dice in speciale de locurile cu 
fonti de ape curate sau raetallice, unde, 
in tempulu verei mai allessu, mergu 
omeni multi spreaface bài pentni von- 
decare^ de diverse nepoteatie. — 2 Locu 
d'in care se scotu motaìle. fodinasau fossa 
de raetalle. fodina. (frane, mino). — E- 
rudìtulu slavisti! MikloHicli da acésta vor- 
ba si derivatele ei ca intrato in limb*a ro- 
màna d'in limb'a slava, producundu, pre 
lónga alte vorbe, si cea d'in latinitatea 
media banna=:specia de cesta sau cosiu de 



44 



BAI. 



naelle , sì adaugundu, co in romanesce , 
ca si in limbele slavice, magiara, alba- 
nesa, etc, vorb*a baia, ca si lat. banna» 
ar fi venitu din german. wanne=:co9Ìu 
denuelle pentni venturatu grane, ai vasu 
ce serve la imbaiatu si alte lipse. Noi 
credemu co neci istoria, ncci fornicasi 
intellessiilu vorbei nii permittu assem*»- 
ne etimologia. Dupo istoria, vecliii Ko- 
naani, a caroni occupatìone de preililoc- 
tione era agricultur'a, nu voru ti astt?p- 
tatu de certu peno se essa Germanii d'in 
selbele loru, ca se vìna se-i invetie a 
face una venturatore de grane, Tauuns, 
cu care germ, wanne coincide si in forma 
si in intellessu; si prin ormare esternai 
multu de catii probabile, co Germanii 
vorii ti impromulatu wanne d'in lati- 
nesculu vannus* Àpoi insasi Torb'a d'in 
latinìtaiea media, bauna* se afìa si in 
latinitatea vechia, sub forma de benna ^ 
cosiu do carrutia impletitu d'in nuelle, 
vorba de origine gallica sau celtica, care 
se alia si in francesce cu araendoue for- 
meio : banne sì benne, appiccate amon- 
doue cumulaacelle-asiintellossitri. Déco 
d^'To amu av»5 in lini Va nostra vorhe d'in 
bitnna sau benna, elle ani ti venitu nn 
d'in german'a sau slav'a, ci de a drep- 
tulu d'in latin'a sau gallic'a; form'a inse 
sì ìntellessulu vorbei baia nu ne lassa 
se uà legàrau de banua sau benna; nu- 
mai hanitia s'aru potè referi la asseme- 
nea radecina. Gàtu pentru cuvenfculu 
baia, ellu vine de certu de acolln, de unde 
l'au si celle alte liinbe romanice, ni de 
la cari apoi Tau impnimiitatii si slavii, 
de la latin, balneom sau balnea, grec. pa- 
Xavetov. Cuventulu latinescu are. pre 
lónga celle doue forme date mai xusu, 
inco alte doue : balinenm si balinea. mai 
approplat^ de form'a grec^sca: paXavstov. 
D'in aceste d*in urma au essitu. prin 
suppressionea lui t. forme le : baliienm, 
balnea. Fiendu co limheloru romanico, 
casflimbei latine in genere, nu le este na- 
turale combinationeit desnnete/n,(Tedi 
in glossariu articlulu asupr'a cuventnlui 
arinu); de acea-a, prin suppressionea lui 
l d'in aintea lui n, a cautatu se se for- 
medìe* 'l'in balBcnm» in celle alte limbe 
romanice ; italice ba^no=banlo, ispan. 



BAI. 

bauo=:banÌo, frane, baio; èro d*ili bai* 
nea in romanesce : bania, d*iii care n a 
perìtu, ca si d'in màkt^itiania, calcàiu 
z=.calcaniuy etc; déro acésta suppressio- 
ne un este generale, ci se practica nu- 
raaì intro unii Romàni , pre candu altii 
pronmitia cu ». In forma asifi déro, ca 
si inintelftìssti, cuventulu &(tnta sau éai'a 
corresponde pre deplinu cellui latinu, 
si nti se intellege de ce, ciiiaru in contr'a 
i.storiei, s'ar cautA aiurea originea lui, 
si mi mai bene la acei-a, la cari usulu 
baieloru ajunsesse asìà de commune si 
necessariu ca si usulu panei. Sengar^a 
obiectione de forma, ce s'ar potè face 
contr'a parerei, ce noi sustinemu, ar fi 
co a inainto de n ar fi cautatu, cà de 
regiila, sesepronuntieibrteobscuru;in3e 
cuvente de necontestata si nccontesta- 
hile romanìtate, citmu de essemplu, ant< 
sau an>i;(:=anniiti, pastredìa, prin es- 
L-eptione, pre <i ciani inaintealui n(vedi 
in dictioniìrìu litter'aa). Pentru acésta 
difficultatede forma, sau pentru co fonn*a 
haie oste, literale vnrbindu, mai appro- 
piatu de latincsculu bai», invetiatiilu 
Die^ este de parere, co d'in acestu d'in 
lirnu curentu latinu ar ti essitu cellu 
romanescu. Inse mai antaniu cuventulu 
romanescu baia, sau cumulo serie men- 
tionatulu invetiatu, bae, nu aste, dupo 
cumu crede densiilu, unu pluraririu fe- 
mininu; apoi cuvenfculu latinu baie nu 
este de cStu nimnele propriu Baln » aau 
Bajffi, cfìtate in Carapani'a, stituatapre 
termulu marci, si forte visitata de Ro- 
mani pentru formos'a ei posetione, cuznu 
si pentru baiele calde, nume care, prin 
metafora, generalisandu-se, s'a appic- 
cata de unii scriptori si la alte locuri 
cu baie, déro care nu credemu se se fìa 
popularisatu peno acollo. incàtusefia 
trecutu si la Romàni cu acésta insemnare, 
fora se mai adaugemu, co acésta suppo- 
sotionc nu espleca form'a cu», cumu se 
alide in gur'a irnei parte de Romàni. 
Asia déro fonii'a curata a cuventului. 
asià cnmu se cade se intre in dictiona- 
linlu limbei, este Ionia zzihaia, si deri- 
vatele : baniare = baiare, ifnbaniare ^ 
if^tbaiarey baniaritt^=:baiariu (sau bttia^ 
siu)j baniescu=baiesct4, etc. 




BAI. 

BAIADERU, 8. m., pl.-e, facia san 
vela de metasse, ce feniinele pumi si 
porta pre unieri, 

BAURACU, Xiidìbairacu. 
BAIABE, baiedtu, si bairCj haiescu^ 
T., lAvaroy In balncum dcmiitorc, frane. 
twlfrner; fodlnam colere; nutrlcAre, In- 
Ckiiteni nutrire sau educare- - 1 .Ca trans- 
itivu : a), a là, a spella, a scalda, a bagà 
in baia, a imbaià: buniceJe baiedia cojÀìi: 
me baiàmu, eàtu mai desu poteinu ; me 
W9cmca pellea, co de muliu nn niam ba- 
iatu; — b). a dà titiaunuì cupillti^ aUiu- 
grigl, a lu cresce, a lu preveghià : nu ti 
baie jocH de cea ce te a baiattt; — 2. Ci 
intransitivu : a fì baiasiu, a lucra ci 
baiasiu. tnai allessu la una baia de nie- 
t&lle, a cauta si scote metalle d'in una 
bttìa. — Araendoue formele. baiare ca si 
iotfv, pre càtu scimu, nu suntconnoscute 
intre Koniànii d'in Romani'a libera, cari 
facumaiinultuusudel'orm'acompnsaim- 
6aiare>,decàtQCUÌnte]IeRsuIu re»trintiudi> 
sub 1, a; èro la Romàniì de presto Car- 
pati, cari paraa face usudeamendoue for- 
mele, òotVeare mai multu intellessulude 
tb2., si Dumai baiare se appleea in tote 
smnarìle date, déro mai allessu in in- 
>mnarea de allaptare si ingrigire aunui 
yn7Zw.Vineacumuintrebare,d«?cocuven- 
lln ftaiare sau baire, se trage, in tote in- 
»mDarile,d*in un'a si acea-asi origine, 
leco d'in vorb'a baia. De partea formei 
arnica nuse oppune la acésta presuppune- 
^; de partea intellesuluiinconuparease 
redicà necicii unapedoca,deorecpinsem- 
aarea cea mai departata de intellessulu 
cuventiilui buia, adecoìnseninareaaWa;>- 
\rt si crcJiCfre a unni copìllu, se potè 
irò reduce la cim de baia si imhaiarr. 
irea ropillului fiemlu iin'a d'in celle 
insemnate i»|ierutioni allo cellei ce 
ipta, ingrigesce si cresce unu copilhj. 
ìi acésta etimologia nu esclude pre 
hta de inretiatulu I)ks, care léga 
nostra baiare, cn inseninarea 
[scere, de acea-asi radacinacu ital, 
halli» sì balio, fem. balia, ispan. bajle, 
vecbiu frane. ball,:=:cr^Ar/^om, ingri- 
gitoriu, ifuòernafariu, deregtUonu, etc, 
'itiiiesculu bHjuhH=:poi'ta- 
[ i area sau cu bracìulu, care 



BAI. 



45 



in latinitatea mai nona are dejà si in- 
semnareu de tata care cresce unu copiUu. 
D'in baJalDs su formatu bajMuH, ballui, 
apoi ballo, ballo, balia, ballare, in italia- 
nesce, òro in romaiiesce : (baiiu, baliu), 
ballare, sau, prin suppressione lui l, ca in 
malliu=:mam==inalléus, baiare. Dupo a- 
césta parere asià déro baiarej in inaemna- 
rea de crescere, ar ave ca intellessu ori- 
ginariu:apor^^«»èracte, in genere, èro 
in specie : a porta in brade unu co~ 
pillu, si de acì : a Vallaptà, a In cresce, 
intogmai ca si ital. alletare, frane, èie- 
Ter^luare. radicare, portare, crescere; 
do unde apoi si baiatu, analogu cu ital. 
aUlero, frane, élève^copillu ce se cresce 
sau educa. — Dupo acésta etimologia 
cauta déro se scriemu, baiare ai deriva- 
tele in doue moduri : de una parte ba- 
llare = crescere, allaptare; de alta parte 
//aw/ar«=:TWi/;a«jfl[rr^scaldare , lare. — 
D'in forma hailu=.huiU ital., apotutu 
nasce, prin stramutarea lui l in r, ca in 
.9arc=:8ale, si vorb'a bairuzzhaìra saa 
baiera, ce se porta lagutu, (vedi bai^ra 
in dìctionariu). . 

BAIARIU, mai pucinn bene : baietiu, 
haiasiu si baiesin, s. m., (vedi baia), 
s. ni.^ baluearliis, metalUcns; — 1. pen- 
tni baia de scaldatu : a), cellu ce are sau 
possedè unu stabi linientu de baie, — 
//>. cellu ce ingrigesce unu stabilimento 
de baie; — e), cellu ce serve la baie. — 
2. Pentru baia de metalle: a), possesìioriu 
de una baia de metalle; — b). lucratoriu 
la una baia de metalle. 

BAIASIU, vedi baiariu. 

BAIATIASIU, vedi bmaieìlu, nuiuai 
cu inyeninare de sub I. 

BAIATKIjIjIì, h. m., deminutivud*in 
baiatu, 1. in intellessu propriu: areunu 
baiatdlu formoan ca unu angei'eUu; — 
2. in intellessu metaforicu, cu espressione 
de desmerdare, in locu de amatu : de 
candu te ai dussu, baiatvlìe^ Wamu mai 
pusu la giftu margelìe, 

BAIATIOIU, s. m., forma augmen- 
tativa d*in baiatu : baiatu mare, se dice 
mai allessu in despretiu; baiaiioiloruse 
le fai nasulu, co ajìoi sepré intendu ; unu 
baiatimura tene nu s'ammcstcca cu baia* 
tii; fraie-'teu e baiaiUi ba baiaiimu. 



46 



BAI. 



BAIATORLA., b, f., (vedi baiare), cea 
ce allapta sau cresce anu copillu, dti- 
trice, bona, etc. 

BAIATU, s. m., f. -baiata; puer, pnel- 
U; — proprie particiu passivu d'in ba- 
iare: 1 . copillu ce are inco lipso de ingri- 
girea piena desoUicitudiue acuiva : nas- 
cutori'a unui baiaiu e deioria se lu nti- 
tresca cu lapteìe seu; baiaiii tei sejoca cu 
ai mei in curie; ai copii? am si eu unu 
baiatusiunabaiata;mèbaiatecucuiatc. — 
2. In intellessu mai larga se dice si la 
omeni mari, mai teneri sau mai mici ca 
noi : sariii, baiati; dati, baiati^ de foca; 
asculta-me pre wene, baiate; baiata no- 
stri dorm u , si nu se scolla se injuge boii; — 
mai allessa in insemnare de stéordi- 
natu, argatu, etc.: seccrati^ baiati, cu a- 
nima; ioti baiata de laouimiaufugitu; 
baiatuìu fneu din casa m'a furatu sima 
despoiaiu. — 3. In opposetione cu féta, 
ca frane, g-ar^^on cu fllle, destingo sessulu 
copiiloru : baiatu a nascutu soruta ? ba 
féta ; baiati ai sau fete ? si bai<Ui si fete ; 
baiata, nu jetéle^ sejoca cu mincca. 

BAIERE, vedi baiare. 

BAJERIU, vedi baiariu. 

BAIESCE, adv. (vedi baiescu), metal- 
Ucorom more» (frane, à la manièro d'im 
inlnenr) ; ca unu baiariu. 

BAIESGIT, adj. (vedi baia), ce se at- 
t4»nge de una baia de metalle : metalli- 
ca») metallarlas* 

BAIESIU, vedi baiariu. 

BAIETELLU, baietoria, baietu, etc, 
forme mai pucìnu correcte in locu de : 
baiatellu, baiatu^ etc. 

BÀlORA, s. f., deminutìvu d'in baia: 
baia mica. 

BAIOSU. adj. (baia), plenu de baie 
cu metalle, plonu de metalle, raetal- 
losu, metal llfen 

BAIRACU, si baiaracu, s. m., flamura, 
atégu. 

BAIRAMU, s. m.» vorba turcesca : 
serbatore, cu care musulmanii termina 
ramadanulu sau ajnnulu Ioni. 

BAIRE, vedi baiare* 

BAIU, s. m., pi. -uri, aniletasy «rax^ 
crDeiataS) trlbolatlo ; molestia, labor, 
morbos; — vorba de origine slavica, 
data de dictionariulu de Buda, déro cu 



BAL; 

totulu ncconnoscutad*incoce de Carpati, 
cu ìnsemnarile : I. supperare mare, in- ^ 
tristare nespusa , necasu ; — 2. pèsm ■ 
nevoia, lipse; — 3. lucni, negotiu, ocou- ™ 
patione; — 4. lupta, processu, cèrta; — , 
5. morbu, suiTerentia, dorare. H 

BAJENARIRE si bejanarire, v., d*in ■ 
hajanariu : afibajanariu, a se duce sau 
venf d'in unu locu in altulu. ^ 

BA JENARIU si bejanariu, s. m., vor- fl 
ba slavica : fugariu, veneticu, ceÙu ce ~ 
d'in unu locu fuge in altulu, emigrante, 
immigrante. 

BA.TENIA si befania, a. f., vorba ala- 
vica, fuga d'in locu in altulu, emigra- 
tionfi. 

BALA, vedi ballai si balle, 

BALABANIRE, v., datu in dictiona- 
riulu lui Baoul sub form'a balabunire, ^ 
cu Ìnsemnarile de baTarder:=flecarire, H 
Hisetauriier etseretonrner dans sonlit ' 
lians pouTftlr dormir =: a se inverti in i 
patu fora a potè dormi; sì derivatu, dupo fl 
acellu-asi autoriu d'in unu verbu russe- , 
scu; noi ìnse nu connosceniu acésta vorba 
d*^ catu sub form'a balabanire, ai a nume 
reflessivu : a se balabani, cu insemna- 
rea de a se luptd cu cova niare si greu^ 
a se luptà cu ceva mai presusu de pote- 
rile seUe : copilMu se balcd>anid cu unu 
pctroiu de cinci occd. — Acellu-asi die- ^ 
tionariu da si formele : balahunitoriu si V 
halabunu, cu insemnare doflecariu, secu, 
ce noi noci amu atlatu necì auditu 
altu undeva. Ciltu pentru etymologi'a 
vorbei in insomnarea, co connoscemu si 
noi, adeco de lujytare cu ceva greu, noi 
credemu co balabanire sta in relatione 
cu boloranu, (vedi acésta vorba). 

BAL ABUSTA, (cu a claru in syUabe- 
le ba si ?a), s. f., socia unni judanu, a« 
dice mai allessa in risu. 

BALAOARIA, s. f.,vedi baìacarire si 
baìacaritura, 

B AL AC ARIRE, i&a^carfisctt, v . , (scriasa 
in dictionarulu de Buda hélicàrire si W- 
lócariref si in dictionariulu lui PolÌMt 
&a2tcan>^),macalaroyO(}uitpurcare*spur- 
C6 rei obsoene loqul^ rostro cicnam a^l- 
tare, stereoraro. — ?re càtu scimu noi 
d'in càte amu auditu d'in gur'a poporu- 
lui, acostu verbu ca sì ceUu mai de 1& 




_^ BAL^ 

TmUe, balacirej iosémna : 1. a ambia cu 
nmsC^ sau cu cioculu prin apa, sì mai al- 
Josso prin apa nocurata si tenosa, prin 
tena^ prin noroiu : vedi cumu ratide bah' 
C4ir€S€Uprin ìucu; nu lassa coppUlulu se 
òalacaresca in cofa cu apa.— 2. Inse in 
diTerseledìctionarie occurre si cu alte in- 
•emuari, si a nume : a), in allu lui I^ólizu : 
& ìmplé d« necuratìe, a spurcà sau mer- 
darì, a cofurf, a ballegà sau a accoperf 
cu ballegariu. — b), in allu lui Eaoid si 
cella de Buda : a vorbf vorbo spurca- 
te iu nerusinate, a injuni^ a spuno ma- 
scari; — e), in allu lui Barcianu : a fle- 
earf* a lirabuti, a spune secature. — E- 
tyiDologi'a datadedictionariulu do Buda, 
adico ital. baloccare = a face se petreca 
cu eecature, ca si cea produssa de Round, 
•deoo rudsesculu EajiarypÌTi:=glumire, 
rìdere, nu responde in t'orma, sì cu a- 
tAtu mai pucinii in intiellessu, cu allu 
D06tni bcdacarire sau halicarirc. Noi 
credemu, co acestu cuveiitu ata in lega- 
tura de comnatfa culaie sì baleya. (vedi 
mai diosu aceste doue rorbe), si co priu 
ormare e«te derivatu d'in haligare sau 
IkilUpariu, ca 8f fntforirc, sau cantarire 
rigare^ szncantariu, siinsemnapro- 
. a balegd, a impìc de haìegare sau 
W^. Tote insemnarile cuventului 
:i dqdoiiii in ace^itu intollessu 
... . ^icu; numai iusemnarca de /Sc- 
ettri re pare afaceort^caredifficnlta te, inse 
«i -''-■^. ' irreutate dispare, indata co ne 
, _ tà, co si fraoc. bavanler^flo- 
•aiire d»^riva totu d'in baie = òa/€; do 
uu-i-r apoi si halega, cumuavemu se ve- 
decQU ìd articlele despre baìega si baie. 
Dupo acésta etyraologia fonn*a cea mai 
correcta in scrissu este : balic<xrire sau 
baUctirire, si prin urmare si a derivate- 
lara haiecaria sau bancaria^ balccaritu- 
ro, etc. 

BALACARITURA sì balacaria, s. f, 
(Tedi bcdacarire) , actione do a balacarC 
^liasaa dìssa spurcata si nisinosa; — 
eq tote co lalacarkit dupo forma (ved( 
nifBssu ia), ar canta so insemne in spe- 
ciale : locn unde ceneva balacaresce, sau, 
multa si mare balacitura. 

BALACIHE, (do la baie, ca si òoZcca- 
rirc, gì prin armare coriectu in scriasu ; 



BAL. 



47 



balecire), v., cu insemnarea de sub 1, a 
lui bidacarire : raiiele balacescuin lacu; 
copillulu balacesce in apa; nu beti ap'a 
d'in 2>acariu, ci numai vejocati si baia- 
citi in ea; se fii veduiu cumu baiatulu 
se jocà si balacid in albia, candu l'am 
scaldati^ 

BALACITURA, s. f,, {yeàibalacire), 
actione de a baiaci. 

BALADA, vedi ballatain dictionariu, 

BALAIORU, in locu de balaniof^, 
adj., deminutivu d*in balaiu, balaniu : 
1. camu baliinu, 2. placutu prin faci'a sua 
balana; — 3. ca substantivu cu intel- 
lessu resfaciatoriu, in femiuinu mai al- 
lessa, 6a/mor'a:a).vaccabalana, 6). iubitu 
mai vertosu balanu, f. muliere sau féta 
balana. 

BALAIRE, V., vorba aflata numai in 
dictionariulu lui Rami, cu iasomnare de 
grniuior = mustrare, boDironner =: mu- 
strare cu bombanitura. 

BALAIU, adj., prin aupressionea lui 
n. in locu de balanm, una specia de de- 
minutivu din halanu : apprope de ba- 
lanu; — balai'a, s. f., vacca apprope ba- 
lana aau alba; — proverb : aintercatu 6a- 
laVa =i nu mai sunt medie de traiti, nu 
mai e de unde se se de ìndestullare pea- 
tru ceva. 

B.'VLAL.^IEE, V,, sub acésta forma in 
dictionariulu luì Baoid, éroprocàtu noi 
amu auditu d'in viiilugraiu allu unom-a, 
bananairc: huo oi Ulne Jactari, frane. 
brlmbalor, — a miscà intr'una partasi 
ìntr'alt'a, a clatinà, a agita, a lega- 
nà , se dico mai allessu de clopote si de 
corpu : ce bananacsci asid d'in capu si 
d'in mane; tifie-ti capidu si nu lu totu 
bananal; vedi cumu bananaescn dopo- 
tcle. — Nu se potè crede ca acestu cu- 
ventu se vina d'in russesculu EaaaiaÌBt 
^ instrumontu do cantu cu doue sau 
trei corde ; ci e mai probabile, co se tra- 
go d'in balalan (cu cetani in totesylla- 
bele), una specia de ouomatopeia, prin 
care se espreme leganatulu ai sunatulu 
clopoteloru. De altamentreloa compara 
si ital. balneare^ vechiu frane. baUojer, 
= a se miscd in coce si iu collo, ispan. 
abalear = venturare, care potè ven) di*n 
ballare ^ saltare. 



48 



BAL. 



1. BÀLALAU, (cu a olaru ìu tote nyl- 
labele), vedi hdalaire. 

2. BALALàU, (cu a obacuru ìu tote 
syllabele), s. m., care balalaìesce, sì de- 
ad : care si perde tempulucu nemicuri, 
unu perde-véra, uim bate-poduri. 

BALAMA, s. f., ^L-balanude, vorba 
turcénca : doue buccatì de fcrru, ce se im- 
buccauu'a cu alta» comniissiira, iiicbia- 
iatura, j untura de ferru, frane, cliarnlèro , 

BALAMUCU, s. m.» casadenebuui;— 
ca sì balamutui^ 

BALAMUTU, adj., vorbaslavica, ap- 
propeneconuoscutaiutreRoiiiàuiided'iii- 
coce de Carpati : fatuuHi prostu, aecu, 
nebunu, tonta, canii-a abia scoti vorb'a. 

BALANCIA, s. f., (frane, halance), 
cumpeua de cantaritu, neologismu, care^ 
de si se afla dejà si in latinitatea bassa 
sub formeie baIaD<;a, bulanceu» etc, déro 
ca corruptu d'in biUinx^bU, de doue 
ori, si Unx ^ tassa, talleru san tava, este 
mai bene a se respinge, si a se adoptà for- 
nica mai originaria bilance, si prin ur- 
mare si dirivate : bilanciare in looti de 
balanciaref cumu s'a si adoptatu bene 
bilanciuy sì nu corruptu balanciu. 

BALANCIARE, v. (vedi balancm), 
(frane. bal«ncer=cumpenirej,cantarire, 
leganare, etc. 

BALANELLU, adj., demìnutivu d'ÌTi 
balanu. 

BALANIORU. d'in hatanu, vedi ba- 
laioru, in care n s'a suppressu, si de 
acea-a e mai pucinu correctu ca baìa- 
nioru, 

BALANIU, d'in balanuj vedi balaiut 
in care n a cadutu, sì prin urraare esie 
mai pucinu corriH^tu ca bidaniu. 

BAL AND, adj. ,naTus, (frane. i»lond),da 
colore ijitre albu sigalbinu, ìntre albu sì 
auriu, se dice mai vertosu de i'aciasi de pe- 
rù : raru 5(^0/7(1 owm balanu cìiochiinegri, 
caci onhcnn bàlani hw, df rfjjnìa, ochi aì~ 
basiri; cine e balanu, nu eóchiesiu; unu- 
ruHiplacti balauelef alioru-a óchiesieh', 
Ca substantivii , balanu, nume de bou 
sau de callu cu perula apprope albu.— 
La Macedoromàni baliu se dice de una 
animale cu peri albi infrunte.— Cuven- 
tulu se afla déro in gur'a Konii^nìloru 
d'in tote partile, unulu d'in semnele ce 



cu 

i 



BAL. 

denota origine romanica. Cu tote acestt 
eruditala slavistu Miklos^ich, refere cu- 
ventulu romanesca la vecbiulu slavicu 
Bill :=■ albu, sì adauge ca venitu din 
acea-asi radecina sì noulu slavicu beliti, 
care se dice totu asìà si in bulgaresceiH 
si d'in care ar venf romanesculu bellird^ 
Cellu d'in urma cuventu ecouuoscutu cu 
inseuinarca de albire^ si a nume alòire 
apandiei.maiiiumaiiutreMacedoromàDÌ 
èro la Dacoromàni nu e, precatu scimu, 
luatu cu acestu intellessu, ci uuraai cu 
cella do hiare a pclhl sau scoriiei; 
fìindu-co acésta d*ìn ui*ma insemnai 
nu se potè usioru trage d'in eoa de oWn>< 
de acea-a aiuroa de càtu in Bix»^lbir' 
cauta secercàmu urigìneacuveutului In 
acésta inaemnaro. Intelleasulu duce de 
sene ìàpeUez^pcììiìif cu atàtu mai multu 
co locutìonea neiudoiosa, a ina jyellea^ 
este identica in intellessu cu bellire. Greu- 
tatile s'aru potè redicà nimiaì de partea 
formei, obiectandu-ge, co trecerea luijs 
in bnu este normale iulimb*a romanesca, 
si co / inainte de * ar fi cautatu se dis- 
para; nueste inae maipuciiiuaddeveratu, 
co limb'a romanesca, ca si tote celle alte 
limbe, sì inco mai raultu ca vericare 
alt*a, ca se evite ambiguitatea in espres- 
sione, se abbate de la legile fonetice celle 
mai bene stabilite. In lirab'a latina es- 
.sìste unu participiu pelUtu»=coperitu 
cu pelle, d'in unu verbu pelUre, care nu 
se afla in autorii classici, déro care a 
potutu essiste in gar*a {K)poruluì cu ìd- 
seiunarea de a accoperl cupellc, cumu si 
cu cea de a luà pellea cuiva, espilare 
=:a smulge perulu, si in genere, a des- 
poià. Atàtu ca se evite acésta ambigui- 
tate de intellessu, citu si ca se nu con- 
fuuda pellirc sub form'a peiref cumu ar 
cauta se fla dupo legìk fonetice alle lim- 
bei, cu cpllu altu pcire in locu de perire, 
Komàntiln a cautatu se tenda la form'a 
bel'treHiiubrUìrt'.Cnyentuìuheìlirrp^recej^È 
se afla cu acea-asi insemnare in gur'a to-^H 
toru Rom^niloru de la termurele Àdrìa- 
tece peno la fontànele Tissei; si acestu- 
a este» cumu s'a dissu sì mai susu, uuu 
caracteriu de inalta vecbbno si. peno la 
unu punta, si de origine romanica. Asia 
déro nu nuniaì nu este de credutu, 



BATL 

Bomaoii ar fì improtuutata acestu cu- 
vantu de la Slavi, ci e cu multu mai 
probabile, co Slavii noui, cumu si Bul- 
zoni , au trassu alla seu beliti d'in fon- 
tan*a romanica pellrs, d'in car^ au essitu 
A ungar. béllenf» german. Teli. Déco 
aeésta etimologfa n'ar fì indestullu de 
ferìcìta, incàtu se tìa approbata de eru- 
ditula *?Iavistu, credeiuu, cova concede 
cellu pucinu. co Romanii au cuventulu 
loru htiUre de la Traci reconnoscuti de 
domnì'a sea ca strabuni ai nostri. In 
lixnb'a macedonica easistea, in adeveru, 
cnveutulu aeÀa sau iréÀXa = acortia, 
pelle. Vericumu iuse, inco una data noi 
Du intellegemu cumu aìbire ar potè se 
treca la insemnarea de bdirCj afora nu- 
mai déco prin metafore, un'a mai for- 
Uata ca alfa, amu presuppune, cocuven- 
tulo albn s'a luatu mai antaniu in in- 
semnarea de colore in genere, si apoì de 
ud a trecutu la insemnarìle de facia, 
mq>erfaciaf si in fiao|jt'?2e; si in acésta 
ailpf>08etione inse cuventulu;céX>vOc:=ve- 
netn, latin. paWua ^ de facia in cJnsa, 
palUdaii=:paIlidu, care sta ìntre albu si 
galbenu, etc., desemnandn tote colori 
mai molta sau mai pucinu uedecise. 
camu e si faci*a pellei, a pellei omenesci 
mai allessu, stau mai apropro de réUa 
^rp«l]U=rpe]le, deciltu slaviculii sta-b. 
Mai aprope de acestu cuventu nlavicu 
pare a stÀ., cu insemnarea sea, vorb'a le- 
iirtj sub alta forma, adeco hilirc, in care 
kftaode, ca si in Mi, corhì, etc, la unii 
nninì cu g, adeco gfuun=:-d si derege 
Cad'a, a se face forinosu. Diipo forma 
amm ar fì cineva tentatu a dice, co 
carentulu romanescu lilire ar veni d'in 
«laviculii sin, cu atàtu mai vcrtosu,co 
in limb*a slavica d'in acea-asi vorba s'a 
fiannatn siao. russesce Biagio =: oc- 
rmà9AJ=:suiwuinu, numitu altu felu si 
oBm de Spam a. Déro in romanesco a 
M bUi no va 80 dica numai a si da pre 
fada cu aìòuj ci sì cti rositi, si chiaru 
au negru prc sprencene; scurtu a se bili 
la 96 dica a si face faci a formosa, a se 
èftger de onde si matrn'ade a si infor- 
IMitiAfaci*a3ecbiam:L.//*e5^/. nu numai 
lilAi san ghUèia, vorba care , ca acrela 
ri aJt«le, potè avo numai suffìssu sla- 



BÀL. 



49 



vicu, ibra se fia si de orìgine slavica. 
Si in adeveni fiendu co intellessulu cu- 
ventului slavicu nu accopore bene, cumn 
se vede d'in esplecari, intellessulu cu- 
ventului romanescu; de acea-a credemu, 
co si bilire nu oste formatu d'in slavicnlu 
Btjx ci d'ÌD lina radecina romanica, si 
anume d'in latin, bellus = forraosellu, 
amabile, gratiosu, ital. bello, frane, bel si 
bean, cuatàtu mai multu co frane, se falre 
bellerra st bili, si ital. beitelo ^r/re£Sf4 
sau bUelaj bilitura. Vocalea es'a stramu- 
tatù in t ca sì in bine in locu de bene, care 
este de un'a sì acea-asi radecina cu bellas 
=beniiluti, deunde apoi beoMus sì bollDR. 
Acésta d'in urma consideratione confirma 
parerea, ce noi avemu, co neci balanu nu 
vine d'in slaviculu bììo, ci totn d'in ro- 
maniculu bellos, formatu asià ca hì hm- 
ganti d'in /««(/«rrlonurn», bellu-bellanu; 
cu atàtu mai multu, co balanu^ sì mai al- 
lesso derivatele : balaioru, baian€Uu,etc,y 
espremu coneeptuludcaZftu mai vertosu 
de partea sea mesurata, gratiosa si for- 
mosa. Apoi precumu in latinesce oandi- 
dus-^albu, in espressionea : candidub 
et aureuìi homo ::= literale : omu albu si 
aureii, insemna formosu; asiA prin unn 
procpssu inversu, poporulu, care identi- 
fica formosuhicn aihulH, a applocatu forte 
naturale cuventulu bellanu^zfiìrtìiosus^ì 
la insemnarea dealbuy inse unu albu mo- 
derata si temperatii, éronu albu in tota 
stralucirea sea, cumu ar insemnà cuven- 
tulu slavicu Baal, ce vine d'in radecin'a 
sanseritica bba, grec. ^a^ucire, stra- 
lucire, luminare. 

BALAKIA, s. f., de ordinariu usìtatu 
in plur. baiane si balarii, herbie Inxu- 
rlantes, erbe ce crescn mari si dese : 
haga-te si te ascunde in ceste balarie; 
abid poti strabate prin aceste baiarli, — 
De unde se vina acestu cuventu? 

BALASTU, 8. m., germ. ballast» de 
unde si frane, lest, greutate ce se pune 
pre fundulu navei, ca se uà tina in eci- 
libriu; vorb'a curatu romanica Qsaburra 
^N aborra* 

Bì\JjAURU, 8. m., draco, prodl^lniti) 
bellnai dlaboluH; — 1. sèrpe de marime 
prodigiosa, — 2. sèrpe si mai micu de 
colore auria, — 3. in scriptura : balena, 

4 G. 



so 



BAL. 



leviatbanu, — 4. draculn, diabolulu,— 
5. omu crudi], ce se nutresce d*iii sudo- 
reà altoru-a. — Se fia gcésta vorba for- 
mata d'in belLuA, care essiste io limba 
sub forra a de balla sati bèlla (vedi in 
dictiouariu vorb*a bèlla)':' Atunci ea s'a 
potuta forma d'in bèlla, ca si bouru d'in 
bou, sau, d'in caus'a colerei dominanti in 
animalea ce Romànii numescu balauru, 
s'au intrunitu celle dona vorbe : bèlla 
si auru, intr'un a compusa, asià in càtu 
bellauru ar insemiià proprie : anitnale 
de morirne prodigiosa si de colore auria. 
Se fia balaum in relatione de cumnatfa 
cu balcììa^ cellu mai mare animale? Au 
potè se refere <'uninva chiaru si la zè- 
Xoìp, 7:éX(upov, xsXwptov = riionstru, pro- 
digiu, ceva nespusu de mare? Atunci s'ar 
potè ca vorb'a belarla ee fia cumnata prin 
origine cn baiatimi Scimu apoi co Pe- 
lasgii intitiilà jiéXwf/ pre cellu mai mare 
dieu, ^tiK fféXwp = Jone pré mare, pre- 
cumu si latinii dau acellui-asi dieu ap- 
pellationea de maximas r= pré mare, a- 
daugimdu si tea de optlmus ^ pre bunu, 
Jupiter optImuH maximum ^. Jone pr^ 
bwiu, pr^ maro. Scimu de a^semenea, co 
hàlaurulu figura pre flamurele Daciloru, 
ca cellu mai mare protectoriu ailu gen- 
tei. Romanii inco vedu in èa/aHni de or- 
dinaria unu semnu bunu tramessu de la 
Domnedieu si unu geniu bene facutoriu 
6i protectoriu casei. D"in acested'in ur- 
ma conaiderari n'ar potè resulta ore, co 
balauru ar insemnà : mare, potente si 
h€7ie f acid orili aìùmaley hiandu-se auni 
ce intra in foimutionea lui balauru, cu 
acea-asi iusemnare, ce are aDrens in e- 
spressiooea : candidDH et anrens =: for- 
mosu si bunu. — Cuventiilu merita de 
certu celle mai serióse investigationi. 

BALBOKE? f. si balboru, ra., uua 
pianta, troUius europfens. 

BALCHIZU, (pronunt. balJcì^i), adj., 
vorba turcescaconnoscìitanumaiiinoru-a 
d'in orasiani d*in Komani'a libera : ìtiarc 
si grassu, vorbindu nimiai de omeni. 

BALCIU, s. m., furuuii nundiniEy ital. 
tler», frane, folre, tergu ce se face la e- 
poce fisse, mai allessu pre la serbatori : 
ìMrcatu, feria. 

BALCONU, s. m., ital. balcone^ frane. 



BAI.. 

baloiMi, — proniinentia la una ferestra;^ 
^neologìsmu [uicinuadniissibile, deoreS 
ce cuventnlu nu este romanieu , ci ar fi^ 
mai bene a adopta romaniculu altanu, 
sau podiu-=rpùàìnm. ]■ 

B ALE, sau balle f . pi. , (seng. mai neau- W 
àìtUyHe^Aballa.bà siìnbaua?),ià\\r A,ìtnL 
b«Ta, frane, bave, isp. babà; — umore 
vescosa ce de sene esse si cuiTe d'in gura, 
si asià ditfere de stf </;;«/«, care potè a 
mi fi vescosu si pre care cineva in adensu 
lu scote ai Tammca d'in gura : nu sciu 
de te copiUulu scoteballe; H curru ballélem 
la copti; boulu cellu negra scote balle multd 
de càtcva dille; — proverb : le Cìont 6a(- 
kh dupo mancari bunc = le lassa gur'a 
apa, dorescu Siiu poftescu forte tare. 
Co vorb'a romanesca balle, correspond 
predeplenu inintellessu cuisp.baba, ital 
baTa, frane, bave, nu mai incape indouen- 
tia; remane d^ro se demostràmu, co si 
in forma cuventnlu romanescu este a- 
cellu-a3Ìcuallucellorualte-treisorori.In 
addevcru precumu d'in bebere (vedi li- 
ÌGi'd b. iul)ictionariu)s'afaeutu hiverej 
apoi betierc, si in celle d'in urma beert^ 
si bere, a bé ; sau precumu d'in grave 
^(p-avis^j s'a facutu antaniu grana 
apoi graa, si in fine grà, de unde a] 
plur. grulle; asià sì d'in ispan. Òtdfa^ 
form'a cea mai curata dupo noi, s'a 
cutu antaniu, casiinitalianescesifran* 
Cesco, bara, apoi/>a«rt, si in fine bau, btS? 
de unde plur. Mie. Cuventuln déro nua 
trecutii. cumu pretende eniditulu Mì- 
Jdosich, de la Serbi la Romani, ci acei-a 
au cautatu se riraprumutede la acesti-a. 
Este addeveratUj co mcntionatulu inve- 
tiatu marturesce, co cuventulu este de 
indoiosa origine; déro nu mai pacinu e 
addeveratu. co tòta romanitatea de la 
Caqiati peno la Sierra nevada, liela ripel^H 
Dmiarei dediosupenolaripele Tibereìul^l 
de la Bucuresci peno la Parisi, nu a potuta 
invetià acestu cuventu de la Serbi, ci 
atStu mai multu co ellu lipsesce d'in ceUl( 
alte Hmbe slavice. Pre longa aceste- 
cuventuhi do care este vorb'a nu 
alia, in limbele romanìce, ca in lim* 
b'a serbesca, senguratecu si ratecitu, 
1 ci in fia-care d'in elle a produssu ana 
I numerosa familia, uoua proba, co cnven- 



barn 

fa^ 

bà!M 



1 




BAL. 

oste pianta de terrenu roraanicu. 

iD italianesce : baTjire = a scote 

e, biiTogo=baIlosu, l»af!«'ra=ia3cia 

«k» pime la giira, liarasrllorrrtervetu ce 

jt'jii*» la giitu ropiiloru, ea se le appere 

v«^ 1m de balle, etc; asià in ispa- 

bear^a scote balle, baboba= 

CU (ea ballosii), bableoa=:prostu si 

la (ca unii ballosti san mucosii de 

IIIh). etc; ima in fraucej»ce : barer 

^ale, bareux^builosu, si de 

t. ^_: iiu ca umi copillu ce vorbegce 

mfireu «i %erdi :si UBcate, siinaiallessu: 

^Arard^limbutu, tteearìn, bayarder=a 

tinbatf. eie. In romanesce euvenhilu fu 

sì mai lecniidu .- asià, afora de haìJmy 

6tìBow4,tV«^>(*/Mrr,adatu si umiadiectivu 

M7iru ^n batlem^ sau, prinstramutarea 

hii e in g, halhgn «au ballegu, de unde 

apoi verl)iilu balf egare, snbstantivulii ba- 

Ir lar'tH, halegurire. halcca- 

Tìf •u^nbahtrarite^ baiacire), 

ttt* Haiegarc a potutii a se forma si de 

adreptultu fora a presuppune uuu adìec- 

tiro bolea» sau balegu, intogmai ca si 

fenicare d'in ferniy sau fumeyare d'in 

/Man», Ili apoi d'in verbulu hnìegare a se 

trtfp» sijb.^tautivulu halega, Vericumu 

in^ lylle peno acl spusse nu permittu 

/.à originea cuventuhii halega in 

umba serl>esca, cumu face eriiditulu 

JfiUancA, cu tote co si aci niarturosce, 

co Tort)'a este de origine obscura. Ob- 

•canuta, déco essimu d*ÌQ domeniulu 

linbdorD neo-latine, potè essiste; déro 

e hmónatu. ca diu*a. co cuveutulu buhga 

noe d'in hak-, slprecumu acestu-a, asià 

si aerila^ nu a potutu veni d'in serbesce 

ÌB romanesoe- Au poto intellessulu se 

nApfNme a reduC'O holega la accadasi ra- 
dfrina cu baie? Déro de la bale^ serre- 
fatfMM pregrura, peno ì^balegajSecretione 
pre nediutu, nu este de càtu uuu pas:^u, 
u pDporuia, scimu co face salturi cu 
muta mai mari ca acestu-a in stramu- 
tana ■' * Ioni de la unu intell^ssu 
kahi^ chiaru déco f'saimu d'in 

^'a ILuibelui'U romanico, ca se cercìiain 

Ivifloea caventului fun*!- mentale babà 
=*■!•:= ^o/^f, se Ias8ìimu, co pentru 
r^iiltp cuvent^, ce mi atìàniu astadì in 
tU -irii liitiai, avemu probe, con" fo.^tu 



BAL 



SI 



in gur'a poporului romanu, apoi noi a- 
liàmu satisiactoria esplecarea data de 
invetiatulu Diez, cane afla in cuventu 
una espressione naturale pentru Ztmòu- 
tirea unuì pruncu insolita dr halle, es- 
pressione analoga cu grecescele : ^apà- 
Cstv:=a inganà vorbe ca pruncii, a lim- 
b'uti, a gungurà, paflàxiT^^ ^ limbutu, 
la cari se potu allaturd si latinescele ; 
baburrus san babulu8=ìspau. babieca=: 
simplu si prostu ca unu copillu cu balle 
si casiu la gura. 

BALEOÀRIRE si balicarirey redi ha- 
lacarire. 

BALECrUE si iWictrc, vedi balacire 
si balacarire. 

BALEQA si baìlìga, plur. hàlcge si 
hallegif (vedi baie), timns^ frane. Ilent©; 
— escrementi de vite, mai vertosu de 
bou si de callu : lutulu rfe leintti caselc 
se calca ^ frcmenta cu halega de bou ; 
balcga de eallu nu e aMd buìM ftentru 
acestu 5ca/w ; — metaforice : unu omu 
molle si lipsitn de verce formitate de 
corpu sau de suffletu; — prin eufemismu ; 
hallegade vita 6a^c^a/a=:scremente de 
omu. 

1. BALEOARE si halligare, haligu, 
6a/%a^«,v.,(vedièa?e),stercn8emÌUerej 
frane, flenter, — de regula ca reflessivu : 
a se baiegdf a si lapedà baleg'a, a scote 
acremente, vorbindu de vite, si mai al- 
lessa de boi aaucai;— metaforice seap- 
pleca si la omu; —in intellessu spiritua- 
le : a se avilf, a se desonorà cu vorbe 
spurcate si nisinose. 

2. B ALEGARE sìballigare, s. f..(vedi 
Me), actionea de a se balegà. 

3. B ALEGA HE si balligarc, s . f ., sauòa- 
letfariusìbaìUgariUì s. m., (vedi bcdega)^ 
ilmetiimy acerras stercorls, frane, fu* 
mier,— balega multa mestecafca cu paiet 
pusa la nnulocu, care, dupo ce putrede- 
sce, se potè applecà sau la ingrassìa- 
rea agrìloru sau la facere do focu, sub nu- 
mire de tesecu. 

BALEGAELRE si baìligarire, baliga- 
resai, v., ca venitu d*in balligarc de 
sub 3., insemna : l. a pune h unu locu 
multa balega si a fonnaunubalegariu; 
—2. a astorne unu agni cu baligariu; 
— S.aimplétaredebale^a, aammestocà 



» 



bìIk 



ea multa balega ^ — de nnde metafo* 
rice : a injurìà cu vorbe prosfce 8i spur- 
cate;— 4; a scote multa balega, a se ba- 
legà preste mosura. luatu, in acestu 
intellessu, mai multu ca reflessivu^ si 
vorbiadu in speciale de boi sau cai, déro 
applecandu-se si la omeni, sau in ìntel- 
leasu materiale : a essi multu afora, a' 
scote multe scremente; sau in intellessu 
ideale : a se arili si desonorà cu fapte, si 
mai allessu vorbe spurcate sì rusinóse. 
(Compara haUicarire, bale^ etc). 

BALEQARIU si haligariMj vedi ha- 
legare sub 3. 

■ BALEGOSU si haligosu, adj. (vedi 
iaìega)^ stercoroitQs, plenu do balega, 
ammestecatu cu balega, in mai mare 
sau mai mica cantitate. 

BALEGUTIA si baligutia, s. f., de- 
minutivu d'in balega. 

BALICàRIRE, baligat baligare, etc-t 
vedi balecarire, balega^ balegare^ etc. 

BALIRE, balcsruy v. (baie), isp. ba- 
bear^ ìtal. barare, frane, barer, — a scote 
baie, a curre cuiva balele. 

BALISA, s. f., frane, balise, isp. ba> 
Iba, — semnu pusu pre termi sau ripele 
apeloru, si chiaru in ape, dupo care se 
connoscu locui'ilo periculose pentru vase 
de plutire, nau locurile in caro so aflu 
ceva depusu in apa ; spre acestu scopu 
servu de una parte pari sau pertice io- 
fìpte pre ripe ori in apa, do alta parte 
scandure, butoie, buccati de pinta, etc., 
fissate pre apa. — De la palitla sau pa- 
lloia, derivatu d'in palnszrparu? — A- 
tunci form'a cca mai cuvenita limbei ro- 
manescì ar fi palecia sau p<irocia. ~ De 
ac( si verbulu ; 

BALISARE, a pune sau fissa balùte, 

BALLA, 8. f., ital. balla, frase, balle, 
isp. baia, — cu insemnarea generale : 
ceva rotundu, globu, sfera, legatura de 
lucruri in forma rotunda; — èro in spe- 
ciale : 1. pila sau mince;— 2. globu de 
incarcatu arme de focu : globutiu sau 
glontiu, globu de tunu sau ghiuleà; — 
8. legatura de merci: sarcina, fasciculu; 
— pellftiaceinfàsiuragrauntiele de buc- 
cate sau alte lucruri; folliculu; — 4. ceva 
suptire ca pcUea imfiata : folle, besica. 
— Desi acestn neologismu s'a intro- 






BAL. 

dussu la noi prin limb'a francesca, cu tòta 
acestea addeverat'a lui patria estc limb'a 
italiana, in care atàtu ellu càtu si de- 
rivate d'in ellu occurru si cu p : palla= 
balla, pallone^ballone, etc. D*in dif 
feritele insemnari, ce aro in acésta limba,, 
si cari s'au reprodussu in parte si la no 
se vede, co originea vorbei este indoiosa, 
potendu-ae referi parte la grec. ^tAaX» 
^facu se sarà, agitu cu violentia, ii 
pengu, arruncu, etc. — do undc ziXkoiz:^ 
pila sau mìnce, sau la |)ÀXXti)=.arruncu 
parte la germanele balla sau palla, bai, 
balg, etc, de acea-asi radecina si in- 
semnare cu lat. rolli8:=foUe, foUam 
foia, etc., grec. pGXXov foia, frundia, sa 
mai bene ^Xai, ^6Xay.oc, ^)ic=foll 
sacu, utre. — Acésta fluctuatione in o 
riginea cuventului balla, care se reliec 
apoi si assupr'a ìntellessului , milita i 
contr'a admitterei lui in limb'a nostra, 
si cu at-atu mai multu in contr a nnoru-a 
d'in derivate, cari nu au forma romanica. 

BALLONE si balìùtiu, s. m., (vedi 
balla), ital. ballone, frane, ballon, i^ 
balon,— proprie, forma augmentati 
d'in baila : balla mare, cu insemnari 
speciali: 1. besica impluta do aera sa 
altu gazu, cu care se joca copili ca ci 
pil'a sau tinendu-a de una ada ai la*- 
sandu-a se plutesca in aeni; — 2. besi 
mare impluta cu gazu mai usioru ca 
aerulu, cu care aeronautii plutescu in 
aeru; — 3. mare legatura sau sarcina 
de merci. — Form'a ballonu introduss» 
dupo francesc'a este contraria limbei no- 
stre; ea cauta se fia sau balioniuy ori b 
loiut casi casoniu sau casoiu d'in «m. 
sau cu form'a mai antica baìloìie. 

BALLOTA, s. f., (vedi baìla\ ital 
ballotta, frane, ballotte, isp. balota, — 
deminuti vu d'in balla^ cu insemnarea 
speciale : petricea, globutiu de votata 
facutu d'in lemnu, ossn, etc, , sufragiu; 
inse una forma de deminutivu in ot nu 
e neci romanesca, neci romanica. De al- 
tamontrelo vorb a a cadutu io desuetu- 
dine, si in lociilu ei a intratu bìlia. 

BALLOTAGIU, s. m., ital. ballotta- 
irlo, frane, ballotare, — formati! d'in 
ballotare:=^ pune in urna ballote, — cu 
doue suffisso neromanice : ot si àgm. 



10- 





BAL. 

BALLOTAKE, V., itàl. ballottare, 
frr-' "Moller, is]). balotÀr, — formata 
d". '-* .' 1- Il pune ballote, — 2. a 

ìÀ eaiina balla san minoo, a agita, 
lente, a bat^ : halloUiiu de. tote 
fVtUtirtttf^batutu de tote Tenturìle; — 
iose easi ballota, cu «niffìssu neromanicu. 
Dealtamentrt^Ie. inìntell<}3suludesub l., 
evTCtntulii abìd a veduta lumin'a, si a 
[tu; uumai in intellessula de sub 2. 
M«pa unoru-a de sub pènna. 
■BALLOTATIONE, 8. f., actionea de 
td, — cuveatu nascutu eri. morta 
II. 
BALLOTD, 8. m., frane. baUot,— cu 
L-asi tnsemnare casi balìa sub 3. ; iuse 
uj^i r.M.Mnn .1a r^commendatu d'in caus'a 
»(i tnanicu ot. 

ÌJAL»Jlt*iJiKE, halmtmre, si halnw- 
baimcsetìcu, v., permìscero, oontur* 
%ttr«; — a face ca unu hahncs^u, a ammo- 
«ieci reu, a ìncurcàuritu, a ammet£ tare. 
BALMES1U, balmtisiuj balmosiu, s. 
pils punlcft, paU furlnm, laote, ba< 
eonfeeta; farrayo ;— buccata de fa- 
Titt eu iapto si untu ; — metaforìce, mai 
■nana in unire cu talm^siu : ammesteca- 
Icta de lucruri disparate; pisatnra, si 
nwktara, vorbindu de solide; — a face 
'cmeva talmesiu balmcsiuzzia Ih rupe 
ia. — Ori^inca vorboi ur fi groa 
Jirmarltn; coci si tonala ei nu e bene 
iflniti, ei uDiiproQuntìa bàlmcsiu, altiì 
è«fiMS5tt<;$eaflft ìììne in ^ur'a popornluì 
Alto Torba pentru accllu-asi conceptu, a- 
4mo vorb'a rollhia san collesftia,c\ire se 
UfHt priii origine de coUa, si de caro ne 
poteniu wrvf mai bine ca de halmcsiu, 
candii e vorbadebnccateb^nnraite aaiA. 
BAliOSU, adj. {hnlr), ital. baroHa, 
^. bab^flOy frane, baveiix; — 1. plenu 
il* baie, — 2. mi carni baie multe, — 3. 
4« natiir'a balelorn : unii peaci scotti pt In 
Home sau pelle una materia halosa. 

BALTA, s. f.. pi. baiti, palns* stai?- 
•Bw, lacuna I — 1. massa de apa mai 
mar*? sau mai mira, care prin versarea 
turni rin in lunc'a »ea segramadesce in 
i^ircd'inacea lunca. si care apoi, candu 
1 riulu, sécca 9\ ea in parte san de 
tatù. Baiiile irant de ordinaria forte 
p^^0se: superfaci'a loru ente sau des- 



BAL 



88 



chisa sau ascunsa in parto ori in totn 
de papura, trestia si alte piante palu- 
stre forte dese. incaritraiescu multime 
de passeri apatece; — 2. cu insemnaro 
de lan* : Balta alba e unu lacu 5a- 
ro/ti;— 8. loculu pre unde se potè versa 
unu riu si forma baiti : pre iertia muUi 
sì bagu vitele in balta, undeaceste-a a- 
fla pastone si in tempu de ierna ; balVa 
a inflorìtu de minane. — 4. massa de 
apa formata d'in ploia. — Nu se potè 
admìtte , cumu sustìne eruditulu Mx~ 
ìdosich, co acestu cuventu ar fi venitu 
in Hnib*a romanesca d'in slaviculu blatn; 
antaniu pentrn co insusi mentionatulu 
invetiatu afia strania stramutarea d'in 
locu a consonantei l: apoi pentru co blato, 
in limb'a slavica, neci si alla esplecarea 
prin vr*una radecina de alle liraboi, neci 
a produssu ellu senguru una familia de 
cuvente asià de numerosa, cumu e cea 
cssita d'in balta in limb'a romanesca, 
fora se mai adaugerau, oo cuventulu 
baila se afla in gur'a totoru Romaniloru 
de la Tiss'a peno la Pindu, la acesti d'in 
urma cu insemnarea speciale de iena, 
fuyroiu sau glodu. Aceste d'in urma con- 
siderationi facu mai probabile suppose* 
tionea, co cuventulu in limb*a romftna 
e indigenu, si co de la Romàni a trecutu 
la Slavi, t'irò nu do la acesti-a la acei-a. 
Vorb'a se afla si in limb'a greca, in cea 
mai vechia sub una forma correspoudìto* 
riacelleiromanesci, pdtXn], èro in cea mai 
nona sub form'a JiiiXto;, Dérosi sub form'a 
mai vechia piXnr; cuventulu este unu 
neologiamu, care anevoia so potè esplecé 
prin una anumita radecina grecesca. Se 
vina óre póXn; d'in pdXXetv cu insemna' 
rea de a versa, ca in esprossionea piX- 
Xetv 5^xpr>^a versa lacremo? Versntura 
are, in addevera, si in romanesce insem- 
narea de ajìa versata de unu rtw, sau lo- 
culu pre care se vèrsa. Se nu fia ore 
pàXrT] essitu d'in acea-asi radecina cu 
IXoc=balta san 5X;^mare, prin adaus- 
sulu unei digama eolica? — Cuventulu 
latina palnd6=:balta, insemna si desime 
depapura, tresiia^ nuellc, etc; in intel- 
lesBU analogu cu acesta d'in urma in- 
seranare a trecutu si in Iimb*a nostra sub 
fovm*^ padure, prin stran^utare antaniu 



ME 



&4 



BAL. 



a lui lìnr (vedi litor'a l), si prin per- 
. mutare apoi a celioni d'in «mia doue 
syllabeintre densele, cumusi in italia- 
nesce se dice padiile in loca de palude. 
Dupo ce déro cuventiilu pjilude sub for- 
m'a padure s'a appleoatn la aìtti con- 
ceptu, se uu fia óre balta tota cuven- 
. tuìu palude^ trecutu prin ima forma par- 
ticipiale paludata, sì transfonnatu asià, 
spre a se applecà la conceptnlu espressu 
in origine prin palude? Transfonnarea 
ar fi, fora indouentia, forte cnlodiutoria, 
inse nu fora esaeiuphk— In fine se potè ca 
romanesculu balta se fìa isp, balHa = 
balta, tena sau noroiu, desime, etc. In- 
tollessiilu vorbei ispanica accopere pre 
depleuu pre allu cellei roDiauesci; cÀtii 
pentm forma, s a potutu trece in affi- 
nulu seu ^ cu atfttu mai usipru, cu càtu 
limb'a romanesca pare a evita coinbi- 
natìonea de sunete Is. 

BALTACAIUE si 

BALTACIKE, ìtaltacescu, v., (haltacu 
sub 1. si 2.)i frane, patauper,— a merge 
prin lacurisau tena, — asaii, a se arranca, 
a salta, a se bate prin apa;— a merge 
greu prin unu locu baltosu sau tenosu. 

1. BALTACU, s. m.» pl-c, Ucqiu,— 
deminutivu d'in balta. 

2.BALTACU (pronuntia: bàltam),— 
espressione onomotopeica, prin care se 
espreme caderea in apa si sonulu ce re- 
sulta d'in acea cadere, sau mersulu greu 
prin ape, lacurì, noróie sau gloduri, es- 
^Tessioiìez=:haldébacu t cu differentia co 
acesta d'in urma este mai espressiva ca 
bàUdcti : a merge haliàcu haUàcu:=:.grm 
si scapetandu d'in lacu in lacu. 
. 3. BALTACU si haìtaffu, b. m., pl-c, 
.blpeantty — arma in forma de secure cu 
doue ascutìtfl, bipenne; — cuventu ne- 
connoscutu, cumu se vede, Romànìloru 
de preste Carpati. 

BALTAUETIU, s. adj., paluster;— 
l. locuitorìu de pre longa baiti, — 2. de 
balta, de pre balta, de longa balta : pas- 
■serile baltareiie; baltaretielf' z=.[m\x\mÌQ 
baltaretiloru) sciu mena ìuntrUe ca si 
barbata loru, 

BALTAU, s. m., pl.-«, iiU$ruun, — 
massa de apa mai mica ca una bidta, 
déro mai mare ca unu baltacu. 



BAK 

BALTÓCA, 9. f., Ucnna;— cn acea- 
asi insemnare ca si baltacnj cu difereu-^j 
ti*a inse co baUoc*a xmesce in sene 
ide'a de profunditato : am scapaiotu ii 
ir una hidtoca^in care era se me «m«« 

BALTOSU, adj., paludosnH,— pieni 
de halti, coperitu de multe òu^^r, vorbindi 
de locmi : tìnutu baltosu. - 1 

BALUSTRADA, s. f., frane. b«U 
strade, isp. balaiiNtrada, ital. baiai 
Kt rata, — onl in e de balustre sau baiatisi- 
assediata prò httiu-ile unui podu, un 
altanu, mormentu, etc; — proprie p 
ticipiu femiuinu, luatu ca substantivu, 
d'in unu verbu baìustrare; si de &cea*a 
form'a balustrada introdussa dupo e 
francescu balustrade nu e conforma e 
geniulu 1 ìnibei nostre, ci cauta se se di 
ca si cea italiana cu /, balustrata, sa' 
si mai bene si confomm cu etimologi* 
euvuntului, balaustrata. Inaddeveruver- 
l)Lilu halustrarù mi potè veni, cumu pre- 
suppmiu unii, d'in bolustrum = baia, 
stabilimentu de baie, coci uu s'ar pò 
atuncì esplecà usioru intellessulu 
ventului balausirafa sau balustrata, ital 
balau»itro, ì^p. balanhtre, frane, balu- 
8tre=:miea columna sau stelu, lucra 
in varie forme, ce se pune la ingradin 
puntiloni, ferestreloni, altaneloru, s 
filoni, yto. Accstu intellessu nu potè 
cadrà de càtu cu allu cuvcntului balaii* 
stium, p7XoLhoiiO)f=,Aore de granata imi- 
tata inco d'in colle mai vechie tempurì 
in lucrurile de architectura, si prin ar- 
mare giprecolnmnele, decai*eestevorb'a. 

BAMA, s. f., frane, come grecque» — 
leguminosa, de forma unei teci de ar- 
deiu, piena de sementie. 

BAMU ? s. m., plant'a ce da b€mie. 

BANALE, (mai pucìnu correctu : ba- 
nal), adj., frane, banal, — cu insemna- 
rile : conimune, pentru toti, ordinariu, 
triviale, vulgariu, etc.; — d'ÌDgermaa.b 
sau baiiD=:publicare, di\nilgare ; 
banali^ cùinpUmoiie baìuili, curiea 
ballale, ntc; — cuventulu uu e déro de r«- 
commendatu, precumu neci derìvatulu 
seu: 

BANALITATE, s. f., frane, banalllé, 
— cantate d<' bamdcj — vorba sau dissa 
baìiale. 



LlU- 

i 



ta.ba^ 




BAN. 

KANàNà, s. f., frane, banane, ital. 
sì isp. banana, — fructulu banamdm, 

BAX.VXAIRE, V., vedi bcdalaire. 

BANAXU, s. m., ital. si isp. banano, 
fkUDC bananiera — genu de arbore d'in 
fiunilì'a musaceeloru; gpeci'a cea mai 
ÌBaenuiata oste asil nimiitulii hananu 

Ù ficulu lui Adatnuy alle eanii fnicte 
tunt, in regionile caldìiroae, sen^inilu 
■ledilocu de traiu pentru populationi 
iDtrege. 

BANATD, 8. m.,(vedi hmu 1,), it. 
bMuit4>,— 1. deregutori'a de 6amf,— 2. 
gradu sau rangn do hanu in ierarchi'a 
boi»r69ca;— 3. terra sau tiniitu giiber- 
Bftta de unn banu : banainlu Craiovei^ 
Terrei romanesci do d*in collode 

[tu, gubemata mai inaiate de unii banu, 

ntonita sì banatulu Sevennuìui ; ba- 
Tenùsiann sau banatulu Tefni- 
rimreif iotre Mitresiu si Tissa. 

BANCA, s. f., ital. bnncn sì bancoy 
tea sì banco, frane, banqucsibanc, 
latin, banca si bancuH, — cuventu, 
CQ forte inulte si varie inaemnari in lim- 
Me tforoiif d'in cari s'au ìntrodussu si 
la zo'i una mare |>arte : I. Insemnarea 
cessiai ordinaria rì prin urmare cea mai 
primitivaacuventulnieste:scaunulmigu 
pn care potu sedè mai multe persone, sau 
piccare se j»otu assedid mai multe lucmri, 
it4ììtf sabselllnin, scamntim, traustra; — 
Lh(mcele de ordenariu sunt de lemnu, si 
I, in locurile linde se stringu multi o- 
i, {lontra sederea act^storu-a : a), pro- 
pria T aecìarìi in ftcólc Man ftre hance; 
tpetiatcrii cei nuii malti la teafru inco 
fkmpreÌHMce; prin gradine se afta puse, 
m éiffurUe locuri, bance pentru repau' 
mim esorti ce se potu fatigà preambìan- 
èl.^fe; — in adunare^ nationale : banceìc 
iqmMQorUf celle pre cari stau deputa- 
ta; honcele senatorUoru, e^lie pre cari 
lUtt «natorii; — la tribunarie : hancele 
adweaaioru, celle pre cari staii advoca- 
tìi; hanc'a accttsaiiloni , cea pre care 
jtK accasatii. — b). metaforice : càti 
lUu in acea-asì banca : banc'a lenvmloru 
megsanfora; banc^a ministrilortt cu a 
ffigeopHont si a sefiatonloni e in buìut 
ifàtOi^ert, — e), in q-eciale : pentru 



BAN. 



56 



scóla : nu ati ddassatu inco bancde^ si 

ifrcti se ve arretati cosciii tote. — d), pen- 
tru vase de phititu : navilt mari alle cel- 
ItìTu antici aveaUj de amendoue latu- 
riìe, mai multe bance pentrtt remegi, — 
e), fiendu co més'a judecatoriloru erd 
impressurata de bance, pre cari stau ju- 
decatorii; de acea-a in limbele sorori, 
cuventnlu are si insemnarile deyWectti, 
judccatofHa, tribunariu, curie de Judo- 
eatOf etc, cari nn s'an introdussu in lim- 
b'a nostra.— 2. bancele potu fi nu numai 
de lemnu, ci si de alte materie : a), banca 
de pamentn, prìspa, pre longa casele ter- 
ranìloru, sau prin gradine; — b). banca 
prin buccatarie sau si prin alte incaperi, 
lavitia, pre cari stau omeni, sau polliti» 
pre care se punu vase si alte obiectc; — 
e), in ape : pruntu, arena sau rena, a- 
rene, rada, arena, |>etrìsiu si altufellu 
do pamentu, care se graniadesce la unu 
locu si formedia inaltiatura peno aprope 
de faci'a apei, periculose pentru vasele 
de plutitu; assemeni prunturi, candu a- 
pele scadu tare, essu si in faci'a apei ; — 
(/). stratu de sare, de petra, de ghiacia, etc. 

— II. Scaunu, tabla, placa, mésa, etc, 
c&Te serve certoru industriuri sau com- 
mercianti laessercitarea industrie! Ioni : 

— 1. in genere : banca de macelhtriit^ 
scaunu pre care taia carnea, banradebuo 
co/arì«=:scaunn sau scandura de taiatu 
si tocatu carne, banca de templariu sau 
/^«warÌM=scaunu pre care templariulu 
sau lemnariuhi Assedia leranele de lu- 
cratu, otc. — 2. in speciale : a), més'a 
ceiloru ce se negutiatorescu cu bani; si 
de acf : b), commerciu facutu cu bani, 
m?>i/n«8au srmnbu, ar^enÌArìa; — e), sta- 
]>ilimentu, institutu particulariu sau pu- 
bliciì, destinatu a procurd industriari- 
hni si commercianti lo ru facultatea de 
a si scambà si vende mercile, de a impro- 
mutà banii de cari au lipse, de a si de- 
punecti folosu banii Ioni si alte valori : 
banca naiionah; banca fundana =■ czre 
procura bani ceiloru cu mosic; banca 
mobiliaria = care impromuta ^re valori 
mobili, oppusu la banca immohiliaria 
= care impromuta pre valori immo- 
bili; etc— rf^. bancut si mai desu bancu, 
jocu de carti; — banii depusi de unulu 



56 



BAN. 



d*in jocatori, d'ÌDcarìacestia tragu cea-a 
ce castiga. — In limbele sororì cuven- 
tulu se presenta sub doue forme, mascu- 
liua : ital. si ispan. banco, frane, bano, 
si feminina : ital. si isp. banca, frane. 
banqae, intre cari insemnarilo descrisse 
30 impartu in rnodu mai multu sau mai 
pucinu arbitrarìu : numai in limb'a fran- 
cesca femin. banqua are aprope esclusiru 
insemnarile de sub II. 2; èro in tote celle 
alte semnifìcatiuni face usu de masc. 
banc. La noi cuventulu, afora de sengur'a 
insemnare de sub n. 2. d)^ pastredia 
fOTDi'a feminina; si caus'a este, co in- 
trodusau inco d'inainte de 1830, cumu 
probedia dictionariulu de Buda, cu in- 
semnarea metaforica si speciale de sub 
n. 2. b), si mai vertosu cu insemnarea 
de banu decìiarteia sau banconotaf ella 
a remasu cu acesta forma si in celle alte 
insemnari, desi aceste-a au intratu prin 
intìuenli'a vorbei francese raasrulina, 
banc* Càtu pentru etimologia, unii re- 
ducu cuventulu la grec. n'kài =. placa, 
tabla; altii la latin, planoa (=:plaiika) 
= tabla, scandura, vorba formata d'in 
planos = piami ; déro lassarea luì l este 
in contr'a acestei supposetione. Altii lu 
punu in legatura cuabacas, ^^ai, (vedi 
acestu cuventu in dictionariu); si atàtu 
intellessulu efltu sì form*a vinu inadjti- 
toriulu acestei parere : coci cuventulu 
avendu in limb'a italiana cea mai mare 
desroltare, urmedia, co acésta limba este 
addeverat'a lui patria; apoì limbei ita- 
liane sunt forte naturali suppressionile 
syllabeloru ìnitiali, si prin armare in a- 
oésta limba s'a potutu forma mai antaniu 
baco, d'in abaco =al)Acn8; apoi spre a 
seevitàconfusioneacubflco(prìn taiarea 
Rvllaboi initìale in locu de bombaci,) = 
verme de metasse, limbaateusu la fer- 
rala banco. In contr'a acestei etimologìa 
s'ar poto obiectà, co una sy Ilaba initìale to- 
nica anevoia potè cade; insein lat.abacus 
8i grecesculu a^oi, a initìale nu pare a 
se tiné de radecina, sì co aceste vorbo 
se rcducir" la acea-asi origino ca si pà- 
ot':^base, gy^jiarrgradu, tribuna, ^x- 
TTjpla =: baonloH =: bàtiu, etc, adeco la 
Pduo=Paivb)=ambhi , calcu. In fine altii 
daa cuventulu cai mprumutatu d'in ger- 



BAN. 

man. bank, rechìu germ. paneh^ media 
germ. banc, anglosass. bene» pre caro lu 
punu in legatura cu lat. pango sau pa?o, 
grec. jn5-fVT>jxt , cu insemnare de asse- 
diare, poìiere, stabilire^ camu si germ. 
faoh = despartitura in unu arniarìu san 
cuteia, pollitiora de armariu, eie. Neci 
form'a, neci intellessu nu contradicu a-, 
cesta etimologia, cu atàtu mai multa 
co in italianesce se afla si panca cu in- 
semnari de alle cuventului banca sau 
banoo« 

BANCALE, adj. (b&nealU), de banca, 
relatìvu la banca, mai vertosu in intel* 
leaaulu de sub II. 2. b) si e). 

BANCARIU, adj. s., ital. bancario, 
— 1. ca adj. relatìvu la òawca in intel- 
lessulu de sub n. 2. b) si e). : cedula 
bancaria; — 2. ca subst. : omu ce facd- j 
negotìu de banca (forma mai cuvenitn^M 
limbei de catu bankeru san banchicrH). 

BANCHERU, si bauchiern (promm- 
tia : bankerUj bankicru)^ s. m., itaL bftn* 
chlere si banchleroy frane, banquler, isp. 
banqoeroy mediu latin, banqnartns, bau* 
queriusy etc, aripentarlos, trapezita; — 
omu ce face operationi do banca in in- 
tellessulu de sub n. 2. b) sì e); — cu- 
ventu introdussu dupo frane. bauqol«r 
fora neci unu respectu de formele lim- 
bei propri»; form'acuvenita arfi òanco- 
riu (vedi acestu cuventu). 

BANCHE! ARE, (pronuntia : bankc- 
tare), v., ital. banobettarey frane, ban- 
queter; epiilas Innlrnere; — a da unu 
banchetu, a petrece in hanchete; — cu- 
ventulu sub forma mai connoscuta in po- 
poni este a beìxchctui:^dk petrece necon- 
tenitu cu mancare, beutura si jocu; — 
sub neci una forma inse nu e de recom- 
mendatu, cumu nu este neci urmatoriulu, 
d'in care s'a formatu : 

BANCHETD, s. m., (pronuntia bau- 
hetti), ital. banofaettoy frane, banqa^ty 
ispan. banqaete, epule, oonTlTlam, — 
ospetiu stralucitu, ospetiu mare, ospetiu 
plenu de letetia; — cuventulu sub forma 
mai connoscuta poporului e bcnrhetu^ 
ospetiu de petrecero cu beutura si jocu; — ^ 
déro sì sub una forma si sub alt*a nu ifl 
do recommendatu : coci ca deminutiru " 
d'in baiìica sau bancu, nu potè, in n>- 



raanesce, loà form'a ce i s'a datu in celle 
mite li—^- ^-^"ori. 

BA :U, vedi bancheru. 

BANC^OTA, 8. f.,banu de charteia, 
■loneta de charteia: — combìnarea et» 
iendu contraria limbei romanesci, cu- 
Tontulu s'ar potè adapté nuturei acestei 
limbe 1 dandu-i-s6 torm'a hanconotaf 
enmQ se afla dejà in dictionariulu Po- 

BANCRDTA, a. f., frane, bancroute, 
ital. bAneorotto; argentarle dUsolattOy 
rmìnm fortanarnra; cadere san mina a 
starei onui uegotiatoriu in parte, sau 
a veroni in genere, cadere prefacuta sau 
re^e, asià in càtu nu mai potè piati ce e 
detorìu;— cuveiitulu compusu d'in banca 
n rupere, ar fi mai cuvenitu limbei ro- 
manesci sub form'a bancarupta ; — de 
tei si urmatoriele : 

BANCRDTIRE. v.,aface6ancrM<a — 
Eoai bene : bancaruptire, 

BANCRUTU, s. m., care a facutu 
hancruta; — mai bene bancaruptu. 

BANCU, s m., vedi banca, 

BAisTDTA, s. f., in dictionariulu de 
Buda^ cu insemnaro de banu de charteia, 
cedula de banca, si in speciale, de mica 
Tilere, de dieco cruciar i. 

BANCDTIA, s. f.,(6onca), ital. bau- 
ttÈÈÈÌùf — 1. banca mica, — 2. moneta 
éé charteia de mica valore, de diece cru- 
ciari. 

BANDA, 8. f., ital. bì iBp. banda^ 
frane, bande; Tlncnluiriy fasoia, tienta, 
flttl^ CAt«rra, manns^ ma-itpnlns; — d'in 
gRZnanic. bftiid=:le]?atunL, blnden=le- 
gire, ai prin armare neudminsibile in 
Itmb'a nostra: 1. in intellessu propriu: 
ii>J©gatura,bótta^ fascia; — W.cercu,cér- 
ou, margine, ce impre>8sura sau margi- 
ameé onu ce mai allessa ur a tessetura; — 
in ac«sta intellessu eì sub form'a banta 
MB òénta, plur. bente sau benti : bentiìe 
mmesiei- — 2. in intellessa metaforicu : 
mannchìu, mana sau céta de omoni, u- 
iiiti p«Dtru unu scopu,piai allessu rou : 
handa de ìciri, de puscariasi, de om^ri- 
Caricete.; ^ appicca tu si la animali : banda 
db htpiy de corbi, de vuliurij etc.; — mai 
rtnt in intellessu bunu : banda de lau- 
Cori, de «msici, etc. 



BAN. 



57 



BANDAGIU, a. m., frane, bandagé, 
formatu d'in bande (vedi banda) prin 
intermodiulu verbului ban'ler=z legare, 
infasciurare, si prin urinare deorigine, ca 
ai de forma, neromanica, fascia^ llgramen 
Bau It^amentnm^legatura, legame, le- 
f^^mentu, fascia. 

BANDIERA, si bandera, s. f, (vedi 
baiuìa), ital. ba»dt«ra, isp. bandera, 
frane, bandière si bnimlère, silirnaiiiy 
TcxiUum; — 1. fascia de pandia colorata 
ce se porta in capetulu unei portico sau 
lance, flamura a unei companie de mili- 
tari; flamura ce porta unii callari; — 
2. fascia de pandia colorata, pre care se 
alla inscmniele unui statu. 

BANDITU, s. m., (la Macedoromani 
bandi), ital. baadtto, frane, baudit, isp. 
bandldo; latr», liaprobiiH, erro; — pro- 
prie part. d'in bandire (d'in germ.bann, 
bannen=:publicare,oppriro,punereafora 
d'inlege, etc, y\e<ìì banale, banda), luatu 
casubstantìvu : orau pusn afora d*in legi, 
funidepaduri,facutoriuderelIe,latrone, 
haiducu (vedi si hann, 1.). 

BANESCE, snì\.{fmtH, 2.).-cu bani, 
prò bani, numerata pecania. 

BANE8CU, adj., {banu, 2.), de bani, 
in bani, relatiwi la bani, pecnnlarlnH t 
interessi banesvi, uffacere bavsca. 

BANETU, 8. m., {banu, 2.), mare 
suraraa de bani, avere mare in bani: 
banetnìu lui nu l'are nernine; s'astrinsu 
muUuhanetu in v^sfiaria; cUàtu^a banetu 
nu atl potntn stringe de càiu predandu 
lumea, 

BANLSIORIT, s. ra., pi. banisiori, 
deminutivu d'in hanu 2., mai vertosucn 
intellessu deresfaciare : a atrinsubaia- 
tnlu banisiori; cine era se mi mance 
banùiiorii mei ! 

BANITIA, s. f., mesura de capacitate 
pentru lucruri uscate: farina, grami, 
ordiu, etc, coprendendu 20 de ocalle, 
Qnadrantal frane, bolssean; — proverb! 
bandita nu se imple a* i'or6/?=lucrnlu 
nu se face cu verbo (vedi hrtia). 

BANOvSU, adj., {banu 2.), peennio- 
808, — 1. pentru persone : plenu deòant, 
aviitu in bani: omu asid de banosu, in 
càtu nu si mai nwTtera banii, ci si-i me* 
sura cu baniti*a ; — 2. pentru lucruri. 






m 



58 



BAN. 



care adduce multi bani, multu castìgii : 
tHoMa banasa, negotiu banosu, niaiestrie 
lanose. 

BA2^TUELA,s.f.,actioneadea^>an/wi. 
totu neromanescu si in materia si informa. 

BANTUIRE, V., offendere, !n''esUre; 
— a supperà, a vetemi, a stricà, a infesta. 
— Se vina acestu cuventu d'in bAtuere^ 
cumu gustine dictionariulu d'in Buda ? 
se fìa in legatura cu uug. bantani? sau cu 
vincire, ca sìveteinare, i^idima^hi-tia ^ — 
Yericmnu, e mai bene a V iulatiirà, pre- 
cumu s'a ìnlaturatu in fapta , mai al- 
lessi! candUf pru longa alte multe espres- 
sioni, se potè supplenf forte bene si cu 
* hatere : inimicu sau lotrii bantnescu 
<frr'a=batu ton'*a, petr'a a bantuìtu 
reu huccateìc=z\e a batutu. 

BANTUITORIU.-iória, s. adj., care 
hantue. 

1. BANU, s. m., Ual. l»ano, media lat. 
bannS) — 1. capu, gubernatoriu alla li- 
nei terre, sau unui tinutn d'in una terra : 
hanulu Craiovcì; hanttìu Severiìmlui; 
inainte de supnnerea unorn-a d'in ter- 
rele romanesci la unu senguru domnu , 
mai multe tinuturi d'in aceste ten*e 
se aflau sub adminii^trationea si guber- 
niulu unoru capi numiti boni ; — cu a- 
cellu-asi intcllessu applecatu la unele 
d'in terrelo Austriei : banulu Croatiei;^ 
2. mai tardiu cuventulu ìnsemnfi pre 
cellu investitu cu cellu mai inalta 
grada de nobilitate sau boiaria : banulu 
Joanne Balaceanu, bamdu Fillipescu, — 
. Dupo invetiatulu slavistu Miìclosich cu- 
ventulu ar fi trecutu d'in limbele sla- 
vice in cea romana; déro marea vechime 
a cuventuluì, numeros^a sca familia de 
derivate, variatele semnifìcatiotti ce are 
cliventulu in limb'a romanesca, vorbescu 
cu potere in contr'a acestei supposetione. 
De almentrele insusi mentionatulu in- 
vetiatu marturesce, co originea cu\en- 
tului este obscura si anevoia de ui'ma- 
ritu. La byzantini occurre sub formele 
posivoc si poàvo*;, la Cinnamu jittóvoc» 
la Hesydiiu potvvou;, cu observarea : potv- 
vat, pantXeO^ za(>à ItaXiaycot*:, ó 5è (té- 
TfiOTo*: ìpyiDv. Dupo aceste marturìe cu- 
ventulu ar fi de origine romanica, hou- 
anu sau boianu, boanu si in fine banu^ 



^BAN; 

de la bo8-b(>ria==:bou, cu insemnarea 
primitiva de avtUu in tìérme de boi sau 
viie^ sì de aci, cti starei notabilet etc. La 
Komànìi mai noni, ca sì la anticii stra- 
bnni Romani, agricultur*asìpastori'aau 
fostu si sunt occupatiouile principali si 
celle mai bene vedute : precumu la ve- 
cbii Romani peeuxila=bani, de la pe* 
oa8=vita, representà verce fellu de stares- 
asià, la stranepotii Ioni Romani, bm 
sau banìi au representatu si representa 
verce fellu de valore. Altii punu cuven- 
tulu in legatura cu acellu-asi cuventu 
gernmnicu, d'iu cari au essitu si banàUfi 
banda, baìidkra, batiditu (vedi aceatt») 
cuvente), adeco baiin, vechiugerm. pan^ 
medìugerm. bau^anglosass-ge-ban^etc., 
care, intre alte insemnari, are si cea dei 
autoritcUe administrativa d judiciaria, 
impcHu, commandut jurisdidionc^ etc.; 
apoi : agru, iinutu, icrritoriUf etc. M 

2. BANU, s. ììì.f (vedi 1 banu), numBS, ■ 
denarius oboliiH^ terunclus^ peeDala^ — 
1 , in genere, moneta de verce specìa sì va- 
lore : galbinxdu san imperatesctdu este 
unu banu de aun$; banu de argcìiin, d&^ 
arama; banì de c/ia>tófl^banco-note;B 
a scambd utiu òa»u=a lu commuta cu 
alti bani; a sfricà unu òanti^a lu de- 
moneta, cu se faca d'in ellu alte obiecte; 
— proverbiu : banulu este ochiulu draatr 
JlMi=:banulu este cellu mai potente me- 
dilocu de tentatione. — 2. in speciale, J 
una moneta de arama de cea mai mica ■ 
valore : a), mai inainte, a dou'a sau a 
trei'a parte d'in una para, la RoniSnii, 
de d'in coca de Carpati; — b). èro la Ro- 
munii de d'in collo de Carpati, jnmetatej 
de cruciariu; — e), astadi in Romani'] 
libera, una centesima d'in leu, ecale ii 
valore cu frane, centine. — 3. in cea 
mai mare generalitate, mai vertosu in 
plurariu : avere in bani, stare de vere 
specia : pa/rc co e dusnianu pre ban\ 
seti; a ave òan}=a despune de banii nt 
c^ssari, sau a fi ondare de màna, espres- 
sione contraria ^a : « nu ave Itani; a 
manca banii ad-va sau de u«(Ìc-ra=a 
furfk bani, a despoià de bani, sau, a perde, 
a resìpf bani; a stringe &ani=a aduna 
banì de la unulu si altulu : pcrcepto* 
riulu stringe banii de capitalvmef san. 



a 

i 

] in 
;rctt|| 

itdim 




BAN. 



se 



tesaarisà, a face pria economia stare 
bani; bani yaia^bani pe sinu=zhmì 
numerati : cine astC2>ta se venda numai 
pre bani gala, jìucìtiu infide; a face bani 
^a castiga : multi bani amu factUn d'in 
acea ifUrepretidere; a dà bani cu inte- 
re.^ <'- ru hani Ì7ì punga (raiesci bene pre- 
t '(. — Cuventula nu s'a potuta 

f'.'i Mia 'i'ìii pecunia, cumu siistine Dic- 
tUmariulu de Buda : latin, pecunia a 
datu de ccrtu iiiucedoroiuanele': j9(fctmi 
B&upcyioii ^ipnculiui òro dacoroinanulu 
btinu 3*3 tbrmatu d'in precedeutele cu ven- 
tu 1 banu, intogmai casi imiwratesculu 
=galbiuu de Austri'ad'in iinperatu ; pre 
hoHu, va fi festa impressa lìgur'avechi- 
loni bani ai banateloru ronianesci, ca si 
pre imperatescu fìgur'a ìmperatului. 
BAXUELA, s. f., actionea 3au resul- 
itulu actionei de a banuf ; a intra in 
PM<j/a=:a ìncepe Sft prepuna; o bagd 
hanuvIa=^B, face se prepuna. 
BÀNULliE, banuescu, v., snsptcari; 
iqjfeere; 1, a suppune, a prepune, a 
re^uppuno, a si iinaginà, a crede : 
iuescu itre miaa:=creduco ellu 
wtu siiu coniraissu ceva; pre ime 
honutiscu co mi ai furatu caii; ne- 
(u unii arologiu, mi bantdam, co 
te tardiu; — 2. a suspectÀ, a teme : 
€ bene se ti banuesei^ fora cuventUj 
terea; ccUn chi «'a furatu cevay ba- 
ice tota lumca; — 3. in dictiouarialu 
Buda : a senti parere de reu ; a se 
— si conformu cu acesta insemnare 
ia-ftsi dictìonariu da ca etimologia 
!Blter«y=a pare reu, a se cai, etimo- 
pncinu probabile— Se tìa ore cu- 
>ntulu in legatura cu ungur. bannt ì 
iiDU derìvatu d'in banu, cu insem- 
de a si pune in cafm , conforma 
lui 1. banu, sau cu cea de a ave 
mica idea, unu scrupulu orecumu» 
«nforiziu cu a lui 2. banu de sub 2. 
BÀNUITIOSU,adj..su»pIclosuit, bus- 
; — 1. applecatu a banui ; — 2. 
la banuire. 
lANL ITOKlUr/ória, s. adj., suspi- 
mtf ftUHpK'Ax; — caro banuescCf ciire 
[>lt3catu a banuL 

UITU, part. d'in banuire, sua- 

ty CODJCciUS. 



BANUTI^s.m. pi., —una pianta cesta 

totu de a una verde, bu3su,merisioru,ba- 
xnR8emperTtreni;-dupoformaplur.d'in 
banidiu (vedi mai diosu), si prin urmare 
derivatu d'in 2. banu,à'\\\ caus'aformei 
fi'undiekru plantei, cari suut menuntelle 
si rotundiore ca nesci bani micutelli. — 
De almentrelea cuventulu e pucinu con- 
noBCutu la Romànii de d'in cóce de 
Carpati. 

BAXI'TIEI, cu acea-asi insemnare 
ca si precedontele banuti^ plurarLu d*in 
bamdiiUu, care, cadeininutivu d*in de- 
minuti\Tilu banidiuj esprcme si mai bone 
un'a d'in cantatile plantei, udoco mici- 
mea si rotunditatea frundieloru ei. 

BANUTIU, s. m., pi. bamUij nama- 
1h8, — deminutivu d*ìn 2. banut banu 
micidiu : banuti de argcntu, de ararne, 
de auruy etc. — pentru plur. in insem- 
nare de bussa, vedi mai siisu bantUi si 
banutiei. 

BARABANU. s. m., tuba, tublcon, 
prteco, — vorba russesca connoscutanu- 
mai d'in cóce de Carpati: 1, toba, vor- 
bindn mai allessu do cea ce se bate pen- 
tru annimtiare sipublicarea licitatioui- 
loru aau altoru faconde administratiTe 
si judecatorosci; — 2. omu ce bate tob'a 
pentru assem*'iii ìmpregiuraii, utmiitu 
si barabaneiii. 

BARABOIU, si harlabiou^ 8, m,^ — 
1. una pianta, charoiilollum bulb9SDni, 
clisBrephj llnin, oserefolìaui, frane, ce r* 
foull muài;ut^; — 2. unu ce de pucina im* 
portautia, unu nemicu, una secatura, — 
insemini i-e pucinu cminoscuta d'in coce 
de Carpati — ungar. ba-iib>ly? 

BARA, s. f., (ita), isp. barra, frane, 
barre),— perllea, recttb, asser, palus; 
— buccatade lemnu sau de ferru, lunga 
si mai multu san mai pucinu grossa, <*are 
serve a incbide, a impedecà sau opri ceva: 
paru, pertica, dnigu, laciu, etc.;— fcara 
de argentu. de aura, de fei-n =: sina, la- 
mina de aceste metalle. — Cuventulu a 
datuin lirubelpromamceuna multime de 
derivate: la iioiincoparuaessistbaiitici si 
insemnati representanti d'in ellu, cumu, 
de essemplu, desbarare^Ài^l. ubarrare. 
Dupo Biez cuventulu ar veni d'in celti- 
culubar=ramu3auramura; déro, fiendu 



60 



BAR. 



CO a fostu aaia de fecimdu in celle alt© 
llmbe romanìce. sì fìendu co urme in- 
semnate s*anpastratu si in 1iinb*a nostra : 
de acea-a' e mai probabile co vorb'a so 
léga de un a latina, si aniime de rara^ 
pertica, si, in speciale, pertica ce au- 
gtine tablatulu redicatu pentrucoostnii- 
rea unui inaltu edificio, 

1. BARACA, s. f.. (bara), ital, si isp. 
baraoa, frane, baraqae; — castula^t e^- 
strense turnrlum; colliba d'in scandure 
pentru militari; — si de acf, casa proc^ta. 

2. B.\KACA, S. f., nebala erassaf — 
negiira grossa, cétia desa. — in locu de 
buraca, de la hnra? (vedi acésta vorba 
in dictionarìu). 

BAtì AGANU, s. m., pl.-e, vasti»» cam- 
pus devertas,— campa intensu sterpn si 
deserta. — ca adj,? deserta, sterpa. 

BAR AIRE, sau heraire, v., ores abl- 
f ere Tel depeUere, — a mena ouile, a le 
face se merga, strigandu-leòtirsau bei\ 
de la l)elare=balari' = sberare ca onile. 

BARAITU. sau beraitu, s. m., d'in 
baraire, actionea de a mena ouìle. 

BAR-\M, sau henoiì, heranescu. v., 
•llcui rei Tehrmeiiter stadere, affectare, 
eoncnpi8c«re,— a dori forte, a ambii cu 
gur'a cascata dupo cova, a i carré ballale 
dupo ceva; — cuventu, pre cfltu scimu, 
neconnoscutu d'in coce de Carpati, care, 
dupo dictionariulude Bada, ar veni d'in 
ital. haronarei mai naturale iu.se s'ar 
potè lega de acea-asi radecina ca si pre- 
"cedentele baraire sau de baie. 

BARDA, 8. f.. ascia, dolabra;— secare 
de lemnariu,— dupo invetiatulu slavista 
Mil-losich, improrautatu d'in slaviculu 
bradra, prin intermediala ungar b*rd; 
déro candu vorb'a se afta in imele dia- 
locte romanico tograai cu insemnarea si 
cu form'a, cu cari es>iste si in romane- 
sce, de essemplu barde in vechi'a fran- 
eeea; ce ar potè justificà assertionea, co 
Romani! ar fi asteptatu se aa iee de la 
Un^i? Si mai multa, àèco in limbà 
greca tìvoc insémna si barba si sentr^, 
pentru cen'amu admette,co barba si bar- 
da, in romanesco, se referu la un'a si a- 
cea-asi radecina? C^ìci, admittendu ca 
forma originaria hardua^ èarrft% pre 
de una parte s'a formata d'in acésta-a 



___^ BAR, 

barba, ca hellu d'in ducìlu; ero, pre de 
alt*a, s*a mantinntu form'a mai origi- 
naria barda. 

BARDAOA, s. f., si 

BARDACI', s. m., aaUU sau ollalft, 

— mìcu vasu de pamentu , oUiceà de 
beuta apa. 

BARDAOSA, s. f,. terrlculnra, na»- 
dnctts; — spaima. monstru, fantasma, i- 
magine facuta spre a sparii; — vorba 
neconnoscuta d'in coce de Carpati, afora 
dèeo cuveutulu nu e acellu-asi cu hur- 
rfio.ia = femina cuburt'a mare, grea, — 
carui-a se se fìa dutu apoi si int^Uesula 
de ceva de spaimo. 

BARDAHANIRE, hardahanu, etc,. 
vedi burduhanirc, htirduhanu. 

BARDASIU, 8. m*, care lacredia cu 
bard'ay lemnariu. 

BARDIA, vedi bèrdia. 

BARDUIRE, V., a cioplf cu bard^a, 

a lucra si netedl unu lemnu cu banìa. 

BAREIJEFU, s. ra., frane. baA-rcUef^ 

i ital. bassoriUeTo; anaci) ptuDiy — modude 

I sculptura, prin care figuiele sculptate nu 

I 80 scota tare d'in planala pre care se 

I sculpta, — lucruri sau figure scalpiate 

, asià; — neologÌ3mupucinufericitu,(vedi 

1 in Dictionariu anaglyptu si anagly- 

BARE3IU, vedi barimu. 
1 BARESIU, sau barisiu, s. m., una spe- 
cia de tessetura d'in lana, forte suptire, 
I — numita asìi dupo cetatea Barève, d'in 
Franci*a, unde se fabrìcà antani'a ora, 
I si de acea-a, form'a mai correcta ar fi 
, barrtriu, 

BAKFELA, s. f., actione si resultatu 
alla actionei de a barfL 

BARFIRE, barfcscH, si bftrfire, v., fa- 
bslart, alleni malodlcere, frane, médtrv; 

— a vorbi, a spune ce nu e si nu Be cade; 

— a vorhf de reu; — d'in fabnlarl nu 
potè venlacestu cuventu, cumu pretende 
dictionariuln de Buda. 

BARFITORIU, si bcrfiioriu-toria, s. 
adj., fabulaton maledleos^ — c^re òer- 
fesre sau e appiccata a berfi. 

BARGLE, (cu aobscuru) si ber^Usma 
brigle, s. f. pi., soapns testorlns, — cu- 
ventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, 
una parte la stative : vataUe; — dupo 



3 



BAR 

tciionarìalu d*in Buda d*in ita!, hrìy 
ie = freno. 

BAEICADA, s. f., (vedi bara), ital. 
rlcaU, frauc. barrlcBile; ^eptiim, re- 
ilnm; — curentn formatu d*in parti-» 
dpialu unni verbu barricare, si acestu-a 
l'in barrioa* isp. frane, barrique^bute, 
lutoiu : valla de apperarc si opprii'e fa- 
itu d'in boti, carré, leinne, apoi si d'in 
sire gramadite; — form'a mai corecta 

fi bftricaiUy nu baricada: — de aci si 
verbulu : 

BARICADAJKE (mai corrcctu bari- 
catare)^ frane, barrlcader* »eptUTelre- 
pAfTQlU claudere; — a redicà haricate; 
— a inchide in genere, a opprf, a ini- 

l6cé communicationca cu baricate ; 
a se baricatà =: a se inchide, a se 
intarf cu baricate ; — barirare inso 
ar fì mai scmplu si mai curenitu limbei 
nostre de càtu baricatare sau baricadare. 

BAEIERA, si barerà, s. f ., (bara), ital. 
barriera, frane, barrière, ìspan. bar- 
Te^J^ «eptam, claustrum, Impedimeutnin, 
aaaimentntn, porta urbis; verce serve 
»pre a inchide, irapedeoà, appara ;— por- 
t a unei celate ce noptoa ae inchide cu 
una bariera; — raetaforice : rotiiiiea este 
ima hariera pentru vUie, — form'a cu- 
vflntuhù nu e adaptata limbei nostre. 

BAJIIMU, adv., saltlm; — cellu pu- 
cinu, incai : danù barimu tmu leu, dcco 
nu mi daidicce; antu mancai u una buna 
hataia, barimu de amu fi scafxitu e» a- 
(Mu: — de unde se vinaacestncuvontu? 

BAKLABOIU, g.ra., pianta differita 
dd baraboiu? rapnne&lnsT 

BARNA(cufeaobscuru)sau6(9rwa»s.f., 
tnbSf Uj^nDin; — lemnu lungu sigrossu 
ce Berve ca talpa la temeliele caseloru, 
sau, redimatn cu cello doue capete alle 
sellfl pre doi pareti ai casei, la labiate, 
eU-, grinda; — proverb : vede skrctda 
<f in ochiulu altnia, si nu vede bern'ad'in 
aft» 5rM := vede cellu mai mica defectu 
in altuln, fora se veda marile selle de- 
fectC'. — Dupo dictionariulu d'in Buda 
dHntrabi,supposetione cutotulu contra- 
ria legiloru fonetice ; dupo invetiatulu 
Mik!o$ich d'in slaviculu brrno, cea-a ce 
ttte addeveratu numai intr'at&tu, ìntru 
cita cuTentulu romanoBCU este analogo 



BA8. 



n 



cellu islavioUt fora inse ca prìn acésta-a 
se fìa absolutu probatu, co Romànulu a 
improrautatu cuventulu de la Slavi : 
coci se potè ca atàtu Slavii, càtu siKo- 
manii se l'aiba d'in acea-asi fontana, 
d'in fontan'a care a datu si gerra. barn, 
vecbin germ. parno, anglossan. bern, 
adeco balrun sau berAnrzportare, su- 
stinere, acellu-asi cu latinulu fero, care 
se afla sì sub form'a ber in saln-ber (vedi 
si bogare). Form'a romana este cu multu 
mai appropiata de bern sau barn, sau de 
ber latin., d'in care s'apotutn forma de 
a dreptulu berinay berna, de càtu de sla- 
biculu brTDO, 

BARNACIU, adj.. 8ubnii?er, badiuR, 
cuventu necunoscutu d'incoce de Car- 
pati, in loc» de ne.griu, ne^reiu, raibu* 
— d'in un^. barnaNl 

BAKOKE si baronu^ a. m., mcdiu lat. 
bai'o, ital. barone, frane, baron, — Ltit- 
lu de boiarfa la nationilo occidentali, 
si in particnlariu vassalu la domni mai 
mari:— gradu maidediosu inierarchi'a 
nobilitarla;— 2. metaforic-e : omu co face 
pre marcie: ambia, (raicsccca baro* 
ne. — Pentru etimologia, unii rcfeni 
cuventulu la celt. bar=:barbatu, erou, 
omu decredentia; altii la german. bero 
^portatoriu do mari greutati, care potè 
duce mari greutati, d'in verb, bcraii= 
portare (vedi si bànta), 

BARONESSA, s. f., raulierea \inuì ba- 
roìie. 

BARONIA, s. m., demnitate sautit* 
lu de barone. 
I BARONITIA, R. f., casi baronessa^ 
I — inse cu forma necuvenita limbei 
I nostre. 

j BAROSSU, s. m., major fabrl mal- 
' kas, — maiu sauciocanu mai mareallu 
[ ferrariului; — affine cu latiD. barns san 
l baros, grec. papòc. 

j BARSANU si bersann, adj. applecatu 
t la lana, dosu» lungu si molle : oue ber- 
I saìia, lana bcrsana; — de undo se viiia 
I acestu cuventu P — affine cu Bors'a, ti- 
j niitii allu Transilvanici? 

BASAIRE, basaiescti, vedi basaire, 
BASCA {bdsc'a si basca), jtr. si adv,, 
(leorslm, preter, — cuventu torcescu, 
afora de,- base- a de ceti am datu, timai 




J |AS^ 

remanu deioriu cinci lei; tine vitele mor- 
bose hasc'a de celle sanetose; — de ad 
sì verbulii : 

BASCALUIRE, s©par*re:=a separa, 
a de8])arti, — caduta inse, ca si basc*a, 
in desuetudine. 

B ASCHINA, 3. f., (pronuntia haskina) 
isp. vasguInA, frane. baHquine. — vestì- 
mentu muìerescudepànnurasuptire, de 
matasse sau de catìfeà, cu un*a sau mai 
multe serie de fimbrie ; — forraatu d*in 
ba8ca.=franc. basque, senu, fascia, polla, 
coda deve3timentn,pentruco vestijneuto 
cu assomcni code au vonìtu untaniu do 
la Ispani, si a nume de la Basci sau 
Vascij Vasconi; si priii armare form'a 
mai cuvenita limbei nostre ar fi baseina. 

BASCINA, s. f., — cuventu slavicu 
cadutu in desuetudene^ jìalrmoniu: — 
de ò<i5cina = patrimoniale, parentescu, 
strabunescu, eroditiirìu. 

BASCUIKE, viHii bascaluire. 

BASCULA, s. f., toUeiio, frane, ba- 
scule, isp. ba&cuUy — buccata de lenmu 
sau de ferru fissata pre cevà asìà in cà.tu 
se oscille liberu. cumpena, paranga. 

BASDOCA, vedi bajsdocu. 

BASEA, 3. f., pi. baselle; sylinum, 
frane. ba(*lii=stofa de borabacu. 

BASIBUZUCU, 3.m., ^cuvoutu tur- 
cescu, calluriu nore^ulatu k Turai, si do 
acf, omu turburatoriu si violentu. 

BASIU, s. m., vedi agio sau agiu; — 
si cu insemnarea de antaniu^ cellu mai 
destinsu in bine sau reu : basiu boiariu; 
hasiu negoiiatanu; basiu prostra, etc. 

BASMA, s.f., pi. basmaUc, muccininm, 
sudarium^ strophlum, raamillarc, — cu- 
ventu turce3cu,buccata de pandiasaume- 
tasse, ce serve: 1. deste rsu mucìi, muciniu; 
—2. de stersu sudore, .s*M(/arm; — 3. de in- 
fasciuratu putulu, strofiu wiu tnamilaì-iu. 

BASMALLUTIA, s. f.. deminutivu 
d*in basnid, 

BASUV, basmuire,veàìbasnu,hasnirc. 

BASNIKE, basnrscn, v,, a spune basnu 
Bau hasne, fabulam rrl fabiilas narrare. 

BASNU si basmut s. m. pl.-t-, si hasnn; 
istoria sau istoriora fictionata, imagina- 
ria, fcUnda. mythu; fabnla^ mytlinSf fa- 
bula anilis; — Cuventu slavicu. 

BASTAKDU, adj., spurlmi, Rpurìii: 



BAR 

d'in fiori, Yorbindu de copìi;— nead- 
deveratu, falsu (vedi ahastardare), 

BASTE (pronuntia ftascf), s. f..— cu- 
ventu neconnoscutu d'incoce de Carpati 
si cliiaru d'in collo cadutu in desueti)-^ 
dine, i'ormatu dupo austriac. ba^te/, in 
locu debustlon, vedi bastione, 

BASTIMENTO, s. m., plm-.-e, (ital. 
ba^tlmeuto, frane, bàtlmeut), navls, — 
neologismu de care n'avemu lipse, de ore 
ce limb'a despune de vasti, nave, etc. 

BASTIONE, si bastiono, 3. m., (itah 
basttftuf^, frane, si ispan. basti ()n),af per, 
propuE^iiaeiilurn; — intaritura, lucru de 
apperaro ce sta d"in unu muru de petre 
sau de caramidi implutu cupamentu» 
care esse afora d'in lìni'a sau loculu ìn- 
taritu; unu bastione are forma aprope 
pentagonale, cu doue facie cari forme- 
dia unu angliu essitu spre campu, si cu 
doue lateri cari lu lega de alte parti alle 
intaritureloru prin unu strìratu pasgu; 
— applecatu la navi pentru cea-a c« 
Francesii numescubastln^uc := lucru de 
apperare formatu d'in funi, culcìte, sì ai- 
tele assemeni. — Fontan'a d'in carelim- 
bele sorori au trassu acestu cuventu, a 
datu inco multimede derivate : cea mai 
gimpla din acesteaeste ital. basto^franc. 
bàt ^seil de asinu, samariu; apoi pro- 
vine, bastar, frane. bàtor=:a pune sa- 
mariulu pre asinu, ita], bastare, ispan. 
portug. si provenc. bastar = a adjunge, 
a implé, a accoperi; ital. baallre, isp. 
si provine. baBtIr, frane, bàtir ^ a e- 
deficà, a sustìné; ital. baatone, frane. 
bAton, etc. : ba inco unii referu la acea* 
asi funtana si ital. ispan. portug. ba- 
stardo, provenc. bastart, frane. bàtar4l 
=: copillu d'in fiori, spuriu, de orece in 
vccbi'a francesca se afta espressionile : 
flls de bast si lille de baHt = litterale : 
fiiu si tìia de samariu, pre candu altii 
refem acestu d'in nrma cuventu, parte 
la celticele bas = curvfa si fard ^fun- 
taua; parte la german. ba?»;^ren si 
art =: natura sau nascere. — Fontan'a 
déro a totoru acestoru cuvente pare a 
fi acea-asi cu a lui potTOtCetv, a poiH 
mari greutatì, a sustiné, etc. 

BASTONASID, s. m., bacillu», — 
d»=iminuti-vu d*in hastonn. 



mr. 

BASTONELLU, b. m., ca si hasiona- 
inse de preferita acestiii-a pentrii 
'ma s<?a mai buna. 
B-A^TONU, s. m., bMulum^ ital. ba- 
•a«« isp. baston, fraac. biton; — bà- 
ìuoratu ou mai multa san mai pu- 
elegantia ce se porta in mana pen- 
;sastin0re,apperare,sicbiarucaseiimu 
onore, He: — cuventu introdussii iu- 
ite de 1830; — form'a eoa mai cuve- 
itaar fì fostu bastone sau IxistoniUf has- 
(vedi bastione); — d'in acellu-aai 
inc^putu de currendu a se introduce 
fteologìsmij : hastonarey frane, h&ton- 
ir^ ^a batfi cu bastouulu; hastonada 
laì eorrectu /«iò7(/ntf^«) = ital. bast:)- 
itAy frane, bastonnade =: bataiacu ba- 
»aaJu. 

BATA1E8IU, adj. s., — forma e- 
lordinaria in loca do hcttaiesiu, ba- 
iÌMsin=M<tliasÌH i)0ie in locu de baia- 
= bataliasiu , pastranduse l prin 
supprossionua lui i, pn^naz ^ rlxc^ns; 
-pre càtu scimu, neconnoscutn Komà- 
iloru d'in coce de Carpati, si fòrte pu- 
lu usitatu la ceì d'in collo de L'aitati. 
? BATALEU, 8. m., aflatu numai in 
Bctionariulu InìRaottl, cu insemnarile : 
1. batutore de pandia, rufe, etc, pal- 
lila; — 2. de batutu mincea, clarnla 
»rUj--3, in acellu-asì dictionariu, 
cellu d'in Buda : omu ce late tare 
'mmvrile, multeroanB. — Nu e lipsc 
grec60cu]u ^iraXoc sau ^ixxaXty:; coci 
mtulu se eapleca usiorn prin roma- 
sulu baierc cbiaru si in a treia in- 
ttouìare, de ore ce se dice forte bene : 
a late cu muierile. 
BATALIONU* s. m., (ital. batUf^llo- 
>, frano. butaUlon, isp. batallou), c«- 
>r>*9 phalanx; céta de armati computa 
'in mai multe companie ai facundu ea 
parte d'iu una regintetUu. — For- 
llmbeloni sorori nu su decàtu aud- 
itive d'in hatalia sau baiala ^ care 
a iusemuatu, si potè insenind si omenti 
ce se batu, si prin urraaro batfaErlione 
uu baunionrrnmre multiiue de ar- 
mali. De acea-a si limb'a nostra cere 
iaàkKottiu eau bataioìu; potemu inse a- 
4ofte fbrzn'a mai antica batalione. 
BATCA,«. f., (d'in ungur. batlui!), ma* 



sclpnlnn, cursa de Boreci; — cuventu 
uoeonnoscutu d'in coce de Carpati. 

BATEMA, s. f., (ital. battorla, frane, 
batterie^ isp. baterla), tormenforum se* 
des, t4>rmenta bellica; — 1. una certa 
cantitate de tunuri necessaria pentru ba- 
taìa^ — 2. lociilu unde se assedia acelle 
tunuri; — 3. bataia cu tuimlu sau cu 
vercealte arme.— Cea d'inurma insem- 
nare e cea mai appropiata de intelles- 
3ulu originale a lui baiere; limbei no- 
stre inse nu este naturale a forma subs tan- 
tive abstracte d*in infinitive, ca frane. 
soniinrle d in sonner^ analogu cu batte- 
rle, d'in battre. Ar ti déro de aflatu una 
forma mai cuveuita limbei de càtu ba- 
ieria; peno atuncì nu ar fi bene a ap- 
plecà cuventulu si in alte insemnari si 
mai departate de intellessulu origina- 
riu, cumu : batcria de bmcakirUi = tote 
vasole si instrumentele necessarie labuc- 
catarfa; batetia de pile eledro-magne- 
tice := systeraa de pile. 

BATERU, (cucobscuru), adv.giconj. 

— connoscutu mimai preste Carpati , 
Halilm =: cellu pucinu, macariu : dùco 
mi ai luatu toiu, lassa-mi bcUem b(U*a ; 

— bateni co, de si, cu tote co, —de unde ? 
BATOCU, si batoguy s.m.. «radus mo- 

ma, pisci» «alsns et intimatuN rei du- 
ratiHj genu particulariu de pesce de 
mare, care adjunge pre la noi numai sa- 
ratu si uscatu, — 2. de acf iu genere, 
verce specia de pesce saratu si uscatu 
aaii affumatu; — dupo invetiatulu Jl/i- 
IcloAÌch, d'in slaviculu baiogil^ care iu- 
semna si unu pesce, ca la noi, si bàtiu 
sau flagellUf insemnari ce nu si potu alia 
esplecare in limb'a slavica, déro se ee- 
pleoa usioru prin romaneseulu hatcre, 
de unde si serbenculu hatatl; — ufllnu 
potè fd cu urmatoriulu batur.a. 

BATUCA, s. f., — stomacu de pas- 
sere, gusia, rontriouins arium, in^lu* 
vie»; — dMn bafcere cu insemnare de in- 
desare, indoparc? (vedi si 6«/oc«); — 
cuveutulu nu e connoscutu d'in coce de 
Carpati. 

BAZACONLA si bcMoecma, lascirnm 
etlmpndpnsdiotum rei factum, necuv!en- 
tia, prostia, aebunia, dissa sau fapta ne- 
cuvenita si prostesca. 




64 



BEB. 



BAZAIEEf ÌMisaiescti si basairej v., — 
1. pre c&ta se counosce d'io coce de 
Carpati, de vocea certoru insecte, boDi- 
bnm fac«re rei edere, siuarrarOy mus- 
sare, marmarUlare ; albinele, musccle, 
tintiarii etc. bazaicscu; — de ad : fo- 
ctdu bouscàesce := nu arde bene, — si mai 
departatu \ furo' a mca, pandi' Uj tic, ha- 
jsaieace ^ sta pre locu in iielucrare : — 
de copiif a piange incetu^ a ìngauà pìan- 
aulu; — 2. in dictionariulu de Buda: 
a)- a ambia cu vetrariulu in focu, a mi- 
scé., a animestccà carbuniì ;— do unde : 
h). a attitià, a interrita; — e), a man- 
gaià, a resfacià cu man'a sau cu vorbe. 
— Dictionariulu de Buda pune cuven- 
tiilu in legatura cu hasiare •=. sarutare 
(vedi acestu cuventu in Dictionariu) , 
isp. besar = sarutare, grec. ^dC&'-v = 
a vorbi iugauatu ca pruncii; potè se 
fia inse nuinai una onomotopea propria 
Eomàriiloru, ca si hàsiu, prin care se i- 
mita vocea insecteloru : auài cmnu bon- 
darUdu face bà^iu; — de unde : a face 
sau dice cuiva bà2Ìuz=.a, cauti se lu 
suppere, se l'interrite (vedi si btiga)^ — 
compara sì img. bizgratni. 

BAZDOCA, s. f., basdocti, s. m., pl-c, 
si basdoca^ basdoctu orasstor fiistis, — 
bàtiu grossu; — affine potè cu buzdu- 
ganu; — proverb : d'in chiarusemnu iscwc 
bazdocM =: se suppera foramotivu : — dero 
in locu de basdocti, in ussemene frase, 
noi amu auditu totu de a un'a bàsicu. 

BAZDAGAJMA, s. f.,— cuventupu- 
cinu connoscutu, dupo forma slavicu : 
monstrum, stulte dlctnm rei factum > 
— ceva raru si estraordinariu, fapta sau 
dissa prostesca, fora mente : ce basda- 
gania de omu va inai fi si esiu-a ; tu esti 
bunu numai de basdaganii. 

BAZICU, s. m.,lnbIflo, fnror, moro- 
ftns animi Impetus; bunu placa, furia : 
erosi ti a venUu bàzicfdu ; nu mi se scolla 
hasiculuzz nuam pofta, (vedi bazdocn, 
basai re.) 

BAZIU, vedi baeaire, 

BDENIA, vedi denia, 

BEBÉ, béba, bènca si freti/itt, s. f.,— 
petra, cremane; Upi», allei; — neconno- 
scutu d'in C45ce de Carpati; — d'in ung. 
béka k5t 



f 



BEI. 

BEGATIA, s. f., rusticnUy— passere 
cu ciocu luDgu buna de maDcatu,~itaI. 
beccaccia, frane, bécasse^ de la be«oo 
ital., frane, beozrciocu. 

BECATINA, s. f., ital. beocaeoioa, 
frane. béoa§BÌney — passere assemene 
becatiei, déro mai mica. 

BECHIERlA (pronuntia beheria). si 
hechierìicH, s. ra., ccellbatus, celibatu. 
stare de hecìàern. 

BECHIERU, (pronunt. békieru), s. 
m., ocBlebs, — cuventu turcescu, ne- 
insoratu, celebe. 

BECISNICIA, a. f.,— cuventuslavicu, 
—stare sau calitate de becismcu, 

BECISNICU, aiìj.,— cuventu slavicH 
essitu d'in usu, lueptusy iTnavoSy — o&re 
nu e bunn de nemica, ineptu, lassiu. 

BECIU, s. m., pi. L—uri, cella, cello- 
rinm, Tinarla c«lla« (d'in ung. betti), — 
c<iva, incapere in pamentu unde se tiuu 
vasele cu tìdu,— ce/ZariK, incapere parte 
in pamentu, ])arte afora d'in pamentu, 
unde se tìnu de alle mancarci si beu- 
turei; — in aiaendoue sensurele se dice 
si pivnitia. 

BECRILICU, s. ra.,benuatlo,baoolia- 
tlo, — viétia, petrecere desfrenata, or- ' 
gfa; — affine cubechieru sau croÌM, crai- ■ 
licu, I 

BECEIU, adj., hellDo, libidtnosDs,— 
care si petrec3 viéti'a in becrilicuri san 
c*-oi7/c?<n;^cuventu, ca si becrilicu, ca- 
duta in desueliUdine. 

BEDINGU, s. m., Tedi acióiaf — cu- 
ventu d'almer trelea ueconnoscutu, do si 
datu de dictionariulu de Buda. 

BEDREAGU, s. m., BotorU tabnU 
rei mensa, —scaunu sau mésa do calcio- 
uariu. 

BEGU, s. m., la joculu de nuci se 
cbìama asili nuc'a allessa ca cea mai 
grea,spreaarrunc«1.cudensaincellealte 
nuci puse in jocu. 

BEHAIRE, cuventu desfiguratu d'in 
beire, formatu d'in he sau bee, imitatio- 
nea a vocei ouiloru, sau d'in beUre cu l 
moiatu, alta forma d'in belare=a sbera 
ca ouea. 

BEILICU, s. m., operamm praebitlo, 
meiestns Irritasqne labor; — formatu 
d'in beiu, lucru pentru domnu, facutn 



< 
I 



B 
KJB 

Kosc 



m^ 

fora neci una piata;— astadi d*in feri- 
dre bcilioilH e desfientiatii, inse vorb'a 
a luatu si insemnarea de lucnt yrm ffi 
fora foìosUj san, de lucru faattu fora 
hragftre de animai cu negligenfia si rat. 
BEIU, s. ITI., nrlH«ep8,— cuventu tiu'- 

«; principe, dommi. 
BEIZADÉ, s, m., prlnclpls flllub= 
u de doninu, — cuventu tiircescu con- 
scutu miniai d'in coc^ de Carpati, si 
ad cadiutu in desuetudine, afora déco 
nu Sé iea in risu. 

BELALÈU, adj., care adduce beled 
au hdelle. 
BELCirCU si 

BELCICGU (la Macftdoromani her- 
cmeu 9Ì helviucu)^ s. m., annulus fer- 
rww} — ajiellu san cercellu de ferrusau 
àt iJtu metallu la lancim-ì si la alte 
obiect«, pre cari le lega; — nu potè fi 
jjaricu. pentru co se esplcca bene in 
linib*a nostra prin haltìu (vedi acesfcu 
raveotu in dictionariu), d'in care hd- 
f^xicn e deminutivu in locu de hoftlm-u. 
IJKLDIA» s. f..pert!ca, pertica,— bàtiu 
InDgn 8Ì nu pré grossu, trestia, etc. — 
BELEA, s. f., pi. helelle. maliim, ad- 
T«rM rem, incommodam, crueiutus; — 
mi, nevoia : a da de belca^n cade in 
bdea; — a da prc alhdu de Wfrt :=a-lu 
Kii^ in belea; a intra inbelea; a scapa 
dehei^a; — proverb : hdelhìenu emlu prc 
/«<re=oniulu e facutu a suft'eri: cajyuìu 
> ' ' Mdle cnrgu:^nu se cade 

-;iulu in m^ ti'v -grciitato 
ane\uia de sufferifcu : feide sitftf viari 
òcitllc pentru unu tata; nu aw potu cura 
de Méu'n estu-a de wmu;— lucru ce ad- 
daci bataia de capu sì neplacero : ahid 
(fr una belea, si vti punv In spi- 
e aH'a. 

BELESXA, redi blesm 
BELESILTIRE, vedi beletuirc. 
BELETL'ELA, s. f., actione siresul- 
tatii albi acfcinuei deabdriulj sa'ucea-a 
co r 'ursrn. 

hi : 'HE, bdeiuf.iicn y v., vesti 

pannali alternm bubBarro» — cuTentu, 
care ca si tote derivate' ■ s^lle. e neco- 
noacatn d'in coce de Larpati, undo se 
4ice r-a;^^Mjt/re=:beletuire, captusidazz 
VMìiela. (^Xc. (redi btllsin). 



BCL. 



65 




BELTRE sau hellìre (vedi baìanu), 
bdescu, V., pellein dctraliere, decorti- 
care, ?lDbere,s|>olIarp; — 1. a luapellea 
do pre una fiontia vina : a beli unti bou^ 
unu caìhit unu berbecc^ etc; — a luà 
pellea nuniai de pre una parte a cor- 
pului : a si bdi nasuhi, cùtde^ degetuìuj 
frunfea, etc. ; metaforice si proverb : a 
ai bdi uast4u^2i cade in mare perfclu; 
abdi odtii-=^'à redicà pleopele, a aides- 
cliide ochii, a bagà senaa, a se mira, a se 
uitd la oeva iudelungu. prostesce si cu 
perdere de tempu : ce mi stati de beliti 
ochii airi? — denu era nasìdu, beliai 
afn-aadu. cu unu periclu ai scapatu de 
altulu, cadiendu ai scapatu priu una ve- 
temare mai mica de alfa mai mare; a 
beli ciocanuìu =. a pati rosine, a remane 
de rosine, a fi in critica posetione; a beli 
dcnfii = a ride prostesce. — 2. a lua 
scortica de pre piante : »« beìiti trunchii 
arborilortiy cose vescedescu; a beli inulti, 
cane.p'a, etc.— 3. a despoià, a storce, a 
predii fora crutiare : au bditu lumea, 
pre nude au ajunsu; ne au bditu, ne au 
luutu si 2>dl€a depre noi, nu ne au mai 
lassatu ìumiica, ucci Ctmusia in vétra, 

BELISIC (vedi si bdire, balanu)^ s. 
}u.. pAunus alteri snh&utuft rei sobsa* 
euduH, — pàuura sau alta materia care 
se puae si se cose sub alfa, captusiéla; 
— de si substantivele romàne : belisiu, 
berlisiu, bdetuefa, berletnda^ beluela, 
berlneìa an analoga cn un^ur. biUlés, 
bórlés, precumu si verhele bdcimre^be- 
luire, brrìuire, cu ungiir biìlloni^ bér- 
lonl; de si pronunti'a unguresca a po- 
tuta influentià asupr'a fornieloru ro- 
màne; totusi aceste cuvonte, casi 6eZ/tre, 
potufi deorigine romanica, sianumetote 
d'inpelHa=pelle.Cumud'inace3tavorba 
s'a formata belire sau bellire, s'a arrotata 
la art'icluòa^a/i». Acumu d'in pellloeu», 
peUtooa, s'a formatuprede una parte jwe2- 
Heia m\i lìdlitia. éropredoalt'aj><^/^jciw, 
care, spre mai accurata destinctione a 
concepteloru, a tensu laform'a bdliciu, 
bellisiii. Bdluirù ar potè fi in locu de bel- 
lunire, ca Ingreuiare d'in ingreuniàre; 
si precumu ingreuniàre oste in locu de 
ìngrccniarc d'in greoniu, augmeutativu 
d'iu greti; asià si bvUunire potè fi ia locu 

5 0. 



66 



fiER. 



de hdlonirc, (l'iafte//oMi'KÌnlocudejD(^Z- 
loniu^ augmeatatÌTU d'in ^je//e. Belle- 
taire in fine potè fi d'in hdleiu in locu 
de peUdu, collectivu d'in pelle, ca ua- 
cetu d'in nucit. Formele hcrhòre, berle- 
tuii'c, herlisiu. suut de respinsu ca con- 
trarie Ibneticei limbei nostre; si cu a- 
tatu niai niultii herìetnda san si heìle- 
iitela, herluelay casi beìluchi^ cari au fi- 
nali neronianice. De almeiitr«^l<ìa tote 
aceste cuvente nu su de locu coimoscute 
d'ili coce de Carpati. 
BELITORIU,-^(>nfl,s.adJMcareZ»e?esa'. 

BELITUKA, 9. f.. actiouea, si mai 
vertosu, resultatulu actionei de a beli : 
pre frinitm sa copUlulu preseìitd niai 
multe belitnre. 

VBELSITIA, s ,f.,una planta=canna 
indica. 

BELSIUGU,s.nj.;abiJii»Iantlnr=abun- 
dantia» indestullare. 

BELUIRE, y., ca sì belduire (vedisi 
helisìu). 

BEL\TDERE, s., ital. Iielredere,— 
foìsioru ce procura una formosa vedere 
prin pregiuru; — cuventulu nu poto iità 
cu acesta forma in lirab'a romanesca, 
pentru co la noi vedere e feminu, si nu, 
ca in italienesce, masculinu; hì prin ur- 
mare s'ar cere ca adiectivulu hdìii^ 
formosii, se unbrace fonn'a feminina. 

BENCA, vedi bebé. 

BEXGA, s. f., dupo urmatoriele es- 
semple pare de una inst^m tiare cu epi- 
Icpsia, dracu, eie. : pare co a intraiu 
benga in din; bagu pre benga in tenr.; 
lua-ie^ar bcng^a, 

?BENTU, s. m., eoonnin =: noroiu, 
limu, noroolu. 

BER. beralre, etc, vedi harahr, 

BEKBANTLICU, s. ra.. dUsolutlo, 
libido Holiilior,— fapta de berbatìtn; — 
cuventulu e de forma, nu inse si de o- 
rigin^ turcesca, 

IìERBaNTU sì birhantu, s. adj., dU- 
ftolutns, Ubitiiuosas; — desfreuatu, de- 
pra\'^tu; — compara ital. birbante^ d'in 
care a venitu allu nostru in tempuri mai 
uoue,cumuseveded'informacuvtìntuIu! 

BERBEMTIA si 

BEKBINTIA, s. f,, doUolum, — ga- 
leta^ putetiìca^vasu in care se fermenta 



I 
I 



casiulu; — d'in ung, bfirbeutie? cuven- 
tulu au scimu se fia connoscutu d'in coce 
de Cai*pati. 

BERCARIU^s.m-, **IlTal»cusU«> — 
padurariu; — cuventu necoimoscutu d'in 
coce de Carpati: 

1. BERCU s. m., fructlcetam, sUruU 
=r:paduncc, tufolu, padure mica, crangu; 
— neconnotìcuiu d'in coce de Carpati, 
d'in ung. lierdkl 

2. BERCU, "adj., sìne i^anda=fora 
coda, sciu'tu de coda, vorbindu mai al- 
les^u de passeri cari aru cauta se alba 
coda, si n'au. 

BERCUTIIT, s. m., deminutivu d'in 
1 bercH, 

BÉRDTA(pronuntiatuaprope bardia), 
s. L, pi. herdie, ciconla^ — passere pe- 
regrina, cu penne albeprestra totu cor- 
pulu, afora de aripe, cari .sunt negre. — ^^È 
Dupoceclcoulas'atransformatu,Ianoi, " 
in cocùria (vedi in dictionariu acestu cu- 
ventu), si s'a applecatu la alta passere; 
de ueaparatu a cautatu so ae applece 
•à\Uì cuventu la conceptulu espressu prin 
hit. olunnla, adeco bardia, care, in In- 
tel lessulu primitivu, paro co va se dica 
alba, precumu si poetii latini uà nume- 
^cii adesea : candida aTU=aZ/>'a pas- 
seìe, san mai bene baìtiata; coci la Ma- 
cedoroiiiani bardiu va .se dica cu 2>^'i ^ 
albi printre ncgrlf baltiatu, peatritiatu^ ^È 
Pentru originea ulteriore a cuventului^ 
barditi, se potè allaturà de pardiisi^par- 
dalii sau jìantera, sì mài allessu de grec. ■ 
zapòio(:^vergatu ca panter'a; se potè ^ 
ehìaru reduce la acea-asi radecìna cu 
haìtiafn : coci, desi stramutaroa lui I 
in r inaiate de una couvsonante, nu este 
normale in limb'a romanesca, totu-si se 
practica la uuele cuvente, cumu, de ea- 
semplu, chiaru intr unu cuventu de a- 
cea-asi origine cu haUiatu, adeco in hd- 
ciucu si berciucu. Oe'à d'antaniu etimo- 
logia cste inse mai naturale si mai pro- 
babile. 

BERECHETLIU, adj., c^re adduce 
herechetn. 

HEUKCHKTU, s. m., iibiin(Uiitl»= 
abundantia , itidestullare ; — cuventUjM 
turcescu. ^H 

BEREGATA si berigata^ 8, f., guttor, 



I 




BEa\ 

r>l*9 — parte interna a gùbului, caualea 
de iughitire sì respirare : a tata bere- 
fot* a =:a j unghia; — cuventu de forma 
romanesca; déro care este originea lui? 
Ck se nu inuuultimu supposetiouile, vomii 
amenti numai grec. ^ìpo^J» ^àpafi, las- 
sandu si altoru-a se sì essercite ageri- 
Q&«a criticai. 

BERLISIU, vedi helisiu. 
BEKLUmE, vedi heletuire. 
BEUTA, s. t'., ital. (berotu), frane. 
kertliei la vestimente muieresci, unu 
omamentu, care incoQgiura senulu. 

BEKTELLi, s. f., nu d*iu bc»-ta, ci d'in 
hatUj in loca do bctelUa (vedi aceste vor- 
beiiidictionariu),cumusesidicedenmUi 
Romàni : marginea de la brànu a brace- 
bru iiau pantalouiloru, ismeneloru. etc. 
BESIACTEA, s. f., pL hesiactelk, — 
cuventu torcescu, arcuU= mica ladii- 
la lucrata formosu. 

13ES£À,3aii òezea, s.f.,pl. beselle, ba- 
tlttn =: basiu, sarutatu; — neologismi! nu 
M potè mai scalciatu dupo frane, batter. 
BESNA, s. f., crAMtìA obscuritas, te- 
■•bra^intunerecu, — cuventu stavicu 
de forma càta se potè contraria foneti- 
oei romanesci. 

B£TEAGU, adj.f legery [uILpmnsy — 
D^teutiosu,ÌQfirmu, v etQma,tn : betea(pt 
iéumu ocAm:= cu unu ochiu strìcatu, 
cUora; beieagu deunupetiùrn^schìùiiu; 
btUa^ de una lìtana; — cuventu de re- 
spinsu ca si urmatoriele derivate : 

BETbJlRE. V., ast^rum rcddere; — a 
fiacu nqiotentìosu, avetemà unu organa 
orecare aliu corpului, si in parte, or- 
gmuàìe genitali : a si beteji ocAt)=a si 
i strìcó; — a se beteji^ a sa vetemà sau 
maipk (vorbinda de partile genitali); — 
1^ ai betejUu lucrandu^te ai spetitu. 
BETELA, s. f., fire de auru ce mi- 
rest*a, in dia'a cununieloru, porta spen- 
diorate de capu;— cuventulu are numai 
forma rea, èro de origine e romanescu, 
d'iji bètta; si se potè usioru correge, 
daadn-i-se form'a bcted sau bcttella, 

BETfiSIUGU, s. m., mala valetiido, 
taArwItMf — nepotentia, vetematura ^ 
organu, si in speciale, a organeloru 
ili, flurpatura;— de respiusu ca si 
}Uf betejire. 



MB. 



é7 



BEZACONIA, vedi hajsaconia. 

BEZEREI si òe^erei, s. m. pL, meaen* 
terliim; —cuventulu pare de forma ro- 
manica, déro nu se potè usioru suspicd 
origiaea lui ; ellu e neconnoscutu d'in coca 
de Carpati, unde acellu-asi conceptu se 
espreme cu vorb'a prupuru s^u prupure. 

BEZI, sau begj pr. afora de =p fatar ; 
ti firn data sepie lei astadi, besi aUi irei 
dati de eri; — slavicu. 

BEZNA, vedi bvsna. 

BIDEIIONU; s. m.» neologismu d'in 
frane, biberon, care, ca formatu d'in lat. 
blbore^a bee, cu form'a augmentativa, 
insemna : beutorìumare, betivu impara- 
teseli, cumu se dice romanesca; iuso in 
lìmb'a nostra cuventulu n'au trecutucu 
acestu ìntelles.su originariu, ci cu cellu 
de vascioru cu una titia, d'in care se dà 
celloru nepotentiosi se suga unu licidu, 
si, in speciale, pruuciloru se suga lapto. 
— Cuventulu e de origine romanica, 
inse cu forma necnvenita limbei roma- 
nesci. 

BIBILICA, 3. f., gallina ?uttuta, pas- 
sere care prin marimea si chiaru form'a 
ei aémena tare cu una gaina, si allo 
carei penne presenta preste totu pica- 
toUe venete si albo, dcundeinlatinesce 
numirea ei de ^alllua «ruttata = gaiua 
cu picatelle, precumu si in frane, plu- 
tude, ì?imn. |i[iitaiU:=lÌteral. passerea 
depinsa. In Umb a nostra potè forte bene 
figura cuventulu bibUica, coci nu pre- 
senta combìnationi fonetice straine au- 
diului romunescu; inse de incongiuratu 
este form'a niasculiua Wi'/oj'm, d'in care 
unu femininu bibilóica ar fi si mai ne- 
sufferitu. 

BIBILUf s. m.f pL-uri, cosutura in 
forma do dentisoru pre marginea unni 
guleru sau maneca de camésia, a imei 
basraalle, etc, : camésia^ maneca cu hi* 
biluri. 

BIBLICESCE, adv., si 
^ BIBLICESCU, adj., inlocudeftj'Wi^iJ 
ftì hibliai, sunt forme incarcate si prin 
urmare de respinsu, ca si organicescut 
poliHcescii, eie. in locu de simplelo or» 
ganicti, póliticu. 

BIBOLARtA si hivolaria, s. f., ataulu 
sau tarma de bivoli. 



ma 

enitali, surpatura; — de respinsu ca si 

teagti, betejire. 
' BIBOLARIU si bivolaru, s.m., padi- 
toriu de bivoli. 

BTROLITtA, 9i hivólitla, fominiun din : 
BIBOLU, si 6irof«,(la Maceda- roma- 
ni :òuva2t4), 8. m., btìhalus, ìtaL babaio sì 
NrrUoyisp.b ubalo, frane, buffle, ^oO^a- 
Aoc, — animale cadrupedu ce sémena cu 
boulu^déromaigrossusimairaaredecfìtu 
Bcestu-a; togmai d'in acesta as^emenare 
Cu inmlu, lat. bus, bobus si buÒtts in dat., 
grec. poòc, au vcnitusi mimirile bobalas, 
fti.. bnbals, f., d'in care romanesce amu 
tVé buhalu, bubala; hiholu san hivolUj si 
mai ailessu hiboìitia sau bitoUtia, cu tona 
la a patr'a syllaba, sunt cu forme cu to- 
tulu ratecito pnn infiuentie slavice. 

• BICÀU, 9, m., pedeca, belciugu;— 
cuventu cadiufcu in desuetudene si d'in 
collo de Carpati, unde pare co a fostu 
in uflu. 

BICIU, s.m., pL birie, nagriim^ nag:el- 
lum;— instrumentu debatutuomeni, da 
batutu si de menatu vitele, impletitu 
d'in canepa, eurolle, etc, fiagvUu;^c\X' 
Tentu slavicu. 

: BICIUIRE, V., a bate cu biciuìu, 
% bate cu verce, chiaru si in figuratu, 
% bate vitiele, de cssemplu, —flagellare 

?BK'IULUIRE, V.. a estimò merci, à 
aluà ? 

BICIUSCA, 8. f., deminutivu d'in 
tw. 

BICU, 8. m., Uurns=:tauru, — necon- 
fcoscutu d'in coce do Carpati. 

• BIDINEA, s. f , plur. bidincllc, pe- 
mcillus quo ad parloteti doalbandod 
iitaiitBr; peria cu care spoiescu paretii, 
Spoitore, penicellu mare do spoitu;— cu- 
ventu turcescu. 

' BIGOTEKIA g. f-, frane, bisrotcrie, 
ita], bigotteria; calitatc sau fapta de 
bigotu; — mai bene bigotia, déco cuven- 
uiu ar fi de adoptatu. 

BIGOTISMU, s. m., frane, blgutisme, 
ìtal. blg-ottUmo; caracterìu de bigotu, 
systema de a nutrf si mantiitó intre o- 
meni bigotUi, 

BIGOTU-rt, adj. s., frane. Wsót,ital. 
bigotto; cellu c« practica ceromoniele 



55^ 

cultuliii religiosu cuunu scrupuJu esìia- 
geratu, déro nu tota de a un a impinsu' 
de ima addeverata piotate; faciariu re- 
ligiosa, falsa Hevotu, raormenta spoitu, 
i;umu numi Cbristu pre faciurii devoti 
intre Jndani, pre farisei. — Caveatalu 
arfìvenindu. dupo unii d'in angl. bj- ^od 
:=pentru Domnedieu; dupo altii d*hiri- 
5/^t»/M=name appiccata si la N<}rmafii, 
ca veniti d'in acea-asi origine cu Vi- 
sigotiij si togmai Normaniloru s'a ap- 
plecatu de Francesi, in risa, numele d( 
bigoti, peno cotra fìnitulu seclului XV7,' 
si numai dupo acesta epoca, a luatu cu- 
Ventnhi, in liiiib'a francesa, insemnarea* 
ce are astadi; dupo altii intine d'in itaL 
blgiotto, deminutivu d'in bijri«=cenu-i 
s(u, negru, dupo vestimentele callagi 
i-ilora, in cari se incaiba de rt^gula bi- 
goii'as^xì faci<iria religiosa. Ispanii pei 
tru acella-a^i conceptu au caventultt 
8Bntnrron=liter. santiain, tiuntu essa- \ 
geratu, devota alfectatu; la deusiì bltrotiffl 
insemna munUuiia. ni in figurata» earar- ~ 
terìit solidu. D'in aceste iucertitudini de 
Intel lessu, curau si de origine, urmedia, 
co iimb'a nostra s'ar potè forte bene scutf I 
de bigotuj ca si de derivatele lui. *) 

BILLA, s. f., frane, bilie, it. blglUi 
isp. bilia; osscds rei cbarnen^ ^lobulua; 
1. globutiu de ossa de eboria, ce servff^ 
la joca de bUt'ardu; 2. globutiu de ossir V 
sau do Icnidu l-o serve la vota. — Dupo 
imii d'in latin. i»Ha.. inse form'a ital. 
biella se oppune la aeést'a; mai proba- 
bile este déro co ciiventulu e de ori- 
gine germaniea, d'in acea-asi fantana 
cnbillu (vedi mai la valle). 

BILLETU, s. m., pl.-e, frano, billet, 
itul. btgllcttu, is]). blU«te| cuventu luìitu 
dupo francevSce, fora forma romanesca, 
cuinsemnarilH:«oiiedalH, Htternlfty epl- 
Ntolinni;, Njii^rapha^chlro^raphosi, ama* 
tortic Iltters), tessera; scrissore mica, 
càtftva liaie ce se scriu caiva ce nu e in 
ilopartarn; inscrissu, addeverentia data 
co aplatitu sau co are a piati} a primitu 
sau aro aprimi bani sau altu ceva; bil- 
4etu dulce, scrissore de amore; — apoi 
in unire cu diverse alte vorbe ; bUletu 
de intrare, pentru toatru, gradine, si alte 
locuri de adunare; billdudcdnomi; bU^ 



I 



* 
I 



mi^ 

fÉH tl^ incart:Ui'(', pcntni navi san alte 
iViBe de transportu; bUletu de banca, cu 
ac^Uti-asì intellessu ca si hancoìwta;— 
nuàì vertosu in darà veri commerciali : 
hiOetH. politia: —lilìetu do Iotarfa;&i7- 
Uiu de rotiUu, bucata de churteiaprecare 
se serio votiilo, oti-.— Dnpo unii cuven- 
lulu ar lì vonindu d'in grec. JSi^XtStov = 
cartiolfa: dnpo altii d*in acea-asi fan- 
teina cu hilln sau billu de inai la vallo. 
BILLIARDU. 3. m.. frane, blllard, 
ìtal. biliardo saublllardo, ìsp. bfllar; 
— jocu de bìlie; més'a pre care se face 
irt^-^tn jocn; cas'a imdeseaflauna mésa 
]■■ ì'>catii biUe, — Déco e se remana a- 
^ ^^ntii in limba impregna cu celle 
: atnnci se cere de noaparatu 
f'' u'a una forma mai cuvenita geniului 
.,.*..vtpi limbe, analoga isp. biUar : pre- 
'■j.-nn d'in carie (de jocn) s'a forraatu 
w, apoi carÉurnria, san m d'in 
./skariu, arsicaria; asià d'in 
s ar potè face btllariu, billarla. 
lilLLU, s. m., dupo frane, bill, sì a- 
f«sia-a dupo ang). bill, cu insemnarea 
i/rproirctu de le<fe presentatu la votnhi 
tamtreforu anglese ; ~ forte u.sitatn in 
ntnerele nostre in locutionea : billu de 
indemnUate = votu san Icge prin care 
Aiinstrìi se scnteKcu derespunderea; ce 
ippésa pre densii, pentrn mesurc, cari 
«nJflr^rntuincuvientiarea legislative), si 
f ' !ensi le au luatu f6ra acesta 

f:^. .1 .ite.— In Hmb'a anglesa cuven- 

taln are forte multe si variate insem- 
Darì, a nume si mare parte d'in celle e- 
gpr^sse prin bilia si biUetu; si prin ur- 
tmrc aceste doue cnvente se redncu la j 
mngl. bill, B carni insemnarc primitiva i 
esrt^ rostruB&u ciocu de passere; de ac( I 
Mpou prin metafore continue, obiecte de \ 
a^su^ cumu sì billele, apoi sonine de intd- 
tegrre, toi^ai preciimu si latin, tessera 
.:=:lìter. patru, ìnsemna mai antaniu unu 
«MÒM fflicutellu, apoi sare de jocu, si in 
Bot semnu de espressione, ca si bUletu. 
Fm indouentiadelaro^/rM^M unei pas- 
^t\ peno la UDUÒj/Zwpresentatu mundrì- 
loni lordi ai Angliei distanii'a estc enor- 
me; déro ìmaginationeapoporului, crea- 
lorìaallu limbei, nu connosc^ nécì una 
feUntia in sborulu sew : proba este si 



Bill. 



fid 



tinih'à nostra, asià cumu e vorbita de 
poporu. P<5te fi distantia mai mare de 
catu intre bataia si amore affectuosa? 
Cu tote acestea poporulu nostru espre- 
jue amendoue ideele prin acellu-asi cu- 
ventu, batoì^e : a baie muieri, a baie cu 
mnierile (vedi balere in Dictionariu). 

BINA, 9. f. pL, binalU, cuventu tur- 
cescu, ndiftciam, edificiu, constructio- 
ne facuta mai verfosu cu scopu de spe- 
cuIei. 

BlOSn^ adj., abuiidanH, dlreR^ nber| 
abundante, avutu, bene si cu de tote 
provediutu; fecundu, fertile, manosu;— 
cuventu neconnoscutu d'in coce de Car- 
pati, d'in ungar bi»? san in locu de w- 
vosUj viuosu, d'in virus, vlrerp ì 

BIKATTLi, f., d'in: 

BIKAU, 8. m., judecatoriu, judece ; 
— cuvente neconnoscute d'in coce de Car- 
pati sì cu totulu de prisosu, de ore ce 
in !ocu-le averau altele de necontestata 
romanitate; inse totusi ar merita se se 
allega si se se scìa, déco elle, ca si af- 
finole : biru,biruir€f otc, sunt nnioruresci, 
sau de alta origine, sau d'in Tir, cumu 
pretende Dictionaritilu de Buda, si cumu 
pare a proba raacedonoromanulu bìru 
(vedi 2. bint). 

BIRBANTI!, vedi bcrbatiiu. 

BTRELNICU, si btrniat, adj,, sup- 
pusu la biru; in intellessulu de sub 1. 
òirti; — cuvente de forma neindoiosu 
slavica, èro pentru origine vedi 2. biru. 

BIRGA, s. f., TittDiDy meudnm; ritìu, 
defectu; — cu totulu neconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

BIRJA, s. f., rhcdaoondoetltla; tras- 
sura ce se iea si platesce cu or'a sau cu 
diu'a ; — combinationea fonetica rj e cu 
totulu contraria limbei romanescì; cn- 
ventulu inTUssescoinsémna bursa, pla- 
tia unde se afla bios'a negotiatoresca 
sì pre care stau in asteptare si birjarii 
cu birjele Ioni; sì de acf cuventulu ap- 
plecatu la assemeni trassure, intogmai 
precumu si frane, fiacre ^birja, inco s'a 
numitu asià dupo SaInt*Flaore, baserica 
in Parisi, undc stationara primele fia- 
rrPN -= bìrje. 

BIRJARIU, s. m., possessoria sau me- 
natoriu de hirja. 



70 



BIS. 



BIRNICU, vedi hirelnicu, 

BTROU, vedi biurou. 

RIRTASIU, s. m., care tiene hiriu, 

BIRTU, s. m.tCaapona, popina; casa 
unde manca omenii, ospetarfà; — cu- 
ventu germani!. 

1. BIRU, S. m., trlbutam, oapltam 
exactio; dare cotra statu, dare pre capu, 
impusa mai inainte numai tìerraniloru, 
astadi totoru Romaniloru d'in Koma- 
ni*a libera; — cuventulu inse e cadiutu 
in desuetudine si supplenitu prin cajn- 
tatione, impositu prc capete, dare per- 
sonale, etc. (pentru etymologfa vedi si 
2. biru). 

