ISTORIA
L1MBȨ1LITERATUREÌR0MÀNE
I
L«iHourrr
I S V (ì R I A
Li
D
n
i
Ull
lllll
UE
AIv». DhCNHlTìSI ANI
'^oMabCcX'
DIJIUNEA A DÓUA
//
I A K I.
TIFO LITOGkVFIA H GOLDNER Slr. PRIMAriKI No 17.
1894.
Tòte drepturile reservate. Ksemplarele care nu vorù
purla semnà tura autorului vorù fi urmà rite conformo legeì.
a auioruiu] voru n
m
P R E F A T À.
Kdi^iunea de fa^Ã nu se deosebesce ca fondft inlru
nimicù (liM-oa dint;\irt. Cu alà lìì mal vòrtosiì amrt Irobuilù
sé pslslnìinri «;i sistema, care s'a recunoscutìli de tofl,('a
cea inaT buna pentru a infófiija o icòna limpede a evolu-
tiunoi nostre lilerare .si culturale. In acesto scoprt si
caracterislica periódeloriì ami! trecut'o la capitolele spe-
ciale din parlea generala, cAsligà ndri asirj-felìì ornai maro
omogenitaleiji concentrare, precum iji o mal mare lini-
pe()iine in espunere. Amiì tinutù ca parlea generala s'o
turnùmfi de nofi introducèndft cestiunl nouò ^i Iftmurin-
du-le l(tte mal pe. largii ca in JVntAia editiune. In partea
speciali! ama fAcutìì adaugerile !ji intregirile necesare.
In generali! no-amìì ocupatiì si cu acéstA ocasiune cu
scriitorii pà nA la IS(>(), si cu cel care nu mal sunlfi in vieta.
In apretiareascriilorilorrt nmiì preferiliì si acuni caracleri-
sà rl scvrte jji precise, care se imprima multu mal bino
in memoria fie-cìlruia, de cAtù lungi analise. Acésta
amù pulnl'o face cuatjìtfi mal multiì, cà ci asupra scriito-
rilonì mal ìnsemnatl, cum si asupra altorft cestiunl de
insemn:ìtat<Mlin istoria literatureì romane noi amiì publi-
catiì deja studii si analise critice amènuniite ìnCercetà rì
liUrarc {Và i^x 1887) ^i in Jìerista criti cà Aiterai a ^ ér' pen-
tru U!jurare amiì arAlatfi la fie-care eestiune ?i scriitoru
studiile speciale fjìcute mal inadinsQ §i publicate de noi
iji de al(il In chipuliì acesta ama inlesnitù ìnformatiunile
si studiile speciale pentru ori-cine ^i mal alesa pentru
profesorl.
Pentru a u^ura consultarea s'a adausa la fine unft
Jn.ìirfi (je lucrurl iji altulft alft scriilorilorfl.
IV
Acéstft a dóua edi^iune imbunà tà ^ità in multe privinte,
sperà mtì cà va ìntimpina cela putinii aceeasì primire
de care s'a bucurata à ntà ia edi^iune, care, peste asteptarea
nòstra, a fostiì bine primità nu numaì de presa romà na,
dar ^i de cea strà ina, si atà tù in ^érà . cà tù si in strà inà tate,
in scrierì serióse releritóre la literatura romà na, s'aìi
primittì vederile espuse de noi.
Dèca, precum se vede, cercetà rile si apre^ierile nòstre
aii fosti! drepte. credemn cà acésta avemìi s'o multà mimii
.si ìmpregiurà riì, cà noi in tòta vièta nòstra de scriitoriì
nu ne-amii amestecatù in nicì o coterie literarà , in
cari de regulà se cultivà particularismulii si multe alte
relè deprinderi, care mà rginescù orisonulu ideilorù, co-
rumpìi bunulìi simtii, ìntunecà judecata séù o for^ézà in
direc^iuni false.
Kémà néndii noi in chipulù acesta cu totulìi ìndepen-
den^i, amiì pututii in cercetà rile si apre^ierile nòstre sé
urmà mìi neturbura^ì principine sciintifice, care singure
Irebue se ne conduca, déeà nu voimii se rà técimù in-
aine ^i sé rà técimù si pe altii.
Nimieìl nu ne trece mai pu^intì prin minte, de cà tii
cà amù fi farà gre^eli, cà nd se scie cà materia este
deslulù de grea si cà amìi fostù nevoi^i sé batemii noi
ceì dintà iù acésta cale anevoiósà . Pentru aceea vomtì
primi cu mare multà mire observà rile si indreptà rile, care
arìi puté se ìmbunà tà ^éscà o a treia editiune, cà nd
amù ajunge s'o facemù, cà ci bine scimu cà progresulù
atà tù celù individuala, cà tù si celft generalù nu se potè,
face de cà tù prin selectiunea si primirea ideilorù iji a-
chisi^iunilorù mai bune. Si precum noi ne iinemù feri-
citi a tace acésta, avemù dreptulù se ceremù s'o facÃ
^i al^ii — pentru binele nostru alti tuturorù 1
la^I, Augusttl 1894.
Autori! Iti.
TABLADE MATERII
Prel'a^a
ragin»
Partea ^eneralft.
Originoa si fonna^iunea liinbel . .1
'Jeriloi'iulfi i}ì nomenclatura .... .MG
Dialeclele limbo! romà ne . . , . 4b
Flpoca format iuiiiì si cele mal vachi urme de limbà . 51
Influenzile : pasive .65
« active . . . iSH
llnilatea limbel 9()
Scrierea limbel . . . . .97
Amor^irea .si desteptarea limbel . . lOt»
(Vedir.^e, datine, inslitu^iunl . .110
Momente islorice in viòla 1. romà ne .120
Moravurl si ('ullurfi ..... 128
Periódele . . . . .158
Fartea spedala.
Literatura popularft
« « nescrisiV .
« * scrisÃ
Prosa : prospectft istoricù
Literatura bisericé.scà .
Istoria : epoca I
Cronica anonime
Epoca 11 a cronicarilorù
. 159
. 160
. 180
. 184
. 187
. 203
. '204
. 208
VI
Pasina
Epoca III a istoriciU
Drù . . 237
Filoloffia : prospectù istoricù .
. 251
Lecsieografia
. 256
Gramatica
. 258
Filosofia ....
. 264
Jurisprudenta
. 267
Elocin^ ....
. 272
Poesia : prospectù istoricù
. 275
« lirica
. 285
« narativÃ
. . . 305
« dramaticÃ
. 312
« didacticÃ
. 320
« Nuvelà , Romanù
. 328
Literatura dialectelorù .
. 331
Indreptà rì si Intregiri .
. 336
Indicele lucrurilorìl
. 337
« scriitorilom
. 344
PARTEA GENERALA
CAPITOLO I.
Originea §i formajiunea limbel romà ne.
Liinba roniiXnil s'a nftscutri din graiuhi vechiulul Po-
poni- Komaniì, séiì, mal dreplìl vorbindù, esle o conti-
iiuare a aceslul graiu. Faplulfi, prin care liml)a roniunA
'si ie o positiuno a sa deoscbil.1 si cu timpulìì '.-fi cre-
óz;1 vié|;\ proprie, oste inviiigerea lotala a Dacilorfi la
107 ') d. r.li. de catrà Traianù, ìmperatulù Komanilorù.
Invingetoruln nu se multftmesce a preface Dacia in Pro-
vincie romanil, ci in urina rt'sboiuIuT indel ungati! rèmtl-
ncndù (èra gólft de locuitorl, totù-odatjT, o ?i colonisézA -),
va se fjicA o ro?naniséza, pentru-ca sé devinìl romana
nu numal de drepliì, dar ^i de faptii, prin insùsl ori-
ginea locuitoriloriì.
Pà nft cùnd Dacia sa aflatiì sub Romani, si limba co-
loniel a stali! sub influin^a limbel latine si a graiulul
vulgarfi romanil, atà tiì prin legAturile de administra^iune
publiciì ?i niililarà , cà tu iji prin comercirt i;ì peste totO
prii' '^gà turilo sociale. Drcptiì-aceea limba coloniel nu
pi' ,1 se-se deosebéscil ìntr'nmì modù sinifitiì de gra-
iulft generali! ahi Foporulul-Homani!. Tòta deosebirea
«•e s'a pututii face in aceslil timpfi, este, ca graiuhi
coloniel, prin separa^iune de patria- mama, s'a abstrasiì
l) Mommsen, Corp I. Lat III n. 550. — Gooss, Studien zur Gè-
of^raphie und Cìeschichtc des Traiauischen Daciens. Hermaniistadt.
1874- P S3
2). Eutropius Vili. 3 : vieta Dacia, ex loto orbe Romano ìnfini-
l^t&s eo copias homìnura transtulcrat. ad af^ros et urbcs colendas. Dnci»
enitn diuturno bello Dccebali viris faerat exhausta-
_ 2 —
incà tù-va din curentulù celù mare alù graiului romanù,
a ìntratù in o vió^à mai lina, mal putinù agitata, §i prin
urmare trebuia se remà nà in desvoltarea lui mai con-
servativi! de cà tìi graiulù generali! romanii. D'aici pro-
vini! o sumà de vechi particularità ti, cari limba roma-
nésca le-a conservati! din graiuli! vechii! romani!, pe
cà nd cele-l-alte limbi neo-latine le-ai! perduti! in parte
sèi! de toti!.
Limba colonie) incepe o vièta a sa proprie si inde-
pendentà numai atunci, cà nd patria- marna o parà sesce
retrà géndu- §i pe la a. 274 protectiunea ^i administra-
tiunea. A cesta este punctulù din care colonia incepe
a se specifica ca poporìl deosebitii ; de atuncì limba, le-
gile ^i elementele sale, incepù a se desvoUa in unù
modù alù sei! proprii!, conformi! nóuei patrie, conformii
impregiurà rilorii i^i trebuintelorù ce i se impuueati. Co-
lonia romana incepe a deveni Poporu-Romdnu, graiuli!
romanii litnbà romanésca. Pentru-ca sé ne putemii la-
muri asupra evolutiuneì limbei romà ne, trebue sé pre-
cisami! mai de aprópe elementulii din care ea a esilù,
§i in ce stare de evolutiune se afla acesta cà nd limba
romà na s'a despà rl^itù din olii.
Limba latina clasicà n'a fosti! graiulu Poporulul-Ro-
mani!, ci limba clasei eulte, limba statuluì si cu deose-
bire a scriitorilorti. Limba latina incà s'a nascutù din
graiuli! populari! de tòte dilele perfectionà ndu-se si po-
leindu-se in modi! mà estriti! sub influin^a si dupà mo-
deluli! limbei grecescì. Prin acésta latina cultà s'a de-
pà rtati! mai multi! sèi! mai pulinì! de trunchiulil din
care a esitù. Dreptii-aceea pentru limba romanésca, in
linia à ntà ie §i de uni! deosebitii interesi!, sunti! urmele
ce ai! pututi! scapa ^i ajunge pana la noi din graiulil
vulgari! ali! Poporului-Romanii, cà tì! si din vechile dia-
lecte italice, care ai! participati! la alcà tuirea graiului
romani!.
Pentru a là muri inse positiunea limbei romà ne fata
cu graiuli! vulgari! romani!, trebue sé aratami!, in tra-
— 3 —
sflturl generale, cum sa loniiatrt limba romana din a-
ceslù graifi ^i in ce s'a deo.sebitù de elfi.
In lonelicft parlicularitfilile principale ale limbel ro-
ini\ne suntù :
1) sunelele obscure à (t.) §i à (*),
2) ijuerAtórele ce, ci ; //<?, gì ; r/, ^, ^, z (din /).
ì3) tocifile desinentelorft cu deosebire la temele in n (o).
In privin^a acestonl sunele este de insemnatfi, cftele
se nfht constanlft in tòte cuvintele curatiì romanescl,
prin urinare sunliì forte vecliT, mal vechl de cAtiì ori-
ce ciivinte strfiine introduce in liiiibil. Alani de acésta,
cuvintele atatù strftine, cùtiì !ji nóue, sunlu in generalù
refractare lata cu acesle sunete, ceea ce indica atatiì
vechiniea cà tiì .«i proprietatea ^i parlicularitatea Ioni
«minainenle romanésca. Aceste dóue sunete, ce esista
a(|I doosebile in limba romà na ^i in dialectele macedo-
romà nfi si istriana '% in monunientelo vochl pana catra
finele sec. XVII nu se deosebeaiì in scriere unulft de al-
lulCi, penlru aceea le atlamìi scrise de-amesteculil cu
^ ^i H\. Acésta inse nu probézft cft sunetele in graifl
nu se deosebeatì, ci arata numal neindemà narea de a
serie ortograficù pe acele t impuri, ceea ce se intòmpla
mal rarfi cu aceste sunete cliiar §i asta(ll, ba unii credù,
fòrte greijitù, ca ar' fi numal unfi sunetù obscurft à .
Probabilìi intr'uniì timpfi indepartatrt sunetulft obscurft
>). Este absolutfl falsfl ce susfinn unii, c\ tn dinlectuin istranli ar'
Jipsi sunelulfl <? (HÒ- Adev«5raia testcle ^i glosarele publicate pin'a-
<Hm nu suntfl lilmurite cftcl In unele cuvinte este semnatA «, !n ai-
tele unde ar Irebui sJ fie, nu e Insemnatn, séfl e semnalfl cu «1 (ti.
Itinerarulà lui I. Maiorescu, a^a cum sa publicatil. este cu totulti
impropria pentru sludiì filoIo<jice. testale fi glosariulfl luT Miklosich,
•ceva n>«I cu ìngrijire dar' nu stl scutite de confusiunl yi nesif^uranfe.
Din publica{iunile de pftn' acum se vede cS este mal rarft. dar este.
Pespre esistenza lui <ì In dialectulA din insula Veglia ve;^l Ascoli,
Arhivo gloitolog â–¼ I. 438.
a foslù numai iinulù, care apoi s'a varialù si bifurcatù
cu timpulù. Cà aceslù timpù a Irebuitù sé fie fòrte
ìndepà rlatù ne probézà faplulù, cà amèndóuè sunetele
sé aflà ^i in cele dóuè dialecte m.-romà nù si istrianù,
care si-au ruptù legà turile cu limba romà na din Dacia-
Traianà ìnainte de anulù 1000 d. Ch. (v. cap. II).
In vechile dialecte italice si chiar in limba latina e-
sistau sunete obscure. In dialectulii umbricù si oscicii
adese ori a neaccentuatu in silabele finale se ìntunecÃ
intr'unii sunetii representatii in ìnscriptiì prin unii i*
cu punctij de-asupra, va se dica unii sunetii ìntre o si Uy
de esemplu :
umbricii : panfa muta si etantu mutu.
,, quanta resp, tanta muta.
,, veskla §i vesklu.
„ arvia, arviu, arvio ^).
oscicii : viu uruvu molto = via curva multa '").
ìntunecare a lui a in e o constata §i vechii grama-
ticì latini: tarterum in locii de tartarum, /e^i^aif in locii
de fatigati, secratum in locii de sacratum "). In limba latina
deftongulù ne in sine .«i dupà aceea trecereaacestuia, ìnce-
péndu incà din timpulu celti mai vechiìi, in e ^), precum si
vacilanta ìntre i §i e**), i si u (maxwmus si ma.x?'mus) ^) ;
tòte acestea proveniaii din causa, cà era unii sunetii ob-
scurii pentru care nu esista unii anumitti semnii graficii
spre a-lii puté fixa, precum nu avemii nici noi anumite
lii re pentru a si a. Dèca vomti considera, cà asemenea
4). Huschke Die Iguv. Tafein p 502 si 534.
5). Enderis, Osk. Formenlehre p. LVII.
6). Consentius, ed. K. V. 392. 17: barbarismus si quis dicat tar-
terum prò tartarum. — Probus, de nom. ed. K. IV. 212, 4: fetigatì
aut fatigati ? melius fetigati, quod fetigo dicatur et fessi.
7). Schuchardt, Vocalismus, II. I — 91.
8). Quintilianfi I, 4, 6 : ..in heré ncque e piane neque I auditur""..
9) Velili Longù : ,,/scribitur et paene u enuntiatur".
— 5 —
suncle psislA ì}ì in dialcctelc itnliene moderne'"), voinft
Irebiii sé admilciniì cà acente sunele obscure (<?, ^)sunlft
o vecliio niostenire in limba rotni\nA. l'rin urmare p.1-
rerta acelorii, cari susliniì cà acesto sunelo ani lì o
moslenirc; din vechia iiiubìl iliricA "), mentii cu alà lù
mal puiinìi aten^iune, cuci limba iliricA esle cu totulù
nccuno.sculìl.
ce, ci.
Doja in dialectuiri umi)riciì k (e) ìnainte de e .si i se
slflbise ìnlr'imù sunetii .suerfttonì represenlaliì acum cu
e acunì cu s : i'erfh, Sane (ìaL Sancius), punicate .«ji
jmnisiater, vestila pe langìl vesticia !}[ vestisa, unetus,
fuoes (de la tacco), pase jji paccr, facia i;\ faniu (de la
/(tcio), oscicn : fasia ^-).
In inscriptiunilo I;iliiin asemenea ropresentatù prin z,
s, ss hì tei, tsi :
I.uziae (Muratori 1704, ;>).
Muzzie (z=:t Bea e?) ibid. 1892, 12.
Lissinia (Ephem. epigr, II. 002).
Felissio.sa (Henier I. A. 2358).
Urbitcius a;ruler 1059 IH »»).
In Tsierna (statio Tsiernensis C I. L li! 1568) din o
inscrip^ie din Dacia dela a. 157 d.Chr. esle evidenlft a-
cela-sl .sunetfi a Ini e in aceea.<?I localilate alu cùrel
nume a remasfi lotrt acolo la Mehadia in riulù Cerna.
IO). J'npanti. l pari tri itiiliti'ii p. 322 : , I-c vocili a <â– . sulle quale
po.sA 1 accento circonflesso id, é.) ?i pronunciano come 1' fu dei fran-
cesi, ma temperato ni quanto; cosi in SÃ nt is.into) 1 a si risolve
quasi in trittongo fSaeunt). e il suono si assomiglia a quello d'una
caitip.ina fessa '. ér la pag 6iS : Indico con ti quel suono misto (non
diftongol. che sta tra 1' e e 1' ». prevalendo per«"> 1' / .... : è quel
suono che 1 Arhivo Cllott. voi I 44.I in notr. rapresenta col segno
fi od ci; ed a pag 447 .. . con »•' ed al uscita iV.
II). Dr F"r Miklosich. HeitrJige zur Ijiutlehre der rumunischen
Dialecte. Vocalismus. I Wien i8iJi p 9
12). E. Huschke, op. cit. p 557 — 560 Enderis op cit p. XXXI.
13). Cf. Seclmann, die Aus.sprache des Latein p. 3:4.
_ 6 —
9 e, 9^'
Desi g ìnainte de e si i urmate de vocale ^\ mai a-
lesù in casulii cà nd e ^i i suntù urmate de vre-o con-
sonantà , nu ne oferii esemple numeróse de slà bire séù
sibilare, cu tòte acestea, ori cà tù de putine, dar esem-
ple suntù. Deja in dialectulù oscicù avemii maiiui, mai^
dela magius maius ; mais-magis, «mimas-maximae ^'^J^
precum dìnmagis rom. ma?, francesi! mai?, [a.\.maiestas
din magestas, maior-maius din magior-magius, inienium
din ingenium, veienti din viginti m.-romà nìi ìiintl. Asi-
bilatù in :
Giove in locù de love I R N. 695
Genoarias „ ,, „ lanuarias (C I L. XII, 934 3189).
Genarius ì
Genaria j Seelmann op. cit. 239
Cogiunta '
^. \
Pe (l slà bitu in d (z) l'aflà mù in :
Osciculù zico,— zicelei, — zicolom — ziculud (lat. dict
dupà Huschke, ér' dupà Zvetaielf dias).
Sabinicìi : Clausus=:Claudius ; marsicù: aisos=aidios.
lat. z=zes==dies, (G I L. V. + 1667). ^-^X
Zebus<=diebus (Muratori 1571, l).
Oze=hodie, (G I L. Vili. 8424).
Zi=dies (Kossi 400, a. 392 d. Chr.).
Kalenzonis=Kalendionis (C 1 L. Vili. 9114).
Zaconus-Diaconus (C I L. Ili 2654).
Zonisius=Dionisius (G I L. Vili 7933).
in inscriptiunile latine ti urmatii de vocalà esle adese-
orì asibilatù si represenlatù prin iz, z, ts, si, ss, s :
14). I Zvetaieff, Sylloge Inscript. Ose. Petropoli, 1878 p. 37 .sì
Ph Ed. Huschke, Die oskischen u. Sabell. Sprachdenkrnaler. Elber-
feld 1856 p. 35. 64 ?i 289.
15). Ph Ed. Huschke op- cit 299 -3oo.
- 7 —
Carilze—Caritia (Fabrelti Vili, XXIV).
|{(inizza— Honitia 'Ibid. X 473).
Aequisia— Aequitia (1 I{ N 5727).
Crescentsiam (druler p. 12H VII. 1. a. 140 d. Chr.).
Consiensia—Conscienlia (Le Hlant I (l. 428).
Hansae— «Hantiae, okcìcìI Tli. Ed Huschkeop. cit. 300.
Vessius— Vctius (llenier I A. 1288).
Sepsies=-Septie8 (Le Hlant I (ì. 411).
Diposisio=deposilio (Ibid. 458 r).
'lerensus=Terenlius (C 1 L. Vili, 9927).
idus Marsas— idus Martias (Henier 3480).
^ J («)
Incillft pentru ^, in monuinenlele graiului latinù psin'a-
cuin mi s'aù aflair» urme representate prin anumite
semne diacritiee. Dar ìntre nenunieralele afecl.iunl ale
lui s de care ne vorbescfi vecbii graniatici latini nu-I
cu neputinta s6 lie esistatù .^i acestù sunetfi ?i potè
numal greulfttii de a se face evidenlù sunetulù in scrisù
este a se atribui lipsa orl-oAroI urme despre unfl ase-
menea .sunotiì. In act'stjl credintA ne inlaresce unù pa-
sagiiì din o linlilianfj, care vorbesce de sunetole dulcl
i}ì plAcule ale luì s "'), jji fAnl indoiéla {? este unii ase-
menoa sunetO, In dialeclele italiene '') incà esista 9, §i
in altri locfi (capit. IV) 'Ifi vomft vede iji in limba ro-
mana forte vecbiù.
Alte fenomene fonetice, care pani la prima vedere
particularità tl ale limbel romà ne, sunti! asemenea vechl
mo^tenirl din graiulu romaniL Asa este z din ./' in eacu
(jaceo) intocmal ca in graiuliì romana :
Zunior (=junior) Le Blant I (ì. 11.
A'ororc (^coniux) C I L. X. 719.
Zesu (=Iesu) (iruter p. 1858, 6.
16). Quint Instit. I. II.6 : „Ne illasquidem circa s literam diHdets
hic magìster feret.
17). Biondellt, Saggio sui Dial. Gall.-ital. pag. 19S
Zanuaric G I L. X 2466.
Zovlim C I Gr. 6710.
Vacilanta ìntre e si i §i ìntre o §i u esle asemenea
mo^tenità din graiulù romanù. — Alte fenomene caracte-
ristice :
In Ihnba In graiidu vulg. romanii :
romà na :
fiii fiios==fìlios C I L. VI. 667, fiies=filiis C I L.
VI 5183.
fiiei fìae, Muratori, 1185, 12.
vili vius C I L li 2988 3070, Xd 2707, 1123
Ephem. IV 359. V-+1741.
viu G I L. Ili 4586.
noù noum G I L. II. 4969, 3.
ajutorù aiutor G I L. Ili 1967.
bètrà nù Betranus G I L (Auct.) Nr. 491.
vièta Viatia=Vivatia G I L li. p. 450.
sà ntù Santo C I L. VI. 736. V 8136, santa Le
Blant I G. II. 178. santorum G I L. Vili
9285.
bra^ù braeio G l L. I 198, 52.
parete paretem, paretes G 1 L. VI. 3714.
deù Dieo G l L. Vili 9181.
emù omo G I L. Vili 6442.
óspe ospite G I L. Ili 2013.
òste osles G I L. Ili 3800.
cà tra cotra G l L. V+1716,+6249
èrba erba G l L. Ili 6108.
avere abere G I L. V. 4488.
mésa mesa G I L. Vili + 2189 8767 a. 8769, 8770,
8871. VI 3722, mesam VI. 1685-f 6249.
marturù martura G T L. I. 909
maituribus Le Blant I G. 412.
Troianìi Troia(no) Ephem. epigr. IV. 781. Troian(o-
poli) IV. 894 d. 30 Troianus Decius G 1
L. V. 1163.
— i) —
(Jladn (nu- r.ladio (\ I L II 4r)3S.^
me propria Cladius C I L. VI. 667
istoricu) Chitlius iji Claudio C I F^. VI 15055.
Trecùiidii la evulu^iunile (lesionare, ma! insemnate
suntù urmAlórele lenomene: in flesiunea noininalil s'aft
perdulù tòte desinen^ele consonanlice ifi in specialù -m
^i -s v'd cele mal desp. Aeésla ìnsC s'a inl('rn|)latii ?i
in graiiiliì roinà nri si ìnca din timpiirilo cele mal vechl,
cum se vede din tóle in3cri|)^iunile dela cele mal vechl
pftnft la cole mal nóuè :
Suh repuhlicà .
s omisfi in nominai. : (in epitai'uhì unul Scipionft : Cor-
nelio (I \j. I. 31). Sexto, Usoro.
Uoscio, Opio, Lordano, Trebonio,
Ilerenio (C I L. 127, 143, 1<)U,
158, 124—127, 111.29,31, 115).
Albinu, Floru, Secundu, Theodoru,
Longinu, Mariu, belissiinu, op-
tandu, barbarica (Cors.sen, Ueber
Au.ssprache eie. I. 291—292). —
Antiocu, locu, leclu (C I L. 1023,
109.^, 1313).
re. omisù aUMiì in nominai, eà tft !<i acc- : epit. Scipio-
nilorù : Hunc oino consenliont optumo fuise
viro. — pater rogem uintioco subegei. — te in
gremiu recepii lerra. (C 1 L. I, 32, 35, 33).
in monlem Lemurino inlumo (Ibid I. 149),
donu dal ^i donu danl (Ibid. I. 168, 117.5).
in a» f. ; Taurasia Cisauna cepit, cepil Corsica Aleria-
(jue urbe.— magna sapienlia... posidel. (C I L.
I. 30, 32, 34).
Suh ifnpcriù.
s omisù : ampliu (C I L. V. 4488).
Crescenlinu (Ibid. V+6203).
— 10 —
Mukianu (ibid. V. 3555).
Severa (ibid. V. 2039).
Veteranu (ibid. Vili 504).
Suru (ibid. Vili. 9493).
maritu (ibid. Vili 3613).
bonu, minu, titulu, anno, pietà (ibid. X. 4539).
unu (ibid. X. 5939).
m. oniisu : donu (C l L. XIV. 2891, 3562, 25).
longu (ibid. XIV. 3002, 1427).
anu (ibid. XIV. 691. annu V. + 5189).
circu (ibid. XIV. 1866).
Concessa (ibid. XIV. 1456).
cu (ibid. XIV 1868. co ibid. III. 2072).
cura agere (XIV. 102, 462, 2258).
dece (ibid. XIV 1646 bis).
donatu (ibid. XIV. 692).
eoru (ibid. XIV. 209, 581, 583).
fabroru (ibid. XIV. 299).
latu (ibid. XIV. 644. 1427).
meu (ibid. XIV. 1236).
sacru (ibid. VI. 10848. XIV. 1490).
septe (C I L. Il 4331. V + 1646, 4148. Vili.
1040. 4076+8639. 9126. XIV 2148).
seppie (ibid. XIV. 3344).
raonumentu (ibid. XIV, 1163 bis, 1417).
nemine (ibid. XIV 553).
su ==sum (ibid. XIV. 914).
testamentu (ibid. XIV. 2934).
unu (ibid. XIV. 795. V + 6257).
dece (ibid. Vili, 1040).
dece et septe (Rossi 14. a. 279 d. Ch.)-
iindeci anos (C I L. V + 1745).
(^uindeci (ibid. II 4331).
Sedeci (ibid. VI. 7260).
Mense unu / (ibid. V. + 6257
Consulatu l (a 409 d. Ch.).
longitudine (ibid. VI. 10241. a. 136 d. Ch.).
onore (ibid. IV. KJUO).
salute (ibicl. IV. 12H7, 1593, 1684).
ventre (ibid. IV. 1391).
aliu (ibid. IV. 2070).
plenu (bid. IV. 1391).
sincera (ibid. IV. 2776).
Aeésttl dispari^iune a lui m §i s rinalù nu era numal
in j,'raiulfi vulgarù, cijjiinaliì clasel culle '").
Tocirea lui -us -um s'a impusrt in multe cu vinte cbiar
i in latina clasicA, in cà tfi unele cuvinte aiì remasft nu-
inaì cu l'orma tocilA : libor, laber. mmister, cancer, ca-
per, ager etc, altele s'ail sus^inulù mal multi! séu mal
putinù cu amòndóuè formele :
socer .si socerus
puer !fi puerus
uler .si uterus
exter .si exterus
infer .si inlerus
super .si superus
hexamcter si hexametrus
famulus iji famul
cornicen s^i cornicinus
oscen ^i oscinum ^"•')
fidicen si fidicinum.
|8) Cicero, Or.itor 48. lòl : quin etinm, quod iain subrusticuin
videtur olim autem polìtius eorum verborum quorum eaedem erant
postreniae duae littcrae qune sint ,./>« o/Ximn*" postremam literam
• tetraht'hant, nisi vocalis insequebatur Cf (Quintiliano I 9. 38- Hr'
despre m tìnalfl (^uiniii. IX. 4. 39 : etiamsi scribilur lamen parum
exprimitur - C.^tfl de generalil ^i puternicft era disparijiunea lui w ^i s
hnalù se vede ^i mal limpede din Impregiurarea. cft in poesia ar-
chaicA l.'MinA s tinaiil nu forma posifiune nrcesarminte, ér' m fìnalft
!n tótJl evolmiunea poesie! liiine precesfl de vocalil ^i urmatH de unii
cuvcnlH tncepètorift cu vocal.1 séti A forma hialfl. O Impregiurare
acésta din cele ma! caracteristice pentru tucirea strSvechie a lui m
^i s finaltl In graiulQ romanfl.
19) Fr. Neue, Kormenlchrc der lat. Sprache l\ 75 seqq. II* 4
seq - Corssen op. cit. II 593.
— 12 —
Trecéndù la flesiunea nominala, mai à ntà iù trebue se
ne ìntrebà raù : nominativulù substantiveloru in limba ro-
mà na cu care casù corespunde din limba latina ? S'a
admisii in generala, cà nominativulù in limbile roma-
nice, ca forma, corespunde cu acusativulù singularù
latini! là sà ndu-se afarà -m. Acéstà regulà se constata
mai bine la temele in -e: sórte (sorte-m), mòrte (mor-
te-m), pesce (pisce-m), frate (fratre-m), ìnse intr'altele
apare cà nd nominativulù : gùtù (guttu-r), sà nge (sà n-
gui-s), peptù (pectu-s), timpù (tempu-s), lume (lume-n),
mare (mare), jude (jude-x), serpe (serpen-s), vulturù
(vultur) dar si vulture, arborù (arbor) dar si arbore,
omù (homo), leu (leo), cà nd ablativulù : miere (melle),
fiere (felle), lapte (lacte) ^^). Tn cà tù pentru temele in -a si
-0 séu deci, l si 2, s'a vedutù dm cele de mai nainte
cà atà tù -s si -in in nominativù, cà tsi -min acusativù,
deja in cele mai vechi monumento ale limbeì latine se
tocise deja, séù cu alte cuvinte, in limba populara la-
tina incà din epoca strà vechie acusativulù adese-ori
nu se deosebia de nominativù, §i apoi dèca acésta se
aflà dt^a in monumente scrise, caro totù-de-una suntù
supuse unorù regule mai artificiale si mai conservative,
apoi ce a trebuitù se fie ìu graiulù viù ? §i dupà -ce in
tòta poesia latina -m fmalù urmatù de unù' cuvèntù
ìncepètorù cu vocalà séù ca h se lasà afarà in rostirea
versului dinpreunà cu vocala premergètòre, ér' in poe-
sia archaicà se lasà afarà hi s finalù inaintea unui cu-
vèntù incepà torù cu consona, conci usiunea logica nu
potè fi «Ita de cà tù cà -m si -s eraù mai multù
o pompa grafica, de cà tù unu sunetù realù, cum adese
ori s'a intémplatù si se intèmplà pana adi in scrierea
limbilorù d. e. greca, francesà , englesà , germana etc.
De- alci resulta, cà limbile romanico, prin urmare si
2o). Este de observatu ci esisti si forme populare lacte. "anguén.
21 ). E. Seelmann, Aussprache des Latein p 3l4 seqq. si 356 seqq-
lomfina, in evoluliunoa Ioni popularft ascedonlfl, in tolft
liinpuliì istoriofi nparù ogalisAndu nominalivulù !ji aeu-
saliviilu, pcnlru aceea. clupji pftrerea nóstrA, formarea
noiiiinalivulul romanica dela acusalivulfi latinìi, adiiiisA
ca rcgiilà generalA, ore o prcniiSil gresil:!, cAcI ea se
ìnlomeó/,ri pò prosupinierea, cA nominativulri romaniciì
s'ar' li lorniatri din latina asa cum so aflà scrisà in
carie, pre c:\nd chiar sustinùloril acestel regule admilu
evolufiunea limbilorù romanice din graiulù populanì
latinù.
Ticbue sC recunóscemtt de allft parte, e& limbile ro-
manice din apusiì lìindri supuso ìnfluin(el lalinel scrise
alà hì in biscriccl, pà nil aiji. cAlfi ^i in vieta publicii in
loliì tiiiipulìi eviilul media, naturalminte s'aiì asemènatfi
mal muli lì cu lormole lalinel scrise in ceea ce privesce
nominalivulù lormatft séft ìnfluintatiì de acusativuliì
laliniì, limba romftn;ì ins(>, care n'a lostrt supusu in a-
ceeasì mesurfi iji atiita limpu la influinla latinel, a con-
t innati! mal cnratA, mal neallerata si in acést;\ direct i-
unc evolufiunea graiulul populanì roniamì. l*rin urmare
I) sumfl de ipoteze fonologice, ce s'aìl intemeialiì la noi
pe pretinsa ìnlluintu a lui -m din acusativuhì laliniì a-
supra vocalel premergetóre, s'aiì mìscutiì din necunos-
cin^a evolutiunel istorice fji pentru aceea trecù in do-
nieniuliì fantasiel.
In pri vinta casuriloriì constalAmiì, ciì limba ronià nìl,
ilintre lóte limbile romanice, a piislratiì mai multe
torme flesionare, Pe cAnd celeialle limbi romanice pen-
tru flesiunea nominala aiì generalminle numaì dóue
torminatiuni, una pentru sing. .si alta pentru plur., limba
ronijìnà are cincl, f}i anume Irei pentru sing : nom.-
acus. genit.-dat. .si vo«^., ér' dóue pentru plur : nom.-
acus., genet.-dat., vocativuUì se ahìtunì la aceste dóue.
Intre acestea esle caracteristicA pìlslrarea sufixulul e in
vocaliviì, pc cà nd in tòte celeialle limbi romanice a
dispjìruhì.
Cea mal caracteristicà deosebire In flesiunea nomi-
— to-
nala ìntre limba romà na de o parte, ér' d'alta ìntre graiulù
romà nù si limbile neolatine, se crede a fi punerea ar-
tieolulù indèrèptulù substantivului. Limba greca care
numaì mai tarditi si-a pusù articoli! si ìnaintea cuvèntu-
lui, precum si limba latina, aveaù desinentele flesionare
indèrèptulù cuvèntului. In deosebi latina literarft n'a ìn-
trebuintatti nici-odata articola ìnaintea cuvèntulut, ci
acesta se asédà in propositiune numai prin schimbarea
desinente), Graiulù romanù a inceputù a perde fòrte
de timpuriù desinentele flesionare. Limba romà na a con -
tinuatù ^i nial departe acéstà operatiune pana |i le-a
perdutù aprópe de totù. Dreptù-aceea pentru-ca limba
se nu cada in paralisie totalà , geniulù eì a reparatù
acéstà perdere pe alta cale. In loculù desinente! flesio-
nare vechi, care o perduse, substitue totù in acelasT
iocù, adecà la Anele cuvèntuluT, o alta desinentà flesi-
onarà , sóù asa numitulù articola de adi. De óre-ce in
limba romà na cuvèntulù slà bise si primise -asa di-
céndù o rana la fine^ era naturalù ca totu acolo sè-se
pana .si leaculù.
Dèca celelalte limbi romanice aù pusù articolulù ìna-
intea cuvéntulul, ér' nu ìndèrèptù ca noi, acéstà a pro-
venitù din o causa fòrte naturala. Celelalte limbi ro-
manice nu-si tocise de totù desinentele cà nd aù ince-
putù a intrebuinta articolulù, ^i dreptù-aceea in tocraai
ca si vechia limba grecésca, pentru a mai releva in
cà tù-va ìntelesulù cuvèntului, aù pusù articolulù ìnaintea
cuvèntului, cà ci dèca 'lù puneaù ìndèrèptù, cuvèntulù
devenia prea lungù §1 neeufonicù.
In fine evolutiunea limbilorù ne arata, cà unù raraù
alù aceleiasi limbi pune articolulù inainte §i altulù ìn-
dèrèptù, d. e. limba scandinava cu art. Ìndèrèptù sì
mamà -sa germana inainte; ér' Negri dicù laiala, fran-
cesa : le bateati ^'^). Limba romà na, punèndù articolulù
indèrèptulù cuvèntului nu numai a procesù dupà legea
22). Diefenbach; Vòlkerkunde Osteuropas, I, p 33.
— 15 —
naturala si necesitalea psichologicà de a ìntitii ..ì>.iì-
tulù unde era slabitu, dar ceca ce este mal insemnalft.
ea totiì-odatil a rémasil mal credinciósft j^oniulul vechiiì
airi graiulut roinanri i;'\ peste lolfi aln limbilonì Indo-eu-
ropene, cari sunetele ce determina rola^iunea fadecà ar-
ticoliilft) 'lù lipescù la fmele nldCcinel, riici-odatà la in-
cepultt ^').
S6 vedemft dccft in graiulfl vechirt romani! nu aflà miì
urme de articolu.
Din timpulfi ct^liì mal vechiu pana tfinlin in latina
bisericéscà , aflamfi ìnlrebuinl,atiì pe unus ca articola
iiedefìnitii :
IMautft. Triic. II. 1, 39 :
Pseud. V. 1, 38 :
„ Mere. arg. II. 2 :
Teren^iu, Andr, I. 1. 90:
Cicero. Ad. fam. I. 9 :
„ De oratore I. 29
„ IMlipp. 1. 3, 7 ;
Curtius, IV. 51- :
In latina bisericéscà :
e.st buie unus servus violen-
tissinius.
ibidem una aderat mulier
lepida.
unius ancillam liospitis-
Inter mulieres quae ibi ade-
rant forte unam a.spicio a-
dolescentulam.
de uno acerrimo viro.
sicut unus paterlamilias bis
rebus desiderai.
tam([uam milii cum M. Grasso
conlontio essel, non cum uno
gladiatore nequissimo.
Alexander unum animai est.
lo. 6, 9 : est puer unus bic qui babet etc.
Mt. 26, 69 : accessit ad eum una ancilla.
Me. 12, 42 : cum venissel autem una vidua pauper.
23). Schleichcr, Compendium der vergi, dram der indogerm.
Sprachen ed. 4. p. .I79.
— 16 —
Totiì asemenea aflamù ìntrebuintalù ca articolù pe
hìc, ipse, §i is '-*).
Fiinaù-cà la noi articolulu s'a formalù din ille, ar-
chaicù oUus f}i iìlus, ne inlereséza fòrte multù se ve-
demù dèca nu ciirnva deja in graiulù romanù avea in-
clinatiunea de a deveni articolù. Dar tocmaì cà nd nu
amù afla urme in limba latina, din faptulu ca din ille s'a
formatti articolulu in tòte limbile romanice, resulta ca
elù trebue sé fie esistati! in graiulù romanù cu multù
inainte de colonisarea provincielorù romane in afarà de
Italia si la tòta ìntéraplarea articolulu trebue sé li esis-
tatù dèsvoltatù destulù de bine in epoca colonisà riì Da-
cie!, cà ci dèca coloniile luì Traianù nu l'arù li adusù
deja atuncì in graiulù lorù ajunsù ìntr'unù stadiu de
desvoltare, mai tà rdiù nu l'arù mai fi pututù primi,
prea fiindù isolati de Italia ^i in fine cà trà capetulù sec
lll-lea tà lami cu totulù.
In limba latina nu aflà mù pe ille cu functiune de
articolù, de nu cumva se simte o asemenea ìnclinatiune
in espresiuni ca : dies ille.., annus ille... quo. particula-
ritate pretiòsà ìnsé care 'lù prepara pe ille pentru arti-
colù si mai alesù in limba romà na, este de-o parte
scurtimea prosodica a lui i (ille) cu care se aflà adese-
ori aplicatù la Plautù si Terentiu, si enclitisarea lui
in combinare cu en séù ecce : ellam, ellum ^^). Dar
ìnclinatiunea lui Uh de a deveni articolù o aflà mù fòrte
bine pronuntatà in latina bisericéscà :
Lue. 15, 12: cito proferte mihi stol am iZ/am primam
et induite illum
Lue. 15, 23 : et aducite vitulum illum saginatum et
occidite (eum).
Io. 14, 22 : ludas non ille Scarioth (ó 'loyMQicJzrjg).
24). Rònsch, Itala und Vulgata
2.0). Corssen, op. cit. II^ Ò24 seqq- C Miiller,— Plaut. Prosod.
p 2S2 seqq
— 17 —
Io. IH, 17 : dicil (dixit) crj?o Petro illa ancilu (ij
7ntiòioAi^) osliaria.
lo. 20, 4 : et ille alili.*: (ò aXXog) discipulus prae-
cucurit citius Pelro.
lo. 21, 8: UH alii (oi Jf «ÀP.o/)discipuli navigarunt.
(«ol. 2, 13 : in illa (r/;) simiihilione.
Krech. 2(), 17 : civilas illa (»)) laiulahilis.
Haruch. .'{, 31) : gigantes nominati t7/i. 6, 18. iìla vasa
aurea -'"').
La unrt scriitorft laliniì din sccolulù aliì Vl-lea alKlmlS :
inediolum iliud, Trucanti illi. species illa, illa faba, illa
a((wa .s. a. in care ille are lìinc^iune de arlicolù -').
Din Iòle acestea rosullà , cA ille posedea deja din
vecliifi in graiuliì populanì remami tòte calitflfile de a
doveni articola in limbile neo-latine §i in specialù in
limba romà n;! ca enclilicù séiì postpusiì -'*). Pentru en-
clitisarea .si postpunerea lui ille mal esista .si alte feno-
mene ale acostul pronume, care l'afi predistinatil la a-
céstA lunctiune.
In latina literarìi, dar' mal alesìl in graiulfi vulgarù
acehisl cuvrntri se deosebia in privinta energiel 9Ì pre-
cisiunel in^ole.sulul dupft accentuili ce i se da. A?a
iste, ipsf, ille cu intelesii deicticù \si ^jmi accentuili
regulatii pe intà ia silaba, ér' determinAtorù séii cu nu-
ant.l de articolii se aceentuézìl pe sihiba ultima : iste
insé. illé -"). In chipuhi acesta shìbindii .silaba à nt.lie
Il timpulii, a CiVjutii cu totulii, jji ille in limbile ro-
tnanice cu o>!cep^iune lui tV a devenitii le, lo (lu), la (a\
ér' ipse in unele dialecte italiene (Sardinia) ca articolii
so, sa.
26) R''n<Jch, Itnlr. ii Vulgata p. 419 -423.
27). Kpistola Anthimi de observat. ciborum ad Theodoricum re-
^:om. citata la Dr. I. lung. Die rom- Land. p. 475.
28V In unti testtl vechiTi dealcctalfl ita1iant\ (genovcsfi se aflfl ar-
V ol«lfl lem a postpusiT. Papanti, op. cit p 21, 23 nota 15.
29' E. Seelmann, op. cit. p. 49 50
— 18 —
In conjuga^iune limba romà na a conservalù unele
particularità lì, cari le-aù perclulù celelalte surorl, d. e. :
in impf. ^i plus-qperf. indie, a pà stralù sulìxele perso-
nale in -m, perfeclulu in -uì, vechiulù perfectu cond.
in -rem, la Macedo-Romà nì usitatù .si adi in -rim ; su-
pinulìi si forma parlicipialà in -toriii usitatft cu functi-
une verbalà , cu deosebire in c5rtile vechì. In fine su-
fixulìi -ni in sum §i a/?i, care'lu aflamu intocmai si in
dialectulù brescianii'^°).
Ce se tine de timpurile compuse séù ausiliare, aceslea
eraìi o necesitate, dupà ce limba romà na ca si suro-
rile sale, a perdulii multe din limpurile simple. Dar'
§i usuili ausiliarukii l' aflamu deja in limba latina, cà ci
^i ea formézà o sumà de timpuri cu ausiliarulu siiin.
Limba romà na, ca si surorile sale, si-a mai inmultitù
nu numai limpurile ausiliare, dar a mai formatvi afarÃ
de sum si alte dóue ausiliare, pe am ^i voiU. Pe a-
méndóuè acestea, habèo si volo, le aflà mCi deja in limba
latina intrebuintate ici colea cu functiune ausiliara, d. e.
Plautù, Pseud. 581 : illa omnia niissa haheo, quae
ante occepi.
„ Stich. 362 : imo omnes res relidas
haheo. ..
„ IJach. 550 seqq. : Me... accuratum habuit
quod posset mali tacere in me.
Hieronymus, Ep. 26, 1 (Ed. Vallarsi si Malfei) : ipsa
quaesisti, quid ea verba, quae ex Hebraeo
in Latinum non habemus expressa apud
suos sonarent.
