(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Biodiversity Heritage Library | Children's Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Insectele în limba, credințele, si obiceiurile Românilor"

Google 



This is a digital copy of a book that was prcscrvod for gcncrations on library shclvcs bcforc it was carcfully scannod by Google as part of a projcct 

to make the world's books discoverablc onlinc. 

It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject 

to copyright or whose legal copyright terni has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books 

are our gateways to the past, representing a wealth of history, cultuie and knowledge that's often difficult to discover. 

Marks, notations and other maiginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journcy from the 

publisher to a library and fmally to you. 

Usage guidelines 

Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the 
public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to 
prcvcnt abuse by commercial parties, including placing lechnical restrictions on automated querying. 
We also ask that you: 

+ Make non-commercial use ofthefiles We designed Google Book Search for usc by individuals, and we request that you use these files for 
personal, non-commercial purposes. 

+ Refrainfivm automated querying Do noi send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machinc 
translation, optical character recognition or other areas where access to a laige amount of text is helpful, please contact us. We encouragc the 
use of public domain materials for these purposes and may be able to help. 

+ Maintain attributionTht GoogX'S "watermark" you see on each file is essential for informingpcoplcabout this projcct and hclping them lind 
additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. 

+ Keep it legal Whatever your use, remember that you are lesponsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just 
because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other 
countiies. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can'l offer guidance on whether any specific use of 
any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search mcans it can bc used in any manncr 
anywhere in the world. Copyright infringement liabili^ can be quite severe. 

About Google Book Search 

Google's mission is to organizc the world's information and to make it univcrsally accessible and uscful. Google Book Search hclps rcadcrs 
discover the world's books while hclping authors and publishers rcach ncw audicnccs. You can search through the full icxi of this book on the web 

at |http: //books. google .com/l 



i-i- ■ 



I 

■»:. 
.< 

i 



INbbCTELE 



In limba, CREllINTIÎl-K ?> I'BICEIITRILE ROMÂNtLOR. 



STUDIO KOLKLdRlSTIC 



SIM. FL. MARIAN 

rnoFBSOl; LA rilMKASIL'L OH- OR. PIS Sl'CfcV.A 



EIIITIUNKA AClDEtUel noMÂKR 



BUCURESCI 
IKSnr. DE AHTE GRAFICE „CAROL GOUL"s-»» ION ST. IUSI0&5CU 1 

1903. >■>■ 



INSECTELE 



LIMBA, CREDINŢELE ŞI OBICEIURILE ROMÂNILOR, 



STUDIO FOLKLORISTIC 



DE 



SIM. FL. MARIAN 

Membru al Academie! Române 
Profesor la Gimnasiul gr. or. din SucâvA. 






EDiŢiuNEA \0^p,t:}>iVEţ nav^KEţ 

* •*• • . 









• J * * * J * 

• • « • « • 






• • • * - • * *- -• •- 
"* • , 






-»o»aog ?> • ] {> ' • <^ oafr«»- 



BUCURESCI 

T. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL" S-sor ION ST. RASIDESCU 



16, STRADA D 6 M N E I, 16 

1903. 



ItHE NEW YORK 

PUBLIC LIBRARY 

ASTOR, LIMOX AM» 
TILDEM FOUNOATfONft, 
1905 J 



• ••-•• •• •• 

• • ••• • • • • 

T • • ••• • • ••• 

• •• ••.••• • 



• • * • •• 
•• •»• • • 

• • • • • • 



•? 

• • • • • 






PREFAŢA. 



În tâmna anului 1883^ fiind însărcinat de către direcţiu- 
nea liceului gr. or. din Suceva a predat pe lângă obiectul 
meu de religiune, şi zoologia în ci. I a despărţiturilor ro- 
mânescî de la acest liceu^ am luat cu plăcere asupra mea 
acâstă sarcină şi, în decurs de 12 anî^ am dus-o cu o deo- 
sebită tragere de inimă. 

Un lucru însă mi-a fost din capul locului fârte bătător 
la ochi. Când veniă adecă rândul să propun despre insecte 
şi deschideam zoologia, pare că eră lucru pocit, nu dam 
mai peste nici o singură numire românescă de insecte, ci 
iot numai peste numiri străine saH peste traduceri din limba 
latină saH cea germană.: '\^> \ : " : * . • ' : •; •' 

Ve^end eu acesta şi sciinit/pfeq bine încă de pe când 
eram băiat mic că şi Romăku cm.uuTniri de insecte, mi-am 
propus chiar în anul cel dinMiyr.sg^ adun nu numai numi- 
rile românesci ale insectetori'iuliol^a^es^tă şi cele ce le cred 
şi istorisesc Românii despre dînsele, şi apoi tot ce voiii fi 
adunat să daii publicităţii spre întrebuinţarea şi folosul 
obştesc. 

De la propusul meu însă şi până la împlinirea lui aii 
trecut mai mulţi ani la mijloc, căci multe alte lucrări, tot 
pe terenul literaturii poporane, pentru cari aveam, mai mult 
material adunat, m'ail apucat pe dinainte. 

Acuma însă, fiind cu ajutorul lui Dumne(}eu gata şi cu 
acSslă lucrare, care cuprinde in sine tâte numirile, legen- 
dele, datinele şi credinţele Româiiilor de pretutindeni a 
peste o sută şi opt-<Jecî de specii de insecte, iată că o dau 
j}ub licitaţii. 

Meritul însă că lucrarea de faţă e ast-fel, după cum se 
jjresintă ea publicităţii, nu este numai al meu, ci şi al celor 



mai mulţi dintre elevii^ cari î-ain instruat din istoria na- 
turală^ precum şi al altor domnit cari ^nî-aii întins mână 
de ajutor la adunarea materialului ctiprins într'însa. 

Şi ci7ie maî scie când ar fi ve(}ut lumina publicităţii, 
dacă on. Academie Română n^ar fi fost aşa de bună şi de 
prevenitâre de a luă asupra eî sarciyia de a o tipări pe 
spesele sale. 

Drept aceea me simt dator de a aduce cele maî sincere 
şi mai cordiale mulţumiri atât acestei îfialte corporaţiuni 
pentru binele ce mi l-a făcut şi de astă dată, cat şi tuturor 
domnilor, cari mi^ati întiîis mână de ajutor la compunerea 
acestei lucrări^ şi în deosebi S, Sale părintelui T. Bălăşel, 
preot şi învcţător Î7i România, corn, Ştefănesci, jud. Vâlcea, 
d'luî Th. A. Bogdan, învăţător în Transilvania^ oraşul Bi- 
striţa, d'luî Per. Papahagi, Aromân din Macedonia şi în 
timpul de faţăprofesor în Bucur escî, d-luî S. Theodorescu- 
Chirîlean, înveţător hi România^ com, Zorlenî, jud. Tutova, 
şi d-luî El. Pop, învcţător pensioiiat în Ungaria, oraşul 
Şomcuta-îfiare, comitat, Satmaruluî, carî aii binevoit a mî 
trimite, pe lâ^igă diferite numiri de insecte, şi cele viaî 
mtilte şi 77iaî interesante legende^ datine şi credinţe. 

Şi acum, în ij\teresâ(i x(%us€i\\ţ\i:^ă o rugăminte către on, 
public cetitor. /:/:*.• *t vv ..::•: 

Sunt cuprinse in dnfista%pu6^aţiune peste 900 numirî şi 
peste 180 de speciî dHn^i^l^^'ff^* î^icape însă nicî o îndoială 
că numerul acesta^ii*\iBsh*evi!ipl^,şi că se vor fi aflând la 
popor încă multe numirî peste carî încă n'am putut da şi 
prin urmare fm-ati reynas necmioscute. 

Dorinţa mea pe de o parte şi datorinţa tuturor cetilojn- 
lor pe de altă parte ar fi decî ca să completeze aceste mi- 
mirî de insecte prin cunoscinţele ce le vor fi cules în dea- 
sebitele localităţi locuite de Românî, şi să mi le aducă orî 
direct orî pe calea publicităţii la cunoscinţă, ca la timpul 
seu să pot completă acâstă scriere prin un apendice la pu- 
blicaţiunea de faţă. 

Suceva, la 8 (21) Iulie 1903. 

8. FI. Marian 



Introducere. 



Limba română are mal multe cuvinte cu înţelesul de in- 
secta şi anume : bângă, borzăy gândac^ gânganie, gângolie^ 
gâzăf gâzâbă^ g(ingăy grângâşă şi gujîdie. 

Nu t6te cuvintele acestea însă au una şi aceeaşi însem- 
nare, nici nu se înţeleg sub ele t6te insectele, ci prin unele 
se înţeleg numaî o parte de insecte, iar prin altele, pe lângă 
insecte, se maî înţeleg încă şi alte vietăţî. 

a) Aşa sub cuvîntul b67igă, pi. bânge^ dim. bonguţă^ care, 
după cât sciu până acuma, e usitat numaî în Transilvayiia^ 
se înţeleg un fel de insecte, cari se deosibesc de niusce^ 
ceea ce se p6te vede şi din următ6rele versuri reproduse 
dintr'o poesie poporană tot din Transilvania : 

Me duc la împărat. 
Că el m'a chemat 
Să-î arăt bonguţele 
Si tote rmiscuţele (1). 

b) Sub cuvîntul borzăy pi. borze, unii Români din Bucovina 
înţeleg t6te insectele, cari se ţin de gândacii cu mustăţi lungî, 
lat Longicornia, alţii însă atât din Bucovifia^ cât şi din Ma- 
ramureş^ înţeleg muscele şi în deosebi ynusca de casă şi 
musca mare^ precum şi unele dintre cele-lalte insecte, cari 
se arată prin casele omenesc!. 

c) Cuv. gândac^ pi. gândaci^ cu care uniî naturalişti români 
au numit până acuma ordinea primă a insectelor, adecă Cb- 
leopterele^ îns6mnă întâiii: insect, şi cu deosebire o parte 



(1) luliu Bugnariu, Dicţionar poporal, publ. în Gazeta Transilvaniei^ 
an. L, Braşov 1887. No 263. 



VI 



dintre Coleoptere, precum : Cărăbuşul sau Găinuşa^ (1) lat 
Melolontha vulgaris Fabr. şi Gândăcelul sau Căţelul frasini 
lor^ lat. Lytta vîsîcatorîa L ; apoi ori şi ce vierme, care se 
nutresce cu frunze, precum e bună-6ră Viermele de mătase 
care se numesce şi Gândac de mătase (2), lat. Bombyx mori 
L. şi în urmă ş6rpe (3) şi şârece (4). 

însă orî şi cum cuv. gândac are maî mult înţelesul d( 
insect, pentru că cu acest înţeles e cunoscut tuturor Româ- 
nilor din t6te părţile, pe când cu înţelesul de şarpe şi de ş6 
rece e cunoscut numai în unele părţi din Transilvania. 

Şi cum că într*adev6r însemnarea de insect e cea maî rSs 
pândită, se p6te cun6sce şi din unele poesiî poporane, în car 
provine acâstă numire. 

Iată una şi dintre aceste poesiî, şi anume din Bucovina 

Cine iubesce şi spune 
Sc6te-1, Domne, la ruşine. 
Cine iubesce şi lasă 
Nu 1-aşî vede făcend casă, 
Aibă casa racului 
Şi hrana gândacului 
Pe vârful copacului. 
Aibă casa cucului 
Şi masa vulturului 
Şi odihna vîntuluî ! (5) 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel, paroch şi învăţător în Ţera-româ 
nescă, com. Ştefănesci, jud. Vâlcea: •Găinuşa se numesce şi Gândac d 
pni7i\^—l, Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, poesiî poporale^ Gherl 
1884, p. 192: « (ranrfac=Cărăbuşul de Maiu, germ. Maikăfer, ung. Csere 
bogâr, lat. Melolontha vulgaris. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, p. 192 : < Pe la Reteg Căra 
busului de Maîii îî <Jic Bunzariă, căci eî (jiic gândac la şerpe* ; — Si 
Buzilă, Răspuns la cestionarul d-luî B, P, Hasden pentru *Etym. Magi 
Rom,*f publ. în Tribuna, an. VIII, Sibiiu 1891. No 155; — I. Dologa, Doin 
şi hore din Ard4l, ţinutul Bârgăului, publ. în Familia^ an. XXII, Oradea 
mare, 1886. p. 251. 

(4) Al. Viciu, Glosariu de cuvinte dialectale din graiul viu al popi 
ruluî român. Blaj 1899, p. 32 : * Gândac, şorece (Clopotiva), mâţa a prin 
un gândac din cămară.» «S'o încuibat gândacii în cămară. >» 

(5) S. FI. Marian, Poesiî pop. române^ t. II, Cernăuţi 1875, p. 172; - 
cf. I. Dologa, Doine şi hore din Ardei, publ în Familia, cit., p. 251. 



VII 



Alta din Transilvania^ ţinutul NăsSuduluI: 

Ardă-te focul gânda^Cf 
Că măncaşî frunza din fag, 
Şi-aî învăţat şi-o omidă 
De mancă frunza de crudă, 
N'aî lăsat să crâscă mare 
Să facă umbră pe vale; 
Când fu frunza cât pătacul 
D'apucaî codrul săracul! (1) 

A treia, tot din Transilvania: 

Nu mi-î ciudă de gândac, 
Ca mâncat frunza de fag, 
Cum mi-î ciudă de hămeiu. 
Ca mâncat frunza de teiii ! (2) 

A patra, din Moldova : 

Nu mî-e ciudă de gândac, 
Ca mâncat frunza de fag ; 
Dar mî-e ciudă de omidă, 
Ca mâncat frunza de crudă ; 
N'a lăsat să odrăslescă, 
Voinicii să se umbrescă (3). 

A cineia şi ultima, din Ţârarromăn6scă^ jud. Vâlcea : 

Frunză verde de trei florî, 
Nu te blestem ca să mori, 
Te blestem ca să te'nsorî. 
Să te'nsorî de nouă orî 
Şi să-mî faci nouă feciorî. 
Iar în anul de credinţă 
Să-ţî deâ Domnu de-o fetiţă. 
Să te porte pe uliţă. 
Şi să-ţi deâ Domnu, să-ţi deâ, 
Să-ţî deâ mersul racului 
Şi pasul gândacului; 
Si să-ţî deâ Domnu, să-ţî deâ : 
O căruţă cu doi junei, 



(1) I. Pop-Reteganul, Trandafi7*î şi viorele, p. 36. 

(2) Com. de d-1 B. B. losof. 

(3) I. Creangă, Ojyere complete, Bucuresci 1902, p. 68. 



VIII 

Unul surd şi altul orb, 
Cum sunt buni de căpătat, 
Să te plimbi p'în mahala 
Să-ţî dea toţî câte ce-vâ, 
Să vil şi la pdrta mea 
Să-ţi dau şi eu d'o pară, 
Să-ţi dau un blid de mălaiu 
Şi două de jărăgaiu, 
Să-ţî dau un blid de făină 
Şi la urmă o prăjină! (1) 

Afară de poesia acăsta, se mai află în Ţera-românSscă 
încă şi următ6rele ^lasle şi locuţiuni, în cari provine cuv. 
gândac: 

Cavaler gândac 
Sacsana bricăg, — 

care se ^lae în batjocură celor ce se fudulesc peste măsură, 
însă sunt proşti şi săraci. 

A avă gândaci în cap, — 
a fl cam smintit, cam nerod. 

A fi mâncat de gândaci, — 
a avă haine rupte, ciuruite. 

A fi gândăcos, — 

adecă mic, nevoiaş, fără nici un spor în lucrul său. 

AI drac!, 
Orî gândaci, 
Ori te prefaci ? 

adecă : eşti nebun în regulă, ori numai aşâ te prefaci ? (2) 

Gândacul nici cum moşasce 
Pe vultur când nasce — 

se i^ice pentru cele din fire împrotîvit6re (3). 
d) Sub cuv. gânganie^ pi. gângănii şi gângănî, pre care 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, Bucuresc! 1895, p. 479. 



IX 

învfiţaţiî străini îl traduc prin cuv. insect (1), unîî Românf 
înţeleg numai o parte de insecte, şi anume pe cele venin6se^ 
iar alţii nu înţeleg nici măcar atâta, ci el sub acest cuvînt 
înţeleg cu totul alte vietăţi, şi anume: şerpii, solomâsdrele 
sau salamâsdrele, şopârlele, br6scele şi unele dintre miria- 
pode (2). 

EşiţI brosce şi gângănî, 
Că v'ajuns Blagoveştenî. 

e) Sub CUV. gângoUCj pi. gângolii, care, după cât îmi este 
mie până acuma cunoscut, e usitat numai la Românii din 
Banat, se înţelege ori şi ce insect (3). 

f) Sub CUV. gâză, pi. gâze, dim. gâzuţă şi gâzuliţă^ se în- 
ţeleg mal cu s6mă insectele cele mici cu aripi transparente 
ca Dipterele, Semidipterele şi Aphidele (4). 

Pe valea Someşului în Transilvania, se înţeleg sub cuv. 
gâză deosebitele insecte mici, ale căror nume nu se scie (5). 



(i) A. de Cihac, Dictionnaire d' ăymologie daco-romane, t. II, Francfort 
8. M. 1879, p. 114; — Dr. Arthur Byhan, Die alten Nasalvokale in den 
slavischen Elementen des Rumănischen^'pxM, în Funfier Jahresbericht 
des Instiiuts fur rumănische Sprache (Rumănisches Seminar) zu Leipzig^ 
ed. de Dr. Gust. Weigand, Leipzig 1898, 312.— Cihac înşiră cuv. acesta în 
rând cu gang, găngav-ă, găngâvesc, găngăesc, găngănesc, gangă şi 
gongonescy ca şi când tote cuvintele acestea s'ar trage din una şi aceeaşi 
rădăcină, fără a luă în considerare că gângav, gângăvesc, gângăescy 
găngănesc^ gânguresc, gongonelă, gongonitură şi gongonesc sunt cu- 
vinte onomatopeice, cari s'au format de la sunetele ce le produc copiii 
când se învaţă a vorbi, pe când gânganie, gângonă şi gangă însem- 
neză diferite vietăţi, dintre car! unele nu produc nici un fel de sunet. 

(2) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţăranului român^ laşî 1897, 
p. 7;— S. FI. Marian, Serhătorile la Românit voi. II, Bucurescî 1899,'p. 
194 şi 195;— St Buzilă, Răspuns la cestionarul d-luî HasdeU, publ. în 
Tribuna, an. VIII, No. 165: «Şerpii (pop. Gândacii) şi şopârlele se numesc 
cu un cuvînt gângănii,^ 

(3) Com de los. Olariu, fost învăţător în Maidan şi repausat în de- 
cursul anulu! acestuia;— Dr. Gust. Weig&nd^ Dritier Jahresbericht^ 1896^ 
p. 317; — Idem, FUnfter Jahresbericht^ p. 312. 

(4) în Bucovina, apoi com. de S. Sa păr. T. 6ălăşel;-cf. şi Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală^ p. 1 -, — Enciclopedia română, t. II, p. 516. 

(6) Al. Viciu, Glosaria, p. 33; — Cihac, Dict, t. II, p. 131, pune cuv. 
gâeuliţă în rând cu gujulie^ ca şi când amândouă aceste cuvinte s'ar 
trage din una şi aceeaşi rădăcină. Iar la p. 120, în rând cu cuv. gâză. 



g) Sub CUV. gâzâbăy pi. gâzâbe, dim. gâzobuţă^ şi gâzobenit, 
pL gâzobenii, înţeleg Românii din unele părţi ale Bucovina 
precum bună-6ră cel de pe lângă apa Sucevei, distr. Rădău- 
ţulul, insectele de apă, în special însă pe cele lăbănate, adecă 
lungi în pici6re. Alţi Români însă, tot din Bucovina^ înţeleg 
sub acest cuvînt pe cele mal miilte insecte, cari nu sb6ră 
nici nu alârgă, ci numai de abia se mişcă, ca şi când s'ar 
târâi, şi dintre acestea pe cele mal urîte. 

h) Sub CUV. gangă, pi. gange, dim. gongtiţă, se înţeleg atât 
în unele părţi din Ţâra-românâscă, precum bună-6ră în 
jud. Mehedinţi şi Vâlcea, cât şi în unele părţi din Banat, 
tot felul de insecte, cari nu au un nume deosebit în graiul 
poporului (1), iar în Biharia, tot sub acest cuvînt, se înţeleg 
mai cu s6mă insectele cele mici (2). 

Oângă e deci nu numai cel mal răspândit cuvînt, ci prin- 
tr'însul se înţeleg tot de odată şi t6te insectele ce n'au un 
nume deosebit, nu numai cele mal arătase, ci până chiar şi 
cele mal mici, după cum prea lesne se p6te cun6sce acâsta 
şi din următ6rele (Jlcale din Ţâra-Român^scă: 

A fi gongâ — 

a fi slab, pipernicit în ultimul grad. 

A fi ajuns ca o gongă, — 



pe care singur îl traduce prin insect şi ^aow=tâun, pune şi cuv. ghi- 
jogây care în limba Românilor din Bucovina însemnă o epă bătrână, 
hitionă şi slabă. Va să ^xck face dintr'o gâză o epă^ după cum fac 
unii dintrun ţânţar un armăsar^ numai şi numai ca pe amândouă cu- 
vintele acestea să le potă deduce din cuv. pol. gies sau giez: sorte de 
taon. care la rândul seu s'ar trage din mhall. bies-wurm sau bies-fliege. 
Se vede că n'a sciut sau n*a voit să scie că, pe lângă cuv. ghijogă^ mai 
există încă şi cuv. ghijog=^C2L\ bătrân, hition şi slab, şi că amândoue 
cuvintele acestea se mai rostesc şi bghijog — bghijoga şi bijog-bijâgâ. 

(1 ) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7 ; — corn. de S. Sa pâr. T. 
Bălăşel : «Sub numele gongă se înţeleg tot felul de insecte, cari nu au 
un nume deosebit în graiul poporului. Aşa dar numele de gongă este 
un nume generic, ce poporul de pe aici dă tuturor insectelor. Deci gongă 
—insectă; — Dr. Gust. Weigaud, Funfter Jahresbericht, p. 312;— com. 
de los. Olariu. 

(2) M. Pompiliu, Oraiul Românilor din Bihariaj publ. în Convorbiri 
/i7., an. XX, Bucuresc! 1887, p. 1.010: * Gdn<7â=in sectă mică, gâză.» 



XI _ 

se (Jice de cine-vâ, care din causă de b61ă sau alte nevoi a 
slăbit peste fire (1). 

Saîi din iirmăt6rea poesîe poporală din Banat: 

Săraca inimă 'ntrfigă, 
Cum o mânc'o gangă năgrâ. 
Las' s'o mance că-î de vină, 
Că s'a tras în ţ6ră strină, 
Unde nu-î nici dor nicî milă, 
Numa! jel şi multă silă (2). 

i) Sub CUV. grângoşă sau gringâşă şi gârgâşă^ unii Români 
din Banatj unde e usitat cuvîntul acesta, înţeleg orî şi ce 
insect, alţii însă înţeleg numai gândacii, cari se v6d pe dru- 
muri şi pe alte căi trăgend câte o bobolâcă sau ghemtiş cât 
un ou de pasăre de mare făcută din baligă de vite cornute (3), 
şi iarăşi alţii pe insectele ale căror aripi de-asupra sunt scor- 
ţ6se, adecă Coleopterele (4). 

j) în fine sub cuv. gujulie^ pi. gujuliî (5), atât Românii 
din Bucovina cât şi cel din Transilvania şi Ungaria^ înţe- 
leg numai o parte dintre Coleoptere^ şi anume pe acelea ce 
petrec mal mult numai pe pămîut, din causă că, fiindu-le 
unora dintre dînsele aripile de-asupra crescute la un loc, 
iar altora fiii?du-le aripile mol şi scurte, nu pot să sb6re (6). 

Din cele expuse resultă că nici unul din cele cjece cuvinte, 
înşirate mal sus, nu însemneză t6te insectele, ci numai o parte 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) M. G. Crăciun, Cântece poporale din Banat, publ. în Familia^ an. 
XXVII, Oradea-mare 1891, p. 635. 

(3) Corn. de los. Olariu. 

(4) Dr. Gust. Weigand, Dritter Jahreshericht^ p. 316. 

(5) Cîhac, Dict.^ t. II, p. 131, voind cu orî şi ce preţ a deduce cuvîn- 
tul acesta de la limba slavă, a inventat şi a pus în rând cu dînsul un 
noii cuvînt, care nu există în popor, anume: jujulie. Eu cred însă că 
cuv. gujuliej care însemneză un insect ce petrece maî mult pe faţa şi 
sub faţa pămîntului, stă în legătură cu cuv. guz, care la Românii din 
unele părţi ale Transilvaniei şi Banatului însemneză cârtifă, pi*ecum 
şi cu cuv. guzan ş\guzgan=c\o\9Xi, Deci nu de la vsl. zMze/i = scarabaeus 
sau zHzelica =insectum vermis, se derivă, ci cu totul de la alt cuvînt 

(6) Ales. Viciu, GlosariUy p. 33: ^Gujuliej gonge mici, insecte; *ce te 
scarpini atâta, doră n*aî gujuliu (ca să nu ^\c păduchi); — com. de d-1 
El. Pop: *Oujulia e un fel de gonguţă negră.^ 



XII 

din ele, prin urmare că nu avem în limba n6stră un cuvînt, 
care să corespundă exact noţiunii insect: artropodar cu corpul 
împărţit în trei părţî : cap, torace şi abdomen, cu trei perechi 
de pici6re şi cu o pereche de antene. 

Cuv. borzăf care e cunoscut mai cu s6mă Românilor din 
Bucovina, corespunde maî mult gândacilor cu mustăţi lungi, 
lat. Longicornia. 

Cuv. gândac^ care e cel mai răspândit şi tot odată maî bine 
cunoscut, corespunde mai mult ordine! Coleopterelor, pentru 
că el exprimă cu mult maî exact noţiunea de coleopter. 

Cuv. gâză, care asemenea e f6rte r&spândit, corespunde 
maî mult ordineî Dipterelor, adecă a insectelor câte cu două 
aripi. 

Iar cuv. gangă, care e cunoscut maî cu s6mă Românilor 
din ŢSra-românâscă, Banat şi t/wgrana, corespunde mal mul- 
tor felurî de insecte. 

Noţiunea cea maî completă, ce o are poporul, e cea de Le- 
pidoptere, pre carî le numesce Fluturî{l). 

Şi precum nu există un cuvînt anumit, care să exprime 
exact noţiunea insect, tot aşâ nu există nicî unul care ar ex- 
primă exact noţiunea de larvă. 

Larva, în limba poporului rom^n de pretutindeni, se exprimă 
prin treî cuvinte deosebite, şi anume: omidă, cariU şi vierme 

T6te larvele cele părâse ale fluturilor, cari nu au numiri 
proprii, se numesc omi^î, sing. omidă, la Românii din Mace- 
donia : umidă şi lumidă. 

T6te larvele, carî trăesc şi rod prin lemne, se numesc cari, 
sing. cariii{2). 

Iar t6te cele-lalte larve, fie ori şi de ce insect ar fl, se nu- 
mesc viermi. 

Trebue însă să notăm aicia că partea cea maî mare a Iar 
velor au numiri proprii. 

Nimfele, lat. Nympha, sau Crysalidele unor insecte, bună- 



(1) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7. 

(2) Eat. Rom. din Bucovina;— a celor din Moldova, cf. Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală, p. 9; — şi a celor din Ţera-româniscă, corn. de S. 
Sa păr. T. Bălăşel: «Poporul, afară de cariul veritabil, numesce cu nu- 
mele generic de cariU toţi viermii, carî găuresc lemnele.» 



XIII 



<5ră ca cele ale fluturilor, se numesc păpuşi^ sing. păpuşă şi 
gogâşCj sing. gogâşă^ iar altele, ca cele ale furnicilor, se numesc 
saci şi perine. 

O s6mă de insecte însă, bună-6ră ca furnica şi ţintarul^ 
nu numai că singure au numiri proprii, ci chiar şi larvele 
şi nimfele lor. 

Furnica — oii — căţel (larva el) — sac sau perină (nimfa 
furnicel). 

Ţînţariii — oH—carabef (larva luî) — lătăuş sau lăturaş 
(nimfa lui). 

Antenele sau pipăit6rele tuturor insectelor, fără deosebire, 
se numesc pretutindeni cu un nume propriu: mustăţi. 

Scutul gâtului: scut sau scoicuţă. 

Toracele: pept. 

Abdomenul: pântece. 

Elitrele : aripi scorţdse. 

în fine, rnetamorfosa se exprimă prin cuv. trântorire, care 
însemnă a se transformă din ce-vâ activ în sedentar. De ex. 
un vierme, când începe a se metamorfosâ spre a deveni in- 
sectdj starea de şedere până ce se perfecţionâză, se numesce 
trântorire. Omida^ când îiic6tă de a mal umblă şi a mancă, 
când se fixâză într*un loc spre a se face fluture, se cjîcecă 
se trântoresce, s'a trântorit (1). 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



REPEDEA. 

(Cicindela eampestris L.) 



'e locurile unde bate maî tare s6rele, şi cu deosebire pe 
lurile nisip6se, precum şi pe ţfirmurile rîurilor, se p6te 
Le adese-orl observă în decursul verii un gând acel mi- 
1 şi frumuşel, pe de desubt de col6re întunecat-arăraie, 
pe de-asupra deschis-verde, şi câte cu cinci pul albi pe 
u'ea fie-căreî aripi de de-asupra, care alârgă cu o deose- 
i iuţâlă în colo şi în c6ce, căutându-şî nutreţul de t6te 
île. 

icest gândăcel drăgălaş şi f6rte sprinten se numesce în 
insilvania: Repede, pentru că e lung în pici6re şi fuge 
te repede (1), iar în unele părţi din Banat: Dragobete^ 
itru că o sâmâ de fete mari îşi fac de dragoste cu 
sul (2). 

)espre acest gândăcel alergător, care numai cu f6rte mare 
utate se p6te prinde, există la Românii din Transilvania 
tiăt6rele credinţe: 

■ând ţi se nasce un băiat, adună Repe4î şi, pun8ndu-le în 
ân, (}i: 
- Cum îî acesta de repede la mers, aşâ să flî şi tu, N! (3) 

) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa: * Repedea e o 
jctă mică şi cu piciorele lungi, care umblă forte repede.» 
) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. I£, Bucurescî 1899, 
44: «In alte locuri însă ar însemnă Dragohete vlh gândac alergător, 
folosesc descântătorele la descântecele de dragoste.» 
) Cred. Rom. din Şamşud, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

.1 arian, Insectele. 1 



Cine sufere de durere de pîcî6re, vîndece-se cu pîcîore de 
Repede, că-î va trece (1). 

Când ve4I Repedea i^i: «Stăl şi m6 învaţă şi pe mine a 
umblă ca tine, că te vel simţi mal uşor (2). 

Când mor multe Repe^i^ are să vie un beteşug mare 
în sat (3). 

Cine nu cun6sce Repedea, acela nu are să ajungă Ia bă- 
trâneţe (4). 

De aî prins 9 Repezi într'o 4h şi ţî-I femeea îngreunată, 
are să nască copil fără splină (5). 

Nevasta îngreunată, dacă va strînge într'o 4î 9 Repeii 
şi le va acăţă de-asupra uşii, are să nască copil fără 
splină (6). 

Cine p6te merge aşă de repede, ca Repedea^ acela are să 
umble mult pe jos în lumea cea-laltă (7). 

(1) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(2) Cred. Rom. din Tâca. 

(3) Cred. Rom. din Batăş. 

(4) Cred. Rom. din Şieuţ. 

(5) Cred. Rom. din Ardan. 

(6) Cred. Rom. din Mociiî. 

(7) Cred. Rom. din Felfalău. — Tote credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-1 Th. A, Bogdan, învât- ^^ Bistriţa. 



GON IŢA. 

(Gyrlnns natator L.) 



Românii din cele maî multe părţî ale Bucovinei numesc 
t6te vitele cornute de genul f emeesc, dar maî cu s6mă jun- 
cile şi vacile^ cari nu se alungă sau, după cum se mal 4ice, 
nu se gonesc un timp mal îndelungat ori nici de cum, ştife, 
sing. ştiră^ iar pre cele ce se alungă mal adese-orî, şi tot 
nu se ţin, le numesc Ooniţe, sing. Gonită. 

Trăind o parte însemnată de Români mal mult din cres- 
cerea şi cultivarea vitelor şi ca atari ne dându-le mâna a 
ţin6 pe lângă casă nisce sterp ituri, cari nu pot să le aducă 
mal nici un folos, de aceea, cum observă el că cutare juncă 
sau vacă e ştiră^ îndată şi întrebuinţâză fel de fel de mijl6ce 
spre a o face ca să se cară cât mal de grabă la buhaiii, 
adecă să devie gonită şi ca atare maî pe urmă şi pro- 
ductivă. 

Unul din mulţimea mijl6celor pe cari le întrebuinţ6ză el spre 
acest scop e şi insectul de apă numit atât în Bucovina cât 
şi în alte părţi locuite de Români Gonită (1). 

Românii, respective Româncele, cari voeac ca să li se 
alunge^ adecă să li se gonâscă vacile la timp, se duc cu 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, sat în districtul Râdăuţului, dict. 
de Michalu St. Coniac, agricultor : « Goniţa trăesce în apă şi sboră. Ea 
e pe spate negră, iar piciorele-î sunt galbene-rugini!. De-asupra are 
aripi tari (coji), iar de desubt moî»; — a celor din Frătăuţul-noti, sat 
în distr. Rădăutuluî, dict. de Const. Rusu, agricultor : ^ Oaniţa are trup 
scurt şi lat, aripile de-asupra sunt negre, iar pântecele galben. Ea pe- 
trece numai în apă» ; — Enciclopedia română, t II, p. 680. 



sacul de prins pesce la o apă stătăt6re, în care petrece de 
regulă acest insect şi în care în6tă învârtindu-se f6rte re- 
pede pe suprafaţa el, ca şi când s'ar alungă, de unde se 
vede că-t vine apoi şi numirea, prind mai multe Gonite de 
acestea, le aduc acasă, le pisâză bine şi apoT, puindu-le in 
tărâţe, le dau vacilor ştire ca să le mănânce. 

Vacile, cari mănâncă Ooniţe de acestea amestecate cu tâ- 
râte, se 4ice că încep apoi nu mult după acesta a umblă ca 
şi vacile numite gonite după buhaiu şi în scurt timp se şi 
gonesc, se alungă (1). 

Unii Români însă nu prind mal multe Oonife de acestea 
deodată, ci numai un număr anumit, şi adecă noue sau 
trei. Iar după ce le-au prins şi le-au dumicat mărunţel, le pun 
în tărâţe, le amestecă bine cu acestea, şi apoi Ie dau vacilor 
celor ştire de mâncare. 

P'ăcSnd acesta cred că vacile, cărora li s*au dat de mân- 
cat, nu r6mân maî mult ştire^ ci în curând se alungă (2). 

(1) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de M. St. Coniac. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Igesc), sat în distr. Storojineţulul, dict de 
loan Danilescu, agricultor. 



BOUL DE APĂ. 

(Hydrophilas plceus L.) 



Unul dintre ceî maî mari gândaci de apă, care se află în 
ţările locuite de Români, e Boul de apă (1) sau Boul de 
baltă (2). 

Boul de apă are corp lătăreţ-oval, f6rte neted şi strălucitor. 
De-asupra e negru ca tăciunele, iar de desubt negru-castaniu. 
Pieptul s6u e acoperit cu un fel de p6r vârtos şi neted, iar 
picî6rele, f6rte potrivite pentru înotat, sunt acoperite cu perl 
lungi şi deşi. Musteţile îl sunt scurte şi aâ forma unul ic, iar 
fălcile ÎI sunt f6rte lungi. 

Boul de apă e un gândac leneş, care petrece peste (Ji, de 
regulă, în apele cele stătăt6re, iar s6ra părăsesce apa, în care 
a petrecut peste 4^» ŞÎ prinde a sburâ prin apropierea el. El 
in6tă şi sb6ră f6rte bine, de umblat însă umblă greu. 

Femeiuşcă îşi depune ou61e într'un fel de beşicuţă care, 
umplută fiind cu aer, plutesce pe de-asupra apel şi din care, 
după 12 — 15 4île, es apoi larvele. 

Larvele sâmSnă cu nisce viermi mol, lungi, turtiţi şi negri; 
au câte ş6se pici6re şi un cap solzos, armat cu fălci puter- 
nice şi cu cârlige; respiră pe partea dinapoi a corpului şi 
petrec numai în apă, unde se nutresc cu cobelci sau culbeci 
şi cu lutunoi sau viţelari, adecă cu pul de br6scă, precum 
şi cu multe alte vietăţi mici de apă, pe când gândacul însuşi 



(1) Dat. Rom. din Moldova, com. Bogdănesci, jud. Suceva, dict. de 
Nic. Gonst Carp, agricultor: <Boul de apă e în trup lătâuş.* 

(2) Dr. H. Tiktin, Rumănisch^deutsches Worterbuch, Bukarest, pag. 
217 — 218. 



se nutresce numai cu materii vegetale, cari au început a 
trece deja în putrejune. 

După ce s'au desvoltat larvele deplin, es afară din apâ 
şi sapă pe malul acesteia un fel de culcuş sau vizuină, in 
care se prefac apoi în nimfe şi în care stau maî multe (Jile 
chiar şi după ce au ajuns în stare perfectă (1). 



(1) Cf. D. Ananescu, Curs elementar de istorie naturale, t. III. Zoo- 
logie, Bucuresci 1874, p. 215. 



LARDARIUL. 

(Dermestes lardarins L.) 



Lardariul (1) e un gândac mic, numai de 7 — 8 mm. de 
lung, pe partea de desubt a corpului acoperit cu perl gălbîl, 
iar pe cea de-asupra cu negri; scutul gâtului în genere cu 
un cercuşor de petiţe gălbil; partea dinainte a aripelor de- 
asupra de col6re ruginie şi câte cu trei puiuţi negri pe fle-care 
aripă, iar partea cea dinapoi n6gră. 

Lardariul^ când se află pe-afară, trăesce din hoituri, iar 
când se pripăşesce prin case, atunci se nutresce cu diferite 
materii animalice, cari se află prin acestea, precum cu piei 
şi blănl, pe cari le r6de, şi mal ales cu slănină, din care 
causă se vede că se şi numesce apoi românesce Lardariu, 
de la CUV. lard = slănină, usitat mal ales în unele părţi ale 
Transilvaniei. 

Larva Lardariului^ care în unele părţi din Bucovina se 
numesce Codat (2), iar în unele părţi din Ungaria: Strepede, 
pL Strepezi (3), trăesoe din aceleaşi materii ca şi gândacul 
ce a produs-o, şi e tot atât de stricăci6să ca şi dînsul. 

(1) B. Nanian. Elemente de istoria naturală^ partea I. Zoologia, Bu- 
curescî 1873, p. 134 : •Lardariul, Dermestes lardarius, este o insectă mică, 
negrâ la capete şi ocheşă la mijloc.» 

(2) Datina Românilor din cele mai multe părţi ale Bucovine! : «Viermi!, 
cari se fac în slănină, brânză şi lapte, se numesc Codaţi.* 

(3) V. Sala, GlosariU din comitatul Bihor în Ungaria, publ. în Revista 
eritică-literarâ, an. IV, laş! 1896, p. 339 : «<S^repe^i,yiermuleţi din slănină 
ori brânză*. — Români! din Ţira-Românescă, după cum îmi scrie Sânţia 
Sa părintele T. Bălăşel, paroch şi învăţător în i;>tefănesc!, jud. Vâlcea, 
înţeleg sub cuv. Strepede, pi. Strepe4i» un fel de viermi albi, scurt!, groş! 



8 

în fine mal e de însemnat şi aceea că atât gândacul acesta, 
cât şi larva sa, când sunt atinşi cu ce-vă sau când sunt im- 
pedicaţi în mersul lor, se fac şi stau loculuî, ca şi când ar 
fl morţi. 

Iar o (Jîcere din Ţera-Bomănescă sună: 

A fi făcut strepezi, 

adecă a se fl stricat, a nu mal fl bun de mâncare, sau de 
păstrat (1). 



şi bonţi, adecă nu aflcuţitî la capete, car! se fac numai în zâmurî acre, 
şi cu deosebire in oţet, când acesta e gata pe isprăvite în vas. Săteni! nuaâ 
scârbă de dînşi!, ci îi strecoră şi oţetul îl mănâncă. Iar numele de Stn- 
pe4i trebue să stea în legătură cu verbul a strepe^h acţiunea mancă- 
rilor şi cu deosebire a fructelor acre asupra dinţilor. 
(1) Com. de S. Sa' păr. T. Bălăşel. 



CARABANUL. 

(Oryctes iianicoriiis L.) 



Prin apropierea dubălăriilor precum şi pe locurile unde 
sunt multe surcele ce-au prins a trece în putrejune, se află 
f6rte adese-orl un fel de gândac castaniu, de la 22 — 36 mm. 
de lung. pe spate gol, iar pe pântece şi pe pici6re acoperit 
cu perî de col6rea vulpiî. 

Acest gândac se numesce în Bucovina : Caraban^ fem. Ca- 
rabană (1), Dubălariu (2), Forfeeariu (3) şi Băligariu cu 
corn (4) ; în Moldova : Caraban, fem. Carabană (5) ; iar în 
Ungaria : Taurul lut Dumnezeu (6). 

Numirea de Caraban, fem. Carabană, a acestui gândac cred 
că stă în legătură cu cuv. Cărăbuş^ lat. Carabus ; cea de 
Dubălariu îi vine deacolo, pentru că el petrece de regulă 
în dubala sau argăsSla de pe lângă dubălăriî ; cea de Bă- 
ligariu cu corn sau Taurul fui Dumnezeu, pentru că băr- 
bătuşul are pe scutul capului un cornişor ascuţit şi întors 
cu vârful spre spate, în care călcând f6rte lesne te poţi 

(1) Dat. Rom. din oraşul Suceva şi a celor din Bosanci, sat în dÎBtr. Su- 
cevei. 

(2) Dat. Rom. din Suceva, Bosanci şi Tişeuţ, sat în distr. Sucevei. 

(3) Dat. Rom. din Udescî, sat în distr. Sucevei, dict de Vasile Cim- 
poieş, agricultor. 

(4) Usitat în mai multe comune din Bucovina. 

(5) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşoni, dict. de Grigore Olariu 
şi Anton Sandruşcâ ; — şi a celor din Oprişeni, jud. Suceva, dict. de 
George lacob. 

(6) Com. de d-1 Elia Pop, învăţător în Şomcuta-mare : ^Taurul lut 
Ihimne4eu are un fel de corn în frunte.» 



10 

sparge ; iar cea de Forfecariu, pentru că atât bărbătuşul cât 
şi femeiuşcă aCi câte o păreche de fălci fdrte puternice cu 
cari taie obiectele din carî se nutresc. 

Femeiuşcă, care e fără de corn în frunte, ci are în locul 
acestuia numai cât un fel de melc, care arată unde ar trebui 
să fie cornul, îşi depune ouSle sale în dubala de pe lângă 
dubălăril, precum şi în pămîntul cel gunoios. 

Larvelor, cari es din aceste ouS şi cari petrec într'un fel 
de buboldcă sau ghiemuş făcut dintr'o materie ca baliga, le 
trebue mal mulţi ani până ce se prefac în gândaci, şi acesta 
din causă că nutreţul lor e fdrte sec. 



I L E N A. 

(Cetonla aurata L.) 



în decursul lunii luî Iunie şi maî cu samă pe la DumU 
nica mare sau Rusalii, când ceî mai mulţi trandafiri sunt 
înfloriţi, nu odată ni se întîmplă să vedem atât prin g ă- 
dinî cât şi prin rediurl, şi anume în cele dintâi pe tranda- 
firi, iar în cele din urmă pe Pădticeî, lat. Crataegus oxya- 
cantha L., un fel de gândac ce-vâ maî mic decât Cărăbuşul 
şi de col6re aurie-verde, lucind la racjele s6reluî ca o pi6tră 
scumpă. 

Acest gândac se numesce de către Românii din Bucovina: 
Ilenăj pi. Ilene (1), de către cel din Moldova : Ilenă şi Cărăbuş 
verde (2), de către ceî din Ţăra-Român6scă: Gândac verde 



(1) Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Niculae Haraga, agricultor: 
*Ilena e un gândac strălucitor-verde» ;— a celor din Putna, sat în distr. 
Rădăuţului, dict. de Vasile Vâcărean şi Eliseiu Bacul, agricultori , şi corn. 
de d-1 Dorim. Vlad, conducătorul şcolei pop. din loc: «Ilina e un gândac 
ce-vă maî mic decât Cărăbuşul şi maî mare decât Cărăbuşelul, însă 
mai scurt decât acesta şi ce-vă ma! gros. Ea este de colore verde-strâ- 
lucitore. De desubtul aripilor celor vârtose are două arip! transver<}iî- 
albe. Ea ese numai primăvara în luna luî Maiu şi Iunie şi sboră mai 
ales săra şi cu deosebire după ploi. piua însă stă maî mult ascunsă pe 
trandafiri. > 

(2) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud Botoşani, dict. de Grigore Olariu, 
agricultor: •^Ilena, numită şi Cărăbuş verde, e un gândac care trăesce 
la câmp pe Păduceî, precum şi pe alţi pomişorî sălbatici»; — a celor 
din Bogdănescî, jud. Suceva, dict. de Nic Const. Carp, agricultor : ^Că- 
răbuşul verde steclesce pare că e poleit. El e de colore verde şi în trup 
cam rotund. O samă îî (Jic şi Ilenă* 



_^^2 

sau Gândac de trandafir (1), iar de către cel din Macedo- 
nia: Dzundzunar {2)y Gîungîunar, Dzăngănar, lujunar, Zăn- 
gănar (3), Zângânar (4) şi Zângânâr (5). 

Un alt gândac, care se ţine asemenea de familia Ileneî, 
insă care provine mai mult în Banat, se numesce de către 
Românii din ac6stă ţ6ră: Grdngâşă verde (6), laL Cetonia 
fastuosa F. 

Copiii Românilor din Macedonia până la vârsta de opt 
ani obicinuesc în timpul verii să prindă câte un Crîungîunar, 
căruia, după ce-1 16gă cu o aţă subţire pe la mijloc, ţiind 
de capdtul liber al aţei, îi dau apoi drumul în vînt 

Gîungiunarlu sburând bâzâe în vînt, ceea ce procură 
copiilor o mare plăcere (7). 

Tot la Românii din Macedonia mai există şi credinţa că. 
dacă într'un an se întîmplă să fie mulţi Zângânari, are să 
fie secetă mare (8). 



(1) Corn. de S. Sa părintele T. Bălăşel, paroch şi învăţător în Ştefă- 
nescî, jud. Vâlcea. 

(2) Gust. Weigand. Die Aromunen^ II Bd., Leîpzig 1894, p. 52 şi 901: 
*Dzundzunar, Rosenkâfer (auch sonstige Kâfer, die beim Fliegen ein 
Summen horen lassen.» 

(3) Corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(4) Corn. de d-1 Christea Geagea, Român din Macedonia, stud. fîlos. 
la Universitatea din Cernăuţi. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, Bucuresci 
1900, p. 182. Nota 1. 

(6) Corn. de d-1 losif Olariu, învăţător pensionat în Maidan. —Românii 
din Banat înţeleg sub cuvîntul gânganie^ gângolie, grângoşă şi gongă ori 
ce insect sau gândac; — cf. Dr. Gust. Weigand, Fănfter Jahresberiekt 
des Insiituts fur rumănische Sprache (rumănisckes Seminar J zu Leîpzig» 
Leipzig 1896, p. 316 şi 317. — Unii Români însă, tot din Banat, înţeleg 
sub CUV. grângoşă, după cum îmi scrie d-1 los. Olarili, mai mult gân- 
dacii, cari se văd pe drumuri sau pe alte căi trăgend câte o boboloeâ 
cât un ou de pasăre de mare făcută din baligă de vite cornute. 

(7) Per. Papahagi, op. cit, p. iSi 

(8) Com. de d-1 Chr. Geagea. 



GRANGOŞA. 

(Oymnopleurns pil olari as F.) 

Nu odată se p6te observă vara pe drumuri, precum şi 
pe alte căî, un fel de gândac negricios trăgând câte o bobo- 
I6că (1) de baligă de vită cornută, cât un ou de pasSre, saii 
purtând câte o blucă (2) de pămînt la picidrele dindărăt 
Mal adese-ori însă se pot vedă trăgând la una şi aceeaşi 
bobol6ca câte doi inşi, adecă o pereche, şi anume bărbătuşul 
şi femeiuşcă. 

Acest gândac se numesce de Românii din Banat; Grân- 
gdşă sau Gândac de grâne. 

Tot la Românii din Banat există despre acest gândac şi 
următ6rea legendă: 

«Se (jjlice c'a fost odată, 
Când eră lumea curntă, 
Şl-a fost o frumosă fată, 

care 

Pre cât era de frumosă, 
Cu mult eră maî lenosă, 
Că de leneşă ce eră, 
De multe ori nu se sculă, 
Batăr apă ca să bea. 

^Mama fetei aceleia eră văduvă de maî mulţi ani şi-şl 
iubiă fata ca şi ochii din cap. 



(1) Sub boboldcâ, pi. boboloşe, înţeleg Românii din Banat un boţ mic 
rotund. 

(2) Blucă = bobolocă. 



14 



'Dar fata, cu cât mumă-sa o iubiâ şi o cruţă maî tare,ci 
atâta se făliă mai mult şi nu ascultă mal nemică. 

cDe la un timp, vg(}end mumă-sa că nu lucrâză ma! nemici, 
se supSră pe dînsa şi începu a o mustră şi a o înfrunţi 
pentru lenea eî. 

«Dar în zadar, că fata se făcea că n'o aude şi nu asculţi 
de loc ce muma eî îî <}iceâ. 

«Odată, nu sciu cum şi ce s'a întimplat, destul că biata 
văduvă trebui să m6rgă de dimin6ţă la câmp, ca să rându- 
6scă ce-vă de lucru şi acolo, şi a lăsat în grija fetei ca, pani 
ce se va înturnă ea, să măture casa şi curtea, care eră plini 
cu bdbe (1) de grâu de la trăierat (2), 4ic^iidu-I: 

— «Ve4î, draga mea, eşti fată mare do măritat; aşi voi 
să vină peţitori, ca să te mărit, dar cine va peţl o fată, pe 
care n'a v64ut-o în vi6ţa eî lucrând ! 

vDupă ce a rostit cuvintele acestea, se duse la câmp şi 
până la amproor isprăvi ce avîl de lucrat şi se întdrse apoi 
acasă. Când ajunse însă acasă, ce să-î vadă ochii ?... Vede 
curtea nemăturată şi pre fata el somnor6să — căci numai 
atunci se sculase din pat, — împingând cu picidrele gunoiul 
înainte, iar mătura ţinend-o în mână. 

«Vâ(}3nd mumă-sa ac6sta, deşi iî eră mamă adevSrată şi 
o iubiă ca ochii sâl din cap, nu şT-a mal putut stîmpâră mâ- 
nia, ci înfuriindu-se a început a o mustră şi a o blSstSma 
4icend : 

— «Da, la ce ţl-a dat Dumne46u mâni, ca să lucrezi ca 
dînsele! dar dacă tu mâni (mâl) gunoiul cu picidrele, apoi 
să te facă Dumne4eu, ca 4^^^ ŞÎ n^iptea să tot lucrezi, însă 
numai cu pici6rele ! 

«Şi să se scie că: 

Blăstămul cel de părinte 
E ca focul de fierbinte. 

<N'a apucat bine a rosti cuvintele acestea, şi Dumne4eu» 
care t6te le scie şi le vede, ascultând bldstâmiil mumei celei 



(1) Bobe = grăunţe. 

(2) Trăierat - trierat, îmblătit 



16 

supSrate şi necăjite, prefăcu pre fata ei cea leneşă într*o 
Grângâşă, care de atuncî înc6ce numai încetez ă de a lucră 
4iua şi ndptea, dar nu cu manile, căci ea nu are mai mult 
mâni, ci numai cu picidrele. 

«Şi precum, ca fată, a mânat ea gunoiul cu picidrele, tot 
gunoiu mână ea şi acuma ca Grângdşă.T^ (1) 



(1) Corn. de d-1 los. Olariu. 



CÂRĂBUŞELUL 

(Rhizotrogus solstitialis L.) 



în decursul lunii luî Iunie şi mal cu s^mă începend cam 
de pe la St. Onufreiu, 12 Iunie, înainte, se p6te f6rte adese-ori 
ved6 pe la înserate, când e timp senin şi frumos, sburând 
în colo şi înc6ce, pe de-asupra fânaţelor şi a holdelor un fel 
de gândăcel, ca şi când ar juca un roiii de albine. 

Acest gândăcel, care aduce f6rte mult la făptura corpului 
cu Cărăbuşul, lat. Melolontha vulgaris, atâta numai că e ce-vă 
mai mic decât acesta, se numesce în Bucovina: Cărăbuşel, 
Cărăbuş de vară (1), Cărăbuş de hrişcă (2), Cărăbtiş mă- 
năîiţel (3), Cărăbuş micşor (4), Cărăbuş mic (5), Cărăbuş 



(1) Dat. Rom. din Braşca, sat în distr. Gurei-Homorului. diot de G^ 
rasini Roşea, agricultor ; — a celor din Frătăuţul-nou, dict de Nic Rast: 
*Cărăbuşelul trăesce pe cosirî şi mănâncă muşchîu mânânţel»; —a ce* 
lor din Galanescî, sat în distr. Rădăuţului, dict. de liena Gaciareu. 
ţărancă: <Cărâbtişeiî es pe timpul floriî grâului, adecă când e grâul 
şi secara în flore.» 

(2) Dat Rom. din oraşul Sucăva, com. de loan lenachi, stud. gimn.;- 
a celor din Poieni, sat în distr. Şiretului, dict. de lacob Popovici, agn- 
cultor; şi a celor din IgescI, dict. de loan Danilescu, agricultor. 

(3) Dat. Rom. din Carapciu, sat în distr. Storojineţulu!, dict de Vasile 
Cârciu, agricultor; — şi a celor din Vâcovul-de-jos, sat în distr. Rădiv- 
ţului, dict de Sidor Calancea, agric. 

(4) Dat Rom. din IgescI, dict de I. Danilescu. 

(5) Dat. Rom. din Bilca, sat în distr. Rădăuţulul, dict. de Ghirilă Ho- 
rodnic, agricultor. 



17 

roşu (1), Gândac de hrişcă şi Hrişcarîu (2), iar în Mol- 
dova: Cărăbtiş de ărbă (3) şi Cdrăbtiş de hrişcă (4). 

Gândăceiul acesta se numesce CărăbnşeU Cărăbuş mânân' 
ţel, Cărăbuş mic şi Cărăbuş micşor, de aceea pentru că e 
ce-vâ mal mânânţeJ, adecă mal mic, decât CărăbuşuHb) ; Că- 
răbuş de vară pentru că se arată vara, adecă la o lună după 
Cărăbuş, care se arată la începutul primăverii şi din care 
causâ se numesce apoi şi Cărăbuş de primăvară (6) ; Cără- 
buş de hrişcă. Gândac de hrişcă şi HrişcaHu, pentru că 
ese tocmaî atunci când e timpul desSmSuat hrişcă (7); iar 
Cărăbuş de ârbă, flind-că petrece mal mult prin 6rbă (8). 

Deci când ese Cărăbuşelul, atunci e un semn că trebue 
numai decât să semene hrişcă, dacă cel ce o sămdnâ voesce 
ca sâ se facă (9). 

Câte odată hrişcă se sămână şi mal de timpuriu, dacă te 
miri din ce causă Cărăbuşelul n'a putut eşi mal înainte din 
]>amînt (10). 



(1) Dat Rom. din Carapciu, dict. de V. Cârciti 

(2) Dat. Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţulul. 

(3) Dat. Rom. din Oprişenî, dict. de George lacob: «se numesce ast- 
fel, pentru că petrece mai mult prin erbă.» 

(4) Dat. Rom. din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu. 

(5) După spusa Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea: ^Cărăbuşelul 
e mal mânânţel decât Cărăbuşuh ; — a celor din Igescî, dict. de I. Da- 
nilescu ; — şi a celor din Carapciu, dict. de Vas. Cârciâ. 

(6) După spusa Rom. din Braşca, dict. de Anton PopovicI, agricultor: 
« Cărăbtiş de vară se numesce de aceea pentru că ese vara.» 

(7) După spusa Rom. din Igescl, dict. de I. Danilescu : « Cărăbuşul de 
hrişcă ese numai atunci, când e timpul de sămănat hrişcă. Amu-1 timpul 
de sămănat hrişcă — <Jic omenii — • că a eşît Cărăbuşul micşor* ; — a 
celor din Braşca, dict de Ger. Roşea ; — şi a celor din Poenî, dict. de 
Iac PopovicI : « Cărăbuş de hrişcă se numesce de aceea că ese tocmai 
atunci când se sămănă hrişcă. > 

(8) După spusa Rom. din Oprişenî, dict. de George lacob. 

(9) Cred. Rom. din Poeni, dict. de Iac. PopovicI; — a celor din Bu- 
ninţl. sat în distr. Sucevei, dict. de George Dârj a, agricultor : * Cărăbu- 
şul de hrişcă ese cam pe la St. Onufreiu. Când ese el e un semn că 
e bine de sămănat hrişcă. El nu face nici o stricăciune. Ese din pâmînt 
şi iarăşi în pămînt se ascunde»; — a celor din Braşca, dict. de Ger. 
Roşea: «Când ese Cărăbuşelul sau Cărăbuşul de vară e timp de se- 
mănat hrişcă.» 

(10) Dict. de Iac. PopovicI. 

Marian, Insectele, 2 



18 

în fine maî e de amintit şi aceea că atunci când es 
Cărăbuşi de hrişcă e un semn că are să se facă mu 
frumdsă pane albă şi hrişcă, iar când sunt puţini, atu 
crede şi se (}ice că va fi puţină pane albă şi hrişcă (; 

(1) Dupâ spusa Uom. din Galanesci, dict. de Ilăna Cuciurean : 
es mulţi Cărăbuşeî, atunci panele albe vor legă bine; când es 
atunci nu-i timp bun, pânea nu va legă»; — a celor din Budeniţ, 
distr. Storojineţului, dict. de Măriora Dutcâ: «Când sunt mulţi 
btişî de hrişcăf atunci hrişcă are timp bun, va rodi bine» ; - î 
din Moldova, com. Oprişeni, dict. de G. lacob: «Când sboră mn 
răbuşî de 4rbă, are să fie timp bun. ghielşug.» 



CĂRĂBUŞUL 



(Melolontha Tolgarls Fabr.) 

Nu odată ni se întîmplă să vedem pe la începutul luniî 
lui Maiu, une-ori însă, când se desprimăvărâză mal de tim- 
puriu, chiar şi pe la finele lui Prier, un insect, ale cărui an- 
tene, pici6re şi elitre sunt de coI6re roşiatică-castanie, iar 
restul corpului negru, care, cum începe a se înginâ <}iua cu 
n6ptea, prinde a sbură în t6te părţile într'un numSr aşâ de 
mare, ca şi când ar fi un roiu de albine. 

Acest insect care se ţine de familia gândacilor şi care, după 
ce s'a săturat de sburat, se aş6ză pe ramurile arborilor şi 
mal ales ale pomilor, unde stă apoi până a doua ^i dimi- 
neţa, ro<}endu-le mal t6te frunzele, florile şi fructele cele 
tinere şi fragede, se numesce pretutindene în Bucovina: Că- 
răbuş, în unele părţi însă, pe lângă Cărăbuş, încă şi Cără- 
buş de primăvară (1) şi Cărăbuş de păpuşoiu (2). 

în Moldova : Cărăbuş, fem. Cărăbuşă şi Vruh (3) ; 



(1) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic ; — a celor din 
Braşca, dict. de Anton Popovicî : « Cărăbuşul se numesce şi Cărăbuş de 

jyrimăvară, pentru că esâ îndată după ce s'a încă]<}it pămîntul şi pen- 
tru că prevestesce primăvara.» 

(2) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măriora Dutcă : t Cărăbuşul se 
numesce în Budeniţ şi Cărăbuş de păpuşoiii, fiind-că se arată pe când 
are să se semene păpuşoiul.» 

(3) Dr. H. Tiktin, Romănisch-deuisches Worterbuch, voi. I, p. 289 ; — 
Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţăranului româriy Iaşi 1897, p. 9 ; — 
Idem, Istoria naturală medicală a poporului român, Bucurescî 1903, 
p. 84. 



20 

în Ţ6ra-Român6scă : Cărăbuş (1), Scărăbuş (2), Găinti 
Găinuşă de şiră şi Gândac de ])run (4) ; 

în Transilvania: Cărăbuş, Cărăbuş de Maiu{b)^ Buza\ 
Bunzariu şi Gândac (7); 

în Maramureş: Cărăbuş (8); 

în Banat : Cărăbuş de Maiu, Grâîigâşă de svâmai 
şi Scărăbuş (10) ; 

La Românii din Meglenia: Bumbăr (11); 

Iar la cel din Macedonia : Cărăbuş (12). 

Larva Cărăbuşului, care e tot aşă sau chiar şi ms 
căcidsă decât dînsul, se numesce în cele mal multe 
ale Bucovinei: Ciormag; pi. clor magi, în unele comuna 
precum bună-6ră în Bilca, districtul Rădăuţuliif, şi i 
rapciu, districtul Storojineţulul: Vierme alb sau C 



(1) Gazeta Sătenuluîy an. II, R.-Sărat, 1886—1886, p. 866;— D. An 
Curs elementar de istoria nai.^ t. III. Zoologie. Partea II, Bu 
1874, p. 216. 

(2) G. Baronzi, Limba română şi tradiţiunile ei, QalaţI 1872 
— Cf. Cihac, Dicţ.,, t. I, p. 43. 

(3) Gazeta Şatenului, an. II, p. 366 ; — I. Moisil, Cărăbtâşiî, pr\ 
şi conservarea lor, publ. în Jiul, revistă pentru literatură şi scii 
I, Târgu-Jiu 1894, p. 28;— Amicul Tinerimea foe de cunoscinţc 
tore, an. I, T.-Jiu, 1896, p. 7. 

(4) Corn. de S. Sa pâr. T. Bălăşel : « Gâiniişa în partea muntos: 
Vâlcea se numesce Gândac de prun, căci acestei insecte îl pla< 
a sta prin ponieturile de prunî.» 

(6) I. Moisil, Cărăbuşii, publ. în <}iar. cit., p. 28. — Deşi gftnc 
cesta se arată de regulă în luna lui Maiu, totuşi numirea sa de 
buş de Maift nu mi se pare a fi poporală, ci tradusă din germ. Mi 

(6) Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 1893, No. 117, p. ( 
zariu, pi. 6?/2:ari = cărăbuş.* 

(7) Cărţile Sătenuhd român. Cartea IV, Blaşiii 1886, p. 64 : ^Gi 
(Bunzariî) cari se arată în April vor îngheţă în Mai(k.» 

(8) Gutinul, i^iar social, literar şi economic, an. I. Baia-mai 
No. 29, p. 4. 

(9) Corn. de d-1 los. Olariu. 

(10) Teod. Rotariu : Inimicii pomilor şi mijloce în contra acelor 
în A?nicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96. 

(11) Com. de d-1 Per. Papahagi ; — Idem, Românii din Megleni 
în revista ^Tinerimea română. > Noua serie. Voi. V, Bucnres 
p. 259. 

(12) Com, de d-1 Per. Papahagi. 



21 

alb (1), iar în altele, precum bună-6ră în Vîlaucea, corn. 
peste Prut: Babă pi. babe (2) ; în Maramureş : Ciormă (3) 
şi Ciorman (4) ; iar în Ţăra-Românăscă : Vierme alb (5). 

Deşî Cărăbuşul e un insect stricăcios, totuşi Românii nu 
se pot rabdă, când apare el întâiaşi dată primăvara, de a 
nu-1 privi cu plăcere cum sb6ră şi sbârnâesce în t6te părţile 
şi cum, greoiu fiind la sborul sgu, se lovesce mal de t6te 
obiectele, cari îl stau în cale. 

Şi nu fără causă, pentru că, după credinţa lor, dintre t6te 
insectele câte le sunt cunoscute, Cărăbuşul e acela care le 
anunţă cu siguritate mult dorita şi aşteptata primăvară. 

De aici vine apoi şi datina unor Români din Bucovina 
că, îndată ce v6d întâia 6ră un Cărăbuş^ caută numai de- 
cât să-1 prindă, şi după ce l-au prins <}ic: 

— «Pe sănătate c'am prins» sau <c'am pus mâna pe un 
Cărăbuş!» — ceea ce însemnăză: ^Mulţămesc lui Dumnezeu 
c'am ajuns cu sănătate primăvara!» (6). 

Alţii iarăşi îndatin6ză, când es întâia 6ră primăvara Că- 
răbuşii, de a prinde pe unul dintre dînşii şi a-1 pune pe 
palmă. Şi dacă cărăbuşul prins sb6ră de grabă, cred că în de- 
cursul întregel veri vor fi harnici, iar dacă nu sb6ră de 
grabă e un semn că vor fl leneşi (7). 

însă Cărăbuşul, după credinţa Românilor din Bucovina, 
e nu numai un prevestitor al primăverii, ci el pretind tot 
odată a cun6sce de pe mulţimea sau puţintîmea perişorilor 
sau maî bine 4is a pufuşorului, cu care e acesta acoperit 
pe pântece şi pici6re, cum va fl vara ce urmăză : căldur6să 



(1) Dict. do Chirilâ Horodnic şi Vas. Cârciu. 

(2) Corn. de Victor Bodnărescu, stud. gimn. 

(3) Com. de d-1 Th. A. Bogdan : «Numirea Ciormă (viermuleţ) am 
au<^it-o de la un om din Oroiu de lângă Baia-mare.> 

(4) Gutinul, an. I, p. 4: <^ Ciorman = larva Cărăbuşului.» 

(6) D. Ananescu, op. cit., p. 215; — Gazeta Şatenului, an. II, p. 366: 
«Larva Cărăbu^ulta obicinuit e insecta cea maî stricâciosă. Chiar tomna 
acesta, prin prejurul pădurilor şi chiar la câmp şi maî ales pe lângă 
coturî şi mărăcinî, Viermele alb, precum se maî numesce acesta urî- 
ciosă insectă, a atacat o mare parte de grâu s^menat maî cu semă tim- 
puriu.' 

(6) Dat. Rom. din Poenî, sat în distr. Şiretului. 

(7) Cred. Rom. din Crasna, sat în distr. Storojineţuluî. 



22 

sau frîgur6să? rodit6re sau nerodît6re? şi mal ales în pri- 
vinţa păpuşoiului (porumbuluî) şi a p6melor. • 

Aşâ cred şi spun eî că dacă Cărăbuşii, când es întâiaşi- 
dată primăvara şi încep a sburâ în colo şi în c6ce, sunt pe 
pântece păroşi, atuncî e un semn că vara va fi frigunSsâ. 
iar dacă nu sunt pSroşî, că va fi căldur6să (1). 

Dacă Cărăbuşul e îmbrăcat pe picidre, adecă p6ros, când 
ese din pămînt, atuncî vara va fl f6rte măn6sây iar dacă 
nu va fl îmbrăcat, atunci nu va fl timp de pane (2). 

Dacă Cărăbiişul are pici6re f6rte pSrdse, apoi se crede 
că este bine a sSmSnă păpuşoiu, în care va fi belşug, daca 
însă pici6rele nu-s p6r6se, că nu va rodi păpuşoiul (3). 

Şi cu cât mal mulţî Cărăbuşi se vor arătă primăvara, şi 
mal ales pe timpul aratului, cu atâta, cred el, că anul acela 
va fl mal roditor (4), că se va face mal mult şi mal bunpâ- 
puşoiii, însă mal puţine p6me, iar când es mal puţini, atunci, 
spun eî, că n'are să fle mult păpuşoiu, dar pentru aceea vor 
fl mal multe p6me (5). 



(1) Cred. Rom. din Crasna. 

(2) Cred. Rom. din Storojineţ, dict. de Nicalal Haraga. agricultor. 

(3) Dim. Dan, Credinţe 2>op. bucovinene, publ. în Gazeta Bueorml 
an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79, p. 2 ; — Cred. Rom. din Băeşescl, sat îndistr. 
Gura-Homoruluî ; — a celor din Tereblecea, distr. Şiretului, com. de 
Luca Buliga, &tud. gimn.: «Când es întâia oră Cărăbuşii, e bine să &? 
semene păpuşoiul, căci atuncî e un semn că nu va fi mai mult rece, nu 
va fi brumă.» 

(4) Cred. Rom. din Câmpulung, com. de Vas. Burdohos, 8tud. gimn- 

(5) Cred. Rom. din Poeni, com. de Dim. Furtună, stud. gimn.; — a celor 
din Tereblecea, com. de L. Buliga; — a celor din Mahala, com. de Ionici 
al lui lordachi Isac: «Când primăvara se arată mulţî Cărăbuşi^ atuneiec 
crede că păpuşoii vor ave timp bun>'; — a celor din Bilca» dict. de Chir. 
Horodnic : *Când es mulţî Cărăbuşi de primăvară va fi timp; atund 
încep a se semenâ păpiiş6iele>; — a celor din Gura-Sadoveî, com. deLeoi 
Latiş, stud. gimn.: < Când sunt mulţi Cam 6î^î primăvara, atuncî secrede 
că are să fie belşug în tote panele; — S. Fl Marian, Serbâtortie h So- 
7nă7iîy voi. I, p. 117 :— Albina Carpaţilor, an. IV, Sibiiti 1879—80, p.!î: 
*Când es Scârăbnşii, e dricul aratuluî, cu cât sunt mai mulţi Seăr^ 
bttşî într'un an, cu atât va fi el mai mănos;» ~ Dim. Dan, CrM$ 
2)op, bucovineney publ. în Gazeta Bucovinei^ an. IV, No. 63, p. 1 : «D«^ 
într'o primăvară se arată mulţî Cărăbtişî^ apoi se crede că va nHfi 
păpuşoiul şi vice-versa.» 



23 

Tot cam aşa cred în privinţa acâsta şi Românii din Mol- 
dova (1), Ţăra-RomânSscă (2), şi ceî din Transilvania (3). 

Şi ca să se încredinţeze: care rând de păpuşoiu sau po- 
rumb anume va fi maî bun şi maî frumos : cel ce se va s6- 
mSnă mal de vreme, cel ce se va sdmgnâ maî după aceea 
saâ cel mal târziu? c6rcă, când ară, pici6rele Cărăbuşului, 
şi care pereche de pici6re sunt mal pSr6se: cele dinainte, 
cele mijlocii sau cele dindărăt, acel rând de păpuşoiu, spun 
el că va fi mal bun, iar celă-lalt mal slab (4). 

N'apucă însă a trece dou6, trei <}ile de la prima arătare a 
Cărăbuşilor, şi numai ce vecjî şi pre băeţl alergând pe la înse- 
rate în colo şi înc6ce după dînşii, a-î prinde şi a se juca cu ei. 
Iar 4îua caută să afle câte unul sau şi mal mulţi, cari sunt 
mal mari şi cât se p6te de viol, ca nu numai să se j6ce, ci 
să p6tă face şi morişcă sau sbârnăitdre din el. Şi cum pun 
mâna câte pe unul^ încep a-I descântă şi a-I <}ice: 

Val, sărace Cărăbuş, 
Că'n buni mâni maî încăpuşi, 
De-acum ori cât vel cerca, 
Din mâna mea nu-I scăpă ! 

Iar după aceste cuvinte întroducet6re, urmând mal departe, 

Cărâbuşe, Cărăbuş, \ Şi-aşă mi te-î învârti, 

Eli din tine-oiu face-aeuş Pămîntul de nu-î zări, 

O morişcuţă de vînt Până ce te-I ameţi 

Pe faţ'acestuî pămînt i Şi tu tot nu vei peri ! (5) 



<1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 9 : «în anul când sunt Cărăbuşi 
mulţi, se fac bucate multe.» — Idem, Istoria naturală medicală, p. 85. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Când sunt multe 6rdtw?«^î primăvara, 
e semn că anul va fi bogat în tot felul de rode.» 

<?/) Cărţile Şatenului roinân. Cartea V, Blaşili 1886, p. 80: ^Gândaci 
mulţi (cărăbuşi) vestesc an mănos > 

(4) Cred. Rom. din Oprişenî, distr. Şiretului; —a celor din Mahala, 
corn. de Ionică al lui lord. Isac : <Când Cărăbuşii sunt flocoşî la tote 
şese piciorele, păpuşoii ceî timpuriu semănaţi, ceî mijlocii şi ceî târcjliî 
vor ave timp bun; iar când sunt flocose numai cele de dinainte, iar 
cele-lalte nu, atunci numai păpuşoii ceî timpurii sămănaţî vor ave timp 
bun, iar cei mijlocii şi cei din urmă nu>. 

(5) Dat. băeţilor din Stroescî, sat în distr. Sucevei. 



24 

După ce au rostit cuvintele acestea, ieau dou6 crăeănute, 
adecă dou6 beţiş6re asemenea de lungi, cari au la un cap^t 
corniş6re în forma unei furcuţe, iar neavând forma acâsta. 
le încrestâză la un capSt şi le daâ forma de furcuţe, şi apoi 
le împlântă în pămînt la o depărtare anumită una de alta. 
După acâsta ieau alte dou6 beţiş6re mal netede, şi iarâş) 
asemenea de lungi, dintre cari pre unul, numit sul, cr6pându-l 
la mijloc, îl pun orizontal între furcute, iar pre cela-lalţ 
care e la amândouS capetele ascuţit, îl bagă în crdpătura 
sulului ast-fel ca amândoud beţiş6rele să formeze o cruce. 
Ieau apoi Cărăbuşii, ce i-au prins mal nainte, şi cari sunt de 
regulă un bărbătuş şi o femeiuşcă, le rup la amândoi câte 
un picior de dinapoi, şi îl împlântă cu piciorul rupt unal 
într'un capât al beţişorului ascuţit şi pre al doilea în celă- 
lalt capăt (1). 

Pâcend în chipul acesta morişca, îl silesc să sbdre picând: 

Hâz, bâz, I Cum pul mâna pioluescî 

Hâz, bâz, 1 Şi de vămi nu gândescî, 
învârte-te, Dar cum macini, cum plătesc! 

Desvârte-te, Şi mal mult nu zăbovesc!, 

Femeiuşcă { Ci spre casă te pornescL 
Sue-te, Hâz, bâz, 

Bărbătuş j Hâz, bâz, 

Scoboră-te ! Femeiuşcă 

Hâz, bâz, I Urcă-te, 

Hâz, bâz, Bărbătuş 

La moră la Ilişescî, ' Scobdră-te ! (2) 

Cărăbuşii, voind să sb6re, încep a sbârnăl şi a se învârti 
împrejurul sulului tocmai ca şi o morişcă sati mal binedi^ 
ca şi cupele de la r6ta unei mori. 

Iar sbdrnăitârea se face ast-fel : 

Ieau mal întâiu o aripă de-asupra (elitră) de la un Cărăbuf 
şi îndoind-o în douS bagă prin capetele el un spin vârtos 
de perj sati de p6r sâlbatic. 

Fiind ac6sta gata, prind un alt Cărăbuş cât se p6te de vioiâ 



(1) Dat. băeţilor din Ilişesci, sat în distr. Gura-Homonilal, corn. de 
Filaret Doboş, stud. ginm. 

(2) Dat. bâeţilor din Reuseni, sat în distr. Sucevei, corn. de Vasile Pop, 
stud. gimn. 



25 



îî rup un picior de dinapoi de prin încheietura cea din urmă 
despre corp şi înfig în partea rămasă spinul cu aripa îndoită. 

După acSsta caută un paiu sau o nueluţă subţire, bagă 
nueluşa în îndoitura aripei, şi apoi suflă asupra Cărăbuşuluî. 

Bietul Cărăbuş, voind a sbură şi a scăpă din manile celui 
ce 1-a prins, începe a se învârti şi a sbârnăî împrejurul pa- 
iului sau a nueluţel, ca şi când ar fi o adevărată sbârnăi- 
t6re (1). 

BăeţiI din Banatf la carii jucăria acăsta e asemenea usitată, 
fac sbâmăitdrea, numită de dînşii svârnaică, aşă : 

Prind o mueruşcă de Cărăbuş şi, rupându-I o aripă de- 
asupra, bagă în unul din capetele acesteia un spin subţire 
pre care îl înfig apoi într'un b6ţ ca degetul cel mic de gros 
şi cam de o palmă de lung. După acăsta bagă la celă-lalt 
capăt de aripă un alt spin, asemenea subţirel, însă ce-vă mal 
lung decât cel dintâiu, pre care îl lasă liber. 

Sfârşind acăsta de făcut, prind un bărbătuş, pre care îl nu- 
mesc el de astă dată popă şi, rup§ndu-I piciorul cel de dina- 
poi din partea stângă de prin încheietura din urmă, înfig 
în locul acestuia spinul ce a rămas mai nainte liber, şi apoi 
dau popeî drumul să sb6re. 

Popa, adecă Cărăbuşul bărbătuş, cugetând că a scăpat 
din manile celor ce l-au prins, dă să sbdre, dar neputăndu-se 
depărta, prinde a sbârnăî şi a se învârti necontenit în pre- 
jiirul spinului înfipt în băţ, până ce nu mal p6te de ostenit, 
apoi se opresce din sbor. 

BăeţiI, vă4endu-l că s'a oprit, îl învârtesc de două, de trei 
ori, şi el iarăşi începe a sbură şi a sbârnăî până ce nu mai 
vede bine. 

O samă de băeţi înţepenesc svârnaica acăsta în pămînt, 
alţii însă, ca să fie mal siguri şi să aibă mal mult haz şi 
bucurie, o ţin strîns în mână (2). 

în fine băeţii din Ţera-Româfiescă, la cari jucăria descrisă 
în şirele de mal sus e aşişderea usitată, fac sbârnăitârea, 
care se numesce de dînşii sfârleză, ast-fel : 

Prind două Găinuşe mal măricele şi după acăsta rup uneia 



(1) Dat. băeţilor din llişescî, corn. de Fii. Doboş. 

(2) Com. de d-1 Jos. Olariu. 



26 

o aripă şi o l^pddă. Aripa luată o găuresc la ambele capete. 
Cu un capăt o pun în vârful unul b6ţ, tăiat rotund în cap. 
şi cu un mărăcine o fîx6ză acolo, introducând mărăcinele 
prin gaura făcută în aripă, şi apoi prin vârful bSţuluT. Mă- 
răcinele are măciucă, ca aripa să nu p6te scăpă. Se iea 
apoi alt mărăcine cu măciucă şi se introduce pe gaura de 
la capâtul rămas liber al aripei şi anume din lăuntru in 
spre afară, ast-fel ca vârful ascuţit al mărăcinelui să feS 
afară mult, iar măciuca să nu-1 lase a se desprinde. Se iea 
după acesta ceea-laltă Găinuşă şi i se frânge unul dintre 
cele doue pici6re mal mari, şi anume de la genunche. Pe 
cavitatea cotoiului acesta se vâră mărăcinele cu vârful cel 
ascuţit până se întăresce bine, aşă că Găinuşa rSmâne spân- 
zurată de un picior, avend aripele libere. Se apucă apoi 
băţul în mână ca pe o c6dă de biciu şi începi a învârti 
puţin. Găinuşa îşi iea vînt şi sburând se învârtesce ea o 
sfărlcză un timp maî îndelungat (1). 

Acăstă datină a băeţilor de a face morisce şi sbârnăitâre 
sau svârnaice şi sfârleze din Cărăbuşi, la care ocasiune 
atâta ce-I muncesc până ce nu mal văd bine, cred că a dat cu 
timpul nascere următ6rel ^icale: 

Vaî, sărmane Cărăbuş, 
Pe-a cuî mână-ml încăpuşi! 

Sau: 

Of, sărace Cărăbuş, 
Pe-a cuî mână încăpuşi! 

care e usitată nu numai în Bucovina, ci şi în Moldova ?i 
ŢeraRomânăscă (2), sau: 

Scărăbuş, 

P'a cui mână aî ajuns! (3) 

care e usitată în ŢeraRomânăscă, şi care se <Jice despre un 
om, ce se vede într'o mare primejdie (4). 



(1) Corn. de S. Sa. Per. T. Bălăşel. 

(2) I. N. Zanne, Proverbele Romanilor. Voi. I, p. 398. 

(3) Baronzi, op. cit., p. 52. 

(4) Zanne, op. cit . p. 39J. 



27 

Alţii însă sunt de părere că adevărata origine a acestei 
4icale ar fi cu totul alta, şi anume urmât6rea poveste : 

«ţ)îce că pe timpul când se luptau Românii cu Turcii, s'au 
întâlnit într'o 4î doi ostaşi, unul român, iar celă-lalt turc. 

«Turcul, cum dete cu ochii de Român, îşi puse în gând 
ca numai decât săi om6re. însă el, deşi erâ cu mult mal 
tare decât Românul, totuşi nu voî să-1 om6re aşâ-şl îndată, 
ci voi să-I afle mal întâiii o pricină. 

«Dar ce pricină să-I afle, după ce Românul nu erâ cu ne- 
mică vinovat? 

«^^lată însă că tocmai atuncia, când se bătea Turcul cu 
gândul ce fel de pricină să-I afle, dă cu ochii de un Cără- 
buş, şi cum îl zăresce îl iea în mână, fără ca să-1 vadă Ro- 
mânul, şi apoi, întorcendu-se cătră Român şi arătându-I 
mâna, în c:îre ţinea Cărăbuşul, îl întrebă <jicend: 

— «Spune-mî, Române, ce am eu în mâna ac6sta? De 
mi-i spune, e norocul tău, iar de nu ghicesci, pe Ioc te omor! 

«Românul, care din întîmplare se chema Cărăbuş^ ne- 
sciind ce are Turcul în mână, şi cre4end că acesta îl va 
omorî, începu a oftă şi a 4ice: 

Of, sărace Cărăbuş, 
Pe- a cui mână încăpuşi! 

«Turcul, la rândul sSu, nesciind că Românul se chămă 
Cărăbuş^ ci cugetând că el întru adevăr a ghicit, îl 4ise: 

Norocul teii c'aî ghicit. 
Că de n'aî fi fost ghicit, 
Pe loc te-aşî fi omorît! 

«Şi rostind cuvintele acestea îî dete Românului drumul 
să mărgă în pace» (1). 

O variantă a acestei poveşti, intitulată ^înveţatul Cară- 
buş sau cismarul doctor , sună în prescurtare după cum 
urmăză: 

< Cărăbuş, un biet cismar, mal mult peticar, sărac lipit pă- 
mîntulul, vă4enduşl nevasta bolnavă, alărgă la un doctor 
şi-i spune păsul, care 1-a adus; primesce o reţetă, dă căr- 
b6va şi placă. 



(1) Din Şcheia. sat în distr. Sucevei, com.de D. Câmpan, stud. gîmn. 



28 

«Işl face de atunci cismarul planul să se lase de meseria 
Iui şi să se apuce de alta mal băn6să, cum e cea de doctor, 
şi scrie pe uşa lui: om ce scie multe. 

«După nenumărate isbân^I, I-a eşit numele de om învăţat 
şi a-tot-sciutor, strînge parale multe şi se pornesce înapoi 
acasă cu t6te ale lui. 

Cum mergea el însă, iat' un Turc călare 
Alergă să va<^ă ce 'nvăţat e mare, 
Cel ce-aşă de grele lucruri isprăviă. 
Şi precum călare către el mergea, 
Prin văzduh de-odată mâna şî-a întins 
Şi din sbor cu mâna, cum a dat, a prins 
Un gândac, o gâză, ce pe câmp trăesce. 
Cărăbuş anume care se numesce. 
Pe cismar opresce, fără ca să scie 
Cum îl ch^mă, cine pote ca să fie, 
Şi-arătându-î mâna <^ice : «să-ml ghicesci 
Ce-î aici într'însa, ghicitor ce eşti? 

Biet cismarul tace, şăde nemişcat 

Şi la Turc privesce cât e de 'ncruntat: 

Grea belea, păcatul 

Astăc;^! m'a găsit. 

Şi pe cât îmi pare 

P6te le-am sfârşit! 
Ast-fel (^ice 'n gându-î plin de supărare. 
Iar apoi se vaită chiar cu glas ma! mare: 

— ^Vaî, sărmane Cărăbuş, 

Pe-a cui mână-mt încăpu^şî! 

Au<Jindu-l Turcul (Jice: «L-aî ghicit 
Cărăbuş e, iată-1! Bine-aî nimerit.» (1) 

Alte variante ale acestei poveşti sau anecdote se află la 
Anton Pann (2), P. Ispirescu (3), G. Cătană (4) şi I. Adam (o), 



(1) Th. D. Speranţîa, Alte anecdote populare. Voi. II, BucurescI, p 
64-69. 

(2) Povestea vorbeî. Partea I, Bucurcscî 1862, p. 30—60. 

(3) Legende sail Basmele Românilor. Partea II. Fasc. I, Bncnrescl 
1874, p. 100—112. 

(4) Poveştile Banatului, culese din gura poporului bănăţean, Gherb 
1895, p. 35—39. 

(6) Pe lângă va/rdf, pilde şi glume ţărănesc!, Bucurescî 1900, p. 66-68. 



29 

cu acea deosebire numai că Ia A. Pann eroul poveste! n'are 
nume, în povestea culâsă de Ispirescu însă, în loc de Că- 
răbuş, figurez ă Lăcusta (1), iar în cea culSsă de Cătană 
Greluşul (2). 

Afară de povestea citată, în care figurez ă cuv. Cărăbuş^ 
se află şi un joc, în care copiii se pun în cerc şi unul dintre 
el arată pe rând pe fie-care dintre tovarăşii lui, spunând câte 
unul din cuvintele frasel: 

Scărăbuş, Scărăbuş, 

P'a cui mâni aî ajuns! (3) 

în fine trebue să mal amintesc încă şi aceea că o s6mă 
de Români din Bucovina întrebuinţâză adese-orl Cărăbuşii 
ca medicament, şi anume în contra b61el De dînsele^ adecă 
în contra reumatismului. 

Prind adecă în luna lui Maiu mal mulţi Cărăbuşi şi-I pun 
într'un şip mare cu spirt, în care îl lasă apoi până ce putrecjesc. 

în restimpul acela însă, cât stau Cărăbuşii în şip, caută 
în pădurea cea mal apropiată trei muşin6e de furnici de 
cele mart şi, după ce le-a aflat, merge bolnavul de Dinsele, 
iar dacă nu p6te singur merge, se duce altul în locul lui 
într'o Luni diminâţă până nu răsare s6rele, iea din muşinoiul 
dintâiu un pumn de ternă cu furnici cu tot şi le lâgă într'un 
corn de basma, apoi merge la al doilea şi la al treilea mu- 



(1) Op. cit, p. 110: «Ghici ce este aicî, moşule, ^ise Vodă, arătându-î 
pumnul, în care ţinea gândacul. 

«Moşul o băgase pe mânecă de frică; Iu! îî eră temă să nu i se des- 
copere vicleniile. 

— «Eî, Lăcustă, Lăcustă, ^îce moşul cu graiâ milogit, 

AI umblat cât al umblat 
Dar aci ţi s'a 'nf undat!» 

(2) Op. cit, p. 37: -^Părinte! am au^it că sciî căuta în păscălie. Cine-vâ 
mî-a furat o mie de galbeni şi nu pot da de urma hoţului; am venit 
la tine să-mi daî în păscâlie, decî înainte de a merge cu mine, să-mi 
ghicesc! ce am eu acuma in mână? 

«Vlădica băgase mâna în buzunar şi ţinea Qrehiştd în ea. 
«Popa, nesciind în grabă ce să răspundă, îşi împlântă mâna în barbă 
^icend: 

— «Vaî, sărmane Oreluş! înţelegendu-se pre sine sub cuvîntul Qreluş.* 

(3) Zanne, op, cit., p. 399. 



30 

şinoiu şi luând şi dintr'acestea ca şi din cel dintâiu le l^gi 
şi pre acestea separat. După acesta se lnt6rce cu terna ; 
cufurnicele acasă şi aşă legate în cornurile basmalei, cum sun 
le pune într'un c6un la foc ca să f6rbă. După ce au fier 
sc6te basmaua din c6un şi ducându-se cu dînsa iarăşi i 
pădure, pune fie-care legătură cu f urnicele m6rte la locul loi 
adecă fie-care pe muşinoiul din care a fost luată. 

In sfârşit, după ce s'a făcut şi acesta, cel bolnav de Dii^ 
sele se scaldă în apa, în care au fost fiert terna şi furnicel 
Iară după ce s'a scăldat, se unge, mal ales pe pici6re, c 
spirtul în care au fost puşî Cărăbuşii. 

Spirtul se p6te întrebuinţa ori şi când, Cărăbufii îns 
trebue să se pue într'însul numai în luna lui Maia (1). 

Babele din Ţâra-Romăncscă adună [viermi albi, adec 
larve de Găiiuişe, îl pisăză cu tămâe din Boboteză şi cu usU 
roiUy tot din Boboteză, şi fac un fel de unsdre dintr'fnşii, c 
care se ung apoî bolnavii pe pici6rele bolnave de b61a nv 
mită ^D'ăi reî^ (2). 

O samă de Români însă, atât din Bucovina cat fi dii 
Moldova şi Ţira-Românescă, susţin că Cărăbuşii sunt bun 
nu numai. De dînsele sati D'ăî rei, ci şi pentru Bala fu 
cazului. Drept aceea când cine-vâ ofteză într'una, mănânc; 
Cărăbuşi şi î trece. 

în unele sate întâîu se mănâncă şi numai de gusU dupi 
ce se curăţă mal întâiu de aripi şi de pici6re ca să nu sgâ 
rie în gât (3). 

(1) Dat. Rom. din Şcheia, corn. de D. Câmpan;— a celor din Mitocul 
Dragoinirneî, sat în distr. Sucevei, corn. de V. Grecîuc, stud. gimn.: «Câw 
îl dore pe cine-vâ picîorele saii manile sau şi alte părţî ale oorpalu!, e bin< 
să ieă Cărăbuşi şi să-î pue în spirt, ca să stea vre-o două tjile, şi apo 
cu spirtul acela să se ungă pe locul care-1 d6re.> 

(2) Com. de S. Sa Păr. T. Bălăşel :» Bolele reumatismale fn popon 
de pe la noi se numesc *D'ăi rât.^ 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, Istoria ncUuralâfM 
dicalăy p. 85. 



s- Jt * 



BĂLIGARIUL 

(Geotrupes stereorarias L.) 



Prin baligele vitelor d3 casă şi mai ales prin cea de caî 
I6rte adese-orî se p6te observa în decursul verii un gândac 
de 15 — 24 mm. de lung şi de col6re n6gră sau întunecat- 
^ albastră, care, după ce a răscolit în t6te părţile baliga în 
'care a petrecut şi a mftncat tot ce a aflat într'însa bun pentru 
^^^dfnsul de mâncare, îşi face sub aceeaşi baligă o borticică 
^■perpendiculară în pămînt, în care se ouâ apoi femeiuşcă 

cftte un oii. 
• Acest gândac se numesce în Bucovina : Băligariu sau Bă- 
'- le^fariu (1), Gâza boului (2), Trânduş (3), Trânt (4), Trânz (5), 



(1) Dat. Rom. din Carapciâ, dict. de Vas. Cârciu : ^Băligariul petrece 
jnial cu semă în baligă de vită. El e negru şi are musteţe scurte ;> -— 
m celor din Galanescî, dict. de Precup Galan ; — a celor din Frâtăuţul- 
**vechiâ, dict. de Mich. St. Coniac: ^Băligariul se face ma! cu semă în 
gunoiul de cai»; — a celor din Udesci. dict. de Lazar Rotariu ; — pre- 
cum şi în multe alte sate din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de loan Ungurean : « Gâ4ia boului 
lace borţl sub baliga de vită.» 

(3) Dat. Rom. din Valea-Putneî, sat în distr. Câmpulungului, corn. de 
Em. Antonovici, stud. gimn.;— a celor din Vicovul-de-jos, dict. de d-1 
3£rîm Isopescu, conducător al şc61ei pop. din loc. ;— şi a celor din Putna, 
<iict. de Vasile Văcăreau : *Trândv>şul se află tomna în baligă de cal.» 

(4) Dat. Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga: ^Trântul se face 
aaumai în baligă de cal.» 

(6) Dat. Rom. din Carapciu. dict. de Vas. Cârciu: «Aripile cele de- 
asupra ale Trâmuluî sunt ca coja, iară cele dedesubt ca hârtia de ţigară; 
<^le de-asupra sunt negre, iar cele de desubt albe. De la cap până 
Xa arip! are o pată, o scoicuţâ de colore verde. Lângă och! are musteţe 
xnaî mascate decât părul, vin ca părul cel de porc. Ei petrece numai în 
T>aligă de cal, sub care îşi face bortite, şi anume numai la câmp, nici 
odată însă în grajd.» 



32 

Ilenuţă sau Ilenuţa cea păduchidsă (1); în Moldova: Trăm(î) 
în Ţ6ra-Românâscă: Bălegar şi Băligar(3); în Transilvania: 
Găzăj Gândac de gunoiu^ Gdngd şi Gangă de baligă (4); 
la Românii din Meglenia : Bubulică (5) ; iar la Românii din 
Macedonia : Bubuite şi femenin Bubulică (6). 

Numele de Băligariu al acestui gândac îl vine de acolo, 
fiind-că el de regulă petrece numai prin baligi &a% după cum 
cred şi spun Românii din Epir, fiind-că el se nasce din ba- 
ligile de cal sau de catâr (7) ; cel de Trânt, plur. Trânti 
flind-că se află mal cu s6mă pe locurile acelea unde pasc 
şi se trântesc (tăvălesc) caii ; (8) cel de Trânduş, pL TVditdtfft, 
pentru că umblă încet şi greoiu, căci trânduş însâmnă in 



(L) Dat. Rom. din Poen!, distr. Şiretului, com. de Dim. Fartnni 

(2) Dat. Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict de Grigore Olarii: 
^Trâmul e negru, petrece pe câmpuri şi pe lângă grajduri şi se fuc 
numaî în baligă de cal.» 

(3) B. P. Haşdeu, Etym. Magn.y t. III,p. 3.027: r Bălegar saQ Băligar, 
pi. băleyari şi băligarî, lat. Scarabeus fimetarîus, «gândac negru care 
trăesce în bălegar.» (Tutova, c. EpurenI). Aşă se ^ice şi în Bucoviu 
<S. FI. Marian). Cuvîntul se trage din balegă prin sufixul masculin or. 
lat. arius, fiind ast-fel o formaţiune diferită de neutrul bălegar.^ 

(4) G. Crăîniceanu, Nomenclatura română-laUnă, publ. in Canvorlrirl 
Uter., an. XXIII, p. 335. 

(5) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista ^Tinerimn 
română.* Noua serie. Voi. V, Bucurescî 1900, p. 268: ^Bubulică s., m 
fel de cărăbuş.» 

(6) Com. de d-1 Per. Papahagi: ^Bubulic în genere însâmnă gândac, 
gărgăun, gongă. La Avela (Epir) se numesc gândacii negri cari se 
nasc, după credinţa poporului, din baligele de cal şi de catâri, şi cari 
apoi îşi depun ou^le tot în baligă, din cari fac un ghemuş^ pe care H 
rostogolesc până ce se rotun<}esce cu desăvârşire şi expus la sdre se îb* 
tăresce. Bubulică este acelaşi lucru şi se usiteză în Macedonia mal molt 
forma femenină. In Epir se usiteză forma femenină ca nume propriu; 
— Gustav Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leipzig 1894, p.52 şi 298: ^Bft 
bulik, Mistkăfer (Mănchen), pLBubulits; Bubulikă, Kăfer, Mistkâfer';- 
Idem, Funfter Jahresbericht des Instituts fur rumânisehe Spraekt 
(Rumănisches Seminar) zu Leipzig, Leipzig 1898, p. 305: «Ar, Bubulikă 
Kăfer, Mistkăfer, ist wohl eine selbstăndige Bildung des Ar. vom Stamme 
bub, — bzw. bubiis (s. u. bombulî) aus vgl. nblg. kSkoaism, «Insekt», ngr. 
^ojt^iX'.o^, ^Hummel". 

(7) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(8) După spusa Rom. din Storojineţ, dict. de Nic. Haraga. 



33 



limba Românilor din unele părţî ale Bucovinei atâta cât 
hălăoiu, greoiii, leneş (1); iar cel de llenuţa cea păduchiâsă, 
fîind-câ e f6rte adese-orl necăjit de un fel de păduchi numiţi 
lat. Gamasus coleoptratorum (2). 

Numele de Bubuite şi Bubulică provine, pe lângă vorba 
de t6te <|ilele, încă şi într'o poesie poporană din Macedonia^ 
intitulată € Nunta Purecelui cu lindina^ sau ^aminşuşitsa*, 
după cum numesc Macedonenii lindina. 

Iată şi poesia respectivă, în care mai provin încă şî alte 
numiri de insecte: 



Sămbădă dimneatsă 

Si sculă fumiga^ 

Z duse la moară 

Cu daă grătsă di melu 

Tă s facă culats, 

Tă s chîamă nunlu ş furtatlu, 

S nsură puriclu 

Ş Io aminşuşitsa, 

Tahtalbiclu nunlu 

Ş piducRul furtatlu, 

Bubuliclu socru, 

Z bubulică s6cră, 

Preftsă tăunlîij 

Dzundzunarlu despot, 

Ifikisiră taîfă. 



Sâmbătă dimin^ţă 

Se sculă furnica, 

Se duse la mdră 

Cu două grăunţe de meiu (3) 

Ca să-şi facă colaci, 

îşî chemă nunul şi f ărtatul (4), 

Se însura puricul 

Şi-şl luă lindina. 

Plodita ca nun 

Şi păduchele fărtat, 

Băligariul socru, 

Băligăriţa socră, 

Preoţii tăunii, 

Dzundzunariul episcop 

Şi aşă se porni ospăţul (5). 



în fine la Românii din Macedonia mal există încă şi ex- 
presiunea: ^Are bubuliţî în cap», ceea ce îns6mnă atâta cât 
a av6 gărgăuni, precum şi: «Zi şti bubulifli»^ a scî, a se 
pricepe în drăcii (6). 



(1) Corn. de d-1 Ifrim Isopescu. 
<2) Corn. de Dim. Furtună. 
<3) Meiu = Mălaiu mărunţel. 

(4) Vornicel, vătăjel. 

(5) G. Weigand, Die Aromimen, II. Bd., p. 60. 
<6) Com. de d'l Per. Papahagi. 



Marian, Insectele. 



BOUL LUI DUMNEPEO. 

(Lacauas cerras L.) 



Prin grădinile împănate cu pomete mari şi mal cu sămi 
prin pădurile de stejar! se află un insect mare, negru-cas- 
taniu, ale căruî fălci s6m6nă cu c6rnele unul cerb. 

Acest insect, care se ţine de ordinul gândacilor^ lat co- 
leoptera, şi anume al celor cu antenele în forma unei foiţe 
şi cu cinci încheieturi la pici6re, şi care e cel mal mare din 
t6tă Europa, se numesce în Bucovina : Boul lut £>umne4€i, 
femeiuşcă : Vaca lui Dumnezeu, Boul Domnului^ fem. Vaca 
Domnului, Capul cerbului, Cerbul lui Dumne^eu^ CerbariS, 
Buhaiu, Buhaiul lut Durnne^eUy Taur^ BoureU Caraban^ fem. 
Carabană, Rudaşcă, Rodaşcă şi Regâce; 

în Moldova: Caradaşcă^ Cărădaşcă, Rădaşcă^ Rădaşcă^ Ra- 
gacCy Boul lut Dumnc^cii^ Boul Domnului^ fem. Vaca Dom- 
nului, Bourel (1); 

în Ţera-Român6scă : Răgace^Răgăce^ Răg6ceşiRădaşcă(2)\ 



(1) Corn. de Melchisedec. fost episcop de Roman şi membru al Acs- 
demiei Române ; — dict. de Nic. Const. Carp din Bogdănescl, jod. Sn- 
ceva; — Dr. N. Leon, Zoologia medicală a ţeranului român, Iaşi 1897, p.9. 

(2) B. Nanian. Elemente de istoria Jiattirală, Partea I. Zoologia. Ed. DI. 
Bucurescl 1873, p. 134; — D. Ananescu, Curs elementar de istoria na- 
turală, t. III. Zoologia, Bucurescl 1874, p. 216. — A. T. Laurian 91 1. C. 
Massim, Olossariu, Bucurescl 1871. p. 487, însă susţin că cuvintele aoestet 
n'ar fi cunoscute în Muntenia. Iată ce <}ic el: ^Ragace şi Rctgaeiu s,nL 
şi Rudaşcâ s. f. lucanus, scarabeus lucanus; lucariu, scarabefl laean,- 
specie de insecte; însă dincoce de Carpaţi cuvîntul nu e cunoscut» ;- 
com. de d-1 Mich. Vlădescu, profesor universitar în Bucurescl. 



35 

în Transilvania, şi anume pe Mureş : Boul hă Dumnezeu, 
Cerb şi Rudaşcă (1); la Lâpuş: Rudeşcă (2); la Braşov: 
Dărddaşcă (3) ; iar în alte părţî: Cărnece, Cornenciu, Rădaşcă, 
Rădaşcă, pi. Rădasce şi Rădăscî, Rudaşcă şi Răgaciu ; (4) 

în Banat : Rădaşcă^ Comac, Cornac mare şi Rug ace (5) ; 

în Ungaria: Boul lui Dumnezeu, fem. Vaca luîDumne^eu (6); 

La Românii din Meglenia: Bubalîca Domnului şi Cuvaciu ; 

Iar la cel din Macedonia : Boulu al Dumnezeu şi Favru (7). 

Larva Boului lui Dumne^eu^ care trăesce în trunchiurile 
arborilor, cu deosebire al stejarilor, şi care are fălcî puter- 
nice, cu cari rdde lemnul şi face găuri mari într'însul, se 
numesce în Bucovina şi Moldova : Cariii şi Cariii de stejar^ 
iar excrementele el, cu cari umple găurile făcute de dînsa, 
se numesc făină de cariii (8). în alte părţi însă se numesce: 
Buturugă. (9) 



(1) Corn. de d-1 Paul Oltean. 

(2) Şetţ^torea, foia poporului român. Budapesta, 1877, p. 6. 

(3) Com. de d-1 Mich. Vlădescu. 

(4) Com. de d-1 Paul Oltean ; — şi de d-1 Th. A. Bogdan ; ~ Ve^î şi 
G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-latină din istoria naturalăy publ. 
în Convorbiri literare^ an. XXIII, p. 830. — Al. Viciu: Glosariu de cu- 
vinte dialectale din graiul viţii al poporului român. Blaj. 1899. p, 27. 

(5) Com. de d-1 los. Olariu : «Partea, bărbătescă a Cornaculuî are la 
cap nisce corne mari cu cari strînge de minune»; — George Cătană: 
Poveştile Banatului, t. I, Gherla 1893, p. 54: * Pitic ţinţariul începu a 
mancă cu pofta din ţinţarî şi într'o clipă toţi ţinţariî erau în burta 
Iul. Atunci împăratul îî dede cartea, iar el sărută mâna împăratului şi 
a împărătesei, îşî luă rămas bun de la to(i omenii, şi apoi îşî dede de 
trei ori peste cap şi se făcii un ţintar mare cât o rugaciă şi sbură 
cătră gaura muntelui.» 

(6) Com. de d-1 E. Pop: *Boul lut Dumnezeu e insectul cel mal marc 
de pe la noi. El are două corne mari. cu ramuri tari şi osose, cu cari 
prinde şi strînge în forma deştelor şi le mişcă după plac.» 

(7) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Favru = faur, fierariu. 

(8) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lordache Bran, pălmaş; — Dr. N. 
Leon, Zoologia medicală, p. 9;— Idem^ Istoria naturală medicală, p. 84. 

(9) Teod. Rotariu : Inimicii pomilor şi mijldce în contra acelora, publ. 
în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 96: «Larva 6w<Mrwflrâ, din care 
se face rtidaşca, începe mal întâiu a r6de scorţa, după ce îmbâtrânesce 
rode şi lemnul. Larvei acesteia îî trebue patru anî până ce se trans- 
formă în rudaşcă, în care timp un vierme singur e în stare pomul cel 
mal mare a-1 găuri din rădăcină prin trupină şi tote crengile până 
în vârf.» 



I 



36 

Despre insectul acesta există la Românii din Transilvania, 
corn Blaj, iirmăt6rea legendă: 

*:Pe vremea aceea, când Dumnezeu umblă prinpoienecu 
straiţa în botă, păzindu-şî ciurdele de boî şi turmele de oi, 
se 4ice că odată, trudit cum eră, a adormit cu capul pe un 
moşinoiu, şi nu s'a deşteptat până într'un târ4iu. înainte de 
ac6sta însă dete el de scire boilor celor mal mari şi mai 
bătrâni ca să se p6rte bine şi să grijâscă de cei micuţi, ca 
nu cum-vâ să se întîmple ce-vâ vrajbă între eî. 

«Dar abia adormi mal de dai D6mne, când colea aude 
un răget şi o larmă ca aceea, de gândial că se hâesc d^ 
lurile şi se surpă pămîntul. 

<iDum7ie4eu sări ca fript drept în pici6re, căci îî venise în 
ajutor Sftntul S6re şi sculându-1 îl 4Î86- 

— «D6rane! Rădascele astea ale tale t6tă n6ptea aii bon- 
cănit, de gândiai că or să mS alunge şi pe mine de pe faţa 
pămîntulul. Uite ce minuni aii făcut, că ml-aii sfârticat Uite 
hainele de de-abiâ am scăpat colo după cel răzor! 

— «Ce iîarfasce ? — Într6bă Dumnezeii. 

— «D'apoî boii ăştia al t6i s'aii purtat aşâ de rSu, de nu-s 
vrednici, decât să-î faci numai nisce Rădasce, 

— «Fie! — ÎI 4ise Dumnezeii, — am să-I ieaii la raport, ;i 
dacă I-oiu găsî vinovaţi, pe toţi am să-I fac aşâ după cum 
doresci ! 

«Şi Dumnezeii, după cum <jise, aşâ şi făcu, căci aflându-i 
vinovaţi, î-a alungat în codri, unde suindu-se pe stejari, cu 
toţii s'aii făcut Rădasce cu cdrne mici şi mari, adecă din 
vaci s'aii făcut Rădasce cu c6rne mici şi din boi cu cdme 
mari, după cum îl pedepsise Dumne4eii. 

«De aceea Rădascelor li se ^\Qe şi Boul lut Dumne4euş\ 
Vaca lut Dumne4eu> (1). 

Şi de 6re-ce Rădascele sunt Boit lut Dumnezeu, de aceea 
nu trebue omorîte, că-ţl sâcă manile (2). 

După o altă legendă, tot din Transilvania, com. Aldorf 
de lângă Bistriţa, Rădascele sunt îngerii, cart n'ati vrut să 
ajute lui Sf. Ilie ca să-şl lege raf urile la căruţa cea de foc, 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Tonciii, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



37 

de aceea li s'a făcut gura clesce pentru tot-deauna în semn 
de pedSpsâ (1). 

Şi tot din causa acesta cred că se numesce Rădaşcă de 
către Românii din Meglenia: Cuvaciu, iar de către cel din 
Macedonia: Favru. 

Cele mal răspândite şi mai usitate dintre t6te numirile 
însă, câte i se dau acestui insect, sunt: Boul lui Dumnezeu ^ 
fem. Vaca lui Dumnezeii şi Boul Domnului^ fem. Vaca Dom- 
nului^ pentru că numirile acestea le întâlnim pretutindeni 
nu numai în Bucovina, ci şi în cele-lalte ţ6rî locuite de Ro- 
mâni (2). 

După A. de Cihac: Botil Domnului se numesce un alt 
insect, anume Cantharis unctuosa (3). 

însă insectul, sau mal bine ^\s varietatea acăsta de insect, 
după cât îmi este mie până acuma cunoscut, nici nu pro- 
vine în ţdrile locuite de Români, ci numai Cantharis visi- 
caloria sail Lytta visicatoria, rom. Gândăcel verde^ Gân- 
dacei de turbat^ Gândăcel^ pi. Gândăceî şi Căţelul frasinilor. 
Prin urmare Românii nici nu aveau pe cine să-1 num6scă 
ast-fel. 

Laurian şi Massim asemenea se îndoesc că numirea ac6sta 
s'ar atribui de către popor insectulul Cantharis unctuosa. 

Iată ce ^\c el: 

^Boul Domnului =^ Boul luî Dumnezeu =^ ? Cantharis unc- 
tuosa lui Lineu. Pe cât ne aducem noi aminte din gura po- 
porului, Boul luî Dumnezeii este un insect cu aripi6rele pe- 
striţate cu picăţele roşii şi negre, căruia, dacă nu ne înş61ă 
memoria, se dă şi mal des numele de Vaca luî Dumnezeii (4). 

Din descrierea ac6sta resultă că Boul Itii Dumnezeii nu e 
Cantharis unctuosa, dar nici Lucanus cervus sau Scarabeus 
lucanus, ci cu totul alt insect şi anume acela pre care Ro- 
mânii din Bucovina îl numesc Buburuză şi Măriuţă^ lat Coc- 
cinelia septempunctata L. 

Şi cum că într'adevgr insectul din urmă, adecă Bubii- 



(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan 

(2) Ve^î cit. de mat sus. 

(3) Dict., t. I, p. 27. 

(4) Dicţionarul limbeî române^ Bucurescî 1871, p. 242. 



38 

ruza^ e numit în Ţ6ra-Român6scă Vaca lut Ihimne^eii, ne pu- 
tem încredinţa nu numai din spusa lui Laurian şi Massim, 
ci şi din Zoologia lui Nanian (1). 

Şi mie încă ml-este cunoscut că unii Români dau numirile 
acestea şi altor insecte. 

Cu t6te acestea ele se potrivesc mal bine numai insectulul 
Lucanus cervus. Şi iată de ce: 

Âm amintit chiar la început că fălcile acestui insect, nu- 
mite în limba poporului cdrne, sam6nă întru cât-vâ cu cor- 
nele unul cerb. De aici apoi şi numirile sale la Komfinil din 
Bucovina: Bou^ tem. Vacă, Bourel^ Cerb, CerbariUy Taur şi 
Buhăiţi, iar la cel din Transilvania, Ungaria şi Banat : Boi, 
Cerb, Cornac şi Cornenciti. 

Tot de la făptura fălcilor acestui insect îl vin şi unele din* 
tre cele-lalte numiri de origine străină, precum Răgace şi 
Ragaciu, etc, dacă nu cum-vă stau numirile acestea în le- 
gătură cu verb. a rage. Cel puţin aşâ resultă din cele ce 
ni le spune Cihac în privinţa ac6sta, şi anume : Rogaciii, Ra- 
gaciu, Rudaşcă, Rădaşcă (pour rogaşcă) Lucanus, cerf-vo- 
lanţ; vsl. rogu, roglî, cornu, rogatu cornutus ; russ. rogafi 
cerf- volant; ceh. roha6, cerf-volant; nsl. rog, rogadî, cerf-vo- 
lanţ (2). 

Cât privesce numirea Rogaciii eu unul n'am au()it-o până 
acuma de la nimeni, şi cu atâta maî puţin cuv. rogaşcă. 

Deci după cât mi se pare mie, Cihac a inventat anume 
aceste douS numiri ca să p6tă deduce cu atâta mai lesne şi 
pre cele-lalte numiri românesci de la limba slavă. 

însă el o putea face ac6sta cu numirile deja usitate in 
popor, fără ca să mal aibă trebuinţă de inventarea unor 
numiri nou^, despre cari Românii nici cu spatele nu sciâ 

nimica. 

Laurian şi Massim din contră scriu: ^Ragace şi Ragaciu 
s. m. şi Rudaşcă s. f. Lucanus, Scarabeus lucanus, lucan, 
scarabeâ lucan ; specie de insecte, însă dinc6ce de Carpaţî 
cuvîntul nu e cunoscut^ (3). 

(1) Op. cit, p. 137. 

(2) Dict, t. II, p. 317. 

(3) OlossariHf p. 487. 



39 

Iar în alt loc: <iRudaşcă, Lucanus, Scarabeus lucanus, un 
insect lucuritoriii^ ce nu lipsesce pe nopţî senine a lucurt ; 
compară rudă, din care Rudaşcă pare a fi un derivat > (1). 

Rădaşcă e de bună samă Lucanus, însă descrierea ce I-o 
dau autorii nu se potrîvesce de fel la Lucanus = Boul lui 
Dumnezeu, ci ea se potrivesce la un alt insect şi anume la 
Licuriciu, lat. Lampyris noctiluca L. care într'adevfir Ucu- 
reşce saii lucuresce ndptea, după cum se exprimă autorii. 

în fine ce se atinge de numirea Caraban^ fem. Carabană, 
cred că stă în legătură cu cuv. cărăbuş lat. carabus. 

Atâta de o cam dată în privinţa numirilor acestui insect. 

Şi acuma să trecem la datinele ţi credinţele Românilor 
despre dînsul. 

în unele comune din Bucovina^ precum bună-6ră în BrăescI, 
Băieşescişi Stupea, distr. Gureî-Homoruluî, Tereblecea, distr. 
Şiretului, şi în oraşul Storojineţ, îndatinăză Românii a prinde 
câte un Boul lui Dumne4eu şi a-1 pune pe vacile ştire, a- 
nume ca să se alunge şi să nu sânger e, crecjend că vaca pe 
care se pune, de bună-sămă se alungă şi nici când nu sân- 
geră (2). 

în comuna MăzănăescI, distr. Gurei-Homorulul, când află 
vre-un Boul lui Dumnezeii perit, îl ieaii, îl pîs6ză mărunţel, 
îl pun în tărâţe, şi-1 dau apoi dimpreună cu acestea vacilor 
mulgStdre de mâncare, anume ca să deă lapte (3). 

în Vilaucea, comună peste Prut, în timpul de faţă mal 
t<5tă rutenisată, îl pun pe viţeii cel mici, anume ca să crâscă 
mari şi să fie tari, iar Vaca lut Dumne4eu o pun pe vacile 
cele a fată, anume ca să fete mal de grabă (4). 

în Gr asna, districtul StorojineţuluI,ieau 6menil s6ra înainte 
de Sânziene mal mulţi Boureî şi-I aruncă în og6rele cu 
hrişcă, anume ca acesta să fie rodilâre (5). 

în ZăhărescI, districtul Sucevei, când se sperie cine-vă, 
prind un Boul lui Dumne^eu^ îl pun pe un hârb cu jăratic 



(1) OlossariOf p. 450. 

(2) Corn. de Luca Buliga şi Al. Bozonc, stud. gimn. şi dict. de Nic. 
Haraga. 

(3) Corn. de Ostafie Moldovan, stud gimn. 

(4) Com. de Victor Bodnarescu, stud. gimn. 
(6) Com. de Victor Petrescu, stud. gimn. 



40 



îl ard, şi cu fumul ce iese dintr'însui afumă pre cel speriat, 
iar cenuşa lui i-o daii ca s'o beâ (1). 

în fine în unele comune, precum bună 6ră în Todiresd 
şi Soloneţ, districtul Sucevei, Frătăuţul-vechiîi, districtul Râ- 
dăuţuluî şi Tereblecea, copilele şi fetele îndătinâză a prinde 
câte unul sau şi maî mulţi Bourei de aceştia, a le tăia câr- 
nele, a le borti şi a le înşiră apoi la mărgele, iară băeţil a 
le legă la cheutorile cămeşilor, parte ca să nu se diâche şi 
parte ca să nu-I musce cânii, când se duc la vre-o casă unde 
se află câni r6I. (2) 

O s6mă de neveste, ale căror bărbaţi sunt duşi de acasă 
şi nu sciu unde se află, întrebuinţ^ză Bourelul saâ Boul lui 
Dumnezeu ca un fel de trimis spre aducerea acestora. 

Aşă nevestele, cari nu sciu singure unde sunt bărbaţii lor» 
prind un Bonrel şi adresându-se cătrâ dînsul, rostesc urmă- 
t6rele cuvinte: 



Bourelul meu, 

Bourelul meu! 
R6gă-te luî Dumne<^ou 
Să vie bărbatul meu. 
De-a veni bărbatul meu 
Tu eşti Boul luî Dumnezeu, 
Şi de-a fi dus la răsboiu, 
Să se 'ntdrcă înapoi 

Sănătos 

Şi voios. 
De-a fl dus la tălhărit 
Să mi-1 aducă rănit 

Sau aşă: 

Bou, bourelul meu! 

R6gă-te luî Dumnec^leu 

Să vie bărbatul meu. 

Şi de-a fi, precum vreau eu, 

Să vie bărbatul meu, 

Tu eşti Boul lut Dumnezeii. 



De-a fi dus la ciobănie, 

Sâ vie 

Maî tinerel 

Şi frumuşel. 
Să fiu fudulă cu e), 
Să vie ca un curcan 
Durăind ca-un bolovan. 

Hop, hop, hop, 
Bourelule 'n galop, 
Cu cdrnele tot stringend, 
Cu-uripele sbârnăind, 
Cu bărbatul meu venind! 



Şi de-a fi dus în răsboiu. 
Să se 'ntdrcă înapoi 

Sănătos 

Şi voios. 
Şi de-a fi dus la hoţit 
Sâ-1 aducă prigonit, 



(1) Com. de d-1 G. Tomoiagă, cant. bis. 

(2) Au^it de autor de la mai mulţi Inşi. 



41 



De-a fl la pficurărie, I Hop, ţup, bourelule^ 



Să vie cu voinicie, 
Ca el altul să nu fie, 
Să vie ca un curcan 
Durăind ca-un bolovan. 



Hop, ţup, voinîcelule. 

Cu cdrnele sfârâind, 

Cu bărbatul meu venind ! 



Iar după ce rostesc cuvintele acestea, îl fac vînt ca să 
sb6re (1). 

Copiii din Transilvania şi ceî din Banat, rumpând car- 
nale de Cornac saii Boul lui Dumne4eii şi legându-le la cheu- 
tc5rea de la grumaz, le p6rtă în credinţă că nu le va curge 
sânge din nas, şi cel sur^I că vor au^l mal uşor (2). 

Românii din Transilvania mal cred şi mal (]ic încă : 
De vroi să al p6r mare, pune tot-deauna carne de Rădaşcă 
în apa cu care te speli pe cap* (3). 

Dacă o fată va purtă cOrne de Rădaşcă în p6r, va av6 
pSr frumos (4). 

Aripi de Rădaşcă în cosiţe de va ascunde, va av6 p6r 
frumos (5). 

Rădaşcă în pălărie de veî purta, nu vel av6 durere de 
cap (6). 

Piciâre de Rădaşcă în buzunar de veî purtă, vel drumări 
bine şi sănătos (7). 

Cap de Rădaşcă de vel usca şi măcinat îl vel da la câne, 
hoţii la casă nu ţi se vor apropia (8). 

Când vrei cu cine-vâ să te baţi, ţine-ţî trei (Jile manile în 
apă fărtă cu carne de Rădaşcă, că te vel face tare (9). 

Rădaşcă în n6ptea de Sf. Gheorghe în fer6stră de vel afla, 
e somn că al picat în drag strigoilor (10). 



(1) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de George Ciupărcă, stud.gimn. 

(2) Dat. Rom. din Ţ^ra-Haţegulul, cora. de d-1 Aron Densuşianu ; — a 
celor din Maidan. în Banat, com. de d-1 los. Olariu. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Ragla. 

(4) Dat şi cred. Rom. din Bucerdea. 

(5) Dat. şi cred. Rom din Boziaş lângâ Dlcso-Szt.-Martîn. 
(G) Dat şi cred. Rom din Rodna-nouă. 

(7) Dat şi cred. Rom. din Abrud. 

(8) Dat şi cred. Rom. din Fărăgău. 

(9) Idem. 

(10) Dat şi cred. Rom. din Arcalia. 



42 

Rădasce în grajd de veî află, îţi va muri o vită (1). 

Românii din Moldova^ când o vacă nu se gonesce, pun 
pe spinarea eî, ca şi cel din Bucovina^ o Rădaşcă^ ca să o 
înţepe cu c6rnele, şi cum o înţăpă se crede că se va goni. 
Femeile p6rtă c6rne de Rădaşcă în cocjile de la cap, ca să 
nu li se de6che p6rul (2). 

Iar dacă pre cine-vâ îl d6re ţârloiuU adecă fluerul picio- 
rului, se unge cu cariii de stejar^ adecă cu larvă de Boul 
lut Dumne^eu^ pe locul unde-1 d6re, şi fiindcă acesta e 
unsuros, se (Jice că-I trece. 

O s6mă de Români, tot din Moldova^ rup capul Caraba- 
nulul şi-1 sug, (]ic§nd că sucul dintr'insul e dulce (3). 

Românii din Macedonia întrebuinţăză camele de Boxiln 
al Dumne4^u în contra deochiulul. în acest scop se lăgă de 
amuleta, în care se pune usturoiu şi sare (4). 

în fine trebue să mal amintesc încă şi aceea că numirea 
de Boul lui Dumnezeii în vorba de t6te ^Woie se aplică a- 
dese-orî unul om f6rte stupid sau f6rte sanguînic şi mare 
bătăuş. Aşă au(]im nu odată (]icendu-se: «Dă-I pace, câ acesta-i 
Boul lux Dumne^eu,^ adecă stupidul stupizilor (5), saii: clasd-l 
în pace, că acesta-I Boul lux Dumne^eu^^ adecă : răutăcios 
şi bătăuş, care, ca şi Boul lui Dumne4eu^ cum pul mâna pe 
dînsul, îndată te bate. 

Iar o cimilitură din Lăpuş în Transilvania^ şi anume despre 
femeiuşcă Boului lui Dvmns4eti, sună aşă : 

Care vacă sbâră în aer? 
— Rudeşca (6). 



(1) Cred. Rom. din Mociu. — Toto datinele şi credinţele acestea mi 
le-a corn. d-I Th. A. Bogdan. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9 ; — Idem, Istoria naturală 
medicală, p. 84. 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict de lordache Bran. 

(4) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(5) Laurian şi Massim, Dicţ, limbii române, p. 242. 

(6) Şe4etârea^ Budapesta, loc. cit. 



FAURUL. 

(Elater segctnm L.) 



Atât pe semSnăturl cât şi pe fânaţe se află un gândăcel 
lungăreţ şi subţire, de col6ro castanie şi acoperit cu p6r sur 
care, princjendu-l şi punendu-1 cu spinarea în jos pe păment, 
sare cu un fel de frămSt drept în sus. 

Acest gândăcel, ale cărui musteţe şi pici6re sunt cărămizii» 
iar scutul gâtului în forma unei potc6ve de cal, se numesce 
în Bucovina : Faur^ iar în Transilvania: Purecul dracului {1). 

Gândăcelul acesta, deşi e mic, e fdrte stricăcios, şi mal 
ales în stare de larvă, Sind-că r6de rădăcinile cele tinere 
ale pânel albe şi ale erbil ast-fel, că de multe ori nu se a- 
lege mai nimica din pânea în care s'a încuibat. 



(1) Dat. Rom. din Braşfalău, corn. de d-1 Th. A. Bogdan: «Purecul dra- 
cului» e o insectă lungăreţă, de colore negrie, care dacă o pui pe spate, 
sare drept în sus.» 



I 



LICURICIUL. 

(Lampyrls noctiluca L.) 



Cine a călătorit maî adese-orl în decursul verîl n6ptea, şi 
mal ales după apusul s6reluî până către miecjul nopţii, prin- 
tr'o pădure sau pe sub p6Iele acesteia, pe unde se află multe 
tufişuri, acela trebue numai decât să fi observat un fel de 
puncte lucit6re ca nisce steluţe, cari zac nemişcate în ^rbă 
sau cari plutesc încet prin aer. 

Aceste puncte lucit6re nu sunt nimic alta fără numai licu- 
rirea ce-o produce un gândăcel numit în cele mal multe părţî 
locuite de Români: Licurioiu (1), iar în Bucovina, pe lângă 
LicuriciUy încă şi Făclieş (2), Fănăraş (3), Focul lut Dum- 
nezeii (4), Gândăcel scânteios (5), Lumină de pădure (6), 
Scânteuţă (7) şi Steluţă (8); la Românii din Meglenia: Li- 



(1) Enciclopedia română, voi. III, p. 100;— Laurîan şi Massim, Dictio- 
fiarul limbii române, t. II, p. 164; — Nanian, Zoologia, p. 135;— Ana- 
nescu. Zoologia, p. 214. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul : «Gândâcelul 
acesta se numesce ast-fel de aceea, fiind-câ lucesce ca o făclie.» 

(3) Dat. Rom. dia Fundul-Sadovel, precum şi ia alte sate de la munte, 
com. de Leon Latiş, stud. gimn. 

(4) Usitat la Rom. din Reusenl, com. de Vas. Pop. 

(5) Usitat la Rom. din Brăescl, com. de loan Pohoaţă, stud. gimn. : 
«Gândâcelul acesta se numesce de aceea aşâ, pentru că strâlucesce ndptea 
ca o scântee.» 

(6) Usitat în Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 

(7) Usitat la Rom. din Ştiulbicanl, com. de Nic. Cotlarciuc, stud. gimn. 

(8) Dat. Rom. din Crasna, dict. de Anisia Iliuţ, ţărancă. 



45 

curiciu şi Sfilulîoă^ iar la cel din Macedonia : Licuriciu şi 
Liuliac (1). 

Licuriciul e un insect mic şi dcheş din familia Lampiri- 
delor ; are corp întins, cam de 10 mm. de lung, şi m61e ; 
antene în formă de fir ; iar în partea de dedesubt a abdo- 
menului organe de iluminat (fosforescenţă). El petrece de 
regulă prin 6rbă, sb6ră rar, şi se află în t6te ţgrile locu- 
ite de Românî (2). 

Femeiuşcă Licuriciului se deosebesce f6rte mult de băr- 
bătuşul 83&, şi anume prin aceea că întâiu : e mal lungă de- 
cât dînsul, adecă de 15-16 mm., al doilea : că are mal multă 
lumină fosforică, şi al treilea : că n'are de fel aripi, ci s6mănă 
mai mult unei larve. De-aicI vine apoi şi datina Românilor 
din unele părţi ale Bucovinei de a o numi, spre deosebire 
de bărbătuşul s6ii, Viermişor (3), Viermuţ (4), Vierme luci- 
tor (5) şi Germe de putregaiii (6). 

Despre acest insect mic există la Românii de pe Câmpia 
ArdSlului^ com. Pogăc6ua, următ6rea legendă: 

^ţ)ice că scoborîndu-se odată bunul Dumnecjeu din cer jos 
pe pămînt, a luat cu sine şi vr'o câţi-vâ îngeri ca să le a- 
rate şi lor lumea în care trăesc 6menil pămîntenl. 

«îngerii, umblând în colo şi 'n c6ce prin lumea largă, cât 
timp vor fi umblat, le plăcură tare mult de lumea 6menilor 
pămîntenl, şi mal cu s6mă unuia aşă în cât la despărţenie 
începu a plânge cu hohot, de-I curgeau lacrimile vale. 

<^ După ce se depărtară de pămînt, înălţându-se în sus către 
cer, Dumne4©u a întrebat ce au v64ut el mal frumos şi ce 
le-a plăcut mal mult pe pămînt? 

<^ îngerii răspunseră că biserici frumâse, ori călugări îm- 
brăcaţi în haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori 



(1) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(2) Enciclopedia română, voi. III, p. 100. 

(3) Usitat la Românii din Tereblecea, com. de Paul Scripcariu, stud. 
gimn şi la cel din Valea-Putnei, com. de Em. Antonovicî, student 
gimnasial. 

(4) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi, agricultor. 

(6) Dat. Rom. din Câmpulung, com. de Vas. Burduhos ; — cf. Dr. N. 
Leon, Zoologia medicală, p. 9. 
(6) Dat Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic. 



46 

florile mirosit6re, numai unul nu-I rSspunse nimic, fără sta 
trist şi îngândurat 

«Mai în urmă îl întrebă Dumne4eu şi pe acesta că pentru 
ce e atât de trist şi de ce nu răspunde nimic ? 

- «Mi-e frică că mfi veî certă rSD ! — îl răspunde îngerul. 

— «Nu-ţî fie t6mă de nimic! — îl cjîse Dumne4eii, — căci 
de una şi aceea-şl s6rte v6 veţi bucură ! 

«îngerul, că4ând în genunchi dinaintea lui Duinne4eii» ca 
ochii scăldaţi în lacrimi îl ^iae : 

— «D6mne ! îs trist şi amărît de aceea, că ochii unei pă- 
mîntene ml-au picat aşă de dragi, cât nu-I modru ca să-i mai 
uit vre-odată, fiind aşă de frumoşi cum nu mal yS4usem 
nici odată ! 

— «Şi al cui erau? — întrebă Dumne4eu. 

— < AI unei păstoriţe, ce păsceâ ol albe pe un câmp verde! 

— «Şi al grăit ce-vâ cu ea ? — întrebă iarăşi Dumne4eu! 

— «Da ! căci îmi că4use dragă, şi I-am spus că ml-aşi da 
viaţa mea îngerâscă pentru ochii el cel albaştri ca cerul 
înseninat ! 

«Au4înd Dumne4eu cele spuse, începu a se face îngându- 
rat, şi din om cu faţa senină şi fruntea curată se prefăcu 
într'un moşn6g cu fruntea t6tă creţe. Şi apoi, cum mergeau 
aşă, înălţându-se cu toţii încetinel către scaunul cel dumne- 
4eesc, ajungend la marginea cerului, Dumne4eii îl opri în 
loc şi le 4îse : 

— «Sciii că dacă veţi merge cu toţii în cer şi v6 veţi în- 
tâlni cu cel-lalţl îngeri, acolo veţi povesti despre lucrurile 
cele pămîntene, şi fiind-că lucrurile acestea nu-I ertat ca să 
le scie şi cel din cer, acum v6 opresc pe toţi aici ! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, Dumne4eu I-a prefăcut pe 
toţi în stele luminase, lucind de fericire că ele în t6tâ vre- 
mea pot vedea lumea pămîntână. 

«îngerul cel îndrăgostit, prefăcut fiind şi el în stea, nu lu- 
cia de bucurie, ci mereâ scapără, aruncând scântei de foc 
asupra celor-lalte stele. 

«Dumne4eu, vâ4^i^d că din asta au să se întîmple neîn- 
ţelegeri între stele, a luat pe stâua cea plângâtdre şi, des- 
lipind-o de pe cer, I-a dat drumul spre pămînt, aruncând-o 
aşă de tare că tot în picuri de scântei a picat pe pămînt, 



47 

umplend intreg câmpul, unde fata cea cu ochi albaştri eră 
cu oile. 

«Scânteile acelea însă nu s'au stins^ ci s*au făcut Licuriciy 
pentru ca să nu{ piară urma îngerului celui îndrăgostit în 
Fata cea pămîntână. 

< De-atuncI a trecut multă vreme, dar şi acuma se poves- 
tesce că Licuricii nu sunt alt ce-vă decât scântei din st^ua 
cea aruncată de pe cer» (1). 

O altă legendă despre Licuriciu, tot din Transilvania, 
3om. Mădăraş, sună precum urm6ză : 

«Pe vremea slobocjeniel, adecă pe când s'aii fost despărţit 
îngerii lui Dumnezeii de îngerii Satanei, se spune şi se po- 
vestesce că îngerii cei reî^ adecă ai Dracului, s'aii dus de-a 
stânga, adecă în spre porţile Iadului, iar îngerii cei buni, 
adecă ai lui Dumnezeu, s'au ales de-a dr6pta în spre uşa 
:;eruluî. 

'în învălmăş61a cea mare, alegendu-se careşî pe partea 
ja, unul dintre îngerii cei reî, mai drăcos şi mai prefăcut, 
jî-a învârtit c6da colac şi s'a vârît între cei de-a drăpta, 
ţrrend, ve4î bine, ca să ajungă şi el în cer, nici prin minte 
irecendu-î că Dumnezeu îi scie gândul, iar că Sdn-Petru la 
işa Raiului o să-1 deâ de gol. 

'Si aşâ, după ce cu toţii se despărţiră, se luară care în 
îotro în spre locul ce ii alese Dumne4eu, după faptele 
:ăcute. 

<Ingeriî Satanei se duceau la stânga, ascuncjendu-se în 
idăncul pămîntului, unde îi aşteptau slujbaşii mai marelui 
iracilor ; iar îngerii cei buni şi drepţi se înălţau cu pompă 
jî între cântece îngeresci în sus spre cer, unde locuesce 
Dumnezeu cu sfinţii lui slujbaşi. 

îngerii Satanei mergeau plângând, văetându-se şi rum- 
3ându-şi hainele şi smulgendu-şi p6rul de supfirare şi necaz, 
ar ai lui Dumne4eu mergeaii voioşi, ţinendu-se de mână unul 
;u altul şi cântând cântece sfinte şi dumnecjeesci. 

^Şi aşâ, în voie bună şi veselie, ajunseră la uşa raiului 
ande Sân-Petru, stând cu cheile raiului la îndemână, după 



(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



48 

ce se uita la revaş, da lie-căruîa drumul în raia, după ce-î 
gâsiă însemnătura. 

«^La urmă sosesce şi îngerul cel reu, ce cu hamnişa voia 
să se vâre în cer, şi uitându-se Sân-Petru la el, nu i se 
prea împărei, că i se înroşise nasul şi i se îngălbenise faţa, 
şi de aceea se apucă a-i caută semnătura pe r3vaş. Dar când 
colo, ce să vadă? îl găscsce între cel din partea Satanei. 

«Sân-Petru^ v6(}^i^du-î hamnişagul^ nu ^\cq nimic, fără îl 
iea de mână şi-1 aruncă jos, însă aşă de tare, de tot sfărml 
şi bucăţele s'a făcut. 

«Ajungend îngerul cel reu jos în sfărml şi bucăţele, nici 
mal marele dracilor n'a vrut să-1 mal primâscă, fără 1-a lăsat 
de minune la lume. 

«Din sfărâmăturile şi bucăţelele acelea apoi s'aCî făcut o 
mulţime de viermuleţi, cari şi acum îî vedem luminând sera 
pe marginea drumurilor şi la cari noi le 4icem Licurici > {\). 

A treia legendă despre Licuriciu^ aşişderea din Transil- 
vania, com. Fărăgău, sună aşâ: 

* Odată, când Satana avea copii şi umblă pe păm§nt, ca 
şi noi 6meniî de acum, se începti o sfadă mare între Satana 
şi copiii lui pentru o părticică de pămînt, căci, ve<}I, d6ră 
şi eî se îmmulţiseră aşâ de tare, de nu le mal ajungea pă- 
mîntul. 

«Feciorul cel mal mare, v6(}Snd îndărătnicia tătâne-s6u. 
care nu vrea ca din a Iul să deâ nimic până după m6rte, 
se luă cu dînsul la harţ, că dor nu le cădea bine ca tatâ-so 
să aivă prea mult, iar eî să fie peritorl de f6me pe uliţe. 

«Nicî una, nici alta, făr' la urma urmelor ajunseră la 
trântă, punând legătură, că cine va învinge, aceluia să-ifie 
t6tă moşia. 

«Şi aşâ, după multă sfadă, se puseră pe harţ şi isbindu-se 
şi trântindu-se care-şî de putere, nicî unuia nu-I isbutî al 
omorî pre celă-lalt. 

«Feciorul, vS^ând puterea tătâne-seti, se mânie şi mal tare 
şi, sulvucândU'ŞÎ (2) mânecele, se apropie de el şi-l strînsc 



(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) în Bucovina se ^ice a sufulcâ şi a sufleca; sufulcându-şl şi su 
flecându-şl. 



49 

cu atâta putere, de se lăţi în manile lui, apoi învârtîndu-1 
odată r6tă îl svârlî peste cap de dunga unul bolovan, de 
tot sfărmi s'a făcut. 

«Sfărmile acelea apoi s'afi schimbat în nisce vîermuleţl 
mici şi sclipicioşl, ce şi a4I îl vedem n6ptea pe câmp scli- 
pind ca şi nisce capete de moşim (1). 

«Şi la aceşti viermuleţl noi le 4îcem Licuricu (2). 

A patra şi ultima legendă despre Licuriciu^ şi anume din 
Ţera-Romănăscă, sună precum urmăză: 

«Povestea bătrânâscă spune, măre-leţ, că în vremea veche 
lumea eră mal bună şi pămîntul mal curat ca acum. D*aia 
şi Dumne4eu şi sfinţii umblaâ pe pămînt. Şi sfinţii îşi aveau 
.şi el cuprinsul lor, cum bună-6ră avem şi noi acjl: casă, 
masă, vitiş6re, copilaşi, şi de t6te câte trebue la casa omului. 

'între sfinţi însă, ăl mal însemnat eră Sfeti-Petrea. El 
umblă mal mult cu bunul Dumnecjeu p'un drum. Dar îşi 
avea şi el, ca tot Românul, rostu lui, casa şi t6te treburile 
în bună rându61ă, ca un sfînt al lui Dumnezeu, ce erâ. 
Povestea bătrân6scă spune că, între alte avuturl ale sale, 
avea şi o herghelie însemnată de cal frumoşi, tot unu şi 
unu: negri în p6r ca pana corbului şi iuţi ca focul, de 
mâncau pori, nu alta. M6 rog d-v6stre, cal de sfînt şi 
dă-le pace! 

cŞi în vremurile alea, cum din păcate şi acum, pe lângă 
sfinţi — 6menil lui Dumnecjeu — eraii şi destul hoţi de 
•codru, căci şi Dracu şl-a avut şi-şl va av6 tot deauna partea 
sa în lume. 

«Dar mal înainte vreme hoţii erau tot mal puţini şi mal 
cu frică şi ruşine şi şedeau prin codri neumblaţi decât de 
duhuri rele; pe când în ^^ua de a(JI, din păcate, hoţii s'au 
îmmulţit atât de tare, în cât mal nu e colţ unde să nu dai 
de el: în sate, în oraşe şi pe tot locul, te fură 4îua nă- 
miaza mare, ba te fac de le dai cu mâna ta şi tu r6mâl cu 
o mână la inimă şi cu alta scărpinându-te în cap! 

«Un hoţoman de frunte, pe vremurile alea, eră şi Cucu. 



(1) 3fo^ni = cătrănite, aprinjiore, chibrituri. 

(2) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

Marian, Insectele, 



50 

«De unde şi până unde că acesta află de caii Iu! Sfeti- 
Petre şi îşi puse în gând să-î şterpel6scâ. 

«Vreme multă nu mal trecu la mijloc, de vreme ce Sfeti- 
Petre eră maî mult câlStor p'în lume cu Dumne4eu, şi aşi 
într'o n6pte făcu cum făcu şi-î fură caii, şi cu el la pădure, 
băete ! 

«A doua (Jî pică şi Sfeti Petre din căl6toriile sale. Şi cum I 
veni, într6bă de cal. Caiî nicăirî ! Că o fl, că o drege, că 
sucita, că învârtită, nu sunt caii şi pace! EI! de luat ia 
luat, dar cine I-a luat şi unde I-a dus? 

«S/*. Petre, ca un sfânt al lui Dumne4eu ce erâ, numai de 
cât ghici hoţul: Cucu I-a luat! şi după el copil! 

«Sf. Petre ceru de la Dumne4eii să-I deâ câţl-vâ câni voi- 
nici, cu cari să plece p'în păduri după cal. 

«Dumne4eu îl dete lupiî^ şi de atunci lupii aii rfimas să 
fie cânii lui Sf. Petre. 

«Şi plecă Sf. Petre cu cânîl după el, şi rdscoli t6te pă- 
durile şi t6te hududâele, de diminâţa până s6ra şi de urma 
cailor nu mal dete şi nici de a hoţului. îl apucă ndptea in 
pădure şi eră o n6pte d'ale de s^-ţl dai cu degetele în ochi 
de întunerec, beznă nu alt ce-vâ, mal întunerec ca în Iad. 
Nu mal vedea Sf. Petre în cotro să mal apuce. Atunci se 
rugă el la Dumnezeu să facă vre-o minune, ca să-I lumi- 
neze calea. 

«Dumne4eti sfîntu ascultă rugăciunea lui Sf. Petre şi cât 
te-al şterge la ochi se umplu tdtă pădurea de Licurici. 

<Sf. Petre se înveseli şi pe lumina Licuricilor mal căută 
caii t6tă n6ptea prin păduri, iar la ^i\x& se înt6rse acasă 
tot fără cal. 

«Atunci Sf. Petre blestemă pe Cuc ca să se prefacă îd 
pasăre n6gră, să fie cobe reâ şi singur să-şl spue numele 
unde s'o află. 

«De atunci hoţul Cucu a rSmas pasSre n6gră şi bleste- 
mată, şi când ţl-a cântă în spate, pe casă sau în curte, 
m6rte însemnâzâ, şi el alt ce-vâ nu mal (Jice, decât îşî 
strigă t6tă 4iua numele prin păduri: Cucu! cucu! 

«Şi Cucu are mare frică de Licurici. De aceea cum se 
ivesc Licuricii prin păduri, el încet6ză de a mal cântă, ere- 



51 

cjend că Sf. Petre îl caută iar să-1 prindă, pentru că I-a 
furat caii. 

< Licuricii sunt blagosloviţi de Sf. Petre ca să lumineze 
calea rătăciţilor prin păduri : el sunt făcliile pădurilor. 
EI se ivesc tot apr6pe de 5/. Petre, adecă de (Jiua lui Sf. Petre 
cam prin postul lui Sân-Petru. Atunci şi Cucu tace, cum 
vîne şi vorba cântecului: 

Veni Postu lui Sân-Petru^ 
Părăsi Cucu bugetu 
Şi turturâua vălceua 
Şi mândruţa potic^ua» (1). 

Pe lângă legendele înşirate până aici, Românii, şi cu de- 
osebire cel din Transilvania^ mal cred şi mal 4îc că : 

Licuriciul e feciorul Dracului (2). 

Licuriciul e puiul Satanei^ care a îndemnat pe Iuda ca 
sâ vîndă pe Christos (3). 

Licuriciul e ochiul dracului, de aceea nu-1 lua în mână 
că te duce (4). 

Licuriciul e ochiul şarpelui din raiu (5). 

Licuriciul e scânteia ce a sărit din ochii dracului, când 
s'a bătut cu archanghel Michail (6). 

lAcuriciul e scânteia din stâua, care s'a ţinut mal lumin6să 
ca luna (7). 

Licuriciul e scânteia eşită din plâsna sărită din sbiciul 
lui Sân-Petru (8). 

De aici vine apoi că: 

Cine are Licurici pe lângă casă, e semn că acela e prieten 
dracului (9). 

Cine găsesce Licurici mul% e semn că îl iubesce dracul{lO). 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. BîUăşel. 



(2) Cred. Rom. d 

(3) Cred. Rom. d 

(4) Cred. Rom. d 

(5) Cred. Rom. d 

(6) Cred. Rom. d 

(7) Cred. Rom. d 

(8) Cred. Rom. d 

(9) Cred. Rom. d 



n Şamşud. 

n Ş.-Magheruş. 

n Gurghiu şi Ş.-Cristur. 

n Ş.-Cristur. 

n RuQc. 

n Chiraleş. 

n Arcalia. 

n Fărăgău. 



(10) Cred. Rom. din Teiuş. 



52 

Cine va află n6ptea Licurici pe perină, e semn că s'a îm- 
prietenit cu diavolul (1). 

Cine va află n6ptea Licurici pe hainele pe cari s'a culcat, 
e semn că s'a culcat lângă Satana (2). 

Cine p6rtă Licurici cu el, p6rtă ochiî Satanei (3). 

Cuî îl plac Licurici, aceluia îl place dracul (4). 

Cine voesce să se împrietenăscă cu Satana^ acela să strîngă 
Lictiricî de pe drum (5). 

Din contră însă: 

Cine vrea ca să nu aibă val (tr6bă) cu dracul^ acela sâ 
nu calce Licuricii de pe drum (6). ** 

Şi dacă: 

Va strînge 99 de Licurici şi rupendu-le capul, îl va pune 
la un loc, atunci e bine (7). 

Licuriciul, după spusa Românilor din unele părţi ale Bu- 
covinei, se arată mal cu 86mă a vreme bună, nici când însă 
a 8l6tă (8). 

După spusa Românilor din alte părţî ale Bucovinei însă» 
când se vede Licuriciul sburând, iară femeiuşcă sa strălu- 
cind prin tufişuri, atunci e un semn că a doua ^i sail chiar 
în n6ptea aceea are să pl6ie. P16ia n'are să fie vehementă, 
ci liniştită. Iară dacă a plouat mal multe 4^\e după olaltă 
şi Licuriciul, care în restimpul acesta nu se putea nicăeri 
observă, se arată de odată sburând prin aer saii strălucind 
prin tufişuri, atunci e semn că în scurt timp după acfeta 
are să înceteze pl6ia cu totul şi că are să urmeze timp bun, 
frumos şi călduros (9). 

Românii din unele părţi ele Transilvaniei însă cred şi 
spun că : 



1) Cred. Rom. din Sereţel. 

2) Cred. Rom. din Herina. 

3) Cred. Rom. din Galaţi lângă Bistriţa. 

4) Cred. Rom, diu Bistriţa. 

5) Cred. Rom. din Buduş. 

6) Cred. Rom. din Fărăgăâ. 

7) Cred. Rom. din Cătina.—Tote credinţele acestea mi le-a comunicat 
Th. A Bogdan. 

8) Cred Rom. din CarapciG, dict. de Vas. Cârciu. 

9) Com. de d-1 loan Nistor, cant. bis. 



63 

Licuriciii vînSt a vedâ, e semn că se va schimbă vremea (1). 

Licuriciu vara de timpuria a ved^, e semn de an căl- 
duros, iar: 

Licuriciu t6mna târ^ifi a ved6, e semn de t6mnă lungă (2). 

Tot la Românii din unele părţî ale Transilvaniei^ pe lângă 
acestea, mai există încă şi următdrele credinţe despre Licu- 
riciu^ şi anume: 

Licuriciu fără soţie de vel ved6, e semn că are să ţi se 
întîmple ce-vâ neplăcere (3). 

Licuriciu cu soţie de veî vedâ, e semn bun, vel av6 bu- 
curie (4). 

Orbul, care va află 9 licurici^ îşî va căpStâ vederea (5). 

Licuricii uscaţi şi ţinuţi la grindă e bine (6). 

Cine are durere de ochi şi va purta Licurici la sine, acela 
se va însănătoşâ (7). 

Şi în fine : 

Copilul, în a cărui scaldă se va pune trup de Licuriciii, 
acela se va face luminat la minte (8). 

Cel ce va prinde 7 Licurici şi-I va scălda în lapte dulce, 
acela va scăpă de friguri (9). 

Cel ce voesce să-şl scape găinile de uliu sau de gaiţă, să 
aşeze 4 piei de Licurici în patru cornurl ale grădinii, că ve- 
nind uliul se va speria de ele şi va fugi (10). 

Cine va prinde mal mulţi Licurici şi-I va pune pe vitele 
cari nu se gonesc, vitele aceluia îndată se vor goni (11). 



(1) Cred. Rom. din Şamşudul-de-câmpie. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgăâ. 

(3) Cred. Rom. Pogăc6ua. 

(4) Cred. Rom. din Pogăceua şi Măidăraş-de-câmpie. 

(5) Cred. Rom. din Rîciu-de-câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Craifalău. 

(7) Cred. Rom. din Bozed. 

(8) Cred. Rom. din Milăşel. 

(9) Cred. Rom. din Bând. 

(10) Cred. Rom. din Şieu-Odorheiu. — Tote credinţele acestea mi le-a 
corn. d-1 Th. A. Bogdan. 

(11) Dat. şi cred. Rom. Ţera-Româneacă, com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel;— 
şi a celor din Banat, com. ded-llos. Olariu : «Româncele din unele părţî 
ale Banatului îndatinăzâ de a prinde câte un Licuriciii şi a-1 arunca pe 
\itele de prăsilâ, în credinţă că acestea se alungă maî de grabă şi devin 
producătore.» 



54 



O s6m& de Românce din Bucovina, cre4end că Licuriciul 
este focul lui Duînnecfeu, şi având copil mititel bolnavi de 
plănsorî, adecă cari nu pot dormi şi din causa acesta plâng 
necontenit 4iiia şi n6ptea, se îndreptă după ce apune s6rele 
cu faţa într'acolo, unde sciu că se află mulţi Licurici, şi 
cum zăresc pe vre-unul licurind, încep a rosti următdrele 
cuvinte : 



Dragul meu, 

Puiuţul meu ! 
lea focul luî Dumnec^eu, 

Deci du-te 

Iute 

Pân'la el 

Şi'ncetinel 
Apropie-te de el 

Sau aşă: 

Dragul mamii puişor, 

Iată colo un focşor! 

Decî grăbesce 

Şi pornesce 

De-ţi încălc^esce 

Picioruţele 

Şi mânuţele 

Şi-ţî las'acolo 

Plânsorile, 

Strînsorile, 



Şi-ţi încăl<jle8ce 
Mânuţele 
Şi picioruţele. 
Şi las'acolo 
Plânsorile 
Şi strînsorile 
Şi vin'apoî 
La mămuca înapoi! 



(1) 



Durerile 

Şi tote chinurile 

Şi neodihna. 

Şi-ţî iea de-acolo 

Odihna 

Şi crescerea 

Şi întorce- acasă 

Sănătos 

Şi voios! (2) 



Rostind cuvintele acestea, se crede că copilul bolnav de 
plăn»orI se însănătoş6ză, nu plânge mai mult şi ddrme liniştii 

Româncele din unele părţi ale Moldovei au datină de a 
prinde Licurici şi a-I ferbe cu apă şi cu apa acâsta a se 
spSlâ apoi pentru sperietură (3). 

în fine merită a fi amintit şi aceea că Licuriciul sau Gân- 
dacul strălucitor, după cum se mal numesce acest insect în 



(1) Dat. Rom. din Reusenl, corn. de Vas. Pop. 

(2) S. Fi Marian, Nascerea la Românî, p. 361. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 10. 



55 

unele părţi ale României, este f6rte mult admirat de 6menl. 
Feciori! mal ales strîng adese-orl mal mulţî inşi de aceşti 
gândaci şi puindu-I prin pălării, acestea aii în interiorul 
nopţii un aspect ca şi când ar fi fermecate. Iar fetele, cxile" 
gându-î, îl pun prin pahare şi dimpreună cu acestea prin 
fereşti (1). 



(1) Com. de d-1 S. Teodorescu-Chirilean. 



MUSCARIUL. 

(Telephoras fuscus L.) 



In apele din munţii Bucovinei se află mal multe specii de 
pescî şi anume: 

Lipanul, pi. Lipenî; 

Păstrăvul, pi. Păstrăvi ; 

Lostica^ pi. Lostici, sau Lostoca, pi. Lostocî şi Lostucă, pi. 
Lostuci ; 

Boieşteanul, pi. Boieştenî saii Bdiştiul, pi. Bdiştî şi Bdişte, pi. 
Bdiştî; un fel do pesce mic de mărimea Grindeeî ; 

Grindeiul, pi. Grindeî saă Grindâ?ia, Grindeâ şi Grindâlă, 
pi. Grindele şi Grindeia pi. Grindeie; 

MrSnă, pi. Mrene, dim. Mrenişâră, pi. Mrenişâre şî Mrenuţă, 
pi. Mrenuţe (1) ; 

Sglăvocul, pi. Sglăvocî sau Sglăvâca, pi. Sglăvâce, numit 
altmintrelea şi maî ales de către Românii de la ţ6ră, unde 
asemenea se află, Midhaiu^ pi. Midhaî, Mnidhaiu^ pi. Mnid- 
hai, Midhariu^ pi. Midhari, Mnidhariu, pi. Mnidharî şi 3/d»- 
<î^, pi. Măntuşî (2) ; 



(1) Se 4ice că dacă un om, care are gălbenare, va pune o Mr6nă 
într'un lighian de aramă cu apă şi se va uită drept în ochii el, Mrina 
respectivă îndată piere şi după aceea devine atât de veninosă, că nu- 
mai decât trebue să se îngrope în pământ, ca să nu se atingă cine-vâ 
cu mâna de dînsa, căci atingendu-se, îndată se învenin^ză. Omul însă, 
care s'a uitat în ochii ei, nu mult după aceea se vindecă de gălbenare. 

(2) Intre măruntaiele Mnidhariului se află un fel de untură care, după 
cum spun o samă de Români, e bună de l^c pentru alunite, sing. a- 
lunea, germ. Sommersprossen, şlplâmâîşe, sing, plămăîşă, germ. Leber- 



57 

elenul pi. Cleni, dim. Clenuţ^ pi. Clenuţîy un pesce cu solzf 
albi; strălucitori, care trăesce mal cu s6mă unde e apa mal 
adâncă ; 

Onhianul^^X. OcAiem saft OcAiana, pi. Oc^iene, care s6m3n& 
cu Mrena^ dar e ce-vâ maî mare decât ac6sta ; 

Svărluga^ pi. Svârlugi; 

Porcuţul, pi. Porcuţî sail Porcuşorul^ pi. Porcuşori^ care 
trăesce mal mult în apă mâl6să ; 

Beldiţa^ pi. Beldiţe ; 

Scobaia^ pi. Scobăî^ care însă numai rar când trece de la 
apele de ţeră la cele de munte ; 

Poduţul, pi. Poduţî^ care e ca un Lipan de mic ; 

Fusariul, pi. Fasari, numit altmintrelea şi Pişcariu, pi. Piş- 
cart şi Chişcariu, pi. Chişcari, căruia, când are să se mănânce» 
i se taie capul ; 

Plotica^ pi. Ploticî, un fel de pescişor mic cu ochii roşii ; 

Costrăşul^ pi. Costrăşî ; şi în fine: 

Carasul^ pi. Garaşi^ dim. Cărăşel, pi. Cărăşei (1). 

Unii dintre pesciî aceştia, şi cu deosebire păstrăvii, se 
prind n6ptea cu mâna sau cu oastea (2) la lumina fa- 
chieî sau a fachiuluî (3), iar alţii 4îua, parte cu mâna 
şi parte cu diferite instrumente, precum : cu lisa (4), cu 



fleckchen. Cine are alunele saâ plămâişe^ acela să ieâ untura acesta şi 
s'o anine în faţa sorelu! de un cuiti) iară de desubtul ei să pue un tăi- 
geraş şi apoi cu ceea ce se topesce ca untul-de-lemn să ungă alunelele 
sau plâmâişele şi apoi se vindecă de dînsele. 

(1) O parte dintre aceste numiri de pesci am au^it-o eii singur de la 
mal mulţi Români din districtul Câmpulungului şi al Dornei, iar o 
parte m!-au comunicat-o George Vedean şi George Croitoriti, stud. gimn. 

(2) Sub CUV. oaste, pi. oâsti saii osirăf pi. ostre şi ostrie, pi. ostrit se 
înţelege un fel de instrument de fer în forma unei dăr^l, cu care se 
străpung păstrăvii, când es noptea la lumină. 

(3) Fachia sau fachiul e un fel de făclie, care se face saâ din nisce 
despicăturl lungi, subţirele şi răşinose de draniţă, sau din scorţă de 
mestecau în forma unul bucium, care se unge apoi cu răşină şi care 
aprin^endu-se arde şi luminezâ aşă de tare, că nici vîntul cel mal mare 
n'o stinge. Păstrăvii, trăgend la lumina fachiet, pescarii îl străpung în 
spate cu oastea şi-1 scot apoi afară. 

(4) Lisa este un instrument făcut din nuele de răchită, şi anume la 
un capăt lată, iar la celă-lalt îndoită în forma unul gurguiu. Acesta se 



58 

vărsa (1), cu sacul de pesce sau crîsnicul (2), cu răstâcai^), 
şi cu unghiţa. 

Pescarii, cari prind pesciî cu sactil de pesce sau cu cm- 
nicul, au datină de a-î scormoni şi a-I alunga de pe sub pietre 
şi de pe sub rădăcini spre crîsnic cu un fel de botă lungă 
provS4ută la capStul de jos cu o măciucă, care se numesce 
§tiulbic^ de unde apoi şi verb. a şliulbieă, adecă a da cu 
§tiulbicul (4). 