2. BIRU, s. m., Tir, h«ro8; barbatu» 
Éfou, voinicu, la Macedororaftni; — prin 
urmare in cea mai formosa inseranare 
a latinesCTilin rtr: arma rlramque cntio 
=: cantu armelo si prò bnrhatidu =z (c- 
roulu); pre candu la Dacoromani s'a pa- 
stratu numai derivatele ver-tuie, ver- 
tosu, in intellessu mai appropiatu de pri- 
mitivulu Tir, èro cuventulu Tir insusi 
8ub fovm*a vera, a luatu insemnarì mai 
departate (vedi vèru in dictionariu), — 
Vino acumu intrebarea déco cuventele 
hiruire, biruintia, ì.biru, et^., nn stau in 
legatura de cumtìatia cu biru = Wr ; sla- 
vice nu su aceste cuvente : invetiatulu 
Mihlosich ensusi, de sì sustiene de una 
parte co biru =: tributu, ne ar fi venitu 
de la slavi, marturesce ìnse de alta parte 
co originea slavica acuventului e indoio- 
sa, si tramitte la ung. hlr := potere, 
possedere; déro e de a se sci, déco acostu 
euventu este originariu, in unguresce, 
Mu impromutatu de la noi, sau de la 
Celti, la cari inco se alia cuventulu cu 
intellessulu de invingere, 

BIRUINTIA, 8. f., Tletorla, Victo- 
ria, invingere; — d'in biruire. 

BIBUIRE, v., Tlnoere, a invinge, a 
bate (vedi si biru). 

BLSCÓTA.s. f.,siòi.sTo<M,m.,ital. bit- 
cotto, frane, biscuit (reu pronuutìatu 
piscota, piscotu); proprie, de douc ori 
coptu=rbl«-c()ctu8, 8Ì in speciale : 1. bu- 
cati do pane de a dou'a ora copto, sau 
uBcate in coptoriu, sprea sepot<5pastrà 
indetungu. fora se mucedesca. si a servi 
de provisione pre calle, mai vertosula mi- 



I 

■ 



Big, 

lifcari,lamarinari,Btc, — 2. bucatella de 
pasta fermentata cu sacharu si bene res- 
copta; — form*a cea mai cuvenita lim- 
bei ar fi biscoptu sau biscopta. 

BITANGUjS.m., erro,vagabundu,— 
neconnoscutud'incoce de Carpati; — d'in 
ung. bitanir. 

BITUSIA, s. f., eqnt stratnm, straiu 
ce se pune pre callu, — neconnoscutu d'in 
coce de Carpati. 

Blu, de hiu, superflnas, soperaban- 
dan§, cu prìsosu, de prisosu, forte a- 
bundaute; -neconnoscutu d'in coce de 
Carpati; pare co de aci s*a nascutu òìmu ^ 
de mai susu. " 

BIUROCRATIA, s. f., functione de 
hiurocratu , domnisL de biurocraii, frane. 
ImreAUuratte. 

BIUROCRATU, s. m., functionariu 
de biurou, frane, bnreauorate* 

BIUKOU, s. m., mésa de scrissu in 
genere, mésa de scrissu intr'una ramura 
de servitiu publicu; si de aci : functio- 
narii appiccati la acea ramura de ser- 
vitili; raraur*a insasi de servitiu; — d'in 
frane, bureau^ neologismu introdussu fora 
neci unu respectu de fonetic'a limbei 
nostre, presentandu in doue syllabe mai 
multi barbarismi : coci mai antaniu frane. 
M nu correspunde cu tu sau i romanoscu» 
si prin urmare rou se dice biuroH, reu 
?/tVou;apoiconibinationea frane, eaainco h 
nu se traduce la noi prin ou. ci prin cllu^ ■ 
cumu cIiAteau ^ castellu, si prin urmare 
bureau, deco amu ave nevoia de ellu. s'ar 
traduce in romanesoe : bureìlu. De cltu 
seimbuibàmu ]imb*a, de e sau nu lipsa, 
cu neologismi asii de scalciati ca birou sau 
biurou, n'amu face ore mai bene si mai 
cu mente se pastrìimuVechiele si roma- 
nescele : wiPsa-=:biitrou, capu de mésa^ 
siefii de biurou^ A ce sémcna siefu? Mai 
potè connósce ceneva in ellu pre frane, 
chef, care nu e de càtu totu ropw^lat. 
caput, corruptu si defìguratu? Au cre- 
demu co bureau dice ceva mai multu de 
citu mésa? D'in contra bureau vine d'in 
bDr«=:pànura, si va se dica proprie una 
bucata dcpànura, ce se potè intende pre 
una moaa de scrissu, casi pre vercealtu 
lucni : asìà déro frane, bnroav espreme 
obiectulu numai de una parte accideo- 



I 



BIZ. 

tale, ^ro rnman. m^^a efrpremeacellu-asi 
hicrn in ce are ellu essentiale; cocì la 
scrissu més'a esto totulu, ero accopere- 
ntulu de pànuru potè si lipsL — A- 
1 derivatele hiurocratia , hiurocratu^ 
soni, déco se potè si mai barbare ; coci 
1.^. '' '" ^.calciata hmrò se allatura e- 
l^ ,iec. xpàrrj^zi: potere, domnfa, 

fttiictkiiie, si se producu astufeln vorbe 
hybride de nesiiìferita iiritione. 

BIVOLARÌA, bivolariu, etc, vedi hi- 

Kìiarioj etc. 
BIVTACD, s. m., — I. veghiaìi^a ve- 
ùi=vi|rtlU, padìa estraordinurìa in 
nipu de uopte (acestu intellessu nu hi 
ai are astadi ned in limb'a francesa, 
V» numai : ) — 2. stathne de repausu, 
ce ana armata face, diu'a san noptea, 
mh cerulu liboru, fora coperemente : 
annat'a insasi ce face asscm«nea station^; 
lociilu infine imde se face ussemenea-sta- 
tione. — Cuvcntulu luatu dupn frane. 
biroiuiCy 8au birnc si biouuu (coci noci 
io francesce nu are una forma Htabilita)^ 
«te german. biwach .san beiivai-li^ wej- 
WAcb = dupla garda, dupla vigilia; si, 
àéco e se Tadoptàrau si noi, apoi de ce 
am mai alhmgatu d'in usu obacht := 
^^k^ ikorwaoìit^veghi'a principale? 

^■^ ^[\adj., moi-oHU», tlirUcilìti, m!- 

ras; 1. appiccata la persone: morosu, 
soperatiosu. greu de niultiamitu, capri- 
eìr^u,fantasticu;2. la lucruri: de mirare, 
e^tmordinariu; — d'infranc. blzarre* ital. 
kUxarro, cu acelle-asi semnifìcationì; 
èro i«p. si portiig. Viz^kvro z=: ffcncìosu, 
caealcrcscu, maicstosu, etc. In limb'a i- 
taliana »e afla unu primitiva />ùva = 
^^|Denfa; déro flendu co arr ca sufiisu nu 
^Hflisi^te in italianesce, de acea-a cuven- 
^^klu cauta se se fia introdussi) de aiurea, 
^^nie, prin limira ispanica, d'in baKciculu 
èlMrru:=cu barba,fììbarbatu.De acea-a 
limVa nostra sepi^te trenti de acestu cu- 
Tpntu. si cu atàtu mai multn de derì- 
vatulu seu hizaieria, a carui forma este 
,...., tv. -;> rroiiiiiiui liiiibei romanesci;ar 
potè, se se dica hi::aì'ia. 
'f l'i/Jiii.A. ^, f., una pianta, oleum 

t'fiE, hkiu&cxi, v.,careflc.ss. u 



71 

ulii nimloni oonfldere; a se incumtnette 
=nimluin aiidere; ca activu simplu no- 
coimoscutu d*ÌD coce de Carpati/ a in- 
crediicuivu ceva. coiicredere,coininlttere 
jiUtìUl ullquain rom. 

BIZUITU, part. d*in hizuire, cu ìn- 
semnari neconnoscute d'in coce do Car- 
pati : 1. cortu!*, tutus, :4ecnru.s; incre- 
dcntiatu, seenni; 2. famlltari», Udus^ ao- 
coptuH ; familiariu, favoritu, de aprope 
credentiosu, fidele. 

BLABORNTCII, s- m.^ una pianta, 
i*}pri|)ediainy cu forma neromauica si 
neconnosGutu d'in coce de Carpati. 

BLAClA, s. f., si hlaclu? s. m., bà- 
tiu de batutu gnlne, bàtiu in genere, aa- 
gellura, pertl(ja; — de unde?— necon- 
noscutu d'in coce de Carpati (vedi si 
hlcgu). 

BLAGA, s. f., bnnuri, avutia=:dlTl* 
tlffi, — cuvcniu slavicii. 

BLaGOCESTIA, s. f., pietatf = pie- 
tas,— sia vicu. 

Ì3LAG0CEST1VU, adj., piosu, pi«= 
plus, — slaricu. 

BLAGOSLOVENIA, s. f., benecu- 
ventare:=benedicllo,— slavicn. 

BLAGOSLOMRE, v., a benecuveutd 
— bcuedtoere, — slavicu. 

BLAGOVESCEMA, s f., annu;i/ia- 
tutneQj serbatore in 25 Martin, candu 
HO commemora veuiiea angerului Ga- 
briel, ca se annuntie fetiorei Maria, co 
va nasce pre Mantuitoriulu. 

BLAIVASU, sì jdaivastit s. ra., con- 
deiu depUunbn, grafìu, instnimentusau 
materia apta la desemnatu, gniphlRiii. 

BLAJTNITATE, s. f., blandetia, le- 
nilaH, munsuetudo, — slavicu. 

BLAJINT. adj., Manda, affabile . 
maiiHuetiiKy benl^nitn, ofTablUs, oomU| 
—slavicu. 

BLAMARE, hlamaUu, r., Tltaperara, 
linprobarv, crimini dare< reprebonderei 
a cugota si spune, eo faptele, disaele, 
portarea cuiva suut necuvenito, relle, 
vet-ematorie (oppusu lui laudare); ade- 
faimil, a desapprobà, a imputi, a cen- 
siml, a critica, a mastra, a admonf; — 
neologismu introdussu dupo frane. bU- 
mer,di^ro introdussuforn necessitate, de 
orece desponemu de alte multe espres- 



uioni pentru conceptele, la cari se ap- 
picca, cumii si fora rcspectn de fonetica 
limbei, armare ce va arrnncà limb'a 
intr*una confusione, d'in care nu vomxi 
mai |K)té essi. Mani'a ile a iimovà ci: 
locu S'i fora locu a ajiinsu asià depart^. 
incfttu nu DUmai blumarc si blamn se 
audu necontenitu. de candu legislatur'a 
nostra mai de multe ori pre annu dà 
hlamuri ministerieloru, ero judecatur'a 
pronuntia la hlamuri in contr'a mem- 
briloru sei; déro inco unii iiu crediutu 
co potu dice si bli(inai?ìQ, fora se essiste 
necì in limb'a franccsa una forma bU* 
mai'e. Déro frane, blàmer este, cumu 
arréta circunflensulu seu, in locu debla- 
Biner, si, sub pedepsa de a nemici verce 
analogo, pastrute cu rigorosa conse- 
centia de poporu in iustitietiilu ^^eu, sub 
pedepsa de a cade astufelii in iutunerecu 
chaotecu, ar cauta ca cuventulii bWmer 
80 iea, in romanesce, form'a blasmarp; 
inse Hi acesta forma ar prei^entd una 
combinatione fonoteca contraria le^àloru 
limbei romanesci. Mare danna inse nu e, 
co bUmer nu pot^ intra in limh'a no- 
stra, antaniu pentru co l'avemii dejà 
sub form'a cu multa mai curata si in- 
triga, blastemare. sì cu inteilessuri cu 
multu mai appropìate de originaritilu 
seu bla8phrinArR^p(Xaocprj|i.£tv, inteiles- 
suri pentru cari limb'a francesa s'a ve- 
diatunevoitaareintroducecaneologismu 
bUbphénier; alla doile pentru co neci 
lipsea de espressioni, cumu so vede 
d'in traductionile date, si se va vede 
inco si dm esplecarile urraatorie, nu 
ne pune in necessitate de a da una nona 
forma lui hlantcmare. asià in c&tu se lu 
reducerau la hìasmare^ sau sì raai reu la 
hlamnrc. C'uventulu hlnstemarn, ca si 
basericOj domemca^ atmeni catione, etc, 
este unulu d'in acellea. cari probedia, 
peno la evidentia, co Komànii s'au cre- 
stinatu inco d'in celle antanieseclc alle 
erei crestine, si n'au asteptatu, cumu 
pretendu unii, ca slavii se-i initiedie in 
dìvin'a doctrina a lui Christu. In addo- 
veni latin. Òlasphemarr xwì este classicu, 
ci introdussu d'in grec. fiXa?97]*tcìv de 
cfttra antanii propagatori ai crestinismu- 
lai, si prin armare ca t^rmenu de do- 



meniu religiosa, spre a insemnà : apro- 
nuntid vorbe injuriose in conira lui 
Domnedieu si a ccUoru sante. Cu ace- 
stu intollessu, d'in care, in decursulu 
secleloru, s'au desvoltatu apoì aitele 
analoge, s*an introdussu inco de atunci. 
si essiste peno astadi, si in romanesce, 
cnventulu blamphemare sub form'a fc^- 
stcmarc, prin simpl'a sustituìrc a lai t 
in loca de jìh sau /; pre càndu limb'a 
francosa, dupo ce a detìguratu cuventulu 
forte riMi si ì'a redussu la bUmer, duf»o 
ce Vii iippleciitii astufelu la concepte cu 
totulu departate de intelìessulu pri- 
mjtini, a fostu nevoita, cumu dissemu, 
spre a esprerae acellu intellessu, se re- 
iea d'in nou form*a bìa^phémer. Ca se 
ne dàmu sema si cu acesta occasione 
despre spirìtiilu di^ tenacitate si conser- 
vationc, co careicteriza prepoporuluno- 
stru, gè vedemu co forma a luatu blas- 
phemare si in alte limbe romanice, a- 
fora de cea francosa. Italianiilu de la 
blasphemarf^ a trecutu la bla^^teinare, 
blAMtemmlare, si in fine lablestemmUre, 
bestemifltaro , lorm a cea mai usitata 
astadi cu intelìessulu latinescìilui blas- 
pli«marc si romanescului hlastepìme; de 
alta parte prin taiarea lui / a formatu 
blusDiure, »!, spre a evita combinationea 
sin contraria limbei, biasimare, cu in- 
tellesulu francflsului bUmor. Ispanii 
au mersii si mai departe cu mutilatio- 
nilp; ei dicn : ì&Miniir=zhlas(t'Mnie. IVin 
celle espusse se vede tota de una data, 
co si Italiacìi, ca si Francesii, au tensu 
a da cuventului doue forme pentru don* 
serie de semniiicationi : bestf-mmÌBrp=: 
blastemarc, frane, bla^ph^^mer; bU»!- 
mare=:dofairaare, frane, blàmer. Limb*a 
nostra in.se nu ne permette una muti- 
lare a cuventului de assemenea natura, 
si totu ce potemu face, este a introduce. 
pentru anele inserauàri, form'a mai ori- 
ginaria blasfemare, i u neci una casm inse 
form'a mutilata blasmare sau hlamare 
(pentru intelìessulu lui hlaskmare si 
hlasfìhc.mnre vedi in dictìonariu). 

BLAMl.', s. m., actione. si resultata 
sau si motivp alle actionei de hlamare. 

BLANA, s. f., Tlllasa poIUn legtl- 
Dirtito subsuenda rei Hubsiita, pplllU vo* 



I 

■ 




BtE^ 

«tlB * tabula t ftHsis; 1. pelle de animale 
cu peruln sea, care e cosuta san are se 
se co3a pre faci'a d'in intru u umii ve- 
«timerttfl; vestimentn blanitu sau cap- 
ttt^itu cu pelle;! utimita hlana; 2. scan- 
dnra. tabla de hnnnuniai lunga decàtu 
Uta; — acésta d'in urma insemnare, ca 
•i fonn'a curentuluì, pare a proba co cu- 
Tontula mi vìne de la uiig. bMUnl, ci 
oste de origine romanica, fiendu in le- 
ttura cu ìat. planca ^ scandura, mai 
aimplu incode cAtu acestii-a, d'in plana, 
eninu d*ìn planos (vedi ^ìbelisiu). 
BLANARIA, 8. f., maestria de bla- 
m>ariu : stabìlimentu unde se lucra sì 
v<^Tidii blane. 

BLANAKITJ, s. m., care scie lucra 
hiufu:; care vende bìane. 
BLANISIORA, si 
BLAMJTIA, 9, f., deininntivu d'in 

BLEASCn, s. m., snlmu b('Ntlarnin= 
wfBètaln bestielom, — neconnoscutud'in 
de Carpati. 

BLEAU M bìmim, s. m., pi-uri,— 
bmina de ferrn, care se bate pre ossia , 
p^ntru caac^st'a se n« se róda currendu. 

BLEG081ARE, v., anres demtttere; 
a moia si lassa «rechiele : cuilu cu ure- 
dàde Megosiate; ~ in imele dictionarie 
datn si cu form'a bìnfjosiare si hlaco- 
sHÙre^ si cu insemnarea : paTero = a se 
«pArìA, a ù spariosu, a f frìcosu, a se 
infricosià (vedi bìegu). 

BLEGU, adj., qni aares llaccentes 
▼•1 lUccldas habet; care are urechìelc 
nwi si lassate in diosu; — deacimeta- 
fi»ric« : molle, presto: — datu in anele 
dictionarie cu forma blècu, sicuinsem- 
nskTPB : parldasrrfricosn, spariosu. — 
f*aTentnl!i se potè legi d^ pXiJ— pXa^óc 
^moUe, lasiu, lentu, stupidu; sau de a- 
oalogulu latin. flaociis=mo]1e, lasiu, 
fora energia, fricosn; chiaru in Cicerone 
fl»eca*:=care are nrechiele lassate. — 
Biaeki san hlacm potè co se léga de a- 
fM^-asiradecina, afora denu va fi in le- 
jatnra de cumnatfa cu fla^eilara. De 
alta pane formele blejire, blejdirn (vedi 
mai diosu) inco se potu lega de blegu, 

si dau prepusu prin forma co vorb'a 

' ■ orìgine slavica. In fine unele dic- 



BLt 



76 



hJMC 




tionarie amesteca form'a blcffnirey care 
vin*e, fora indouentia totu d'in blcgu, cu 
è/pTtare sau bletdre, d'in Òleau. 

BLEGUIRE, v.,(in unele dictionarie 
blacuire). vedi blegosiare (compara si 
hìegu), 

BLEHAIRE, gannire^ clamltare;— 
a latra ca catieii mici, a sberà ca iepurii, 
araercai, a mierlaf;— nud'inpXTjxiofwu, 
ci potè d'in belare ^sberare, trausfor- 
matu prin metatese; inse cuventulu nu e 
comin>;cufu d'in cooe de Carpati. 

BLEJDIRE si blejire (d'in blcgur) 
obHtapescere; a bl^di ockii^^VL desehide 
tare ochii siaseuitacumìran> stupida. 

BLÈNDA, s. f., — 1, acciplter = 
gaia, uleu? — 2. Uhida de omu = 
omu reu sau de nimicu? (care nu e 
bunu de nemicu, care ambia molle si 
ìncetu, leganundu-se si abià misican- 
du-8e); de acf : 

BLENDARIRE, v., a ambii leganan- 
du-se; cuventu, ca ?i blènda^ cadiutu iti 
desuetudine. 

BLÉSNA sì blasna, beUsna, •pan 
imperite factum, honi') stapldas; lucru 
ren facutir, omu de nemicu (care nu e 
bunu de nemicu); — cuventu slavicu 
forte pucinu connoscutu mai inaintc, a- 
stadi cu totulu cadiutu in desuetudine. 

? BLESir, K. m., ferru topitu? la- 
mina sau sina ? 

BLESCRA, i^. f., platra, ulons, TDlnotit 
neologismn ncfericitu, dnpo frane, blen- 
Hure := plaga, vulnu, etc. 

BLEnUÈsi 

BLEVUIRE, V., a pmie unu bleau 
sau UeaiHtri la ossia. 

? BLEUTI.l, s. f., cantate de hlewtu\ 
— se nu fia bkgosia s'au bleguiia d'in 
blegu? 

? BLEDTD. adj., fttapldu»=stupidu, 
imbfcillu; --S0 nu fia in locu de bìegntu? 

BLIDARIU, s. m., pl.-t>, tbeca sen- 
t«1liirla, armariu de blide; — ? si cu 
intellessu personale : fkoutoriu de bìide, 
ollariu; lingutoriu de blid'e, parasitu, 
lingàu. 

BLIDU, s. m., p].-e> eattoas» pa- 
tina; — vasu de paméntn^ in '•are se 
pnnu bucate pre mésa, catinu := stra- 
china, taleru de paméntu, etc. ; a spdà 



74 



BLO. 



hlidéU, a pune blidde in Òlidariu ; a 
manca (Tin acellu-asi hlidu at cen€va=^ 
a trai impreuna; — cuventiilu se afla 
mai cu sèma in gur'a terraniloru, pre 
cftndu in celati se aude astadi, peutru 
iellu-asi conceptu, strachina, èro pen- 
tru hìide mai cu elegantia lucrate : ca- 
stronu, farfuria. — Cuventuhi porta 
Benane de ìnalta vechinie, yi nu se potè 
admitte, cumu pretende invetiatulu Mi- 
fJWo5ÌcA, co Romanii Tara fi impromu- 
ktu de la Slavi; ci déco, precumu sus- 
■iiene actillii-asi invotiatu , vorb'a este 
gotica; atunci e mai probabile co Ro- 
manii Tau de la Goti insisi» cu cari au 
iraitu impreima tempu ìndelungatu. De 
altumentrele cuventulu se afla si in alte 
limbe sorori, in cea italiana de essem- 
,plu, sub form'a de bladorrbucate: gr^nu 
ordiu, secara, etc. (frane. bKv)d1nanglo- 
eass. bUd^verce specia de granii, si 
ìhiaru verce specia de pi finta, si inpar- 
^ticulariu, pianta leguminosa, etc, io- 
scmnari cari ducu la grec. pXaocfiv =: 
erba» verce cresce d'in pamentu, de unde 
si allu nostru ìdastariu san vlastariu. 
jP'ln hladu Romànii au facutu pdte an- 
=taniu bliadii, sì apoi prin assemenarea 
lui (I cu i, hlkdu, hliidtt, hìidu, care a 
potutu ave mai inaiate insemnarea de 
verce cresca d'in pamentu, apoi r.e cre- 
sce d'in pamentu si se tnanca, bucate, 
Icgiona, 9Ì in fine rase in cari se punu 
bucate, t.ocniai precimiu si frano. plat= 
si cu bucata^ si cu vasti de pusu buco fa. 
In fine se potè compara si grec. pXlTOv:^ 
una specia de pianta leguminosa (vedi 
in Dictionariu blxtu). 

BLIDUSELLU, s. m., pl.-c,deraiau- 
tivud'indeminut. ?i7ù?ftóm d'in hlidu, 

BIJDUSIU si 

BLIDUTIU, 8. m., pl.-c, sontf-lU, 
p»t«lU;deminutivu d'in blidut CdXìneWxi^ 
talerellu, strachiora, etc. (vedi blUlu). 

BLOCARE, bìocedìu, v., a pune sau 
fitabilf Wocr*, a impresurà de tote par- 
tile ima cetate sau terra. 

BL0CU,8.m„ frane, blocun, impre.su- 
rare de tote partile a unei celati sau unui 
tinutu, occupare a totoni eàiJoru de 
eommunicatione. asià in cAtu se nu 
pota neci essi neci intra; — d'in ger- 



BEA 

man. bloukns =: bloeUians ^ casa de 

lemnu. 

BLONDU,-«. adj., frane, blond, ital. 
biondo; flariiH^ balanu, vorbindu mai al- 
lessa de omu cu pèrulu balauu si cu o- 
chii albastri; — ueologismu fora utili- 
tate» fì^^indu co halanu lu potè suppleni 
forte bene; si déco originea romanica 
a cuventului balanu s*ar potè contesta; 
apoi nu se potè contestò, co blondu e 
strainii de terrenulu romanicu : de ce 
déro amu introduce unu ncologismu de 
origine straìna, si nu ìw amu umltiumi 
cu balanite a carni origine e cellu pu- 
cinu ìndoiosa, si are totu de una data 
meritulu, co e connoscutu totoru Roma- 
iiiloru? (vedi balanu). De a^semenea si 
hlondinuj biondina, cauta se lasse lo- 
culu la balnioru, balaiora. 

RLOTACARIRE, si blotocorirc, v., 
prxrtgltarn, -aclatf» aclatinA, a turburà, 
vorbindu in particulariude apa, de unu 
vasu cu apa; — neconnoscutu d'in coce de 
Carpati cu acesta insemnare, care, dupo 
dictionariulu d'in Bud'a i ar venf d'ùi 
Tolutarcj^rostogolire; — se nu vina óre 
d'in Aiictus, ca hhgu^%Xihlacu d'in flao- 
cuii! D'in fliictnHy e probabile co vinu 
flutnru ffuinrare, flusturare, etc; d'in a- 
eellu-asi sa potutu forma sì/ltifccu, d'in 
caro apoi fluiecare, flutecarirCj transfor- 
matu in urma in bliUecarire sau Hote' m 
carirr; — d'in coce inse de Carpati ver- I 
bulu blotocarire, pronuntiatu de unii 
hìioiecurire, (pronuutia io d*iu Òlio in- 
tr ima syllaba ca german. r>), insémna: 
a verbi multu si ijicm-catu, a verbi iute 
si neintellessu, ca copili mici : ce Mu 
blotocaresoì , Judane? copillulu candu 
incepc se vorln'scaj 71H imai tctce gur'ot 
ci tota diu'a bìotorarcsce; — si cu acesta 
insemnare cuventulu H*ar potè lega da 
Aoctas^ déco comparàmu espressionile la- 
tine : flumen 4)ra1ionÌH=iunda, abundan- 
tia do e?pre^:siono; aueins rerboriim^ 
frane, ftux rtu i»Hr»les:=:superabundantia 
de vorbe. Reducerea cuventulni nuotas, 
ÌSifiotu, apoi la blotn, d*in care au pottitu 
essi bìotocarircy si are analogiele salle 
in frano, floi^riluclusi, de unde apoi 
ftrttter p]utin\ flutnrare. De si aceateft 
simt nitmai probabilitati, lucmlu insa' 



k 



£ 



riia luare a mente, ca se nu inlatu- 

ma d'in limba cuvente betrane, cari, 
prin processe de transforraari fonetice 
peno astadì nedescoperite, au potuhi luà 
forme, ce la antaui*a vedere pani sus- 
pect« : peno astadi noi nu avemn de càtu 
primele lineamente alle foneticei nostre. 
— Fienduco e vorb a de probabilitati, 
w unnarimu lucrulu mai departe : blo- 
ioearire ar potè fi in relatione de cnm- 
oatla cu bUt«rare=fiecariref vorbire de 
Terdi si iiscate, de prostie; acestu cu- 
Tent4i inae se léga de pXi{ (redi hìegu), 
care Insémna si vorbitoriu de prostie ; si 
i8Ì& cuventulu hlotocarire sau bììotaca- 
tire ar renf d'in blegìitu, hleuttt, bliutu, 
ìiUotUj bldu (vedi bleufu)-=stufìdu, prò- 
rtu, stangaciu : Strbulu bliotulu da cu 
cottdn; copiUn mai hliotu ca estu^a n*am 
mai veditdu;s\ asili hìrgu, pentru urechie, 
hUgitu sau hlejUu pentru ochi, bletUu 
9an bhotu pentru g^ura, si metaforice, 
pentru mente, ar fi legate intre densele, 
iosemnaudu fiat.'are imu defectu de moì- 
ìiHune, de imbecillitate. Una alta forma 
d'in blaterare este si Macterare cu in- 
tellessulu sf»eciale de a sberci ca berbecìi. 
Ingennanesce hìmU Lnc^ va se dica simplu 
tìf sjnritu; si e possibile ca bìiotu allu no- 
stru se tia in legatura cu vorb'a germa- 
nica, si prin urmare si bliotocarire sau 
bMocarire. D'in tote supposìtìonìle inse 
oea mai probabile remane totu acea care 
pone verbnlu hlotocarire in legatura cu 
flBfltva; pentru co nnmai acesta etimo- 
logia satisface celle doue inseranari prin- 
cipali alle cuventului, adeco : 1. a ayitdj 
2. fì tyorhi rapcde si fora intellesm, 

BLOTU si bìiotu, adj., HtnUiilns, Im- 

ttlosy Inras; stuttu, sìmplu, prostu, 
ftangacìu(Tediprecedentele blo(acarire) 

BLUGUKU, vedi Wjywrt*. 

BLUSA si blueat s. f., frane, blouse, 
tunica de pandia grossa ce se porta 
prestra camésia in tempulu verei. 

BOBA 8. f., pl"t^j bacca, acIniiH; — 
fructu de piante rotundn si raicu, apple- 
catu mai desu si in speciale la strugtiri : 
de stnufttre; apoi si la alte fnicte 

se appropia de niarimea unei boba de 
fftrogiire : baite rf** porumbu; sì la glo- 
bvtie de alte materie care au marimea 



BOB. 



n 



unei boba de stmgiire : boba de marga- 
ritariu, de margeanu, etc; in fine la gra- 
tmtie sau globiitìe cu multu mai mice : 
hohf! de grànUj de f asole, de letite^ de 
7neiuj etc. D'in collo de Carpati cuven- 
tulu are form'a bómba, si se dice aprope 
esclusivu numai de battibele sau hohde 
strugurelui; de alta parte, in multe ca- 
suri, plur. bobe correspunde cu sìngul. 
bobu : bobe de margaritariu, unu bobu 
de tnargaritariu; bobe de porumhuj unu 
bobu de poruwbu; bobe de grànu, unu 
bobu de f/rànu; etc. Intni càtu boba si 
bohu differu in intellessu si déco sunt 
sau nu de acea-asi origine , se va arret& 
la articlulu 60^4. 

BOBERNACU, s. m., pl-e, talltram, 
frane, chlfjaenaiide, — lovitui'a prestra 
nasu sau laaltu locu cu degetulu mediu 
pusu asià sub pollice, in càtu scapa de 
sub acestu-a cu violentia : a da, a ìud 
boher^iace; — proverb : a da bobernace:= 
a imputa, a mustrà, a tai4 nasulu; a luà 
hùbernace -=. a primi imputationi, mu- 
strari, etc.;— cuventulu pare a se lega de 
&0&W, si a ave ca insemnare originaria 
lomrc cu bobl sau bobe; remane inse a 
se esplecà suffisulu sau finalea ernacu. 

T^OBIRE, V., vedi bobu. 

BOBITLV, s. f., deminutivu d^n boba, 

BOBITIARE, V., a curatid de bohiiie 
sau bobe. 

BOBITELLU, s. m., pl.-i, una pianta 
miraita in germanesce : grelHÌdee : ca- 
priiia?=:{eThdL cu bobitiej. 

BOBITIOSU, adj„ 1. plenu de bóbitie 
sau hùbcy 2. care e constituitu d'in parti 
cu forma de bobe, 

BOBLETEClA, sau bobleticia, s. f., 
calitate sau fapta, dissa de bobleticu, 

BOBLETECU si bobleticu, adj., sto- 
liilns, stiiHus, tneptiis;pucinu preceputu, 
cu pucina precepere si judecata, nevo- 
iasiu, casca-gura; — ispan. bobattcoy cu 
:icelhi-asi intellessu ca si in romanesce; 
compara inse si bobu, 

BOBLETÌA, s. f., cu acellu-asi in- 
tellessu ca sì bobletida. 

BOBLETIU, adj., cu acellu-asi in- 
tellessu ca si bobletccu. 

BOBOCELU, s.m., pl.-t, deminutivu 
d'in bobocu. 



u 



POP- - 



^ 



BOBOCTRE, V., formatii d*in bohoru; 
vedi imhobocire. 

BOBOCU, 8. m., ea1>x, oaliculiis; 
grcmmay ocbIqh; beUIsfllmoH; aiiattcuU^ 
uutterculnB;— 1. calicele cp contiiK» florea 
iaainte de a se deschido si a sp dovoltii 
pre deplonu; floroa nedeschina si neiie» - 
voltatii pre doplenn; — de acf metaforico, 
applecatw la persone : tonorn si formosu, 
JQ prim'a flore ajunetieisi formosotiei : 
HHu hobocu de fifa, unu hohocu dr junf; 
—2. puiii do certe passeri, si in speciale 
de ratJa san de pasca: bohoeu de ratta; 
iiaiìh^a a scosu irei puì si patru hnìtori 
de rafia. In amendoue intellt^ssnrele 
Torb'a pare a se lega bene de acea-asi 
radecina cu W>tf, boba, eie, (vedi mai 
allesu hohu). 

BOBONA, s. f.. pl.-r. rAntameo, in- 
«aiitamentum, ca?itDM riai^Icds; descau- 
t,ecu. farraece cu vorbe; — caventu ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati, pre care 
invetiatulu MiMosirh lu refere ca si pre 
nngar. bahona, la slaviculu babiinl, pi. 
m., cu insemnarea de supersfitione, ìn- 
semnaro de care insusi se iudoiesce; déro, 
lassandu la una parte, co intellef?si:lu 
slavìcu de saperstitionc este cu multu 
mai scientificu. si prin urmare de la luo- 
daJa de a cugetà allu poporuluì cu multu 
mai departatu de càtu intellessulu ce 
are in limb'a romanesca: apoi in limb*a 
5lavÌGa nu essiste neci una radecina a- 
nomila de care se se pota legA cuven- 
tuln, fora se mai adaugemu, co togmai 
intre Slavii, cu cari Romànii au fostu in 
relation] mai appropiate si mai vecbie. 
euventuln lipsesce; pre candu in roma- 
nesce ella pare a fi in legatura cu una 
'numerosa familia de cuvente forte ve- 
cbie fì affundu inradacinate in lìmba, 
rumu h()ba, hobii, hohldiu, bmnhu, ìtom- 
ha, etc. (tedi bohu) : a sjmnc bornie =; 
a spune secature, rorbe deserte, cum 
jnmt tote descantecele; afora déco n"ar 
preferf ceneva a reduce cuventnlu la baha^ 
fiendu co babele de regula facu bobóne 
(■=. descantece); none inse ni se pare, 
co euventulu si prin forma ù prin intel- 
lfls.su se lega mai fireesce de boba^ m a- 
t^tu mai multu, cas essiste in limba si 
form'a destulln de popularia horbona. 



JOB^ 

d'in care hobona ar veni de a drcptnlu 
prin suppressionea lui r sau w. san care 
ar fi ea insanii crescuta cu unu r, de ore 
ce crcdemn a ^ auditu si d'in coce de 
Carpati forra^a mai tempia hobona, inse 
cu intellessìilii d/» horbona^ìtohn mai 
mare, cnmu o allu strugiirelui, èro nu cu 
celìu datu in dictionaritilu de Buda, drs- 
canf<'CH;hi\ inco cbiaru si unu verbu 
tt sr bohond^a se infla. a se hesicd, etc.. 
se aude in ijur'a [M>porului. cea-ce ar au- 
torisi a punp cuventnlu in legatura i^i 
cu huba(\iìf\ì bohu.) In urm'a acestoni-a 
noi eredemu, co si Slavii si Untoirii au 
irapromntatu cuventulu de la Romani. 

BOBORNICU. s, f., pi.-/, reronlca 
becabuD7a lui Linneu , una pianta cu 
frundìe verdi luciose sica fiori albastre 
deapuse in manuchie ca bobeìe sau 6or- 
honele de strugure; — cuventu neconno- 
scutu d'in coce d^ Carpati, pre care in- 
vetiatulu Mil'hsich lu légade brrhu(yeà\ 
ace3*u cuventn), dandu si form'a M- 
bornicn, ce noi neci amu auditu, neci 
cetitu, si de care allàtura si blahomicu 
= calceolns marlanns, ce de assemenea 
noi nu connoscemu neci d'in audite, neci 
d'in cetite. Lassandu déro la una part* 
brihomku si hlaborìiicxt, form'a cea mai 
connoscuta, cellupucinu intre una parte 
de RoraAni. adeco hobornicit, pare a fi in 
locH de borbonicu. si prin lumare a se 
lega de borbóna (vedi acestu cuventu. 
cumu si bobóìia) : Romànii au numitu 
mai multe piante dupo form'a frnndic- 
loru (vedi hatiutiei,bohiielln.). Astufelu 
cuventulu bóbomìcu, apotututrece de la 
Romàni la Slavi chiaru in supposetionea 
co nu ar venf d'in borhóiia, ci potè d'in 
reronlca insasi, prin una dìiplecare fa- 
milìaria nn numai lirabei romanesci, ci 
si aìtoru limbe romanice, in locu dofe/^- 
bernnicn orecumu. 

BOBOSIA, s. f., pl.-e, inflatura, be- 
sicntura (vedi bobosin), 

BOBOSTARE. v. (vedi 1, &o&o.fi«), in 
speciale : a deschide sì scote tare ocbii 
afora d'in pleope; si de acf in genere : 
a inflà, mai vertosu ca reflessivu, a sf. bo' 
bosiàz=.h se ìnfli, a se besìcà (vedi hù- 
boìia si &oòo^<«'K);--ìns^ranasi ambi art? 
dupo Polizu. afora déc^ d'in erróre dm- 






- BOB . ^ 

Wrtrf un e in locu de in/lare: — de aoi : 
BOBOSIATU, part. ca adj,, orAi /.o- 
bcaiati, ochi essiti turo afoni d'in orbi- 
telo Ioni; si in generi' |)entni verco: in- 
tìatu, t^ire intlatu, besicutn(vedi2;o^o5(M), 
1. BOBOSIU, 8. m. pi. hobosi, pu- 
pllla, cor»; globnlu ocliiului, si in spe- 
ciale : lumina ocliiuliii, care are forma 
Unui W»«: — si prin nruiare in relatio- 
ne cu ace^tu cuventu, m tote co ar potè 
ave una affinitate si cupapIIla=:Rf*'rculu 
titiei, suu cu pupilla, deminutivu d'in 
fiip*;— cuventulu nu e connoscutu d'in 
coce d<' Carpati cu fonn'a sa masculina si 
cu inscmnarea speciale de lumina aochiu- 
&#i, inse connoscutu sub forma feminina 
Mfositif data mai susu cu insemnare mai 
generale : acestu processn de scambarea 
formai si genuini unni cnventu, spre a e- 
^reme concepte differite, se se notedie 
ne, pentrn eoe forte desu practicatii in 
b a nostra, si nnu esseraplu de appln- 
ea ini voiuu alia indata la bobrt. 
2. BOBOSIU, adj. f. bobósia, maca* 
losaii. rarlDìt; cu picatelle de varia co- 
re, pestritiatu, —cuventu necounoscutu 
in ecce de Carpati, casi ì.bobosiu^ déro 
indouentia de acea-asi origine cu 
stu-a, legandu-30 de bobtt, si anunie 
derivatulir hobosu, ca rosiu de (rn«- 

s) rUSSD8. 

BOBOSU,-o, adj., plenu de bohì, sau 
care aro sau da bobi inulti; cu fa- 
aspra, ca cumu ar fi compiisa din 
; cu substantia compusa d'in parti- 
Ile de fonn'a unni boba sau boba. 
BOBOHOJIRE, V., InrolTero. obrol- 
re, male «t rldlciilo TCHtlre, frane, af- 
ter; a infasiura. a imbnicil cu cova 
gu intr'unii niodu ridiculn; — in locu 
hobortuJirc, ca si trsrtjini in locu de 
ccdirCf de la una forma boboralìa, vo- 
ta d'in bolnij ca si buburtdia d*in babà 
fidi bnhu). 

BOBOTALV, s. f., flamma) coDftairra* 

flacuramaredefociuìncendiuinfrico- 

ta; ~ cuventu neconnosciitu d'in coce 

Carj>ati, potè in locu do bclbotnia^ 

tìiania, carejpare ni ro co Tamu au- 

u si d'in coce de Carpati, d(^rr> appìe- 

u, déco nu ne inscllàmu. la apa ce 

oreciUttUf bcimdu vertetic si o- 



BOB. 



7t 



chiuri, si atunci s'ar legd de acea-asi 
radecina cu bolbota, holbóca , bolbura^ 
bolhóre, volbura, volture. rolvòrc,i}ìc.yà' 
cesLud'iinirmasicuintolIfls'sude//acKra. 

BODOTEZA, s. f., ©plphaula; batte- 
znlu MantuitoriuIui,diu'acanduse ser- 
bedin acestu battezu; — dupo invetia- 
tulu Mìklosich compusu d'in slaviculu 
bojrii si d'in boterà; inse acesta etimo- 
logia uà da redimatu pre autoritatea 
betranului nostru litteratu Elkideyà'ÌTi 
partene, considerandu co cuventulu e 
]>opulariu. si co poporulu nu e capace 
de assemeni composetioni docte. noi cre- 
demu co bohoivza oste cuventu formata 
de poporu prin acellu processu de du- 
plecare practicatu in limb a romanesca, 
ca si in limbele sorori ; numai scamba- 
rea ini « in potè smi d'in iufluenti*a 
siavica, cu tote co si acést'a e forte in- 
doiosa, de ore ce flM se face in Hnib'a ro- 
manesca : facidu^=.au facutUf si prin 
urmare botezare potè ti in locu de haute' 
zate, caisp. bnuMzare; totusi, fiendu co 
Macedoromanii pronuntia mai correctu: 
battc.:are, battvzu, e mai bene a se serio si 
pronuntii ; babatteza (vedi in Dictio- 
nariu : battezare, batiezu, eie), 

BOBOTIRE (cu ti nesiueratn). v,, 
Infiammare^ Incendere; Innammarl^flain* 
mescere; tumesccre; a pune in tiacure. 
a infìacnrii, a incende; a iud tlacura, a 
se inflacurà, a so apprende, a se incende; 
a ferbe, a se infl.i ;-- cuventu neconno- 
scutu d*in cóce de Carpati, ca si bobo' 
tai'ì, cu care coincide in intellessu, si 
prin urmare cauta se aiba si acea*asi 
origine (vedi bobotaia si hobu). 

BOBOU (pronuntia òobmi) si httòàu: 
s. m., gaosape; sarica, vestimentu de 
lana, a carni parto esterna jwrta floei 
mai uiultu sau mai pucinn metassosi; 
—cnventu neconnoscntiurin cooe de Car- 
pati, (vedi bobu). 

BOBI-. s, ra., plur. hobi, sì bobe, 
baccji, grnnnliim, mica; faha;— glohntiu 
rotundii mai micu ca una bòba, 1. sin- 
gnlariu: a), luatu ca nume individuale 
pentru nnu singtuni globutiu : unu bobu 
de tp'àttu, de ordiu, de meiu; d^ mmio' 
ritt, de pijìfrn, de inaserty de fasolc, de 
knfr. etc. ; nnu bobu de jtMrgarUoriu 



1d 



BOB. 



de adamantef de auru, de margeUf de 
arenai de sare, etc.;— mai in tote aceste 
insemuàri bobu e aprope predeplenusi- 
nonimu cu grauntiu : grauntiu de mu' 
siariUj de ordiu, de meiu, de sare, etc; 
totusi grauntiu pare a se appicca cu pre- 
lercntia la min bobu mai mica: — b). ca 
nume coUectivu peutru totulu gruun- 
tieloru unni spicu, unui stulettì de po- 
pusioìu, unei pastare de leguminose, 
etc. : la legatxUu hobului bucatele oh 
lipsa deploia ìndestulUUoriai està temjm 
orditUu a legata bobu midiUy diro secu; 
annu legasse bobu pucinu, déropicnu; 
— in speciale pcntru un'a d'in legumi- 
nose, ce face pastari cu bobe ca alle fa- 
solcì,fiiba^macedorom./fi'''<(,i rane. fere* 
— 2. plurariu^ in inLellessuludesuba.), 
coci in. cellu do sub b) nu potè fì, este 
de regala bobe, adeco t'eminiuu: bobe 
de granUf de porutnbu, de nM^erc, de 
margaritariu etc; bobi, ca mascullnu 
se aude forte raru in acestu intelles.su 
generale : bobi de pommbuj de fasole^ 
etc; ellu se appleca in speciale la unele 
espressioni metaforice : a da cu bohii= 
a devinà prin poiietionea si combinatio- 
nea unni certu nuraeru de bobe de po- 
rnmbu, de iasole, etc : babele sciu da 
cu bobii; bobìi spunu co ai se afii ce ai 
perdutu ; — de aci proverb : a da «4 bobii 
^a uemeri, a deriiià justu, a ajunge 
togmai la tempulu opportuni! :2)arc coai 
datu cu bobiif de ai veniiu togmai càndu 
ne putiemu la mésa; pare co dati cu bobii, 
asid de bene sciti ce amu cugetatu noi; 
— de aci si verbulu 6.>&/re=nemerire; 
a bobi bene = a nemerì, a nu se insella in 
ce face sau dice; — pare co nu ti sunt 
toii bobU^pAtì tristUj distrassu; inse 
in acesta locutione se audu si promm- 
tiele : boghii, Ao», asià incìltu pare a 
remane indoiosu, déco esfce vorb'a de 
bobi, seu de boi (d'in bou); intcllessulu 
88 potè esplecà ai prin bobu, si prin bou, 
de Greco in antanìulu cann s'aru intel- 
lege co ìd,datulu in hòi lips'a de ore- 
care bobi sau reu'a loru cadere, aunun- 
tiandu unu reu, baj^apre omu in grigc; 
èro in allu doilea, co perderea de nes- 
cari vite a cofundatu pre omu iu intri- 
stare; form'a cuventului ìnco uu decide 



BOR 

pre deplenu cestionea, de orece unii Ro- 
màni pronuntia vi si òicamuinacellu-asì 
modu, ca gki : asià boghianu in locu de òo- 
tnann, boianti. — Cuventuluòoftuestcu- 
nuln d*in essemplele celle mai probanti 
despre diffi^rentiele de intellessu co ge- 
niulu poporului scie stabili, prinscamba- 
rea genuini in unrilusiacellu-asicuventu, 
care se appleca la fìentie ueinsuffietite: 
plecandu d*iu observarea co natur*a fé- 
menci este de regula mai pucinu deter- 
mioata si mai capritiosa, èro a mascu- 
luluì mai solida si mai bene fissata si 
determinata, imaginationea poporului 
appleca si fientieloru neinsuffletite 
genulu femininu pentru concepte mai 
pucinu precise, èro pre cellu masculinu 
peutru concepte mai bene definite si 
specialisate. — Invetiatulu Miìdosich 
pretende, co cuventulu ar fi venitu Ro- 
màniloru prin Slavi, si a nume d'in sla- 
viculu bobìi : marturesce inse totu deuna 
data, co cuventulu e improrautatu de 
Slavi d'in latin, ruba. Déro in limb'a 
slavica cuventulu n are de càtu inseni- 
narea speciale de Taba, precandu in lim- 
b'a romanésca ellu a luatu insemnari 
asià de multe si variate; in limb'a sla- 
vica ellu essiste ratecitu si senguratecu, 
precandu in limb'a romanesca se vede 
iusocitu de una familia asià de numerosa : 
bobomtij òofiosiure, bobocu, etc. : acestea 
.suni probe, co cuventulu este pianta de 
soluromanescu. Ce e dreptu, cuventulu e 
anevoia de reduijsu la una vorba latina, 
sì celle ce noi avemu se dicemu, le dàmu 
de ce sunt in addeveru, de coniecture 
mai nuiltu sau mai pucinu probabili, 
destinate a deschido callea la cercetan 
m<n aftunde. Si mai antaniu tatiuesculu 
faba, dupo legile generali alle foueticei 
romunesci, ar fi cautatu se so laca fava, 
care, inpotereaacelloru-asilegi, ajunge 
fauftj si in (ine fan, fa; sub acesta d'in 
urma torma cuventulu, amestecandu'se 
cu alfcele diverse prin origine si prin 
intellessu, cumu, de essemplu, impera- 
tìvuln d'in facere, a cautatu sau se dea- 
para sau se ìea alta forma : numaì la 
Macedoromanì, cari pastrcdia mai bene 
consonantile, ce la Dacoromani se moia 
peno la completa desparitione, essisi^ 



, BOfi. 

inco form'a /am=:faba. In locu de a 
trece priii trausibrmarile generali, cari 
ani fi addussu completa lui perire d'iu 
limba, cuventulu faba^ la Dacoromanì, 
pare a se fi transformatu in modu spe- 
ciale, asià co /■ a potuta se treca in h, 
ca in ble(fi4, hlotocarire, etc, si astu-felu 
cuventulu su iea tbrm'a babci, apoi, sprea 
inlaturti ambiguitatea, boba, prin scam- 
barea lui a in t), ca iu fonie d'in f*me», 
carui'a in fine, in pot^rea processului 
mai susu attensu, H'a datu si form'a 
mascolina bobuy cu inaemnarea speciale, 
cearesimacedoroman./'«t^«=fttbajSÌd'iu 
caro in urraa s'ar fi desvoltatu celle alte 
insemnari atàtu alle cuventului propriu, 
càtu si allo derivateloru. Déro form'a 
hùtnlta in locu de bòba, ctnnu si niascur 
Iiuuluèow»^< san 6«wi^/M=nasturu rotun- 
du, para a duce la alta radeoina, acea-asi 
care a datu si cuventelo : bombariu sau 
bondnriu,hombaniyeybomhacusa.\ibumbu- 
cUf bumburar§, etc; acestu d'in urniu eu- 
?entu se aude si cu forin'a gungurarc,i'^}- 
nomenu d'in care s'ar potè deduce co gor- 
gonetiUj gogoneiiuj gogosiUf etc. sunt 
analoge si chiaru identice in origine cu 
bobònetm, bvbósia, bobosiun\ etc. prin 
atramutiirea lui b, iu g^ ca in inirebare 
d*iu tntcrrosraro. Iu limb'a italica cu- 
ventulu bomba a luatu astadi, ca si in 
alte limbo romanice, iusemnarea mai 
usuale lìegìobn mare de tnnu; déro are 
si intellessu de globu mai niicu, cumu: 
mtnce, gogosia de mancatu, etc. Inlimb a 
noHtra essistu bambu^ bómba, nu numai 
ca «uLstantive, cu iusemnarea mai susu 
indicata; ci si ca adjective cu insomnareu 
de : care vorbesce Ì7ìcnrcattt, care bomba- 
nrscc, care sia bosinflatu, etc; si din a- 
ccUe-asi ce vede co s'au desvoltatu, prin 
«tramutarea lui b iu f, si fomfu^ fùinfu 
zz- ' rlbutesce. Aceste analogie ne 

< ' iventulu boinbuH, grec. ^ó^^qz 

=;voce surda, snnetulu confusu ce dau 
albinele si alte insecte; d'iu acestu cu- 
Tentu ÌTi«e s'au desvoltatu mai departe 
>i . ^ V, grec. piojjLj5^>Ì3:insocta care 
! .a la noi bombmiu; »ideacìin 

speciale ; verme d»; metasse, gtmdacu 
4Ìe matasse, gogosi'a verraelui de metav 
««t metassea intasi, ca la mibonihacu sau 



ÈÓB. 



W 



humbaeUf i'ìn care, dupo celle atteuae 
mai susu despre stramutaaea lui b iu g, 
s'a Ibrmatu probabile si gumìacu, Àstu- 
lelu déro cuventulu bombuH a potu- 
ta da in romanesco cuventulu bonìhu 
cu doue serie de insemnari ; un*a refe- 
rita la sunetu, si alfa la form'a globosa 
a chr3'salIideloru sau gogosieloru, ce in- 
fasiura pentru unu tempu insectele, ma- 
teria sau tesseturele faeute din ma- 
terica trassa d*iu acelle gogosie; déro, 
pentru destinctione, limb'a a cautatuca 
iu vorbele d'in un'a d'in aceste serie se 
suppréma sonulu m, asia in càtu d'in 
bomba au essitu bohu, apoi bobocu^ bo- 
boshi, etc; chiaru (o&ou sau òw^aw, for- 
m'a cea mai estrai^rdinaria, cadredia, 
prinintelles3u,cu acéstaetymologfa: coci 
si cellu altu cuventu, peutru ucellu-asi 
conceptu, adeco séreca, se refero la latin. 
serlca=:vestimentumetassosu,intogmai 
cumu .si bubàu := bombàu=:vestimentu 
bombiceli. Mai anevoia ar parò, co intra 
sub acesta etimologia cuventele : boble- 
teaifbobleiiut etc; déro, de una parte 
bombu aveudu insemnarea de balbu = 
iuganutu in vorba, si cellu incurcatu in 
Torba fiendu de regula si stangaciu in 
cogetare sì in actìone; de alta parte 
botnbu ìusemnandu si insectu in cbrysal- 
lide : nu este de mirare, co unu deri- 
vatu d'in boìm, ca bobletecUy a ajunsu so 
iusemne simplu, prostu, stangaciu in 
disse si fa]tte : asià frane. nUls=boble- 
tecu pare co e in locu de uidalU ^ in 
cuibu, ce n'a essitu sau sboratu incu d'ÌD 
cuibu, vorbindu de pui de passeri. Nu 
e inse de trecutu cu vedcrea co iu limb'a 
ispanica se alla cuveutulu bobo, d'in care 
apoi bobatlco=bobletìcu; primitivulu 
insts boba ìnsémna si una passere fora 
aripe sì presentandu prin urmare una 
forma globósa, ca bobocu allu nostru; 
precuuiusi unu modu deaseinvestimentà 
ridifuluca6o6oroJj>falluno3tru. Ispani- 
culu lioboar fi venlndu, dupo unii, d'in bai- 
bus.=balbu; acésta etimologìa s'ar potè 
dà si lui bobleilcu allu nostru; inse for- 
me analoge ca bolbotina, etc, paru a 
milita pentni etimologi'a mai susu in- 
dicata; boUttiu^ boblrticu, fìcndu, dupu 
parerea tiostrn, ca si ^//fo/cnaj derivata 



80 



fioa. 



d'ìa una forma hobìu , demiiiuthTj d'in 
bobu; afora déco pentru acésta familìa 
de vorbe n'ar preferi cineva se puna in 
jocu sì una a treia radecina, adeco boi- 
hti^btdbus, grec. poXpóc- 

BOCCEA.s.f..pl.&occr//?,fa8ct9,8tro- 
phlum raailrann; — cuventu turce:^cu: 
l. legatura de tutunu, coprendendu mai 
multe papusie de tutunu; velu mare, cu 
care muierile si accoperu spatele, 

BOCCENGERIA, s. f., messeria de 
boccenQfu. 

BOCC'ENCiIU,s.m., care vende hoc 
celle de muieri sau tutunu in boccelìc. 

BOCLDCASIC, s. m., care face ho- 
ducuri. 

BOCLUCU si buélucti, s. m., morda, 
fax; raolestum negotium; carlUatio; — 
scrementu, mai vertosu omenescu : a 
manca bocluat:=& spune mentioni; wm 
manca buclucuz^nn spime mentioni, nu 
?pune vorbe care me supera ; — incnr- 
catura^ nevoia : numaì de bocìucnri enti 
bunu; a face bocÌHCu=:n face una córta, 
a se bagà intr*una nevoia , a cominitto 
una prostfa; — incurcatura de desfacere 
a unei daravere; pedece, preteste de a 
ammana sau a nu platf una detona : de 
rate ori amu nvutn daraveri cu accstu 
ómitt mi a factUn bocìttasri, 

1 .BOCSFA. s. f. , cuventu neconnoscutu 
d'in cóce de Carpati, vedi bucea in GIos- 
aariu, cwmu ^icarbunaria ìu Dictionarin. 

2. BOCSIA? s. f-, cu intellessuJu de 
colóre néi^a? — acelln-asi potè cu 1. 
bocsia, ca Uìisore pentru osKÌ*a carmini. 

BOCSlABIU,vedi carbvnariu inDic- 
tionariu. 

BODERLÀU, s. m., mer^s, passere 
de apa ce mereu ao da affundu. 

BOEA» òoeria. etc., vedi boia, boia* 
ria, etc. 

BOFTA, s. f.. tomor, tubcrcnlns, 
gUuduIa; ghiandura , infiatura ; — cu- 
ventu neconnoscutu d'in cóce de Car- 
pati; — ? in locu de bobta, d'in acea-asi 
fontana cu bobu sau potè si bnha? 

BOGACIA* S. f., placenta, turundn; 
specia de placenta mai allessu cu brau- 
dia; — transformatu d'in ital. focaccia. 

BOGAGIA, s. f., d'in collo de Car- 
piti in lou de baga^u. 



^ BOX. 

BOGASIÀf s. f., tessehira colorata 
si cu lustru, — german. bacale; de, 
ac( : 

BOGASIARIU sau bogasveriu (cu s, 
nesiuratu), care vende hogasia; — fto- 
gasiaria. stabilimentu de bofias'mriu. 

BOGATaTE, sJ., forma pucinu con- 
noscuta d'in coce de Carpati in locu de:' 

ROGATI A, 8. f., dlTltl», avutfa; — " 
formatn d'in : 

1. BOGATUrrt, s. adj., dlTe8=:a- 
vutu; — cuventu slavicu. 

2. BOGATC (cu tomi pre ho. bógaiu), 
adj. si adv., itnfOcteiid, satU; doHtuIlu, 
de ajunsu; — sub acesta forma necon- 
noscutu d"in coce de Caqjati , ci numai 
sub form'a .si cu intellesaulu d'in 1 bn- 
gcitu. 

BOIA, s. f., pi. boiìde (la Macedoro- 
maui hàie)^ color, liquor tlnctUts; tin- 
tura, vapsé cu care se coloredia lan"'a, 
tortulu, etc, cum si pànurelc si alte 
tessuturc;— cuventu turceScu. 

BOLANGERIA, s. m., maiestria sati 
dtabilimentu de boiangiu. 

BOLVNGir, s. ra., care hoiescc, care 
scie boi 3au are stabilimentu de a boi. 

BOIARESCE. adj., ca unu boiatiìi. 

BOIARESCU. adj-, ce se tine de unu ^ 
boiariu, relatìvu la Òotoriu;— Ca subst : ^È 
boiaresculu, asià se nuniiea in Molda-^^ 
vi*a dncn sau lucrulu ce era detoriu tie- 
ranulu stabilitu pre mosi'auuui boiariu M 
se faca in folosuluacestuia pentni par- ™ 
tea de paraentu ce tieranulu lucra in allu 
seu folosn; — boiaresculu se destìontii « 
prin legea d'in 1804, asiànumita legea f 
improprietarirei tieranìloru. 

BOIARESSA, 5. f., muierea umii toiff- 
rttt. 

BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de 
boiariu : boiariele se dau peiUru servi' 
iieìe addusse tcì-rei: — raotaforice : morbu 
venericu : lìrìn traiidu tea de^frcnatu 
ai se i-e capeti cu una boiaria care ti va 
repune viéti'a. 

BOIARIME, s.f., eacoUectivT!: totula 
boiarilorUy corpnlu ce formedia hoiarH 
d'in terra; parte d'in boiari, 

B0TARIRE,6(M>ire5Cw, v., a face òoto- 
riuj a conferì cuiva uuu titlu de boiaria;— 
ca reflessivu, metaforice. a se boiari 



BOt 

1. a se muiidif : s'ahoìarHuasiàdetare 
in coÌh nit nini baga prc ncminc in sé- 
ma; 2. iv se tenevi : ce mi tv ai homriiu 
asiu in càiu nu mai j^uni man a pre In- 
crup — 3. a luà uuu moi'hu veuericu ; 
9tt*a»i hoiaritti de la fontuìs'n re mi ai 
recoiiimmuìatu; — in aceiitu intellessu si 
■sub forrn'u activa ; formosa cca laudata 
m*a hoiaritn, 

\ BOIiLRlSMII, s. i'., systema de doc- 
ft.rine, deprincipie, cari aomi ca base de 
[portare boiariìofu iu sociotato si in po- 
litica. 

BOIAFUTD, pai-t., caro, afora ih iri- 
semnarea ce are ca vonìtu d'in boiantr : 
ifacutu boiariu, investitu cu una boiarM, 
'are si intelles^u ì>(>eciale allu lai. Ijoino 
noTUH, frane. p-irvoiiu:=omu do cnrondu 
/-/, caro miaavutij pa- 
I iari: hudurauidu boia- 

ritu (vedi ÌHulartmu); boiaritulttesie ioln 
i^eauìi'a mai mundru si mai fìcpoUtu ca 
òoiariuìu; desf, la noi, boìari'a^ afora de 
n^'amu, n'a fostu ueci una data 
i-.r.', ..ia. 

►iAlUNASIU, s. m., boiatiu mlcu, 
Lngulucelluinaidedìosuiaierarchi'a 
'ei;ca. 

[TL\, vedi boiarcssa. 
tlU. s. m., Mobtlis. pMtricliiH; 
qui munire |itibUeo rimijrltiir; i>riiictt|i8> 
'»ptlmatutn uiun»; 1. 'itiiu Care porta ima 
«arciiiu a torrei, carui-a era incredeu- 
'" i ■ li niai impnrtanto allu 

r liuistrativu, lia judeca- 

iora^u, tìa militarescti, camu in acea- 
'tt^ì W.-^'mnaro ca itli^busiu diì alta data, 
ii'ii aprop« cu junfiionariu de 
iLiUUi : itìffvfrluÌH era boiariu judrcn^ 
'eacUf armasìfdtt boiarin milHurcscu, 
iiilu boiariu fìscak , vorniculu 
'iu tuiMiuistrativtt; — 2. titlu de 
^Doro M ipoxt-X celili caro adduHsesse 
Hie torti i ' .'s:*ìroa d'in fnnc- 
titlij ' iitoriu cn fiinctio- 

>pita HÌ totiidoann'a de a- 
nume cu fimotioupa ; ioti boia- 
n mobili lunra parie /a acea 
* ''1^ halia tieudu cei in actì- 
hmc). cei ce occupati func- 
tjro Uriari musili (vedi «wt/Ym) 
cei pusi la duspoaibilitate, cei 



BOI. 



81 





fora fnnciioni, déro si unii, ca si altii 
avejidii pre atuncoa, intra alte privile- 
^ie ce le daii «ervitielo facute terrei, si 
dreptulu de a In^ parlo la tote adiina- 
rile, cari aveau de obiectu a deliberà as- 
supr'a interessi Ioni statului, dreptu co 
nimiai prin EeffulavtrnUdu organica ae 
luà cu totulu boiarìloni, dandiilìse mi- 
mai dreptulu de a allege d'intre densii 
deputati pentru óbscesca adunare; — 
3. titìu onorificu datu pentru servitìe 
addnsHo terrei, fora nec^i una corresivon- 
dentia cu niimirile functioniloru imple- 
nite, tìtiu, casi celiti in intellensulu do 
sub 2., cu totulu personale si fora drep- 
tulu de a potò trece la eredii tìtulariu- 
luì^ procaudu in alto terre, mai allessu 
celle d'in appusu, assemeui titliiri uobì- 
litarie treceau d'in tata in tiiu ca una 
oroditate; ^eugurii boiari d'in tata in 
fiiu erau asid numitii boiari de neamu^ 
lìiai vecliiloru apperatoriaì terrei, ajunsi 
iuse la cornele aratrului si pucinu pre- 
tiuiti in eelle d'in urina, t^te privilegiolo, 
BCuteatielesidi'eplurileHend» dato nu- 
raai boìwiiorìi cu titluri personali, a- 
naloge tìtlureloni instìtutionei francese 
nuniitaÌalptci!tniriit>uiieDr,careseinlìcn- 
tià dupo re^ " a d'in 1879, sides- 

fìentiarea ti< > nobiltarie. cari la 

Francesi erau ereditarie; Ja noi, desi 
personali si destinate a se da nuiuaì cel- 
loru heuo nierìtati, inse d*in caus a abu- 
sureloru facute [irin conforirea Ioni si 
la cei fora nierite, cuinu si prin porta- 
rea celioni mai multi d'in cai investiti 
cu donsele, acoste titluri sunt a«tadi des- 
fientiate prin constitutione; — acelleasì 
cause, cari addussera dosile ut iaroa bi>ia- 
rit'hru, ùiipromutara si vorbei ftoiariu 
anele insemnari rollo : a se fac^ boiariu 
-=:a se Loiari (vedi bviarirc), —4. ti- 
tlu de onore, cu care nurnesce ceneva 
pre colln cni vorboswe, in acollu-aai in- 
t*,*Ileì*KU ca si domnu : te rogu se mi da» 
iiscutare. boierub ; inso astadi si in ace^tu 
intellesHu aprope cadìutu in desuetudi- 
ne: s'a potrocutu, inaddeveru, cova cu- 
riotìu, la noi Romàni i, cutitlurtib* onori- 
ficG, co so dau colini cui vorbimu; una 
data titlulu collu mai uuorilku \ir^panti 
sau jupanu: hiàet^HsdQ de pxùu'a bJ&ssm 

6 (k 






i^i^i 



82 



BOL 



aenum'\&ujupanesse;&Ai^dì si femiuele 
d*in casa se supera de tìtlulu de jupa- 
néssa ; Judanalui Insusi abid tu mai poti 
adressd cu jupane; veni apoi furila lui 
hyr : unu mitropolitu era forte onoratu 
da a se intitulÀ kyr, astadì ned precu- 
petiulu Du aude bucurosu numindulu 
kyr; ct/conu ije introna in loculu lui fct/r, 
sì pare a ti mai incapetinatusiniai aui- 
bitiusu tjtì càtii veneticii precedenti; bar- 
batii Tau camu urgìnitu, déro tHineuele 
iinu luco cu dentii la dt^usulu; bunu e 
infio Domiiodieu si cu densulu : de oreoe 
ni jupanes^dc «i^in casa nu mai voru se 
fia de càtu rocónc, matronale romàne 
Toru cautd de neapperatu se lasse remasu 
sanetosu favorìtulai coconì4, carui*a bow 
jurUiulu mo.stió=::(mon3leur) inco VTÙ in 
dillelo d'in urnia se iea locidu, déro ca 
usiurellii boHJuristu ce este, pare co a 
vrutu numai se ìnterìto bataia, si s*a 
pusu apoi pre fug*a sanetósa^ lassa udu 
betranului domnu se sustìna lupt'a a- 
t&tu cu cocontiliif càtu sì cu jupannìu, 
care in legamontu defensi^ni cxicyru tMu 
mai spera, co va essi trimnlatoriu. — 
l'entru impartirea hoiarilùruy in vdìti, 
de protipeniadaf etc,, so va tractà la 
artidele speciale; càtu pentru orìginea 
cuvontului, pareri s'au datu forte multe, 
suatinendu unii co ar veni d'in boiu sau 
reS'boiu (cuventu slavicu), altii d'in voia 
^vo/ia, altii d'in alte funtane; cea mai 
seriosa inse sì mai bene fimdata pare a fi 
a invotiatului Mikloììich, care reduca cu- 
ventululasIaviculuboIJoru,derivatusia- 
cestu-a d'iu una rorbaslavìca mai sìiupla 
cu intellessulu de ^tuùmare: ìnsemnarea 
asia d6ro, cumu si legarea cuventidui de 
una radecina slavica sustinu cu potere 
parerea mentionatului invetiatu. Cu Uta 
acestea fiendu co noi credemu suffissulu 
ariu romanica, èro nu slavicu; fiendu 
co inatituirea boiariei si organisationea 
ei este calcatadupo cea byzantina; fìendu 
coiimb'alatinuaavutuiufluentia in no- 
menclatur'aboiarieloru byzantiue; Kendu 
co in limb'a romanesca, de si pria iu- 
fluentia posterióre a slavismului s'au in- 
trodussu multe uumiri slavice de buia- 
rie» de la marele vorniou, peno la fturl 
logofetu, totuui s'au pastratu si multe 



BOL. 

numiri byzantinolatine in form'a lora. 
romanica cea ni^ curata : spatarìu,ve*\ 
stiariuyscutatiuy eie. \ fiendu co, in sup«* 
posetionea, co boiariu ar veni d'in unt 
cuventu cu insemnare de inAjor=maij 
mare, espressioni ca hoiari wari, botai 
mici, boiat'i inai marij eie. ^ none ne pai 
st^ngacie si in sene contradietorie, 
si cumu s'ar dice in latinesce purrì mi- 
ntire8y sau in francesce plus laferU'ori 
stangacfa si contradictìone, caro, di 
s*ar potè trece Roroàuului in suppos 
tiouea co, boiariu ^ fiendu strainu 
limb'a lui, deusulu nu potè ave noci uqI 
conscientiade intellessulu primitiva al 
cuventului, nu s*ar potè trece slavali 
care ar cauta se simta acellu intelless) 
si care cu tote aceste-a unesce cuventnll 
boiariu cu adiective de intellessulu dati 
donoimaì susu ipeutruacestecuventenC 
credemu, co vorb'a boiariu a resaritu iu 
pam'^ntu romanescu, legandu se de a- 
cea-asì radecina ca si hunu (vedi 1. fta- 
7iu), cu a tatù mai vcrtosu, co in limb^^H 
albanesa, bojar insdmna si cultivatoriud^È 
pamentu, caruia boii sunt, fora indouen- 
tia, forte necessai-i. 

BOIARÓNIA, vedi boiaressa. 

BOIAUOSU,-a, adj., care are gusti 
de boiariu, delicatu, greu de multiamitx] 

BOIRE, boiescu, V., tinfr«i-e,col<>rAre; 
a da hoiàf a tinge, a colora, vorbindi^ 
de lana, acia, sau tesseture d'in a^tfljH 
ste materie. 

rtOIU, s. m., Kiatura, natura; statura, 
lire : nu e knulu lui se nT,sca inaltu; — 
d'in roUun), aftinu iu iutellessu cu cpòev, 
llerl, etc. ? 

BOJOCU, 8. m., pl.-i, plumónu; — cu- 
ventu slavicu. 

1. BOLA, s. f., applecatu asià do desu 
la vite pare a fì in loeu de béaa:=beUua» 
transformatu d'in bèlla iu baila, apoi in 
b('dla, ca fame in fònte^ sì pria urmare 
destinsu de urmatoriulu : 

2. BOLA, 3. f., morba», morbu, 
potentia, skire contraria sanetatei; 
in speciale : langóre; —boia lumcscn: 
morbu venerieu, gonorrea, sypbile; Wfl 
n/;;a7orH=:epìlepafa; — cuventu slavicu. 

y BOLBOLU, adv-, in abundantia, co 
prisosu; — potè in locu de bolbur'a, de 



itxfl 



1 



BOIk 

la TolTere^ ca sì tolta, sì mai vertuHU 
voltare cu insemnsire^de apa jìro/unda, 
undtì ce volburtidia sau bolburtiiìia, si 
care in giu'a unor'a se aude cu deutali 
in loca de labiali : doldur'at nistt im- 
plutu bolbur'a sau rfo/(/«t'a=implutu 
cu Terfu, in càtu sta 8C dea pre de mar- 
geni. 

BOLBÓRE, 8. f., in locu de haìborf^ 
=^i\uisum titnbAntla, calìtate do balbu, 
de bobletecu (vedi bobu)^ una buJbórede 
cwiM=omu balbuitu; — cuveiitu aecon- 
no3cutu, pre càtu sciinu noi, d'in coce 
de Carpati, dero meritandu a fi genera- 
lisatu intre toti Romaniiaubform 'a ge- 
nuina : balbóre. 

BOLBOROSIRE, si borboyo.^ire, bol- 

borosescu, W, balbutire, l>Uterar«, ter- 

T»r« f ii*sitU4re; a<iuAin r<»stro movore 

Tel In ore a^lta» e; 1. a balbutf : nu in- 

telletfu et tatù bolboroncsci ; de aci : 2. a 

Torbi iute si incurcatu : redi cumu boi- 

borosesc^ Judanulu ca unu curcunu; ap- 

plecatu si la curcaui sau alte animali 

i ce scotu una voce analoga cu a cellui ce 

' are limb'a impedecata : curcanii bolbo- 

\ rQ8escu,desfusiurandu^imundrè code; 

3, despre licide, a essf ferbendu si fa- 
f condu besìce ; pre aici cavia se fìe vene 

mmlU de o/va, de orecc in aiate loairi se 
vede bolbiyrosindu ap'a d'in panwntu; 
sixngde ti case pre gura bolborosindu; 

4. a balecf, a ambia cu rostrulu prin a- 
pa, atfitand^ua : raiieìe borhorose^cu prin 
lacurvle lulose; sau a agita, apa sau altu 
licidu in gnra, asià ìd càtu se se audia 
una aunetu confusu ca cellu ce da ba- 
lecitulu ratieloru in apa lutulenta; 5. in 
fine deapre matie, achiorai.— Mai multe 
cnrente paru a fi datu nascere acestei 
Torbe: ai mai aatanìu precedentea bolbo- 
rt, care regiilatu ar fi cautatu &e de 
MÒMrore/ déro fieudu co acestn-a e — 
wMurare, iìmb'a cautandu se faca una 
dastinctione, a cadiutu in bolborosire 
prin una confusione cu borborosire, ve- 
nitu d'in grec. pòp^^fjoc^^apa lutulenta, 
lacii Aau balta, limulu .^au noroiulu d'ìu 
una balta, prin vei^bulii po,s|3ofióCo>i=a 
da unu sunetu ca cellu ce facu ratiele 
balecindu in dp^, de nude si frane, bour- 
^•f lM»arbler« Spre a desteuge celle de 



k^l 



BOL. 



«8 



I destensu, ar cautàadesfaee curentulu in 
doue: baìhurare sau balbunrc ca ve- 
nitu d'in baìhore^^^bolbore, alfa borb'j- 
rusire ca venita d'inPop^ofyJCw, cautandu 
inco a ne foiosi mai departe de acésta 
radecìna, si formandu cuvente ca b</r- 
bum, sau 6(»-^«r«r=limu formatu de 
una balta=:frano. boorblGr, borbu- 
rosu, eie. 

BOLBOCA, s. m., apa prò funda, locu 
undo intr*iuiu riu ap'a e adunca; balta 
mi intensa, dero profunda; — affinu cu 
bMura sau volburuy voUore, etc. 

BOLBOTINA,s. f., si mai vertosu in 
plurariu, bolbotine, fructenecopte, fructe 
in genere : muliele boibotine strica stomw 
ct4Ìu; afUnu cu bolbura^ etc; vedi inse 
si bobu. 

BOLDIRE, bóldtscu, v,, a impnngi? 
cu boldtdu, sau altu cova assemenea, a 
impingo cu cotulu, eie.; metaforice ; a 
indemnà;-'mai usitatu inae cacompusu: 
ùnboldire, 

BOLDISIU, adj., punctlm, iinpun- 
guudu cu boìduluj si de acl, indemnandu, 
interìtandu. 

BOLDU, s. ni., pl.-urr, aouH, stimulusj 
1. acucu gamalfa ce serve femeneloru do 
prensu certe parti de vestimento sau 
corte ornamente; acu de capu, de perù 
(cu acestu intellessu mai vertosu in Mol- 
davi'a, èro in alte parti :) — 2. acu mai 
mare si mai grossu fìssatu in capetulu 
unei pertice, ca so ijupnnga cu ellu boiì 
si alte vite de trausportu, stemurare 
sau stremurare; de acf, 3. metaforice : 
stimulu,indemnu,verceserveaindemnà, 
interità, attitid : bóldulu friceij boìdidu 
pa^ssionei, boìdidu interesse i,t^Xc.; — uu e 
Hiaricu, ci germauicu, angl. boU=sa- 
geta, pironu, cuiu, etc. 

BOLFU, s. m., «lobaa, laplfleui, bu- 
cata de potrà, stana, bolovauu; — necon- 
noscutu d'in coce de Carpati. 

BOLIACU, adj., camu bohìatfu, pu- 
cinu indispusu. 

BOLIRE, bolescUj v., «rrotaro, a fi 
coprinsu de ftola, a fi bolnavu, — slavicu. 

BOLISNITIA, s. f., boia usiora, epi- 
demia pucinu violenta;— slavicu de orì- 
gine, ca si de forma. 

BOLNAVIRE, boìnavescu, v., a fac* 



A 



BOM. 



ì 



holftavu; a se ùolnam:=Li cade buina vii; 
— slavìcu si in origine si in forma. 

BOLNAVrnOSU, adj., despusu a Re 
Mnavit VAlctudonarìu, iiitirmu, nesanc- 
tosxi;— slavicu. 

B(>LNAVU. adj., n^rotiisy efare suf- 
fere dts hóluf cadiutu in bóln, morbosa, 
nutToreuto, nopoteatiosii, infirma; a se 
face botnaru^^u, se proface» co e bolnavu, 
fora se fia;— slavicu. 

BOLNITIA, s. f., n'>8ocoinIum, cas'a 
in caro so punu holnavìi d*in wnu ospi- 
tiu, d'in unii institiitii, etc., snppkmitu 
astadì l'fin nf»t>ricitulu ntH»logi^nni iw- 
finnmaz=ir,inc. Inarmcrle; — slavicu. 
B0LNlTL4i{n;-fi, care ingrigescp de 
'■ ' ' — 8lavicii, siijìplt^nitu astadi cn 
! il neologismi inlin)iUTu:=.\'r^nc. 
Innrmi«r, iufirmiera:=.ì'rnnc, luilrnlitre. 
BOLOBOOU, s. m., vedi ijohboat. 
BOLOCANU, s. adj., 1. ca aiist.: nu- 
me propriii de hou : aim MocanUf cea 
boiaiiu; ti. ca adj., grossii, si grassu ; stu- 
pidii, grossu de capti: nu intdlegi^ me 
itolocaney 

BOLOVAMRE, v., in speciale, ap- 
plecatu la achi, ca si Utjdirc : a Ixììoram 
oc/*f(=a desclikìo ochiì taro si a seuità 
cu una mirare do bobleticu; — formatu 
d'in: 

BOLOVANU, s. m., stana do petra, 
l^etroin; mas.sa mare de minerale : unii 
bolovamt de sare; — d'in t;irtariculn ba- 
labun =: mare, de a droptnln ? san prin 
mediiilu slavicului bolovanu := idolii? 
(vedi si halabanire), 

BOLTU, s. m., pl.-wn, capltellmn, 
capetellu san capetiiia de pironu, de 
cuiu, etc, — ciiventn neconnoseutu d'in 
cocedoCarpati;--aeellu-asicupri?cedeu- 
tolo boìduy san in locu do voUUt ca ni 
boUuj in locn de -voUn^ d'in volTer.>7 

BOMBA, H. f., do acoa-asi inseiimare 
cu boba d*in collo de Carpati (vedi boba 
si bobn). 

BOMBARDARE, v., ital boinbar- 
^MTfi, frane, hombarder, a arruncd bombe, 
a baio una celato san alte ùitariture 
cu bmibe. (vedi bomba in dictìonariu). 

BOMBONA,-e, f., si bombomt, m. 
pl.-tf, d'in frane, bomboii^confecturaro- 
tundaj francesii scriu ti bon'jftn, deri- 



BQ g. 

Vttudu cuvt'utulud'iii ban — bunu, dupb 
catn. 

BOMBUTIA, fl. f., la Homatiii ded* 
collo de Carpati de acea-asì iosemnurél 
cu bobìiia, ca deraiimtini d'in prece^j 
dentea hmnba. 

BONO Al UE, si 

BONCAMHK, v., boaro, iniigire; 
regula retìessivii : a se boncaìdt a mngi,j 
a sberà, vorbindn de boi, caudu, de fnrii 
san de dorere, dau lum raugetu piange 
rosn si potente, anmcandii pamentu ci 
petìorole; — ? d'in bocire, prìn into 
larea unni n, cumu siistìno dictioiu 
riulu de Buda? san potè d'in fto»i?>«(v 
bohù, prin straijiutaroa labialei b in 
turale g -jì aitoi r? (vedi :^ buffa), 

BONOOCL)-(i, adj., In arctum cw 
lectus, scm-tu si grossa;— la alti Ro- 
màni cn acea-asi insemnare (jìtindocuì^ 

BONETA, f., %\bonetu, m.,pl-e, d'i 
frane. b^iinet=scufa, rotella ce muj( 
rile porta in capii. 

BORANGICU, bonmyiuctt^ si btirn 
gìcti, aerii9aniy fire de metasse tras 
de pre gogosi : cumésia deburungicu; 
cuvuntn tnrcescn. 

BOKANTIA,s.f., boralo oMcInalU 
una pianta ntuuita si aruldiu. 

BOKBÓNA, 8. f., de acea-asì iusei 
nare cu boba si bómba, applecata m 
allessu la stniguro (vedi si bobu). 

BOBBONTIA, s. f., ca si borbóna, 

BORBORUSIKE, vedi bolborosirr. 

BORCANASIU si 

BORCANELLU, s.m., pl.-e, demiiii 
tivù d'in bofcanu. 

BORCA-VTJ, 9. m., pl.-c, vasu de 
mentu, olla mai mare in care se pni 
si se pastredia diverse lucruri licide» 
boroivu de dtdcctìa, de mnraturi, 
untu. 

BORDEA, 8. m.,si)ocia defientia ima^ 
ginariu, cu care sparia pre copiì 
se taca si se atea cn mente : taci, 
meUf co rene de k manca bordca. 

BORDEIASm, a. m., deminuti vu di 
bordeÌH, 

BORDETU, s. m., pl.-c, casa subtcrrc 
nea^ Inpanar; 1. casa terranesca sapal 
in pamentu si accoperita de assement 
cu pamontti : cn acea^asi tuttdiau 



> 



mortea calca hordeiulu cfr&Uoriului ca si 
j^attidu imperatului; — do ac( pentru 
twco casa modesta : in hordeiulu seu, 
fia ratn de modpsttt, fiacare traicscc 
mai muUiamiiu de ràhi in casele aliuia^ 
fia catu de mundre: 2. in dìctionariulu de 
linda 5d cu ìnspmnarea de lHpananH:=z 
«'a;*a do minori df^sfrenate, ca ^i ital. b^r* 
(lollrt, frane, boriici, ispan. bordel, si prin 
urmare neolog-ismnln horddlu ar fi de 
prisosu. — Bordrinìu a fostu de tem- 
peri Ulta te si e pf*no aatadi caa'a ma- 
rei raajoritat^ atpn-.iniloni romfìni; ba 
incn ellii fiiriin^dia inco, si a fis^iratn 
una data si mai niultii, cliiani pnn cur- 
tile urbaniloru : este déro do eoa mai 
mai'ft interesse, nu ninnai pentru isto- 
rila limhei, ci si a nationoi prostra 
. totn, a se nrmarf cu donadensiilu ori- 
Iftnea nnoru assenieni cuvonte. In lim- 
bftlo sorori cuTentiiIn este, diipa forma. 
ca si in ìimb*a n<^stra, nnu demiuTitivu» 
care cere una forma primitiva mai sìm- 
pla. In limb*a francesa e-ìsiste lioril:= 
margine; déro d*in ac^sta insenmare nu 
se potè scote cea de bordel, afferà déco 
nu s*ar presuppune co pcmto^rìe erau una 
data condemnate a locni in case situate 
càtu se potè mai la raarLpnea cetatì- 
loru. In limb'a ispanica seaflabordar^ 
baraca, casa prosta de scanduri, care 
ar fi derivandu d'in <^ot. bann!j,anp;los3. 
bord=srandnra, ca^ci<^ra de scandura; 
aci'sta etiraolofffa cadredia mai bene cu 
ìnteHosMuIu ce are cuventnhi hordellu 
in liral>e]e sorori, si peno la unu puntu 
eliiani cu intellessnlu datn in romane- 
tiCé snh 1., cea-a ce ar duce la conclu- 
m^noa. co Homiiniì de la Ooti ani fi in- 
VfftiatB se faca hordcie si se locuesca in 
olle, afora de nu cumuva s ar prob;\ co 
Celtii le au apucatu inaìnte , pentru co 
si in viiomatele celtice essiste boni cu 
acelle-asi insemnari ca si permaniculu 
baurd san boni- Peno atunci se insem.- 
rrànin, ro ai in romanesco essiste form'a 
mai aìmpla bnrd in oompusiilu K*burd- 
«r*, in intellessu mai ouostu, d^ro to- 
tuai analogTi cu cellu ce are ital. sbor- 
4«lUre, formatn d'in bordello, Apo! , 
idu co in hfvrdeitdu roroanescu nu 

icnilv 




prineipalet ci gaur'a sapata in pamentn: 
de acea-a noi nu auntemu pre doplenu 
convin.si, co ^erman. bord se fia datu 
nascere hordciuìui nostru; ci ni se pare 
co latin. forAr«=:gauriref ar cadi'à mai 
bene cu intellesulu cuvontului roma- 
nescu, chiaru si in intellcssu de horddlUf 
de orece si latinii mimieau casolo peca- 
toselorn aiitra=caveme, vizuine, si 
pentru mai mnlte cuvento usiore de pro- 
ceputii; dupo acesta etimolojffa cuven- 
tulu hordein, in locu de horteiu. ar fi in 
relatione de cumnatfa strinsa cu htìriar=. 
gaura, ce n'amuav«Mievoia a deriva d'in 
german. bobronrrgaurire, dcsiaccstu-a 
e, fora indouentia, affimi cu latin, forare, 
caro a datti potè in limb'a nostra, pre 
lun^o altele, si forastrellu, corruptu in 
fcrasfrhi. 

BORPEinTin, s. ra., pl.-«?, deminn- 
tivu d*in hordeiu. 

BOKDELLLT, ^. m., pi.-/», inh'odussu 
de currendu dupo frane, boriici cu in- 
seranarea speciale de sub. 2., a lui hor^ 
deiu. 

BORFA, s. f., si horfu? m., detritni 
pannlcnlns; carpa, camésìasau verce al- 
bitura vedila si aruncata ; vestiraente si 
straie invecbite si rupto, stremtie; veHt.i- 
niente, stniie, albiture de cavi face inco 
ceneva uau in cas'a sa sau le duca cu 
sene pre calle; — se nu fia acestu cu- 
ventu acellu-asì cu bolfu sau Mfa, cu 
in^emnarea de legatura san paketu cu 
rufe? 

BORFASIU-rt,s.. cellu ce aduna horfr. 
si de acf cu inseranare rea : fmii de 
borfe, carpaciu, bunu de mana. 

nORFElT, s. ra., pl.-csau-uW.ranl- 
time de horfe, tote borfole ce are cene- 
va in casa sau pre drumu. 

BORHOTIRE, borlmtvsm, v., a pune 
horhotu in ceva, ca se fermante; a face si» 
fermente. 

BORHOTU, S. m., ma?»n, fex, ▼!- 
iii'.coa; ce remane d'in fruote sau piante, 
dupo ce li se storce suoni u : horhotu de 
stntgnri, 

BORIRE, Wf,«rt<,v., Yomero; i vAme, 
a versa, a da afora d'in stomacu coll« 
mancate si beute : rcnr ììer prt- fnnltu 



u 



pop. 



BOBOCTRE, V., formatìi d'in ftò&ocM; 
Tedi imholwcire, 

. BOBOCU, 8. m., calyx, ouljonlnit: 
Vemma, oeulns; bellUiiiroas; aiiattcìila, 

ansercnlns; — 1. calicele ce contine florea 
inainte de a se deseihide si a se dovoltd 
pre deplemi; florea nedescbina si nede^- 
voltatii pre dR]jlenu;— de aci metaforico, 
applecatu la persone: teneru si formosi!, 
in prim'a flore a jnnetieisi forraosetiei : 
unu hobocu de fifa, \mu hohoeu dfi jutìt-, 
—2. puin de certe passeri, si in speciale 
de ratia san de pàsca : hohocu He ratta: 
gaiìh'a a scosu irei pui si patru hohoeì 
de ratta. In amendone intellcHHnrele 
Torb*a |)are a so Icira bene de acca-asi 
radecina cu hibuj bòba, etc. (vedi mai 
allestì h()I)u). 

BOBONA, 8. f., pl.-f, eoninmen, In- 
«atitaraentum, eantu8 ma^lcns; descan- 
tecu, farraece cu vorbe; — caventu ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati, pre care 
invetiatulu MiMosich lu refere ca si pre 
angar. babona, la slaviciilu babuni, pi. 
m., cu insemnarea de stéperstitione, in- 
semnare de rare insuni se ìndoiesce; déro, 
lasflandn la una parte, co intelle.ssulu 
slavicu de snperslitionc este cu rauTtu 
mai scientìficu, si pria urmare de la mo- 
dula de a cugetà allu poporului cu multu 
mai departatu de càtu intellessuhi ce 
are in lirab'a romanesca; apoi in liroVa 
."(lamica nu eusiste noci una radecina a- 
numita de care se se pota lega cuven- 
tnlii, fora se mai adaugemii, co togmai 
intre Slavii, cu cari B/>mdniì au fostu in 
relaiioni mai appropiate si mai vechie, 
euventuln lipsesce; pre candu in roma- 
nesco ellu pare a fi in legatura cu una 
numerosa familia de cuvente forte ve- 
ebie 5Ì affundu inradacinate in limba. 
eumu bòba, hoòn, hohktiu, hotnhu, born- 
ia, etc, (vedi Òohu) : a tpnnr bombe rr 
a 5pune secatnre, vorbe deserte, cum 
sunt tote descantecele; afora déco n'ar 
preferi ceneva a reduce cuven tìilu la balìa, 
fionda co babele de regula facu bobóne 
(^ descantece); none inse ni se pare, 
co cuventulu si prin forma si prin intel- 
Iftssu se lega mai fireesce de boba, cu a- 
t^tu mai multu. c/> essiste in limtia <\ 
tOTTBZ destulln de popularia horbona. 



BOB. 

d'in care hobona ar venf de a drcptuln 
prin suppressionea Ini r sau m, san care 
ar fi ea iusasi crcscuta cu unu r, de ore 
ce credemu a fi airditu si d'in coce de ^ 
Carpati form'a mai sempla bobona, inse H 
cu intelless!]lii de borbona^hohìi mai " 
mare, cumu e allu strugureluì, èro nu cu 
celln datii in dictionarìulu de Buda, des* 
cantecH; hi inno chiaru si imu verbu 
a se fto?>o»«=ase infla, a se besicà, etc., 
se audein G:ur'a poporului, cea-ce ar au- 
torisi a pune cuventuiu in legatura |i 
cu htAa(ye{[\ bohu.) Inurm'a acestoru-a 
noi credemu, co si Slavii si TJnioirìi an 
impromutatu cuventuiu de la Komflini. 

BOBORNICU. H, r., pl.-(". TorodlcA 
becAbuuvft lui Linneu , una pianta cu 
frnndie verdi luciose si cu fiori albastro 
despnse in Tnanuchin ca bobelc sau Òor- J 
bfynclc de strugure; — cuventu neconno- B 
scutu d'in coce de Carpati, pre care in- 
vetiatulu Mfliosich lu léga de tr*"^!! (vedi 
aces^u cuventu), dandu sì form*a JpH- 
hornictt, ce noi neci amu auditu, neci — 
cetìtu. si de care allàtura si hìabomicu ■ 
=zcaIceolMS mariana», cn de asseraenea 
noi nu connoscemu neci d'in audite, neci 
d'in cetite. Lassandu d*^ro la una part« 
brìbornieu si bìohornicut form*a cea mai 
connoscuta, cellupucjnu intre una parte 
de Roraftni. adeco bobornicu, pare a fi in 
locu de horbonicu, si prin lu'raare a se 
legd de borbotta (vedi acestu cuventu, 
cumu si bobóna) : Romànii au nnmitu 
mai multe piante dupo form'a frundie- 
loru (vedi hamitieubobUeìlu.). Astufela 
cuventuiu bobornku, a potutu trece de la 
Romàni la Slavi chiarii in siipposetìonea 
co nu ar veni d'in borbótui. ci potè d*ìn 
Téronloa insasi, prin una dirplecare fa- 
miliaria nu numai Umbri romanesci, ci 
si altoni limbo romanice, in locu dehr.~ 
beroftica orecumu. 

BOBOSIA, ?. f.. pl.-c, inflatura, be- 
?icatura (vedi bohosÌH). 

BOBOSIARE, V. (vedi Lbobosiu), in 
speciale : a descbide si scote tare ochii 
afora d*in pleope; si de acJ in genero : ■ 
a infié, mai vertosu ca refiessivu, a se bo* ™ 
bosià = H se inflà, a se besicà (vedi ho- 
bona si bobosiu): -insémnasi ambiare? 
dupo Polizu, afora dócy d'in erróre dw- 



I 




MB. 

— ■ ■ ^ ■ ' t ' ■ 

nn e in locu de in/lare; — de nei : 
'BUSIATU, part. ea adj., ochi ho- 
bosioti, ochi essiti tare afoni d*in orbi- 
tele Ioni; si in genero peiitru verce : in- 
Hatu, tare intiatu, besicatii {vedìbohosiu), 
1. BOBOSIU, H, m. pi. bobosi, pu- 
pilla, eora; gtobiilu ochiuUii, si in spe- 
ciale : luinin'a ocliiului, care are forra 'a 
unui b(^m: — si prin armare in relatio- 
ne cu acestu cuventu, cu tote co ar potè 
,»vi^ una affinitate si cu papllla=sferculu 
ititiei, sau cu pupilla, deminutivu d'in 
►■P»; — cuventulu nu e connoscutu d*in 
de Carpati cu form'a sa masculìiia si 
iiisemnareaspecialede?u>«ùuf«0(7//u- 
?, iiMe connoscutu sub forin'a feiiiiniiiu 
fi«, data raai susu cu iusemrmre mai 
srak : acestu processa de scanibarea 
«TÌnei si genului imui cuventu^ spre a e- 
treme concepte differite, se so notedie 
fue, pentru co e forte desu practicatn in 
ib"a nostra, si nnu esseinplu de appie- 
da lui vomu aflà indata la bobu. 
2. BOROSIU, adj. f, bobósiu, mucu* 
t»u». rarlu<«; cu picatelle de varia co- 
Te, pe*<tritiatu, -cuvL'ntu neconnoscutu 
in coce de Carpati, casi ì.boòosin, déro 
ira indouentia de acea-asi ori^^ine cu 
tu-a, legandu-so de hoìm, si anunie 
?rivatulu bobostt, ca rosìu de (ros* 

BOBOSD,-o, adj., pleuu de bobif sau 
,' care are sau thbobl multi; cu fa- 
aspra, ca curau ar fi compusa din 
; cu substantia compusa d'in parti- 
Ile di' form'a unui bohn san boba. 
BOBOBOJIKE, V., inToIrcre, obrol- 
f#re, male et ridiculo rcstlre, frane, af- 
,fiib1er; a iufasiurd, a imbraca cu ceva 
ibrgw intr'unu niodu ridieulu; — in locu 
de boòoredirct ca si ve^c<^jin: in locu de 
btseedirc, de la una forma boboredlay vo- 
'iiUd'inóofiH, ca si bubwedia d'in babà 
(vedi bobu). 

BOBOTAIA, s. f., flammai eooila^a- 
Uo^flacura mare defocu. incendiu infrico- 
siata: — cuventu neconnoscutu d'in coce 
de Carpati^ poto in locu de bolbotaia^ 
* '■ ' i*ì, care Jpare ni se co Tarau au- 
. in coce de Carfiati. déro apple- 
catu, déco nu ne insellàniu, la apa ce 
'be orecomo, &cundu rortetie si o- 




^_^ BOB. n 

chiuri, si atunci s'ar leg^ de acea-adi 
radecina cu boìbotaj bolbóca, bolbura, 
bolbòre, volbura, voìtórc, /'o/r(>;'c, otc.ja- 
oestud'innrma sicuintellessu defiacura, 

BOBOTEZA, 8. f, eplphauia; batte- 
zulu Mantuit^riului, diu'a candu se ser- 
beilia acestu battezu; — dupo invctia- 
tulu Mikhskh compusu d'in slaviculu 
bogrù si din boterà; inse acesta etimo* 
logfa oa da redimatn pre autoritatca 
betranului nostru litteratu Eliade ; d'in 
partene. considerandu co cuventulu e 
populariu, si co poporulu nu o capace 
de asseraeni composetioni doctc, noi ere* 
dcmu co bohoti'za este cuventu formatu 
de poporu prin acellu processu de du- 
plecare practicatu in lìmb'a romanesca, 
ca si in limbele sorori ; numai scamba- 
rea lui a in v potè veni d'in intluenti'a 
slavica, cu tote co si acést'a e forte in- 
doiosa, de ore ce an se face in lirab*a ro- 
manesca : facutu^au facutUy si prin 
armare botc^arc potè fi in locu de bmtte- 
zarCj caisp. bnnilxare; totusi, iìendu co 
Macedoromauiipronuntia mai corrcctu: 
battczare, bath-zuy e mai bene a se serie si 
pronuntià : huktttc^a (vedi in Dictio- 
nariu : battezare, battezu, etc), 

BOBOTLKE (cu ti nesiueratu), v., 
Inflamniarey Incendere; Inaammari, flam- 
mescere; tnmescero; a pune in ftaciU'e. 
a inflacurd, a incende; a lud tlacura. a 
se inflacm'ii, a se apprende, a so incende; 
a ferbe, a se inflà; — cuventu neconno- 
scutu d'in cóce de Carpati, ca si bobo- 
tuia, cu care coincide in intellessu, si 
prin unnare cautia se aiba si acea-asi 
origine (vedi bobotaia si bobu). 

BOBOU (pronuntia òobàu) si biibòUf' 
f. m., ^ausape; sarica, restimontu de 
lana, a carni parte esterna porta floci 
mai multu sau mai pucinu metassosi; 
—cuventu neconnoscutu d'in coce de Car- 
pati^ (vedi bobu). 

BOBU. s. m., plur. hobi, si bobe , 
bare»* firriinnlnm) mira; faba; — gìohutiu 
rotmidu mai micu ca una bòba, 1. sin- 
gulariu: a), luatii ca nume individuale 
pentru unusinguru globuliu : uhm bobu 
de ffrdnut de orditi, de meiu; d^ *»iw^-a- 
riv, de pij)€ri4j de titazere, de fasolc, de 
Icììtc, etc. ; vnxi boht de margaritorité^ 



lè 



BOB. 



de adamante, de aura, de tnargea, de 
arenaj de sare, etc; — mai in tote acoate 
iasemuàri boba e aprope pre deplcnu si- 
noniiuu cu grauniiu : graunthi de mu- 
stariUj de ordiUf de meiu, de sare, etc; 
totusi grauniiu pare a se appicca cu pre- 
fereatia la uimbobumui mica; — b), ca 
nume coUectivu pentru totulu graun- 
tieloFu uuui spicu, unui stulete de po- 
pusioiu, unei pasfcare de leguminose, 
etc. : la legattUu bobului bucatele au 
lipsa deploia indesi tdhitoria; estu f^mpu 
ordiulu a legata boba muUu, déro secu; 
annu legasse bobu pucinuy déro plenu; 
— in speciale pentru un'a d'in le^mi- 
nose, ce face pastari cu bobe ca alle fa- 
solei, fmba^macedorom./tfi^a, fraac.fève. 
—2. plurariu, inintellessuludesuba.), 
coci iiL cellu de sub b) uu potè fì, este 
de regula bobe, adeco femininu; bobe 
de granu, de porumbu, de macere, de 
tnargariiariu etc; bobi, ca masculinu 
se aude forte raru in acestu intellessu 
generale : bobi de porumbu, de (asole, 
etc; ellu se appleca in speciale la uuele 
espressioni metaforice : a da cu bdm^ 
a devinà prin posetionea si combinatio- 
nea unui certu numera de bobe de |>o- 
rumbu, de fasole, etc : babele sciu da 
cu bobii; bobii spunu co ai se afli ce ai 
jmrdutu ; — de aci proverb : a da cu bobii 
^z& nomer^t a devinà justu, a ajunge 
togmai la tempulu opiH)rtunii ijìara co ai 
datu ca bobii, de ai irnitu ioip9MÌ càndu 
ne punemu la mésa; pare co dati cu bobii, 
asid de bene sciti ce atnu cugetatu noi; 
—de aci si verbulu bobire^uamenve; 
aftoòiòene^anemeri.a nu se [niella in 
ce fkce san dice; — pare co nu ti sunt 
toii òo/ni=pari tristti, dijitrassu; inse 
iu acesta locutione se audu si pronun- 
tiele : boghiiy boti, asià incàtu pare a 
remane indoiosu, déco este vorb'a de 
bobi, seu de boi (d*in bou); intellessula 
se potè esplecÀ si prin boba, ai prin bou, 
de oro ce in antanìulu casu s'aru intel- 
lege co la datulu in boli lips'a de ore- 
care bobisau reu'a loru cadere, auuun- 
tiandu unu reu, bagapre omu in grìge; 
èro in alla doilea, co perderea de nes- 
cari vite a cofuudatu pre omu in intri- 
stare^ form*a cuventului iaco au decide 



B^^ 

pre deplenu cestionea, de orece unii Ro- 
màni pronuntia vi si òicamuinacellu-asi 
modu, ca ghi : asià boghianu in locu de bo- 
vianu, boianu. — Cuventnlu 6o6«esteu- 
nulu d'in essemplele celle mai probanti 
despredifferentiele de intellessu ce gè- 
niulu poporului scie stabili, prinscamba- 
rea genuini in unnlu si acellu-asi cuventu, 
care se appleca la fìentìe neinsuffletite: 
plecandu d'in observarea co natur'a fe- 
menei este do regula mai pucinu deter- 
minata si mai capritiosa, ero a mascu- 
lului mai solida si mai bene fissata si 
determinata» imaginationea poporului 
appleca si fientìeloru neinsuffletite 
genulu femininu pentru concepte mai 
pucinu precise, èro pre cellu mascidinn 
pentru concepte mai bene definite si 
specialisate. — Invetiatulu MiJdosich 
pretende, co cuventulu ar fi venitu Ro- 
md.niloru prin Slavi, sì a nume d'in sla- 
viculu bobii : marturesce inse totu deuna 
data, co cuventulu e impromutatu de 
Slavi d'in latin. Uba. Déro in limb*a 
slavica cuventulu n'are de càtu insem- 
uarea speciale de fuba, precandu in lim- 
b'a romanésca ellu a luatu insemnari 
asià de multe si variate; in limb'a sla- 
vica ellu essiste ratecitu si senguratecu, 
precandu in limb*a romanesca se vede 
insocitu de una faniilia asià de numerosa : 
bobostu, bohosiare, bobocu, etc : acestea 
sunt probe, co cuventulu este pianta de 
soluromanescu. Ce e dreptu, cuventulu e 
ancToia de redussu la una vorba latina, 
sì celle ce noi avemu se dìcemu, le dàrou 
de ce sunt in addeveru, de coniecture 
mai multu sau mai pucinu probabili, 
destinate a deschidc callea la cercetarì 
mai alfunde. Si mai antanìulatinesculu 
faba» dupo legile generali alle foueticei 
romanesci, ar fi cautatu se se faca fava, 
care, inpotereaacelloru-asi legi, ajunge 
faua, si in line faa, fa; sub acesta d'in 
urma forma cuventulu, amestecandu-se 
cu aitele diverse prin origine si prin 
intellessu, cumu, de essemplu, impera- 
tivulu d'in facere, a cautatu sau se des- 
para sau se ie^i alta forma : numai la 
Macedoromani, cari pastredia mai bene 
cdosonantile, ce la Dacoromani se moia 
peno la completa desparitione, essiste 



I 



■ 




BOB. 

luco fornra /arrt=:faba. In locu de a 
trece priu transformarile generali, cari 
ara fi addussu complet'a lui perire d'in 
iimba, cuventulu ruba, la Dacoromanì, 
pare a se fi transforraatu in modu spe- 
ciale, asià co /'a potutu se treca in hy 
ca in bitgu, blctocarirey etc, si astu-felu 
C42ventulu se iea fonu'a boba, apoi, sprea 
inlaturd ambiguitatca, bob», prin scam- 
Imtm lui a in o, ca in fmne d'in famcn, 
caruì'u in fine, io poterea proceasului 
mai suau attensu, 8*a datu si forma 
mascuUna hobu^ cu insemnarea speciale, 
ceareaimacedoroman. /aturrfaba, si d'in 
care in orma s'ar fi desvoltatu celle alte 
JTwqmnari aUtu alle ciiventului propria, 
cfttn si alle derivateloru. Déro form'a 
btjfìiòa in locii de bfjòa^ cumu si raascur 
linulu bofféu sau bumbu-=.misiuru rotun- 
du, para a duco la alta radeciiia, acea-asi 
care a datu si cuventele : bombariu sau 
òandahUjbombaiìirefliombacuà'dnbiimba' 
oc» bumlntrar$, etc; acestu d'in urnia cu- 
ventu 8€ aude si cu form'a gungurarc^h- 
noznenu d'in care s'ar pot*5 deduce co gor- 
n4fiiu^ gogoneihi, gogosia-, etc. sunt 
loge si chiaru identice in origine cu 
Uu^ biibósiUf bobosiarCy etc. prin 
iiuiarea lui b, in g, ca in intrebarr 
d'in Interrourarc. In limb'a italica cu- 
t. * V homba a luatu astadi, ca si in 
.i ■' romanice» insemnarea mai 

i' '( mare de tunu; déro aro 

^L ^0 globu mai raicu, cumu: 

■MiM?f,<;i>^o*tademancatu, etclnlimba 

nostra e^tsi^tu bomhu, bómba, nu numai 

casubstantìve, cu insemnarea mai susu 

indicata; ci si ca adjective cu insemnarea 

de : care voi'besce incurcatu, care bofttba- 

nesee, care sia bosinflatu, etc.; si din a- 

telle-asi ce vede co s'audesvoltiitu, prin 

'tfaniUUrea lui b iu /*, mi fomfu, fómfa 

^='..ire balbute^ce. Aceste analogie ne 

lucu la cuventulu bombiiB, grec. ^6[t^ 

=roc« «urdù, sunetuln confusu ce dau 

" ' 'ì alte inaecte; d'in acestu cu- 

■' san desvoltatu mai departe 

X, grec. pót*-?'ji=insecta care 

ca la noi bonibariu; si de ac'i in 

: verme d*ì metasse, gundacu 

Vavermelui de meta.s- 

i , ca la uui bombacu sau 



BOB. 



79 




ile 



bwnbaoUi d'in care, dupo celle attense 
inai susu despre stramutaaea lui b in ^i 
s'a formatu probabile si guììdacu, Àstu* 
felu déro cuventulu bombus a potu- 
tu da in romanesce cuventulu bmibu 
cu doue serie de insemoari : un'a refe- 
rita la sunetu, si aitala form'a globosa 
a cliryaailideloru sau gogo3Ìeloru^ ce in- 
fasiura pentru unu tompu insoctele, nia- 
teri'a sau tesseturele facute din ma- 
terica trassa d'in acelle gogosie; déro, 
pentru destinctìone, limb'a a cautatuca 
in vorbele d'in un a d'in aceste serie se 
^uppréma sonulu m, asià in càtu d'in 
bombii au essitu bobu, apoi bobocu, bo- 
bosìu, etc; c]ììd,rn bobou sau bubùu,foT- 
m'a cea mai estraordinaria, cadredia, 
prinintellessu,cuacéstaet>'mologfa:coci 
si cellu altu cnventu, pentru acellu-asi 
coDcepta, adeco sérecajHe refero la latin. 
8erlGa=:vestimeutumetasso3U,intogmai 
cumu si bubàu =bombàu^vestÌmentu 
bombiccu. Mai anevoia ar pare, co intra 
sub acesta etimologia cuventele : boble- 
tecHy bobletiu, etc; déro, de una parte 
bombu aveudu insemnarea de balbu := 
inganatu in vorba, si cellu incurcatu in 
vorba lìendu de regula si stangaciu in 
cogtìtare si in actìone; de alta parte 
bof9ibu insemnandn si iusectu in chryaal- 
lide : nu este de mirare, co uun deri- 
vatu d'in boffu^ ca bobictucuy a ajunsu sa 
insemne simplu, prosiu, stangaciu in 
disse si fapte; asid frane. nlaU^boble' 
tecu pare co e in locu de uidiilU^in 
cuibu, ce n*a essitu sau sboratu inco d'in 
cuibu, vorbindn de pui de paàseri. Nu 
0- inse de trecutucu vedereacoinliinb'a 
ispanica se atla cuventulu bobo» d'in cara 
apoi bobatico=:bobleticu; primitivulu 
inse, bobo insémna si una passere fora 
aripe si presentandu prin urmarc una 
forma globosa, ca Mwcu allu no3tru; 
precumusiunumodudeaseinvestimentà 
ridiculucaèoòofo;ir«allunostru. Ispani- 
culu hoboar fi venindu, dupo unii, d'in bal- 
bu's:=:balbu; acésta etimologia s'ar potò 
dà si lui bobleticu allu nostru; iiise for- 
mo analoge ca bolbotinaj etc, paru a 
milita pentru etimologica mai susu in- 
dicata ; bobletiu, bobleticn, fiendu , dupo 
parerea nostra, ca si bolbotina, derivate 



Mi 



ii 



Boa. 



d'ili una forma Òoblu , dcmiuuti\'u d*in 
boba; atbra déco pentru acésta familia 
de vorbe n'ar preferi cinera se puna in 
jocu si una a treia radecina, adeco òol- 
bt(=bulbtis, grec. poXp^r. 

BOCCEA, s. f.,pl. baccelle, f«»cls,»tro. 
phlum maxtmain; — cuventu turcescu : 
I. legatura de tutunu, coprendendu nini 
multe papusie de tutunu; velu mare, cu 
care muierile «i accoperu sciatele. 

BOCCENGERU, s. f., messeria de 
hoccetìffìu, 

BOCCENGIC.s.m., care vende hoc- 
celle de muieri sau tutunu in boccelle. 

BOCLUCASIU, s. m., care face bo- 
clucuri. 

ROCLUCU si buducu, a. m., mord*, 
fex; molostnm ne?At!iim; caTllIalii); — 
scremeutUf mai vertosu omenescu : a 
manca bochtcu:^s. spune mentiani; nu 
manca bt4clucìtz=nn spune mentioni, nu 
spune vorbe care me supera; — incnr- 
catara, nevoia : numai de hocìucnri esti 
hunu; a face feocif«cu=a face una cèrta, 
a se bagà intr'una nevoia , a committc 
una prostfa; — incurcatura de desfacero 
a unei daravere; pedece, preteste de a 
ammana sau a nu platf una detona : dt' 
còte ori amu avtttu daraveri cu accsfn 
ùmUt mi a facutn boclucwi, 
■ l.BOCSIA, 8. f., cuventu neconnoscutu 
d'in cóce de Carpati, vedi burca in Glos- 
Barin, cumn ^ìcarbunaria in Dictionarin. 

2. BOCSIA? s. f, cu intellessiilu de 
colóre yìégra? — acellu-asi potè cu 1. 
Òocsiny ca unsore pentru ossi'a carrului. 

BOCSIAKIU,vedi carhnnariu inDic- 
tionariu. 

BODEKLÀU, s. m., mer^sy passero 
de apa ce mereu so da affundu. 

EGEA, hocria, etc., vedi boia, boia' 
tia^ etc. 

BOFTA, 8, f, tnwor, tnbercnlns, 
fUnduU; ghiandura , infìatura; — cu- 
ventu neconnoscutu d'in c'óce de Car* 
pati; — ? in locu de bohia, d'in acea-asi 
fontana cu bobu sau poto si buba? 

BOGACIA, 8. f., placenta, turuiida; 
specia de placenta maialleasu cu bran- 
dia; — transformatu d*in ita!, focaccia. 

BOGAGIA, s. f., din collo de Car- 
pati in lou de hagaQitt. 



>n- 

I 



BOI. 

BOGASIA, s. f., tessetura colorata 
si cu lustru. — german. ba^iutle; d( 
acf ; 

BOGASIARIU sau bogasieriu (cu 5,' 
nesiuratu), care vende bonasia; — òo-^ 
gasiaria, stabilimentu de hogasiariu, 

BOGATaTE, s.f., forma i>ucinu con-, 
noscuta d'in coce de Carpati in locu de 

BOGATIA, s. f., dlTltliBy avutfa 
formatu d'in : 

1. BOGATU,-rt, s. adj., dlve8 = 
vutu; — cuventu slavicu. 

2. BOGATU (cu tonu pre ho, bògaiu), 
adj. si adv., snfUcleus, satis; dcstullu. 
de ajunsu; — sub acesta forma necon- 
noscutu dMn coee de Carpati , ci numai 
sub form'a si cu intcllessulu d'in 1 ho- 
ffoftt. 

BOIA, s. f., pi. bornie (la Macedoro-J 
mani hóic), coloo Hqnor iluctllls; tin- 
htra. vapsé cu care se coloredia lari'a, 
tortulu, etc, cimi si pànurele si alte] 
tessutnre;— cuventu turcedcu. 

BOIANGERIA, s. m., maiestrfa sai 
stabilimentu de boianglu. 

BOIANGIU, s. ni., care hoitsccj can 
scio boi sau are stabilimentu de a bai. 

HOIAKESCE, adj., ca unu boiariti. 

BOIAliESCU, adj., cosetiue de unu 
boiariu, relativu la èm'aWw;— Ca subst. : 
boiaresciihi. asìà se numiea in Molda-^d 
vi'a clac'n sau lucrulu ce eri det<)riu tie-ij 
raniilu stabilitu pre moyi'aunui boiariu 
se faca in folosulu acestuia pentru par- 
tea de pumcntu ce tierauuln lucili iu allu 
seu foiosu; —boiaresculu se destìentià 
Iiriu legea d'in 1804, asià niimita logea 
hnpropriHarirei tieran ilùru. 

B01AKESSA,s. f.,muierea unni 6oia- 
riM. 

BOIARIA, s. f., calitate sau titlu de 
boiariu : boìariele se dau pcfitru servi' 
tide addusse terrei: — metaforico : morbTij 
venericu : 2mn traitdu teu desfrenatuj 
ai se te capeti cu una boiaria care ti 
repunc rietina. 

BOIARBIE, s.f.,cacollectivTi: tolulu 
boiariloru, corpulu ce formedia hoiarn 
d'in terra; parte d*ìu boiari. 

BOIARIRE,6(w>ire5c«, v., a face òoio-lH 
rttt, a conferì cuiva unu titlu de 6o*aWa;— ^ 
ca reflegsivu, metaforice, a se boiarl : 




BOL 

1. a Sfl muiidrf : i'a hoiaritu asià de tare 

m di' ' ' !ia pre. nemmc in sé- 

ma; "J : ce mi te ai hoiaritu 

a$m %n càia nu mai punì man^a prc /w- 

tru? — 3. a lu4 imu morbn veiiericii : 

M*aM hoiaritu de la fonnos'a re mi ai 

re(t>ft ^'s* — inaceatuintoIle33u si 

sabr iiyj. : fornws a era laudata 

aia ètamniu. 

T^OIA.ItLSMU, 8, f., systema de doc- 

, do principìe, cari semi ca base de 

.re botar iloru in societate ai in po- 

RITU, part., care, alora de iji- 

1 ce are ca veuitu d'in hoiaririf : 

I iariu, investiiu cu una boiaria, 

■ ' ^^u speciale allu lat. homo 

p.irrenu:=onm di; luirendu 

xnari, care mi a aviitu pa- 

. «.. :t boiari: hadaranulu Una- 

ntM (vedi bmìaraìiu); l/oiarituluestv totu 
(droMji'a /i ìru si mai nepolita ca 

k/Àariuiii . noi, boiariUf afora de 

can de neamu, a'a fosiu neci una data 
ereditaria. 

B01AKINASlU,s. m., boiariu micu, 
d«ran^lucelIumaidediosuìiiterurch]'a 

h' lA, vedi boìaressa. 

h' ' . ». iii.f nobili^, patrlolus; 

^al nauerd piibllco fnn^ltni*; ptlnceps^ 

•^timAtun uiiin»; l. omu care porta tina 

«axcina a ti^rrei, canii-a ora iiicredon- 

tiat»: , itili mai imitortaiite allu 

«l^t iiiministrativii, lia judeca- 

ftu ntilìtarescUf camu in acea- 

-" ca sh{jh{isiu d'i alta date, 

itrope c\\ lu net innari u de 

■ ei'd boiariu judccn- 

•I hoiaritt Militarocu, 

H bmariu fiìicale , vorniadu 

'^/lurir» tìJ ministrai iva ; — 2. titlu de 

ofior« Cd porta celln care addussesse 

a^i* " a d'in func- 

Ub»- li cu fiinctìo- 

B«a < i si totudeauna d*.* a- 

r-" ■ ■•: *'■'"•'♦ ionea : fati baia- 

'ra parte la acca 

ù*). 'Un tieudu cei in acti- 

itj* - cei ce occupau func- 

:ii, i-To boiari macili (Tedi wwr/Vw) 

"udii coi pu&i in desponibilitate, cei 



BOL 



Èì 



fora functionì, déro si nniì, ca si altii 
aveudii pre atuncoa, intre alto privile- 
gie ce le dau servitiele faciite terrei, si 
dreptulu de a lu4 parte la tote adiina- 
rilo, cari aveau de obiectu a deliberà as- 
Hupr'a ìnteressiloru atatului, dreptu ce 
nuinai pria Begulamcntulu orfjanicu se 
iuii cn tatuili boiariloru, dandulise nu- 
mai dreptulu de a allega d'intre dennii 
deputati pentru obscesc'a adunare; ~ 
3. titlu onoriiìcu datu pentru eervitie 
addusse terrei, fora noci una correspon- 
deiitia cu numirile functioniloru imide- 
nite, titlu, casi cello in intellessulu de 
sub 2., cu totulii personale si fora drep- 
tulu de a potò trece la eredii titulariu- 
lul, precandu in alte terre, mai allessu 
colle d'iu appusu, assemeni tithiri mibì- 
litarìe treceau d'in tata in tiiu ca una 
ereditate; aeugurii boiari d'in tata in 
tiiu erau asia numitii boiari de neamn, 
fiiaivecbiloru apperatoriai terrei, aj unsi 
inse la cornele aratrului si pucinu pre- 
tiuiti in celle d'in urma, totepriviJegielo, 
Bcutentielesidrcpturile tìendu dato nu- 
raai boiarilont cu tìtlurì personali, it- 
naloge titlureloru institutionei francese 
numitalalotci'tud'aounuurjcareseinlien- 
tià dupo revoliitionea d'in i87Vt, si des- 
fientiarea tithu'eloru nobiltarie, cari la 
Francesi orau ei'editarie; la noi, desi 
personali si destinate a se da nnmai cel- 
loru bene meritati, inse d'in cauvs'a abu- 
sm*e]oru fucate prin conforirea loru si 
la coi fora raerite, curau si prin porta- 
rea celioni mai multi d'in cei investiti 
cu donsele, aeeste titluri ituntantadi des- 
fieutiate prin constitutione; — acelleasi 
cause, cari adduAsera desfientiaroa boia- 
rieloru, impromutara si vorbei boiariu 
uuele insemnari relle : a se face boiariu 
^a se boiari (vedi buiarire). — 4. ti- 
tlu de onore, cu care numesce ccneva 
pre celln cui vorbesce, in acellu-afli in- 
teilessu ca ai domnu : te rogu se mi dai 
tisrutare, boi^mìr: insoastadi si in acestu 
iutellessu aprope cadintu ìu desuetudi- 
ne: s'a potrecutu, uiaddevoru, cova cu- 
riosu, la noi Romànii, cutitlurole omìri- 
fice, ce se dau cellui cui vorbimu; una 
data titlulu cellu mai onoriiìcu ax^panu 
san jupanu : bcncrimsele de prim'a da^s^ 

6 Q. 



^^ 



^ 



83 



BOI. 



aenumiau^Ì4panesf«;astadi si femiiielo 
d'ìu cusa se supera de iìtlulu de jupa- 
uéssa ; Judaimlui insusi abià te mai poti 
adressd cnjupane; vem apoi furia lui 
kyr : unu mitropolitu era forte onorata 
de a se intitulà kyr; astadi neci precu- 
petiulu nu aude bucurosu nuroiudulu 
kyr; cocowm so introna in locuju lui kyr, 
8Ì paro a ti mai incapctinatn^i mai am- 
bitiosu do càtu veiieticii precedenti; bar- 
batii l'au camu urgisitu, déro leraenele 
tlnu luco cu dentii la dcusulu; bunu e 
inse Domnodieu si cu deusulu : de orece 
sì jupanessele d'in casa nu mai voru se 
fìa de càtu cocónc, matronele romàne 
voru cauta do ueapporatu so lasse remasu 
sanetosu favoritului comnu, carui'a hon- 
jurisiulìi ;)^).sii<>=(monHleur) inco vru in 
dillelo d'in urma se ioa loculu» déro ca 
usìurfìUu hinijurìjitu co este, pare co a 
vrutu mimai se intento bataia, si s'a 
pusu apoi prò l'ug'a sanetósa, lassaudu 
betranului domuu hq sustina lupt'a a- 
tàtu cu cocomdu, càtu si cu JHpanuìu, 
care in logamentu defensim cu cyra totu 
mai spera, co va essi triumfatoriu.— 
Teutru impartirea boiariloruj in velUi, 
dtì protipentada, etc, se va tractà la 
articleltì speciale; càta pentru originea 
cuvontului, pareri s*au datu forte multn. 
sustineudu unii co ar veni d'in boiu huu 
res-boiu (cuventu slavicu), altii d'in vota 
z^voliay altii d'ìu alto funtano; cea mai 
seriosa inse sì mai bone fundata pare a ti 
a invotiatului Miklosich, care reduce cu- 
ventulu la slaviculubcljiiru, derivata si a- 
cestu-a d'inuna vorbaslavica mai simpla 
cu iotellossulu de tmtimare: insemnarea 
asia doro, cumu si logarea cuventului de 
una radecina slavica sustinu cu potere 
parerea mentionatului invetiatu. Cu tòte 
acoatea fìendu co noi credemu suffissulu 
ariu romanicu, òro nu slavicu; fìendu 
co instituirea boiariei sì organisationoa 
ei este calcata dupo cea byzantina; fiendu 
co lìmb'a iatìnaaavutu iiitìuentìa in no- 
menclatur'aboiari0lorubyzantine;tìendu 
co in liiub'a romanesca^ de 8i prin in- 
fluentia posterióre a slavismului s'au in- 
trodudsu multe numiri slavice de boia- 
rie, de la marele vomicuy peno la fturl 
logofetu, totusi s*au pastratu si multe 



BOL^ 

numiri bjzantinolatine in form*a lo 
romanica cea mai curata : spatarìu^ 
stiarìu,sGutariuyiòi\:.', fiendu co, in su; 
posetionea, co hoiarin ar veni d'in uni 
cuventu cu inseranare de inajor=m 
mare, espressioni ca hoiari mari, boi 
mici, hoiari jìiuì ntari, etc, noue ne pa 
stangacie si in sene contradictorie, ■ 
si cumu s'ar dice in latìnesce parrl in!' 
iioreMi Bau iji frauccsce pluH Inferlrur. 
stangacia si contradìctione, care, d 
s'ar potè trece Komànului in snppos 
tiouea co, bùiariu, fiendu strainu 
limb'a lui, denaulu nu potè avf^neci u 
conscientiade intellessulu primitivu a 
cuventului, im s'ar potè trece slavul 
care ar cauta se sinita acellu intelles 
ai caro cu tote aceste-a unesce cuven 
boiariu cu adiective de intellessulu dato 
de noi mai susu : pentru aceste cuventenoi 
credemu, co vorb'a boiariu a resaritu in 
pamentu romanescu, legandu se de a- 
cea-asi radecina ca si bann (vedi 1. 6a- 
rm), cu a tatù mai V(.ttosu,coin limò*] 
albanosa, bojar insémna si caltivattjriu 
pameniu, caruia boii aunt, fora indoueu- 
tia, forte necessari. 

BOLA.R<)NIA, vedi hoiaressa, 

BOIAROvSU,-a, adj., care are gust 
de boiariu, delicatu, greu de multiamit 

BOIKE, boiescu, v., ttng'ere,col<Ji-ar«; 
a da bmdj a tinge, a colora, vorbin 
de lana, acia, sau tesseture d*ìn a& 
ste materie. 

BOIU, s. m., Ktatura, natura; statura^ 
tire : nu e ìmulu lui se crisca inultu; 
d'in roUuuy aftinu in iutellessu cu 96 
Uerl, etc. ? 

BOJOCU, s. m., pl.-j, plumdnu;— e 
ventu slavicu. 

1. BOLA, s. f., applecatu a^ià de desu 
la vite pare a fi in locu de b^lla=beUu 
transformatu d'in bèlla in baU-ay apoi : 
bólla, c'à fame in fómc^ si prin urmai 
destinsu da urmatoriulu : 

2, BOLA, s. f., morbus, morbu, ni 
potentia, sUre contraria sanctatcì; 
in speciale : langóre; — Ma lumcsra^ 
niorbu venericu, gonorrea, sjphile; boia 
f f.'jyii/orM=:epilepsfa; — cuventu slavicu. 

1^ BOLBOLU, adv,, in abundantia, cn 
prisosii; — potè in locu de bolbur'a, de 



:ufl 

itoB 

rt; 

ira» 

I 



A 



Ift TOlTere^ casi bfilta^sì mai vertosu 
90Ìtóre cu insemnarea de tipa profunda, 
wmda ce volhuredia sau boìburediu, si 
care in giir'a unor'a se aude cu dentali 
in locu de labiali ; doldura, rtisu hn- 
fimlm bofbura sau (/o/dij>-a=iiiiplutu 
ea Terfu, in càta sta se dea pre de mar- 
gwiL 

iJOLJBÓRE, 3. f„ in locu de balborp 
~" iltubAiitU, cantate debalbu, 

. u (vedi bobu), una buìhóredc 
fpn»i=iuuiu balbuitu; — cuventu necoii- 
B6i*;iUti pre càtu scimu noi, d'in coce 

■-, dero meritandu a fi geiiera- 
ii34:u iuue t.-»ti Romaniiaubforin'age- 

IBtaa : holbórfi, 

BOLBOiiOSlRE, ai borboro^lre, bol- 
ÌMvsejicu^ T., balbutire» bUterare, fer- 
rare ^ MKtUiire; tti|iiani i-oiìIta m»Tere 
tei la ore abitare; 1. a balbutf : uu in- 
IdUgu et totu bùìboroneaci ; de aci : 2. a 
TOrbi iute si incurcatu : tedi cumu boi- 
ktrosesce Judanulu ca unu curcanu; ap- 
f[«catu si la curcani Bau alte animali 
ee sjcota una voce analoga cu a celliii ce 
ire linob'a inipedecata : atrcanii holbo" 
reseseUtdesfiisiuruftdu^i mundrde code; 

3. despre licide, a essf ferbendu sì fa- 
candu bcsice : pre atei cauta se fie vene 
wmUe de apa, de orec^ in alate locuri se 
9cde holborosiudu ap'a d'in pnmeììlu; 
sa esse prt: ^ra bolbontsindu ; 

4. 1. a ambia cu rostrulu pria a- 
p.1- ìua; rottele borbttrose^icu prin 
la<.»"tr .c4^J^; sau a agita apa sau altu 
lìcidu in gura, af«ià in càtu se se audìa 
tmu «unftu confusu ca cellu ce da ba- 
Ì£cilulu ratieloru in apa lutulenta; ó. in 
fine despre matie, a cbioraf. — Mai multe 
r-iv.'Tit^ paru u fi datu nascere acestd 

•^ : si mai antaniu precedentea bolbo- 
re^ ture regulatu ar fi oautatu He de 
hetlburare; déro fiendu co acestu-a e — 
lirnb a cautandu so faca una 
w -ae, a cadiutu in bolborosire 
na confusione cu bùrborosirc^ ve- 
'lec. pó.'i^o.ooc^apa lutulenta, 
jlta. liruulij ^aii noroiulu d'in 
I prin vein)ulu pop^fi6Cw=a 

I h-'tu ca cellu ce facu ratiele 

I '■■ i\ apa, de unde si frane, boiir* 

L Uj Uwarbier. Spre a destenge celle de 

1 



destensu, ar caut&adesface cuvontulu in 
doue: bàtburare sau balbur/re ca Ve- 
nitu d'in baìbore-^hoìbore, alfa borbo- 
runre ca venita d'in^opP^P^tw, cautandu 
inco a ne foiosi mai departe de acésta 
radecina, si formandu cuvente ca bor- 
burUt sau borhHra:=:limn formatu de 
una balta:=franc. boarbier , borbu- 
rosu, etc. 

BOLBOCA, s. m., apa profunda, locu 
unde intr*unu riu ap a e adunca; balta 
nu intensa, dero profunda; — affinu cu 
bolbura sau volburut voliorey etc. 

BOLBOTINA, s. f,, si mai vertosu in 
plurariu, hoìhòtine, frnctenecopte, fructe 
in genere; midtele bolhothie utrka stontu- 
adu; affinu cu bolbaray etc; vedi inse 
si bobit. 

BOLDIKE, boldi'scUf v., a imponge 
cu boldaluy sau altu cera assemeuea, a 
inipinge cu cotulu, lic; motaforice : a 
iudemuà;'-mai usitatu iuse cacompusu: 
imboldire, 

BOLDISIU, adj., iianctim, impon- 
gundu cu boìdulu, si de aci, iademnaudu, 
interitandu. 

BOLDU, 3. niMpl-t^^N toas^iiMmDluif; 
l. acucu gainalfa ce serve femeneloru de 
prensu certe parti de vestimento sau 
certe ornaraeiite; acu do capu, de peni 
(cu acestu iutellessu mai vertosu in Mol- 
davi'a, èro in alte parti :) — 2. acu mai 
mare ai mai grossu fìssatu in capetulu 
une! pertico, ca se ìmpunga cu ellu boii 
si alte vite de trausportu, stemurare 
sau stremurare; de acf, 3. metaforice : 
stimulu, indemuu, verceserveaindemnà, 
interit£L, attilià : holdidu fricci^ boìdulu 
pasaionei, boìdulu intoressei, etc.;— nu e 
slavicu, ci germanicUf ^Qgl- bolt=:fla- 
geta, pironu, cuiu, etc. 

BOLFU, s. m., ^loboH» Upideus, bu- 
cata depétra, stana, bolovanu; — necon- 
noscutu d'in coce de Carpati. 

BOLIACU, adj., camu bolnavu, pu- 
cinu indispusu, 

BOLIRE, bol4'SCu, v., «protarfì, a fi 
coprinsu de boia, a fi bolnavu, — slavicu. 

BOLISNITIA. s. f., boia usiora, epi- 
demia pucinu violenta;— slavicu de ori- 
gine, ca si de forma. 

BÒLNAVIBE^ boìnavt&cu, v., a Caod 



i 



n 



Bòsr. 



holnavu; a se bvhmvì^d c^dè Wlnavi»; 
— slavicn si in origine si in fonna. 

BOLKA Vinoso, adj., despusii a se 
bolnat% valetudenariu, infirrau, nesane- 
tosn;— slavicu. 

BOLNAVU. adj., «erotiis, c^re suf- 
fere d« hóla, cadiutu in bòia, morbosi^ 
sutVdrenle, nu|>otentiosiK intìrmu; a se 
face bolttavu^:i'à se preface, co e bolnavu, 
fora ne fia;— slavicu. 

BOLNITIA, 3. f., n'is^conium, cas'a 
in care se pnnu holnavii d'in unn ospi- 
tiu, d'in nnu instìtiitu, etc, snpplenitn 
aHtaiii priii nefericitiilu n('ologi>mn in- 
/^rwi'Tia^franc. luUrmerEe; — alavicn. 

BOL>riTI ARKI-rt, care ingrigesce de 
6o?w(7m.— slavicu, snpplenitii astmli ni 
nefericitii neologismi iii/ìnnicni:^i'ìAi\\:. 
InUrniter, iìifirmiera:=ù'anc. inarul^re. 

iiULOBOOU, s. m., vedi poìobocu. 

BOLOCAND, 8. adj., 1, ca sust.: nu- 
me propriu de hou : aisu holocanu, cea 
boianu; 2. ca adj., grossii, si gfrassn ; stu- 
pidii, groasu de capu: nu intdleffi, me 
ùolocanc'f 

BOLOVANTRE, v., in speciale, ap- 
plecatu la ochi, ca si blejdirc : a bolovarti 
cc/m=a deschiile ochii tare si a se uità 
cu una miraro dc^ bobleticu; — fomiatu 
d'in: 

BOLOVANU, 3. m., stana de petra. 
|>etroiu; massa mare de minerale : unu 
bolot^atiu ih sare;— d'in tartariculu ba- 
labaii ^ mare, de a dreptulu? san prin 
medinlu slavieiilni bnìoranu r= i<Ìolii? 
(vedi si baìahaìiire). 

BOLTU, s. ni., pl.-«n, capItcUum, 
capetelln san capetina de pironu, de 
cuiu, etc, — ctiventu noconnoscutu d'in 
coce de Carpati;— acellu-asicuproceden- 
tele boìdu? san in locu de vo//m, ca hì 
bolta^ in locu de w/Zn, d'in roirer^J 

BOMBA, i. f., deacea-asi insemnare 
cu boba d*in. collo de Caqiati (vedi boim 
9i bobn), 

BOMBARDARE, v., ital. bòinliar- 
dare, frane, bombanier, a arruncd bombe, 
a bato una cetato san alte intariture 
cu bombe (vedi bomba in dictionai*iii). 

BOMBONA,-e, f., si bombonu, ni. 
pl.-f, d'in frane. bomb'»n:=confectnraro- 
tunda; francesii scriu fii bin'icn, dori- 



BOB. 

vaudu ouvjutulud'in bau :=:bunu, dnpl 
catu. 

BOMBUTIA,s.f., laRoLaftnii de 
collo de Carpati de acea-asì in.spiiiiuir^ 
cu bobiUa, ca derainutim d'in precr 
dentea bófnba. 

BONO AIR E, sì 

BONCANIRE, v., boare, nuglre; 
regala retìessivu : a se honcam, a rnn 
a sberà, vorbindu de boi, caudu, de fu 
san de dorere, dau nnu mugetuplan 
rosu si potente, anmcandu pamentu 
petiorele; — ? d'in bocircy piin intere 
larefi unni n. ciimu sustine dicliona- 
riulii ih Btidaysau poto d'in bombi* (vedi 
bohu), prin strarjintarea labiale! A in giv- 
tnrale g si apoì e? (vedi sì bur/a), 

BONDOCU-a, adj., in arctum cM- 
lectn», scurtu si grossu;— la air- 
mani cu acea-asi insemnare /yAmu -.. ..— 

BONETA, f., sìbojietH, m.,pL-c, d ^B 
frane, b ^nnet^scufa, retella ce mui^^ 
rile porta in capu. 

BUHANOICL', bonmffiucu, si b 
gicu, HorÌ;;umy tire demotasse t;.. ..^c^ 
de pre gogosi : camésia debtirunffict4;^^M 
cuventu turcescu. ^^ 

BORANTIA, s, f., borjig» ofaclnall», 
una plantii numita si aratellu, 

BORBÓiVA, s. f., de acea-asi ìuscni^ 
nare cu boba si bimiiba^ appiccata 
allessu la strugure (vedi si b(^u), 

BOBBONTLA, s. f., ca si borbòna. 

R0RB0R08IRE, vedi bolborosirv.^ 

BOKCAiVASlU .si 

BORCANELLU, s.m., pl.-c, deminu- 
tivù d'in barcanu, 

BORC^iNU, 9. m., pi.-*?, ?a8U de pa- 
mentii, olhi mai mare in care se pui 
si se pastredia diverse lucruri licid^ 
borcauu de duleelia, de muraittrit 
nntu. 

BORDEA, 9. m., specia de fientia ima- 
ginaria, cu care sparia pre copii 
se taca si so atea cu mente : hwij fti\ 
meu, co rene de te nutnm bordea, 

BORDEIASIOj s. m„ deminutirucfi 
bordein. 

BORI)EIU,s. m.', pl.-r, casa sìthtc 
neu^ lupanar; 1. casa ton-anesca sapj 
in pamentu si accoperita de asgemeiii 
eii pamentu : ch acea^a^ìi entedimi 



I 

lU- 

3a- 

I 



ROR 

moffea eàlea hordeiulu crrsitoriidui ca si 
pàUMm mperaiulm; — de ad pentru 
WTM tts% modesta : t» hordMuììi scìIj 
fé t/ttìt dr modefìtn, pacar r traiesce 
mai muUinmttfi de catn iv casele nlfuia, 
/w rAtu dv mundre; 2. in dictìonariuln de 
RoiIji si cu insemnarmi do ìupanariu^= 
«sa de imiieri dosfrenate, ca si ital. b'>r- 
4«11«, frane horilol, ìf^pan.bordel, isiprin 
Tirmare neoloj^ismnlu hordclln ar fi de 
I-ri- .yn. — Bordeiidu a fostu de tera- 
i-nn ni^ite si e pono astadi cas'a nia- 
' ' i Mia i"ritat/> a tei niniloni roinfioi ; ba 
in«*'» '«'dia inco, si a fisfiu-atn 
fina •' 1 li multii, cbiarnprinciu'- 
til* iirbanilom : e^e déro de cea mai 
inar<* int-eresse, nn nnraai pentru isto- 
ri'a llmhei, ci sì a nntionei prostra 
t<!>tu, a se nnnarf cu donadensulu ori- 
^nea unom asnerieni divento. In lim- 
brle sorori rnventn!n este, diipa forma, 
COL si in limh'a mastra, nnn dominutivu, 
car* cero una forma primitiva mai «jjm- 
1 pia. In limb'a franco^^a essinto liord^: 
I aarpnn'*; déro d'in ac^*sta in^omnare nu 
I « potè scote cea de bordel. ufdra déco 
L^i 5*ar |»re«nppuno co pfcafosrlr erau una 
H|^^ rondpmnate a locnf in case «litnat^ 
citu Miai la martrìnea oetati- 
loni. 1 I ispanica se afìa 1>ordn=r 
iMram, casa presta de scanduri » care 
ar 6 derirandn d'in prit. baurd, anj^loss. 
bar4=::^canflnra, ca^ri'Va do scandura; 
acMa etimologia cadredia mai henoru 
ÌBrt''ÌW^n!ii ce are cuventulu l>ordvJìn 
V " 3orori, si peno la unii puntu 
-' .4 intelles^uln data in romane- 
h 1., coa-a ce ar duce la concln- 
*• Goti aru fi in- 
i so locuo^ca in 
•il?, afors de nu cumnva s'ar proba co 
?^}t\', }.-. Ili in.icatu inainle , pentru co 
'* celtire essiirte bòH cu 
^ '^rniauiculn 

kfe' : ; . I ,. ì se insen;- 

Bàmn, co si ifl roman*^sro i-ssiste fornfa 
ttit 5*ir^"''' ^--ìrd in compu.mlu s-burd* 
■re, 1- ■''u mai onestu, di^ro to- 
tali a " ital. »bor- 
léUart. Ilo. Apo!. 
tado co in ' ' romane^cu nu 
a, ne ....:. este lucrulu 



BOB. fi§> 

principale, ci gaur'a sapata in pamentu; 
de acea-a noi nu suntemu pre deplenu 
convinsi, co p^rman. bord se fia datu 
nascere hordeiului nostru; ci ni se pare 
co latin. for«re:=gaurij*et ar cadrà mai 
bene cu intelleflulu cuventului roma- 
neacu, chiaru d in intellcssu de bordellu, 
de orece si latiiiii numieau caselo peca- 
ioseloni oHtra:=caveni0, vizuìne, si 
pentru mai multo cuvente usiore de pre- 
ceputij; dupo acesta etimologia cuvon- 
tulu hordeiu, in locu de ìtortriu, ar fi in 
relatione de cumnatfaijtrinsa <*u hmia^ 
fi'aura. co n'amuavó nevoiaadorivii d'in 
gorman. bohron=:uauriro, dosfacestu-a 
e, fora indoueutia, affinu cu latin, forare, 
care a datu potè in limb'a nostra, pre 
lungo altele, si forastrcUu, corniptu in 
fcra&trhiL 

BORDRirTirr, s. m., \A.-e., deminn- 
tivn d*in hordcin. 

BOIiDELLLT, :?. m., pl.-f, infrodu«su 
de cuiTendu dupo frane, bordel cu in- 
semnarea speciale de sub. 2., a lui bor~ 
dciu, 

BORFA, 8, f., sì horfu? m., detrltn* 
panntcnint»; fArpa. cam^*sìa ^u verco al- 
bitura vechia ri aruncata ; ve.^timente sd 
^traie invocbito si mpto, stromtìo; v^'stj- 
mente, straie, nlbituro de cavi faco ineo 
eeneva usu in cas'a sa sau le duca cu 
sene pre calle; — se nu fia aooatu cu- 
ventn acellu-asi cu holfu san Mfa, cu 
in.^emnarea de legatura san pakstu cu 
rufe? 

B0RFASTn-fl,9.,ce]ìu ce aduna h^rfr, 
si de acf cu Insemnare rea : funi de 
borfe, carpaciu, bunn de mana. 

BORFETU, s. m-, pl.-csau-i^àniul- 
time de borfe, tote borfelo co are eene- 
va in casa san pre drumu. 

BOKHOTIKE, borkotesru, v., a pune 
horhotu in ceva, ca bo fermente; a face se 
fermento. 

BORHOTU, 9. m.. Mim», f«x, ▼!- 
iii*cea; ce remane d'in fnif te Kau piante, 
ihtpo ce li se storce Sttcolu : horhoiu de 
\ gtnttpm, 

BORTRE,//or-?.<fCM, V., Toai«r«; a trAm^ 

a versA, a da afora d'in stomacu celi» 

mancate «i beute : cene hee pH- mfdtu 

. rinuj se espfinc a se imbetà si hori; cui 



86 



BOB. 



s'appìeca, de grciia boresce; — metafo- 
rice se dice si de lucruri ce dau d'in elle 
materie, déro totudeaun'a cu nuanti'a 
particnlaria de materie greiiose si pu- 
turose, si in speciale de membrulii vi- 
rile : a da afora, a versa, a aruncà sc- 
mentia genitale, — si de aci in iiijura- 
ture mai multu de cStu g^etiose : bori- 
mi-aru se mi bori-sca: — d'in tòte ace- 
stea cuventolu impromuta una energia 
nespusa de a esprime injuratur'a im- 
pinsa la gradulu estremu; de unde apoi 
espressioni energico ca : cìocoiu boritu, 
iigann boritu, et-c. — D'in romeret A- 
tuncì cuventiiUi a snffcritu trei scamba- 
tioni fonetice, una mai estraordinuria 
de càtu alfa : scambarea lui v d'ince- 
putu in 6, de care avemu mai multe 
essemple (vedi litter'a b in Dictionariu); 
scambarea lui e scurtu in i si stramu- 
tarea verbului d'in III conjugatione in 
IV, fenomenu forte raru in lirab'a no- 
stra, cumu/M^rp d'in fneerp; scambarea 
in fine a lui m in r. Celle doue d'antaniu 
scambari se presenta si in form'a ital. 
bomire =^ borire; càtu pentru a treia 
mai Du s*ar potè aflà unu essemplu ne- 
Indoiosu, de ore ce suppositìonea co 
borbonn ar fi in locu de bombona uu e 
confirmata prin probe sufficienti. Mace- 
doromanii au form'a latina fora neci 
una transforraare, vomere; érotransfor- 
matulu borire ar potè fi in locu do/bnVe, 
compusu co-^forire, 

BORITURA, 8. f., ce se boresce-, si 
cu intellessulu de lucru sau persona bo- 
n7a, adeco gretiosa, batiijocoritasiavili- 
ta : boritur'a de ciocoit4t boritur'a de ti- 
ganu, 

BORNAIRE, V., cu acellu-asi intel- 
lessu ca si bombair», d'in collo de Car- 
pati, èro d*in coce noi nu connoscemu 
de càtu sbornaire sau sbórvaire, pro- 
venitu sau d'in imitarea voceialbineloru, 
sau prin transformarea lui bombaire. 