Volo cu infìnitivìi, ca la noi, in sen.su de
viitoriù :
Hieronym. Ep. 27, 2 : .scitote, cum isla legeris,....
meum, si fieri potest, os digito velie
compnmere (=compresurum).
36). Gabrielle Rosa, Dialetti, costumi e tradizioni delle provinci
di Bergamo e di Brescia, Bergamo 1855 p. 12 : ,,Am— ^dobbiamo,
in questo modo am den ^rt=dobiamo andare... Am poi più frequente
si usa per noi così avi se —noi siamo.
— 11» —
llieronyni. Kp. li'*, 12: volenti ad alias quesli-
unculas responth.re (— rcsponstiius ... a
f'ratre Sisinio adinonitus sum, ut et ad
nos et ad celeros sanclos fraires... lit-
leras scriberem.
„ Ep. 119, Il : liaec celeri sermone dieta vi,
(juid eruditi viri de utro(|ue sentirent
loro, el tjuibus ar<,'umenlis suas rdlcnt
prohare serilenlias eie.
Ca in roiuà nn aflAmn .si in latina vulgaril intinilivalù
preposilionaliì cu ad, roni. a. :
lo. 6, 52. quomodo polcst hic nobis carnem dare ad
manducar r.
Sirae. io, 20 : ipsuiii elogit ab onini vivente ad offerc
sacrilicium deo ''). *
Sulixele personale -s jsi -i aft dispìlruliì, s'a pà stralù
insè -m (mus) din 1. pers. plur.
In a dóua por.s. sing. pasivft -s dispilruse in graiulft
vulgarù Ialini! de ja din lirnpurile cele mai vechl, !ji for-
ma toc'ilà in -re din ris s'a impusfi iji in literaturà in
(ole lirnpurile, ceca ce arala energia acestul fenoinenù
in graiulil vifi *-). In c&tù pcntru -t dui a Ha pers.
sing. ifi -ni 3 pers. plur. se aflà nu logmal ranì oa-
(Julrt in inscriptiunile latine :
in a 3-a pers. sing. : ama
vola
pena
valia
nosci
CI L. IV. ina
3i). Ri'nsch op. cit p. 430 Habeo §i volo se aflà desfi fi la
clasicT cu nuanci de ausiliare ", numSróse esemple a se vede la Dr. R.
KUhner. AusfUhrliche Cìraniniatik der lateinischen Sprache Hannover
4878 il p. 528 5i 571.
32). Dr. R. Kiihaer, op cit I p 441.
— 20 —
e (=est) Rossi 48 a. 338 a. Chr.
Creili 5043.
es (==est) C I N. IV. 1234.
dete ( =cledit) C I L. I. 62, 169, 180
de(de)e (=dedit) C I L. V. 926.
fece (=tecit) C i L. V. 926.
posi (=posuit) C I L. V.-f 1685.
vixi (=vixit) C I L. Vili. + 52.
fit in a3-a pers. plur. : feceru C I L. V. 1325.
(d)edero C I L. XIV. 2891.
In privinta sinlaxei, dèca amù lua de norma sintaxa.
lalinei clasice, naturalminte amù alla o mare deosebire.
lucrulu se schmibà ìnsè cu totuliì cà nd vomù là sa la o-
parte sintaxa maestnta,§i grecisalà a clacisitatii Ialine
si ne vomii indrepta atentiunea la sintaxa graiului vul-
garfl. Adevèralu graiulù vulgarn nu-lii cunóscemù de
cMìi in urmele ce s'aù strà curatu in unii scriitori si
in inscriptiunì. Penliu cestiunea nòstra ìnsè aceste urme
suntu de-ajunsii spre a ne là muri asupra posifiunei
limbeì romà ne fata cu sintaxa graiului romanù. Limba
latina arata multa maestrie in aplicarea casurilortì, tim-
purilorìi ?i a modurilorù. Tóle acestea faceaii ca stilulu sé
fìe deasemenea fòrte mà estrilù, alcà tuilù cu multe fìnefe,
impletituri si ìntorsurì care numai cu anevoe se puteaìi
intelege de cer farà sciintà de carte. Aceste mà e.strii n'aù
esistati! ìnsè nici in scrierile latine mai vecliT, cà nd a-
decà graiulii popularù nu fusese cu totulu nà busitù^
precum acésta se vede din poe^ii comici si mai alesù
din Flautù s^i din prosa luì Calo celu bétrà nù in opera
De re rustica, — nici in unele scrierì din timpulii de-
cadenteì, cà nd adecà graiulii popularù ajunsese érà si sè-sr
eserciteze influin^a asupra limbei scrise, si astù-felù in
a^a numi^ii scriptores historiae augustae, in Petroniu
Arbiter, precum §i in a^n numitele Itineraril aflà mù
unù stilo naturalù, simplu si usorù. Stilulù celù mai
popularù 'lù aflà mù in scriitoriì crestini ^i mai alesù.
— 21 —
in frai^iDontolc biblici Ialine Itala si Wulfjata. In in-
«cripfiunl ullclnitì asemonea nenurtiCrate .si pretióso urnie
de simplicitalc sinlaclicft.
Uno fontìmenri iniporlanlft sintaclicrt in generalfl pen-
tru limbile neo-latine si in speciabì pentru liniba rom:\nj\
lata cu latina, esto forma, nuinérulri iji rej^imnliì pre-
positiuniloru. In latina literanl preposi^iunile eraù multù
mal patino .si cu func^iunl multi! mal restrinse, in gra-
iulft populanl roniamì inse eie erau multil mal numeróse
^i aveaiì o \h'{ìì niultu mal pulernicil si mai variala.
Aija allà mil unii mare uumèrfi de prepo.sitiunI compuse,
care aiì trecutù jji in limba romà na :
depost — de-apol
deretro — in-dereplil
inpost — ìn-apol
deforis — de-afarÃ
aforas, aforis — afarA
deintus — dintru
deinter — dintre
decontra — de cfttrÃ
insuper — inspre (moldov )
desìi per — despre
asuper, adsuper, asupra — asupra
desupra — desupra, de-asupra
desublus — desubtn
desub — de sub
deprope — de-aprópe
aprope — aprópe
perin — prin, arch. prein
inante — ìnainte ^^).
In cAlù se atinge de elemenluift lexicalft alù limbel ro-
itiftne lata cu limba latina .si cu limbile neo-latine, Ire-
33V Archiv fiir lai. Lexicogr*phie iind (Irammatik V. 321-368
VII. 40S. — Riinsch Itala und Vulgata p. 23 1, 235.
- 22 -
bue sé observSmù, cà dupà starea actualà a cuno-
scinti! materialului lexicalii alti limbei romà ne, com-
paratiunea, din punetù de vedere alù cantità tii eiemen-
tuluì romanicù, lasà ìncà de dorilù, cà ci s'ar' pare §i
unii aù §i sust.inut'o. ca elementele slrà ine arù fi multò
mai numeróse de cà tù fondulù latinù.
Asupra acesteì cestiunì se va vorbi mai in josil. Cu.
acéstà ocasiune punernù in vedere urmà tórelc; :
Elementulù lexicalù nu s'a adunatù incà din graiulù vii'u
nicì chiar din monuinentele scrise. Indatft ce sgà ndà rimii
ceva mai adà ncvi in graiulù viti ala poporului ^i in mo-
numentele vechì damìi peste-o avu^ie neai^teptatà de cu-
vinte latine, din care alegemù in urmà tórele unù micù
specimenù ^^).
Acera, vnlturii (S. FI Marianìi, Ornit.).
Aciru^ (M. Etimolog.) cerù, pretindiì, a§teptù, (acquiro).
t Adévnsescù, risipescu, cheltuescìi (Varlaam, Dositeiii);
convasare=»adunii, la Ter. Pliorm. 192 , prin urmare
de la ad-dc-vasare.
Agestù, ieziturà , z5gazii (aggestus, Tacitìi, Aur. Vici).
Agetu, (M. Etim.), dorinlA, tendintS, (agito).
t Agru, (P. CV.) ogorù (ager).
t Albugine, (C.) albétà .
t Arinà fPs. Cv.), nasipii (arena).
t Ai{Ã (A), strugurii (uva).
JBalà , fera, (belua).
Baltu, legatóre, chiotóre, baerìi, (bulteus).
Bèlu, frumosù, biondi! , (bellus).
Bihanu, bèutorti mare, lacomti (bibo, Firmicus Ma-
lernus).
34). Cuvintele ìnsemnate cu (f) suntìi din monumente vechl ^i a-
nume : Ps=Psaltirea Scheianfl ; CV=Cod. vorone^ianu, P=Cipariu,
Principia. A =Ana]ecte ; C=Cuvinte din Bétrdnl Cele semnate cu
stea (*) suntfl din Frà ncu-Candrea- ì\07ìià nii din mtinpì apusenì, care
di mpreunX cu cele farà semnR sunlù lóte din graiulìi viii.
— 23 —
fìostanii, (V. Hateg.ì locù unde start boil de Mrn.ilT
(IsiJor. (ìloss hostnr, locus ubi slanl boves).
* (.'(Ipard, arvunft (cajiere arram).
Cà rete, verme din l)rrinz!l (carietemì.
t Caròte, CiilduiA (calor). la Ciparifi.
Ct'rcdnù, ctTiuhì do abuil in giuruhì lunci ; rorculft
negru in giuruhì ochilorìì. (Circanea dicilur avis
(|uae volans circuituin lacil, Frstiì).
Cobtrnà y casft in pftnjènlfiiColuinn. 1. Traianft 187(»
No. 5 (2) p. im. dialecl. Hrmain)
* Cantra (a), a contracjii.o dal. eonlra).
Cor fa, cosa, pannrù (eorbula, Calo H. H. 33).
Covata, gavala (Isid. XX, 4, ll^.
t Cvra, (Ps), a curati.
Cutescii, baio, alungiì viteluUì de la vaca (lat. cu-
tere, obvine numal compu.sȓ).
IhìuHOsù, laccniiì. lat. damnosus (Terentiu).
t Dereiju (l*s), indrepteziì, orienlezA (dirigo).
t />e{f im (Ks). doresefi i-j-de^siderrtW (Ps), dorin^Ã
(desidero, desideratum)-
t Ihfputm (P), slApAnesciì (dispone). '
DolorexcH (Criijft), zacfi in durerl mari.
I)orÓH(e (V. Ha^egnluI), perseci lari. lat. d nrarinu»
C I L. HI I^Micl. Dioclel.-uba ibid. 6.r>i>, 0, 80. Isidor
XVH 7.7, dela duro, dvrantia.
Feref/d, lai. lìlix.
Fiulare, spetéza ce légft policióra cu jugulu. la fic-
care jugn sunin dóuf' fiuhlri lai. lìbulare.
t Ftmiceìù (C), ulcera(iune (fungu.s).
Gniu §i sgaiu, de.i.sù, lufiijù, spiniijiì, (lìaium, Du
(^ange).
Gdr(/dIo(u, gilllegitt (lat. (ìargalio, Du Gange).
t Ghintii (Fs), ginlà (gens)'
t Incùrescii (C V). incftUJescn, lincalesco).
He, mólele fólelul la vite (ilia).
Imii, necura^ie (limus).
- 24 -
Infà rtà ^escà (refl)=rae facù frate de cruce séil fà r-
tatù. In Tablele Iguvine fratreca=ad fratres pertinente,
fratrecate=co\\egio fratrum, Huschke p. 306, 684.
t Intortic (P), sueitù, perversa (intortus).
Intiirvinatìì (V. Hateg.), atitatu, iritatù, mà niosù
(torvus).
Invescu §i tnvesf.iù (P), ìmbracù (inveslio).
Involbu (P). ìnvèlescii (inveivo».
Libra, femeie depravata (liber).
Lucina, poénà luminósa in pà dure (S. Fi. Marianu,
Ornit).
t Lìicóre (CV. Dos'teiù) lucire.
t Lncru (Ã’), castiga, in dicerea : fura lucru=de-a-
géba, in de^ertù, (lucrum).
t Lume (PS), lumina Qumen).
Macru, slabù (macer).
Mà rcedu, slabu, topitù (murcidus, S Aug.).
Matronu-à , betrà nu (matrona). Tribuna 1890 nr. 83. 95
* Meri^usil, Oltenia : meritili, loculu unde staù vitele
véra de amédi (meridies).
t Mesca, tornii vinìl (misceo).
f Meserii, meserescu, meserezu, meseretate, mesera-
dune lat. miser etc. (fòrte desìi).
^ * Mete, semnultì ce desparle hotarele (meta).
Mócà , femeie prósta (maccus. Apuleius).
Mòre, zamà de vardà (muria).
Morènte (V. Hategului), perseci cari se cocìi tà r4iii
§i suntù tari. (Festus : Moracias nuces. Titinius duras
esse ait ande diminutivum moracillum). Dela lat. mo-
ror, morantia=Inlà rdielóre.
Mucóre, inucP(|éia, lat. mucorem.
Numenescu (A), numescu (nominare).
t Opti (A. P. Ps), nevoe, necesitate (opus est).
f Oratoriu (P), cuvéntà toriù, solii (orator).
Pà lancu, gardii de scà nduri (planca, Festus).
Panètu, suferintà , nà cazìi ; panètem, sufèrii, me naca-
jescii; (lat. poenitere).
— 20 -.
Pà stìira, iii.iiK au-.i liiiiitoi ìloi li ili stupii. lat. pnstiira.
Pausa, sacrilìcjiì, darìì penlru odilina sullctulul (pa^
sus).
(I Pectiinl, oT, si in specialìi cu lapte (pecus).
Férluescu, spèlft, opArescn, ferltiì alhiturilelat. perluo.
Plà sezù (Ps), a aplauda (plaudo, plausuiin.
Pdcà nelily brolftcelil verde, buratecQ, lai. racanare
=a orftcfli.
lintnda, larinìS, vuetù (lai. adrumal=rumorein facit
Tesin).
t Rapa, rSpcsctt (rapio).
Rèni, regiunea rilrunchiloru (renes).
liurì, mergù in rurl=la cùmpiì ((Jaz. Trans, isyi No
H>7, !ji 1887 N. 201 — Kevista crit.-lit. Il No. 2. p
90, (dialect. N.lseudQ).
t SÃ ruia (CV), saluln (saluto)
iScand (Criijn), scauniì (scando)
* Score, sguril escoria),
t Seva (CV), sóa (si ve).
t scriptii (F), lat. scriptum.
Sicrétù, sinpuralate, pustietate (secretum).
t t^i^tariu (V. Hat.), vasiì de mulstt (sestarius Calo
K R. 158).
* ^ole, opincl (solca, pop. sola).
i>tercu (A), giinoin (slercus).
Sunii rot. sur ti (PS), sunetn (sonus).
Tacila (V. Ha^og.) traistà de pele, lat. tascula la
Festa.
Tèinpìà , in «,'raiulo popularo insémnìl pìlretele de
lemmi care despurte altaruln de restuliì bisericel. Dici,
de Muda : IVons allaris, die Fronte oder Vorderseite des
Altars ; Lauriann -Massima : fatada sanctuariulul pe cara
staiì icónele {ih.nvi^rà an;). La Festus ed. C. Miiller p.
iU)7 ectima : Templum signilicat et aedifìcium deo sa-
cratum, tt tignun quod in aedi fido iransversum ponitur,
t Tetnóre (Ps), témìl (timor).
* Trnl, urdda invertiti^ pe sulD, lat. tela.
— 26 —
t Térà (Ps), terìnà (terra).
Térgolescu (méj, me daiì pe spete, me svèrcolescù pe
locfi cu spatele (lat. tergum).
Tertiu si tretinù, de treì ani (vite).
J'es'tu, Ciipacii mare de pétrà sub care se cóce si se
frige (lat. testu).
Toriù (Bà natiì), remSsità de fènii ^i tulei, v. Revista
erit. lit. I. (1893) p. 559, torenescu, gunoescii cu acele
remS^ite (turio, odraslà la Colnmella 12, 50), de-aicì :
tnrjanu, tuleù (Gazata Trans. 1887 No. 26).
Tronii, co^ciugii, sicriù. lat. strunnus, loculus, fere-
trum (Du Gange).
Usura (Trans, nord.) carnata (lat. usura).
Va, Vefì ! du-te, piccati (vado).
Vo^méntà ì si hosniéntdi (V. Hategului), carnurile de
la unii porciV tà iatiì, lat. hostimenlum dela hostio, a
lo vi. ucido.
t Vestita (Dositeiù) ìmbrà catìj (vestitus).
Vincil (Ps), ìnvingu (vinco).
Viptu (P), fructn, bucate (victus).
Cuvintele urmà tóre sunto unele latine populare, ér'
aitele, de;ji latine clasice, au inse ^i unele aceptiunì po-
pulare, §i tòte se aflà in limba romà nil.
Accapitare, capètiì (mi. Diez).
Adaeque, adeca (Plautn, Apuleio).
Acijutare, ajuta (Terentiu, Lucretiu, Varrò ^. a).
Admissarius, armasariu (Script. R R).
Alveus, albie (Cato R R 81. 87).
Appropiare, apropia (Sulpicifl Severo, S. HieronimO,
Vulgata).
Bathrnm, vatra (C I L. Ili 2072).
hnttualia ^i batalia, bà taie (Adamantinus la Cassio-
dor p. 2300 ed. P. : quae vulgo battualia dicuntur
exercitationes militum vel gladiatorum significant).
Berbex, berbece (Petroniu).
Bietus, bietn, slabo, amà ritfl. (Rhein. Mus. t. Phi-
lolog, N. Folge XIV. 325;.
— 27 —
liisacium^ dosagli (Pelroniu), cuvéntullì romAnft dela
o lormfl disn(jinni.
Jivnibhdtio, bombai, (Festus : est sonus apium).
BouHt, vuesciì (Kiebbok. Pao. 223).
lirunca, brAncft (Laclimaiiti p 309, Diez).
Cdldarea, ciìldaro ((Ireg do Tours).
Camura^ cftmarft (Varrò, H K. I. 09).
Cifnisia, cftmo^ft, (Isldor. XIX. 22, 29. Hier. Ep. (>4.
11. Solenl militantes habore linoa.s. (juas camisias vocant.
(ex) Camhiarr, schimba (iSiculus P'iaccus, Apuleift,
(ìharisius).
Cawinus^ cflininft TCalo \\ \\. 37).
Canna, canfl (Du Gange).
Capere, in-c?Tpó (Vulgata).
Carrimre, inortrca (Hier. la Du Gange).
Casa, casi\ {'â– asn e.st agresto habilaouliim pali.s atque
virgullis arundinibusque contexlum, Isidor)
C tua (felis), m. rom. c«1tusA, (Palladiil, Anlhologle).
Catare, cita (Lsid. XII. 238 : calai id est videi)-
Caviae, Festus, 57: Gaviares hosliae dicebantur quod
caviae. id e.st pars hosliae cauda tenus, dicitur. In
Valea Hategulul cofn^ ìnsj'^nnà la pa.serl parlea dela a-
ripl pAnA la códA, care se n u mesce §i «bucatura popil».
(iAiuelc se numoscrt in generalo ?i cobiì.
Cfl/arium, celarin, pivnitA (Ronsch, Itala u. Vulgata).
Circare, cerca ((iloss. Tsidor.).
C/inf/ere, itichinga (calulìì\ chingft (Cìloss. I.sidor).
Collocare, a se culca (Terenlius, Kun. 3. f), 45 : De-
inde eam in lecluin illae coMocant. Gatullus, (iì, 188).
Covvcntare, cuvònla (SolinfO,
Cooper imentuni, coperemènlù (Aul. (lelliu).
Cors, curie (Calo. R R. 38. Var. R. R. I. 13).
Cossi, co?I (Festus).
Credere, ìmpruniuta, lua, da in credintft (Plautft).
Ciicus prò Cuculus, cucu (IMautù).
Curator /ani, curalorfi bisericel (C I L I. 603).
- 28 —
Gusire, a còse (Gloss. Isidor).
Directuin adecà jus, dreptìl, dreptate (Form. Marculf).
Discoperire, a descoperi (Lue. 5. 19 et discoperuerunt
tectum. Rònsch op. cit. 207 Hier. in Is. XVI ad. 57, 9
^discooperio).
Doga, dóga (Vopiscus).
Bonius, mormèntù (G IL 1113171,21.65); cosciugulù
§i la noi pe unele locurì se dice casr^
Ducere se, a se duce : due te, ddxit se foras, ducat
se, la Plautù iji Terentiu §i Itala et Vulgata p. 361.
Eradicare, arà dica, rà dica (Plautiì, Terentiu, Varrò).
Esca, ésca (Isidoro XVII 14. 18)
Excà ldare, scalda (VulcatiusGallicanus, Apicius, Mar-
cellus Empiricus).
Extraneare, a f-trà ina si ìnstrà ina (Apuleiù ?).
Facere se, a se duce, pleca, depà rta (Apuleiù, Tertull.),
facessere cu acclami sensù (Terentiii, Liviu) ; facere, cu
sensulù de a petrece : am fà cutù Pascile la téra, mi-am
fà cutù copilà ria in scola : ut diem Pentecostes faceret
leroso lymis : pueritiam omnem in domo parentis Pi-
narii fecit. (Hieronym).
Ficatum, iìcatu ((Jloss. Isidoriì ; Edict. Dioclet. (C L»
in. 4. 6).
Filiaster, fiastru (arch), M vitregii (Inserì p^iuni).
Focaeius, focacta, pogace. (^Isidor XX. 2, 15).
Forjices, fórfeci (C I L. Ili 1952).
Gaìbanus, galben (^Gloss. Philox).
Galgulus, grangurù (Plinio H. Nat.)
Gavia, gaie (Plin. H. N).
Grossus, grosii (Vulgata, Sulp. Sev.).
Gulerum, gulerìi (Du Gange).
Hibernum ^ì hiberna, iérnà (Terlul. Mart. Totus an-
nus hibernum. Minuc. Felix 34. Il : arboresin hiberno^
Hirrio, hìrìiìi (sidon. Ep. 73 ; 9, 10).
Homo (?) prò servo, ca la noi omìi=servitorCi, G I L.
l. 166).
^- 2i> —
llostis in locfl (le cnrcilus, òste (Log. barb. (ìreg.
celli Mare).
Jejunart!, ajuna ('rertulianO).
Impedicare, iriipedeca (Amm. Marcelinn).
Incrassure, ìn^rrtsa (Tortulianiì).
Inxuf/ìare, insilila (Ilier., e. Ioan. 2l : insuflalum est
spiraculum vilae in faciom eius Did. Sp. Set. 2 : cum
iiisiillassel in faciern discipiilorum).
Jjeo^teaiììi, o plAiitìl (Lovislioiim, Vege^iu H, 42).
Luminare, luniinare (Hier. in Is. Ili ad. ♦>, i : Sub-
latum luniinaro 'IVnipli).
ManiDia, nìnnift (Varo la NoniiO.
Manducare, manca (lai. li\nlie).
Manerc, a mane peste nóple, a poposi. a sflift^lui.
Lauip. lleliog. lìO, 4 : manere in palatio. Hier. Ep. 47,
H ; 77, 8.
3laiiirnre=nmne surgere, a niAneca, a pleca de di-
mint'[i\ (Hier. Vulg. Lue. 21, 38: et omnis populus nia-
nicabal ad euni in tempio audire eum. — Schol. luv. ad
1, 79.
Mftvsus : V'enies in (iabinianum prò man.su (f. I L.
IV. L*U4)=vei veni de misù in (iabinianù.
Masticare, mesteca(Apuieiri,Tbeod., Prisciamì, Macer.)
Medus, njieda (Isidor XX. 3 13).
Blcnswdrc, a niesura (Vegetiu ; S. Hier. in lerem.
III. ad. 13, 24 seqcj. : in qua enim mensura mensura-
verit, remetielur illi).
Merenda, (merinde) atiqui dici !)anl prò prandio, quod
scilicet medio die eaperetur. Festius 123 v Nonius p.
28, 22. Isidor. XX, 2, 12. Varrò L L. VI 4. (;iossar
Labb : Merenda, o lornv òtihvóv óéihrrj).
Minare, a mòna. (Festus, Apuleiii, ér' in Exod. :
quoqunque niinasit gregem ad interiora do.serti ;— stra-
vitque asinani et praecepit puero : Mina et propera ! — Si
la Sulpiciu Severiu).
Momai\ Festiì : Momar Siculi stultum appelant , lu-
in;\nesce : momdrlanù, prostiì, bà dùraniì.
~ 30 —
Morsicare, murseca, morsoca, (Apuleiiì).
Morticinus, morlècinà (Varrò R U. 11. 9).
Mulicr, sotie, ca pop. muicre (G I L. II 4084 : Mi-
nerve Aug. Mercurius et muHer ex voto).
Murcidus, mà rcedo (St. Auguslinii).
Musio^ mà ^ii (Isiclor. XII. 2, 38. v. Diez Etym. Wrtrb.
I. 3. 276).
Necare, negare, a neca, ìnneca (L. Burg. et Alani. la
Diez) a ucide.
Nixurire, nèsui (Nigidius la Noniu)-
Favsare, re-pAusa si re-posa=a muri (C IL. Ili 3257
XII 483, B73, 965 1739, 2111.
Pensa, pènzà (Isidor. XIX. 29, 4 ; pensa et impensa
netum).
Fetiohis, piciorù (Afraniu la Noniu, Celsu, Columelia)-
Filare, pili (despoia. fura) Ja Amm. Mareelliniì.
Fisare, pisa (Varrò R R. I. 63).
Fila, piuà (Isidor. IV 11. 4).
Flecto, ìm-pletcscù (Vulgata).
Porca, poradetuni, porcoifì, porculete, (Festus p. 239 :
«•porcas, quae in agris fiunt, ait Varrò dici, quod porri-
gant Irumentum», ér' la p. 103: Imporcilor, qui porcas
tacit arando. Porca autem est inter duos sulcos terra
eminens. Fliniu H, N. 17, 22, 'òb. § 171).
Qudenaeufi, gutà io, gutà niiì in V. Hategului. (Edict.
Dioclet. C 1 L. III 6, 73, 74).
Rancar, rancóre (Palladiu, Marc. Emp., Heronymus,
Isidor).
Postrum, rositi (Flaulù, Luciliu, Varrò, Petroniu).
Budis=mdk (Catto R R. 79).
Pumigare, rumega (Apuleiù).
Sappa, sapà (Rònsch, (ìròbers Zeitsehrft f. rem.
Philolog. I. 420).
Scrofa, scròfa (Varrò R R. passim).
Sepiimana, sèptcmà nà (Varrò L L. VI. 27. Vu'pala.
Sfare (despre opiniunì — acésta nu slà ,n'are valóre
(Hier, ; sic stare potest illa sententia. — non mihi videtur
sermonis stare contextus).
— 31 —
Strvfu, slrigA, slrigóio (l'etioiiiu, Apuleiù. bitlor).
Su/ferentia, sulorii^il (KonÀcli II. u. Viilg., 50).
Tabnnus, Ifluniì (Varrò H II. II. 5).
Tnta, latti (Varr. ap Non. 81 : cuin cibum ac poti-
onern Imns ac ixippas vocant, et mairem niamniam pa-
trem talam.—O rolli 281.*^ 2HU.— tiruler, OUf), ó.—Fahr.
142, 1Ó2 talulus.
Ternionem (Knnius), ^crmure.
Tornare, a se ìnturna (S'ilpiciu Sevenì).
Trnyula, trà <jul.1 sóQ pompft cu care se scole vinii
(Varrò, Pliniu).
Transpuv(irre=?XvìX[)\\ugQ (Uonsch : II. u. Vulg. 202)
Verrcs, vieru (Script r. r.).
Voìentia^ voin^ft (Apulein, SolinQ).
Din vachile dialecle italice ne-aiì remasn unn mate-
rialiì le.xicalu fórle restrìnso, cu Iòle acestea din cele
urmftlórc ne putemO convinge, cft limba romAnrl n \^'A^-
traili cuvinle .-ji din acele .slrftvechl dialecle.
Din dialectulìì umbricu:
Fr<itrecate^=co\p<i,\Q fratrum, ìnf.lrt^tescft (Cuv. din
bèlr.)=a se face frate de cruce, lìirtaln. (v. p. 2i).
Jlondra prep. contia ; romanesco in Valea llategulul :
hóndril. córlìl ; oinù certftre^n ; hondrotnà nescìi, mO
cerili »•'*).
Peiu, pela, piceus ; Laurianiì — Massimft : pciu s. m.
se (|ice de unii cala : badius, spadi.x, gilvus.... galbinft
roìjieliciì.
Fe/wner=rpulmentaril , rom{\nesce in Valea HateguluI
pelmiì^lìiinà lina (pollin Calo H R. 157).
Sorsos, acervus, globus, rorn. Dici. Huda : Surzuescù,
adaugu, augere, adaugeo, addo, superaddo.
Sve, oscicft svae ^i svai^ lat. si, séiì, rom. archaicù
sivai.
35) Pe Ir Qujfl : ct^mhA. cértS sfida : ciondrnin\nesc& me cerlfl,
njj m&ncA in vorbe iC'olumna lui Traianfl 1876 No 5 (2) p 93
— 32 —
Spanti, coxa, rom. spate.
Struhcln si Stritela, struicula, straes, struix, rom.
grà mà jórà ,=.f<n«/w, gramajóra, legatura, biichetn de fiori.
Tefrom. oscicù teturum, sacrificium, de unde rom.
terfariì. ^'^).
Termnos, terminus, Festus : termonem Ennius termi-
num dixit ; rom. termure ^").
Din dialectidù oscicii :
Perei- .'^i perca, lat. pertica, rom. pèrghie din una di-
minutiva percula.
Fdsstata, porticum, rom. postata.
Terum. terra, ager ; rom tèrimu.
Kavla, lat. caula ; in Valea Hateguluì ìioulà , odae
mare góla ; casa pà rà sità si ruinatà .
Mnis^ magis, mai .• maimas, maximae.
In o ìnscriptiune etruscà se aflà unii cuvèntu impru-
mutato de la Romani anume mezu (din iiietiwn dela
meta ^'), cu ìn^elesiì de semna de hotariì, care la noi
se aflà in cuvéntulù mezuinà .
Cele ìnsirate pan' aici aiì o deosebità ìnsemnatate in
originea limbel din puncliì-de- vedere ala formei ^ì alù
materialuluì lexicahl, ér' idiotismii si proverbele de mai
josu ne arata cum limba romà na a mo.stenitO §i chipulii
de a cugeta si a vede lucrurile, ^\ ceea-ce adese ori te
pane in mirare este farà ìndoiélà cà la Romà ni s'aìi
pà stratu nu numaì ideile, dar adese ori chiar .si cuvin-
tele séu sinonimele loro.
36). Dèspre cuvintele umbrice a se vede E. Huschke Die
Iguv. Tafeln, Glossar si Enderis, Versuch einer Lehre der oskischen
Sprache Despre tefrom a se vede si Revis'a crit lit. I p. 194.
37) Pentru dialectulù oscicù a se vede Ph. E. Huschke. Die Os-
kischen und Sabellischfn Sprachdenkmà ler. — I. Svetaieff, Sylloge In-
script Oscar, prs prior.
3iì) Corssen, Beitrìige zur italischen Sprachkunde p. 294.
— 33 —
A ajiin.siì la sapft de lemntt=ad raslros res redlit. (Te-
rentiu, Haul. v. UHI).
A pane ulein in focfl=:oleum addere camino (Hora-
tiu, Sai. 11. 3, .-^21).
Udii ca unft ijórece=udi tanqiiam inures. (Pelroniu,
Sat. e. f)!).
S(^ iinlh'i ca o l)róscfl=inflat .se lanquam rana. (Idem
e. 78).
Omfi inlit' itmenI=:liom() ìmUt liomines (Idem. e. 'V',
57, 74).
A im},'e oehif cuI-va=os alicui sublinere. (Pianta,
Miles V. 110).
Capuliì rt'lelorù=:scelerum caput. (Idem, Milos v. i95).
Te mfmcft .spalele=ila dorsus totus prurit. (Idem,
Miles, V. 398).
A atinj^e pe cineva unde-lfl dorè s. la bubù=ulcus
tangere. (Ter., Phorm. v. ()9(>).
Ca. so nu-I pótA ajunge au sèmenalfi meifi pe cale
(ìfi povo^tI)=ni()rain ([uaere.'», .sparge miliuni (C I L.
lY 2(M)9).
A tftia fuga=viam secare (Virgiliu, Kneida VI. 9(X)).
Dócil nu-1 capii la ce sunlft bune piciórele=lanquente
capite, membra incasu^n vigent.
A-.sI da cóste=femori conserere femur. (Tibulù, I. 8, 26)
A l'ugi mà ncà iulu pAm('ntulft=:viam vorare (Catul. 38. 7)
A-I manca cuiva poména=credidi silice rnium eius
ine co esurum (Foslfi p. 295).
A salta s. sari de bncurie=gaudimonio di.^silire (Pe-
Ironiu),
1-a mal plAcutft lui d-(lefi ! se ()ice despre cineva care
a nuiritiì linèrù=placila Deo. (Creili, 4()57).
Al nimerit'o ca cu aculù=rem acu tetigisti (IM., Rud. 6,
•■•. 19).
Are ocbl si in céfó=in occipitio (luoque habel ocu-
los (Plautn, Aul. I, 1, 25).
A-l lua cuiva bucatura din gura=bolum eripere e
laucibus (Terenliu, Ilaut. r>73).
— 34 —
I-a ajunsii funìa la giìtù=ad restim res redit, (Ter.
Phorm. 686).
Paserea pe limba ei pere=ipsa sibi avis mortem
creat (Fragm. ine. Bipont. 190)
A trai din seuld seù=suo sibi suco vivont (Plautù,
Capt. 81).
Nuraaì ósesi pele=ossaatquepellis (PI, Aul. 3, 4, 17),
Din là lpi pana in cre.stetù:=ab unguiculo ad capillum
summum (Plautù. Ep. 5, 1, 17).
Sémènà ca dóue pieà turi de apà =nequeaqua aquae...
similius (Plautù, Men. 5, 9, i30).
Vai de capulù tén=Vae capiti tuo (Plautù, Amph.
74. Cure. 314. Men. 8, 2, 47. Rud. 375. Capt. 885.
A scòte mielulù din gura !upuluI=Iupo agnum eri-
pere (Plautù, Poen. 3, 5, 31).
A vorbi cu mortii s. cu du^ii din lume=verba la-
cere emorluo (Plautù, Poen. 4. 2, 18)
A cara apa cu ciuru=imbrem in eribrum ingerere
(Plautù, Pseid. 102).
Vorbà multa sìirà cie=verba sine penu et pecunia
(PI. Capt. 472).
N'are nieì capù, nici picióre=neque pes neque caput
cumparet. (PI Capt. 614. As. 729).
In o mà nà bucatura — in alta sburà turà =altera mana
fert lapidem, panem ostentai altera (PI. Aul- 2, 2, 18).
De unde nu-ì focù nu ese fumù=flamma fumo est
proxima (Plautù. Cure. 1, 1, 13).
Lucrulù are unù cà rligù=haeret haec res. (PI. Pseud.
4, 2, 28 ete.).
S'a ìnglodatù=in lato baeret (PI. Pers. 4, 3, 66).
Pe cine-lù iubesce d-deù mòre curènd=quem dii
diligunt, adolescens moritur (PI. Baruch. 816).
A atà rna de unù firu de ata=a fi in pericolù=Tenui
pendere filo. (Ov. P. 4, 3, 35. V. Max. 8 16).
Iti suntù spinù in ochi^stimulus sum libi (PI. Cas.
2, 6, 8).
Din fìrù in pèrù=de filo ad pilum.
— H5 —
A cAuta nodiì in papurA nn.inm In scirpo «juaerere.
(IM. Men. 2, 1, 22).
Canlare in alio -a (lesc;"iiii:i m ani (^«ialo W lì. l'i'")).
l'rin cele desfasurale pftfi .n. i > a lì\miiriliì si po?iti-
iinea ce ociipà liiiiba romanA atAtiì fa^A cu iiiiiba latina^
cfttft ;?i cu liinhile noo-latiiio.
Fa^à cu liinha latinA, liinba romà na represinta graiulft
popularu romanft, din care Ialina s'a desvoltatn mà es-
trilù ifi sub influinfa linibol grceesct. 'r'n<^i^da apol samA,
cà olemonluliì din care ail e^itft UomAnil s'a ruplù din
marcie corpiì ahi l'oporulul- romani! la inceputulù sec.
Il d. Cbr. cà n(ì gri'.iuliì roiiianil nu fusese ìncìi nabu?itiì
de elemonle slrà ine, naturalminle cà accift elenienlfi
coloniah'i a adusi! cu sine in Dacia unii graitt popularu
fncà vecbifi !?i curatft. Acestù graia apol mal iar()ifi,
pe la finele sec llMea d. Chr , s'a isolali! de orl-ce
ìnfluin^à a graiulul generalù ali! l'oporulul-romani! ur-
mAndu-sI desvoltarea sa independenla pAna la incheie-
rea fornia^iunel sale prin sec. Vl-lea dupa V.Uv. (Gap. IV).
l'rin urmare liinba romà na esle represenlanliilù celi!
mai vcchii! sfi mal autorisali! ali! graiulul jìopulan! ro-
manii. Penlru-aceea in evolutiunea ideomelori! romane,
limba romà na formóza veriga inlrc veehiulù graii! ro-
mani! si evolutiunea ullerióra alimbilora neo-Ialine, ?i,
in acóstà calitale, in cestitmile grele ale lìlologiel ro-
mane, limba romà na forniéza elemenluh! de controlli.
Multe cesliunl din cele mal grele !ji mal importante,
din causa necunoscintil limbel romà ne, ai! ròmasìl inca
neiamurile ori interpretate gre^jiti!. E.sle de ajunsù sé
amintimù asibilarea lui e, nf, /., caci din esistenza a-
sibilà ril lori! in limba romà na resulta ca esista»! cu
mulU! mal din vecbiu in graiulù romani!, de cum se
admite in generali!.
— 36 —
CAPITOLÙ II.
Teritoriulù §i nomenclatura etnica.
Teriloriulù limbel romà ne este a(Ji multu mai res-
trìnsù de cum a fostìl odala. Aces'ù teritoritì 'lù putemìi
impartì in dóuè mari regiuni deosebite fie -care atà tù prin
configuratiunea geograficji. cà tìi s^i prin vicisitudinile is-
torice prin caria treculù fie-care, anume in regiunea de-
adrépta §i cea de-aslà nga Dunarei séiì a^a numita
Dacie si Peninsula tracicà lirica,
Roraaniì incepura a face cucerirì pe termurii iliricl
de pe la 229 a. Chr. La 168 a. Chr. Iliriculù fu pre-
fà cutù in Provincie romana. Aiigustù ocupà Mesia (Ser-
bia si Bulgaria) inlre ani! 35 — 39 a. Chr., ér' ìntre a-
nii 41 — 54 d. Chr. Claudiu cuceresce Tracia Prin a-
ceste cucerirì s'a ìntemeiatù succesivù graiulii romanii
inlre Adriatica, Dunà re si Marea-négrà In urma Romani!
cucerindù iji Dacia si colonisà nd'o se puse temeiulù
elemenlului romanù in rèsà ritulii Europei.
Calli de compaclù si de puternicù a trebuilù sé de-
vinà elementulù romanti in acestìi mare leritoriti, in
cà tù pentru Dacia, probézà locuitoril ei de a4i, Popo-
rulìiromà nù, ér' pentru Peninsula tracica iliricà ne
vorbt-scii urraaiórele fapte 'Storice : dntdiu, s'a vé-
div i a fi elementi! deslulii de numerosii si puternicù
pentru ca, prin ìmpà rlirea vechiuluì imperiti romanù,
se-se conslitueìn resà ritu o imperà lie romanfi deose-
bità ; a dóua, elementulù romanii, chiar i?i dupà -ce
(Ireciì piiserà raà na pe domnie, nu incela a ave
mare ìnsemnà tate istorici, forrnà ndù in unire cu Bul-
gari! unù staili independentii ; a treia, dupfi cum ni-lii
descrifi chiar istorici! greci-bizantini, elementulti ro-
manù era per excellentiam elementulù rèsboinicù in
Peninsula tracica-ilirica, cà ci elementulù grecù nu era
— 87 —
(le Ilici o Ircbri peiilni rùsboiiì '); a jnitra, pe acostiì
teriloriiì esislii p;\na iKJI nuinòrosiì elementi romt\nQ,
cu daliiielo $i liiuba lui proprie.
Coriliiiuilateu t^oograiicA a elomentulul romùm'i a su-
lerilfi inlre secolil 4—9 prin invasiile barbarilorù mari
sparger!.
Slavil invadà ndiì prin sec. VI d. (^hr. art dislocato
si art sparirt vòrindu-se prin elenionlulrt rom;\nrt din
^iiuilulrt panonicrt si iliricrt. Invasiunea IUil),'arilorrt in
sex*. VII a iinpinsft cea mal mare parte din UomAnil de-a
stanga DunArel peste Balcani, rnpòndft prin acésta lega-
tura strìnse dinlre Homrmii do-asti\nga Dunflrel iji in-
tre col din rciiinsuIa-balcanicA. Invasiunea Ungurilorù
a ruptrt legfilura intre KoniAnif din Dacia si ìntre cel
din pìir^ile apuscne ale lliriculul unde astftdi se mal afl:\
nuinal unrt niicrt reslrt, asa numi^ii Komà nl-istrienl.
Klementulu RomAnrt din Peninsula Iracicft-iliricà s'a
perdulft cea mal mare parte, numele lui ins6 se vede
peste tòta acóst{\ l'eninsulìi pi\nA in dina de as-
tjull, chiar sji acolo unde a(|I nu mal esista elementu
roniAnrt séft numal resturl, .si anume se vede in no-
menclatura topografìcil. Numele de Vlachia se aflà pre-
.silratrt peste tótù regiunea dintre Adriatica, Marea-négrÃ
^i Marea-egee. In secolil trecutl pe liloralulrt Adriati-
oel iji chiar prin insule -') era numc^rosù elementulrt ro-
iiià nescrt, care se numeart Muuro-iiacht adecA HomAnl
negri, ór' in Croazia .-ji Slavonia ^inutulrt de pe lAngfi
Uova se numea Vlachia-maior ^i Vlachia-minor ^).
lì. VeOl mal In josR not.i 15
a). A se vede (>. Ascoli, Archivo glott- 1 405 unO dialect&
vechifl si importantn iuliann rom4nì\ h\ insula Veglia.
3). Miklosich, Uel)er \Vanilerun<jen der Runiunen in den Dalma-
tinischen Alpeu und den Karpaten. Wien, 1879 — Idem, Die slavischen
Elemente im Rum p 2.1nlr unti ir.ntaindela i ^57 tntre Ragusa ji Stefana
l'roijfl, \aruh'\ Sórliilorfl se amintescR {inuturile In care locuescO Kom.ìnl.
anume Sclavonia (imperiulfl t^crbe.-^cft*. Bosnia, Trebinie, Canale, Chelmo
pAna tn hasenuli\ dela Nevesnye Zupa DraceviJa, Vermo etc Iricek. Die
— 38 --
Prin pà durile Croa^ieì §1 Bosnieì esista si astà dl resluri
de Romà ni cari '^i pà slrézà limba •*). In Serbia intre
Ibar si Drin este unù tinulù numitù Slari- Vlah (Vala-
chia-vechie) ^).
Afarà de coloniile de mai nainte Diocletianù a ase-
dalù in Dalmatia mari coloni! aduse din Roma, despre
care Constantinù Porfirogenitulii, ìmpèratti bizantinù (a.
911—959), spune cà -'sì pa&traìi incà si pe limpulù seù
numele de Romani {PiO(.ià voL) '^), ér' Wilhelm Tyrius
spune cà Ragusani! vorbiaii ìnca in sec. 1 1-lea lalinesce
va se dica latina vulgarà "'). In vechile documente re-
Wlachen u. Mauro-wlachen in den Uenkmalern v. Ragusa, p- 4 — 5- —
Nic Densusianu, Albumulfi macedo-rom.'inii : AJ acedo RomAnii In
" ioatia si f^lavonia p.^.g— 41. — Hurmuzachi, Documente, JII p-
3i2. 3i3 si 317. IV part. i pag. 5Ã’8. 009-^612 si 657; la acéstÃ
pagina din urmà este reprodusù unu fòrte ìnteresanlù docutnentu. care
ne arata cum strSiniì acolo ca ^i aiurea aft desna^ onalisatu pe Ro-
man! prin religiune. Noi reproducemu din elfi urmatórele §;ire : nQui-
bus ita factis et ritus Graecus apud illos parcelatini sepeliri. et ritus
Romanus in medium illorum induci posset- Sic factum esse perhibetur
in Istria Uà Romà nil istiriani), quam licet nunc simdis iiihabitaret na-
tio, attamen succesu temporis opera bonoriiin Pasianuu catolicorum,
ritumgraecumrelinquentes.RomanuraassumpSerunt.quem etiam de facto
retinerent et ipsos Croatas potius quam Valachos apellarent. — Uie-
dermann, Die Romanen und ihre Verbreitung in Oesterreich, opera,
importanta pentru numerósele f;ìntfìni utilisate. dar 1 psita de orientare-
4). Nic. DenSuijianu, Gazela Transilvanici din 1^90 N '. 254 si
255 Hacquet. Oryctographia Carnif)lica, Leipzig 1789, vorbesce despre,
l^onifmil din Croatia si Istria intercalà n Vx ^i portrete, citatìl la Engel.
Geschsichie von Dalmatien, Croatien und Slavonien. Halle. i79Sp.
177 seqq.
S>. W. St. Karadzit, Srbski rjecnik etc. Dess. Danica 1827 p. 56
In chrisovulu lui Dujan din 1348, dela Drinulu sudicìi pnn!l !n Istria
se aflà o sumà de nume propri! romane. Nemania (H9S — U99> regele
Sérbilorfi donézft mSuà stire! Chilindaru din Atosu 170 familii romà -
nescl din Serbia de sudu, Uro^fi I. 3o familii rom. dela riulu Drinu,
Uro^iìì li donéza Romani! dela Banjd (pnutulfi dela Scupia) v. Pie.
Abstammunng der Romanen pag. 5Ó'.
6). Const. Porphyrogenitus, ed. Bonn, De adm. imper. Cap. 29 ^i
35. p. 125— 127, 102.
7). A se vede la Const. Porphyrogenitus, op. cit. animadversi-
ones Eanderii ed. Bonn p. ^3ó.