Pescarii însă cari prind pesciî cu unghiţa^ voind a-l ade- 
meni, pun într'acâsta, între multe altele, f6rte adese-orl încă 
şi un fel de insect, care se numesce în Bucovina : Muscarin, 
Ciobolăraş, Doftor şi Doftoraş^ iar în Banat: Gândac de 
salcă (5), lat. Telephorus fuscus L. sau Cantharis fusca L 

Muscariiil e un insect lungăreţ şi m61e, are musteţe în 
forma unul fir de pSr şi de col6re n6gră; aripile de-asupra 
sau elitrele sunt negre şi acoperite cu pSr scurt de coWre 



pune unde curge apa repede şi nu e tocmai adâncă, ridicându-se partea 
cea gurguiată o lăcâ maî in sus decât cea-laltă, şi lăsându-se acolo a- 
poi mal lung timp. Pescii dau de sine într'însa. 

(1) Vârşa este făcută asemenea din nuele de răchită, şi anume la un 
capet în forma unul calamăr cu grumazul întors înăuntru, iar la celă- 
lalt capet ascuţită şi legată cu aţă. La gârliciul ei se pune mămăligă 
sau alt ce-vă ce le place pescilor şi apoi se aruncă acolo unde e apa mai 
adâncă, bună-oră într'o bulbonâ sau sciâlnâ. Pescii venind şi intrând 
înăuntru ca să mănânce ce se află acolo, nu pot eşi mai mult afară. 

(2) Sacul de pesce sau crîsnicul e un fel de împletitură de tort forte 
rară în formă pătrată şi prinsă cu cornurile de capetele a doue nuele 
încrucişate şi semicercuale cari, la rândul lor, de multe ori sunt prinse 
la încrucişătură de vârful unei prăjini. 

(3) Sub CUV. răstocă se înţelege răstocirea, Sidecăi strămutarea cursu- 
lui unei ape de pe o gârlă pe alta, şi punerea unei vârşe cu gura Ia 
vale pe gârla răatocită^ care prinde a secă, anume ca pescii, întorcen- 
du-se de la vale Ia dăl, să intre în vârşă, 

(4) De la cuv. ştiulbic cred că vine şi numele satului Ştiulbicani din 
districtul Câmpulungului în Bucovina. Tot în legătură cu cuv. ştiulbic 
cred că stă şi subst. ştiulbină = bulbonă mică, usitat Ia Românii din 
Biharia. Ve<}î despre ac6sta : M. Pompiliâ, Graiul romanesc din Bi- 
haria, publ. în Convorbiri HL, an. XX, Bucuresci 1887, p. 1.018. 

(5) Com. de d-1 los. Olariu : « Gândacul de salcă are mare asemănare 
cu Gândacul de frapsin, atâta numai că e ce-vă mai mic şi de colore 
cafenie.» 



59 

surie. Scutul gâtului e roşu şi cu o pată n6grâ la mijloc, iar 
picî6rele negre. 

Muscariul e un insect răpitor, care se nutresce cu felurite 
musculiţe, de unde se vede că-I vine şi numirea, însă mal 
<5u s6mă cu Păduchi de frunze. El petrece f6rte adese-orî 
pe arbori şi pe tufişuri, iar larva sa, care se arată une-orî 
chiar şi ârna, când e moloşag, şi din care causă se numesce 
apoi de către unii Vierme de omet^ stă ascunsă pe sub pietre 
şi pe sub rădăcinile arborilor, unde se nutresce cu felurite 
vietăţi mici. 



C A R I U L. 

(Anobium pertinax L.) 



Nu unuia şi nu odată cred că î se va fi întîmplat ca, 
culcându-se s6ra într'o odae în care se află multe obiecte 
de lemn, să audă, înainte de ce a apucat să addrmă, un fel 
de sunet în vre-unul din p6reţl sau în vre-o ic<5nă, care 
s6m6nă cu tictacul unul orariu de buzunar. 

Acest sunet regulat, ca şi tictacul orariulul de buzunar, 
nu e nimica alt ce-vâ decât sunetul ce-1 produce în decur- 
sul nopţii un fel de gândac mititel numit pretutindini, în 
t6te ţările locuite de Români, Cariii, şi câte odată şi Cariu 
mic, spre deosebire de alte insecte ce-vâ maî mari, cari ase- 
menea bortesc şi rod lemnele şi cari se numesc Cari mart 

Cariul, deşi e un insect f6rte mic, cu t6te acestea însăe 
f6rte stricăcios, pentru că el intrând în vre-un părete, ic6nă, 
dulap, pat, scaun, sau ce este, atâta ce-1 căresce^ adecă atâta 
ce-1 bortesce şi r6de într'însul, până ce-1 face mal tot făină. 

Insă el nu r6de în fie-care lemn, ci numai în lemnele cele 
uscate şi mol şi cu deosebire în cele ce se taie când e lună 
veche (1). 

Pre lemnele din urmă atâta ce le bortesce şi r6de până 
ce le preface într'un fel de făină, numită în genere făină 
sau fănină de cariU (2). 



(1) După spusa Rom din Frătăuţul-vechiu, dict. de Dumitru al lui 
George Covaşâ; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a 
celor din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu. 

(2) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Moldova, dict de C. S. 
Bucan; —şi a celor din Ţăra-Românescâ, com.de S. Sa păr. T. Bâlăşel: 
• Cariul este o insectă, care găuresce lemnul, scoţând un fel de făină 
de lemn, care In limbagiul poporului se numesce făină de cariu.^ 



61 

Cariul, după cum am amintit maî sus, e f6rte stricăcios, 
aşâ că lemnele bortite şi mâncate de dînsul nu se pot în- 
trebuinţa la nimica, d6r numai să se arunce în foc ca să 
ardă. Făina sa însă o s6mă de Români din Bucovina o în- 
trebuinţ^ză, când au lipsă, parte ca 16c în contra opăritu- 
rilor, precum şi a altor rane, şi parte spre curăţenie. 

Aşă bună-dră, când copiii cel mici, adecă cel de ţâţă, se 
opăresc, femeile sciut6re ieaii făină de ac6sta şi o presură pe 
locul opărit. FâcSndu-o ac6sta, se 4îce că opăritura în scurt 
timp se vindecă (1). 

Ba făina de cariti se întrebuinţ6ză nu numai la opărituri, 
ci şi la alte rane. Aşa dacă are cine- vă din te miri ce causă 
vre-o rană pe trup şi o presură cu făină de acesta, rana nu 
mult după aceea se strînge şi se vindecă (2). 

însă nu fie-care făină de caria e bună la rane, ci făina, 
care are să se întrebuinţeze spre acest scop, trebue să fie 
căutată mal întâiu de ce fel de lemn e, şi abia după aceea 
8ă se întrebuinţeze, pentru că dacă lemnul e stricăcios, atunci 
şi făina p6te să fie pericul6să, şi în loc să ajute, pdte mal 
mult să strice (3). 

Pentru curăţenie se iea numai f6rte puţină făină de cariu^ 
SG pune în apă şi se bea. Făcend-o ac6sta, cel ce a b6ut-o 
se curăţesce, ca şi când ar fi luat 16curl din spiţerie (4). 

Făina de cariti e însă f6rte posnaşă. 

De aceea cel ce o bea sau o dă altuia de bSut trebue să 
fie cu mare băgare de s6mă, căci cum bea mal multă, de 
cum cere trebuinţa, îndată capătă nu numai un Ireped 
f6rte mare, ci chiar şi vintre, şi dacă nu caută cât mal de 



(1) Dat. Rom. din Drăgoescl, dict. de Zamfira Brădăţan, şi com. de 
Isae Brădăţan, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu ; — şi a celor din 
Igescî, dict. de loan Danilescu. 

(3) După spusa Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de d-1 Dionisie Ma- 
ximiuc, cant. bis. 

(4) Dat. Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de lordache Bran ; — 
«î a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: * Sătenii 
adună făină de cariu şi o dau de băut cu apă în loc de curăţenie (pur- 
gativ) omenilor şi vitelor încuiate (constipate). > 



62 

grabă alte mîjlâce ca să-I înceteze trSpedul, p6te chiar s& 
şi m6ră (1). 

Aşâ dacă voesce cîne-vâ să-1 facă pre altul ca să irepedt, 
ÎI dă făină de cariu de b6ut în vin sau în apă rece. Şi 
apoi 6menil ce o beau, îndată capâtă nu numai irâped^d^x 
vintre (2). 

Drept aceea âmenil cel r3I întrebulnţâză făina de carii 
nu atâta spre curăţenie, ci mal mult ca un mijloc spre a 
strică altora. Aceştia o pun de regulă în lapte de vacă şi 
de ol şi apoi o dau 6menilor ca s'o beâ. 

Omenii, carii din nesciinţă aii bâut un as t-f el de lapte, ca- 
pătă scurt timp după acesta mal întâiCi o mare păntecare 
şi pe urmă vintre. 

Mişelia acâsta o fac mal cu s6mă bacii şi ciobanii cu 
6meni!, carii se abat prea adese-orl pe la stână şi de carii 
sunt prea din cale afară nficăjiţî. Acestora li se dă de b6ut 
făină de cariu amestecată de regulă cu puţin pâr de capră 
dumicat mărunţel în jintiţă. 

Omenii, ce beau jintiţă de acesta, capStă un tr6p3d aşă de 
mare, că numai de abia se pot ţin6 pe picî6re. Iar după 
trâp6d capStă în scurt timp şi vintre. 

însă baciul şi ciobanii, sciind prea bine ce fel de urmări 
p6te să aibă o asemenea faptă din partea lor, le dau mai 
pe urmă chiag cu lapte de bSut şi apoi t6tă pântecarea şi 
t6tă durerea le înc6tă (3). 

Cariul, despre care ne-a fost până aici vorba, figur&ă 
şi într'o (Jîcală fârte răspândită în sînul poporului român, 
şi anume: 

Rode'n mine, ca cariu'n lemn, 

sau: 

R6de'n om, ca carîu'n lemn. 



(1) După spusa Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de d-I Dîon. Ma- 

ximiuc. 

(2) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani în Moldova şi de d-1 Dîon. Ma- 

ximiuc. 

(3) Dat. Rom. din cele mal multe comune din Bucovina, şi în deosebi 
în Putna, dict. de Sam. Lucaciii; — şi în Gura-Homoraluî, dict. de Dion. 
Maximiuc. 



63 

adecă: nu-mî dă a scăpă; de o vorbă nepotrivită şi nesufe- 
rită nu scap şi în alta m6 bagă; m6 cincăesce necontenit (1);. 
— care se (Jîce despre 6meniî cel nesuferiţi, ce ne nScăjesc 
prea tare, sau despre duşmanii, cari caută mereu a ne face 
8up6rare şi rSu (2). 

Dar şi despre o muere rea, careşî nScăjesce necontenit,. 
4iua şi n6ptea, soţul inc$ se 4ice că: 

Rode'n el, ca cariu'n lemn (3). 

Iar: 

A fl cărit 

însemnâză : a fl găurit de Caria. Se mal 4îce însă şi de un, 
obiect, şi cu deosebire de lemn, care este f6rte vechiu, usat 
şi găurit de cari şi de vremuri (4). 



(1) Dict. de Vas. Cârciu din Carapciu. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu; — şi a celoi:- 
din Moldova, corn. Paşcani, dict. de lord. Bran şi C. S. Bucan. 

(3) Corn. de d-1 Jos. Olariu. 

(4) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlâşel. 



BORZA. 

(Blaps mortisaga L.) 



Borza{l) numită altmintrelea în Bucovina încă şi G6ndă(î), 
Oândră (3) şi Gândacul morţilor (4), iară în Transilvania: 
Gambă, pi. Gambe (5), e un gândac negru, de la 20 — 25 mm 
de lung, cu capul mic şi lungăreţ, cu scutul gâtului mal tot 
atât de lung ca şi de lat, şi cu aripile de-asupra fncovăiate 
în jos, iar la vârf ascuţite. 

Borza petrece de pe la începutul primăverii şi până târlii 
tdmna prin case şi pivniţe şi mal cu s6mă prin cotMnele In 
cari se află lemne umede şi barabule ce aii început a trece 
acuma în putrejune. 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vcchiu, dict. de George OnciuL — tn unde 
părţi din Bucovina, precum bună-6ră în Câmpulung, sub cuv. Bonă^ 
^upă cum mi s'a spus, se înţelege Musca de casă, iar în unele părţi, 
din Maramureş, precum bună-oră în Oroiâ de lângă Baia-mare, tot sub 
acest cuvînt se înţelege Musca mare.* 

(2) Dat. Rom. din Bălăcânca, com. de Const. Boca, stud. gîmn : ^Gonda 
este un insect de mărime mijlocie şi mohorît.» 

(3) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Const. Cimpoieş: ^Oondră se no- 
mesce un gândac de colore negră Ea are şese piciore şi doue perechi 
de aripi. Aripile cele de desubt sunt ca la cărăbuşi lucide şi strâvd^^ 
tore, cele de-asupra sunt vârtose. Cu tote acestea nu sb6ră. Se gisesce 
pe sub lemnele cari se află la ume^elă ; — a celor din Frâtiuţul-nou, 
•dict. de Niculai Rusu: *G6ndra e năgră.» 

(4) Dat. Rom. din Siretiu şi a celor din Frâtăuţul-nou, dict de Nîc. 
Rusu. 

(5) Com. de d-1 Th. A. Bogdan: * Gambele îs negre şi mari, se ţin 
prin casă şi put, şi nu sboră (Reghin).» 



65 

Fiind un gândac cam trândav şi neiubind lumina 4HeI, 
Borza ese de prin ascunzişurile sale mai cu s6mă n6ptea 
şi nnmal rar când şi 4iua. Iar atunci, dacă o atingem cu 
Tre-un obiect 6re-şl-care saii o prindem cu mâna, slob6de un 
fel de suc, care are un miros fârte neplăcut, puturos (1). 

în vechime Borza eră considerată ca un sol al morţii. 

Credinţa ac6sta s'a păstrat în unele părţii ale Bucovinei 
până şi în 4iua de astăzi. 

Aşă Românii din Siretiu, după cum ml-a spus soţia mea 
Leontina, care e de loc din acest oraş, cred şi acuma că 
unde se arată gândacul acesta, trebue numai decât să m6ră 
cine-vâ din casă. 

Tot din causa ac6sta cred că i-au dat unii Români numi- 
rea de Gândacul morţilor^ iar alţii că sperie cu dînşii copiii 
cel mici, cari fac prea multe nebunii şi nu se culcă s6ra la 
timp, (Jicendu-le : 

— cFugI de acolo, că te-a mancă Borza^ ; sau: 

— «Culcă-te mal de grabă, că de nu, vine Borza şi te-a 
mancă!» 

însă cei ce o fac ac6sta, nu fac bine, căci de mâncat nici 
pre un copil nu 1-a mâncat Borza, dar de speriat nu pre 
unul îl sperie, ast-fel că părinţii săi sunt constrînşi a alergă 
pe la babele sciutdre şi a le pofti ca să vie şi să-l descânte 
de speriat. 

Şi . . . noroc că babele, cari sciii şi t6ca în cer, nu se 
lasă prea mult îmbiate şi poftite, ci, cum sunt chemate, 
îndată şi vin şi-I descântă ast-fel : 

S'o sinecat, De cărare, 

S'o mânecat înainte eşitu-î-o, 

N. de la casa ei, I în cale opritu-o 
De la masa eî, Borză îmborzată. 

Grasă şi frumdsă. Borză înfocată, 

Sprintenă şi voiâsă. Borză urîciosă, 

Când o fost I Borză fiorosă, 

La mie<jl de cale, | Borză scârîndâua 



(1) Dapă spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul;— a celor 
din Bălăc^nca, corn. de Const. Boca ; — şi a celor din Udescî, dict. de 
Const Cimpoieş. 

Marian, Insectele. 6 



66 



Cu ochii sgâiţî, 
Cu dinţii rînjiţî, 
Din gură molfăind, 
Din ochi clipind, 
Vacu să-î scurte, 
pilele să-! ciunte. 
Aleleî Borză 'nborzată, 
Borză înfocată, 
Borză urîciâsă. 
Borză fior6să. 
La N. nu te duce, 
Vacu nu-î scurtă, 
pilele nu-î ciuntă. 
Ci mi te grăbesce 



Şi mi te pornesce 

La Marea cea mare, 

Că la Marea cea mare 

Este un pesce raare. 

Aceluia vacu scurtă-!, 

pilele ciuntă-I! 

N. să rgmâe curată. 

Luminată, 

Ca maica ce-o dat-o, 

Ca Dumnezeu ce-o lăsat-a 

Amin, amin! 

Ca s6rele 'n senin. 

De la mine descăntecu, 

De la Dumne^eft lâcu ! (1) 



Descântecul acesta se descântă în tre! 4île de frupt cftte 
de trei ori pe (}i, şi anume diminâţa, Ia amia4I şi sâra, şi 
mal cu s6mă atunci când cel speriat d6rme. 

Descântăt6rea însă, înainte de ce începe a descântă, face 
un şumulteţ de pânză. Apo! aprin43nd şumulteţul acesta, 
învârtîndu-1 neîncetat împrejurul celui speriat şi afumându-l 
cu dînsul, pronunţă versurile de mal sus ale descântecului (2). 

(1) Dacă cel speriat e un băiat, atunci versurile descântecului se 
schimbă şi se pronunţă ca pentru un băiat. 

(2) S. FI. Marian, Descântece pop, române, Sucăva 1886, p. 231—831 



M o R A R I U L. 

(Tenebrio niolitor L.) 



Prin morî, unde se află de regula multă făină şi ometiţă (1), 
irecum şi prin brutării şi cămările, în cari se ţine multă 
►âne c6ptâ, provine f6rte adese-orî un fel de gândac sprinten, 
1 cărui corp de 13— 15 mm. de lung e tot una de lat de la 
ap şi până la capStul abdomenului. 

Acest gândac, ale cărui aripi de de-asupra sunt negre sau 
►runete, lucit6re, fine şi des punctate, iar partea de desubt 
i pici6rele roşii-castanii, se numesce în Bucovina, precum 
i în alte părţi locuite de Români : Morariu şi Gândac de 
ăină (2). 

Numirea de Morariu a acestui gândac i se trage de acolo, 
lentru că el trăesce mal mult prin morî, iar cea de Gândac 
le făină, pentru că nutreţul s6u obicinuit e făina şi rSmă- 
iţele de pane, cari se află prin brutării sau pitarii, şi prin 
;ase şi cămările acestora. 

Larva Morariuluî se numesce în unele părţi Vierme de 
^ăină^ în altele însă şi mai cu s6mă în Ţ6ra-Român6scă : 
Molete, pi. moleţî (3), Sfoiag, pi. sfoiegî (4) şi Surdomaş, pi. 
nirdomaşi (5) sau Surdumaş, pi. surdumaşî (6). 



(1) Sub CUV. ometiţă se înţelege pulberea de făină, care se prinde de 
pereţii morilor sau se aşeză pe podelele acestora. 

(2) Enciclopedia română, voi. III, p. 327 ; — B. Nanian, Zoologia, p. 136. 

(3) La Românii din Meglenia cuv. moleti însemnăză atâta cât molie. 
Ve^î Per. N. Papahagi, Megleno- Românii. Partea II, Bucuresci 1902, p. 95. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Şe4^tdrea, an VI, p. 97. 

(6) Sănătatea, revistă bi-lunară ilustrată de medicină populară, an. II, 
Bucuresci 1902, p. 289. 



68 

Moletele sau Surdumaşul este un vierme solzos, cu solzii 
în formă de inele tari. Col6rea luî e gălbie sau cafenie Iu- 
ci6să. El e tare şi are obiceiii de a se încovriga, când e în 
primejdie. Nu se face însă nici când mal lung ca 1 — 2 cm.(l). 

în credinţele poporale Moletele este un vierme diabolic, 
de 6re-ce el în mod nevS4ut intră în intestinele copiilor mici 
şi prinde a-î ciupi do măruntae, din caro causă apoi copiii 
se îmbolnăvesc de b61a numită în popor de 7noleţî (2) sau 
de surdumaş (3). 

B61a acâsta însă de multe orî o cap6tă copiii şi atuod 
când sunt deochiaţi domol, nu pripit, şi când nu se baga 
de s6mă (4). 

Moletele are legături cu Moroii şi Strtgoiî, căci el se năs- 
timesce în copil din deocheturile Strigoilor' şi Moroilor, deo- 
cheturi domâle, cari de multe orî trec neobservate, până ce 
copilul cade în b61ă grea. 

Semnul caracteristic» după care se p6te cun6sce b61a di 
moleţî sau de surdumaş este că copilul, ce-o capotă, are ar- 
suri, vSrsăturî, dureri de cap şi urdinare, adecă eşiri dese 
la scaun şi numai apă g61ă. Mai departe că n'are muc! h 
nas, ci nasul îi este uscat şi se frecă mereu la el (o), se svâr 
golesce, ţipă, nu suge şi nu d6rme cu nopţile întregi (6). 

Părinţii, carî voesc să scape pro copiii lor de acostă Ixîll 
numită de moleţî sau surdumaşi, şi cu deosebire mamele^ 
alergă la o babă sciut6re şi o ch6mă ca să vie şi să le 
descânte. 

Baba, care nu se dă mult poftită, vine îndată şi face dt 
moleţî copilului bolnav în modul următor: 

Caută maî întâiii şi întâiu prin podurile caselor, pe sub 
obiecte puse pe pămînt uscat şi murdar, precum şi pe sub 
paturi, pe sub vase, până ce găsesce 9 moleţî. Iar după ce 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel; — cf. Sănătatea, cit., p. 289: *Sm* 
dumaş = un fel de vierme galben-cafenîu, lungueţ, cu pieidre multe *i 
care se face la jilăvel& (ume^elă)». 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Sănătatea, cit, p. 289. 

(4) Şe^etârea, an. IV, p. 31. 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel; — cf. Şe4ătdrea, an. IV. p. 31. 

(6) Sănătatea, cit., p. 289. 



\ 



69 



găsit, îî pune într'o ţ^vă astupată bine, ca să nu p6tă 
î dintr'însa afară. Face apoi rost de unt prâspet de la 
! şi de un peptenaş cu care se p6pt6nă părul capului, 
mama îşi iea copilul bolnav în p61ă şi îl ţine, aşă ca să 
L bine şi să nu se misce nici într'o parte, 
aba împărţesce după acesta untul în trei părţi egale, iea 
arte cu peptenele şi o pune în crescetul capului, care la 
11 este m61e, din care causă îl mal 4ice şi mâlele ca- 
ut. Apoi iea din ţ6vă trei moleţî şi îî pune pe unt, ca 
IU plece în vre-o parte, iar din gură începe a spune ur- 
orul descântec al tnolefilor: 



îă (cutare) pe cale, 

cărare 

e 'ntâlni cu Moletih 

Sfoegii, 

Strigoii, 

Moroii 

u Păduroiî, 

Moroi cele, 

3trig6icele 

u Păduroicele. 

3I se uitară, 

la-i mâncară, 

»tu şi spatele-î încleştară, 

ile întinseră, 

)ept şi de rărunchi îl cu- 

[prinseră. 
Moleţilor, 
Sfoegilor^ 
cânilor. 
Moroilor, 
Strigoilor, 
Păduroilor, 
Mor6icelor, 
Strigoicelor, 
Păduroicelor, 
î de la (cutare) 
creerii capului, 
sgârciu nasului, 
faţa obrazului. 



Din baerile inimii. 

Din pept, din spate. 

Din t6te 6sele încheiate, 

Cu t6tă fârşâla. 

Cu t6tă ameţ^la. 

Cu t6tă năploSla, 

Că dacă n'eţî eşi. 

Nu v'Sţi potoli. 

Nu v'Sţî domoli. 

Eu cu untu v'oiu topi. 

Cu peptenele v'oiu sdruci, 

Cu mătura v'oiu mătura: 

Din creerii capului. 

Din sgârciu nasului. 

Din faţa obrazului. 

Din baerile inimii. 

Din pept, din spate, 

Din t6te 6sele încheiate, 

Din inimă v*oiu scutura. 

Din rărunchi v'oiu sburâ 

Şi cutare o remânfi 

Curat, 

Luminat, 

Ca botezu botezat, 

Ca argintu strecurat. 

Cum Maica Precistă 1-a lăsat. 

Descântecu meu 

Şi l^cu de la Dumneţleu 

Şi de la sfinta <j[i de aţii! 



70 



Cu o bucată de unt şi cu alţi trei Molefî se face la m$, 
anume pe buza de de-asupra în dreptul nasului, repeţind 
descântecul. 

Cu a treia bucată de unt şi cu ceMalţî trei din urmă J/o- 
leţî se face la buric, repeţind pentru a treia 6ră descânte- 
cul de mal sus. 

Dacă Moleţii mor în timpul descântecului, e semn că co- 
pilul într'adevSr e bolnav de Moleţi. Dacă nu mor, copilul 
are altă b61ă. 

Moleţii, ast-fel descântaţi, se pun pe vatra focului fe^ 
binte şi se lasă până se prefac în scrum. Se ieaâ apoi şi se 
pisâză până se prefac în praf mărunt, care se amestecă cu 
untul descântat şi se unge cu acostă alifie copilul în cres- 
cetul capului, la nas şi la buric (1). 

Alte babe sciut6re, şi anume cele din com. Pătulele, jud 
Mehedinţi, descântă de Molefî sau Stirdomaşî ast-fel : 

Adună maî mulţi Moleţi, îl pun pe capul copilaşului bol- 
nav, unde ţăsta e încă neîmplinită, şi apoi strivind MoleţR 
adunaţi cu peptenul de peptfinat capul, rostesc următdrele 
cuvinte de trei ori după olaltâ : 

Plecă (cutare) pe cale, Inima că i-o mâncară, 

Pe cărare, Creeriî îî turburară. 

Se 'ntâlnî cu 99 de Surdomaşî Şi-1 lăsară ţipând 

[în cale, I Şi chirăind 



Surdomaşî de-aî roniânescî, 
Surdomaşî de-ai ţigănesc!, 
Surdomaşî turcesc!, 
Surdomaşî sîrbesc!, 
Surdomaş! grecesc!, 
Surdomaşî rusesc!, 
Surdomaş! bulgăresc!, 
Surdomaş! nemţesc!, 
Surdomaş! de-a! cu nud, 
Surdomaş! de-a! seci, 
Surdomaş! de-aî cu ochi, 
Surdomaş! cu uncrop, 
în cap î! săriră, 
în cap î! delira. 



Cu glas pân' la cer, 

Cu lacrim! până 'n pămint. 

Maica sa. Sântă Măria, 

Că-1 auţliâ. 

Din cer jos la el se da : 

— Ce olicăescî. 
Ce te gevelesci ? 

— De ce să nu mâ olicăesc, 
De ce să nu mă ge vel esc, 
Că plecai şi eu pe cale. 

Pe cărare 

Şi mg 'ntâlni! cu 99 de Surdo- 

[maşl în cale, 
Surdomaş! de-ai românesci, 



(1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel; — cf. şi Şetfeiorea, an. IV, p. 81-32 



71 



^\ 



Sordomaşî de-aî ţigănesc! (ca 

[maî sus). 
— Du-te la (cutare) descântă- 

[t6rea, 
Că peptenu 'n mâna drâptă 

[1-0 luă 
Şi ţie ţî-o descântă. 
Că cu peptenele 



Descâlcesce t6te viţele, 
T6te cosiţele. 
Aşă să descâlcâscă 
Surdomaşiî tăî 
Din creeriî capului, 
Din năuntrul trupului, 
Din baerile inimii! (1) 



In fine o s6mă de descântăt^re din Oltenia, cari sunt che- 
mate a descântă de Surdumaş Ia căpătâiul copilului bolnav, 
f şl încep meşteşugul în următorul mod : 

Caută mai întâiu pe sub lemne, pe sub ţ61e, pe sub lă4î> 
precum şi prin alte locuri, unde cred câ vor da peste vre- 
un Surdumaş, până ce află şi prinde un Surdumaş viu, ne- 
vătâmat. 

leau acest Surdumaş, împreună cu un peptene ursăresc, cu 
care se p6pt6nă copiii pe cap, şi pe când cine-vă din casă 
ţine copilul bolnav în braţe, baba sciut6re sfarmă, sdrobesce 
Surdumaşul în crescetul (m61ele) capului, până ce ese din 
Surdumaş un fel de puroiu alb, iar din capul copilului sânge. 

După acesta baba, amestecând la un loc, cu peptenele, 
puroiul cu sângele — ca la vaccin — în crescetul copilului, 
care ţipă de ţi-i mai mare mila de dinsul, descântă ast-fel: 



Surdumaş de mâncare, 

Surdumaş de culcare. 

Din vărsatul zorilor, 

Din căutatul cocoşilor, 

Surdumaş negru, 

Surdumaş verde, 

Surdumaş din deochetură . . . 

Cine a deochiat 

Ochii î-a crfipat. 

Cine s'a mirat, 

Ochii i-a scăzut . . . 

Să periţi. 

Să rSsperiţi , 

tn trupu Iu (cutare) 

Să nu maî fiţi ! 



Din 08, 

Pe sub os. 

Din piele, 

Pe sub piele. 

Din sgărciu nasului. 

Din faţa obrazului. 

Din creeriî capului . . . 

Iar (cutare) să rămâe 

Curat, 

Luminat 

Ca stâua în cer. 

Ca rouă în câmp, 

Cum Maica Precista 

L-a zimislit ! . . • 



(1) Şezător ea, an. IV, p. 97. 



72 

Sfârşind descântecul acesta de descântat, arde viermele, 
adecă Surdmnaşul pe vatra focului şi apoi, sf ărâmându-l şi 
puindu-1 în apă, îl dă copilului bolnav de băut (1). 

Moleţiî sau Sfoegii sunt priviţi de popor ca viermii cei 
maî spurcaţi. De aceea când vede vre-unul în bucate, le 
16pSdă. 

Iar dacă găsesce vre-unul în hambarul cu făină, pune 
în ea aghiasmă şi chemă preotul de cetesce rugăciunea de 
curăţire (2). 

Păs&raril însă, cari îndatinăză a ţin6 pasârl cântăt6re, nu 
odată întrebuinţ^ză aceşti Viermi de făină sau Moleţî c^ 
nutreţ pentru pasările lor şi în deosebi pentru privighetori 
despre cari se (}ice că se bat f6rte tare după dînşii (3). 

tn fine la Românii din Ţera-Român6scă există şi următ6- 
rele (Jicerl, în cari figurăză cuvîntul Molete : 

A avâ de Moleţî, 
a fi bolnav de b61a Moleţilor. 

A face de Moleţî, 
adecă : a vindecă. Şi : 

A fi sfoegit, 
adecă : a fi stricat, muce^it, împuţit (4). 



(1) Sănătatea^ cit, p. 289. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlâşel. 

(3) Usitat în unele părţi din Bucovina. 

(4) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



CĂŢELUL FRASINILOR 

(Cantharls yisieatoria L.) 



Dacă va trece cîne-vâ de maî multe orî pe la sfârşitul lu- 
nii lui Maiu şi începutul lui Iunie, printr'un loc, .unde se află 
mulţî frasini sau lilieci, va trebui numai decât să simţ6scă 
un fel de miros neplăcut ca de ş6rec. Iar dacă se va apropia 
de locul din cotro Ia venit mirosul acela, va observă o mul- 
ţime de gândăcel moî în trup şi de col6re verde, foşc^ind 
în colo şi în c6ce şi mâncând cu o deosebită lăcomie frunzele 
frasinului sau liliacului pe care s'aii pus. 

Acest gândac, de la care vine mirosul cel aşă de neplăcut 
şi a cărui mărime ajunge abia de 17 — 19.6"*"» se numesce în 
Bucovina: Căţelul frasinilor sau Căţel de frasin (1), apoi 
Gândac(2), Gândac de frasin{3), Gândac de turbă (i)^ Gân- 
dac verde (b) şi Gândăcel (6); 



(1) Dat. Rom. din Ilîşesc!, corn. de Vasile Botezat stud. gimn. 

(2) Dat Rom. din Braşca, dict de Anton Popovicî;— a celor din Vi- 
covul-de-j08, dict. de Toder Parcea ; — a celor din Igescî, dict de Pin- 
teleiu al Iu! Toader Socolovschi; — şi a celor din Budeniţ, dict de Mâ- 
riora Dutcă. 

Trebue să observăm aici că partea cea mal mare a Românilor din 
Bucovina înţeleg sub cuv. Oândac numai insectul despre care ni-l acuma 
vorba. 

(3) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi ;— a celor din Fră- 
tăuţul-vechiti, dict de Mich. St Coniac ; — şi a celor din UdescI, dict 
de Const Cimpoieş. 

(4) Dat Rom, din Frătâuţul-vechiu, dict de Mich. St Coniac. 

(5) Dat Rom. din Stupea, com. de Dumitru Logigan, stud. gimn. 

(6) Dat Rom. din Galanesci^ dict de George Cârstean şi Ilăna Cu- 
ciurean: «Sub cuv. gândăcel^ pi. gândăceî se înţeleg pe la no! numa! 
aceia car! petrec pe frasin!, cu ale căror frunze se hrănesc. « 



74 

în Moldova: Gândac (l), Gândac de frasin (2), Gândac dt 
turbă (3), şi Gândăcel (4) ; 

în Ţ6ra-Românâ8că : Gândac de turbat Gâ7idac de turbai^ 
Gândăcel şi Gândăcel verde (5) ; 

în Transilvania : Căţel de turbat Gândac de turbare (6) şi 
Gândăcel de frasin (7) ; 

în Banat: Gândac de frapsin şi Gândac de turb (8); 

Iar în Macedonia: Bubulic di frapsin (9), lat. Cantharu 
sau Lytta visicatoria L. 

Numirea de Căţelul frasinilor sau BubuliCy Gândac şi 
Gândăcel de frasin a acestui insect îî vine de acolo, pentru 
că el, după cum am amintit din capul locului, petrece mai 
mult pe frasini şi se nutresce cu frunza acestora (10). iar 



(1) Dat Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olanii: 
« Gândacul trâesce pe frasin şi o semă de femei fac boele albastre din- 
tr'însul cu cari boesc mătăsuri. Ei pute forte urît.» 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicalây p. 8. 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lordache Bran, pălmaş;— a celor 
din BogdănescI, jud. Sucâva, dict. de Nic. Const. Carp; — com de d-l 
S. Teodorescu-Chirilean : « Gândacul de turbă e cu pântecele aprope drept- 
unghiular şi de colore ver(Jue» ;— ve(Jî şi Dr. N. Leon, op. cit, p. 8. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit, p. 8. 

(o) G. Grăiniceanu, Nomenclatura română-latinăy publ. în Convorbiri 
Ut, an. XXIII, p. 335;— Laurian şi Massim, Glossariu, p. 257: * Gândăcel 
8. m., dim. din gândac; în special, cu sensul de Gantharide, aplicat de 
regulă în pi. gândăcel: gândăceiî trec de bun remediu contra turbării 
sau rabia». Apoi nemijlocit după acesta: ^Gândac s. m. Scarabeus, gen 
de insecte; în special: Cantharide: cu gândaci se vindecă turbarea;* — 
Nanian, Zoologia, p. 136;— Dr. Urechiă, Şăînizme, Bucuresci 1898, p. 31: 
«Gantarida e incontestabil un gândac, atât de gândac în cât i se <}ice chiar 
Gândac de turbă, ba unii mai în vârstă o mângâie <}icendu-i Gânddeeh;- 
com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Gantaridele în limbagiul poporal se numesc 
Gândăcel. Tot cu numele de Gândăcel însă se mai numesc şi florile 
arţarului.^ 

(6) Gom. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(7) Gom. de d-1 Teofil Frâncu. 

(8) Com. de d-1 los. Oiariu. 

(9) Com. de d-1 Per. Papahagi: <^ Bubulic de frapsin^^ Gândăcel case 
pune pe frasin şi din care se fac vinduze când răcesce cine-vă.» 

(10) După spusă Rom. din Bucovina şi în deosebi a celor din Tere- 
blecea, dict. de Irina Bulbuc; — apoi a celor din Vicovul-de-sus, dict 
de T. lonesi: ^Gândacii de frasin se fac mal mult pe frasinii cei vechi»; 



75 

numirea de Căţel şi Gândac de turbă îl vine de acolo, pen- 
tru că Românii de pretutindeni îi întrebuinţ6ză ca 16c con- 
tra tîcrbului{l\ sau a turbării (2), şi contra căţeilor de 
turbă (3). 

Aşâ Românii din unele părţi ale Bucovinei, cari vor să 
vindece pe vre-un om sau vită muşcată de un câne turbat, 
caută Luni după Duminica mare sau Rusalii, când es şi se 
află mal mulţi gândaci de aceştia pe frasini, şi prin4ându-I 
într'un numdr cât se p6te de mare, îl pun într'un şipuşor 
cu apă, şi în apa aceea apoi, în care cu timpul se topesc, 
ÎI păstrSză peste tot anul. Iar când se întîmplă ca un câne 
turbat să-1 musce pe vre-un om, îl spală îndată, cum a fost 
muşcat, rana cu apă de acâsta şi tot odată îl dau puţină 
apă de b6ut. Tot aşă fac el şi cu vitele (4). 



— apo! a celor din Moldova, corn. Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariâ: 
^Gândacul trăesce pe frasin>;— şi corn. Paşcani, dîct de lord. Bran: 
• Gândacul de turbă se nutresce maî mult cu frunză de frasin»; 

— a celor din Iransilvania, dict de T. Frâncu: <In munţii Abrudului 
provine Găndâcelul de frasin mai ales pe frasini şi se nutresce mal cu 
semă cu frunzele acestuia»;— a celor din Banat, corn. Maidan, com. 
de d-1 los. Olariâ: «Gândacul acesta se nutresce cu frunză de frapsin, 
în cât ciupilesce arbori şi frapstnt ca şi omi<)ile prunii « ; — ve<}i şi Na- 
nian, Zoologia, p. 136. 

(1) Com. de d-1 los. Olariu. 

(2) Laurian şi Massim, Olosariu, p. 257; — dat. Rom. din Vicovul-de 
sus, dict. de T. lonesi : «Dacă-l muşcă pre cine-vă vre-o pâhae turbată, 
se vindecă numai cu Gândacul de frasin^'—a celor din Moldova, com. 
Dumbrăveni, jud. BotoşenI, dict. de Gr. Olariu: < G^dn^/act^/ pisat se în- 
trebuinţeză contra turbei* ; — Dr. N. Leon, op. cit, p. 8: ^Gândacii de 
turbă se întrebuinţâză la ţeră în contra turbării la vite şi la omeni »; — 
a celor din Transilvania, com Feleac, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Când 
cine-vă turbă, e bine să i se deă Gândac de turbare.* 

(3) Dat Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran. 

(4) Dat. Rom. din Vîcovul-de-sus, dict de T. lonesi ;— a celor din Ga- 
lanesci, dict de G. Gârstean : « Gândăceii, cari se fac şi petrec pe frasini, 
sunt buni de turbă. El se culeg numai înaintea Dumineceî mart, căci 
numai atunci sunt buni. După Duminica mare nu-s buni. Se pun într'un 
şipuşor deşert, In care sta& singuri. Când aii trebuinţă de dînşii, atunci 
torn rachiii în şipuşor, pun şipuşorul pe horn, unde-1 lasă ca să moc- 
nescă, şi apoi dau rachiu de acesta vitelor muşcate de câni turbaţi, şi 
în urma acâsta pier Căţeii de turbă din capul vitelor. Tot aşă dau şi 
omenilor, cari simţesc că le cură balele, eă-I dore capul, că aii căfeî de 



76 

Alţi RomânT, tot din Bucovina, când muşcă un câne twr- 
bat pe vre-o vită, ieau Gândaci de frasin^ îî usucă bine, şi 
după aceea, frecându-î până se fac praf dintr'înşîî, îi pun 
în tărâţe, şi taratele acelea le dau apoi vitei respective ca să 
le mănânce. Mâncând vita târâtele, se vindecă (1). 

Şi iarăşi alţii, când muşcă vre-un câne turbat pre vre-o 
vită sau şi pre un alt câne, înâcă Gândaci de frasin în bort 
şi borşul acesta îl dau apoi atât vitelor cât şi cânilor muş- 
caţi de bSut. Iar dacă nu-î pun în borş spre a se îneca, a- 
tuncl ÎI pis6ză mai întâiu şi după aceea, aruncând făina 
dintr'înşii în putina cu borş, dau borşul acesta cu tărflţe cu 
tot vitelor şi cânilor muşcaţi de beut (2). Satt prind Gândaci 
de turbat îl pun într'un şip, în care se află borş de târâte^ 
după aceea dumică mături de grădină şi ferbendu-le cu 
borşul de gândaci, dau borş de acesta vitelor muşcate ca 
să-1 beâ. Făcând ac6sta, se 4îce că vitele nu turbă (3). 

Românii din unele părţi ale Banatului, prinzând Gândad 
de turb şi omorîndu-I cu un ban de argint, îl dau vitelor 
muşcate de un câne turbat ca să-I mănânce, şi anume : câ- 
nilor în pane sau în carne, iar vitelor cornute în lături sau 
în pane (4). 

în unele părţi din Moldova, când sosesce timpul Gânda- 
cilor de turbă, se culeg, se pun pe o rogojină ca să se usuce 
bine, şi aşă se păstrăză apoi peste tot anul. Iar când un 



turba ;»—^ celor din Igesc!, dict. de Pint. al luî T. Socolovschi: «Dacă 
prinde cine- vă 9 Oândacx, îî pune în rachiâ de se topesc, şi rachiul 
acesta se bea, acela, dacă e muşcat de vre-un câne turbat, nu turbă, 
căc! rachiul acesta îl opresce de-a turbă ^;~a celor din Budeniţ, dict. de 
Măr. Datcă: ^Gândacul se prinde, se usucă, se pis6ză bine şi apoi se 
pune în apă sau în vin ca să mocncscă. în apa aceea se rade şi se pune 
şi puţin lemn de tisă ca să mocnăscă. După ce a mocnit, se dă omului 
sau vitei muşcate de cânele turbat ca s'o bea, şi apoi î! trece.» 

(1) Dim. Dan, Credinţe pop. bucovinene, publ. în Gazeta Bficovinei* 
an. V, No. 17, p. 1. 

(2) Dat. Rom. din Udescî, dict. de Gonst. Gimpoieş. 

(3) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) Gom. de d-1 los. Olariu, în două rânduri : «Românii din Banat 
taie cu un ban de argint capul Gândacului de frapsin şi apoi, sdnune- 
cat bine şi amestecat cu altă mâncare, se dă animalului muşcat de atare 
câne sau alt animal turbat.» 



I / 



câne turbat muşcă vre-o vită, se pisâză bine, se pun în ta- 
rate sau făină^ se mestecă bine cu acesta, şi aşă se daâ apoi 
vitei muşcate de mâncat (1). 

în alte părţi, tot din Moldova, se strîng mulţi gândaci de 
aceştia, se pis6ză cu sare şi se fac dintr'înşiî o zâmă ap6să 
care se dă apoi de b3ut ori i se t6rnă în gât animalului 
turbat (2). 

Şi iarăşi în alte părţî, asemenea din Moldova^ dacă e vre- 
un om sau vită muşcată de vre-un câne turbat, se afumă 
cu Gândaci de turbă ori se beau pisaţi cu apă sau cu vin 
alb. Bâutura însă se dă de regulă pe ferâstră de un român 
din sat, care nu are acelaşi nume cu bolnavul (3). 

Turbăciunea la vite se mal lecuesce, dacă li se dă să bea 
apă în care au fert 5—6 Gândaci^ cireşe amare de pădure 
şi mătură de grădină (4). 

Dacă are cine- vă căţei de tur')ă, numiţi în Macedonia: 
căţeluşi (5), adecă un fel de bubuliţe sau beşicuţe, cari se 
fac sub limba 6menilor celor muşcaţi de vre-un câne turbat 
sau şi celor ce numai au respirat aerul ce a eşit din gura 
unul câne turbat, atunci o s6mă de Români sau Românce, 
atât din Bucovina cât şi din Moldova, cari se pricep, i! frig 
cu vârful unul ac înferbîntat, şi urmele lor se frâcă cu sare 
pisată. Şi asta o fac eî tot-deauna până ce nu apucă a cresce 
căţeii mari. Dacă aii crescut mari sb6ră în cap, şi atunci 
omul, ce I-a avut, turbă şi apoi e peste putinţă de scăpat (6). 

Neaflându-se nimeni, care s'ar pricepe la frigerea căţeilor 
de turbat atunci se ieaii mai mulţi Gâyidaci de turbă, se pun 
în borş^ şi după ce s'au topit, se fr6că cu borşul acesta atât 



(1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(2) Corn, de d-1 S. Teodorescu-Chirilean. 

(3) Dr N. Leon, op. cit , p. 9;— Idem, Istoria naturală medicalăy p. 93. 

(4) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura populară a Aromânilor, p. 286. 

(6) Dat. şi cred. Rom. din Bucovina şi Moldova, dict. de lord. Bran;— 
Per. Papahagi, op, cit. p. 285-286 :»Să ieî o bucată de pane cu care să 
ştergi rana, unde te-a muşcat cânele turbat, apoi să o dai să o mănânce 
cânele acela şi să-1 omori, că-ţl trece Dacă nu faci acesta, îţi es căţei mici 
(căţeluşi) sub limbă, după care fapt turbezi şi începi a lătra ca un câne 
turbat. « 



78 

căţeii cât şi capul omului ce-i are, şi în urma ac6sta căţeii 
se trec, iar durerea şi ameţ^la de cap îi încet^zâ (1). 

Afară de ac6sta, Gândacii de turbă se mal întrebuinţezi 
încă şi contra nebuneleî^ a durerii de cap, a durerii de mă- 
sele^ a beşiceî celei rele, a bâlei lumesc% a scurgerii de sânge, 
a pecingeneî şi pentru sculamenL 

Aşă pentru 6meniî ceî ce nebunesc se ieaâ maî mulţi gân- 
daci de aceştia, se sfarmă bine în apă şi apa acesta se dă 
apoi celor nebuni de bSut (2). 

Pentru cel ce att durere de cap, se ieau Gândaci de tur' 
bare şi, punendu-se pe frunte, durerea încet6ză (3). 

Cel ce are durere de măsele prinde un Căfel de turbă şi 
apoi omorîndu-1 se fr6că cu dînsul pe obraz în dreptul mă- 
selei ce-1 d6re (4). 

Pentru beşica cea rea se prinde un Gândac verde, se pune 
în apă ferbinte ca să piară, şi se ieau apoi musteţele şi pi- 
ci6rele, se pun în făină prăjită, şi făina ac6sta puindu-se 
apoi la b3şică, băşica se mută dintr'un loc în altul şi se 
perde (6). 

Pentru beşica cea rea la cap se ieau trei Gândaci de turbă, 
se pun într'o bucăţică de mămăliguţă, se descântă purtându-î 
împrejurul obrazului bolnavului, apoi îl 16gă la mână unde 
se face o bSşică, iar durerea de cap încetâză. 

în com. FruntişanI, jud. Tutova, se pis6ză Gândaci de 
turbă, se amestecă cu făină de grâu, se face un fel de cocă 
din care se face o turtită şi se lâgă la mână sau picior pe 
pielea sănăt6să spre a trage beşica cea rea de la faţă, gură, 
cap; ori din altă parte delicată a corpului (6). 



(1) Dat Rom. din Moldova, dîct. de lord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc. 

(3) Dat. Rom. din Transilvania, com. Beclean, com. de d-1 Th. A. Bogdan: 
« Oândac de turbare, uscat şi pus pe frunze, folosesce în contra durerii 
de cap.* 

(4) Dat. Rom. din Bârgăîi, în Transilvania, com. de d-1 Paul Beşa, 
preot şi învăţător. 

(6) Dat. Rom. din Stupea, com. de Dum. Logigan ;— a celor din llişesci, 
com. de Vas. Botezat; — a celor din Braşca, dîct. de Anton Popovici: 
«Dacă se iea un gândac de cei ce petrec pe frasin! şi se unge b^ea 
cea rea cu dînsul, băşica se mută şi se trece.» 

(6) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 



79 

Pentru bala lumăscă (sifilis) se strîng maî mulţi Gândăceî, 
se usucă şi apoi, pisându-se şi amestecându-se cu miere de 
fagure şi cu apă, se dau celui bolnav de b6ut (1). 

Sau : se rup capetele la 9 Gândaci^ iar trupurile se pun 
în o litră de rachiii cu unt-de-lemn, se lasă 2 — 3 ^\\e şi se 
iea de 3 ori pe (}i, dar în timpul acesta să nu se mănânce 
acrituri (2). 

Coji de ou§ pisate, cu rachiu şi alte burueni, în care se 
pun şi Gândaci de turbat sunt bune de dat femeilor, ce au 
scurgere de sânge (3). 

Arşi, pisaţi şi amestecaţi cu unt alb, se face o alifie pentru 
pedngină. 

Pentru pecingină se ma( strînge cu mâna Gândacul de 
mijloc, până ce ese din el z6mă, cu care se unge. 

Plămădiţi în rachiu şi oţet cu sânge de noue fraţi, rădă- 
cină de pir, rădăcină de boz şi ochi de rac, se beau pentru 
sculament (4). 

Fetele cele mari din unele părţi ale Transilvaniei între- 
buinţeză Căţeii de turbă sau Gândacii de turbare nu numai 
ca lec în contra turbării sau a altor b6le, ci mal ales spre 
a-şl face cu dînşii pe dragoste, Aşâ se 4^ce că, dacă o fată 
mare va luă Gândaci de turbare şi, mestecându-I cu vin-ars, 
prune uscate, mintă cr6ţă şi potr6că, şi-I va da apoi dră- 
guţului s6u de bdut, acela de bună-s6mă va luă-o de soţie, 
înainte de acesta însă trebue să ţie câte trei Vineri şi trei 
Mercurl în trei luni, numărând în vremea aceea t6te pase- 
rile câte le va ved6. Iar s6ra, când drăguţul el va veni 
la dînsa, după ce se va întdrce a casă, să ^\c& : 



Gândac, gândăcel, 
Mic, mititel, 
Frumos, frumuşel, 
Urît, urîţel ! 
Dă-mî vrăji, 
Dă-mi soroci 



Şi pe badea. 

Că ţî-oiu da 

Carne m61e 

Să nu te d6ră la fole, 

Carne călduţă, 

M6Ie, molcuţă, 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 

(3) Şe4etdrea, an. VII, Fălticenî 1902, p. 116. 

(4) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 93. 



80 

Bună, bunuţă i Puî, 

De găină I Puî, 

Fără splină, Gândac 

De raţă Drag, 

Cr^ţă, j Să fiî cu noroc, 

De cocoş , Cu soroc. 

Roş. Că de nu te puiu pe foc! 

Fata, pe când rostesce de trei ori după olaltă versurile 
acestea, ţine un Gândac în mână. Iar după ce a gâtit ver 
şurile de rostit, dă drumul Gândacului să mârgă după dră- 
guţul eî (1). 

O samă de femei rele însă, sau mal bine (}is o s^mă de 
vrăjit6re, nu se mulţumesc numai cu atâta, ci fac cu Gân- 
dacii de turbă încă şi de duşmănie între bărbat şi femee. 
îî îngr6pă adecă împreună cu faptele sau făcăturile lor sub 
prag şi, trecend după acâsta bărbatul sau femeia peste pra- 
gul sub care s'au pus, zizania se vâră între el, şi atâta ce 
se c6rtă până se despart (2). 

in fine, ce se atinge de causa mirosului celui neplăcut al 
acestui gândăcel, o legendă din Transilvania^ oraşul Bi- 
striţa, ne spune următ6rele : 

«După ce prinseră Jidovii pe îs. Christos şi-1 răstigniră. 
Sf, Măria Magdalena mergea în t6tă 4^^^ la mormintul 
Domnului Christos, unde plângend îl ducea tot felul de oI6ie 
mirosit6re şi-i stropiâ raormîntul cu ele, căci d6r îl eră drag 
ca sufletul. 

«în t6tă s6ra şi t6tă diminăţa îl stropiă ea cu ol6ie mi- 
rosit6re, că aşâ eră datina şi credinţa pe vremea aceea. Dar 
par'că eră făcătură, că oloiul numai până atuncia sta pe 
mormînt, până sta şi dînsa la mormînt, iar după aceea ve- 
niaii nisce musculiţe vinete la aripi cari, plăcendu-le mirosul 
cel frumos, mergeau şi sugeau tot oloiul şi- şl ungeaţi aripile 
cu el, ca să mir6să şi ele. 

«Aflând Sf. Măria Magdalena despre cele ce se întîmplase, 
căcjîi în ghenunchî la mormîntul Domnului şi, plângend de-ţi 



(1) Dat. Rom. din Fârăgăti, corn. de d-I Th. A. Bogdan. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 9; Idem, IstoHa naturală rne- 
<iicalâ, p. 93. 



81 

rupea inima s'o fi ascultat, a început a blestemă pre acele 
musculiţe, 4î<^^i^<l '• 

— «Dumne4eii v6 pedeps6scă, cum va sci el mal rSii, că 
mare batjocură aţi făcut de mormîntul fiului sSu, mirdsele 
cele f rumdse ce le-aţi furat voi schimbe-se în duh6re, şi trupul 
vostru din frumos ce a mirosit până acuma împuţ6scă-se, 
de nimeni să nu v6 mal p6tă suferi! 

cŞi blestemul el s*a legat, căci trupul cel plin cu parfum 
şi frumos mirositor al musculiţelor celor vinete la aripi, pe 
oari noi în timpul de fajă le numim Căţei de turbat astă4I 
este împuţit şi nime nu-1 pdte suferi» (1). 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 



Marian, In»eeMe, ^ 



MAMORNICUL, 

(Meloe proscarabaens L.) 



E pe la începutul primăverii. 

Prin 6rba înver4ită de pe marginea unul drum, ce duce 
în câmp, se mişcă alene încolo şi în c6ce un gândac gros 
şi bolocănos, de coWre albăstrie-n^gră şi ca de 13 — 32 mm. 
de lung. 

Acest gândac trândav şi m61e în trup, ale cărui elitre 
sunt aşă de scurte că numai de abia ajung până la jumă- 
tatea abdomenului, şi care, când îl atingi cu ce-vă sau pd 
mâna pe dînsul, îndată sljbâde de la încheieturile picî<5relor 
sale un fel de suc galben şi puturos, se numesce în Buco- 
vina: Jidov sau Jidan (1); în Moldova: Clăbuc (2), Găndae 
negru şi Gândac puturos (3) ; în Ţăra-Românâscă : Matnomic, 
pi. mamornici (4); iar în Banat: Gringâşă puturâsă (5). 

Numirea de Gândac puturos sau Gringâşă puturâsă a a- 
cestulinsect îl vine de acolo fiind-că el, după cum am amintit 
mal sus, slob6de de la încheieturile pici6relor sale un fel 
de suc galben sau şi alb, care pute f 6rte urît ; Clăbuc^ pentru 

(1) Tat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea: * Jidovul saâ Jidanul 
e un gândac negru, ghibos, mole şi puturos, care se arată primăvara, 
şi trăesce numa! prin erbă, şi care, când îl prin<}I în mână, slobode 
un suc galben». 

(2) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de G. S. Bucan. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 7. 

(4) Idem de eadem, p. 7. 

(5) Gom.de d-1 los. Olariu: * Oringoşa puturâsă e ce-vă maî mică decât 
Oringâşa verde şi petrece numai prin erbă.* 



83 

că sucul, ce-1 slob6de el, e nu numaî puturos, ci tot odată 
şi oloios şi clăbucos, adecă cleios şi lipicios ca nisce clăbuci; 
iar Jidov sau Jidan, din causă că, după cum spun o s6mă 
de RomânT din Bucovina, e negru, ghibos şi puturos ca şi 
un jidan rufundos şi cotrenţos (1). 

Sucul sau z6ma cea oloi6să şi putur6sâ a acestui gândac 
o întrebuinţ6ză o s6mă de Români spre vindecarea bubelor 
rele^ cari se capătă din răutate (2), iar alţii o întrebuinţ6ză 
spre vindecarea pecingeniî (3). 

Cel ce voesc a se vindecă de pecingenî caută şi prind un 
Gândac puturos, lasă să le picure în palmă sudarea cea 
galbenă ce o slob6de el, cum pun mâna pe dînsul, şi apoi 
cu 8ud6re de ac6sta ung pecingenea (4). 

întreg gândacul se mal întrebuinţăză încă şi contra tur- 
bării. Se prinde, se usca, şi apoi pisându-se se dă vitelor 
muşcate de atare câne turbat în tărâţe de mâncare (5). 



(1) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea. 

(2) Dat Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: *Ume4^la, ce o slo- 
bode Clăhucul dintr'însul, o întrebuinţeză omenii pentru bube rele că- 
pătate din răutate.» 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicala^ p. 8: «El lasă de la încheieturile 
piciorelor un fel de zemă cleiosă, puturosă, care e bună de uns pentru 
pedngent.* 

(4) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 8; — şi dict de C S. Bucan. 



MĂZERARIUL. 

(Bruchus plsi L.) 



Sunt unii ani, în cari cea mal mare parte de mazere e 
bortită şi mâncată de un gândăcel din seminţia gândacilor 
cu rit, ast-fel că nu r3mâne mal numai c6ja dintr'însa. 

Acest gândăcel f6rte mititel şi de col6re năgră-castanie, 
al cărui cap se sfârşesce intr'un bot sau rit lung şi lat şi 
alo cărui aripi sunt mal scurte decât corpul, iar şoldurile 
pici6relor de dinapoi gr6se, se numesce în Bucovina: Mă- 
zerariu (1) şi Gărgăriţa de mazere \ în Moldova: Gărgăriţă 
şi Gărgăliţă de mazere (2); în Ţfira-Românăscă: Gârgărifd 
de mazere (3) şi Gândacul mazereî (i); iar în Transilvania: 
Gambă de căîup (5). 

Femeiuşcă acestui gândăcel îşi depune ouăle sale în pâs- 
tăile de maz6re. Din aceste ouS es un fel de larve gr6se, 
albe şi fără de pici6re, cari se vâră apoi în firele de mazere, 
şi atâta ce le scobesc şi mănâncă până ce nu remâne numai 
cojile dintr'însele. 

Un alt-fel de gândăcel, care se ţine asemenea de familia 

(1) Cf. şi Enciclopedia româjiăy voi. III, p. 230. 

(2) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Bucan: « Gâr^drt^a face stri- 
căciune la grâu. mazere şi bob»; -tot de acolo, dict. de lordache Bran: 

* Gărgăriţa e de patru felurî, şi anume: Gărgăriţa degrâii, de păpuşoiu, 
de mazere şi de bob. Cea mal rea şi mai molipsitore e cea de păpuşoiu.> 

(3) Com. de S. Sa pâr. T. Bâlăşel. 

(4) Gazeta satinului, an III, p. 186. 

(6) Dat. Rom. din Craifalăiî, Ocniţa şi Cosma, com. de d-1 Th. A. Bogdan: 

* Gambele de câmp se sporesc în mazerea cea buna de câmp, sunt negre 
şi sborâ.» 



85 

Măzerariuluî şi care e tot atât de stricăcios ca şi acesta, ma! 
ales bobului, e Gărgăriţa de bob sau Gârgălifa de bob, numită 
altmintrelea şi Gărgăriţă năgră sau Gărgăliţă nâgră{l)^ lat 
Bruchus rufimanus. 

Unii Români din Bucovina cred şi spun că atât Măzera- 
riul cât şi Gărgăriţa de bob se fac din colţul mazerel şi 
al bobului, când acestea se învechesc prea tare şi stau prea 
mult în unul şi acelaşi loc (2). 

Ce se atinge de stârpirea acestor doi gândăcel f6rte stri- 
căcioşl, e de observat că se întrebuinţez ă contra lor aceleaşi 
mijl6ce ca şi pentru stârpirea Gărgăriţei de pane. 



(1) Dat Rom. din cele ma! multe părţi ale Bucovinei, şi în deosebi a 
celor din Vicovul-de-sus, dict. de Toder lonesi : «^Sunt dou6 feluri de 
gărgăriţe, şi anume: Gărgăriţa de pane şi Gărgăriţa de bob;—2L celor 
din Vicovul-de-jos, dict. de Sîdor Calancea: «Tot Gărgăriţă se numesce 
şi gândacul, care mănâncă bobul» ;—& celor din Igescî, dict. de Pinleleiu 
al lui T. Socolovschi: ^Gărgăriţă se numesce atât gândacul care mănâncă 
grâul, cât şi cel ce mănâncă bobul, mazerea şi păpuşoiul»; -şi a celor 
din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(2) Cred. Rom din UdescI, dict. de Lazar Rotarlu. 



PRUNARIUL. 

(Rhynchltes cupreus L.) 



Sunt unele veri, în cari partea cea mal mare de prune 
şi perje, nemijlocit după ce a prins a se des volta sîmburele 
într'însele şi a ajunge mărimea unei alune, încep a se îngăl- 
beni şi a se sbârci, a li se subţiă şi usca c6da şi apoi a că- 
d6 una după alta jos, ast-fel că în câte-vâ cjile maî tot pă- 
mîntul de sub prunii şi perjii, din cari au că4ut, e galben de 
dînsele. 

Causa îngălbeniril şi a căderii acestor p6me înainte de ce 
le-a sosit timpul, precum şi a cireşelor, cari adese-orl au 
aceeaşi s6rte, e un insect mititel, de col6re cafenie şi aco- 
perit cu puţini perl surii, care se numesce în Bucovina: 
Prunariu; în Banat Burghiaş sau Burghieş (1); iar în unele 
părţi din Ungaria : Firesariu (2), şi iată de ce : 

Femeiuşcă acestui insect are datină de a burghiâ, adecă 
a sflederl, a împunge prunele, perjele şi cireşele cele ti- 
nere şi a depune apoi în fle-care borticică câte un oii, iar 
după ce şî-a depus oul a r6de până cam pe la jumătate şi 
c6da p6melor respective. 



(1) Corn. de d-1 los. Olariu, învăţător în Maidan: «Sub cuv. Burghiaş, 
pi. burghiaşî şi Burghieş, pi. burghieşî, care vine de la verb. a burghiâ^ 
a împunge, se înţelege un fel de gringoşă sau grângâşă sau gărgoşă, 
gangă, adecă o insectă care împunge primăvara prunele şi cireşele.» Ci. 
S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. II, p. 1. Nota 1. şi AI. Viciu, 
Glosariu de cuvinte dialectale, p. 22. 

(2) Teodor Botariii, Inimicii pomilor şi mijloce in contra acelora, 
publ. în Amicul poporului, an I, 1867, p. t04. 



87 

Nu mult după acăsta, eşind larva din oul depus şi prin- 
zând a mânca din carnea pdmel în care se află, acesta în- 
cepe a se îngălbeni, c6da a 1 se usca, şi când larva din- 
tr'însa e acuma deplin desvoltată, atunci cade şi ea jos. 
După ce a că^ut pdma jos, larva ese dintr'însa, se vâră în 
pâmînt, şi în primăvara următdre se preface în insect (1). 

Un alt insect care se ţine de aceeaşi familie şi care e tot 
atâta de stricăcios ca şi Prunariul^ însă nu pomilor, ci viilor, 
e Viarul sau Forfecelul, pi. forfeceiî (2), lat Rhynchites be- 
tuleti Fabr. 

Femeiuşcă acestui insect fârfecă (taie) cocile frunzelor de 
irîe şi apoi, depunend mal multe oue pe partea lor cea de- 
asupra, le învălătucesce. în urma acesta frunzele se usucă 
şi cad jos spre stricăciunea strugurilor, cari nu se pot des- 
vollâ fără de frunze. 

Românii din Banat cred şi spun că Burghiaşii împung 
prunele şi cireşele şi prin acâsta le fac să îngălben^scă şi 
să cadă jos, din causă că muerile din casă, la care se în- 
tîmplă ac6sta, au împuns — au lucrat cu acul — în Ajunul 
nasceriî şi a Botezului, în Joia din Septămâna albă şi în 
4îua de Joi marele^ Joia mare (3). 

Deci Românii şi cu deosebire Româncele din ac6stă ţâră, 
voind ca Burghiaşii şi Forfeceiî, precum şi un alt insect a- 
nume Forfecariul, lat Lethrus cephalotes Fabr. (4), să nu 
strice pomilor şi viilor, serbăză piua burgiahişilor şi a 
forfecărilor, care cade în Lunia primă din ParesimI sau Pos- 
tul mare prin abţinere de la ori-şi-ce cusuturâ saîi împun- 
sătură (6). 



(1) Cf. T. Rotaria. loc. cit 

(2) Numirea aoăsta e din Moldova şi ml-a diot. Pinteleiu a lui T6der 
Socolovsohi din corn. Igescl, care a petrecut un timp mal îndelungat 
in Moldova. 

(3) S. FL Marian, SerbătoHle la Români, \o\, 11, p. 1. 

(4) Revista viticolă şi horticolă, an. II, Bucuresc! 1897, p. 249 şi 250. 

(5) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. II, p. 1. 



Ţ I G A I U L. 

(Uylobius abletls L.) 



Dacă vom desface scdrţa de pe trupiiia câtorva bra4Isau 
pini bătrâni, tăiaţi, că4uţl sau daţi de vînt de un timp md 
îndelungat la pămînt, şi dacă vom căută cu luare de s^mă 
între sc6rţa şi trupina unuia dintre dînşii, vom observă 
nisce borticele rotunde şi lungăreţe. 

Şi dacă vom cercetă mal cu de-amăruntul, ne vom con- 
vinge că borticelele acestea nu sunt întîmplăt6re, ci ele sunt 
făcute de un gândac cu rît numit în unele părţi din Tran- 
silvania : Tigâiu şi Ţigâinat (1), lat Hylobius abietis L. şi 
Hylobius sau Curculio pini Ratz. 

Ţigâiut sau Ţigâinatul e unul dintre gândacii cel maî stri- 
căcioşi pădurilor şi în deosebi celor de brad şi de pin. 

Col6rea principală a acestui gândac lungăreţ, tare şi aco- 
perit cu p6r ruginiu, e întuneca t-castanie, bătând une-ori în 
roşu. Rîtul sââ, cam gros şi strîmbat în jos, e mal tot aşi 
de lung ca şi scutul cel rotund al gâtului, iar aripele de- 
asupra ii sunt împestriţate cu pul galbeni. 

Ţigâiul e de aceea aşă de stricăcios, pentru că el nu se 
mulţumesce numai cu bortirea şi r6derea copacilor celor 
căluţi saâ daţi la pămînt, ci se apucă şi de cel sănătoşi 
rocjându-le şi acestora nu numai trunchiurile, ci şi rădăci- 
nele, ramurile şi mugurii. 

Larva sa însă nu e aşă de stricăci6să ca dînsul, pentru 



(1) Dat. Rom. din Şermaş, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



89 

că ea nu se atinge de copacii cel sănătoşi, ci trăesce ma! 
mult prin ciungi şi hăscî. 

Ce se atinge de originea acestui gândac f6rte stricăcios, 
o legendă din Transilvania^ şi anume din Şermaş, unde-I 
sunt usitate şi numirile, ne spune următ^ele : 

«ţ)ice că Sân-Petru avea datină de a duhăn! ca şi cel mal 
mulţi dmeni din 4iua de a^I, însă nu din ţigară, ci din pipă^ 
pentru că pe vremea aceea ţigările nu erau încă cunoscute. 

i^tntr^o 4îi astupându-i-se pipa şi voind a o destupă cu 
sulhacul, ori şi câtă silinţă şl-a dat, n'a putut-o de fel destupă. 

«V64Snd el ac6sta, se făcîi foc şi pară de mânie, şi apoi, 
aruncând sulhacul cine scie unde, 4îse: 

— «Atunci să te v6d, când ml-oiu ved6 c6fa ! Atunci şi nici 
atunci ! 

«Din sulhacul Sf. Petru s'a făcut apoi un gândac cu capul 
mic, cu un rît lung, f6rte ascuţit şi încârligat tocmai ca şi un 
sulhac, care se numesce Ţigâiu sau ŢigâinaU şi care de frică 
s'a ascuns într*o bortă de copac. 

«Şi de atunci tot prin borţi de copaci, pre cari şi le face 
el singur, trăesce el şi până în 4îua de a^I» (!)• 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 



GĂRGĂRIŢA. 

(Calandra granaria L.) 



Pretutindeni, unde se ţine pane albă, dar mal cu s6mă 
prin magasinele şi grânarele prea puţin luminate şi aeri- 
site, adese-orl se încuibâză un gândăcel care, nedepărtfin- 
du-se de cu bună vreme din locul unde s'a încuibat, nimi- 
cesce în scurt timp t6te bucatele câte se află într'însul. 

Acest gândăcel f6rte stricăcios bucatelor, şi în deosebi 
grâului, secării şi păpuşoiului; se numesce în Bucovina: 
Gărgăriţă, Gărgălifă, Gărgăriţă de pane şi Gârgăliţă 
de pane; 

în Transilvania : Gargară (1), Gărgăriţă, Gărgăriţă^ Gâr- 
găliţă de bucate şi Gârgăliţă năgră (2) ; 

în Moldova : Gărgăriţă (3) şi Gârgăliţă (4) ; 

Iar în Ţăra-Român6scă : Gărgăriţă (5), Curculeţ (6) şi 
Curculez (7), lat. Calandra granaria L., Sitophilus granarius. 



(1) Alecsandri, Poesiî pop. ale Românilor, Bucurescî 1866, pag. 319; 
— cf. Fr. Damă, Nouveau Dict roum.-fr. voi. II, pag. 66. 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LIX, Braşov 1896, No. 237, pag. 6 ; — 
Foaea Poporului, an. I, Sibiiu 1893, pag. 308. 

(3) Dict. de C. S. Bucan din Paşcani. 

(4) Dict. de lord. Bran din Paşcani. 

(5) Galeta şatenului, an. III, R.-Sărat, pag. 185;— corn. de S. Sa păr. T. 
Bâlăşel: <t Gărgăriţa este insecta care străpunge grăunţele de cereale, 
cum: grâul, porumbul şi legumindsele, cum: fasolea, mazârea, bobul, etc.» 

(6) Enciclopedia română, tom. I, pag. 665. 

(7) Fr. Dame, op. cit, voi. I, pag. 323; — Cihac, Dict, t. I, pag. 71. 



91 

Gârgărifa se ţine de ordinea Coleopterelor, adecă a gân- 
•dacilor cu rît; are 3.75 mm. în lungime, 1.5 în lăţimea spa- 
hiul, şi e de col6re roşietică-cafenie. Rîtul el e subţirel, ce-vâ 
încovăiat şi cam de lungimea scutuluT de-asupra gruma- 
zului. 

Despre acest gândăcel fdrte dăunăcios, o legendă din 
Ţâra-Româniscă ne spune următ6rele : 

«Eră odată un om putred de bogat, aşă de bogat, în cât 
râniă banii cu lopata, şi magasiile lui pline cu bucate erau 
aşă de mari, cât ar fi putut îndestulă un colţ de ţâră. 

«Pe cât eră însă omul acesta de bogat, cu ^Qce părţi eră 
el mal sgârcit, aşă de sgârcit, că nu-I scăpă din mână nici 
măcar o bucăţică de mămăligă mucedă la un sărac. Căci 
aşă au fost şi sunt până şi în 4îua de a4i bogaţii; lor le 
este necontenit frică că or sărăci, dacă or milui un sărac 
cu o bucătură cât de mică. 

«Şi în ţâra aia, unde eră bogatul ăsta, se întîmplă într'o 
vreme o f6mete mare, cum nu s'a pomenit în lume, că mu- 
rîaii 6menil şi stârpiau muorile de f6me. Mâncăii bieţii 
ereştinî 6rbă şi frunze ca vitele şi nici erbă şi frunze nu 
mal erau, căci eră o secetă mare, de s'aprindeă pămîntul. 
Bieţii 6menl rodeau cojile copacilor şi mâncăii pămînt sărat, 
eăci nimeni, nimeni nu avea o b6bă de grâu sau de porumb 
in ţâra aia. Numai magasiile bogatului ăsta nemilostiv ge- 
meaţi de bucate, şi el nimârul nu da o fărâmă. Şi cu cât 
năvăliaii dmenil şi cereaii bucate, cu atâta el încuia maga- 
siile cu verigi de fier şi lacăte şi punea străjuiri, ca nime- 
nia să nu se apropie. Şi celui ce cerea bucate, îl râspundeă 
ca să-I aducă aur şi argint, şi apoi îl va da. Dar de unde 
eră să-I aducă bieţii săraci aur şi argint? Şi aşă muriaii 
<SmeniI pe un cap de f6me pe lângă magasiile pline cu bu- 
cate ale bogatului nemilostiv. 

«:De la o vreme însă Dumnezeii sfîntul, v64Snd atâta îm- 
pietrire de inimă la bogatul ăsta nemilostiv, îşi înt6rse mila 
şi începîi a plouă şi rodiră câmpiile din belşug, în cât şe- 
deaii acuma bucatele grăme4î pe câmpuri. Iar în magasiile 
bogatului nemilostiv trimise atâtea Qărgărife, câte b6be 
erau acolo, şi în puţină vreme t6te bucatele nu mal râmaseră 
decât nisce coji, cari nu mal eraii bune de nimic. 



92 



«Bogatul, de mare ciudă, se îmbolnăvi şi atât de mult 
zăcu, în cât îl mâncară viermii de viu. 

«Şi de atunci a rSmas de mănâncă Gărgăriţele bucatele 
de prin magasiile 6menilor bogaţT, căcT el ţin grămadă bu- 
catele prin magasiî şi de multe-ori săracii rabdă fdme.> (1) 

Şi dacă în timpul verii nu se sc<5te pânea albă de prin 
grânare afară la s6re, ca să se sor^scă şi svînteze, ci se 
lasă ca să ume4âscă (2), şi dacă în acelaşi timp nu se svîii- 
t6ză şi grânarele, atunci Oârgărifele^ cari petrec peste 6mi 
prin crepăturile grânarelor şi ale coşurilor, eşind prîmăvan 
de prin ascun4işurile lor, prefac t6te bucatele, în cari s'au 
încuibat, în tărâţe. 

Femeiuşcă acestui insect, fiind f6rte productivă, depuoe 
de la 188—200 de ouS în grăunţele pânel, în care s'a în- 
cuibat, şi anume în fie-care grăunte câte un ou. Nu mult 
după acesta es din ouSle depuse larvele, numite în unele 
părţi locuite de Români Strepezii cari prind apoi a r6de 
făina cuprinsă în grăunţe şi cari, după un timp 6re-care, 
prefăcendu-se în gândăcel, adecă Gărgăriţe^ încep şi acestea 
să r6dă mie4ul din grăunţe, până ce rSmâne numai c6ja. 
Ne mal avend ce r6de, atunci părăsesc grânarîul, şi sbtfră 
grămadă cu remăşiţele tărâţ6se cu tot (3). 

însă fie-care econom bun nu aşteptă nic! odată până ce 
se vor duce Gărgăriţele singure din grânariul sSu, ci el 
caută t6te chipurile şi mijl6cele cum le-ar put6 mal lesne 
şi mal de grabă depărta, îndată cum a observat că s'aft 
încuibat în bucatele sale. 

Timpul cel mal potrivit pentru depărtarea Gărgăriţelor 
şi stârpirea lor se (}ice că e pe la sfârşitul lunii lui Iulie, 
când e cănepa şi haldanul plin de suc. Atunci se taie plan- 
tele acestea de la rădăcină, se usucă la umbră într'un pod 
sau într'o şură, ast fel ca să nu fie atinse de s6re, căci in 



(1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel. 

(2) După spusa Horn. din Putna, dict. de loan Pusdrea: «Când sU 
pânea albă mult de se ume<}esce, atunci se bagă Gărgăriţa într'insa. 
mai ales în grâti şi popuşoiu, o bortesce şi-î mânâncă tot mie<}ul.> 

(3) Şe4etorea, an. VI, Budapesta 1880, pag. 22; —Fâea poparuluîj SJH- 
1, Sibiiâ 1893, pag. 308. 



93 

Hmsul acesta li se slăbesce sucul. După ce s'au uscat, şi a. 
niime înainte de a se pune pânea albă în magasin sau grâ- 
nariu, se aş6ză mal întâiu la fund un rând de cânepă sau 
de haldani, şi de-asupra se t6rnă apoi grâul. La jumătatea 
magasinuluî sau grânariului se pune iar un rând de cânepă 
^ apoi, după ce s'a aşezat acuma t6tă pânea, se mal pune 
^i de-asupra un rând ca înveliş. Făc@ndu-se acesta, pânea 
«e scutită de acest duşman neîmpăcat al s6â. 

Se pot însă pune şi haldani Yer4I în grâne, jBind aceştia 
^i mal buni (1). 

O samă de Români însă pun tdmna mănunchiuri de câ- 
nepă topită, de al cărei miros încă se 4î<^6 <^â fug. 

Alţii din contră, voind a scăpă de Gărgăriţe, aduc şi pun, 
in apropierea bucatelor năpăstuite, furnicari, şi anume în 
nisce vase (2). 

Românii din unele părţi ale Bucovinei ieau lână, ast-fel 
•după cum s'a tuns de pe ol, fără ca s'o spele şi să se 
ducă usucul de pe dînsa, o pun câte o 16că ic! colea în nisce 
hârburi lângă pânea din hambar sau unde se află, şi apoi 
fi dau foc ca să ardă. 

în urma ac6sta Gărgăriţele, neputend suferi mirosul ce 
ese din lână, fug în t6te părţile (3). 

O s6mă de Români din Moldova aştern, unde sciu că se 
află Gărgăriţe^ Boziu verde, lat. Sambucus ebulus L., pe jos. 
Oârgărifa trage la dînsul ca să-1 mănânce, dar fiind-că Bo- 
ziul e f6rte amar şi ea nu p6te suferi amărui a ac6sta, sau 
piere saii fuge (4). 

Mulţi inşi însă sunt de părere că Gărgăriţele se pot de- 
părta de prin hambare nu numai prin mijl6cele până aici 
arătate, ci şi prin anumite descântece. 

Aşâ Românii din Transilvania, com. Bârgăii, cred şi ^ic 
că dacă, având Gărgăriţe în hambar, vel prinde 9, le vel 
afumă la fum de bălegar şi vel rosti următ6rea descântecă: 



(1) Şe4etârea, cit, p. 22. 

(2) Gcueta Transilvaniei, cit., p. 6. 

(3) Dat Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea. 
<4) Dat Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran. 



94 



Oărgăriţă! 

De eşti, 

De nu eşti, 

Până mâni să nu maî fii 

Pe la casa mea, 



Prin pivniţa mea, 
Prin hambariul meu, 
Pe la grâul meii, 
Că de-î fi 
Capu ţi 1-oiu suci! 



atunci t6te Gărgăriţele vor fugi de la casă. 

Iar dacă se află Gărgăriţe în vecini şi voesel să nu se a- 
propie de casa ta, atunci e bine să 4icî: 



Gărgăriţă^ fata popeî, 
Du-te la Mama pădurii 
Şi te j6că cu ea 
Şi te sfădesce cu ea 
Şi te sărută cu ea 
Şi te împacă cu ea, 
Da la mine nu veni. 
Că eu bine nu ţi-oiu face, 
Făr'în temniţî te-oiu băgă 
Şi'n lanţuri te-oiu legă 



Şi în lăcăţi te-oiu încniL 

Fugi de la mine. 

De la casa mea, 

De la vatra mea. 

De la şopru meu, 

De la hambarul meii; 

Fugi de aici, 

Perî-ţî-ar viţa 

Şi parodiţa! 



Acostă descântecă se 4îce înconjurând grădina de trei ori 
şi apoi afumând o Gărgăriţă^ s'o arunci în vecini (1). 

Mai departe, tot în Transilvania, se mai află încă şi ur- 
măt6rele credinţe cu privire la depărtarea Gărgăriţelor: 

Gărgăriţă în hambar când vel vedă, fă-ţl cuce şi ^\\ 
<iptiu fata popeî!^ că vor fugî (2). 

Gărgăriţe la casă când vel ved6, astupă-ţl ochii şi scuipă 
peste ele de 9 ori, că t6te vor orbi (3). 

Gărgăriţa e aşâ de vîrt6să că, dacă este dusă dimpreună 
cu atari grăunţe la m6ra şi este turnată cu acestea în coş, 
trece pe sub pi6tra morii şi nu se sfarmă. 

Din causa acâsta apoi 6menil se feresc de a duce grăunţe 
de măcinat la o m6ră, unde sciii că se află Gârgăliţe^ siguri 
fiind că, dacă ar macină la o asemenea m6ră, f6rte lesne s*ar 
put6 înturnâ cu Gărgăriţe acasă (4). 

(1) Corn. de d-1. Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Bistriciora, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Odorheiu, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(4) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berăria, şi a celor din 
Braşov, dict. de Ger. Roşea. 



95 

în fine merită a fi amintit şi faptul că 6menil cel f6rte 
lacomi se compară cu Gargara sau Gărgăriţa (l). 

Iar 6menit cel ce se bat f6rte tare după mâncare, cari se 
amestecă şi lingăresc prin 61e, se numesc în Bucovina : gâr- 
gariţl şi gărgaliţî, sing. gârgarif şi gărgaliţ. D. ex. : omul 
acesta e un gărgăriţa safi: omul acesta e gârgariţ. 

Iar pânea, în care s'au încuibat Gărgăriţele, e gârgăriţâsă; 
grâul e gârgăriţos saă gârgăliţoSy adecă : plin de Gărgăriţe; 
şi îngărgdriţat, adecă ; îngdurit de Gărgăriţe (2). 



(1) V. Alecsandri, op. cit., p. 319. 

(2) Corn. de S. Sa pâr. T. Bălâşel. 



CARIUL DE PĂDURE. 

(Bostrychus tipographns L.) 



Cel ce a trecut mal adese-orî printr'o pădure de bra^I şi 
-de moli4i, acela de bună s^mă că va jB observat într*Ilisa 
nu numai o mulţime de hăsct (1), ci şi de dungi (2). Iar dad 
curiositatea îl va jB împins ca să jupâscă vre-o bucăfică de 
sc6rţă de pe vre una din aceste hăscî saâ de pe un ettffi^ 
ori şi de pe un alt copac peste care va fi dat în atare cdl^ 
tură (3), acela e mal mult decât sigur^ că va fi aflat între 
sc6rţa jupită şi între lemnul de pe care s'a jupit o mulţime 
de cărăruşe pline de un fel de făină şi de un fel de viermişoil 

Causa uscării acestor hăsct şi ciungi e, în cele mal multe 
casurî, un fel de gândac mic, numit în Bucovina: Cariude 
pădure, Cariu mare şi Cariu de sc6rţă{4)\ în alte păr^: 
Gândac de scârţă (5), iar cea a cărăruşelor saii borticeleior 
e larva sa, numită în Bucovina: Cariu (6) şi Vierme saă 
Germe de cariu (7). 



(1) Sub CUV. hdşcă, pi. hâşcî înţeleg Români! din Bucovina un bnd 
sau molid uscat şi rupt de vârf. 

(2) Sub CUV. ciung, pi. ciungi se înţelege un brad sati molid useat 
însă necă^ut la pămînt. 

(3) Sub CUV. că4eturâ se înţelege locul unde se află mal mulţi copad 
căluţi la pămînt. 

(4) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de George Onciul; — a celor 
din Putna, dict. de Sam. Lucaciii: ^ Cariu mare se numesce gândacali care 
•merge pe sub scorţa bradului.» 

(5) Crăiniceanu, Nomenclatura^ publ. în Convorbiri Ut, an. XXIII, p. 335. 

(6) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan: <■ Cart se numesc viermii 
ce se află între scorţa bradului şi între lemnul acestuia şi carii bortesc 
lemnul ;» — a celor din Braşca, dict. de Anton Popovicî : « Viermele, care se 
face pe sub scorţa copacilor celor bătrâni şi a ciungilor, se numesce CariU* 

(7) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic. 



97 

Cariul de pădure e un gândac de col6re castanie^ ro- 
tund, şi numai de 5 — 5.5'°'°- de lung, cu capul mic, ascuns 
cu totul sub scutul gâtului, care e mare şi încovăiat, iar 
musteţele scurte şi în formă de ic. 

Cu t6te acestea însă că Cariul de pădure e aşâ de mic, 
totuşi el este f6rte stricăcios, căci nu odată a nimicit păduri 
întregi de bra^I şi moliei» pre cari I-a bortit şi ros dimpre- 
ună cu larva sa, care e tot atât de stricăcidsă ca şi dînsul. 

Pe la începutul saâ pe la mijlocul lunii lui Maiu, Cariul 
acesta roesce ca şi albinele. 

In restimpul roiril sale, mal ales dacă atunci e secetă mare, 
nu odată ese din pădure afară, prinde a juca la sdre şi apoi 
a sbură ca un roia Ia ţâră şi aici â se pune pe pomi şi pe 
răchi^ După ac6sta se întdrce iarăşi înapoi, intră în pă- 
jdurea din care a eşit, şi aici prinde a face borţi în sc<5rţa 
molizilor celor ver4I şi femeiuşcă sa a se ouă prin borticelele 
acestea (1). 

Atât din causa borticelelor făcute de cariul acesta cât şi 
din causa larvei sale, oare r6de scdrţa în drâpta şi în stânga, 
bra^ili şi m oliviii în cari s'a încuibat, încep apoi pe încetul 
a. se îngălbeni şi pe urmă a se usca cu desăvârşire. 

Noroc numai că nu mult după ce se înmulţesc şi se des- 
.voltă larvele sale, adecă Viermii de cariu^ dând ciocănitorile 
de dfnsele, scoţdndu-le cu ciocul lor cel tare şi ascuţit de 
pe sub scârţă şi mâncându-le, le mal nimicesc. 

De n'ar fi ciocănitorile ca să stârp6scă la timp Cariî aceştia, 
atunci nu sciţi, 4du, ce s'ar alege din întrâga pădure (2). 

Ce se atinge de făină sau fănină de cariu^ adecă de ru- 
gumeturile şi excrementele ce le produc carii aceştia, amin- 
tim aici numai atâta că ea se întrebuinţâză de către Românii 
din Bucovina spre acelaşi scop ca şi cea a Cariuluî mic (3). 



(1) După spusa Rom. din Frătâuţul-vechiâ, diot de 6. Oncîul. 

(2) După spusa Rom. din &lca, dict. de Chir. Horodnic. 

(3) Ve^l artio. despre acesta. 



Marian, InteeMe. 



STRÂLUCUL 

(Cerambyx moschatus L.) 



Strălucul, pi. străluci (l), numit în unele părţi şi Gândae 
mirositor (2), lat Cerambyx moschatus L. saâ Aromia mos- 
chata Serv., e un insect, care se ţine de gândacii eu câme^ 
lat. Longîcornia sau Capricornia. Corpul sSii, de ool6re me- 
talică-verde sau roşie ca bronzul, e îngust şi de 15-34 mm. 
de lung. Aripile cele de-asupra sunt albastre sau ver^I sau, 
după cum spune poporul, în col6rea păunului (3) şi f6rte 
fin punctate. 

C6rnele bărbătuşulul sunt mal lungi decât corpul, ca nisce 
perl vîrtoşi şi cu închieturl, şi steclesc ca pana păunului 

Strălucul petrece mal cu s6mă pe răchiţî, pe liţian, lat 
Lycium barbarum L. şi pe sdrăvăţ (4), şi când îl prin^ răsr 
pândesce un fel de miros ca de mosc^ lat Moschus nK>6chiferu8. 

Un alt insect, care se ţine asemenea de familia Strălucii' 
lui^ şi care trăesce atât pe stejarii cel bătrâni cât şi pe cei 
de curând tăiaţi, e Croitoriul (5) sau Oomicul (6), lat Ceram- 
byx cerdo L. saii Cerambyx heros Scop. 



(1) Dat. Rom. din Stroescl, dict. de I. Criţan, şi a celor din Stupea» 
dict. de I. Savu. 

(2) G. Crăîniceanu, Nomenclatura română-latinâ din istoria ncUnralây 
publ. în Convorbiri lit, an. XXIII, p. 336. 

(3) După spusa lui loan Savu. 

(4) Sdrâvăţul e un fel de răchită mică, tufâsă, cu frun^ lungăreţă şi 
ma! mică decât la oele-lalte răchiţî. Din nuelele sale^ car! sunt forte 
mlădiose, se fac coşărci şi coşărcuţe. 

(5) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţara- Romanică, corn. de 
S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(6) Enciclopedia română, t. II, p. 61 şi 683. 



99 

CârnelCj adecă antenele acestui insect sunt lungi, şi fiind-că 
ele dimpreună cu capul şi fălcile au forma unor fârfeci de 
croitor, de aceea poporul I-a pus numele de Oroitoriu. 

Când se ivesc vara mulţi Croitori de aceştia, se 4îce că va 
merge bine vitelor lân6se, adecă oilor şi caprelor. 

Iar o 41<^ere sună : 

Şi Croitorul are f6rfeci, dar nu 
croesce nimic cu ele, 

care se 4î<^^ de cel ce se laudă că are instrumente bune 
dar nu scie a le întrebuinţa (1). 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălâşel. 



3 107 5V> 



SCRIPCARIUL. 

(Saperda careharias L.) 



Intre t6te Bârzele (1) sau Gândacii cu c6rne^ cel maî răs- 
pândit şi mal bine cunoscut Românilor după nume e Scriţ- 
cariul (2), numit altmintrelea, şi mal cu s6mă în Bucovina, 
şi Scripcariu negru (3), Cobzariu{^)j Ţigănaş{b) şi Plopa- 
riu (6). 

Insectul acesta se numesce Scripcariu şi Cobzariu de a- 
ceea, flind-că el, după cum spun Românii din Bucovina şi 
cei din Moldova, când îl prin4I in mână şi-1 pul la ureche, 
produce un fel de gomet sau ţiţiitj ca şi când ar cântă cine-vi 
dintr*o scripcuţă sau cobză (7). 



(1) Românii din Tereblecea, distr. Şiretului, şi cel din Valea-Patnei, 
distr. Câmpulungului, în Bucovina, înţeleg sub cuv. bârză^ pL borze pe 
toţi gândacii cu cdrne lungi, lat. Longîcornia. 

(2) Dat. Hom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berăria : ^Scripcariul e un 
gândac negru cu musteţe lungi pe cari le ridică în sus» ; — a celor din 
Braşca, dict. de Ger. Roşea; — a celor din Udescl, dict. de Lazăr Rota- 
riu; — a celor din Frâtâuţul-noii, dict. de Nic. Rusu ; — a celor din Mol- 
dova, com. Paşcani, dict. de C. S. Bucan şi lord. Bran» şi din com. Dum- 
brăveni, jud. Botoşani, dict. de Grigore Olariti. 

(3) Dat. Rom. din Oprişenl, distr. Şiretului, dict. de lacob Popovicî. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-noii, dict. de Nic. Rusu: ^Scripcariul se 
numesce pe la noi şi Cobzariu.* 

(6) Dat. Rom. din unele părţi ale Bucovinei şi Moldovei. 

(6) Dat Rom. din mal multe părţi ale Bucovinei ;— cf. şi Enciclopedia 
română^ t. II, p. 61. 

(7) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariii; — a celor din 
Oprişenl, dict. de Iac. Popovicî : «Atât Scripcariul negru cât şi cel gal- 
ben, când îl prin<Jl în mână, cântă ca şi când ar cânta cine-vâ dintr'o 



101 

Şi de 6re-ce gometul sau ţiţiitut acesta face multora şi 
mai ales băeţilor o deosebită plăcere, de aceea cum dau 
peste vre-un Scripcariii^ îndată îl prind, îl stupesc între ochi 
şi apoi, ducendu-1 la ureche, îl fac ca să cânte (1). 

Scripcariti negru şi Ţigănuş se numesce de aceea, pentru 
că el nu numai că cântă ca un scripcariu, ci e tot-odată şi 
negru ca un ţigan ; iar Plopariu, pentru că petrece mal cu 
samă pe plopi. 

Un alt insect, care se ţine tot de familia Scripcariuluî, însă 
care e ce-vâ mal mic decât acesta şi acoperit cu perl gălbil, 
e Scripcariul galben, numit ca şi cel dintâiii şi Plopariu (2), 
lat. Saperda populnea L. 



scripcuţâ» ; — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de C. S. Bucan: 
^Scripcariul, dacâ-1 puî la ureche, face gomătj adecă ţârţîesce, de aceea 
îî spun omenii Scripcariu* ; — tot de-acolo, dict. de lord. Bran : ^Scrip- 
cariul are inusteţe lung! şi încrestate ; dacâ-1 prinzi şi-1 puî la ureche 
(ifiesce, de aceea se numesce Scripcariu^ ; — şi a celor din Dumbrăveni 
jud. Botoşani, dict. de Grig. Olariu: * Scripcariul e curat negru, are 
musteţe lungi. Când îl prind băeţii, îl stupesc şi atunci cântă. De aceea 
iî 4 ic omenii Scripcariu.* 

(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariii: ^Scripcariul, când 
îl prind bâeţii, îl stupesc şi-1 pun la ureche ca să cânte ; atunci el câr- 
ţiesce, cântă din gură, de aceea se numesce Scripcariii;* —a celor din 
Braşca, dict. de Ger. Roşea : «Băeţii prind Scripcariul, îl stupesc şi spun 
ca 8ă cânte. El începe atunci a cântă : scârfa, scârţa, şi tot aşa cârţie 
până ce-i daii drumul ; — a celor din Udescî, dict. de Lazăr Rotariiî : 
<6menii prind Scripcariul, îl stupesc, după cum spun ei, în gură, a- 
decâ între musteţe, iar după aceea îl duc la ureche spre a-1 au<}i cum 
cântă>; — a celor din Paşcani, dict. de lord. Bran: «Omenii şi mai ales 
băeţii pun Scripcariul la ureche ca să-1 audă cum cântă.» 

(2) Dict de lacob Popovici. 



PURICELE DE GRADINĂ, 

(Haltiea oleraeea L.) 



Nu e nici o singură primăvară, în care legumele şi cu 
deosebire resadtil de curechiu saii varză să nu fie atacat 
de un gândăcel ce-vâ mal mare decât un Purice de casă, 
însă care are datină de a sări în colo şi în c6ce întocmai ca 
şi acesta. 

Acest gândăcel, de col6re albastră ca oţelul sad verde ca 
metalul, cu cap mic care ese £6rte puţin de sub scutul gâ- 
tului, şi cu antene subţirele în forma unul fir de p6r, se nu- 
mesce atât în Bucovina cât şi în cele-lalte ţdri locuite de 
Români: Purice de grădină^ Purice de curechiu^ Purice 
de resad. Purice de păminty Purice de câmp şi Purice 
verde (1). 

Cum a prins sdmînţa de curechiu a rSsări şi a se desvoltă, 
îndată se şi vâd pe resad o mulţime de purici de aceştia, 
cari încep a-î găuri şi a-I mancă frunziş6rele, ast-fel că dacă 
nu se ieau din cu bună vreme t6te măsurile spre a se stârpi, 



(1) Dat. Rom. din Frătâuţul-vechiu. dict. de George Oncial; — a celor 
din Şcheia, dict. de Marghiola Donuţ;— a celor din Igesd, dict. de Pini 
al luî T. Socolovschi: ^Buricele verde petrece maî cu samă prin grădini 
şi mănâncă reaadul de curechiu ;*—2l celor din Moldova, corn. Paşcani, 
dict. de lord. Bran: «Mai este încă un fel de purice numit Burice de 
câmp, Purice de grădină şi Purice de curechiîi, care se hrănesce mai 
mult cu frun<}â de curechiu, de ridiche ^i de alte legume* ; — tot de acolo, 
dict. de C. S. Bucan: *Puricele de câmp se face numa! prin iarbă, sare 
ca şi cel de casă şi e verde ; — ve<Ji şi Foia poporului an. I. Sibiiii 
1893, p. 296 şi an. VII. Sibilti 1899, p. 162. 



103 

f6rte lesne se pdte întîmplâ ca în câte-vâ 4il^ tot resadul 
să piară (1). 

Nu în fie-care an însă şi nu tot-deauna mănâncă purecii 
aceştia rdsadul de curechiu de o potrivă, ci el, după cum 
spun unele Komânce din Bucovina^ îl mănâncă mal tare când 
e secetă mare şi cu deosebire în Postul Sân-Petrului^ când 
a crescut acuma mărişor, dar n'a apucat a se învîrtoşă, ci 
e încă crud (2). 

Mijl6cele pe cari le întrebuinţâză Româncele din Bucovina, 
precum şi cele din Moldova, spre stârpirea acestui gândăcel 
fdrte stricăcios legumelor şi cu deosebire resadulul de cu- 
rechiii şi rădichi (3) sunt următârele : 

leau cenuşă din Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei şi cu 
cenuşă de acâsta presară apoi în 4il6 de sec, adecă Miercuria 
*şi Vineria, melegariul pe care se află resadul de curechiu^ 
sau tot în aceste doud ^i\e stropesc resadul de curechiu cu 
aghiasmă din ^ina Sf. Trif^ sau cu m6re veche de curechiu (4). 

Unii Români, şi mal ales din Moldova, fac anume aghiasmă 
în (Jî^ft de Sf. Trif pentru alungarea şi nimicirea puricilor 
acestora. Şi cu aghiasmă de acâsta, care o strîng şi o pă- 
strâză peste an, stropesc apoi nu numai resadul de curechiu, 
ci şi tdte cele-lalte legume, cari sunt atacate de acest gân- 
dăcel stricăcios (5). 



(1) Cf. Foia poporului, an. VII, p. 162;--idem, an. I, p. 296: ^Puricii 
de pămînt, numiţi Puricii de reaad saâ de grădină adese căşunăză le- 
gamelor mal multă stricăciune decât aprdpe tote cele-lalte insecte îm- 
preună. Micile larve se ivesc prin Maiu, sărind cu repegiune şi cîuruind 
mal ales resadul de varsă (curechixi), qalarabe, brojbe, cum şi foile de 
ridichi, hrean, etc.» 

(2) Dîct. de Marghiâla Donuţ. 

(.*)) După spusa Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Colancea: 
* Puricii de curechiii mănâncă cureohiul şi rădichile.» 

(4) Dat Rom. din Şcheia» dict de Măr. Donuţ;— a celor din Galanesci, 
dict. de George Cârstean: «Când începe Puricele de curechiii a mânca 
curechîuly îl stropesc pe acesta cu mdre veche de curechiii;» — a celor 
din Paşcani» dîct de lord. Bran: «Româncele, car! voesc să alunge Pu- 
ricii de câmp, strîng aghiasmă de la Sf. Trif şi cu aghiasmă de acesta 
stropesc apoi locul unde s'au arătat purici! aceştia, şi după acesta pu- 
ricii fug.» 

(5) Dict de lord. Bran şi Nic. Con st Carp. 



104 

O s6mâ de Românce din Bucovina^ pe lângă aghiasmă 
din (Jiua de Sf. Trif^ întrebuinţ^ză spre acelaşi scop şi apă 
din (}iua de Dochia. Strîng adecă în 4iua acesta o cantitate 
anumită de omSt, îl topesc, şi apa ac6sta de omât o păstrezi 
apoi până sosesce timpul resadulul, şi atunci dacă se arată 
Puricii de curechiu, stropesc curechiul cu dinsa. Dacă plouă 
în 4iua de Dochia^ atunci strîng şi întrebuinţâză apă de 
ac6sta la stropirea resadului (1). 

Dacă presurarea cu cenuşă din Ajunul Crăciunului şi a 
Bobotezei şi stropirea cu aghiasmă din 4iua Sf. TWYsau ctt 
apă din 4iua de Dochia nu ajută, atunci voind ca să fagă- 
r6scă puricii de pe resad, ieau crenguţe de pelin şl cu acestea 
ating vârful resadului ca şi când ar vr6 să-1 măture de pu- 
rici. Făc&nd ac6sta toţi puricii fug, pentru că nu pot suferi 
amărâla pelinului. Măturarea acâsta însă trebue să se facă 
mal adese-orl (2). 

Tot aşă fac şi o s6mă de Românce din Moldova^ cu acea 
deosebire numai că acestea întrebuinţez ă, în loc de crenguţe 
de pelin, frunze de mestScăny care so 4î<^6 <^ă sunt tot atât 
de amărăcidse (3). 

Româncele din munţii Abrudului în Transilvania adună 
t6tă cenuşa, câtă se face în 4iua de Patru-^ecî de SAnţt, pe 
vatră, şi cu cenuşă de ac6sta presură straturile cu legumele şi 
cu resadul de curechiu pe care s'aii ivit Puricii de câmp (4). 

Româncele din alte părţi ale Transilvaniei, precum bună- 
6ră cele din comuna Reteag, voind ca Puricii de pămînt 
să nu le mănânce curechiul şi resadele în resadniţă (pat 
cald, melegariu) merg Marţi dimin6ţa şi, închinând ochii, 
scutură un sac fărinos pe resadniţă, în credinţă că făcând 
ast-fel resadele vor fi scutite de purici. 

O s6mă de Românce însă, tot din acâstă comună, după 
ce aii resădit curechiul, v84Snd că puricii au început a-1 
mancă, îl udă cu m6re de curechiâ ce a rSmas din 6ma 
trecută (5). 



(1) Dat. Rom. din Budeniţ, dîct. de Măr. Dutcă. ' 

(2) Dat. Rom. din GalanescI, dict. de Ilena Cârstean. 

(3) Dat. Rom. din Bogdânesci, jud. Suceva, dict. de Nic. Const Carp 

(4) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. H, p. 164. 

(5) Din manuscrisul dlul I. Pop-Reteganul, aflător la Academia Română. 



105 

Voind ca Puricii de grădină să nu mănânce resadul de 
curechiu, o s6mă de Românce din Bucovina îl s6m6nă de 
regulă Ia lună veche, în credinţă că atunci cresce mal scurt 
şi căpdţîna e mal îndesată şi mal bună, şi că tot odată nu-1 
mănâncă. Pi^ricii de curechiU aşâ de tare. Pe când din con- 
tră, dacă-1 sâmănă Ia lună nouă^ cresce în sus, căpdţînele 
sunt maî mici şi mal înfoiate, şi puricii nu odată îl potopesc, 
aşâ de tare îl mănâncă (1). 

Cele mal multe Românce din Bucovina însă aâ datină 
de a-1 sSmSnâ în ^ina de Patru-^ecî de S/inţî, cre4end că 
t6te legumele sSmdnate în ac6stă 4î) ŞÎ ^^ deosebire c6pa şi 
curechiul, nu le mănâncă viermii, omi4ile, Puricii de grd- 
dină, precum şi alte insecte stricăci6se (2). 

Un alt purice, care se ţine tot de familia Puricilul de gră- 
dină, însă care e ce-vă mal mic decât acesta şi de col6re 
n6gră, e Purinele negru, numit altmintrelea şi Purice de 
câmp (3), Purice de in (4), Purice de pămînt sau Puricele 
pămîntuluî (5), lat. Haltica nemorum L. 

Puricele acesta e tot atât de stricăcios ca şi cel de gră- 
dină. El mănâncă, maf ales când e secetă mare, inul, trifoiul 
şi curechiul, astfel că de multe ori nu rSmâne mal nimica 
din aceste plante de dînsul (6). 

Inul mal ales, după cum spun Românii din Bucovina^ 
n'are altă bdlă şi duşman mal mare decât puricele acesta (7). 



(1) Dat. şi cred. Rom. din Galanesc!, dict. de Uena Cârstean. 

(2) S. FI. Marian, Sărbătorile la Românit voi. 11, p. 152. 

(3) Dat. Rom. din Şcheîa, dict. de Gavr. Berăria: ^Puricele de câmp 
e aşă de mare ca şi cel mal mare purice de casă, însă e ce-vă maî negru 
decât cel de casă şi cu capul despărţit de trup.» 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de G. Onciul: ^Puricele de 
in sare ca şi Puricele de casă. El e negru, are piciore lunguţe şi trup 
rotungior.» 

(5) Ţâra nouă, t. 111, Bucurescî 1887, p. 400. 

(6) După spusa Rom. din Şcheia. dict. de Gavr. Berăria ;— şi a celor 
din Frătăuţul-vechiii, dict. de G. Onciul. 

(7) După spusa Rom. din Frătăuţui-vechiti, dict. de G.Onciul. 



BUBURUZA. 

(Coccinella septempanctatA L.) 



De cum se desprimăverâză şi până spre sfârşitul tdmnei, 
vedem pretutindeni, mal ales însă prin live4î| sburând sau 
alergend în c6ce şi în colo un insect mititel, al cărui corp 
e rotund şi bulbucat, pici6rele scurte, iară aripile de-asupra, 
adecă elitrele, roşii şi cu ş6pte put sau puncte negre pe dînsele. 

Acest insect drăgălaş şi vioiii, care are datină, când ii 
prinzi, de a-şl îndoi picioruşele sub corp şi a sc6te un fel 
de suc gălbuiu şi neplăcut la miros, şi care se ţine de ordinea 
Gândacilor, şi anume a celor cu trei închieturl la pici6re, se 
numesce în Bucovina : Buburuză, dim. Buburugidră, Bubu- 
ruză roşie^ Buburuz, Măria popei^ Măriuţă^ Măriuţa papei, 
Găinuşă, Găinuşa lunii. Găina lux Dumnezeu, Vaca lux Dum- 
neij^eu^ Cucu^or şi Vrăjitâre; 

în Moldova: Buburuz, Buburuză (1) şi Vaca Domnului (2); 

în Ţ6ra-Românâscă : Gărgăriţă (3), Gârgăriţă-mărgi- 
riţă{i)j Mărgărită, Margarintă, Boul popeî (b)^ Boul Dom- 



(1) Corn. de Melchisedec, fost episcop de Roman şi membru al Aca- 
demiei Române;— N. A. Bogdan, Cântecele copiilor ţerani (culegere de 
prin jurul laşului), publ. InGazeta sătenuhd, an. II, R -Sărat 1885, p. 279 

(2) Dat. Rom. din Oprişenî. jud. Suceva, dict. de George lacob: *Vaca 
Domnului e mică, rotundă, roşie, şi câte cu unul sau mal multe puncte 
negre pe dînsa». 

(3) T. G. Djuvara, Superstiţiunî populare la Români şi la diferite 
popore, publ. în Ţ^a nouă, an. II, Bucuresci 1B86, p. 22^; — Convorbiri 
literare, an. XXX. voi. II. Bucurescî 1896, p. 102-103. 

(4) Gr. G. Tocilescu, Materialurl folkloristice, voi. I partea I, Bucu- 
resci 1900, p. 510. 

(5) Com. de Episcop. Melchisedec* 



107 

nuluî (1), Boul lui Dumnezeu (2) şi Vaca lui Dumnezeu (3) ; 

în Transilvania: Buburuză, Buburuţă (4), Măriuţa, Măriuţa 
popii (5), Mămăruţă (6), Mumuruţă (7) şi Păpărue (8) ; 

în Banat: Paparue, Păpărue, Paparugă{9); 

în Ungaria : Buburuză^ Păpăluză, Păpăruză (10), Măriuţă 
şi Paparugă (11); 

La Rom&nil din Meglenia: Vaca Domnului (12); 

Iar la cel din Macedonia : Păscăliţă şi Puliu aroş (13). 

Dintre t6te numirile, câte i le dauL Românii din Bucovina 
acestui insect, cea mal rSspândită şi mal usitată este numirea 
Buburuză şi Măriuţă. 

Buburuze, sing. buburuză numesc Românii din Bucovina 
de regulă şi un fel de bubuţe rotunde şi înfoiate, cari se 
fac pe corpul omenesc. Mal departe îndatinâză el a numi 



(1) Fr. Dam^, Nou Dict, p. 163. 

(2) r. Ananescu, Zoologia, p. 218;— Tocilescu, op. cit, p. 610;- com. 
de S. Sa păr. T. Bălâşel: *Cocinela în graiul poporului se numesce 
Boul luî Dumne^^-* 

(3) B. Nanian, Zoologia, p. 137. 

(4) Com. de d-1 Th. A. Bogdan: * Buburuza, Buburuţă sau Mumuruţă 
este o insectă mică, roşie şi cu puncte negre pe spate.» 

(6) Com. de d-1 Domeţiâ Dogariu, învăţător în Satulung lângă Bra- 
şov: «Numiri de insecte pe aici nu prea sunt. De o singură insectă 
am au<}it vorbindu-se, şi anume de Măriuţă sau Măriuţa popei = Coc- 
cinelă * 

(6) Com. de d-1 T. Frâncu: * Măriuţa în Munţii Apuseni se numesce 
Mămăruţă* ;— Enciclopedia română, voi. I, p. 870 şi voi. III, p. 183;— 
O. Crăiniceanu, Nomenclatura română- latină, publ. în Convorbiri UL 
<sit, p. 338;— Sextil Puşcăria, Diminuţia în limba românescă, publ. în 
Jioua Revistă Română, voi. I, Buourescî 1900. p. 376—377. 

(7) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(5) Com. de d-1 Paul Oltean ; — /^et;i«/a critică literară, an. III, Iaşi 
1896, p. 164. 

(9) Com. de d-1 Aur. lana şi los. Olariu : ^Păpăruia e o insectă roşie 
rotundă, cu pupi negri pe ea»; — Familia, an. XXVI, Oradea-mare 
1890, p. 479. 

(10) Com. de d-1 El. Pop, înveţ. în Şomcuta-mare. 

(11) Ve<}î despre aceste dou6 numiri poesiile pop. reproduse mai la 
vale. Iar cât despre numirea Măriuţă, ve<Ji şi Cihac, Dict, t. II, p. 186. 

(12) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(13) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p, 191;— 
com. de d-1 Chr. Geagea: «Pâ«câ/t7â= buburuză.* 



108 

buburuze încă şi ridicaturile sau globurelele cele rotunde, 
ce se fac pe cdja unor bostanT, cari din causa acesta se şi 
numesc apoi bostani buburuzoşî. 

Avend corpul insectulul acestuia forma uneî bubuţe ro- 
tunde şi mal ales sSmânând el în cât-vă cu globurelele de 
pe cdja bostanilor, de aceea, cred eu, s'au îndatinat RomânSl 
din Bucovina şi ceî din Moldova a-1 numi Buburuz şi Bu- 
buruză. 

Buburuza, după cum am spus şi mal sus, e un insect 
frumuşel, curăţel şi sprintenel. Dec! numirile de Măria papei 
şi maî ales Măriuţă cred că sunt numirî de desmerdare, 
cari i s'au dat din aceeaşi causă, din care l-au numit şi Ger- 
manii Marienkăfer. Probabil că tot din acâstă causă s'a 
numit el de către Românii din Ţ6ra-Român6scă Mărgărită 
şi Margarintă. 

Găinuşă^ Găinuşa lunii şi Găinuşa luî Dumne(f.eu se nu- 
mesce de aceea, pentru că, după cum spun Românii din unele 
părţi ale Bucovinei, precum bună-6ră cel din comuna Stupea» 
districtul Gura-Homorulul, şi cel din Buninţl, districtul Su- 
cevei, are ş6pte pui (puncte) pe aripile sale tocmai ca şi 
găinuşa (germ. Siebengestirn), ce se arată săra pe cer şi 
care are asemenea şepte pui, adecă şapte stele. 

Vrăjitâre se numesce de aceea, pentru că ea, după cum ne 
vom încredinţa mal apoi, se întrebuinţâză de cQtre Românii 
de pretutindeni, şi mal ales de către feciori şi fete, ca pre- 
vestit6rea locului în care parte se vor însura saii mărită, 
precum şi a timpului cum are să fie acesta în viitor. 

Păpărugă şi Păpărue se numesce probabil din acea causă, 
fiind-că coldrea elitrelor sale este roşiatică tocmai ca şi oo- 
16rea macului roş sau, după cum se numesce planta acteta 
în unele părţi locuite de Români, paparună şi paparâne^ lat 
Papaver Rhoeas L. (1) 

Din care causă însă se va fi numind Boul popet, Boul lui 



(1) Dr. D. Brândză, Prodromul florei române^ Bucuresoi 1879—1889, p. 
116. — D'l P. Oltean îmi scrie câ Românii din Transilvania o numeflc 
de aceea Păpărue, fiind-câ col6rea aripelor sale semăna cu col6rea pliatei 
numită păpărue. De e însă planta păpărue sinonimă cu macul roş, pani 
acuma n'am putut află. 



109 

Dumnezeu, Vaca lut Dumne^eu^ Cucuşor, Mămăruţă şi Mu- 
murată, până acuma nu ml-a fost cu putinţă a află. 

Am 4ÎS mal sus că Buburuza servesce Românilor de pre- 
tutindeni ca un mijloc spre cun6scerea timpului, cum are să 
fie în viitor, şi mal ales a locului din care parte va fi ur- 
sita saâ ursitul. 

Drept aceea feciorii din Bucovina, cum prind o buburuză, 
îndată o şi pun în palmă şi 4^c: 

Buburuză 

Uză, 

în cotro-î sbură. 

Acolo m'oiu însura ! (1) 



saâ: 



Buburuză 

Ruză, 

în cotro-î sbură 

Acolo m'oiu însura! (2) 



sau aşă: 



Buburuză^ 

Buburuză, 

în cotro-î sbură 

într'acolo m'oiu însura ! (3) 

Rostind cuvintele acestea, cred că în cotro sb6ră Bubu- 
ruza, într'acolo le va fl partea şi norocul, adecă într'acolo 
se vor însura. 

Iar dacă Buburuza nu v'oesce să sb6re, dacă-şl sgârcesce 
pici6rele şi le ascunde sub sine, dacă stă locului, ca şi când 
ar fi mdrtă, şi la urma urmelor se rostogolesce şi pică jos, 
atunci e semn rdii, căci cel ce i-a rostit cuvintele de mai sus 
în scurt timp trebue să m6ră (4). 

Unii feciori, precum bună-6ră cei din oraşul Câmpulung 
şi de prin împrejurimea acestuia, cred că dacă vor prinde 
un BuburuZj îl vor luă în mână şi-1 vor lăsă să umble pe 



(i) Din Buninţl şi Mihoveni, corn. de St Goraş. 

<2) Din Brăesci şi Ilişescî, sat în distr. Gurei-Homorului. 

<3) Din Marginea, sat în distr. Rădănţolu!. 

(4) Cred. Rom. din Ilişesci. 



110 

unde va voi el, atunci Buburuzul, umblând în colo şi în c6ce^ 
are de la un timp numai decât să sb6re într'acolo, unde le 
va fi partea şi norocul, unde se vor însura. Iar dacă na 
voesce de fel să sb6re, atunci e un semn că nu se vor în- 
sura de grabă, că vor r6mân6 un timp mai îndelungat 
holtei^ feciori tomnatecî sau chiar burlaci^ adecă pentru tot- 
deauna neînsuraţl. 

In restimpul acela însă, pe când Buburuzul se preumblă 
în dr6pta şi în stânga, rostesc următdrele cuvinte : 



Buburuz 

Tuz, 
în cotro vel sbură 
Acolo m'oiti însura 
La resărit de-î sbură, 
Acolo m'oiu însura. 
La apus de vei sbură, 
Acolo mî-oiii căută 



Mie soţie, 
Numai să fie 
Tinerea 
Şi frumuşeây 
Ca şi*o floricea, 
Şi după ce voiu află-o, 
în braţe că voiii luă-o 
Şi 'n guriţ'oiii sărută-o! (1). 

Şi precum fac feciorii, tot aşă fac şi fetele. Acestea încă, 
cum prind vre-o Buburuză, îndată o pun pe palmă şi ^i 

Buburuză, 

Buburuză, 

Unde-î sbură 

Acolo m'oiu mărită! (2) 



sau: 



sau: 



Buburuză burbură, 
în cotro vel sbură, 
într'acolo m'oiu mărită! (3) 



Ruză, 

Buburuză, 

în cotro-I sbură, 

într'acolo m'oiâ mărită! (4) 



sau: 



(1) Corn. de Vas. Burduhos şi George Ciupercă, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Ştiulbican!, corn. de loan Boca, stud. gimn. 

(3) Dat Rom. din Breza, distr. Câmpulungului, corn. de Eusebie Pre- 
lic!, stud. gimn. 

(4) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măr. Dutcă. 



111 



Buburuză 

Ruză, 

în cotro-î sbură 

într 'acolo m'oiu mărită ! (1) 



sau aşă : 



Măriuţă, 

Măriuţăy 

în cotro-î sbură, 

într'acolo m'oiti mărită ! (2) 

Rostind cuvintele acestea, fetele aşteptă până ce sb6ră 
Buburuza. Şi în cotro sb6ră, într'acea parte de ţ^ră cred 
ele că se vor mărită. 

Aceeaşi datină şi credinţă, care există la Românii din Bu-^ 
covina în privinţa acestui insect, o aflăm şi la Românii din 
Moldova. 

Feciorii şi fetele, une-orl chiar şi băeţii şi copilele din a- 
câstă ţâră, cum prind vre*o Buburuză^ o pun pe degetul a-^ 
rătător de la mâna stângă şi 4ic: 



Buburuz, 

Buburuz, 
în cotro-î sbură, 
într'acolo m'oiâ mărită! 



De-î sbură la răsărit, 
Bărbatu mî-a fi zărghit, 
De-î sbură către apus, 
Bărbatu mî-a fi supus! (3>. 



sau: 



sau: 



Buburuz, 

Buburuz, 
în cotro-î sbiu*ă, 
într'acolo m'oiu mărită ! 



Buburuz, 

Buburuz, 
în cotro-î sbură, 
într'acolo m'oiu însura! 



(1) Dat. Rom. din Tereblecea. 

(2) Dat Rom. din Marginea, distr. Rădăuţuluî, şi a celor din Crasna, 
distr. Storojineţului, com. de Vict. Petrescu. 

(3) N. A. Bogdan, Cântecele copiilor ţăranty publ. în <}iar. cit. 



112 

Şi rostind cuvintele acestea aşteptă până ce sbdră. Iar 
Buburuza, ajungând la vârful degetului, trebue să sb6reîn- 
tr'o parte ori alta (1). 

în privinţa datinel şi a credinţei Românilor din Ţera-Ro- 
mânescă despre acest insect, d-1 T. G. Djuvara scrie urmă- 
ţârele : 

«Cunosceţî obiceiul fetelor şi al băeţilor, când prind o Oărgă- 
riţăf de a o pune pe palmă, fără a-î face nici un râu, şi a-i ^ice: 

Gărgăriţă 

Mărgărită^ 
tn cotro vei sbură, 
Acolo m'oiti însura ! 

«Rostindu-se aceste cuvinte, se crede că Gărgăriţa se duce si 
porte veste acolo, unde o trimitem, şi că e păcat 8*0 otnarîm* (2). 

Iară într*o nuvelă, tot din Ţera-Româniscă^ cetim urmi- 
ţârele : 

<S'a stricat hora. Stanca iea de mână pe nea Chivu. 

— «Ia vino 'n coa să-ţî gâcesc norocul. — Şi nea Chivu 
tremură, par' c'ar fi bolnav de friguri, şi merge ca un copil. 

— «Aldi, aldi. Uite, ve^I? Am prins o Gărgăriţă. 

< Stanca se pune jos pe 6rbă. T6te fetele şi flăcăii se fac 
rdtă împrejurul el. Şi ea, ca o ţigancă cu ghiocu, începe : 

— «Uite-te bine la Gărgăriţă j nea Chivule ! 

< Stanca o iea în vârful degetelor şi I-o arată. 

— «Na, aci e gura; uite-te picioruşele ce mici sunt, ce 
subţirele. Are aripidre mici, mititeluţe şi pe de-asupra petele 
ale negrele, le ve4I? nu-i aşă că sunt multe de tot? 

«In vremea asta nea Chivu ar fl putut spune petele din 
ochii Stancăl, pe care le vedea mal bine decât pe ale Găr- 
găriţei. 

— «Petele astea sunt satele, în care pdte să se însdre un 
flăcău, după cum vrea Gărgăriţa, să ve4î! 

«Stanca aş6ză pe dosul palmei şi începe: 



(1) Corn. de Episc. Melchisedec. 

(2) Superstiţiun! poporale la Români şi la diferite popore, pubL îb 
Tara nouăj an. II, Buouresci 1886, p. 226. 



113 

Oărgăriţă, 

Mărgărita, 
în cotro-î sburăy 
într'acolo m'oiu însura. 

<Şi ^\(^e aşă de trei ori, şi Gărgăriţa sb6ră, iar fetele şi 
băieţii bat din palme. 

— «EI vedeţi, spre satu nostru, de aici o să iei fata, aici 
o să te 'nsorl. Să scii că ea nu minte. Aşă s'a întîmplat şi 
cu Mitu al Voicăl şi cu Radu al N6găl. Eu le-am găcit. 

«Nea Chivu ddr atâta a făcut : 

— «De unal bine, că o să fie din sat 

— «EI, cum Stanco, Gărgăriţele nu mint nici odată? 

— «Nu, 46fi; uîtet î^ cotro sb6ră ele, e sciut, par'că e voia 
lui Dumnezeii» (1). 

Datina şi credinţa Românilor din Ţ6r a- Români scă, după 
cum prea lesne se pdte cun6sce din aceste douS citate, e 
aceeaşi ca şi cea a Românilor din Bucovina şi Moldova. 

Una însă nu-ml vine la socot61ă! Să se refere 6re ver- 
surile de mal sus la insectul Gărgăriţă, numită altmintrelea 
tn unele locuri şi Curculez^ lat Calandra granaria L., sau 
8ă se numâscă Buburuza în Ţ6ra-Român6scă întru adevSr şi 
Gărgăriţă ? 

Nici una nici alta nu-ml vine a crede. Şi asta din mal 
multe puncte de privire. 

Mal întâifi Gărgăriţa petrece, după cum scie ori-şi-cîne, 
mal mult ascunsă la umbră prin magasinele şi grânarele de 
pane decât afară la lumină, pe când Buburuzei îl place 
mal mult lumina şi aerul curat. 

Al doilea Gărgăriţa^ după cum e cunoscut tuturor Româ- 
nilor, prin urmare şi celor din Ţâra-Român6scă, e un insect 
I6rte stricăcios, fiind-că nimicesce adese-orl grânare întregi 
de pane (2), pe când din contră Buburuza e f6rte folosit6re, 
pentru că atât ea, cât şi larva el se nutresc cu sucul Pădu- 
rilor de pom^ numiţi altmintrelea şi Păduchi de frunze (3), 



<i) Convorbiri literare, an. XXX, voi. II, Bucurescî 1896. p. 102-103. 
<2) Nanian, op. cit» p. 186 ; — Ananescu, op. cit., p. 217. 
<3) Nanian, op. dt., p. 137. 

Marian, InsâeMs. 8 



114 

lat. Aphis rosae L., Aphis sorbi Klt, cari sunt f6rte strica- 
cioşî, şi maî ales pomilor roditori. 

în fine al treilea, după cât îmî este mie până acuma cu- 
noscut, Românii de pretutindeni cred şi spun că numai a- 
cele vietăţi nu e bine, e păcat să le omorî, carî sunt folosit6re, 
pe când t6te celelalte, despre cari sunt el con vinşî câ-s stri- 
căci6se, nu le prea cruţă, ci ori când le dă mâna, caută si 
le nimic6scă şi să se cotorosescă de ele. 

Prin urmare fiind Gărgăriţa stricăciâsă, Românilor nu jxSte 
să le placă, şi de aceea fie-care caută t6te chipurile şi mij- 
16cele cum ar pute-o mal lesne şi maî de grabă depărta din 
magasinele şi grânarele lor şi a o nimici. Iar cât despre 
purtat pe palmă şi de desmierdat şi jucat cu dînsa nici vorbă! 

Din contră, despre Buburuză, fiind folositâre, cred şi spun 
Românii din Bucovina^ precum şi ceî din Moldova, câ e 
păcat s'o om6re (1). Iar când îl întrebi: de ce nu e bine. de 
ce.e păcat s'o omorî? nu sciu să-ţî spună folosul ce ni-l a- 
duce, ci numai atâta că aşa le-aii spus şi lor bătrânii, şi d 
de ce s'o omorîm, dacă nu ne face nici o stricăciune, nid 
un r6ii ! 

Stând ast-fel lucrul, cred că cuvîntul Gărgăriţă s'a pus în 
fruntea versurilor de sus maî mult din nesciinţă sau greşelâ,§i 
nici de cum că aceste versuri s'ar referi la insectul cu acest 
nume. 

Deci în locul cuvîntuluî Gărgăriţă ar fi trebuit, după pă- 
rerea mea, să se pue Mărgărită^ căci aşâ cred eu că se va 
maî fi numind Buburuza în unele părţi din Ţ6ra-Românescâ. 

Şi cum că într'adevSr se va fi numind sau cel puţin se 
va fi numit când-vâ aşâ, avem dovadă numirile Mărgărita 
şi Margarintă, carî i se dau acestui insect în alte părţi tot 
din Ţ6ra-Românescă. 

în fine copiii din Dioscî, jud. Romanaţî, când prind primă- 
vara o Buburuză, care de către dînşiî se numesce Boul 
lui Dumnezeu, ca şi în alte părţi ale Ţfiriî-Românesd, 
încă 4ÎC : 



(1) în Şetţetoreaf an. I, Fălticeni 1892, p. 192, se află urmât6rea 8upe^ 
stiţiune din Moldova : ^Să nu omorî Vaca Domnului, De se rrf«ri 
credinţa acesta la Buburuză nu sciu. 



115 

Gărgăriţă, 

Mărgărită, 
în cotro-î sbură, 
într'acolo m'oiu însura ! (1) 

Şi 6re de ce fac eî ac6sta ? De ce nu 4îc: Boul lui Dum- 
nezeu, după cum numesc el Buburuza în vorba de t6te 4i- 
lele î Probabil din causă că 6re-când versurile acestea se 
vor fi rostit : 

Mărgărită, 

Gărgăriţă, 
în cotro-î sburâ, 
într'acolo m'oiu însura, 

ceea ce nu e tot una cu : 

Gărgăriţă, 
Mărgărită. 

Dar să lăsăm acuma pe Munteni în pace şi să trecem la 
Românii din Transilvania. 

BăeţiI din unele părţi- ale Transilvaniei, precum bună 6ră 
ceî din Haţeg, comitatul Huned6reî, când prind o Buburuză 
sau Păpărue^ după cum o numesc eî, o pun pe mână şi 4ic: 

Păpărue rue, 
Sue-mă 'n cărue (2), 
Că de mă-î suî, 
Eu ţî-oiii spune 
Unde-î mumă-ta 
Şi tatâ-teu. 
Muma ta e 'n furci. 
Tatăl teu e 'n Turcî ! 

Şi tot aşâ-î descântă eî, până ce sb6ră (3). 
Iar fetele, când o află; o prind şi puind-o pe degete o 
lasă să sb6re 4icend : 

Buburuţă 
Rută, 



(1) Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 510. 

(2) Cărue = căruţă cu dou6 rote. 

(3) Com de d-1 P^ul Oltean. 



116 

în cotro îî sburăy 
într'acolo m'oîii mărită ! (1) 

Tot aşă fac şi fetele din munţii apuseni al TransilvamA 
Acestea ^\c : 

Măriuţă, 

Măriuţăy 
în cătrăii veî sbură, 
într'acolo mă voiii mărită ! (2) 

tn fine tot în Transilvania, şi anume în corn. Fărăgăâ di 
lângă Reghinul săsesc, se află şi următ6rea legendă despn 
Buburuză : 

«ţ)ice că împeratu roşu a avut o fată şi un fedor. 

< Amândoi fraţii aceştia erau frumoşi de nu aveau pereche, 
şi erau buni şi drăgălaşi până eraâ mici. După ce crescuri 
însă mal mari s'au făcut râi şi blestemaţi din cale afarl 

«împăratul s'a supărat rău, şi în supărarea sa I-a lovit 
guta şi a murit 

«Rămânend împărăţia fără cap, începură cel doi fraţi h 
sfadă, că nu sciau care are mal mult drept la împdrat Fati 
4iceă că ea are mal mult drept, că ddr ea eră mal bătrâni 
Iar feciorul i^icek că el are mal mult drept, că d6r numai 
feciorul pdte să fie împărat. 

«Şi aşă se sfădiră el cât se sfădiră, p&nă odată feciorni 
venind beat acasă, s'a năpustit asupra surorii sale ca s*o a- 
lunge din împărăţie. 

«Fata însă, colea vânj6să şi voinică, nu-I purtă frica. Şi, 
nepăsându-I de el nici cât de un puia de ci6răy 1-a luat in- 
tr'o 4i de căfă şi 1-a dat afară din împărăţie. 

«Feciorul, la rândul său, neputând rabdă ruşinea, s'a în- 
tors înapoi, unde, omorindu-şl sora, s'a suit pe tron şi a 
împărăţit multă vreme. 

«Dumne4eu însă a făcut din trupul fetei omorîte, drept 
pomenire, o gujulie mică şi roşie pe spate numind-o Bubn- 
ruză, care trăesce şi a^I şi o vedem şi noi» (3). 



(1) Dat. Rom. din Fărăgăli, de lângă Reghinul săsesc, corn. de d-i 
Th. A. Bogdan. 

(2) Corn. de d-1 Domeţiu Dogariu. 

(3) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



117 



ieţiî din Ungaria^ când prind o Măriufă, şi o pun pe 

Măriuţă, Măriuţă, 

Sue-mi-te în căruţă» 

Că iată vin Turciî 

Şi-ţî mănâncă toţi pruncii ! 

ţiî însă, tot din UngaHa, prin4Snd-o şi puind-o pe o 
lă, o lasă maî întâiu să mârgă puţin în colo şi în c6ce, şi 
4ic: 

Buburuză 

Ruză, 

în cotro-î sburâ, 

Acolo m'oiu însura ! 



p fetele 4îc: 



Buburuză 
Ruză! 



Păpăruză 

Ruză, 
în contro-î sbură, 
Acolo m'oiu mărită! (1) 

>mânirdin Banat^mai ales însă flăcăii şi fetele, au datină 
find vara la câmp şi aflând vre-o Păpărue sau Paparugă, 
[ cum o mal numesc eî, o ieau în mână şi 4^^: 

Paparue 

Rue, 
în cotro vei sbură, 
'N acolo m'oiu însura, 



Paparue 

Rue, 
în cotro vei sburâ, 
'N acolo m'oiu mărită ! (2) 



Com. d-1 El. Pop. 

Aurel lana, Din credinţele poporului româtif publ. în Familia, an 

, p. 479. 



118 



sau aşa : 

Rugă, rugă, 

Paparugă, 
în cotro tu veî sburâ, 
în colo m'oiu însura ! (1) 

Făc6nd ac6sta, cred că în care parte sb6ră Paparvf) 
acea parte de sat sau jur se vor însura ori mărită (2) 

Dacă nu sb6ră Păpăruia, atunci e semn că anul ace 
cierul sau fata, ce a pus-o, nu se va mai căsători (3). 

Ce spun Românii din Ungaria asupra acestui insect, 
îl prind, am v64ut mal sus, ce cred însă despre dînsi 
sciu alta nimic, decât numai aceea ce se p6te ceti în u 
t6rea poesie poporală din Satmar : 



Frunză verde de cicore, 
Pier feciorii în prins6re. 

Merg părinţii 

Cu florinţii 

Şi fetiţa 

Cu groşiţa 
Să-î potă răscumpăra. 
Dar nu-î lasă a scăpă. 
Merge şi o fecioriţă 
Cu năframa de credinţă: 
— Jupâne, cinstit birău, 



Lasă-mi pe bădiţul meu, 
Că m'oiti face rugă. 
Rugă, păpărugă, 
Păpărugă face-m'oiu 
Pe rostee pune-m'oiii î . . 
Domnii rău s'au sperii 
Pe bădiţa l-au lăsat, 
Căci drăguţa cu dreptat( 
Te-a scote şi de la mort» 
Şi drăguţa cu credinţă 
Sc6te-te-a şi din temniţă 



în fine băeţil de Român din Macedonia, la cari e) 
asemenea credinţa că'n cotro va sburâ Buburuza^ din 
parte îşi vor luă soţiile, când prind o Buburuză, 4îc' 

Ncalţî-ti, încalţă-te, 

Mbalţî-ti, îmbalţă-te, 

Că-ţi fuţliră soaţîli Că ţi fugiră soţele 

Dihuva s-Mirihuva La Dihuva şi la Mirihu 

C'un birbiliu di viin 

Ş-cu nă mnată di sari. 



Cu un pahar de vin 
Şi c*o mână de sare. 



(1) Familia, an. IV, Pesta 1868, p. 327. 
<2) Aurel lana, loc. cit. 

(3) Com. de d-l los. Olariu. 

(4) Paulina Pelle, Doine şi hore pop. din Satu-mare în Ungaria, 
în Familia, an. VIII, Pesta 1872, p. 461. 



119 



sau 



PulîUj puRu aroş 
Zamă, zamâ di gugoş, 
Spuni-ni calea oilor, 
A oilor şî-a boilor, 
Că ti talîu cu c6rda 
Cu c6rda-l Dumni<jL^u. 



Putu, puiii roŞf 
Zamă, zamă de gugoş, 
Spune-mî calea oilor, 
Oilor şi a boilor. 
Că te taiu cu sabia. 
Cu sabia luî Dumnec^eu. 



sau : 



Păscâliţâ liţă, 
Adă-ni pipuţă, 
Pipuţâ noauă, 
Si-ni ti bag tra Paşti 
Cu oauli aroşi. 



Pâscăliţă liţă, 
Ada-mi păpucî, 
Papuci noî, 
Să-î încalţ la Pascî 
Cu ouăle roşi (1). 



Ce se atinge de prevestirea timpului, Românii din Buco- 
vina spun că dacă Măriuţa sbdră de pe mână, când o ţiî 
pe ac6sta, are să fte vreme bună, iar dacă nu vrea să sb6re, 
are să flie vreme rea (2). 

Când îşi lasă aripile cele de desubt afară, are să fie o 
€ump6nă f6rte mare. 

Iar când se bagă în casă, are să fie frig (3). 

Românii din Transilvmiia însă cred şi 4îc: 

Când ve4î o Buburuză sburând spre rSsărit, e semn că 
are să ploufi (4). 

Când V04I o Buburuză sburând spre am64ă-(}i, e semn că 
are să se rficorfiscă vremea (5). 

Când prinzi o Buburuză primăvara de timpuriu, e semn 
de vreme bună şi căldur6să (6). 

Afară de acâsta mai cred Românii din Transilvania că : 

A ved6 la cine- vă o Buburuză pe umerî, e semn că o să-T 
vină vre-o greutate (7). 



(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 191-192. 

(2) Cred. Rom. din Valea-Putnei. 

(3) Cred. Rom. din Udescl. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(5) Cred. Rom. din Reghinul săsesc. 

(6) Cred. Rom. din Şomfalău. 

(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 



120 

Iar când afli Buburuze mârte, e semn că te va ajunge 
vreun necaz (1). 

Dar de 6re ce Buburuza^ după credinţa unora, e făcuţi 
din sângele lui Avei (2), şi ca atare e prietina Maicii Dom- 
nului (3) şi nepâta dragostei {4) j de aceea: 

Când ve4I la cine-vă o Buburuză pe pălărie, e semn că o 
să-î pice dragă cine-vâ (B). 

Iar Buburuza roşie la fete pe năframă a vedâ, e semn 
că sunt îndrăgostite (6). 

Şi tot din causa ac6sta, că Buburuza e nepâta dragostei^ 
unele fete o şi întrebuinţez ă spre a-şl face pe dragoste cu 
dînsa. 

Aşă dacă o fată vrea să fie frumâsă ca să placă fedori- 
lor, prinde o Buburuză şi spâlându-se cu apă de pe dînsa 
în ajunul Pascilor, se 4ice că se face roşie ca o fl6re (7). 

Fata, care voesce să fie iubită de atare fecior, dacă va lui 
mal multe Buburuze uscate şi bine mărunţite, le-a pune într'o 
plăcintă umplută cu urdă şi cu mărar, şi le va da apoi 
feciorului respectiv ca să le mănânce, acela va îublo (8). 

Iar având o fată drăguţ, şi acela nu vrea ca s'o mal iu- 
bâscă, dacă-I va da vin-ars cu Buburuze^ drăguţul sfiu din 
nou va îndrăgî-o (9). 

Dar nu numai atâta, ci : 

Buburuza uscată la fum e bună şi în contra petelor pe 
trup (10). 

Iar aripile de Buburuţă sunt bune în contra pecingînel (11). 

tn fine trebue să mal amintim şi aceea că de familia 



(1) Cred. Rom, din Reghin. 

(2) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(3) Cred. Rom. din Madaraş. 

(4) Cred. Rom, din Cluş. 

(5) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(6) Cred. Rom. din Tâca. 

(7) Dat. şi cred. Rom. din Borsec. 

(8) Dat şi cred. Rom. din Cluş. 

(9) Dat şi cred. Rom. din Felfalăâ. 

(10) Dat şi cred. Rom. din Dumbrava. 

(11) Dat şi cred. Rom. din Prislop. — Tote datinele şi credinţele acestea 
mi le-a corn. d-1 Th. A. Bogdan. 



121 

Buburuzei so mal ţine încă şi Buburugiâra sau Buburuza 
mică, lat Coccinella dispar Schneîd, sau Coccinella bîpunctata 
L., care e ce-vâ mai mică decât Buburuza, despre care ne-a 
fost până acuma vorba, şi care are de regulă pe fie-care 
elitră numaî câte un singur puiu sau punct negru, apoi Bu- 
buruza galbenă, lat Coccinella împustulata L., ale căreî eli- 
tre sunt turbure-gălbil şi cu mal multe puncte negre pe 
dînsele. 

Afară de aceste Buburuze mal sunt, după cum spun o s6mă 
de Români, încă şi- Buburuze negre, albăstrii, ver^î şi cafenii 
ca sumanul de şiiac. 

Mal t6te Buburuzele acestea, precum şi cele amintite maî 
sus, sunt pe pântece negre şi cu dungi pe c6ste ca solzii 
de pesce, iar pe aripile de-asupra au buburuze^ adecă 
punctiş6re sau puiuţi negri. La unele Buburuze, punctele 
acestea sunt cu soţ, la altele însă fără soţ. Mai rari sunt însă 
cele cu soţ, şi tocmai pre acelea le întrebuinţ6ză yrăjit6rele 
la diferite descântece şi vrăji (1). 



(1) Dict. de Vasile Văcârean din Putna. 



ALBINA. 

(A pis melllfiea L.) 



Albina e râspândită mai peste tdtă faţa pămîiitulul şi ca 
atare nu numaî că e cunoscută de toţi dmenii, ci ea, pentru 
facultatea el de a culege miere şi a produce faguri din cari 
se face c6ra, a fost domesticită, îmbunătăţită şi întrebuinţată 
din timpurile cele maî vechi spre folosul omenirii. 

De aicî vine apoi câ şi Românii nu numai că au cunos- 
cut-o şi cultivat-o chiar de la începutul existenţei lor ca Ro- 
mâni, ci tot-odată că au despre dînsa şi o mulţime de le- 
gende, datine şi credinţe. 

Cari sunt legendele, datinele şi credinţele acelea şi ce maî 
spun Românii despre dînsa, se va ved6 din şirele ce ur- 
m6ză. Vom începe deci maî întâiucu reproducerea legendelor, 
şi în special cu cele cosmogonice, din causă că Albina jdcâ 
în cosmogonia poporană română un rol f6rte interesant.* 

Prima legendă cosmogonică, şi anume din Bucovina^ corn. 
Cireş-Opaiţ, e ac6sta : 

«ţ)ice că înainte de facerea lumii nu eră pămînt, s6re, 
lună şi stele, nici 6menî şi vietăţi, ca în 4îua de astă^fi ci 
numaî o apă orî în cotro te-al lî întors şi te-al fi uitat Iar 
pe de-asupra acestei ape nemărginit de mare umblă în colo 
şi în c6ce Dumnezeii şi cu Dracul^ unicele fiinţe pe atunci. 

< De la o vreme însă, săturându-se Dumnezeii de atâta 
umblătură în dr6pta şi în stânga şi voind să aibă măcar o 
bucăţică de loc, unde să se aşeze şi să se odihnâscă, se ho- 
tărî să facă păyiiîntul. Şi cum se hotărî, trimise pe Dracul 



123 

în fundul măriî ca să ieâ de acolo semînfă de pămînt în 
numele luî şi să î-o aducă de-asupra apel. 

^Dracul nu se puse de pricină, ci cum îl porunci Diim- 
ne^eu, de-auna se şi cufundă în apă. Dar când a ajuns în 
fundul mării, nu luă sentinţă de pămînt în numele luî Du77î- 
negeii, după cum î s'a spus, ci în numele s6u. De aceea, în- 
cuviinţându-i-se a-şî luă sSmînţa trebuinci6sâ şi eşind cu 
dînsa afară, până ce a ajuns de-asupra apel, unde sta şi-1 
aşteptă Dumnezeu, nu î-a râmas nimica în mâni. 

^Dumne^eUf cum 1-a vS^ut c'a eşit de-asupra apel, 1-a 
şi întrebat: adus'a sSmînţă orî nu? 

<Draculy deschi4end manile şi v6(Jend că nu î-a rSmas 
nici un fir de sentinţă de pămînt în palmă, nu răspunse 
nimica, ci se cufundă a doua 6ră în mare, dar luând şi de 
astă dată sSmînţă în numele s3u. şi nu într'al lui Dumnezeu, 
păţî ca şi întâia 6ră, cu t6te că de astă dată a ţinut seminţa 
de pămînt cu mult mai bine în mâni decât mal nainte. 

«Cufundându-se a treia 6ră a luat acuma semînţă 4e pă- 
Tnînt atât în numele s6u, cât şi al lui Dumnezeu, Şi flind-c'a 
luat în numele amândurora, de aceea, când a sosit de-asupra 
apei, î-a rSmas puţin pămînt sub unghii, iar cea-laltă s6- 
mînţă, deşi a luat cât a voit, s'a spelat printre degete şi 
s'a perdut ca şi mal nainte. 

«însă Dumnezeii s'a bucurat şi de ac6sta, a scos pămîntul, 
cât a mal rSmas sub unghiile Dracului, a făcut din el o 
turtită, şi pe turtită aceea s'a pus apoi ca să aţipescă măcar 
cât de puţin. 

< Dracul, vâ4ându-l că se culcă, ce-î plesnesce prin minte?... 
86 gândesce să-1 râst6rne în apă ca să se înece, şi apoi să 
ae facă el stăpân peste pămînt Şi cum s'a gândit, aşâ a şi 
făcut. Când cugetă el că Dumne4e\i a adormit acuma dus, 
se puse să-l r6st6rne în apă. însă cum începu a-1 rostogoli, 
deauna începu şi pămîntul a Ciesce în partea aceea, în care 
1-a rostogolit. 

^Dracul, V(^^Qn(\ că în loc să se r6st6rne Dumnezeu în 
apă, începe pămîntul de sub dînsul să cr6scă, se gândesce 
ca să se pue pe pămîntul care a crescut, şi aşâ, avend unde 
sta, îî va fi maî uşor a-1 răsturnă. Dar ce folos! căci cum 



124 

s'a încercat de astă dată să-1 râst6rne, pămîntul a crescut 
în acea parte maî tare. 

«Acuma şî-a gândit Dracul alta. V64end adecă că Dum- 
necf^eu stă pe pămînt ca pe o scândură, s*a pus să-1 împingi 
într'o lăture, dar pămîntul a crescut iarăşi, şi anume tocmai 
în partea aceea în care 1-a împins. 

«VS4end ac6sta Dracul^ î-a venit acuma, pentru cea de 
pe urma 6ră, un gând şi mai potrivit cum să-1 râst6rne pe 
Dumnezeu. Şi-a gândit adecă că pămîntul a crescut din tre! 
părţi, deci are acuma destul loc unde a se împroţăpl ca să-1 
p6tă răsturnă pe Dumne(^eu în apă. Dar în zadar, că şi de 
astă dată n'a reuşit, de dre-ce când a voit el să-1 rfistdme 
pe Dumne4eu în apă, pămîntul a crescut şi în acâstă parte. 

«Şi acuma, după ce Dracul 1-a rostogolit pe Z>timne^eu in 
patru părţi, pămîntul cuprindea atâta, în cât apa nu mai 
avea loc unde să încapă. 

«Sculându-se după acâsta Dumne4eu şi vS^^nd că pă- 
mîntul e aşă de mare, că apa nu are mal nici un pic de Ioc 
unde să stea, a picat pe gânduri: ce să încapă şi să facă 
ca şi apa să aibă loc ? Dar de g6ba, căci ori şi cât a gândit, 
n'a putut-o sc6te la capgt. în urmă îşi trase pe samă: să 
întrebe vietăţile, pe cari le făcuse în răstimpul acesta pe 
pămînt, că p6te acestea I-or sci spune. 

«Pe atuncia însă cel mal deştept şi mal ajuns de cap dintre 
t6te vietăţile eră Ariciul. De aceea trimise el pe Albină ca să 
mârgă la AriciU şi să-1 întrebe pe acesta ce să facă. 

'^Albina, ducendu-se la Ariciu^ îl spuse la ce a trimis-o 
Dumne4cu. 

<f Ariciul însă n'a voit să-I spună, ci îl ^ise numai atâta: 

—^Dumne^eu e d6ră a-tot-sciutor. El scie prea bine ce să 
facă, ce mâ mal întrebă pe mine, un biet nemernic! 

-Albina, v64^nd că Ariciul nu voesce să-I spue, eşi afară, 
dar nu s'a întors aşişi îndată cum a eşit, ci s'a pus pe us- 
ciorul uşel din afară a locuinţei Ariciului^ anume ca să 
audă ce va ^\cb mal pe urmă acesta. 

<Şi întru adev6r că nemijlocit după ce a eşit de la dînsul. 
Ariciul a şi început a vorbî şi a 41ce : 

— «Ce?., pare că Dumnezeu nu scie să facă dâluri şi munţi, 



126 

văl şi văgăuni şi atunci de bună samă că şi apa va avă 
destui Ioc! 

<i Albina, au4ind ac6sta, bucuria ei ! . . de-auna şi sb6ră de 
unde eră ascunsă şi se duce ţintă la Dumne4eu ca să-I spue 
ceea ce a au4it. 

^Ariciuly \(^^enă că Albina 1-a înşelat şi 1-a ascultat ce a 
vorbit, a blestemat-o 4îc3nd că, de 6re-ce dâlurile şi munţii 
sunt de trebuinţă spre folosul 6menilor, de aceea aceştia să-I 
măn&nce scârna. 

clnsă Dumne4^i pentru binele ce i 1-a făcut Albina, n'a 
lăsat să fie aşă cum a voit Ariciul, ci a binecuvîntat-o ca 
scârna saâ baliga el să nu fie spurcată, ci bună de mâncat 
şi aceea e mierea* (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, şi anume 
din com. Fundul-Sadovel, sună precum urmâză : 

€ţ)ice că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, n'ar fi sciut 
cunoi să facă munţii şi văile. 

«Acesta o sciă numai Ariciul, însă el nu voia să spue lui 
Dumnezeu cum să le facă. 

^ Dumnezeu, au4ind, acuma de la cine şi prin cine va fi 
au4it că Ariciul ar sci taina ce lui îl eră necunoscută, a 
trimis pre Albină să asculte pe Ariciţi, când acesta va vorbi 
cu Ariciâica, ca să vadă ce va spune. 

^ Albina^ harnică cum e din firea el, nu stete mult pe gân- 
duri, ci cum ÎI spuse Dumnezeu să se ducă, îndată se şi 
duse, şi cum ajunse la locuinţa Ariciului se puse intr'un 
ungheriâ şi trase cu urechia să audă ce va vorbî Ariciul 
cu Ariciâica. 

^Ariciuly nici visând măcar că s'ar află cine-vâ ascuns prin 
apropiere şi l-ar ascultă ce vorbesce, a început a spune Ari- 
cidicei cum s'ar put6 face munţii şi văile. 

^Albina, cum au4î ceea ce spuse el nevestei sale, sbârnn 
de unde eră ascunsă şi sb6ră ţintă la Dumnezeu, ca să-I 
împărtăşâscă ceea ce a au4it de la Ariciu. 

€ Ariciul, vd4@nd că 1-a pândit şi Ta iscodit, s'a mâniat pe 
dînsa şi a blestemat-o 4îc§nd ca ea, cât va fi şi va trăî, să-şl 
mănânce baliga. 



(t) Com. de Constantin Dugan, stud. gimn. 



126 

însă Dumnezeu, fiind că Albina î-a spus ceea ce a auijit 
de la Ariciu, a binecuvîntat-o ca nu numai ea singură, d 
şi 6nieniî să-I mănânce baliga, şi... aceea e mierea:^ (1). 

A doua variantă a acestei legende, şi anume din Ţira- 
Romănescă, sună precum urm6ză : 

«^Când a voit Dumnezeii să facă pămîntul, a luat un ghem 
de aţă şi 1-a dat Ariciului să ni6rgă înainte şi să slob6dă 
aţa ca să măsure, să nu fie pămîntul maî mare decât cerul. 

^Ariciul însă, plâcendu-î să aibă mal mult pămînt, a slo- 
bozit maî multă aţă decât a fost de trebuinţă. 

«Şi aşâ, când s'a trezit Dumnezeu, pămîntul erâ cu mult 
maî mare decât să-1 p6tă acoperi ceriul. 

Ce să facă acuma Dumnezeii? .. , Cum să-1 micşoreze?.. 
Se ciudesce cum să-1 facă mal mic, iar Ariciul se duce la 
cuibul s6u, unde-î erau puii într'o gaură de pămînt, şi cum 
ajunge, începe a rîde aşâ de tare că se ţinea de pântece. 

Puii, cum îl v6d că rîde aşâ de tare, îl întrebă plini de 
mirare : 

— <cCe este?... ce s'a întîmplat de rîdeţi aşâ de tare? 
«însă Ariciul rîde maî departe, fără să le răspundă. 

< Albina, care fusese la Dumnecleii şi-1 v64u cât e de su- 
pferat, pentru că a făcut pămîntul maî mare de cum a voit 
şi neputendu-1 acuma micşora, a ^is : 

— Las', D6mne, că m6 duc eu la Ariciu şi îndată voiu 
sci ce şi cum e tr6ba! 

<Şi după ce rosti cuvintele acestea, se duse Ia Ariciu, ^^ 
ascunse acolo într'o flore şi ascultă tot ce spuse el puilor 
s6î, şi anume că Dumnezeii se ciudesce cum să facă pămîntul 
maî mic. însă el n'are alta ce să facă decât să îeâ pămîntul 
în braţe, să-1 strîngă odată şi bine, ast-fel ca să se facă pe dîn- 
sul d6lurî şi văî, şi apoi va fi maî mic. 

Albina, cum au^î acesta, făcîi odată sbârrr şi sbură că- 
tre Dumnezeii ca să-î spue ceea ce a au4it. 

Ariciul, când \^^\i pe Albină că sb6ră şi prinse de veste 
că 1-a pândit şi 1-a ascultat tot ce a vorbit cu puii sSî, se 
făcu foc şi pară de mânie pe dînsa şi de aceea îî 4Î8e: 



(1) Dict de Gafiţa Crăciunaş, şi com. de Toder Luncan, stud. gîmn. 



127 

«Mâncâ-ţî-ar ceea ce nu se mănâncă acela care te-a trimis 
ca să m6 asculţi ce-oiu vorbi eii cu puii mei! 

<^ Albina însă nu-î băgă blestemul în s6mă, ci sbură mai 
departe, şi cum ajunse la Dumnezeu, îl spuse tot ce a au(Jit 
de la Ariciu. 

<^Dumne4eu a luat atunci pămîntul în braţe şi strîngendu-1, 
s'au făcut văl şi d61urî dintr'însul, şi aşa 1-a făcut el mal 
mic. Iar pe Albină a binecuvîntat-o ca, din 4ina aceea în- 
cepând înainte, baliga eî să fie dulce şi bună de mâncare. 

*Şi de atunci Albina face miere, pentru că aşă a binecu- 
vîntat-o Dumnezeu în ciuda Ariciului» (1). 

A treia variantă, tot din Ţâra-Românescă, şi anume din 
corn. Nisipil, jud. Vâlcea, sună aşâ : 

«La început când a zidit Dumnezeu lumea, a făcut mal 
întâiu cerul şi pe urmă pămîntul. Dar când a făcut pămîntul 
a avut de ajutor pe Ariciu. Dumnezeu a desfăşurat după un 
ghem aţă cât eră ţancu cerului şi pe urmă a dat ghemul 
Ariciului. 

Ariciul şiret, vrend să facă pe Dumnezeu să greş6scă, când 
vedea că Dumnezeu se apropie de el cu zidirea pămîntulul 
desfăşură câte puţin aţă după ghem ; aşâ că tocmai la urmă, 
când Dumnecjeu a v64ut că pămîntul este mal mare decât 
cerul, a priceput că Ariciul I-a stricat ţancu. 

-Atunci Ariciul a fugit şi g^a pitulat în 6rbâ. 

' Dumne^eUy după ce s'a gândit şi rSsgândit şi n'a aflat 
nici un mijloc ca să facă pămîntul să nu fie mai mare decât 
cerul, a trimis Albina ca să caute pe Ariciu şi să-1 întrebe. 

< Albina^ găsind pe Ariciu, 1-a întrebat, dar el a 4îs că scie 
şi nu vrea să spună. 

<^ Albina, şi ea şirătâ, s'a prefăcut că pl6că. Ea însă, de- 
părtându-se puţin, s'a ascuns într'o fl6re. 

^Ariciul, cre4end că e singur, a 4is : 
- -Hei! nu se pricepe Dumnecl^eu atâta lucru! Să ieâ pă- 
mîntul în mâni de margini, să-1 strîngă, şi aşâ o să se facă 
munţi, văl şi d61url. 

vCum aude Albina lucrul, sb6ră din fI6re. 

«Şi Ariciîdy au^ind-o, I-a (Jis : 



(1) Com. de d-1 B. P. Hasdeu. 



128 

— <Eî ! . . . aci aî fost, h6ţo ! mâncâ-ţî-ar ce nu se mănind 
cîn'to-a trimis ! 

«Şi de atunci Albina face miere în loc de alt ce-vă!» (1). 

A patra variantă, asemenea din Ţira-Românăscă^ şi a- 
nume din comuna CâinenI, jud. Gorj, sună aşă: 

«Dumnezeu a început pămîntul Marfia. Dar neputându-I 
face cum se cuvine, fiind-că nu sciă ce formă să-I deă, a 
mânat pre Albină la casa Ariciului ea să asculte şi să vădi 
ce vorbesce acesta cu nevasta sa. 

^Albina, mergând şi ascultând, a au(}it pre Aricia vor- 
bind şi 4îcând nevestei sale că Dumne^eă nu scie cum tre- 
bue să facă pămîntul. 

— «Şi dre de ce nu e bună forma ce o are acuma pă- 
mîntul ? — îl într6bă nevasta sa. 

— «De aceea ! — rfispunse Ariciul —pentru că nu are dăluri 
şi văl ! . . ., însă când ar face d61url şi văl, atunci ar av6 o 
formă mal bună! 

<ii Albina, cum au4*i ac6sta, sbură de unde eră ascunsă şi 
se duse la Dumne4eu ca să-I spue ceea ce a au^it de la 
Aricia, 

^Ariciul, simţind că 1-a ascultat ce a vorbit el cu nevasta 
sa, a eşit afară supârat şi a ^is: 

— «AI! mâncâ-ţl-ar ceea ce nu se mănâncă cel ce tea tri- 
mis ca să mâ asculţi! ^ 

^Dumne^eu^ cum a sosit Albina la dînsul, a şi întrebat-o 
ce a au4it la casa Ariciului? 

^Albina de o cam dată s'a ruşinat de a spune ce a au4it 
la casa Ariciului, dar mal pe urmă tot I-a spus. 

€ Dumnezeii ^ v64ând că acest plan este bun, a întocmit 
pămîntul aşă, iar pe Albină a binecuvîntat-o ca baliga el 
să nu fie spurcată, ci bună de mâncat, şi aceea e mierea> (2). 

«A cincia variantă, aşişderea din ŢSrorRomăniscăf şi anume 
din comuna BogdănescI, jud. Vâlcea, e ac6sta: 

«După ce a urzit Dumnezeii pămîntul, I-a mal rSmas o ţâ- 
riş6ră de pămînt şi nu sciă ce să mal facă cu el» nu sdă 
unde să-1 mal pue. Atunci Dumnezeii a trimis pe Albină 



(1) B. P. Hasdeli, Etym. Magn., t. I, p. 746. 

(2) Din răspunsurile la Gestionarul d-lu! Nic. Densuşianu. 



129 

Ia Ariciu să-1 întrebe, să ya<}ă nu l-o tăia pe el capu, ce să 
facă cu pămîntul ăl de-i mal râmăsese ? 

€ Albina s'a dus şi 1-a găsit într'un bordeiu şi 1-a întrebat. 

«Da Ariciul a <}is că nici el nu scie. 