BOROBONTIA, si borobotia, s, f., 
infelix casus, malnm et perroIiratiiDi 
factnus; rea intemplare, fapta rea sau 
proste-^ca, necuvenientia, ce face mare 
sgomotu : mi s*a intempUUn uà borohotia, 
mi am perdutu caciuìVa; tu ììh mai de 
borobotie esti bunu; — cuventulu pare 



I 



BOS. 

a fi una noua desvoltare a formei 6or- 
bontia, si a se lega de bonibu, bomba, etc. 
(vedi bobn), intocmaì ca sì ital. bom- 
banza, frane, bombante, analoge, peno la 
unu puntu, si in intcllessu cu allu n o^ 
stru hortìhofia sau borhóniia, ^H 

EOIìSlKE, V., de regula refiessiva^^ 
a se hor.^if a se face borsiu, a se acrf; si 
de aci metaforice, a se supera, a se in- 
veninà; déro in acestu intellessu se aude 
mai desu, a se imborsid. 

BORSIU, s. m., aoldum Jq« farfureum; 
apa acrita prin- fermentarea teritie- 
loru puse intr'ens'a; — cuventu slavicu. 

ItOBTA, s. f., caverna In trnnoo; 
gaura in genere; in speciale, scorbura= 
gaura in trunchiu de arbore ; de aci 
trunchiu scorburosu (vedi bordciu, 
tote co nu ar fi improbabile ca cuvei 
tulu se se-refere la boìta; numai scani" 
barea lui l in r, inainte de una conso- 
nante, ar fi estraordinaria si grea de 
sustinutu prin alte ossemple). — Insem- 
narea do anadema:=GOTonB.^ c^rcanu de 
capu sau de vestimentu, la rauieri, in- 
semnare data, pre lungo celle alte, in 
dictionariulu de Buda, se lega, fora in- 
douentia, de germ. borte, sau e una trana- 
formaro d'in bèrta. ^m 

BORTIRE, bortescu, v,. a face uiu^ 
boria. 

BORTOSD-a, adj., cu borta, ce are_ 
una borta^ scorburosu. 

BORVISU, fl. m-, d'in ung. boi 
apa minerale ferruginosa. 

BORZOIU, sau btìrxoin. si 

BORZOSIU-«, adj., hlrsutus; pero; 
ftocosu; sberlitu; — d'in ungur. boraasl 
noi ìnse credemu a fi auditu si sim- 
plulu borzu sau burdiu, d'in care 6«ir- 
zoiu, horzosiH, ar fi augmentative. 

BOSCA, B. f. (s siueratu), rasonlau 
oblonsTom; scafa, copaìa, covata, buriu, 
etc; — cuventu neconnoscutu d'in coc« 
de Carpati. 

BOSCTNA, 8. f., ce remane d'in fa- 
guri, dupo ce se allege mierea si cér a. 

BOSCONA, de acea-asi insemnare cu 
bobona^ neconnoscutu d'in coce de Car^_ 
pati, — d'in got^atvstv? — de acf sifl 

BOSCONIRE, boscones(M, v., a des- 
cautà, a farmecd. 



s are 
rrlifl 

irosi^l 




B^^ 

BOSCORODTEE, hoscorodescu , v., 

h^iirrarft seenni loqul, mnrmnrAre; a 

i', a limbutf, a vorbf incetu, a mor- 

□.u; — Form 'a arréta funtanagrecésca; 

foie acellu-asi ca si precBcltMitele hos- 

rottirc, din Pa<;xalv€tv. 

BOSrOROGIRE» v., a face &oWoros«4. 
BOv^IOROGU-^, adj., hernlosus) ve- 
teinatu la bosùì, si de aci mai generale; 
v»-t»;uiatula partile genitali, surpatn; — 
inTederatu d'in bosiu , déro suffissulu 
rogti ce insemnédia ? 

BOSIIJ, 8. m.,p]. bósiCfCoUn» (^cu- 
1«B»)9 teittlculoft; coiu : mi s'a inflatu 
M7IU hosìu; sufferu de Òósie; a applica .ft 
strintfr prc teneva de hósie, ca se i iea 
poterìle; — bosiu este apprope identica 
ininsemnare cu c^y;acellu-a difTere de 
ftcestu-a. antaniii pentru co bosiu este 
una espressione a lucrului inai depar- 
^^htft« si [*vm nc45st*a mai puclnu rovinosa, 
PBd coiu fiendu espressionea mai appro- 
piata si mai derecta a obioctului im- 
plica rosine si oLscenìtate : alla doile 
pentmco bosiu, referinduse mai allessu 
la puii^*a Raupelleaceinfasiuratesticu- 
lulu^ na se potè luà io certe intellessuri 
metaforice, ce se dau lui coiu, ca a- 
re oda una mai de apprope referentia cu 
f lobuli de carne insusi, cnmu : coiu de 
fMmpt^d, df canfarìu, etc; cu tote co 
in origine hosiu ca si coiu (vedi aceatu 
enventu in Dictionariu), pare a insemna 
satu, sacfdetiu, ÒKrsfl^punga. — Ur- 
nttrìrea orìgiuei lui bosiu, este de cea 
Rre interesse, pentni co potè des- 
perspective largo pentru studiiilu 
tlìnbei in genere* si allu lirabei propria 
in pari*, care peno astadi abià se con- 
n^Kce in priraele sèlle lincamente. In- 
r«ttatulu Dif£ allatura vnrb'a ronia- 
M«ca bnsi^ de itaì. si provonc. borsa » 
isp. si porL bolsa, frane, boorste, cuventu 
ce in t<5to aceste limbe insemna ò«r5a= 
punga, care iu limb*a bascica ar fi luatu 
flDrtn^a si mai estraordìnaria molsu , si 
ttre deriva d'in lat. b.vrjia:=:grec. fióp^ot 
=pt*Ue de animale argasita, si de acf» 
direrse obiecte lucrate d'in asacraenea 
wlle, cumn e in speciale si puntfa. In 
tttinitatea classica cuventulu bjrrsaoc- 
cune nomai ca nume propriu, si acéat'a 



B08. 



87 



cbiam in Yirgilìu, ca nume propriu allu 
partei intarìtu d'in faimos*a Cartagine; 
nu este inse de mirare cà cuventulu se 
fìa statu in lìmb'a |H>pu]aria sau asià 
numita rustica, de ore ce ellu essiste in 
tote limbele romanice sorori cu a no- 
strat si prin urmare se se afle vestigio 
de densulu si in Umb'a nostra : cestio- 
nea inse este dea so sci, déco6o5i« vine 
in addeveru d'in bursa. Candu aru fì asià, 
atunci bohosiu, cumu si derivatele lui , 
aru fì ramure d'in acellu-asi tnmchiu, 
formate prin processili» de duplecare 
allu cuventului. De partea intellessului 
ii'ar fi neci una pedeca a referf cuven- 
tulu bosiu la bursa, cu intellessulu de 
jyunga, saculetiut etc; cu atàtu mai 
multu co essiste ìd limba si Wst^nan'M, 
cu intellessulu cellu mai appropiatu de 
cellu ce are bursa in limbele sorori; de 
partea formei inse lucrulu este cu atàtu 
mai gveiì de justifiratu, cu càtu essistu 
iu limba vorbe cu totulu appropiate de 
hursri prinform'aloru, si, dupo tòte pro- 
babilitatile, derivate d'in ea, cumu ; 
bursucu, si ca adiectivu, cu insemnarea 
de grassu si grossu , ca unu saeu bene 
implutu, si ca substantivu cu insem- 
nare de taxoiranimale. cumu se scie, re- 
lativn grossu; potè co la aceea-asi ori- 
gine se referu de a dereptuhi si òiJr- 
sanu, hùrzoiu sau boreoiu, borzosiu, in 
locu de bursoiuz=:tB.re redecatu eau in- 
flatu, si mai allessu ursia sau hitrsia, 
in locu de btlrsia=ibursilia=zpe\\& de 
raìoUu argasita, prin transforraarea lui b 
aritaniu in r, vursia, apoi prin trecerea 
lui V iu g sau h, gùrsia, hursia, ca in fa- 
guru d'in favidus, ai in hulpe d'in vulpe. 
Càtn pentru hosiu, dóco s'ar presup- 
pune una forma de adiectivu derivatu 
d*in bursa^ ca bursìu, bursìa^ sau borsiu, 
borsia, d'in care aru fi resultatu , prin 
caderea lui r, busiu^ busia^ bosiu, bosia , 
totusi cu greu amu potè justifìcà acesta 
cadere a littercì r prin alte essemple sa- 
tisfactorie : tote foimele fora r essistu 
de faptu iu limba ca sustantive , adeco 
bosiu sau bosia cu iasemnarea mai susu 
data de coiu san cóie, <5ro busiu, husin, 
cu insemnarea de jmwnw, prin urmare 
tóttì cu intellessu de ceva t/lobosu; nu 



88 BOS. 

este inse mai pucìnn addeveratu, co sup- 
primerea lui r, in assemeni conditioni, 
no 96 potè justificA in starea actuale a 
filologie! nostre, si prin iirmaro remiino 
indoiosn, déco bosiu, ca si biisiu, deriva 
d'in hursa. A indentifioìl losiu cu Òoho- 
siu, inco nu ne ajuta la nemica : *coci 
déco nn ar fi pedeca de partea intellos- 
sului, ar fi de partea formei , de croco , 
dupo legiìe de formatione a caventeloru, 
bohosiHy ca forma mai desvoltata, a can- 
tata se vina d*in hosiu, ca forma mai 
simpla; si hosin se potè mai cu ^eu re- 
duce la bobu decàtu hobosiu. Noi cre- 
demu, co bosiu, bi4siu, etc, ae poto rc- 
ferl mai bene la acea-itsi radecina fe- 
eunda, ce a datn botti cu tote derivatele 
selle; si lassandn so desvoltàmu ciiven- 
tele ce ne dau acdsta convictione la ar- 
ticlulu botn, vomu nota acl numai, co 
precumu la hobu am vediutu forme cu 
gutturali respondendu la celle cu labiali, 
gogósia la bobósia, totn asiìl se afìa si gn- 
sia correspondendn la busta, 

BOSTANA. s. f., pl.-r, vedi bostanu, 

BOSTANASTU si 

BOSTANELLU, 3. m., pl.-i, demìnu- 
tivu d'in bostanu, 

BOSTANU, 8. m., pl.-t, cucurbeta, 
p«po; fructu de pianta cucurbitacea, inse 
ca totu ce se tiene de domeniulii ìntoriei 
naturale, cu intellessu forte fluctuante, 
asi4 incàtu acestu-a variedia forte de la 
unu locu la altulu, insemnandu : 1 . la unii 
Romàni : cucurbot'a ce se manca ftirtasau 
copta,* adeco dovìracnlu sau dovleide, 
cumuluchiamaunii;2.1aaltii,nnmaiacoa 
cucurbeta de mancare, ce are pelliti*a 
lucia si suptire, pre candn cea cu scortia 
buburosa si mai grossa na numescn ìw 
Itenitiaf cuventu ce la altii ins^mua pc- 
pefie verde; ^. la altii, numai cuao-hefa 
róiósa, adeco tiev'a, cnrauua nuraescupre 
alocurea; 4. la altii infine, cu inseranare 
si mai generale, coprendendu sub nu- 
mirea de hn.'jfanH atàtu cucurbetele de 
mancare càtu si peftenìi; — d*in acésta 
d'in urma insemnare vine co bosirtnUj 
si mai vertosu sttb form'a l'eminina, bo- 
stana, se dice si de agruln semeuatu cu 
pepeni si cxiciirbote. — Décoin^e bosfavu 
ar fì de acea-asi radecina ca loftt (vedi 



1 



BOT. 

acestu cuventn la locnln seii in Glossa- 
riu), atunci intellessuln ce s'ar cuvenf a 
i se da totudeaun'a, arfìcelhi de snb 4. 

BOTASUiE si butasirr, v., abla*|ueare, 
propagare; 1. a sapà in giurulu unui 
ar1>ore, 2. a pune in pamenta imu &«^i^H 
Sìu (vedi botu si butasiu). ^B 

BOTIRE, ìwiesctt, v., con^lnnierare, 
oonsTlobare, eorrucrare; a face botiUt ^m 
stringe in forma de botiu, a gbemn(, ^| 
motosf sau mototoli, — in speciale de- 
spre vestimente : nupotu sied^prc scaum 
co mi bofescu tunic'a; camési'a se mi 
calce, d'in nau, copre e boUta (vedi boti 
si botu). 

♦BOTrOCHTNA, s. f., deminutivn 
d'in hQtiti: capetina, capetellu, bulbi 
— metaforice : fapta sau dissa necuvi 
nita, estra-ordiuaria , de mirare : « 
biifiu numai de botiochine; faci numai 
tiochiue. 

BOTIOCHINOSU-a, adj., cu hotù^ 
china, capctinosu, bulbosu, vorbindu 
piante, etc. (vedi hotiu si hotìochina). 

? BOTIOTELLU, s. m„ pi.-/, hcllè. 
bora», TorAtroin? — se fia oreruventulu 
in relatione cu botiu, si prin urinare cu 
bott(. de ore ce plant'a boiiotellu este de 
genulu plantei rànaucnIuH) si rana 
broscia se cbiama si in alto limbé sor<! 
cu unu nume, ce sta in relatione cu hoi 
de essemplu in italianesce bottai (v 
botu). 

BOTOSIU, 8. ra., pi. botosi, iiuorll 
ocren, inoalciamente de copillu, mai vor- 
tosu fora, ciipute, pantofiori; — de ac* 
asi familia, pare^ cu frane, botte, boUEi 
(vedi botu). 

BOTKITLV,s. f., fiscella, fremi, 
pestru ce se pane prc bottdu caniloi 
ca se nu pota musica, sau in bofuht hoìl 
Ioni si altoru animali, ca se le duca 
densulu; — cuventu forma tu d'in botu 
suflìssu neromauescu. 

B0Tin,5.m., ^'lobus^ifflomusy co^^I^ 
batto; frnstuin,lil)umpaiiIs;rercestrL 
ca ghemTiln, ghemuitu; verce facut 
in forma de globu» si in inteliessu mai 
largii, verce turtitu : botm deparn€ntu=z 
bulgare; botiu de granu, de porumbu ^ 
turta de grànu, de porumbu: botiu 
jjfl«€=bucata do pane; botiu de Ht 




sm. 

.'>'*i'Io'da ile n(5aa; hotiu de brandm=^ 
"t'Ul-Mi S31I bulzn de hmmYrn;— 7ni ai fa- 
•"i'u yorhi'a ho(iu=im\ ai ghemuitu ro- 
rbì'a (v.>rU hotu). 

BOTL', s. m., jiì. hotnri, rostrinn, ros- 
uUniBi partea anteriore essita d'in faci'a 
• f^rt'tru animali, in cam so atta ^ur'a 
l'TU : 1. do rodala hi iimprin la n col lo 
MÙmali. la cari Hì I;ì 

ina spflcia do cotui "/a 

■c^'/. caìlului, afimdui, riteUului, mnn- 
i-ihi', rn7>r?tn, ^frff?(ìrfi, eti\; hotuìu SiO* 

■■'•'rh.iì. ■•■it'h''i. ^'/f'^fhtìui, etc, 2. si la 

-tv,, -ti. ,].'.<{ jì.'Mfni aot^stea cuvontulu 

iTipriii i*>(i' rjnr/t : (jahi'a se sterge pre 

hotu; raiieìe si hatja hotuìu in tutu; 3. si 

" Tieni , insp mimai in raodu jocosu sì 

MI : sterpeti hnfulu, baiate: — dfiacf 

/»rov*ìrb ! a se ■ hotu (le cwfl=: 

tperdeinmodt > thile.asesiipllà, 

ciunu se mai dice, pre mani de ceva; a 

9i Unpe hotuìu = a semti mare piacere 

dMn cera ce a fi:ustatu san ar rré se ^- 

s* " in hotu cu rfmeva=.^'f\ 

f* ' liiicu; a linffe pe cincva in 

butti, ta se i pape totu := a lincisi vul- 

pe9CO si fnciaresce , spre a trage foMse 

d« la densn. — Intellessnlii , ca si for- 

in'a «uvenitilui. dnce la latin. botnln8= 

narlTi impIutUf carnaciii , de unde an 

vMiitu de a dreptulii ital. budello, frane. 

iModln 9Ì hoyaa, in acelln-a^ii intellesan. 

T>upo forma hotuIiiB osteunn deminntivu 

d*iii botDs, care nu se alla de locu in 

cIbmIcì, d<^ro a potntu forte bene easi- 

flle In ^r'a popomliii. de orece Oellin ne 

^pitn» co botnlii» insiisi erd nnu cu- 

^^pntu mai pucìnu nobile, nsìtatu de 

^^Bbiiri in > -uventiilu mai nobile 

^Hrrlm^n: • Mi bofoH vene direotu 

al i; hotu, applecaln la cnva ana- 

Utb;.. .1. ..irma cu maciulu impliitu, sau 

mai bene cu intellessu potè si mai ori- 

ginariu de cStu rellu ce resulta prin in- 

bermHinln latjnescului botnlu», d(?co 

Hjlbr acestu ìntellof^su in nume- 

^lùf- - .«.iiilia, ce noi credemu co a 

mmììxk (fin «cesta nobile blaatariu allu 

IaUoIhì. cnmu : hotiu, Miorhina, hofa, 

hdf$, hutr, httturti, hos in bos-hìflare, 

h99ÌUj busiu, fptsia. etc, Spre a face ae 

ofttn mai multa lumina d'in com- 



BOT. 



m 



parationile, ce vomn face, nu vremn a 
incepe cn ital. botto, ejire e càtn mai 
appropriati! de allu nostru hotu, pentni 
co in intellesi^ulu ordinarìn botto pio- 
vitura, si astufela paro co n'ar ave a 
face nemica cu hotuìu romanesen, desi 
in derivate, ca botto ne^rv^rwm, proe- 
writicw^/rt, analogica de intellossu cu hotu 
nllu nostni sare in oclii. Se incepenni 
dt^ro cu hatiu, care ai in forma si in intel- 
lesRn sta asìà de apprope do ital. bozso 
8au bozzolo, mai usitatii sub forra'a fé- 
minina bozza =: inflatura, cucuiu, proe- 
minentia, globu de petra, etc; frane, 
bosse = cucuiu, cocosia, etc, bossu = 
cucniatu, inflatu, cocoffiatn. Pre lungo 
fonnele cu o, in italianej?ce, occurm si 
forme cu w, birzzo = botiu , perina de 
ace, ventre» ffìtsia, vcrce asRcmcnea in- 
flatu: isp. buchera senu, puìpanadeve- 
fltimentu, ffusia. D'in bozzo ^a formatu 
bazxeoo, si bnsocchlo =i macie, atdtn 
de appropiatu in forma si ìntellessu cu 
heserei sau belerei (ì'edi acestucuventu). 
Vinn apoi forme cu t : frane, but := 
scopu, liter. partea burìcata san inflata 
d'in mediloculu unni ce. in care tinte- 
sce tragTitoriulu de arme; apoi butte:= 
bulgare, glodu, mopiorioiu , megiira; 
"v.ii departe : ital. bottone, frane bon- 
ioti, ispan. botrtn=:bobocu de flore, na- 
sture, capetti, punta, etc, formate, fora 
indouentia, cellu francesu d'in bftut ^ 
capetu, si celllu ital. d'in botto = lori- 
tara (in onerine : resaritura, aventu a u- 
nui ce careVesare, esse si vuie de irapen- 
ge lovindnse), identice in forma cu allu 
nostni hotu, identice si in ìntellessu cn 
allu nostru btUu{ved\ acestn cuventud'in 
care vinu 6«/Mr«, butaciu, bìitu^u;oic.)i 
apoi .si verbele: ital.buttJirp, isp. bntar, 
frane bonter=a resaM, a essf afora, si 
de acL a lovi (intoj^mai precumu ponaiier 
rrsi a impinge sau lovi, si a resarf); 
botta ital., si botte vechiu frane = 
brosca, ca animale ce presenta fonn'a 
unui botiu; in fine ital. botte, ispauic. 
bota, frane, botto, cu insemnarile ce au 
si la noi hute, Itota, ciotta, botosiu, etc. 
Diversole acf*sto forme se refeni, dupo 
unii, la mediulu german. bòzcn z= lo- 
vire, resarire, allaturandu-se, ca probe, 



PO 



BOT. 






SÌ nouele germ. batB=:ceva truncliiatu, 
batze=besica, cosiuessitu pre pelle, cu- 
cuiu, etc.; inse, deorececuventele,decari 
e vorb'a, essistu 8i in romanescp. ca si in 
totccellealtelimberomanice.ellenupotu 
fi decàtu blastari alle nnei radecineroma- 
nìca, a carei fornica cea mai siropla^scóssa 
d'in stareaactualealimbeloru romanica, 
arfi ò(^f sau &M^ forma de supinu d'in ìinu 
verbi! hu-ere, care nu ar fi decàtu/u-er/% sub 
una foima mai analoga limbeloru italice 
decktnfuerc, cumu probedia atàtea forme 
cu 6 in locu de/ : brDcres:=phr}-fr6s,, etc. 
Acesta parere ni so pare cu atltu mai 
fondata, cu càtu ital. bnzzozrgusia cor- 
respunde si cu proventialea hu»U, ce ar 
da in romanesce btt^tiu, si, dupo una re- 
gula fonetica a limbei, bus-iUf ca vcsti- 
mentUy vesimcniUy ca fustij fust^ lauda- 
sti, laitàasi, etc. ; déro histiu, e probabile 
d'in bustu. forma mai originaria in locu 
de fustu, sau cu o, hostu in locu de fostu; 
procnmu d'ìnhistu^ venitu autaaiu Ìm- 
stiu, apoi bttsiu; asià si d'in bosiu^ bostiu, 
apoi bosìH, horosin, bobosia, etc., si prin 
stramutarea labialni in guturale, gusia, 
(jogosìa, etc; insusi bobu, ca si biiba, bu- 
ca, etc. potu fi, dupo tòta probabilitatea, 
essite d'in acea-asi radecina, de ore ce 
latinesculu faba se léga de grec. '^àtù 
(ìpaxòc=lente, buba, butilla, etc), si 
^tì) est« acea-asi radecina cu ^{xo (y^Txiri 
:=besica, maciu, carnaciu. etc; de unde 
poteallu nostru^-sra^maciu, stomacu) ; 
apoi ^oo>=ftier«, d'in care bu-ere n'ar 
fi, cumu s'a dissu, de càtu una forma 
latina mai antica. Acum vóstv avendu 
ca inseminare primitiva : a resari, a se 
nascCf a cresce, a se desvoltà, a potutu 
da usioru ca insemnarl derivate si : a 
se hìflà, a se besicd, a se ìargl, a se faee 
spatiosu si c<ipaets etc, cari espleca pre 
deplenu intellessulu differitelom cuvente 
c^ noi amu comparatu, cumu ai alte cum- 
nate cu densele, de la cari vomu tra- 
mette la acestu articlu. Una sengura ob- 
servation*^ cauta se mai facemu : in locu 
de bona italiaoii au si boccU cu acel- 
le-asi insemuari ;acMa d'in urma forma 
duce de neapperatu la bncoa^buca, boc- 
cio, boccia, fiendu proprio adiective d'in 
boocaf luate apoica substantive cu insein* 



BRA;^ 

nare de ceva assemenea cu huc'a, inflatu, 
besicatu, etc D'in boccio^ bocx^ia, s'au 
potutu, fora indouentia, forma si la noi 
bnciu, bacia, san botiu, botia. Lncrulu in 
sene, adeco otimologi'a sustienuta de 
noi, nu s'ar scambà de locu prin acést'a, 
de oro ce buca, cumu s'a dissu, s'ar potè 
refer(laacea-asi radecina cu vorbele mai 
8U8U attense; totusi forme ca bosiu, f/u- 
sÌH,etc-., anevoia s'ar potè scote deadrep- 
tulu d'in Joc7M,3au Z»Mc/u;éro6o5d'in bos- 
inflare in neci urra modu nu s'ar potè 
scote d*in assemeni forme. Numai forme 
ca bucsire, etc potu sta in derepta rela- 
tto oe cu buca. 

? BOZATELLU,s.m., una pianta,— 
acea-asi cu botiateìlu ? 

BOZU si bosiu, 8. m., sambnoas cbn* 
Ida lui Linne^i, una speda de pianta; — 
affinu cu huza? (vedi acestu cuventu in 
Glossariu). 

BRACINARITIA, s. f., cuventu cu 
forma slavica, apprope neauditu in gur'a 
pòporului, si de care neci e lipsa, de ore 
ce avemu form'a norrecta braeinarìft, 

BKADETTI, s. m. pi., bradefe locu 
piantata cu bradif padiu*e de bradi. 

BRADTSTORU, s. m., pL-t, deminu- 
tivu d'in bradu, 

BRADISID, s. m.,pl. bradisk, cu a- 
cea-asi insemnare ca si bradehi. 

BRADU, 3. m., pi. bradi, abi«B) piuiUy 
Urix; cuventulu vine de certu d'in la- 
tin, bratua; inse, ca mai tote espressio- 
nile de domeniulu istoriei naturali, 
cu conceptu forte fluctuante : la unii 
romàni sidea&è^f si de;«nt4;altii,ca Ma- 
cedonenii, destingu intre^n'nu sìbradu; 
altii in fine numescu pimdu bradu; — 
d'in datele scriptoriloni Romani scimu 
numai atàtu-a, co bratntt era imu arbore M 
purnrea verde, fora se se pota bene de- f 
terminll, care anume : ar fi déro bene 
si consultu a fissa si precisa conceptcle, 
asiA ca pintdu si abietde se respondia 
la latin, plnns si nbies, lassando pre se- m 
m'a cuventului bradu ^e esprema, cea-a | 
ce latinii numescu larlx : espressionele 
bradu nìbn.bradu ro.s^/M=rablei, larU, nu 
potutienóloculualtoru-asimple;— òra^ ' 
=ramura de bradu, ce se pune la mire- 
se; de ad, dm a de bradu sau sìin^ì 



I 




BRA. 

hradulu, prediu'a cunnnieloru; a joed 
braduìu^^B, jocé la miressa in predìu*a 
eanoBìeloru sau si ìd dìu'a do cununìo 
peno se pornesca la baserica. 

BHAGA, 8. f., cerriìila; beutura d'in 
farina de meiu fermentata;— /avnra^n 
&ra4;a=arababura, amestecattira a unui 
licida cu clemente ce lu facu forte tur- 
bur^» ; — ? affina cu ital. brtfe, grec, 

BRAGAGtU, 8. ra., care vende san fa- 
brica braga ; — curatitu de form'a tur- 
wsca ar sona hragariu. 

BRAGAGERIÀ, s. f., stabilimentu de 
àraga ; — mai correctu ar fi hrngaria. 

BRAHA, 8. m., ordiulu pusu se fer- 
Qi«nte, spre a trage d'in ella bere; — ? 
4© ac«a-asi origine cu braga ? 

BRAMISCE, s. f., sIlTul*, padurice 
rìtuata pre una inaltime. 

BRASIOVENCA, s. f., proprie, adiec- 
tÌTu de gena femininu d'in brasioveanu 
:^dc Brasiovu sau d'in BrafiiovUj luatu 
swbst,. : carrutia de Brasiovu. 
BRASIO\T.XIA, s. f., 1. merce de 
Srasiovu; 2. magazinu onde se Tondu 
merci de Brasiceli. 
BRASLA, vedi brésìa, 
BRAVARE, bravedìUy v., Inc^ssere, 
T^toare, Infeoltare, contemnere; a se 
•età bravu, a face pre bravuhi; a bra- 
pariade, mortea:=a. le infruntà cu 
Dipesa, a le despretià ; a brava pre ce- 
fi^iarra lu provoca, a l'insulta, a arretà 
priu vorbe, gesturi, attitudine, etc, co 
nu-i pésa de densulu, co lu dcspretiue- 
tee ; — neologisma calcata in tote con- 
stnictionile selle dupo frane, brarer. 

BRAyADA, s. f., proprie part. d'in 
hratare, si de acea-a mai correctu ar fì 
VrmTftiMf dnpo frane. brnrAde: fapta, 
Torba, disga prin care ceneva bravedia 
re ceneva sau ceva. 
BRAVO, vedi bram. 
BRAVTJ,-a, adj., forlls, ma^nanlmnH, 
•Cr*fflBfl; animosu^ coragiosu; cumu se 
cade, destiiisu in genulu seu; — nudln 
grec. ppapsiov, cumu pretendu unii, ci d'in 
itaoa germanica, introdussu in lim- 
ile sororì si prin elle sì in limb'a nostra; 
-sica su bstantivu: «w« òrai^H, unuerou; 
io aensu reu : uuu sicariu; — caadv. 



BRE. 



9t 



cu forma deplinn italica : &rat?o:=forte 
bene, si intellessuironicu : forte reu. 

BRAVURA, s. f., fapta sau dissa de 
hravu. calitiite de bravu; — cuventulnatu 
dupo frane, brarore, fora noci una analo- 
gia in limb'a nostra, fora forma romanica. 

BRAZDA, s. f., pl-r, Bulcus, eleba, 
florum Tel berbarum pulrlnns; 1. gleba 
sau gleia, fasi'a de pamentu ce rupe a- 
ratrnlii d'intr'una data; 2. sulcu, lira sau 
canalea ce se formedia prin ruperea si 
resturnarea glebei; 3.planca, rasoriu sau 
fasia do pamentu piantata cu fiori, cu 
legume, etc.; 4. cespeto san bucata de 
gleba cu erba pre un'a d'in faciole s<511e; 
5. seria de erba cosìta, cumu si erba 
verde cosita, ce se da vìteloru ,- — me- 
ta foncé si prò ver b : a da pre ceneva pre 
brasda-=id. lu face se se deprenda cu 
ceva ce nu vré la inceputu. a lu face se 
se iea de lucru» se intre pre callea buna; 
se se accommode cu ceva ; in acellu-asi 
intellessu si reflessivu xasedn prebras- 
ddr — cuventulu slavicu presentasi una 
combinatione fonetica contraria lirabei 
si neplacuta urechiei romanesci. 

BRAZDARE, bra^dedìu, v., a trage 
sau face cu aratrulu hrazde; metaforica : 
a despicà, dessecà : fulgerulu brasdédia 
porti, navea undeìe. etc. 

BRAZDOIU, s. ra., deliratio; delira- 
tione, deliriu, braida trassa alaturì de 
cea addeverata, essire d'in branda, 

BRE, intorj,, espremendn mirare, su- 
perare aau appellatione familiaria : bre! 
ce mundretie de vestimenti, vati CM»t» 
peratit! bre ! bre! n« ve mai sfrmperaii ; ce 
faci acoUea, bre! — nu potè fi tmpromu- 
tata de la Turci ; ci pare nuii niultu de 
orìgine romanesca, d'in acea-asi funtana 
ca si veni. 

BRE.'lZU,-a, adj . , vorbindu de animali : 
stellata in frante;— cuventulu presenta 
combinationi fonetece neromanesci; for- 
m'a romanesca e bardiu (vedi bérdia), 
d'in care apoi si slaviculu bréxa; — vitele 
breze fiendu rare, dead metaforicc: de- 
stinsa in genulu seu : tu nu esci mai 
breasu (irbaltiatu) co altii. 

BREBU, s. m., flber, animale amfi- 
biu, specia de castori»;— nu d'in slavi- 
culu bobrfty ci d'in latin, flber, in locu 



^, 

éefé^ru. prin stramiitarealui/'in h (vedi 
liter'a / si hoshi). de unde aii luatu ai 
slavii alln Ioni bobriS. 

? BREIU. s. m., si brìaj. meronrlaUa 
•nona, una plauta. 

BRÉSLA. si hrasln,s. f., corporatio- 
ne do industriali saìi de nepotiatori : hré- 
sVa arr^tariìorttt hlanarilonu lemna- 
riloru, otc. ; — cuventu co presenta com- 
binationi fonetico neroraanesci, aRtadi 
cadiutu in desuetudine: de ad si: 

BRE.SLASin, 8. m., care face parte 
d'in vind.hrMa. 

BRETEA, s. f., pi. hretcUfi. cnrca ce 
sustiene una grentate, si in speciale : cu- 
rea ce sustiene bracale sau pantalonii ; 
d*in frane. ìtretdle, 

BREZAIA, s. f., TB«ìistmmj in spe- 
ciale asìà se numiea mui inaìnte iimilu 
6au doi oinpiii travestiti in modiilu cella 
inai de mirare, cari in serliatorile dentro 
Craciunu si hoboi^m aniblan d'in curtn 
in curte spre a jocil si salta in modulu 
cellu mai ridiculn;— do acf metaforico: 
feniina cu pre multe ornamento pre den- 
b's. femina ce se imbraca fora ^stn, 
credendu co formoseti'aìnvestimentarei 
Sta intr'ììna accumulare cssagerata de 
omamente fora locu si ren adjnstate in- 
tre densele: — cuventnlu pare a veni 
d*in hrcami si ainsenini in t<1ta i(enora 
Ktatea : vorce ostraordinariu , raru si 
monstrosufvBdi breani). 

? RRIRO[U.s.m.,Terucnluin,puir!un- 
calasnristrumentucu carp lemnarii eau- 
rescu lemnulu, ferrarli ferrulu;— acellu- 
asi cu prihoìu? 

BRTBORNTCU, s. m., vedi bobomicu. 

BRTCEAGU. s. m.. pi. hrkege. cnltel- 
'Ins, scalpAllust cutìtoUu, scalpellu. 

BRICEGELLU, s. m., pl.-c, deminu- 
tivii d'in hriceagìi, 

BRICIU, s. m., ]d.-^, novacula, cutitn 
taiosii p<mtni rasu barb'a. 

BRIOLE, vedi hàrgle, (indictionariu : 
fpfl. rnììttsin), 

BRILIANTU, s. m., pi.-/;, a<l«ina« ra- 
jlaiis« adamante radiante, taiatu cu mai 
multo facie;— ìntrodussu inaintcde 1 830 
dnpo frane. brllUnt proprio part. d'in 
brllIiT =: a stralncf. 

BRILIÓNCA, s. f., pl.-f,««elepla8TlD- 



I 



1 



BBO 

cctoxioum, htrundlnavtii, una pianta sau 
flore;— dictionariuln de Buda uà esplec 
si cu hìrunfìineriHlmninosìi: fivacum 
va acea-asi pianta, ce noi connoscemn 
d'in coce de Carpati sub numele de ro- 
chPa ruiuhtndUi ? are ciiventulu />W- 
lìònca vrpuna relatioue cu precedentele 
hrilintìfn? 

B RISC A, (cu s siueratu)» a. f., pi. hri^ 
m, caruciora usiurea si descoporita. 

BROBINTTA. s. f.. pl.-«. 1. in locu 
de horhintio, alta forma d*in horbótia:^ 
2. pianta ce servesce la vapsitu g'albenu? 

BROBODA. si 

BROBODELA, s. f.. vela cu care 
muiorìle si ìufasiui-a capulu; — forni 'a 
cuventului cea de a dou'a nu e romarw?- 
sca, évo prin orione sta potè in rela- 
tinno fìu holiùrojire. 

BROROniRE,-f.?«^, a puuo hrohòda, 
a si coperf capulu cu una hróbóda ; mai 
desu ca compusu : imhrohndire. 

BROBONA, s, f., si hrohonu? m., cu 
acelln-a,<ii intellessn ca si horhona, Ìjto^ 
bona, hornhóna, bòba. 

BROCTTJ, si brocbiu. s. m., rnbrlca, 
creta rosia, plunibu rosiu, tìnta rosia : — 
se fìa ore cuvontulu una corruptione d'in 
ni lirica 1 

RROOARTU. 8i fen/rfam, a. m., p<ir» 
tltrtr,cpl1ucetrereprnceno\'ncu/>rrt<f«Zw. 

RRODETiA, 3, f., actioneade a brodi 
sau (i sp. brodi. 

BRODTRE,-cscw. v.. eolllneare, de- 
lirare: a nemerf, aavé succossu d'in in- 
templare; a conjoctuvà justu, a devirià; 
a delira (vedi ì>rndH);—a se brodi, a -se 
aflà d'in intoraplarG. a se intemplà. 

BROr)rU,-?a, adj„ care brodt^scc. 

BRODU, s. m., hrodina si brtidiva^ 
f.. radiiTn. pons mAbllls; 1. vadu, tre- 
cutorin ; 2. podu amblatorin; — cuvente, 
ca si hrodariu sau òrr^W/irÌM, de origine sln- 
vica. neconnoscutfì d'in coce de Carpati. 

BROJBA, a. f., pl.-(>, brassica napiiv, 
rapn; napu,— cu combinatione fonetica A 
neromanesca. 4 

BRORIA, s. f., pl-e, neoloj,'ismu dupo 
frane. broche:=3ula,sucala,undroi\, ver- 
co acu mai mare, acu de piijitu, etc.; in 
romanesco Inatu mai vertosu cucca d'in 
mma insoninare. — d'in coltic, broc 



I 



BK C. 

enicalum^ rt^rutum, Hiidis, etc, 
paru ascutitu, krrusm, acu, un- 
(vedi si brfi^a) ; de ad : 
BKUSLVRE» hrusiedìUjW^ frane, bro- 
Iter, a cose cu brosia, a prende cu h-o- 
a; in sjwcialc, peiitru mai multi' collo 
e charttiia tìparite : a le cose intr'urm 
"aBciralu. 
BHOSrURA, a. f., frane, brochure, 
tiotica dp a hrosid ; resultatulu acostci 
ctioDM. fascieuhi de mai multe colle de- 
hart<?ia tiparite si cosute inipreuna. 
BKCDAKIU, btudina, etc, vedi l^o- 
dariu. 

BKL'LDJCU, vedi hurVmcu, 
UKUNCUTIU, ^ibruno-utin, s. m., 
asturtiii apaticuzritaiiturtliiin aauatl- 
ra (redi si bubolniai; — cuvontiilu e 
n(?coanoscuta d'in coce do Carpati; form'a 
ui mai correcta pare a ti bruncrufiu, cu 
r, si DU bruncHtiu, fon ria penultima, cà 
Tenitu din german. bnmueucroHHe; ver- 
cuxuu doue numiri pentru aeellu-asì o- 
bicctu. bruncrtUiu si bobolnka de apa, 
suntu de prisosu, si cuatàtu mai de pri- 
, cu càtn d un'a si alfa nu su cen- 
ate de càtu puciuoru-a : mai bene 
déro se adopti\mu vorb'a romanica «a- 
Un, cu tote co eresse^ ce intra in 
KJsitìone cu bruunen=:fuutana iu 
ctiventiilu german. bnmuencresse^. 
nasturtiu de funtana=(de apa), ar 
potè forte bene fi romauicu, fonnatu 
d'in crncCf de nude unu adj. crucia, 
cruàCf s*ar ti applccatu la pianta ce e 
in addeveru din famili'a crucifcnioru : 
facesti uumoscu actistaplautacresiioii, 
forma co potè ti iu locu de cro^-on, 
traiwfonnatu d*in crni;oii:=ciucÌuii, 
fitiruia angmeptativa corrosponditoria 
cu aliti nostru O'uci0ÌH:=crac'wnu(. Asia 
fiendu, ultim'aparte d'in cuveutulu^/t- 
<tm/im, ar ti romanesca, crutiu=cntciit, 
si nomai bruii ar fi gorm. brunntn^^ 
funtana; 5Ì astufellu cuveutulu s'ar potè 
corregc, dicundu-se cmciii de apa^i 
bruncniciu, applecanduse cruciu sluguru 
8i fora neci una determimitione la a- 
cellu-aoi concoptu ca si frane. orot).Hoii, 
germrifi. eresse, déco u'amu preferì clas- 
sic t'tlum» ital. na?turtÌo. 

U.....W. i-U, adj., vedi bnmu. 



BRUNU, a, adj., dupo frane, brniy 
ital. bruno» applecatu la colorea faciei : 
subnegru , negritiosu, negreiu , ne- 
^risioru, óchiasiu, fuscu, etc; neolo- 
gismu iutrodussu la noi, ca se csprema 
oppositiilu neoiogiymuiuiWonrfWjSi luatu 
mai vertosu cu form'a demiuutiva : 
brtinctUf bruneta (z^ocfiiascUu, ochia* 
scila), ca opposita la ; bìofuììnu, bion- 
dina (bidaioru, balimra). — Lipsia a- 
cestui cuventu d'in limb'a ispanica, 
cumu si d*in limb'a nostra, pare a se op- 
puue etymologiei data de unii, dupo 
cari cuveutulu ar fi identicu cu pruntt. 
prt0ia, ca adj. d'in (prunas)^ l'orraatu 
d'in priinazrtotioui, carbiuii ardenti, si 
ar ìnsemnà prin urmare arsn, cu facia 
arsa : la noi essiatu, cuveutele^jrwnw si 
pruna; iu limbele sorori , cu forme si 
mai appropiatcde 6run», ital. bru^nii:= 
pruna, ispan. bruno=pi-uiiu, etc, mmiai 
ca sub^tantive, cu insemnarea bene con- 
noscuta de arbore si fructulu seu, fractu 
presentandu in addereru una facia mai 
multu san mai pucinu negra, una facia ca 
a unuì ce mai multu sau mai pucinu 
arsu; inso conscienti'a despre acestu 
intellossu primitiva este cu totulu per- 
duta in poporu; si de acea-a opìnionea 
colloru ce vreu a referi brumi la germ. 
tk.unii, antìcu german. brnu, pare a ti 
mai justiticata, nu inse deplinu justifi- 
cata, de orece in limbele sorori se alla 
cuvente ca fì-anc. brtìler, ital. bruolure, 
èro in a nostra brustwv.^ etc, cari stau 
in de apprope legatura cu iutcllessulu 
lat. pruina» nrere» bnrere^ardcre, 
grec 7ròp=Ì:ocu. Vercumw inse demi- 
nutivele d'in hninUi adeco brunctUj brìi- 
mia nu au forma romanica, si cu atàtu 
mai pucinu romanesca. 

BUUSlOSU,-fl, adj., plenu de brusi, 
grundiosuy etc (vedi brusiu). 

BKUSIKE, brusescu, v,, puguis pe* 
tere, ferire; a lovf cu pumnulu, a bate 
cu brusij si in genere, a lovl tare, cu 
potere; a se bmsi^^'d se bate cu pumnii, 
a se bate cu bruai, a so bate vercumu, 
a 8i da lovitmù, a se intende si im- 
brauci;— d'in coce de Cai'pati coimosoutu 
cu acelle-asi inscranùri, inse nomai sub 
form'a bmire, adeco fora r in syllab'a 



94 



BfiU. 



de la inceputu; se tta dero brusire^ in 
locu de biuiìic, cu unu r intercalatu pen- 
tra mai multa desroltarc asonalitateiP 
sau in Locu dtì perbìisire, prebusirej cari 
inco so dice (vedi prebusire)^ si care 
prin una metatese, ca in petrunderej in 
locu ÙA pertutiderej va fì luatu aotaniu 
ioxm^ pebrusire apoi, prin caderea lui 
p brusire ? Brusire ar fi atunci mai e- 
nergicu de càtu busire, si prin armare 
amcndoue ibrmele aru merita se se pas- 
tredie si ae ne applece cuvenitu. Se 
fia in fìue i in locu de r, asìà iu c^inbru- 
sire se se fia forma tu d In biÀlsire, prin stra- 
mutaroa lui l si d'in loculuseulungo6/^ 
Atunci in lormarea cuveuteloru ca òm- 
siu, etc.f a potuta, pre louga radecinele 
descrisse la articlulu bosiut ave parte 
ai pcliere=:imbrancire, pria part. pul- 
au8) d'in care ar fi venitu collu mai 
appropiatu pria torma buUu sau buUu 
^botiUf (vedi bosiUf bru^iu, buaiUj 
busa). 

BKUSIU, s. m., pi. brusii grumas^ 
fflobuHy glomuify irlebn; massa de vexce 
cu forma mai multu sau mai pucinu glo- 
bosa : brusiu dt pa»Heìdu=zbuìgd,rtì; bru- 
siu de «ctw=:cocolo3Ìu; brus^iu de Sctre, 
de tiunéia:=gruniiìu; brusiu de paìie, de 
motrto/i^a^codru ; brusiu de brendia^ 
de ctìsm=bucata, etc— Cuventulu nu 
e counoscutu, pre càtu scituu, d'in cuce 
de Carpati, afora déco, cumu e'a obser- 
Tatu la articlulu precedente, uu este i- 
denticu cu busiu^ counoscutu d'in ecce 
de Carpati peno la termii Àdriatecii cu 
intellessulu à.Q pumua, iutellessu ana- 
loga, fora indouentia, cu alla lui brusiu. 
In suppositionea co brusiu u'ar fi acellu- 
asi cu busiu^ si plecandu d'in observa- 
rea fucuta la ai-ticlele boba si bosiu, co 
labialea se commuta adesca cu gutura- 
lea in vorbe de iutellessu analogu, s'ar 
potè forte U-ne cu brusiu se fia una trans- 
formatioue d'in grumutiu, deminutivu 
d*in yrur/tu=grumos, care si essiste 
de faptu in limba, sub form'a grunjiu , 
in locu de grumìtUf ca josu in locu de 
diosUj évo grundiuj in locu de grunsiu 
^gruntiu^grumtiUf prin syncope d'iu 
grumutiu. In fine s'ar pot^ ca brusiu se 
fia una transformatione d'in frusUu, 



BRU. 

care a devenìtu frusiuy apoi brvstu 

(vedi bosiu), si prin urmare se se lege 
de latin. rra!)tam=:bucatella de man- 
care, apoi in genere, bftcatella de verce. 
Déro^ ca se descliidemu càtu mai multe 
perspective agerimei cercetatoriloru, nu 
vomu trece cu vederea neci analogiele, 
ce paru a lega brusiu de provane, bruo 
j=trunchiu, busceanu, de unde si par- 
raeaan. //roconr^ital. broncouemramu 
taiatii. Form'a ital. bntncone, ca aug- 
mezitativa^ vene d'iiUjronc'»=^truucliiu, 
vecbiu frane. bronclie=tufa, isp. br«a* 
c]ia=ramu, de unde apoi frauc. brun< 
e]]or=a se impedeca; a sta se cada, a se 
poticnf. Cuventele de acésta familia se 
presenta déro, in limbele sorori, si cu unu 
n sì fora n; forme fora n aflàmu inco : 
ital. brocco =:paru ascutitu, blastariu, 
coltiu de pianta, vechiu frauc. Lroc=: 
punta, aciune,verfuuscutìtu;ital. brocca 
ispan. port. si provenc. broti«,^frauc. 
broc1ic^sucala,paruascutitu,furca, etc. 
(vedi bromi); de unde apoi verbe ital. 
broccarey provenc. brocar, frane, bro- 
li lier=:intiepare, impungere, cosere, etc. 
Latin. brocliOK , lirooou* , broncu«r= 
dento tare desvoltatu, coltiu^ si, ca adj. 
coHiutu, au datu nascere totoru forme- 
loru d'in limbele aorori, desi intelles- 
sulu loru asii de variata pare a se op- 
pa ne la acd.-^ta siipposetione : y^aru os- 
vutitu, de una parte, si trucchiti san bus- 
ctanu de alfa sunt, fora indouentia, con- 
cepte differite; déro noi nu connoscemu 
tote insemnarìle cuventului latina, care 
nuoccure de càtu de forte puciue ori in au- 
tori! latini anteclassici, déro care a po- 
tutu fi unu cuventu popularìa ca forte 
varie insemuari, intre cari cea de trun- 
Ma a addussa, probabile, si pre cea ce 
are bru^iu'm limb'a nostra, cu atàtu mai 
multu co in lirab'a ispanica bronco in- 
semua turtitu, tcmpu, etc, mai allessa 
metaforica, pentm spirìtu, ca si latin. 
tiuncuH, romanesc. ÒMòceawM ,• èro pro- 
venc, brouc:=gi-03solanfa. In limb'a ita- 
liana essiste sì bruco.=omida, ispan. 
briigo=specia de locusta, d'in lat. br«- 
cbuHrrspecia de locusta fora aripe ; brtn 
cn essiste inse si cu form*a brucKo« 
trassu d'in unu adiectivu brueheus^ 






BRU; 

si d'ÌQ acestu-a luco au potutu essi allu 
Dostru brusiu, dupo acelle-asi analogie 
prin cari d'in hofnbu au potutu essi bobu^ 
bobosiuj etc. (vedi bobu), cu atàtu mài 
multu co hruchuH se relere la grec. ppoò- 
yjK. aau ppcjxor, essitu d*in fipòxwz^a 
rode, a rontial, a sfarimà in grundi, etc; 
cuveotidu brachn8> care nu se afla de 
cAtu in Prudontiu, a potutu inse esniste 
in lìmb'a rustica, ca si cellu de care a 
fostu malsusu vorba, brochui, cu multe 
s) Tariate insemaari. Apui d'in conside- 
rare co a ardet a palli, va se dica si a 
k>yl pre cineva tare cu una nueà sau cu 
aiiu flageJlu (lat. fla^ellum, ca deminu- 
tivù d'in flagm-n, inco pare a .sta tu le- 
gatura cu flA^nirrz=;arderp), s'ar potè 
ca sì brusire se aiba iutellessulu prirai- 
tivu de a arr/e, ca si ital. bruciare) 8Ì 
pria ormare ca brusiu se fìa una trans- 
formare d'in brustiu (vedi bostu), ca adj. 
d*ÌD una forma mai primitiva bmstu, 
care s'ar lega de latin, badtnm d'in buro 
^ardu, sau de peru«tumd'in^xr-ttro= 
ardu forte, redussu la prcuUy prust, si 
in Une, \^ brusi ^ intogmaì cu f?i ital. 
krnstoUre^ardere^ d'in peru^tiilaro ; 
si astufelu brusiu in lucu de brustiu, ar 
inflemuà, intre altele, ceva in/lcUu prin 
effectulucaldurei sau arderi, insemuare, 
d'in care s'ar fì potutu trage si celle date 
mai susu cuventului hruòm, si care in 
compiJàulu prebusìrt—'àne iutia, vorbin- 
du de faci'a pameutdui una data umeda, 
apoi uscata prin efl'ectulu caldurei, ap- 
pare càtu mai appropiata de intelles- 
snlu originariu. 
BRUSTlREsi 

BKUSTUKU, s. ni., bardana, Hpeoia 
de pianta cu frundì late cordiibrme, cu 
fiori purpurii san violacee, continutein- 
tr'unu calice globosu, care se accatia 
usioru de vestimentele oraeniloru si de 
lana oiloru; radeciu'a plautei se appléca 
inco, in medicina, ca depurgativu su- 
dorificu, pentru morbi de pelle; — dupo 
forma cuventulu ar fi unu deminutivu 
d'in una torma ^r«*^« (vedi brusiu), de- 
minutivu forte appropiatu prin forma 
de it. brustolare ^periitttnUre:=ardcre. 
BRUTAKIA, s. f., stabìlimeutu andò 
ae £abrica sau se vende pane; maestria 



BtTB. 



«S 



de a fabricà pane; — desi cuventulu e 
cu forma romanica, inse ca venitu d*in 
bruiu, e de respinsu si de inlocuitu prin 
panaria (vedi brutti). 

BHUTAIilU, s. m., plstor, care face 
si vende pano^ care tiene stabilimentu 
de pane; — de respinsu si de inlocuitu 
OH panariu (vedi brutu), 

BKUTU, 8. ra. si bruta? f . , pane 
prodta, forte negra; amestecata cu mulhi 
pamentu; in specialo, applecatu la panea 
ce se da milita riloru russi; —cuventulu 
a venitu prin Russi , si se vede co e a- 
cellu-asi cu germ. brod.=pane; vercumu 
bene e co Romànulu considera panea 
strainului ca rea si amara, si mai bene 
inco ar face ca pre cellu ce fabrìca panea 
Hea romanesca se nu lu mai numesca, 
hruLariu, 

BUAIU, vedi buga, 

BUBELCA, 8. f., iiiflatura, — d'in 
babà, inse cu suffìssu raru sianevoia de 
justificatu, afora de nu va fi in locu de 
babelica, in care totusi 1-aru fi cautatu 
se treca in r, si se de buberica, si, prin 
taiarea lui i, biibcrca, 

BUBOLNICU, vedi bobolnim. 

BUBUTA, 8, f-, la Macedoromanì, cu 
ÌQsemnarea : pane de porumbu, ca sì 
hU'tu^ la Dacoromani, si prin urmare de 
aceea-asi familia, ca si botiu (vedi6o/iu 
si botu). 

BUBUCHLA, s.f., la Macedoromani, 
cu acea-asi insemnare ca si la Dacoro- 
mani : bobocu (de flore); — analogica ar 
cf^ro bubudia. forma invederatu prove- 
nita d'in ((mbucula), care ar fi sau bnc* 
cula, deminutivu d'in bacca = buca, 
prin processulu de duplecarea allu syl- 
labei de la inceputu, sau d*in buba, sau 
d'in bobu, cea-a ce ar fi una proba mai 
multu despre idontitatea de origine a 
acestoru cu venie (vedi bobu, bosiuy botu). 

BUBUIALA, s. f., in locu de biòu- 
ietu, e de respinsu peutru suffissulu ne- 
romanicu èia. 

BUBULICU, 8, m., la Macedoromani, 
cu intellessulu de «.4vihaf>oc:=<7W»rfacM, 
cujia; vasti de beutu sau de plutitu, — 
unulu d'in multele cuvente ce confirma 
analogiele indicate la articlele bobu, bo- 
siu, botu. 



H 



BUG. 



BDCHE, s. f., nuniele secuiidei liUt^ro 
si antaniei consonante iu ulfabetulu cy- 
rillìcu : bctOj he, h; nume estensu apoi 
la tote litterile aceilui-asi allabetu; si de 
aci espressìonile : a invetià huchile/à in- 
vetià Ijttorele; a fi inco la huchi=zs. nu 
fi iiivetiatu jnco antaiiiele clemente 
d'in lectura si aeriero, d'in una scion- 
tia in genere; — de acf, bucìuTuzzzcaxe 
iuvetìa buchilo, care e abià la antauiele 
elemente de lectura si scrìere, si iu ge- 
nere, de verce scieutia; care scie inco 
pucinu ; — cuventulu buchCj a essitu 
d'in udu de una data cu lapedarea 
fklfabetului cyrillicu, si chiaru inainte 
de acesta epoca, prin inlaturarca numi- 
riloru do o^, bwhCf vede, etc, ce se di- 
cea in locu de a, bf^, ve, etc, eandu so 
relormà alfabetulu cyrillicu, reducun- 
du-se de la 43 semne uuinai la 27, 8ub 
Dumele de scricrc de refontia san alfa- 
betulu ernie, in oppositione cu alfabetu 
bascncescu, caj*e era cellu ctfnUicu cu 
48 de littere. — D'in acea-asi nnmire 
do buchey venica si bueóvnctj s. f., cu in- 
scmnarea do alfaheiarm, abecedariu , 
carte de antauia lectm-a, cuveutu care 
cauta so reposedio si ella de una data 
cu marna sa buche. 

BUCHERU, 3. m., vedi buche, 
BUCHETLi, 8. ni., pl.-c, sertum, dò- 
rum raiiclculus; manncbiu de fiori, neo- 
iogismu dupo frane. fai>uqaet, cuniu sì 
,^c:Ai*/ieru=btfUiiuet[ère5 feiuina ce ven- 
de buchdcy si in genere, care vende fiori ; 
— frauc. bouquet vine d'in mediulu la- 
tin. boBcotiim, demiuut. d*in bisca» sau 
>D»cum := padure, tufaria, tufisiu, si 
chiaru multime de piante sau tlori, ca 
8i latin. «Uva ^ padiire si multime de 
piante. Cuventulu l>t>Bcu« sau biiscns a 
data in limbelo sorori una multime de 
derivate: ital. bosco, boscfieto, eie., 
frane, bois^paduroi» Unnnu. t'tc; verbo : 
ital. lmlM>»cbare, frane, pmba.-ìiincr = a 
ascunde,apitf, litter. apiine intufe, etc. 
Dupo unii cuventulu buficus sau bosous 
ar venf d'in gt>rman. bolse = materia , 
lemnu de contructione, otc, avendu de 
radecina baueu=a construi; déro, fìendu 
co se afla siiu romanesce cuventulu bn- 
Kceanuy prcsuppunendu una forma mai 



I 






SUO 

simpla biiscu^ ca campeanuj campu; d© 
acea-a cuventele citate d'in limbele ro- 
manice aru potè forte bene fi blastarì 
<f in radecine romanico si a se legi de 
acellu-asì trunchiu cu boUi, etc. (vedi 
hotu, hosin), cu atitu mai multn co germ. 
baueu pare a fi de acea-asi radecina cu 
hit. fnoro, grec. ^Ostv. Vercumu inse 
rorm*a bncholn, si cu atàtu mai puoiuTi _ 
bucJheiicra, nu potè sta in romanesce; ci, ■ 
déco cuventulu e se sèadmitta inlimba, 
ar cauta se se reduca la form'a mai pri- 
mitiva : boscetii sau buscetu. 

BUCHISARE, bucMsediu; si hucki- 
sirCj buchisesciif v., vorberare, pngnU 
ciedere; puUarc, trodere; cDderc« tua* 
dere; 1. jire cfttu insine connoscerau, 
lujostu cuventu, innemna : a baie infun- 
dulu, si in speciale : a), a bate cu pum- 
nii, h). a bate la curu, astupandu gur'a, 
punendu capulu batutului intre petióre; 
2. de aci metaforico, mai vertosu sub 
forma retiessiva ; a se buchisd sau &»- 
(^/^ùi^asefrementà multu, a-si bateca- 
pulu tare, occupandu-se indelungu si ■ 
fora successu de unu lucro, mai vertosu ■ 
de unu Incru micu sì neiasemnatu, a- 
pn>pe cu acellu-asi intellessu ca si hit. 
viU^llare, frane. v<itlller;— 3. dupo dic- 
tionariulu de Buda, cu intellessu sì mai ■ 
gononiklc : a baU^i, a impinge, a imbranci. ■ 
— Sob form'a /jMf/*/.?«rc nu Tamu auditu 
d*in coce de Carpati; déro acésta forma 
e de preferitu celici in ire, burhisire ; 
apoi d'in coce de Caq)ati se audu cu in- 
tellessulu de sub 2. si fonnele buccnire 
sou bugenirc : de candu n%e bagrnesru 
Sf a2>prcndH foculu, sivupntu, Acost© 
d'in urma forme pjiru a da ca, radecina a 
vorbtìioru in cestione cuventulu bua* : 
buchi^arc sau buchmre, dupo acesta niip- 
posetione, ar ti formatu d'in demt*iulì- 
vuln hiichla=:òi<c{iac=bu(rciila, si ar in- 
semnà proprie a baff ìa bucc, ha alle fa- 
ciei, fia alle curului. Déro Huftìisulq 
isare sau wre pare a se oppuno la ace- 
sta derivatione, si a veni mai multu iu a- 
jutoriulu grec. ;ioTlCstv=a hatc lacurw. 

BUCLA, 8. f., 1. la Miredoromani,, 
vasu de lemnu pentru apa; — form'* 
pare a arretà co cuventulu cste unu 
neologismu, de ore ce analogi'a pentru 



I 




BUO 

curente vechie de assemenea forma, ar 
ttn bttdta; nu mai puclnu insc si aceatu 
«vreatu este una proba déspre celle ce 
s*au dLssu iti rnspoctulu afTinitutei cu- 
renteloru huca, botUj huta, botOj etc. 
VT«di hotu sì bosìu) — 2. la Dacoromani 
eerceilH de pera, iieologismu dupo frane. 
b«ael*, d'ili lai. l>uGeulA:=buccutia, sì 
irin ormare poteiidu-stì applecii la verce 
'ieatu sau incovQiatu ca U7ia tórta, 
BUCLICU, vedi boclueu. 
BUCXIRE, vedi bìtfnire, 
BUC(>VNA, s, f., vedi buche, 
BUCSAIOSC,-tf, adj., ca augmenta- 
Uni d'in : 

BCCSÀlU^-a, adj., lu arctuin coUe- 
•ttt»9 micu, scortii si grossu; — cuventu, 
pre cita acimu, neconnoscutii d'iu coce 
de Carpati; se aude iuse sì in acesta 
part4? : bttcsìa sau bocìiìaj boaitOj boijdia, 
applecatti la una femena grossa, gniysa. 
indei^ata si meaunta; se andò d» asse- 
meit«a :*i verbulu bttesira (fora .v.siue- 
ratu). 8au biìcs^hCf cu intellessulu de a 
indcsà, si mai allessa, ca reflessivu : 
a se buc^i=:si se indenà, a se lepi si in- 
ìrà unalu prin altulu : mi s'a bucaltu 
ptruiu; ordiulu este prc<i bucsitu, sau 
mbumitu, compusiUu imbncsirc si im- 
hùe$ar ' i inco sì mai desu usitatu 

cashur ^ire. Dup*>aceste d'in iir- 

ma semuiticationi alle curentului bue- 
Sire, ciimu si alle correlativelorn bucseu 
(Tedi si mai la valle acestu cuventu) = 
desisiii, ^*csai« = iudesatu orecumu, 
ar jtùié cineva fi tentata se le refera la 
bttxu*=::irt£o<:=:bussu» pianta ce cresce 
fort^ inthursafa, si probabLlo de acea- 
m orifiriut» cu ;rjxv'5<:=:desu; déro do alta 
[.. " ' ' i:=bncea, bucfnra{c\i 
A — , lire si busire. paru 

j i iavóre acellei-asi radeciiie, 

d; ^., . ._ léga si busiUf husinit etc. (vedi 
Wfvsi Mu),ÌDclinaDdamaì vertosuspre 
ImeeOf é\ aunme spre unu adj. buoceii= 
bueeutf traosforraatu apoi iu biicsia; 
form'a ìfuc/^a, (vedi iu dictionariu aceshi 
fuventu), de una si acea-asi insemiutro 
cu bycsia. pare, mai vertosu, a duce la 
Aoestii etymologia, fora se escluda abso- 
Inta prp cea ce se redima pi e buxu», zó- 
io^, «oxvór^t sì mai allossu ;:'j4:=cu pam- 



BTH). 



97 



nulu, cu bìisitdti. Pastrarea lui s in a- 
ceste forme este analoga cu pastrarea 
acellui-asi in intecsire sau inticsiret care 
|)are a se lega de ndesst:rc:=ìnt^iLere, 

BUCSÈU, s. m.. tjpha latifolU lui 
Linueu; una specia de papma, uumitasi 
spetediOf probabile dujw latele selle foie 
ce sémena orecumu cU spat-a, precumu 
numirea de bucsèu potè veni de la im- 
pregioi'area co aceste foie 8U dese, (vedi 
òucsaiu). 

BUCSIÀ, s. f., de acea-asi insemnare 
cu buce(i, (vedi acestu cuventu in Dic- 
tionariu^ cumu si biicsaiu, in Ciilosaariu, 
si compara pre lònga celle citate la a- 
cestu artìclu, sì german. buciiso bea- 
tela, tiéva, bucea). 

BUCSIRE (s. siueratu), bucse^cu, v., 
abìioondero, ooDtesrerc; ferire; a pune 
una bucsui, a coperi cu una bucsia, a 
pano bucclìe la rote, a blevm' ossela, a 
captusf partea iutema a butei de rota 
cu place de ferru; — cu acestu intellessu 
neconnoscutu d'iu coce de Carpati, unde 
cuYcntulu se aude nomai cu acea-asi 
iusemnare» ca si bmire^ (vedi acestu cu- 
ventu mai la valle). 

?BUCC, adj., tìamundu? 

BUDA, s. f., de acea-asi insemnare 
cu amblidòrG sau ractistóre^ — necon- 
noscutu d'iu coce de Carpati, doro pro- 
babile de acea-asi tamilìa cu btUurUt 
bìUe, botu, etc. (vedi botu)^ insemnandu 
proprie ; bute, butolu pentru spremente: 

BUDEIA, s. f., rasculnm oblong-um^ 
Mcupliium; scafa, butoiasiu, buriu;— cu- 
ventu neconnoscutu d'in coce de Carpati, 
doro, casi biula precedente, affinu cu 
bota, biUe^ etc. (vedi botu)^ in locu de bu- 
telaz=.htUelÌa:^hniis mica; compara ital. 
bottltjrlìu, frane, boulollle; — commuta- 
rea lui ^ cu rf are se se védia mai diosu 
in mai multe cuveute de acea-asi fami- 
Ila cu brnìeia sau budiia (cinesi ueratu). 

BUDGETARIU, si bugetariu, adj., 
relativo la bndgetu : imdic budqetarie, 

BÙn(JETU/sau bugetu, s. m., pl.-t;, 
prospectu de speselece se crede cose voru 
face in cursulu unvù annu, cum.n si de 
veniturile ce sé credu co se voru prende 
pentru accoperirea acelloru spese, appic- 
cata in particulariu la spesele si veni- 

7 a 



BCD. 

turilo annuali alle statului; budgfìtulu 
de spese si veuituri cauta, dnpo coasti- 
tutionea nostra, se se votedie do came- 
r'adoputatilonipentriifiacareanmi, celili 
pucinu cu mai uuilto lime iuainte de in- 
ceputulu acellui annu; fora acestu votu 
poterea administrativa nu potè foce 
spese, neci incassa venifcuri; camer'a vo- 
tedia budgetnlu, déco aie incredere in 
ministri; lipsindu acésta ini'redf^ro. ea 
lu potè refusa, adeco mi lu votedia; 
refusulu budgotului este unu dreptu 
allu camerei, arm'a cea mai potente, cu 
care ea se potè servf spre a oblegà pre 
ministri aàti se se demitta, sau no intrc 
in callea, ce canier'a crede, co ar fi cea 
mai buna jiontru fericirea terrei; — ap- 
plecatu apoi si la spesele si TcnitiU'ile 
annuali alle unei administratìoni su 
bordinate, unei societàti, si cbiaru allu 
unni particulariu : W?^^/c/f*/« munkipn' 
litatei, hmìgetf'lc consilielortf generali, 
budgriuin scoìdoru: ìmdijetulu oapitiC- 
ìotìì; fiatare omn ch bune mestire si face 
unn hudgeiu pre fiacare annu, si nuesse 
cVin eìlUf tltko vrr sr mu si niitiedie stn- 
rca; — neologisimi dnpo tVaiiC. ijmljret, 
impromutatu si de Francesi d'in angl. 
biidiret, caretti densulu este vecbinlu 
frane, b 'ueflto, demimitivu d*in (bou- 
•^e =) celile, liol-ru =r sucu, sacidetiu, 
punga, ine. 

DUDIA, y. t., vedi btt^u. 

BUDINCA, s; f., dupo frane, poudlnp, 
sì acegtu-a dupo angl. pntldiuiry specia 
de mancare, ce costa d'in farinata cu 
medua de bou. cu prime sau stafide, in 
cai'e se puno si ruma sau vinu de Ma- 
dcf^;—budincel€ imo ce so prepara la 
buccrttariele nostre nu se ooinpunu d'in 
aceUe-asi eleniente; — cuventiihi Jiu 
pare a ti de origine anglica sau ger- 
manica, ci a se referi la aeea-a.si rade- 
Cina casi lai. Uoiu\iis(\eà\hottt.$\ho(iu), 

BUDUHALV, hudnhuUia, budahnUi, 
buduhfdifiu^ S. f., mauKlruin^ toiciciiluin, 
motttàia, onui <le paia, paiatia, cu care 
sparia cineva ciori, copii, etc.tsi deucf: 
monstru, spaima de uritione, bèlla urita 
prin marimea si grossimea ei despropor- 
tionata; — cuveutulu, ca si hordea (ore- 
cumuòi>W«'ad'iuòoW«=burta),iu3emaa, 



BPF. 

cumu 88 pare, unu omu sau femena mai 
ai grossa ca biUen, si se léga priu ar- 
mare de acea-asi radecina cu hiukx, hn- 
deiOf etc. (vedi hotit); form'a cea mai 
primitiva pare a fi hudìnjania, trans- 
formatu in btnitdiaia, «-a si ìmhaìa d'in 
bugnin (vedi buga). 

'BUl)UL[JlRÈ,-ftSct«, V., HcrntHrl, ex- 
pellerc: Talari; a -scruta, a scrutoci. a 
cereetà cu ileamenuntulu; a dà afóra, 
a sc(5te, a goni: a ambia de collo peno 
collo fora capetaniu, a se venturii, etc,; 
— cuventnhi neconnoscutn d'in ecce 
Carpati, se refere inse, ca si buda, budcu 
la baili (Vedi acestu cuvcntu) , insani- 
nandù, cumii se pare, proprie: asiòari 
boitdn. 

BUDUNA, 3. f.. Vulva,— cuveutu à{ 
referitu, ca si buda, budda, etc, la 
cea-asi radecina, (vedi hotn), 

BUDUUETI ARILI, s. m., care ci 
tia hudurclk. 

BUDUHETIU, s. ra., pl.w, oamli 
splraciilnm; fornu sau hornn, cosiu pi 
care esso fumulu; — cuventn neconno- 
scutn d*in coce de Carpati, de referitu 
la acea-asi radecina cu bwla. hndm 
etc. (vedi nfAii). 

BUDUKOIU, s. m., pl.-c sau-ide 
cea-asi origine si insemnare cu hìulun 
t'm^ applecatu inse si la gardulu de nuel 
le san scan<lnri, cu care se impressi 
gur'a iinui putiu. 

BUDU8njÈU,s.m.,care6wrÌH.?f7up.s'( 

BUDUSnjJIRE..<*-.9r(f, V., cai! bndti^ 
Imre, in intellesv'nlu restrinsn de rairari 
-=:a se ventura, a ambia foi-a cupctauiu. 

BUFA, buliH, bnjndia, buhniint, ^. f„ 
la Macedoromimi, si w. btifu; noci un, 
ntula, biiHo; 1. passere nocturna xi 5Ìd- 
gurattica, pucinu definita, caniu sunt 
celle mai multe concepte, ce se tinu 
domeniulu istoritìi naturale: inse etyi 
logi*a ne potè autoiiìtd a tega do acest 
cuventu conceptulu precisu, ce se ci 
preme in latìuesce prin bubo, ìu is| 
nescp hnlio, in francesce lilbou, in il 
?ttto. Formele simple alle cuventuli 
romanescu, adeco Imfa si ìndia, «unt, foi 
ìndoueiitÌB, ca si i.s])aniculu buh>^ à' 
acea-asi fnntaua cu latin. babo-buboMii 
iuse mai primitive ca in latinoai», 




BPF. 

<)gijQai precuma avemu sub forma mai 
primitiva si alte cuvonte, cuuiu : hiba, 
Mca^ bota, etc, pre candu iu autorìi 
atini nu le aflànm de ciltu in i'orm'?le 
ai desvoltale sì necundarie : bubouitim, 
DcallQì», botula8, etc. Latìuesculububo* 
nih este, in addevern, de acca-asi 
ina cu grec. pi)ar::=biiha, numita 
n onomatopeia, dupo vocea sea; siprin 
irraare foriii'a t'eamaisinipla, in limb'a 
nostra, a potuta si poto fi hmi; in acé- 
!ta sup|)03Ìtione fonn'a Ww, ca si isp. 
^uhoy ar fi introdussu unu/ummaipen- 
u eulTmia; d<ero tìendnco inlimb'auo- 
tra ossistu si forme cu /; fiendu co in 
mVa ispanicastramutarea lui b in/' este 
ormale, cumu liacer=/«ffrtv fiendu-co, 
Ò ÌD lìmb'a nostra b se potè, desi mai 
raru, commutd cu /' ; de acea-a e mai 
probabile, co form*a originaria a cuven- 
ailui a lostu^/MZ;M. ca mascnlinu, si Imba. 
p. foraininu; si co» pentru destinctionea 
io intellessu, mai vertosu a fonnei fé- 
mimnè, limb*a a cautatu se tenda Ih 
(òrmele cu / : bufa, bufa, d'in cari apoi 
B'aru fi na?cutu formele cu /* .- huhu, 
a* precumu ^i d'in burdufu, hirdulm. 
ercumu inse tbrmeie incartiate cu suf- 
ssulu strainn nitia : bufuUku buhnitia. 
uni do rcspinnu, fiendn-iie indestullu 
ormele simpli' : bufa sau btthtt, bufa 
au hiiha, (vedi si bHf'nir(f).~-2. In ìn- 
llcHsu motàforicu cuventulu bufa sau 
btifuitia, etc, se dice si de una 
»«rtK)na, care ho bosiuDa usioru, careia 
EU grea se potè intrd in voin, sì care sta 
retratt» de lume. 

BTIFETU, 3. m., pl.w. 1. mésa sau 
nnarìu, in care se pmiu vaso cu de alle 
Bttuicarei; 2. in speciale, mésa pre care 
vase cu confecturo sacliarose; 
i: Cfmfecturole insesi; — neolo- 
srou dupo fntnc. bufT^t. (vedi hufiùrc 
loHsariw, Clima A abw u, arviariu, 
liiariti in Dictionarìu). 
FLEA, s. m., I. num^ propria de 
otj; 2. uume propriu de omu; 3. appel- 
tioQO comune data : a) unui bou i^au 
ivolu (H'OflflU, 8Ì de aci : bivolu; b) uuui 
uu grossu i>au c-are se bosinfla osiora, 
vedi bufnin). 
BUFNA, 4, f., 1. in acellu-asi intel- 



BUP. 



9» 



[es8u cu bufa; 2. bo^ntlare, (vedi bufa 
si bufnire). 

BUFNEA, 3. m., care se ìmbtifnaHm 
bosinfla usioru, (vedi hifnl-K). 

BUFNIRE, Imfnrscu. v., bucci» lii- 
rtttUs spirare, tncltinn mussarer vioien* 
ter ferirò; 1. ca intrausitivu : a inM 
buccele si sulfià tare de supporare sau 
ménfa; 2. Ca reflessivn : a se bufni^^ 
m bosiutià, a intìà buccele sau buzele 
de ménia nau KU]»perare mare; 3. catran- 
sitiv4i : a iov( cu violentia, a busi; — 
in insemnarea de sub L si 3. se dice si 
cu unu;i ; pufnirt; èro in insemnarea 
de sub 2. occurre forte desu cu form'a 
are : bufnare (vedi bufna)^ si mai ver- 
tosu compugu cu in: a se inibufna, mai 
espreasivu do c^tu a se bosinfla (vedi 
bosiu/Iare in Dictionariu); in fine cu in- 
semnarea de sub L si 3, occurre nunu- 
mai in fonn'a pnfnire, ci si in cea de ftw- 
cnire sau bmjnìre.—YvQ acósta d'in urma 
forma so redima iuvetiatulu Mikìosick, 
spre a referi cuventele, de cari este vor- 
b'a, la slaviculu bukMuti, cuventu fora 
essistentia rn veehi'a limba slavica' sì 
presuppusu nuraai de mentionatulu in- 
vetiatu dupo serbesc, buknutirrmugire, 
supperare, etc, sau russesc. bnbnntl= 
inflare, cari aru fi datn nascere la ro- 
raanescele: bufnescu, bugnescUj bur.fiescu, 
i^-6ucncscH. Ceilu d'in urma ctiveutu, 
cacompusucnparticul'aslftvicaUìS^zox, 
pare a veni in ajutoriulu supposetionei 
invetiatului siavistu; déro fienduco in 
gur'a poporului se aude mai multu sbuc' 
ncactiy compusii cu romanesculus^ex, 
ca si 6-//wrt«'e = ex-ponere; de acea-a 
form'a u-bucncscu potè fi numai una de- 
formatìone a cnventului, provenita d'in 
manica ce aveau raaiinointe, «nbdomni'a 
limbei siavice in baserica pi in guber- 
nìu, carturarii nostri de afilavisileulocu 
si fora locu. Pre lòn^a acésta-a intelles- 
sulu cuventeloru siavice e departe forte 
de al hi celioni romanesci, fora se mai 
adaui^erau co ra^iecina, la caro s'ar potè 
reduce mai bene cuventele romanesci, 
este forte fecuuda nu numai in limi)'a no- 
stra, ci si mai in tote sororile ei, pre- 
candu serbesculn buknntl ^e refere la una 
radeciaa, sanscr. bukk r= latrare sau 



100 



BUF. 



mugire, care pre ten-enulu slavicu ìn- 
sxiiìì pare a fi fostu forte puciimfecunda. 
In addeveru se atla iu limbele sorori cu 
a nostra una nuuierosu tamilia de cuven- 
te analogo si in tarma si in intollotisu 
cu alla nostru bufnìre sau bu/uart: : ital. 
buffare, truno. boufror=a sì inttà bue- 
cele, a si manitestd méni'a iutlandu bue* 
cele si sufflamiu; frane, bou'illrira iniid, 
a buhai; ital. buffa, vechiu frane, buffe 
=:pahna, lovitura; ital. I)uB*«. isp. bu- 
ra:=vi>rba desierta, secatura, tleacu;de 
unde apoi : ital. buffone, frane, bouffan 
:=omu ce spuue secature, vorbe de risa 
si de petreeere, in italianosce si cu Jn- 
semuarea de wwm cu (juinsatrtH sijtan' 
tecosu; ital. bofUce=.intìatu, affenatu, 
molle; ital.bofilcluue^^grossa sigrassu; 
ital. borouchiare si burouchIarfr=a se 
iinbufuii, a so bosintià, etc. Origineato- 
toru acestoru cuvente se potè forte bene 
referi la interj. òu/'— cu frane, si pro- 
vent. buf, cu care se imita snnctulu pro- 
dussu allu unei sufllàri sau loviture po- 
tente sau allu unoi cadere si lovìtui*e 
violente : co conceptulu de suf/larc si 
cellu de l&vhe au lutre sene strinsa af- 
finitate, se vede luminatu d'in frane. 
H<>ufffer=:sufflare, si it0i.i11^>t=;ìn$tru- 
mentu sau folle de sufHatu, si palma 
sau lovitura cu palm'a. Interìeetionea 
buf se dice, la noi, si cu tenueu p, pìtf 
= frane, pouf; cu acesta differentia 
insc, co buf pare a espreme mai multu 
caderea sau lovireat èro puf mai multu 
sufflarea : a dà buf de p(Àrvtef afacepnf 
in luminare; 6!ìn ^mf viuu apoi : puf" 
nire, pufalUj pufaiosn, puf a (de fulg'i), 
pufosu, etc. De si essistu si iu germa- 
nesce cuvente ca ^uìXenz^pufnin', paf- 
fli^rrinflatu, sì chìaru iutrej. puff; nu 
se potè inse admitte, , co d'in aceste-a 
s'ani fi trassu cuventele romanice, pen- 
tru co in gennauesce vorbcle in ce- 
stione sunt de data relativu nuua, si 
pontru co iu acésta limba olle nu for- 
medìa una famìlia asià de uumoLOsa ca 
in limbele romanice. Catu pentru t'or- 
mele romanesci cu guturali iu loca de 
labiali ; bucnire sau burjuire:=:bufnire, 
sbiu:uire=:itiiL sbuffare, vechiu frane, 
«ibouffer ; elle aru potè il una nona proba 



BUF^ 

despre commntarea labiale! cu guturalea, 
ce s'au attinsu la articlele boba, bosiu, 
botUy etc, si despre care vedi mai multe 
desvoltàri la litter'a e, in Dictionariii. 
Déco formelo cu labiali sì guturali pro- 
vimi, iu addeveru. d*in un'a si acea-a-ìi 
radecina; atuuci aceata radecinaarpoté 
fi nu interj. buf] ci unu cuventu nìai sem- 
nifìcativu, ca cellu ce a datu nascere vor- 
beloru buuca, bubo, etc. Si in addeveru 
essiste si in limb'a latina fonn'a bacco- 
bucconis, de acea-asi insemnare cu ita!. 
buffone, precumu essiste sì bufo-bufonb 
=:brosca tare inflata si globosa, (vedi 
si botn). Àpoi chiaru biieus, duj)o hì- 
doru, insemnaomu ce vorbesce sì verdi 
si uscato, ce vorbesce secature. 

BUFNITIA, s. f., vedi bitfu (com- 
para si bufnire). 

BUFNOSU,-a, adj., applecatu a « 
bufn tf. 

BUFONE, si bufonu'U; ital. boffonc, 
frane, boaffon; cellu ce spune glume 
grossolane, cellu ce priu jocuri de cu- 
vente, pucinu cuvenite, face pre altii si' 
rida; comicu bassu; — neologismu iii- 
trodussu .spre a .supidini turcesculu ea- 
ra^biozu; — hiiffonii s'aru fi nuniitu asili, 
dupo unii, pentru co iu dramatele co- 
rnice d'in evulu mediu cei iu-sarcinati 
cu partea bassa comica si inflau tara 
una buccii, pentru ca palmele ce laan 
pre acesta bucca se alba unn mai marf 
rcsunetu; dupo altii» pentru co bu/fonii, 
lutre alte jocuri, inliau mereu si buccele, 
batendusile; dupo altii iti fine, pentru co 
t(tte eàte bnffonli spiuiu nu su de càta 
sticatnrej vorbe infinte si deserte, (vedi 
bufnire), 

BUFONEKLl, s. f., ital. buffoneria, 
frane, bouffonerie; dissa, gestu, fapta de 
òi</bwi';— neologismu cu tbrma neroiua- 
uesca; mai correctaar fi form'a ^//^ ;? ■ 
care essiste si in italianesce : buffoma- 

BUfONU, vedi bufone. 

BUFO, 1. ca substanti^-u, cuacea-a?i 
ìusemnare, la Macedoromaui, ca sì fe- 
min. bufa la Oacoronuini; 2. ca adioc- 
tivù, ueolofjfismu dup<) ital. buffo, friiiie. 
bouffo : comicu, mai vertosu, bassu co- 
micu ; Optra bufa; cuvente^ gesturi hufc, 
(vedi bìAfone si bufnire). 




BI76A^ huffaiuy huhmu, sìhuahtj s. m,, 
Uiro 8nh forma huga cuventiilti e^te 
tk gemi masculiniu easf popa, tata); 
Ubih». bucciuft; 1. tanni: 2. bucina 
AU bucioii; 3. passere de apa=franc. bn- 
tor«latiii.«rdeoUasterIaH;4.omuì^rossu 
si grassii. si care totu de una data are 
luna voce detunatoriii ca cea de huf/a san 
tauro, (in aceiìte d'in urina intcUessiiri 
se dìc9 mai multu sub formele hugaiu, 
I hxuiiii), — T)hs{ in limbele 
istu cuvente ca buì*ii:=nui- 
gelu. bupaj sau buIiHj=tauni, cuvent<.' 
de acea-as^i origine cu bnknuti sau bnh- 
■ttii (Tedi biifnire); inse pentni acelle- 
ui rationi ce amu produssu la artic- 
kie hufnirc si hufuj noi credenin co 
bugaiu, etc. uutìssitu d'in terreuu 
leu, cu atàtu mai muUu^ co pre 
Itegu nunierósele derivate addusse la 
aeiitiunatele article, occnrru, in liinb*a 
neumesca, multime do altele. oe si prin 
fcrmasì prin iutellessu so refeiu la acea- 
«si radecina, cumu : buhòr^, buhalosn, 
WkojTN, eie., fora se mai adaugemu si 
nftsidenfttionca^ co puclnelesub.stantive 
■Mcaline. tnrmiuattì in a^ cari a'au pa- 
ltò in g:\ir'a poporului, sunt, in ra- 
de oriprine romanica. Forma cea 
suLÌ iin)p]a a cuventului, huga^ duce la 
jUL bocji, ispan. sì portug. boga, pro- 
rene, busa» frane, bou^uerrspecia de 
■'iu, de la latin. box-bocl8= 
^i |S(i>c, despre care unu com- 
Itatoriu dice : ^euiis picclnuboando 
itu»=genu de pesce care se uu- 
asiu dt^ la boare (:=a sbera ca 
iM «iau tat4rt(Jn), De altamentrelea 
pare a se referi la acea-asi rade- 
dina cu babo.=:bufu sau bufa, bubouium 
^bnboiu. buba; bucoa:=bucca,etc.;side 
4C8a-a ^'in caventele affine cu huga, 
lina c/i'Va ce da voce ca de 
'-'vn in/Iatu ca buccia (vedi si 
lictionarju bitgeln in locu dehucetn), 
rAlU, s. m., \edi buga. 
|EXTRE,-eA*c«, v., vedìbtichisa^e. 
rOETC, s. m., vedi bìdgetu. 
►UHA, s. f., vedi bufa. 
[BlILilfiE. bnhaiescu^ v., rerberare; 
;, iBcrcpare; turgesfor*'; 1. pre 
citn iasine coanotjcerau A\\ collo audite 



d'in coce de Carpati , verbnlu huhairey 
luatu mai vertoan sub forra'a retìlossiva. 
a se buhal insemna : a se inflà, a se bur- 
tusi, ca si frane, bnufflr : faci'abuì*aita 
f. stmnu de nesauHate; pamentuìu se 
buJìaiescc, candu dupo multa piota d<i 
nutre caldura; li. d'in collo de Carpati, 
dupo dictioiiariiilu de Buda, insemna 
inco : a) a .sberi tare ca tauralu, a bu- 
buf, a pocni; — b), a batti, a pisà, a bu- 
cbìsA. — Venitu d'in huham=:hugaiu=: 
buga , vorbalu bnhiirt^, prin variatele 
8elle inseniniiri, pare a stabili si mai 
bene analojfiele d'intre formele cuven- 
tcloru cu latialì si alle celloru cu gutu- 
rali, despre cari 3'a Torbitu la arti- 
clele bufa^ bufhire, buga. 

lUTHAITlIHA, s. f., actionea sau 
resultatuln actionei de a bultai sau a5c 
buhai. 

UUEIAVIBE>csctt, v., targesocre=a 
deveni bnkam, (vedi si btihaire). 

BUHAVU,-a, adj., tnripMns, turni- 
dus:=ìniiatu, fìondu mai allossu vorVa 
de faci'aunui morbosu, orecurau bu^javu 
sau bucavHt (vedi buhaìre). 

BUHOSUra» adj., hìrsutub, torge- 
scens; intlatu, affeiiatu; sberlitu, (vedi 
btifa^zbuha, bufnire, buhaìrc). 

BUIACIA, s. f., calitate de buiacu. 

BUIACIME, s. f., ca sf buiacia. 

BUlACU-a, adj., feruB» Inxurians, 
Ufal(llnoNus;l.fiendnvorb'adeoaÌRauaJte 
animali rselbatiou, neinvetiatu, reu; 2.6- 
enduvorb'a de piante: lussuriante, pre- 
ste mesura fecundu; li. fiendu vorb'a de 
omexii : desfrenatu, nemoderatu indoren- 
tiele selle. — Buiacu, casi derivatele 6m- 
iaeia, butacime, nu se audu, pre càtu 
scimn, d'in coce de Carpati; si acesta im- 
pregiurare pareadàcuventu invetiatului 
Miklos'whi care refere buiacu la slav. bn* 
jakii, si care, pre 16nga buiacia, bui-- 
guirc, inibi^iacire, afflate si in Dictiona- 
riulu de Buda, déro neconnoscute d'in 
coce de Carpati, da inco si bìiiacire^z 
abuudare, ÒKf'anVf/ra^abnudantia^ im- 
buiatire=z\uxurÌATÌf cu totulu neconno- 
flcute in poporu, neci aliate in dictio- 
narie, cumu si buiestru^ buiestria, cari 
se afla aUtn in dictionarie, c&tu sì 
in gur'a poporului, oa provenite d*in a- 



103 



BOI. 



C6a-aJ=tì radecìna Klavica cn lutarti, a- 

decovechiuluslar.buj. Dérofìiiidncolbr- 
in'a huiestru san hmiisiru este ciiratn ro- 
maoica; fìendu co in romanesce se afla 
si nnn verbu hnire, analogu in insem- 
naro cu buiacu si celle alte derivate; de 
acea-a, cu tòta affinitatea de forma si 
de intellessu ce se aila intre slav. bu- 
jttkii si roman. buiacu, fcoturfi remano 
forte indoiosu, déco acestu-a vine d*in 
acellu-a; si prin armare cauta se se cer- 
ee, déco huiacH, casi celie alte cuvente 
affini acestui-a mi s'aru pot«5 esplica priu 
una radecina romanesca. Si mai anta- 
niu, càtu pentru bukstru sì bitiestrìa, 
aingur'a forma popularia d'in celle re- 
ferite de invi^tiatulu MiMosich la slav. 
imj, considerandu co terminationoa.f/n/ 
(asini, rMiti), este de cea mai pura ru- 
manitate, si co adiectivelesausubstAn- 
tìvele cu acésta terminatione (vedi in 
Dictioriariu ftatt-u ni s(rn) espremu de 
regula, co fienti*a 9aucalitatea,cumu/;o- 
etastru san uUnuslru {à'ìn port-u sia//w<), 
nu este ce s'ar cade se fia dupo natur a 
sea, ci mimai ^^i adduce cu acésta natura 
sau possedè una parte, mai allessa rea, 
d'in acesta natura; noi credemu co huk- 
ulru e ili locii de boiwitru h&u Ì>otHistru 
bovastru, bovestru, asià in catu mllu 
huiasf.ru ar insemnà cAdln ce are mer- 
mlu houiuij ce inerge la passu ittie ca 
bouìuj èro nu in trépcdu sau in surU'o, 
curau e data callului se merga de orde- 
narìu. Buiacu inse, buiacia, buiitcire, 
huirCy cumu si buimacu, huimocire^ cari 
inoo snnt de acea-asi radecina cu bìùacn, 
para a se oppune, prin sensnlu loru, la 
etymologi'a ce dedemu pentru huiestru; 
totiisialJatiirarea italicului buB -g:lar«= 
a lucra ca bou, a se porta in modu stultu 
ai furiosu cà honJu, de allu nostni bnire, 
d'in care hubuire n'ar fi decàtn forma 
duplecata, ne da peno la unu puntu drep- 
tulu de a sustiné acea-asi etyrao logia 
pentru btùacu, bnire, etc, ca si pentru 
buiastnu Biiirey ca venìtu d*in lat. bo- 
tere=:boare=a sberàca bouhi sau tau- 
rulu, a conservata insemnarea cea mai 
appropiata de Intellessulu primitivu, in 
form'a duplecata bubuire; èro in form a 
simpla de la intellessulu primitiva, a 



ade 

1 



BTX 

sbcrà tare si furioHìi ca iaiirulu ttUern- 
tatù, a potutu trece la insemnarea ge- 
nerale : a ÌHcrd fora mesura, a fi esc(^ 
sivuj etc. Cu tòte acesttì-a uu se potè 
nega, co una etymologfa ca cea data de 
Dictionariulu de Buda, adeco buUire= 
ferbere, rej>punde mai bine, si iu lornii 
siintelles3u,cuventtìloru,decarievorb'a 
in accstu artìclu : de la frrhcrr peno 
furiut sr.lhateda^ lìrba passiono^ desfrènx 
ceìeritate, etc, nu e de càtu unu pasdu; 
bulli r« a cantata se ìee in limb*a nosti 
prin moiarea lui /, form a buire, de nude 
apoi buiacH, etc, iu loca de hulliacu. 

BUIASTRASILT, s. adj., cu acea-aM 
inserauare ca si buiastru, devo mai pti^ 
cinu correctu decàtu acestu-a. 

BUIASTRlA,s.f.,calitatedebuia3ti 

BUIASTKIJ sibuirstrura, adj. s„ 
Intarliis sau toìntaiis; fonis; libidinosi 
luxm-fans; Idooshhh ìrrtidurlus; astarcf 
saueqiiiistolatarlusroltrradai'liis; 1. pre 
càtu se connosce d'in coce de Carpai 
se dice vorbindu de cai : callu huiasi 
sau in buiastrH^^CàWxx ce merge in pai 
rapede; — in modu adverbiale : ace^ 
callu rtergc in buiastru, (e indoiosu d< 
espreshionea in buiastru copreude doi 
cuvente, asià in càtu buiastru se fia 
substantivu, care irapreuna cu prep. 
ìkt formil una locutione ecivalente 
intollessii cu unu adiectivu sau cu oob 
adverbiu de modu; sau déco este 
vorba addeveratu compusa, asià in cài 
buiastru se si pastredie natur'a sa dea- 
diectìvu, intogmai ca si cununatn io 
compusulu : incununatH;\n acésta d^B 
Mrma suppositione ar fi se se scria in- 
tr uuu senguru cuventu : imhuiastnc, èro 
mi in done : m buiastru); — proverò : 
r'jdlidu betranu anemia invetia in òu- 
rf«^r».=cine a luatu unu invetiu ane- 
voi.'i se desvétia de densuhi, ca se iee alta 
invetiu. — 2.dupodictionariuludeBuda: 
a), selbatecu, furiosu, animosu, neim- 
hlaiiditu; h), vorbindu de piante : lus^u- 
rianto, prea fecundu; cj, vorbindu de o- 
meui : desfrenatu, passionata, etc. (vedi 
buiacu). 

BUIGUIKE,-65CM, V., iu h'unulo toI 
perplrxeloqi.i, delirare; a vorbi aiurea, 
a aiurd, a delira; a spune lucrori fora 




^ntellessu; — neconno8cutu d'in cocede 
Carpati, (vedi buiacu). 

BUIMACIA, s. f., caiitate sau tapta 
de ÒHÌmacu. 

BUDlACIRE,-e.9c», v., a fi huimaciij 
ft lucra Cd buimacH, 

BLDIACU^-a. adj.. Ieaì^us, fcsfius, 
Uirb«itt«aDÌra[;ammetitu; fatigatu, (vedi 
è t ic i r-MÀ 

BUIKE, huirscu^ v,, d^ regula ca re- 
flfwsivii, a so htt'iz^'A se bag& orhcscp, a 
se aruiicÀ cu turìa; temere be ijrojicerej 
— ueconnoscutu din cóce de Carpati, 
(Tedi buiacii), 

BUJORU, 8. in., pl.-t, l.precàtuiu- 
idue coDtiosceniu : una pianta, rosa de 
Alpi ? — Cu f'tundia iumir. de hnjoni 
iaoepu forte multe d'incanloeele.noytro 
spularle. — 2. in anele dictìonarie si 
co insenmarea de una passf^re cu gutuln 
rotftu, pjFrrfauliis; — dupo forma cuven- 
tola e unu deminutivu d'in ho.ìhi, ha- 
jon» in locu de huiiom sau ho3Ìoru^ ca 
n roftmjoru in locu de rofundm-n. 

BCLAMACU, s. m., pl.-i. piU^ pa- 
Uis; paru i;e :^e punn lu una ingradìtunt 
CU scandiire: proptéa, colunina. 

BUloEXDHA, s. f., TCKtiK dllabida; 
panoDSy penioDlamentum; suortuin, uie- 
fftlrix; 1. vestimentu vechiu, straiu mai 
muitu sau mai pucinu invechita 8i in 
partf* niptu : nu tnai sciu ce se facu cu 
.^ (ire; aòid mi-ampointu carrd 

io:. .'Jrele; 2. buccata depannura; 

:i metaforice : muiere desfrenata, cur- 
tcaadespretiata, tnrfa. fliortia; 4. si mai 
{reoerale t lucru de nemica, fora neci 
tma valore; sì metaforice : orau de ne- 
mica, despretiuitu si uebagatu de ue- 
niiBe in sema. — DictionariuludeBud'a, 
plecandu d'io n*emnificatìonea do sub 3, 
dffiva ouventiilu din grec. :roXoavofjia= 
'- L-u multi barbati, ero pentru 
... . >emnitìcationi allerga iaitai. 
ltaUa«lrana=:manteIlu de drumu, de 
ploia. Intellefisulu inse de vcsiimentu 
aori^Uu, l'eclùu peiicu, etc, este de certu 
!ii primitiva al]u*cuventului, 
^*au derivata apoi.prin meta- 
fora. io8emnkriIe de muiere tavalUa, etc. 
':'■ nni intru càtu buUno. *. inprimuiu 
.l-essu, cumu hi in foiiua, corres- 



ponde italìcnlni palandra^ care ar fi 
primitivulu lui paUndranH» este forte 
gren de determi natù. 

BULENDROSUro, adj,. pannosab, 
laoer; treutiarosu, cu vestiinente rupte 
aau carpite d'inpetece^ (vedi huìendra), 

BCLEV.ARDU, s. m., pl.-e, frane, 
boulevard, ital. baluardo si balovardO) 
ispan. boluarte; propupritaciiliim, as-ger; 
Tia, platea; innmbuLatio, xjstuH; 1. in- 
tjiritiira irapluta cu pamentu, propum- 
naculu, uggcre ; — de acf motaforice: 
verce serve la apperare si protectioùe ; 
cmistitutloneu este bitlevarduìn lihcrtix- 
tiJorui Romania fu in devuraidu mai 
muìioru fifclv bulcrarduìu crcstindateì 
si allu civili^atìoììei; 2. calle san ullitia 
larga, aveudu de amendoue laturile ar- 
bori piantati, si scrvindu la prcamblare. 
— Cuventulu e german. holwerk^ augi. 
bulwarl4=opu de intarlre facutu d'in 
trabi san- bérne. 

BULGARE si h'dgam, s. m., pL-i, 
i>oio«9 k^leba, ^lobus, inasAA; massa mai 
mare 8au mai mica de pamentu, mai 
multu sau mai pucinu rotunda: adàcu 
ìiàUjari in cincva; a sfermd htUgarii 
atidure\\ — applecutu si la masse de 
alte materie : bogare de sare, bulgari 
de. iieaa, (vedi sim'matoriulu hulguru), 

BULGUlKE.-^scw, v.. ca si buiguirc, 

BDLGURU (la Macedoromani blu- 
gare), s. m., (fora plm-ariu, ca ai alte 
numeni de acea-aai insemnare collec- 
,tiva : orczUj pesatu, etc.) ; gi-ftuu ma- 
cìnatu mare, urluélade grànu, d'in care 
se prepara buccate cuuntusau cu carne, 
ca si cu or#7i7M, ca asià niimitulu tur- 
cesce pilaf u, sau cu lapte, ca asiìl nu- 
niitiilujjcAo^w, carenu e de càtu «WuéZa 
de mciii, sau meiu pisaiu, — De oroce 
cuventulu hulguru se afla in gnr'a mai 
totoru Romaniloru, este l'jrte probabile, 
co ellu e de origine romanica, referin- 
du-se la volv©re=a volve, a infasiuri, 
a face rntundu; d'in caro s'a potutu for- 
ma volmrit, si acestu-a prin scambarea 
lui V d'in inctìputn in b, ca io hoo* in 
locu de vocej cumu si prin scambarea 
lui " d'in medilocu in g, ca in fagnru 
in locu de /at>«n(:=fuvulu«; a devenìtu 
bolgtiru sau bulgùru. Bulguru, cu tona 



104 



BtIN. 



pre pGtmltinia, si buìguru san bule/am, 
cu tonu pre antepeiiultima, paru umilu 
si acellu-asi cuventu, differentiate nu- 
mai prin scambarca locului accentuhii. 

BULUCU.s. in.,nmltimo iiespusa, a- 
brnidantia forte mare; se iea mai ver- 
tosu in modu advorbiale : are hani bu- 
lucu. — ? si cu f usemnarea de ropwie, 
pre neasleptate? 

BULZTRE.-escr^v., usitatu maimultu 
ca compusu imbuhirc^ (vedi buhu). 

BULZU, s. ra., pi. -WM, bolo», ^Inbus; 

1. d'in coce de Cai'pati cu insemnarea 
speciale de cocolosiu sau globu de ina- 
maliga calda, in intrulu caniìa se ptiiie 
brendia narata^ ce se moia si se topesca, 
ai asìd se face mai buna de maucatu ; 

2. d'in collo de Carpati cu insemnarea 
mai generale de massa de rcrce natura , 
mai niultu san mai puclnu rotimda, in- 
semnare identica cu a lui brusiu^ (vedi 
acestu cuventu).— Cuventulu, in respec- 
tulu formei» ca ai allu intellessului seu, 
se potè referf^ ca sì ispanicuhi bulto san 
TnUo:=gbicmu , cocolosiu, oucuiu, etc. 
la voìsUf (vedi hnlguni)^ pari. d*in voi- 
vere; inse derivatelo huUire sau irnhiii" 
£ire, prin intellessulu loru, paru u se 
lega mai bene de piiisuH, part. d'in pel- 
lere=imbrancire. impingere. Déro in 
amendoue suppositionile forra *a ce s'ar 
cade se alba aceste cuvente, ar fì : htilstt, 
imbulsire, (compara si celle spuse la ^- 
siut hotUj hrusiu). 

BUMBÙSCA, s. f., (ciissiueratu), iu 
locu de feMw*òt*^ia, (vedi acestu cuventu in 
Dictionariu), nue de recommandatu, for- 
m'a8€a(cu5SÌueratu)nefienduromanesca- 

BUNDA, s. f.,pel!lcea restìs; vesti- 
mentu de pelle de óue cu lan'a ei si fora 
manece, caracteriu ce destinge acestu 
vestiraentu de cellu asià nuuiitu cojomiy 
care inco e de pelle de oue cu lan'a ei» 
déro si cu manece. — Fiendu co cuven- 
tulu se afla si la \facedoromani cu in- 
semnarc de vestimentti depannura ò/o- 
nitu; de acea-a e mai de crediutu ca 
Ungurii au irapromutatu allu loru bund<t 
de la' Komàni, desi este greu a psplpcà 
originea acestui cuventu in romanesce. 

BUNDUTIA» % f., deminutivu d'in 
bunda. 



WK 

BUNTU si bontu. adj., hobes, obto- 

sas; care si a perdutu acumele sau 
punt*a, a cui punta s'a tocitti, fora a- 
cume sau punta; — ? ca substantì vu : 
vertice taiatu. 

BURDEIIT, s. m.» vodi hordriu. 

BUKDUCLI, s. ra., vedi buriusiu. 

BURDIIFOSU-a, adj., pantecosu; — 
neconuoscutu d'in coce de Carpati, (vedi 
burta), 

BUUmWU, s. m., pi. btirdufi, (noi 
connoscemu lurdusic, tormatude adrep- 
tulu din hi4rdtésiu:=burdufu); rcuter 
obeHUH; peritonnam; uter; foramen U 
^lacle: — 1. peritoneu san membrana 
cecoperepantecelepred'ininti-u; 2.pan- 
tece mare; 3. utré facutu d'in peritoneu 
sau si alta pelle; 4. gaura in gbiacia: — 
d'in coce de Carpati cuventulu nn se 
aude de càtu cu insemnarea de sub 3, 
de unde si proverb. : a-rstu orna e ftwr- 
dttfu de caW*?:=putiu dfi carte; — cu 
tote acestea s'au datumaiautaniu ceDe 
alte iusemnari, cari sunt, de certu, mai 
primitive, de ore ce cuventulu deriva 
d'in bitrta, {vedi burta), prin stramuta- 
rea tenuei t in medi'a d, si prin adaus- 
sulu sufRssnlui fu, care pare a fi in loc 
de cu, asiii. in càtu burducu, burduhu 
burduiu, paru unulu si acellu-àsi e 
venta, ca si bufnire, bfihìiirt;z=bn/;nire } 
chiara burdttsiu pare a fi in locu de bnr 
ducili. 

BURDUHANOSU,-a, adj.. cu mare 
burduiianti, 

BIJRDUHANU, s.m., pl-o, ^ii-^ p 
rit'tnniiniy ventar oUesus; 1. p^^rìton 
ulu sau pellea ce coprende maoiele 
de acf obiecte facute d'Ìn ao<=^a pella, 
cumu ochinri de ferestre, etc.; — 2. pai 
tece mare si grossu, (vedi btirdufu, d 
care burduhatm, in lucu de burdaft 
sau btiìdncanu, pare a se fi formatu ca 
si lungayiu sau codanad'ìn ìuniftiBì codo^ 
compara si btoia). . j^È 

BURDULE, s. m., (ieaiiisearticltil^^ 
ferain. burdulea^ ca si bordm), hov» 
TeDtrlcAMiH=omu cu bnrta mare, pan- 
tecosu (vedi bnrin). 

BURDUOSU si ìtnrd^.ù$H,'a, adj.. tob- 
trloftfiDby cu imrta mare, pantecosu, — 
se dice in speciale de una muiere 



1 




BOB. 

iiumai in risu si de unu barbata; — 
^verbiale : trage dantiuìu dupo Cewa, 
to f rnircss^a bìirdensa. 

? BUKDUROSU-a, adj., ca si hur- 
dmìsu, 

BURDCSIRE,-cscM, t., Inflare, Hacol- 
iva rei rìetum reddere; a inda, a cosi 
idu besicà, a coptori; a moia torte tare : 
pamèle prv copte se hnrdusesctt ; ap'a ba- 
Itndu ripelc, le burdusesce; pamentulu 
d^. prt- multa ploUi s'a burdusitu si co- 
fundoiu in niai mxdte locuri; tota pdlea 
lui e Imrdusìia de hataia; — formati! 
dloJ^urJf4.7Ìu:=burdufu, (vedi burdufu 8Ì 
òì/rta ). 

BUKDUSIU, s. m., pl.-e, si-??', de a- 
cea-asi insemnare cu burdufu, 

BUIWHESIA, ìf. f., ital. borghesia, 

frane, hour^coi^ife; 1. caliiate de bur- 

pk4su, dreptii de burghesu ; 2. collectivu : 

toti locuitorii tmui bur(ju; toti cdti au 

yj^agfc »i dreptitrile de burgìmsUy (vedi 

* WROHESU,-a, s., ìtal. bor^lieso, 
frane, bourgcois; 1, cetatìauu» locuito- 
rin alln iinui burgu sau cetate, in oppo- 
setione cu terranUy locnitorin de tèrra 
ati sateanu; 2, in opposetione cu nobiln, 
cari, in terrele occidentali, formau pri- 
m'a d'in celle trei stari san classi, or- 
dini alle popiilalionei unui statu co Re 
huccumu de drepUiri politice, cumu si 
in opposetione cu dericiij cari formau a 
dou'a d'in celle trei ordini cu drepturi, 
}mrgh€6u=zomn de a treia ordine : bur- 
<^MÌ unui statu sau burgkesi'a era déro 
atrei*a ordine de omeni cu drepturide 
celato in statele appusului; la noi inse 
nnafostuassemenea impartire de classi, 
si cu aiàtu mai pucinu va potè fi in ve- 
oitorìu. dupo ce ea a incetatu do a fi 
churti si in terrele appusului; si prin 
nrmare nu araìi ave' lipse neci de bur- 
^hesu^ aeci de derìvafculu seu bnrghesia, 
tiòra numaì candu aru fi rorb*a de isto- 
ri'a t^rreloru appusane : atunci ar cauta 
M le ronaanimu, pré càtu se potè, dan- 
^a-1« form'a de burge.'^u, bnrge^ia, san 
« mai bene potè, burgariu, burgaria, 
ywreniéìe sunt de origine germana, for- 
aale anume d'in biirg^grec. Tiópyocn 
xaruM, ÌDtai-itara,castrUf cetate intarita, 



BUB. 



106 



cetate in genere. D'in ffòp^oi: au loatn 
nascere sì vechiele cuvente romanescit 
purc(dabUi purcalabia. purgnriu, ctc, 
desprc cari se va vorbf la loculu lorn ai 
cari a«tadi inco au peritu d'ia usn, re- 
manendu nimiai ca istorice; si prin ur- 
mare, si d'in acestu puntu à*j vedere, ar 
fi unu addeveratu neintellessn, se le 
substituimu geimanele h'irgho.'^Uj ftwr- 
ghesia, cari, pentru noi. tiunt lipsite de 
interesse istorica, precumu sunt fora 
locu in respectulu aetualitatei. 

BURGH1ASID;k. m., pl.-c, deminu- 
tivù d'in hurghiu. 

BURGHIU, 3. m.,pl.-e, terebelU;in- 
strumentu de acea-asi forma si cu acea- 
asi destinatione ca si sfredeìulu, inse mai 
mìcu de càti] acestu-a : burgkiulu, in 
midcceru, ca si sfredeìulu, serve a face 
gaurc in Icmnu, inse gaure mai mìce de 
càtu celle ce se fami cu sfredelidu; si in 
■speciale hxirgìiiuìn serve a da ccpUyO- 
deco a faca una gaura in buie, butaiu, 
buriu si idte assemeni imse de lemnuy 
gaura prin care Sfi trage sau se scote li' 
cidulu d'in mentionatele vose. — Rade- 
cin'a cnventului, 6f<r,se alia si in frane. 
bar-In» isnan. biir-n=dalta de sculpto- 
riu, si e, pr jbabile, acea-asi care a datu 
nascere si cnventului hfir-ia (vedi boria); 
inse suffissìilu ghia e greu de esplecatu : 
?He fia ore '///. nnmai unu sunetu interca- 
latu pentvu eufonia sau pentru destin- 
ctione de intellessu, asii ìncktnburghiu 
se Ila ì:ì locu de buriiu:=buriliu^ forma 
identica cu cea ispanica borii? In ad- 
deveru *buniu san buriu se pofcea con- 
funde usioru in intellessu cu burìu^ de 
care vedi mai la valle. 

BURGHIUTIU, s. m., deminutivu 
d*iu burghiUj cu acea-asi insemnare ca 
si bitrghiasiu. 

PBl'KIIALA, s. f., in locu de hurcla 
=ploia menunta? —Déro si burhalasì 
buréla neci sunt de forma romanica, 
noci ne sunt de lipse, de ore ce bura le 
supplenesce forte bene, (vedi bura in 
Dictionariu). 

BUKIIANA, buriana si huruiana, 
s. f., pianta InutillHy herba; 1. nume gè- 
nericu applecatu la piante, cari nu servu 
de mancare neci omului, neci altoru a- 




106 



Btm: 



nimali, si cari au unu trunchiu mui multu 
sau mai pucinu desvoltatu, cu ramurelle 
mai multu sau mai pncinu nunaeroso, a- 
t&tecaracterieccdÌ3tingiinnaftMrjia)m<le 
erbcif verdvtia, etc. : a cuniiia ijradina 
de hurimnc; inpanìentulu un'uUn crrsat 
numai hurimnc; buriiattdc innena,ailc- 
sea legumile ^i grande; ìnaìnte de a 
semend agrulu, se cade se staiye^ci ìTìu 
elÌH huruaìiele; a se piti in huriiaucy — 
proverbialo : hurikwn rea cresce citr~ 
rcndu=:Te\ùn se produce si se marosce 
currendu, d, in speciale, vorbitidii de 
fete, cari crescu ni maturescu mai cur- 
rendu ca baiatii: — huriianelorn w 'aì- 
tribuescu poteri vondecatorie, virtuti 
medecatorie; si de acl espressioni ca ; 
fi héfmriiane^^ bé medicamente fiicute 
d'in biuriiane frrte; — 2. fn particulariu : 
n) burtiann de huha ?rf7=:cheii»in>(llnm 
h>brtflnm (^t.alp'atruscei ?); h) fmriiana 
dr. /'ri(furi:^th»:il>{ hursa pantorf k; r) hu' 
riian^a f'er)Wt7M/:^lliaHpi «rYense; hnri- 
ifiMaf/f. àiK=antlri'Iifnum Ilnarla; f/^ &(4- 
riiana indiosa::^c^rìh\n\t\\m\ e) buri' 
lana de ;>iw/i(=archilocI»la oilmattUi-. 
— Dupo iuvetiatulu MìJ:Iosleh cnven- 
tuJu romanesca ar ti veuitu d'in slavic. 
barjnnìì, care insc nu cssiste in vechi*a 
slavica, ci e numai prcsupusu de mcn- 
tionatulu invetiatu dnpo bulgaresc. bu- 
rvD sau russ. biirìjauu, de nude apoi si 
magiar. bnrjan; déro, fiendu co cuven- 
tulu mi essiste invechia slavica, necise 
potè usioru lega de una radecina a ace- 
stei limbe; fiendu co elluadatu in lim- 
b'a romanesca cu neasseincnare mai 
multi feti de citu pre terrennlu slavìcu : 
noi credemu, co togmai de la Romani 
niventulu a trecutu la Slavi si la Ma- 
giari. Dupo forma buriana aste miu cu- 
rentu derivatu, ce presuppune noaalta 
forma mai simpla , bum gau bum. In 
limbe le ^orori cu a nostra se afta forme 
analoge cu bum : ital. si ispan. borr*, 
frane. iHturrerzcftlti, cSlti ce se tundu de 
pre pannura, perù sau lana ce se tunde sau 
se ymulge si se lapeda. impluturadecàlti 
pentru pusca; si de ad raetaforice: In- 
cm de prisosu, superfluitate. lucru de 
neci nnu folosu, secatura, etc; chiani 
in limb*a latina se aila burra cu intel- 



BUB. 

lessulu metaforicu allu Ifmbeloru ro- 
manico, cumu se vede d'in acesta frase 
alniAusoniu:ìllepi(lum, rudeinllbelinrn, 
ljiirr:i8,, qnUf{Qll!aH inrpllanque, etc.; 
ce e mai multu, in jimb'a italiana se 
afla cuventtiìu itorrana, una specia de 
pianta, si priii urmare in forma, ca sì 
in intellessu, forte appvopiatu de allu 
nostru buriana, cumu si borracina, altu 
genu de pianta inutili : asiA déro, in 
forma, ca si in intellessu, cuventulu ro- 
manescu bunana cadredia bene cu celle 
d'in lirabele sorori. Cu tote aceste-a, 
itonsiderandu co bot (vedi bota) s'a fa- 
cutu hos ìli bos' in- flave y sì co fi se com- 
muta cu r forte desu in limb*a latina, 
cumu si in lìmbele neolatino, de si mai 
raru, precumu cbiaru bos in frane, bonr* 
8onffleri=:fcos-m//a#v'; noi credemu co 
buriana s'ar poif^ referi la acea-asi ra- 
decina ca sf bot san bui, adcco la bn-ere 
=f(i-ero=:yiìstv, (vedi botu), cu ìnsem 
narea grecescului tpotóv^iplanta. . 

BDRIIANAllE ai btmtiamtrcredm, 
v., a smulge hunìanc, a curati^ de òuri- 
ianez^n pievi, 

BURITANOSU si btmtìanosurd, adj., 
plenu deburuiane. 

BUREANCTIA si buniianuiia, s. f. 
deminutivu d'in burtiana. 

BDRIIASIO, s. m., pj.-e, deminutivu 
d'in hurin, 

BURFU, s. m., dolium, doliolDin; 
vasu facutu, ca si hutca sau butoinliiy 
d'in doge legate cu cercuri, mai mico 
inse decStu unu butoiu, si -in care de or- 
dinariu se pime si se tine rachiu sau vi- 
narsu. — Form'a si inteUessulu cnven- 
tului ducu la acea-asi radecina ca si 
hùria, (vedi acestu cuventu ): se potè ins 
se fia in legatura si cu bara (vedi aoe» 
stu cuventu), casi ital. barile^ frane 
h&rll, isp. barrii; bitria ar ii atunci in 
loca 'de buniu:=zburiliu, forma analoga 
cu cea d'in limbele sorori, d'in care 
relcn, ce se aude pre a locurea. n'ar fi' 
decàtu una corruptione. 

BURLANU si burlincH, s. m., pl.-i 
poroe] Ins d«llcus=rporcel I u iutercatu; — 
transformatud'inj}orcMto2wsau;x>rcf</4 
mt? — Dfìconuoscutud'incoce de Carpati. 

BURLINCASIU, s. m., deminutivu 



I 
I 

I 

I 



fi 




dio burlinen, ca sì acestu-a aeconno- 

scutu d'ÌD coce do Cai-pati. 
BURLINCU, s. m., vedi buHam. 
BUKLINCUTIU, s. m., demìnutivii 

d'in btirlincu, ca si acestu-a necoimo- 

«jutu d'in coce de Carpati. 
^^ BURLACI!, 3. m., cn^lebs; ca si be- 
^HicrM, neinnoratu. 
^B BURLITIA, s. f., deminutivu incar- 
^Mta cu suffìssnlu itia, care, pre lòoga 
^K nu e romaoicu, este acf sìdeprisosu, 
pVk ore ce burla seiigixru e uuu deminu- 

tim d'iu hura : ploia menunta si reco. 

IBURNITIA, 8. U vedi burlUia, 
BUKTA.s. f., T©nt«r, alrus, ])aatex; 
ntece, partea de dioHU a pantoceliii, 
care ae atia maciele. apprope pert'ectu 
nonjmu cxkpantece, singurele diffe- 
ntie intre hnria si pantece fiendu : 
co pantf!ce este nua espressione mai 
ibile de cfitu hitrUt; b) co pa7itf.ce nu ae 
pleea ca buiia n la pellea san carnea 
ile \iTe pantece : a prrparà bune Òuccate 

I£ìn pantccc. da mca uu se dice , pre 
lltu noi scimu, in locu de : a prepara 
mccaUi <Vin bnrta de vaca; — d*ia aceste 
lifl'ereatie vine, to jKtntece. mi se appicca, 
pi buria, in espressioni de risa si de des- 
pretiu, cumu, de essemplu : burta verde 
=cellu ce manca multu, ce se imbuiba 
H|i se indopa atora d'in calle; sì de acf, 
^||rin metafora, burta verdei^omn datu 
la interessi si vietia materiale, si prìn 
I acé«ta-a necapace de cogetàri si senfci- 
I meote mai inalte si mai generose, (espres- 
^■Bouea burla verde se iea casi unu ca- 
^V^ntii compusu cu intellessu de sub- 
itantivii masculinu nevariabile in nu- 
meru : unu burta verde, tmd multi bnrta 
vtrde; acestu modu de compositione este 
strainu de limb'a nostra; maicon- 
nnu cu geniulu lirabei ar fi do a c^n- 
rà celle doue cuveutp ca separate 
i a tractà pre fìacare dupo natura sea 
adiectiTO sau de substantivu, asii in- 
dica ili plurariu : burtelc verdi : 
f- verdi nnevoia iepoti inteUege 

i'i ccva mare sì geiierosii) : — bm'ta de 
j[Xi=pantece capace, iji care incape 
Ita mancare si bentura. — Càtn pen* 
ymologi a cuventului, fmrta se re- 
acea-asi radecina cu borta^ amen- 



cu bttrta mare, 
foraraen^gaura, 



doue cuventele : boria si burta^ fìendu, 
oasi torta si turta^ nnulu si acellu-asi 
cuventu, cu sengur'a soarabaro a lui o 
in u pentvn dostìnctìonea de intellessu 
(vedi horta). 

BURTE, a. m., (fora plur ri u, si lu- 
andu, ca si borde, hurdule, aiticlulu a : 
burte^i), appellatione data unni omu cu 
burta maro; — cuventulu burf.^ ne potè 
puue pre calle de a ne da computu despre 
cuventole formate in acellu-asi modu : 
burtfi fiendu in addeveru unu plurariu 
d'in bttrta, calificatìonea ce se da unui 
omu, chiamandu-Iu hurit^-u, insemna 
atàtu cfttu si omu cu mnltv burle; cu 
alte cuvente caliiìcatiouea prin plura- 
riulu burlc-a este ca si unu augmenta- 
tivu, ecivalente in intellessu cu suffis- 
sulu osu ce e'ar affige aiibstantivului : 
burla : burt-osu. 

BURTESIU-(i, si 

BORTOSU-a. a-lj. 

BURTUCA, 8. f. 
(vedi burla). 

BURTDCAMT-a, l. caadj.. apprope 
de acea-ani insemnare cu burtosu; 2. ca 
substant. : b^irtucanu, de acea-ai in- 
semnare ^'i burtuca. 

BURTl -;iu, s. m., pl.-f. sì'ìF de a- 
cea-asi insemnare cu burdusiu. 

BURUI.'VNA, buruìaìutsu, etc, vedi 
buriiana, l-arihinosu, «te, 

BUSDIGANU, vedi btudurfmin. 

BUSCEANC sau 6itó*<canM, bustiaìiu^ 
s. m., pl.-iy Htlpes, truQCDs; buccata de 
lemnn grossu; — de acl metaforice : omu 
lipsitu leprecepere, dcsemtire, de limba, 
de vivacitate si activitate : f^e mi stai 
cauHubusccanu? (Vi>di bùtu^iìbuduittt), 

BUSIDICABE. si 

B\j SlDlRE rGscu, v., rehem^nter swi- 
tero, invehf^ snueeaHcre; a essi, a sari, 
a resarf cu violentia, a tissini; a se ra- 
pedi; a se apprende, a se iui'urià;^ne- 
connoscutu d'in coce de Carpati; cu tote 
aceste-a, si, cu tòte co pare a presenti 
combinationi fonetico straine limbei; 
totuai, fiondu co se preseuta si sub for- 
m'a ba<iidicare, care se conjug;. bimplu: 
hmdicH, busidici, etc, unulu d'in carac- 
terìele ce denota vechiraea si romanità- 
tea cuvenieloru busidire si busidleare se 



108 



BÙT. 



fìa in locn de hmcire si husckare, rì 
prin urinare se se referìa la acea-asi ra- 
dmn^ mbttsceanu sau botuivQàìbuchctUj 
hotu, busceanu); d'in coce de Carpati se 
;i\ide piscire inintellessuanalopj'ucn hu- 
seire suu husidire, 

HUSlKE,-e5CM, v., pu^nls forire; a 
lov( cu pumnulu, n lovf cu viokntia, (vedi 

BUSIC, s. m., p\''Cj pa«rnM8; deacea- 
agi insoDinare cn pupnnn^ se aude la Da- 
coroinani mai nnmai in espressionile : 
a mcrge, a se duce de a bHSÌdez=.Q. merge, 
a se duce inbranci, vorbindu depruncii 
ce nu ambia inco in petiore sau de OTiie- 
nii, ce de nopoteutia san d'ia alte cause 
se puiiu a ambii in branci; — la Ma- 
cedoromani se dice bwiiurn, deminTitivu 
d'in busìuj in locu de puìunn; — se fia 
acestu cuventu trassu d'in pu(f, rade- 
cìn*a luì pn?aiiH=puimiu, cianume d'in 
lina forma cnpuf^iu, stramutata in buffiu, 
si apoi in hmn? sau vine d'in acea-asi 
radecina cu buiutbniirp.^ otc. ? (vedi botu). 

BUSUIRU, s. ra., vedi bus'm. 

BUSTIANU» vedi husccmiu. 

UUSUIOCU sì buìiìocfi, s, m., vedi in 
dictionariu basdku. 

BUSCXARIKE,-mu, v., soppiUre ; 
snbrlpere; a sterge cuiva ce are in bu- 
sunariu, a fura cu mare desteritate, fora 
a fi semtitu, (vedi bjtsunariu). 

HUSITNAKIU, si bnzuimriit, s. m.. 
pl.-(?,* perula» saoculiis; saculetiu facutu 
la nnu v^stimentu, in care se punu bani 
sau alte obiecte : de ce mi ai facutu la 
maiUellu nunMì tmu busunariu? asiufi 
doritu iìow: biisunaric. — Vi ne acestu cu- 
ventu d'in biirsa? (vedi bosiu)\ sau se 
refere la acea-a.si funtana cu bMu ori cn 
buzn? (vedi boin si busa). 

BUTACrU, 1. ca adj. d'in collo de 
Carpati : hebes=:tempu.bontn, vorbindu 
de instnimente ascutite» cari se tocescu 
si si perdu acumele» Rau despre mentea 
si sentirea unui omu, care este lipsitu 
de precepere 5i sentire ; 2, d*ìn coce de 
Carpati, ca substantivu de acea-asi in- 
semnarc cu buiasin »au bittik^t^ (vedi 
òche). 

BUTASIKE, vedi botasirt. 

BUTASnJ,s.m.,pl.-»j t«Ieii,merpns, 



BÙT. 

propago; ramu de arbore taiatn, care 
plautatu reprende radecina, (vedi boiu, 
compara si frane, boutiire). 

BUTCA. s. t, carucia, trassura micii 
si usiorea, de ordinariu descopt?rita. 

Bl'TELCA si bufilcn, a. f., forme iie- 
eorrecte, in locu de biddlay butelia, bu- 
iìlla^ etc. (vedi aceste cuvente in Dic- 
tionariu). 

BUT1RE,-MC«, V., ruere, temere se 
projicere; a ne arruncà orbesce, a se ra- 
pcdi cu l'uria; — neconno3cutu d'in coce 
de Carpati, (vedi i use 6o^mj. 

BUTNARlA, s. f., arte Bau stabili- 
ineiitu do buhiaHu. 

BUTXAKIRErfscM. a fi buhiariu. 

BUTNAKir, s. m., care scie face 
&?^/,* — cnvcntu, ca si derivatele bui- 
naria si btìfnarirc, neconuoscutu d'in 
coce de Carpati, unde se dice butarius^ 
butnaritt; déco e se remana si bulnariu 
cuderivatele selle in dictionariululimbci, 
atimci cauta antaniu se i se de uii.-i for- 
ma mai correcta, cumu butìnarin, si allu 
doile se se applece cu insemnarea de fa- 
ciUoriu de bt'Uine f^ui pùtifte, putineie, etc. 
de orece prestra Carpati se dice btUina 
in locu de ptttina sau ptUineiu. 

!. BUTU, s. m., pl.-wW, renlha», ob- 
fiUte;itlii;reBÌstentiaceface cinevaaJtui 
cuiva, ca se-In supperc; mutra, nasu ce 
arreta cineva altui cuiva : in butuluieu 
facusieu asitì=pentru desplacerea tea, 
in necasulu teu, ca se te supperu pre tene, 
ca se ti* arretu, co pucinu mi pésa de 
tene, etc., asià in càtii in buttdu fluiva 
correspunde ca frane, malcrr* rinelqn'an, 
Sì en 4i'plt de qDelqu*Du; — de si cuven- 
tulu-nu se counosce d'in coce de Car- 
pati, inse, in vederea numerosci familia 
de ouvente, de care se tine si d'in care 
parte au occursu, si parte au se nccurra 
inco; iu vedere co btttu nu e, probabilp, 
decàtu alta forma d'in boh^, ca si iurta 
d'in torta, tittu d'in totu^ cumu so vede 
si mai lamuritu d in espressionea con- 
noscuta d'in coce de Carpati : a face 
mutra adva^za face bìUu cuiva. mutrn 
fiendu=Ao/M : cuventuluÒM^uar merita 
potesti tréca de la starea de provincJa- 
lismu, in care seaflaasUdi, in gur*a 
totoru Kom&nilorUf (v^ bctu). 



I 

I 

I 

I 

I 
I 
1 




2. BDTU, adj., hobes; prin urraare 
cu acea-asi iusemnare ca si a lui butaciu 
'<le8ub. 1 ; — neconnoscutu, ca si 1. buiu, 
d'in cocr* de Carpati, déro, pentru acel- 
l&-asi cuvente ce am addiissu la 1 . Mu^ 
BPritandu seriosa luaro amentc. : pni- 
babile e co bantu s&iibontn, connoBcute 
l'in coco de Carpati cu acea-asi inseni- 
tre, ca si adiectivulu bu(u, sunt in locu 
1« botu sau bntu, prìa introducere a uquì 
spre impoterireu tonalitatei, 
BCTUCU, a. m., pL-i, truncui, »ti- 
ptt; rincula; 1. truncMu de arbore 
taìatu; 2. truiicbiu de arbore inco in 
pamentu, in s[>ecialu : InUuctt de vitia ; 
catena saucatusia, facuta d'in umi bu- 
tucu cugaura, in care se pnnu petiorele 
&aumanele crimiuHliloru; 4. metalorice : 
lipsitu de mento si de semtire. san 
'eoiu torte in miscarile corpului: pe- 
loni grossa yi greoiu : ab'uì si unisca 
utuàiy (vedi bota). 
BUTURA, s. f., cavus-truacnii; trun- 
,chiu de arbore cavu sau scorburoso, ca- 
ttate sau scorbura intr'unu tniuchiu 
le arbore; neconnoscutn d'in cóce de 
larpati, de si denvatulu seu OiUuruca 
ìòutttrufja este forte populariu, (vedi 

òniu, etc). 
BUTURE si biUnrn, rf. m., pl.-ì, trun- 
in sau buccata de carne, — cuventuce 
de certu inai multe drepturi de a 
1 in dictionariulu romanoscn de 
u cioscerta, si alti stiaini-snii alle 
roru combinationi fouetice sunt nimnai 
lune de a sparge una urecbia sau a rupe 
gìira romanesca; pentru elymologia 
butu. 
roTUKOSU-«, adJM caTii8,cttTernii- 
plenu de buture, coptoritu. scorbu- 
(U (vedi butnru); — desi ueconnoscutu 
m coco de Carpati, iuse face parte d'in 
■ familia, d'in care cu greu 
,'arti si scote. 
liUTUKUCA si butuntffa, s, f.? sim. 
iffu; stipe»; radecina de tuta sau 
larbore ce so acote d'in pamentupen- 
f'- '•Jufturaiiìi^m\eYÌOHubùttf). 

lii ■, Y., vedi btifnire. 

BDj6A, s. t., labium, Jabrnm; — in- 
•muarea acestui ouventa cumu si a 
lerivateloru selle , se potè vede in 



dictionarin la articlulu btidia; aci ne 
vomu occupa nuraai cu cercetarea ori- 
ginei cuventului, origine pre càtu inte- 
ressanto pentru noi, pre atàtu si grea 
torte de urmaritu. CuventuJu correspon- 
dente la allu nostra biiza este, in lim- 
bele sorori, cellu latinoscu mai multu 
sau mai pucinu modiiìcatu : ital. labro, 
frane, lèvre, ispan. lablo. In romanesce, 
dupo legile fonetice alle limbei. Ubram 
a eautatu se adjunga launt, ca si fabru 
=r;aber, fauni; èro labium a eautatu se 
se transforme in laiu : si cu modulu a- 
cestu-a si ìauru si laiu, adjungoudu se 
se confundacu cuvente de altu intel- 
léssu, au perduta insemnarea de Inbniniy 
si de aci necessitatea cuventului Ituza, 
carei tìendu-co partile corpului se es- 
premu Li lirab'a nostra, de regola, cu 
cuvente roinanice, suotemu depìimi con- 
vinsi co si elhi oste de origine romanica, 
9i co nodulu cesfcionei sta numai in greu- 
tatea do a dcteiminà cu precisione de 
care radecina annme se tine cuventulu 
bu£n, Cu forma mai multu sau mai pu- 
cinu appropiata de a nostra bu^a, cu in- 
tellessu mai multu sau mai pucinu ap- 
propiatu de allu cuventului romanescu, 
vorb'a bu^a se alia in multe limbe, nu 
urunai romanice, ci sì. de ulta origine : 
isp. buz=:buza , sarutare de mana , 
de nude esprossionea adverbìalc : ;de 
buces=:cu lucia la panienturrital. hoc- 
colie (d'in boeca=biiceA=fMiCCa); de 
bnz se lega, in ispanesce, si buzou^ca- 
nale, gaura. dopu^franc. bouchon (d'in 
buucbe=gura). cumu si boivi=:buza de 
vasu (ins^^mnare ce are silatin. labrum), 
bocera^mancare sau beutura ce re- 
mane pre busa sau pre botu; boo«arr= 
a da d'in buse, a miscà buscle, etc; 
provenc. bus<*:=sarutare de roana: ital. 
tirol. bos=t)asìu sau sarutatii; alban. 
buztt:3:hiaa: polon. buzla—gura, sani- 
tatu; arabicu rulgariu bù»» san bòsa^ 
i^arutatu. —Cuventulu de certi\nupote 
fi arabicu, de ore ce nu se atìa in limb'a 
araba eulta, ci de la Ispanioli, prin in- 
dclungnlu si strinsulu eontactu, in care 
au^tatu cu densii Arabii, s'a potuti» 
stracurà torte usioru ingur'a poporului 
arabu. Limb'a ispanica asla déro, in care, 



cumu amu vediutu d'in puciaele citate, 
cuventiilua luatu asià mare desvoltare, 
are se ne de esplecarea lui. D'in impre- 
giiiraroa. co pre longa formele cu o si «, 
biusy bocel, eto., essistu, m lìmVa ispa- 
nica si forme cu t, appropiate priu iii- 
telleasu de celle cu u si o, cumu : bozo 
:=buza mare cadecallu, bou, etc, Ijcho 
^arutatu, lj€dar=:sarntare, ek\, uiiii 
referu si cuventele biix, etc. la latiaos- 
cu]uba»iinn=macedorom. /ja.S7«,sariitu. 
Acesta etyrnologla, càtu pentru Intel" 
lessu, ar cadrà si cu romanesculu biiza, 
de ore ce in roraanesce (jara si gtiritia 
au si iui^emuarea abstracta de sandalUj 
tognaai precumu si in latinesce oscnlum 
=fjuritia insemua si sarutatu : proces- 
sulu contrariu, adeco trecerca unui cu- 
ventu de la inseinnare abstracta la in- 
Buianare concreta nu e mai puciuu l'ami- 
liariu totem limbeloru, cumu se vede 
d'in essempieca mancare, vcrsainrat etc., 
cari iu intellessu ordiiiariu sunt ab- 
stracte, insemnanduac^io«ca(/^ ajntt"^'^ 
de a se versd^ déro iau si intellessulu cou- 
cretu de ce se «WHca=:buccata, de ce se 
vei'sa=:ap'a versata preste ripete nMW' 
riti. De partea formei iiise mai cu greu 
s'ar potò demoustrà, cumu husiu a potutu 
dà romanesculu busa; si atàtu de par- 
tea formei catu sì a iutellessului, ispa- 
nìcele bnaouy bovcar* etc, cuninate cu 
buz^anevoìasepotuespleca prin b:)sinin. 
Fiendu-coespres.sionea ispanica debuto^ 
:=itaL boccoite, care, ciunu s'a ob ser- 
vata, este neindoiosu proveuita d'in bue- 
ga; de acea-a noi credemu ca forte pro- 
babile, co romanesculu hiua, ca si Lspan. 
biuG| ca SI frane, buuche, bouchur^ bou- 
chon, etc., au essitu d'in latin. buGca= 
bucca, si a nume d'in uuu adiectivu buc- 
oeus^ buocea» care iu romancifce va ti su- 
natu antaniu buciu, buda; apoi, prin 
trecerea lui e in tf. asià de familiaria 
limbeloru romanico, (vedi in aictioiiariu 
litter'a Cy si litter'a^), se va ti transfor- 
inatu in giuy bugia, forme ce so atla sì 
iu italienesce : buurio, buirla^desertu. 
canij intiatu, sì mai allessu ^?(^'rt— Tor- 
ba deserta, tuetUione, insemuùri ce se 
tragu forte naturalo d'in btwca, allu ca- 
rei intellessu primitivu este celiu de 



I 



calcitate, gaura, inflatura, otc.; in fine, 

prin una nona si ultima permutare a lui 

gi in di siueratu sau si, cuventulu va fi 

luatu form'a budia sau btu-ia, lutogmai 

preciimu si d'in giacere sau jacere s'a 

fiUnitn fliaare, procumu in sensu inversu 

d'in dìosu s'a facutu giosu sau j'o5m, pre- 

l'umu in fino Mucedoromanii d'in gi si 

gc. facu regulatu totudoauna si si ^e : 

frisere, pìamere^ sterzere, zimia^ etc, 

ili locu de : frigerc, piangere, stergere , 

gingia. Cu uiodulu acestu-a huzia intra 

in numeros'a familia a radecinei co a 

datu si botu, botiu, buie, butu, buture^ 

(vedi hoiu si bosiu)', si de acea-a, fiendu 

forte gi'ou a reduce cuventulu la form'a 

^H(/itt, cumu s'ar cere dupoconsideratio- 

nile peno aci espuse, remane a se serie 

dupo pionunti'a stabilita, sub form'a inse 

hìidiay de ore ce scrissu cu z, bmia, ar se- 

menà a cnventu strainu: si acesta forma 

0, dupo noi, cu atàtu mai cuvenita lim- 

bei, cu càtu s'ar potè deriva bmliu de a 

dereptulu d'in bntu sau boiUf prin stra- 

mutarea lui t in dj ca si in alte foi'me 

d'in acea-asi radecina : buduroiu, budu- m 

rctiìi, badia sau budeia, etc, derivare, I 

in favorea carola milita sì intelles^ulu, 

de ore ce òotu sì budia se punu adesca 

nn'a pentru aU'a : a se sterge pre budie 

si a se sterge pre botu; stergc-ti budiele 

si stvrgeti botulu, etc; si da ore ce cii- 

veiite, cari, ca bu^iohariu, btisupianu sau 

budinnariu, pam in legatura cu bua<i, 

cadredia, prin intellessulu loru, mai 

bene cu acesta modu de a esplecà cu- ^ 

ventulu bu3:a. fl 

BUZDUGANU, si basdugahu, s. m. ; 
cliiva ferrca=maciuoa de fenu pentru 
lupta in bataìa; —btisduganidu era u- 
nulu d'iu insemnìeltì poterei domniloru 
romàni; in legendele popularic tìacare 
smcu e armata cu uuu busduganu. pro- 
cumu in mytliulu grecoromanu Ercule 
appare uedespartitu de iufricosiat'a sea 
l'Uva sau maciuca : de acea-a cuventula 
nu so potè esplecd cu buzogàng allu 
Ungiiriloru; — se nu fia ore in locu de ^ 
bu.'itnganUf si se se lege de acea-asi ra- | 
decina, care a datu botu, butuy etc? 

BUZUNARIEE,6ttn«Hanti,etc, vedi 
busutuirire, busunariu. 




e. 



CABRIOLETA, s. f., ai caMoìetti, 
». m., pl.-e, carniciora cudoae rote, — 
'Jiipo frane, cabriolet; déro, déco nu a- 
ihinju una espressione mai cuveuita, inai 
bene se ne pastràmu vechiulu nostra 
a)tiffa^:^ìn ìnsemnare cu cabriolet : bi- 
rota ar fì potè una espressione sì mai 
buna sì mai usiora de intellessu pentru 
Rom&ait. 

CACIORlA, s. f.. calitate, stare sau 
{apta de rdcioru. 

CACIORU (cutoiiulaautepenultima : 
airioru), vAriuSf varie^jxtiifl; flbsiirtlus^ 
ln#l>tiis; petatii , vergatu, peslrieiatu, 
:.alu; — de aci : neintellessu^ ab- 
a: hi, estravagante; — cuventu, ca si 
(ierivatiilu seu cacioria, neconnoscutu 
d'in coce de Carpati, si allaturatu in 
dìrttonariulu de Budadeispau. cHzurro 
■ j iu espressioni; — se nu fia 
/ d'in acca-asi radeciuii cu ca- 
care, in iocu de (cacloiu(i)ore ouniu? 

CAClL'lìA, s. f., Ac'ipensrr, tursio^ 
pftsce fortft bunu de maucutu, cu botu 
hùga sì cu jjpiQi pie spinare, frane, i^- 
«twffcou; — cuventu pucinuconnoscutu 
dia coce de Carpati, care, dupo dictio- 
narìalD de Buda.ar fì aftiuu cu ital. ac- 
ci mra^=Hpe.cia de Bardella, èro dupo in- 
re^iatulu slavisfii MiliosIcJi cu ve- 
chiulu slaTìc. kt'clga, care insoniiefisisto 
in lixiib'a vechia slavica, ci e numai 
pre^uppusu de meniionatulu ìuveilatu 
dupo noulu slavic. tiitc3[?a, serbesc. 
ci^a. Lassandu ìuse la una parto ety- 
mologi'a, se cautàniu a elucidi^ mai benu 
conct'ptiiluce esprenie cuvcntulu, con- 
Qieptu Iurte coiifusu, ca allu celloru mai 
Diolte cuveut-e. ce ac tinu de donieniulu 
istorie! naturale : in addeveru preste 
Carpati cuventuiu caciuga^ càì si ciya 
nu <'4Y/(/, connoscutu si d'in coce de Car- 
pali, ie iea pentru doue concepte, cari 



in Romanica libera se espremu cu done 
cuvente diverse : dga sau cega, sì ni- 
setru; si prin urmare ar cauta ca pentru 
nisetru se adoptàmu cuventuhi »lurio- 
i onl«, sturione, adoptatu si de celle alte 
linibe sorori, asié. incfl^tu cifftij cega sau 
caciuga se se applece numai la speci'a par- 
ticularia de sturione, numitu deLinncu 
«elpenser nttltenii8, 

CACOMU si cacumUt s. m., mu» pon- 
ticus; animale, a cui pelle e forte can- 
tata pentru blanitu ve^timente: p«lle 
sau bla na de acestu animale; — cuventu 
turceseu. 

CA DANA sau cudiva {d nw^iuei-atu), 
cuventu turcescu : muiere a unni Ttimi, 
dorana do casa a unni Turcu. 

CADELNITIA, s. l'., turlbalum; ra- 
Ha, cu carepreutulucflJt'sociubasorica; 
— cuventu si de forma si de origine sla- 
vicu, de care inse n'avcmu lipse, de ore ce 
despunemu de unu cuventu curatu ro- 
iimnoscii, catta, ai de aUulu tcmmiória, 

CADETU, s. m., juno nobile ce intra 
in inilitia ca simplu soklabu» — dupo 
iVauc. catlet, care a inloctiitu pre germ. 
iihiaint, (^nnfLer), ce se dicea mai 
inainte iu Iocu de vudetit. 

CADIRE,-c,st'M, V., ture aurflre; ate- 
inià cu catfa, — cuventu slavicu, in 
loculu caruia potemu face usu mai bene 
do tcmiare, sau mai correctu, iiuìnare 
:-grec. i>o[j.t4v» de unde si tnmìn, cor- 
ruptu in tcmìia. 

CADfO", s. m., judecatoriu la Turci. 

CADULITU, s. f., deminutivu d'in 
caduj (vedi in diotionariu cada),\\\ care 
(brm'a litia nu e de recommandatu,, si 
care e si de prisosu in limba, de orece 
avemu d'in t'.ada si alto deminutive cu 
forma correcta, aidutki^ cadisionu 

CAERU, sìcdicTUy s. m,pl.-f, pcnsura; 
lana, inu sau cànepa netorsa, càta so 



119 



GAL 



pune una data in furc'a de torsu ; — de 
unde? Dictionariulu de Buda alhitura 
de cuventulu ri>manescu lat. calleuilruu, 
ispan. pa>ercl=:speciadeperiica, frane, 
«abler^asciclu de mai inultB foie de 
charteia. 

CAFAIRE,-e5C«, V., rerberare, mnl- 
Ure? a bate, a piaà; — neconnoscutu 
d*in coce de Carpati. 