— 30 —
lalivo la rcgiunea iliricfl se vorbesce de «Hoinaiii» Dal-
maliae in sec. aliì i)-lea, .^i cu incepere de pelaan. 850
pAnftla 1 100 obvimì nume propri! romflnes^C'I ca Vilcana,
Vilcan, Domnana (Dónina Ana V) cAlugtlri^ó, Slresina,
Iculiis, 'ruduMi, Daniclu, llraulu, Mikula, Negulus, Me-
/ulus, Diiciilus eie. •**).
Conslantiniì l'orphiroj^'enilulu vorbindiì de coloniilo ro-
mano aduso do Dioclo^ianiì in lliria spune ("^prcsù eh
lliria a lostù romanisaW piìnì\ la Dunare '•')
Klemenluliì romà nu din Dacia ou iòle Inviisiunile
barbariloin s'a sus^inutiì in mun^T, .^i prin unii traiu
vigurosù sji lupte neintrerupte se preparfl i»enlru o viO^iì
nóufi caro 'ijl-o reia ìiulalà ^e incelózà invasiunile pe la
li nelo sec. ahi KMea, inlcmeindiì state ìndopendenle
la DunAre. Mullimoa elemonlulul romAnft in Dacia se
probézà prin rainilica^innile sale care aiì potrunsu de-
parlo sprc apusfi si niétjìinópio. I\amijica^iunì tórte pu-
ternice de eleinentiì roniAnii a«i ajunsii pà nA in Moravia
unde se nurnescii MorlacliI, ahi cà roru centru este ora-
.sulii Walaclii.sch — Messeritsch. AceslI Uomi\nl slavisa^I
mal pùstrózjl r6mìi?ile de limbft romftnóscA : jinli^ii, pu-
tyra (pulinft), jiirep (.snópomì), lluyara (flueri1),brezaia '").
(Jolind't ronij'inóscri a potrunsu pà nA la Hiestingebirhg
.si numelo do valachu osto in usiì in lótà Hohcmia ^').
Populatiunoa prin untlo ^inulurl din Silesia se numesce
Vlassinì **).
ti). Monumenta spectantia historìam Slavorum meridioiialium Zagra,
bifte. VII. p iS, 21.45. 48. 54- 65. 78. 98, 134. 135. 153.167. IÃ’8-
I7a. 082.
9). ('onst. Porph. De adm. imper. e- 29. p. 126: »} J* x«< rcùr
t(vton' "/*../*/ fii'o'r lìiiixaitiiioi; ^v f'^Xi" ''"'* ■'1''''K*rfÌK>>i nontftov.
— isiorum protendebaniur termini nd flumen Dnnubium usque
10^. Miklosich. Wandeningen p. II. 24. seqn— Kulda. Moravské)
narodni povere. Praha 1874. - . Vplahiì din Moravia" ' de Dionisie P.
Mat^ianfì. Buciumuln No. 2Àr an 184Ò ; altTi articoin : ..Romà nìI din
Moravia". reprodusiT din Aurora Romà na in Tt'wp u/ùà in 19 Oct. 1S82.
II). Pi5. Rum. Hung. Streitfrage. p 92.
1 2'. Miklosich. Wanderungen p. 6. s«qq.
— 40 —
Elernentulù romà nù a trebuitù sé fìe odala tórte nu-
mèrosù in Galitia si Polonia, caci vechile documente
ne presenta numeróse nume topografice romà nescl din
acele tori, ca : Baltagul, Ledescul, Lerescul, Radul,
Eaduscul, Rotundul, Tusul, Brescu, Capul, Cerbul, Cu-
cul, Lupatul, Fietrosul, Kyratura (Curà tura), Sesul, Vas-
cul s. a. Afarà de acésta in graiulti Slavilorii de-acolo
se aflà multe cuvinte roraà nescì dintre care unele
fòrte vechi gi perdute deja la Romà ni. Asa de esemplu
la Rusinì si Poloni: dzer zerii, glieg-chiagù, kulastra-
corastà , dzguta lat. scutica, biciù, katerva-turma, ara-
wonà -arvunà , bucorija-bucurie, grun-gruii5,prejda-pradà ,
sehelbà -silha, tusyra-tusina, karuca-cà rutà , ware-óre,
archaicù vare ^^).
In Cronica luì Hipatios p. 278 se amintescii «Cnezi
Bolochovi» (cnezi romà nesci) la Bugulti superiorìl incÃ
la anulu llóO, cari obvinìi desù in fà ntà nile istorice
rusesci pana pe la fìnele sec. al 13-lea. Vita rèsboinicÃ
a cazacilorù zaporojani deasemenea este compusà in
mare parte din Romà ni ^^).
Avèndu in vedere, cà resturile de limbà romanésca
in acele tinuturì, prin forma si ìntelesulii lorii arata o
epoca fòrte vechie, cliiar dinainte de a. 1000, cum se
confirmà acésta si din probele desfà surate mai in josìi
(Gap. IV), nu mai incape indoiéla de multimea
elementalui romà nii dincóce de Dunà re in totu timpulìi
evuluì mediu, si asa se esplica aparitiunea luì subita in
sec. 13 ca poporù ìntemeetonl de state, care n'aù ince-
tatù nicì unii momentii a esista si a se Fntà ri mereìì
pana adì, pe cà nd alte state n'aìl pututìi resista, ca
l3). Miklosich, Wanderungen p. io seqq.
14). Ve<,U d"cuinentulu regelul polonfi ^^tefan Batori dela 1576:
„multimea ómenilorù, numitt C'azac! zaporojenT, nu reciinósce nici o
autoritate, fiindu gnlmà dilà din Moscoviti, MoldovenI si supu^! at
nostri propril". (Archiva istor. a Romaniel, BucurescI 1865 t. I. prt.
2 pag. 8).
— 41 —
celli bizantimì, hul^urìl, sòrbescù si unguresciì, ca(K;ndÙ
sub TtircI, pe cAnd HomAnil la Dunìiro timi iH3pia sute
de ani cu Turcil :^i vecinil diismanl, sdrobindu-le adese
ori oslirile sji invadùndu-le ferile. Aiì perilfi (Jo^il,
fliinir, (iepizii, Avanl, (^uinanil, slìlbitl ca(|use I^ul-
garil .si Sorbii, Koniiìnil ìnse in liiplà cu Ioli aceslia an
pcrsislatr» p:\sl randa- !jl pclmr-ntnlft, nationalitatea, dati-
nele ìji liniba. proba mal struluciU de vigóre fisica,
de superiorilale spirilualfl .fi alle calitail cinico anevoe
))(')lc arata unii allTi poponi care tC-se He aflatu in con-
di^iunl atùtii de i^rcie.
In ;,'onerahì popórelo invasóre nu polii ìnlemeia dom-
nil durabile. Iloinùnil, care s'aft inlemciatfi in Dacia
ca poponi cullurahl, sji prin acésla s'ail lipilil indiso-
lubilil si s'ali identificalil prin iubire cu pftmOnlulil, in
v(Mutea aco.slora singurl el ail persistatil neclinliti in
térà , siali inlcmeialil statù, *^i l'ail paslratil nealinsù.
iji in limpultl din urnifi se afirmil de noQ ca poporuhl
celù mal vigoro.sii, mai civilisalil ^i cu mai mari calitail
in rcsilrilulil Europei. 'Iole acesloa ara fi lo.sUl absoluUl
imposibile, décft elil ar' lì foslil unii poporù venilù mi-
mai de cate-va sute do ani pe acestil pamòntiì. cum
ail susUniilil unii.
In l'eninsuhi - balcanica, incep«>ndil de pe fermulù
dreplil ahi Dunarel pAna cliiar in insulele grecesci, ele-
nientulil romanil era in timpurile vechl celù mal numé-
rosil iji mal pulernieil.
Elil era elemenlulil care sus^inea stalulù ?i in specialil
clemenlulil resboinicil, caci elemenlulùgrecescil, dupà cum
marturi.sescil insiiji scriilorii greci, era incapabikl deosta^ie:
«numele de (irecil, era unù nume de ru.fine, caci (Irecia nu
pulea da niclunn ostnsil de Iréba» (|ice Procopiu''^) l'enlru
15K Trocopii Hislori.i arcana ed Honn cnpit. 24 pap. 134. *-ti-
nnXovt'Tfi; To«V f'h' «•'•» f\»tìxoi fin; ó'>i;fifi> ovx tìi'^f tuiv ano Trjdò
nrn,n,i„v Tiri yfrrrcoì >vr*rTya« — draecumquenoroenul probrum alii5
obieclaretur. quasi nullum Oracela ferrei sirenuum mililcm. — Lydus. De
— 42 —
aceea elementulù romà nil forma cu deosebire o?tirile
imperiului bizanlinù ^''), pentru aceea numele de vlachìi
se identificase cu ostn^u {orgaiKOTig ^^). Teritoriile o-
cupate de Romà ni purla numele lorù. Tesaliase nuraea
Vlachia-mare {Mayà lr, Blayja) ^^), Et olia i^i Acarnania
se numeaù Vlachia-raica {3hy.Qd-BlayJcc) i'-*), ér' Dolopia
se numea Vlachia-de-susu ("^jw-B^a/m) -")•
Penlru aceea ìmperalulu Cantacuzenù a numitìì pe
unù frate alù seù cà petenia «castrelorù i^i a tinuturilorii
Vlachiei» ^i).
Rèsbóiele ce-a trebuitìi se le sustina imppriulù bizan-
tinii au deeiraatù elementulù romà nil, ér' invasiunea
Slaviloru si Balgarilorù a spartù continuitatea mire Ro-
mà nii de dincolo si din cóce de Dunà re, ceca- ce a a-
vutù tristulu resultata, cà o mare parte din Eomà nii
de peste Donare si de peste Balcani s'a grecisatù ^i
slavisatu, esistenta loru ìnsè s'a imprimatu si aci pe totù
loculu parte prin restiirl de populatiune romà na ce ìncÃ
esista, parte prin nomenclatura topografica rémasà din
ti.mpurile cele mai vechì pana adi si prin ìnfluinta eser-
citata asupra limbei populatiunilorù cu care aù venitii
in atingere.
Magistr 1. 47 p. 159 ed Bonn — Pachimeres, I. p. 83 II p 106 ed.
Bonn s a. Ve^I ?i Beniamin de Tudela i+iijS), pasagiulu repro-
dusu in Arch ist a Rom II pag 25.— Sathas, Documents inédits
relatifs à 1 Histoire de la (irèce au moyen à ge Paris. 1880 I, p. 146.
16). Cinnami Historiarum Ibr. V. e 3 p. 2ÓO. ed. Bonn: Leo-
nem autem Batatzem nomine aliunde cum exercitu perinde magno,
maxime vero Valachorum ingenti multitudine qui Italorum coloni
quondam fuisse perhibentur, et locis Ponto Euxino vicinis irruptionem
in Hungariam facere iubet Aceea^I mà rturisire la Pachimeres De
Michaele Palaeologo ed Bonn lib I pag. 83 Numeróse citatiunT
a se vede in acéstS. cestiune la Nic Densu^ianù Revolutiunea lui
Horea. Bucuresci 1&84 pag. 28—37.
17J. Salhas, Documents inédit. relat. à THistoire de la Grì'ce I 140
i8>. Nic Choni:tae de Isaacio Angelo p 841.
19). Phrantzes p 414-
2ot. Schol. Thucyd II p 102
21). Cantacuzenus ed. Bonn. p. 320.
— 43 —
A.sli\<jl eletnenluhì roinà nft lociiesce urmA''"''''' f
riloHl :
1). liegiunt-a diulre Tisa, Dunflre, Marea m-ia >i
Nislru, unii leritoriiì compact i1 de vreo 5000 milurl cua-
drale, va se (jica o mare parie din l'ngaria proprie,
apol Transilvania. Koiiiflnia cu Dobrogea, Hucovina ?i
UasMiabia ; culonii numeróse so allA IncA de secoli
pe inaluliì slùngri alfi NislruluI iji ìii Chersonesft.
2). In l'eninsula-balcaniciì, locuindfi parie compact!
parie ameslcca^I pe totiì litorarulfi dunìiréanù ahi Hul-
K'ariel iji chiar in lAunt rulli HulgaricI si Serbici â– -), Ho-
iiià iil st! ;ill;'i in pólelc de isudiì ale Malcaniloriì, apol in
mare nuniAnì in Macedonia, Tesalia, Epiin, Albania,
Urecia, Insule ?i Archipeltt -•').
H^ llnfi resili de elemenliì rom!\niì se all.i pe lilo-
raluliì Adriaticel in Istria in dislriclele Caslelnovo iji
Al bona -â– *).
Numerulù Romanilorù pe aceste teritorii, este urmà -
loruhì :
Romfmia 5,500,00'
Transilvania cu Ungaria 3,(X)(),0(h>
Hucovina, recens. din IHUO .... 208,300
Hasarabia, recens. din 1873 : numal Ro-
mà nil (afara do celeUille na^ionaliU'Hi) 1,200,000
Macedo-HomAnl l,2(X),aX)
Serbia 300,(XK)
RoniAnir din Hulgaria ^i do pesle Nislru 200.0(mi
Islria . . . . • 3(KH)
Totabl ll,«)U,;i(H)
22<. Knnitz, fìtilgìrn-n: Idem. Snbien, Lzig. I6Ò8 p. 32'>.
a3). I iefpiihach VòlkerkuDcle 1 28 - Nic- I)eusu$iann et- Fi
Dame. Les komains du Sud, jiucuresd 1877. p. 15 — 19. — M 1".
Picot. Les Koumains de la Macédoine. Paris 1875
24). Maiorescu, Ilinerariultt istriana, la^ì l^74 — Miklosich, Istro
und MAcedo - Kumunische Sprachdenkmaler, Wien iSJSi, i-te
Abth D I.
_ 4-4 —
Acesta esle numerala celti mai micù posibilù, c3eì esle
sciulù, ca numèrulù Eomà nilorù din ferile subjugate
esle totù de una ascunsù §i mic^oralu de guvernele
strà ine, si in realitate e cu multii mai mare de cum'lìi
arata cifrele oficiale,
Totu elementulù romà nii dii\ tote teritoriile susù-a-
mintite a purtatù si pòrta pana asta4i acela^ì nume,
adecà ce! de dincóce de Dunare s'ail numitìl totii-de-
una si se numescii ^i adi Romà ni -•''), Eu siird lio-
mà nu ! rèspunde elìi cà nd "liì intrebì. Totiì asemenea
Romà nii din Serbia §i Bulgaria. Macedo- Romà ni! se
numescu ei pe ei n-Romà nì séù a-Rmà ni, cei din Is-
tria s'aù numitii in timpulù mai vechiù Romani, apoT
Romarì si in urmà Riimerì "-").
25). In documente acestfi nume apare la anulìi 1345 in o buia a
pape! Clemente VI : , Olachi liomani, commorantes in partibus Hun-
gariae, 'i ransilvanis, Uliralpiuis et Sirmiis •••• Aliis tam nobilibus quam
popularibus Olachis Rotiianis- (Theiner, Monum. Hung. 1 Ã’Qi)- A-
flarea origine! etimologice a cuvéntulul 1* omanics resp. a numeluT ce-
^^^WRcma, ce se afla scrisd §i Ruma, s'a tncercalìi de mal mul^i.
Etimologia cea mal plausibile, cà ci totuodatà se baséza ^i pe istorie,
€ste a lui Corssen (Aussprache 1'^, 364. 11*. ioi2. — Beitrrige, 427. sq).
DupS elfi Roma s'a namitri de la Ruinon, numirea vechie a Tibrului
conservata la Serviu (Virg. Aen 8. Ó3. 90). ihimon este delà rSdé-
cina sr«=curgu care lapèdandù pe s se aflà in ri vus r/-pa ér' inta-
rita cu t in Stry-xa.ox{ la noi in numele tì\&\\x{ Stre iù; prin urmare A'o;«rt
Insémna celate là ngà rìu- Totu de la numele rìuluT si a luatu numele
si vechiulS tribù palatinfi Ramn 'S. Uamanus prin urmare originalmente
ar' insemna locwlonl do là ngà lìù séu rìureanii.
20'. Ve(^I mal susfi nota ó. — Presbiter Diocleas (Kegn. Slav. e.
V) : ,.post haec totam provinciam Latinorum, qui ilio tempore J'oviant
vocabantur modo vero Maurovlachi, hoc est nigri Latini, vocantur". —
Numele de Koniari l'afiamfi mal Antaitt la li 14. In canon. 23 alfi
SinoduluI dela Campostella se (,lice : , Mercatores Bomarii et peregrini
non pignorentur ; et qui taliter egerit. duplet quae tolerit, et sit ex-
comunicalus '. (Du Cange, Gloss. med. et inf. lai. ad vocem Roma-
rius). — Er Ihimerì mal din vechiù se afl;\ numidi !n specialù Ro-
mAnii istrienil la Giov Mar. Manarutta (Fra Ireneo della Croce) in
Historia di Trieste, Venezia. 1698 Libr. IV. e 7. p. 334: I nostri
Chichi I asa numescii conlocuitorii pe Romà nii istrieh!) addimandansi nel
proprio linguaggio Bumeri.
/if)
hlrìiinil in.'-e nft daliì Uomfinilorfi diverse numirl, in-
Ire care una jienerahl la toll Hoinfmil, nuniindu-I
Vlathì. Ac'oslrt nume este strSvechiù, cAcI ♦irecil din
Italia de jokiì séfi (ìrecia-mare in vechime aù numilil
Vlachl (/Uax€i.') pe popórele din Italia cenlralft ?i in
speciale pò cele din Campania linde ìnci\ pe timpulfi lui
Aristotele esista unii linutTi nuniiliì Machia (liXa/.eUe) '•'').
Vlachìi este nuinire de batjocurri .si pentru aceea in
marea adunare din (^Ampulfi-Libertrilil dela 1H4H Ro-
niAnil aiì protestalu contra acestel numirl ceròndft a
se numi liomanì cum se numesciì el in^i^;! -^>.
Numele Vlachiì, de !?i nume de batjocurft ìnsemnà ndu
prosili {ItXd^), este ìnsè de-o estrema imporlanfil, cìlcl
ehi ca documentfi vili, pastratii pAnft a<,l( cliiar de strà -
ini si adcse-orl dusmanil nostri, probézà nu ninnai ori-
ginea romanji a RomAniloni, dar' ^i colonisarea Ioni
in rCsìiri tulli Europei din clemente aminaniente Ita-
lice, cAcI (ìrecil. autorii acestel numirl de VlacliT, aii
numitù in timpurile strflvechl cu acestù nume numai
popuh^iile romane vechl italica .^i mal in urmà numal
pe Homà nl.
CAPITOLO III.
Dialectele limbeT Romà ne.
Limba Romaniloni atà lii a celorft de dincóee. cà tii
si a celorù de peste Dunà re, avèndù una §i aceea?! o-
27). Snida, Lex. od toc Sla$ — Michaelis Apostolii paroemiae.
Lu^d. Batav. 1619 prov Ò5. C MiUler. Fragni, hist. graec. II lò.>
(193). — A se vede studiulù nostru On\u/tfa cuvèntUiUi Vlachù !n
Revi.stn critica lit. II (1094) p. 1-15.
28'. Prolocoluliì pdunùril generale. «;edin^a II din 4 (16) Muirt
1848 punct. I. (Ve<;^I l'apiu llnrianù, Istoria Roni. din DhCÌ» supeiórft.
Viena 1852. II p. 294—5).
46
rigine, una ?i nedespar^ità a fostù la inceputu. In tim-
pulii calli aù domnilù Romà ni! peste Dacia pana pe
la 274 d. Chr. esislà ndù naluralminte o strinsà lega-
tura ìntre Romà niì din Dacia .^i cei de peste Dunà re,
nu s'a pututù face vre-o deosebire esentialà ìntre gra-
iulii unora si-alù allora, aù pululù se-se nasca celti
miillfi nuante. Dupà a. 274 Irecéndu o parte din Ro-
mà ni! din Dacia peste Dunà re si ameslecà ndu-se cu e-
lementulu romanù de acolo, graiulii s'a ìniìurilù reci-
procù asemènèndu-se chiar si in nuan^ele ce aù pututù
se-se desvólte pan' aci deosebite la unii si la altji.
In timpulù invasiuneì barbarilorù, ìncepèndù de la
Hunì pana la Turcì, necurmalù aù foslù aruncale grupe
de Romà ni cà nd din Dacia peste Dunà re dincolo, cà nd
din Peninsula- balcanica dincóce de Dunà re ^). Nici chiar
prin invasiunea Balgarilorù nu s'aù ruptù cu tolulù
primenirile inlre Romà ni! de dincóce si de dincolo de
Dunà re séù Ralcanì. cac! tocmaì Bulgari! aduceaìi mari
cete de Romà ni de dincolo si-ì asedaù dincóce de Du-
nà re, care apoì la ocasie érasi se ìnlorceaù in vechea
lorù patrie -),
Bizanlinii in espeditiunile lorù dincóce de Dunà re a-
duceaù aie! clemente romà ne de peste Dunà re, séù
luaù de-aici si le duceaù din colo. Invasiunea Tur-cilorù
a aruncatù multe clemente romà ne din Peninsula bal-
canica din cóce de Dunà re.
Din tòte acestea resulta, cà limba romà na din Dacia
traianà si din Peninsula-balcanica n'a trà ilù iso-
lata fie-care, ci ìmpreuna, si tocmaì in timpulù de for-
mafiune a fostù mai multù in contactù si chiar in a-
i). Pentru timpurile mai vechl a se vede Dr. I- lung, Die Roma-
nischen Landschaften, Iiinsbruck. i8ii, p. 454. nota i.
2). Aja d. e. principele Bulgarilorfl ^^rum in o invas'une ridici
din .Macedonia vre o 12000 barbaci, afarS de femei, ?i I aduce din
cóce de Dunà re. caii apol la vré o 25 ani mai tà rtjiu sub tmpératulu
Teofilù (829 — ^42) condusl de Cordila, principe peste -Macedonenl,
se retntorcu \n patrie. (Leo Grammat. ed. Bonn. p. 23 1 §i 345). Sa-
tha.s, op cit. prefa^a p. XX.
— 47 —
amosleciì, si nuinai (liij»ii-ct' limha se i-mìh.i-.* .t miie-
veniliì ò isolare mal pronuntulil de si mi ahsoluta jji
anume prin invasiunva lUilgarilorn, (are elemenluliì ro-
mftnft de dinoolo de Diimìrc l'aiì iiupinsfi pesto Halcanl.
I)e-aluru'I Hom;\nil de peste Balcani rumpèndii-se de
curenlulìl graiulul romiimì dela Dmiare. aù incepuliì a
se niianta ca dialecliì deosebiliì.
Ciimcà limha RomAniloriì de pt-hU; DalcanI s'a for-
maliì impreunil cu liinba iiomftnilonì dela Dunflre séù
cì\ in rcalilate majorilalea precumpruiitóre a acelorù
Romà ni s'a dorivaliì din Uomà nil de la Don^lre probézÃ
faplulfi, c;\ (ìrecil pe Kom:\nil de peste HalcanI il nu-
mesciì Misio-dncì adecà Uomà nil din Dacia Irecutl §i
venitl mal de-aprópe din Mesia (Bulgaria ìjìì Serbia), "h
Doosebirea cea mal mare intre dialeclnld m.-ronià nù
si limba romà na oste cea lexicalà , ór' cea t'onelicÃ
si flesionarà esle mal micìi. Acésla a provenilft din in-
lluin^a ce ail esercilal'o elementele straine conlocuilóre.
liimba grécft a inlluinlatìi prin bisericà , prin scólti ?i
prin conlactulu do Iòle (jilelo. Terminologia religióstì la
m. -romà ni, cu lotuliì din contra ca la Homà nil din
Dacia, esle grecéscà , afarà de nn»^Ie nume do sòrbà lori
ca Sum-chetni (SÃ n-l*elru). Siunedru (SÃ ntu-Dum Iru'.
Slà maria (Sà nlà Marie) Acesle resturl inse probézà cu
si la m. -romà ni nomenclatura biscricéscà a tostiì romana
SI numai mal tà njiil s'a perduta. Inlluinta tnrc(isca s'a
inlcmplalfi pe cale administralivà . Afarà de ncésta a
mal inlluintatù, dar inai pulimì, .«i limba bulgara. Ce in-
lluinta va fi esercitati! liinba albanesà oste mal greù de
precisatiì. l*rin diversele inliuinte dialectuhì m. romà ni!
a perduti! multe din cuvintele romane inlocuindu-ie cu
3). Ikcn, Kunomia. Darstellung inni IVagmcnte ncugriechischer
Poesie u Prosa Grimma 1ÌJ27. l. p 251. citati» la Fuchs. Die Ro-
uianischen Sprachen. Halle 1849 p. 92 nota i$l. Niceta Choniat- De
1-iancio Angelo I, 237: Ot Mvatjì nooTiooT oJro/io'Corro, wrì Ji
Jiin/ut xixXr'iatortfd.
_ 48 —
slrà ine, de alta parte ìnsé a pà slratìi cuvinte romane
perdute in limba romà na.
Deosebirile fonetice in generala suntù putine ; mai
de insemnatù este rostirea r (f) in locù de e", e* :
9erbii, 9ercii, ^in^i ; pà strarea lui l unde limba rom.
l'a perdutii: alio, gà linà , hiliìi, liepuie, muliere, li-
erto, liati. Grupa d, gì, n'a treeutii in chi, ghi : ginu-
cliu, cliae, cliama, ocliii, gliata, suglitu, ìnglitù.
M.-romà nii punù adese ori unii a la ìncepululii mul-
torii cuvinte si totii de una cà nd cuvèntulii incepe cu
/• d. e. : aspargu-spargù, alavdu-laudù, alasil-lasìi, a-
.'^tergu-stergìi, arìdil-rìdti, arsarù-resaru; unele particula-
rità ti ale graiului romà ni! din Dacia, la m. -romà ni se
alla' ca generalità tì ca bi-ghi : ghine, orgliì; pi-chi :
chieptenii, suschirìi, aprochie, chiele, chieptù, chierde,
chialrà ; si h in locu de 1. : hiere, hicate, hilitì, hire,
higu-ìnfigil.
Macedo-romà nii au in rostire óre- care parlicularità |T,
cà ci rostescil cuvintcle scurtà udù unele vocale si chiar
elidèndu-le.
In flesiunea nominala deosebirea mai insemnatà este
lipirea articolului la tema dupà omiterea lui u, uneorì
chiar si a lui e: luplu, caplu, omlu, gionle. Er' / din
articoli! in decursulu flesiuneì nu se omite : óstiliei-
ósteì, numtà lieì-nuntei, valelieì-và ii, ómenili, lupìli, ausili,
sotìli.
In flesiunea verbalà se observà urmà tórele particula-
rità tì : perf. tare si simplu se intrebuin^ézà mai desi! :
fèciìi, fi^èsi, fé(;e. fé^imu, fediti!, fécirà , clisìi!, frà mp^iii,
alepsìii.
Participiulù treculù, aplicatìi cu ausiliarii pentru for-
marea timpurilori! trecute, se intrebuinfézà in forma
femininà cà nd ausiliarulvi este aveam : aveam vinità : ér'
cu suntu, participiuli! se acórdà dupà geni!. Totvi-odatÃ
esista si unti perfectù conditionalii : di^erem, vidérem.
Cerundiuli! are dóue forme : vèdèadii séil vedènda-luì.
\n dialectuli! m.-rom. se intrebuinfézà incà multo forme
— 4t> —
perifraslice, care in limba roni. le mal aliamo unle nu-
nial prin cArtile vr-clil : vrea s6 giurn. s'est^ cu giurO, sé
erani .séiì aveain giurni'i >^«' «tm <>' "'www ^.' <.<.-ri séti
j-6 hiiì giurato eie.
In privinta sintactica od-ci viiiipi cii (liaitcìulil m.-
roni intrel)ijintó/.!'i mal raro prepo.siiiunea pi (pe), se
feresce de intrel)iiin(aroa pleonastica a prcnumelorù
personale, a pà slratiì, de si mal ranì, mal alesu pentru
orase mal mari, indiearea loculul séfi a directiunel lArfi
preposi^iune, rèmasi^ìl forte preziósa din graiulù latino.
Dialectulri islriamì incfl nu s'a formato deosebitiì de
limba celorn-alal^t {{omiìnl, cà ci el in timpurile vechl
au .^lalù in legatura nemijlociUI atà tù cu Komà nil din
l'eniiis ila-balcanica, cà ia }<i cu cel din Panonia si Da-
cia. DespArtirea lorfi de cel alalll Komà nI !fi anume de
cel din Dacia .>:i Panonia s'a ìntèmplain prin invasiunea
Ungurilorii in sec. alù 0-lea, de ce! din Penin.^ula bal-
caniccì se ìnlcmplase deja prm invasiunca SlavilorO. fpi
dupà aceste rupturl ìnsè muUù limpiì eì naiì perduto cu
totulù contactuliì, cu celalal(l Komà nì .si anume cu ce!
din Pcninsula-balcaniciì i)rin resturile de liomà nl de
prin Dalmazia, IJo.snia ."ji Albania, ér' cu cel din Panonia
si Dacia prin grupele de KomAnl din Croatia ^i Slavo-
nia si Serbia, cà ci in Iòle aceste regiunl documenlele
vedi! ne arata pana prin secolulil alù 17- Ira grupe de
l{oinà nI, ba chiar iji astà (ll ^e mal alla clementii ro-
mà nù lórte numérosiì in Serbia, »*r' in alle locurl res-
turl parte incà nu de^lotiì desnaiionalisate, parte ìncÃ
cu aminlirea cà suntù de origine liomà nl iV^lachl), dosi
s'aù desnationalisatu ').
4). Ca demf ntuin romà nfl la Adriatica era odafft ffirte num^rosQ
se vede din urmatrtrele : <'• A- Combi in opera Cenni etnografici sul
/storili tn voi III. ain AimanaculuI ..Porla orientale" Triest 1859
citatfl In Hiedermann op. cit serie : ..Che la schiatta romanica fose
molto estesa tanto sui monti della Vena e del Caldera quanto nelle
terre pedemontane del Pinquentìuo fino a .Montana i quelle di Reliai.
— 50 —
Dialeclulù islrianù a suferitù .si mai mari ìnrìurirl
de cà tii celù m.-romà nù, si anume din partea limbei
slavóne si ilaliene. Din acéstà causa elementulu iexi-
calù romà nii mare parte a disparulu, inlocuindu-se cà nd
cu slavonu, cà nd cu italianti.
Asupra dialectului suntemù pan' acum destulu de
slabù informati, si in unele puncte ìnforinatiunile ori
se contradicù, ori dialectulìi presenta variatiuni con-
tradicétóre, d. e. : dupà unii : gliatà , gliìndà , gliemu,
cliemù, dupà altii ■gliia^à , ghinda, ghiemù, cinema.
Sunetele, a, ea, oa ; gè, gi ; ^Z, t, .f, esista i?i la Istri-
«ni, sunetele à (ìfC), ea si oa, ail esistati:i mai nainte,
cum arata unele cuvinte, astadi inse mai raru, ér' altii
sustinù cà s'ar' fi perdutu, ér' ce, ci ca si la m. -romà ni
/e, ti. L si n s'a pà stratu ca la m.-romà nì : iiepure,
linù-inu, filili. Se observà si nuanla ghierme-vierme.
Caracteristica fonetica a dialectuluì istrianù este ro-
lacisarea lui n ìntre dóué vocale in cuvintele romà ne
pr. vi'm-vinù. j>ar^-pà ne, ^imm-tinérii, plini pììn'd. A-
cestii fenomenil ìnsè se aflà si in monumentele vachi
ale hmbei rom. din Dacia, precum si in graiulu via in
unele tinuturi.
Flesiunea nominala nu se deosebesce de a limbei
rom.: omu-omulìi, domnu-domnulii, ceea-ce se intèmplÃ
in graiuhì popularii si in limba romà na din Dacia, ca
adecà se-se pronunte u finalii intrega cu sensu de ar-
ti culata.
Conjugarea, pe catti e cunoscutà , nu presenta particu-
larità ti, de cà tii cà formele enclitice ale pronumeloni se
di Pisino e di Albona. si vedde aperto anche in oggi, oltre che d-ii
tipi fisionomici, qua e la rimarchevoli per tutti que' paesi, dai nomi
altresi di parechi villagi, portante il carattere romanico, collo desi-
nenza in a. in o ovve in «/. nonché dalla ricorrenza non rara della
voce Vlahi e Vlaho a denotare località di quelle parti. — Despre
Romà niì din Friaul a se vede relatà rile lui Potocki la Barth. Kopitars
Kleinere Schrieften Wien lèi 7. I. 324 — 380
— 51 -•
pumi iintcrciitiilii vcrtiuliii, (lii|»;ì cuin se ind;itint/.;ì .si
a<ll la [{omà iiil din rn<,'Mria, >}ì se ìntrehuiii^cza limjuirl
(M-idastice ca la iii.-r(»in:\nl.
Iinpregiiirarea, f;\ dialectuliì istriamì paslréza parti-
< ularilà ^T .si din limba rom. din Dacia si din dialectulìì
m.-roniAnìl, probt'zA ceea-ce ainù ()isfi mal susù. «ri
(Ili a slatti cu amèndóué in legà lunl.
Dialectulìì in -ronifmiì si istriana suntu de-o loile
mare imporlanta aUUil pentru aprofundarea evolutiunel
limbel romà no in speciale, cAlù si pentru lilologia roma-
nicil in generaliì. Pentru aceea se impune cercetarea iji
sludiarea mal intinsà si mal adAncA a aoestora dialecte.
CAPITOLO IV.
Epoca fornnaJiuniT §i cele mal vechT urnne de limbÃ
In capitolulù anlAift sa arAtatfi legatura dinlre limba
manà iji graiultì romanù popularfi, remane se arAtamiì
.liei timpulfi in care s'a incliialu in liniamenlele el princi-
pale lormaliunea limbel, ^i se in:fitamil tota odatà si
• le mal vechl urme ale limbel romà ne pana in timpulil
'iid ea aparc in cArlì tipà rite. l*à nà i)e la 1000 d.
iir. nu tòte teritoriile ocupate de elemenlulfi romà nft
s>edù probe despre formatiunea limbel. Dacia-TraianÃ
(osili porla luluroro invasiunilorù, elenienluhì romà nu
sa retrasìì in acéstft epoca in munti ?i a rt^masO tà iatiì
'l(^ conlaetulù cu occidentulo latimì .si cu orientuliì
eciì, in care singure s'a mal putuliì pflstra cultura, si
;uì putulù scapa de perire monumento scrise. in Dacia-
Ira ianìl s'aiì dislrusiì tòte monumentele, si totiì ce a
mal scìipain au loslfi vechile inscriptil latine ascunse in
ruine, alte monumenle scrise nu s'aù putulù pà slra.
In orienin scriiloril greci- bizantini, in apu?iì scriilorii
-^52 -
latini, au là satu monumente scrise asupra tìmpuluilorù
si aù pututù sé scape, mai alesù prin mà nastiri, diverse
alte documente. Pentru aeeea noi suntemu avisatì in
acéstà cercetare numaì la moriumente afarà de Dacia sk
la inscriptiunile ei latine. Acéstà ìmpregiurare ìngreuézÃ
numaì cercetà rile, dar' nu le alteréza ìntru nimicii, cà ci
in capitolulu 11 si 111 amu aratatu, cà limba romà na din
tòte teritoriile s'a forniatu ìmpreunà si nu isolatù si
prin urma.re monumentele dintr'uniì locu aù aceeasi
valóre ^i pentru celelalte teritoriì.
Urma cea ma! vechie si mai apropiatà de limba ro-
mà na se aflà pà stratà in o tablà cerata dela 160 d. Ch.
aliata in Dacia in care se cetesce subscrierea: ^ylEXAN-
JPElANTinATPl 2EK0J0 AYKT9.P :^ErNAl\ A-
lexandrei Antipatri secoclo auctor segnai ^). Subscriitorulu
flindu Grecù si necunoscòndii limba latina cultà s'a sub-
scrisii dupà cum vorbea poporulù, astìi-felìi a scrisii
segnai=?>Qmi\dl si secodo in locu de secvndus. In o
alla tablà cerata din a. 167 -). aflà mù cuvintele :
remasisse lat. remansisse, rom. remà sese
abuerat « habuerat,
abere « habere « avere
abiturum « habiturum
alta inseriptiune sunà :
M(emoriae). Q(uintus) Maec.'ilius) Donati (filius) pau-
sava ann. XVI. Filio pientissimo fecit Arethusa mater ^).
Acéstà inseriptiune este fà cutà in forma romanà -
pà gà nà insè in spiritù si cu idei crestine. Espresiunea
pausavit este cuvèntulù répausatu séù réposaiUy ce se
intrebuintézà §i adi la noi in asemenea ìmpregiurà rì,
atà tti in intelesulìi de a muritil. oà tìi si in celu de se
i). Corpus Inscript. Lat. Ili pag- 959. Tabula XXV.
2). Corp. Inscript. Lat. Ili p 924—927 Tabi. I.
3) Corp. Inscript. Lat HI No 3257 Inscriptiunea dupa fornii ^i
spirita se pare a fi deprin sec- IV. d Ch
— 5;j —
odi/inesce, (.Ã ci la tialu . ; . ne pe crucile dela mor-
tninle : *Aicl r^po^ézà in Domnulù N. N.» Nicà irl in
limba latinft pnusure nu so aflà introbuinfalil cu fn»e-
lesuliì din inscrip^iuno, ci nnm:U in latina ti^nlic bise-
ricéscA inipiinniitatiì din <4raiulH vulj,'arfi '). alta in-
-scripfiune sinià : Donino et Doinnur Sntriu.s Felix '). eie.
De cele cari le putennì privi ca urnie specifìee de
liniba romà na, ajlriinù urmillórele :
statuA, atlatA la l*arto.;fiì (Maros-Porto) in Transil-
vania, reprcsenta pe yiwonì, care rezimalfi de uno trun-
cbin de arbónì se sprijinesce cu stanga pe o t()rt;ì a-
prinsi"! intórsà in josiì, cr" in mà na drcpia là salft in josù
jine o raniurà cu IVucte. Anioni representà aici geniulii
priniftverel, ^i in adeverft pe statua se ?i afla inscrip-
(iunea : PRIMAVERA, primavera '"').
In scriilorii bizantini apariì unno incft prin sec. alÙ
â– lea.
IJnfi fenomeniì foneticÙ propriiì graiulul populariì §i
la Romanil de dincóce de Dunà re §i la Macedo-Romj\nI,
este suneluliì ///u in lociì de li .si ri pà stralft la lexi-
cografuln Hcsychiu ca yo7i'Oy'=gliinn, vinù, aaQyoi=:^
cerghl, cerbi, j'«»'r€5=gbintre, vinlre, yoivà qvii^^=g\\\-
nariciìl, vinariciìì adcca pahnrnicn. P3ste de insemnatCi
cà acestiì IVnonicnn so alla numaì la cuvinte latine-ro-
mftne §i care suntù comune limbel grecesct si latino-
romane, ca oiiof-vinum, etc.
Fenlru limba romà na pana la finele sec, VI- lea deo-
sebitu iiiiporlanll sunttì scriitorii bizantini Prisciì, Pro-
copiu, 'roolilactiì Simocuta .«ri Teofane. Priscù la a.
448 a lo.«^tù trinii-;ù in .'^olie din partea impOratuluI bi-
zantina la Alila, regele llunilonl. Din descrierea cà leto-
4)- Pausare et Pauj.i,.:.. ...unuir iiiDrtui — l\tuHi>e. tumulo
quiescere Vetii* inscriptio 1050 'Da Gange, ad vocem\
5> Lphemeris I.pigmphica v IV Nr. 171.
()). Kpìgraphische N'achlese Wien 1874. n J7 sii Ephemeris epigr.
II p. 310 n. 409. Statua se nHA tn Mus«uirk din Chijù.
• — 54 —
rieì sale se vede ca ehi a umblatù prin regiunea Tisei
(Tigas) si a Timisuluì (Tiphisas), adecà prin Uiigaria de
mé(jà -di si prin Banatii, unde spune cà lociiitoril ii da
de mancare meiu si de beuta miedu. Meiulù mal pana
in dilele nostre a fostu nutrementulù principalù alQ te-
ranuluì romà na, care ìncetulii cu incetuliì s'a inlocuitu v
cu porumbulii. Miedù este unù cuvèntii care Le aflà in
limba romà na ìnsemnà ndiì o béuturà ce se face din
mursa de miere dospità . Prisca mai amintesce si de
limba anso-incà in dóuè locurì, odata (p. 190) unde
amintesce si de limbile ce le vorbesciì supusiì luì Alila
dicèndù : «cà suntii amestecati din diverse popóre vor-
bindii limba lord barbara séu hunicà , séù gotica séiì
ausonica» ^). Er' in altti locn (p. 206) dice cà a audiitiì
la mésa lui Atila glumele ce le fà cea unii mà scà riciu
cu numelo Zercon amestecà ndìi cuvinte din limba au-
sonicà , hunicà si gotica '*). Mai à ntà iiì este de insemnatiì,
cà Friscù tòte cele trei hnibi, hunicà , gotica si auso-
nicd, le numesce limba lorù barbara (Trpòg 7;^ otcferéga
yÌMOOi]), va sé dica si cea ausonicà o considera totù
barbara. Ausonia este numele vechivi ahi Itaheì, prin
iirmare limba ausonicà este hmbà italica adecà romana^
iji fìindil-cà Prisciì o numesce barbara, tocmai cum
Quintdiamì (I. 6, 45) numia barbara chiar graiulù po-
pularu din Roma, urmézà cà limba ausonicà nu era
limba latina ci o limbà popularà romana. Totiì asa o
ìntHlegìi si traducétoriì lui Priscn ^"). Acéslà limbà nu
7). A se vede ^i lornandes cap. 34.
S). Priscus, De legationibus, edit Bonn. p. 190 : ^vyxXvi^f^ yà p
uvxfg 7j(iòg Tfj Offitiéija jSao^ci^oj y/.oioaij C>Ì^OVOiv tj tijV OvVcov ?;
Tz/v ròT&Oìv, rj xal Tìjv Avaoi'ioìV, (Jaoic, nvTÙv TToof 'PoiuaCovg
inifii'^ia y.al ov óaóiwg Tig a(f<òv tlXfvi'Cfi t;] ifO)vT,,nXfiv ojv dnri-
yayov ai/u.a?.(Ã’TCov dna rrjg ^QUAiag xal ^ IkXvoidog nn^nXtOv.
9). Priscus, ibid. p. 205 sq. : rrj yÙQ Avgoviodv TfjV tmv Ovvoìv
xa\ TTiV xo)V rÓT&ojv naoa/utyvvg yìmttkv narjng Sié)^ftr.
io). In testfi e tradusS cu ..lingua ternana'', ex' !n Index historicus
p. Ò15 se (jlice: „ Ausonicà lingua (Romana rustica)".
pulea s^ Tic alta in rogatiiln lui Alila de cà tQ limba
r()mAn«^<;ci1, care o vorhiail lociiitoril rornrit)! din acehì
regalù. Accsla concorda dcplimì cu ccealalla relaliune
a lui l'riscù, unde vorbcsci» dcspre nifiìi i}ì ihiedìì. A-
césla !;!e conlirrnft Jji prin laptuliì. ca Teodoricù (-f 520)
adresa deoretele pale in ì'anonia «Harbaris et lio-
inams* " .
Trocopiu, care serie In sec. Videa, ne-a pAslralù cele
mal niinicrósc urme de liiìiba romà na in cataìo<,'uln cas-
telt'Ioriì liìculc scu reparale de impcraluliì iustinianiì ''' .
lia pag. 41 amiì arà talfi, cA elcmenlulrt rcsboiniefi in
imperiuln bizantini! erai'i Komftnil, pentru aceea gi cas-
lelcle eraa loliì alo Momftnilorft ìjì pS/ite de el ^^).
Cliiar din accslu molivi! numele castelelorrt art o deo-
sebita insemnAlalc penlru limba romà na. In acesle nu-
miri se constala urmAlórt-le fenomene ale limbel ro-
mà ne :
In fonetica : esistenza unul sunelrt suturalo à séft ù
resulta din 'Pornffrffó'n-Humisiana ni hoinHaya-Romiì-
liana, in caro sunctulu dupà u vacilczà ìnlre i .si v (ti)
in tocmal ca la Ialini maximus si maxt/mus : asemenea
in -/"r.rof/^«i'r«rf<-[.upo(anlana, in cwvo. Jnntnna in locfi
de lontana (lai. lons) a celrt dintà iù in loou i\o o re-
presintà unrt sunelrt ob.scurrt d sért a pe care scriito-
ruliì grecrt nu scia sfi-lrt .serie cu o alta vocalà mal
apropialà do .sunelulrt co-l(i au(Jia .si penlru care nu a-
vea lilerà corespumlclóre in alt'abetrt. T<iq')(h).ìi/Vut-
bulie s. 'l'urburie (dola lurburc) represonlà fornia gutu-
ralA Turbiirià Irociità in Tiirburie, ceea ce se conlirmÃ
II). Cnssiodur. Var 2. i6: ..uiiiversis barlinris et Koinnnis per
Pannoniam constitutis" Var- III. 24. ». 14: ..antiquis barbar'S qui Ro-
mnnis mulienbus elegerint nuptiali foedere .sociari". citili la Dr. I.
lung. Kòmer u. Komnnen p- 187. noia 3-
12). Procopius. De aedif. ed. Bonn p 277—285. 30$ - 308 et
passim.
l3). Nicetae Choni»tae. De Issaccio Angelo lib I. 4 p 4Ì2 ed.
Bonn.
- 56 ~
prin alte nume in caro a nu s'a int.unecatù : ylìorgia,
^EguQia etc.
Despre sanatele sue-rà tóre o si f suntu urmà tórele
probo :
'MoviZiavLY.ttOTelov — Miu^ianicastelu
ytov'loilo — Lu^ulo (Luciulu)
BiQyivdCo) — Virginale
TltTQÌO.v — Petri^en (Petriceni '?).