«Da Albina îl sciă că este şiret, şi în loc să plece, s'a pus 
pe coşul bordeiului, să ya<}ă nu cum- vă o mal 4^ce ce- vă 
AriciuL 

«Când a socotit Ariciul că Albina s'a dus departe, a în- 
ceput a vorbî singur: 

— «Ce om şi Dumnezeii ăsta, el mal puternic decât mine 
şi m3 întrâbă tot el pe mine, un păcătos : ce să facă cu pă- 
mîntul ăl de I-a râmas, par'că el nu scie să facă munţi şi 
dâlurî din el! 

*i Albinei atâta I-a fost şi sbămn după coş drept la Dum- 
ne4^ de-I spuse ce a au<}it de la Ariciu. 

^Dumne^eu atâta a aşteptat, şi a făcut din tot pămîntul 
ce-X rămăsese tot munţi şi dălurl. Şi pentru slujba d'o fă- 
cuse, Dumnezeu a blagoslovit pe Albină să fie sfîntă în 
lume şi din sângele el să se arănăscă o lume. 

<:Şi după aia Ia dat voie Dumne4eu să c6ră de la el ce-o 
vrea, că el îl dă. 

«Da Albina^ cu minte, dar obrasnică, ^ise de colo: 

— < Să-mi dai putere, ca p'ăl de 1-oiu muşcă eu, să m6ră! 
<^Da Dumne4eu, ca să-I taie nasul, îl râspunse: 

— «Ba mal bine să mori tu ! 

^Şi Albina de atunci şi până în 4iua de a4I a râmas să fie 
pedepsită pentru c'a fost obrasnică, şi când muşcă pe cineva 
ÎI râmâne acul cu maţele târâş în carnea Românului şi ea 
m6re. 

«Şi Ariciul mic, mic, da înfundat al clarelor, cât e de ghe- 
muit, da scie multe, bată-1 pârdalnicu, da nu i le p6te află 
nimeni că e sanchiU de tot^^ (1). 

A ş6sea şi ultima variantă, şi acâsta tot din Ţâra-Româ- 
niscă^ sună precum urmâză: 

«Intâiu şi întâia, când Dumnezeii sfîntu a urzit lumea de 
sub s6re, a făcut pămîntu şi 1-a aşezat de-asupra apelor. Dar 



(I) T. Bâlâşel, Legende populare, publ. în Şe^etorea, an. III, Fălticeni 
1894, p. 26. 

Marian, ItuecMe. 9 



130 

cum făcuse, cum dresese Milostivul, că făcuse pămînt md 
mult decât îl trebuia şi cu ăl de-I mal rămăsese nu sciă ce 
să facă. 

«Atunci Dumnezeu şl-aduse aminte că Moş-Aridu e înfun- 
dat al ci6relor şi are multă pricepere la cap. Trimite ded 
numai decât pe Albină la el să-1 întrebe : ce-1 învaţă să faci 
cu pămîntul ăl de I-a rămas ăepriatos? 

€Albina numai decât: abârnn! fu la bordeiul lui Moţ- 
Ariciu 

^Moş'Ariciu sta ghemuit pe vatră. Cum v64^pe ^/6iit4o 
întrâbă supfirat: 

— «Ce caţi aici, fă şirăto ! 

— ^ Ce să caut ! — rfispunse Albina — iacă viii de Dumne<}eâ 
mă trimise să-ţl spui că de la clădirea pămîntulul I-a mai 
rdmas o ţâriş6ră de pămînt de pristos şi nu sole ce să faci 
cu el şi te întrâbă pe tine ce să facă cu el ? 

— '* El, aşi ! . . . asta fu vorbă de clacă ! Da e& de unde si 
sciu ? . . . Dacă nu-I dă lui în gând, că e Dumne^eUj dar 
eu un prăpădit de unde aşi scl!... Haidl, cară-te de aci şi 
mâ lasă în pace ! 

'^Albina tăcu şi plecă. Plecă, da nu plecă. Cum eşi afari 
se puse pe coşul bordeiului şi trase cu urechea să va<)ă nn 
o da vre-o vorbă din Ariciţi, ca să aibă ce spune lui Dum- 
nezeu. 

V Aşâ şi fu. Cum plecă Albina^ Ariciul începii a vorbi sin- 
gur pe vatră : 

— V Ce om şi Dumnezeu ăsta ! cum nu I-o fi dând şi lui in 
gând, să facă dâluri şi munţi din pămîntul, care I-a rdmas. 

^ Albina atâta aşteptă şi... sbârnn! se duse şi spuse lui 
Dumnezeu ce au4îse de la Ariciu. 

«Ariciul înţelese şiretenia Albiîieî şi de ciudă îl 4ise: 

— «D'alea ml-aî fost, şir6to?... mâncâ-ţl-ar ce nu se mi- 
nâncă cine te-a învăţat ! 

^ Dumnezeu sfîntu făcu dăluri şi munţi, iar pe Albină o 
blagoslovi să fie sfîntă^ iar scârna el să se facă miere mai 
dulce ca ori-ce din lume» (1). 

 doua legendă, asemenea cosmogonică, şi anume din 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



131 

Banat, care ne spune tot odată şi aceea de ce Albina se 
numesce Albină^ şi cum de vine că corpul eî la mijloc e aşâ 
de subţire, ca şi când ar fi curmată, sună precum urmăză: 

«Când a voit Dumnezeu să facă lumea, a trimis pre Al- 
bină la Dracul ca să-1 întrebe pe acesta de sfat : cum ar fi 
mal bine, să facă numai un singur Sare ori mal mulţi? 

^Albina se duse, îl întrebă pre Dracul de sfat, şi apoi se 
puse pe nesimţite pe capul lui. 

^ Ducă'Se-pe^ustii începu a se sfătui cu sine cum ar put6 
mal înţelepţesce râspunde la întrebarea ac6sta şi a 4^ce: 

— < Dacă vor fi mal mulţi Sort, nu va fi bine, pentru că 
arşiţa lor ar put6 să întrâcă văpaia iadului, şi atunci 6menil 
n'ar av6 nici o frică de dînsul! 

— ^N'ar fi bine — 4îse el mal departe, — dacă ar fi mal 
mulţi Sori şi de aceea, pentru că ar pută sâ prefacă n6ptea 
în 4h şi atunci faptele întunericului ar av6 un capfit ! 

< După acestea Dracul îşi dete părerea sa <}ic3nd : 

— ^<E mal bine dacă va fi numai un singur Sârel 
<Sburând acuma Albina ca să ducă Domnului rfispunsul 

acesta şi prin4end a sbârnăi, Stăpânul nopţii cunoscu că 
ea şe<}îi pe capul lui şi că a ascultat ceea ce a vorbit el la 
sine. Deci înverşunat fiind pentru ac6sta, o lovî cu un biciu 
peste spate. 

îcDin pricina acestei lovituri Albina se făcu t6tă nfigră. Şi 
tot de la dînsa i se trage şi curmătura ce o are acuma la mij- 
locul trupului s6Q. 

«Mal înainte însă de ce a fost ea ast-fel bătută de către 
Diavolul^ avea col6re albă, şi de aceea se şi numesce ea până 
în 4^ua de astăzi Albină. 

<rŞi că avem noi acuma numai un singur Sdre pe cer, nu- 
mai Albinei avem să-I mulţumim» (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Banat, sună ast-fel: 

«O fost înainte de ce o venit Domnu Christos pre pămînt 

< într'o diminfiţă Tatăl-desus căută din cer spre pămînt 
şi iacă vede pe Diavolu cum umblă hotîcăind pre o cărare 
lăturinţă dus pe gânduri. 



(1) Schott, Walaehische Mărchen, Stuttgart und Tubingen 1846, p. 
283—284. 



132 

— «Iar o clocit vre o blestemăţie Necuratu^ iar o adus vre-o 
urgie pe capul bieţilor 6menl de pre pămînt, — 4Î8e Dum- 
ne4eii, îndelung răbdătorul. 

^^Diavolul adecă n'are altă slujbă, fără numai să tzofleşi 
să născocăscă la snibe; pre cât face Dumnezeu bine, el sil 
facă r6u. Şi atâtea rele a sâmânat printre dmeni şi atâtea 
osân4I a pus pe bieţii de el, cât poede . . . ., de se îngrozise 
şi Dumnezeii sfîntul. 

«Şi făcîi Dumnezeu ochii r6tă prin raiu: pre cine să-şi 
alăgă bună iscddâ, ca s'o trimită pre pămînt, să ispit^scă 
gândurile şi planurile noua ale Spurcatului. Şi dete cu ochii 
de Albină^ cum sburâ prin raiti de la fl6re la f 16re, încărcân- 
du-şl pântecele de miere, şi cum sburâ ea, sunet n*au4ial că 
ea-şl căută de lucru şi nu bâzâiă ca Bârdăunii şi ca muscele 
ale fără de trâbă. Şi cum se punea pe flori uşurică, florile 
par'că nici nu simţiau greutatea trupşoruluî ei, ci-şl deschi- 
deau cu drag potiraşele lor pline de rouă dulce şi ea sugea, 
sugea cu nesaţ. 

«Se gândi Dumnezeu : Albina o fi bună pentru taina asta. 

cGrăi dară Albinei şi-I dete poruncă să se gate de drum 
să sbdre de grabă pre pămînt, şi arătându-I locul, pre unde 
făcea Dracu târc61e, o învaţă cum să se apropie pe nesim- 
ţite de Necuratu, să ciulâscă şi să afle ce râu o mal fi năs- 
cocit, şi apoi să-I aducă veste. 

<f^ Albina cuminte fără împotrivire ascultă porunca, se duse 
la un pârău, ce curgea limpede prin live4ile daurite ale ra- 
iului, se sp61ă pe picioruşe, luă câte-vâ guri de apă r6corit6re, 
eşi pe p6rta raiului, întinse aripidrele şi ca săgdta se re- 
pe4i în jos din vînătărl Sburâ, sburâ ca vîntul, şi când 
eră sdrele nariipror (prânzul mic), ajunse la locul, unde tocmai 
şedea Diavolu cu c6da colac pe o buturugă şi cu pidorol 
ăl fără de genunche rezimat pre o br6scă în mijlocul unui 
buciniş şi înconjurat de papură şi trestie înaltă — 4ice că el 
îşi face corăbii din trestie,— şi încet pe dinapoi se puse Albina 
la Sotea taman pre comanac. 

<^E1 n'o simţise. 

<^ Albina stete mâlcom şi dete ureche. 

-Nestretea mormăia : 

— «O să se supere foc Al-de-sus şi o să trimâtă pre Ilie 



133 

cu fulgere după mine, când o află că şi pentru legea a mai 
tare, ce a croit el spre binele 6menilor, pentru buna înţe- 
legere între 6men}, când el se însoţesc cu puteri îmmulţite 
ca să facă vre-o ispravă . . . , am găsit eu cârlig. 

«Cu bună înţelegere s'ar mal put6 stăpâni lumea şi 6me- 
nil s'ar mal ţinâ la olantă (olaltă) şi s'ar întări la primejdii, 
ar mal fi să fie în chipul şi asemânarea lui — cum se 4ice, 
— dar las' că n'o să maî samene lui, — acuş n'o să le mal 
ijică 6meni ci draci. Că ori-ce năaărîmbe I-am învăţat eu, 
el t6te le-âu primit de grabă şi mi le împlinesc de nu mai 
ajuesc popii şi daacăriî cu predicele şi învfiţăturile, să-I 
aducă la brazdă după voia lui. . . Câte păcate îs oprite în 
ale 4©ce porunci, el t6te le fac, ba le pun şi vârf, — nici că 
le pasă de Savaot . . . Âm isbutit să smulg şi rădăcina de 
credinţă şi dragoste către de apr6pele, către fraţi şi către 
părinţi. . . EI se duşmănesc şi se urâsc ca dracii şi se mancă 
unii pre alţii ca lupii. Cresce lăcomia draga'n de ea bugeac 
între el. Fie-care numai când p6te să-I facă rSu, ori să-1 vor- 
b^scă de r6ii. 

«6menil, dragii mei, şcolarii mei ascultători, o duc bezme- 
teci şi fără frică şi fără gând la Dumne4eu, — numai de 
mine mal au câtă râc6re şi de cazanu cu sm61ă fierbinte 
din iad. 

«Cu îndemnurile mele fac el minunate lucruri în lume. 
A de vârât că nimic din ce face unul ori altul nu trece până 
la al treilea genunche. Dar ce fac doi şi mal mulţi în bună 
înţelegere — eu să nu stric 6re ? . . . Las' c'om vedă ! 

« Ce fac doi dmenî numai copiii lor pot să strice — sună 
legea, — şi el crede că copiii nu pot strică ce ori fi făcut 
părinţii lor, temendu-se de blestem. Ve4I bine că nu, dacă 
nu ml- aşi vârî eu codiţa printre el ... El cu bună înţelege- 
rea lui a blajină, eu cu vrajba^ cu pisma şi cu ura^ trei 
zmedne cu dinţi de oţel, ne-om lovi în capete. . . 

«pise Diavolu şi sărind în sus de bucurie, că a mal făcut 
un pocinog lui Dumnezeii dragul, sc6se un hohot, de cloco- 
tiau văile; paserile sburaă şi jivinile tremurau de spaimă, 
iar un păstor aţipit la umbra unei sălcii din ostru sări ars 
în sus şi- şi făcu cruce. 

«Al Bată'l crucea^ isbit de puterea sfintei cruci ca de tras- 



134 

net, dete să se arunce în balta din apropiere şi să se cu- 
funde în iad, iar Albina înspăimântată în clipita aceea îl în- 
ţepă acu în cap prin comănacu de pipirig, şi . . . sfăr se 
avîntă în văsduh. 

* Atunci Diavolu răcni de durere. Smulse turbat sbiciude 
la brâu şi o plesni preste spate, de îl mal curmă mijlocelul 
bietei Albine, iară Intunecatu miră-te că atunci a rSmascu 
al doilea corn în frunte şi-şl dete de-a cufundişilea ciobăle 
în lac şi eşiau bulbuci din apă, cum se coboriâ în iad. 

'iAlbiniâra schilavi tă cu mare chin şi trudă îşi urmă sboru 
mal departe, până ce în de s6ră ajunse la Dumne<Jeu. — Ii 
povesti din vorbă în vorbă şi din fir în pSr tot ce a au^it 
şi a păţit. 

<x^ Dutnne^eti sfîntu se turbură fdrte, dar nu lăsă pre biata 
Albină necăjită, ci punând degetul pre rană, o vindecă într-o 
clipă. 

«Şi de-atuncîr6mase ^/frim/a drăgălaşă cu mijlocul subţirei 
ca o coconită; şi î-a mal dat Dumne4eii ^/Atnef darul căce 
descarcă ea, să se facă rniere dulce de gustare 6menilor, şi 
ce asudă ea cSră galbenă ca aurul de luminări în biserid, 
ca să se îndepărteze Necuratu şi Intunecatu dintre noi. 

«Şi se socotiă Dwnne^eu cum să pună capdt la atâtea 
blestemăţii, ce o născocit şi tot născocesce şi le aruncă — 
Beda — între 6menî. 

«Şi atunci a hotărît Tatăl să trimătă pre Fiul pre pă- 
mînt, ca să întăr6scă dt^agostea între 6menl, că numai dra- 
gostea ţine lumea în ţâţâni, — şi apoi copiii n'o să mal strice 
ce au făcut părinţii şi înaintaşii lor cu bună înţelegere* (1) 

După o altă legendă, aşijderea din Banaty să alb.) Albina 
făptura el cea curmată, precum şi col6rea sa cea nâgră de 
la biciul cel de foc al cerului, adecă de la fulger, cu care o 
lovi Sînt-Iliej în mânia sa, pentru că ea, fiind neascultăt6re, 
s'a certat cu părinţii s6I (2). 

 treia legendă, caro asemenea ne spune că Albina a fost 
dintru început fată şi abia mal pe urmă s'a prefăcut în 
Albină, însă nu din causă că p6te ar fi fost neascultătdre 



(1) Calendarul Satinului pe anul 1901. Sibiiu, p. 37—39. 

(2) Schott, op. cit., p. 284. 



135 

î s'ar fi certat cu părinţii sSI, ci din contră pentru că a 
ubit mal ales pre maica sa f6rte mult, sună precum urmez ă : 

« Eră odată o femee şi avea doi copii, un băiat şi o fată. 

«^ Copiii au plecat amândoi în lume să-şî caute de lucru, 
entru că mama lor n'aveâ putere să-î ţie. 

«Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iară 
\tsi cară pietre pentru zidarii cari făceau case. 

«După câtă-vâ vreme mama lor s'a îmbolnăvit de mdrte 
i a rugat pe un om din satul sâu să ducă veste copiilor. 

«Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi 
e fată. Băiatul eră tocmai la răsboiul de ţesut, şi când I-a 
pus omul de ce a venit, băiatul râspunse: 

— «Eu ce să-I fac! Las' să m6ră, că e bătrână şil-a sosit 
6sul. Eu nu pot să plec, că prea am mult de lucru. 

cŞi a râmas băiatul tot la răsboiii, şi a ţesut mal departe 
î n'a plecat. 

-Pe fată a găsito omul suind schelele cu pietre în p61a 
ainel. Şi când I-a spus omul de ce a venit, fata a lăsat 
ietrele jos şi a început să plângă şi a plecat într^un suflet 
pre casă. 

«:Mamă-sa, când a v64uto, s'a ridicat din pat, şi de multă 
ucurie i s'a limpe4it sufletul, dar s'a făcut năgră de supâ- 
are, când I-a spus că băiatul n'a vrut să vie. A luat capul 
3tel între mâni şi a sărutat-o pe frunte şi a 4is: 

— «Măcar că el a uitat de mine tocmai în c6sul morţii 
iele, eu v6 iubesc de o potrivă pe amândoi. îl iubesc şi îl 
3rt şi dacă a făcut el cu asta vre-un păcat, să-1 judece 
)umne4eu, că e drept şi puternic, şi judecata lui e fără 
freş61ă. 

«:Aşă a 4ÎS biata mamă, apoi şl-a lăsat capul pe căpâtâiâ 
;i a închis ochii şi a murit. 

«Şi în clipa aceea fata s'a făcut Albină^ iar băiatul Pă- 
angen. 

«Şi de atunci Păiangenul trăesce singur, vecinie singur, 
ără fraţi şi surori şi fără părinţi. El fuge de lumină şi vecinie 
şl ţese pânza prin locuri întunec6se, şi e tot posomorit şi 
mpfirat, iar 6menil îl urgisesc, şi ori unde îl află îl strică 
3ânza şi pe el îl fugăresc şi-1 om6ră. 

«Dar Albina de atunci e veselă şi t6tă 4îua sb6ră de pe 



136 

o fl6re pe alta, şi trăesce cu părinţii el şi cu fraţii, şi cu su- 
rorile la un loc. Iar 6menil o iubesc şi o v6d cu drag, căd 
ea cu toţi împărţesce ceea ce adună şi tuturor le dă din 
mierea el. Iar casa el e fagurul cel galben ca sdrele ; şi din 
cera albinelor fac creştinii luminările pre cari Ie aprind in 
e^sul morţii şi le pun să lumineze sub ic<Sna Maicii Dom- 
nului> (1). 

O variantă a acestei legende, şi anume au4ită de la an 
Român din Albaniaj com. Ohrida, sună aşă: 

yPangul c6-Alghîina 6ra hlill dl-una mumă. Nă <}ui, 
acl5 Iu ţîseâ Pangul td-arîzbolu, vinliră di-ll adusîră urita 
ştiri, că mă-sa tra4i tră m6rti şi că caftă si-ş v6dă tumălia 
ninca nă 6ră. 

< Pangul, n-loc si se-astragă tu 6ră, s-d-aglungă cugraitn 
ngură, ni z-bitu dit arîzbolu, ma lî u turnă aţilor (e li-adu- 
şiră ştirea ţea urîtă: 

— «Âm cum, m6ri mu-mea di cari şti! s-nl alăs Io arîz- 
boîulu şi ţîsîtura tră nisă. Nu pot s-mi duc. 

Tut atumţea Ui vinii urita aestă hîrbari ş-a AlghxinUki, 
ţe cât dedi de-av4I, Ui şi multă perlu din cap; ş-alîsă lo- 
crili baltă şi zghiilinda, dipirînda, ş-u d6di alaga tu un 
suflit tra si-ş aglungă mă-sa cu gură. 

<Cât u vi4u mă-sa, s-turnă di u bîşeă pri frimti şi-U uri 
cu graiu di mdrti: 

— ^Cât tra4i arina şamarea, ahîntă se-aglungă fara ti: 
cât va s-eşi din casă, acumtiulu a tău s-hibă liiicla ţea mo- 
şată a Mallul ş-a primavârăllel şi putâ s nu ti t6mli a 
casă-ţl ni mâncată, ni saturată şi nincârcată. Nîari si sco^ 
şi dulţămea llel ţiva si nu d-antr6că, şi lumel cftndu si 
gustă di nisă, să s-andulţ6scă ; şi ţSra ţe s-ardă lumea 
la Hristolu şi n-grallu mari. Dumni4dlu cu d6uli mftnl s-ti 
vluisăscă. Cât tră Pangu: Cob se- armână; 4ua tută ş-anin 
tut si ţ6să şi hîiri put6 si nu v6dă!» 

Daco-românesce : 

<Păiajenul cu Albina erau fiice de o mamă. într'o 4i> ^^^ 
unde ţeseă păianjenul în răsboifi, aâ venit (soli) şi I-ai 



(1) Publ. de G. Coşbuc, în Fâia populară, an. I, Bucur«%8cl 1S98, Xo- 
4, pag. 2. 



137 

adus urîta scire, că mamă-sa trage de m6rte şi că cere să-şl 
Ya4ă familia încă odată. 

*Păianjenuly în loc 8ă se rep64ă la moment, ca s'o 
ajungă trăind (lit. cu vorba în gură), nici nu s'a mişcat din 
răsboiu, ci râspunse acelora cari aduseră scirea cea urîtă : 

— «D'apol cum să nu! m6re mama de mare pagubă (lit. 
de cine scie), să-ml las eu răsboiul şi ţesătura pentru dînsa. 
Nu pot să md duc. 

«Tot atunci a sosit acesta urîtă scire şi Albinei, care în- 
dată ce au4i, i se rădică pârul de pe cap ; îşi lăsă trebu- 
rile baltă şi văitându-se şi smulg§ndu-şl pârul, a alergat 
îutr'o singură răsuflare spre a-şl ajunge pe mamă-sa trăind. 

«Cum o v64fi mamă-sa, o sărută pe frunte şi-I ură cu 
graîti de m6rte: 

— «Câtă este frunza, cât trage nisipul şi marea, atâta să 
ajungă nâmul tâu: îndată ce vel eşi din casă, răzimul tâu 
să fie fl6rea cea frumâsâ din luna luî Maiu şi din primă- 
vară şi nici odată să nu te întorci la casa ta nemâncată, 
nesăturată şi neîncărcată. Miere să produci şi dulcăţa el să 
nu o într6că nimic şi lumea când să guste, dînsa să se îndul- 
c^scă, şi câra pe care să o ar4ă lumea la Christos la a doua 
înviere. Dumne4eu cu cele dou6 mâni să te binecuvinteze. 
în ce privesce pre Păianjen: cuc să rfimâe, 4^^^ t6tă şi a- 
nul tot să ţ6să şi noroc nici odată să nu va4ă!» (1) 

A patra legendă, şi anume din Ţara-Românescă, care ne 
arată de la cine şi când a căpStat Albina darul de a adună 
mierea^ sună as^fel : 

«După ce bunu Dumnezeii a făcut t6te lighi6nele şi t6te 
jivinele ce se mişcă pe pămînt, le-a chemat pe t6te înaintea 
luî, ca să-I arate fie-care sporul şi munca lor şi să le deâ 
blagoslovenie. 

«Fie-care lighi6nă veniâ cu câte ce-vâ înaintea Miloşii- 
vuluî: una aducea un vînat, alta altul, o pasare cântă fru- 
mos, alta veniâ în cioc cu o omidă; 6ia cu ugerul plin de 
lapte, boul cu jugul de c6f ă ; în sfârşit t6te veniau de-şl a- 
rătau vrednicia lor şi-şl luau blagoslovenia de la Dumnezeii. 



(1) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 772. 



138 



<' Albina veni şi ea ostenită şi plină de năduşell de mulţi 
muncă şi alergătură, cu trupul sgâriat şi plin de sânge tot 
alergând p'în spini şi mărăcini după hrană. 

«Bunului Dumnezeu îî plăcu vrednicia eî şi o blagosIoTi 
ca sud6rea şi sângele el să se prefacă în miere şi câra, sâ-i 
fie destulă hrană el şi altora şi cera să se ardă în sfintele 
biserici. 

«(Şi de atunci a râmas sfîntă Albina şi t6tâ strădania eU (1). 

A cincia legendă, din Bucoviîia, corn. Mahala, care ne spune, 
pe lângă multe altele, şi aceea de când e Albina cu ghimpe 
sau mal bine 4îs cu ac, şi de ce piere ea când împunge pe 
cine-vâ cu acul s6u, sună precum urm6ză : 

«ţ)ice că Dumjie^cu, după ce a făcut lumea şi t6te vietă- 
ţile câte se află într'însa, a chemat într'o <}i pre t<5te vie- 
tăţile la sine, anume ca să-I deă fie-căreia câte o ocupaţiune. 

«Âdunându-se t6te vietăţile, Dumnezeii, pe lângă munca 
de t6te 4îl©l6i î-a mal dat fie-căreia pe de-asupra încă şi a- 
ceea ca să-1 slujăscă pe om cum va put6 şi cu câtva pute. 

-Ce î-a fi spu3 fie-căreia în deosebi, nu sciu, atâta sciii nu- 
mai că Albinei I-a 4is să sb6re din fl6re în fl6re când va 
fi arşiţa cea mal mare şi să strîngă miere şi c6ră atât pen- 
tru dînsa, cât şi pentru 6menî. 

« Albina f v64end că lucrul, ce i la dat el Dumne^eu^ adecă 
de a sbură t6tă 4îua şi încă când e arşiţa cea mal mare 
din fl6re în fl6re şi a culege miere şi c6ră nu numai pen- 
tru sine, ci şi pentru 6meni, e un lucru fdrte anevoios şi 
ostenicios, s'a supărat şi de aceea 4ise către Dumne4e^'* 

«D6mne! greii lucru mî-al dat, darea una ce sunt supusă 
şi neîmpotrivit6re, trebue să te ascult şi să mS mulţumesc 
cu s6rtea mea ! . . Eu voiu strînge până şi la o vadră de 
miere, de una însă te rog, şi anume ca t6tă mierea ce voiu 
strînge-o eu să fie a mea. Pe lângă acăsta să-ml mal dai 
şi un ghimpe^ ca în cas când dmenil ar îndrăsni a-ml răpi 
mierea, să-I pot împunge cu dînsul, şi ghimpele acela să fie 
aşă de puternic, că pe cine îl voiu împunge cu dînsul, pe 
loc să şi m6ră. Dacă îmi vel da aşă un ghimpe^ pe lângă 
mierCj voiu mal strînge încă şi c6ră de ajuns! 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



139 

— «Nu! — 4îse Dumnezeu — asta-î prea mare şi prea cutezată 
rorbă de la tine ! . . Aşâ cum vrei tu nu se p6te! . . Despre 
aine^ eu îţi dau bucuros ghimpele, ce-1 doresci, şi chiar să-1 şi 
LÎ de acuma înainte, dar tu strînge mal bine maî puţină miere 
i dă şi omului dintr'insa, iar de înghimpat să nu-1 înhgimpi 
i numai să-1 sperii cu dînsul. în cas însă să calci acostă ho* 
ârîre a mea şi să-1 înghimpi, atunci să nu m6ră el, ci să mori tu! 

«De atunci Albina are ghimpe sau ac, şi tot de atunci, 
lând înghimpă cu dînsul pe vre-un om, nu m6re omul, ci 
lin potrivă m6re ea, eşindu-I dimpreună cu ghimpele şi 
na fele» (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, com. To- 
lerescl, sună aşă : 

«ţ)ice că după ce a făcut Dumnezeii lumea şi t6te vietă- 
île câte se află într'însa, s'a dus într'o 4î Albina la el şi a 
^erut să-I deă voie şi putere ca atât ea cât şi surorile eî să 
56tă umblă în tot locul şi fie-care să p6tă strînge câte o 
^adră de miere pe an. Iară când vreun om nu le-ar da 
>ace şi vre-una dintre dînsele l-ar muşcă, omul acela să 
m6ră. 

« însă Dumnezeu nu I-a împlinit cererea acesta, ci el a ho- 
tărît astfel: să aibă voie a umblă şi a strînge miere din tot 
locul, dar când vre-una dintre dînsele ar muşcă pe om, să 
nu m6ră omul muşcat, ci să m6ră ele; şi nu una^ ci t6te 
câte vor fi într'un ştiubeiu^ să p6ftă strînge o vadră de miere. 

< Şi de atunci fie-care Albină, când muşcă pe om, m6re, şi 
t6te la un loc, fie ori şi cât de multe ar fi şi ori cât de sâr- 
guinci6se, câte sunt într'un ştiubeiu, abia pot strînge o va- 
dră de miere pe an» (2). 

A doua variantă, aşişderea din Bucovina, com. Bălăc6na, 
e acesta: 

«Odinidră ceru Albina de la Dumnec/^eH ca ea, cu împun- 
sătura acului sâu, să fie în stare a-1 omorî pe om. 

<: A-tot-înţeleptul Dumnec/^eH îl jurul că-I va împlini ruga, 
însă numai cu adausul dacă va strînge într'o vară dou6- 
spre-ce oca de miere. Iar dacă nu va împlini acest lucru. 



(1) Com. de Ionică al lui lordachi Isac. 

(2) Com. de Nic. Rădăşan, stud. gimn. 



140 

atunci când va împunge cu acul sSti, să nu mdră omul, d 
ea să m6ră. 

< De aceea Albina e aşă de sârguinci6să t6tă vara. tnsă pe 
lângă t<5tă sârguinţa el, nu p6te să strîngă atâta miere, citi 
I-a spus Dumnezeu. De aceea când slobdde aeul^ trebue i 
ea numai decât să m6ră» (1). 

 treia variantă, tot din Bucovina^ şi anume din com. 
Costişa, sună ast-fel : 

ţ)ice că odată se duse Albina la Dumnezeu şi i se rugi 
ca să-I deă atâta putere asupra omului, care nu-I Iasă hrana 
în pace, ci I-o iea cu de-asila, ca atunci când îl va împunge, 
să m6ră de veninul el. 

Dumnezeii, voind să-î împlinâscă dorinţa, îî răspunse 
4icend : 

— < Când vel strînge tu o vadră de miere pe an, să-ţf fie 
dorul împlinit. Iar până atuncia să mori tu, de veî da omu- 
lui cu acul ! 

De atunci Albina lucră neîncetat, d6ră va strînge o vadri 
de miere într'un an, ca să-I fie dorul împlinit. însă de dre 
ce nu e în stare s'o facă acăsta, de aceea de cflte ori îm- 
punge cu acul s6u pe cine-vâ, m6re ea> (2). 

A patra variantă, asemenea din Bucovina^ com. Ciudeiu, 
sună aşă : 

«Dintru început fie-care Albină umblă ş6pte hotare pe $ 
şi aducea câte o vadră de 'miere pe an. Dar pe atund, cftnd 
'muşcă pe vre-un om, omul acela îndată muriă. 

<Dumne4eUy vâ4^nd acâsta, a făcut ca fie-care albină si 
umble nu numai pe ş6pte hotare într'o <}i, ci şi pe mal multe, 
şi nu numai odată, ci şi mal de multe ori, dar să aducă mai 
puţină miere, iar când va muşcă pe vre-un pm, nu omul, d 
ea să m6ră. 

«Şi de atunci fie-care Albină^ când muşcă pe vre-un oiDi 
îndată m6re^ (3). 

A cincia variantă, din Ţera-RomânSscă, sună precum u^ 
mâză : 



(1) Com. de M. Jemna, stud. gimn. 

(2) Com. de Sofroniu Cernoschi, stud. gimn. 

(3) Diet. de M. Popescu» dăscăliţă. 



141 

cOmnl, fiind tot-deauna lacom, precum este şi în <}iua de a4i, 
de nu mal are saţ pe lume, strică mereu rostul Albinei şi i 
fură cSra şi mierea. Â4I aşă, mâine aşă, până când nu mal 
puttL rabdă săraca de ea şi se duse de se jelui la Dumne- 
zeu de faptele omului nesăţios. 

€ Dumnezeu o întrebă: 

— «EI, şi ce vrei tu să-î fac eu? 
^Albina răspunse supărată: 

— «D6mne! să m6ră tot omul pe care 1-oiti înţepă eu! 
^Dumne^eUf fiindu-I milă de om şi vâ<}§nd şi pe Albină 

3a m obrasnică, îi râspunse: 

— «Ba, mal bine să mori tu decât omul! 

«Şi aşă a rămas până a4I; Albina m6re pe loc, cum o 
[nuşcă un om! (1) 

în fine a şasea şi ultima variantă a acestei legende, şi 
mume din Transilvania, com. Voila, ţinutul Făgăraşului, sună 
>recum urmăză: 

*Când a făcut Dumne4eâ t6te vietăţile, a întrebat pe 
îe-care ce putere voesce să aibă. 

^Albina a răspuns: 

«Pre cine voiu împunge cu acul meu să şi m6ră. 

«Atunci Dumnezeu a 4îs: 

>Mai bine să mori tu! 

<Şi aşă se vede până în 4iua de astă41f că îndată ce în- 
ţhimpă cu acul s6ii Albina pre cine-vâ, m6re ea însăşi» (2). 

A şasea legendă, din Bucovina, com. ToderescI, care ne 
spune de când au început 6menil a ţină Albine pe lângă 
locuinţele lor şi a le mancă mierea, sună aşă: 

«ţ)ice că în vremile de demult eră un om f6rte sumeţ şi 
r6ii, r6u, de nu mal avea păreche în lume. 

«Omul acela şl-a făcut o casă, şl-a închis-o din t6te părţile 
ca să nu intre într'însa nimeni, nici măcar o gâză. 

«Şi după ce a sfârşit el casa de făcut, a eşit afară să vâdă 
ce şedere şi înfăţişare are şi cât îl de frum6să. 

«Şi după ce s'a uitat la dînsa din t6te părţile şi a vâ4ut 
că-I tocma aşă, după cum a dorit el să fie, s'a întors plin 



(1) Com. de S. Sa păr T. Bălăşel. 

(2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn.y I, p. 114. 



142 

de mulţumire în casă, şi cum a intrat înăuntru a închis iute 
uşa după dînsul, ca să nu mal intre nimeni altul. 

«Dar când dete el să intre înăuntru i se puse o Albini 
pe cap; şi după ce a intrat înăuntru, Albina I-a sburat de 
pe cap şi a început a sbărnâi în colo şi în c6ce prin casă. 

«Sumeţul şi răutăciosul om, cum dete cu ochii de ii U^m, 
se făcu foc şi pară de mânie pe dînsa şi-I 4îse: 

— 4cFiind-că al fost atât de viclână şi de îndrăsn^ţă de 
al intrat în casa mea cea atât de bine închisă, de aceei 
să-ţi mănânce 6amenil ceea ce nu se mănflncă! 

0^ Dumnezeu, care le scie şi le vede t6te, au4ind blestemul 
omului acestuia, a dat ca din 4îua aceea Albina să fad 
miere în loc de alt ce-vă, şi omul cel dintâiu, care O vi 
mâncă-o, să fie tocmai acela care a blestemat-o. 

«Mergând după un timp 6reşl-care omul acela în ţarini, 
a aflat acolo o mulţime de Albine, iar între dfnsele un fa- 
gur galben ca aurul şi plin de miere. 

«Vg4ând el acâsta, s'a apropiat şi a gustat să vadă ce-i 
aceea. Şi gustând a aflat că-I dulce. 

«V64^i^d el acăsta, a luat Albinele şi fagurul şi le-a dus 
la sine a casă. Şi de atunci ţin 6menil Albine pe Iftngă casele 
lor şi le mănâncă baliga, adecă mierea. 

«Şi cel dintâiu om, care le-a mâncat fra/i^a, a fost tocmai 
omul ce a blestemat Albina^ (1). 

 şaptea şi tot-odată ultima legendă a Albinei, asemenea 
din Bucovina, com. Volovăţ, e ac6sta: 

«ţ)ice că Fariseii, când atî voit să-1 prindă pre Domnul 
nostru îs. Chr., s'au adunat într'o casă şi acolo, cu uşile în- 
cuete şi cu ferestrele astupate, au început el a se sfătui cum 
să-1 prindă şi ce să facă după aceea cu dînsul. 

vDomnul nostru îs. Chr. au4ind despre acâsta, trimise pre 
Albină ca să asculte la uşă ce vorbesc Fariseii şi apoi să 
vie şi să-î deâ de scire. 

^Albina făcîi aşă, după cum îl spuse, se duse, şi după oe 
ascultă şi au4i t6te cele ce le-au pus Fariseii la cale, se 
ridică bâzâind de unde s'a fost pus şi se înt6rse la îs. oa 
să-î spue ceea ce a aucjit. 



(1) Com. de Nic. Râdăşan. 



143 

< Au4ind unul dintre Farisei bâzâitul Albinei şi pricepen- 
du-se că I-a ascultat ce vorbesc, a blestemat-o 4îcSnd. 

— «De a4i înainte nu tu, ci 6meniî să-ţl mănânce hrana 
•a şi săţi ardă munca ta, şi tu nemica să nu le poţi face! 

«De atunci mănâncă 6menil cu atâta gust mierea Albinei 
^i-şl fac luminări din c6ra strinsă de dînsa» (1). 

Acestea sunt t6te legendele Albinei câte le-am putut eu 
pftnă acuma adună. Din ele se vede, după credinţa şi 4isa 
poporului, când a început Albina prima 6ră a adună miere^ 
de ce se numesce ea Albină, şi din care causă e curmată 
pe la mijloc, la ce ocasiune a căpâtat acul şi ce păţesce dacă 
tmpunge pe cine-vă cu dînsul, şi în urmă: când şi de cine 
anume a fost prima 6ră îmblân4ită şi domesticită, cine mai 
cu s^mă îi mănâncă «ceea ce nu se mănâncă:», adecă mierea 
şi-I întrebuinţâză căra. 

Acuma însă să vedem mai de apr6pe cam în ce chip a 
fost ea îmblân4ită şi domesticită. 

Iată ce ne spune în privinţa ac6sta I. Cr6ngă în poves- 
tea lui Harap-alb : 

«Şi mai merge el cât merge, şi numai iacă se aude o băzăitură 
năduşită. Se uită el în drepta, nu vede nimica ; se uită în stânga, 
nici atâta ; şi când se uită în sus, ce să vadă ? Un roite de albine 
se învârtiă în sbor pe de-asupra capului seu şi umblau besme- 
tice de colo până colo, neavând loc unde să se aşeze. 

^Harap-alb, vă(^endu-le aşă, i se face milă de dînsele şi, luân- 
du-şî pălăria din cap, o pune pe ărbă la pămînt, cu gura în sus^ 
fi apoi el se dă într'o parte. 

«Atunci bucuria albinelor; se lasă jos cu totele şi se adună 
doică în pălărie. 

*Harap-alb, aflăndu-se cu părere de bine despre asta, alărgă 
în drăpta şi în stânga şi nu se lasă până ce găsesce un buştihan 
putregăios, îl scobesce cu ce pote şi îi face urdiniş ; după aceea 
aş^ză nisce ţepuşi într'însul, îl frâcă pe din năuntru cu cătuşnicây 
cu suldnă, mătăciune^ cu Pâla-Sântet-Măriei şi cu alte burueni 
mirositore şi prielnice albinelor, şi apoi, luându-1 pe umăr, se duce 
la roiu, răst6rnă albinele frumuşel din pălărie în buştihan, îl în- 
torce binişor cu gura în jos, îi pune de-asupra nisce căptălanl 
ca să nu resbată sorele şi ploia în lăuntru, şi apoi lăsându-1 a- 



(1) Corn. de Uie Buliga, stud. gimn. 



144 

colo pe câmp între flori, îşi căută de drum. Şi cum mergea d, 
mulţumit în sine pentru acostă facere de bine, numai iaca i se 
infăţiş^ză înainte crăiasa albinelor» (1). 

Din acest pasagiu se vede deja că crescerea albinelor an 
în popor o bogată terminologie proprie, care câte odată se 
deosebesce după localităţi, aşă: 

Albina în genere se ch6mă Muscat şi când sporesce bini 
se ^\cei are multă muscă; în Banat: Biză saâ Bâzăi^, 
iar în Bucovina : Gâză^ dim. Gâzufă, Gâză de miere şi GiĂ 
folositdre^ spre deosebire de alte gâze, cari nu fac miere, i 
dintre cari cele mal multe nu sunt folositdre, ci din centri 
nefolosit6re (3). 

Albina femee : Matcă, pi. mătcî, pe alocurea, precum buni- 
6ră în jud. Brăila din Ţ6ra-Român6scă : Albină lucrde; in 
jud. Mehedinţi: îniperătâsă (i); în jud. Vâlcea: Matcă^ Mumi 
pi. mume, şi Mumină, pi. mumint sau mumine (5); la Ro- 
mânii din Meglenia: Anpirătiţâ (6), Matcă, Matiţă şi Mum\ 
la cei din Macedonia : Mumă (7) ; iar în alte părţi locuite 
de KomânI: Albină tmperătSscă (8). 

Albina bărbat: Trântor sau Trântore (9), dim. Trânh 
raş (10); la Românii din Meglenia : Bumbar şi Bumbăr (Uj; 
iar figurat: Lăutar, fiind-că nu face altă trâbă decât bi- 
zăe, cântă şi jdcă (12). 

Vasul sau butucul găurit în care se adăpostesc albinele: 



(1) iypere complete^ voi. I, p. 238. 

(2) B. P. Hasdeu, Etym, Magn.y t. I, p. 743. 

(3) In cele mai multe părţi din Bucovina, cu deosebire însă îndistr. 
Rădăuţulul. 

(4) Hasdeu, op. cit., p. 743. 

(5) Com. de S. Sa pâr. T. Bâlâşel. 

(6) Codi. de d-1 Per. Papahagi ; - ve^i de acelaşi: Rofuănii din Mt 
glenia, publ. în Rwista ^.Tinerimea /^omdnd^ Noua serie. voLV,p.25i 

(7) Corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(8) Hasdeâ, op. cit , p. 743. 

(9) Idem de eadem;~com. de S. Sa păr. T. Bălâşel: ^Partea birbi- 
tescă (de la Albină) &^ numesce: ^TVân/or* %di\i „Trântorea ^ pi. „trăniof^' 

(10) N. A. Bogdan, Povesti şi anecdote din popor, laşl, p. 102- 

(11) Com. de d-1 Per. Papahagi:— ve^i de acelaşi şi Românii diiiMe 
glenia, publ. în op. cit., p. 259. 

(12) Hasdeu, op. cit, p. 743. 



i'i 



I 



145 

leiu, stupf ştubeiu saâ ştiubeiu^ matcă (1)» coşniţă saâ 
uşniţă (2). 

Sorticica în stup pe unde intră şi es albinele: ochiu, 
rdinif, urdiniş, pi. urdinişuri şi urghiniş (3) şi vrană, pi. 
rane şi vrănî (4). 

Ceea ce se pune pe stup ca să-1 apere de pldie saâ arşiţă: 
iptar, căptan şi căptălan. 

Straiele unde se aş6ză mierea şi din cari se face c6ra : 
zgur, fagor, dim. făguraş şi fdgurel, la Coresi 1577, Ps., 
XVII : strediia (5). 

Chili6rele în cari se reproduc albinele şi trântorii: chili- 
ră şi chiliuţă, gădce, pL găoch gaură, pi. găuri şi căsuică, 
1. căsuicî; iar cele în cari se reproduc mătcile: botcă^ pi. 
otce şi ţâţă, pi. ţâţe (6). 

•Ţepuşele de lemn prin cari se susţin fagurii: Prătcă, pi. 
pretce şi preci şi trăpcă, pi. trepce (7). 

liocul unde se ţin stupii vara : stupină sau stuchină, 
i prisacă^ pi. ^macî(8), care cuvînt provine şi într'un cân- 
ec din Ţera-Romănăscă, şi anume: 



(1) Sub CUV. matcă înţeleg Românii din Bucovina ma! mult stupul, 
sare a roit de mai multe ori ;— com. de S. Sa păr. T. Bălăşel : <Casa în 
sare locuesc albinele şi strîng miere şi cară p'aic! se numesce uleiu ; — 
^m. de d-1 El. Pop: «Matca dimprjeună cu t6te albinele IncTkidre (munci- 
tore) şi cu trântorii se numesc stup; — tot aşă şi în Bucovina. 

(2) Hasdeu, op. cit., p. 743. 

<3) N. Densuşian, Olosariii din comitatul Solnoc-Dobăca în Transil- 
vania, publ. în Revista critică-literară, an. IV, p. 87 : * Urdiniş s. Urghi- 
niş, strunga saâ gaura pe care es albinele» ; Hasdeu, op. cit , p. 743. 

(4) în Bucovina şi Ţăra-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Hasdeu, op. cit., p. 743, şi în Bucovina. 

(6) Dat. Rom. din Bucovina; — a celor din Ungaria, com. de d-1 El. Pop; 
— şi a celor din Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Ce- 
lulele fagurilor se numesc găuri, sing. gaură şi căsuicî, sing. căsuică, 
iar celula în care se des voltă matca se numesce fătăy pi. t^ts-* 

(7) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţ^ra-Românâscă, com. de 
8. Sa păr. T. Bălăşel: «Vergelele cari se înfig pe pereţii uleelor şi pe 
cari se fixeză fagurii se numesc pretce, sing. prătcă» i — ve^l şi Has- 
deiî, op. cit., p. 743. 

(8) Hasdeu, op. cit, p. 743. 

Marian, Insectele. 10 



146 

Ia-au(Jî, lele, piţigoiu, 

Lasă Ia naiba răsboiu 

Şi hai să'nfundăm zăvoiu. 

Ia-au<^î, Iele, pitpalaca, 

Ia Iasă la naiba natra 

Şi ha! să'nfundăm prisaca! (1) 

iară 6rna: temnic sau tevnic. 

Păzitorul albinelor : stupar sau prisăcar. 

Scdterea mierel sau a cerel din stup: retezare Bit rtta 
şi tuns (2). 

Exterminarea trântorilor : trântorit saă bătut. 

Instrumentul cu care «se reteză» stupi!: custură. 

îmmulţirea albinelor eşînd pentru a căută ua noii loca: 
roire, roit, eşirea muscel, ese musca (3). 

Stupul vechiu cu albine : matcă, stup sau pârvac; ceh 
căpătat din cel vechiu : roiu ; iar cel ce se capStă din n 
în aceeaşi vară : paroiu, de unde apoi şi verbele : rom 
paroesce sau roeşesce (4). 

Stupul care nu roesce: buhaiii. 

Stupuşorul sau ştiubeieşul purtăreţ, în care se prind r 
şi paroii: roinifă. 

Un roiu mic : sfârlac. 

Oul sau puiul de albină : puiii sau căţel, iar producer 
lui: căţelit, căţelesce (5). 

Materia vâsc6să din care se nutresce căţelul : păsturi\ 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Hasdeuy op. cit, p. 743; — şi com. de S. Sa păr. T. Bălâşel. 

(3) Hasdeu, op. cit, p. 743 şi în Bucovina. 

(4) Idem, p. 744. 

(5) Hasdeu, op. cit, p. 744 ; — com. de S. Sa păr T. Bălăşel: <Ui 
albinelor se numesc căţei, sing. câfeh. — Şi d-1 El. Pop, înveţător în ! 
cuta-mare, în Ungaria : «Din ouăle puse în găurile (celulele) fajŢU 
prin matcă se prefac puii, numiţi şi căţei. Uni! numesc aşa puii 
din unele cause nu se desvoltă în albine, ci remân morţi în găuri 
gurilor. ^ 

(6) Hasdeu, op. cit, p. lU; — Şe4Storea,^n. III, Fălticeni, p. 84 : 
tură, materia cea negră şi amară din faguri»;— Ar. Densuşianu: 
saria din Ţera-Hategulut, publ. în Revista critică-literară, an. 1 
164: ^Păstură, mâncarea trântorilor în stup.» 



147 

eria din care se formâză căţelul: plămadă (1). 

iirul fiert care s'a stors şi din care s'a scos c6ra: 

ă (2), hoştină, jintiţă şi băbaş. 

L amestecată cu miere: mursă (3). 

L cu care se spală vasele, în cari s'a scurs mierea: 

l de miere şi lapte de miere (4). 

mnrsa de miere, care se lasă se fârbă ca şi mustul 
5mă de vie şi din care se face apoi un fel de bfiuturâ 
: miedj mfiîed, niedy miid şi iiîid (5). 
pre sonul, pre care-1 sc6te albina, generalmente se ^ice: 
, uneori: bombănesce sau bombdesce ori bombăneză, 

vâjăesce şi sbărnăe (6). 

tiiley cari cad tot-deauna la 17 Martie, e ^îua în care, 
credinţa şi spusa poporului român de pretutindeni, se 
)rţesc, se mişcă şi es t6te insectele, amfibiile şi repti- 
e prin culcuşurile şi ascunzişurile lor de peste ărnă 
[ele cele lumin6se şi căldur6se ale s6reluî de primă- 

(7)- 

i în ac6stă ^i, precum şi în ^iua de Bunavestire, în- 

^ză cel maî mulţi Români din Bucovina a-şl sc6te şi 

eu albinele de la iernatic şi a-I aşeză prin prisăci (8). 



[asdeu, op. cit, p. 744. 
ioni. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 
[asdeu, op. cit., p. 744. 
om. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 
n Bucovina şi la Hasdeu, op. cit., p. 744. 
[asdeu, op. cit, p. 744. 

. Fi. Marian» Sărbătorile la Români, voi. II, p. 208. 
•ai. Rom. din Şcheia, dict de Pinteleiu Maerean şi corn. de d-1 
ţiu Prelipcean, învăţător superior: «In ^iua de Alexie, omul lui 
(jeu, se scot albinele de unde au ernat şi se pun pe locul unde 
iTâreze»;— a celor din Buninţî, com. de Vesp. Corvin, studgimn: 
?le se scot afară în cjiua de Alexii*; —a celor din Tereblecea, dict. 
a Bulbuc şi Toder Epure şi com. de Pa vel Scripcariu: * Albinele 
0(1 din stupi în ^iua de Alexie*; — sl celor din Stănesci, dict de 
irtună şi com. de Dim. Furtună: ^Albinele se scot tot-deauna în 
3 Alexiîy Omul luî Dumnecjeu*; —a celor din Broscăuţul-vechiu, 
î Ilinca Bahriu şi com. de George Palamarciuc, student gimn: 
?le se scot de obiceiu afară când îî <Jiua de Alexiit, omul luî Dum- 
care pică după Patm-^eci de sfinţi cu o septâmână şi o (Ji»; 
^larian, Sărbătorile la Româniy voi. II, p. 224 : «Tot în acesta 



148 

O s6mă de Români însă, tot din Bucovina, sunt de p&reR 
ca albinele^ când se scot de peste 6rnă, să se scdtâ nuiui 
într'o ^i de Joî până la umplutul lunei, căci atunci lemerp 
bine. După ce se pişcă luna nu e bine de scos, căcî incaşi 
acesta multe rele p6te să li se intimple in decursul anuU 
De aceea, dacă Alexiele sau Buna-vestire nu cade !iitr*oJî 
înainte de umplutul lunel, e bine să se mal aştepte (1). 

Nemijlocit înainte de a le scdte, se ^ice că e bine să omlili 
un copil mic în pielea g61ă cu o lumină din 4^m de Pad 
împrejurul lor, anume ca să le m^rgă bine (2). 

După acăsta proprietarul, respective prisăcarul, care an 
să le sc6tă, le afumă cu tămâe sfinţită (3), le stropescee 
aghiasmă (4), şi apoi luându-le pe rând şi scoţându-le afaii 
le duce şi le aş6ză în prisacă saâ, dacă nu sunt mulţi stu] 
şi prin urmare nu e o prisacă anumită pentru dînşii, înloa 
acela unde s'au menit ca să stea peste vară. 



<jii— adecă în ^iua de Buna-vestire—Qe scot şi stupii, cari nu s'auscoil 
<j[iua de Alexii*\'-T>SLi. Rom. din Udesci, diot. de Zamfira NicalJ,şiooi 
de Darie Cosmiuc: ^Albinele se scot afară la Po/ru-^eei de sfinţi 
Alexil şi la Blagoveştenil \ — a celor din Bosanci, corn. de Sim. Şvti 
«în 4iua de Blagoviştenie se scot stupii»;— a celor din Udesci, diet< 
Vasile Cimpoieş: <6menii scot albinele mai ales la Blagoviştenie^ ţi^ 
^ice câ-1 bine să se scotă în ^i de frupt; şi mierea Incâ se scote îii< 
de frupt»;— a celor din Măzănăesci, corn. de Vasile Zapraţan : «^In^îu* 
Buna-vestire se obicînuesce a se da albinelor de mâncare (zahăr) i 
le scote afară de unde au stat erna intrigă»; ^ a celor din Bittcfi 
Cv^ni. de G. Boca: < Omenii scot albinele afară mai ales în ^iua deltt 
govişienie^'y—Si celor din Toderesci, corn. de Nic. Râdăşan: «Omenii ie 
albinele afară pe la Blagovişlenîe*;—^ celor din Horodnicul-de-joS| eoi 
de George Tel^ga: * Albinele se scot primăvara în ^iua de Buna-vestirt; 
a celor din Frătăuţul-nou, com. de Iul. Sidor: ^Albinele le scot in ^ 
de Buna'Veslire*]—şisL celor din Volcineţ, com. de Al. Jijie: *Stupu 
scot de regulă în «Jiua de Buna-vestire,* 

(1) Dat. ^i cred. Rom. din Horodnicul-de-jos. com. de G. Tel^ga - 
celor din Cireş-Opaiţ, com. de Const Popescu: «Omenii spun că aii 
ne!e se scot după Buna-i^estire.^ 

(2) S. FI. Marian. Serbătorile la Români, voi. II, p. 224. 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean şi com. de 
Niniegean: *Când se scot albinele din locul lor afară, atonei se tfni 
şiiubeele cu tămâe sfinţită.» 

(4) Dat. Rom. din Stânesci, dict. de Ana Fartnnâ şi com. de Dii 
Furtună. 



149 

Unii prîsăcarî, voind ca albinele lor să fie peste vară f6rte 
tţî, harnice şi puternice, înfig o c6să cu costia în pămînt 
1 când scot ştiubeele afară, le scot pe sub c6sa acesta, aţin- 
ând în acelaşi timp fie-care ştiubeiâ de ascuţişul cdsel (1). 
'Alţi prisăcari însă, când scot albinele afară din casă sau 
6 unde s'au ernat, la aer pr6spfit pentru vară, le petrec 
este un foc viu^ care se race de regulă prin frecarea a dou6 
»mne uscate de brad între olaltă şi care se aţâţă la intrarea 
I prisacă, anume ca să fie iuţi ca para focului Pe de-asupra 
^stul foc viu avîntă adecă pe fie-care stup sau stiubeiâ» 
ir după acostă avîntare trece stupul peste o cdsă, care se 
lă cu ascuţişul în sus (2). 

După ce s'au scos şi s'au aşezat acuma t6te ştiubeele, unde 
I să văreze, se înfige cdsa, ce s'a întrebuinţat la scdterea 
r, sau şi o altă cdsă părăsită, însă fără cosiie sau cosie, 
[ pămînt dinaintea stupilor, ast-fel ca să vie muchia cdsel 
Lt6rsă către stupi, iar ascuţişul el în direcţiunea contrarie, 

apoi se înconjură prisaca cu o luminare aprinsă în mână 
B trei ori, 4icendu-se: 

«Să fie albinele mele iuţi ca cdsa şi pe străini să-I ddră 
Ind I-or înghimpâ, cum îl ddre când se frig cu foc. Şi cum 
u se apropie nimeni de tăişul cdsel şi de para focului, aşă 
I nu se apropie nici un duşman de prisaca mea!» 

După rostirea acestor cuvinte, luminarea se stinge, se rupe 
&â se taie în trei bucăţi tot una de mari, şi tustrele bucăţile 
B înfig apoi în pămînt dinaintea ştiubeelor în formă de 
•îunghiu (3). 

O samă de prisăcari, pe lângă cdsa cea părăsită, mal pun 
itrc ştiubee încă şi un briciu, asemenea părăsit, anume ca 
Ibinele lor să taie ca cu cdsa şi ca briciul în toţi duşmanii 



(1) Dat. Rom. din Buninţî, dict. de George Tanasie şi corn. de Vas. 
trachină, stud. gimn. şi a celor din MihovenI, corn de Vesp. Cor vin: 
Scoţând ştiubeele afară, le atinge de ascuţişul cose!, cu acesta cred eî 
I albinele vor fi harnice şi iuţi peste întreg anul.» 

(2) Dat Rom. din Horodnicul-de-jos, corn. de fostul meu coleg de 
561ă d-1 Petru Prelipcean. 

<3) Dat. Rom. din Şcheia, dict de Pint. Maerean, com. de d-1 Paner. Pre- 
pcean. 



150 

şi albinele cele străine, cari s'ar încumetă să vie şi s&hlş 
fure mierea (1). It 

Sfârşind-o şi acesta de făcut, ieaâo c6q& mal bună şi pt- Io 
ind-o de-asupra urdinişului fie-cărul stup cu tăişul in jali 
şi cu varga în sus, încep a da drumul albinelor pe sdkw 
dînsa (2). Alţii însă pun cdsa la urdiniş, ast-fel ca albiodi^li 
eşind din ştiubeiu, să se pdtă scoborî pe dînsa, şi în acelif |ţ 
timp, când prind a eşi albinele, 4îc: 

«Să fiţi iuţi ca c6sa şi să aveţi spor, precum are câsaii|| 
câmp!» (3) 

O s6mă de Românce din Bucovina fac în Ajunul Crăeitr 
nuluî^ când coc colăcel pentru colindători, cel dintâiu colăed 
pentru albine. Acest colăcel îl ţin apoi până fn^iuadeSf. 
Alexie. în 4iua de Sf. Alexie, când aâ să slobddă albinele, pm 
colăcelul acesta la urdinişul ştiubeiulul şi o c6să prin borti 
colâcelulul cu ascuţişul în sus şi cu vârful în ştiubeiu şi # 

Când vor veni albine străine la ştiubeiul vostru ca si 
v& ieă mierea, să v6 rotiţi ca colacul şi să tăieţi ca casa!- 

După rostirea acestor cuvinte lasă c6sa şi colăcelul t5ti 
4iua la ştiubeiâ unde le-aâ pus, în credinţă că f ăcend aoe^ 
ta, albinele vor fi peste vară iuţi ca cdsa şi că vor alung» 
pe tdte albinele străine, cari vin ca să le ieă mierea, lir 
colăcelul se pune încă şi pentru aceea ca albinele să fie cn 
mană (4). 

în alte părţi din Bucovina este datină să se facă în 4iaa 
do Bobotfză o lumină de cară curată şi să se lipăscă de va- 
sul in care sfinţesce preotul apa şi acolo să se lase apoi 



{W Dau Rom. din Tereblecea, dict. de Aaa Nimegean şi corn. de P 
Nime^an. 

<:î> Dat. Rom. din Mihovenl. com. de Nic. Popenciac. stad. gimn. 

l3t Dat Rom. din Stânescî, dict. de Ana Furtuni şi com. de Dini. Fur- 
tună : — a celor din Băncesci. com. de Dim. Bincescul : ^Albinele eâiui 
se scot afarÂ, se pune cosa la ordini^ni pe care es ele iLfari, ca 6i » 
^c\^lK^ro |H^ cosa. câ atunci se fac mal iuţi:»— a odor din Igesci, com. d^ 
Ivv:ui Zilinschi, stud. gimn: «Acela, ai cirui stupi sunt atacaţi de o^'m 
străine, trebue sâ Ie trec pe ale sale dimîneţa într'o ^i <^e sec pesteo 
oc^s ascuţită, căci ast-fel pot albinele sale invinge pre cele străine şi* 
so a^H^ră de ele. 

yA\ I^t, Rom. din Tereblecea. dict. de Irina Bulbuc şi de Const Scrip* 
cAriCi. şi cv^m. do i^. ScripcariCi. 



151 



>rînsă până ce sfârşesce preotul do făcut aghiasma. După 
s'a sfârşit aghiasma, se iea de acolo şi se păstrâză până 
^iua în care au să se sc6tă albinele de la ernatîc. Atunci 
nul, care are să sc6tă albinele, o aprinde şi aşă aprinsă 
duce în prisacă şi acolo o lipesce de un stâlp sau de un 
t obiect. După ce au făcut acesta, sc6te pe rând toţi stupii 
•I bagă în prisacă. Iea apoî aghiasma tot din ^iua de Bo- 
>t^zâ şi o crenguţS de susaiu şi, muind-o în aghiasma, 
'inde a stropi stupii cu dînsa şi a 4îce: 



Vă stropesc 
Şî vă 'ntăresc 
Cu puterea Tatălui 
Şi voinţa Fiului 
Şî cu a Duhului cel sfînt, 
Dar şi puternic cuvînt, 
Ca VOI harnice să fiţi, 
în zori ca să ve treziţi. 

Sau : 

Harnici să fiţi, 
Dimineţa să ve treziţi. 
Să vă duceţi şi să vă hrăniţi. 
Câmpii să-I alergaţi, 



Diminăţa să vă sculaţi, 

în câmp să alergaţi. 

Miere şi ceră s'adunaţi; 

Să huiţi 

Ori să nu huiţi. 

Da de trei ori să-mi roiţi; 

Pân' aici aveţi 

Stiubeiul să mi-1 umpleţi (1)! 



Averea să v'o câştigaţi 
Din mana cerului 
Şi din grăsimea pămîntulul, 
S'aduceţi folos stăpânuluî!(2) 



Iar dacă stropesce numai pe un singur stup, (Jice: 

Harnic să-ml fii, 
Diminăţa să te scoli, 
Să huescî orî să nu huesci, 
Da de trei ori să roesci, 
Pân'aice ai să umpli ! 

Când rostesce cuvintele din urmă, arată cu un briciu până 
nde are să se umple stupul de miere. 

După ce aii scos toţi stupii şi I-au aşezat unde au avut 
l-î aşeze, îeau nouă ace nouă, adecă neîntrebuinţate şi aşe- 
Indu-le cu urechile în ochiul (urdinişul) celui dintâiii stup 



(1) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 

(2) Dat. Rom. din Toderescî, corn. de Nic. Rădăşan. 



152 



pe care îl destupă şi din care voesce să deă albinelor dm- 



Vă dau armele Turcului 

Şi ale Nâmţuluî 

Şi ale Muscalului, 

Să nu vă pdtă strică 

Alte albine 

Străine. 

Da nici voî să nu cătaţi 

Pe altele să stricaţi ! i 

Iar când rostesce cuvintele : 



De pămînt să vă prindeţi, 
6rămăgi6ră să şedeţi, 
Cum stă tot poporul 
în (jLiua de Bobotăză 
Pe lângă preotul 
Care stă şi cetesce 
Şi apa o sfinţesce! 



De pămînt să vă prindeţi, 
Orâmăgidră să şedeţi, 

atunci se prinde cu manile de ărbă. 

După ce a făcut şi acăsta, scdte acele şi Ie pune în ocfaioll 
nitul ştiubeiti, şi tot aşă, pe rând, până ce a slobozit tdie! 
ştiubeele. Iar când a sfârşit acuma de slobo4it pe cel dii 
urmă ştiubeiâ, lasă acele, briciul şi susaiul să rSmfe ac(A) 
până a doua ^i diminăţa(l). 

în multe locuri din Bucovina mal este încă şi acea di- 
tină, ca în ajunul Crăciunului, după ce a eşit preotul cuic6Di 
din casă, să se ieă o lingură din grâul fiert şi îndulcit CQ 
miere, care se află pe masă, şi să se arunce de trei ori to 
pod, iar cel ce pică să se prindă şi să se păstreze pani in 
4iua când se scot albinele. Atunci se iea grâul arela şi sa 
pune sub ştiubee cu cuvintele: 

' Aşă să fiţi de rodit6re şi de cinstite, precum este grâuh(2). 



(1) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popesca. 

(2) Dat. Rom. din Buninţi, dict, de G. Tanasie şi corn. de Vas. Stneluii; 
— a celor din Tereblecea, dict. de Paraschiva Scripcaritk : «In ^iaa de Ajt- 
nul Crăciunului, după ce a eşit preotul cu !c6na din casă, se iea iitiit 
lingură de grâu şi se asvârle în podălă sus, pentru ca şi roti ri « 
prindă, precum se prinde grâul de pod ;— a celor din Voleineţ, eom. de 
Al. Jijie: «Dacă voesce cine-v^ să scie or! de va av^ noroc laoMtfti 
mai cu semă la roî, să arunce în săra Ajunului de Crăciun, cittă ti 
întinge întâiaşi dată în strachina cu grâu, vre-o câte-vă firedegritia 
pod, şi dacă se va prinde (lipi) grâul de pod, va pot6 prinde la nrt 
roiuri de albine;*— b. celor din Bilca, corn de Oeorge Tofan: «Alţi d£- 



153 

în fine mai e de observat încă şi aceea că o s6mă de prî- 
săcarî din Bucovina, voind ca albinele lor să roiâscă mal 
de multe ori peste vară şi să adune miere multă, îndati- 
ii6ză îndată după ce au scos stupii de la ernatic de a frige o 
ţarcă şi a o pune sub stupi (1). 

O samă de Români din Ungaria însă aii datină, când slo- 
bod întâiaşi dată primăvara albinele, să pue la uşifa coş- 
> niţel, adecă la urdiniş^ busuioc, tămâe, o bucată de pane 
! muiată în vin şi o galiţă ori o pasere friptă bine în un- 
86re (2). 

Sunt însă o s6mă de dmeni şi mal ales prisăcari, cari nu 
86 mulţumesc numai cu atâta ca albinele lor să fie iuţi. har- 
nice şi spornice în adunarea mierel şi a cerel de pe flori, 
precum şi a roiril, ci el voesc ca ele să fure miere şi de la 
albinele străine. Spre scopul acesta apoi, când scot primă- 
vara ştiubeele şi le aşâză în prisăci, le dau drumul printr'o 
piele {?), sau printr'un gâtlan de lup{^\ picând: 



tină este că îndată ce preotul a eşit în Ajunul Crăciunului din casă, 
încuie uşa c» să nu fugă albinele, şi tot pentru acest scop, când se pun 
la masă, nu mănâncă stând în piciore, ci numai şe<^end> ; Dim. Dan. 
Credinţe pop, Bucovinenej publ. în Gazeta Bacovineî, an. V, Cernăuţi 
1895, No. 2, p. 2: «In ^iua de Ajunul Crăciunului, înainte de a gustă 
din grâul pregătit cu miere, se iea din el o lingură şi se aruncă in po- 
delâ, cre<}endu-se că apoi norocul se va ţină de casă, după alţii că al- 
binele, când vor roi, să se prindă bine.» 

(1) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Oazela Bucovinei, 
an. V, No. 30 şi 37, p. 2. 

(2) Corn. de d-1 El. Pop. 

(3) Dat. Rom. din Liu^i, com. de Emilian Teutul: «La noi când se 
8COt primăvara albinele, se pune înaintea urdinişului o piele de lup, 
parte ca eşind printr'acestă piele, să fie răpitore ca lupii, şi parte când 
vor roi, să nu fugă»; — a celor din Bălâcăna, com. de George Boca : 
«Prisăcarul scote albinele mai ales printr'o piele de lup.* 

(4) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 19: «Spre a avă multă miere de la albine^ este bine a le 
lăsă să ăsă afară în ^iua de Buna-veatire printr'un gâtlan de lup şi 
apoi ele devin forte rele, ucid pe albinele vecinilor şi le fură mierea»; 
— Dat. Rom. din Schela, dict de Pint. Maerean şi com. de Paner. Prelip- 
cean : «Dacă prisăcarul voesce ca albinele sale să prade pe alte albine 
străine, pune atunci când le scote întâia oră primăvara un gâtlan de 
lup înaintea urdinişului, aşă ca albinele, eşind din ştiubeiâ, să sborc prin 



154 

Cum sfârtecă lupul oile, 

Aşă să cătat! 

Şi VOI să sfârtecaţi 

Pre tote 

Cele-Ialte 

Albine 

Străine !(1) 



sau: 



Cum umblă şi alergă lupul 

După pradă şi stricăciune, 

Aşă şi voi să umblaţi 

Şi să alergaţi 

După mierea altor albine !(2) 



saii: 



^utlanul cel de lup> ; — a celor din Volovăţ, corn. de loan Baliga: «Pentn 
ca albinele să fie tari şi răpitore şi pentru ca să na deă mierea şi altor 
albine străine, ci din contră s'o răpescâ de la acestea, pan Românii li 
^iira urdinişului un găitan de lup, prin care au să ăsă albinele pri- 
nu\vara afară»;— a celor din Frătăuţul-nou, corn. de lol. Sidor: «Câid 
scot albinele afară, le daCi prin un os de lup^ ca să p6tă mancă pre alie 
albine ca lupul oile ; — a celor din Horodnicnl-de-jos, com. de G. Te 
lega: «Albinele se scot pe gâtlan de lup, ca să amble ca lapol dnpi 
mâncare, saîi pe ascuţit de cosă, ca să umble ca cosa»; — a celor dii 
I^esc). com. de I. Zilinschi: «Spre a trimite albinele ca să prade alp 
stupi, so pune dimineţa într'o ^i de sec un gâtlan de lup inaintea borfo. 
prin oare es albinele, şi pe când trec albinele prin acest găilan, se trimii 
la stupi străini ca să le fnre mierea*; — a celor din Ciadeiâ, dict. de 
M. ro[>escu: «Cei ee voesc ca albinele lor să foro miere de la alte 
albino« Io sIoIkhI primăvara prin un gtUlan de iup ţi apoi fori grour 
la niiero>;— a celor din Siretiâ. dicL de Ruxanda lenachievicl: «Osemi 
do omeni când scot primăvara albinele lor, dacă Tuesc sA aibă molta 
niioro. Io daîli drumul printr*un gâHan de /irp»;~a celor din Cipol- 
c:\mpuluK dict. do Pant. Tatar^Cu şi com. de G. BanileTici, stad. gimn.: 
« Col 00 aro stupi şi vi^osce ca să fure miere de stapi străini, iet na 
ijdtitin de luţK îl pune la urdinişul stupilor, a^ ca albinele eşînd si 
irtvâ prin gâtloj*;— şi a celor din Fundal-SadOTel, com. de Leon Laâş, 
stud. ^imn. : «IVaoă ad doi omoni albine. ^ dacă onnl laaft si tr£că alicele 
Ini printr'un gtUlan de /«;>. atunci se duc albina Ini la albinele ve- 
cinului şi. omorîndtt-lo pro tote, le ieau mierea şi o duc la stăpânul lor* 

\\\ l>at. Rom. din Şchoia, dict do Irina Cimpaa. 

u'» T>jit, Kom. din Şcheia, dict. de Pini. Maerean» ^eom.ded4 Paacr- 
Frolipivan 



155 



Duceţi-vă şi fiţ! 1 Nicî când înaintea vâstră, 



Ca lupii de răpitore, 

Ca cdsa de tăietdre. 

Să năzuiţi 

Şi să răpiţi 

De la alte albine miere. 

Să nu stea alte albine 



Cuii> nu stau oile 
Şi cu caprele 
înaintea lupului, 
Şi ârba câmpului 
înaintea c6seî! (1). 



Tot prin gâtlan saii gârgăloţiii de lup îndatîn6ză a da 
[Jrumul albinelor şi o s6mă de Români din Transilvania (2) 
şî Ungaria (3), şi se ^îce că albinele ce es prin gâtlan de 
lup nu se prea ostenesc a adună miere de pe flori, ci ele 
mal de grabă se duc şi fură miere de pe la albinele altor 
6meni (4). 

Albinele prădate, la rândul lor, voind a-şî luă mierea înapoi, 
merg după albinele prădăt6re şi intră în ştiubeele acestora. 
Aîcî se nasce apoi o luptă f6rte înverşunată între dînsele, 
care dur6ză adeseori mai multe ^\\q şi care de regulă se 
sfârşesce cu aceea că cele prădate, fiind învinse, multe dintre 
dînsele pier, iar restul se unesce cu albinele furăt6re sau 
cu alte albine, şi aşă se form^ză apoi un stup mai mare şi 
tot de odată şi mai bun (5). 

Omul sau prisăcarul însă, care voesce ca albinele sale să 
nu pătimăscă de pradă din partea albinelor răpît6re străine, 
pune o verigă de fier înaintea urdinişului, aşa că sburând 
albinele din stup, să tr6că prin veriga acăsta, iară când 
trec 4îce: 



(1) Dat Rom. din Todîresci, dîct. de Nic. Râdăşan. 

(2) Dat. Rom. din Haţeg. com. de d-1 Paul Oltean: «^In ^iua &e Sânţi, 
cine-şi lasă albinele să ăsă din coşniţă pe gârgăloţiii de lup, le dă pu. 
tere, în cât că bat albinele altor omeni şi le fură mierea.» 

(3) Dat. Rom. din Şomeuta-mare, comitat. Satmarului, com. de d-1 El. 
Pop: «Poporul mai crede că sunt omeni cari le slobod prima dată priu 
gâtlan de lup, adecă ce-vâ os de lup, în formă de tilincă, 'Are poporul 
şi ce-vă descântece cu acea ocasiune, dar nu le-am putut află, de 6re-ce 
cel ce le ficie nu voesce nici cu un preţ a le spune altora.» 

(4) Cred. Rom. din Siretiu, dict. de Ruc. lenachievicî, şi a celor din 
Capul-câmpuluî, dict. de Pant. Tatarău. 

(5) După spusa lui Pant. Tatarău din Capul-câmpuluî. 



166 

Cum nu se pdte uşor strică fierul, aş& să nu-ml p6a 
strică nimenî prisaca!> (1) 

Iar dacă cu t6te acestea totuşi vin albine străine la prisaca 
sa şi o pradă, atunci întrebuinţSză alte mijldce, casase 
măntuâscă de dinsele. Aşă dacă dau de asemenea albine 
răpit6re, pun un ştiubeiâ deşert în calea lor şi apoT, ori ei 
le prind în acesta şi le om6ră, ori că, după ce s'aâ Tftrit in 
ştiubeiu, le însSmnă, adecă le stropesc aripile cu var stiss 
saâ le presură cu făină de grââ, şi după aceea, dându-fe 
drumul, se duce în urma lor până la stăpânul lor cu care 
se înţelege în privinţa delăturăril furtului (2). 

In cas când nu se pot înţelege între olaltă, cftnd aded 
stăpânul albinelor răpitdre nu voesce nimica să scie şi sâ 
facă ca albinele sale să nu răpâscă mal mult, atunci daci 
şi păgubaşul scie atare vrăji, mare neplăcere p6te să se nasci 
între dînşil. Drept dovadă despre ac6sta ne p6te servi ur- 
măturea întîmplare, care se <)ice că ar fi adevSrată: 

^AA fost odată doi prisăcari, cari sciaii f6rte bine vrijl 
Unul dintre aceştia a slobo<)it albinele sale printr'un gâlloM 
(te lup, anume ca să fure mierea de la albinele celuMalL 
Şi albinele aâ şi început a fură. 

Cela-lalt prisăcar însă a făcut ce a făcut, a bătut un stftip 
in mijlocul prisăcii sale şi tdte albinele furăt6re s'aA prins 
de stâlp. 

V Proprietarul albinelor furătdre, prin4$nd de veste ci i 
$*a(i prins albinele, s'a dus la cel ce i le-a prins şi i s'a 
rugat sâ le deâ drumul că el nu le-a lăsă mal mult să fure. 
Păgubaşul a 4^^ <^ă le-a da drumul, dar să alerge de 
graba înainte, că de nu va alergă, albinele aâ să-l ajungi 
şi ajungondu-1 îl vor omorî. 

- Pn^prietarul albinelor răpitdre. sciind ce tnsemnSză co- 
viniele acestea, a alergat cât a alergat» dar cu t6te acestea, 

x\\ \Hv Rom. din Şcheia. corn. de d-1 Paner. Prdipoeui; — 91 acdor 
din Vnir^riâ. corn. Şi>mcuta-mare (Chiori eomltat Satmamhil, corn. de 
d-1 FV Pop: Mai pun la urdiniş şi ce-vi /ier, adeeft o poiethpă de cal 
ori un y*-i4iHf4 de la i\>» carului.» 

<:î\ Fhiu Rom. din Ilişesci: — a celor din Horodniciil-de-mis, com. de 
Ş;of. Tiirtnivan. siud irimn.—şi a celor din SireCift, diet de Rac lent- 
ohicvicî 



167 

1 albinele înfuriate l-aii ajuns şi atâta ce l-au muşcat până ce 

l-au omorît» (1). 
f De 6re ce însă na fie-care prisăcar şi cu atâtaraaî puţin un 
» om, care are numai vre-o câţî-vâ stupi, se pricepe la asemenea 
^ vrăji, de aceea cel mal mulţi inşi întrebuinţâză alte mijl6ce 
[ispre a se apără de albinele răpitdre. 

i Aşă unii, când v6d că vin albine străine şi fură mierea 

] de la albinele lor, ieau şi frămîntă făină de grâu, pun a- 

luatul acesta într'o strachină şi-1 ung apoi pe de-asupra cu 

^ miere. Ieau după acesta strachina cu aluatul astfel uns şi o 

pun în prisacă. Albinele răpit6re, venind şi adurmecând 

^ mierea de la strachina cu aluatul, prind a culege mierea de 

, pe de-asupra. Dar cum se pun pe aluat, îndată se şi împlântă 

, In acesta şi mal mult nu se pot urni din loc. Şi aşă omul 

cu paguba le prinde şi le om6ră. 

Neajutând acest mijloc, ung un ştiubeiâ deşert cu miere 
. pe din năuntru, scot fundul cel de lemn afară şi pun altul 
', de sticlă şi ast-fel pregătit îl aş6ză apoi în locul stupului 
] la care s'au nădit albinele răpit6re. 

Sosind acuma albinele răpit6re şi vârându-se în nâuntru, 
când dau să 6să afară, nu es pe unde au intrat, ci se gră- 
mădesc necontenit spre fund. în chipul acesta apoi păgubaşul 
le prinde pe t6te şi le om6ră (2). 

Saii astupă de cu s6ră toţi stupii şi pun înaintea lor un 
talger aş cu miere amestecată cu drojdii. Venind diminâţa 
albinele răpit6re şi neputSnd intră în ştiubee ca să fure 
mierea dintr'însele, se duc şi fură t6tă mierea din tălgeraş 
şi apoi, întorcându-se îndărăt, o pun în ştiubeele lor. Prin 
acest furt însă se înveninez ă şi pier, căci mierea amestecată 
cu drojdii e pentru dînsele venin (3). 

După ce s'au scos acuma toţi stupii şi după ce s'aii slo- 
bozit t6te albinele în chipul cum s'a arătat în şirele de mal 
BUS, prisăcarul sati omul ce le-a slobozit, nemijlocit după ce 
a slobocjit pe cel din urmă stup, se prinde de un pom sau 



(1) Cred. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 

(2) Dat. Rom. din Udesc),dict. de Vasile Cimpoieş, şi com. de Emanoil 
Cimpoieş, stud. gimn. 

(3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus, com. de St. Turturean. 



158 

de pămînt sau şi de alt obiect şi aşă prins stă el ca la ju- 
mătate de oră, anume ca albinele, când vor roî, să nu fugi 
de la gospodăria sa (1). 

Alţii, când scot şi aş6ză stupii la locul lor, pun pe fundul 
fie-căruî stup câte o mână de ţSrnă, anume ca să fie grifi 
şi grei ca pămîntul. Iar după ce aii scos şi slobo4it acama 
şi pe cel din urmă stup, înconjdră de trei ori un pom i 
apoi se aş6ză jos lângă dînsul şi stă puţin acolo. Iar dupfi 
ce se sc61ă, nu se depărtSză nicăiri de-acasă, anume ca si 
nu fugă roii, ci să se prindă de pom (2). 

Tot aşă fac şi femeile. Acestea asemenea nu se depărtezi 
de casă, ci lucră sârguincios, anume ca şi albinele să lucre 
peste vară cu sârguinţă (3). 

Şi iarăşi alţii spun că după ce s*aii scos toţi stupii şi 
s'au aşezat în prisacă, nu numai că nu e bine să se depi^ 
teze de casă, ci din contră să ş6dă tdtă ^iua în prisacă ^ 
să bucine din când în când în pumni, anume ca albinele si 
se adune la un loc, să nu se p6rdă (4). 

Afară de cele înşirate până aici, mal sunt încă şi urini- 
t6rele de observat. 

în 4îua în care se scot albinele, nu e bine de a da nim&nri 
nimica din casă, nici măcar foc în lulea, crecjdndu-se că daci 
s'ar da ce-vâ, ar da şi mana albinelor (6), şi roii ar fugî (6> 

(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Toder Epure, şi corn. de P- 
Scrîpcariu. 

(2) Dat. Rom. din Buninţî, com. de Vas. Strachină ; — a celor din Bros- 
câuţul-vechid, dict. de Irîna Bahriu, şi com. de G. Palaxnarciuc : c Când se 
scot albinele afară, atunci nu se cade să se depărteze de casă ac^a 
care le scote, pentru că dacă s*ar depărta, atunci fag roii şi nu-î pot< 
prinde. > 

(3) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu ; — şi a celor din Ho- 
rodnicul-de-jos, com. de G. Telega. 

(4) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 

(6) Dat. şi cred. Rom. din Ciudeiii, dict. de M. Popescu ; — t celor 
din Stânesciî-de-jos, dict. de Ana Furtună, şi com. de Dîm. Furtnnâ;- 
S. Theodorescu-Ciiirilean, Credinţe pop. asupra gospodăriei^ publ. i» 
Gmeta Şatenului, an. XIV, R.-S. 1897 şi 1898. p. 506: «Când scoţi Titde 
primăvara Ia păscut şi când scot! albinele în grădină, să na dai nimic 
de pomană sau să fac! bine cui-vă, că le da! mana vitelor şi allnnelor,* 

(6) Dat. şi cred. Rom. din Şcheia, dict de Pint. Maerean, şi com. de 
d-1 Paner. Prelipcean: \Când se scot ştîubeele afară de unde au enwt, 



159 

Tot din causa acâsta nu e bine de a se da în ^i de sec, 
şi mal ales Lunia, nimica din partea Albinelor^ precum miero» 
căra saâ alt ce-vă (1). 

Şi dacă cu t6te acestea ar fi necesitate să se deâ ce-vă 
din casă, bană-6ră dacă vine cine-vâ să împrumute aluat 
dte plămădit^ atunci să se împrumute cu totul, să nu se des- 
părţăscă. 

Asemenea nu e bine ca cel ce sc6te albinele să se uite la 
,s<Sre saii să caute în sus, pentru că în caşul acesta roii s'ar 
sui prea sus şi nu I-ar put6 prinde (2), ci trebue să caute 
numai în jos, în pămînt, căci apoi şi roii se prind de pă- 
mînt (3). 

Românii din Ţera-Românescă^ şi cu deosebire cel din jud. 
Vâlcea, cari aii stupi, se sc61â în 4îua de Sânţii 40 de Mu- 
cenici^ la 9 Martie, de n6pte, aprind o cârpă curată, merg 
CU ea la stupină şi afumă toţi stupii, ocolind cu cârpa a- 
prinsă de trei ori pe fie-care stup, în credinţă că făcend-o 
acâsta le va merge bine peste an, vor fi feriţi de tot felul 
de lighi6ne şi Gărgăunii, cari-I vatSmă. 

Româncele au preparaţi pentru acâstă <}i 40 de colăcel fă- 
cuţi din făină de grâu în forma unei albine: cu pici6re, a- 
rîpi şi cap. Pe aceşti colăcel îl ung cu miere de fagure şi î 
■ împart apoi la vecini, cre^end că Dumnezeu va da spor la 
' stupi preste an. 

Dacă nu pot face aceşti colăcel, cel puţin fac tot atâtea 

azime, sau cump6râ pânî din târg, le fac 40 de bucăţi şi, 

j ungSndu-le cu miere, le împart să fie pentru sporul stupilor. 

Bărbaţii cercetăză toţi stupii în parte, ca să vadă cari 

*trâesc şi cari au murit. Iar după ce I-au cercetat pe toţi 



tntr'acea (Ji se cade ca prîsăcarul să nu mergă nicăiri de-acasă, la 
clin contră-î fug roii»; — a celor din Volovâţ, corn. de I. Buliga : «în 
^iua în care se scot albinele primăvara afară, să nu se deă nimica din 
E^să, pentru ca să nu fugă roiî peste vară>;— a celor din Ciudeiu, dicl- 
3e M. Popescu : «Nu e bine de a da nimeruî nimica din casă, pentru câ 
hpo\ fug roiî şi nu se pot prinde.* 

(1) Dat. Rom. din Buninţî, com. de Vas. Strachină. 

(2) Dat. Rom. din Broscâuţul-vechiu, dict. de Ilinca Bahriii, şi com. de^ 
Gr. Falamarciuc. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 



160 

de-arândul, ieau din cel vil câte puţin, căci aşâ este bine, fi ■ ^ 
apoi îi aş6ză la locul unde trebue să stea peste varl || 

Din mierea ce au luat-o de astă dată de la stupi, treboi 
să deă pe la vecini, dar nu le trimit acasă, ci-I ch6m& pe » , 
el şi le-o dau să o mănânce lângă prisacă. I] 

Cine are ţuică, acela îndulcesce ţuica cu miere şi o i» 1 1 
parte, anume ca să fie spor la albine pe vara ce vine. 

Mierea, luată in acostă ^i din stupi, este cea mal buti 
pentru tot felul de 16curl, farmece şi vrăji. 

Cel ce primesce din colăceil-albine saâ. mănâncă miere 
sau bea ţuică cu miere trebue să ureze: 

Să v6 trăăscă stupii şi să se prăs^scă ca furnicile! 

Atât cel ce reteză stupii în acostă ^i, cât şi femeia care 
face colăceil şi-I împarte, trebue să fie curaţi, ca şi când ir 
merge la biserică. 

In ^iîia de Florii^ după ce s'au întors de la biserică, ieiâ 
vicii iţi de salcie din cele slujite la biserică de preot şi io- 
cing fie-care stup cu câte o nueluşă de acestea, făcută ii 
formă de cerc, care trebue să stea pe stup până iar la anol 
la Floriîy când le preschimbă. 

Acest cerc are darul de a apgră stupul de tdte relele peste 
tot anul (1). 

în unele părţi din Bucovina, precum bună-dră în Şcheii, 
oste datină ca în Ajunul Crăciunului familia prisăcarului 
să sodă, după ce s'a dus preotul sau dascălul cu icâna, Ia 
masă, să mănânce, şi să nu se scdle de la dînsa până ce na 
s*a săturat. înainte insă de a se pune la masă, se caută ci 
t6te cele necesare să fie dindemână, adecă să nu trebu^scft 
a se sculă vro-o pers6nă de la masă ca să mârgă să aduci 
l)ună-6ră : sare, piper, lingura, ş. a. Când s'a sfârşit masa. 
so sodiă întrega familie de odată de la masă şi în acela^ 
timp îşi (ace cruce şi mulţumesce lui Dumnezeii. După acesta 
gospodina de casă, de sunt mal multe, cea mal bătrânii 
strînge t6to lingurile şi furculiţele şi, de sunt mal multe, Ie 
logă mftnunchiii, se duce cu dînsele în mână unde petrec 
alhinolo peste vară sau în apropierea locului respectiv şi. 



(l) Corn. do S. Sa pAr. T. BaiAşel. 



161 

'^mprin4end un pom de pe care ar fl îndemână de scuturat 
-'jn roîii, 4îc© : 

*^ cGum cuprind eu pomul acesta, aşâ să-1 cuprindă roit 
-'wei şi matcele vara (1), şi precum nu md duc eâ cu lingu- 
rile şi furculiţele mele prin alte grădini şi pomete, aşă să 
-%u mârgă nici roit mei şi matcele mele !n alte grădini, fără 
trama! la mine!» 

'-^ Iar după ce a rostit cuvintele acestea, se înt6rce cu lingu- 
rile şi cu furculiţele !n casă. 

'^ Gftnd umblă preotul saâ dascălul în Ajunul Bobotezei cu 
orucea şi cu apă sfinţită pe la case, iea cu lingura din grâul 
-"«flert, care se află pe masă în blid, şi aruncă spre podâua 
i^^KKluluI 4icând : 
5 «Să-ţl roiâscă albinele la vară!» 

Dacă grâul aruncat se lipesce de grindă saii podelele po- 
i^dulul, vor rol albinele, de nu, nu. 

:r De uită preotul safi dascălul s'o facă acâsta, o face gos- 

ipodarul de casă, iar în lipsa acestuia vecinul, care a pe- 

itrecut sf. Cruce cu lumina aprinsă, sau şi gospodina de 

casă (2). 

r Albina, după credinţa şi spusa Românilor din cele mal 

multe părţi, calcă într'o 4î ş6pte hotare, de aceea mierea 

: el e aşâ de dulce şi de bună pentru t6te lacurile, fiind-că 

^e ftfrte de pe multe flori şi de prin multe părţi adunată. 

însă fiind-că primăvara, când se scot stupii de la ernatic, 
-:, tflbinele cele mal multe sunt de regulă slabe, şi pe lângă 
. ac6sta nefiind încă multe flori înflorite ca să aibă de unde 
: culege miere de ajuns, de aceea urdinişul stupilor se strîm- 
, t6z& întru atâta ca să p6tă intră numai câte o singură al- 
: bina printr'însul, şi ac6sta o fac parte ca să nu p6tă sburâ 
prea departe, şi parte ca să nu se prade unele pe altele. 

Peste vară însă, când t6te florile sunt înflorite şi prin ur- 
mare au de unde culege miere, atunci urdinişul se lărgesce. 
Iar spre tdmnă din noti se strîmtâză (3). 



(1) De voesce să vină roii vecinului, respective ai altui sătean, ^ice : 
•Roii şi matcele lui N. N.» 

(2) Dict. de Pint. Maerean şi com. de d-1 Paner. Prelipcean. 

(3) Dat. Rom. din Volovăţ, com. de Toder Vicol, stud. gimn. 

Marian, Inamstele. II 



una 

£JCl 

fecu- 



Când primăvara şi vara o bună şi măn6să în flori, atiurild ^e 
albinele lucră fdrte bine, culeg miere şi cară de ajuns. 

De Ia acâstă împrejurare atârnă apoi, mult sa& putio, 
roitul albinelor^ care se întimplă, după cum spun unii, 
regulă cam pe acea vreme când s'aii scos stupii de U 
natic (1). 

Unii 6menl spun că albinele roiesc de la Dumineca 
şi până la Sân-Petru, iară dacă timpul este mal in 
de la Sân-Petru şi până la Sânt-Ilie. Iar o s6mă spnn 
roiesc pe vremea prăşitului^ ceea ce este egal cu resi 
dintre Dumineca mare şi Sân-Petru (2). 

Deci dacă voesc să scie în care ^i anume din acest ifr 
terval are una sau altă matcă să roiâscă, se duc in fie- 
care s6ră în prisacă şi ascultă cu urechea la fie-care Bto| 
să audă ori de nu fifie matca. Şi dacă în vre-un stup |i|it 
matca, e semn că a doua ^i are să roiâscă (3). 

Prin urmare fle-care prisăcar respective proprietar k 
albine, se pregătesce cu cele trebuinci6se pentru prinderal^ 
roilor, în deosebi însă pentru ştiubee saâ cofnife, cari la tnr 
mal mulţi Români din Bucovina, chiar şi în timpul defiţi"^^ 
sunt făcute din trupine scorbor6se de teiu^ flind-că aoestoi, 
după spusa lor, sunt mal trainice şi mal bune. 

Fie-care roia, când ese din ştiubeitl, prinde mal intăifii 
Juca dinaintea acestuia, apoi pe încetişorul a se depărtlf 
a se ridică in sus, căutând în acelaşi timp un loc potriTh 
unde să se aşeze. 

Dacă în apropierea prisăcii sati stupinei se află straturi 
cu flori sau pomi, atunci cel mal mulţi se prind sad de vreo 
fl6re, sau de vre-o ramură de pom. 

Drept aceea prisăcarul caută din cu bună vreme să nii4 
lase a se înălţă prea sus, căci în caşul acesta, neaflând un 
loc plăcut unde să se aşeze, lesne pdte să fugă. 

Deci cum vede că roiul ese din ştiubeiA şi prinde a jad 
înaintea acestuia, se pune mal întâiu jos, anume ca şi nM 



X 



(1) După spusa Rom. din Ciudeiu, dict de M. Popeaca. 

(2) După spusa Rom. din Cireş-Opaiţ, corn. de €k>n8t. Popeaca, stsd 
gimn. 

(3) Dat. Rom. din cele mai multe părţi ale Bucovinei. 



163 

se aşeze alt-fel (1), iea apoi unul dintre ştîubeele prepa- 
.^ pentru aşezarea roilor într'însele, îl unge pe dinăuntru 

una dintre florile saii plantele, cari le plac şi la cari trag 
^ tare albinele, precum : Mătăcină^ Mdtăciune^ Matocina^ 
^a stupilor^ £rba roilor, iJrba stupului, Flârea stupilor 
doinită, lat. Melissa offlcinalis L. (2), Busuioc, lat. Ocymum 
^ilicum L., Smeurică, lat. Reseda odorata L., Suldnă^ lat. 
'îilotus offlcinalis Desr. (3), şi după ce 1-a uns, îl pune şi-1 
^ cu gura în sus dinaintea roiului, fluerftndu-le şi (Ji- 
Xdu-le : 

Puişorii mei! 
Băgaţi-v6 în ştiubeiâ, 
Intraţi în a vdstră casă, 
Că-I grijită şi frumdsă! 

Puişorii mei! (4) 

Şi albinele, plăcendu-le mirosul florilor cu cari au fost uns 
ubeiul, se apropie de acesta, încep a juca împrejurul lui 
ri ce în ce tot mal tare, şi dacă le place şi ştiubeiul, atunci 

vâră într'însul, şi anume mal întâiu matca şi după dînsa 
xeg roiul. 
3e 4ic® îJ^să că e bine să prindă rpîl numai un om curat, 

bărbat bătrân şi evlavios, pentru că la acesta trag mal 

e albinele decât la altul, şi dacă Ie prinde, nu pier. Un 

însă, care trăesce în fără-de-lege, necurăţenie şi ne- 

avie, nu-I bine nici măcar să se apropie de stupi, da încă 



) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Pint. Maerean, şi corn. de d-1 Paner. 

lipcean. 

) Dat. Rom. din cele ma! multe părţ! ale Bucovinei, şi în deosebi 

jlor din Ilişesc!, şi a celor din Tereblecea, dict. de Paraschiva Scrip- 

vl: «Când se dau albinele într'un ştiubeiu, se unge maî întâiu cu 

nifăy al care! miros place albinelor > ; — idem : «Ştiubeiul, în care se 

ici albinele, se unge cu Roiniţă, şi se aşeză în locul acela, unde se învârt 

nele maî mult » ; — a celor din Transilvania, com. Haţeg, com. de 

Paul Oltean, ve^î şi l. Costin, Manual de siupărit, Gherla 1886, 

6 şi 57 ;— şi a celor din Ţera-RomânSscă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel : 

ubeiul, în care vrei să bagi roiul, trebue sâ-1 freci pe dinăuntru cu 

tăcină (melisă), apă şi sare, căci alt-fel nu stă roiul.» 

;) Dat. Rom. din Bucovina şi Moldova. 

.) Dat. Rom. din Transilvania, com. Haţeg, com. de d-1 Paul Oltean. 



164 



să şi prindă roii, pentru că roii se ţin de popor de sfi4 
ca şi fie-care albină în deosebi (2). 

Asemenea nu e bine să umble pe lângă albine sica: 
mal puţin să prindă roii cel ce a mâncat tisturoiH sad t 
pentru că albinele, nesuferind mirosul acestor plante, io 
să intre în ştîubeiti şi să se prindă, încep a-I fugări şi 
muşcă pe dînsul, şi dacă nu caută din cu bună vreme 
fugă şi să se ascundă dinaintea lor, f6rte lesne i se 
trage şi m6rtea din causa împunsăturii lor (3). 

Ba, nu numai cel ce mănâncă usturoii! sad c6pă, ci( 
şi 6menil cel bolnavi saâ nervoşi, precum şi cel rS! Ia ii 
nu e bine să se apropie de dînsele, căci se 4ice că nici 
ceştia nu-I suferă. Ba se 4ice că ele cunosc chiar şi carac 
omului, precum şi pe cel mânios şi pe cel blând şi b^ 
inimă. Iar dintre animale nu suferă mal ales pe cai, ( 
contră cum intră vre-un cal în prisacă, t6te albina 
muşcă (4). 

Dacă prisăcarul n'a prins de veste, când a eşit roii 
început a juca, dacă roiul s'a înălţat acuma hăt sus ş 
urmare nu p6te săi prindă mal mult cu ştiubeiul, atui 
o roiniţăy adecă un ştiubeiaş mic, care e făcut anum 
mal pentru prinderea roilor, o unge pe acâsta cu una < 
plantele sus amintite, şi apoi luând un ţăpoiaş sau i 
poiO, şi vârînd un corn de al acestuia în urdinişul roii 
ridică şi o ţine cu gura în sus acolo unde j6că roiul ma 



(1) Cred. Rom. din Măzănăesci, corn. de Vas. Zapraţan; — c 
S. Sa păr. T. Bălăşel : «Când merg! la albine, să fii curat, ca 
mergi la biserică.» 

(2) Cred. Rom. din Ţira-Românescăf jud. Vâlcea, corn. de S. 
T. Bălăşel : * Albina e sfîntăy căci numai c^ra el p6te arde în 
şi la icone.» 

(3) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gcuseta Bi 
an. V, No. 5, p. 2: «Se crede că cel ce umblă pe lângă albin( 
mănânce usturoifiy că apoi ele îl muşcă, fiind-că ele nu suferă 
usturoiului^;— com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Când mănânci 
nu te duc! în stupină, căci albinele vor năvăli la tine şi te vor 

(4) Cred. Rom. din Capul-câmpuluî, dict de Pant Tatarăii, şi 
G. Banilevicî ;— a celor din Ţera-Româneseă, jud. Vâlcea, corn. de S 
T. Bălăşel : «6meniî răi la inimă, când merg în stupină, albinele î 
şi năvălesc la ei de-î muşcă.» 



165 

cas însă când nici ac6sta n'a apucat a o face, când 
l s'a prins de vre-un ram de pom, atunci ţine roiniţa sub 
l prins de ram, scutură puţin ramul, ast-fel ca roiul, des- 
c}endu-se de acesta, să p6tă căd6 în roiniţă. Iar dacă 
5 în stare să scuture ramul, atunci iea o petică aprinsă 
1 petica acâsta afumă apoi albinele, anume ca să se des- 
dă. Albinele, neputSnd suferi fumul de petică, se desfac 
"am sati de unde aii fost prinse şi se vâră în roiniţă. 
upă acesta se scob6ră roiniţa pe încetişorul în jos, se 
e ţepoiul dintr'însa, se pune cu gura în jos lângă pomul 

în locul unde s'a prins roiul, se pun pe fundul el mal 
Ite frunze de brustur sati de bostan^ şi acolo se lasă apoi 
lă ce înserâză. 

>um a prins a se îngâna 4î^a cu ndptea, se iea roiniţa 
acolo, se duce în prisacă şi aici întorcendu-se cu gura în 
I, se stropesc albinele dintr'însa cu puţină mursă şi apoi, 
orcendu-se iarăşi cu gura în jos, se rfistârnă într'un ştiu- 
ţi deşert, ast-fel ca t6te să cadă în ştiubeiii. Iar ştiubeiul 
înt6rnă apoi repede cu gura în jos şi se aşâză pe locul 
ie are să stea peste vară. 

ilbinele dintru început se cam burzulesc, mal pe urmă 
S, fiind afară acuma întuneric, încep a se linişti şi a se 
zâ în ştiubeiu (1). 

1 unele părţi din Ţera-Românâscă este datină ca, roind 
nele şi nevreud a se prinde de grabă de un copac saii 
alt ce-vâ, cel ce voesce să le prindă, să se aşeze îndată 

să se prindă cu manile de 6rbă şi să (}i<^ă: 
IJum m'am prins eii cu manile de 6rbă, aşâ să se prindă 
Ibinele de copac!* (2) 

isă cel ce voesce să le prindă, nu e bine ca în 4îua aceea, 
i roiesc ele, să mănânce din grădină legume ori fructe, 



Dat Rom. din cele maî multe părţ! ale Bucovinei. 

Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean; — Idem, Credinţe pop. asupra 
odărieî, publ. în Gazeta săteamdut, an. XIV, p. 505: «Când roiesc 
ele şi nu se prind de grabă de un copac, orî de alt ce-vâ, îndată 
! aşezi jos, să te prinzi cu manile de erbâ şi să ^icî: 
um m'am prins eu cu manile de ^rbă, aşâ să se prindă şi albinele 
»-vă!» 



166 

fiind-că albinele nu se folosesc de legume şi fructe, mdidik 
nu deă ce-vă din casă. |t 

Iar dacă este cine-vâ străin de faţă, când roiesc a/M«efc;| 
străinul trebue să-şl lase o haină la plecare, că de nu, atoiilx 
fug albinele cari au roit. Haina, care a lăsat-o, se lăgă8pd|T 
de ştiubeiu. 

Asemenea nu e bine, când al mâncat t/^/t^rotn, ori al biil 
rachiu^ sau eşti mânios, să umbli printre albine, c'apoicb! 
te muşcă (1). 

Românii din unele părţi ale Ungariei, precum bunâ-Wj 
cel din Şomcuta-mare, comitat Satmarulul, când vor ri' 
prindă vre-un roiu, ung coşniţa cu Mintă saâ Miiintă j^\ 
perată, lat. Mentha piperita L. şi o stropesce cu aghiasmi 
adecă cu apă sfinţită. 

Iar când prind a eşî albinele din coşniţă şi a ro^. flueri 
cu gura în formă cum cântă matca, apoi se pun jos — pnţ- 
şi în6dă 6rba, buruenile, sau ori-ce plantă găsesc înaintek 
picând : 

Roiu, roiuţul meu, 
Dat de Dumneţleu, 
De-î sburâ pe sus, 
M^ tem că eşti dus, 
De-i sburâ pe jos, 
Prinde-te-oiu frumos ! (2) 

Se întîmplă însă fdrte adese-orî că prin<}3ndu-se roiul de 
vre-un copac şi voind prisăcarul a-1 luă de acolo, satt când 
a apucă a se înălţă f6rte sus, roiul nu voesce mal mult s4 
intre în roiniţă, ci dă să fugă. 

în caşul acesta se întrebuinţ^ză mai multe mijldce spre 
a-1 împedicâ de a fugi. 

Aşâ unii încep a svârlî asupra luî ternă şi a-1 stropi co 
apă, alţii încep a zăngăni cu top6rele safi cu alte fi6re(3), 



(1) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 

(2) Com. de d-1 El. Pop. 

(3) Dat. Rom. din Bălâcena, com. de Jemna: «Când roiesc albinele şi 
roiul fuge, să se arunce cu ternă înaintea lui»;— a celor din Lin^I, com 
de Em. Teutul: «^Dacă roiul vrea să fugă, se iea o doniţă cu apâ şi $« 
începe a se stropi asupra lui, atunci albinele se pun pe nn arbore»;- 



167 

^ă dacă cel ce voesce al prinde e femeie, asvârle cârpa şi 
lâniştergura în su8(l). 

*•^ Neajutând nicî ac6sta, îşî îeaii refugiul la alte mijl6ce. Aşâ: 
MLii un fluture, care a fost v64ut pentru prima 6ră primă- 
jmra, prins şi omorît şi se asvârle spre dînsul. 

Saâ ieaii un cuţit, fac cu ascuţişul s6\i cruce în pămînt 
14 apoi îl bagă cu vârful la mijlocul crucii făcute (2). 
y. leau patru albine, se înfige fie -care cu acul în câte o aripă 
fi se împlântă apoi câte una în fie-care bortă de la o vâr- 
i^niţă pe care se dâpSnă bumbac, şi anume acolo unde se 
^agă fo tezele, se pune apoi vârtelniţa într'un pom în prisacă 
|i acolo, în vârful pomului, se învârtesce îndărăt şi se 4îce: 

Pe unde-aţî vrut să v6 duceţi. 
Pe acolo să ve şi înt6rceţî, 
înapoi să vă înturnaţi 
Şi'n ştiubeiii să vâ băgaţi. 
Să v6 puneţi să lucraţi ! 

Şi tot aşâ de mal multe ori, şi albinele se întorc înapoi (3). 

Se desbracă în pielea g61ă, se pune jos, iea trei fire de 
Srbă şi înodându-le înaintea rolului, care s'a pornit să fugă, 
iea apoi trei fire de la brâu şi făcend şi din acestea un nod, 
4ice: 

Te leg să stai locului. 
Cum stă ârba câmpului 
Şi-acest nod al brâuluî! 

Făcend acâsta, cred şi spun că roiul îndată se înt6rnă 
tnapol (4). 



A celor din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean, şi corn. de P. Nimegean : 
«Când roiesc albinele, atunci încep sau a se aşeză într'un loc apropiat 
mii fug. Spre a le reţină ca să nu fugă, se aruncă înaintea lor cu apă 
6aâ cu ternă»;— a celor din Igesci, com. de I. Zilinschi: «Dacă vre-un 
roiu voesce să fugă, se aruncă spre el apă şi ternă.» 

(1) Dat. Rom. din Bilca, com. de G. Tofan: «Când fuge roiul, femeia 
asvîrle cârpa şi mâniştergura în sus, iar o semă de bărbaţi zingănesc 
cu top6rele, alţii asvârlă cu ternă şi cu apă.» 

(2) Dat. Rom. din Igesci, com. de 1. Zilinschi. 

(3) Dat. Rom. din Udesci, dict. de Vas. Cimpoieş şi de Zamfira Niculi. 

(4) Dat Rom. din Stănescii-de-jos, dict. de Ana Furtună, şi com. de 
Dim. Furtună ; — a celor din Bălăcena, com. de M. Jemna. 



168 



După ce s'a prins acuma roiul şi s'a aşezat în 
se pune pe fundul lui o mână plină de pămînt din loal{ 
acela de unde s'a prins roiul, şi se 4îce: 

«Să fli gras şi greu ca pămîntul!» (1) 

Şi într'adevSr că nu într'un an şi nu odată, mal ale8elifli| 
timpul e frumos şi călduros, când sunt multe plante înflorii^ 
atât matcele cât şi roii se fac graşi şi grei ca pămtntnl, dii| 
causă că sunt în stare a adună o mulţime de miere. 

De aici vine apoi că, precum 6menil şi vitele, aşă şiid,' 
respective toţi stupii, cari au lucrat şi lucră bine peste nr^! 
cari aâ strîns multă miere, se pot f6rte lesne deochiă. 

Dar ca să nu-ţl deâche cine-vă stupii, e bine să-I le|^ 
cu un brâii roş {2). 

Sau se strînge în tustrele (}ilele Crăciunului apa, in ean 
se spală blidele, într'un vas mare, se fierbe bine apa aceea, 
se pune apoi de o parte ca să se aşeze sf armăturile, carlM 
află în ea, şi dacă apa nu e limpede cum se cade, se scnrg» 
şi se pune de a doua 6ră ca să fiarbă. După ce a fiert de* 
ajuns se pune de o parte ca să se facă limpede ca lacrima 
şi apoi se strînge intr'un şip şi se păstr^ză până la primi- 
vară. Primăvara, când se scot albinele afară, se înconjuri ca 
apa ac6sta stupii şi se stropesc, anume ca să nu-I p6tă nioe 
deochiâ(3). 

în cas însă că s'au deochiat, e bine ca să se stropâscăcn 
Susaiu, lat Sonchus oleraceus L., pentru că Susaiul îndî 
bun de deochiat (4). 

Am ^13 mal sus că Albinele roiesc de la Duminica man 
şi până la SăîiPetru^ iar când primăvara e ce-vă maIti^ 
4ie, până la Sânl-Ilie, De la Sânt-Ilie însă începând înainte, 
înc6tă de a mal roi. 

Deci în 4îua de Sânt-Ilie sau şi în 4iua Macaveilor (1 Au- 
gust), cari se consideră ca filele cele mal bune şi mal potri- 



(1) Dat. Rom. din Schela, dict. de Pint. Maerean, şi corn. de Pucr. 
Prelipcean. 

(2) S. Theodorescu-ChirUean, Credinţe pop. €L$upra gospodăriei, V^^ 
în ^iar, cit, p. 506. 

(3) Dat. Rom. din Volcineţ, corn. de AI. Jijie. 

(4) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M Popeaca. 



169 



e datină din moşi-strămoşi de a se reteză 8tupiî(l). Iar 

^-^tMezatul sa&, după cum se mal (}ic6 în unele locuri din 

P^ra-Românâscă, Tunsul stupilor^ se face în următorul chip: 

în diminâţa ^\\e^ hotărîte pentru Retezatul stupilor^ care 

t^m o adevdrată sfirbăt6re în casa omului ce are stupi, însă 

pietre nu se p6te nici când face Lunia, Mercuria şi Vineria, 

. ţllăxA fiind acestea ^\\e de post, le va merge rSfi stupilor, vor 

?iiiecă, asemenea şi Dumineca, pentru că e (}iua Domnului, toţi 

^il casei trebue să fie cât se p6te de curaţi şi primeniţi. 

Ljit Femeia, care trebue să fio curată, gătesce bucate mal 

aimulte şi mal alese, căci în acostă ^i vor av6 visita veci- 

liiittilor, a rudelor şi a cunoscuţilor, chemaţi într'adins pentru 

ac6stă (}i> ^^ să so ospeieze aici cu mere, cu bSuturl îndul- 

^fidie cu miere, şi alte bucate. 

^ Casa este aşternută şi împodobită ca in ^i de s6rbăt6re. 

^ Bărbatul, care asemenea trebue să se păstreze curat, se 

^ţ:tc61ă cât se p6te mal de diminâţă, se spală, se primenesce 

^: fi, luându-şl uneltele necesare pentru retezat şi vasele pen- 

^itru pus fagurii, merge în grădină la stupină şi începe Ee- 

^ iezatul stupilor^ cum a apucat din moşi : afumă mal întăiil 

.j, stupul, punându-1 cu gura pe un fumegaiu de cârpă curată, 

,. care ameţesce albinele şi le gonesce spre fundul ştiubeiulul. 

Apoi cu un cuţit, făcut ca o sc6bă, începe a tăia saii a re- 

^^ teză fagurii cam pe a treia parte de ia gură spre fund. Fie- 

-,,. care fagure tăiat îl ieă şi-1 pune in vasul preparat anume 

Bpre acest scop. Şi aşâ îl ret6ză el pe toţi fagurii de o po- 

^, trivă şi apoi aş^ză uleiul la locul s6ii. lea apoi altul, şi tot 

aşă face cu toţi. 

La acostă operaţiune este ajutat de un copil al s6u, de vre- 
o rudă sau vecin cunoscStor saâ chiar şi de femeia sa. 

Nu e însă liber ori şi cine a merge la stupină, mal cu 
86mă acum, căci fdrte lesne se p6te întîmplă vre-unul, care 
să deâche stupii, şi atunci albinele se întărită rSii şi muşcă 
cu furie pe toţi câţi vor fi acolo, şi nu se mal p6te conti- 
nuă retezatul. 

De la fie-care stup trebue să iea în aşă măsură ca să-I rg- 



_ ar 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel : «Ca să le mărgă bine stupilor preste 
an, trebue sd-i retezîlB. Sânt-Ilie sau la Macaveî şi în <}iuade Mocefiicî.» 



170 

mâe de ajuns pentru hrana lui de 6rnă. Stupii slabi sunt 
lăsaţi în pace pentru altă dată. 

După ce a isprăvit cu retezatul stupilor şi aşezatul aces- 
tora la locul lor, se ieau vasele cu faguri şi se bagăintr'O 
magasie.. Aci fagurii sunt storşi de miere cu mânasa&ct 
un tâsc, anume spre acest scop făcut 

Fagurii cel mai frumos! şi plini cu miere sunt aleşi şi "poţ 
pe talere curate şi se dau celor chemaţi, ca să mănftnce. 

De obiceiu se ch^mă în acostă 4i vecinii, cunoscuţii şi re- 
dele, cre4endu-se că eşti obligat a-I chemă şi a le împir^ 
miere din stupii ce-I aî, căci de aceea ţl-a făcut Dumne4eâ 
parte de el, şi dacă n'al da şi altuia, atunci lesne ţi se pot 
prăpădi stupii. Dacă nu chemi vecini), se pdte întimplă A 
blesteme vre-unul stupii t6I şi atunci se prăpădesc. 

Nu e însă bine de a chemă în ac6stă ^i pe cel ce sdi 
face vrăji şi farmece, căci aceştia vor căută să-ţl fure mScar 
un pic de miere, cu care mal pe urmă vor vrăji saâ fermeca, 
şi atunci stupii t3I se vor prăpădi toţi, căci Dumnezeu na 
va rabdă să se întrebuinţeze sfinta miere la ast-fel de 
blestemăţii. 

Şi vrăjitorii şi fermecătorii sciu că tocmai mietea furată 
la aceste 411^ mari e mai cu putere la vrăjile şi farmecele lor. 

F6rto rar se obicînuesce a se trimite faguri de miere Ia 
altă casă. Prea rar se trimite la pers6ne de încredere şi de 
distinsă consideraţiune, precum : preotului, primarului, înv^ 
ţătorululi proprietarului şi la rudele cele mal de apr6pe. 

După ce au gustat invitaţii din miere, sg pune masa, se 
mănâncă şi se bea ţuică îndulcită cu miere. 

Masa ac6sta, la cel mal cu dare de mână, se ţine până 
sera târziu, sau chiar şi până a doua (}i, transformftndu-se une- 
ori în petreceri sgomot6se cu beţii, cântece de lăutari şi jo- 
curi. Şi t6te acestea pentru ca să fie spre sporul albinelor. 

După masă, vasele cele pline de miere şi uneltele ce au 
servit la retezat şi stors mierea, se spală cu apă curată şi 
apa acesta îndulcită se numesce mwsa de miere saă lapte 
de miere^ şi se dă copiilor ca s'o beâ pr6spdtă. 

De la acâstă mursă vine apoi şi 4icala: 



171 

'4 ^A /! duUe ca mursa de miere* ^ care se cjîce despre o 
mftncare sau o bSutură prea dulce (1). 
^ în Bucovina e datină ca mursa acesta să se fârbă şi a- 
srpol, puindu-se într'un vas de lemn, balercă saâ bolobocel, 
idupă cum e şi de multă, se face dintr'însa un fel de bSu- 
kară spirt6să numită mied^ miiîed sau med. 
t'i Fagurii se ferb într'o căldare şi apoi se t6rnă într'un să- 
ijeulef de pânză rară şi de aicia curge într'un vas mai mă- 
utricel, în care se află puţină apă. Căra se alege de-asupra 
'•rasului, şi după ce se rScesce se alege. 

Apa rSmasă sub c6ră se numesce zămd de boştină, şi se 
^^ce că este bună de mai multe feluri de b61e, mal cu s6mă 
4n8ă pentru friguri^ dacă cel bolnav de friguri se scaldă în- 
vtrînsa; iar resturile de faguri, râmase în săculeţ, se numesc 
; baştină^ în Bucovina şi Moldova : hoştină. 
j; Săculeţul se pune pe o blană, care cu un cap6t se pune 
fn vasul unde are să curgă c6ra cu z6ma de boştină şi pe 
^săculeţ se apasă cu un făcăleţ, ca să se st6rcâ bine c6ra. 
Căra alâsă se mal topesce încă odată in cratiţe sau căl- 
dări şi se strec6ră prin fui6re de cânepă in vase curate, de 
. unde r6cindu-se se sc6te apoi sub forma de sloi de ciră(2). 

Cel mal mulţi Români, respective prisăcarî, din Bucovina^ 

. indatinâză de a reteză stupii pe la Probaje^ adecă la Schim- 

bar ea la faţă a Domnului, 6 (19) August (3). 

Deci omul, ce-I reteză, face bine dacă dă mal întâîu cui vă 

. să guste din faguri, şi abia după aceea mănâncă el singur 

. din trînşii, căci făcând aşă va ave tot-deauna faguri plini (4). 

Retezatul saâ tunsul stupilor e un lucru f6rte natural, căci 

. printrînsul nu se face nimica alta, fără se iea numai atâta 

din fie-care stup, cât se crede că e de întrecut. 

Ucisul stupilor însă, care se face pe la sfârşitul t6mnel în 
momentul când stupii au să se aşeze la ernat, e una din- 
tre cele mal barbare operaţiuni făcute de sătenii noştri a- 
supra stupilor. 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Dat. Rom. din Şcheia, corn. de d-1 Paner. Prelipcean. 

(4) Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovinene^ publ. în Gazeta Bucovinei, 
an. V, No. 37, p. 2. 



172 

Stăpânul stupilor adecă, înainte de a aşeză stupii U «• 
nat, cercetăză pe fiecare stup în deosebi să vadă dacă an 
miere din destul pentru 6rnă. Acesta o constată el prin gm- 
tatea uleiului. Pe cel grei îl aş6ză la emat, iar pe cel md 
slabi îl ucide aşă : înt6rce uleiul cu gura în sus şi ttM 
apă în el. Clătesce puţin uleiul, ca să pătrundă apăîntAi 
părţile, apoi înt6rce iar uleiul cu gura în jos şi scuturi api 
şi albinele parte m6rte, parte ameţite, şi după acâstareeol' 
t6ză toţi fagurii din uleiii, iar uleiul gol ti păstr^ză pentn 
roii din vara viit6re (1). 

Românii din Bucovina din contră ii ucid astfel: ieaAu 
petic saa o cârpă, topesc puci6să, o înting în puci6să tointt 
şi apoi, aprin4end-o şi punSnd-o să ardă sub fle-care stop 
slab, t6te albinele dintr'însul, înăduşindu-se de mirosul po- 
ci6sel şi al fumului ce ese din petică, pier şi cad m6rte una 
după alta jos (2). 

După ce s'aâ ucis acuma toţi stupii cel slabY, cel tari se 
pun la ernat în bordeie într'adins făcute, saâ în temniă 
zidite din cărămi4I saii încheiate din lemne şi acoperite ea 
stuf. 

Uleele în bordee saâ temnice se aş6ză în rănd^ şi se pun 
cu gura pe turte făcute din măciuci de scaeţi, lipite unele 
de altele, ast-fel ca ş6recil să nu p6tă pătrunde în năuntru. 
Sau se pun pe blănl curate şi pe lângă gura uleiului se 
pune cenuşă, tot ca să nu p6tă pătrunde ş6recil înăuntru 
Şi iarăşi ca să nu p6tă pătrunde ş6recil in năuntrul ule- 
iului, i se astupă şi vrana cu o c6dă de dovl^c, aşă ci 
şi aerul p6te pătrunde şi nici ş6recil nu încap, fiind cdda 
în dungi (3). 

Albina e considerată şi ţinută de către toţi RomâniI[din 
t6te părţile de sfintă şi ca atare de cea mal curată fiinţă[de 
pe faţa pămîntulul, una pentru că ea este făcută, după cre- 
dinţa Românilor din Moldova, din lacrimile Maicii Dom- 
nultă (4), iar după a Românilor din Transilvania^ pentra 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Dat. Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) B. P. Hasdeii, Etym. Magn.y t. I, p, 749. 



173 



că ea e slujnica Maicii preacurate (1), al doilea pentru că 
ea nu are abur într'însa ca cele-lalte musce, ci are suflet^ 
şi de aceea nici nu m6re 6rna, ci stă vie şi are trebuinţă 
de mâncare (2), şi al treilea pentru că adună miere, muiere 
saii niere, care e bună nu numai de mâncat şi mal ales în 
4ile însemnate, ca Ajunul Crăciunului şi al Bobotezei^ apoi la 
Immormîntarea celor repausaţi şi în Sâmbetele morţilor^ când 
88 face grâu cu miere şi colivă^ ci şi pentru o mulţime de 
lacuri, precum şi pentru îndulcirea ţuicel satl a rachiului cu 
dinsa la 411^ mari, la nunţi, la botezuri sau cumetrii şi la 
colăciml, căci Românul nostru consideră ţuica saâ rachiul 
îndulcit cu miere ca una dintre cele mal deliciâse bSuturl, 
după cum se p6te ved6 ac6sta şi din următ6rea doină din 
Ţâra-Românescă : 



Şi-o să-ţi f erb vre-o două pere ; 
Du-te, neîcă, şi să vii 
Colea 'ntre Sântă-Măriî, 
Când se c6ce c6rna'n vii 
Şi strugiurl în hăbădii 
Şi porumbii stau grâmei^ll, 
Să vii, neică, să mă ve(Jl ! (3). 



Du-te, neică, ducu-ţî doru, 
Cum duce vîntu pârjolu ; 
Du-te, neică, ducu-ţî mila, 
Cum duce uliul găina; 
Du-te, neică, vino lică, 
C'o să-ţî dau rachiu din sticlă; 
Du-te, neică, vino lele, 
C'o să-ţî dau rachiu cu miere 

Mal departe pentru că ea adună şi cSră, care asemenea 
se întrebuinţâză la o mulţime de 16curî, precum şi pentru 
luminări de dus la biserică, de aprins şi de ţinut Ia încre- 
dinţarea pruncilor şi cununia mirilor, precum şi când rSpo- 
B6ză vre-un creştin. Ba ce este încă şi mal mult, cu lumina 
de c6ră curată se deschid chiar şi uşile raiului (4), căci iată 
38 ne spune în privinţa ac6sta o rugăciune poporană din 
Banat: 



Sânta Vineri a avut un fecior 
Da un mândru domnişor; 
Din ochi lacrămi îl mergea, 
Din inimă sânge îi cură, 



Nime'n lume nu sciă, 

Făr'de Lina 

Magdalina 

Şi surorile lui Lazăr, 



(1) Cred. Rom. din Madaraş, corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Cora. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) Corn. de d-l Jos. Olariu. 



174 



Cari se duseră pe câmpul luî 

[Iordan, 
Culegând flori de amin 
Şi deteră cu picioru'n spin; 
Ci acela nu fu spin, 



Ci fu albin^ 

Din albinî se făcu mien 

Mierea făcu câră^ 

Câra s'a aprins 

Raiul s'a deschis ... (1) 



O variantă a acestei' rugăciuni, tot din Banat^ sună 
cum urm^ză: 

M6 suiî pe-o scânduruşă, 
MS'ntâlniî c'o albinişâ, 
Albintişa face mierea, 
Mierea face căra, 
Căra 86 aprinde, 
Raiul se deschide ... (2). 

A doua variantă, aşişderea din Banat: 



Mă suiî pe o scăruşă, 
Mă'ntâlni! o'o alhinu^â, 
Albinuşa face mierea. 
Mierea face căra, 
Cera se aprinde. 
Raiul se deschide. . . 



Cruco'n cer şi pe pămîi 
De la Dumnezeu cel sfîi 
Cruce'n casă 
Şi pre masă. 
îngeri'n prejur de casă, 
Dumne<^6u cu noî la ma 



A treia variantă, din Transilvania: 

Am plecat pe-o calicea, i Raiul s*a deschis, 

Mă'ntâlniî c'o alghineâ, Pomete 

Alghina a făcut cară, înflorete. 

Căra s'a făcut lumină, Dumnec^eu sânt să ne ert( 

Lumina s'a aprins 

A patra variantă, din Bucovina: 



Albiniţa 
Face mieriţa, 
Din mieriţă 
Se face cerifă, 
Din ceriţă 
Luminiţă. 



Luminiţa s'a aprins, 
Raiul lumii s'a deschis, 
Raiul, grădină dulce. 
Eu din tine nu m'aşl du 
De mirosul florilor, 
De cântul păsărilor ! . . (i 



(1) B. P. Hasdeu, Eiy?n, Magn., t. I, p. 748. 

(2) Corn. de d-1 Aurel lana, preot în Maidan. 

(3) Corn. de d-1 los. Olariu. 

(4) Hasdeu, Etym. Magn., t. I, 748. 

(5) Dat. Rom. din Plăvălariu, com. de Vas. Zăprăţan. 



175 

A cîncia şî ultima variantă, din Dobrogea: 

■^. Albina face miere, 

I Mierea se face cară, 

Câra se face făclie, 

Făclia 8* aprinde, 
'■:. Raiul se deschide, 

Maica Domnului pe toţî 

în braţe ne cuprinde. . . (1). 

De 6re-ce însă cSra e menită mal mult spre facerea lumî- 
lărilor de dus Ia biserică şi ca un mijloc spre vindecarea 
Smenilor de o mulţime de bdle, de aceea după credinţa po- 
porului, e păcat a o întrebuinţa la cernitul podelelor, după 
3um fac o s6mă de boerl (2), ori a o înjură sau a o da dra- 
cului. Cel ce o face acesta, acela ca c6ra se va topi, căci ea 
? sfîntd ca şi albina, care o produce (3). 

Iar când dai c6ră do pomană, e bine s'o săruţi, căci fă- 
când acâsta, pe cea-laltă lume o al (4). 

Mal departe se crede că fiind albina fiinţa cea mal curată 
i mal sf întă de pe faţa pămîntulul şi tot de odată şi cea mal 
linefăcStâre, şi ca atare f6rte plăcută lui Dumne4eu, de 
iceea e f6rte mare păcat a o înjură sau a o da dracului (5), 
>rl a (Jice că ea piere, ci numai că mare (6). 

Asemenea şi când îl muşcă pe cine-vâ încă nu e bine să 
e supere pe dînsa şi cu atâta mal puţin să îndrăsnâscă a 
» sudul (7). 



(1) Hasdeâ, Elym Magn., t. I, p..748. 

(2) B. P. Hasdeu, Etym. Magn.j t, I, p. 748. 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bălâşel: *Cera de fagure (ste sfintd, câcî 
in ea se fac luminări, cari ard în biserici şi la tote slujbele sfinte. 
^ păcat mare să înjuri ori să da! dracului c^ra, căci te vei topi ca ea.» 

(4) M. LupescUy Superstiţii, publ. în Gazeta sătenuluty an. XV, R.- 
^ârat 1898. p. 58. 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: * Albina e blagoslovită de Dum- 
ie<^eu, de aceea e păcat mare s'o înjuri, s'o dai dracului, şi să-î <Jicî cu- 
nnte urîte.» 

(6) Cred. Rom, din Volcineţ, com. de Al. Jijîe. 

(7) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : * Albina e considerată de 
;grani ca musca cea mai binefâcătore, de aceea unii crescători, când 
sunt muşcaţi nu numai că nu se supără pe ea, dar să mai îndrăsnescă 
î'o sudue! Ar fi mare păcat, căci o consideră ca o muscă sftntă.» 



176 



Tot din causa acesta că albina e sfîntă, Dracul se pâtepre* 
face în ori-ce fiară sau dobitoc, în 6ie însă şi în albind ludj 
odată (1). 

Chiar şi în vis albinele însâmnă duhun curate (2). Dij 
aceea se şi crede că dacă visSză vre-un om bătrân alhk 
sburând, îl va merge f6rte bine (3). 

Tată mierea^ fără deosebire, e dulce, bună de mflocni] 
şi de 16c pentru t6te bdiele, pentru că ea este făcati 
t6te florile. 

Mierea de roiii însă e cu mult mal curată, mal 
şi tot odată mal bună decât cea de matcă^ adecă decflt m\ 
de la stupii cel mal bătrâni, din causă că partea cea nij 
mare a fagurilor acestora e mal veche. 

Drept dovadă despre acesta ne pdte servi întru cflt-Tl pil 
următ6rea poesie poporală din Transilvania, ţinutul ik\ 
listei : 



Sciî tu, bade, scii tu scil, 

Când eram tineri copil 

Şi 'neepeam dragostea 'ntftitî, 

Şi venial săra la noi 

Şi mâneam miere de rotii 

Şi ne iubiam amândoi (4). 

Şi dacă mierea de roia e mal bună decât cea de maUi 
atunci de sigur că cea de paroiu e şi mal bună. Tot aşi p 
fagurii acestuia. 

Din causa acesta apoi Româncele, cari aâ trebuinţă de 
miere şi de c6ră spre prepararea unor medicamente, folo 
sesc mal cu s6mă mierea şi c^ra cea de paroiu. Aşă cn 
c6ra de paroiu se afumă cel ce aii durere de cap ; iar ca 
găocî de fagur de paroiu se vindecă cel ce aii orbalţ. Se 
strec6ră adecă apă ne începută prin găocile fagurilor aces- 



(1) Hasdeu, Etym. Magn., 1. 1, p. 747 ;— com. de S. Sa păr. T. Băli^ 
^Dracul nu se pote face stup cu albine, căci na-I p6te nomdră albinelfc* 

(2) Cred. Rom. din Volcineţ, com. de d-1 Al. Jijie. 

(3) Dim. Dan, Cred, pop. Bucovinene publ. în OoMeta Bucovinei, Vk."^* 
Cernăuţi 1894, No. 99. 

(4) Com. de d-l B. B. losof. 



177 

yn şi, după ce s'a strecurat, se dă apoi celui ce are or- 

ijUţ ca să beă (1). 

r Paroiî însă se produc de regulă numai în verile cele mal 

îTamdse şi mal măndse. Din causa acâsta apoi se întrebuin- 

feă la lacuri mal cu s6mă mierea şi c6ra de roiu. Şi numai 

A. lipsa acestora cea de maică. 

r Fiind-că Albina se pitul^ză atât de încetişor într'o fl6re 

fi apoi sbdră bâzâind numai după ce o supsese bine, de 

^oeea ea caracterisSză adese-orl în legendele poporane pe 

'4eâda. 

Drept dovadă despre acSsta, pe lângă legendele repro- 
ase în fruntea acestui articol, mal cităm încă şi următorul 
asagiu dintr'un basm din Ţera-RomânSscă, intitulat Ţugulea: 

« Ţugulea priponi caii, apoi dându-se de trei ori peste cap 
) făcu o albină^ şi plecă spre mia4ă-n6pte încotro şedea 
medica pămîntuluî. 

«După ce ajunsd acolo, sbârn! însus, sbârn! în jos, intră 
i casa Smediceî şi ascultă ce vorbiâ cu Smeiî, ginerii sSI, 

cu Smeâicele, fetele sale» (2). 

Pe lângă numele s3u de iscâdă, albina mal are şi pe a- 
»la de o gângână reutăcidsă, şi anume din causă că al- 
Inele cele lucrătâre înghîmpă f6rte dureros cu aşâ nu- 
itul ae, pe care îl are şi matca, deşi ea nu-1 întrebuinţâză 
ici odată, ast-fel că poporul crede că dînsa nul are (3). 
albina lucrătâre şi trântorit^ mierea şi căra le întâlnim 
»rte adese-orl şi în proverbe, în locuţiuni proverbiale, şi 
i cimilituri. 

Iată şi proverbele, respective locuţiunile proverbiale în 
irî figur6ză Albina: 

Albina şi de ne muşcat dar cu mierea ne 'nddpâ — 

3 4ice despre stăpânii cel buni, ci de ne mustr6ză, dar şi 
lult ne miluesce. 

Albina în gură ţine mierea cea mai dulccy şi în câdâ acul 
cel mal otrăvitor. 



(1) Dat. Rom. din Măzănâesc!, corn. de Vas. Zapraţan. 

(2) P.Ispirescu, Legende sau basmele Românilor, Bucurescî 1882^ p.315. 
<3) Hasdeu, Etym. Magn., 1. 1, p. 747. 

Marian, Inaedele. 12 



178 



Saii: 

Calbina, în gură cu miere 
Şi 'n câdâ ac şi aere — 

arată năravul celor făţarnici. 

Albina din ori-ce flâre stringe mustul cel mai buti 
miere ii preface. 

Saii: 

Albina vrednică insă 
D'or ce flâre face strinsâ^ 

adecă cel înţelept la învSţătură alege pe cele mal bune 
ele se împodobesce. Nu e lucru din care să nu poţi 
vre-un folos. 

Albina eu căi mal mult sbâmde cu acul asupra n 
atât rodul cel mai dulce noue ne aduce — 

se ^ice pentru stăpânii cel buni. 

Albina de viespe, cât cerul de pămtnt, 

adecă cel roditor de cel sterp. 

Care a furat stupul, 
Deşi şi-a scuturat trupul^ 
Dar albina din căciulă 
E de dovadă destula — 

se 4ice despre cel vinovat, a cărui greşâlă se vădesa 
6re-ce semne. 

Nici o tovărăşie între albină şi între trântor, unul 
cesce şi altul mănâncă d-a gata^ 

adesă între muncilor şi leneş. 

Z-a muşcat albina de limbă — 

se 4îce despre unul care nu vorbesce, care stă tăcut, 
ta tec. 

Harnic ca albina. 

Vine încărcat acasă ca o albină — 

se 4ice despre omul muncitor, care îngrijesce bine de 
nicil săi, tndestulându-l de nu le lipsesce nimic. 

Ca albina la roiul seu petrece. 



179 

idecă f6rte bine (1). 

Ca albinele la fag se adunat 

idecă unde e bine saii ce-vă de câştigat. 

Vine binele 
^ Ca albinele. 

Albina vine încărcată de c&â şi miere pe piciâre, pe 
spate, pe burtă — 

ie 4^ce despre un om strîngStor. 

Aduce ca o albind. 
'iafi : 

încărcat ca o albină — 

le ^ice de omul care îngrijesce bine de casnicii sSI, căutând 
(fi nu le lipsâscă nimica. 

Harnic ea o albină, strîngitor ca o furnică — 

;e 4ice despre cel harnici şi strîngStorî (2). 

Fii înţelept ca şarpele, muncitor ca albina şi doritor ca 
turturica (3). 

Albina împunge aprig, dar tot eî îşî strică mai reU (4). 
A â ca albina la casă, 

idecă a fl f6rte harnic, fdrte strîngStor. D. ex. preotul este 
\a albina la casă^ căci el din t6te părţile aduce. 

A vorbi ca albina, 

ulecă a vorbî f6rte uşor, f6rte plăcut şi delicat. 

A albinl — 

36 4ÎC6 cu douS înţelesuri : 

a) Cu înţelesul de a arătă o mişcare, o acţiune ; de ex. N. 
%lbin6ză, adecă alârgă în t6te părţile după cele ce-I trebue. 



(1) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I. Bucuresci 1896, p. 3i2— 814. 

(2) Hasdeti, Etym. Magn., t. I, p. 746. 

(3) picătorea din Selagiu, publ. în Şe4et6rea, an. IV, Budapesta 1878, 

p. 56. 

(4) Şe4etorea, an. III, Budapesta 1877, p. 41. 



180 

b) Cu înţeles de a arătă ivirea unei lumini, şi cu de 
bire ivirea ^\\eii se albinăză de 4i^iă (1). 

Despre Roiu: 

Ceea ce la roiu nici un folos aduce^ nici aJbinet Up 

adecă ceea ce nu ne folosesce nici o plăcere nu ne ad 

Umblă ca să printfă roiul^ 
Să'Şt întârcă inapoiul — 

se ^\ce despre cel prost. 

A umblă ca un roiu fără matcă^ 

adecă de colo până colo, zăpăcit, fără scop. 

Roiul fără matcă îndată se prăpădesce^ 

adecă norodul fără stăpân. 

Miron Costin: cCe tocmSlă să hie la o 6ste ce eră ea 
roiii fără matcă^ (2). 

Ce umbli, rne, ca un roiU fără matcă ? — 

se (}ice unul om ce umblă de colo în colo (3). 

A rol, 

adecă: a muri. Când mdre cine-vă, se 4ice că a roit stu 
popei. în datinele poporului, mal ales din Tera-romăne 
intră ca dacă al stupi, să dai preotului unul ca să-ţi 1 
un sărindar. Acesta este mal bine primit înaintea lui Di 
necjeii, ca cel făcut pe bani sau alt ce- vă (4), 

Despre Trântori: 

Ale trâfitorilor urlete ale albinelor sunete astupă. 

Cei leneşi şi buni de nimica fac mal multă larmă în lui 
decât ceî cari muncesc şi produc. 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Zanne. Proverbele Românilor, voi. I, p. 6U)--641. 
<3) Hasdeu, Eiym, Magn., t. I, p. 745. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



181 

j. Trântorul d'a gata mănâncă. 

Sau : 

Mănâncă ca trântorul <Va gata — 

.je 4ice despre cel ce fără nici o muncă vor să mănânce de- a 
mta. 

Vei să al miere îndestulă şi bună? curăţă mal întâiU stu- 
pul de trântorii ce mănâncă mierea d'a gata şi tn zadar, 

rdecă de cel ce nu muncesc şi ef mal mult se folosesc, ca să. 
lobândesci rod bun şi spornic de la slujbaşi. 

A trăi ca un trântor — 

d <}icş de omul leneş, care se foiosesce de munca altora. 

Dac* ar fa>ce toţi copăceii florî, dac' ar fa4)e şi muscele 
miere^da&ar foAie şi trântorit roiu — 

3 înţelege pe din afară că am av6 mare îmbelşugare, şi se 
ice pentru cel leneşi ce nu muncesc, şi pentru cel ce nu 
unt destoinici de nimic, ce nu ne daţi nici un folos (1). 

Unde sunt trântori mulţl^ oâ^oIo e puţină miere (2). 
A fi trântorCf 

fi om leneş, puturos, care mănâncă pe de-a gata munca 
Ituia. <rMe trântore, ce nu te apuci de trâbă?» 

A se trântori, 

se transformă din ce-vă activ în sedentar (3). 

I>espre stupi: 

A A stup de bogat. 

Saâ: 

E ca un stup neretezat — 

ie 4îc^ despre un om bogat, care are de tdte cu belşug. 

A se fa^e stup de bani, 

adecă cu avere. 



(1) Zanne, Proverbele Românilor^ voi. I, p. 149 şi 672—673. 

(2) Din Transilvania, corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



182 



La stup de mierea roiu de musce, 

la lucrul bun şi plăcut, mulţi se grămădesc (1). 

Cine-a furat stupu: 

Dumnezeu să-î vireze trupu; 

Mierea 

5" o mănânce cu muerea 

Şi căra 

S'o arcţâ săra — 

se 4ice în glumă celui care spune că i 8*ar fi furat vre-un st 
Originea acestei ^\cev\ stă în următdrea poveste: 
«Odată un Siupar, furându-i-se un stup, şi din multe 

ve4I sciind cine este hoţul, 1-a dat judecăţii. 
«La judecată merg&nd şi hoţul şi păgubaşul, hoţul a 

găduit că a furat stupul. 
«Păgubaşul a cerut judecătorului să pue sâ-1 jure. 
«Hoţul, ca hoţul, fiind om şiret din fire, inchinându-s 

sărutând sf. cruce a jurat aşă: 

— Domnule judecător! 

Cine a furat stupu: 

Dumnei^eu să-î uşureze trupu; 

Mierea 

S'o mănânce cu muerea, 

Şi căra 

S'o arcjă săra, 

Aşă să-mî ajute mie Dumnezeu! 

«Păgubaşul, fiind cam prosticel din fire, au4ind aşâ; 
mint, i s'a sburlit p^rul în cap şi a început a strigă: 

— «Destul, destul! opresce-1. Domnule judecător, c 
bagă sufletu 'n foc!» (2). 

Despre Miere: 

A mâncat astă vară prea multă miere 
Şi acuma are la inimă durere — 

se (Jice despre femeile însărcinate; şi are acelaşi înţeles 
^plânge rîsul d'astă vară,^ 

A ascunde ac în miere — 



(1) Zanne. Proverbele Românilor y voL I, p. 289—290 şi 665. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



183 

4ice despre cel făţarnicY, cari ascund un gând rSii în- 
^ un sfat dat cu blândeţe. 

Jâcă binCf moş Martine^ 
Să'fi dau miere de albine^ 

^yinte cu cari se ieaâ în rîs acel cari fac un lucru vrând, 
livrând şi mal mult de silă (1). 

în buze mierea 
Şi 'n inimă fiere. 

Pre buze miere^ 
în inimă fiere — 

rată cugetul celui făţarnic şi viclân. 

A lins la miere de pe degete până ce şi le-a măncat — 
3 prea mare lăcomie îşi face de cap. 

Fata la vremea ei, ca mierea în fagul eî, 

lecă dulce şi plăcută. 

în faţă mierCf 
în dos fiere — 

> ^\CQ despre cel făţarnic, care-I: 

Calbina 'n gură cu miere 
Şi în cadă cu ac şi fiere. 

Din gură miere, iar din inimă otravă. 

SaG: 

Cei mal mulfi cu mierea 'n gură şi cu fierea *n inimă — 

) 4ÎC® pentru cel făţarnici, arătând năravul lor, adecă diu 
nţă s'arată că te iubesc şi pe din dos te sapă. 

A unge la inimă cu miere, 

spune cui- vă vorbe plăcute, cuvinte de laudă, o veste dorită. 

Limba e dulce ca mierea 
Şi amară ca fierea, 

idecă vorba aduce şimângâere şi supSrare, laudă şi defăima. 

A H cu limba fagur de miere, 

\ fl dulce la cuvînt. 



(1) Zanne, Proverbele Bomânilor, voi. I, p. 85, 309 şi 677. 



184 



Undă vede o mueref 
Par'că îl lipesci cu miere. 

Ori unde vede muere^ 
Par'eâ îl lipestA cu miere. 

Ori unde vede muere^ 
Par'câ ti lipesce cu miere, 

se 4î<^6 despre berbanţl. 

Din ochi miere, 
Din gură fiere — 

se 4^ce despre cel făţarnic şi viclSn. 

Tăcerea 

E ca mierea. 

Tăcerea 

E dulce ca mierea — 

se 4îce celui ce a vorbit în afară de vreme, şi pentru 
guba lui. 

faguri de miere sunt vorbele plăcute — 

cine vorbesce frumos e tot-deauna folosit (1). 

picând numai miere, gura nu se face dulce^ 

adecă nu e destul să 4îcl, ci trebue să şi faci, dacă ti 
profiţi ce-vâ. 

A fi mat dulce decât mierea, 

adecă fdrte dulce. Se 4îce şi de un om prea blajin ş 
bod la inimă. 

A H dulce ca mierea — 

se 4ic6 de ori-ce mâncare sau bSutură dulce. 

Miere după tobă, 

adecă nimic, ce-vâ închipuit, fictiv: 

Am să-fi daţi miere după tobă, 

A băgă manile în miere şi a nu te linge nu se pate, 

a nu căuta să profiţi, şi cam pe sub mână, nu se pdt 



(1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. II, p. 25, 112, 131, 136, 1< 
223, 229, 285, 830, 764 şi 811. 



185 

A fi gros ea mierea — 

4ice de un lichid de bună calitate, d. e. vinul este gros 
mierea. 

Să He şi miere^ 

fie ori şi ce fel de mâncare saâ bAutură bună, şi nu mal 
*âmesc (1). 

3)e8pre Căra: 

Ca turta de cârdL 

A îngălbenit ca turta de cară. 

I se face faţa ea turta de căra. 

S'a făcut galben ca iurta de cară, 
3 frică, de spaimă (2). 

S^a făcut ca căra de galben. 

E galben ca căra, 
B frică, de spaimă, e bolnav (3). 

A avă nas de cară, 

A fi nas de cară. 

Nas de cară, 
se sup6ră pentru t6tă nimica (4). 

A A galben ca căra, 

fi slab, pipernicit, fără fire, fără vlagă. 

A â ca un fagure, 

fi frumos, plăcut la vedere (5). 

Iată acuma şi vr'o câte- vă cimilituri, şi anume mal ân- 
liu despre Albină: 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălâşel. 

(2) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 189—140. 

(3) Usitate în Bucovina. 

(4) Zsiune, Proverbele Românilor, voi. II, p. 307;— usitate şi în Bucovina. 

(5) Corn. de S. Sa pâr. T. Bălăşel. 



186 



Măciucuţa glava 
Incunjură dumbrava. 

Măciucuţa graba 
încunjură dumbrava. 

Măciucuţa grava 
împrejură dumbrava. 

Ulcicuţa grava 
încunjură dumbrava. 

Măciucuţa vlada 
încunjură dumbrava. 

Măciucuţa grabnică 
încunjură dumbravnică. 

Harnica draga 
încunjură dumbrava. 

Măricuţa graba, 
încunjură dumbrava 
De-a află 
Bortă unde-vâ, 
S'a băgă. 
De nu, ba. 

Măricuţa graba 
încunjură dumbrava, 
Prăpădind cheile, 
încunjurând ţările. 

Albinuţa gava 
încunjură dumbrava, 
De are unde, se bagă, 
De nu, şăde şi rabdă. 

Şăde m6şa pe ştiubeiu 
Şi culege petrinjeî. 

Măricuţa graba 
încunjură dumbrava, 
Prăpădesce cheile, 
încunjură ţările. 

Merică, 
Perică 



Merge la biserică 
Şi se'nchină, 
Vine-acasă 
Cântă, se frăcă. 
Şi placă. 

Eligă, 

Meligă 

Merge Ia biserică, 

închină-se, 

Miră-se, 

Vine-acasă vaită-se. 

De cap trage-se. 

Feligă, 

Meligă 

Merge la biserică 

Şi se'nchină şi se rogi 

Şi venind acasă se va< 

Butucaş de teiu, 
Limbă de coteiu. 
Pe la Blagoviştenie 
Pornesc 6meni'n bejei 

Baba jediţă 
Cu dinţii de cârtiţă 
Face feciori şi nepoţi 
Şi le pune nume: hoţ 

Mucenica graba 
încunjură dumbrava» 
Ciuştî! în fund la Sa 

Măiouliţa glava 
încunjură dumbrava, 

Ciuştî ! în fund la Sa 

Cimilica grava 
încunjură dumbrava, 
Se bagă'n gură la Sa 

Din mine ese miere, 
Din mine ese venin, 
Eli sunt de mftngâere 
Eu sunt şi de suspin. 



187 



rava 

dumbrava 

t]!!nnasIaSava(l). 

e 

linge, 

I 

ă; 

iecât boul 

edec&t purecele (2), 



3a 'n picioruşe. 

glava 
dumbrava. 



Se duce Ia biserică 
Şi se'nchini şi se r6gă 
Se'nt6rce şi se baligă (3). 

Ţuiţă mândră, 

Scrisă'n grindă 

Şi-mî grăesce 

Unguresce 

Şi muşcă de prâpădesce (4) 

Am o vacă şi-o mulg săra 
Şi cu dînsa satur ţara (5). 

Ună nlilîi di călugri 
Tu un cufal udunaţ. 

Divarligalui di cuţur 
Ambitaţlîi cuscri cântă (6). 



Stupi : 

rotunjoră, 
cî în ea se miară (7). 



m picioruş 
3u săgeţile 
rţile. 



Am un năpârstoc 
Şăde 'n c . . la foc 
Şi-aruncă cu săgeţile 
în tdte părţile (8). 

Am un moş 
Şăde jos 



imiliturile acestea sunt adunate de mine din Bucovina; of. şi 

jî, Cimiliturile Românilor^ p. 8—9. 

\ri din ArdSl, publ. în Şe4et6rea, an. V, Budapesta 1879, p. 96. 

orovei, op. cit, p. 10. 

ie S. Sa păr. T. Bălăşel. 

1 *^ Tinerimea Română*, Noua serie, Voi V, Bucurescî 1900, 

)ahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 349. : 
3 călugări, într'un butuc strînşî.» 

buştenului, cuscri, îmbătaţi cântă.» 
)lecţiunea mea. 
jescu-Ciocănel, Basme, snove şi ghicitori, Ploescî 1898, p. 



188 



Şi dă cu săgeţile 
în tote părţile. 

Petrişor 
Ş^de 'n curişor 
Şi dă cu săgeţile 
în t6te părţile (1). 

Despre C6ră : 

Am o rochiţă, o spăl in foc 
Şi-o usuc în apă. 

M'a trimis Domna de sus 
La cea de jos 
Să-i spăl iia în apă caldă 
Şi s'o usuo In apă rece. 

A trimis D6mna de sus 
La Domna de jos 
Să-î deă batista spălată 
în apă caldă 



Sub părete 
Ciuciulete 
Cu mustăţi 
în t6te părţt. 

Butucel de teiâ, 
Limbă de coteiu (2). 



Şi uscată 
în apă rece. 

M'a trimis Ddmna de 
La cea de sus 
Să-mî spele un zăbra 
în apă rece (3). 

M'a trimis Ddmna de 
La cea de jos 
Să-î spăl rochia 'n f( 
Şi Bă î-o usuc In apă 



Albina pre4ice şi timpul. 

Aşă dacă albinele mânecă disdimin^ţă să-şl cuI6^ 
şi nu sb6ră departe, ci îndată se întorc, e semn de 

Dacă htiesc albinele 4iua şi ndptea la prisacă, în 
cum că timpul cel frumos se va schimbă în pe 
ploios 9i furtunos (6). 

Dacă albinele se depărtăză puţin de stup, sau 
grămada înăuntru mal nainte de a se însera, a 
nuntă furtună şi pl6îe (7). 

Când albinele se fac rele, când năvălesc la om să- 
e semn că se va strică vremea, va plouă. 

Când albinele vin eu grămada de pe câmp şi a 
mal placă, e semn că pldia e gata. 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Art Goroveî, op. cit, p. 9 şî 360. 

(3) Art. Goroveî, op. cit., p. 68. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, voi. I, p. 118. 

(6) Idem de eadem, p. 119. 

(7) Şe^elorea, an. VII, Oradea-mare 1881, p. 158-159. 



189 

Dând albinele astupă t6mna urdinişul stupului, e semn că 
ia va fi grea şi timpurie (1). 

Trântorii când umblă pe dinaintea coşniţel, e semn de 
5ie (2). 

A^fară de cele înşirate până aici, mal există atât despre 
bine şi trântori, cât şi despre stupi, miere şi căra încă 
următ6rele datine şi credinţe : 
Când visezi roiu de albine, va plouă. 
Albinele cari se pui^ pe şerpi devin veninate şi când te-ar 
Hşcă, se va umflă mal rdâ carnea şi te va ustură cumplit (3). 
Fetele, cari voesc să fie jucate, ieaâ o crenguţă de la po- 
ul pe care s'a prins vre-un roiii şi o p6rtă la sine şi cred 
apoi dorinţa li se va împlini (4). 
Trântorul e feciorul cel leneş al Satanei. 
Oând slobo4I albinele primăvara, suflă de trei ori peste 
şniţă, că apoi nu vel av6 mulţi trântori peste an. 
Dând al mulţi trântori în stupină, e semn de an bun. 
Trântorii de la o coşniţă de-I vel strînge, şi-I vel ţinâ 
pte săptâmâni, au să ţi se sporăscă roii de ş6pte ori mal 
ilt ca de altă dată. 

Dacă vel spânzură noue trântori de-asupra coşniţel, vel 
6 miere mal multă ca în alţi ani (5). 
Dând 4îua Mucenicilor (sf. 40 de Mucenici) va căd6 Vi- 
pia şi Miercuria, în acel an nu va merge bine stupilor. 
Dând va bate vînt în 4iua Mucenicilor, nu va merge bine 
ipilor peste an. 

Când va plouă în 4iua de Mucenici, va merge bine stu- 
lor peste an. 

După ce aâ înflorit merii, stupii nu mal mor. 
Nu e bine să ţii stupi cu albine lângă răz6rele cu ustu- 
iii şi c6pă, căci nu se prăsesc. 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Cred. Rom. din FilpiSy în Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de S. S. păr. T. Bălăşel. 

(4) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei,, 
I. V, No. 40, p. 2. 

(5) Cred. Rom. din Transilvania, şi anume din FelfalăG, Madaraş, 
redat, Fărăgăii, Ludoş şi Ardan, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



190 

Copiii micT, cari aii nisce cocol6şe în pâr, e semn câ ti 
av6 parte de siuvi. 

Când ţT-a fură cine-vă din stupi măcar unul, nu vei 
av6 parte de el de aci încolo. 

Cel mal mare păcat este să furt stupit este aşă de p 
ca şi când al fură ce-vă din biserică. 

Dacă ai stupi e bine să dăruesci unul şi finului tSA, 
îi tun4i moţul. 

Dacă aî stupi e bine să dai unul preotului, ca 8â-0 
un sărindar, căci acest sărindar este mal bine primit tn 
lui Dumne4e&, ca cel făcut pe bani saii alt ce-vă. 

Nu e bine să yin4i stupi, căci nu vel mal av6 parte (b 

Stupii cari fac fagurii în curmezişul uleiului se n 
stupi stângaci. 1^ 

Mierea albinei este sfîntă. de aceea nu e bine s'o tnjd^ 

Cine înjură de miere şi de câra^ care e asemenea i'*'*"* 
nu are parte de stupi. 

Pe mierea care o dai pentru lacuri este păcat a lui 
saâ pe care o dai unul bolnav de poftă (1). 

De la CUV. Albină, rostit în Bucovina încă şi oUbgină, 
ghină şi alghină ; la Moţi safi la Romă nil din MunţS A] 
seni ai Transilvaniei şi la cel din Istria : Albiră^]f\.alhvn 
la cei din Ungaria : Aldină^ pi. aldine (3) ; iar la cd 
Macedonia: Alghiină (4), ca şi în unele părţi din BucoviiA 
s'au format în decursul timpului un augmentativ: 
naică (5), precum şi mal multe diminutive, şi anume : al 
pi. albinele, albinică, albini6ră^ albiniţă^ albinufă^ dUfi^ 
şi albiruţă (6). 

O poesie poporană din Transilvania, în care figurezi do* 
dintre diminutivele din urmă, sună precum urm6ză: 

Albinufă, unde sbori, 

Ori te duci tu printre flori ? 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Frâncu, Românit din Munţii Apuseni (Moţii), Bucuresci \^ P 
86; — I. Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, Bucuresci 1900, p« 9i 

(3) Com. de d-1 El. Pop. 

(4) P. Papahagî, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 849. 

{b) Gr. G. Tocilescu, Materialurî folkloristiee, voL I. Partea I. P- ^' 
(6) Frâncu, p. 86 ; — cf. Hasdeii, Etym, Magn., t I, p. 751. 



191 

Să culegi suc de pe ele, 
Să depui în fagurele. 
Sbdră, scumpă albiniţă^ 
Sbdră 'n sat la mândra mea, 
Spune-î, scumpă albinifă, 
Căci mult sufer pentru ea (1). 

Apoi colectivul : albinet şi albinărie, o mulţime de albine, 
ruia-f corespunde albiniş. 

Cel ce trăesce din crescerea albinelor : albinar^ iar însăşî 
leletnicirea albinărie saâ mal bine 4îs albinărit 
ăal multe localităţi în România se châmă Albină : un 
nte în Argeş, un sat în Tutova, şi vre-o trei insule în 
Câăre. Satul Albinescî în Argeş presupune un nume par- 
ai ^{6ma. Numele cătunului ^îfetnam în BuzSti ne spune 
locuitorii lui vor fl fost dedaţi 6re-când cu crescerea aZ- 
dor (2). 

>e la CUV. Trântor j pe lângă dim. <rantora^, s'afi mal for- 
t încă şi adj. /rdn/wr = leneş, fem. trântură = leneş& : omul 
sta e irântur = e leneş; femeia acâsta e fdrte trântură==^ 
C3rte leneşă (3). 

XI fine mal e de observat încă şi aceea că Românii cred 
n că t6te insectele încep a se ascunde pe la piua Crucii. 
d şi albinele se bagă pe 6rnă în piua Crucit^ cre^Sndu-se 
nai departe va fi frig (4). 

cir după ce s'aâ băgat acuma la ernatic, se caută ca în 
cursul întregel erni să nu le fie prea frig, nici prea cald, 
numai de mijloc, pentru că dacă li-I prea cald, li se înă- 
^sce mierea şi apoi mâncând-o pier, iar dacă e prea frig, 
-ă pier (6). 



1) Tribunuy an. 1893. Luna Maiu. 

2) Hasdeu, Elj/m. Magn,, t. I, p. 751-752. 

B) Dat. Rom. din Bucovina, corn. Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi. 

4) Dat. Rom. din Frătăuţul noâ, corn. de Iul. SIdor. 

5) Dat. Rom. din cele ma! multe părţi ale Bucovinei. 