CAi'EGlU, 3. ni., care tace san vendo 
cafea, care tine unaca;t*Hea;— form'acii- 
TentuIui este turcesca; s'ar potè inse cor- 
rectà, dicundu-se cafellariu, aau cafearin, 
sau('(j/e««rÌM,- celle d'in orma daue forme 
se afla dejà in dictionariulu de Buda. 

CAFEKU, (cu tonu la antepenultima : 
ca/ertt), s. m., pl.-j\ tig^mitn, tinrninm; 
lemnu ce intra la accopereracmtulu cu- 
seloni;— cuventu neconnoscutnd'in coco 
de Carpati, imde se dice numai caprioru; 
— se fia cafent una transformatione 
d'in oAper, d'in caro a essitu, de cerfcu, 
si caprioru? — Dictionariulu do Buda 
observa co se dice si in fonn'a cafcf*^ 
(cu tonu pre penultima : caftre). 

CAFTANLIU. s. m., eelht cu dreptu 
de a porta vaftanu; — se dicea rnai al- 
lessu in risu de boiarii imfumurati de 
privilegiele loru si pretentiosi ; — ca- 
yentu si de forma si de origine turcesca. 

CAFT.'iNU, 8. ni., pl.-e, vestimentu 
de onore, ce in tempulu anteriore regu- 
lamentului portau Iwiarii; de aci : a im- 
braca cu aìfìanu:=za boiarf ; — cuventu 
turccscu. 

CAHALA, s. f., testa, laterj cara- 
mida, ollann de soba; tubu de soba; — 
coptoriu de ca/ia/(?=:coptoriu de arsu ca- 
ramida, olle, oliane, etc; — cuventu ue- 
connoscutu d'in coce de Carpati. 

CAICGIU, s. m., cellu ce servala unu 
cateti; — cuventu si de forma si de ori- 
gine turcesca. 

CAIOU, s. m., pl.-éf, cjmba; vusn de 
plutìtu luugu si angustu , mai micu ca 
una nave. 

CAIEREJjLU, b. m., deminutivii d'in 
caieru, 

CAIEBU, 8. m-, vedi caeru* 

CAIEU, s. DI., neolgisrau uefericitu 
dupo frane. cahier=fasciclusau fasciora 
de mai multe foie de charteia. 



u 

I 



CAL^ 

CAIMACAJtflA, 3. f., demnitate d< 
caimùcamuj tempulu càtu gubernà unu 
caimacamu. ^ 

CATMACAIVfU, s. m., cuventu tur-^ 
cescu : locotenente allu domnului; in 
terapurile mai vocine domnulu terrei ^ 
romanescì incredontià administrationeafl 
celloru cÌDci judecie de d'in collo de 
Oltii nnui cidmaramii; de càte ori domnulu 
morica aau cri detronatu, peno la sui 
reain scaunua noului domnu, unulu sa 
mai multi caitnaamii adminìstrau si 
la^ibernau térr'a; prò tempulu Panario 
tiloru, acesti-a, indaia ce capetau domni'a 
de laSultanulu,numiau seufi^uri dMntre 
boiari pre caimacamii, cari administrau^ 
peno la sossireainsiloru de la Constan-H 
tìnopule in capitalea terrei; pre tempulu / 
rogulamentulur organicu, lacasudeva- 
cationH a Ironului, luau de dreptu fre-M 
nele guberniului Irei caimacamì, si a V 
nume : Vornictdu ccUumare, Logofeitdu 
Cella mare si Frescdonteh inaìtului di- 
vanti; cu desfientiarea regulamentului 
organicu incetara si caitnacamii cu cai'- 
macnmi^a. 

CAJMACU, s. m., florca laptclui, 
smantana; ce e mai bunu in verce altu 
lucru, florca vercarui altui lucru, — cu- 
ventu turcescu. 

CAINTIA, s. f., iurultentlft, dolffrj 
m^^eratIo^ fapt'a de a coi sau de a sd 
cai, parere do reu, penitentia, commi- 
seratione; 

CAIRE,-C5C(/, p(PDitere5 dolere; mi- 
serarl; 1. ca transiti;^! : a cai pre ci- 
»cra=a lu piange, a lu coramiaerA, a 
semtl si espreme compassione de den- 
sulu; 2. ca l'eflessivu ìntransitivu, a si^ 
ca)=a semtì parere de reu sau dorere 
de anima pentni una fapta rea: me ca- 
iescit de ce am facutu:=zmì pare reu de 
ce am facutu;— vine acestu cuventu 
d'iuslavicu]ukajatl=riuffere=aplange, 
sau d'in latin, cajarerrbatere, punir'»? 

CAITIA, s. f., vltta, mitra; scnfìtia 
ce pumi pre capn niuierCe sau copillii; 
moti» de passere;— dupo dictionariulu 
de Buda in locu de capitia, prin caderea 
luip; compara siital. caTczKa:=cape3tru* 

CALABALICU, s. m., cuventu si de 
forma si de origine turcesca : 1. lucni* 



I 




Cai^ 

relè ce duce cu sene la ilrvunu unu omu 
aaa una armata (vedi si bagagiu); 2. lu- 
cnirilet si mai vertoau vestimente, stra- 
le, etc,, ce are ciiieva in casa; 3. mul- 
tixne mare de omeuice se adima iiitr'unu 
locu: 4. uecuratie, loture» gunoiu, etc; 
— de aci espressioni ca ; pane de cula" 
6a/irM=pane prosta pentru iucratori si 
serritori; a hh face cuiva calabaliai=. 
a nti i rupe manecele, cumii se dice; a 
DU merge desìi pre la deusulu, a nu sta 
indelungu la densulu. 

CALAFONIU, s. m., vedi in dictio- 
oarìn : colofoniu. 

CALAICANU, s. m., chalcaiit!ium= 
•^àXx'3i'i/\^ov(=flore decupru); sulfatu de 
copru (san de feru?);—cuveutulu cauta 
*e fìa vechiu in limba, déco e in adde- 
VÈini foruiatu d'in ohalcaDthuniy de ore ce 
eh initialo s'a tradussu pria e simplu, 
fon aspirationea h ; ellu s ar potè cor- 
rere, dandu-i-se fonn'a ca/c«n^<;— d'in 
■:^rea latina a cuventului grecescu 
^ ,..-., av^ov, prin ciipri roaa=:rosa de 
cupru, limbele sorori au traasu forme 
mai mnltu san mai pucìnii desfìgurate, 
eama ital. copperosa, frane, couperose, 
ispan. oapArrotta , etc, d'in care si noi 
ama potè face cuprosa. 

CALAl^EKU, 8. m., tanacetiim bnl- 
umltA lui Linneti, una specia de pianta. 
OALAKABA, s. f., brasKioa uloacea 
lai LinnetL, pianta leguminosa, specia 
de ciirechiu, — cuvontu neconnoscutu 
d'in coco de Carpati, formata dupo ty- 
l'olu germanicului knhlrflbe, carui'a tusc 
^'*r |K>té dà tbrm'a ^manesca colcmpa 
«au colerupiii ca compusu d'in oolls san 
uuHb (de tuideallu nosinx corcchiu san 
curcfAiK^collculus), si d'iu rapa san 
npmm^rapu, rapa (brojba). 

CALAUDIA. 3. f.. cellu ce arréta drii- 
aala cuiva, colla ce pre eineva duce la 
Qirì« locuri, unde nu scie singuru merge, 
cuoductoriu, (vedi si calatuliut d'in care 
(damha n*ar ti de càtu fonn'afeniinìna). 
0ALAUDIRE,-e4.-6*w, v., a servi de 
talmudia cuiva : se coastruesce cn obiectu 
Ibectu : a calamli pré eineva. 

CAltAUDIU, H. m., dax; cu acea-asi 
ifeMunarc ca si calaiidia, forma ce sin- 
|m M aude d in coce de Carpati, si 



CAL. 



ItS 



cai*e, de si pare a ti fenàninu d'in calan* 
diuy se appleca inse, casi latin, dax, 
fora dostinctione de sessu, atStu la liar- 
bati ciltu yi la femino, ba chiara si la 
lucriiri, in fonii'a feminiiia : nalnr'a e 
cea mai bima caìaudia; Anlfmin e luna 
calaudia; — se vina ore acestu cuventu 
d'in img. kalauz^ sau d'in romanesculu 
calle? In acesta d'in orma supposìtione 
ar remane de esplecatu sollìtjsuln udiu. 

CALDERIMU, s. ni., paTiinentnm , 
Tla strata; calle asternuLa cn petra, pa- 
vimenta, strata, — cuventu tiircescu. 

C^UjFA, s. f., (cu forma feminina 
appiccata si la barbati, si mai vert^au 
la barbati), plur. caìfc, (mai pucifìu cor- 
rectu : càlfi, déro si sub acesta forma, 
ca si sub cea de calfc, appiccata, ca si 
in sengulariu, numai ìngenulu femininn, 
chiara tienila vorl/a de barbati): Uro, 
ofUcliiator, opifcX) coiiich; 1. ìij oppo- 
.■iitione cu ucenim, cella ce a invetiatu 
una arte si incepe a uà practicà : arestu 
magestm a scossu multe calfe in arfm sa; 
de atàti-a anni inveti ciohotaria si inco 
uai potitiu essi calfa; — de ac( metafo- 
rice ; a ficaie ]}rc eineva ealfa in ceva^ 
a r invetiii forte bene in acellu ccwi; a 
es.si calfa in ceva=^ essi perfectu, a at- 
tenge perfectionea in ceva, — se dice mai 
vertosu in intellessu reu : cxdfele ce ai 
scossii in acesfe bhstemati'-, ienu intffi' 
culli pre tcne^ magcstridu loru; — 2. In 
opposetione cu ìuaiestru ; cellu ce, scien- 
duuna arte, nu are indestulle mediloce 
spre a deschìde unu stabiliraentu, in 
care se si practice artea pre seni'a soa, 
ci ente nevoitu a lucra cu piata in .stabi- 
limeutulu anni maiestru ; in acesta cio- 
hohiria Imrediapre fìacare di dieci de 
calfc, fora ca maicstndn se pota satisface 
tote cenrde ce i se factr; — cu intellessu 
analogu cu alla cuventului nostra caìfa 
se iea frane, cumpagmiu, german. ^c* 
scile; xiÀ.ipGi;, grecescu moderna, oste 
de acelln-asi intellessu cu allu uostru 
cflÌ/(4, si, fora imlouientia de acea-asi 
origine; doro care e acesta origine? (vedi 
nnuatoriulu caì/'atare). 

CALFATARE,-e<*m, v., naTÌcrli rima* 
itlpare, a astupii crepaturele unni vasu 
de piatita cu pece sau smolla in parte, 

8 G. 



114 



CAt. 



sì JD genere^ cu pluta, cu stnpa. sau cu 
verce asseuiouea; — cuventuiu se atla 
mai in tote limbele sorori : ital. caU- 
fatjàre, ÌHpàn. calafatcar» frane, calfater 
8Ì oalfeutrer, luatu d'in nicdiulugrece- 
8cu>iQt).a^T6Cv^a impeci san smolf unu 
vasu de platitu, si in »[Ouore, a astu]>à 
crepaturele unni assemonea vasu; cu- 
ventuiu grecescu vine d*in turcesc. qal- 
rat = astupoiu iinpecatu sau smolitu, 
sau arabic. (|iiairatA:=astupare; de a- 
cea-a noi, desi a tiecutu ellu in celle 
alte liniÌH? sorori, sicliiarn in alte linìLe 
europoant), cuiuu in gerni. kalfatlri^n, 
tutusi ne-amu yM scutf de cuventuiu 
calfatare, de ore ce baltaretii nastri 
facu usu, camu in acellu-asi intglles- 
su, de romanlculu ri"«c-rre^iatin. vlu- 
clre : a vinci Itmtrea va se dica a na 
Ioga cu haltiuce de feiTu sau de lenrnu, 
ca se nu se crepe, sau ca so i des[iiira 
crepeturele : dèca ìnse e se adoivlàniu 
cuventuiu ca terminu technicu aduptatu 
si de limbele sorori, atunci t'orni a cal- 
fatare e, fora indoientia, de preferftu 
forme) cfl//'afMjVc; — cuventuiu prece- 
dente calf'a vene, probabile, d'in acea- 
asi origine cu caffatarCy sì insemna pro- 
j»ric : iuGratoriu vare calfateiiia; si de 
ttci in genere : Incì-atoriu ce a intetiatu 
Iti scie pradicà una arte ore-care. 

CALFATUlKE,-esct<, v., vedi ai- 
fatare, 

CALIBUU, s. m., largimea interna a 
unei tìovosau tubu, dupo frane, oallbre» 
ita!, calibro, cari aru fi venite d'in arab. 
qalùb=:niodeHu. 

CALICFlSCl',-a, ndj., relativa ia unu 
caìiCH : traiu calic(>scu. 

CALlClA, 8. 1"., cantate sau stare de 
calicttf fapta de caline : c^tiicitle vostre 
vati atirnsau dcsjyrttìulu tvfor'u. 

t'ALICIME, s. f., niultlnie de calici: 
crt^ potè satura tota caìiàvìca accMci 
citati? 

CALii.'lRE,-c5C«, v.t 1. ca netransi- 
tivu, a dovenf caìku, in catida; a cersi 
ca unu caficu : de W forte ai^ttn, frate- 
mcu a calìcitu cn iotuln prin viintdlvp' 
tele nelle rcsipe;de n ositi ave ce se mana4j 
totu ,*'asiu cedici, cu lem, la tòta Iwneaj 
ìa CQuui^scu'i 9i ncconnoacnti f 2. ca 



CAt. 

reflessivii, a se calici, cu acea-asi iusem 
nare ca sia cfl/7C(=acersf, inse mai ener 
gica si mai pictoresca ; tamu ti rine s^ 
te caliccsci astri fora tìcvoia si lijuip? — • 
8. ca transitivii, a face caltctu a reduce 
in stare de calida : furtncarittlu arcsti4-0 
de. cojni ìtcsatìosi are se me caìices 
forte in currcndu. 

CALrCOSU,-a, adj., applecatn a 
calici, cui place a se calici. 

CALICU,-^, s. adj., effeniu, mendl 
cu», avaruH; 1. soraeu lepitu : junrtr e 
vrei a face gencrCj e unu caliru; 2. cer- 
sitoriu ; iìt eotnm le iutoreij dai de ca^ 
liei, de cari nu poti scapa /oro se le dai 
cei'a;3. avaru, care, de^f are indo.stullu, 
totu cauta se mai appuce si de la aliii 
sau se oppresca ce este allu altui-a, se na 
de càtu se cuvine altuìa : e a^iitt de ca 
licHy in càtu, ca se nipa unu banu, tot 
dina sta de se togmesce pentrn, Inerti tic 
uìinleìt;^. miseru, misellu, de nfmicu 
nnu caiictif ca tene, se cutedie a me itt^, 
suUd':' am faattti catiadui betiv, si 
atmn ned tré se me scia cine sum; 
in intellossu mai indulcitu, tìendu vor 
b'a de copii : nu mancà.calicufe, cu a 
fàt'a taeomia. — Deyf cuventuiu so afl 
si in turcesce apprope cu acea-asi tVirm, 
ai cu acellu-a8i intolletìsu; totusi, con 
sideraiHlu-se,co acestucuveiitu este con- 
noscutu mai toturu Kouiànìloru, co prò 
longa l'orm'a calicn occurre si calindroi 
cu acea-asi iusemnare;anovoiasarin> 
crede ca ellu se fia unu impn>inutu fa- 
cutu de la Turci, si prin urmaro e pr 
babile ca intre allif nostru culicfi,sì ita 
caluji)=:miso]ln es.siste una strinsa le 
gatura de parentfa; sau putti ctdiat, \n 
locu de caiiiciij corruptu d'in caliacu^ ; 
ri'saritu d'in grec. xaX'.a=:bordc*iu, e 
insemnarea de locuitoriu allu unni bor 
deiu, si de acf, umu in miseria, etc, 
in fine luandu-se in considei'are si v 
cbiulu slavic. callca^^porczriuao, cur 
sta ca ratecitu si isolatu in Iiuib*a sia 
vica; se potè forte bene ca cuventuiu ro- 
licu se fia formatu d'in calle, cu ìusexn 
nare primitiva de crlln ccewcì'nt cali 
toritij si mai apoi : cciln fora stabilitat 
fora cixsa si mcsat callarcpre bùtiUt e 

CAUFAKIU, s. m., pi.-?, «pctia 



u , 

i 



re 

i 




CàTv 

ratia san giijw'a selbateca cu colori forU' 
forinole, ce so vede ailoraandii uiielf.' 
corti; — portimhn caììfnriu'i — se fia om- 
veotulii ili Ioni de co/if'urlu san roìirn- 
fili, tbrmatu d"iucoUum.=gutii si fni-Ia* 
sau Tarlusrzviiriatu? CfililanniifArc do 
regula gutiilii do colore dill'oriU de a 
restului corimlni. 

CALINA, s. f., frucfculii arborollului 
Quuiitn mUt}ii. 

CALlXlCA,s. f..pL-e, lina flor*?, care. 
dupo dictionariulu Polizu, s'ar fi di- 
cundti in Moldavi'a diilinicat si prò 
care acellu-asi dictionariu wa rsplira 
cugerman. rintfelbIinnp:=:lìtor. //<>/-« an- 
nultxtia; apoi german. rin^'clhlimie se 
wplica in frane, cu souL'l:=:latiiu crtll!ia, 
«•Uri» hvrbflx pfecandii dfctionariulu 
Polizu C5i esidicare latina a cnventniui 
adìiiica da vorb'a calendula (aflata. fora 
iDdidpntÌHf in latinitatoa Ini lÀrnia*, si 
c«re \H)ie ti de a.ciia-asì ori^f-ino cu clas- 
jiic a calili*). Esteaciimumoldavianesc'a 
chilwìcu acea-aHÌ Horu cu cea uiihiita 
de altii calinicnf" nu cumu-va calimela 
este. dupo cuiDU da se se Intellega esple- 
c&rea latina • noiarla lioraa, acea-asi 
pianta cu cea couuoscula de mai multi 
Komfini sub nuiuelc liaflorcosordtti, sau 
cellupucinu uiiu.speciaaacesteia? Numai 
candii s*ar espIecA aoosti^ induiciUìc .si 
tt]tcle« cari plana a.supr'acuvciitului ca- 
Umc4t, ca asupr'a colloru mai inulto es- 
pressioni de duiiienjulu istorici naturale, 
&mn {Mté uxniarf cu passi mai certi si 
i >-A acestui cuveiitu, cumu si a lui 
... caiirni, cari paru a ati in loga- 
sura de atìinitate cu raUnica; totusi se 
pule admitte ea probabiIe,"CO valinicu 
jH rafere la acea-asi funtana cu latin. 
Mltlui i^aa ualviiilnlut 

* 'A LrXL', s. ni., specia de arbure, alle 
icte ro*ie sì de gustu acerbu se 
.! caline f (vedi calma) j sì alle cui 
• sd leninu sunt albitiose; — dic- 
lina ruilu Polizu esplica prin latin, o- 
p«lii»=specia de arciariu si prin gerni. 
Mtbttlileibaum si ma^holtlcrbaiim; ~ai*c 
fcccitu cuvontu at'tinitate de origine cu 
mltnica? si in acestu casti, sunt amen- 
dotae cuventelo provenite in addcvcru 
j m acea-asi origine cu cla»siculu oaltliA 



CAI. 



116 



sau cu cftleMclnlaluiTiinneu? ndLiimlinu 
nu oste do càtu una trunslorniatione d'in 
vanitili, tra«sn d*in camie:=:canu=rca- 
nnntu, (compara si verlmlu canire d'in 
dictionariu), si applccatu arborellului 
unmitu asia d'incauy'a colerei selle al- 
bitiose? (vedi.s'i cnlinica), 

CALiPU, 8. m., pl.-wri, forma; for- 
ma, tipavìu facutu d'in lenuiu pentru 
cacinlle, capidle, ett;.; — unu ralipu de 
sajmnu-:=\\ud, luiccata; — a froge cuiva 
ttìiu caUpn'=i2L l'aramagf; — cuventu tur- 
cescu san arabicu, d'in «lalàb sau qa* 
lib, care a datu ri calibru, (vedi acpstn 
cuventu). 

CALIUE,-c?ar, v.. ferrum fompflrare 
tgI durare^ liiebrìnre; La tempora .*iau 
intaH lerrulu prin ullundare ,sau moiare 
in apa : a cali una secitre; 2. de aci me- 
taforico, a imbctil : rcn mi k' ai mlliu 
taqìììai a.sfadiy candu am ìiiarc iteroia 
de acnnihda teu, si éttndu tu de bHu ccenci 
nu mi poti sta iti pdiore. — Dupo invetia- 
tulu Mddùsich cuventulu romanesca ar 
fi venitu d'in vocliiulu slavic. krtUti, care 
inse nu .^^e aflain vocìà'a slavica, ci numai 
katH.ì nau kalèlo:=calók{; si de acoa-a 
noi credomii co verbulu caìim s'a for- 
mata iu romanesce, antuniu sul) forni a 
cahhifCj d'in rr7/fe=:ohnl)bs= aeiariu 
.san ncirllH^ si in urnia, prin cadenza lui 
h, ca d'in .«trifrcz^scribore, devenitu 
rtdiin'j ctdirCf d'in care apoi s'a intro- 
diissu sì in limb'a slavica form'a kcdrlo. 

OALITUKA, 3. f., r^rrl temptratioj 
actionea si resultatulu actionei de a 
cali, 

CALPACU, s. m., pl.-r, pilnis — cu- 
ventu turcescu : caciuila, copcTcmentu 
de capu pentru omeni: — astadi cu to- 
tulu cadutn in desuetnrliue cbiaru prin 
cetàti, unde se ttudiea esclusivu si alta 
data. 

CALPU,-a, adj.t falsna, adulteratosi 
falsuj mentiunosu, vorbindu in speciale 
de monete : bani cnlpi; — de aci apple- 
oatu, prin estensione, si la persone si 
alte obiecto, afora do monete : credeam 
ro ar^siu voidlln are sr se /ava unu omu 
rnmii se cade^ dcro au i^ssUn calpa; — 
cuventu turccscu. C-onfero si lat. calma. 

CALPLZANU,-«» s., care tace buni 



116 



CAN. 



colpi; — tle acf in genor.^ ; amagitoriu, 
iaaellatoriu; — cuveiitu turcescu. 

CALFIZAJ^IA, 3. f., calitattì sau 
fapta de calpuzanu. 

CALPliZANLlCli,a.r.,tìa9Ìca/^m.?tt- 
w«ti, — de forma, casi de origino turcesca. 

CALTI, (pronuntia a torte inchlsiii : 
calti), 8. m., plur. bliipa; fir© furte sup- 
tiri de iuu sau de cauepa; — de unde ? 
— de acf si : 

CALTUilKE,-'''^''"» V., Htiparo, fitupu 
obtarare; stupam tondero; a asiiipà cu 
calti; a curatià sau tuude càltni de prò 
uuapàunura; a face cidti sau scauia d'in 
una pau'lir, a iia desird, a uà de£:tranui. 

CAMATAUNICUrw, s.,in locu de 
canuUariu, nu e de recouimendatu. 
- CANAFASU, canavd si canavas1l^ 
S. rn., rannabainy telacannabliia ; pan- 
dia de cauepa rara si grossa, ce .serve 
mai vertoau la coautu de llori ; — cu- 
ventulu introdu,5SU inainte de 1830 suu 
toroiele canufasu si canavUf cumu se 
vede, diipogerm. oauaf.csZyapoi malin- 
coce dupo frano, oanera», ddro totu sub 
fonjia pucinu cuvonita linibei; — acel- 
lu-asì cuveatu suna la ìL:l1. cAiinnraccioy 
provine. canaiiiiH, isp. cuiìumuz», pvove- 
uìte tote, ca si frane. vauevA!», d'in lat. 
cAiinabii» sau caima'jiB^oanepà; siprìn 
urmare fornica ce s*ar covenf mai bone 
]ìmbei nostre, ar li cancjìucir.. 

OANALIA, 3. f., Iranc. canalUe, ital. 
«ATu^iiaf Ì!!tp. vanuUa; l.coHcclivu : 
prosàijiea. popornlu de diosu, multiiueu; 
uinenì d aeuiìcu, fora prtncìpie, fora 
omer.i<i; — 'Z. hì ca individuale : aj ca 
masculiiiU, vorbindu de uuu barbata : 
acestu omu este unu catialia; b) déro si 
ca fi,iiiii!inu, chiaru candu e vorb'a de 
unu barbatu : fraU- teu vste una canalia 
ih celle mai tnan; — in plurariu nuiuaì 
feuiininu : un te luà duito act'sti capii 
CiU'i su nescc canalic de celle mah,— ca- 
ventulu vene d'in canU^cane, si in- 
seuma proprie : ca/i(4nu:==multime de 
cani; sì pria urmare^ ca provenitu d*in 
funtaua curatu rouianica, se potè adoptà 
8i in lixuba nostra. 

CANAVASU, 3. ui., vedi canafasu. 

CANKPISCE, s. f., in locu de cane- 
^tUf nu ti de recoiuiuendatu. 



I 



qk^ 

? CAMPÓLA, una pianta. 

CANONICESCE, adv., in locu de ca 
nonice, cumu si 

CAXOXICESCr,-a, in locu de rano- 
niai, ca incarcaiu cu fo/m'a esru, su 
pei-flua si fora intellessu in aijsemei 
cas'iri, ru su de recommendatu. 

CANONU, 8. m., in locu de ttoìu 
cmnu si deriratele selle cambiata, etc.^ 
de sì arecorresponditoriu in limbele so 
rori ; ital. cannone, frane, canon, ispao. 
canon, etc, cari toto s'au nascutu d*ia 
cjinna=:t,ìéva, tubu, etc, sì i»riu urmare 
ca augnientativ» cìi ìnneimiare de tuLum 
grosaUj cumu su tunithlr; cu tote ace-^ 
atea un e de recommendatu, pentru c<\ 
s'ar j^onfuude cu cati&un (basericeacu).— 
afora uuuiaì d^co amu dà cuventului ^gl 
in romauesce form'a augmcntativa : 
atnnoiu san mvìtiiniu, sau avìnom*. 

? CANTA, s. f., icbos; vasu, rae^ura de 
vinu — necounoscutu d'iucoce de (_'arj>atL 

CANTONU , s. m., pasfos, stallo 
parte d'in un3 terra, tinutu, cerca e 
coprende mai multf? communi; locu da' 
statiune pre margiuea unei calli, dupo 
lì'atK;. eunt&ii, de unde apoi ueolugis- 
mulu do forum pucinu fericita : 

CAKTUNI£HU,-«, custode pusu 
una statione de calle spre apreveghiàa' 
tiuH cai'' a iu buirn stare. — Pentni 
rigìner. cuvontului rahtotia,àéc.o coinpa-^ 
ràmu form'a frane, cantoa^ care e to 
de una data si cea ispanica, cu cea ita 
lica : odTitmc, VLulemu co avemu a face 
cu unu augiuentativii formutu d'in ìtaL 
si ispan. cauto, vechiu frane. uuDt:=: 
angbiu,laturo,part< , regione de locu.etc.^j 
provenite, »e vede d'in grec. xav^c^^^ 
augliiu sau cercanu de ochiu, ccrcauu de 
rota, lat. oautbntt, de care iuse Quinti 
lianu dice, co ar ti africauu sau ispanica; 
si in addeveruinlimb'a kvuu'ica se ^tla 
cant^corcu, margine, cercanu de rota; 
déro, deoreceessi • eform'agrec xavìMc, 
jtoteniu admiite va forte probabile, co 
de acf, prin latiuesculu canthutt, cuven 
tulu in cestioue a trecutu sì in lìmbelo 
roiuanice, in cari, afoia do augiucuta 
tivulu cautonoy cauton, atlàmu formato 
d'iu acea-asi radecina si alte cuvente 
cumu : ital. sì ispan. cantina, frane, cao* 





CAP^ 

tbi«=carnara, cellarin (proprie : unu an- 
ghia de alle casei), ek.; si prin urinare 
s'ar poto, crpfleinn, introduce si la noi 
blastari iVm acpsta raderina, uuTn-^i s.- 
li se de ima forma in armonia cu ge- 
niulii Hmbei nostre, cumu : cantone in 
locu do rantontij canfonariu in loca de 

CA^TORI^, s. m-, forma d*in celle 
mai rorrupte, in locu d*^ romputorm=. 
fcanc. eomptolr =: mésa de niimeratu 
bani, casa undo kì uro unu negotiatoriu 
staliilitn wmcellari'a sea, — cuventu a- 
di d*in f(?ricirt' ca'Hutii cu totulu in 
'notuiìine. drro supplenitu cu aitele 
;u a*ui de naftiricìte, cutuu : hurou. 
toaru, (vedi acosto cuvente). 
CAXITIU, i. f., fìi'u de lana, de inu 
In de canrpii. t<»rsu mai grossu pentru 
ijnitn seo'lì'-. sacci, etc; la Maccdo- 
^m;inì si cu inl'^llessulu de vercit firu 
indù de (rutmt ^au hat atura; in locu 
tr^rtira d*iii carere=::8carmenare. 

CAPABILU, adj-, in locu de capace. 
Inatu dupu frane. capaUle, iiu se potè 
admìtie, de ore ce presenta unu adde- 
Teratu neiutelleaMi prin terminationea 
W.a careì seranifìcatioiie Tierdf * aisivn, 
fredi suffissu 6f7^ in u! '■:ranii), capa- 
liJr. nr fi se in.seiujic : care se potè co- 
prtndc san iììtdhge^ si noci de cuuiu : 
potè roprcmh'- san hit elle (fVj intog-^ 
ti cumu 8Ì romìciìwohìle va se dica : 
ne vote cotuìemnA, èro nu : care 
ff ftìnikiììnù ; apoi <rin rapi th He jin ì? e 
' ' 'iffi, cumu d'ìnropnee 
■ " •te, peotru co m^ci 
inc«iii n'uu mai cutwliu a face ca- 
\t\Ué fVin ratecitu. « loru capablo, ci 
adopiatu form'a vapaoll**, ca si tote 
"Selle rtlfp limhe sarori. caii au : ital. 
_MparÌUf<',i^paT). cniiAcUiad, cumu ausi 
ie^'ttvulu ; ital. capace, ispan. enpar, 

latin. ciipax-«li»f itip-'^tta^-tU* 
CAPA^^'ELLU, s. m., deuùnutini d'in 

rnrf. 
CAPACU,s. m., pl.-r, oppreulum; co- 
rei», cu care se accopere unu vasu 
•are, cumu : una caUlaro, tengire, 
Ialina, eie; — próverb : si n aflatu ten- 
t: ' • :=.si a aflatu cu cine se se 

, . 3UU, si a aflatu pre ci- 



CAR. 



in 



neva care se rìnvotie rucnt? si se lu 
puna la locu;— de si ossiste si inturce- 
sre unu cuventti camu de acea-asi forma 
si acellu-asi intellessu, inse allu no- 
stru cajuìcu potè fi formato d'in rade- 
cin'a romanica oap:=pre ridere^ apu- 
care, coprendere, continere, coperir8,etcM 
asià de fecunda si lussuriante. 

CAPAMA, s. f., pi. CA-ipamiiUs bucata 
facuta cu carne de mnellu sau de puiu 
si cu stafide; — cuventu turcescu. 

CAPANLIu, s. m., cuventu si de o- 
rigine si de forma turcesca : omu c§ 
tine cu dentii de vechielo apucature; — 
aid^adi cadiutu in desuetudine si chiarn 
in ceUitilo d'in Homanì'a libera, unde 
se audiea alta data. 

CAPCANA, s. f-, moitcfpulum, cursa, 
si in speciale : cursa de prensn Sioreci; 
— probabile d'in radecin'a fa/>, (vedi 
capacu), iiumai suffissuln r«»a s'ar cere 
se. se espiece in modu satisfactoriu; potè 
co e in locu de capicana. 

CAPISCE, s. f., templu paganescu, 
basenca idolesca; — cuventu slavicu, 
cumu se vedo d'in a^o-^ntulu pusu con- 
tr'a geuiuluilimtiejromanesci : aipisce. 

? C'ARABOIU, una pianta, osplicatu 
in dictionariulu Barcìanu prin cftaro- 
pli>lliiin ! 

CARACATITIA. s. f., si cracatiUa. 
polypus, animai*? de mare cu Ir ìgi ai 
multi croci sau potiore; — de origino si 
forma slavica; in locu-i se dice mai 
bene polÌf)u:rzp^\\pu'i* 

CARAfìmOSLtCU,s. m..jocuin vorh^ 
sau in gesturi cornice, gluma gruvsyolana 
si bassa; — cuventu si de origine si de 
forma tmxesca, af^*adi inse apprope ca- 
diutu in desuetudine. 

CARAGIlIOSCw/, s. adj., comicu 
bassu, care face se rida prin vorbe si 
gesturi, prin jocuri gros.-ifolane ; lomnii 
mai ii'rinte. cumu si Iwiarii celli raaii 
amau la curtil^jui càie unu canufhìosu, 
alle càrui carabi od'icuri ^ In in/.^'a si 
(lupo mfsa, jìTovocrtu unu su cùfn se 
potè tifi favorabilf (liffestiontfi; — r entu 
turcescu, astadi aT>rop.i cadiutu ..i^e- 
suetudine, sì suppii.iitu prin Im/onUj 
(vedi acestu cuveutu, si hufnire). 

CAE*VLACA, s. f., dcacea-asiinsem- 



tt 



lift 



CAn. 



nave cu cainraha, forma ce invederedia 
^i mai ì)t?no opininnoa co cnlarnha e:ìtf» 
in locu de colorala, de ore co aco^ta d'in 
umia forma, doreiiindu» dupoleple fo- 
netico, coreraiid, limVa.'pentru eufonfa, 
a cautatu se tenda san la una forma 
ca cordahajSmlìX alt*a ca coler aha^ (vedi 
mlaraha), 

CARA VANA, vedi chervavu. 

CARBOVA si 

CABBOVNA, s. f., de acoa-aHÌ insera- 
nare cu ntòìu-=.numQÌii dearofentu rus- 
sesca, care valn jiatru lei; — cuventu di; 
prisosu prp l<»np:a rulla, 

CARCAIACU, s. m., pi.-/, muUtpedn, 
«nUciis; materles, trabu; 1. inscctu cui 
placo a trai in locuri umede si ìntune- 
recose; ellu se afla prin cellario si cave; 
2. lemnu de constructione, berna d'in 
care se facu ruprmri^ marion, pofri, 
//r/H(//. etc.;— yal'tinn cu carcuire sau 
cu %àfiv.tvo^? 

CARCAIREj cùrcahi, si carcairjicu, 
V., fflouire, mn sltj.re; 1. proprie despre 
vocea ^alrielufu; — de unde proverb : 
tttt'tua, ce curcaie ser^a^ w« oua deme* 
tUliii; 2. a so plajiffe incetu, a murmurti, 
a diee vorbe d« neitiultiinire, ce nu so 
intolleifu bene : et mi iotn càrcaif' taci 
Mia f/tì/a;— cuventulu este, probabile, 
formatu prin imitationea sunetului, ca 
^i gernian. kriU)6o san kraolien^ frane, 
cra(|uer; sau CO eunu blastariu (l'iuuna 
fecuiida rad Ina m, r/W sau cric, care 
se si dice, in limVa nostra, sub acesta 
forma simpla ca in raodu de interiec- 
tione ; taci, se nu diri cfiru, radccina 
d'in caro, poto, au ortsil-u ineo rricnircy 
rrìsinirv, etc, cumu si in lìmbelo so- 
rori : franr. crier, is(iau. urriUr, ital. 
(rrMare=6trigfiire, an;:^!. cry, celtic. erlo' 
^strij,^tre; frane. ?rlUi>n—*/Wcn<,ìspan. 
'-•rillo, frane. Riellot— clojkotellu co se 
li'j:a «le jjefìorulti ccrltM^pusseri, j^'rec. 
^f/MÀo^jT- gr y 1 1 MS — s]l(Bw de gritniy ra- 
deeina caro sere luce la vf^ò^rrnV; o't^é 
7f>0 tiziz:.Titci crini narZ/ASe, dcundesi 
Vf:<'iS(i'.v.=!?ruinilr<*=j(ruiro, etc. Foi melo 
roinaniffì rrlUrp isp., sni«larc ìtal., se 
jiotu ref'ii directu tìi la hilin. fiulrl- 
tare, rare prin caderea lui i d*in syllab'a 
quìj a datu criiarc, t^ntarct si d'in care 



I 
I 



CATl. 

\ine potè de assemenea derectu si allu 
nostra cariire^ sau critlnu eto. Consi* 
df^randu iuì-'e co vechinlu frane. )rr#- 
blllon» provenìtu, fora indouientia d'in 
acea-asi radecina cu (rrlllon, are insera- 
nare si de gricru si de cerai, cercelht, 
rota, Jnciu, eie, cuventcle in cestione 
s'aru potè referf, d'impreuna cu aitele ca 
criccin, carcfiUj etc, la clrcu»=xt|>y.o^ 
=v.lAxo<; cari, avendu insemnaroa pri- 
mitiva de ctrcu, rota, eto., au potuta in 
urina luà si cea derivata de sunetupro- 
du.s'ìiu prin invcrtirca unni ccrcu, si in 
fine eoa de unii sunctu ore care mai 
multu sau mai puciuu confusu : cnrca» 
iacH, sau cricaiacu (zrinsectu ànellatu) 
cricciii sau carccitt, etc, ca si frane. crl« 
=i'ota, scripete, etc, si arw tratte iuteU 
lessulu loru d'in insemnarea priuiitiva 
n\m'/.ijiy.ri'\ ^To cricaire, qrifru, etc-, ca^^ 
si frane. creoenorrsfeniti>rc, ole., s*ani|H 
inipartasi d'in insemnàrile derivate alle ' 
acoliui-asicuvcntu, (vedi si carcc/H. cumu 
ai cartiire ai alto cuvento de sensu ana- 
li>jy:u cu carcairv). 

CAJKCEIA, 3. f., oIrcDina Ylmliiciiif tcI 
ferreiis; cerou de forru san nuelle, cu 
care tenionole se accatia de carru;~in 
locu de carcelia sau cricclia, (vedi car^ 
caire si carreitt). 

CARCEIARE,-ier7ì« (mai pucinu ben< 
cnrcdre,-iescxt), v., uiuare, rnrbureiooi 
Yellpre« spasuio ufUcere; a incoveià, 
incurbà, a contractà; — connoscutu d*in 
coce de CiU'patì mai multu ca compusu : ^ 
incarcciare, ihcarctjiu(c\ì forma de conju<^| 
gationo sirapla, sr-ninn de inalta vochimé^ 
si rornunitute a cuventului): w/«'iw4Ùi- 
cai'Cciatu jH-fifirt'lc si manr^lc; a ni inca 
evia ptruln, (vedi si carcciu, c^ircaire), 

CAKCEIU, 8. ra. pl-e, si -i, (ai ft 
celiti ':"), uncits, e'rcnius; ctrnis» c1it1-~' 
culii, mallcnluji; astiti^; s|»a8inii!i; C(*r- 
cellu, carligu, torta: vorbiudu de viUa 
si alte piante : fìie ce blastarescu d'ili 
elle si so incarcera; vorbindu de perù di 
buda, cercellu; iu genere : vcrce incar-^^ 
ceiatu. siiuspeciale: veHice, martrine, ce 
l>resf>nta form'u de carcoiu, iilar^fine ca 
carcein; sjnismu, convnlsione, dorere ce, 
Wuie ìio se incarceia membrole ce uà sei 
tu; musca ce se lipesco de vite; — foi 



I 




k! 



m. 

m'a fareeiu, in locu de earceliUt ca si 
r.rr-v^pomìitori'a sea de genu f»>mimnu: 
■ ■ in:r=C(U'f'elin, prccumii si intellos- 
«iìiU liifu, nii mai lassa neci una imlouen- 
ti:i «Iflspre romanitatea si lej^Titnra a- 
c.'vtnrn ciivente cu clrons, si prin urinare 
rFf»»nr«i lui rarran san rarrrflu la ve- 
fhinlu siav.kruMpneRtouniinointoIlossu, 
ea atAtii luai rnuitu co aKSouu'n^^a eu- 
rentii neoì assiste in vrchi'a slavica.Cea- 
a «ft in ac^fltu cuventu, ca si in aualo- 
^ìe ini. c<*r*> Tina e.^plet'are justificativa. 
<»<t*» ìrit«n**recan>a vocalei d'in sillab'a 
initiale, oar^ a attrasn dnpo sene conse- 
«mi'a de a mi se siuerd e, ci de a se 
f>ronuntia cu sunetulu seuprimitivu de 
k : ro * san e pnte a se intunerecà si dnpo 
f nati ìf, si pastrà prin acesta intunero- 
■tulu nriniitivu albi acestoru 
ni, so V l'Iftd'in una miiltimede 
^iiwiito ca facitorìn j^au facetoriu, nd- 
UqrUyrlu san rnUf:(/etorÌu, etc. cesepro- 
ntintia ca cnmu ani fi scrisse facaiariu, 
■ '//(, di^ro incari vocaleaintunc- 
" louga 7 san e nu potè fi n, ci 
<au e, cumn arrota con*espondit.o- 
4-' loru d'in lirab'a italiarni : adduci» 
r«> = AddnoitorMi sau aààncdorìuy si 
iaru analoijple roinanesri cìialtecon- 
nanti inainto de vocalea intunerecata: 
it/oriti, srofifofiu, etc. Co s'attende 
uniii d*.* rnri'^u si tote celle alte cuvente 
de a4'oa-asi rateporfa, intuuerecarea lui 
a e era nn numai conforma loffei fo- 
iìce. dupocareaceste voci'.li inuintede 
^ ^} aiidri obscure : ìnverfirr. vcrhiie, etc. 
o inco si cenita orecuinu de neces?ita- 
destinctionei deintellessu ; carcelìuj 
idu. s'ai* fi confnsn cu crrceìlu. 
inuniitninstinctuallupoporului 
a destinge. ]irin mice niodificationi 
?Tinete, cuventele ce espremu concepto 
a!o^4\ njerita tolu resi>ectuhi Hlologu- 
- " ' !''Ga-a,ca se-i danni cu venitiL sa- 
!'',?titotii dcnnarlatiicase. uu no 
Fai'^iim tic la alte lepi bene constatate 
1»^ linihei, se certi un'a d'in doue : sau 
se Sfrit*mu in cuvente ca carceiu voca- 
lea intiraerecata cu u : curceiu, incur- 
ecimrtf etc, casi/iin^/onM, eie. yadletjtdo- 
fiu^etc., Mao se I« dàmu fornra cu care do 
ftssemenea se audu in gur'a uuei mare 



CAK. 



M 



parte de Romàni : meeiu,incrireiare, etc. 
Si una forma si alfa este plausibile : ppn- 
tru « in locu de i stau una multime dft 
probe : htntre^lUìteVf dlcmiiluz^dìcun» 
do, etc; pentru criceiu, etc, stau formele 
antiee icfrecesci xfjtxéXXtov, etc, — Se potè 
inse ca carceiu, prin straniutarea lui r in 
H, pofia in locu de Mncrm d'in acea-aai 
nidecina cu ranecìl u^=caììce\ìns, — A- 
vendii a ne ref-rf, pentru multe casuri a- 
nalo^e, laacesfcu aiiiclu, vomii poti inco, 
co poporulu, condussu de intelleptulii in- 
stinctu de destinctione a conceptelorua- 
nalofre, da adesea acell*M-a3Ì consonante 
si inai inulta d** doneprouuntie: asidtojj- 
mai d'in radecin'a, d'in care a essitu cu- 
ventulu tractatu in acestu articlu, d'in 
circiiN. avemu : 1 . cuvente cu e d'in sylla- 
l)'a initiale siueratu : cercu, cvrcare,rer~ 
retare, cerccTln, etc; 2. cuventfìcuc d'in 
syllab'a initiale nesiueratu d'in caus'a 
intunecìirei vocalei : cerceìu, inarceiare, 
c^'?c7/Mfpronuntia cdrc^Uu, carceiu. in- 
càrceiarc): 3. cuvente cu e d'in syllab'a 
initiale siueratu ca/td'in/ra/(;/;iCt*rrrir/', 
etc; pentru ace^ta d'in urma catej^oria, 
case poteniuimpacà cerontiele elym^ìlo- 
iQ^iei cu alle intellessuluì, cumu amu fa- 
cutn si pentru colle de categorica a dou'a, 
canta se le scriemu cìcrctt inciercare, etc; 
pentru co ci"*^ sima de regu la ca '' \cnmu: 
ade, socie, ieie, etc Déro deco Iticrulu 
morge asid in respectulu consonantilor.i, 
can,ca siinete(lof)Ieiiu articulatfì, aumni 
multa con iistentia, ce are se se ir^rmple 
cuvocalile. suuete pucinu articulate si 
fora multa coiisistentia ? ("vedi unu es- 
semplu despre scambationile ce potè luit 
vocalea in acea-asi radecina laarticMu 
asupr'a cuventului chioraire), 

CARPELLI', s. m,, pl.-e, vedi carceiu. 

CAKCIALY si criciìtta, s. f., ceupona, 
poplna; locu. stabilimentu unde se vendfl 
vinu si raehiu; — cuventu slavicn, ce se 
potè supplenf cu popìnaj sau cu miu cu- 
ventu ce inai usioru ar prende radecina 
in poponi, ca vinaria. 

l'AKCIMARESSA si cricimnr€s$a,%. 
f.» 'femena ce vende vinu san rachfu; 
muiorea a carcimariidni. 

CAKCIMAKIU sì cricimariuj s. m., 
vaiipo; cellu ce line via ama. 



120 



CAR. 



CARCTUllX,carciwmr€ssa,eic.jTeiì 
carcimaf etc. 

CAECU, (mai bine potè : cn(*«)=grec. 
7pf>; a nu dice e arcM=oo$è f pò Xé^et'/, (vedi 
car carré). 

CARCNIEE, (mai bene potè rrirnire\ 
-esrw, v„arespiititìe cuiva; in speciale si 
de regiila cu ne^'iitionea : « nu careni:^. 
a nu dire rarrn. a mi suflà, a nu dice ne- 
mica; — carrnire. san cricnire pani a ff 
in locu de mrcanire^ san cricanire, care 
prin moiarea lui n s'arn reduce la car- 
caire san rrkaire, (vedi farcaire). 

CARCOTA, s. f., (pronuntia : càrcota); 
nevoia, incuroutiira; certa, (lisjmta, pro- 
cessu; — ? d'in cdrca, (vedi acestu c«- 
ventu iu Dictionarin);? sau in locu de 
curcota d'in curcare-zzincurcare; accen- 
tulu la antepenultìma face vorb'a camu 
suRpecta; — de aci : 

CAHCOTOSU,-a, adj„ piena de cAr- 
cote, care face multe càrcote : omu car- 
cotosu; mosia carrofosa. 

CMiDU (pnmuntiar.w^rrfM), s.m.,pl.- 
urif grex, lurma; inuUime de fientie de a- 
cea-asi specia : càrdu de cojni, (hoi, de ra- 
ticj de bobocij de rerbi^ de lupi, etc, wuic- 
rileveniean si se ducemt rdrduri ràrduri; 
— cuventu slavìou, (vedi inse 3i dreda). 

? CAREU (pronuntia carèu), s. ra., 
carolimi (una pianta). 

CAKIEKA, s. f., c<ill€y c<arrare, si 
mai vort03U metaforice : calle ce a- 
puca cineva in vietia, directione sau 
professione ce inibracia, — dupo frane. 
carrièrOi Ìtal. carrlerft, ispan. carrora, 
Ì6ie formate d'in latin, carrus^carru; 
inse cu forma pucinu cuvenita Urabei no- 
stre, in care essiste cuventulu carrarCj 
derivatu d'in acea-asi funtana, cii forma 
oAtu se potè de coiTOcta; — intellefisulu 
d: mina dr ptr^^^t, ce are inco cuventnlu 
frane carrière se refere la alta radecina, 
adeco la quadrum, d'in care una forma 
('inaurarla), a luatu in france^ce, totu 
form*a carrière, ca si qnadrattitn, carré. 

CAKIIHE, cariiti si carìcscu, de aceu- 
asi insemnare cu carraire^ formatu, pro- 
babile d'in sunetulu imitativri canij ce 
se aude cu acea-asi insemnare casi córcu, 
(vedi si curcairet aUru), 

CAIMMBC. 8. m.. pl.-i, tm*alu sau tu- 



CAB; 

bnlu ciobotei;— ?d'ìu acea-asi funtana cu 
calibru, adeco d'in arab. qal&b sau «lallb ì 

CARJA, s. f.. baoiilus superne rostra* 
tiift, pedum pontlflolom; bàtiu sau ba- 
sionu curbatu in partea de susu^asià io j 
cfttu se se ]>ota cineva redima intr'en- fl 
sulu; bast+mu archipastorale, a càruì 
part.e superiore inco presenta una curba- 
tura; — ? referese acentu cuventu la a- 
cea-asi radecina cu carceìa, carceiu, etc, 
provenitu din una forma cricioy care, 
trecimdu prin crigia, a devenitu in fine 
m/a, ìntogmai precumuèw^as'apotutu 
formd d'in bt(eia, (vedi busa; compara 
carreiu si rarcaire). Déro ca mai bene 
se pDte referi car/« la crux=cruce, si a 
nume la unu adiectivu croccusy crueea^ 
d'iu care femìninulu romanescu cruda, 
trecuntìuprinac«lle-asitrausformationi. 
ca si rr/Wa, ar adjunge la cruja, si prin i 
strarautarea vocalei intre e si r, ca si in fl 
cìirdre=:cnicirej curja; d'in acea-asi ™ 
funtana si ital. oroc«ia:=càrja si crse- 
clar=rnu^n de lire gur*a unnìgrope: pro- 
vene, crossa, frane, crossei^ba^touu in- 
curbatu, càrja, etc. 

CARLANU-a, s. m., 1. mnellu de doi 
anni; 2. callu de doi anni, (vedi in dic- 
tionarìu annótinu si mtinu); — meta- 
foncé applecatu si la copii, mai vertosu 
candu suntn cu perulu cretiu; — ? 3e fia 
ore cuventulu in locu de curlaHU,c\i ìnìeU 
lessutu : btinu de fotisuy casi grec. xoòpo;, 
trassu d*in acea-asi radecina ca ai xot>pi 
= tons<1re, xoupE{>E'.v, etc, d'in xsipsiv^ 
taiare, tundere, etc, de unde, probabile, 
vinu inco in limb'a nostra : cur-meÌH^ 
(xop|xÓ?), c«r-worc,s-.'ur-fare. etc; — ? 
sau, de ore ce in locu de carcaiactt se dice 
sìraWiacM, (vedi carcaire), airlunuf^i . in 
legatura de affinitate cu carceitt, sau cu 
carliijH asià in càtu se insemne : aninui^ 
le cu perù carceiaiUt lan'a carlauiloru 
fiendudoregulamai'multusaumai pucinu 
carcerata, (vedisi carlioìitiu, r.arli<ju), 

CARLKiARE, v., mai usitatuca com- 
pusu , incnrligare ^ incarlitju, v., an* 
oitm rrddere ; unco r^l hainn capere ; 
a faci» carligu,\iì{^ unui iv formai curba 
ca a carlirftdm : a ajttnsu se se incar- 
liye de hetrann ce v; a prende cu crti7i- 
ytdUf mai vertosu sub form a reflessiva 



CAH; 

a 9e •twcwZj'ofa, a se prende in cnrli^u, 
% se accatià; si de acf, pentru «nele a- 
nimalì : a se imparechiii; a se copuU; 
— forniele simple de conjugatione alle 
verbnlui attesta despre nna mare ve- 
chiine a arestni cuventu, (vedi carligu). 
CARLIGARIU, s. m., pK-e, la Maco- 
doromani , cu intellossn nu personale, ade- 
co focutoriu de carlige, ci cu intellessu 
reale : adeeo sterin de curii gè s=.cttìariu. 
CAKLIGATTRA. s. f., si mai ver- 
tosu compiarìu : mcarligatura, actionea 
«ao r<*snUatiilu actionei dea carligd^ìin 
'. (vedi ^arligare si rarlign). 
IGELLU, s. m., pl--^, deniinu- 
iiru il'in t-arligu. 

CARLIOr. s. ni., pl.-e', nncns. uncl- 
ra»* hamBc»; linrpago; tochua, cavtUn, In- 
»MI», captiiineula, rapilo; instriuneiitii 
de l»^mnn tare incurbatu la unulu d*iii 
''ajK^t^, serrindu a apxicà san prende cu 
i|«'n.siilu differite lucruri : cu rarlige se 
ptrudii fx'sci nutrì si mici: cu earJige im- 
' lortifn fiì alte nielh d*in firc 
f de humharu. cu carìigtdu SfHtd- 
tfrmu fHiif S4iuftìttu (rin claia; — in spe- 
ciale, la plurarin, cu intellessulu de unu 
instmmentn de prensii pesce, c^nstandu 
d'in multile de carlige legnate de sfora : 
n*a datu neci unu pesce in carlige; — 
metaforice : cursa, lacin. etc, si mai ver- 
tono, cuventu captiosu, ratione sofìstica 
.-ciu iutdlessu cu frane, chicane, care 
96 aode astadi asià de desu in gur*a u- 
iior*a sub forrn'a scalciata : sicana, ca si 
^rfu d'in frane, chpf : advocafulu si-ju- 
deJcat<rriulu ìiedreptu sciu afld carliite, 
co se incurce dreptatea cea mai invede- 
rat^i . — ? Se fia acestu cuventu prò venitu 
d'in coUlei^lcgii ceva cu altu ceva, 
care, prin transforraarea unni l, ìnr, ar 
fi devenitn antaniu corligu, apoi prin 
obiicararca lui o, in m, curìigu., si in fine 
si mai obscnru eùrìigu; atimci form'a sa 
hi orrissu ai* fi rorìign san cwìiffn, ero 
n ■/. Déro assemeni trarsformàri 

: t'ari de la cnlllKo, ani 'luce la 

7'*, sunt anevoia de demonsti'atu 
lì lìi esseraple indestullatorie si neu>ii- 
t^Ftate. «i de acea-a roniparandu cu- 
Tpot't' ' fn, cu celleanalo^'e lui, si 
mai ■• u carìiontiti^ noi credcmn 



CIR. 



121 



CO carliffi* se potè referf in modulu cello 
mai naturale, de partea intellessului. la 
latin. cirruo = carliontin san buda de 
peni, chiara de animale, etc.;càtu pen- 
tm forma, nnu deminutivu d'in c^rrns, 
ade«o cirrtilii», a potutn firesce lui, in 
lirab'a nostra, form'a rirìu, ra si urlu 
in locn de undu=:n\u\ù; si d'in acestu 
deniinutivn s'au nascutu, probabile, cìr- 
hmu (=^r.urì(tnu), cirìlontiu (^zcarlion^ 
fni)t cirìigu (:=rarUgfi): èro pronunti'a 
intunerecata a lui ì se justifica prin celle 
espuse la articlele carraire, carceiu; sì 
astu-felu form'a ce ar cauto se aiba 
cuventele de aceàta radecina in scrissu, 
ar fi cea cu u : curligti, cttrlioiifu, cur- 
/«MM,etc.;Se aflainse sì in limb\ igrlc- 
sa cuventnln cori ^carliontiii, ^nu 
cu an^dosas c.Trran. 

CAHLrONTIARE,-w7{w.v.,a facecar- 
lio9ih\ vorbindn in speciale de perù, 

CARLIONTrU,s. m., pi.-?, cCrrun; in 
speciale : bncla de perù, si de ac{ in ge- 
nere, vercft hnclatu sau carceiatu. 

CAKMA, (pronuntia : ràrtna), s. f., 
Kiiberiiaciilnm; gnbernaclu, instnimcntn 
cu care se ^nberna unu vasn de plutìtu, 
prin care se da unni vasu directionea 
ceruta; — cu intelli^ssn abstraotn : gu- 
berniu, directione, adminintratione; — a 
tin^ càrm'a=a dà directione, .itUn in 
intellessu jìropriu pentru vase de plu- 
titu, càtu si in intellessu metaforica 
pentru verce aflacer^^: -de acl espressio- 
nile metaforice : càrm'a staiuìui, a 
cosci, a ìnircpriìul'rcì, etc.— Dnpo in- 
vetiatulu Miìdosich (Fin vechiulu slaT. 
hrUma, v\m. korma, dp unde si verbu 
UriìmMI = a tiné cSrm'a. ;i carmnf: déro 
in linib'a slavica hriìma va se dica si 
cili*i»^mancare, alìmente. '^i de asse- 
menea kriimitt inserana si ulrre, si astu- 
felliufiendu^sau celle doue serie de cu- 
vente slavice se referu la doue radectne 
difTorite; si atunci un'ad'in aceste serie, 
si a nume cea ce a datu krfiina=crirma. 
etc. este improraut:ìta de aiuroa; sau 
celle doue serie de cnvente, de si cu in- 
semnàri asiA de variate, se referu inse 
la un'a si acea-asi radecina, adeco la ra- 
deciii'a kr, d*in care sancr. kr=flecarii 
:=taiare, grec. xsp, de unde /stcAorrse- 



mi» ai^ i» afffi«pkt« ra 

■1 iraa i'?ji£^ 

"mw, din «TP 

-* »i rfla are w- 

) i fi dif càUi oiu tnuM- 

• ■ '^ 'I^ iU. 

M «lar. Irlkmm ìt-j^-mnsi ittzì vcrUr«u 

:< ' ' * 1 In rr>- 

j 1 rin in- 

' "• %'t*/f//^, rnrm'u r(»iK»tiin'Ì" in 

aj. ] 'l'ifi iliiU trunrhiu wui ^W»- 

c/la; ruvMifiilu iilavicu coitine intr'en- 
«iilu tm'ì iiiiiltn irlc'a d<' rurhafura, pnp- 
pH;i. ca hÌ pror'ii unui vjisii lii* pliititu. 
Iij'fi'lij in luidi'ViTU curhnlc; «i iC«^8ta i- 
ilr.i tir rttrhti, farti/ii, »•!(%, rcsLlrc si in 
' iiv cnlpli» j?r**ccHci /opwvlc. xopujvi^. etc, 
I' 'iimii f-i in iM'lle romunnsci r/3r»«, 
'"initr, runìnri\ t^tc, cari, pfMitru iice- 
'tii-.i, «iiiit. proimbìle. in locii *le ^onni 
;tij fttnift, forniiir, auu cunuire; si prWi 
ili mar* aUtu fonnc*l«> cu w : càrvm^ air- 
fttitr, Mlc.jCftiu si r*»||(icii »* ; rtìi'^n^ car~ 
ttiti, Ktr , rt*rMrInttii-sR 1:i una nideiriniL, 
1 ili<(sii, aviMiiu in lim- 
I » oiivontt» (lo nocont»?- 

^t,iU ronianilaltt ; vur'tnart., s-ruMUf 
'. >iir tiiir '-ff,, ntt SO poto admìtte ca 
' • ' ,1 I" I- ' Silitn •'ì n('ci)iìtp.«tatuco ar 
liivloi'K< krìtina:=cArm;t, lirftui& 

fnr ''-t ■ ■' (lue -ì "cic tino f.'<(rm'a, 

i 

Iftn* > -«rt uhlhiiuirtì parum 

1. cH lithMitKu, tu iilfWtii piusivu nu- 






fiaTae» 

MtitsraiaSs^a' 

afta jgfgti— gì i Jf fiae ^ggyrfg |>ctw 

tafivrìoe. 4^r»p«t9««& 
I fatf cera, rari ■■ locrf^ iv>ri r^i^^B 
beata cu «ittreriiatA-, rari ìotorra si no^ 
mai Toru a bc« e^ra : «• mai «« imet>' 
fra cnrmL camita ar fari m rrrm mt: — 
3. ra reff^^m, cu aii^!« d'in ìnarmiià- . 
rile de »ti(1> 2, insf cn mai multa en<» 
^ : r'*/''!'« »f carmefft rtor/7o, — 5Ì * 
cu usìkMDfiarea «i mai f^^wMalf d4^ a 

/IO, . n« III 

jmtft Mnni ntf* in drf^'a, HrCé in 8Ì\ 

CAHMITURA, s. f., actionea si r«.- 
Mnltatuln :iFtìonoì de a aimii >-aii a se 
varmu fvpdi rfutnirf). 

1. CAKMriKK.ww*. V., iriibornar^, 
rcffc»*o, admIiiUtrare; I. propria» : a fin^ 
cdrm*a unni vasti <ìp plntìtn. a Ì dft rli- 
roctionpa; 2. m^taforieo : a dircff*^ verce» 
affacero publica sàu privata, si lui'i vor- 
tosu pnljìioa, a gnbprnA trrr*a, a rlomnf, 
Kau una parto a tcrrr'i, si in speciali», a 
piibern;\ jiauudiuinistrànnujudecitJ. (re- 
di ninna). 

2. CAUMCIUE, s. f., ir«bi'rn«U«. «4- 
mfnlHtrallo, rcirniim; actionea ■■ - 
ìUMÌ, (\t»di 1. rurmuire), s\ in -, 
CU intolb?ssu concrotu, in locii ile ceu-a 
ce astadi sechiama prrfcciHia (Ujttdfcm. 

CAKMriTOKltJ, ^ adi-, care rar- 
mMCNfc (vedi \. farmuirt) ' ' 

cu infceliessuln de ccUu ce .» 
ma prvfcdu lìcjwhcm san mifministra-- 
torìu, 

CA UyÈU, s, m.. se dice de msa ![p«- 
cia de granu de cea mai buna caiHale; 
— ? de linde. 

CARyiRE,w'5rM. T., fina» Ieri =a 
deveni aìrnu, (redi oùnmtV — >*- nnd« 



^ 



fi C11 acelhi-asi intelìessu cft are si «ar- 
sire* cea-ce a una noua proba co c4r- 
tam sì cérnu se rofeiii la acea-osi ra- 

CARNTA, s. f„ ealitate do cdniu :car- 
nia f^fi owH^=.oniu tare corntt. 

CAfìXTJ.-a. adj., siimi»; cu nasu tur- 
bali curbatu, cuuasu pn^ scurtu siiu 
n. 

CARPELA, s. f., in locu de carjntunt, 
ou p <lo rnrommeiKÌatu. 

rAKl'UMTIA, s. f.. dminiitìvn pu- 
rluu oorrectii in locu de óar^msiora ^an 
rarpiiiia. 

CARPrzn, s. m.,pl.-», t-nvf^ntu tur- 
cffscu ce se dice in miele pfirti in locu 
de fìfjifve rtrrfp. 

rARSIXIliEsicWAij/iVc.-^scw.v.jden- 
tibo» frofiderp=:a pcartiì d'in denti, — 
d<»acf, a freme de menfa, (vedi rarrnire). 

VA RSTKir si crisU'iUy s. in, pl>/. or- 
tteotn^irA, Una passere; —? nuraìta asi;l 
dnprt Tocea sea, (vedi aifcaire); atunci 
forui'a arhirin mm crisfdiUj a.Y fi cea mai 
coirecta; sub aeesta (brmaenventulu pare 
A H in ai'tìniiiite si cu crlsU r=. crésta. 

(\AKTAR*>STn, (pronuiitiatude unii 
ri cu 7: Cfdttihoftiii), s. m., pi.-/, b>4ulaii, 
fArclwow; l. maciu grossu inaplutu cu 
n- ' . ita.ammestecatacu orediu sau 
'I ndimonte, cumu sangesi alte- 

ciale. macie de porcu ìmplute 

.:.^i copte apoi in imtiira de por- 
ca; 2, pre u locurea cu intellassulu de 
•hi ctllu trrnssu, san cu ecllu de fì- 
-cuventulu pare conipuìsu. si par- 
i^a.-^t-ud'imiriimesteiiiiaproha maimultu 
rt) 6«/.<iu si ttotìf se potu releri la acea-asì 
rarlet'ìrwi. (redi hosif$sì hotu): c4tu pen- 
' - •vinoloiri'a antaniei parte a cu ven- 
tare, enniu y'a dÌ3Su, se ande si cu 
> »n.\ìr : raJfttsì r^Wt;. ea cste mai ^rou 
^'- nrmaritu, preeatn tempii nu se va sta- 
ni auiiiuiu care e addeverat> prò- 

Il IIIK 1^. 

<;AKTELMCU,-rt, adj., cu venta de 
f' ' viea, in locu de cartitoriu. 

, ilHE,-iM si-*;v/7<, V , slrlUore; 

• de suneiulu neplacutn ìu'eclnei 

• ^..i una rota de carru snu altu lucia 

T* WP freca de ceva» civ rot'a de asse; — 

metuforict* : 9auiilrc=a scanci cacate l* 



Hi, vorbindu de copilli san r 'g òmenl 
mari ce nu pla|9lcumu se c;i,Jc; — mai 
usitatu ca compusu : scnriììre, d'in a- 
cea-asi funtana potè cu carcairCj in locu 
do n'if^ìirp. 

CARTninRA, s. f.,8tridor, actione 
sau resuUatn allu uctionei de a mrfiu 

CARTIRE,-C5''"i V., querl, innssltarrj 
a se pbin;?e, a 8i arretà nemiiltìamirei 
(vedi rarrnire, caraire), 

OAli'J ITLV. s. f., talpa; orbetìu, spè* 
eia de siorece cu botu lungu; — racta- 
forice, specia de huloiu ce se face pie 
petiore mai vertos\ì, 

CARTITORKT.-tòva, s. adj , n»<*rii- 
liiA, moroHim,i1inir1IlK; Rpplecatu ararti 
de vecce, cui nu place nemica; cui ane* 
vola faci pre placu, (vedi cartirf). 

CARinU.-a,8.f.. (pronuntiatu dealtiì 
sicnraw?w);6brtolMs:pncinuamnietitu de 
vinu; — forra 'a caridn este curatu ro- 
manesca, in locu de cnnoiiu, ca si nc- 
gru'nu ffytmiu san (/rconin, in locu do ne- 
grunìu san negronlu, fjrmniu sau greo- 
niti; si prìn urniare caruìu san carunìn, 
ca augmetitativu. presuppune una forma 
positiva rnru, nare ar lì in locu de comi 
cu iiisemnareH latiuenciilni ohuiih = 
canutu; mnutn insusi este fonnatu d*in 
canuj si se dice si cu r in locu de « : 
rarunUi, ca si ferrstraz=Tfinebira\ si 
intellessulu cnventnlui rai-uiti eonlirma 
acesta etymologfapre deplinu, credemu, 
Justitìcata de partea formei, fiendu co 
ataiu fruncosii calitìca cu irrlH^rp.auuntu 
pre unu omu eannibéetu, si lìonuinii mai 
dicu de unu assemenea omu, co e hi doi 
prri, espressione ideutvca cu cunnn; — 
d'in cnrmu se ande ai unu vwbu, mai 
vertosn sub forma reilessiva: a se carni 
san a se caruii, a sr caroiti^^za se camu 
imbet^, a adjunge m doij^eri, cumu se 
mai dii^e. 

CARVASARA , carmnseraiu , vedi 
chervanu, 

C-^VSNA, cat-mrCt etc^ vedica^-Mft, coa- 
nirr. 

CASN1<JESCE» adv., morn Gonjujriiin, 
ca casaloritii, (vedi casnkescit)^ — pu- 
cinu de recommondatn, candu avemu 
forra*a mai buna, casutonsa; 

CASNlC£SCU,-a, adj., oouJu?m1U, 



m 



CA8. 



wnju^le, maritale, casatorescu;— cu- 
ventii, ca sì adverbù^^^afittiresrg. d*ìn 
i6tù puntele de ved^Wlemmi do datu 
Ditarei : mai antaniu pntru co termi- 
nationf^a eftrti, adanssa la umi adiectivi] 
casniru, est* de pri^iosu, asìà in càtn 
easnirescti nn dice nemicii mai multn 
decàtu tnsniru, ha inco acestn prisosH 
produce si confusioup, ca si in orffani- 
cescn, in locu de nrfjamr.ti, fmììtìm^rn 
in locu de poìiiicu, etc; apoi tera'a ra- 
Knicu Ìnsu8i nu are, in form*a sa niru, 
ned cea mai mica odóre de romanitate, 
(vedi casnicxi). 

CASNICTA» s, f., stare de m^wirM. 
in locu de caaritona. nu e de recommen- 
datu, (vedi casnint). 

CASNICTRErC'ìfw, y., in locu de ca- 
satorire. ini p de recommendatu. 

CASNTCU.-fi. adj., vonjiitralt»* doinp- 
stioiis. umbratloiiN, cu^nnicus; 1. ce se 
tine de casa siiu interessile caspi, do- 
mesticu : a si cauta rff; affn cerile easnice: 

2. care tracre cu cas'a. cui place se sieda 
in casa si se seoccupe cu alle casei, cnsa- 
nìcfi : hdfhfitu rasnìcu, mukre cnsnifn; 

3. cui nu place a essf d'in cnsa, a se des- 
lipl de casa, nmhrntint, raftntoriu, ca- 
sanici : enne rasniru. oinn casmctt ; 4. ce 
Re tine de casatoritu sau casatorita, 
r.nnjurjahj^ wnritnìe : Vfrfvfi cnsìiirc : — 
cuventulii de origine curatu ronianicu, 
trassu adeco d*in raM, presenta combi- 
nationea dp sunete sn neroraanesca. 
ca cumu ar fi forraatu cu sufflssulu sla- 
Ticu nirtt; sp poteinse correpe. dandui- 
se rornra rasaìiif'u^:zetui&nìcn»t ciiventu 
ce se afla in unele inscriptioni latine. 

CASTAXIETA, s. f., micu cymbalu 
de lemnn sau de metalìn. care se tine 
fntfunn mana. avpndu altnlii assemcuea 
intr'ftlta mana, siprecnri unusaltatoriu 
le lovesce, sultandu, unulu de altulu in 
cadentia; sau le^andu doue de acoste 
rym7«i7M/t>la acea-si miina, le face se su- 
nein cadcntiaprin enfasi niisicarea ryt- 
mica a saltatului, care adduce si misi- 
pareji radrntiata a maneloni, de cari 
Runt le^te crmbalutiele, si astufellua- 
cesle-a viuu de se lovescu intre sene in 
perfpcta cadentia;— cuv^ntulu d'inlim- 
b*ft ispanica, in care ««tanota, cu intel- 



CAT. 

lessulu priraitivu de casianiora. s'a ap- 
plecatu, prin metafora» d'in caus'a for- 
me! loru, si la cymbalutiele in Gestione, 
a trecutu si in celle alte llrnhe sorori, 
inse numai inplurariu : ital. rasiA^nelt*, , 
frane, castaniettcs; déro form'a de de-^| 
mìnutivu fia (età) nu e romanesca, si^^ 
prin urmare cuventulu rastanietn. sau 
mai henp cnsiantia^ nu e in geniiilu lim- 
bei nostre : rastanutia sau rntitnniora, 
déco amu crede , co e de lipsa se le 
luàmu cu intellessulu deniinutìvului 
ispiinicu eaMUueU, aru fi forme mai cu-^j 
venite limbei; pentru conceptuluosi^ressul 
prin cuveìitulu ispanicu parte de Ro- 
màni ne facutu n facuusu de turcesculu 
t^campcird : a jocd fjcamparale sau 
in (jieampande s'ar traduce prin neolo-j 
^smulu njord cafìfanietfìr. sau in co- 
sfanid*';—ìrì lipsi» de addevorate casta-! 
niete sau E^iaraparale , saltatoriuJu le 
supplinesce cu pìcsìvture cadentiate d'in 
dejyetuln cellu mare cu cellu mediu: — 
anticii latini av»au, pentru asseraene 
idea, cuveiituhi ernmii sau criiHma: 
^rec. xpo'i|j.a sau ypoO-TiJLtt^lovitura 
instruracntu de lovire, spre a prodm 
unu simetu, d'in xpoSeivmi jducesu^ 
netu prin lovire. 

CASTIU (pronuntia a obscnrn sì s, 
siueratu), s. ra., pl.-Hr?. rata p'irMo; 
rata, parte determinata d*in una summa 
dfltorita mai mare, precareeste e ine va 
detoriu a uà respundela termine defipte :f 
arrentìif/orii nosiri rrspundu. de rrguUi 
arrendici fi in d'ìtr rfisthiri; fh'rr> nn 
poti rvspurtdr. una data re wi tsti dt^tt*^ 
riUj te rei /tinti nisfitiri rasiìffri sau m 
cas/>f/n— ?Este acestu cuvtmtu de acea- 
asi ori(,ànp cu casti^t. castitiarr. etc- •] 

CATANA» s. f., mlles; de sf d*» ^enn' 
femìninu, se nppipca inse nnraai la bar- 
bati : inilitariu. ostasiu, osteanu, sol- 
df.Lu; -cuventn nsìtatu mai vertosu d'in 
collo de Carpati, astadi inse e si aoollo 
apprope cu totidu cadutu in desut-tii- 
dine, ca si derivatele salle ; ratmirjsre, 
adv. = militaresce; catanesctt, adj.-=: 
militarcscu; Catania^ s. f.r^mìlitia nat 
railitarfa; caianiìm, s. f.^militantoeS 
ratfìikire,-fsnt, v.zrmilitarire sau ser- 
vire in militia. 



I 
i 

1 

1 

> 
ioafl 

lo? 

uà 
?va 

te:^ 



CJ^, 

ve<Ìi ctitana. 

CATARHìT, s.f., pL, l.galentì, adeco 

«■ ' t (Ifì fialciuni (le lemmi ^leshillu 

li . ca sea[>i»ei'op»*eajiiblatoi7udo 

apa M tina> latin. irrAlliD, frane. «h'Iibs- 

iwe»; 2. aitiiìtrc ^yxrcciture, piftii;— cu- 

▼enuilu nu e conaoscutu d'in coce de' 

Caq>ati, dem in sonalitatea su un pro- 

sf^ntrt nemica, care so mi Ha romanescn; 

i celle done intcllessinn alle cuvon- 

. a^■ià dodepartateuunlndtìultnlu, 

. I media forte unuarirea etymologìei 

mi ; dictionariuln de Buda se refere la 

gT**<;. xoiTà^rin diosu, si latin, regorrdi- 

r L'n; iiisc n« sp potè intellegu cumu 

■>." !Mté cine-va scote d'in aveste doue 

• ntft celle doue insemnàri alle cu- 

I (tini roiiianescti; maiusioni s'ar pot<^ 

■■ed ace;*tea [>riu grec. xarà=c<//t/m 

:*€, si prìn roDianosculu rvce, asià 

^ liW ratarrrji prìn .seamÌKireii Ini oin 

<^. in locu ce catareci, se ins^inne : 1. o- 

' ''■ cotUr'a rcarci; 2. lucruri forte 

. (vodi si caliru). 

''i01UCE^i:E,rat€yoric(!SCu,ca- 
// . ' . in locu de <.'a^;r/oruv*, catcjo- 

rtcu, crrfi'i/onVe, nusude reeomuiendatu. 
CATIÀVEICA, 3. f., se dice i» uneie 
parti in locu de cea-a ce in alte parti 
«i* " ' !i:i scnrteka, adeco specìa de 
n: ! * -icurtn» care de ordinarin éste 
blanìtii. 

C ATtKL'-a, r(., in locu de mnlu^ mula, 
=MialiiHp mula, cuinu si dicu Macedoro- 
II ( M e de recommendatu; — ca- 

ti. • /, nmnai ca niatculinu, se dice 

«i de una speeiado cu/cfN»«grossolanu, 
c*|>i>rtat€rranii iti cari appora forte b-iue 
d« tena ; si de aceif-a potè, co nttarigii, 
( \ " i acostu cuventn) de aci si 

ìl ..lea^drìore cesiin iatinesce 

■ioUf*ii!> ^u>t;'iicainiaspecìa de calchimi. 
CAT- "T.n-MSCE, mtoliceam, in locu 
cu foUcu, sunt de respinsu. 

i i».'Sll{E,-f?sc«, V., a Juce k 
i:, a termina cu successu, — 
inode/nu xaTCf.i><i>'/£tv, intro- 
1 Fiiiiarioti, astadi in-se cadiutu 
idine chiuru si pria cetàtile 
: .1 l' i libere, singurele iocuri pre 
ùc r audiea si mai iuainte, pre candu 



CAT. 



là? 



in gur'a torraiiiloru a trecutn hÌ »e aude 
inco sub forili a coìtorosircj in locu de 
cartorosirej prin strainurea lui r d'in 
syllab a media in cea initiale. 

CATHAFUSE sì cairafutie, 3. f., pi., 
sarclnts, HupelJe.i;appropede acca-asiin- 
seinnare un bat/agiu sau calabalicUt cu 
ditt'crenti'a iiàse co cntrafuse face sere- 
sarà ide'a de pucinekUt •&{ seracia a lu- 
cruriloru sau obiecteloru possedute^ a- 
sià in càtu po.ssessoriulu loru le poto 
vericandu bagà iiitr'uuu saccusi carràde 
ici collo cu facilitate; si de aci espres- 
sioni ca : a s-iimi cab'aftiscfe:=si se carrà, 
a se muta, a fugi dintr'unu locu; — cu- 
veutuiu rieadn eoufiuscutu nmi ti)toru 
Uouumiloru si nepreseutandn, in sona- 
litatea sea, nemica contniriu foneticei 
romant^sci, nu se potè crede co ar fi stra- 
inu; déiv e forte greu a lu lega de anu- 
niite vadeciue romanice : cuveutulu pa- 
re coinpusu d'iu doue aitele : catra si 
liise;cesiu il^in urma pare a liplurariulu 
d'iu /ftó'w; t%o entra sta de certu in le- 
gatura cu vatreittia sau catTÌntia^fotd, 
sau pestelca, si iu genere, vestimentu, 
bucatade vestimeutusaudepàunura,etc. 
D'in aoestea resulta co vorb*a calrafuafi 
allu carei iutellessu origina ri u ar tì_pe- 
tice-fiise^ s'a applecatu , priii estensione, 
la purinek effccte de verce sptcia possedè 
cineva, intoginai cunin si latin, supel' 
Icx^mobilisauvase^s'aupplecatulatote 
ce possedè sau duce ci ne va cu sene, asià 
incatu : est borni ni curia bupellexcza- 
cestu omu are pucine catrùfme. Se ur- 
marimu inse mai departe celle doue e- 
iemente d*in cari amu presuppnsu co 
-e compune cuveutulu. Fiendu co fuse 
d'in tìnitulu cuvcntului se aude sì/m<ìc, 
s'ar potè forte bene - ca amendoue for- 
mele se se refore la unii si acea-asi ra- 
decina, ca si^o/, te, (vedi bosiu si hutu)^ 
si aminie la acea-asi d'in caro au essitu 
futUi8.=ice cu usiurentia se vèrsa, si de 
aci : usiiuellu, neinsemnatu , de puciuu 
pretiu, etc, futliitas:=^/fse//a/«mt', se- 
catuni, etc, iuti8C=vasu de apa, si ia 
genere, vercc vasu sau obiectu ce ser- 
vesce la cava. Càtu pentru catra, care a 
datu catrcntia^ noi credemu, co este de 
acea-Uiji origine cu preposetiouea catri;k 



126 



GAZ. 



san ro^'/i^contrn, caro a potutu liià 
iiKiì ;intaiiìii ìiisiMiiiiarna metarorlca de 
ceva traìisrermìe^ si in specia de /irfìc 
traiìSLTrsali alle putidicij san hahita/a, 
intogniai precumu si lr«ma=batutura 
pare a so fi tbniuitu d'in trans=5/ra 
sau /m; apoi d'in acesta insi^miiare forte 
usioru au essitu hÌ inscmn^rili» ih pan- 
iiia,pinìuurateU\^c\itìi\i si do obicciv/ìt'- 
c«/f'd'Ìn actìstea : vcstmeiUCf pekcCf eie, 
cuventele colrocUj cotrocirc^zìnxéìire , 
contirma acésta etimologia, cu tòte co 
vorbe ca truntin san trentia, strantia san 
slrentia, ètc. daii multa proliabilitate si 
supposutionei. dupo cavi o^^-asau coirà 
UT fi una compusii d'in ro:=cii si tra:=. 
traiiHy usiìi in càtu si catrcnlia .sau ro- 
irvìdm ar fi veiiitu d*in co si trentia, 

CA'J UENTIA si 

CATUIN'TLA, s. f., vedi mtrafuse. 

CATUSmiCA (pronuntia in patru 
sj'llabe : catusimca), s. f, pl.-e, yumc de 
pianta : 1. uopctA cataria, 2. marru* 
biiim Twli:''!'** l*ii Linneu; — nu sciiuu 
de curili, déco ciivnnliilu se dice si d'in 
uoce de Carpati; déro de sene se vede. 
co ella e t'ormata d'in acea-asi raelecina 
cu latin, catarift, d'in care radocina a- 
ven»u noi si caUiski^ la Alacedoromani 
cu instnunaroa de mdia sau insìva^ de 
nudo a[H)i si cittusinka, dupo aoca-asi 
analogia, diipu caro si gonuanulu a tra- 
dussu caturlu prin katzenkruut^^rò'a 
catusiti (initii'i). 

CAVAFLA,s.r., artosaustabilimeiitu 
de carafu. 

GAVAFCJ, s. m.f aiitiMr rulgarU; care 
scie lucra sau care vende incalcianiente 
vulg.iri. 

CiVZAiMA, s. f., «liTi allciiliis Tito; 
l. legenda, vietia sau biografia legan- 
daria a unuì santu, in^oci^ une ori si 
de orecare invetiatufa morale co resulta 
d'in acea viétia; 2. cuventu deinvetia- 
tura morale, predica; 3. cai*to ne copren- 
do legende de alle sautiloru sau cuveu- 
te religiose morali;— cu ventu si de ori- 
gine si de forma slavica. 

CAZANU, s. m., pi.-/?, cortina, ahe- 
num; caldaroiu. caldare mare de Certu 
rufe, de distillata spirtoso, etc: — im 
credemu se viua d*ic russ. kazanik^ ci 



CJ5A^ ^ 

Kussii, ca si alte popore, la cari se ma* 
alla acestu i-iiveiiiu, Tao impromutatu 



deJaaltii, prui)abiledelaRomani«pentrUH 



co cuventulu se poteesplecà si in fornui 
si in intellessu, prin ronianosculu r.adn 
sau eatìa , d'in care ca^a n n^:C(idìfinu 
ar fi unu augnumtativu , intogmai ca si 
ìuìif/aiìu d'in luiifju. 

CA/NA, s. 1'., Irtlior; feruniiia, cru* 
«Intns, suppllclum; laboR% fatiga: pena, 
tortura, tormentu, suppliciu, (vedica.?- 
virc), 

CAZXlREr'^sof*, Vm vexare, defati- 
gare; laboriljim rei lerumuìs aflicore, 
siippHcIo afllcerc, eniciare; a defatiga, 
a t'rcmeiita, a vessa; a tortura, a tor- h 
menta; — a se ca^nl^ a laiwrà, a as- ^| 
suda, a ni da maro fatiga; — cuventu 
slavicu , cumu se vede d'in insasi coiu- 
binationea fonetica £n, 

CEACÀRUrd, adj,, liiscus, strabojì 
stramboiu, luscu, cu cautatura crucisia, 

CEAINICL/ san ciainiett^ s. m., pl.-«, 
vasu de facutu craiit, teiaria svLUteiarm 
— cuventu de forma slavica, niss*, 
lìialnUti. 

CEAIUL', s. m., campudo pastionata 
cali, in speciale, campulu depastionata 
caii unei posta ; — cuventu turcescii, 
connoscutu uumai di'n coce de Carpati.. 

CEALMÀ.s. f.. ^hiY.ccaì malie, lega- 
tura de pandia sau de metasse, cu cara 
Tureii si ìnfasiiirn capulu;— mai confor- 
ma cu goniiilu limbei iiostn* ar lì vitrb'a 
turhunnj care are acea-asi ìusemnaru 
cu cca/mu; si care a trecutit si i n alte iimbe 
sorori cu a nostra, (vedi si durmanu), 

CEANACII, s. m., pi. -e, vatliiu»; ca- 
tinu, blidu, vasu de pusu inellu buceate 
sau bentm'a, facutu mai allessa d'in 
lemnu;— ?d'iu russesculu ciantl, sau j 
d'in romanesculu ctna^cinoj orecuiou ^È 
ccnac.u:=vajiu de crrto?,(vedì si rcaHu). ^i 

CEAKC ai ceoiHu, s. m., pi. -«ri, lun- 
tioiu, limtre mare, vasu de plutitu pre 
baiti si riurì, lungu sì largu, servindu 
pentru traosportu de merci, asta4i nn- 
uiitu si slepu dupo german. «clilepi»; 
baltarotii no:^tri punu mare ditlereutia 
intre ccanu, cinu si ImUrc : ccanìdu sau 
ceamulu este cellu mai mare vasu de 
trausportupre rimi si baiti, cinulu si^ia 



i 

» 



* 



cm. 

contra <<:ellu mai inicu, èro hint rea 
Une Qi^iloctilu ìtitre ccanu si cììiu. 

CEAI'KAZAHlA, s. U arto sau sta- 
hilimontii di! cmprasaniL 

«•^:A('RAZAKUJ. s. m., care srio 
\\ i cafo voadtì nnpruzc, 

,.L.'i!AZU,ii. m., l>I.-r,si-!07,t»nU, 
Umbvs; liiubiu implolìtura 8ùii fasia de 
Unu san dtMuetasse, cesepnnepre iiiar- 
gcupli* laprielorii, vestimcnteloru, ctc. 

L'EAKJ>ACir, H. m., pi. -e, {AÌccanda- 
ruf), ftjisioni bau podii descandure pre 
\atru iualte l'uree, d'in care poto ciueva 
vede la mare departave, eervindu in spe- 
ri;! U» paudariloru de viie si altoru o- 
ircinriticnprevotrhiaréavroiinui 
iiuu incendie si aitole. 
CiiAUDASIU, s. ni., modu de saltare 
ungurescu, joou ungurcse». 
1.'KAJ{.SLVFIJ, 8. ni., pl.-wW^ (ai c<a;'- 
• linteom; pandia €e se astenie 
ili sau .se pane pre coperture, 
t:a care si bterge cineva corpulu 
ij>* san de sudóre, strmu., ìtMioìUy 
a tu; — cuveiitulu se atìa nu numai 
I -e»», ci ai in lirnh'a an^Mosa sub 

l . ..-. , .< rclil«r, cu inscinnare do scK/a 

^H^VHASLOVU, 8. ni,, vedi ceiuiùsìotìiu 
I CEASNl€U,-a. 1. adj., de ceasu, da 
I ft tt; 2, sub>rt. masc. cu a- 

i f- larecasi cea^oniint; — cu- 

' lima si de origiue slaviea. 

^ , - ..LCAKIA, s. f., arte sau 

^Ht • iiiu de ccusornieariu, 

^ ':VfCAKILr, s. m^, caro scio 

'', orotoffiariu. 
iCL'. fr. UQ.. pl,-r, oroìotfiu 

inni . i ii-uta HC àvroio cràsttìTÌr ^Mi 

.. -H. 

' i^.\.S<>SLOVL', S. U).. pi.-r, iiieiU- 

rifalli 9 borAlùLMiim; carte bascricosca 

prond-- Monili! de iiacare ora 

ij r»'?:: t caiitikrile servitiuliii 

1 urdinuriu , orologÌu=z\\f>x>ìU' 

cium i^i"f/5À.^Yt^V. • 

fK.Vl SU', s. lu-, caporale do doro- 

ttu turcescu. 

. citja, il. 1'., 1. d'in coce, ca 

•i <rin colio de Carpati : una specia de 

;^3C>^ t!i:vìa]e (^racìpunser riitnouus luì 

Linatu;";; Z* U'iu collo do Carpati : 



C15R. 



ni 



fAce 
i' 



a) bonrellu sau molcu=:coelil*»a san II- 
iiiax;/i>inàtruineDtudercdecutnj(reutàti 
=troclileft=:8rripete, etc? r>jf»carfaco- 
pilliUcHca, vertetia, sfeiiediarrturljo. 

CKPSA, s. r., calyptniln, oiillPiiiJruin; 
scufisiora de pandia pentrucopii san re- 
mene; — desf cuventnln nu s'aude d'in 
coce de Carpati, totusi noi credemii co 
ellu e de ori^''Ìne romanesca, trassu a 
nume d'in aeea-asi radecina cu capti, 
riip€stn4, ce/a, etc. de niiiJiì2H>te si chiarii 
siepcu, san siaj)caj in locu d" crpm sau 
cepecoy dupo pronunti'a ce are tv san ce 
in gur'a unei mare parti de Komfini ; 
siefa-, sitpa, sìerCj etc; in loc^i de rcfa, 
cepa, cere, 

CERBOIA, s. t',, corba, in locu de 
ccrha, nu e de rceommendatu, si cu a- 
tiltu mai pucinu cerbóieu, 

CEltBolCA, 8. r., vedi cnbóia 

CHUCKVKA, s. t*., pi. ccrccrt'ìk, li?. 
nousniarirn; tiiUMiis, ora; vnuceUl f«*ue« 
&tralc«; cadru de lemnu allu niiiiì ta- 
bellu; cnice sau rescruce de lerostra, etc. 
— de si essiste wi in Uu'cesce ccrt*#rtf, 
?nse noi credomu cuventiilii ronianescu; 
fonu'a rrrc/wrt a essitu, fora iiidoientia, 
d'in iu>cessitatea de a destiiige iutelles- 
tìulu, in locii de cnreur allu carei piar. 
cerceJk, bsx ti animestecatu cu plur. d'in 
vonellu, 

CKRGA, s. f., Uitmeiìf «trariilam; 
copertura do patu, de^.-allu, etc, tacnta 
mut allessn d'in lana, si nuuiita de alti 
Komàni/*«^«i--a; — se iia acestu cuventu 
in locu de stTg(i=zsert'a^'tencn=^]iiim, 
nericai iScrica sau strica eashie in limba 
cu altu intellessu; si togmaì de acea-a, 
pentru destinctione de intellessu, linib'a 
a potntu tende la alta forma ^mya, eare 
prin suppi-essionea lui ? \ra ti devenitu 
sir(/a {Hicrya)^ d'in care ccrya ar ti nu- 
inai una variamone de pronuntia rateci- 
ta, casierw, siercuj etc, in locu de ceni, 
ctrcu; compara frane. Hcrg-o. 

CKHNÌjLA,s. ^.,ttt^am^ntllln=n^•-il- 
titt, licidueucare «e face cova ne^j^rn, si 
in spotiale, tenta sau ue^^retia di' scrissn; 
— cuventu si de origine si de l'urina sla- 
vica. 

CEl{NlHE,-f?.<ìfM, V.,de..is.Mre; a m- 
nogri, a tace ucgru, a colora negru; iq 



m 



CET. 



:spuoìaJo: a ìiubnicu iii iiegrti; sì mai 
vertosu ca reflessivu, a se ccrniz=:à im- 
braca ventiinentc negre de doliu. 

CESCA, (s siueratu), s. 1'.^ vascioru 
de beutu café sau ceaiu, UtssuH^u tassa ^ 
— cuventu slavicu? 

CESCL'LlTlAsi 

CEiìCUTlA, s. m., deuiinutivii d'in 
cesca. 

CEi> VERTA si ciostrrUh s. f., quadra, 
cartu sau cartai a patr'a parte d'in iimi 
mnellu, berbece sau alta animale taiatu, 
si de aci in genere, bucata ore care de 
carne, MMn*;— cuventu slavicu. 

CETANIA si cietcnia, s. f., leclio, li^c« 
tura, actione sau resultatii allu actio- 
nei de a etti;— cu t'orma, ca si de ori- 
gino, slavica, (vedi vdire), 

CETETIU, 1. ca adiectivu, apple- 
catu la lucrurif cumu littere scrissore de 
mana sau de typariu ; care se cctesce bene 
Hi usioru, ktjtbilc : scns.sorc cetctia; 
2. ca substaiitivu: perdona care e insarci- 
nata a tace loctura in bascrica sau altu 
undeva, anaynostUf lectoriu : in ceìio- 
biele ik nwuacJw /eutcfwle sant ceieiie; 
hascric'a acést'a ^tu are bunu ceietiu; 
— cuventu do forma, ea si de origine 
slavica, (vedi cetirc), 

CETINA sau wlcna (cu touu la an- 
teponultinia: cctina), una pianta sau ar- 
borellu=: juntpcrus conimiiuU lui Liti' 
Heti; — nu credoinu ae tìa .slavicu, cumu 
gustine invi^tiafculu Miklosich, de orece 
uu essinte in vedila .slavica, ci numai la 
Serbi; se lega, probabile, de acea-asi ra- 
decina cu catena sau cutiua, 

\ , C ET l KE si dtire,'escuj letrorc; a ceti, 
K pronimtià aunetele representate prin 
Uttero, san a nrmari cu ochii acelle-asi 
litte/o; de aci metalbrice, a scote unu 
intellessu d'in unu t'enomenu orecare, a 
iotellege ceva ascun^u mai vertosu : 
DimwedieH cettscc tn art ma fi a carni 
oinu; intcUeptuiu sck reti in jiorca cea 
Mai modesta p^Aercu unei fientia prea 
i>iu//e;— cuventulu este slavicu, intro- 
dttssu forte firesce prin bakelc, c^ri a- 
tAtu de indelungu au appesatu anim'a 
si au intunerecaiu mentea Komànului; 
in loctdu seu cautaì^eintre strabunesculu 
legete d*in care lectura, lectoriu^ kciionej 



* 
1 



C ttg. 

letjiMej ect., sau si popularisatu; d»» 
orece aìleytre, ce Macedoromànii dicu 
in locu de legere^i^cQMxQ, ar pot^ usioru 
dà nascere la ambiguitàti.— Slaviculu 
clstly d'in care s*a verità la noi cetire 
sau Cìtircj se reduco la una radocìua 
ctt, venita si acésta-a d'in alta si mai 
simpla ci, cu insemnaroa de u aduna 
si apitnc inlr^una linia, sideaci: a in 
firà, a ordina, a numera, a onora, eie.; 
insemnàri, cari voru esplica si intelles- 
sulucuventeloru carnai sau «Mn^t*, cista, 
etc, ce slaviculuf(/»r,uemultiamitu de 
a aflà senguru una buna ospetla la Ho- ^ 
inani, a attrassu inco cu sene si à in- fl 
trodussii in limb'a romanesca. ^ 

2. CCTIHK, s. f., lecito, leetMra; ac- 
tione si rosultatu allu actionei de a ceti, 
lectionCf lectura^ (vedi 1. aiirc), 

OETITORIU,-^ma, s. adj., l6etor= 
lectoriu, c^re -citescej (vedi cetirc). 

CEUKC (si cewctt.^),-rt, adj., Iuhcu», 
striibn; luscu, stramboiu (de acia-a-si 
insemnare asia déro cu si cccnru sau cea- 
ciìru e) se nu fìa amendoue essite d'in 
eieens = orbu, d'in care domiuutivulu 
cffifoliiH ar suni in romanesco c^curu, 
Acestn deminiitirH se va fi desfiguratu in 
urma in cecàru, si in cenrM, togmai ca i 
si ba4:aiu in bugaiUy bì4haiu, biéaiUj {vedi fl 
butfain si buga). ^ 

CHEFLIÙ, (prouuntia : ke/liu), aì^., 
iiIUrti»; restiruis, ìiqìofì, kilarU Animi» 
Isetus et jocii»; ebrloliis; 1. care e totu 
de nuAcnchefUj ilariu, deschisu, t'estìvii, 
jacosu; 2. cui place su t'aca cfiefu, omu 
de petrecere; 3. cu ci*^/u, caniiu, beutu, 
(vedi di€/H), ^ 

CHEFU, (pronmitia kefu), a. m., |»l--B 
uri, animi habituh; hilarltus, febitrlu»; 
lubido^ morofciua; 1. despositionea suf- 
tìetului , stare a àniinei, voia, pofta : ' 
cumu ti e dufulu Domniei teltc astadìì 
namchefu de nen^ica: am cKefu de lurru; 
— 2. voia buna, anima buna ; de ce esii 
astadi f<tra chefuY nu fc owi vediutu theci 
MìUi data asia cu cfiefu; n'asiu tré se ti 
Mricu chcfidu ce veda co ai; — 3. capri- 
tiu, fantasia, bunu planu : a face tote che- 
furile cuiva; am chefusctebatu; — 4. fe- 
stivitate, ilaritate, stare de mare bucu- 
ria, jocu, risH, petrecere : ^m faci chefu. 



cm. 

fu me vedi incuraUu de nu sciu ce 
dia*; — 5. in si>eeiale, petreeere cu 
(càri 8i boutura. betiu : intrunu 
U(i duce amiadu dt' randa u 2>itsu 
\*aprc una étnnaswnfntisitu'a de batti; 
prtitidc la chcfu^^a iiicepe se se im- 
rte; a fi cu diefu = k H caiuiu; ■ — cu- 
veDlu turcescu. 

CHEFL'I KE ( proniiutm : lc{fuirc)^-escH 

T., ca netruiiriitivu, u pctrece in kefurl; 

i vu, a se kcfìd = a se caruì, a se 

OHKLALAiUE (prouimtia : heUdm- 
rti^-escu, V., l. caiietranaitivii, vorbindu 
in «iH'oiale de cani : a tipil, a sl* vaità; 
àppiecatu apoi .si la omeni, 2. ea transi- 
tìvu : a chvlalat pre cmcvazzm lu tace 
^ iip«, 86 $e vuite tare, a lu baie rou, 
(vedi si chilomavn), 

CHKLBASlL'-a^pronuutiarAt^-Wwtóm), 

julj., cn aceu-asi insemnare ca si chclu. 

CilEGLA (prontintia : Ar///<0. s- f-^ 

Mptala» cyliudruliii de lemmi pentru 

J4K'U, pupicu; — d'in geriuau. ke?ral« 

CUELLà. (prouuutia : Ldia)^ 8. m., 
l.starfradef/K'/M^ calvetia; 2. Uiiu niorbu, 
de care cade perulu de remane ciiieva 
cMUj specia de róia la capu ; lovita-ar 
cMt''<t;Ma-'U- cUlict; — proverb : a/reai 
cktdta cmm=a lu perni bene, a lu bato 
Ten^ (Vedi 1. ciuiu). 

CHEL1HE (pronuntia : kclire),'CSCUi 
r.,e«iTes4:ere;a perde perulu, a remano 
fora perù, vorbindu in speciale de pe- 
nilu capului: — metafurice» a perde men- 
ti ' ìjiincfe in stare de decrepitudine 
»i ' ihtate mentale : n'am dulitu 
fiora, cu se /actt j/roatia ce tu treij (vedi 
1. cAWu). 

CHELTUELA (pronuntia : keUwdah 
fl. f. . hointuit^ ImpttiiHu; speKa ; — cn- 
Trrttu si ib» torma si de orii^'iuo slraìna, 
itrc)» 

... àvE (pronuntia : kcUuirc), 

- A. rf. V., sumtiis lacorvj impeiidere; oon- 

«naiere, coutvrere; a face spese, a da 

fattili pre liicrnri ce se cumpera; — de 

àci : A resipi. a petrece, a con.^un)*^ : u 

Mtui puUrUe in dcskrlH; a chdUd 

y<fn icntpu ia litcntH de. nemica,— 

-'---■■ straina, — iingur.? 

-lU (pronuntia ; hiim* 



CHK. 



X^ 






torin)r^ùrta, B. adj., impeufilosuH, prv 
faausy prodlffua; applecatu « cboltui 
predte uiesura, resipitorin , prodififu , 
mana sparta, (vedi chdtairv), 

1. CHELU,-a,(pronuntia : kdn), adj., 
caIvuh, care a remasu fora perù pre tutu 
capulu sau pre una parte a capulni; — 
desi acestu ctiventu se aude pronuntiatu 
§i ^>A:f/M si pidtii si prin armare pare 
co ar veni d'injW/c; totusi lerma'a buna, 
care se alla in gur'u unoru-a d*in Ko- 
màni, este calvu dan adùu^cheìu, de 
nude apoi si derivatele calria, 8au cai- 
velia ^ didiCL, calvire-zz.ch€lìre. 

2 ? CHELI! (prommtia : tów), s. m., 
una pianta, ?vcrdia crdia; — ueconnoa- 
cutu d'in coce de Carpati,— germ. kohll 

CHEMBKICA (pronuntia : kembrica)^ 
s. 1., pandia de bnmbacu hutrata. 

CHENAKIU (pronuntia: kcHiiriu)^ 8. 
m., pl.-t, limbus, ora; limbu, san fasia 
infiorata, cosuta pre nnirginea unni ve- 
atimeutu sau vercarui altu lucrn fa- 
cutu d'ili pandia san panuma; — bràiiu 
de muru; — cailru; margine. 

CHEPENEGU (pronuntia : kcjwìieo' 
gu), s. m., pl.-t'^ palUuin^ ponulA; man- 
tella uu manece, vestimeutndepannura 
grossolana, apprope assemeuea cellui ca 
se chiama t/hcba; — cuventulu, desi de 
torma estntordìnaria, ]>ure iuse a ti ea* 
situ d'in radecìii'a romanica cap. 

CHEPENGU (pronuntia : kcpcngu), 
*B. m., pl.-Mn", usia ce so lassa pre gur*a 
unni putiu, unui pìvnìtìa unei grope in 
genere, ca se iia incbida; — ?de acea- 
asì i'aniilia cu ckvpvnmga?' 

CHEUESTEA (pronuntia : h'renleà) 
3. t'., lA.'cherrutdlCf lumun de construc- 
tione:=mifcteria$ — cuventu tnrcescu. 

CHEKESTEGIE, s. !.. stabilimoiitu 
de ch-crciitcd^ lenitiarla, 

CHEIIESTEGIU, s. m. , care lucra 
sau vende t/i/vfi^'fizzniatorìftrlu», man 
teriariii, ?c/«;ianH; —cuveutulu e nu nu- 
mai de origino, déro si de forma tur- 

C68Ca, 

CHEKMEZC, s. m., (pronuntia ricr- 
Hw^u), coceiiiriy seuKMitia d'in care sa 
face una colore rosia fòrte viua; — cu- 
ventu arabicu : kcnnts^ 

CHEitMEZIU (prouuutia :/:mi*^.?m), 

^ ti. 



]8d 



CM. 



cuooIu«iim; care e rositu cu chermezu, 
care aro faciu ca cea ce da chfmuézuìn. 

CHEKVANU (fonuiitia : kervanM), 
8. uj., carru mare cu care se trausporta 
Ottieni si merci; — cuventu veriitii prin 
limVa turcesca d'inarab. fciar-rcTHii=:: 
luci'u ce se nàsca; de acf si carinana^:=. 
irauc. caruvane» ìtal. cHraTaiiA;=::mul- 
tiiue deauliuaie de transportu : camelie, 
miili, cai, etc.,pre cari se trausporta iti 
Aral>i'a si iu alte terre lucrurile mai 
luultoru omoni co call.itoroscn iinpreuna; 
de aci si oarrau-ijorutuz^rraiic. carran- 
aerAil=:Odpetarfa sau chanu in Turcia; 
de aci si cunuòu/ d^=locu, iucaparì de 
rama, (veli si iwmki). 

CHEZASiA(pro»uuiia : ìceeasia)^ s. f., 
cAuUu, &atti»tiftiu*; cautioiie, garantia, 
(vedi cheeuòiu) : a are cJic^a^-iUj ci dà 
cheMoaiu, etc. 

CHLZASiU (proiiuntiK : ÀT^a.vin), s. 
m., itpoubory pnuAy saiibdator; respOD- 
ditoriu peatru altulu co acestu-a va piati 
uua de^oriut sau co uu va dosi de la 
judocata, siau co in tìne nu va lactfT pnn 
portarea?'ja. ^Teuna danna; garante, as- 
securatonu, eu:. : a dù chccusiu pre d- 
HtfvUf a cere vhc^asiu, a se pone chtaa- 
siu; — cuveatu straiou. 

CHEZASUjIFU ; ronmiìàikezasiui' 
re), -t4>cM, V., 1. cai intruisitivu , a dà 
ckeiasiùf a su pune chczasiu:=. a se dà 
respund:''»riii, cl* respuiidecuatareasau 
persona sea pentru altulu; 2. ca trausi- 
tivu : a cf^ffusiùi pre cineva^» i'oblc- 
giy a rindetorà, a lu conjurà tare- se 
t'aca ce\u:— de aci, a se cfweasiui^zn se 
lega , a so ìiiK «iftorà aeriosu si pi in ju- 
ruiueute : t^a* dH£astuiÌu se tetvnni 
iucruiu de cri, si ntci ostadi nu Vai 
incrputu fìHicariUj (vcJi chc^Hsiu), 

L;il£SEA(pronuiitiu: kedeà)si chisea, 
8. f., pi. du'seUe; 1. sacusi*^fu sau panga, 
si in speciale punga de tntunu (asUci 
chisetrtic au perita mai de totu impreuna 
cu iiuòuceie, ^i iu loculo au intratu t<i- 
bachtrrcle si tigarilt); 2. cinstà de dui'- 
C€ii<À=^vii'iu de vetru^ in care se pune si 
offere dulceti'a; — se nu tia cnmuva in 
locu de cas^'ù'f' — atunei turcecculu kvHé 
UT ti impruuiutlUu de la uoi. 

CHEU (pronuntitt : Atf«),s. m.,pl.-Mn, 



CHL 

crepIdOy lapidoits aiirg'or; inaltìatura de 
panientii, de regola asternuta cu petre, 
intre niargìnea unui riu si case, ca se 
impedice inundationile si totu de una 
data se facilito comuiuuicaliouea; — 
neolo^ismu d*in cello mai nefericite,dupo 
IVaiic. (jual. vechiu frane, ua^e, ìspanic. 
cBj»; si prin urmare form'a cuvenita 
limbei nostre ar fi caiu, pi, caie; cuven- 
tulu ar venf, (lupo parerea unoru-a d'in 
latin. «ujare=:l>atere, de uude si ci^ar^ 
hàtiu de batutu ; déro iiiti^llessulu cu- 
ventului caiu cadredia mai bene cu 
cyiiiric. cBP^gardu, iuchisore, parete de 
inchisu, etc; si de acea-a in locu de 
caiu ar fi potè mai de prefeiitu cuvente 
ca : iiggere^n^^eTf moì. -znnoìei» 

CFITAKTIA, vediinGÌ09s:.riu: aqui- 
tare, si in Dictionariu : citanim. 

CFITU, vedi in Glossariu : aquUaré, 
iì in Dictionariu : citu; ae aci : 

CTD UlKE,-csc«> a termina desface* 
rea unei detorfe ; si in genere ; a ter- 
mina verce; a consume, a lim^ etc, (vedi 
aquiiare). 

OHIBKITU (pronuutia : k^n^Ut). s, 
m., pi. -e, si 'uri; tìricellu de acìasuUa- 
ratu, wau lemnisioru suliuratu sì fostb- 
ratu la uuuiu d'in capete, servindu la 
appreusulu de lumiiùri; — cuveatu txu*- 
cescUf care s'ar potè inlocui cu fosfaru 
.^au fosforellu. 

OiilCA (prommtia : kicu), s. f. (fora 
plurariu). coma, capilll, «iucliiua, perulu 
capului luatu in totulu seu : ce chiea 
formosa ai! — d'incollo de Cari»ati si 
cu intellessu de pléta sau ìm4iu de 
perù ; — in limb*a slarica iuco cssiite 
kika cu inteilessulu de coma; iuae cu- 
veutulu se uila, in limb a nostra, iu le- 
gatura cu multìmo do alte cuvente, cari 
paru a se referi la accadasi i-adeciua si 
cari, nee^sistendu in slavic'a, nu ne cu 
potutu veni de la dena'a : asiA ai'ora de 
4.v:/)a, despre a carui romanitate uu mai 
incaiiu indouentia, vinu iuco iuainte : 
conciu, (z^comtiu)f cKichire^u, chinn», 
cucaj etc; cari tote se refem potè la 
acea-asi radecina cu conta. 

CHIOHINETIA <pronuntia : hihine- 
tia), 3. f., an^ustl0itli4ja doma»» aiigu^Ua- 
ttiinum tfoucure^ casa, sau camei*a forte 



I 
I 



I 



THi 

stritìita; — ? de la chinu=zc\xcUnu,\*Tìn 
(iaplecare, cu iutellessu do incapere 
umUcj plectUat (vodi si dnchìtia^cìtinu). 
CHlCHIliEDIClpronuntia:^/Aire-wO. 
s. m., lUecebra^ lepou ; medilocu de 
a place, t'armecu : cuvenU fora chi' 
ckiretu^iìicpiàtk verba; — potè co CU- 
veatulu sta in legatura cu x£xtyo;=elu« 
clanuH, ulrruij=bucla de peru;n, intre 
di>ue vocali se stramuta la noi de regula 
in r, ca iu ferestraz^tene&tr»; sì prin 
uriuare^din cloiuu^xtxivo^, se va li for- 
mata antaniu cicirM, d*in care apoì et- 
àndiu sau cicirezu, cu insemnarea ge- 
iisrtle de vcrce provoca piacere^ si cu 
pronunti'a antica a lui ci=.ki, ce amu 
vt>diutu si avemu se vedeniu ìu inulte 
d*ia cureatele romaneuci; cicirMS^a po- 
tuta forma, prin processulu de duple- 
care, «i deadreptuìu d'in clrruH, care 
provine de certu d'iu acea-asi radecina 
tiu oinnaa, de uude vtncinnuH ca duplo- 
catu,dicozapu8uIutiouclunuii=eIegantef 
^ratiosu, placutu, otc; adeco cu intol- 
hsssix ca aliu romaueacului chichireziu; 
— J'iii chidiirezu pure co s'a lormatu 
uuu verbu in are : chiciùrezare=.^ì:(i' 
re, attitiare : de ce inai dùcJùrejsi 
a sau batata, cuuiu si altulu in ire : 
C^cÀirecurezz^ face lestivu, mai allesau 
ca reflessi vu : a ^c/**V/f/re*j:=asefac0 
festivu si ilariu, si in speciale, a prende 
1a cii«fu, a se carul^a se inibetà pu- 
ciau, atàtu-a numai càtu e destulu ca 
ae Ila cenava cu chi^hire^u, adeco testivu 
mi * '! piin vorbele selle jocose. 

iilREZAliE &ichkhiresire^ vedi 

CliiCillTlA (pronuntia : ìcikitia), ar- 

«« tumtit«nore parte TeUlcnU faota; tl- 

ieevlffa; dolu^^ faliaotu^ amKa^ee»; 1. cu- 

teia sau lada fìssa in partta d'iu aiate 

A xtneì carrutìOf pre caro siede meuato- 

riiiiu, si in care sa puau lucruri ueces- 

mrìe la callatoria; 2. artedciu, nieca- 

fiismu ingeuiusu : ca se poti manid bene 

ceree lucru, caiUa se l lifli ntai antaniu 

ckicMitttle; 3. uiodiu de amagire, insui- 

ktorla : cu chìchUie si cu momitie \ rei 

m iw ititotu <rin punga; 4, suptcrfugiu, 

pret««tu^ cuveutu meutionosu, prin care 

né ciaeva se 8oape de cova : scii ajlà 



CHt. 



lai 






muUwie de dtichitiej ca se scapi de ha'- 
tai'a ce ti se cuvitte; 5. in speciale vor- 
birulu de femine: farmecu, uiedilocu do 
a place si ainagi : nu ine va mai prende 
si anuìgi muterea ct« chichUtele ntHlc; — 
deco ìntellessulu cuventului cellu mai 
primitivu este cellu de sub numeru 1, 
atunci ellu se lega, probabile, de acea- 
asi radecina cu latin. cumerA=cuteia, 
ouleud := sacu, oumba = luntre, grec. 
xO-io«^=cavitate, x'>-tlc;=paneriu, sa- 
culetiu : xolX&;^cavu, etc; romane- 
scele citta, ctUeia, chiineru^ etc; potè 
instì co cuventulu vine d'in acea-ai*i 
funtana cu chichinetiaf adeco d'in chinu 
=clinu, sau in line d*in in-chi-iie-rey 
in-chi-su. 

CHIOHLIBAKIU (pronuntia : JttcA/t- 
bariu)t chihiibaria si didibarin, s. m., 
electrum; — cuventu turcescu, in loculu 
caruia a intratu clcctrii cufamili'a nea; 
ekciricu, electriciiatc, electrisare, eie. 

OHIUHOTIKE (pronuntia : hicho- 
tire), chUhOtire, chiotirer&scn, v., oaohln* 
uArl; a dà chhte de bucurfa mare, a ride 
risLi cu kofwtu si uerusinatu, (vedi ehiotu, 
diluir e). 

1. CHILA (pronuntia : hila), s. f. (ap- 
plecatu inso si la persone degonumascu- 
linu)j homunutiLtiHf unu bielu omu, omu 
de nemica, misellu, miserabile, abiectu, 
nevoiasiu; — cuveutu neconnoscutu din- 
coce de Carpati, d'in caie s'au trassu, 
t'ora iudouientia,8Ìc/ié/atJtì,cyi/Yat'erff,CDn- 
uoBCiite d'iu coctì de Carpati nuinaì sub 
forni a schilavuj schilamrc; — dupo in- 
vetiatulu MMosich luatu de a droptulu 
d'in slaviculu klia=surpatura dr bosie, 
dero fiendu-co insusi mentionatulu in- 
vetiatu marturesce, co vorb'a slavica e 
impromutata d'in grec. xiiX-/j=:surp«- 
tura; fieiidu-co in romanesco, prelonga 
diila^ chiluvUf etc, essistu nu numai 
schilavuj schilaoiret ci si forme ce nu cre- 
demu se fiaslavice, cumu schilodu, òdti' 
ìodircy cu acea-asì insemnare ca si chi' 
lavUf chiUu>ire, ba inco si sdiidolu, schi' 
dolire; tiendu-co grec xrjXij se refere la 
una radecina, d'in care au essitu '/^;o|iae, 
•/atvtì), ■j(aT*c<»>=:asurupfl, asecasoi, etc, 
yào^rzcascatura; fieuduco d'in acosta 
radecina avcmu iu romaucàce cascarCf 



13S 



CBl, 



de acea-a noi mi vedemu pentru oe a- 
cesiti cuvente ur fì avuta lipsu, ca se se 
afie ìb romauesce , se tìa trecutu prin 
limb^a slavica. 

2. CHILA (prouuutia ; Idia) s. f., me- 
sura pentru grane in valore de 400 od 
sau aprope 620 chilogramme, iu terr'a 
romanesca ; èro in Moldavi'a mai mica 
(240 oca); — cuveatulu are se eadia in 
desuetudine prin inttoducerea uouei sy- 
steme do mesure. 

CHILaU (prouuutia : kìiàu)^ 3. m., 
malleus ferreu» ; mure maiu sau ciocanu 
de ferru; — d'in coce de Carpati se aude 
ghilàUf hilàuy ilàu; compara iVauc. bil- 
loty si modìulu latin. bUlii»^ de orece in 
romanesue adesea biz^yhi. 

CHILA VIRE (pronuntia : kilavire),- 
escu, mutiUrey VArum redderoi debili- 
tare; a face chìlavu; — d*incoce de Cai*- 
paii uumai sub form*a sckilavirc. 

CHLLAVU-a (pronuntia; /É;(7«m(),adj., 
Torutt, mutUuiì, iiiahcu»» debilU; vete- 
matu la una sau mai multe parti alle 
corpului, si in genere» nepotentiosu, de- 
bile; maucu, diflormu; — d'in coce de 
Cai-pati se aude numai schilavtii (vedi 
chila, ^ì compara inco, pre lónga ci;lle 
acoUo espuse, si \rror. >.u/Uoi=:cavu, 
curbu, atrambii, diaormu, etc.) 

CIULfciKlU (pronuntia: Ai/eWM),s.m., 
cttiLAriiiiu; incapere in care se tinu de 
alle mancarci, vinu, vase, instrumente, 
si alteltì necessarie la economia casei ; 
— form*a curata e cellattu, d'in care 
chileriu e sau una transformatione prin 
influentie sti'aiiie, sau uoulu d'in acelle 
cuvente ce a pastratu proumiti'a antica 
a lui ve sau ct^z'kr., ki; ero aritt s'a trans- 
formatu potè in muspre a evita confu- 
sionea cu cA<;/«rtM=.cellariu, (vedi si 
chilia). 

CfllLlA (pronuntia: kilia)^ s. f., c«l« 
Uy celluU; incai>erf pucinu spatiosa, 
si in speciale ; incapere de la unu mo- 
uasteriu sau cenobiu, in care siede unu 
eenguru moaachu ; — ca si precedentele 
chiitf^iti, ckilìa, sau s'a deforraatu prin 
intluentie sti'aine d'in ccliUi=:cfHclia^z 
cellultty sau a pastratu pronunti'a antica 
a lui et sau ct=:A't', ki; cuventulu roma- 
uicu ceiu 8i derivatele celUrius^ etc, 



re, ~ 



j 

I 



^^ 

au trecutu atàtu in grecesce : %éXXa= 
cella, Xc>%XLOv=ceUulay XEXXdfito^=fel' 
larlua, etc, catu si in limbele slav 
si germaiiice; si asià uu este de mirare, 
co la aceste popore, cu cari aum statu ìu 
uBcontenilu e^nUìctu , pastraiidu ve- 
clii'a prouuutia a lui ce, s'a pastratu si 
la noi, l'ora inso ca d'in iicesta impre- 
giurare se se pota conchide cu certitu- 
dìne, co noi amu li impromutatu cuven- 
tele de acesta l'amilia de la vre uBulu 
d'in aceste popore. i 

CULLIMU (pronuntia : kilimu),&, m., fl 
pI.-Mn, tape» rusticun; scortia, tapeiu ^ 
terranescu; — cuventu turcescu, con- 
uoscutii una data nuniaìde urbanii Ho- 
maniei libere, pre caudn terranii nu cou- 
iiosceau sì uu comioscu de càtu vorb'a 
scorila i astadì inse si la cetàti se aude 
maimultu terrauesculusì romanesculu 
scartiu. 

CHlLLNIliE (pronuntia : kilÌHÌre)r 
t'scti, V., iteparare^ dUoeriicre; a separa, 
a desparti; a discerné, a destinge, a la- 
murf; — cuventu neconnoscutud'in coca 
de Car[)ati, si chiara d'in coilo se aude 
itTiii muliu compusu : tknchUimre^ (vedi 
chiiinu), 

CHJLINU (pronuntia : kilinu), adj., 
ieparatusy disi lootus; separatu, destinsu, 
lamm'itu; — neconuoscutu d'in coce de 
Carpati; i*nu cumuva so reterò la acea- 
asi t'untana cu vJiilaim, (wdì i.cMlu)? 
san e in locu de ihinna, d'in chiaritiu 
de la chiaruz=cliirufe} sau in fine in locu 
de ailinu, d'in acea-asi radecina cu ex- 
ooUcrti, ceUutt=a se inaltià, a se des- 
tinge, destinsu, cupronunti'iioi iginu.ria a 
lui 04 sau ce:=zkif kei^ Coùier, ung. kuU^u. 

CHTTiIOKA (pronuntia : kUiQra)^ s. f., 
deminutivu d'in ckilia. 

CHLLIPIUL (pronuntiii : kilipim), s. 
m., ]d.-«W, fortutliim bniium; buuu, ca- 
stigu ce ne viue de la intenipliire; ca- 
stigu fora labore; lucru eftiuu; — cu-^ 
ventu turcescu. 

CHILOMANU (pronuntia : kilomanu% 
s, m., pi. -e., Ta9ituii,laBeutaUO|Toelfe- 
ratlo; tipete, strigate, vaìete, etc, — 
vedi si clìclalairt, cJtiuire, 

CHiLlUTU (pronuntia : kiliutia), a. 
f., deminutivu dm d^ilia» 



É 

i 



4 



OTI. 

CHDfA (pronnntia:JitMct). s. f., sfor- 
igli; fnentnmi caonm^n; 1. ratìgiini, 
irme c«t dau piantele : 2. harbfa, partoa 
ictitita si inferiojo a barbai : H, cres- 
ttn, ralniP. vertice; — cuventulu nnw 
|p, pre càta scimu, d'in coce de Car- 
se nuih' ìti-jp si in acesta parte cn- 
llÉhllTi rhimerlu, rare pare a fi in lepa- 
hrra cn rAmw: sideacea-a, decocnven- 
tnhi r7;t>mj nu s'a introdussu cumnva 
prin prerroaTìiciiln k«lm^fjerme; atunci 
pIIij canta se fia identicu cu ital. cima, 
ispan., porbiff. si provenc. rJmo, frane. 
Hme3=croscetu, culrae de arbore san de 
mnnte, etc., provenite dMn latin, «ima 
rf ciim«:=nin(rnTn. crrec. xOfiot^rcuIme, 
valiti, imda, etc. In limbele sororì aflàrau 
rTin acellii-asì cnventn si derivatnìii : 
jtal- clmt^ro, ispan. clmern. frane, ci- 
»Ier:=:ornamentn d^pre verticelficaseei; 
in linaKa nostra de asseinenejidMn rhima 
pare co vine pre de una part:e rhmefiH 
:=:brami de pelle ce serve si de ftnm 
«an pftufja, prin nrmare cu intellessiiln 
^e <ia ?r*»c. x'>|i^- ^^^^ ^c ■'^^ ^w/tJr iti se 
inflo, si lat. cnmernt ^ro pre de alfa 
tinu^u, in Incn de Ww*ry/tt,-=seranii, si 
prin iim]:»recii intellessulu ce da itnl. 
elmlrrftrrsemnn de pre canea; a^A in 
4riltii f avpntulu ritinta cu derivatale spile 
ar presenta, ca si rfirm, fvodi rarrf^ht), 
dfta«e pronnntie principali d'in celle ce 
«»e dan Ini e ; promintì'a antica de 7c in 
^;. — '"niasì in r/mcr/M=serparin, pi 
l»f .1 de fi, ca in aria, in rimenn 

r=sernnu. 

CHTMTrRIU (pronnntia : l'hnrriti), si 
cArimncf, s. m., pi. -e, pcUlpcnm cinirn- 
hnn; cin^utore de pelle, serpariu, ser- 
▼iiH^tj si de sacii sau putida cellni ce In 
porta : fnnii mcrm ìmiiì In rhimcriu^ 
(tHì ritma), cti tote co s*ar potè ca rhU 
mfrin seffa venitn d'in xstjj.i^Às'.v^lncru 
<?- ■";. sì, prin metafora, si nnu co 
r, .110 liicnirile de pretiu allecni- 

va; compara si ilul. cimelio. 

CHT^nTTRC, clnmvfiln, vedi in Dic- 
tionarin : fwWmw, ctmìhalu sau ct/m~ 
hnìfi. 

OnXA. chinchina, chinhia. vedi in 
Ju : rina, chiana^ cinina. 
i'LV (prouuntia : l-huUaj cn d 



CHI. 



19» 



nesiiieratn) , s. f., Bsltattonis ifennn; 
d!Gs Ad occssiim IncItnatiiH; 1 . nmi jocn ro- 
manescu plenu de animatione. cuinu si 
canteculu dnpo care se joca: 2. ternpn allu 
dillei ce cade la medilocu intre amedia 
si appusulu sorelui; acésta-a se si chiama 
chindi*n mare; 4ro candu sorele se afla 
mai aprope depuntnìu appusulu! decfltu 
de alln amediei, atunci se dice chindia 
mira : am aJHnsu in retate, rnndu sorele 
fra la rhindin mira; In rhindia, sau in 
cJììndia, se dice absoìutu pentru rMndi'a 
ntarn : am qjnnsit la retate forte de fem- 
jmrin, prerandu sorfd^e era la chindla; — 
cuventulu pare a fi inlocudecftm^eia= 
rhindeìin^ care ar pot*^ fi in locn de r.nn~ 
delia sau rnnderia d'in acea-asi rade- 
cina adeco cu canilMA, d'in r.ii«der©=: 
a arde, cu intellessulu de unu re fo- 
rosH sau inrensn si pletiu de ardore; 
ciiinu e atàtu tempulu cAtu si jocuin mi- 
mi tu rhìndift, 

CTTCSDIRIRE (pronuntia : kindisirer 
cu s nesineratu).-^5r?f, v., acn i>in<rere; 
a cose cu aculu fiorì pre una tessitura; 
— cnventu introdussu prin fanarioti 
d'in ^rec. xtvtefv intre urbani numai, re- 
masu insn neconnescutn poporulni de 
la t(^rra; astadi cadiitu apprope in desue- 
tudine si prin celàii, unde i a luatn lo- 
culi! hrodare:=fr^T\c. brvder, cuventu 
de orìgine (germanica, si de acea-a ne- 
admissibile in limb'a nostra : aeti-pin- 
gere e de preferifcu. 

CHTNDTSITUTt A (pronuntia : Undi- 
s^ìtura), s. f., lucru ìnfloratu cn aculu, 
(vedi rJnndìsiri!). 

CKTNOVARIU, ehinovirt, chinovJfu, 
vedi in Dictionariu : rinóbariu, Cfinohiu, 
cenohitn. 

CTTINU (pronnntia : linu), s. ra., pl.- 
uri, p<oiia; lahnr, vexatlo; erncUtniy 
snppltclum; neplacere, dorere; labore, 
fati^. snfferentìa; tormentu, tortura; 
supplici il; — chinu difFere de razna, in- 
tni cStu acollu-a este mai multu subiec- 
tivitf èro ace.stu-a mai multu ohiertiru, 
adeco intru catu chinu eapreme mai 
raitltu sentimentulu -le dorere allu 5«- 
hìfctuìnì patie^ìtr, ho ca.zna mai multu 
ohiecttdu, lucrtdu san caus^a, care pro- 
duce acellu sentimentu; de acea-a nu 



m 



nn. 



se potè dice : rastnel^ facerti. ratnele 
morfn, etc in Ot^n de : rhinurele face* 
rei, chitvtrde morfei, neci : a su))pi0^e la 
rltinnri, in locu de : a supj^une la caxrte. 
— Afora de aoeatea casììa este de certu 
strainu, pre candn rlthiu ar potè fi cn- 
ventu romanescu : Dictionai'iulu de Buda 
d?i ca etymologla a cnventìiliii chinu 
^reopsciiln xatvetv— a iicidc; noi insp, in 
vederea intenessnhii mai multu sidticc' 
flvH allu ciiv/^ntuhn. credemu co se re- 
fere la-po-ìilier**, care are in addeveru 
sensuln subiectivti de par^e de reu sau 
(lorere He ttnima. sì d'in care au essitu 
pn^nA, ital. pena, frane, yvv'n^, apoi d'in 
ftcestu-a punire, etc, deacelU?-asi intel- 
lessii cu alle nostre rhinu, chinnire, aslA 
in càtu aceste-n, prin una pronuntia ra- 
lecita, aru fi in locu de pinu, pimiiref ca 
jij schifìy, vhirare, etc., in locu des^nnu, 
picare. Gonsiderandu inse co mppìiciu 
vine d*in supplicare san mj)])ìficare.zz^ 
plecil. a incurhà; co de aseemenea tor- 
tura, i(*nn€nfu, etc, vinn d'in torcere-^. 
sncire, resncire; co prin nrmare cuven- 
tele romanice cSte espremii rhinulu au 
ca intcDosBU originariu ide'a do inior- 
rcrf*, Tpsunrff, infrangere^ etc., idea ce 
se traduce cu atàt'a enerva in esprcs- 
giunca romanesca a resucicuiva ffiituluj 
raptihì, etc, e forte probabile co si rkinu 
intra in aceste analogie, si co prin ur- 
mare este in locu de cZm«=ollnnm= 
pl^f'atnra, incurbatura, resucitura, toT' 
tura, etc, si de acea-asi faiuilia cu tn- 
rhinarr, m-r/Mwa/r'on^rrlnollnare, In- 
clÌnatlo« etc, cu at^tu mai multu co, 
déco nu ne insellàmu. pare-ni-seafi au- 
diLu si fonin. rhinaz^ìn intellessu cu 
frane ponterzcliTiim. 

CTTINUmE, (pronuntia : khniire),' 
PSCU, V., pfcnis, aui^pUclts. Ubrtribus affl* 
fere; rexaro: cnictur*'; a face se semta 
rhinu, a tortura, a tormenta, a supplicià; 
a fremente, a fatigà, a vessa, (vedi chinu). 

CHIOR^VJRE (pronuntia ; kioraire),* 
escii, 8i-ttt V., se dice in speciale de su- 
netuln ce dau maciele : mi rkiorafscu 
waciele de fotnc=:siim forte flamuudu; 
—euventu formata potè prin imitationea 
punetului naturale, de ore ce se dice si in 
naodu de interjectione ; chiarulchhru! 



1 

I 



CHI, 

in togmai ca si cdrai sau cri^t, càru^ ete ., 
(vedi carcaire, caraù-e); totusi inse ace- 
staanomatopeiapare a fiprodussuin lìra- 
b'a nostra multime mare de cuvente, 
scambandu atàtu loculu càtu sì sonulu 
vocalei ; ror-canu,cro-ranu, cior-a, ciur* 
uìrc, cer-ipire, etc, cuvente, a caroru 
radecina appare si in latin. ero*etr«, 
cor-rns, grec, xdp-^$ etc, (vedi si c^'tt- 
f're). 

CHTORATTFKA, s. f., actione si re- 
sultatu allu actionei de a chiorai. 

CHIOKIEE (pronuntia : hionre)j'^cu^ 
T., 1. ca transitivu : a face cWoru, a lipsf 
de unu ochiu; — a luà vederea : a chìori 
ctt pulhrre; — proverb : n'am cu ce chiori 
una gainti=n'&m atàtu meiu sau alt* 
grauntie, in cAtu se saturu una gaina; ni* 
afli in cas*a mca m ce chiori unu MO' 
recezzBìxm seracu .lìpitu, n'am nemica 
pre lume; 2. ca netransitivn ; a devenf 
chioru, a perde unu ochiu; si in genere, 
a perde vederea : se vede co ai chioritu, 
de nu wai vedi pre unde calci: — chiorire 
cu iriellessulu de perdere a vederci eBÌ& 
una espressione mai pucinu energica de- 
cfl.tu orbirc; asià ; possionea nu chiore^ 
sre . ri orbesce ^)re omfi, fl 

CmORlSIU(pronuntia:iiorwM),adj., ■ 
InsGusi strambu, la una parte, crucisìu, 
vorbindu de cautatura : uitntura chiori- 
sia: a se uitd chiorisiu la cinevazzz^ ga 
uitd strambu, si de acl, a se uità reu= 
torrs taeri, 

CHTORITURA,s.f., stare acelluide- 
venìtu rhion4, luatu forte desu ca con- m 
cretu : e^i una chi^yritura fte omu. | 

CHIORU.-n, (pronuntia : kioru), adj., 
nnocDlas; altero ociilo orbDS« coeleitt 
care are numai unu ochiu, èro pre cella 
altu l'a perduta; metaforice, care nu ved6_ j 
bene, care si a perdutu in parte vede-^^ 
lile; — de acl espressioni ca : si unu 
chioru vede acésfa^zìncralìx e forte claru; 
esti chiùTìi, se vede, de dai prin tote prò* 
pde ; — chioru asid déro in insemnare 
de lipsifu de vedere dice mai pucinu de 
càtu orhii, si are tota de una data nuan- 
tia de battijocura: — ? se fìaoiiventulu 
venitu d'in turcesc. keor sau una scor- 
tare d*in or.hior\i? 

CHIOSCU (pronuntia : kioscu^ cu ffi 



H'Joratn)» s. m., pl.-«n. foisìoni do unde 
ochii ratecescn in de^^artare prò vaste 
fi formose scene campùstre, foisioru de 
piacerti — cuventu Uircescu. 

CHIOTIRE (promintia : kiotire).-^<icUy 
r^ rocir«rftrl, ojiilare; a dà chinfv, mai 
allessa de bucuria piicimi moderata, a 
rido riifii aemoderatu, (vedi slrhichotirt), 
CHJOTU (proiiT.t^a : kiotu), s. m., 
p].-<!, olamor, c*Bf1ilnni; jnbiU; strigare, 
tti in 8pecial(^ strigare de bucurfa, .««.u 
de dorcre : a da rhiofn rAiira^dL lu chia- 
me prìn strigare; a$i<i fkiote de dorere mi. 
mi a mai avditu urecìua; te asstirdrscu 
cu chioUle hru de bucuHa; mi U ai im- 
hrtttin Sii Sili la Mote fora rosine, (vedi 
rhitiirr). 

CHIOVEANU (proniintia : kioveanu), 
5i.m.,carrausiti ce carra sautranspprtacu 
kéTt^anu, 

CHIPAROSU, s. m., vedi in Dictio- 
nariu ; CHf>r€s$u. 

CnH^ESTU si CfflPOSU fpronuntìa : 
kiff^siu sì hiposu), adj., speclosus, for- 
■osvft; applecatu apprope esclusivii nu- 
mai Ir persone : arretoau la chijm, care 
prin rhijmlit seu attra^o ochii si impune, 
cu chipft arretogn, marosi plenu de dem- 
nitate si de formosotia. 

CHIPU (pronuntia : Icìpu) , s. m. , 

pl.-«rt, Ima^o, efil^iou, facies, vultusj 

«•«In», ratio; 1. reprodontatione a unei 

«>e san a unni Incru : «>cu colori pre 

san pre pandiu, pre cliarteia, etc., 

:ine, icona : pidorii drfìinffu chipti- 

safiiiìftrii dupo trmlitionile hasrrirci; 

prin sapatura. sculpire san cioplire a 

luliii, petrci. '-^borinlui, difl'eril'>Ioru 

.Ile, effìgie, :^tatua : jrre un*a d*m 

!>?«! montikìorti se vede de regtda cM- 

d'ymrtiioriiJui terrei, in care s'au 

*H monetclc; — in acestu inteJlessu 

dessu in scriptnr'a sacra occurre 

'essionea cJiipu cioplitu : se nu tifaci 

tic chipu ciopìiiH; — 2. forma a faciei 

.omalui '^au altoru animali : chipu de 

rane chipu de Tutaru; si mai verlosu, 

"'•ne a faciei omenesci, iìaionorafa, 

■ <re chipuìn a^c-^tuì ornupotì ceti 

critd^mco si httsscti'a; 3. forma, processu, 

Oiodu do lucrare si portare : modu, ra- 

tìooe, ZQediu, facilitate, potuntia : in ce 



kbla 



chiptt se potè studia mai bene ftloso" 
fi'a? $n ned unu chipu nu me vola n- 
ntaffi de vorhdc telle ; nu e cìdpu de aie 
intclìege cu acestu omu; nu e*'' ch*pu 
de a trece riulu fora luntrc; 4. in modu 
adverbiale cu iutellessulu ih prò forma : 
deocfuilunipi, pftrfqutt df consc'enoCf 
ciirau dice Francesuhi, si nn d*in arimcL. 
de huna vaia : okipu dice co t>*t ima, 
(Uro nu mi da neri una pr^ìÒa j)rin f^pte; 
ckipunle vine se mt vMla, di'ro ;w«rmM 
i piare seste mai indelungu cuvi^ne; 
chipuhi ic d"ci si tu la haserica, doro >i« 
■nciatea te duct- acollo. — Cuventtilu sa 
aflainvechi'a slav. kli>ft=:imr»?ine, sta- 
tua; non'a slav. lcip=:8tatua, imagine; 
seri. k!p:=3emnu;mngiar. Vep— 5?eranu, 
iina^ne, adeco in limbele totoru popo- 
riloni, cu cari Romanii inco de la an- 
taniele invasioni alle barbflrìloru an a- 
vutnafacemai iudehmgusi penoastaiìi^ 
intrebatn déromaì benc,^'iventulu cìdpu 
ne ar potè spnne mult^ Incmri inieres- 
san*i d'in celle mai deportate tempiiri 
alle vietici nostre nationali, ne ar des- 
coperf potè, co Uonifiniiln, in locii da 
imagine, statua, effigia, otc, cuvente no- 
bili allo limbei classico, n'a pastratu de- 
càtu cipu (cu pronuntia d i si origi- 
naria a lui r»^i:i)=cfppaa=imagine de 
pétra a unni mort 't, pusa pre allu seu raor- 
mentu, sinjjur'a imag-ine ce i era ca mai 
familiaria; co acestu cuvercr Ta appiè- 
catn, cu preferentìa, si la imajfìciìe di- 
vilorv i^an santiloru religiuneì crestine, 
to^raai d'in affectionea e: porta fien- 
tieloru represeutatfi prin eipi sau cipurit 
pre dd una parte, èro pre de alfa d'in 
respectu religiosu, respinj^undu verc^ 
cnvL'Utu, care ca imagine, statua, etc, 
adducea a mente pre vechiì diei ai pa- 
ganismului; in fine co Romànii, creati- 
nati cu multu inainte de Slavi si Un- 
giiri, zelosi lucratori ai viiei Pomnului, 
au trecutu Slavijoru si U'ìguriloiu, im- 
preuna cu crestinismulu, ^i cuvente ca 
cipu sau chipu. De altamenlrele in ve- 
chi'a slavica se afta si kapn in locu de 
ktpn; si noi credemu, co pentrn esplioa- 
rea acestei forme n'ar fi linse. cumu 
face invetiatulu 2TiklosicJt, .e u'nrge 
cineva la alban. ke|»r=a taià si cioplf 



petre, ^oth. ikapjan = vcchiii ffer- 
man. skafnn, non grrman. scliafTeHy an- 
glosass. seApan , eie, la cari s^aru fi 
potutii adauge si grec. nxàzietv. lat. son- 
bere, si cliiarii romanesc. scahirr, sau 
scobi re, scafa, eie; pentni co iiitellp^suhi 
cnventnhii (7ivmso refore mni muìtu la 
form'a capnlui. si prin urinare s*ar potd 
forte bene odi cltìim Retìa iinratii ima va- 
riante de pronuntia d'in lonian. copti. 
Nu fì ap<»i di' t reeutii cu vederea, ei) inulti 
Eominidicuf/tnic, chipariu, etc in locii 
de tcne^ typariu, sì co prin ormare chijnt 
ar potè assemenea fi in locu de typu. 

CHFPUELA, s, f., cu acea-asi insom- 
nare ca si rhipn sub l; — d'in nnu verbu 
chipnire, care un scimu se se dica san Re 
se fia dissu ; mimai compusiiln incM- 
pnire se aude in gur*a poporiilui. 

CHTPULETIU si 

CHirUSIORU, s. m., pl.-e, deminu- 
tive d'in rhipu. 

CHIPZUIHK (pronuntia : hpzxdre) 
-Cfnt. y.. iloliberAre, considero; 8tatnor«; 
moiUini'i; a deliberà, a desbate una ce- 
stiono indoiosa; a decide, a aflj de cu- 
venìentin. a aflà cu calle, a re^julà, a 
stabili : hoiarii (hip^ìdra se tdh^ga 
Domnu pre ttnuìu iThitr'ensii ; — ca 
refleHsivu, a se chipiui, a cu^età affundu, 
a medi.:. , a cercetà cu inentea, de e bene 
SAU nu a face eeva, sì cumu e bene a lu 
face, a deliberi^ sengiu-u cu mentea sea : 
muìtu m^am chipzuitu re se facu, fora 
se me fìoiii (ìcterminà la reva; a desbate 
cnmai multi, aseconsultd : pidcvatorii 
fff. vhip^nint ùnh^hnìffu, fora ne pota tie- 
pidi! luvikn : a se decide, a se restdbe : 
qsià w/* nniu rhip^uttn ftc facnnu, (vedi 
chipu). 

CHIUIA (pronuntia : hir'yt), s. f., lo* 
fMlAiilN prptliim; suruma do bani cu 
care cineva platesce una casa, unacar- 
nitia, si :ilteasst'meni lucruri. ce vré^e 
capete de hi proprit»tanulu lorn, spre a 
ae foiosi de derisele pentru una tompu 
©recare : r» dà utia ctxsa cu rhìria, m 
dice de]iro|irÌctjirinlu casei; òro : a luà 
unti ctiKtt nt chirift, si'dice de celili care 
nu are cas'a si vre se tia aiba de la pro- 
prìelarulu l»ì; chiri^a prntrn pumcntit, 
petUru ìHorit petttra cardine, etc., se 



rhìnwa arrenila; èro chirVa pentni vase 
de phdiiu se dice naulu; si totu asià ar 
fi bene se se de mimiri speciali la chiri'a 
pentru alte lucnu'i,cumu:/ocfl/ecM=rchi- 
rfa pentru ìocnentia, carraf /'fM=chiria 
pentru rcirr» sau rarro^M, etc. ca sf ifma* 
/rnÉ=plata pentru kmatu; de ef cuven- 
tulu cìdHa ar fi potè de admissu in limba 
sub fonn'a cyria (si prin urraarc ò»n/- 
riare^ etc.), ca provpnitu d*in ^rec. x&- 
piQ':, %nfvta:=propriu, propria, cu inseui- 
narea : ce se phitrfice penirn t^eva ;>ro- 
}*riti (dtui(u (vedi inse si rhrrvmxu), 

CHlUIASILT.-a, s., luqnlHnaB (Iftc«- 
larius), loccdariu, cellu ce tine cu chi- 
ria nna casa. 

CHIRKllU, s. TO., cella ce cu chiHa 
trausportainc/rrniomenisaumercircellu 
ce ei castiga tniiuln prin transportu cu 
rarrulu; — cuventuhi iìendu hì de forma 
si de origine turcesca, (vedi cliervann), 
mai de preferìtu e cnrrauMU, 

T-HISCA (pronuntia rA-i.-fm, cu^siue- 
ratn), s. f., probabile, prin ratecìre de 
pronuntia, in locu de pi^ea, (vedi acestit 
cuventu, si compara celiti disse dpspre 
densulu la artic. botu d'in Olossariu). 

CHISCANTT (pronuntia -.lismnu), s. 
m., pl.->. rrniidlor inus; siorece mare; — 
? formatu d'in precedentele eJii^ca, ri nu- 
mitu asià d'in caus'a assemenarei, canf 
ninseiiliiH=muiiichiu de came de la ma- 
sculusrrsioricellu? atunci addeverafa 
pronuntia si scriere aru fi : piscnnu; 
Psauepreacurtatu d'ìwrìMcanu, chittca» 
HH, eJnsrnnn. (vedi chdirnnn), 

CHIWUrRE (pronuntia : kisniire].' 
r'srti, V., pipire, plpllar^isodice de voce* 
puiloru forte mici, cliiarn si mai iu.nnie 
de a e38Ì d*in ou, déro appropc tìenduico 
ciocnesca m se es?a; — cuventulu pare a 
fiiu locude;'jV"?>e. cumu Re si aude in 
cfur'a multoni Eomilni. (vedi thìttìrr). 