Fa^ cu acestea se aflà aitale cu e (k) nealteratù,
niG/Avai, flkcOY.iai, Maqv.ijieiqa.
f—-z, tz.
rh'Zava — (lontana ((ienliaiia)
nosTLovoieg — Pretiiries
nóvi'lag — Pontas (Punti)
^EòitZìo) — Edilio (Editiuin lociì ridicatù)
^A/.QtvLa — Acrenta
Afara de acestea mai suntu multe alte nume cu \
(9) : AÃ iiovTLa^ ^avrCnveg TUvTLa etc.
Fata cu acestea se afla aitele cu t nealteratù ; Vev-
Vacilanta ìntro a si o, < si f arata cà era lupta ìn-
tre aceste sunete, in generala inse precumpà nea deja q
iji t, si prea usoru s"a putntu ìntòmpla se serie numaì
dupà traditia literarà si dupà forma vechie istorica a
.numirilortì punèndù e (k) inlocùde o si t in locù de {.
Trecerea lui d in (l si dz : TIIìlov — Pedion, Baòudva
— Badziana, BiòCm — Bidzo.
In ^/.snce/.aoag avemiì pe o/. (scj sigla grafica pentru
sunetulu s ^').
44"». Curtius, Studici! v IV. 248, 2Ó2.
— 57 —
Inlunecarea lui (j \n u : l'oiitinitna, / /. i > . m r,,,^c,
*Foi\invai(t. huXiìntinn'Hij (la Teolìlacto).
Tocirea desinen teloni >â– .^i m (us, um) se presenta
jsul) forma k si " st'-iì cu caderoa intrégfi n lui -i/s,
-um '•'):
KiQQov — C.yrru
Knviriov — (Juinlii
KtQKtt'tov — Corcineu
2:n).icivoi' — Solvanu
yi'tuinnvtnv — Haeniimonlii
Tò nr';'Xor — UllcU
TlQOJivnv — Frobinu
'J'ò 'lùjiiióì'toi— Ksimontu
I/o/ l\llfyl-/ui,l}'f ni M
Ca-
lli
■i/.uin — Airiiu
Uoigyoic'ùini — Hurguallu
Zì^ivoiY.ÓQtov— /itnucortu
Numirile in o ('>, (") sunto fòrte numeróse
^invi'loht — I. ululo
'\invhiit')—ìs\\\\-A[o
ytiiuó — Urne
fioro) — Nono
15 Numele terminate In u (ov) se afl.^ scrise in Irei chipurf, séti
^.lupa forma flesionarà grecéscà : Tov ùy(oiì Tnaiavov. Jiaoiiixn
AfivvTor, Tov lIiùt;(ftov ; se In^elege cft cu acestea n'avemfl dea
ne ocupa aici ; nniT altS cKipfl de scriere esfc. c^nd istoriculfl nu le
consider;! fi nu le serie ca cuvinte cu tiesiune grecéscfi. ci ca nume
vetrificate astì\ felfl cum sunlU. adecil numirl cu formi romà ni, acésta
•o confirmS clì\ consioerà ndu le ca nominative si puncndTi inainte arti
colulù neutra tò : Tò Ovyxov, Tò 'llaiftóviov, aceste nominative
sunin cu atiìtfl mal tnsemnate c!lcl céli\ dintTuft esle lat uncus. romA
«esce ungh'fl din unculus. ér alQ doilea conpne pe niunU sub forma
niontit. Afar:\ de acésta. pe lAng?l catalogulù castelelon'i se afla si In
(estulii operel multe asemenea nume cu terminale romani ca suhstan
tive In nominativa • Wlf^ov pag. 290. y.nTVovxtjnx>)V pag 292.
2^TtXifi V(>yoì' p. 289, Attxxo^ovoyn p. 289. li<tvi>yiìvà ).iiìv p. 289 etc
Dreptìl aceea nu mal Incape cea mal ra cS indoiéla. cS numele tn u
{or) citate de noi suntù numirl romAnescI ér traducètorii latini al
lui Procopiu si In gcueralù al istoricilonì bizantini, aù grejitù tradu
céndtl asemenea mur.irl cà nd cu genitivuliì tn ». cfmd adiogindiì nn'i -«
séù m, din simpU c<«u»& c& nu sciaù ci acelea suntì\ numir! séìì forme
romà nescT. ér nu grecescl.
- 58 ~
'ìì^/tL'*w— Edilio JUsQiòio—Mendìo
BiÒLw-—\Mzo IIq&uióicÒ— Presidio
Awj'éro— Nogheto /(^aar^À/loi^ò/Jo— Caslellonovo
etc.
In unele numirì compune avemu : Ka7co-, Aovjco-
'Piyivo-, lovlio-, -BòvQyo, -ró[ìo, --/o'^TOt' adeeà : capo,
lupo, rigliino, lulio, burgo, novo, cortu.
Mai trebue sé insemnà mu, cà Grecii de regulà pe u
finalù alù nostru 'lii schimba in o, prin urmare multe
din numirile de mai susiì si multe altele cà te suntù la
Procopiu, poporulù romà na deja atunci le va fi pro-
nuntatìi cu u.
Alte tocirì avemu in numirile compuse :
r€!.i€?J.oi.iovrTsg ^*''), MavQÓfialle^ lovhóiìallca , in care
avemu pe munte si vale (monte-m, valle-m), ^Eq/.ol-
lini.
Totù in numirile de la Procopiu aflà mu si cele din-
taiu urme de articoli! si de llesiune. in numele Lu-
to/o (Lutulù) si Guscu/o.s (Cusculiì) probabili! aflà mii
sìrticoluln Z/t. si cu atà tu mai vèrtosu, cà ci cuvèntulù
din urmà l'aflà mù si in forma nearticulatà Kovoy.nv
si in forma femeninà Koto/Mva, ìncà tù fata cu aceste
forme nu s'ar' puté presupune, cà Casculos ar' fi unii
diminutivi! latini! Cusadus. Dar' chiar' de amù admite
acésta, ne remane Lu^olo scrisii ca si altele dupa cum
pronuntà Grecii in diua de astà (lì. Va so (iicà Lulola
este in locìi de Lutu^w, in care Ut este evidenti'] arti-
cululù. Er' in numele KoiUyv.iUc, (Cobencile) aflà mu
articolutù romà nescìi femeninà in pluralù grecisatii prin
adà ugirea lui e la fine -Afg, cum fa adaosii la scepte-^
casas in locìi de sceptecase ,* va se dica Cohencì, ér"
arliculatù Cohenciìe.
Adaogerea lui s la fine este grecisare ca in multe aitele.
— 59 —
Kdi me (lesionare atlainu in urmftlorele :
2ì/.cÌQ€>^ '') — Scare = Scuri
lìiQÓyyeii — Slrunge = Slrunj^l
l/jno'rtg — Scuone = Scauno
Ikti'it; — Hane = Bftl.
ìUtQÌtr^v — Petrizen (Petriceni ?)
lin'trég §1 Bòiitg — HuU
2:/.€7iTé/.c(aag — §eple-case
Kn.i^r/.ih^ — Cobencile
\^Qyty[aQ€i; — Arginlarl
KuXlùiig — (ialatl
Jy./rax«s- — Schilacl
' l'e.inorSnf^ — Kepordenl
etc.
li/.vég — Ape, este cunoscululn ora.siì vechiiì là nga
DmiAre Ad-Aquas ; este evidenlù cà istoriculiì a sorisiì
(lupa cà i fi a putuliì asa cum se pronunfa romanesco,
dar a nimerit'o destuliì do réu mai adaoj^indu-I .«ji umi
e ; ttitiì anelaci nume penlru umì alliì lasielfi in Epini,
locmliì ?i a<|l de Romà ni, 'Ift serie *'^7mc.
(^:\ aceslea simili forme (lesionare ;fi anume nomi-
native plurale nu mal incape nici o indoiéla dèca vomii
av«' in vedere cuvrntele romà nescl esiliente alunci ca
si a<jl ca scArl, slrungì, scaunc. bà i sciì bà ni (dialectaln i
case, arginlarl. Scriiloruliì greca le-a grecisaliì acà tan-
du-le cà ie unii 4; la line, liindu-cà ehi nu int.elegea a-
cesle forme jji cuvinte. cà nd insé elfi intelegea cuvintele,
pe cele latine le declina latinesce ca : </>ao-//«< ^^) — Fa-
sciae, Knvtai — Cunae; une ori da acéstà terminafiune,
la altele ca Ki).i/ai\ ^liuvaai, JuveÃ’f,iat Y).((aidrai,
17) Se «Ha !}i forma ffx«('« ìn xcniia^nnrt.
I8). Probabilù cft In accsvfl cuvénlQ nx represinti pe / ca In — w-
Ttitxtia^K, ceca ce indici accenlulfi care este pusft dapfi rostirea romS-
ncscft /Js/t ér' nu lalinéscil fusffae-
60
In p rivinta tulurorù acestorù numiri topografice tre-
biie sé observamù cà eie datézà in scrisù din sec. alu"
Vl-iea, in realitale inse asemenea numiri sunlii totu-
de-una cu mullu mai vecbì. A poi chiar Procopiu ne
spune, cà lustinianù numai a resfauratù aceste castele
fiindìi ruinate. Dintre cele tà cute de noìi n'amù amintitù
de'.cà tù vre-o cà teva, dar' si acelea suntù fórà ìndoiéia
numiri vechi de locuri de la care s'aii nuinitu apoi si
castelele, ca d, e. in dilele nòstre Castelulù Pele^iì nu-
mitu de la muntele Pelesù.
alla ìnsemnatà urmà ni s'a pà stratù la Teofilactù
si Teofane. La a. 579, doi comandanti bizantini, Co-
mentiolù si Marlini:i, voiaù se atace in Balcani pe Cha-
ganulù Avariloru, si cà nd mergeaìi cu óstea, de pe unulii
(iin catà riì incà rcati cu de- ale óslei cade josfi sarcina
si celli ce-lìi mòna nebagà ndù de samà , ii striga unu
alili sotù : 'storna, torna fratrel» ostasi! audòndù si cu-
getà ndu ca este vre-unu pencolìi si cà le striga Ioni ca
se-se ìntórcà , o luarà loti la fuga. Asa relatézà Teo-
fane ^'•'), ér Teofilactù spune cà astrigatu: retornai '^'^)
Teofane spune cà ostasulù a strigatil in limba nafionaìÃ
{xfj TtaxQw'a (fcovìj), ér' Teofdactu in limba fhmtulm
ihrtyjooioj te yhórrì]). Amil arà tatii (p. 41 ) cà ostasii
bizantini eraìi cu deosebire Romà ni, si cà ecele tinuturì
erau locuite de Romà ni, mai incoio cuvinlele suntù
atà tu dupà intelesu cà lìi si dupà forma curatù romà -
nesci, de cà tn torna si fratre suntù torme mai vecbi-^).
19). ^Evòg yà (j Cc'Ov xòv (fÓQTOV SiuatQéxpavTog, ItuìqOì tov
ÓfOTlOTOV TOV C'''>OV nOoaifWlfT To'v (fÓi'TOV dvO^&li'ìOrti, TIJ TKtTnióa
(/toi'jj TO(>j"-c, TÓQva ifnriT(j( etc Ed- Bonn. I. p. 397 seqq.
20). IJrtkirooTfh' T8 i^óa nà g, ysyovo)^ diangvoiov, tni/jaoiii)
Tf yhnTTtj fìg TOvmaio TQCcnéad^ ti akkog cillo) m^oatTaTTS, osró^va,
TiSTct fXfyiaTov raQÙ/ov (fdsyyóufvoi. Ed. Bonn. 2. 15 p- 99.
21). Forma iJrnà Se aflX tn Cazania lui Coresi de la 1580: .,érìi
me voiù iur/ia la tine' . Cipariu, Analeete p. 53, asemenea la p. 54 si
5Ó ; semnificativu e.ste ci deja atunci se rfla 5ii a dóua forma usità ti
acjl retiirna-
— 61 —
La U.if < riti (K- jiaiiii .t.. . ~i mal avemù in vedere
aUUfi cuvintele roproduso mal suso din liesychiu 9Ì din
Procopin, cAtù jjì cuvintele cu intelesù din numele to-
poyralìee de mal husu ca ((itvmvit, o/mqu, a'xi/^', ^VavÉC,
aiQÓyye^, jÌoCté>^, OKovà pt^;, ayit.irt-y.cKTctg, iifn'rt€g,y.lii-
aovQct, ii<x)À€, Y.à 7in, Xnv;io, aóqtov, a€/.oi(jio/.i( ■-).
Din tòte aceslea resulta eft limba ronjAnft era deja
formala in sec. alti Vl-lea. Acésta se mal confirmft si
prin alte dóue impregiurArl. In secoluhì aliì Vl-lea Slavii
deja nfivAlise in unele tinutupl locuite de Komà nI, in
secoluliì urmà toriiì aprópe tote provinciile cu elementu
roniAniì aù fostiì Inundate de Slavi. Dóca limba romà na
nu ar' fi fostft deia formata inainte de in\f* unea Sla-
vilonì, atuncl ìnlluinta slavicft s'ar' resimi! .si in legil*-
interne ale limbel, ceea-ce nu esi.-^tA de lociì. ci s'a mar-
ginila, cum resulta din capii. I si V. numal la simpla
intluin(Ã lexicalA. A dona impregiurare este, ca in se-
coli? armatori, pà nil la 0. 11U<J. allà miì o sumà de alle
urme de limba care conlirmà pe cele aminlile mal susn.
Dìntre anil fiOO— 1100 mal punemil in vedere cuvin-
tele :
Din Maiala : Ca/?«-zana, séfl za, deja si la lustinian .
Novoll. 85.
Din Teolane: xó^«-córda, xó^rij-curte, 'Ouó,-omii
(nume propr.), vov uego f-numèrfi.
Din Constantinfi Porfìrogenitù : /(r/.«-ésca, ufca-mi-sà ,
(Tx«n»'Ov-scaunQ, ///irrorpa'rtfjp-mèsuraloriì, w^^^w-urezO
f^oi>'(Jrf'r«-vestmèntO ìnfundatiì, q^Qivr^a, (/-p/iCafov-fruntlà .
rrnmjaria, ff«}'/a-zeche, Aw/.-loca. Din (f^glnZa si qp^/i-
22). A^ se untnesre la Trocopiu (De ardif. p. 292) uofi ca^
telfl. care dupS descriere era là ngA Dunilre- La Comuna Rato\I
In .Mehedin^l se artH unfl locQ numili\ Setun'cfa cu nrme de zidirl
romane (DicponarR topogr, D- Kran<^cscu v. comuna Batoli 5Ì Scipiìl)
Cuvéntula Serurinca ji Secun'cta nu are dea face cu cuvéntultt sfctof.
CI cu Int. scciiru^. va se (^ic* tnsémn& . locfl de sìguran^A".
62
Larnv preoutp. si dintr'unu alta cuvétilii lyyso (cin-
gerli) -^) se vede asistenta lui «, caci in dialeslulri ma-
cedo-romà niì se rostesce frà nga. In ceremoniile de la
curtea bizantina se afla espresiuni tipice cu forme ro •
mane : aovlTovoavoi multi ani ! [ìóvw z:/ó,uj^w=bunului
d-deii l Acelu a pusiì ìnaintea cuvintelorù ^ì atà tn de là titu
in dialectulii m -romà nù se afla in cuvinte ca ao/raèà -
(>/oc, à ir]y,Tà Qiog, à rcakà oiog etc. (v. cap. V).
Remane se mai relevà miì din Pprfirogenita §1 cuvèn-
tulù ff;'o/^Ao/=servli, in care se afla articolul'ì plur-Zi
dupà dialectulu m.-romà nti ^^).
In monumente dintre anii 850 — 1100'-'') aflà mii ur-
mà tórele importante urme de limbà romà na pe terenulù
panonicù si iliricù, si anume articolulù -ìii in nume
propri! de persóne si de locuri.
Candulus n. de pers. an 1070 voi. VII p. 167. -').
Draculus n. de pers. an. 1080 voi. VII p. i34.
Chudulo n. de pers. an. 1080 voi. VII p. 135.
Dedullo si Ded, Dedu n. de pers. an. 1080 voi. VII
p, 135
23). Acestu cuvéntu se aflìl !ntr'unù felu de or.-i^iune séiì coliiidX
ce se tndatina in ( onstanliiiopolu chiar la palatu, in timpulfi . imperiu-
lul liizantiìi, si farà ìndoélà ìusémnà à ngerù- Const. Porphi-
rogenitìi, De Cerini, p. 385 : mal vine inainte 51 ca nume propria
de persóna in scriitorii bizantini-
24'. Unii aìi voitti se traga. la ìndoiélà , cà acestu ciivéntìi in a-
deverti ar' cuprinde articolulù pretestandìi ca acesta ar fi numa! unu
nume vachiu alti poporulul numitìi a^I Sèrbi- A cesta a provenitu de
acolo, cà Porfirogenilfi voindù sé arate de unde sa numitii acestu
poporu Serbli, (,lice cS s arti fi numitu dela serbli care in dialectulu
romanù insémna slngi {^tQftXoi Jè r/j tcjv POf.iai(ov lìialt'xTO) d'ov/oi
Ti^oartyoQSvovTcti. De adm. e. 32 p. 152). Dèca e drépta acéstX eti-
mologie séit ba, acésta nu ne importa aicT, deci(,létorri este cà isto-
riculu spune là muritu cà seròh' ìnsémnS slitgz in dialectulu romanù. va
sé 4 ca iti liniba rom'mà . acésta se confirmS totìi acolo (p. x^ò). con-
tinuando a spune ca aÌQ^ovXu se numesc'ì tncalfamintele ^erbiloriì .
25). Monumenta spectantia historiam Slavorum meridionalium. Za-
graiiiae. 1877-
2Ã’). Se afla si forma nearticulata Cando a 1070 VII- So
— Gii —
Vilcana, femee. a 850— 89» VII. 3H2
Musclus n. de pers. an ftóO voi. VII. p. B83.
Duculus ^Ms .. IH.
Mezulus .,'.'!-.. 18
Mezulo ,, .. „ „ '.>1^ IH.
Youlus ,. .. lociì ,, IMO— () . , 21..
l'undrulo .. ., \m->. ., lOiO , i-5.
(iraulii loto , 45
Miisilulo l'i'IraiKi .. lOtO 45.
Murarul .. ,. loeu „ 1070 ., .. .. U>8.
Nojiulus^i Nc'j^ul ,, ,, pers. „ 1070 ., . ., 78^
Todurii, Danielu a. 140 VII 45.
(Irisann, diaconu.s. a. 1044 VII ls.
Chrochonna (Crìiciuna V) a, 10."><» VII 54. 172.
Vilran a. 10(i5— 74 VII 9H.
Domnana calug.lrita (Dójnna Ana ?} a. iiHiti \ Il tió.
Su li /a e. lOiJU VII 15)?.
Nu puleinn treoe cu vederra dóu6 docuiiiente de-o
oslromjl iniportanfft despre limb>t romà na din imperiuln
l)izanliniì .si cea dineóce de Dunà re.
l'è la a. 750 nAvAlesciì cete de Avari, lUilgari .si
Sloveni din linutuliì SirmiuluI in Macedonia. Inulù din
oà peleniiln lorn. Mauro."-', scia .^i limba maccdonir.ù. Cu
1 15 ani mal lùnlia la a. Hfió. papa Nicolae I serie cà -
tra imperatuliì bizentiniì Miliailfi urmà lórele : «ctft voi
in lio-oare (,li, ha chiar la le.stivitAtile principale, limba
aci'Sla (lalinA) pe care voi o numitì barbara si scitica
o amesleca^I ca ceva prel.iosn cu limba grécil ; deci
nu e tocmal i-pre onórea vòstra, décA nu ve foiosi i.I de
atea limba .?i in afacerile vòstre oficiale» -').
27' ecce qwolidie. iinovero In praecipais festivitatibus inter
graecnm linguam, velini qniddntn pretiosum. hanc (latinaml <|uam Imt^
6 tram et »cythùain lingiiam appclltlis. miscentes. quasi mintis tìecori
vostro facitis. si hac etiatn in vestris officiis et obseqnìis non utamini.
(Du ("ange, ad voc t>l>sequiare)
— 64 —
Papa Nicolae numesce limba Ialina harhara si scitica
Xìxx dupà parerea sa, ci ehi reproduce pà rerea Cirecilorti,
si Greci! numgau limba latina ce se vorbea pe atuncì
barbara si scitica din causa asemènà rii cu limba ele-
mentului romà nù din imperiuliì bizantina, care era ace-
easì cu limba Romà niloriì de dincóce de Dunà re -^),
care tinuturl la (ìreci se numiaiì Barharicum si Scitia -•').
Prin urmare, precum Greci! numiaa limba latina, pen-
tru asemenarea cu romà na, scitica, dupà vechia numire
a acelorù tinutur!, totù asemenea limba romà na ce o
vorbeau Romà ni! cu deosebire in Macedonia unde
era centruliì Ioni ca si adi, o numiaii macedo-
nica, dupa vechia numire a terei. Totù dupà vechea
numire de Dacia, bizantini! numiao Bacipe Romà ni! de
dincóce de Donare ^'^),
Prin cele de susiì se ma! probézà si altu-ceva, ca
adecà in sec. 8-lea ^i alii nóuèlea in Panonia §i Scitia
se vorbea romà nesce, ceea ce compleléza reJatiunea lui
Prisca din sec. ala.5-lea si confirmà celelalte probe si
urme produse ma! susn de pe acele timpur!.
CAPITOLO V.
Influinjele active §i pasive.
Cestiunea ìnfluintelorù, ce le- a esercitati! séù suferita
limba romà na in deeursulfi timpurilorìi, este una din
cele mai importante si totfl-odatà din cele ma! grele.
Greutatea se mà resce ìncà si prin unele ìmprtj,.urà ri
28). Pachymeres II. p. loó- — Chalcocondyla L br VI vorbindù
despre Vlach! din Pindù spune c5 vorbescu aceeasì limbà {u'uóyXo'Tioi)
cu Daciì adecà Romanil din Dacia.
29). Nicet. Chon. I. 239. passim .
30). Veqll nota 28.
— 65 —
parlioiilare. Liinba nostra iiu-i adunata ima ilin graiulft
poporiilul, ceca-cG este cunoscutìi pAn' acum abia dócfi
tace juniélate din intreKiì olfMnentuhì istoricft «si actualft
ala liinbel rotiiAne, crft dialectole zacù Incft in telala
pftraginA. altA j^reutate oste lipsa de lucrflrl pregftti-
tóro. I'i\n' acum saiì tAculiì mal numal incercà ri, .'ri in
generalil cu lendinte unilaterale. cAcI s'aft cercetaia in
cùlft-va numaf inlluin^cle pasivo .?! cam In generaliì orT
cu idei preconcepute ^i cu anumc .scopurf, ori farà cu-
noscin^ole necesare, sófi cu amòndóue de o dati '). In
In cà ta pontru lnlluin|ele adivo nu sa fà cuti'i pà n'acum
aprópe nimico.
lufluiiitele pasive.
Aicl trebue s6 observilmtt, ciì (ìindù stabilita si re-
cunoscutO, 0:1 legile interne care gavernà limba ro-
niAnti suntil romanice, cesliunea ìnduin^elorìì se rapórtÃ
cu deosebire la elementulfl loxicalft.
Influitila dacà . Istoria cuceririlorù vechl vorbesce in
generala contra amestecurilora etnico, cjIcT spiritula se-
paratistica, esclusi vismuln de tribii, era fòrte puternicn.
Acésta a facutft ca (JreciI sC nu se pót:l uni nicl-odatÃ
nici fi ìntre ol, necuin cu alle popóre ; la Konianl
chiar ì^i organisatia politica iji sodala avea una fondu
generala de triba, care numal cu anevoe .«ji fòrte là r(|ia
s'a ?lersa séa mal bine s'a fìlcuta incetulù cu ìncelulìi
invi(lil)iia. Popòrele llaliel desi eraa do aceea^I origine,
mal alesù cele din Italia centrala, lotujjl cà ia de anevoe
I l'V. Miklosich, Die Slavischeti Elemente im Kumunischen.
Wieu i86i. nu 1 scutitù fìe preocupn^iunT. — Dr. Iv Robert Ròsler, Die
griechischt-n und lUrkischcu liestandtheile im Roinanischen Wieo.
1S65, fi')rte tendenziosa A le Cihac. dictionn»ìre d'étymologie daco-
romane, clémcnts slaven, muRyars etc Francfort s M. 1679, lipsitfl de
cunoscin^ele necesare. lucrare cu totulQ nescientiticl
— 66 —
s'aù pututn uni si s'aù unitù numal cu forta, si mullù
mal anevoe s'a t'à cutù contopirea, desi idiomele lorù,
afara de Etruscì, eraù numaì dialectele uneì si aceleiasi
limbi. In Dacia, pe là ngà esclusivismulìi de tribù pro-
priù popórelorii veclii, mai ìntrevenea alte treì ìmpre-
giurà ri caraeteristice : à ntà iù, deosebirea ìntre Daci §i
Romani : a dóua, du^mà nia cea mai ìnversunatà ce a
pututii se esiste vre-o-datà ìntre dóuè popóre ; si in
fine civilisatia romana si barbarla Dacilorù.
Tòte acestea, cumpenite dupà valórea loru, vorbescù,
nu se potè mai elocuentii, contra amesteculuì etnicii
intre Romani si Daci.
In Dacia ìnse mai ìntrevinti ìmpregiurà rì si conside-
ratiuni si de-o alta ordine de idei si necesità li. Traianù
nu a cuceritù Dacia pentru ca s'o lase érà si mai
multù séù mai putinìi in mà na barbarilorù, care aprópe
vre-o dóuè sute de ani aii fà cutù se tremure Roma de
numele lorù, in cà tù poelulù a trebuitii sé strige :
Paene deìevit urhem Dacus% Er' ceva mai tà rdiù,
sub Domitianù, aù umilit'o fà cèndu-si-o tributarà .
Traianù a cuprins'o ca sé nimicéscà pe Daci pen-
tru totù-de-una, si din Dacia se facà o provincie
romana nu numai in ìntelesù administrativù, dar
si in ìntelesù etnicù, adeca o térà romana totù a-
tà tù de sigurà ca cea mai sigurà din tòte pro-
vinciele romane, ìntre care cea mai sigurà era Italia.
Pe Daci nu-i putea muta in Roma, cum s'a procedatù
in primele timpuri ale romanisarei Italieì, nu-i putea
strà muta in Italia, si chiar de ar' fi pututù n'ar' fi voitù,
pentru aceea spre romanisarea Daciei nu-i rèmà nea
de cà tù sé reducà Dacia la unù felù de tabula rasa si
s'o ìmpeneze cu colonii romane deplinù sigure. N'avemii
de locù trebuintà sé ìn^elegemo in acéstà «tabula rasa>
2). Horatius, od. HI. 6, 14. Virg. G. 2, 497 ; Aut conjurato des-
cendens Dacus ab Istro.— Dio Cass. 51. 22.
(17
o niAturaie lotuhi a iJacjloiu din l)aci.i, .a m.'.
a foslft ii'i trebuia s6 fìe o maturare aUUù de pu-
ternic'Ù in oAlfi so nu mal remarvi de cj\U1 mombre ri-
sipile, pontru ca S(i lìe nschisA pcnlru tola-do-una o
Dóuil rcìnviere !ji roconslriiin! a poporulul daci'i. Intr'a-
deveriì iiici n'a mal reìnvialìi, ceea-cear' li puluUl s'o
lacA fòrte usorù dupà ce s'aiì retrasft legiuni.'o romane.
Dar (ìindìl cft acósla nu s'a ìnl(>mplaliì, esle proba eoa
mal stialuciljt, ci Dacl nu mal esistali in pruiir-nlulù
ocupalft de coloniele romane. Nu trebue s6-se pérdfl
din vedere, cà pe acele limpurl téra nu pulea sé lie
de cà tri pn(iniì ìnipopulaltl cu Dacl i}ì nici Rornanil
n'aft ÌMipopuIatu ìnlr'o formìl tótft téra. Rema.^itele de
Dacl dupì\ résboiil vorti fi tbstù forte sporadico fji se
vonì fi aplioaliì ca sciavi la lucrftrile grandióse care le
aducea cu sine colonisarea de-odatà in mase, cum sa
inl«'rnplaltì in Dacia.
DaciI care vorft fi scà patii din résboiiì ^i aìl preferitft
o viétil liberà ^i aventurósA unel sclà vil rurjinóse, s'aù
retrasfi spre nordiì amestecà ndu-se acolo cu al(I bar-
l)arl. Cu acestia insé nu mal avcmil de-a face nimicfi
in privinta amesteculul etnicìi. Rr-mà sitele remase in
\vTìx stMÃŒ mal bine sclavil dacl nu mal puleaiì sé aibÃ
\ re-o ìnliuintìl nicI macar socialà icl-colea, necum etnica
j^eneralA.
Dar' afant de acósla. amesteculù etnicù s'ar' pule
proba sigurft numat prin insUtutiunl, religiune ^i mal
aiesn prin limbà . Din cele dóué dinlà iiì se scie ceva,
Homi\nii insé nu posedu nimiciì din eie. Din 1/mba Da-
cilorìl nu se cunósce nimiciì. Totù ce s'a (jisu despre
(>a suntfl pjln'acum pure fantasil ^), Cateva cu vinte, chiar
3V IncAit^ atinge cele cAte-ya numirl de piante (^ise ..dacice"' dela
Dioscoride, abstrflg^ndf. dela confuMunea ji resigiiranja In care ni
s'ali IransmisH, nu se potè sci déc.1 n imele de .//.;< «Vù" indici popò
rulli genetici^ dacft, orT ^éra, cilcT nu se potè precisa neindoiosi e-
— 68 —
dèca n'ara fi afectate de fòle ìndoelile posibile, cum
suntù in realitate, n'arù puté decide nimieù. Nume
propri! de persóne, località ti, ora^e, rìuri s. a. nu aù
de catti valóre din cele mai mfirginite, cà ci asemenea
nume nu urmézà regulele generale ale limbeì !?i afarÃ
de aceea se transmita dela poporìi la poponi farà nicì
unù amestecù etnicù.
Ori-unde s'a ìntèmplatu in vièta romana vre-unù a-
mestecù etnicù, s'aù pà stratù urmele acestui amestecù
ori in limbà , ori in religiune, ori intr'amendóuè, ai^a de
esemplu in Galla vechile inscriptii latine ne-aìi pà stratù
suina de divinità ti galice, pe litoralulù iliricù divinità tì
ilirice séù in fine barbare, nu *mai vorbimù de sutele
de divinità ti pà strate chiar in centruhì culturei romane,
in Italia, de la diversele populatiunì.
In tòta Dacia nu s'a aflatu nici macar o inscriptiune
daca, pe cà nd d. e. in Sardinia s'aù aflatù, pe là ngÃ
cele latine, s?i inscriptiuni grecescì si punice- Aù pututa
Dacii sè-^i uite numai de cà tù limba ^i religiunea lorù,
ca ià rmecati ? Romanil nu opreaù pe celelalte popóre
sè-.^i serie limba lorù, ceea ce probézà inscriptiunile
strà ine in totù imperiulù romana. Cum se face cà in
Dacia nu s'a pà stratù cu sigurantà nici o divinitate
daca, ci nuraaì romane si cà te-va de la alte popóre
strà ine de Dacia?*). Dèca Dacii erau Traci, cum spunù
scriitorii vechi si cum se admite in generalù. ar' trebui
poca in care a trà itu Dioscoride si mal pu^inìi timpulu cSnd a ceree-
tatù eliì Dacia. ìnainte séiì diipà colonisarea romanil' Adevèratu cÃ
unele numirl dela Dioscoride semSnS cu óre cari nume de pbtnte dela
Roman!, dar tocmal acésta ne face sé presupunemil cS Dioscoride a cer-
cetatR Dacia dupi colonisarea romanJl.
4). In C .1. L. inscriptiunea cu Zamolxis dela Ackner et Miiller No.
6Ó3. n'a fostn admisft, unO t^eus Sarmandwi \fZ.\. L. Ili 964) este cu
totuliì necunoscutiì de airea, ^i nu T nici o proba cà ar' fi dacicu, ér'
inscript, dela Ackner et MiiHer No Ò64 unde (ìx^\ obvine, ca falsi
n'a fosti! admisà !n C. I. L.
— 61) —
('; obvinft in snrìp^iunl divinilù^i tracioo, nici aceslft
rasa insò nu esista. Impregiurare deosebilft caraete-
listici acósla. Va sC (|icà ceoa-ce s'a ìnt(implaliì In
Dacia nu s'a mal ìnlòinplatft nicflirl in totn imperiuliì
loniann, oa adeca sé nu se alle nicI o urmù in-
irip^ionalil in limba dacicfl séfl despre relijji-
iiiea poporulul cuoerilfi sji du[)ft cunerire. 'l'oli cAtl aiì
(•risii despre Dacia aù lAsatfi \i\nO. acjl neesplicalù
icesin faplfi, Prin urmare esle evidentiì, eft In Dacia s'a
iiit»'mplaliì cova singulanì, nu o fusiune cu elementulù
(iicoritìì, ci esterniinare. Cum s'a inlAmplatiì acést.1
csleriiiinare, astiìdi dupli mal dóuè niil de ani, nu se
mal poto precisa, Kutropiu'') jns6 constala faptulù cu o
t'spresiune totiì alà tfi de drastica sji singularà , cum nu
s(» mal alla pilrochie in scriitorii latini, va se dicA po-
trivitft cu realilatea cruda a lucrurilorù. In fine acésta
() confirina si mai draslicìi frasa pà strata din Meniornle
lui Traianiì caro (lice : Getarum gentem penitus lielevi'^
ain slinsii cu lotulìì ginta (le|,iloril (Dacilonì) !
l'oporulù dacù a l'jslìì unfi poponi de^teptfi ^i bravo,
in cà tft pentru noi amesteculii cu ehi ar' fi chiar o
proba .si-o esplicare mal mullù a enerj^icT. lenacità ^el
si sobrietfl^ii ce nu ni se potè nega, dar aiti nu potè fi
vorba do c;MiÌ de ceea ce se potè proba.
lnscr:pUuniIo romane din Dacia Inca vorbosciì in
contra unul ainestociì etnictì, Cicl eie aù aprópe cea mal
corecta limba latina dinlre tote inscrip^iunile din cele-
lalte provincii §i cliiar la^a cu cele din Italia, care
suntìl pline de urme dialectale si strAine.
S'ar' ì\ pulutiì ca in Dacia, cea mal ìndeparlatà 5ji
mal espusa din posesiunile europene ale Komanilonì,
se allaimi inscrip^il latine ataiù de straine de orl-ce in-
lluinta, deca s'ar' fi Intèmplatiì vre-unrt amestecft ?i a-
numo In masa intre coloniilo romane .^i poporulft barbari!
cuceritù ? NicI de cum.
5 . Vrji m^\ susQ capii. I. nota 2
— 70 -â–
Nu putemu trece cu vederea ìncà o ìmpregiurare.
Dèca s'ar' fi ìntémplatii vre-unù amestecu necesarminte
ar' fi trebuilii se-se simlà vre-o sguduire in limbS,
ceea-ce toti recunoscù cà nu s'a ìntèmplatii ").
In acéstà privintà ìntre alte multe este fòrte semni-
ficativu fenomenulu, ca pe cà nd la tòte celelalte popóre
neolatine nomenclatura diverseloru partì ale corpuluì a
suferitu struncinare, limba romanésca si-a pastratù si
aici mai bine originalitatea sa latina. Din vre-o 60 de
cuvinte ale acestei nomenclaturi tòte latine reproducemù
urmà tórele :
rom. lat. ital. fr. span.
capii
caput
testa lète
cabo
gèna
gena
palpebra joue
parpado
buca
bucca
guancia joue
carillo
gurÃ
gula
bocca buche
boca, gola
gùtù
guttur
gola gorge
garganla
lature
latus
fianco, lato, flanc
lado
splinÃ
splen
milza rate
bazo
iie
ile, ilia
mollame aine
ijar
Mai incoio dèca Dacii arìi fi ìnfluin^atù limba colo-
nie! romane, in ce ar' fi trebuitii se-se manifesteze a-
césta ìnfluintà de cà tii in acea parte a vietii in care
Dacii, de.^i barbari, totusi, dupà ìmpregiurà rile locale,
ca poporìi cu deosebire pà storii si in cà tù-va si agricolù,
.si-arii fi pututìi impune in graiulìi colonici elemente din
limba lorù relative la acesle oeupatiunì. Dar nomen-
clatura pà storéscà a limbei romà nesci este eminamente
ó). W. Meyer, Literaturblatt f. germ. u. rom. Philolog, VI. 298
(jlice ca limba romà na ,,niehr alsirgend eìne andere Sprache fiir die
Erkenntniss des Vulgà rlateins massgebend ist, sofern es sich namlich
vor den Dialecten Italien.s durch gròssere Alterthiimlichkeit auszeichnet,
und nicht, wie das Lateinische in (iallien von einem fremden Idiome
in seinem ganzen Character i.st umgestaltet worden".
— 71 —
Ialina ">, ascinenea cea mai maic uul" din notnen.
lalura agricola ").
S'a mal ridicatrt incjl <> n.-iimn- m jhimui.i .mn-it;-
ciiliil cu Oacil. Unii (jiciì adecà , c-a deiji bArha^il parte
vorfi ii perilù in rtisboiiì. parie s'aù ucisri sinj^url, parte
uiì piìnlsiUÌ (óra, afi réinasiì insó fenicile care se vorCi
li cjtsaiorilu cu colonii romani, prin urinare celfi pu^iniì
ole n'afi pululiì remano ITirft inriurire asupra limbel co-
loniionì. SCadmitemfi, ca asaar' lì fostfi, atuncl femeile
ani li Irebuitfi sé inrìurésca asupra limbel in accie ocu-
patiunl in care eie sani (i dislinsu cu deosebire.*
Popórele de la Islru séiì Dunare, anumc Tracil de care
so tinoaiì iji DaciI, eratt in vecbime rtMiu..iile in lucrarea
(•;\nopeI (Herodoliì IV. 74), precum iji in pregatirea de
vestminte pestrile si covóre, care sub nume deis/Wana,
istrinnides aótt istrides erart cantate pana in Atena '•').
Xaluralminlo lucrarea canepel in pAnsa pe care (ìrecil,
tim spune Herodotfi, n'o puteaù deosebi de pònsa de
7) Vacil vacca, bofl bos, vinchi vitiilus, junctt a - juvencus. cnltl-ca-
ballus. épiV-equa. armftsarin adniissariiis, mà nsn it. manso óe-ovis, pe-
cuinl-pecu. I»erbece vervex, ariete aries mieln mìea-miórA a^nellus-
agnellaagniola, terpi\ tertius-terlinus. noatintt annotinus, capra-capra,
iedS hedus. porcfl porcus. scrófd-sorofn. mascuril-masculus, vienl-verres,
laple lac. casil cnscus, cora.sta colustruni, chiagil coagulum. zertl-seruin
piclc pellis. l-'ma Inna. corinì-cornu, statiIQ stabulum meritali me-'
ndie'. nierinde merenda, ^i.^iariù sestarius. caterva (achaicii)-caterva'
ttiriu.t turma. l>uciiiin'i- buccina nutre^'ì nutricium. érbil-herba, jjhindi-
(jlans, fr(?Jl frenimi. cilpSstru capistrum. ^eascUa, cimpoiQ it. zampogna,
pjscì pasco, ft'tafoctare, neca necare- adSpa adaquare cutesc i - (per-
cutere), apleca aplicare etc
èì) (irà n-granum. secarci secalci mei3milium, orc^'i hordeum, fnsole-
pha.seo]us, fén'ì-foenum, paiii-palea, toriù-turio, car icurrus ^i carrus,
jugH juguni, fiulare-fibulare, rótirota. osie axis, furcft furcft, fune funis,
secere-sicilis, sap.1- zappa, grapi it grappa, trSgace traha. trUguhVtragula.
sita seta, ciuriì-cribrum, arie area, »rìÌ-aro, sémì^niVsemino, trier 'tri-
buio, mòra mola IftinA-forina, macina it. macinare pisa pisere, piu.1-
pil», ^estil-testu, pine pani.«. vi^a-vitis. vinfl-Tinum, albini alvina (musca\
dela alveus.
9) Hesychiiis ad voc larniavri, /orp«o»»<<fff, ìój^ìók.
— 72 —
inù, atà tù era lucrata de finù, era o ocupatiune feme-
ésca, prin urinare femeile dace ca maestre in aceste lu-
crar! arù fi trebuitù sé-sl ìmpunà colonilorù romani no-
menclatura relativa la aceste ocupatiuni. Nomenclatura
acestorii lucrar! femeescì ìnsè in limba romà na esle la-
tina : torcii-torqueo, ^esù-texo, urdescù-ordior, là nà -
lana, fuioru-foliolum, firù-filum, fusù-fussus, stupa-stupa,
térà -tela, spata-spatha, ite-licia, pà nurà -pannulus, de-
pà nù-{depanno), pènsà -pensum, cóse-cusire (lat. pop.),
acù-acus, atà -acia, natrà -netus-j^^rg'o;/, ghiemù-glomus,
stative-stativa, furcà -furca, valù(de pènsà )-vallurn, inù-li-
num, cà nepa-canabis, puì (fiorì, figuri cusute)-pullum,
mosorù-modiolus.
Din tòte acestea resulta ca ìnfluinla daccl nu se potè
proba in limba romà na, prin urmare nu esista de cà tu
dóuè posibilità j,! : ori-cà nu s'a intémplatù nicì o /?/-
siune etnica ìntre Romà ni §i Daci, orì-cà Dacii n'ati fostii
de cà tù unii restii rémasìi ìndéréptù din ramulù care
s'a dusù mai departe si s'a asedatù in Italia, ^i prin
urmare in acestu casù n'arìi fi pututù fi deosebiti in
fondu de Romani, de cà tu cum au fostù de esemplu Um-
bri!, VolsciI sétt Osci!, in timpurile mai vech! ale dom-
nieì romane.
De óre-ce insé pentru casula din urmà nu esista probe
de locù, pe cà nd pentru celù dintà iu vorbescù tòte ìm-
pregiurà rile si probele de mai suso, — care aìi fà cutù pe
unii din ce! mai judiciosi scrutatori ^'^) sé admità ocoloni-
sare mai intensiva a Dacie! nu numai cu coloni! mili-
tare, cum era dalina la Romani, ci si cu coloni! civile
de agricultorl, industria?!, comercian^i etc. séù cum dice
Eutropia infinitas eo copias tratistulerat ad agros et ur-
lo) L Diefenbach, Vclkerkunde Osteuropas. p, 229 ^i Ausland
i88o N- 5. — Dr J. Jung, Rom. Laiidschaften, p 382, admite coloni!
mal alesù din Apulia ^i Lucania. — Piò, Rum. — Ung. Streitfrage p.
15: Ebenso ist der grossen Zahl <ler lòmischen Colonisten zuzuschrei-
ben, dass das Dacische bei der Entwickelung der rumanischen Sprache
beinahe keinen Einfluss geiJbt hat.
- 78 -
hc.H colcndaa, si cu po|)ula^i^^l italice, — penlru aceea
cu drepun cuvònlft unii numescQ Dacia «colonie clnsicft»*').
Cu cà in so \ onì cercela mal de-amcrunlulft rematitele
vechilorù jlialcde ilalice si ale Kraiulul vulRarft latinfj,
in lc},'iUura cu liiiiba ronià nri alAlfi cea istoricii, cAtfi !fi
care se all:\ in },Maiulri viti in Iole ^erile locuite de Ko-
mftnl, dupil cum noi tilcurà mn unii incepulù in capiiolulti
ftntùiìi, cu alà lil pùrerile despre colonii italice vorìi ca-
pota noce.-iai minto o totiì mal mare consistentà . Este
cu lolulu gre:<iiri. ca ìndatà ce vre unii cuvcntiì din limba
rom;\n;\ nu so aflfi in lalinA si nici in alt.1 limbA cu care
Komà nil vorù fi fostiì in atingere, sò-se ()ica numaf de
cà ia ci\ e daciciì, c;\nJ limba dacicft nu-I de locil cu-
nos^uta. Cliiar' cà nd unfi cuvònlft nu se aflà niet In
grócA. nicI in latina din Iòle tiinpurile, nicT in limbile
iji dialcclele neo-Ialino, elft tolu^i potè s6 Ile originala
in romà nti, cìlcì nicT limba grécA, nici latina nu ni s'a
Iransmijjft lòia, ^i in limbile moderne derivate din a-
cestea polii sé nu se pAslrcze, procum alle cuvinte s'aù
perduti! la noi §i s'aù pà slralft in acestea. Afarà de a-
césta in limba greca 9i latina si in idiomele neo-Ialine
din apusft cu nenumèratele Ioni dialecte. zace ascunsa o
lume de mislere. care trebue de acum inainte revelate
penlru a lumina iji lìxa elementulft originala congenera
ala lexiconulul romana.
Influin^a grecéscà . In limba romana sunta cuvinte
curata romà nescl, care lie ca formil, fie ca inielesa, séa
amèndóiiC' impreuna, nu se afla in limba latina, unele
nicI cbiar in limbile neo-Ialine, se alla insé in vechia
limba grecéscà , cu lóto acestea nu sunta imprumulate do
la (Irecil antici, ci santa tota aiata do originale^ in ro-
mana ca si in prccA, caci eie faca parte din l'ondula ge-
1 1) lung. op cit. p. 379 : . . . wie denn SiehenbUrgen in jeder Zeit
ein cla^sichet CvloHiaUand gewesen und gcbliebcn ist.
.^ 7-i -
neralù aricù séii mai de aprópe din liraba originarÃ
din care se trage greca si latina ^-).
Influintà vecliie greeéscà nu se afla in limba romà na.
Acésta ìmpregiurare ìnsé, recunoscutà de toti ìnvètatii
strà inì, in practica aiì aplical'o nu in favorulù limbeì ro-
mà ne, cum resulta de sine, ci din contrà in defavorulii
ei. Età cum. Tote cuv intele din limba romanésca, care
mi se aflà in latina, le-au considerata numai decà tù ca
strà ine, si aù cà utatiì vre-o limbà aricà d. e. cea sla-
vónà , si dèca, in realitate séfi la aparentà , se afla a-
colo vre-3 umbra óre-care de asemenea cuvèntù, elfi se
declara de originala acolo si ìmprumutatu in limba ro-
mà na. De acésta mistificare suiériì tòte cereetà rile eti-
mologice fà cute asupra limbeì romà ne, pana chiar si
cele fà cute de Romà ni. Celli care a abusato insè mai
multiì de acésta mistificare a fostìi slavulu Cihac, care
in chipulù acésta a scrisu aprópe patru mii de cuvinte
ca fiindiì slavice, ìntre care se aflà mai tòte cele ìnsirate
mai susù. Er' unii filologi romà ni asemenea cuvinte, si
anume care nu se potii esplica numai decà tù din limba
latina, le declara de dacice. Mare gresélà si de o parte
si de alta.