BONZARIUL 

(Bombns terrestris L.) 



Sub numirea Bonzariu sau Bondariu înţeleg Românii 
Bucovina mal multe feluri de insecte, cari se ţin de ut 
aceeaşi specie şi familie, precum: 

Bonzariul(l)y Bonzariu de miere (2)^ Bonzariu decăm 
Bonzăroia {^), Albină sati Albgină mare şi Albină d 
dure (5), Albină de pămint (6), Bondariu şi Bondar\ 



(1) Dat. Rom. din Schela, dict. de Gavr. Berarii! ; — a celor dii 
nescî, dîcl. de G. Cârstean ;— a celor din Bilca, dict. de Chir. Kotw 
a celor din Vicovul-de-jos, dict. de Isidor Calancea: ^Bonzariuli 
miere ca şi albinele. El îş! face cuibul său în vre-o urma de v 
intr'o gropiţă în pămînt pe loc costos din bugiac (muşchiu) ;— : 
din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi. * Bonzariu se numesce ace 
face cuibul s^fi în pămint şi strînge miere»;— a celor din Putn 
de Sam. Lucaciu>;— şi a celor din Budeniţ, dicţ. de Măriora Dut 

(2) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciâ. 

(3) Dat. Rom. din Gura-Homoruluî, dict. de Dionisie Maximiac, ca 

(4) Dat. Rom. din GalanescI, dict. de George Galan: ^Bomăro 
face cuibul s6u în pămînt şi anume în muşchiQ»;— şi a celor din 
dict. de Chir. Horodnic: • Bomariî sau Bomăroii sunt aceia ca 
fac cuibul lor în pămînt şi strîng în faguri miere.» 

(5) Dat. Hom din Putna, dict. de Sam. LucaclQ şi loan Pusdrea 
bina mare sau Albina de pădure e n^gră şi pe pântece cu vârsi 
bene şi una albă.> 

(6) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilîe Brădăţan: «Se numes< 
bina de pămint de aceea, pentru că-şî face cuibul s^ti în pămîi 
într*însul nisce făguraşi, în cari strînge miere ca şi albinele.» 



(1); în Moldova: Bondariu{2); în Ţ6ra-Komân6scă : Bân- 
, Bârzăun, Bărzăune^ BombariUy Bondariu şi Mu8Coiu{3); 
^Transilvania: Bărzăun{^)y Bumbariu^ Bundariu şi Bun- 
ii (5) ; în Banat : Bărnduz (6); în Ungaria : BongariUj Bon- 






C't) Dat. Rom. din IlişescI ;— a celor din Galanescî, dict. de loan Ungu- 
şi G. Cârstean: ^Bondariu şi Bofidariul de câmp e tot una cu 
rariii/;— precum şi in mal multe alte comune din Bucovina. 
Dat Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict. de Anton San- 
;— I. Creangă, Amintiri din copilărie^ Iaşi 1892, p. 4: «Şi cum află 
^^^^tna, începe a ne pofti pe fie-care la Bălan şi a ne mângâia cu Sf. 
ih Nicolae pentru durerile cuvi6selor miisce şi ale cuvioşiJor Bon- 
*;— Dr. H. Tiktio, Rumănisch-deuisches Worierbucht p. 211: ^Bon- 
> pop. bondariu sm. Mold. bombar; Hummel f. (Bombus), z. B. Al. 
^"^ P. 383 (că acasă te-î întorce. . . când BondariU a face miere). — Gr. 
far Tr. CL. XVII, 166; honeariu^ bumariu B. — Dem. Bondâraş 
PP. 146— £t. Anscheinend Nebenform v. bombar wozu auch a bon- 
^ ^ 4l (s. d.)— a bombăni stimmt. Immerhin moge auch an russ. bondari 
J^hot. bodnari) «Botcher» erinnert werden; der dicke gestreifte Leib der 
jMtunmel hat mit einem bereiften Fasse Aehnlichkeit.> 
^ (8) B. P. Hasdeu, Etym, Magn., t I, p. 743 : * Albină sălbatică, Bân- 
(Covurluiu) sau Băreăun (Buzău)»;— Dr. H. Tiktin, op. cit, p. 211: 
"^Bombar {>op. BombariU sm. Munt. Hummel f. (Bombus) Qu.— Mold. 
ir bondar.—Qr. bumbariă B. Et. Vgl. gr. pof^Poc, lat bombus «Sum- 
>, nlat bombus «Hummel». Vgl. auch bondar Et.»— Corn. de S. Sa păr. 
VBălăşel: *Bombariî şi pe une locuri 2?onefam sunt nisce musce ce-vă 
inari ca albina cam ca un trântorea scurte şi grose, şi corpul lor 
'H^t şi acoperit cu perişor!, !n forma unei catifele. înţepă ca viespea^ 
nu mor ca albina. EI produc miere aşa de dulce ca şi cea de al- 
^^Itee* însă cu mult mal subţire, mal lichidă. EI îşi fac căsuicile lor prin 
jpj^lffi, prin straşinile oleaburilor acoperite cu paie, şi chiar prin găuni 
In pâmînt, pe cari le umplu mal întâiu cu paie. Căsuicile lor sunt ro- 
tonde, făcute din materii cerose. tn aceste căsuici Bombarit se prăsesc 
Şi-^l depun mierea.»— Go^re/a sătinuluîy an. XIV., R. Sărat, 1897— d8, p. 
.^^08: •Bondar în Muntenia se ^ice Bărzăune şi Muscoitt» 

{4) Corn. de d-1 T. Frâncu; ^Bărzăun, BondariU, usitat în Muntenia 
^^pi Transilvania, corn. Braşov.» 

(5) €om. de d-1 T. Frâncu : * BombariU, Bondariu, usitat în Munţii 
apuseni aî Transilvaniei; ve^I şi Gazeta Transilvaniei, an. LX, Braşov 
1897, No. 67 : «Fluturii, albinele şi Bumbariî sburaii de pe o flore pe 
altă flore spre a le suge nectarul.» 

(6) Com. de d-1 Jos. Olariu : ^Bâmăuz se numesce un insect ce^vă 
mal mare decât albina, ba chiar şi decât trântorii de la albine, cu 
corpul pestriţ şi cam păros » 

Ifarian, IriBeeteU* 13 





194 



goiUf Bozgoiu şi Albină ţigăniscă saâ Albina /t^aiitf/M(l); 
ia Românii din Meglenia : Bumbăr{2); iar la ce! din Mace- 
donia : Bumbunar şi Agrti-cumban (3), lat Bembu» tem- 
stris L. 
Bonzariul sau Bondariul de grădină^ lat Bombus hoito- 

nim L. 
Bonzariul saâ Bondariul de muşchiu^ lat Bombus mva» 

rum L. şi 

Bonzariul sau Bondariul negru, numit fn Tran8ilyamitl|i 
Ungaria: Bânzoiu şi Viespe ţigăn^scă {i)^ lat Bombus Iqii- 
darius L. 

Afară de aceste patru feluri de Bonzari mari se mal lU 
încă şi alte feluri mal mici, cari se numesc Bonzărafii 
Bondăraşî (5). 

Toţi Bonzariîj fără deosebire, produc, când sbdră, un fel 
de sbârnăitură saii bonzditură, care se datoresce unor corjl 
situate in orificiile organelor de respiraţiune (6), şi care m 
exprimă prin verbul a bânzăi, a bomăi saii a bombănii 
humbăni. 

De aici vine apoi că mal t6te numirile insectelor, cari 8*ill 
înşirat mal sus, sunt onomatopeice (7). 

Sunt însă şi alte insecte, cari nu se ţin de specia şi fi- 



ii) Corn. de d-1 El. Pop;-ye<}iV M. PompiliU, Graiul Româmlw 
din Biharia, publ. în Convorbiri literare^ an. XX, Bucuresc! 1887, p. liK& 

(2) Per. Papahagi, Romanii din Meglenia^ puhl. în revista •Tinerimn 
română*. Noua scriere, voi. U, p. 259: ^Bumbăr 8. trântor (la albiie); 
cărăbuş negru, care produce sunetul bnum! (Etym. onomatop. bas!)' 

(3) Corn. de d-1 Per. Papahagi: <AgrU'Cumbanj a^lbatec-comban.» 

(4) T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni (Motu)^ 
Bucuresci 1888, p. 98: ^Bâmoiu^ o viespe mare nâgrft» ; — F'oişorapmtn 
respdndirea cunoscinţelor folositore şi iubirii de carie intre popor^VL 
I, Sibiiu 1886, p. 76: •Băneoiu, viespe mare n^gră. Viespe ţigmSieit- 
bâmoesc, bânzoHorifU;—com. de d-1 El. Pop. 

(5) In Bucovina ;—Cihac, Dicf., t. II, p, 21 i-SemSnăioruiy an. I. Bi- 
curescl 1902, No. 16, p. 252 : « E băieţaş . • . tn plftnsul ciudos şî neîo* 
păcat, mişcă în aer mânuţele şi picioruţele slăbuţe, de par'că ar fi bo 
BontUiraş resturnat pe spate şi care se luptă de-a scăpare.» 

(6) Enciclopedia romdtuh t. I, p. 528. 

(7) I>r. II. Tiktin, op. cit.,p. 211;-cf. Per. Papahagi, Btnmânii din Mt- 
gleniay loc. cit. 



195 



Bomarilor^ dar cari asemenea bonzdesc când sb6ră, 
j^irecum e bună-6ră Gărgăunul, Streehia şi Tăunul. 
b Prin urmare Românii din unele părţi tndatin^ză de a da 
mele dintre numirile Bomarilor şi acestor insecte, mal ales 
E]^ă Gărgăunului, 

Aşă Laurian şi Massim scriu: ^ Bombariu . ., muscă mare, 
arespă mare cu ac f6rte înţSpos şi veninos, lat Crabro, în 
icest inţelei) cuvîntul se aude pe alocurea cu formă mal 
feiult saâ mal puţin modificată: a) prin strămutarea Iul b în 
al: JSundariu saii Bondariu, b) prin strămutarea lui i din 
iltima în penultima : Bondiariu saii Bundiariu (1).> 

O. Crăiniceanu scrie: ^Bombar, Bondar^ Vespa Crabro, 
r. Viespe Găun(2), 

r>-l los. Olariii îmi scrie : ^Bărnăuziî sunt de mal multe 
!eliirl în mărime şi în colorile de pe corp. Cel mal mici fac 
itaibur! prin 6rbă, iar cel mari fac faguri fără miere prin 
MM^rburile arborilor şi pe acoperemintele caselor.» 

în fine d-1 El. Pop îmi scrie: ^Bongarii, Bongoii şi Bău- 
:oiî sunt de mal multe soiuri, şi anume: 

« Gdunul, cel mai mare între Bănzoî. 

^ FurişoruL. e cSit o albină muncit6re, dar mal subţire. Aceş- 
ia fac faguri prin scorburile arborilor şi prin podurile 
îaselor. 

^Albina ţiganului.,, este un Bânzoiu gros, rotund şi vSrgat 
5U negru-alb-gălbuiu, care îşi face faguri în pămînt învSliţI 
3U ărbă şi cu muşchiii. Acesta strînge în faguri şi miere 
iulce, bună de mâncat, pe când cel doi sălbatici de mal sus 
nu sciii să strîngă miere.» 

Din tuspatru citatele acestea resultă că o s6mă de Români 
daG una şi aceeaşi numire atât Bonzariului şi mal ales Bon- 
zariuluî de câmp, lat. Bombus terrestris, care se ţine de 
familia albinelor, cât şi Gărgăunului, lat. Vespa Crabro, 
care se ţine de familia Viespilor. 

De 6re-ce însă Bonzariî sau Bondarii sunt aceia cari 
bânzăesc saii bonzăesc mal tare când sb6ră şi de 6re-ce chiar 
şi Germanii numesc acostă specie de insecte ^Brummer,* 



(1) DicU I» P- 222. 

(2) Nomenclatura română latină, publ. în op. cit, p. 328. 



196 



după sunetul sau bonzăitura care o produc, de aceea, cnd 
eu, că numirile înşirate mal sus li se cuvin numai Bonsă- 
rilor^ şi asta cu atâta mal mult cu cât că poporul de pre- 
tutindeni are pentru cele-lalte insecte numiri speciale, etrl 
nici când nu le dă vre-unul Bondariu^ ci numai insectelor 
respective. 

Toţi Bondarii^ dar mal ales cel de câmp, cel de grădioi 
şi cel de muşchiu, fac un fel de făguraşi în pămint,pe 
cari ÎI în vSlesc şi acoperă cu 6rbă şi cu muschiti şi in 6ofee/e(l) 
cărora strîng apoi miere ca şi albinele, cu acea deosebi» 
numai că mierea lor nu e aşă de multă şi de bună cam 
de albină. Din causa acesta apoi se şi numâră el la familii 
albinelor. 

Mierea de Bondariu^ după care umblă fdrte tarenilpile 
şi urşii (2), o mănâncă cu mare plăcere şi băeţii, carii umiA 
cu vitele la păscut, dacă făguraşii, în cari se află ea, ni 
conţin mulţi cătei^ sing. căfel^ adecă larve (3), iar Romftnode 
din Bucovina o întrebuinţ^ză adese-orl ca 16c contra nu»" 
bulul de dînsele, a albeţei atât la 6menl cât şi la vite,! 
vnghişârei şi a durerii de ochi, 

Aşă cel ce au de dînsele ieaâ miere de Bondarii şi buis- 
bac roşu şi, după ce descântă amândou6 obiectele acestei 
împreună, înting bumbacul în miere şi ung pe locul unde4 
d6re (4). 

Tot spre vindecarea morbului de dînsele o s6mă do in^ 
prind unul saâ mal mulţi Bondari şi puindu-l să-I musea 



(1) Dict. de lordache Bran, pălmaş în Paşcani;-- Boteă^ pi. do/re, dti- 
aiuţâ. 

(2) Corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : ^Bondariul face miere, du 
nu aşă de bună ca cea de albină. După miere de Bandariu umbla tbI- 
pile şi chiar urşii.» 

(3) Dat. Rom. din mal multe părţi ale Bacovinel, în deosebi a cei* 
din Vicovul-de-jo8, dict. de Roman Şorodoc: «Dacă fagurii de Bomar» 
nu-8 cu câ/ci, atunci forte mulţi sug mierea dintr'înşii» ;--com. de&Si 
păr. T. Bălăşel : « De multe ori păstorii de vite şi lucrătorii cămpiu^ 
găsesc colonii de aceşti Bombart In general însă coloniile lor suntmirf: 
ele nu trec de câte-vâ sute la coloniile cele mal numerâse. lari dicâf*- 
sesc o ast-fel de colonie de Bombart, îi sug mierea şi pun c&soidie h 
loc, iar Bombariî le umplu la loc în câte-vă ^ile.» 

(4) Dat. Rom. din Udescî, com. de Const. Jescu, stud. gîmn. 



197 

^ipun c& în urma muşcăturii acesteia, durerea le-ar mat trece(l). 
K Celor ce aâ albaţă^ li se unge lumina ochilor cu miere 
ide acesta, care e ce-vă mal albinâţă şi mal rară decât a 
jtlbinelor de casă şi care mănâncă apoi albata{2). 
B- Unghişâra e un fel de ciolan mdle, care se face în c6da 
ochilor la vite şi care acopere şi mănâncă apoi lumina ochi- 
Jor. Cel ce voesc să vindece unghişdra acesta, o ung cu miere 
de BonzariU saâ o străpung cu un ac subţirel în care e 
prinsă aţă şi cu aţa acâsta o scot apoi afară şi o taie (3). 

Cel ce aii durere de ochi, precum şi cel ce voesc să fle 
Frumoşi, se ung cu miere de Bondariii pe la ochi şi pe t6tă 
Faţa, spunând că făc&nd-o acâsta, durerea de ochi le înce- 
t6ză şi faţa li se face frum6să(4). 

Făguraşiî de Bondariii sati hoştina acestora Româncele 
iin Bucovina o întrebuinţâză spre vindecarea durerii de 
urechi. Se strîng fâguraşii când cosesc 6menii ovezele, se 
p&străză peste tot anul, iar când unul sau altul capStă vre- 
> b<51ă la urechi, şi din causa ac6sta nu aude, fiind-că i s'au 
astupat, i se afumă urechile cu făguraşi de aceştia şi apoi 
il trece (5). 

Româncele din Moldova din contră o întrebuinţâză spre 
irindecarea uimei. O m6ie adecă bine în apă călduţă, fac 
lintr'însa un fel de alifie, şi alifia ac6sta o pun apoi pe 
\iimă^ în urma căreia uima se m6ie, se sparge şi se vindecă (6). 

Unele Românce din Bucovina întrebuinţâză cera de Bon- 
iariii satî Bonzariu^ ca şi cea de albine, spre împestrirea 
Du61or de PascI (7). 



(1) Dat Horn. din Vicovul-de-sus, corn. de Const. Vasilovîcl, stud. gimn. 

(2) Dat Rom. din Gura-Homorulul, dict de d-1 Dion. Maximiuc;— a 
selor din Vicovul-de-jos, dict de Tănase Gheţău: < Mierea de Bomariu 
BSte bună de albaţă. Cum se scdte curată din faguri, aşă se unge cu 
dînsa ochiul cel vătămat cu albaţă.» 

(3) Dat Rom. din Gura-Homoruluî, dict de d-1 Dion. Maximiuc. 

(4) Dat şi cred. Rom. din Straja, com. de Nic. Cotoz;— a celor din 
Vicovul-de-jo8, dict de Sidor Calancea : ^Mierea de Bomariu^ fiind-că 
se strînge din t6te florile, se întrebuinţeză ca lec pentru durere de 
oehî. Se ung la ochi cu dînsa.» 

(5) Dat Rom. din Galanescî, dict de Ilena Cârstean. 

(6) Dict de lordachi Bran. 

(7) Dat Rom. din Bilca, dict de Chir. Horodnic. 



198 



Alte Românce, tot din Bucovina^ atât din c6ra cftt ;i& 
mierea de Bonzariu fac şi un fel de alifie numită tncri^fi 
anume în următorul chip: 

leau miere de acâsta, apoi un pic de chiclaz şi unpicd« 
piatră vînetă, amândouS acestea fdrte bine arse in foc fi 
pisate, reşină curată de brad^ unt-de-lemn, seu prdspitde 
6ie, şi pe t6te acestea le pun într'o tigaie la foc ca să fiMi 
bine până se închegă. Alifia acesta, numită irurî^ unsă f6rte 
puţin pe o pânzetură curaţi şi subţire, lipindu-se pe diferite 
rane, mal ales însă pe bubdie, scdte t6tă răutatea dintr'iih 
sele afară. însă dacă pânzătura se unge prea tare, atund, 
avend irurile o influenţă prea mare, dor f6rte tare (1). 

Când fac Bondarii multă miere, atunci se 4îce că anul 
acela are să fie mănos (2). 

în fine e de însemnat şi aceea că toţi Bondarii au oeU 
mari, înholbaţT, corp scurt, gros şi cam bolocănos. Deaid 
vine apoi că Românii din unele părţi ale Banatului dÂi^ 
tină de a spune dmenilor neproporţionaţi şi cam proşti Bir- 
năuzi (3). 

în Ungaria insă este datină de a se ^\cq Bânzoiu unui 
om, care are o căutătură înholbată şi fiordsă, care vorbesce 
arţăgos, îndesat şi nesimpatic. De aici apoi şi 4Î<^&1& ' 

Uite cum stă modoroiu, 
Gândesc! că e un BânzoiU! 

Tot în Ungaria e datină, când cine-vâ aude vre-o cântare, 
care nu-î convine, de a cjice : 

Cântă ca un Bânzoiu! (4). 

în Bucovina se 4ice Bondariu saii Bonzariu unul om, care 
nu numai că vorbesce iute şi îndesat, ci tot-odată şi bâlbâ 



li 



(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sani. LucaciiL — Irurile sunt forte 
usitate în Bucovina. Cele mal multe Românce însă întrebuiaţ^zâ la fa- 
cerea lor, în loc de miere şi ceră de Bonzariu, miere şi ceră curată ii 
albine, 

(2) Cred. Rom. din Gura-Sadovei, sat în distr. Câmpulungului, com. 
de Leon Latiş, stud. gimn. 

(3) Com. de d-1 los. Olariii. 

(4) Com. de d-1 El. Pop. 



199 



, ast-fel că numai cu mare greu se p6te pricepe ce spune. 
Iar în Ţera-Românâscă omul ce vorbesce singur şi încet 
4ice că bombănesce, şi: 

A fi bomb sau bâmbă 

4ice celui ce vorbesce singur cu sine însuşi, băt§ndu-şl 
foc de alţiî (1). 



(1) Com. de S. Sa pâr. T. Bălăşel. 






I 
'j 



GĂRGĂUNUL, 



(Yespa crabro L.) 



Cel mal mare şi tot de odată cel mal stricâcios, mal rin- 
tăcios şi mal periculos dintre toţî viespii^ cunoscuţi Roml- 
nilor după nume, este Gărgăunul sau Gărgăunul^ numit !b 
Bucovina încă şi Agespe^ pi. agespî^ agespct şi agesehi, 
Agespe reu, Agespariu^ Agespariu reu (1), Gespariu şi (^e^ 
pariu reu (2); 

în Moldova : Gărgăun şi Gărgăun^ fem. Gârgdună (3); 

în Ţ6ra-Român6scă : Gărgăun (4); Gărgăune (5); Bif- 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos. dict. de Tănase Gheţăik şi Roma 
Şorodoc: ^Agespele sau Agespariul este galben. £1 îşi face caibal iH 
ca o beşicâ mare sub acoperemîntul său în podul casei. Când îl odi- 
resci este f6rte rău, muşcă grozav.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovui-de-jos, dict. de T6der Parcea;— a celor dii 
Bilca, dict. de Chir. Horodnic; -- a celor din GalanescI, dict. de Ueoi 
Cârstean; — a celor din Dorotea, dict. dellie Brădăţan:» C^espariui ttl^ 
forte rău, se îea, când e zidari t, după omeni şi-I muşcă amarnic. > 

(3) Dat. Rom. din Bogdănescî^ jud. Suceva, dict. de Nic. Const Carp;- 
Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14 ;— S. Mihăilescu, Proverbe şi ii- 
calCy publ. în Şe4et6reay an. I, Fălticeni, p. 219. 

(4) B. Nanian, Zoologia, p. 142. 

(5) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel;— I. C. Fundescu, B€i9mey ed. II, Bo* 
curesci 1870, p. 183. 



201 

ăiun (1), Băzgăun (2), Bâzălău (3), Albina figanulm (A), Viespe 
^onddrSscă (5) şî Viespe gărgăune (6) ; 

In Transilvania : Barzaon, pi. barzaonî (7), Gârgănun (8) şi 
j^ăun (9); 

tn Banat: J?ândaon(10),i;ârnau^(ll)şi^26ma/t^anu{m(12); 

Iar în Biharia: (raiin (13) şi Găunoiu (14). 

Gărgăunul e de 22—26 mm. de lung, are aripi gălbinil, 
>e burtă inele galbene, iar cele-lalte părţi ale corpului sunt 
io o col6re ruginie. 

Cuibul săli, care şi-1 face dintr'o materie lemn6să de co- 
<Vre cafenie pe ramurile şi prin scorburile arborilor, prin 
^fturile zidurilor şi podurile caselor, şi numai rar când în 
3ftiiiînt, e de regulă rotund şi de multe ori mal mare chiar 
}\ decât o pătrare saâ baniţă. 

Stricăciunea lui constă mal cu samă într'aceea că r(3de 
5C<5rţa arborilor şî cu deosebire a stejarilor spre a-şl face 



(1) B. P. Hasdeu, Eiym. Magn., t. I, p. 749;-Grîgore Predescu, Du^- 
tnaniî albinelor, publ. în Albina, an. II, Bucuresci 1898, p. 396: < Vies^ 
ţ^ie şi Bârzăuniî sunt primejdios!, mal ales Bărzăuniî, car! răpesc şi 
albinele.* 

(2) Dat. Rom. din Turnu-Măgurele, dict. de d-1 Vart. Stănescu, teolog 
la Facultatea din Bucuresci. 

<3) Dr. H. Tiktin, op. cit., p. 195. 
<4) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(6) Dr. H. Tiktin, Rumăniach-denteches Worterbuchy t. I, p. 211. 
(G) D. Ananescu, Curs elementar de istorie naturală, t III, p. 226. 

(7) Domeţiu Dogariu, Moş Toma Badiceanu, Gherla 1898, p. 6 şi urm. 

(8) I. Pop-Reteganul, Minte de muere şi pace, publ. în Noua Revistă 
Română, an. I, voi. II, p. 143. 

(9) I. Costîn, Manual de stupărit. Gherla 1886, p. 27 ; — com. de d-1 
T. Frâneu: ♦In Munţii Apuseni al Transilvaniei Gărgăunul se numesce 

Oăun.^ 

(10) Ceorge Câtană, Poveştile Banatului, t III, Gherla 1896, p. 106: «Eî 
nevastă, să-ţî spun eu unde e puterea mea ? . . în pădure este un mi- 
streţ; în mistreţ este o raţă; în raţă este un ou ; în ou este un Bândaon 
şi acolo e puterea mea!» 

(!l) Com. de d-1 Aurel lana, preot în Maidan: «Viespea cea mai mare 

se numesce Bâmăuz.* 

(12) Com. de d-1 los. Olariu. 

(13) Com. de d-1 El Pop. 

(U) M. Pompiliu, Graiul Romanilor din Biharia, i^nbl, în Convorbiri 

lit, an. XX, p. 1.010. ^Găunoiă, viespe mare, tăun.» 



202 

cuibul dintr'însa (1), iar când se află în apropierea vrenim 
prisăci cu albine, ei pradă mierea acestora şi nu odatiră- 
pese şi nimicesc chiar şi albinele (2). 

Iar rSutatea lui constă întru aceea că, zădărit fiind, ii- 
dată se burzuluesce şi muşcă pe cel ce I-a zădărit aşă de 
cumplit, în cât că şi m6rtea i se p6te trage dintr'o ast-felde 
muşcătură, de 6re-ce împunsăturile saii înţepăturile sale sânt 
f6rte venindse (3). 

De aicia vine apoi şi credinţa Românilor din cele m^ 
multe părţi că, dacă te vor muşcă 7, 9 sau 12 Gârgăunl 
trebue numai decât să mori, pentru că muşcătura lor e mi) 
tot aşă de venindsă şi umflăt6re ca şi a unui şarpe (4). 

Dintru început ^ice că Gărgăunul eră al Românilor, iai 
Albina a Ţiganilor. Mal pe urmă însă Românii» vS^end d 
Gărgăunul nu numai că nu le aduce nici un folos, ci e incâ 
şi fdrte periculos, I-au înşelat pe Ţigani, dându-le Gărgăw 



(i) Enciclopedia română, t I, p. 608. 

(2) Albina, an. II, Bucuresci 1898, p. 396: *Viespele şi Bărxăunii^i^ 
primejdios! stupilor, mai b\q% Bărzăuniî, q^t\ răpesc şi albinele>;-D 
Ananescu, op. cit, p. 226: * Viespea gărgăune aş4ză cuibul s^u în gio- 
rile zidurilor sau arborilor bătrâni şi nu-î dă destulA tărie, nici no^ 
compune dintr'un mare numer de faguri. Astă specie distruge pe oel^ 
laltc insecte şi mai cu semă pe albine, cărora le fură şi mierea-. -l 
Costin, op. cit, p. 27: ^Găunul (Vespa Crabro). .. adese -ori intră în cof 
niţâ şi fură mierea, ba câte odată prinde şi albinele dinaintea urdinişnlm- 

(3) B. Nanian. op. cit, p. 142: «înţepătura sau muşcătura acestor in- 
secte (adecă a viespilor) şi mai ales a unei specii mal mari, nomiti 
Gărgăuni, este forte veninosă.»— Dr. N. Leon, Zoologia medicală, \. 
14 : * Gărgăunii însă sunt cel mal primejdios! (Vespa Crabro). Ei dift 
năvală pe om, îl împung şi din causa veninului mult cu care te înţepi 
te umfli şi potî muri chiar.* 

(4) După spusa Rom. din Ilişesci, dict. de Vas. Ungurean : «Dacă 7 Gâ^- 
găunî vor muşcă pe om, more»;— a celor din Stupea, corn. de Dumitru 
Logigan, stud. gimn. : «^ Gărgăunul trăesce mal ales pe meri şi pe mi- 
lin! şi-şl face cuibul seu prin borţt. Iar dacă te-or muşcă 9 Gărgăuni. 
atunci, ^ic omenii, că mori»; — a celor din Moldova, corn. Paşcani. 
dict de lord. Bran, pălmaş: «^ Gărgăunii sunt f6rte veninoşi. Daci te 
muşcă 12, trebue numai decât să mori, pentru că te umfli, ca şi cîn^ 
te-ar muşcă un şerpcv ; — a celor din Ţ^ra-Românăscă, com. deS. Sa pir. 
T. Bâlăşel > Când te-ar muşcă 9 Gărgăuni, mori. 



203 

f 

^%% cel arătoşi şi galbeni ca aurul în.sdlimb pentru Albi- 
%ele cele mici şi prizărite (1). 

lată şi legenda, care ne arată cum şi în ce fel s'a făcut 
ichimbul acesta: 

«Spun, măre, bătrânii că în vremea când a făcut Dum- 
ie<}eu t6te jivinele cari mişcă pe lumea cu lumină, a făcut 
nai intâiu Albina. 

« Ţiganul însă, obraznic şi lacom, cum este el până în 4iua 
le a4I) şterpeli Albina din mâna lui Dumne4eu, 4îc§nd : 

«Dă-ml-o mie, D6mne^ să mănânc şi eu cu dănciucil mei 
Hierea, iar c6ra am s'o fac făclii să ţl-o aprin4 la biserică ! 

«Dumne4eu nu 4îse nimic, ci tăcu, dar se uită râu la Ţi- 
gan şi, fiind-că nu-I plăcii obrăznicia lui, îşi puse în gând 
sift-l pedepsâscă. Drept aceea se puse numai decât şi făcîi 
tin Gărgăune mare şi, după ce 1-a făcut, îl dete Românu- 
lui 4î<^^nd : 

«Na! Albina asta era rânduită pentru Ţigan, dar el îşi 
luă partea! 

^Românul luă Gărgăunele^ mulţumi lui Dumn64eii şi apoi 
plecă. 

«Peste cât- vă timp după acesta. Ţiganul se întâlni cu Ro- 
mânui şi-1 întrebă dacă Albina lui Ia adus multă miere. 

«Românul, şiret, îl râspunse că Albina lull-a umplut mal 
multe buţi cu miere, fiind că albina lui cară mierea cu dă- 
sagil, de vreme ce este mare la trup şi vîrt6să la fire. 

«Haoleo! mâncă-ţl-aşi! — râspunse ci6ra de Ţigan, — cum 
v34 6U m'am păcălit al Dracului ! Albina mea nu mia um- 
plut nici un mosor cu miere, şi dănciucil mei nici buzele 
nu şi le-ali uns cu miere ! . . . Hal să schimbăm cu albinele, 
Românico, 4^^ ^Ş^* • • mâncă-ţl-aşi. . . 

— «Ce-ml mal dai? — întrebă Românul. 

— «Ce să-ţl mal dau, de? ^bu n'am ce! .. p6te ţl-oiu face 
vre-un topor cu fierul de la mine ! 

— «Bine! aşâ să fie ! adă ştiubeiul cu albinele tale 'ncoa 



(l) B. P. Hasdeu, Etym. Magn., t. I, p. 749: «Poporul ^ice cala înce- 
put Albina a fost a Ţiganilor şi omenii au făcut schimb cu dînşii, dân- 
du-le în loc nisce bărzăuni mari, cari trăesc sălbatici, şi de cari s'au bu- 
curat Ţiganii, cre<jiendu-8e câştigaţi, căci Albina e mult maî mică (Bu- 
z6u, com. Bozorîul).» 



204 

şi hal să-ţi daâ şi eu p'ale mele ! — 4^se acuma RomănuL 

— 'Hal să ţi le dau, Românico, mâncă-ţl-aşt I . . 

«Şi Ţiganul se duse cu Românul la bordeiul lui şi-Idete 
stupul cu albinele. 

«Românul ii luă şil duse frumuşel acasă la el, şi apoi 
plecă cu Ţiganul în pădure. Ajunşi în pădure, ît arăttia 
copaciu mare, gros ca butia şi înalt până în slăvile corului 
unde îşi băgase mal nainte de acâsta Românul Gărgăun^ 
şi unde se prăsiseră puedie, 

— «Uite, m6 Ţigane ! aici sunt albinele !i| copaciul ista 
scorboros. Scorbora lui e plină de miere; ... al miere td 
să vg săturaţi tot nâmul vostru ăl ţigănesc, ba o să t6 (i 
mal râmâe 1 

— Bogdaproste, RomânicO; să te trăâscă Dumne4e&lea! 

«După ac6sta Românul plecă acasă să- şl stăpftn^seft albi- 
nele frumuşel; iar Ţiganul îşi strînse tot nâmul lut ăl ţigi- 
nesc, luară căldări, scară lungă şi plecară la copaciul cu Gir- 
găuni, ca să mănânce şi să-şl umple burduhanele cu miere. 

^Âjungend acolo, puseră scara Ia copaciu, tocmai la gaun 
pe unde intrau şi eşiau Gărgăunii. 

< Ţiganul, voinicos al dracului, cum e el din firea lui, lui 
o căldare în mână, în care să pue mierea, şi se sul pe scări 
drept sus la Gărgăuni, Cum ajunse însă acolo, un Gdrgăunt 
ţuştl! înfipse ciocul în Ţigan; altul iar ţuşti! îşi vârî ciocni 
drept în nasul Ţiganului. Şi apoi veni altul şi altul şi iar altoi 

«^Ţiganul nu mal vedea acuma înaintea ochilor de durere 
şi de aceea începu a crăoni sus în copaciâ de urlă pădurea 

— «Hauuu! hauuu ! haooleooo ! m'a luat dracul ! — fSoei 
Ţiganul în copaciu. 

«Uită şi miere şi tot şi începîi să strige: 

Ţine scara ! 
Na căldarea! 
lacată-mă şi eu ! 

«Şi cum rostV cuvintele acestea buf! . . c&^ii tocmai din 
vârful copaciulul. 

^Cât o fi zăcut Ţiganul după ac6sta de 6se rupte, na pot 
sci cu abănat, dar de miere sciţi bine că s'a săturat, de no 
mal cjice el dor-mier, cât o fi lumea şi Ârdâlul! 



*fa cŞi de atunci a rfimas Românul cu Albinele^ iar Ţiganul 
~^oa Gărgăunity cari până în ^îua de a4i se numesc în gra- 
^fal poporului şi Albinele figanuluu (1). 

O altă legendă, şi anume din Banat^ care asemenea ne a- 
î'ITtttă cum şi în ce fel s'a făcut schimbul albinelor între Ro- 
^flnl şi Ţigani, sună precum urmâză : 
\ «ţ)ice că pe când erau şi Ţiganii 6mQ\\\ ca 6meniî, pe 
cAnd aveau şi el pămînturile lor, casele lor şi prăsiau Vite, 
se duse unul dintre dînşii într'o 4i în codru ca să caute prin 
scorburile copacilor Albine şi, aflând vre-un roiti^ săi aducă 
ctcasâ şi să-1 prăsâscă şi pe acesta. 

«Ajungând şi umblând el în coloşi în c6ce prin codru, cât 
timp va fi umblat, 6tă că de la o vreme dă de un. copaciii 
tnalt, gros şi scorburos, în care se află un stup de Albine. 
Şi după ce a dat el de copacul acela, face ce face, 3c6te al- 
binele dintr'însul afară, le pune într'o coşniţă şi se înt6rce 
apoi cu coşniţa acasă. 

«Sosit acasă, nu să-şl ţie ciocul, să tacă şi să-şl caute de 
trâbă ! . . nu ! ci începe a se lăudă întregii lumi că nimeni 
n'are albine, numai el. Şi a4T aşă, mâni aşă, şi poimânl tot 
aşă, cu cine se întâlniă, numai de albinele sale şi de mierea 
lor ÎI vorbiâ. 

«Un prefăcut de Român, vS(}end că Ţiganul necontenit se 
laudă cu albinele sale, ce-I trăsnesce prin cap ? . . să se ducă 
şi el în codru după albine. Se sc61ă deci într'o bună dimi- 
tk6\& şi hal la drum ! . . Ajuns în codru, caută şi el în drâpta 
şi în stânga, dar în loc de albine, dă de un copacii! înalt prin- 
tre ramurile căruia se află un cuib de Bârnăuzh adecă 
Viespi de cele mart. 

— «Las*că-s bune şi acestea ! — (Jise Românul, v6<Jend peste 
ce soiu ales şi bun de albine a dat. Şi apoi, no mal putend 
căută mal departe, fiind-că începuse acuma a însera, îşi 
pune pălăria pe o ureche şi se pornesce spre casă. 

«Ajungând şi intrând în sat, nu se duce drept acasă, ci 
se abate pe la Ţiganul cel cu albinele şi aflându-1 din în- 
tîmplare afară stând şi căutând cum se întorc albinele în- 
cărcate cu c6ră din câmp, îl dă <bund s6ra^ şi apoi îl 4îce: 



(1) Corn. do S. Sa păr. T. Bălă şei. 



206 

— «Da ce mal diregi şi ce mal facV, mS Danciule? ...Te 
lau(}I mereii, că numai tu al albine, şi nime altul, nu-I aşi!... 

<Şi apoi, voind a-1 înşelă, unde nu începe a se lăndiţ 
a*I i^icB că şi el are un stup de albine, însă albinele In! im 
sunt aşă de mici şi de prizărite ca ale Ţiganului, ci ca nndt 
mal mari şi cu trupul galben ca aurul. Dar de 6re-ce albi- 
nele sale produc numai aur, de aceea el nu le ţine acasif 
ci între ramurile unul copac înalt din pădure, unde le-a i^ 
cuns, anume ca să producă mal mult aur şi să nu le pdti 
nimeni fură. 

< Ţiganul, lacom din fire, cum sunt mal toţi Ţiganii, aii4iiri 
celo ce i le spuse Românul, se puse pe lângă dinsul fi4 
îmbiă ca să schimbe stupii p6r pe pâr. 

< Românul însă, prefăcut cum eră, cjîse că stupul lid nu 
este do schimbat, pentru că albine ca ale sale : 

Aşă de frum6se 
Şi de arătase 
Nu se pot află 
Ori unde-aî cată. 

Ţiganul, vecjând că Românul nu se dă cu una cu doui 
înduplecat, îl spuse că-i mal dă şi un galben ca adaus nu- 
mai să schimbe stupul cu al s3u. 

^Românul, după multe vorbe şi prefaceri, se dă în urmi 
înduplecat, primesce galbenul de la Ţigan şi apoi, spuindu-l 
in co loc să se ducă, să caute şi să afle albinele cele galbene 
ca aurul şi mari, iea stupul acestuia în spate şi pe ici încolo 
ţi-î drumul. 

Ţiganul, cugetând în mintea lui cea ţigănâscă că 1-a în- 
celuit pe Român, începe a sări în sus de bucurie şi a juca 
ca un nebun prin curte. Intră apoi în casă şi spune pur- 
deilor şi horhunel lor cum a înceluit pe Rom&n. 

După ac6sta se iea cu horhuna şi cu purdeil sfii, cari până 
atuncia stătuse cu gurile căscate, ascultând ceea ce le spuse 
dada, şi se duc cu toţii in codru după stupul cel cu albinele 
de aur. 

«Ajungând în codru şi dând de copacul, undo Ie spuse 
Românul că se află stupul, când v64ură cuibul cel de Bâr- 



207 

năuzîy să fi prins pe Dumnezeu de un picior şi nu s'ar fi 
Ducurat aşă de tare. 

«Dar cum să scob6re ei acuma stupul, după ce acesta nu 
\rk jos ca să-1 p61ă lesne luă şi duce acasă, ci sus, mal la 
umătatea copacului? 

«Stau el ce staţi pe găndurl şi apoT, după multe planuri 
i- sfaturi, încep a se acăţără unul după altul pe copac, şi 
nume: întâiu dada, apoi horhuna, şi după dinşii purdeii 
B rftnd. 

«însă n'a apucat bine Ţiganul a ajunge la cuibul Bâr- 
iuzilor, şi iată că aceştia prind de veste că cine-vă se a- 
ropie, încep a eşi din cuib şi a năvăli asupra lui, a hor- 
anei şi a purdeilor, şi unde nu mi ţi-I împung şi înţepă 
L şi cu nisce ţepe de fer. 

« Purdeii rabdă cât rabdă înţepăturile Bărnăuzilor, iar de 

o vreme ne mal putendu-le suferi şi întunecându-li-se ve- 
îrile, dau să plece în jos. Dar în graba lor plecară unul 
^ste altul : 

Tot de-a hupa 

Şi de-a ţupa ; 
Iar când ajunseră jos. 
Toţi erau culcaţi pe spate 
Şi cu gurile căscate. 

Cu ochii boldiţi 

Şi cu dinţii rânjiţi. 

«Numai dada cel bătrân, care căzuse mal pe urmă apr6pe 
3 rădăcina copacului : 

Nu sciu ce-a făcut 
Şi cum a căcjlut, 
Ca el n'a murit, 
Ci numai s'a ameţit. 

«De aceea, când s'a trezit din ameţela ce-1 cuprinsese şi 
64u pe toţi purdeii sâl trântiţi la pămînt alăturea cu muma 
>r, cu gurile căscate şi cu dinţii rânjiţi, prinse a le trage 
âte un pumn peste fălci şi a le 4îce : 

Voî rîdeţî de-abinele 
Că m6 'mpunse-albinele. 



208 

Iar eu eră maî să mor 
De 'mpunsăturile lor ! 

<^Şi de atunci, de când şl-a schimbat Ţiganul stupul sH 
de albine pe albinele Românului, Ţiganii nu mal aii allHne^ 
ci albinele lor sunt Viespile cele mart, adică JBămăuziu (1). 

Insă Bârnăuziî nu produc miere ca albinele. De aceea fi 
Ţigani!, y6(}endu-se înşelaţi, ori de câte ori aii avut mtf pi 
urmă trebuinţă de miere s'aii dus la Rom&nl aă cerşMt 
Dar îndesându-li-se prea tare cerşirea, devenirâ de launtiaf 
nesuferiţi, şi din causa acesta şi legenda de mal 8ii8if|f 
schimbă cu timpul forma, prefăcându-se în păcălitură şi n 
atare r3spândindu-se apoi în t6te părţile locuite de Rominl 

lată şi păcălitură din cestiune : 

<Un ţigan merse odată Ia un Român, care-î eră cumfitn, 
şi începîl a se lăudat că are un stup aşă de frumos, eon 
n'a mal avut nimeni altul. 

«Românul, care sciă de mal înainte, cflt cumpenesc cutîs- 
tele ţiganului, voind a-1 vindecă de b61a lăudăroşiel, 4^^: 

— «Eu încă am un stup în pădure, dar cu mult mal mare 
şi maî gros, de cum spui că e al d-tale, şi cu albine cu matt 
maî agere şi mal frum6se . . . Albinele d-tale sunt prizărite 
şi hâde, pentru că-s mititele şi negre ca tăciunele, pe când 
ale mele sunt mari şi galbene ca aurul, de numai de-a dn- 
gul să cauţi la dînsele. 

Ţiganul, au4ind acestea şi voind a înşelă pe cumStre* 
său, îl rugă să schimbe acesta stupul cu al sdâ. 

Românul dintâiu a început a se cod) şi a se preface d 
nu voesce, dar după aceea se învoi şi se duse cu ţiganol 
în pădure ca să-I arate stupul. Âjung&nd el la un ciung 
mare şi scorburos, in care se aflau o mulţime de Gărgăuni 
4'\se Românul : 

— <Iacă, cumetre! acesta este stupul meâ! 

«Ţiganul, vâ(}@nd Gărgăunii că sunt aşă de încălaţr, gal- 
beni şi frumoşi, nu sciă ce să mal facă de bucurie. Şi con 
ÎI vâ(}îi, nu mal aşteptă mult, ci se înt6rse de grabă acasi 
şi luând o căldare mare, o scară; o secure şi pe un copil 



(1) Corn. de d-1 los. Olariu. 



209 

aic cu sine, ca acesta să lingă gura bortii de la copac după 
38 va sc6te mierea şi albinele din scorbură, se porni iarăşi 
iiirt într'o fugă spre pădure. 

r/.«Gum ajunse, rSzimă scara de copac şi suindu-se pe dînsa 
Jpfc început a curmă cu securea jur împrejurul bortii. 
i^ «Ck>pilul sSti, anume Lingău, încă s 'a suit după dînsul pe 
^/#ară ca, după ce va sc6te tatăl sSti albinele şi mierea din 
J»riSi, să-1 bage pe dkisul înăuntru ca să lingă rămăşiţele, 
r «Giocârtind Ţiganul în ciung, tot eşiâ câte un Gărgăun 
|f*l muşcă. El (^\Qek : 

Fugi muscă la Dumnei^ieu, 
Să nu-ţi (Jic ce-vâ de rSu! 

«în urmă însă, zădărind el prea multpre Gărgăuni, eşiră 
n mulţime de aceştia şi-1 muşcară cumplit 

«Ţiganul, vă(}Snd că s'a trecut de şagă şi ne mal pute nd 
4bdă de durere şi usturime, a început a strigă: 

Sal Lingău, 
Să sar şi eu! 
Na căldarea... 
Comandarea 
Nănaşuluî tdu! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, asvârlî căldarea în capul 
al LingăUj care se ameţi şi pică ca un broscoiul la pămînt, 
recându-I tot dorul de a mal linge miere, iar tatăl sSu o 
uH la fugă şi nu se opri până acasă. 

«Ast-fel s'a desbărat, prin schimbarea stupilor. Românul 
le Ţigan!» (1) 

O variantă din Transilvania a acestei păcălituri sună 
precum urmâză: 

«Un ţigan se duse cu naşul sSii în pădure ca să caute 
itupi sau, cum se 4ice, la bercuit, Âjunggnd în pădure, eî 
ie despărţiră unul de altul, şi unul începu a căută într'o 
parte, iar cel-lalt în altă parte. Nu trecu mult şi Ţiganul 
găsi un stup frumos de albine, pe când naşul — care, am 
iiltat să v6 spuiu, eră un hoţ de Român— nu găsi alt ce-vâ 
decât numai un cuib de Viespi. 



(1) Au^it de la un Român din Udescl, distr. Sucevei. 

Marian, Intedeie. 14 



210 



«Ţiganul, cum dete de stup, îndată şi strigă pe naşul sil, 
să vie şi să va(}ă ce a găsit 

— <Ve4î, nasule! — grăi el plin de bucurie, — câtdeBO* 
rocos sunt eu la stupi ! De abia ne despărţirăm unul de alt4 
şi ţup ! stupul înaintea mea. 

— «AI şi tu un pic de noroc, nu-I vorbă — rfispunse hotol 
de Român, — dar tot sunt eu cu mult mai norocos decflttiM 
Eu, finule, am găsit un stup, care plătesce o ţâră !iitrtgL{ 

— «Cum aşâ? — întrebă Ţiganul plin de mirare. 

— «Âşă, că în stupul meu sunt albine cu totului tot da 
aur, cu mult mal mari ca ale tale, 

Şi frumuşele 

Şi sprintenele, 

De-ţî fug ochii după ele. 

«Ţiganul la început nu prea vrea să cr6dă, dar după ee 
naşul îl duse la copaciul, unde erau Viespii, şi vg4u ci in 
adevăr albinele naşului sunt mal mari şi frum6se, îl rugi 
să facă schimb unul cu altul. 

^Românul la început se făcu că se împotrivesce, şi numai 
după ce cioroiul îl rugă mal de multe ori şî-î făgădui căi ti 
da şi ce-vâ pe de-asupra, se făcu că se învoesce şi vorM 
ast-fel : 

— «Fiind-că ml-eşti fin, haida-de, m6 învoesc să-ţilas stu- 
pul meu pentru al tău!... Numai să fii cu ochii în patra, 
când veî voi să bagi albinele cele de aur în coşniţă, cid 
dacă nu-I umblă cu frumuşelul, se pot speria şi poţi rSmânI 
de pagubă. 

— «Dar cum să fac, Românico, să nu se sperie drăguţele 
dadei şi să nu mă lase cu buzele drâmboiate? 

— «Iată cum : să te sul încetinel pe copaciu în sus pani 
la ele, să bagi frumuşel mâna în scorbura din care veijici 
es, şi să le 4icî cu binişorul să poftăscă afară. Eu voiârt- 
mână pe aicia, şi când îmi vel spune că aii eşit tdte, fti 
voiu da coşniţa ca să le bagi în ea. 

— «Bine, alduăscă-to Dumne4eu, nasule; tocmai aşă voii 
iac6 .... 

«Şi îndată Faraonul se şi apucă să se sue în copadâ. 
Copaciul însă nu avea ramuri până mal apr6pe de vârt 



211 

!!Ţiganul v6(}end că merge cam greu cu suitul, o tuli în grabă 

către bordeiul s6u şi nu peste mult se înt6rse cu o scară, 

nu e vorbă, şi maî cu cue şi mal fără cue, dar tocmaî bună 

'^a 8ă se urce până apr6pe de scorbura în care se aflau 

Viespii. 

«După ce finul ajunse la Viespi şi se apucă de cracă, hoţul 
le naş pune mâna pe scară şi o trage la o parte, 4icgnd că 
dbinele cele de aur se pot speria de ea şi nu vor voi să 
i&& afară. 

«Ţiganul se propti, cum putu el mal bine, de craca de- 
Lsupra Viespilor şi apoî băgă mâna în scorbură, ca să-şî 
;cdţă com6ra. El începu a le cântă albinelor, cum sciă el 
aal frumuşel şi mal drăgălaş: 

Suiţi in sus la moşu. 
Că vă aştăptă coşu; 
Vaî, şi ce coş aurit. 
Cu aramă 'mpodobit! 
Suiţi la Dumnecjleu 
Să nu vă <Jic de răii ! 

«De abia isprăvi însă Faraonul cântecul, şi unde nu mi 
e scormoniră Viespii cu toţii şi eşind din scorbură, înce- 
pură să-1 înţepe, de-1 ustură şi inima din el. 

«Ţiganul rabdă, cât rabdă, până când în sfârşit vS(}end că 
fluma se îngr6şă prea tare, începu să strige pe naşul din 
6sputerl : 

Pune, nasule, scara, 
Vedă-ţî-aşî îngroparea, 
Mâncâ-ţî-aşî comandarea, 
Că m'omor 'albinele, 
Uitâ-mi-te-ar binele! 

«Da naşul al dracului! ... Se depărtase cât colo de copaciu 
}\ se făcea că n'aude. 

«Atunci bietul Ţigan, vS4^nd că n'are în cotrou, îşi luă 
inima în dinţi şi se lăsă jos din copaciu, deşi de la scorbură 
până jos o fi fost aşă vre-o trei stânjeni şi mal bine. 



212 

Husdup, 

Fire-ar al dracului stup!» (1) 

Gărgăunul, după cum am amintit şi mal sus, e un viespe 
f 6rte neastîmpgrat, îndrăsneţ, lacom, răpitor, răutăcios şi pe- 
riculos. De aceea flgureză el f6rte adese-orl în vorba de 
t6te filele a Românilor din cele mal multe părţi ca un pro- 
totip de îndrăsnâlă, lăcomie şi rSutate. 

Âşă când cine-vă cere de la altul o desdăunare prea mart 
pentru un 6re-şl care lucru de nimica, se cjice : 

Mă! nu fi Gărgăun, ce-mî ceri atâta! 
saii : 

Vrei să ieî şi pielea de pe mine, ca un Gărgăun? 

Iar când are cine-vâ mulţi copii, cari sunt din cale afari 
r6I şi mâncăcioşî, se ^ice : 

N. are o mulţime de Gărgăuni, cari ii fac vidţa amari (3). 

Când e un sgomot de vorbe multe ; când un concert e prost 
executat, dar mai cu s6mâ când preoţii şî cântăreţii bise- 
ricesc!, cari n'au nici o sciinţă musicală, urlă prin biserid 
aşâ cum se pricep, se (Jice că: 

Urlă ca Gărgăunii. 

Când voesce cineva să îndegeteze primăvara cjîce: 

Când o începe a bâzâî Gărgăunii (3). 

Când cine-vâ începe a nu şi mai ved6 de treburi şî a 
umblă fără rost, se (Jice că: 

I-au intrat Gărgăuni în cap, 
sau : 

Are Gărgăuni în cap, 

sau : 



(1) Sandu Pungă-golă, Din traista luî Moş Stoica, Braşov 1890; P- 
62—66. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi com. de P. 
Scripcariu. 

(3) Dat. Rom. din Ţăra-Român^scă, com. de S. Sa păr. T. Băl&şel 



213 

E cu Gărgăuni în cap, 
ori : 

Umblă tot cu Gărgăuni în cap (1). 

Gărgăuni au însă mai ales tinerii şi tinerele, cari sunt 
morezaţl cam fără voia celor în drept. Ba Gărgăuni se 
lîce că au şi bătrânii, cari — cum spune un poet, — după 
ecoll de amorţire vor să fie tineri (2). 

Omenilor cari sunt capricios! sau tonatici, cari umblă le- 
a, precum şi celor ce se ocupă mal mult cu lucrături de 
limica, Ii se (}ice asemenea că : 

Umblă cu Gărgăuni în cap (3). 

Tot aşâ se 4ice şi celor ce sunt cuprinşi de gânduri rele, 
taţi cari vreau să facă cul-vâ vre-o daună sau neplăcere, în- 
lemnaţl fiind la ac6sta de către alţii mal ajunşi de cap, mal 
şireţi şi mal vicleni decât dînşii (4). 

însă precum sunt unii, cari bagă sau vâră altora Gărgă- 
mî în cap, tot aşâ sunt şi alţii cari nu numai se fălesc că 
e-'Or 8c6te Gărgăunii din cap^ ci tot odată îl şi scot. 

De aici apoi şi locuţiunile ameninţăt6re : 

I-oiu scutură eu Gărgăunii din ureche! (5) 
sau: 



(1) In Bucovina şi la I. A. Zanne, Proverbele Românilorj voi. I, p. 
179 ;— Th. D. Speranţia, Vorba de acasă, publ. în Revista nouâ^ an. V, 
îucurescî 1893, p. 428; — S. Mihăilescu, Proverbe şi (ficătorî, publ. în Şe- 
ţeiorea, cit , p. 2t9 ; — Laurîan şi Massim, Glossariu, p. 259 : « Oârgăun 
I. m. Crabro ; insect, muscă mare, Bondariu ; metaforice : acest om are 
narî gărgăuni în cap; nu-î poţi scote gărgăunii din cap; ve^î şi 
Găun în Dicţionariu. > 

(2) Th. D. Speranţia, loc. cit. 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(4) I. Pop-Reteganul, Minte de mv^re, şi pace! publ. în Noua Revistă 
română, cit, p. 143 : «Fiu-so Niculae numai rar abâteă pe la ea, şiatunc! 
au şedea mult. că Pavel filerul le băgase Oărgăunî în cap, că de aceea 
abate Niculae pe la ei, ca să-i Iacă parte din moşie, dar nu i se cade^ 
că moşia a fost numa! a lele! Ana, deci se cădea s'o lase totăfete!, că 
aşă <}ic legile ţării, ce-I al tatălui să fie al feciorilor, şi cel al mamei 
să fie al fetelor.» 

(5) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 480. 



214 



I-oiu scote eu Gărgăunii din cap! (1) 

sau: 

Lasă-1 pe mine, că-î scot eu Gărgăunii din cap ! 

Iar după ce î-au scos Gărgăunii din cap, adecă dupăn 
1-a abătut de la fapta cea rea ce avea de gând să o fad, 
ori de pe calea cea rătăcită pe care apucase : 

Dâ-Î pace, că i-am scos Gărgăuni! din cap! 

sau: 

Lasă-1 acum în pace, că î-am scos etî Gărgăunii din cap ! 

în fine Românii din Bucovina precum şi cel din Tran- 
silvania numesc pre Ţigani pentru prea marea lor îndrăs- 
n61ă cu care umblă la cerşit : Gărgăuni, tem. Gărgăună (% 
iar cel din Banat numesc Bârnăuzî pre dmenil cel năUn- 
tocî, caii umblă de capul lor şi caută să facă tot lucruri 
rele (3). 

Cu t6te însă că Gărgăunul e aşâ de rău şi de periculos, 
după cum s'a v6(Jut din cele ce s'att amintit până aîcia 
despre dînsul, totuşi Românii se folosesc, dacă nu de alta« 
măcar de cuibul s6u, pre care îl numesc, ca şi pre cel de 
viespe, Viespariu şi Gespariii sau GespariU 7nare^ şi pre care 
îl întrebuinţăză la felurite rane, mal ales însă la tăietur\y\i 
beşica cea rea şi la per. 

Aşâ ce! ce voesc să vindece tăieturile sau alte rane cu 



(1) I. Creangă, Amintirt, p 79: «De şăî-^ecl şi mal bine de ani, de 
când slujesc preoţia, vo! aveţi să mă învăţaţi tipicul, pui de năpârci ce 
sunteţi ! Ia staţi colea să vă scot eu Gărgăunii din cap / . . . Şi svrrr. ca 
pravila cea mare după călugăr.» 

(2) Domeţiâ Dogariu, op. cit., p. 5 : «Moş Toma Badiceanu eră veselii 
Românilor şi spaima Ţiganilor, căci dînsul, or! şi unde îi întâlnii pe 
Ţigani^ se atingea îndată de dînşii, batjocorind u-i şi poreclindn-i ca tot 
felul de ponose, ca d. e. Faraon, Bareaon^ balaur, cioroitî, piţigoiu, ci- 
ripoiu, babă necurată, şi câte şi mal câte altele, din care causă sermaml 
Ţigani, când îl zăriau. îl ocoliau de departe.» 

(3) Corn. de d-1 Aurel lana. 



215 

:3însul, ÎI usucă bine şi apoi, sfărâmându-1 şi pulverisându-1, 
ti pun amestecat cu apă pe tăieturi sau alte rane (1). 

Pentru cel ce au beşica cea rea se m6ie în uncropel (apă 
sftlduţă) şi apoi se lipesce pe băşică, anume ca acSsta să nu 
W0 înfrupte, adecă să nu se facă mal rea. Băşica, în urma 
, dacă nu a apucat a se face tdtă, se int6rce şi se vindecă. 

Tot aşâ se face şi cu perul (2). 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Tânase Gheţău. 
<2) Dat Rom. din Galanescl, dict. de Ilăna Cârstean. 



VIESPELE. 

(Vcspa Yulgarls L.) 



Românii din Bucovina cunosc mal multe specii de inseek 
sub numirea de Viespe sau Gespe, Zespe şi Zespe^ pL rieţij 
Gespî^ Gespcî şi Zespci. 

Cnil dintre aceşti Viespi sunt mal mari, iar alţii mal iDkl{ 
Cel mal marî se numesc în genere Viespt^ iar cel mal mid 
Viespişori^ Viespuşorî, Gespişorî, Gespuşorî^ Zespiforî, i\ 
Zespcişorî^ sing. Viespişor, Viespuşor^ Gespişor^ Geq9iifor,| 
Zespişor şi Zespcişor. 

Noi, în şirele urraăt6re, vom vorbî numai despre cel eej 
se ţin de familia Viespeluî comun. 

Iar viespii, cunoscuţi Românilor după nume, cari se ţaj 
de ac6stă familie, sunt: 

Viespoiul {l)y fem. Viespâică (2) sati Gărgăunul^ lat Veapil 
Crabro L. 

Viespele^tem. Viespea pi. artic. Viespii^ tem. Viespile^ nnmil 
în Bucovina încă şi Viespă, Giasp^ fem. Giaspd (3), Gespe^ pi 



(1) Dat Rom. din Tereblecea, corn. de Paul Scripcariii; — I. SliTÎd 
Băiat sărac^ poveste publ. în Convorbiri literare, an. XV, Iaşi 18K. 
p. 465: <Când eră să ^să din codru de al şesele, trecând pe lingi o 
părîu cu apă limpede, el vă^u un Viespoiii bătendn-ae în valorile ipci 
şi i se făcd milă de biata gânganie. £1 luă dar o creangă uscaţi |î o 
ţinu cu un capăt în dreptul Viespoiului, ca să se pună pe em şi si m 
ridice pe aripi. Viespoiul ăsta eră chiar matca viespilor din codri acÂ* 

(2) Gr. G. Tocilescu, Materialurl folkloristice, Bucuresol 1900, p. fi^ 

(3) Dat Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciâ. 



217 

Geapt, Gespeî şi Geschî, fem. Geapă (1), Zespe şi Zespe^ pi. 
Zespî^ Zespcif Zeschî şi Zespi^ Zespcî şi Zeschi (2) ; Viespe 
de casăy Viespe de câmp şi Viespe de pămînt (3) ; în Mol- 
dova : Viespe şi Zespe, pi. Zeschî (4) ; în Ţ6ra-Român6scă : 
Viespe de gen. fem. (5); în Banat: Viespe^ V6psă{&)şi Bâ- 
zoniu (7) ; în Biharia : Iurişor (8) ; la Românii din Meglenia : 
Gîaspi; iar la cel din Macedonia: Viaspe (9), lat. Vespa vul- 
garis L. şi: 

Viespele de pădure (10), lat. Vespa silvestris Scop. sau Vespa 
holsatica F. 

De 6re-ce însă despre ViespoiH sau Gărgăun am vorbit 
deja în articolul premergător, de aceea îl vom trece aicea 
cu vederea şi vom vorbi numai despre cele-lalte dou6 specii 
amintite în şirele de mal sus. 

Viespele sau Viespea, care e ce-vâ mal lungăreţ şi mal 
subţire decât o Albină, îşi face cuibul sSu, numit pretutin- 
deni, în t6te ţările locuite de Români, şi Viespariu sau Ges- 
pariu (11), Viespariţă sau Ghespariţă (12), dîntr'o materie 



(1) Dat Rom. din Litenî, distr. Sucevei ; — a celor din Vicovul-de-jos, 
dict. de Toader Parcea; —a celor din Budeniţ, dict. de Măridra Dutcă.— 
Cuv. Viespe de gen. fem. se întrebuinţeză mai cu semă la ţeră, iar la 
munte se întrebuinţâză mal mult numai cel de gen. mase. 

(2) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de G. Cârstean ; — a celor din Bu- 
deniţ. dict. de Măr. Dutcă. 

(3) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de G. Onciul ; — a celor din 
Oprişeni, dict de lacob Popovici ; — a celor din Putna, dict. de loan Pus- 
drea ; — şi a celor din Dorotea, dict. de llie Brădăţan. 

(4) Dat Rom. din Bogdănesci, jud. Suceva, dict de Nic. Const. Carp: 
^Zeschil sunt ca albinele de mari.> 

(5) Com. de S. Sa păr. T. B&lăşel. 

(6) Com. de d4 los. Olariu. 

(7) Dict. de d-1 Vasile Loichiţă, stud. teol. la facultatea teol. din Cernăuţi. 

(8) Com. de d-1 El. Pop. 

(9) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(10) Dict de I. Pusdrea şi Iac Popovicî. 

(11) Dat Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, com. Paşcani, 
dict de lord. Bran; — a celor din Banat, com. Jebel, comitat. Timiş, 
dict. de d-1 Vas. Loichiţă ; — ve^î şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală, 
p. 14 ; — Laurian şi Massim, Dicţ., t II, p. 1.677 ; — D. Ananescu, Zoo- 
logia, p. 225. 

(12) Rădulescu-Codin, O semă de cuvinte din Muscel, Câmpulung 
1901, p. 33. 



I 



1 



218 

subţire şi uscăcidsă asemenea hârtiei pe sub streşinele şi prin 
podurile caselor, din care causă se numesce el apoi şi Ftei^ 
de casă, precum şi prin grădini şi câmpii, şi anume în ace0h|' 
din urmă in pămînt, din care causă se numesce el apolţ 
Viespe de câmp sau Viespe de pămînt (1). 

Viespele de pădure^ care e ce-vâ mal negricios decât cd 
de casă, işl face cuibul sSâ în forma unul oti de găini sil 
a unu! măr printre crengile arborilor şi ale tuf arilor sa&ş 
numa! de-asuprapămîntulul întărit de vre-un obiect 6reşl-cait 

Iar de când şi din care causă îşi fac aceste spedlde 
viespi cuibul lor dintr'o materie subţire şi uscficidsft, aseme* 
nea hârtiei, ne-o spune următ6rea legendă din ŢSrorRomi' 
nes că : 

«După ce bunul Dumnezeu a făcut pămîntul cu t6te e^ 
burile şi copacii după el, a făcut apoi şi tot felul de dobi- 
tdce, de jigăniî, jivini şi tdte felurile de gângănii, cari mişd 
pe faţa de pămînt. 

«După ce a isprăvit de făcut pămîntul cu t6te erburile |i 
copacii, cu apele şi cu t6te ce mişcă pe el şi sbdră în vii* 
duh, cu pescii şi jivinile, ce în6tă în apă; după ce a ispri- 
vit cerul cu s6rele, luna şi stelele, apoi s'a aşezat pe iu 
scaun şi a dat porâncă^ ca t6te făpturile sale: dobitoc maie 
ori mic, jivină, pasere, pesce şi gânganie, copaciu şi erbaif, 
şi t6te, t6te, câte sunt în lume, să vie la scaunul sSu, ca si 
le blagoslov^scă şi să le deă orândă fie-care ce are să fad 
în lume. 

«Fie-care veni, aducend bunului Dumne(}eii câte un dar 
după puterea sa, şi Dumnezeu după apucătura fie-căruiail 
rânduiă. 

<^Oia aduse lână şi lapte, şi Dumnecjau o blagoslovi si 
îmbrace casa Rumânului cu lâna el, iar cu laptele să sature 
copilaşii; Albina aduse în dar lui Dumne(}eii miere dulce 
şi c6ră cu miros de flori, şi Dumnezeu o blagoslovi ca cu 
mierea el să îndulcâscă masa omului, iar cu c6vs. să lumi- 
neze bisericile la sf. slujbă. Şi aşă că t6tă făptura luă 
blagoslovenie după strădania el. 

«Veni şi rândul Viespei, 



(1) Dict. de G. Onciul. 



219 

« Viespea, din firea el leneşă şi învdţată să trăâscă maţ 
^llt din furtişaguri, pe unde pate, c^ eră să aducă ca dar 
lA Dumnezeu? Dar şi cu manile g61e iar cum să vie îna- 
Utea scaunului celui prea înălţat? Luă din fugă şi ea un 
leticel de hârtie de mucava şi veni la Dumnezeu. 

«Dumnezeu pricepi îndată şiretenia Viespeî şi cât e de 
ameşă şi de aceea o blestema ca t6tă munca el să se pre- 
ticft !n petice de mucava şi ea să se arănâscă numai din 
arat. Locuinţa el să fie mai mult prin podurile afumate 
ile 6menilor şi toţi să-I strice cuibul eî. 

«Şi de atunci şi până în (}iua de a4I aşă a şi râmas: că- 
.uicilo el sunt făcute par'că din mucava şi şed atârnate 
>rin podurile caselor, par c'ar fi într'adins puse la afumat. 
Iar arana ei este mal mult din furat de unde p6te, şi mă- 
lAncă ori-ce găsesce, până şi mortăciuni, şi toţi îi strică 
miibul el». (1) 

Toţi Viespii^ despre cari ne-a fost până aici vorba, sunt 
kSrte răi şi mal cu s^mă când sunt zădăriţi. Atunci nu se 
a.8ă în ruptul capului, până ce nu muşcă pe cel ce I-a ză- 
Iftrit 

Causa însă de când şi de ce anume sunt el aşă de r6I, 
nie-o arată următ6rea legendă din Transilvania, corn. Fă- 
rftjgăâ, care ne spune tot odată şi de la cine li se trage şi 
>riginea : 

«Se (}ice că o strănep6tă de a lui Cain ar fi avut mal 
mulţi copil, cari de cari mal râi, mal neînţelegdtori şi mal 
Eieascultătorl. Când cine-vă îî mână după un lucru, eî adu- 
[^eau în batjocură altul, aşă cât nu eră modru ca omul să 
se p6tă folosi de el. 

«Mama lor, care nu eră alta decât o pajură învăpăiată 
şi rfiutăcidsă, ^^xxa şi n6ptea nu făcea alt ce-vă, decât că 
blestemă, suduia şi bătea, de-ţl eră mal mare scârba când 
o vedeai. 

«Copilul cel mal mic, care eră pârjol, pârjol de blestemat 
şi neastîmpSrat, aflând odată pe mama sa în duşuri rele, 
s'a luat la c6rtă cu dînsa, de sună nu un sat, fără un cap 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



220 

de ţâră, de-ţl eră mal mare grdza să-I asculţf. Mal pe ui 
ajunseră chiar şi la păruâlă. 

«Mama însă, voinică cum eră, nu se prea lăsă. La u 
însă, muşcând-o băiatul de gât, I-a supt tot sângele, \ 
când a murit. 

«Mama, trăggnd de m6rte, 1-a blestemat ca n6m din d< 
lui nimic să nu se al6gă, şi viţă de viţă de a lui să ui 
lumea, dar între 6menî să nu aibă loc, fără numai în 
ţile lemnelor găun6se (scorbur6se). Din om, ce e, neni 
năm de al luî să se prefacă în musce cu ghitnpt veni 
iar sângele el numai în venin să se prefacă !n trupi 
şi al urmaşilor lui. 

«EI, aurind blestemul mamei sale, a alergat în sprec< 
şi pe cât alergă mal tare şi mal repede, pe atâta i sep 
că se face mal uşor şi mal mic, până ce în urmă s'a 1 
într'o diminâţă într'un Bunzar cu trupul galben, el 
6menii îî cjîc Viespe^ (1). 

Şi de 6re-ce Viespii sunt aşâ de r6î, de aceea cel ci 
esce ca sâ nu fie muşcat, trebue să se ferâscă de dînţ 

E adevărat că muşcătura lor nu produce o umflătura 
de mare ca cea de Albină^ ci numai un fel de pată c 
ban de mare şi roşiatică. Dar pentru aceea, fiind frtrt 
nin6să, nu numai că ustură grozav de tare, ci e în ac 
timp şi f6rte pericul6să. 

Drept aceea cel ce a fost muşcat de vre-un Viespe, \ 
a se vindecă, trebue numai decât, nemijlocit, după ce s 
muşcat, să stupăscă în palmă şi să se frece cu stup 
acesta pe locul muşcat (2), sau să puie pe dînsul o buc 
de fier, şi atunci usturimea îndată încetăză, umflătura se 
umflă şi muşcătura se vindecă (3). 

O s6mă de Românce însă, mal ales din Transihn 
rostesc în acelaşi timp încă şi următ6rea descântecă, 
4ic ele: 



(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. Rom. din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicî. 

(3) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de P. Scripcariu. 



221 



3pe rău, 
arău, 

spe blestemat 
le-astimpărat, 
venit 
.1 găsit 
N. N. numit, 
acu tăii 
î împuns, 
î străpuns, 
sânge-o curs. 
1-aî înţepat, 
sânge-o dat, 
e-ai blestemat, 
spe rău, 
rî pe părău, 
-ţî nămu tău, 
eşti din năm rău, 
eşti veninos 
primejdios, 
•ire-ai ca fumu, 
colbu. 



Ca câta. 

Ca negura. 

Iată vin 

Cu piele din pielea ta, 

Cu dar de la Precista; 

Cu sânge din sângele tău, 

Cu dar de la Dumne(j[eu, 

Ca să te scot 

Din ăst loc 

Cu soroc 

Pentru tine fără noroc. 

Fugi viespe veninos 

Şi anevoios, 

Şi primejdios. 

Că de nu-î vrea 

De te-oiu apucă, 

Vaî de pielea ta ! 

Fugî de tot 

Cu venin cu tot. 

Scutură-te de venin 

Şi lasă sănătos deplin 

Pe N. N. Amin! 



scântăt6rea saii descântătorul, în timp ce rostesce aces- 
vinte, ţine un viespe mort într'o motoşcă^ în care are 
ârf de cuţit scos pe jumătate afară, cu care apasă me- 
până (Jice descânteca de nouă orî, apoî unge rana cu 
)at şi, aruncând viespele şi cuţitul în apă, 4ice: 

Pe când Ic-a căută. 

Atunci să mai aibi bdla asta(l). 

se atinge de viespariu, apoi acesta servesce Români- 
>arte ca lăc spre vindecarea maî multor b61e, precum 
rerii de urechi, a orbalfulut^ buboielor 6rbe^ a bdleî celei 
(epilepsia), a speriatului, a brânceU şi parte spre fa- 
i căţelanilor {2) ca să fie rSÎ, precum şi spre cun6scerea 

viit6re. 



Dat. Rom. din Chiraleş, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 
Căfelan, căţel de vre-o câte-vâ luni. 



222 



Aşă cel ce are durere de urechi^ caută un viespanik 
aceştia şi aprin(Jându-l se afumă cu dînsul la urechi (1). 

Pentru orbalţ se iea un cuib de viespe, se amestecă cu bot* 
tine de faguri de albină, se fierb bine la un loc, şi apdlj 
scurgând u-se, se spală cu apa ce a rfimas pe locul orbăldt^j 

Pentru bubdiele 6rbe se ieatt frunziş6re de viesparitl, 
m6ie în apă călduţă şi apoi se pun pe bubdie. FăcSndiHtl 
ac6sta, buboiul in scurt timp se sparge, se scurge şi se ml 
decă (3). 

Pentru b6la cea rea se iea un viespariii, se fierbe şi api 
în care s'o fiert se dă celui bolnav de b6ut (4). 

Pentru speriat se afumă cu cuib de zespcl^ mal ales copft! 
şi anume Sâmbătă săra şi Duminecă s6ra, când e lună yeche(!iii 

Pentru brâncă se fierb eăsuicile de viespi sati cdfiţile (Q 
Lunia în apâ, şi apa în care s'au fiert se dă apoî celui bolotr 
de brâncă, de se spală cu dînsa pe cap. Aşă se face ac^ 
în trei luni de-a rândul (7). 

Cel mal bine e însă când cel ce află vre-un viesparii, H 
risipesce şi nimicesce, căci atunci se risipesc şi tdte rSati* 
ţile dimpreună cu dînsul (8). 

Cel ce voesco să aibă câni r6î pe lângă casa sa, cauţi 
un viespar, îl dumică mărunţel şi apoi, punendu-1 în mân- 
care, îl dă dimpreună cu acâsta căţeilor saii căţelanilor d« 
mâncat, 4îcend: 

Cum o zespea de iute şi de nesuferită, aşă să fiî şi tu 
de iute şi de nesuferit. Şi, afară de mine şi de cel de casa. 
pre altul nimeni să nu-1 suferi! 



î\ 



(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de I. Pusdrea;— a celor din Moldoti, 
corn. Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Udescî, com. de Darie Cosmîuc. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit, p. 14. 

(o) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de G. Cârstean;— tot de acolo, dict 
de G. Galan: «Cuibul de zespe se întrebuinţezâ la afamat de ipiriot 
şi pentru umflături. 

(6) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel : ^Căsuicile viespilor în graiul po- 
pular se numesc şi Câşifi. • 

(7) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(8) Dr. N. Leon, op. cit., p. 14. 



223 

Căţelul, ce a mâncat o ast-fel de mâncare, se 4^ce că se face 
"dfi ca un viespe (1). 

^ .|!>acă află cîne-vâ vre-un viespar în sterina (2) secării şi 
fpesce să scie cum va fi 6rna viit6re, atunci măs6râ înăl- 
^paea lui de la pămînt, şi dacă acesta e până la genunchi 
[e sus săli şi mal sus, atunci se crede şi se 4ice că atâta de 
pis, adecă gros, sau de înalt va fi şi omStul în 6rna viitdre. 

Ţot aşă fac o samă de Români şi atunci când găsesc vre- 
m cuib de zespi asupra t6mnei în pămînt; scobesc în lă- 
intru şi caută cât de adânc e făcut cuibul în pămînt. Şi dacă 

tare adâncit în pămînt, atunci se crede şi se 4^ce nu nu- 
na! că va fi mult omât, ci tot odată că şi ârnă va fi frigu- 
6să. Iară dacă nu-i tare adânc făcut cuibul, atunci se crede 
fi se ^ice că ărna nu va fi frigur6să, ci mai mult moloşag 
lecât ger (3). 

Maî departe se 4^ce că dacă Viespile îşi fac cuiburile lor 
idânc în pămînt, atunci nu numai că va veni 6rna de grabă 
^i va dură lung timp, ci va fi tot odată şi mare ger. Iar dacă 
şl fac cuiburile pe de-asupra pămîntulul, atunci se crede 
»ntrariul (4). 

Alţii iarăşi cjic că atunci când îşi fac Viespii cuib în pă- 
nînt, are să fie 6ma uş6ră, iar când îşi fac cuibul prin fagi, 
3rin bra4i sati prin alţi arbori înalţi, atunci are să fie 6rna 
(5). 



(1) Dat. şi cred Rom. din Vicovul-de-sus, com. de d-1 loan Nistor, 
cant. bis;— a celor din Igescî, dict. de loan Danilescu: «Dacă se va luă 
an cuib de Zespe, pi. zesptcX şi se va da unul căţelan (câtel) de mâncat^ 
se 4i^e că căţelul acela va fi reu ca un zespe";-— a celor din Budeniţ, 
dict. de Măr. Dutcă: tDacă se dă un cuib de gespe, şi maî ales când se 
află într'însul mult! căţei de gcspî, amestecat cu chiperiu, unul cate) 
de mânca ty atunci căţelul respectiv se face forte rău.» 

(2) Sub CUV. sterină înţeleg o semă de Români din Bucovina, precum 
bună oră cei din Vicovul-de-sus, paiele de secară saii de grâu, cari ră- 
mân în pămînt, după ce s'a secerat deja secara sati grâul.» 

(3) Dat. şi cred Rom. din Vicovul-de-sus, com. de d-l I. Nistor. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Gura-Sadoveî, com. de Leon Latiş, stud. 
gimn. 

(5) Cred. Rom. din Dorotea, dict. de d-i Ilie Brădăţan. 



224 



In fine se maî 4îce încă că, când vara sunt viespî i 
erna va fl mare (l). 

Iar când umblă Viespii r6tă în jurul stupinelor, e 
că are să vie o ărnă grea (2). 

Se întîmplă fdrte adese-orl că Viespii umblă pe lâng 
pine, mal ales t6mna, nu numai când are să fie ârna 
ci şi de altă dată şi, intrând în ştiubeie sau coşniţe, p( 
albinele^ simţind frigul, se retrag către vârful coşniţelor, 
mierea din acestea (3). 

Deci cel ce voesc ca să nu se întîmple acostă pradă 
fac o motoşcă du urzici de sub noua garduri şi, pe la m 
nopţii, îmbrăcaţi ca nisce buduhale, se duc lângă st 
şi 4ic ' 



Motoşcâ, motoşcuţă! 

Cu greu te-am cătat, 

Cu greu te-am aflat, 

Cu greu te-am legat 

De sub gard, 

De lângă gard, 

La măturat 

Şi la aruncat 

De viespî răi. 

De viespî blestemaţi 

Şi destrăbălaţi 

Şi înveninaţi; 

De viespî veninoşi 

Şi primejdios!. 

Şi obraznici 

Ca nisce pul de draci, 

Vină, 

Alină 

Durerile la nlbinâ. 

Că el or venit 

Şi mî-o jăfuit 



Miere din fag, 
Cară din prag, 
Miere, mieriş6ră 
De prin făguşore 
Şi le-o lăsat gdle. 
Hai urzică, 
Hal voinică, 
Şi-î alungă, 
Şi-î fugăresce, 
Şi-î scorbăcesce, 
Câ-s tâlhari, 
Că-s hoţomani. 
HaidaţI urzici 
Mici şi voinici. 
Pe el alungaţi 
Afară din stupină, 
Afară din grădină, 
Afară din ogradă, 
Afară din livadă. 
Ca urma să li se perdâ 



(1) M. Lupescu, Superstifiîj publ. în Gazeta aătânuluîy an. X\\H^ 
1898, p. 68. 

(2) Cred. Rom. de pe Câmpia Ardeiului, com. Fărăgău, com. dt 
Th. A Bogdan. 

(3) I. Costin, Manual de stupărit, p. 27. 



225 

iul descântător, când rostesce descânteca acesta, mătură 
itenit cu motoşca de urzict pe dinaintea coşniţelor. Apoi 
d acesta descânteca de trei ori, motoşca o pune pe stu* 
ca să păz^scă albinele, iar el se duce până Ia pdrtă 
ând şi suflând de trei ori peste p6rtă (1). 
spre viespi şi cu deosebire despre Viespele de casă, 
i şi unele proverbe şi locuţiuni. 
ă vre-o câte-vâ şi dintre acestea: 

Viespea încă ar pofti 
Cât de multă miere. 
Dar numai albina 
O adună 'n coşniţă (2). 

Viespea miere după ce nu face. 
Sare şi te 'mpunge cu ace (3). 

Viespea după ce miere nu face, 
apoi şi împunge. 

te proverbele acestea se <}îc despre acel 6menl, cari nu 
lî că nu aduc nici un folos, dar te şi vat6mă. 

A fi ca o Viespe f 



A fi ca Viespea^ 
ecă: iute, reu peste fire. Se 4îce mal mult femeilor. 

A cântă ca Viespea, 
ecă: a cântă înţepat, cu glas ascuţit. 

A fi Viespar 

ce de o casă unde toţi sunt rSî, gâlcevitorl. De aceea 
unul e mal bun între eî se ^i^e că : 

Trăesce în Viespar. 
A fi Viespărie, 



)at. Rom. din Bistra de lângă Abrud, dict. de un stupar de acolo 

i. de d-1 Th. A. Bogdan. 

Şe^etorea, an. III, Buda-Pesta 1877, p. 41. 

Vnton Pann, Prov.y II, p. 112. 

i.^ii, Insectele. 15 



226 

adecă : a fl adunătură de 6menl rSI, gâlcevitorî. 

A înţepă ca o Viespe, 

A înţepă cu vorba, a fi rSu de gură. (l) 
în fine merită a fi amintit şi aceea că o mulţime mare 
viespi se exprifnţ prin cuv. Viespărie. 



(I) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Ţ6ra-Roraânescâ, cod 
S Sa păr. T. B&lăşel. 



DRÂGHICIUL 

(Crabro cephalotes Sh.) 



Drăghiciul, e un fel de viespîşor, care sâmână în pri- 
inţa corpuluT întru cât- vă cu Furnica aripată (1) saii cu 
\ărnăuzii mici (2). 

El se ţine prin găurile făcute de Cart prin lemne precum şi 
»rin ziduri, unde, după cum spun o s6mă de Români, prinde 
^arii şi-I om6ră şi unde-şl depune tot odată şi ouSle sale. 

Vara, şi mal vârtos la adunatul fânului, Drăghiciul supară 
5rte tare pre 6menl, pîşcându-I f6rte simţitor, ast-fel că aceştia 
resărind cu spaimă de pişcăturile sale, nu se pot rabdă de a 
u-1 blestemă şi a (}ice: 

— Cine ţl-a pus nume Drăghiciu din drag, n'a nimerit-o, 
i maî bine eră să-ţl fi pus nume Drdchiciu din drac^ pentru 
ă al dracului mal pisci, fire- al al dracului să fii ! (3) 

Drăghiciul e de diferite mărimi şi p6te că şi de diferite 
oluri, mari şi mici. însă numai cel mal mici pişcă. 

Drăghiciî îşi caută nutrim întul lor pe flori. Când se în- 
>rc din câmp sunt plini de polen, pre care îl depun în găurile 
e Cari (4). 



(t) După spusa Rom. din Banat, corn Maidan, corn. de d-1 S. Liuba, 
ivâţător. 

(2) Tot de acolo, corn. de d-1 los. Olariu : •Drăghiciul are multă ase- 
lănare cu Bămăueiî mîct.» 

(3) Com. de d-1 S. Liuba şi de d-1 los. Olariâ : •Drăghiciul nu pro- 
uce nici un folos 6menilor, dar peste vară supără omenirea cu pişcatul 
ău cel simţitor.» 

(4) Com. de d-1 S. Liuba. 



FURIŞORUL. 

(Pompllus Tiaticus Latr.) 



Este un fel de viespişor negricios, care-şl face cuibul sH 
de regulă pe drumuri şi pe cărări, şi care nu odată, când 
e zădărit sau când îl stă cine-vă în cale, îl muşcă f6rte tare 

Acest viespişor se numesce în Bucovina: Zespe mâţi' 
ţică (1), iar în Transilvania: Furişor (2), Furieş (3), Lent{k\ 
Ţibocă^ pi. Ţibdce (5) şi Ţibocuţă^ pi. Ţibocuţe (6). 

Un alt-fel de viespişor, asemenea negricios, care-şl face 
cuibul s6u mal mult prin borţl şi scorburi de copaci şi care 
se ţine tot de familia Furişoruluiy se numesce atât în Bucovina 
cât şi în Transilvania : Viespe negru^ fem. Viespe nigrd (7). 
lat. Pompilus niger Fabr. 

Despre aceşti viespişor! sau muscuţe, după cum le mal 4ic 
uniî (8). există la Români următârele credinţe şi datine: 



(1) Dat. Rom. din GalanescI, dict. de loan Ungurean : ^Zespea mâtiţieă 
e negră şi Ia trup ca furnica. Ea bortesce şi-şî face cuibul drept în pâ- 
inînt. Muşcă forte rcu, mal ales când arde sorele, şi ustură de Domce 
feresce > 

(2) Dat. Rom. din Somfalău. 

(3) Dat. Rom. din Bistriţa. 

(4) Dat. Rom. din Fârăgâu. 

(5) Dat. Rom. din Bistriţa şi Beşineu. 

(6) Dat, Rom. din Şîeu-Măgeruş; — a celor din Caila, Sfîntu şl Ar- 
calia. — Tote numirile acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan. 

(7) Dat. Rom. din Udesci, corn. de d-1 Darie Cosmiuc, jurist, şi a celor 
din Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(8) Com. de d-1 Th. A. Bogdan : ^Ţibocuţa este o muscufă niici,Ge-9Î 
tace moşinoie pe cărări şi pişcă forte tare.» 



229 

Furişorul e sflederul dracului, că umblă tot în calea 
omului (1). 

Furişorul, e pismaşul somnului (2). 

Furişorul de te va muşcă când dormi în vremea fânului, 
» semn să te scoli că are să-ţl pl6ie fânul (3). 

Muerea guralivă e din nemul Furişorilor. 

Femeii limbute dă-I 99 de Furişori în 99 de <}îl©» câ va 
nuţi (4). 

Ţihdcele sunt copilele cele ţipate din cer (5). 

Ţibdeele sunt fetele Satanei (6). 

Jibâcele sunt spaima îngerilor (7). 

Ţibocuţele, când umblă tare, e semn de vreme bună (8). 

De nu doresci să al copil guralivi şi rfiutăcioşî, feresce-I 
le Ţibdce (9). 

Gând te muşcă Ţiboeufele, cji următ6rea descântecă şi udă 
ocul muşcat cu scuipat: 

Ţibocuţă ! Că de nu-î vra 



Fata temniţei, 
Fata Satanei, 
A Duhimaneî, 
A primejdiei ! 
Unde m'aî muşcat, 



Şi de nu-î lăsă, 
Unde te-ajung. 
Te străpung! 
Ptiu! n'aî mai fi, 
N'aî mai trăi. 



Lasă locul curat, I De nu mî-a trece-acî ! (10) 

Lenele când umblă, e semn de vreme grea (11). 
Viespii negri sunt copiii dracului (12). 
Viespele negru e feciorul dracului, deci daţi-I pace, de nu 
rreţl să aveţi de lucru cu tată-so (13). 



(1) Cred. Rom. din Şomfalău. 

(2) Cred. Rom. din Herina. 

(3) Cred. Rom. din Şomfalău 

(4) Cred. Rom. din Arcalia. 
(6) Cred. Rom. din Ragla. 

(6) Cred. Rom. din Bistriţa şi Buduş. 

(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(8) Cred. Rom. din Şieu-Crîstur. 

(9) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(10) Cred. Rom. din Şieu-Cristur. 

(11) Cred. Rom. din Fărăgău şi Socol. 

(12) Cred. Rom. din Ercea. 

(13) Cred. Rom. din Ţag. 



230 



Viespii negri sunt copiii cel rSI aî Mamei pădurii pre 
cari blestemându-I mama sa s'aâ prefăcut în viespi veni- 
noşi (1). 

Mal mulţi Viespi negri, de te vor muşcă, vel muri (21 

De vel omorî însă 99 de Viespi negrit vel scăpă un pi- 
cătos din iad (3). 

Căci când cine-vâ om6ră un Viespe negru. Dumneaei 
se bucură (4). 

Iar când găsesci un viespe mort, acopere-1 cu pămintd 
de nu, Dracul îţi face vrajbă (5). 



(1) Cred. Rom. din Cosma. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(3) Cred. Rom. din Şermaşul de Câmpie. 

(4) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(5) Cred. Rom. din Ţagul mare. — T6te credinţele şi datinele acesttt 
mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan. 



FURNICA. 

(Formlca nigra Latr.) 



Româniî cunosc mal multe feluri de furnîcî, şi anume: 
Furnica mare, numită şi Furnică de pădure, Furnică săl- 
batică (1) şi Furnicar, pi. Furnicari (2), lat Formica rufa L. 
Furnicarul roşu (3) sau Furnica de copaciu (4), la Ro- 
mâni! din Macedonia Fur (5), lat. Formica sanguinea Latr. 



(1) Pretutindeni In Bucovina ; — com. de d-1 El. Pop: «Furnica e de 
mal multe feluri: de casă şi sălbatică, care şi muşcă. Acestea fac şi 
fnuşinoiă din sdroburl de crenguţe;» — G. Crâînîceanu, Nomenclatura 
româno'latină din istoria naturală, publ. în Convorbiri literare, an. 
XXIII, p. 334;— Hasdeu, Etym. Magn., t. II, p. 1.673: «Furnicile sunt 
de trei feluri : furnică mare, furnică n4gră sau mică şi furnică ari- 
pită, care are aripi* (G. Dobrin, Transilvania, Făgăraş, com. Voila). 

(2) Pretutindeni în Bucovina ;- apoi în Moldova, com. de d-1 S. 
Theodorescu-Chirilean : ^Furnicarii sunt cu mult mal mari decât fur- 
nicile de rând. El îşi fac muşurdiele din cetină, paie, beţişore şi alte bu- 
cilţele măriş6re. chiar şi petricele. De multe ori, când se află pe un copac, 
adesea brad ori mestâcăn, şi sunt atacaţi de om, se ridică pe piciorele 
cele din urmă drept în sus şi stupesc un fel de acid acrişor. Printre 
dînşii se află şi furnici cu aripi, dar mai puţintele^;— dict. delordache 
Bran, pălmaş în Paşcani : «Subt Furnicar se înţelege furnica aceea, 
care-şl face tumicariul său pe sub copaci din cetină, bucăţele de frunză 
şi din felurite beţişore.^ 

(3) Com. de Ionică al Iul lordache Isac : «Eii cunosc trei feluri de 
furnici : Furnici de câmp, cari îs mici şi negre, apoi un fel de Fur- 
nici galbene şi nu prea mari, şi în urmă un fel de furnici mari şi 
roşii de pădure numite Furnicari;» — dict. de Toader lonesi din Vicovul- 
de-sus : * Furnicarul e de două feluri: unul negru şi altul roşu.» 

(4) Hasdeu, Etym, Magn., t. I, p. 730. 

(5) Com. de d-1 Per. Papahagi. 



232 

Furnica, dim. Furnicufă^ mase. Furnic^ pi. Furnici, artil f 
Furnicii (1), Furnică de casă. Furnică mică^ Furnică nigiiM i 
Furnică de fânaţ şi Furnică de câmp (2) ; la RomâiiS daj 
Meglenia şi la ce! din Macedonia: Furnigă^ pL Fumiă^\ 
iar la ceî din Istria: Ftirnică şi Furnigăy pi. ^tfnit96(4J 
lat. Formica nigra Latr. 

Furnica galbenă sau Furnica yălbie (5), lat Fornoa] 
flava L. ^i 

Furnica roşă sau Furnică de grădină (6), lat MyniiBi| 
levinodis, M. rubra Latr. 

Furnica mare trăesce numai prin păduri, de aceea se lAJ 
mesce ea şi Furnică de pădure. 

Tot prin păduri trăesce şi Furnicarul roşu saii /imij 

Furnica negră trăesce mal mult la câmp, şi mal ales nod^j 
e locul arat, negru şi gras. 

Iar Furnica roşie trăesce mal mult unde e locul băhnoEt 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de G. Onciul. 

(2) Pretutindeni în Bucovina ; — apoi în Moldova, dict. de lord. 6m 
şi com. de d-1 S. Theodorescu-Chîrilean : ^ Furnicile sunt de mainivlR 
feluri : Furnici negre, mici, cari nu muşcă veninos şi nu-ş! fac muţi- 
noiii mare. Ele adese-orî îşi fac muşunoiu din pâmînt lutos paâ nisip, 
şi de multe orî chiar şi în straturi > ; — com. de d-1 El. Pop : ^Fur» 
cile de casă îşî fac movilite din pămînt^ ; — HasdeU, Etytn. MagiL^tV 
p. 730. 

(3) Com. de d-1 Fer. Papahagi ; — ve<jiî de acelaşi : Megleno-Rtmăw. 
Partea II, p. 81 ; — Gustav Weigand, I>ie Aromunen, II Bd., LeipaglWi 
p. 50 şi 305 ; — Idem : Vlacho-Meglen, eine ethnographisch-philolosi- 
sche Untersuchung, Leipzig 1893, p. 23: <^Furnigă, pi. furnis, mr. Fur- 
nigcu pi. furnits.* 

(4) loan Maîorescu, Itinerar în Istria. Ed. 11, Bucuresc! 190(1 P- ^^ 

(5) în Bucovina, com. de maî mulţi inşi, în deosebi de Ionici al Iii 
lord. Isac şi G. Onciul din Frătăuţul-vechiu : ^Furnica galbenă de 
bahnă muşcă primejdios ca şi albina, şi când te muşcă multe, pop â 
te primejduesci.» 

(6) Pretutindeni în Bucovina şi Moldova, dict. de lord Bran;-com 
de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : Furnici roşi de mărimea celor negw. 
dar cari sunt vestite prin muşcăturile lor, chiar te îngroze8c*;-com. 
de El. Pop;— com. de d-1 los. Olariu: «Sunt maî multe feluri de far 
nici : mari şi mici, negre şi roşi.» 



233 

*pe fânaţe şi pril6ge. Se află însă f6rte adese-orî şi prin 

<|ErădinI(l). 

•^ Furnica mare sau Furnicarul e cea mal mare, iar Fwr- 

•%iea roşie e cea mal mică dintre t6te furnicile câte s'au în- 

llllrat mal sus. Acâsta este tot odată şi f6rte iute şi rea, de 
6re-ce când te muşcă, te umfli (2). 

^ T6te furnicile trăesc, ca şi albinele, în societate, une-orl 
eftte mal multe sute de miî. Şi fie-care societate se împăr- 

J|e8ce în femeiusce, bărbătuşî şi furnici lucrăt6re. 

Femeiuscele şi bărbătuşiî au într'un anumit timp de peste 

%ii şî aripi, iar cele lucrăt6re sunt tot-deauna fără de aripî. 
Deci pe cele dintâi poporul le numesce şi furnici sburătdre, 

^furnici cu ârpi (3) sau aripi şi furnici aripile (4), iară pe 

i^eele din urmă, adecă pe cele lucrăt6re safi fără de aripî, fele, 
sing. fată (5). 

t '- Larvele de furnică se numesc pui, sing. puiu, iar nimfele 
saii coconii se numesc în cele mal multe părţi atât din Bu- 
covina, cât şi din Moldova : saci, sing. sac sau săcuşorî, sing. 
săcuşor, pentru că ele, când sunt deplin desvoltate, au forma 
tmor săcuşori (6). în unele părţi însă se numesc bărbinţe. 



(1) Dict. de Toader lonesi. 

(2) Dict. de lord Bran ; — com. de d-l El. Pop: *Sunt un fel de fur- 
nici forte micuţe şi roşi, cari muşcă r^u. 

(3) Arpă, pi. ârpl =aripă, usitat în unele părţi din Bucovina, precum 
bunâ-oră în Vicovul-de-sus. 

(4) Hasdeu, Eiym, Magn., t. II, p. 1.673. 

(5) Usitat în Bucovina. 

(6) Dat. Rom. din Câmpulung, dict. de Nic Casian şi com. de loan 
Casian^ stud. gimn : «Poporul de la munte numesce nimfele furnicilor 
Mocî* ; — a celor din Tereblecea, com. de Luca Buliga, stud gimn.: «La 
noi în Tereblecea nimfele furnicilor se numesc saci, şi cred că din 
aceia se nutresc ele»; — a celor din Tişeuţ, com de repausatul Const. So- 
roceau, fost stud. gimn.: ^Nimfele furnicilor se numesc in satul Ti- 
şeuţ saci; ^ — a celor din Moldova, com. Paşcani, dict. de lord. Bran ; 
— S. FI. Marian. Ornitologia pop. rom., t. I, p. 59: «Pe la rădăcina şi 
umbra erbeî şi a florilor, cete întregi de furnici nu-şî pot da rând strîn- 
gendu-şi nutreţul necesar pentru susţinerea vieţii, iar altele târâind după 
sine câte un săcuşor albineţ spre a-l aşeză într'un loc inaî bun şi mai 
BÎgur de cum a fost mai nainte.» 



234 

sing. bărbînţă, fiind-că sfimfină unei berbinciâre (l), zţo\i 
oue de furnică (2). 

tn unii din aceşti saci saii bărbinţe se 4i<^ ^^ ^^ ^^™* 
cile pui, iar în altele de mâncare, precum aii bunS-M i 
albinele în unele chiliuţe căţ^, iară în altele păsiură^ hi 

De aici apoi şi (Jîcala Românilor că furnicile îşi dut Mdl|t 
cu mâncare în spate, când v6d că acestea îşi mută nimfek 
dintr'un loc într'altul. 

Şi de 6re ce o samă de saci de aceştia sunt cu mult ni 
mari decât furnicile cari îl duc, de aceea se crede şi se $(• 
că nimeni nu e aşă de voinic şi de tare ca furnica, şi In deoidl 
ca Furnica mare^ pentru că nici omul şi nici o altă vietaU 
de pe faţa pămîntulul nu e în stare să ducă o bucată di 
fier cât corpul el do mare, însă Furnica mare saâ Fumkt 
rul o duce (4). 

Tot despre Furnica mare există la Românii din Bueoviu 
şi următ6rea legendă: 

«ţ)ice că eră odată o femee. Şi femeia aceea eră vădani 
şi avea numai o copilă, unica el mângâiere, şi o turmS di 
ol, singura el avere. 

«După ce a crescut copila şi s'a făcut apr6pe fată mm 
maica sa, fiind-că nu avea pe nimeni altul, o trimise pe dînsa 
cu oile să le pască. ÎI spuse însă tot odată, înainte de a o 
trimite, ca să se îmbrace barbătesce şi, întfllnindu-se n 
cine-vă, să nu vorb^scă f emeesce, anume ca, fiind voinică ;i 
f6rte frumâsă, să nu atragă privirea nimâruia asupra e!. 



(1) Com. de d-1 Em. Antonovicî, stud. gimn: «Nimfele de f uralcă fie 
numesc la ţeră saci, iar la munte bărbinţe,* 

(2) Dat. Rom. din Stulpicanî, corn. de N. Cotlarciuc, stud. gimn.: •Nim- 
fele furnicilor se numesc în satul Ştiulbicanl oue de fumieă ; - Enei- 
clopedia rom., t. II, p. 485: «Larvele viermiforme ţes fn general QB 
cocon de mătasă, In interiorul căruia se transformă în nimfe; aceste 
coconurî sunt cunoscute vulgar sub numele de oue de furnică» 't — ^ 
N. Leon, Zoologia medicală, p. 13: «Larvele de furnică se numesc wd 
de furnică ; cu ele se hrănesc în colivii privighetorile şi alte păsărele» 

(3) Com. de Luca Buliga, şi dict de lord. Bran. 

(4) Com. de d-1 Ionică al lui lord. Isac ; — şi G. Onciul din Frăţia- 
ţul-vechiu . * Furnicarul e cea mai tare leghiâe de pe lum^ pentru caduce 
de trei ori mai mare greutate decât dînsul.» 



23d 

«Copila ascultă de maica sa, se îmbrăcă bărbătesce şi apoT, 
u&nd turma, se duse cu dînsa la păscuţi şi aşă o păscil ea 
in timp mal îndelungat. 

, «Iată însă că într'o <}^ trecând ea cu turma sa printr'o 
>ftdiire, se întâlnesce cu un fecior, care păsceă asemenea o 
armă de ol. 

. «Feciorul acela însă nu eră fecior din 6menl, ca toţi fe- 
uoril, ci el eră feciorul unei Smeâice. 

«însă de unde şi de la cine s'o scie ea acesta? Şi chiar 
Iacă ar fi sciut-o, ce I-ar fi ajutat, dacă nu sciă ce e Sme- 
Mea şi ce e Smeu ? Şi aşă, nesciind cine-I şi al cui e, şi v6- 
|ându-I numai că e fecior şi cioban, ca şi dînsa, s'a dat cu 
al fn vorbă şi tdtă (Jiua aceea umblară împreună cu oile la 
păscut. 

cPe la înserate, despărţindu-se şi ducendu-se feciorul sme- 
i(UeeI acasă, 4îse cătră maica sa : 

— «Mamă! mie mi se pare că tovarăşul meu cu care am 
<||i8cut eu a4I oile, nu e fecior, după cum îl arată îmbrăcă- 
jllfntea, ci fată, atâta numai că n'are glas femeesc, ci băr- 
bătesc. 6re n*ar fi bine s'o aduc eH într'o sară la noi şi s'o 
Te4i şi d-ta şi apoi să-ml spui: bărbat e ori femee, că de 
B*ar întîmplâ să fie femee, eii f6rte bucuros aşi luâ-o de 
BOţie, pentru că cată lume am umblat, un chip mal frumos 
^ mal drăgălaş ca acesta n'am aflat 

— «Bine! — răspunse Sme6ica — adă-1 şi vom ved6, şi de 
va fi bărbat, se va înt6rce iarăşi sănătos de unde a venit, 
iar de va fi femee, a ta să fie ! 

«A doua (Ji, mergând feciorul sme6icel cu oile la păscut 
şi întâlnindu-se cu fata văduvei, păscură oile iarăşi împreună, 
iară colea de către sară, când eră să se despărţ^scă şi să 
86 ducă fie-care acasă la dinsul, (}ise fetei ca să ni^rgă n6p- 
tea aceea la dinşii de mas. 

<Fata, nebănuind nimica şi fiind cam departe de casa 
mâni-sale, nu stete mult pe gânduri, ci (}ise că va merge 
şi merse. 

«Ce face însă Sme6ica, când a vâ(Jut-o că vine ? ÎI eşi 
înainte şi vorbesce ce vorbesce cu dînsa, şi apoi începe a 
vorbi şi cu feciorul sSu, însă nu în limba fetei, ci într'o 
fimbă cu totul străină, spuindu-I că după ce se va culcă tova- 



236 _ 

răşul s6u, să-î puie o f 16re sub căpătâîii, şi dacă peste ud 
se va veşteji fl6rea, e de bună-s6mă femee, iar de nu,ato 
e bărbat. 

*Şi după ce-î dete sfatul acesta, fiind acuma tânjiu, 
luară nâpte bună unul de la altui şi se culcară cu toţfl 

'Fata, trâgend cu urechea şi vfid^nd că mal mult şop 
decât vorbesc, şi încă într'o limbă cu totul străină, în( 
s'a priceput că trebue să fie vorba despre dînsa. Deci 
mult după ce s'a culcat, începu a sforăi, ca şi când : 
cuprins-o un somn f6rte mare. însă ea nu dormiă, ( 
numai cu ochii închişi şi sforăia aşâ în vînt^ ca s^ă 
ce se va întîmplă. 

Ospetarii, adecă Sme6ica şi feciorul sSii, care asei 
nu dormiau, aurind că 6spele lor sforăesce şi cugeta 
d6rme acum dus, se sculară încet, eşiră pe vârful de^ 
afară, se duseră în grădină, aduseră o gar6fă înflo 
î-o puseră sub căpătâiu, apoi se culcară iarăşi şi ast 
dormiră duşi. 

«Fata însă, cum simţi că i s'a pus ce-vă sub capăt 
dată se pricepu că trebue să fie vre-o apucătură sau 
cru necurat la mijloc. Decî se sculă de grabă de un 
culcată, ÎŞI căută taşca cea ciobănâscă şi 8c6se dintr 
oglindă fermecată, anume ca prin mijlocirea acesteia 
întîmpine făcăturile safl vrăjirile ospătarilor. 

cN'a apucat însă bine a-şî sc6te oglinda şi 6t& ci 
6ica, trezindu-se, se repede la căpăt&iti şi scoţând gar<5 
spre cea mal mare bucurie a el şi a feciorului s6u, ca 
menea se trezise, că ac6sta este t6tă veştejită. Un s( 
6spele lor nu eră bărbat, ci femee. 

^Ce eră acuma să facă fata? Să ^\c& că nu este < 
este? Asta nu se putea, pentru că Sme6ica o dete < 
Şi apoi chiar dacă ar şi fi ^is, ce folos ar fi avut, 
meni n'ar fi cre<Jut-o! Decî neavend ce face, îşi schiml 
tul şi glasul, şi de aici înainte începii a şi vorbi fe 
ca t6te femeile. 

*însă feciorul Sme6iceî nu se mulţumi numai cu 
ci el o ţinea una şi bună, după cum îl spusese mâne 
ieă de soţie. 

«Fata dintr'un început nicT nu voi să audă desp 





237 _ 

. Maî pe urmă însă, v64^^d că n'are încotro, se in- 
şi ea, şi Smeul o luă de soţie. Dar ea se jură că din 
a aceea înainte nu va mai vorbi cu dinsul, nici nu se 
lăsă s'o sărute. 

Insă Smeul, când au4i ceea ce-i spuse fata, începu a rîde 
**^*3«aipoI, cuprin4end-o în braţe, o strînse cam în şagă, cam 
'adins, ast-fel că mal eră să I 6să ochii din cap, şi aşă 
ărută. Dar ce fel de sărutat, că i se umflară obrajii ca 
ile. 

Fata, vSiJ^nd ce a făcut Smeul cu dînsa, s'a supărat de 
e, s'a prefăcut de grabă într'o gujulie, şi aşă dete să 
ă pe sub temelia casei. 

tSmeul însă, vâ4^nd-o că fuge, a luat de grabă un cuţit 
ţit şi, repe4indu-se după dînsa, o tăie de pe la mijloc 
drept în dou6. Noroc că i-a mal rămas o 16că de carne 
un fir de aţă, care ţinu partea dinapoi de cea dinainte, 
Jişă, târâindu-se cu mare greu, eşl afară şi se f ăcîi nev34ută. 
cŞi de atunci gujulie a rămas ea până în 4iua de astă4î. 
^^^i gujulia aceea e Furnica» (1). 
^/ Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă spun că 
^f^§imica a fost socăţica lui Sânt-Ilie, pe când eră acesta 
pustie, şi că ea, după a doua venire, are să fie d6mnă 
I^kiare, că aşă ia făgăduit Sânt-IHCj pentru că s'a purtat 
bine (2). 

Alţi Români, tot din Transilvania, din contră spun că Fur- 
iea e nepâta lut Dumnezeu (3) şi slujnica Precisteî. De aceea 
cuvine s'o lăsăm să lucre în pace, că de nu, câte furnici 
^ omorîm, de atâtea ori suspină Maica Precista (4). 
^ Iar Furnica roşie e din lacrima vărsată de Maica Pre- 
cista pe mormîntul Domnului nostru îs. Chr. (5) 
^ Furnica de câmp se încuiba f6rte adese-orî în movilitele de 
^ ternă, ce le scot cârtiţele pe suprafaţa pămîntuluî, şi anume 





-^ <1) Dlct. de George Marmeliuc, agricultor în Lîteni, şi corn. de frate- 
8ău Dimitrie, stud. gimn. 

(2) Cred. Rom. din Şermaş. 

(3) Cred. Horo. din Pintic. 

(4) Cred. Rom. din Aldorf lângă Bistriţa. 

(5) Cred. Rom. din Bagla. — Tote credinţele acestea mile-a comunicat 
d-1 Th. A. Bogdan. 



238 

după ce acestea s'aâ mat învechit şi a început a cresce MA 
pe dinsele. 

Aceste movilite de ternă se numesc moşinâie, moţirik, 
moşuhâiet moşurâiej mufinâie^ muşirdie^ muşundie şi mtr 
şura ie. 

De aici vine apoi că şi cuiburile de furnici, făcute în acesta 
movilite de ternă, se numesc asemenea muşundie^ sing. wt 
şunoiu^ însă tot-deauna în combinaţiune cu cuv. furnică, tt 
am dat peste un muşunoiu de furnici. Gând e vorba insft 
numai despre mitşunoiii, fără să adăugăm cuv. furnici 
atund trebue să ne gândim numai la cârtiţă^ care 1-a făcut 

Furnica de pădure^ după cum e prea bine cunoscut, i^ 
face cuibul sââ singură în forma unei căpicidre, ba une^ 
chiar şi cât o căpiţă de mare, din diferite beţlş6re, crengo- 
rele, surcelute, sfărămâturl de frunză şi cetină de brad i 
de molid, amestecate tdte la un loc cu ternă şi cu nisip. 

Acest cuib se numesce de regulă fumicariu pi. fumieair% 
la Românii din Meglenia : Furnigar (1) şi numai rar cftnd 
muşinoiu sau muşunoiu. 

Deci când e vorba despre vre-un fumicariu^ trebue să ne 
gândim mal întâia la cuibul Furnicii de pădure^ fumicn 
celei mari, şi apoi la cuiburile celor-lalte furnici mal miel. 

Fle-care furnică, cu deosebire însă Furnica de pădure^ ait 
în partea de dinapoi a corpului s3u o beşicuţă, in care se 
află un fel de fluiditate acrie, pre care poporul din unele 
părţi o numesce borş (2), din causă că e mal tot aşâ de acrt 
ca şi borşul. 

Sciind-o ac6sta băeţii, cari umblă cu vitele la păscut nu 
odată, când dau peste vre-un furnicariii^ ieaii un rămurcl de 
răchită, când acesta e în mâsgă, îl jupesc de c6jă, şi ast-fel 
îl bagă apoî în furnicariii şi încep a-1 scormoni şi a hârăţi 
furnicile cu dînsul, cjicând : 



(1) Per. Papahagi, Megleno- Românit Partea II. p. 81. 

(2) Dat Rom. din Rălăcena, corn. de Grigore Husa, stud. gimn.: «Acri- 
mea ca o slobod furnicile se numesce borş ;• — a celor din Horodnical- 
de-jos, corn. de d-1 Petroa Prelipcean : «Furnicile slobod un fel de zlmi 
(umeijielă) acrie, căreia băeţii îi (jiic borş.* 



Sau: 



239 

Furnicilor! daţi-mî borş, 
C'o tăiat mam'un cocoş, 
Că vo! borş de nu mi-ţî da, 
Etî bordeiul v'oiu strică! (1) 



M'o trimes mama după borş, 
C'o tăiat un cocoş! 
Că de nu mi-ţl da, 
Casa v'oiu strică! (2) 



Saâ: 



Luaţi-v6, furnici, sama, 
Că m'o mânat mama 
Să-mî daţ! un pic de borş, 
G'o tăiat un cocoş ! (3) 

Furnicile, zidărîte fiind, încep a umblă încolo şi înc6ce 
sa turbate, a se sul pe rămurele şi a slobo(}l pe acâsta o 
nnulţime de năcrâlă. 

BăeţiT, scoţând după un restimp rămurelul, îl ling saâ numa! 
n ating cu vărful limbii şi v64^i^d că mâsga de pe dînsul 
9 acuma acrie, spun că au căpStat borşul cerut 

O s6mă de băeţl însă, neavând rămurele de răchită la în- 
demână sau trecându-I acesteia timpul mâsgel, ieau ori şi ce 
alt beţişor, care le vine dindemână şi, udându-1 puţin cu 
limba, îi pun asemenea în furnicariu, (Jî^^nd : 

M'o mânat moşu 
Ga să-ml dai borşu, 
C'o tăiat cocoşu! (4) 



Sau: 



M'o trimis mama 
Să vc daţi sănia 
C'un budăicş do borş, 
Ca tăiat un c6coş! (5) 



Sau: 



(1) Uat Rom. din Mitocul-Dragouilrneî, corn. de V Greciuc. 

(2) Dat. Horo. din Ciudeiu, corn. de Justinian Costinean. 

(3) Dat. Fom. din Pdrhăut, corn. de Cons^. Bădăluţă. 

(4) Dat Rom. din Bâlăcâna, cora. de Grigore Rusu. stud. gimn. 

(5) Dat. Rom. din Ilişescî, auijiitâ pe când eram băiat mic. 



240 

Dă-mî borş, dâ-mî borş, 
Ca tăiat mam'un cocoş! (1) 



Sau: 



Am venit să -ml daţ! borş, 
Cam tăiat un cocoş. 
Că voi borş de nu mi-ţl da 
Eu căsuţa y'oiii strică! (2) 

Se 4\ce însă că e păcat de scormonit şi de stricat fumics- 
rele, căci furnicele le fac cu multă trudă (3). Apoi şi de aoect 
nu e bine de stricat, pentru că fapta acâsta prov6că pl6ie (4). 

Drept aceea 6menîî, când v6d pre fiii lor scormonind vre- 
un furnicariu şi mal ales pe timpul cositului, !I mustră ş-i 
alungă ca nu cum-vă lăsăndu-I să-1 scormon^scă, să vie pI6ie 
şi să le strice (putrecj^scă) pologul (5). 

O semâ de Români însă din contră cred că dacă se scor- 
monesce vre un muşinoiu de furnici, furnicile respective pier, 
iar vitele băeţilor ce le scormonesc strechie (6). 

însă furnicile nu numai că prov6că pl6ia, când lî se scor- 
monesc muşin6iele, ci ele aO, după spusa poporului W 
odată şi darul de a prevesti pl6ia cu vre-o câte-vâ ore sat 
chiar ^\le maî nainte. 



(1) Dat. Rom. din Braşca, corn. de Zaharie Roşea, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Bâeşosci, com. de Alexandru Vasilovici. stud. giat 

(3) Cred. Rom. din Ungaria, com de d-1 El. Pop: «Omenii spun câe 
păcat a strică căsuţa (muşinoiul) furnicilor pre care o gătesc ele ei 
multă trudă.- 

(4) Cred. Rom. din Boîan, com. de Ionică al Iu! lordachi Isac:* Când 
risipesc băeţii moşinoiele furnicilor (ţie : hai să risipim moşinoiele ca 
să pl(>ie ;— a celor din Vicovul-de-sus, com. de George Nîstor, stud. gimn.: 
Daca se scormolesce muşinoiul de furnic!, se crede câ are să se schimbe 
vremea, are să pI6ie«;— a celor din Câmpulung, com. de loan Casian; 'S« 
(jiice că dacă se rescolesce un muşinoiu de furnici, atunci aro să pl6ie>; 
— vecji şi I. Pop-Reteganul, Din copilărie, publ. In Revista ilusiratât^n. 
ly Bistriţa 1898, p. 190 : «Când plecarăm de la furnicare să ne vedem de oi, 
îmi <j[ise Bunzarul :— Niţule! cât îî trăi, nu sgândărl în fumiearej că ziunâ 
plouă. Cu multă trudă îşi fac bietele furnici curţile şi palatele lor, apoi 
omul să le strice !• 

(6) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-1 Petrea Prelipcean. 
(B) Cred. R >m. din Vicovul-de-sus, com. de G. Nistor. 



241 

Aşă se crede că dacă furnicile es din cuiburile lor şi cară 
ternă, de bună-s6mă va plouă (1). 

Când es şi umblă o mulţime de furnici pe afară, atunci 
tncă e semn că va plouă (2). 

Gând umblă multe furnici pe muşinoiti, atunci însâmnă 
asemenea că are să pl6ie (3). 

Gând umblă furnicile pe drum, atunci iarăşi are să pl6ie (4). 

Când es furnicile afară şi se adună sute şi mii într'un 
loe, ne putem aşteptă la pl6ie (5). 

Gând t6te furnicile es din muşinoiâ afară, atunci aii să fie 
ploi multe (6). 

Gând es furnici multe dintr'o crepătură, are să fie p16ie 
de grabă (7). 

Gând sb6ră furnicile pe sus, are să fie pl6ie (8). 

Gând furnicile es prin casă, are să vremuâscă (9). 

Când es furnicile de-asupra muşinoiulul şi umblă, va fi 
yreme bună; când se ascund, deşi-I vreme bună afară, e 
un semn că va fi pI6ie; iar când îşi fac muşin6ie mari şi 
tnalte, ceea ce se vede mal ales prin 6rbă, e semn că anul 
acela va fi ploios, şi ele de aceea îşi fac muşun6ie nalte, ca 
Bă scape de înecăciune (10). 

Afară de ac6sta se mal crede şi se mal (Jî^e încă: 

Gând îşi fac furnicile t6mna muşin6ie mari, atunci are să 
fie 6ma grea (11). 



(1) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Biicovineîf aD. 
IV, Cernăuţi 1894. No. 79. 

(2) Cred. Rom. dîn Mitocul-Dragorairneî, com. de V. Grecîuc. 

(3) Cred. Rom. din Mîlocul-Dragomîrneî, com. de Leon Roşea. 

(4) T. D. lonescu, Credinţe din Dolhasca, jud. Suceva, publ. în Şe^^- 
tarea, an. IV, p. 120. 

(5) S. FI. Marian, Sărbătorile la Românit voi. I, p. 118. 

(6) Cred. Rom. din Udescî, com. de Const. Jescu, stud. gimn. 

(7) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 

(8) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, com. de G. Onciul. 

(9) Şe4mrea, an. I, Fălticeni, p. 192. 

(10) Cred. Rom. dîn Mahala, com. de Ionică al luî lordache Isac. 

(11) Cred. Rom. din Câmpulung, com. de I. Casian; — şi a celor dîn 
Ţera-Românescă, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

Marian, Insectele, 16 



242 

Când furnicile îşi fac muşurâiele bus pe paiele de k\A, 
6rna viitâre va fi ger6să (1). 

De faci casă pe furnicariUy nu mal al rfigaz de dspeţi (2). 

Când se ivesc furnici prin casă, e semn de belşug (3). 

Când vel ved6 furnici cu aripi prin casă, e semn de m6rta, 
îţi va muri cine-vâ din casă (4). 

Când se arată furnicile cu aripi, cred uniY, că predic arib 
ţie, iar alţii nenorocire (5). 

Dacă mănâncă furnicile din laptele unei femei, ÎI va perl 
ţîţa (6). 

în fine se (Jice că noi 6menil de acjl suntem înalţi şi mul 
cât talpa Uriaşilor^ ce aâ fost mal înainte de noi, dar m 
să vie o vreme când 6menil aâ să fie aşâ de micI...cito 
furnică (7). 

Atât furnicile, şi cu deosebire cele de pădure, cftt şi /lc^ 
nicarele^ se întrebuinţâză nu odată şi ca lâc contra mal mul- 
tor b61e, precum: pentru rosuri sa& rosături de piciârt, 
pentru durerea măselelor, pentru sohote, pentru cUbaţă^ pen- 
tru de dînseley pentru furniceî, precum şi pentru multe 
altele. 

Dacă are cine-vâ rosuri, adecă dacă î s'aft umflat pîcî6- 
rele şi-1 dor ciolanele, iea un pumn de furnici dimpreună C8 
lutul din care e compus furnicariul acestora, îl pune întfo 
61ă cu apă să fiarbă, şi după ce a fiert, se unge pe picidre 
şi se fr6că bine pe locul unde-1 d6re (8). 



(1) S. Theodorescu-Chirilean, Credinţe relativ la prevederea iimpulm^ 
publ. în Oazeta sătinuluiy an. XIV, R.-Sftrat 1897, p. 442. 

(2) G. P. Salvin, Superstiţii din jud, Covurluiif, publ. în Şe4etorta, 
an. I, p. 276. 

(3) G. S. loneanu. Mica colecţiunede superstiţiunile poporului român, 
Buzeu 1888, p. 68. 

(4) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel. 

(5) Cred. Rom. din Macedonia, corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(6) G. S. loneanu, Mica colecţiune, p. 66. 

(7) Cred. Rom. din Moldova, com. Broscen!, com. de d-I S. Theodo- 
rescu-Chirilean. 

(8) Dat. Rom. din Udescî, com. de Const. Jescu; — a celor din Pir- 
hăuţî, com. de Const. Bădăiuţă ; — a celor din Moldova, com. PaşctcI. 
dict. de lordachi Bran: ^ Ftirnicariul furnicii de pădure, care e fico: 
din diferite sfârmături de frunze, cetină şi găteje, se întrebaint^iă i« 



243 

Alţîl, tot pentru rosuri saii dureri de pîcî6re, îeail un şip, 
3UI1 într'insul zahăr pisat, şi apoi ast-fel cu zahăr cu tot îl 
pun pe un muşinoiu de ceî mart, adecă pe un fumicariu^ 
iinde-1 lasă să stea până ce se umple de furnici; după ce s'a 
implut, îl aduc cu furnici cu tot acasă, t6rnă într'însul spirt, 
1 astupă, şi aşă îl lasă un timp mal îndelungat până ce se 
;opesce zahărul şi ese tdtă puterea, mal ales însă tdtă acrâla 
lin furnici. Ou acest spirt de furnici îşi ung apoi pici6rele 
}i spun că durerea le trece (1). 

Dacă are cine-vâ durere de măsele^ e bine să îeâ un pumn 
ie furnici cu muşuroiii cu tot şi să -l puie într'o ulcică saCi 
tntr'o dlă cu apă curată la foc ca să fiarbă. După ce a fiert 
să-I strecure printr'o pânzătură curată şi apoi z6ma ce a 
Bşit dintr'însul s'o ţie în gură, că apoi durerea îl încet^ză (2). 

Dacă un băiat sa& o copilă este bolnavă de sohote, se vin- 
decă ast-fel: desdimin^ţă până a nu rSsărl s6rele, se sc61ă 
gospodina de casă şi, dacă are o copilă bolnavă de sohote^ 
[ea un băiat cu dînsa, iar dacă are un băi^t slab, iea o co- 
pilă şi se duc amândoi până unde sciâ că se află un fur- 
(licariu de furnici. în calea lor spre f urnicariii trebue să tr6că 
trei rîurl, să nu grăâscă cu nimeni nimica, nici să nu se uite 
tnapol. După ce în chipul acesta aâ ajuns la furnicariu, ieau 
fumicariul cu furnicile şi cu sacii acestora cu tot într'o 61ă, 
le aduc acasă asemenea nevorbind cu nimeni şi neuitându- 
se înapoi, le pun la foc să fiarbă şi, după ce-a& fiert, scaldă 
[n apa acâsta pruncul saii prunca slabă. Şi dacă se face aşă 
ie trei ori, în trei ^\\e după olaltă, pruncul saii prunca slabă 
se întăresce şi se îngraşă (3). 



^osaturi de picidre. Se aduce or! şi când, se pune în spirt» şi apo! se 
ange cu dînsele pe locul unde-1 dore»; — a celor din Transilvania» 
îom. Prislop, com. de d-1 Th. A. Bogdan: ^Furnica e bună de lec, dacă 
rei ţine-o la grindă 33 de (jile;» — şi a celor dio Buduş : *Fumica cu 
inpi e bună de lec în contra dureri! de picidre.» 

(1) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-1 P. Prelipcean. 

(2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnei, com. de Vas. Greciuc. 

(3) Dat. Rom. din Câmpulung» com. de G. Ciupercă» stud. gimn. ; - 
re4! şi Dr. N. Leon» op. cit, p. 13: «Când copilul intră în «oco^e» adecă 
tlăbesce şi se usucă» fără să-1 doră ce-vâ» i se face scăldătore cu apă^ 
n care au fost fierte furnic!.» 



244 



Pentru albaţă de multă vreme, se caută furnici de cele 
mari de copaci, li se ieau ouele^ se bagă într'o sticlă de 50 
de dramuri şi se umple şi se astupă bine la gură. Se bagi 
apoi într'o pită mare crudă şi pita aceea se bagă în cuptor 
să se cdcă bine. Scoţend pita, să se desfacă şi să se ieă stidi 
şi ce va rgmânâ în sticlă să se lase să se răcâscă şi apoi 
să se pice în ochi câte o picătură dimin^ţa şi s6ra, pâni4 
va trece, măcar să fie veche şi do 50 de ani (1). 

Cel ce aii de dinsele se vindecă ast-fel: 

Merge într'o ^i unul sau mai multl inşi la un moţiroH 
cu furnicari şi-şl însâmnă bine locul ca, viind a doua 4i ^ 
n6pte, să nu-1 rătăc^scă. A doua 4î desdimin^ţă, pflnă a di 
rSsărl s6rele, acelaşi om iea un hărleţ şi un sac saâ o traisH 
deşartă şi, nevorbind cu nimenia, nici căutând înapoi tot 
drumul, se duce până la muşinoiul însemnat, sapă muşinoiol 
aşâ cum este cu furnici şi cu beţiş6re cu tot şi-1 pune în sac 
sau traistă. întorcendu-se cu dînsul înapoi, asemenea neui- 
tându-se îndărăt nici vorbind cu nimenia, cum ajunge acasi 
îl pune într'o 61ă nouă, însă nu tot, ci numai cam a trai 
parte, şi t6rnă apă peste dînsul şi apoi îi pune la foc si 
fierbă. Făcend ast-fel dintr'însul un fel de scăldăt6re, păti^ 
masul de dinsele se scaldă în scăldăt6rea acesta, care e piui 
într'un ciubSr. Scăldăt6rea ac6sta însă se păstr^ză unde-ti 
până ce se face scăldăt6re şi din rămăşiţă în dou6 rânduri, 
aşâ că dacă se scaldă de trei ori, t6tă scăldătdrea se îid- 
preună la un loc într'un vas şi se t6rnă pe o apă curgi- 
t6ro, mal ales pe un părăii, anume ca tot r6ul bolnavului 
sîl se ducă cu apa şi, în cas să mal aibă chef a se înt6rce. 
a|)oî să se înt6rcă, când se va înt6rce apa cu cursul său la 
del. 

T6tă procedura ac6sta cu furnicarul se numesce a M 
vnJ, şi se (Jice a lui noi de dinsele (2). 

Tot cam în chipul acesta se vindecă de dinsele (reumi- 
tisni) şi Românii din unele părţi ale Moldovei, căci iată ce-mi 
scrie în privinţa ac6sta d-1 S. Theodorescu-Chirilean : 



(1) Ilasdeu, Etym. Magn,^ t. I, p. 730. 

(2) Dat. Rom. din Mahala, corn. de Ionică al lui lord. I8ac;--şi acelor 
din Frâtăuţul-vechiu. dict. de G. Oncîul. 



246 

-» 
^. 

«Din furnici se face scăldăt6re pentru cel bolnavi de reu- 
.matism ast-fel: 

«PornescI de acasă cu o doniţă şi cu puţină sare într'o 
, legătură şi te duci la un moşuroiu de furnicari. 

«Ajuns acolo, arunci sarea pe muşuroiâ şi (Jici: 

Eu vă dau din sarea mea. 

Iar voi să-mî daţi l^cul vostru ! 

«După acâsta umpli doniţa cu furnicari, cu pămînt şi cu 
: cetină cu totul, legi doniţa pe la gură cu o cârpă ca să nu 
:> 69& furnicarii şi te întorci repede acasă. 

«Ajuns acasă, pul furnicarii într'un ciaun sau căldare la 
i fiert şi pe urmă apa, când o pul în vană (balie), o strecori 
: ca să nu fie cu gundie. 

«Cel bolnav se scaldă în apa acâsta, iar când ese din scăl- 
j dăt6re, îl iea unul sănătos la frecat — după ce a fost mal în- 
'j tftiu uns cu unt pe pici6re, — începând de la degete în sus, 
r nu de sus în jos, şi-1 fr6că aşâ hăt multişor. Apoi bolnavul 
:: se culcă şi bea aşă culcat un pahar de lapte fierbincior, căci 
r. se încălijesce şi asudând i se face bine. 

«A doua <}î» când se sc61ă, par'că n'are pici6re, aşa-I de 
r sprinten şi de uşor» (1). 

Sunt unii 6menl, cărora le ese t6tă răutatea pe trup, 
par'că ar fi furnici (2). Acăstă «b61ă de piele», numită fur- 
niceî{3), se vindecă, dacă se spală cu apă fiartă, cu leuştean 
şi cu furnici (4). 



(1) Veijii şi Dr. N. Leon, op. cit., p. 13: «Spirtul de furnic! e bun să 
se frece cu el pentru durerea de şale sau de ciolan (reumatism)»;— Idem, 
Istoria naturală medicală, p. 89: «Pentru reumatism se frăcă la locul 
dureros cu spirt de furnici; sau se iea un furnicariu, se opăresce într'o 
apă care a fiert în clocote, apoi se înfăşară cu el partea bolnavă (Giur- 
giu); sau se face următorea scăldătore: se scdlă baba la mieijiul nopţii, 
8e duce în pădure şi iea un furnicariu mare cu cuib cu tot, îl aduce 
acasă fără să vorbescă, aduce apă tot fără să vorbescă, fierbe furnica- 
riul cu acesta apă şi scaldă pe cel bolnav, apoi duce furnicariul la loc 
tot noptea. Aşă face de trei ori în trei luni, şi «lucru curios, un om 
olog de reumatism şi cu manile sgârcite s'a vindecat cu acest lăc.» 

(2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13. 

(3) Noua Revistă Românăy voi. II, p. 256. 

(4) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13 ; — Idem, Istoria nat, medic, p. 91. 



246 

Când te dor şelele orî picî6rele, ori când simţi că aî prin 
trup un fel de mici înţepături durerâse, par'că ar fi muşcă- 
turi de furnici, e bine să te duci la un mtifuroiu de fur- 
nici şi să iei într'un vas din muşuroiii: furnici/ cu paie,pi- 
mînt, oug de furnici, t6te amestecate şi, aducându-le acasi 
să le fierbi cu apă, şi apă de aceea aă bel şi să te scal$ 
cu ea, şi apoi îţi trece (1). 

Când se splinăză o vită, adecă când mănâncă prea mult 
şi i se umflă splina, se fierbe un furnicariâ şi i se pune caM 
pe spinare (2). 

Când un copil e leneş^ se cjîce că e bine să-î daî aripi de 
furnică^ şi atunci se va face iute şi sprinten ca furnica (3}. 

Asemenea e bine să ţii o furnică legată la patul unde 
dorm copiii, că apoi ţi se vor face harnici ca furnica (4). 

în fine o samă de Români, când v6d întâiaşi dată pri- 
măvara furnicif le prind, le fr6că în palme şi apoi seuDg 
cu sucul acela pe mână, anume ca să fie iuţi ca fumicile(o). 

Pe lângă datinele şi credinţele înşirate pftnă aici, mai au 
Românii de pretutindeni încă şi o mulţime de cimilituri 
atât despre furnică, cât şi despre muşurâiele saH fumicarek 
în cari petrec furnicile. 

Iată vre-o câte-vâ şi de acestea, şi anume întâiti: despre 
o unică furnică: 

Raşca I La dos dic, 

Parasca i La mijloc fiu, fiu, fiu. 

S'ar SUI în cer, doră i ^ ^ . ^ 

Sâ aibă o scară (6). | î^^ *'x^-'"*x"?*' 'x 

La c6da măciucă, 

La cap nod, | La mijloc nemicâ. 

Dinapoi nod, ' 

La mijloc şft ^^ ^^P ^^^' 

^ ' ! Dinapoi madîc. 

La cap dîc, La mijloc nemic. 



(1) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Dr. N. Leon, op. cit., p. 13; — Idem, Istoria nat medic, p. 91. 

(3) Cred. Rom. din Transilvania, com. Buduş, com. ded-1 Th. A. Bojrdan. 

(4) Cred. şi dat. Rom. din Traneilvania, com. Dumitrea-mare. com 
de d-1 Th. A. Bogdan. 

(5) Dat. Rom. din Ilişescî, com. de d-1 George Forgaciu, învăţător. 

(6) Ungaria, an. V, Cluş 1896, p. 187. 



24Î 



La cap hop, 

La codă şop, 

La mijloc nu-I nemică. 

La cap hup, 
La codă şup, 
La mijloc nu-!. 

La cap nod, 
La dos nody 
La mijloc 
Şobârnog. 

La cap dup, 
La c . . hup, 
La mijloc bus. 

La cap ţap, 
La c6dă bap, 
La mijloc nemic. 

Despre maî multe furnici: 

La vecina sub părete 
Mii do fete 
Cucuete (2). 

Pe drumul lui Scarlat 
Tot meiu vărsat. 

D'acî până la voi 
Tot tobe de meiu. 

De aci până Ia munte 
Tot zale mărunte. 

De Ia munte 
Până la munte 
Tot zale mărunte. 

De la baltă până la munte 
Tot zale mărunte. 



La cap burtutu, 
h^ dos burtutu, 
La mijloc ferfeniţă. 

La cap 

La mijloc pepene, 
Dinapoi secere. 

La cap modîlcă. 
La şe^ut modîlcă, 
La mijloc nemică. 

La cap botică, 
La dos botică. 
Iar la mijloc mal nomică. 

La cap gr6să, 

Dinapoi gr6sâ, 

Iar la mijloc subţire (1). 



Cât îi de aici până la munte, 
Tot zale mărunte. 

De la mine 
Pân'la tine 
Tot zale 
Şi parale. 

De la noi 
Până la voi 
Tot mărgele 
Mărunţele, 
De fuge mâţa de ele. 

Pe Ia noi sub părete 

Îs plin de puice pupuet3. 

De aici şi până la munte 
Tot fete şi mătuşe (3). 



(1) Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor^ Bucurescî 1898, p. 162— 164. 

(2) Com. de d-1 Ies. Olariu. 

(3) Art. Goroveî, op. cit, p. 164—166. 



248 



Despre furnicare sau muşunâiele de furnici. 



De aici până la mare 
Tot căldări în cale (1). 

Intr'un vârf de munte 'nalt 
Fierbe-o 61ă cu păsat. 

Pe-un d^l mare şi rotat 
Fierbe-o 61â cu păsat. 

Pe d^lul cel măturat 
Fierbe-o olă cu păsat. 

Pe d^lul cel gurguţat 
Fierbe-o olă cu păsat. 

într'un vârf de dâl rotat 
Fierbe-o 61ă cu păsat. 

într'un munte 'nflăcărat 
Fierbe-o olă cu păsat. 

în dălul gurguioţat 
Fierbe-o 61ă cu păsat. 



In cel vârf încoronat 
Fierbe- o olă cu păsat 

După dâlul rostopat 
Fierbe-o dlă cu păsat 

Pe deluţul înrotat 
Fierbe-o dlă cu păsat 

După dSlul restocat 
Fierbe-o 61ă cu păsat 

Intr'un vârf de munte 
Fierbe-o 61ă cu linte. 

într'un vârf de movilită 
Fierbe-o 61ă cu chisăliţă 

tntr'o vâlcicuţă 
Fierbe-o 61ă cu chisăliţâ 



Afară de cimilituri mai au Românii despre furnică 
şi o mulţime de proverbe, (ficale şi locuţiuni, precum: 

Merge, cum merge furnica cu sacu'n spinare (3). 
Sau: 

Pare că e oifurnică 

Cu sacul seu în^spinare — 

se (Jice despre un om mic^de statură, care duce o grei 
mare în spate (4). 

Furnica îşi strînge hrană 
De cu vară pentru ^rnă. 

Proverbul acesta ne învaţă a fi prevgcjgtorl. 

Furnica cât de mică, 

Şi ea te pişcă când o calci. 

(1) Com. de S. Sa T. Bălăşel. 

(2) Art Gorovei, op. cit, p.ll66~167 şi din colecţiunea mea. 
<8) Din Frătăuţul-vechiu, dict^de G^TJ^Sml! 

(4) Dict de lordache Bran. 



249 



rnica, cât e de mică şi dacă o calci pe picior, se înt6rce 
să te musce. 

Furnica, cât de mică, şi tot dacă o calcî, 
capul îşî ridică şi te pişcă — 

i: şi cel mai mic ne pdte vătâmă, când îl vom sup6ră. 

Şi furnica, cât de mică. 
Face-o răsplătire mică — 

1 şi cel mai mic te p6te răsplăti. 

Şi furnica, de-î furnică. 

Tot are mânie cât de mică — 

L : om fără de niânie nu se pdte. 

Furnică cu furnică. 

Fie cât de mică. 

Face mare muşuroiu — 

L cei maî micî, mulţî împreunându-se, fac mare zarvă, 
turburare; precum şi unirea şi munca celor mici p6te 
ice resultate însemnate. 

Di furniga funico (1) — < 
ă ispravă. 

Di furniga hicat nu se scâte (2) — 

i un lucru mic nu e bun la ori-ce. 

4 

Au tăbârit ca furnicile la stejar 
o mare îngrămădire, îmbulzâlă la un lucru sau la 

)C. 

A umblă furnic! prin manile sau 
prin piciorele cuî-vâ. 

ce despre cel ce n'au astîmpfir, doriţi fiind de a află 
nâ, un ce necunoscut pentru dînşii (3). 

M6 furnică prin tot trupul — 



Măcel de furnică. 

Nu se scote ficat din furnică. 

I. A. Zanne, Proverbele Românilor^ voi. I, p. 462—464. 



250 

adecă simţesc aşă ce vă ca şi cănd ml-ar umblă nisce fu 
prin trup (1). 

A fi harnic ca o furnică — 

adecă a fi f6rte muncitor. 

A mancă ca o furnică — 

adecă a mancă f6rte puţin. 

A face slova ca piciorul de furnică — 
se 4ice de cel ce scrie frumos, mărunt. 

A fi ca un furnicariu — 
adecă a fi o mulţime multă, nenumdrată. 

A se prăsî ca furnicile — 

adecă a se îmmulţl iute şi în mare humSr (2). 

în Ţâra-Românăscă, afară de cele ce s'ati înşirat 
aici, mal există încă şi un joc de copii numit : de-a fum 
care se face precum urmâză: 

Doî copil stau jos unul în faţa altuia. întind manile 
către altul şi t6te patru manile se apucă unele pe alte 
degetele de din dosul palmelor, formând ast-fel un ş 
patru mâni t6te cu feţele în jos. Acest şir apoi, în mc 
denţat, este când lăsat în jos, când săltat în sus şi in 
timp amândoi copiii de odată rostesc: Ciupi-ganca! 
galica ! ciupi-ganca ! şi îndată apoi desfac manile şi 
mestică unele cu altele, frecându-le iute unele de altele 
cend flecare pe întrecere: furnici! furnici! furnici! 

T6te furnicile, fără deosebire, sunt mat mult sau mal 
stricăciâse. Aşă unele strică la pomi, altele intră pri 
şi fac stricăciuni la miere şi zahăr, şi iarăşi altele, şi 
cele de pădure se cjice că ieau mana de la ol şi de la \ 



(1) Usîtat în Bucovina. 

(2) Corn de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) Cred. Rom. din Moldova, corn. de d-1 S. Theodorescu-C 
* Furnicarii mari în trup, când îî ucicjil, ese dintr'înşii o mate 
Aceea se <Jice că-î laptele şi unlul mâncat de pe la stâni şi vă( 



251 

9cl Romflnif, spre a se mflntui de dînsele, întrebuinţâză 
Eelul de mi j Idee. 

8l mal bun şi mal sigur mijloc însă este acela dacă se 
)6zSi (Jiua lor, care cade totdeauna în Joia din sfiptdmâna 
l sau sdptSmflna brânzei, şi care se numesce Joia fur- 
lor ! 

i ac6stă ^i fle-care Român, cu deosebire însă cel din Ţira- 
nânescăy corn. Râjleţu, plasa Oltul- Vedea, jud Olt, aii grijă 
a se sculă fdrte de diminâţă şi a face o turtă de mălaiu 
de făină cu câte ce-vă brânză sau unt pe ea şi a o duce 
t pe câmp, unde o pun pe un mti^uroiu de furnici sau 
pădure pe un arbore (1). 

1 alte părţi, tot din Ţăra-Româniscă, fac sătencele în 
a din săptămâna brânzei, care se numesce tot-deauna 

2 furnicilor^ o turtită de făină de porumb şi merg de o 
i la un muşuroia de furnici (furnicariu), crecjend că pe 
ă furnicile nu vor intră prin casele lor. Mal cu s6mă cele 
Tesc viermi de mătase ţin grozav acest obiceiii, ca să 
^ie furnicile pe vară la viermii de mătase (2). 
Icend-o acesta se crede că sunt scutiţi în tot decursul 
ui de ori şi ce daună din partea furnicilor, 
tîmplându-se însă cu t6te acestea să facă vre-o strică- 
e, atunci caută felurite alte mijl6ce spre a se ap6râ de 
ele. 

şâ dacă furnicile saii unele femei ieau ori opresc mana 
lor, pentru ca acestora să le vie iarăşi lapte, o s6mă de 
ance bagă un boţ de sare într'un furnicariii, îl lasă să 
i trei ^îl© acolo, apoi îl scot şi-1 dau vacilor ca să-1 lingă 
acile lingendu-1 cap6tă laptele iarăşi înapoi (3). 
i fine merită a fi amintit şi aceea că de la cuv. furnică 
format în decursul timpului şi alte cuvinte, precum: 
urnicărie^ pi. furnicarii = o mulţime mare de furnicî. 



ini chiar se şi ved o mulţime de aceştia. De aceea ciobanii, când 
ây se supără pe dîaşii şi-1 omora, cre<Jend că sunt trimişi de cel 
îu mana vitelor.» 

S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. I, p. 256. 

Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel. 

Dr. N. Leon, op. cit., p. 13. 



252 



A furnică = a umbla o mulţime de dmeni în colo 
c6ce ca şi furnicile. 

A furnică = a umbla ce-vâ prin corpul omului ca fure 
d. e. me furnică sau îl furnică prin tot corpul. 

Furnicare = acţiunea umblării ca furnicile. 

Furnicătură = acţiunea împlinită a umblării ca furn 

Furniceî = b61ă de piele, despre care s'a vorbit 
mai sus. 



VIESPEA DE STEJAR. 

(Cynlps qnercQS L.) 



^ine va trece pe lângă un stejar şi mal ales printr'o pă- 
sare de stejari şi se va uită cu luare de s6mă la frunzele 
estora, acela va trebui numai decât să observe că o samă 
» frunze au pe partea cea din jos un fel de bobite rotunde 

eol6re gălbuie-verde sau cafenie-galbenă şi de mărimea 
L€l cireşe sau a unei vişine. 

aceste bobite, numite de popor gugâşe saii gugoşi (1) şi 

^rişâre (2), sunt produse în urma împunsăturilor unei viespi 

<5î, care îşi depune ou61e sale în frunzele stejarilor şi care 

numesce Viespe de stejar, 
O altă specie de viespe, care se ţine de aceeaşi familie, 

care se num6ră Viespea de stejavy însă care-şî depune 
iSle sale pe rămurelele cele tinere ale Rugului sau Căcă- 
imluî, lat. Roşa canina L., se numesce Viespea de rug^ 
t. Cynips rosae sau Rhodites rosae L. 
Gug6şele, cari se produc în urma împunsăturilor acestei 
«spî, nu sunt aşâ de rotunde ca merişdrele de stejar, ci 
aţin maî încolţorate, iar pe de-asupra sunt floc6se ca şi 
.nd ar fi acoperite cu un fel de muşchiu. 
Atât la mijlocul meriş6relor de stejar, cât şi la mijlocul 
)g6şelor de rug, se află larvele viespişorilor amintiţi mai sus, 
rî eşind din ou61e depuse în frunze şi rămurele cresc de- 



[1) Or. N. Leon, Zoologia medicală, p. 14. 

[2) Usitat maî cu semă în Bucovina. 



254 

odată cu formarea şi crescereamerişdrelor şi carlseoi 

de către popor Viermişor pi. viermiforîj (1), sad I 

pi. Viermuşi (2). 1 1 

Privitor la meriş6rele produse de Viespea de rigor, 
mânii din Bucovina au următ6rea credinţă : 

Dacă în aceste meriş6re saâ gogdşe se află tn d 
t6mnel un fel de viermuşorl albi, adecă larvele Vi 
de stejar^ atunci anul viitor are să fie mănos, va fi gnt 
mîntul de pane atâta ce are să se facă In anul acdi 
dacă se află într'Insele un fel de păingăniş, atund m 
fie f6mete şi b61ă în dmenl(3). 

Mal departe ^\c o s6mă de Români, tot din Bucotm, 
dacă voesci să scil cum va fi anul următor: bun ori 
ploios ori uscat sau secetos, să iei !n ^iua de Cîtfda 
Archanghel, 6 Septemvrie, merişdre de stejar, să le tal 
în douS, şi de vel găsi într'însele painjen, va fi anul 
de vel găsi muscă, va fi anul de mijloc, de vel găsi viei 
va fi bun, iar de nu vel găsi nemică, să te temi de Ci 

Şi iarăşi : dacă meriş6rele saâ gogdşele vor fi multe 
vremea lor, să scil că 6rna se va începe de vreme, şi m' 
zăpadă înainte de vreme va căd6, şi la urmă frig deaj 
va fi; de vor fi meriş6rele de stejar la mijloc bune, şi 
următdre va fi bună şi r6de în tdte semănăturile; iar 
vor fi merîş6rele acestea la mijloc ude, şi vara um* 
va fi ploi6să, şi în urmă de vor fi uscate şi vara va fi 
cetdsă (4). 

Dacă un bolnav de epilepsie se duce unde este un ro| 
sau trandafir sălbatec, se despică tulpina acestuia dejost» 
sus atâta de tare, cât să p6tă încăp6 bolnavul prin eajH 
trece de nou6 ori, şi de fie-care dată îngrdpă câte un » 



(1) Dat. Rom. din Braşca, corn. de Zaharie Roşea, stud. gimn. ^ 
Celor din Pătrăuţ pe Suceva, dict. de Roman Uriciuc, 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 14;— Idem:/f/orta nat- medid 
p. 110: «Aceste larve sunt cunoscute în jud. Suceva sub numele de H' 
muşort de cacadâr, şi femeile, cari vor să facă copif , îl pun în apă r< 
şi-î beau.» 

(3) Cred. Rom. din Pătrăuţî pe Sucâva, dict de Roman Uriciuc. f 
celor din Braşca, corn. de Zah. Roşea. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Udeseî, eom. de Darie Cosmiuc, stud.gii 



255 



o luminare şi un pitac, şi apoi îl dă să beă apă cu 
niişî din gog6şă, atunci bolnavul se vindecă. 
:;ă rugul, în lirma acâsta, cresce frumos, atunci bolna- 
e vindecă; însă dacă până peste o lună saîi dou3 se 
L, atunci bolnavul nu are 16c (1). 



Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. i4; — Idem, Câte-vâ observa-- 
vuupra medicineî poporului românj publ. în Convorbiri Ut,, an. 
\ p. 318 : «Bolnavii de epilepsie se vindecă, dacă se duc la un rug 
afîr), despică tulpina de jos în sus atât de tare, cât să potă în- 
>rin ea, şi îl trec de nou6 ori. De lie-care dată bolnavul îngr6pă 
n covrig, o luminare şi un pi tac, şi apoi bea apă cu Viermuşu 
e găsesc în gogoşă de rug. Dacă rugul cresce frumos, bolnavul 
decă ; dacă într'o lună sau două rugul se usucă, -bolnavul nu are 
Ld. Prahova). 



VIESPOIUL 

(Slrex gigas L.) 



Prin brădele (1) sau brădinişurt^ adecă prin pădurile ci! 
sunt împănate mal cu s6mă cu bra4î şi 'molii^i^ fdrte ade» 
orî se p6te observa în decursul verii un fel de viespe man 
sburând împrejurul unul saâ altul copac, ca şi când ar căoâ 
ce-vâ. 

Acest soiu de viespe se numesce în Bucovina: Viesp^A 
f em. Viespâe şi Viespâică, Viesperoiu sau Gesperoiu, fem. Ter 
perdie şi Gssperâie sau Viesperâica şi Ghiesperâica (2). 

Viespoiul e un fel de viespe mare care, după cum ai 
spus, trăesce mal ales prin brădelurî saii brădinişuri, Qa^ 
pul s6u e rotund şi de 15—40 mm. de lung« iar abdomem 
roşu şi provg^ut la cap6t cu un ghimpe lung. Femeiuşc 
însă, pe lângă acest ghimpe, mal are încă şi un ac nepn 
anume pentru ouat. Cu t6te însă că atât bărbătuşul cât ^ 
femeiuşcă au câte un ghimpe, nu înghimpă nici unul nk 
altul. Cele dou6 închieturî sau inele dintâi, precum şi cel 
trei din urmă ale abdomenului femeiusceî sunt galbene, ia 
cele patru de la mijloc negre. 

Femeiuşcă acestui soiu de viespe, adecă Viespâia sau HVj 
perâia, se ou 6 în borţile ce le face în sc6rţa bracjilor \ 
moli4ilor cu ajutorul acului s6u cel lung. 



(1) BrădeU pi. brădete şi ftrârfc/wrî = pădure de bra<j[I şî moliei. 

(2) Dat. Rom. din Ilişesci şi a celor din Bilca, dict de Chirilâ H 
rodnic : « Gespăroiul, fem. Gespâroe şi Gespărâică, e un fel de î7ftfl 
lung în trup, pe pântece cu dungi galbene şi negre, şi cu codi lun£ 
El trăesce mai ales la pădure.» 



257 

Larva, care e fără pîcî6re şî care, ca t6te larvele ce pe- 
trec prin lemne, se numesce Cariu, intră adânc în lemn şî 
face borţi largi printr'însul în forma unei pene de gâscă. 

S'a întîmplat însă f6rte adese-ori că larva acâsta s'a des- 
voltat în viespe deplin abia după ce s'a adus lemnul, în 
care a fost ea, acasă, şi s'a făcut dintr'însul diferite obiecte 
precum : grinzi, lăiţl, scaune, paturi, dulapuri, blidare şi alte 
de asemenea. 

De aicia vine apoi că Viespoiul adese-orl se p6te observă 
nu numai prin păduri, ci şi prin unele sate de la ţâră. 



Marian, Insectele. 17 



ALBILIŢA. 

(Pontia brasslcae saii Pieris brassieae L) 



Albiliţa e un fluture de ^\ şi se numesce în Bucovini 
încă şi Fluture alb, Fluture de curechiu şi Cureehiţă pL 
Curechiţi (1), iar în alte părţt locuite de Romftnl: AJbHÎfi^ 
Fluture alb şi Fluture de varză (2). 

Antenele, adecă pipăitdrele fluturulul acestuia afi formi 
unei măciuci; aripele-I sunt albe, iar cele de dinainte cs 
v&rful negru. Femeiuşcă are doua pete negre, mal la o parte 
de mijlocul aripilor de dinainte, iar aripile dindărăt sunt 
de desubt galbene şi puţin acoperite cu un p6r negricios. 

Larva acestui fluture, numită pretutindeni de către Romioil 
din Dacia traiană: omidă^ pi. omi^i safi Onidă, pi. oni4i, 
iar de către cel din Macedonia : lumidă şi utnidă (3)» trăesc» 
de regulă pe curechiu sau varză, din care causă se numesee 
el apoi şi Cureehiţă, Fluture de curechiu saâ Fluture dt 
varză. 

Un alt fluture, care se ţine de familia Albilifeij eXalba- 
riul (4), lat Pontia sau Pieris crataegi L. 

Fluturele acesta are aripi albe şi cu vine negre pe din- 
sele. El se arată mal cu s6mă în luna lui Iulie şi petrece co 
miile pe TrifoiH alb şi roş, precum şi pe marginea bălţilor. 



(1) Dat. Rom. din ReusenI, corn. de Vasile Pop, stud. gimn. 

(2) Dict de lordache Bran din Paşcani în Moldova; — Enciclopedia ro- 
mână, t. I, p. 83. — B. Nanian, Zoologia, p. 144. 

(3) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(4) Teod. RoUrîu, Inimicii pomilor şi mijloce în contra acelora^ puN. 
în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 97. 



259 

în acelaşî timp femeiuşcă depune de la 1—200 de ou6 
pe frunzele Păduceluluî, lat Crataegus oxyacantha L. ; a 
Mălinului^ lat, Prunus padus L. ; a Porumbreluluî, lat. Pru- 
nus spînosa L. ; a Perjului, lat. Prunus domestica L.; a Peru- 
lui, lat. Pyrus communis L. şi a Meruluî, lat. Pyrus malus L. 
în August es din ouâle acestea larvele, cari asemenea se 
numesc omi4h ca şi cele ale Albiliţei^ şi-şl fac un cuib comun, 
din care, eşînd apoî afară, rod frunzele pomului pe care se 
află, până târziu t6mna. Iar după ce dă rficâla, se retrag 
tndărăt şi fac peste cuib un învfiiiş în forma pânzei de pa- 
ingen şi se aş6ză la ernat (1). 

Atât omizile fluturelui acestuia cât şi cele ale Albiliţeî 

sunt aşă de mâncăci6se şi de stricăci6se că, dacă nu se 

caută din cu bună vreme ca să se stârp6scă, sunt în stare să 

devasteze t6te curechiştile{2) şi pometele în cari s'au încuibat. 

Drept aceea Românii de pretutindeni caută tdte chipurile 

şi inîjl6cele cum le-ar put6 mal lesne şi cât mal de grabă nimici. 

Aşă, contra omi4ilor de Albilifă întrebuinţâză el, între 

multe altele şi cele următdre: 

Pun, mal ales femeile, în ajunul Bobotezei, când umblă 
preotul cu crucea şi cu aghiasmă pe la case, ca să le bine- 
suvinteze şi să le strop6scă cu apă sfinţită, o legăturică cu 
ifimînţă de curechiu, ca să ş6d& preotul măcar cât de puţin 
3e dinsa, în credinţă că curechiul ce va eşi dintr'o aseme- 
lea sSmînţă nu-1 va mancă omida (3). 

Crescând curechiul mare, îl stropesc cu m6re de curechiu (4) 
islH cu aghiasmă din piua omizilor, adecă din (Jiua sfîntulul 
TViY, patronul omi4ilor, gândacilor, şi al tuturor guj uliilor ce- 
or 8tricăci6se (5). 

Neajutând aceste douS mijWce, precum nici altele aseme- 
lea acestora, Românii cari locuesc în apropierea pădurilor, 



(1) Cf. Teod. Rotariu, op. cit, p. 97. 

(2) Curechişteley sing. curechişte^ ogorul pe care se semăna curechiul. 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 

(4) Dat Rom. din Galanesc!, dict de Ilena Cârstean. 

(5) Dat. Rom. din Moldova, com. Paşcanî, dict de lord. Bran. — Maî 
pe larg însă să se vadă Sim. FI. Marian, SerbătoHle la Români, voi. 
[, p. 245. 



260 

vScJend că s'au făcut prea multe omi4l9 aduc un furnicarii 
întreg de Furnici de pădure şi-1 pun în curechîşte. 

Furnicile aduse, cum se vSd scăpate, încep îndată a alergi 
în colo şi înc6ce prin curechişte şi dând de omicjl încep o 
luptă amarnică cu dînsele şi nu se lasă pftnâ ce nu le ct- 
răţesc pre t6te de pe frunze şi ducSndu-le în fumicarîfi le 
stârpesc. 

Cum au sfârşit însă furnicile de stârpit omizile, trebue si 
se ieă iarăşi f urnicariul şi să se ducă înapoi de unde s'a a- 
dus, căci nefăcendu-se acesta, e drept că te mântuesd de 
omicjî, dar maî pe urmă nu poţî scăpă de furnid, pentn 
că ele se îmmulţesc apoî prin grădină (1). 

Contra omicjilor de Nalbariu, precum şi a altor omî^, cMfi 
asemenea rod frunzele pomilor, Românii din Bucovina în- 
trebuinţăză în prima linie următorul mijloc. 

Adună în ajunul Aleziilor, adecă în 4îua premergătfire 
Sf. Alexie, omul lui Dumnezeii, care cade la 17 Martie, t6te 
gundiele şi frunzele câte se află prin pomete şi, făcend din- 
tr'însele mai multe grămăgi6re printre pomi, le dafi a doua 
4i des de diminăţă foc şi afumă cu dînsele toţi pomii. 