OHISALITIA (pronuntia: /-wn/iYm), 
dupoacceiitu numai. pusu mai hiisu do an- 
tepenultima, se vede co cuventulu nu e 
romanoscu, cellu pucinu do forma; kì io 
;it|devempl]u e slavicu, triissu d'in slav, 
klsi >ri=:acru, inscmnandu : 1. precatu 
noi insiiie connoscemii, d'in coce de Car- 
pati : tO zt'iua de scirn, de loboda sau 
de alte pianto, acrita cu pruno necopte; 



I 
I 
f 




CHL 

?0 apoi. prin «mi pror(>fsn corrnmine to- 
tani limheloni. in poterea canii-a elle 
t^ndn a rf^ilucc cnvpntole atraine la ra- 
-ì.''iiip |u-n]MÌP <ti a f\^. acestoni cuvente 
-li. uni' in-i^ntnàri analot^^e cu intelles- 
-uIti radecinei propria, dola inscranarea 
maisiisii data, conforma etmologipì sla- 
rirp. cuventuln ehìsmlitm. din caus'a |ia- 
rnUn PiHlo lolationo oii romanesculii ;w- 
^orr. pronuntiatu de nmltì ca cìtisarr, 
i trecntii la insemnarea de prune ferU, 
chiani candupninele aruficrtptfìsi dolci, 
Ka inca chiani la insemnaroa.si mai [je- 
"^"1 ili' n fran^ef[(*nlni connifìte = pome 
■ '■ ■ r rJii.'inìitiii fJf pninr, de merf, de 
fwrr. tir rerriftie, rtc; 2.dnpo dictlona- 
n^iVi de Biida, si confonnti origrinci cu- 
• tilni : ri) verce zéma aera: h) in spe- 
. : apa aoifita prin fermentareateri- 
. .irli pii«p in ea:=Wv»«. 
CHlSARrU. vedi in Dictionariii : ri- 
iutrìtf ?ym nsarc. cisere. 
CmSKA. vedi rìtrsica. 
rTf ISITIA rpronnntia : hsitin\ s. f., 
mm\fmx iiodii orsomu re se vede afora d'in 
p*»Ue ìa (fartpa inferiore a i>etioni!in unni 
ealln: batntura la petioni san mana; 
no^n de arbore: — cuventu si avi cu, (vedi 

rHTSXO VATTT,-a, (prommtia: h'^no- 
fVf/u), adj. si s., scnrrn, snnnfo, scnrrl- 
lift, Cftcefns; dictionanuin de Buda, care, 
d'in trecare nii vederea, n*a datu acestu 
cnv<»ntii la loculn so», In prodiiee top- 
mai la pa^n'a 52i». ea identici in intel- 
lessfi cu fioftfiiht saH posnato.eìi. adeco 
^mtmnsiu, eumn seìmu co se aude pre a 
locnrea <f'in coce de Carpati; .se vede inse 
r - -— rnnìtii d'in area-asi fnntana cu 
:. 31 insemna proprie : a/'r^/fosw, 
■ i.m: «i de acf. prin metafora : 
■ jm in Umha, si in genere : in- 
<rM, mnnìnre; in sr-ec-iale : omu san 
1. div9a ni^nfrtrr, omu saadi?sa care 
.1, infifpa, hifmngp, fice impres- 
liìi.appropp inar*ea-asi insem- 
■I nulli d'in intello^s-nrelfl, in care 
-111 a«tadi cnvent<>ìe apWHwtlo, httfo- 
""* rhisnovntu; ce cuvetife chi.tno' 

\NTTA, vedi in Dictionariii t 
Ai ili Glossarti] : miuitare. 



CTI. 



^%t 



(^EVYiKRk'rhUarisfu, vedi inDictio- 
nariu i citara san eitkara, dtarisiu san 
cithnn'fifH. 

CHTTICANU (promintia : httrnm), 
H. ni., pl.-T, cu acea-asi inspmnare oa si 
]>rficedentele rhiscanu. ca si urmatorinlu 
cMiornnu ; — ? se rediicn acuma accste 
cnvente e^te trello la verbuln chitiire? 
sansnnt,iniprennaeufA/V?7?T,produssnlu 
nneiradpcinemaifectinde? CvpdirAmtV^). 

CHITIIRE (prnnuntia : l-itiireY-escu 
si-i«. V., Tocem aoiitam et eraellem, mu* 
rlnm moil», rdore; a tipa cn voce acuta 
si pitìfjniata. ca sìorecii, la cari se si ap- 
pliiìa cnventtilu pro}trie si in sper^inle : 
sicrecele rhifv\ calns'm muìiie; — cuven- 
tnlii se potè espìecà prin imitationea 
naturale a vocei sioreciloru, fiendu co 
se si dice ca interiectipne ; rhìti dtiii : 
sinrpcpìe facprhifi^ chili: cu trtte acestea, 
fìendn co se dice si 'ratnre, de linde a- 
]ioi : cafia, cara-cafia'rrzrnra'ffafin. etc: 
finndn-co chitlire. este analogii inco in 
iniidìes'^n cn multime de alte cnvente 
ca : rjitsruirp, rhiuirc^ tì-pare {'^^ri-fHire 
san appare?), etc, se cere a intrA mai 
alfiindiiin cercetarea ori^inei lui chUiirc^ 
(vedi rkiuire). 

rnìTTOKANIT,». m.,vedi rMfìranu. 

CHTTlRE.-c.9rff, fpronnntia : hitireX 
V., ornare, concinnare; coffltur*, d#- 
Hfrerare; stttuere; collineare; 1. a oehl 
la una tinta, a dereptà una arma cu 
ochiiilu in tinfu • hait* mai rMtr,nce fN?- 
nnioriulu arrsfu-a: 2. metaforico : 
(Osi adjustd vp^Hmentelele pre corpu, a 
se imbraca si^^^atf asià, ca se i sieda 
bene : ce hmie esti rhititìi astadi, m 
pari sro^sit d^inufut rufeìa: h) a cauti 
prin cujfetare mediloeele bunepentru ad- 
jiinjfprea unni scopu, a delibprii,a pnn» 
la ralle tsc ii^ai ffriffia-y co am chititti cu 
ìnmdu nsin de bene, in rMn nn potè se 
UH ciif!n ìa hnnn vapein: — slavic. klttka 
=rcorvnibn8J^t»rtHwr//m defì^y^H-, cn cari 
^50 adorna pror'a nnei nave, datu de ìn- 
vetiatnln Mihlosirh ca tata allu cuveu- 
tulni romanescu, nu-ln pspleca neci in 
forma, neci mai vertosu in intellessu; in- 
semnarea lui de sub 1. duce la ;«Yi>c, 
pitnlare, etc, coci se scie co vcnatorii, 
ca se traga in venata, sn pitescu de or- 



188 



CHI. 



dinaritì; de acf apoi insemnarea de ochire, 
d'in caro essu de sene insemnàrilo de 
aitengere; adjungere, Ut^innre, cmnhi- 
wore, a(i;M5fare, etc; asiasi rw^Msf «re d'in 
Jnxta^a laturca, Imgcij lepxtu, etc; a 
adjunsu se insemne si gatire^chitire. 

CHITIUNIA (proniintia : ìcitimna), 
Anfrastislna domus, au^UHtlssimitm con- 
elaye, cellula; casa san incapere de 
casa forte stnmta; — analogo* Tiendu in 
intollessu cu rhìehin^tìa, rhichitia^ etc, 
cauta se se roterà la acea-a8i radecina 
cu aceste-a, 

CHITRA, chitrt(f vedi in Dictionariu : 
citra, citru. 

CHITU, 5. m., vedi in Dictionariu : 
Citte, si cifu. sì in Glossarli] : nfitu/jquiiarc. 

CHITUIKE, vedi rfiinh-e. 

CHTIT (pronuntia : A-m), liiatu in inodu 
de interiectione, espreme uuu sonu san 
voce acuta, mai potelite cacea espressa 
prin chUi, (vedi chiiiire), déroappropreca 
cea espressa prin ^?«, cudifferenti'a co^m 
seapplecanumailalucrurineinsuflietite, 
6ì in speciale la u^'ecbie : urecMn sfanga 
mi face tin; precandu chiù mai vertosii 
se appicca la persone si alte fìentie in- 
suffletite, dicunduse speciale de una voce 
de dorare, de tipetu acutn : audiu min 
ptiiu facuniìn chiù, chiu^; à^ ac( espres- 
sioni ca : <k ehm. d-e vai abiu miadatu 
cdtira bani, pre candu eu i ceream diece 
lei; cu chili si cu vai nu csmmu d'in 
nevoi'a, in care ne aflàmn, (vedi chiuire). 

CH'UIRE (pronuntia:À:/«ire), rhiuiu 
8Ì chiuesoi, V. , claroitare , ejnlaro ; a 
striga, a dà. chiot^ san strigate de bu- 
curfa. de dorere, sau penìru ca se au- 
dia cineva d'indeiiartare: medorepep- 
tutu de camìu chiuitt^ si nu nw aude cellu 
àupo care chiuiu ; cumu inccpumu se 
rhiuimii, lupulu Ina fuga; ce càiniai asid 
de rredenm co fi tea cinetm jìellea ; he- 
iivulu nosfni mancUf bee si chiue ca unu 
Sfìtcniitu; mHìi-dr'a bee si chiuesce^ tnun- 
druln tace si pliUesctt etc. — A referf 
chiuire la chiù, ca simetu naturale imì- 
iativu, e a nu dà neci una esplecare a- 
oe?tui cuventu : in ultima unalyse Uà- 
care cuventu se reduce la una oijoma- 
iopeia; déro astadi oste unu principiu 
filologicu bene sUbititu, co vorbele, 



cari, ca ctictt , de essempln , pa.stredia 
natur'a loru de sotiuri iiiitate dupo na- 
tura, remàìiu forte sterpa in limba, si 
numai acelle cuvente cari, priu appìe- 
carea la concepte mai precise, devinu 
addeverate radecinc , sunt forte fe- 
cunde. Marea familia de cuvente, care, 
dupo a nostra parere, a essitu d'in chi 
sau ehiut ne autorisa a crede co chiù e- 
ste una radecina, preste care nu se 
potè trecc usiorellii numai cu simpra 
esplecare, co ar fi unu sonu imitatiru. 
In addevent, déco no arau referi la 
celle attense la articlulu carceiu de- 
spre modi fica tionile de sonu ce potè 
luà atatu r.oiisunantea , càtu si vo- 
calea d'in radecin'a uuui cuventu; amu 
fi tentati a reduce la un'a si acea-asi 
radecina cuvente, cari, dupo pronunti'a^J 
luìr. d'in radecina, setinudepatrucate-»*fl 
goric principali, devo cari tote espremu 
idee de sonuri sau voci mai raultu sau 
mai pncinu analogo : 1. cuvente cu di 
nesiueratu sau pronuntia ' u ca ki; cìm-m,| 
chiu-ire, chi-ut u ssi\ìcJii-otu,chi-lomaHU 
chia-ì'daire^ chi^aru, chi-oraire, chi^or- 
iiairp.y chi'tiitj chi-tiirCf chi-ticanu, chi^ 
tioranUfChi-sr.ann, chi^scnire.eid.; 2. cu- 
vente cu ci siueratu ca de regula : rt- ^ 
uru, ci-uruire, (despre licidc ce cttrrtt),M 
ci'Ora, ci~ùrairt, ci~ripir€y (itc.\ 3. cuci 
pronuntiatu ca ti siueratu ci-u. d*uire^ 
ci-ciire, ci-parc, etc.; 4. cu e pronun- 
tiatu in Honu originale, ca avendu dupo 
sene vocale a sau « : caiiire^ cutiu, cu- 
ticanu sau coticanu (cu acea-asi insem- 
nare ca si chiticanu, si cu difl'erite alte 
forme ca : gutiganu sau gotiganti , gu»~ 
ganu, etc). La locuhi cuvenitu se va 
traete fiacare d'in acoste cuvente* ac( 
s'au datu ca in eonspectu numai spre 
a se potò, prin comparare, respandf mail 
multa lumina a^ftipr'a fiacarui-airin wlle.l 
Si mai antiiiiu. veri cAtu do doparti 
amu prcsuppune co a mersu poporuli 
in limba, pre calleaprocessalui de a varii 
pentru espressionea de concepte anulogo 
pronunti'a consonantei si vocalei rade* 
cìnale; totiisì nu amu pol^ admitto, foi 
probe mai immultito si mai bene stabi- 
lite, co mai susu enumeratele patru ca- 
tegorie de cuvente aru fì esBÌtu d'in uu'i 



I 



CHT 

jwea-M i*adecina. desf, redimati nu- 
pre ODomatopeia , amu potè usioru 
oojichide t co intre catiu, cotiu, cutìu^ 
«IcNtf, 96 afla acelle-asi analogie de 
iOBU si in urmare si de intellessu, ca sf 
iotre pac, pocpie, intra far, toc, tic, etc. 
Mm ìnco nna data cu onomatopei'a nu 
potemn de cfltu plutf intr'nnu vaguchao- 
tini; si de ac(?a-a cauta se cercàmu lu- 
min a, ce ne potu dà numai radecinele 
b«ne det-erminate. D'intre vorbele date 
io celle patru categorie de mai susu. 
noi cTed«mu. co neci chiaru celle de ca- 
téjr'iri*a antania nu sft refem la un'a si 
>c^»a-3si radecina : coci, vericare ar fi a- 
nalo^i'a deintellessn a acestorncuvente, 
OQ e mai pucìmi addeveratii, co este 
una mare distantìa de la rhiuirea unni 
amu peno la chndrea sau cMscnirea u- 
avì pniii de gaina. Afora de acést'apen- 
tni nnn omu nu se dice necaire, pre 
eàiu noi scimu,-co piuesce ^dw phaiesce^ 
casùXk se dice pentru unu puin: ci nu- 
mai : chiv sau dùumce. Form'a df^ro, ca 
^inttìllessulu. spunecorA/«;rr/i3au chis- 
f^irra puiloni se refere la alta radecfna 
differita «le rea la care se refere ch'ìm- 
rta oDiulni sau si a puiuhii ori altui a- 
nimalo. candu acesta chiuire este acuta 
si piena de potere. Chittirea déro cu voce 
aenta* inse fora potere, oimiu si rhismì- 
riecf, ce are acellu-asi intellessn, se re- 
fere la una radecina pi, care se si vede 
dr"''''"?t'ì inlat. pi-pi-re, pl-p!-are, mai 
.-ì il pl-pl-lAre, care se dice in 

»po^:ialp (le vocea puiloru de gaina sau 
de alta passere; femenele romàne inco 
chiama piui de curca in speciale cu stri- 
garea: hiù HÙ care nu e de càtu una modi- 
ficare d*in pi, precuran : chiù. chìtnrCfChi- 
semrf, applicate la pui, sunt prin urmare 
flwdilScàrì in locn de più, piu'.rc, /)?V 
«iibv;Bpoi chirhiru, chirhirirc, etc, in 
espressionea : ce tofn spui chichirez^cB 
mi vorbesci ca passerile, sunt=-latin. 
^Ipllnifi, pipiHns d'in acea-asì funtana 
■a exsitn. probabile, si : pisit, pisica, 
pisoiu. etc.: cu mai pucina probubili- 
Ute se potu in«o refe ri la acea-asi ra- 
aerina chitiir^^ ehiticanu sau rMtiora- 
ifctt, etc; ci elle tinu ])ote mediulu intre 
pMorea paiioru si chiuirea omeniloru, in- 



CHI. 



ia9 



togmai precumu si vocea eUtioraiudul 
sta, prin poterea sea intre a omului si a 
puìului. De asseraenea credemu co cu- 
vcntele de a trei'a categoria: tiu, ti44ire, 
iitiire, Hntiariti, etc. se referu la una 
radecina differita si bene destìncta de 
cea ce a datupiH, pmirp.;chiu, chiuire; etc, 
cu atfltu mai muUu, co tiu^ tìui^e se 
appleca (vedi chiù) mimai la lucruri 
neinauffietite, si neci una data ca chùt, 
chiuire, la fìentie ìnsuffletite. Intelles- 
sulu, ca si form'a, unui cuventu ca iiu 
duce de neaparatu la lat. tinnlo, mai 
desvoltatu : tintinnio, ttntlnA, apple- 
catu a espreme sonuhi de metalle sì 
veree analogu, in speciale sonulu acutu 
' » se produce une ori in urechie, inlog- 
mai ca si tiuire allu nostru; citn pentru 
forma tiu, ea s*a nascutu din tlunio, prin 
caderealu!«,ca^md'in^'w(V=teneo.Cu- 
ventol^ de a patr'a catep'orfa se destingu 
si mai bene atHtu prin intellessu, eatusi 
mai vertosu prin forma, de celle de anta- 
ni'a catefforfa; ^\ d^co enti canti s:ìM(pisga- 
nu, allatiiratu cu chìticannlu, pare a 
indica una legatura intre aceate doue 
catep^orle de vorbe, caus*a e, co, precumu 
8*a observatu si mai susu, vocea acestui 
potente roditoriu tine raedilocrJu intre 
ckiuiiulu omului si catiitulu cara-cafiei 
sau coHo-fanci. Catiire asia déro . ca si 
c-atiUj codia, cotiu, aitiu, coticayiu, coti* 
cariu, etc, se referu, probabile, la actea- 
asi radecina, d'in euri au essitu si lati- 
nescelfì :eatnliia=i'ntplln8=catellu,mai 
departe numenile propne : Catlus, CntUf 
Caio, etc, si la noi : catotu sau cofoiu, 
catftsin, si probabile numenilepopularie: 
Catiu, Gatra (pronuntiate : Càtiu, Ca- 
ti*a\ etc , adeco la radecin*a ean^ can- 
ore, de unde si canls=ranp, cumu bene 
asomtituacést'afortede multu Varrone, 
care dice : canes ■ canendo appelUtl 
(granii de la canore se numeseu); ver- 
bulu canore noue ne lipsesce, si in loculu- 
Ini avemu numai derivatulu cantare=z 
cATi-tare; déro afora decane, pronuntiatu 
de multi Romàni cu r in locu de n ; care, 
ca si pare in locu de pane, ca si chiaru 
lat. car-men in loca de «anlmen^can- 
tare, se vede co se trage inco de a de- 
reptulu d'in eanere^ prin acea-asi stra- 



140 



CHT. 



TTiwtare a lui n in r. si cuventulu rara, 
aflahi sub ac^sta forma mimai in com- 
punere cu cafia, carf». dnpo celle apxise 
maisusii. vene totn d'in can-ore, asìii in 
càtu compusulu cara-rutìa arfi celili mai 
aptn nume ce s'ar fi potntn dA passerei 
limbut.e ce In porta, fl^^co rotiofnna, 
cnmvì dicn altii , n'ar fi totu asià de 
bunn, caprovenitn, probabile, iVmattìu 
=:catii], s\faiifi dp la fari» caro inco in- 
semna a limìintf: totu d'in nulecin'a cnn- 
ftrft, prin acea-asi stramutare a lui win 
r, pare a fi renitu si cer-iptrr, de ore ce 
))a!tseriì^ (-f?r-0)''cr(/:=flvoBcaiinnt; sì ]x^i(i 
chiam ràm cu forma masculinad'in cea 
feminina raroj d*in care apoi : mmiro, 
rar-rrtìrr {■=:cnr-ran-ire? in care rado- 
cin*a ar pare si cu » si cn r ; vciH inse 
si celle dis^^c la artìcTnlu rrtrmire); vo- 
cea ^aineloni, ca si a cocosilnni, se es- 
prìmea de verhiì Romani prin onnpre, 
cnmu strauepotii loru Romfuii iia espremn 
l>eno astadi prin carairr; san cnrraire. 
Co e se commuta cu 7. este sciutn : si 
(le acea-a nu e de mirare co cello mai 
multe ciivente d'in celle citate se afla 
si cu f! in ìacu de r ; raraffrttia si f^arfi' 
fffitia, roiirann si (jutitianu san tjìiRfjnmi, 
qarnirr, sì sub acesta fonna aflàmu nu 
numaì in latinesce ararlre^cerìpire, ci 
si in jri*<^cesce TT^vj-stv— vorbire. can- 
tare, et^.; de area-a spre a e«plecA ro- 
raanescele : grnìre, (fraiu, nu e lipse de 
slaviculu pTraJail, care potè fi de acea- 
asi radecìna cu celle de susn. inse n'an 
potutu dà nascere ffrawlm romanescu, 
care in limVa nostra e membru allii nnei 
famiiìa asió de numerosa. De si, cumu 
vedemu , cuventele de a patria catef^^orfa 
ce amn datu mai susn. se esplica pnn 
radéciu'a c«n, care in sanscr. este fcran, 
si prin urmare nn este de mirare co ea 
alnatninlatinesceform'acanin ci»-''8^ 
crtfi/", forma xV/in ^co, x'W/rrcane. pre 
candu la noi presenta aprope tota senr*a 
vocalica laAnrafia.eajtP.S'raV'rirf ete.; 
e san i in rrripiro, o san m in rotlofnnn. 
rutiu, etc; cu tote acestea cìiventele cu 
umi r in radecina s'am referf potè mai 
bene la una radecina differita de a Ini 
canere, radecin'a rar san (far ("si prin 
siambarca vocale» cor, cMr, cir)^ c^re ar 



I 



CHT;^ 

esplecA sì cuventele de a treì'a catejDro- 
rfa : dor-a ciurnire, etc., si care se afla 
si in latin. o«r-TD» cor«nlx« crocire, 
^racnlns^ciora, etc, in gfr^c. xo!>-atJ,^^B 
xpaCsiv. etc. Rem.ine acuran a espleci^B 
rhiH. chìuire, rhìttìtu. etc.,cari unse audu 
necaire finire, fmtifuMc.; si prin urmare» 
de pai-t^ea formo! nu se potu reduce, ca 
acestea, la radecina pi; neci infelles-^« 
suln nu pcrmitte , cumu amu vediutu ,^B 
acesla idL*ntificare; totu asia de prren 
s'ar potd reduce, mai allessii de partea^— 
formei, la nn*a d'in celle alte radecine.^B 
de cari ni s'a parutu, co se le^ya acelln^ 
natej:ronV de cuventele in cestione. Con- 
siderandu déro co rht*t se dice si rhinn, 
de unde apoi a-vhmn-narr, etc; consi-^_ 
derandu-co chi in cuventele cnratii rn*^| 
mannsci este de re^nbi in locu do rU, 
ca in t«''7;/narr^:lncllnnret rhintìui::^ 
cìinmn, etc; noi credemn co chin, rhia, 
rhian, se referu la acca-asi radecina ca 
si claMnnre^r///<i-wmrc. strigare, adec^' 
la da. «In, clan^in romanesce cu r^ia,' 
t^hiu, chimi, radecina care a datu in la- 
tin, calare, cnlen(1a>, e alendartitm, rlaft* 
aU (proprie, ca si in ^rec, èxXXTj'^l'X, con- 
vocare, si de acf : ndimare de omeni 
chiamati san strinsi la unu locu, apoi : 
classe, raultime. etc), cumu si verbuJu 
clii-ere, a fi chiamntu, etc, ^l'O in rre- 
cesce:v.otXeiv=:chiamare,stri^re,xXs{£i 
=:l)uccinare, trlorifìcare. etc, xX'jtvr^ 
a face se andia, seascnlte; xXéoc-=' 
strifi:are . buccinare a numelui cui va,* 
vo'^bire de densulu, si de aci : landa^' 
gloria, etc; xXatsiv, xX^Ty^t^rn plan(*<>, 
a dachiìiite de dorerò, etc; in romanesci 
rhinire este=:in forma cu latin, clu 
si RTCC xX^stv, ero in intelleesu este ma 
ori^inariu , correspondendu adeco e 
>.oiXe!v-=rnlftrerrstrì.trare, chiamare etc. 
d'in rhÌH s'a trassu apni cu forma de- 
minntiva : chiont, de under^for)7)Vc etc» 
in caricai* se commuta cu tfhi : ffliìoraire, 
ffhmrJann^ìu intellessu cu rhìHrtranH, 
rhitìcafiu, etc.: si de acea-a. cumti s'a 
dissu si mai suru, e orreu a decide, la 
care d'in radecinele peno aci indicate sft 
xc refera chitiire^ rhitforann, etc; forra* 
pare a inclini bilancea de partea rade 
cinei cltiy da sau cU; commutarea in ftn9' 



Ùftl 

a lui e cu g se atìa si in cuvente latine 
d* »c*!sU J'iii m'uiaiudecìna ; asia grlo- 
riAzrcu xXéo5, si priu urinare de acea- 
asi radociuaca siclarub, cUritudo, etc, 
adeco d'in da ^^au clu, ca si grec. xXéo;, 
"^t. t'tc., d'in v.À£ sau xaÀ€, xXo, eto. 
■ iilUTU, s. lu., vedi chiotti, (com- 
para si chiiiire). 

CUIVEUA (pronuutia : fr/t'<?iu), s, T, 
aldur eaAnUy cacìulla militaresca i- 
Balta si cylìiulrica; — introdii^su potè, 
priu Kurtsi, si ustadi cu scanibarea por- 
tului niilitarescuoadiutu in desuetudine; 
— cuventulu inse nu pare a Jì russescu 
de origine. 

CHIVEKNISELA (prouuntia : hver- 
nìiélu)j s. f., udinitiislrittio; rcspuliUcu. 
•fflclum publicum; <jiiU!»tD!t; l.uctìone 
de a chiveruisi; 2. resultatu si inedilocu 
de a se chivemisi r^a) niaiestria, protesa 
sìone ; b) in speciale : postu publieu, 
officia, fiinctione; e) ca.stit,ai, agonisita^ 
(vedi chircrtiisire). 

CHI VEKNISIliE (pronuntia : kiverni- 
Mv),-«5C«, v.f dumum HdiniuLstrAiey ne- 
ff^tlum rei rem piibllcttin ^erere^ pro- 
earare; Allqiiem collocare^ iu ^radu eol- 
io Ili euitiparare; parnro, qiiuistum 
Vi ' [1 fMcei'O, rem raniiliui'em h«iie 
^crer«; 1. a admistrii^ a deregc, a pro- 
curi, a jwrtìi grigia do unu iiegotiu, de 
uou servititi [uiMicu, de casa, de unu 
o: naea cumn se cade scie 
6' ,' casa sra; dm', nu sipotc 
cf 'tw'a, cumu jrftiemh co va sci 
c/m»w,..w tt:rra? foru sciciUia ccono- 
wmiei politice nu si' potit bene chivernìsi 
fi ' »iu te adi rkivcrnisi p/'tt iene 
Ih rtù a chivvnùsi prc altii ; 2. in 
qieciaie cu iuisemuarea de a agonis'^ a 
provedé cu cdU necessarie^ a castiga si 
tctntomi ; ormtlu oarbatu si chivernisesce 
C" '" '■« tote càie su» t ik 
Itj 'ìhi a t'ftivcrnisl ia 
Ut • / • ^ . ru suff'crt amartÀ la betrandic; 
nu U j^uu piange co n'ai cu ce trai, 
ttmdu te ai chivernisìiu osi a de bcnci 
tiam ^' * inni ntnltUj /etidu viai^ 
pimifu a tcay si de acca-a caiUa 
et U rkncrnwcscG cu ce ti puf n du; — 
8. iti spL^ciaie, cu ubiectu passivu <le per- 
a punti pre ciueva iu posetioue du 



i!HO. 



lAi 



a traf, dandui una meserfa, punendu-lu 
iu una t'uuctione..in/.ostraiidulu tuiu pro- 
curaiidui vcrce altu mediu de a-si ca- 
stiga celle de lipsa la tinerea vietai : 
desi tata nwu a avufu multe fcte, i se 
pre tote le au cl^irtTn^sìlu^ danduic la 
vasUi torti dupo harbuti cumu se cade; 
de si seracu, aa'Mu omu si a chiverni* 
situ tati cùpiUii, dandtii se invetie Hucure 
una ìuaivstria; stani deperteam de fame 
niai ìHainfCj acumu inse traiescu si eu 
heìu'f nndfiamiia hoiariulni care m'a chi- 
va'fiisìtu si premene, dandumì ««ti /unc- 
tiam\ — in acestu d'in urui'a intolleìisu 
mai vertof»u : a chiverìnsi pre cineva:^ 
a Iu jjune in pane, cumu se mai dice^ a 
puue iu unu pontu putdicu^cu uuunti'a 
particularìa de a favori cu daun'u a- 
vcrd puhlicc : a si dd vernisi pre loti pa- 
reniiif omeìtii ai chiaru servitorii S€i=: 
a pnie.ticà pre una mare scara cea-a-ce 
ustadi se cliiama nepoli^im, a se ina- 
vutf pie sene ai ai sei cupredarea ave- 
rei publice, etc., asià iu cùXìi a se chi- 
vernisi ajunsesse synonimu cu a se i- 
navuii curapine (acute in junctioni oc- 
cupate, ca Htsce sinecure, fora merita si 
fora cajìacitate; — in respectii synoni- 
raicu, chivcrnisircae destingede cnnnui- 
r«,iatrueatuacestu-anuijupliea,caacel- 
lu-a, adm'miìitraredt' serritìe sau negotie, 
ce se (Utengu de interessi bari esci; — cu- 
ventulu, introduHsu prin Fauarioti, este 
una corruptione asià de moustro.sa, ca 
si intellessulu speciale ce chiirmisirea 
si chivermsera luaase in celle d'in urma, 
d'in grecesculu x'j65pvòtv=G:ul>ern«re : 
acést'a, intrn multe altele, iì'a una proba 
Kumà!Ùloru, cari si a^tadi dupo crunte 
lupte nu s'au potutu iuco Hcapii de fel- 
le le fatali alle chivrr7iiselei fauariotice, 
una buua si mare lectione, d'iu care se 
invetie, co bene sì intelleptesce aru face 
se fuga, ca do pesto, de toti strainismii 
de usscQionea natura. 

CHIVOTU, 3. m., vedi in Dictionariu: 
dbolu. 

CnOKNU sau htyrnu, vedi in Dictio- 
uariu : fmnu; do asaemenea celle alte 
cuvente càte se audu la incoputu cu eh 
sau /*, cumu : durba sau Iterim; chtrca 
bau At'j cu, etc, sé se cauto la litter'a A. 



U4 



6IB. 



CIAC3TRI, s. m., pi. bracce san im- 
braccanitìnte de petiore large si rosie ce 
partau alta data boiarii; — cuventu tur- 
cescu? 

CIAUNUf 9. m.\ nrcum aheitain, vasu 
de ciuia pentrufertu, caldare de c'nùa; — 
? d*iii acea-asi fontana cu ceamt sau 
ceofnu, sau d'in ciuia :acesta dMa urina 
etyni'dr ,ia pare a respunde ca mai bene 
la iatei 'ssiiiu cuventului. 

CIBA-U" 8! ciuhàriu, s. «i., [i\.-c, 
labrum, Uoii^; vasu do spellata va.-^elti, 
de mulsu vacce sau oui, dfì pusu iu elln 
buccatef si luai allosau buccato de Lape- 
datu, loture, etc; — form'a, casi intel- 
leasulu, duce la unu latin, olbariuin, ca 
neutra d'in adiect. Glbar:a:>:=de inau- 
care, relativu la mancare, etc, cu in- 
tellessulu : ceva (vasu) dexmsti in. ella 
de alle fnancarei ; in gur'a poporului ro- 
niànu intregu essiste si primitivulu, d'in 
care a venitu Hbàrìuj a(ìecocf6«::=clùus, 
cu insemnarea atàtu dt^ ma^icarCj nutre- 
tiu^ etc, ce are si in latiuesce, càtu si 
cu cea de vasu de tnancarej care lipsesce 
cuventului latin, olbas, déro care usioru 
se potè trage d'in cea d*antaniu, pre- 
cuinu si in frane. pUt insénina si blìdu 
si mancare; ?saupote intellossulu de 
vasu ce are cibu duce peno la grecesculu 
xESoc:=:cuteia, lada sau arca, etc; — de 
acea-a nuintellegemu deceinveliatulu 
Alìklosick lu refere la slav. cìbra, care 
in limb'a slavica sta isolata si fora alte 
cuventecumnatecud ensulu; este adde- 
veratu co mentionatuhi inveliatu Bus- 
tine nomai, co cuventulu cibàrìu ne a 
vonitu prìu luediululimbeislavice, care 
Tar fì impromutatu si dens'a d'iu cea 
germana, si a nume d'in vecbiu germ. 
iwlpAr, Dou germ. subtr sau z>ber= 
vasu cu doue urechie sau manusio. Noi 
no indoimu despre acesta tìliatione, cu 
atàtu mai multa co, la considerationile 
mai susu espuse, cari milita cu potere 
in favorea romanitatei cuventului, se 
adauge si improgiurarea, co, pre lungo 
form'a cibàriu, cuventula are si alta 
mai romanica, de se potè, adeco form'a 
cibare sau cthan\ cu intèllessulu spe- 
ciale do poteriuui sauguUorbA^pote- 
riulu in care se depune corpulu sì san- 



eia 

geleMantuitoriului. Laacosta d'in nrmtT 
forma apotutu contribuì si Glboriainzr 
xtótóp'.ovrrcupa de beuta, facuta d'in 
gbioc*a fructului plantei d'in Egyptu 
numita ciborin, applecalu ap4)i ca ter- 
mina bastìricescu si cu intellessulti spe- 
ciale allu romauescului cibare, care s'a 
potutu forma d'infemiu.fllborliupionun- 
tiatu romanosce cibària, apoi cibare sai^J 
cebnrc, ca «/arn=afóra=«<!-foras, Coafl 
paraudu apoi formele ce a luatu cuven- 
tulu ciborltim si in alte limbo sorori : 
ital. clborln, vechiu frane, chlbolre, nou 
iVanc. clìiilt'y ispan. sì pò rtug, clmb«< 
rio; sì luandu in cousideratione co ì\ 
si portug. clmborto ìnsemna si 
sauumbrella; noi credemu co cmlteriuìt 
Dumitu pre a lociuea si testimdlu, cu- 
ventu formata, cumu se vede, d'in tesi 
=tésta, testu, boìta, etc, la italiani 
francesi, otc, si cu insemnaro de eapu^ 
pre candu la noi se dice numaì : tt^sVa 
capufui; àmberiulu^ dica, cu care 
menele romàne si accoperu capulu, 
unu biastariu d'in clborhim. 

CIBOTA, ceboia si ctobota^ s, f., o* 
crea; incalciamentu de pelle ce copere 
petiorula peno appropre de gennchiu si 
uneoti chiaru trece de genuchiu ; — 
cuventulu, priu care celle alte limbe 
romanice espremu acolla-asi couceptu, 
variedia : ital. «tivale, frane, botte, Ls- 
pan. bota; se alla in se in tote aceste limbe. 
ca si in a nostra, uuu cuventu do fona» 
si de intellessu analoga cu allu uostru 
cibota : ital cUbattn, ispan. xapata, 
frane 8aTate=calciunu sau pantofu 
portata si ruptu, calciunu grossolana; 
ispan. si port. 2itpat:>:=pantofu, capa- 
te i-o^^cibotariu, pantofariu, etc; dupo 
unii caveutulu romanicu ar ti venitu 
d'in arab. «abata.=a incalcìà; ìu3e aco- 
sta iusemnare a cuventului arabica este 
indoiosa, si impregiurarea co vorb'a in 
Gestione so alla atàtu in limb'a nostra, 
càtu ai iu celle alte limbe romanice, 
este unu potericu argumentu co ea a 
essitud'in terrena romanicu. Intrebarea 
ar fi numai la ce a nume radeciua o se 
se referia ouventulu iji cestione. Déco 
consideràmu form'a lui iu ispan^sce, 
lapatapare a veni d'in lapa, itaLiapp« 



- » — ^ — . 
Imb«^_ 
LspaiH 
bolM 

u- 

'^ 

rato 



cit 

frane, ^li^^sajta, cu ìntellessulu an- 

tania Jv laìnhni de fvn'u, care in urma 

g«iieralisaiidu-9c a potutu trocc sì la 

uuenmar'^ do fusia de unii ce orecare, 

4Ì ili i»arte de /asia de pelle petUru in- 

talàiUti ì^au, fiendti co ouventnlii zapn 

iitì iu i-spauesco 8Ì iuaemuarea de .sa- 

jfitvra, cucitale, eie. y x&\minrz,cwbota 

a pouitu ÌBsemuà mai ar.taiiiu c€t:a 

ctuv, tucapiif oriti j tìtc. iu genere, sì in 

liArteceva assom^nea applocatu.la cea-a 

« inrajic sau infasiura petiorulu ; ia- 

tra caca »e attenuto de intollessu. frane. 

Hill! r iili iiiiiii de louiuu sajiain, euniu 

n romanesc. caputa^^tirte a clohoid 

et cojjere laira peticralui paru u con- 

innii a<»}stu etymologfa, fora so mai 

iiiaugeUiU co frano, botte, Ì8paii. bota= 

ciobota, precumu si roinanosc. bo/c^iu, 

comparate cu b"ta, hute, eie. (vedi boia), 

rtna in adjutoriulunietaforei, priit care 

x*|i«to=::civ)bota a potutu trece dò la 

insemnarea (generale de ceva cavu sau 

fffyf^*^ la cea speciale de ciobofa^ hoto- 

AM, eto.; insusi itul. titirale, ce noi nu 

credemu co ar veui d*in german. htlefel, 

pare a corrobora metafor'a d'in costio- 

ne, Cik [trovenitu d*ìu stira si afiiuu cu 

stijfS^ btìpeb=sullu, butucu, etc; apoi 

b^ttmcu se apjdeca forte desu in roma- 

nesee la pttxoì'u. De alta parte consido- 

r&ndu forma caventului d'in cestione 

is italieneìice si in romanesco, cfabatlu^ 

oc^fro/a, euiitemu condussi la unu vcrbu 

ita!. eUb«r«r=a s^mxìq secuture, aspune 

vcirlie ììifiaic i>» deserte^ si prin acestu 

j la sustantive ital.clHbik si ciobo= 

:uroHUf aiììne in intellessu si in 

i cu romanescele ciobti, (vedi mai la 

lucuvencu), (/t'ò a (in deseitu), 

t ira — (geira , ythm) , yeba (pro- 

-a : gheha)^ etc, cari se reducu la 

iclbbuH, d'in radecin'a g:tb=grec. 

de unde x-jr-retvrra se gebosid, 

■i. etc; si astufellu si pre 

. iljungemu totu la conclu- 

li co cUbattAy ciobola, va se dica, 

i bota, botosiu, etc, ceva catw, 

-'=, téiflatti, cylindricUf etc Déro 

Luia mai buna etjmologia a cuventii- 
ki ciobola ar fi do certa acca-a cai'o 
ar coprendo io sene ide*a de petioru, si 



OtB. 



U^ 



mai vertosu ide'a àejxtrtea petiondui 
coporita de ciobota : in limb'a latina 
tibia=Auenilu petioruluì si flueru de 
cantatu, de unde tlbiuie:=ciorec?«, ciO' 
iiipu; d'in tibia s'a formatu la noi tevia, 
si, prin strarautarea lui i in syllab*a i- 
uitialo, tieva; d'in ttbUUy prin inter- 
mediulu unei forme (tlbUlicum)^ a po- 
tuti! veni si ciorecìi in loca de ttortcut 
ca si pecioni iu locu de^^^iorii^p.^tlo- 
lua, trecundu mai antan iu prin formele : 
timarecUj tiuiafecu, tìtiarecu, ai in fine 
tiorecu, cumu si d'in/c6rM, febra-=.i^' 
bris,printransforniarile/eyrfi^Ì?(<r«,etc 
s'a facutu in fine fioru; cumu su eiùrecii 
unu vestìmontu pontru accoperitu tibia» 
asià si Ciorapiduy si prin urm:.re a- 
cestucuventu inco e, dupototeprobabili- 
tàtile, uuu derivata d'in tibiale^ èro 
turcesc. oiorap apotutu fììmpromutatu 
de la noi; adaugc pre longa acest^-a »i 
cuventulu^f^/iWu, cumu se mai dice de 
altii varimbuìu ciobotoi, si care ar potè 
fì totu Milli blastarìu d*ia tibia sau u'iu 
affinile selle tubus, tu\ter, etc, intog- 
mai precumu si Francesii numescu a- 
cca-asi parte a ciobotei cu vorb^a tlgo 
rrtlMdy ca si ca?e^cavt)a, si astufellu 
va fi cda mai maro pr'>babilitatoa co cio- 
bota inco e uuu nobile fiiu d'in tlbiAy 
ua&cutu d'in una forma tlblatik, trecuta 
prin tiaboitd in tiobotai siapoi in ciobotu: 
pentru stramutarea lui a chiaru tonicu 
iu o compare-se /bm<':=.iiimo»; déco ins« 
ar preferi cineva se traga ctweci, ciO' 
rapu, etc, dìnpdioru, sustinendu co, 
prin caderea syllaboi initiale pe, sunt in 
locu de peciorecUipeciorapii^ noi in con- 
tr'a acestei opinione n'amu ave de dissu 
nemica altn de càtu co esplecarea cu- 
ventului civbotii, ca unu compusu din 
peciont, ar potè fi mai grea de admissu, 
déro noci de cumu de lapedatu in modu 
absolutu. In addeveru admittendu co cio- 
bjta e LU locu dopeclobota se vede de sene 
copartea d'in unna a cuvontului coin- 
cìde iu forma si in intellesaU cu boto* 
siUj frane btttte, ispan. bota, jtc; càtu 
pontru partea autania,^catì sau j>tfci«, ea 
ar fi form'a premitiva a demìnutivuluì 
peciotUf iu locu do ^t'^/o;'M:=petloluiiy 
si acestu-a iu locu de pedloU» d'iu peN« 



\U 



Ciò. 



p«di8;3Ìacestae3plecaro acuventuhii cio- 
bota devine cu atàtu mai probabile, cu 
cfitu, atbra de ciorecl, cionijm etc. se dice 
de unii si ciorangc in locu de peciorange ^ 
cumti se aude mai de comiuune, èro 
dolane^ speciale applecatii Ja 7)f(:/orccu 
una nuuutìa pejorativa, se aude auinai 
sub acesta forma scnrtata^ cu tote co 
pare a ti in locu de pf^ dorane a'du juc io- 
lane; ba chiaru dare se dice in modu 
resfaciatoriu in locu depcdore. In neci 
unu modu déro noi nu poteinu adraette 
co vorb'a dt)6o^«arti venitud'in vecliiu 
slav. cibotii, de ore ce acentu cureutu 
nu mimai nu se potè espleciì prìn una 
radecina d'in acesta limba, déro neci 
inacarìu se aHa intr*ens*a'; èro rus^esc. 
oebvtl potè li impromutatu de la Romani. 

CICÀIEGEA^ eccmegcà si dsmeycù, 
s. f., iiptus Htlpì co^ouUh! cippnni, euteìa 
de lenmu de strinsu bum, sì in speciale, 
cuteialacutapeutruaceijtuscopu in m^Aii 
d'in pravali'a unui negotiatoriii. 

ClCNMIvE,-f'sri<, v.,morf, liiterire, pe- 
rire; amori, a peri, a crepa, vorbindu de 
bestie, si pria urmare de acea-asi inseuj- 
nare ca sinoulu grecj/o^sìv, care aveiidu 
insemnarcu de o. pocni^ a plcsìììj a cre- 
pa^ eie, iust^mna si a mori, ca sì in ro- 
Dianescele apUìtnl si a crcpt'rzr.a dcm; 
iase dcHtre este neoonuoscutu d'in coce 
de Carpati, (vedi docu). 

CICALLELA, s. f., actione de a d- 
cdW,(vedi in dictionariu : 2, dcu^dcalia, 
dcallire, etc). 

CICANIRÉ, dcanUj etc, vedi docu, 
docanire, docctnu, 

CICIT, 1. laDacoromani,appcllatione 
pentru porci, prin care i chiama cincva 
la mancare, aimloj^a cu appellationea de 
pui p«ntru gaine, cea de bu pentru curci, 
cea de tUiu (t nesìueratu) pentru ratie; 
— 2. la Macedororaani espressione pen- 
tru joculu de arsice, appiccata atunci 
candu jocatoriulu lovesce sau attenge 
cu irhitda seu altu arsicu; — se refere 
acmuu cuventulu in amendoue intelles- 
surele la un*a si acea-asi radecina? 
(vedi docti). 

CICUTIKE si ducutirercscn, v., in- 
UmiicrHiiier bllx-re; a bé Itone, a suge, 
$ iruge ben« la macrsea; — cuveutu con- 



art™ 



m, 

I noscutii laMacedoromani, care sau e i 
locu de chicufirfj si acestu-a in locu de 
jptcutirc, analogu in intellessu cu frane. 
boire à b*tìgs traitii; de orece si laDa^_ 
coromaiii e bene connoscuta vorb'a pl^È 
cusiu prin care se espreme rinuli4, cn res^^ 
pectucotni celluce i place se bea multa : 
/'(tra pi rubiti fu nujìoU irai una sciitjura 
di; (vedi in&e sic*oc«, docanUf ote.) ^_ 

CKjHEKIU si tighenuy s. m., lor^H 
sau Ui'iist; li uriu, luna, iidcco vinu acrt^^ 
vinii de pome : mere, pere, etc. ; — cu- 
veutu tieconnoscutu d'in coce de Ci 
pati ; ? in locu de adderiu, dupo pn 
uunti'a provinciale a lui de. ca ghe, 
umle apoi si ungnresc.tzlKer? conipai 
si frane, cidrey itaL cUro, formate potè 
totu dMu Aoiduliis; dupo altìi cidrc ar tì 
venindu d'in ebraictilu latinisatu sicen^ 
=beutura din succu de fìnice. ^È 

ClLIBlU-a,adj.,beU<jlus, eanclnnu»^ 
mimdru, elegante, curatellu si sp^lla- 
fccllu, politu, etrC. ; — cuventu tiircescn, 
astadi cadiiitu in desuetudine impreuua 
cu cellu si do forma turcesca, dlìbì san 
celebij care se lua ca termenu deappel- 
latione, c'ASÌci/r,jupaìti4, etc. (vedi bo- 
iariu) : Oi7//>*/>t*>wt'/ndr=domnulu l>e- 
metriu, pre caudu astadì numai in risu 
s'ar potè appicca cuiva appellatioiiea de 
dlibi. 

CIMpiHTRA,H.f., ToIselU, mieli in- 
strumeuiu de ferra in forma de clrst 
cu care se apuca si se smulgu perii d' 
barba sau d*in mustacìe; — la Macedo- 
romani pronuutiata, diipo nsulu loru, 
dnghistra, si cu intellessulu dttìffanat 
sai tutoria; —xene acestu cuventu d'in a- 
cea-asi radecina cu cqm, dpirc sau oa- 
pire^ (vedi daìtn si dorn)'-^ Forra'a sU 
Curata romanica, un permitte a ciig* 
la germauiculn zau;?:=clesce, desi ci 
ventulu se prouuntia si timbistru 
tinghìstra; dero d se aude la multi 
mani ca ti, si càtu pentru ghì, sau e in" 
locu de hi, ca in corghi in locu de corhi^ 
n atunci etymologi'a data mai susueste 
cea mai probabile, corroborata totu dd 
una data pria noulu grec. mr;?», cu 
acellu-asi intellessu casi nm;*' ■» 

carenuapotutudaciivejituiuiM. ::, 

de orece acestu-a e mai intregu ù mai 





cm. 

curata in forma; san ///// e sonulu adde- 
t*Tatu, pre candu bi nu ar fi decàtn una 
ratecire de proauntia, si atunci cinghi- 
fjrit ar [M>té ti de acea-asi radecina cu 
óufjhdlu, (redi in Dictionariu : cange^ 
ouit/^-flu, cancdlu, etc; compara si ar- 
lichi r.iohu d'in Glossariu). 

CI_MlLrRE,-e5CM, v., vonig-mu propo- 
rre vel solvere, a propunosau deslegà 
oiiA enigma, a pune san gitici Tina ffhi- 
tàùre; — ciiventulu connoscntu in Mol- 
dari'a si d'incollo de Carpati, mi so audo 
de loco in Miinteui'a; elhi pare a iì in 
Joca de cinelire sau c'mellire.^ formatu 
(fin cineìln, care in partile pre unde se 
éod^ cimilire, se dice in locu de ghki- 
tcre, ghici : cincllu, cinelhi^gìiìcì ghì- 
ciiore ; èro etymologì'a cea mai proba- 
bile a cuventului cinellu ar fi desfaccrea 
lui in trei cuvonto ; cine e ellu, cu in- 
semnarea care e aeellu lucni ce eu propo- 
nitoriulu intellegu prin cuventele melle 
enigmatice : nemica mai naturale limbei 
daefttu reductionea espressionei : cine e 
cUUy la forra a : cine-i ellu sau cin^e eìluy 
ein*eUusi in fine cineliu, Ar fi|potepré eu- 
tedìatoriu a cugetà la latin, caliere; déro 
ÌJDT&tl«clDlain,trassu d'In vatosBiciiuere, 
se afla uuu intellessu analoj^u cu pro- 
fezia aau ghmtorej ba inco simplulu enr- 
«ita se appropìa sì mai multu de intel- 
lessula unei ghidtore, care se produce 
tota deauo'a sub form'a mesm*ata a poe- 
làei; apoi in eanieiiA:=mu9'a inspìratoria 
de carmina, radecin'a can appara cu tmu 
B in locu den;8Ìd'ìn camena vìnii proba- 
bile deminutivele : camillns, caininn=: 
"•" *^ ce avea. una parte inscmnata in miele 
■ >me alle strabmiiloru Uomani; si 
''li u 9*ar potè ca Roma nulu ata tu de 
vn datinele sèlle se fia pastratu 
1 ... remiuiscontia de misteriosulu.ca- 
BiUaii cella puciim in cimìliturele sèlle, 
precuma in cinellu s'ar fi pastrata for- 
m'a mai primitiva d'in tan-erej co. in 

fall*«lnlnm* 

er 'RE si 

*"■' . . .. ìiky 3. f,, «nlgma, ghici- 

li cimilire)* 

-' '. ''IC, citnisienusì cìmisiriu 

., cimaioiUt cinisiriUf s. m., 

kuas, pianta munita luco d'in collo de 



cm. 



145 



Carpati si hanutelU sau baìitUi, èro d'in 
coce de Carpati si ?nerislmn; vedi si in 
dictionariu : hussu; desi avemu atfi.tea 
alte espressioni pentru conceptulu ar- 
rotata de acestu cuventu, totusi ar fi 
interessante a se scE cu certitudine déco 
e venitu d'in turcesc. clmnirr sau déco 
!iu cumtiva Turcii Tau impromutatu de 
la Romàni. 

CIMILA VIRE, si ctfmipavirerescu,y,, 
t<»rpfvre pcdum luboran*; a amortf la 
petiore, a nu potè mcrge bore, aschio- 
peUi d'in cnus'a ammortirei potioreloru 
prin multa siedore, a nu si potè redicà 
si mijcà petiorulu ammortitu, (vedi 
ciobu). 

0IMPAVUsicwm;3at'»,-a.adj.,pedum 
torpore Inboraiis, cu petiorele ammor- 
tite, caro are uuupetiorusauamcndoue 
ammortite, prin multa siedero sau d'in 
alta causa, asid co uu le potè redicà, 
miscà si ambia; — cuventu, casi cim- 
2)avirey pucinu connoscutu, (vedi inse 
ciobu). 

CIMTIRE,-escM , v., coutiuìnUcere, 
de regala ca reflessivu, a se cinìti; a se 
piti, a se pitulà, a se stringe si ghie- 
mura; — cuventu neconnoscutud'in coce 
de Carpati: ?se fia ella ima transfor- 
mare à'ìn piiiref trecutu, prin chitire la 
citire, si apoi, prin adaussulu uuui n sau 
m^ la cintire ori cimtirc; sau e potè in 
locu de ciuniire ori ciontire cu intel- 
lessu de a face ììììch; sau e in fine na- 
scutu d'in qaln-n, d'in care conquln* 
Iscftt (vedi si ciobUf ciocti), 

CINOVNICU, s. m., inspectoriu ad- 
ministrativu, tinantiale sau militaresca; 
— cuventu si de forma si de origine 
slavica. 

CLNSTE, 3. f., cuventu slavicu, astadi 
cadiutu cu tote derivatele sèlle in de- 
suetudinejcareinsemnà: 1. onore, 2.one- 
staiCt 3. buna credcntia, 4. probilale^ 
i>,resp€ctUt Q.veneratìone, 1, stima, con- 
sideratione; 8. tractare onorìfica, ospe- 
tare; 9. dare de heutUj 10. refnunerare a 
unui bunu servitiu, 

CLVSTlRE-cscM , V., a face, dà sau 
arretà cinsie, (vedi mai susu insomnàrìle 
cuventului ciìiste) : 1. a otiorà, 2. ares- 
pedd, 3. a venera; 4. a adora; 5. acon^ 

10 a. 



143 



ClìJ. 



siderà; 6. a stinta, 7. a trada onon/ìcc, 
a ospetd; 8. a dà <i^ beuiu; 9. a remn^ 
nera unu hutiu Sf^rvìfìu, 

CINSTITOHJL\-/órm.adj., care àv- 
stcsce, iu toto iii.semnàrile verbiilui citi- 
stire, si prin urinare : 1. oìioratoriUf 
a. respeciatoriu, 8. veueratoriu, 4. «f/o- 
ratoriu; 5. consUlrratoriit^ (>. stìmufoi^Uf 
7. osjìda/oriUf 8. daMoriu de bentu, 
[». remutteitUoritt, 

CINSTlTUr», part. adj., cu tote in- 
aemnàrile substaiitivului cins^csau ver- 
bului cinstire : 1. otto>'a^«, 2. (mr/«, 
3. ^)roòu, 4. onwnosu, 5. rt^spcctotu, 
0. rcììirafu, con^^ideratu ^ 7. stìmotUf 
H.tractiUu oìiotifìcSf iK otfjìfiafu, IO. f^- 
?ia/« c« cft'« (Zr 6c»^ti, 11. rtfHuncraiu, 

CINTIKIMU (pronuntiatu si tinti- 
riwu)j de acea-asi instnunare cu chithi- 
tirìu; vedi iu Dictienariu ; cemdcr'ut. 

CINTKDIA. 8. f. 8i 

CINTEDIU, 8. m., cuventu ce de- 
nenuia una passero, ni caro, ca cello mai 
multe eaprcsdioui de domcniuilu istorici 
naturale, este cu totulti vaga bì iiede- 
tormìnatu : dupo dictioiiariut» Poli^u 
tuvontulu ar fi connoscutu nuinai d'in 
collo do Carpati si ar f. iusemiianlu una 
passero numita in gormanedce link, si 
s.cea-asi passero s'ar fi numinJii in u- 
nele locuri botrosu, óra in aliolc frin- 
gtlla; dictìonariulu lUout traduce chi- 
tvdia (i^u cintcsa, cuinu Bcrìe deii;^ulu) 
prin frane, médange; dictionariulu I3ar- 
cianuinfìne nuconnosce cuventulucm- 
t€dìié san cinkdia, afora de nu va fi sca- 
pare d'in vedere; da inse cuventulii/rài- 
ffilla bì Iu espleca, ca si Folìzu, prin 
german. link. Acumu collo mai bune dic- 
tiouarie germane traducu frane. méHnnarc 
prin meUo^ prò candu dictionariele Bar- 
eianuéi rol> zu dau meUe ca:=:cu roman. 
p^igiiiu; prò càtu scimu noi inse, d'in ter- 
r'a romanesca collu pucinu, pitigohdu 
respundo cu frane, pinson (scrissu sì 
pliKjon); èra plnson e tradussu in celle 
mai buno dictionarie germane prinilnk, 
si frane. iin^»ftiig<»=gemi. mels« corres- 
pundo mai bene, in iutoUeiiJSu, cu cea-a 
ce 86 connoscc d*in coce de Carpati sub 
nuraele ^^prrgorp sm prigore, D*in a- 
tfcstoa ar refluita numai, co pasaerca ce 



cik 

|>re3te Carpati se chiama frmg'dìa^oxi^\ 
d'in coce de Carpati numelede pifigoiu, 
si passerea connot^cuta a^^ìlo sub nu- 
rnele de pifigoin se dice aici pngore :. 
sì atàtu incoefortedaunosu peiitnibu* 
na intellegore intre Bomàni déro con-- 
fusionea paro a merge si mai departe 
dictionariulu Raoul espleca pUìgoiu si 
prin ini''Muiig'o sì priu ptu^'on, cari parn 
inse a fi dono passeri diverse, èro pentni 
prl'jrove da cA ecivaleuti frunc. bruant 
san bréant :>i loriot. Déro lorlot pare a ti 
=:germ. ^oMiMnsel^latin.Ml^olns sau 
^iiliiiiliiy de nude si ii:i-au;riiriilu nostru, 
esplocatn in acellu-asi dlctìonariu la 
loculn siìu prin lurìot, pre caudu dictio- 
nariulu Barcìanu Tidenlificacu frranru, 
passere differita, pre cdtu noi scimu, de 
grangurn sau gran gure; èro bruAiit sau 
brèaiit pare a fi=anthui» sau m >Ui.-ìUu 
ttrtvu lui Liniieui=codulnitura galbena.. 
Lussando déru de una camn data la una 
parte cnventuin prigore^ care atatu d*in 
coctì càtu si d'in cullo de Gari>ati are 
acollu-asi Litellessu, intra càtu si d'in 
celle ce sciinu noi, si d'in dictionarìole 
Polizu si Barcìanu, cari Iu espleca prin 
gernmu. l>Ieuourrei}jieri=manctttorÌu de 
albiiRs resulta co prigorea e una passere 
cui place a maucA albine, si prin urmare 
ai lì ajyinstr'aj (vedi in Dictionariii a- 
cestu cuventn) sau morupK aplaster luì 
Lìuneu. Remane déro a se precisa con- 
ceptole ce au a so lega do cintediu.frin" 
gillaf pitigoiu si cUiaru hotrosu : acestu 
d'in unna mentionatu numai in dìctio-f 
nariulti Polizu la cuventulu cìntcdlu^ 
neci insusi Tesplica la loculu seu, uocf 
insino l'amu mai audìtu san cjtìtu unde 
va; cu tote acentea, cadcrivatu4'iu6o<M, 
(vedi acestu cuventu), si prin unnare 
do origine curatu romanica, si tutu do 
una data ca affinu cu botu-grossu, ce si 
insìjie amu auditu applecandu-selannu 
passere (nu scimu inse bene la care a 
nume), cuventulu botro&u , casi botu 
grossuy amendoue aru fi càtu se potè de 
pictoresce si apte a espreme specie d'in 
genulu do passeri in Gestione, ciirì d'ia^ 
caus'a forme! botului loru porta nuiuireafl 
generica de oonirostre; ca mai benoT^ 
credcmn noi, s'ar poto apploci boia* 



I 
I 

i 



Amk 



CtN. 

grosufn la payserea nutnita tran e. gros- 
h€^, latin. frlue:!Ua rostrata, gennan. 
kvrnbelszerrzcocouthruuNioH luì Litiìicu 
(litter. spar^'utoriu de semburi, poiitru 
co acéfala passere sparge semburii «i le 
manca niediulu); èro òo^ro^M la passerea 
aomita t/acc b(>iiTreiiIl=:geriii. dotnp* 
Uff» 8au glmpel=rrlny:llla plrrhuln lui 
LÀnneu. Pttifjom ca venitu, probabile, 
d*in pitigare iu locii de pilicare^pi.'tì- 
care^=ital. |)l2zicare=frauc. itliioeryia- 
togmaì ca sì frano, plnsoo sau pln^on, 
sar applecà ca mai bene la cea-a ce se 
chiama germanesco flnk : cocì, do sì 
fringUla aro, cuiuu se vede, preste Car- 
pati, ucf^.sta <rin nrma inseiiinare, \\\sq~ 
cODsidorandu, co iu latincsce frli^iUusan 
rrittf^fllA aro imu Bensu indoterniinutu 
inlre motacIUa rubecula si uolacllla 
etrlebii lui Linncxi; consìderandu co 
Francesii au applocatu cuventulu frin- 
gata la goiuilu molneau:=|»as8err=t>ra- 
bia; conaiderandu co vrabia e cuveutu 
strainu, si totu de una data cu conibì- 
natioui fonetico contrarieliiuboi nostre; 
oonsiderandu in line co paHbor, care in 
latìneBce inseiuua vraòìa, s'a luatu, ca 
si in i^panesce pujaro, cu iutcllessulu 
generalo de atIs ; noi amu crede co frin^ 
ffiiia s'ar polé luà in limb'a nostra cu 
iBsenuuirea de vrabia. In tino cintediu, 
inco pare prin forni 'a sea unu cuvontu 
roinanescn, in locu de cinfcduy cumu 
credemii co l'amu auditu si noi dicundii- 
a*s in uuele parti : astufeLlu cuvetitulu 
^mpf9tt'<Iiu san cinteciu ar fì aflìnu cu ital. 
^^Uacifty applecatu ca nuiue geuerìcu la 
I p«sd€nlo de geuuiu paras, èro ca com- 
I pitsn, ciuclallegra la una specia d'in 
I jic«àtu genu, care e ca mai maro hì me- 
I rita ace^tu nume prìn vivacitatoa mìs- 
I driloru si sonorìtatea vocei sèlle, si ca 
[ iiiutivu, clncturella^ la alta specia 

t uiAi mica ca cea chiamata cinciallegra, 
ti ca eapulu cerulni; clnclalloifra se 
cìiiama, iu dìnlectulu toscanu, ctnclit- 
^toU, si de acl se vede co ciucia d'in 
aceetu caventu, ca sì cinci d'in cincia 
rsw unu sonu imitativu^ care s'a tra- 
dti^KQ ^ la noi prin cintiy si de aci cin- 
teàiu^cintcdu=cintetiUt care ca de- 
miirutivu d'in ciniìu, s ar applecà la una 



CIO, 



U1 



passere assemenea celici cbianiate ita- 
ìiiinosco cinciarella=(pariis ciorulcus 
lui JÀnncuY)y pre candu de forma ciniin 
ne amu potè servi a numi ital. cincial- 
leura. La Macedoromani d'ìu acea-asi 
ra decina cu cintedìu se pare co au essitu 
cionttj c'(0»a=:vrabia, atbra ile nu voru 
ti in loct! de eoniu, 6'on?'a=(coiiiiis, co- 
nia) d'in c*>inis=ieonu; si ac(5st'a inco 
ar probi co llomàriulu s'a precopuLu a 
numi passerile, dupo caracterielo loru 
mai resaritOf collu pucinu asià de bene 
ca si invetiatii de astadi, cari numescu 
passerile de acestu genu conirostre:=c\x 
rcstrii san ciocu iu forma do conu, 

? CINTILI, s. m., vedi cintedìu. 

CINU, s. m., pl.-uri, grados, ordo, 
dlfrultan; cjmbiiln; 1. f^radu ce occupa 
cineva intr*ima ierarchfa, conditione , 
positione, demnitate; ordine, classe de 
omcui de acea-asi conditione ; 2, luntre 
mica; — iu cellu d'antaniu iutellessu 
cuventulu pare a so lega de slav. clnii, 
de umle si cinovnicii; ? déro in cellu de 
allu doile intellossu, (vedi ccarìocii sì 
ceanu). Confer. grec. xoivo?. 

C1015ANA sau ciuhana, s. f., la Ma- 
cedoromani, lingura mare cu care se 
servii pastorii, (vedi ciohann si dobu), 

GIOBANCA, s. f., de acea-asi insem- 
naio cu dobanessa, 

GIGBANELLU, s. m., deminutìvn 
d'in dobanu. 

CiOBANESSA, s. f. (mai pucinu beiip: 
doùanca), ca femtiiiuu d'in ciobanu iu- 
.semiia: 1. femiu'a unni dohnnu, 2. fe- 
miiia ce pastoresco una turma de oui. 

CIOBANESCU,-a, adj., relativu la 
dobanu : tram dohanesm. 

C10HAN[KE,-ej."CM, v., a ti dobanu, 
a face messerfa do ciobanu; a past(tri oui. 

CIUBANITIA, s. f., de acea-asi iu- 
semuare cu dobanessa. 

CIOBANU, s. m., oplHo sau upUlo, 
oTium pastor; pastoriu^ pastoriu de oui, 
}yecuranu, cumu se dice d'in collo de 
Caniatisì in Macedonica;— alto cuvento, 
cumu : paatoriu, pecurariuy etc., de ne- 
c^ntostata romanitate, nu ne lipseacu 
a eapreme conceptnlu co se ar- 
rctt* pnu vurL'a dobanu; cu tote acestea 
ar fì de doritu a se stabili^ déoo ^Ilu riue 



US 



ao. 



in addeveru d'in ture, cioban cu acea- 
asi insemnare, sau déco nu u cumuva 
unu cuventu romanescu. Fienduco Tur- 
cii nu su insìsi bimi pastori, ar fì do 
mii-are ca ei se tia impromutatu Romà- 
nìloru, connoscuti de buni pastori casi 
vechii loru strabnni Romani, togmai 
UQU termenu speciale de pastorfa; la a- 
cesta considerationo se adauge si im- 
pregiurarea co ciohanu oste unu cuventu 
connoscutu Roxuflniloru mai d'iti tote 
partile, pre càudu cuventele lutiate in 
romanesco d'in turcesce nu su^ de re- 
gula, connoscute de càtu nurnai in unele 
parti locuite de Eomttni. Latin, opillo 
=zcìohanu aste in loca de ovlllo; admit- 
tendu déro co cuventulu romanescu ar 
veni d'in acea-asi radecina, ca compusu 
orecumu ci^obanii, in locu de ci-ovann, 
ar fi forte greu a se esplecà antani'a 
parte a cuventiUui, et, afora déco nu 
B'ar presuppune co ci ar veni d'in cìbu, 
care combinata cu ovanu ar fì datu ci- 
bovanuj si, prin moiarea lui b d'in ciò 
8Ì tota de una data intarirea lui v din 
ovanu f ar fi trecutu apoi in ciitobami 
ciobanu. Assemenea moda do forma- 
tione nu este, marturimu «i noi inaine , 
intru tote conformu geniuliii poporului; 
nu aste inso mai pucinu addeveratu, co 
faci» cu cuvente ca dobota, caragaiia, 
cotiofana, otc< (vedi cibota, chiuire)^ nu 
potè cineya respingo absolutuacésta sup- 
positione. In totu casulu noi credemu 
co ciobanu vine totu din cibu, care 
a potutu luà si formele ciubu, ciobxi^ 
(vedi ciobu si cibàrin)^ cu inscmnarea 
cea mai generale de vasìi^ si apoi in 
specialu cu cea de vasu in care se midgc 
si se tine lapte deoui. Despre forma, co 
dbu adeco s'a potutu dico si ciubu sau 
ciobut se va vedo la urmatoriulu articlu 
CM>èM;pentruintelles3U, cuniu àà&cocibu 
8au ciobu de la insemnarea generale de 
V€isti de mancare a trecutu la cea spe- 
ciale de vasupentru mulsu si pastratu, 
ìnpie de otti, proba» intre multe altele, 
aste cuventulu £dò7(i/-ii4= latin. uexU- 
Tìut, care ùiììémna a scssea parte d'in 
Grecare mesura de capacitate si care la 
Doi, de poporu, se appleca uumai la va- 
sulu de mulsu ouii proba e ciobana sau 



ao. 

cibanaf (vedi ciohanu), appleca tu de Sia- 
cedoromàni la cup'a sau lingura cea 
mare a ciobanilorti; proba, in fine, e ve- 
chìiilu slav. oTbaiitt:=«6xtArlaB^ impro- 
mutatu probabile de la Romàni, si ap- 
plecatu nu numaìcu intellessulu de sex- 
tnrina, doro si cu cellu mai speciale de 
cra^murrvasu de ammestecatu vinu cu 
apa, si de acf : poteriu, cupa de beutu, etc, 
cumu se vede d'in verbulu cÌTauoTatl=: 
a dà cu pachariulu de beutu. Apoi co 
dupo principalilo instrumente, cu care 
se essercita una masseria, se potè nomf 
celluceseoccupa cu dens'a, probedia, in- 
tre aitele, cuventulu (WJCttWdsm sau taia- 
toriu de sa^recncìocaìiHlu : totu asiàdéro 
ciobanu suu cibami ar fi cellu ce in cihuri 
mulge, pastredia si vende cihìduzz.inaìt* 
carca cea mai conimune si mai favorita 
a poporului roniànu, Prin acelle-asi a- 
nalogie credemu noi co s'a formata si 
cuventulu &at'i"(*=primulu d'in ciobanii 
unei stane : in addovcru cuventele : ital. 
bacino, vecliiu ispan. si provenc. bacln» 
frane, basuln^vasu de apa, de lapte, de 
vinu, etc, provinu d'in latin, baoohinusy 
despre care in Ducange afiàmu : cum 
daabus patcrU UgDeii, qaas tqUo bac* 
cblnoB rocBnt=cu dotte catino de Ictnnu, 
ce vulgulu le chiama bacchlnl; apoi Lsi- 
doru ne spune, co bacca va se dica si ras 
ariuArlitnt=va3udeapa,cofa,galeta,etc.; 
de acf inco : frane, bac, baqnet^ ìspan. 
bacia, cu intellessu totu de rase; in locu 
de bacca. Isidoru da si baccea. D'in as- 
semenea funtana déro s'a potutu forma 
allu nostru baclu, cu intellesau analoga 
cellui de ciobanu, adeco de omu ce in 
bace lucredia si pastredia laptele, Scu- 
tariit, pustoriu ce sta mai pre susu de 
ciobanii acelleì-asi stane, inco pare a veni 
in aJjntoriulu suppositioneì facute, de 
ore-ce cuventulu scutariu vino d'in acu» 
ta, deminutivu HcutcUa:=franc. éculie, 
ital. scodellai: vasu, blidu, etc, pote^ 
ciiiaru stilila e in locu de stanioy si acé-" 
sta in locu de staria, prescurtatu d'in 
sesiarki, (vedi eìì ciobu). j 

CIOBOTA, vedi ciòo^a. 

CIOBOTARIU, ciobotina, etc, vedi 
Dictionariu : cibotariu, cibotina, etc, 

CIOBU, S. m., pl.-m, fra^mentuni 



I 



H^ 



no. 

UKtaccun frafirmentnin; tjis fractum; te- 
bU, Tas! 1. intfll^sHiilu celili limi ordì- 
Dirìu Mu ouveatului e : buccata d'in unu 
T3SQ Grecare spartu , si in speciale d'in 
ana vasu de pamentìi, si de aci in ge- 
nere, buceata, farimatura d*in verce 
iltu Incni C6 se potè spargo sau farimà; 
dna buccata de vasu de pamentu spartu 
te dice in speciale HÌherbti, cuventu ce, 
prin urinare) nu se appleca la una spar- 
(ura d*in vase de alta materia^ de lem- 
na, d^ roetallu, etc, 2. vasu spartu sau 
dogitu; vasu invechitu si stricatu in par- 
t* prin indelungu usu; si de aci in ge- 
nere, 3. vasUy togmai preciunu sitren- 
tia = vestimentulu niptu sau buccata , 
petecu de vestimentu se dice pentru 
vestìjuentu in genere, vercumu ar 11 
seestu-a, cfaiaru si neinvechitu si ne- 
rtipta. — Dupo celle espuse la articlulu 
cManu noi credemu co acestu curontu 
e transformat ione de pronuntia d'in cibtt, 
(■ " ■ '^ueuvontuin Dictionariu), si 
I'- ulte in legatura de curauatfa cu 

dòànu sau ciuliàriu, (vedi cihàriii); cu 
te aeestea , ca se deBchidemu mai 
ulte perspective cercetàriloru critice, 
ne tia permissu a enuntiiì si una alta 
supposetione, la care noi amu fostu con- 
dus»! prin cousiderationea sensului cel- 
iai mai generale allu cuventubii ciobu, 
cufuo si prin luarea in bagarede sèma a 
scaoibationiloru diverso ce potè ìiiù. la- 
Kìalea b, transformandu-se in affinile 
Bé{lep,(,v, si chiarum, (vedi hagare.hotii, 
bHfnire), Considerandu doro co cióbu in- 
seznna atàtu vasu^ adeco ceva aduncatu 
san scobiiu^ càtu si bucccda de vasu, adeco 
eeea spartu B^ìxrnpti4; considerandu co 
aUtu scvhirea, càtu si spargerca sunt re- 
«ultatulu unei lotirc, care pot«, pre lónga 
dparjfere si scóhire, produce ca effecto si 
/ 'dare, imnckiare, sf arimare in 

.' li'd credemu ca forte probabile, 

co cioÒM,e4ire so dice prealocurea si cro/«<, 
poie fi, prin una stramutaro a luii, in locu 
de cobiu sau copiu^ ca si roibti in locu de 
roòtw, formata d*in radecin'a c«b sau cop 
=^oel^ eob:=lovire, grec. xo;r, de nude 
xKfz-xBv*^\o\ìre , ppargere, truncliia- 
re, etc., xoxi^=:sfarimatura , xò;ravovz=: 
AStnunentu de spargere, sau taiare« xo- 



aàp:ov^pisaIogu, etc, apoi cu cp: %ù)f6^ 
= truncbiatu , rautilatu ; xó'ftvo? = 
vasu aduncatu ; si cu {i : xo[i.fia=bu- 
cata, taiatura, xó(j.;rog=:sonu pi*odussu 
prin lovire , si de aci prin metafora : 
mundrla sécca, falla, etc. La noi rade- 
cin'a in Gestione pare a fi luatu si mai 
multe modeficàri fonetice, asià incàtu se 
presenta sub forra'a cea mai curata in 
cuvente ca : co/jantt^petioru sau bu- 
cata de petioru de puiu, copacu sau co- 
^wciu^proprìe si litter./rttncAiw dear* 
bore, si apoi, prin metafora, arhorék in- 
treguj copaia=vasu scobituin lemnu, c(h 
pi^a=unghi'a scobiiad, callului, s-cobiret 
S'Copirc; etc, intogmai precumu si in 
grecesce, pre lònga analogiele de intel- 
lessu ce presenta celle mai susu citate, 
apoi xwKfi va se dica j^r^ica, paru, si in 
speciale remu sau lopata, adeco lemnu 
taiatu si cioplttiij èro àTcoxs-xoji-jiivoc 
va se dica, intre altele, si scopilu; vinu 
apoi cuvente romanesci, cari ca ciobu, 
sau ciopii, au transformatu mai multu 
sau mai pucinu suneteìe radecinei, cu- 
mu : ciohanUj Mbana, (vedi ciobanu), 
ciup-irCy ciup^arirei ciop-ertire, ciop-Uref 
ciup-oruy (la Macederomani trunchiu, 
lemnu de caro se lovesce cineva cu 
petiorulu, de care se impedeca), ciup- 
agii, etc; dupo acea-a aitole, in 
cari stramutatu in u pare co a ad- 
junsu in fine a se face ì : cipu, (ca a- 
diectivu, la Macedoromani, cu insem- 
narea de mutUu, ca si grec. xto^óc), cf- 
pu, (ca substantivu, la Macedoromani, 
ca insemnarea de stupa sau pusteriaz= 
parte ce prin lovire sau baterc a innlui 
ori canepei se aliene d'in ce e bunu de 
torsu, de unde apoi in plur. ci>wW=a- 
schie, si prin metafora, verce alte lu- 
criiri de lapedatu ca nefolositorie : re- 
raasitie, residim, gunoiu, fece, etc); 
imele apoi cu nasalea m : ciwnp'ovu sau 
cimp-avti, ciumjì-i^dre sau cimp-avirCf 
(vedi aceste cuvente ce presenta intel- 
lessii analogu cu grec xw^ót;), cimp-istra, 
etc; aitele cu f in locu de b sau p : dofu 
sau ciufu, ciofl^ngariu, ciufutUj etc. (do- 
flengariu cu intellessu analogu grece- 
scului xa>'f oc, care pre lòuga insemnarea 
de mutilHf are si cea de ìisiordlu, seccu, 



180 



CTO. 



de fwnìcu; èro ciufu, are Insemnarea re- 
lativu primitiva de vitia de peiyt taiata, 
rtipta san smuha, apoi cea derivata 
d'in acéat'a : perù nepeptenatu, de unde 
apoi oa adiectivu cu insemnarea: nepept^' 
natii, sordùìu, etc, care osploca si pre 
cea de cinfuÌH-=.avarn rumplitn, analoga 
de ceitu cn insemnarea re arecuvpntuJu 
§QrdMui4 in espressionoa latin. Kordlda 
ATarltla, sì in frane. so'rOble ararlce, 
cu tote co insemnarea de ciufutit se potè 
trage forte iisioru d*in into^^^^ofiulasi mai 
prindtivn alln radecinei v.toh san ciop, 
ciup, asià in oiltn nufutu ar ìnsenjnà celìu 
applecafu a rittpi si stinge avere det^eri- 
unde ni verimmu, reìlfieenu fieitidura 
a da din niann ned mac<iriu unti cinbu 
san lucnt de neniia*^ intorniai cnmu si 
frane. clilctie = rm/f</«, formata d'in 
latin. clcouNzrpellitiora de fnictn, in- 
serana proprie ccllu re stringe si nu se 
indura a dà aìtxtia ntnrariu peUitioreJe 
defrucfexclln rp. stri nf/e avere eeonomindn 
foie w^mirt/rr//', intog-rnai onmu si grec. 
aiitxp('/r^i;, fnrniatu d'in '3[itxfif5(;=:micu, 
inco ins^mna ciufuiu san ararti; noi in- 
clinàmxi cetra antani'a of^plecare data 
cuventiilui rinfittii, ca nn*a ce e mai con- 
forma vivacei imacfinatione a poponi- 
lui, caro in araru a vediutu pre omulu, 
a carni anima a prensu sordi sBnjegu, 
asiÀ in càtu prin acesta-a a penhitu cu 
totulti ùcultatea de a se indurii so dò 
ceva d'in allu seu chiara pertru com- 
raoditatea aea, necumu pentru psiorarea 
suiforentieloru si nevoieloru altnia); in 
finealtecuvente cum; n««w(Iayacedo- 
romani cnìntelIessude//(?fK5a« /«/(/« (/^ 
lana scarìnanata^ adeco ccm taiatusan 
ruptu d'in altu ce mai mare), ciomagu^ 
adrco ceva de ìomtu^ aoinaffire^ ciumu- 
lire (pronuntiata, pria stramutarea lui 
e in /A ca giumu-lire san .;«mM-?fre,=a 
sxnuigf^ citimele, adeca fttlgii unei pas- 
sere, si de ad, a snHilge perula cuiva). 
— In limbele sorori cu a nostra inco se 
afia caventod'in radocin'a. d'in care au 
vonitu rolle roraanes<;i tractate in acestu 
articlUf *\ cu forme sì intt^lIesHiu'i ana- 
logo c^?lloru ce au cuvcntele nostre ; 
r^.inc. coiipi*r:=taiare, copeaa^raschla, 
chupper=:a gè lovi CU potiorulu de ceva, 



cuy 

etc; ital. elobo\ e^omhoi ctofò si oUl- 

fo = scapetatn , prostu, stupidu, ru- 
sticanu. etc: clopparrfranc. inp^^fnsta 
sau fustanella; clnffaro=pinpire, sranl- 
ja^ere; e1airrt='ciufii, clnfftla:=seccat^TrB, 
vorha secca, nemica: cfampare, elanpl* 
carerxa ae lovi cu petioruìu de ceva, a 
se impedecà. etc.:ispan. ehu**ar. cliull*- 
toar:=a impiinfre cu vorha a face jo- 
curi de vorbo impunf^atorie (la noi ciu- 
pire chiara in intellessu materiale este 
unn niodu de a se jocà si glumi); obupa 
^vestimf>titu fora manece, vesta, ilicu: 
ohiipar ^ storcere , sugere , smulgere ; 
c}iapoii=tii!lPÌ» de passere, ful^i. Jn 
alte limbo iioio-nanicoaflàmu deasserae- 
neacuvcntede intoHo^susi forma analo- 
ga celioni ce au cuventele romanesci d'in 
cestione : anglk. ch»p=taiare si bucata 
taiata, chlpzrdespicare si despicatura: 
c!iMfrt=nisticanu, nt^politu, badi.rann: 
cob^ciufutu , carpaciu , et-c., cumu si 
una pos^n'erapitorìa, intellessu analoq'ii 
cu alla cuventului nostni C'Ohe sau m- 
hia, de andò coì>ire, etc; combrzpeptone, 
etc; vechiu slav. c1paert^npctflral«=: 
peptariu sau ciupafpi; ceponl si olprìl^ 
ramiis (si p :n armare analocrn in intel- 
lessu cu macedoroman.cr«;)on(),Navomn 
mai citii clapl'J, care nu so afla in ve» 
chi*a slavica, si pre care la da in^etia- 
tulu 3Iil-lo»ich, ca se espiece bulcrar. 
cliipl=spargere, d'in care apoi sustina 
co ar fi essitu romanesc. cioplire. déret 
in poterea celloru p^no ac( espuso noi 
cn^demn nu mimai co bulg. r'«;>i a fost.n 
iniiiromutatu de Bulgari de la Romàni, 
déro cliiaru co «^Tiipatru si oeporfi s'au 
in(rodussutotud'inronjano<iceìnvechi*a 
sliivica, de oreco in vechi'a slavica a- 
ce.stn cuvente staa isolate si neicgato J 
do lina rudecinaf care se le osplece. Mai fl 
greu, |)oto, s'ur pare cniva a aliene, d^co 
roman. robe ne a venitu d'in german. 
crtbs au d'in slavic. kobf, ruma sastino 
invetiatulu Jlikhsich ; déro angl. eob ^ 
insémna urta speda depassere rapitoria, ■ 
i?ro slaviculu kobf neci are macariu in- ™ 
tellcs.su do fta^'isere, ci.nuniui de presa- 
(jiu: neci uuulu, neci altulu d'in acosto 
cuvontc nu esploca si nu poto csplecd. 
intellessalu cuvontului romaa. cobe 



1 



< 



, ero 

Pare insemna passere domestica : gaina, 
rntia, f)àscn, et^., cari se natrescu d'in 
nbulu san ciohuìu "RomAnului, ciimri se 
f bìama in speciale i^asulu^ in car^ se da 
de niancarp acestoni passeri. CoÒia asià 
(lero ar fi to^nnai feraininnlii d'Ì • cobùt^ 
forni 'a primitiva, cenni anni prcsnp- 
posQ pentm cnvenlulu cioliu, si ar in- 
semna propria : c»»a ce manca d'in eiòu 
sau ciobti, passere de cihu san cidm. A- 
cést'a arfi incouna nona proba, cociofiu 
f^a rtM//tt ar fi in locu de f;ìbn, ai co cu- 
Teniulu cibu ar fi, (nimu s*a prcyiippusn 
lAÌ BUSH, (vedi c'Uthriu)^ in alTìnitatocti 
>><;. x^ìpTj . eie, cari au intnHei^snhi 
le ceca cara sì capace^ ca veri ce vanH, 
prin urmare W6m, ar ave, cumii ainu 
"té proba co au multe alte cnvonte, ^^ 
[imba roinanejica, unu 'ntellessu mai 
►rimitivu de caUi in eoa latina, ir» care 
ibQt insemna numai mancare. De alta 
se scie ce iraportantia aveau la vc- 
lii Romani poUt tiiuitipreWi«pitblicn; 
nii <* de mirare, dtVosinint'fiotiiRoiiìuni 
peno astadi in rohra nutrita la cibnlu 
loru Tedn inco u"j int*rprde allu voìcn- 
#»« dieilom, unu jyrenuìitiu de celle vc- 
\ifonr A?tadi este principìu filalogicu 
joe stabllitn, co pentru cu vento, cari, 
Fa, se pctii esplecà d'in iusasi lim- 
care se afia, e una orrore a cauta 
se le espleee cineva prin adjutoriulu al- 
toru linibe straine. Asia dtVo, ilécocu- 
'entulu colia, cu derivatele aelle colAre, 
,etc., au luatu si intelloasulu de 
. presagire, ete., Hingurulu iu- 
.teUesjiu ce e*: slav. colit, acesjta-a un 
irobedia net^ì deciuiin,co Komanii Tau 
Jiiupronnitaiu de la Slavi; d'in contra, 
ieiiduco in liniljtde slavico cuvent.nlc in 
.ci*sttone au nuuiai intellossu idoalo kì 
nietaluricu, care au se potè csplec^, ca 
,iri romanesco, prin unu intellessu ma- 
teriale 8Ì originariUf este cea mai mare 
probabili' t*?, si ap|u*oi>cehiar«cftrtitu- 
,dÌDe, co Slavii aii iinpromutatu de Ih Ro- 
mani cuvoutulu kob! HÌ derivatole siilto 
k(>biU^)iobÌeutr, ett;. Cuveutulu /;o&a,ce 
invctiatuli: Mikhmdi da ca correspuu- 
ditoriu cu .dav. kobì si cu iatellesHÙIu 
de omenr= prcsagiu sau semnu de ce 
are se »e Intemple, uoi nu lu ycimu neui 



^ CTO. 

d*in andito neei d*in cetìte; noi nu con* 
roscemu decàtu form'a cohia, pronun- 
tìata si cohie sau cohe^ cu intellessuln 
rautfrialo àe passere domestica , si apoi 
metaforioe : veree ^)ass&r€f sì chiaru, 
omu Si altu animale, cuvcniu, gestii, e- 
vm'mcntii, ete., ce se crede co annuntia 
fìitoriulu. Provenc. «obir, care dupo u- 
nii deriva d'in latine.sculu ciipere, inco 
ar potè av^ acea-asi origine cu alla no- 
stru cobire : joU eablr=:a cobi bfne 
fwiwr. — Ce 8*attenge acumu de celle 
alte cuvente in cpstioue, desf unele ca : 
cio^m sau riobu, oijm, ciporu, riufu, etc. 
paru asià de appropiate in forma de an- 
glesc, cbop, Ip, oiuilT, etc, cu tote a- 
ceste, considerandu, co acelle-asi cn- 
ventA, mai subacOllti-aHi fornioaicuin- 
tollesauri mai mulhì sau mai pucinu a- 
ualoge, se atìa si in limbtde sorori cu a 
nostra ; considerandu, co acesta coìnci- 
dentia de forma si intellessu a unei nu- 
merose fauiilia de cuvente, nu s'arpot:^ 
eyplecA in supposetiojiea uni:, irapro- 
uiutu d'in limhilo gcnuanice, de ore-ce 
acestu inipvomniu nu s'a potutu facft 
de càtu iiitr'una e^wca, oandu limb'a 
romanesca incepusse dojà a traf vietia 
despartita si cu totulu nedepend^Mite de 
oeìlo-alte sorori alla sellfl; ronsiderandu, 
co intellessulu variatu allu cuvoateloni 
rouiant'Sci d'in cestioue nu m potè ac- 
coperi prin inlelIesHuIu "irte marj^initu 
si tìpecia''" "Ilu cuventoloni aiiKlosasso- 
iiice; con.' ^randu, co nuuiai intelles- 
sulu largu sì variatu allu radecinoi uub 
sau cop^grec. )tor,pote espieci in modu 
satisfactariu raultiple|o8ÌVHrielo ins*m- 
riarì alle cuvouteloru romanesci : noi 
aflàmu, co e mai multu ca probabile 
uascoroacuvt^nteloru rouranw.i d'ir- nen- 
tionafa radociiia, care in limb'a latiua 
a datu uu mai [mcitiì blastar ica K-uob» 
=:frauc. c'>p©aM:= ascine, raditure, re- 
masitie, farimature, etc.; èro in limb'a 
romilna, ca mulfe altole ce au occursu 
si voru mai occurge, a fostucu multu mai 
fecuiida. In respectulu intollessului , 
dupo celle espuse mai suau, credemu do 
prìsoHu a staruf mai multu; uè marge- 
nfmu ddro a attengo numai strìns'a ana- 
logia de intellessu ce sta, pre de mia 



159 



CTO. 



parte, intre dw/w^rw ca formata d'in xcoìi 
z^taliare san talare, si ialia, cumu se 
mai dice astadi, dupo frane, tailie, for- 
matti assemenea d'in tAilìer^taliare; 
èro, pre de altapurte^ intro roraan. ciufu^ 
cu insemnare de una speda de Òuha^ si 
grec. a7.u)Tj^ — 0x01:1^;, cu acea-asi insem- 
nare, formatu d'in ixcórr-rsiv^carpere 
=:a musica, a rupe sau sfasili prin cu- 
vente jocose, si prin urmare, in intel- 
Icssu ca si in forma, legandu-se de a- 
cea-asi radeclna cu xd7r-T£tv=:a lovf, 
sfermà, taià, rupe^ etc, — D'iutre cu- 
ventele in Gestione, ce noi amu presup- 
pusu co se referu la acea-asi radeclna, 
8'ar potè ca multe se se referia la alte 
diverse radecine ; asià, de essemplu, 
celle cu unu m in locu de b sau }) : cinnia, 
ciwnuUrn , ciomagu , eia , de si , prin 
forma si iutellessu, appropialo de '/.6^{w., 
ar potè fi nascute d'in c<?ma=peru, prin 
intermedi ulu unei forme de adiectivu : 
comiUf comia, asià in càtu cioma sau 
duma, n'ar fi de cfitu feminiiutlu comia, 
cu i d'in syllab'a finale strumiitata in 
cea initiale, si iuatu cu ìntelleasu de 
substantivii ; in ciom^agu, doma ar fi 
Iuatu intellessulu de capetinat asià in 
càtu donuxgu, arinsemnà proprie: ceva 
cu capetina, si in speciale batiu cu ca- 
petina, maciuca;ital.chlo«ia=comfl sau 
perù oste, de certu, formatu dupo acel- 
le-asi processe, ca si alln nostra doma; 
apoi cu ventole cn f: dufu, dufosn, etc, 
ani potè fi in legatura cu cefa, care, prin 
iutermediulu unni adiectivu cfifiuj ar 
•ài antaniu, prin stramutarea lui 1 d'in 
syllab'a finale in cea initiale, defu, apoi 
d'in acestu-a prin intunerecarea lui e 
in f4 inaintoa de labialea /", s'ar fi fa- 
cutu dufu; cuventele cu p : dpUj dporUj 
dpire sau dupire, dmjiire sau dum- 
pire, etc, au potuta a se nasce si d'in 
elppntt=:paru ascutìtu, reteveiu, etc, 
d'in care a essitu de^ertu cepu^ si pro- 
babile: tiepa, tiepKsìaf tiiifu, etc. in bcu 
de depa, deptisia, defu, cari au cautatu 
se iea alta pronuntia, togmai ca se nu 
se confonda cu celle assemeni de forma, 
déro diverse de intellessu : cepa, cepu- 
Ha, etc. ; asià in càtu la radecin'a oob 
sau oep s'aru potè referf cu cea mai 



CIO. 

mare probabìlitate nnmai acellea d*in 
cuventele presupnse inacestn articlu ca 
essite d'in ea, cari si in forma si in intel- 
lessu se appropia ca mai multu de acesta 
radeclna, ciirau : copanu^ copacuj copita, 
S'cob-irfij s-coh-a, etc; io fine cuventele 
d'in cestione, cari in finalea radecìnei 
presenta unu 2> ' dopu, dojìUre, copitOf 
dujnre, dìnpavu, etc, stau, si prin for- 
ma si prin intellessu, in cea mai strinsa 
legatura cu vecliiu frane ohapler» cìia- 
peler sau cluploler, provenc. chaplar 
=:a cioplf, scobf, etc, vechiu frane 
chapnlhcr^ provenc. capiizarr^a cioplf, 
a despicà, etc, de unde cliapuls=]em- 
narìu, templariu, etc, forme, cari de 
certu vin^i d'in latin. capulus:=imaneriu 
de spata sau sabia, si prin metafora : 
spat'a sau sabi'a insasi, de imde in me- 
dl'a iatinitatea cnpnlare=:ataiii, a cio- 
parti, etc; apoi capua sau capo=ca- 
pone sau cocosiuscopita,si in mediadf a 
Franciei caparz^taiare, cioplire, sco- 
hire. etc. — In genere diversele forme 
de pronuntia, ce pani a luà nu numaì 
Tocalile, ci si consonantile aceliei-aai 
radecine, cumu s'a vediutu la artici. 
carceiUj si are se se vèdia inco si mai 
bene la artici. docHj apoi si mai multu 
incode càtu aceste variatìoni, neconno- 
scenti'a accurata a legìloru, dupo cari 
se facu acelle variationi, redica obstacle 
preste obstacle intru urmarirea origi- 
nei cuvcntcloru, ce presenta assomeoi 
scambàri : interessele celle mai vitali 
chiama pre Romàuii preceputi a se pune 
cu toti pre lucru spre a metiu-à callea 
fìlologiei nationali de aceste pedice. D'in 
partene facemu tofcu ce potemu, indi- 
cando diversele calli, prin care amu potè 
ajmigo so respandirau lurain'a preste 
una insemnata parte a linibei nationale: 
in acestu articlu, ca si in tote celle de 
una intendere mai mare, nevafi successu 
cellupucinu a produce in fiacare convinc- 
tionea, ce noi impartasìmu, co vorbe ca 
celle tractate in acestu articlu, cari form^ 
dia una numerosa familia si tinu prin in- 
tellessulu lorn de cello mai delicate corde 
alle animei si vietiei unni poporu, nu potu 
fi, cumu pretendi! unii^ afora de forte rare 
esceplioni, impromutate d'in alte limbo . 



1 
I 

■ 




CIO 

CIOCANASIU, s. m., l.cuinteUessu 
reale, demùintìvu (TinciocanUy raicu cio- 
amu^ inaioru=nialleoln8; 2. cu intel- 
lessti personale : omu ce se nutresce cu 
àocanulu, sì in speciale, cellu ce esser- 
cita messeri'a de a taìà cu ciocanulu sare 
d'io una salina=<iQÌ malleo salem fodtt, 
(▼©di 2. eioeu). 

CIOCANEJjLU, s. m., pl.-c,demiau- 
tìvu d'in ciocanu, ciocanu micu^nmal- 
leoXas; in speciale se uuitiescu celle cu 
rari se bate toh 'a, (vedi ciom), 

GIOCANIBE,-escw, v., mailer rei re- 
sero tuudore; 1. a lovf sau bate cu ciò- 
caMM/wsaucu cioadu; 2. in genere, a levi 
de mai multe ori, a bate in ceva cu verce 
alta instrunientu : ciocanesce cineva la 
frrestraj la us-iti, otc.; 3. metaforice : a 
XDustrà mereu» a bate necontenìtu cu cu- 
rentuiu, a invetii si admoni pre cineva 
care nu iatellege sau nu vré a intellege 
decuvente; a mustra cu locu si fora locu, 
a baretà pre cineva : m tofc dillele lu cìo- 
cancscuy fora se lu potu face a intellege 
«ìTprt, (vedi 2. ciocti). 

CIOCANITOKE, s. f., 1. ceva cu ce 
ciocanesce cioeva, instrunientu de cioca- 
nire, ai intellessu mai generale de cfLtu 
ciceanuìup care are de regula una forma 
determinata* constandu d'in una coda si 
usa capetina, precandu ciocanitoreapote 
fi verce lucru, ce nu are forma de ciò- 
ecNHK; 2. dfi acf metaforice, specia de 
|)asaere=plcus^ assemenea celici nuniita 
gkionùia d'in coce de Carpati, unde cu- 
Tentulu ciocanifore este pucinu conno- 
scatn cu acestu iutoUessu do passere, 
iare cu cioculu seti robtistu pctrunde $i 
45wr<yc scoWfa flrfeonTorM, (vedi 2. docM). 
CiOCANlTURA, s, f., Ictus malici, 
lsu$ lo\itura sau batere cu ciocanulu^ 
tere. lovire in ceva cu verce altu in- 
f u, (vedi si ciocu). 

\ NU (la Macedoromani sì citi- 
tanti, cicanu)^ s. m., pl.-c, malleus, in- 
jtnrmentu cu una coda de leranu, in care 
se afla fissatu una capetina cylindrica 
de lemnu sau ferru, cu care cineva bate 
f^rrnlu, toc'a, etc. — metaforice : a sia 
inuprecapulucuivaz=ti nuidipace, 
^ u cwcani, (vedi ciocanire)^ a staruf cu 
Torb'a ae facaceva; — ciocauM differe de 



CIO. 



158 



maiu (in locu de nmlliu^^maWeuH), in- 
tra cfitu maiulu este unu mare si greu 
ciocanu, cu care se batu in pamentu 
pari, taraci, etc, sau cu care se bate 
pamentulu, pre candu ciocanulu este 
cu raultu mai micu si mai usiorellu, 
asià inc3.tu lu potè mania unu singuru 
omu ; orologiele provediute cu mecanis- 
mu rfe a bate orele ati wm ciocanu, nu 
unu maiit, — cu tote acestea in locu de 
ciocanu se dice si maioru, deminutivu 
d'in ?naiu; — afora de acestea ciocaìitit 
se appleca in casuri, in cari n'ar potò 
intrd- maiu, adeco la obiecte ce au for- 
m'a cylindrica a capetinei cìocanului : 
ciocanu de racMu (=paharellu cylin- 
dricu de beutu rachfu), etc; — déroin 
celle mai multe casuri analogo se dice si 
cóciann in locu de ciocanu : eocianu 
de ponoììbuj eocianu de verdiOf eocianu 
de meru, etc, bainco pre a locurea pare 
a se pune difterentia de intellessu intre 
ciocanu si eocianu, asiil iiicàtu ciocanu 
de porumhu, de essemplu, se appleca la 
stuletcledeporumbucuratratude hobele 
lui, èro eocianu la paiulu sau tiev'a po- 
rumbului; cuventulu inse sub amendoue 
formele : eocianu si ciocanu pare a fi u- 
nuln si acellu-asi, cu mice variationi de 
stramntàri d'in locu a suneteloru, fa- 
cute, ca la multe alte cuvente, cu scopu 
do diflerenti a unei nuanticde intellessu, 
(vedi 2- rioctt). 

CIOCARTKII, s. m., astuin, aschia, 
sboratura sau buccata de lemuu ce se taia 
prin ciocnrtire. 

CIOCARTIRE,-CSCf*, v,, Imperite se- 
car* rei «lolare; m II telare; l.aciopli reu, a 
taià si lucr:! unii lemnu in modu gros- 
solana; 2. cu acellu-asi intellessu, ca si 
ciopertirezz'd mutili, (vedi 2. cioctt). 

CIOCI, s.m.{luatunumaiìnJT^^«^.),8ac- 
ou1l podalesy specia de calciuni de lana 
ceseincalciapre3tecibote=franc.chan8- 
Bonj— cuventu neconno3Cutad*in ceco de 
Carpati; ?inlocu àejye-cioòij ca si cioreìn 
locu do pc-ciore ? (vedi si cQ)ota). 

CIOCLA, s. f., Honorum manlpnliis; 
unu braciu de lerane, de fenu, etc, mica 
cantitate de lemne, fenu, etc.; — carru- 
cioru^ carni micu, care nu coprendo de 
càtu una ciocca de fenu, de lemne, etc, — 



CIO 

ore cuventwlu d*ÌD cioóa saTi cioatf 

cu forma de deminutini; atunci diipo 

;Jegile fonetìce prenerali s\ir fi cenitu 

dochta. ctiparfìchia=:parerlin=:l(it. pa- 

rlenla. (vedi 2. ciocu). 

CIOCLASIU, 8. m., care carra lomne 
eu ciocVa. 

CTOCLOVTNA, s. f., appl^catu inse 
la barbati : r/ommd'ìn cei mai niginKì. 

CIOCLTT, 8. m., uiortiioniin Tertor pt 
foMor; cclhì ce una data, caiicìu pe^toa 
infesta mai in toti rrnnii tcrrele nostre» 
carro njorlii de peate si i immormentà; 
cti incetarea rtaj^ellijhai, ne mai fìeiidu 
lipse de servitinhi unni a^tsenienea omn, 
cuventulu cu care «e mmiiea, a radititu 
cu totulu in desuotudine; d(^ro a« ùicp- 
pntn se so fa'^a si la noi iufrrpmìdi- 
tori de imnwntwntarc^ de ciiracfcriii 
differitu de alìu riodìloru^ si potttru a-^ 
cesti-a va cnuld seavotiiu ima nuniire 
speciale, care ar pott^ fi eoa de lihffinaHu 
=:ìatiii. liUHInHi-liiH* CU intellessu pro- 
priu peiitru uhuIìj ce ar es>'erfitil mes- 
seri'» de immorraentatoriu; — de^JÌ se 
afla si in turresoe cuventulu clucni cu a- 
cellu-asi ìntellessu ca si ciochiy iiise cu- 
ventulu romanescu potendn-se esplica 
in Illùdi] plausibile d'in propriulu ftìiuhi 
alìu !imboi»(vodi 2. rfocfi), ar potè se nu 
ne fi vonitu de la Turci, 

C10CMANIRE,-f 5r*4, v., *ll«r««rl, love 
prrUiiin coiiHerere; de regula ea reties- 
si vu» a se ciocntonl : 1. a se lovl in ba- 
talftì usiore si neiusemiiate, asiA in nìtii 
cioananirc corrps[Kuide in iutellessu cu 
frane. CBearnoiicher, eHcmrmonchviosfilfi 
s'rtU cioc^naniiu, dica iOiii; ha s*au ba- 
tutu cumtìitu, fìicii ttìtii; 2. metaforico: 
a se lovf in voiV, a se certa reu : amici 
ile mai wuUi anni, astiuii ne amu cioc- 
manitu si nm;— (corabiuationca fonetica 
em d'in acentu cuventu nu este mai li- 
straordiiiaria decàtucsin micsiorti,mic- 
siorare, etc., in locu de mictisiont, mi- 
cusiorarr), si prin iirmAre ciocmf mi rem 
locu derwr«)M«n(rf,(vedi ciWm, d'in care 
acuita do certu cioctétnanire; déro cunui ? 
— probabUe prin compunerea lui eioat cu 
mana, asiA in càtu ciomnumire ar ìn- 
sernuA a se docni tu muneìcy sau a si 
ciocnl munelezz-tatinnii conserere). 



ero. 

- ■ ^ ■ ^- I II ■ ^^— ^M« 

CI0CNTBEr«8CW, roBlro ferirei \m' 
(l«re: cadere; fk-aiifrere ; conflltrerft ; 

1. proprie.: a lovf cu ciocnìu, a Rpare^e 
cu ciocuìu : gìocelc óocììpscu (n*aìe. clo' 
cite, candu se essa d'in vile ptm; àor'a 
superata cioenì reu in frante pre copU- 
ìtdn ce vrea se sejoce ru dens'a; — fora 
obìoctu reale : puii Worm'scM^r spartii cu 
cioculu gbiocele oualoru, ca se :^sa 
d'in elle : rri dornissc doì 2>nit nstadì 
rCacioenitìi ned unulu:Jl. a lovf san 
sparge oua cu oua, a lov( san sparsesi 
alte lucruri : la Pasce se dorne$cu oua 
ros'c; — in speciale, a cioatt paluxre^rz. 
sc^plioH vollldore := frane, trhiqiiert 
8. ca reficssivu, a se lovf cu arme, a se 
bate : arfìiaicle au inceptUu se se doc- 
ncara; herhecli se hatu, dorniììduse i>»- 
frirosiaiu frurUe in frunte; — ciomire in 
acestu d'in urma intellessu dice mai 
multu decàtu precedentele docntaìiire, 
déro mai pucinu decàtu h(^ere ; — de- 
spre conibìnationea fonetica cu, ce pre- 
senta docnire. se poto dice ce s'a dissn 
si despre conbinationea c»t d'in docma~ 
nire: docnire a ensitu mai antaniu d*ia 
doru sub form'a docunire, care, 8prQ a 
se ovitA verce confusione cu doranire, 
irassu iraniediatu d'in ciocann^ s'a re- 
dussu in urina, prin suppre.ssionealui t£, 
la fornfa docnire, (vedi 2. cwf«). 

CIOCNITORE, s. f., ceva care docnesc^i, 
si sparp^e. si in speciale : 1. sparffutoria 
de nucì sKudeallunc^nutiirraiiflrlbitlum; 
li. spezia de passere= ? certhU wi 
i^riionliiM alpliius» 

CIÓCNITURA, s. f., actiouG si reaul 
tatù allu acbionei de a docni, 

CIOCÓTCA, femininu d'in dùcoiu. 

CI0C0IRE,-e5ru, v., a face docoin; 
do regalia inse ca reflossivu, a scdocoi, 
a se face docoìu, n liiA appucaturele de 
docoìUf ne dico cu tote iuseinnàrìle relle 
ce are cuventulu docoìiiy (vedi ciocoin)^ 

CIOCOIMR, a. f, multimc de doc-o% 
classe a docoiìnnt, (vedi ciocoin), 

CIOCOISMU, s. m., portare. appuca 
ture, sentimente, aspu"atioui de cioco 
(vedi ctocoki), ^ 

CIOCOIU, s. m., l. terranii d'in Ro- 
manica libera numieau si mai nuuiesca 
Lieo adià : a) jiie boiari de veroe gradu; 



I 




k: 



Wpre deregwtori : prefedi, 9T]prefectì, 
jnderAtori, etp.: e) pre proprietari, aireìi- 
fJatori. pre insisi epistatìi accstoni-n , etc: 
fi) pre TercJnv» inibracatu in albastre, in 
Testimentp> differite incolore si stofaHe 
celle terrane^ci. mai allessu prt^ aceia 
d'in imbracati in albastre, cari nu es- 
•^rcita una messeria, ci cauta se si scota 
Alle vietici, fora labore, prin assiipriri, 
ittwllatorie si rapiri, d'in spinarea al- 
tui-a: 2. se numiean si mai nmnescu 
inc4> ^ocoi : fi) fetiorii sau servitorii 
boiariloni si altoru oneni cn stare mai 
tnare, si in speciale, fetiorii d'in cacasi 
cari inwcìau pre domnii Ioni laprenni- 
blare pre diosu san in trassnra. staiìdu 
in ace«tn d'ic nrma ca^iì ii: fì^^rtìtiilu 
trac^snrei si tinendii-?r cu raan'a denesce 
calcile in adensn pnse acollo pentrii a- 
cestr.-a, de nnde apoi espressioni ca : 
wWi tìììftht, ca f^fifi, ritrtUrìe iientfi- 
»=:n*am foatu, ca tene, servitoriulu 
nemeniii: h) nou'n holnnfi^hnnc. par- 
rvan** lat. homln^s iioyI; 3. dMn com- 
hinationea celloru dona int >llessiiri prin- 
cipali, cuniu pi a celioni scMiiidarie, cari 
p'au vediutu co resulta d'in acell»^a, s'a 
nascutii ìnsemnarea rea mai e:enerale, 
re gè lepA si se lejifa ìnco de cuventulu 
rit^cotu, adec<) ; a) omncarennescoìn sene 
pre lenpisitoriulii cella mai vile si mai 
sretio^ii facia cu cei mai mar* decàtu 
iien>;nlu. d^ro '^are cotra cei mai mìci 
ca eJlii arri^ta despretiuln cellu mai ne- 
ooienosu, trufi'a cea mai disfrenata si 
cnidiinea cea mai brutale; care fora mi- 
sericordia, fora fàicade Domiiedieujora 
ro»in*> de omeni, ai fora neci unu senti- 
tnentu do onore si de demnitate omc- 
nesca, storco si despoia pre altii in fo~ 
\om\n sen, canta prin basse intrico 96 de- 
rapeue pre altii si se se redice pre rui- 
n ' ' <ì coramite, fora scsotttrbnrr 
Il ,' iiti'a sa, lasitatilesi infaniìelc 

celie jmii mari; h) riocoiuìn, asid cunin 
e adumbratu sub 3. n), este typulu in- 
sofii allu addeveratului ciocom; ca se 
mefite in.^e ciueva acestu nnme, nu e 
de lip3»^ !*e unesca in sene tote caracte- 
riele c-ùte noi amn indicatii si altole ce 
irMe atuu scapata d'inv edere; adjuni^e 
^e lia ÌQ cineva unulu san doae d'inca- 



racteriele typiilui, adjunpre se fla mimai 
san Jasiu si haftffu Un<fusifnrtH cu cei po- 
tenti, san w««<7r« si tjfrannu Hf^omenosu 
si neimhlandUu cu cei mìcif dau rainto- 
riu sì dfispoinionu sau traHÌoriu ce se 
nutresce rVìn swlórea nltiìnt-ù^ san omw 
lipsitu de sen/imevitdu onoréi si dem- 
nìtotei saìle, etc; si unni asflftnmnea cu 
totu deroptulu seapplecanlitaeledecfo- 
coiu; 4. in anele locuri ci4)Cùiu se dice 
m locu do rioroiu, si pretotendinea, 
in fìoraani'a libera, este c.tifìoscuta es- 
pressionea ; ciacoiu fìnlcraHi^ applecata 
de terranw la aceia d'in cei co numesce 
ellu riorai, cari respundu cflti: mai bene 
la typìilu noroifdw:~ncéiì' !'in unna 
insemnare este de<^iyiva pentni determi- 
narea otymologiei cuveutului rioroin, 
assiipr'a careia s'an datu multe si di- 
verse pareri, de cari lectorìulu va fi, cre- 
demu, roultiamitu co In scutimu : fien- 
duco ciocoiu este unu mftsculinu d*in 
c/0''rt, formata ca si vìdfwiu, ì^rosroin, 
mffs'^vu, etc. d'in vulpe, brosca, musra; 
fìoiidu cOf in fapta, se rì dice pre a 1o- 
curea ciocoiu in loca de cioroiu, évo ciò* 
cotti (pdvridH osto senguruusitatu. pre- 
oàtu noi Rcimu, in locu de cìoroiu guh^ 
rati*, adeco in locu de acea dora caro 
e baìtiata sau inclusa si prò la gutu ca 
cu una specift de gtdeni mai alba de catu 
restala corpuluì; aceste doue impregiu- 
rari aru fi ìndestulle a ne incredentiil 
co nomiu «e le^a de acea-asi origine cu 
doca, co nu e do cfttu maaculimilu ciocci; 
iUro mai multe alte irapreeiuràri viuu 
ftp confirme acesta etymolo^fa : nurairea 
do eroncanu, specia de vultuni la.siu, 
lacomu si spurcatu. inco se appleca la 
asià numi tiì Ciocci Mwr», allu cAroru sto- 
maca este mai larga si mai greudesa- 
taratu ca allu ciocmlorn mici sau cioroi- 
loru; in fine, prin una reminescentia a 
passeriloru do la laculu .Stymfalu, cari 
infesta pre locuitorii Arcadici cu infri- 
coHÌatelc loru ciocurideferru, Romiluulu 
a applecatu si ciocoiloru, ce lu storcea, 
numele de passeri cti ciocudeferru, (vedi 
si 2. ciocn), 

l. CIOCU, Imitu cu intellevSsu de ìn- 
teriectione sau de onoiuatopftia, npre a 
espremo sunetulu ce proiluce una lovi- 



156 



CIO. 



tura : audiu la usia cwcu, ciocu, fora 
se scili ce e. 

2. CIOCU, s. m., pl.-«n, ro^trum; 
1. insemnarea epa mai ordinaria a cu- 
ventului este cea àehotu de passere^ care 
in linde locuri se chiama si pìisc.u, èro 
in altele si ro5^M=rostrinn; 2. prin me- 
tafora applecatu : a) la barbi'a : ciomlu 
barbei, si mai allessu la perulu barbici^ 
caru se lassa nerasu, pre candu restulu 
barbei se rade : j^orta ciocn ìa barba ; 1 
b) lapisadu uuei luntro si altoru vase de 
plntitu. — Multimede cuvente» cari pani 
asereferf laacea-asi radecina cu ciocu, si 
d'in cari parte au occursu pino acl.cumu 
cicidiref ciocanu, ciocanirej ciocnirCf 
ciocmanire, ciocia, ciodu, cÌjOCoìh, etc; 
parte au se occura de aci inaiate atclhi in 
Glossariu, càtu sì in Bictionariu, cumu 
ciochmaj cìoca, ciorchinUf ci utpdtre, eie, 
facu d'in lu-marirea etymologiei cuven- 
tului un a d'in cestionile celle mai in- 
teressanti pentni limb'a nostra, custione 
inse si mai grea de doslegatu de càtu cea 
ce a avutu de obiectu etymologi'a cu- 
ventului ciobu trac tatù mai susu. Si mai 
antaniu, se enumerìrau principalile cu- 
vente, ce, dupo forma, ar potè cineva cu 
mai multa sau maipucinu dereptu referf 
la acea-asi radecina cu docti, si cari 
s'aru potè reduce la doue classe princi- 
pali : antani'a classe ar coprende acelle 
cuvente, in cari radecin'aciocsepastre- 
dia curata sau pucinu alterata : a) cura- 
ta, cumu : cioC'U, ciocca, doc-anu, cioè- 
anirCt cioc-nirey doc-manìre ^ cioccla, 
cioC'lasiUf cioc-lu,cioe-lina,{^=€Ìochina)j 
cioc-oirct cioC'Oiu, ci^e-arlanu, cioc-ar- 
liuj eie.; h) trasformata prin intunere- 
carea Ini o in m sau scamharca tonuei e 
iu medì'a (/iciuc-a, ciuc-urtif ciuc-uiiref 
ciuc^tUire sau cnuj-ìdirey ciuc-iureie^ ciuc" 
iurcdiu, si prin taiarea srllabei initiale, 
c-^urediUy ciuC'iurecìùn, si prin acea-asi 
abbreviare ca si in cellu precedente. 
C'inrechiu, giug'iuìirc,sdìn fine prin mo- 
iarea si desparitionea complecta a lui ti: 
cic-M, cig-a^sì la Macedoromani : cic-anu 
=:ci^c-anuj cic-anirCy etc.; in a dou'a 
categorfa aru intra acelle cuvente, in 
cari radecin^a cioc se presenta sub for- 
m'a mai originaria eoe sau cuc : coc-a (nu 



^ eia 

cu insemnare de coca de farina, cì cu 
cea de pruneti de currendu nascutu), 
coc-adia, coc-olirCj coc-olosiu, c^c-olosire, 
coc-onuj coC'Onire (si cu r adaussu : core- 
o«i>e), coc-osiu (li Macedoromani eoo- 
otu sau cuc-otu), coc-osia^ coc-osiare, coc^ 
otiti, coc'OtiarCf coc-iaìiu, coc'ihaf eoe- 
ioctiy coc'ioba (la Macedoromani pro- 
nuntiatu cuc-iuba cu insemnare de per- 
tica sau buturga, si prin armare analogu 
in intellessu cu cea-a ce la Dacoromani 
se cMama cìicìba sau eugXba, cujiba), 
cuc-uma, cuc-ìma, ctic-uiu, cuc-uiatu, co- 
twan<ic«(prescurtatu d'in ciic-omanacu)^ 
cuc-iidla sau cac-iulla, atc-tinarCf cuc- 
ullionu (si prescurtatu : Crtdlionu)^ cuc- 
urtdiu sau cuc-urttdiuj cuc-utiu, pre- 
scurtatu : c-n^iM=:termenu de a resfaciÀ 
si chiama canii; apoi la Macedoniani:cM- 
c-M?/a=:gogosia de metasse , cuC'ullaz=. 
verice fructu de forma conica sau sferica, 
CKC-^a=papusia, cMC-MÌt/ia=nume spe- 
ciale allu frnctului de pinu ce are forma 
conica» ruc-tìntt^;coteiu sau bolteiuzr 
cane micu; in fine prin transformarea te- 
nuci e in m^à\2^ g : gog-osia, gog-ondiu, 
gog-a, gog-omanu sau gttg-untanu, gug- 
ulirc, etc; in fine, déco admittemu, co 
unele d'in formele provenit<3 d'in rade- 
cin'a' cioc sau eoe s'au poiutu cresce cu 
unalicida, hicru ce seintempla forte a- 
dessu, cumu se potè vedo, de essemplu, 
chiaruincuventelelatine : frausro, taiisri>y 
riiini^n^ hero, etc, comparate CU celle de 
acea-asi radecma : tactus, ruptas^ fra- 
grili»; atunci la radecin^a eioc sau eoe, 
s'aru potè referf si cuvente ca : coc-iorba 
=:in intellessu cu coc-iubay sau cuc-iuòa 
de mai susu, ciorchina (cu unu r adaussu, 
ca se nu se confunda cn ciochina, si prin 
armare nu se potè crede, co ar fi venitu 
d'in ture, cearklm), cionc-Ut cionc-Oy 
ciung-u, ciuiig-ire, etc, (vedi inse pentru 
aceste d'in urma sì cm)t£«); apoi sau pria 
abbreviare d'in coc-osiu, coc-osia gog-o* 
sia, etc.,auessitucos(*H, costa, gusia^ etc, 
sau de a dereptuln d'in eoe s'au naseutu 
co-ciu, care s'a transformatu in urma in 
cositi, cumu si siurUj sioca, etc, se dicu 
in locu decìuru, cioca^ si in celle d'in urma 
prin alta transForraare a tenuei e in g, 
s'au potutu nasce formele : cogiu^ cO' 



I 

4 

I 
4 



CIO 

ffia, eìc.y pronuntiata ca cq/w, coja, co- 
jire, etc., iutogmai ca si./Vrw, ??>yc, etc, 
in locu de geni, Unge, — De partca forraei 
an aru fì asìà déro obstacle ueìnvinse 
spre a reduco cuventele pino acf emt- 
srate la una si acea-asi radecina; se ve- 
ìmn insa^ deco si iuteliessulu ne auto- 
rin la c«va assemenea. Dero mai aa- 
taniu so vedemu si in limbele sorori cu- 
Tentele analogo cu alle nostre informa 
si in int<*lletìsu : italic. clocca=:maim- 
chiu de frundie, de fiori, de perù, niotiu, 
tiifa, crescetu, punta, etc. (sensuri ana- 
loga cu celle ce au alle nostre : ciocu de 
paiisere si de barba, ciockina, cim-china, 
coccicaiy coc-adiaj etc); clocco=cepu, 
parn ascutitu, si, metatorice : busceanu, 
«tupidu, incapetinatu, etc, ci'>ccliotto= 
lemuu de neteditu cusutnr'a (aualogu in 
seasQ cu ciocanuìu nostru); deniinutiv; 
eloccola=imicu manuchiu de lemne, de 
perù, etc. (aualogu in forma, ca si in iu- 
telldssu, de una parte cu ciucum, de alfa 
cu ciocloj in care l s'a pastratu ca si in 
/ac^Mi);clonoo=inaacu, az<n^;clouoaro 
^trunchiare, mutilare, bere fora me- 
Bura (ca si allo nostre ; ciungirey ciucu- 
tire); cUco^^asinu si ciacco sau cionco 
^pOTcu, frane, cochon, (analoga in sensu 
cu alle nostre : cicu, cocina, ciusiu in locu 
de ciWm, care se appicca asinului, cumu 
riporcului c/cM);cocoft^capii, capetula 
fosu, la Hageta, crescetu, creata, cresta- 
tura, frane, cocìie^ nave, tra=!sura; cocco 
si cBeoo=ou, gbioca de ou, frane, cofine^ 
persona cara si favorita, obiectu de af- 
fJectuosa amore, etc; cocchio=:trassura, 
e«e«UBata (analoge in intellcssu cu: 
ciocìa,cÌHcay coca, coco»K,etc), cocclilno 
irrfranc. coqnin (aualogu cu ciocoiulu); 
eoc*gt»« = abuudantìa estraordinaria, 
cava rarn si anevoia de afiatu, frane. 
coca^nc=pane conica, terra imagÌDarìa 
^CiOQU e si cucniat'a, in cspressionea : 
duee'tc-ai la cucuiata); accocoUrni=a 
se deémerdà (analogucu:a5cciu^4/&,a 
9t giugiuìi, a se gugtiU); cocoWtì sicucul* 
1^ Illa de preutu, sj>ccia de fungu 

rea, (compara alle nostre : cui- 
! vi,/<^cuculliouu, ciuciurcùv), cocuzza^ 
curazia y cocazxolo=capu , crescetulu 
capuloi^(compara|alle nostre:coco^ia,^(^r- 



CIO. 



157 



teciÀtia in locu de tortecHCntia), etc; eoe- 
clarzfranc. cosse^cosia sau coja, pelli- 
tiora, ghioca, etc, coccolone=:pitulatu, 
ghiemuritu, pusu pre vene, etc. (aualogu 
cu allu nostru cocolosiu); d'in ispani- 
c'anuvomu cita de càtu;cliocoz=franc. 
choc=:cfoc-ni>e, chochaz=speciade bufa 
(analogu cu ciuredìu sau ciuc-iuredìu), 
chiiche=:ctoc«, cocar:=lingusiro, resfa- 
ciare (analoga cu coconirc sau carconirej 
ciocoirt', gngulirr, etc); coe1iÌna= frane 
cttohe^scrofa; cooota^:peru ds la cefa, 
eocoto^^cefa, co?ote:=vitia de perù (a- 
naloge cu alle nostre : cocotiu, coco" 
dare, etc), coijroUozrcefa, crescetu, mo- 
tiu, cocianii; cnpujata-=crocMr/(a chch- 
ìata, etc; apoi frane, toti^cor.oshi sau 
cocotti, coiiuH=muiidn], elegante (ana- 
logu cu allu nostru: coconu) ^ tmtiuQm&r 
:=ciocarUa, c!»car<l©^nodu de cordel- 
le, etc; in latin. cucuUas sau cuculiai: 
cacìuUa preutesca, gluga, etc;oucuIUo- 
onls^cu cuuuUus (analoge cu alle no- 
stre : cucìdlaj cuciulla sau caciuUa, cu- 
ctdlionu sau ctdUonUj etc); cucuinia= 
cucuma (si do acl cucìnia^ cucila, gugu- 
nmnu, etc). — Cercandu acumu se ve- 
demu cumu in tote aceste cuvente , a- 
naloge in forma, amu potè afli lìnilu 
Ariadnei^ care se ne conduca prin laby»- 
rintulu de inaemniri asià de desparate, 
ce presenta in appareutia cuventele in 
Gestione; si considerandu co in limb'a 
greca xd-xosj^grauntiu, semburOj pel- 
litia, saccu, etc, cumu si xóf/Tj sau x<5X" 
X7]=Jimace saumelcu, concba, gog-osiuj 
S'coca sau s-coiatj ghiocat etc, insemna 
lucruri mai multa sau mai pucìnu ana- 
loge in sensu cu cuventele romanescì 
d'in Gestione; considonindu co radocin'a 
ce resulta din cuventele grecesci mai 
susu citate este */.o'/ sau xox : de aci con- 
cbidemu co form'a cea mai originaria a 
radecinei cuventeloru in Gestione este 
eoe sau cuc, Cea mai simpla forma 
d'in radecina eoe sau cuc, ce atiàmu 
in limbele romanico , cu intellossu 
càtu se poto do appropiatu do cellu 
ce resulta d'in radocin'a grecesca, adeco 
de cevu rotundu si conicuj cumu este 
■«nM?(w*ace3auunuWM,una^Oj7os/a,etc., 
este recliiulu catalonic. coca sau cuca^ 




15S 



CIO. 



capu, cregcetiilusau test'a capului,ciimTi 
HÌ alili nQStru ouo«^coperenientu <le 
capu, si in speciale: c.uc*a domnesra; éru 
cocaj cu foruia de assemenea forte sim- 
ula, presenta in tiiiib'a nostra titiu ìn- 
tellessn metaforicii din celle mai de- 
partate, adeco pmncu de currendu na~ 
scutUt déro care totusi se potè usiorn 
referf la coca cu insemnarea primitiva 
do capii, dfl oro-ce, capulu tìwndu purtea 
cea mai iiisauiuata a omului , 'àaiù. incàtu 
80 ioa peatru lìentì'a iatrega a umii omu 
sau animale : capete de omeni^ eajìetc de 
vtte=.oìnmì^ vite, coca de la insemiia- 
rea do c-ai^u a potutu usioru trece la in- 
soiTQiiarea de ficntiaj si in spcoia ficnt'ui 
predUectUf cQpUlu de currendu nascutu 
ca obieclu c^lTu cclki mtti affectuosa a- 
more, bì de ^cf la insemnare mai gene- 
rale de veri-ce nltn obicctu de iilfedionc 
8au dorcntia jìnssìonata, iusemuaro ce 
are si form'^ mai alterata cittcìt : cine a 
copiUoru ejooulUt cumu si c«c-^a— pa- 
piisìa; asìÀ in lattiiesce carum cAput= 
frane, chèro téte eate una espressione ce 
arrota obieotulu miei delicata «i infocata 
amore. DéoQ intellessulu, ce presenta 
cuvente ca piuca si coca, intellessu in 
apparentia aeià de departatu de allu 
romauescului cìéCUf si catalonicului coca 
bau cuca, 89 esplica inmodu naturale si 
rationaltì pf|n insemnarea primitiva de 
capti, ce are oooa Bau oooa; atunci assu- 
pr'a sensuloi unoru cuvontc ca : cuctdiu, 
cuctditia, cuculia j ciwurutiu, ciocu de 
passere san do barba, ducuruy aicidlionu 
sau culliotm, ciwtmaj aiawiiìf cocianit 
sau ciocanut duciuretef ciochina, cior- 
china, gogosia, cosiu, cogia de ou, cocc- 
hia, cocadia, cueim, etc, ar fi do pri- 
sosu a mai persiste, fieudu-co tote aceste 
cuvente, desemnandu sau obiecte de 
forma mai wultu san mai pncinu sfe- 
rica ori conica^ sau obiecte in strina 
relatione cu ouca sau eoca:=capu, nu 
presenta de càtu metafore din celle mai 
usiore de intellessu. Nu se cere déro 
dec&tu a indicd in c2it«-va vorbe, cumu 
se lega do intellessulu radecinei prin- 
cipale insemuarea acelloru cuvento ce 
para a 6 ca mai departate in seusu de 
iutellessulu radecinei : pria iuterme- 



diulu lui cinciUire sau dugulire, care 
insemna nu numai a luti .sau ciupl cu 
ci^ciUu^ ci si a scarpina sau destnerdà 
cu ciocidUj se espleca cumu giugitdtre 
sau gugidire a trecutu la insemuarea 
mai generale desnierdat'c sau resfariare 
in veri-ce modu; ciuciurechiidu sau cm- 
rechiuìii se espleca nu numai prin intel- 
lessulu mai departaiii de ohinctn de pre^ 
d\hctmH\\:.\s)x\\\\\ vedJutuin coca.ciuca ai 
cucia, ci HI prin lonn'a obiectului mau- 
caroi co se chiama ciurechiu; coconu cu 
celle do a dreptulu d'in ellu derivate, 
cumu si cutiu (scucili), cnconu^ etc» se 
espleca totu ca si duca, coca si cucia, 
ca atàte obiecte de predilceiione si de 
affectionc; cocosiiUn sau cocotulu, ca si 
ciocurìia, passero cttcuiata sau viotiata, 
in poterea unei metafore d'in celle mai 
pncinu cutediatoria,merita cu dereptulu 
numele co i a datu Homànulu; nu mai 
pncinu cioc\i, ca si ciocoìidu^ (vedi acestu 
cuventn), atàtu in intellessu de passere 
càtu si de omu, ca fientìo la care cioculu, 
Ungarirea, Imgusirea, si sugerea sange- 
lui fratiescu, sunt càte-va d'in earacte- 
riolo dìstinctive, si-au luatu numele 
prin una metafora asià de pictoresca si 
jnsta, ca ai cea co a datu in ital. coc- 
cliluo, in frane, coi^ntui si potè si in 
latin. eooolo*oni»5 coda si docla se es- 
pleca ca ccva capace, cumu oste rwc'a 
sau tesila capului; si do alracntrele in- 
sisi pootii antici facoau Afrodite! sau 
Venerei una carrutia d'in xf^T/'ì ^^^ 
y.ó-(Xyi (ace.stu d'in urma cuventn asìà 
déro analogu si in forma si in intellessu 
cu allu uostru chela); ciocia si a trassu 
numele sau de la ciocia iusasi, in c^re 
incarCi^, ca nesce bnsceni» mortii, ca so 
i carré la gropa, sau de a dereptulu d6 
la ciocu, ca si docoùdu, cu care sémena, 
ifitru càtu si uuulu si altulu si tragu 
trainlu d'in mortationi; ciucutire, e uuu 
verbu derivata d'in unu adiectivu ci«- 
cuiu, care, ca aualogu lui cor«r</(i=iar- 
matu cu buuo come, ar insemnà amnitu 
cu unu bunu ciocu sau instrumentu de 
stigcrc, si astufellu ductUire in insem- 
narea sea de a he hcìie, a suge bene, se 
esplica forte usioru, fora se mai adau- 
gomUr co ciocanu iusemnandu si paha^ 



I 

I 

I 



do 

tm, óucutire ar potè avo inteUessulu du 
ri scnr^ pcCiaric; ciungire de la intel- 
ai ssnlii a Cibili cu cioculu a potiitii trece 
1 insemnarea maigoucrale di a rnultld, 
a^fact: nuincu, si in Hpecialo, de a priva 
ina, intogiiui pruciuuu iu intel- 
rntrariu latm. intoser, d'iu Ua- 
yere^-^d atteoge, iiisemua proprie ; ne- 
aiitnsu, neiììceputHf si de aci : drpUnUy 
xntrtgUt cotìipletu; cocinaf cociuha^ ca si 
it&l. ciocco ) ìnsciuna proprie : ktnnu 
ascWi^M^iiisemiuireue se légaastu-l'ellu 
jiiiorn de a rade<:iuei eoe sau cuc^ceva 
roiundii si conict4j si apoi la genere : 
jMtru, pertica^ busct^ann^ etc; cegu sau 
ciga, atatu ca pesce cu chcu sau bota 
hmffu si csiutitu, catu ai ca vertvtiu, 
sfericdia sau scripdv. iiico se lega u- 
sioni, pria LutellessUf de radeciif a data 
de noi : iugrecesce xo/->v£ai (d'in acca- 
nai radeciiuicu >c*ì/-àtj si AÓ-f-yr^), cuinu 
si ui latiuesce corresponditonuiu cuoh- 
lf«, ìiisemuawk'i^M, vcrUtiu^scripcte^ etc.; 
in Ikub'a nostra d'iu ooohioa sau cooloa, 
forma ce inco esibiate iu latìnescc, sa 
formutu d(* a dereptnlu codia, care, prin 
ftrainutarea lui U d'in syllab'a tinaie 
in c^*a initiale, a deveuitu dioca, apoi, 
prin scainbartìa teuuei e in medi'a <j, a 
adjuu£U gliuca^ cuinu pronuntia Mace- 
doroiuaniif ai ghioca^ cuniu iJroimntiiimu 
noi l>aC'>ronianii; ghiocu so appicca, in 
li 'tra, la test'*^ mclcuìin, oului, 

*-... . ^.lu s-coicei, etc, òro sub forma 
mftsculìna ghiocu la tesCa de melcu sau 
de scoica, cu e4irc ghicitot-esscle ghice- 
$cti, de unde se vede totudeuna data co 
gkidre este in locn de ghiocirc prin im- 
moiarea lui o in u si apoi iu i : ghia- 
«ire, ghUdre, ghicirc, si acesta etymo- 
higia esito nu nmnai una probabilitatc, 
comu u fì cea care ar referf ghicirc la 
genu. glUck^uorocu, cu iusemnarea 
d»! a sj^unc norovului^.ùàtic, dlru la 
b-tBjie arenture^ ci una dopliua certì- 
tadine, déd? ne vomu cugetà co in ìocu 
3« a ghici se dice sì a catUa in ghiocu; 
-. '- j 1 'I dtVo d^iu coclea, prin divei^se 
;ii".'.:nuni foiietictì, s'au formatu ^A(0- 
cu^ ghioga, ghiocu, ghiudre,ghicire;iot\i 
.':.;. -: i rin tjcarabatioui fonetice ana- 
^ . A dereptulu d'iu coca lui coc- 



cio. 



159 



tea s'a foruiatu coc'iuca, (vedi cadìtga si 
ciga sau cega), atciuga, si prin abrevia- 
re : duga, si iu line dga^ care,' in limb'a 
nostra s'a applecatu atàtu la obiecte ce 
laliriulu nuinesce cu cuclon, cuiilu si la 
altelf* ce presenta vreunu caracteiiu a- 
nalogu; de uude se vede si mai lumi- 
natu, co nu e probabile co noi se tizuu 
impromutatu de la Slavi, oumu pre- 
tende inveJatulu Miklosìch, cuventulu 
dgitf ci cu inuitu mai probabile e co lim- 
beltì slavico, iu cari cuveutuiu sta iso- 
latu si inespliuabile prin vreuna rade- 
cina, Tau inipioraiitatu d*in liinb'a ro- 
màna^ in cave eliu utla una esplecare 
cAtu se potè de satisfactori'a ai in t'orma 
si iii intellessu; in fini» cìcu, cu inseui- 
nare de cioc-nirCf la Miicedouiaui, ott 
presenta neci una greuiate de espli3caré, 
si cu aUltu mai puciuu dc-ntrf^^ere^ 
pure prin cioc-nirc, si nietafafice: wo- 
rire; évo insemnarea de poreu, ce are la 
Dacoromanì cuventulu ckuj oa si iu 
ital. ciucco, frane, codio si oochou, oste, 
fora indouentia una metafora d'in cello 
mai cutedialorio alle vigorosei imagi- 
nutione a poporulul, nu inse mai cuto- 
diittoria, neci mai grea de esplecatu de 
outu mie aitele, cumu, de essemplu, sbo* 
raluruj care formata d'in sborare, in- 
sómita proprie actiom sau rcsuUcUu allu 
actionei de a sbordj ca si loviiura d'in 
lovire^ déro care se dice de ordiimriu cu 
iuteliessulu de aschia, rdcveinj de^ka- 
tura de lemnu, etc., intellossu ce se es- 
pleca fora groutate, dóco ne cugotàmu 
la espressioni ca : a sbord cajtuln cuiva : 
totu asiìl de usioru ne vomu osplecA, prin 
radecin'a eoe sau cuCf si iutellessuiu de 
porcuj ce are cicu in loca de a«c«,déco 
nu vomu cugetà co porculu este ani- 
male ritosu 31 incapetinattif ritulu si ca- 
jìdina avendu sensu analogu cu cellu 
ce are cuca san coou, afora dóco nu ar 
vré ciaeva se espiece cicm sau cica, ap- 
plecatu la chiamaroa porciloru, ca ab- 
brcviatione d'in^o/*-cicu, ca si cioru d'Ìn 
petioru; noi in se preferimu a vede iu 
cia4 unti blastariu d'in radecin'a eoe 
sau cuCf cu atàtu mai multu, co cicu 
sau ciHcu corres|>onde cu ciuòiu in locu 
de duciu, cf^prcssione appiccata Rsinu- 






160 



CIO. 



lui ca animalo de assonieneà lotosUt ca~ 
petinosUf incapeiinaUi si stujyidu ca 
una cocìuha sati busceanu. Déro fecun- 
ditatea radecinei eoe sau chc in terre- 
nulu romanescu nu se marginesce mi- 
mai la cuventeio de noi enumerate in 
acestu articlu sau la aceìlea cari vinu 
ìinmediatu d'in vreunulu d'in aoeste cu- 
vente, si pre cari ar fi fostu de prisosu 
a le mai infiri pre tote, cumu de essem- 
plu, cuc-uvaU:=passere cucuiata, etc; 
mai multe alte cuvente alle lìmbei no- 
stre an*eta, atatu prin form'a, càiu si 
prin intellos.sulu Ioni, co au essitu d'in 
acea-asi radecìna : d'in acestea noi uu 
vomu cita de càtu doue, cari presenta 
radecin'a sub form'a cea mai simpla, si 
dMn cari unulu a occursu de mai multe 
<Jrì in acestu articlu, adeco : femin, 
s-coica in locu de s-coc-kt, pria stra- 
mutare^i lui ì d'in sylìab*a tinaie in cea 
initiale, si mascuL s-cocu de mora, 
cellu d'antauiu asìi de appropiatu in 
forma si identicu in intellessu cu grec, 
xé-|7j]3au%óyX7]=latiu.concha,érocellu 
de allu douilea tìendn cellu d'antaniu 
cu forma masculina, trassu d'in cea fe~ 
minina s-coca, ca si ffhiotm d'in ghioai, 
si applecatu cu intelicasulu do capaci- 
taie, care inco se coprendo in radecin'a 
eoe sau cuc. In lìmb'a latina^ d'in con tra, 
acea-asi radccina pare a fi remasu forte 
sterpa : coci afora de coch-leu sau coc- 
lea, coch-loar::^lìngura,coiicU*A, conoh* 
>Uumy cari s'au introdussu, cumu se 
vede, d'in grecescele v.cr^-X!a^, xó^/if), 
X07y6Xtov, nu aflàmu, in acesta limba, 
formate d'in radecin*a eoe sau cuc alte 
cuvente de càtu : cnD-uUus sau cncuUay 
cuo-umUy cuc-iJinat cucamera, euc*ar* 
beta, si celle derivate immedìatu d*in 
acestea; d*iii acesta impregitirare resulta 
una nona proba, (vedi si boiu), co in 
limb*a nostra s*au potutu pastrà multe 
radecilie mai bene ca in cea latina, si 
forma d'in acelle-asi multirae de cu- 
vente, ce nu essiatu in latin'a classica: 
si de acea-a, la esplecarea cuventeloru 
limbei nostre, nu se cade se ne margi- 
nimu in cercolu strimtu allu latinei 
classico, ci se no intendemu vederile 
mai departe, preste tota campulavastu 



allu limbeloru none latine, sì chiaru d'in 
collo de acestu vaatu orizonte. In lìmb*a 
greca, a niune in dìalectulu dorìcu, se ^ 
aflasiform'axoTTacu intellessu dero/Hi^H 
cefa, etc, de nude apoi xorcdtptovi^ca- 
petina acestoru fructe, gamalfa, etc.,^ 
xÒTTo;=:capu, cefa, si prin metafora :^| 
coc'Osht sau co-cotUf ca passere CMCMio/a,^^ 
si una specia de pesce numitu si in la- 
tineace i?obio caiiltatn3=:franc. cbabat 
(rz proprie : capd ino. <! ulti); xo-stj^oc^^^ 
specia de merla ctACuiaia sau vwtìixta^^^ 
specia de cocosiu tare cncuiatu, etc; si ^\ 
fienduco in grecesce duplu o si duplu t 
esteunusonuderivatude celle mai multe 
ori d'in guturalilex,7,-/, siuerate, cumu 
se potè vedo d'in formele : Tupirroì sau 
7r[>iaaa>, ^pittoj sau ^ptasw, èXdttttov sau 
èÀdioooìv, etc, comparate cu tTpà^-tta, 
^plx-7], èXa-/-ò;; de acea-a potemu admit- 
te, co sixoTxa, xótto:;, etc, sunt sau pro- 
venite d'in radecin'a %ox^coe sau cmc, 
prin siuerarea guturalei x, sau formate 
de a dureptulu d'In una radecina si mai 
simpla ce ar ave un*a d'in formele ea^ co, 
ce, ciif cìf etc, cari se reproducu in cu- 
vente ca: ca-^/M^ :=capu, xot-Xo;=:cavu, 
ce-lum, cw-lum sau coelum^ceru, xfy-^ii 
^capu, xò-wTj^cavitate, luntre, coli-' 
ba, etc; xo-tuXTrj=:vasu, mesura de liei-] 
de, etc (analogu asia déro cu allu nostni' 
ee-tura sau ciu-tura, atàtu prin intel- 
lessu cfttu si prin forma), xw-voc^cona, 
xo-Xsog si xot>-Xsóc=téca de spala, sacu, 
bursa, etc.^latin. on*Uuii=sacu, sacu- 
letìu, (analogu si in forma si in senau cu 
allu nostru eo-iu in locu de co-?i»), etc, 
tote cuvente ce espremu lucruri cu unulu 
d'in caracteriele de sfericUcUe, rotundi' 
tate, conìcitate, capacitate, cavitate, etc. 
coprinse, cumu amu vedintu in obiec- 
tele espresse prin cuventele ce noi amu 
preauppusu ca nascute d'in radecin'a coc_^ 
sau ciir,(vedi inso si ciontu). Déroadmittà^| 
clneva ca base una radecina vaga: ca sau 
co, sau una radecina mai determinata : 
coCjCuc; nuemai pucinu adeveratu, co, 
d'in càte sau spusu, resulta, co vorbele, 
de cari a fostu cestionei acestu articlU|fl 
se lega bene, atàtu prin intellessu, càtir^ 
si prin forma, de radecin'a luata de noi 
ca bosea acestoru cuvente : atàtu-a a* 



I 






CTO 

peu truca uBaetvmologia data se se 
nntl^i nu numaica probabile, cichiani 
ca certa; si prin urinare suppositionea 
eo aniele d'in cuvent^le in Gestione, cumu : 
coedanUf cosiUf cocinaj (vedi si ciontu, co- 
ietiu)^ ba chiara 8Ì cocosiu, ne aru f\ ve- 
nta de la Siavi, este cellu mai pucinu 
in«loio8a, si cere de neapperatu, pentru 
eonfìmiarea ei, ar^nimente mai tari de 
c&tu cellu produssu pentru cocosìu, co 
adeco ar ave suffissu slavicu, pre caudn 
ae scie, co in Hmb^a nostra (iu, ciu sì siti 
eommuta intre denscle, cumu .so potè 
vede d*ìn insasi vorb*a in cestione, co- 
ec^u^ care are si form'a cocotiu in alta 
ìnsemnare, èro la Macedoromani are for- 
CDA si mai simplai cocotuj adeco unii par- 
tìcijiiii passivu contrassu d'in cocoitUy 
d'in coc6*rc,ca8i aicuiatu d'in cucuiarcj 
cu inseinnarea propria do passere mu- 
nita co unu cocotti san cucuiu:=.CTe3Ìii^ 
tuotiu, etc.; cocosin slsìì devo, si cu a- 
ìàtiì mai pucinu. cocotiu, nu potu & im- 
mutate de la Slavi, de ore ce elle nu 
t de càtu forme derivate dMii cocotu 
prin suiTissuJu iu. Celle espuse mai susu 
ant'>rÌ3a. atàtu pentru cocosiu, càtu si 
pentni mcianu, cosiUy etc., unaassertione 
cu to' ' 'raria.sup[>positionciinvc- 

tistul , ^;r^. Cautandud'in ciigetu 

curatuaddeverulu pentru amórea adde- 
verului, neci ima data nu vomu inchide 
ochii de la lamin'a lui : eósìnitia si prin 
accentu si prinsutfissuarrétalumiuatu, 
co este ima forma slarica; déro pentru 
cosìm/m casti, ntorri, carmini, etc, cumu 
^•' i"'ntt\x cosiariiiluvUeloru Roniàniduiy 
Iti nu este totu asiade iuvedoratiu 
ic interessea addeverului, noi cauta vse 
GDartnhmu, fora codire, co pre callsa sca- 
hroa&si intimerecosa, pre care amblàmu, 
aiesea potemu ratecifora scirea si voi*a 
BOftra. D^o iu acestuarticlu amu refe- 
-^: !a aote-aei radecina cuvente,eari 
. jiot^ referf si la alte radecine, amu 
kèeui'ua, redinianduiie pre celle doue tire 
hjriductorìe alle filologului, intollerisulu 
m'a cuventelor'u, fora se preten- 
j-^iLiu CO absolutu nu 8*ar potè di uno- 
m-^d'in aceste cnveute sì alta esplecare 
ètTZDoIggica ; articlele dclungiraeacel- 
]id pre=^nte sunt con^ecrate a deschide 



CIO. 