ìnrìurire posterióra greeéscà s'a esercitati! numai
prin contactulìi Principatelorii de la Dunà re cu Grecii,
ìncepéndù de prin secol. alù 16-Iea §i mai cu samà din
sec. alti 18-lea in timpulii domnilorù fanarioti. Acésta
12) Dintr'unìi mare numèru de asemenea strSvecht cuvinte amin-
timù urmà tórele : vatrJt-/3o(i^((a si ^dd^oov, u\mS.-olófxa, t&TgS.-Taoyavr],
h&\3.UTQ-7ivkucoQÓs, sfarS-^o';^«pa. tigae dial. tigane-TiJyaj'or, schimà -
a/ri^tt, dróie-^pdof, trà mbà -^('o^/3o?, papura-7rof7ri'(;o?, tufa-rii(/ >?,
próspétii-TTpÓCTiipaTo?, tete-T^rra, rlpu-j^rTio?, roiu-(5otoV, tà rjiì tarnà -
rrtpffo'ff, natra-y^T^oi', dà rj lì- 5 apoo?, {T\cS.-(f'(Jixr], c&nmhà -xuQVfj^og,
zòli-CccX?), sleagU-areyof, soloménarà -crxo>l(^7ifj()"(>f, fleur3l-</Ai;oe(>Of,
schilà -<TxtAa|, borborosi y3o(j)3o(»/'Cw, pospiélS.-ndanc(Xj], brotac&-/5^ó-
raxog, sfadescfl-ff'/wJa^w, nanà -WwK, nene-vévvos, scu\n-o>'a)Xog,
labe-Ad/3at, Iste^u-i'aTco?, zadà -tTfìrfa, vlastaru-ySAa'ar;;, zorì-C<»QÓS,
javra-fa/3^d?, bade, badiu .si haghììì-Paj'iui, térfóterfelóg!l-T<fp»oc,
vStalà - ì'iuAa (FtraÀ«).
ìnrìurire In limbft a losltt trecélóre, cà ci dispflròndft
(loimiil faiiariu^I, legile !ji a^erjeminlelt; fftcule J^ub el, aù
dispà riild .si cuviiitele ^'reccscl. Din vro-o G7 de cu-
vinle t^recescl din lil. A din dio^ionarulil lui (jhac, a-
bia vre-o oplft 'mal sunlft cunosculo incA in generalù,
celelalte suntù parte remalo ascunse prin legiulrl, cà itl
!>i dociunonte veclil, lìindìl cu lotulTi necunoscatc aslà t|I,
parlo sunliì provinciale sji mal alcsfi in Komà nia prin ora^e.
Jnjluinia slavónd. Unuliì din cele mal nefcricile e-
venimenle penlru limba, cultura si chiar conservarea e-
lementulul romflnft, a fostù contaclulù HomAnilorQ cu
Slavil .si ìnlroducerea limbel slavóne In bisericil §i in
sfatiì. AntAia atinj^ere a HomAniloriì cu Slavil s'a intèni-
plaliì pe la fìncle sec. aln ()-lea d. C.hr., ér' in sec. alù
7- Ica invadézii Hulgaril. De óre-ce insc limba romiV
m'Sca era formalA dcja inainle do venirea Slaviloro,
penlru aceea limba slavónà n'a avutil nici o inlluin(a a-
supra legilorfl interne ale limbel, ci numal asupra ele-
mentulul lexicalu lìtsà ndiì cuvinte slave in limba romà na.
In cAtft se atin^e de ìntroducerea slavónel in bisericu
!ji in staftì, perorilo variózà alAlQ asupra causel séiì a
modulul cum a lostiì ìnlrodusà , cAln .«ji a timpulul cà nd ?
Faplele .si probelc despre acestn evenimenta sunto urmft-
tórelc. Vecliia literalurà slavónìl incepe cu Girilo (+869)
sji Melotiìi (-fH85) §i ajunge in sec ahi X-lea la cea
mal ìnaltjl ìnlloriro '•'), Cìllrà linelo aceslul secolo sji
anume la a. 971 impòratulo bizantini! Tzimische cu-
prinde Bulgaria, o incorporczA cu iinperiulù bizantino iji
depune pe patriarcbulQ bulgarù Demianù * '). Dèca vomn
considera, cà Hulgarii urao de morte pe (IrecI §i ase-
menea aceslia pe Bulgari ; cjI, prin urmare, dupìl invin-
gere.biserica bulgara, cà fjòndo sub mi\na GrecilorO, a
13^ (ìeschichte der sUvischen Lìteratureo, von A. N Pypin u. V.
D Spasovici. Ubertragen von Traugott P«ch. Lepzig, ÌUgo, I. p. 68.
I4J Jiricek, op. cit. p. I87 sq
— 76 —
foslu supusà la grele persecutiuni din partea acestora a-
là tii in privinta limbel, cà tù si a elementelorù clericale ^^),
de sine se intelege, cà cà lugà riì bulgari! in mare parte
voriì ti trebuitù sè-§ì caute aiurea adSpostù, d. e, in
Serbia, dar' farà indoiélà cu deosebire dincóce de Du-
nà re, atà tù pentru apropiere cà tù si pentru relatiunile
prietinóse ale Bulgarilorù cu Romà ni!. Este naturalo,
ca trecéndù cà lugà riì bulgari din-cóce, si ca ómeni ori-
§i-cum ìnvètati pentru acele timpuri, aii deschisu calca
ìnfluintei literatureì bulgare in biserica de dincóce de
Dunà re- Nimicirea fmtà iului imperia Bulgaro-Uomà nil
la a. 1018 prin Basiliu li a fostiì unti noù pasiì pentru
influinta slavonismuluì din-cóce de Dunà re. Cu tòte
acestea inse evenimentelc politice n'aù pututiì de cà tiì
se initieze acéstà influinta. In acele timpurì de intu-
nerecu introducerea de elemente de cultura la societate
nu se putea tace pe cftì politice si sociale, esercitarea
influintelorii de cultura pe aceste cai nici nu era cu-
noscutà pe atuncì si cu atà tù mai pu^inii in regiunile
Orientului, unde invasiunile .^i sbuciumà rile eraii ceva
de tòte ditele.
Pentru a ìntemeia curentuliì ìnfluintei slavóne, trebuia
se ìntervinà si evenimente de-o alta natura, ^i anume
religióse. Nu ìntà rdie nici acestea. Eie ìncepUrà la a.
1054. Desi certele ìntre biserica rèsà rituluì si a apusu-
luì eraù vechi, eie ìnsè in acestù timpft intra in o nóuÃ
fasà . In anuM 1054 scisiunea ìntre aceste dóuè bise-
ricì se sigilézà prin anatema ce- si aruncà unulii asupra
altuia, Papa dela Roma §i patriarchulu dela Constanli-
nopoln. De alta parte se ìncepe séiì, mai bine disù, se
continua totù mai cu inversunare lupta ìntre grecismù
§i bulgà rismiì. De pe la 1090 se ìncepe din Bizanta o
15) ratriarchul'i Nicolae se pl-'ingea contra ^arulul bulgariì SimeonU
(892 — 927) cà el'i alunga din imperiulii seù pe popi! grecescl (Py-
pin ii SpasovicI op. et. 69). Ce era acum mal naturalu, de catU
ca ^i GreciI la réndull lorìi sé faci totìi a^a.
— 77 —
persecu^iune amara coulra sedei bulgArescl a Hugo-
mililoru. A cesie persecu^iunl trimiln nóuù clemente reli-
gióse bulf^are din cóce de Dunùre. Krà sub lonu A-
saniì iiDpératuliì romano bulgaro (1218 — 1241) certele
ajungiì la o adeveral.l turbare. Papa (Iregoriil IX pro-
vócft (;u epist din 27 latiuariiì 1238 pe regele ungarD
Hela IV sn sdrobéscìl poporuln inrèulAlit'ì si perverso
(contritionem pravae alque perversae nationis) ala lui
loniì A sano ^''j. Décù acéslA epistola séo bulft o pu-
nenio in legillunl cu alta anterióri loto a aceslul papa,
dela a. \'^'M data eonlra Romà niloru din episcopatulft
Cumaniloro : aluncì ne pulemfi luce o ideie de ura a-
t^ata inlre Homà nI ta^a cu biserica catolica atà tft din-
colo calli si din-cóce de Dunare. De alta parte sé nu
se ulte donò ìmprcgiurarl : antdiìi, ed la a. 1192 lonfl
Caliinann Asanfi, impèratulil romano-bulgarù se intilu-
lézà autocralulo Moldovlachiel '') ; a dóua, ed Papa I-
nocenliiì 111 ìm pertraciarile cu loani^iil numi pc Arhie-
piscopulft de 'IV'rnova primotu ahi nouluì regalo iri-I su-
puse provincielc bisericescl Hulgaria ^i Valacliia *'^). In-
su^I loan^ia se intiluléza „imperator totius Hulgarie et
Valachie" '•'). Deiji lilulaturile imperaUloriì romano-bul-
gari relative la domnia din-cóce de Dunare se potil con-
sidera, ca multe asemenea tilulaturl, de platonice, mal
vèrtosfi cà ci lono Calimann Asano cuprinde in tilulatura
sa ^i 'lera-ungurésca pana la V'iena, tolu.>ri jurisdic^iu-
nea bisericésca o tinenio cu multò mal reala. In fine
o cronica bulgara ne relaléza fapluUi pe cà lù de impor-
tanlo pe atatiì insè neasiguratft inca, ca imperatulo A-
sanìl (118() — 1197) intemeietoriulo imperiulul ahi doilea
romano-bulgarii ar' lì chiematii dela Achrida si ar' il
16) l'heinet. Monumenta hist- Iliingarme. I part. i p. 9Ã’.
17) Archiva ist. a Rom I part I p 96.
18) Mheiner. Vetera iiionum. Slavorum meridional I. p
Buia din 25 Februarifi 1204.
19) Ibid. p. 27.
— 78 —
pusù patriarchìi in Tèrnova pe Teofilactù, la a cà rui ìn-
demnare Asanii ar' fi trecutu Dunarea, ar'. fi cuprinsiì
Muntenia si Moldova si-ar' fi silitù pe Vlachii, cari pana
atunci cetik in limba latina, sé lase biserica romana ?i
sé citéscà in limba bulgara ^^). Cronicaruliì bulgara se
provoca la nisce car^I vechì scrise de mà nà . Aù esis-
tala aceste cà rtì ? ce va fi stata in faptà in eie si unde
suntfi ? 'I ole acestea suntù intrebari la cari nu pu-
temii rèspunde, dar' concorda in fond cu traditiunea
dela Cantemiru si Ignatie de Luca.
Incercarile de unire intre biserica resà riténà si apuséna
incepute de noù in a. 1274, puserà biserica résaritului
in nóué s^i cumplite convulsiuni. Urele, luptele, perse-
cutiunile, sfasierile rèsà ritenilorìi intre sine, cari se ìm-
pà rtise in dóué tabere : cresimi, cari tineaù la indepen-
denf.a si vechile traditiuni ale bisericei résà ritene, si la-
tini, cari susfineaù uniunea cu Roma, in fine, dupa
sbuciumari interne de vre-o dece ani, aduserà scisiunea
definitiva la anii 128.3 si 1285. Tòte acestea in lega-
tura cu cele anterióre aìi ajutatù ìntemeiarea slavonis-
mului in biserica romà na din-cóce de Dunare.
In aceste convulsiuni, credemìi noi, cà s'a pututil in-
tèmpla nimicirea totalà a vechilorù nòstre cariai biseri-
cesci ce vorii mai fi rémasfl din evenimentele si sbu-
ciumà rile anterióre, nimicire, pe care cronicaruln bul-
garn o pune intre anii 1186 — 1197, si pastrà ndu-se prin
traditiune, dar uità ndu-se timpulù in care s'a intémplatù,
Dimitrie Cantemiru o puse in legatura cu conciliulù de
2o) Vecjl citafiunea EpiscopuluI MelchisedecS in UricariQ, III, p.
105 — 109. Autorulù articolulnl, care acolo n'a indicatù fà ntana de
catìi pe scurtu si farà numele autorulul, dorindii a vede ìnsumi acca
cronica, mia comunicata, cà nu o posedé, dar' a cetit'o la Chievu
intre anii 1848-1851, ^i ci cronica tipXritJl la Buda in 1844, are de
aiitorìi pe unti cà lugà rfi bulgara, Paisie Samokovski, ér' cronica a ti-
pà rit'o unii altii bulgari! Cristachi Pavlovicl. Despre acestfi din nrmS
ve^T Pypin si SpasovicI op. cit. I p- 151.
-- 1\) —
la Floronia (l.).5N -'.•; -'j, o sorh; pò care o ati mai totu-
de-una evenimentele pAstrate prin Iraditiuiie oralA, de
a so le^a do pGrsonaj^iulìI séiì lapluliì anaIo<,nì ccln inai
din urmà . Ginn di versele conlesiunl jyi sede religióse,
^iinapusrt, nimiciao iinpriimutatri cAriile religióse, cun»
TurciI si (ìrecii aiì nimicilfi crylile religióse ale Bulga-
rilonì, sunlil esomple neniunórale in istorie --). l'reo^imea
bulganl la rAndulù el a praclicalfl ^i ea acésla unde a
puUUfi.
De óre-ce pò aoole timpurl biserica era tolO-odalft
mai mulltt séiì mal pigimi .si slalù, de-óre-ce tòta invè-
là tura era !n mAna preotimel, ^1 aici in parlile nòstre,
dupi'i inipregiur.lrile do atuncl, nici nu era cu pulintÃ
se esiste al^I omenì cu carte decà lfi prpo|,iI, si érùsi nu-
mal dola el se pota invoca cine- va crite-ceva, d'aici a
urniatiì cà , lìindiì biserica ?i prto^imea slavisatìl, ^i lim-
ba olìcialà a statulul nu putea sé lìe alfa decà tft a bi-
sericel, prin urirare aicI la noi eoa slavónil, ìntocmai
precum in apnsiì liinba bisericés':;;! latinjl a fostiì secoli
totrt-odatil ^i limba oiìcialA a statelorù, sji in unele stale,
ca in Ungaria, chiar pùiia la a. 1848. Dreptù-aceea,
cùnd apara in istorie domniile nòstre naiionale, aparù
in stata cu liinba slavóna, cjlcl cele mal vechl docu-
monle din sec aift 14-lea pà nA in sec. alft 17lea, cùnd
ìncepu se aparA ?i romane, suntiì in limba slavónà .
Cuvintele slavóne in limi)a rom;\n;\ suntiì de trel
feliurl : unele care au intratft prin contactuliì viiì,
altele prin liinba bisericéscit .si in fine aitele pe cale
administrativa. Dintre tute acestea nuinal cele ce
aù intratii prin contactulìi viù §i in generali! nu-
21) Dem. Cant- Descriptio Moldaviae Hucur. 1872 p«g. 152.
22) Jiricek. op cit. 514 — 516. — Hurmuiachi. Doc III. p. 548.
spune cum unù inisionaril catulicu la an. 1569 ccrcetrindù pe preo-
tulO catoliciì din Cotnanì In Moldova ^i atlAndfl cflr^I eretice le a arsfl
numal de cAtù ^tra libri suoi trovai tre lil)ri d Heretici in linqua un-
gara, et una Biblia prohibita. quali tolsi, ei feci abbruggiare).
— 80 —
mai acelea, care aù remasti in graiulù de Iole tìi'
lele constilue in realitate ìnfluint.a slavóna asupra
limbei romà ne. Cuvintele rèmase prin cà rtile bisericesci.
prin legi, documente si alle scrierT, limba romà na nu
are de-a face nimicù cu eie, eie suntù imù felìi de fo-
silii rèmase din valurile trecutului. Afarà de aceea nu
tote cuvintele suntù ìnfrebuintate §i cunoscute la toti
Romà ni!. Cihac trà indii in Moldova a adunatù cu deo-
sebire de aci elementele slave, ér' Moldova, prin ne-
mijlocitulìi contaci fi cu Slavii, are cele mal multe eie-
mente slavice alà tìi in graiii cà tìi si in scrierl vechi §i
nóuè. In apretiarea elemenluluì slavù in limba romà na
nu s'aù avutù nicì-odatà in vedere aceste impregiurà ri,
pentru aceea apretierile ail fostn in generali! gresite.
Superficialulù si tendenl^iosulii lexicogralti Cihac a comisii
nu numai enorme greseli, dar §i o mare nedreptate
ta^a cu limba romà na. Dèca din lexiconulù seti, din asa
numitele clemente slavice, luà mii d. e. litera C care
este una dintre cele avule, ne vomiù convinge cà din
vre-o 350 de cuvinte, farà derivate, abia vre-o 125 s'arii
pule admite ca slavóne, ér' din acestea numai 76 suntii
cunoscute la tolì Romà ni!, restulti se aflà parte prin
scrierile vechi, parie suntii cunoscute mai alesa numai
in Moldova, in aceslù chipiì cele vre-o 3800 cuvinte
slavice din diclionarulu luì Cihac se reducù la a Ireia
pane .si din aeéstà Ireime abia deca jumetate vorii fi
cu^'intè cunoscute de tolT Romà niì, celelalte sunt& parte
de prin cà r^ì vechi, parte restrinse la cà te unu tinutii.
Remane sé mai là murimù inca o cestiune. In tim-
purile mal nóué s'a descoperitn in limba romà na unii
fenomenù particulariì, la aparin^à , ^ì care a surprinsii
pe multi. In^elegemù roiacismulu, séii trecerea lui v in
r ìnlre dóue vocale. Fenomenuliì era cunoscuta mai
nainle numai in dialectula istriano ; in limba romà na
si in dialectulQ m.-romà nu rotacismulil esista adi numai
— 81 —
In unele cuvinte :?i abia ohservatn d. e. feréstfl (fenestra),
iTìf'iunlri (inimitus), ctìrunin (eanulus), rnjlrunchin si mà -
ijuncliiii (mani|)lu.s), m.-roin. venna=-veniiin. In urmft
s'a corisiatain, cft eift esista ìncà mi aslfl<|I nu generalo,
dar in mal inulto cuvinte ca aiiirea in limba romà na,
anumo la .MotiJ din muntilapusenldin Transilvania-''). ór'
in cà rtl vedil in modii aprópe uonslanlù esista in Codi-
cele voionetianù si in unele dm te.xtele mahftcene .^i In
o mare parte din Psaltii'ea scheiana (v. Ut. biserieéscft).
Acesliì lenomeniì de imil a foslfi interpretato ca In-
lluinta dacica, de altil ca influinta albanesà séiì din ve-
chia limbA tracica ilirica. Limba daciciì .si Iracicà -ili-
ricji, ndiindù ounoscute, nu se poto vorbi despre eie,
ér' dèca ar* lì de origine dacicà , atunci ar' trebui
sC'-se ade urme in nuniele proprii de persóne jjì ora.^e
din Dacia, din contra ìnsé numele topogralice din Dacia
vechie suntii n«^rolacisate, ca Acmonia, Hennia, Pinum,
Arkinna, asomenea numele do persóne barbare, proba-
bili! si (iacice, din inscrip^iunilo din Dacia, ca Andena.
Hasianu.s, Calanus, IJricena, llanius, Zanis, Honio ; soft
ar' trebui só-se ade vre-unù Komarus in lociì de Wo-
manus celH put,inn pe là nga numele barbare ca Cerva-
bus Koinanus etc. Nimicft mi .se alla din tòte acestea.
Din liiiiba albanesà , ulule in adevòrù esista rolacismuITi,
limba romà na din Dacia n"a pulutiì nicl-odata só-liì ìm-
prumute, ne lìindTi nicl-odalà in atingere cu Albanesi!.
Caracteristicn este ca Macedo-Romà nil, care aù trà itù
toln-deima .^i traesciì **i acum in nemijlocita legatura
cu Albanesil, cunoscH mal pu^inn rotacismulQ de cAtu
to^l ceia-1-alti Romà ni.
Kotacismuliì este unii fenomenii ahi limbilorù arice
•si era tórte lat.iliì in vechile dialecle grecesci mal alesa
la Spartani, Eleenl fri Eretrienl, ér' in dialecte vechl i-
talice la timbri, Faiiscì, <>?cT. de unde a trecutu «i in
83) Franca Candrea, Romiìna din mun^il -pusen! (Mo^il), Bue. 1888.
6
— 82 —
limba latina, deosebirea este numal cà pe terenuliì i-
talicù lupta cea mai mare era intre r si ò- si mai mica
ìntre à si r, r si Z si w si r. -^)
RotacismulQ a trecutii in tòte limbile romanice si in
speciali! rotacisarea lui n ìntre dóué vocale : ital. amas-
sero (amassent), fr. ordre (ordiwem), pampre (pampiwus),
span. sang*-e (sanguinem), port. sarar (saware), prov.
fraisser (fraxinus) -^).
Prin urmare rotacismulii in limba romà na este totn a-
tà ta de originali! romanici ca in tòte celelalte limbi
neo-latine.
Alte ìnfluinte, ce arti puté merita acestii nume, nu
se mai aflà in limba romanésca. Influinta tracicà si ili-
ricà de care aìi visatu unii invetati, aCi fostil §i vorii
remane visuri, mai alesù cà aceste limbi suntù mai totù
atà tìi de cunoscute, ca si limba care va fi vorbifo A-
dam in raiiì. Limba albanesà , care se dice a fi unii
restii din acele limbi necunoscute, ne avèndii nicl-odatÃ
atingere cu limba romà na din Dacia, . aseménà rile ce se
aflà intre albanesà si limba romà na potil prea u.>joru t^i
mai naturali! se-se esplice parte pe aceeasi cale cum
amii esplicatù mai susiì aseménà rile cu limba v^chie gre-
céscà , parte prin influinta latinei vulgare si chiar a lim-
bei macedo-romà ne cu care s'a aflatn din vechiii si se
aflà si adi in nemijlocità atingere.
Cuvinte turcesci s'aìi fostti ìntrodusti, in timpulil de-
pendentei Principatelorii dunà rene de Turci, in limba-
giulii oficialìl si mai puline prin comerciù, inse numai in
Principate, rèmà nèndù absolutii necunoscute la Komà nii
de peste munti. Guvintele dintà ift au dispà rutii cu to-
24) . E. Huschke, Die Iguv. Tafehi, p. 57S seq — Ph. Ed. Huschke,
Die Osk. u. Sabell. Sprachdenkmaler p 3oo. - Edward L Walter,
Rhotacism in the old italian languages, and the exceptioiis. Leipzig
•877- ..
25) Diaz. Grammaire des langues roinanes 3 sièiiie edit trad. par
A. Brachet et (i. Paris. Paris 1874. I, 201.
SH
tulli inca (le iiiuUii, cuvintele din comerciu s'aiì redusQ
la puline tiialuilajfisine.
Din li'nba magliiara sunlù abia vre-o 55 (le cuvinte
"Cunoscule mal {generala -''). Aid ìnsé nu trebue s(^-se
pérfjA din vedere, cft liinba ma^hiara mal dóuè din trel
julrtl consistft din clemente slavone, si prin armare ri-
vintele slavone ce se allìl iji in limba romimft si in Fna-
y,\\mn\ nu se potiì considera iiumal de cAtiì ca impru-
mulale din maj^liiarù, ceea-ce adese-orl gresil fi sa fìi-
<'Utn pi\n' acunia. Dinconlrft Mafjlnaril art inipruniutalQ
fio la Komà nl unele cuvinte slavóne cu forma -i in^e-
lesulf» ce se alla in limba romà na. -')
luHniu(«'l«' active.
i.iinba romà na nu a tosUì numaì inlluinlatà . dar la
ivndulù sciì a induinlatù iji ea limba popùrelonì cu
<arc a venitiì in atingere. AccstA parte a fostn cu lolulìi
«lebà gatà in .sama pà n'acum. Stnlinil in generalù, din
<au.«e uijonì de inlelesfl, s'aiì ocupalù mal mimai cu tìillu-
intele ce le-a sulentiì limba romà na. Trebuia ca Ho-
tnà nil .«;é-se ocupe el cu ìnfluin^ele ce le-a esercitati!
iimha Ioni. Din nefericire nu san ocupaliì de lociì.
Spatiullì nu n(> pormite sé certamu aicl de-aincruntulu
2b> A se vede S C. MAndrescu. F.lemnite uni^urescl tn limba ro-
mà na Hucurescl i4lQ2. Din cu vintele ce se punfl aci p. 123 — 191
CI comune tuturorfl RomAnilorO. cu tutele vie o 90. mal multn dea
irei.i pirte snntn provinciale .TlìstrSjjéndn dela faptulfl, cft unele nicT
nu sunlù ungurescl. Maghiariì care s'aiT ocupatù cu acésM ccsliune.
ca jerney. Ihinfalvi si .'\lexics, la care se adauge ^i neamfuin kò<;Ier ^i
-!avulù Cihac, nfl ficutù studil. ca de regni*, superficiale si tendenpiS.se,
punéndiì o .sumJl de cuvinte care parte nu suntù maghiare. parte sunt'l
lu totulù locale, mal alesiì in l^ngaria proprie in comunele unde Ro-
mani! locue.scii amesteca\I. cu Maghiarl. parte ne spumi mimai dén^il cX
le arfi ti au<jitù.
27) Fr. Miklosich. Beitrage zur Loutlehre der rum. Dialecte. Con-
ionantismus 1. p. 22 seqq.
— 84 —
aceste influinte, facemu unù ìnceputù mimai, rémà nèndii
ca aiurea séù al^ii se facà cercetà ri aménuntite.
Influinfa aeupra limheì grecesct. Cea mal vechie in-
fluinlà ce-a esercifal'o limba romà na a fostù asupra lim-
bel grecescì. In adevèril acéstà ìnfluintà a inceput'o
limba latina si mai alesa latina vulgarà , ìncà dela cu-
prinderea Greciei (a. 146. a. Ch.) -^). Acéstà ìnfluintÃ
s'a potentati! dupà ce a fostù supusà tòta peninsula
tracica-ili ricà . Ori-si- cà tii de mare a fostu resistent.a
Grecilorù contra limbei latine, ori-si-cà tu de mdalgenti
si in urmà chiar slabi s'afi arà tatii Romanii fata cu
limba greca, in cà tù la urmà de pe la ìnceputulù sec.
alù 7-lea d. Ch. latina a tosili cu totulu delà turatÃ
chiar si din afaeerile slatului, cu tute acestea limba
latina literarà §i vulgarà §i mai cu samà acéstà , de-
venilà in urmà limba romà na, au là satù urme fòrte a-
dà ncì in limba greca.
Influintele latinei vulgare in limba greca se resimtit
mai bine de cà nd latina vulgarà a ìnceputù in Dacia-
Traianà si in Peninsula tracicà -iliricà a se pretace in
limbà romà na. Limba romà na care in secolulù alù 6lea
era formata, o aflà mù ìntluintà ndù limba greca ìncÃ
din sec. alù 4-lea atà tù in legile ei interne cà tii i5Ì in-
elementulù lexicalù. ^i lucru mai caracteristicu,.
cu cà tù limba latina, ca limbà a statului, dà ìndèréptù
si este cu ìncetulù eliminata, cu atà tù de alta parte ìnflu-
intà graiuluì vulgarù romanù devenitù limbà romà na
cresce mai tare, mai alesù asupra graiului grecescù de
tòte dilele.
Sunetele cele mà i particulare ale limbei romà ne §i ale
dialectului m. -romà nìi cum estete, cim.-rom. fé, ti; giù
in locù de bi .si vi : ghìne=bine, ghinù=vinù, le con-
28). ìnfluintà vechiloru dialecte italice, a graiuluì roman'i si a la-
line! proprie asupra limbei ^rècesc! a Ìnceputù ìncà pe timpulu cand
Italia inferióra èra plinS de colonii grecesd si se numia Magna^
Graecia.
srì
slatà (le.ia leMcogralnlu IIcmysIiìu din .soc. alù i-Ica «i.
Ch. aipj'o/— cerbi in care «fi— ce mì ;'o/:=ghiade«A cer;/lil,
ydìvoi^zi^in loctì de oiroj.-— vinù, gli imi, ;'*Vfip«- viri tre,
j^hinlre lat. venler, yomier/iw—pAharnicrt. yéaia jji
yéffr/a—veslin^ntfi lat.-veslis *"). Despre c=Tufi sóù rat
amlntesce !?i Theophunes pe timpuliì lui lustinianii sec.
alo 0-Iea '"'). Sibilarea lui /• inainle de e «li / este ge-
nerala la Zaconl. Locri, Heofl, Alici, Oiprienl, (Iretini
€tc. •'"). Asemenea lórte lA^itiì este sunelulù romà nc.-cu
}j : yno i a ko^iì. /c/yMwa-xapsa €lc. ^-j. Er' w urmatiì de
t trece in unele dialecle grecescl in nmj ca in graiuliì
nostri! viilgarn : /rain/cf-kamiija, ^ hi ina haninja •'•'). A-
semenea ("orto dcsA este rotacisarea lui n a\ l ca la
KomAnl : yòvòct^=^yÓQVct^ \\n=^(f^t).ot •'^').
La Hesychiu aflAmil urm:\tórele cuvinte : a,:fé/(,*-ai lat.
ìiabes, ér' o (brmìi pop. abis, de unde rem. al, ct;ìioq-
aborìl, jj-É^-vine, rra^.a- vaiale, xa;'?(fÀAij-calO, -/.((TTa;'
capti, xd7Tocf-capr,à xofw/i^'-cursrt, «/(Tra/a-meslecaturS,
TfQuora^ ifQiiofe^.iermii. La Procopiu din sec. ahi ()-lea :
« j'fVfa-agestft (pop.) ,Vot/^wi'-buboitì, ,ioXai-hó\e, 7róvtZag-
piin^I.
La Maiala pe la finele sec. alìiH-lea: armP.oV-slaulfi,
<fC(;ÌQr/.ct labricà , ya/./óA/v-laobiolfi, rropra-pórljl, ,!ov'
/^cJ l'Hi'-buboi fi. òd/fijrm esperie, r/'orgx/réo'-a pune in
furcT, a spcnclura, .y/tfr/rt-vestmènlft, /^jj'Àoi'-vèlù, t 'i).a-
tal)ltl, 71 Qoi(hi'('i-pTsidez(i.
La Theophanes. incepululiì sec. ahi W-lea : (faul).ia-
(amilie, y.m o<(cctt)i'a-['[ìvnU^r\o. iiail/.i((-m'\r\^'i''ì. v.anuuov-
29). A se m.it vede totil acolo: )^tO(>, ytoQ, yÌTioì; yiria, yot-
l'^fi, yoión.
30). Ve(jll ?! MiiUach, (irammatik der griechischsn Vulgarsprache,
Berlin 1850 p- 69 seqq.
31). Ci. Curtius, Studien voi IV p. 266.
32). Idem, ibidem p 247. 24^. 202.
33)- Idem, ibidem p. 257 seqq
34). Idem, ibidem pag 248 - 9
— 86 —
cà mesà , />/VÀa-veghie m.-roni. vigla, y.dp7C0L;-cà m\)ù, Idy.'
xoc-laciì, ycQaìòa, .T^cadét'w-pradà -prà dezù, ff/a'Aa-scarà ,
Ofat'Àoj'-staulu, Qovoiog-Yosù, aa/'/og-sacvi, aov(-ìXa-su\H^
q'Xdi.iovQa-{[amuTSL, -/.or Q/.ovQOv-cucura., laQÓov.Vdróù, xot-
^céw-curà tescù, (povQ/.c(, (pnvQy.i'Cio -^urcà , spèndurù.
La Porphyrogenitus sec. alù 10-lea : (parli a-tac\ìe,
uayla-zeche, fr/awvov-scauntl, ji/a/ffrwo-mà estru, ne/.to-
QaQir-peplSLnu, liaQfìà Toi-h&rhSiii, ijQavcùat-hrkne, òiad-
xtov-disagi, TayiOTQov-iaìsirà , xL'aa7i/a-sapà , nogcdgioi-
portari, (pgiviCu q^QivCaTOv, (pQorvLdTOi'-tnindsLrm, i.iLvao-
igarioQ- mesurà torm, y.oQTe?jvoi-{cor{e]u), yovQdTOQ-cu-
ratorù.
Noi in cele de susu n'amfi adusù de cà tù o parte
din asemenea cuvinte allà tóre in scriitorii bizantini ; si
dèca eie se aflà in o mare multime chiar in limba scrisà ,
ne putemnri inchipui ce era in graiulu de tòte dilele.
Spatiulil nu permite a aduce asemenea cuvinte romà -
nesci si din scriitorii bizantini de dupà a. 1000 pana
la cà derea Constantinopolului, nu putemìi insé sé nu
reproducemu cà te-va cuvinte romà nesci din poesiile po-
pulare grecesci din timpurile mal nóué, care verifica
inlluinta vechie a limbeì romà ne asupra limbei grecesci :
yrot'À/, 7rot'Z/'«-puiu-pasere, "/.a7f«ra'i'-cà pitanù, miiExa-
yara-cà pità nie, c%t«Ta-arme, y.ov(ìtviuiC(» K:,\x\hx\\&z\\^
QOÌooa-rosa, ?ro^ra-pórtà , cpXdjn^iovQfn'-iìSLmurSi, oy.dXa-
scarà , -/a|tt7roc,-cà mpu, /?é^ya-vérgà , xorrfÀ» a- copila, (ìir-
mor'-vità , fforzot,-, otty-ovli, (Jcé/'/otAo-sacù, jiiot'Aa(»t«-cà -
tà ru, muln (macedo-rom.), (ploysQir'Ca-iìwQVÌXa^ /:?«i'-vaì !,
òo'«m-dómnà , /:?/yÀ«=veghie, vigla (m.-rom.), (ityll'Cio-
vegheziì, /•?oi;xxa-bucà , xo/'/ÉVra-cuvinte. xarx/'-cà ucii,
cà usù, xa^iòraa-cà ruta, xo^oT/cw-tindfi cortulii, ay.ovìJ-
sculo, TLéxorpeq-secure, iraror-patìi etc. ■^').
35). Aceste cuvinte s'a'.. scosii din poesiile pop. grecesci â– ' E. Le-
grange Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire Paris. 1877.
— I. Matth. FirmeiiichRichartij, Neugriechische VolksgesJinge, 2-ter
Theil. Berlin 18Ó7.
- 87 —
Ir.fluiuta (tsHpra limhil nxttfhiare. Liiiihii tnau'liiarri it
imj>rumulutri din limba romAii«'sefl unii nuinònì rórU'nisirc
de cuvinlo. Noi nu vorhiiniì aici de ìnlliiin(el(! locale,
unde ade( a Maghiaril locuindiì iuipreunà cu UomùniI aO
imprumulatìì In lie-care lociì cuvinle roins^nescl ici mal
multe colo mal puline, icl unole colo aliale, si care so
reslringù si rénià nfi cuno.scule numal in accie locuri:
noi vorhini'ì de cuvinlele care afi trecutiì in liinha ge-
nerala, in literalurà , in dalinele .si institutiunile popo-
rulul Miaghiarù.
Nonienclalura principalA religiósA a Maghiariloriì esle
romà néscìi : lemplom-tèmpift, torony-turnft, oltà r-allanì,
angyal-à ngern, pap-popù, kà ntor-cAntare^n, pogà ny-pA-
gAiiù, kaiacson-crà ciunfi, szent-sà nliì, care cuvèntn dm
nrnià are vre-o sulu derivale, femjén-tAnià ie.
Apoi cuvinle depe diterile lerene ale vieiil : aczól-
o!.elù. akics-acn, arany-aunì, arenda-an-nda, biirka-
barca, berbécs-berbece, bicza-viifl, borbat-brirbatù-yili-
toriiì, cser-fceriì, cserbók-cjlnìbu.^fi, eseve-tevie, csain-
polya-cimpoirt, czit era- celerò, dana-doina, domika-dumi-
ca(l. duzinonyasdusmà n' . ^ eszlrenga-slnm^iì. fringya-
lìèiighie, luroiya-lluorà , galér-gulerù, kad-cadà , kà dà r-cft-
dariiì, kaland,kalandor, kalandori, kalandos-colindà , colin-
dalor, calindroiiì,kamara-(;à niar{l, kamat-camaiA, kà rnzsa-
cAinesà , kà n-caniì, kaneb-cà ne, kanfà r-cà nlarù, kà rtya-
carle, karucza-criru^à . keczei- catelli, kerhiny-carljtmì,.
korda-córdà , kurlà -scurlii. lak-lacù, lak-locù, locuin^à ,
lapadatlà pèdatù, là rma-larma, macsuka-mAciuc.1, maj-
maintìcatiì, maloni-morii, mà lyva-nalbft. menla-niinta.
millora-nìiórft, mod-modn, moslicza-mu.sitil, musl-mus-
tos-musto.sn, alaj-olein, ora-órà larchaiciì), orda-urdà .
pà sl-pà sune, pà sztor-pùstoriiì. penna-pénft, pogà csa-po-
gace, pornyà l-pórnescù, preda-pradà , puja-puiiì, pujka-
puicà (curcA), sors-sórte, szekróny-sicrin. tiibla-lablà ,
tegla-tiglA, tóka-tócft. uszora-usuril, vinos-vmiì, bisziok-
bui^uiociì. eie. (Dictionariu mag.-rom. de G. Baritiu).
Aicl n'amiì ìnsiratn de cAto o parie. Kste de observaliì
— 88 —
cà multe din aceste cuvinte au data o sumà de deri-
vate, ceea-ce probézà adunca Ioni inrà décinare.
Maghiarii aii mai imprumutatu de la Romà ni si cu-
vinte vechi slavóne cu ìntelesulu si forma romanésca ■^'').
In/luinfa asupra Umbiloru slavice de sudu. in aceste
limbi se afià o sumà de fenomene straine celoralalte
limbi slavice. SlavistulQ Miklosich crede, cà aceste fe-
nomene s'aro fi ìntrodusii prin mi.jlocirea limbei romà ne,
in limbile slavice de sudu. Aceste fenomene suntiì :
In fonetica : sunetuliì a (-l), nasalisarea lui m, n la
inceputulfl cuvèntuluì, trecerea lui 1 in r, a lui o
in u in silabe neìntonate, si mai alesii limba bulgara a
primitiì aceste fenomene ale limbei romà ne.
In flesiunea nominala tenomenuliì celli mai importantii
este articoluliì primitù in limba bulgara .si egalisarea geniti-
vului si dativului. Kr' in fle.siunea verbalà tormarea
viitoriului cu unii verbii ce insémnà a voi si cu infini-
tivulÌJ, ceea ce se aflà si in bulgara si in limba sér-
béscà .
-In sintacticà : impreunarea formeloru enclitice ale pro-
numelui personali! cu formele cele lungi '^'j.
Sustinerea lui Miklosich, cà tòte aceste fenomene
limba romà na le-ar' fi primitù din limba tracicà -iliricà ,
nu este intemeiatà absolutù pe nimicìi positiviì. Acea
limba tracicà -iliricà este cu totulù necunoscuta, ér' sus-
tinerea cà limba albanesà ar' fi o rémà sità a aceleì
limbi, chiar cà nd filiatiunea etnica in modo istoricìi ar'
fi probatà . ceea-ce nu este de locii probatiì, n'are proba
filologica absolutil necesarà si nu se mai potè reconstrui
necunoscèndu-se acea limbà , ér' limba albanesà este
isaluratà de influinte latine-romà ne si italiene.
Acéstà stare de lucruri a fà cutu pe Miklosich, ca
36). Fr. Milvlosich, Consonantistnus I p. 22. seqq. Despre cle-
mente rom. !n maghiarà a se vede A. Edelspacher !n Nyelvtudomany
V. XII (1875). '
37). Fr. Miklosich, Die Slavischen Elemente im Rumunischen. VVien
18Ó1. p. ó — 8. Despre articolii a se vede tot'ì Miklosich, vergi.
XJrammat. der .slavichen Sprachen. Wien 1ÌI7Ó III p. 184
— 8n —
«f!-!^I esprime pìlrerea inf,'ra(lin<r() cu Iòle indoelile po-
sibile (licòiidiì mimai ,,rre<lH a putv admUe'\ cooa-co
este mal puiinn cliiar de ciMjI o liipotesft.
De óre-ce in capitoIuU» I s'a probatù, ca loto accie
fetioiiiene suiiliì romanice. urmaózft cft HuIfJiaril ?i Sor-
bii le-aa |>riiniliì dela Romà ni, in a cAroril térà s'aQ
a?e<laliì, aù tiAitu !ji parie mal trftescn i^i aslflfll im-
preuriA.
Iiilluinia lexicalà , chiar numal din putinele incercftri de
pan' aeum, pare a fi destuhì de considerabilil. inlrodu-
(vndu-se toin prin Romà ni multe cuvinlc Ialine al:\in
in limba bulgara eà lft si s«*^rb( scA •'^).
• *
*
Din (rompa ratiunea inlluinielorù at-live i;;! pasive re-
sullA. cà pe fà nd liniba nìmà nà a roslù inlluintatà nu-
mal in modo lexicaliì, réiiià nrndiì cu tolulù neatinsA in
orj^anismuliì ci inlernn, ea la rà ndulft el a ìnlluin^atu
anume limba greca, bulgara .«ji sèrbéscà , nu nuroal in
modu le.xicalrt. dar si in organismuhì loro inlerniì. A-
ccstri inlluintà este cu alAlu mal signilicalivft, eftcl ea
s'a osercilaliì esclusiva numal prin eonlactuin vio. fari
ajutoruln lileralurel scri.o. pe cà nd accie popóre. (irecil
iji Slavil, desi aveatì o lileraturA scrisA, ba incà sla-
vona a lostn la Romà ni sute de ani limba bisericel ?i
a stalulul, totusi nu au pututiì influinta asupra orga-
nisinului inlernn ahi limbeT romà ne. DeaicI -se póle
vedi', calli de mare ar" fi fosliì inlluin(a limbel romà ne
a<=upra aceslonì limbi dccA ea ai' fi a\ uliì la indèmà nà ^i
lileralura ; lArA indoiulA in unù asemenea <:\-ri loia
IVninsula-balcanicA ar' ave a(j( o allA faiA.
38». Const- los Hriòek, (leschichte <ì<"'- T'-'iciren. Prag 1870 p
115. aduce o serie de asemenea cnTìnte
- 90 —
CAPITOLÙ VI.
Unìtatea lìmbeì romà ne.
Limba romà na, ce se vorbesce ìntre Tisa, Dunare,
Marea-Négrà si Nistru, cu apendicile din Serbia, Bul-
garia si de peste Nistru, nu are diabete. Toti Romà ni]^
ce locuescii acéstà mare ìntindere, de.si aù fosta des-
partiti dela ìnceputu prin rìuri mari, prin maestosi!
Carpati si ìntinsele lorù ramificatiuni ; desi téra lorCi a
tosta porla pe care aù ìnundatiì selbaticele popóre asi-
atice, ér' cà mpiile Ioni teatrulù lupteloru cdorù mai
sà ngeróse, timpù de vre-o miie de ani ; desi ei din a-
dà ncà vechime sunti! pana adi politicesce tà iati d'olaità :
cu tote aceste nefericiri si stà sieri Romà nii din acestù
intinsù iji variata teritoriu vorbescu aceeasi limba, se
ìntelegù ìntre sine tot,Ì camembrii aceleiasi tamilie. Una
si aceeasi limba poporului, aceeasì limba bisericéscà ,
aceeasi limba literaià . in adevéru raru tenomenù, si cu
atà tù mai vòrtosiì, caci aù trecutu prin cele mai mari
sbuciumà ri si pericole, prin cà te numaì a pututù se
trécà vre- odala unii poporù. Popóre mari, c^re au fostti
totu-de-una óre-cum legà nate de sórte, aru da multù
ca se-si fie pututu pà stra o asemenea admirabilà uni-
tate de limba, cea mai intima si mai puternica din
tòte legà turile, cà te polii lega intr'unii singurù corpo
membrele despartile ale aceluia.si poporti. Dèca esista
vre-o fortà de unitale, ìntre membrele despartile si
chiar risipite ale corpului Poporului- romà nii, acésta este
unitatea limbeì, celi! mai mare tesauru, putemii dice,
paladiulU scà patù din naufragiele prin cari anm trecutiì.
Pe cà tù este de nepretuità acéstà cumórà , pe atà tu noi
si urmasii nostri, dèca nu vomii voi sé ne sfà ijiemu
noi singuri, avemiì cea mai mare, mai santa datorie
s'o pà strà mu neatinsa .si mereiì s'o cullivà mil.
In scurtù, limba romanésca din Dacia-Traianà n'are
— ìM —
(lialeolt\ i,.~i.^ut iiiM- Un. tu. .Ili iji- >uiiete, esista «•uvinie,
puline la numrTft, ce se deosebesciì dinir'o provincie
intralta, dinlr'unù liiiutn iiilralluln. Multe Um- i^ì din
ane.sle cuviiile, parte prin ( omunicai.iuiiea mal désfl,
parte prin liteialurft si (liarislicA, devimi din ce in ce
mal cunosculf .si in^elese de totl.
Duca, voi nifi so clasidcfimiì diversele provincii séore-
giiml dupìl nuan^ele ce se observft in j?raiiì. inainte de
tute Irebue s^è conslatà niu, tft graiiiliì mal curalu ^i
mal originalo sa pastrato la iocuitoril din munti jji de
pt; plaiuri, aniline : in Mmitil-apusenl, ce desparlft ITn-
gana proprie de Transilvania, in muntil liafeguluf, alata
pe coborjjjele din dosiì ale Carpatilonì, cà liì mal
vèrlosiì in inlir.sele ramilieatiunl dintre In^'aria .si lia-
natn, apol pe coborisele ('arpai.ilonì spre Dunftre
incepcnda de la MeliedinU pà iiA in lunduliì Moldovel.