Făcându-se acesta se crede că nu numai onii^ile^ ci şi 
t(5te gujuliile şi gângăniile, t6te jivinile şi gândacii^ precum 
şi alte vietăţi mărunţele, stricăciâse atât pometelor, cât şi s^ 
mSnăturilor, se împedică de a se apropia şi îmmulţl pelângS 
casele, acareturile şi prin pometele omenesci (2). 

Tot spre scopul acesta se stropesc pomii şi cu apă sfinţiţi 
în (Jiua de St. Trif (3). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă^ cari vreau 
ca în decursul anului să nu aibă mulţi fluturi pe lângă casă. 
afumă în săra spre Joi mare grădinile cu busuioc de nouf 
ani (4). 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict, de T. lonesi ; — Dim P. Lu- 
paşcu, Medicina Babelor, Bucurescî 1890, p. 75 : «Să îeî două saâ treî 
cuiburi de furnicari vechi cu totul într'un sac şi să presari pestele 
cui cu curechiu şi nici o omidă nu va maî rămâne.» 

(2) Sim. Fi. Marian, S^rbătoHle la Romani, voi. II, p. gos 

(3) Idem de eadem, voi. I, p. 245-246. 

(4) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



261 

t - 

^" Omizile, după cum îl este fle-căruia prea bine cunoscut, 
71 sunt aprdpe mal tot atât de stricăci6se ca şi Lăcustele. 

De aîcia vine apoî că Românii as6m6nă pre toţi străinii 
r lacomi de munca şi averea lor cu omizile. 

Poetul M. Eminescu, care în tinereţele sale a petrecut scurt 
' timp şi în Bucovina, se plânge că: 

li: Din Boian la vatra Dorniî 

^.- A umplut omida cornii, 

Şi străinul te tot pasce, 
^ De nu te mal poţi cunosce (1). 

Iar poporul român din Transilvania şi Ungaria, plin de 
. amărăciune şi înverşunare pre străinii cari îl storc de mă- 
j^ duvă, cântă: 

Frunză verde pâlămidă, 
r: Plină-I ţera de omida, 

De omidă ungur6scă 
Şi de gargară săs^scâ ! (2). 

"^ Mal departe, tot despre omi^i există la Românii din Tran- 

• silvania încă şi următ6rele credinţe: 

' Omida e făcută din lacrimile Dracului{3). 

Omizile s*au făcut din lacrimile Dracilor, făcuţi din fe- 
- meile cele necredinci6se (4). 

^ Omizile s'aii făcut din nâmul lui Iuda, pe care 1-a bleste- 
mat Dumnezeu pentru că a vîndut pe Domnul îs. Chr, în 
'. omicjl netrebnice şi greţ6se(5). 

Omida e mâna cea nenoroc6să a lui Iuda (6). 
' Omida e mâna stângă a Satanei (7). 

Omidă a ved6 umblând pe la mijlocul ernîî, e semn de 
un an sărac (8). 



(1) Poesiî, Bucuresc! 1884, p. 177. 

(2) Vas. Alecsandri, Poesiîpop. ale Românilor, Bucuresc! 1866, p. 219. 

(3) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(4) Cred. Rom. din Budatelec. 

(5) Cred. Rom. din Oroiul de Câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Bandul de Câmpie. 

(7) Idem. 

<8) Cred. Rom. din Ercea. 



262 



Omi^î multe, an sărac (1). 

Omidă a ved6 în casă pe părete, e semn că vel zjk 
scârbă (2). 

Omidă pe fereşti a ved6; e semn că are să-ţl TÎe vr^ 
un r6u din afară (3). 

Omi^î pe casă de-ţ! vor umblă, e semn a sărăcie (4). 

Omi^i multe de se vor suî pe tine, în drumul ce-1 Td 
face, nu veî av6 noroc (5). 

Omi^î negre în jurul casei tale de vel ved6, e semn d 
are să m6ră cîne-vâ la casă (6). 

Când ve4I omi^i multe pe la grajd, e semn r6tL(7). 

Când îţi vine un străin în casă cu o omidă pe spate, 8c6- 
te-1 pe uşă afară, că de nu. din el are să-ţl vie sărăcia (81 

Când găsesci omi^i multe, om6ră-le, că de nu, nu vd 
scăpă de sărăcie (9). 

Pe o femee necredincidsă, de vrei să o îndrepţi, pune-I 
în t6te filele sub perină câte o omidă înv&lită în zahir 
alb, că se va îndreptă (10). 

Românii din Ţăra-Româniscă din contră cred şi 4^^ ci 
omizile sunt pedăpsă de la Dumne4eCi pentru păcatele nâstre 
cele multe. Iar la vremea cea de apoi vor eşl atâtea omi(}i 
pe faţa de pămînt, în cât nu se vor mal găsi frunze prin 
pomi, căci ele vor mancă până şi frunzele viilor, pe cari 
acuma le cruţă, şi viile din rădăcină se vor usca, în cât md 
vin de Sf. liturghie nu se va mal găsi. 

Şi de 6re-ce omi4ile sunt pedăpsa lui Dumne4etî, de aceea 
nu e bine să le omori. Iar cel ce omdră omi4I are vise urite, 
şi pe ceea lume se vor pune pe el de-1 vor mftnc&. 



d- 



1) Cred. Rom. d 

2) Cred. Rom. d 

3) Cred. Rom. d 

4) Cred. Rom. d 

5) Cred. Hom. d 

6) Cred. Rom. d 

7) Cred. Rom. d 

8) Cred. Rom. d 

9) Cred. Rom. d 



n Mădăraş. 
n Fărăgău. 
n Socol. 
n Filpiş. 
Q Feleac. 
n Coşocna. 
n Feleac. 
n Bistriţa. 



n Ocniţa. 

10) Cred. Rom. din Râciu.—Tote credinţele acestea mi Ie-a comanieat 
Th. A. Bogdan. 



Cel ce culege seminţele de omi^i de prin pomi, să le deă 

^ţie ape, să nu le pună pe foc să ardă, că făcând-o acesta, 

bfne nu-I va merge pe lumea acesta şi pe ceea-laltă va ardo 

- 31^ el în foc. 

Omul, ori cât ar culege omizile, tot nu va av6 să le stâr- 

^âscă, căci acestea sunt mânia dumne(}e6scă. Prin urmare 

=^"^umal când milostivul Dumnezeu le va porunci, vor plecă. 

Gând sunt omicjl multe, anul acela va fi bogat în vin şi 

în fine tot la Românii din Ţ&ra-Românescă există şi ur- 
5inăt6rele 4îcale: 

A mancă ca omizile, 

■ * 

: adecă : a mancă mult şi fără saţ. D. e. de copil se 4ice că 
mănâncă ca omi4ile. De aceea este şi 4îcerea poporală: 

- Copilul e omidă la casa omului. 
Şi în urmă: 

A fi mâncat de omic^i, 

'' adecă: a fi găurit, ciuruit peste tot(l). 
"' Şi de 6re-ce fluturii, despre cari ml-a fost până aici vorba, 
"^ produc nisce omi^î atât de stricăcidse ca acelea pe cari le- 
'; am amintit mal sus, de aceea poporul îl consideră şi pe 
' dînşil, deşi el singuri nu fac nici o stricăciune, de nisce au- 
gur! rfil. 

Aşă se crede şi se ^\ce că cel ce vede întâiaşi dată pri- 
'' măvara un Fluture alh^ acela tdtă vara va fi alb, adecă palid 
la faţă, slab. Pe când, din contră, cel ce vede întâiaşi dată 
un Fluture roş, acela va fi roş la faţă, adecă tare (2). 



(1) Corn. de S. Sa pâr. T. Bălăşel. 

(2) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu;—acelordin Horod- 
nicul-de-jos, corn. de d-1 Petru Prelipcean : «Dacă văd un Fluture alb, 
spun că vor fi slabi peste vară, iar dacă văd unul roş, spun că vor fi 

^ tari» ;— a celor din Straja, corn. de Nic. Cotos, stud. gimn.: «Se crede c& 
ce fel de fluturi ve^i primăvara întâiu, aşă vel fi tot anul, adecă: dacă 
ve^l un Fluture, roş vei fi roş şi tare; dacă ve<)I unul alb, vel fi alb şi 
slab, iar dacă ve^I unul galben, vel fi palid»;-!. N. Constantinescu, 
Superatifiî din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, publ. în Şe^Storea, an. III, p. 
46: •Fluture alb când vel vede întâiu, vei fi sănătos întregul an.» 



264 



Mal departe se ^^ce că dacă se arată un Fluture alb f6ite 
timpuriu primăvara, atunci are să mal ningă (1), iar dad 
ninge în 4^^^ de PatrU'4^cî de sfinţit atunci au să fie peste 
vară f6rte mulţî Fluturi albi şi fiind de aci^ştia, n'are A 
fie curechifi de fel. 

Iar când fluturii umblă în cete mari, atunci ()ic 6meDiI 
c\ are să fie mare scumpete în t6te pânile (2). 



(1) Cred. Rom. din Galanescî, dict. de Ilena Cârstean. 

(2) Cred. Rom. din Gura-Sadovel, corn. de Leon Latiş, stad. gimn. 



l 



FLUTURUL ROŞU. 

(Yanessa urticac L.) 



Unul dintre cel dintâi fluturi, cari se arată primăvara, şi 
anume nemijlocit după ce s'a luat omâtul, ba une-ori chiar 
şi înainte de a se duce acesta de pretutindeni, şi care sb6r^, 
după cum spune poporul, în faţa s6reluî, este Fluturul roş 
sati Fluturele roşu. 

Omida acestui fluture, care e de coldre negrie şi cu dungi 
palide-vercjii, se numesce de către Românii din Bucovina : 
Urzicariu, fiind-că ea t6tă vara petrece în societate pe Ur- 
zica crSfăy lat. Urtica urens şi pe Urzica mare (1), lat Urtica 
dioica L. 

Românii, când v6d prima 6ră fluturele acesta, se bucură 
cre4end şi picând că de la arătarea lui începend înainte 
n'are să ningă mal mult, ci are din ce în ce tot mal tare 
să se încăl^âscă şi să se desprimăvereze (2). 

Mal departe, atât Românii din Bucovina cât şi cel din Mol- 
dova şi Ţ6ra-Românâscă, cred şi spun că cel ce vede întâiaşi 
dată primăvara un Fhiture roş, acela t6tă vara va 11 roş, 
adecă sănătos (3), pe când din contră dacă vede un Fluture 



(1) Cred. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — a celor din 
Galanescî, dict. de G. Cârstean;— şi a celor din Buninţi, dict. de George 
Dârja. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţal-vechiu, dict. de G. Onciul. 

(3) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu: «Cine vede primă- 
vara întâia oră un Fluture roşUy acela crede că totâ vara va fi roşu» 
sănătos»; — a celor din Buninţi, dict. de G. Dârja: * Fluturul roşu ese 



266 

galben^ lat. Gonopteryx rhnmi L. va fl t6tă vara bolnar^ 
galben la faţă (1). 

în fine cred şi spun o s6mă de Români din BucovinifCl 
cel ce vede întâiaşi dată primăvara un Flutur roş ţi p» 
<Jendu-l, îl va c6se într'o pânzâtură la brâft şi ast-fel II n 
purta apoi tot anul la sine, acela va prinde peste vară nw(2| 
sau, avend stupi, dacă va prinde un Fluture roşn^ atund 
nu î s'or duce, adecă nu î-or fugi roiî (3). 

De familia Fluturelui roşu, despre care ne-a fost până ui 
vorba, se ma! ţin încă şi mulţi alţî fluturi. Dintre lop flfr 
turiî aceştia însă Românii gial cunosc după nume încă nunii 
pe doi, şi aceia sunt: 

Ochiul păunului de 4i (^)> ^^^ Vanessa Io L. 

Despre fluturele acesta se crede şi se ^ice, ca şi despn 
cel roşu, că cine-1 va prinde când se arată pentru întftia^ 
dată, acela va prinde peste vară un roiu de albine (o). 



forte de timpariâ cam pe la Alexii. Am Yă<)ut un Flutur roş, am si fii 
peste an roşu, adecă sănătos» ; — M. Lupescu, SupersHfiunu pnbl ii 
^e4et6rea, an. I, p. 127: «Când ve<)î primăvara pentru prima oră flu- 
ture roşu, e semn că vei fi sănătos şi roş.» 

(1) Cred. Rom. din Galanesci, dict. de Ilăna Cârstean; — a celor dii 
Straja, corn. de N. Cotos: «Cel ce vede întâiaşi dată primăvara an Jb- 
ture galben, acela tot anul va fi bolnăvicios şi palid la faţă»; —a edor 
din Budeniţ!, dict. de Mariora Dutcă : «Cine vede întâiaşi dată prini- 
vara un Fluture galben, acela e peste totă vara bolnav, acela tot zace»:- 
M. Lupescu, Superstiţium, publ. în Şe^etorea, an. I, p. 127: «De tc# 
Fluture galben, totă vara vei fi bolnăvicios >; — I. N. GonstantineM 
Superstifiunî din Ciulnifa, jud. Ialomiţa, publ. în Şe^etorea^ an. III ^ 
4G : *Fluture galben dacă vei vedă întâia primăvara, tot anul vei fi bol- 
nav şi galben la faţă.» 

(2) Cred. Rom. din Mahala, com. de d-1 Ionică al lui lordaehi Isac;- 
a celor din Frătăuţul-nou, dict. de Nic. Rusu: «Dacă cine-vă vede întâiaşi 
dată primăvara un Fluture roşu şi-1 prinde, acela de bună semă ci n 
prinde un roiu care fuge de la alt om.» 

(3) Cred. Rom. din Galanescî, dict. de G. Cârstean: «Cine are itupx 
şi va prinde, când vede întâia oră un Fluture roşu, aceluia nu i s'or 
duce roiî.* 

(4) Nicolae Sulică, Antropomorfisme şi anti-antropomorfisme în limba 
română, Braşov 1900, p. 43: «Din regnul zoologic mai cunoscută e pt- 
seruica numită Ochiul boului (Auşel, Sfredeluş) şi fluturaşul numit Ochiul 
păunului » 

(5) Cred. Rom. din Bosanc!, com. de Sim. Şutu, stud. gimn. 



267 

^ Omida acestui fluture, de coldre nâgră cu puncte albe şi 
looperitecu perl lungi şi negri, se numesce de către Românii 
Llin Bucovina asemenea Urzicariu^ ca şi cea a Fluturelui 
t^Ofu^ din causă că ea tdtă vara petrece în societate pe Ur- 
^ţiioa mare (1). 

^'\,F%uturele pestricior saii Fluturele picatei^ pi. Fluturi pi- 
fţ<i6t^^ lat Vanessa polychioros L. 

Când se arată acest fluture, care s6m3nă întru cât- vă cu 
i[4ri roşu, însă care e ce-vă mal mare decât acela, atunci e 
rJn semn că vine primăvara (2). 

în fino merită a fi amintit aici şi aceea, că copiii din 
TSra-RomânfyScă^ când v6d vre-un fluture, cjlc: 



Fluture, 
Fluture, 
Flutură pe buture, 
Flutură pe fl6re, 
Flutură sub fl6re! 

Fluture, 



Fluture pune-te, 
Pune-te pe punte, 
Pune-te sub punte ! 

Fluture, 
Fluture, 
Flutură pe foie. 



Fluture, j Flutură sub f6ie! 

Cuvintele acestea se crede că ar av6 asupra fluturilor în- 
uenţă de a-I face să se aşeze pe flori sau pe 6rbă (3). 

(1) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiii, dict. de G. Onciul: ^Urzicariul e 
omidă prisne năgră şi p^rosă, care trăesce numai pe urzică.» 

(2) Cred. Rom. din Galanescî, dict. de Ilăna Cârstean. 

(3) O. Dem. Teodorescu, Poesiî populare române, Bucuresc! 1885 p. 190. 



STRIGA. 

(Aeherontia Atropos L.) 



Cel mal mare în privinţa grosimii corpului dintre toj 
turil, câţi se află nu numai în ţSrile locuite de Romăi 
în întrăga Europă, e Striga, numită în Bucovina în 
Striga nopţii, Strigă de ndpte^ Buha ciumei şi Capu 
Adam (1); în Moldova: Strigă de nâpte (2); în Ţ6ra-R 
nască: Strigă, Cap de mort, Cap de mdrte^ Capul mo\ 
şi Suflet de Slrigoiu (3); în Transilvania: Fluturul Mori 
în Ungaria: Cap de mort (5); la Românii din Megl 
Friguri, iar la cel din Macedonia: Hîavră (6). 

Numirea de Strigă a fluturelui acestuia să-î vie de acolo 



(1) După spusa Rom. din Bosancî, corn. de Octavian Bârgăuan, 
gimn. ; — a celor din Tişeut, corn. de Olvian Sorocean, stud. gîmn 
celor din Pârtesciî-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu; — a celor din 1 
dict. de Sam. Lucaciu. 

(2) Dict. de lordache Bran, pălmaş în Paşcani. 

(3) Com. de S. Sa. Păr. T. Dălăşel;— I. N. Constantinescu, 5t/j9e 
din Ciulnifa, jud. Ialomiţa, publ. în Şe^etorea, an. III, Fâllicc 
44 ; — D. Ananescu, Zoologia, p. 229 ; — B. Nanian, Zoologia, p. 1 
Fred. Dame, Nouveau Dictionjiaire roumain-frangais, voi. I, Buci 
1894, p. 194. 

(4) I. Costin, Maiiual de stvpârit, Gherla 1886, p. 27: «Acheroi 
tropos. Acesta este unul dintre cel mai mari fluturi de nopte. Pe 
chiu portă figura crucii, de unde poporul îl numesce FhUurttl nu 

(6) Enciclopedia română, t. I, p. 24. 

(6) Com. de d-1 Per. Papahagi; — Idem, Românii din Meglenia, 
în revista *Tinerimea română^. Noua serie, voi. V, p. 269: •Frigu, 
numesce aşă o insectă mare, care la Aromâni se numesce Hîavră,* 



269 

*xi că el, după credinţa unor Românî din Bucovina şi Ţâra- 
tomânescă, s'a născut din corpul saii sufletul unei Strige 
BiH Strigoiu (1). După părerea altor Român! însă, şi anume 
In Bucovina^ să-I vie de acolo, pentru că el e unicul între 
DţY fluturii, câţi ni-s cunoscuţi, care, când îl hărăţesci sau 
L prinzi în mâna, produce un fel de strigăt, un fel de ţiţiit 
aâ ţirăit ascuţit şi şuerător ; iar cea de Striga nopţii sau 
'iuha ciumei se vede că-I vine de acolo, pentru că sb6ră 
umai pe la înserate ca Strigele şi Buhele-, 

Cea de Friguri sau Hîavră, pentru că el, după credinţa 
Lom anilor din Meglenia şi Macedonia, aduce friguri şi tot 
dată şi vindecă pe cel ce suferă de friguri (2). 

în fine numirile de Capul lui Adam^ Cap de mort^ Cap 
e mârte^ Capul morţilor şi Fluturul Morţii, le-a căpătat 
e la pata cea întunecat-galbenă de pe spatele sSu, care are 
yrma unei scăfârlii de om mort sau mal bine ^is care a- 
uce f6rte mult cu capul Morţii. 

tnsâ mie îmi vine a crede că numirile din urmă nu sunt 
devSrat poporale, ci numai nisce simple traduceri din limba 
-ancesă şi mal ales din cea germană; cari au început a se 
itroduce în popor abia în timpul din urmă prin mijlocirea 
Blor ce- aii învăţat la şc61ă. 

Omida acestui fluture se numesce în unele părţi din Ţ6ra- 
Loniânăscă Fapt, pi. Fapţî (3). 



(1) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chirilă Horodnic; — - a celor din Ţera- 
omânescă, corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel: «Poporul crede că fluturele 
urnit Cap de mort saii Cap de morte e un suflet de StrigoiUj de a- 
3ea i-a şi pus numele de Strigă,^ 

(2) Per. N. Papahagi, Megleno-Romăniî. Partea II, p. 80: * Friguri sn. 
I. = friguri ; insectă din ordinul crepuscularelor, numită, dacă nu m6 
işel, sfinx, cap de morte. Arom. Hîavrâ. Se crede că cine este apucat de 
riduri, spre a se scăpă, este bine să prindă acesta insectă şi sâ-i scuipe 
a l^ură, după care fapt frigurile îl vor părăsi» ;— com. de d-1 Chr. Geagea: 
Htavră în dialectul macedo-român însemneză friguri. Şi fluturele a- 
esta se chemă Hîavrâ de aceea, pentru că el, dacă îl prinde cine-vă 
u manile, lasă pe degete un fel de praf şi din causa acesta respectivul. 
apetâ friguri,^ 

(3) Dintr'un manuscript intitulat ^Botanica popor, română*, supus 
Lcademîei Române spre censurare şi premîarc; — Rădulescu-Codin, 
y simd de cuvinte din Muscel, Câmpulung 1901, p. 31: *Fapt, vierme 
lescântat, ce se trimite de vrăjitore pe capul altuia.» 



270 

Atât despre fluturele aces ta, cAt şi despre omida lui, tded 
despre Fapt^ există la Români mal multe d aţine şi crediii|a 

Aşă Românii din unele părţi ale Bucovin^^ precum buri* 
6ră Ia cel din Pârtescil-de-sus^ distr. Gura-Homorulul, cni 
şi spun că Striga, când cârcă să intre în vre-o casă, circă Mii 
adecă caută să aducă b6Iă. Şi dacă a intrat In casă, atunif 
nu e bine, căci nu mult după aceea vine şi b61a tn armftd 

Dar ca b6Ia să nu apuce a veni după dinsa, cum ainH 
în casă, e bine să n'o suferi nici un pic, ci îndată s'opriof 
şi să o dai afară, căci dacă o dai afară şi te rogi lui Du»! 
negeii, b61a nu intră, iar dacă o suferi atunci intră. 

De omorît însă nu e bine s'o omori, ci numai de dftt i- 
fară (1). 

Alţi Români însă, tot din Bucovina^ cred că da'că o SMji 
de acestea atinge cu aripile sale pe cine«vă pe la ochi, îl frigă 
ochii ca şi cu foc, iar dacă pe cine-vă îl muşcă, nu mal arelfe 

Din causa acâsta apoi cel mal mulţi inşi se tem fdrte tan 
de dînsa şi, cum o v6d, se feresc de ea ca şi de para focobi 
ca nu cum- vă să-I atingă cu aripile la ochi saâ să-I ma8ce(^ 

Românii din unele părţi ale Ţ3riI-RomânescI insă, preau 
bună-dră cel din Ciulniţa, jud. Ialomiţa, spun că de aceei 
nu e bine s'o omori, pentru că ea duce apă morţilor (3). 

Alţi Români din contră, tot din Ţira-RomănSscă^ cred|i 
spun că unde se încuibâză acest fluture, care p6rtă pe spa- 
tele sSu un desemn, ce are asemănare cu o hârcă de om 
nu e a bine, ci e semn de mârte, că va muri cine-vă şi md 
cu s6mă din copil (4). 

Tot aşă crod şi Românii din Ungaria că Striga aduce nu 
nuraaî nenorocire, ci chiar şi m6rte (5). 



(1) Dict de Domnica Baranaiu. 

(2) Cred. şi dat. Rom. din Bilca, dict de Chirilă Horodnic, şl a celor 
din Putna, dict. de Sam. Lucaciâ. 

(3) I. N. Constantinescu, Superstiţii^ publ. în 4îar. cit, p. 44: *09 
de mort de ve! vede, să nu-1 omor!, căci el duce apă morţilor.» 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Enciclopedia română^ t. I, p. 24: *Cap de mort^ lat Acherontii 
atropos, are facultatea de a produce un sunet ascuţit, căruia snpersU|iii- 
nea poporală îi atribue o semnîficaţiune sinistră, semn de nenorocire 
şi morte. > 



271 

GB O sâmă de Români din Ţira-Rofudniscă însă cred şi (]ic 

^^ Striga saâ Sufletul de Strigoiii în mod drăcesc şi nevg- 

iiat 88 furişâză în inima 6menilor şi mal cu s6mă a copiilor 

ipicl şi le suge inima de sânge, până ce-I om6ră. 

&. Drept aceea, când vel ved6 un copil că ţipă tare şi se 

iigftrcesce de la inimă, să scii că Striga sau Sufletul de Stri- 

,i|Qtu îi suge sângele din inimă, căci ea nu are altă hrană 

i4ocftt sângele ce-1 suge din inimile 6menilor. 

^ , Une-orl însă Striga suge prea mult sânge şi de aceea o 

Mrte dintr'însul îl varsă afară în anumite locuri şi cu deo- 

lebfre pe lemne putrede. 

VSrsătura acâsta se numesce Borîtură de Strigă şi e de 
oldre roşie ca sângele. 

Acostă Borîtură de Strigă j6că un rol f6rte mare în spi- 
»ria babelor de pe la sate. Ea e unul din lacurile cele mai 
ire şî mal scumpe şi cu f6rte multă scumpgtate păstrat la 
IC sigur. 

Când pe vre-un om saii copil îl d6re la inimă şi se sgâr- 
)sce aşă, de pare că l-ar ciupi cine-vă drept de inimă, a- 
incI e semn că Striga îl suge de sânge, şi alt lâc mal si- 
or ca Borîtură de Strigă nu p6te fi. Şi atunci baba, care 
Dsedă acest 16c infalibil, este numai decât chemată. 

Baba, la rândul sâu, îşi iea o lecuţă din 16cul el cel aşă 
e minunat şi în grabă alergă la casa bolnavului. Aci a- 
insS, descopere încetinel buricul bolnavului şi-1 unge cu 
*€>rîtură de Strigă, rostind în acelaşi timp vre-un descântec 
e Strigoi şi Moroi. 

I>acă bolnavul nu m6re, atunci negreşit acâsta se dato- 
)sce numai şi numai minunatului lâc al babei, adecă Ba- 
Itureî de Strigă (1); dacă din contră bolnavul m6re de con- 
;ipaţie sau de b61ele causate de viermii intestinali, însem- 
6ză că Strigoiul, ce 1-a supt de inimă, a fost prea flămând 
i n'a vrut cu nici un chip să iea în băgare de s6mă 16cul 
abeT, care rfimâne — cu t6te acestea — tot 16c mare şi mi- 
unat. 



(1) Borîtură de Strigă, după cum îmî scrie S. Sa păr. T. Bălăşel, nu 
6te fi alt ce-vă decât o ciupercă roşcată, care la început, fiind tînără, 
Bte in61e ca laptele covăsit şi de o colore roşie. Ea nu se pote găsi 
ecât pe lemne putrede sau băligaruri vech!.> 



272 

Avend Striga deprinderea descrisă !n şirele de mai n^ 
sătenii, cari o sciu acesta, cum daâ cu ochii de dînsa. i|l 
lasă lucrul şi alârgă cum mal tare şi mal tare ca să o prindl 
şi să o om6re, ca ast-fel să nu mal pdtă suge săngele dii 
inimile 6menilor (1). 

în fine Românit din Meglenia şi cel din Macedonia ctâ 
că dacă cine-vă este apucat de friguri şi, prinzând o Htam 
îi va scuipă în gură, frigurile îi vor părăsi (2). 

Faptul, adecă omida Strigeî^ e cea mal mare dintre tdh 
omizile. In stare normală suprafaţa corpului s6â,careeoi 
stă din 4—11 inele, e de col6re verde-gălbie ; fie-careiMi| 
are pe de amândouă laturile câte o dungă horţîşă de ooUn 
albastră, cari se unesc de-asupra spinării într'im unglA 
de desubtul acestora altele doud ce-vă mal late, şi de cokSn 
negrie, şi anume una pe o lăture şi alta pe cea-laltă latm 
iar punctele de pe inele, din cari es nisce perişorii sunt al- 
bastre. 

Faptul acesta, după credinţa Românilor din unele pirf 
ale Ţeni'Românesci, precum bună-6ră a celor de la Cmim 
de Argeş, dacă se vrăjesco de atare vrăjît6re, iea ar^jiniti 
în punctele de pe corpul s6u şi ducSndu-l la pers6nele » 
rocite sau destinate de vrăjit6re, îl varsă în vadra (cofa), 
cu apă sau în fântâna de unde sc6te apă de bdut Şi pe^ 
s6na, pe al cărui nume e vrăjit, b@nd din nesciinţă apă de 
ac6sta, cap6tă b61a numită de asemenea Fapt (3). 

B61a însă, numită Fapt, e de dou6 feluri: una interni;! 
alta externă. 

Sub Faptul extern se înţeleg un fel de pete roşii, ciri 
se aruncă pe corpul 6menilor şi se prefac apoi în nisce bube 



(1) Cora. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Per. Papahagi, Românii din Megleniaj publ. în op. cit, p. 269;- 
Idem, MeglenO'Româniî. Partea II, p. 80. 

(3) Din ms. cit. ; — cf. Rădulescu-Codin, op. şi loc cit; — corn. de S. Si 
păr. T. Bălăşel: «Sub numele de Gândăceî înţelege poporul nisce omifi 
mar! împestriţate, cari se hrănesc cu frunzele Porumbarilor. Din aceste 
omi(}î se nasc Fapţiîj şi iată cum ! Dacă al vre-o pismă pre cîne-Tă şi 
vrei să-ţl răsbun! pe el, adun! gâniefî de a! gândacilor acestora şi H 
da! în băutură sau în mâncare vrăşmaşului tău, şi din acel gănieţl si 
nasc în pântecele omului Fapfiî.^ 



273 

{6rte rele. Petele dintru început ustură fdrte tare, iar după 
96 se prefac în bube dor grozav. 

Faptul acesta, crede poporul, că nu se capătă ca alte b61e, 
oi că i se aruncă omului în cale de către duşmani cu o 61ă 
spartă sau hărbuită saCi cu nisce bulendre pline de tot felul 
de necurăţenii. Cine calcă pe acestea îndată se umple de 
Fapt şi se chinuesce f6rte tare (1). 

Sub Faptul intern însă, după credinţa Românilor din Ţera- 
Rotnânâscăy se înţelege un fel de vietate, un fel de omidă, 
isemenea omilii numită Fapt, care se face în stomachul o- 
nulul din argintul cel viu ce 1-a adus omida-fapt şi pe care 
>inul respectiv 1-a băut pe nesciute şi pe nevrute. 

Acest Fapt^ îndată ce s'a format în om, începe a-I r6de 
îcaţiî şi măruntaiele, şi dacă omul ce-1 are nu caută din cu 
>ună vreme a se mântui de dînsul, trebue numai decât să 
n6r& (2). 

Mijlocul cel mal bun şi mal uşor pentru vindecarea şi cu- 
răţirea faptului extern^ după spusa şi credinţa poporului din 
Bucovina, este ca acel bolnav să se ducă la o m6ră, să se 
scalde în stropii şi spumele ce sar de pe roţile morii şi să 
»e spele printre degete câte de trei ori. Dacă însă în apro- 
piere nu se află nici o m6ră, atunci cel bolnav de acest fapt 
se p6te scaldă şi în undele unul rîu curgător (3). 

Faptul intern însă se vindecă numai cu Buruiana faptului, 
Dumită altmintrelea Faptnic şi Roibie^ care sămdnă întru 
cftt-vă la col6re cu omida FapU şi care se fierbe în apă şi 
se dă apoi de băut celui ce bolesce de Fapt (4). 

Adese-orl însă se întrebuinţăză contra amânduror acestor 
Fapţî şi diferite descântece, prin cari se crede că asemenea 
se pot vindecă. 



(1) S. FI. Marian, Descăntece, p. 120. 

(2) Din ms. cit. 

(3) S. FI. Marian, Descântece, p. 121. 

(4) Din ms. cit. 



Marian, Insecta. 18 



RÂCHITARIUL 

(Cossus ligniperda Fabr.) 



Răchitarml (1) e un fluture de n6pte din familia Cosi- 
delor de mărime mijlocie şi de col6re brumărie. 

Omida Răchitariuluî^ numită de către Românii din Basa- 
rabia : Sfredeluşul lemnului (2), iar de către cel din Buco- 
vina : Sfredeluş şi Sfredelul lemnului (3), este mare» pani 
Ia 9 cm. de lungă, g6Iă şi de coI6re trandafirie. Ea bortesce 
în t6te părţile tulpinile diferiţilor arbori, precum ale pomi- 
lor, plopilor, arinilor, stejarilor, teilor, şi maî cu s6mă ale 
răchiţllor color bătrâne, şi din causa acesta e f6rte strici- 
ci6să. După ce şî-a ajuns mărimea obicinuită, se preface în 
nimfă într'o ţesStură amestecată cu ţăndurele mici de lemn, 
ast-fel că abia după 2—3 anî se preface în fluture. 



(1) Dat. Rom. din Bucovina ; — ve<Jî şi Enciclopedia română^ voL III, 
p. 715. 

(2) Z. C. Arbure, Basarabia^ Bucurescî 1898, p. 85. 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. do Sam. Lucaciu. 



OCHIUL PĂUNULUI. 

(Satnrnla pyri Borkh. şi Saturnia carplni Borkh.) 



între fluturii de ndpte se află doT, unul mal mare şi altul 
mal mic, cari au pe tuspatru aripile câte un ochiu aseme- 
nea ochiului de pe penele din c6da păunului. 

Po amândoi fluturii aceştia îl numesc Românii din Bu- 
covina şi cel din Transilvania : Ochiul păunului (1), cel din 
Ţ6ra-Românâscă : Păun de nâpte (2\ iar cel din Meglenia: 
Samuvilă (3). 

Larvele sau omizile amânduror fluturilor acestora se nu- 
mesc atât în Bucovina cât şi în Moldova : Cânele babei (4). 

Tot Cânele babei numesc Românii din ţările sus amintite 
nu numai omizile acestor doi fluturi de n6pte, ci şi pe multe 
altele şi mal ales pe cele pfirâse (5), precum şi pe a Po- 



(1) Nic. Sulică, Antropomorfisme şi aniUantropomorfisme în limba 
română^ Braşov 1900, pag. 43 : «Din regnul zoologic ma! cunoscută e 
păsâruica numită Ochiul boului (Auşel, Sfredeluş) şi fluturaşul numit 
Ochiul păunului.* 

(2) Nanian, Zoologietj p. 146. 

(3) Corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(4) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13 ; - Dr. H. Tiktin, Rumă- 
nisch'deutsches Worierbuch, voi. I, p. 267 : « Cânele babei, Mold. Raupe f. 
des grossen Nachtpfaunauges, (Saturnia pyri).» 

(5) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vas. Cârciu : « Cânele babii e de 
două feluri : unul negru flocos şi altul roşu asemenea f locos. Unul din- 
tre d inşii stă maî cu semă pe răchitele cele bătrâne şi putregâiose» ; — 
a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi : * Cânele babeî e o omidă 
forte părosă»; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciu: *Cânele babei 
e de mal multe feluri : vînet, negru şi roşu. Destul că Cânele babei se 
numesc tote omizile cele părose» ; — tot de acolo, dict de loan Yîşan : 



276 

rumbacului (1), lat. Sphinx euphorbiae L. (2), care se antă 
!n luna luT Iulie şi August, şi trăesce de regulă numai pe 
Laptele cânelui, lat. Euphorbia Gyparissias L. (3). 
La Românii din Macedonia însă omida fluturelui din urmi 



'< Cânele babei !i un viermuşor flocos. Jur împrejur îi vrâetat negra cs 
roşu. Lungimea lui este felurită. El ese primăvara şi pornesce prin ^ 
gore la păscut erbă» ; — a celor din Bilca, dict. de Chirilâ Horodnîe: 
^ Cânele babei e un germe flocos şi cam roşietic» ; — a celor dinGib- 
nescî, dict de Ilena Gârstean: ^Cânele babei e pestriţ» ; — totdeaooia 
dict. de loan Ungurean: ^Cânele babei e flocoşel» ; — a celer din Frilto- 
ţul-nou, dict. de Nic. Rusu: ^Canele babei e păros, pe pântece tîm 
alb şi roşu ; petrece ma! cu samă pe cărări şi pe haturi»; — a celor di 
Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul : < Cânele babei 6 p§ros şi pestriţ 
cu roş, vîn5t şi negru» ;— a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădi|iB: 
^Cânele babei e peros» ; — a celor din Moldova, şi anume dînDnmbri- 
veni , jud. Botoşani , dict. de Grigore Olanii : € Canele babd smt 
negri, albaştri, cu puf pe dînşii şi cu labe multe»; — a celor din Opri- 
şenî, jud. Suceva, de G. lacob: «Nu toţi Cănit babei sunt totaiii,d 
unii sunt pestriţi, alţii vineţi, toţi însă sunt f locoşi » ; — a celor din Bo^ 
dănesci, jud Suceva, dict. de Nic. Const Carp: ^Cânele babei e floeos»; 
^ şi în fine corn. de d-1 S. Theodorescu-Ghirilean : * Cânele babei e o omA 
pestriţă şi forte perosă, cu perl castanii.» 

(1) Dat. Rom. din Putna, dict de Sam. Lucaciii, şi Vas. yăcărean:«A- 
ru7nbacul e un fluture ale cărui aripi de dinainte sunt măslinîi-ver^ 
şi cu dungi deschise-gălbil, iară cele din dărăt negre şi pe margiil 
cu dungi trandafirii. Sboră mai ales în luna lui Iunie şi Iulie.» 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13. 

(3) Dat Rom. din Braşca, dict. de Gerasim Roşea : « Cânele babd ^ 
numesce omida fluturelui care trăesce pe Laptele cânelui»; —a celor 
din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul; * Cânele babei se numesce fi 
omida, care se face numai pe Laptele cânelui şi trăesce numai dâ 
sucul acestuia»; — a celor din GalanescI, dict de Precup Galan: «We 
Cânele babei, care e o omidă pestriţă, cu dungi şi cu puiuţi galbeni 
albi şi roşii, se face un fluture frumos. El se află mal mult pe toioel 
şi anume pe Laptele câneluu ; — a celor din Vîcovul-de-jos, dict de Si- 
dor Calancea: <i Cânele babei e verde şi gol, el merge încet, şi triesoe 
pe Laptele câneluh; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi: 
<- Cânele babei e o omidă mare, forte flocosă, cu peri negri şi lung!, de 
alungul trupului cu dungi ver<Jî ca puiuţii de la păstrăvi. O s^mă d« 
Cânii babei aii dungi galbene tot de-alungul trupului. Cânele babei se 
mal numesce încă şi o altă omidă, cu mult mal mare decât cele doo^ 
de mal înainte, care are trup roşu, p6rul tot negru, şi dungile sont ne 
gre şi de-acurmezişul trupului, nu de-alungul, ca la cele de mai ana. El 
se suie şi trăesce pe Laptele cânelui.* 



277 

care e de col6re întunecat-verde, pe spinare c'o dungă roşie, 
pe de laturi câte c'o dungă galbenă şi pgtatâ cu roşu, iar 
printre acestea cu pul galbeni, şi la capătul de dinapoi dl 
corpului cu un cornişor, se numesce Cane di la oi (1). 

O s6mă de Români din Moldova însă, precum bună-6ră 
icel din jud. Nămţu, com. Bistriciâra, înţeieg sub Cânele ba- 
bei nu numai omizile, despre cari ne-a fost până acî vorba, 
ci şi un fel de Isopodă, numită lat Oniscus asellus L. (2), 
adecă ceea ce numesc Românii din Bucovina Molie. 

E mult, puţin cunoscut că dacă vreo omidă p6r6să ţi se 
Buie pe vre-o mână sau pe grumaz şi te înghimpă cu perii 
Bfil, te ustură şi ţi se bâşică pelea, ca şi când tX fi fost 
urzicat. 

De aici se vede că vine apoi şi credinţa Românilor, că 
Canele babei muşcă şi că, muşcându-te, nu numai că ustură 
f6rte tare (3), ci de multe ori omul muşcat, şi mal ales de 
Cânele babei cel vînfit, care e cel mal r6â, n'are 16c (4). 

Tot din causă că Cânele babei e flocos ca un câne şi 
muşcă, iar muşcătura lui ustură tare, să-I vie, după cre- 
dinţa Românilor din unele părţi ale Moldovei, şi numirea 
ac6sta (5). 

în fine mal e de amintit şi aceea că băeţii de Român din 
Macedonia, când prind o omidă, numită de dînşii Câne di 
la oî, o aş6ză pe un băţ şi apoi îl cântă: 

OI, 01, di la 01 

Cu ciumaga dinapoi. • 

Sau: 



Mal, maî, de la ol 
Cu ciomagul înapoi. 



Căni, Câni di la oî Câne, câne de la ol 

Cu ciumaga dinapoi. Cu ciomagul înapoi (6). 

Iar ce s'atinge în genere despre Fluturii de ndpte, la Ro- 

(1) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(2) Hasdeu, Magn. Etym.^ t III, p. 2.276: «în Zoologia poporană, Câ- 
nele babei este un fel de vierme pdros, anume Oniscus asellus «Cio- 
por te.» 

(3) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu. 

(4) Cred. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 

(5) După spusa Românilor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariu. 

(6) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor^ p. 192. 



278 

mânîî din Meglenia : Piperugă di nâpte, iar la ceî din Mf 
cedonia: Pirpirună di nâpte, Fliture şi Fluture di n6pte{\ 
Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred şi spun ( 
dacă sunt mulţî Fluturi de nâpte, e semn de vară fn 
m6să (2), iar când sunt mulţi Fluturi de ^i, e semn de i 
călduros (3). 



(1) Corn. de d-1 Per. Papahagi şi de d-1 Chrîstea Geagea, Român c 
Macedonia şi de present stud. fii. la Universitatea din Cernăuţi. Cf. 
Dr. G. Weigand, Vlacho-Meglen, eine ethnographisch-philologigchc l 
terauchung, Leipzig 1892, p. 50. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău, corn. de dl Th. A. Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Mădaraş, corn. de d*l Th. A. Bogdan. 



FLUTURUL DE MĂTASE 

(Bombyx mori L.) 



Homânil din Dacia Traiană s'aâ ocupat până acuma nu- 
naî f6rte puţin cu crescerea şi cultivarea Fluturuluide mă- 
ase. De aicia vine apoi că la aceşti KomânI nu se află mal 
limica sau numai f6rte puţine datine şi credinţe despre a- 
5est fluture. 

La Komânil din Macedonia însă, unde se vede că i s'a 
lat mal mare atenţiune, şi cultura de mătase e cu mult mal 
rSspândită, se află următ6rea legendă despre larva sau mal 
bine 4is omida acestui Flutur saii Fluture de mătase^ nu- 
mită în unele părţi Gândac sau Vierme de mătase (1) la 
Românii din Macedonia: Viermul de mătase (2), iar în alte 
părţi : Bondrete (3), Bubă (4) şi Bubiţă^ pL Bubiţe (5) : 



(1) G. CrăiniceanUy Nomenclatura romănă-latinâ din istoria natu- 
rală, publ. în Convorbiri lit., an. XXIII, p. 334, 335 şi 346; — Enciclo- 
pedia română, t. I, p. 628 : « Gândaci de mătase. Fluturele a cărui larvă 
[omidă) produce mătase, cunoscut sub numele de Vierme de mătase 
sau Gândac de mătase \*—Qom, de S. Sa păr. T. Bălăşel: ^^ Viermele de 
mătase in limbagiul poporului de peaicî se numesce Gândac, pi. gân- 
daci.* 

(2) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(3) Gr. Creţu, Lexicon slavo-românesc, Bucuresc! 1900, p. 329. 

(4) Dat Rom. din Meglenia, com. de d-1 Per. Papahagi. 

(5) Sim. Mangiuca, Cinct-4ecî de etimologii, publ. în Familia an. XX, 
Dradea-mare 1884, p. 79: *Bubiţă, Bubiţe. Guvîntul Bubiţă însâmnă ver 
\ sole fr., Seidenwurm germ., d. e. Bubiţele nu aii avut noroc anul 
icesta, căci aii crăpat forte multe. Petru a crescut anul trecut Bubiţî 



280 

i^Stămăria, mari ş-luţită cât iastî, — s-nu-ll hibă cu cârtettî. 
— lîf u ca 16ani nă (Juă, snîargă, sî-mpartă tră hliliii la i- 
dorlii din hoară. 

Acşi, işindaluî dS-acasă cu pânea di mpărţiri sum soiri 
da di broască: -:Bună-ţi oara» una, «ghiîni vînlîşl, hlille!» 
ala n ta. «Nu ti pîlîcîrsescu, tetă», (Jîţi Stămăria*, faţi zak- 
metea si mparţî tră suflit la ficiori pânea aestă ?> 

' Ţe mari lucru, hîilîe», (Jîsî broasca ; şi cu pânea sumsoaii, 
troară ţupu-ţupu, aglumsi la ficiori. 

i(Nu z-dipârtă multu broasca, cari şti cumu-ll vînîî aii Sti- 
mărie, că-ll păru arau, tră ţe s-nu mpartă cu mâna a IH 
şi niţi ună, niţi doauă o-adună şi z-duţi ş-nîsâ la scutîe. 

Aoâ ţe s-veadă ? Teta broască şi mutrea lucrulu. Triţei 

di ficîor-flcîor şi-lî dădea cumata şi triş tu soni, căndu aglama 

la brusconllu a llel, scoati şi-ll da culaclu aţei cama rauşatIoL 

Nu ti ntreb»,]î-faţi Stămăria, cum di-1 ţinuşi culaclu triştri 

tu soni? 

Am ţe s-hlibă, hlilIe? 4ît3^™9 să-1 dau a cama muşatld 
ficior, ma di câţi vi4ul, vîrnă nu-nl si păru ma muşat di i 
mei. Ve4î-1 ţe primtu şi ţe livendu î. 

Mulţi avea avdîţă Stămăria până atumţea, ma cându artp 
şi aestă nu putu să-şî ţînă arîslu. Arîsi acsi di oara şî trâ 
născândă oară lîi trîcu arîslu şi s mitunîusi, că ţe s'arîdi 
acşiţi în cot şi f îra minduiri. Şi 'ntribă inima-ll di mami fi 
află, că nu î tră mumă ma muşat di cât fumealla-ll. Sî nvi- 
rină atumţea luţita-lî faţă şi tra s-nu se-acaţă arîslu-ll, asca- 
chîe şi ascuchîatlu-li fu Viermu di metasL 

-Stămăria l-vluisi şi-ll 4îsi: «frân4î smâţi, sirmă si scoţi/ 
Traestă nu-i ghîîni să scoţi zbor urît tră Viertnul di melofi 
necă z-daî di nîş ş-cându el faţi mStasi, nu prindî si zbu- 
răsti, că moari troară.» 

Daco-românesce: 



şi a câştigat la ele 200 fi. Etimologia este de la latinescul bombyx-cti 
care asemenea însămnă fr. ver ă soîe, germ. Seidenwurm. Cavîntul ^- 
biţâ a trecut de la Român! în limba serbăscâ, în care bubifd ar fî di- 
minutiv de la bubăf care însemnă fr. vermine, germ. Ungeziefer, dapi 
spusa lui Karadzich, dar acesta părere nu pote fi adevărată, precum 
documentăză şi şerb. bubar, neguţător de btibiţe^ qui bombices veodit» 



281 

< Sântă Măria, mare şi strălucită cât este, — să nu-I fie cu 
upSrare, — îl fu cam lene într'o 4i să m6rgă, să împărtăşea 
entru fiul sSâ (adecă să facă pomană pentru fiul s6u) la 
ifteţii din sat. 

«Aşă, eşind din casă cu pânea de împărţit (ad. de pomană) 
ubsudră, întâlnesce brâsca festâsă: «Bună 4iua (lit. 6ra)» 
ma, «bine yenişi fiică» cea-laltă, «te-aşi rugă, mătuşă)>, 4^ce 
fântă'Măria «îţt dai ostendla, să împărţesel pentru suflet la 
ifteţt pânea acesta. 

«Ce mare tr6bă, fiică, — 4ice brâsca festâsă — şi cu pânea 
lubsudră fupu^ fupu, ajunse la băeţT. 

«Nu s'a depărtat mult brâsca, cine scîe cum îî veni Sântă- 
^făriel, că I-a părut rău, de ce să nu împărţ6scă cu mâna 
ta, şi nici una, nici doua (adecă : fără să stea la îndoielă) a 
pornit şi s'a dus şi dînsa la şc61ă. 

«Aci ce să vadă? Ţaţa br6scă îşi căută de tr6bă. Trecea 
le la băât la bă^t şi-î dădea bucata şi tocmai la sfârşit, 
3ftnd a ajuns la broscoiul el, sc6te şi-I dă colacul cel mai 
frumos. 

— «Te-aşI întrebă, — îl 4îse Sântă-Mărîa — cum se face de 
l-aî ţinut colacul tocmai până la sfârşit? 

— <Da ce să fie, fiică (ad. dragă, maică)? gândiam (lit 4î- 
ceam) să-l dau la cel mal frumos băât, dar din câţi am v6- 
i}ut, nici unul nu mi s'a părut mal frumos decât al meu. 
VecJM cât de mândru şi cât de levent este. 

«Multe au4ise Sântă-Măria până atunci, dar când au4î şi 
pe ac6sta, n'a putut săşi ţie rîsul. Rîse deci şi după cât-vă 
timp I-a trecut rîsul şi s'a căit, de ce să rî4ă aşâ în zădar 
şi fără cuvînt (liL fără gândire). Şî-a întrebat inima el de 
mamă şi a aflat, că pe drept a grăit bi6ta br6scă, căci 
nu este pentru mamă mal frumos (alta) decât familia (ad. 
copiii). S'a întristat atunci strălucita el faţă şi ca să nu se 
prin4ă rîsul el, a scuipat şi scuipatul I-a fost Viermele de 
7n citase, 

— Sântă' Măria îl binecuvîntă şi-I 4îse: «Frunză să mănânci, 
mătase să scoţi.» Pentru ac6sta nu e bine să pronunţi (lit. 
sâ scoţi) cuvînt urît (prost) pentru Viermele de mătase^ mc\ 



282 

să daî (ad. să-l atingi) de dînsul şi când el face mătase, n 
trebue să vorbescl, căci m6re la moment (1). 

O variantă a acestei legende, tot din Macedonia, şi ant- 
me din satul Pisuderi, sună precum urm^zâ : 

«Cându Isus Hristolu eara adus la Golgota (si-lbagăpii 
cruţi), Stămăria^ mumă-sa, nlir4ea după nîs, plângenda i 
dimânda. Calea, vi4u, că şi nă broască nliar^ea după Îmi, 
aţea ţe o feaţi s-arîdă. 

< Ghini-ma tr'oară lî-ampîru arau, di ţe s'arîdă ; si bUb- 
tîma şi 4îsi: Gură bună tră arucari Ia vîermL> Putîa 
după aestâ ascuchie şi ţe s-ve(JI? VIernIîl avea eşîtă din 
gură-ll. 

«Afeşti viernîi fură Viernili de mătasă, cari sunt şi pani 

astân^i.» 

Daco-românesce : 

«Pe când Isus Christos eră condus la Golgota, Feciora 
Măria, maica-sa, mergea în urma lui plângând şi gemend 

«în drum v64u că şi brâsca festâsd mergea după con voia. 
ceea ce o făcu să rî4ă: 

«îndată însă îl păru r6ii, de ce să rî4ă, se blestemă pe 
sine şi 4îse: «Gură bună pentru viermi.» Puţin după ac^sU 
a scuipat şi ce să ve4î? Viermii eşiră din gură. 

«Aceşti viermi au fost Viermii de mătase, cari sunt şi 
până astă4I» (2). 

Românii din Ţâra-Românescăy jud. Vâlcea, cred că tinerii 
în primul an de căsătorie nu e bine să cr^scă gftndaci pen- 
tru mătase, căci este rău de m6rte (3). 

Cel din jud. Ilfov, tot Ţăra-Românescă, au datină de a a- 
runcâ gunoiul de Gândaci de mătase în drum, cre4end 
că, călcendu-1 dmenil, firele de mătasă se fac cât drumul de 
lungi (4). 

Cel din jud. Buzfiu cred şi spun că Gândacii de mătase 



(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor p. 770—771. 

(2) Per. Papahagi, op. cit, p. 772. 
<3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(4) M. Timus , Superstiţii, publ. în Şe^etorea, an. I, Fălticeni, p. 154 : 
«Se aruncă gunoiul de Gândaci de mătase în driun ca, călcându-1 omeniit 
să se facă firele lung! cât drumul.» 



283 

^u e bine a se lăsă ca să-I vadă dmenil, că apoi se deâiche 
ri tnor (1). 

Iar cel din jud. Vâlcea cred şi spun că atuncY, când cresci 
Grăndacî de mătase, ca să nu se de6iche, e bine să puT în 
mijlocul patului lor un ou roşu de la PascI (2). 



<1) G. S. loneanu, Mica colecţiune de superstiţiile pop. rom., Buzeu 
>, p. 83 > : Gândacii de mătase să se ascundă de vederea omenilor, 
Aci se deâiche şi mor.* 
(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel. 



I N E L A R I U L. 

(Gastropacha ncustrla L.) 



Inelar iul sau Fluturul inelat (1) e un fluture micuţ, scm- 
tuţ şi grosuţ, de col6re galbenă şi câte cu o dungă întonc- 
cat cafenie de-acurmezişul aripilor de dinainte. 

Despre acest fluture, care se arată în luna luT Iulie ^» 
află pretutindeni in Europa, există la Românii din 7raji- 
silvania^ com. Bând, următdrea legendă: 

<ţ)îce că pe vremea SL Ane se strînse într'un sat din Pa- 
lestina o mare mulţime de popor, ca a minune, la un fedcr 
despre care se ^icek că scie face minuni mal alt cum o 
Domnul Christos. 

Sfânta Ana, au4ind de vestea acesta, s'a dus şi ea a 
să vadă pe feciorul făcâtor de minuni. Ajungând la el i- 
casă, şl-a spSlat pici6rele înainte de a intră în casă, dupi 
cum eră datina pe acolo, şi cu smerenie s'a apropiat de d, 
rugându-1 ca să facă dintr'un rug uscat unul verde şi înflorii 
Feciorul acela însă, nesciind face nici o minune, s*a mi* 
niat pe SL Ana şi a dat-o pe uşă afară, batjocorind-o îna- 
intea tuturor celor ce se aflau acolo. 

<^SL Ana însă nu a 4is nimica, fără îngenunchind Inaintei 
caseT, unde locuia el, a început a-1 blestemă. Şi pe cftnd f^ 
împreună manile spre a le înălţă în sus către Dumne4eâi 



(1) Dat. Rom. din Transilvania, com. de d-1 Th. A. Bogdan: •Inelariul 
sau Fluturul inelat se numesce ast-fel, fiind-că el îşi învSlue ou^leîn- 
tr'un tort în formă de inel în vârful surceilor tineri de Ia pomi, de 
unde es apo! primăvara tot atâtea omî^î, cari rod frunzele pomflor.' 



285 

vede că-I lipsesce inelul ce 1-a fost moştenit de la scumpă 
maica-sa. 

«Atunci s'a priceput St. Ană^ că ea n'a avut de lucru cu 
un făcStor de minuni, ci cu un mare meşter de tâlhării, 
ea, numai după ce a yâ4ut că-I lipsesce inelul, a băgat 
samă, că numai el, luând-o de mână şi scoţend-o cu pu- 
*terea pe uşă afară, I-a scos inelul din deget. 

«Supărată de ac6stă păţanie, a început a se rugă luIDum- 
Tie^^â, să-1 prefacă, spre pedâpsă, în inel, ca să se sature 
<3e a mal face tâlhării, precum a făcut mal înainte. 

«Rugăciunea St. Ane se au4i la cer, că pe când îşi sfârşi 
ea rugăciunea, spre mirarea tuturor celor din casă, el se 
f ftcuse nev64ut, prefăcendu-se într'un inel mic şi sgrăbunţos, 
care s'a înfăşurat în jurul unei crenguţe de pe un pomişor 
ce eră înaintea casei lui. 

«Din acest inel aii eşit apoi mal târziu o mulţime de omi^î 
şi din fie-care omidă câte un fluturaş micuţ, spre mirarea 
şi minunarea tuturor celor de faţă. 

«Iar St Ana, vScJ^i^d minunea şi puterea lui Dumne4eu, 
le-a 4is : 

— «Nici odată să nu v6 lăudaţi că sciţi face mal mult ca 
I>umne4eu, căci Dumne4eu în o minută pe toţi v6 p6te pre- 
face în cele mal nemernice vietăţi ! 

« Şi de atunci se crede că se trage Inelariul sau Fluturul 
%nelat> (1). 

Femeiuşcă acestui fluture lipesce ouâle sale în luna lui 
Iulie în forma unul inel sau a unei veriguţe în prejurul ti- 
nerilor rămurele ale pomilor şi arborilor, cari se ţin apoi 
peste tdtă 6rna viitdre aşă de tare de rămurelele, unde sunt 
prinse, încât că nici nâua nici pldia nu le pdte deslipi şi 
nimici. 

Inelele saii veriguţa ac6sta de ouS ale Inelariuluî o nu- 
mesce poporul român din Bucovina în genere Stupitul cu- 
cului, în unele comune din Bucovina însă, precum de exem- 
plu în Budeniţ, distr. Storojineţulul, şi în Vicovul-de-jos, 
distr. Kădăuţulul, se mal numesce încă şi Mărgică cucului{2), 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Dict. de Mariora Dutcă şi Sidor Calancea. 



286 

iar în CalafindescI, distr. Şiretului: Glasul ctictt/tft(l), h 
Moldova : Slupitul cucului {2)^ iar în Ţâra-Român6scă : Som 
şi Somnişor{3), 

Despre acest mic inel sau veriguţă de ou6, ascunsă de 
ochii lumii printre frunzele pomilor şi alo arborilor, ori |i 
cât de neînsemnată şi nebăgată în s6mă ni s'ar pare iuhA 
există la poporul român un şir de datine şi credinţe i&tiă 
caracteristice, pe cari numai un ignorant ar putâ să le trfid 
cu vederea. 

Iacă ce crede şi ce ne istorisesce poporul nostru despM 
ac6stă veriguţă: 

Când începe a înspică orzul, atunci apucă Cucul câte o 
grăunte, dou6 de orz şi le mănâncă. După ac6sta, puindi- 
se pe o crângă şi începând a cântă i se face rSu, şi nu apnei 
a sfârşi do cântat şi îndată varsă. Versătura acâsta, can 
se prinde apoi de rămuşorul pe care a cântat cucul, sen- 
mesce Stupitul cucului. 

Şi fiind-că amăsurat credinţei poporale, după ce vard 
cucul, îndată răguşesce şi i se lâgă limba, de nu p<3te mq 
mult cântă, se mal numesce acest stupit saii vSrsătură inel 
şi Glasul cuculuî{i). 

Alţii iarăşi spun că pe crânga, unde cântă cucul, tot-deanni 
stuposce şi din stupitul acesta se face apoi o veriguţă, care 
se numesce Slupitul cucului. Unde nu cântă cucul, acolo na 
se face acest stupit (5). 



(1) Dict. de George Şerban, agricultor. 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 13 : •StupUul cucului {yLo\don\ 
se numesc ouele de Gastropacha neustria şi Bombyx neustria.» 

(3) Idem de eadem, p. 13: «în judeţul Prahova se mai numesc Somn^;- 
S. P. Radinan, Insecte vătămătore arborilor roditori^ publ. în Agrarul 
an. I, Bucurescî 1900, No. 12, p. 145;— com. de S. Sa T. Bălăşel: «Unele 
omiijî ÎŞI depun sămînţa în formă de inel în jurul ramurilor. Aceste 
inele se numesc Somnişorî, sing. Somnişor. Aceşti iSomnt^ri săteoil ii 
portă legaţi la cheotorea cămăşii, ca să nu le vie somn ^iua. când tâ 
zor de muncă:» — Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală^ p. 109: *Stt 
pittil cucului. Glasul cucului se numesc ou61e de Gastropacha neostm 
şi Bombyx neustria; în jud. Prahova se numesc Somn.* 

(4) Cred. Rom. din Calafindescî, dict. de G. Şerban. 

(o) Cred. Rom. din ţinutul Dornei, com. de d-1 Fetru Ursul; — şii 
celor din Şiret;— cf. Dr. N. Leon, Istoria naturală medicalăy p. 109: «Gând 
stupesce cucul pe ramuri, se sleesce un inel pestriţ.» 



287 

Şi iarăşt alţii ^ic că cucului, când începe întâia 6râ a 
sAntâ primăvara, îl ose o mărgică din gură, şi mărgică 
iceea se prinde apoi de rămurelele pomilor în formă de 
rerîgă, care se numesce apoi Mărgică cucului (l). 

Ce se atinge, în fine, de numirea Somn sau Somnişor să 
fio de acolo, că ouăle Inelariulut^ cari 8*aii depus în luna 
uX Iulie în formă de inel pe rămurelele cele tinere de pomi, 
itaii peste t6tă vara şi ărna până la începutul primăverii 
riit6re într'un fel de amorţălă sau somn, şi abia după ce 
fie desprimăvărâză, încep a se cloci şi a eşi omiţ}ile din- 
r'înselo (2). 

. Cu Stupitul cucului fac Româncele din Bucovina şi cele 
lin. Ţâra-Român6scă pe dragoste. însă mal ales fetele cele 
nari se duc şi caută stupitul acesta printre rămurelele unde 
■fi. v34ut că a cântat cucul şi după ce-1 află, îl strîng şi 
Bninpfirând apoi argint-vm^ pun argintul şi cu stupitul într'o 
peniţă de gâscă sau şi de găină, astupă bine peniţa cu ceră 
|i apoi aşă îl p6rtă în brâu, anume ca să fie iubite şi cău- 
tate, cum iubesce şi caută fie-care om ca să audă cucul cân- 
tfl.nd, ca să fie şi ele iubite de toţi, precum e cucul şi cum 
au stă argintul'Cel'Viu într'un loc, aşă şi feciorii să nu-şî 
afle stare şi alinare umblând după dînsele (3). 

Unele fete îl înşiră printre mărgele şi-1 p6rtă apoi la gru- 
maz sau şi în brâu, aşă cum l-au luat de pe rămurica unde 
l-au aflat. Iar când întîmpină pe aleşii lor, pe feciorii cari 
le sunt dragi, suflă prin Stupitul cucului asupra lor şi cjic: 

— «Cum e cucul drag la t6tă lumea şi se bucură când îl 
aude cântând şi-1 vede sburând, aşă să-ţî fiu şi eu dragfl 



(1) Cred. Rom. din Budeniţ, dict. de Mariora Dutcă. 

(2) S. P. Radian, Insecte vătămătâre arborilor roditori, publ. în (Jiar. 
dt-y P- 145: «Fluturele numit lat. Bombyx neustria— sboră vara, în Iulie 
ţfi. August, pretutindeni, cu deosebire în livezile de pomi. Femeia fiu- 
tnrelu! depune^ ou61e în jurul ramurilor subţiri, într'un mod cunoscut, 
adecă în formă de inele, pe cari sătenii noştri le numesc Somnî sau Som- 
nişorîf diu causă că în acăstă stare ele stau adormite până în primă- 
vară, când se clocesc»;— ŞÎ P^ p. 146: «Să se culegă Somnişoril (brâţă- 
rile de ouă de pe ramuri), să se sdrobâscă şi să se ardă.» 

(3) Dat Rom. din Calafindescî, dict. de Sofia Frâncu;—Dr. N. Leon, 
Istoria naturală medicală, p. 109. 



288 

ţie şi aşă să te bucuri şi tu când m6 vel vedâ pe mine, iir 
fără mine să fli tot supărat şi dus pe gânduri! >(1). 

O s6mă de fete însă, aflând Slupitul safi Mărgică cudâm^ 
il înşiră lângă crucită de la mărgele saâ îl lâgă de aoMi 
şi aşă îl p6rtă apoi tot-deauna, flind-că, după cum credş 
spun ele, e bun de lâc în contra diochiulut^ căd duel 
pdrtă acela nici odată nu se di6che{2). 

într'o peniţă la un loc cu argint-viu îl p6rtă pe Ungi 
sine nu numai fetele cele mari, ci şi o s6mâ de bărbaţii mi 
ales aceia, cari voesc să ajungă la o cinste mal mare, eul 
doresc cu tot de-adinsul să fie aleşi între bătrânii rateAi 
să fie vornici sau să ajungă la o stare şi cinste şi mal mare^ 

Iarăşi se ^icQ că dacă vel căută Stupitul cucului şi-i Tri 
rupe cu rămurică cu tot, şi cu rămurica acesta vel mâd 
apoi vitele ce voesci să le vin4I, la târg, atunci mare nou 
şi mult câştig vel av6 în ele; le vel vinde cu preţ fM 
bun. Drept aceea mulţi neguţători de vite caută rămudi 
de acestea cu Stupitul cucului şi mână cu dînsele vitale h 
târguri (4). 

Când cine-vă pune în ISgănul unul copil un copil striţ 
atunci cred şi spun Românii din T^i^ra-iZomân^cd, judPr* 
hova că copilul fură somnul celui dintâiu. Deci, ca să-I r» 
vie somnul şi să ddrmă, i se pune sub perină. Ia gât sau îb 
faşă, Somn^ adecă Stupitul cucului {Jy). 



(1) Dat. şi crsd. Rom. din ţinutul Dorneî, com. de d-1 P. Ursul; -i 
celor din Şcheia, dîct. de Gavr. Berariti: ^Fetele pun StupUul enumd 
^a mărgele şi-1 portă la gât;»— a celor din Vicovul-de-sus, dict de 1 
lonesi: «^Fetele portă Stupitul cucului, care se face din StupUul eueMi 
la mărgele ca un semn frumos. Nu fie-cine însă îl găsesoe. Deaoeetit 
^ice că fata sau copila, care îl află, e cu noroc. Unele fete îl legid 
crenguţă cu tot la mărgele»;— Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovinene,^^ 
în Gazeta Bucovinei, an. V, Cernăuţi 1895, No. 23, p. I: cFetde porii 
între mărgele la grumaz şi Stupitul cucului şi cred că el le vafaeed 
ele să placă şi să jdce.3^ 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Budeniţ, dict. de Mariora Dutcă. 

(3) Cred. Rom. din Galafindesci, dict de S. Frâncu. 

(4) Cred. Rom. din Şiret. 

(5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 13 ; — Idem, CăU^vă aburca 
ţiunî asupra medicineî poporului român, publ. în Convorbiri lit-, in. 
XXXV, Bucuresci 1901, p. 318. 



289 

Tot aşă cred şi Românii din unele părţi ale Transilvaniei. 
.t& ce 4ic aceştia: 

«Inelul Fluturelui inelat primăvara pe crengile pomilor 
i vel află, punel la grumazii copilului ce nu p6te dormi, 
: va dormi de aici în colo(l), şi mal ales dacă i se va face 
L inelul acesta de trei ori cruce la cap şi i se va descântă 
următorul chip: 



Copilul (cutare), 
Când s'o născut, 
O fost mic, 
O fost voinic, 
O fost bun 
Ca nime-alt cum, 
O fost ascultător, 
Tăcător. 
A<j[î o plâns, 



Mâae iar a plânge. 
De nu î-oiu aduce 
Mer inelat. 
Dar a^î I-am adus 
Un măr cu frunza în sus, 
Pe ea un inel pus, 
Inel gros. 

Să fie (cutare) mal somno- 

[ros (2). 



Afară de acesta mal există la Românii din Transilvania 
ică şi următ6rele credinţe despre Stupitul cucului. 

Inelul Fluturelui inelat de-1 vel găsi, dă-1 la o mamă ce 
pe copil rSu, că i se va face bun, dacă îl va legă la mână (3). 

Inel de Fluture inelat cu soţie pe una şi aceeaşi crdngă 
e vel află, vel fi om fără somn în întreg anul acela (4). 

Inel de Fluture inelat în Postul-mare de vel află, e semn 
un (6). 

Inel de Fluture inelat în Vineria mare de vel află, e semn 
5u (6). 

Dumineca de vel găsi inel de Fluture inelat, nu-1 luă, 
i nu e bine (7). 

Inel de Fluture inelat fără soţie de vel află, dă-1 la un 
>pil mic, că de nu, te vel face somnoros (8). 

Pune inel de Fluture inelat, legat cu trei aţe, la mâna 



(1) Cred. Rom. din Stupini şi Fărâgău, corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Bârgăti, corn. de d-l Th. A Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Mădaraş. 

<4) Cred. Rom. din Veza lângă Blaj. 

(5) Cred. Rom. din Fărăgăii. 

(6) Cred. Rom. din Coşocna. 

(7) Cred. Rom. din Reghin. 
•(8) Cred. Rom. din Samşud. 

Bl arian, IfueeUU. ^^ 



290 

drâptă a copilului, căci nici când nu va fură, ci va ii drej 

De-I legă la mâna stângă inel de Fluture inelat, c* 
se va face hoţ (2). 

De găsesci un inel de Fluture inelaU numSră t6te • 
şi de vor fi cu soţie, e semn că peste an veT fi sănăU 
de vor fi fără soţ, vel fi nesănătos (3). 

Când găsesci inel de Fluture inelat pe o crângă dii 
mia4ă-n6pte a pomului, e semn că are să fie 6rnă mi 

Şi în fine: 

Când ve4I Fluture inelaU e semn că are să fie vreme 
şi secetdsă (5). 



(1) Cred. Rom. din Breţc. 

(2) Cred. Rom. din Filpiş. 
(8) Cred. Rom. din Bataş. 
(4) Cred. Rom. din Fărfigăâ. 

(6) Cred. Rom. din SocoL— T6te credinţele acestea mi le-a con 
d-1 Th. A. Bogdan. 



BOHOCIUL 

(Mamestra brasslcae L.) 



Bohociul, pi. Bohoci^ numit şi Buhă de curechiu^ e un 
fluturaş de n6pte de mărime mijlocie, cu ochii scoşi ce-vă a- 
fară din cap, trupul acoperit cu perişori lungi şi deşi, cu 
spinarea ridicată în sus, cu aripile de dinainte întunecat- 
surii şi împestriţate cu roşu, iar cele de dinapoi tulburîl-sure» 
pe cari, când stă locului, le lasă în jos, ast-fel că sdmSnă 
unul acoperSmînt. 

Flutur asul acesta se arată în lunile Maiu, Iunie şi August 
de pe la înserate şi până cam către miedul nopţii, şi nu 
odată când e lumină în casă şi fereştile sunt deschise, intră 
şi prin case, unde prinde apoi a sbură în colo şi în c6ce în 
prejurul luminii şi a lampel(l). 

Românii din unele părţt ale Bucovinei însă cred şi 4ic că 
Bohociul nu e un fluture ca toţi fluturii de n6pte, ci el e 
sufletul morţilor de curând repausaţi. De aceea se mal nu- 
mesce el apoi încă şi Suflet^ Sufletul mortului şi Sufletul 
morţilor. 

Şi fiind-că el e sufletul celor de curând repausaţi, de aceea 
nici nu e bine de prins şi de omorî t (2). 

Poporul român din Ţâra-Românâscă din contră crede că 
tdte sufletele curate, şi cu deosebire ale copiilor mici, fără 
păcate, se prefac în fluturi pe cea lume. De aici vine apoi 



<1) După descrierea Rom. din Putna, dict. de Vasile Văcârean, şi a 
celor din Igescî, dict. de I. Danilescu. 

(2) Dat. Rom. din Igesci, dict. de I. Danilescu. 



29 2 

şi o (Jîcere relativă la sufletele copiilor morţi: ^Âsta e un flu- 
ture pe lumea ni-lallă.^ Iar între multe alte vorbe de mân- 
gâiere, ce se adresăză părinţilor celor ce-şî plâng copiii morţi, 
e şi ac6sta: ^Taci N. nu mai plâng e, că copilul d-tale e flu- 
ture pe ceea lume!* (1). 

Larva acestui fluturaş, rotundă şi de coMre verde, trăesce 
pe diferite legume şi cu deosebire pe curechîu şi se numesce 
de Românii din Banat: Verde} (2), iar în alte părţi Veî'dete(ii 

(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bâlăşel. 

(2) Hasdeti, Etym. Magn., t. I, p. 763: «Dintre viermi, poporal de aci 
cunosce: rima. moletele, un vierme mic galben; t^ercf^^t^/, care se ascunde 
în pămînt lângă rădăcina curechiului şi-1 rode; albul care trăesce dio 
sucul lemnelor tăiate şi al legumelor şi strică crumpii.» 

(3) Idem de eadem, loc. cit. ; — cf. şi G. P. Salvin, Superstiţii dinjui. 
Covurluiu^ publ. în Şă^etârea^ an. II, Fălticeni 1892, p. 195. «Gândii 
vede vr'un fluturaş prin casă, să nu-1 omori, că-i sufletul vre-aovi 
copil ce ţ!-a murit ;» — iar d-1 Th. A. Bogdan îmi împărtăsesce : <F/titern 
sunt născuţi din lacrimile Precisteî. Cine om6râ fluturi, înveaelesei 
inima Maicei Precistei. Când vecţi auturi cu soţie, e semn bun (Bistriţi).» 



STRIGOIEŞUL 

(Botys marş;aritalls Tr.) 



Sub numirea Slrigoieş înţeleg Românii din Bucovina mat 
pe toţi fluturaşiî sau flutureiî cel mici de n6pte, cari se 
8trîng în prejurul luminilor sau al lampelor şi, învârtindu- 
se pe lângă dînsele, nu odată le sting (1). In deosebi însă 
înţeleg el sub Slrigoieş fluturaşul numit lat. Botys marga- 
rîtalis Tr. sau Orobena extimalis Se. 

Ce se atinge de originea Strig oieşulm^ se crede că el e 
făcut din 6menil cel repausaţî, cari au fost şi au murit ca 
strigoi sau strigoice. Cu alte cuvinte că Slrigoieşii sunt 
sufletele strigoilor prefăcute în chip de fluturaşi, şi ca atarî 
sbdră apoi n6ptea nu numai pe afară, ci şi prin casele 6me- 
nilor, căutând a le face acestora, după împrejurări, bine sau 
rea (2). 

Aşâ dacă un Slrigoieş, intrând în vre-o casă, sb6ră în 
prejurul unei lumini saii lampe, fără ca să o stingă, e semn 
a bine (3), iar când o stinge e semn a r6u, a pagubă (4). 

De multe ori însă Strigoieşul nu se mulţumesce numai cu 
atâta că sb6ră prin casele 6menilor, ci el nu odată năzues- 



(1) După spusa Rom. din Reuseni, corn. de Vas. Pop. 

(2) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 

(3) Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovinene, publ. în Gazeta Bucovinei^ 
an. IV, Cernăuţi. 1894, No. 99, p. 2: «Se crede că dacă sboră sera nisce 
fluturaşi în prejurul luminii, este semn a bine.<» 

(4) Cred. Rom. din Liteni, com. de Dim. Marmeliuc, stud. gimn.: «Se 
crede că dacă un Fluture de lumină stinge lumina, se apropie o pagubă» 



294 

ce necontenit şi Ia ochii acestora ca sâ-I atingă cu aripile 
şi a-î face prin ac6sta ca să-şl părdă vederile (1). 

Şi dmeniT, cari nu sunt destul de precauţi, cari nu se 
sciu ferî de atingerea Strigoieşilor^ sau chiar se încumeta 
de a prinde atare Strigoieş sau şi alt fluture cu mâna şi 
apoi a da cu ac6sta pe la ochi, acela trebue mat de vreme 
sau mal târziu să chiorască sau chiar să orbâscă (2). 

Români! din unele părţi ale Moldovei spun că fluturii, cari 
se adună în jurul luminii, vin să fure focul. Cu fluturii aceştia 
fac babele de dragoste fetelor, cari nu le ieau nimenia la horă; 
li se dă adecă să beă scamă (solz!) de fluturi de aceştia in 
rachiii, fără ca să scie (3). 

Strigoieşiî se arată de cum înserâză şi până cam către 
miedul nopţii sau, mal bine <}is, până la Căntătorx. DupI 
miedul nopţii însă sau după ce aâ cântat cocoşii întâia M 
nu se arată mal mult, ci el se fac atunci nevd<}uţl ca şi ade- 
văraţii Strigoi^ ast-fel că numai ce te trezesci că nu-I ve^ 
mal mult (4). 

în fine trebue să mal amintesc şi aceea că Strigoieşvdu 
mal numesce în unele părţi din Bucovina încă şi Flutm 
de lumină (5) şi Gură în foc (6), şi se crede că el ar fi tri- 
mis de către atari dmeni rSi, anume ca să facă altora r6u(7). 



(1) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic. 

(2) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic; — Dîm. Dan. Crd- 
pop, Bucovinene, publ. în (jiiar cit, No. 30, p. 2: cSe crede că nae 
bine a luă flutur! în mână, căci intrând colbul aripilor lor cai-vâ ii 
ochi, acela va chiorî. 

(3) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală^ p. 88. 

(4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Chir. Horodnic 

(5) Dat. Rom. din Liteni, corn. de Dim. Marmeliuc : ^Fluturatul cel 
mic, care umblă noptea prin casă, se chămă Fluture de lumină,^ 

(6) Dat. Rom. din Putna, dict. de El. Bîcu şi Michaiâ Fruntaş, agricultori. 

(7) Cred. Rom. din Putna, dict. de El. Bîcu şi M. Fruntaş. 



GĂSELNIŢA. 

(Aehronia alreolarla saft Gallerla melonella L.) 



Precum fie-care vietate, aşă şi Albinele aâ o mulţime de 
duşmani, dintre cari unii sunt mal mari, mal tari şi mal pe- 
riculoşi, iar alţii mal mici, mal slabi, şi prin urmare şi mal 
puţin periculoşi. 

Unul din mulţimea acestor duşmani e şi Găselniţa^ pi. 
Oăselniţî (1), numită încă şi Molia albinelor sau Molia de 
albine. 

Găselniţa e un fluturel mic de ndpte care, de cum se 
desprimăvărăză şi până târziu tdmna, sbdră numai săra 
prin stupine saii prisăci, unde face fdrte multă neplăcere 
iStftt albinelor, cât şi prisăcarilor, iar 4iua stă lipit de păreţii 
din afară al stupilor sau de-asupra acestora. 

Femeiuşcă acestui fluturel, care e ce-vă mal mare şi mal 
gr6să decât bărbătuşul şi mal închisă la coldre decât acesta, 
Işl depune ouSle sale prin crăpăturile şi cotiturile ştiubeie- 
Jor saâ ale coşniţelor. 

Din ouSle acestea, cari se clocesc în trei ^\q^ după nou6 
^ile es larvele, numite în unele părţi din Ţ6ra-Român6scă 
Careţi (2), iar după (J^ce 4Ue fluturi. După ce aii eşit Ca- 



(1) La Românii din Meglenia, după cum îm! scrie d-1 Per. Papahagi, 
CUV. Găselniţă e sinonim cu cuv. omidă. Ve^I de acelaşi, Megleno- 
Românii, p. 82. 

(2) Com. de S. Sa pâr. T. Bâlâşel: *Caretele, pi. Careţiy este un vierme, 
care toca faguri! şi !I umple cu un fel de mâtase a lor. Din el se nasce 
un fel de fluture mic şi alb, care se împrăştie prin stup şi depunen- 



296 



reţii din ouă, îndată se şi furişăză în năimtrul ştiubeielorJ 
şi acolo se încuibâză apoi în sfărmăturile de sub pirt- 
ţii ştiubeielor. Mal târcjiu se suie la faguri şi prind a-î rtdel 
şi pe aceştia şi a face printre dînşii un fel de gogoşi aseow- 
nea cu ale Gândacilor de mătase şi ţesâturi întocmai ea 
cele de paingăn, prin cari prind apoi albinele ce voesc si4 
sc6tă afară. 

Albinele, vScJend că nu-I pot da afară nîcî a ţin6 curt- 
tenie, părăsesc stupul şi, sau se duc în alţi stupi, saâ se pieri 

Prisăcariî saâ stuparîl, dând de fluturaşii aceştia şi di 
Careţii lor şi voind să se mântuâscă de dînşil până ce di 
e încă târziu, căci el se îmmulţesc f drte tare şi devin din ce 
în ce tot mal periculoşi, trebue să ţie în tot-deauna stnpil 
puternici şi cu regine tinere şi să-I curăţâscă tot din doo^ 
în dou3 săptămâni spre a-I pută nimici cât se p6te mal repede. 

Găselniţele sunt periculdse mal mult primăvara pânib 
Aprilie, şi apoi în August şi Septemvrie (1). 



du-şî ouele acolo, în scurt timp stupul este invadat de Carefi şi ^ 
binele nu mai pot luptă contra lor, se descurag^zâ şi pier, iar stopi 
este cu totului tot nimicit de acest! Careţi^ car! se îmmulţesc într'u 
mod îngrozitor. > 

(1) Cf. Grigore Predescu, Z>{^^manu albinelor, publ. în Albina^v^^ 
Bucuresc! 1898, p. 394; — Amicul progresului român, an. X, Bucnresfl 
1903, No. 33 (169), p. 33; — şi I. Costin. Manual de «/updrît, Gherii 
1886, p. 28. 



MOLIA MERELOR. 

(Caq[iocap8a pomonella L.) 



Molia merelor e un fluturaş mic şi frumuşel. Aripile de 
dinaînte-î sunt albăstriî-sure, de-acurmezişul cu mal multe 
dungi subţirele şi de coldre cafenie, iar spre capete cu câte 
o pată mare în forma ochiului şi strălucit6re ca aurul. Ari- 
pile dindărăt sunt mal tot atât de mari şi au numai o sin- 
gură col6re roşiatică-castanie. 

Femeiuşcă acestui fluturaş, care sbdră în luna lui Maiu, 
îşi depune ouăle sale pe fructele cele tinere ale merilor şi 
ale perilor. 

Omiduţele, cari es după 8—10 i^ile din aceste ouS, fac o 
borticică fdrte mică în mgrul sau para pe care se află, intră 
după aceea printr'însa în interiorul fructului ast-fel bortit 
şi acolo trăesc apoi până tdmna. Sosind tdmna, es din me- 
rele sau perele, în cari au petrecut până atuncia şi pe cari 
le-au mâncat, mal cu s6mă în prejurul sîmburilor, şi se pre- 
fac în nimfe într'o ţesâtură albie printre crSpăturile 8c6rţel 
pomilor sau şi în cămările în cari se păstrâză pdmele. 

Adese-orl însă metamorfosa acâsta se sfârşesce încă vara 
şi atunci se nasce un al doilea rând de fluturi, ale căror 
larve strică apoi şi merelor şi perelor celor mari. 

Despre aceste larve f6rte stricăci6se, numite pretutindeni 
Viermi de mere sing. Vierme de mere, există la Românii 
din Transilvania, com. Felfalău, următ6rea legendă: 

«^înainte de a veni Dumnezeii pe pămînt, erau o mulţime 
de 6menl, cari de cari mal isteţi, prefăcându-se prin ajuto- 
rul Diavolului^ sub a cărui ocârmuire trăiau. 



« 



298 

«Aceşti dmeni puneaâ râmăşag, că se vor preface !n mftţi 
sau câne, şi aşă şi făceau, căci Dracul le ajută, plăcendu-I 
fdrte mult de 6menil lut cel iscusiţi. 

«Cel ce I vedeau, credeaâ că el îs Duinae4eti şi li se in- 
chinau lor, aduc3ndu-le câte şi mal câte daruri 

€ Diavolul^ vâ(}ându-le tdte acestea, eră cftt pe aici săii 
sară din piele, cre4ând că tdte popdrele vor uită de Dumn^ 
4^u şi se vor închina dmenilor săi. 
Şi aşă eră să se şi întîmple. 

Dumnezeu însă, care le vedea tdte şarlataniile, până li 
o vreme a stat şi s'a uitat la el, ca să vadă slăbiciunea 6- 
menilor. Dar mai pe urmă s'a hot&rît ca să se scolXSre jos 
la eî, căci a v6<}ut că, 43u ! să stal numai cu mftnile în sin 
nu e bine. 

«Deci scoborîndu-se jos între ceMalţl muritori, umblă şi 
El alăturea cu el, de la un iscusit la altul, ca să le vadâ 
faptele. 

«După ce umblă el pe rând pe la toţi, le 4îse în urmă să 
se strîngă cu toţii la un loc şi să facă minuni pe întrecute, 
că celuia ce I-a face minunea cea mal mare, la da un sac 
de aur. 

«Aurind iscusiţii de făgăduinţa ac6sta, s'au adunat a mi- 
nune într'o şură mare, care eri de jur împrejur înconju- 
rată cu tot felul de meri. 

«Dumne^eil^ care încă sosise în mijlocul lor, dându-le de 
scire că pot să-şî înc6pă lucrurile, el începură a face, după 
cum le eră obiceiul, câte şi mal câte. 

«^^După ce au făcut acuma tdte câte le-aâ sciut, a ^is Dum- 
nezeu ca să-I facă şi un mSr de cele de pe meri. 

«El însă nu au putut 

«Pentru acesta Dumnezeii a slobozit un trăsnet în mij- 
locul lor. 

«Eî atunci, de frică, cu toţii s'au ascuns în merele de pe 
merii din prejurul şurel, în cari se aflaâ, şi acolo aâ rSmas 
până în (Jî^a de a^î, prefăcuţi în Viermi de mere^ şi de 
atunci o s6mă de mere sunt viermănâse.^ 

Afară de legenda acesta mal există, tot la Românii din 
Transilvania, încă şi următ6rele credinţe şi d aţine despre 
Viermii de mere. 



299 

Viermii de mere sunt blestemul lui Dumne^eA (1). 

Cine găsesee Vierme de mere şi, scuipând peste el, îl a- 
*ancă, acela scuipesce pe Dracul între ochi (2). 

Vierme de mere pe crengi de vel găsi, e semn că mSrul 
icela o să se usuce (3). 

Cine vrea ca să nu aibă Viermi de mere în merele din 
grădina sa, acela să ieă pucidsă şi s'o aprindă în mijlocul 
Radinei în 4iua de PascI (4). 

Cine găsesee Viermi de mere şi-l aruncă în foc, acela a 
aruncat pe sluga diavolului (5). 

In fine cine vrea să nu aibă Viermi de mere în grădina 
Ba, acela, când înfloresc merii, să <}ică: 



O plecat huia 
Haudrahuia 



Tot piscuind 

Şi mere mâncând, 

Şi-o găsit pe huiu | Mere sflederind. 

Handrahuia. Eâ răâ m'am supărat. 

De cddă l-am luat, 
Aşă, aşă, 

Şi'n foc l-am ţipat 
Ca să peie. 
Să răspeie 
Ca fumu 
Cu care îl afumu! (7) 



Eu încă am pornit 
Şi l-am găsit, 
Şi încă am plecat 
Şi l-am aflat 
în vârf de măr, 
în vârf de păr (6), 
Pe un mer suit 
Tot lucrând, 

Pe când rostesce cuvintele acestea ale descântecului, afumă 
un mdr viermănos şi în acelaşi timp îl sdrobesce, de nici 
urmă nu-I mal rămâne. Iar când 4îce <aşây a^â», atunci iea 
câte o bucăţică şi o ţipă (aruncă) în foc (8). 

Românii din Ţâra-Bomânâscă, voind a scăpă nu numai de 
Viermii de mere şi pere^ ci şi de alţi viermi, cari strică po- 



(1) Cred. Rom. din Gurghiu. 

(2) Cred. Rom. din Hodac. 
(8) Cred. Rom. din Fărăgău. 

(4) Cred. Rom. din Felfalâu. 

(5) Cred. Rom. din Jbănesc!. 

(6) Descântecul acesta se pote descântă şi la Viermii de pere. 

(7) Dat Rom. din Ibănescl. 

(8) Atât legenda, cât şi t6tc credinţele şi datinele din acest articol mi 
le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan. 



300 

metelor, legumelor şi pânei celei albe, au datină de a 
JQiua Viermilor sau Marţia Viermilor y care cade tot-de 
în Marţia din sSptâmâna întâia a Postului-mare. 

în acostă 4î> după credinţa lor, nu e bine să lucrezi i 
în casă sau în grădină, de 6re-ce, dacă vel lucră, peste 
veî av6 viermi prin casă şi prin grădină, cari îţi vor a 
mari stricăciuni la pomi şi la legume. Din contră, în a 
<}i, e bine să dai de pomană o turtă şi alte bucate^ ca s 
Viermilor, Dacă faci aşâ, apoi peste vară n'aî habar de vi 
nu-ţl vor face nici o vătămare. 

Mal departe, spun Românii din Ţăra-Românâscă, că 
vrei să aperi gradinele şi ţarinele de viermi, e bine să i 
în mijlocul lor o furcă şi un fus de tors, sau să îngrof 
mijlocul lor un ou roşu, cu care ai fost la biserică în i 
de Pasci (1). 

(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



MOLIA. 

(Ţinea pellionella L.) 



-. Sub numirea Molie, la Români! din Meglenia: Moleti (1), 
/ară la ceî din Macedonia: Molţă, Mulîifă şi Mulţică (2), 
inţeleg Românii de pretutindeni mal multe specii de flutu- 
raşi mici, cari se ţin de una şi aceeaşi familie şi ale căror 
'arve, numite asemenea Moliî^ rod blănurile, cov6rele, ma- 
eriile de lână şi de p6r, penele şi animalele împăiate (3). 

Pe lângă numirea generică de Molie însă, ce li se dă tu- 
iiror fluturaşilor acestora, poporul le mal dă încă şi câte o 
iximire specială, parte după făptura corpului sau coWrea 
^^pilor şi parte după obiectele în cari petrec şi din cari 
^« nutresc larvele lor, şi anume : 

Molia subţirică, Molia de straie^ Molia straielor. Molia de 
-«Snâ, Molia de cojâce şi Molia de piele (4), lat. Ţinea pel- 
lionella L. 

Molia vînătă (5), lat. Ţinea tapetiella L. 



(1) Per. Papahagi, Megleno-Româniîy p. 95. 
<2) Corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(3) Cf. Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12; -Idem, in Enciclopedia 
romană, voi. III, p. 315; şi în Calendarul Minervei pe an. 1899, BucureBcî 
p. 122;— corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel ; ^Molia e o insectă, care se încui- 
băză prin lăzile cu haine şi rode tote hainele, dacă nu se bagă de semâ»;— 
şi de d-1 El. Pop: * Molia strică hainele.» 

(4) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de d-1 T. Ionesi;~şi a celor din 
Frâtăuţul-vechiâ, dict. de 6. Onciul. 

(5) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de G. Onciul. 



302 

Molia de penCy Molia de per (1), lat. Tlncu sau Tmeob] 
biseliella ZII. şi crinella Tr. 

Afară de aceste trei specii de fluturaşi, ale căror lam^] 
numite Moliî^ se nutresc din materiile amintite mal sus, o 
este încă unul cam de aceeaşi mărime, care se ţine a8emeiMi| 
de familia celui de mal sus, şi care se numesce: Molum 
pâne^ Molie de bucate^ Molia bucatelor^ Gârgărifă şi Gih\ 
găriţă de bucate (2), lat. Ţinea granella L. 

Larva acestui f luturaş, numită Gărgăriţă şi Gărgăriţă ijM\ 
spre deosebire de Gărgăriţa nSgră, lat Calandra granam 
L., se nutresce numai cu grăunţe de grâii şi de secară pre 
cari, intrând în ele prin nisce borticele făcute de dînsa, I» 
adună pe încetul la un loc şi apot înconjurând grămăgidn 
de grăunţe adunată cu un fel de ţesâtură saâ păîogăni^ej 
mănâncă (3). 

Fiind larvele tuturor fluturaşilor acestora f6rte stricăcite| 
şi dăunăcidse, de aceea Românii de pretutindeni întrebun-j 
ţ6ză spre depărtarea şi stârpirea lor felurite miji6ce. 



(1) Usitat în mal multe comune din Bucovina. 

(2) Cărţile sât&nuluî român, an. XI, cartea X, Blaj 1886, p. liT: 
« Gărgăriţa este o insectă de nemul fluturilor de nopte şi adecă de hââ 
fluturilor mici, cu aripile dinainte înguste şi lungi, de colore sure M- 
horite şi negriciose, iar aripile dindărăt sunt simple mohorîte. Peeii 
este de mică acesta Molie^ pe atât de stricăci6să este grânarelor. Flutunlt 
sboră în Maiu, Iunie şi Iulie şi femeiuşcă îşi aş6ză ouăle pe griiulel» 
de secară şi grâu. Omiduţele tinere, cari es din ouă, intră în griiil* 
prin bortiţele ce înse-ş! le fac, adună pe încet mai multe grinnteli 
olaltă cu ţesătura lor într'un grunz şi le mănâncă>; — Foia papomlfi 
an. I, Sibiiu 1893, p. 308. 

(3) G. Grăiniceanu, Nomenclatura română-latinăj publ. în op. dt,^ 
336: ^ (y^r^rârt/a = Calandra granaria; Ţinea granella, v. CurcuUz*; " 
Foia poporului, an. I, p. 308 : «Prin Maiti saă Iunie se ivesc fiatiirfi 
Gărgăriţelor albe. Eî se împerecheză cât ce s'aă ivit şi apoi birbitiifS 
mor, iar femeiuşele ouă în curs de două săptămâni, mal ales în grăun- 
ţele de secară. Din oue es nisce omi^i mici, cari ciuruesc grianH* 
cruciş şi curmeziş. Peste ndpte omizile se urcă de-asupra grănn}elor, 
unde torc un fel de păingăniş alcătuit din numerdse firicele soril-ilba» 
Pe la sfârşitul lui August aceste omi^I părăsesc grăunţele şi emMii 
crăpăturile bârnelor şi ale altor lemne. Primăvara, în ajonol eildiA 1 
ele se preschimbă în păpuş! şi apoi în fluturel. Lăsate fiind în giQ& 
sorţii. Gărgăriţele negre şi albe pustiesc grânare întregi de bactts-» 



303 

Aşa Românii din Bucovina contra celor trei specii dintâiîl 
pun printre haine perinuţe umplute cu Sulcină galbenă, lat* 
Helilotus officinalis Desr. saâ frunze de Hameiu^ lat Humulus 
lupulus L. şi de Tutun, lat Necotiana tabacum L., căciulii 
de Usturoiu, lat Alium sativum L., precum şi rămurele de 
Pelin, lat Artemisia Absinthium L., în credinţă că Moliile^ 
neputând suferi mirosul cel iute şi neplăcut al acestor plante» 
Fug de dînsul, iar nefugind pier (1). 

Tot cam aşă fac şi Românii din Moldova, precum şi cel 
din Ţâra-Bomânâscă. 

«Ca să ferim lucrurile de il/oWi— scrie d-1 Dr. N. Leon, — 
Be fac perinuţe de fldre de Sulcină şi se pun între straie, sau 
Eininze de Tutun; Moliile fug de mirosul lor» (2). 

Iar S. Sa păr. T. Bâlăşel, cu privire la Românii din Ţ6ra- 
RomânSscă, îmi scrie : 

«Ca să gonesci Moliile de prin lăcjî, pul într'însele Sulfină 
luată din 4iua de Sânziene, saâ fot de Nuc, luate de la 
biserică în <}iua de Rusalii, saii Busuioc din <}iua de 
Sânt-Ilie,T> 

Iar Românii din Macedonia, voind a depărta Moliile de 
prin haine, pun într'însele frunze de Tutun şi de Iboj sau» 
după cum ÎI spun Bucovinenii, Boz, lat Sambucus ebulus L. 
şi camfură (3). 

Pe lângă aceste mijldce, cele mal multe Românce, voind 
a împiedecă fluturaşii sus amintiţi de a-şl depune ou61e lor 
în haine, le scot pe acestea mal adese-orl în decursul anului 
afară, le întind la s6re ca să se sorâscă şi să se svînteze 
şi apof, scuturându-le şi periindu-le bine^ le aş6ză iarăşi la 
locul lor, de unde le-au luat (4). 

Şi mal cu s6mă o fac ele ac6sta în ajunul Sânzienelor^ 



(1) Dat. şi cred. Rom. din cele mai multe comune din Bucovina. 

(2) Zoologia medicală^ p. 12—13. 

(3) Com. de d-1 Per. Papahagi. Cf. de acelaşî, Din Literatura pop. cu 
Aromânilor, p. 31 S. 

(4) Dat. Rom. din cele maî multe părţi ale Bucovinei ;— Per. Papahagi, 
XHn literatura pop, a Aromânilor, p. 312: <Ca hainele să nu fie mâncate 
de Molii, să le scuturi, să le expul la aer din săptămână în săptămână 
saîi sâ le învălescl în pânză de bumbac, fiind-că Molia nu atacă bum. 
bacul.» 



304 

:24 Iunie, când şi fluturaşii din cestiune es şi 8b6ră mal tare 
în t6te părţile. Iar după ce le-ati scos şi svîntat de ajuns, 
când le aş6^ă iarăşi la locul lor, pun printre dînsele dum- 
bravnic, lat. Meii tis melissophyllum L., care se face la loc carat 
şi care aninâsă (amir6să) frumos, anume ca şi ele să ani- 
nase frumos şi tot de-odată ca Moliile să fugă de mirosul 
acestei plante (1). 

Ce se atinge de fluturaşul din urmă şi de larva Im, se 
tntrebuinţâză aceleaşi mijldce, cari se întrebuinţâză şi coDtn 
Gărgăriţei^ lat Calandra granaria. 

în fine mal amintesc şi aceea că Românii din BucomUi 
când le plac glumele sau nebuniile cul-vâ, ^\c : Mâncă4Mt 
moliile^ că posnaş saii ajuns de cap mai eştî! 

Iar un proverb, în care f igurâză cuvîntul Molie^ sună pn- 
<;um urm6ză: 

L-a băgat mumă-sa în ladă şi l-au mâneai Moliile— 

şi se aplică celor urîţi şi ciupiţi de vărsat, precum şi celor 
ce de mici au fost corcoliţi saâ alintaţi de părinţii lor (2). Şi: 

A fi ros de Molit^ 
adecă a ti stricat, găurit, a fi stricat de vdrsat (3). 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi. 

(2) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 555. 

(3) Corn. de S. Sa păr. T. Bălâşel. 



STRELICIUL. 



Streliciulj pi. Strelicî^ e un flutur aş micuţ de s6ră, cu mus- 
teţele învârtite, plin de puf şi de coldre vînStă care, cum 
; irede că e lumină în vre-o casă, îndată intră în năuntru şi 
^ prinde a sbură ca un vârtej în prejurul luminii. 

Dacă îl prinzi cu manile lasă un fel de pulbere pe de- 
. gete. Şi dacă pul degetele cu pulberea acăsta la ochi, ast- 
fel că pdte să intre într'înşii, atunci, după cum cred şi spun 
cel mai mulţi Români din Bucovina^ mal de vreme sau mai 
^ târziu orbescl. Iar dacă pui pulberea de pe dînsul pe piele, 
a atunci pielea se umflă, se roşesce, şi se fac pe dînsa un fel 
i'- de petiţe ca blânda^ cari se numesc, ca şi fluturaşul a cărui 
pulbere le-a produs, strelicî (1) sau şi sterlicî (2). 

Streliciî sau Sterliciiy adecă petiţele acestea, cari se fac 
' mai cu s6mă pe mâni şi pe pici^re, sunt dintru inceput de 
coldre roşie, iar mal pe urmă se învineţesc. 

Petiţele numite Strelicî, le capStă mal cu s6mă dmenil cei 
f6rte greii bolnavi, cari se află în agonia morţii, şi dacă au 
început a se învineţi, atunci se 4^ce că bolnavul respectiv 
a capelat strelicî de mârtey fiind-că strelicii sunt semnul cel 
mai sigur de mdrte (3). 

Din causa ac6sta apoi fle-care Român, prin<}end vre-un 
StreliciU, se feresce ca de para focului să nu atingă cu pul- 
berea de pe dînsul ochii sau pielea de pe mâni ori pici6re, 
ca nu cum-vâ, atingând ochiî, să orb6scă, iar manile şi pi- 
cidrele atîngându le să capete strelicî de mârle (4). 



(1) După credinţa şi spusa Rom. din Putna, dict. de V. Văcărean. 

(2) Dat. Rom. din Şiret, com. de soţia mea Leontina. 

(3) După credinţa şi spusa Rom. din Putna. dict. de V. Văcărean; — cf. 
S. FI. Marian, tmmormintarea la Românîy p. 3. 

(4) Dict. de V. Văcărean. 



Marian, InaeeUie. 20 



C o T A R I U L. 



Cotariul este un fel de viermuş saâ mai bine <}i8 o omidi 
lunguiaţă şi supţire, de coidre cenuşie. EI are pici6re numai 
la cele douS extremităţi ale corpului, adecă la cap şi la o6di 
De aceea el nu umblă târîndu-se ca cele-lalte omi<}I, d Isji 
îndoesce corpul în sus şi aduce c6da lângă cap şi imediit 
după acăsta capul face un salt înainte şi cdda iar alt salt 
lângă cap, aşă că mersul lui s6m6nă pare că ar da ca pasul 
sau cu cotul, pare că ar tot măsură ce-vă, din care caiuâ 
poporul I-a şi pus apoi numele Cotariu. 

De la mersul acestei omicjt s'a născut cu timpul şi ur- 
mă t6rea cjicere: 

A merge ca un CotariiL 

Se (Jice despre cel ce merge păşind rar şi gânditor, pare 
că ar merge măsurând pămîntul (1). 



(i) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel 



ARIPA GÂSCEI. 

(Pterophorns pentadaetf las L.) 



,11 



Pe lângă fluturii şi fluturaşîl, ale căror aripi sunt com- 
^ pacte, se mal află încă un fel de fluturaşi mic!, ale căror 
^: aripi sunt despicate în mal multe părţi în forma unor pe- 
j^ nişdre de gâscă. 

Unul dintre aceşti fluturaşi, car! se numSră la Molit, e şi 
,« Aripa gâsceî, numit ast-fel pentru că aripile sale s6mSnă 
penelor unei gâsce (1). 

Aripa gâsceî e un flutur aş frumuşel şi alb ca omStul, care 
se arată mal ales în decursul lunii lui Iunie şi Iulie. Ari- 
pile sale cele de dinainte sunt despicate în douS, iar cele 
dindărăt în trei părţi in forma unor peniţe de gâscă. 

Larva sau omida acestui fluturaş trăesce pe Holburăy lat. 
Convolvulus arvense L. şi pe Cupa-vacii, lat. Convolvulus 
sepiiim L., precum şi pe alte plante. 



(1) Dat Rom, din Salcea, jud. Botoşani, în Moldova. 



ŢÂNŢARUL. 

(Calex piplens L.) 



Sub CUV. Ţânţar înţeleg Românii mal multe familii de 
insecte din ordinea Dipterelor, adecă a celor câte cu o pe- 
reche de aripi, al căror corp şi picidre sunt f6rte lungi şi 
subţiri, aripile înguste şi străveziii iar fliscul saii râtul co 
care sug nu numai sucuri de plante, ci fdrte adese-orl in- 
ghimpă cu dînsul atât pe animale, cât şi pe dmeni, 8ug§nda-k 
cu o deosebită lăcomie şi sângele acestora, e f6rte lung fi 
subţire. 

Speciile şi varietăţile acestor familii de insecte sugfibSre 
de sânge cunoscute Românilor după nume, sunt, pe cât am 
putut eu până acuma află, următdrele: 

Arşiţa^ lat. Culex annulatus Fabr., un fel de ţânţar, care 
muşcă pe 6menl vara când se scaldă, şi a câruî muşcături 
după cum spun Românii din Transilvania^ unde e mal eu 
samă usitată ac6stă numire, e fdrte durerdsă, adecă anfe 
tare (1). 

După spusa Românilor din Bucovina însă, să-î vie numirea 
acâsta de acolo, pentru că acostă specie de ţânţar sbdră mai 
ales <}iua, când e cea mai mare arşiţă^ adecă când arde sau 
frige sorele mal tare. Şi de 6re-ce sbdră şi j6că cu mare 
plăcere pe de asupra apei, de aceea şi muşcă ea pe dmenS 

(1) Hasdeu, Magn, Etym.y t. II, p. 1.747; — Idem de eadem, p. 1.748: 
^Arşiţa, insectă sburătore din ordinea Dipterelor. Cavîntul se întrebidi* 
ţezâ în Ardei. »— «Un fel de muscă, care muşcă pe om vara când se sol- 
dă, se chemă Arşiţă* '.—Enciclopedia română, t. I, p. 272: «^171^111 
Ardei, un insect (muscă) care pişcă pe om când se scaldă»; — com. de 
d-1 Andr. Bârsan, prof. în Braşov: ^Arşiţele, după împărtăşirea şeolr 
rului I. Mafteiu din Paloş, lângă Cohalm, sunt nisce muscaliţe, earise 
adună vara pe căldură de-asupra omenilor.» 



309 

cari se scaldă. Muşcă ea, ce muşcă pe 6menl, în urma ur- 
melor însă o păţesce. căci sburând f6rte apr6pe de apă, 
pescii se aruncă după dînsa, o prind şi o mănâncă. 

Acest soia de ţânţar e aşă de rSti, de lacom şi nesuferit 
căy puindu-se pe om şi începând a-i suge sângele, nu se dă 
de fel urnit din loc, până ce nu se satură. Din causa ac6sta 
apoi, când voescl, atunci poţi să-1 omori (1). 

Şi tot din causa acâsta se vede că Românii din Tran- 

silvania, când vor să arate rSutatea unei femei, 4îc că e rea 

ea o arşiţă (2). 

^ Ţânţarul^ fem, Ţânţărâică (3); la Românii din Meglenîa: 

^ Ţânţar (4), iar la cel din Macedonia : Mâşconiu şi Muşconiu (5), 

'^ lat. Culex pipiens L. 

1=^ Larva acestui ţânţar, precum şi a Arşiţei^ se numesce de 
^ Românii din munţii Bucovinei şi al Moldovei, jud. Suc6va, 
-^ Carabeţ şi Carabele, pi. Carabeţî (6), iar nimfa Lătăuş (7) 
şi Lăturaş (8). 






^ (1) Dict. de G. Onciul, agricultor în Frătăuţul-vechiu. 
^;: (2) Hasdeu, Etym. Magn., t II, p. 1.748. 

(3) Sex. Tîl, Snove, Braşov 1897, p. 17: «Nea Trifu scote atunci pipa 
. din buzunar, o întorse cu fundul în sus şi o lovi de câte-vă or! de pal- 
' ma-! crăpată de frig. Apoi aruncând scrumul din mână, chiori odată în 
li^ pipă, suflă de câte-vă or! în ea şi umplend-o cu tabac, puse un tăciune 
f pe ea. Rotogole de fum începură să se învârte prin aer, cari alungară 
^% obrasnicele Ţântăroicef cari făcură şi manile numa! de băşicT.» 

(4) Per. N. Papahagi, Megleno-Româniîy p. 125. 

(6) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312;— 
^- com. de d-1 Chr. Geagea. 

C^ (6) Şe4^torea, an. V, Fălticeni 1899, p. 64: « CaraM^ =viermî marî ce 
'^. 86 fac ma! ales în nasul cârlanilor slabi, şi în apă clocită.» 
. (7) Dat Rom. din Dorotea, dict de Ilie Brădăţean: cZâ/du^/ trăesce 
mai mult unde e apă stătută sau zăcută. Forma trupulu! s6u e încârli- 
'' gata, iar mersura sa e că dă odată sau ma! de multe or! în sur, şi apo! se 
lasă iarăşi în jos în apă»;— a celor din Udesc!, com. de George Paranici, 
^ stud. gimn. : <Lătăuşul e o gâzuţă, care umblă prin apă»; —a celor din 
' Vîcovul-de-sus, dict de T. lonesi;— şi a celor din Moldova, com. Pa- 
şcani., dict de Const. S. Bucan : ^Lătăuşul se află prin topliţ! şi prin 
pârăuţele fântânelor. £1 e de colore grie-deschisă sau bălănuţă, cu pi- 
ciorele covrigite pe de-o parte, şi când înotă, înotă pe o lăture, din care 
causâ se şi numesce apo! Lătăuş,* 

(8) Dat Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea:» Lăturaşul e un fel de 
gâzobă de apă, care trăesce ma! mult la isvorele cu apă rece. Se află 



310 

Rom&nil din Bucovina, prinzând mal mulţi Carabeti d0 
aceştia şi puindu-I In unghiţe, ca pe r&me, prind pesd ei 
dînşil. 

Tot aşă fac el şi cu Lătăuşii sa& Lăturaşii (1). Se feresc 
însă fdrte tare de a bă apă, mat ales sdra şi nâptea, din 
locurile acelea, unde sciţi că se află de aceştia, temdndn-se 
că dacă vor h6 vre-unul, vor face guşă (2). Ba unii aont 
de părere că chiar şi atunci, când cine-vă bea apă dintr*o 
cofă, în care se află vre-un Lătăup, aceia încă capStă guşă (3). 

Ţânţarul de stuhărie^ un fel de ţânţar care trăesce numai 
prin stuhăril şi care e cu mult mal mare şi mal rdii decât 
ţânţarul de r&nd (4). 

Ţânţarul de pădure^ lat Anopheles bifurcatus L^ care e 
mai mic ce-vă decât Ţânţarul de stuhărie, dar şi aceşti 
suge sânge atât de la vite, cât şi de la 6menl, până ce-I bi- 
şică (5). 

Ţânţarul de baltă (6), lat. Corethra plumioornis Fabr. 

Bâţan, pi. Bâţani{l\ Bânţan pi. Bănţanî (8) şi Sgriburieii 
fem. Sgriburice (9), lat. Chironomus leucopogon Meig., un 
fel de ţânţar mic, care tremură din pici6re când stă locului 

Bărsac, pi. Bârsaci, numit ast-fel pe Jifi în Tansilvania. 
iar în alte părţi, tot din Transilvania : Bârzac pi. BârzacîiJSil 



une-or! însă şi prin o semă de fântâni. Ei umblă prin apă numai Wur% 
de-aceaa se numesce Lăturaş.* 

(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi : ^Carabetil siuit 
mai mari, iar Lătăuşiî mal mici. Cu Carabeţil se prind mai multe f^ 
lurî de pescly iar mrenele şi elenii se prind numai cu Lăiăttfi,* 

(2) Cred. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea. 

(3) Cred. Rom. din PărhăuţI, com. de Const Bâdălnţă, stud. girnu. 

(4) Dat Rom. din Moldova, com. Paşcani, dict. de lordachi Bran. 

(5) Dat. Rom. din Moldova, dict. de lord. Bran. 

(6) Dat. Rom. din Moldova, dict. de loan P. Climescn, primar în Biu^ 
dujenî. 

(7) Alexiu Viciii, Glosariii^ p. 20 ;—Şe4eidrea, an. II, Fălticeni, p. 149l 

(8) Com. de d-i Andr. Bârsan : < Bâfan se <}ice în Vaida-Recea, ţinotol 
Făgăraşului, la Ţânţar, tn Boita, lângă Sibiiâ, se pronunţă Bânfant. in 
Viştea inferioră, com. Făgăraşului, după spusa şcolarului I. Şandro, se 
4Jice Bâfanî la nisce musce mari, roşiatice, cari se aşâză pe cai.» 

(9) Com. de d-1 Th. A. Bogdan : *Sgriburiciul e o insectă mică ctre, 
când stă în loc, tremură». 

(10) Com. de dl Paul Oltean. 



311 

Ţânfar mic (1), Ţânfar mânănţel (2), Ţânfăraş (3), Ţân- 
z jărel (4), Noura^ şi Nourel (5), lat. Chironomus stercorarius 
de Geer. 
Numirea de Ţânfăraf şi Ţânfărel a acestui soiu de ţân- 
- ţar să-I vie de acolo pentru că el e unul dintre cel mal 
I mici ţ&nţari, câţi li-s cunoscaţi Românilor, e aşă de mic că 
mal nu-1 ve4I (6). Iar cel de Nouraş şi Nourel îl vine de 
r acolo pentru că nu odată se strîng cu miliânele, mal ales 
^ sdra, la olaltă şi, formând un fel de sul, cuşmă safi stog, 
, 8b6ră ca un nouraş pe de-asupra capului (7). 
Ţânţar de câmp (8). 

Ţâbă, pi. Ţ6be (9), %obâCy pi. Ţobâcî (10), fem. Ţobâcă, 
pi. Ţobâce (11), numit ast-fel în Bucovina; în Moldova: 
ŢdbăBi Tăbuc, pi. Ţăbucî (12), în Transilvania: Ţâbă, pi. 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. deG. Onciul: ^Ţânţarii mid 
se strîng în formă de stog pe de-asnpra capului, şi se bagă chiar în 
ochi, şi une-ori te muşcă amarnic.» 

(2) Dat. Rom. din Carapciâ, dict de Vas. Cârciii. 

(3) Numirea acăsta e usitată in mai multe comune din Bucovina, în 
deosebi însă în Braşca, Badeuţ şi Garapciu. 

(4) Numirea acăsta e usitată în UdescI şi Vicovul-de-sus. 

(5) Numirea acesta e usitată în Stupea. 

(6) După spusa Rom. din Braşca, dict. de lacob Popovicl. 
<7) După spusa Rom. din Stupea. 

<8) Gom. de Vas. Pop, stud. gimn. şi d-1 I. P. Gllmescu. 

(9) Numirea acâsta e usitată ma! ales in satele Ilişesci, Bălăcena şi 
Arbure. 

(10) Dat Rom. din Ilişesci şi Braşca, dict de Ger. Roşea: *Ţobâcul 
e cel mai mic ţânţar, dar şi cel mai veninos. Altul mai mic decât 
dînsul nu se află. El trăesce ori pe unde, dar ma! ales pe răchiţ! şi 
pe sub pomi. Gând îl prin<}!, nu se alege nimica dintr'însul. Gu tote 
acestea însă, când te muşcă, te frige, nu alta»; — tot de acolo, dict de 
Anton Popovicl : •ŢobdCf pi. Ţobâcî, se numesce ţânţarul cel de tot mic, 
care mal că nici nu-l ve<}l de mic ce-1, şi care sbdră mal ales pe la în- 
serate şi petrece mal cu semă la lunci şi prin păduri.» 

(11) Dat Rom. din Tereblecea, com. de Paul Scripcariti: ^Ţobâcaeste 
o specie de Ţânţar, care trăesce prin câmp, mai ales prin bahne, şi 
este forte supărăciosă, fiind-că îndată cum începe a însera, muşcă ne- 
contenit pe omeni, şi muşcătura el ustură forte tare.» 

(12) Şe4etoreay an. III, Fălticeni, p. 90 şi 91;— com. de d-1 S. Theo- 
dorescu-Ghirilean : ^Tobele sunt nisce musculiţe mici, cari es numai 
când îl răcore, umbră, şi mal ales sdra ; umblă însă şi noptea. Ele sunt 



312 

Ţâbe (1) şi Cibucy pi. Cibucî (2); iară în Ungaria: Ckb&t 
pi. Ciobâd (3). 

Acest soiu de ţânţar, după cum se p6te ved6 din notele 
sublimare, este f6rte mic, însă tot odată şi f6rte supărăcios» 
din causa muşcăturilor sale. 

Morniţariul (4), fem. Momită (5), lat. Ceratopogon puii* 



groza celor ce mulg vacile, câci umblă mult şi pe lângă animale; uit 
groza ciobanilor, a vînâtoriior, şi cu atât sunt mai supărăciose, ca cât 
se bagă în pârul omulu! şL se încâlcesc, căc! atunci gâdelă (maşci) tare.» 

(1) Corn. de d-l Paul Beşa, învăţător în Bârgăii : *J^b€L^ pi. 7*dMe,rait 
nisce muscullţe mici, cari fac omului multă nelinişte, mnşcândn-l vin 
la lucnil câmpului, cu deosebire săra şi diminăţa.» 

(2) Al. Viciu, op. cit, p. 25: * Cibucî, ţânţarii mici (Garghitk). 

(3) Corn. de d-l El. Pop : «Sunt ţânţari mari, numiţi Ciobdei, şi ţân- 
ţari mal mici. Aceştia trăesc în societate cu miile la olaltă, şi necijesc 
forte mult nu numai animalele, ci şi pe 6menl, mal ales noptea.» 

(4) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciâ. 

(5) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. LucaciU: ^Momifă se numes- 
ce un fel de ţânţar f6rte mic, care se arată cu milionele mai ales s^n 
şi, puindu-se pe om, muşcă forte rău. Ea se află prin pădnri pe lingi 
burueni şi pe lângă grajduri unde e gunoiâi» ;— tot de acolo, dict de 
loan Pusdrea: *Momiţa e mânânţică, adecă mică ca pasderia, muşeâ 
forte tare, şi când se pune pe om nici nu se vede. Ea se bagă, mtî a- 
Ies săra, pe timpul cositului, chiar şi în ochi şi pişcă răii»; —a celor din 
Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi : ^Ţânţarii sunt cel mari, cari cântî 
şi-î au(}!, iar Morniţele sunt mititele şi nu se aud cântând» ; — tot de 
acolo, com. de d-l loan Nistor. cant. bis.: «Sub Mamifă înţeleg Româ- 
nii de pe la noi un fel de ţânţari mici, cari jocă prin aer peste ^if ^ 
maî ales săra înainte de apunerea s6relul>;— a celor din Bilca, dict. de 
Chirilă Horodnic : ^Mornifa e ţânţarul cel mal mic;»— a celor din Vi- 
covul-de-jos. dict. de Sidor Caiancea : •Momifele îs mănănţelufe şi pişcn 
forte tare, când are să fie ploie^;— a celor din Galanescl, dict. de George 
Galan: ^Ţânţarii cel mici, cari sboră pe de-asupra capului 6menilor, fi 
pe unde se duc omenii, pe acolo se duc şi el, se numesc Momite. Mor- 
niţele pişcă hăt binişor ;> — tot de acolo, dict de loan Ungurean şi Greorge 
Cârstean : *hlorni(a pişcă forte rău, mal ales săra şi anume pe timpul 
cositului» ;— a celor din Frătăutui-nou, dict. de Nic. Rusu : «Unde se pane 
Morniţa se face băşică ca de urzică, aşa pişcă de tare» ; — a celor din 
Frătăuţul-vechiu, dict de G. Onciul: «Ţânţarii, cari se strîng săra sto- 
luri şi muşcă vitele, însă mai ales pe omeni, se numesc în unele părţi 
din Bucovina ţânţari^ iară în altele Momite. — Tot Momită se mai an- 
mesce ţânţarul acesta şi în alte sate din Bucovina, precum în Straja, 
Crasna, Litenl, UdescI şi Budeniţ. 



313 

3ariu8 L., este asemenea un ţânţar f6rte mie, care muşcă 
r6u. El se numesce ast-fel pentru că, după cum spun unii, 
momăesce tare, adecă bânăe^ produce un fel de sunet bânnnf 
Bare se aude ce-vă mal tare decât cel de albină (1). 

După alţii insă se numesce MorniţaHu şi Momită dea- 
ceea, pentru că deşi este f6rte mic, muşcă f6rte tare şi rSu 
băgându-se chiar şi prin straie (2), şi atâta cel supSră pe 
om, că acesta nu mal scie ce să facă şi cum să se apere de 
dlnsul. 

De aceea apoi şi 4î<^&I& ' tPicâ. pe om ca Momiţa^^ care 
se aplică unui om, ce molestâză din cale afară, şi de care 
nu te poţi cu una cu dou3 mântui ca şi de Morniţă (3). 

Despre toţi aceşti ţânţari sugători de sânge, câţi s'au în- 
şirat până aici, şi mal ales despre Ţânţarul vulgar^ lat. 
Culex pipiens, care e mal răspândit şi ca atare mal bine 
cunoscut, pe când pe cel-lalţl poporul f6rte adese-ori îl con- 
fundă unii cu alţii, există la Românii din Transilvania, com. 
Bistriţa-cetate, următdrea legendă: 

«ţ)ice că odată Maica Precis ta povestiă cu Sdrele despre 
păcatele lumii acesteia şi, între multe altele, povestiră el şi 
despre fără-de-legile lui Pic-împerat, căruia !I eşise vestea 
pentru nemiloşia lui. 

€ Sdrele spuse tot ce v64use, iar Maica sfîntă, cântărin- 
du-l păcatele, îl judecă că nu ar fi bun numai de ţipat într'o 
apă fără fund, ca să i se p6rdă iu*ma pentru vecii vecilor. 

«Dar nu gătiseră cu judecata, când colo iată că vine şi 
FiC'împerat şi haid să ieâ pe Maica Predata de pSr, că d6r 
)1 eră împSrat şi nu avea de cine să se t6mă, şi înjurând 
^flte îl veniaii în gură, se luă la sfadă şi cu Sdrele, 

«Vrând Maica sfîntă să-I spuie ce-vâ cuvinte pentru în- 
ireptare, nu apucă, căci Pic-împerat îl astupă gura cu o 
3almă, pentru ca să nu pdtă nimic grăi. 

€ Sdrele, v64^nd ac6stă purtare neomendsă din partea lui, 
ie făcit foc şi pară de mânie, îl luă de gât şi aruncându-1 



(1) După spusa Românilor din Frătăuţul- vechia, dict de C. Onciul. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaoitk. 
{S) Dict. de T. lonesi din Vicovul-de-sus. 



314 

într'o fântână, se înecă, fără a put6 4ice alta decât : h, d, 
^i, zif zii 

€ Maica sfîntă, fiindu-I milă de el, a vrut să-l 8c6tă afari, 
dar când colo, în loc de Pictmperat^ află numai un Ţăml^ 
sgriburind de frig sub grinda fântânei. Se vede că Dumneaei 
îl pedepsise pentru obrăznicia lui. 

«Şi Ţânţarul n'a eşît din ascunzişul lui, decât dopitt 
8*H dus Sârele, căci îl eră frică, şi . . .-I frică şi acum, despic 
ce ne putem convinge şi noi, că Ţânţarii nu umblă deelt 
numai ndptea, când nu-I vede Sârele, cântând şi acuma pe 
de-asupra fântânelor: zi, zi^zi, ziU (1) 

O altă legendă despre Ţânţar, şi anume din Bucavim^ 
sună precum urmâză : 

«pice că Dumne^eu^ după cea făcut t6te vietăţile cfiteM 
află în lume, le-a chemat într'o 41 1& sine ca să le spuie ee 
are fle-care să lucreze în decursul vieţii sale şicucefelde 
nutreţ are să se nutrâscă. 

«T6te vietăţile, cum aii prins de veste că Dumneaei k 
châmă, îndată aâ şi alergat din t6te părţile la dînsulcasi 
vadă ce le va spune. 

«Şi Dumne4eu^ cum s'au adunat, fie-căreia I-a spus ce are 
să lucre şi cu ce are să se nutrâscă şi apoi, binecuvîntin- 
dule, le-a dat drumul să se înt6rcă de unde a& venit 

^Ţânţarul însă, pe unde va fi umblat şi ce va fi făcut 
în restimpul acesta, nu sciu, destul atâta că el nu s'a infi- 
ţoşat înaintea lui Dumne4eu când s'aâ înfăţoşat cele-lalte 
vietăţi, ci cu mult mal târ4iu. 

«Da tu, pe unde ml-ai umblat şi ce ml-al făcut până acuma, 
de ml-al venit aşă de târ4iâ? — îl întrebă Dumne4eft cam 
răstit, când îl vg4^ c'a venit aşă de târ4iu. 

^ Ţânţarul începu a legă teie de curmeie, ba că-î una, bi 
că-i alta, dar în zadar, căci nu i se încăpii nici de cum des- 
vinovăţirea. 

vEî, şi ce vrei acuma?— îl întrebă Dumne4eii mal departe, 
spune-ml de grabă, că n'am când sta mult de vorbă cu tine! 

«Apoi dă 1— începu a gângavi Ţânţarul — am venit să-ml 
dai şi mie 6reşl-care dar, precum al dat şi celor-lalte vietip 



(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



316 

• 

«Dar vrei — 4^Qe atund Dumne4efi— damt nţ^tiihef să-l al! 
\câsta să-ţl fie nutreţul! 

«Şi rostind cuvintele acestea !î făcu semn cu mâna să se 
tnt6rcă înapoi de a unde a venit 

« Ţânţarul ce eră să facă ?. . . se înt6rse supSrat înapoi 
fi, voind a trăi şi el în rând cu cele-lalte vietăţi, a început 
i suge sucul din o samă de burueni şi copaci şi a trăi cu 
icesta. 

^Ţânfărâicei însă nu4 veni nici de cum la socotâlă hrana 
icâsta. De aceea a şi început ea de la un timp a cincăl pe 
bărbatul el şi a-I 4^Ge să mârgă din noii la Dumne4eii şi să 
^ră altă hrană. 

«Nu ve4I — 4îcea ea — cât de piţigăiat, prizărit, amărît şi 
ilab te-al făcut cu hrana ce-al căpdtat-o. încă numai vre-o 
^te-vâ sSptSmânl să te mal hrănesci cu de ac6stă hrană, 
}i apoi poţi 4^ce lumii: sănătate bună! 

«însă Ţânţarul nu voi s'o asculte, ci-I 4îse: — Dacă nu-ţl 
[>lace hrana acâsta, apoi despre mine. . . mergi şi cere tu 
Uta, că eii nu te opresc. Mie unuia însă dă-ml bună pace! 

« Ţânfărdica insă nu, că dacă nu se duce el, că e bărbat, 
itunci se duce ea, un cap de muere, şi o să vadă că Dum- 
iie4eu l-a împlini dorinţa! 

«Apoi dă! — 4Î8e mal departe Ţânţarul,— deiC& eşti aşă de 
:ncre4ută în tine, de ce nu te duci singură, ce-ml baţi capul 
itâta! 

€Ţânţăr6ica, foc şi pară, că bărbatul el nu vrea s-o as- 
culte, se pornesce şi se duce ţintă la Dumne4eii, şi cum 
31 j unge începe a i se plânge şi a 4îc6 ^^ ^^ ^^ ^ î^ stare 
}ă trăăscă din sucul copacilor, şi de aceea îl r6gă să-I deâ 
siltă hrană mal bună. 

€ Dumnezeu se uită lung la dînsa şi apoi o întrâbă: 

«Dar bărbatul t6u ce 4îc© la ac6sta? 

«Ce să 4îcă?. . . el nu 4^^^ nimica^ măcar că de când a 
început a se nutri numai cu suc de burueni şi de copaci, 
3' a făcut aşă de piţigăiat şl de prizărit, că numai umbra a 
rSmas dintr'însul! 

«Dacă-I aşă trâba, atunci tu de a4I înainte să sugi sânge 
de vite şi de om şi cu de acesta să te nutresci, iar când 



316 

nu-I mal ave de unde să sugi sânge, atunci să pieri. 6i^ 
batul tSii să se nutrăscă şi cu una şi cu alta. 

«Şi de atunci de când a hotărît Dumne4eu acâsta, Ţd»- 
farul se nutresce atât cu suc de erbiu*! şi de copaci cât şi 
cu sânge de vite şi de om. Ţânţărâiea insă numai cu sânge. 
Iar când n'are de unde suge sânge, atunci trebue să piiri, 
căci n'are alta cu ce să se nutrâscă » (1). 

A treia legendă, din Ţ6ra-Român6scă, care ne arată can 
de când se ivesce Ţânţarul şi până când trăesce, sună ast-fel: 

«în vremea de demult, pe când umblau sfinţii pe păminţi 
şedea odată, sub p61ele unei păduri la umbră, Sf. Ptim 
de vorbă cu Sf. Dumitru. 

<^ Ţânţarul: bâzzzz ! bâzzzz ! pe lângă SAn-Petru. 

^Sân-Petru îl intrâbă: 

«Ce-ml tot dai târc61e şi m3 tot bâzâl p'aci, mâ Ţânţarukl 

«Păi a4I ţi e 4iua, Sf. Petre^ şi venii să-ţî fac un cântec» 
p6te-ml dai vre-un bacşiş ! — răspunse Ţânţarul. 

^Sf Dumitru luă vorba din gura sf în tulul Petru şi (}ise 
Ţânţarului. 

«Apoi dacă eşti meşter lăutar, să vii şi la 4îua measă-nl 
cânţi î 

< Ţânţarul muie glasul şi răspunse sfîntulul Dumitru: 

<E he ! Sfinte Dumitre^ de 4îua ta mi se mdie c6rdele! 

«Şi de atunci a rSmas vorba din bătrâni: A i se muia 
c6rdele> (2). 

Ţânţarul este un sugător de sânge f6rte îndrăsneţ, ne- 
suferit şi lacom. Ba une-orl, dacă sunt mulţi la numSr, pot 
să devie chiar şi periculoşi. 

S'au întîmplat chiar caşuri că, dând câte un rolă de ţân- 
ţari peste 6menl, cari n'au fost în stare să se apere de dînşîl 
le-au supt tot sângele, ast-fel că n'au rămas dintr'înşii nu- 
mai pielea şi ciolanele. 

înfiorăt6re şi durer6să m6rte trebue să fie ac6sta ! De aid 
se vede că vine apoi şi blestemul Românilor exprimat in 
următ<5rea doină ostăşescă: 



(1) Din stupea, corn. de Dumitru Logigan, stad. gimn. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



317 

Frunză verde spic de orz, 
Cine-a stârnit: haî la sorţ, 
Putre^âscă-i carnea'n gros, 
Si ciolanele pe jos, 
Şi picidrele 'n butuci 
Şi manile în câtuşi. 
Sângele pe la tdnţari 
Şi ochi! pe la bondari^ 
Iar pielea la tăbăcar! ! (1). 

Cu t6te însă că partea cea mal mare de ţânţari sunt su- 
^dtori de sânge, nu tot-deauna sunt el asemenea de Indrăs- 
Qeţl şi nesuferiţT, ci numai în anumite timpuri. 

Aşă, bună-6ră, Ţobâcii şi Momifele umblă f6rte tare pe 
la apusul s6relul şi până cam către mie4ul nopţii şi te muşcă 
f6rte răii, mal cu s6mă când are să plouS, adecă înaintea 
uneî ploi (2), precum şi după o pl6Ie când dă o căldură mare, 
cftnd s6rele strălucesce şi frige, şi când nu mult după acăsta 
iarăşi se înorâză (3). 

Drept aceea când umblă ţânţarii mal tare şi muşcă mal 
rdu, de nu putem rabdă muşcăturile lor, atunci e semn de 
pl6ie (4), saii după cum spun unii, când are să fie vara pldie, 
atunci umblă Momiţele (ţânţarii) săra cu dr6ia, adecă în o 



(1) Noua Revistă Română^ voi. II, p. 293. 

(2) După spusa Rom. din f raşca, dict de lacob Popovicî : *Ţobâcul 
umblă forte tare până spre miecţul nopţii, când e a ploie, când are să 
plouă, atunci sbâmâesce el pe la urechî, străbate prin straie şi muşcă 
forte răti»; — a celor din Galanesc!, dict. de loan Ungurean: ^Morniţa 
pişcă forte tare mal ales a pI6ie>; — a celor din Bilca, dict. de Chir. Ho- 
rodnic: «Gând se arată multe Momite, se arată a pl61e>;~a celor din Vi- 
•covul-de-sus, dict. de T. lonesi: ^Momiţele te frig, aşa te muşcă de reu, 
mal ales pe la apusul sorelu! şi înainte de o ploie. Ele au ac lung, pe 
care îl bagă în piele şi atâta ce sug la sânge, până ce se satură.» 

(3) După spusa Rom. din Stupea, dict. de loan Savu : ^Ţobâcit sunt 
un fel de ţânţari mic!, cari muşcă mai cu s6mă înaintea uneî ploi pre- 
cum şi după o pl6ie când dă o căldură mare, adică când strălucesce 
eorele după o ploie şi în curînd iarăşi se înoreză; şi în urmă pe la 
înserate. E! trăesc mal ales pe lângă păduri şi lunci.» 

(4) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul şi M. St. 
Coniac, şi a celor din Mahala, com. de Ionică al Iul lordachi Isac. 



318 

mulţime mare, şi muşcă pe 6menl şi animale, sugdndo-le ne- 
contenit sângele din locul unde apucă a se pune (1). 

Ori «când ţânţarii muşcă f6rte tare omul, aşă, fn cât alA 
se p6te apdră, se 4^ce că are să ploud în scurt timp» (2). 

Şi In fine: «Când umblă multe Ţâbe pe lAngă foc, atuBd 
se strică vremea» (3). 

Din causa ac6sta apoi şi datina Românilor din unele pirp 
ale Bucovinei^ când aud pe timpul adunării fânului bânăud 
Momiţele, de a se sfarmă lucrând şi a 4ice unii către alţB: 

«Hal să ne silim cu adunatul şi căpiţitul fânului, căd ittl 
ne-a venit scire prin Momite că în curând are să ploui i 
atunci tot fânul ni se va udă şi strică ! (4) 

Când sb6ră tare Arşiţa^ atunci e semn de secetă, de «^ 
şiţă. Iar când se ivesc şi se strîng mal mulţi Ţânţari sii 
Momite la un loc şi jdcă pe de-asupra capului şi nu muşd, 
atunci e semn că n'are să plou3 (5), ci are să fie vreme buni 
adecă frumos şi cald (6). 

Credinţa in arătarea schimbării timpului prin Ţă$ifan 
există nu numai la Românii din Bucovina^ ci ea este ris- 
pândită şi la cel din Transilvania. 

Iată ce ne împărtăşesce în privinţa acâsta d-1 Th. A. Bogdan: 

Ţânţari a ved6 <}iua, e semn că are să se schimbe ti«- 
mea (7). 

Roiu de Ţânţari de-asupra fântânelor a ved6, e semn ci 
va fi 4i înourată (8). 

Ţânţari mulţi a ved6 pe de-asupra capului, e semn de 
pl6ie(9). 

T'ân/am ndptea dacă te vor pişcă, e semn că are să plouS (10). 



(1) S. FI. Marian, SSrbâtoHle la Români t I, p. \l^ 119. 

(2) Cred. Rom. din Cireş-Opaiţ, corn. de Toder Burla, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Moldova, com. de d-1 S. Theodoresou-ChirfleiiL 

(4) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, oom. de d-1 I. Nislor. 

(5) După spusa Rom. din Frătăuţul-vechiii, dict de G. OndaL 

(6) După spusa Rom. din Mahala, com. de Ionică al lui lord. Xsae. 

(7) Cred. Rom. din Fărăgâu. 

(8) Cred. Rom. din Râciiî. 

(9) Cred. Rom. din Craifalău. 

(10) Cred. Rom. din Fărăgâu. 



319 

Cântec de Ţânţari a au41, e semn că se va r6ci vremea (1). 

Luptă de Ţânţari a vedâ, e semn că are să fie vifor mare (2). 

Moiu de Ţânţari a se înălţă drept în sus, până a-I perde 
Vi vederea, e semn că va urmă timp călduros (3). 

Ţânţari în ^xw», de PascI de vel ved6 prin casă, e semn 
fi anul întreg va Ti ploios (4). 

In fine: 

Gflnd se află multe Ţâbepe de asupra unul loc băl tos ori de-^ 
isupra pădurii, cât mal curând va veni pl6ie cu tempestate (5). 

Afară de cele înşirate până aicî, mal există la Românii 
lin Transilvania încă şi următdrele credinţe despre Ţânţari. -^ 

Ţânţarii sunt robii diavolului (6). 

Ţânţarii sunt slugile cele netrebnice ale Satanei (7). 

Ţânţarii sunt făcuţi din fumul eşit din pipa Diavolului^ 
le aceea nici nu le place fumul (8). 

Ţânţarii sunt vrăşmaşii îngerilor celor buni (9). 

Unde sunt Ţânţari mulţi, acolo îs departe îngerii, căci de 
rică ca să nu-I pisce nu se apropie de el (10). 

Unde umblă Ţânţari mulţi, afumă locul cu tămâe, că de 
IU, îngerul casei plânge de se topesce (11). 

Roiu de Ţânţari asupra capului tStt de vel ved6, e semn 
5ft te vel întâlni cu 6menl rel(12). 

Roiu de Ţânţari de-asupra casei de vel ved6, e semn că 
> să ţi se fure ce-vă de la casă (13). 

Ţânţari în ndptea de Joi-mare în biserică de vel ved6 



(1) Cred. Rom. din Reghinul săsesc. 

(2) Cred. Rom. din Toplîţa. 

(3) Cred. Rom. din Borgo-Mureşenî. 

(4) Cred. Rom. din Neţ. — Până aicî corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 
(6) Cred. Rom. din Borgo-Priind, com. de d-1 Paul Beşa. 

(6) Cred. Rom. din Fărfigâii. 

(7) Cred. Rom. din Cluj. 

(8) Cred. Rom. din Uoghin. 

(9) Cred. Rom. din Parva şt Măgura. 

(10) Cred. Rom. din Măgura. 

(11) Cred. Rom. din Mfgum, Ilva şi Bistriţa. 
(i2) Cred» Rom. din Toca. 

(13) Cred. Rom. din Fărăg&u. 



320 

ori au4i> e semn că are să se întîmple vre-o primejdi< 
în sat(l). 

Ţânţar în gr6pă de mort de vel ascunde, şi acela 
muşca pe cîne-vâ, respectivul va muri (2). 

Nu şedâ s6ra pe morminte, că de te muşcă Ţânţc 
să mori (3). 

în casa, unde este mort, nu lăsă Ţânţarii să intre, 
Btârnl b61e în sat (4). 

Omul morbos trebue apdrat de Ţânţari^ că de nu, m 

în ndptea de Sân-George de te vor muşcă Ţânţar 
in slujba Satanei, al să te faci strigoiu (6). 

în nâptea de Sân-George de vel ved6 Ţânţari prii 
dul vacilor, om6ră-î că-s strigoi^ ce vreafi să le ie 
tele (7). 

O sută de capete de Ţânţar în un coş de vel ţ 
te vel mărită după cine vel vrâ, dacă mestecate c 
benuş de oii le vel da să le mănânce acela pe care îl \ 

O sută de aripî de Ţânţar de vel usca şi le vel i 
şi apoi, mestecându-le cu vin-ars, le vel b6 pană h 
vel fi uş6ră ca Ţânţarul (9). 

Dacă în ^m^ de PascI vel prinde o sută de Ţânţi 
să trăesci o sută de ani (10). 

Muşcătura Ţânţarilor nu numai că e nesuferită, ci 
odată şi f6rte durer6să, ba une-orl şi perîculdsă, fi 
produce o usturime şi o mâncărime f6rte mare, ast- 
omul muşcat de dînşii trebue necontenit să se scarpine, 
ce se face bgşid. 

Din causa acesta apoi partea cea mal mare a 6m( 



^1) Cred. Rom. din Beşineti. 

(2) Cred. Rom. din Aldorf. 

(3) Cred. Rom. din Aldorf-Dumitriţa. 

(4) Cred. Rom. din Dumitriţa. 

(5) Cred. Rom. din Pintic. 

(6) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(7) Cred. Rom. din Beşineii. 

(8) Cred. Rom. din Vărăria de lângă Năsăud. 

(9) Cred. Rom. din Ghiriş de lângă Turda. 

10) Cred. Rom. din Fărăgău. — Tote credinţele acestea mi le-a 
nicat d-1 Th. A, Bogdan. 



321 

tari 86 află în câmp sau în pădure la lucru şi cari voesc 
a scăpă măcar întru cât-vă de muşcăturile lor cele nesufe- 
rite, fac foc din baligă de cal şi de vacă (1), din gunoiii, 
precum şi din felurite alte gun6ie şi putregaiuri, anume ca 
9ft 6să mult fum dintr'însul. Şi de dre-ce fumul acesta e 
^eoiâ, de aceea ţânţarii, neputându-1 suferi, fug de dînsul, 
Iftsftndu-I pe 6menl în paCe(2). 

Saâ să afumi odaia ori cămara de dormit cu tămâe(3). 

Sau să fumezi ori să te ungi pe frunte cu terpentin (unt 
ile naft), că apoi nu te supără mult (4). 

Sau să te speli cu apă sărată de mare şi să nu te ştergi, 
si să dormi aşă cum te-al spălat. Iar dacă n'al apă sărată 
de mare să întrebuinţezi oţet <puşcă.^ (5) 

Gând te muşcă însă Ţânţarii, se 41(^6 <^ă nu e bine să te 
scarpini pe partea unde al fost muşcat şi al mâncărime, ci 
3& rab4I o 4îf două, suferind t6te înţepăturile, şi apoi ori 
Dftt te vor mal înţepă, nu-ţl va mal pasă, fiind-că te vel în- 
datina. 

Iar dacă nu-ţl convine acăsta, atunci e bine să pui, îndată 
ce te-a muşcat un ţânţar, pămînt umed şi să-1 laşi acolo mal 
mult timp, că apoi îţi va trece (6). 

Mal departe e bine să iei frunză de Boz verde şi pe atâta 
Hulă; să le pisezi în piuliţă, să scoţi zăma din ele, să o a- 
mestecl cu oţet şi cu două dramuri de saramură fiartă, să 
te ungi cu acăstă zămă şi apoi îţi trece (7). 

Baliga de vacă însă e cea mai bună. Se cere însă ca acăsta 
Bă fie cu totul pr6spătă. 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei însă 41c că de 



(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11: «De ţânţari se afumă cu 
baligă de cal sau de vaeă, iar când te înţepă, te ungi cu spirt de sare.» 

<2) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berăria; — a celor din Braşca, 
dict. de Iac. Popovicî ; — şi a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi. 

(3) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(4) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 

(5) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(6) Per Papahagi, Din literatura pop, a Aromânilor, p. 312. 

(7) D. P. Lupaşcu, Medicina babelor, BucurescI 1890, p. 82;-- cf. Dr. 
l.eon, Zoologia medicală, p. 11. 

Marian, IntteUlt. 21 



322 

te vor muşcă Ţânţarii e bine să scai pi peste muşcături ţ I i 
să 4î<^I: I' 

Ptiâ, cal blestemat, 
Precum m'aî muşcat 
Tu pre mine, 
Aşă şi pre tine 
Să te musce fumieUe 
Şi tdte gujuliile ! 

că apoi îţî va trece (l). 

Iar dacă au<}I Tânfart de-asupra ta, să scuipesd peib 
cap şi să 4î<^I: 

Turmă strînsă din lume 
Să fii de minune! 

că atunci nici unul nu te va mal muşcă (2). 

Ţânţarul nu numai că e un insect fdrte tndrăsneţ şi ne- 
suferit din causa împunsăturilor sale celor durerdse, d el t 
tot de odată şi fdrte piţigăiat, prizărit şi mic că mal nu-1 ve^l 

Din causa acestor însuşiri ale sale, flgurâză el adesea 
şi în proverbele şi 4icalele Românilor de pretutindeni. 

Iată vre-o câte- vă şi dintre acestea: 

Ţânţarul, cât de mic, c'o muşcătură mică şi pe lei 1 
biruesce — 

adecă omul cât de mic p6te rSsplătl, supdră şi pe cel mii 
mare (3). 

Originea acestui proverb cred că zace în următdrea fabali 

«pice că odată s'a fost pus leul sub un copac şi aştepţi 
cu mare nerăbdare, d6ră trece cine-vâ pe acolo ca să-1 mâ- 
nânce. 

«Iată însă că nu mult după acâsta, de unde şi până unde 
sb6ră o Ţohâcă pe de-asupra capului său şi zărindu-1 prinde 
a bănat şi a i se pune pe nas. 

^Leul dă odată cu laba ca să o prindă, dar nu o pdt» 
prinde, dă a doua dră, dar de gâba, căci Ţobăca sbui^d 



(1) Dat şi cred. Rom. din Şamşud, corn. de d-l Tli. A. Bogdan. 

(2) Dat şi cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-l Tli. A. Uogdsn. 

(3) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. C7a 



323 

le pe nas i se pune pe o ureche, apoT pe alta, şi bânăe maf 
leparte. 

«In urmă leul^ vS^^i^d că nu o p6te prinde, se mânie şi 
ntrâbă : 

— «Cine eşti tu, atât de mititică, şi faci posne aşă de mari, 
i totuşi nimeni nu te pdte prinde? 

— «Eti sunt Ţobâca ! — rSspunse ac6sta, — şi din cine 
rreaâ din acela sug sânge, şi nimica nu pdte să-ml facă! 

— «Vel fi sugând tu din cine vel fi sugând, dar din mine 
iciii că nu vel suge, pentru că eti sunt mal tare decât tine ! — 
)i8e leul. 

— «Dacă cre4I tu că eâ nu pot suge sânge şi din tine, 
itunci hal să ne apucăm rSmăşag şi vom vedâ cine e mal 
kare : tu ori eu ! — 4ise Ţobâca mal departe. 

— «Despre mine — ^\m leul — şi se apucară in rSmăşag. 

€ Atunci Ţobâca^ nidt una nici douS, i se pune pe nas, îl 
tnfige râtul !ntr*însul şi prinde a suge la sânge, fără ca leul 
iă-I p6tă face ce-vă. Iar după ce s'a săturat de supt, întrebă 
pe leti: 

— «EI! ce spui acuma?... Aşă-I că te-am rdmas?... Acum 
arată-ml şi tu ce putere al! 

— «Eii am aşă o putere, — rSspunse leul, — că întîmplân- 
du-se să vie un om pe aicia îndată 1-aşI mancă! 

«Nu apucă însă bine a rosti cuvintele acestea şi iată că 
ilin întîmplare trece tocmai atunci un băiat pe acolo. 

^Leul, cum îl vede, se şi repede spre dînsul ca să-1 mă- 
nftnce. 

— «Stăl! — <}îce Ţobâca, — că acesta nu e încă om, ci are 
Bă fie de-abiă de acuma înainte ! 

<Leul se ruşinâză şi-1 lasă în pace. 
«Co-vâ mal târcjiâ se ivesce un moşnâg. 

— « Acuma vine un om ! — ^\cq leul. 

— «Ba nu ! — răspunde Ţobâca^ — acesta a fost om, dar 
acuma nu mal e, acuma-I moşnâg; dă-I bună pace că numai 
ţl-I rupe dinţii într'însul ! 

«Leul 1-a lăsat şi pe acesta. 

«Mal aşteptând puţin, iată că vine un husar călare. 

— «P6te nici acesta nu-i om? — întrâbă leul. 

— «Ba tocmai acesta-I om ! — rdspunde Ţobâca. 



324 

«Atunci leul ţup ! la dînsul în drum, cu gftndul ca 8&-I 
nânce. 

<f^ Husarul însă, cum vede că leul se repede la dînsul, i 
de grabă sabia şi cât aî clipi din ochi îî croesce vr'o câ 
peste cap. 

<(^Leulj Y^^^xid. că nu e şagă, dă dos la faţă şi pe i 
colo ţl-e drumul. 

<^ Ţobâca după dînsul şi, puindu-i-se pe o ureche, îl înli 
cum îi aflarea? 

^Leul, ameţit de cap, îl răspunde: 

— «Omul cel cu mintea pr6stâ 
Nu sciâ de-unde-o scos o costă 
Şi pe unde mă croia 
Tot bucăţele săriă, 
Şi dacă n'aşi fi fugit 
Tot m'ar fi bucăţelit!> (1) 

Maî departe: 

Şi ţânţarul este mic, 
Dar pe taur r6u 1-a rănit. 
Când în nas 1-a sărutat. 

Se 4ic© pentru cel mici, arătând că şi eî, cât de mic 
pot supfirâ pe cel mari. 

Ţânţarul cu cântări te sărută. 

Adecă cel vicl6n. Se 4îce mal cu s6mă despre femei. 

Pe ţânţar 

L-a făcut armăsar. 

Se (Jice când ne întrebuinţăm la slujbe cu 6meni i 
triviţî, cum cu un cismar la jimble, şi cu un jimblar la c 

Ţânţarul 

Cu armăsarul. 

Se 4îce pentru cele nepotrivite. 



(1) Din Tereblecea, dict. de Irina Bulbuc, şi com. de Paul Scrip 



325 



Face din ţânţar 
Armăsar. 

Face din ţânţar 
Harmăsar. 



Din ţânţari 
Armăsari (1). 

S'apucă ţânţarul 
Cu armăsarul (2). 



Adecă se apucă la vitejie un om sărac, nevoiaş, cu un bogat 
vârtos. 



Din ţânţar 

Se face armăsar (3). 

Dintr'un ţânţar 
Face un armăsar (4). 

tncoronâză ţânţarul 

De ţi-1 face cât măgarul. 



De multe ori din ţânţar 
Lumea face armăsar. 

Gura reă şi un bivol 
Dintr'un ţânţar îţî face. 

Mincinosul încor onâză ţânţarul 
Şi-1 măresce cât măgarul (5). 



Se 4^ce despre cel mincinoşi, cari pentru un lucru de ni- 
mic fac sf6ră în ţâră. 

S'a făcut dintr'un ţânţar 
Un armăsar. 

Se 4îc^ când cine- vă o veste 6re-care o măresce cu mult 
mal tare de cum a fost sau e întru adev6r (6). 

Ţânţarul se face armăsar. 

Din ţânţar 

Se face armăsar. 

Se 4^ce mal cu s6mă când o mică causă are urmări în- 
semnate. 

Strecură ţânţarul 
Şi înghite armăsarul. 

Strecură ţânţarul 
înghite armăsarul. 



(1) Zanne, Proverbele Românilor^ voi. I, p. 670—671. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) S. Mihăilescu, Proverbe şi 4icetoriy publ. în Şe4ătorea^ an. I, Făl- 
ticeni p. 219 

(4) Usitat în Bucovina. 

(5) Zanne, op. cit, p. 671. 

(6) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop. 



326 

Adecă cel ce lasă cele mari şi cercetdză oele mid ţid» 
nimica (1). 

Nici o frică 
De furnică. 
De ţânţar 
Nici habar (2). 

Se ^ce despre 6menil cel lăudăroşl, Insă neputincios eut 
se laudă că cine scie ce ne-or face, însă din causa neloM» 
nătăţîl lor, nu pot nimic să ne strice. 

Ţânţar trăsnit, 

adecă minciună g61ă, lucru cu neputinţă. 

A se unge cu untură de ţânţar trăsnit se 4îce tn ^baak 
celui ce se vaită de vreo b61ă uşdră. Adesea se aude în popor 
«Apoi dacă te d6re rSâ: unge-te cu untură de ţânţar trMH^ 
cu untură de muscă văduvă netrecută drumul; şi dadl 
yed6 că nu-ţl trece, să pul la buba, care te d6re, niţefaii 
scăpăii de fată mare şi screm de mătuşă bătrftnă, şi apoi ^ 
trece» (3). 

Când o fată mare e aşă de leneşă, că numai cu mare grri 
se apucă de lucru, atunci feciorii nu odată o ieau în batjo- 
cură chiuindul în joc, că ea, biata, bucur6să ar lucră, dir 
nu p6te din causa muşcăturii ţânţarilor. 

Iată şi o chiui tură de acestea: 

Am o mândră oa şi-o cruce 
Şi la lucru n'o pot duce, 
Dimin6ţa-î rouă mare 
Şi se udă pe piciore. 
Când apune sfîntul 86re 
Stau ţânţarii s'o omore. 
Peste <jli se prea 'ncăl^esoe 
Şi ea, biata, se negresoe! (4) 

Alta: 



(1) Zanne, op. cit., p. 671. 

(2) Usitat în Bucovina. 

(3) Corn. de S. Sa păr. T. fiălăşel. 

(4) Din Braşca, com. de Anton Roşea, atud. gimn. 



327 

Am o mândră ca şi-o cruce 
Şi la lucru n'o pot duce. 
Diminâţa-î rouă rece. 
Peste ^i sie prea 'ncăl^esce. 
Gând n colea Ia ojină, 
Ţânţari-o pişcă de mână! (1) 

In fine merită a fi amintit şi aceea că Românii din cele 
mal multe părţi ale Bucovinei poreclesc pre dmenil, şi mal 
cu s6mă pre copiii, cari sunt prea îndrăsneţi şi nesuferiţi, 
Tobâci (2). 

Românii din Banat insă numesc pre copiii săritori şi iuţi 
de fire Ţânţari (3). 

Iară cel din Moldova poreclesc nu odată pre femeile im- 
morale, precum şi pre cele beţive şi linguşit6re, cari se ţin 
grăpiş de om ca şi Ţâbele^ Ţ6be (4). 

In Bucovina se află chiar şi familii, cari se chSmă Ţoh&c (5), 
precum şi un joc care se numesoe Ţânţar (6). 



(1) Din Frătăutul-noii, corn. de Iulian Sidor, stud. gimn. 

(2) Dat Rom. din Ilişesci. 

(3) Gom. de d-1 Io8. Olariu. 

(4) Gom. de S. Theodorescu-Ghirilean. 
<5) tn Frătăuţul-vechiii. 

(6) Usitat în Mahala, corn. de d-1 Ionică al Iul lordachi Isac. 



Ţ ANŢĂROIU L 

(Tlpala oleracea L.) 



Ţânţăroiul^ fem. ţânţărâioă (1), numit altmintrelea şi Ţăft- 
ţariu lăbănaU Ţânţar măre şi Ţânţar mascat (2), e un 
fel de ţânţar mare, care na muşcă nici nu bănăeseej aded 
nu cântă când sb6ră, ci produce numai un fel de sfârâit dio 
aripi. 

Ţânţăroiul trăesce, începând din luna lui Iulie şi pftni in 
luna luî Octomvrie atât pe fânaţe, cât şi prin grădini. De 
aceea nu odată îl vedem intrând şi sfârăind în sborul s^â 
chiar şi prin case; dar neputend muşcă, nu se atinge nici de 
vite, nici de 6menl. 

Ţânţăroiul, după credinţa şi spusa Rom&nilor din unele 
părţi ale Bucovinei, se arată şi sb6ră mal cu s6mă înaintea 
unei ploi, şi une-orl într'un numdr aşâ de mare, ca şi când 
ar fi o c6tă de lăcuste. 

De aceea 6menil, cari sunt ocupaţi cu lucrul câmpului, 
când vâd mulţi ţânţari de aceştia sburând încolo şi încdce^ 
se grăbesc cu lucrul, siguri fiind că !n curând are să plouă (3). 

!n fine mal e de observat şi aceea că 6menil, cari sunt 
f6rte lungi şi subţiri, atât în corp, cât şi în pici6re, se po- 
reclesc adese-orl de către ceMalţl consăteni Ţântăroî. 



(1) Dat. Rom. din Voitinel, precum şi a altor Români din BaooTÎni. 

(2) Dat. Rom. din Braşca, dict de Ger. Roşea; — a celor din Carapciâ* 
dict. de Vas. Gârciâ. 

(3) După spusa Rom. din Braşca. 



329 

Drept dovadă despre acSsta avem şi următ6rea chiuitură : 

Hopa, ţupa, ŢânfăroiUj 

Că des6r' am să te moiii 

tntr'o 61ă cu oloiu! 

— Ba-i mai muia şi pe dracu, 

Mai de grabă eâ, săracu, 

Te-oiâ face ca şi bumbaou ! 



P o Ş G A N I A . 

(Sciara militaris Now.) 



Cuv. Poşganie e un nume colectiv, prin care se înţeleg 
larvele insectulul numit lat Sciara militaris Now. 

Poşgania, germ. Heerwurm, după cflt îmi este mie pflni 
acuma cunoscut, provine numai în munţi, unde se arată de 
regulă pe Ia începutul lunii lui Iulie şi până cătro mijlocol 
lunii lui August într'un chip şi într'un numSr aşă de man^ 
că vd43nd-o mişcându-se dintr'un loc într'altul şi căutftndiHjI 
hrana, care constă din frunze de fag şi din cetină putre- 
găiâsă, ţi se pare la prima privire că ar fi un fel de ş£rpe 
sur ca Ia 376 cm. de lung şi cam de o palmă de lat, care se 
târâe a lene încolo şi înc6ce pe pămînt 

Românii din Bucovina^ districtul Câmpulungului, şi cu de- 
osebire cel din comuna Dorotea, când daâ peste o dr6ie de 
aceste larve sau viermuţi, numiţi Poşganie, n'o lasă în pace, 
ci o prind, o duc acasă şi păstrând-o peste an, o întreba- 
inţâză ca 16c pentru vacile şi oile, cari se sburătdcese^ adeci 
cărora Ii se umflă pulpa şi din causa acâstă daâ dintru în- 
ceput lapte puţin şi scopt, iar mal pe urmă stârpesc cu totul 
precum şi pentru celea ce au nejit, adecă a căror pulpă saâ 
uger nu numai că se umflă, ci tot odată şi crapă şi din causa 
acesta apoi după 8—10 ^^le nu dau mal mult de fel lapte. 

Iar când vdd că atare vacă saâ die s^a sburătăcitj adecă 
a căpdtat b61a numită sburatic, saâ s^a nejit, adecă a că- 
pdtat b61a numită nejit, ieaâ Poşganie de acSsta, o pun într'o 
61ă saâ alt vas la foc, o fierb bine şi cu z6ma el oblojesc 
şi spală apoi vita sburătăcită saâ nejită la pulpă. 