161 



perspective pentru cercetarea pre base 
large a limbei; la artìclele in particu- 
lariu consecrate fia-càrui d'in cuventele 
in cestione - vomu cauta a precisa mai 
mirltii ideele, cautandu a dà fìa-càruì 
cuvoutu etymologi a ce ni se va pare ca 
mai probabile, si cbiaru de aciimu mar- 
turimu co, de easemplu, cocotu ar potò 
fi, ca si CHCU, unu cuveutu formatu prin 
imitationea vocei acestei passere, care 
se traduce si mai claru in espressionea : 
cumrigu, intogmai cumu si latin. g«1- 
lus:=cocosiu pare a fi una abbreviatione 
d'ìu gar-aUsi tT^T'loH} sral'lus, de la par- 
rire:=gariire, d'in care si allu nostru 
gaina iu locu de gàLlina^^Mìna:; co 
ciocrt ar potè fi de acea-asi familia cu 
vecbiu frane, choe^ provenc.cau sau chan 
=rohftt-linai]t=:lat. bDbo, de unde apoi 
ca deminutivu cliouettc, ital. clovetta 
sau civcUa, veuet. zoTetta, pìcardic. ea- 
rette) si allu nostru ciovica sau ciovlicaf 
frane, chonoas, prov. oaucala, ispan. 
ulioTasicho>a=ciora, analogo de certu 
cu allu nostru cioai si in forma si in in- 
tellessu. Déro, dupo invetiatulu Diez 
aceste cuvente romanice aru fi potutu 
veni d'in gerai. chouch^bufa, kauw= 
ciora, in anglic. kow^a ckìaui ca cior'a 
sau ciocca, prn candu etjmologii italiani 
dau ca funtana, pentru civetta, cuven- 
tulu latin, cacnmay care, cumu amu 
vediutu, se refere la acea-asi radecina, 
de care amu legatu si noi cioca. Noi 
credcmu, co otjmologii italiani au mai 
miiltii dereptate de catu invetiatulu 
germauu: astadi este unu principiu tì- 
lologicu bene stabilita, co pentru cu- 
ventele uuei limbe, cari ae potuesplecà 
d'in propriulu ei fondu, nu se cade a al- 
berga la funtaue straine, si mai allessu, 
candu este vorb*a de cuvente ca ital. 
civetta, caciivetta, etc, romanosc. cti" 
ciivaia, ciocay etc, cari espremu lucrurì 
asià de communi, in càtu nuse potè in 
neci unu modu crede co poporele roma- 
nice au asteptatu pre celle germane sau 
slavìce, ca de la densele se invetie a nu- 
mi assemeni obiecte; dóco e vorb'a de a 
numi una fientìa dupo vocea ei, sau dupo 
cantatile ce se vedu cu ochii, apoi po- 
porele romaniceau si ocki ai ureclue, cre- 

II G. 



M m. 

demu, asià de btinc ca sì allo poporeloru 
germane si slavice : roiuanesculu rhìau 
(vedi si chiuirr)^ de essemplu, nu e mì\ì 
imciiin imita^Jv»! do L'iltiigerui. kuw. A- 
pui iraaginatioiioa iuco uu ae j>ote nega 
poporeloru romanìoe : unu Reiiguni es- 
seiDplu voniu dà inco despre acésta-ai 
pentiiica si d'iu ellu, ca d'in sboratura 
mai susu, se se veda peno unde potè 
merge poterca acesteì iinaginatione, e9- 
sempln ce si are aoi loculi], cu hiatii 
d'in faniili'a ciiventeloni tractate iua- 
eeatu articlii : co frane, ooitni^r, fbrniiitii 
d'io cuq=.cocosiii, insénina nnu omn ce 
canta a place (de aci si nefericitole no- 
stre neologisme : rochitu, cochcta, co- 
chdarf)^ oste usìorii de iutellessu, de 
ore-ce nu ne aftàinii in facia decàtu cu 
una metafora analoga cu cea caro a datu 
si la noi roconu, cocoyvire; co vechiulu 
frane, cooard insénina mu/«in<, deserln, 
vanu, etc. , este de assemenea aprope 
àS mentea omulai, de ore-ce si acf ne 
aflàmu facia cu una metafora analoga 
cu cea ce a datu uoquct : déro co coque- 
rlooi insemna cucungu sau cocmìu. pre 
candu ooqaeltcot, care e acellu-asi in 
forma cu coquerioot, differindu miniai 
cu unu / in locu de r, intelaila matUj 
acesta-a pare estraordiaariu, si ne face 
se ne indoìmu de identitatea celloru 
douecuvente:3Ìcutote aceste-a.cutota 
enorm'a ditferentia de intellessu ce parj 
a fi intre cocos'n^ si macu, nu e maipu- 
cìnu addeveratii, cumu attesta iuvetia- 
tulu Dii'z, co coquerlcot sì coqiielicot 
sunt unulu si acellu-asi cuventu^ si in- 
telIessuIuden/acKjCearecoquellcotyTÌne 
d'ifi una metafora ce are de base asse- 
munarea intre cresca cocositdui si flo- 
rea fiumita inacu. — Form'a fonetica a 
uuui cuventu uu variediaf iu gur'a po- 
poruluif mai puciuu de c&tu intelloi^sulu: 
asià, pre longa variationile de forma 
alle radecinei eoe sau n/c, ce amu ve- 
diutu peno acf, pare co la acea-asi ra- 
deciua, pria scambarea lui ciu iu iiuj 
se referu sì cuveute ca : tii*cluj tiuiiuiUt 
Huciuiu, tniiiuiu (cu iutellessu appro- 
piatu de ciiCMti}. «le unde tiutiuianu^: 
cellu ce porta una caciidla ca mai ap- 
propiata de ««a uumita io latÌD«£Cd ou- 



e 

i 



CIÓ^ 

cu\ÌAf — tiutiurare,(.iuchir€,eic.y cu tote 
co acesto forme se potu referl unii bine 
lalatin. tutiiliH camu doacea-adiin^t.-iu- 
mire cu cacmlu.s. 

CIODOLANU, 8. m.y pl.-e, (noi l'amu 
audìtu mai multusnb form'a ^iWo/a?)w), 
osBU sau buccata de ossu gros^u, ca d^m 
bou, cu medulla in ellu; --^cellu-asi^( 
cumu se vede, cu ciolanu. 

CIOLACIKE,-f^^cw, v.,a (ace violaeu. 

ClOLACLf-a, adj., mutllnH^ mancunJH 
iriincii»; tniitilu, truiichiutu, si iu spe-" 
cialf L*('ll(u:ti [lotiiM'ele 3au mando taìa- 
te :^au paralisate; — pare de aeea-a:lffl 
radecina cu ciolanuj ciolaiHi, ^B 

CIOLANOSU-rt, adj., o]ikom)«5 o«- 
8eu9; care are multe, sau mai bene, mari 
ciolaìte, ossosu, cu osse vignrose, in care 
apparu ossele prin marimea lorn, dérO| 
care are pucina carne; — vedi aolaiiul 

CIOLANU, 8, m.j pl.-f, os-osalB, sbT* 
fritto, poplr»; osf^n, ^\ in speciale : ossQ 
de ia petiorulu boului, buccata d'in a- 
cestu ossa cu carne pre densulusicume^B 
dulia in ellu, si mai vortosu buccata deV 
ossu de la petiorulu d*in deretu alili 
boului; ossu sau buccata de os^u de la 
petiorulu boului fora carne pre densulu; 
la ossolo de la petiorulu omului, la toti 
|wtiorulu onuJui, si iu genere la verict 
ossu allu omului, se appleca chlmm uu- 
mai caudu omulu are ossele mari si vi* 
gorosC) sau candu e vorb'a de a Iu hià 
in risu pentru grossolani'a structur* 
sèlle ossose; — vedi si cioluvu, 

? CIOL A VIUK,-r*cu, V., a hceciolatn] 

?C10LAVU-a, adj,, cuacellu-asìn 
tellessu ca si ciolacu; — fienduco ciola\ 
casi ciolaai, cioìanUy etc, se dicu in s| 
ciale de ossulu jìetiortdHi, mai allessi 
ca muttlatu, fmniUf etc, de acea-a elli 
se potu esplecà cu multa probahiliul 
atatu in forma càtu si in iutellessu, pi 
ciolu, care ar ti unu demiiuitivu pn 
scurtatu d'iu pttioUu sau pecioUu, ca 
cioru d'iu peciorui potu iiise fi iu reb 
tione de ciuuuatia cu grecesculu rjòXi. 
=membru, braciu, mana, etc; x<;Xo;.^ 
mutìlatu, truncliiatu, etc; xoXo^^^: 
luutilatu, etc, cari paru a se referi 
acea-asi radecina cu x&ìÀo; (vtadi si cei 
disse peutru acesta radeciua la artici 



tió, 

tiocH); ca mai bene inse cadredia cu- 
TCtit«le in Gestione, ca si armatori!) lu 
doioòocu^ cu grec. axéXo.;=03Su de pe- 
tìom, fluoru allu petioi'uliji, petiorii, 
cTACii uiJii peLionilui, etc.;de uude apoi 
3X£>^tvtti:=scJiilavescu la petióre, axiXs- 
coc=sceLetu, osse intirate, etc; ìu a- 
c«2$ta supposetìoue ciolacUf ciolavu, etc, 
ar fi d'in acea-asi fontana cu chiiavu sau 
0CÀiÌawà, schilavir€j etc. (vedi 1 chila); 
— de altamentrele ciolacu, ciolaimf cio- 
feÒocM^etc., sunt piiciuu connoiicute, 
ba iuco unele suut cu totulu neaudite 
inìre cea mai mare parte de KaniAai; 
celie ce se audu mai desu si ìu mai 
multe parti suiit ciukinu si ciolanosu, 
^vedi si ctoìitu san dutUu). 

ClOLOfìOCU, s. m.,pL-e, poH suìUuh, 
petìoni de porcu; — vedi ciokwu. 

CIOLTAKIU, 8. ra., pl.-e, equi atra- 
t«My ■irugulnin; straiu, scortia san ve- 
lentia tonnosu tessuta 8i inforata ce 
8« pane pre spinarla eallului da sella : 
cwltartiUu tessutu si cUlesau ih nuvia 
marcssfi erdp si este pre a locurca peno 
asiadi ìudc^partdu de cailulu ile gè- 
mre^ cCj dnpu una beirana ai formosa 
éattna hu Upsedj si nu s'ar cade se tip- 
àeteOt d*in celle alte lucrnri date de die- 
$$re ; — aoltariUf ca si calla de genere, 
d f7«M'M/Mtìranedespartitu,re:id- 

'il lite de certu uu'a d'in dutiiiide 

celle mai vechie alle Kouàuilorti, \i\m\n 
£in usurile stabilite in tempurele de glo- 
ria si vertuto romana, acea obligatione 
oi tiacare tjtrabuuu Koiuaan inai cu 
.>tart> avea de a uutri si tiué cu spe- 
-t;lle-unu calla de callaria peuiru 
• ''1 deappei'areallu patriei; ace- 
: uirare, cumu si lorm^a curatu 
a cuventului cioltaritif sunt 
, i, ìndestullatorie probe spre 

à ne convinge, co cuventulu este de o* 
ngiue romanica, si co, probabile, se lega 
et ftceA-asi radecìna cu oietiim=ceru; 
' -esce se dice elei de Ut (:= 
u de ;>a/u:=corteliu sau per- 
mea e« 9e pone assupr'a patului; vedi si 
oìmv coir» finitu). 

ClUHAiiASiU (mai bene: ciomagariu, 
Ci viiaxnu), 3. m., cui place a face usu 
4e domaffu. applecatu a ctomayi san a se 



CIÒ. 



leS 



ciomagif a bate san a se bate, si meta- 
forico : applecatu a se certa, a se disputa. 

CIOMAGELLU, s. m., deminutiva 
iVìì\%iomagH. 

C10MAGlUE,-^iScet, v,, a bate cu cio- 
niagnlu, a bate rcu, a rupe ossele cuiva 
cu bataia. 

C10MAGU,s.m.,rQ8tUjlemnugrossu 
cu caro se servo ciueva la bataia ; — 
vedi celle spuse la artici, cioba assu- 
pr'a etymologiei acestui cuventu, si 
compara iuco nuiciuca^ d'in caro nna 
forma masculina : ìnaciucn s^iu macingu, 
ar dà, prin commutarea celloru doue ayl- 
labe do la inceputn, tbrm'a ctumagu, 
sau ciomagUy cumu si frane, us-soramor 
=:a uccide cu unu ciomagu sau maciuca, 
de ore ce do potè fi in Locu de sio, ca 
in sium in locu de cìunt; déro si cuven- 
tulu frane, Aititonimer se potè ospleca 
pria aii=.la si H.)miiiet=capu, asfa in- 
càtu flssommer insemnaudu proprie 
a dà san lovi la capUj ar presenta acea- 
asì metafora, dupo care, la artici. no6«, 
amu presuppusu co ciomaju sau rw- 
mign s'a forniitu d'in ciuma cu intel- 
lessu de ptrulu captdui si de acl, priu 
metafora, si cu iiisemnare de ca2/H,(vedi 
si ciuma in Dictionariu);— de altamen- 
trele nuiuai cuvente de a espreme con- 
ceptulu arrotati! priu riomagu uu ne lip- 
hl>scu; mai autauiu classicuiu /ì4a'^ì, prò 
deplenucorrespoiiditoriuinintellessucu 
ciomagu: cei de cari ne spune evango- 
liulu co au mersu la Jesu armati cu 
fustiy nu erau armati de càtu cu ciò- 
migc; apoi viuu cuventele: Ma, catta, 
gkì oca, j orda, relevcUf etc, mai multa 
sau mai pucìnu unaloge in seusu cu 
aomagu» 

CIONDIU, s. r., Hltercttilo, rlxMj 
certa, sfada; — neconnoscutu d'incoce 
de Carpati, derivatu, dupodictionariulu 
de Buda, d'in oontra, pre caudu, dupo 
acellu-asi dictionariu, derivatele datj- 
dranire^ ciomlranilura, aru ti veuitu d'in 
acea-asi fuutaua cu ital. eluudolare» 
(vedi ciuntu), 

CIONDKAi^lKE,-e*c«, v„ ca refles- 
sivu, a se ciondrani^sia, se certa, a sd 
sfadi (vedi ciondra), 

CIONK, s. f., (in piurariu f*)} rkluM« 



164 



CIO. 



lutf tflabery uua plauta tradussa iti ger- 
manesce prìn bali>ieiiUamin:=lìttGr. cre- 
sca cocosìului ; — d'in coce de Carj^ati 
n'amii auditii cuveiitulu ctouc, déro amu 
auditu applecandu-si? espressionea : o-e- 
st'a cocosiului, la ima specia de pianta : 
cione poto fi una aljìjreviatione.d'in co- 
done, sì prin urinare de acea-asi i*a- 
decina cu coco&ht^ applecatu la una pian- 
ta casi frane. coqneHcot^macu,d*ina 
cea-asi radecina cu ooii=:coco3iu, (vedi 
ciocit cotra finita). 

CIONTAKE, dontireydontu^ etc.; vedi 
duntn. 

CI0NU-a,9.,la Macedororaaui cu in- 
semnare de vrabifjiH sau vrubide si vra- 
bia, (vedi dntedm), 

ClOFOilU, s. m., vedi dupónt. 

OIORBA5 s. f.» juii, jascuiuiiiy pnls; 
palmentum; zemade mancatu, preparata 
cubuccatelle de carne; — cnventulu nu 
potè fi turceacu, si cu atàtu mai pucinu 
slavicu; iritellessulu ciiventului se g- 
spleca pi'in roraaniculu sorbere, d'in 
care si frane, sorbet, romanesc. sietbeiu 
in locu de siorbetu; càtu pentru forma, 
precuniu se dice sktru in locu de duru, 
asià s'a dissu darla in locu di sioì^a^ 
cumu si pronuntia in fapta mare parte 
de Romàni, asià in càtu siorba insaai e 
in locu de sorbia. ca si roibu in locu do 
rMUf (*u iutellesHU de cm^a ce se sorbe, 
applecatu apoi in speciale la speci'a de 
sorbitura ce liomànii numescu ciorba; 
cuventulu déro nu este de una origine asià 
de obscura, cumu prottside iuvetiatulu 
Xiblobich; numai ellu mi se potè esplecà 
prin vechi'a slavica, in care nu essiste, 
ci e numuì presuppusu de mentìonatulii 
ìnvetiatu d*in caus'a serbescului ciorba, 
care, dupo tote probabilitàtile, e impro- 
mut-atu, d'in roraanesce. 

ClOKBAGlU, s. m., 1. cui place dor- 
b'a; 2. omu cu stare si consideratu, nota- 
bile, ù'untasju; frane, qui a le pot au feu 
=(litter. care i>ote in fiacare di pune 
olla la focu), cumu dice francesulu; — 
dupo celle spuse la artici, ciorbuy dor- 
òagùt fì de origine romanesca, avondu 
numai forma turcesca, care s'ar potè 
correge, dicundu-so dorbarìu, cumu se 
si aude in intellessulu de sub 1. 



010. 

CIOUDELA, s. f., ih locu de durdirty 
nu de recommendatu. 

CIORDIRE,-(?^*?c«, V,, subrlpere; 
fura, il ciupf, etc.;— ?in hon de dortii 
(vedi doriti), 

CIOttÓICA, s. f„ in locu de dorot 
(vcdiacestu cuventu in dictiouariu), 
e do recommendatu. 

ClOIiLn-MOKLU. vedi cioroloru. 

CIOliMOIAGU, .^. m., una pianta, 
esplecata in dictìonariulu Barcianuprin 
germ. kuhireizcu. 

CIOHNA, s. m., paUmi»sestuit ; con- 
ceptu scriss'U inainte de a se trai 
serie curatu ; — cuventu cadiutu 
stadi in desuetudine, si inlocnitu pi 
cuveute ca : conceptu, minuta^ mai 
latoriUj (vedi aceste cuvcnto in dictii 
nariu). 

CJOROBORU, si dorìu-morlu, s. m. 
jurffiuTn ; certa, sfada; — este invedi 
ratu, co ciorlu-niorlu este eompusu d'ij 
doue cuveute, d'in cari dorlu se refei 
la dora, insemnandn chìanitii àc don 
ero morlu se refere la radecin'a niors 
mur, d*in cares'au formatu cuvente ca^ 
iìiur-muru, mor^maire, tnior-laire^ nu^' 
iVf.etc.; nor/H eiwor/K unite intr'un sei 
guru cuventu espremu càtu se potè 
bene actionea de a sp certa a doi 
mai multi oraeni, cari unulu la altuln 
chiaurscH ore cumu ca dordt\ miorkiet 
ca catusieìe saupisicile, merìcsaf ca re 
7ìii, ìnortnait.^CH ca i(rsn, etc; càtu pei 
tru cio;-o?>o;*»,parealìin loeude daroft 
r«,adecoacellu-asica3Ìnor/fnjn>r?M,pri 
stramutarea luì m in b, redu^su la mi 
sempla forma prin taiarea syllabei 
d'in amoniìouo cu ventole : riV>rÌ« sì morii 
d'in doroboru s'a Tormatu mai departe 
ciorobonrt', transformatu apoÌ in rr>>ro- 
vairc=iA se certa, a se sfadf pentru ni- 
luicuri, a se disputa fora multa nvaci- 
tate ; compara inse si tura vuro, can 
so dice camu in acellu-asi iiitellessu ci 
doroboru sau dorlu-niorlu, cumu ai i( 
pan. chirlos mìrlos. 

CI0R0VAlRE;-efici4, v., vedi cioi 
boni. 

CIORTAND, 8. m., 1. pl.-j, pesce dm 
mare cababoiulu, déro ne adjunsu iuco' 
la complet a marime ce potè attenga, si 




in speciale , crapu de marìmo media ; 
2. t»lur.-<?. diipo iinele flictionarie, cu a- 
cea-iuii iusenmare ca si dohtfiu; — so 
v%^4rt de sene, co ciiventulu» dwpo t'orma, 
ivatu d'in cìoriu. 
V. iORTl.;,s. m., ro:>triiin snlllum; ritii, 
botu d? porcu; tigauu; (vedi riuntu); — 
ciiTontu ìieconnoscutu d'in coce de Car- 
pati. 

CIORVANA si cervnnaj a. f., lyoo- 
pus, specia de pianta ; — cnventu ne- 
coonoscutu d'in coce de Carpati , inse, 
sub forni 'a ct^rvana mai vertosu, prnson- 
tandii caracterìi* de curata ronianitute. 
CIO.SVERSTA, vedi ccsversta, 
CIOTU, s. IHm pl.-wi, rodus, tnber; 
Dodu. inflatura; de aci si adj. cioiitrosu 
= 1 "111; — la Macedoroniani ciotu 
\: 't-bn; in Komani'a libera cuven- 

Tulu e neconnoscutu; vedi inse ciuntu. 

l.CrFU»-rt,adj., inutllu»; laMaoedoro- 
nmni : nmtilu, sì in speciale, mutilu de 
urechie, cu urechiele tàiato, (vedi àolni), 
2.CIPr,8. m.,deregulu numai in pi. 
cipiàri, la Macedoroniani, cu insemnare 
de remaAÌt'u\ residuu^ fece sau dt'ojdie, 
(re^i dohu sì ciujm), 
3. CIPU, vedi elupa. 
CTPCTNE, H. f., la Macedoromani cu 
ÌDseinnare de duluma; — cuveutulu e, 
n-(.1kabile, de acea-asi origine cu copo- 
. (vedi acestu cuventu in dictio- 
luiriu). 
riKAOLADISIREr^cw. v., a scote 
■>i pre cineva ; — de forma si potè 
. ,- origine turcesca. 

CIKACLICU, s. m., stare de ciracu, 

viDptn càUì e cineva ciracn, 

riKAi'U, 8. m., tiro, discipulusf cellu 

I de la altulu una arte sau una 

; — ^recumu Hcenkidu, cti a- 

-.i8i insemnare ca si cìmm^ este 

ira; a'^ià àracH pare a fi turcescu ; 

. ina d'in insemnàrile selle i a luatu 

kculu disciplu, siili discijmlu; évo in in- 

'Fjnnare do edlu ce invftia una carte 

-ar potcsuppleni cu tirone,<\e linde 

^'■^nriniwzzcirfirììru dfì arte sau 

etc. 

'A, s. f., urmcntiiin; turma de 
1 , si in special' , turma de boi 
nu vacii pre candu erijMUi sau herghe- 




Ila se appicca pedale la turma de cai, èro 
cuventulu tarma insasi la vite ra enunte : 
oi, capre, porri, etc; — prin forma sa, 
circda, sta, de certu, apprope de isp. cer- 
ila; déro cuventulu ispanica se iea de 
ordinariu cu insemnare ^b perù, manu- 
chiù de peru^ perla d'in perù de 2^(^cu, 
sì raru cu cea de hcrjfhdla; ca se se pota 
intellege cumu acellu-asi cuventu, oer- 
tUy insemnai^en* de porcu sitotu de una 
data heryhdia, doue intellessm'ì in appa- 
rentia fora neci una relatioiic intre den- 
sele, cauta se scimu, co mascnlinulu cer- 
do insemna porcu; de aci femin. cerda 
s'a potutu dà autaniu la cevardativu la 
porcu : perù de porcu ^ turma de porci ^ 
si apoi prin ostensione si : tunna de cai 
sau herghdia : nu ar fi déro absolutu 
impossibile, ca prin acea-asi estensione 
de intellessu. acellu-asi cuventu, sub for- 
ma clreda, se se ffa applecatu, in roma- 
ncsce, la una turma de boi san vac-i ; déro 
iypan. cordo, d*in caro a essitu femin. 
ciTtta, deriva, dupa unii, d'in bascic. 
clierrlftiz-porcu ; èro dupo altii, d'in la- 
tin. 8ordldusr=sortitu, necuratu, spurcu 
(cumu e porculu), asià co sordldus, in 
ispanesco, transformatu mai antaniu in 
suerdo, a adjunsn apoi la form'a serdo 
sau cerdo : in suppositionoa d'antaniu 
s"'ar potéca allu nostrn ciru ^manrarfl 
speciale pentru porci se fia venitu d'is 
base, clierrla, si jiruhtj de cai'e porcii 
sunt asià do lacomi, n'ar fi de càtu una 
alta forma d'in dru, trecuta mai anta- 
niu prin gìru; in a don'a suppositione 
cuventulu nostru doriciu sau sioriciu.:^ 
pelle de porcu perlitu a potutu venf, ca 
si isp. cerdii, d'in latin, sordldns; déro 
cuventulu romanescu ciru sta cu multu 
mai apprope de ita], olro ^ porcu, care, 
dupo tote probabilitiUile, s'a nascutu 
d*ÌD grec. -/olpo;=rporcu, porcellu; dru 
asià déro a jwtutu inscmnà, si in roma- 
nesca, mai antaniu 7)ort'w ^an jwrccUu, 
apoi , prin metafora , mancare pnitm 
pord; d'in dru s'a nascutu, pre de una 
parte, n;7sw4=:coca, adeco cei^a analogu 
cu cirulu ce se da porcUont^ ero pre de 
alfa dreda sau drada, cu intellessulu 
collu mai orìgiuariu de smnm\i de porci 
nascuti una data de mia scrofa^ apoi ; 



■I 



166 



cut. 



iurma àe porci in genere, in fine cu in- 
tellessii si mai estensn : tumia de verice 
vite, 81 in speciale : turma de hni san vad; 
prftcfttii intelìflSRnln, preatAtu si form*fi 
ciivpDtiiltii ciradn, analoga cu a grece- 
fiCiiliiì*/o'.pdt{;-/oipd5'j?=:tnrma [le parcì, 
sì prin metafora, muliiinfi de stance mai 
mice ce stan pre Iflnga nn'a mai mare ca 
porceii pre fónria acrofa, etc, vine in ad- 
jutoriulu etyraolojjiei date, asià \i\ càtii 
certitndinea despre addeveruln acesteì 
etymolo/?la ar fi completa, déco n*ar fi 
impreeriiirarea, co curentulu nostru dm 
s'ar poW, si dnpo intellessu si dupo for- 
ma, deriva si d'in ''f^<=:o»<i«5rw«fir^rtf?^ 
mancare pfnfru finimnìì (ìontnatì re, si a- 
nume d*ìn un deminutim dhuru^ care, 
dupo ledile fonetico alle limbei, a po- 
tuta lui formele : dvxirUy di*uru, duru, 
si in fine dm, spre a se destinge astu- 
fellu de durif (in care cernemusaìiciu- 
ruimu); dupo ace.stu puntude vedere, d- 
rada ar ^ in locii de drata, si ar ave, 
fa 5Ì hxtccaiff=:rHÌu sau ce se imhurra, 
patiita z=. càti se fnwu de una par- 
tt\ etc, insemnaroa collectiva de**f<4mwa 
de animnli drata (—nutrita cu nrw). 
summa de ammali doftiesfice in ge- 
nere : pord, vad, gaine, oi, caprcy etc, 
si in speciale : mmnha san iurma de boi 
san t'rtrt, 

CIREDIAillU, 8. m., cella ce cu acopu 
de caatigu stringe dredi pentru taiatu 
(xedi dreda). 

CTRTA, 8. f.. cuventu neintratu in 
upulu lirahei, si aflatu numai in nnele 
editioni de evaug:eliu, si anume in aen- 
•gur'a frase : cerulu si pnmeiituhi rr»rtt 
trece. déro ned una dìia d'in nivrutclr 
fìwlle w«t?a irece; in alte editioni de e- 
vanireliu, la acellu-asi locu, se afla iota 
in loca de drtn: si, fiendu co iota este 
numele j^reccsou allu Htterei i, eoa mai 
simpla d'in littere, de ore ce se compune 
nomai d*ìn una trasurella de condeiu, 
de aof se vede co prin drta se intellege 
cera forte miai si yidnsfwnatn , unu 
fmntu, ncfnica, otc. ; — ? d'in slav. clriita, 
gnu e, potè, in locu de ceria^ fcmiuiim 
d*in ccrtu, rare, ca derivata d'in cernere 
=despartire sau separare, a potutu luà 
si iusomnarea de cera dcsjìarlìtonu, cumu 



itu 

i 



Ct8^ 

ar fi, de essemplu, una ìinìa de hoiùriu, 
si prin urmare ceva fort-e suptire, wva 
neperce^ytihile, etc.? sau, infine, eafflaa 
cu tira, ce figuredia in espressioni ca : 
una tira de lapte etc? (pentru pronnnti'a 
differita a consonei inìtìale d'in tira ^M 
drta vedi carceiu). ^B 

CISITU, s. m., pL-wW, assortimentu, 
allegere si approvisionare de tote mer- 
cile, ce se cera pentru unu stalulimentu 
sau boltadenegotiatoriti. 

CISLA, s. f., proportlo; retributìoi 
proportionale aimpositeloru, repartitj< 
ne, etc, cuventu slavicu (vedi <v/i>(?),^ 
astadi cu totnlu caJutu in dosuetadice. 

CISLU'IRE,-p.sn/.v., a face cw?a, — ca- 
duta de totu in desuetudine. 

CISMA, 8. f., de acea-asi iusemnare 
cu dhota, si prin urmare de prisosn in 
limba, déco in addeveru vine d'in ture 

CISMARESSA, s. f., socfa a unui ci»- 
marin, sau feraina ce scie face dsme. 

CISMARTA, 8. f-, maiestr(a san sta^ 
bilinu'ntii de dsmariu. l^t 

CISMARITT, 8. ra., care scie face r«^ 
me, (vedi dsnia). 

CISMULITIA, 8. f., deminutivu d'in 
dsnta, luatu si cu insemnarea special^H 
de dsma feminesca, ^M 

CISMEA, s. f., pl'fJle, foni; font«, 
fontana, locu de unde cura apa; — cu- 
ventu turcescu cu totulu de prisosu, candu 
avemu fontana, fonte; si cu atAtu mai 
pucinu de recommendatu e dsmegiw^ 
fontanariu, pentru co e si de forma si 
de onerine «traina de limb'a no.stra. 

CrSNlRE, vedi /lontre. fl 

CISNIU, s. m. fpronuntia s sìueratu)™ 
operazione de incercare, prin care se 
cauta a se fissa pretiulu, cu rare are se 
Me v(Muliaceva,m:ii vertosu ceva de man- 
rare : pane, carne, etc 

CISTE, dadre^ dstitu; vedi : cinsf^, 
dtìstire, dnstitu^ unde s'a presuppusn, 
co aceste cuvente ara ff de origine sla- 
vica; devo considerandu co ^i si d se 
rommutìL in pronuntia (vedi carc-riM), 
sur potò ca elle se se fia nascutu pre ter- 
renii romanescu d'in radecin'a ti, d'in 
care grec Tf-stv^appretiure» estimare, 
onorare; Tt-}j.^=:prcLiu, onoro; u|jL-dL£iv^ 




nrr. 

protiulre, onorare: latin. «B-tl-wnr©^ 

l»reHuire. eie, si d*in care Vaìi formatii 
*i la no», cxì proniintia oncrinaria a lui 
éi : «•fi-««^rr:= proHiiiro, onorare; a^-ti' 
fnvi/N=rtaro protìnitn san onorato, d*> 
onde si nc-s-ti^fnnia =z)ifirn prffwm, 
propria : prtm r/? nu sp potè stima d'in 
rmtJi*n marpt et valore: in fine ti-sÉn, ap- 
plecatii in «iieniale la Mn*a d'in onori 9^\ì 
fanctioni \s\ìh\ice ai onori fi re , pre candii 

^ ja ci-'Stefiaueifìste sì derivatele cistire 

■bo ri'-HMire, ci-siìfu san d'Uslikt, etc, 

^^■potnbi ^'a sinerd in ri. 

^P CTTANTA, crV/'/»w, n/tr^, etc; vedi : 
r^nniti. rrfrfhi, cctire. 

C\TO\U{T,,-csru, v., a pnne in stare 
é^ rifof^t. 

ClTOMT,-a adj.,(i!floliiinl5. Infcjrcr, 
cmlmR. ftnniis: iievetoniatu. iioattpnsiu 
«li^plonti, intresrn . sanetosu; — ciiventii. 

É«i derivatuin seti ntmnre, neconno- 
itn d'in COCA de Carpati; se afla si in 
besre citar ^=: neveteniatn. intreen : 
■orareeradecìn'a d'in caro s'anascutn? 
TDv.^tiatnln MìUorìcIì dii nniiiai ciiven- 
tnlii romanescn W/of'Mca venitii d'in ve- 
chitiln »lav. eltarit, care nn essiste in 
vechi'a slavica, cf mimai in cea sorbe- 
tea: ?se lui fiaTtrerZ/ot^/ trassu d'in ro- 
HHUiesriiln cìtn san retu (ce se vede in 
eomvnfdle : in-cefu, in-cdare) , cu ìn- 
semnarea mai primitiva ce are latin. 
ìttui^zreiu, (vedi a^patare)^ adeco in- 
mna-eade ntìcafu, Unisrìtn. netHrhu- 
fvì/w, ?i de aci. prin una metafora natu- 
rale : in stare bitim, hme stahilitHj ficve- 
frmntu. unnetoan, 

rrTH. %, m.. teaantnradebumbacu hi- 

??init,a ai infiorata, care servo la imbra- 

nole si sultonele, alAteacarac- 

care se de:«finfre de tessninr'a 

la sfnmhfi, care n'aro noci lustruln 

I.'. . fiorilo rituìui, AÌ d'in care se potn 

face rochie si alte vestbiiente, pre candn 

d'in ritu n\ì sofacn vostiniento: —do sf 

wsiste hì in tui'cesce cU. cuvontnlii insc 

ne avondu, in ntructiir'a soa fonetica ne- 

mtftì coiiti'arin foneticei rouianesci. ar 

{»ot^, in vodoro4i insemnarei speciale ce 

'■ in diotìonariiilu limbei, cu 

. i niultti, co un o.«o probatn 

deco eiite in addeveni turccscu, déco uu 



cnr. 



16T 



cnmu-ra si TureiiVai] impromntatu 40 
a in rea. t» 

CTITREHF, R. m., vedi r/^ww. 

CnTBUCCTU, fl. m., 1. celln ce fabrica 
san vende riuhnre^ 2. servitori!! insarci- 
natii a in^ripf si impl*^ riuìmreìfi;^ cnven- 
tiilii are fonna tnrcosca, care s'ar pot^ 
corretr^. flandniae fonn'a : Hnhtrnrìu. 

CTTTRFCELLTT.s.m.^demimitivndMn 
cinJmrif, 

CTUBUCU, s. m.y pl.-c, 1. pipa, instrn- 
mentn de fnmatn tntunu, compusn d'in 
unu tnbii de lemmi si una lulm, proprie 
inse se chiama ciuhtiru tiibnlu; a iinpìé 
riuhuctdu, a frnrffi san hee eÌìthttcn,GÌc.i 
2. brflnn ce se face la muri san columne ; 
— df^co inseranarea de snb 1. este eoa 
mai orififinaria. atnncicnvontnluci?/&t/r« 
ne a venitn d'in tnrcesc. rlubnr, ca si 
abitudinea do a fumk m ciuhttrulu, caro 
a incppntn se se perda iraprenna cn ciu- 
hueulu insusi, ca «e àé locu ti (/orci : ho 
(ìéco intellessuhi de snb 2. este cella 
mai primitivn. atnnci ciuhucn potè fi ro- 
manicn, formatn d'in tiihng, si a nnme 
d'in ima forma (tnlilar.nH), care, prin 
stramntarea lui i do lAnpra hin s>ilaVa 
initiale, a Inatn antaniu form'a linlmeu^ 
apoi riuhacH. riul/ttcu (vedi si riohu). 

Cn'CFnASTU, s. m., in locw de ciu- 
mreìlu. nn e de recommendatu. 

? CTOCURLUCU, s. m., de acea-asi 
insemnare cn ciacsiri? 

CriJDA, s. f., dolftr, nrrltiKlo; mo- 
rodtfifi; 1. prò cfttu connoscemii noi cw- 
da inscnina : parere de rcu,_ supporare 
maro, offonsa» neoadiu : a fi niivn riu- 
(1a=z3. ì pare ren forte, a semtf mare do- 
rerò de anima, a se supperd ren, a se ne- 
cadi; 2. diipo dictìonarinln Tìnoul ar ^ 
insemnandti inco : csirarafìontid, rftjo-i- 
fin, senf/ulan'tafe, ori f^inal itale, etc; 3Ì 
mai pucinii conuoscemu seranificationea 
de danna, vetemare^ peccatu, eto., data 
de acellu-asi dictionariu cuvoiitului a«- 
da in frasi ca : e ciuda:=e |>occatu: — 
drro rliiaru déco ciuda ar av(i in ^u''n 
popoi-nlni insemnarile date de nientio- 
natulu dictionariu, totuffi elle, si cu a- 
iùtu mai pucinu insomnaroa de sub 1, 
oca mai bene stabilita, un s'ar ]>M es- 
plecà prin slav. ciiido=:minime, prò- 



168 



ero. 



dìgÌQ; este addeveratii, co derivatele d'in 
cfnda, adeco ciudaiu si cittdire, au in- 
semnàri, ce si noi connoscemu, mai ap- 
propìate de alle cuventulid slavicu; déro 
antaniu cindatu are forma de unu par- 
ticipiu trecutu de la unu verbu de con- 
jug. I., ciudare, forma ce nu se da in 
romanesce cuventeloru venite d'in fiin- 
tana slavica; apoi sensulu bene stabi- 
lita allu formei simple citila, sensuln 
de parere de reu^ dorere sau vctetnarc 
grea a suffletuluh nu assiste necì in ciu- 
dot neci in derivatele solle ; si prin ur- 
mare, cumu ?'a dissu sì mai susu , ace- 
stu Bensa nu s'arpotéin neciunu modii 
esplecà prin referirea cuveutului la fun- 
tan'a sbivica, afora ì\6cq nar vré ciiieva 
se de lui minune si mirare^ cu cari cor- 
respundu in iotellesu slav. oiudo si de- 
rivatele lui, insemnarea forte estensa si 
filosofica, ce i da Oratiu intr'una din e- 
pistolele selle, in care nil admirari = a 
nu *e turhurd de nemicu, a nu se miscà 
in snffletu neci de bene noci do reu, etc; 
asià in càtu eluda, ca impromutatu d'in 
slav. dudOj arfì insemnatu antaniu mi~ 
nune si mirare^ iti, apoi prin una meta- 
fora : verice turburare a suffletahd, si 
in speciale : superare^ vetemaret necadiu; 
déroassemeni metafore, la cuvente strai- 
ne mai allessu, nu sunt in geniulu popo- 
rului, si de acea*a noi credemu co ciuda 
este in locu cudia, d'in cadere ^hatere , 
lovirCy si de aci, prin metafora : vetemare, 
si in particulariu : vetetmire a suffletu- 
hit, superare, intogmai cumu si frane. 
blMBer=plagare, insemna si superare; 
intogmai cumu sì oiTeudcre sau Iwdere 
=:Iovire, insemna si vetcniare, superare : 
prin acesta etimologia ciuda so espleca 
si in forma si in intellessu; mai multu 
nu se cere de la una buna etymologla, 
precandu suppossìtìouea co ciuda ar veni 
d'in slav. cit/Jo, ìntempinu greutàti sì 
deforma si de intellessu;— de altumen- 
tr^le, afora de citidaiu, celle alte forme, 
adeco, ciuda si ciudire^ se audu mimai pre 
a loourea, si mai vertosu in Moldavi'a. 
rTrDATr,-a,adj..dimcm8,iiior««wb, 
AbBDrdus; (tlng^nUrlK; 1 . greu de impacatu^ 
superatiosu, capritìosu, cai cu greu poti 
intra in voia, cu care anevoia te poti in- 



I 



riu. 

tellege : ciudatu vtai e si betranuUi ace~ 
siu-a, cu nemica nu ipoH intra m vaia; 
2. greu de intellessu, ce cu greu intra in 
mentea omului, absiudii, straniu^ nein- 
tellessu : portarea Ut, fapkle ttUe mi 
parti asid de dudate, co nu potu ìMel- 
lege, unde tintesci se adjtmgi; 3. estraor- 
dinariu, seugulaiiu, originale, estrava- 
gante : ce portu cimkitu are si omulu 
acestu-a, (vedi ciuda). 

CrUDATIA, s. f., cantate sau fapta 
ciudata, 

CTUI)IRE,-e5CM, v., dolere; 1. de fC- 
gula» pre càtu noi scimu, cu form'a re- 
flessiva, a se citidi^zà semti ciuda, a se 
superò, reu; 2. dupo dictionariulu iiaoid, 
in tote insemnìu'le date de acellu-asi 
la ciuda, cu iutellessu transitivo si ne- 
transitivu, ciudire=.a face sau deveni 
ciudatuz:za face sau deveni superatiosu^ 
capritìosu j straniu, estravagante, sengti" 
ìariu, originale, etc. 

CIUFÀLA, s, f., in locu de ciufìre, nu 
6 de recommendatu, si neci avemu lipse 
de acestu cuventu, de altumentrelea 
neconno^cutu d'in coce de Carpati^ de 
orecL* insemna totuatàtu <^tu 9i : bah^- ^M 
jocura, maltradare, 2>€ritir€, etc. S 

CIUHA, tì- f., dupo tote dictionariele, 
afora de i^^oi^?, care daacestui cuventu 
acea-asi insemnare ca si lui ciutay vor- 
Va ciuhajCe noi nu amu auditu d'in coce ^à 
de Carpati, insemna : pertica dehotariu^ V 
momauia sau momàia, si de ^.i : per- 
tica sau prajiìm de nwsuraiUf pertica de ^^ 
apperatu , ciomagu , ghioga, etc.; — cu- ^| 
ventulu este in locu do ciufa, ca si huka 
in locu de bufa , si prin urmare femi- 
ninu d'in ci«/m, care insemnandu ^ìflocu 
sau massa de perù , capu, etc, fé- ^ 
minìiuilu ciufa s'a potutu prin urmare fl 
appleca si lu tMowaw =pertica cu ciuJH i 
in vurfu, si do aci , in genere si la alte 
pertice servindu la diverse usuri, fl 

CnJLA^LV, s. f., pK-C(Wamo/<;,' man- " 
care preparata d*in farina cu buccatelle 
de puiu de gaina; — form*a insasi ar- 
reta, co cuventulu e tmxescu; in locu-i 
inse avemu colksia sau collesiu, curata 
romanicu si conuoscutu poporului in-^y 
tregu. ■ 

CIUMA, 3. f., {>eittsj peste, morbu" 




cw. 

d'in oei mai contagiosi sì mai terribili, 
care se manifesta prin un'a sau mai multtì 
èmòe sau inflature la partile celle mai 
delicate alle corpului; metaforice: uritu, 
nesalTerìtu prin ìiritÌQ(tkea si reutatea sea : 
m'om» mai vediutu ciuiìia de muìere ca a- 
eesfa ; — cuventulu potè se ne fìa ve- 
nitu prin ture, cìudda, de orece acestu 
flageUu, care infesta terrei^ nostre mai 
io fìacare amia, ni se adducea d'in E- 
gTTptu, prin Turci ; ddro nu a potuta in 
Deci unu moda se ne vina de la Slavi, 
auri, ca si Ungnrii, lau potutu impro- 
matà do la Turcì; cuventulu inse, in 
Umb'a nostra se potè esplecd, si in forma 
si in intellpssu, prin radecine romanico, 
cea-a ce na se potè face in lìmbele sla- 
nce; de acea-a, déco cuventulu na oste 
torce-scu, apoi aste de certu romiinoscu; 
in cootr'a suppositionei de inipromutu 
d^in turcesce se redica obstacle seriose 
de partea formeì; la cuvente de origine 
turc^sca , ca si la celle de origine sia- 
ricat (vediciuJa), Eomànulu applecanu 
fonnele de conj. I, ci celle de conj. IV; 
sì prin urroare formolo : cimuirn , cìu- 
matu^ trasse d'in ciurna, sunt cu to- 
tnlu (Tontrariemeiitionatei snppositione; 
si mai mnltu compusulu : ciumtfoia sau 
ciomifoia (=d'in ciuma si /om), care, 
ca n luceferu si aitele , cauta se se fìa 
formata d'in tempurele celle mai vechìe, 
ÌBtr*nna epoca, .pre candu Romàni! neci 
aadiss<? de numele Turcu, està in con- 
tra acellei-asi supposìtioni ; acea-asì 
pianta se dice sicinìnafetei, si acesta-a 
dnc€ la esplecarea cnventului cea mai 
":^*^!rale, care resulta d'in form'a lui : 
I, la Macedoromani, (vedi ciohft), 
ULsemna, appropo **a sì ciufu^ la Dacoro- 
mani. floctt de ìanasrtu de peruj vitiade 
perù, niotm, pertdu capidtà, etc; de acf, 
'■nr lina metafora d'ìn celle maisimple, 
. itplecatulaun ad'in piantele ctwrtose, 
ruimt/tnVi , numita si cium' a fetei , tog- 
mvìi pentrn co r non' (i^=- coma sau j'c- 
mei fete esteciitu se potè de desu 
uriante; déro ciunia in ìocu de cumia 
'. jmia (d'in comtì)sta in strinsa le- 
;i CU cumarrc) mft=iy.ó|xa, (vedic///- 
: eiocxi), care, pre longaalte insem- 
aàri, are si intellossulu de inflatura^ 



CIU. 



160 



coltiuj bobocti, aicuìu.proemìnentiafeic.; 

si de aef ciimm a limtu, la noi, si insem- 
narea de htdfa, sau inflaturay si in spe- 
ciale, de hub'a rea a prstei; neci form'a 
déro, neci int^Ilessulu uu potu fi obsta- 
cle de a considera caunulu si acellu-asi 
curentu form'a cimna in celle doue in- 
tellessuri de peste si de floctt de perù; 
cu tote acestea nu noi vomu nega, co in 
inteIJessulu dejyeste, cuventulu ciuma 
s'ar potè esplecà si in altenioduri: asià 
ckima ar potè fi in locu de tuìuia , care 
prin stramutarea lui i in syllab'a initiale, 
devine tiuma sau ciuma, si s'ar lega a- 
stu-fellu de radecin'a tum, d'in care au 
essitu tu«ior=inflatura, buba, etc; asià 
luaTidu in considerare co la Macedoro- 
manì dama so dice pus€Ìia^\mHtn\tk-=z 
buba, si Cd pnstulft este appropiatu prin 
forma si prin iutellessu de pestìi*, ar 
potè ciue-va admitte co ciuma este una 
abbreviatione sau d'iji piischiuma^ sau 
d'in jwst ima f femin. d'in peHtiinii8=ad- 
ducutoriu de peste ; co puschiuma, prin 
taiarea svllabei initiale, potè deveni 
chiuma, si apoi ciuma, se intellege forte 
usioru; déro si pesHnm, prin taiarea a- 
celleiasi syllabe, devenindu stima^ a po- 
tutu in urma a se transformà in imm, 
siuma, ciuma; déro acesta d'in urma 
suppoStione nu se potè admette, pentru 
co stij fìendu S3^11aba scurta, nu s'a po- 
tutu pastrìl togmai acesta syllaba , pre 
candu pe d'iu inceputulu lui pestima^ 
pre care cade tonulu, aru fi peritu; d'in 
apo»iein»y in care syllab'a A^ceste longa 
si intonala, prin suppressionea initiale 
rtjuo, mai currendu s'ar fi potutu forma 
ciuma, decàtu d'in form'a pcstima; noi 
inse credemu antani'a esplecare data 
cnventului citona ca cea mai probabile. 
Vericumii inse cuventulu ciuma, dupo 
càte s'au spusu, nu potè fi sbrainu; déco 
ar fi turcescu, pre longa difficultàtile 
mai snsu espuse, nu s'ar potè esplecà 
neci de ce se nu se afla cuventulu si in 
limba Greciloiu moderni, cari de la 
Turciau improrautatu cuvente mai multe 
de catu noi si inco cuvente cu multu 
mai communi si mai pucinu speciali de 
cu tu ciuma. 
CIUMARIRE,-e5cu, v., de regula re- 



170 



CITT. 



flessigli, a w Humnri=dL lui fiìwtii a- 
»iaritiomi, vorbìndtr in spenalo desprp 
TÌnu : rinu ciumariiu: — cnventiiìt! (Co- 
prendo in «tene nninrft. si paro oompiisn 
d'in aH (tVìn ac, de lindo fir-nt. eicX 
asià ìncàtn riunmrìrf* ar fi in locn do 
nrififìuirirr, care, prin caderea Ini a ini- 
tiale, ca in rinrtì in locn do nnora. si 
prin intnnereo.aroa Ini a d'inaintoa lìii 
m. s*a potnin transforniA in Htvnarirr, 
ciumartre: acosta psplocare de forma. 
se confimoa 8Ì prin intellespn, deore-ce 
vinnlii finmnrHn are unu grii«tii intre 
ami si finnirii. 

Cir>r?AMRE. rmmPrttm.-vodi Ww- 
pavirr, r-mntrtrii. fvodi SI rioìm, cittnfu). 

CI r MPT HE, vedi rinpìre. 

Cir]irPU.-rt, adj., de acoa-asì in^ìom- 
Dure CM r.ht9tti4 san ciontn ca adiectim, 
(vodi si /^idftf/.^ 

CICNTARR si nmtnre. rionfu si 
tionferlm, si cn forme do coniucfatfonea 
A patria : cimi f ire san riovflrfi.'esm, 
(formo mai connosciite nono d'in collo 
andite d*in coce de Carpati: dt^ro for- 
mele de conjnirationoa antanìa, si mai 
vertosn forraele Mmple allo prosentolui : 
ciofttu, ciofìti, Hoftta, etc, snnt ooHia 
mai buno, ca nnolo ce attenta mai cu 
poterò dospro inalf.'a vochime si ronia- 
liitate a cuventnlniVv.,BbHcfnrtero. ab* 
Hecnr»*; tnuMlRre;ffeTnInaorp; rnnsamere; 
inseranarea cea mai erenerale a cnven- 
tului oste : a stricA, prin taìare, fran- 
jjere, rupere. etc. intrntjimea unni ce; 
a despartf cu mai multa san mai pu- 
cjna vioJentia parte san parti d'in iinu 
totn orocare, si prin urmaro : a trnn- 
'cliiA, a faìil, a cnnnA. a nintìU; ascnrtii, 
a mìcnsiorii; a consìnim, a porde, a dos- 
pcndc. etc; si ca reflossivu : me cioììtu-=i 
ntr rn9ì<!ttmu. frodi 2 ciuìitu)^ 

CIUKTATITRA si n'onttifurn, cimi- 
"^fura si rirmtifnrn.fi. f., acHono si ro?u1- 
, -tatti alln actionoi do a rittnfa san ciunti. 

nuXTTKE si ciimtire vedi ciuìtfarr. 

l.CIUNTUsirtVm^«4.s.m.,pl.-rsi-«W, 
niitlUtn rv\ n«rh; parte d'in cova cinn- 
ttUn, fvpdi rìiitttnrr), 

2. Cn^NTU si donturd, adj., nbscU- 
ftUM, tninonit, mutlliiH; care,, prin taiare, 
rupere, frangere, etc, si a perdutn in- 



il 



CTO; 

treffimea; care nu e intrejru. t^tu, de- 
plenn. si prin urmare : trunrhin san 
tninchiatn, muiiln san mntilatu, manon; 
jjcm'tatn. micusioratu: tiiatu, rot^dia- 
tn, etc; — in forma cnvontuln noniu »> 
ospleca prin unu adiectivu : rontìn, in- 
care i d'in svllab'a finale a trocntii, r* 
si in nnhn d'in nthiu. in syllab'a ini- 
tialc adioctivn dorivatn d'in c*n»to8r= 
xovtf5i;rr pertica, si in speciale, lemnu 
ce serve a cercA ap'a san monft cu ellu 
uno vasii de plotihi, lemnn de lane*»» 
lance", etc; sensulu cnventului latimi si 
procopcu pare inse a »-e onpnne etnno- 
loq^iei dato d'^ noi cnventului romanesni 
dnpo form'a Ini: d'Vo in crrecesc'a mft- 
dern'a xovt'$c ins^^mna si smrH 
rnnfif,-otc., intellossu analojni cu aliti 
romano?icului ofow^^-apoì vechìnlujrrec' 
Y.rj'/r6c nu o unu cuvontu prìniitivu, ci' 
dorivatn d'in acea-asi radorina cu x«v-' 
T£rv=raimpunofe.x*v-tpov-rinstrnmentii 
do ìmpunsu, ceva ce impune» : acu, boldn, 
stonnirii, snìnu, fani ascutitu , otc. , 
san ceva impunsn : inaura, spartura. 
punto, si in s))eciale. cumu s'a luatu si 
la noi, puntn d'in raediloculu nnni ce, 
nnni cercn, de essomplu. rnifrit, etcv 
radooin'a doro a acestoru cuvente ,' 
care ar fì cjin, con, con, san clii, dupo 
cfttu so vede d'in ìnscmnaroa cuven-j 
teloni citate sì se ^a vede sì mai lamu-- 
rifa d'in colle cevomu mai citA, arein- 
tellRSPulu generale de a r^iopìi; d'in care 
apoi do sene dccurru, pre de una parte, M 
insemnarilc de laiarc, Rcofiire, crr/inre, ™ 
sftargtre . (restare , sfuriare , vìntiìa- 
re, etc., ^0 pre do alta parte ìnsomna- 
rilc do nsnUirr, puntar^, etc; immo- 
diatu d'in form'a eoa mai ^impla a ra- 
dociuoi pani a fi essitn in frroco.sce 
y.EV-4;c=dosertu (vasn fiparfu) xìv-tj 
xav-vxrrcn'i-iiu^trestia (parte ca cova 
rfc.?<?r^>i, parte ca ceva polìfu si pufittitu)^ 
y.tt)v-o:;:=coiiu (ca iisattifu, ammina- 
fu) etc, (vedi si nani cotra finitu); ja^ 
romanesco d'in Form'a cea mai siinplojB 
a acelloi-asi radecìna aii essitu: Wonij" 
san <*tMw«=:lomnu ascntitu, pani, etc; 
s-mn-flura, d'in care poto si s-crfr-tlttra, 
transformatu prin pronuntia intì/nfìurtì; 
apoi cion-tUf d'iu care cion-taref dot 



m 



CItT. 

a^^^— M — . — — ■ . — -,- 

Hré!, ^tc. ar fi ca si ^rec. x^v-rdc, unn 
participiu tras'?u de a deroptulu d'in 
acea-asi radecina, Inatu si cu intellessu 
de sub^antìvu, (v^xii \. riuntu); iVìn 
cì(»i'tu sau ciun-tu, prin caderea lui w. 
s'au potuta forma : cio-tu, ciu-fu, ciu- 
h4ru, óu'tura, ci-hira, cesura, cìu^ 
t€uvi, etc., cari tote au int«llessulu de 
ev% taìatu, fTfistntu, mutìlain, etc; e 
deverata. co despre caderea luì « in- 
RÌnt-e dp rna dpnt-al«* nn se potii dA ee- 
st'ttple indestulatorir» d*in linib*a nostra, 
si de ac?a-a s*ar pot4 ca unele d'in cu- 
rentele cibate fora w, de essempla: ciu- 
iuru, cùi'inra, ci-turc, ce-tura. se se re- 
la alte radeoìne, la radecin'a, care 
tu xoì-Xo;, xo-T<:iX'yj, et^, : ciu-fura, 
mai Tertosu correspunde in forma , ca 
ni in intellessu cu grec. xo-r6X>j, (vedi 
8Ì dccu cotra fìnitu): de assemenea ce- 
.intra, caro pare a fi accllu-asi ctiventu cu 
t-iu-fura sau ei-tnra, inti^gmai prerumu 
rù/^t. ettari, ciuqa sau cioga, (vedi cioctt) 
^taiu 3 fi umilu si acellu-asi cuventu, ar 
|.»'tT4^ se se referia, maialleR?u in insem- 
narea de lemmi cresiatu, la acea-a<ti ra- 
df'cina mai sempla si fora n, care a datu 
c««]Ar«« c«-d€re. cm*\\xm-^snpar e, tala- 
re^ $C4)hÌr€, ccniM^A se poto in fineoac^ 
tura, cu insemnarea speciale de Iptììììu 
crestatu pentru computu, se fia acellu- 
asi cu ctdidaz=\id,L cedola, frane. eé« 
tfale^mediu latin. Hcberlula (curentu 
ce mai tardiu B*a impromutatu si Kub 
form'a ceduta, mai pucinu con'ectu : 
rìdiila sau tidufn): déro »i*hp<tiila , de 
onde itaJ. c*iJi»U si fninc. e**dule, se 

refere la prec. n-^é5in -''X^.^l— '^*^^P^*^*" 
tura de lemnu, aschia, tahla de lomun, 
pre rare, unsa niai vertosu cu cera, se 
|M)t^a 8crie, si de acf : insorissu, insem- 
nare in Kcri-iSM, etc. ; ayi-SYj vine d'in 
T/i-Cw-=9clnMlo=idespÌcn, crepn, etc; 
siastu-fellu dàmu órosi preste una ra- 
decina assemenea cellei ce amu arretatu 
mai su»!i, co a profiussu la noi : cion-H^ 
rionhé, s-ran-rluraj eie; afora de ace- 
st^-a in limbele sorori, si nuli vertosu in 
ilalianesre, incoafl?iniu cuventeaiialoge 
in intellessu cu alle nostro d'in costione, 
&t&tu cu Ut l'àtu ai fora n : ital. cloutA= 
lovitnra, persecatura; clotto^scbiopu; 



CTD. 



171 



clon-dol«re=a fi lan^edu, maneu; oloii» 
nn=desertu» nefolositoriu, de neci una 
utilitate; olotiola=:ciutura, etc. ; pen- 
tru aceste cuvente fundate pre forra 'a, ca 
sf pre intellessulu cuventeloru romane- 
scì, noi referimu la acea-asi radecina a- 
tàtu cion-tu sau ciun-tu, dontarey etc, 
cari au unu n, càtu si rio-fu sau ciu-tUf 
€xu'if(ra, Cf-tura, ce-fura, etc. , cari n'au n; 
IH ver-co casu ìnse ciu-tu, care se pro- 
nuntia de unii Romàni siutn. nu potè fi 
slav.8liittt,carenue9siste in vecbì'a sla- 
vica, ci numai laBnlgari. cari de certul'au 
impromutatu de la Romàni, de orece 
acGstu cuveutu, isolatu in limbele sla- 
vice, nu si afia e^plecarea sea priu vre- 
una radecina slavica; cion-dra apoi, in 
locu de rion-dura sau cion-tura, don- 
drnnire, etc, se lé^a mai usiorii, prin 
forma, de radecin'a cIoìi, care a datu 
cmi-tu sau nun^tu; intellessulu inco 
nu e Rontrariu acestei ptymologìe, de 
orece s,\tiaiìdura^^Xitiandarn. care pare 
a fi in locu de dòn-dura, insemna snp- 
parare, oimu se vede d*in espressioni 
ca : a sari fiandur'a miva; don-dra, 
déro ar insemnà proprie : impungere cu 
tv5r6^^=ce^ta. sfada; mai greu potè s'ar 
potè admitto co la acea-asi radecina se 
referu, prin scambarea lui n in r, si cu- 
vente ca: àor-tu, dor-tanu, dor-Hre, sau 
dor-dire, dor-da (pronuntiatu de unii 
Romani siorda ^ìjorda), dur-da, etc, 
intellessulu nu s*ar oppune la acesta 
supposetione, d^ro form'a, scambarea 
luì n in r, fora spfiaintredoue vocali, na 
contradice intra rfì tura; prin forma, ca si 
prin intellessu, aceste cuver»te, ar ca- 
drà mai bene cu una radecina cut 
san cor, cer, clr, d'in caro au essitn 
H'Car-menare , S'Cur-tarr., etc; pentru 
dur-dn, rare dupo acesta d'in urmasup- 
posetione, ar insomnA proprie una ^^rir^e 
sau dvsfmrtire=zc\ì intellessu collectivu 
de ccta sau tumui (vedi si dreda); mai u- 
sioTu se poto admitte co duUu, d'in care 
apoi dullinu, duUire, etc, s'a formatu 
d'in ucea-asi ra fiocina ca si don-tu : 
i pentru form'a dul-lu potè fi in locu do 
dun-lUf ca si khoI-Iuh in locu de amIu* 
Iiin; pentru intellessu, duUu si deriva* 
tele : didlinUj cUdlire, etc, unescu a» 



172 



CW, 



mendone insemnàrìle principali, ce amu 
aflatu in radecin'ii, d'in c;uc vine grec, 
xsv-tsìv, Aov-tóc, età, adeco iiiseiimaiea 
de taiarc ai cea de aniniintirr;\toi\i iuse 
ca ciullu so vina si d*in radecin'a ce a 
da tu cel*lero, cel-cr^ cul^inen» etc, (vedi 
si coUiu); in fine, de orece in locu de fio- 
lanu se dice si riodolanuj se potè ca si 
ciolanUy ciolaìiosUj ctc, ..se se ila nas- 
cutii d'in acea-a^i radecina cu cion-tu, 
asià, 00 d'in cion-tu easindu do-tu, a- 
cestu-a apotutu di cio-^o^^im, analoga 
in forma cu ital. cionilolono si eloto- 
iooey si d*iu cioioìanu san ciodohinu, 
prescurtatu in ciodulanuy ciod-ìamt, a 
cantata se se traga una forma mai armo- 
nica : ciol-ìanu; ciltu pentru intellessu, 
se se compare rracu si urara^ care ca si 
ciolavu insemua una jtarte, scclione, 
de^iparlirej aic.^ d'in unu totu;apoÌ pre- 
cumuital.ciou-care^inmchiaresiclon- 
u=persecatm*a, taiatura; asià si alle 
nostre ; ctoii-tu san dun-txij si cion-cu 
ciun-ai sau ciun-gn, pam a se referi la 
una ^i%cca-asi radecina oion sau ciun^ 
(vedi si oiocu). 

CIUPÀ, 8. a.y uqna tepida; apa pucinu 
calda, si in speciale : apa caldicea de 
scaldatu unu pruncu; — cuventu, pre- 
càtu noi gcimu, pucinu connoscutu d'in 
coce de Carpati subacesta forma, se 
dice inse sub form a : cipu, nu ca unu 
substanti\'u , ci ca una interiectione : 
o'pM, cipu ! prin care se indemna prun- 
cii a acceptà scaldatorea- voiosi si fora 
piangete; déro si sub acesta forma cu- 
ventulu potè fi unu addeveratu sub- 
stantivu luatu cu intellessu de inte- 
riectione, cumu se ieau multe altele, 
(vedi, de essempUi, 1, ciocu si 2. do- 
ai) ; in origine radecinelo simple alle 
mai totoru cuventeloru sunt escla- 
mationi , prin cari se imit^ mai multu 
3au mai pucinu bene sonulu produssu 
prin actionile fientieloru; ìnse tog.'nai 
la cuventulu dupa sau cipu nu se potè 
appleoà bene acestu principiu, de orece 
prin scaldare nu se produce necì miu 
sonu analogu cu cella espresau prin dp; 
de alta parte espressioni ca dujtti sì 
dpn, cari espremu concepte intime d'iu 
vièti a Komànului, sunt de regula ro- 



^j, 

manice : de acea-a credomn co dupa, 

dupHs (prin jnoiarea lui u : dptt), au 
essitu d'in acea-asi radeciaa cu latin. 
tep-ere=;a fi ealdicellu, tep-ldutt^eal* 
dicellu, etc, si a nume d'iu una forma 
tcpiu, tepia, d'in care si ispan. tlblo^ 
ealdicellu, si care in limb'a nostra, priu 
stramutarea lai / lungo t, a devonitu 
mai autaniu : tiepu, tiepa; apoi, prin 
stramutarea in u a lui e inaiate de p : 
tinpUj si prin moiarea lui u in i: tiipu, 
tipUy tiiipa^ si aceste-a in fine, spre a se 
evita confusionea de intellessu cn ticpu, 
tipu, s*au facutu : dupu, dupa, dpu; 
verbulu dupdire, in intellessu de ju- 
muìire a unei gaine sau a uniti 2>orcH^ 
se léga forte bene de r.ìupaj de orece 
dupeUrea se face raoiandu auìmalea in 
dtq>a sau apa ferbintc; déro, in insom- 
carea de a dupi dupiture micCf dupc- 
lire so refere mai bine, ca iinu demi- 
niitivti, la ditpb-e, * 

CIUPELIKE,-r5CW, v., deplumare, 
depilare, rellicare; 1. a jumuli una 
gainu sau porcellu: 2. a perii si smulge 
unu porcu; 3. a ciupi (cu insemnurea 
de sub 2. &), sì in speciale : a ciupi cAte 
pucintellu, a subtrage pre ascunsu d'in 
avereaaltui-a parti mici sì neinsemnate, 
asià in càtu se nu se semta furtuhi, a 
carpaci, etc. 

CIUPEKCA,s. f.,agArÌcii»cainpe8trU; 
specia de pianta buretosa; prin meta- 
fora, appiccata, in risa mai vertosu, la 
una pelarfa sau caciulla, mai all^s^iu 
candu este vechìa, portata rea sau mo- 
totolita ; ieati duperc'a d'in capu; — 
noi nu credemu ca Uomànii, pentru unu 
obiectu asià de commune, se fia astep- 
tatù, peno se vina Ungnrii, pentru ca 
de la ei se i invotie numele, in ung. cso- 
pnrke. 

CITJPIKE si dumpire.y-escu^ v., velH- 
oHre» foilcarej libare, vcrberare, male 
luibero; furari, Hubripcre, 1. a pisicà, a 
appuciicu unghiele, cu cioculu sau cu altu 
cevaassemeue de carne, si a stringe, ca 
se produca dorere; 2. a rupe pisìcaadu, 
a lui cu fanuitur'a cu farmitur'a d'in 
cova, si accsU-a : a^d'ialucrurì de maii- 
catu : nu dupi pane cu manaf d (aiu 
cu cutUidu; mai allessa cu iutellessulu 



I 

I 

1 



\ 

I 

I 




ctp^ 

4'*.i.*iule dea lua cute puciuu d'in lucruri 
Je maocare. cari nu su pie placulii man- 
catoriului : nu ti place memeììffa de 
■■ htt co nu iinbaci (Vin ea^ ci mt- 
.^cì; h) d'in Ctì nu e aJlu sen, a 
a rarpacf : twut unu miselln dcser^ 
*.... iu cu ghiarc bmge, care aiuta se ctu- 
/jfstrtj rfVf» tote; 3. a maUracill, a bate, 
tì^udii vorb*a in spocialfl de unu oopillu : 
(Il itii^eòunitu, fetuÌH meu, de cnnda nu 
U tim mm citipitu eu ; — cuveutulu, de 
iiwte pre deplenu synouimu cu f)iskare, 
i3ié, incatu acestxi-a are tote insemnà- 
rile lui ciupire. ba inco si mai multe 
ea densulij, cumu, de essDDoplu, insera- 
Darea dea ititifpn: cera acru pisica, nu 
àupesce lind/a; cu tote acesti^a, fien^iuco 
£ac€ parte din una numerosa familia, 
(vedi ciohu) de betrane cuvente roma- 
nesci, vorb'a ciupire, ca si celle mai de 
[ 'tini alle selle : ciupu sau ciópuj 

I ^ ' ,'*teM merita a trece indictio- 
I DAriulu limbei^ dandii-i-se ìntellessiu'i 
^^6ne destiiicte de alle synonimului j^*- 
^HbzréT, intellensuri conforme cu etymo- 
logi*a sea : dupire^ in addoveru , ca de- 
rivatu directu d'in àujm sau ciopu=, 
t<fpm^ (vedi ciobn), cauta se aiba una in- 
manard cu multu mai energica decfltu 
fkicare, care se dice si de pureci : pu- 
t-, * ,vi, gninu ciupesce. 

i UKA, s. t\, actione si resul- 
tatu alhi actionei de a ciupi. 
CICPORD 81 cioponif s. m,, pl.-r, 
nenàf ?rex$ 1. la Macedoromanì : bu- 
, trunchiu, buccata de lemnu, de 
lovesci si te impedeci; 2. in dic- 
nariulu Rami: sfcolu, càrdu de pas- 
ti sau d« alte animali ; — amendoue 
mteUe83urile cuventului se esplecaprin 
tv" -t' la artici, ciobu. 

riumpu iti ciopti^ cuventu care 
ti m aceliu-asi tempu : 1. inte- 
sao esclamatioue, pria care se 
imita sonala facuta pria empire sau 
ùianpire, si priu lovtre sau ciop^lire ; 
2. adiectivn : n) ciupitu, taiatu, cinn- 
titu, (vedi si ciuttityu); fe>spartu, fari- 
matQ, etc; 3. substantivu : ciobu, spar- 
tara« frantura, farojitura, buccata, parte 
rupia d'incevu, prin taiare,lovÌre, ciupi- 
n:,etc. (vedi ciobu).. 



CI. A. 



IT 



ClirRDÀf B. f., armcntiim, srex; 
1. ca sì ciredtif cu inteUessulu speciale 
de (urwa de vite cornuto ; 2. cu insem- 
ìidrea mai generale de iurnvi de verice 
aiùniali; — neconnoiCìitu, pre càtu noi 
scimu, d'in coce de Carpati, déro inve- 
deratu d'in acea-atii funtana cu cireda, 
(vedi cireda, cumu 8Ì la art. ciuìUu celle 
disse cotm tiuitu desprtì cìortu, ciarda 
sau ciurda, si compara, pentru intellessu 
iiì ciuporu sub 2. : d'in acesta compara- 
tioue ar resulta co ciurda ar insemnà 
proprie, ca si ciupoì'n:parteid€SpartirCi 
divisione, etc, cu intellessu coUectim, 
ca in frasile: partea ùmcnUom ciimoUe 
sanetosa, divisione de militari, etc). 

ClUUDIKE,-es*;«, v., vedi ciordirt. 

CIUSIDLBEj-esca, v., aure^ demitte* 
re=a lassa urecliiele in dioBU, vorlnndu 
de callu. asinu, etc; — ^d'in cimiu? 

OIL'SIU, 1. pre càtu noi scimu, cu- 
ventulu se appleca la asinu , spre a lu 
j»rovocìl se se pana diosu si se ste bene 
spre a i punc samariulu sau spre a lu 
incallec^i; cuacellu-asi intellessu se ap- 
pleca si la joculu numitu incrdlecafnj 
spre a provoca pre cei ce le a venitu 
ri^ndulu se se pituledie, ca se incallece 
aìtii pre densii: 2. dupo dictionarìulu 
Raotd, care ridontitica cu siasiu (d'in 
ture. sia«t), ar ti avendu si insemuarea 
de Iwicu^ cu cartatura stramfm ; — in- 
tellessulu connoacutu de noi se espleca 
prin celle spuse la articL c/octf, dupo 
cari ciitsiu in locu de ciuciuy ca si ital. 
4}iue'»,arinsemuiiad"ùif4;intellessuludatu 
de mentionaiuhi dictiouariu ar potò fi 
ti'assu d'in cellu precedente, pria una 
metafora de acelle cutcdiatorìe ce scie 
crea imagiiiationea popornlui, de la mo- 
dula cumu asinulu tine urochiele, adoco : 
piccate, blege, 6trand*e* 

CIVTTU, 8. adj., Indtcìimj indicu, al- 
bastru incliisu; — ture civltl ? 

CLABUCU, 8. m., pl.-i, 1. spuma de 
sapunu, 2. spuma ce esse d'in gara; — 
ture. clnbuc. 

ULACA, s. f , 1. lucra gratuitu ce 
mai multi impreuna facu in folosulu 
coiva z pentru preutu, pentru alti ameni 
de considetationcy pentru. mpotentiosì, 
Eomànii au facutu si facu claca , de le 



174 



CLÀ. 



ara agrele, le secera , stringa si treiera 
bticcaide; fom?iele roiuàiie au facuturfe 
temjmri uitate si facu peno astatli cla- 
caf ca se torca inulUj catiep'a sau lan'a, 
ca se cessa jMindi'u , ca se lipesca casele 
preutcssei sau allei femine de conside- 
ratione; 2. lucru ce uuu terranu era da- 
toriu se faca ia folosulu proprietariului 
mosieif prc care evi stabilitUf ca pretiu 
allu partei de pamentu, ce terrumilu 
lucra in folosulu seu; uumcrulu dìlleloru 
de claca fissate in tempurile luai ve- 
chie la 12, cre^cù ni varia in urina, de 
Li regulamentu incoce; clacasii si laceau 
dillele de daca cu mauole 8au cu vitele, 
tìacare dupo starea sea si mai vertosu 
dupo numerulu viteloru, dupo care li se 
da, in proportioue, ai numerulu de falci 
sau pogone de pamontu , ce cultivau in 
folosulu Ioni: sub acestu punlu de ve- 
dere clacasii se impartìau in trei cate- 
gorie : frunioiii, ttteddocoóiy cadasi sau 
^Hdftuisi (vedi aceste cuvente in dictio- 
nariu) ; eluca, in Moldavi'a, porta nu- 
mele de boiarescu, èro in partile de d'in 
collo de Carpati se diceà roboia (vedi 
aceste cuvente) ; clac'a sau boiarcsculu 
80 derftìcntià prin legea d'in lbt54; — 3. in 
intellessu metaforicu, mai vertosu in lo- 
cutjonca : de daca^ cu inteilessu attri- 
butivu sau do adiectivu: /«cn4ri^ c/«- 
ca=liicru facutu prostu, cu neingrigìre 
8Ì foi-a tragere de aninui; vorba de chi- 
ca=:vorba deserta ; a vorbi de daca^ 
a vorbi fi»ra a cugetd co spune, a vorbi 
fora locu si fora tempu, a vorbi verdi si 
uscate; — dupo dictionariulu de Buda 
cuveutulu ar li venindu d'in collooare= 
a puiie impreuua, a stringe si nni pote- 
rile mai multoru-a peiitruacellu-asi lu- 
cru; prin forma inse cuventulu pare ap- 
prupìatu de frauc. eUque, celtic. €liiq> 
aogl. clAck=:appIau8u, bataia d'in pal- 
mo, scomofcu mare ce face cineva; si in 
speciale : frane. eUque^omeni piatiti so 
applauda ia teatru sau in alte locuri ; 
pentru inteilessu, cuveutulu romanescu 
a potutu ave intellessulu ca mai ori- 
ginariu de corba multa, d'in care a- 
poi s au derìvatu celle alte ; omeoì 
$trifm impreunOf eastvorbescasi sepe^ 
trtcOf cea c« e ia addeveru imulu d'in ca- 



età; 

racteriele clacei in intellessulu seu celli 
mai buuu : lioinàiii de tutu sessulu 
ctatile: barbati, muieri, teneri, betrani 
juni si june, se striugu voiosi la ciac' 
facuta d'in omeni'a loru, peutru ca se &i 
delecte cu vorb'a si se si desfete toti 
de-una auim*a pnn una fapta omenosa 
clac'a a potutu luà apoi iosomoare uri-j 
tiosa numai pnn abusuJu ce s'a facuti 
de dens'a in inscmnarea de sub 2; o d< 
observatu cu tote aceste-a co, cu totu a- 
busulu ce s'a fuciitu declaaiy acestucu' 
ventu n'a ajunsu iiise se iea iutellessuri 
asià de odiose ca : angariaf beiUcu, iiod^ 
vada^ óalaorkh etc., a caroru in^emnaraj 
se attengo, in imcle punte, cu a clacei ;^ 
verbulu ckicuire are inscmnarea de a 
petrece vorbindu, cu multu mai prouun- 
tiata de càtu cea de a face cl-aca; form'a^ 
cltcuirey care dupo invetiatulu Miklùsich^M 
ar ti impromutata de la Salvi, noue nu^^ 
ne e connoscutad'in audire ueci d'in uè- 
lire ; ea se alla in uuele dictiouarie cu 
intellessulu de a dà dùote de bucuna, 
cumu se atia si substautivulu elica, mai 
allessu in plur. clicuri=chìnte de bucu- 
rie, risete, petrecere cu vorba si risii, etc.; 
clicuire asia déro ar potè ti una moditì*^ 
care d'in ciacairc, precumii si in frau- 
cosce d'in radecìu'a, d'in care a essiÈKÌ 
clatiuc^ essistu cuvente si cu < in locu de^ 
a : clt(|Uot si cLaquet, si chiiini cllqu* 
pre longa claque. 

CLACASIU, s. m., caro face clacaj 
care e suppusu la claca cu insemuarea 
de sub 2. 

CLAOULRE,-«'tfcM, v., vedi duca, 

0LADA1{A1A si cludariaf s. f., vei 
cloilurcna* 

i. ChkDlìiErcscH , V., «itlUcare 
struere; 1. a edifica, a construi d'ia 
lemmi, caraniida, petra, eie., uuu edìfì- 
ciu; \i, a grauiadi , a puue la uuu locu 
fenu, paie, etc, a face capitie; d|y)o in- ^ 
vetìutulu Miklosich d'in slav. klA«tt^| 
(vedi si claia). ^^ 

2. CLADIKE, 8. f., 1 aciionea de a 
rìiìdij 2. cu inteilessu concretu : cex% 
claditu : editìciu, capitiu, porcoiu. 

CLADITURA, s. f., cu uccUu-a«L in- 
tellessu ca si 2. eladtrej inse mai puoiuQ 
usitatu de càtu ac6Btu-a< 



ea 

i 




CLA. 

CLA DURATA si dadttrfa, cUniaraia 

Itularia, 8, f., oumuluH, racomu!*; ^^ru- 

ru 8au nuiniicliiii , sì ìii si>eoìale : 

Mttijucbiu de suiic4;llc, de mmJle, do 

tniuUie, de erba, de Iructe, deperirete; 

(vedi data). 

CULÀIA, a. r., r«iil inotu, cumiiliiHy a* 
eerfHn; grutuiiru iiutre »itì t'onu sau de 
paie in forma coiiicii; graiuada lìuii micu 
ile ucea-asì tbriiia t'acuta d'iti suopì de 
^ranu, ordiu, meiu, eto.; aaià devo cima 
esttì una gramada caraCLerisata inai ver- 
terli pria f (trina sva ionim, de orece 
gniuiudilt'depaie,detenu , desaopi,eto., 
curi <iu alta torma, leu alte numiti, 
éuinu : siru (de paie san t'eiiu) , stofju 
(«le snopi), etc; gramadile mai luicede 
t'enUt cari au furni'a mai pucijm conica, 
^ chìiitna ; iiorcoir, candd yimt cu to- 
, lu lu niice si iiu au crescetiilu Ioni bene 
^^kvoltatu ili punta ca allu conuluì, ci 
^^■meiia luai multu cu una massa tura 
Hp^TDi'a c^ sxv cade se alba, iutogmai 
^^ecuiiiu sìjoraUti (de uade s'a si lor- 
matu cuveiiiulu pvrcùiH) presenta urta 
nassa uiai multu sau mai puciuu itiffor- 
ma in geiiulu ì^eu; ìa due gramadile de 
fetm, cari , priu marimea loru, stau iu- 
trc porcoiu si ckùu, se uumescu cujnlic, 
de la t:<iptit cu care sémena, ca hi euucky 

1 forra a Utru; applecatu 3Ì la g"rumuri 
i alte obiecte, cari au forma unei 
tia:daia de ve6tinu!ìUVf claia de ba- 
, elc.^ — proverb. t a siti data pì'cste 
arm>Wi(z=a sta unulu preste altulu ; a 
ir/ii san end': cUuu />;(?a/(* ynonada^^ìX 
veni sau cade uuuiu preste aititlu, a veni 
ifau cade preste capa, a cade diosu cu 
toiulu, a se derimà; a arruncd saupunc 
cUtia preste tjnimacia=zd arranca òy««j>«- 
H' lotttlii [trcsU: altulu in dvsordinc. — 
liivctiatulu Mikiosidi retere acestu cu- 
Teata romauescu la acea-asi radeciua 
slavica, d'in care ar veni sì dadiTe, a- 
deco la .slay. klaull (in locu de kiud-tl, 
pria stmmutareu lui d in À'):=:|}oucr4.' , 
i r* iucuada iuco, pre louga dudire^ du- 
À si c/uia, cu otfsitu d'in acea-asi ra- 
ucctua silcuventulu caWèr(=cau(lox.c= 
tninchìu, busceanUf etc, cuvoulu ce noi 
tieci iu dictiouarieumu atlatu, ueci d'in 
audite 9au cetite cjano^cemu ; uuiuui 



ii^ 



CLA. 



175 



in dictionariuln T^aoi^Z se alia roiacH*, cu 
intoUes^iu de (jhisdH-^zgaràw de nuello 
Hall de scaaduro d'ia f>rogiuniln guroì 
aaui putiu. Acamu cuveatulu roma- 
aescu data^ pria iatellessulu seu des- 
crisBU mai su^u, nu respunde de locu la 
intellessuln cuveatului sluvìcu kU«ti= 
jniìiere , afora déco nu ama luà ìmncre 
Sì in iusemaarea de ajmne in pdiore ^ 
a redicd, a inaUuij etc, asiA in cftta 
daia sfi insenme proprie : reta iualtìatu 
2>rÌ7ì (p'ixniudire; déro data nu insemna 
veri- ce f din de yramadOf ci numai iinu 
acervH de ffitu san de pnie, si cliiaru in 
acestu intoiiessu restriusu nu se applica, 
cumu Aìi vediatu, la tote grumurde de 
l'enti saudepak', ci iiumai la colle cu Ibr- 
m'a unni conusau tatui capUj sì prinur- 
uiare cuventuJu slavicu nu potè esplecA, 
vcìicamu Tai inverti, iasemnarea asìà 
de bene caracterisata a caveiitului ro- 
manesca ;este addeveratu co in non'a 
slavica ossiste cuveutulu il£injik=imtre- 
tiu, si acestu-a pare co ar esplecii mai 
bene sì cuveutulu romaaescu, auià ia 
catu daia ar insemnà ucenu de ntUre- 
tiui déro, se labsàum co ueci asià nu se 
espleca in ruodu satisfactoriu insemna* 
rea vorbei daia, care nu se appleca la 
ceri-cc acervude mdrdin,fi\)i}\ sa torm'a 
cuveatului romunescti so oppnae la •s\ì\)- 
positioJiea de a la reduce la una rade- 
ciua slavìca klAily d'in caro nupotea essi 
da-iUf ci daja sau dojda : neci form*a 
a^ia déro, ueci iatellessulu cuveatului 
data nu se potè es]decaprin slav. kiaa* 
si de acea-u noi credemu mai nmitu cu 
probabile, co data este in locu de cUa' 
da, ca si oie in locu de ovVj tbrmatu 
d*iu unu adiectivu : daviu, dada, trassii 
d'in data, claTu»rrmaciuca,].>iroau, cuiu 
si alto assemeui lucruri de forma conica^ 
intogmai procumuHÌ ca/ri/w, poatru for* 
la'a sea, 8*a trassu d'in cuventulucapw; 
cuvaatulu datti se espleca aatulellu si 
iu Torma si in iuteliedsu, si prìn armare 
nu se poteroferi laaceu-asi radeciua cu 
celle alte cuvente: dad-ire, dad'iturat 
calad-uraia^ dad*èu, cal-acu, cari, si iu 
forma si in intellessu, eadredia mai beae 
cu biav. kUd; déro si in respeclulti ace- 
sboru-a, luaudii iu considerare, co da* 



176 



CLA. 



durma este derivata d'iii uiiu pnmitivu : 
dad^wa, cu forma de cea mai curata 
romanitate; coDsiderandu, co la cuveute 
impromutate d'in fuutana slavica uu se 
appicca, de regula , forme roraanice : 
noi credemu co si aceste cuvente nu se 
[potu da abBoIutii ca slavico, ci s'arpoté 
eeliu pucinu totu cu atat'a probabilitato, 
referf la acea-asi radecina, d*iu care au 
essitu grecescele x^i5-r^, %Xa5o?=:i'a- 
mura, ìemuu, etc. de orece lemnulu 
face basea i^eri^carei clad^irCf si apoi ai" 
•cu, care ar lì in locii de clatì-èu, are 
dupo ìnsasi spus'a invetiatului Miklo- 
sichy insemnarea de imnchiu, buscea- 
nu, etc, insemuare ce cadredia cu ety- 
mologi'a data de noi cu multa mai bene 
de catu cu eoa data dt*. Domni'a sea, 

CLMSlOliA, s. f., si 

CLAITIA, s. f., si 

CLAIUTIA, 3. f., deminutivu d'in 
daia» 

CL.VNCA1RE sì 

CLANGAIllE,-mt*, V., si 

?CLANCiVNIKEre5a«,v., crepitare^ 
noi nu connoscemu iusine cuvcntulu 
neci d'in cfitite neci d'in audifce; dictio- 
nariulu Barcianu l'esplica cu gorm. 
klappern^ èro alla lui Raoul cu frane. 
zMi^ueieT^Lzanyanire^ vorbindu de ar- 
[;ine; locare, vorbindu de bardie, cocori ; 
Uacanire, etc.;— cuventulu se potè referi 
la^-acea-aìii radociua cu lat. clan^-or, 
Igrec. xXavY-ri; déro potè fi si una alta 
Jforma d'in cZówtfaniVe seu dantìatkirfi ; 
JcUe-asi dictionarie dau derivatulu : 
■^l^mcaniiore = ciepitAciilum r= frane. 
olaquct:=germ. klupper. 

?CLANCANITOKE si danoaitorc, 
[J9. f., vedi dancanire. 

CLANTIÀ, s. f.; pessalus; os lot^iiax; 

1. lamella de ferra la brosc a miei usìa, 
"•care se redica sau trage ou man a, candii 
■vré cineva a deschide, si se pune de as- 

jmenea cu man'a, in scobitur'a d'in 

'tea superiore a copilului, candu vré 

^cineva a inchido, precandu ctùatorca nu 

le potè neci trago d*in copilu, neci bagà 

[in ellu cumau'a, ci uumai cu una cliìae, 

2. prin metafora : a) gara roa, care lui 
[mai tace, care supera prin baretari sau 

>rìn cuvente multe si deserte; b) orna 



CLA^ 

tieoariUf carui nu mai tace gur'a : ne- 
sufferiia dantia e si omulu acesfw'a. 
e) ciocu (la passere), gura (la cani si; 
alte animali, care sau musaica sau la- 
tra); — cuventulu potè ti formatu d'in 
masculiuul» dantiu, prin care se imiti 
sonala ce se face do una tìentia care cu 
gur'a ori cu dentiì vréseappuce rapedal 
cava; poto ìuse ti sì in locu de déìUlasS^] 
a se lega de acea-asi radeciua cu deu' 
citi sau dinciii, etc. (vedi denriu)^ — de| 
orecp si frane. cUuche sau croche de, 
acea-asi forma cu allu nostra cZenci%] 
are insemnarea de dantia de sub 1. 

CLANT1ARE,-C5CH, si 

CLAXTIANIRE,-C5c«, v., crepitare^] 
garrire^ deUluterAri'; 1. proprie, a di^ 
unu sonu assemeuea celiai ce da dan^\ 
ti' a : dantia dantianesce; si de acfap* 
plocatu si la aite obiecte : dentii mj 
dnnlianiau in gura de frigu; nu sciu d^\ 
ce c<xnde dantianì de mai multe ori d'in^ 
gura; 2. metaforice : a flecari : a nal 
mai tace d'in gura, a supera pre altii 
cu multa si doeer-ta vorba : me miru co] 
nu te dorè gur'a de atiUu-a dantiamiH, 
(vedi dantia). 

CLANTIAlTOREsi dantianitore, s. 
f., de aqellu-aai ij-itellessu cu danca^i 
nitore. • , *' ; 

CLANTIEtJ (pronuntia : dantia] 
s. m., pesstulus; tparrulus; l.cuacellu- 
asi intellessu ca si dantia, numai co; 
datUieu are intellessulu mai precisa, 
ifìsemnandu proprie si speciale numi ~ 
latiteWa de fcrru a broscei de usia, car«l 
se trage cu maii'a, pre candu dantia S6^ 
potè applecà si la brosc'a intrega; 2. me- 
taforice : ojiiu cui mi tace gur'a, caro. 
suppera pre altii cu mult'a si desert*» 
sea vorba; — cuventulu pare unu' ang- 
mentativu d'in dantia, in locu de dan* 
tieniu sau e^autianiu, ca si capeteniu sau 
capitaniu {zr.capeiàiu) d'in capeiu; si 
de aoea-a in plurariu face dautdk sau 
dantiaic in locu de dantienie sau dart- 
tianie, ca si capetàic in locu de capete^ 
nif!, (vedi si dantia). 

CLASSUlRE,-escw, v., inlocu degas- 
sare sau de dassificare, nu e do reqom- 
mendatu. 

CLATARIRE,-fóCu, v., cu acea-asi 




CLA. 

nmarea ce are daiire sub 2.; necon- 
tn inse d'in coce dn Carpati. 
TINARE, clatini, clatinu, etc; 
are?) \,y agritare, movere^ qua- 
dre, nutare; 1. ca transiti vu : a 
!k^ a agita, a legane : ventidu chitina 
édiele arboriloru- uu datinoti tare 
£%Uen'a, co se tiohitra apa d'in ea; 2. ca 
netransitìvu : a datino d'in capti, (Vin 
wmeri, d'in coda, et«., (mai puciiiii bene: 
o {Ratina cu capuht, coda, de. arece cu 
ar espronie numai una relationo *ìe iii- 
gtruiuentu, si pria armare intelleHj^uIu 
Terbului ar fi transitiva, cBi'eudu min 
P ifìàìtèctu reah: a cUitiiìuatman^ a tiHu ut- 
hiore; ca se dispara déro veri-ce ambigui- 
■Bit«. cauta se dicemu : a clatind d'in capu- 
ta dà din c^pti, candu vreruri se bitel- 
legema, co cinevas-iclatina insusi captdu 
Mw, si d'in centra : a claiina cn capuluj 
Qamai caudu e vorb'a He ìntellegemn, 
Cù óneva clatina cu alla seu capa pre 
diitm cineva san ceva); 3. ca reflessivu, 

K» boga insemnàrile de sub 1 sì 2, are 
intellessulu de a sta se cada, de a a- 
mUid cadere si mina : mi se clatina 
«oiM dent€ asid de reti, incàtu credu, co 
are se mi cada in currenda; casa se cla- 
tina asid de reu, incàtu asftptanm din 
mingiti in minuiu se soderimc; trestta 
se claiina de cea mai ìnica sufllarc de 
vetUui si metaforica : statulu Romana 
^c '"' ' ■ ■ in tote partile; d'in caus'a sta- 
PIprr cgotiuìui, cdk maibmie case 

de cvmmvfciu se datinareu si sunt ajj- 
prope de cadere, (vedi cìatirc), 

CLATENATOUE, 3. f., Instrumeutu 
de cìaiinarv, sau legaéarc; ceva co se 
datì^ia saui/'.^aHaileganu, pendulu,etc. 

CLATINITITRA, s. f., actionc si re- 
suitatu allu actionci do a clalind. 

CLAT1RE,-««CM, (?si detire), v., agi- 
tare» BOToro; iarare* eluero; 1. a mis- 
tici, a agita, a leì^anà : a dati capida, 
f ' '■' ; ca iietransi- 

li- ^ , 'Un coda (mai 

padau beae : a clat^ cu caìmlu, cu co- 
ka, etc.; vedi clatinare)\C'à reflessivu : 
mtu dente mi se clatesce reu (inse in a- 
eefte in^emuÀrì. tlate de dictìonariulu 
de Buda si altele, pre aUu noi scìmu, 
9e dice e^clu^ivu numai datinarc, èro 



CLA. 



177 



elative se iea mai vertosu cu urmatori'a 
insemnare) : 2. a spelht, a curatf ceva 
cu apa, agitandu ap'a d'in acellu ceva 
sau trccundulu aumai pria apa : clatUi 
vasde; e lìene a si dati manelc inainte 
de a se pune la me^a; e sanetosu Iticru 
a si dati totiideaun'a gur'a dupo man- 
care; ntfde sunt spellate, si n'ai decdtu 
se h' datesci {clatire,ìn acestu intell«ssu, 
differe de spellare, intru càtu spellare 
dico mai multu decàtu clattre : spella- 
rea rufdoru r^re moiarc in apa ferbente, 
cere /recare cu sapunu, precaudu da- 
tirtia acelloru-asi nn e decàtu a ansai 
trecerea loru prin apa, si chiaru apa 
rccc; cineva spèlta vaselc puntndu in 
die apa calda, frecandule cu cenusiu sati 
aUu ceva, pre candu, ca se le datesca, 
nu se cere decàtu se puna in elle apa, 
fia calda lìa rece, si se le agite cu mai 
multa sau mai pucina patere); 3. par- 
ticipiulu trecutu, pre louga inscmuilrìle 
espuso, are si celle doue urmatorie : 
a) sub fonn'a feminina, luata ca sub- 
stantivu, clatita-^ìiGrìbìiiA, specia de 
plac^ntiora cu dulcetia, numita asià 
pentru-co, foi*a d*in care se tace, fiendu 
suptire si delicata, ca se nu se ardìa,candu 
uà coce, cauta se se datesca noconte- 
nitu tigai'a in care se coce; b) ca adiec- 
tivu in esprossiouea : datìtu demente^ 
smetititu, essitu d^in menti (intellessu 
ce tioi iasine nu oonnoscemu noci din 
cetitB, neci d'in audite); — dupo inve- 
tiatulu Miklosich d'in slaviculu klatitl 
:=c|Batere, si uu d'in grec. xXtvdiìvat,^ 
cumu sustine invetiatulu nostru filologu 
Cipariu; déro slav. alatiti pare ellu In- 
susi derivatu, si invetiatulu MiJdosidi 
un ne spune d'in ce a nume radccina e 
trassu ; déro slav. klatUl se alla isolatu 
in veclii'a slavica, precandu in roma- 
nesca datire face parte d'in una destallu 
de numerosa familia cu insemnàri forte 
variate; déro in romanesco, cuvente, ca 
datinare, cu formele simple de conju- 
gationea antania nu sunt trasse d'in fun- 
tane slavice : ècco cUteva obstacle, la 
cari amn potè adaugc si altele, in con- 
tr'a suppositionei invetiatiilui Miklo' 
sich; asiitirtionea revoreudului Cipariu 
osto cu multu mai probabile, pentruco 

12 G. 



•in 



cle. 



radecin'a cllii, d'in care grec. xXiv-stv, 
latiu. eìin-iirc::^clinarej in-clniarCf in- 
chinarcy etc, are intoUessiihi cella mai 
origìnariu de a sfnenti unii ce iTin po- 
seiioncasea, intellossu d'in caro essa 
forte usioru insemnàrile cuventuluì eia- 
tire si dorivatcloru lui : datinarCj clata- 
rire, etc; cfltu ptMitru ibrm*a clin-firez=. 
A smentì d'in locu, eae unu derivatu d'in 
ima forma c7ìn-(M=cumiu grec. xXtv-tó;; 
(=:x>.tTò;); in da-tire, da-tinure, cari 
'paru co 36 dicii si de-tire, dc-tvmre; n a 
, dis]tarutn,casnn aindirc pre longa smcn- 
'fi>e;(iealtuinontrelea in greccscc radc- 
' cÌTi'a clln pare a fi aviitu si fomi'a clon^ 
xXsv, de oreco %Xov-ozz=zaffitatio7ir.f iìyo.- 
snppnne form'a xXsv, cumu si \6'^-o^ e for- 
matn d'in Xr,'; siprinurmare vocaloa in- 
tinìerecata, scrissa cnaìnda'tirct da-tì' 
tUÀtc^ etc, potè fìt san e; déro, fienduco 
in formelo in care este intonata, acesta 
vocale se aude ca a claru : dàtinn, dà- 
tini, etc; de aceu-a se poto admitto cu 
cea mai mare probaltilitate, co « claru 
e in locu do rcrescutu, ca sf viasa in 
locn de mesa, si prin urmaro formcle 
mai derepte alle cnventeloru d'in Ge- 
stione ani fi ; detire, definari\ etc; 
chiara dintirc ar potè fi in locu de dcn- 
tire, ca s( smintirc in locu de snientirc; 
in compusulu : s-crìn-ihc, l s'a stra- 
mutatn in r. 

CLATITA, s. f., Todi datirc, 
CLATITURA, s. f., aetione si resul- 
tatu alla actionei de n dail. 

CLAVIRD, s. m., in lucu do davi- 
cofdia, nu o de recommeudatu. 

CLEFATKE,-c*ATM, v., a face clrfn, 
mancandn, a nn^iiitooà ivsià in càtiu so 
andò, ca la porci, dt^essemplu, nini smm 
ce se imita destuUu de beue prin intc- 
riectionea : cleftì Ban diafu, de nude a 
si Inatn, de certu, nascere cuventuhi : 
drfairt' san dinfairr; a mcytecil Uire, 
a mancia lacomesco. 

CIjEFU san diaftt^ vedi deftiin\ 
CLEFETEA, «. f., pl..f/rfWr//r.-m«- 
uabrlum fvrsalflr^ mallpuft; maniiHÌadp 
invertita rrva, una rota, de essoniplii; 
raain, (MI caro SI' piinc in niisicar»^ cera; 
— d'in turcei<ciilu cler<'i;*j, saud'in aroa- 
asì radecina cu de/aire, dffdlre, eto. ? 



I 



CLE. 

CT.EFETA si drvda, fl. f. » defdu si 
dcvdu, 8. m., rCvSultatn allu actionei de 
a defeti sau dovcti, mai vertosn in in- 
semuarea lui drfdire sau devdire do 
sub numerulu 3. 

CLEFRTIREsìr?PrrfiVc,-e5W,v.,iiian. 
<)[icAre; male dtrorc, obtri>ctflre; l. eu , 
acca-asi inseinuare ca si de/aire; 2, a^ 
vorbi de reu, a defaim4, a categorf, aS 
porta in gTira prò cineva, vorbindu de 
densiilu reu ; — cuvetfWu se espleca de 
seno prin defaire,(yeé\ acestn c-uventu), 
care de la prira'a ìnsojiinare de a mt- 
stccd si iinhald, forte nsiorn a trecnti^, 
la cea de a vorbi de reu, si prin unnaroH 
nu poto ff inipromiitatu d'in slav. kle-^ 
Tctntl, cari' si ellii ca derivatu nu si afla 
neci una esplecaro in acesta limba, ci cu 
raultu mai probabile e co in slavonesee a 
trecntn d'in romanesco, nnde si atta 
una esplecare càtu se potè de satisfac- 
toria; déco e se allergiimn la ima rade- 
cina neromauesca, atuiiciradecin a, caro 
a data in groccscc : '/^^*^^ />-stììCs-v= 
a dcfaima, a datii, do certa, de a do- 
reptulu si in romauèaco devdire^ de/e^ 
tire, etc; déro esplecarea data prin una 
intoriectioner/Y" i^i^u deru, dinvn,cl(U'u 
sau dafttr este, l'ora indonentia, atStti 
do bone fundata, càtu potè fi una buna 
ot3niologfa, (vedi si defairc). 

CLEli^ETU si, dcvdiis. m., pl.-c, vedi 
defda, * 

CLELKE,-»'5W/, V., pliitlnar»^, cAtterlu* 
thmrc; a tepf cu dciu, — ciivontn mai 
rarunsitatu decàtu compn.sulu sou: ìn- 
deirej (vedi dcixt), 

CLEIOSU,-«, adj., irliiiliio«iis, vl8c«- 
kiih; 1. piena de deiu, nnfui san lepitu 
cn dein; 2. de natur'a dciultti, loj.i- 
tiosu, voscosn, cocosn; pane driosa^, 
pane ce se face in gura ca dnnUi, 

<;i.EITiniA,3. f-, albione si resnlLtiu 
allu actionei do a c/W, — cuvrntu mai 
pncinu usitatu A ciltu compusuhi seu : 
iìtvìeiinra, 

CLEIUt s. m., friiitfu^ rUcnm^ irnmmfi 
I. ^ub^tantia voscdsa, ce s<» tra^'c (fin 
corto plant(% f\ cu care ne serviran a 
lepi cerio lacniri, canni, do-ossLMUi»hi, 
scaudurele c^ romprma una mtsa. una 
asia, eie., asi& iu cdtn' »e nu ^ |w>ta 



CLE. 

ìifif, gltitaiu, collaiarc; 2. siib- 
>cosa, co culli d*iu scurli'a ccr- 
ioru arÌH)ri : meri, cerasi, pruiii, etc; 
3. sorde aan nccuratia vescosa, co so 
formedìa in urechie; 4. vesctdu^ cu caro 
98 migli lemne sprease prende pas.'ieri; 
— ditìeritele intellessiiri alle cuvoutu- 
luì se potu espreme prin aitele, cumu : 
^utimHf vescu, gummì, eie., cari sunt 
de aeooD testata romani tate; déro sì dehy 
dopo noi, I lulcu trassu d*in a- 

cea-asi TV.'. , incai'iauessitngrtìc. 

^XXo^cleiu, 7AivTj, 7ÀG'.ó^.=vesGU, sor- 
de, etc; latin, glu-tinuin; {;rlu&-glu-tis=: 
glatiiiu;cn t^oióc, mai vertoao, respuude 
si in forma si in intellessu, cuventulu no- 
«iru deittf cu multa mai bene decàtu cu 
alav. kli-it (comparasi 1. elica, clicosu). 
,CLENClU,c/cHcw, etc; yeiìiclinciut 

CLENOA, clengurosu; vedi erenga 
Lu crangtij crvngnrosu., san craiigitrosu, 

CL£SC£ s. m., (noi ou scìmu se se 
ca temininu phirarìn cumu lu dau 
uuele dictionarìe : sciì: co se dice : 
unu cì&cc hunu, si nu : nesce cìésce 
butte) j roroep«, fortloula; instrumentu 
de femi, compusu d'in doue Lracie, cari 
se potu casca si stringe apoi cu pote- 
rò, in c&tu ce appuoa tìnu bene si nu 
likssa se le scape : cu desede luàmucoT' 
buni {Tin fom; m decade fanrulu si 
■ '/»( arsHf ca ac tu baia; cu de- 

> '['pacai ^<2 tnuju si se acotn cute 

in aite lacrun, ce nu sarti potè scote 
numai cu man'a; cu clcscck se sctìiu si 
ilmtii tMH massdkk striciìtc; de aci 
pTOTorb. : n'am i^usu iuco desede in 
^mr*a tnrti^nìììiì hcosu ue<*i unu diente; 
a rupe cattila cu cksr.ck de prc eitifiva, 
un'a d'in tìrtiu-ole barbare ce, se upple- 
CAO Olia data crimìnaliloru; a ajtpucn 
UM a iiné itrc cincva in descez^ix hi ave 
hetke pusn la mana, ind\tu n*are cumu 
MApÀ dau nu face ce secere de la dentjulu; 
— d'in slav. kieiKta, cumu pretendo in- 
tftiatuhi Mikl^ich? ^au din anglic. 
«Ittir ! -i siringo l)ene, :ippu- 

ahi' l»otePÌca, ghiara, ot.c,? 

■ SI d'-nviìt, dim^ cHn, dìsu), 
'TMTLV, s. L biilciumi prc 
ar- ifisirate ehiailo V 



CIA. 



179 



CLESClS10UU,s.m. domiautivud'in 
clcscc. 

CLKSTAJUU, s. m., in locu de cre- 
stalìu sau cristallUf (vedi aoostu euveutu 
in Dictiunariu). 

CLEVETA, devetire, clevetu; vedi : 
clefvta, dcfetire, defeiu. 

1. GLICA, s, f. (si dìCUy plur. di- 
curi P) ^ rlscosuui, irlntiuosum; spi»8l< 
tiido; 1. ceva invescutu, ceva glutinosa 
san cleiosu; 2. calitate de ceva iuve- 
acutu, teuacitate, vi.scositate, desime; — 
cuventulu nu e connoscutu d*in coce de 
Carpati, pare inse, si prin forma si prin 
iutellessu, a se lega de acoa-asi rade- 
cina cu cleiu, (vedi si clisa)r 

2. CLICAf s. f., clandestina ooltloy 
factio; omeni striiisu uniti intre densi 
cu scopu de a face intrigo, de a ruinà 
pre altii apre a se mi denRÌi pre rui- 
neltìloru; cummetrfa, cumnatfa, impare- 
chiare, etc, — déco cuventulu nu va fi 
cumuva unu neologii;mu intrudussn d'in 
frane, clitinc, cu acea-asi insemnare ; a- 
tunci ollu ar potè fì acelln-asieu 1. cZica, 
applecatu, prin metafora, la altu ìntel- 
lessu, (vedi si dacci). 

CLICOSU, adj., irlntinoBns, rUcosog^ 
sploHiis vescosu, cloio.su; tenace, lepi- 
tiosu, doau, (vedi 1. dica); — ucoonno- 
scutu^ca si l.dtco,d'in coce do Carpati. 

1. CLICIT, 8. m., cu acea-asi insem- 
iiaro ca si L elica. 

2. CLICU, s. m., cliintu de bacarla, 
(vedì^daea); — neconnoscutu d'in coco 
de Carpati. 

CLlOUlHR,-(?^c?<, v., a d4 clictiri, a 
petruci'.cuchiuet*^ si risete, (vedi 2. cUcu, 
compara si daca), 

CLINCIU si df^nciUi s.ra.,pl.-MrJ, no» 
dnii$ oaptiniivNla; l. nodu, carligu, vari- 
ce e facìttu asià, ca so uppuce si se tiua; 
•i. mota^rice ; a) cuvoutn captiosu, mo- 
dilocude a prende pre cineva in euveutu, 
de a Tauragi si Inistrà de dreptulu seu : 
JHdecatonulH itìd^uanoU^cu sciecM tot- 
deafm*n unu dcnrài, prin care dadcrep- 
tiitr- cui un un are; h)^^^ ' 'i, medi- 

locii de ascapild'in un;i ,vto:w'a» 

d*i mule se CitppHri, ea se in prendi^ coci 
iotudtiauna afla nun clf^nctu de. a se 
scapa; e) nodii albi unei o^stiono, S^ 



130 



CU. 



cretn alhi imai loera oreeare eompli- 
catu, atc^ — CUV ^Dtnla ^ afla sì in ilit 
limbe: aogiie. clLach:=iiodii, canile su 
tertipu; gQTUL kllnke^srer^a, ckotia* 

copilu, etc : frane, eliache saa eleMk« 
=:cUiitia, (Tedi si dait^ia), ete.;cat«te 
aceste-a noi credema co acesU ooiaci- 
dentia sì de forma si de sensa nu este 
neci de comu una proba indestollatorìa, 
co cuventulu nostra clineia, de undeapoi 
cUncìurosu, indincir€j este ona ìmpro- 
mutu de a dereptalu d'in angl. ellBeh, 
cu care, sub amandone puntele de Te- 
dere, alia ìntelìessului ca si alla formei, 
sta in oea mai strinsa legatura; d'in 
oontra, coincidentia potè fi sau fortuita 
sau proTenita d'in impregiurarea, co si 
Anglii si Romànii au potuta trage d'in 
acea-asi radecina una curentu analoga 
in inttìllessu; déro in limb'a anglica cu- 
ventulu oli neh sta seuguru seugurellu, 
pre candu in limb'a nostra clindu face 
parte d'in una numerosa familia essita 
din acea-a;<i radecina: din, (vedi c/mu). 

CLIN€IUR0SUra,adj.,aodosu8,c*p- 
tÌ0BD8; plenu de dinciur', 

CLINU, s. m.^ pi.-», cuneiis, peulcu- 
Laiii«ntum,ala; intellessalu cella mai or- 
dinariu alla cuventului este cella de pe- 
tecu de pandia sau do. alta Mofa, care se 
adau^'e unsi camesia^ rochia, etc, lalo- 
eurile, cari nu se pota implfini cu buca- 
tile de stofa, ce essa d'iu autani-a eroi- 
tura a vestimentului, si in particulariu : 
1. petecu ce se puiie la nianec'a uneì 
camesia, la subtiora ; 2. petecu de for- 
ma iriangbiularia , co se adauge la 
pollele rochietoru sau ai la alte parti alle 
rocbieloru, fustcloru sialtoru vestimento 
fcmeiesci sau barbatcsci, candu cu Ibielw 
sau pulpanele essite (riii aiitanì*a eroi- 
tura, acelle vestìmente nu au largimea 
cuvenita; déro in poterea sen^uì ety- 
mologicu, cuventulu c/mu s'ar potè ap- 
picci 8Ì la veri-ce altu ce st allipesce, 
se adaugCf seuncsce, se imòucca, sr. ìrya, 
se in-dina a* aliu ccva ; — prove rb : a 
nu ave neci in clinu, ned in maneca cu 
eineva=d^ nu ave neci de cumu relationc; 
a nu vré ^t si bage neci in clinu, nfxiin 
maneca cu cinetni =, a nu vré se aiba a 
face neci do cumu, u nu vré se intre iu 



aÙM 





OL 

relatàstt cn éiBubt — slivi- 
K esilia pi« 
se ifla, 
éàmUfi 
ÌBVfftìatida Jfitìosiek; 
ciiT«atalB dMMi, axK^ù 
e9f&atiiL3 
pòte de boa^a 
trece in Hmb*» daTìea dia «ea roiB^ 
nesea : si in addercni aste pta éopleon 
ìnredenÉii, ea, in itam^ énmBBtém, 
la aDea-asi ndednaaìwiB. «1 
dinjre, in^diikmre — pkieare, grac 
£iv; d'in a«eA-aai tadedna aa 
in romaoasce pre de ima parte : dm^ 
in-ckinitre, tH-dut^-aii^nc^ ete^ io bcQ 
de diu'My hp-ditè-art^ e\c^ camn & priK 
r'untia mare parte de tW^wì, 
la alta parte de Romàni coBsooanl 
moia tu, dupo regula, asii incitai 
se aude; èro pre de alfa : dift-u, 
in-cUn^OÉre, din-Ure, dm<m, n 
circj des-din-drcy SHrm-^ircim loca 
S'Clin-tiref vediri etotftrr). etc.: in 
l s'a pastratu nemoìatu la acei-asi 
mani, cari in celie mai susu citate, da 
provenite din acea-asi radecìoa, au m»> 
iatu pre l ; déro acesta nemoiare a Im 
se observa si in alte cuvente, cumUf 
essemplu, in/oc/éa, si, càtu pentru cìi 
de care anume este vorb'a in nc^stu 
iiclu, la Macedoromani ^' 
ca si celle alte cuventt* 
acea-asi radecina; èro, *' 
nii in anele cuvente d'iu i\ 
cestionc au pastratu pre l 
pre candu ia altele l'au molato, aces' 
a venitu d'in unu seutimentn de 
dea destinge bene intellessalu cuven 
loru cu / uemoiatu de allu celioni co 
moiatu, iiitellessu, in apparentia, fts 
de departatu, déro care usioru sa po' 
concilia cu cellu d'antan iu, observani 
co, atatu d'in sentimentulu generale de 
disiiuctione de intellessu, càtu si mai 
vertosu d'iu respectu religiosa, dapo cu 
Romilnulu a applecatu ói-c/on-oi-tf, ifi- 
chin-atione, chin-n. etc., la concepte ma* 
allessa de dooinniu religiosa, a cautatu 
a osprorae, pria tormele iu cari l s'a pa^ 
siratu, concepte de domeniu material*? 
si morale : din-a. care nu e de cUtulV 





\ 



miniuulu d'in din-u, va se dica atatu 
càtu 8i frane, pente, latin, eli-rum (de 
acea-asi radeciua ciioiin-are): din'are, 
in-cìin-are, ca si frauc. In-clin-er^ lat. 
incUnAre, va se dica a fi applecatu, a se 
picca, a se incovoià; a plecdy a pomi, a 
Ufnde cotra cineva san ceca, etc, si de 
ad : a (xttenge san adjnnge la acellu ceva, 
a se uni, a se legàj a se imparechid, etc; 
si de la accstu d'in urnia intcllessu peno 
la cellu ce de ordinaria are dinu^ccva 
adaussu, lega/usuu luclinatUj cumu este 
uhQ petecu S(i\i jyulpana de restimentu, 
nu e de càtu unu niicu passu de facutu 
pre caUea metaforica : din-ciu. ca nodu 
sa^u legatnm, c^ra indhutmv: ^Ui 

ce, se esplica prin acea-asi .;ì; 

din-tire, etc, este si mai appropiatu de 
u^Ilessulu cellu mai communu allu ra- 
decineì eììn^plccare, incmmare, por- 
nire la unu parte, sft^utire Win loculu, 
starea^ posHionea ordinaria^ etc; si cu a- 
tàtea credemu pre deplenti justifìcata 
reduccrea la acea-asi radecina, clln, a* 
t&tu a cuventelorn cu l moiatu : ckinu 
inchifutre, etc, càtu si a celloru cuftie- 
moiatu : ditìd, dinit^ indinare, clin- 
tire, etc. (vedi si dative, dardia). Déro 
d*in latin, oll-vus, cumu sigrecesc/Ai- 
tò;:=inclinatu, plecatu, otc, se vedoco 
radecin'a cliii se reduce la form*a mai 
siiiipla cllj care prin variarea vocalei 
potè IflìI si formele;ela, rie, cln, do, etr^.; 
cari para a fi datu in ^'recesce : xXai^ 
sau xXsU^cInv is=chiaie, xXetsivrzclau- 
dere sau clp*dere:=inchidere, /.Xistv^ 
frangere, x>.à-5o(; si xpd-5o?i=ramura(si 
cu X si cu p, ca si ta noi din-tire sau 
detire si s-crin-tirc; vedi c/a^Vr si com- 
pira si grec xpa5aivstv=clatiuare)ietc., 
si cari aru esplecà si romanescele : c7t- 

lÉhi> di-sa, cù-tirc (^clatire), da-ca, 
r/r-iM,We-5^r',etc.;ace:i-asiradecina,prjn 
commuturea lonuei e cu medi'a g, ar luA 
fonu'a : jU, gip, yll, frlu, etc. d'in care 
latin. irlu-*re, j?ln*tInuin^Y^'--°^^=*^'*^J'*» 
pUrpJi=pamei;tucIeÌOHU, disa, materia 
viscosa aouUii, etc; glareu ar d4 in ro- 
manesce glaria^ sì prin .^^traniutarea lui i 
in sjllab'a initiale : gìiaru, yhiara; m 
forma cuvcntulu corre*-^unde déro pre 

deplenu cu oeliu latini, ài c^itu pentru 



intellessu, metafor'a in poterea carei s'a 
potutii nasce, nu e mai cutediatoria de 
càtu cea ce se afla in dimi^ dindu^ etc; 
in fine grecescele xXdt-5oi; si xp^-5o«, 
xX(u-v, xX<i>-vdpLoy ^ ramura, sunt una 
proba, co la acea-asi fontana se potu 
referl si romanescele : cra-cu, cra-ca 
e^an-gat cran-gu, den-ga^ dom-ba, ma- 
cedorom.cÌon-ar<'saucZw«-are=ramura, 
etc; macedorom.c?tt»are potè fiimprorau- 
tatu dea dereptulu d'in grec. nou xXovàpt, 
déro celle alte cuventesunt de una inalta 
vechime si nu se potu referf la vechialu 
slav. kralni, care neci co se afla in acé- 
sta limba de càtu in compusulu pokra- 
cfloi=passu. ci e cu multu mai proba- 
bile, co in limbele slavice assemenea 
cuventu isolatu a trecutu d'in limb'a 
romanesca, in care ellu face parte d'in 
una famìlia asìd de numerosa; càtu pen- 
tru seusu, de la eruca peno la indinare 
distauti'a pare forte mare ; observandu 
inse co iììdinare de la iusemnarea de 
plecare sau incovaiarc usioru potè trece 
la cea de infrangere, vomu intellege 
cumu acea-asi radecìna sub form'a dì 
in xXt-vstv a irisemnatu plecare , èro sub 
form'a clainxXa-etv a luatu ìntellessulu 
de infrangere, ramificare, etc; brctnc'a, 
ital. braooa, frane branche, pare a fi 
formatu dupo acelle-asi analogie d'in 
una radecìua brac sau branc=:in intcl- 
lessu cufrairsau frauir^ifrangu, deun- 
de grec €pa/-0<; = scurtu, opa^itov^ 
hrac-iUj etc. 

CLIPA, s. f., nlctatlo; pnnctiim tem- 
pnrl>, momentum; 1. actìone de a dipi, 
de a inchide d'in ochi, si de acì prin 
metafora : 2. ternpu càtu tine una dipa 
de ochin, ternpu forte scurtn, punctu de 
ternpu, momentu : in mai pudnu de 
una dipa callulu desparii d'in ochii 
nostri; — presuppusulu slav. klip^tl sau 
kltpltl nu esplecacuventulu roraaneHCu: 
sau p se tiene de radecìna, si atunci 
dipa se refere la acea-asi radecina cu 
lat, olep«Qr«, grec. xXés-cstv, cu iusem- 
narea cea mai generale de a inchide sau 
ascunde^ a se ìnchidej a se tipi, etc. (de 
imde potè sì dajia), insemnare ce s'a 
tradussu in cea cu totiilu speciale de in- 
dìidere d*in odti; oUp»jr<lri=:xXE^63p a 



CLL 

erA, nunu se soie, «nn instmincntu do 
a mesuri tenipulu, ai astn-fellu ciiven- 
tulu cUpa sì prin insemnarc^a sea det>M>> 
vè^thi de temfm paro a milita in favo- 
rt'a acelloi-a-si suppositione; san p nu se 
tirif» (Ip radecina. si ahinci cuventulu so 
rofere la acea-asi radecina, ca si c?iw«, 
(redi acestni cuventn), la radecin'a clf, 
dirpo acelle-asi analr»tjie ca si franr. cltn 
d'wU; sau r?*/ìrt, dipire, clipitn, i?tc., 
sunt prin cad*>rf»a lui .<;, in loou He srlipn, 
srlìpìre, aclipita, ero aopstea in locti de 
stupire, etc., ca vedu (=:vcchiii) in !oc« 
de vetìn^zrt^in\n9, hi atunoi acesti^ ci»- 
vente se rcfpru la Tr*X^=tv=:lurìre, licu- 
rire, scantfMiiro, trcniuran» san lint**n> v 
luminei : srlipirr, in a*!dpvfrii. cisì.ttlì- 
pire se dice in romane^sce iìi^lutirea sau 
spmitriarm orili? ani . si prin firmare eli' 
pirp, fora .s. ca ai lat. inli^arp^a se Imtf. si 
a ìuntri, a f»o|tltu Imi insomnaro do&a- 
tere san iìicfiìfìerf a paljM'hreloru san 
pìroprìórft; 1ìi>ndn-co /t;rt<, ca onomoto- 
peia, espreme sunetnln unni cn, caro Io- 
vesce si selifìcscf de altn ce, capleopide 
fn clìpirp; de acoa-a rlipirc poto fi si in 
Iodi de mfipirr; in fino dipa, ar pot/' fi 
fpnùninn d'in dipn, derivale amendone 
d'in acea-asi rodecina cn clupeus^rcly- 
peuK=Noniu, ratlecina, ce ar ave de in- 
semnare ori^Tiuuria : ncropprire, inchi- 
derBf etc., jicin care s'ar esplecà si di- 
pirea san indiiderea pleopelom; d'in a- 
cea-asi radecina a potutu venf, prin im- 
moiarea lui h si chipu, càrui-a, laartì- 
nluln conseci-ahi, afnii data si alte es- 
plecilri, (vedi rhipti)^ do ore ce cl}|>caa 
Bau clapcns nvea pre densulu tnUi-deauna 
diipnri Man imaj^pni ; d'in raderin'aclup 
sau ciap, clip, etc, aupotutnessf m^\ de- 
parte si dapa, (vedi iuse si tvlle spìise 
la artìcin dorotiré), cifmn si dit}>-saj 
d'in care apni ernp-sa, sì, prin eiiderca 
hiì p : vni-sa, eur-sa^ inttìgmaì precnniti 
si in grccescfì d*in acorf-asi radecina 
paru a se fi fortnatn : xjX^'ìz-zziv, xXéir- 
rav, xpTjTc-Tstv ; eiìhi pentrn moiarea Ini 
l in unele d'ìn cuventele provenite d'in 
acesta radecina, si nomoìa rea acellui-asi, 
in altele. vedi dhm : tote ace(«te esple- 
carì an, li > ntrii sene, mai multa 

probabilità, tu suppositionca, co 



CLO 

diph'e, dipa, etc, ar venf d'in «lav- 
kllpltl. 

CLTPETA, s. f., in loca de dipila sm 
dipa, 

CLm0N0MTSIRE.-e5Ctt, in loca de 
dir(ynomirc. san mai bene : rZflronoimrff, 
nu e de recommeiìflatii. 

CUROS, s. m.. care cu artìcin se 
dice dirosfihi, nu e de reconimendatn; 
t'orni *a correcta e dirti, (vedi acestu cu- 
ventn in Dictiouarin). 

CLlSIAliE,-'*'^'". v., frane cllcher, 
a face table de typariu cu littere- fisse 
prft «ceste table, pentrn ca acelln-a^ 
scriptn se se pota typari mai de innlte 

■ Me fi;i lipse de una noua com- 

■ a iahlMloni; — in locu do ace- 
stu neolocfisnni, a c?ire) neci ori^inea se 
connosee, neci inteilessulu prinaitixTiie 
sde, e mai bene a introduco, cumu s'a 
si ihtrodnssn in parte, cuventulu : sfe- 
rfoft/parr, de linde apoi sì aifTfvt^tu^z 
frane. cHcli<5, sierea(f/f»ia:=fTi\ni, «II- 
cboitc. 

CUVAOTU, s. m., neologijfrnu, care 
d'irf^Tiis'a si a fannei si a ori^^nei, nu 
e adniìssibile, dupo frano. r/rr.i(;c=rac- 
tione sau arte de a diva. 

CLIVARK, V., dniK> frane ollTer=ra 
dnspicA sau crepa cu desteritate nnu 
diamante, urmaridu liniela lui de con- 
plntìnatione ; — cuventnlu par^e o- 
rÌL^neE^erraanica, angL6looTc=crepare, 
d espi care. 

CLrtCETjA, s: f., jn locù de dodtura, 
nn e de reconimendatu. 

ri.orOTTRK,-r.sc«i. si colrofirrresm, 
V , iiiilllrn, fervore; a ferine CU nudo, a 
forbc vinbilandu, a fi in docofu, a fi ia 
mare f^rbero si aj^itatione : aanrfelr do- 
datrsvr. In ììumcdrmvnia,. in fnftJh- lo- 
atri apa rssn docofìndn tVin smulu pa~ 
virntidui; — dupó invetiatiilu MiJdosidi 
d'in vecliiu slav. lil»kolatÌ=%oxXiCeLv 
i=buUlre:=:ferbcre, clmxttire; d'in care, 
«lupo aoelln-asì invetiatu, ar fi venitu si 
r/or-o^K— vecbiu slav. lilnkotrimlisinire, 
tisinitura, docotu, ki rhiani si : rloea^ 
iriarediìrora. ciocia (pronnntià ; d<4iaì 
=:nouslav,VTi>cTicii, l>ulg.itTwj^k», serb. 
kTocUa;c?rtc/re, docarire, docairf\^U:.; 
dapo attesta opinioue cloed^» 'dada ar 



OLO. 

gain' a in firhere de a scote pui; 
vede maiinunna, peno la ce puntu 
ista esplecai'oa cuventiilui eloca este 
Ideverata; de una cam data so obser- 
imu, co, in linib'a romanesca se dice 
gioca, glocircj ca si in latinosce glo- 
in locn de eloca si docire; co in 
ib'a rouiaiii'sca , cate viua in j(ur]a 
•càrui Romùnu oiioniatopei'a : clocu 
glocut prin care se imita vocea glocc- 
'u ai ne chiama acestea la mancare san 
cuibariu, cnmw ime, decertu, in lim- 
ile slavìco, cellu puciim incea vecliia, 
de acea-a, pentru esplecarea luì Uo- 
itore» se si presuppune una forma mai 
unpia klok, caro, in iimbele sl&vioe, 
SH alla in noci unii i-uventii redut^sa 
AsiX simpla espróssione ca in ronian. 
>(vj; dri'o, inlitub'a l'omanesoa, ìnlocu 
clocvtìtc, se d'ìVA' sì f.*jkvtirc, «i chiani 
torma mai biui{)la; colcairej care se 
[ijuj^'a : colc<Uu, colmi, colcair, etc.» 
taiu niiHnonijui-a, do regula, tiuveiite 
isst? d'in l'untana .slavicu; doro, in ro- 
mesce. He atlauiulLinie decJiveute es- 
d'inac<ia-a.si radecina, preeaiwl|iiu 
^cbi^a.slavìca nn se mai ai!a neci unii 
llii cuvi'ul'ti , al'ora de celle doue mai 
isu citate : kloktftìi A kl«>koiatl9 cari 
elle ceru, iq>re a se [tote eaplecà, una 
lecina oiov, ce uu ;se alla in Umb'a 
[uvi( ' '. appare luminatu sub 

ja !' la a sea i'uniiu Ìii roma- 

iscelt! : (•/(*(>« san t:td'C.oly col-r.^ \ui\\ 
iri »c imita vocea docci sau soniUu uaui 
iidu ce cole-aie, dor-Oj' doc-ire, cole- 
'e; d'in rltif-irc»t>^ ua.^eu, in romanence, 
•mele participiali : doc-Uu^ dùc-dUy 
ìC-rUUf doc'oiu .**au c^tlt'Otu, m d'in 
:'OÌu Cfise do seno : doC'olirv sau cole- 
r0; In lilub'a latiiu essiste fcl«oÌre=} 
mc-ufiirej ^UìcìVnnA ^ striijurc san 
j*itrrtrc a cerini lui; in ital.cliiocc-iurc^ 
clonc-anireteìiìo*iii'ÌAz:::-tiocasiiUtjloca:^ 
torma, cu si in into) lessa, cu Mace- 
»iio. rlóe-i/i); in latinitatea media ìn- 
seuflaonomaUpei'a rJoc, tiUìo^^clorti, 
ìcti^ ^.ui vol-cotu, care in Du Vanyn se 
|plecacncuvt'Mlelo:oonutì,i|ucm<Mliiuin- 
ifiriiy ilnm ll'iuur vul aor ox naoroex.- 
iiirUnr=8onuoedauiiuvai)U,candu.d'in 
la prò una gaura esse licore 3au a€ru, 



CT.O. 



las 



cnmu si verbulu olooIre=:cZocof iVea apei 
in pantece; in frane, ylousser^rgloclre; 
in isp. clueca^cZoca sau gioca, cloqucar 
zr^locire; in fine la tote poporele ro- 
manice d'in tote tempurilo au stata si 
stau cuvente anaIoj(e in intellossu si 
forma cu eloca si clocotirc, trasse d'in 
una onomatopeia viua, cnm s'a dissn, 
in gnr'a totoru Romilnìloni peno astadi : 
cw atatu-a credemu romanitatea cuven- 
teloru in Gestione deplenu justificata, 
(vedi rì dopotu). 

CLOMBÀ, 8. f., ramnsy rainuliis; ra- 
niura sau ramurea;— neconnoscutu d*in 
coce de Car|)ati, dupo Bictionariulu de 
Huda d'in grcc. xo).optK=taiatn, muti- 
liitu, cu care sémona in sonu deriva- 
tulu : doììihosu; vedi ìuho ìjì diftu, ^\ 
compara »ì rÀ7at»i/>7^=:st,rainbn de cau- 
tutura, C-aro ar ti domìm cu l nioiatu. 

CLOMBOSU, adj., rtttnosuK, nodo- 
SH«; ramurosu, nodosa, (vf^di clomha). 

<:L()MIìUTIA, s, r., deminutivu d'in 
cìoììiha. 

CLONDIRU,?. m,, pl.-^ vasu de ve- 
tro saudt.'pamentn, do forma eidcwlrica, 
- cuventu formatu d'in xt'iXtv^po^^cw- 
lindru : ìi'ìxr |H>t(^ intru vAUt vacorroge 
dandu-ì se forma : c^indriu. 

CLONlIU, », m., pl,-t (si-«W.^) ro- 
strani;! deus major; edenlatuH, decrepl- 
tiis; 1. ca substuntivii : cÌQCU; dento mare 
ca de cane; dente, care, ca la betrani, 
caroru-a le a cadiutu cei mai multi 
denti, sta isolatu si prin acest'a chiaru 
pare mai mare do càtii e in addevéru, 
(in acestu intellessu pare a riaci^llu-asi 
cti voUiuy care prin straniutarea lui i 
liHi^a e, devine dotili, cunin se si aude 
prò a locurea, de nude idotumu-^m- 
rete mare, cu colti \xìAnz=vhitÌoranu 
sau chiticatiii; apoi prin adanssulu liei- 
dei n, clontiu); 2. ca adioctivu, luatu, 
prc ddxì noi acimu, numai ca femininu, 
in ospre33ionea : 6«/»h c^n/irt=:baba fora 
denti, babà forte betrauii, decrepita;. — 
cuventulu potè fi de acea-asi railecìna cu 
dantiUy('/odldHntiu),siiu cu colliu, ciuuu 
pare a da se se intellóf,'a iusenmarea de 
sub 1.; doro poto veni si d'in acea-asi 
funtana cu cioc-a, (vedi doc^olire), d'iu 
cai'o Uiia forma cìoc-iUj doccia, prin in- 



184 



CLO. 



m 



sertionna iinui w, ar dà : donc-iu, donc- 
ia, cu inseninarea de docitn, fniUy stri- 
caiu, derepenatUf Gtc.^ cumu pare a dà se 
se ìntellega inseinnarea do sub 2, (vedi 
si dopotu), 

CLOPOTABIU, s. m., 1. care face 
dopate; 2. cellu insarcinatu a trage do- 
potuJu sau dopotefe; 3. vit'a care in una 
turina sau cireda porta la gutu dopata 
sau dopotellu. 

CI.OPOTELLTT, s. ra., tintlnnabnlnm, 
cyinbalum; crepituciilum; cuinpaiinla; 
deminutivn d'in dopotu, dopotu micu, 
care se spendiura la gutulu unoru vite : 
oi, capre, cai sau boi. cani, pisici, et<;.; 
care se pune la hamurile cailoru in tem- 
pulu iernei, candii ciiìi traj^u la sauia; 
care Se pune la maaele. petiorele suu 
eaciuira unoru saltatori; care sta la 
indemania cuiva, ca se lu sune, spre 
a cbiamà pre cineva sau spre a dà semnu 
de tacere si linisce intr*una adunare;— 
prin metafora, applecatu si la una flore, 
campanula luì Linncu: sub forma c7oro- 
tellu, (vedi acestu cuventu in Dictiona- 
riu) ìnco se appleca la uua specia de flore, 
(vedi dopotu). 

CLOrOTIKE,-(?«cM, V., a trage do- 
potulu sau dopotde, a face se sune unu 
dopotu; cuventu, pre càtu scimu, ne- 
conno9cuta d'ia ecce de Carpati, (vedi 
dopoiu). 

CLOPOTNITIA si dopoìniiia. s. f, 
tnrnu in care se spendiura (.7o;>o^7?« san 
dopotele uneì baserice; — cuventu cu 
forma straina, careia s'ar potè substi- 
tui un'a mai correcta : dopotaria, (vedi 
dopoiu), 

CLOPOTU, s. m., pl.-c, soscampanum, 
tintlnnabnlnm; instnimentu de metallu, 
munitu cu liraba erosi de metallu, assie- 
diatu asjìl in càtu so se pota cu usìurentia 
bilancid, si care, agitatu prin una funia 
lef^ata de uua coda de b»iuuu, suna si 
annuntia, la baserice, la cenobìe, la ìn- 
stìtute de crescere, orele de rogatione, 
de mancare, de studiu, etc; la orologiele 
mari, assiediate iu turnurele baserice- 
loru sau altoru edificie, ìnco se aflaunn 
dopotu, care prin batar'a limbei, suna 
orele, ba chiaru si cartele de ore; la 
gutulu unoru animali inco se spendiura 



CLO. 

dopote, inse cu multa mai mice de cStu 
f!«l]e de la baserice;— pentru morti ìnco 
se tragu dopotde, si de acf : a trage 
dopotulucuivaf va se dica a /u d^a^^nd, 
a lu ruinà, a lu perde; — dupo invetia- 
tulu MiUosicK d*in vechiu slav.klopotfi 
=r strepltus =: strepetu, scomotu, su- 
netu,etc., verbu Itlopotatt := xr^retv ^ 
strepercela face scomotu, a dà suneta 
prin bataìa, a ciocanì, a tocayii, a tocà, etc.; 
\n'9 longa klopotatl se afla si klopoiitf 
^xo/XaCitv=buIlire^c?oC()?/re,/cfòt?re, 
si prin lu'mare klokotatl si klopotat! ar 
potè, de orece se attengu iu intellessu, 
se fia essite d'in un'a si acea-asi orìgine; 
invetiatulu slavista insusi pare a fi de 
acesta opinione, de orece la slaviculu 
klopotù rofore si ronian. docotdlu, care 
nu e decàtu unu demiuutivu d'io docotu, 
ba chiaru si albanic. clop-aHca=pc8sa- 
lus=clantia, cuiatoria, care potè, fora 
indoientia, renf d*ìn klopotatl prìu acea- 
asi metafora, prin care si uoìamu dissu 
co dantni ar potè veni d'in dantiu, ce 
espremo unu sunetu analogu cu stridere 
=klopotatÌ; déro, fiendu co daniVa na 
e destinata a danikini cu dens'a- ca cu 
uua dantìaniloria, ci serve mai allessu 
a mdiidi\ de acea-a amu cautatu a cerc4 
pentru dantia una esplecare mai satis- 
factoria (vedi dantia si dinti), si totu 
pentru acestu cuventu credemu noi co 
si alban. dop-asca s'ar potè refert mai 
cuvenitu la acea-asi radecina, cu alle 
nostre dapa, copilu, cojt-ca, cop-oria^ etc, 
cari tote, ca si albanic. olop-asea^ ìn- 
sonma obiecte servindti a indiidCt a ap- 
p-fira, appende cu die cera: déco e se 
prc^uppunemu ima radecina clop, d*in 
care ar fi cssìtu slav. klop-ptaiì, si care 
se espiece si alban. dop-a-^ca^ apoi ace- 
sta radecina se afla sub form'a cea mai 
simpla in roman. dap-a, intogmai ca 
.si in grecosc. è-xÀ.ar-T,v, comparata cu 
xXétc-ts'.v, xXox-róc; intellessuln ordi- 
naria allu acestoru cuvenie grecesci eatti 
cellu de a fura; déro a fura si a rapi 
se attengu iu intellessu, sì dMu rapire 
usioru deriva ìnsemnàrile de prendere, 
appHcare, accatìarr, ivtbuccare, etc., ce se 
cuTÌnu romanescului dap-n si albanes- 
culal do/y-asca cu multa mai bene de 



I 

f 




CLO 

cftta iiitollessulu re resulta d'in diarie. 
Kl«p*«tAU, (vedi si rìaptrf);déronoicre- 
demu co in albanesculu clop-asca^ ca sf 
in roman. clap-a, radecin'a nu e clap 
lau elop, ci cap sau cop, cumu se vede 
analogele loru : cop^ca, cap-cnna, 
a, asià in càtu clapa e in loc» de 
cmp'-ìB^ceva ce appuca sau imbucca^ in- 
togmai curao sìplopu e in locu àopoplu, 
sì prìn urinare clapa san capìa n*ar fì 
dmftii una femiuìnu d'in ca^ìlu^cn lai. 
BflpvlBs» care are celle mai multe d'in 
insemnàrile cuventeloru romàne : dapOf 
ap-ca, cop-oria; form'a cop-uU, care 
ineo essìste in latin'a cea mai classica, a 
pottrfusieaavéinfluentiaassupr'annor'a 
d'ili cnvent^le romanesci incestione, do 
euìplu : citpilut si cop-uriaj cojt-tiranUf 
e de a dereptulu d'in una forma 
a>p*«ra^cop-uU, cumu si assupr'a al- 
tmn. clop-a»i>a, probabUe in locu de 
c«pl-A6CM. Déro lassandn la una parte 
cestìonea incidentale cu alb. klopasea, 
si revenindu la cìop-otu ensusi, de si 
form'a, ca si intellessulu cuventului, 
pani a dfidereptate invotiatului slavistu, 
DD ^e inse mai pucinu aJdeveratu, co 
in contr'a suppositionei D-selle se re- 
diea seriose obiectìoni, care uà facu mai 
multa deca tu indoiosa; antanìu in limb'a 
sl&nca antica^ klop-otii n'arc intellessu- 
lu romanescului cf^j)-o^<, si prinurmare 
BO se potè esplecà, cumu Romànii aru 
fi potutu applecà cuyentului slavicu, de 
tUu càrui intellessu originariu n'au avutu 
eonscientia, unu intellessu metaforìcu, 
ce n'are in limb'a slavica; allu doile alte 
limbe slavice noue inco nu prea connoscu 
toventuiu in acestu intellessu, afora de 
eea serbesca in care se afla klopotar cu 
mulu d*in intellessureìe lui dop-otariu 
illu nostru, adeco, cu cella de sub 3, 
t«to ce porta la fjtitn dopotu; conceptitlu 
it dopotu se espreme, in vechi'a slavica, 
pria kamflbani, impromutatu d'in latin. 
caapiuittiii si eainpttna=clopotu si mm- 
pma; afoni de fonu'a camnbanfi, lati- 
aescolu campana a hiatu, in vechi'a sla- 
netf &ì form'a : cupoua,cu intellessu de 
ampenOf d'incare invetiatulu Mikhsidi 
pretende, co ar ti venitn allu nostru cttm- 
paio, fora se intellegemu pre ce funde- 



cxo. 



185 



dia acesta assertione, de orece cumpeno^ 
se espleca, in romanesce, si in forma si 
in intellessu : in intellessu, pentru co lat. 
campana insemna atàtu dopotu, càtu si 
mimpena; in forma, pentru co intunere- 
carea lui a in u si i sau e este «lesa prac- 
ticata in romanesco : nmblare:=,amblare 
^:aittbulare,m»»a^antma:=anl]na,etc. 
(vedi in dictionariu lit,^); aceste scam- 
bàrì s'au facutu la cuventulu in cestione, 
cuatatu mai multu, cu càtu elle au fostn 
addusse si de necessitateadestinctionei 
de intellessu: cuventulu caropanat avendu 
doue intellessuri assià de differite, cumu 
cellu de clopoin si cellu de eumpenaj 
prin acellu sentimontu de a destingo co 
e dfì destinsu, caro caracterisa pre Eo- 
màiiu, poporulu nostru a tensa a dà cu- 
ventului in cestione doue forme : un*a 
cmnpana, cumu dicu peno astadi multi 
liomàni in locu de dopotu, alt'a cumpena, 
cu insemnarede bilance; limb'arussesca 
espreme conceptulu de campana=:do- 
potu prin cuventulu kolokolii, dìfferitu 
prin xu*mare de allu nostru dop-otut sì 
acesta-a este a treia obiectione sì mai 
grave, de se potè, in contraassertionei, 
co dopotu ne ar fi venitu d'in slav.^lo- 
potìi : cumu se ìutempla co nu avemu, 
in romanesco, form'a coZoco7«, care cellu 
pucinu intr'una limba slavica insemna 
dopotu, si avemu d'in contr'a togmai 
form'a dop-otu, care in limbele slavice 
nu are acestu intellessu ? Dcco inse ru- 
sesculu kolokoltf a essitu d'in acea-asi 
funtana cu klnk-otatl^ cumu da se se 
inteliega invetiatulu slavistu, de orece 
refero roman. doc^otellu, la acea-asi ra- 
decina cu klopotìì; atunci diffìcultatea 
devine si mai mare, de orece prin celle 
espuse la artici, doc-otire s*a vediutu, 
co nu slav. ìdokotati potè esplecà pre 
rom. docotire, ci mai vertosu acestu-a 
pre acellu-a. Plecandu déro d'in insasi 
dat'a meutionatului invetiatu, cokloko- 
tati si clopotìti auacellu-asi intellessu 
de xo'/XdCetv = bulllrp=:clocotire, fer- 
bere, se incercàmu, déco, prin datele 
lirabei romàne, nu vomu potè respandf 
mai multa lumina assupr'a cuventeloru 
nostre doc-otu sì dop-otu, presuppuse 
ca reoite dia acea-asi radccina cloc 



fLA 




r ÌB SM^'a 9 : rUc«es 
il 9%»w — > XM tP«nM. rtecì(«y eell. «!•« 
isdapoèUf nf^l gU c h sT ftofitt; ia I*- 
HwitBlwi wdiìi clM^ wèm »i— ■— M 
apflNBi pr* 4v «M potè k on f éffel' 
ft« di «•tJ«,(sra spfAfft de plm »• 
lAta rMtaIs eorprioi, dUi ft cspahi, 
jjililliii car« o» <U pr# allo nottni 
f/fu'/^ Ti ito am, fon tsdakatù d« 
U ^ «topate, M ars |pte^«, de 

«flda «1 Mg. «iMfc^attioiffnta de pJirfs; 
dro firo d« alfa a» iea ti cu iatellnaittlo 
ilff canale, \trìn eare «e «corre ape de 

E lek, si pri ' ro in acellu-airì in- 
»UeMiU ru I clonerà* ra ^^na 

pTft Ciirr lìf/'n nn'i'ii'i (:i:curr' 
mxì rloC'fUf); ;é|.<.i vi-rbiilil 1; •• 

eker^ caro, de c**rtu, e nascutu d'in a- 



noa n 

àeim, e&te si oa oi 
deacMa 

aioLiga co eco numim prio 
alta eoomatofieia : eiaon, (redi dotm » 
i); ioMinam deioeiire oe 
ooaisì 
departe biUl. 
poeaitoni, si prtn metafora^ pvaea, aas 
alta amia de foca, care detoaa sao poo- 
neace; co form'a ital. ft<«ki»pp^ eaiei-* 
dontica cn a nostra s-chiap-a, se vede 
de sene, doro inart^a die;tantia de intel- 
loHta, G« ne atta intre itaL s-cktofp-^t^ 
deiunatara« si romaneEcalu ^-aluop-M» 
jrare a ne oppone b reh-ce incercare de 
a i'IeniifìcÀ ace^te doiie cuvente; mai i» 
rminie do a ve«]é, dóoo «e afta iMude, 
ciiro Kc mcdiloce^ca trecerea preste a- 
buwula co pare a Uesparii una inteileasQ 




CLO 

àe aitali], so amintimn, co, euVfìntelr : 
frftno. cloptclop-lner^ é-clop-é« prorouc. 
el«|^ebAr9 ital. lopp-o, zopp-icarOy se 

-■*" 11, ca si ÌKp. 2op-o Hau zoni|)-o= 
;>-«, mntilu, frano. chop-e=oiopii, 
-<*, etc. (se se observe bene analo- 
ìo iQtelk'ssu si (le forìTia. ce sta 
ìntiv i^. Bopo san zompo si frane. 
dM^ de una partp si remali. Wo^jm, 
eÌM^Mc ciutn/m, eie, dt» alla parte, si se 
* compare ii(^l|p s|iust' la ari. ritthn), se 
rvf»'ni. dopo purori'a imoru-a, la scorni. 
•ckapfen, Hchoprcii,=a lovf, a se lovf, 
*f '- r^F^ìale : u se loti cu petioruln dr. 
impedirà; èro, *liipo altti, a- 
lite, arti fi hmtu nascere 
' ; ■ÀT:fjnQ:=.s-ch'uiii-'H, cure sì 

M f*>rma -n in inteìlcssii eorresimnde, de 
r^n% la enventelo rnmanice mai bene 
<Witii £rernj. firlilopfon, kloppcn, hlop- 
•' mai at1aaf?enm, co essisU^n- 
• I II cnveiite cu acellc-asi in* 
i*infLiri tu poporele rotnanice depreri- 
\y\^ Tìhmlui si alle Secanei, ca si la 
vile do pre alle Tagiilui si alle Duna- 
anevoia s'ar |n->t^ esplecA prin unii 
mmiitii, fia d'bi linibele gerinanice, 
)n colle slavioe; faeìa cu acosta 
t. riM-itre noi nuadmittomii eiipl'o- 

pl ; derivare» cuvenf-elorn in ce.-' 

wi . r din urw. yoXot7r'"/K; si in addc- 
t ;n Unih'a latina se afta stlopMmzr 
p-B»=rpleHnitur3, pocnitura, detii- 
1. ai a nume la Tersiu cu insem- 
speciale de sonnlu ce dau, l&vite 
, bì$rcclf inaiate ; a*^estu cuventii, 
gteqm orccnmn prò iorreniihi 
Hmfjfi latine ila.SHice, a t'oatu, cnmu m 
r«<i?. ca multe altein, unn cuventii viu 
in lÌDi!/a nistictt sì plenu de mare po- 
tere d«> votcetatione, ash\ incAtu iinniai 
tn linib'a uostra elhi a f.latu aiitanin, 
din form'a Hclopur^. prin immoiareaor- 
detiaria a lai ? ca in oriu=.odm:=<ì~ 
eUHy fonnole : $chiof>-ti^ Hf^hiop-are, 
ckióp^tiirr, cuinteliossuraotaforicu de 
«f jtf hn'i si imfnuììfà, care e strinsn le- 
!in de (tponii s^ìdrtnu'i, aco- 
.... iidudeciU.li ro^ultainln nnei 

Inrire, prt'cundu ìu italienesco rormeb- 
ìHmtice cu alle nostfe, adeeo : sditoiipo, 
«ekttfppL'tlOf au pastratu uuu ìnttdlus^u 



CLO. 