Aceste regiunl alpine locuite nunial de Komj\nT, ?i totft-
odatà feriti de comerciulù de tute (jilele si de eonlac-
tuliì cu elemenle stnline, afarft de partile bucovinene,
aù rC'uiasn cele mal curate .si mal interesante si in
privinl.a graiulul. l'oporulù de la .sesiì, espusa d"o parte
inlUiin^el nivelatóre a oraselorfi, conlactulul mal desìi
alu Homà nilorù din diverse parti ìntre sine ."ri cliiar cu
olf>meiite strAine, in fine espusiì une! Iluctuatiuni mal
agitate a populatinnel, a perdutiì mai multa séo mal
palina din originalitatea graiulul. l'entru a(;eea in regi-
unile muntóse se pAslrézA o sumA de cuvinte curauì
romà ne, cari aii dispAruta aprópe cu lolulii la Iocuitoril
flela .«resa. Se alla .si acll in graiuhì via din acele regi-
unl nuanle lonetice .si (orme gramaticale, cari le mal
allAma ici-nolea in cà r(ile vechl, cum este d. e. folosirea
cla.sicA a temelorr simple neamplilìcale la verbele de
conj. 1 .«si IV: d. e. lucru, lucri, lucra, impartii, impartì,
IMI parte etc. in locO de cele lungi cu adaugerea tenni-
natiunel -ezu, -esiù, care ìngró.-jA cuvènlulù fArA nici
unù lolosn ; apol ìntrebuiniarea perfectelora tari;
ferì, dedl, sletì, du.f, (,lisl .s. a. cu deosebire in Valea-
- 92 —
Hateguluì si in imele partì ale Bà natuluI, si in gene-
rala Colosirea désà a pertect, simplu in loculfi ce-
lui compusu cu ausiiiarìj. Tolti in aceste parti aflà mù
tinerea luì n la finele cuvinteloru ìntre dóuè vocale
d. e. à ntà niu (à ntà iu), ciiniù (cuiii), vinie (viie), strigónie
(strigóie), omoniu (omoiù) ; schimbarea lui w in r se
mai aude in unele cuvinte incà pana adi la asanu-
mitii Moti din Transilvania. Consideratii dupà provin-
cii, graiulii romà nescù s"a pà stratii incà originali! in
partile muntóse din Transilvania, Bunalii, Oltenia si
Moldova, in regiunea dintre Oltù si Milcovil, prin desulii
contactii ahi Romà nilorii intre sine, fiindii acesta tere-
nulti pe care eì din tote partile se intèlnescii mai desìi,
se amestecà si se colonisézà , precum si prin contactulii
cu clemente strà ine, limba si-a perduta mai multii ca-
racterulu sevi conservativiA, s'a tocitiì mai tare si s'a
moderniLatii. Acésta se vede nu numaiin timpurile mai
nóuò, dar' si in cele mai vechì, in cronice, documenle si
tipà riturì muntene.
Cari se fie óre causele admirabilei unitati a limbeT
romà ne din Dacia-Traianà ? Este in adevèril greti a le
afla adi tòte. Date istorice despre vièta limbei nostre
din timpurile cele mai vechì nu posedemil ; monumen-
tele nòstre lilerare incepù numai tórte tarditi. Cu tote
acestea ne vomii incerca a desfà sura, pre cà tii ne va
fi cu putintà , celli putinù unele din aceste cause.
Causa primordiala trebue s'o punemii in unitatea
graiuluì chiar de la inceputii de cà nd locuimiì aceste
regiunì, Coloniele aduse de Traianii in Dacia au tre-
buitfi sé aibà deja dela inceputil acela.sì graiìl nu numaì
in elementuhì seù lexicalil, dar' si in formele fonetice
si lesionare. Dèca graiulù colonieloriì ar' fi consistatu
din deosebite dialecte séti chiar din limbi deo.sebite,
dèca ai' mai (ì remasti in térà §i elemente dela po-
porulvi invinsti, atuncì ar' fi tostiì imposibilu, ca in o
sutà de ani de liniste, cà ci dup'aceea se anuntà inva-
siunile barbare prin cari legatura intre coloniì a ince-
— f»3 —
putii a se ^^laln, iiiij»n>iiMiii >(n u, m aceste dialecte sé-
se unilìce intre siiie alAlil de porCectiì si tolù-odalfl In
liinpfi nlAtiì de scuri u sé- se p«'»là indeplini consumarea
linoni limbi sciì celli putiniì a urici limbo cu totiilfi slrft-
ine si din natiirft osliliì. cum ar' li fostiì limba Daci-
loriì fnvinijl. Acésift consumare Jfi unilicare nu se pu-
lea indeplini nici chiar in tolQ limpuliì oAtfl a (inutu
(orla si adminislratiunea romana in Dacia. pi\n;ì pe la
274, cà nd vonnì considera, ca colonii nu locuiao strin.fl
ca intr'o cutie de sardele, ci, dupi'i oonlìj,'uratiunea geo-
gralicfl a leriloriuiul, eraa despiìr(i(l prin riurl, và i iji
munti giganli(;I. Er' dupa«ce coloniile, pjlrAsite de im-
periuliì romanfi, rf^maserft in voia intcmplarel, se ìn-
telcge de sine, cft eie .si-aii perdulil centruliì de gravi-
taro, san ruplù grupe-grupe cà utà ndfl fìe-care a se a-
dà posti cuni pulea.
in istoria moderna, unde popórele aiì forte si tendinee
asimiliìtóre cu mullil mal pronuntate si chiar vehemente,
dispunu de mijióce cu mullu mal multe ^i mal elicace,
vedemù cu ochil, cu. asimiliirile abia se poti! face in
sutc de ani si adese ori nicl atuncl, ba nu s'aa pulutù
nicI cliiar in o miie de ani. Proba viua sunteniiì chiar
noi, iioniAnil. Ducft noi, cum sustiniì unii, din elemento
molejjite romane, amìl ii fosti! improspètatl prin sùnge
daciì, chiar acéstà fabulósjl lenacitate anóstrìl ar' proba,
cj'i Dacultt nu se va fi lasatiì a se desnafionalisa cu una
cu dóno de molesituliì Komantì. — Dar, chiar unulìi fi-
indn graiulrt la inceputù, cum de nu s'a deosebitfi In
dccursuin limpurilorii si in impregiurà rl atà tn de nefavo-
rabile sub cari aiì trìlitù aceste colonil ìncepòndiì depe
la jumètatea secolulul ahi 3-lea pana in ahi 19-lea, ?i
mare parto, ba cea mal mare, pAnà in (liua de a(|i ?
Ili adevcnì acesta esto marcie mistenì alù esistentel.
ahi unilAtil limbel nòstre, be ne incercìiiniì a ricUca, de
so póle, cAtii de putiniì véluhì ce acopere acestiì mislerù.
Cea dintà ifi causti zace tìlrù indoit^lA in aprópe fabu-
lósa iubire .si cebricósa t'nere a Romftnulul la tolil ce-
— 94. —
a primitù dela pà rintiì si strà moijir sei : limbà , credinte,
datine, porto, casa, inosie. D'aiei bòia inevitabilà a Ro-
jnà nuluì instrà inatii, dorulù de térà , eunoscutìi atà tn de
bine, dar' adese ori neintelesù de strà ini ^). D'aiei. des-
pretuirea si ferirea Romunului, acelui naturali! nu a-
celui civilisatù séil spoitii cu civilisatiune, de ameste-
carea cu strà inii prin casà torii, datine, religiune si limbà .
Afarà d'aceste forte, la sus^inerea unità tii limbei a
mai contribuitn si alte ìmpregiurà ri. In totù timpulù
incursiunilorù barbare, Romà nii s'au concentrata in
inuntiì Carpati. Ramificatiunile -de dincóce ale Carpati-
lorii iìindù mai putinù estinse, afarà d'aceea multa mai
espuse, caci chiar pe aicì era trecà tórea invasi uniloru,
de sine se intelege, cà nu puteaù oferi destule avan-
tagie pentru apà rare. Dreptn-aceea Romà nii s'aù retrasìi
si s'aù adà postitù cu deosebire in ìntinsele ramificatiuni
de dincolo, in Transilvania. Banatil si Maramuresu, te-
renuliì cela mai bunii atà tù pentru apà rare avèndu codri
seculari, và i adà nci si labirintice, cà tiì si pentru traiti,
cà ci olerà pà suni intinse si manóse si totu-odata pe
costisele soróse, sentite de vèntuliì aspru alù nordului.
se potù cultiva si cereale. Afarà d'acestea, ramificatiu-
nile sunti! apà rate si de inaila sirà a Carpìitiloru pro-
prii. In scurtiì Romà nii la rèndulù lorù nu facìi de cà tù
ce ai! tà cutiì si Dacii, care dupà Pliniu (Hist. Nat. IV.
12) se retragu in munti dinainteà lazigiloru, cari ocupÃ
sesulù. Si in adevérìi Traianìi ìi alla in muntii Tran-
silvanici. Romà nii adà posti^i in aceste locurì aa trà itil
nu numai feriti de amesteculìi cu popórele barbare séù
peste tota strà ine, dar' totu-odatà si in o stare materi-
alà , dupà cerintele lorù, bunisórà . Traiula Romà niloru
in munti, in evulù mediu, a avuta tota-odatà mare ìn-
fluintà asupra intà ririi caracterului lortt conservativo.
Popórele muntene scutite de contactulu strà inn, dedate
i). Comandantii austriaci aù constatata, ca ostasulu romAini dusu
in teri straine, de nìmicù nu sufere mal multfi. ca de dorulu de térft.
— l»5—
<;u orizonurl fixe, devimi si in pftslraroa inoravurilorfi
-i a limbel (ixe si refractare la ori-ce deprintlerl slraine.
l'rec-utn orisonuln lorn eslo concenlraln. tutu asa de-
vino jji canicternliì Popórele dela .sesn suntu niulliì mal
accesihile Inlluiiitelonì sIrAine ^^i nivelatóre. l)upa-ce
invasiunilo san linistiin. el ìncepurà a roi din Carpati
III Iòle partile Dacieì, din cari strAmcsii Ioni se retrà -
Mìse la nmnU, iji impluni ijesurile llngariel, Munteniel iji
Moldovel. D'aie! provine, cu. limba Moldoveniloriì. in
nuan^ele el dialecliee, este limba Transilvanieì de nordiì,
t'p' a Mimteniei este graiuhì Transilvanieì de apusiì si
miMl;V(lr.
l)replil-aceea Itomà nil liindn concentrati in acesll
munU. de.>ji el, dupa natura locuriloriì, aiì trebuitiì sè-
se griipeze In giuruln mal mullonì miei principi séiì
rà pitanl, totu^ì terenulìi pe care se allan fiinjln
d'aceea.sl naturù toù/ormu sji nefiindu estinsn, ei in tota
iiecursiiliì aceslonì f impuri s'an allatu in impregiurìlrl
iiu nuiìial analóge. dar' deplimì asemènale. Totn-odatà ,
;ill;iiuluse el pe unii terenii restrinsii sji avi?atl pentru
ipArare unii la altil, an stato permanenin in legatura
tinil cu al^il. DécA la uniformilatea acestoril impreiiiu-
rà rl naturale, vomii mal adaugc si unilbrmitatea impre-
L'iuiarilorù sociale si politice, cAcl nici unele din grupe
nu aveaù vre-o positiune deosebitA, nicI socialA séu
< ulturala, niel politica, cari produco marile deosebiri
in jiopóre, alunci vomù intelege, cà tòte ìippregiu-
! arile, in cari ao trAitu slrAmoijil nostri in acele tim-
|)url, an fostn deplinn asemènale. Dreptn-aceea nicì limba
ii'a pututn sé-se deosebcscA, ci din contrà a trebuitn
sé-se desvólte unilormù.
Alta Sji eoa din urmà causa a tosta unitatea limbel
bisericescl. Sub acésta nu intelegemiì numal limba ro-
nifinA ìntrodusA in bisericA prin secolulD ahi 17-Iea, a
(Arci unitale nu a fostn unn inceputìi, ci o conseciniÃ
a giaiulul popularu si a indelungalelonì incercArl de a
introduce in cele religióse graiuhì poporulul, ci In^ele-
~ 96 —
gemù limba cultului divinii in Dacia de la à ntà iulii des-
cà lecatii. Pagani §i cremlini, cà ci pintre majoritatea pà -
gà niloriì an descalecatu farà ìndoiélà si crestini, loti au
avuta limba latina ca limba cultului. Crestinii ìnsè,
cum s'a arà tatu la loculi! seiì, s'aù abatutu ìncetuhì
cu ìncetulu dela limba latina propriu c|isa. Ori-cà tn se
fie decaduta strà mosii nostri sub inlluinta invasiunilorù
barbare, totusi unù cultu divinfi ati avutù totù-de-una,
precum acésta resulta din natura lucrului si cum in
modu istoricìi o probézà terminologia ri manà a cultu-
lui nostru (Capit. IX). Er' cultulù prin limbagiulii seù
unitari! intà ritù .si sustinutù unitatea. Dèca, mai tà rdiù
prin coincidente latale se introduse o liinbà strà inà ,
slavóna, in cultulii nostru diviniì, acésta nu putu se
altereze unitatea din dóué puncte-de vedere : dntà iu, csici
poporulfi nu o ìntelegea de locii, .ér' o clasa mare de
cà rturari séù unii a.sa numitfi publiciì cetitorù nu e-
sista ; a dona, chiar deca ar' fi pututiì sé esereeze vre-o
ìnfluinta, ea nu putea fi de cà tu uniforma, fìindii
^i ea, limba slavóna bisericésca, una .si aceea^i. Ba
lucrulu s'a ìntèmplatu chiar din contrà , cà ci din chri-
sóvele doinnesci scrise in limba slavóna, se vede cÃ
limba romà na a influintatu asupra celei slavóne. In
fine chiar si in acestii nefericitu periodù, ahi domnìei
limbei slavone, esistali de multa in cultula divinti, pe
là ngà cà rtile slavóne, si cà rti religióse scrise romà nesce
(v. lit. bigericéscà ).
Dreptù-aceea cà nd literatura nòstra ìncepe se aparà ^
ea aflà o limbà unitarà . Era mai greti a infrà nge a-
céstà unitate, de cà ta a nu o continua .si in cà rici, si
cèsta cu atà tu mai vèrtosa, cà ci scriitorii d'atuncea nu
cunoseeaa mà estriile .si capriciele filologice.
Marea ìnsemnà tate a acestei unitati a limbei, atà tft
in trecutu critìi si in viitorulu nostru, abia se potè pretui
d'ajunso. Ea este ogUnda trecutului ."ji cheea viitorului !
— !)7 —
CAPITOLO VII.
Scrierea limbeì romà ne
reiitiu . a .* iH,,i vwrlfi do .sc:ri(»rea unel limbi, Ire-
bue s6 vorbesci mal AntAin de unn alfabeto óre-care alti
el. 'Iole ins(;nptiunile din Dacia, alarft de vre-o Irei
grecescl, sunin tni caractere latine. Denre-ce insò, dela
retragerea logiuniloru romane din Dacia, in loto lim-
pulù invasiunilorii barbare nu posedemii monumente
scrise, se n^ ; Intrebarea dèca a esistati! aria scrierel
in Dacia ^i m acestn limpn *ii cu ce alfabeta?
Dèca aria scrierel, care a (ostn cea romana, ar' fi pe-
riti! vre odala in Dacia, dupiì ce s'aiì retrasn legiunile, ar'
litrebuitil, Antri in : .st'-se Ulte .si cuvinlek; relntive laseri-
ero: a dona. Ilornà nil din Dacia n'ariì mal li pututil se
invelo scrierea do la Komanl, de care san ni più pen-
tru totn-de-una, ci dela vreunn altn poporD dela care
ar' li Inatn neco.'jarminte sji alfabetuln .si terminologia
scrierel. Honifinii insò n"an uitatn nicI-odatA arta scrie-
rel, caci an pAstratiì totn-de una piXnA aili terminologia
porleetn latina a ^crierel : scrin. scripliì (arcbaiciì), scrip-
turà , sensóre, scriiloiTin, péna, cjìhìmariù, carte, hà rfie,
loie '). Vifirsii s'a pìlstratu cu in^elesuUi de cantare,
va s6 (Jicà versuliì (poesia) in legAturà cu cAntarea (mu-
sicai cbiar in ìntelosiihì anticiì. Aù pà siratn pà nA chiar
^i unu instrumontn parlicularn ìntrebuintatn la Romani
in scrierea cu córA. cà ci condoiuln cu care HomAnil in-
condei'zA (dirle la l'asci oste tocmal condoiuln romann
l) A se vede despre terminologia latini a scrierel Isidorus. Orìg.
penna VI. 14. 3- ; folium VI 14. 0- : carta s. charta-hdrtie VI. lo
2 set). ; — calamum et chartas et scrinia pesco Ilor. Epist. II. I. Il3
chartacnrtc séù operi .scrisa. sensóre. epislol.\='chartae Socraticae. Hor
Art poct. 310; neque si chartae sileant, quod bene feceris. merce
dem tuleris Od IV. ò. 21: chartae Aripinae— cir^ile, operile lui Cice
rone Cic : ne charta nos prodat — s5 nu ne tradeze epistola.
— 08 —
aflatiì ìmpreunà cu Tablele cerate romane in Dacia din
ani! 139—167 d. Ch. 2)
Acéstà terminologie este proba cea mai decidetóre
despre esistenta scriereì la Romà ni in tòte timpurile.
Acésta mai resulta si din alte probe. La concili ulù dela
Sardica a. 347 cinci episcopi din cele treì DaciI sub-
scriu latinesce (v. capit. IX nota 3). Cà trà conciliulii
din Calcedon a. 451 scrivi latinesce episcopi! din Phi-
lipopolis, Abritica, Apiaria, Dorostor, Nicopolo, Novae ^i
din Scitia ^).
Dèca in bisericà séu in afacerile religióse se va li in-
Irebuintatii si limba poporuluì, probe directe nu a-
vemù pana acum. Accsta ìnsè resulta din cursulfi na-
turali! ahi lucrurilorù. Poporulfi neìntelegóndii limba
ofìcialà , atunci cà nd participa si elfi in moda activiì la
ceremoniile religióse, ca botezii, cununie, mà rturisire s.
a. popa trebuia sè-i vorbéscà in limba lui. In acésta
nu ìncape discatiune. De alta parte sé nu uità miì cÃ
principiulù sà ntiloru pà rintì, in là tirea ìnvéfà turiloru
crestine, era, ca spre acestù scopii se-se folosésca de
limba cea mai populara, pentra-ca sé lìe ìnl.elesi de toti,
§i anume in biserica latina de graiidu vulgaril. Hiero-
nimu (330 — 420) dice : „sè nu ne mai ìngrijimii, ca sé
evità mQ gre^elele in cuvéntare. ci se predicà mù santa
scripturà cu orì-ce cuvinte", Totti asemenea dice si S.
Augustinvi (354 — 430) ?i Gregoriii celli mare (540 — 604)^).
2) Joh. Ferd. Neigebaur. Dacien aus den Ueberresten des dacischen
Alterthums etc. Kronnstadt 1851. p. 187'. Noch leben in Verespatak
Menschen. welche sie (die Tafel) damals. als sie in einem alten trocknen
Bergwerk gefunden ward. gesehen haben. Man hat dabei zugleich
einen Griffel zum Schreiben gefunden, den die Walachen concie nann-
ten, weil sie sich eines à hnlichen bedienen, den sie warm machen, um
mit Wachs ihre Ustereier zu beschreiljen.
3) Binii Severini Concilia generalia. Lutetiae Parisiorum 1Ó3Ó. I.
514-SIÓ. 540. 541.
4) A. Fnchs. Die romanischen Sprachen. Halle. 1849. pag. 44— Du
Gange, Glossarium med. et inf. lat ad vocem Romancium â– â– â– ,;Sta-
Sul) iijip( raliilù (lonstnntiùi -^30(3)epi.scopultì din Arjuileia,
Forlunaiianiì, a seriali esplicar! asupra evangelielorù In
graiuliì popularH (rustico sermone) ^). Cu deosebire in
actele religióse, la cari parlicipa aclivfi iji poporuliì, ca
d. e. : la bote/iì, cununie, cumiiiocare, ^. a. Irebuiaù sC'-se
servi'SCil mal alesù degraiuln p()|)ulariì '"'), apoi Creijula
jfi T'itùlunnstru, IrebuiaTj absolulù s6 He in limba po-
porulul '). Peste totn, s:\n^il pìlrin^r séfi mal bine creijli-
nismulu tu acela, care incepu a da lolù mai multìl va-
lóre graiuluF viilgariì. Deja In sec. Ili ìncepe s»"; apara
in poesia latin;! bisericcscft inlluinla popuJarft a metru-
lul tonicù si a rimel. Acéstà inlluinla merge crescèndo.
In eonciliulù dela Tours din a. 81H s'a decisft : .,'^i-se
ot'vorscA lie-care se traduca omiliele in liinli.i rniii:in:i
MisticA'' (in rusticam romanam linguam) ").
DccA vomn considera, cft tòte acestea se Imccìui m a-
j'Usù untle preotimea era cultA si cunoscea limba latina,
iji imde chiar si popt)riilft neeiiltù ìntelegea in eoa mal
iiìaiv parte limba serviciulul divina, care tolù-odaia era
i:i limba vietil publice a slatulul, caci esle multfl mal
tuta Ecclesiae Nannct apud Martens p. t. 4 Anecdot. cui. 903 p. tiuin
io: Itcm monemus curatos et eorum loca tenentes. ut quo libet mense
die L>omiiiica qua lihet. post officium Missae publicent, et in Ro-
TOoncio (graiulfi vulgarfl romaniì) exponant Constitutionem aposto-
licam"
5) Hieronymus, De viris illustr- e 47. vei^l fi Du Gange o{> cit.
ad voc liomancium.
0) Du Cange. op. cit. ad voc. liomuniim'. ..>Statuta Ecclcsiae Nan-
tietens. apud Martens t 4. Anecdot. col. 93 1. num. 3: Riptismus cuin
cmui reverentia et honore et cum magna cautela fiat, maxime in di.s-
tinctione vcrhorum et prolatione. in quibiis tota virtus sacramenti con-
sistit, scilicet. Ego te haptizo etc Et in Romano verbo sub hac forma
htici'» doceant sacerdotes debere frequenter l)aptizarc pueros.
7) Pentru aceste rugJVciun! in Conciliulù de la Mainz (813) sa ho-
tarltft ca aceia care nu le potJt InvS^a latinesce sé le Invece in limba
sa (et qui aliter non poterit, vel in sua linqua discat).
8) Fuchs op. cit. p. 28 - Chronicon Alberici, la ann. II77: .,M*
gìster Lambertus I.eodiensis vitas sanctorum et acta apostolorum de
iatina verlit in Romanum".
~ 100 —
usoru a ìntelege o limbà , de cà tù a o vorbi, cu cà tù'.
mai vèrtosii se va fi siintitù necesitatea folosirel graiu-
lui popularu in cele religióse la noi la Romà ni, unde-
cunoscinta limbei latine a trebuitu sé devinà fòrte rara
dupà a. 274 ?
Cà tù de necesarà era introducerea limbei nationale
in cultula divini! in partile orientale ale Europei se vede
din conclusele conciliului ecumenica lateranensù IV. din'
1.215, in care, dupa-ce Latinii cuprinsera Constantino-
polulu si imperiuliì bizanlinù, s'a dispusii : cà fiindii po-
pórele de diverse limbi si riturì, sé li se dee preoti cari
se le pota face ■^'arviciulu divina si sé-i scie instrui dupà -
cum cere divci3itatea rituritoru si a limbilorù '').
La tòte acestea se mai adà ogea si proselitismulu re-
ligioso séiì ardórea de a-si atrage fie-care confesiune mai
multi credinciosi. Spre acestiì scopu fie-care se silesce
se-si facà .cunoscute poporului credintele si dogmele sale^
ìntrebuintà ndiì in graia si in scriere liraba poporului.
Acéstà sistema an ìntrebuintat'o chiar la noi misionarii
catolici ^^'), luteranii si calvinii.
Chiar dèca limba romà na nu se va fi scrisu inainte
de desbinarea definitiva dintre biserica resà ritului iji a
apusului in sec. aliì 11-lea, dupà desbinare trebuia ne-
cesarminte se ìncépà a se serie si a se introduce in cele
religióse, cà ci acésta este firea lucrurilorù omenescì, ca
in epoce de turburà ri si de transitiune, se ósà la lumina
si se-se afirme lucrurì, care pà n'aci seduse ascunse ori
din causa unei presiuni ori din simplulù motivù alù i-
nertiei. .
Introducerea alfabetuluì cirilicu a ìnlaturatù, dar nu
a stinsi! alfabetulì! latina la Romà ni. Cà tii a fostù de
9) Nilles, Symbolae, Oenoponte 1885 I. p. 41Ó — 7.
io) Nilles. Symbolae, voi. II p 1025 not 3. reproduce cores-
pondente de-ale misionarilorù catolici. in care (Jicù, cà el prii>
Moldova si Valachia catechisaii In limba romiìnà (vec,U mai in josa
literatura bisericescà ).
101
inrftdècinaia scrierea ialina ?i cum nu s'a uilatft nici In
pftturile de Joso ale poporulul, se póle vede din traditiunile
poj)uliir(ì, care aiiiinlescfi do ,.setnne lalinesci*', de ,, carte
Ìalincsci\" "). AHabetuln latiniì n'a putulù se-se ulte ?ji
dintr'uniì motiva forte realii. Nenumcratele monumente
•de pélra din epoca romana cu inscrip^il latine risipite
mal peste t(H;'i Dacia, eraft o provocare viie de a nu se
uita aceste semne latinescì '-). Totil vechile monumente
<le pctra, de marmoril, ai'i datiì farà indocila nascere Iru-
mosuhii cuvènln inmdrniurescu^ care cuvòntfi KomiXniT
avrndn in vedere vieta lorfi de pastori si agricultori nu
puteafi s6-lo creeze de cà ta in fa^a monumenteloriì ri-
mase din epoca romana pana in <\i]e\e nostre. Chiar
„raclele cu stmne latinescì'' din poesia populara rea-
iiiintescrt marefele sarcolage romane. — KoinAnil afi pas-
tratù in tote timpurile pana arjl semnele numerilonì romani
pe a.sa numitele ravuijc séil rabóse, dupa cum acésta se
alla ?i pe olà ria vechie romana din Dacia-Traiana '^).
Tòte acestea probéza ca alfabeluliì latinù n'a dispà -
ruta nicI in epoca invasiunilorù. Acésta se intaresce
^i prin alto impregiuran ce afl intrevenitft ìndata dupa
trecerea invasiunilorn.
11) V. Alexandri. Poesil pop. pag 21.: In mAtasH i a 'nvèlitt\. - ji'n
bisericA i-a»> liùsfl — sji'n dóu5 racle i-aft pusfl.— racle miindre 'inpSra-
tescl — purtAndiì sfinne latinescì. — I. C Kundescu. Basine, ora^il ed.
Ili p 147: Averne si fermanì) cu pecete — dela tmprra\ie: — cine scie
^art^ liitint'scà se vie s5 ni-lrt cetésca — Ci. D Teodorescu. Poesil pop.
pag. 171.: Este ca:te latinéscft; pune\I ca sevo citéscS ! laici aratS plosc*
cu vinil). De nu sci^ì ca de cirbune— ve ferini mAna a pune, ^i chie-
tna^I popa s»* vie. cH elH latinescc scie-
12) In hiserica din satulft mei\ natala, Oensusn. cea mal vechie
din Transilvania. se aflS mal multe inscrippl vechl romane Tata ne-a
Invitata pe mine ^i pe fra^it mei s:' le cetimù tnci de copil
13) Correspondenzblatt d. Vereins fiir siebenl>Urgische Landcs-
kunde 1S80 N 2. p. 19. reproduce semnele XX. V. IV indicando
evidenti! mèsura pe oUrie romani atlat.l la Parolissum (Moigrad). A
se vede ?i semnele de numerotatie 11 HIT In <" I L III No 1808»
1835. 2097.
^ 102 —
Dupà intemeierea domniiloru nationale, Domnii ro-
mà ni batù monete cu inscriptii latine. In Muntenia pana
la Mircea (1386 — 1414) aparu monete numai cu inscripfii
latine, dela Mircea pana la Mihaiii incóce érà sì numai
latine. In Moldova monetele luì Bogdanù I pe la 1355
pòrta inscriptie latina, asemenea ale luì Musati! (1374—
1390), asemenea ale lui Stefana I si ale luì Alexandru
celù bunù. Dela Stefana celu mare aparù si slavóne
si latine ^^). Representantulù romà no in conciliulii dela
Fiorenza (1438 — 39) se subscrie latinesce ^-^j.
Sé nu uità miì, cà propaganda catolica e fòrte tini-
purie in terile romà ne. Unii episcopi catolieìi alij
Milcovului se amintesce ìnca pe la i096 ^''). Deca
vomii considera cà pe misionariì catolicì, pe là ngÃ
propaganda religiósa care este nedespà rtità de alfabetuliì
latinii, ìì aflà miì ocupà ndu-se si cu instructjunea copi-
iloril in casele domnescl si boeresci, vomii ìntelege u-
^orii aparitiunea din ce in ce mai désà a alfabetului
latinù ìncepèndù de prin sec. ala 16-lea. Peiru Raresìi se
subscrie latinesce ìntr'untù documenta latina anula 1542 :
Petrus ìcohvida manus pp ^'). Marcie logoféta Luca
Stroici ìntr'unu documenta din 19 luliu 1580, se sub-
serie cu litere latine : ,,Stroicz Logoftt 19 (luliu) anno
1580^'. P>' pe la 1593, tota acesta Stroici a scrisa si
Tatà lii-nostru toto cu litere latine, care s'a publicatii
la 1597. In an. 1592. Hieronymus Megiserus publicà la
Francfurt Tatà lu-nostru cu litere latine.
14) Colui/ina luì Traianù an. 1877 Nr. io— II.
15) Subscrierea : Archipresbiter Constantinus et vicarius Moldovla-
chensis subscripsit", (Harduin la Melchisedec, Cronica RomanuluI I. 83).
ló). Archiva ist. a Romanie! Voi. I. pt I. p 59- ér' penlrii timpulfi
urmStorfi Nic. Densu^ianù, Documenta privit. la ist. Ronià nilorfl voi.
I si li.
17). A. P. Ilarianìi. Tesaurù de nionumeiite III. 16, ér' cAnd Fom-
nuia nu scia serie cu lit. lat. si in documentele latinesci se subscria
cu cirile. Ibid. III. 81
— 10B--
1 (ini- \ -mIci Sc'liiupiiiii i»t' la liliale secululul Ui-lea a-
semenfa se subscric; hilinosce in corespondenta sa cu
Papa ^^). Pe Neslonì rrecliie la Uì\2 rallAma subscri-
indu-se latinost-e si soriindn adre?a loliì lalino^ce ; ''••)
de la llinoa fata Ini Petrai^cn V'odà .avpmiì dóur- impor-
tante subftcriorl romùnesel cu lilort! latine de la a.
1600-"). La l<i72, aflftmn pe Ioan (irigorie (ihica sub-
sciisiì latine«('e -'). Asenienea aflAmiì pe inanuscrise sji
cArtl vocili diverso insemnà rl scriso de KoinAnl cu litere
latine ìncfi prin seco!. XV'II --). Mitropoliluliì Atanasio
in o poti^ift oiUrA papa la ITOt se subs(TÃŒe romanesca
i^i latinesce (Nilles op. cil. 1 120).
l8) Theiner, velerà Mon. Poloniae III p. 5 «q
19). Hurmuz»chi. Documenfe. IV. part. I p. 46Ó — 7-
20). Cipariu. Organuli! Lumin.IreT p. 1S48 Nr. XXX: .,ieu lliiic»
fata lui Patra^co-Vodà nià rturisAsk. si ku stirea nòstra ieste acasia
lokmaliV'. — Col lui Traianù pe 1877 ^o * P- ^^- ••'*" Hinka fata
hi PStrasko vodà ".
21). Archiva ist- a Rom. II p. 23 ..!• (Jregorius Gikm utriusque
Valachiae Pr'nceps*'.
22). La biserica St Nicolae din Brafovfl pe untt Triodù manu-
scrisn se alla dela IÒ94 urmStórea tnsemnare cu mAna : .,Ldus et
gloria et Chonor altissimi ex Caello Dei. Vnus Kedemtor et spirita s
Sanctus. Amen. Kgo Preceptor Alcxandrus Scripsit lilirumistam. Anno
Dmy 1694 mense sep. dye 22". «r pe o Psaltire slovencscl manu-
sctìsS se atlil Insemnatn tottl cu mAna • ..I.aus dei in ex Celso Glóra
Sancti Trinitatis cuod uidit Inicium et finem cum adjutorio ipsi. Chunc
l'brum scripsit ego ex lingua Race in lingua Valachica Alexandrus
Preceptor Anno Dni 1697 mens : sep. die 20 (Col. lui TraianR IÌ182-
p. òoo, Ò02). Er' pe unì\ esemplarù din vechia carte „C/if/a ìn(^/e,
suluV. Itucurescl. IÃ’78, aflMorft !n bibl. Universitari! din Ia?I stafi la
fine scrise cu litere latine urmftt<>rele : .,(dt uè cuvinte nelegibile) das-
calu de la Bucurescl. Credo in deom patrem omnipotemtem criatorem
celi", mai urmézl trel ^ire totfl cu litere latine dar tn o limbi nóue
necunoscuta, apol éra^I : ..Credo indeom pater". .Scrisórea n'are data,
dar es;e de pe In finele sec XVII ^i totù de aceeajT mà nfl. Impor-
tanza este, ca to^! scifi fòrte pu^inii latinesce. ér' ..Preceptor Alexan-
drus" totn asa de réti scie ¥i le^esce (Col. lui Traianiì loc. cit pag.
6o3). dar" améndoi .11I o scrisóre latinéscà fòrte bunl. ceea-ce arati
cA el scriaCi multfl si de mult& cj litere latine 9i de sigurQ mal multu
romà nesce, cuouscénd fòrte rStì cea latin& ^i poloni.
— 104 —
Deja in sec. 17-lea alfabetulu latinu incepe a se a-
plica in literatura romà na in cà rti tiparite §i manu-
scrise. La 1648 sa tipà ritiì la Alba-Iulia in Transilvania
unii catehismii romanesca cu literere latine -•^). Pe la
1650 bulgarulu SoimirovicI, archiepiscopu catolicù de
Achrida, a scrisù asupra limbeì romà ne semnà ndu cu-
vintele romà nesci cu litere latine. Scrierea luì a rèmasù
necunoscutà , dar' ni s'aù pastrata cà te-va cuvinte din
ea la istoriculu Lucia -^).
Asemenea serie cu litere latine unù dialogù romà -
nescù istoriculu Tròster la a. 1666 (Alt-und Neu-Dacia,
Ntìrnberg. 1666).
La anulQ 1674 unù romà na cn nuraele Halicia din
Caransebesù serie cà te-va versuri elegiace, esanietre si
pentametre, in limba romà na cu litere latine -'"). La
1677 s'a tipà rita la Roma cunoscutula catechisma ro-
manesca cu litere latine de Vito Piluzio. La an. 1697
unii anume Viski traduce ori potè numaì copiézà Psalmi
§i alte cà ntari religióse in limba romà na in versuri ^i
cu litere latine -''). Tota He pe acesta timpn esista in
manuscriptù in biblioteca Universitatii din Pesta unii
dictionariù ala limbei romà ne scrisil cu litere latine ^'^),
Pe la inceputuln sec. 18 vedemu pe misionarii cato-
tolici ocupà ndu-se cu introducerea alfabetuluì in serie-
rea romà na. La 1709 se tipà resce in Sibia catechisma
lomà nesca cu litere latine (ve4i lit. biser.) 2'^). Acesta
23). Vé^I ma! josu 1 iterai. bisericéscS.
. 24). In opera sa De regno Dalmatiae et C'roatiae Amstelodami
IÒ6Ó V. e. 5.
25). Succinta medicorum Ilungariae et Transsilvaniae Biogriphia,
L.ipsc.1 1774 pag. 127 — 8 reprodusu la Cipariu. Arta poet. Hlaja-
i*6o p. 135, cu ortografia schimbatà . ér' cu ortografia autorulul re-
produsQ de iiasdeù. Col. lui Traianu 1884 p 413 — 4 dupìl o copie
iScuta de Nic Densusianu.
26). Dr. Sitasi ,,Psaltirea Calvino romà nS versificata". ìn .,Transil-
â– wania'' a 1875 No 12, 13, 14.
27). Ve^t capit. despre gramaticà elc-
28) Nilles. Symbolae I- 372: in II 524 estrage din unele cores-
— 105 —
catechisnin nu e^le cuiiustulu, dar .suiilu iiUe (i,..i» . .i-
techisme lomà nescl scrise cu lilere latine de unii iesuitn
penlru a se tipftri, care se afift in biblioteca Universi-
tri (il din Pesta -•').
La 17<)U a'a tipuritiì in l'ngaria la Colooea l'ivange-
liile ron)i\nesce cu litore latine si ortogralie unguréscft •'").
Scrierea limbel romà ne cu litere latine intrA inoiióua
iasft prin publicarea (Irainatisol romiìne cu litere latine
de Micuhì-Sincal la anuiii 17H0. l'enlru popularisarea
cctirel si scrierel cu litere latine Miculn a publicaliì
<lóuè cflrii de rugiìciune. una la Viena 1779, alta la
Sibili 1801. D'aicI in colo liniba romùnìl incepe a se
serie ijii a se tipiri din ce in ce mal multn cu litere
latine. La anula 1847 apare cela dinlà iu cjiara roma-
nesca tipà riia introgii cu lilere latine. Organulu lumi-
tinrel de '!'. (ìipariiì. Dupà 1848 se generali.sezù tota
mal multa si dincóce de Carpati, pùnfi cà nd Cuza la
1860 scóle prin uml decreta scrierea cirilicft i^i intro-
duce esclusiva allabetula latina in tòte afacerile publice.
In biserica insò allabetula latina nu s'a introdusa
incft peste tolti. Peste munti s'a introdusa mal de multa
in biserica romà nft-unità , ér' congresulu bisericel orto-
doxe romà ne de acolo a decisa in 1888 scóterea din
biserica a cArfilora tipArile cu cirile .si introducerea de
cSrtl cu litere latine. In biserica din Komùnia aa in-
ceputa a .se tipà ri cà rtl bisericescl cu litere latine, oti-
ciala insè nu s'a deciso- scóterea cà rtilorù cu cirile, ceea-
ce nu mal potè inlà nlia.
pendente dela 1744 ale misionarilortl din Clujft urmatórele". ..Clau-
iiiopoli ut Valachico populo ruditas. qua laborabat, adimcretur. nos'
trorum caritas eidem d< alphabetc Valahico- Latino prOTidit*.
29). N Densu<iianu. Analele Acad Rom. Ser 3 Sect. I p- 20J.
Auturuin cnre se vede cà a trlitù pe la finele sec trecutì\ se numesce:
..Fin un Pater a RaenduluI Francesko ^i a ProvincieT Bulgari! Preot". eie.
.>o). l'nù esemplarli se adi la Academia romà nA.
— 106 —
CAPITO LÙ Vili.
Amorji'rea §i de§teptarea limbeT romà ne.
Limba romà na si dupà ce s'a inchiegatiì asa cuin
este si avea se fie, a petrecutii ìncà multa timpu in o
stare de amortélà . Ea devenise n.imai unù mijlocu de
comunicaiie pentru trebuintele dilnice ale poporuluì, tìe
materiale, fìe spirituale in ìntelesulù restrìnsù alu es-
pansiuneì spentane ce agita sufletulù ori-cà ruì poponi
§i in starea cea mai inapoiata ; nu devenise ìnsé unii
mijlocù de cultura. Acésta era si naturali! ìntr'unu
timpù cà nd trebnia se-sì apere di si nópte esistin^a fi-
sica centra celorù mai sèlbaticì barbari.
Dar si atunci cà nd Romà nilorù li s'a oferitii ocasiune
de- a face din limbà unù instrmentu de cultura, ei nu
numaì ca aù scà patii ocasiunea, dar din nefericire s'aiì
tnjugatn pe secoli la carulii greiì alti un^ì limbi bar-
bare, cum a fostii limba slavónà . Nu dicemfi ca popo-
rulù ìnsusi s'a ìnjugatu, cà ci elu a rémasu totn cu limba
luì, s'aiì ìnjugatu inse totì factoriì cari initiézà si là -
tescù cultura, infelegemii biserica, statuii! si societatea
alesa. Toti acestì fà ctori ari fostii perduti pe secoli pen-
tru cultura romà na! Acea ocasiune a t'osto cu deose-
bire in timpuhì desbinà riì dintre biserica résà rituluì s
a apusuluì.
Limba romà na cu óre-care energie putea se ésà a-
tuncea la lumina .si se-se afìrnie in biserica. Ea insé,
din cause care adi nu le mai putemù bine eunósce, nu
profità de oca.siune .si deveni sclava slavónei. Frin acestii
fatalo evenimento, nu numaì cà geniulo bmbei, sufle-
tulù si minfea poporuluì romà no se ìntunecarà si amor-
^irà pe secoli, dar limba romà na chiar .si atuncl, cà nd in
fine a inceputù a resufla in .scriere, ìnlà tisà ndu-se in
cojocido là toso alo luì Girilo, in loco de a strà luci cu
originea-ì mà rétà si de a fà rmeca cu infà ti.'jarea-ìnobilà .
- 107 —
se piirea mal multa u liintft j^Olbaticil Cijita dm lemeiuifi
codrilorfi.
In a('ósf:1 staro o lungft luptfl i-a trebuitiì pà nìl s'a
(loshitìcatn (le liaina nelericitA a sclìlviel si cenusapjsa
cea nebiìgala in samft !ji-a legilimaliì in faja Imnel no-
bila-I origine. In resumaliì, consecintele fatale ale slavis-
iimliil afi ib.slu multe ^i ìntre cele mal grele urma-
tórele :
l ). Cea mal mare parte a Romitnilorn dinlre Adriatica,
Marea-nt'grA ^i Kgee s'ail slavi-atiì ;
2). l'rin acésta elemenluln romà nn m '^iritiiiM ìni-ìriniln
pe celli slrà iniì ;
H). |{omj\niI in generalu an l'oslii udi'chk-.-iìi m
cultura celli pulinù ijese sute de ani, lucru in.sp;ìim«-n-
tfitorii !
4). Limba romà nft de-o parte a rèmasu atAla timpiì
ìn^elenitA, de altjl parte a dalù ìndèropliì penjòndtì o
sumA de clemente §i forme originale, care parte an rè-
masa perdute, parte inlocuite cu slavóne ;
à ). l'rin ìnti\n|ierea culturel elemenluln romà na, care
a stipata necontopitn, a fo.^ta iji este espusH sji supu.su
pùnà adi in cea mal mare parte la diverse dominatiuni
^i inlluinte stnìine ;
H). In (ine prin tòte acestea elementuln romana chie-
matn dupA nume, origine, numènì !ji cultura lui originarli
la predomnire in orienlulù Europei, si-a perdulù de tim-
puriù acesliì roln, iji numal prin o nóuà concentrare si
activitate uria.«à pe tòte terenele póle se recà stige situati-
unea ce-I fusese destinata la inceputn.
Dóci\ cu tòte sbuciuniSrile la care secoli ama festa
espusi noi amu ajunsii a ne relua positiune, pe cAnd a-
tAtea alle popóre tota pe acesin tereno s'aiì snìrimatn
de n'a rémasa nici cenu^a din eie, acésta avemiì s'o
multà minuì fortel neasemenato de resistente a poporulul
romà nu .<ji superioritAlil lui ca spirila si ca aplitudinl
deosebite de cultura. Dèca la acestea se va adauge ac-
tivitalea si energia, limba romAnA in vèrtutea farmecA-
108
lórelorù ei calità ti nu va lipsi de-a ajunge unii mijlocù de
cultura generala in orientulù Europei. Dar, o repetà mii,
pe là ngà calità tile poporului si ale limbei, trebue acti-
vitate si energie, energie si activitate !
Limba romà na §i atuncì cà nd a ìnceputii a se serie
mai dinadinsìi, multù timpu a rèmasìi totìi amor^ità .
Causa a fostii, cà ci sfera de idei cu care ìncepuse a se
ocupa era cu totulù strà inà , ca spiritu si ca forma,
de spiritulù si natura poporului romà nù. Afarà de aceea
limbei i se luase de la inceputù orì-ce sborù liberu, ea
trebuia se-se tà rascà cu lanturile de picióre pe urmele
limbei slavóne, urme cu totulo strà ine de pasulù sveltii
si gratiosù alù limbei romà ne. Limba romà na sub su-
flarea de ghiaia a slavonismului a statù secoli impie-
trita .si trista ca o Niobà ! Pe calea la Golgota ìntune-
recului slavonù limba romà na a mersii cà te-va sute de
ani posomorìtà si greóie, tara piacere de vièta si farÃ
ca cine-va se-i pota cunósce frumuseta naturala as-
cunsà sub cojoeulù là tosù alù slavonismului.
Chiar cà nd Romà nii an inceputù a serie si alte lu-
cruri in afarà de cele religióse, limba rémènea totù
greóie §1 posomorìtà , nu se putea lumina la fa^à . Cà nd
a scà patù de slavonismù a ìntratù in raà nà stèrpa a
grecismului bizantina. AcelasI traiù posomorìtù si le-
targiciì si in acestù timpù.
Dóué limbi aù tostù care au desteptatù aprópe in a-
celasì timpù geniulù limbei si alu poporului romà nù,
acestea aù lostù limba latina si francesà . Limba latina
a desteptatù atà tù geniulù limbei cà tù si alù poporului.
Prin limba latina Romà nii aù ajunsù sé cunóscà nu
numai limba, dar si oiiginea lorù proprie. Cei dintà iù
latinisti romà ni, Miculù, Sincai, Maiorù, aù fostù si cei
dintà iù cari aù desteptatù geniulù limbei ìnsuflà ndu-i
noù spirita de viéfà si punènd'o prin studiile lorù filo-
logice pe singura cale raà ntuitóre a progresului ratio-
nalù, ér' prin studiile lorù istorice aù dt^steptatù ge-
niulù amorritù alù poporului ìnsuflà ndu-i consciinta de
sine, a originei si a demnità ^ii sale.