331 

Făcând ac6sta se ^lee că vita sburătăcită !n puţine 4^\e se 
▼indecă şi iarăşi pritide a da pe încetul lapte ca şi mai 
nainte (1). 

Vacile sau oile însă, carY aii nejit^ nu se pot vindecă aşă 
de lesne şi iute, ca acelea. ce a& sburatic. De aceea contra 
nejituluî se întrebuinţez ă adese-orl şi un fel de descântec 
de nejity care se face precum urmâză: 

O copilă brudie, care nu e mal înaintată în vârstă de 12 
ani, se duce la vaca sau dia, care e bolnavă de n^'U^ şi 
apropiindu-se de dînsa 4i<^e: 

Fugi nejite 

Pricăjite, 

Că te-ajunge 'n astă vară 

Gălcâiâ de fată feci6ră. 

Cum te-ajunge 

Cum te arde! 

Şi cum rostesce cuvintele acestea, îndată pălesce pulpa 
vacii saii a oii cu călcâiul îndărăt, adecă întorcându-se cu 
spatele spre vacă şi pălind apoi în pulpă cu călcâiul. 

Cuvintele descântecului acestuia le p6te rosti ori şi ce f emee, 

cu călc&iul însă n'o p6te păli, numai o copilă care nu e pri- 

hănită. 

In fine e de notat şi aceea că vaca, care nu e bună de lapte, 

nu se nejesce nici odată, ci numai acelea ce dau mult lapte (2). 



(1) Cred. şi dat Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(2) Dat Rom. din Ciudeiâ, din distr. Storojineţulu), dict de M. Po< 
pescu, dăscăliţă. 



MUSCAREA. 

(Slmalla Golambaeseheiisls Fabr.) 



Dacă va face cine-vă primăvara cam prin luna Aprilie î 
Maiu o preumblare în părţile de prin pre jurul VftrdoroT* 
Severinuluî, CJadovel şi Orşoveî, va observă de sigur ci 
apr6pe jumătate din Oltenia, o parte din Temişana şi Ser 
bia, este bântuită de un fel de musculiţă care, în formă de 
nor negru, se năpustesce asupra animalelor, ce trăesc ţm 
acele părţî (1), vârîndu-li-se In nas, urechi şi gură spre t Ie 
suge sângele, şi a le împunge cu râtul el cel f6rte veninos 
aşă de cumplit, în cât le causeză şi m6rtea (2). 

AcSstă musculiţă, care se ţine de familia Ţânţarului^ ind 
care sâmSnă mal mult unei musce de rând decât unidţftn* 
ţar, se numesce de popor : Muscă rea (3), Muscă năproh 
nică (4) şi Muscă veninâsă (5), iar de către cel inv^ţafţ 



(1) IHbuna poporului, an. III, Arad 1899, No. 49, p. 2. 

(2) Brehm, Tierleben—Insekten, Leipzig und Wien 1892, p. 488.— Te^ 
şi Albina, an. I, Bucuresc! 1898, No. 37, p. 1.175: * Musca eolumboecLĂ- 
cesta muscă, <}isă de popor Musca rea, apare în fîe-care primftviii 
de la 15 Aprilie până la 15 Iunie. Singura parte a ţ^rif ndetre, etre e 
expusă aceste! musce, sunt judeţele : Mehedinţi, Gorj, Râmnicn-Vâleei 
şi Dolj. Ele vin în grupuri mari şi sunt forte perieulâse pentru vitde 
domestice, câcî acul cu care se servesc a înţepă, fiind otrăvitor, animt- 
lul este expus a muri.» 

(3) Albina, an. I, loc. cit. — At. M. Marienesou, Musca eolumbaeUfi 
Strechia, publ. în Familia, an. XXIX, Oradea-mare 1893, p. 582, «Mus- 
cele, numite columbace, la poporul românesc se numesc * Musee rtk-* 

(4) Gom. de d-1 El. Pop, învăţător în Şomeuta-mare : *Museaream 
Musca năprasnică, din causa căreia vitele bâzdâră în luna lui Cuptor, 
adecă alărgă cu coda ridicată în sus, fără a avă stare, temSnda-se peste 
măsură de dînsa, pentru că, fiind ea f6rte venin6să, cum le mnşci, în- 
dată şi pier.» 

(5) Gom. de d-1 losif Olariâ. 



333 

9i mal ales de către naturalişti: Muscă columbacă sau co- 
lumbace. 

Ac6stă muscă f6rte venindsă începe cu deosebire după 
pl6îe să 6să în roiuri fdrte mari din locurile cele 8tuf6se, 
unde se ascunde de picăturile de apă, ca să atoce animalele. 
Un 86re frumos şi un timp călduros după o pldie înde- 
lungată sunt cele mal bune momente când acSstă insectă 
p6te să-şl ajungă scopul. 

Dacă în acest timp vitele se află pe câmp, atunci puţine 
scapă neînveninate de acâstă musculiţă, care în roiuri ne- 
: ^e străbate câmpiile, văile şi dâlurile, aducend supdrare 
>i chiar şi dmenilor (1), cărora li se vâră mai cu s6mă în ochi (2). 
Animalele, cari sunt mal mult expuse, sunt cele cu pârul 
L alb. E de ajuns ca un roiu de aceste musculiţe să se aşeze 
: bine pe o vită, ca acesta în timp de 24 de ore să se înve- 
: nineze, să se umfle bute şi apoi să pi6ră. 

Din causa ac6sta vitele, cărora instinctul le anunţă neno- 
f rocirea ce le aşteptă, stau în decursul timpului, când se a- 
rată aceste musculiţe pericul6se, mal mult ascunse prin co- 
: sare, şi în părţile munt6se chiar prin peşteri. Iar ţăranii, 
cftnd încep să are câmpiile, având trebuinţă de munca vi- 
telor, fac focuri pe brazde, anume ca fumul lor cel negru şi 
^eoiu să le alunge, ceea ce într'adevdr se şi întîmplă, căci 
ele, neputând suferi fumul, sbdră în alte părţi. 

Poporul din alte părţi, unde se arată ac6stă musculiţă 
f6rte venin6să şi dăunăcidsă, nesciind cum şi de unde apare 
ea în nisce roiuri aşă de mari, a creat în închipuirea sa di- 
ferite legende despre dînsa. Cea mal cunoscută şi mal răs- 
pândită dintre t6te legendele acestea e cea următ6re: 

«Se ^\ce că în timpurile cele mal vechi s'ar fi aflat prin 
părţile de peste Olt un mare şarpe; că ar fi avut ş6pte ca- 
pete, şi că ajunsese spaima satelor pe unde locuia. El eră 
aşă de mare, că pe unde trecea lăsă în urmă-I o dârâitură 
destul de adâncă. Ochii lui erau aşă de luminoşi, că în a- 



(1) Tribuna poporului, No. cit. ; — Albina^ an. î, No. cit., p. 1.175 : •Nu 
namal animalele suferă de înţepăturile acestor insecte, dar s'au v&(jut 
easur! când chiar omul a că^ut victimă înţepăturilor lor.» 

(2) Brehm, Tierleben, cit, p. 487. 



884 

propierea culcuşulut, unde dormiă n6ptea, eră ca ţicnii ii 
amia4I. Nu sta numai într'un Ioc, ci mergea unde-I pUM; 
fără să aibă vre-o frică, fiind-că nimenia nu fndrăsnil i4 
sta !n cale. Dar după cum se spune^ locul unde petneel 
mal mult eră în apropiere de Craiova, pentru că pe aeoli 
putea să aibă şi să găsâscă mâncare mal cu înlesnire. HriM 
lui erau animalele şi 6menil pe cari fi prindea tn cale-Tof 
eraâ cuprinşi de o mare gr6ză, cflnd auc}iafi putemicolU 
fluerat şi căutau să fugă în locurile cele mal ascunsa Si- 
menia nu avea curagiul să i se Impotrivdscă. 

«Intr'una din 4i^ se 4^ce că vre-o 15 — 20 de volnici, d- 
lărl şi înarmaţi cu pusei, se luară după el; tnsă ş6rpeleeini 
ÎI zări începu să pocnâscă din c6dă ; caii se speriară ş o 
luară la fugă îndărăt, iar alicele pe cari el le aruncase i- 
supra lui nu prinseră de loc In pielea cea grdsă. 

«Câte rugăciuni pe la biserid şi mănăstiri nu făceafi popi 
ca Dumne4eu să depărteze acSstă fiară din mijlocul kr! 
Dar t6te eraâ de giaba. Toţi perduseră ori-ce nădejde dat 
fi scăpaţi şi aşteptafi din când în cflnd să fie înghi^^ de 
ş6rpe. 

«Tot pe atunci eră în acele părţi un voinic, anume /orafi 
Iorgovan. Acesta eră vestit pentru curagiul sâfi şi multe is- 
prăvi făcuse. El avea şi un cal f6rte iute, care săriă mun- 
ţii fără nici o greutate, care când necheză se auc}iă de M 
poşte. 

«V64^nd descuragiarea,lacare ajunsese lumea, /ovan spuse 
tuturor că va eşl să se lupte cu fi6ra. Intr'o bună dimin^t' 
puse ş6ua pe cal şi, după ce-şl luă 4îua bună de la toţteari 
îl împresuraţi şi nu mal aveau nădejde de a-1 mal ved^ se 
urcă pe cal şi cu un mare iatagan în mână pomi după şarpe. 
El merse mal înt&iu la culcuşul lui; aci nu-1 găsi, dar din- 
du-I peste dârâitura corpului, o luă după el. După o g6Di 
de vre-o jumătate de poştă, îl ajunse într*o vale unde Vâr- 
colacii mâncăii o pradă prinsă. Când 11 z&vu dcto pinteni 
calului şi mal tare, ca să pdtă atacă şarpele înaiuto do a se 
sculă. 

€ Şarpele^ observând că vine ce-vâ spre el şi că p6to a- 
y6 o nouă pradă, începu a se descolăci spre Iorgovan. 



386 

If . 1^ Iorgovan detea doua 6ră pinten! calului care, ca un smeiî^ 

1^ aruncă spre şarpe. 

^•j cAd, In acea vale pe e/m, mal sus de O*atot;a, se încinse 

^ luptă Intre şarpe şi Iorgovan. 

12 . ^Şirpele îndârjit pocniă din cddă, de urlă valea şi cu cele 

y|(Şpţe capete căută să înghită pe cal şi pe Iorgovan. 

j- cGu iataganul bine ascuţit, Iorgovan tăia trei capete fi6- 

J^ oare In sbieretul cel mal asurzitor porni spre munte^ 

' Fssftmându-se In capete şi In c6dă. 

< Iorgovan tot după el. 

c Ajunşi In munte, şarpele căută a se ascunde prin păduri, 
. dar In zadar, căci Iorgovan găsindu-l II mal tăia douS capete. 

«Atunci Incepii să fugă In spre Dunăre de-alungul mun- 
~ t^lor, sărind din munte In munte. 

^Iorgovan mereâ după el. Gând II ajunse la colina numită 
l^ Capul şarpelui, Iorgovan II perdti din vedere, dar vfi^^nd 
?eă o peşteră stă deschisă înaintea sa, numai decât Işl în- 
^diipul că trebue să fi intrat acolo. In asta nu se înşelă^ 
^eăci ajungând la gura peşterii, II y6^îi urma prin ţSrînă. 
^- Atunci Iorgovan deşcălică de pe cal şi 11 băgă înăuntru ca 
8ă 8c6tă şarpele. Când şarpele eşl, II mal tăia un cap, ast-f el 
^ că rSmase numai cu unul. 

€ Şarpele^ plin de mânie şi sbierând înfiorător, o luă înainte. 
^ «In urmă, după o g6nă de vre-o douS 4il6 V^^ munţl^ 
* se apropiară de Dunăre, 

«Înainte de a sări In apă, se ^\ce că şarpele s*ar fi întors 
^ spre Iorgovan şi ar fi voit să-1 sugrume, dar slăbindu-i-se 
^' puterile, s'ar fi afundat în Dunăre, scoţSnd următ6rele cu- 
- vinte : 

^ « Iorgovane ! Iorgovane ! tu cu calul tSii ml-al perdut viâţa^ 
' 0ă scil de acuma înainte, că ce va eşl din acest loc, unde eu 
m6 înec, va fi pericol pentru calul tSâ, şi pentru toţi caii 
' de acum în colo; iar tu vel crSpâ de necaz \643i^du-ţl ca- 
' Iul tdu perind din causa mea! 

«Şi aceea ce ese din acel loc în timpul primăverii este 
' Musca rea. Şi este adevSrat că ea atacă mal mult caii de- 
cât pe cele-alte animale» (1). 



(1) Tribuna poporuluîy No. cit. 



336 



O variantă a acestei legende, din Banat, sună precnmir 
m6ză: 



Şi codri erau pustii 
Şi satele pe cllmpii, 
De puţine ce eraâ. 
Ga "de dor mi se 



«A fost o dată 

Ca nici odată, 

Când eră lumea curată 

Şi cu codri împănată 



«Â fost odată către Dunăre pe valea Cemei.o peşteri 
Şi în peştera aceea trăia un vitdz cu numele lovan lorţb^ 
va7i. Şi vitâzul acela eră atât de tare, că se luptă cu nr^ 
şi cu leii numai cu manile g61e. 

< tntr'o 41) primblându-se lovan Iorgovan călare pe cald 
s6u, pe valea Cernel în sus, vede în calea sa un Balaurn 
dou6-spre-(}ece capete. Şi cum îl vede, nu se sperie de dlmid, 
ci din potrivă se repede asupra lui şi începe cu buzdngi- 
nul s6u cel de noua măji de oţel a-I sdrobl la capete, pini 
ce-1 culcă mort la pămînt. 

<Ilena Cosî7izana, care se perduse mal nainte. de aoMa 
de surorile sale şi se rătăcise prin aceste locuri, v64&udss^ 
menea pe Balatir mal tot atunci când a dat lovan lorgoM^ 
cu ochii de dînsul, se pitula de frica lui într'o tufă de o/m 
şi acolo stete ea, fără a se mişcă, un timp mal îndelungat 
ca nu cum-vâ Balaurul să deă de dinsa. Iar cănd v64*^ 
acuma că lovan Iorgovan 1-a culcat la pămînt şi nu este 
mai mult temă că-i va face ce-vâ, de bucurie mare,precus 
şi de dragul vitâzulul nostru, eşl din tufă, alergă tot într'o 
fugă până la lovan Iorgovan şi îmbrăţoşftndu-l prinse a4 
săruta. 

< lovan Iorgovan^ ve4end pe lUna Cosînzana 



Atât de frumosă 
Şi de drăgăstosă, 
Că la sore 
Aî fi putut cătâ 



Iar la dinsa ba, 
Prinse şi el 
A o îmbrăţişa 
Şi a o sărută. 



<Dar până ce sărută el pe Ilâna Cosînzana, uită ca pâ- 
mîntul de al doî-spre-4ecelea cap al Balaurului, pe care nu 
apucase al sdrobî cu buzduganul s6ii, ca şi pe cele-lalte un- 
spre-<Jece capete. 

< Intr'aceea însă capul cel nesdrobit, ridicându-se de unde 



337 

eră, pornise, el scie cum, a fugi până la Dunăre, şi aicia 
apoi se băgă el şi se ascunse într'o peşteră, unde se vede 
că ma! pe urmă a şi perit 

cDin acest cap al Balaurului, pe care 1-a omorît lovan 
Iorgovan, ese şi roesce în fie-care primăvară Musca veni- 
nâsă care, r6spftndindu-se apoi prin împrejurime, prăpădesce 
o mulţime de vite din Banatn{l). 

A doua variantă a acestei legende, din Ţâra-BomânSscă, 
Bună ast-fel: 

«Un împ3rat avea un bă6t şi trei fete. 

«BăStul merge la vânătdre, iar fetele trec Dunărea secstSi, 
sărind peste stâncile Porţii de fier, şi merg în sus pe rîul 
Cema. 

cin un punct, unde apa eră limpede, se oglindiră acolo 
şi v64ură că cea mal mică e mal frum6să şi hotărîră a o 
perde. 

«Pe când cea mal mică dormiă, cele-lalte o lasă şi vor să 
tracă Dunărea, dar se în6că. 

«Băâtul le caută şi găsesce numai pe cea mal mică înco- 
lăcită de un Balaur uriaş. 

«Lupta începe între feciorul de împărat şi între Balaur, 
şi feciorul taie pe Balaur în bucăţi, dar capul, cu o bucată 
de corp rSmasă la capul Balaurului, fuge pe Cerna la vale, 
intră în Dunăre, se urcă în sus până la Columbaria, suie 
dâlul şi se ascunde într'o peşteră. 

«ZWw capul Balaurului în putre4ire a eşit Musca veni- 
nâsă, care apare în fie-care primăvară» (2). 

A treia variantă a acestei legende, şi anume în versuri, 
sună as t fel : 



Plecat'or plecat 
Din cutare sat 
Trei surori la flori 
In vărsat de zori; 
Ele că-mî plecară 
Şi pe câmp păşiră 
A rupe 'ncepură 



Iederă şi mură. 
Păşir' mai departe. 
Eată că s'arată: 
O hală cumplită 
Jos încârlogită. 
Acel ş6rpe mare 
Sare in sus tare 



(1) Corn. de d-1 los. Olariâ. 

(2) Gcuseta săteanului, an. XI, R.-Sărat, 1894— 95, pag. 12 şi 14. 

Marian, Insectele, 23 



După feto cure 
Pe d41, pe pădure. 
Sora cea mai mică 
Şi mai frumuşică. 
Ana Ghiordănel, 
Nume frumuşel, 
pe frică ţipă, 
Codrul r^ună. 
lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan, 
£1 se preumblă 
Şi se prepurtâ 
La vadul Dunărei 
La podul Râşăv^. 
Şi el o'autjiă 
Codrul cum suna, 
Nu putea alege 
Nici înţelege, 
Căi glas muereao, 
Ori glas voinicesc. 
El se întorcea 
Şi Cemei grăia: 

— tncâtâ, Cerno, 'ncâtă, 
Apa mea lăudată, 

Că et te<oiii cinsti 
Şi te-oiâ dărui 
C'o fure' argintită, 
Cu fuior învelită. 
Singură s'o târce 
Şi se va destorce! 

Cerna-\ au<^iă, 
Dar nu vrea să stea: 
lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan. 
Iar 89 întorcea 
Şi Cemei grăia : 

— tneâtă, Cerno, 'nc^tâ. 
Apa mea lăudată. 

Că eâ te-oiu cinsti 
Şi te-oiii dărui 
C'o ştiucă de aur 
Cu oohî de balaur. 



Gema-1 asculţi 
Şi pe loo îmi sU. 
lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan. 
El putea alege, 
Putei înţeleg 
Câ-Î glas mueresc, 
Dar na-I voÎDJcesc. 
Calu 'acălecă. 
Munţii oă treaeft. 
La şarpe ajungea. 
Ştirpele-I vedea 
Şi din graiâ grăia : 

— lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan, 
Cu ce fel de bine 
Vini tu-acum la mine! 
Aii dâră gândesci 

Să mS prăpădesei. 
Că de-oiâ muri eu 
Va fi şi maf râfi: 
CăpSţîna mea 
Se va despică, 
Mtise' oiu slobozi. 
Care 'n v4c va fi; 
Boii de la jag, 
Caii de la plug 
Se vor otrăvi. 
De muse'or muri 
Dar şi calul t^a, 
Care-I ca şi-uo smeu. 
Şi el s'o otrăvi, 
De musc'o muri! 
lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan. 

Sabia scotea 

Şi din graiâ grăia: 

— Ticăldse ş^rpe 
Cu cuvinte sterpe ! 
Ţâr'oiu învaţă 

Ed cu mintea mea 
Ca /umoriu aă faeâ 



339 



de muscă scapă, 
Iul m!-a trăi, 
ir tu mort vei fi! 
Cu sabia da, 
upu-î sdrumică, 
ir capul fugiă 



In Dunăre-şî da, 
Dunărea-1 primiă 
Şi îl ascundea^ 
Muscă slobozi 
Car^n văc va /î(l). 



)atra variantă, din Ţâra-RomânSscă, jud. Dolj, com. 
, e ac6sta: 



le de-o mălură, 

vârf de măgură^ 

reî (Jile-mî cură 

î şi cu bură 

a se resbună. 

le-o ismă cr^ţâ, 

ie dimin^ţă, 

ouă, pe c6ţă, 
mânecat 

)atru surorî 

adune flori, 

npartă la veri. 

[ că-şi adună, 

erî împărţiă. 

n Iorgovan 

urel pe cal, 

şelul luî 

1 leului, 

ţa Iu) 

1 smeuluî, 

gulîţa lui 

) năpârcele, 

ode 'nvrăjbite, 

^ă cal chitite, 

asul luî 

i smeuluî, 

laţul luî 

Dălăureî, 

urî încleştaţi, 

3 oblânc daţi. 



El s'a mânecat 
Cu roua'n pioiâre. 
Cu câţa'n spinare. 

Haideţi, neică, haida. 
Cu ogarî în prova z 
Merge de iniraz. 
Cu şoimeî pe mână 
Merge de minune. 
Cu văzla (2) 'nainte 
Mult mergea de frunte. 
C^ţa c'o 'ntâlniă 
Şi el o'ntrebă: 

— C^ţo, soru-mea! 
Dar tu n'aî vă<^ut 
Pe-aicia trecând 
Suriâra nostrâ ? 
C^ţa-î răspundea: 

— lovanCf lovanCf 
Frate Iorgovane/ 

Şi de-oiu fi vă(Jut-o, 
Creijî, n'am cunoscut-o! 
lovan răspundea: 

— Căţo, soru-mea, 
Lesne-î de-a cunâsceo: 
Cosiciora ei 

Doî bălăureî 
De guri încleştaţi. 
Pe spate lăsaţi. 
Atât că vorbi a, 
lovan că plecă. 



ibl de Maria Drăgan, în Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 
o. b'J. p. 3 

IU rijlUf cânele de vânat. 



340 



Nainte mergea^ 
La Cferw'ajungeâ 
Şi iar că strigă : 

— Cemo^ 8oru-mea, 
tncetă-ţl taluzu 

Şi tot urletu 
Să-mî treo cu murgu 
în munţii Sfranţuluî. 
Şi-aî Sfranciogului 
Eu să-mî învânez 
Cerbî şi căpriore, 
Pasări gălbiâre, 
Ce-s dulci la mâncare. 
Scumpe la vînijiare! 
Cema că'ncetă, 
Vadu şi-1 secă, 
lovan că trecea 
Şi din munţi strigă : 

— Moţoiu^ MoţoiaŞy 
Domn din Fâgărdş, 
Sărutâ-mi-te-aşî 

în faţă şi obraz: 
Moţoiu, Moţoicl, 
Domn din Făgărelj 
De nu e ca el : 

— lovane, lovane^ 
Frate Iorgovane, 
Tu ce-ai căutat 

în munţii Sfranţului 
Şi-aî Sfranciogului? 
Tu te prăpădesc! ! 

— Ce, n'ai au<^it 
De-o hală de şerpe, 
Dumne(Jeu s'o bată, 
Şarpe încolăcit. 

El când flămân<;jlesce, 
Capu că-1 cobora 
Iară jos la ţară, 
Ia câte-o văişoră, 
Cineză 'ntr'o sără. 

— Moţoiu, Mofăiaş, 
Domn din Făgăraş, 



De când maica m'a fâ 
Tdte halele-am bătut 
Şi-am să-mî taiu şi şei 
Să-mî scot tdte vitele ! 
Atât Iorgovan grăia 
Apoi îmi plecă 
în târg în Sibiiu 
Şi mi-şl tîrg^uiă 
Paloş de Mischiu. 
Atunci că-mî veniâ 
Şi el că pândiă, 
La gaură sta 
Trei ţlile de vară, 
Trei de primăvară, 
Iar cu ^i cu n6pte. 
Cari fac două-8pre-<;|[e€ 
I sta inima rece 
Pe şarpe să -l sece; 
Şarpe flămân<^iă, 
Capul că-1 scotea, 
Maî tot că-ml eşiă. 
lovan că-1 vedea, 
Buza şi-o muşcă, 
îndărăt se trăgea. 
Din gură grăia : 

— Ce maî fu asta? 
Asta ne-o mancă, 
în sore se dă, 

Cu paloş trăgea. 
Bucăţi că-1 făcea, 
Capu-î reteză. 
Şerpe ce făcea ? 
Fuga'n Cema da. 
lovan ce lucră ? 
După el se luă 
lovan chiotind, 
La Cema mergea 
Şi iar se rugă : 

— Cema Cernişâră! 
Cum eşti urlătore, 
Să-mî fii vorbit6re, 
încătă-ţî tălazu 



341 



Şi tot urletu 
Şi să-ţî seci vadu, 
Ca eu să-m! aud 
Copoii alătrând, 
Şarpe tot fugind! 
Cerna-î răspundea : 

— lovane, lovane^ 
Frate Iorgovane, 
Tu de mî-ăî aduce 
De-o cigă pâstrună 
Şi în mine s' arunci, 
Eli să-mî prăsesc 
Ca ale-lalte bălţi, 
Şi de vrei tu poţi ! 
lovan de au(ţiă 
Vitez că erâ, 
Repede-aduceă, 

în Ceni* aruncă, 
Cerna că 'ncetă, 
Vadu şi-1 secă, 
lovan isbutiă. 
Şarpe că eşiă, 
lovan că-1 goniă. 
Şerpe ce făcea ? 
în gaură intră 
Şi 'ncepeâ, vorbiă : 

— lovane, lovane. 
Răii ai făcut. 

De m'aî tăiat. 

Că răii am făcut 

Pe lumea asta. 

Da maî răii pe aia-laltă. 

Eii, (Jăii, voiii zacă 

Mttşiţă-oiu făcea 

Şi voiii trimitea, 

Vite-oiu venind, 

Voi le-afî afumă 



Şi nu le-o trecea f 
Atât că vorbiă 
Şi lovan plecă, 
Calu 'ncălecă. 
El mi-şî întâlniă 
O fată sălbatecă, 
Mare, năprasnică. 
Ce cum îl vedea, 
Ea îl şi strigă 
Cu un glas duios 
Pe Dunăre'n jos: 
— lovane, lovane. 
Frate Iorgovane, 
Chămă-ţî ogarii 
Şi toţi şoimeiT, 
C'ogariî mă pişcă 
Feţiş6ra-mî strică, 
De nu î-oiii chemă, 
Răii te-oiii blestemă, 
Maî bine n'oiii (ţice : 
Când Cerna veî trece^ 
Să te-ajungă 'ndată 
Blestemul de fată. 
Să mi te faci piatră. 
lovan îşi ascultă. 
De drum îşi vedea, 
Fata-1 blestemă. 
Măî ! îl ajunse 'ndată 
Blestemul de fată. 
De fată curată. 
Că se făcu piatră. 
Pe ăl mijloc de apă. 
Şi acu se cundsce 
Copita de cal, 
Ghiară de ogar, 
Picioraş de om 
Gheruţă de şoim(l). 



în fine a cincia şi ultima variantă a acestei legende, ase 



(1) Retnnta critică-liferară, Bn. V, p. 23-29 



342 



menea în versuri, care e 
Românii din Banat, sună 

Sus la codru verde 
Ore ce se vede? 
Sus la codrul Cemeî, 
La vadul Roşaveî 
Plecat-au plecat 
Din ore-care sat 
Des-de-dimin^ţâ 
Prin rouă şi c^ţă 
Vr'o treî soriâre, 
Fete frumuş6re. 
Sora cea maî mare 
Dr^să'n sărutare, 
Mândra Oarafină 
Se 'ntreceă c'o (jiînă, 
De-î caţ! albul sîn 
Şi părul de crin. 
Sora mijlocie, 
Leliţa Mărie 
Plină-î de trufie 
Cu a sale gene, 
Ochişori, sprincene, 
Şi de-î caţî în ochî 
Morî ca de deochi. 
Sora cea maî mică, 
Ca şi-o porumbică, 
Ana Oirozana, 
Ca şi Sânziana, 
Le 'ntreceă pe tote. 
Ea e stea de n6pte, 
Luc6făr de zori, 
F16rea florilor. 
Ele petreceau 
Şi flori culegeau. 
Cunune făceau, 
învârtind, cântând. 
Codrul răsunând. 
Şi- apoi mai umblă 
Pân' se debelă, 
P'urmă odihniă. 
Mica adormiâ. 



răspândită maî cu s6mă pr 
precum urmâză : 

Cele două mari, 
Ce-s surori primari, 
Când fu de cu sără 
Către cas' plecară. 
Pe mica o lăsă 
Şi ea tot dormiă, 
Pân' zori răvărsă. 
Şi apoi le strigă, 
Dar nu le-au^iă, 
Făr' pe cucul mic, 
Mândru şi voinic, 
Prin arbori sburând 
Şi din glas cântând. 

— Cucuie, cucuie, 
Au<^i, voinicule ! 
Scdte-mă la ţară 
La drumul de cară. 
Să dau de sori iară. 
Că ţî-oiâ fi eu vară! 

— Nu sciu, dulcea mea 
Sc6te-te-oiu ori ba? 
Cam eu vere multe! 
Câte flori pe munte! 

— Cucuie, cucuie! 
Au<^i, voinicule! 
Sc6te-mă la ţară 
La drumul de cară, 
Ţî-oiu fi suri6ră ! 
Cucul îi grăia : 

— Ba eu, fată, ba ! 
Că eu am surori 
Câte 'n vară flori ! 

— Cucuie, cucuie, 
Au(ţî voinicule! 
Sc6te-mă Ia ţară 
Să dau de sori iară, 
Că ţî-oiu fi soţie, 
Până voiu fi vie ! 

— Ba, că nu-s fecior. 
Să pot să mă 'nsor. 



343 



pâsăruţâ, 
sciu de drăguţă! 
aci de pe-o stâncă, 
snică, cumplită, 

i 'ncolăcită, 

se vedea 
ima cea maî rea; 
ş6rpe venind, 
ă ea fugind, 
' ea tăbăriă, 
)ele-o apucă, 
a 'ncolăciă, 
brâu ş!-o-adună, 

ea se 'ngroziă, 
3-mî ţiuliă, 
rul răsună. 

pe Cerna 'n sus 
(î voinic! s'au dus 
oţi s'aii repus, 

a maî rămas 
român vitâz, 
an Iorgovan^ 
( de buzdugan, 
un căluşel 
ji-un vulturel, 

câni mititei 
te sprintenei, 
e preumblă 
e fasoliă, 

pe Cerna 'n sus, 
i pe sub ascuns, 
il sdii jucând, 
ii sumuţând, 
ţa strujind. 

1 au(^iă, 

nu pricepea, 
cât mai ciuliă: 
las bărbătesc 

glas femeesc? 
i Cerna mugiă, 
rul răsună, 
i se'ntorceă 



Cerne! de-! <^iceă: 

— Incâtă, încâtă, 
Cerna mea curată, 
Că-ţ! voiu aruncă 
In albia ta, 

Şi-ţ! voia da eii ţie 
Mrână argintie 
Şi-un fuior de aur 
Cu ochi de balaur, 
Singur se va tdrce. 
Singur s'a destdrce! 
Cerna-1 au<^iă, 
Pe loc încetă. 

lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan, 
Glasul pricepea 
Şi îl cunosceă 
Că nu-i bărbătesc, 
Ci e femeesc. 
Apoi se mânia, 
Calu-şi piatiniă. 
Cumplit îl loviă. 
De ca leii răcniă, 
Aerul frângea... 
Şârpele-1 vedea. 
De spaimă fugiă. 
Dar el îl goniă, 
Cerna mî-o săriă 
Şi îl ajungea. 
Şărpele-aşteptă 
Şi îl întreba : 

— lovan Iorgovan^ 
Braţ de buzdugan. 
Cu ce fel de bine 
Vii tu a<^î la mine? 
D6ră socotesc! 

Să mă prăpădesc!? 
Te rog viu mă lasă 
Şi re' ntdrn' acasă. 
Jur pe capul meii 
Mort voiii fi mai răii! 
De me-i omorî, 



344 



Capu-ml 8'a'mpufîf 
Viermii s'or mulţi, 
Musce-or slobozi, 
Calul ft-a muşcây 
De loc va crepă^ 
Boul s'a otrăvi, 
Plugul s'a opri! 

— Şerpe — afurisite ! 
încă porţi cuvinte? 
Ţar'oiH invefâ 

Şi ea m'ascultâ 
Fumuri ca să facă 
Şi-apot musca crapă.., 
Calu-mî n'a peri, 
Dar tu mort vei fi! 
Căci am au(ţit 
Pân' aî prăpădit 
Fiinţă feme^scâ 
Cu falca-ţî hoţ^scă! 

lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan! 
Când am au(ţit, 
Că tu te-aî ivit 
Calul tropotind, 
Ca un smoii răcnind, 
Fata-o-am lăsat 
Şi nu-o-am vătămat! 
Te rog viii me lasă 
Şi re'ntorn'acasă. 
Jur pe capul meu. 
Mort voiu fi mai rău! 

— lovan Iorgovan, 
Braţ de buzdugan, 
Sabia ş!-o 'nvârtiă 
Pe şărpe-1 loviâ. 
Trupul îî sdrobiâ. 
Tot îl mărunţiâ. 



Fata se uită 
Până-1 dumică, 
Apoi s' arătă 
Şi din graiu grăia: 

— lovan Iorgovan^ 
Braţ de buzdugan, 
Scdte-mă la ţâră 
La drumul de cară 
Să daii de sori iară, 
Căci ţi-oiu fi soţie 
Până voiu fi vie! 

El când o vedea 
Minuni îl prindea 
De a ei mândrâţă 
Şi de tinerSţă. 

— Alei lelişdră, 
Ca şi-o z!niş6ră! 
Să-mi fiî dar soţie 
Până vel fi vie ! 
Şi se 'mbrăţişă 
Pân' o sărută. 

El se uită 
în bucăţi să crepe 
Capul cel de şarpe. 
Capul că fugiăj 
Cern' o sângeră^ 
Dunărea-î vedea 
Până se-ascundeâ 
în peşterea reă. 
Aici se'mpufid, 
Viermn se ^mulţiă 
Muscă slobozia 
Şi'n veci nu pieriâ. 
Musca că eşiâj 
Caii ii muşcă, 
Boi'i otrăviă, 
Plugurile opriăf (1) 



Ac6sta e originea Musceî rele după credinţa popon 
exprimată în legendele reproduse. 



<1) At. M. Marienescu, Poesie populară. Balade, Viena 1867, p. 9 



345 

Să vedem acum de unde-î vine numirea de Muscă co- 
^lumbace, lat Simulîa Columbacschensis, care î-au dat-o na 
turalişti! ? 

Pe malul drept al Dunărei de pe teritoriul Serbiei se află 

ruinele unul vechiu castel, care s'a numit de către Romani 

^ Columbariay iar în timpul present se numesce Columbaciu. 

Intrarea în acest castel s'a făcut pe apă, de 6re-ce chiar 
şi astă4I este imposibil a intră în el prin cele-lalte părţi, 
.fiind încunjurat cu zid. 

Peste drum, pe malul stâng al Dunărei, şi anume pe te- 
> ritoriul Banatului, se află asemenea un zid vechiu, înalt până 
' la 9 m., ceea ce face a admite părerea că acest zid a fost 
împreunat prin lanţuri de fer cu castelul Columbaciu, 

După felul construcţiunii, se vede că acest castel e de 
pe timpul Romanilor, iar tradiţiunea poporală spune că 1-a 
făcut o regină, anume Irena, ca loc de refugiu în cas dacă 
ar fi fost învinsă în răsboiul ce la avut cu o soră a el. 

Până nu de mult s'a cre4ut că subteranele acestor ruine 
ar fi focarul Muscei rele. De aici vine deci că naturaliştil 
I-au dat muscel acesteia numirea de Muscă columbacâ (1). 

Şi lucru de mirare şi neexplicabil că : 

1. Nici într'un loc al Europei nu se află soiul acesta de 
musce venin6se, dec&t numai în împrejurimea peşterel, unde 
ne spune legenda că s'a băgat capul şarpelui prigonit 
de lovan Iorgovan. De aici es ele primăvara şi se susţin 
mal t6tă vara într'o periferie de vre-o 18 mile în jurul nu- 
mitei peştere. Şi dacă 6menil nu prind de veste ca să-şl a- 



(1) Albina^ an. I, p. 1.176. — At. M. Marienescu, Balade, cit, p. 22. — 
Schott, Walachische Mărchen, p. 284 — 285. — Dr. Al. Popovici, loan Ior- 
govan şi şerpele, tradiţiunea pop., publ. în Familia, an. X, Budapesta 
1874, p. 423; * Iorgovan nu asculta de cuvintele lui, ci dând cu sabia 
în el, apa se umplu de sânge întru atâta, în cât ve<j[end şarpele dete 
fuga pe Cema la vale. Iorgovan gonindu-1 cât ajungea, atâta tăia, până 
rămase numai capul, care se ascunse în marginea Dunărei într'o peşteră 
faţă cu vechea cetate Columbaria, ale căreia ruine se v6d şi acuma spre 
Serbia între Roşava şi Baziaş. Aci (jiise capul de şarpe, că din el se 
va nasce o muscă veninosă, ce va învenina vitele ; şi poporul crede că 
muscele acelea, ce le numim noi aici Musce columbace, cari îşi trag 
numele de la cetatea Columbaria, ar eşi din capul acelui şarpe.» 



346 

pere vitele cu 16curî şi fumuri, apoi pier în tot anul sume 
însemnate de vite. 

Guvernul austro-ungar a luat mal de multe ori măsuii 
ca să se astupe răsuflarea cavernei (peşterei) de la Colom- 
baria, spre a opri eşirea muscelor, dar de giaba, căci stânca 
se despică pe alte locuri şi muscele tot es. 

2. Cam la jumătatea drumului între Roşava şi Mehadia 
şi anume câţi-vă paşi din sus de podul satului Topleţ, este 
în mijlocul Cernel o stâncă mare de marmoră, în care se 
v6d f6rte bine doud urme de om desculţ, ş6se de copită de 
cal şi patru de câne. 

Aicia se (jiice că, sărind Iorgovan pe stânca acesta cu ca- 
lul şi cu cânii sâl, s'ar fi coborît un moment de pe cal, şi 
aicia ar fi fost lupta cu şarpele. Urmele sus amintite se râd 
întru adevSr aşă de bine, în cât îţi vine a presupune că qa 
sculptor- artist le-ar fi sfârşit de curând. Dar ele nu sunt 
producte de artă, ci naturale. 

Din întîmplare nici din sus şi nici din jos de stânca a- 
c6sta nu se află pietre mari, prin urmare nici rourmund 
Cernel în jurul şi în apropierea stâncii nu se aude. Aida 
s'ar găsi pescele de aur, care l-ar fi lăsat Iorgovan în 
Cerna, şi poporului îl place să cr6dă, că prin4end din în- 
tîmplare pescarii de pe Cerna pescele acela, rîul ar luă di- 
mensiuni atât de mari, încât ar înecă satul ; şi aşă bieţii 
pescari se văd siliţi, de câte ori l-ar prinde, să-î deâ iarăşi 
drumul. Un ora din satul Topleţ sau Toplescî, după cum îl 
spun unii, să-1 fi furat odată, dar ploând din causa acesta 
opt luni, omul a trebuit să-1 arunce iarăşi în Cerna, şi pe 
urmă a încetat pl6ia (1). 



(1) Dr. Al. Popovici, op. cit., p. 423. — At. M. Marienescu, Balade, cit, 
p. 16, 19 şi 22. 



Ti 



TĂUNUL. 

(Tabanas boYinus L.) 



V Cine a călătorit mal adese-orl într'o trăsură cu cal în de- 

.^cursul verii, şi anume cam de pe la începutul luniî lui Iu- 

. lie înainte, când e căldura şi năduşâla cea mal mare, saii 

va fi petrecut vre-odată, tot pe acest timp, pe câmp în a- 

.. propierea vitelor cornute ce se află la păscâtdre, acela tre- 

, bue numai decât să fi observat un fel de muscă sburând 

ca fulgerul împrejurul vitelor şi căutând necontenit cum 

8'ar put6 pune pe dînsele ca să le sugă sângele. 

Acest soiu de muscă de col6re cafenie-n6gră, cu ochi f6rte 
mari şi ver4I> iar la mijlocul inelelor de pe abdomen cu un 
rftnd de pete galbene triunghiulare, se numesce in Buco- 
vina : Tăuriy pi. Tăun% Bdnzariu, Bonzariu (1), Bonzdldu, pi. 
Somălăî (2), Căputa calului şî Gâză de vite{S); 



(1) Dat Rom. din Igesc!, dict. de I. Danilescu : «tn Igescl Tăunul 
se numesce Bânzariu» ; — 2i celor din Frătăuţul-vechiâ, dict. de Mich. 
St. Coniac : «în satul nostru Tăunul se numesce Bomariu* ; — a celor 
din Storojineţ, dict. de I. Haraga : «Musca, care scote sângele din vite» 
dar vitele nu se sperie de dînsa aşâ de tare ca de Strechie, se numesce 
in părţile nostre Bâneariu*; — a celor din Puma, dict. de Sam. Lu- 
caciu; — a celor din Vicovul-de-sus, di3t de T. lonesi : ^Bâmariul 
sau Bomariul e un fel de gâză mare, care se pune pe vite şi le suge 
sângele. Ochii săi sunt fdrte mar! şi albia- ver<j[i, dar mai mult ver<j[l. 
O semă (jiic Bămariu şi Bomariu şi Strechieî, însă Bâmariul nu să- 
mănă de fel cu Strechia.* 

(2) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Gherasim Roşea: ^Bomălăiîy când 
li-î luna lor, frig vitele cu muşcatul.» 

(3) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciu. 



348 

în Moldova: Tăun{l)^ Bondariu(2)y Bondrăş, BomălăUlS^ 
Streche (i), Sclepţ şi Sclepţ mare{b). 

în Transilvania: Tăutij Văun{6)j şi Daune, pi. Dăumf^]\ 

în Banat: Tăun şi Dăun{S)\ 

în Ţ6ra-Român6scă : Tăun, Tdune şi Strechie{9); la Roml- 
niî din Meglenia: Tăun^ pi. ^uni (10); şi în fine la cel dm 
Macedonia : Tăun (11), Dâvan^ Dâvăn şi Tavan (12j; 

Pe lângă Tăunul acesta se mal află în ţSrile locuite de 
Români încă şi alte varietăţi de Tăuni, cari li-s Românilor 
asemenea cunoscut!, şi anume: 



(1) Dict. de lordache Bran din Paşcani: ^Tăunul se pune atât pe vito 
cât şi pe dmenl. Ei e ce-vâ ma! mare decât Strechia. Ga tote acesta 
însă vitele fug mai tare de Strechie decât de dineul.» 

(2) Dict. de G. S. Bucan din Paşcani : «Sunt Bondari cari se tot pn 
pe vite şi ie mănâncă. Aceştia sunt mat mari decât Selipefiî stfi Sek- 
pitii; eî vin ca Carabeţii^ sing. Carabele, de ştiubee». 

(3) Şe^etorea, an. II, Fălticeni 1893, p. 160 : ^Bondrăşi, un fe! de » 
unt ce înţâpă râii vitele. Bon^ălăî, v. Bondrâşî,* 

(4) G. Crăiniceanu, Nomenclatura română-lcUină din istoria naturali 
publ. în op. cit, p. 345. 

(5) Corn. de d-l S. Theodorescu-Chirilean : ^Sclepful (tăunul) îi gron 
animalelor, maî ales cel maî mare.» 

(6) Com. de d-l Paul Oltean, învăţător în Haţeg» : *Dăunit, insecte 
cari muşcă caiî.» 

(7) Al. Viciu, Glosariii, p. 29: ^Daunele, o muscă sură (Strechia) care 
pişcă vitele şi pe omeni. Tăunul (Merişorî).» 

(8) Com. de d-l Aur. lana. preot, şi de d-l los. Olariii, învăţător în 
Maidan. 

(9) D. Ananescu, Zoologia, p. 236 ; — B. Nanian, Zoologia, p. Hfi; 

— Gazeta săteanului, an. V, R.-Sărat 1888, p. 229 şi 236 ; — com. de 
S. Sa păr. T. Bălăşel : ^Tăun, pi. tăuni, se mai 4ice la sing. şi Tăuu 
art. Tăunele. Tăunele este o muscă mai mare ca cele ordinare şi trage 
mai mult la vite, în pielea cărora îşi înfige ciocul şi Ie suge sângele.» 

(10) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, publ. în revista TiMtir 
mea română^ Noua serie, voi. V, p. 290. 

(11) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., Leîpzig 1894, p. 62şiS33L 

(12) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Arotnăniior, p. W- 
• Tăunul se numesce Davan şi Tavan, Tăun! se găsesc mulţi pecâmpît 
Salonicului şi când dorm cărvănariî şi cel-ialţ! în timpul verii prin p•^ 
tea locului de aci, suferă forte mult din partea lor. Ei pătrund chiar 
prin haine cu înţepăturile»; — Idem, Românit din Meglenia, loc cit; 

— com. de d-l Chr. Geagea» : •Davan e un fel de muscă, care se pune pe 
cal în timpul verii şi înţăpă aşă de tare vitele, că le 8c6te sânge.» 



349 

Tăunul sau Tăunele de tâmnă, lat. Tabanus autumnalis; 

Tăunul sau Tăunele albiu, lat. Tabanus albîpes şi 

Tăunul sau Tăunele negru, lat. Tabanus Morio (1). 

După spusa Românilor din unele părţî ale Bucovinei, până 
Ia Sânt-Ilie Tăunii petrec maî cu s6mă prin pădurî. De la 
8ânt-Ilie insă înainte părăsesc pădurile şi se retrag la ţâră, 
unde muşcă apoi f6rte tare vitele cornute şi caii (2). 

După spusa altor Români însă, tot din Bucovina, el nu 
66 pun în acelaşi timp pe tdte animalele ca să le sugă sân- 
gele, ci în luna lui Iunie şi Iulie se pun mal mult pe vitele 
cornute, iar în August şi Septemvrie pe cal. Pe la sfârşitul 
iul Septemvrie însă se ascund şi nu se mal arată până la 
începutul verii anului viitor (3). 

Iar când le succede a se pune pe vre-o vită, aşâ de tare 
^ înţepă, că din locul unde a fost înţepată, îndată începe 
sângele a ţâşni şi a curge şiroiii. 

Cu t6te acestea însă vitele nu fug aşă de tare şi cu atâta 
ipaimă de dînşiî, ca de Strechie (4), ci numai se ascund 
3rîn tufişe sau prin ape şi se apSră, cum pot, cu capul, cu 
3Îci6rele şi cu c6da. 

Ba uniî dintre dînşiî sunt aşâ de lacomi şi de îndrăsneţî, 
5â nu se mulţumesc numai cu sângele vitelor, ci adese-orl 
ie pun chiar pe 6meni şi cât al bate în palme îl înţ6pă şi 
^e aceştia şi prind a le suge sângele. 

De aici se vede că vine apoi şi blestemul Românilor din 
Bucovina şi Moldova : 

Bfe-te-ar tăunii ! 

orî: 

Mânca-te-ar tăunii! (5) — 



(1) în Bucovina şi Ţera-Românescă ;— cf. Gazeta aâteanulul, an. V, p. 235. 

(2) După Rpusa Rom. din Stupea, dict. de loan Savu; — a celor din 
Prătăuţul-vechiu, dict de Mich. St. Coniac. 

(3) După spusa Rom. din Vîcovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — şi a 
selor din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) După spusa Rom. din Putnn, dict de Sfiio. Lucaciii;— a celor din 
Dorotea, dict. de Hie Brădăţan: *De Ta un nu fi'cc vita aşă de tare, cum 
fuge de Strechie. Orî şi cât de mole sâ fie vita, când aude Strechia, se 
duce pe lume»;— şi a celor din Storojinoţ, dict. de I. Haraga. 

(5) Dat. Rom. din Oprişeni, dict. de lacob Popovicl. 



3o0 



care se aplică unuT om fdrte lacom, ce caută a trăi mil 
mult din munca şi sudarea altora. 
Apoi : 

Duce-te-aî ca tăunul ! -— 

adecă: umblă-o-al, cum umblă Tăunul după hrană, şi: 

Se duce ca tăunul! — 

adecă: umblă pribâg, nesciind unde şi cu ce s'ar putf 
hrănî(l). 

Fiind înţepăturile Tăunilor nu numai fdrte usturficite 
şi nesuferite, ci tot odată şi f6rte periculdse, de 6re-ce Tămm 
f6rte lesne pot străplânta diferite bdle de la animalele, d- 
rora le-au supt mal nainte sângele, de aceea 6meniT tr^m» 
tot-deauna, pe cât le este cu putinţă, să se fer^scă de în- 
ţepăturile lor (2). 

Spre scopul acesta, după spusa Românilor din unele pirfi 
ale Bucovinei e bine de a afumă vitele, cari se află la pb* 
c6t6re, cu fum de gunoiti, iar pe cele de la trăsuri, fii 
bo! sau caT, de a le spdlă cu zâmă de frunze de nuc, pei- 
tru că în caşul dintâiti Tăunii tug de fum, iar într'al d(Ăei» 
fiind z6ma de nuc forte amară, Tăunii saâ Bomăldiinâ 
pot suferi şi din causa acâsta apoi nu se apropie nid de 
vite şi nici de 6meriî ce se află în apropierea acestora(3|. 

Iar dacă cu t6te acestea a fost vre-un om înţepat de vre-m 
Tăun^ ca să nu i se întîmple nimica, se 4îce că e bine A 
se ungă pe locul înţepat cu pămînt saâ cu oţet (4). 

Un cântec de nuntă, usitat mal cu s6mă în Moldova^ suni 
precum urmâză: 

Frunză verde lăcrămidrâ, Lasă mamă, lasă tată, 

Lado, Lado, suriorâ ! Că de-acum eşti măritaţi 

Du-te 'n haine do mirSsă ' Lasă fraţi, lasă surori, 

La bărbatu-tău acasă. | Lasă grădina cu flori, 



(1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran. 

(2) Cf. Gazeta săteanuluîj an. V, p. 235. 

(3) Dat. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea; — şi a celor din Gata* 
nesci, dict. de George Cârstean: «Ca să fugă Bonzariî li se dă fum d« 
nuc de surcele, de fân muce<j[it sau şi de alte cele, şi apoi fag.» 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor^ p. 312. 



361 



Ca tu singură să fiî 
O grădină de copii. 
Lado, Lado, nu maî plânge 
Mijlocelul nu-ţi maî frânge, 
Că acasă te-î intdree 
Când pe strat inul s'a tdrce, 



Şi la maica ta te-î duce 
Chiar atunci şi nicî atunce,^ 
Când bondariu-B. face miere, 
Când a face plopul pere 
Şi răchita vişinele, 
Să-ţî alini pofta cu ele ! (1). 



Sub CUV. Bondariu atât Româniî din Bucovina, cât şi cel 
din Moldova, înţeleg doud speciî de insecte, cari nu aparţin 
uneia şi aceleeaşî familii, ci sunt cu totul deosebite una de 
alta, şi anume : 

a) Bombus terrestris F., care se ţine de familia albinelor 
şi face miere, şi 

b) Tabanus bovinus L., care se ţine de familia muscelor,^ 
şi ca atare nu face miere. 

Deci sub Bondariul din doina acâsta e, după părerea mea^ 
de a se înţelege numai Tăunul^ lat. Tabanus bovinus L. şi 
nici de cum Bondariul, lat. Bombus terrestris F. 

Causa însă de ce atât cel dintâiu cât şi acesta se numesc de 
popor BonzariU şi Bondariu e că amândouS speciile acestea 
de insecte, când sb6ră, bonzăesc, adecă produc un fel de 
mnet rSsunător, care se aude ca bânzz, bonzz sau bondz. 

Spre fine mal amintesc încă şi aceea că Românii de pre- 
;utindenl, cari nu se prea împacă cu s6crele lor, când voesc 
I le luă pre acestea peste picior, 4ic că de dragi, ce le sunt,. 
e ţin cu untură safi cu maţe de Ţânţar şi cu căpeţină 
ie Tăun. 

Dovadă despre acăstă iubire mult, puţin generală, ce o a- 
*atâ ginerii faţă de s6crele lor, avem, între multe altele, şi 
irmăt6rea doină din Ţ6ra-Român6scă : 

Frunzuliţă de arţar. 
Mă dusei la măcelar. 
Luat maţe de Ţânţar, 
Căpeţină de Tăune, 
Făcui s6cră-mi legume, 
Pusei masa pe-o nuia 
Şi cinstii pe s6cra mea 



( t ) y. Alecsandri, Poeaii poporale ale Românilor, BucurescI 1866, p. 383^ 



352 

Socră mea s'a bucurat 

Şi-a mâncat pân' a crăpat (t). 

în fine o s6mă de băeţî, cari umblă cu vitele la păscut, 
când v6d că Tăunii supără prea din cale afară vitele, au 
datină de a-I prinde şi a băgă în abdomenul fie-căruia pe 
care l-au prins câte un paiu şi a-I da apoi drumul să sb6re. 

Tăunul^ y&4^ndu-se scăpat, se duce cu paiul după dinsul 
ca împuşcat. 

De aici a rămas apoi şi vorba: 

Fuge ca tăunul cu paiul, 

sau: 

S'a dus ca tăunul cu palul în c . . . , 

adecă: n'a isbutit în trăba ce a avut să facă (2); 
şi: 

A rămas cu degetu în gură 
Ca tăunul cu paiul înc. .., 

adecă: păcălit, prost (3). 

Tăunii de regulă nu trăesc în societate. 

Deci când năvălesc Tăunii la vite într'un număr mai mare 
şi le pişcă rău, e semn că va plouă curând. Iar : 

A fi ca tăunii 

însemnă : a fi f6rte rari, colea, colea câte unul. Şi : 

A început a-î da tăunii, 

adecă : a început al da fire rari de barbă. Adesea se aude 
în popor : «a început a-I da şi luî câte un tăune^^ cu înţeles 
de: «a început a i se ivi fire de barbă». Acăstă ^îcereeste 
cu acelaşi înţeles ca şi 4icerea: «a început a-î da tuleele> (41 

(1) Revista poporului, an. VII., Bucuresci 1898, p. 69. 

(2) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chîrilean;— cf. Zanne, Proverbele So- 
mâjiiîor^ voi. I, p. 668. 

(3) Zanne, Proverbele Românilory voi. II, p. 107. 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



STRECH I A. 

(Hypoderma boyis De Geer.) 



Nu unuia şi nu odată cred că i se va fi întîmplat să vadă 
in decursul verii şi cu deosebire în 4i]ele cele mal căldu- 
rdse din luna lui Iulie şi August, cum o s6mă de vite cor- 
nute îşi ridică de odată c6da pe spinare şi apoi cu cdda şi 
cu capul ridicat în sus prind a fugi mâncând pămîntul în 
cotro le duc ochii şi pici6rele. 

Causa acestei fugi neobicinuite în decursul celor-lalte luni 
de peste an nu e nimic alta, fără numai spaima şi gr6za cea 
mare ce o aii vitele cornute, şi anume bovinele, de o insectă 
din familia Estridelor, anume : Strechea^ pi. Strechî, sau Stre- 
chia, pi. Strechiîf numită altmintrelea în Bucovina şi Strechiu^ 
Strenhiul vitelor (1), Bânză^ pi. Bârne, Bonzariu (2), Sclepţ, 
pi. Sclepţî şi Sclepţ mic (3); în Moldova : Strechie (4), Sclepţ şi 
Sclepiţ (5); în Transivania: Scleps, pi Sclepsî(fi) şi Scleţ, pi. 



(1) Dat Rom. din Frătâuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac, precum 
şi a altor Români din Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-noti, dict. de Nic. Rusu; —a celor din Ga- 
lanesci, dict. de George Cârstean şi loan Ungurean ; — a celor din Vico- 
irul-de-jos, dict de Sidor Calancea. 

(3) Dat Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(4) Dat Rom. din Bogdănescl, jud. Suceva, dict de Nic. Const Carp: 
*Strechia e mal mică decât Bondariul, care bomăesce tare şi care muşcă 
vitele ; — a celor din Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George lacob: •Stre- 
chia e pestriţă şi numai ca o muscă de mijloc de mare. De Strechie 
fug vitele maî tare decât de orî-ce, şi nu numai când le muşcă, ci şi 
numai când trece pe dinaintea lor.» 

(5) Dat Rom. din Paşcani, dict. de C. 8. Bucan: ^Sclepiţit îs mânânţeî 
şi vărgaţi, cu pătaturi cenuşii şi gălbii. El muşcă forte tare vitele»;— cf. 
Şe4et6reaj an. III, Fălticeni 1894, p. 87. 

(6) Gazeta Transilvaniei, an LXI, Braşov 1898, No. 234, p. 5. 

Marian, Insectele. 23 



354 

Scleft{\); în 'ţ6rsi'RomSiTi6sc& : Streehie (2); la Românfldm 
Meglenia: Strecliă; iar la cel din Macedonia: Striglă (3^ 

Strechia adecă, şi mal ales femeiuşcă, fiind o insectă f6rte 
lacomă de sânge şi tot odată fdrte îndrăsn^ţă, chiar obm- 
nică, cum dă cu ochii de vitele cornute, sbdră împrejnnd 
lor, le urmăresce bâzâind în tdte părţilo, şi nu se lasă pini 
ce nu se pune pe dînsele. Iară după ce a apucat odatft t 
se pune, prinde a le înţepă adânc în piele, mal ales de-i- 
lungul spinării, şi apoi a le suge cu o nespusă lăcomie sio* 
gele, până ce se satură şi le încruntă t6tă spinarea» csu- 
sându-le prin acâsta fdrte mare durere şi usturima 

De aci vine apoi că vitele, cum aud băzăîtul acestui îb- 
verşunat şi supărăcios duşman al lor, se sperie şi, pline de 
frică şi de grdză, ca să nu le căşuneze durere prin înţe- 
parea şi sugerea sângelui, prind a strechiăj adecă a fo^ 
în ruptul capului în cotro le duc ochii şi picidrele, sinod 
peste garduri şi dând busta, ca nisce apucate, peste totee 
Io stă în cale. Ba, ce este încă şi mal mult, spaima, grto, 
şi fuga lor e une-orl aşă de mare, că nici nu mal scîâ fn cotn 
alergă şi ce fac, din care causă apoi nu una şi nu odată, ci- 
4end în vre-o gr6pă saâ prăpastie, se prime jduesce, aded 
îşi frânge vre-un picior sau îşi rupe chiar şi capul. 

Se 4^ce însă că dintru început nu boit nici vacile eraa 
acelea, cari strechiau^ cum strechie în ^ins, de astăzi, d 
oile. Iată ce ne spune în privinţa acâsta o legendă din Bit 
covi7îa : 

«ţ)ice că pe când umblă Dumnezeii şi cu Sân- Petru pe 
pămînt, mergeau din sat în sat şi din or-aş în oraş şi dupi 
ce sfărşiau şi se saturau de vg(}ut t6te câte voiau să le vadfl» 
porniau mai departe pe unde vedeaâ cu ochii. 

«Astfel într'o 4î ajunseră el într'un codru, cât e lumea 
de bătrân şi, vârîndu-se în codrul acela, se vS4ură de odatâ 
rătăciţi. Umblă eî, cât umblă, în colo şi în c6ce, dar nu daâ 



(1) G. Grăiniceanu, Nomenclatura română-laHnă din istoria nat^ 
raid, publ. în op. cit, p. 343—346. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: •Strechia e o insectă de care fag 
vitele cu groză şi furie forte mare, par'câ ar fi nebune. Şî acâ«U in 
timpul verii, când insecta s'a desvoltat pe deplin.» 

(3) Com. de d-1 Per. Papahagi. 



355 

Cinici de un semn sau măcar de vre-o cărare, ca să aibă pe 
:î unde eşi la lume. 

: : «Acuma supSraţI şi amăriţl p&nă în suflet, că nu sciaâ 
l!Ce să încapă şi să facă, 6t& că li se deschide de odată dina- 
Tiintea ochilor o poiană mare cu fel de fel de erburl şi florî. 
:rAicI îndată dafi peste un pecurariu^ care păsceă o cirădă 
Ţ.de vite. Vitele, deşi erau în dricul veriî, şi o arşiţă ca a- 
HCeea de te coceal, păsceau în linişte locului, iar pScurariul 
j/dormiă dus la umbra unul făgan, căci vitele până atunci nu 
raveaii obiceiii de a strechiă. 

^ Dumnezeu şi Sân-Petru^ când deteră cu ochii de p6cu- 
rariâ, bucuria lor ! . . se apropiară de dinsul şi-1 deşteptară 
din somn; cre4@nd că el îl va da la drum şi le va arătă 
calea pe unde să âsă din codru. 

«Dar pficurariul, întrebat fiind de Dumne4eii sfîntul: în 
sare parte să apuce, ca să deă mal curând de lumea cu 6- 
menii, nici n'a ridicat capul, spre a le da un rSspuns ome- 
aesc, ci cum sta lungit pe 6rbă, a întins numai piciorul 
drept şi arătând cu dînsul somnoros cum eră, ^i^e: 

— cDacă vreţi să eşiţl la lumea cu dmenil, apoi ian mer- 
geţi în colo că veţi eşi ! — şi după ce rosti cuvintele aces- 
tea, se înt6rse pe altă parte şi se puse iarăşi pe somn. 

<i Dumnezeii şi cu Săn-Petru^ tovarăşul s6fi, v846nd omenia 
pScurariuluI, 4ise: 

— «Aşâ mi ţi-I trâba, el lasă că de astă4I înainte nu vel 
mal av6 tu când dormi aşâ de liniştit şi fără de nici o grijă, 
ca până acuma, că vitele tale nu vor mal pasce aşâ de li- 
aiştite, ci vor strechiă şi se vor duce în cotro le vor duce 
ochii şi pici6rele! 

«Şi într'adevSr, că din acel minut, cum a rostit Dumne4eu 
cuvintele acestea, a şi dat Strechiă în vite şi vitele au şi 
început a strechiă şi a fugi ca nisce turbate în t6te părţile, 
şi tot aşă strechie ele, când dă Strechiă între dînsele, şi în 

<}iua de astă4I. 

^P^urariul, când a v64ut că vitele prind a fugi ca nisce 
turbate cu c6da ridicată pe spinare, a sărit ca fript de jos 
şî a început a alergă după dînsele, d6ră le-a înt6rce îndărăt. 
Dar de unde? După ce vitele, cât al scăp6râ dintr'un am- 
nar, se făcură nev64ute, intrând într'o silhă din apropiere. 



3o6 

'^<' Dumnezeu şi Sân-Petru însă, după ce-1 blagosloviri ast- 
fel pre pâcurariu, se porniră mal departe fără de a sd iude 
vor ajunge pe calea apucată. Iată insă, că după mal molii 
cale făcută prin codrul acela, trecând prin mal multe rilk 
sau sihle, sehelbî şi smide, dau de odată peste o altă paiad, 
în care un cioban îşi păsceă oile sale. însă cum le paserii! 
că oile fugiaâ de nu li se vedeaâ picidrele, cftnd într'o paitţ 
când în alta, iar ciobanul după dînsele, când încolo, ciad 
în c6ce, d6ră le p6te strînge la un loc, dar pare că eri ft- 
c3tură nu alta, căci oile fugiaâ de-şl scoteati ochii. 

«Şi pe când ciobanului îl curgeaâ sudorile ca bobul pe fati 
de atâta alergătură şi nu se mai putea \m6 pe picidre de obo* 
sit ce eră, tocmai atunci se apropie şi Dumne4^ cu iSs» 
Petru de dînsul şi-1 întrebă : în care parte să apuce, ca A 
se p6tă înt6rce iarăşi la lume? 

<i^ Ciobanul, cu t6te că eră necăjit până în suflet, pentn 
că-i f ugiati oile, se opresce locului, îşi şterge sudorUe cu mi- 
neca cămâşii, şi apoi 4^ce: 

«Poftim, apucaţi în colo, că dacă veţi apucă în partea ac«et 
f6rte lesne şi de grabă o să daţi de capgtul codrului aces" 
tuia! 

«Şi apucând el acea cale, n'a trecut mult timp la mijloc 
şi au eşit la lume. Iar după ce au eşit, unde le-a fost do- 
rinţa să 6să, 4i8© Dumne4eu către prietenul s6ii: 

«De a4i înainte oile ciobanului acestuia, pentru sfatul Im 
cel prietenos şi bun ce ni 1-a dat, nu vor fugî mal mult, ei 
nisce sălbatice, ci numai când vor fi ploi şi vînturî, iar de 
strechiat nici când nu vor mal strechiâ, ci vor pasce li- 
niştite locului, şi el va av6 timp nu numai să se pue jos, ca 
să se odihn^scă, ci să şi cânte din fluer. 

<Şi dintr'acea vreme oile pasc frumos, iară picurări, 
adecă bouarii şi văcarii, când dă Strechiâ în vite, staii ne- 
contenit în pici6re, căci dacă n'ar sta, vitele lumea în cap 
ar lua, pentru că din 4iua, în care a hotărît Dumne<}eu ct 
nu oile, ci numai vitele, adecă boii şi vacile să sirechit. 
de atunci numai acestea strechie» (1). 



(1) Corn. de d-1 Ionică al luî lordachî Isac din Mahala. 



^357 _ 

;^. O variantă a acestei legende, şi anume din Macedonia^ 

^mnă precum urm6ză: 

i^ cEra veara, nă 4uâ duguroasă ş-caldă, de-ardea soarli na- 

,.loară ca tu clireap. 

y «Dumni4ălu tu eta tea imnă pri padi, adiat ca auş şi videa 

.jfe-X ş-ţe nu-î. Cându videa vîră strimb&tati, mutrea cum di 

.eum si-ndreagă şi cari s-nu putea, ca val de omlu strîmbu. 

«Acşiti nă 4^& Idacîţă căldura tu câmpu, di-ll cura asu- 
dorli pri faţă, că 4îteaî, «duşi auşlu aestu, s-tuchîi di căldură.» 

« Ş-nă seati, un foc ţe-l eara, şi ţe-lî avea uscată grumazlu, 
Ji piteai, că «torea creapă tră semnu ş-nişani mari.» 

cAcl6, Iu z-dirina mîratlu dS-auş, si-ll plân4i nîila, na Iu 
istalli un văcar. 

«Aestu Sara agunîisit, că-1 fu4î un bou şi mutrea sl6- 
i^ungă şi s-ld aducă, s-lu bagă tu vâcârea^d, Iu se-aum- 
>ra şalanţî bol şi vaţt. 

«Dumni4ălu llpăru ghiini, că deadi di nîs şi-ll 4^8^^ 

«Ao4î ncoa re! Nu-nl dai nă chîic de-apă, că va crep di 
^eati ? 

«CrechI s-nu crechî ll-u turnă vâcarlu, nu ve4î, că-nl fu4i 
>oulu ? S-alas Io boulu, s-ţ-aduc aţea apă ? 

« Şi nu vru, ne s-li da apă, ne s-Iî-aspună, iu poati s-află. 

«Dumni4ăii ş-câftă di caii. NIarsi cât niarsi şi da di un pi- 
»,urar, te-alîgă asudat ş-curmat, şi cu capiu discufut. 

«A04I ncoa», 11 4ÎU Dumni4ălu, nu poţi si-nl dai nă chiic 
le-apă, că cripal di seati? 

«Si-ţl dau, îll 4HÎ picurarlu, ma-nl fa4iră oili, di nu ştiu 
îum va le-adun tuti d-adun. 

«Şi picurarlu duşi ma nclo după nă mâgulă, Iu stea, că 
•ură nă fântână, Io apă tu căciulă şi-ll deadi auşlul di biii 
ş^i di-şl astimsi seatea. 

«Atunţea s turnă Dumni4ălu, li vluisi oîli şi lî dimândă, 
3 hiibă pravda Dumni4ălul. Tu câloari vîră oară s-nu s-arî- 
Bpân4ască şi s-no-arîească. 

«Apoea ş-adusi aminti di văcar şi-1 blâstimă şi-ll ^ise: 

«Totna musca si-ll Ui adună boîlii şi cându val hiibă câ- 
loari şi dugoari mari, tra să alagă vâcarlu cu limba scoasă, 
ca acâţat di nafoară. 

«Di aestă olli imnă tuti dadun^ ună ningă alantă şi veara. 



368 

cânduY căldură ş-foc, eali se dună sun aumbrată td-amirijik 
până frân4i câloarea. 

«Tut tr-acsl a boilor lî da veara musca, di-şT lla perta i 
fug, fug, canda sunt acâţaţî di ţiya draţi şi mâratlu di fi 
car alagă-alagă, ca laiu ş-corbu, s-ll-apreadună tu viia a d 
loarillel şi creapă di seati, ca el ţe nu va. 

«De aestă tu câmpu Dumni4ălu, nâ-alâsâ di cftt ma^h 
doauă fântâni.» 

Daco-românesce : 

«Eră în timpul verii, o 4i dogoritâre şi caldă, de ardei 
s6rele afară ca în cuptor. 

«Dumne4eu în vremea aceea umblă pe pămint, transfcv" 
mat în bătrân şi vedea ce-I şi ce nu-I. Gând vedea xit^ 
strîmbătate, căută în tot chipul să o dr6gă şi dacă nu patA 
vaî de omul strîmb (nedrept). 

«Ast-fel, într'o 4I ^ prinse căldura în câmpie (Tesalia), dei 
curgeau sudorile pe faţă, că 4îce&l «se sfârşi (lit duse) a 
moşul acesta, se topi de căldură.» 

«Şi o sete, un foc ce-I eră şi ce-I uscase gâtlejul, de 4^^ 
că «acuşi crapă, spre minune !» 

«Pe când se chinuia sărmanul de bătrân, ca să-I plângi (k 
milă, iacă întimpină pe un văcar. 

«Acesta eră grăbit, fiind-că îl fugi un boâ şi cată să-1 a* 
jungă şi să-1 aducă ca să-1 bage în văcărăză (1), unde t^ 
deau la umbră şi cel-lalţl bol şi vaci. 

«Lui Dumne4eu îl părîi bine că dete de el şi-l 4îse: 

— «Mâl ascultă în c<3ce ! Poţi să-ml dai un pic de apă, cU 
(mi-e) să cr6p de sete? 

— «Crfipî şi (sau) nu cr6pl, — îl răspunse văcarul, — nu Te(f 
colea, că-ml fugi boul ? să las eu boul, să-ţl aduc ţie api^ 

«Şi nu vroi să-I deă apă, nici să-I spue (arate) unde p6te 

găsi. 

«Dumne4eii îşi căută de drum. Merse ce merse şi Intil- 

nesce (lit dă) pe un păstor, care alergă asudat şi obosit 

şi cu capul descoperit. 



(1) Văcăreză este staulul boilor şi vacilor. — In Bucovina locul ssn 
ocolul, unde petrec vacile peste vară, se numesce văcărief iar eela onde 
petrec boi! bourie. Păstorul vacilor văcari iar cel al boilor bouar. 



359 

«Ian ascultă în c6ce ! — îl ^ise Dumne4eii — nu poţi să-ml 
dai un pic de apă, căci crSpal (adecă : crSp) de sete ? 

«Să-^ dafi — ÎI i^ise păstorul, — dar îmi fugiră oile, încât 
nu sciu cum le voiu adună pe t6te la un loc. 

«Şi păstorul se duse mal încolo după o măgură, unde 
8ciă că isvorSsce q fântână, luă apă în căciulă şi-I dete bă- 
trânului de bău şi:de-şl stinse setea. 

«Atunci se întdrsŞ Dumne4eii, binecuvîntă oile şi le or- 
donă, să fie vita lui i)umne4eii. In cărare nici odată să nu 
8e risipâscă şi să nu se rSspândâscă. 

«Apoi îşi aduse aminte de văcar şi-1 blestemă şi-I 4^se: 

«tn tot-deauna musca să-I adune (ad. gonâscă) boii vara, 
când va arde sdrele şi când va fi căr6re şi dogdre mare, 
ea să alerge văcarul cu limba sc6să, ca un posedat 

« De asta oile umblă tdte împreună, una lângă alta şi vara 
eftnd e cald şi foc, ele se sttîng subt umbră în amiri^ (1)> 
pftnă se potolesce căr6rea. 

«Tot pentru asta pe bol ÎI gonesce musca în timpul ve- 
rii, de-şl ieaii lumea în cap, şi fug, fug, par'că sunt posedaţi 
de ce-vă draci şi sărmanul de. văcar alârgă, alârgă ca un 
nenorocit (lit. negru şi corb) să-I adune în mie4ul cărdrel 
şi crapă (sufere) de s^iete, aşă cum nu doresce. 

«De asta în şes (în Tesalia) Dumne4eu nu lasă decât 
numai câte-vă fântâni» (2). 

De 6re-ce însă dintru început, după cum ne spune legenda, 
oile erau acelea cari strechiau^ Dumne4eu n'a stârpit Stre- 
chiay care le făcea să strechie, ci a lăsato şi mal departe să 
trăâscă, atâta numai că I-a luat puterea ce o avea mal na- 
inte şi I-a dat-o celei de vite (3). 

Şi strechia acâsta se numesce Strechia oilor^ lat. Oestrus 
ovis L. sau Cephalomya ovîs. 

Strechia de vite are mărimea unei albine. Corpul el e pă- 
ros şi sticlitor-negru, capul lătăreţ, spatele vărgat, aripile 
castanii, pici6rele gălbil-roşietice, inelele din urmă ale ab- 
domenului negricidse, iar vârful acestuia galben sau alb 



(1) Amiri4 e locul unde se odihnesc vitele pe la mie<}ul <}ile!. 

(S) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor^ p. 809—811. 

(3) Corn. de d-1 Ionică al Iul lordachi Isac. 



360 

ori suriu. Femeiuşcă are corp ce-vâ maX subţire şi mai în- 
tins decât bărbătuşul, iar în partea dinapoi are o ţeve, cu 
ajutorul căreia îşi vâră ea ouSle în decursul verii sub pielea 
de pe spinarea vitelor. 

Din ouâle acestea, cari sunt lungăreţe, albe, şi numai la 
un capăt au punct negricios, se desv61tâ pestei 6ma larvele 
numite de popor Coş^ pi. (7o^i(l), adecă nisce viermulef^de 
col6re albă-surie şi cu capul negru. * 

Coşii aceştia, după ce s'au desvoltat de ajuns, sunt cam 
de 2 cm. de lungi şi au o gură f(Srte ageră, cu ajutorai ei- 
reia sug sucul din spinarea vitei aşă, că în cele din urmi 
vita slăbesce vg43nd cu ochii. 

Dacă Coşii se lasă pe spinarea vitelor neatinşi, el se des- 
v61tă şi cresc până în luna Maia safi Iunie. Atunci es a- 
fară şi, că4^nd jos de pe spinarea vitei, se îmbracă într'o 
scârţă mal gr6să, adecă se prefac în coconi (nimfe) şi înstă- 
rea acesta stau câte patru septămânl Din nimfele acestea 
se desv61tă apoi viit6rele Strechî sâii Strechiî : bărbătuşi şi 
femeiusce, cari din nou încep în decursul verii a-şl depune 
ouăle pe spinarea vitelor (2). 

Iar când începe Strechia a sbură mal tare şi a da mai 
mare năvală asupra vitelor, atunci ea, după spusa Româ- 
nilor din Bucovina, (Jice : 

Dă cuţitul şi covată, 

Că'ntr'un buc t6tă-mî eşti gata! 

sau: 

. Cuţitul şi covată, 

Că maţele ţi-s gata ! (3) 

După spusa Românilor din Banat, ea ar 4ice: 

Cu furchiţele 
Scot jigăritele 



(1) Pretutindeni în Bucovina, precum şi în Ţira-IiotnânSseă, cod. 
de S. Sa. păr. T. Hâlăşel : o^ Strechia vitelor bovine, sub numele popu- 
lar de Coşi Căci insecta acesta îşi depune ou61e pe pielea vitelor, dîB 
care eşind viermuşiî, pătrund în pielea lor.» 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LXI, No. şi p. cit. 

(3) Cred. Rom. din Straja, com. de I. Pasailă, stud. gimn. 



361 

Şi în ciuvane 

Pun eu târbane (1)! 

Iară după spusa celor din Ţăra-Românescă, ea, apropiin- 
lu-se de vite, s*ar lăudă şi ar 4ice în limba ei : 

Âdă iata^anu 

Ca să-î vărs borhanu (2)! 

Şi vitele, au4ind cuvintele acestea, se bagă în t6te râco- 
ile, şi de aceea fug ele aşă de tare, ca şi când ar fi dat 
ytngd-l'Crucea peste dînsele, cu c6da ridicată pe spinare, un 
lemn că le prigonesce Strechia (3). 

Pe lângă acesta credinţă, copiii din Ţera- Românescă^ cari 
>a8C vitele vara, mal aii încă şi următdrea datină, şi anume : 

Când v6d ei că a dat Strechia în vite, voind ca să le 
lomolăscă, recit6ză neîncetat următârele versuri : 

Strechia, 

Urechia, 
Balegă de 6i6 
C6da să se mâie ! 

Iar când voesc să facă pre vite ca să dea Strechia în- 
tr'însele, atunci recit^ză mereii aceste versuri: 

Strechia, 

Urechia, 
Balegă de mânz, 
Coda să se ţie'n sus (4). 

Strechia oilor e cu mult mal mică decât Strechia vitelor. 

Ea are corp mohorît, mai peste tot gol, numai vârful ab- 
domenului acoperit cu puţin pufuşor m61e, iar fruntea şi 
spatele cu nisce petiţe negre. Ea se arată în luna lui Au- 
gust şi Septemvrie, mal cu samă pe locurile acelea unde 
pasc oile. 



(1) Com. de d-1 los. Olariu din Maidan: * fur chite=i}XTQ\i^\Q \ jigărite 
= plămâiu sau plâmâele; ciuvane = trocî sau coveţi mari, ciuvane 
pentru plămada panel ; târbane = burta vitelor cornute. 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) In Bucovina şi Ţera-Românescâ, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: 
«Şi vitele, înţelegând limba ei şi fiindu-le frică că le vor vfersâ borhanu, 
ridică coda în sus şi fug de se prăpădesc». 

(4) Com de Sa păr. T. Bălăşel. 



362 

Şi de 6re-ce Strechia oilor are datină de a-şl depune o 
sale de regulă în nările oilor, de aceea oile, cum simte: 
se apropie de dinsele, se strîng la un loc, îşi bagă c 
una sub alta şi-1 pl6că cât se p6te de tare spre pămin 
nume ca să nu p6tă ajunge la nasul lor. Dar cu t6te \ 
tea Strechia totuşi ajunge şi-şl depune ou31e sale înii 
oilor. 

Din oudle acestea în scurt timp es larvele, cari se nu 
în limba poporului Carabeţî^ sing. Carabeţ şi Carabei 
şi cari se acaţară apoi până lângă frunte unda petrec ap 
noua luni. După aceea lăsându*se a fi strănutate jos, se 
în pămînt şi aici se prefac apoi după 7 — 8 sSptămânl i 
secte depline. 

în fine trebue să amintesc şi aceea că Strechia a dat nas 
încă şi următ6relor 4icale: 

A da strechia^ 

adecă: a fugi de Streche. Se 4îce însă şi de cine-vă, ck 
plecat de unde-vă, fără să spue unde se duce. 

A fugi ea de streche^ 

adecă: a fugi iute. 

A o strechia^ 

a fugi iute, a plecă de unde-vâ. 

Strechia e mică şi fug vacile de ea^ 

adecă: se p6te întîmplă ca unul mal mic să bîrue pe : 
cu mult mal mare ca el şi să-1 facă a-I sci frica. 

Te strechiez, 

adecă : te fac să fugi ca de Streche (2). 



(1) Şe4et6rea, an. V. Fălticeni 1899, No. 4, p. 64: •Caradefi^v 
mari, ce se fac mai ales în nasul cârlanilor slabi şi în apă clocită. 
Carabete,* 

(2) Corn. de S. Sa păr. Bălăşel. 



MUSCA CALULUI 

(Oastrophilns equi Fabr.) 



Cel ce va fi fost maî adese-orl în decursul veriî, când s6rele 
urde mal tare şi căldura e mal mare, pe vre-un imaş safi 
x>16că, unde se află mal mulţi cal la păscut, safi şi în alt 
loc unde se află cal la păscSt6re, acela cred că trebue nu- 
aiai decât să fi observat cum une-orl caii aceştia daâ ne- 
contenit din cap, sar cu picidrele de dinainte în sus şi se 
muşcă cu gura de genunchi, saii se pun doi câte doi faţă 
în faţă şi, stând ast-fel cu capurile încrucişate unul peste 
grumazul celuMalt, daii mereu din c6dă în drâpta şi stânga. 

Causa acestei necontenite dări din cap şi din cddă e o 
muscă de care se apară ca să nu-I musce şi care se numesce 
în Bucovina: Mtisca calului^ Muscă de cal (\\ Gâza calu- 
lui (2), Strechia cailor (3) şi Trântor de cai (4) ; 

tn Moldova : Musca calului şi Strechia calului (5) ; în 
Ţera-Român6scă: Muscă de cal (6) şi Mt^ca cailor (7). 



(1) Dat Rom. din cele mal multe părţi ale Bucovinei, în deosebi însă 
a celor din Frătâuţul-nou, dictde Nic. Rusu: *Mu8ca calului e aceea de 
care strechie caii, daâ mereu din cap, din codă şi sar în sus»; — a 
acelor din Bilca, dict de Chirilă Horodnic : *Mu8ca calului e un fel de 
muscă galbenă, care trăesce la pădure. Ea este altmintrea decât musca 
vitelor. Când bate Musca calului la cai, cea a vitelor nu bate la vite.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — a celor din 
Vîcovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(3) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac. 

(4) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Mich. St. Coniac: ^Trân- 
torul de cai se face în gunoiul cailor şi după ce cap6tă aripi sboră şi 
86 pune pe botul cailor şi-i muşcă.» 

(5) DaL Rom. din Dumbrăveni, jud. Botoşani, dict de Gr. Olariu. 

(6) Gasela săteanului, an. V, R.-Sărat 1888—89, p. 150. 

(7) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel: * Musca cailor este aceea care şăde 
mai mult pe la ochii şi părţile de dinainte ale cailor.» 



364 

La Românii din Macedonia şi cel din Meglenia: Muscă di 
cal (1) ; 

Iar la cel din Istria: Bumbar (2); 

Lat. Gastrophiius equi Fabr., Gastrus eqiii şi Aestrus eqm- 

Musca acesta obicinuesce a-şl depune ouâle sale pe partet 
dinainte a cailor, şi anume pe genunchi, pe şolduri, pe gât 
şi pe c6mă. 

Din ou61e acestea, cari au col6re albâ-cenuşie, es in de- 
curs de vre-o trei săptămâni larvele, cari se numesc de către 
Românii din Bucovina şi cel din Moldova : Tranzit sing. 
Trdnz şi Trănj% (3), iar de către cel din Macedonia: &«• 
hăţî (4), şi cari se acaţă apoi de piele. 

Caii, simţind gâdilătura ce o causâză Trânjiî^ se scarpini ca 
dinţii şi se ling, şi prin acesta, fără să scie şi să vreă, ii inghiv 

După ce I-au înghiţit şi au pătruns acuma în stomach, TrânjH 
se lipesc de acesta şi aici trăesc el apoi prin sugerea su- 
cului din membranele stomachului apr6pe un an, iar dupi 
aceea, eşind singuri sau daţi fiind afară, se prefac prin gri- 
me4ile de gunoiii, în pămînt, sau printre grin4ile grajdurilor 
în nimfe şi apoi în insecte depline. 

Românii din Moldova scapă caii de Trânjiij cari la eşi- 
rea lor din stomach se ţin prin un timp dreşi-care de gă6za 
acestora, prin aceea câ-I curăţesc cu mâna, sau le dau si 
mănânce secară prăjită în ov8s (5). 

Românii din Macedonia îl curăţesc asemenea cu mâna sau 
spală gă6za cailor prin mal multe ^\\q de-a rândul cu api 
căldicică şi cu săpun (6). 



(1) Corn. de d-1 Per. Papahagi: *Mîisca di cal = musca ce trăesce pe 
cal şi catâri (Oestrus equi)»; —Idem, Megleno-româniî^ studia etnogn- 
fico-filologic. Partea II, Bucurescî 1902, p. 97. 

(2) Dr. Gust. Weîgand, Fiinfter Jahresbericht dea Tnstiluts fur rumă- 
nische Sprache (Rumănisches Seminar) eu Leipeig, Leipzig 1898, p. 9SXb. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dîct. de T. lonesi ; — Dr. N. Leon, 
Zoologia medicală, p. 11 ; — Şetfetorea, an. IV, Fălticeni, p. 121: «.rrdJVit 
sunt nisce părăsiţi^ ce trăesc în partea intestinului gros, numită reetum, 
şi produc calului o forte mare mâncărime. Poporul crede că numai caii 
ce nu ling sare fac Trânjî.» 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor^ p. 333. 

(5) Şe4etdrea, an. IV, Fălticeni, p. 121. 

(6) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor^ p. 333. 



565 

Tot la Românii din Macedonia^ şi anumo la cel din Epir^ maî 
există şi credinţa că dacă Musca di cal se pune pe om, 
acesta trebue să o prin4ă şi să-I rupă capul, fiind-că alt-fel 
se întorc înstrăinaţi din drum iarăşi în străinătate (1). 

Safi: «dacă Musca di cal, lat. Oestrus equi, vine la tine, 
să o prin4t şi să-I ta! capul, fiind-că dînsa te vestesce că o 
rudă saii 6spete îţi vine din depărtare, şi dacă nu-I tal capul, 
ea se duce şi-1 intârce din drum» (2). 

Afară de musca, despre care ne-a fost până aicia vorba, 
mal există încă una, care asemenea se numesce Musca ca- 
lului şi Gâză de cat (3), lat. Gastrophilus haemorrhoidalis L. 

Femeiuşcă acestei musce îşi depune ouSle sale sub c6da 
calului, şi chiar în nările şi gura acestuia. Cu tdte acestea 
însă ea nu aduce atâta râu calului ca cea descrisă mai sus (4). 

în fine a treia specie de muscă, care se ţine tot de fami- 
lia Muscel calului şi se arată mal ales în luna Strechieî (b)^ 
însă care nu supSră numai pe cal, ci şi vitele cornute, este 
Musca vitelor, numită altmintrelea în Bucovina şi Bânza- 
rin (6), Bânzariu de câmp (7), Bonzariu (8), Bonzariu de 
vite (9) ; în Moldova ; Bondariu (10), BondariU de câmp şi 
BondariU de pădure (11) ; iar în Ţera-Românâscă : Musca 
vitelor (12), lat. Gastrophilus pecorum Fabr. 



<1) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(2) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor, p. 312. 

(3) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesî. 

(4) Cf. Gazeta săleanuluîy an. V, p. 161. 

(5) Dict. de Măriora Dutcă din Budeniţ. 

(6) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Mâr. Dutcă : ^Bâmariii se nu- 
mesce musca, care muşcă vitele.* 

(7) Dat. Rom. din Igescî, dict. de loan Danilescu. 

(8) Dat. Rom. din Carapciu, dict. de Vasile CârciiL 

(9) Dat. Rom. din Bilca, dict. de Ghirilă Horodnic : ^Bonzariu de vite 
86 numesce musca, care muşcă vitele.» 

(10) Dat. Rom. din Bogdănescî, jud. Suceva, dict. de Nic. Const. Carp: 
* Bondariu se numesce musca, care face mare sgomot când sboră, iar 
când se pune pe vite le muşcă. Bondariul e mai mare ca Strechia.* 

(11) Dat. Rom. din Moldova, com. Oprişenî, jud. Suceva, dict. de George 
lacob : *De Bondariu nu fug vitele aşa de tare ca de Strechie, ci nu- 
iDia! se apără cu capul şi cu coda.» 

(12) Com. de S. Si păr. T. Bălăşel. 



MUSCA. 

(Musca domestica L.) 



Sub CUV. Muscăy dim. muscufd şi mtisculiţă, înţeleg Bo- 
mftnil de pretudindenl mal multe specii de insecte dic di- 
ferite familii. 

Noi însă în articolul de faţă, vom vorbi numai de aode 
Musce^ cari se ţin de specia Muscel de casă. 

Iar Muscele, cunoscute Românilor după nume, cari se ţi 
de acostă specie, sunt următ6rele : 

Musca mare^ Muscă albastră^ Muscă de came, Muscă ni- 
sdrăvană^ Gâză de carne şi B6nză^ ast-fel în fiucoTina; 
în Transilvania însă : Muscă mare şi Bârnă (1) ; în Mol- 
dova şi Ţ6ra-Român6scă : Muscă albastră^ Muscă de carm. 
Musca hoiturilor^ Musca stârvurilor^ Muscă mare şi 3/w- 
coiu (2); iar la Românii din Meglenia : Muscă di camt (3): 
lat. Musca vomitoria L. 



(1) Com. (le d-1 Paul Oltean, învăţător în Haţeg;— d-1 Andr. Bârsu. 
profesor în Braşov, îmî scrie cu privire la numirea Bornă urmitorde: 
•Bornă, pi. Borne, după împărtăşirea şcolarului I. Şandru din Vîştti 
inferioră, se numesce o musculiţă cu pici6re lungăreţe, care umbU mti 
ales noptea. » 

(2) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. \0;^Ocufeta săteanultd, an. V, 
p. 229 ; — Gr. G. Tocilescu, Materialurt folkloristice, voi. I, partea L 
Bucuresc! 1900, p. 512, 513, 516 şi 591 ; — com. de S. S. păr. T. Bilişd' 
cMaî este o muscă mai mare ca cea ordinară şi de eol6re verdHii' 
bastră. Acesta este Mtisca hoiturilor sau Musca stârvurilor morte, et- 
reia îi place să mănânce cărnuri, pe cari îşi depune ouăle tn forte scurt 
timp.» 

(3) Per. N. Papahagi, Megleno-Românit, p. 97. 



367 



;ca ac6sta se numesce Mtiscă mare şi MtiscoiUy de 
pentru că este cea mal mare între t6te muscele din 
ţia el ; Muscă albastră^ pentru că abdomenul el e stră- 
r-albastru: Muscă safi Gâză de came şi Musca hoitu- 
pentru că are datină de a-şl depune ouăle sale atât 
rnea cea pr6sp6tă cât şi pe cea stătută precum şi pe 
î vitelor, când vre-o vită e sgâriată (1); Muscă «a- 
ană, pentru că dacă trece mal de multe ori pe dinain- 
lul om, acela trebue numai decât să păţâscă ce-vă (2); 
imirea de B6mă şi Bârnă îl vine de la sunetele bdmz 
rnn^ cari le produce când sbâră şi cari se exprimă 
i^erbul a bonzdl şi a borndî, pentru că ea bonzăesce 
ărnăesce cu mult mal tare şi mal gros decât Musca 
sa, precum şi prin substantivul bonzăire şi bonzăiturăy 
ire şi bomăitură. 

nirea de Muscă mare a acestei varietăţi de muscă o 
im, afară de vorba de t6te 4il6l6, încă şi în următo- 
Intec de copii din Ţâra-Român6scă, jud. Vâlcea, com. 



r • 

4 • 

oie, rapână, 


Peste-un gros 


3'n c . . şi dapână, 


Fumigos, 


e r6gă rugului 


Ţâştî un epure flocos. 


e'nchină cucului : 


Mă dusei la Musca mare ; 


uculeţ, Măria ta, 


Musca mare treeră. 


ii pân' la dumn6-ta. 


Cu fetiţa lângă ea. 


[11 dai ăl cal porumbac 


Cu fetiţa cu chitie 


nă duc pân' la Novac, 


De spanghie, 


n SLUi^it 


Cu pană de ciocârlie. 


făcut 


— Dă-mî, fetiţă cheile ! 


: feţi 


— Nu-s la mine ; 


ofeţî, 


Vaî de mine. 


1 a murit 


Sunt la badea 'n Bucur esci 


iul a perit ; 


Sus la curţile domnescl. 


'n munte s'a suit; 


M6 dusei la Alburuş (3). 


itele s'a surpat; 


Alburuş căra s'aprindeâ, 


le s'au turburat 


Raiul se deschidea; 



>upĂ spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi. 

!red. Rom. din liişesci, dict de Vasile Ungureanu, agricultor. 

ub Alburuş cred că e a se înţelege aici albina. 



368 



Crucea'n casă, 
Crucea'n masă, 
Dumnecjleu cu noî la masă. 



lomete, 

Inflorete, 

Dumneţleii să ne erte (1). 



Precum şi în următârea variantă, tot din Ţăra-Rom&iihA, 
jud. Olt, com. Drăgănescî : 



Oie, oie rapănă. 
Şâde jos şi dapână 
Şi se r6gă rugului 
Şi se 'nchină cucului. 
— Cucuie, Măria ta, 
Dă-mî un cal porumbac 
Să mă duc la sora mea, 
Cam au(ţit 
Ca făcut 
Trei feţi 
Logofeţi. 
Unu a murit, 
Unu a pierit. 



Unu'n munte s'a suit 
Tiri, tiri tangarana, 
Incălecai pe pestriciora, 
Md dusei la Musca mart 
Musca mare trieră 
Şi-a mai mică vlntură, 
Păduchele premetei, 
Purieele măsură. . . 
— EşI, Yoichiţă la portiţa, 
Că te chămă TalioD, 
Talion fecior de domn, 
Cu tichie de frânghie, 
Cu pană de ciocârUe!(2). 



Larva muscei acesteia, care ese din cuSle ce le depaoi 
oa pe carne saii în ranele vitelor şi cari, cum prindeau 
desvoltă, se nutresce din acestea, se numesce în unele pâill 
din Bucovina : Muşiţă^ Moşiniţă (3) şi Muşinită (4), îd altA 
însă, precum bună-6ră în Pătrâuţ pe Şiret : Câeiţă, pL «- 
ciţe (5); în Moldova : Muşăţă (6) şi Muşiţă (7); iară în Ţfti 
Român^scă: Muşifă se numesc numai ouSle acestei muan 



(1) Gr. G. Tocilescu, op. cit, p. 612. 

(2) Idem de eadem, p. 513;— cf. şi p. 516: Cântecul cucului. 

(3) Numirea acesta c usitatâ mai ales în Şcheia, dîstr. Suceva. did 
de Gavr. Berariii: ^ Viermtişoriî din ranele vitelor, carî se £acdînooA 
Muscelor marif se numesc Moşiniţă.» 

(4) Dat. Rom. din Braşca, distr. Sucăva, dict. de Ger. Roşea. — li 
Bucovina, şi anume în apropierea oraşului Şiret, se află o comuni ro> 
mânescă, care asemenea se numesce Muşinită, 

(5) Dict. de T. lonesi. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 11: «Larvele de JftiMOUf, lit 
Musca vomitoria, se numesc în special Muşiţă*.^ 

(7) Dict. de lordachi Bran, pălmaş în Paşcani, şi com. de d-1 S. Thec^ 
dorescu-Chirilean : Musca de came e mare şi când 8b6ră sbâmie tirp 
Ea depune forte multe ouă, şi atât ouăle acestea cât şi larvitle, ce « 
dintr'însele, se numesc Muşiţă.^ 



>'/ 



369 

lepuse în grămâgi6re, pe când viermii, adecă larvele, cart 
18 din Muşifa acâsta, şi cart se vdd într'un numâr mare pe 
Arnurile împuţite şi pe stârvurile animalelor aruncate pe 
Ampurt, cart au un miros greii, puturos şi nesuferit, se nu- 
Qesc în graiul poporului cu numele generic de Careţi^ sing. 
ycirete. 

Drept dovadă despre acesta ne pdte servi încă şi urmă- 
6rea satiră poporană, tot din Ţira-Româniscă: 

în vale, ţigane'n vale. 

Ca murit o âpă mare. 

Să vil să-ţl dau din ea carne, 

Ocaua patru parale. 

A murit d'o sdptămână, 

Este-aşă, e fdrte bună. 

Cu Careţii ea pe mână (1). 

Musca verde (2), Muscă de gunoiu şi Muscă de baligă (3), 
ar în Ungaria : Muscă de băligariu (4), lat. Musca Caesar L. 

Cu musca ac6sta, puindu-se în undiţă, (Jic pescarii că se 
prind f6rte bine păstrăvii (5). 

Musca, Muscă de casă şi Gâză, numită ast-f el în Bucovina ; 
tn Moldova însă: Muscă, Bâză^ Gâză (6); în Ţ6ra-Român6scă: 
Muscă şi Muscă de casă (7); în Transilvania : Muscă şi Bâză (8); 
iar la Românii din Meglenia : Muscă di casă (9), lat Musca 
domestica L. 

Numirea de Bâză a acestei musce cred că-î vine de la 
sunetul bâzzz, pe care-1 produce ea când sb6ră şi mal ales 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) în Bucovina şi în Moldova, com. de d-1 S. Theodoreacu-Chirilean: 
w Musca verde e singuratică pe câmpii şi delurl şi adese-orî se găsesce 
pe baligă de cal şi de vacă.» 

(3) în Bucovina. 

(4) Com. de d-1 El Popp: «Mai este încă un fel de muscă, caretrăesce 
in băligariul vitelor şi are nisce aripî tari, vârtose. Ea e de colore verde 
argintie.» 

(o) Com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 

(6) Şe4et6rea, an. II, Fălticeni, p. 149. 

(7) B. Nanian, Zoologia, p. 146. 

(8) Alexiu Viciu, Olosariu, p. 20. 

(9) Per. N Papahagî, Megleno-Românii, p. 97. 

Marian, Insectele. 24 



370 



când cade jos pe spate sau când dă în vre-o pânză de pi- 
ingăn şi nu pdte scăpă dintr'însa. Tot de la acest sunet viai 
şi verbul a bâzăi, bâzâie bâzăesce, precum şi subst bâzâm 
şi bâzâitură. 

Muscuţă, Miiscufă mânânfică. Muscă năffră şi Musca » 
nuşie^ lat Musca corvina L. 

Musca acesta se numesce Muscuţă şi Muscă manăi^ 
de aceea pentru că ea e numai ca sâmînţa de cftnepi de 
mare, iar Muscă nâgră şi Muscă cenuşie^ pentru că birU> 
tuşul e negru ca corbul, iar femeiuşcă cenuşie. 

Acest soiu de muscă petrece mal ales la câmp, şi eiai 
vitele sunt tare asudate, se pun cu sutele şi sug sud6readi 
pe ele mal ales în dricul veriT, când e căldura cea mal mut 
şi prin acesta devin fdrte supSrăcidse şi nesuferite (1). 

Tdte muscele, câte s'aa înşirat până acî, aâ mult puţii 
ochi mari. Poporul însă despre ochii nici uneia nu sde si 
ne spună, ca despre a celei de casă, de ce sunt el aşădi 
boldiţi şi înholbaţl. Despre mărimea şi roş6ţa ochilor Mwi 
de casă însă o legendă din Bucovina ne spune următ6rek: 

s ţ)ice că odată s'a întâlnit Musca cu Purecele şi flind-d 
nu se vt'4use de un timp îndelungat, îl întrebă 4ic3nd: 

— «Ia spune-mî, voinice, de ce eşti tu aşă de ghibos,^ 
după cât îmi aduc eu aminte, mal înainte nu erai aşă? 

— < D'apol cum păcatele mele să nu fifi ghibos — răspunse 
Purecele^ — după ce eu, cât ţi-I nopticica de mare nu he 
nimica alta, fără numai rostogolesc şi ridic necontenit Ii 
butuci ! 

<■ Prin răspunsul acesta Purecele a voit adecă să ^\(A d 
el în fie-care n6pte se vâră pe sub 6menî şi muşcându-ii 
aceştia nu numai că se înt6rnă în colo şi încdce, nu numsi 
că se rostogolesc, ci adese-orl sar ca şi fripţi din pat Şi de 
aceea are el ghibă în spate. 

— Dar tu, Muscă — întrebă acuma Purecele^ — de ce eşfi 
aşă de înholbată, căci după cât te cunosc e&» când erai mai 
tînSră, pare că aveai nisce ochi mal mici şi mal galişi, nu 
însă aşă de mari, de roşi şi de boldiţi ca acuma? 



(1) DIcl. de C. S. Bucan din Paşcani. 



371 

— «Dacă voescl numai decât să sciT de ce mi-s ochii aşă 
de mari — răspunse MtMca^—apol ascultă. Năravul meu de o 
bucată de vreme în c6ce e de a md pune nu odată pe nasul 
şi pe obrazul dmenilor şi a-I pişcă. 6menil, nesuferind piş- 
cfttura mea şi voind să md om6re, în loc să md lov6scă pe 
mine, se pălmuesc pe dînşii, 4&cl eu, cum vdd că ridică 
palma asupra mea, îndată sbor şi mâ nun de o part«. Şi 
acolo apoi, vâ(}ându-I cum se burzuluesc şi-şl trag palme 
de gâba, md pun pe rîs, şi rîd, şi rîd, şi atâta ce rîd până 
oe mi se umflă ochii şi mi se roşesc de rîs. Iată, dacă ai 
voit numai decât să scil, de ce mi-s ochii aşă de mari sau 
"tnÂolbaft, după cum ţl-a plăcut să-I numesci tu! » (i) 

O variantă a acestei legende, şi anume din Ungaria^ sună 
-precum urmdză : 
^ «întâlnindu-se odată Musca cu Purecele^ îl (}ise: 

— «MS Purece! de câte ori m6 întâlnesc cu tine tot mS 
-mir şi mg ciudesc pentru ce eşti tu aşă de îmbulzit, ghebos ? 

- — «Scil ce, surată — rSspunse Purecele^ — e(i sunt îmbulzit 
^pentru ridicaturile cele multe ce le am! 

«Cu aceste cuvinte a voit adecă Purecele să ^icSl că el 
pişcă pe dmeni şi aceştia sar în sus ca arşi de foc. 

— «Dar ian spune-ml acuma şi tu — (Jise mal departe Pu- 
recele către Muscat — pentru ce eşti aşă de înholbată ? 

': — «Pricina e — rfispunse Musca, — că eu mS pun la 6menl 
^pe nas ori pe obraz, iar omul lovesce cu palma, când eu 
li sbor de acolea şi, v6(}end că, în loc s6 md lovdscă pe mine, 

- se lovesce pe sine, rîd de md prăpădesc, până ce mi se um- 
flă ochii. Iacă de ce sunt aşă de înholbată U (2) 

A doua variantă a acestei legende, în care, în locul Pure- 
) eeluî, figurdză Ţânţarul, sună aşă : 

«pice că odată, luându-se Musca la vorbă cu Ţânţarul, 
ti întrebă 4icându-I: 

— «Ia spune-ml, fărtate, de ce eşti tu aşă de piţigăiat şi 



(1) Com. de Ilie Buliga, stud. gimn., de loc din Volovăţ ; — dict. de I. 
lonesl din Vicovul-de-sus : «De aceea are Musca ochi mari şi roşii, pen- 
tru că omul vrea să o omore şi nu pote, iar ea rîde atâta până ce i se 
fac ochii mari şi roşii.» 

(2) Com. de d-1 El. Pop. 



372 



de prizărit, ca şi când n'al mal mancă nimica, ci al trăi wh 
mal cu răbdări prăjite şi ciuline fripte ? 

— «Eu sunt ast-fel - - răspunse Ţănfarul^ — pentru că iţi 
mi-I firea. Când a făcut Dumnezeii lumea, a fmpărţit tato- 
ror vietăţilor câte un lucru, numai mie nu ml-a datniom 
Eu atunci m'am dus la Dunine4e{l şi m'am plâns, şiel^t^ 
<}endo acesta, ml-a poruncit să mS nutresc numai cu sap* 
tul. Poruncindu-ml aşă, ce eră să fac, m'am întors înapoi 
şi am început a suge din tdte lemnele şi pietrele» pani ce 
am rSmas aşă de piţigăiat şi de slab, după cum m6 rejL 
Dar în urma urmelor am aflat şi efi hrana mea tn pidei 
dobit6celor şi de atunci în c6ce sug sângele lor şin'amoe' 
voie. Dar acum ian spune-ml şi tu : de ce ţi-I capul aşă de 
umflat şi roşu şi ochii aşă de boldiţi? 

— .'De aceea — respunse3/M«ca — că eii m6 pun nu odati 
pe faţa omului şi-1 zădăresc, şi când acesta plin de mi- 
nie se rSstesce la mine cu palma ca să md lovăscă, eâ fof 
iute şi el îşi trage sie-şl palma. Atunci ed md daâ de o parti 
şi rîd până ce mi se umflă capul şi ochii. Şi de aceea dh 
ochii aşă de boldiţi ! 

— Fii bună şi vină cu mine — 4ise mal departe Jan^- 
r//7, — să vSd şi eu cum e acesta ! 

«Musca nu se puse de pricină, se duse cu Ţânţarul şi se 
puse pe obrazul unul om şi începu a-1 pişcă. 

Omul însă, ce face ce drege, destul atât că-I arde o palmi 
bună de-o umplu borşul, şi mal mult mdrtă decât vie ciji 
la pămînt. 

Ţânţarul, v64end-o cum se svârcolesce şi bâzâesce^ îl ^^ 

— «Ce maî facî atâta bâzz! bâzz! tu ml-al spus că de 
rîs ţi se umflă capul şi ochii. Iar mie mi se pare că nu d« 
rîs, ci mal de grabă do plâns !^ (1) 

O subvariantă a variantei reproduse în şirele de ma! sus. 
şi anume din Ţir a- Române scă, sună precum urm^ză : 



Musca vara sbârnăind 
Şi pe Ţânţar întâlnind, 
Oprindu-se 1-a *ntrebat : 
De ce e el cocoşat ? 



Ţânţarul T acest cuvînt 
I-a ^isi iacă de ce sunt: 
Eu, când mân boii la plng. 
Fac şi pe cdstă de fag, 



(1) Din Bucovina, corn. Stupea, corn. de Dumitru Logigan, stad. gimi 






373 



Că ne, ne, ne le strig, 
Şi botu'n ei când înfig, 
Din putere opintesc, 
Până când mă cocoşesc. 
Şi din acest meşteşug 
Am rămas cu beteşug. 
Dar tu cu ce capu-ţîbaţî, 
De eşti cu ochii umflaţi? 
Eii — a (Jis Musca pe loc — 
Kn lucrez decât mă joc. 
Imî place tot să glumesc 
Şi pe om să năcăjesc. 
Gândvoiumaîmultsăfachaz, 
Merg şi-1 gâdel pe obraz. 
El atunci, năcăjit foc, 
Işî trage palme pe loc, 
Iar eu îndată sburând 



Şi de parte de el stând, 
RîiJ, rî<J, cu ochii lăcrămaţi» 
Până când rămân umflaţi. 
Şi de vrei să te încreţii 
Uită-te acum să ve^l ! 
ţ)ic6nd acestea s'a dus 
Şi'n fruntea unul s'a pus. 
Dar el cum o palmul, 
îndată o ghemul. 
Ţânfarul, privind la ea 
Pe jos cum se tăvăliă, 
I-a <^is : ce strigi, bâzl, bâzl, 

[bâzî? 

Cum 4^^^^^ ^^ ^® ^^ rî<Jl? 

O ce nărăvire rea, 

Aşă glumă n'aşl mal vră ! (I) 



în fine a treia variantă a acestei legende, în care, în loc 
de Purece saft Ţânţar, fîgurăză Păduchele de lemn saft 
Ploşniţa^ sună astfel: 

«Se întâlnesce odată pe o cerceveâ de ferăstră un Pd- 
duche de lemn şi o Muscă. 

^Nu se vă4useră el de când îl făptuise Dumne4eu pe lume, 
de pe când eră Musca cu ochii mal frumoşi decât ai tutu- 
ror făpturilor, şi el mal drept ca luminarea. 

^ Musca, când îl vS(}u, îşi umbri ochîl cu picidrele de dina- 
inte, ca să vadă mal lămurit, şi după ce se'ncredinţă că-1 
prietenul cu care se cunoscuse bine pe vremuri până a nu 
sbură ea prin văzduhuri şi până a nu se ascunde el ca pus- 
nîc prin paturile 6menilor, ori prin privazurile şi cerceve- 
lele uşilor şi ale ferestrelor, 4îs6* 

— ^El, bună vremea, vere Păduche! 

«Se uită şi el bine să vadă cine-1 (}ice bună vremea, şi cu- 
noscend-o şi el : 

— «Bine ne-am găsit, Musculiţă! . . Ce mai veste poveste? 

— «^^lacă bine, slavă Domnului! 

<Şi începură aşi spune mal una, mal alta, ca omul. 



(1) Anton Pann, Fabule şi istoriore aurite şi versificate. Cartea I. 
Tipărirea a doua, Bucuresci 1847, p. 8—10. 



374 

«Mal la urmă se uită Musca bine la Păduche şi-1 întrebi: 

— «Fie, Păduche^ că îmbătrânirăm de cflnd nu ne-ammd 
v6(}ut ... Tu te- al cocoşat de tot ! . . 

— «Ce să nu te cocoşezi, soro, că tdtă nopticica.cfltede 
mare, ridic şi sucesc la buşteni. . . Dar tu eştit bolnavi de 
ce-vâ, de-ţl sunt ochii boboşaţi aşâ? 

— «Ba nu, mulţumim lui Dumne4eâ, de sănătate n*ti 
să mg plâng, sunt ca tunul, dar am obiceiâ de mfi pUnb 
pe obrazele 6menilor şi, ori îl gâdil ori ce dracul, nu sdi, 
dar ei, vrând să mg om6re, îşi trag, vere, nisce palme dei 
se roşesc obrajii, — iar eâ sburând până nunid ating d ci 
palma, rîd şi rîd până îmi es ochii din cap.» (1) 

Atâta despre mărimea şi roşgţa ochilor! 

Ce se atinge însă de împrejurarea că pe la sate şi cu de 
osebire pe la cele de la munte se află cu mult mal mnitt 
Musce de casă decât prin oraşe, o legendă din Moldon 
ne spune următ6rele: 

«pice c'odată Muscele se hrăniseră de târg, că nu maleri 
chip de trăit, şi se hotârîră să se ducă la munte, că aooto 
auriseră că-I mal bine, că d6ră aşă-I ori cine, cine se feran 
de bineV Numai prostul, dar şi acela cam rar! 

<^Tot pe vremea asta Mucii de la munte se săturarâ{i 
el de traiul lor din borţile munţilor şi se hotărîră sft pi- 
răs6scă de acum muntele şi să se ducă la târg, că pe acolo 
le mir6se a bine. 

«Şi iacă pe drum se'ntâlnîră Muscele cu Mucii. 

-' <Bună vremea, Mucilor? 

— Mulţumesc, da'n cotro? 

— Da şi noi am luat-o încet spre munte, că la târg nu-î de 
noi. ÎI r6u şi rău şi pace! N'al tu chip să te agistresci unde 
vă şi sa te hodinesci, că de trei, patru ori pe 4i te daţi afari 
din casă, şi mal, mal să nu scapi cu vigţa, aşă-s de-a brait 
6meniî pe acolo. Apoî la bucătărie nici n'al vreme să lin- 
chescî de pe o lingură ori dintr'o farfurie, când le-a şi sp^ 
lat pe t6te şi . . . mănâncă pe dracul, dacă aî ce ! Apoi nu 
sciu cine dracul a mal scornit şi nisce hârtii înclăete cu un 



(1) Publ. de D. Stănescu în: Calendarul ilustrat al Biblioteed pentru 
tofî, 1897. 



375 

fel de cleiii, c'apol aceea e dreptul mdrtea ndstră a Musce- 
lor. D6mne feresce să-ţî prin4I măcar un picior, îl val de 
nămulica aceleia! Cum vedeţi, ne-am luat pe o grijă şi am 
[>ornit şi noi la munte, că pe acolo am au(}it că-I bine de 
^nusce. Femeile nu spală blidele cu 4nele, iar ciuveiele (ber- 
>iiiţî, budeie, găleţi, ş. a.) nu le spală cu sdptâmânele, şi 
iîftiid îl aşă, nu-I de noi? Apoi din casă nu te scot nici odată, 
IU trăesci ca într'un raiu? Ba să tot trăesci, să nu mal mori. 
— «De voi— (Jiseră Mucii, — după cum spuneţi, vSd că aţi chi- 
;it-o bine, dar nou5 ni-I acru sufletul de munteni. Muntenii 
naibii, când te suflă, te trântesc cu ciudă de pămînt, de-ţl 
pocnesc ochii, şi apoi te şi ucid (şterg) cu piciorul, nu-I de 
31 j uns că te-aâ trântit! Aşă bărbatul, aşă femeia, până şi 
l>lo4iI îşi fac rîs şi batjocură de noi. îngroziţi de atâta traiu 
3U chin, ne-am luat lumea în cap şi am pornit-o spre târg, 
3â acolo am au4it că-I de noi. Târgoveţii te ieau încetişor şi 
frumuşel îu batiste de mătase şi te învelesc cu milă şi te 
pun în buzunarul surtucului ori al fustei, aşă că trăesci mal 
de hal ca la tine acasă, da nu ca la ţopârlanil cel de la 
munte să-ţl spargă capul de ^^^e ori pe 4i ! Şl l^că aşă ne-a 
Fost întâlnişul ! 

— «Apoi cu noroc să v6 fie ! — 4iseră Muscele^ îndreptându-şl 
sborul în sus spre munte. 

— «Să v6 audă Dumnezeu cel mare I—adăugiră Mueit, cari 
porniră în jos spre târg. > (1) 

Musca de casă, după cum s'a vâ(}ut din legenda ac6sta 
}i după cum prea bine-I este fie-căruia cunoscut, are obi- 
ceiul de a se vârî şi a lineari pretutindeni. De aici vine 
ipol că ea, în decursul timpului, a dat ansă poporului la 
x>inpunerea unul numSr considerabil de proverbe şi 4icale, 
sari sunt răspândite în tdte ţSrile locuite de Români. 

Iar proverbele şi (Jicalele, câte le-am putut eîi până acuma 
adună, sunt următdrele: 

Par'că gărăesc 

Gâscele 

Şi sbârnăesc 

Muscele 



(1) Corn. de d-1 S. Theodorescu-Chiriiean. 



376 

se (Jîce când într'o adunare vorbesc toţi de odată (1) 

Nu fac t6te muscele miere ; 
Nu tdte muscele fac miere ; 
Tdte muscele nu fac miere; 
Nu strîng tdte muscele miere; 
Totă musca nu face miere; 
Musce sunt multe pe cftmp, 
Dar nu fac tdte miere; 
Tutile muştile nu fac miere (2). — 

adecă: nu fie-care Muscă p6te să producă miere ca Albina, 
care în unele părţi asemenea se numesce Muscă. Şi de m 
apoi: nu toţi dmenil sunt în stare, vrednici să producă, si 
le fie munca rodnică şi folosi tdre ca a Albinei. Saârini 
toţi 6menil din lume sunt pricepuţi şi lucrâză cu spor, d 
cel mal mulţi proşti şi incapabili de a face vre-o tr^bă mi 
de sdmă. 

Când ar face t6te muscele miere, ar fi şi sub c6da calatii 

Dacă ar face tdte muscele miere, ar fi şi la c6da epâ 
faguri de miere — 

adecă : nu p6te fi munca tuturora rodnică şi folosîtdre. 

Cu o lingură de miere prin<^î mal multe musce deeât 
cu doua (^ecî de butdie de oţet 

Cu mierea mal multe musce prinzi decât cu oţetul 

Cu o lingură de miere ma! multe musce prinzi decât 
cu o bute de oţet. 

Maî multe musce prin<Jî cu o lingură de miere decât 
cu o bute de oţet. 

Cu o lingură de miere prîn<JI mal multe musce deeât 
cu una de oţet. 

Cu o lingură de miere prin<JÎ mal multe musce ca cu 
o bute de oţet. 



(1) luliti A. Zanne, Proverbele Românilor^ voi. I, pag. 481. 

(2) Ibid., voi. I, p. 557-558 ;-com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 



377 

Mai multe musce cad in miere decât in oţet. 
Muscele cad mal multe în miere decât in oţet — 

Adecă: cu vorbe dulcî şi cu blândeţe mal mulţi prieteni do- 
bândescl decât cu vorbe aspre. 

Musca pentru puţină dulcâţă, îşi rgpune viaţa — 
Adecă cel lacom. 

Musca, când îşi vâră tot capul in miere, acolo şi-1 lasă — 
Adecă cel lacom de lăcomie piere. 

Musca sătulă nu jprea muşcă tare — 

Adecă cel bogaţi nu prea jefuesc. 

Musca, deşi nu muşcă tare, 
Tot ţî-aduce supărare — 

Se 4ic^ pentru cel mici, însemnând că şi el pot face cât de 
mică supărare. 

Musca trece peste flori 
Şi se pune pe alte celea — 

Adecă cel rââ nărăviţi, cari nesciind preţul cele bune alergă 
la rele. 

Cine se iea după muscă, îl duce la scârnă — 

Adecă cine ascultă pe nebuni, în blestemăţii îl bagă, şi cine 
se iea după cel proşti prin cârciumi îl bagă ... Se 4ice pen- 
tru povSţuitoril cel rSI, ca nisce rele călăuze. 

A se luă după muscă — 

Adecă povăţuitoril cel r6I. 

Are gustul muscelor. 
Are gustul muscel — 

Adecă ÎI plac murdăriile; so 4îce despre cei cu năravurile 
rele. 

De n'ar fi muscă pe resteu, ar rămână pămîntul nearat — 

Se aplică acelor, cari nu stau locului, cari se sbuciumă fără 



378 

nici un rost, atribuinduşi isbânda unor lucrări la cari n'ad 
luat nici o parte. 

Vrei, nu vreî, el cu de-asila 
Face musca cât cămila — 

A se exagera un lucru, pentru a I da o însemnătate pe 
care nu o are. Se (Jice de obiceîii despre mincinoşi. 

Se au<Ji bâzăitul muscelor. 

Se putea au(^i musca sbârnăind — 

A fi o tăcere adâncă. 

A fi ou musca pe căciulă — 

A se sci vinovat, a fi autorul unei fapte, care te trădezi 
şi pe care o tăgăduescl. Se mal (}ice şi despre acela, care 
se teme ca să nu i se afle faptele rele. 

Cine se scie cu musca pe căciulă se aperă. 
Cine se simte cu musca pe căciulă se ap^ră — 

Adecă cel ce se scie vinovat se dă singur de gol. 

Pentr'o muscă îşî dă pîilme — 

Se (}ice despre omul iute, mânios şi îndărătnic. 

Se lovi ca musca 'n lapte. 

Se potrivi ca musca 'n lapte — 

Se 4îce la cuvinte nepotrivite. 

îî luară musca de la nas — 

Până-I iea cine-vă musca de la nas. 

Se 4ice când înfruntăm pe 6re-cine cu dojana. 

A veni cuî-vâ musca la nas — 

Adecă: a se supSrâ. 

Se uită la ceî-lalţî ca la nisce musce — 

Adecă: cu dispreţ. 

Par' că sbârnăeso muscele — 

Se 4îce când ne aflăm într'o adunare, unde vorbesc toţi 
de odată. 

A se adună ca muscele la miere — 



379 

Adecă în mare numSr şi cu plăcere. 

De când scria musca pe părete — 
Adecă: de demult. Locuţiune din basme. 

A spune musca pe părete — 

Adece basme, lucruri de necre4ut (1). 

Unde vede rana, acolo ca musca se lipesce — 

Se (Jice pentru cel r6u nărăviţi spre supSrare, şi pentru 
cel spurcaţi (2). 

Se bagă ca musca 'n zer. 
Se 'mplântă ca musca în zer. 
Ca musca în păsat (3) — 

Se ^\ce despre dmenil, cărora le place a se amestecă în 
t6te. 

Nu te băgă ca musca 'n lapte — 

Adecă : nu te vârî, nu te amestecă pretutindeni (4). 

I se şâde ca musca 'n lapte — 

Se (Jice despre un om f6rte negru la faţă şi la p6r, care 
se îmbracă în haine prea deschise (5). 

Astea sunt musce — 

Adecă lucruri fără val6re, fără importanţă. 

Nu m6 tem eu de tdte muscele — 

Adecă de t6te nimicurile. 

Nu scie să facă o muscă. 

Nu scie să facă două musce 'ncârligate — 

Se ^\CQ despre fata sau femeia, care nu scie să c6să rîurî 
pe cămaşă, căci unele floricele cusute pe cămeşi se numesc 
Tnusce. 

Apără de musce p'al de d6rme — 



(1) Zanne, Proverbele Pomânilor, voi. I, p. 558—565. 

(2) Idem de eadem, voi. II, p. 686. 

(3) Păsat = lapte fiert cu păsat = mălaiu mărunţel. 

(4) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop. 

(5) Usîtal în Bucovina 



380 



Adecă: perde vremea în zadar. 

A început a bate musca — 

Adecă : a început a se împuţi. Se cjice de ce-vâ, care sa 
stricat, căcî la lucruri putur6se trag muscele (1). 
Tot despre Musca de casă se află şi următ6rele cimilituri: 

ţ)iaa stau pe ferâstă. 
La prân<^ pe masft 
Şi sară m6 ascund. 

Şâde 'n grindă 
Ca o ţingă 
Şi vorbesce 
Unguresce (2). 

Cine şâde 'n grindă 
Şi colindă 
Şi vorbesce 
Unguresce ? 

Cine pe grindă 
Colindă 
Şi vorbesce 
Unguresce? (3). 

Muscele de casă, precum şi semenele lor, servesc poporuW 
nu odată şi ca nisce pre vesti t6re f6rte sigure în privinţi 
schimbării timpului. Aşâ: 

Sdrele, când prea pripesce 
Şi muscele muşcă, înghimp, 
P16ie negreşit sosesce 
Peste cât de puţin timp (4). 

Dacă vara frige s6rele nesuferit, iar Muscele se vârăchi6re' 
6rbe la om, este semn că în aceea 4i va plouă (5). 
Când s6rele arde prea tare. Muscele când înghimbă prea 

(U Corn. de S. Sa păr. T. Bălă şei. 

(2) Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor, Bucurescl 1898, p. 235. 

(3) Art. Gorovei, Cimilituri, publ. în Şe4^t6rea, an. VII, Fălticeni 
1902, p. 118. 

(4) Ant. Pann, Pronost. din Calendarul babelor, Calend. pe an. 1^4^^. 
pag. 32. 

(5) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Oazeta Bttconnei 
an. V, No. 32, p. 2. 



381 

mult, găile când ţipă prin aer încă prevestesc că are să 
pl6ie (1). 

Când pişcă Musca tare, atunci va fi de bună-s6mă pldie (2). 

Când umblă Muscele de casă tare sau, după cum spune 
poporul, când se bat după mâncare, atunci se bat a pldie (3). 

Când Muscele se string roia pe om şi pe vite şi muşcă 
tare, e semn că va plouă in cur&nd (4). 

Şi de 6re-ce Muscele, când are să pl6ie, pişcă tare pre 
6menl, iar de altă dată, şi mal ales în dricul verii se vâră 
pretutindeni, de aceea şi dmenil, ne mal putându-le su- 
feri, caută tdte chipurile şi mijidcele cum s'ar put6 mântui 
de ele. 

Aşă Românii din Macedonia 4ic că spre scopul acesta, e 
bine să iei Iboj^ adecă Boz^ lat Sambucus ebulus L. să-1 
atârni într'un colţ de oda^ şi s6ra t6te Muscele se vor adună 
pe Iboj. Atunci n'al decât să scoţi afară Ibojul plin de 
Musce saii să-1 arcjl in foc. 

Tot aşă se face şi cu Busuioc. 

Sau: se iea un pahar cu miere şi se pune de-asupra pa- 
harului o cuă (c6jă de pane) găurită la mijloc. Muscele^ ve- 
nind să musce din apa îndulcită, li se lipesc picidrele, şi nu 
inaî pot sburâ (5). 

In fine Românii din unele părţi ale Moldovei au datină 
de a sp61ă gemurile sati farfuriile murdărite de Muscele de 
casă, adecă acelea pe cari şl-aă pus excrementele, şi spSlă- 
tnra acesta a o b6 ca diuretic (6). 



(1) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. I, p. 118. 

(2) Corn. de d-1 Ionică al Iu! lordachi Isac din Mahala. 
(H) Din Ungaria, corn. de d-1 El. Pop. 

(4) Din Ţera-Românăscă, corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Per. Papahagi, Din literatura poporală a Aromânilor, p. 332. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 10. 



viermEnariul. 

(Sareophaga carnarla L.) 

Sunt un fel de musce, cari se numesc do naturalist! Firi- 
para^ din causă că ele nu se ouS, ca cele-lalte musce, d pro- 
duc larve vil, numite de către Românii din Bucovina, Moi- 
dova şi Ţ6ra-Român6scâ : Viermi şi Viermi de rancL, m^ 
Vierme de rană (1), iar de către cel din Transilvania: (kr 
vet (2). 

La aceste musce, cari îşi depun Viermii lor, adecă larrde, 
nu numai pe carne împuţită sau trecută deja în putrejune, 
ci după cum s'a constatat de medici, câte odată chiar şi ii 
urechile rănite ale 6menilor (3), se numiră în prima lini» 
Viermcnariul sau Germenariul (4), numit altmintrelea 4 
Muscă de viermi sau Gâză de viermi (5). 

Viermenariul e în privinţa mărimii ce-vă mal mic decât 
Muscoiul^ are cap străhicitor-galben, de-alungul spateW 
dungi negre şi albe, iar abdomenul e împestriţat cu pui albi 
şi negri. 

Viermenariul rar când se rătăcesce prin casele omenesd 
ci el petrece, începend din luna lui Maiii înainte şi până 
târziu t6mna pe trunchiurile arborilor, pe flori, pe lângâ 

(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 11 ; — com. de S. Sa pâr. T. 
Bălăşei. 

(2) Al. Viciu, Glosariu, p. 32 : <^0 rană mică se umple de garei, deci: 
vierme (Jiu).» 

(3) Brehm, Thierlebeîi. Insecten, Leîpzig und Wien 1892, p. 511;-Dr. 
N. Leon, op. cit., p. 11. 

(4) Dict de G. Onciul, agricultor în Frătâuţul-vechifL 
(6) Dict. de T. lonesi, agricultor în Vicovul-de-sus. 



383 



drumuri şi mai ales pe unde se află rămăşiţi de carne pre- 
cum şi alte materii vegetale, cari au început a trece deja în 
putrejune. 

Cu t6te acestea însă că petrece de regulă în liber, nu o- 
dată ÎŞI depune el, după cum am amintit mai sus, viermii 
sâl nu numai pe carnea cea împuţită, ci şi pe ranele vitelor 
şi ale dmenilor. 

Pe aceşti viermi, cari cresc f6rte repede şi sunt nesuferiţi, 
iar pentru cel ce li s'au depus în rane, pot să devie chiar 
şi periculoşi. Românii şi cu deosebire Komâncele caută să-I 
depărteze prin un fel de descântec, care se descântă Dumi- 
necă dimin^ţa pe nespSlate şi care sună precum urmăză: 
«GâţI împdraţi in raiu, atâţia germi să rSmâe în bubă ; 
oft ţi popi şi câte preotese în raiu, atâţia germi să rdmâe în 

.bubă la N.; câte vrăjit6re în raiu, atâţia germi să rSmâe 

.tn bubă; cum nu pot eu să merg Dumineca despoiat la bi- 
serică, aşă să nu pdtă să mai stea germi în bubă la N. ; 

.cftţl beţivi or fi în raiu, atâţia germi să r3mâe în bubă la 
cutare (îi spune pe nume).»(l). 

Dacă asemenea viermi se află în rana vre-unel vite şi fe- 

.meile sciutdre vreaii să-I scdtă afară, merg Luni, înainte de 
răsăritul s6relul, pe câmp, şi acolo caută trei Luminărele, 
8ing. Luminăricăf lat. Verbascum phlomoides L., ieau pe fie- 
care Luminărică de vârf, o pl6că la pămînt, pun pe vârful 
el câte o petricică şi rostesc la fie-care fir de luminărică 
în deosebi următ6rele cuvinte: 

Luminărică, luminărică. 

Să te duci la vita (cutăruia), 

La omul (cutare) 

Şi (din locul cutare) să cureţi viermii, 

Până'n trei <Jile să nu fie. 

Că dacă nu te-î duce, 

M6 jur pe semnul crucii, 

Că te-oiu luă şi te-oiu duce. 

Ca sdrele să nu ve<^i, 

în mare gros să te aşezi, 

Să te ţin patru-<^eci de (^ile. 



(1) Dr. N. Leon, op. cit, p. 11 



384 

Fără aer şi lumini. 

Iar dacă i! curăţă. 

La trei (^ile drum ţl-oiâ da. 

După ce au rostit aceste cuvinte, Ia fie-care fir de Lumi- 
nărică^ o lasă cu petricica pe vârful el lipită de pămtnl 

Acostă procedură se repeţesce Ia trei Lumînărele In M 
(}ile de sec, şi anume : Lunia, Miercuria, şi Vineria, In ca- 
sul unei săptămâni, iar Lunia la o săptfimftnă merg dedii 
drumul Lumînărelelor de sub petricelele ce le-aii pus pe 
dînsele, păzind în acelaşi timp ca nimeni să nu pue miu 
sau alt ce- vă la vită, unde are viermi, căci apoi nu are Ut 

Făcând ast-fel, cred că vita se va curdţl de viermi ^ k 
va vindecă (1). 

Românii din Bucovina, din contră, dacă vre-un om sau o 
Tită are o rană pe trup, care s'a căţelit şi a făcut vierul 
pisăză £rbă roşie^ lat Polygonum Hydropiper L. şi sud 
acesteia, care e usturător, adecă iute, îi scurg în ranifi 
apoi lăgă rana cu pisătura acestei plante, care scdte apoi 
viermii şi vindecă rana. înainte de acăsta Insă topesc na- 
tură de porc şi aşă ferbinte, cum este, o tdrnă, mal alesh 
vite, în rană, şi abia după aceea târnă sucul de £rbă rofii 
şi lăgă rana (2). 

Unii Români însă^ precum bună-6ră cel din Maramun 
storc sucul din I^rbă roşie pe ranele vitelor, înainte de c* 
aii apucat acestea a face viermi, anume ca să nu se puc 
muscele pe ele (3). 

în fine Românii din Macedonia pisăză usturoiA în locd« 
£rbă roşie, şi pe acesta îl aplică apoi po rana, în care 
se află viermi. FăcOndu-se acăsta, se crede că toţi viermi 
dispar imediat (4). 

O altă muscă, care se ţine de familia Viertnănariuluiy se 
numesce de Românii din Macedonia, şi anume de cel din 



(1) D. P. Lupaşcu, Medicina babelor, BucurescI 1890^ p. 37—38. 

(2) Dat. Rom. din Calafindescl, dict. de M. Molociâ, precum şî a celor 
din Ilişesci şi Crasna. 

(3) Gutinul, an. I, Baia-mare 1889, No. 29, p. 4. 

(4) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromănilor^ p. 318. 



Epir, com. Perîvole, Ciul (1) şi Ciun^ de cel din Albania^ 

com. Voscopole sau Muscopole : Muscică (adecă : musculiţă), 

Iar de cel din Nîjopole, c. G. Beli : Mtisoă ţe ascuchie (2), 

lat Sarcophaga magnifica sau Wohifahrti. 
T^: Ciulul e de mărimea unul tăun^ cu pîci6rele ce-vâ mai 
I. rlung! şi cu aripile f6rte subţiri. El trăesce atât la şes, cât 
-irşi la munte, numai primăvara şi vara în căldurile cele mari, 
^::'şi anume pe la stâni, pe lângă oi şi ciobani, precum şi pe 
jrlftngă locuri bălt6se şi mocirle. 

- T. După credinţa Românilor din Macedonia^ acest soiu de 

: muscă, care sbârnăe când sb6ră, ascuchie^ adecă scuipă, stu- 

:c pesc^Y în sborul s6ii în ochii, na^ul, gura omului şi a vitelor, 

l\::Şi pe rane, şi din acest scuipat sau stupit se nasc îndată 

nisce viermi^ cari caus^ză dureri mari. 
^- Une-orl se 4î<^e că el scuipă până în gâtul omului saâ al 

. Titel. 
^ La Hrupişte şi Gramoşte se crede că el ascuchie cu anu- 
^. auly în cele-lalte părţi însă se crede că ascuchie cu guia şi 
^ cu antenele. 

~ Cel scuipat de Oiul^ în chipul cum s'a arătat, se vindecă 
.dacă se trage fum de ţigare, când e scuipat în gât. 
' Se dă fum de tutun sau se trage tutun prin nas, când e 

scuipat în partea acesta, şi viermii per, fiind înveninaţi de 

fum de tutun sau de tutun. 

Când te scuipă în ochi, să iei caş hun (brânză) şi dulce 
^,, (nesărat) sau mal bine străgliată^ să o pul pe ochiu şi să 

o legi cu un petic ca să stea câte-vâ c6surl, şi atunci toţi 



(1) Com. de d-1 Per. Papahagi şi de d-1 Chr. Geagea : «Poporul crede 
eă Ciulul e o insectă periculâsă, din causă că sburând pe lângă cine- vă 
ff Bcuipă vierm! în gură şi în ochi.»— Tot în Macedonia, după cum îmi 
scrie d-i prof Gr. Creţu că a au<}it de la un Român din Meţova. cuv. 
€^ul se întrebuinţeză şi ca adj. cu înţelesul de gol^ d. e. grân cit^/--grâu 
bun, rotund şi grea, care n'are ţepi de fel sau numai forte mici. In 
Bucovina îasă cuv. eiul, fem. (nulă, însemneză atâta cât: fără urechi, 
şi se <}ice mai ales despre ol, berbecele cutăruia e ciul, iar oîa cutăruia 
e cîulă. De ce ţi-I Ciulul aşă de slab, iar ciula aşa de grasă ? Tot în Bu- 
covina există şi verb. a ciuli cu înţelesul : a ridică urechile In sus şi 
a le îndreptă înainte spre a au<}l ma! bine, care se <}ice mai ales despre 
cai. Calul îş! dulesce, şl-a ciulit urechile. 

(2) Com. de d-1 Per. Papahagi: ^Muscă ţe a9ct«c/te= Muscă ce scuipă.» 

Marian, Insectele. 25 



386 

viermii vor eşl din ochiii şi se vor introduce în străgUaA 
saii în brânză (1). 

Sau să iei tabac de tras pe nas într*o ceşcuţă, să tomlpt^ 
ţină apă într' insul şi apoi, amestecându-1, să faci din el im 
fel de cocă (aluat). Coca acesta să o lipescl apoi Ia pM- 
pele inferidre ale ochilor şi-ţl va trece, fiind-că coca înT^ 
nin^ză viermii din ochi şi aceştia es apoi morţi afară (2^ 

Când eşti scuipat pe rană, trebue să cureţi viermii eu 
ţungursala (un fel de sulă) saii ţimbida (un fel de des» 
mic), şi până nu vel 8c6te toţi viermii, nu te poţi linişti, atiti 
durere îţi caus6ză. 

Ca să nu te scuipe CiulUl, să ţii in gură frunză de bg 
şi când vorbesci şi când dormi, şi mal cu s^mă cftnd doni 
sub cerul liber şi pe la stâni, unde mal cu samă se găsesn 
Ciulul. 

In fine tot la Rom&nil din Macedonia sunt usitate şi ra- 
măt6rele 4i<^dl6 Şi expresiuni : 

Lu-ascuch!e clulu saâ ciunlu, — 
Adecă: îl scuipă Ciulul. 

Lu ascuchîe ciulu viermi — 
îl scuipă Ciulul cu viermi. 

Lî-arca vierfiîi ntr-ocli (tu nas, tu guşe).— 
ÎI aruncă viermii în ochi, în nas, în gât 

Ciuniu s-te ascuchîe ntr-ocli ! 

Ciulul scuipâ-te-ar în ochi ! (3) 

în fine al treilea fel de muscă, care se ţine aşişderea de 
familia Viermenariuluî, e Musca morţilor (4), lat Sarco- 
phaga mortuorum L. 

Musca morţilor e ce-vâ mal mare decât Musca de caia 



(1) Corn. de d-1 Per. Papahagi ; — Idem, Din literatura pop. a Ăro- 
mânilory p. 271. 

(2) Com. de d-1 Chr. Geagea. 

(3) Com. de d-1 Per. Papahagi ; — Idem, Din literatura pop, a Aro, 
manilor y p. 271. 

(4) Dat. Rom. din Ţera-Român^scă, com. de S. Sa păr. T. Bălişel. 



387 

^ :|i de coldre ce-vă mal albastră decât acâsta. Ea se vede 
^ntr'un num3r f6rte mare, une-orl chiar roiurî întregi în ju- 
i!iirul mormintelor prin cimitire, şi mal ales când se desgr6pă 
jsnre-un mort. 

» Şi de dre-ce musca acesta îşi depune larvele sale de re- 
.{golă pre corpurile morţilor, pre cari apoi le şi mănâncă, de 
jTfaceea dmenil aii f6rte mare ciudă pe ea. 
rţţ Atât despre musca acesta cât şi despre larvele sale, nu- 
i-mite în genere viermi, există la Românii din Ţâra-Româ. 
inSscă următ6rea legendă : 

<Ci-că au fost odată nisce dmeni mari, mari, grozav de 
r;tinarl, la cari le 4iceă Jidovi. 

^: «Şi 6menil aceia eraii aşă de mari, că puneau piciorul pe 
i'j.un vârf de munte şi cu ăla-lalt păşiau în alt munte, iar cu 
manile se apucau de t6rtele cerului şi îl sguduiau, par'că 
r;:am sgudul noi o cergă. 

«Şi Jidovii ăştia .eraâ 6menl r6I, nevoie mare, şi se luau 
la contră chiar şi cu Dumne4eu şi nu-I sciau şi lui de loc 
de frică. 

« Şi Dumne4eu, aşă v34end, şl-a pus în gând ca să-I pră- 
pădSscă după faţa de pămînt, ca nici picior din el să nu 
rSmâe, (i6r numele, iar în locul lor să facă alţi 6menl mal 
mici şi mal ascultători. 

«Şi aşă bunul Dumne4eii a dat un potop mare pe faţa 
de pămînt, că nici n'a mal fost până atunci aşă prăpăd de 
apă, şi nici că o mal fi, cât o fi să fie lumea. Aşă că pămîntul 
s'a umplut totulul-tot de apă, că nici munţii nu se vedeau 
nici cât negru sub unghie. 

<ToţI Jidovii au perit înecaţi, numai unul mal vârtos scă- 
^ pase de înec, căci se aşezase cu un picior pe un munte şi 
cu altul pe alt munte şi cu manile se apucase de t6rtele ce- 
rului şi sta aşă aşteptând să sece apele. 

«Dar Dumne4eu nu 1-a suferit nici pe acest Jidov, căci 
el vrea să scape de toţi Jidovii. Şi aşă a rânduit nisce 
Musce, de au năvălit la ochii Jidovului, iar doi viermi mari 
I-a trimis la tălpile Jidovului. 

^Şi Muscele trimise îl ciupiau de ochi, iar viermii I-aii ros 
tălpile. 

<Jidovuly la rândul sSu, vrând să se apere cu manile de 



388 

Musce şi tot mişcând din pici6re de durere, a scăpat a 
manile de pe t6rte şi cu pici6rele de pe creştetul munţi- 
lor, şi aşă s'a prăbuşit in apă şi s'a înecat, şi urma Jido- 
vilor a perit din lume, d6r numele le-a r6mas şi 6sele prin 
pămînt 

«Şi de atunci a r6mas vorba că omul are talpa picioro- 
luî scobită, de când au ros viermii talpa Jidovului celui ce 
voia să scape de ped6psa lui Dumne46ii. 

«Şi tot de atunci a r6mas ca Muscele morţilor să împueze 
pe 6meni, când sunt morţi, şi de aceea se şi crede că la bol- 
nav, când vor năvăli muscele acestea, e semn că m6rtei 
e gata. 

«Dumne(}eu a dat apoi voie muscelor şi viermilor să ml- 
nânce trupurile Jidovilor. Şi de atunci a rSmas ca MustA 
morţilor şi viermii să mănânce pe t6tă lumea!» 

Tot la Românii din Ţ6ra-Român6scă mal există despn 
Musca ac6sta încă şi următ6rele credinţe : 

Scoţendul unul bolnav un dinte şi mergend cu el pe o 
poiană şi aruncându-1 tot înainte-ţl până de trei ori, dadi 
la a treia 6ră vel găsi o muscă pe el, e semn că boInavoL 
căruia i s'a scos dintele, va muri îndată. 

Când se strîng multe Musce la patul bolnavului, şi « 
deosebire Muscele morţilor şi cele ver41- albastre, aded 
Muscele de stârvuri, e semn că bolnavul e pe ducă(l). 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 






.^: 



:. MUSCA DE CIREŞE. 

ser 

(Trypeta cerasi L.) 

Despre Musca de cireşe (1), ale căreî larve trăesc în cireşele 
^ eele dulci, există la Românii din Transilvania, com. Socol, 
'^ uriiiăt6rea legendă; 

<ţ)îce că vrend odată Maica Preacurată să ducă Domnului 
Christos un blid de cireşe, se duse la un cireş ca să-şî cu- 
16gă vre-o doufi. 

€ Cireşele din cireşul acela însă erau închinate Satanei, 
şi prin urmare nu eră modru ca să p6ttl lua vre-una, căci 
cu cât scutură cireşul mal tare, cu atâta se suiafi şi cireşele 
mal sus. 

^Maica sfîntă, v64^nd lucrul acesta, le-a blestemat ca 
nimic să nu se al^gă din ele. 

«După blestemul acela s'au şi prefăcut apoi t6te cireşele, 
câte erau pe cireş, în nisce musculiţe negre şi mici, numite 
Musce de cireşe, cari şi în 4iua de a<JI, fiindu-le dor de su- 
rorile lor cireşe, vin şi sărutându-le îşi lasă ou61e pe ele, din 
cari făcându-se apoi nisce viermuleţl mici şi albi, le scobesc 
şi le mănâncă.^ 

O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din com. A- 
drian, ne spune în privinţa origînel acestei musce următdrele : 

^ Dumnezeu, mâncând odată şi el cireşe, vede, spre mi- 
rarea lui, că care cir6şă, cum o ducea la gură, îndată se pre- 
făcea în mtLscă şi bâzz! se cam mal ducea. 

«Pentru aceea le-a blestemat Dumnezeu ca musce să şi 
rSmână până în v6cul v6culul. Şi aşă au şi rămas până în 



(1) Cf. şi Dr N. Leon, Zoologia medicală, p. 10. 



390 

4iua de a4I) mâncând cireşele ce atunci nu s*au prefăcut 
în musce.x. 

Afară de aceste doua legende, mal există la KomâDiidii 
Transilvania încă şi următdrele datine şi credinţe despre 
Muscele de cireşe: 

Cireşele le poţi scăpă de Muscele de cireşe, dacă prin$ 
nou6 musce de acestea şi le spânzuri de aripi pe un viri 
de cireş (1). 

Când vecjl Musce de cireşe, înt6rnâ-te într'un picior §i 
scuipând după ele 4i '• «Ptiâ slujnica Dracului !:• , — că atimd 
t6te vor sbură (2). 

Cel ce a mâncat 99 de viermuleţi de cirSşă, s^a împrietiiiii 
cu Satana (3). 

Când ye(}l mal întâiii cireş înflorit, înt6rnă-te către răsărit 
şi (Ji» • «Ptiu slugile Satanei! — Ptifi slujnicele Satanei! 
că apoi nici un vierme nu vel află în cireşe (4). 



(1) Dat. şi cred. Rom. din Cosma. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Adrian. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Socol. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Caşva. — Atât cele dou§ legende, cit f 
datinele şi credinţele acestea mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan. 



f 



C A Ş I Ţ A. 

(Piophlla casei L.) 



In decursul verii şi al tdmne!, când e căldura cea mal mare^ 
adeso-orl se p6te observă în brânza cea nesărată de vacă, 
precum şi în cea iute, care a început acuma a se strică, un 
fel de viermişorl f6rte mici şi subţiri ca scama, cu capul 
negru şi în colo de coI6re albă-gălbie, cari numai de abia 
se pot ved6 cu ochii şi cari mişună in colo şi în c6ce şi 
' mănâncă brânza, până ce mal tdtă se face ca făina. 

Aceşti viermişorl, cari nu sunt alta fără numai larvele 
unei musce mici, care petrece mal cu s6mă prin acele 
case sau locuri, unde se află mult frupt alb, şi care se nu- 
mesce Căşifăy lat Piophila casei L., se ch6mă în Moldova: 
Câşiţă ca şi musca, care îl produce (1), în Ţ6ra-Român6scă 
Insă : Careţi, sing. Carete (2) ; în Bucovina : Codaţi^ sing. 
Codat (3) ; în Transilvania : Codaci, sing. Codaciii (4), în 



(1) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de C. S. Băcan: ^Câ^iţă se numesc 
un fel de viermuşori forte mici ca nisce flocuşorl forte subţirei sau 
ca o scamă, cari se fac în brânza cea nesărată, adecă în nesărăturâ, şî 
ale căror urme pe unde au ros se fac gălbiî. Tot aşă se numesce şi mus- 
ca, care produce acest! viermişorl.» 

(2) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel : < Careţi se mal numesc şi vier- 
mii din brânză.» 

(3) Mal pretutindeni. 

(4) Cărţile satinului român. Cursul III, Gherla 1878, p. 114. 



392 



Ungaria : Codaţi (1) şî Strepe^î^ sîng. Slrepede (2), iară li 
Românii din Meglenia: Strepij (3). 

Dacă brânza nu s'a stricat de tot şi Câşiţa dintrlnsaoQ 
s'a îmmulţit prea tare, atunci acesta, după cum spun o s^mi 
de Români din Transilvania^ se p6te sc6te, dacă se presari 
piper pe brânză (4). 

în fine mal e de observat şi aceea că Codaţi se numese 
nu numai larvele acestei musce, ci şi ale muscel numite lai 
Eristalis tenax L. (5), precum şi a Lardariuluî (6). 



(1) Gutinul, <}iar social, literar şi economic, an. 1. Baia-mare 1Sd9.^ 
4: <în Selagiu lângă Someş, ma! tote insectele se numesc Gongâ i 
gujulie ; Ciormanj larva Cărăbuşului ; Codafh viermii ce se fac în ^ 
nină or! brânză. > 

(2) V. Sala, Glosariu din comitatul Bihor în Ungcuria, pubL în Bk 
viata critică'literără, an. IV, p. 339. ^Strepe4U viermoleţi din sltâsL 
ori brânză.» 

(3) Per. Papahagl, Românii din Meglenia, pnbl. în revista TYnervMi 
română, Noua serie, voi. V, Bucuresci 1900, p. 289 : ^Strepij s. m^ 
mele, care apare în brânză şi în urdă» ; — Idem, Megleno-RomânO, ^ 
119 : € Strepij sm. vierme de brânză.» 

(4) Cărţile şatenului român. Curs. III, p. 114 : ^Codacit din brkzi 
sar afară, dacă presari piper pe dînsa.» 

(5) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11 ; — ^Enciclopedia româaL 
t. I, p 873: '< Codat, pi. Codaţi^ larva codată a muscel Eristalis tenu.» 

(6) Ve<Ji Lardariul, 



BEŢIVA. 

(Drosophila funebrls Fabr.) 



-j Din luna lui Aprilie şi până în luna lui Octomvrie, însă 
mal cu s6mă t6mna, când ferbe vinul în tocitori, ori şi cine 
p6te să observe un numSr considerabil de musculiţe roşi6re, 

; dintre cari unele umplu cramele şi păreţii vaselor, în cari 
ferbe vinul, altele se pun la gura sau vrana but6ielor, şi 

-r iarăşi altele sbârnăesc pe de-asupra căciulel, care se for- 

' m6ză din tescovină şi se ridică asupra mustului în tocitori. 

*• Aceste musculiţe nearăt6se le numesc unii Români sim- 
plu Musce sau Musculiţe^ alţii Musculiţe de vin, Muşifă şi 
Mustită (1), iar cel mal mulţi Musce beţive sau simplu Be- 
ţivCj sing. Beţivă^ din causă că au obiceiii de a petrece mal 

; CU s6mă unde se află vin sa& oţet. 

Şi într'adevSr că din observ aţiunile făcute, s'a putut 
dovedi că aceste musculiţe se nasc de regulă în fructele ce 
trec în putrejune, în tescovină pr6sp6tă, precum şi în cea 
distilată. 

Beţivele sunt de regulă un indiciu de oţeţire al materiei. 
Ba, se crede chiar că germenii oţeţiril sunt aduşi şi depuşi 
de aceste musculiţe pe diferite corpuri zăhăr6se şi alcoolice, 
şi acesta explică pentru ce odată cu ivirea lor trebue să 
fie şi un început de oţeţire (2). 

Tot despre aceste musculiţe, Sânţia Sa părintele T. Bă- 
lăşel îmi scrie următ6rele : 

< Beţivele sunt nisce musculiţe mici, cari au obiceiul de a 



(1) S. P. Barcian, DicU ad voc. 

(2) Cf. Revista viticolă şi horticolă, an. III, Bucurescî 1898. p. 37. 



394 



trăi în roiuri mari împrejurul vaselor cu bSuturi spiiltNb 
cu Ucide acre sau cu materii din cari se extrag bfiaturOe 
spirt6se şi oţeturile, cum sunt tescovina de struguri, bte 
de prune şi de alte fructe. 

«Aceste muscuUţe îşi depun ouăle !n materii acre şisfHr- 
t6se. Aci ou31e se clocesc şi daâ nascere unor viermişori 
mici, cari sunt larvele lor. 

«Fiind-că ele trag f6rte mult la vasele cu vin şi alte Un- 
turi spirt6se. de aceea poporul le-a botezat cu numele de 
Beţive, după cum beţiv se 4ice şi omului celui ce-I place si 
trăâscă cu nasul tot în băuturile spirt6se. 

«Aceste Beţive trăesc în roiuri mari prin vasele desto- 
pate, cari conţin materii acre şi spirtdse. 

«Când nu este sgomot, ele staii liniştite şi sug hrana lor 
din aceste materii. Itidată însă ce aud sgomot, se ridică io 
roiuri mari, in cât umplu magasia în care se află vasele. Li- 
sate în linişte iar se aş^ză la locul lor. 

«Poporul n'are scârbă de aceste musculiţe. Chiar cănd Ie 
observă în ciocanul cu rachiii, ori în paharul cu vin, nu se 
prea ostenesce ca să le scdtă afară, ci le înghite cu bău- 
tura, spunend : 

Nu-ml este scârbă de ea, 
Căci e suriâra mea, 

adecă îi place şi el să beă ca şi nouS. 
«De aici apoi şi ticăia : 

A fi beţiv ca o beţivă, 

care se (}ice despre cel ce vecinie îi place să sugă la bău- 
turi spirt6se. 

Un alt- fel de muscuţă sau musculiţă, care se ţine de fa- 
milia Beţivei, e Ochiarul^ numit de Românii din Meglenia 
şi cel din Macedonia : Muşiţa (I), lat Drosophila graminum 
Fall. 

Numirea de Ochiar a acestei musculiţe să-î vie, după spusa 
Românilor din Bucovina, de acolo că ea, fiind o gâzuţă fdrte 



(1) Corn. de d-1 Per. Papahagi: <^Sub Muşifă se înţelege musca cet 
ma! mică, care intră în ochi.> 



395 

mică, numai de 1-1.5 mm. de lungă, nu odată se vâră fără 
veste în ochii 6menilor, de unde numai m6rtă se dă apoi 
BC<5să afară. Iar când dă în ochi e f6rte aspră şi iute, că te 
ustură ochii de ea (1). 



(1) Dict. de Roman Şorodoc din Vicovul-de-jos. 



BÂTUCELUL. 

(Hippobosca eqalna Latr.) 



Toţi cei ce au vite şi cu deosebire cal cred că nu oditl 
vor fi observat în decursul verii şi al tdmnel un fel de musd 
mică, lătue, şi de col6re ruginie-galbenă punSndu-se şi ti- 
ngndu-se ca scaiul de 6ie pe părţile cele nep6r6se ale vitdor 
cornute, şi cu deosebire sub c6da şi printre picidrele cailor 

Acostă muscă îndrăsn^ţă şi nesuferită, care nu odată di 
orbiş chiar şi asupra 6menilor, voind a se pune şi pe ace^ 
tia, se numesce în Bucovina : Bătucel (1), Cerceliţâ ii 
cal (2), Musca calului şi Muscă cânăscă (3) ; în Moldova: 



(1) Dat Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciii: *Bătuceiul e un ki 
de păduche de vite cornute (bol şi vaci), lâtuţ ca Cherchelifa şica^ta^ 
mărimea acesteia, cu acea deosebire numa! că are aripi pielciose şi îb- 
pestriţate cu roşu. El se pune între piciorele vitelor şi anume la nd 
aprope de pulpă, iar la boi lângă boşe, de unde numai forte ca grei 
se dă luat. Capul s6u e forte vârtos şi numai cu greA se pote rupe de 
trup şi scote din pielea vitelor» ; - a celor din Budeniţ, dict. de JUr- 
Dutcă : <Bătucelul e lâtătiş ca Cârcelul şi se pune mai ca semi sik 
coda cailor*;— a celor din Sf. Onufreiii, corn. de d-1 lancu Grigororiei: 
^Bătucelul e o muscă, care se pune sub c6da calului şi între picionk: 
acestuia.» 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sid. Calancea. 

(3) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de Precup. Galan: •Musca calul» 
e aceea, care stă sub coda calului» ; — a celor din Tereblecea, dict de 
Irina Bulbuc, corn. de Pa vel Scripcariu : ^Muacu cânSseă e ce-vi mti 
mică decât cea de casă» ;— a celor din IgescI, dict. de d-1 lancu Gri^ 
rovicl: •Mîisca cânescă e de colore gălbie-întunecată» ; — şi a celor din 
Udesci, dict. de Const. Cimpoieş : «Nisce musce galbene ca grăuntele de 
păpuşoiu, şi puţin mai mici decât cele de casă, se numesc Mmee fâ- 
nescî.* 



397 

*hicheriţă de cal (1), Muscă de cal (2), Musca calululuî şi 
TtJiscă cân6scă{^)\ în Ţ6ra-Roinân6scă : Muscă cânescă (4); 
i Transilvania: Gândă de câni, Gândă cânescă (5) şi Muscă 
xnăscă (6); în Ungaria: Muscă cânSseă (7); iar la Românii 
in Macedonia: Căpuşă de cal (8). 
Musca acesta se numesce Bătucel^ de aceea pentru că, 
upă cum mi s'a spus, e lătue sau lătăuşăy ca şi când ar fi 
titucită şi aşă de tare sau vârt6să şi scorţ6să că, prin(]gn- 
-o şi voind a o omorî, n'o poţî nici de cum omorî cu 
i&na, până ce n'o pul pe vre-un obiect mal tare şi n'o 
peşT cu unghia degetului celui mare (9). 

Cerceliţă de cal. Muscă de cal şi Musca calului se nu- 
lesce de aceea pentru că ea petrece mal cu plăcere pe cal 
î cu deosebire sub c6dă şi printre pici6rele acestora. 

Iar Gândă cânescă şi Muscă cânescă, pentru că ea f6rte 
.dese-orl se pune şi pe câni, şi mal ales pe urechile acestora, 
ncomodându-I şi nScăjându-I şi pre aceştia. 

Maî departe cred şi (Jîc Românii din Bucovina că, dacă 



(1) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 11. 

(2) Coin. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean : ^Muscade cal» care trăesce 
ie cal, şi mal ales sub coda acestora.» 

(3) Dat. Rom. din Paşcani, dict. de lord. Bran: ^Musca cânescă e ca 
ii Musca calului; se ascunde prin părul cânelui de unde nu se dă 
ic6să> ;— a celor din OprişenI, jud. Suceva, dict. de George lacob: *Mu8ca 
*dLfiescă e gălbie şi o lecuţâ mal măruţă decât cea de casă, are aripi 
nai late şi maî tari decât ale celei de casă.» 

(4) €om. de S. Sa păr. T. Bălăşel : * Musca câniscă este mal reâ decât 
dte muscele, căci nâvălesce la ochi, la nas şi la gură. Bătrânii spun că 
a vremea de apoi Dumne<}eu va trimite in lume Muscă cânescă, in nu- 
n^r forte mare, ca să amărască filele 6menilor. Este şi un blestem po- 
pular : ^Lovl-te-ar musca cânescă !» 

(5) Com. de d-1 Th. A. Bogdan : « Gondele de câni sunt muscuţe gal- 
bene ce se sue pe câni.» 