187 




mai appropiatu de alla latinesculuì sclo- 
pu8 ; apoi, prin stramutaroa lui 2 in r, 
(vedi si cliriu) : strof/t*, sirop'ire, sdroh' 
ire si prin caderea Ini s : trnpu, dropti, 
drohu, trtipu, tnspa^ tmp'-ina^iturp'ina 
(pentni eufonia : tuìp-ì7ia\ etc, cari, 
prinurmare n'au lipse de slav. fcrop-UI, 
spre a fi esplecate, de orece in forma 
aceate cuvenie se reducn fora tentate 
la radecin'a ìnccHtione, érocAtu f)entru 
intellessu, couceptele de sfanniduntf 
lanuiturn, hitrcntdhij parte, parthea, 
mrfneiu, tnmrhiu, etc, ce e^promn a- 
ceste cuvente, stau si mai in strinsale- 
ijiitura cu cOMceptulu (h^ spnr fiere, detu- 
??fr;r,ctc.,ceare Hiloptjt.fpentrn caderea 
lui s compara droia, troia, cu adruia, 
y/»'0/a);princaiierea Inisd'in form'a«iBl«- 
pus a venitu si crop-n, de unde in-rrrtp^ 
ir*', care ineo si mai pncinu respunde in 
intellessu cu .slav. fcropHt: celledouein- 
semnàri, iriapparentia asii'idedcpartat«, 
re are acestu cuventii in celle doue es- 
preRsionì:rtUi-cro;H npaz={n iiicaldf)si 
a incrojìi d'm teiu cttnneìu (=a stria J3fe 
cu tiriit'a, cu farmitur'acu farniitur'a), 
nn .se potu concilia de ciìtn prinunu in- 
telloi^sn mai origiiiariu albi unei rade- 
cine mai simple, care a datu nascere 
cìiventului Mclopog, si de care vorau at- 
tende mai la valle; de una camu data 
se tragemuconsecinti'a ce d'in eelle peno 
acf espuse ne credemu autorisati a trajifo 
ii> respectuln cuventului dopotu : fien- 
du-co in frane. rlorbo:=clopotn, vine 
d'in cloclior±=scbiopetare; fìendu-coclo- 
clitr este, cìltu mai probabile, in locu 
de clocciarer^irloclre; fiendu-co in a- 
e.ea-asì liniba aschioptià so dice si clop- 
liior; flendu-co akUu d'in radoein'asnb 
form'a cloc, ciltu si d'in eoa sub form'a 
clop (siuerata cu .s' sclop), essistu in 
limb'a nostra multimc de cuvonte, d'in 
curi noi nu amu citatu peno acf decàtu 
uno micu niimerii, pfesentandu in fìna- 
lea radecinoi si p si e; do acoa-anoi cre- 
ilemu co chp-otu a venitu d*in acea-asi 
rniitiina cu ital. schìo}y]>o , si anume 
d'in radecin'a nesiuerata clop, dMnoarc 
prin unn verbu clojì-are (ce essisfco in 
s-chinjmrc), ar essi, ca si mnbletu d'in 
ufìiblarc, unu substantivu : clop-elu, dop- 




CLO 

uiu, clùp-otu, cu inRemnarea, care resulta 
d'in cuventele peno aci citate : ccva ce 
suudimn leganare assemonea cu a unui 
s-chiopu. Co cioc si clop in fine sunt 
un'a si acea-asi radecina, se vede si mai 
bene d'inroman. dop-oteìlu, care se dice 
si cloc-otdlu; déro, déco aceste doue 
forme s'au produssuun'a d'in alfa, prin 
scambarea guturalei e in labialea;?, sau 
déco elle s'au produssu in modii inde- 
pendente un'a de alfa d*in una rade- 
cina mai simpla : eia, do, etc; acest a 
este mai greu de determìnatu; noi in- 
clinàmu cotra cca de a dou'a alterna- 
tiva, indemnati do i usasi antoritatea 
invetiatului M^losich, care prin siippo- 
sitionea, co romaneacele cloc-a, dop-otu 
8Ìctoc-o<H, se roferu la acea-asi radecina, 
ne a intaritu si mai bene in convingerea ce 
amu avutu totu-de-auu'a despre poterea 
minunata, cu caro instinctulu populariu 
scie fecundà acea-asi radecina atàtu in 
partea ei materiale san fonetica, càtu 
si in cea ideale sau a intellessiilui. In- 
vetiatulu slavistu traduco, cumu amu 
vediutu, cuventulu slav Idok-otaii prin 
grec. y.o-/XàC6tv, dandu tota de una data 
ca analoge, afora de romau. docay si : 
gotbìc. hlahjan» vecbìu germ. hlahhan, 
Grecesc. xo^XaCcw. dupo form'a sea pare 
una dori tatù d'inxòyXr^, care, pre longa 
alte insemnàri, (vedi doat)^ are 3Ì cea 
de turbine sau vt^tetiu de Vfiitu sau apa^ 
asià in càtu xo/XàCstv, se appicca forte 
bene la ap'a ferbendu in unde cr. facn 
odiiwi sau verteiie, la ap'a inftandu-sc 
in docote de forma assemenca cu a li- 
ptacdui (xòxX''j=limace sau melcu); 
déro fonn'a cea mai ordinaria si classica 
a cuveutnlui grecesca este xa/ÀàCstv^r 
ferbere, clocotire, etc, siacesta-a, des- 
bracata de incarcaturì, de duplecatione, 
se reduce la fonn'a mai simpla yXàCetv 
=:clocotire. care e in locu de yXào-stv, 
cumu se vede d'in perfectulu xé-/Xaò-at; 
d'in acestea resilta una radecina yXaS 
sau /X«5, /Xo3, yXt$, etc, d'Ìn care /Xtòij 
rzferbere, inflare, si de aci prin meta- 
fora : imgomfmc. mundrùi, lussUj moili^ 
tìOne,eù.; déro /_X(5r, dure la una rade- 
cina si mai »irapia : yXa, yX'., etc. de 
unde yXC-ccv^a se incaldi, a se inflà, a 



CLO 

se ingomfà, etc; yX*5-7]:=erba. propri©; 
erba tenera, coltiu de erba ce d'in cemen- 
ti* a in/lata prin effedulti caìdurei esse 
si se inaìtia in forma assemenea unui ^ 
colcotu de apa in ferbere; distantì a intT6|fl 
erba si docotu oste forte mare, déro noi 
ama datu, credemu, prìncipalile anelle 
allelatiuluì, ce unesce preun'a de alfa, 
si prin urmare TOmu fi sentiti de a persi- 
ste mai multu la nnele d*in essemple mai 
diosu citate, ca provenite, d'in acea-asi 
radecina si presentandu intellessuri pota 
si mai estraordinarie decàtu grec. /Xó-tj, 
care a meritatu acestu nume atàtu pria 
considerationile mai susu espuse , càtu 
sì ^Tmtenereti^a^ moUdi'a bì fragcdimea 
ci, cumu e totu lucrulu fertu; potè co 
lat. lu'Thfi=zerbay a essiti!, ca si collu 
grecescu, d'in verbulu rorrerc^in in- 
tellessu cu yXC-eiv, yXdiCeiv, prin com- 
mutarea lui h cu ^, naturale lirabei la- 
tine, cumu se vede d'in fordenm^hor- 
denmrzordiu; prin acesta-a nu vreniu 
a contesti^ addevernlu suppositionei ad- 
niis^edecei maìmulti,co latin. herbast^H 
in legatura cu grec. ^fipp5tv.=a nutrf^" 
^'spf^nj^nutretìa, nutrimentu; nu e mai 
pucinu inseaddeveratucoRomànulu da 
nume le de fer-tura, d'in fer-bn-c, in 
verì-ce mancare fcr-ta, afora de pane sau 
memeliga; co in grecesce 9 inco com- 
muta cu y, ca in ^TJp si ^Tjp, si co, prin 
urmare, ^ep, d'in (pép-3Etv ar potè fi in 
locu de yep, yps, si acestu-a in locu de 
/Xe sau yXt, yXa, adeco radecin'a de care 
noi ne occupàmu, de ore ce, in grecesc 
ca sì in alte limbe, X se commuta cu , 
cumu, de essemplu in jiaX-atrstv si p.a 
itteiv. Remane déro benestabilitu co fts 
nnaradecinayXa.yXE,yXt, etc, care, tr 
dussa in foi'ma latina este : clai olf 
do, etc; numai d'in acesta tema simpla, 
afona de variationilefacute prin scamba- 
rea vocalei, se potufacesialteleimmult 5 to 
prinstramutareavocaleid'in locu sipune 
rea ei intre celle doue consonanti: cai, eel 
coly oulf etc, apoi erosi altele prin sca 
barca lui Z in r; era, fere, ero, etc, sa 
car, cor, etc; prin scambarea tenuei in 
media : irla, ?lo, i;lu, etc; prin adaus- 
sulu licidei n sau chiaru a unei mute : 
don» elop, doo, k'iut, ebc, cari siuerate 






AH? 



^ 





CLO. 

», dau : selop^ etc; marginile, ìntre 
cauta se se includa cuventelede re- 
itn la un*a si acea-asì radecùia, nu 
it date de cita de intollessu, care si 
oUu spendìurandu de la imaginatìoaea 
popomlui, oste mai multu san mai pu- 
cioQ TagUt asià in càtu cellu ce urma- 
reoc« originea cuventeloru se atìa la Ba- 
care passu espusu a rateci ìntr'unu la- 
bihntu inestricabile, d*in care nu potè 
d43càtu tinendu-se càtu se potè mai 
ìu de firele ce i dau legile fone- 
sianalogiele intellcssului. Urmandu 
fire conduotorie, cumu si piiuc- 
de redima ce vomu afié. iu limbele 
late cu cca alle càrui cuvente trac- 
tàmu, ne vomu margini, a cita d'in 
Limb'a ' ' nimai doni sau trei re- 
presen . radecinei de care este 

Torb'ft, SI a nume : 1. tóttl-ere=: a se in- 
Cftidi, d'in cara apui : cal-idu» sau cal- 
iu=zcaliiu, cu nuniercs'a sa tamiliaj 
2. emìx, eu insomuare : a) de petracVìn 
utm rt«, preste care trece up'a doco- 
tmdu: bj de calce sau varu, atàtu d'in 
ctus'a preeedentei insemnàri, càtu si 
ffiai allessa pentru co calce este ceva ce 
pusn in apa ferie si clocotesce (compara 
grec. '/aÀt; si y.àyX'.^, do certu d'in %a- 
3[Jjt;Eiv=^rZoco^/rfc',/tfròere, etc); e) calo 
9fUM»||[ca cova care, ca si xÀ.ó-Yj=érba, 
(vedi mai susu), esse si se intende in 
fofv^tM uìwi bulle de apa in ferbere; 
3.e«I-er:=japidu, proprie : ferbente, ar- 
UrnUj precumu in cel-.^^us^inuitu, eol- 
■■•■c=coi-nien = ni^-ff(e, col-iimna= 
coJ-ti»ma, etc, recare mai multu ìde'a 
d« inflare, inaUiare, etc, ce se coprendo 
inradecio^ac&lysauola^colysauclAyCtc; 
4. cu r in locu de l : cre-mare:=arden% 
de unde, (ca se nu rcvenimu mai diosu 
lì assupr'a acestui puntu), alle nostre : 
f-en«*»iM, cro-pUj in-cro^pìre^ etc Fia- 
cixe d'in representantii latini citati mai 
naiAudatuin limb'a latina multime do 
Mutarì, cari au trecutu si in liinb'a 
noétr» unii sub una forma usioru de 
;utu, alti! inse sub forme si cu 
(Uri asià de turo modificate, in 
nsioru arpoté li cineva tentatii a i 
Uià d*in truneliiulu lìmbei ca strainisi 
iti Cadrelo articluluì nostru^ de- 



CLO. 



189 



venìtu dejà proa lungu, ceni se ne mar- 
ginimu numai la famili'a essita d'in 
calx, care in poterea insemnàriloru de 
sub a si ò a data : ealculus, oalouU* 
re, etc, ce mai de ciirrendn au intratu 
si in limb'a nostra sub formale : caiadUi 
calculare, usiore de reconnoscutu, si 
priu urmare neavendu lipse de neci 
una esplecare; nu se potè inse dice tota 
atàtu si despre famili'a ce a produssu 
calx — oalo-iD in ìnsemnarea de sub e; co 
cuventeroraàlftescica: Cidc-are, in-calca- 
rCf calc-aniUf in-ctdc-aref etc, corres- 
pundu in forma si in intellessu cu latin, 
cale-are y iu-culc-are^ calc-anoam y este 
usioru de intellessu; nu mai pucinu u- 
sioru de intellessu este co la acea-asi 
radecina se reducu : ccdt-iuy innud- 
tiare,ìn-caU-ia7neììtti, dcs-cali-^iarc, calt- 
iunuy etc; co.ci, desi presenta acesta 
cuveute uuu t in locu do e in finalea 
radecinei, déro in poterea regnici fone- 
tico bene stabilita, co e urmatu de unu i 
Combinati! in diftongu cu alta vocale 
suna ca tit èro nu ca ci, (vedi in Dic- 
tionariu litter'a C), scimu cucertitu- 
dine co aceste cuvente sunt in locu de: 
calc-iu, calc-iuHH, in-culc-iare, des-cul- 
ciuj etc, derivate prin urmare d'in trun- 
chiulu calc^cu intellessu de crdc-aniu^ 
de sì iutellcssulu poro a se oppune la 
acesta otymologfa, de orece cu calc'ii 
nu in-calc-iàmu numai calc-aniele ; sq 
scie inse co metafor'a, prin care partea 
se iea pentru totu, si cah'aniulu prin 
TU-raare pentru totu petiortdu, este un'a 
d'in celle mai communi; déro vinu in- 
ain te cuventeca: ùi-c*^r-cttre,(ie5-c«rc-a- 
re, etc, cari prin intellessu paru a 
nu ave neci inclinu nnui iu nianeca cu 
trunchiulu calo, la cai*e se referu cuven- 
tele mai susu enumerate; insusi fìlolo- 
gulu cellu mai perspicace, cu tota con- 
vingerea ce form'a romanica a acestoru 
cuveute ì potu dà despre puritatea loru, 
se semte incurcatu la ce a nume rade- 
cina romanica se le refere; mai antaoiu 
de tote ellu desbraca a^scmeni ouvente 
de formele grammaticali, reducundu-lo 
la cea mai simpla espressione : curo; ad- 
junsu aci, antani'a idea ce i se presenta, 
potè fi de a referi in^cur-cu, de essem- 



CLO. 

lu, la acea-asi radecina cu tn*ftwc-?i, 
de orece iiiti*e aceste cuvente, ca si iutre 
iìes-c(dc'ÌH sì des'Ctdc'lUj nu easiste alta 
dillerentìa de forma decàtu in vocalilc 

, a si u; ìnt^essulu ime se oppune cn 
potere la acasta identificare : intre con- 
ctìptulu de ÌHcarctsre'sì celili de inair- 
ciire ocLiulu fìlologului nu atla neci un» 
puntu de contactu; de acea-a se veù*^ 
ncvoitu a trece in revisione raodeficà- 
rile fouetice, ce a potutu lud form'a 
mai primitiva a trunchiiflai cure; iutre 
aceste modeficationi cea uiai siuipla a- 
deco scanibarea lui /in r, se presenta 
firesce spiritului seu, si compararea cu 
ujiu cuveutu anaiugu d'in uua lixnbii 
cuinnata, cumu af ti, in casulu de facia, 
itaL G;ilo*aL-e, care are si form'a corc-u- 
re, lu face se creda, co in-curc-are 
este in locu de in-culc-arcj d'in acellu- 
asi trunchiu priii urinare cu ccdc-arc: 
aeesta credeutia se scamba a(K>i in con- 
victione si cbìaru in certitudine, candu 
filolot;;:ulu adjuuge se ade sì puutulu de 
contuctu ce se atla ìntre couceptulu de 
in-calc'oresdu in-adc-are de una parte, 
si cellu de in-airoare de alta parte : 
♦tt-Ctti-ftire in addeveru inseinna pro- 
prie : a bagà ccva cu calcttnitdu in altn 
ccva^ si de aci : a bagù, a stracurà ccva 
in altu ccva, aaid in c/'Uu cu t^cu san 
neci de cumu se nu mai pota tissl; a tmt, 
a imòuccd, unu ce cti nliu ce, asià incdiu 
cu grvu sau ucci dccumu ne nu se jHitn 
^JksfiKt: untdu dv (dttdu; iutre aceste d'in 
'torma inujonuiùri alio lui /;i-rti/c-arc si in- 
tra insemnarea lui iìi-curc-are cea mai 
ordinaria, rclationea este iuvederata. 
8i mai iQultu, se presenta cuvente cu 
cùU-MCH sau cult-ucu, coU'iu, cdU~iutu, 
cult^iata, etc.; traj^iindu d'in elle trun- 
chiulu Colt saa cult« la ce forma se se 
refcria acc.^tu truncitiur' la latin. ciili*uti 
^oultu, cultivatu, d*in cobcre=cultì- 

', varey Forma n'ar impedecii de locu; 
déro inteHessulnV ro aro a face collu- 
culu de putw san de cidcatu prv dlu^ 
ou cuUur'a suu cultivaroa V Nemku 
de uertu, si do acai-a intelleK^nlu ih* 
colt'iu, < ■ i 

d'in care a es^itu si cai*cu^ oa k —i^ cti-.: 



CLO 

8i intellessulu de lovitura, cu petiondt 
sau calcanitduj ce are la Macedoromi 
coltivila sau cultiata, nu mai lassa nei 
una indouenlìa asdupr'a acestni punti 
asia in cAtu coltiti, coltiatuy coUiurost 
dotianu (=:coUia7iti)t etc.; cauta se 
sc|^a, ca si adciu^ ccdciunu, etc., sui 
fonu'a : colc-iUf colc-iaiu, etc; Càtu pei 
tru forin'a lui coU-ucu sau ctUt-ucu, 
se espleca prìn unu participiu din col 
are sau ctdc-arc cu intellessu de cali 
arCy participiu care aluatu antaniu foi 
m'a : colc-iiu sau culc-itu^ a[)0i, prìu 
derea Ini i : cole-in sau culc-tu, redassi 
in line, pentni armonia la formele : a 
tu sau cul-iu, d'in care, ca demiuutivi 
s'a nascutu : col-t-uai sìau ad'-t'uou. 
se se de una proba sì mai iuvederata^ 
de differitele forme, ce poto luà, nu di- 
cemu differitele cuvente trasse d'in a- 
cea-asi radecina, ci acellu-asi cuventu 
teassu d'in acea-asi radecina in diferìte 
llmbe sau in dìtierite dialecUyallcaceJ 
lei-asì lìmbe, tìa no perniissu add aci in( 
diversele forme cu cari diverse lìmbe n 
manico sau neromauice au trassu d' 
acea-asi radecina cuveate correspondj 
torie cu allu nostnicuteoH : ital. cole 
tre (si prin stramutare d*iu locu a syl 
label tìuale la medilocu : coltri«e), ispai 
colcedrut prov. couttsersau cosnery tòt 
cu mai multe sau mai pucìuo modifica- 
tìoni d'in unu latin, eulcitray apoi : ital. 
coltra si coltre^ vochiu frane, cotre (for- 
mescurta ted'in cea precedente); isjian. 
portug. oolcUtt, [trovenc. cota in locu 
eolia, vechiu frane, coutv^ nou 
oouctte, augi, quilt (ca si allu nosl 
coltucu^ trasse d'in una forma cAle-ta 
sau unlc-ta); ital. cifrino, esp. co^Iur, 
prov.cuiii^fy frane. couHrilHf angl.cn^lioiij 
gvriw. kUxt^u (tr.issc d'in unu domini 
tivù latinti de forni' .i : enklUnum^* 
D'in marea mullime de cuvente roi 
iK*scì, ' i de celle ce au occun 

in aci- lu. cumu si la artìclul 

doctftitv, au essiti) d'in radecina in 
Rtiono, vomu mai citd aoj unmaì : I. 
rJiì-e^ care sjiu e trassu de a dereptulu 
d'in form'.i < -lecinid, ca sì Ho 

rcy prin ^ti i lui /d'in locu, ti 

mai potttru cu se mi se coiifuudsv cu 



CLO. 

:ìn sta in directa legatura cu 

py ori cu '/aX-^-fKzznn\md trin 

<mru vuiy codUur'a; de altuuinutrelo in 

francecice si italienesce inco ossiste iiiiu 

cwentu coleo tarrrperossydu trossu d'in 

►n>«i, siprinurmareanalugu, intornia 

iu intcìlcssu, cu allu no^tru coditura; 

2. uIimIu (do linde apoi : in-ghd-are si 

d-tre, otc), care atàtu cìi intel- 

Ic livm fcmìCìiiain si docitu ore- 

cumu Bo iea la Moldoveni, càtu 

<n in cellu de globu deiimuuscatuasse' 

menea in forma ai tmu coltiu, se csploca 

prin radecin'uincestione; slav. plota=: 

larlw=muUinio, la caro invoiiatulu 



COB. 



101 



lì 



:..}. 



cu» 



re atàtn glodu^ càtu si 

elica pre sene insusi, ne- 

'.' pre alle nostro, fora se 

il co formele siuiple do 

coijugaiìonea I^ ce se dau atiltu luim- 

gMare : inglotu, ingloi% inglota, ctc, 

coma 8Ì Ini inglodare : inghdu, ingloi^f 

«■9<ffrfa. ctc.f vorbescu lu coutr'a unei 

SBMneno suppu^^itione; dcco e se cau- 

tàmu una origine ;straina si departata 

penira romanesc. ylotlu, apoi augi, clod 

=^lobii de liiuu, lunu, etc, correspundo 

■ ' lUdltìssu mai benede 

. ioro, caadu luiu cu- 

it^otu so esjtleoa prin propriulu fondu 

allu limbeì, sì candu mai vcrtoHU acellu 

cufentii un esto isolatu in liinba, ci face 

tA} d'in una uunierosa familia; atuiici 

e j'f'rnìissu a cautd aiurnn orì^nuile 

nono cuveutu; acestuprincipiu, 

-i.sulu speciale ce no occupa, 

tre cu atàtii mai multa [K)tere, cu càtu, 

delicata Tariationc a temei, 

Vii di^uibare a tenuoi t in d: 

ni'urc si in^glot-arc. poporulu ro- 

•cn a seiutu csiu-eme niiautic do 

• sHQ niìé, de suptiri si delicato; 

- iru-mUf erefcritu doaccllu-asi 

,1 iinu vecliìuslav. frrumli, care 

Hi esKÌsU', ìuimai in favorearusse- 

i ■rrtmi'tiI=^lcba;déro in latinesce 

> miiR CU ucmuasi forma si intcl- 

roman. giuntu; dévù d'in gru» 

iiiilu a trnssu dcìuinntivnlu 

il. criiinuluw, ( le 

: ^ i .i-iiu si cuiuta I .. ......:r; 

déro d'in acenr^asi fuiitana se «ila» in 



romane.scQ,7Ai(»r}M=:9loiiiu8, cu2moiata, 
pre candu in <i(Vm=ffleboaccllu-asi souu 
s'a pastratu uomoiatu; déro, in fine, in 
romanesce se aHa, -pre tónga gurg-uiu:^ 
latin, irorsrnlio, si alte multe forme : 
gtArg-fttiUj gurg-rUiare (compai-a. si lai. 
eurires), ctc, Cari tote se léga prin in- 
tellessu de cea mai ori*(inaria iusem- 
nare do fcrbere, in/lurc, undare-i do- 
cotire, etc., cafo, cumu s'a dìssu si la 
articlulu cìocotirc, se espreme ca mai 
bene in onomatopeie ca elo-clo, col-col, 
iclii-g'ln, gal-crul, trur-par, etc, tote viue 
in giir'a Komànului, si roprodiuse ne- 
luodìatu in cuvento ca: adcairey gidgur 
irCf etc.; in Une grmìiada este in iocu 
de gruìnaia. participiu d'in unu verbn 
gnanarcy luatu cu intelles.su de substan- 
tivu, si prin lumare n'aro lipse, spre a 
ti esplecatu, de slav. ^ramata, pentni 
care invetiatulu MiU'Osi.ch presuppuue 
mia forma mai originaria ^romfi, ce uu 
so alia in lìiub'a slavica, déro se alla in 
ronian. grumu. 

CLUBU, s.m., neologismudupo frane. 
clubi=rdUQÌODe sau societato de omeiii, 
ce se stringu, ca so petreca, sau ca se 
desbata cestioni, politice mai vertosu, 
inipromutatu si de francesi d'in augi, 
cluby cu acea-asi iusemmirc; — Ispanii, 
pontru accllu-asi coaceptu, au cuven- 
tulu jiiiita d'in latin. jiin?ero^:;stnu- 
gore, unire, etc; unu assemeuoa cu- 
vontn, cu form'a : juntu, amu potè si 
uoi forma d'in jìiugerv, déco nu ne mul- 
tiamimu cu ; rcuniotiCy ballu, etc, cari 
iuco e^prcmu inscmuàrile cuvoutului 
duhu. 

yCLUrSA, s. f., cu acellu-asi ihtel- 
lessu, ca si ctosa, (vedi airsn in Dic- 
tionai'iu, si dtpirc iu Glossarin). 

COBÉLCIU, s. m., aonulus=2anellu, 
balciucu, torta; — cuventu, pre càtu 
scimu, necounoacutud*ÌncocedeCarpati; 
dnpo torma insepareasereforìlaacea- 
asì radecìna ru />a/^'tM,cacompusu d'in 
aeostu-a si prop. co, (vedi baltiu in I>ic- 
tionariu, si Mrìngn in Glossarin; com- 
para Sì robilu), 

t'OIJlLA,s.f., rerolruuiaratri; priuìn- 
."=Jue noi nu c<»nMOscomn acestu cuveiitn 
n0éS''^4rin audìte, ueéi d*iu cetitev ueci 



192 



0(SfB. 



d*Ln esplecarea latina : feretrttm «ratrii 
neci d'in cea germana : pnufirtra?c, cu 
cari espleca dictionariulu de Buda, inco 
DU se intellege lamuntu de care a nume 
parte a aratrului esto vorb'a ; una ei=jple- 
care asià de vaga potè desemnd atàtu 
lemnulu ce sta ca base a aratrului, si 
care, d'in coce de Carpati, noi scimuco 
se chiama talp'a sau ialpoi'a aratrului, 
càtu si lemnulu superiore, oppusu celiai 
precedente, tcmonele, care sta redimatu 
si legata de rotelo aratrului, si care, 
d'in coce de Carpati, se chiama grindeiu; 
dictionariulu PoZì>m, prò longa espleca- 
rea germana : pflag-trftg^ei da si cea de : 
ptngdelehBely d'ia care s'ar intellege, 
co cobila ar ave intellesulu de tetiwne 
sau grindeiu de aratni; déro dictiona- 
riulu de Buda, dupo ce da esplecarea 
germana, de pflogtrairo, apoi adauge : 
oder g^abelhiiitca an (lempllu?=(furcat 
come d'in deretulu aratnilui), din cari 
ar re&oltà co cobila ar insemnà co noi 
scimu, co se chiama corticìe aratrului ; 
— dupo invetiatulu Mildoskh d'in slavic. 
kobllft:=f/)rt; déro antaniu, cuventulu 
slancu n'are de loca, cumu se vede, in- 
semuarea ce are cellu romanescu ; allu 
doile slaviculu kouila uu se poto esplecà 
elluinsusidecàtu pria Intia eaballuH=: 
callu, oubiLlU=epa; déco diVoeaciunu 
impromutu, ellu e facutu de slavi de la 
Komani; noi credemu, co roman. coftila 
oste directu derivata d'in cabalU, care 
s'a traosformatu in cobilla prin acollu 
sentimentu delìcatu de destìnctione a 
intellessului, cecaracterisapreliomànu, 
dandu-i unu iutellessu metaforicu ana- 
loga cellui ce espreme si ejni inlocutio- 
nea : epele stativei; sau se l«5ga do acea- 
asiradeciuacurZapa,fo/>i7M, co/«>rÌa,etc. 
(vedi chjnrc si clopotu). 
COBLLITIA, s. r., dorainutivu din 

Credentele cabila, cu ìnsenmarea de 
nu pucinu incurbaiu, crestata la ceUe 
dùm capHc alle scile, de care se accatia 
cofc, galcit\ etc., ca se le pota cineva 
duce cu usiurentia pre spinare. 

COBOBlKE(<'o6oriM,ctì6()ri.coòore,etc). 
'T., tfeacendere» demlttere; Lea neutro, 
'a 86 di diosu, in care intelle^su se ioa 
si cu form*a reflessiva ; a se ccboHi de 



COR 

esti tu fiiulu lui Bomnedim, diceau Ju- 
danii lui Christu, cobori-te de pre truce, 
ca se credemu in tene; afftu vediutu osH 
coborindu-se de pre munti; carréle cu 
mare greiUate coboru pre castra rapeda 
a acelk'i colline; erti amediot candu amu 
adjunsu^ peniru co vitele coboriau la apa 
(d'in easemple se vede, co form'a refles- 
siva este mai energica, si se appleca ca 
preforentia la fientiele dotate cu voientia 
si potentia de a se missica scngure : ca- 
ruiu cobore pre una collina^ omulu se 
cobore de pre acea^ctsi collina; si deco 
diccmu si : omulu cobore in locu de : o- 
mulu se cobore, caus'a este, co pria an- 
tani'a espressione vremu se arretàmu, co 
omulu nu desfasiara voienti*a sa cu potere, 
cumu da se intellega a dou'a, ci for^H 
multa adoperatìone, ca si anu carra sai^f 
ulta cevaneinsuffletitu, de sene orecamu 
vene in diosu pre cost a collinei); — in 
brm'a reflesaiva, si cu ìntellessulu me- 
taforica de a se diosuràj a se umili, a 
benevoif a condesccnde : nu me voiu co- 
bori neci una data ^ìcno acoUo, in caUl^È 
sejocu de branu cu bctivìi; 2. ca traa^^^ 
sitiva : a dd diosu de pre una inaltime 
pre altu cineva sau cova : cumarigreu-- 
tàti amu coboritu carrde de. j'rc collina; 
copiUidu nu se potè scngurn coìmri de 
pre casa, se lu legàmu déro cu una funia 
tie medilocu si se lu coborimu noi diosu; 
—cuventulu, precumu a data senguru 
unu corapusu : s-coborire, asià e si in- 
susi compusu d'in oborire cu prt* posoiio- 
nea co: coo/wnVe, con trac tatù : cohorire, 
ca si coperire d'in coo/jerir6.=latin. ©©• 
«perire; d'in acellu-asi oborire, compasa 
cu de, a essitu si rfoòor/re;— dupo inve- 
tiatulu Miklosich tote aceste ouvente 
romanesci ara li venitu d*in slav.oborl|l 
r=doborirc, calcare lapamentu, restuiw 
nare, ruinare; dero mai ai}taniu formele 
simple de conjugatione nu se appleca, 
de regula, in romanesco, la cuvente ina- 
promutate d'in Limb*a slavica; apoi tota 
de assemonea uu appleca llom&uulu la 
assemeni cuvente particelle romanice de 
compunere, pria cari espreme celle mai 
delicate nuantie allf^ cugetàrei si senti- 
rei selle : candu a intratu unu cuvéatw 
slavicu compusu, ellu s*a introdussu de 




OOB^ • 

dascalii cari avea.u mani a de a shvìdd 
jgt rcgu uitiegulùtiu in t'orm'a slavìca, si 
idu coiupusu, cu paHicelle slavouesci, 
aceile-asì s'au introdussu sì in roma- 
nesca : astó precandopoporulud'in propa 
fttras^- '' '- curatin-omauice: m//ro- 
pare» i- - -. dascaluh? maniaeu do 

«UvoniMiJU a veritu in romanesce slav. 
^r«ba-nle cu pò si cu uU' cu totu; po^ 
V card se dice ou acellu-asi intel- 
ca si colorire j potè, d*in caus'a 
lui slavicu pò, se ne tìa veuitu d'in 
sDiTooodce; déro si despre acestu-a ne 
uidoimu forte, fìenduco-pre deuua parte 
in> foimele de conjugaiione simple : po~ 
ytha^mgari, pogorBy etc.; f^ro pre de 
aIì's vm assemeuea verbu lipsesce lim- 
b«i ^']ATice; in limb'a slarica uu se ana 
ddcàtu adv. po!r(»rl=in diosu, adj, po- 
i«rt*fi=:ÌDclinatu, subst. poìcorlje; déco 
ikto pogi'rin allu nostra a venitu cumu- 
T» d'-ìn ac^sta t'untana ala\ ica prin es- 
ptesfei'' ; : pogariì'fa duhnini 

i/ftitv, semarlnrìsiaiu, co 

T«chii dascali ui tvpmunìloru an fostu 
Biai slavi decita Sia vii» si s'ar potè forte 
bene ca acesia inan^tìre a lìjnbeì slave 
' ■ ' . inaidépai'te de 
. ,r€i potechiar» 
i se tìa liDU letu allu vechiloru 
.^>.«ii romàni, fetu nascutu d'in se- 
3ieiitia roniancscaiooci slar.oUòrltl eirte 
' ' 'avara derivatu^ si inv- 
1 nu ne face connosoute 
■iie, i*i acesta^a este allu trei- 

1" ..„^iu, ce ar caut^ se mature din 

calle, inaiate dea adjunge se stabilesca 

e. ' ' ' r.'HCéìe : ohori re, 

ire simtbl?ista- 

. liti obiirtLì) catii pofìtni pogo* 

nj . .^.i.. cu "Delle mai 3U8u espuse,- noi 

creiemo co nu e decàtu una transfor- 

uare d'in C4)borifìe^ nAÌi co <iyllab-a bo 

trf<(i?viu la inceiiutiilu tniventulin 3'a 

ni dftvoniudu/jo, éroro.luan- 

L.-. il, sa moiatu in go, Déco slav. 

•%«riU e^te unu oompuéu d'in o si. Doriti 
zz^ **unci ellu cu greu so es- 

yWca • wusi, necumu se pota es- 

pW«cà ' 'jIu duv re, presuppusu 

casiii., , .jii care au venitu conipu- 
«de : enàorire^ doborira; d'in coutra, in 



COB, 



19S 



forma, ca si in intellessu, ohoriresef^s- 

pleca, in ronianp3ce, càtu se potè de 

bene : intellessulu collu mai ordinariu 

allu cuventului, ca termemi juridicu : 

a obori una legezzd. abroga, a desfìentid 

legea, paro a duce de a dereptulu la a- 

Ww-c:=abolfiro,(vediinDictioiianua6o* 

lire), care, prin iiitunerecarea lui a ini- 

tiale si stramutarea lui l in n cain^a- 

rire^zanììrt, a luatu forma ; ohorire; 

déro acestu intellessu n'ar potè espieci 

bene pre cellu ce resare mai vertosu 

ÌQ cornpusele : cohorire, dobarvr.; si dea- 

cca-a,iorm*B oasiìutellessuiuno daude- 

plena conviugereco oborire&ate abolire 

:=aborirI;. latin. or-I ri, d'in care com- 

pusulu ub-nririy inseranaa se rtiiicà in 

siitm, a 9ar(,areaar(,cas[ grec.,ò'p-vt)[tai, 

de-imdesi in limb'a nostra : ur-care in 

j locu de or~icare^ cumu si ttr^nire; pre- 

r posetìonea ab, cu care s'a compusu ub- 

j orlri d'in or-irf, are forte desu insem- 

narea de mi^u in dinsu, asili iiicàtu com- 

piisulu ah*nrirl, iea urm intellessu con- 

' traciucjlluice aresiinplulnorlri lastu- 

I fella ab-orfrl insomua : aruucare dwsHf 

; si in speciale ; ìap'darcy vorbìndu de fe- 

I mine; de aci si allu uostru b-or-tiu^ 

ab-tr-Uum, care, cumu se vede a per- 

! dutu « initiale, pre candu in ob-or^ire 

I acellu-asi a s'a intunerecatu in o, 'pen- 

truca stìse destinila cuventuludeoftonrff 

san aburire^ éròin borire vocalea ìnitiale 

.s'a suppre^wu, ca si in boriiu : d'i» tote 

Hcestua urraedia, co pucine etimologie 

potu reuiii mai multe caracterie de cer- 

titiiidine ca cea datade noi cuventului 

Qborirc si compuselora : coborirCt do- 

hoKÌre. ■ ■ ' 

COBORTSID, s. m.j desceusln, cUru»} 
l.cu irftellesau abstractu ; uctionea de 
a r.ohori; 2. cu intellessu GOncretu : looQ 
inclinata pfe care cobotc (àheva : còsta, 
nuichia a tiiiei coiliiia. a unei. valle, etc; 
in .ainendoue. intellossurile cobotislu 
este oppusitulu osàactn allu lui suisiu 
sau urciiSiu, (v^ii fXtborire), 

C0BORlT01UU,-/ómi, «. adj., do8- 
r6nd«ns, ol'fitiu, po^ierus; ì.c^recobore 
san 8P. cobore; 2. incli.jatu, ca oppusu 
la suif orili; 3. cara caborv.^ adouo se 
trago d'in cineva prin nascere, urma- 

13 a. 




mMe 
jM» hm m 4m0 4e «0 fole 

.'//, %/ij,, ftMr«4l ftte4ft«- 

t "f f«»lU«f r)rU pUcMidl 

> M cftuU t(A pUd; (rentru o- 
Hiifni ! muwrnHu, iHìntm fftmiiiÉ: //tunJrtì, 
Aiiru rMiiU un fflui^ft harbatiloru; — neo- 
'liil^Uiiiu iiftliu-irllu <Jij|ro fniriC;. cotjaet, 
tnilVul'K il'lfi iMii|.z:4<or/)HÌii,(Vfìdt ri/>c»). 
('i)riNlll, N, in., Il) Ioni (Ir r/ìriariu, 
'Un r liti rMooiniiMfiiillilii. 

rurillLA ri, r., Ir) U^u d^ codUura, 
IM V 'Minoiidutu. 

M uMiKi ll\ M. II)., uHatu nutilai in 
|>totloitaitiilu /^llm/, rii iitMOHjiiunia iJi* 
AHNtiniMt iltUMMi, vrtfMiiar<>. iiddon* co 
•i> Htl(t(i\i> tnil^m riMiMttulu lUHH pure 
'è h « in torma hì n no l(t»;d litia- 

Im^Mmim imi tiMk ou l'iu'/tM, usili inediti 

wu il) rvMimtiiaDO cu 



'ÌOQ» 






«EMI . 
lurìmw^^raac. c«r«*rsat 
Mestoni uwniB^ht amoo* 
9e ^^cca, si U in 
ltoetef<>ric#. a nnaie fiaodii rorba 
de Officili, eah. in comparatione cu iiial- 
feimea loru, fiunt prea suptirì, «au cari 
prepitioreprea inaiti porta auu truuciùu 
de orpu prea micu si suptire, cu acesta 
drffereiitia inse, co appellationea de eo- 
costercu (supplenìta a desoa cu cea d 
cocoru) este cu m\i\U\ mai enerf»ica 
cfttu eoa do ntvrcu, adouo cocostcrcu 
pteratu la miu omu Hsprèine una d06« 
proportìoneiiitre Inaltìineasi grosi^im 
ìicollui oniit, mai mare de catu cea arre 
ÌÀ\U pt'iii appellationcade stercu; 2. d*ia 
collo de Cai'pati cuventulu siercu pare 
00 e Docontioscutu, si cacostercu se ap- 
picca uu numai la celie doue specie de 
passeri, de cari a (u$tu vurb'a mai su>U| 
déro &i la cea-a ce latiiiesce se chià 



COR 

«leonU, èro ìu romaaesce bardìa, (vedi 

ierdia): — infavorea marei interesse a 

bunei intvUegere intro totìKomikDii noi 

crudemu, uo latin, cloouta ar cauta se 

se DUinesca de loti lioinàniiòurfif/a^sau 

n cicoHia^ éru in loca de stercu kb se 

dica, ca iu scriptura, ep-odiu aau ardtui 

remaneudu ca rocoi^tcrculu so se supli- 

nej*ca prin esppessionea de coibu marinu. 

usioru de invetiatu sideiutellesaupen- 

tru fiacare Komànu, sau prin alta es- 

preèsione formata dupo aiialog'i'a com- 

ptuului cocosUrcUy cuniuar lì, de es^ein- 

plu : corordiu, cocardiuy eic\;—d\i^o in- 

vctiatttlu Miklosich, stercu, d'in care a 

itu, prin compoaitione, cocostercH, ar 

. .iitii directu d'iu sla\. *truLù~l)ar- 

iiia, affinuandu, co cu greu a potuta 

Teai rum. attrai %B,\xstorcu d'i» gerra.. 

fttorcby angL btork, cumu dustìnu unii 

liluJogi germani; doro irivetiatulu sla- 

Tìstu oppune affirmationL'aHt'alaasser- 

tii^ueu iuvetiatiloru gemmili, t'ora a uà 

jastiticà iu ueci unti tuodu : déoo dérO cu- 

v"!;tulu e impromutatu,- atuuoi uoifuu- 

àdtipr«CQnipusulucoco.9/c?Tw,careacaa- 

Ulu Jje ie formedie, inlimb'a romanesca, 

ui uunpurt'lu celle mai vocine de dcsval- 

Ure a ei, la una epoca anteriore celici, iu 

cure Romàuii au vcnitu iu coutoetu cu 

SUvii. credemu co iterai sau storcxt, ne 

a venitu de la Germani inco de pre ,t&nb> 

^itilu Gotiloru. 

COFAKITIA, 3. f. , i^rupoU fuinibu; 
precupetia, fen^ina cure cunipcra mai 
eftiau Ca :itì venda mai scuinpu;-7CU- 
reutu ueo<»nuoiicutu d'iu coce do Car- 
ati, déro. Cii derivatu d'ui cofu, ar potè 
rub una forma r^ai corecta : cofa/rssa, 
trece in Dictionariulu limbeì si ù\*htÌ 
inelìu mai beue sì cu maimultu dercptu 
decàtu prempiitia; masculinulu cofariu 
ioeo ar fi mal bunu deciUu prauipetiu: 
oofarìtt si cofarèssa ar in ^cmad adlul'elu : 
curt ftot'ta tota ce are de veì\dk\re in- 
trn$^u.v,itfa suu copaìa. 

COPTA, S.,!.! 6AVU» truuuuKy cavura; 
d«2iik$ 1. àrbore sau truuchiu de arbore 
icorburosu; 2. scorbura, cavitate; ca- 
Tema: 3. dolu, cursa, artilìciu cu scopu 
de iuijeliatioDe; — cuvenlu uecounoscutu 
d'in coee de Carpati, déro de orìgine, 



001. 



m 



probabile, romanesca, iu locn de copta, 
d'i., cocere; coptorirc insemna a vacava : 
apde cvf/ti)rescu ripele; sau d'in rade- 
cin'a tiopcu insemnaredeiìaiarejSa/>rtrp, 
gaurire, otc. (vedi rioim), déro antani'a 
etymologla este, de certu, cea addeverata, 
de ore ce se dice si coj>ta, 

COJANU,-a, s., appelatione cewmn- 
feanii sau tmcanii applica catupcani- 
ìoru, asià incàtu tìtunteaun sau ntocann 
se oppuue la cojiinu, iuseiuuandu : l^ 
cuiiorìH dr la ciìtUfiUi rarr sr occupa cu 
(ucrarea paiufìdulnu èro oppositulu mo- 
canu sd^umiifUcunu : locuitoriu dcmunU 
cure se occupa cu pastori a jfOM cu altu 
cevUj afora de pìagmia : nu mi piace se 
leu ftta de cojanu, dice mocanula sau 
munteanuìu, candii rimhUi cineva use iU' 
sorci cu una /da de plutjoriit cumpeanu; 
— cuventulu, dupo forma, eunu derivatu 
d'in coja; déco luàmu coja in insemuafe 
de i*eUe, ai iu speciale : f/elie de oue, de 
unde apoi: oti/ot-M (vedi 2, coja in dictio- 
uariu), atunci cuventulu vojanu s'ar potè 
esplecà in int;elles3U de : cellu care porta 
i^estinifìUe de peìlf^ d*: otw ; coci campea- 
uulu romànu porta mai multu cojondu, 
practtndu mocanulu sau munteauulu are 
mai multa pornire spre elegantia in ve- 
stimente, si, de acea-a chiaru d'iu peile 
de oue si face bunda si alte vestimente 
inai mundre ca sinoplulu si grossolauulu 
.cct/V>cw allu i'ojanului : déco acestea 3unt 
addeverate, atuuci cuventulu cojanu este 
un'a d'in probelo, cari stabilescu, co coja, 
cojocuy co jocariu, ini potu fi slavice (vedi 
si cozorocit). 

GOLBLT, 8. m., pnUiiij piilbere, — cu- 
veutu ce se aude iu Mulduvi'a, precanda 
in Munteui'a se dice- iiiai multu jwo/m 
in lucu de colbu; dénè pulberc» cuventu 
de ueiudoita romanitate, este bène con- 
noscutu in tote partile keuite de Ro- 
tiiàuirsi prin urmarepotc tiaé cu dem- 
nitato lomilu colbului, {mno caudu se va 
atld. de unde a veuitu colbiL 

COLCEàGU, s. m., \temu manica; 
mauccariu; — cuventulu e do origine 
ittdoiosa, déro neci avemu lipse de ellu, 
caadu loculu i Iu implenesce cuventulu 
asià de formosu : manccariu, iucàtU ar 
g una addeveràta uebunia a Iu scambi 




OMf. 

cu sculcfatuhi neoìoj^ismu mnhsionii^^ 
frane, raancliun; déro colcea^it sau col- 
ciagu cu insemoare de cotu de rnaneca 
potè fi unu bunu cuventu ca provenitu 
din acea-asi fontana cu colciu sau cóliwj 
(vedi cìopofu), 

COLCOTIRE, colcottt, redi clocoiire, 
clocùtn. 

COLNÀ, S f., tectum, ambrAeiilum, 
pr«8togA; umbrariu, coperììnentu, strà- 
sina; — cuventu n*»-C0MD08Cutu, ca si de- 
minutivuluseu colnitia, d'iu cocc de Car- 
pati; cu tote acestea neci sensulu, neci 
fonu'a nu permìtte a lu referf la alav. 
koliijai=fo8SB=gropa,putiu; ci de certu 
cllu se ÌQg^ de acea-asi radecina cu coU 
nicH, eolnice, coltiUj etc. (vedi clopotu), 
COLNITTA.s.f.,deminut.iviid'inro^na. 
CO>lPLECTUr«. adj., nu se dice bene 
.in locu dfìcompleti*~a; apoi complectuire 
in locu de completare este si mai de ne- 
sulferitu. 

COMPLECTUIRErcs««, v., vedicom- 
jaledu, 

COMPLOTARE,-«lfM, v., a face com- 
plotu. 

COAIPLOTU. s.m., pl.-(<r/, couaplra- 

tio» ooujnrfttlo; intelìegere secreta- si 

unire culpabile a mai multoru persone in 

'Contr*a cuiva sau chiani a statulgi ; — 

cuventulu, noologismu d'in frane, com* 

ìoif este de origine ìndoiosa, si e mai 

bene a revità, do oxece pontru concep- 

lu ce ellu espreme, dispunemu de 

Ite cuvente : conpiràtionP,- conspira- 

\oney etc. 

C0NACIRE,-e5CM, y., a face cònacU 
jmdeva. I 

CONACUt s. m., pl.-«?; stallo, deriT- 
orlom; locu unde cinevu pre calle so o- 
esce spre a se repausà' si manca atàtu 
llucatù si vitele de transportu: station^, 
osta, ospetaria : « /^it^ conacu,j[i sta 

C0NCEXIKE,-e.9r?^ r., delire, ad iii- 
lilluin rcdl?erPi a perde, a neiuici;— cu- 
ventu apprope neconnoscutu afora d'in 
càrtile basericesci, dupo invetiatulu Mi- 
ìclosick d'ih slav. koiiloina=:fiiiitu, Jéro 
dupodictiouariulude Buda d'iu cou:iuln- 
l»oere=:a se pleci^, a so umili; joculu 
de càrti numitu concilia so tìne, proba' 



coir. 

, — . , 1 ■. y» — 

bile, de acea-asi radecina cu eimcenin 
sau concinire. 

COXCINA 8i confina, s. f., vedi coff^ 
cenire. 

CONDUITA,,s.f.,in hc\i deportare; 
este unu neologismnnefericitu d'in frane. 
eondolte, formata d'in voudutre^con- 
ducere. 

CONDURIJ si condoni, s. m., pl.-j 
1. gallentìn de lemuti, 2. cthota sua Òo 
tina stri usa ben** pre petioru, cu tocu si 
turiacuioaltn;— sensulu duce la uothur* 
nus, t,aec. xi^fvvo? sì xiiropvo?, d'iu care 
roììfma sau condoru a potutu veni prin 
stramutarea lui n d'in syllab-a ultima in 
eoa initiale; v^jrbulu incondurare para 
a confirrafi' si mai bene acoi-ta opinione 

CONKIENTIA, s. f.. in locu de co»- 
fidentici, este unu nefericitu neotogismu 
d'in frane, eonfiancr. 

C0NOPISCIRITIA,8. f., vedi eora^* 
sìnitia. 

CONTESILI, 3 m..pl.-e, resti» cusUon 
icou pineta et pellibub rulplnU 8ubsDt4j 
vestimentu terranescu, lun^ si largu, 
ca si palliulu sau to^'a celioni antici, 
infioratu cu elegantia si blanitu eu pei 
de VHipe, cu care se imbracci^ terranii 
la dille joari, si care, pentruco costa 
multu, se paskerfia cu atàt^a- ingrijire, 
incat4 trcoe de la tata Ij^ Mu\ ba ineo, 
m familiele mai sera ce, si nepotnlu saa 
strapepotulu joca la nunt'a sea iuvesti- 
mentatu cu contesiulu bunuluìsau stra- 
bunuluì;— credemutare co cuventulue 
romanescu, sì co se refere san la aeea-afii 
radecina cu conciulu, fiendu in ìocMde 
comfesiu:=corntcciu^vesiìmeni\i de od- 
ornahif sau, ca si ciontu, (vedi ciuntu), 
la xevretv, cft vesiimèntu iytflonUu cìt a- 
culu, 

.CONTRABANDA (pronuntiatudepo- 
pèru : éonlrobondu^^ coh-obondu)^ 9. L 
merce oprila de leg'e, si carene importa 
sau se vfìnde pre furisiu; — neologiBBin 
pucìnu iericitu d'in- frano, cotitrebaud»; 
de acf si mai reu : coìUrabandiaiizz 
frane, contrebandli-r, care importa ^ 
vende pre l'urrsìu merci oprile- de lego- 

CONTllABANDIERU, s. ^m., 'Hi , 
coyìttvbandaX 

CONTROLAKErfcfiw, v:, a verifica, 



^ 



COP. 

SI in speciale : a prevegga si verifica 
computele celioni ce admiàistra si mani- 
puledia buni ai statului saualtui cuiva, 
— ncologismu nefericitu dupo frane. 
«•utrAler, dfi Uììàe apoi si mai reu : e/jn- 
itùloriu, 8. m.^franc. oontróleur:. care 
coniroledioj fuactionariu inBarcìuatu a 

^ :'*'i l.ca concretu : regisfcru verifica- 
. 2. ca abstractu: actione de a con- 
-écco acumu celie ce, in respectulu 
ru cuvente, se dice in dictionariulu 
■)U allu hììTomaseo, la vOrb'a oon- 
trviiurfl s *.la accsiu cuvefUu strainu 
fumnst la cumnafele Felle : eoutroUo si 
c9iitr*tlaro, ce sunt si in forma barbar a 
irodusse, coci, respectaiidu forni 'a si in- 
t*ll«'S2nilu cuventului, s'ar c'uveni se se 
'■ • controroolo, si cotToruolarCjCOK- 
"ht destuìle alte ctiventc italiafie;* 
-i mai luultn incopotpmti dice 
;(COH/ro/rtr/;si cumnateleselle 
ca rfsptìctu cotra limb'a romanesca : ce 
^tu produce nesce neologi^-ini, fora jieci 
tua antilogia cn ver-una radecina roma- 
mcz, défrrt nu confusione, ametire, ba- 
Vh. in care nu se va mai pute orientàpo- 
[ rouìanescu? Celiti puciny, déco'as- 

L. ...ii.. tìi neologismi s'arluàintr'una forma • 
U usi ÌQt^IiigibilC) ce aveau ei cìiiarn ia 
Li reehia limba frances«a: contje-r>ller, 
prr e«afrcrwle,coiitrft-rAIearJ AtwnciKoma- 
i i ar ave deca tu greiitat-eade a inVe- 

L ..-i.#.e(introd4rasusiacestu-asubfoitua 
Il m/M>. |>entru ca se liiv^iie mai usioni 
'■ ■: aero ce lipsesi nevoia 
. .le rohi insusi ? déco este 
. de a traduce priu acestu cuvfìnfcu 
.^r..^:^fiMlu deUstade mrsu, apoi reg- 
i^tru , pre Joogo co este connoscutu de 
poponi, face si parte d'in nna mare si fbr- 
inostf familia rnmancsua do cuvpjito : 
reg-e, req-ula, teg-ulare^ reg-iììie, refj-i' 
wtenÌH, de^reg-crCi et*i.; décp este vorb'a 
de s traduca iatollessulacuventului rolu 
{o " ' ' unii rolUy p*.c., apoi 

c< -'^ classicu in ace3t4i 

u ^i alteie aaeemoni. 

L'.^ ....^àlEU, s. m„ capnlaa; secriu, 
ia eaw se pune mortulu; — cuventolu 
«te n- itn dm coce de Carpati : 

io 11*3! dica rycri'. i a. Mante - 



COR. 



W 



ni'a, ccsciugu ; secriu sau sicriu este in 
locu de scriti sau jcrinturrscrlatum , 
transformatu , dupo ce s'a moiatu «, in 
sicriu Bau secriu y pentru ca sub form'a 
sa-iu se nu se coofunda cu verbulu 
5cn'u=Hcribo; cosciugu, care se pronun- 
tia si cosi'ciugu , potè fi derìvatu d'in 
cosiUf déro potè ^ si in locu de cop-sciuguj 
derìvatu d'in acea-asi radecina cu lat. 
cAp-ulns, d*in care a venìtu si rMp-ilu^ 
cop-cat cop'oria (de cosa), etc.; lotu d'in 
acea-asi funtanaapotutu nasco si cojw-er- 
sieti, trausformatu iu pronuntia ungu- 
resca in koporso ; cuveutulu secriu inse , 
de necontestata romanitate, ne e inde- 
stullu pentru espressionea conceptului ; 
acestu cuventu este totu de una data 
si sengnrulu usitatu iu càrtile base- 
rioósci. 

? CORIONU, 9. m., eas\i copilMui in 
pantoccle raammei ; — cuventulu duce 
de a drreptulu la oi)rlum:=/<ipiov=rpolltì 
d*in caro corìonu arfì una forma de aug- 
moutaiivu ; remano numai a f^e sof, déco 
cuveniulu e populariiL 

?C01USIoRU, 8. m., una pianta, la- 
tin, vario laria^ ciunu traduce dictiona- 
riulu Barcianu; — rorisioru, ca dénfU-^ 
nutìvu, duce la una forma corti sau co- 
yhi ; si de fiaptu si aflàmu in latine?ce 
ca nume de pianta form'a citrionr: 
grec. x4f*'ov— speciiide coriandru, cumu 
si corts==xopt;j:=specia de pianta numita 
io làtlnesce si hjpijrioum oorist 

.CORODETIA-, s. f., meru sellaticu, 
{lora selbatica sau paduretia. 

? CO ROGA, s. I*., scortia do teiu; pelle 
de oue uscata si sbercita-; — la amon- 
douoinj^emnàrilecuventuluicorrespunde 
lat. roffA^increiitura san sbercitura , 
si. priu urraare coropa ar potè fi imu 
compusu d'in co si roga sau ruga , asià 
ini eàtu se insemne : ceva forte rogosu 
satc incretitu f cumu- e si scorti'a de teiu 
sau pBÌlea de oue uscoiia; iransformarea 
lui u in Oj care se observa in mult« alte 
cuvente : phiaj^pUirU, stroie sau 
.sWrow=rstrn©8, etc, a fostn , pentni 
rn^a. addussa si de necessitatea distinc- 
tionei de intellessu^ ca se nu se cnn- 
funda cu oellu aitu mga=zrogaiion€; se 
potè inse ca coroga se fia derivatu, prin 



COH. 

8ufìfisffnluorii=ofi*, din crtMom=:p*?lle. 
(vedi si rozurocu). 

?rOROmSLA, s. f., cobilHia. 

COKOPI8LN1TIA si mnopbteiritin , 
B. f.. ^rillu^, vtIUo Ulpa; sjK*eiu de in- 
secttif cami-a pre a locurea se da si nu- 
mele de urechiàlnitùi, ca periculo3u pen- 
tru urechìa, cu acesta differentia in^e, 
co urcrhmìnitia, pfe càtii noi scimu, se 
appleca la mia rtìrophiHìtia nmi mira ; 
en tot-p acestoa urf.rhiàfniti'n part^ a fi 
uuu aiiìinalt' differita de mropi.'unifia * 
dictionarìula Polizu traduce coropùtini' 
èia prio germ. oiaQlworfs-jrrUte si prd- 
w»ir, èro urerhinìnifM prin germ. Chr- 
wvrai si zaii7<>iikirer; — ciiventnlu si 
gnb form*a coropisinitia , ca si sub cea 
*de cmiopisriritin, nuniai pria accentulu 
^seu, pusu mai susn de autepcniiJtima. 
arréfa co nu e ia btina odore de ronia- 
niUte; déro neci s'a pohrtu nasce d'itif 
coTentida slavicn propusu de invetia- 
tulu Mikhsich: remane déro cA pentru 
origiuea vorbei c^ropisinttia se se faca 
cercùtàri ulteriori; èro càtu peotra ure- 
chiàlwtia, ca derivatn d'in urerhin. nn- 
roai forma nn are buna, si ac«sta-a £^ 
potè indereptà, dicundu-se ur-Achiale. ii- 
rechiare, urerhuiriu , etc., carom-a <'ar 
dà si differite nuaDtìe de intellessii^ a- 
aia incàtu urechiale san urtchiare ar 
insemnà : instrutnentu de curatUHu ure- 
Ma, èro urrchiariu insertu re bote cti 
grechi' a (=:applecatu a intra in ure- 
ohia), etc. 

? CORSCE, 8. f., ll*o=sapoiu :— ? d'in 
gemi. tATst, san d'in ndecin'a fecunda« 
«are a data in romanesce una farnilìa 
asii df numerosa : cur-mare, cur-m^u, 
eor-maruif cur^fui.^ cor^tu, s^cur^nuire^ 
s*cor'fiU>mrcy s-car-fnenare, ^tc. ?— cn- 
Tentnlu de altamentrelenu e comioscntu 
d'in ecce de Carpati. 

CORSETU.g.f-, tunica th-irax; buc- 
cata de imbracamentu, cu cari Temicele 
si stringu bustulu corpului. ca se li se 
dcsemne bene si formosu tali'a; d'in bar- 
bati numai unii cu pretensioni essage^ 
rate de a place rauieriloni facu iisu de 
córselu; — neologi>mu dupo frane, cnr- 
§%tj formatu d'in oor8^ofirp*i=:corpn; 
Italiajùi au formatu mai bene rnrpott» 



cm. 

:=(proprie : r/?r;w«ìorM)^franc. eor»»t; 
Ispanii au eorpìno in acellu-asi intel-^j 
lessn : asié déro sì noi, déco nu ne mul" 
tiamimn cn }}ep-iariu. per-tomle, saa 
altu asRomenea cu ventutrassu d'info 
romanescn, care s'ar potè 1 uà in 
lessn de cnrsetu, pot^mu fouri mai 
rorpeìlu, toracolìu (d'in /or<t'r=:th'>r»Xf 
care a si intratu in lixnba, cellu pucina 
ca terminu de medicina)^ etc.; fonn'a 
corjtrtu nu e si nu poti» fi de càtu un 'a 
d'in miiele de incurcature , cari sootu 
limb'a d'in niersulu seu de desvoltare 
organica, ammcaudu-na pre calli ce ducv 
la nnn babelii caoticu. 

COSA, 9. f., falx; iustrnmentu dero- 
,^'/i* erba (pentru celle alt^ ìnsemnàri 
vedi in dictionariu : rosa); celle alt* 
sorori alle limbei nostre au, pentni e- 
spresionea acellui-asi conceptu, cnvepte 
trasse d'in latin. faU-ralcIs i itaT. falecr 
isp. falce si h*»!, frane, faax; d'in acea- 
asi radecina avemu si noi : fadce, fakfu 
faicatp. falcosu, fahea, falcia, etc,, ri 
togmai fìdudu co /a^, care, in celle alt«- 
limbe sorori, ca si in cea latina, insemna 
com, B'a applecatu, in romanence. la una 
ìnsemnare departata, in apparentia, dd 
intellessulu mai originaria a I In cuventu* 
lui^ Rom&nuln cu unn sentimentu deli- 
cata de di^tinctione a ìntellessuluj a can- 
tata a applecà la conceptula ce f spreme 
deordinariu latin, fall iinnaltacuventii: 
cosa, care . dupo invetiatulu Mikloaich, 
ar fi venita d'in slav. kAM, cn acea-asi 
insemnare, dupo cumu si cosoru, demi- 
nati vud'in cosa, ar fi slav. ko§ori=c<»sà; 
déro mai antaniu cuventulu se afta res- 
panditu in forte multe lirabè : noua gr»?<% 
xAifli, xoaii, AonApi, verbu xc^aiCetv; al- 
ban. V »H, verb. eesU, magiar. I^asca, lì- 
tuan. bagti. non slar. kn^a san koti^r^ 
serb. kMijen alla doile in vechi'a ^la- 
vica knsa, si ki>fiorl au aL%ìa-asi insera- 
nare, pre candu, in romanesce , intr* 
cosa si cosoru, de si venite d'in acea- 
asi radecina, inse a^mesuratu formei 
acestoru doue cuvente, se pane una raara 
differentia, a ^ià incàtu in coM^ru.cade^ 
minuti vu d'in cos/i, se si appleca escln- 
sivu nomai la unu instnimentu de /bnti'a 
eoseij iuBd et* inuUu mai micu ca eosa^ 



I 




COB. 

Diale la amputarea si cu- 
acesta sengura impre- 
I8tul]a spre a demonsti^, 
Ba contraria nssertionei 
iristu ar fi ou rnultn mai 
ai appropiixta 'Ìp achk-- 
i adaugemu, co in litn- 
Kiitulu k<isa=cofa nn so 
a una aiiamita radecina 
si sia vice, precandii in 
ntiilu se esplica in mo- 

satisfactoriu, atàtu in 
iu intelle&='B, d'in pro- 

iimbei romauesci : pen- 

riora in locu de adora, 

deflroM. unu temìnirlu 
rt*o,'?(4=:fi>rte ascutitu^ 
ecin'a ne, de «inde r^'-t/, 
isaiì ascutirey etc; adiec* 

ncosa san syncopatu : 
pai cu intel!o,ssu de sub- 
càtu la unulti d'in io- 
le mai ncose san aruU, 

HotnàDiilti, sJ acesta-a 

starni mai rault.ir as- 
iuIqì, asià dp invod**- 

r.ii etymolog^ia data de 
nuà déro a produce a- 

matioMM a cuventului 

Lai radecina, sì cbiaru 
lare a Ini a iniliale, s'au 
io locu de ar.Hiifi'. care 
jticipiiilu À'ìn (^*mtirf. 
itu cu intellessu de sub- 
san ctditonia^ forma 
l^mentativulu ndìtoiu, 
ptiiiu d'in ctttitu, d'in 

) si cutUurn, prin syn- 
n ia : rfét'fura, cujiìura; 

no, pte ce cnvente se 
ialnlii MikìosÌ€kcB,rìdn 
a romanesca ar fi ve- 
lili a, care nu e?>i.ste in 
inumai ia serbesce, ar 

etiatuhi slavista, in- 
[kiTliium in ciiltriim^r 
a rìitiiidui, ìnsemnare 
■esponditoria cu cea de 
are cinvntulu in rorpa- 
Uu iormei selle de de- 
i urmare de certa im- 
rbi de ]j. Romàni; dupo 



COS. 



199 



tote aceste n*ar mai fì lipse de noue probe 
despre origiuea romanica a ouventului 
cosa; se adducemu inse si d*in lìmbele 
sorori unu essemplu de analoga formare 
u acellui-asi cuventu : limb a ispanica, 
pre longa faloe si boz, are, spre a es- 
preme acellu-asi eonceptu, si cuveniulu: 
ai^uadann si piin syncope : «-oadAiìa, care 
este invederatu in locu do acttataniaj 
si prin urmare d'in acea-asì radecina 
ca si allu nostra cosa, precumu d'in a- 
cea-asi funtaiia uu l'ornaatu Ispanii g-ull- 
iftme.priu sincope, in locu de a:?ainum«f 
si analogu* prin urmare, atàtu in intel- 
lessu càtu sì in formatione, cu alla'no- 
stni cutUoia. Atfttea adjungu si trecu 
inco» spre a stabili addeverulu etymo- 
logiei data de noi cuventului cosa; déeo 
este inse vorb'a se allergàmu dupo alte 
etymologie, atunci vomu urmó. pre in- 
vetiatulu slavistu si in alle assertìoni, 
ce parte se lega directu de cuveutulu 
rosa, parte de alte cuvente, acàroiui ori- 
gine este de cea mai mare interesse pen- 
tru limb'a nostra. Si mai autaniu in- 
vetiatulu slavista reproduce opinionea 
lucratoriloru dictionarinlui de Buda 
despre origiuea cuventului cosa i*i ter- 
menii urinatori : N»cli Lexio» 141 to» 
lateln.NeDo.p^r mei\\AÌe%im:=:dupo JjtB' 
Hicontk {iatellege de Buda)^ la pagi-* 
Ma lil, ff m liUiìUìsctdu 1)600 (=taìu);, 
prin metatesi, adeco prin stramutarea 
oellorti doue syllabe un'a in loculu al- 
teia, asia iucàtu cose ar fi in locu seoo. 
Cu tota ironi'a ce none ni ae pare, co 
st» ascunde in cuve.itele, cu cari iuve- 
tiatnhi riavistu reprodace opinionea 
celloru CL- au elaboi-atu Lessiculu de Bu- 
da, totusi credemu, co acesta supposi- 
tione nu este asià à^ lipsita de veri-ce 
temeiu, cumu ar pare la antani'a ve- 
dere : coci d'in s^care^rtaiate noi a- 
vemu in rouiunesce mai multe cuvente : 
per-sccare -sri dissecare, ca compuse, 
jfrccandu yimplulu .secare s^au perdutu, 
de certu, aumai d'in acellu sentimentu 
de desti nctiojl*» a int^lessnlui, careca- 
racterisa prò liomònu, de ore-ce s'ar fi 
confusu cu cella altu aeccaret derivati! 
d'in adiectivulu «tfcrM—sloens, ca tote 
co in espressionea : a seca la ficatu^ se^ 



C05^ 

care, dnpo intellessu, pare a fi chiahi 
latin. Kcoare =. talare, sì neci decumu 
S€ccare=zbÌ€CAre, pentru co in locn de 
a seca la fìcatu^ se dice si a taid ìa 
ficatu; ccrtu inse este, co d'in simplulu 
secar» avemu derivatele : sec-ureziz 
leouriB si seC'erpz^fxanc. rAuolllp, for- 
lata d*in Thnx-=.fiìì\=zcosa; in limba 
latina blcMlls, care correspunde ca mai 
aecuratu in forma cu allu nostra sec-ere^ 
insemna lance, déro form'a slruU, care 
correspiinde de assemenea in forma cu 
'S€C'€re, are si intellesaulu cuveutuhi 
•xomanescu stcere sau CQsm-%u precnmn »l* 
«lllrérrstfcwarp; actimu nfeata nu e de- 
càtT] unu deminutivu d'in H-oii=pura- 
nariu, ai sica in romanesce devine seca, 
eare, confundenduse , cu a'ìiectivn]u 
aeccaj femininu d'in secca, usioru a'a po- 
tntu, priti metatese, transformà in easa, 
tpoi, spre a se evitd ulta confusione de 
jntellesrtii. in cosa^ ca si/V/m/r^fninos in 
fmne; déro hi fora uecì una metatese cu- 
J-TentulH cosa a potuta essi d'in sec-ar«, 
•prin una compoj»itione : cornea, còs'ca, 
'eàC'Sa, cos-sa, ca si rfa.v-.W=rf/f#r-.w,:= 
j^nxly trassi, f/"«r-.?»=rtroxI, etc; iapa- 
f-niculn co%e^\ìtiz^serrrisiu. pare a con- 
:famà aceeta etj-mologia; unu verbu d'in 
medi'a latinitate : coinarez^secerare ^ 
:recoltarc, etc, vene de aaserawiea in ad- 
jjtìtorinlti acellei-asi snppositipne ; in 
fliie scrra'^-iieTrh, care inco essiste in 
locu de fcrestrcu, ce se aude la alti Ro- 
Ijnftn], e derìvatu totu d*ìn ««care: serra 
tetr in locw de sec-ra, prin assimila- 
rea lui e cu r; d'in acesfra cuventu, prin 
[kCompositionea cu prep. co, ar essi uno 
euventu de form'a : coffscra, muse, co- 
*$ètUj care s'a potutu transformà, in co- 
ni cosoru, si acesta forma, ca de- 
fininutiva, a potutu usioru dncp la cosa, 
Ca la primitivulu lui cnsom sau cosoru, 
Apoi luandu in consijprare co formele 
^jdaooromano trassi, Cìdlessi. n/Zcf.^i, /ras- 
»inu, etc, ^ Afidu la Macedoromani : 
trttpsif cidlepsi, allejisi, frapsinu, et^., 
cumu sì la Dacorornani unele d'in acea- 
asi categoria : ro^t=ooxl. fipsi^iìxU 
cqp*o=coxa, etc: luandn in conside- 
rare, co cod'a cosci se chiama coi)orla; 
Bepote iuco admitte, cu destuUa pro- 



COS^ 

bnbilitate, co cosa este in locu de ropsa, 
d'in care p a cadiutu togmaì pentru ca 
se nu se confunda cu cellu altu ropsa^=. 
parte a corpului; in acesta suppositione 
cosa ar fi potutu essi, prin uua metafora, 
chiaru d'in c^ps'a corpului, ca oewi fai- ^ 
catu si inmrbatu, cumu este ossula nu- V 
mitù copsa, si cumn d'in contra unu 
ossu de la facia s'a nnmitu falca de la 
/(iZc0=falx=rro5a; déro -mai probabile e 
co cosoj in acesta d'in urma supposi- 
tione, se refere la radecin'a cop san cap, 
cu iutellessulu de taiarc, (vedi ciobu), 
Béco in fine, urmàmu mai departe pre 
invetiatalu slanstu, care refere si cw- 
ventulu eostisiu la una radE^cina sluvìca^ 
boH, atunci ne potemu suf pre nnnelefl 
lui la una radecina simpla, care ne potè 
esplecd nnu mare niimeni de cuvente,^ 
refèrite de acellu-asi iuvetialu la ty- ' 
puri slavice inesplicabili prin medieb 
■ limbei slavice insasi : mai antaniu co^i 
sfisiu se potè pune in legatura -cu slav. 
kaH totn cu atàtu-a cuveutu, càtu arQi 
invotìatuln slavisti! facia cu lat. vernare^l 
ital. versare, frane, verarr, de a referiM 
romàìi, ' i:crsare la alban. versole, (vedi* 
buffare in Olossariu); cosiisiu vine, ìn- 
vederatu, d'in costa, euventu a carel 
romanitate neci insusi Domnulu Miklt 
sìch nu credemu se uà conteste, ca 
furìsiti d'in fura, far.isiu d'in /or*a, etc. 
radecin'a - sia vira Vob, data ca mamm'a 
vorbei eostisiu mei co ossiste in vechl'a 
slavica; ca proba ah essjsteoti*a ei 
produce *numai serbesc. adverbiu kosi 
:=piedisiu, si s'ar pot^^inco produce siJ 
vpchiu slav. koHTeutcrtìòAVtt san pie^ 
disìu : déco déro essiste una radecina 
ooH, d*ìn care ar fi esdtu si neoontesl 
tulu ronaanescu ros-io, atunci de cértu 
acesta radecina a rom»>u ou totulu 
sterpa pre terrenulu sJavicu. pre candtj 
pre cellu romancscu ea a fostu de una 
necontestata fecunditate, de ore-oe r<v 
dussa la cea mai sìmpla espressione, la 
formele co, co, cu, etc, ea a datn in ro- 
manesce, afora de co-sa, co^sorUf co- 
sacH, co-shh si multime de alti blastarì: 
ro-tor», co-toroiUia, co-te, ctt-tc. cu-tn^ 
cu'^tariu , cx>-taiìi , co-tineUa , co-Hga , 
to-Uonu, co-Uirc, ca-Unu, ca*^kr, co- 



rei^ 



008^ 

eie, d'intre cari pre ucele si in- 
sasi ioveti^talu slavista le reconnosce 
de curati] romanice : asià reconnosce 
co slav. ootùlfi^lebeHrrTasii de aranm 
ente unn lilastariu aliu iatinescuiui Oii- 
tlaa». si cu tot6 aoe»tea KiiHiine co ru- 
manesc. cotlonu ar fì essitu din slaf. 
ketfliiy precandu iuromanesce, pre longo 
coiiire, eie, essistu si formele : catinu, 
catini, d*iu acea-asi funtana ; asià recon- 
nosce, co slav. cotìpa:=tunica au esifitu 
d'in acoa-asi funlaua cu lat. outU=pellu, 
il ca tote acestea siisiìne, co romane- 
sculu cotica s'a nascutii d*in .slav. co- 
tica;, precandu iu romanesce essistn, 
rjizan nu essistu in slavonesce, cnven- 
^■^' mai semple : cute, cHta,etc. Kade- 
i'i a totoni aceétoru cuventeareiusem- 
.^'• a cea mai originaria de taiare, (vedi 
■otrit), care resare ca mai bene in 
•i!er«, si grec xói-Kùi;. xò- 
vrirbelo dft noi citate se esplica, 
.'in acesta injiemnarc, fi«ndiico parte 
■i in elle esprem u lucruri taiose, parto ^m- 
cruri tmat^. parte lucruri aduncate prin 
i d,^ aci ai lucruri capaci^ etc; 
t potuta 3i ea essi dlq acest^ 
11, ca sì ìtal. ceH«41«tcesorla;etc., 
rj-i-e i'f^'babile, precumu assemenea hu 
o^ indotiimu co cositi'u feteloru roD)àne 
Jntu essf d'in slav. cosa=coma, 
c; ;u:ea-asi funtana cu romanesc. 

eftsoj prin acoa-asi metafora, prin care 
ffHà^jk se dice bene si de ìnstrunientqiu 
"^ ioau, destpatu ppntrn lupta, ca^i de 
cella cn care fiomàn'a tesse mundr'a 
stan ^T»dia, cositi*aj in addeveru, iiople- 
: tempia "unei fete; pwsenta in- 

' ''-' ìotrie cu una ìnica cosa, pre- 
iir>i ioruln asià numitu roaacti. 

yc»'--_i>-ii>LLU, s. m., una pianta, — 
cuTeu*" fiflìitn numai in Bttrcifmu, 
(X ► ■ , s. m., pl-c, vedi c</}}*:rsic7i. 

? K . . \ KErf'scu y esplecatu in 
Baofd prin frane: decollo r:=deglutinare 
«au deacleiare, precandu s'arparéc^^in- 
iB«nioa : a cosi, a de^poid^ a bcUi, etc, 
ca oompugu d'in eosm sau co^tarrpelle 
si c»rw=cavu. 

OOSIXITIA, s.-f., in locu de cosina. 
Tra • de recoraraendatu. 

COSONDKOCU sau consondraeu, b. 



OCff. 



^l 



^€ 



ZQ., pl.-e. fasia de cureasau de materia, 
cu care se prendu braccale sau pantalo- 
Dil de umerì, ca se nu se lasse in vene; 
— cuventu german. h >»fntra'*Ar, si care 
se pronuntia pre a locnrea si iu roma- 
nesce mai appropiatu de form'a sea ger- 
mana, ou k adeco in locu de r : hoson- 
drocuj si Juatu mai vertosu in filura^iit; 
hosmidroce- tléro lipse de ella na avemu, 
candu despunerau de atàtea aite cuvente 
romauescì, carì spunu RomànnJuì lumi- 
natu ce intellessu au : braccile, bracino' 
riti, heteìlfi, bete, etc. 

C0STISIJiE,-/'5CM. V., in locu de co- 
sta7-ey nu o de recoramcndatu, neci costi- 
sitofiu in locu de costnioriu. 

COSTUMAKE,-f(/^«. a imbraccà in- 
tr^unu costatnu. 

COSTUMU, % m., y\-r, v^^MtihiH uli- 
cujus propriits; vestimentu sau iiiibrac- 
camentu propria cuiva, modu de a se 
imbracci cuvenitu cu iva : rostwnu ter' ^ 
ranéscu, costumu mildarescu, prcitescu, 
calufjafcscu, tnrcesìcu, etc: — neologi- 
srau dupo frane, contarne, ital. eiiatume 
provcnc. oostum, etc, cari au si intel- 
iea&ulu de fhp^cnderc, datirui, apUca' 
iitra, etc, dtivate d'incontinetM^:;=de- 
prensu san * ivetiatu, de unde apoì si 
insemnare de p'jrtu sau imhraccawmtu 
indatinalu. 

?COTCA, s. f.. ptU=nBìne* : a jocà 
dft a roterà; — coventu aflatu numai in 
Barcìanu. dero care pare a se legiì de 
acea-asì radecina cu coeot^u, c^^r^^ftM 
cocolosiu, etc. (vedi ciocu); cotca ar fi 
atuncì ili locu de cumiica; iavetiauilu 
3/?A7o5ic/; connosce la Romàni si tìnu 
jocu copiilarescu cacia sau cacica, de 
carf noi neci ama auditu neci amu oq- 
titu, si a càrui nuraire ar fi venitu d'in 
vechiu slav. cacìcu, care nu essiste in 
vechi'a. slavica, ci numai in serhesce, 
dért care ar fi easitu .d'in vecLiu slav. 
Hkakatìrrsaltare; noi nu connosoemi, 
curau amu dissu, unu jocu de cojiìi nu- 
mitu in romanesco : cadrà; déro, déco 
acestu jocu essiste d'in preuna cu nu- 
mirea de cadca, atunci noi credemu, co 
caciea este de acea-asi radecina cu cott-i 
sau cotica, si co de la Romàni a potutu 
trece si la Serbi, 



«02 



COT. 



COTERlA, 8. f., sodftUtlnm; societate 
de omoni strinnu legati intre densii prin 
traiu si petrecore imprenna, déro mai 
allessu prin scopnlu ce sipropunuaad- 
junge, scopu nescnsatu prin modìlocele, 
de cari facu iisu, acestea fionda nuinai 
intrige, pria care voru san a inaltìii sau :l 
derapfìnà pre cinova; in assemenea in- 
tellesau co/eria se appropia forte raultii, 
prin intellessu, de cnventulu populariu 
gasm sau gasira^ curau 3Ì deciiveiitulu 
coticarki, de care astadi se fa-^e usu si 
abnsu; — neologismu nefericitu dupo 
frane, coterie, care, dwpo etymologii 
francesi^ s'ar fi nascutii d'in còi'^^costa. 
si ar insemnà, prin urmaro, fìorì.ePitf> dt' 
ameni ce si datt eosteie r=8ft intelìegu 
intre densii» mai vertu<n penferu sco- 
puri relle); déro, de ore-ce in cuven- 
tttltt coterie nu porta circunflessnlu ca 
cète, de ace^-a coterie potè se tìa essitn 
d'in cote=:semnu in nnnieru sai littore, 
prin care s'arrota natura san valorea 
obiecteloru, de unde si verbu coterie 
numerotare, insemnare cu nunieru ^au 
altu senanu, evaluaro. appretiaro, fissare 
de pretiu currente, etc. (vedi si cosa), 
asià in càtu coterie se Insemne : .soci^- 
tate de omeni de acea-asi nota sau ca- 
rcLCteriu; vericnrau inse eoteHn na are 
forma in armonfa cu analogfelo limbci 
nostre; d'in ace;i-asi radecina vene si 
€i»tl8arp=:franc. cotU^r, a fissi partea 
ce are se piatisca d'in una surama Ca- 
care d'in soci, a face analogia san rc- 
fenfd pentru refmrca unei certe summe 
de platitn. 

COTICANIT, s. m, de acea-asi in- 
semnare cu rhifirnnn, chìtiòranu, gua- 
fianu, etc., (veili chiuire, compara si 
c<?«a, i.-ipan. irasariit). 

COTICARlA. s. m , calitate de coti- 
carìH, socit^tate de cotiearL 

COTIOARID. s. ni., cellu care cauta 
se roda de la altulu,'8e traga foiose d'in 
spinarea altui-a prin insellatorie : coti- 
cariulu e si ellu uuu fellu de ciocoiu de 
moda nona, si de acea-a cotic-finn san 
se lega de acelle-asi origini cu rifìco- 
iultt, (vedi «noe»), sau este una alta forma 
\ c^ticanului^ ceWn mai infrìcosìatu d'in 
rodiXorie.j (vedi coHcanu^cosa, sì chiuire). 



cor 

C0T0ClREr^5«<i v., «olrej a se im- 
preuna, fiendn vorb'a in speciale de co- 
focH,^ si apoi in genere, ca si cotiire, (vedi 
in Dictionarin acestu cuventu), fiendu 
vorb'a si de alte animali; — cuventiilu 
nu se aude, ca si cofocti, d'in care s'a 
forraatu, decàtu prealocurea; mai usi- 
tate sunt : toi'OìH^ coioirp, (vedi rotocu). 

COTOCU, 5. m., de acea-asi insem- 
iiare cu cotoiu, (vedi cotohi in Dictio- 
narin si rosa in Glosariu, cumu si pre- 
cedentelo rofocirc). 

COTOMANU sì cotoshnmm, s. m, 
^rnndior folh; cotoiu mare, — deacea- 
asi radecina cu «i/mm/i, cotoiu, etc., si 
prin nrmare cnratu romanicn. (vedi si 
f'osa), 

C0TU0CrRE,->'5r/*. v., p^rsrularl; 
a soormonf^ a cautÀ unu ce perdntu sau 
ratecitu prin una multime de alte lu- 
cmri, si de acf : a scruta, a cercete cu 
de a menunttilu: in acestu intellossu 
inse noi connoscemu cuventulu subfor- 
m'a cotoóiret si maj multu ca coinpu^u : 
3'cotoclrs sì R-crotorjr*". sub form'a cor" 
trocire pareniso a Iti fi auditu in Olte- 
ni*a, déro .cu intellessulu de cofyertre san 
invelire in locutionea : asiruca^te se U* 
r^)iro<:i!^CM:=culcate, se io ìnveK'SOu; la 
antani'a insemnare a verbului -o^irre- 
spunderadecin'acaroadatuinlatinesce 
8frutftrl, sau eoa care a datu PxeHtr<rey 
adeco qnatore, d'in care si alle nostre 
s-coi-erf-, S'Cot-urare, etc./asià incàtu 
S'cot-ocire, pre longa forma, ar presenta 
si imu intèllessuftnalogucuf/ij>-CM/-tfrc, 
<llfl-eas8-fo, trasse d'in acea-asi rade- 
cina cu ft'Cot-^cre:=^éx-<'ut'f*To; déro in* 
semnarea de intyelire ce are inco coirò' 
. ciré cu greu ar potè cadrà cn aoesta ©- 
tymologfa, si de acea-a cotrocirc cu in- 
semnarea da iwAire se refere mai bene 
la acea-asi radecìna, care a datu rorfu. 
rorteìlu, scortia, etc; unu snbfltantivu 
de form'a cotrocu, cu insemnarea de *»- 
torba sau lemnu de cotrocirt: sau scjHo' 
cirtj inco ni se pare co amu auditu pre 
nlocurea; \nm si cntrocu, cu iissnraenea 
insemnare, ar fi in lc>cii de ^'oturom. de- 
rivatu din rntorti, si prin urmare, totn 
n'ar potè osplecà, in modu satinfactoriu, 
insemnarea de invelire a lui cotroeire. 



I 

I 

I 



I 




COT\ 

Aforft numai d(*co cotrocu a avutii si are 
cumuTa, pre alocurea, si insemnarea fa- 
jmt, burraia, petecfi. etc., ce se vede in 
€odrUj caro nu e dec9tii una variatione 
dtformz.([*\Tìroturu:=rntf}ru,{\eàirosa)\ 
de la ìnjìemnarfa tip fhsifi la cea tì^foifi, 
?i la speciale, /(>m de stnfh pentrn ini' 
bracatu san invditv n'ar fi decàtn unu 
pASMi^ si astufelln rotreìitin, etc. (vedi 
aeestii cuventu, si compara totu de una 
dita si celle dìssP! la art. catrafuse)^ ar 
potè fi do acea-asi faniilia cu aitrocire^: 
in intellessu cu invelire. 

COTKOPIRE.-'-'srT/.v., Invadere, occn» 
pare; »btt'>rber4', haiirlre; 1. a coprendo, 
2 accoperi, a occupa ceva in totu In sen: 
uttu cercu cctropesre ]ìre altulu. candu 
aeella-a Bste ecuale cu acestu-a, asià ìn- 
-*^ ♦ ': pusn preste densulu Taccopere in to- 
-tile lui; una huhn renrotroppsci'fa- 
liicoprende,intendpndai-sp,tota 
'-.i faciei:2. aoccnpà san copren- 
éeDomai ima parte dMn nnu totu : tvctnii 
mtm cotrop\tu}ìàrti inscmnatn (Tìn mo- 
sto; -3. metaforicfi : strainii nr au co- 
tropiiu rommertiu, industria sì olle fvn^ 
tome de aruiin, ntanf. ati se n^ cofro- 
penta si pre noi. cu terra cn totu; pnrtt 
iutsenmate d'in Romanica siini eotropitp 
da Ausino si BuJii'a; *— cuventulu oc- 
cuixe si 'sub form'a de cutrupire, -d'in 
cmre w mai bene se vede, co nu e decàtu 
onu compusu d'in prep. fo sau m, si 
tota de una data derìvàtu d'in trcpu 
san trtipH^ care nu potè fì slavicu, cumu 
etende invetiatulu '^IH'ìoskh : anta^ 
Il pontru co in rornaliesce se tine de 
una numerosa familia, pre candii in lim- 
b'a slavica sta mài niultu sau mai pu- 
rina isolatu; allu doilea pentru-co la 
,-T - - - ' - de origine slavica nu se applecp, 
ó _ L. suffìsse sau prefisse romanesci: 
•«-^rw//-rt>r, c^-trop-ire , trttpina, etc. 
'Tadi 3Ì nudiitu, coborire , ciuma,QÌc.)\ 
Ila treilea pentni-co cuventulu si deri- 
\%B de alle selle cu intollessurì ana- 
Mg* cuventeloru romanesci, se afia si 
in tote celle alte limbe sorori : frane. 
tr«Bp^=.trupa (=ror;)H sau mo,nu\'lvH 
4e omeni sau de alte animali); prov. 
tr»p^turma; ispan. tropa^trupa, de 
onde 5Ì verbu tropez»r=:a se impedicà 



cor. 



soft 



(proprie : a dà cu petiorulu denna^rK- 
phm, compara si allu nostni cittmpavire, 
ca derivatu d'in rhtmpu sau cii/ptt= 
trunchiu de lemnu); mediu lat. tropus 
=turma, cireda, et<r.;apoicu inseuinàri 
si niai delicate : frane, trop si ìtal. trop- 
po=:forte, pré (=:proprie : omltimf.nc- 
fipusademarp);ii\ì\\p^tr\ìha infine, pen- 
tru-co cuventulu se esplica in romanesce, 
ca i»i in limbele sorori, d'in propriuhi 
loru fondu romanicu, fora se fia nevoia 
de a allergà la slaviculu tnipu:=cada- 
vni. care nu se esplica neci pre sene, 
neciimu Se espiece alle nostre, si cu a- 
tàtu mai puciau, la vecìiiu germ. drupo 
sau !!-upn=::nou ge^m. trnnlie=cior- 
china de strìigure; lulinesculu tarbH, 
muUinte, espleca forte bene intellessulu 
cuventeloru: ^rw/>aTrt'ranc. troHpe, isp. 
tropo, provine, trop, mediu latin, tnip- 
piis; cfitn pentru forma, franeesii dicu 
irtMibìo in locii de ito bure, Macedoro- 
manii trubare in locu de turharr:, si prin 
urinare co, prin stramutarea lui r d'in 
locu, s*a potutu dice tt^ba in locu de 
tarba^ si co in fine, prin stramutarea 
lui h in ;>, ca in ranepa in locu de fnnehn 
=rcftiin«b^,R*apotutu nasce form'a^rMpa 
ììi locu de truha, nu e ceva estraordina- 
riu;. co in lìrab'a nostra form*a ferainina 
si cea maNCulina se appleca la imuln si 
acellu-asi cuventu, in intellessnti dif- 
ferite, cumu : rrar.u si rmcoj hobu si 
hobn, etc, este de assemenea oeva bene 
stabilltu, si prin urraare nu e de mirare 
co si cuventulu in Gestione se afla la 
noi cu amendoupformelede genu : trupu 
si irupn, in doue insemnàri bene d istinete; 
cu tote acestea radecin'a trip sau trap, 
de undegrec. tpéjtttv^intorcere, latin. 
trep-idare, alle nostre trép^cdn, frep-e- 
(ì-irc, grec. Tp^7roi;=:intorsura, espleca si 
mai bene, atàtu in forma càtu si inintel- 
lessu, cuventulu nostri! ^r«;w, si derivate 
ca trupina, tropu, dro^m^ sdropu, e.tc., 
cumu si isp. tr^iprzar, cocl tote at;este 
cuvento ooprendu pre de una parte ide'a 
cea mai originaria de reiJn intorsu, 
invertitu, cUiiidricH; dro pre de ^It'a ide'a 
de cf'tm tfiinrhìatft, san rximwtUy idea ce 
resulta d'incea de intorc<^e. in locu, care 
adduce curmare sau trunchiare; cumu 



mv. 

eepa tntorsuyinfasitiratuy rofuruiu^ etc., 
,pote iiiseiniià tiupu si mai allessi! tni- 

ìy arréta , ìntre alitale, si latin, ^lo- 
baa, cai'epre longii itiseznuarea de globtt 
pau sferoy are si cea de p-upu sau ;>ar- 
titu compusii d'in mai multi omenù (vedi 
li cìopo(u), 

COTKOFITORIU-<óna, s. adj., care 
eotropesce; applecatu sau facutoi a coiropl. 

CXDVACIARlA, s. f., maiestrla sau 
[■*etabilimentu de covaciu. 

COVACIU, ?. m., fi.bpr ferrarios? 
faurUf ferrarìu; — cuveutu pucinoru-a 
coDnoscutu, 8Ì ìutrodussu fora neci una 
necessitate, da ore oe pentru espressio- 
liea conceptulai ce arreta, aveinu fauru 
si (errariu. 

CO V ASIA, 8, f., cerrlsta, speda de 
braga, {\ adì covasire), 

COVASIREt-e6'o«,de regala carefles- 
8ÌTt) : a se covasiz^e*tlre, coa^nLurl^ 
dennarl^a se prende, ase iiicliiagà, vor- 
biiidu iu speciale de lapto : laj-U* cova* 
*//»;=lapte preiisu; de ad metaforice ; 
cav(tói7t4i=pleuu de ceva glutinoau, ca 
laptele prensu; — ?d'ifl ylav. l^Tasitlix 
a face se fennente ceva, sau. d'in roma- 
uiculu coTare=ciihare::=:a clori, a face 
se ae inferbente, i-n (orl)a, si, prin actv- 
sta-a, se se stringa, se se prendia bì se 
coucrescaH form'a cohnsia pare a plecà 
bilancea in partea cellei d'in nrma opi- 
dìodb; cùx>etdlele, in care se rovisesf^e 
laptele,' ìdco paru a veui iu adjutorulu 
acr^Uei-asi'Suppositioue; veri-cumu iusé 
espres.sionìle a ac prenda, si prat-^a in 
locu de a se covasi si covnsitu, sunii, fora 
indoueutJa, de preferÙu: ifwrtu in loca 
de lapfr prcnsH e si mai pucinii de re- 
commondatu de c&lu lapte covasitu, 

COV^HSIRE,-ftscu, v.,s«peLrare; «x* 
esilerò; a intrece, a pertrece : ace^^tu, 
omu ro^trstsce r« cijìhIh $eu}tr'.: c-eì^nai 
malti semeni ai S'^ì: mptc ror*-rsescc pre 
ónci cu douc; — cuventulu estp unucom- 
pusu d'in €0 san cu si versu d^in veri-ere; 
cu insemnare auajos^ latìnescului «ute- 
r«rt*'re=rt apxiai ììiainie, &i de ad : 
a intrece, afora déco n'ar preferì cineva 
a admitte una .=:tramutare a lui j) in v, 
ea sì in ìtal. eorer a^ rovercHIo, iniocu 
de coperta; eopcr^hlft^ si astufellu se 



OOT. 

referia covcrsire, ca si coiww, cover ^ 
^a, etc., la fo^jfWrf, (vedisi desaversire). 

GOVILTIRIU, s. m., vedi coidtiriu. 

CO V RIGARE, c(wW//u (usitatu mai 
multu ca compusu cu in : inv^vrigart^ 
incovrigiu etc.)i v., lucurrare^ Tehemen* 
ter iafteetortì ; a iticurbà fork tare, a 
face covrigu. 

COVRIGARIU, s. m., care Tabrica 
sau vende covrigL 

CO\T.ilGC, 9. m., pL-ijCirculu^ «plraj 
cercellu, torta, si in speciale : tort-u de 
panef^nu potè ti slavicn, cuinu preteuda 
iiivetiatulu Mikiosich, pentriico ia deri-- 
vate si coinpuse iea forme ciiratu roma— j 
nesci : copri gare,in-covrig-are, etc. (vedi 
sì roòor/V); pentrnco face parte d*in una, 
numerosa fainiliaroiDane3ca:pentruco se 
e^pleca d'in fondulu proprìii alla limbei^, 
eoi^ngu fiendu in locu de fotwy/u. coni- 
pusìi d'in co sau cu.A rerigu; forma ma^ 
sculina din feminìnnlu veriya, ra alf 
torta aìaturea ca todit, craca alatureAi 
cu cracu, trupa aìaturea cfi trupn, f'tc. 
vfini}a vioe, dupo celle mai -f andati 
pvobiibilitàti, d'io acoa-.ui radeoiua ci 
iatinesculu verurrtrigare, de unde rim 
si ìtaLierrlua, sìcihTlrrua:iti=r//f<r///4N 
frano. rrlUe in locu d*-' TM-Illo=/y;o' 
(fhioru^ì edrcèiu de pitia, provonc- btrottì 
^burglua; la uOi aiora-de ^armeU; cu ci 
virigli, verigariUj verirc, s^vercti^ se afij 
cà si in iinele din limbel^ sorori, sii 
forme cu h r hirligure , imìtfr-lìnare, 
bnrghhi zzTprow birou,(Tediinse3ÌarticÌ.r 
^urgkiu), etc; A|acedoromaml ièu vó^^ 
riga si cu intellessu de adv. : e» verigd^ 
:=LÌmprp.giuì-it. 

COV ULTI RI r, CQviUiriu si coveUiriu^ 
B. m., pl.-e, coperemontu de carru sau 
carrutia; -^cuventulu osto, dupo tote 
apparentiele, romanica, det^inu i^epor^ 
bene espieci form a sea tare alterata' 
pentru unu cuventu populariu ; referi- 
i*ea hii la acea-asi radecina ch boUaj a-* 
deco la voìttt d'in volvere, intrunefice^l 
mai multe probabilitàti decàtu T;educe* 
rea Iaac»»a-asì radecina cu cnperirt'., de b{ 
ìt.ai. cftTertura ni frane, enuvertiirf pam 
a milita pentru acesta d'in arma sup- 
positione; doro coveltiriic presuppusu c<> 
ar fì in locu de cojpcrtiiiu, presenta douc 



■ ooz. 

batìoni de cousooanti, adeco a lui 
tn P si a Ini r ini, ^relle de justifi- 
catu in limb'a nostra, (vedi inse coiw- 
Mtre), precandii coveltinu, presuppusu 
ca éendu io lo«u de covoUeriu, nu pre- 
' ì OQ a d'in aceste greutàti. 
XACU. s. lu., pl.-^ pane fer- 
meniata cu untu si oue multe; — cuven- 
tulu Gste, dupo forma, derivatn prin 
'uffissalu acu d*in altulu mai simplu 
tozottK care 3Ì ellu, dnpo forma, este 
onu augmcntativu d'in coj:u; déro cear 
»Té aface coaf=zcarÌe sau colore de cartc^ 
care baite tote celle alte colori, atù^ cumu 
se dice astadi, (redi afii)^ cu paiiea asià 
1 f'iacuta ce se chiama cosonacu? Noi 
: 'Oiu, co corioHH este in locu de co- 
*, si acestu-a in locu de cocìonu. 
, . xi busa in locu de bugìa, Òwcia)» asià 
ìncÉtu cosonH, si prin urmare deriva- 
tola sèn eozonaciL s'ar lega de acea- 
asì radecina ca sì ciurechiuj (vedi docu), 
^eiDoarfade.^nc be7ìe copiasi affc- 
..::j. *-rta inflaUi^ san de acea-asi rade- 
cxomcu coea.cuiDsemnarea ^'&panehene 
fermentala ai copta; .german. Vuoitene 
atK^^Macuìncoé formata d*in ki>cIieu=:ro- 
ocrr^r latin. co(iuere, de unde si coca=:h- 
lina fermentata si preparata pentrupo/jftì; 
cftta pentru cosu,.àéco in addeveru, se 
refere la acelle-asi fontane, d'in care 
ama pre^nppnsu co vine si cazoìiaaij a- 
iunci, dupoantani'asnppositione, arifi- 
$e0ic«^ curtva care coctncsce san cior- 
«ei»f/^=bate pre tote celle alto, èro, dtìpo 
^ r ..'.^ ^uppositione. cartea care coce 
^Kl. =bate prò celle, alte. 

^B -CuZuKOCU sì cojorocu, s. m., pl.-tf, 
^Haccult; buccata de pelle cnsuta d*iiì- 
^^uitea certoru coperemeate de capn, t^ 
^fc^umbre.^a si se protega fruntea si o- 
chìi; — iuvetiatnlu J///i;te/r/i fjeindoie- 
= - ' '•■A.ìf\{ acestui cuvohtu 

. . 1 • i^^caprionrnfts; noi ne 
inni si mai tare de assemcncactim- 
L.-.LUÌ : dopo form'a cuventului, cozQrofiu 
«?5*t? unu derivato- d'in altulu cò^oru, 
care ar fi uan deminutivu d*in co^n^ (vedi 
mai susu coÀonacu]^ ca si tnosoru^wo» 
4loLttR d'io mosu in locu de nwdiu:=: 
moMwt; rosu io locu de cogiu san cociu, 
ca si f«minrnulu coja iu locti de cogia 



CRI. 



&% 



sau cocia^ (vedi ctocw), cu insemnare de 
pelle ce capere si protege, eapleca demi- 
nutivulu cozoriiBÌ co.zorocw=.hticcatad$ 
pelle ce protege facVa, 

COZU, s. m.* carte sau coloro de carte 
de jocu, cartì bate tute oelle alte colori, 
— astadi yupplantata priu neferìcitulu 
ueologismu a^ii=franc. atonfy (vedi co'- 
2onacu si atti). 

CRACATITIA, s. f.,. vedi caracd/tfia. 

CRACIUNU, 3. ra., domini nallvltas; 
nascerea Domnnlui, dìllele in cari se 
serbedia nascerea Mantuitoriului ; — 
dupo invetiatulu Wtldoskh d'in vechiuln 
glavicu kractanìi; déro vechiilu slavicn 
de unde vine ai cuuiu se esplica? Insusi 
invetiatulu alavistu spuno, co nu scie : 
originea cuventului este, in addeveru, 
d'in celle mai gi-elle de urmarìtu; d^ro 
considerandu co form'a cea niai appro- 
piata de a nostra si mai curata a ca- 
ventului oste in vechi'a slaVica, asià de 
innltu cultivata de v.^chii nostri cartu- 
rari, cumu si in limb'a Bnlgariloru, cari 
au fostu asid de strìnsu legati cU Ro- 
mànii; considerandu, co, d'in contra, 
poporele slavice, cari au avutu mai de- 
partate relation! cu Roniànii, au defi- 
guratu forte cuventulu, cumu, d^ es- 
semplu : rnssese. koroottinìì, kereelunj; 
considerandu, co eolUìdde, ce se facu la 
Gracìitnu' de la Romani au trecutu la 
slavi : noi credemu, co in romanesce e 
de caìitatu origi [lea cuventului crdc(un« ; 
carnafioney propusu de unii canascuto- 
riulu lui cracittriH sau craciune, corres- 
ponde ca mai bene la intellessulu cu- 
ventului, ca esprimendu tempuìn de hi' 
Cftrnatiorif'a cuientufHÌ; de partea fone- 
tica, de si se presenta certe groutàti, 
cnmu caderea lui n pi stramutarea lui r 
d'in locu, totusi aceste ditlicullàli nn 
su invincibili, candii ne cugetàmu, càtu 
do multu poponilu ciuntosce si scurte- 
dia cnventele, ce are se pronuntie ca 
mai des;j; roferirea acelluì-asi cuvent;i 
la crcsc-ert nu se potè jnstificà, in for- 
ma, decitu presuppunendu co s'a fau», 
ritu antaniu uau cuventu : cresc^itione, 
care 8*a redussu apoi in cresc*tioner ere- 
s'tionc, crctione sau crcciune, creeiunu, 
cumu si' mcntioue d'in mentitione; ia- 



CRA. 

tellessulu ce ar resulta d'in acesta ety- 
mologfa iuco ar ti mai greu de esple- 
catu : ce ar iusciiliià proprie crciiu7ic ? 
ieniptdH in curi inctpti a cresce dilkicY 
8au U-mpulu in carv ctosce cuvtntuÌH di- 
vinu (hiSkìnìu cresci cuintelledsulucellu 
filai largii de nusct)? sau iu tlae auieu- 
doue de luia data, adeco : cnaccrca dìl- 
Idot'U si ereiiCerca aivaituluii liv aup- 
l)03Ìtiunea, co cuveutulu craciunu, ca 
8i latiu. bruma^brerUuma (=cea luai 
scurLa lumina), ar face allusione 1» 
scurtimea sau lungimea dilleloru, s'ai 
potè referi la acea-si lontana, d'in care 
a easitu si n-'^v/io^e— Septembre, asià 
iu Cfttu aaciune ar fi iu locu de corap- 
^«(Wf, trausforruatu successivu in curap- 
tiane, crapiioncttratione, cruciunc, era' 
ciunu; cea mai grea de ju^tifìcalu d*in 
aceate trausformatiouì ar ti caderea lui;' 
inaiate de /, care ì^e pa^tredia, de re- 
gula, in as^meui couUitioni : intellep- 
ftVne, etc, si s'a pastratu chiaru iu rap- 
tiot^, d'in care ar lì venitu priu com- 
punere cu cu si aationc insusi; déro a- 
• cesta cadere a ini p inaìnte de t totusi 
nu e fora essemplu : asià dcreticnrcy de 
cértu in locvi àQikrvpUcurej a perdutu/;, 
de sf in alte cuvente de acea-asi rade- 
cina acellu-asi 2* ^'^ mantinutu tieat- 
linsu : iudarpturc, etc, 

CRAlA, s. f., reffuuiu; demnitate de 
.Cftti«:=rege; terr'a iu care donmesce 
nnu auiu. 

CRAIESCE, adv., rciMe; prnlitl ho- 
mlula more; ca una craiu : a trai crain- 
ìicc=.'à duce vietia de craiu, iu amen- 
.doue inseinuàrile cuventului craiu. 

. CRÀI£SCU,-a, adj., reglit»! re^^alìi»; 
dl«M>iututiy lm])udlcu8, relativu la uuu 
craiu; iu aiuendoue insemnàiile acestui 
cuveutu. 

CKAIESSA, 8. f., regiu»=regiiia. 

CllAlLICU. s. m., pl.-un\ fapta de 
craiUj luatu numaì in inbellessulu reu 
allu ace&tui cuveutu. 

CKAIETU, 5. m., sì 

CUAIM.£f s. f., utrp 'tum coliorti» ceta 

^de trai, in iusemnarea rea a cuventului 

croia, — in dictionanulu de Buda ibr- 

' m'a c/arme si cu inì^emuarea buna, déru 

^straordinaria, de regnu, ca si croia. 



CRk, 

CRAIRE,-'<^cu, V-, regnare! tiepolem ^ 

esse; a fi cmiUf in amendoue iusemuà- ■ 
relè acestui cuveutu. ^ 

CRAISIORU, 3. m., 1. precàtu noi 
scimu, ca deminutivu d'in craiu : a) rt;- 
gisiaru:^ve':aiaij fiiuderege, sau i*^go ^ 
allu une! luice terre; b) uuu micu de^* ■ 
l'reiiatu— Uissolutus; Z. dupo dictiona-™ 
riulu de Buda : a) specia de pesce, «al- 
mo <rutrj4; b) specia de stnigiiru. 

CRAITIA, 8. f.; 1. cu acellu-asi iu- 
tellessu ca si crafeÀ'À*a.=regiua; 2. fìiaH 
de rege; 3. una flore, u.-eie^ erecto* 

CRAITIABIU, s. m., pl.-i, crucUer; 
moneta austrìaca de arama, ce a por- 
tatu una imagiue a uuei cruct pre deo^X 
de uude si numele seu germ. kr^nier 
d'in kreuz=crMct, craUiariu este insufti 
;<erm. krtiiizer, caruia s*a datu forma 
l'omaueììca; preste Carpati se nume^ca 
^i mai bene cruciariu, precaudu d'In 
coce de Carpati se numesco gologanu^ 
cuventu si mai pucìnu adiuissìbile de- 
càtu craitiariu, 

CRAIU, s. m., rox., d.kiulnua; iiepa 
dU^olntn^y lritjtuilicu»$ l. cu ìntellesini 
bunu : rege, domau, domnitoriu allu 
uuei terre; 2. cu intellessu reU ; dear 
freuatu, uerosinatu, care sì {^trece vi 
ti'a in desfrenàri, resipic>ìu-8i staieai 
petrecericucurtisa«e;— d'ingrec.xGpti 
^domnu, si a nume d'ip una for: 
x'jpóX'.o;, d'in care la noi ; cura/«<, ctì 
liu, craiu. 

CRAMAì s. f., casa la vinia, in care 
s&punn liHidu de calcatu ntruguni, si 
He pantredia butile cu viuulu calcatu, 
peno se se bage in cava; — cuventulu iii 
structui'a sa fouetica nu presenta ne 
micu coutrariu foneticei romanescì; de 
de unde vine? se fia ore grecesculuxp 
[la, care iusemua .sì vinu vicMecatu et» 
ajMt, cumu este cellu do currenda cal- 
cata i* mai multe alte cuvente, atten 
gutorie de cultura viiei, ce avemuin lim' 
ba d'in fontana grecesca, cumu : litm 
:=XtjVÓ;, c7uira<:j4=:'/àpa4. etc. , \um iafl 
adjutoriulu suppo^ìtiouei, cosi crama ;a*V 
potè ti grec.xpà[j.a; d*inacea-a&iradeciua 
cuxpt[ia u esditusi grec. modernuxpoa^^ 
^vinu, si astufellu tote probabilitàtilaf 
coucurru a contìrmà opinionca C4icranta 



* 
1 




M^ 

■W 



CRA^ 

este aceOu-asi cuventu cu vechiulu grec, 
X(Ȉt|&a, luatu cu iutellessu de incapere 
de calcatu aì stoysn vinulu. 

CHAJdP£IC,3. m.,frji?metitum; bus- 
cata rnpta iiau taiata d'iuuituceva : crti^i- 
pei$i de fufw, cnimpch^ de ìemnu, etc; 
— cuveutu essitu d'in acea-nsi radecina 
cu curpuf carpire, etc,, de uudo ai ver- 
bali! cruminre, subst. aumpUia, 

fCKAMTlRErtfSCU, v, a face cram- 
peie, a rupe in crampeie, 

CRAAIPITIA, S. r., rneudum, tUIubi; 
vitiu, defeetu, cusiu'u; — cuvoutu ne- 
oouauiicutu d'iu coce de Carpati, (vedi 
cramp&ia), 

CKANCENlA, s. f.» calitate de cran- 
cetiu òSkM lapta trancimi. 

CHANCENC «au crancmuru, adj^ 
««per* oruU«ÌÌ9, ati-ax, liorrcuitua;aspru. 
n'oleatu : furtunu cruncina, geni cran- 
c^ièu; infricosiatu, spaimentatoriu, iu- 
T^rsiuxiatu ; luptu cranctna; crudu, bar- 
toni, atroco : cratrcencle dtcrete alle ty- 
riMtufui fttiome:M(i^*M;— cuventulu uu se es- 
pieea bene pria skv. ot*6ncliia:=churera. 
?CKAPL'S1X1CU, H. m-, una pianta, 
dspiecata in Barciauu pria germ. oaàlor. 
C'KASIEI, s. m. pi., una pianta, es- 
|lB»cataiu Barcianu pria germ. we^dorn 
(=tìtterale : spinu de drumu; i*rliam- 
oaft= inaracìne). 

? CltASNlCU, 8. ni., pareclesiariu= 

CK ASISU, 8- m., in locu de crascy nu 
e de reconnneiidatu. 

CKASTAVETE si castruvete, a. m., 
cHciiinU; fructu legumiuosu; — dupo in- 
\ etlatulu Mtìdosich d'inslaviculuvecliiu 
er»»l«rfti; déro ace^dtu cuveutu nu e^- 
siste in veclii*a slavìca; déro, cliiaru de 
essi^ce, eiimu essìste in unelo limbe 
ae slavjce, forma cuventulni roma- 
escu se oppune la aasemfìnea supposì- 
iioue; macedorom. castravettu ar cadrà 
mai bene cu form'a slavica ; vericumu 
izise nu e lipse de castrattUe , caudu a- 
veoiu cMmma. 

CUATENTLà si cretantia. s. f, KabU- 
■raculum^ prel(ìfum«n; tota , pestelca, 
eiorliu;— dupo dictionariulu de Buda 
d*in latin, caljintloi; vedi inse si ccUren- 
tia 8Ì cotrocire. 



CRI. 



207 



GRAVATA, s. f., cnt»ltlum collo «Ir- 
oamvolutuu^legaturadeguta, baccalà 
de stota cu care se infasiura gutulu, 
apre a lu protege de intemperie; — dupo 
frane. oiMrate, ifcal. crarutUsi oroattay 
ispan» corbata, care ar ti formate di'n 
numele d-ì poporu Corvvtu san Croatu^à^ 
la care .sarti impromutatu acellu modu 
de legatura. 

CREANTIA, 8. f., ueologismu dupo 
frane, oréanoe, care insemaa cytdenliof 
déro care s'a appiccata t>i cu intellessuiu : 
1, de crtdltu, sau inscrisu de crediti; 
Z. de matidatu sau inatructione a unui 
domuitoriu cetra una representante alla 
seu; 3. de ttcrissore a unui domoitoriu, 
priu care accredita unu represeutanteallu 
scu : iu aceste d'in urma trei iusemnàri 
s'a luatu cuveutulu creantia si iu ro- 
manesce, déro nu so potè admìtte, ci e 
mai bene a lu suppleni in iutellessulu : 
L cu crtditiva, 2, cu mandat% 6. cu 
accrediiiva. 

CUEIUNU, s. m., i?rat*hiiiin ; instru* 
meutude trassulinìe, dedesemnatu,Btc., 
— ueologismu nèftìriciUi dupo frane. 
ura^on, formata d'in cr«ie=;crciu; pre- 
cumu déro dicemu creta la unabuccata 
de crda cu care scriemu sau di^semnàmu, 
do ce se nu dicomu si plund)u la unu 
instrumentudei?/u/)tZ>H, cu care facemu 
acelle-asi uperationi ? 

CKETEXTIA, s. f., vedi cratmtia, 

CRICALA, s. f., oouflxuin uilniitale; 
carne tocata, tocana, tocatura;^necon- 
uoscutu d'in coco de Carpati. 

ORILA, 8. f., bataia de veuatoi*e : 
omu de tri2a.=cave o pususe bata, spre 
a scorni veuatulu; abate incrUa^dk 
face bataia; — d'in ultima locutioue 
se Tede co crila, ca si corna (de unde a- 
poi 8-coni-ire, ca terinenu de venafcu), 
a fostu in origine unu instruraeutu do 
facutu sgitmotu, spro a sparia si scorni 
veuatulu, si prin armare se [>ote lega de 
ucea-a3Ì radeciaa cu frane, crtiuety ere- 
ttìUf alle nostre : crtcaire, crdiire, cti^ 
steiu, etc, (vedi carcairc), 

CUISXANU-'v,adj.,a^igmeDtativud*in 
crUiu, ca si lungcmu d'in lunyu. 

CRISIU-a. adj. , icraùdi») craitsus} 
rortU; maturuM; bene desvoltatu, ro- 



20A 



o&n. 



buatu, grassa, VtìrtosUjVoìnicu, matuini : 
ce crisiu de omu.' ce etisia deféta! cttmu 
$e hatìi de hau' erisii nostti de mili' 
<ari/— d'ÌQ acoa-ad radeciua cu ere-are, 
cresc^'e, cre-^tiu.trassu sau gnissu, et«,; 
d'in acea-asì fimuinu paru a fi essitu sì : 
rrivciia, ca ventulu crìlnmaitarp. si fu- 
n'osw, dupoacelk'-.isì analogie, prin cari, 
iu latiuGsce, uquil )=^nìrctÌH, pare a se 
lega de AiiniU, ca imsserea cea mai ro- 
imsta; crivina, ca padure, de si mica, 
àéì'O d<;sa si coucrescuta; in fide ver- 
bulu cHt>lre, cu roflossiivu : a se cri- 
it := a SG imbuibf' preste mesuni, verbu 
de altuiiiontrele ruvonnoscutu d'incoce 
do Carpati, undc se dice crepare camu 
in aceJlu-asi iiitellessu; slavioula krlvA 
=^curbunu espldca intellesaulu co au. 
romanescele ; crlvH'm^ crivina, r^ivire; 
crivftiUf caro se alla in un'ale limbe noue 
alavice, e mai probabiltì, co a tosta im- 
promiitatu d'in roinanesce, unde 31 atla 
una esplecaré mai autisfactoria de càtu 
eoa trassa d'in vcchiu slav. krlvfl= 
ciirbu, 

CKIVETTIT, R. m., aquUo. ventu a- 
spru si impetuosii, care suilla de^re 
inedia nopte, (vedi erisitt). ^ 

CKIVINA, .s.l'.,dumu8j riuinetnm:tu- 
fa^tufetu, (vedi c/*m). 

C'RIVlKE,-(*5Cw, V., vedi crisiu. 

CROIELA, s. f-, in locu de croiiura, 
nu e de rocoramendatu. 

? CROSNA, 8. 1'., legatura, «rcina de 
eifecte, de lonme, etc., ce duce cineva 
in spinare. 

ORUGU, s. m... orb!tì, cjclus; cerca, 
si in speciale, cenni descris.su de una 
asferu, orbita; cyclu; — cuventulu n*a 
ibstu connoscHtu de càtu dascaliloru 
slavisti, sì astadi este-cu totuhi cadiutu 
in desuetudine ; seugurele espressioni, 
in cari se applecà cuventulu de insisi. 
acci dascali, erau : crugidu sordut ai 
crugìdu lunei, caroru-a de niuitu le a 
luatu loculu : cit^lulu sorclui, cijflulu 
^wm^', (vedi iu Dict.ioiKiviu rv^/y/); deal tu- 
mentrele slav, cruirS e^te unu ijupro- 
mutu d'in lai. clrcuH, greo. 7^1x0;. 

CRCrMPTNA, si cruvipira, s. f., so- 
laniim tiiberoiilosum ; Olii tote dictio- 
nariele ddu acestu cuveatu oa avendu 



I 



CTT 

acea-asi insemnare cu cea-a ce se chia- 
ma si cario/ a; dictionariiilu de Buda 
itise, dupa ce lu espleea cu vorb'a tier- 
mèruy apoi tramette la espressionea : 
alluna de parmtitu, pre care uà traduce 
cu esprea^t'-r»»?" ••■ruanesci : cru/npera, 
picioea, ht '/tirmòrn, òro* geriua- 

nescì : Triinttiiirufl ^ poluke^ karti>irf*lf 
urdapfely erdIUstelj d'iaire espressio-^ 
nile romanescì, Uemièru noue ne e cu 
totulu necooDOSCuta. sì neci in altu dic- 
tionarìu amu atiatu agostu cuventn, a- 
fora de cella de Huda, si in ac<istu-a 
chiara numai d'in intomplare, la loourele 
mai susu citato, fora se %uredie la l 
L'ulu seu ca articlu speciale; déco tier^ 
litèru nu este unu prodactu allu compo— 
lìjtoriuluji dictionariului. atunri cuven^ 
tulu tiermèru ar H ca compusu d*in ti^^ 
m(=pamentu) si meru, una creatiflne 
popularia, intra ndu iu acelle-asi analo— 
g'ie ca si frane, pnmme de terre^ si priiL 
urraaro cellu mai bujiu cuventu roma- 
nescu pentru espressionea conceptiiluà 
de cartofu, de ore ce atàtu eavtofu càtim 
si^nciocM'UU sì aHa etiplecjirea loru d'ir» 
(oadu romanescu : cartofu, piciocu m. 
tièrnièru esprema déro anuin si acellu— 
asi conceptu, si e vorb'a numuì iU a at< 
lege intre ac^te trei cnvente pre celli 
mai bunu, care ar fi, dupo noi, tìermì^ru 
càtu pentru crumpinu, insemuanda 
curau se vede d'in celle espuse, nu a 
tatù asià numìtulu cartofu^ càtii asi 
numida alluna de pavtenttt saw boria — ^ 
hoiu, sau (7//tt«/f//a , ar fi unu cuventB-^^ 
de prisosu; doro, tiendacoin forma n«-^T 
pfeseuta nemica contrariu foneticei ro — 
raanesci, si fiendu co pare a se lega d ^ 
aoea-asi origine cu cìtrptnw; de acea*^^ 
s'ar potè applecà cuveutulu crtimpi 
sau crumpira la una specia anumi 
de fubci'Cidose, ^^— 

C^BUPI^ s, m. pi., cuventu ce noi Decs=4H 
in dlctionarie amu aflatu, neci amu au^^^ 
dita sau cetitu undeva, déro pre car^ "* 
invfitiatnla Miklosich lu da cu insei 
mveakée grniusu.nudoÌHZzfarìna prosi 
macinata, ca essisteadu in romanes( 
9i provenitu d'in slav. crapa=fari 
tura mica. 

? OTÌiiE^'escUt T., templum oondei 






h 




DAIX * 

ì\ admiiilstraro; a fnridfi, a redk{t. d'in 

omelia, vtdliind» in spocìalL' de una 

LSrrka, dty iiim lìionasteriu, de luiu o- 

dtìu sì alte asstìmeni ìnstitutt» de be- 

ifìfacere; -- d'in f^frecosculu xt{-C=tv, de 

inde aiH)i sì dìtoriu^ihmihitov'uì san 

k(lmim:^trutoriu ullii unni nssitMliiinifntu 

<Jp celle mai snsu atlpii- ■. 

CTITOKIA, s. f.. cali...».' U^rfilonn, 
CTITOlMi:, s. m., vedi dtrc. 
CUDUin.riKE,www, V.. datn fu dic- 
[oiiarinln de Buda cu acea-asi innem- 
.re ca si huduìuirc; su reterò piin ur- 
tare, ati\tu i)rin Intel lossn catn si prin 
Ibriiia, hi acou-asi fontana e.u coirocire. 
CUFEKAUIU, H. ni., caro faeer«/m-. 
^ClTFKKASlL^s. ni., pL-^ doniinutivu 

cuferu. 

ClIFERr, fi, ni., pl.w, rlscus, ^>cllifa 

!a; lada de pelle, giaraantann; — cu- 

mtiUu se Ioga de acea-asi on«,ano cu 

)f<u cofinn, etc; si prin urniare s'ar potè 

Lmitte in dictionarinìn limbei: pealru 

lellu-asi ccuicejitu, (riti ircoa-asi t'oa- 

kna, au es:«itu : ital. cofano, frailc. vof* 

rrf, ispan. cofro. 

Cl'FL'KELA, s. f., in locudc cnfuri- 

nu e de reconimendatu. 
CIJLBACES<:A, s. U ^nxa pianta, e.s- 
Recata in Barcianu prin gerni. ne- 
Aiiehkruut. 



DAI). 



90J» 



CULFiTU 8Ì coìeiu, s, ra., Irorls ppllis, 
pelle fora perù; — probabile in locu de 
colcvìHj d'iu coricali sì l»vis = netedu 
fora peni, fom asperitàli. 

CUNSFIJ^TlKK.-^'^rw. v., in locu de 
ronsrcrarr, nu e de recouiniendatu, fora 
HO mai iidaugeniu, co abià nasculu a si 
inorìtu si eadiutii iti. rompleta uitarc. 

CUKMA, R. f., plur.-rMrwrt/<f, palm» 
pi>inuiii,=^ponia de fenicu, fvuica; — cu- 
vontuln fenica face superfluii turcesc. 
cnrwà; cn atàtu mai piicinu se potè ad- 
mitte ntrmalu in locu de fenìcu, 

CORKIEUIU, s. m.. in locu de cf<r- 
soriH, nn o do reconuueudatn. 

CUSINITIA, s. f., fai»rl ferrarli of- 
Hclna; laboratoriu de ferrariu. 

CUTE san enti, esclamationo cu in- 
tellessu de iniporativu, prin caro se in- 
demna Vitellii a fugi de la titiele vace- 
loru, candu Io mnlj^i; — scurtatn, so 
vede, d'in c«rc-fe=:caro (de undo si cau- 
fan- san filk^rv)\ acesta sengura forma 
reniasa d'in tiaver** nu e mai estraordi- 
naria docàtu cebsa san cés^ (d'in cc5- 
«(»rr),cu iusemnare erosi de iniperativu, 
prin care se iudeinna vacole a std bene 
la mulsu, ìieci dec^tu ai d'in aire san 
atfcrCf (vedi ai); c<is'so dice prescurtatu 
d'in ceasa^ ca sd ì<i£ d'in lassa ; /<w' se 
tntrcz^lassa se Inire, 



D. 



DADA, s. f-, appollationo. co carola 

^"■ra, in Munteni'a, una .^oru mai mica 

Juuuesce pre unii nini mare, prò candu, 

1^1 potatile Mmitoniei pentru acelln-asi 

[^<i!i*^j?ptn, so applica cuventulu : fiafia; 

^*>(>in Muldavi'a .^e aude, in acellu-asì 

"^^tellessu, vorl/a : Irh^ san Iclitla, care, 

'D Miiiitenra so dice cu doue insejunàri ; 

^»i»abmia, applecandu-sccatenninu de 

^'^''PiH'lii, de mnicrileiiiai tenero. la celle 

"^betraae; alfa rea applicaudu-so la 



feniinolo co so lassa' a ao curtcui cu |>ér- 
derea oiioici Ioni;. la Macedoromani.d'in 
conira, ihidii ìaseuina matnmaj — dada 
un e decatn unu femininu d*in mascu- 
linnlu dadu. despre- care noi nn scimu, 
déco se applica undeva, intre Romàni, 
la fratii mai mari, cn acollu-asi int^l- 
loiisu, in caro, ilttda ne dice la aororilo 
mai mari; certu e, co dictionariulu do 
r.uda dà form'a tefa m acea-asi insem- 
uaro ca bì 6u<^c=frate mai mare; certu 
14.0. 



wm 



e de aswraenea, co dadu, d'in care viue 
feminJniilH dada, este d'in acea-asì fon- 
tana cu tata, adeco co, prin stramutarea 
teuuei t in medi*a dj dadti e in locu de 
tutu, si dada in locu de tata; cuveiiti* 
essite din acea-usi radeciiia cu dada sn 
alla in ditferite liiuUe cu difterite for- 
me : in grecesce tT^ftif] si tr^tì-zj (analoga 
in forma cu rt-man. ifit\ de unde si /e- 
'iìca=tuta)— nutrica, buna; ttr^Tj si urd-/^ 
^sfercu de titia. titia, si prin metafora : 
nutiice, buna, nitftisia, etc; cuventulu 
T/j-dT], desbracatu de duplecationea vr^^ 
duce la una radecina Oa, care 86 alla in 
grece:^cnlu tì'àg:v:=a di titia san laptc, 
dàiiO-at— a suge titia; d'inacesta rade- 
cina, a carei t'orma romanica este ta, a 
essitu si latin. iiil.i=allu uostru tata; 
in latinescc cuventulu tata ord espres- 
sione copillaresca de acea-asi insem- 
nare cu pater, déro se dicea si in loca 
de mamina, alta espressione copillaresca 
in locu de inut*'r; mam-na.^a sf tutu, 
dupo cumu se vede d'in cuventele gre- 
cesci citate mai susu, cumu si d'inalte 
espressioni, in cari aflàmu acelle-asi cu- 
vente, de essemplu : ma^jwi/èru^por- 
tatoriu de tiiie, cu titie, etc, auinsem- 
narea eoa mai originaria do ccva ce nu- 
tresce, sì in speciale : a) titia, h) omu 
san fennna nuiritoria : tata, mamma, 
nutnce^ buna; nu este déro de mirare, 
co tata in latinesce are insemnare sì de 
tata si de mamma; in romanesce cuven- 
tele : tata si mamma, au fostu si sunt 
peno astadi espressionile esclusiva ap- 
piccate la nascutoriiilu si nutritoriulii 
sau nascutori'a si nutritori'a copìllnlui , 
precandu pater si mater nu s'au pa- 
stratu decàtu in certe derivate si com- 
pose, cumii : cum~matra sau cnm-meiia, 
matrice, etc; fiicia cu aceste fapte ne- 
contestate si necontestabìli, nu intellc- 
gemu déro pre ce cnveute se intemeie- 
dia itiTetiatulu Jlf(A/osicA, ca se referia 
roman. tata si mamma la vecluele slav. 
tata si mati) ba chiaru si roman. titia 
|a imagiuatulu vecliiu slav. tìtiaj ai; 
dora tiii llomàuiloru au fostu condein- 
nati a nu connosce doiosele nunieni de 
tata si de mamtna, peuo ce nu le au ih- 
Vetiatu de la Slavi? déroatuuci fili stra- 



buniloru Komanì, nascati in Latin, e. 
nu connoscoa nnmele de Slava , de UKrrf 
invetiasse duìcile appellationi de T ^q 
sì ìuamma? Invetiatulu slavistu se 
dima poto pre unele forme ca tate 
maie^iy cari occurru si in unele lì 
none slavice, spre a sustiué asserti^cD/^ 
sea; déro tata sì mammaj forme d& s^ 
contestata romanitate, sunt elle sen^- 
rele cjavente de unu usu familiariu^ ari 
in gur'a poporului potu luà foniielesi 
transformàrilo celle mai variate?, Si io 
addeveru, afora de laica si maka, c^' 
ventele in cestioue au luatu ìnco fono* 
immultite, pria care se espremu del** 
cate nuantic de desmerdatoria affe^^B 
tioue : asià tata se aude in gur'a popc^B 
rului romanescu cu fgrme desmerdatc^' 
rie ca : tetc, tetica, tica (de unde si ta\m ^^ 
tattica, tucu, etc ; asià ttuimma se auS^ ® 
in gur'a poporului cu forme desmeTd^»'7 
torie ca : mnmfwcai mica (de onde ^^^ 
maica)^ mammuca, muca, etc; càtu per^»' 
tru metusia noi crederau co e in locuc^s 
amrtusiay formatu d'in latin, amita— "« n 
intellessu cu allu nostru metusia, ca si ct 
tubiti d'in caia — it. !?alta frane. ^clmi 
mmitia saupisica; ddro,si déco roma^-] 
mdusia 80 rofere la acea-asi radecina 
slav. matli=:lat. maler, totusi //Witf 
spre a se espleca, n'are nevoia de sit 
iitatf: radecin'alatinescului tnnter,gr< 
cescului p.-/)t7jp sì slavicului matl^ ca 
a romanescului mamma, este ma, cai 
in grec. |i.aMcr= mamma, buna, raosia, eto» 
api>;ire sub form'a cea mai simpla, t^fO] 
in inainmu, duplicata, ca sf radocin'a i*| 
ìu la'oj precumu radecin'a ta, nAé ^i 
m-i este orecumu in gur'a poporului n^- 
manescii : afora de celle peno aci cìtat^ 
radecìn'a ina a datu in romanesce : m^ 
steru, ma-stera, ma^trice, ma'tica, si 
sjDCopatu : matca, si potè chiaru : wo/!iB^ 
mosia, etc, de orece in grecesce d'in»' 
cea-asi radecina vine si ^a-Zàt^^f^i 
care ar fi in locu de ìwtYtoc, {vo(Ìi •'> 
cioeti), si acestu-a in romanesce arlui 
forum de magiu sau muciu^ traiiflfi>r"* 
matu apoi iu musiu, tnosiu-, ca -i cotiti'it*^ 
in locu de cifsticiu^ (vedi in dictionario 
littor'a C)\ doro pre longa forma, .si i"^" 
tellessulu lega cuventele mositt sì w*^^ 




PAD. 

$ia cu multu mai bene de acea-asì ra- 
decina, d'in care au easitu mare=]ìit. 
^^Ig-nns, maj[»r=:mai maro, majores.' 
^HH mari, si : mosi^ straìnosi, etc.^ rade- 
^TOi*a ta a fostu inco si mai fecunda in 
lìmb'a nostra : pre longa tata cu tote 
iransformatioiiileiD parte ennmerate mai 
ìU, ea a data inco: titia, tUisioriat fì- 
, Hiinayiiutluru, tìafiajtiatiaca{syn' 
tu : tiaca)^ dada, dadetca, dadacire, 
Hca, durduj dio dtécii, durducarcjdur- 
ia, etc; de si atàtu forin'a, care nu 
^enta decàtu variationi fonetice de 
celle mai usiore de justifìcatu, càtu si 
intellessulu acestoru cuvente, care, de 
si rarìatu, aste inse usioru de reduasu 
la un'a si acea-asi fontana, ne ani scutl 
de a mai adduce none probe pentru con- 
firmarea assertionei nostre; vomn cita 
tote acestea si càteva cuvento d'in 
bele sorori trasse d*in acea-aai ra- 
eina U cu fornii si inteìlessuri tutu 
de variate ci celle ce occurru in 
e nostre: ital. tato— frate: tata=:soru 
'Hatia allu uostru); tetta, zitta si cljsza 
^tith, zexzolo=8fercu de titia.ihdìorn 
i 'iufiuru, isp. si port. teiaz=f.itia ; 
ieiic=zfitia; rèton=:sfercu iU ti- 
'i<i,catal.(IMa::=diLdaca^ nutrice; sardìti. 
sì dedda=6V/(j. Atàtea credemu 
alle pentru justiticarea romanitatei 
venteloru in cestione, cari niimaì prin 
mmierulii loru probedia, co au incoltitii 
d'ÌD radecina afl'undu pren^ia in pamen- 
taln romanescu; unu lucru numai vomu 
mai adauge a dice : dèca dada sì dadH 
prin stramutarua in medi'a d a 
liei t, in locu de tata si tatu^ stra- 
utar(^ addussa prin necessitatea di- 
nctiouei de iutellessu; apoi si bade, 
pria assemenea stramutare a tenuiloru 
p si t, erte in locu depnfe=pater, stra- 
mutarf! addussa si acf prin nccessitatea 
fi' ' leide intellessii : inaddeveni, 
jv , ii^a lui r. ca sì in frate^frA- 

ter, cuventulu pate=pater s'ar fi con- 
fosu in intellessu cu pate=z.mffeTe^ si 
de ad form'a. : fcarfe, care, prin armare 
lipse de bulgar. batl, spre a fi es- 
iia, (ve-Ii si badcy badtca, badUkij 
bactu), 

DAJ)ACà, S. f., quse puorum edu- 



DAI. 



211 



int, 



oandiitn susclplt; baiatorìa, feminace se 
insarcina cu prevegliiarea si crescerea 
unni copillu intorcatu, numita astadi si 
bona, dupo frane, bonue, cu acellu-asi in- 
tellessu; dddac'a potè fi si doitui (in locu 
de dodìca^ demìnutivu d'in doda, alta 
forma a lui dada); déro doic'a, ca atare, 
este nutrice, dà titiay precandu^ ca da- 
daca inceta de a da titia (vedi dada), 

DADACIRE, 3. f., a fi dtidaca, a face 
pre dadac*a : a dadaci unu copillu. 

DADATELLU.s. m.,pL-i,una pianta 
=aTicnione pulsatila. 

DAGHEROTYPIA. s. f., arte de a 
scote imagini de omeni, animali, etc., 
prin lumina; — cuventu francescu for- 
matu d*iu Daxuerre:=inventoriulu ace- 
stei arte, si grec. T67roc=typu, imagine; 
déro astadi cadiutu in desuetudine chiara 
in lirab'a francese sì suppleDÌtu prin al- 
tulu de form'a iphotograpliitizrfotogra* 
|ja (=:proprifi : depingere prin lumina ; 
vedi indictionariu ifotografu, fotografia, 
san photographii, photographia), 

DA.TCÀ sì dolca, 3. f., outr!x; nutrice, 
baiatoria, care da titia unui pruncu; — 
amendoue formele suut deminutivo, un'a 
d'in dada, alfa d'in doda, dMu cari derai- 
nutfvele : dadica, dodita, ai prin syncope: 
dica, daica, dolca, (vedi dada si dadaca). 

DAIEREA, 8. f., pi. daiereUe, tob'a 
ce batu ursarii, candu jocaursulu; — 
y in locu de dokreìla san tobereUa, care 
prin caderea lui 6 s'ar reduce in adde- 
veru la : douerdla^ dokrea; av potè inse 
ti, prin caderea lui n, si in locu de da- 
nierea, (vedi si dainare) 

DATNARE, dainediUf etc. si 

DAlNAlKE,-tescM, si 

DAINlRE,-e5CM, si 

DAtNUIRE,-i^5CM, V., cauere> modu- 
lari; durare, perdarare» permanere; 
1. dupo dictionarìuhi de Buda, care da 
cuventulu numai sub form'a : daitiaire, 
a face so vibredie cordele unui instru- 
mentu do cantatu, si de aci : a) a canta 
cu instrumcntu de corde, in speciale; 
apoi in generale, a cauta, cbiaru si d'in 
gura; hj a face so vibredie ceva, se os- 
cillo : a scuiurà, a clatiuà, a agita, a 
tremiirà, a dardal, etc.; 2. dupo alte 
dìctionarie, care dau mai allessunuma 



913 



DAI. 



foriiiele: dainirc si dainuin. si piecàtii 
insìne scimu, ca neutru : a dura» a tint^ 
indelun^u, a fi durabile si indehingu 
permanente; — d'in dorivate : daini- 
toriu si dainuitanuT=,ihirnì)ì]f}^ inde- 
lungutinntoriw, solidi!, permuminte.etc., 
se rofero la inseniìiarea de sub 2, *^ro 
</amM*t«r=ktganu, in care de dau copili 
mai mari si chiaru onienì in etat^ uia* 
tura, se lega di? insomnarea ile sub 2; 
none nu ne e coniioscutu cuventulu 
dainusin neci d'in audilo, noci d'in ce- 
tite; — dupo dietionariulu du Buda cu* 
ventidu dnhtairf s*ar ti niiscutu d'in 
grec. ÒTJv, si a nume d'in duriculu òdiv 
=:jiiplter=joue^ cea co ar dd ca in&;em- 
nare primitiva : a jmui san canta si sal- 
ta in oiwrea lui Joue^ ra cordmniii, de 
unde apoi, in genere ; a ranf'i, a saUd, 
aseagUà, etc.; déro acesta etymoìogfa, 
ce de altmnentreleji cu greu is'ar potè 
admitte, totusi nu aresplecà decàtu in- 
semnàrile de sub 1 alle cuveniulnif las- 
sandu pre celle de sub 2 neejìplerate, de 
orece intre cantare si saltarf sau ff<;/- 
tare de una parte, si durare de cea, alta 
nu pare a se afia neci una relatione, a- 
fora déco nu ar fecuiTe cineva la ide*a, 
co durafa san temptdu se csprenie de 
regula prin niissicnre (compara clqùta 
^missicare a pleopoloru si durata de tem- 
pUt si wowy'«///=:missicare'si parte d'in 
durata san tempu, etc). si oo salfuìu, ca 
sf canttdu. simt neseparabilide w(i^.««ni. 
care inca implica duraVa sau trmpnlu ; 
dèce admittemu acestu raodu de vedere, 
atunci dainarCf dainirc, etc, s'ar potè 
esplecd in amendoue insemn;\ril6 prin- 
cipali, referindu-se la wna onomatopeìa 
dan san dnn?^ care ar fi acea-asi ce a 
datn 8i lat. tans-o=:attengn, si care 
prin stramutarea lui n in >*, naturalo 
limbci nostre, (vedi in dictionariii lit- 
ter'a N)^ ar Ina si Ibnii'a dar; sub anien- 
doue formele onomatopei'a este viua 
in gur'a poporului ; cu r ea eepreme 
mai allessa ribrafione san oscHìatioìie, 
ca in dardaire; cu n espreme mai ver- 
tosn sonulu prodn^.?u prin vttetiperca 
cordeloru unni instrumentu sm prin ha- 
Urea in ceva rcsuuaHyria : prin ui'mare : 
^Qtimgere san battere, apoi t rcsonarc. 



DAL 

saìtarcy leganare, etc, sì in fine ; rfw- 
rurc, etc, ar forma una Ktrinsa siUcces- 
sione de concepte derivate nnulu d'in 
altulu. cari tote «'ar esplecii prin rade- 
ciua dan san Uur, e^^plecandn mai de- 
parte : dandandj care presenta rade 
cin'a cu u duplicata, prt*cumn si dana- 
naia, etc; s*ar potè inse ca dainare» dai- 
nturef etc, in insemuarea d»' durane «e 
fia essitu d'in acea-asi raderiiia ca sC 
grec 6oX"'.yó(;=/ioi</f/. indrìuntfu ; d'io 
trunchiulu ooX a potutu, in addevern, 
essi imu vrrbn doì-iuarr, care, dupo le- 
gilè loneticc alle limboi nos^tre, a deve 
nitu ; doiuarc, dninarcj dainarr,eic. 

I )A! NU ITORILT,-/ftWrt. vedi dainyire. 

DAINUSIU, fi. m., vedi dnintdre. 

DA.]DlA,s.f., trlbutiim, vectlcrjil; im 
positu. dare cotra stitu, contribntione 
— cuventn de forma slavica: de aci a 
f?a/»/cK=supp!isu la dare, contribui 
tonu; Jr^Vf/mMzzstringu toriu de iUtjdia^ 
perceptoriu. 

DAJDrMRIU. s. ra., vedi dnldia. 

DA.TDXfCU si dajnicuj adj. s.., veti 
dajdia. 

DALA, fl. f., la Macedoromani : ìapti 
prcitsu; — ?d'in acea-asi radcciua cai 
dada, (vedi acestu cuventu). 

DaLACU, s. m., nnthrax=antrace,' 
buba forte rea. numita pre a locure 
carbtnie^ — d'in ture. daUcf 

DALMA (pronuntia dàlma\ s.f.^tù 
lls; coHina san dcalu; — cuventn nocon 
noseutu d'in coce de Carpati, diriH) di 
tionuriulu de Buda d'in tumulus, ean% 
prin syncope si metatese, s'ar fi trans- 
formatu successim in tnmlu^ dnatloi 
dnlmn si feniin. diilma; déro mai nsiori 
se potè lega de acea-asi radeciiia d'i 
care a e^»situ dralu: vericuinu ar fi inse,] 
lipse nu averau neci de dàlmn san duU 
»/(!, neci de dmlu insusi . candu ne »\ 
la di^positione cuTentuln collina; tV\ 
ddlma e derivatu si fZfl/f»osf/=:coUinosi 
sau delosu, de assemenea neconnoscuti 
d'in coce de Carpati, (vedi si dcaìu), 

DALMOSU,-a, adj., vedi ddlma. 