— 109 —
Mitologia vechie ne spune cA uriaijuirt Anlefl, in lupla
sa cu Hercule, de cftle-orl se alingea de pflm<"'nlfi. marna
lui, ciìpCla nóué puterl si nu-liì putea ucide Hercule,
pftnìl cftnd mi la ridicaliì susiì in aenì !:i Ta sugrumaliì.
Tocinnl u.sa a fostn si cu limba romi\na, ea nu jji-a
recApólatiì pulerea pAniì nu s'a atinsiì de marna
sa, limba latina. AtuncI si-a lualiì shorulu si pulerea
de vii'^à . Acesla a Ibstiì nemùrginituUì lolosù alù lali-
nismulul dela tnceputuift secolulul, Judecatil pà nft a(|I
alAlù de falsiì do unii, cari se muItAmesciì cu gftocea
lucrurilonì neputòndù pètrunde la simbure.
t'e cà nd ìnsé liuiba latina a desteptatn geniuliì ador-
mitfi alù limbel romà ne, nu putea de altA parte sé-f
dee !?i torma si Itistruliì modernn, absolutfi necesanl
pentru complectarea, cum amù (jice, artistioA a progre-
sulul. Causa este fòrte simplA. Limba latim'i este o
limbA morta !ji niol studiuliì celli mal adAnciì jji talen-
luliì celli mal dislinsii nu potè sé suplinéscil ceea ce
potè da numai traiuln via aliì unel limbi. AfarA de-
aceea limba latina, ca limba unel vie^I rósuflate. nu
posede tòte ideile .si mijlócele ce lo cere vieta moderna,
do.'ji posede alto calitA^I mari care potrt fi de celn mal
mare folosìi orl-carel limbi, !ji cu .itùtiì mal multù
limbel romà nescl in evolutiunea el ca mijlociì de cul-
tura, l'entru aceea limba romà na, pe lAnga contac-
tuliì dà tatorii do vièta cu latina, trebuia .sé intre in a-
tingere .si cu o limbà moderna eulta, slrà lucita ca pro-
gresO, iyi apropiata ca origine iji fire interna, pentru oa
cu ajutorulìl el, ca instrumentn deja pertectionatfi, sè-se
pota mal curcnd polei .'fi lustrui. (ieniulfi protectoru,
Bona- Fori una a gintel Romane nu a lipsitù a-I ìndrepta
tocmal la timpiì privirea asupra limbel francese, mare nu
nunial ca cultura, ca lumina, dar ?i ca sudetn de vié^à .
Asta-felli limba romà na inspirata ?i de^teptata de
limba latina, condnsa si ajutata de sora el Irancesà in
cincì-f|ecl de ani .strabatu in sbornia sèii o distanta pe
care alle limbi abia aii strabatufo in su'e de ani !
— 110 —
Acum a venitù timpulù ca limba romà na, tara a
rumpe contactulù cu cele dóue mari si providentiale
limbi regenà rà lóre, se-se pretuéscà ea ìnsà si maìmultu,
se-se retragà in sine, se- se studieze si esamineze in
tòta vièta eì trecutà ?i de tata, sé cèrna si se alégÃ
lotù ce este mai buniì si mai frumosìl ca idee si forma
§i prin prisma arte! s'o reflecteze mai innobilatà . mai
farmecà tóre asupra vietei dilnice a poporului, care a
sciutù sé scape acestìi paladiu prin atà tea sbuciumà rT,
prin atà tea vai uri !
CAPITOLÙ IX.
Credinje, Datine, Institutium.
Eeligiunea colonilortl adu^ì in Dacia era pagana si
anume romana. Acésta ne-o probézà inscriptiunile latine
din Dacia, care cuprindu vre-o 70 divinità tì pagane,
din care vre-o 60 romane si vre-o 10 strà ine, dintre
cari cultulìi finora ca al lui Mitra si Isis era deja de
multi! là titù in provinciile occidentale ale imperiuluì
romanìi. Nicì o divinitate dacicà nu se alla in inscrip-
tiunì ^). Nu ìncape ìnsé ìndoiélà ca ìntre coloni se aflaù
si de-aceia cari in ascunsìi primise cultulu crestinù, desi
inscriptiunile nu ne pà strézà nici o urma sigurà de
■cultìi crestinii, de nu cumva ar' fi a se considera ca
crestina ìnse ascunsà sub o forma mai pagana urmà -
tórea inscriptiune aflatà in Panonia interiora : M(emo-
riae). Q(uinius) Maec(ilius) Donati(filius) pausavit ann.
l). O inscript- cu Zamolxis la Ackner et Miiller No. 663. ca falsi
nu s'a admisn in C I L. Unfi de7ii> Sannandiis C 1 L III 964 este
o divinitate necunoscuta de-airea. farà a se sci Intru nimicu dt'cà va
fi dacica sóli de alta origine, ór ìnscript- dela Ackner et Miiller No.
•6Ó4 de asemenea nu s'a admisfi in C 1 L-
— in-
aivi. Kilio pientissimo fecit Arelhusu mater. ((. I 1^
III 8207). Terluliaml (lóO — 230) .spune vi\ in finulurile
Daciloriì, Sarnia^ilor'ì !?i Sci^iloriì -;, dumne-sc»; nutiiele
lui (Ihrislosft. Deiji ne pare ceva esageratn, dar ceu mal
mare parte mi potè sé lie de cixWi adevèratfl, cdci pe
la mijioculìi secululijl alù patrulea eraù episcopi crestinl
in tòte Irei Da'.-iile si in Canonia, cum se vede din
conciliuliì (le la Sardica (a. 'MI) ^).
Nomenelalura religiósa este Ialina ; domnotjeù. lego,
crodin^a, aitarli, turm'i, cruce, popa, cantora i^ì canta-
relli, curatonì. dumineca. >^érbatóre, paresiml (ijuadra-
gt^sima Hai. (luaresima), pagami. a)iinii, Cina-Domnulul,
Fiorii (Floralia), Hiisalil (Uo-^^aliai. Oaciunfi (crealio-
nem), Sà nva.siiii (Sà nlu-Vasile), Santiomi (Sà ntu-lomì)
Kmtoadeni (Sà ntù-Toailerii). Sangiorzii (Santu-iJheor-
glie ital. S. /orsi), SÃ mpelru (SÃ ntu-Petru), SÃ nziene
i^SÃ nllana), Santa Marie. SÃ n-Dumitru, Sant-Andreiil,
rugaciune, pacaliì, cuminectì, cuminecà lurft, comi'ndn,
<-oin<'ndarc, bine-cuvònliì, bine-cuvènlare, paiisiì, à nijerù,
Jiiià mt-nlii, poponi, poporeiil, premènda (praebenda),
tóca, mormrntiì, sèptòmà na, fimi (atTinis), cumatrn
(compaler). 'l'otii prin mijlocirea limbel Ialine s'aii pri-
mitn ^ji urmatórele cuvinte de origine grecéscà : bisericfl,
bolezft, manà slire, marturisescù, blaslemù.
Fé langa religiunea creslinft le Romani s'afì pastrato
"Córte multe iji importante urme din credintele pagane
italice sóli romane, .si anume diviniiatì : Lerii, care este
■conslanto ìnvocatn in vechile liimne religióse numite co-
2V Terlulinnus. Liber contra luilaeos e 7. Christo ver») subditl,
et Sarmatarum et Dacorum, et Germanorum et Scytharuin: .. in quihus
omnibus locis Christi nomen, ijui iam venit. regnai.
3). Hinii Severini Concilia ycneratia et provincialia. Lutetiae Pari-
sioruro i636 1. 52.1-524: Mace.ionius a Dardania de Ulpianis. <"al-
vus a Dacia ripensi de Castro Martis. Eulherius a l'annoniis, Valens a
Dacia ripensi Scytopolitanus, Dioscorus de 'l'hmcia. .Antenudorus a
Dacia ripensi etc
- 112 -
linde si este identicù cu Jupiter Liber ^) ; Sà mbe ce
obvinfi in descà ntece, ér' in jurà minte sub forma Sà m-
bea este identicù cu Sancus séii Sancus Fidius ^) ; Co-
sinrleana, figura cea mai strà lucità din povestì in care
s'a pà stratu Consens Diana, si obvine si sub numele
lana identica cu lana din mitologia italica "); Arghiru
identici! cu ilaliculù Arghillus Salvator ^), care in
cliipulù cum obvine in poveste in legatura cu
Iléna cu pèrulù de aurù, nu este de cà tù sórele in re-
lat.iile sale cosmice cu Luna ; Urga dm povesti este
Uragus, séu Urgus ^) ; Lado invocata in cà ntecele de
nuntà este Latona, care de asemenea era invocata in
cà ntecele de nunta '■') : Casmete ursitóreie la nascere la
Macedo-roraà ni, suntii Carmentes ale Romanilorù ^") ;
Zirna este identica cu divinitatea Zirna din o vechie
ìnscriptie italica ^^) ? Alimort, pe cari Romà nii iì sèr-
bà torescù la ìnceputuln primà vereìf, sunti! divinità tile
din mitologia italicà -romanà numite Alimona ^-), si cu-
vèntulù romà nesciì este forma masculinà Alimoni s.
Alhnones, rotacisà ndu-se n.
Serbatori vechì in legatura cu cultulu nature!, ca genii
4). A se vede studiulu nostru Coh'ndele si himnele ved'ce in Re-
vista criticai iterarti 1893 No. r p. I — 15) si Refrenulu Colindelo-^ii,
Ibid. No. 2 p. 49—63.
5). Ve(Ji Ar Densu.sianù, Cercetà rì literare. lasi 1887. Sema San-
cus si Sani bele p 104 — 120.
ò). Columna luì Trainnù, 1872 No. 8 {118) Ar- Densu^ianìì, Uéna
CosiiKJl eana p. 59, ér' despre Ima Preller Rum. Myth.ed 2 p 149, 588
7). Swetajeff, Inscript. italicae mediae No. 23
8). Preller, Rimi. Myth. ed 2. p. 4 3 si Paoli, Altitaliche Studien
Hannover 4 Heft. p. 159.
9). Theocritfi. Idila XVIII, 49
io). Reviiia critica- li terarà 1893 No. 12 : Din mitologia romAnà ,
p. 528 seqq. si S. Augustinus, Civ. Dei. IV. 1 1 : in deabus illis quae
fata nascentibus canunt et vocantur Carmentes.
II). Rendiconti della reale Academia dei Lincei, J^eria quinta voi.
Ili fase I — 2 p. 94 ?i 12^.
12). TertuUian. d. An 37-
- 11 .s —
proleotori ai iiulivnlultii .si :il laiuiliel, cu cullulQ inor^i-
lorO, i?. a siinhì lóilo rmilt'; la HomAnl, pAsIrate cu
vechile lon'i ceremojiil 'â– '). Noi aminlimil vre-o cAle-va
C5are iji-aù ^inulìì p;\nA ^i numirca anlicd.
lAinia curato din Kebruanì, ca la Romani «dies fe-
bruus», co inséiiinft lolft acpea!?!.
Cullulù lui Mario, in in^elesfi vechia italico ca (jeula
crea^iutiel (sórele), s'a pAstratiì fòrte bine la Hoporulù-
roniniiù. Intre aitele salì pà slratù cu nuinolo lui Marte
unnà tórele serbatori :
Martitiil (dies Marti us), laro ^v, sei br/u la l Febr. con-
tra lupiloriì, cari orart consacrati lui Marte .^i penlru aceea
lupuln se nuinea la Houianl lupus martius', va sé (}ir&
Martini ìnsétnn;\ lupi "). Martinii se mal serbézà si la
12 — 14 Noembre care luna la Homanl se numea §i
Marlius in onóroa (JeuluI Marte (Isidor. orig. V. H3. <)).
Marculà boilonì .si alti vitdoiù la 25 Aprilie se ser-
bézA in onórea lui Marte pentru paza vitelorù de bólÃ
si (le fierele sèibatice. liouin (l»os arator) de asemenea
era consacratiì lui Marte '•'').
Si^/ttdìn<ìna nrhunilorà corcspunde cu «Feriae stulto-
rum» in Februanì.
Ghcrmanultì ìnainte cu 5 tjile de ìnà l^arca DomnuluI
este sérbà lórea pentru apìlrarea *germina{iunel* centra
diferitelonì insecte.
VfrtoìoDwiu dola li luniu de care sunttì legate In
poporn urnià tórele credinfe, cà atuncl este me(}ulù ve-
1 S Avesti! parte f(5rte Importnntft a vie\\\ nòstre prea pupn'ì s'a
stuiiiat" ". cein mal complectù registri! prin'acuin de vechT serbatori
^e nfla tn CMlendiriulù lui S. MAngiuca pe a 18S2 tip. Bra-
sovì liiSi.
14). Preller. Ròm Myth ed 2. p 29/. Poporuliì numesce ji pe
ursfl nioij ì-martiniì .séi\ ^i niim>I nuìrtnu
15 . l'rellcr, Ròm. Myth. ed. 2 p. 299 Kórte interesaiUft este ru-
^Aciunea ce se ndres.i lui .Marte pflstratft la Cito. De re rustica capii.
141 1142*
H
-iu-
re!, cà nóptea ìncepe a da ìnapol, cà rà decina grà ului
seca, cà se intórce frun(|a in leiii, plopù si ulmu, case
potù intórce fartrecele, ^. a. tòte acestea indica o ve-
chie divinitate, care presida la tòte mtórcerile si schini"
barile de peste anù atà tù ca timptì, cà tù si ca procesft
de evoluHune si preschirnbare ìii tòta natura, si chiar
in afacerile oinenescì ; ér' acéstà divinitate la populatiunile
vechi italice era Vertumnus deulù anului schimbatorù
(annus vertens) ^•''). Intocmai, cuna vedeiniì, s'a pastralii
acestu ìnl^elesu si in cnedint.ele PoporuluT-romà nù, prin
urmare si Vèrtolomeiù este acclami cuvénto Vertumnus,
de cà tu cà sà ntii pà rinli aù pusù totfi pe aceeasi di sér-
bà tórea apostolulul Rarlolomeiì pentru a confunda si
intnneca nuniele divinità i.ii pagane
Tolù asa s'a tntèmplalù cu sèrbà torile Fà liile §i
Pà rìiile, la Romani Patilia §i Rarilia, ér' Flòriile §i Hh-
salele (Floralia, Rosai iaì aii scapato, nealterate ca nume.
Vinerea mare la 14 Octobre este identica cu sérbà -
tórea romana totù din Octobre in onórea lui «Venus
victrix > .
Credinta la noi cà la anumite (lile se deschide ceruìu
este identica cu mundus patet=AQ deschide cerulìi, sèr-
batù la Romani de mai multe ori peste anu.
Feliurite da tini si ceremonii suntu legate ca practicÃ
viie cu diversele serbatori, si nu este aici loculù a in-
tra in asemenea aménunte, ci ne mà rginimù a aminti
cà te-va mai ìnsemnate, chiar si prin nuinele vechiù
ce-ln pà strézà .
Vergelulu, o datinà care se practicà in séra spre a-
nulp noti pentru a-ifì afla prin una felìi de sorti séii
Gracule tinerii, feciori si fete, ce le este ursitù. Datina
'ijì trage numele dela sortes virgilianae, reminiscentà din
cele mai pretióse in care s'a pastratu amintirea despre
Virgilù, poetulù epicù latinù, trecutìl in tradirla popu-
larà a occidentului ca fà rmecà torù si profetù.
l6). Preller, op cit. p. 397. seqq
— llTì —
l'inhlarea cu (Jnlindu din (ln\oiunil pana la Hobolé/iì.
sunlii vccliile ..C'aleiulae" praclicalo mal de iimllii in
occideiìUì cu mare sgjrnotiì, in cAlil conciliele aft pà ?filri in
contra Ioni, pò cà nd la noi a n'tnasà pana a(jl o da-
tine piósA, conservAndu-sI jji nuinele i}ì intelesulù mal o-
riginalu.
Totn in aoeslii limpn se uniblft cu Cerbulii, cuno-
sculiì in dalinelo occidentale din evuln media .sub nu-
mele de ..Cervulut»' asemenea perseculalf» de bisericù.
i*e unele loculi iji mal alesi! in Konià nia se numesce
Turca.
Su/larea bminnluì la 22 Apriliì penlru curii^irea lo-
cuin^elonì, staulelorft etc. esle idenliciì cu „lubilus-
trium".
Dalinu (ìescùntecelovu alà tiì de muUiì praclicatà in
poponi, de asemenea fòrte popularA 151 la vecliil Ko-
manl, precum o aral;1 si numele, ér' la Pllnius in Isto-
ria nai arala ni s'a pAstraliì ^i practica desoAnlecdonì
care in multe este ìntocmal ?i la poporulil ru-
mami, ér' bètrà nuliì Calo ne prìstré/ft espresiunea cin-
tare in alip^^'d descà nla in aiiì (v. pag. 35).
Inslitnfiunile vechl romane, ca ìnlogniirl sociale, care
va se ilicA nu depindù, ca credimele si dalinele, de m-
<lividiì si familie, ci de socielale in generala, aft pri-
initft eoa (lintà iu lovitiirA prin relragerea legiunilorQ §i
;ulminislra|iunel romane din Dacia sub Aurelianft.
Invasiunilo barbare aft complectaift acésta st'AriniAndiì
intogmirile politice ale slrà bunilorù nostri. Prin acestea
statuiti, legatura administrativà a comunilùtilorft intre
sine. a dispArulft. Fie-care comunilate a rcmasft avi-
srita la sine ; echi mullft o grupu óre-care de comunità f I
inai aprópe d'olaltà , mal legate ìntre sine prin conligu-
ra^iunea geogralicA a lerenulul, puteaft sé sus(inà ìntre
eie óre-care lagà tur.i mal intima in vieta de tòte fjilele
?i cu doosebire in timpurl de pericolft. Afanì d'acésta,
de sine se intelege, cA comunitatea nu putea sé rèmAnA
lArX organisatiune óre-care internA, pentru a se paté
— 116 —
sustiné celli putinfi acéstà legatura intra loc-iiiloriì gru-
patl in unù punctù óre-care. Elementele acestel orga-
nisa^iunì s'aù conservatù in tòte tiinpurile la Romà ni
dimpreuna cu nomenclatura lorù curatù romana. A-
ceste rèmà site suntù in comunà : 'popa, jiidele §i bètrd-
nii séti jìirafn. Pop'i lat. pepa, era la Romani servi-
torulù la aitarli, care preg;1tia tòte cele necesarie pen-
tru sacri fi ci a : t'ocù, tamà ia, apà , sare, vase s. a., adu-
cea vita la altarù iji o lovia cu maiuln (malleus) in capa.
Numele sacerdos preotfi a peritu in linnba romà na, pe
cà nd poi>(^ a rèmasu. Mi se pare, chiar .?i acésta pro-
bézà . Cd sacerdos. ca unti func^ionaru publicii ^^), apa-
rà silii si elii Dacia odatA cu ceia-l-alti functionarì, pe
cà nd bietuln pop(t, ca simplu servitorù farà vre-o alla
léfa decfitn unele rèmà site dela sacrificiij, a remasù unde
.s"a pomenitii si unde putea sé trà ié.scà iiindil de re.ulÃ
unù omii din localilate. Este tórte insemnatonì, cà in
liinba romanésca se pà '^trézà si acjì unii provcrbu vechiiì
romana relativa la popa. La Persi u (Sat. 6, v. 79) popa
venier este unù proverbii care la noi s'a pastratù in
,,2)antece de popà "" adecà pà ntece sà tulù, bine hrà nitù,
grasù, de alci proverbulù : ain mà ncatù de m'am fà -
cutù popà , ani mà ncatìi caunù popa, a fà cutfì burtà ca
una popà . Totù la noi se à xce : a-§i da pelea popiÌ=
a muri, va se dica pelea animalului ce se sacrifica la
inmormèntare o lua popa, ca o recompensà pentruser-
viciulù seù ^'). Tota din yechia organisatie bisericéscÃ
mai este ciiratorulu hisericeì (curator fani), si cantoru
(cantor) ^*^), cum se numesce cà ntà retulti bisericei in
Transilvania, marturù (martyros) asemenea s'a pastratti
17^ Liv. 1. e. VI : tradito servis publicis solenni familiae ministerio.
— Suit Aug. 31.
i8j VefJ'i descrierea unel alte datine unde popa pentru serviciulù
se 1 si adi ie pelfa oH ce .sa consuniat'ì la mé<a. Colà ctVituLÌ de B-
Vieni, Sibiu iè>85 p. 55. Orelli Nr. 2488 : Pelleis coria funai sunto.
19 1 Isidorus Orig. VII 12; 2Ã’.
— 117 —
din vuchiiiliì lmil»ai;iri laUiiii hi.-cin ,-.-., (i, in.-i- «u lii.-.iu-
narea dt; testis oum so afla la lioinanl -"). Din adrni-
nisiralia civilil s'a pftslratiì : jude dela lai. judex. In
linipiiln ropuhiicel si consuliì se numiaii judices. (Jene-
raliniiite judex era ori-co magislratiì, can» judera ala-
<eri civile, sifìl militare iji se alegea pe unii anu. A-
óslA institutiune romana cu nomenclatura ^ì durata el
(lo unfi ami s'a conservali! pi\na a(jl la KomAnil din
Dacia. In Kom:\nia in limpuhl non lilrft cale .s'a inlro-
ilusiì cnvcnliiin primaru, pe cà nd din vecliime aflAmn
prin docnmcnle numal jude '■'), ér' impà r^irea ferel in
udefe se mal pAslrézi'i ìnca. Pe là ngft judn mal suntiì
a sfai n séiì Consilia aija numitil hètrà nl se(i jnrafl, ci'icì
iinèndóuò acesle numirl sunt'ì indatinate. Bèirà niì (hi.
veterani) sunliì identici cu Senatores in privin^a chio-
MiArel Ioni, ór' numirea de jnra{l o allamù si la Ko-
manl --) chiar' in aceliì in^elesiì ca la Romà ni. AfarÃ
• l'acestea cuvintele : leye (ie.x), jude{u (judicium), jìi-
Ipca (.indicare), judecatà (Judicalum), drejM (directum),
dètoru (debilor), tutorù (tutor), curatorù (curator), u-
sura (usura), nìpuro (capere arrham, ilal. caparra),
«rj;Mwà -arrliabo, probézA continuitalea pracsei jucliciare.
elici dócà ar' lì incetalrt vre-odalà , s'ar' 1" perduta .«fi
(uvinlelo.
Domnd, esle cea mal inalW tréplù ierarcliic.1 in statfì
pAstraia cu nume cu tolù dela Komanl. Domnìi s'a
tiumitù .>^i se numesce principele, acum regele. B'ste a-
devèralù, cà impòra(il Romani ìncepcndu dela Caligula,
dar mal aleso dela Domilianiì (Suet. Domit. 13) primian
2o) Isidorus Orig, VI ii, 1.; Mnrtyres greca lingua, latine testes
(Hcuntur.
al) Hnsdeù. Arh ist. » Rom. I. part. 2 p 37 In unti doc de la
f65o vinde obvine chiar ca cognume, cuir. obvine dcsft pSnìl a<^I In
l'ransilvania ,
32) C. I. L. I. Nr, 477 inscript, de la a. 105. a. Ch ..Hoc opus
omne facitu arbitratu duovirum et duoviralium . . . Quod eorum viginti
iurad prohaverint, probum esto".
— 118 —
a pe numi Dominus. Augusta si Tiberio n'aiì voitù sé
priiné.scà acéstà numire, care se da numal sUipà nului
fata cu sciavi!. Cu tòte acestea titlulu nostra de domnù
nu s'a desvoltatù din litlulil datù impératului, ci din cen-
tra s'a desvoltatù din relatiunea de patrono fata cu cli-
enfii sei. Coloni! din Dacia, pà rasit! de puterea si pro-
tectiunea romana, nu aveaii, in ìntelesù ma! inaltu, all^i
representanti ai patere!, decà tn pe accia, car! fie prin
posifianea lora sociahì, fie prin avere, eraiì totu-odatÃ
si ce! ma! tari si ma! mari in ìmpregiarulii cela ma! d'a-
própe. In vièta romana era ceva indispensabili! rela-
tiunea de clienti! si patrona Nu numa! particulari!, dar'
cprporatinni. comune, ter! ìntreg! 's! alegeaìi cà te unii
patrona din familiile cele ma! pufernioe, asa d. e. fa-
milia Marceliloriì era patronulu Sicilie!, ér' Cicerone,
cum ìnsas! ne spune era patronali! Capaci. AcéstÃ
institutiune inherentn societate! romane s'a strà plantatu
si in Dacia, ceea-ce s'ar' ìntelege de la sine chiar' dèca
n'ami! ave probe directe. Dar' mai multe inscriptiun!
ne probézà acéstà , caci si in Dacia aflamii patroni ai
privatilorQ, ai diverselorii colegi! iji chiar' patroni ai co-
lonie! -^j. Patroni! eraù titulati de clienti! lorn cu D -
minus, princeps. Acest! patroni, cà tt na vorù fi tre-
cutii, peste Danare la retragerea Romani lorìi, aiì re-
masù singurii domnì, principi, ai poporulur de josiì. Cu
acéstà impreijiurare corespande deplinii situatiunea care
o aflà mu la Komà nii din Dacia in ajanulu conslituirei
domniilonì nationale in sec. Xlll si XIV ; si aname do-
cumentele ne vorbescii de o sumà de roivorjì «ji cnezì,
cari se aflaii in diversele tinaturi din Dacia. Acesti
voivodi si cnezì nu eraii de cà tù vechii patroni, cà ci §i
vodà §i cneisu ìnsémna totù numa! dominus, prmceps.
Aceste cuvinte s'aìi ìntrodusiì cu limba slavónà de unde
23) Ackner et Mliller, n-ril : 98, 125, 1Ã’3, 164, 167. 171, 173,
177, 178, 21^5, 3o4, 393, 397, 398, 521, 523, 524, 532, 534, 578,
560, 084, 701, 718.
— Ili) -
aviiiiu -1 iiumel»; liDenu (v. si. holjaru). In-' j»; «.ui-.t
nuinirile slave oliciale an esistatft toliì-de-una sji nu-
inele romAnescù domnu^ si anume rsiflpà nil feiidiill se
numeaiì de cà trA clAcasI domnì, jji cu deosebire in Tran-
silvania nude niimole de l)oeriù nu so ìnlrebuiiitéz.ì do
cAin in '|V'''ii-^^llnlul, care a alala in legAlurà cu Mun-
lenia. In Transilvania marii posesorl de prin sale se
numesciì domnì, si in generalo loliì ce s'a numitn jjI se
nuinescc in Konuìnia hoeriìì. dincolo s'a (jisù iji se fjice
•si jKJi omnii, ceea-ce probézft cu Transiivania n'a sialo
in logà luri'l cu IJulgaril.
Dupà cum se vede din lo^l cronicarii, incepcndu dela
Urecliie, tilluln de vodft se pune de regula indatà dupÃ
numele propria alft principelul : Slelainì-v dA, Mdiaifl-
vodA. Insc vodà era numal o lilulalurA sócA, alìi cArel
intelesiì liinba nicl-odatà nu l'a consumatù si nn a pu-
lut'o satisface, si aslft t'ehì cà nd vorbesco de principe
'Ili nuinesce domnìi, chiar .si dócA a adausa pe vodA la
urmà : Slelaniì-vodà , domnu ù Moldovel. Radu-vodà ,
doinnuln muntonescù, §1 órAsl se (jice numal : domuil
Moldove!, Munteniel, ór nicl odali vodif .... sji do-
mttie, dómnà , domn%{«'\ ór' nu vodie. vodésà . .s. a. CAtfi
do inultn a rolusalu liniba cuvóntuliì indù se vede de
acolo, cA l'a lAsaln nedeclinalo.
In limba romà na s'a pAslralù .si cuvónluln it)ij)èratii,
care probózA cà Romà nil nicl-odatft n'aiì perdutu amin-
lirea do domnie sóiì ìtnpórA^ie rornanA. si aceslfi nume
l'an aplicalù .si in povesli : Imperai uncgru, Impcralfi-
rosiì eie.
- 120 —
CAPITOLÙ X.
Momente istorìce in viéja limbeì romà ne
In totù lungulù perioda dela a. 274 d. Ch. pana prin
secolulù alù 13-lea iiu aflamù nicì unù momentù is-
toricu ìnsemnalù in vièta limbei romà ne, si anume vre-
unù momento favorabiln. Din contrà momente nefavo-
rabile destule, din care celù mal fatala, ìntroducerea
succesivà a limbtì slavóne in bisericà (v, p, 75 ).
Ca unii momentiì favorabiln trebue se considerà mù
ìnsè ìntemeierea stateloru romà ne, alù Muntenieì si alù
Moldove!. Adevèratu, cà privindfi lucrurile pe de-asupra
timpn fórle ìndelungatii nu se intrevede absokUù nicì
unti foiosa pentru limba romà na, cà ci bisericà si sta-
tuliì romà nii su te da ani incà trà escù cu limba slavónà .
Se prepara ìnsé unù bine pe viitorù, cu ìncetulù adevératù,
dar ce prepara. Unii bine mai de-aprópe a lostù con-
centrarea fort.elorù risipite si neorientate in dóue centre.
Acésta insemna nu numaì ìntemeierea ^i ìntà rirea con-
sciinteì etnice, dar si prepararea tortelorù pentru o
nóuè vièta, care nu putea sé rèmà nà farà o bunà in-
fluintà si asupra limbei inserì. ìntemeierea si òrganisa-
tia unuì stata, mai alesù in Europa chiar si in acele
timpurì, nu se putea face §i continua farà o cultura
óre-care. Va se dica, cele dóue state chiar dela ìnce-
putù aù fonnatù una simburù nu numaì de fortà fìsica,
dar' §i moralà si culturalà . Cultura chiar strà inà fiindù
era unù impulsa noù si unù esempla viù cà trà o cul-
tura mai tà rdiù nationalà . Ceea-ce ingreuézà justa apre-
ciare a acelorù timpurì din acestù punctù de vedere,
este lipsa aprópe totalà de cunoscint.e §i documente a-
supra vie^iì culturale din primele dóue sute de ani a
statetorù romà ne. Chiar si secolulù ala 16-lea este
destulù de sà racii, dar totusl avemù puncte ceva mai
luminóse. — Dela Alexandru cela bunù pana la Neagoe-
— 121 —
voda iillà inù si l)i.sorica ori^ariisalA. ()r;4anis:iiia luscncci
in acp.sli; liiii[)url insemtìa punerea pe piciorù de résboiiì
a utit'l annate de culmrà . Nelericirca era. cft acéslA
armalA lupla cu o arniA slnìinA, ce nu o putea mà nui,
limba slavóna. NicI ehiar ìnlroducerea tipografiel pe la
1507 *) in Munlonia n'a ajulalft cultura nationala, cScI
nu se tipilresciì de wXtiì cAr(I slavóne, cu tóle-cA deja
pe la lóti allignili limba rom:\nó.scjl aplicatà chiar .si
in corospondenljft oliciaia, ciU'I inagistraluhì din Sibiù
Crransilvania) avea unii anunie l'unc^ionanì ca interpreti!
.fi scriitorfi de scrisorì rowà nescl -). Lucru aprópe de
necreijulìì, cade la 1507 — 1640 de?! sa aflatiì tipo-
grafie in Muntenia, totu^I nu s'a tipilrilfi niof o carte in
limba romtXnA, celìi putinù pAn'acum nu-I cunosculA
nici urmft macar de tiparitunl romà nóscA din-cóce de
munti pana la bravila de (iovora (1640), Homà nesce
inse ìncepuse a se serie in cele bisericescl deja de multo,
(V. Ut. biser.), 6r' in a dóua Jumètate a sec Ki-lea ìn-
cepuse a serie romilnesce si cronicarii (vefjl la Cro-
nicarl).
CArlI romjtnescl lipà rite apariì mal AntAift in Tran-
.silvania. Impnlsuiiì la tipìlrire 'hi da propaganda re-
i'orma^iunel lui Luteri!. Ca mijiocu de propaganda pre-
gà titoruliì relbrmatiunel inlre Sa.sil din Transilvania, Ioan
l). Cea dintAin tipografie a fostfl \a. Tcrgovi^te ^i pina la 1545
s'ati tipilritfl mal multe clr^I bisericescì slavóne. In biblioteca .A cade-
mie! romìne sub No 3s6ò se adi unii Octoichft sl&vonti mancQ tip.
la 1510, sub No. 3577, altuliì tip la Térgovi^le la 1545. Despre alte
tipà rituri slavi'ne In Aluntenia vei^I Schafarik Geschichte des Serbi-
schen Schriftthums, Hrag 1S65 p. 279 seq. Columna lui Traianft,
1876 No. 8 (5) pag. 193 seq.
2). Correspondenz-Blatt des Verelnes fUr siebenbUrgische Landes-
kunde, din a. 1681 No l. unde din registrale de socotell ale Co-
mune! Sibili pe anulfl 1544 se reproduce urmStorulfl pasagiil 'â– .^1544 :
l'hilippus Pictor. Der selbeerscheint in den gléichzeitigen Rechnungen
in Hermannstadter und NationalArchiv als (lermannst.Hdter BUrger
und als Dolmetsth und ^chreiber .ivaiachischer Briefe\ die an den
Kat konimen oder von ihm abgeschickt werden".
— 122 —
Honterus, aduce tipografie la Bra^ovù. Deja la a. lo44-,
aflà mu tipografie si in Sibiù. Propagatori! reforniatiunei
'iji pusese ochii pe Romà ni, ca elementulù celQ mai
numèrosù. Penlru a là ^i dogtnele luterane Sa^ii punù la
dispositiune tipografiile pentru tipà rirea de cà r^i romà -
nesci, in care se infiltra mai multìi séu mai pu^inft
dogme luterane. Pà n'acum pe scie, ch. cea dintà iu carte
romanésca s'a tiparitCì la Sibiù in a. 1544, ?i adeca unii
cateciiismiì in limba romanésca ; unù aitò catehismii se
pare a se fi tipa ri tu in Brasovù inainte de 12 Martie 1559,
(vedi lit. biser.). D'aicì incolo incepìi a se tipà ri mereii
diverse cà rti bisericescì in limba romanésca.
S'a sustinutù da unii, chiar dintre Romà ni, cà nu-
mai reforinatiuneì avemii de-a multà iiii introducerea
limbeì romà nescì in bisericà . Acéstà parere s'a nà scutii
pana nu se scia, cà deja cu multa inainte de refor-
matiune limba romà na se ìntrebuinta in scrisù si cà se
tradusese in ea eart,i bisericescì. Relormatiunea a a-
jutatù tipà rirea de cà rti romà nescì, dar nici de cum n'a
datti à ntà iulii impulsa la traducerea Ioni, cà ci din con-
trà este probatù cà propagatori! retormei tipà rescù cea
mai mare parte traduceri vectii (v. lit. biser.).
Dupà Luterani incepurà si Calviniì a lucra ca sé a-
tragà pe Romà ni in secta lorfi, §i fiindii-ca principeie
terei era calvmii, actiunea Ioni devine din ce in ce mai
violenta. Calvinii incepii a impune Romà nilorii prin
lege episcopi calvinì.
Episcopulù Ilie lorestii (1G41 — 1643) este pusil cu
conditiune ca sé tipà réscà si se introduca cà rti romà -
nescì cu dogme calvine, ne ìmplinindù conditiunile a
fostii depusù la an. 1643, §i in loculii luì s'a numitù
Simionii Stetà nii (1643 — 1651), care a primitn Cate-
chismulu calvinescu tipà ritiì, cum se vede, in acelìi anii
(iam exhibitum. Maga/, ist. 236 sq. Sincaì an. 1643),
si celelalte cà r^ì preparate sub ìnfluinta Calvina.
Starea Romà nilonì de peste munti in acéstà epoca era
din cele mai de plà nsi:i. Ei sunt.u despoiatl de tòte drep-
— 123 —
turile mi luinial polilice, dar si onienescl. Ma^liiaril,
Secuil ^i SairiI la 1 iH8 l'acri uniunea, sj'c» mal bine, con-
jurfltiunea cunoscutft in istorie sub nuniele de uuiunta
celarli irei n (iuuì, jji intùrilft cu jurà mòntù pn cruce,
cu scopiì ca «ìmpreunft se sdrobóscA i}'\ sé desrfldécineze
culezarea i}\ rebeliunilc blflslemal.ilorft ('e gerani». (Magaz.
i.-tT^II. lóB) : jji liin(liì-o:ì acestl Veruni eraft cu deose-
birc Romà ni, este ovidentfl ca conjumfiunea de sterpire
era in contra Ioni, cum a doveditn despoierea iji de
drepturile ce le avuse pAn' aci. Arislocratia romà na,
cAtA va lì scApalCi din furtunele secolilorù trecutf in a-
cùstA epocA (iindiì acum ^ilitA sè-sI lase legea, sa des-
naiionali/alfi.
iiiserica inso cu poporulH contimiA lupta si acéstft
liiptA a HoniAniloriì de peste Carpali n'a rémasiì fArA
eleclA asupra celorfi de din-cóce. CArtilu lipArilo din-
colo naturalminte s'aiì lAi.ilft dincóee. ^i pe la fmeiese-
colulul alù l()-lea iji ìncoputnlfi celul urmAtorirt dAmil
pesto celo dinlà ifi urme de o miscaro lilcrarA, mal cu
samA pe tereiiulù clirono<;r;)lìeì. AccstA mi.scare ìnsò era
restriiisA in cercurile unoriì putinl amAtorl. Cu atà tìi
mai muliri insò limba incepe s6 apara scrisà in cores-
ponden^ele si actele private'*). De mare iuiportani.A este
aplicarea limbel romAne in actele publico si cu deose-
biro domnesol. Celli mal vecliiiì documentiì publicfl in
limba romà iiA este celu din 22 Sepl. dintre a. 1088 — 5
scrisiì de Teodorft logofòluln la \'là descl, distr. Mus-
celfi, publicalù in Cuvinte din bétrAnl (I. p. 31 sq.).
l'etru-VodA se subscrie romAnesce intr'imù chrisovfi
dela 1583 illsc&w mena ^oMHUtA meae *). Miliaiù-Kroulft
serie romAnesce ìntArirea domnéscA pe unii chrisovil
slavonCi dela 159() '•). Cele dintAiiì chrisóve domnescTcu-
3'. H'vsdefi tn <'uvinte din h5tr. reproduce mal malte doc. !n-
cepéndù c>la an. 1551-
41. Arrhiva Ist a Rom. t 1 part l. p. '27.
5I Revisin p. ist nrch. ^i hlog. an. II v. IV p. 543
— 124 —
nosciUe pana adi sunlu dela Simionu Movila din 15
Maiù 1601 si alte patru din 1602 ^).
Totù-odatà in aeestù secolu ìncepuse a se generalisa
totù mai tare limba romà na in bisericà . Sub Mateiiì
Basarabù in Muntenia si sub contimporanulù seù Va-
sile Lupuln in Moldova deja pe la 1652 in bisericile
domnesci din lasì si Tèrgovisle se canta romà nesce in
strana din stanga^). Cele dintà iù decisiunì oficiale pen-
tru ìntroducerea limbei romà ne §i scóterea cele! sla-
vóne din bisericà s'aii fà cutù la Romà ni! din Transilva-
nià in mai multe rèndurì sub mitropolitulii Sava Rran-
covici (1656r— 1680), din care ni s'a pà stratù conclusulii
marelui Sinodo tinutii la Alba-Iulia la a 1675'"*). A-
cestii mitropolitil, pentru st,ntimentele luì nationale si
pentru lupta contra calviniloru, a fostù deslituitù de
principele calvinii, aruncatn in ìnchisóre si schingiuitìi ").
Unii altii sinodù j^inutìi totn la Alba-I ulia sub milropo-
litulù Alanasie la a. 1700 ^''), reìnnoesce decisiunile de
mai 'nainte.
6). Hasdeù, Cuv d. bctr. I. p 104 — 127. Alte dóuè pretinse chri-
sóve domiiescì scrise rom. dela Ilie vodìt din an 1496 (?) reprodjsu
in Uricariù III- 109 sq si dela Stefanu-vodà celti tinéru din a 152Ò
reprodusfi de Melchisedecii, Cron. Hus. p. 21 sq. Apend. din cause
cunoscute nu le admitem'ì.
7)- Cà ietoria à rchidiaconuluT Paulii de Alepo prin Moldova si
Muntenia ìntre aniì 1652—1660 in Archiva istcr. a Romaniet, t. l-
prt. 2 p. 70, ga — 100.
8). Elfi sunà : „Cuvéntulfi lui dumneejeu cu carele este ma! de
lipsS, cre^tinilorìi si nelnvè^a^ilorn, ca si cum este de lipsa lum-na in
vreme intunereculul, asa si cuvéntulu lui dumne^eìi. ca so- se vestésc?l
in limba nòstra rumanesce carele ne-amìi nà scutu, ca sé intelégà to^I
crestinii, seva cJlin t»5te serbà torile mal dinainte vreme am dojenitiì. si
am poruncitìi a.^é si acum. Eru cari! se vorìi afla fScéndu amintrile,
cu bintatuéla, carele s'aù datu in condi^iile dintà iiì inlr'al^I ani se va
bintà tui''. (Cipariu, Acte $i fragm. Blasiiì. 1855 p. 148).
9). Despre ace^tu mitropolitil a se vede Cipariu, Archivu p filolog.
si ist. p 650 seq. Fòia Transilvania a 1870 No, 34 §: Cronica hi!
G. BrancovicT in Revista crit -lit. I p. 393.
io). Punctii 14 din canónele acestul sinodìi sunX : ..Po^^til se faca
I2rì
l'o c:\nil insó liomà nil de pesto munti duceail o luplA
aU\iri de ener^icrt peiilru a pune limbu romà na in drep-
lurile et, dincóce i so pregà tea unii nofl jugù. (ire-
cil, care cu ìnceputulfi secolulul alù Ì8-lea punù
inà na pe tronurile Munteniel sji ahi MoldoveI, eraft o
nóuA epo(;ìl de sciftvie Jji ìnlunerecO penlru limba ro-
inj\n;l. Scóla §i biserica se grecisézà , limba socictà ^il
inai bune devine limba grécA.
Abili- l'eliì limba romana '.jl perde din non mijlócele
ìji agentil de cullunì, fji rèniAne éri\sl poporuhì de josn
ea deposilaruin si conservatorulù el. Esle adevèratù,
cA ir\ nrrna desleptà nl din sec. alù 17-Iea limba ro-
mi\n!l n'a ptilulu li esclusa, n'a putulD (i nà busilA cu
tolulù in mersiiln el ca sub slavonismit, dar' ea to-
tusl nu mai putoa me^ge ìnainte. ci din contrà ince-
puse a da inderéptfi, cum acésta se potè vede din cro-
nicaril din a dòua jumi^tate a sec. ahi 18-lea. Sub Fa-
nariotì in generaliì limba romftnft se suferea numal in-
fr'atiMa in scóle in cAiiì pulea sé sorvéscS ca prin ea
Jiomà nil sé pólà invèta giecesce.
I*e cà nd limba romAnà in Muntcnia si Moldova ge-
mea sub juguliì grecescn. se intèniplA unii nofi oveni-
mentn doslinatii a libera in fine limba romà na de sclà via
strftinA, a-I da unii pulernicii impulsù de \ìé[ìì si a-i
recà sliga loculo inlre Unibile surorl neo-latine din occi-
dentiì.
Samoilii Miciilii ?i Sincal si apoì V. Maiorii deschidiì
() nóiui lume nu numal pentru limba romà na, ci pen-
lru Poporulii romà nii in generali!. Kl redaii limbel al-
fabelulii strAmo.'jescii lalinii. probà ndiì originea el Ialina,
.«^i inlrodueèndii sludiulii se en^ilicii ahi limbel romà ne
(v. Filologia).
slujhil cà tf\ vorft pule romdn.*sce. Evanrjdia <ii povestea s' InJeU'gA
cremlini!. <'r' ctre nu va povest ilin poucenie tn tt^e duminecl ?i \n
tóic serbatori .icela popi se s« g obéscft cu ra floridi; ér' de nu yn
giindi de bir^g- s^'- fie IdpSdatn din Preo{ie". (P. Maiorì, Istor beser-
Rom. p. 357V
— 126 —
Slriiinii sji cu deosebire inimicii nostri a". ìntelesù
totu-de-una mal bine imporlanta pasilorCi nostri pe a-
semenea cà i. Asa s'a intèmplatu si aici. El ìnteleserÃ
numai decà tù, cà acésta va se dica a ne piine in lu-
mina, a ne crea unii prestigiù §i a ne castiga aliaci, lu-
crurìce togmai nu voiaù ei. Astù-felù Sulzerataca cu ve-
hementà Gramatica luì Miculu-Sincai si cu deosebire, cà ci
s'a scri'sù cu litere latine ^^). Totii asemenea aìi facum Gre-
ciì cu gramatica macedo- romà na a lui Boiadgi (1813), care
avu fericirea a fi afurisi tà chi:ir de patriarci! ulù dehi
Constantinopolii ^'^). Ideile lui Petru Maioriì despre limba
romà na espuse in Istoria pentru inceputulìi Romà nilorii,
§i Lexiconulu de la Buda, provocarà o adevèratà fur-
tunà din partea strà inilorù ^^).
Pe là ngà lupta teoretica cu principi! §i tendinte pro-
pagate in scrisù, se incepe si o luptà practicà , cucì la
1795 se formézà in Transilvania o Societate filoso fi-
céscà , care se-se ocupe si se tipà réscà cà rti de sciint^a
§i de istoria Bomanilortì si se pusese in legatura si cu
eeì dela Bucuresci ^^).
li) Fr J Siilzer, Ceschichte des 'l'ransalp'nishen Daciens- Wien,
1701 — 2 III. p. I5'i , Nur dieses hab ich hier mit Erlaubiiiss ,des Wohl-
ehrw . . â– P Klein beweisen wollen dass es m'c//t angehe din wala-
chische Sprache mit lateinischen Huchstaben zu schreiben und zu lehren-
— E (den Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae. Clandiopoli
1791. 1- Tiirist Engel, e ommentatio de expeditionibus Traiani ad
Danubiiim. e ergine Vala.horum, Vindobonae. 1794 —
12) ..Aflu, (Jice patriarchulù. cà se respHndesce cartea unu! blSste-
matfl rà tà citìi aliì bisericei anume Boiadgi. Scopulu acestuia este deacom-
batelimbagii'ci din u.suliì credinciósel n stre turoie Comunicati ^furisenia
nÓstrSceorù care arù da crecjiìiméntu spuselorfi aceluT eretici! contra limbei
in care a vorbiiiì ^i vorbesc;; dumnetjeirea'". (v. Apeluln SocietStei
macedc romane Lumina in Gazeta Transilvaniel pe 1^H;:) Nr. -IO.)
liì) i;arth. Kopitars kleinere Schriften. herausggb. v Fr. Miklosich,
Wien. iGóT I-ter Theil. p. IS-'— 1»S, 230—243 — Erweis dass die
Walachen nicht romischer Abkunft sind etc. (anonima). Halle iS-3.