(6) Barcian, Dict 1888, p. M)l. 

(7) Com. de d-1 £1. Pop: *Muscq cdneiscdf are nisce piciore acăţărătore 
cu car! se prinde şi se acaţă nu numai de haine, ci chiar şi de pielea 
omului. Ele întru adevăr trăesc pe câni, pre cari mult îi incomodeză.» 

(8) Com. de d-1 Per. Papahagi: * Căpuşa de cal (Hippobosca equina) 
e un fel de căpuşă, care se pune numai pe cal şi catâr.» 

(9) Dict. de Măr. Dutcă dinBudeniţ;~d-l lancu Grigorovicl din Igescl 
şi Sam. Lucaciu din Putna. 



398 

vre-un câne, ap6rându-se de acâstă muscă, va apucă-o ca 
gura şi va mâncă-o, trebue numai decât să turbe, căd JfitM 
cânSscă e bala turbei (1). 

Românii din Transilvania din contră cred şi 4^c ci: 

Gândă de câni în 4iua de Sântă Mărie de vel prinde fi 
vel ţinâ-o un an de 4^1^ ascunsă sub ie6na Maicii Domnia 
luî^ nimeni nici odată nu-ţl va turbă de Ia casă (2). 

Dacă vel prinde Gânde de câni in vreme de pl6ie ţ k 
vel spânzură de grinda tin4ili nu va intră nici un beteşug 
în casă (3). 

Dacă un câne va omorî o mie de Grânde eânescij trlem 
100 de ani (4). 

Gânde de câni de pe câne turbat, de te vor muşcă, al si 
turbî (5). 

Când te muşcă un câne, pune Gânde de câni uscate i 
mărunţite bine, mestecate cu terpentin gros, că o să-^ tracă (6). 

Gândă cânâscă pe un copil din 16găn, de-1 va muşcă, are 
să urle ca cânii, de nu-1 vel spSlă cu lapte din ţâţe (7). 

Prinde 77 de Gânde de câni, ţine-le 77 de 4îl^> ŞÎ ^I^ 
dăle la câni, că nici odată nu vor turbă (8). 

Când urlă cânii a pustiu, dă-le Gânde de câni de 7 aip* 
tămâni, că o să încete (9). 

Gânde de căni uscate de 9 ani, în vinars ia drăguţ de 
vel da, te va luă (10). 

Şi mal departe : 

Când sunt Gânde de câni pe lângă casă, e semn că o sâ 
ajungă pe căseni un nScaz, ori o supărare (11). 

Gânde de câni prin casă de vel ved6, e semn rfifi (12). 



(1) DIct. de d-1 lancu Grigorovicî. 

(2) Cred. Rom. din Bandul de Câmpie. 

(3) Dto. 

(4) Cred. Rom. din Şomfalău. 

(5) Cred. Rom. din Sâncel. 

(6) Cred. Rom. din Spini. 

(7) Cred. Rom. din Herina. 

(8) Cred. Rom. din Ţag. 

(9) Cred. Rom. din Posmuş. 

(10) Cred. Rom. din Cepan. 

(11) Cred. Rom. din Milaşul-mare. 

(12) Cred. Rom. din Fărăgăii. 



399 
- Gânde de cânij de te vor muşcă, e semn că vel fl mor- 

►.K)8 (1). 

Dacă un câne va mancă o Gândă cânSacă^ e semn că are 
Jă plouS (2). 

.- Când umblă tare Gândele de cânîy e semn ca să te porţi 
;'ni fânul (3). 

^ Gând umblă Gândele cânescî^ e semn că va fl vreme grea (4). 
. Gând stau ascunse Gândele de câni, e semn că are să fle 
: brumă (5). 

In fine mai e de observat şi aceea că atât Românii din 
Bucovina cât şi cel din Moldova, unul om din cale afară 
hdrăsneţ, care-şl bagă nasul pretutindeni, îl 4ic : <^Cete vâri 
ta musca în c... calului !^ sati: «Se bagă ca musca în c... 
aiului !> (6) 



(i) Cred. Rom, din Tonciii. 

(2) Cred. Rom. din Ciutelec. 

(d) Cred. Rom. din Madaraşul de Câmpie. 

(4) Cred. Rom. din Bistriţa şi a celor din Şona. 

(5) Cred. Rom. din Veza. — Tote credinţele din Transilvania, înşirate 
»ână aici, mi le-a comunicat d-1 Th. A. Bogdan. 

(6) Pretutindeni în Bucovina şi com. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 



CHECHERIŢA. 

(Mclophajţus OTlnus L ) 



Oile, când sunt rSu ţinute şi mal ales când sunt r&& e- 
nate, capStă la începutul primăverii un fel de păduche, can 
le suge sângele şi din causa căruia din hitidne şi slabe, cqb 
sunt, devin apoi încă şi mal slabe (1). 

Acest păduche, care se ţine de familia Hipobosddekf. 
grupa Papiparelor, şi care cu cât cresce şi se îndesesoe Ufii 
pe ol mal tare şi se face mal mult suc sad usuc într'lnss, 
cu atâta şi el se îmmulţesce mal tare (2), se numesee îd B^ 
covina : Checherită (3), Chercheliţă (4), Chercherifă (5), Cff^ 
ceiifă (6), Certeliţă (7), Chicheriţă, Chichiriţă, Chichirizi (i\, 
Ciciriză (9), Cdcăriţă (10), Bolîş (11), şi Botuş (12). 



(1) După spusa Românilor din Vicovui-de-sus, dîct de T. Ionesi;-i 
celor din Carapciu, dict. de Vasile Cârciu;— şi a celor din Moldova, eoo. 
Paşcani, dict. de C. S. Bucan. 

(2) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dîct. de T. lonesi, şi a cdor 
din Moldova, dict. de lordachi Bran. 

(3) Usitat în comunele Băncescî, Oprlşenl, Carapciu şi Mahala. 

(4) Usitat în Putna, Straja, Crasna, Horodnicui-de-jos, CapcaşiCire; 

(5) Usitat în Putna, dict. de loan Pusdrea. 

(6) Usitat în Vicovul-de-sus şi Straja. 

(7) Usitat în Crasna. 

(8) Usitat în Todirescî, Valea-s^că, precum şi în alte comune dia Bi- 
covina. 

(9) Usitat în Satul-mare. 

(10) Usitat în Roşa de lângă Cernăuţi. 

(11) Usitat în Ilişescî şi Şcheia, dict. de Gavr. Berăria. 

(12) Usitat în Stupea. 



401 

iar în Moldova : Checherifă, Chicheriţă şî Chichiriţă (1). 

Se 4ÎC© îi^să că dintru început, pe când dmenil eraii maî 
prevenitori, mal buni la inimă şi maî darnici de cum sunt 
în ^\u^ de astă4I» oile nu aveau Checherifă ci ele o căpâtară, 
cu mult mal pe urmă. 

Iar de unde şi în ce chip o căpdtară ne-o spune următdrea 
legendă din Bucovina: 

«pice că eră odată o babă f6rte săracă şi pe lângă acâsta 
tncă şi păduchi6să, dar de altmintrelea f6rte cinstită şi cum- 
pfitată la vorbă. Să fi sciut că pere de f6me, şi nu s'ar fi 
atins de vre-un lucru străin. De aceea se vede că eră aşă 
de săracă şi nebăgată de nimeni !h s6mă. 

«Odată a mers baba ac6sta la stână spre a căpătă de la 
baciâ o lecuţă de urdă şi de caş, ca să se îndulc6scă şi ea 
măcar odată în vi6ţa el. 

«N'a apucat însă biata babă a ajunge şi a intră în stână 
şi iată că baciul, fiindu-I gr6ţă de dînsa sau ce I-a fi fost, 
destul atâta că o alungă fără a-I da măcar o fărâmătură de 
irdă sau de caş. 

«Baba, deşî-I cârâiau maţele de f6me, şi de şi abia maî 
>uteă sta pe pici6re de ostenită ce eră, nu spuse nimica, ci 
ie înt6rse supărată înapoi de unde a venit. 

«:întâlnindu-se însă, la întdrcerea sa, cu ciobanii cari păş- 
teau oile, începu a li se jelui acestora şi a spune cum a 
ilungat-o baciul afară din stână, fără să-I deâ măcar o fă- 
•âmătură de urdă sau o feli6ră de caş. 

«Ciobanii, în loc s'o mângâie, îl spuseră că urda şi caşul 
j făcut pentru simbraşi^ adecă pentru stăpânii oilor, şi nu 
pentru babe ca dînsa, cari în vi6ţa for n'au avut nici măcar 
o c6dă de 6ie. 

«Baba, au(}ind acest răspuns, nu 4ise mal mult nimic, ci-şl 
căută mal departe de drum. 

«Mergend ea, cât a mal fi mers, se întâlnesce cu un câr- 
lănariu, care păsceâ o turmă de cârlani, berbeci şi midre, 
şi cum se întâlnesce prinde a i se jelui şi acestuia. 



(1) Usitat în Paşcani, dîct. de O. S. Bucan şi lordachi Bran; — ve<Jî 
şi Dr. LeoD, Zoologia medicală, p. 11;— -ci Enciclopedia română^ voL 
III, p. 244. 

Marian, Insectele» S6 



402 



«Cârlănariul însă, fiind un om f6rte r6& şi hărţăgos^cu 
o aude că i se jeluesce, nici una nici dou6, se şi repede hi 
dînsa, o apucă de cap, îl dă vre-o cflţi-vă pumni, şi ipi(l 
după ce a bătut-o cât a încăput într'insa, o alungă 4ic$o(iri 

— «Urdă şi caş ţl-a trebuit, scorbură păduchidsă ce e^j 
na ! satură-te acuma de caş şi de urdă ! 

«A suferit bi^ta babă ruşinea, ce I-a făcut-o baciul, când t{ 
alungat-o din stână, şi ciobanii, când I-aâ spus că urdap 
caşul nu-I pentru dînsa, dar aşă o batjocură şi ruşine n^ 
suferit încă nici odată. De aceea, cum a bătut-o şi a mI»\ 
gat-o cârlănariul, a şi prins un pădttche şi, aruncându-1 iniil 
cârlani, a 4is : 

— «Na! aibă şi cârlanii şi oile vdstre bunătatea şi poddbi 
ce o am eâ, şi ţie-se de acuma înainte de ol şi de voi, precoi 
s'a ţinut până acuma de mine! 

«Şi cum a aruncat ea păduchele şi a rostit cuvintele acestei, 
s'a pornit şi s*a dus mal departe. 

«Păduchele aruncat însă, că43nd din întîmplare pe omidri, 
care eră mal grasă şi mal f rum6să, şi începând a suge la sânge 
dintr'însa, s'a făcut cu mult mal mare, de cum eră când se 
află la babă, şi îmmulţîndu-se cu timpul s*au umplut şi cele- 
lalte miori şi cârlani, şi de la acestea s'aâ umplut şi oile 
ciobanilor, şi de atunci aii oile păduchi, cari sunt roşieti* 
întunecaţi sau cărămi(}i(-întunecaţî, şi cari se numesc Cid^ 
rizey (1). 

Checheriţele se ţin pe miel, cârlani, mi6re şi pe ol pani 
în Postul Sânt'Petruluî, adecă până pe timpul tunsuluf. Şi 
cu cât sunt oile în rSstimpul acesta mal hiti6ne şi mai slabe, 
cu atâta şi ele se îmmulţesc şi le mănâncă mal tare. Iar când 
oile sunt grase, atunci prea puţinfle pasă (2). 

După ce se mifesc mieii şi se tund oile, se perd şi Che- 
eheriţele şi mal ales dacă nemijlocit după acesta se duc Ia 
o apă şi se scaldă. Nefiînd prin apropiere nici o apă şi ne- 
putendu-se, nemijlocit după ce s'afi tuns, scaldă, se curt- 
ţesc şi se uşurăză cu totul de ele mal pe urmă, şi anume 



(1) Din Satul-mare, dict de Vladimîr Lupuştean, agricultor. 

(2) După spusa Rom. din Galanesci, dict de Gcorge Cârsteto, şi i 
celor din Moldova, coin. Paşcani, dict de C. S. Bucan. 



403 

And dă o pldie şi acSsta le spală. Dar după ce s'au tuns 
i B'aâ spâlat de ajuns, nu capătă mai mult Chicheriţe în 
Xkxxl acela (1). 

O s^mă de Români, v64end că oile au multe Chicheriţe 
i nu se pot mântui de ele, le ung cu păcură sati le spală cu 
de Strigâe şi apoi Chicherifele îndată per (2). 



<1) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berăria;— a celor din 
:^rapciâ, dict. de Vas. Cârciâ;— a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
onesi;-a celor din Putna, dict. de I. Pusdrea;— şi acelor din Paşcani, 
lict. de lord. Bran. 

(2) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciâ. 



PĂDUCHELE ALBINELOR 

(Branla coeea Mltzsch.) 



Păduchele albinelor e un însect f6rte mic, numai de 1-13 
mm. de lung, de col6re întunecat-roşie şl acoperit cu peri- 
şori negri. 

Acest insect părăsit se lipesce de perii albinelor^ astid 
că albinele nu se mai pot curdţi si mântui de eL 

Mai tare insă sunt infectaţi şi suparăţi de el trâMkn 
şi matca, şi ac6sta din urmă mal ales atunci când are Ai 
depue ouSle prin chiliuţe. 

El se îmmulţesce mai tare în anii cel râi, adecă mal putli 
mănoşi, şi in ştubeele sau coşniţele cele mal slabe, preca 
şi în acelea ce sunt aşezate pe loc umed. 

Prisăcariî, cari voesc a scăpă albinele de acest părăsit oe 
plăcut şi periculos, cum l-au observat, fr6că ştubeele pe da 
năuntru cu Laptele cucului sau Alior, lat Euphorbia h* 
oscopia L. sau cu Cimbru sălbatic, lat. Thymus serpyUm 
L., ori şi numai punând una sau alta din aceste dou6 plaok 
în năuntrul ştubeiului, în care au observat că se află păducU 
de aceştia (1). 



(1) Grigore Predescu, Duşmanii albinelor, i^xihX. în Albina, an. II, Bb- 

curesci 1898, p. 396;— I. Costin, op. cit,p. 27. 



PURICELE 

(Pulex Irritans L.) 



■^ Ptiricele e un insect,.care se ţine lipcă de om, fiînd-eă se 
nutresce mal numai din sângele acestuia. De aci vine apoi 
că el e rdspândit preste t6tă faţa pămîntuluT, respective pre- 
tutindeni unde locuesc 6 meni. Şi tot din causă că el se nu- 
tresce mal numai cu sânge omenesc, există la Români ur- 
măt6rea legendă despre dînsul: 

«:ţ)ice că pe timpul potopului celui mare, când Noe plutiă 
cu corabia pe de-asupra valurilor apel, netrebnicul de Dia- 
vol VOI să p6rdă şi pe Noe cu cele ce se aflau în corabie. 
' Se gândi deci puţin şi născoci numai decât un fel de instru- 
ment de fier, numit a4I sfredeli cu care putea să găurâscă 
■ păreţil corăbiei. 

«Ast-fel ucigaşul se apucă de lucru. 

«Bietul Noe şi cu cele ce se aflau în corabie erau în pri- 
mejdie de a se înecă. Se apucară şi el să sc6tă apa din co- 
rabie, dar nu puteau prididi pe Dracul, căci el lucră mult 
mal iute, găurind păreţil vasului, aşă că apa năvăliă din co 
în ce mal multă. 

♦^în faţa acestei primejdii se credeau perduţi. 

«Dumnecleu însă, care nu voesce m6rtea păcătosului, căci 
perdea de tot făptura manilor sale, dete înţelepciune nă- 
parcei, şi p6te că de atunci au şerpii înţelepciune, căci sfînta 
Scriptură ne poruncesce să fim înţelepţi ca şerpii. 

'Iar năpârca se înfăţişă înaintea lui Noe şi 4ise : 

— «Ce-ml dai mie să astup eu găurile ce le face Dracul 
şi prin cari intră apă în corabie? 



406 



— *Ce ceri? — o întrebă Noe în desnădăjduire. 

— «După ce va încetă potopul să-ml dai câte un om pe 
fie-care ^\ ca să mănânc cu seminţiile mele! 

— ^Noe, strîmtorat de primejdie, îi făgădui cererea, j 
aşă năpârca se apucă să astupe găurile, adecă îndatftee 
Dracul găuriă cu sfredelul, năpârca inipeă cate o buci^ 
din c6da el de astupă pe unde intră apa. 

«Cât- va timp Diavolul, v6(}ând că nu I-a reuşit planul, fugL 
lăsând corabia şi pe cel dintr'însa în pace. 

«După ce trecu potopul, Noe aduse jertfă de mulţumirehi 
Dumne4eu, că 1-a scăpat de înec. 

<:în acostă veselie năpârca îşi luă îndrăsn^la şi vemiH 
c6ră lui Noe ceea ce îl făgăduise, adecă câte un om pe fie- 
care (}i de mâncare. 

«iVbe, când au(}l ac6sta,se supSră grozav, fiind-că se gândii 
că în câte-vă ^\\e va isprăvi lumea dând-o Ia năpârcă, de 
^re ce eră puţină. Ast-fel pe cea dintâi, care îndrăsni si 
vorbăscă, o aruncă în foc în urma jertfelor. 

«Lui Dumnetfeu atunci nu-I plăcu fumul ce eşîă din a^ 
derea năpârcei şi porni un vînt, care împrăştie t6tă cennşa 
de la ac6stă jertfă peste t6tă suprafaţa pămîntulul. 

<!^Din acâstă cenuşă eşiră Puricii cari, socotindu-I pe tof 
din lume, precum şi sângele ce îl sug de la toţi dmenil, ne- 
greşit că mănâncă un om pe fle-care 4î ca împlinire a fi- 
găduinţei luî Noe (l).^ 

Românii însă, nevenindu-le acâstă mâncărime la socoteli 
şi mal ales că une-orl Puricii se fac din cale afară nesufe 
riţi, caută t6te chipurile şi mijl6cele cum s'ar put6 mal lesne 
şi mal de grabă mântui de dînşil. 

Aşă Românii şi mal ales Româncele din unele părţ! ale 
Bucovinei^ precum bună-6ră cele din Mahala, districtul Sa- 
dagureî, voind ca să nu se iv6scă Purici peste vară în ca- 
sele lor şi să nu le supere din cale afară, a& datină ca in 
4iua de Ajunul Crăciunului să nu rost6scă nîcî de cum cu- 
vîntul mac, crecjend că cel ce rostesce acest cuvînt, acela 
va fi peste vară necontenit pişcat şi supărat de Purici pe 

(1) Publ. de loan Demetrescu, de lângă Dâmboviţa, în Gazeta Tron- 
sili^anieî, an. LIV, Braşov 1891, No. 144, p. 7. 



RO: 

IL'il 
(Du 

ţui 
id 

a: 

F: 

ăi 

1 

« 



407 



and din contră cel ce nu-1 va rosti, va fi cruţat de dînşîî (1). 

Românii din Bălăceana, districtul Sucevei, însă spun că 
mul care nu ddrme în i^iua, de PascI, nu-1 va mancă tot 
nul Puricii. Asemenea şi pre omul, care mănâncă hrean în 
lua de PascI, postind diminâţa înainte de a mancă nafură, 
Qcâ nu-1 mănâncă tot anul Puricii {2). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei^ voind ca peste 
n să nu Bxhii^Puricî în casă, mătură în 4îua de Anul Nou 
asa cu busuioc (3). 

Alţi Români însă tot din Transilvania^ vr@nd ca să nu-I 
nAnânce Puricii peste an, sdmSnă în ^vx2l de Anul noâ 
^rftti pe dinaintea casei (4). 

Românii din unele părţi ale Banatului^ voind asemenea ca 
;ft nu fie supSraţl de Purici peste vară, îndatinâză în 4îua 
le Buna-vestire a-şl spdlă tot corpul cu apă de nea. 

In alte părţi însă, tot din Banai^ înainte de spdlarea cor- 
>ulul, se stropesc casele cu apă de nea topită ori şi cu 
ipă neîncepută de la rîii, şi apoi măturându-se cu o bucată 
le piele de vită crăpată, muerea ce le mătură rostesce ur- 
n&tdrele cuvinte: 



Hei, bot negri! (5) 

Că eu m'am sculat. 

Cu mătura v'am măturat 



Şi departe v'am aruncat, 
Sub brăduţi mărunţi. 
Sub p61e de munţi! 



Făcând acSsta se crede că Puricii^ cari se află peste vară 
>e sub bra(}I, sunt Puricii mânaţi de atare descântătdre 
laUi fermecătdre, care şl-a măturat casa în chipul mal sus 
irStat (6). 

Homânil din unele părţi ale Ţerii-Rotnânesci, precum bună- 
ir& cel din comuna GrozescI, jud. Mehedinţi, taie în 4iua de 
?ascl un cocoş negru, iar cuţitul mânjit de sânge îl înfig 



(t) Corn. de Ionică al lui lordachi Isac. 

(2) Corn. de loan Booa, stud. gimn. 

(3) Dat Rom. din Fârâgău, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(4) Dat. Rom. din Ercea, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(5) Sub boi negri se înţeleg aci Puricii. 

(6) 8. FI. Marian, Sărbătorile la Români, yoI. II, p. 227. 



408 

după uşă, un timp mal îndelungat, în credinţa că toţi Purici 
se vor strînge Ia el (1). 

în fine Românii din unele părţi ale Ungariei^ precum buni 
6ră ceî din Ineu, comitatul Bihorului, spre acelaşi scop,câî 
aud întâiaşi dată primă-vara tunând, se durdulesc pe p 
mînt, cre4end că făcend acâsta Puricii nu-I vor mâncăii 

Dacă însă mijMcele arătate până aici nu ajută, atunci cen 
în decursul verii să-I depărteze prin măturarea caselor i 
mătură de pelin^ fiind-că, după credinţa şi spusa lor, am 
răciunea acestei plante Puricii nu pot de fel să o sufere, 
din causa acâsta fug din casă (3). 

Neajutând nici măturarea cu mături de pelin, fiind-că P 
ricil se ou6 şi se îmmulţesc nu numai pe jos şi printre a 
păturile podelelor, ci f6rte adese-orî şi prin aşternut, atuD 
ieau mai multe rămurele de pelin şi le pun sub perină şi 
aşternut (4). 



(1) C. Gherghinescu, Superstiţii din Groeescî, jud. Mehedinţi, pt 
în Şe4ăt6rea, an. III, Fălticeni, p. 120: «Pentru a scăpă de /\rnd,fl 
;n <}iua de Pasc! cocoş negru, iar cuţitul mânjit de sânge înfige-1 do 
uşă şi lasă-1 acolo că toţi Puricii se vor strînge Ia el.» 

(2) Avram Tgna, Credinţe poporale din Ineu în Bihor, publ. în Famil\ 
an. XXXVI, Oradea-mare 1900, No. 10, p. 116: «Când au<Jî mai înti 
tunând primăvara, să te durdulesc! pe pâmînt şi nu te vor mânca Purici 

(3) Dat. Rom. din Bucovina^ precum şi a celor din Mahala, com. de < 
Ionică al lui lordachi Isac : «Dacă Puricii se îmmulţesc în vre-o casa 
supără pe căsen! pişcându-î prea tare, ca să-! facă să înceteze cu pişcit 
şi tot odată să părăsescă casa, se aduce pelin verde şî se mătură a 
cu el sau se pune sub perină ;» — a celor din Mitocul-Dragomin 
distr. Sucevei, com. de V. Greciuc: <Ca să nu te musce Puricii, ebi 
să mătur! cada cu pelin ;*— ^/^tna, an. II, Bucuresci 1899, p. 433: 1 
răni! îngrijitor! şi deştept! mătură cu înăttiri de pelin pe sub pat, d 
amărăciunea aceste! plante îî gonesce.» 

(4) Tat. Rom. din Bucovina ; — Dr N. Leon, Zoologia medicală. 
12 : «Contra Puricilor se aştern în casă şi în aşternut frunze şi II'- 
de pelin» i—Gh. Ghibănescu, Rusaliile sau Ruriile, publ. în GeorgeL 
zăr, revistă pentru educaţiune, an. I, Bârlad, 1887, p. 144 : «Întrebai 
tarea pelinului e generală la Român!. Credinţa legată de întrebuinţar 
pelinului e acesta : sunt feriţi de rele ace! cari pun pelin la Rusalii. Sâi 
bată sera, după ce sfinţesce sorele, care mai de care se îngrijesce 
să-şî procure pelin ; care îl pune în aşternut, pe pernă, pe sub pers 
pe lângă cap, pe sub trup, la piciore. Dorm în pelin t6tă noptea, câ 
cred că sunt feriţi de rele, căci lor — Rusaliilor — nu le place niiro? 



409 

Tot aşâ fac şi Românii din Macedonia (1). 

r>atina acesta, care e rSspândîtă pretutindeni printre Ro- 
lAriî, se pdte deduce şi din următ6rea doină poporană din 
tticovina : 

Pelin beau, pelin mănânc, 
Pe pelin s6ra mă culc. 
Dimin^ţa, când mă scol, 
Cu pelin pe-obraz mă spăl. 

Precum şi dintr'o variantă a acestei doine din Transilvan 
\i€tj care sună ast-fel: 

Pelin beau, pelin mănânc, , Cat în cofă apă nu-î, 

Pe pelin noptea mă culc, Canta-î cu pelin în cuiu ! 

Diminăţa, când me scol, i Da-te-aşî dracului, peline. 

Cu pelin verde mă spăl ; J Că secaşi inima'n mine (2)! 

Dacă însă nici mijdcele acestea nu ajută nimica, atunci 
şl ieau refugiul la diferite descântece. 

Aşă când văd întâia 6ră lună nouă, adecă când aeăsta e 
'a o seceră, (}ic: 

Craiu nou, ! Să piară Puricii 

Craiu nou ! ' Şi Şfabiî şi Ru^iî, 
Cu bine aî venit. Şi Ploşniţele din casă 

Cu bine m'ai găsit. Afară să ăsă ! 

Iar cuvintele acestea le 4îc afară, arătând cu mâna la 
unâ. In casă însă nici odată, pentru că rostindu-le în casă, 
^ujuliile amintite în versurile acestea şi mal tare s'ar îm- 
nulţi (3). 

Sau unul dintre căseni ese afară şi ^ice: 

Lună nouă'n ţară 
Să ăsă Puricii afară! 



ie pelin şi aşâ fug ; iar astăzi, când credinţa veche începe a se clăti şi 
Bl se împuţina, se crede că nu Rusaliile^ ci Puricii^ neplăcendu-le mirosul 
de pelin, fug şi nu-î supără totă vara»;— Dim. P. Lupaşcu, Medicina 
babelor^ p. 84: < Pentru Purici să pui noptea, pe sub pat, prin casă şi 
chiar în aşternut, pelin verde şi toţi vor peri.» 

(1) Com. de d-1 Per. Papahagi: *De Purici se întrebuinţeză erbâ de 
pelin, în care se strîng Puriciîj şi care apoi o ar<jî. > 

(2) Noua Revistă Română^ an. I, Bucurescî 1900, p. 626. 

(3) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de d-I Petru Prelipcean. 



410 



Iar altul, care râmâne în casă, întrâbă : 

Dar dac'ar eşi, 
Cu ce s'ar nutri 



Cel dintâîu: 



Unii pe alţii s'or mancă 

Şi noi de eî vom scăpă (1)! 



în Ţ6r a- Româna scă este asemenea datină ca atunci, 
ese lună nouă^ adecă când e numai ca o seceră pe o 
cu deosebire în luna lui Mărţişor, când fac Puricii odi 
persana, care voesce să stârpâscă Puricii, Libăreile,! 
chil de lemn safi Ploşniţele^ precum şi alte gujulil de 
case şi bucătării, trebue să fie vestită, pe neaşteptai 
către o altă persdnă, că a eşit luna pe cer. 

Atunci persana anteinsectă alârgă într'un suflet de 
strachină nouă, smălţuită, preparată anume şi de mal i 
cumpgrată în ajunul Moşilor (de Rusalii) sau căpăta^ 
pomană pe la Moşî^ pune apă neîncepută într'insa, 
de la trei fântâni în trei vase noud şi care apă trebue i 
de trei fete mari, fără de a se fi uitat îndărăt, când au I 

Pune strachina cu apa asta pe o fer6stră din spre p 
de unde rSsare luna pe cer şi aşteptă aşă până vine 
în dreptul ferestrei şi în direcţiunea strachinel. Când a 
de se vede luna bine în apă şi în fundul strachinel, pei 
care-şl face contra Puricilor, începe a descântă luna din 
chină cu trei fire de paie de la o mătură nouă cu cuvii 

Lună nouă'n casă, Să se risipâscă, 



Păduchii de lemn, 

Puriciiy 

Gândacii 

Şi tote gângăniile 

Din casă 

Afară să 6să ! 

Să se ducă, 



Unul cu altul 
Să nu se întălnăscă. 
Când s'o întâlni 
Munte cu munte 
Şi'n cap s*ar bate, 
Atunci să se'ntâlnedcă, 
Atunci şi nici atunci ! 



Descântând ast-fel de trei ori, pune apa descântat 
patru vase, aş^ză vasele binişor în colţurile casei pe 



(1) Dat. Rom. din Mahala, corn. de d-1 Ionică al Iul lordachî Isa 



411 

tru şi diminâţa cu siguranţă că trebue să găsâscă !n 
lin vase câte- vă gângănii din casă. 
ând gângăniile, le sc6te frumuşel, le pune într'o cutie 
libriturl g61ă şi care cutie trebue să fie furată, pân- 
o căruţă, până a vîndut tot la târg ce a avut de vîn- 
şi aruncă cutia cu gângănii cu tot în căruţă, descân- 
în urma el: 



1 VOI Purici, Puricei, 
casă efi vă scose!, 
$uti6ră furată vă pusei, 
3ântaţîy 

îBţî, 

itemaţi, 

!utie lepădaţi. 

[ună nouă descântaţi, 



Aşă să vă'ndrăciţi, 
Aşă să'ncremeniţi 
tn cele nouă ţări 
De peste nouă mări . . . 
C'acolo v'aştăptă 
Cu mese'ntinse, 
Cu facle-aprinse, 
Amin (1) ! 



i^mă de descântătdre însă, tot din ŢSra-Româniscă, 
un cuţit —probabil că acela cu care s'a tăiat un cocoş 
. în 4îua de PascI, — şi înflgându-1 în pămînt 4ic: 

Am înfipt un cuţit în pămînt : 
Fugiţi Puricilor după vînt. 
Cum se strâng pesciî la lăsă, 
Aşă să fugă Puricii din casă. 
Fugiţi 
Vă răspândiţi. 

Fugiţi,. 
Vă răspândiţi (2), 

tot-deauna însă sunt Puricii asemenea de supSrăcIoşI, 
îl supără pe om câte odată mal tare, de altă dată mai 

: îndrăsneţi şi mal nesuferiţi sunt el înaintea unei ploi, 
u că atunci îl pişcă pe om şi-I sug sângele cu mal 

lăcomie. 

aici vine apoi şi credinţa Românilor de pretutindeni, 
că-1 supără şi-l mănâncă pe cine- vă prea tare Puricii^ 
umal decât să se schimbe timpul, are să pl6ie (3). 



yănătatea^ an. II, p. 77—78. 

r Dem Teodorescu, Poesii populare române, Bucurescî 1886, p. 388. 
yred. Rom. din Gostâna, distr. Sucevei, dict. de George Lăcătuş, 
Itor: «Când muşcă Puricul mal tare, atunci are să ploua»;— a ce- 



412 

Mal departe se crede şi se i^ice că Purici mult! insâmnâ 
sărăcie (1). 

Când ve^l un Purice pe mână, al să capeţi în curând ns 
rfivaş (2). 

Când te pişcă un Purice de mână, însâmnă că aii si Tk 
âspeţl (3). 

Când te pişcă un Purice de faţă, e semn că te aştepţi i 
supărare (4). 

Când te pişcă un Purice în biserică, e semn că are si li 
mance ruşinea (5). 

în fine când sb6ră Puricele pe mână şi-1 pop prinde |i 
omorî, primescl veste rea (6). 

Puricele nu numai că e un insect nesuferit din cana 
mâncărimil sale, ci el e tot odată şi f6rte neastîmpSral 

Din ce causă insă şi de când anume n'are el nici unpî 
de stare şi alinare, ci sare necontenit (}iua şi n6ptea, in tdK 
părţile, ne-o spune următdrea legendă din TransUvam, 
com. Fărăgău: 

«După ce a făcut Dumnezeii lumea şi a aşezat în ea M 
felul de 6menl şi de animale, I-a venit odată un ponoA 
(pâră), că maî multe animale au purtare rea. 

< Dunme^eii^ ca cel maî cu minte decât toţi 6meniî, ci{ 



lor din Bălăceana, com. de I. Boca : «Când te mănâncă Puricii Doptn 
va plouă»;— Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovinene^ publ. în Gazda B^ 
covineî, an. IV, Cernăuţi 1894, No. 79 : «Se crede că dacă Puricii mama 
tare pe cine-vâ, va plouâv;— S. FI. Marian, Sărbătorile la România 
I, p. 118: «Dacă Puricii mai mult decât altă dată muşcă, urmeză mai toi 
deauna ploie»; — G. S. loneanu, Mick colecfiune de superstiţiile popondi 
româny Buzeti 1888, p. 88; — S. Theodorescu-Chirîlean, Credinţe reloHveli 
prevederea timpului, publ. în Gazeta şatenului, an. IV, p. 442:— ^Câ« 
te mănâncă Puricii (Jiua, plouă de grabă»; — a celor din Transilnnfl 
com. Fărâgău, com. de d-1 Th. A. Bogdan: «Când te pişcă Puricii, tn 
să ploue.» 

(1) Cred. din Transilvania, com. Chiciud, com. de d-1 Th. A. Bogdtt 

(2) Cred. Rom. din Bălăcea na, com. de I. Boca. 

(3) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî, com. de V. Greciuc 

(4) Cred. Rom. din Transilvania, com. Felfalău, com. de d-1 Th. A. 
Bogdan. 

(5) Cred. Rom. din Reghinul-maghîar, com. de d-1 Th. A Bogdan. 

(6) Avram Igna, op. cit., p. 176. 



413 

^rati atunci pe acest pămînt plin de păcate, şl-a luat cârja 
şi haid! rez6mându-se pe ea, căci d6r şi pe vremea aceea 
mal tot aşă de bătrân eră ca şi acuma, se duse până la 
3el cu ponoslu. Şi găsindu-1 îl întrebă că ce jalbă are ? 

<^Pono8laşuU fără multă codire, că d6r ar sta în fatalul 
Duinne46u, îl spune verde frumos, că are un vecin mare, 
puternic şi neîntrecut în frumuseţe. Acesta însă, încre4ut 
tn tăria şi frumuseţea lui, nu are stare nici până al păşi 
un pas sau af înghiţi o îmbucătură, făr* tot sare şi jdcă de 
diminăţa până s6ra şi de s6ra până diminâţa, aşă cât nu-î 
modru ca să o ducă multă vreme în pace şi linişte. 

<(^ Dumne^eu^ pentru ca să fie mal convins despre starea 
lucrului, nu făcîi alt ce-vâ, f ăr' se ceru ca să-1 lase în cortel 
peste n6pte. 

«Cât ce se culcară cu toţii, care la locul lui, şi îşi rezemă 
şi Dumnezeu capul de un moşinoiu presurat cu frunze mol şi 
flori mirosit6re, au4i numai un sgomot, de gândial că mere 
carul cel de foc^ aşă larmă făcea vecinul căruia nu numai 
cft nu-I stau pici6rele nici un pic, făr' chiuia de sună locul. 
«V64^nd Dumnezeu că nu-I modru de odihnă, îşi luă ră- 
mas bun şi se cam mal duse, spuindu-I ponoalitoruluî că 
eliminată îl va chemă de faţă. 

'4nfăţişându-se a doua 4I dimin^ţa, fără multă vorbă, ii 
spuse Dumne4eâ scârbaşulut, că nici mal mult, nici mal pu- 
ţin, fără să se mute de unde îl eră locul. 

«Acela însă nu se învoi, spunendu-I că acolo s'a născut 
şi acolo trebue să şi trăâscă. 

«Au4indu-I Dumne4eu răspunsul şi v64ându I obrăznicia, 
uu făcu alt ce-vâ, fără luându-1 de o mână îl asvârlî de sări 
mal de o poştă. Apoi, uitându-se după el, că cum merge să- 
rind, 4îse: 

— «Pe cât al fost de frumos şi de sdravfin, pe atâta de 
amărlt şi de negru să flî, — stare să nu al, fără sărind din 
un loc în altul, 4iua şi n6ptea să al de pismaş pe vecinul 
tfeiJ, căruia hodină nu î-al dat nici 4iua, nici n6ptea ! 

«Şi de atunci despre neodihnitul acela se crede că s'a pre- 
făcut în Piiricele de a4I» (1). 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 



414 

Tot la Românii din Transilvania se mal află încă şi i 
măt6rel6 credinţe despre originea Puriceluî^ precum şi i 
spre ceî ce au mulţi Purici şi-I omdră. 

Puricele e calul Dracului (1). 

Puricele e armăsarul pe care a călătorit Satana^ când 
bătut cu Dumnezeu (2). 

Puricele e calul alungat din ciurda Diavolului (3). 

Puricele e făcut din lacrimele Satanei (4). 

Puricele s'a făcut din stavariul Satanei (5). 

Puricii s'au făcut mal întâiu pe sumanul Dracului, şi 
aceea-s negri (6). 

Cine are Purici mal mulţi, pe acela îl iubesce Dracul 
tare (7). 

Cin^ are Purici mulţi, se ţine de duşmanul Dracului 
I-a furat averea (8). 

De vrei să scapi de Dracul, om6ră toţî Puricii din casă 

Dacă al omorît Purici mulţi, Dumnezeu ţi-I cel mal n 
prieten (10). 

Când omori un Purice ^i : «Piei Satană!» că m6r€ 
drac (11). 

O sută de capete de Purec în aţă de le vel înşiră, nu 
mal av6 nici un Purec la casă (12) 

Afară de legendele, datinele şi credinţele, înşirate j 
aici, mal au Românii despre Purice încă şî o mulţime 
cimilituri. 

Iată vreo câte-vâ şi din acestea: 



(1) Cred. Rom. d 
{>) Cred. Rom. d 

(3) Cred. Rom. d 

(4) Cred. Rom. d 
(6) Cred. Rom. d 

(6) Cred. Rom. d 

(7) Cred. Rom. d 

(8) Cred. Rom. d 

(9) Cred. Rom. d 

(10) Cred. Rom. d 

(11) Cred. Rom. d 

(12) Cred. Rom. d 



nicat d-1 Th. A. Bogdan. 



n Sereţel lângă Bistriţa. 

n Bistriţa. 

n Bistriţa. 

n Bileag. 

Q Milaşul-mare. 

n Săcal. 

n Vuşfalău. 

n Seplac. 

n Beşineu. 

n Ţaga. 

n Săcal. 

n Fârăgău. — Tote credinţele acestea mi le^ co 



415 



Ce sare 
Şi urmă n'are, 
Unde pasce 
Se cun6sce? 

Am un căluşel 
Mic şi sprintenel. 
Negru ca corbul, 
Iute ca focul : 
Unde sare 
Urmă n'are, 
Unde pasce 
Se cun6sce. 

Am un căluţ 
Negru ca corbul, 
Iute ca focul: 
Pe unde scopcesce 
Urma nu i se găsesce, 
Iar pe unde pasce 
Urma i se cun6sce 

Am un mânzuleţ negru : 
De unde pasce 
Se cunosce, 
De unde sare 
Urmă n'are. 

Ce e negru ca ciaunul, 
Roşietic ca păunul. 
Şi cu dinţi îngrozitori. 
Când te-apucă te 'nfiorî ? 

Săritură de ciută. 
Urmă de nimica. 

Ce e mic mititel, 

Se tulbură Vodă de el ? 

Niic ni eseu, 

Lai ni eseu 

Şam i răulu Iu ursescu ? 

Am o vacă năgră 
Şi piele n'are 
Nici de o t6că. 



416 



Ţup icî, 
Ţup colea, 
Hi hara. 

Ţup de icî, ţup de colea, 
Popârlita popărleă. 



Pe cdsta lui Perpeleag 
Se dă lancu peste cap. 

Ce-! mic ca şi-un fir de mac 
Şi sare 'n sus ca şi-unţapţ 



Am un dobitoc ce tot mănâncă şi nicî nu se satură vre-oditi 
nici nu se culcă. 

Ce se nasce în luna Iu! Martie, supără pe t6tă lumea, doi îlg9>{ 
nesc, do! îl prind, şi m6re în cetate de dse ? 

în luna Iu! Martie săritura Iu! ca a '^căpridreî, umblă did 
6men! să-1 prindă şi nu-1 pot prinde, îl prind apoi doi şi ii btgi 
în cetatea fete! şi acolo îl omdră. 

Porc nu-! şi zurnă are. 

GrochI nu adară ş-pr-!u arimă 
Fraţi suţ tra să zgrimă (1). 

Afară de Puricele, despre care ne-a fost până aici vorti 
adecă de Puricele comun saii Puricele de casă, numit in 
unele părţi locuite de Român! şi Condrăţel (2), mal eîistS 
încă şi alţî purici, precum bună-6ră Puricele de cd«e, lat 
Pulex caniş (3), care s6m6nă cu cel comun şi care se n- 
tresce asemenea cu sânge. 

Dec! atât cel comun cât şi cel de câne figurăză f6rte ade- 
se-orî într'o s6mă de proverbe şi ^îcale. 

Iată vre'o câte-vâ şi de acestea: 

Cine dorme cu cânii, se sc61ă plin de puricL 
Sau: 

Cine d6rme cu cânii, se scolă cu purici. 
Sau: 

Cine se culcă cu cânii, se sc61ă cu purici, — 



(1) Din colecţiunea mea din Bucovina. Ve<Jî şi G. Popescu-Cioâwl 
Basme, Snove şi Ghicitori^ Ploescî 1898, p. 40; — dar mal ales Art Go- 
roveî, Cimilituri^ p. 308-311;— Idem, Cmt7t/Kni publ. în Şe^itorea,*^ 
VII, Fălticeni 1902, p. 121. 

(2) Noua Revistă Română, an. I, p. 377. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. 



417 

ra ce însemnâză atâta cât: <^eino so amestecă cu cel răi 
>6tă rele învăţături» ; sau : «după rfiu, rSu îţi vine. ^ 

Purecile cât de mic, dar sare ca o căprî6ră, — 

3că: <voinicîa nu stă în mărimea trupului.)* 

Puricele, când îl place, — 
Cât un elefant II face, 

cjîce pentru cel mincinos. 

Puricele te pişcă, 
Rău mare nu-ţî face, 
Dar îl prinţii 
Şi-1 uciţlî. 

Versta ne învaţă ca răul săi depărtăm până a nu se mări. 

Puricii fac gonit6re, 
Iar păduchii vînăt6re, — 

Bcă: vrăşmaşii ne prigonesc, iar duşmanii se lipesc de noî.^ 

Şi din puric va să scdtă' său — 

cjice despre cel cumplit şi sgârcit. 

Pentru un purice îşi arde plapoma; 
Pentru un purice svârle plapoma pe foc; 
Pri un puric ardu cerga 
(Pentru un puric arde cerga) — 

4ice pentru cel iuţi şi mânioşi. 

îî cântă puricele în ureche; 
I-a întrat un purice în ureche; 
Ce purice ţî-a întrat în ureche ? — 

ecă : I-au întrat gânduri rele în cap, şi nu se p6te odihni 
supărare. 

I s'a fă^cut inima cât un purice, — 

ecă : s'a băgat în t6te răcorile de spaimă, frică. 

Nu face mulţi purici; 

Nu face purici într'un loc ; 

Nu face prea mulţi purici, — 

ecă : nu stă mult într'un loc. 

A face purici, — 

Marian, Insectele, 27 



418 



a fi nerăbdător, sau: a i se face de c6rtă. 

A scutura de purici; 

A scutură puricii cui-vâ, — 

adecă: a bate; lam scuturat de purici, l-am bătut. 

Cum te-ar pişcă un purice, — 

adecă: lucru de nimic, de puţină însemnătate» mică păgubi 
mică durere. 

Te aşteptă cu inima cât un purice, — 

adecă : cu frică, cu gr6ză (1). 

Cât un purice^ — 

adecă: mic de tot. Adesea se aude: nii se făcuse inima A 
im purice de frică, ^ 

Albi'ţi-ar Du7nne(f eu puricii şi ochii/ — 

Se (Jice în mod sarcastic, când vreî să-ţi baţi joc de cine-vl 

A purică— 

A adună ce-vâ cu de-amănuntul. 

A mancă ca un purice, — 

adecă : f6rte puţin. 

Par^că ine ?nuşcâ un purice^ — 

adecă : aşa nu-mî pasă. 

Mâncă'te-ar puricii! — 

Blestem popular, ce se (Jice în glumă. 

Mâncă'te-ar ptcricii din brânză ! — 

adecă : mâncă-te-ar viermii. 

Te purică iiueua lut Roinan^ — 

adecă: curând aî să fiî mângâiat la spate eu vre-o sfinţi 
de bătae. 

Mi s'aă cernit puricii^ — 

adecă: habar n'am, puţin îmî pasă. 

Cursă de purici^ 
Şl rogojină cu mâneci^ — 

(l) I. A. Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 374 şi 628—630. 



419 

decă: lucruri imposibile, neauzite. 

A fi bogat ca cânii de purici,— 

B <Jîce în bătae de joc celor săraci (1). 

FiÎTid-că Puricele e sprinten, sare iute> sus şi departe, ast- 
3I că numai de abiă-I poţi zări, de aceea figurSză el f<3rte 
dese-orl şi la începutul unor poveşti saii basme. 

fîtă şi un ast-fel de început al unei poveşti din Bucovina: 

L fost odată. Cu 99 de oca de fier 

'a nici odată, ! Şi-î rămânea călcâiul tot gol, 

/ă de n'ar fi. Şi în slava cerului săriă 

fu s'ar povesti. Şi din gur' aşâ ţliceâ: 

*e când se potcoviâ — Aoleo şi vai de mine, 

^irecele la un picior Că nu sunt potcovit bine! 

Altul din Ungaria: 

A fost odată, Că-1 luai de spinare 

Ca nici odată, Şi-1 aruncai pe are (2), 

Că de n'ar fi, Area se crăpară 

Nu s'ar povesti, Puricele sburară; 

Că io nu-s dator a minţi, Area se crăpă. 

Ca un Purice-a plesni, Puricele sbură (3). 

Iar un om mic de statură, gros şi burduhos, e de regulă 
joreclit I^rice^ ceea ce se p6te ved6 şi din următ6rea chi- 
lîtură din Moldova, jud. N6mţu, com. Bistrici(5ra: 



— Săi în sus, m^î Puricei 

— Nu mal pot de pântece, 
3' am avut o mamă rea 



Şi m'a crescut cu hârbul. 
De mî-a crescut burduvul (4) ! 



în fine e de observat şi aceea că de la cuv. Purice, care 
,e rostesce altmintrelea şi Purece, Purec şi Puric, pi. Pureci 
;î Purici, augm. Purecaţi, dim. Purecaş, Puricaş, Purecel şi 
^liricei ; la Românii din Meglenîa : Puric şi Puriţi (5) ; la 



(1) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(2) Are = faţa şureî. 

(3) Corn. de d-1 El. Pop. 

(4) Gr. G. Tocilescu, Materialurî folklorice, voi. I, partea II, p. 1.433. 

(5) Per. N. Papahagi, Megleno- Românit, partea II, p. 110. 



420 



ceî din Macedonia: Puric şi Puric (1); iar la cel din Istrii: 
Purec, Pureciii şi Puric (2) s'a format în decursul timpuli 
verbul a purecă şi a se purică, adecă a prinde purici de pe 
unele obiecte sau de pe sine, şi subst. Purecare şi Puriean^ 
prinderea puricilor; şi Purecărie = o mulţime de purici 

Purici sau Puricei^ se numesce şi o mâncare, care se faa 
aşa : puî într'o tigae untură pr6spâtă de porc şi în ea dumid 
turtă. Acâstă amestecătură se înfierbîntă pe foc şi apoî ames- 
tecându-se se mănâncă cu lingura (3). 



(1) Coin. de d-1 Per. Papahagi; - Gust Weigand, IHe Arommim,1L 
Bd., Leipzig 1894, p. 50 şi 326. 

(2) loan Maiorescu, Itinerar in Istria, ed. II, Bucurescî 1900; p. IU 

(3) Com. de S. Sa păr. T. Bâlăşel. 



■ 'y 



PLOŞNIŢA DE CÂMP. 

(Pentatoma baeearuni L.) 



Sub CUV. Ploşniţă saâ Stelniţă înţeleg Românii, pe lângă 
Ploşniţa de casă, încă şi alte specii de insecte pe cari le 
lumesc el parte după locul şi plantele pe cari trăesc şi parte 
lupă făptura şi col6rea corpului lor. 

Acelea sunt: 

Ploşniţa de pom, Ploşniţa de fragi. Ploşniţa de căpşuni, 
Ploşniţa de smeură (1), Slehiiţa de pom (2) şi Stelniţă de 
pere (3), lat. Pentatoma baccarum L. sau Mormidea bacca- 
rum Am. 

Ploşniţa de câmp^ Ploşniţa albăstrie^ Ploşniţa verzie, lat. 
Pentatoma prasinum L. sau Cimex prasinus L. 

Ploşniţa de scdrţă, Ploşniţa sură^ lat. Pentatoma grisea L. 

Ploşniţa de grădină^ Ploşniţa de legume, Ploşniţa verde^ 
Ploşniţa albastră, Ploşniţa vînefă, lat. Strachia oleracea 
Hhn sau Cimex oleraceus L. 

Ploşniţa de câmp, Ploş7iiţa sură. Ploşniţa gălbiâră (4), 
lat. Syromastes marginatus L. 



<1) Dat. Rom. din Bucovina şi a celor din Moldova, corn. Dumbrăveni, 
jud. Botoşani, dict. de Gr. Olariu: ^Ploşniţa de pom trăesce prin gră- 
dini pe pomi roditori şi zăhăroşl, iar la câmp sau pădure pe fragi, pe 
căpşuni şi pe smeură.» 

(2) Teod. Rotariu. Inimicii pomilor şi mijloce în contra acelora, publ. 
în Amicul poporului, an. I, Pesta 1867, p. 104: ^Stelniţele de pom gău- 
resc Bcorţa şi sug părţile cele dulci cu cari se nutresce pomul. Din 
găurile făcute de Stelniţe capătă pomii o arsură care se numesce rac. 
Fiind-că ele-s de o colore cu scorţa pomilor, le descoperim forte cu greu, 
totuşi trebue căutate în gemănările crengilor şi apăsate cu o cârpă sau 
cu o aşchie.» 

(3) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(4) Dat. Hom. din Galanesci, dict. de George Galan şi Ilăna Cârstean: 
^Ploşniţele de câmp sunt vcr^i şi gălbiore şi put forte urîts^tot de 
«colo, dict.de George Cârstean : «iVo^nt/a^6cd7;ip are putorea rea, miros 



f 



422 

Ploşniţa de pădure^ lat. Alydus calcaratus L. 

Despre Ploşniţele sau Stelniţele acestea şi cu deosebiR|^ 
despre cea de pom există la Românii din unele părţ ik 
Transilvaniei, precum bună-6ră a celor din com. Ţaga, ur- 
mătârea legendă : 

«ţ)ice că Sân-Petru s'a dus odată la un alt apostol peo- 
monie, bună-6ră cum mergem şi noi a4i unul la altuL 

Apostolul, la care s'a fost dus Sân-Petru^ chiar in #i 
aceea primise o coşarcă plină de pere, de-ţl fugiau ochifpe 
ele şi gura-ţt slobozia apă vS^^ndu-le, aşă de f rumdse era. 

<^Sân'Petru, căruia îi plăceau pdmele minunat de bine, un 
aşteptă mult îmbiat t&v\ ostenit cum eră, ca omul ce făoue 
un drum lung şi ostenicios pe o vreme căldur6să, de ţi » 
aprindea sufletul în trup, începîl a-şl alege tot perele cele 
maî f rumdse, dar când da să le bage în gură, spre aşi » 
tîmpgrâ setea, ele se prefăceau în nisce gujulil mici pestriţe 
urîte şi greţdse. 

Numai atâta T-a trebuit lui Sân-Petru. care şi până atunn 
eră din cale afară greţos, şi de odată şi luă coşarcă şi o 
aruncă în drum cu pere cu tot. 

N'a apucat însă bine a aruncă coşarcă şi iată că t6te 
perele din trînsa se schimbară în nisco gujulii mici şi iuţi 
şi o luară la fugă care în cotro. 

Despre aceste gujuliî se crede că ar fi Slelnifele de pere (1). 

T6te Ploşniţele acestea, fără deosebire, au şi rfispândesc 
un miros forte neplăcut. 

De aici vine apoi şi credinţa Românilor din alte părţi, tot 
din Transilvania, că Ploşniţele sau Slelnifele acestea sunt 
făcute din ochii dracilor din iad (2), sau din brdscele femeilor 
vrăjit6re (3). sau sunt stropi din balele Satanei (4), şi de 
aceea put ele aşâ de greu şi de urît (5). 

strat^nic urît ;— a celor din Dorotea, dict. de Ilîe Brădâţean : ^Plaţniţadi 
câmp pute forte urît ; — a celor din Moldova, com. Oprişenl. jud. ?o. 
ceva, dict. de Goorge lacob: ^Ploşniţa de câmp e numai de un fel, tries» 
pe câmp, şi amirosâ greu.- 

(1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom din Cătina. 

(3) Cred. Rom. din Sântu. 

(4) Cred. Rom. din Sona. 

(5) Cred. Rom. din Cătina, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



423 

; Din causa acâsta apoi şi fructele pe cari se pun ele nu e 
bip să le mănânci, aşă de tare se infectăză de mirosul lor 
el puturos şl respingător (1). 

Mal departe se ^îce că dacă vre-una din Ploşniţele acestea, 
ari sunt de reguli cu mult mal mari şi mal puturdse de- 
At Ploşniţa de casă^ te va muşcă, atunci poţi căpStă veni7i 
'Să şi nu te poţi altmintrelea vindecă de muşcătura lor, fără 
lumal dacă te speli cu apă caldă. Iar dacă te speli cu apă 
ece, e cu mult mal. râu (2). 

Din causa acesta apoi mal fie-care Român se feresce cât 
» cu putinţă de a pune mâna pd^ acest soiu de insecte, una 
a nu cum-vă să fie muşcat, şi al doilea ca să nu i se îm- 
luţ^scă manile (3). 

Dacă are cine-vă Stelniţe de pere între perele sale, şi voesco 
fi scape de ele, să afume perele cu fum din frunze de Pe- 
rdea, şi atunci tdte Stelnlţele per (4). 

Saâ: se om6ră o br6scă de la o femee vrăjitdre, că apof 
IU mal vede Stelniţe în vi6ţa sa (5)J 

In fine se 4îce că dacă se aduc sau se întîmplă să intre 

ingure mal multe Ploşniţe de câmp în casă, acestea îndată 

»in6ră şi mănâncă o parte din cele de casă, iar cea-laltă 

larte, ce mal râmâne, simţind că se află în casă Ploşniţe de 
âmp, după amirosul cel urît al acestora, îndată părăsesc 

asa şi fug în cotro apucă (6). 



(1) Dict de mai mulţi Rom. din Bucovina, în special de Măria Dutcă 
lin Budeniţ: •Ploşniţa de câmp cum pică pe o pomă, p6ma aceea nu 
e p6te mai mult mancă, pentru câ e forte puturosă.» 

(2) Cred. Rom. din Pârtescil-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu. 

(3) Dict. de George Cârstean din Galanescî : •Ploşniţa de câmp, dacă o 
»rin4^ în mână, ţi se împuţesc manile.^ 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Boziaş. 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Spini, corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

ifi) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul vechia, dict. de Andreiu Dascăl 
li Axenia Sofroni;— a celor din Cupca, dict. de Casandra Ţuguiu: •Ploş- 
lifa de câmp e cu mult mal mare decât cea de casă, şi dacă se în- 
împlâ să intre într'o casă, unde sunt ploşniţe, le mănâncă pe cele de 
rasă > 



VACA DOMNULUI 

(Lygaeus eqvestris L.) 



Vaca Domnului, masa Boul Domnului^ numită în Buco- 
vina încă şi Nîelufă; în Moldova: Vaca Domnului (U; îi 
Transilvania: Vaca Domnului (2), Boul Domnului (3) i 
Pascî artei. Pascile (4), iar la Românii din Macedonia: ?<«• 
caliţă (5), e un insect frumuşel, lătăreţ şi lungăreţ, de co- 
16re roşie şi împestriţat cu pete negre şi puî albi. 

Despre acest insect, care se p6te observă mal cu semi 
pe la începutul primăverii pe lângă păreţii caselor şi ai grij- 
durilor, pe lângă garduri şi gun6ie, precum şi pe pietre? 



(1) Corn. de mult regretatul Melchisedee, fostul Episcop al Romaoilii 
şi membru al Academiei Române: «Insecta lungăreţA, roşie şi ca pnset 
negre, care ese îotr'un număr f6rte mare primăvara pe lângă gardir. 
gundie, precum şi în alte locurT, se numesce în Moldova: Vaca DomuM- 
lut ; — com. de d-1 Dimitrie Mănăstirean, institutor în Botoşani: «Tom 
Domolului e roşie cu pete negre. Ea trâesce !n familie şi ese la aân 
mai cu semă primăvara pe lângă garduri.» 

(2) Com. de dl Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de d-1 T. Frâncu: ^Boul Domnului se numesce în ManţB 
apuseni ai Transilvaniei acel insect roşietic şi langăref, care ese fort 
de timpuriu primăvara şi se strînge une-orl cu satele pe lângă pâre^' 

(4) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. • 

(5) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Aici e de însemnat că Românii £i 
Dacia traiană confundă adese-ori insectul acesta cu Buburuza sau Jfr 
riufa şi de aceea unii le dau amînduror insectelor acestora nnmirei df 
Vaca Domnuhiîy mase. Boul Domnului. Tot aşă fac cu aceste don^ i*- 
secte şi o semă de Români din Macedonia^ dându^le amândarora as- 
mirea de Pascaliţă, fiind-că şi unul şi altul se arată cam pe atunci ciad 
cad şi Pascile. 



425 

răchitele cele putregăi6se, există la Românii de pe Câmpia 
Ardâluluî^ com. Grebeniş, următârea legendă : 

*Pice că Maica Sfintă^ când a născut pe Domnul Chrîstos, 
nu avea destul lapte în ţâţişdrele sale, şi de aceea trimise 
ea la un vecin, care avea o mulţime de vaci mulgSt6re, ca 
8ă-I deă puţin lapte, căci nu avea cu ce să-şl lăpteze fiul. 

«Vecînu-so însă, sgârcit din fire, după cum îs de-arândul 
toţi 6menii moşieri, n.'a vrut să-I deâ nici un picur, 4i<^^i^<l 
că el nu dă lapte la vrăjit6re ca să-I ducă norocul de la vaci. 

* Maica sfîntă^ vg^end că nu I-a dat nici un picur de lapte 
şî pe de-asupra a făcut-o încă şi vrăjit6re, s'a sup6rat f6rte 
tare, dar n'a 4îs nimic, fără s'a luat şi s'a dus la un alt 
vecin, care avea numai o singură vacă, şi de la acela a cerut 
să-l deâ lapte de o groşiţă, căci îl eră 6re-cum ca de la un 
om sărac să c6ră de pomană. 

«Vecinul cel sărac îl dete lapte, şi încă mal mult de cum 
î-a trebuit, dar de luat bani nici vorbă. 

* Maica sfîniă, vS^end bunătatea lui cea mare, se bucură 
şi-1 aldul 4îc§nd: 

— <^Când vel merge în grajdul t60, să te ajungă darul luî 
Dumne4eâ ca să n'al unde-ţl pune laptele, aşâ de mult şi 
de bun să fie! 

'Şi cum 1-a alduit Maica sfintă^ aşâ s'a şi întîmplat. 

<K Mergând adecă vecinul cel sărac în ^iua următdre în 
grajd nu se putîi destul mira vâ^^ndu-şl grajdul plin de 
vaci, care de care mal grase şi mal frum6se. 

*:Pe vecinul cel bogat, dar din cale afară sgârcit, Maica 
afintă îl blestemă ^îcând că în cjiua următ6re, pe când va 
merge să-şl mulgă vacile, nimic în ocdlele lui să nu găsâscă 
fără numai pustietate şi tot felul de gujuliî. 

«Şi cum a (}is, chiar aşâ s*a şi întîmplat. 

«Mergend în ^îua următ6re vecinul cel bogat în oc61ele 
luî ca să-şî vadă şi mulgă vacile, n'a aflat nici o singură 
vacă, fără o mulţime de gujuliî roşii şi cu puncte negre pe 
spate, cari se tăvăliau în ţSrîna de pe lângă păreţii oc61elor. 

«Şi pe aceste gujuliî le-a numit apoi Vaca Domnuluu (l). 

După o altă legendă, şî anume de pe Câmpia ArdSluluî^ 



(1) Com. de d-1 Tk. A. Bogdan. 



_ 426_ 

Vaca Domnului e făcută din sângele Ilenei Consâtigeneh care 
a fost omorî tă de Voinic înflorit în ajunul Pascilor. 

Iată şi legenda respectivă : 

<Nu sciu, ^evi, dar totuşi cred că o fi hăt multă vreme de 
atunci, de când Ileana Consângeana cea mândră şi frumâsi 
umblă cu Voinic înflorit, ţinendu-se de după brflu şi doi- 
nind hori de sunau munţii şi ţi se făcea inima isvor de Ia- 
crămi la au^ul doinelor lor. De mult p fl, cft doar nu a fost 
numai eri vremea când sfîntul Archangkel 6ravrt7 umblă şi 
el ca un moşnâg răzimat în cârja-l de oţel, dând 6meniIor 
veste, că Dumnezeu pe capul lor o să trimită potop de limbi 
străine şi nemernice, de nu se vor îngădui cu pisma şi de 
nu vor înceta cu sudălmile. Sfîntul Gavrilă^ umblând multă 
lume împărăţie, în un vârf de rîpă piezişă, de te îmb^Ui 
uitând u-te din vârful el, în jos, întâlnitu-s'o şi cu Ileam 
Consângeana ce din ochi plângea şi din gură doiniă, şi cu 
Voinic înflorit, cu care dat-att în poveşti, după cum dau top 
drumaril, când rânduesco Dumnezeu ca să se întâln^scă. 

— Până unde, moşule ?> îl agrăi Voinic înAoril. 

— «Până mal departe decât tine, voinice!* îî răspunde Ar- 
changhelul Gavrilă. 

-Pe fecior îl cuprinde roşâţa până după urechi de ruşine. 
au4indu-î vorbele — căci cum nu, când un moşnâg ca el se 
laudă,— că «până mal departe decât el,» ca şi când el nuar 
fi voinic ca să umble mai mult şi mal departe decât unmoş- 
n^g gârbovit de bătrân şi alb de cărunt 

— Hei moşule, că slăbănog mS mal ţîl, când îmi 4ici câ 
nu-s în stare a drumărî cât d-ta. 

— Voinice, glasul t6u puternic şi dulce de a4I într'un an 
nu se va maî au^î.» 

— «Şi de co? 

— Aşa vrea Dumne4eu.» 

— «Aşâ ar fi de aî fi tu frate qu Ghristos/, — îl răspunse 
feciorul a batjocură. 

— Voinice, de nu oiu fi frate cu Christos, apoi cu Sân-Petru 
a bunăsemă,— de nu cre4I hai prindem rSmaş, că de acji în 
un an o să ne întâlnim iară. Tu însă pe atunci îl fi mal ne- 
putincios decât cum ţi se pare că îs eu acum. 



427 _ 

— <Bine, fie cum ^ia, dar grijf că de câştig rSmaşul, apoi 
*vaî de chica ta!» îl răspunde voinicul. 

— *Fie!^ 

«Dorindu-şî drum bun, fie-care se duse cu gândul ca să-şi 
cftştige rămasul. 

— c'Cine a fost acel moşnâg îndrăsneţ ? — îl întrebă Ileana 
Oonsângeana, — căci mi se pare că nu e aşă de bătrân, după 
cum îl arătă părul. Măi, acela a fost un voinic, ori scîe 
Dumne^eft cine, numai om bătrân nu a fost. 

— «Şi de pe ce 1-aI cunoscut?» 

— «De pe ce ? Iac' când ml-a dat mâna, m'a strîns cu atâta 
foc, cât îmi veniă să-ml ardă sufletul de căldura mânii lui. 

«Voinicul au^ind-o se mânie de nu mal semăna mal mult 
a om făr' a fiară sălbatică, şi aşă mânios, cum eră, se nă- 
pusti asupra frum6sel copilite şi luând-o de cap o asvârll 
pe rîpă în jos de sfărmi şi bucăţele se făcu. După aceea o 
: luă la fugă, de g&ndial că să mănânce pămîntul şi nu alta. 

^ Aşă a umblat multă lume, până a sosit vremea ca să se 
împlinăscă anul de când s'a rămăşit cu moşnăgul. 

«Când mal eră o ^i până la an, Voinicului I-a venit în 
minte de rămasul făcut, şi uitânduse într'o f&nt&nă, se vă^u 
mal slab şi mal petrecut ca cum eră atunci moşnăgul. Se 
supără răii, vă^end că perde rămasul, şi în necazul lui se 
aruncă în fântână, dar fântâna nu-1 primi, căci aşă a fost voia 
Iul Dumnezeii. Eră îmbătrânit rău bietul Voinic înflorit^ 
căci gândurile şi supărarea îl învârstă faţa cu o mulţime 
de sbârciturl, iar părul, din negru ce eră, îl prefăcuse în alb 
ca omătul. Gândurile îl puseră bine, căci el în o mânie, ori 
p6te în un căs fâr' de noroc îşi omorîse pe scumpa lui 
Heana^ aruncând-o în jos pe rîpă. 

^Archanghelul Gavrilă^ care le sciă t6te cele întîmplate, 
înschimbându-se în un voinic frumos ca un s6re şi voinic 
ca un craiă şi vităz ca un leu^ se sui călare pe un armăsar 
negru ca ndptea şi iute ca vîntul, şi se duse la rîpa unde 
trebuiaâ să se întâlnăscă. Voinicul înflorit, chiar fără voia 
lui, se trezi că şi el ajunse până la rîpa unde s'a fost rămăşit 
cu moşnăgul drumeţ. 

«Mal mare I-a fost spaima, când în locul moşnăgulul de 
odini6ră întâlni un voinic, ca şi care el nu mal văzuse. 



428 

— Bună 4îua, — Voinic înflorit.^ 

— Mulţam om de omenie, dar eu nu-s Voinic însorit, 
că-s un moşn6g încărunţit. 

— Hei, hei, ve^I că al ajuns aşă după cum ţl-am fost 
spus,— aşă că tu al îmbătrânit şi eâ am întinerit» 

— «Aşâ-î, că voia lui Dumnezeu cine î-o p6te strică. H 
pdte face cum vrea, noi ceşti dmeni slăbănogi trebue si 
ne lăsăm voiel lui. 

— ^Aşă-I, aşă-I, dar cum stăm cu rdmaşul ? Unde ţl-e fata 
cea frum6să, la care mal mult credeai decât la Dumneaei 

— O murit atunci! 

— O murit că o al omorît tu, netrebnicule. 

— «Eu nu, făr' din voia Iul Dumnecjeii a murit 

— Ba nu, nemernicule, că tu o al aruncat pe stâncă in 
jos. Eu sciu că am vâ^ut urma pe unde o lunecat> 

— Asta nu-I adevârat, că eâ sciu, că ddr eâ o am în- 
gropat-o cu popa din satul vecin, de nu cre<}î, vino să-ţi arit 
mormîntul. 

— Asta e o minciună încornorată, căci tu o al omorit 
hal ca să-ţl arăt că unde-I sângele el.> Şi ducendu-1 îi araţi 
o roş6ţă, care nu eră alt ce-vâ decât o mulţime de insecte 
roşii şi mărunte. 

Ve4î tu aceste gujuliî,— ele sunt făcute din sângele Ile- 
nei Consângene,» 

« Vornic înflorit au^indu-I se înspăimîntă aşă de tare, de 
din om cărunt şi gârbovit ce eră se prefăcti în o insecta 
mică şi năgră, care şi a^î plânge merefi după mult iubita lui 
I16na. (")meniî îî (Jic (rr/erti^; iar la insectele făcute din sân- 
gele I16neî le (Jic Pascfy căci chiar în ajunul Pascîlor a fost 
aruncată pe rîpă în jos^ (1). 

Pe lângă legendele acestea mal există, tot la Românii din 
Transilvania^ despre Vaca Domnului încă şi următdrele 
credinţe : 

Vaca Domnului de timpuriu a ved6 e semn de priraâ- 
vară căldur6sâ (2). 

(1) Publ. (le d-1 Th. A. Bogdan în Revista Bistriţei^ an. I, Bisirifa 

19U3, No. 22. 

(2) Cred. Rom. din Fărăgău. 



A află maî multe Vacî de ale Domnului Ia un loc m6rte 
) semn că are să fie vara ploidsă (1). 

A ved6 Vaca Domnului pe arbori sau pe garduri e 
iemn că are să viscol6scă (2). 

Vacile Domnului a le află ascunse e semn că are să fie 
şer (3). 

Vaca Domnului prin casă a ved6 e semn că Pascile vor 
a frigur6se (4). 

Vaca Domnului pe lângă vatră a ved6 e semn că primă- 
eara are să fie scurtă (5). 

Vaca Domnului pe la Crăciun de veî ved6, nu vel ved6-o 
pe la Pascî (6). 

Vaca Domnului sub sc6rţă pe la Pascî de vel afla, iea-ţî 
cojocul în spate (7). 

Româncele din Bucovina^ cari voesc ca vacile lor cele 
mulgetdre să deâ lapte mult şi bun, caută într'o Marţi s6ra 
unde se află multe Vacî de ale Domnului adunate la un loc. 
A doua 4ii adecă Miercuri, dis-de.dimin6ţă până ce nu r6- 
sare s6rel?, se duc iarăşi la locul respectiv, prind câte 4^ce 
vaci de acestea, le duc acasă, le dumică mărunţel cu toporul 
sau cu barda, le pun într'o covăţică cu tărâţe, le amestecă 
bine cu acestea şi apoi le dau vacilor mulgdtdre ca să le 
mănânce. 

Făcendu-se ac6sta şi fiind Vaca Domnului curată, se 4^ce 
că vacile, cari o mănâncă amestecată cu tărâţe, dau apoi 
lapte mult şi bun (8). 



(1) Cred. Rom. din Petilea. 

(2) Cred. Rom. din Socol. 
(:)) Cred. Rom. din Balda. 

(4) Cred. Rom. din Felfalâu. 

(5) Cred. Rom. din Tonciti. 

(6) Cred. Rom. din Fărâgâu. 

(7) Cred. Rom. din Patina. — T6te credinţele acestea mi le-a comunicat 
d-1 Th. A. Bogdan. 

(8) Dat. şi cred. Rom. din Frătăuţul-nou, dict. de Const. Rusu; — a 
celor din Galanescî, dict. de Ileana Cârstean: ^Vaca Domnului e roşie 
şi de 6re-ce e curatăj femeile o dau vacilor în tărâţe ca să deâ lapte. ^ 



431 

rîle grin4iIor şi ale usci6relor, prin privazurile ic6nelor şi 
ale oglin4ilor, precum şi pe sub blănile ferestrelor şi prin 
paturi, şi numai după ce înser6zS, şi mai ales după ce s'au 
culcat dmenil, ese din ascun4âturile sale şi începe a alergă 
în colo şi înc6ce, până ce dă peste 6menil ce dorm, cărora 
le suge apoi cu o ne mai spusă lăcomie sângele. Iar când 
6menil c6rcă să scape de el şi spre scopul acesta nu odată 
îşi mută paturile, se sue pe păreţi şi se slobdde de pe po- 
delele podului drept în pat. 

Locul original de vieţuire şi îmmulţire al Ploşniţei, după 
credinţa şi spusa Românilor din Bucovina^ nu sunt casele 
omenesc!, ci ea de regulă se import^ză din afară sau de prin 
alte case, în cari s'a pripăşit şi îmmulţit mal înainte. Iar im- 
portarea el se întîmplă în mal multe chipuri, şi anume : 

Când se aduce lut, balegă sau humă în ^\ de sec, adecă: 
Lunia, Miercuria şi Vineria, şi mal ales când e lună nouă, 
şi cu lut, respective cu balegă sau humă de ac6sta se ung 
apoi casele (1); sau când se stinge var la lună nouă şi cu 
var de acesta se văruesce prin case (2) ; ori după cum cred 
şi spun Românii din Banat, când se văruesc casele Marţia, 
Joia şi Sâmbăta (3). 

Când se face foc cu lemne ver^I sau ude de răchită, iar 
stăpâna de casă iea spuma de pe 61ele ce se află la foc şi o 
aruncă unde apucă, atunci din spuma acesta şi din ceea 
ce o slob6de răchita, amestecându-se la un loc, se nasc ploş- 
niţe (4). 



(1) Cred Rom. din Bălăceana, com, de Al. Piţul; — a celor din Cos. 
tîna, com. de Nic. Naherniac; — a celor din Todiresci, com. de Nic. Ră- 
dăşan; — a celor din Horodnicul-de-jos, com. de G. Telega; — a celor 
din Cupca, dict. de Casandra Ţuguiu; — şi a celor din Broscăuţul-vechiu, 
dîct. de Ilinca Bahriu ; — vecjî şi Dim. Dan, Credinţe pop. Bticovinene, 
pubJ. în Gazeta Bucovinei, an. IV, No. 99: ^ Lunia nu se aduce lut şi 
baligă de vită pentru uns în casă, căcî se crede că la din contră se vor 
îvî în casă ploşniţe,* 

(2) Cred. Rom. din Capul Câmpuluî, dict. de Pint. Tătârău. 

(3) Aurel lana, Din credinţele pop, rom, din Maidan (Bănat), publ. în 
Luminătoriul, an. X, No. 25: «Se crede în popor că Stelniţele se fac 
în urma văruiriî chiliilor Mar (ia, Joia, Sâmbăta.^ 

(4) Cred. Rom. din Fundul-Sadoveî, dict. de Gafiţa Crăciunaş, şi a ce- 
lor din Cireş-Opaiţ, com. de Const. Dugan, stud. gimn. 



4S2 

Când se aduce in casă cetină, adecă ramuri de brad ţ 
molid (1) sau trunchiuri, surcele, găteje, putregaiuri, precn 
şi alte lemne de pe agesturî^ cu scop ca să se facă foc dii- 
tr'însele, atunci se aduc şi ploşniţe, căci atât în cetina, cii 
şi în lemnele ce le aduce apa cine seie de pe unde şi le i- 
gestresce pe la încârniturl, între multe alte gujulil se all 
şi ploşniţe. Deci dacă cetina şi lemnele acestea nu 8*a&pii 
îndată cum s'au adus, pe foc, ci se mal lasă un timp 6ref 
care ca să se sbicâscă^ atunci es ploşniţele peste n6pte d» 
tr'însele şi se bagă prin t6te cotl6nele şi ungherele case!(?^ 

Când se întrebuinţ^ză la construirea şi ridicarea caselor 
lemn reu, adecă putregăios şi plin de ume^^Iă, căci in cast 
în care se află lemn de acesta, ploşniţele se fac cu mult mii 
de grabă şi mal lesne decât fn acelea fn care se află lenn 
sănătos şi uscat (3). 

De aceea Româncele din Bucovina^ cărora le e aminte n 
să nu se pripăş6scă sau propăşăscă^ după cum spun o seinâ 
dintre dînsele, ploşniţele prin casele lor, se feresc de a unge 
şi a vărul casele în 41 ^^ S6<^9 adecă Lunia, Miercuria? 
Vineria şi mal cu samă când e lună nouă (4). Asemenea se 
feresc ele, cât le este cu putinţă, de a face foc cu cetini rt- 
chită verde şi cu lemne de pe agesturl şi cu deosebire a ie 
lăsă peste n6pte în casă ca să se usce (5). 

Iar bărbaţii, când voesc să construâscă vre-o casă, caută 
cu cea mal mare luare de s6mă ce fel de lemn e acela ct 
vor să-1 întrebuinţeze spre construire. 

Unii, şi mal ales cel din Ţira-Român^scă, a(i datină, când 
dintr'o pădure se taie lemne pentru făcut casă, să lasenoar 
lemne cioplite în pădure, ca să putre4^scă, c}icendu-se: ^Âcests 
este lemnul Păduchilor de lemn^ acesta este al Carflort.e^^ 



(1) Cred. Rom. din Bosanci, corn. de Sim. Şutu; — a celor din Capal- 
Câmpului, dict. de Pint. Tătârău ; — şi a celor din Igesci, corn. de I. Z> 
linschi. 

(2) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de C. Ureche şi a celor din Pir* 
tesciî-de-9U8, dict. de Domnîca Baranaiu. 

(3) Cred. Rom. din Bălăceana, com. de G. Jemna. 

(4) Dat. Rom. din Ilişescî, com. de Filaret Doboş. 

(5) Dat. Rom. din mai multe sate din Bucovina. 






433 

.ursindu-se ast-felfie care lemn, apoî se îeafi lemne pentru casă, 
nu insă din cele ursite (1). 

Maî departe, spun Românii atât cel din Bucovina, cât şi 

cel din Moldova, că ploşniţele se pripăşesc prin case încă şi 

de prin cuiburile Resturilor (2), căci căutând el cuiburile 

.acestora, după ce au fost părăsite, să fi aflat o mulţime de 

ploşniţe într'însele (3). 

Din causa ac6sta apoî ceî mai mulţi Români nici nu suferă 
ca iZ^^wrti să-şî facă cuiburile lipite de păreţil sau de streşina 
casei, căci, 4îc eî, că dacă vre-o femee dă cu peria de văruit 
pe păretele^ unde se află vre-un cuib de Reatur, atunci ploş- 
niţele îndată es din cuib şi răspândindu-se în t6te părţile 
intră şi în casă. Iar dacă peria cu care s'a văruit un ast-fel 
de părete se împrumută unei vecine asemenea pentru vă- 
ruit, atunci se umple şi casa aceleia de ploşniţe. 

Din contră, dacă nu se împrumută peria nici unei vecine, 
şi dacă se văruesce casa tot la trei sferturi de lună, calcu- 
lând după luna de pe cer, atunci ploşniţele nu se pripăşesc (4). 

De multe ori însă şi cu mult mal repede se pripăşesc ploş- 
niţele prin diferite obiecte vechi, precum : ic6ne, oglin4ii pa- 
turi, ce se aduc dintr'o casă, în care se află multe ploşniţe. 
Apoi şi prin straie. 

E de ajuns să aduci o ic6nă, în care se află nu mal multe, 
ci numai vre-o dou6, trei ploşniţe, saă să mergi într'o casă, 
unde se află multe ploşniţe, şi luându-se vre-o câte-vâ pe 
straie, să le aduci acasă, că apoi al gătit-o : peste vre-o câte-vâ 



(1) G. S. loneanu, Mica colecţiune de superstiţiile poporului român, 
Buzău 1888, p. 63 ; — I. St. Negoescu, Credinţe poporale din Ludesct, 
jad. Dâmboviţa, publ. în Lumina pentru toţi, an. III, Bucurescî i8â7-88, 
p. 516 : «La unele case sunt forte mult! Păduchi de lemn. Iată mijlocul 
ee omenii din superstiţiune cred a face ca să nu se ma! facă aceştia: 
Când taie lemne de casă !n pădure, se lasă nouă lemne cioplite în pă- 
dure, picând : «ăsta e al Păduchilor de lemn, ăsta e al Furnicilor, etc, 
pentru nouă feluri de lighione. Pe urmă se taie lemne de casă, iar acele 
nouă cioplite se lasă să putre^escă în pădure. Acesta nu o fac toţi.» 

(2) Restur, pi. Resturi =» lostun, lat. Chelidon urbica Bope, Hirundo 
urbica L. 

(3) Cred. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Căilean; — S. FI. Marian, 
Ornitologia pop. română, t. II, p. 127-128. 

(4) Cred. Rom. din Stupea, com. de Onufr. Căilean. 

Marian, IfuecMe. ^^ 



434 

luni poţi fi sigur că 16 tă casa ţY-e plină de acâstă poddU 
nesuferită. 

'Afară de acesta mal sunt încă şi o samă de 6menIrBli 
inimă cari, avend ploşniţe în casele lor, nu se îndestnIM 
numai cu atâta cum s'ar put6 mântui de ele, d ei, în rifi- 
tatea lor, le trimit saii le duc chiar şi singuri pe la ite 
case, pe ai căror stăpâni aii pismă şi ură (1). 

Aşă unii dintre aceşti 6menl răutăcioşi ieaâ făina şi alnatnl 
ce pică de pe lopată când se bagă pânea în cuptor, şi di- 
cendu-le la casa celui ce-1 urSsc saâ pismuesc, le pun pe pn- 
gul uşii, 4îcând : 

Cum dospesoe 

Şi oresce 

Făina de grâii, 

Când se plămădesce, 

Aşă să orSsoă 

Şi să se 'mmulţâscă 

Ploşniţele 'n astă casă ! (2) 

Alţii ieau unasaâmal multe ploşniţe vil, le pun într^o bu- 
căţică de hârtie saii de mămăligă şi duc3ndu-le la casa, de 
unde presupun el c'au venit la dînşii, le aruncă înnăuntru (i\ 

Şi iarăşi alţii prind mal multe ploşniţe, le pun într'o ţ^Tl 
de soc, astupă ţăva la amândou6 capetele cu mămăligă, 9 
apoi luând-o cu sine, se duc la casa celui ce-1 pismuesc saft 
urâsc, şi după ce au intrat în casă şi aii dat bufiă 4%ua sao 
bună sera, 4ic : 

Bucuros! de ospeţi 
Prospeţi ? 

Şi dacă cel din casă răspund : ^bucuroşi^, atunci cel ce 
le-a adus merge lângă pat saii într'un ungher şi acolo le 
slob6de încet din ţeve, fără ca cel din casă să observe oe 

face. 



(1) După spusa Horn. din Volovgţ, corn. de Ilie Bullga; a celor dii 

Frătăuţul-nou, com. de Iulian Sidor;— şi a celor din Cireş-Opaiţ, coiii.de 
Const. Dugan. 

(2) După spusa Românilor din Mihoveni, com. de Vesp. Corvin. 

(3) Idem, com. de Vas. Strachină. 



435 

Prin acăstă procedură se i^ice că cel ce a adus ploijniţele 
}e curăţesce nu numai de cele ce le-a adus, ci şi de cele de 
icasă, căci nu mult după acesta şi acelea părăsesc casa şi 
ie duc în urma celor-lalte ce au fost duse (1). 

Cu t6te însă că ploşniţele sunt o mânie a luî Dumnezeu 
centru locuitorii' în a căror casă aii apucat odată a se în- 
mibă şi îmmulţl, şi cu tdte că ele însemnă şi căderea aces- 
»ra în sărăcie (2), Românii totuşi nu prea îndatin6ză a le 
>iiiorî, una : pentru că-I greu a le prinde pe t6te şi a le u- 
nde, al doilea: pentru că sunt fdrte greţdse şi putur6se, şi 
ii treilea: pentru că cu cât se ornară mal multe, cu atâta» 
;red eî, că se îmmulţesc mal tare (3). 

De aicia însă nu urmâză că Românii le-ar da pace ca să 
ie îmmulţ6scă şi să-I necăj^scă şi mal departe. Din contră, el 
}i mal cu s6mă soţiile lor, întrebuinţâză t6te chipurile şi mij- 
6cele cum s'ar put6 cât mal de grabă şi mal lesne curăţî 
le ele. 

Aşâ femeia, care voesce să scape de ac6stă pod6bă urî- 
n6să şi nesuferită^ unge t6tă casa într'o Sâmbătă de la sfâr- 
âitul lunii, adecă când e lună veche (4). Iar dacă nu e în 
itare s'o ungă într'o singură Sâmbătă, atunci o unge de 
rel ori în trei luni după olaltă, şi anume tot-deauna la 
ifârşitul lunii (5). 

Mal departe se crede că ploşniţele se depărtâză, dacă se 
răruesce casa pe la sfârşitul lunii, începând de la mijlocul 
>ăretelul ce se află în faţa uşii, spre drăpta şi stânga până 
a uşă, mâncând mălaiu şi 4icând : 

— Cum mănânc eu mălaiul acesta, aşâ să v6 mâncaţi şi 
roî una pe alta, şi cum ung eu la sfârşitul lunii; aşâ şi voi 
lă v5 sfârşiţi din casa mea (6). 

(1) După spusa Rom. din Mănăstiora sau St. Ouufreiu, dict. de Achi- 
ina Breabăn, şi a celor din Cireş-Opaiţ, corn. de Const. Dugan. 

(2) Cred. Rom. din Mîtocul-Dragomirnei, corn. de Amfil. Burac. 

(3) Cred. Rom. din Mihovenî, com. de Vas. Stracliină; — a celor din 
k>8tîna, com. de Vas. Huţan;— şi a celor din Frătăuţul-vechiâ, com. de 
Tas. Dascăl: «6menii cred că dacă se ucide vre-o ploşniţă, se fac mai 
nalte şi nu le daţi pace.» 

(4) Dat. Rom. din Pârtesci!-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu. 

(5) Dat. Rom. din Broscăuţul-vechiu, dict. de Ilinca Bahriu. 

(6) Dat. Rom. din Horodnicul-de-jos, com. de George Telega. 



436 

Saîi dacă femeia, care voesce să se mântuâscă de pkţ 
nîţe, se desbracă în pielea g6iă, iea într'o mână o bnctH 
de mămăligă, mălaiti, pane, saft ce are, iar în cea-laltif^ 
ria de văruit şi începând a mancă şi a vărul casa cu ?■; 
în care mal înainte de ac6sta s'a turnat gaiţă (1), 4i<»' 

Cum mănânc eu pane 

Şi văruesc casa. 

Aşa şi VOI să v6 mâncat! 

Una pe alta 

Pân' nu-ţî maî râmând nici una ! (2) 

Tot aşă cred că se pot depărta ploşniţele şi Româna & 
Moldova. 

«De ploşniţe scapi — ^\c aceştia, — dacă îngrijesc! casa ş 
o văruesci în lună veche, în ^\\q de post» văruind-o îndi- 
răt şi molfăind ce-vâ, ca coji de pane, mălaiti, ş. a.> (3). 

Unele Românce din Bucovina îndatinâză mal departe de 
a strînge apa ce rfimâne în cofă de Duminecă s6ra şi pani 
Lunî diminăţa, şi anume în nou6 luni după olaltă, şi ci 
apă de ac6sta sting apoi varul care-1 întrebuinţSză spre rf- 
ruirea caselor (4). 

Altele sting varul menit pentru văruit cu apa, în care s'i 
fiert maî înainte de ac6sta o cantitate anumită de Stirigii, 
lat. Veratrum album, sau de Piperuşcă (5), lat Capsicui 
annuum, şi cu var de acesta văruesc apoi casa, dând cu din- 
sul prin t6te crăpăturile şi borţile, prin t6te unghiurile? 
cotl6nele, unde sciu că se află ploşniţe (6). 

(1) Gaifă, gaiţ şi wa/)Jâ = petroleu. 

(2) Dat. Rom. din Reuaenî, com. de Vas. Pop. 

(3) Şe4et6reay an. I, Fălticeni 1892, p. 191-192. 

(4) Dat. Rom. din Volovăţ, com. de loau Baliga. 

(5) Piperuşcă =piperuşă = ardeiu. 

(6) Dat. Rom. din Mi tocul- Dragomirnel, com. de Amfil. Burac;— i* 
lor din Şcheia, com. de I. Berariij, şi a celor din Frătăuţol-vechiii, cob. 
de Vas. Dascăl : ^Ploşniţa se mal scote şi în modul următor: se iei o 
piperuşă, se mole în var şi se unge locul pe unde umblă ploşniţele Qf 
eşind de prin ascunzişul lor, amirosînd var şi piperuşă, pica jos fi 
per»; — a celor din Budeniţ, dict de Mari6ra Dutcă : «Dacă, căndn 
stinge varul, se pune într'însul ud de om şi ckiperuşcă, ^ după ce ri 
stins se dă cu dînsul casa, în care se află ploşniţe, atunci t6t8 plo;»*' 
ţele per.> 



437 

Şi iarăşi altele pun la sfârşitul lunii Strigâe (1) şi Lap- 
ele cânelui^ lat. Euphorbia Cyparissias, într'o 61ă cu apă 
a foc să fiarbă, iar după ce a fiert de ajuns, t6rnă apă de 
icâsta într'o pr6şcă şi împr6şcl cu ea prin t6te crfipăturile 
înde se află ploşniţe (2). 

Neputendu-le depărta prin ungere, văruire şi împroşcare, 
itunci ese unul dintre casaşi pe la sfârşitul lunii din casă 
if ară şi punenduse la fer^stra de către apus 4îce către un 
ilt căsaş, care stă la aceeaşi fer^stră încasă şi mănâncă: 

Ce cinezi acolo? 

Iar cel din casă îî rSspunde: 

Mulţumesc de întrebare, 
Ia cinez pane şi sare! 

Cel de afară: 

Da ploşniţele ce-ţi fac? 

Cel din casă: 

Ce să facă? 

Se mănâncă 

Tot rudă 

De rudă 

Şi viţă 

De viţă 

Până se fac tote târâte ! 

Ast-fel se rostesc cuvintele aceste de nouS ori după olaltă' 
ji anume câte de trei ori la trei ferestre. 

Iar când ajunge cel de afară la uşă şi dă să intre înnăun- 
tru, cel din casă îl ^\ce : 



Dacă vrei să intri în casă, 
Ploşniţele afară să 6să ! 



Cel de afară: 



Iată că es şi se duc 

Şi mal mult nu-ţi fac bucluc! 



( 1 ) Strigâe = stirigoe. 

(2) Dat. Rom. din Horodnicul-de-sus. corn. de Ştef. Turturean, student 
^imnasial. 



438 

T6te acestea se fac de aceea la sfârşitul lunii sau Ia 
veche, ca, precum se sfârşesce luna, aşâ să se sfârşea 
ploşniţele (1). 

NeputSndu-se nicî în chipul acesta scdte, atunci es 
dintre casaşi afară, când e Craiu nou, adecă Lună no 
punSndu-se lângă o fer6stră strigă: 

Craiu nou în ţâră, 

Ploşniţele să piară 

Tot una câte una 

Până n'or râmânâ nicî una (2)! 



Sau: 



Craiu nou în ţâră, 
Ploşniţele afară 
Tot una câte una 
Să nu rămână nici una 
Cele veriji pe fereşti, 
Cele roşi pe uşi (3) ! 



Saii: 



Craiu noii în ţâră, 

Să âsă 

Din casă 
T6te ploşniţele afară: 
Tot una câte una. 
Până ce n'o rămâne nici una (4)! 

Tot când e Craiu nou saii Lună nouă se mal pot 
ploşniţele din casă încă şi în următorul mod : 

Dacă unul care vede mal întâiu Luna nouă ese afa 
o bucată de pane sati de mămăligă şi cu una de sa 
mână şi încunjură casa de trei ori, iar a treia 6ră aş 
du-se lângă o ferâstră şi punend pânea pe dînsa, cjice 

Craiu noii în ţeră ! 



(1) Dat. Rom. din Todirescî, corn. de Nic Rădăşan, şi a celor dio 
^uţul-nou, corn. de Iulian Sidor. 
<2) Dat. Rom. din Pârtescîi-de-sus, dict. de Domnica Baranaiu. 
<3) Dat. Rom. din Şcheia, com. de I. Berarîu. 
(4) D.at. Rom. din Ilişescî, com. de Filaret Doboş. 



439 

Iar altul din casă strigă: 

Ploşniţele din casă afară! 
Cel de afară: 

Eu mănânc pane şi sare! 

Cel din casă: 

Dar ploşniţele ce-or mânca? 

Cel de afară: 

Ele s'or mancă 
Una pe alta, 
Până ce-or rămâne 
Numai cojile 
Dintr'insele (1)! 

Sau: 

Craiâ nou în ţeră ! 
• — Ploşniţele să 6să afară ! 
Eu mănânc pane şi sare! 
— Ploşniţele să se care 
Până la mare 
La înnecare (2) ! 

Dacă un om sau un băiat ese din casă afară, când e Craiii 
noUf şi ducându-se la ferâstră strigă: 

Craiu nou în ţ6ră! 
Iar altul din casă ^^ce: 

Ploşniţele pifiră! 
Cel de afară : 

Ce vom mânca în iaseră? 
Cel din casă: 

Vom mancă pane cu sare! 
Cel de afară: 

Dar ploşniţele ceor mancă? 



(1) Dat. Rom. din Bâieşesd, dict. de Casandra Rotariu. 

(2) Dat. Rom. din Bâlâceana, corn. de G. Boca, şi a celor din Ilişesc!, 
om. de Fii. Doboş. 



440 



Cel din casă: 



Sau: 



Ele s'or mancă 
Una pe alta (1) ! 

Craiu nou în astă sară! 

— Ploşniţele să 6q& afară ! 
Noî ce-om cină în astă s6ră ? 

— Ce-o da Domnul Dumnezeu! 
Dar ploşniţele ce-or oină ? 

— Ele s'or mancă 
Tot una câte una 

Până n'o rămânâ nici una (2) ! 



Sau: 



Craiu nou afară ! 

— Ce-aî mâncat as6ră? 
Pane şi cu sare! 

— Dar ploşniţele ce-aii mâncat? 
Ele s'au mâncat 

Una pe alta, 

în cât n'au maî remas 

Nici cât un fir de mac 

în patru despicat, 

în fundul măriî aruncat (3) ! 

Dacă un om se desbracă în 4i de sec, când e Lună i 
în pielea g61ă şi apoî, suindu-se călare pe cociorvă, îi 
jură casa de trei ori în pr6jma s6reluî, iar a treia 6ră, 
ajunge în dreptul uşiî, 4îce către omul care stă la fer 
în casă: 

Craiu nou în ţ6ră ! 

Iar cel din casă spune: 

Să ^să ploşniţele pe uş'afară 

Tot una după una, 

Pân'n'or remân^ nici una ! (4). 



(1) Dat. Rom. din Voloveţ, com. de Dimitrie Vicol. 

(2) Dat Rom. din Bălăceana, dict. de Măria Ureche. 

(3) Dat Rom. din Costîna, com. de Vas. Huţan. 

(4) Dat Rom. din Todirescî, com. de Nic. Rădăşan. 



441 



iau: 

Craiu nou în ţfiră ! 

— Ploşniţele-afară ! 
Dar* ce-or mânca ele? 

— Ia s'or duce pe părae 
Şi s'or mancă 

Una pe alta! (1). 

Dacă unul dintre casaşi ese pe la înserate afară şi vg4^nd 
Z-raiii nou pe cer se opresce în locul acela, de unde 1-a v6- 
Jut, şi întorcendu-se cu faţa spre fer^stră strigă: 

Craiu nou în ţ6ră! 

Iar unul din casă, rdspuncjondu-se, ^xae : 

Ploşniţele t6te-afară 

Să ăsă 

Din casă 

Tot una 

Câte una, 

Pân'n'a rămănâ nici una ! 

Şi după ce a rostit cuvintele acestea de trei orî, se sue 
3ălare pe mătură, cociorvă sau pe lopata de băgat pânea 
în cuptor şi, începend a alergă prin casă şi a mătură, 4îce : 

Eşiţî ploşniţe afară, 
Că Craiii nou se'nsoră 
Şi vă poftesce la masă. 
Că n'are cine mancă, 
Cine-a be şi a juca, 
Eşiţ! VOI şi veţi mancă 
Şi veţi b6 şi veţî juca, 
Până ce v'eţî satură! (2). 

Cuvintele acestea trebue să se rost6scă în treî seri după 
ol altă, şi anume la începutul a trei luni. 

Făcendu-se ac6sta, se crede că t6te ploşniţele es din casă 
afară în formă de roiîi şi se duc în alte părţi (3). 

Românii din Moldova spun: 

Când ve<}I Craiu nou, de eşti afară, să ^M: 



(1) Dat. Rom. din Bălăceana, com. de Alex. Pîţul. 

(2) Dat. Rom. din Stroesci, com. de G. Bârtoiti. 

(3) Dat. Rom. din Costîna, com. de Nic. Nahornîac. 



442 

Sănătate'n casă 
Şi ploşniţele-afarâ ! 

Apoî de aî asemenea pod6bă în casa ta, ori de eşti bolnar, 
să 4ÎCÎ: 

Craiu nou, 

Craiu nou, 

Na un fedeleş gol, 

Dă-mî unul plin 

Roşu ca călina, 

Gras ca slănina ! (1). 

Neputendu-se nici în chipul acesta mântui de ele, atiud 
se întrebuinţ6ză următ6rele mijI6ce: 

Se prind trei sau şi mal multe ploşniţe într'o Vineri di- 
mineţa saii în altă ^i de sec de la sfârşitul lunii, se pun iih 
tr'o ţevă astupată la amândouâ capetele cu mămăligă, se dne 
în aceeaşi ^i 1^ un rîu şi aruncându se în apă se <}ice: 

Precum apa rîuluî 
Nu se'nt6rce înapoi, 
Âşă, ploşniţe, şi voi 
Să nu veniţi înapoi ! (2). 

Se prind vre-o câte-vâ ploşniţe, se pun într'o bucăţică de 
mămăligă, se duc apoi în drum şi aruncându-se pe unde 
trec carele, se spun următ6rele cuvinte : 

— Atunci să v6 înt6rceţl înapoi, când v6 voîu chema 
eu! (3). 

Se prind maî multe ploşniţe, se pun într'o ţ6vă, ţ^va se 
astupă la ambele capete şi apoi aruncându-se în căruţa unm 
om, care merge la târg, fără ca omul să scie ee-vâ despre 
acesta, şi se (Jice: 



(1) Şetfetorea, an. I, Fălliceuî, p. li;i. 

(2) Dat. Rom. din Mitocul-Dragomirnel, comunicată de Amfil. Borte:- 
a celor din Volovăţ, comunicată de T. Vicol: «Se prind într'o Vineri de 
dimineţă de la sfârşitul lunii trei ploşniţe într'o bucăţică de mămiligi 
sau pane şi ducendu-se în aceeaşi ^i se aruncă în al treilea rin de li 
casă»;— din Mihoveni, comunicat de Vesp. Corvin: «Dacă se pun într'o 
ţ^vă astupată la amândouă capetele cu mămăligă şi se duc la pârîâ» 

(3) Dat. Rom. din Voloveţ, comunicată de T. Vicol, şi a celor din Mi- 
hoveni, comunicată de Vas. Strachină. 



443 

— Du-te la târg şi le vinde, şi de le-i put6 vinde, bine, 
le nu ale tale să râmâe! (1). 

Se bagă mai multe ploşniţe într'o ţ6vă, se astupă la 
amândoud capetele şi apoi se aruncă în crucile drumului. 
Cel ce le-a aruncat se mântuesce de ele, iar cel ce iea ţâva 
aceea în mână, acela nu se p6te mal mult curaţi de ploş- 
niţe (2). 

Se prind 3—9 ploşniţe la sfârşitul lunii, se pun într'o ţ6vă, 
se astupă la amândoud capetele cu mămăligă şi apoi ducen- 
du-se peste hotar în alt sat saii târg, se aruncă într'o cârşmă. 

Făc@ndu-se acâsta, se crede că după ploşniţele acestea se 
duc şi t6te cele-lalte (3). 

Dacă un om, mergând pe drum, a găsit o bucată de cio- 
lan de rdt&, care a fost prăpădit, şi aducgndu-1 acasă îl pune 
tn apropierea cuiburilor de ploşniţe, atunci ploşniţele se duc 
de la acea casă (4). 

Se iea o trestie^ cu care se măsură gr6pa pentru un mort, 
şi când se duce mortul la gr6pă, se bate cu trestia aceea în 
grinda casei şi se 4^ce: 

Cum se duce mortul, 
Aşă şi voi să vă duceţi ; 
Şi când va învia mortul, 
Atunci şi voî să înviaţi ! (5). 

Sau: se pun vre-o câte-vâ ploşniţe într'o trestie şi se 
aruncă trestia într'o apă curgStdre, (Jî^^^^d din gură: 

— Cum fuge apa departe, ast-fel să fugă şi ele ! (6). 

Se ieaâ nou6 ploşniţe şi se aruncă într'o strachină cu apă, 
iar apa acâsta se varsă apoi în urma unul mort, care trece 
pe lângă casă, rostinduse cuvintele : 



(1) Dat. Rom. din Ilişesc!, comunicată de F. Doboş. 

(2) Dat Rom. din Volovăţ, corn. de Ilîe Buliga. 

(8) Dat Rom. din Crasna, comunicată de I. Iliuţ;— din Bilca, comuni- 
cată de G. Tofan;— din Stroesci, comunicată de G. Bârtoiu. 

(4) Dat Rom. din Cireş-Opaiţ, comunicată de C. Dugan. 

(5) Dat Rom. din Pătrăuţ, comunicată de Ioana Grămadă. 

(6) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12 ; — Idem, Istoria naturală 
medicală, p. 103. 



444 

— Cum se duce mortul la gr6pă, aşă să se ducăşipkţ- 
niţele de la casa mea! (1). 

Se pun mai multe ploşniţe In sălaşul unul moi% fără ca 
să scie cine-vă despre acâsta, şi duc3ndu-se Ia ţintirimM 
îngrdpă dimpreună cu mortul, în al cărui sălaş s*au pu8(2^ 

Se pun mai multe ploşniţe într'o ţ6vâ astupată laamâi- 
dou6 capetele cu mămăligă şi când se îngr6pă cine-Tăsa 
aruncă şî ţâva aceea dimpreună cu mortul în gr6pă (3). 

Dacă femeia, după ce a făcut pane saii mălaiu, iea ooTau 
în care a plămădit pânea, lopata cu care a băgat-o în cuptor 
şi cociorva cu care s'aii scos tăciunii şi cărbuni! din captor, 
şi scoţendu-le pe t6te acestea în drum, strigă : 

Pui, pui, puî ! 

Iar după ce a ajuns în drum, începe a curaţi covată de 
aluat şi a o spală cu apă, atât pe ac6sta, cât şi pe cele-lalte 
dou3 obiecte aduse cu sine, strigând : 

Puî, puî, puî ! 
Şi unul din casă întrSbă: 

Da ce strigî acolo? 

Iar ea respunde : 

Nu strig Din casă, 

Găinile, Să vie 

Ci strig Tot una 



Ploşniţele, 
Să esă 



Câte una, 
Păn'n'a râmâne nici uiia!(4>. 

Dacă cel ce are ploşniţe în casă prinde vre-o câte-vi ţi 
punondu-le într'o ţ6vă le aruncă în drum după un om, care 
merge în ^\\\di de Pasci la învierii (5), apoi ducândn-se şi 
el singur la biserică, şi după ce se înt6rce de Ia înviere tjîce: 

Christos a'nviat ! 



(1) Dat. Rom. din Udescî, dict. de Zamfira Niculi. 

(2) Dat. Rom. din Stroesci, com. de G. Bârtoiti. 

(3) Dat Rom. din Mihovenî, comunicată de Vas. Strachină şi Ve^ 
Corvin. 

(4) Dat. Rom. din Ilişescî, comunicată de George Berinţan, stnd. gima* 

(5) Dat. Rom. din Soloneţ, comunicată de loan Tipa, stud. gimn. 



446 

lai* unul dintre casaşi, fie bărbat sau femee, băiat sad co- 
pilă, rdspunde: 

Adevărat c'a înviat ! 

Cel ce a venit : 

^ Ce-om mancă noî nstă<^î? 

■ - Oelă-lalt: 

Pane şi cu sare! 

— Dar ploşniţele ce-or mânca? 
Ele s'or mânca 

Una câte una, 
Pân'n'or rgmânâ nici una ! (1). 

Dacă din casa în care se află ploşniţe se duc dou6 per- 
sane în trei Dumineci după olaltă la biserică, iar când se 
întorc de la biserică, una intră în casă, iar cea-laltă rămâne 

- afară şi punendu-se lângă o fer6stră 4ice către cea din casă : 

Ce faci astăc^î de mâncare? 

— Pane şi sare ! 

Da ploşniţele ce-or mânca ? 

— Ploşniţele s'or mancă 
Una pe alta, 

Pân' ce-or rămână 
Numai cojile 
Dintr'însele ! (2). 

Dacă omul, în casa căruia se află ploşniţe, iea o ţăvă de 
1 soc şi apoi prin4^nd câte o ploşniţă cu mâna şi băgend-o 

- în ţ6vă 4îce: 

ti — Acâsta-I mire, acăsta-I mirăsă, acăsta-I druşcă, ac6sta-I 
^ nevastă tînSră, şi tot aşâ mal departe. 
.^. Iar după ce a făcut-o acăsta, iea ţăva cu ploşniţele şi se 
> duce cu ea, adecă cu acăstă grămăgi6ră de ploşniţe, numită 
/. nuntăj în târg şi îngropând-o pe la încheierea târgului în 

pămînt 4îce: 

— Cum se împrăştie 6menil din tîrg, aşâ să se împrăştie 

şi ploşniţele din casa mea! 



(1) Dat. Rom. din Pâtrăuţul de pe Şiret, comunicată de George Pîţul, 
tttud. gimn;~-şi din Reusenl, comunicată de Vas. Pop. 

(2) Dat. Rom. din Securicenî, dict de Gafiţa Galan. 



446 



P'ăcend-o acesta, se crede câ după vre-o câte-vâ (Jilenu» 
maî v6d ploşniţe prin casă (1). 

Dacă un băi6t se desbracă până la piele, iea într'o mâni 
pane şi sare, iar în cea-laltă o trişcă^ în care a băgat tth 
câte-vâ ploşniţe, şi apoi mergend cu acostă grămâgi6ră de 
ploşniţe, numită asemenea nuntă, peste hotarul llve<Jii|i 
cântând din trişcă, 4îce: 

Eu ve dau de mâncare 
Pane şi sare, 
Ba şi din trişcă vă cânt, 
Numaî să vă măritaţî, 
Casa să mî-o părăsit! 
Şi'napoî să nu maî veniţi ! 

Făcend-o ac6sta, se 4îce că ploşniţele dispar din casă, a 
şi când nici n'ar maî fi fost (2). 

Neajutând mijl6cele, câte s'au înşirat până aici, atundse 
scot t6te straiele, precum şi alte lucruri din casă afară, sţi 
ca să nu rSmâe nimica alta, fără numai păreţii goî. DupI 
ac6sta se iea balegă de porc uscată (3), sau ferică de pâ^ 
dure şi semînţă de cânepă (4), ori numai plSvă de seminfi 
de câyiepă şi cu pusderie (5), şi punendu-se într'o 61ă cu 
jar în mijlocul casei li se dă foc să ardă. Cum s'a aprins 
balega, respective cele-lalte obiecte, şi a început a eşî fua 
dintr'însele şi a străbate prin t6te unghiurile, borţile şi crf- 
pâturile, îndată prind a eşi şi ploşniţele de prin ascun4işuii 
afară şi, fiind-că nu pot nici de cum suferi fumul acesta, sa 
ameţesc, se înăduşesc, pică jos şi per (6). 

Sau : se astupă fereştile şi cahla, aşă ca să nu p6tă stri- 
bate aerul. După acăsta se face în mijlocul casei foc şi jw 
foc se pune un hârb, în care se află cam la Vi de litră de 
oloiii de rapiţă. începend oloiul a clocoti şi pe urmă a ania 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de Andreiu DasoaL 

(2) Dat. Rom. din Volcineţ, com. de Al. Jijie. 

(3) Dat. Rom. din Bosancî, comunicată de Trofin Crupă. 

(4) Dat. Rom. din Capul-Câmpuluî, dict. de P. Tătărăâ. 

(5) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, com. de C Dugan, şi a celor din Igesri, 
com. de I. Zilinschî. 

(6) Cred. tuturor Rom. de maî sus. 



447 

ae face dintr'însul un fum fdrte mare şi nesuferit. De fumul 
acesta apoi es tdte ploşniţele de prin borţi şi per (1). 

Sau: se pune în casa, în care se află ploşniţe, un ciubăraş 
3U var nestins. Lângă ciubăraşul cu var se pune o strachină 
•^aâ un hârb cu cărbuni aprinşî. După aceea se t6rnă apă 
pe var ca să se stingă, iar pe cărbuni se pune una sau şi 
tnal multe chipăruşe fripte sau uscate. Aburii, carî es din 
var, se împreună cu fumul de chipăruşcă şi de amestecă- 
tura acâsta apoî per t6te ploşniţele (2). 

Sau : se afumă în Vineria Pascilor cu colivă furată de la 
un om mort (3). 

Sau: se ieau frun4e de £rba lui Tatin şi se pun sera acolo 
pe unde umblă maî tare ploşniţele. Ploşniţele, cari vin în 
atingere cu frunzele acestea, îndată se prind de ele şi mal 
mult nu se pot urni din loc. A doua 4^ de diminâţă se 
ieau apoi frunzele cu ploşniţele prinse de ele şi se aruncă 
pe foC; sau se duc unde-vă departe de casă şi acolo se 
aruncă (4). 

Sau : se fierb castraveţi bătrâni cu balegă de porc şi cu 
samă se spală mobilele, şi apoi nu mal fac stelniţe. 

Sau: să închi4I uşile şi ferestrele şi să pul în mijlocul 
oasel un vas cu foc, iar pe foc să pul posconiţă, adecă res- 
turi de frunze şi sâmînţă de cânepă, şi fumul ce va eşi 
dintr'ac^sta va omorî tdte Stelniţele (5). 

Cel mal uşor şi mal sigur mijloc însă, prin care se p6te 
cmrâţl casa de ploşniţe este, dacă se aduc mai multe ploş- 
niţe de câmp în casă, căci acestea îndată omdră şi mănâncă 
o parte din cele de casă, iară cea-laltă parte ce mal r3- 
inftue, simţind că se află în casă ploşniţe de câmp^ după 
kmirosul cel urît al acestora, îndată părăsesc casa şi fug în 
cotro apucă (6). 



(1) Dat. Rom. din Frâtâuţul-vechiu, dict. de Andr. Dascăl. 

(2) Dat. Rom. din Tereblecea, com. de Ana Nimegean. 

(3) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12, — Istoria naturală medi- 

*€ilă, p. 103. 

(4) Dat. Rom. din Cireş-Opaiţ, comunicată de C. Dugan. 

(6) Dat. Rom. din Ţera-Românescâ, com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 
(6) Dat. Rom. din Igescî, comunicată de I. Zilinschi;— din Frâtăuţul- 
'^chîii, dict. de Andr. Dascăl şi Axenia Sofroni: «Se aduce o ploşniţă 



448 



Românii din Transilvania cred şî spun : 

Cine are Stelniţe în casă, să le afume cu tămâe sfinţii 
în 9 ani, şî atunci nu va mal av6 nicî una (1). 

Părăscuţe în 4îua de Rusalii de veî prinde, afumă le ai 
fum de tămâe, că t6te ţî-or fugi de la casă (2). 

Fărăscufă în pane de veî află, dă-o la câni, că nicî hm 
nu veî maî av6 pe lângă casă (3). 

Când ve4I Stelniţe, scuipă după ele, că t6te vor peri (4). 

Când aî Stelniţe în casă, dă-le Merul lupului, că t6te tv 
muri (5). 

Când nu poţi dormi de Stelniţe, scuipă peste pat, canid 
una nu te va maî muşcă (6). 

Şi în fine: 

Cine vrea să nu aibă Stelniţe^ acela să le cheme la bise- 
rică, când merge el, că atunci t6te vor fugi (7). 

Românii din Macedonia spun că e bine să se introdnd 
maî multe nopţi de-a rândul în casa cu Tartabifi, Rded a 
Păduchi de lemn^ vite (ol saii Qapre), cari să d6rmă acdo, 
şi mirosul cel urît al bălegarului lor va stftrpi top Pii»' 
chil de lemn. 

Sau: să se strop6scă găurile pe unde sunt Păduchii it 
lemn cu fiere (hiare) de 6ie şi Păduchii de lemn se Tor 
stârpi toţi. 

Sau: să se stingă var în camera unde sunt Păduchi A 
lenm şi închise fiind t6te ferestrele şî uşa, aburul ceseei> 
poreză eontribue la stârpirea lor. 

Sau: să ieî c6ră (luminare), care se aprinde în Grailu mm 



de câmp în casă şi fiind-că acăsta pute forte urît, cele de casă fog ie 
dînsa» ; — din Pătrăuţul de lângă Sucăva, dict. de M. Croitor, şi e» 
de Sim. Holca; — din Todirescî, com. de Nic. Rădăşan: «Când se adace 
o ploşniţă de câmp în casă, atunci cea de câmp mănâncă pe cele dectsi 
şi le fugăresce.» 



(1) Cred. ş 

(2) Cred. ş 

(3) Cred. ş 

(4) Cred. ş 
(6) Cred. ş 

(6) Cred. ş 

(7) Cred. ş 



dat. Rom. din Năsăud. 

dat. Rom. din Herina. 

dat. Rom. din Bistriţa. 

dat. Rom. din Sâncel. 

dat. Rom. din Fărăgătî. 

dat. Rom. din Spinî. 

dat. Rom. din Rebrişora. — T6te datinele şî credinj* 



acestea mi Ie-a comunicat d-l Th. A. Bogdan. 



449 

[la a doua înviere), şi după ce o aprin4î, să alergi cu ea 
prin t6te colţurile casei şi să 4icl: 



Adecă: 



— Ţe va mâcâ Tartabitlîi ? 

— Capitili a lor! 



— Ce-o să mănânce Păduchii de lemn? 

— Capetele lor ! 



Şi să fii sigur, că toţi Păduchii de lemn vor peri cu de- 
săvârşire. 

Sau : să aduci furnici de cele mari (furi), de prin pădure 
şi să le dai drumul prin găurile Păduchilor de lemn, unde 
ÎI prind şi le tae capetele. 

Sau, în fine, să închi4I bine tdte ferestrele, să pul un man 
gal cu cărbuni neaprinşi bine, şi aruncând vre-o sută dra- 
muri de piper roşu^ închide uşa, şi toţi Păduchii de lemn 
se vor stârpi (1). 

Afară de cele înşirate până aicia, mal există la Români, 
şi cu deosebire la cel din Transilvania, încă şi următ6rele 
credinţe despre Ploşniţe: 

Părăscuţă sau Stelniţă în biserică de vel ved6, nu te vor 
mancă Părăscufele nici odată (2). 

Părăscuţă în biserică între cărţi de vel află, om6r'o şi o 
pune bine că e bună de 16c (3). 

Părăscuţe la biserică de vel duce, ţi se va umpl6 casa 
stup de ele (4). 

Părăscuţe în 4iiia d© Anul noii de vel află, vel av6 peste 
tot anul la casă (5). 

Părăscuţele în Joia-mare de te vor mancă, are să te 
ajungă o supSrare mare (6). 

Părăscuţe în z6mă de vel află, e semn răii (7). 



(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 331—332. 

(2) Cred. Rom. din Şomfalău. 
<8) Cred. Rom. din Bistriţa. 
<4) Cred. Rom. din Neţ. 

<5) Cred. Rom. din Neţ. 
(6) Cred. Rom. din Năsăud. 
<7) Cred. Rom. din Neţ. 

MarUn» Insectele. ^^ 



450 



Celuia ce om6râ o sută de Stelniţe Dumnezeu îî ^rtă di 
păcat de m6rte (1). 

Cu t6te însă că Ploşniţa de casă e atât de urîci6sâşi(fc 
nesuferită, totuşi nu odată se întrebuinţ6ză ea de către o 
seraă de Românce ca lâc, şi anume: contra ulciorelor^ a ot 
heţei, a baterii de inimă^ precum şi pentru îmbelărî de caţ. 

Aşâ îndată cum simţesce că i se face cul-vâ vre-un ut 
cior, se prinde o ploşniţă, se fr6că cu degetele şi apoî, ud- 
gendu-se cu dînsa ulciorul, acesta îndată se vindecă, adeci 
se prăpădesce, ca şi când nici n'ar mal fi fost (2). 

Ploşniţa, după cum e fie-căruî cunoscut, trâesce mai moit 
din sânge de om. Deci dacă are cine-vâ albaţă şi i se ating* 
cu sânge de Ploşniţă de casă a/6a/a, indată î se trece, ca 
şi când î-aî luâ-o cu mâna (3). 

Dacă are cine-vâ batere sau, maî bine 4îs, bătae de iniini 
şi şl va pune nouă Părăscuţe pe inimă, bălaia îndată i 
trece (4). 

Şi în fine: 

Dacă are cine-vâ îmbetări de cap^ şi va luâ 99 de Părăsnlt, 
Ie va pune într'o cârpă nouă şi va rosti următorul descântec: 



Părăscuţă, 

Nuţă 

Nicuţă ! 

De multe orî te-am zărit, 

De multe ori te-am pândit, 

Dar nicî odată nu te-am găsit. 

Acum te-am prins 

Şi te-am închis, 

Şi te-am încins 

Cu 99 de aţe, 



Că sunteţi 99. 

Deci luaţî. 

Alergaţi, 

Nouă bole, 

Nouă-(Jecî şi nouă de Mie, 

Din cap, 

De după cap, 

Ca N. N. să scape 

Sănătos 

Şi voios! 



Atunci imbelările de cap îî încetâză (5). 



(1) Cred. Rom. din Mocod. — Tote credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Măriora Dutcă. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Braşca, dict. de Ger. Roşea. 

(4) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Prislop, com de d-lTl- 
A. Bogdan. 

(5) Dat. şi cred. Rom. din Bistriţa, com. de d-1 Th. A, Bogdan. 



F U G Ă U L. 

(Hydrometra paludnm Fabr.) 



Atât pe apele lin curg6t6re cât şi pe topliţe, adecă pe 
apele cele calde cari nu îngh6ţă 6rna, se p6te f6rte adese-orî 
; ved6 în decursul erniî, când timpul e senin şi călduros, un 
■ fel de insect subţirel în trup şi lung în pici6re, alergând în 
colo şi încdce cu o repe4iciune aşâ de mare că nici cu bi- 
ciuşca nu-1 poţi ajunge şi ucide. 

Acest fel de insect, care nu trăesce în apă nicî nu înn6iă 
pe ea, ci numai petrece şi al6rgă pe faţa eî, ca şi când 
s'ar da cine-vâ pe ghiăţă, se numesce în Bucovina: (?o- 
naciii (1) ; în Transilvania : Fugău (2) ; iar în unele p^rţî 
din Ţ6ra-Român6scă : Gângăy pi. gange (3). 

O altă specie de insect, care se ţine tot de familia Fugău- 

:: luî sau a Gonaciuluî şi al căruî cap e îngust şi lungăreţ, 

aripile înguste şi negre, pici6rele dinainte scurte, iară cele 

dinapoi lungi şi crăcănate ca la un paiagăn, şi care alergă 



(1) Dat Rom. din Vinovul-de-jos, dict. de Roman Şorodoc, agricultor; 
— a celor din Ştiulbican!, dict. de George Flocea, primar. 

(2) Com. de d-1 Th. A. Bogdan: *Fugăul e un fel de insect. care um- 
blă pe de-asupra ape!.» 

(8) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12 ; — S. Sa păr. T. Bâlăşel 

1 Insă îmî scrie: «Sub numele de Gangă se înţeleg tot felul de insecte. > 

— Românii din Banat, după cum mi-a spus d-1 Vasile Loichiţă, stud. la 

Facultatea teologică din Cernăuţi, înţeleg sub cuv. Gongă, dini. Gon- 

- gută, ori şi ce insect umblător; iar Românii din Biharia înţeleg sub 

•: acelaşi cuv. o insectă mică, o gâză. Ve<Jî despre acesta M. Pompiliu, 

Graiul Românilor din Biharia» publ. în Convorbiri literare, an. XX, 

^s BucurescI 1887, p. 1.011. 



452 



cu aceeaşi iuţSlă ca şi Fugăul sau Oonaciul, pe faţa liniţ* 
tită a apelor, şi cu deosebire a mlaştinelor, se numesceh 
Bucovina: Goniţariu (1) şi Gonitoriu (2), iar în Ţ^ra-Ro- 
mân6scă tot Gangă (3), lat. Hydrometra palustris L 

Avend aceste douS specii de insecte datina de a alergi pe 
faţa apelor, ca şi când s'ar alungă sati s'ar goni una pi 
alta, de aceea Românii şi cu deosebire Româncele din cdi 
mal multe părţi ale Bucovinei le întrebiiinţâză ca un mijloe 
spre alungarea sau, după cum spun unif, spre ganirea n- 
cilor şi cu deosebire a celor ştire. 

Aşă Româncele din comunele GalanescI şi Vicovul-de-joi, 
distr. Rădăuţului, voind ca vacile lor să nu rSmâe ţHrt, d 
să umble după taur şi să se gondscă cât se pate mai it 
grabă, prind mal mulţi Gonaci saCî Goniţarî de aceştia, 3 
dumică mârunţel şi apoi, puindu-I în tărâţe saâ în «W» 
turî (4), ÎI daă vacilor gonitâre de mâncare (6), 

Făcendu-se ac6sta, cred că vacile în scurt timp se alungi 
se gonesc. 

Tot spre acest scop se intrebuinţ^ză acest soia de inaeek 
şi do către Românii din unele părţi ale României. latici 
ne spune in privinţa ac6sta, d-1 Dr. N. Leon : 



(1) Dat. Rom. din Galanesci, distr. Râdăuţulul, dict. de George Gala 
agricultor : « Goniţariul are nisce picîore lungi şi crăcănate ca ale uni 
paingăn de cei mari. El fuge aşă de repede pe apă că nici cu bidnşa 
nu-1 poţi ucide.> 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, dict. de Sidor Calancea. 

(3) Dr. N. Leon, op. cit, p. 12. 

(4) Sub CUV. urlîielă sau urluitură înţeleg Românii din Bucoviniu 
fel de făină ca crupele, făcută din grăunţe de orz şl de ov&s, care se ti 
de regulă vitelor de mâncare. Producerea urluituriî se exprimi pn 
vrb. a urlui. 

(5) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de Precup Galan : cFemeile priii 
mal mulţi Goniţarî şi-i dau în tărâţe vacilor ca să se gonescă mii ^ 
grabă» ; — tot de acolo, dict. de Ilăna Cuciurean: ^Goniţariul se dăh 
tărâţe sau în urluiturî Ia vaci ca să se gonescă > ; — a celor din Vicoiil- 
de-jo8, dict. de Roman Şorodoc: <Se prind mai multi Gonaci sep» 
în tărâţe şi se dau vacilor ca să umble după buliaiu» ; — tot de icokx 
dict. de Sid. Calancea: ^Oonitoriî se prind şi se dau în tărâţe Ja t*^ 
ca să se gonescă» ; — a celor din Ştiulbicani. dict de George Ftocfl- 

« Gonacii sunt buni de dat în tărâţe la vaci, pentru că se alungi.* 



453 



Sângele, car! se gonesc pe apă (Hydrometra), se prind cu sita, 
ierb şi se daâ la vite să beă, spuind din gură : 
«Cum se gonesc Gangele pe apă, aşă să se gonâscă vita!» (1) 

omânil din unele părţî ale Transilvaniei însă cred şi 
n că dacă cine-vâ, având săgeta turl prin picidre, va luâ 
urî de Fugău ţinute batăr trei ani sub streşina casei şi, 
ămându-le bucăţele, le va mestecă cu spirt de vinars şi 
1 se va frecă cu ele, îl va trece (2). 
'al departe, tot la Românii din Transilvania, e datină 
îel ce au matrice (r6c61ă) la pici6re, să strîngă pici6re 
Fugău şi, mestecându-le cu usce, să se frece cu ele (3) 
ă se rostâscă următorul descântec : 



it-o vîntu 
turnând pămîntu, 

adus vâltorile, 
jile, 

cheturile, 
Btăturile, 
azurile, 
irurile, 
istarea, 
erarea, 

dat, 

aflat 
[cutare) 
Itos 
oios. 

um 1-0 aflat, 
i de el o dat, 
dl s'o legat 
•o vrăjit 
•o deochi at 
•o săgetat 
•o necăjit 
•o amărît 
o întristat 



Şi 1-0 supărat. 

Aui^ind de asta, 

Drum lung am călcat, 

Până l-am aflat 

Pe (cutare) 

Bet^g, 

întristat 

Şi supgrat. 

Cum am venit, 

C'un Fugău m'am întâlnit, 

C'un Fugău am vorbit. 

Cu el m'am împrietenit, 

Cu el am venit, 

Că dacă (cutare) 

E bet^g 

Şi-î slab, 

Am venit să-1 scap. 

Fugău vrăjit ! 
De-î (cutare) beteg 
De vrăjitură. 
De deochetură. 
De săgetătură, 
De necaz. 
De amar, 



Op. cit, p. 12. 

Dat. Rom. din Genaş. 

Dat. Rom. din Lechinciora. 



454 



De întristare, 

De supărare, 

Sc6te-1, 

Scapă-1, 

De-î de alţii vrăjit, 

Necăjit, 

Amărît, 

Deoehiat, 

Săgetat, 

Întristat, 



Supgrat, 

Ca să nu mai fie 

Numa tot voios 

Şi frumos 

Şi fără de bolă în os. 

Să fie cum o fost : 

Sănătos 

Şi voios. 

De la mine descântecu 

De la îngeri 16cu! 



Rostind acest descântec c&te de trei ori în nou6 ^ile^ când 
se fr6că cel morbos pe pici6re, apoi câte de două ori in 
alte nou6 4^le, şi în urmă câte odată în alte nou6 <}ile. se 
4ice căi trece, numai dacă se frâcă eu usce acre şi cu apd 
sărată (slatină), până atuncia până ce niunal pdte rabdă da 
durere (1). 

în fine Fuyăi mulţi de vel ved6, e bine sâ-ţî acoperi sto- 
gul, că are să plou6 (2). 



(1) Dat. Rom. din Bozed şi Sabed, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Cred. Rom. din Bând, com. de d-1 Th. A. Bog^dan. 



CORNÂŢARIUL 

(Naacorls cimicoides L.) 



Atât pe fundul apelor stătăt6re, cât şi pe al celor lin cur- 
. găt6re, so află un insect mic, scurtuţ şi lătăreţ, ale cărui pi- 
cî6re do dinainte s6m6nă cu nisce corniţe. 

Acest insect mic, care înn6tă cu o deosebită repejune în 
dr6pta şi în stânga printre plantele de apă şi care nu odată 
înghimpă f6rte tare pre ceî ce se scaldă în apa, unde se 
află el, se numesce în Bucovina: Cornăţariu (1). 

Un alt insect, care se ţine tot de familia Cornăţariului^ însă 

: care e ce-vâ mai mărişor decât acesta şi aduce întru cât-vâ 

la făptura corpului şi mal ales a pici6relor celor de dinainte 

cu cleştele unul rac, se numesce Răcuşor (2), lat. Nepa 

cinerea L. 

Răcuşorul^ al cărui pântece e roşu ca racul, petrece ase- 
menea pe fundul şi printre pietrele apelor celor stătăt6re 
şi a celor lin curg6t6re, precum şi pe la isv6rele cele reci şi 
86 nutresce cu viermişori (3). 

De 6re ce însă şi acesta înghimpă f6rte simţitor, de aceea 
ceî maî mulţi Români şi cu deosebire femeile se cam feresc 
de a se scaldă, unde sciu că se află prea mulţi Răcuşori şi 
Cornăfari. 



(1) Dat. Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucaciîi. 

(2) Dat. Rom. din Fră lăutul- vechili, dict. de Micii. St. Coniac, şi a celor 
din Budeniţ, dict de Mar. Dutcă. 

(.3) După spusa lui Mich. St Coniac. 



CICORA. 

(CIcada ornl L.). 



Unul dintre insectele cântăt6re, al cărui cântec adaee 
întru cât-vâ cu târâitul Grierului^ atflta numai că e ce-rt 
maî sgomotos şi mal prelungit decât al acestuia, şi care 
cântă mal cu samă pe la ainia4î» când lucesce s6rele mai tare 
şi căldura e mai mare, e Cicâra sau Cicârea (1) sau Grit- 
rele de tâmnă {2), numit ast-fel în Ţ6raRomân6scă ; la Ro 
mânii din Meglenia însă Ţicâri (3) şi Ţărţarcă; la cei din 
Macedonia : pin^ir sau Dzindzir (4), pin^inar (5) şi Chin- 
cală (6), iar la cel din Epir: Chirchir (7), 

Cicâra sau Cicârea e do col6re galbenă castanie şi pe 
spinare n^gră. Corpul sSu, în lungime de 28 mm. e grosoţ 



(1) Ananescu, op. cit, p. 263;— Revista română poliUcă'literardfyo^l 
Bucuresci 1902, p. 273«: * Cicârea e o insectă, care scote un sunet aseoM- 
nea Greeruluiy dar maî în surdină şi maî prelung. > 

(2) Nanian, op. cit., p. 139. 

(3) Per. Papahagi, Românii din MegleniOy publ. în revista Tineri- 
mea română. Noua serie, voi. V, p. 292. 

(4) Com. de d-1 Per. Papahagi, şi de d-1 Chr. Geagea. 

(5) Per. Papahagi, Românii din Meglenia, loc. cit 

(6) L. Şăincanu, încercare asupra Semasiologiet limbii române, p 91- 
Nota 1: «Numele latin al greerului Cicada a păstrat românesce, sob 
forma Cicala, numai semnifica ţiunea figurată de * flecar, tărâe-hrâu*. 
Faptul că Macedo-Homâniî au Chincala, cu înţelesul de greere^ dove 
desce că în dialectul daco-român vorba va fi avut la început acest sens 
propriu, şi maî târ<}iu numai trecu la cel figurat, tocmai ca în lim^ 
italiană şi spaniolă (Comp. şi franţusesce «babillard en cigale», Littrel* 

(7) Com de d-1 Chr. Geagea. 



457 

şi Îndesat ; aripile pielci6se, străve4il şi ce-vă mal lungi 
decât corpul; capul lat şi ochii mari, iar botul lung. 

Bărbătuşul are pe partea de desubt a pântecelul un organ 
deosebit pentru cântat» iar femeiuşcă un ac pentru ouat. 

Cicârea trăesce în ţările cele mal căldur6se din Europa, 
şi anume pe Urm sau Mojdrean^ lat. Fraxinus ornus L. sau 
Ornus europaea Pers., a cărui sc6rţă o străpunge cu botul 
ca să-t sugă sucul. 

Românii din Meglenia însă 41c că Cicârea trăesce nu nu- 
mai pe urmi, ci şi pe alţi arbori, pe cari se sue în de- 
cursul verii, când îs căldurile cele mai mari, şi al căror 
suc îl suge apoi până ce plesnesc (1). 

Băeţii din unele părţi ale Macedoniei^ când prind o Ci- 
Eî eâre, numită de dînşii ţ)in4ir, o îmmormîntăză în live4I, 
^ cre43nd că a doua 4ii desgropând-o, vor găsi în locul el 
j^ o pară (2). 

Tot Românii din Macedonia mai cred încă că pin^irlu 
e aducător de noroc (3) 

Un alt insect, care se ţine de familia Cicâreiy e Greuruşul 
-r' viilor, lat. Cicada montana. 

- Despre acăstă specie de cic6re d-1 T. Frâncu ml a împărtă- 
şit următ6rele: 
-5 ^Greuruşul viilor e de col6re grie sau cenuşie şi cu mult 
$ mal mic decât Greuruşul câmpului. El ese de regulă pe 
la Schimbarea la faţă^ 6 August, când se lumin6ză^ adecă 
cftnd încep a se c6ce strugurii de vie, suind u-se pe frunza 
7* viilor, cântă până o săptămână înainte de culesul viilor, adecă 
până la Vineria mare, 14 Octomvrie. Atunci încetăză de cântat. 
«Cântecul său are sunete cu mult mai dulci şi mal me- 
]odi6se decât ale Greuruşuluî de câmp şi ale celui de casă. 
E un adevărat cântăreţ. 

«Se 4îce însă că el cântă mal cu samă când se pune 
amurgul, adecă când începe a se îngână 4iua cu n6ptea şi 
până către mie4ul nopţii. De la mie4ul nopţii începend înainte 



» ;;* 



-IV 



(1) Corn. de d-1 Per. Papahagi. 

(2) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 182. 

(3) Corn de d-1 Chr. Geagea. 



458 

însă nu cântă maî mult până a doua cjî, asemenea când 
amurgesce. 

«Patria sa e numai via. 

«în Transilvania provine maî cu 86mă la p61ele Munţi- 
lor apuseni. 

«Când începe el prima 6ră a cântă, e semn că se lumi- 
nSză strugurii. De aceea 6menil nu-î fac nîcî odată nimica, 
ci-i dau pace să stea şi să cânte pe frunzele din cercurile 
vitei de vie, unde-şl are şi cuibul.» 



MĂRGICĂ CUCULUI. 

(Aplirophora spumarla L.) 



Cel ce a trecut maî adese-orî în decursul verîî prin atare 
ţarină sau printr'un fânaţ 6reşî-care, şi se va fi uitat cu 
luare de samă în t6te părţile, acela trebue numai decât să 
fi observat pe unele paie sau fire de 6rbă, însă mal cu s6mă 
pe Somnărdsă^ lat. Lychnis flos cuculi L., şi pe Barba ca- 
prei sau Ţâţa caprei, lat Tragopogon majus Jacq., un fel de 
spumă sau stupit 

Românit din unele părţî ale Bucovinei cred şi susţin că 
spuma ac6sta s'ar face din stupitul ce l-ar stupi eticul^ de 
cum sosesce la noî din ţ6rile cele calde şi prinde a cânta şi 
până ce încetăză de cântat De aceea o şi numesc el Stupi- 
tul cucului şi ^\c că ea se află pe plantele sus numite nu- 
mai până la Sâm-Petru, când încetâză cucul de cântat, iar 
din 4iuA acesta începend înainte rar unde se mal p6te 
vede şi afla. 

Mal departe tot Românii din Bucovifia 4^c că la mijlocul 
stupitulul acestuia s'ar află un fel de mărgică de col6re n6- 
gră, care e formată dintr'însul şi pre care, din causa acesta, 
o şi numesc eî Mărgică sau Mărgicufa cucului. 

Copilele şi mal ales fetele, cum daii de acâstă mărgică, 
care e ce-vâ mal mică decât un fir de maz6re, şi pe dou6 
laturi opuse puţin cam apăsată, iar la mijloc cu o borticică, 
ca şi ori-care mărgică adevărată, îndată o ieaii şi, înşirând-o 
dimpreună cu cele-lalte mărgele, o p6rtă la grumaz, anume 
ca să fie iubite şi îndrăgite de 6menl şi în deosebi de feciori. 
Fiind Mărgică cucului bună de dragoste^ dar neaflându- 



460 

se în fie- care Stupitul cucului^ de aceea este ea f6rte cău- 
tată nu numai de copile şi fete, ci chiar şî de către alţi inşi şi 
mal cu s6mă de cosaşî, cari aflând-o o dau apoi celor ce 
doresc numaî decât s'o aibă (1). 

Ac6sta e credinţa şi datina Românilor din Bucovina de- 
spre Stupitul cucului şi Mărgică cuctiluî ! 

însă spuma, despre care ne-a fost în şirele de mai sus 
vorba, nu e nici spumă adevârată nici Stupitul cucului, d 
ea este spuma ce-o produce larva unei miel cicade, numiţi 
lat. Aphrophora spumaria L., iar mărgică, despre care(}ic 
Românii din Bucovina că e Mărgică cucului^ e învelişul 
acestei larve, care, după ce ese larva dintr'însul, se usud 
şi capătă mai pe urmă forma unei mărgele. 



(1) Cred. şi dat. Rom din Bilca, dict. de Chirilâ Horodnic. 



M U Ş I T A. 

(Aphls Rocae L.) 



Atât Românii din Bucovina, cât şi cel din Moldova, au da- 
tină de a numi tdte insectele, cari se ţin de familia Aphi- 
delor^ cu un nume colectiv Muşiţă saii Păduche de pom şi 
Păduche de frunză (1). 

Numirea din urmă însă, adecă Păduche de frunză, e usi- 
tată nu numai la Românii din ţârile sus amintite, ci şi la 
ceî din Transilvania (2), Ungaria (3) şi Ţera-Romănăscă (4). 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi : < Păduche de pom, 
Păduche de frunză şi Muşiţă e tot una» ; — a celor din Frătăuţul-vechiu, 
dict. de G. Onciul : * Păduche de pom or! Muşiţă e tot una» ; — a celor 
din Paşcani, dict. de lord. Bran : ^Muşiţă, aşa se numesce în Moldova 
Păduchele de frumâ, care trăesce pe frunza de perj şi de curechiu şi 
o mănâncă t6tâ.« 

(2) Gazeta Transilvaniei, an. LVI, Braşov 1893, No. 117, p. 6: a Pădu- 
chii de frunză. Aceştia sunt adevărate plăgi pe pomii, unde se încuiba, 
căci se îmmulţesc de tot tare şi daii năvală asupra frunzelor, cu deose- 
bire la pomii tineri.» 

(3) Teod. Rotarlu, Inimicii pomilor şi mijloce în contra acelora, publ. 
în Amicul poporului, an. I, p. 104: ^Păduchii de frunză răpesc nutri- 
mentul mlădiţelor celor tinere şi prin aceea causeză pomului o daună 
forte însemnată. Pentru aceea trebue, când se ivesc, culese frunzele pe 
cari se află şi călcate cu piciorul.» 

<4) Revista viticolă şi horticolă, an. III, Bucuresci 1897, p. 292: < Pă- 
duchii de frunze sunt prea de ajuns cunoscuţi prin stricăciunile pe cari 
dfnşii le pricinuesc tuturor soiurilor de plante. Unii dintre dînşii atacă 
numai rădăcinile, alţii numai frunzele. Cei mai stricăcioşi sunt acei cari 
trăesc în aocot^la plantelor cultivate, cum sunt: păduchele merulux,pe- 
rululy tutunului^ porumbului. Şi pe viţă se găsesce, mai arare-ori însă, 
un păduche de col6re verde-brună.» 



462 

Cu t6te acestea insă mal fiecărei specii din acesta familie 
de insecte i se dă şi câte o numire specială, după planta pe 
care se află, şi anume: 

Păduche de trandafir (l), lat. Aphis rosae L. 

Păduche de pom. Păduche de pruuj Păduche de perj. Mth 
şiţă de pom (2), lat. Aphis pruni Fabr. 

Păduche de cireş, lat. Aphis cerasi Fabr. 

Păduche de mer. Păduchele meruluî(3)^ lat Aphis maS 
Fabr. 

Păduche de piersec. Păduchele pierseculul (4), lat Aplâ 
persicae Fonsc, 

Păduche de soc.^ lat. Aphis sambuci L. 

Păduche de curechiii^ Muşiţă de curechiu (5), lat Aphis 
brassicae L. 

Păduche roşu (6), lat Schizoneura lanigera Hausm. 

Numirea de Muşiţă care, după cum am v6<}ut mal sus, i 
se dă acestui soiu de insecte părăsite şi f6rte stricăciâse po- 
milor, precum şi altor plante, vine de acolo pentru că de 
dintru început sunt fdrte puţine, iar după aceea necontenit 



(1) Numirea de Lindinele trandafirilor, care s'a dat de către wî 
acestui mic insect, nu numai că nu e poporală, ci e tot odată şi necore»- 
pun(^et6re acestui insect părăsit, pentru că poporul sub cav. /Mia 
fem. lindină, înţelege cu totul alt ce-vâ. Ve<JÎ despre acăsta mai d» 
aprope artei, despre Păduchele de cap. 

(2) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul ; — a celor (tii 
Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi ; — şi a celor din Paşcani, dict d? 
lord. Bran. 

(3) Cf. Revista viticolă şi horticolă, an. II, p. 292. 

(4) Cf. Idem, an. I, Bucurescî 1896, p. 302. 

(5) Cf. Crăiniceanu, Nomenclatura, publ. în Convorbiri liL, an. XXIII, 
p. 339. 

(6) Cf. Foia poporului, an. VII, Sibiiu 1899, No. 14, p. 162: *PâduMf 
roşu. Acest păduche atacă numai merii şi mal rar şi perii şi e primeh 
dios, fiind-câ dacă nu se stârpesce la timp. se fmmulţesce în mare oi- 
nit^r până sus pe ramuri. Urmarea e că mărul năpădit de aceşti pidadu 
saîi se usucă în căţî-vă ani, sau apo! nu mai face pome» ; — Idem de 
eadeiii, p. 173; — Numirea de Purice lânos, ce i s'a dat de câtre unii 
acestui insect (ve(^i : Revista viticolă şi horticolă, an. I, p. 302-303»' 
greşită, pentru că tote insectele pe carî poporul le numesce purici suit 
sprintene, pe când insectul acesta e trândav ca şi ori care alt pâdack 
şi numai cu anevoc se mişcă dintr'un loc într'altul. 



463 

se îmmulţesc şi lăţesc (1), apoi şi de aceea că Muşiţa e de 
regulă multă, măruntă şi ş6de potlog pe frunze (2). 

Când 6rna e bine îmbrăcată cu omSt, atunci spun Ro- 
mânii din Bucovina, că primăvara nu se face multă Muşiţa. 
Când însă e puţin om6t, atunci se face multă, şi cu cât e 
mai multă cu atâta e mal stricăci6să (3). 

Şi de 6re-ce Muşiţa ac6sta e f6rte stricăci6să, de aceea 
şî Românii caută t6te chipurile şi mijl6cele cum ar put^-o 
mal de grabă stârpi până ce nu apucă a suge sucul din 
t6te rămurelele şi frunzele pomilor şi ale plantelor pe cari 
s'au încuibat. Aşâ Muşiţa sau Păduchele de curechiu caută 
mal înainte de t6te să-1 stârpSscă prin stropirea cu aghiasmă 
din 4iua de Sf. Trif (4) sau cu mare de curechiu păstrată 
de ărna, in urma căreia se 4ic6 că piere (5). 

Neajutând aceste douS mijl6ce s6m6nă haldanî printre 
curechiul de pe curechişte, şi atunci atât Muşiţa acestuia 
cât şi omizile de Albiliţă, neputend suferi mirosul florii 
haldanilor şi mal ales colbul de pe haldant, ori că per, ori 
că fug (6). 

Păduchii de pom sau de frunză se stârpesc cu cenuşă, 
3are se pres6ră pe frunzele atacate (7). 

Cel mal bun mijloc însă spre stârpirea acestora este, după 
îum spun Românii din Bucovina, dacă se culeg t6te frun- 
sele atacate şi se calcă în picidre sau se pun pe foc să ardă (8). 



(1) Dict. de Toder lonesi. 

(2) Dict. de lordachi Bran. 

(3) Dict. de T lonesi. 

(4) Dict. de lord. Bran. 
(6) Dict. de George Onciul. 

(6) Idem. 

(7) Idem. 

(8) Dict. de T. lonesi. 



FESUŞORUL 

(Forphyrophora polonlea L.) 



De pe la Duminica mare începând înainte şi p&nă cai 
către Sân-Petru, adecă pe timpul prăşituluT, se piSte f6ne 
adesea-orl vede atât pe arături, cât şi pe unit buhacx sai 
târşh şi mal ales prin smeurişurl, un fel de gujulie mică ci 
un fir de pldie de împuşcat vrăbiT, umblftnd încetişor în cdo 
şi în cdce şi căutându-şl nutreţul, care constă diu sucul unor 
plante ca Sincerica, lat. Scleranthus perrenis L., şi Ficiorim 
saii l^rba feciâreî^ lat Herniaria glabra L. 

Ac6stă gujulie mică, care nu p6te sburâ ci numai umbli 
din causă că aripile sale şi mal ales cele din dărăt suct 
f6rte scurte şi care e de coldre limpede roşie, se numesoe 
în Bucovina : Fesuşor şi Fesul popei (1), iar în Moldova: Ff- 
suşor (2), lat. Forphyrophora polonica L. 



(1) Dat. Rom. din Galanesci, dîct, de Ilena CârsteaD; —şi a celor die 
Putna, dict. de Vasîle Văcăreau: ^Fesul popei e la trup rotund ca $i 
Buburuza, e insă cu mult mai mic decât acesta, şi n*are bubunt:< pe 
de-asupra ca Buburuea, ci e prisne roşu şi mdle în trup. El are aripi 
dar nu sboră, ci numai umblă încet. Se află pe buhaet sau târşî. pe 
smeură. în de comun pe copaci, car! au ghimpi. Gând îl prin<}i, slobude 
un fel de suc galben.» 

(2) Dai. Rom. din Paşcani, dict. de^C. S. Bucan: <Fesuşorul eungâo* 
dăcel forte mic şi rotund ca un fir de pldie de împuşcat vrăbii. Tropii 
său e mole şi de colore limpede-roşie ca o mârgeluţă roşie, din eiR 
causă se şi numesce Fesuşor, El se află mai cu samă pe arături şi ^ 
arată pe timpul prăşitului. Piciorele sale vin jur împrejurul trupoloi. 
iar aripile sunt scurtuţe, de aceea nu pote sbură, ci numai umblă i> 
cetişor.' 



466 

Mal de mult, pe când Româncele îşi pregătiau singure 
t6te vesmintele şi-şl colorau lâneţele, aveaii datină de a roşi 
unele lâneţe şi mal ales bumbacul şi cu gujulia acâsta. Ro- 
mâncele adecă, cari se ocupafi cu coloratul, o adunau într'o 
cantitate cât se putea de mare, o uscaţi şi apoi, sfărâmând-o 
mărunţel şi muind-o în apă căldicică, puneaţi într'însa lâ- 
neţul sau sculul galben, căruia voiau să-I deă coldre roşie 
saâ întunecat-roşie. Iară dacă lâneţul sau sculul galben voiaii 
să fie ce-vă mal deschis, atunci mal turnaţi în apa acesta 
încă şi puţin borş sălciu, adecă nu de tot acru. 



Marian y Insectele. ^q 



PĂDUCHELE. 

(Fediculus capitis L.) 



Precum au mal tdte vietăţile părăsiţi! lor, aşă au şi 6oe 
nil. Iar părăsiţii, cari trăesc pe corpul omenesc şi se nuM 
din sângele acestuia, sunt de patru feluri şi anume: 

Păduchele, numit şi Păduchele de cap, dim. PăiHMKd 
Păduchel şi Păduchieş, iar în mod alegoric: Gărgăun; k< 
Românii din Ţ6ra-Român6scă, pe lângă Păduche, mcUţii^l 
goric şi Cărăşel (1), Scodac, pi. Scodafî, Coscodac, pL ft^ 
codaţi şi Mişcoce, pi. Mişcoci (2) ; la cel din Ungaria, pe lângl 
Păduche, şi Pădute (3) ; la cel din Istria : Păduchii, pL ^ 
duchî{i); la cel din Meglenia: Piducliu şi Biducliu(o):^ 
la cel din Macedonia: Biduc (6) sau Piduc (7) şi Piduclii(^ 
lat. Fediculus capitis L. 

Acest fel de Păduche, prea bine cunoscut, e de col6re* 
rie, şi trăesce numai în capul 6menilor, din care causâ* 
numesce el apoi pretutindeni şi Păduche de cap. 

Al doilea fel de Păduche, ce-vâ mal mare decât cel* 
cap, de col6re albă şi cu un punct negru pe spate, care P*" 



(1) I. Aristotel, Istoriore şi anecdote, publ. în Gazeta sătenulA ^"^ 
R.-Sărat 1885-86, p. 125. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Corn. de d-1 El. Pop. 

(4) I. Maiorescu, Itinerar în Istria, ed. II, p. 116. 

(5) Per. N. Papahagi, Megleno- Românit. Partea II, p. 58 şi IW- 

(6) P. Papahagi, Din literatura pop. a Aromânilor, p. 297. 

(7) Gust. Weigand, Die Aromunen, II. Bd., p. 52 şi 324. 

(8) Com. de d-1 Per. Papahagi. 



467 



de regulă în straiele ce le p6rtă dmenil, şi cu deosebire 
imeşile cele râmţurdse şi murdare, se numesce atât în 
»vina, cât şi în Moldova şi Ţ6ra-Român6scă : Păduche de 
e şi Păduche de cămeşă (1), iară în glumă : Purice bă- 
(2), lat. Pediculus vestimenti Nitz. 
treilea fel de păduche, care trăesce în părţile p3r6se 
î6re ale omuluî, e Păduchele lat (3), lat. Pediculus pubis 
IU Phthirius inquinalis Redi. 

fine al patrulea şi ultimul fel de păduche, care ese ca 
eria pe om şi se prăsesce aşă de repede, că intră prin 
prin urechi şi prin nas până ce m6re omul (4), e Pă- 
ele de piele, lat. Pediculus tabescentium Alt 
lăle tuturor păduchilor acestora şi cu deosebire ale 
doi dintâi, pe cari le lipesc femeiuscele de perii ca- 
sau de firele cămeşii, se numesc pretutindeni de către 
inii din Dacia-traiană : Lindem saii Lindini, tem. Lin- 
dim. Lindinele, sing. Linden saii Lindin, tem. Lin- 
dim. Lindineă (5) ; la Românii din Meglenia : Linden 
ar la cel din Macedonia: Aminşufifă (7), Lindine şi 
tiş (8) 
numgr mal mare de păduchi, şi mal ales de cel de 



:>m. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean;— Dr. N. Leon, Zoologia me- 
p. 12 ; — Idem, Istoria naturală medicală, p. 100. 

om. de S. Sa păr. T. Bălăşel: ^Păduchii de cămară, fiind albi, se 
în glumă Pureci bătrâni.^ 

1 Bucovina şi Moldova, corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean ; — 
Dr. N. Leon, Zoologia medicalăy p. 12. — în Ţ^ra-Românescă, 

5 S. Sa păr. T. Bălăşel : « Se crede că Păduchii lafî îl fac per- 

slabe. Şi cine face Păduchi lafî, e semn de mare sărăcie saiî 

r*. N. Leon, Zoologia medicalăy p. 12;— com. de d-1 S. Theodo- 
liirilean: <Sunt unii păduchioşî, cari nu se pot descotorosi de 
I totă vieţa lor, devenind omenii ceî mai scârboşi.» 
fetutindenî în Bucovina. — Vecjî şi Albina, an. II, Bucurescî, p- 
^€tduchiî nu depun ouele lor în cuiburi, ci ei le lipesc, sub nu- 
î Lindenî, de perii capului saii de firele cămăşii. Căldura cor- 
ste de ajuns pentru clocirea acestor ouă.» 

N. Papahagi, Megleno-Românit. Partea II, p. 90. 
. Weigand, op. cit., p. 50 şi 292. 
om. de d-1 Per. Papahagi. 



468 



straie, se numesce de către Românii din munţii Buco 
cu deosibire de către ceî din ţinutul Dorneî, Până 
de către cel de la ţ6ră: Podâhă, d. ex. omul acest; 
de Până sau Podâbă, adecă: e plin de Păduchi; î 
Român6scă: Hiră şi Hire, d. e. 1-a umplut hirea, 2 
plin de păduchi (2) ; iar în Transilvania se numes 
vet (3). 

Un om plin de Păduchi safi de Lindenl se nume 
duchios saâ Lindinos^ iar unei femei i se 4ice Pâd 
Păducherniţă şi Lindinâsă; ca adj. om păduchio 
dinoSf fem. păduchiâsă şi lindinâsă. 

Iar când unul safi altul caută păduchi se <}ice că 
dîichie^ sau se păduchSză. 

Locul saâ cuibul, unde se fac mal mulţi păduchi 
cherie; b61a de păduchi: Păduchioşie; iar prindere 
derea păduchilor: Păduchere. 

Păduchele e unul dintre insectele cele mal urici6s 
greţ6se. 

Din causa acesta apoi toţi dmenil, cari nu caută a 
bărâ de ac6stă până sau podâbă urîtă şi greţtfsă, ni 
că sunt urgisiţi de cel-lalţl inşi, ci tot odată şi înc< 
ca să nu se umple şi el de la dînşil. 

Poporul de la ţâră, după cât îmi este mie până 
cunoscut, are datină de a se la cei puţin odată p( 
mână, şi anume Sâmbăta. 

Cel ce nu se lă în acostă ^i^ şi cel ce nu se pi^p 
fie-care ^i de peste săptămână, acela e luat de c^ 
lalţl inşi peste picior, şi cu deosebire de către feciori 
mulţime de chiuituri şi anecdote, una mal haslie şi o 
pung6t6re decât alta. 

Iată, spre exemplu, ce ne spune o chiuitură despre c 
care ar fi voit să se lee şi nu sciu cum să-şl pre^ 
lăut6rea : 



(1) Până însemneză în Bucovina încă şi un straiu forte reu, fe 
şi murdar. 

(2) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(3) Alesiti Viciu. Glosariu, p. 32: < Gdt^e/ = păduchi ; dor nu e 
de gâvei^ ; — Revista critică-literară^ an. III, Iaşi 1895, p. 155: 
(tonul pe a), mulţime de insecte părăsite, mal ales păduchi,^ 



469 

Puse t6nta să se leă, 
Şi puse de Vineria 
Să se lee Sâmbăta. 
Dar pustia de purcea, 
Păscând troscot lângă ea, 
Se scarpină de ulcea, 
Vărsând leşia din ea (1). 

Iar o anecdotă ne îstorisesce despre o femee leneşă ur- 
SUSrele : 

— « Am să mfi Iau ! — 4îse odini6ră o femee leneşă. 

— « Cărăşeiiy au4ind acâsta, se duseră la cel mal mare al 
• şî-î 4îseră: 

— «Au4I ce 4îce puturdsa: că are să se leă, ce să ne fa- 
cn no!? 

— «N'aveţî grijă! — le 4îse cel mal mare al lor. De câte 
[ a 4^8 puturdsa să se leă şi nu s'a mal lăut 

— «Am să mS tun4! — 4îse în urmă aceeaşi femee. 

— <^Cărăşei% au4ind aşâ, se duseră iar la cel mal mare 
lor şi-î 4iseră: 

— '3cAu4i ce 4îce puturdsa: că are să se tun4ă. 

— «O face, nebuna dracului : la bazar copil ! — le 4ise că- 
tenia lor (2).» 

Tot aşă sunt luate în batjocură şi acele femei, cari nu-şl 
ală cămeşile cu lunile, ci umblă cu dînsele negre şi mur- 
re ca şi nisce cărbunăriţe sau păcurăriţe. 
Iată ce ne spune in privinţa acâsta o chiuitură din Mol' 
^va, jud. Iaşi: 

Pe dâlul cu tufele 

Spală lelea rufele 

Şi le 'ntinde pe surcele, 

Cânii hârâiaii la ele. 

Nu sciu cânii hârâiaii, 

Orî păduchii mornăiau ? (3) 

Iar o variantă a acestei chiuituri din Bucovina, distr. 
ura Homorulul, com. IlişescI, sună precum urm6ză: 



(1) Şe4ăi6rea, an. V. Fălticeni 1899, p. 16. 

(2) I. Aristote], Isioriore şi anecdote, publ. în ^îar cit., p. 126—126. 

(3) Şe4ei6reaj an. V, p. 16. 



470 



Pe valea cu tufele 

Spală lelea rufele 

Şi le 'ntinde pe surcele, 

Câniî hârâesc la ele. 

Nu sciu cânii hârâesc. 

Ori păduchii se sfădesc? (1) 

Maî departe fetele mari, cari nu se Iau şi pâptănăcum 
cuvine, car! umblă ca nisce buhe, cu capul sborşit şii 
puros, când se duc la joc sau la vre-o altă petrecere, feck» 
cari nu le pot suferi, le chîuesc: 



Du-te-acasă, 
Fa buh6să, 
Şi te lă, te fă frumosă; 

Şi te-î la, 

Când a plouă, 

Şi te-î unge, 

Când a ninge. . . 
Când a fost la descâlcit 
Şepte sate o sărit 

Sau aşă: 

Ce şecţî, hîdă, după uşă 
Cu capu plin de cenuşă? 
Eşi afară la spălat, 
Dă-ţ! capu la pieptenat! 
Ciumă buhă din pădure? 
Şepte aî 

Ori aşâ: 

Jocă, fată, ce-î juca, 
Mergi acasă şi te-î la, 

Că păduchii 

'S-ca hulubii 
Subţii ca nuelele, 
Es la drum ca curcile, 

Şi aşâ : 



Cu securi şi cu topore 
La păditchl ca să-î omâre 
Şi-o 'mplut locu de unturi 
Şi s'o dus la Chişineâ 
Şi-o dat oca căte-un kt 
Şi-o cumpărat antereu; 
Antereu-i tot cârpit, 
Fata s'o împodobit (2). 