DaLOGU. m., pL-r (noi connoscemi 
cuventulu numaisub form'a darlorra sai 
femiu, darlo(ja)y Itabeuay e urea de 
frenu; — proverb. : sìaga la derloga: 



DAM^ 

sloga la 9lnga, slujpfa la cine n'ar me- 
nte sluga : — acestu proverbia se es- 
plica mai bene prin intelleHsuhnle/;^r- 
sona neìtisemnata, ce fetninìnulu darhtfa 
pare ro are d'in collo de Carpati, dérii 
*'•> lare noi ìn<ìinelui *^onnosoemn d'in 
• 11»^ uudite d'in core de Carpati; lutasi 
' -ta d'in urina inseninare a cu .'i^ntului 
\rìofja mi e. de ccrtu, deciìhi una me- 
a* ir.id'in insemnurea de «/n^rt(?i? />!?«». 
DALTA, 3. f., ciulDiii, scnl^irum, soal- 
p^Hum; in:?truinentude sapata san scul- 
piin in lomnn sau in p'^tra ; — dopo in- 
Twtialulit Mikloskli d'in vechiu sìav. 
41«t<*: enveute pentru espressionea a- 
icoptu, d'in cari unele s'au si 
il in nsu, mi ne lip:?e.sea: scaìjfKK, 
■ ■tiMÌin. t'fiiiorm, ccsdla (accste doue 
'l'ili (Irma d'in ncea-asi radecitiacurosa, 
msKtriu, fii ànalo|;je cu ital. cexellorr 
!'■'''. rlsrmi, ital. ccsrtin); d'in dalta e 
■ ivata si verbulii tìfììfnirr-=:n sapil nau 
seobt cu rhiffn in lem un sau ia potrà, 
M care st? potè supplini. prin armare, cu 
mteute ca : satljnre. scidpcrej scobire, 
eeseUnrr sau rdart\ etc. 
DALTnRE,-c6(?«. V., vedi daUa, 
DALTUTIA, s. f., deminutivu d'in 
JaUu. 

DAMA, 9, f. , roatroDA; mer^'trfx; 
^ ' ■ de casa, iiatroiia; ftlu de o- 
da niuioriinrii, corrospondi- 
ftfrin in intelli'ssu cadtunnu ea appella- 
tione onorifica data barbalilaru; 2. sì 
cu iatelle-j^u rou : curtuina, nìuiore ce 
'u cu onorea .sea; in ace- 
> .-^e insocesce , ca si frane. 
èmme* cu attributnbi : pidiìiai : tlamn 
puWiVrw = frane. «Umo :>iibli[tao; — neo- 
logiKmu ncfericitu dupo frane, damo, 
care sf" inferra ìncoano da al damierlla 
=fninc. ùeinnìse ile ^donuiiìiwt'a, titlu 
de onore datu unei fote nemarit^te, cor- 
«^-'"•nditoriii inintellessu cu mai^c.rZom- 
rn, applecatu onorifìce la fetiori sau 
. ba incoane intrude si maflam(i:=. 
. mail.ime, ca se se imparechiedie 
^hx-i/Ó =: frane, monsiao'; d<^ro, 
s'a arvetatu aiureu, (vedi hoin- 
iiuna spcrantìa, co biet'a lini- 
sai va scapi! d/>a8semeniscal- 
i iu locu-lu voru iutó rouia- 



DÀK. 



filfl 




uGseele rr?ow«a, damnisiom; iéeo evor- 
b'a HO adopttimu dama si damicela, sau 
detnoasella, do ce n'ainu adoptil si dami- 
cella sun dcmoasdln:=U'ìir\c, ilmnoltiftau. 
care ar sttì prò loni^'a demnn}itMa mai 
bene do eatu dotni/fsiont; déro, curau 
dissemu, bunasperantia,coineiirrendu 
urecbì'a romanesca uu va mai fi cu ne- 
placereisbita cteassonieni estiavagantie; 
«/((/■/amaastiinceputu dejd se se applece 
numai la Imiatorìele de copii; de altn- 
uiiMiIrele dtvnc nu cste decita una cor- 
ruptioned'iulatin.d-tirfliiasau domna, ce 
s'a pastratu asid do bone in dtitmia ; peno 
camìu d(^ro in locu di? celle buiie alle 
nostre se adoptùmu colle corrupte alle 
altoru-aV 

DAMHLxV, si damhh s. f., apoplo- 
xia; apoplessia, morbii ce privodia jtar- 
ti de alle corpului de sentire si mìssi- 
care; — ? ture, dami». 

DAMHLALFU si dumlaliurtu s. adj., 
tellu lovitu de damiti, apoplecticu, p«- 
ralvticu. 

DANANAIA, a. f., r«8 ludlcra Tel 
mira; inteuiplare, faptu, lucru ce de- 
scepta curio^itate, niii-ave, risa : ce da" 
narMtn d^omu va vmi fisi estn-a; faci 
dananai, la cari nemcìJO ned cticugehdu 
n\ir fi. cutjctatu, (vedi dainmre), 
^ DANCmCr, s. ni., pi.-», dupo die 
fionariulu Raoul ; soldaturussu deg'ra- 
datu pentru incapacitate, sì coudem- 
natu a servi prò caraaradii sei, si deacf 
cu iutellessu mai generale : omu de ne- 
mica, caro nu ebunu de nemica; pre 
cutu insa noi connoscemu, dancincn se 
dice ca deminutivu d'in ddncin (niune 
propriu forte favoritu Tiganiloru), do- 
^jirc veri-co copillu de Tiganu, ca appel- 
biHone rìdicUla, care a potuta dà apoi 
nascere la intelles.suiu data do nitui- 
tionatulu dictionariu. 

DANDANA, s. f., plur. dandanale; 
turila» tiiuiTiltns; malum raolnus; larma, 
sgomotu mare; intomplare sau fapta ce 
fare mare sgoraotu, mai allessu intem- 
plare sau fapta rea, nevoia, aflacore ce 
adduce multa bataia de capa si supe- 
rare : a se Hnc wtmai de dandamxlCj a 
fatT nona dandnuà^ prc mndu cdfa uh 
ù'« imiHCidti incoi se face dandand ttiarCf 



«u 



DAR. 



déco nu cautati a Unisci a^a mtdtitm 
interitofa; abià rùd,mscapatH (riti dan- 
dayiau'a, in care m'ai bagatUj (Tedi dai- 
Huire). 

DANIA, s. f., donatlo} fapta de a di 
ceva cuiva sau cea ce se da cuiva, vor- 
bindu mai allessa de mosie sau summe 
insemnate ce dà cineva unni omu sau 
pentru iinu institutu de benefacere : do- 
ncUione, legatu, etc, (vedi darnicu), 

? DANIASIÙ, 8. m., care face xina 
dania, donatoriu. 

PDANLIIHE^-escu, v., donar«} a face 
una dania^ 

fBAÌimTORlUrtóna, s. adj., dona- 
tor; care face una dania. 

DARÀ» s. f., plur. darcde^ Tasi» pou- 
das qiiod de rnerciuin pondcre dctlucl- 
tur; greutatea unui vasu, in caro se can- 
taresce ceva, si care greutate se scade 
apoid'in pondulu merceicantarita : bu- 
toiulu cu oliu trage optudieci de libre; 
scadendu déro duniu'a t^asuìtù, care e 
de Qptu libre, remanu curate de jììata 
septedieci si doue de libre; oVa cu untu 
trage diecc libre imjyreuna cu darau^a, 
care e de una libra; — cuventulu se afla 
si in celle alte limbe romanice : ital. 
ispan. si port. tara» frane, tare; déro in 
aceste limbe vorb'a a hiatu forraa cii- 
venita fiacarei d'in elle, pre candu, in 
limb'a nostra, are forma tnrcesca , care 
s'ar potè correge prin strarautarea ac- 
centului de pre ultima pre penultima, 
dicundu-se darà ?au idraìn locu de data 
sau tara; dupo unii ar fi arabiculu tu- 
rah^despartìtu, scadiutu, de unde tarli 
rzceva scadiutu d'in altu ceva;— unele 
d*in dictionariele romanesci dau cuven- 
tulu darà si cu insemnarea de daiertd^ 
inse fora cuventu, dupo parerea nostra. 

DAKABU, s. m., vedi darajm. 

DAKACIRE.-rscu, v., carmiuare, a 
trage lana sau calti decànepa, de in u,etc., 
prin daracu, pentru ca se se allega d'in 
elle ce nu e bunu de torsu, (vedi daraat). 

DAliACU, s. ro,, pl.-e, forreui» pec» 
teo, quo lana carminatiir; instrumentu 
cu mari denti de ferru cu cari se scar- 
mina lan'a, inulu, canep'a, etc.. pentru 
ca se se allega ce nu e bunu de torsu, 
plur. jìcpteni d'in pqìtene inco se iea cu 



I 



DAR. 

acellu-asi intellessu ca si daracu^ in- 
togmai ca si latin, v-ecten =:peptene; 
ìnse peptenii differu de daraeu, intru 
c^tii peptenii, cumu so vede d'in chiaru 
form'a sea plurarìa, sunt unu duplu 
daracu, adeco dona buccàti de lemnu ar- 
mate cu denti de ferru, ca sidaraculu; 
inse àeniìì pepteniloru sunt mai multi, 
mai mici si mai desi de càtu ai (kira- 
ciduij pentru co daraculu serve de re- 
giila pentru una antania scarmenare, 
èro pepteìiii la una a dou*a scarmenare; 
in celle alte limbe romanico cuventele 
ce espremu acellu-asi conceptu cu alJu i 
nostru daracu, sunt : ital. oardo, isp. U 
carda» frane, carde, de unde apoi ver- ™ 
bele ital. cardare=:franc. carder:=igp. 
cardar=rfarac(>e, etc, tote essìte, c\imu 
se vede de sene, d'in latin, oarduus := 
scaiete : ital. si isp. eardo insemna si 
earduiis =: scaiete, èro liml/a' francese! 
are, pentru espressionea acestui d'in ur-i 
ma conceptu, form'a cliardon^ precumu 
si éeharde ^spinu de scaiete := neapol. 
iicarda de acea-asi insemnare: si de ore 
ce frane, écharde» ca si neapol. scarda» ^ 
insemna si aschia de lemnu, allu nostri] fl 
siorda, s&njorda, pare a corresponde in 
intellessu cu aceste cuvente romanice; 
si càtu pentru forma, siorda ar fi in locu 
de scardiaj care prin stramutarea lui i 
in sillab a initiale, ar fi devenitu mai 
antaniu scktrda, apoi : siiorda, ciorda, 
siorda; de assemene alle nostre : scaìu 
sìsciiicte inco paru a fi d'in acea-asi ra- 
deciua, redusse la acesta forma prin ca- 
derea lui r, ca in saiu in locu de sariw 
d'in sarire, asià in catu scaiu si scaiete 
aru fi in ìocu de : scariu,sc4xrieie\ r ap- 
pare, in addeveru, in verbulu scnriart 
aau sgariare; déro scaiu, ^scariare, scaie- 
te, etc, potu fi sì in locu de scubiu, ^t'-o- 
hiete, scabiare, sì prin urmare in strinsa 
legatura cu latin, «cabieb, »obii1i>(ìU8, 
ifcabere^ etc; sgaiba in locu sgahia sjìu 
scabiaj atàtu de appropiatu, prin intel- 
lessu siprin forma, de latin, seabie*, pardi 
a plecà bilancea in favorea acestei d'in, 
urma suppositioue; certu este inse, co 
d'in radecin'a, care a datu carduos, oar- 
doy oardaj etc, e^sistu in limb'a nostra 
una nespusa multime de cuvente, d'in 



1 



DAR^ 

cari aci Torau citd mimai pre cellfì in 
tIestuUu (le mare numeru, cari espiemu 
coDcepte de acea-asi ordine de idee cu 
daracu : radeciu'a in cestiono , sub 
cea mai simpla forma, appare in latin. 
eAr*er« ■=■ scarmiuare, daraeiro; de aci 
b noi cuventele : cair-ii (in locu de 
mr-u, care s'ar fi coufusu in iutellessu 
cucaru/M de transportu), t:«n-ura(pentru 
eafonta in locu de car-ura), car'mìnare 
M s-car-minare^àt. car-miitare, etc; 
tote acestea ne dau convictiouea co si 
■isrìfu, CU derivatele selle : daracire, 
<t'-<tcila, dracina, etc, au es.situ d'in a- 
ceilu-asi trunchiu, asià incàtu daraai 
ar tì prin raetateHe, in locu de carda sau 
curda, sau mai bene, prin una potente 
-rnr-ope, in locu de cardaracu; dracda 
<i'.i druviud ar fi in locu de daracila, 
' tr'irina, c^ piante m spini sau denti ai 
at duractdui slav. drAoi^rHaliuuca» ca si 
(lr»cii*=3piiii, isolate cu totnlii in lira- 
h*^ slavica, nu se potu esplecà decn,tu 
totu prin roman. daracu^ si de acea-a 
nu vomustaruf assupr'a suppusitioneiin- 
retiaiului JMiklosicky co dracina ne arfì 
venita d'in slav. dracl, ci ne vomu mar- 
geni a observà nnmai, co form'a dra- 
cina^ aflata numaì in Barriann, care uà 
esplica prin germ. weU'^hdn^LIii?, noue 
DQ ne e^te connoscuta de altu uudeva; noi 
eoonoscemu numai forin'a dracila cu in- 
lellessulu do iwn pianta forte spiìiosa 
si luiisitriant(% d"in rare se {-acu garduri 
vìMe asià de bune, incàtu, cumu dice 
Bomànulu, neci_serpele au se potè stra- 
eurà prin elle : este acumu dradn'a a- 
ce&-a«ì cu draciVa? Acesta-a remane a 
se allego prin cercettlri ulteriori. 

DAIIAPU si diirahti, s. m , p].-?<W, 
frAT-mentum} frnKtum; buccata : ttn/t (in- 
de pane, — cuventu ncconnuscutu 
do Carpati, dujto invetiatulu 
d'in slav. i!r.'hIII=::conlfrcre 
r^slariLiare, sdrobire. etc, d*in care ar 
ft esiìitu inco : drobu^ ìidrohtt, sdrohire, 
sfdrobitionei acellu-asi invetiatu repro- 
dooe siparerile altoru-a asiiupr'a otvmo- 
\f>g\(^\ acellui-asi cuveutu, pre cari de 
•"'■' nu te approba, de oroc^» pune pre 
j. .-e^ in locuhi acelloru-a, si a nume : 
parerea dictionariului de Buda, dupo 



DAR 



215 



care darapu si drohu ar fi unulu sì a- 
cellu-asi cuventu, derivatu d*in diriiieo 
^=.despartire, desmembrare, si in spe- 
ciale ; allegere a siiffragielorUj despoiare 
n scrntinidui, cumu se dice astadi; apoi 
parerea gormanului Schuìler, dupo care 
drobìij sdrobu, etc, ar fi venitti d'in ang. 
t!ir«ii=:a se ififló, a ptdpiià^ vorbindu 
de peptu, sau d'in Iroppe^/zmwurw sau 
grundii/j grunju. Co angl. throb n'are 
a face cu romunesculu drobu ncci in for- 
ma, neci in iutellessu , se vede de 
sone : cu mai ìntcmeiate cuvente ar fi 
potutu SchuUcr produce ang. dr'p^ 
picatura de apa sau particca de veri-ce 
aliti cu forma mai muUu ftau mai pu~ 
eiiiu rotunda, cumu si german. IropTeu 
cu acoa-asi insiìmnare, angL drop:= 
a sdrumirà, a sdrobi, etc; este acumu 
una assemenare fortn ita intra cuventele 
unglo-sassonice si celle romanesci, sau 
ente unu addeveratu impromutu allu 
nostri! de la germani inco de pre tera- 
pulu Gotilorii, sau neci un a, neci alfa, 
i:i Eomànii, ca sf Anglo-Sassonii, au 
trassn aceste cuvente d'in una radeciua 
comraune? Ecco intrebàrì, la cari, in 
interessea addeverulul, ar cauta se 
se respunda categoricu : pentru a- 
CBstu scopu limb'a romanesca, asià cumu 
s'a desvoltatii in gur'a poporului in 
decursu de diecimi de sede, ea un'a 
ce si a facutu evolutionile selle in de- 
plina spontaneitatea iiistinctului popn- 
lariii, arfide cellu mai mare adjutoriu; 
Dumai se caute cineva a uà intrebd si 
cercetà fora idea preconceputa de a 
reduce la cutare sau cutare limba e- 
Ji'mentele ce s'aru potè esplecd prin 
propriulu ei fondu. In starea actuale a 
ci'stionui, déco e se admìttemu, co cn- 
ventele drobu, sdrobirej etc, sunt im- 
promutate de Romàni: atimci impromu- 
tnlu (]'iu fojitana germauica aro peutru 
sene mai multe probabilitùti decàtu 
cellu d'iu fontana slavìca, pentru co cu- 
veiitele slavice, ìnttate in romanesce la 
una epoca mai noua, n'au adjunsu se 
prenda in poporu radecina, asià incàtu 
se desvolte una A'egetatìone atàtu de 
lussuriante, cumu este cea resaritad'in 
radeciu'a, care a datu drobu^ stropu, etc; 



21 rt 



DAR. 



d^ro si in limbele gennanice cuventele 
essite d'in acea-asi radecina suntin forte 
pucinu nunieru, si de acea-a noi cre- 
demu co cuventeie in cestione an rosa- 
ritu pre terrenu romanesca d'in acea- 
asi radecina, care a datu si tropu, tnipit, 
s-tropu, tromba de [»andia san de san- 
ge, etc. (vedi cotronìre), Ciltu iientru 
darahitf noi nn credemu co deriva d'in 
lat. dirlbco^ déroneoidMu slav. droMiU 
cnmu snstine invetiatuln MiliosicJ^, a- 
fora de mi va ti tr'.*cutu mai antaniu 
prin ung. darab, referitn de Domui'a ^ea 
la acellu-asi cuventti i^ilavicu. si care 
pare co se afta si in turcesce sub ace.:- 
asi forma ungnreaca : ilnraby l'rin Ibr- 
m'a sa, ea hì prin intellossu, onventnin 
darapu se lega forte bene de acea-asi 
radecina cu darap'mare, derivatu, de 
certu, d'in ilcrapirc=zA\r{\*\<^'=.f!fim€U't\ 
r Ulcere in hic cai i; la Aracedoroniani ra- 
pirCf ca sì compu.sulu arapirr, m prin 
urmare si (hrapìn*, mi se eonjuga ca la 
Dacoromani cu formo incarcate : rap- 
esmij raji-csci, etc, ci, ca si fugirCy bu- 
rfjre, etc, ìc formele simpb» : rap-u, 
aritp-u, arajy-if etc, si prin iu*mare : 
dcriìjm, derapi, etc; darapuìu asia diTO 
este in locu do denqm, formata d'in de- 
rapiref ca si pìamìu d'in piacere, cu in- 
senmare de cet>a nqtu san frantu d'in 
qUu oeva;ìii totn casula inse, chiara 
dèce acesta etymologia acuvontului de- 
rapu nu s'ar admittc fora restrictione, 
nu se potè indouf cineva de romanitatea 
verbului di^apìnurc : cori acestu-a mi 
este, cumn au crediutu unii, derivatu 
d'ÌM dtr<tpu; amondoue cuventt^lo potii 
stA in rolationn de frati ai acellni-asi 
tata, devo ucci decuniu in relatione de 
tata cotra fiiu, si dcrapu m neci nnn 
moda nu poto fi tatalu lui dcrapinnr^j 
precumu necì phndu nu o tatilu luì 
plactre. 

DAUDAIREj-JM si mm, v., rtbtjire, 
racillAro, tremn-o; a vìbn'i, a tremarli, 
a se datimi cu orccare sonu : cordde 
viirrci dardaiau sub arriisifdu artishditi; 
de frifju vtì dardaUscu dcuiiì in fjuni; — 
de si dardairc esto atatn de appropiatu 
in sonete de cuventulu darda, ne in- 
douiniu iutjo forte co acellu-a se lìa es- 



DAR; 

sita d'in acestn-a. (vedi dfilnuir^) : ca 
nascntu d'in darda, dardaire ar fi cau- 
tatu ca s{ frane, dardor, ita), dardeir- 
sfiare, se insemne inainte de tote : a * 
nmrti dardc. 

DAHDAITURA, s. f., aclione si 
sultatu alla actionei de a dardai. 

DAKXlCf A, s. f., calitate si tapta de 
darnicUt liburalitate, genero.sitate, lar* 



1 



uè 

i 



DARNlCU,-(i, adj., Uhorali;^, munia 
<*us, Inr&rii»; generosu, liberale, care uu e 
struisn la mana, care cu mana larga du 
imparte d'in averea sca; — diipo invet 
t.ulu Midosich d'iu slav. <Intirrf?nn'; 
acea-asi radecina acellu-asi invetiatii 
refore: ì. darit^ cu derivatele: daru-ì- 
rr, dani-iforiu^ dar-nìeu, dm'-nicìa, in 
darUf etc; 2. dajtia,dautdrv, duìiuitoritt; 
3. dajdiatdajnicttj -Ì. sodarti: in ^adtwu, 
,7adar7iicti,j:adarnidarZadarutdrc.Ven' 
tru cea d'in urma categoria, de .sub 4, au 
mai incape iudouentia, co protissulu 
este slavicu; cuventelo de «cesta cat 
gorfa ati fostu pro<lucto alle dascalilo 
maniaci de slavLsinn; poporulu nu lo' 
connoscutn si mi le eonnosce; in looul 
loru ellu a dissu sì dico : di:svrtu^^' 
dàrriicit, desertaf/ionn :=, sudar nirla, i 
desertn=in sadaru, etc; dupocumu ama 
arrotata si ainrea, (vedi mai allessu ro* 
borire), carturarii nostri maniaci pre a- 
tunci de slavismn, au inavntitu limb'a 
slavica cu cuvento ce ea nu possedea 
d'in vorbele enumerate in a pafer'a 
tegoria mi essiste in vechi'a slavica ne 
niacariu un'a; in acea-asi categoria s'a 
lì potutii numerA si -itdarirc, totu asi 
do neconnoscutu poporalui, si totu asi 
fora essistentia in vecbi'a slaviea, ini^ 
nu se afla decatu substautimlu cndortf 
=!rrltnmontuni=ceva ce sadarescr (z= 
inicrita, atlitìa, provoca, etc.); rn vintelo 
de sub 3. inco au suffisse si comhina- 
tìoui fouetice neconstetatu slavice, in 
si ac(»stea au fostn pucinu connoscn 
poporuluì, si astadi sunt cu totnlu ne 
auilite; diiaru alta data daj'din ae ap 
pieci mai multii la darm inipusa de r?«- 
ditùi (:=*»piscopula) preotiloni, si prin 
urinare era nnu termenu de doineniulu 
bascricci, in care limb'a slavìca a dom- 



1 




DAR. 



M 



«■Il 



nitn ca tyranna in cursu de mai nnilte 
sede; despre ronianitatea cuventului da- 
'fiia si celioni alte d'in a dou'a catego- 
xfa, sengur'a iniprcgiurare ce ar potè 
dà prepusu, este co sì elle au fostu mai 
multu termeni diiscalesci, pucinu con- 
roscuti poporiilui: altu niontrele flnnia 
nu sfl potè (li(>\ Co an^ t'orina straina, 
de ore ce acestu cuventu eate forraatu, 
prin suftìssulii niu san nia, d'in rado- 
cin'a da a lui (/a-re, ìntogmai ca si strti- 
riia san strantu {:=straiu), d'inradecin'a 
strii, care a datu inco stra-tu, eie; ra- 
«iocin*a «In a lui dare nu oste de certu 
slavica, ci commune totoru limhelorn«- 
rùt: in genere, d'in care facu p.irte si 
liinhelc jilavice, si in parte, sub fornra 
«la. radecin'a oste propria limbelnru ro- 
UJunice, pre camlu in alti» limbo arice, 
in eoa grecesca, de essemplu, caa luatu 
'""rina Uo i 5w-[>ov=daru, 5i~o(tì-\ii-=z 
*^^4t4, ot(;.,si neiOLMU'a, de certu, nua cu- 
f*'<liatu HÌ nu va outcdià se atlirrae, co 
■*'i eiitrc ar ti venitii d'in slav. *!atl; d'in 
'^«lecln'a ila s*a traasu, cu suffissulu 
^^•*, si translbrmarea lui à in o h- 
ti»i. <Ió-ni:in:=f/<i-;'M; in romanesce rfo- 
f*«« = Jrtuum, prin seambiiroa lui n 
in >-, (vpfii \i\ dictionariu littor'a N), ar 
fi «Icvenitu doru, si i)rin m*mare s'ar fi 
iifiuu cu cellu altn doru d'in dorere; 
■ctìsta-a eHpleca perirea cuventului donu 
*> u derivateloru ; donartjj donatiottCt 
^^^étihrlu, etc.^ d'in liriib'a romanesca, 
^i4ro a cautatii, spre a evit.l ambiguita- 
I "©il, se tenda entra l'orine ca da-nu, da-ra; 
*'*iendoue formelo, eoa cu n ca si cea 
^^ •', ne afta unite in cuvontulu f/tw-nH, 
*\*> iiniii! apoi darn-icH, darn-idaj in 
Hmlii'lc sorori inco aflàmu tbrm'a cu r; 
**-HÌA vecbinlu frane. en-(|jir:=/w daru 
t=griituitu, vedi mai dio,:iu daru); asid 
f**ilir. iiur IO, in locutionoa : in iliiiuo:= 
"> <IoK«'rtu, presenta combinationea a- 
'***?ndouoru Huflisdcloni un sì rw, togniai 
■■^ ^i in roinanesce darn-icu, otc; ìn- 
^/^tìatnlu Dìe^ alia estraordinaria in 
"nli'ji italiana, caro n'a impromiilatii 
**** locuciivented'in fontane .slavice, piU- 
/^ntiVj urliti miverbiu calii diirno, care, 
'*^^ parerea mentionatului invetiatu 
"" ti «lav. (larmo ijau daro;n; noi in^e 



credemu, co italìculu dtmo, ca si roma* 
nescele da-ru, rfu-r-nw, da-r-)i~icu, etc,, 
sunt blastari esciti in terrenu romanicu 
d'In radecina romanica, cu atfitu mai 
vertosu, co unele d'in aceste forme neci 
co essistu in slavìc'a antica, cnniu, de 
esseraplu, darnu,d(irnicit. dirnicui, etc.; 
èro acellea ce essistu ca iìnrft:=:r/arM, de 
essemplu, n'au desvoltatu acea varietale 
de insemnàri, ce au in lìmb'a romàna, 
unde se vede, co a mersu bene cuvon-» 
tiiliii ca nnei piante in propriulu seu 
panientu. 

DARU, s. m., pl.-tt/"/. «loMiini, muTius, 
oblatiintv stroiia, rntum, bcu^Ucium, re* 
muiieratlo, pnemlum, natura apta^ fa- 
cuMas/mìroiiluin; i>rocllTUa8,proiienNlo, 
nnlml ti.ihitns; rratin (in intellessu re- 
ligiosu); co se da cuiva : l. ile unu omu : 
l. pentru caacestu-a se si satisfaca nobi- 
lele sentimentu de genorositato si de a 
tace jìlacere altui-a : dupo una trMa 
si hdrana datimi lioimnii, in ditia de. 
annulu noti, si facu daruri untila al- 
tiù^a^ dfiu dnruti mai vertosu copiiloru 
si servitoriloru; accsfea se nutnescu da- 
ruri de annidu non (^atin. 8ti'cna):= 
frane. (Hrennc>s); avtUii generosi im* 
partn daruri de foia ijentdu pre la on- 
noscutii loru; darula este cu totula gra- 
tìiitn, altumentrelea nu ar mai fi darti; 
darulu se face , cumu dissemu , d'in 
cellu mai delicatu sentimentu, senti- 
mcHtulu do lum-fatc ^ jencrositaf-e ; 
dóco s'ar face d'in sentimentu de mise- 
ricordia^ a*ar mai lì diru, ci elemosina 
san mila; darulu nu umtlcscc, ca elemo- 
sin'a, pre cellu cui se da; darulu nu e, 
cumu este de regula, clemosin'a, unu ce 
neìnsemnatu, càtiva bani de celle mai 
multe ori, ci potè consìste in lucruride 
cellu inai mare pretiu : face cinemi daru 
eeMìnicnk stralucUe, artnessarl de cellu 
mai hunu solu, mo$ie cu bune si fjrasse 
vcnituri, eie; darulu, in fine, 7iu impHca 
de iwapmratu lipftc de densulu d'in par- 
tea cellui eui se da; — d'in couceptuln 
de (fratuitiUc ullu daridut docurru pro- 
verl^ii si locutioni ca urmatoriel*» : cal- 
lulu de daru nu se cauta prt: denti-^cìx 
ce capota cineva fora labore sì piata se 
cade so so multìamodca, cbiaru déco In- 



«8 



DA.B. 



croia capotata asià nu ar fi togmaì cumu 
s'ar cade se fia; in daru amu luatu^ in 
damdàmusi ywizzfoTa piata amu hiatu, 
fora piata si dìimu; 2. pentni ca se ca- 
stìge amorea si tavorea ceUui cui se dà 
durtdu, san pentru ca s^ i se arrete res- 
pectu si deferentia mare : mirìi tra- 
mciiu mireselont, inainie de nuniaj du- 
ruri de differita natura : vestiniente, or- 
namcnte si aitele; spre a impacàpre dici 
sì a castiga a loru favore, nu se ceru 
daruri de mare pretiUt obolulu veduvei 
este totu asiii de placutu dieiloru ca si 
jìrctiosde daruri fucute de avidu in vase 
de aunt si argentu; cei irei magi de la 
resaritUt cari venira se se inchine prun- 
cului Jesus, addussera acestui-a daruri 
aurUj smyrna si thyiuìa; tati satcnii, de 
pascCj adduru unu daru preuiuhà loru; 
3. pentru ca se reconipensedie uuu ser- 
vitiu facutu sau de facutu : déco mi vei 
face acestu bene , ti voiu dà unu daru 
fomwsUf una parechia de annessari de 
cea mai luna vitia arabica; fiendu co 
te ai portatu totudeauna asià de bene 
cu mene, ti facu daru una d'in mosicle 
melle; fa ce te rogu, si bunu daru vei 
ave de la mene; — II. de Dumnedieu, de 
Datura, prin ìnretin : de^yìositione na- 
turale, appiccare firesca, talentu rarUj 
f acuitale denti fisa, calitute superiore, etc. : 
1. cu inteUessu bunu : a) in genere : 
nu totoru^a au datu Domnedieu tote 
darurile; ci unuiga dandu profetici, aU 
tui-a dnrnlu poesiei, aliui-a dandu po~ 
terci de curentu, altui~a daruht san- 
titateiy altui-a dartdu patientci;prelonga 
multe reUe aresfu omn ore si ellu unu 
daru bunu, co nu cstc furiosa si vende- 
cativu: b) in speciale ; gndia, daru di- 
vinu, tradiisHU in sciiptur'a sacra si cu 
ckaru, dupo grec. /api; : co totu darulu 
dcsusu vine, deh tene, parentele lumine-^ 
lorui/oradm'ulu lui Domnedieu nupote 
fi cineva vattu de tdlegcrc; a lud cu iva dn- 
ruJu preutiei = a despopl; legea prin 
31oise s'a dota, irò darulu si atìd*'verulu 
prin Jeius Christos^ò vójio? òià Mwj- 
Oacu; £00^, Tj 5è x^P^^ ^"'' ^i àXy]òv.x 5ià 
IrjOoO XpfjtoO); 2. cu intellesisu rempor- 
nirerea,invetiureu, patima,calitaterea: 
pre longa alte daruri are siprecellu inai 



DER 

reu d*in tote, darulu betiei; darulu ear- 
turariei rninedin avcrea si chiaru sane- 
tatea cellui ce Vare, (vedi darnicu). 

DXRl]\RYi,-escUj v., donar*?; a foce 
daru, mai vertosu in insemnàrile de sub I. 
alle cuventului Jar«; precumu latin, «lo^ 
nare adraitte doue constnictioui : do^ 
iiar« alfcul AlUjiiid sì <touare allquora 
ali<{ua re, asià sì daruirc: a darai cuiva 
ceva 3Ì a darui prt cineva cu ceva; dif- 
ferenti'a de intellessu iutre aceste doiie 
inoduri de constructione este indestu Ila 
de delicata si snptìrQ : a danti prc ci- 
neva cu ceva pare a espreme uuu ce mai 
solemne si mai iiisemnatu de càtu a da- 
mi cuiva ceofif de ore ce se dice : n<Ia' 
rui pre cineva cu una boiarìa, sì nu 
darui cuiva una boiarta; a danti cm\ 
ceva va se dicasimplusicurutu : a fai 
unu dm-u r.uivii, lucili pontru care uu s( 
cere de càtu bunctalca daruitorialui, pre' 
candu a darui pre cineva cu ceva da se 
intellega, co daruitoriulu cauta se tU*- 
mesca pre cineva d^in sentimeìitu fkju* 
stitia pentru merite insemnate cu cev\ 
insemnatu; daruirea cuiva cu ceva 
a.^ià déro ca sf una remunerare 
servitie insemnnte ; pre candu d^ifui 
rea unui ce cuiva este una actione pro- 
vocata numai d'in sentiraentulu degem 
rositate, de bencvoicntia, de favore, etc.j 
unu privata darucsce consangiloru 
amiciloru, eonnoscutìloru^ hani, mosit 
etc; vechii Domni ai Rominiloru dn^ 
ruidupre bunii dn-cgnton ai terrei cu bih] 
ierie si cu mosie; unu priratu potè darai 
d'in sentimcììtn de buìietate, tota avt^' 
sea unni institufu de benefacere; dérn^ 
d'in sentimr.ntu de justitia, darucsce 
ceva insemnatu pre unu vechiu scrvitt*rii 
care in tota riatta Va servitù cu tragct 
de anirtut, cu fidelitate si dcvotamentu, 

DEALU, 3. m., vedi deh. 

DEBLA si derla (connoscutu de m 
numai sub ace-sta d'in urmu forma» ni 
inse si sub cea de debìa, aflata numai ìj 
Ruoul)^ s. r, apni^iium caput, immani 
e^pQt; capu de apru sau uiistreLiu, di 
porcn, de ftsinu. de veri-cealtu aniinaK 
cu capu mare, déro cu piicina precepere;' 
de aci, appiecatu si la omeni, cari au 
capulumare, déro cugreuintellegu cera: 




DCT^ 

e^ iMot devVa la acestu oìnu; in devVa 
lui cu grcnpoic intra assemenì idei; (Tin 
tf Oli devia pota csai ass^^mam prostir^ 
déeoMH(rinateuF — proverh. : arccajmj 
nu declamare capUj nu dovl€(e,:^se pre- 
sepe bene; — déco della està fapticu, 
ttonci aceatu-a ar fi inco uuu essemplu^ 
intre multe aitale, cari ar proba, co in 
acellu-asi diventa s'au tacutumai multe 
3Ì variate transfonuationi fonetìce, (vedi 
rnrcfiuj chiorairt'j chiuirn), sprea se ap- 
picca la espressioni de varie coucepte : 
^necumu d'iti taboU s'a formata tabla, 
jirecandu d'in snlnda s'a facutu mai an- 
taoia sttbla, apoi suvhiySmdaj stda; q.sìì 
d'in debillt = slabu, defectuosu, s'a 
trassu mai antaniu Mie sau dcblu, de- 
bili) form'a feminina (hhla si devia 
ijplecatu ca substantivu la una ca- 
prtina defertuosa jyrin atàtu marintf.a, 
cniu si prin alalnlionea de intcUegcre; 
moiarea apoi a luì v in u ar da deidu 
'a, d'in care a potutu essi dndarr; 
\ieie, dorUceUu etc. inco au potutu 
id^ìn acea-asi fontana, C3k ceva si cis- 
€ unui caini mare si tota de una 
data fHoile; espressionea : capn, nu do- 
vleoeu, identica in intellessu, cnmu s'a 
Te liutu mai su.sii, cu : capti, nu devia, 
pare a confirniii acesta suppositione; de 
altumeatrelea dmlare sau datdare potè 
fi in locu de dam^udare, de ore ce d'in 
dasiuare s*a facutu duitnare, din «cani- 



DEL. 



219 



DEBUTANTE, adj. s., care debuta. 
DEBUTAKE, v., a face drbutu, 
DEBUTU. s. m., Initlum, CKonliiim; 
•' -.--r.utu, antaniulu passu ce face oìneva 
lina intraprendere, professione, mos- 
=<;rÌA, etc. ; ddndulu aceatci actrice a 
fostu stralucitu: debuttdu nteu ìn ad' 
roeatia nu mi promiite mari successe; 
— neologisnnudupo frane, débili, d»^unde 
Ipoi si debiUare ^*ranc, déiiutcrrra iu- 
«pe una intreprendere, a face antanii 
pas» de incercare intr'una professione; 
dfWan/e (mai pucinu bene : debutaniu) 
=:franc. debutasi := care face antanii 
pawi de incercare ìn ceva; frane, déltu- 
Ut e?te compusu d'in de si buìzztinta, 
secptt^ si de aci : capetu, inceputUj etc., 
(redi si botu). 



DECHILlNLT-a, adj., aeparatus; dl- 
stliiotttB; de.^partìtu, destinsu, respicatii; 
— cnventu neconnoscutu d'in coce de 
Carpati; vedi si chilinu. 

DEGHISARE, v.. neologismu dupo 
frane. Jéeriilser^ascambEl portulu, a se 
investi asià in cfituse nu fiaconnoàcutu, 
si de aci : a transformà asii in càtu 
se Du se mai connosca. a ascuude, etc.; 
— dé^uise:- oste formata d'in de sì ?iiUb 
=forma» modu, portu, etc., sifionduco 
noi nu vomu dice neci una data 'jhisa 
d'in ?nUo, nu se potè adraitte neci com- 
pusulu dfiffhisarc; travestire esie espres'^ 
dionea cuveuita limbei nostre, pria care 
se potè ìnlociu de(/kisare. 

DELA, s. f., acta; fasciclu, acte pu- 
blice attengutorifì de acea-asi Gestione; 
— cuvontu slavicu, astadi et» totuhica- 
diutu in desuetudine siprincanccllario, 
prò unde eràconnoscutu maiinainte» si 
inlocuitu cu (?/)6'A'f(n«,dupo frane. U!>63Ìer. 

DELETNIClA, s. f., calitate de de 
letnicu. 

DELETNICiRErPscM. v., de regula 
ca reflessivu : a se deletnicl, usitatuinse 
d'in coce de Ci i-pati numai ca compusu : 
a se ìndeìdniii zz^ fi dnlpfnicn, a se oc- 
cupi .seriosii cu ceva. 

DELETNlCr,-a, adj., dilijrf^ns, np^.^- 
Ilo iutentii.S;, au'DOsuh; deligente, cui 
place a se occupi, activu, laboriosu, cui 
place a lucra si face totu de una ceva, 
necontenitii occupatu cu ceva; — dupo 
invetiatuln 3lììdosich d*in aceu-asi ra- 
decina cu ifela, adeco d'in sliiv. de1i)= 
lucru, actu, etc, déro, àéco pontru tó/i, 
ca cnventu de carturan maniaci una 
data de slavismu, invetiatulu slavistu 
are deplena dreptate, nu este totn asifi 
si itanh-u del f'tnicu, care oste mai multu 
sau mai pucinu respanditu intre Romà- 
nii d'in differitele parti ce locuescu; for- 
m'a cea mai sempla, d'in care a essi tu 
deìctìiicu, delftmcìrr, etc, este deletf, 
formu adverbiale, ca ;>i trecutc, de orece 
se dice pre in delfte, ca si jwp in trecute; 
acumu delete^ cu forma càtu se potè de 
romanica, nu e si nu potè fi slavicu; ca 
adverbiu ellu duce de a dreptulu, si j>rin 
forma si prin intellessu, la deleptc sau 
dilepte, in locu de dUecie=ihiìtì, di- 






220 



DRL. 



leet« , in care p san e a cadìntu ca sì 
in dereticu in locti de derepfìcu sau de- 
rcdiciir=:ciì una forma latina dlr^c- 
tico; dillTere^ (J'in care dllPctuH^ sì dì' 
lectp, are si insonin.-ire (le occupare r» 
ceva atientivn si neprecìpitata, cumu se 
vede mai allessu d'in derivatele \\\\\- 
iren8« dillfrentfir, dili^Piitin; tìclcte asii 
déroareform'alatinesciiluidilecte,siiii- 
semnarea latinesciilui diliMrenter, si p'riìi 
urmare si in forma si in intollossii, n>- 
manitatea acestuì rnventu este pr«? de- 
plonu justifioata; d'in lìrlrU^ prin snf- 
tissuìn romanicn icu. s'a na.scntu dele- 
ticu, do lindo apoi : drletieire. indcìeii- 
ctre^ etc; parente de familìa ddeficu 
estezrin intellossu cu latin, pater fami- 
llas diliirPiis: licid*a n d'in dcìelnicn in 
locn de deìetirn esto nnmai nmi adaussn 
alili carturariloni dodati cn fonetismnlii 
slavìcuj — la acea-asi radecina sìaviea, 
dolo, Yofore invetiatulu Mddosieli si de!- 
nicn, dclnida; noi n'anin iiuditn ncci mia 
dataaoL'stneuventeiironuntiatoinpoporn 
d'incoiifidc Carpati; lo afli^inu tn-eiitr» mi- 
mai in dictionarie cdìt^tp d'in collo de 
Carpati; déro, dócoollesìmt umlevapo- 
pularie, apoi nu potu fi slavici?, ci essìte 
d'in acea-esi fontana cu delehiicu, ddct- 
nicki, prescnrtatp in delhiicu, ddniai, 
dclnida, parto d*ìn necesaltatea intel- 
lessului, parte d'in a armonici fonetico; 
in fine la slav. delìi (provonitu d'in rade- 
cina dlllerita de a luì «telo, care vino 
d'in radocinia dii=:punere, faccre, do 
unde latin, cou-de-re, germ, thiiui=fa- 
core, anglic. do:^facere, ctc., pre candii 
delu se refere la radecin'a dn:=ìmpar- 
tire, de unde ^ec. 5at-£iv=impartii-e, 
gemi. Iheilrrparte, otc.), la slav. dcliirr 
parte, refere invetiatulu sla\istu si dcl- 
uitiaj delnitiora, cuvonte de asseracnca 
neandito de noi d'in ^nr'a popornlni si 
aliate miniai prin dictionariele do d'in 
collo de Carpati; de'ro si acestea se e- 
spleca cn mnltu mai bene prin reduce- 
rea lorn la acea-ai*J otymologfa , ce noi 
amu datu cnventnlni deìetnicu; ce in- 
tellessu ar da drlniiki, in locn ([(^ dclni- 
da, forwiitn d'in piTscurtatnln d'ìnim, 
ca locu aUtirafn , dét-o lu refere ciiieva 
]a»lavic. delu^parte'r' ca cumjnt itine de 



m^ 

indeleter^àf* lucrare, se espleca asià de* 
bene, ca si fly/rM=ra?«r, d*in asrere^ lu- 
crare. Tu limb'a sìavica delti are si ixi^È 
semnarea de munte y si la acestn-a rc^^ 
fere invoMatuIu slavistusi romanescula 
dealu; déro in limli'a slavica cuventulu 
sta de toln ìsolatn, jn-e caudn in roma- 
nesre se alla intr*nna familia destullu de 
intensa : delufiu, deJusioru^ delosxu de* 
hirosuy delin, delianu, etc; d^^ro in lim- 
Va slavìca cuventulu este una enigma 
inesplicabile, si prin urmare cn mai 
multi! doreptn potè cineva affirmd, co cn- 
vcntidn d'in ìiinl/a romana a trecutu» 
in eoa slava: invetiatulu slavisti! citedijJlH 
Oli orocaro su]itÌTe ironia esplecarea data 
do dictionariulu «lo Buda : d'in latin. 
Mìiin^^ panwntu, gìohìdu pamentesou. 
sau d'in {^rccoiìko^^uwederatu, cspnsit 
vcderii, pentru counu mnntceste canuii 
espnm i^ederii; noi inc^ nu sunterau sa- 
tisfacuti cu acesta esplccaro; dt^ro, candn | 
cineva nu alla un'a mai satlsfactoria . 
cauta se so multiamosea do nna cami^_ 
data si cu dons'a pentru unu cuventt^f 
asìA ile pjron de esplecatu; cn tote ace- i 
stea noi nu aftàmu suppositionile lucra- 
toriloni dictionariidui de Buda asìà de 
lapedatu: latin, tellus, ca si terra, are, 
in cei mai buni autori, si intellessula 
de nscatu in oppositione cu ap*a sau 
marea, si prin urmare intellessulu de 
massa inaltiaia, rcdicata; t^ec. rsXo? in 
cello dono d'in insouinàrìle selle in ap- 
parontia nocoiiciliahilì, adeco insemna- 
rea do llnlsi^fìnitn sì cea do inairihtra* 
t«s=:(mai mare), mi se potè esplecà al- 
tomentrele de oiitu referindulu la teX^w, 
care ìnsemna si a se rcdicà, a se inal- 
fid : y.m àvaTTXXovTo?=rcsarindu , in- 
naUiandu-se sorole; nu vedenin déro ne- 
mica, ned d'in partea formei, neci d'in 
(lartea intollessului, care se se oppnna 
a refori dclu la acoa-asi fontana cn M- 
lus sau TéXo; ; de alta parte dUlU , 
d'in acea-asi radccina cu groc. ^7)Xo;, 
are si insemnarea de 8u!>Ural8:=:inaltn, 
redicatu in regìonìle de susn alle acrn- 
lu! : Tiaj dialcs^cMli d'in reg-ionile do 
misu alle cerulni ; 5*^Xo; eri\ la greci 
insul'a de nascere a d'mdui dillci^ moni 
essitu d'in unde in a dcnsuj spre a fi 




DEL^ 

^mv^u acesiui dicH, ni a sorusci Diana^ 

*hft\t luminei de iiopte ; asià dtiw iii- 

' una. suppositione, ca si iti cea-alta a 

.i.fiioitrtrìiilui tic Binia , cuventiila {Ir1n 

•u.i <i'>,i{fi ^Q esplica si in Ibrmafii in in- 

rllr'ssu; mai multa nu se core do 

lj una Luna otymologfa ; vomu adauj^ft» 

nuinui co deiiu (déco mi ctnnuva tisie 

liirr. dt'll), inHouma in raniaiit'scc, man-, 

u,'tUu, hriui tii'svoitnttt , etc, inscmniìri 

inalogf» cu alii* ^recescnlui •zt'Kr.o- ce e 

.-•i mai ciiriosu cuventulu tnl^mesm, can» 

fmre a nu are noci in clinUf neci in ma- 

ned, cu intellossuhi cuventelorn té)^;, 

TéXr^;. etc., sta cu Ute acestea, aifitu 

prin fonila, càtu si priiì intelle-^su, in 

strÌDsa Iettatura cu groc. TiX-ita=mo- 

cirlii, ceDK^ntd, eie.; si cuv<;ntulii gre- 

cescu se refere invodeiatu la zélXio. cu 

int^n**'^«u de cera cu care se conslrue, 

0* ' min nh'ftf'in, 

.!_! :.,-<>. adj., grandi», robitstus; 
bene d^sooltatu, de statura mare si 
ictnra mundra si hene legata, ro- 
isia^ \oinicu; — in speciale: iMiu, ca 
ib^tantìvu, anuat» d'in gard*a domui- 
in cari intra prc allottsu coi mai 
si mai bene lacntì voìnicì,{vedi 
lici^). 
DELNICIA, 3. f., cantate si portare 
delniat. 

DELNTCU,-rti adj., olc^Ans, conciu- 
wtBf oroAlna, tiitlilu;*; olc^ante, bene a- 
dornatu san tlìchìsitu. eu ingrigìre ìm- 
braocatu si ^'ititu, (veili delctnìcu). 

OELNITI A, s. f.;flTor, mjru^^in canipn 
aratii ori de aratu; canepetu san uj^tu 
!4rmenatu cu canepn, (vedi (kfr/nicu). 
^>!'XX1TI0RA, s. f., dominutivn d^in 

da. 

V¥.W^V,'n, adj., plenu do dcluri, 

WiLi! [(holustixuìiah)^ s.m.» pl.-nr/. 

n.i.i»; collina, locu inaltiatu, mai mieu 

ii - I le catuunu munte; i>roverb.: peno tr- 

' j mtiie iimldu siuniu-alle=:m-àì aunt 

filli'.»? ob?t:irlo do inrinsu, mai are se 

i'-'-i mnltu tempu, etc. (vedi delctnìcu). 

0£LUlvOSU,-(i, adj., de acea-asi in- 

Ui-LLliUt 8, m.t pl.-r, deminuti ve 



DBO. 



221 




DENTA , s. f., pcrTisrlUum, prevo- 
^hiareservitiu divinn t'acutii in tempuhi 
uoptei, — cnvtMitu slavicu cadiutu cu 
titilli] in desuetudine inaintea romane- 
Hiului f>rert'(fhkor. 

DE«»SEBÌ. adv., vedi ih-osebWr, 
l>Ef)iSEBIUK,w.s<«, V., separare, »e- 
ct^rnere, dlsllntrtiere, (llsvcriicre, «ll^nn- 
?iC(^ri», (lIjiMtIrarr; dirtVrrc, discrepar»; 
cxiHiUcris cluri^scnre; a ilesjtartl nnu ce 
ile iilUi ce, cu care sta in leg^atura ; 1. in 
iiitellessn materiale nmu hmm vconomn 
rurale dcosahfsrc in data litelc langede de 
crUr$rnatose;ìttdlua de apoi judocaiO' 
rhdu ìttmn va aìlet/e si va deosebi caprele 
d^in Olii; fìnto ttemnn, (raie.oniu lucrafu 
si sfrinsula unuhrUy di' astadi inaifiic 
canta Se ne df^osrhimu ntttrile si se fa^ 
cnnu fiacarc d*in noi pronomlit dfioste- 
hiia; V bene a deosfbi copiìlii de copilh^ 
dupo ce se facu maiimiri, sia n?< ifassd 
se sieda »i se. dorma impreuna in un' a 
si acca-osi incaper e; 2. in intellessu in- 
tellectnale, candii despartirea nu se rea- 
lisacu fapt'a, ci se tace numai iu monte: 
celili mai humi daru ce Donmcdleu dede 
nmuhii este facnìtatea de a deoschl 6e- 
nele. de reu, addcvrrulu de fncnfioneju" 
stulude ce nn ejusiii; gustulu dcosehe* 
sc^ acndn de dulce; cu oehii deoscbimu 
idbuìu (le negru: 3. ca reflessivu, a se 
deosM : a) in acelle-asi insemnàri ca st 
in form'a activu : rftyjo ce se insoraf fiii 
se deosebvscu de jiarcnti si facu casa si 
economìa proima ; Wciiinsemnaro neu- 
tra : a ditterl, a nu acmenà, hì in spe- 
ciale : a nu fi san nu face ca altiì, si a- 
cesta-a : tiau in intellessu rea : a fi scn- 
i;ulariu, «stravaccante, a av^ mania de 
originalitate, etc, 3au in intellesu bunu : 
a se deslinge, a se iusemìii, a stralucf ; 
frate dr frate si se deosebescc, necumu 
omu de omu; in poHu^ in rorba, in totc^ 
accstu omu ere sescdcoscbcsca detot<t lu- 
mea; in acea batata memorabile 8*au deo* 
sehitu prin barbatila lorn mai' multi fa- 
pitani; de acl si insemnràile de intensità 
forte, raru, etc., ce resaru mai vertosn 
in participiulu : dcosebitu, si in iufìal- 
tivulu : deosebirc : omu cu deoscìtirc reu 
srforte reu, nespusn de reu; mai ctt 
deosebirc :=^ la^xì vertosut mai allesdu; 



222 



DEO. 



ti rtcotmnendu mai cu deoathire pfe loia 
mm; cnlifàtì dcosehite :=cvi\ìihiì diverse 
si difterite unelo de altele, si : calitàti e- 
Fcellenti si rare de aflatu; rmiafe deose- 
6i7a— reutate nespusu de mare, — deo~ 
snbìttt rf€^afora de : in septeman'a a- 
cesta aiDiJ pcrdutu pairu boi, deosebitu 
de ed ce mi att motitu sejìieman'a tre^ 
caia; — deoschire pare a so confunde in 
celle inai multe d'in inHcninàrile selle cu 
aimplulu osehitr; cliiarn frasca adver- 
biale : dmscbUwdt se dice si : ose- 
biiu df\ fora se mai adaugemu sì alte lo- 
cutioni, de essemplu : a osebì mie de c«- 
jìTCf si odeosebi oiìc de capre, in cari in- 
tellessulu compusiiliii dt.:osehire pare a 
se confunde cu allu siniplului osebire; 
inse (lifferentie reali essistu intre celle 
mai multe d'in aceste espressioni, si 
acestf' ditt'erentie resulta d'in delica- 
tele uuantifì c« prcp. df adauge la in- 
tellessulu conipusnliii deosebirr,{\ei\ìde 
in dictionariu): de assemenea resulta 
ditt'erentie reali d'in differita constru- 
ctione cu de san d^in atàtu a simplnlui 
osebire, càtu si a compusului dcosebire : 
a osd/i capre de ai si d'in oi; a dcosebi 
vite de i>i(e, san d'In tnte, (vedi de asse- 
menea rfr in dictionariu); — osebire, à'itx 
care compusulu dcusvbire, este si ellu 
derivatu d'in iniu advorUiii : oseìn^ care 
sub acesta foiniiì sinipla inai un ne aude» 
ci mimai conipusu cu df : de osebizz 
separatlm. seorHlm x a i>tn deosf:hi^^d. 
sta la una parte, despartitu de altulu 
sau altri, cu care ar fi se sté impreuna; 
asià si a punc de oscbi=zii pune de una 
parte; si cu in : in de os'ebi : a vorbi 
cuiva in dcosebi=z& ì vorM, tra^nndulu 
de una parte, ca se nu audia si altii celili 
vorbite; — dupo invctiatnlu MiUosich 
form'a oaebì, d'in care s'un nascutu ose- 
bire si deosebirfj ar fi vct-hiiilu slav. o 
seller xa^'èaoT^v^pro ho, Brcitmz=ùi 
senCt cu sene, si de aci : in parUadariu. 
de una iHirte, la una parte, in secretu, 
isolata, etc; atuuci acestu-a ar fi unnlii 
d'in rarele cuvente, care s'ar fi popula- 
risatu intre Uoraàni si carui-a liomà- 
nulu ar fi applecatu formo romanesci es- 
pressive de celle mai delicate nnantif? 
alle cugetàrei sèlle; noi inse, avendu in 



mr. 

vedere co Komànulu a formatu d'in 
cea-asi radeeina, d'in care a essitu 
slav. spbè^latin slbl si stbp, a formai 
si alte cuvente, ce nu essistu in linib'i 
slavica, cumu : ù/tìi^individu, fientii 
cu Ì7idividualitate jyropria : d'in dm 
ce au iniratu in lupta, irei insi au 
ritu si nutìuii doi insi au scapatu; 
unde apoi : Ìnsttsire^appro2}ri(iref etc.j 
avendu in vedere co form'a de pronuntii 
Hlbo, care in usulu de astadi se di( 
numai cu b moiatu : sie, a potutu, cad' 
alto multe forme, de essemplu : aiba in 
locu de nbia.=zUfihtiài, pre longa alte 
forme cu b moiatu in v san cu totulu 
disparutu: nrere =r babere, ai in loca 
de abi sau ari^habes> etc, form'a de 
pronume ttibe a potuta, dicemu, assiste, 
in tempurele mai vechie, si in romanesee 
cn form'a mai depiena : sibe sau neh^"; 
avendu in vederea, co particul'a t>=r«b 
s'a applecatu de Komànu si in altecom- 
positioni, care nu se afla in limb'a la- 
tina, de essemplu : o-morirc; noi nu ve- 
demu pentru ce osebi d'in o si sebiszn 
scbe, n'ar potè fi una compositioue fa- 
cuta de Romùnu d'in mentìonatele eie- 
mente romanesci, si cu atàtu mai muliu, 
cu càtu cuventele slavice essite d'in a- 
cea-asi radeeina nu presenta necì puri- 
tatea de forma, neci varietatea de in- 
tollessu. ce au acelle-asi in roraanesct'. 
DRPESIA, s. f., scire prin scrìssa 
data cu cea mai mai'e rapiditate pot-en- 
tio8a;— neologismu dupo frane. 4òpèche 
cu acea-asi insemnare, formatu d'in vfìr* 
bulu <lépécher=:expe(^l^e::=rft'^7WlC(W'?» 
espi'dire,pornirein graba, etc; precnmii 
empècber=imp«>(tire=:imj:>e(7irar(f, i"" 
tardiart, etc; in alte limbe sorori oa- 
ventele corvespouditorie cu celle fran- 
cese suna : jtal. paccio si Ìmpacclo=;>^- 
dira, imjiussu; dlspAticlare san .«pMcl* 
are:=:franc. ilépècher; isp. si port. emp«' 
cho=Ìtal. Impaccio. dP6p«cbar^fraDi^- 
ilépédier, etc; dupo unii aceste cuvtfQ** 
aru fi luatu nascere d'in acea-si fontani 
cu alle nostre : impcdicare=zhi. Impe- 
dire, despedicarez^ì^thì, expedlre; ti*ip*' 
altii d'in lat. pactum, de la pachcl^'^f^ 
in voi, a se obìegà, si de acf : a seUgày f* 
se incurcd, a se itnpcdicày etc; dupo alti^ 




DEK^ 

d*iii latìu. paotum d'in paii^ere^ 
, de linde si alle nostre : im-pin- 
9fT€, bagare, paganti, etc. (vedi hagare 
* rosari uj; doro veri-care ar ^ origi- 
jventiiliii francese d.'pGoho, certa 
•mie co ella nu potè std in ronmuesce 
ab form'a : dvpesia, precum ucci ver- 
biJn : ilep osili re=^a traniette ima de- 
y- ' side se dau astadi mai numai 
1'- 'fu, si piin armare n'amii ave 

Iij#?«r Deci de depesia, neci de dcptsiare, 
ci in locule aru intra cu mai raulta de- 
/fptate : telegramma sìtelegrafiare; déco 
mse amii tiné se avemu nnu cuventu cu 
intellesisulu mai generale dtìdepesia, a- 
tuncL aniu potè trage d'in rspedire far- 
le : e^iKdda:^depesiUj ai esiK:ditare=z 
are. 
EPESIABE,-iVrffM, V., vedi depesia. 
ERANGLVIiE si deranjarericdit*j 
., Tedi arrangiare. 

I)EKANAT[J,-a, adj., curentu atlatu 

lUmai in dictionariulu de Buda cu in- 

emnàrile : 1. nemesuratu, nemoderatn 

= petulans, Incontluens; 2. insolente, 

*C5erbìcosu, nesuppusu, rebelle, pertinace 

-^nct^ntniiiax, prrtiuax, cerrlcoMu»»; — 

■<^apo acellu-asi diciionariu conipnsu 

*TÌD : de, reu si H«/M:=(natu»=;ursa<Yn), 

«ìrecamu : forte rcu nasciUu si crcsrutu. 

DEKBEDEU, s. m., erro, s.rdidns 

'«cbiilu; uiiu hate-poduri, orau fora ca- 

J>etaniu, vagahnndu; in speciale : cop- 

Jiillu mare, care ambia numai dupo jo- 

<ttri, fora se se occupe cu nemica seriosu; 

— ?in locu de trepcdeu d'Ìn irv-imlare? 

DEKESir,-(i,adj.,applecatu esclusi vu 

aumai la cai, cari au pre pelle, peri si 

libi si veneti si rosiateci : calht dere- 

Au^i'^uus albo, leucophieo et phunlc- 

M co1or(« tlUtinctiiìi» 

DEKDIA tii dr.rjia, 3. f., calitate san 
fipta do dn-diu. 

DEUDIU si derju,-a, adj.^uutlftx, le- 
•trarius^ perttnax; cerbicosu, cutedia- 
* ■'!. temeraiiu ; — de aci si verlmlu : 
"rrr, sau inderjire, cumu si indras- 
''tfr, de unde apoi : indrasnetiu; — 
M'itì slav. drìizii, cumu gustine invotia- 
H^Mtklosiclu sau de a dereptulu d'in 
*ct*a-usi radecina commune, d'in care 
tì alav. dr&xù^ grec. Opa^ó^, suuscrit. 



^_^_ DE8. ^ 

dlifà ì In romaiie^ìce aflàmu unne de 
multe raJecine, cari parte au forma mai 
originaria decàfcu in cea latina, parte 
lipsescu d'iu acesta d'in m-ma limba, 
déro se afla in alte lìmbe de stirpea ari- 
ea, un inde iu celle .slavice; in latin'a 
classica, in addeveru, d'in radeoin'a 
ce a datu derdiu afiàmu numai numeni 
proprie : Driuiiii, Drusllla, prt^candu iu 
latinìtatea media se afla di'usuH-a, ca 
adiectìvu cu ìusemnàrile de rlj^idus, 
conturaax, etc. Vericiuuu aru fi inse, e 
de notatu, co cu ventale in cestione au 
cadiutu in desuetudine pre longa aitale 
de acea-asi innemnare si de incontestata 
romanitate. 

DESAVAxNTAGIU, desavantagiosu, 
vedi avaniagiu. 

DESAVERSniE,-c5CM, v., perflocro; 
cuventu,- precàtu noi scimu, usitatu nu- 
mai cu fonu'a participiale ; desavcrsitU'- 
a :^ porfi*ctua=:^t7/t'c^K, fora neci una 
lipse; déro si acesta forma nu este popu- 
laria; mai usitatu in tote forraele este 
9 mpiulu : saversire, care, dnpo invetia- 
tnln Miklosich, ar veni d'in slav. sttvrfi* 
9iti=abbulf ere=ra aÌMolvej a fiìilj a de- 
plenif etc; èro, dupo invetiatulu Schul- 
ler, d'in vecliiu germ. fard sau faord 
^nou germ. terìl^ := (erminatn, finitUj 
gala, etc: care déro d'in amendoui acesti 
invetiati are dreptate? numai unulu de 
certu, sau neci unulu : slav. silvt fiditi 
este unu conipusu d'in mìì:=ooiii=cu= 
si d'in vrflsltl rzperliccrc, care si ellu 
este unu verbu derivatu d'in Triicliù=: 
cacuiueu=tYT/Ì!<; la acestu cuventu re- 
fere invetiatulu flavistu si : rer/ii, saver- 
sirej covcrsire, afersire, fersirty ferslania 
sau afersiania, afersUu, ohersiUf verhov- 
nicUj si prin armare, ca unulu ce pro- 
duce mai multe probe, are sì mai multu 
cuventu deciltu invetiatulu germanu; 
déro iiitrc probele produsse cauta sode- 
stingemu bene pre celle ce au liepliaa 
potere de celle mai pucìuu probauti : co 
vcrchovnicu, obersia si celle assemeni 
sunt de certa slavice, nu mai incape in- 
doueutia; elle au fostu si snnt ncconno- 
scute poporulni; pucine cliiaru d'in fa- 
ciele basericescì au :<ciutu si cu atàtu mai 
pucìuu sciu astadi co va so dica vercìwv- 



m 



DES. 



tiicìt; déro pentru forme ca vrrfu. corn'- 
sirCj sfcrsire, vm-ftia, la cari gè potè al- 
laturÀ si sfercu cu derivatelo selle, se 
potè, cellu purìmii contesta ongiiioa sla- 
vica, si cere investi^ationi ulteriori, cu 
atàtu mai miiltu co si slavicului /Trtc/irt 
nu s'a datu u\cx> una esplecare nniltia- 
mitoria. 

DESAVEUSITU,-a, vedi demversirr. 

DEiSBLANIRK.-^'A^CM» v., a descose 
blan a ile \ai\mì vestÌiiientuXve<li/>?awri). 

DESCAIMAClIiF.r':w.f/, v., de acoa- 
asi insemnart» cu ifff,^inf'ticire sì desmor- 
(ire, — cuveutu necuanoscutu none d'iu 
audite, ci afìatu nnmai iu miele dictio- 
narie 

DESCjVLIRE,-f5r«, v., a redicà ra/i- 
titr'a, luim instnimentu taiosu, (vedi ca- 
lire). 

DESCAIiLWARE, v., adesface ceva 
ìnrarìi{ffthu (vfHÌi carìitpj). 

DRS(;LEntK,-?>mi.' V., a destace, a 
deslipf ceva ìudeiiuj (vedi cìeiu). 

DESCLL\CIRE,-r6ct<, v., a desface ce 
e indincitttj (vedi clindu). 

DESCLESTARE,-f^''«, v., a desface 
ce e indestaUiy (vedi cìeso^). 

DESHA5LVRE, v., a scote haniulu 
unui callu, (vedi hamn). 

DE8TANTIAREre</iM, v., lasare^ rc- 
Uxare, dlnsolrere; adenniatid, a laber- 
tià; de regula ca reflessivu : a se demtn- 
fia=a se desmatià, a se labertiii, a se 
destranià; si mai vertosu iu intellessu 
metaforicu : a se demoralìsà, a se des- 
frenà; fomi'a cea mai desu audita este 
partic. tìesiantiatUy cu ìntellessu de a- 
diectivu; dcfUìiatiafn.dcmoralìsatn, care 
in portu, ca si in portare, arreta eoa mai 
mare neglejrentia si lipso de severitate, 
de cuMipetu si de niesura; — cuventulu, 
dupo forma, pare a fi unu derìvatu, prin 
compnnere cu dr. d'in sìaììtiit; déro iii- 
telle.^sulu nu se invoiesce bene cu acesta 
etymolo^fa, afora d^co nu s'arluà sian- 
Uh in intellessulu de margine, hoiariu, 
in care s'ar cuvenf se sté unu lucru, 
asià incàtu desiantiare se insemne pro- 
prie : cssire d'in inarfjivr. sou hotarìr ; 
in italianesco sciatto, ca formati! d'in 
«x-*ptnH,insemnaj««;)^M,«cci(V-j///f<,etc., 
si la acea-asi fontana s*ar potè mai bene 



refeH allu nostru dcsiantìnrr, cu inteh 
lessulti ihuiesproìdfn', di'afacerBjàeUn 
ìuarc, etc.; ìnse si dupo form'a ù du\ 
intellessulu seu ca mai bene sepot^» refej 
desiavtiarc la una forma dtscmlu 
locu de deschiSHf tTin care a es^itud* 
chitiarr, corruptu prin pronnntia in de 
shìtiarr san <ìrsitìtih'arr; in limb'a la- 
tina Aosiiìììcius^idescinsu, ca si in 
manesce draianiiatUj insenina negligeni 
tfsiftrellfi, fora riftore ai ritjorr ndUu 
portUj vatu si hi portare si nigfim 
prin urmare cnveutulu cauta se se sci 
si se se pronuutie descintiarfi san dfisinii 
are, ca se se ev it e veri-ce allusione la stai 
ita, la care duce prin form'a disiafitiarel 

DESIUCHIATU,-rt. a.lj., .if.lpìous 
smentitu , intr'itnu urechia, intr'una 
pario;"*Iu]H> forma cuventiilu este unu 
participiu d'iu unu verbu desiuchiarc, 
care, precfitu irisine scimu, nu se dice; 
sclocLMi, in italianesce, va se tlica ^oh^m, 
vctoUt, si prin urmare allu nostru d 
siuchiatu potè, dupo forma ca si du] 
intellcssu, a se referf la acea-asi foi 
tana cu ital. scioi-coy care vine d*inej 
Sìtcnts^ora sttccn, asià incO-tn cuvei 
tulu itiacmna proprie : lipsifu de succUy 
side (ìci: fora gusiUtf ora jndecata^ etc, 
casf latin. Kapero, care incoinsemna]iro- 
prie : a arv gusin, sì de acf prin meta- 
fora : a ai.yé jttdecttta, titcnir^ si d'in coi 
tra desipere::=a fi ÌÌjìsìÌh d^ (ftisiu^ si 
acì : a ^ lipsifu dr judccafa. de nwntr^\ 

DESNADEJDE,' s. f., dosperanth 
oppusix la nadcjde; perdere de veri-< 
nadejde, starea uuui omu ce a perdui 
veri-ce spfrantìa; deaci si verbu : dei 
ìKuii'jtfuirv, de regula ca retìessivu 
se dt'5»of7c/(?«t=:ilc8perarc^M despert 
df^svndrjdu it n=: Ac^peraUtszzidvsjiert 
sandespa-ìu cumu dicu Macrdoromanil 
careaì>erdutu veri-ce sptrantia, care e] 
staro df'sx)aU{h\f asià in cAtu nu mar 
sperautia de scaparea lui; — desnadejt 
este compnsu d'in dcs si nadfjde=. 
ranfia; nadcjde presenta combinatioi 
fonetico straiuc lìmbei nostre, ca vonil 
d'in slnv, nadejda. 

])ESXAUEJDUIRErr5«i, T., Vft< 
desnndejde. 

DESÒBICINUmBrem,v-) adeabj 



____ PH8. 

de nnu obiceiu^ a desvetià de unu inve- 
li■^ ce a luatu cinevà; — conipusu d'in 
fÀieinuirf cu partic. deSf èro obicinuire 
zza invetidj a deprcnde, a dcdù, a abi- 
tui, cte.. tìste derivatu d'in ohiceÌH=z 
t.-jiy/ìm, deprendere, datina, appuaUnray 
rjbUudine^ etc, care dnpo invetiatulu 
M*hìoskh ne-ar fi venitu d'in vechiu 
s2av. oblcidly (vedi obiceiii), 

DiiSPAGUBIRE,-cs6'?<, v.,ascapà pre 
eineva de paffuba , platindu-i acesta 
paguba; — coiupusu d'in partic. des, si 
paguba, de unde si : payid>ir€z=.'à face 
cuìva jMgiiòa, }}a(jubasiu:=zcd.Ye face al- 
tui-3i sau siesi paguba, pognbitoriu^ 
care adduce paguba; —paguba esteve- 
chia slav. paguba, déro neci avemii lìpse 
de ea, de orece danna, la Macedoro- 
ani si damna sau Jama=<Ifttnu)irn= 
paguba, de unde apoi 8Ì : dinurnsu ai 
damnosu^pagubilonu, dannare aìduìn- 
t»are^:zjMAguhire, desdaunan: si desdam- 
nare=despagubire. 

D^PECETLUIBE,-e5c«, v., a rupe 
sau desfàce pecdea sa.}! pecetìle, oppusu 
pria intellessu lui pecctltdre, d'in care 
s'a formatu prin eomposetione cu des; 
èro peceiluire s'a formatu d'in pecete^ 
sigdIu;dupo invetiatulu Mi!dosich,pecetc 
cu tote derivatele selle ar fi vcmLu d'in 
rechia slav. i>eolatì, cu acea-asi iasem- 
nar^. ca si romanesculu pacete; noi inse 
:ua mai inultu decàtu convinsi, co 
-'ui»iculu peotAtì, ca sf multe aitele, 
e3tó unu curatu impromutu detoiritu 
i romanesei : cooi in romanesco 
: i t iilu «e esplica, nn se potè mai bene, 
precandu in slavonesce ellu este una e- 
Digma inesplicabile; si ecco cumu : pccf^ 
eate in romanesce cuventu populariu, 
' Hit-asi, si iu forma t^ì in intellessu, 
, i.itLD, plx-pice = ital. prce=franc. 
foìx ote., de unde pecurat ca dominu- 
nnj, acollu-asi cu latin, plculaj d'in 
fitt viue adiect. lai. plceus, picea^ de 
aode 8i la noi />ec(*i(^a3Ìà uunùtuln;?e- 
tdimiH sau c^dida cu pecete ce duu tttal 
mamte proiopopii ea permissione pen- 
ine facerea unei atuwiie; d'in ^jecftt ar 
roii Dan verbu peciarv, d'in care- parti- 
cìpialn femininu pedata nu este decàtu 
nfm^ntscuìu peceU', adjunsu in acesta 



DES. 



225 



forma prin assimilarea lui a cu i, ca in 
veyltiere, tmere, etc., in locu de veghiare, 
taiare, (vedi in dictionariu litter'a .4), 
asià co d'in pedata s'a facutu mai an- 
taniu ped-à-ta, apoi pccidu, si in fine 
pedcte sau pecete; slav. pedali esto 
toginai roman, ^)cc/afa, care se dice in 
poporu si sub acesta forma; càtu pen- 
trn inleUessu, nu mai remane indouen- 
tia, co pedala s'a niiniitu asìà, pentru co 
pedt^'a se punea nu nomai cu cera, ci si 
cu jjcct^, 8Ì alte materie analogo /^rm,* cu- 
ventulu romanescuatrecutu nu numai in 
vechia slavica, ci si in celle alte limbe 
slavice : nou slav. sì serb. pcolat, ce- 
chic. pecet, ba chiaru si in alte limbe : 
germ. potchaft, mag. pecaét, etc; c^tu 
pentru romanesche pecetluiref despe- 
aiììiire, elle vinu d'in una forma de 
deminutivn pvdatla (^peciatiila); pe- 
cialnicH, pedatììuirc , ce Donimilti Àlì- 
JdosicJi dà dupo dictionarìulu de iluila, 
sunt forme si necounoscute poporuluiai 
de inlaturatu, ca ratecite de analogia 
limbei romanesei. 

r>ESPOTCO\^REr«iJCtt, v., a scote 
uuui callu una potcóva sau mai multe, 
— cuventu raru usitatu ca oppusu pria 
intello:^su Imi potcovirezza. haie jìotcove 
unni callu, i^i compusu d'in acestu-a si 
partic. des; potcoiire apoi viue d'ìapot- 
cova , care ar fi unu impromutu d*in 
slav. podueovU) (vedi potcova), 

DESPOVERARE,-cc?m,v.,aluàcuìva 
povèr\i sau d'in povera^ a essonerà, a 
usiorii; — cuventu oppusu prin intel- 
lessu lui impoverarv, si amendoue de- 
rivate iTiii povera, [y^dx povera). 

DESROHIRE,-f'SCi*, v., serritnte II- 
bt'rare; a scote, a rescumperà d'in robia 
a emancipa, a liberà, (vedi robn). 

DI'ii^TAJNnRE,-esc«, v., aperlre, 
proUerOj rerelare; ca oppusu prin intel- 
lessu lui tainuire, d'in care s'a formatu 
prin compositione cu des : a descoperi, 
a da pre fada ce nu se cade a spune, a 
nu tainui; ca reflessivu : a se destainui 
:=a sjìune ctiiva celle ascunse alle ani- 
niei ; — tainuire, d'in caro destaintdret 
este formatu d'iti tomi:=slav. tatna^ 
mistmu, secretuy etc, introdussu prin 
inllueuti'a basericei. 

15. G. 




326 



DIA. 



DESTODnClA, s. f., calitate de de- 
stoinicu. 

DESTOINICUrf". adj., Idoneue, ca- 
pax; capaco, aptii. bunu pentru ceva; — 
cuventu do forma si orìgine ?lavica. 

DESVINOVATiriEr<?scu. v., exou- 
BAre, piinrare; oppusu prin intellessu 
lui invinovatirc : a nu aflà vinovatUt a 
declava nei^novatu:^.^. ahsolve; ìijtisti' 
fica, a imhreiitu, a desculpà ; — cuventu 
ca si invinovdtirr, vinovntu, tùttovatlUj 
formatu d'in vnm. vcchiu slav. rina* 

DETORNTCU, fi. m., in locu de de- 
ioriu, sau mai bene dchiforiu, nu e de 
recommendatu; form'a defornicn s'a in- 
trodussu, cuimi se vede, prin necessità- 
tea destinctionei de intellessu, pentru 
ca se nu se faca una confusione intre 
cellu Ci e moraUce detorin si intrp 
cellu ce e altui'a defor^iu in bani; di^ro 
in celle mai multe constructìoni dctoriu 
se applica forte bene in ameudoue in- 
semnàrile : fiti stmi dttnri a respectà 
pr€ ìtarenti, si : acrstu omu mie detoriu 
cti suwmf iìisemnatc; asià déro detoriu 
se potè dice forte bene si in locn de (fe- 
tormm: cu tote aceste-a in iutellessulu 
do substantivu, in care se ie de regula 
acestu cuventu, dcbitorixt, care este totu 
detorin, cu b nemoiatu si care s'a si pò- 
pularisatu dejd, cauta se io loculu lui 
detorìiicu: 

DIACESCE, adv., ca unu diam, ca 
diacìi, 

DrACESCU,-fl, adj., relativu la diaoi. 

DIACIKE,-t'5CM, V., a ti diucu. 

DIACD, 3. m., dUclpulus, tiro; oan- 
tor; 1. scolariu, dis*'ipuln, studente, si 
in speciale : studente de limb'a latina, 
si do acf : latinn, connoscutoriu de lim- 
b'a latina; 2. tirane san ucenìcnj care 
invetia una maiestria; 3. cantoriu san 
cantaretiu la baserica; — cuventu ca si 
derivatele : diaccacu, dincire, neconnos- 
cutu d'in ecce de Carpati; nu e inse, cumu 
pretende invetiatulu Mirìoskh, impro- 
mntatu d'in limb'a slavica, ci in accsta 
lìmba, ca sfincea ungara si roniflna, cu- 
ventHluc?mc« nu este deefltu una abbre- 
viatione d'in diflco»«:=gTCC. <?tàxovo?. 

DIAK A, s. f., (si diarc), mnllioia lux, 
nx Bublu&trìHf liauÌDa langeda, pucinu 



WR 

intensa, /«<:ore=:franc. luenr s in diarea 
lunei nupoteam hme vede in depatiare; 
in casa una cayidda al/id da wna diarti 
forte ìajffeda di- lumina ; dlare d^ dina 
san diori de r/ma^dlliivulum; — de acf 
nietaforice: pucinu, forte pucinu, pica- 
tura, picu, stropu : nu ofli in acestu omu 
nfici dinrc demente; — dupo invetiatuh 
Miklo.fick d*in slav. rarjn san zorjn:= 
splendore, de unde ar fi venitu si diori; 
déro cuventulu slavicu nu esplica in 
modu satisfactorin iutellessulu cuven- 
tului romanescu, care se dice atatu ellu, 
càtu si derivatele selle, de cera pucinu 
luminosn, fora se mai adaugeuiu, co e 
unu principiu filologica bene stabilitu, 
care nu pt^rmitte a rocurre la fontane 
straine pentru asplicaroi cuventeloru, 
ce 510 potn osplecil d'io fondulu limbei 
propria, cumu o diara, care sau este una 
motatese in locu de radia, sau este una 
alta forma d'in diorij care e unu plur. 
d'in diorat deminutivu d'in di sau ditta, 
ca si foioru d'in fotti, si in care o s*a des- 
chi m asià de tare, in càtu d'in diàra 
s'a facutu diara; sau in fine diara salii 
diare este in locu de diaria, femininu! 
d*in diariu, ca ceva ce si adduce cu diu' 
sau Iwnin^a completa, fora se fia acesta' 
lumina insasi; suppositionea unei meta- 
tese d'in radia in diora este mai pri- 
cinu probabile, déro eelle alte supposi- 
tionì snnt mai multu ca probabili, de 
ore ce si in forma si intellessu, espleca 
cuventele : diori, diare, cumu si deriva- 
tele : diarirc, diorire, etc. 

DIBACtA, s. f., calitate de dibaciu. 

DIBACIU-n (ghtbaciu, cumu prouiifl- 
tia Moldoveuii), adj., hftbUU, solere; 
caIUiIus; ìndemanatecu, bene precepatD; 
care scie face lacrulu ce.su cere tojginii | 
cumu se cade, care scie a atìà prin cu- 
gotaro, pentru tìacareimpregiurare.caUe 
mai bune mediloce de successu; — cu- 
ventulu pare a fi essitn d"in acca-asi ri- 
decina cu dibnire, in loca de tìpnift, 
d'in tipn cu inseranarea cea mai orljì- 
naria ce are cuv.Hitulu in grecesce:^ 
zo<izzlovir€y ai de aci : attingere h ccw 
la care tintesce cinem, asi& il! cftta rf>" 
baciu ar fi proprie : cclIu e- " >''?* 

totudeun'a Unt'a sau scopiu ^' 



Die. 

aai radecìna se vede co a renitu si dihla 
sau dipìa, ca msirnmentu ce sumi prtn 
ìovire, jtrecumu d'in aceu-asi radecìna 
a essitu si aliu instruììuintu cesuna pria 
lovire : ^f/m/KinK=xOp.;ravov; slav. dl- 
pla=utriculiis musloiiìt nu stì esplica 
pre sene, necurau se espiece pre allu no- 
stra (Jihìa sau dipla. 

DIBLA si (Upìa, s. t*., violina, JlUes; 
instrumentu de cantatu cu corde ; viora, 
lauta, etc; prin metafora : ìiispiratione 
poetica, talenta poetica, productione 
poetica» si in genere : occupatone favo- 
rita : de tote se te atiengiy nitmai de 
dihVa omului se nu te attcìnjij co se face 
focu si pera^He nu te atteugi de cea-a 
la ce crede omulu co are talentu:— doro 
in intellessu propriu, ca si in intellessu 
nietaforicu, cuventulu se dice cu una 
nuantia bene pronuntiata de ri.sn si iro- 
nia : dihl'a chiaru ca instrumentu de 
cantatu, prin urraare in intellessulu pro- 
pria, este totudeauua una viora suu 
ìauta pmsta, cumn e a lautariloru de 
terra, (vedi si dihaciu). 

DIBLASrU si diplasiUf s. m., care 
canta cu diòVa. 

DlBniRE,-é5Ctt, V., attreotare, mauu 

teutare; liicertumesiio, litorere, iiiiiiu» lu 

revldere; vaptnre; a cauta se puna man'a 

pre ceva, se attenga la ceva ; a pipai cu 

^jUO*a se de preste ceva ce nu se vede 

^Be, a ambia pìpaìndu si cercandn, si 

Te acf : a Inerii fora se se scia la ce va 

essi lucrulu : cundu e vorKa de asta 

mari interessi n» tncnje ciucca prv. di- 

^ÈgU; a dihìù beìw^a lucra cu tuctu, ^ 

^Hsngo tint'a, (vedi dilaciu). 

^felBUlTUKA, s.f., actiuutì de a dibui 

; - l.DICA.s.f.,prinprescm'tareinlocude 

^Uic/i, deminutivudÌQ£/ar/n,(vedi(^{<(/ci). 

^^. DICA, s. f., bilia, Irji; fierre, ve- 

ninu: aruaritioue, si de ac{ : mania, 

■e superare, anima rea; — necomio- 

d'in coce de <.'arpati. 

dCHISIUL, s. m., iiecebbArtiii iit- 

icrc; «'xoruare, comete; a prevedo 

lichisuri^Sk prevede cu tote instru- 

itelo necessarie la essecutarea unui 

; a adurna cu marn iiigrigire : (jh 

omu are gimitdu elcjjantieit covi 

deun'a lu vt-di asid bene dkhi^Uut 



DIR. 



227 



ca si cumtt ur fi scossu (rin una cidcM) 
(vedi dichfsii). 

DTCHISU, s. ui., pl.-e si-ttri, Instru- 
Tnentum; inìttrumeniu necessaria la es- 
secutatea unui lucru : actdu, forfecile, 
caiitfea^ si aitele siini dicliisuriìc ufiei 
vxfsutorciise; buccatariulu /ora diehisurile 
cerate 2JCntruunabuccalaria nitj^ote/crbc 
si cuce butte buccaic; — dupo forma, cu- 
ventulu pare de origine grecesca, trassu 
d*in verbulu dickisire, care ar corres- 
punde cu unu grec, (JtxtCetv), cu acea- 
asi inseinnare ce are si ad-juatare, d'iu 
jusia:zzùbf,avj^. 

DICHANIA sìdihunia, k. f., animale 
selbaticu sau moustrosu si stranili; ap- 
plecatu si la omeni stvanii : ce dihanin 
de omu mai e si acesfu-a? (vedi dolore.) 

DICHOKU, dihora, si ditmi, s. m., 
iniistelU piitorinii; animale puturosa si 
fatale gaiueloru si altoru passeri dome- 
stice, (vedi dogare). 

DLECESCE, diccescUy diedre; vedi : 
diacescef diacesm, dincire. 

DIECICELA, s. f., in locu de «ifecaVMa, 
na e de recommendatu. 

DIHANIA, vedi dichania. 

DIHORU, s. m., vedi dicìioru, 

? DIXSURA sau densura, s. f., una 
pianta, gentiaua^geotiaua. 

DIPLA, s. f., vedi dilla. 

DlPSIRE,-eòT«, v., fiubigere, d^psero; 
a fremeutà; — cuveutu neconnoscutu d*in 
coce de Carpati; déco e populariu d'in 
collo de Carpati, atuuci ar fi bene se se 
ié cu acea-asi iuscmnare ca si grec. 
cé^eivz^latìu. depsorc^ d'iu care a essitu 
si care ìnsemna mai allessu : a argasi, 
déro si : (t tnoid prin maniare sau fre^ 
tmntare cu man a. 

DIRA sau dcra (proiuuitia : dira)^ $. 
f., Testltciornui serlcs, tnivlus; serie sau 
siru de urme sau de lucruricepicad'iu 
ceva cu càtu acestu ceva inaiutedia in 
mersulu seu : (lira de sangt ne dussc 
la cula4SÌtdu, unde animalea sagetiata 
se rc/ugiasse ; pre tota ealka de la Bu- 
curesci peno la Giurgiu amu vediutu 
dune deve de granniiede /m<:iw;— de acf: 
calle dcschiiia, linea de mmatu, abitw 
dine, etc, de uude espressioni prover- 
biali ca : se ause futa dira, sì mai ver- 



388 



1X)B. 



tosa : se nu ne faca dirapriif barba^^se 
DU se descbida calle, 9tì nu se faca ìn- 
ceputu, se nu devina uuu invetiu, etc; 
— cuveatulu, prin intellessulu seucellu 
mai^origiuariu : serie de wmf* sau calle 
calcata^ duce la acca-usi radecina ca si 
tei'iirc, teninire, otc; adeco la radccin'a 
ter, d'in care latin. ìev-eTe::^ha(e(uHre, 

DIVANETU, s. m.,boiariudof//raM«. 

DIVANO, 3. ra., 1. Consilia de statu 
la Turcì; 2. la Romàni : a) cellu mai 
inaltujudeciusau Irìbunariu, presieduti! 
de insusi Dommilu terrei si uuinitu 
chiaru pentru acest'aJnv^Hu (ìom)icscu, 
b) in^tantia mai inalta de judecata, 
carte; diianu crminale; e) loculu in 
care ai tine siedentiele unui dìvanu ; de 
acC in evaugeliu si pentru locuìu, unde 
pretoriulu sau propretoriulu roraanu sta 
de jndecà : adduss'an prc Jesus de la 
Caiufa iudivanu{-:^ìupri:torfu); <?>patu 
ca cellu pre caro Turcii stau resturnati. 

DOBENDA, s. f., usiirii, foeirnij u- 
sura, cameta, foiosa ce trage cineva d'in 
bani impromutati ; a da, a lud banicii 
dobendcif dot>t'ndalegcde. dobenda jnda- 
nesca, etc; de aci : veri-ce iea ciueva 
mai multu de càtu dà, folosu, prisosu; 
— dupo dictionariulu de Buda d*iu d>> 
ubun<le=£/fzt< cu prisosu; mai usioru ar 
potè ciueva, redimatu si pre forma sì 
pre intellessu, referi cuventulu la de- 
benilacrcc se datorcscc, d'in dt'!icro=:a fi 
detoriu; d'in dobeida inse vine si ver- 
bulu dobendire, care pare a sta in lega- 
tura cu isbandire, ca si isbenda cu do- 
benda, si d'in acesta-a ar urm*a co do- 
hejidire este una vorba compusa d*ia do 
sìbcìidirccTisushrndired'inissìbendire; 
invetiatalu Mìldosich, care a referitii la 
limb'a slavica cu vente ca mpa, ntaatica, 
doga^cotoht, si aitele raultioie de invede- 
rata romanitate, nu dice nemica despre 
dobendn,dobcìtdirc,isbeuda, isbendirc, de 
si ne spune co dobitom cu derivatele 
Belle vinu d'in .slav. iIobHnkiÌ:=:(U'6'/r, 
starct si iesf dobituku deviva de cortu 
d*in A<ih\iì:zzi!i(ì{\ìUv\z=cast{yare; verì- 
cumu ar li inse, cuventele de cari e vorb'a 
au cadiutu sì cadu in desuetudine pre 
longa aitele de acea-asi insemnaro side 
iiecontestata romanitate, cumu ; nswa 



POP. 

interesse y pr aceti tn^ eie =zdobcnda; cù 
stigarcj capdari\ Qtc.=^dobriìdirc, im 
pìevirrj sc'ttrre lacaj'Vfuhnnt, ctcms- 
bcìfdirr; ri7a.^j*?f«fT,etc.=dobitocu. etc 

DOBENDIIlErP^rM, r„ (iu»r«re,ltt 
vtvtm face-e. ndliiUol; a castiga, a ago 
nisf, a capeti, a trage foioso, etc. (vedi 
si d\'>brnd'i), 

DOBITOCIA, s. f., calitate de doli- 
toc'i, fapta de dobiiocu. 

DOBITOCU, s. m., boslla, peci.s 
l.in intellessulu mai largii: veri-ce fien- 
tia insuffletita. afora de omu : suffiare^ 
vìH'iHìtoria, b^stiftj etc; 2. in ijitellessu 
mai strinsu ; fi'mtia insuffletita dom 
stica, de la care oraulu trage foiosa pea 
tru nutrirea si invostirea sea : vita, p 
atre; 3. ca adj., dobitocu^ dolitoca, i 
appicca spre injuria la omeni lipsitì de 
pnccptre si sentire omenesca (vedi do» 
benda). 

DOBORIRE, doborin, doborl, etc, v 
deìlcfìi'fì; a dàdiosu, aculcàla pament 
a deriraà, etc. (vedi coborire). 

DOBROXICA si dobrornica, y. f., 
plaaitnim, una pianta: apiustru; — ca- 
ventulu, mai allessa sub form'a : rfa- 
brovnicnf nn e derecommendatu; de al- 
tumentrele noi mi lu connoscemu d'in 
celle audite d'in coce de Carpati. 

DOGOUE, s. f., vapor, Tehemenif ca» 
ItrU i;«'-ciissio ; bataia violenta a cai- 
darei, caldura mare care frige ; de acf 
si vcrbuhi: /?o;/tì/-/yvr=lrtrrore, vorbindu 
de lucruri ce dau caldura mare : focuiu 
dogorescc prò tare; siadcii mai de parte 
de caminu, co pré dogorcsce si ve j)Ote 
batelacapu; dogoritoriu:=iiìvMasf csrÀ 
dogorcsce : focitj caminu dogoritom; 
resufflarc dogoritorìa, vcntti dógonio- 
riìi, etc; — form'a cuventalui dogon 
este d'5 cea mai curata romanitate, ari» 
in mai pucine carente popularie s'i !»• 
stratu, cumu: sudore =.^i\^ùr, putort^ 
pntjr, calore san caror>' (la Macedoro- 
mani) r= calor, rccort; etc (vedi svi- 
fissa ore! in dictionariu); recare nU st^ 
fla in limb'.i latina; acestu cuV^ntueste 
formata d'in radecin'a ree» care n" * 
datu in latinesce de càtu adj. ree-*'-»»» 
prò candu in romanesco ea a foatii cu 
multu mai fecunda : rec-ef recirt rnv 



I 



pOG^ 

re, rec'orire, rec-orosuj rec-itura, etc.; 
icestu-a este unulu d*iu multele ossero- 
pie, cari probedìa , co in limb'a nostra 
zfiàma radecine , de cari limb'a latina 
sau sa Iblositu forte piicinu, san nu s'a 
iilo?itu de locu; act;stu-a pare a lì ea- 
<\\\i n cu dogorcy care duce la una ra- 
tóna iloff sau dou^, due, cu intelles- 
iflJu de a rmittt^ si radia tttiu 'ce r^azosu : 
taport^j fìwtu, spiritu, etc; radiicin'a in 
festione aub torni'a sea cea mai simpla 
pare a fì dii ì^au inai bene dini^ de nude 
grec. ^j-iv/=.anl€re. ^j-\L'Ù^=:apjt)rcn- 
drre sau ardore a suf/letidui, ^j[i.oc= 
t.h} mu&^ciumbrn, ca pianta profuma- 
ttjria, latin. fu-mu.>:^/"?»n??, sanscr. «IIiu* 
xxiAtì, etc; in limb'a slavica acea-asi ra- 
«lecina u datu inultime de cuvente sub 
form'a mai desvoltata : duU sau duch, 
^"urun : duchu, la care invctiatulu Mtkh- 
^ràdt reterò roiTiane;^celc : duchu, duchov- 
nicM, durhovnicescn, dtaìinrnicirt\ etc.; 
i4icU»ii:=:»pirftre_i:sM///fu-e,dfì undeapoi 
^ktatnijc, la care acellu-a8iu invetiatu 
r^fere allu nostru dichania, ba luco si 
dtchoru, ca tiendu acellu-asiu cu slav. 
**chorl sau iuchorl, dérolucru straniu: 
'ih*a slavica nu so afla form'a dn- 
. ci numai tfichorì, si invctiatulu 
- i^tu la articlulu tticJm'ì d'in lessi- 
«^-uiij seu pcdcoslovenieo-greco-latinn di- 
ce : recto dùchorl, a ftf tor<^, adeco ; mai 
^dcrepta si mai buna de càtu fornn'a tìi- 
«fcirl este form'a duchorl, ca derivata 
Wùi una cuvciUu ce insemna ptUorCj asid 
in càtu dtSchorl iuscmna proprie : ceva 
^utorosu, animale putor osti, rase dica cu 
alte cuvinte, co form'a romanesca : di- 
<ioriii aau duchorìu adjuta invetiatuliii 
diviatu a correge form'a «lavica : ce 
ormedìa d'in acestea? — neri mai multa 
peci mai pucinu, dupo noi, de catu, co 
iù acea limba a cautatu se se nasca cu- 
'^Diulu , in care a pastratu form'a cea 
sai bunji, si, d'in contra, acea limba a 
cwlatu seTimpromute, cai'e, neavendu 
*MCÌentia de ìnsemnaroa luì etymolo- 
PCA, i a alterata form'a; co slaviculu 
^fc ^chori, alterata tuciiorl, nu esto de 
^■l^b roman. duchore^ cumu si slav. pc* 
^r*UiI este romanesc. pcciota^ (vedi df.^- 
P 1 I^crtluir^). se vede, credem'. de sene; 



DOG. 



2fie 



duchorCf ca sì dogore, are forma d'in 
celle mai ciu'ate romanesci, sì amendoue 
cuventele au essìtu d'in acea-asi rade- 
cina, in care guturaleaa porcursu, in ro- 
mane;<ce, tota scar'a de transformationi : 
doo sau (]uD^ do(7, sau dir/^ duchi etc, 
asià in càtu, precumu d'in bacca s*a fa- 
cutu bìigay hugaiuj buchniuy btifiaiti, 
huaiu, asià aflàmu sì acf : dugore sau 
dogare^ ducìtorc, duìiore, duore; form'a 
dncìioriu sau dlchoriu s'a applecatu a- 
iiimaldui ce essala rea duchore, togmai 
pontru destinctioueadeintellessu, puntu 
asupr a carui-a Romàuu este de una ne- 
spusa delicatetia; remane dero stabilita, 
co precumu d'in radecin'aiu Gestione lim- 
b'a romanesca possedè, ca sì cea latina, 
cuvente cu /", ca representante a lui dh 
z=gi'ec. ^ : fumu=.'um\iA, fimiigare, etc; 
asià possedè si cuvente cu d. ca represen- 
tanle aìlu acellui-asi (//*— grec, cumu 
sì latLnulu a tradussu adesca acellu-asi 
(//iz^d- prin (/, de essemplu sauscr. dlia=: 
^£ in : £di-fX7)v, e tradussu in latinesce 
prin de in : cf>n-de-re:=grec ouv-it-^é- 
vat; pre longa celle mai susu citate, vomu 
adduce inco unu cuventu romauescu, 
trassi! d'in acea-asi radecina, avendu ca 
consonante iuitialtìtotudentalearJ.trans- 
formatainse inteDuea/,9Ìacestu cuventu 
este ci mnhru scucimi/ ru , caieinvetiatulu 
Michlosich crede, co ar fi slav. cèbrfi ; 
déro cébrtì nu essiste in vechi'a slavica, 
si mentionatulu invetiatu presuppune 
numai acesta forma ca un'a d'in care ar 
li essitu : rus. ciaber^, oehrlcclok, cumu 
si romanescuiu cimbra, adaugundu ia.se 
co originea cuventului este obscura; ad- 
deveratu co e obscura si impossibile de 
a dà de dens'a ac-ollo unde nu se potè 
aflà; in limb'a romanesca inse, de unde 
a potuta trece si in russesce, cuventulu se 
esplica prin grec. ^O-ìxoc— thymum^ 
frane tli)in, d'iu care unu deminutivu 
(lliymiiltim), devine in romanesco tiu- 
mnru, apoi eiumuru, (vedi in dictionariu 
litter'ac), si prin syncope : clumru, ar- 
raonisatuprinintroductionea unni òin: 
ciumhru si cimbra; déro noci e Jipse de 
a trece prin aceste transformationi, spre 
ae3plecàcuventulncmi6r/t;e=;si3techiaru 
in latinesce form'a tliymbra (=in intel- 



980 



I>OJ. 



•kssuou;fatureIahorteii»'ls),d'ÌDcareTÌne 
Inai dìrectii roman. emioni; si astu-feliu 
fsccstu cuventu nu potè fi obgcuru.in ori- 
gineasea, de cfttn mimai canduvrécineva 
u-Iu numerii intrpiinpromutiirile lìmbei 
romanesci d'in limb'a slavica; cu tote acc- 
stea nu noi vomu sustiné, co d'in cuven- 
teleslavice^trasse d'in radecìn*a in cestio- 
ne, nu 9'an introdussn unele in limb*a ro- 
manesca : dìtchu, duchovnicu, etc, s''an 
^àmpusu prin autoritatea dascaliloru ma- 
ùaci de slavismu, asià, co Komànulii, 
[irespectosu de celle sante, a appleoatu 
"'^piritu sau spirtUj spirlosii, etc, numai 
la beuture ; dirhmna inco attesta, [)rin 
Torni 'a sea de unde a venitii; déroalte cii- 
•▼ente trasse d'in acea-asì radecina cu 
forme romanesci, nu se potu numera in- 
tre impromute, ciintre creationile pro- 
i'dusse de Komànu d'in fontana vina inco 
Incouacìenti'a lui; chiaru candu dogare, 
'de essempiu, nu ar fi essitu d'in rade- 
cin'a de noi presuppusa, ci d'in cea d'in 
care a essitu si slav. irorétI:=arrfcr^, 
inscr.trhartna:=ca/rfMrfl,gTec.O'£pftó^= 
latin, forni iis=:crtZf/«.f^erm.iTarm'*u, etc. 
precumu sustine invetiatulu slavistu, 
allaturandu romim, dogorire de slar. co» 
réti; totnsi nu ar fi mai pucinu adde- 
yerata, co forme curatu romanico, ca 
dogore, nu se potu numera ca impro- 
mute facute d'in limb'a slavica; la cu- 
ventulu jaru vomn cerceta, intru càtu 
\^gor€t ca compusu d'in du, transfor- 
latu in do, Sì gore, se potè referf la ra- 
df^cin'a, d'in care ar fi essitu si ^lar. ero- 
réti, 8Ì cotra care ar face pe incline bi- 
^lancG cellu altu corapussu : pregarire, 
comparatu cu dogorire. 

DOGORIRE, -e^cM, V., dogoritoriu' 
foria; vedi dogare. 

DÓICA, doida; vedi daica. 

DO.JENA, s.f., reprehensio, admoui- 
Lii>, nb}ur£:utin, castl^atio; admonitione, 
mustratione, ce se face cuiva pentru 
culpe commisse ; — dupo invetiatulu 
MOdosich d'in slav. dot?natl, care in- 
iBemna u nrmari, a canta se, appure, etc, 
inteìlessu care nu correspunde neci de 
cnmu cu allu cuventulin" romanescu, si 
de acea-a insusi invetiatulu slavisti! se 
indoiesce de assertionea sea; noi ne in- 



DOR^ 

doimu si mai multu, si credemu co do- 
jeìia sau se tine de acea-asi radecina cu 
doganire^ care se dice camu in acelln- 
asi intellessu cu dojrnire, sì care, prin 
substifcuiroa niedieioni d si g in loculu 
ttìnuiloru / si f, este acellu-ai?i cu toai- 
ttirCf luatu si cu intellesftulu lui doga- 
nlre; sau se refere la acea-asi fontana 
cu d ctttzzinvetiare sau ducere^r^ti* 
cerCf conducere, etc, dojena ar fi astu- 
feliu in locu dedogiana szn dociapia, C9^ 
si bujoru m locu de bugioru, hudoru; 
dictionariulu de Buda serie : dosiana=i 
dojena, ca derìvatu d'in dosaaa:=dau 
Sdìictose consìlk. 

DOJEXrRE.-eArw, v., reprehendcr*, 
objurgarc, castigare; a admoni, a ma- 
stra pre cineva pentru abbateri de lacal- 
lea benelui, pentru culpe commisse, (vedi 
dojena). 

DOLFANU,-H, s. adj-, dires, !ocu- 
)il?§; prfmarlus; crassan mi jilnt^nU; 
1. dupo dictioiiariuln de Buda : a) orna 
de frunte, fruntasiu; b) orau cu stare» 
avutu; 2. noi inse nu connoscemu cu-; 
ventdu de càtu sub forma : dolofanu 
si cu iuseranarea de gnissn 9Ì grossn^ 
carnosu si robtistu, corpulentu, bene im* 
plenxtH si legatu in stnictur'a sea cor- 
porale : scrofa a nascutu etnei dolo/ani 
dr.porcel, cateWa doi dolofanl de catelli; 
am unti dohfnnu de copilln grassu ta 
Hìiu grassumi: — in dictionariulu Polisa 
se atia dolorami cu insemnarea ce noi 
connoscemu lui dolofanu; ?d'in erróre 
de tipariu, sau se dice sì asia? 

? DOLIRK,-/?.srM v., laTare. ter?#r«| 
premere, exftroere; a spella, il curati,' 
a storco, a frecà, a fremeutà ; cuventu 
afiatu numai in dictionariulu Baoul; 
? se uufia ore, prin ommissionea eodeì (lo 
sub d), in locu de ^oìlre aau £oUre, so- 
lire, ce ni noi scimu co se dice despre 
camesiele ce se spella si se frcca? acel- 
lu-asi dictionariu in.se refere cuvonttilu 
la latin. dolare:=nr^erfìre, etc. 

DOLOFANU, s.adj., vedi doìfann, 

DOMESNICIRE, domesnicu, ia loca 
de (lomesticire, doìnesiicu. nu sunt deffl- 
commendatu. 

DORNICU,-a, adj., ardens dehidurio 
sensn plenum; 1. doiosu, plenu de doru 



I 



» 



ferbente doritoriu, cu dorere de anima; 
2. semtitoriu la durere, si Je aci in ge- 
nere ; semtitoriu, delicata de semtire, 
plapandu; — d'in coce de Carpati noi 
trauQu auditucuvontulu, cu toteacestea» 
ca derivatn d'in dont, si pentru co e- 
spremo una nuantia de idea ce nu se e- 
spreme pria doiosu, ellu arpotétrecein 
dictionarìuju lirabei, de sìsuffìssulu nicu 
nu este roraanicu; se potè inse si inlo- 
cui prin form'a curatu romanica : doro- 
rosu sau (lolorosu, tra^su d'in dorare, 

DOSADA, s. f., amictlo, auxlctas; 
superare mare, necadiu nespusu, ama- 
ritione suftletesca; de aci si verbu ; do- 
^$adir€'^àifi\^er^^ cruciare} auirere ; a 
"«opera, a amari; — ? din slav. d[isA(la= 
ÌDjuria; déro cuventulu slavicucumu se 
espleca? Este cumuva verbulu dosa- 
^{iÌ=.dosadire unu compiisu d'in do si 
^A^\i\::z.sadir€ ? déro atuncì cumu esse 
d'in asaemenea etymologla intellessulu 
de dosadire? se nu fia ore dosada in 
locn de dosata d'in unu verbu dosare, 
trassu d'in vorb'a dosu, cu inseranare 
analoga lai assuprire, trassu d'in assu- 
pra? 

D0SADUIE,-C5CM, V., vedi dosada, 

DOSIANA, dosiaìiire, vedi dofana, 
dojanire. 

DOSXICU-«, adj., in locu de dossim^ 
uu e de recommendatu. 

I>0SPIRE,-e5C«, V., ferineutaro, for- 
menteiicere; a lermeata, a ferbe, vor- 
bìodu de coca, sì de alte a»ijcmeni lu- 
cruri; — dupo dictionariuhi de Buda 
d'io latin. dUpascere; dupo invetiatulu 
Mikiosich d'in slav. dospèti ; déro acestu 
caventu ^lavicu iusemna veulro : cumu 
espleca déro insemnarea cuventului ro- 
nmnescii ? 

DUSTU, 8. ni., nrisraoum vulvare; 
una pianta; — lUi scimu se fia conno- 
scutu acestu cuveutu d'in coce de Car- 
pati; ellu pare a ti germ. dosteu. 

DOVEDA, s. f., ar^iimeutiiin, ratio, 
^«U]noniain,d'>ciinientunt; mediiocu de 
^bìvederd unu addeveru, de a contirmd 
^Qa assertìone sau spusa, dea convinge 
VI incredentia pre ebeva despre ceva: 
-P^'ofto, argiimentu, semnu, doctitnentUf 
^Qfiur'uh mariuru, etc.. {v&àÀdovedire] 



DOT, 



231 



D0VEDIREt-e5Ci/,v.,couilrinflrc,coin- 
probarei demonstrare, probare; pernua- 

dere? rlncert-; a produce dovedi pentru ìd- 
vederarea unui addeveru sau miei spuse, 
pentru convingerc a cuiva : a itrobà, a 
detnonsird, a invederà, a incredflrìtià, a 
convinge. etc.; de aci in insemnàri spe- 
ciali : a davedi pre cineva cu vorb'a^z^ 
l'invinge, a Tintrece, a lu remane cu 
vorb'a; a dovedi pre cineva cu mentioni^ 
cu muncatorie, cu instllatorie, etc; — 
dupo invetiatulu Mildosick d'in slav, 
d;)Te8ti;déroacestucuventuareinveohi*a 
slavica numai insemnarea de adducere, 
care nu esplica variatulu iutellessuailu 
cuventului romanoscu; este addcvuratu 
co in unele d'in limitele none slavice, 
cumu in russescc ; dox oAìì^proba, mar' 
turia,eic., essistu cuvente d'in radecìn'a 
doveitU cu intellessuri analoge cuveute- 
loru rom. doveda, dovtdire; déro nu este 
mai pucinu addeveratu, co intellessulu 
atàtu allu cuventeloru romanesci, càta 
si allu celloru slavice s'ar esplecà cu 
multu mai bene, referindu-le la rom. «e- 
r/fre^Tidere, d'in care form'a vedire^z 
a pune in vedere, a dtfs:opert^ etc, a 
datu, prin compunerecu de (stramutatu 
in do)^ dovedire^ sì de acf : doveda; àupa 
invetiatulu Mikiosich rom. vedire san 
vadirc ar ù vechiu slav. vadin=:acrtt- 
sare; déro slav. raditi iiisusi, ca deri- 
vatu, remane neesplecatu prin vre una 
radecina propria acestei lirabe; e Torte 
probabile, co cuventulu slavicu insusi 
este impromutatn; serb. vaditi cu insem- 
narea de a produce, a presmtu, etc, 
duce la latin, vadcre, de unde radSmo- 
uiuTn cu insemnare de presentare ina- 
intea jud<'^iuliii, caro s'a potutu gene- 
raiÌBà ìntro Komànl ai a se dice de veri 
ce prtsrnfan'j si de aci : 2>t4ncre inaintea 
ochiloru^ desvjoperire, etc; astufellu si 
in suppositiouea, co vadirc ar ti in rela- 
tione cu slav. raditi, noi credemu, co 
relationea intra aceste doue cuvente nu 
este cea indicata de invetiatulu slavistu, 
ci togmai cea contraria, adeco co cuven- 
tulu de la Romàni a trecutu la slavi; 
cellu pucinu in materia juridica este ne- 
contestatu co slavii, ca si tote celle alte 
»ore, au impromutatu multe de la 



232 



DUA. 



Romani : esprossionea serbesca : fihn o4 
Tade=iftAtiiN (ìleH piine pre deplenu in 
vedere co cuveiitele slavice in cestinno 
atì essiti! irin laiìit. mH-rn'Ils, radtmn* 
nlum; totusi noi credemii. co dovedìre, 
ca si simpliilu redire, se refere ca mai 
bene, si prìri forma sì prìn intellessu, 
ÌAjìatTe=vedfre: décodascalii maniaci 
de slavisrau au potuta face usa de cii- 
vente trasse d'in acea-asi radecina cu 
forme slavice, cnmn : vednnia, acesta-a 
inco n» e unu ciiventu, co formele vcdirct 
dovedirc ani fi si elle slavice. 

DOVLIACELLU, s. m , pi.-*, Lea 
deminutivn d'in dovlìact* va se dica 
unu dovliacu miete, care uu .s'a desvol- 
tatu inco pre deplenu; 2. in speciale : 
speda de dovlìaeti mkndefm-m'acijlin- 
dnca, care nu cresce neci una data asià 
mare ca dorliacuìu, si care e3te nn*a d'in 
legumole celie mai lume. 

DOVLIACU, s. m,, pl.-i, cnearljiU 
orbtculatit; speeia de friictu ce cresce 
forte mare si aro ibrma rotnnda ca a 
pepenelui; prin locurile, unde se con- 
noscu sicuventele: hostanu ^iluhiuìtia, 
appiccate la acellu-asi gena de fructu, 
difi'erenti'a de ìntellessuce se pane ìntre 
aceste trei cuvente, este, co hostanu se 
applica ca nume genericn la tote spe- 
ciele, doi'liacH numai la c^peci'a de ho- 
stanu cu scortica suptire, si lubenitùi la 
speci'adeAos^finMcu scortica mai grossa; 
— metaforica : capu mnrc si secca, (vedi 
pentru etymologfa articliihi : debla; èro 
pentru intellossu compara bostana d'in 
glossariu si cucnrhda d'in dictionariu). 

DOVLIATE (prin assimilarea lui a 
cu % pronuntiatu : dovUete, apoi dovleie), 
s. m., de acea-asi insemnare cu dovUacti. 

DOVLECELLU, etc, vedi dovlia- 
cellu, etc, 

DRAGALASIi;,-a,adj.,vedif/m.9«^"M. 

DIlAGASTOSL',-0, adj., vedi drago-, 
siosu. 

DKAGOMANU, s. m., Ini erpves; in- 
terprete, care serve de intermediaria 
pentru intellegerea unoru omeni, ce nu 
si connoscu unulu altui-a limb'a, si in 
speciale : cellu ce se afla allepitu pre 
longa una ambassata, pentru ca se serva 
de interprete; pre candu la alti inter- 



preti se applica mai bene numirea de ^oZ-^ 
tfiaciu; — cuV'intulu se nfla in multe ali 
limbe; noi vomii citA aci numai form'a cft] 
ellu a luatu in ìimbele sorori cu a no-l 
stra : ital. (ira'r-tmiìiinoy ìsp. dra roman^ 
frane, dro^man, si in aita forma ital. 
tiirci inalili >. isp. trujman, frane, trache*} 
man san tniciioment, tote trasse d'ia) 
arabic. tar:r'>inan san trtrsroman^rcj!/?/*^] 
miorin, roìimu-ntaiorUt, intt'rprcte, 

DRAG OSTE, s. f., amor, oat-ltas; a- 
more, cari tate, afl'ectione de anima plent] 
de focu si profunda; cuventuin ca si a- 
more, esprenieaUtu sentìmentiilu nobiléj 
si desintero^satu,càtu sì cellu ce ared( 
obiectu satisfactionea unui appetita alli 
carnei; — prin accenta insusi se vet 
co este strainu de liraba; de acea-a a 
cadiutu in desuetudine, si in loculu lui 
an intratu alte cuvente curata romaoicel 
tifttore, caritaif, affectione, etc., cari e; 
prema cu mai malta precisione differì- 
tele naautìe alle sentìmentului de amore, 
(vedi draqn), 

DRAGOSTOSUra, adj., amnbnts, 
ma^Mus; amabile, placata, care ìnspìj 
dragoste, 

DRAGU,-ff, adj.<-aru5,dUeotns; pla- 
cutu, gratiosu, care inspira amore, cari 
ne attrage si ne farracca : cui nu s\ 
drag/" fiorile P cui un $u dragì. copìllii 
tote animnli/f miee ne mnf drage; w 
micn nu mi e inni dra^u pre. lume 
una hunrt si cre.dr.ntima arma; Mi 
draga m saren in />rAr=rai este ne^pus» 
de uritu; draga ti e jnruìn. copilk;de. 
ti ar fi si carten tota asiu de draga;— <k 
acf in speciale, in appelatioue : (vìcnUavtf 
pre ìmne, draga; un fixce. naia, dragtdtt 
meuiftii intdlepti, dragii mcicojnii, etc,, 
— ca draga fljn"m/i:=bucurosu ; ca sob- 
stantivu : dragidu se opputie la urituUr.fk 
dragala (cu nn me indurit aplecà de (lifi; 
sicaforraafemininainespressìoniadver- 
biali ca : de draga: ett draga : cu draga, ca 
ncne inai currenda faci e^va cu arMt^ 
omu, de cdtu lunndulu cu reìdu; de rfra^ 
nu iìitdiegr. ella, etc; — varietat«ad« 
insemnàri a cnventului face cellu pQ* 
Cina indoiosa supposi tionea, co arTcni 
d'in slav. dragril, cu at-àtu mai mnltn 
co cuventulu slavica nu insémna decAtw 



mE. _^_^ 

preiiosH, prò c&ndu celln romanescu 
are intellesduri, cari un se invoiescu cu 
conceptula de preti u^ ci cu multn mai 
bene cu cellit de (rar/ere siiu tUiraffe- 
re, caraderiu destinciìvn allu gratici 
prin care e cincva draga ; si de acea-a 
s'ar potè forte bene ca draga se fìa in 
locu de (rat^H cu intellessu de attractivn; 
in limb'a francese cnventnlu attraitt, 
trasan d'ia acea-asi radecina, inserana 
medilocude apìacè, gratta, etc; co dra- 
gaste aste unu slovenisrau, nu mai incujjc 
indouentia; accentnlu cuvonÈului uà ar- 
reta; déro nu se potè dice totu atii tu despru 
fonne ca draqu, draguliu, indratfirc, etc. 
DKAGULETlU,deniiuutivird'ìnfira- 
(/tt; redi dragutiu, 

DRAGUTÌU,-m,adj.,deininutÌTud*in 
dragu : fiorile sunt dragutk, unu dra^ 
gutiu de cofnìlu, mm dragidia dr fdu ; 
ea substantiru : /ir;mn/f':=ainaii(fas, tmA- 
ftlft : nu potè su/feri una ora, fora se si 
vedia dragidia ; si mctaforice : draguti'a 
mea e pm^c'a ; — dratfutin , draguletin 
sì drngalasiu suut trei l'orniH de domi- 
nntivu d'ili dnuju^ inse drugulrtiu si 
dragalasiit nn se ien cu inscmnarea de 
amante , ce are drngutiu ; dragìdetiu 
luatti cu insemnarea de adiectìvu a Ini 
dragutiu cste una espressione rara, si 
are insemnarea de sirnplu deminutì- 
va, prccandn drngufin eatfi mai muUii 
deamerdatoriu si resfetiatoriii, si adau- 
ge, èro nn scade, prin form'a sea de iìp- 
minuiivu, fM>terea de insoniuarc a cu- 
ventuluì primitivu : drngn; dragalasiu, 
in lìae, espremo ntirnai potentia de <■//*'- 
cacitatc. èro nn si e/fectu actnalc, ca dragu 
si drngiUiu : cine e dragalasiu uè potè 
dtveni dragu sau dragutiu, potcìun inxe 

^MmH sì rccounosce co cwn e dragalasiu, 

^^bra sf ne codia dragu sau dragutiu. 

r DKAVUIRH,-fS'^»< . (vedi dreva si 
éringtt). 

DRETE, 3, f, nna pianta, csplecata in 

[ Barcianuprin Jat. tremeiujvedi^/'rc/i). 
DKESITELA, s. f., la Mucedoromani: 
pina sau mora de batutu panura; tela 
aodice la Maceloroinani in locu de^^an- 
éia sì pauura, si prin nrmare dresitelt 
ir pot^ fi unu corapusu d'in tela si Ydregi 
aao dresL dia dret 



DRI. 



233 



DREVA, s.f,, (vedi rfrmj7M). 

DRICHIA, s. f., lemuisioru taiatu la 
amendoue capetele piediesin, cu care 
se joca copillii, lovindn-lu cu unu rete- 
veiu mai mare si facundu-Iu se sbore 
cotra alti copilli, cari se attinn spre a 
In prende; in alte locuri dricJtia se 
chiama tiurca : a jocd drichia, a baie 
bine drirfua, (vedi drugu). 

DiilCU, s. ra.. prenlatorlnm; 1. cor- 
pìilu carmini ce sta pre osse si in care se 
incarca celle de trasportata cu carrnlu; 
2. carru funnbru, in care se transporta 
mortii la munmmtu, (vedi drugu). 

DRIMBA, s. f., micu instruraontu de 
ferru, cu una limba vibratoria ìntre doue 
brade, cu care, pnsu intre denti, potè 
cineva canta, tra^undu cu degotnlu si 
i'ocundu se vibredie Iimh*a instruraen- 
tnlui; — cuventu formatu prin imita- 
tionca sonulni ; drim, dritn, e? produce 
drivìiya, sau d'in tretn, trini, nid'?cin'a 
lui trem*urare, (vedi si dringu). 

DRINOU^s. m., pl.-«n"; 1. prccatunoi 
acimn : a) drimha, b) arcu de sella de 
callu, e) vergea arcata cu corda, ce serve 
la batutulu lanci, d) in genere : vergea, 
corda, veri-ce bene incordatu sau vibra- 
toriu, care vibredia, tremura, se le- 
gana, etc; 2. dictionariulu Barciann dà 
dringu sau drangii ca aveiìdu acea-asi 
insemnare cu rfr/?w», si esplica acestu 
d*in urraa cnventu prin germ. fachbo- 
troiw d'in care nu se intellége bene de- 
Rprn ce a nume obiectn este vorb'a; a- 
cellu-asi dictionariu dà si unu verbu 
dravuirc sau drcvuire, esplecandu-Iu cu 
germaniculufuolieu=a<2&97;ar^^ CHScan» 
dure sau politiore, de unde s'ar iutel- 
lege co dreua sau drava ar ti una poli* 
tiora. Ci formedia una despartire in or- 
ìnarie Sì alte asseitteni Incruri ; — cuven- 
tulii dringu, ca si dringa sau drimba, prin 
uatiir'a loru vibrfUorin, pam a se referf 
la acea-asi radccina d'in care a essitu 
tremore, si cnre stib form'a cea mai 
simpla tre se vede in grec, tpé-Eivz^rc- 
mitrarc; sub acesta forma simpla ca potè 
esplecà si numele de pianta drdc, cumu 
si dreva ; déro pentru acesta d'in urma 
vorba vedi si drugu. 

DICIZA, s. f» aflatu numai in Bar- 



284 



DRC. 



cianu cu insemnare de erba de haltat 
stufu, eie. (vedi dru(ju). 

DROBU si dropu, s. m., pL-wn, ?lo- 
bulom exta» lactes; L partioea mica d'in 
ceva, mai vertosu de forma rotunda : 
dropu de sarc^ de thìfmia^ de apa^ etc; 
in acesta insemnare se dice si sdroÒu 
sau stropu ; 2. macie de mellu, de pesce, 
lapti, (vedi dnrapu). 

DROIE, 8. f., inultitudr», turba; miil- 
time mare, cantitate, numerosa trupa : 
droic de cani* de copillif de muicrif de 
potiirnichief etc.; — cuventulu se dice 
8Ì CU s:sdrùiej stroie, si respunde prin in- 
tellessu cu latin. Hiriie >:=grumuru, de- 
rivatu d'in stru-ere, d'in care au ve- 
nitu, in romanesco, si : a-stru-care, iro- 
ianUf etc. 

DROJDEE, s. f. pi., fex ; residuu allu 
unui lìcidu, si in speciale : residuu de 
vinUt de bere, de rachiu, etc, fece, /e- 
ctdoj etc.; metatofice : ce e mai de la- 
pedatu, mai despretiatu intr'unu lucru 
orecare : desfreìiaiii si mi^eìlii snnt 
drqjdiele socìetatei; — cuventu ce pre- 
senta combinationi fonotice contrarie 
limbei romauesci; subacea-asi forma so 
afla in vechi'a slavica ; cuventulu inse 
nu e slavicu, ci se afla in multe alte lim- 
bo : germ. druscD si tnisen, angl. dree''>9 
in media latin, drascu^ etc, dupo unii, 
trasse din germ. drAKcaa=dre8oIieu:= 
treierare: déro prin intellessu aceste 
cuvente se lega mai bene de acea-asi 
radecina cu grec. z^jé=^fece, tpÓYi;— cul- 
lessu de viia, de mide si allu nostru strH- 
guru mai usioru a potutu veni decàtu 
d*in nva sau arala. 

DROJDIOSU-a, plenu de drojdie, fc- 
cosu, fectdaitu, 

n ROSICA, s. r, trassura de preambiare 
prearcuri si mai usiurea cauna calesca 
sau carreta; in speciale : trassura de 
birjariu, 

DROTU, 8. m., in locu de sermaf nu 
se connosce d'in coce de Carpati. 

DRUGA, s. f., fuì-u» mojoj ; fusu mai 
mare, cu care se mdruga canura, (vedi 
drugtt). 

DRUGARID, s. m., care lucredia 
drugi de carru sau drtige de indrtigatu ; 
care in typograffa manuesce drugvdu. 



DRP. 

DRUGU, s. m.. pl.-^i, U^nnm, perticat 
ti^IUam; 1. lemnu lungii si grosu. eie* 
plitu bene in forma cylindrica : la ceUò 
doticlaturi alle unui carru se afla cote unu 
drugu ; fustelldc san treptele unei scare 
se affa fissate ìtUre doi drugl; cu drugii 
ne servimu a redicd ^i missicd d'in loeu 
mari greutàii; 2. pertica de ferru : la fe^ 
resire^ pentru sfit^uritate, se baiu drugi 
de ferru; 3, in speciale la typografìa : 
fusu ce appesa colla de typaritu pre ta- 
ble; 4. specia de arborellu , ce dà mul 
timo de ramurelle suptiri d'in una rade* 
cina asii de potente, in càtu femilu a- 
ratrulni se potè rupe, dandu de ujiu as 
semenea drugu; — form'a femininarfru 
ga, care sta cu drugu in acea-asi tela- 
tiene ca si craea cu cracu^ si mai al 
lessu verbulu indrugare, care se conjuga 
simplu: indrugu, i ndrug i, indruga j eie, 
sunt probe despre iualt'a vechimo a cu 
ventului drugu; germ. druc\iz=pressioHej 
appesare, etc, nu corresponde cu intel- 
lessulu cuventului romanescu, fora se 
mai adaugemu , co cu greu se potè ad- 
mitte ca unu cuventu de insemnaire ab- 
stracta , cumu este germ. druok , se fìa 
trecutu in limb'a nostra cu insemnàrile 
concrete ce are drugu; chiaru drugo/^ 
nula de typograffa noi nu credemu s 
aiba a face ceva cu germ. drncker saa 
drìlcker, de orecedrugariu e connoscutn 
poporului si cu intellessulu de faaUori» 
de druge, precumu fusariulu esto facu 
toriulu de fuse, (vedi drugariu); la intel- 
lessulu cuventului romanescu ca mai 
bene respunde grec. òpò;=.?^yartt, d 
de acf : veri-c^ letnnutarej cumu cauta so 
fia cellu d'in cure se face unu drugu; 
5p{)a4-5p^>axo;=/7^in(Za , si in speciale : 
grinda ce serve de base, la una nave 
mai vertosu, se appropia , si prin forioA 
si prin intellessu, de allu nostru drugu: 
driculu, ca ceva facutu d^in drugi, cumn 
sì drichi'a, ca drugeliu, potu ti de acea- 
asi origine ; assemenea si dringdu si 
drimbulu sau drimb^a, ca obiecte ce au 
unu drugusioru ; la Macedoromani trc' 
ma iusemna vergea, ramura, ca wva 
trèfnuratoriu , si metafor'a, prin care 
miculu instrumentu cu limba assems* 
nea unui drugusioru sau unei vergdluti^ 



i 



) 



DUO 

tremuratoria ar fi essitu d'in acea-asi 
fontana cu drugu, n'ar fì de locu mai 
cutedìatorìa. 

DUBA, 3. f., vasu de plutitu; — com- 
para riiss. dubii cu acea-asi insemnare. 

DL'BIRE,-e5CM, V., perdere, pesitDu- 
dAre; depilarei g-labrare ; a smulge pe- 
rii sau flocele de pre una pelle ; a des- 
pota, a jumulf, a perde pre cineva; aportà 
reu, a invechf: — noi nu connosceraii 
cuTentulu d'iu celle audite d'in coce de 
Carpati. 

DUCHORE, duhore si duore, s. 1'., 
siifflare puturosa, putore, (vedi doffore); 
cuventulu so afla sì la Macedoromani 
in acea-asi forma si cu acellu-asi in- 
tellessu. 

DUCHOVNICESCE, adv., ca unurf«- 
chovnieii, 

DUCHOVNICESCUra, adj., relativu 
la duchomiiai, 

DUCHOVNICIA, s. f„ demnitate de 
duchomiicu. 

DUCHOVNICIRE,.«cM, v., a fi du- 

rJiovnicu cuiva : cine te duchovnicesce i^ 

:;f cine te marturisesce sau confessa; a 

*weduchovmcl^a.se marturisau confessa. 

DUCHOVNICU, s. m., sacramenti 
penitenti» admlafBter; preutu ce are 
dariilu de aascultd marturirea peccate- 
Ioni si a dà penìtentìa pentru curatìrea 
de acesto peccate, confessorin, marturi-' 
torm; — derivata d'in duchu, cu insem- 
nare propria de pareìite sufflctescuy (vedi 
ducJtu si dogare), 

DUCHU^, s. m., pl.-Mn, sfiiritiK, ani- 
auft, Intcliiicentla , iucenium; hnlitus, 
txliaUtlo; 1. suftlare orecare, si in spe- 
ciale : sufflare rea, vetematoria saneta- 
tei, putore, gaza mortiferu : unu duchu 
neplactUu ease d'in tjura aciistui omu; 
groppa ar^ duchu , ne nu intrùmu in- 
tr'cns'a, ci .vtf uà Iftssùmn «e .s^- mai 
^tUu dille destuputa, ca se essa duchuln 
^in ea; in acestu intellessu se dice mai 
innltu : du/u , si do acf espressìonea : 
otHu CU dufu, dissa in risu in locu de : 
^lu cu ducÀtt=,omn iogeniosu, (vedi 
n»*i la valle); 2. sufflare de vietia, suf- 
"fttn : in ntanele ielle, Domne, dau du- 
'^Wm tmu ; 3. substanti'a spirituale a 
'^tfB«talai, suffletolu, in oppusitioue cu 



DUL. 



235 



snbstanti'a materiale a corpului : cor^ 
puln se face terrina^ èro duchulu remane 
ììcmurìtoriu; 4. de aci ; fientìa care e 
numai spirìtu fora corpu : duchuri lumi- 
«a^e^zangen : duchuri intunecate sau 
nccuraie=àx3kCì; duchu estc Doimiedieu, 
si cu duchulu se cade se ne incìUncunu 
itti; 5.intelligentia, mente, precepere, 
petnmdere, agerime de mente, ingenin, 
spiritu : omu de duchu sau cu duchu; a 
ave nmlln duchu, a nu ave duchu; a se 
inalila cu dudadu peno la celle mai Ì- 
fialte cugetàri ; 5. appiccare a suftletu- 
lui, pornire, passione, etc. : duchulu m- 
hirci de argcntu, duchulu necuraiiei, 
allu mcntionei, allu calomnici , allu u- 
rei, allu invidieij etc; duchidu hlatule- 
tieij (dlu infrenareiy allu caritaieif etc; 
— cuventu de domeniulu religiosa, ellu 
este unulu d'in rarele essemple de vorbe, 
cari impromutate d'in lirab'a slavica au 
luatu, prin dominationea accstei lìmbe 
in baserica, una desvoltare mai mare de 
intellessu ; totusi inse celle mai multe 
i d'in insemnàrile date cuventului au re- 
raasu straine de connoscenti'a poporu- 
iui ; astadi cuventulu e§te mai de totu 
cadiutu in desuetudine d'impreima cu 
tote derivatele selle, (vedi dotforc). 

DUDA, dudn, vedi : aguda, agudu, 

DUDUCA, s. f., feta, ilomnisìora; — 
cuventu connoscutu mai allessu in Mol- 
davi'a, (vedi dada), 

DUQHIANA, s. f., taberna^ incapere 
in care se tine marfa de vendutu; — 
cuventulu se aude uumaì in Moldavi'a, 
pre candu in Munteui'a se dice prava- 
ha, si pare a fi in locu de dugliana,du' 
gialla, dugulana sau dogulana, formatu 
d'in ^o^a=scandura, intogmai ca si la- 
tÌD. taberna d'in tabula ^scandura : 
compara : ital. dogana, pvovenc. doaua» 
frane, donziney isp. aduuua:=casa de de- 
pusu merci, vama, carvasard, etc, (vedi 
sì dunga), 

DUFU, s. m., vedi duchu la inceputu. 
Duhore, duhovnicu , duhn, etc; vedi : 
duchorc, ducJiovnicu, ducJiu. 

DDLAMA, 3. f., vestimentn de pa- 
nura lungu peno d'in diosu de genu- 
chie; Macedoromanii pronuntia duluma, 
si essistenti'a cuventului si la densii 



286 DUN^ 

fste una proba , co acestu-a nu ar potè 
fi ^lngllre:^cu, de si Ungurii aii fonn'a : 
d li Urna. 

DCLAPIORU, s. m.. demiuutivu din 
duìapu. 

DULAPU, s. m.. pl-ìin', nmiAriam; 
ftrniAriu^ mobile de pastratu vestìniente, 
vojìCf fltc, (vedi alttiariu); ajom cuit'a 
unu duhipuzza. Vann^n' cu mare diba^ 
ria; ti inverti (/«/(//^//n'i^a ambia cu in- 
seliatorie ; — aceste d'in iirma frasi si 
alte asseraeui , in cari intra dxdaiiu cu 
acea-asì insemnare de artificiu, facu a 
presnppune cu destulla probabilitate» co 
cuventulu 3e rct'ere la(^i/w=:(Iolii8z=5d- 
XoCi ca crva in mrc sr osnindr. si depunti 
lucruri de pa.timtii; se potè inse ca </«- 
lapu se fìa in legatura de cumnatfa cu 
lat. <1nliiiin=:biite^ butoìu. 

DULET, a, in., mtloflsati; cane maro, 
care padesce cas'a, stana, etc.; metafo- 
rice : omu corpulentiu si greoiu. 

DULGHERIA, s. f./maiestria de 
dtdfflì^rin, 

DULGHERID, s. m., llgnarlus faber; 
lemnariii , maìpstru in artea de a lucra- 
lemnuin; — cuventulu e de prisosu pre 
longaclas.-?iculu.>ipopulariulii:/rmnfiriH. 

DUMBKAVA, s. f., bUtuU, querce* 
tuliim; padarice decorri; — d'in slav. 
du^nbrava; d'in dumhiava s'au tra33U ; 
deminutivtiluf/Km'wapiorc si dumbrav- 
nicUf ffo^rru'«/ca=:plaDta, mellltts me- 

DUJfBRAVlORA, s. f , vedi dum- 
brava. 

DUMBKAVNICO. b. m., vedi dum- 

hrnva. 

DUNGA, s.f.flluea protnliifins. strta^ 
8ulciilnti;Ur]ia mai multusau mai pucinu 
essita, mai multa sau mai pwcinu adun- 
cata : durìfja CM^Ì/?</w»^mnclii'a cuti- 
tului; dungdr fnmdielont ::z^re\e aau fi- 
bndo frundieloru; dungel': pulmei=:}i- 
niele aduncate alle palmoiì dunt^de pel- 
fei^venele albastrìe co se veda pria 
pelle, san : rugele, sburciturele pelici; 
dungdc unci coUtmne^tonì trassi in 
lungulu unoi columue, sau striele trasse 
in acea-asi directione; d angele panei^ 
vergclc aposc alle panel; dungde unni 
Cttfeu^iniele de impreunare alle super- 



i>urr 

facieloru cubului; a iragt* dunrje; de aci 
in genere : latute; a se dà pre dunpa^ 
a se puue pre ima costa sau lature. a 
cilici;— dupo iavetiutiilu MìkJosich di 
vechiu si V, An:A:=.dofja; déro aces 
cuventu nn essiste in vechi'a s'avica 
déro cuvente cixdimga. din cari so tra 
verbo do conj ugationea antan ia : dan 
nu potu fi slavice, (vedi ciuina^ ciudaiU 
déro cuventulu doffa se r-fia si in italia 
n'a si in celle alto limbe sorori, ca: 
u a\i impromutatti din fontana slavi 
ecco in addeveru differitele forme si in 
tellessuri. ce are cuventulu dogi in alt 
lirabn romanico : ital.duirn, frane, don- 
isp. deniinutiv. dovrla si dncta^ portug. 
n'!iiPlazzdof,'a, provenc. rtoja si doug 
(si la noi dogli sì iioi7'i)=:doga si fossa 
sausiantiu, margine suugardu in giuniln 
unei grope ; doira del vallat :^ dunga 
sau muclìia a caìltdui; mediu lat do^a, 
dova si douva, cu acellu-asi intellessa 
ca si in provencialea : juxu dosra» tal- 
latoriim mur >runi=pre longa marginile 
murilorn inconginrate cu valla; in ìta- 
lifnescc dora are si insemnaroa de; 
verga sau dunga rirodaria la unu trsti' 
mentti, si ispan. dos:jil=Lmpletitura la 
guleru; in frasea media iatìnesca : oe 
lorte do^isoocnltU l^mphie drd icrron- 
turzzca nu cumii-va pre canali ascunscse 
se adduca ape, dD?a are insemiiare.a de 
cannle; in fine cbiaruinlatin'a mai vechia 
se vede, co a stabn cuventulu dn^a co 
insemnarea de vasti, dn contììiutnrìu ia 
genere, de orece in Vopiscu aflAmu: 
l'aeta est raMo dofi^ffi, <!n;>ttriim- narlnn*, 
etc; èro in Glossariulu luì Philox.dom 
se espleca cu po'jtttc^rbute, butoiu, bfi- 
tilla , etc., sì doTarlno nu j^o'^rroffocfi; 
(allu nostni dogariu ai in forma siia 
intelled.ìii); il iira a fostn. se vede, undu 
din acelle mimeroso cuvente proprie 
limbei rustico, care s'a pastratu in liin- 
bele romanico si a produssu, maialles^s 
in limb'a nostra, una mare familift (*« 
cuvente; din limbei e romanice au tre- 
cutu si in alto limbe: germ. dau^p san 
ilaube^ grec. ^ó^a, alban, dhosra, ma^'' 
(lonsA^doga; vecJiiu slav. dò?a=arca. 
curcubeu; serb. lUTa, etc; — càbu pfiD- 
tru etym'ìlogi'a cuveatului, unii Ih re- 



4 



^ 



PUB. 

ducu la grec. 5oy.ifj sau oo*/i^=:receptacl«, 
vasu; 5o/càvT^::=locu de receptione, ar- 
mariu, incapcre, etc. (asìd de appropiatu. 
» in forma sì in intellessii, cu alla no- 
gtru doghiana sau dughiann); altii la 
latin, ducere» d*in care au essitu mai 
multe espressioni cu insemnarea di? ca- 
uale^ cera incapetoriu si confinutoriuy 
cuniu : aqnas c!«ctii8:=canale de scursu 
apa» si iji liinbiile nono latine : ital. doc- 
clare=::a versa apad'in ceva conductoritt 
si vutUimitoriu allu acestui licidu, de 
undo iloccU^franc. doiK'Ii(=ìsp. doclia 
=zdusia (mai bene, prin urmare ducia, 
dttsiu fiendu frane. U-ucIieueromanitu); 
una supposìtione, ca si ceaalta, esplica 
bene cuventele in Gestione, si este cu 
greu a se determina cineva decisivu si 
ahsolutu pentru un'a d'in doue; unucu- 
veatu oricare d'Ìn celle in cestiono se 
potè esplecà in modii satisfactoriu prin 
aua radeeiua, ca si prin cea alta : do- 
^rtiVe, de essemplu, se poto esplecà si prin 
capacitare, si prin conducerc sau invc- 
tiare; assemenea si dogianire sau doòia- 
tìirer^dojanire, etc; si fienduco dogartirc 
are camu acellu-asi intellessucu tocani- 
re, ar potè cineva admitte co si formele 
cu tenuea t in locu de medi'a d : i(»ctiy 
iocis, iocarc, tocnv, tocanin\ etc, au po- 
tutu essi d'in acea-usi fontana aidogUj 
dogaj doiiga sau dituga, doghiaua.dtìga- 
nire, dogariu, etc.; iase formele cu t se 
lega ca mai bene, si priu forma si prin 
intellessu, parte de tvf^ere : tocn, teca, 
icsilla, etc, parte de tanarore sau tairere: 
toca, /ocarc:=itaL toccare, frane, tou* 
oher* etc. 

DUNGAJlE,-erf»K, v., Btriar^j a face 
*mu trage dunge, (vedi dunga), 

DCHA, adv., rolutlm; invcrtindn-so : 
a ntergc dur'a sau de a ditr'o^ a dà de a 
dura ; minccle, ruUVelv se dau dur'u si 
tm'rgu de a dar\i; — cuvcntnln esie fe- 
mìnìtiulu din ditrn, luatu cu ìutoUessu 
do adverbiu, ca si surd*a d'io surdu; 
èro duni este una espressione, prin caro 
86 imita sunetulu unuì ce care merge 
invertindii-se ca rota ; do acf si verbulu ; 
duruire=^ mer^o de a dur'a, a face unu 
sgomotu assemenea uuui ce, ouremerge 
fc'fl aau pre rota : au 



DUR. 



237 



una canUia; de acf si metaforice : H 
duruie gur*a ca una mora frantif; si prin 
nrmare, pentru esplecareaace-tiu verbu 
nu e lipse de a allergà la «ng. durr >rni; 
— acumu duTH si dura, desi parn a fi 
asià do departate, prin intellcssu, de 
latin, durila, dura:=:aspni. totusi nu ar 
fi improbabile, cacuventulu dnrus, care 
si a pordutu in limba insomnare gene- 
rale de asprUy se se fiaappliicatu esclu- 
sivu si in speciale la suneiidti duru prò* 
dii^Sìi prin invirtirea unni ce, sì de 
aci apoi la werstdit inurtitu; ùéxo in 
locu do duruire su dice si durdutre, 
si acesta d'in urma forma duce la J«- 
duire, care, casi huhnirc, este una diipii- 
catione d'in du, prin care se imita unu 
sunetu confusu, déro potente : audia- 
niucera care /acca du, du, dìt; d'in acea- 
asi unomatopeia au essitu pre de una 
parte : dupii,dupttirc,diupuirc,cic.^ èro 
pre de alfa ; dtou, dìatùre, durdtnre; 
du, prin scambarea tenuei / in medi'a 
f/, potè fi in locu de tu, de unde iunUf 
lunare, etc; certu inse este co forra a cu 
f/se vedesiÌDgrecooijT:oi;=sunetu pro- 
dussu prin cadere sau loviru, si prin ur- 
mareanalogu in forma, ca si in intellessii, 
cu allu nostru dupn .san c/iWk,- si astu- 
follu formele : durainit dHptùrc, du- 
duirCf au essitu d'in una unomatopeia, 
care sub form'a cea mai j4ÌmpIa : du, du, 
espremendu unu sunetu dutu/jnw/owe 
mtt tftrin; a potutn luà in unulu dlu 
aceste derivate, duruire, si inseninare^i 
dea tucrge inva-tiudu'iify intogmaipre- 
cumu ur'a, de unde ìiruirc=ìn iutel- 
lessu cu duruire are si insemnarea de 
dur'a, afora déco dura si duruire nu 
sunt corapuse cu de d'in ura si u- 
ruirc; uruirr hO audo cu diverse pronun- 
tie : huruirc. hiricrc, cari inse au intel- 
lessuri dÌTerse, cumu se va redé, la ar- 
ticlele .speciali; aci vomu nota inco nu- 
mai espressionea : tur a vur'n, care pare 
a fi essitu din dura si ura sau /tura; 
càtu pentru intellessulu acestei espres- 
sione vedi si ciorlu-morlu, 

DUIIDU, -fi, adj., IncptQSy Btiipldns; 
amusius; 1. netotu, toutu, nepreceputu; 
ametitu, distrassu; 2. ca substantivu, 

i allessa 6uh forma femiitia» : mug- 



238 



DUR. 



dru, iubitu, amante : durd*anica^=mun- 
dr'a mea, ai deacf appleeatu la veri-ce 
obiectu de particularia si aft'ectuosa pi*e- 
dilcctione : pcnini vechii luptaci Ho- 
mani jmsc'a fra dunVa loru; candii in- 
verdicau codrii, deptii liomùni, haidu- 
cii, si luau dttrd'a de a spituire si pie- 
cau se de gona inimictduif care era 
strainidtt sau ciocoiidu impilatoriu ; — 
pre cumii tontn a essitu d'in foììare, cu 
intellessu analogu latiuescului attonItnH 
dMn attonarei asìÀ durdu a cautatu so 
essa d'in acea-asi radecina cu durtiire 
(vedi dura)^ cu insemnare de ametitu 
jìrin unu potente sttìtetu, care esplica 
forte bene intellessnlu cnventulai de 
sub 1; càtu pentni cellu de sub 2., ellu 
este una metafora analoga cu cea prin 
care n^lunu si nehuna inco seieu cua- 
cellu-asi intelless