De când te lai 
Şi lăută nu erai. . . 
Când a fost la descâlcit 
Şepte sate s'o stârnit 
Cu securi şi cu topore 
La păduchii ca să oni6re!(^' 



Şi la drum şi la cărare 
Ca boeriî la primblare; 
Lindinele-s fir de grâu 
Şi te-or duce la părîu, 
La părîu ca să te 'necl 
Sber pddicchii ca berbeci.' (tt 



(1) Din colecţiunea mea. 

(2) Şe<}Stdrea, an. V, p. 16. 

(3) Din Zaharescî, com. de d-1 G. Tomoiagă, cant bis. 

(4) Din Mahala, com. de d-1 G. Tomoiagă. 



471 

Jocă, fată, ce-î juca, 
Du-te-acasă şi te-i la, 
Şi dup'aceea să viî, 
Că te-o ^mplnt păduchii, 
Mănănţel ca nucik% 
Sar în drum ca curcile ! 



Sau: 



Jdcă, fată, ce-! juca, 
Du-te-acasă şi te-! la, 
Că de când nu te-aî lăut, 
Oârgăunii te-aii umplut! (1) 

Multe fete leneşe, în loc să se lee şi să se pieptene cum 
ie cade, să se îmbrace în haine albe şi curate şi apoi să se 
lucâ la joc saâ la altă petrecere, se împodobesc cu fel de 
:el de flori, cugetând că f ăcSnd-o acâsta sunt destul de curate 
jfi plăcute, şi prin urmare nu trebue să se mal şi pieptene 
3um se cade ca alte fete. 

Unora ca acestora feciorii le strigă în joc: 

Leliţa cu floricele 
La urechi cu lindinelef 
La urechi cu mederan^ (2) 
După cap păduchi de-un an ! (3) 

Sau: 

Bucuraţi-vă, feciori. 

Că vă vin fete cu flori; 

La urechi cu floricele. 

După cap cu lindinele; 

La urechi cu măgheran. 

După cap păduchi de-un an! (4) 
Alte fete, din contră, se împodobesc cu cercel şi cu salbe 
scumpe de bani şi mărgele, şi nu odată se îmbracă în hai- 
nele cele mal preţidse, dar să se spele şi să se pieptene cum 
Be cuvine nici prin cap nu le trece. 



(1) Din Frătăuţul- vechili, dict. de George Onciul. 

(2) Mederan =: maghiran = maioran. 

(3) Din Bălăceana, corn. de Simeon Boca, stud. gimn. 

(4) Din Bălăceana, corn. de Ilie Stoleriâ, stud. gimn. 



472 



Pre unele ca acestea fecioriT, cărora nu le vine la soc 
necurăţenia, le apostrof 6ză în următorul chip: 

La leliţa pe cerce! { Pe saradul bunghilor 

Doi păduchi îs vătâjel. ; Vornicul păduchilor. 

La leliţa pe mărgele ; Pe crescetul capului 

Doi păduchi cântă de jele. Stă juratul satului. 

La leliţa pe spinare i Pe cărarea capului 

Fac păduchii masă mare, | E oirdda satului. 

La leliţa pe ciobote I Cănd îi colea după cap 

Păduchii se bat cu bote. Doi păduchi se teu de c 

Pe chieptarul ciobănesc Două Undini s^mă-şi fa 

Tr^ păduchi se dondănesc ! 

Tot cam aşă îl ieau în batjocură şi pre un fecior, care 
mal mult preţ pe îmbrăcămintea sa decftt pe grijirea a 
şi a feţe!. 

Iată ce-I chiue unuia ca atare fecior: 

Pe cojocul vornicesc 
Stau păduchii, sfătuise, 

Pe bondiţă 

Staii căpiţă 

Şi pe cuşmă 

Stau de 'mpuşcă (2). 

O s6raă de fete de un timp în c6ce, luându-se după 
celor de pe la oraşe, aii început a-şl tăia pfirul în frunt 
încreţi, şi Bst-fel a umblă apoi nu numai în <Jile de s 
t6re, ci şi în cele de lucru. 

Celor mal mulţî fecior! însă nu le place acostă schin 
a capului, şi de aceea le strigă, când le v6d în joc, i 
t6rea chiuitură f6rte muşcă t6re: 

Hai leliţă din Galaţi 

Cu perciuni nechieptănaţi, 

Cu păduchii crăcănaţi, 

Mărunţei ca nucile, 

Merg pe drum ca curcile. 

Hai leliţă de la Ieşi 

C'un păduche 'n sumăieş! (3) 



(1) Din Mănăstirea Homoruluî. 

(2) Din Stupea, corn. de Con st. Câilean, stud. gîmn. 

(8) Din Bălâceana, corn. de Vichenti Jemna, stud. gimn. 



473 

Tot aşâ fac feciorii din cele mal multe părţi şi cu fetele, 
5ari îşi schimbă portul naţional cu unul străin. 
Iată o chiuitură cu privire şi la acestea: 

Fetele din BerchişescI 

Prind păduchii şi-i jupesCj 

Şi jupind păduchele 

îs julesc genunchele. 

Şi vînd pielea căte-un leu 

Şi-şl cumpgră antereu, 

Antereu-I de bumbac 

Şi'Un păduche după cap ! (1) 

O variantă a acestei chiuituri : 

Fetele din Berchişescî 
Prind pădicchii şi-t jupesc 
Şi vînd pielea câte-un leu 
Şi-şî cumpără antereu, 
Antereu-î de bumbac 
Cun păduche după cap ! (2). 

Alta din Ungaria: 

La leliţa'n harta sugniî 
BatU'Se păduchi cu pumnii; 
La leliţa'n geb la rece (3) 
BatU'Se păduchi cu botce (4). 

tn cele mal multe părţi locuite de Români este datină ca 
Cetele mari să stea, în timpul unei petreceri, de o parte şi 
Bă caute la cel ce jdcă până ce una sau alta este încă che- 
mată în joc. 

Feciorii, aruncându-şl privirile la dînsele şi v64Snd că u- 
Tiele dintre ele nu-s grijite cum ar trebui să fie la o petre- 
<!ere, nu le daii nici acestora pace, ci strigă: 

Mă duceam la cârşmă'n sat 
Şi cătam la fete'n cap, 
Păduchele cât un fap, 

(1) Din Bâieşesci, comunicat de Vasile Lucan, stud. gimn. 

(2) Din Berchişescî, distr. Gura-Homoruluî. 

(3) Roce = rochie. 

(4) Din Ungaria, comunicat de d-1 El. Pop,— Botce = bote. 



Sau: 



474 

Şi-o sărit păduchele 

Şi s'o rupt genunchele ! (1) 



Fetele de la Mitoc . 
Strîng păduchi'n poloboc, 
Da celea din Pătrăuţ 
Strîng păduchiVn păhăruţ ! (2) 



Şi la urmă: 



Haideţi, fete, la căline, 
Dacă nu vă jdcă nime! 
Cine dracu v'a juca, 
Pe tot p6rul lindina. 
Pe cosiţă ri^na. 

Pe cărare 

Merg la sare, 

Pe cosiţă 

Merg la brânză, 

Sau: 

Va! săraca leliţa! 
Şepte ani de când se la 
Şi lăută nu eră. 
Tot părul şi lindina^ 

Pe cărare 

Merg la sare, 

Pe cosiţe 

Merg la brânză, 

După cap 

Nu ma! încap. 



După cap 

Nu încap, 

Iar în câfă 

Ca o scafă. 
Fa ! de ce nu te-aî lăut 
— Pentru că unt n'am a 

Cam avut 
O ocă şi jumătate 
Şi m'am uns numai pe o pa 



Şi pe cefâ 
Numai scafă. 
Când a fost la descâlcit 
Şepte sate-au oblicit 
Şi tus-şăpte-au năvălit 
Cu ţepuşî şi cu top6re 
La păduchi ca să-t omo 
Dar n'au putut sâ-î om< 
Şi aii făcut păduchi-o şl 
Şi aii scos-o din ţ6r'afai 

Dar nu numai fetele, ci şi feciorii, carî nu caută 
cât se p6te de curaţi, încă sunt, după cum am arătat ş 
sus, luaţi în rîs şi batjocură de către cel-lalţl inşi. 

Iată o chiuitură despre un fecior leneş : 



(1) Din Straja, corn. de Ilie Pasailă, stud. gîmn. 

(2) Din Mitocul-Dragomirneî, comunicat de V. Greciuc. 

(3) Din Bâieşeseî, comunicat de Vas. Lucan. 

(4) Din Şiret. 



475 



Pălăria ta, Ioane, 

Tătă-î fluturi şi păâne (1) 

Şi părinţi-ţî mor de fome ! (2) 

Alta despre unul cam prea închipuit: 

într'un picior mă 'nvârtesc 

Şi galbeni-mî zurăesc. 

Nu sciu bani-mî zurăesc. 

Orz păduchii hârâesc^ 

Nu sciu bani! nu încap, 

Ori păduchi'Şi fac de cap (3). 

Când un fecior dintr'un n6ra de rând, aflându-se în joc, 
îşi dă un aer, ca şi când ar fi din cine-scie ce n6m mare 
şi ales, atunci ceMalţl inşi, yg43i^du-^ <^um se umflă în pene 
şi se îngâmfă, îl ieaii peste picior, chiuindu-i : 

Mergi mal iute. 

Mă! PădutCj 
Că te-ajunge Lindina 
Şi vai rău te-a 8Călmănă\ (4). 

Afară de cel amintiţi până aici se mal ieaii în rîs şi bat- 
jocură încă şi cojocarii prin următârea strigătură: 



Pe podul cojocăresc 
Stau păduchii^ sfătuesc : 

Cel mal mari 

La cojocari, 

Gel mai mici 

La ucenici. 
Pane mâna sus pe frunte. 
Prinde unul cât un munte. 
Bagă mâna după cap, 
Scdte unul cât un ţap. 

Sau : 



La bădiţa pe pieptar 

Doi păduchi se bat cu pari. 

Săriţi, dmeni, cu topdre, 

Că păduchii se omdră. 

La bădiţa pe mustaţă 

Doi păduchi răsucesc aţă. 

La bădiţa subsudră 

Doi păduchi mi se însâră. 

La bădiţa pe spinare 

Doi păduchi fac masă mare (5). 



(1) Sub păâne se înţeleg penele de păun, ce îndatinâzâ feciori! a le 
pune în pălării când merg la joc. 

(2) Din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul. 

(3) Din Mahala, comunicat de d-1 G. Tomoiagă. 

(4) Din Ungaria, com. de d-1 El. Pop.— iScâ/m(înd= scârmănâ 

(5) Com. de d-1 Dr. G. Mihuţă. 



476 

La cojocari pe spinare 
Fac păduchii masă mare^ 

Cel mal mari 

La cojocari, 

Cei mai mici 

La ucenici, 
tn casă la cojocari 
Sunt păduchi aşă de mari 
Ca şi nisce armăsari, 
tn pod tn cojocărie 
Fac păduchii bătăUe (1). 

Păduchele şi Lindina figurâză fdrte adese-orl şi în i 
proverbe şi 4icale române, precum: 

Păduchele face pe leneş harnic. — 

Se 4^ee celor leneşi. 

Păduchele, când (după ce) se satură, ese în frunte. 
Păduchele, când se satură, ese în frunte şi se arată. 
Păduchele când se îngraşă ese In frunte. — 

Se 4^ce de un mojic care, din causă că are 6re-care a 
îş! iea nasul la purtare. 

La Românii din Macedonia: 

Piducliul după ce s' satură ese pe 
sufrucâua (sprincână). — 

Se 4ice despre cei leşinaţi cari, după ce se satură d 
furi, atunci se arată în lume. 

Păduchele leşinat 

în frunte s'a aşezat. — 

Arată pre cei săraci şi mândri. 

Are păduchi în loc de bani. — 

Adecă: e f6rte sărac. 



(1) Din Suceva. 



477 

Nu-8 rari, 

Da-8 mari. 
Nu sciu acum ce să fac, 
Ori (păduchi) nu mai încap. 

Prin aceste doua (}icale se face alusiune la păduchi. 

Vaî de cela ce-i umblă păduchii pe frunte!— 

Adecă de cel murdar. 

li cură păduchii pe urechi. — 
Se 4ice de cel prea murdar. 

Pentru un păduche mi arde veghia. 

Pentru un păduche să nu-ţl pui sarica pe foc. — 

Se 4^ce despre cel iuţi şi mânioşi. 

A fi păduche leşinat. 
Ca un păduche leşinat. 

Se (}ice despre cel slabi sail lihniţi de fdme (1). 

A fi păduche — 
A fi un părăsit; un om care stă de g6ba şi alţii îl hrănesc. 

Nu mi ciudă că trece păduchele prin barbă, da mi ciudă că 
face cărare (2) — 

Adecă să ne păzim a nu se face obiceiil spre a n6stră 
supSrare. 

Lindina, când se satură, ese în faţă să ya<jă tdtă lumea că a ros 
crescetul voinicului. — 

Se (}ice când un om risipesce o avere moştenită. 

A cată pe cine-vă de lindină — 
A-I căută c6rtă (3). 

E mal primejdios păduchele din lindină. — 



(1) Zanne, Proverbele Românilor, voi. I, p. 677—678; — şi com. de S. 
Sa păr. Bălăşel. 

(2) Idem de eadem, voi. II, p. 12. 

(3) Idem de eadem, voi. I, p. 608. 



478 



Adecă: un om ajuns din nimica, din n6m maîslabşi 
de jos, la mărire, maî de grabă te şicanâză decât unul din- 
tr'o familie maî bună, crescut bine (1). 

Tot despre Păduchele de cap există şi vre-o câte-Tâ ci- 
milituri, şi anume: 



Am o turmă de oî 

Şi ciobanul le mână dinapoi. 

Ce este micuţ, forte mititel, 
De-şî îea căciula Vodă pentru el? 



Ce e mic, mititel, 
De-şliea Vodă chipiul pentratf; 

îşî iea ori-cine căciula de el 

tn pădurea Chiriaculoî 
Este cuibu liliacului (3). 



Mai departe despre Păduchele de cap se află la Romiol 
încă şi următ6rele credinţe: Când un copil mic are spuDi 
la gură, e semn că are în cap un păduche. 

Omenii cu noroc sunt tot-deauna păduchioşi. 

Când păduchii ciup tare de carne, e semn că va ploui 
îndată. 

In 41ua de PascI, când te piepteni şi găsescî pădudii,! 
păcat să-î omorî, 

E mare pomană să cureţi pe cine-vâ de păduchî. 

Po cea-laltă lume numai atâta aî voie a vorbi cu cine-rt» 
cât timp i-aî căutat în cap păduchî. 

Dacă ve^î un păduche pe cine-vâ şi nu îl ieî, pe lumei 
cea-laltă îl veî mânca (4). 

Când visezî că aî în straie (haine) orî pe trup păducU 
mulţî, aî să capeţi parale multe de unde-vâ (5). 

Când îţi caută (când te păduchesce) cine-vâ în cap, trebw 
să-ţî caute pe amândouă părţile, că de-ţî caută numai pe o 
parte, te mănâncă Cânele babei (6). 



(1) Corn. de d-1 El. Pop. 

(2) Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor, p. 284. 

(3) Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice^ voi. I. Partea I, p. o3â- 

(4) Corn. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Cred. Rom. din Moldova, corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean; - 
Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gaeeta Bticavinet, an. IV, 
No. 99, p. 2: «Se crede că cel ce viseză păduchî va căpătă bani.» 

(6) Cânele babei e o omidă pestriţă şi forte părosă, cu peri castinil 



479 

^ând al obiceiul să te speli pe cap cu apă rece în t6tă 
i^înâţa, faci păduchi (1). 

Uând te scalcjl şî-ţl u<JI capul, să nu-ţl pul îndată cum eşî 
apă căciula saii pălăria în cap, pentru că iarăşi capeţi 
auchî (2). 

^ăduchele de cap se întrebuînţăză atât de către Românii 
L Bucovina^ cât şi de către cel din Moldova încă şi ca 16c 
■tra gălbinărilor. 

Kşk Românii din Bucovina 4i^ că cel ce are gălbinări se 
idecă, dacă i se dă să înghiţ^scă cu ce-vă Molii sau Pd- 
chî de om în vreo bfiutură dintr'un păhăruţ de c6ră (3). 
Ueî din Moldova din contră 4ic că omul, care se va simţi 
ie că are gălbinare, să ieă un păduche al Iul şi săi beă 

ori şi ce soiu de bSutură în trei ^ile de sec de-arândul, 
după ac6sta va scăpă de gălbinare (4). 
^iţl Români, tot din Moldova^ ^\c că cel bolnav de găl- 
zare e bine să mănânce tv&i păduchi într'o smochină, sau 
I beâ într'un pahar cu rachiu (5). Românii din Ţâra-Ro- 
Inescă pun, tot pentru gălbinări^ în rachiu nou6 păduchi, 
rl de crin şi gălbinele (Calendula), îl lasă 2—3 cjile, apoi 
plămădesc şi-I beau trei 4^1© câte o linguriţă (6). 
tn fine merită a fi amintit şi aceea că mamele române, 
It cele din Bucovina, cât şi cele din Moldova, când vor 

lee copiii, cari de regulă nu se lasă a fi lăuţl, voind a-I 
Juplecă ca să se lase, îl amăgesc că Păduchii, dacă nu 

vor la, au să facă o funie şi legându-I cu ea, au să-I 
igă la rîii, pârîu, iaz, sau ce este în apropiere, şi I-or 
lecâ (7). 

Românii din Macedonia, când vreau ca un copil să nu prindă 
duchî, cum găsesc primul păduche la dînsul, îl omâră pe 



l) Corn. de d-1 S. Theodorescii-Chirilean. 

5) Cred. Rom. din Bucovina. 

\) Dim. Dan, Credinţe pop, Bucovineney publ. în Gazeta Bucovinev 
V, No. 12, p. 1. 

{) Dim. P. Lupaşcu, Medicina babelor, p. 58. 

\) Dr. N. Leon, Zoologia medicală, p. 12. 

5) Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală, p. 101. 

') Corn. de d-1 S. Theodorescu-Chirilean. 



480 



aur. Făcend acâsta, cred el, că păduchii aâ să fie rari 

şi aurul. 
De aici vine apoi şi expresiunea: 
L' — frîmsi biducllul pi flurie dadă-sa. — 
Adecă: «il omorî păduchele pe galben mamă-sa^, pentn] 

a arătă iubirea şi interesul ce pdrtă o mamă de fiul sii 
Sau : se iea psiruvatan = buruâna pescelul, se topesoei 

mercur, ghiarghir^ şi după acâsta se !mm6ie o aţi 

dacă so p6rtă de cine-vă lipită de corp, nu va prinde 

odată păduchi. 
Acâsta se întrebuinţâză mal cu s6mă la cel din închisdrei 



(1) Per. Papahagi, Din literatura pop. a Arotndniior, p. 297. 



H A R A. 

(Pedienlas TltulI L.) 



Mal t6te vitele cornute, când sunt r6u ţinute, şi cu deose- 
bire când sunt rSîi ernate, capătă pe la începutul primăverii 
un fel de părăsit, din causa căruia nu numai că devin mal 
hiti6ne şi mal slabe de cum au fost mal înainte, ci unele din 
ele, necurăţindu-se la timp, chiar şi per. 

Acest părăsit mâncăcios, care căşun6ză grabnica slăbire 
şi une-orl chiar peirea vitelor şi care s6mSnă întru cât-vâ 
cu Păduchele de cap, atâta numai că e ce-vâ mal mare, se 
numesce Păduche de vită^ iar cu un cuvînt colectiv Hâră (1), 
lat. Haematopinus tenuirostris Burm., Pediculus vituli L. 

Românii din Bucovina^ cărora li-I aminte ca să scape vi- 
tele de acest părăsit, şi mal cu samă viţeii, pe cari se face 
el mal cu deosebire, şi din care causă s'a şi numit de Linn6 
Pediculus vituli, întrebuinţâză următorul mijloc: 

leau rădăcină de Stirigde, lat. Veratrum album L., şi anume 
cât se p6te de multă, o pun într'o 61ă la foc să fiarbă, şi cu 



(l) Foia poporuluîy an. I, Sibiiu 1894, p. 561 : «De cu primăvară cum 
^i alte dăţî, multe vite se molipsesc de Păduchi (Hâră), carî se sporesc 
aşă (Jicend în nesfârşit şi căşunăză slăbirea grabnică şi une-ori derăpă- 
narea vitelor.»— în unele comune din Bucovina, precum bună-orăîn Co- 
Btîna şi în Bilca, sub cuv. Hâră se înţelege un fel de mătrăţă, care se 
face pe pielea oilor slabe şi care se împrăştie apoi şi prin lână. Pielea 
şi lâna e hârosăy adecă plină de un fel de cojiţe sau tărâţe, cari s'au luat 
de pe piele. în alte comune, tot din Bucovina, precum bună-oră în Ga- 
lanescî, distr. Rădăuţuluî, se înţelege sub cuv. hâră pielea ce se cojesce 
pe vite, care e subţire şi sub care se ascund păduchii. Când vreau să 
omore păduchii, rădică mai întâiii hâra acesta şi apoî îi omora- 

SI 
Marian, Insectele. 



482 

zema ce ese dîntr'însa spală apoi vitele peste tot corpal,ji 
mal cu semă în părţile acelea unde se află mal mulţi pi- 
duchî. Şi păduchii nu mult după acâstă spălare per {l\ 

O s6mă de Români însă ieati rădăcină de Stirigâe, o pisM 
bine cu muchia toporului, o amestecă cu slatină sau cu sui 
asemenea pisată, o pun într'o 61ă şi dimpreună cu ac^ 
o aş6ză Ia un loc cald, bună-6ră pe horn, undo o Iasă apoi 
cam la 24 de ore ca să mocnăscă. După ce a mocnit, ieau zeon 
ce a eşit din ac6stă rădăcină şi fr^că vita bine pe locul und» 
se află mulţi păduchi. Făcendu-se acesta, se 4îc6 <^ă pâdudul 
trebue numai decât să pi6ră (2). 

Se caută însă în acelaşi timp a se feri vitele ca să na « 
lingă, până ce nu se vor usca cum se cade, căci lingendu-sî 
şi fiind Stirigâia f6rte venin6să, f6rte lesne ar put^ să se 
învenineze. Şi ca să n'o facă şi s'o păţâscă acâsta, li se pune 
ce-vâ pe cap (3). 

Tot cu zemă de Slirigâe saîi şi cu oloiii vechîu şi rânced il| 
şi cam tot în acelaşi chip nimicesc RomâniT din Bucovina ? 
Păduchele de bou^ lat. Haematopînus curysternus Steplu 
Păduchele de porc, lat. Haematopinus suiş Leach. sau Pe- 
dirnlus suiş L., precum şi : 

Păduchele de câne (5) sau Păduchele cănesc (6), lat. Hae- 
matopinus piliferus Burm., cari se ţin asemenea de familii 
Păduchelui de vită, 

în fine trebue să amintesc şi aceea că la Românii din Tran- 
silvaniay există cu privire la Păduchele de câne încă şi ur- 
măt6rele credinţe: 



(1) Dat. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict de Ilînea Buzîlă; — a tviî 
din Calafindescî, dict. de Catrina Racolţa: ^Siirigoia e bună de Pâdvf^ 
la vite. Se fierbe şi cu zema ei se spală vitele»; — a celor din llişe^c: 
«Rădăcina de Stirigoe e bună pentru Păduchi la vite»; — a celor ci: 
Galanescî, dict. de loan Ungurean: ^Păduchele de vită se vindeci ci 
zemă de Striyoe.* 

(2) Dat. Rom. din Putna, dict. de loan Pusdrea. 

(3) Dat Rom din Frătăuţul-vechiu. dict. de Ilinca Buzilă ; — şi a cei' i 
din Putna, dict. de I. Pusdrea. 

(4) Dat. Rom. din Galanescî, dict. de loan Ungurean. 

(5) Vec^i şi Dr. N. Leon, Zoologia medicală^ p. 12; — Idem, hion 
naturală medicală, p. 101. 

(6) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



483 

.De vel da la o fată Păduchi cănesct sfărâmaţi în vinars, 

I îî odată nu te va uită (1). 

,NouS-4ecI şi nou6 de Păduchi cânesci în o vară o fată 

va prinde, îl va murî duşmanca cea mal mare (2). 
Păduchi cânesci de faţă de te vor muşcă, veî urlă ca 
tM{3). 

"Şapte Păduchi cânesci cu palma de odată de veî omorî, 
\\ av6 ş6pte feciori credincioşi (4). 



(1) Cred. Rom. din Sereţel, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 
(i) Cred. Rom. din Chiraleş, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Cred. Rom. din Ş.-Măgeruş, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(4) Cred. Rom. din Ş.-Crislur, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



URECHELNIŢA. 

(Forflcula anricnlarla L.) 



Cine a asistat vre-odată la desfăcatul păpuşoilor si 
alesul acestora şi aşezarea lor prin coşare sau sisied, 
trebue numai decât să fi observat un fel de gujulie sub 
şi lungărăţă, de col6re cafenie, cu aripi scurte şi piei 
iar la capgtul abdomenului cu doi crăcuşorl în forma 
forfecaş, care cum dă cu ochii de lumina 4ileî, înda 
cepe a fugi în colo şi înc6ce şi a se ascunde într'un loc 
care îndosit şi întunecat. 

Acesta gujulie de n6pte, care nu p6te suferi lumini 
luî, şi din causa ac6sta petrece ^iua mal mult ascuns 
crăpăturile zidurilor şi pe sub sc6rţa pomilor, pe sub 
şi pe sub frunze, însă mal cu s6mă printre florile d 
dafirî şi gar6fe, precum şi prin pănuşele de păpuşc 
porumb, se numesce în Bucovina: Urec/iehnţă, Uric 
şi Urnichelniţă (1) ; în Moldova şi în Ţ^ra-Român^sc 
chehiifd (2) ; în Transilvania, şi anume în Ţ^ra-Haţegu 
crenţâ (3), în Munţii apuseni sau Munţii Abrudului: l 
niţăy Urechiţă şi CoW5a(4), iar în cele-lalte părţi: l 



(1) Numirea acesta e usitată maî ales în corn. Putna, distr. I 
luî, dict. de Sani. Lucaciu. 

(2) Dict. de lord. Bran, pălmaş în Paşcani, şi com. de S. Sa 
Bălăşel ; — ve(Jî şi Dr. N. Leon, Zoologia medicalăy p. 10. 

(3) Revista critică- literară, an. III, p. 169. 

(4) T. Frâncu şi G. Candrea, Românit din Munfiî Apuseni 
Bucuresci 1888, p. 99. 



(1); în Ungaria: Urechelnifa şi Urechiuşă (2); in Banat: 
'fhelniţă (3); la Românii din Meglenia : Jegavifă (4); iar la 
lin Macedonia : Gugiufârtică, pi. Gugiufârtiţe şi Fârtică{b). 
oporul român de la ţ^ră are contra acestei gujuliî o deo- 
îtă antipatie sau chiar ură din causă că, după credinţa 
€Jacă o princjl şi n'o uci^I de tot, ea ţi se bagă în urechL 
a poporul român de pretutindeni crede şi spune că Ure- 
-Mniţa^ chiar şî când nu-î faci nimica, dacă nu ieî bine s6ma,. 
ţi se bagă în urechi. Şi dacă a apucat odată a 1 se 
cul-vâ într'o ureche, atunci numai f6rte cu greu se 
afară, pentru că ea nici de cum nu se dă sc6să. Iar 
il, în urechia cui s'a băgat, nu numai că asurdesce, ci f6rte 
p6te şi altă neplăcere sau nenorocire să i se întîmple. 
chiar şi m6rtea p6te să i se tragă din acesta (6). 
în urmare cel mal mulţi români se feresc atât ^ma^ cât 
^ '^n<îptea, de a se culcă vara în 6rbă, iar t6mna în pănuşt 
-, ^^tk în pănuşerele de pănuşi, ca nu cum-vâ, culcându-se şi 



■^. ■.« 



-^ (1) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Com. de d-1 El. Pop. 
:^ (8) Com. de d-1 Tos. Olariu. 

^ (4) Per. N. Papahagi, Megleno- Românii, Partea II, p. 87. 
■^ ' (6) Com. de d-l Per. Papahagi: ♦ Despre Ougiufortică, pi. Gugiufor- 
^ tfB 86 crede că sunt venînose, când te muşcă» ;— com. de d-1 Chr. Geagea: 
^.Ouvîntul Gugivfortică e compus dia gugiu şi fortecă, Gugiu nu sciu 
jO însemneză, fortecă însă însemneză forfece. Ea se numesce ast-fel din 
ilisă că are un fel de codiţă desfăcută în doue părţi în forma unui 
-^rfece. Poporul crede că ea este veninosă, şi dacă ar împunge pe cine-vâ, 
hispectivul ar pulă să moră, 

.: <6) Cred. Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu ; — a celor din Ilî. 

jescl, dict. de Vas. Ungurean ; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 

lonesi; — a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciii; — şi a celor din 

"Tereblecea, com. deP. Scripcariii: * Urechelnifa se numesce ast-fel pentru 

eâ, dacă dorme cine-vâ pe ârbă, ea îî intră în ureche şi apoî nu se p6te 

pcote afară»; —a celor din Ungaria^ com de d-1 El. Pop: ^Urechiuşa sau 

tTrechelniţa se găsesce maî ales tomna prin pănuşele de pe ciucălău- 

0iicuruz. Poporul se feresce forte de ea, ca nu cum-vâ să se tage în 

-urechile omuluî, căcî intrând nu mar este lec a se scăpă de morte»; — 

T- Frâncu şi G. Candrea, op. cit, p. 99: ^Cot6să=Urechiţă=Urechelniţă, 

<> insectă, despre care se ^ice că intră în urechi;^ — a celor din Banat 

-bicorn, de d-1 los. Olariu: «Copiii se tem de Urechelnifa , că li se bagă în 

^;«irechî.> 



486 

dormind f6rte greu, să vie vreo Urechelnifă şî să liseb 
în urechi. 

De la acâstă credinţă f6rte răspândită prin t6te ţările 
cuite de Românî, se vede că i se trage şi numirea de T/f 
chelniţă sau Urechiţă şi Urechiuşă a acestei gujulii. 

Urechelniţa însă are obiceiu de a se băgă şî a se ascandt 
nu numai prin locurile amintite mal sus^ ci prin ole, şiid 
ales prin 61ele şi ulcelele, cu cari se duce mâncare lucrătorikr 
în câmp. Deci 6menii ieau tot-deaunaf6rte bine sama, când beii 
sau mănâncă în câmp, ca nu cum-vă din greşălă să beă sa 
să mănânce şî vre-o Urechelniţa^ căci făcend-o ac^ta,erel 
că Urechelniţa se îmmulţesce în om şi, nedându-se sccâ 
dintr'însul, pe un ast-fel de om numai m6rtea îl vindeci (U 

O semă de Români din Moldova^ la cari există asemecei 
credinţa că Urechelniţa se bagă în urechi (2) au datină a 
când se desp6ie urechile la copiî, să prindă o Urechehiţi 
s'o ardă, s'o piseze, şi apoi amestecând- o cu unt pr&pft 
să facă dintr'însa un fel de alifie, care se pune la buba. br 
uscată şi pusă în rachiu, o beau pentru durere de pantere (îi^ 

Românii din Ţera-Romănescă însă, când are cine-vâ«^^ 
chelniţă^ adecă un fel de bube la urechi sau în dosul acestor*, 
aii datină de a prinde Urechelniţe, de a le omorî, de a le ard» 
pe vatra focului, şi apoi, prefăcendu-le în scrum, pisându-Ie 
şi amestecându-le cu unt, de a unge cu amestecătura acesli 
2irechelniţn sau bubele de la urechi. 

Tot în ŢâraRomânescâ mal există încă şi credinţa că o 
femee, când este însărcinată, nu e bine să om6re Urechelnifx 
căci făcend-o ac6sta, copilul cel va nasce va face urecAelmii 
adecă bube în dosul urechilor (4). 

Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred că: 

Urechelniţa e slujnica cea blestemată a lui Dumne(Jeu ( Ji. 
şi duşmanca cea neîmpăcată a Maiceî Preacurate (6). 



(1) După cred. şi spusa Rom. din Carapciu, dict. de Vasile Cârciu 
<2) Dict. de Const. S. Hucan din Paşcani. 

(3) Dr. N. Leon, op. cit., p. 10; - Idem, Istoria naturală medicală, p. I - 

(4) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel. 

(5) Cred. Rom. din Sermaşelul de Câmpie. 

(6) Cred. Rom. din Ghinda. 



487 



De aceea: 

Dacă veî omorî o Urechelnifă^ veî av6 bucurie (1), iar de 
^reî să-ţl erte Dumne4eu un păcat, atunci om6ră 9 Ure- 
jhelniţî (2). 

în fine merit?, a fi amintit şi aceea că la Românii din Un- 
garia se află o satiră poporană, în care, pe lăngă alte numiri 
de insecte, flgurâză şi cea de Urechiuşă, 

Iată şi versurile din acostă satiră, care ne interes6ză maî 
de apr6pe: 



Urechiuşă 
Stă la uşă ; 
Doî ţlnţarî 
Lăutari ; 
Un cosaş 
Ceteraş ; 



Doue inusce 
Fac halusco ; 
Un cocoş 
Tornă 'n coş ; 
O gama 
Strînge fărină (3). 



O variantă a acestei satire, şi anume din Bucovina în 
care, afară de Urechiuşă şi Cosaş, flgurăză asemenea mal 
multe numiri de insecte sună, în întreg cuprinsul eî, precum 
urm^ză : 



M6Î bădiţă. Constantine ! 
Pune casa lângă mine, 
Că vom trăi forte bine ; 
Şi dă fata după mine, 
C'oiu ţină-o f6rte bine. 
Că mi-î *v:6ra lângă casă 
Cu piscoia pe ferăstă 
Şi curge făina 'n casă : 

Două ciore 

Duc la moră. 

Un cocoş 

T6rnă 'n coş. 

Doi gânsaci 

T6rnă 'n saci, 

O găină 



Cerne făină, 

Un boboc 

Suflă 'n foc, 

Doî ţinţari 

Bucătari 

Fac vărcjarî. 

Două mttsce 

Fac gălusce. 
Două musce încălţate 
Fac gălusce chipărate, 

Doî gândaci 

Fac colaci. 

Două curci 

Torc în furci, 

O cuc6ră 



(1) Cred. Rom. din Sermaşul de Câmpie. 

(2) Cred. Rom, din FArâgău. — Tole credinţele acestea mi le-a comu- 
nicat d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Com. de d-1 El. Pop. 



488 



Mătură 'n m6ră, 
Doî răţoi 
Strîng gunoiu, 
Cărăbuşi 
Deschide uşi, 
Prepeliţa 
Cu bărdiţa 
Şi-un guzan 
C'un ciocaUy 
Rîndunica 
Cu ulcica 



Stau în loc 

Pe lătoc 

Şi un cuc 

Pe-un butuc. 

Iar morarul 

Unge carul, 

Morărîţa 

Tigăiţa. 
Moraru-i cano ponihos 
Şi dă untura pe jo3Î (1) 



(l) S. FI. Marian, Satire pop. rom., Bucuresci 1893, p. 49. 



Ş F A B U L. 

(Periplaneta orie^talls L.) 



Nu e mal nici o singură bucătărie mal mare în timpul de 
Cată, în care să nu se afle un insect lat, m61e şi de col6re 
n^gră-cafenie care, de cum înserâză şi anume îndată după 
ce s'a stins lumina şi până de către 4îuă, alergă încolo şi 
în c6ce atât pe jos cât şi pe păreţi, căutând unde ar află 
ce- vă demâncare. 

Acest insect de n6pte, care stă t6tă ^iua ascuns prin cră- 
păturile şi borticelele cele mai înguste şi mal mici ale pă- 
reţilor, pe după blănile uşilor, şi maî ales în apropierea 
vetrelor şi a cupt6relor, unde căldura e mal mare, se nu- 
mesce în Bucovina: Şfab^ pi. Şfabî (1), Gmidac de casă {2)^ 
Găzdbă (3); în Ţâra-Român6scă : Şvab, Gândac negru (4), 
Gândac de bucătărie^ Libarcă, pi. Libarce şi Libărci (5) şi 
Libarcă negră (6) ; iar în Transilvania, Banat şi Ungaria : 
Şfab sau Şvab (7). 



(1) Numirea acesta e cea ma! răspândită în Bucovina. 

(2) Dim. Dan, Credinţe pop, liucovinenef Ţiuhl An Gazeta Bucovineîy slxi. 
V. No. 17, p. 2. 

(3) Sub CUV. Gâzobă înţeleg Românii din Bucovina maî multe feluri 
de gândaci, în deosebi însă Şvabii şi Ruşii, 

(4) Dr. Urechiă, Şăinisme» Bucuresci 1898, p. 32 : <Şfahuly musafir al 
bucătăriilor murdare, deşi nu e coleopter, e totuşi incontestabilmente 
un gândac, atât de gândac, în cât mulţi îi ^ic Gândac negru.* 

(5) Dr. N. Leon, Şfabii, pubî. în Calefidarul Minervei pe an. 1891), 
Bucuresci, p. \22 ;^ Sănătatea, an. II, p. 77: ^Libarcă, pi. Libărcî, insectă 
ortopteră, originară din America din Şvab.» 

(G) Com. de S. Sa păr. T. Bălăşel: *Libărcile negre, când se prăsesc 
la casa omului, e semn de bogăţie.» 

(7) Foia poporului, an. IX, Sibiiti 1901, No. 9, p. 104. * Şvabii, insecte 
mari negre, ce se fac prin odăi»; — comunicat de d-1 Dr. At. M. Marîe- 
nescu: «în Sibiiu din Transilvania, Lipova din Banat şi Oradea-mare din 
Ungaria, se numesce insectul cel negru, care trăesce prin bucătării, Şvab, 
^ar cel roşu, care trăesce asemenea prin bucătării, Rus,* 



490 

Un alt-fel de insect, care trăesce asemenea prin bucătănî 
la un loc cu Ş faini şi care aduce la făptură cu Şfabul,isA 
e cu mult mai mic decât acesta şi de col6re gălbie-roşi£tiei 
se numesce în Bucovina: PrnSy pi. Pruşî (1), Rus, pi. Rva^ 
Colţan, pi. Colţani (2), Cărhan (3), Corhan (4), fem. Corham 
şi Corhancă (5), Corhan de casă (6), Tarhan (7), Tărhm^i 
Tarhon{% Torhan{\Q)ş\ Turhan{i\)\ în Transilvania, Banat 
şi Ungaria: Rus (12); în Ţâra-Român6scă : Li barcă şi Li- 
barcă galbenă (13), lat. Blatta germanica L. 

(1) Dat. Rom. din Budeniţ, dict. de Marîâra Dutcă: « Pruf »7 sunt rofii 
şi mai micî decsit Şfabn*. 

(2) Dat. Rom. din Udescf, comunicat de Const. Jescu. 

(3) Numirea acesta e usitatâ în oraşul Storojineţ, dict de Nîc Hanoi: 
<CărhaîiHl, pi. Cărhanî sau Corhanul e gălbiâ-roşiâtic.» 

(4) Numirea acesta e usitatâ în mai multe comune din Bnc-ovini,!! 
deosebi însă în Ilişescl, comunicat de Fii. Doboş; — în Galanesci, dimi 
de G. Cârstean;— în Bilca, dict. de Chir. Horodnic;— în Putua, diclde 
Sam. Lucaciu: ^Şvabul em^A mare şi negru, iar Corhanul e mai mic $ 
gălbiu-roşietic»;— în Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi : •^Şrab se ne- 
niesce la noi cel mai mare şi negru, iar cel mal mic şi roşietic se eb- 
mesce Corha?i, fem. Corhanâ şi Corhancă, şi Rus; Iar în Pâtiiuţ. pe 
Şiret, Tur han, pi. Turhanî.* 

(6) Sub Corha?id şi Ţurană se înţelege în munţii Bucovinei şi «ti 
deosebire în ţinutul Câmpulungului şi al Dornei o costă forte priporie. 
care e mai cu totul sterilă. Ea se nasce, dacă se scote pietra dintr'insă 
şi se rostogolesce la vale, ast-fel că ducând cu sine tot ce-i vine in cale. 
nu reiiiân decât numai pietrele gole printre cari cresc ici, colea nisc^: 
copăcei inicî, precum mesteceni şi arţari. Pe-o Corhană numai cu anevoie 
pole sâ mergă cine-vâ la del sau la vale, şi rar când se află vre^ că- 
rare de-acurmezişul ei. In comuna Crasna, distr. Storojineţului, se ia- 
ţelege sub cuv. Corhană şi un copac rămuros, a cărui trupină epuired* 
şi scorburosă. Probabil deci că de la acesta numire să vie şi numele 
Corhan, fem. Corhană sau Corhancă a insectului din cestiune. 

(6) Dat Rom. din Galanesci, dict de loan Ungurean. 

(7) Usitat în Bosanci, comunicat de Octav. B&rgăuan, stud. gimn.:*Li 
noi în Bosanci, gândacii cei galbeni roşieticî de casă se numesc Tarkanl 

(8) Usitat în Straja şi Storojineţ. 

(9) Usitat în Mahala, distr. SadagureT. 

(10) Usitat în Boian, distr. Sadagurei. 

(11) Usitat în Pătrauţ pe Şiret, distr. Storojineţului. 

(12) Corn. de d-1 Dr. At. M. Marienescu. 

(13) Com. de d-1 Vartolomeu Stănescu. stud. la Facultatea teologică din 
Bucuresci, şi de S. Sa păr. T. Bălăşel : •Libărcile galbene, când se pră- 
sesc la casa omului, e semn de sărăcie. > 



491 

De 6re-ce însă Şfabii şi Buşii trăesc. după cum am a- 
mintit maî sus, de regulă la un loc, amestecaţi unii cu alţii, 
atât Românii din Bucovina, cât şi cel din cele-lalte ţări, îl 
confundă unîî cu alţii, numindu-î pe toţi la un loc când Şfabi 
sau Corhaniy când Libarce. 

Cu t6te acestea însă, privindu-I mai de apr6pe, orî-şi-cine 
p6te f6rte uşor să-I cun6scă şi să-î distingă unii do alţii, 
pentru că Şfabii sunt cu mult mai mari, maî greţoşi şi negrii 
pe când Buşii sunt ce-vă mal mici, maî roşieticl şi cu mult 
mal sprinteni. 

Afară de ac6sta, Busul sau Corhanul, deşi e mal mic, e cu 
mult maî stricăcios decât Şfabul, pentru că el se bagă peste 
tot locul, se îmmulţesce straşnic şi strică tare, căci nu se 
mulţumesce numai eu pane, mălaiii, mămăligă şi zahăr, ci se 
apucă şi de alte obiecte, precum : haine, piei, hârtie, mal pe 
scurt de tot ce-î vine din demână şi le r6de şi pe acestea (!)• 

Românii Bucovineni istorisesc că înainte de încorporarea 
Bucovinei la Austria, nu se află nici un Şfab în ac6stă ţeră, 
ci el au venit abia mal pe urmă dimpreună cu coloniile 
şfăbesci, şi de atunci s'aii înimulţit şi răspândit apoi în t6te 
părţile ţării. Şi de 6re-ce aii venit cu coloniile şfăbescî, se 
şi numesc el Şfabî. 

Iar ce se atinge de Buşi^ se (Jice că aceştia aii venit, 
nu se scie anume când, cu Buşiî^ şi de aceea se numesc el 
lîuşî. 

Atât Şfabii^ cât şi Buşit sunt nu numai f6rte stricăcîoşi, 
ci tot-odată şi f6rte greţoşi şi supărăcioşi. Din causa acăsta 
apoi Românii din Bucovina caută t6te chipurile şi mijl6cele 
cum s'ar pută mal uşor şi mal de grabă mântui de dînşiî. 

Drept aceea, spun uniî, că de Gândaci de casă te poţi 
cotorosî, dacă îi iei Vineria cu dosul măturii şi-i dai peste 
drum (2). 

Alţii spun iarăşi că spre a pută scăpă de Gândacii de 
casă, trebue a luă nouă din ei şi a-I duce la o răspântie de 



(1) După spusa Rom. din Putna, dict. de Sam. Lucacitî. 

(2) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucomnenej publ. în Oazeta Bucotmiei, an. 
V, No. 17, p. 2. 



492 

drum sau într'o crâşmă sau m6ră, şi acolo să li se deă apo! 
drumul, insă aşă ca să nu vadă nimeni (1). 

Şi iarăşi alţiî sunt de părere că spre a se put6 cotorod 
de Gândaci, trebue a afumă în casă cu piele găsită (2). 

Românii din com. Bosanci, distr. Sucevei, spun că unde 
se află Tarhani e bine să se pue în cornul despre i*6sărit 
al casei o mătură părăsită unsă cu funingine. Adunânduse 
Tarhaniî pe mătura acesta, să se ieă cu mătură cu tot să 
se ducă în câmp Ia o tufă de nalbă şi să se arunce acola 
Făcendu-se ac6sta, se (Jice că toţi Tarhaniî fug apoi din casa 
respectivă (3). 

Românii din com. Tişeuţ, tot din distr. Sucevei, ieau o râ- 
murică de soc, scot măduva dintr'însa, o astupă Ia un ca- 
p6t, iar prin cel lalt bagă în năuntru pe rând câte doi Şfah\, 
rostind de odată cuvintele : 

Aceştia-s mirele şi mir^sa; 
Aceştia-s socru şi cu s6cra ; 
Aceştia-s socri cel mari; 
Aceştia-s nunii ceî mari; 
Aceştia-s vătăjel şi drusce, 
Aceştia-s ceî ce ati să'mpusce; 
Aceştia-s lăutari ; 
Aceştia-s bucătari. . . 

Şi tot aşa mal departe până ce se compune o nuntă în- 
tregă. Apoi astupându-se şi cel-lalt capăt, duc rămurica 
ast-fel astupată şi o aşeză în crucile drumului. 

Acesta însă se face numai s6ra şi numai când e Luni 
nouă (4). 

Românii din com. Stupea, distr. Gureî-Homorului, scot şi 
aduc apă neîncepută dintr'o fântână sau şî din alt loc în 
3 sau 9 Dumineci demin^ţă, o pun într'un vas 6reşî-caro 
la foc, o lasă să fierbă bine şi apoi, când clocotesce maî tare, 
stropesc Şfalnî cu ea. 

(1) Dim. Dan, Credinţe pop. Bucovinene, publ. în Gazeta Bucorinei 
an. IV, No. 79. 

(2) Idem de eadem, No. 70. 

(3) Com. de Octav. Bărgăuan. 

(4) Com. de Olvian Sorocean, stud. gimn. 



493 

Nedesbărându-se bucătăria de Şfabi prin prima stropire 
cu acostă apă de Duminecă, se face stropirea acăsta de trei 
orî, şi apoi de sigur că se stârpesc cu desăvârşire. 

Tot aşă se pot stârpi Şfabiî şi cu berc. 

Spun adecă Românii că, după cum se bat 6menil numiţi 
Şfabi după acostă bSutură, tot aşă de tare se bat şi in- 
sectele numite Şfabi după ea. Drept aceea ca să se p6tă 
stârpi Şfabiî^ se pune peste n6pte un taler cu bere pe masă 
sau în alt loc, unde se observă că umblă maî mulţi Şfabi; 
şi aşă, bSnd el din berea acăsta, se îmbată, cad în taler şi 
se în6că, şi apoi, perind cu toţii, se stârpesc Wrte iute (1). 

Tot cu bere îndatin6ză a-î stârpi şi o s6mă de Români 
din Transilvania (2). 

Românii din com. Budeniţ din Bucovina, precum şi cel 
din vecinătatea acestei comune, (Jic că dacă se află o r6tă 
stricată în drum şi dacă se ieau ciolaniî de la r6ta aceea, 
se ard, şi cenuşa ce ese dintr'înşii se presură pe unde se 
află Cor hanii sau Pnişii, atunci aceştia se perd. 

Sau dacă se iea o copită de cal mort, se arde, şi cenuşa 
ce ese dintr'însa se presară pe unde se află Corhanî sau 
JPnişî^ atunci încă se perd. Dar ei se perd şi atunci când se 
pune şi câte o copită nearsă pe unde umblă ei mai tare (3). 

în fine Românii din oraşul Storojineţ, cari voesc să de- 
părteze Corhaniî de prin casele lor, ieau un otgon şi înco- 
lăcindu-1, îl pun pe cuptor unde-1 lasă să stea mai multe 
<jile după olaltâ. în acelaşi timp ieau spuma de pe 6Ie şi o 
aruncă în foc. Făcend acesta, spun că- toţi Cărhaniî sau 
Cor hanii fug apoi din casă (4). 

Cei mai mulţi Români însă, în loc de mijl6celo înşirate 
până aici, întrebuinţ6ză un fel de descântec, în urma căruia, 
dui)ă credinţa lor, toţi Şfabiî şi Ruşii trebue numai decât 
să părăs6scă casele, în cari s'au încuibat. 

Aşă Românii şi cu deosebire Româncele din comunele 



(1) Com. de D. Rosmeteniuc, stud. gimn. 

(2) Foaea poporului, an. IX, No. 9, p. 104: ^Şvabii sunt pătimaşi bău- 
tori de bere şi patima acesta se pote folosi uşor spre stârpirea lor.» 

(3) Dict. de Mariora Dutcă. 

(4) Dict. de Nic. Haraga. 



494 

Tereblecea şi Oprişenî, distr. Şiretului, voind a sc6te Şfabii 
din casele lor, aşteptă până când se arată Lună nouă. Atund 
una dintre femei ese afară, iar alta rgmâne în casă. Cea de 
afară, apropiindu-se de o fer6stră pe care o lasă anume des- 
chisă şi, strigând prin ac6sta către femeia cea din casă, ()ice: 

Craiu nou în ţ6ră! 
Cea din casă respunde; 

Să ăsă Şfabiî afară ! 



Cea de afară : 



Dar ce-or mancă eî desSrâ? 



Cea din casă : 



S'or mancă unul pe altul, 
Pân' s'a curăţî tot satul ! 

Rostind cuvintele acestea, se ^xce că toţi Şfabii fug din 
casă afară. Iar aceia, cari nu nimeresc uşa să ăsă afară, se 
mănâncă între olaltă, până nu râmâne nici unul în casă(I). 

O s6mă de femei însă, urmând aceeaşi procedură şi toi 
la Lu7iă nouă, întrebuinţ^ză, în locul versurilor de mai sus, 
pe acostoa: 

Craiu nou în ţeră! 

— Ce-om mânca desără ? 
Pane şi cu sare! 

— Dar Şfabiî ce-or mancă? 
Eî vor alerga 

Şi se vor mancă 

Unul câte pe unul 

Pân* n'a remână nici unul! 

în urma acestor cuvinte, cari se rostesc câte de trei ori 
după olaltă, Şfabiî şi Huşii trebue să fugă din casă (2). 
Românii din Braşca, distr. Gurel-Homorulul, însă deschid, 



(1) Dat. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epure, corn. de Ptol 
Scripcariu. şi a celor din Oprişenî sau Panţirî, com. de loan Bileţchl 
slud. gimn. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Pârtesciî-de-sus, corn. de Artemie Andronic. 
stud. gimn. 



495 

ând o Lună nouă, uşile locuinţelor precum şi p6rta de la 
Irum şi apoi, punenduse unul la uşa deschisă a casei, iar 
iltul la p6rtă, (}ice cel dintâiu: 

— Craiu nou in ţeră! 

Cel de la p6rtă: 

Să ăsă toţi Şfabiî pe p6rtă afară 
Şi'ndată să mergă la iezit la moră ! 

Aceste versuri se rostesc de trei ori după olaltă, atât de 
;âtre cel de la uşa casei, cât şi de cel de la p6rtă (1). 

în fine la Românii din com. Tiş^ut, afară de cele arătate 
naT sus, mal e încă datină ca unul dintre căseni să esă în- 
;r*o s6ră, când e Lună nouă afară, şi aici apoi să se apro- 
pie de o fer^stră, care trebue să fie deschisă şi să 4îcă: 

Craiu nou în ţară ! 

îndată după rostirea acestor cuvinte, unul din casă iea 9 
Şfabî, pe cari î-a prins mal dinainte şi, aruncând 3 dintre 
iînşii pe fer^stră afară, rfispunde: 

Să ăsă afară 

Toţî Şfabiî din ţară ! 



Cel de afară: 



Dar' dac'ar eşî 
Cu ce s'or hrăni ? 



Cel din casă: 



De asta nu-mî pasă 
Din ţâră să âsă! 



Şi tot aşâ se rostesc aceste cuvinte a doua şi a treia 6ră, 
adecă până ce aruncă şi ceMalţi ş6se Şfabî din urmă. 

Făcend acestea, cred că de bună-s6mă Şfabiî părăsesc 
casa şi ast-fel se mântue de eî (2). 

Ca încheiere maî amintim încă şi aceea că, afară de Co7'' 



(1) Corn. de Zaharia Roşea, stud. gimn. 

(2) Goni. de Olv. Sorocean. 



496 

hanii de casăj despre cari am vorbit până aîcî, se mai 
încă un fel de Corhan, pe care-l cunosc Românii după ni 
şi care Irăesce numai la câmp. 

Acest soiu de Corhan, de col6re roşie şi cu mult mai 
decât cel de casă, se numesce Torhan şi Corhan de câmi 
lat. Ectobia lapponica L. 



(1) Dat. Rom. din Galanesci, dict. de loan Ungurean. 



CĂLUGĂRIŢA. 

(Mantis religiosa L.) 



Pe fânaţele din Moldova şi din Ţera-Românescăj însă maî 
cu s6raă pe cele de pe Câmpia Ardeiului^ se p6te f6rte a- 
dese-orî ved6 în decursul lunilor Septemvrie şi Octomvrie 
o insectă mică, numai de vre-o 5—6 cm. de lungă, şi cu nisce 
picioruţe lungi şi subţirele, care, cum o atingi cu mâna saii 
cu un beţişor, îndată îşi împreună cele doufi lăbuţe de din- 
ainte la un loc, ast-fel ca şi când s'ar rugă. 

Ac6stă insectă se numesce de Românii din ţările sus nu- 
mite pentru obiceiul el cel curios ce-1 are, de a-şî împreună 
prici6rele de dinainte ca şi când ar voi să se închine, Că- 
lugăriţă (1). 

Despre acostă insectă există la Românii din Transilvaniay 
corn. Fărăgău, comit. Clujului, următ6rea legendă: 

<în vremile pe când trăiau Sf. Apostoli, se făcuse mare 
vrajbă în ţera Jidovilor^ nesciind că pe cine să pună de 
împfirat. 



(1) Corn. de d-1 Dim. Mânăstirean, învăţător în Botoşani: <' Călugăriţa 
-e un fel de lăcustă» ; — Fred. Damă, Nouveau DicL voi. I, p. 185; — Th. A. 
Bogdan, Călugăriţay publ. în Revista ilustrată^ an. V, Bistriţa 1902. p. 
181 ; — Enciclopedia română, t. I, p. 679 ; — N. Sulică, Antropomorfisme, 
p. 31 : * Călugăriţa e o insectă ortopteră, ce sămănă întru cât-vâ cu lă- 
custa,» — O semă de Român! din Bucovina, după cum m!-au spus £1. 
Bîcu şi loan Bîcu, agricultor! în Putna, ijiic că Călugăriţa ar fi o in- 
sectă, care se află t6mna prin pădure şi care strică la lemn. Sămănă 
Insă că Călugăriţa Românilor Bucovinen! e una cu Călugărita celor-lalţî 
Bomân!. 

Marian, Insectele. 82 



498 



Pdgâfiu umblau r6tă, r6tă pe lângă casele creştinilor, i 
rt*ndu-le votumitl (votrumul). Umblară unii chiar şihSt 
Petm. care pe atunci eră vătaful Apostolilor. 

Sân-Tetru, înţelegend însemnătatea alegerii aceleittl 
sfătui cu cel-lalţi fraţi apostoli, căci aşă se numiau eî intui 
ou şi plănuiră să facă o mare strînsură de popor creţtii 
penn-u a se sfătui că cu cine să ţie. Şi se strînseră ni 
mulţi. Dar după ce pe vremea aceea creştinii erau tare ii* 
prăştiaţl şi îndepărtiiţt unul de altul, apoi şi de frica fc 
păgânu ramaseră cel mal mulţi pe la casele lor, căcî ddrâ; 
vreme vrăjbită cine dintre cel cu copil mulţi şl-ar fi ligtj 
copiii şi nevasta singuri în cap de n6pte, — apoi de 6rMi 
pe vremea aceea creştinilor nu le eră ertat ca să se întit 
neso:\ doi sau mai mulţi la o laltă, că de-i vedeau îi prindeţi 
păgânii şiî udau cu fotogen (1) şi le da foc să ardă pe oliţ 
în loc de opaiţ. 

< Destul că după ce St Petru îşi strînse vre-o câţî-vâ sfeinid 

de ai Iul, se puseră pe sfat, că cum ar fi mal cu cale/ faet 

«Tnil (}iceau una, alţii alta, ca abună-6ră cum ^\c^ şi aji 

izmenii pe la strînsurl, dar ca să 6să Ia ce- vă sfătuită md 

de trobă, ferit-a-î D6mne! 

S/. Petru, ca niaî învăţat v&4^nd că nu-I modru a o scote 
la oale, sculându-se de pe scaunul lui de vătaf, cu glis 
blând şi tremurător le (Jise : 

.Fraţilor! seim că pentru a put<? merge în bătae, irebne 
să aî bărbaţi bravî şi isteţi, — asemenea şi la noi. Pentru i 
puto desmânta şi înţelepţi poporul nostru creştinesc, trebue 
mal întiiiu să avem bărbaţi şi încă 6menl pricepuţi şi înţe- 
lepţi. Xoî însă, cu durere trebue să v'o spun, că încă atătit 
bărbaţi nu avem, apoi seim bine. dragii meî, că dacă po- 
porul păgAnesc ar ved6 că unul sau altul dintre noî ar umbli 
pe la oasele creştinilor noştri, nu sciu z6u dacă nu ne-ar lui 
la oehl. Trebue deci ca să ne îngrijim alt cum, ca aşâ pii- 
luaşilor noştri nici prin minte să nu le vină de cele ce no» 
Io ursim. Ku ca mai bătrân m'am gânditei şi n6pte despre 
troba asta, şi am ajuns la socot61a, că numai dacă ne von 
oi\^li>;î> femei iscusite şi înveţate, vom ajunge la ispravă. Ce 



E 
I 

P 



1 



^U A\i^\i/«'w=nî»ftă, pctroleii. 



499 

oeţi la asta? Ore n'ar li bine ca noî cel mai bătrâni, ca 

al cuminţî, să facem un răvaş peste t6te femeile creştine 

să iscusite şi maî înţelepte, şi învSţându-le să le dăm drumul 
3 la casele 6menilor noştri ca să le spună gândul nostru 
dorinţele n6stre. 

— «Bine ! — îî (Jiseră ceMalţî învSţaţî. 

«Nu mult după aceea, strigând după răvaşul făcut t6te 
)ineile mal deştepte, le explicară 4I de 4h n6pte de n6pte, 
ftnă le înţelepţîră, după cum erâ de lipsă, şi apoî, dorin- 
u-le drum bun şi ispravă bună, le trimiseră pe la ceî creş- 
nl. înainte însă de a le trimite, le spuseră că lor nu le e 
rtat ca să se uite la urmă în ochi, căci ochii altor 6menî 
i scuipaţi din ochii draculut şi nici ca să gră6scă cu nimeni, 
ftcî limba multora varsă venin în sufletul creştinesc. 

«T6te după învgţătura primită îşi înveliseră faţa, de nu- 
lal ochii li se vedeau, apoî luându-şl merinde, o luară la 
rum, rugându-se lui Dumnezeu şi ţinend postul lut Isus, 
emftncând, numai tot a treia ^i odată. 

«Una însă, şi anume Călugăriţa, căci aşă o chema, um- 
land prin mal multe oraşe, unde domnii îs mal cinaşi îm- 
răcaţl şi mal drăcoşi ca alţi 6menî, a dat de un domnişor 
alea înalt ca o trestie, alb ca spuma, cu mustaţa r&sucită 
i cr6ţă, apoi cu ochii ca de ş6rpe şi cu gura mică şi po- 
rîvită de-ţl slobozia gura apă după el, nici una alta. 

«Domnişorul, vicl6n ca toţi domnişorii de a(Jî, se puse cu 
•una şi vorbindu-I câte în lună şi stele, o făcu de Călugă- 
iţa îşi uită învăţătura primită şi poruncile ce i s'au dat, 
i îşî destupă faţa şi a început a grăi de câte numai îî putea 
şî pe gură, până mal pe urmă îl spuse domnişorului şi 
;ândul creştinilor şi despre învăţătura ce o primise de la 
U. Petru. 

*Au(Jindu-le t6te acestea domnişorul cel drăcos, se făcîi 
iev6(Jut; căci d6r nici nu eră altul, fără feciorul Satanei. 

<^St. Petru^ care despre t6te acestea avea cunoscinţă, căci 
ugerul lui I«us t6te i Ie spunea, a luat-o şi el la drum pe 
irma Călugăriţei celei păcăt6se, ca să o ajungă'^şi să o 
>pr6scă de a umblă maî departe, fiindu-I frică că învăţătura 
ista o va maî descoperi şi la alţi domnişori. în urmă, gă- 



500 

sind-o pe un câmp verde şi înflorit unde se juca ca 
copil de ţînţarî^ a oprit-o în loc şi I-a ^îs : | ! 

— <i Călugăriţă te-al chemat, Călugăriţă să te cheoM 
de acum înainte, dar mal mult formă de om să nu ma! 
căci valul de pe faţă ţi 1-aI ţipat şi faţa cea frum6să şi 
tinâscă ţî-ai spurcat! 

€ Călugăriţa, vScJend pe St. Petru, în spaimă dă 
acopere faţa, care îl eră descoperită (des velită), darnapidlk| 
căc! Dumnezeii o schimbase într'o gujulie mică şi Tfsm 
care şi acum împreunându-şl pici6rele dinainte face ci î| 
cum ar voi să-şl astupe faţa.» 

O altă legendă a acestei insecte, tot din TransilvaniiLil 
anume de pe valea Mageruşulul, sună precum urmăzi: 

*ţ)ice că pe vremea Tătarilor eră mare vrajbă în înlrip! 
hime. Şi nici n*aveă cum să nu fie, după ce acostă limbă strini 
nu eră de fel pe placul 6menilor, căci Tătarii erau afuriîl 
de răi şî de blestemaţi, pentru că el pe unde găsiaii ?re-n 
creştin, nu-1 întrebau de sănătate, ci-I săriau în spate şi-Iofr 
deau ca pe o vită saii alt animal netrebnic. 

^^Creştinih v64Sndu-le inima, s'au înţeles cu toţii ca si4 
ahinge afară din ţeră. Dar cu t6te că ei îşî strînserâWte po- 
terile, le-a fost peste putinţă ca să-î biruâscâ şi să-î alunge 
din ţeră, căci... m6 rog, erau atâţia cât frunza codrului fi 
<»at nisipul mării, încă de nu şi mal mulţî, şi apoi aşâ de sfr 
bateci de te înfrical şi numai uitându-te la el. 

Vgcjend 6meniî că nu-I modru de a-î sc6te cu puterei 
s'au dat cu rugăciunea să-I alunge, puindu-şl nădejdea îi 
Dumnezeu, care a mântuit într6ga lume de necaz. 

«Necazul cel maî mare al creştinilor însă era, că nu areiâ 
preoţi destui, cari ^iua şi n6ptea să facă rugăciuni pentni 
mântuirea lor de nemul cel păgân şi netrebnic. 

«La urmă, după ce ţinură vre-o câte-vâ sfătuirî, se învoiri 
ca, pre lângă învoela luî Dumne4eu, să-şl al6gă mal multe 
fete vergnre, şi acelea să se închine apoî luî Dumnezeu $ 
(Io (Ji şi n6pte de n6pte. 

«Aşâ şi făcură. Şi Dumnezeii se învoi, căci cum să nu-i 
placă, când vedea cu câtă inimă şi cu câtă căldură se sciai 

^ Felele feciâre însă, cari se prindeau că vor trăî numai în 



=: ost şi rugăciuni, înainte de ce intrau în biserică, ca maici 
^isericesci^ orî după cum le mal (}icem acji Călugăriţe^ tre- 
7 rfUiaii să facă legămlnt, jurându-se ca de vor uită de cele 
^^JBbQte, ori vor batjocori pre Dumne4eu, ori se vor mărită 
TO-odată, să fie prefăcute de Dumnezeu în mirozeniî (mi- 
^.niunăţil) şi alte lucruri de rîs. 

^^ «Una dintre fetele vergure însă, frum6să cum erâ, îl pică 
^ Jragă unul fecior de tătar, şi acela, cât cu voia eî, cât peste 
-^.roîa el, o luă şi o duse în cortul cel domnesc, şi o făcu crăi6să, 
oununându-se cu dînsa. 

«Dumne4eii însă, căruia nu-I plăcu acostă faptă, nu o lăsă 
J. nepedepsită, ci pe când se jură înaintea altarului că va fi 
__ soţie dr6ptă şi credinci6să, a prefăcu t-o într'o gujulie mică 
Jţfi 8Cârb6să, căreia I-a (Jis pe dată: Călugăriţă, pentru că s'a 
."încumetat a se mărită, călcând jurămîntul călugăriei, şi Că- 
lugăriţă ÎI 4ic şi în ^ixxdi de a4I.» 
^ A treia legendă, asemenea din Transilvania, oraşul Bi- 
' striţa. sună aşă: 

«Un împ6rat a avut o fată care, ori şi câţi peţitori I-au 
venit, ea nici după unul n'a vrut să se mărite. 

«Tată-so, v64âi^d de la o vreme că nu voesce nici după 
un fecior să se mărite, s'a supărat şi luând-o cu nepusă în 
~ masă a dus-o la o mănăstire ca s'o facă Călugăriţă. 

«Fata dintru început nu voia de loc să m6rgă, dar la urma 
urmei cât de voie bună, cât de silă, s'a dus. 

«După ce a intrat în mănăstire, cele-lalte maici se puseră 
eu vorbă bună pe lângă dînsa, ca să o mângâe. 

«Fata însă nici nu le băgă în s6mă, nevoind a ascultă cu- 
vintele lor* 

«Şi aşă şl-a petrecut ea vi6ţa vreme de vre-o câte-vâ lunr 

«După ce au trecut însă vre-o câte-vâ luni la mijloc, aflară 

cele-lalte maici că ea de aceea nu vorbesce cu dînsele, fiind-că 

se iubesce cu Dracul^ care în t6tă n6ptea veniă la dînsa şi 

o ţinea în poveşti. 

«Aflând cele-lalte maici de fapta el cea neruşinată şi pă- 
cătâsă, au ţinut Postul cel negru nou6-(JecI şi nou6 de 4îl^> 
ast-fei că s'a ales din ea numai o gujulie ciudată, căreia I-au> 
pus apoi numele Călugăriţă.^ 

în fine a patra şi tot odată ultima legendă a Călugăriţei 



502 

aşişderea din Transilvania, com. Buduş de lângă Bi 
sună precum urm6ză : 

«ţ)ice că Dracul^ ducă-se pe pustiî şi mân6-o-ar acolo 
a înserat, a avut o fată f6rte reâ, aşâ de reâ, că ni 
avea păreche în lume. 

«V64^nd de la o vreme Dracul că el, măcar că e 
nu p6te s'o sc6tă la capât cu fiica sa, a hotărît s'o d 
mănăstire şi acolo s'o facă Călugărită, cugetând în r 
sa că prin ac6sta i se va pocăi fata şî se va mai îmi 
din zeludâ ce eră. 

«însă fata tot zeludă şi reă a r3mas, după cum a 1 
mal înainte, şi atâtea mirozenii ce făceâ^ de nu mai eră i 
să ajungă la vre-un bine. 

«Dumne4eu, care nu putea suferi pe de o parte ca 
de drac să petr6că în mănăstire, iar pe de altă parte, v 
că p6ma cea reâ a Necuratului îşî face de cap cu miro; 
eî cele nesuferite, a prefăcut-o într'o gujulie. 

«Şi aceste! gujuliî î-au pus apoi cele-lalte surori n 
Călugăriţă, şi de atunci Călugăriţă se ch^mă ea şi pj 
4iua de astă4I » 

Afară de legendele înşirate până aîcT, maî exista, 
Românii din Transilvania, încă şi următ<3rele credinţe (J 
Călugăriţă : 

Călugăriţa e fata Satanei (1). 

Călugăriţă a călca nu e bine (2). 

Călugăriţă m6rtă a află e semn r6u (3). 

Călugăriţe multe a ved6 e semn de un an bun (4). 

Călugăriţe printre grâie a ved6 e semn de vreme « 
r6să (5). 

Călugăriţă pe drumuri a ved6 e semn de vremi re 

Călugăriţă m6rtă de veî afla, îngr6p-o, că vel a\ 
bine (7). 



(1) Cred. Rom. d 

(2) Cred. Rom. d 
(8) Cred. Rom. d 
(4) Cred. Rom. d 
(6) Cred. Rom. d 

(6) Cred. Rom. d 

(7) Cred. Rom. d 



n Buduş de lângă Bistriţa. 

n Socol. 

n Ercea. 

n Fărăgău. 

n Milaş. 

n Ormeniş. 

n Fărăgău. 



503 



Căluijăriţă m6rtă de veî afla, îea ţfirînă de sub dînsa, că 

bună do 16c (1). 

Călugăriţe în muşîn6ie de veî află, e somn de vreme fru- 
i6să (2). 

Călugăriţă mâncată de furnici de veî afla, e semn că are 
ă fie t6mnă lungă (3). 

Călugăriţă t6mna tăr4iu de veî afla, e semn că are să fie 
ima m61e (4). 

De al batere de inimă, strînge capete de Călugăriţă şi le 
>uno la piciorul patului, că e bine (5). 

De vreî să împaci pe cîne-vâ, dă-i pici6re de Călugăriţă 
n vinars, că are să-ţî deâ pace (6). 

Când cine-vâ nu încape de tine, pune-î capete de Călu- 
yăriţă în vinars, că maî mult nu ţl-a 4îce nici o vorbă tră- 
^ănată (7). 

Când cine-vâ ţî-a furat ce-vâ şi nu vrea să-ţî spună, dă-I 
krinars de pe capete de Călugăriţe^ că-ţl va spune tot (8). 

Când e cine-vâ în necaz mare, dă-I trei Călugăriţe la casă, 
}\ pune-1 să şi le alunge el, că ducându-se i-or duce şi su- 
pCrarea (9). 

Dacă aî o femee reâ, pune-I trei Călugăriţe n6ptea supt 
sap, că se va pocăi, numai trebue să ^\(A s6ra de trei ori 
în trei ^\\q după olaltă următdrea descântecă : 

Călugăriţă i La cel fără 'nveţătură, 
Cu necredinţă, învăţătură aî dat, 

3t Petru te-o 'nvăţat, ' Dar' rău te-al purtat. 
St. Petru te-o mânat Că aî spus 

Să faci bine Şi la pismaşii luî Isus, 

La creştine. Că te-aî arătat 



Să daî învăţătură 



Şi te-aî desvălit. 



(1) Cred. 

(2) Cred. 

(3) Cred. 

(4) Cred. 
(o) Cred. 

(6) Cred. 

(7) Cred. 

(8) Cred. 

(9) Cred. 



Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 
Rom. 



d 
d 
d 
d 
d 
d 
d 
d 
d 



n Socol. 
n Băla. 
n Ţag. 
n Fârăgău. 
n Ţag. 
n Mociu. 
n Ţag. 
n Mociu 
n Fărăgău. 



Şi pisumitoro 
Fâ-o hună si iubi 
Câ de nu 
Vai de capul tt-ii, 
Vai de ikmiuiI tOii, 
Câ pe ol nroiu su 
Şi tot I-oiu sdrcibi 
Pe el in'uiii nruiu 
Şi tot 1-oiu sfarni: 

>.i ruimaî atunci se prinde 

•. .: i'^rhatul (1). 

"-;::. trup de (ulufjăriid w 
.>:r;at cu zalulr în apâ de 

\ --atelc ispăşite (:>). 

•: ' ascultatore dacă Ja cas 
- ; J în )^\\\ când d^rme, câ 

i vei rosti următorea des« 

învoiture, 

I>e părinţi iubit.', 

De nemuri înrusi 

Ptiu Călu*r.u.iţrj ' 

^ Fără credinţă" 

* a-o, 

Prefă-o, 

îndreptă-o, 
Deşteptă-o, 



505 



sin Călugărita^ şi dacă fata se mişcă, e semn că se va în- 
drepta, de nu se va mişcă, e semn că nu se va îndreptă (1). 

Când aî pusceâ sau puşcheă pe limbă, svârle-ţi o Călu- 
gărifă peste cap, că-ţî va trece (2). 

în fine când aî bubâie, călăresce le cu atâtea Călugăriţe, 
cflte bub6ie ai, că ţi se vor trece şi mal ales dacă vel ^\cq 
şi următ6rea descântecă : 



Buboiu, buboiu. 

Mare ca un moşinoiu, 

Din mare ce eşti 

Să trecT, 

Să te petreci, 

Să te faci mie, 

Pitic, 

Cât un fir de mac, 

Cât un vârf de ac, 

Ba şi mai mic, 

Că de nu 

După ce în chipul acesta se descântă de trei ori fie-care 
buboiu, Călugăriţa se îngr6pă sub talpa casei, că numai aşă 
e de 16c (3). 



Iată astă Călugăriţă 

Te va mânca, 

De nioî urmă nu ţi-aremânâ. 

Nici viţă 

Nici porodiţă, 

Nici sămînţă, 

Numa vestea 

Şi povestea 

Cal fost 

Tare prost. 



(1) Dat. şi cred. Rom. din Băla. 

(2) Cred. Rom. din Socol. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Milaş. — Tote legendele, datlnele şi credin- 
ţele, cuprinse în acest articol, mi lea comunicat d-1 Th. A. Bogdan, în- 
văţător în Bistriţa. 



LĂCUSTA. 

(Pachftylns migratorlus L.) 



Unul dintre insectele cele maî lacome, maî mâncăciâse ş: 
tot-odată mai stricăci6se, câte li-s cunoscute Românilor dupi 
nume, e Lăcusta sau Lăcusta^ numită de Românii din Banat 
şi Alacustâ sau Halacustă (1); de cel din Meglenia: Ăa- 
culeti; iar de către ceî din Macedonia: Lăcustă^ Lăcusta, 
Carcaleţi Scarcaleţ, Scucaleţ şi Acridă (2), lat Pachjlylus 
migratoriusL.,Oedipoda migratoriaşi Acrîdium migratoriuo. 
Lăcusta însă nu e un insect stătător în ţSrîle locuite de 
Românî, ci ea este un insect călător, care se ivesce ia ţe- 
rile locuite de aceştia numai din când în când, une-orî chiar 
după trecerea de mat multe 4ecimi de anî. Dar şî când .^ 
arată e vaî şi amar, căci, venind nori do dînsele, unde se 
lasă Aa, fie semSnăturî sau fineţe, pomete sau lunci, codri 
sau pădurî, fle ce va fi, nu cruţă nimic, cî mănâncă totce-i 
stă în cale, ast-fel că nu rămâne după dînsa numaî pămîntul 
gol, ca şi când ar fi ars t6tă vegetaţiunea de pe dînsuLiar 
arborii şi pomii remân despoiaţi de frunze ca în dricul ernil 
De aici vine apoi că, deşi partea cea mal mare de Ro- 
ii) B. P. Hasdeu, Etim, Magn,, t. I, p. 669: *Alaeustă sau Halacnsld. 
Formă bănăţenă pentru Lăcustă (lat. locusta), pe care o cunoscem prin 
următorul exemplu: «^între metafore, figuri sau asemenări luate dio 
lumea animală, poporul de pe aci întrebuinţeză : merge ca melciul aded 
fără sporiii; îî uşor ca un fluture; ca şi Halacustă, caşâ mancă». L 
lancu, Caraş-Severin, com. Vişag)». 

(2) Com. de d-1 Per. Papahagi. — Vecji de acelaşî: Din literatura T'<^ 
j)orană a Aromânilor, Bucurescî 1900, p. 182. Nota 2. 



J 



507 



mâni n'o cunosc din vedere, maî toţi însă o cunosc f6rte 
bine după nume. 

Lăcusta, după cum ne spun cronicele, s'a arătat pentru 
prima 6ră într'un num6r maî mare în ţ6rile locuite de Ro- 
mâni, şi îndeosebi în Moldova, pe timpul luî Ştefan VI, care 
a domnit de la 1538—1540. 

Din causa acosta apoi a şi fost Domnul acesta poreclit de 
^ătre supuşii s6i Lăcustă Vodă, 

Iată ce ne spune în privinţa acesta cronicarul Grigore 
Ureche : 

An filele acestui Domn, Ştefan Vodă, aii fost f6mete mare, 
şi în ţera Moldovei şi la ţ6ra Ungur6scă, că au venit Za- 
CHste multe de au mâncat t6tă r6da ; şi pentru aceea l-au 
poreclit şi îaii ^is Lăcustă \odă (1). 

Cele mal multe neajunsuri, nevoi şi răutăţi, precum şi cele 
mal rele, maî urîte şi maî cumplite b61e, ca holera şi ciuma 
au venit în ţfirile locuite de Români, după credinţa şi spusa 
acestora, parte do peste Dunăre şi parte de peste Prut, iar 
înainte de luarea Basarabiei de către Ruşi, de peste Nistru, 
adecă din ţ6ra rusăscă. Deci tot din ţâra de pe urmă a venit 
pentru prima 6ră, după spusa poporului, şi Lăcusta. 

Drept dovadă despre acostă credinţă şi afirmaţiune ne p6te 
eervi întru cât-vâ şi următ6rea doină poporană din Moldova : 



Prutule, rîu blestemat (2), 
Face-te-al adânc şi lat, 
Ca potopul tulburat! 
Mal cu mal nu se zărescă, 
Glas cu glas nu se lovâscă, 
Ochi eu ochi nu se ajungă 
Pe-a ta pânză cât de lungă! 
Lăcustele când or trece. 
La ist mal să se înece! 



Holerile când or trece 
Pe la mijloc să se 'nece! 
Duşmanii ţeriî de-or trece 
La cel mal să se înece. 
Iar tu 'n valurile tale 
Să-I tot duci, să-î duci la vale 
Pân' la Dunărea cea mare. 
Până 'n Dunăre şi 'n mare ! (3) 



(1) M. Kogâlnîceanu, Cronicile României, t. I, ed. II. BucurescI 1872, 
p. 200. 

(2) înainte de luarea Basarabie! de Muscali, cântecul cţiceă: ^Nistrule 
rîu blestemah, fiind-că tote relele veniau de peste Nistru. Nota culege- 
toruluî. 

(3) Vas. Alecsandri, Poesiî populare ale Românilor, Bucurescî 1866, 
p. 233. 



508 

Ce se atinge de timpul când şi cum s'aâ ivit întiia M 
Lăcustele, precum şi de locul unde 8*aâ ivit ele, o legenda 
din Trafisilvaniaf com, Fărăgăâ, ne spune următârele: 

«pice că Por împerat, măritându-şl fata cea mal mareea 
făcut un ospgţ, ca şi care nici nu se mal pomenise ploi 
atunci, căci chemase pe toţi împSraţil din lume şi pe tdte tis- 
tiile de mal dai D6mne. 

«Şi se strînseră la ospSţul acela atflţia, de cugetai că^ 
urechile au să i le mănftnce. Şi Por împerat tdte le făcuse, 
a pregătit mâncări pest mâncări, şi a destupat bu^ ce de o 
mie de ani n'au fost destupate, şi a întins mese pe un şes 
cât o varmeghie (1), şi a adus ceteraşi de să-I tot ascult. 
<^Şi, cum 4iCf t<^te le-a pus la cale cum sciuse mal bine, numai 
de una îşi uitase, şi adecă îşi uitase de popi şi de maicele 
biserici. 

«Pe popi nu-I chemase nici ca'n batjocură, iar ca să faci 
vre-o slujbă în sfintele biserici, nici aminte nu-şi adnsese. 
La ce, îşi 4îceâ ol, că doar lucrurile aceste se pot face şi 
fără sfinţenie; apoi tot cu popi să fii pe Iftngă casă, 4^ 
nici nu-I lucru cu noroc, că sciut este destul de bine din 
credinţa poporului, că «popă de vel întâlni în cale, nu vei 
ave noroc, că te aî întâlnit cu dracul.» 

«Popii înţelegend de batjocura ce-şl făcuse de el şi de 
maicele biserici, se necăjiră r6u, şi trăgând t6te clopotele se 
puseră pe rugă, şi se rugară trei ^\\e şi trei nopţi, fără de 
a nîâncă şi fără de a b6 ce-vâ, cu gândul că dacă bunul 
Dumne4eu le-a ascultă rugăciunea lor, atunci Por împirai 
va fi pedepsit aşă cum numai înţelepciunea Iul Dumnezeu 
scie să cro6scă pedepse. 

«Dumnezeu, aşâ se vede, le ascultă ruga lor fierbinte şi 
dr6ptâ, că pe când t6te mesele erau aşternute şi încărcate 
cu ale mâncării, iar6speţîise aşezară pentru a gustă dinele 
ce le îmbiâ înălţatul împSrat, — spre spaima lor văzură ci 
cerul senin se întunecă şi s6rele fierbinte se ascunde la spa- 
tele unul nor gros şi întunecat. Şi un vînt mare începuse 
a bate şi a aduoe cu sine o mare mulţime de musce mari 
şi late de flămânde, cari aşezându-se pe mese cu o lăcomie 



(1) Varmeghie = }\ideţ, comitat. 






509 

neînchipuită, mâncară tot până la cea de pe urmă bucăţică 
de pane, şi bSură tot până la cel de pe urmă strop de vin. 

^Ospeţiîy vă^^nd ac6sta, I-a luat o grfiţă de care îmbol- 
năvindu-se cu toţii periră acolo şe4end în jurul meselor, aşă 
c&t din un ospâţ mare şi strălucit, s'a schimbat într*o îmmor- 
mîntare de i se duse vestea şi povestea. 

«Şi nimeni nu sciă că de ce se întîmplase acâstămare ne- 
norocire. Numai Por împerat îşi aduse aminte, căci înainte 
de a-şl fi dat sufletul 4îse: 

— «Nimic în lume nu se p6te face, fără a cere darul, aju- 
torul şi binecuvîntarea lui Dumnezeii, — iată-mâ acuma 
pedepsit ! 

«De atunci se crede că sunt Lăcustele^ cari şi în ^ma de 
a(}I vin asupra n6stră, când 6menil uită de Dumne4eul cel 
adevărat!» (1). 

O altă legendă, tot din Transilvania şi anume din com. 
Mădăraşul de Câmpie, care ne arată de când şi de ce sunt 
Lăcustele aşă de lacome şi nesăţi6se, sună precum urmeză: 

«în vremea pe când s6rele şi luna umblau la preumblare, 
ţinendu-se de mână, şi bunătatea cu râutatea erau surori 
de cruce, iar pisma cu iubirea erau un trup şi un suflet, 
se 4ice că Dumnecfeti şi cu Sân-Petu umblau a cerşi milă 
de la 6menil săraci pentru copiii 6menilor mal cu dare de 
mână. Aşă umblând pe la dmenil săraci 

Multă lume 'mpărăţie, 
Ca Dumneijieu să ne ţie, 
Ca cuvîntul din poveste. 
Că 'nainte mult mal este 
Şi frumos se povestesce. 
Dumnezeu la noî sosesce 
Şi se pune jos pe prag 
Şi stă şi-ascultă cu drag. 

de la o vreme îl ajunse pe Sân-Petru f6mea. 

— «D6mne! — ^ise el după aceea, agrăind pe Dumnezeu 
— eu nu numai că-s trudit, făr' îs şi mal mort de f6me 
după atâta umblare grea şi anevoi6să! 



(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan, care a au^it-o de la moşu-s^â, ce a 
murit în etate de 76 ani. 



510 

«Căct de, m6 rog, pe vremile acelea nu erau drumuri aşa 
de bune, ca acuma: 

— ^<Bine — 4îse Dumne4eu,— haid colea la marginea sa- 
tului, că sciii că trebue sa fie o crâşmuţă, ne vem băgaîn- 
tr'însa ca să îmbucăm şi să bem ce-vâ! 

«Aşa şi făcură. Intrară într'o crâşmuţă, şi după aceea lise 
aduse şi puse dinainte de ale mâncării şi câte-vâ picuri 
de vin. 

«Când eră însă să se apuce de mâncat, v64urâ o mulţime 
de Musce laie şi flămânde, cari cu neînchipuită neruşinare 
se năpădiră asupra mâncării lor, aşă în cât numai cu mare 
greu apucară a îmbucă de câte-vâ ori, iar' când se puseră 
ca să înghită şi câte o duşcă de vin, ele se năpustiră şi 
asupra ulcelelor cu vin, şi cât aî clipi din ochi nici picur 
nu maî rSmase din el. 

< Dumnecleu şi Sân-Petru, vă4^i^d obrăznicia cea mare a 
acestor musce, se mânîară foc, şi sculându-se de pe scaune 
s'au depărtat blestemându-le, că ori c0,t vor mancă nici odată 
sătule să nu fie ! 

< Aceste musce se crede că nu ar fl fost altele decât Lă- 
custele, cari şi în 4itele n6stre orî cât de mult ar mânca, 
nici când nu-s sătule (1)>. 

Fiind Lăcusta f6rte lacomă şi mâncăci6să, de-aceea Ro- 
mânii atât pre vitele cât şi pre galiţele nesăţi6se, însă maî 
ales pre 6meniî, ce nu se maî pot sătura, cari umblă morţi 
după mâncare, îî asâmănă cu Lăcustele, 

Aşă nu odată au4im 4îcendu-se: 

' Uită te la el, pare că-î o Lăcustă, mănâncă tot ce-î pui 
dinainte şi tot nu se maî satură! 

Sau: 
Caută la dînsul: 77iănăncă ca o lăcustă \> (2) 

Iar cu privire la vre-o invasiune din partea străinilor sau 
a duşmanilor, se 4îce: 



■y 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) B. P. Hasdeu, Etym. Magii., t. I, p. 669 ; — Zanne, Pi-overbele Ro- 
mănilory voi. I, p. 497. 



511 

Vin străinii ca Lăcustele!^ (1) 

Tot din causa lăcomiei precum şi a mareî stricăciuni ce o 
face Lăcusta^ s'au născut la Români şi urmât6rele proverbe: 

Lăcusta îndurare 

De bucate nici cum are. 

Lăcusta puţin trăesce, 
Dar' pagubă mare face, — 

adecă cel lacomi şi cumpliţi în scurtă vreme mari rele să- 
vârşesc (2). 

Lungă-î ţera şi îngustă 
Ca şi tine, măi Lăcustă! — 

se ^ice despre un om lung, subţire, şi f6rte lacom (3). 

A fi ca lăcustele 

adecă mulţi şi f6rte mâncăcioşî. 
Precum şi următ6rele cimilituri : 

Am o vacă, 

Unde zace 

Strat îmi face (4). 

Săritură de ciută, 
Urmă de nimic (5). 

Tot de aicia apoi şi următ6rele datîne şi credinţe: 
Trup de Lăcustă la porcii nemâncăcioşl de îl vel da, se 

vor face mâncăcioşî ca Lăcusta (6). 

Când n'al poftă de mâncare, împrejură-ţl grumazii cu o 

Lăcustă şi 4î de trei ori: 



(1) Laurian şi Massira, Bicţ., t. I, p. 182: <Locusia&A lat.locusta, in- 
sect aripat care ajutat de cele doue piciore posteriore, mult maî lungi 
decât cele-lalte, merge sâltănd sau sărind, de unde se cţice şi săltătore 
sau săritore. Locustele sunt insecte forte stricăciose ; locustele sboră în 
cete de multe milione preste ţări ^i mări; nor de locuste ; entomologii 
numără locustele între greeri; aceşti copii mancă ca locustele; «^au ve- 
nit preste noi străinii ca locustele.* 

(2) Zanne, op. cit, p. 497. 

(3) Usitat în Bucovina. 

(4) Ciocănel, Basme, p. 104. 

(5) Art. Goroveî, Cimiliturile Românilor, p. 197. 

(6) Dat. şi cred. Rom din Transilvania, com. Fărăgău. 



512 



Lăcustă! 
Dâ-m! pofta ta, 
Pofta popii, 

Sau: 

Lăcustă săracă 
Fă-mî să -mi placă 
Tote mâncările, 
Tote zămurile, 
Tote cărnurile. 



A preotdsiî, 
A diacului, 
A diecesiî ! 



Lăcustă^ draga mea, 
Dă-mî pofta ta. 
Că bine ţi-oî plăti 
Când ne-om întâlni ! (1) 



Făcend şi 4icend aceste cuvinte, capeţi de bună s6mă pofti 
de mâncare ca şi o Lăcustă (2). 

Gunoiu de Lăcustă cui-vă în mâncare de vel pune, acela 
uicî odată nu se va îngraşă (3). 

Lăcustă cu soţie de vel ved6, e semn că are să te ajungă 
o sărăcie mare (4). 

Lăcustă cu soţie de vel ved6, e semn că nici când nu te 
vel îngăzdăcî (5). 

Lăcustă fără soţie de vel ved6, e semn că te veî face 
bogat (6). 

Lăcustă în faţă de ţi se va lovi, e semn că afi să te ajungă 
neajunsuri mari (7). 

Aripi de Lăcustă de veî afla, e semn că al să trăescî multe 
veri (8). 

Lăcustă m6rtă în margini de părae de vel ved6, e semn 
de secetă mare (9). 

Trupuri m6rte de Lăcustă de veî află, e semn de ernă 
grea (10). 



(i) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Chiraleş. 

(2) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Bârgău, com. de d-1 Th. 
A. Bogdan. 

(4) Cred. Rom. din Borgo-Susenî. 

(5) Cred. Rom. din Buduş. 

(6) Cred. Rom. din Buduş. 

(7) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(8) Cred. Rom. din Bistriţa. 

(9) Cred. Rom. din Herina. 
(10) Cred. Rom. din Fărăgăâ. 



513 

Lăcustă m6rtă în pămînt şi prin boltiturile lemnelor a află, 
e semn de frig mare (1). 

Tineretul român din Traiisilvania întrebuinţ^ză f6rte ade- 
sea ori Lăcusta^ dacă se întîmplă s'o afle, şi la o s6mă de 
vrăji. 

Aşa se ^ice că cel ce va pune gunoiu de Lăcustă între 
[irumurl, acela se va însura cu cine gândesce, numai dacă 
respectiva va trece în i^iua aceea peste dînsul (2). 

Dacă o fată va purtă cap de Lăcustă în sîn nou6 i^ile şi 
nouS ore, apoi îl va pune în vinars şi-1 va da la acela pe 
care doresce ea să-1 aibă de bărbat, acela va luâ-o dacă va 
inchinâ cu el de 9 orî şi va beâ de 9 ori. Fata respectivă 
însă, înainte de a-şî îmbiâ drăguţul cu vinars de acesta, 
trebue să esă afară în târnaţ şi să 4îcă de 9 ori; 

Lăcustă, O mie de spice 

Lăcustă, Voinice, 

Mare balabustă O mie de tuleî 

Pe mine mă ascultă. De-aî meî, 

Fâ-1, Să te saturi cu ei. 

Prefâ-1 Lăcusta 

Pe ăst voinic Balabustă! 

Să bee Pe mine me ascultă. 

Să me iee, Că ţi-oiu da pită 

Că de m'a lua Prăjită 

Ţie ţi-oiu da Să fia sorocită! 

Fata care în chipul acesta işi face pe ursită^ când ese 
în târnaţ are o bucată de pane prăjită, din care la t6tă des- 
cântătura aruncă câte o bucătură, în credinţă că o dă Lă- 
custei., până o aruncă t6tă (3). 

Iar după ce a eşit în târnaţ cjice de 3 ori: 

Tu gujulea Din pustie 

Mitutulea, Fă-1 pe N. 

Gujulie Ca 'n ast' s<5ră 



(1) Cred. Rom. din Herina. 

(2) Cred. Rom. din Cevaşul-de-Câmpie. — Tote acestea mi le-a comu- 
nicat d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Iad de lângă Bistriţa, corn. de d-1 Th. A. 
Bogdan. 

Marian, hisecîole. *' 



_ 514 

Să m6 c6ră. i Grăunţe de grâu 

Oujulie, Şi de mălaiu 

Lcumstie Şi foi de aiti 

Din pustie Şi sămînţă de bostan, 

Şi de pe luncă, Ca să mai trăescî un an. 

Fă-1 ca mâne să mă ducă, Amiu, 

Că de 1-ei face, ! Amin, 

De 1-eî preface Lăcustă 

Ţie ţî-oiu da De pe pustă! 

Rostind aceste cuvinte de vrajă, fata pruncă câte trei fire 
de grâu, de mălaiu, de ai^, şi de sSmînţă de bostan (1). 

Din t6te celea câte s'au înşirat până aicT, resultă că Lă- 
custa, ori cum şi ori în ce chip s'ar arătă, nu ne aduce nici 
un bine, ci numai r6u. 

De aicia apoi şi credinţa Românilor din Transilvania, că 
cifie va omorî o sută de Lăcuste, aceluia îî va ertă Dum^ 
negeii păcatele (2). 

Sau: o sută de capete do Lăcustă în foc de le vel arde 
şi cenuşa lor în vînt de vel aruncâ-o, nici când Lăcustele 
într'acolo nu vor mal veni (3). 

Iar cel ce vrea să-şî scape satul de Lăcuste, acela trebue 
ca într'o Luni, Marcuri ori Vineri sâ prindă patru Lăcuste 
şi, desbrăcânduse, sâ se deă de 12 ori peste cap, şi anume 
către rfisărit de trei şi să i^ic&: 

— De aţî intrat pe aici, pe aici sâ vfi duceţi ! 

Apoi să facă tot aşă şi când se înt6rce câtre sfinţit, câtro 
m\6^&'^i şi către mi64ă-ndpte, şi la sfârşit să 4ic&: 

Lăcicstă/ A balelor, 

Fata dracului, A nevoilor, 

Fata diavolului, De aî venit cu reu 

Fata luî Faraon, Du r6u în părăii. 

Fata Sataniî, De-aî venit cu bolă 

A Mamiî-păduriî, Du boia înapoi, 

A pajurii, N'o lăsă la noi, 

A ciumiî, Du boia în pustii, 

A primejdii, N'o lăsă pe-acî 



(1) Dat. şi cred. Rom. din Borgo-Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) Cred Rom. din Uifalău, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Sântu, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



olo 



Lăcustă, ! Că-î fără blândeţe, 

Căpuşă flămândă Că-î fără bunătate 

Dracul mi te prindă, j Şi-i plin de răutate. 

De gât, I Fugi în munţi. 



Că-I flămând. 

De cap, 

Că-î fără minte, 



în pietrile recî, 
în pietrile sec!, 
Că din găzdacî 



Că-î fără buneţe, i Ne faci săracî! (1) 

Românii din unele părţi ale Ţerii-Românesei cred că SL 
Trifon saîi TVtY, care cade tot-deauna în ajunul Intimpi- 
nării Domnului^ adecă la 1 Faur, e reu de Lăcuste^ adecă 
cum că el ar umblă cu lăcustele. 

De aici vine apoi şi datina că unii dintre aceşti Români 
nu numai că serbSză 4îua acestui sfînt, ci tot-odată châmă 
în 4iua sa pe preotul local spre a face aghiasmă, cu care 
stropesc apoi pomii şi semănăturile, precum şi grânele, 6r- 
zele şi altele, anume ca să nu vie şi să nu le mănânce Lâ- 
cîistele. 

Iar Românii din unele părţi ale Moldovei serb6ză pe SL 
Trifon de aceea, pentru că acesta, după credinţa lor, e mal 
mare peste yadine^ că el dacă i se serbâză 4^^^» I^gă ace- 
stora gura, ca să nu mănânce legumele (2). 

In fine trebue să mal amintesc încă şi aceea că de familia 
Lăcustei, despre care ne-a fost până aici vorba, se mal ţine 
şi un alt fel de lăcustă, şi anume: Lăcusta vînetăy lat. Pa- 
chytylus cinerascens Fabr. 

Despre lăcusta acâsta spun Românii din Transilvania că 
cel ce va ved6-o, acela va fi om bogat (3). 



(1) Dat Rom. din Şieu-Cristur lângă Bistriţa, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 
(3) S. FI. Marian, Serbătorile la Români, voi. I, p. 245—246. 
(3) Cred. Rom. din Sereţel, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



A A 



paraitOrea. 

(Psophns stridnlus Fieb.) 



Pe fâneţele apăt63e de pe sub p6Iele munţilor, dar mai cu 
s6mă pe cele de prin munţî, unde se află păduri întinse 
de bra4î şi de moli4î, trăesce un fel de lăcustă ceva mai 
mică decât lăcusta adevărată şi de col6re cafenie sau n^gră 
ale cărei aripi de dinainte sunt înguste şi negre, iar ceie 
din dărăt mal mari şi roşii ca sângele, care, când sb6ră, pro- 
duce un fel de sunet pârâitor. 

Acest fel de lăcustă se numesce în Bucovina : Părăitor€(\i 
Căluţ nejjru (2), Cosaş roşu (3) şi Arap sau Harap (4); iar 
în Transilvania : Lăcustă roşie sau Lăcustă roşietică (5), lat. 
Psophus stridulus Fieb. 

Numele de Pârâitâre al acestui fel de lăcustă îî vine de 
acolo, pentru că ea, după cum am spus, când sh6vk părâesct 
cel de Căluţ'uegru^ pentru că corpul sSu precum şi aripile 



(1) Dat. Rom. din Buninţî, dict. de G. Dârja: «^Cosaşul cel mic, cu ari- 
pile de-asupra negre, iar cele de desupt roşiî, se numesce Pârâitâre: 
pentru că când sbură pdrâesce,- 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi, şi a celor din 
Carapciii, dict. de Vas. Cârciu. 

(3) Dat. Rom. din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan : Cosaşii, cari au 
aripi negre şi roşii şi carii când sboră pamesc, se numesc Cosaşi n\^- 

(4) Dat. Rom. din Vicovul de-sus, dict. de T. lonesi: ^Câiuţii micufi- 
cari se fac la munţi, mai ales la loc pietriş, şi carî au aripile de-asupra 
negre, iar cele de desupt roşii se numesc Arapi, sing. Arap sau i/«J- 
rapî, sing. Harap,- 

(5) Dat. Rom. din Sereţel, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



517 

cele de dinainte îî sunt negre ; cel de Lăcustă i^oşie sau Co- 
saş roşu^ pentru că aripile sale cele din dărăt sunt roşii ca 
sângele; iar cel de Arap sau Harap, pentru că el, după 
cum se crede şi se 4ice, se află prin părţile n6stre tocmai 
de pe când au fost Arapii pe la noi, atuncî a venit şi el cu 
dînşiî şi de atuncî i se trage sfimînţa prin părţile acestea (1). 
în fine Românii din unele părţi ale Transilvaniei cred 
şi spun că atuncî, când se arată multe Lăcuste roşietice, e 
semn că va fi puţină r6dă (2). 



(1) Cred. Rom. din Vicovui-de-sus, dict. de T. lonesi. 

(2) Cred. Rom. din Sereţel, corn. de d-i Th. A. Bogdan. 



CĂLUŢUL. 

(Loeusta Tiridissima L.) 



Căluţul e de dou6 feluri: unul mal mare, iar altul maî mic. 

Cel mal mare se numesce în Bucovina : Căluţi Căluţ mare, 
Căluţ verde, Căluţ de ărbă, Căluţ de câmp (1), Cosaş^ Cosaş 
verde, Cosaş mare (2), Cosariu (3), Cobiliţă (4) şi Cobili- 
ţariu (5); în Moldova : Cosaş, Cosaş mare şi CoscLţ verde (6); 
în Ţ6ra-Românâscă : Lăcustă verde (7) ; în Transilvania : 



(1) Dat. Rom. din Stupea, corn. de Dumitru Logigan ; — a celor din 
Ilişescî ; — a celor din Pătrăuţ-pe-Siret ; — a celor din Ropcea şi Carapciu, 
dict. de Vas. Cârciu ; — a celor din Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi ; — a 
celor din Oprişeni, dict. de lacob Popovici ; — şi a celor din Mahala, 
corn. de Ionică al lui lordache Isac. 

(2) Dat. Rom. din Ilişescî ; — a celor din Buninţl, dict. de G. Dârja ; 
—a celor din Stupea, com. de D. Logigan ;— a celor din Şcheia» dict de 
Gavr. Berariii ; — şi a celor din Putna, dict de Sam. Lucaciu, loan Fus- 
drea şi Vas. Vâcărean. 

(3) Dat Rom. din Vicovul-de-sus, dict de T. lonesi. 

(4) Dat Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. Onciul ; — a celor din 
Vicovul-de-jos, Vicovul-de-sus şi Straja, dict de T. lonesi; — a celor din 
Galanescî, dict de Precup Galan ; — şi a celor din Ropcea şi Carapciu, 
dict de Vas. Cârciu. 

(6) Dat Rom. din Vicovul-de-jos, dict de Sidor Calancea. 

(6) Dat Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran şi Const. S. Bucan;- 
a celor din Dumbrăveni, dict de Gr. Olariii; — şi a celor din Oprişenî, 
jud. Suceva, dict. de G. lacob. 

(7) B. Nanian, Zoologia, p. 138. 



_ 519 

Căluţ (1), Căluţ de ârbă (2), Cosaciu (3), Cosaş (4) şi Lă- 
custă verde (b); în Bănat: Scăiuş (6); iar în Ungaria: Cosaş 
şi Cosaş verde (7\ lat Locusta viridissima L. 

Cel mal mic se numesce în Bucovina : Căluţ, pi. Căluţi 
şi Căluţi, Căluţ mic, Căluţ cenuşiu, Căluţ de câmp (8), 
Căluţ de pămînt (9), Cosaş şi Cosaş mic (10); în Mol- 
dova: Căluţi Căluţ mic şi Cosaş mic (11); iar în Unga- 



(1) Sextîl Puşcariu, Deminufia în limba românescăy publ. în Noua 
Ret^istă română, Voi. I, p. 376. 

(2) Enciclopedia română, t. I, p. 680: ^ Căluţ de irbâ sau Lăcustă 
i^erde (Locusta viridissima). Un insect din ordinea ortopterelor. Antenele 
sunt mai lungi ca corpul ... Se nutresce cu musce şi omide. Produce 
uii sgomot particular, ciripire, prin frecarea aripilor. Se află prin câm- 
pii şi holde « 

(3) Sext Puşcariu, op. cit., p. 376. 

(4) Enciclopedia română, t. II, p. 376; — Ar. Densuşian în Revista 
critică'lilerară, an. IV, p. 48 : « Curi6să este susţinerea d-luî Mayer că 
Lăcusta ar fi un împrumut, pe când cronicele nostre ne vorbesc Încă 
în anii 1534—1540 de un Domn al Moldovei batjocorit Lăcustă Vodă, 
fiind că sub el lăcustele aii prădut ţâra, iar Căluţ şi Cosaş sunt numai 
nisce specii de lăcuste, iar o lăcustă numită înşelătorie nu există în 
în limba română, ci este o traducere a germanului Satteltrăger.» 

(5) Enciclopedia română, t. I., p. 680. — După cât îmi este mie până 
acuma cunoscut, poporul înţelege sub cuv. Lăcustă numai însectul nu- 
mit lat Pachytylus migratorius L. sau Acridium migratorium, germ. 
Zug-Heuschrecke, Wander-Heuschrecke. Prin urmare eu cred că Lă- 
custa verde este numai o simplă traducere din lat. Locusta viridissima. 

(6) Com. de d-1 loan Pâşlea, învăţător Ia şcola de lemnărit din Câmpu- 
lung: <în Bănat cosaşul cel mare şi verde, care se află prin ârbă, se 
numesce Scăiuş.* 

{7) Com. de d-1 El. Pop: «Cosaşii sunt de mai multe feluri, între 
cari cel mai frumos e Cosaşul verde, care e şi mai mare. EI trăesc vara 
prin erburi şi sboră făcend mari sărituri în forma puriceluî. Poporul 
iî numesce cu numele colectiv de Cosaş,^ 

(8) Dat. Rom. din cele mai multe comune din Bucovina, precum: din 
Carapciu, dict de Vas. Cârciu; - din Frătăuţul-vechiu, dict. de G. On- 
ciul; — şi din Ilişesci, au<}it singur încă pe când eram mic. 

(9) Dat Rom. din Oprişeni, dict. de lacob Popovicl. 

(10) Dat Rom. din Buninţi, dict de George Dârja; — a celor din 
Şcheia, dict de Gavr. Berariu; — a celor din Putna, dict de Vas. Un- 
gurean; -— şi a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădăţan. 

(11) Dat Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran şi de Cost S. Bucan; 
— a celor din Dumbrăveni, dict. de Gr. Olariti; — şi a celor din Opri- 
şeni, jud. Sucâva, dict de George lacob. 



520 

ria: Cosaş şi Cosaş mic (1), lat. Locusta cantans Charp. 

Căluţul sau Cosaşul mare e cam de 26 ram. de lung şi 
pe spate de col6re verde ca 6rba, din care causă se no- 
mesce el şi Căluţ sau Cosaş verde, iar pe de desupt adecă 
pe pântece e alb. El petrece de regulă prin ârbă, de aceea 
se numesce şi Căluţ sau Cosaş de erbă (2). 

Căluţul sau Cosaşul mic e numai de 22 mm. de lung şi 
pe spate în genere cafeniu-întunecat, iar laturile pântecdui 
vercjî (3). 

Căluţul mic trăesce de regulă, ca şi cel mare, pe fineţe 
şi, fiind scorţos la pici6re, ţirâesce, adecă cântă într'înscle 
ca 'ntr'o scripcă (4). 

Numirea de Căluţi sau Căzuţi a acestor dou6 specii de 
insecte le vine de acolo, după cum spun o semă de Români 
din Bucovina, pentru că au ochî raari boldiţT, şi cap ca la 
caî, şi pentru că sar prin 6rbă ca şi caif ceî împiedicaţi de 
pici6rele dinainte (5). 

Numirea de Cosaş le vine de-acolo, pentru că, după cum 
spun o s6mă de Românî din Bucovina, ţirăese, adecă pro- 
duc un fel de ţirăit sau sunet din picidre şi din aripi ca şi 
când ar cosi cine-vâ ărbă, sau ca şi când ar bato cine-v:i 
c6sa (6). 



(1) Corn. de dl El. Pop. 

(2) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean şi Sam. Lu- 
caciu. 

(3) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcărean; — şi a celor 
din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicî : -^Căluţul mic sau Căluţul de pâ- 
rnînt vine ca arama întunecat». 

(4) Dicţ. de Iac. Popovicî. 

(5) După spusa Rom. din Oprişenî, dict. de Iac. Popovicî; — a celor 
din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — a celor din Putna, dict. de Va?. 
Văcărean; — a celor din Igescî, dict. de I. Danilescu: «Se numesc 0/- 
lu(î pentru că sar prin erbă ca caii»; — şi a celor din Budeniţ, dict. 
de Măr. Dutcă: ^Căluful de erbă saii Căluţul mic se numesce de aceea 
ast-fel, fiind-că sare ca un căluţ.* 

(6) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu; — a celor 
din Frătăuţul-vechiu. dict. de G. Onciul: * Cântecul Căluţului e ca şi 
când cine-vâ ar bate cosa»; — a celor din Vicovul-de-sus, dict. de T. 
lonesi; — şi a celor din Putna, dict. de Sam. Lucaciii; — S. FI. Marian. 
Ornitologia pop, rom , t. I, p. 5i): «De altă parte sute şi mii de Câlufi 
sau Căiuţi şi Căluşei sar în colo şi'n coce prin erbă, producend prin 



^l_ 

Maî departe se numesc eî Cosaşi şi de aceea, pentru că taie 
erba ca şi când ar cosi-o (l), precum şi pentru câ petrec nu 
numai prin 6rbă, ci şi pe cosirî, îidecă pe fâneţe cosite (2). 

După o legendă din Transilvania însă, şi anume din co- 
muna Fărăgău, Căluţul mare se numesce de aceea şi Cosaş, 
pentru că el dintru început întru adevăr a fost cosaş. 

Iată şi legenda respectivă : 

<Pe vremea când Sf intui losif şi cu Domnul Ckristos 
erau ascunşi de frica păgânilor în nisce erburî înalte până 
în brâu, se ^\qb că ar fi venit un cosaş mare, mare, caro 
avea o c6să cât treî, ca să cos6scă 6rba în care erau as- 
cunşi losif şi cu Ckristos. 

< Domnul Ckristos, văcJ^ndu-1 că a venit să cosescă şi tc- 
mendu-se ca nu cum-vâ prin cosirea erbiî să fie descoperit 
de păgâni, 1-a rugat să nu cosăscă. 

< Cosaşul însă, pe lângă t6tă rugămintea Domnului Christop, 
a început să cosescă câmpia în ciudă, că d6r şi el eră pă- 
gân, şi apoi de vrut ar fi vrut şi el cu tot sufletul ca să-1 
prindă. 

r Domnul Ckristos, vgcJ^Jid acesta, se rugă Juî Dumnecjeu 
ca să-î facă piedici cât de mari, căci nu sosise încă sera şi 
eră cât pe aici să se gate câmpul. 

«Dumne4eu îl ascultă şi a dat o căldură de ţi se usca şi 
limba în gură de înfierbinţ(§lă. 

<^ Cosaşul însă îşî aruncă t6te hainele de pe el de se lăsă 
numai în cămaşo şi cosiă din greu, fără de a luă în seniă 
căldura şi năduful cel mare. 

-Dumnecjeu, vScJ^nd că nu e modru de împiedicare, a dat 
o vreme rea şi urîtă, de să nu-ţî «tcoţî nici cânele din casă. 

< Cosaşul însă îşi îmbrăcă t6te hainele şi haida iarăşi «ciors, 
ciors* mal departe, tăind nisce brazde cât drumul de late. 

t Domnul Ckristos, v64^nd sporul cosaşului, tremură ca 



săriturile lor un fel de sunet, ce semenâ forte mult cu sunetul ce-1 pro- 
duc cosaşii când cosesc, din care causă în unele locuri se maî numesc 
aceste mici vietăţi încă şi Cosaşt* 

(1) După spusa Rom. din Putna, dict. de Vas. Văcăreau şi I. Pusdrea. 

(2) După spusa Rom. din Moldova, corn. Paşcani, dict. de lord. Bran: 
* Cosaşul se numesce astfel pentru că trăesce pe cosire,* 



522 

varga de frică că l-or află păgânii, şi aşă necăjit cum era. 
îngenunchiă şi începu a-1 blestemă 4îcend: 

«Afurisit să fii tu, cosaşule blestemat şi neascultător!^ 
cât timp vel mal trăi de acuma înainte, alta nimic să nu 
faci, ci mereu să tot cosesci, şi nici când nici un spor sâ nu 
al! Până va fi lumea să trăesci tot printre 6menl cosaşi 
printre cari alergând, să-ţl taie picidrele ca ped6psă că nu 
m'al ascultat! 

«Omul-cosaş, cum a au^it acest blestem, îndată s'a şi schim- 
bat într'o gujulie mică şi verde ca 6rba şi lungă în picî6re, 
care şi astăzi se mal vede prin fineţe şi rîturl alergând şi să- 
rind printre firele de 6rbă şi alergând pe dinaintea cdselor 
6menilor muncitori. 

<Şi ac6stă gujulie se châmă Cosaşi (1). 

O altă legendă, tot din Transilvania^ com. Budac, care 
ne arată de unde şi de când i se trage Căluţului mare hm- 
mirea de Cosaş^ sună precum urm6ză: 

«Când s'a născut Domnul Ckristos, t6te vitele, câte se aflau 
în staulul unde s'a născut el, erau late de flămânde, iar ca 
să vină cine-vă şi să le arunce în iesle măcar o mână de fân. 
nici vorbă. 

<i< Maica Do^nnului 1-a rugat pe stăpânul de casă ca sale 
arunce măcar vre-o furcă de fân, că îl eră milă de bietele 
vite, vS4^ndu-le cu p6rul întors pe spate de flămân4ite şi 
slăbite ce erau. 

«Jupanul gazda însă îl răspunse, dând din umere, că el nu 
are nici o mână de fân, fiind-că totul s'a gătat şi de aceea, 
măcar să vrea, n'are ce să le deâ. 

— «Apoi de ce n'al făcut mal mult fân astă vară? — îl în- 
trebă Maica Preacurată. 

— «De ce ? ... de aceea, că mi-a fost lene să cosesc : — fu 
răspunsul gazdei. 

— «Noa ! dacă stă trăba aşă, — îl (Jîse Maica sfintă mal de- 
parte supărată, — în Cosaş al să te prefaci şi viăţa-ţî întrăgă 
nimic n'o să lucri alt ce-vâ decât ca din zori de diminăţâ şi 
până în umbra nopţii necontenit să tot cosesci şi cu t6te 
acestea nici un spor să n'aî! 



(l) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



523 

^ Şi cum a rostit Maica preacurată cuvintele acestea, jupanul 
gazdă, cel nepăsător de vitele sale, s'a prefăcut într'un Cosaş, 
şi Cosaş a rdmas şi până în 4îua de a^I!» (1). 

Căluţii, atât cel mari cât şi cei mici, se arată mal tare în 
timpul verit, şi anume când e căldura mal mare (2). 

El încep de regulă a ţirăl, adică a cântă cam de pe la 
mijlocul lui Iulie, cântă t6tă luna lui August, precum şi o 
bucată din Septemvrie, şi apoi încetă de ţirăit (3). 

Iar când ţirăesc saâ cântă tare e un semn că va fi- vreme 
bună, (4) pentru că el ţirăesc în genere numai atunci când e 
sau când are să fie secetă, iar când e pl6ie atunci nu ţirăesc (5). 

Când prind nemijlocit după o pl6ie iară-şl a ţirăl, atunci 
asemenea e semn de vreme bună (6). 

în anii, în cari se arată mulţi Căluţi sau Cosaşi^ spun Ro- 
mânii din Bucovina, că va fl f6mete mare de fân, pentru că 
el mănâncă atunci fdrte tare ârba (7). 

Rom&nil din unele părţi ale Transilvaniei însă cred şi spun 
că atunci când se arată mulţi Cosaşi e semn de un an bun, 
iar când se arată puţini e semn de an sărac (8). 

Tot la Românii din Transilvania mal există, pe lângă 
acostă credinţă, încă şi cea următ6re şi anume: 

Cel ce va ved6 de timpuriu Cosaşi^ acela va av6 vite 
grase (9). 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(2) După spusa Rom. din Ilişescî, corn. de cumnatul meu Ermolaiu 
Ohiaţâ, şi a celor din Putna, dict de I. Pusdrea. 

(3) După spusa Rom. din Oprişeni, dict de Iac. Popovic!. 

(4) Dto. 

(o) După spusa Rom. din Şcheia, dict. de Gavr. Berariu ; — a celor din 
Putna, dict de Văs. Văcărean şi I. Pusdrea: *Cosaş\^l se arată numai la 
secetă, iar la ploie nu se arată nici odată.» 

(6) După spusa Rom. din Garapciu, dict. de Vas. Gârciiî. 

(7) După spusa Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi; — a celor 
din Putna, dict de I. Pusdrea; — şi a celor din Galanesci, dict de Precup 
Galan: «Gând sunt mulţi Cosaşi sau Co^t/t/e, după cum le mai spun unif, 
şi e mare secetă, atunci pasc mai tdtă erbaşimaî ales pe cea mai mică.* 

(8) Gred. Rom. din Fărăgău, corn. de d-1 Th. A. Bogdan: «Vai de anul 
în care sunt furnici multe şi cosaşi puţini»; — şi a celor din Bistriţa: 
* Cosaşi mulţi a fi, e semn de an bun, iar când nu sunt Gosaşî mulţi, 
cruţă ce ai.» 

(^) Gred. Rom. din Gosma, com. de d-1 Th. A. Bogdan. 



524 
Când sunt mulţi Căluţi, atunci pescarii din Bucovina u 

• 

întrebuinţ6ză, cu deosebire pe cel mieî, la prins pesce. Ii 
culeg de pe fâneţe şi-i pun în undiţă. Căluţii se mişcă, şi 
aşă prind apoi pescî cu dînşiî, şi mal cu semă păstrăvi pre- 
cum şi un fel de pescî micT, numiţi în unele părţi ale Bucovinei, 
precum bunâ-6ră în Vicovul-de-sus, poryorî, ssiu procşorL sin;r 
porşor şi procşor şi coblici^ sing. cobite, iar în altele porcn- 
şoj% sing. porcuşor (1). 

O s6mă de Românî însă nu numai câ-î întrebuinţeză la 
prinsul pescilor, ci atât pe ceî mari, cât şi pe cei mici, îi strini: 
şi-I dau la găini de mâncat (2). 



(1) Dat. Rom. din Vicovul-de-sus, dict. de T. lonesi ;— a celor din Buninţ:. 
dict de G. Dârja; — şi a celor din Dorotea, dict. de Ilie Brădă(an: iO> 
saşiî ver^î ca erba sunt mari şi muşcă, dar muşcătura lor nu strică, 
pentru că nu e veninosă. Cosaşii mici sau Căluţii se întrebuiuţezâ la 
prins pescî şi maî cu semă păstrăvi.* 

(2) Dat. Rom. din Vicovul-de-jos, com. de George Chifan, stud. gimn. 



CĂLUŞELUL. 

(Dectieiis vcrrucivorus L.) 



Afară de căluţii^ despre care ne-a fost vorba în articolul 
])remerg6tor, maî cunosc Românii încă şi un alt fel de căluţ 
(lupă nume. Acela e Căluşelul (l) numit altmintrelea în Bu- 
covina şi Căluţ pestriţ, Căluţ roşietic, Călvţ (jălbiu{>) şi 
Cosaş pestriţ {S): în Moldova: Cosaş roşietec şi Cosaş găl- 
hiu (4); în Transilvania: Căluşel{b); iară în Ţ6ra-Român6scă 
Căluşel şi Lăcustă de erbă (6), lat. Decticus verrucivorus L. 

Căluşelul e cam de aceeaşi mărime ca şi Căluţul mare 
sau Cosaşul. Se deosibesce însă de acesta atât prin col6rea 
corpului, cât şi prin a aripilor sale. Pe când cel dintâiu e 
prisne verde, pe atunci corpul acestuia e mal mult roşie- 
tic sau cărămlcjiti şi împestriţat ici-colea cu puiuţi cafenii şi 
mai cu s(5mă pe aripile cele dinainte sau de-asupra, iar pân- 



(1) Dat. Rom. din Ilişescî şi Ştiulbicanî, precum şi din alte sate din 
Bucovina. 

(2) Dat. Rom. din Igescî, dict. de I. Danilescu : ' Căluţii sunt de mai 
multe feluri şi se dcosibesc unii de alţii nu numai după mărime, ci şi 
după colore. Aşa uniî sunt vcrffî, alţii gălbii, şi iarăşi alţii roşieticî şi 
cu puiuţi pe dînşiî.îv 

(3) Dat. Rom. din Buninţî, dict. de G. Dârja;— a celor din Şcheia, dict. 
de Gavr. Berariu ; — şi a celor din Putna. dict. de Vas. Văcăreau. 

(4) Dat. Rom. din Paşcani, dict de lord. Bran şi Const. S. Bucan. 

(5) Com. de d-1 Andr. Bârsan, prof. în Braşov: <Sub Căluşei se în- 
ţeleg în Drăguş, com. Făgăraşului, după comunicarea d-lui prof. Dim. 
Făgărăşan, un soiu de lăcuste.- 

(6) V. S. Moga, Lăcusta călătore, publ. în Albina f an. II, Bucurescî 
1899, p. 1 265. 



526 



tecele îl esto mal mult gălbiii, din care causă se şi numesce 
el apoî în cele mal multe părţi Căluţ sau Cosaş pestrif şi 
Căluţ sau Cosaş gălbiu. 

Afară de acesta, Căluşelul are încă şi o gură f6rte puter- 
nică, din care causă o samă de Români din Ţera-Român^scă 
îl întrebuinţâzâ la sc6terea negilor sau negeilor de pe mâni 
saâ de pe corp. Când Căluşelul este apropiat cu gura de 
un neg saâ negel, acesta este smuls de pe corpul omului cu 
rădăcina cu tot cu o îuţâlă de necre4ut (1). 



(1) V. S. Moga.op. cit, p. 1265. 



GRIERUL 

(Gryllns campestris L.) 



Grierul so raal numesce în Bucovina încă şi Griervş şî 
Greluş; în Moldova: Grier {\\ Greuruş şi Griuruş (2); în 
Ţ6ra-Român68că: Greer{3), Greere, Greeruş (4); în Transil- 
vania: Grier şî Orieritş{f)); în Banat: Greeruş şi Greluş (R)-^ 
în Ţ6ra Ungurâscă: Greluş şi Greuruş (7); iar la Românii 
din Macedonia : Ţintiră şi Ţiripuliu (8). 

Grierul e de douS feluri şi anume: unul de câmp şi altul 
de casă. 

Grierul de câmp, numit altmintrelea în Bucovina încă şi 
Căluşel^ Căluţ de câmp (9) şi Scripcăraş (10), lat Gryllus 



(1) Rîndunica, revistă literară, sciinţifică şi folcloristică, an. I., Iaşi 
1893, p. 106. 

(2) Dat. Rom. din Paşcanî, dîct. de lord. Bran: * Gretervştd e de dou6 
feluri: de câmp şi de casă, şi aceştia în privinţa colori! corpului sunt 
de mai multe feluri.» 

(3) B. Nanian. Zoologia, p. 138;— D. Ananescu, Zoologia^p. 219. 

(4) L. Şăinean, încercare asupra semasiologieî limbii române, Bu- 
curesci 1887, p. 91. 

(5) Com. de d-1 Th. A. Bogdan. 

(6) Familia, an. XXVI, Oradea-mare 1890, p. 479 ; — G. Cătană, Po- 
veştile Banatului, t III, Gherla 1895, p. 35. 

(7) Com. de d-1 El. Pop: ^Oreluşul e de dou6 feluri: de câmp şi de 
casă.* 

(8) Com. de d-1 Per. Papahagi: ^Tin4iră (Epir) şi Ţiripuliu e un fel 
de greere, care trăesce lângă cuptore şi în câmpie; îş! face gaură în 
mod curb şi cântă într'una.» 

(9) Dat Rom. din Mitocul-Dragomirnel, sat în distr. Sucevei, şi în 
Fră tâuţul-vechiii. 

(10) Dat Rom. din Tereblecea, sat. în distr. Şiretului. 



_ 528 

campestris L. se deosebesce de Grierul de casă^ lat Gryl- 
lus domesticus L. atât prin mărime cât şi prin col6re. 

Grierul de câmp e negru, are cap mare, bolocănos şi corp 
scurtuţ, iar Grierul de casă e ce-vâ maî subţirel şi mai Iun- 
găreţ, are cap mal mic şi col6re gălbinie. 

Despre aceşti doi Grieri şi cu deosebire despre cel de 
casă, Românii din Transilvania^ şi anume cei din Abafaia 
lângă Reghin, au următ6rea legendă: 

«Se (Jice şi se povestesce, că pe vremea Nasceriî Dom- 
nului Chrisios eră o păs6ruică frum6să ca şi care nici una 
nu eră aşâ de frum6să, căci doar, cum o şi fi, când ea avea 
pene galbene ca aurul, clonţ frumos ca argintul, şi apoi un 
trupşor subţirel şi drăguţ, de să te tot uiţi la ea. Dar pe 
cât eră de frum6să, pe atâta eră şi de sburdalnică, neas- 
tîmp6rată şi neascultăt6re. 

«Păs6ruica ac6sta eră prietenă bună cn Maica sfîntâ,Qi(î\ 

doar şi oi îî plăceau cântările păs6ruicilor cu glasul mândru. 

Când eră Maica sfiniă supSrată, ea venîâ şi o mângâia 

cântându-î cântece de-ţî storcea lacrăml din ochi şi te înve- 

solia, de aî fi fost şi pe patul morţii. 

<i Maica sfintă încă o ajută pe f ruin6sa eî păsferuică, când 
o ajungea ceva necazuri, aşâ când i se strică cuibul, ea ii 
ajuta sa şi-1 clădoscă. 

După ce însă Maica sfintă a avut pe Domnul Christoii, 
prietenia între dînsa şi păsSruica cea frumdsă s'a stricat, 
că păseruicii nu-î plăceau copiii şi maî cu soma când îî aucjiâ 
plângend, gândind că-i batjocoresc cântecul. Pentru aceea do 
câte orî îl vedea pe Domnul Chrisios t6t-deauna îl batjo- 
coriă scâncindu-se şi schimosindu-se : //r/, gri^ gri; — (jru 
gri, f/ri. 

Domnul Chrisios, au(}ind-o se speria de ea şi plângea 
de te loviâ mila. 

Maica sfintă, veijend obrăznicia păsăruiciî, a alungat-o 
de la casă, blestemând-o ca din frum6sâ, cum e, să se facă 
una dintre cele mai urîte gujulii, şi trăind numai în scăn- 
crlî să cânte (Jiua şi n6ptea numai tot grigri, gri; grign] 
gri, în semn de ped^psă, că şî-a bătut joc de copilul lui 
Dumnezeu. 

De atunci paserea aceea nu maî trăesce, ba nici pomană 



529 

nu mat este din viţa şi parodiţa el, căci câte trăiau pe atunci 
din felul el, t6te s'aâ schimbat în Grieruşi cântând şi până 
în 4iua de a^I pe la vatra focului, batjocorind şi acum copiii 
dmenilor cu gri^ gri; grigri, gri (1). 

O altă legendă a Grierului, tot din Transilvania^ corn. 
Ţagşor pe Câmpie, sună precum urm6ză : 

«Pe vremea lui Alexandru împerat trăia un fecior frumos 
ca o fată de IH ani şi harnic de n'aveâ soţie, dar posnaş 
del merse vestea şi povestea peste tdte ţârile. 

4 Fetele de împSraţl se mustraţi aruncându-şl câte în lună 
şi în sdre, povestind u-se şi hulindu-se de erau de mirare la 
t6te nâmurile. Fie-care se ţinea că numai a ei trebue să fie, 
că numai ea e vrednică de un bărbăţel ca el. 

«Eră şi frumos feciorul acela de n'aveă soţie. Dar apoi 
când îl au^ial cântând, te făcea de-ţl sta mintea în loc, aşă 
glas mândru şi plăcut avea. 

«Nu-I vorbă chiar şi mamele fetelor se îndrăgiseră în el^ 
ba şi împSraţiI moşnegi cu barba până la genunche încă îşi 
dădeaft genele şi sprincenele lor stufâse în lături ca să vadă 
pe fgtul cel frumos ca o minune şi scump ca un boţ de aur. 

«Tdtă lumea îl plăcea, numai Alexandru împerat nu-1 putea 
vedâ în ochi, atât de urît îl eră. Căci cum, D6mne, nu 1-a ave 
urît, când el eră împăratul cel mal mare şi mal vestit din 
lume, şi tot nu eră băgat în s6mă nici pe departe de fetele 
celor-lalţl împăraţi. Din pricina acăsta s'a şi început apoi 
o ură între el, de nici Sdrele, care pe atunci umblă pe pă- 
mînt, nu I-a putut împacă. 

^Alexandru împerat s'ar fi împăcat bucuros cu cel F6t- 
frumos, pe lângă învoiala, ca el nici când să nu m^rgă în 
poveşti la drăguţa sa. 

€Fet-frumo8 însă îşi bătea joc de învoiala lui Alexandru 
împeratj şi în ciuda lui tot mal des se ducea la drăguţa lui, 
şi-I cântă câte numai le sciă. 

€Sârelej v64Snd batjocura ce o făcea Fet- frumos, 1-a luat 
odată la fugă şi 1-a alungat aşă de mult că, din alb şi fru- 
mos cum eră, s'a făcut negru ca cărbunele, şi din mare şi 
voinic ce eră, s'a făcut numai cât o alună, ascun^ându-se la 



(1) Corn. de d-1 Th. A. Bogdan. 

Marian, Insectele. 84 



530 

O femee săracă sub vatra fociiluT, de unde strigând femeii: 
*grijX grijX griji; grijX grij% griji! ca să nu mă gâsescâ 
Sdrele!i> s'a prefăcut în Grieruş. 

^Sdrele, au(Jindu-l, I-a 4îs: 

— ^No! tot acolo să şe4I> şi flămând şi însetat 4îua şi 
n6ptea să tot strigî numai tot: gry% griji, griji f griji, griji, 
griji ! 

«Fetele cele frumdse, aurind de întîmplârea aceea, s'au su- 
părat râu, şi, prefăcendu-se şi ele în Furnici, i-aii cărat de 
mâncare bietului GrieruŞy şi îl cară încă şi în <}iua de a4i, 
ca să nu m6ră de f6me (1)». 

Grierul de câmp, după credinţa Românilor din Bucovina, 
e năsdrăvan şi cu mult mal tare de fire decât Cocoşul 
pentru că el cântă nu numai 4iua, ci şi după ce înser^zâ 
până la mie4ul nopţii. El cântă adecă şi asupra Puterii 
nopţii. 

Şi fiind-că Grierul are o fire atât de tare, de aceea cântă 
el pretutindeni nu numai în locurile cele f6rte adeseori 
cercetate de 6menl, ci chiar până şi în cele mal singuratico 
şi pustii, fără ca Puterea nopţii să aibă vre-o înrîurire (^reşi- 
care asupra lui. 

Din potrivă, dacă s'ar încumetă şi ar cântă vre-un cocoş 
în ast-fel do locuri singuratice şi pustii, atunci Puterea-nopţil 
cu mult mal uşor ar înrîuri asupra lui şi f6rte lesne ar pute 
să slăbescâ de fire. 

Prin urmare un om, care e nevoit să petrăcă n6ptea în- 
tr'un loc singuratic, într'o pustietate, cum aude un Grieruş 
cântând în apropierea sa, îndată se mal liniştesce. 

Fiind Grierul năsdrăvan şi ca atare putend el cântă până 
la miecjul nopţii, de aceea se mal numesce el de către unii 
din Români încă şi Cocoşel de ndpte sau Cocoşel de miezul 
nopţii. 

în sfârşit, tot pentru că Grierul e năsdrăvan, cundsce el 
îndată atât pe omul pe al cărui câmp sau în a cărui casă 
petrece, cât şi pe cel străin. De aceea el nici când nu face 
celui de casă sau celui cu câmpul vre-un răâ sati dauna, 
afară d6r numai atunci când e zidărît Celui străin însă nu 



(1) Corn. de d-1 Th. A Bogdan. 



531 

odată îi face câte o stricăciune, care n'o p6te aşă de lesne 
uită, adecă saâ î( r6de straiele, sau i se bagă în urechi, sau 
altele de asemenea îi face (1). 

Sunetele, ce le produce Grierul de câmp cât şi cel de casă 
prin frecarea aripilor una de alta şi prin mişcarea piciârelor 
din dărăt, se exprimă în genere de către toţi Românii din 
Bucovina prin verbele a ţîrat şi a cântat pentru că Grierul, 
după cum am amintit mai sus, e încă un fel de cocoşel. 

Grierul ţîrâesce saâ cântă de cum se desprimăvărSză şi 
până către sfârşitul t6mneî, când începe a se rdci. 

J^irâitul lui însă însemn6ză nu numai desfătare, ci el pre- 
vestesce adesea-ori şi «schimbarea timpului. Din causa acâsta 
apoi Grierul se şi consideră de către toţi Românii şi mal 
ales de către cei din Bucovina de un vestitor al vremii. 

Aşă cel mal mulţi Români din Bucovina cred şi spun că 
atunci când cântă Grierul-de-câmp cu capul afară, adecă 
spre gura bortii în care locuesce, e un semn, că are să fle 
vreme bună, frumdsă, senină, căldur6să, iar c&nd cântă cu 
captil în bortă şi cu abdomenul întors spre gura acesteia, 
are să fle vreme rea, posomorită, vînturâsă, ploi6să şi fri- 
gurdsă, căci precum s'a întors el în borta sa, aşă se vor în- 
t6rce şi norii şi va plouă (2). 

Alţii însă spun că atunci, când cântă Grierii de câmp 
mal des, are să fie moloşag, adecă vreme m61e, iar când 
cântă mal rar, are să fie vreme bună, senină (3). 

Alţîl iarăşi 4^c că dacă Grierul de câmp cântă tare, are 
să se facă vreme bună, iar dacă cântă mal încet are să se 
facă vreme rea (4). 



(1) Cred. Rom. din Volcineţ, sat în distr. Siretniui, dict. de loan Mo- 
rariu, şi corn. de Al. Jijie, stud. gimn. 

(2) Cred. Rom. din Mihoveni, Mitocul-Dragomirnei şi Costîna, sate in 
distr. Sucevei ; — a celor din Volovăţ, sat în distr. Râdăuţuluî; — a celor 
din Pătrăuţi-pe-Siret^ sat în distr. Storojineţulul, corn. de mai mulţi stud. 
gimn.;— şi a celor din Pârtesciî-de-sus, sat în distr. Homorulul, dict de 
Domnica Bărănaiii. 

(3) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos, sat în distr. Râdăuţului, corn. 
de G. Telega, stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Bilca, dict. de Catrina Crăsnean. 



532 

în sfârşit 4^0 unii că dacă Grierul de câmp cântă, va unna 
vreme bună, iar dacă nu cântă va urmă vreme reâ (1). 

De regulă însă se crede că atunci, când cântă Griertd di 
câmp şi mai ales pe timpul cositului, are să plou3 cât de 
curând, iar când nu cântă, atunci are să fie vreme bună (2). 

Pe când Grierul de câmp prevestesce, după cum am vft^wt, 
numai schimbarea timpului, pe atunci Grierul de casăpn- 
vestesce nu numai schimbarea timpului, ci şi alte întîmplări. 

Aşă, când cântă grierul acesta cu capul în bortă, se crede 
că stăpânului de casă îl va merge râu, iar când cântă cu capul 
afară, îl va merge bine (3). 

Când cântă tare e veste de bucurie, iar când cântă mai 
încet e veste reâ de supărare ; ori când cântă tare, se va 
face afară vreme m61e saâ are să plouă, iar când cântă în* 
cet va fi secetă (4). 

Când cântă s6ra va fi vreme bună, iar când cântă dimi- 
n6ţa vor veni ospeţi (5). 

Când cântă înainte de ce are să călătorâscă unde-vâ stă- 
pânul casei, saâ şi altul cine-vâ dintre căseni, e semn rău, 
căci atunci respectivului trebue numai decât să i se în* 
tîmple vre-o nenorocire sau o altă neplăcere în călătoria 
sa, sau se va înt6rce cu o pagubă acasă (6). 

în fine se mal crede că dacă unul om are să i se întim- 
ple vre-o nenorocire, atunci Grierul-de-casă vine cu vre-o 
douS sau trei 4il6 înainte de acesta şi cântă vreo dou6 sau 
trei seri în casa omului aceluia, iar după ce a suferit omul 
nefericirea, se duce iarăşi de la casa lui (7). 

După credinţa Românilor din Moldova, cântatul saă ţîrâi- 



(1) Cred. Rom. din Buninţî, corn. de Vas. Strachină, stud. gîmn. 

(2) Credinţă forte lăţită în Bucovina. 

(3) Cred. Rom. din Voloveţ, corn. de Ilie Buliga, stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Catrina Epure;— S. FI. Marian. 
Serbătorile la Români, voi. I, p. 121. 

(6) Cred. Rom. din Cireş, sat în distr. Storojineţului, dict. de Dom- 
nica Burla. 

(6) Cred. Rom. din Fundul-Sadoveî, sat în distr. Câmpulungulai, 
dict. de Catrina Latiş. 

(7) Cred. Rom. din Bosancî, sat în distr. Sucevei, corn de Sim. Şuto, 
stud. gimn. 



533 

tul Grierilor de casă prevestesce noroc (1), iar după a celor 
din Banat şi Transilvania nenorocire sau chiar m6rte. 

Iată ce scrie d-1 A lana în privinţa credinţei Românilor 
din Banat: 

«Se întimplă cu deosebire în zidurile vechi, că îndată ce 
sdrele apune şi începe a însera, Grieruşii încep a cântă. 
Acostă cântare, în felul el, se consideră de popor de 6re- 
care semn pentru respectiva casă ori familie, cre^endu-se 
că dacă cântă Grieruşul de-asupra de căpătâiul capului fa- 
miliei, atunci m6re unul din familie, iar din contră la pi- 
ci6re, m6re ori se întîmplă altă nenorocire mare în casă, 
ori unul prietin sau rudenie» (2). 

Iar d-1 Th. A. Bogdan îmi scrie, cu privire la cele ce 
cred Românit din Transilvania, următ6rele: 

«Când îţi cântă Grieruşii la casă, îns6mnă a pustiu (3). 

« Grieruşii când îţi cântă sub pat, e semn că o să-ţl cânte 
şi popa, adecă al să mori (4). 

«Cine are Grieruşi la casă să-şl facă sfeştanie» (5). 

Grierul de câmp petrece de regulă pe locuri uscate, şi 
anume pe fânaţe, pe c6stele dâlurilor, unde bate s6rele, şi 
pe arături nisip6se, în borţi pe cari şi le face singur în 
pămînt şi cari sunt cu puţin ce-vâ mal largi do cum e gro- 
simea corpului s6u. Şi nici când nu se depărt^ză de borta 
sa. De aceea nici nu se p6te lesne prinde. 

Cu t6te însă că Grierul de câmp e aşâ de precaut, totuşi 
băeţii, voind a se juca cu dînsul, sciu să-1 sc6tă fără nici 
o greutate. Şi iată cum ! 

laii un paiii sau un beţişor subţirel, îl bagă pe încetişo- 
rul până în fundul bortii, care e făcută de obiceiii sub faţa 
pămîntulul şi numai spre fund ce-vâ mal adâncă, şi după 
ce Iau băgat, îl strigă să 6s& afară. 

Grierul^ zidărît fiind, se prinde cu pici6rele dinainte 



(1) Iiindunica, an. I, p. 106: «Pe cât e de noroc, când cântă Grierul 
la casă, pe atâta e semn reu, când năvălesc peste tine alte animale.» 

(2) Din credinţele poporului român din Maidan lângă Oraviţa, publ. 
în Familia, an. XXVI, p. 497. 

(3) Cred. Rom. din Rebra. 

(4) Cred. Rom. din Coşna, Bistriţa. 

(5) Cred. Rom. din Fărăgău, Romuli şi Telciu. 



534 

de paiu şi nu se lasă de el, până ce nu e scos cu totul 
afară. 

Ac6sta însă se întîmplă mal cu s6mă în timpul veriî, când 
e f6rte cald (1). 

Băeţiî români din Macedonia îl scot cu apă fiartă, şi 
după ce l-au scos, îl pun într'un pahar cu verdeţuri numite 
salată, unde t6tă nâptea o duce apoi într'un /îr, tîr{2). 

Grierul de casă petrece în genere prin casele dmenilor şi 
prin apropierea acestora. 

Pripăşirea şi îmmulţirea grierului acestuia prin casele 
6menilor se întîmplă, după credinţa şi spusa Românilor din 
Bucovina, în următorul mod: 

Când se face o casă nouă şi proprietarul ei nu scdte tdte 
surcelele dintr'însa afară, ci le lasă înnăuntru, din surce- 
lele sau ciurcelele acelea, după cum le mal numesc unii, es 
apoi grierii (3). 

în genere însă se crede că la fle-care casă nouă vin grieri 
şi mal cu s6mă de la cele părăsite, iar când cele nouă încep 
a se învechi, atunci şi grierii încep a le părăsi şi a se duce 
în alte părţi (4). 

Când se face un cuptor, o sobă sau un horn nou, sau 
când se preface unul dintre acestea, şi stăpânul casei nu se 
interes6ză ca locul unde se face să fie cât se p6te de curat, 
ci-1 începe şil face pe surcele mărunţele sau alte gun6ie, din 
surcelele sau gun6iele acelea es apoi Grierii (b); ori dimpre- 
ună cu lutul trebuincios spre facerea acestora, aduce şi vre- 
un cuib de grieri şi soba, cuptorul, hornul saQ ce este se 
zidesce pe capul grierilor (6). 



(1) Datina băeţilor români din cele maî multe Bate din Bucovina. 

(2) Com. de d-1 Per. Papahagi. 

(3) Cred. Rom. din Frătăuţul-nou, Frătâuţul-vechiu. Horodnicul-de-sus 
şi Cupca, com. de maî mulţi stud. gimn. 

(4) Cred. Rom. din Frâtăuţul-vechiu, dict. de Catrina Dascăl. 

(5) Cred. Rom. din Broscăuţul-vechiâ, sat In distr. Storojineţuluî ;- 
din Todiresci, sat în distr. Sucevei, şi Horodnicul-de-jos, com. de mai 
mulţi stud. gimn. 

(6) Cred. Rom. din Tereblecea, dict de C. Epure;— a celor din Biica, 
dict. de C. Crăsnean ;-— şi a celor din Cireş, com. de Vas. Burla, stud. 
gimn. 



535 

« 

Când se aduce lutul din lutărie Lunia, adecă la începutul 
săptSmânel sati când e lună nouă, sau într'o ^i de sec, precum 
Miercuri ori Vineri, şr cu lut de acela se unge apoi casa 
sau pe jos (1). 

Dacă femeile sunt une-orî constrînse să aducă numai de- 
cât lut din lutărie, când e lună nouă sau într'o 4^ de sec, 
atuncT când îl sapă, trebue să 4'\^&: 

Eu lutul aeesta-1 ieu, 
Dar grieruşii nu-i ieu! 

Iar rostind cuvintele acestea, trebue să ieă de trei ori 
câte puţin lut în mână şi tot de atâtea ori să-1 arunce în 
gr6pa din care l-au săpat (2). 

Mal departe se crede că Grierul de casă se pripăşesce la 
casa omului atunci, când se mătură în casă Sâmbătă s6ra 
după ce a apus sdrele (3), saii când scdte plugarul întâia 
6ră plugul, şi după ce a arat, venind acasă, îl pică ţârînă 
din opinci (4). 

în fine, c&nd dmenif nu ţin pe Trif cel nebun^ care e stă- 
pânul tuturor gândacilor^ gujuliilor, gâzelor şi al omizilor 
şi a cărui 4î pî<^ă tot-deauna la 1 Faur, atunci se îmmulţesc 
şi grierii prin casele dmenilor (5). 

Grierul de casă atât după credinţa Românilor din Buco- 
vina, cât şi a celor din România, e un insect cu inimă bună 
spre casa omului (6). 

Casele, în cari se află mulţi grieri, se crede că sunt 



(1) Credinţa tuturor Românilor din Bucovina. 

(2) Cred. 91 dat. Rom. din Mihovenî, com. de Vas. Strachină. 

(3) Cred. Rom. din Fundul-Sadoveî, dict. de Catr. Latiş. 

(4) Cred. Rom. din Todiresci; sat în distr. Sucevei, com. de Nic. Râ- 
dâşan, stud. gimn. 

(5) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-1 Pancraţiu Prelipcean. 

(6) T. G. Djuvara, Superstiţiunî populare la Români şi la diferite 
papare, publ. în Ţâra nouă, an. II, Bucuresci 1886, p. 262: cDacă ţăranul 
român, ca şi cel frances, iubesoe cântecul monoton, dar vesel al greeru- 
iui, pe care îl consideră ca protectorul vetrei sale, apo! acesta dragoste 
saperstiţidsă nu trebue să ne surprindă, căci o găsim până la abori- 
genii Europei saâ Arianii, carii pe malurile ludului credeau că greerul 
»8tA veselia şi prosperarea casei.» 



636 

făcute pe loc curat şi prin urmare că sunt norocdse (1). 

Iar când se îmmulţesc tare, atunci e un semn că anul ce 
urmâză are să fie un an ploios, dar tot odată şi roditor (2). 

Fiind Grierii cu inimă bună către casa 6menilor, Românii 
nici când nu I prigonesc nici nu-I omâră, ci le daâ pace să 
tră^scă, întâiu pentru că ei, după credinţa lor, şed numai 
trei sau cel mult ş6pte ani la casa omenSscă, şi apoi se de- 
părt^ză singuri; al doilea pentru că nedândule pace şi pri- 
gonindu-i, se îmmulţesc cu mult mai tare (3), şi al treilea 
pentru ca nu cum-vă prigonindu-i şi omorîndu-i cel-lalţi ce 
râmân să li se bage în urechi. Căci se crede că dacă i-a in- 
trat cuî-vâ vreun grier în ureche, numai din causa aceea 
i-a intrat, pentru că mai înainte de acesta ar fi ucis vre un 
alt grier de casă (4). 

Iar aceia cărora li s'a băgat vreun grier în ureche, şi nu 
caută să-1 sc6tă cât mai de grabă afară, se bolnăvesc de 
urechea respectivă şi mai pe urmă asur4esc (5). 

Ba, ce este încă şi mai periculos şi mai refl, adese-orl se 
întîmplă că neput8ndu-l de grabă sau de fel sc6te, respec 
tivului i se umflă tot capul, nebunesce de durere şi trebue 
să m6ră, pentru că grierul îi râde crierii (6). 

Mâncându-Î crierii şi murind respectivul, atunci dacă din 
întîmplare grierul ce ia intrat în ureche a fost femeiuşcă, 
îî es pe nas în loc de unul (Jece sau şi mai mulţi grieri, 
pentru că neputendu-se omorî femeiuşcă, se ouă în ureche şi 
se îmmulţesc în cap ca şi în alt loc (7). 



(1) Cred. Rom. din Costîna, corn. de Vas. Huţan, stud. gimn.; — şi a 
celor din Volcineţ, dict. de I. Morariu. 

(2) Cred. Rom. din Mitocul-Dragomirneî.com.de Alex. Romaş, stud. gimn. 

(3) Cred. Rom. din Cireş, com. de Vas. Burla;— şi a celor din Bros- 
căuţul-vechiu, dict. de Ilena Bahriu. 

(4) Cred. Rom. din Horodnicul-de-jos; — şî a celor din Tereblecea, dici 
de Ana Nimigean : «>Dacă omori un grier^ soţul lui intră în ureche.» 

(5) Cred. Rom. din Frătăuţul-vechiu, dict. de Axenia Sofroni;— a celor 
din Reuseni, sat în distr. Sucevei, com. de V. Pop; — a celor din Bâlă- 
ceana şi Stupea, com. de G. Jemna şi Onufreiu Căilean. 

(6) Cred. Rom. din Capul-Cămpului, sat în distr. Gurei-Homorului, 
dict. de Pant. Tatarău ; — şi a celor din Bălăceana, Reuseni, Frătâutul- 
vechiu şi Todiresci. 

(7) Cred. Rom. din Şcheia, com. de d-1 P. Prelipcean. 



537 

Mai departe se crede că grierul, care a intrat in ureche 
şi nu s'a putut sc6te afară, nu odată ese până la gura u- 
rechil, cântă un timp, şi după aceea iar se bagă înapoi (1). 

De aici apoi durerea cea crâncenă şi la urmă nebunâlă. 

Acostă nenorocită întîmplare se vede că a dat mal pe 
urmă nascere 4îcaleî: «pare că are grieri în cap», care e 
f6rto usitată în Bucovina şi care se aplică de regulă unul 
om, ce urablă încolo şi înc6ce buimac de cap, ca şi când n'ar 
fi cu t6tă mintea. 

însă vorba Românului: bale de-ar fi, că lecurî se găsesc 
destule. 

De s'a întîmplat să-i între cul-vâ un grier într'o ureche, 
n'aşt^ptă până ce i s'ar întîmplă atare nenorocire din causa 
ac6sta, ci cum s'a băgat înnăuntru, caută t6te chipurile şi 
mijl6cele ca să-1 sc6tă cât maî de grabă afară viu orî mort. 

Iar mijl6cele cele mal usitate spre scopul acesta sunt ur- 
mătdrele. 

Iau frunze de Ciumăfae, le ung cât se p6te de gros cu 
miere frămîntată cu Mac alb şi le pun la ureche. Grierul 
în urma acesta ese afară (2). 

T<5rnă în ureche apă călduţă (3), sau unt-de-lemn sfinţit (4), 
sau m6re de pepeni (5), sau rachiu ori oţet (6), sau slatină 
curată cu sare mare (7). 

Cum s'a turnat una dintre aceste fluidităţi în ureche şi 
s'a plecat cu ea în jos, grierul îndată ese afară, sau se în- 
n6că şi piere şi după ce putre(}esce îl scot apoî pe înceti- 



(1) Cred. Rom. din Bosanci, com. de Trufin Crupă, stud. gimn. 

(2) Dat. Rom. din Capul-Câmpului, dict. de P. Tatarău. 

(3) Dat Rom. din Mihoveni şi Todirescî. 

(4) Dat. Rom. din Cireş, com. de Vas. Burla. 

(5) Dat Rom. din Pârtesciî-de-sus, dict de Domnica Baranaiu. 

(6) Dat. Rom. din Bosancî, com. de Sim. Şutu;— Dr. N. Leon, Istoria 
naturală medicală, p. 94: «Când omul dorme, Greeriî intră une-orî 
în urechi, ei es dacă se tdrnă in urechi oţet tare (com. Măscurel, jud. 
Tutova). 

(7) Dat Rom. din Frătâuţul-vechiâ, dict de Axenia Sofroni şi Catrina 
Dascăl. 



638 

şonil cu gormariul (1) sau cu alt instrument afară, căci de 
odată şi întreg rar se p6te sc6te (2). 

Nescoţendu-1 la timp, ci lăsându-1 să putre^escă, atunci 
grierul mal pe urmă se desface şi ese câte o bucăţică afară. 
Dar atunci urechia se umflă, c6ce şi o materie iirîtă începe 
a curge dintr'însa (3). 

Ung o petecuţă curată cu c6ră galbenă asemenea cât se 
p6te de curată. leau apoi un fus şi învâlind peticuţa pe lângă 
el, fac din ea un fel de bucium, care se numesce fofază. 
Bagă după ac6sta cap&tul cel îngust al fofezel în urechia 
cu grierul, iar pe cel mal larg îl aprind. Prin^end fofaza a 
arde şi fumul dintr'însa a intră în ureche, grierul, neputend 
rabdă fumul, ori ese afară, ori se înăduşă. 

Neajutând mijl6cele câte s'aft înşirat până aici, cel ce î-a 
intrat grierul în urechi trebue să po3t63că nou6 (Jil^i ŞÎ atunci 
ese singur de bună voie sau se dă mal lesne scos (4). 

Deşi Grierul de casă, după cum am arătat ma( sus, e 
priincios casei în care trăesce şi, dacă nu e zidărit, nu face 
nimSruI nimica, şi deşi el după vre-o câţl-vă ani părăsesce 
singur casa, în care s'a încuibat, totuşi 6menil caută t6te 
chipurile şi mijl6cele cum s'ar put6 cât mal de grabă şi mai 
lesne cotorosî de dînsul, parte pentru că el cu cât se îmmul- 
ţesce maî tare, cu atâta se face mal supărăcios şi mal nesu- 
ferit, parto din causa ţîrâitulul s6u în timp de n6pte, când 
ar voi cel din casă să d6rmă şi să se odihnSscă mal bine, 
şi parte pentru că, fiind zidăriţi saii unul dintre dînşii omo- 
rît, nu numai că cel-lalţl revoltânduse se fac şi mal ne- 
suferiţi, ci li se bagă şi prin urechi, şi prin ac6sta devin 
chiar periculoşi. 

Mijl6cele, pe cari le întrebuinţăză Românii din Bucovina 
spre sc6terea şi depărtarea grierilor din casă sunt felurite. 

Iată vreo câteva şi dintre acestea: 

Dacă se rade lut din vatra focului şi scoţendu-se afară se 



()) Sub gormariii se înţelege un fel de şurub. 

(2) Dat. şi cred. Rom. din Reuseni. 

(3) Cred. Rom. din Tereblecea, dict. de Ana Nimegean. 

(4) Cred. şi dat. din Securiceni, sal în distr. Sucevei, dict de Sofro- 
nia Guşet. 



539 

duce şi se aruncă în lutăria din care se crede că s*a scos 
şi adus, rostindu-se cuvintele: 

Eu n'adue lutu 'napoi, 
Ci grierii de la noi, 

atunci toţi Grieruşiî părăsesc casa şi se întorc înapoi în lu- 
tăria de unde au venit sau au fost aduşi (1). 

Dacă se stropesce casa Luni diminăţa înainte de ce rg- 
sare sdrele cu apa ce a râmas de Duminecă şi se mătură în- 
dărăt, iar stropirea şi măturarea acesta se repeţesce de 
treî ori, adecă la începutul celor-lalte dou6 s3pt3mânl ce ur- 
meză(2); sau dacă se stropesce casa, şi mal ales părţile 
acelea unde se ţin mal cu s6mă, atunci toţi grierii fug afară 
şi se duc pe la alte case (8). 

Dacă se aduce o copită de cal mort şi se pune în locul 
acela, unde se scie că sunt mal mulţi grieri şi unde cântă 
mal tare, 4icendu-se: «Cum fuge calul de repede, aşâ să fu- 
giţi şi voi de casă!- 

Dacă îl scot de unde sunt şi-I mătură, când e luna spre 
sfârşit, cu o mătură părăsită, rostind cuvintele: 

Cum s'a părăsit mătura, 
Aşa părăsiţi-vă şi voi ; 
Şi cum s'a sfârşit luna, 
Aşâ sfârşiţi-vă şi voî! 

Apoi luându-I şi ducendu-I în drum, îl aruncă dimpreună 
cu mătura cea părăsită 4îcând : 
— Duceţi-v6 de aici într'acolo de unde aţi venit ! (4) 
Dacă se prinde un Grier de câmp şi aducendu-se viu acasă 
i se dă drumul între cel de casă, atunci cel de casă, cum îl 
v6d, fug de dînsul care în cotro apucă, pentru că cel de câmp 
îl om6ră şi-I mănâncă pre toţi, ast-fel că după vre-o 2—4 ^\\e 
nu se mal vede, nu se mal aude nici unul. Iar după ce Grie- 



(1) Dat Rom. din Mihovenl, dict. de Pelaghia Strachină. 

(2) Dat. Rom. din Udescl, dict. de Marghiola Cimpoeş. 

(3) Dat Rom. din Băncesci, sat în distr. Şiretului, com. de loan 
Băncescu, stud. gimn. 

(4) Dat Rom. din Pătrăuţul pe Suceva, dict de Ioana Grămadă şi Marla 
Turturean. 



540 

rul de câmp I-a omorit şi mâncat pre toţi până ce a rămas 
numai singur, atunci fuge şi el din casă(l). 

Dacă se pun s6ra în mijlocul casei paie de mazăre, peste 
n6pte toţi grierii se strîng pe paie, şi paiele acestea se aduDă 
apoi şi se aruncă sau se ard. 

Dacă se pune o potc6vă în locul unde cântă grierul în 
casă. 

Dacă Luni diminâţa, înainte de a râsări s6rele» stupesci 
în locul unde cântă grierul în casă (2). 

Dacă gospodina de casă saâ şi altul cine-vă iea o bucăţică 
de mămăligă şi împlântând mai mulţi (/nm clacata într'insa 
o duce în drum şi svârlind-o acolo dimpreună cu grierii 4ice: 

Dueeţi-v6 la Sucâva 
La iarmaroc, 
Ori în alt loc, 
Unde este iarmaroc ! (3) 

Dacă femeia de casă iea Sâmbăta diminâţa înainte de ră- 
săritul s6relul melesteul (culeşeriul) cu care se mestecă mă- 
măliga şi ducendu-se cu dînsul la lemnar sau irunchiu, 
adecă locul unde se taie lemnele, şi acolo îl rade de mă- 
măligă (4). 

Dacă femeia de casă, care a copt pane, mălaiu sau plăcinte 
în cuptor, lasă covată, strachina, lopata şi cociorva, maî pe 
scurt t6te lucrurile, pe cari le-a întrebuinţat la frămîntarea 
şi c6cerea pâneî, nespălate. Iar după aceea, puindu-le pe t6te 
în covată şi târâindu-le pe jos, aşâ ca nimeni să n'o vadă, 
până în mijlo