I. C. SchuUer. Argumeutorum prò lat nitala linguae valachicae s. ru-
munae epicris's Cibinii, \'6'A2.
14) A. P. llarià nu, in Vieta, operele si ideile lui G. S'ncal,
— 127 -
De all:\ parte (leoijiiu l.a/ani, trecèndù la ì>i*(') din
Traiisilvaiiia la lUicuresci, introduce liinha romà na in
conlerinte jnihlice fji in scólti.
Hoin;\niI, care pi\n' aci invòtaù nunial j^recesce ?i Iran-
^uzesce, sji hinba lorft o lineali incapabilA de a se puté
cultiva i}\ propune invè^ftlnrile in ea, v^Mlurù de odati din
rosluliì Ini l.azariì, cA acésta este unfi mare neadevèrìl.
,,Afi nu puteuìù ave si noi lilosofl ca sé invete rdosoCia
in limba rornùnilV lòie pulemil a le dobà ndi, ca si noi
sunleniu nAsciitl ca gi alte neamurl, si nóué ne-a dalil
D-(|eu accie darurl. Cine póle (jice cA lìil liomà ni'oril
nu vonì pule invela tòte ìnvè^ilurile in limb patrie! ?" ^^)
Acestca le adresa I.azanì din caledrA KomAniloru si strA-
inilonì totiì-odatiì. Si cuvèntuhì trupfi s'a fócutìl 1
Klevulfi ^i iniuAlorinliì in catedra aln lui Laxarù, K-
liade, vorbnulu de niisiunea regeneratóre a invòiatiloriì
ardeleni de la inceputuift secolulul, serie aceste inspirale
cuvinte : „Kl prin lucrArile lorfi ca prin unii loiagiì ahi
lui Moise, afj despà riitfi o mare de ìnlunereciì ce linea
pe l^iinùnl decindea pAmèntuluI là gà duiniel. ì lAcurA
sé trécA dincolo de Kgipluliì minciuniloriì. §i sè-.sl cu-
nóscA adevéralulfi si m;ìrilulii lorfi incepulù.''
Unii mare evcninientù in vié^a limbel romAne a tosili
introducerea (jiaristicel. Din programa SocielA^il amin-
tite mal susii se vede cA era proieactalA unii telili de
revistà sciinlificA-literarA, ceea-ce nu se vede a se ti
realisaliì. La anuliì 1817, unii nnume Kacocea, tranb-
latorii roniAnescn in Lemberg. publicA prospecluhi uno!
fot periodice, care de asemenea a rémasii tArA rerfullatii. La
1820 apare Fama Lipakà ì, in Lipsca, de dol redactorl ro-
mAnì.dar' .si acésta in curèndii se vede cA a apusiì. La 1827
inccrca L Eliade, guvernuliì insé nu ia permisii, la M
pnblica programult\-apel<1 al& acelel Soc'eUHI p 83—86; despres'rtea
ecestel socìeiS^I nu se mal scie n'micii.
!•*>) l*. l'oenaru (ieurgiu Laznrù ?i scola romdnfl, BucurescI,
1871. p 1^
— 128 -
Aprila 1829 insè 1. Eliade scòte in Bucurescì ,,Gurie-
rula romà nescu'', ér' (ì. Asaclii la lasl ,, Albina roma-
nésca" la 1 hmiu aceluiasì ami. La 1.832 esista deja
5 diare romà no, care ìncetulti cu ìncetulii se ìnmuUescn.
L al838 apare in Transilvania la Brasovù „Gazeta Tran-
silvanici" si ,.Fóia pentrn minte etc ". Intemeiata dia-
ristica, ea-sì ìncepu activilatea eì luminà tóre si unifica-
tóre sub tòte punctele de vedere. Mai in acc-
lami timpìi cu diaristica se introduce cu totìi adinsuln
si teatrulù si 'si incepe ^i literatura activitatea ei bine-
■fà cèlóre.
Cam de pe la 1880 limba romà na se introduce din-
cóce de Carpati in generala in scòle, eliniinà ndu-se cea
grecéscà .
In chipulìj aeesta limba romà na reluà ndu-si in fine
drepturile el apucà calca progresulul pe tòte terenele.
CAPITOLÙ Xl.
Moravuri §1 cultura.
r, jlonii se aséda in Dacia cu moravurile si cultura
romana. Acésta se constata cu deosebire in inscriptiu-
nile rémase.
Vièta fainiliarà era fòrte intima, cultuhl celorù rè-
posati in mare onore. Acésta ne-o arata doiòsele es-
presiiìni de prin inscriptiuni si multimea epitafelorù.
Obvinù mai in fie-care epitafu espresiunì ca parentes
infelicissimi filiae pientissimae, mnter infelicissima Jilio
carissimo, fratti pientissimo, sor ori pientissimae, mairi
jìientissimae, filiae pievtii^simae et dulcisime, traili con-
jugalu sine uUa querella ; pana chiar si socrilorii li se
aducù cele mai mari laude ; sacro sui amantissimo.
— 121) —
Ina bà rhuUì nuinesce pe s-o^ia sa pittate et castitate
iììcomparubilis !
Mullinieii riiiiielorft de tempie .mì palale mftre^o,
statue, apeducle iji còl ai^tf-rnute cu pélrà , intogini-
rile §i a'<e(|6niintele despre cari ne mftrturisescn
iienum^iratelo inscrip^iunl. suntfl proba strAhicilà de ci-
vilisa(,iunea romana phinlatà in Dacia. Nu alJamil ìhsò
urme de scóle, in literalura Ialina nu apare nici unu
scriitoriiì din Dacia. Multimea inscripliunilonì ìns6, limha
Ioni tórte bnnft. mal bunà . malciasicà decum amiì ti
dorila noi, penlru a puté alla in ea mal multe urme
(le graiiihì popularù, .«jti cu deosebire limba conlractelora
lAcule intre ómenl mal de josiì. cari contraete ni s'aù
pAstratn in tablcle cerate : tòte acestea aratA, cs\ esista
in térìl o bnn;ì instructiune. l'rin nrmare este numal
o intt'inplare, ca cela pu^ina ptìn" acum nu s'ail aliata
urme de scóie, pe cAnd nu mal departe de cà tù in inve-
i;inata Canonie, la Savaria ( Stein- am- Anger) s'a allatil
pe o cj\rà mid:'i impresti allabetulù latina, ór' in alta :
Beile debet esse puero qui discit bene. eie.
Acestea probézA neindoiosft esistenta scólel in Pano-
nia. DepArtarea Daciel. de Italia fAceaQ sji mal imperi-
ósA necesitatea scólel.
Cu atAtu inse mal positiva .«ri mal de timpuriiì intim-
pinAmn esistin^a tealrulul in Dacia.
La Sarniisegetusa ((irAdisce) in Valea-Ha^eguluI pAnA
a«|I se vede amfiteatruln. in care, dupA cum ne spune
o doiósA inscrip^iune, unii artisti! fenomenaliì de 12 ani
a delectatft publicula cu produc^iunile sale (saltavit,
oantavit, joois omnes oblectavit •).
Intr'o inscripfiune din Parolissum (adi Moigrad in
Transilvania) dola an. 158 se dice, cA s'a reparata am-
titeatrulft ruinatfl prin vechime (amphitheatrura, vetus-
tate dilapsum, denuo fecit). Din acésta se vede, cft am-
i) Akner et MtlIIer n 142.
130
fiteatre se aflaù si in località tì mici, ér' impregiurarea,
cà dupà vre-o 51 ani dela colonisare teatrulu se stri-
ease §i trebuia a se reìnnoi, ne probézà , cà s'aù ridi-
cala teatre ìndatà dupà colonisare, chiar §i in locurì
mai neìnsemnate. Acésta ne dà o raèsurà pentru cul-
tura ìnaintatà a colonilorù. Asemenea coloni nu pu-
teatl sé fìe barbari, cu atà tù mai putiniì dintre cei din
Asia §i Africa.
Comerciulù Dacieì era fòrte estinsù. cà ci o aflà mù
in legà turi comerciale cu Italia §i cu Orientulù ^). Pe
là ngà acestea inscriptiunile ne arata numeróse società tì
industriale si comerciale : collegium fahrorum (s. indus-
triasilorù), e. negotiatorum (s. negustoriloriì), e. cento-
nariorum (s. tesetoriloriì de lana), e. dendrophorum (s.
lemnarilorù). e. aurariorum (bà iesilorù) §. a., Joe se
numia in Dacia, cum mà rturisesce o inscriptiune, §i
denlu comerciiduì, ceea ce probézà marea importantà a
comerciului pentru Dacia, pe care 'In punti sub pro-
tec^iunea celui mai mare deù.
Romà nii, de§i aii avutu o miie de ani se sufere in-
vasiunele barbare, care ati distrusù tòte operele mà rete
ale architecturei romane, in cà tù acestìi faptìi a réraasii
pana adi in dicerea popularà „n'a rèmasii pétrà pe
pétrà ", totusi nici moravurile nici sufletulu lorù nu s'a
insèlbà tà citù. Ei aìi pà stratn o adà ncà intimitate si do-
io§ie in vièta familiarà . Cà satoria este incungiuratà de-o
multime de ceremonii cà nd grave, cà nd vesele. Mirésa
este „o fata de impèratù", mirele „ficiorù de imperatù",
ceea ce indica respectù §i fericire. Cà satoria este ,,pe
vièta §i mòrte", pentru aceea si jelirea la mòrtea u-
nuia dintre soti este adà ncà si lunga. In ceealaltà lume
insè èr' se intélnescil pentru a trai impreunà . Cultulù
mo§ilorìi (sufletele reposatiloriì) este in fòrte mare o-
nóre pana adi. Anumite serbatori peste anù sunttì con-
sacrate acestuì cultù. Atarà de-aceea mai alesil tera-
2). lung, Die romanichen Lanschaften p. 398.
— 131 —
Tiiilri IUÌ-.71 (ui.i .7I la alte ijiU; :;i .-«lù.uwu u-i iiumt-
aininle (U; iiii»i(iì riposati !#'a face darurl .«ììì prinóse
|)ontru répausuln Ioni. In cùntecele la nior^I nuinite
bócele (v. lil. i)op.), e depusA cea mal adà ncù si fer-
l)inte iubiro ìntro membri! familiel.
Caraclerulr» individuali! liomanuln 'lù concrelisczà in
.,omiì de omenie", sub care se intclegn tòte calitj'i^ik
bune morale cbiar ^i sinceritatea, lArft de care omulil
<'ste ,,cu dóno l'o(e'* !ji incétri a lì de omonie.
Caraclpniln l'amiliarri, la care Romà nuliì line Córto
iiuilin in Iòle relaiiuniie sale ^i mai alesù la cj\-
atorie !?i imprietinire, 'In cristalisézft in disa ,. burnì
utà si «òmi^ntiV, éf c{\nd intr'o familie intra prin cÃ
Uorie ,,neama strftinìi" se dice cìl a intraliì unii ,, spimi
in neamiì".
Datina, legea séti obiceiulù din lètrùnì este legatura
cea mal puternicft a societAtil. Ce- In ce-o infrà nge este
sdrobitiì de despre^uln §i baljocura publicà ; penlru a-
«ea diversele datine pt\nil chiar in portil sóu imbrà ciì-
uiinte suntn Minute cu sj\ntenie.
l*e lAngfl coiitroluliì dilnicn, moralitatea publicà , in
timpurile mal vechl, era controlatii si prin asa numitele
d)i(jà r1 pe4e sà tii a tuturorn celonl ce (riceaù peste
ann farft-de-legl i,é(i imoralitiltl.
Komj\nulìl dice ci\nd abate la ehi una óspe cà i l'a
t rimisi! d-(|eft, pentru aceea ospitalitatea considera ca
o mare datorie, si de-aici ospitalitatea Homi\nuluI
este proverbiala, !ji elfi elice, cùnd otnenesce pe óspe :
o se ìmpAr(imiì co ne-a daln d-(|eù 1
In totù timpuln invasiunilonl nu putemtt vorbi de
cultura, cftcl invasiunile eran togmal negatiunea !ji dis-
trugerca orl-cà rel culturl. Homftnil an trà itiì in acestiì
timpQ cu resturile §i reminiscenlele ce le puteaii pà stra
•din trecutn.
Arta scrierel amil vtMlutri cà aiì pà strat'o totù-de-una,
totrt-de-una aiì avutn religiune, cre?tinismulft, care se
basézft pe carte. impregiurare mal importanti este cA
— 132 —
totìi-cle-una an pà stratii si numele de scóZa, care de si
de origine greca {oy^nh]), este ìnsé de ìntrebuintare ve-
chie romana, care se afla la scriitorii latini ìncepèndù
incà de sub republica.
Cuvèntulù schola obvine si in ìnscriptiile din Dacia
ca scola pentru deprinderl practice si ca collegwm ^).
La noi obvine cuvèntulù ^cólà in vechile monumente
literare d. e. in Codicele de la mà nà stirea Seculù (fòia
194 verso). Cuvèntulù a tnvèta este asemenea latina
popularil ^), si vine inainte in cele mai vechi monu-
mente ale nòstre incepéndù chiar dela Codicele vorone-
^ianù. Tòte acestea probézA luminatù ca .^cóla, cartea,
scrisórea, invèlà tura, n'aù disparii tu nici-odatà din si-
nulù Poporuluì-romà nu, dnr, dupà timpurl, odatà mai
là tite si alta -data mai restrinse Scóle mai regalate au
trebuitù se esiste pe là nga mà nà stiri, despre a cà roru
inceputurì fòrte vechi la noi nu esista incà idei là mu-
rite, nefìindù cercetate. Esistente manuscriptelorù fòrte
vechi in mà nastirile nòstre, arta cu care sunti! esecu-
tate atà tìi ca scrisòre cà tù si ca iluminatiuni, arata o
vechie tradilie si deprindere '").
Introducerea tipografiei deja la inceputulu sec. 16-lea
este proba de dorulu pentru cultura, si unii impulsa
noìl pentru scola. In térà esistali biblioteei cu opere
din cele mai rare''). MÃ nastirile monumentale, dintre
cari cea de la Argesù capù- d'opera arhitectonicà ; pic-
3). Ackner u. MuUer op. cit. No 509. 583, 6Ó7. C I L. No
87Ó, 1215.
4). Diez. Wòrterb. der romanischen Sprachen l' p. 447 ital. avvez-
zare, invezzare.
5Ì. Revista Romina pe 1861 p. 5o3 seq. 807 seq.
ó). In Cazania de Era^oviì, 1580. in precuvéiUare editorulìì Luca
Hirschel din Brajovù dice, ci ori cà tR a tntrebatù ^i cà ufatù origi-
nalulìi cà rtii in alte mule parti n'a aflat o de cà tìi in XéraHonia-
ni'scà la mitropolitulu Serafimu Cipariu, Analecte. p. 44. — Revista
romà na 18Ò1 p- 661—2. Mà nà stirea Neam^fì a avutfi o biblioteca
din cele mai avute, care §i dupà ce a arsu, suntft vre-o 3o ani. po-
sede incJl cà rj! .si mpnuscripte forte vechi ^i de mare valre.
— 13H —
turile si sculplurilo, cìlr^ile bisericesd cu legà lurile lorrt.
vaaele, ciiselurile do pe vestiiìòntole bisericescl. pieirilo
de pò mormiiile ') ^. a., luto probózu ocupatiunile ^i
gusluliì arlisliciì de pe atuncl, In ci\tn Irebuie so t)i-
comfi, cil mal imiliri oraiì l)arbaro tim|)urilo de vMf\
WouvMììì.
Di'cA tòte aceslca le oonibinùinii cu gu.stiilu arlitilicu
ahi femeil roniAne in lucrurile de là mine, pònsòrie. co-
loriturl, cusolurl .si liguri ortiaineninre, care au atrasil
admira'iunoa .strftiniloriì, si care deja niulle le-a ìmpru-
mulalil marea industrie in produotiunile sale, avcmu
probelo cele mal positive despre aptitudinile artistico
ale poporulul, care nu le-a pututù stinge tòta barbaria
secolilonì.
Ainintirl despre anume scoli nu avemù de cà tH pe
la finelo sec. ahi l(i-lea. Dócà activitatea lui '|'amblacu
in Moldova .pe la inceputuhl sec. ahi 15-lea si a lui
Nifoniì mitropolitulù in Munlenia la ìnceputulti sec.
1'')-lea va ii fosliì impreunatìi §icu inlemeierea de nnume
oli, po.sitivù nimicil nu se scie ^).
Ceea-ce putomii presupune ca siguni este cà scòle prin
manilstirl aiì trobuitù so fìe cu multìi mal nainte de
'l'amblaciì .si Nilomì pentru instrucliunea cAlugiìrilorù
in cele religióse. Cestiunea ìnsè este do scóle anume ^i
pentru mirenl.
Scóla ìnfiintalà de Despoti! -Vodà in CotnSriì la 1562.
despre care la noi s'a (acuta mulltì vorba, era o scólft
7). R»'vista RomAnU pe a i8òi A. Odobescu. loc. cit. Totiì »ci :
le ve óre la SnégovO, pe 351 — 4o5.
6). Melchisedec, Mitropolitulfl Grigorie famblaciì reproduce nisce
Inscmnilrl prrticulare !n care se «jice despre elfl ..fostuUì tnainte das-
cftlft In ^óra Moldovel", ér' in altft locH = Aid est» ^i muccnia lui
Sviati lon Novi, scrisil de .Sviatil frigorie l'umblacù, ce a fost5 das-
cillù dntà i') dinceputù tn Moldova (Kevista p. istOr. arch. ^i filolog.
voi I. fase I. p. 4 — 5). ..DascSlii'' Insé mnl de multìi tnsemna ^i nu-
mal omft Invòfatfl. Er' despre Nifonù Cronic» lui Const. Cilpitanulìl
(jiice numal : .multe tnvèf.lturl sulletcscl tnvS^a fi tndrepta biserica"
(Magnz. istor. I. no).
— 134 —
strà inà , cu tendinte religióse, pe care Despotù a pus'o
anume la Cotnarù, fiindiì acolo multi locuitori strà ini
Catolicì, basi §i Ungurì •'). Pe la finele sec. 16-lea esista
la Rà dà §eni o scola in care a ìnvètatìi Tom^a-vodÃ
(Uricariù, V, 262). La a. 1563 §i 1581 §i fóri e tà rdiù
la 1697 aflà mu ceva urme de scóle in Muntenia ^^).
Cu cà tiì aparQ monumentele literare cu atà tu ese si
scóla mai multù la suprafatà . In Transilvania la 1581
se amintesce unii Zacanù Efremu ,,dascalù de dà seà lie^^)^'.
Asemenea apare urmà de scola la Bra^ovii ìncà pe la
1559 12).
F^e la inceputulìl sec. alù 17-Iea Antonio Maria del
Chiaro era ,,magistru de limba italiana §i latina p^ là ngÃ
principii din Valachia" ^^). Inceputurì mai seriose de
scola se fà curà sub Vasile Lupulu. Sub elii ìntre anii
1642 — 1650 s'a intemeiatìi scóla din Trei-Erarchi din
lasT. Acésta scola ìnse a tosta la inceputa slovenéscÃ
si apol grecéscà . desi Paulù de Alepo (loc. cit. p. 74) o
numesce romanésca. Celu multa copili romà ni, cari nu
scian cele dóué limbi, trebuiaa sé le invete cu ajutorulù
celei romà ne. Gheorghe Stefanù-vodà , urmà toriula lui
9). Cron. Rom Nic. Constinù, I. p. 440. — Hurmuzachi, Docuniente
III. 9Ó.
io>. Vasile Pop'ì, la Di'sertatiunea asupra tipografiilorù romà ne,
Sibiiù IÌS3S p 9 citézS din una documentu din 12 Aprilie 1563: „Si
eli Miculìi, care am scrisu .ji am tnvetatù in scaunulu orasulul Bucu-
resci'. ér' din altuliì dela 1581 : „Si am scrisù eù, Tà ura^u celiì micu,
care am ìnvétatu la scaunulu Bucurescl'". Acestù Tà uras'ì obvine si
intr'miù altu docuiSentii din 1570. (Traianu, 1870 No. 19). Intr'unU
manuscriptQ dela manastirea Bistrija din 1Ó97 se afla scrisii : ,,Popa
Fior dascalìi de la scóla domntJsca ", ér in altulìi tota din acelu anù :
Alexandrus Preceptor — Alexandru dascà lulfi. Revista Rom 1S62 p.
118, l2o>. V. si nota 59.
11). In epiloguia Testamentulu! vechiu tip. la Ore.jlie 158'-.
I2). Acésta para a resulta din Cronica FL-Oltardina. 1, p. ól an.
^559-1 pasagiulù relativi! la catechismuliì romà nescu, care ,,se se pro-
puna RomSnilorQ spre a-lìi invela".
13). Esarcu Doc. istorice Bue I878 p. 16.
i;;;)
Vasile Lupuin, (jico cft „ni(!l unii folosn bum'i mi s'a fA-
culù diipa acelù ase(|éinòntiì" (llricariiì 111, 280). De
acésia sc(')là s'a fà culQ la noi mulUl vorba, In carerola
principala, aprópe esclusiva a jucat'o fantasia, susti-
iiòndu-se ch prin acésta a ìnceputiì a se introduco litnha
in scólo, ca din acóstft scólft a esiliì Kustratie loj^olò-
tuhì, Mironù si Nicolae Costimi. I). Cantemirù, Dositoiil
s. a. NicI unu cronicaril nu amintesce de acéslft scola,
de.si patrioti sji invòtatl ca CoslinesciI ?i ca Dosileift
n'arfi fi irecutù cu lìlcerea peste eji, décìl s'ar' fi ìm-
pusiì ateiitiuneT Ioni iji ani fi judecat'o de folosìS pen-
Iru llomdnì. D. Oanteminl in Descrierea Moldovei (l'art.
:'. e. f)) spune curatH, cà era scola (/recéscà , ^i tota
ici mal spune cà Vasile Lupuhì „a .si luatQ mésurl cft
m tòte miìmlstirile cele mari s6-se priméscà monachi
u'recl, cari se invece pe fiii boenlorii limba 91 sciinta
rócft; tolfi elu a dispusù, ca in bisericele catedrale
ntr'o strana se cftnte grecesce... .servitiulfi s liturgii
-r-.se lacA jumctate in liniba grócà , érà JumetatH in
litnba slav<mA*'. Fati cu acestea nu ar' mal trebui so
inai (licema nimicft, dar' pentru importanta cestiunel
irebue sé ne esplicamù mal de -aprópe.
NicI unulD din barbatil ìnvr»ta^( aminti^t mal susft nu
pane cu ar' W sludialil in ai*oa scólA. Kustratie lo?o-
tótulrt era deja bfitrà nCi séu potè cliiar murise (v. Gro-
nicarl), GostinesciI art ìnvétatìi in Polonia, Dositeiil in
inà nastire, Gantemirii §i-a scrisù singuni biografia ?i
ne spune cum a ìnvò(atiì, fini so amintó-sc\ et a inviltatft
in a •osta soóla. Adevèra^il fondatori al acelel scóle ail
lt)stiì mitropolitii Varlaamìi si Petru M)viia, ómenl in-
velati iji rominf de iniint. Aoe^tia §i de si^ani sji (iri-
-;«)rie Urechio, care avea mare trecere la Vasile Lupuliì,
'tim se vede din croa. lui Miroa Goitimì (p. 311), art
iiilìinfata scóla, in care, dupi ci n spa'i3 chriso-
.ilu lui George Stefanft, antaifl se ìnve'a shvenesce,
icl .se adusese dascall de la Cbievrt, ìnsé in saurtrt
tiinpn il alung.l GreciI, cari sub Vasile I/ipulrt S3 in-
— 136 —
multise si ajunsese la putere, §i punii in loculii loru
dascali greceócì, cum tòte acestea ni le spune chrisovuhì
lui Gheorghe Stefaniì, unii lucru ce nu se putea intèmpla
farà voia domnuluì. Astii-teliì si Cantemirii o cunósce
numaì scola grecéscà . Va se dica adeverulìi este : Greci!
ajunsese deja la putere in térà , infrà nsese puterea fisica
si materialà a poporulu romà nìi, acum eì 'sì ìnteme-
iéza scola, ca sé-ì infrà nga si spiritualminte, se intro-
duca limba si ideile grecesci la generatiunile viitóre ale
Romà nilorii. Dreptii-aceea pe basa documentelorci isto-
rice trebue sé dicemii, ca scóla luì Vasile LupulQ a
fostii ìntemeierea limbeì §i ideilorii grecesci in térà . A
foslù acesta scopulii luì Vasile Lupulil, séii Greciì aù
sciutti se-se foloséscà de acéstà scola pusà odatà in
vièta? nu este loculii sé là murimii aicì, cà ci lucriilìj
cere améruntà cercetare, dupà ce in faplele luì Vasile
Lupulìi aflà raiì pe là ngà cele in folosulìi Grecilorù, ca
d. e. ìnmuH.irea lorii in térà si in tunctiunl, ìntroduce-
rea limbeì grecesci si in bisericà §1 in scola, aflà mii
dicii, si fapte romà nescì, ca tipà rirea de cà rt.ì romà -
nescì si darea de chrisóve in limba romà na. Ce-ì dreplìi
ìnsè acestea suntù lucrurì cari in mare parte n'aìi
depinsìi dela elii, ci de la Romà niì invétat.ì si patrioti
din giurulìi lui, ca Varlaamii, Eustratie logofètultì si
Grigorie Urechie, care nu vorii fi fostii farà inerite in
cà stigarea domniei de una pripà sitù in térà , ca Vasile
Arnà utulii, §i prin urmare se simtea si elfi datoriu la
rèndulù seii a le face cà te-o piacere, si nicì nu putea
sé i se para unii lucru mare a le tipà ri cà te o carte
pe care o tradusese ei, séiì a face o scola, .^i tòte a-
cestea din banii lorii, a l^omà nilorii ; §i nu era nici in
interesulti lui sè-sì ìnmul(éscà dusmanii, cari si a§a a§-
teptaii numai ocasiunea, ca sé-lii restórne, cum s'a si
ìntémplatii. Apoi se scie, cà politicù cumpenitìi !ji pre-
védétorii era Vasile Lu pulii.
Cum se ingrija Vasile Lupulii de indigeni, adecà de
Romà ni, ne-o spune unii martoru ocularii, Paulu de A-
- 1:;7 -
ìepo, caro (jiie : ,.b()L»riI giocì, inlrel)iiinian IdU? mij-
lócele, poiilru a indeparla din servicii si ponln. a a-
runca pe iMoldovenl la t-ea mal de josiì IréptA a mise-
riel, asa ca. ain vòfjulù diiitre cel mal mari jji mal
nobili barbaci imbracati cu straele cele mal ordinare de
IlaiH'Iil. In f,'onore, eraiì apt'satf sub robie (Ji si nópte.
ponlru a puló iml)h\nc|i in tòte furia (Ireciloriì, cari i^e
pà rcaiì a li juraliì o Wga cu Turcil contra Moldoveni-
lorQ'. (Arcliiva isl. a Kom. t. 1 pari. 2 p. KH». V^a sé
(|ica. cel ce nu Iflsaiì neterici^ilorù pAmònlenl nici pà nea
de tóle rjilele, vorù li ingrijitù ca sòl lumineze spiri-
tualminle ") ?
Po la an. U)77. pc unii anume lona.scu din Moldova
Talliimn dusr» „ìn 'l'éra-Oltuluì la IJngurl de a invf'faliì
gramalici" '''), ér Téra-OituluI oste '(cra-FAgilra^uluI in
Transilvania unde nu ]m\\>.k\ <ì'' fìe de cà tìl scóla roma-
nésca.
Un actù de mari con-^ccin^e penlru cultura Romà -
nilonì a Ibstù pactuliì roligiosù ce l'aù facutn o parte
din Komà nil de poste munti cu Roma papah\ la a. 1098
cunoscutiì sub numirea do «unire cu Roma».
Incercarile de convertirea Romà nilonì la ca'tolicismù
suntiì fòrte vechl, ini ojunsese ìnsè nicl-odatil la vre-
uniì rcsultain. Domnil din priiicipatele romà no eratì
totn-de-una eftinì la vorbe dulcl si la ìncbinAciunl la^iì
cu Papa dola Koma i}ì cu misionarii lui, dar' mai lotù-
de-una aceslea se tVlceaù din interose politice. Cu ìn-
troducerea ref'ormaiiunel, pericolula pentru catolicismiì
devenindiì din ce in ce mai mare, propaganda catolicA
i<i-a indoitrt si ea puterile. Ea pune ochii pe Romftnl.
Dar' in principato nu putea so lucro cum ar' fi doritiì,
oAcI nu sv putea foiosi de putere luméscjl. (iuvernelo
romà ne se mà rginean la vorbe dulcl si la acordArl de
I4). Despre scóla lui Vmsìle Lupu a se vede ji Melchisedec. No-
tile istor ?i arch. Bue I885 P '9'- s*^-
15"!. Hevis'a p. istor. archeolog ^i filolog an. II fase 1. p. I38.
— 138 —
mici lolóse. Cu lolulii inse altù-feliiì putea se lucre a-
supra Romà nJlorù din Austria, si mai alesù dupà -ce
Transilvania, perdèndu-sl independinta pe la fìneie sec.
ala 17-lea, scapa din mà na principilorii calvini §i cà du
sub casa austriaca, protectórea catolicismuluì. Romà niì
din Transilvania aflà ndu-se sub domnia Maghiarilorii in
starea cea mai asuprita, ce se potè cugeta, ér' de alla
parte propaganda catolicà promitendu-le marea cu sa-
rea, ei n'aù mai pututu resiste, ^i pentru a-si mai usura
starea, la 1698 s'aù unito o parte cu Roma, recunos-
cà nda pe papa de capii alii bisericeì ^*'). Desi promisi-
unile ce li se fà cuse Romà nilorù aù rèmasù numaì pe
hà rtie, dar' totusi Romà nii uniti aù pututiì sé-§i ridice
tcoli, si cà nd si cà nd cà te vr'unulù dintre ei se apace
in cà te funciiune de statù.
Se vede cà ìndatà dupà proclamarea unirei, mitro-
polituhi Atanasie a ìnceputii a se ìngri.ji de scóle, cà ci
a edatù unii abeeedarfi séù «Bucóvnà », cea dintà iii cu-
noscutà pana adi^'). De alta parte catolicii, ìntogmai
ca .si calvinii, ingrijau sé li se dee unitilorù unù ca-
techismù in limba romà na, se ìntelege, cu doctrine pa-
piste ^^). Intre relele si umilirile ce se ìmpuniì mitro-
l6). Manifestulù de unire din 7 Oct. 1698 descoperitu de N
Densusianu in bibl- Università ^el din Pesta si pubi- in „Independenta'
bisericésca a Mitropoliel. Rom'Hne de Alba-Iulia. Bue. l883 p. 17 seq,
17). In o relatiune a superiorulu! misionarilorù catolici din Dacia
dto Clujìi 14 Manie I701 se dice: ,.qui (episcopus Unitorum Arme-
norum) linguae Valachicae peritus bene, ait repertos a se errores
plure's et centra fidem et unionem in libro olphabetico^ quem D. epis-
copus Athanasius edi curavit" (Nilles, Symbolae I. p. 2Ó3).
18). In jurà méntuia, care a fostii silitu se-lu depunà Atanasie la
pt 8 se (Jice: Catechismum ortodoxum linqua Valachica, qui sump-
tibus domini Cardinalis imprimetur, me laicis et popis distributurum
polliceor". (Nilles Symbolae, I p. 283). In diploma impératulul Leo-
polda din I9 Martie 1701 art. IV se (Jice, cà se se iee din mSnile
tuturoru catechismuiri celti vechiù si se li se dee altulii conformu cu
dogmele uniunel (ibid I p. 266); totu asemenea 51 in instruc^iunea
data teologului iesuitù pusìi ca politaiu si censorU in curtea eppuluì
romaniì ibid. p. 012).
_ \:\i) —
polilulul !<i Uomà nilonì in aceln jurftni(''nliì in 1(> lungi
capitole se allft inire allele iji ceva bunn, adecft mitro-
politulu se léga, ca va ridica scóla romà nà -lntinéscà In
Alba-lulia, resedin^a milropolilulul pe atuncl, .•fi va a-
duce prolesori cunoscetori de acesle limbi '•'). Kr' In
diploma lui Leopolda din li) Mari 1701, s6 (jice, cft s6-
se ridico scóle in Alba-lulia, llatcga si Fà gà rasjiì pen-
tru instruc^iiìnea tinerimel -"). Òatolicil, ca §i calvinii
mal "nainto, Iòle acestea le fìlcean cu unii duplu scopù :
in cùln eraiì nitolicì, voiaiì se catoliccscà pe l^omà nl :
ór' incallì caloliciì eraìi strà inì, voiaft tota-odaU\ s6-I gi
(lesnaiionnlizeze cu incelulft. DécA nu i-avl desnaliona-
lizatn nu-I vina catolicilonì, cari n'ao Iftsatfi fji nu lasÃ
nimiciì neincercatù piinà astfldi, <'i f^sle vòrtutea Ko-
mà niloift, cari an sciulù s6 alégj'i ce-I bunù 9Ì ce-I rèa
se dee d'o parie, f^incal si Maioriì, elevi de la Propa-
ganda fìde.y ao adusu de acolo invC'^fltura si ideile de
mslrirea roiiiauA, ór' ideile ce arft U fostu unfi pericola
pentru Komj\nI le-aiì là salft acolo. Macar de-ar' face
loto asln-feliiì ."ji generatiunea ce alérgà sé-se pricop-
si'scà in ^èrl slrtline !... Dar, deschi(lf^ndiì caloliciì scólele
Ioni pentru Komà nil uniti -' , Magliiarii veda in aeésta
unii pericoln, pericolulu de^teptìiriì Homiìnilora. Pentru
aceea cliiar deci curlea din Viena ar' lì voiia sé faci
dite ceva pentru Kom:\niI uni^I, celu pu^ina pentru o-
l'hil lume! si pentru a-I adiineni si ìnUltui mai tare.
19). „Art. II. Ut Schola Valachico latina All)ae erigatur, satagam.
Magistrus schuiarum eligam callentes linguain Valachicatn et latinam"
(Nilles. op. cit. I. 285).
20). Nilles op. cit. I. p. 298. Ve<jl cele ce le (Jic« despre acéstft
diploma >Siuoduia deh «739 [l M. Moldovana. Acte sinodale II p.
84. ér" editorulfl 1. p 178 s. q.).
21). Nilles, op. cit. I. p. 3ó2 sg , 455 unde vorhindu se de elevil
romiìnl, cari la a. 1718 urmaH tn mare numéril la scicele catolicedio
Atba lulia, se ^ice apriatù ..ut aptu olim S. Unionis. qua conservan-
dae, qua augendue evaderent instrumenta^ â– TotO aci se spune, cft la
sc»)lcle catolice din Brafoviì urm<^za .si RomAuI ^i Incft ^i d n Muntenia
•fi Moldova.
— 140 —
puterea esecutiva fiindii in mà na Maghiarilora, acesUa
se opuneaù la tòte si nu esecutafi nimiciì, ci mergeaii
inainte cu asupririle si despoierile Romà nilorìi —). Nu
era destulu atà ta, Maghiarii ìncepii a opri pe Romà ni
dela cercetà rea scólelorii. anchetà fà cutà la ordinulù
curtii din Viena la a. 1721, a constatatù, cà Maghiarii
pe fiii de preotT romà ni, cari se duceaiì la scola. ìi prin-
deaù, il legai! cu mà nele in spate si-i aducean ìnde-
réptù -^). La a. 1748 prin o diploma ìmperà téscà li se
dà dreptulu tuturorii Romà nilorù adecà si iobagilorù
(clà casilortì) de a paté urma la scóle-^). Afarà d'acestea
uniunea, ca ori-ce reformà , produse o adà ncà turburare
ìntre Romà ni! de dincolo, cà ci prin uniune se nà scu
totiì-odatà sfà siere cumplità chiar in sinuln Romà -
nilorù, adecà intre cei ce s'aii unita si intre cei ce rè-
mà sese credinciosì bisericei rèsà rituluì. Adese-ori aceste
sfà ^ieri au costati! sà nge si aveaìi aspectulìi unui rès-
boiù civilù ìntre fra^ì.
Astil-feliii Romà ni! de-o parte In luptà ei ìntre eì,
ér' d'alta parte cei uniti in luptà cu catolicii, cari acum
voiaiì sé-i incalece de tota, sè-ì catolicéscà deplinii, in
luptà apoi cu puterea esecutiva maghiarà , care nu-i
là sa sé- se foloséscà nici de cele ce puteaii sé cà stige :
in asemeni impregiurà ri, Romà ni! de dincolo o jumètate
de secolii, pana la 1750, nu ma! puturà lucra nimicù
pe terenulù literarù (bisericeseu) pe care s'aù distinsi!
atà ta in ce! din urmà 150 ani. Nu se mai traduserà ,
nu se mai scriserà , nu se ma! tipà rirà cà rti. Dèca insè
22). N. Nilles op. cit. I. p. 274 sq. Ve<jl ji Sincal Cron. III.
p. 290.
23). Nilles, ibid. II p. f75 : jobbagiorum deinde Valachorum filil,
scholas actu frequentantes, aut deinceps frequentaturi studiorum ca-
paces, ne a domini.s suls terrestribus impediantur, sub gravi poenasta-
tuere dignatae sumus.
24). P. llarian", Istoria Rom. din Dacia superiora, Viena. 1852
I. p 212.— Destre urmarea Romriniloru la scólele strà ine, vedi 1. M.
Moldovan", Acte sinodali p. 100, 102, loó.
— Uì —
ali r(''iiiasii iiulcnplu pò acesln terenO, pe atAln mal
inuUiì s'a cAstigalù ponlru tiinpulil unmltorin. D'o parU;
Kotnà nil uni^l. oontra luluronl sicanelorft, putòndiì s«'
unne/.e ici-colea la ciUe-o scola, fie chiar strà inà , aij
inceputft a se ivi intre el ónienl mal luminaci, cu ve-
deri ma! departe ; spiritele chiar priri luplele intre sino
>ji cu sliiiinil se otelirA pontru incerc.lrl 91 lupte viitóre.
Ideea de a li se fi recunoscutn de cà tra oapulù statulul
unù dreptiì la esislenift mal bunà , nuinal ideia, (jico,
era d'aiunsù pentru a aprinde -spiritele, ca sé (intéseft
a face din atéstà ideie o realitate.
Uno omil luminato, superiori! ^i energico totù-odatfl,
se si aratA pe scen.'i. F>a episcopulù unito Inocen^ie
Miculfi (Clainiì) (1732—1751 resp. 1746|, acela, care
in petiiiuiie cntrtl ìmperatulil esclama durerosiì in
numele poporulul asupritn ; ,,heu ! miseram nostram
mdil)i fors in europa auditam sortem !" (Amarù de
i*(')rlea nóstrA, de care póle nu scie nime in Europa ! -•'^)
Klfi 'sT muUI re.«edin^a episcopóscft la Blajiì in 1788,
unde ridica scóle, la care 200 elevi cftpòtafl pane din
venilurile episcopieì : afarà de aceea ridir-à ?i semina-
rili. KUì esle oelfi dinlAin. care trimite elevi la Roma
pentru educa^iune .'tsi instruc^iune mai ìnaltft.
Dar' din nefericire activitatea acestul omiì epochaliì
(inu scurta, numal pà nd la 1746. MaghiariI vtNjura fn
ehi omuliì, care voesce sé cà ^lige drepturl politice pen-
tru Homà nI, prin urinare, dupA ideia lord, omiì peri-
culosfi pentru el ; catolicii nu aflara in ehi instrump.n-
tìilu vilu pe care 'lo cà utaft ; toU du.'rmanil na^iunel
romà ne vé(lurA in ehi pe omuhì, care in mintea intu-
necata a RomAnilorù pune lumina sciin^el : dreptùa-
ceea cAutara rr^sturnarea luT, ?i, din nefericire, cutotiì-
tle-utia, 'si aflara ^i acum instrumet'tele chiar' in sinulii
HomAniloru. Astù-feliQ cu 174G se ìncheie activitatea
25). I M. Moldovtnft. .Acte sinodali li p 89.
-«. U2 -
acestui omù providentialù. Eia trebui se pà rà séscà sca-
unulù episcopescù si se mòra in esilia la Roma la 1769.
Era nà scutii la Sadu là ngà Sibiiu ^i unchifi alti istori-
cului S. Miculu.
Dar' rémaserà ìntemeiate scolale din Blajù. Episcopulìi
urmà toriù, Petra-Aronu, le dede unii noti avèntìi, si a§a
eie din anii in anìi sporiaìi in activitate §i in vada, con-
centrà ndii tota mai multa tinerime romà na. Aceste,
scóle aveaii sé verse lumina Ioni bine-fà cètóre ^i se
destepte odata tòta Romà nimea la o nòuà vièta.
Pe cà nd Romà nii ìncepuse a lucra se scape de cul-
tura séti mai bine de barbarla slavònà , pe atuncì deja
se pregà tea se-ì iee loculii o alta barbarie, care avea
sé fie cu atà tu mai rea, cà ci va fi nu numaì unii ìntu-
nericù pentru minte, dar si o puterejune moralà si o
despoiere material a. Intelegemil grecismulù. Influinta
grecéscà este mai vechie in tarile romà ne dela Dunare
de catti putemii surprinde in modii istorici!. Mai din
vechiQ §i mai à ntaiù se vorii fi furisatti Grecii in acéstÃ
térà pe cale comercialà , cà ci ei erati din tinipuri strà -
vechi popornlfi comercialii pe litoralultl Mà reì-negre si
alti Dimà reì. Invasiunea popóreloriì ìi va fi fà cutù se-se
retragà depe litoralultl Dunà rel, dar' cu cà tù s'au raritÃ
§i aù slà bitù ìnvasiunile, cu atà tii ei vorù fi reapà rutu
érà §i. In acéstà stare insè Grecii n'aii pututii esercita
vre-o influinta. Acéstà a pututù se- se ìntemeeze suc-
cesivil numaì in urma aparitiunii Turcilorù in Europa,
care strìmtorindu-i pe (Treci, acestia aù inceputù a-sì cà -
uta nóuè terene de despoire §i acum nu numai pe cale
comercialà , dar si religiósa. '
Cu cà derea Constantinopolei (1453) Grecii, cu deo-
sebire Grecii-fanario^i, cari se acà pà rasérà de imperiulti
romanii orientalii, scapa din mà nà puterea de a mai
stórce popórele supuse acestuì nefericitii imperiti. Ei
perdènd fà ntà nile de unti usorii cà stigu, intogrnai ca
parasitii. cari perdèndù unù corpu alérgà i^i se aca^
de altulii, se resfirà prin alte ieri pentru a-^ì continua,
diipil vedila datinft, viòla Uijura de parasiln. parie se
ducD In occidenti!, mal alesiì in Italia, cea mal mare
parte insC iji cel mal rèi inunda ca locustele Munlenia
sji Moldova. Asta-feliì aceste neterieite terl ìncepurft in-
cetula cu iiieetuliì a (ì stórse, intrigate tfi minate de a-
cestiì lertJienlu ro(|r'lorn iji dislrugòtonì, care, ori unde
a njunsiì cu pollelo .fi moravurile lui intre alte pOpóre,
n'a hlsatii in urmil de c;\ia ruine -'''). (JreciI incepù aici
de non cariera Ioni, despóie ifi corupa curèndiì mora-
vurile ^erel. Dar' Romà nula ìndolentn ca totH-de-una,
in asemenea cestiunl vitale, a suferilii in tìlcere. Abia la
anuUl 15*.)') vcilemn rr-sullà ndiì aceste sulerin^e intr'uniì
actfi interna\ionaln. Mihaiiì P>oulfi adecfi in tratatujiì de
alianl{\ cu hjigismuml IJalori stipulézà , ca (JreciI s6 nu
ile admiiji in lunc^iunl publice '-^). Pe la a. 1595 cea
mal mare parte dintre functionarl eran deja Greci, cari
prin tòte mijlócele iji intridile posibile storceau fera si
tinteaiì la nimicirea boerimel -^). (irecii pe cari Mihaiil
il mal rà resce, dar' Miclinea 'f inmultesce de non, in-
cepn lupta de esterminarea boerilorù, cari nu se da
26). Sì? lilsamfl pe unù strSinft s«5 facfi porlretulti morald alù Gre-
cilorQ. cu deosebire fanario\I ..totCl de a una fatali pentru Rom'inlS
cum se esprimi Del Chiaro. KtA ce (,iice consululù prusianQ GatTronB
(1799) • ),I-e qua-.tier (Fanarulil) est la demeure de ce qu'on appele
la noblesse preque. qui vivent touts aux depenses de princes de Mol-
davie et de Valachie. C est une aniversité de toutes les so'Iératesses,
et il n'existe pas encore de langue assez riche. pour donner des noms
a toutes celles qui s'y commettent- Les fils y apreiul de benne heure
a assassiner si adroitement son pì'r pour quelque argent, qui ne sa-
urait ótre poursuivi- Les intrigues, les cabnles, hypocrisie. la trahison.
la perfidie, sur tout l'art d'estorquer de l'argent de toites mains y
soDt enseignés méthodiquement. (Zinkeisen VI 253).
27). Ilurmuzachi, Documente, III. p 212. 475: ..Graecus natione
inter dundecim juratos Bojeros esse neque.it, neque aliquod munus et
officium spectans ad gubernationem illius regni obire possit".
2i>). Hurmuzachi. op. cit 111 p. 197: ..Hoggidi li officiali mag-
giori fin Muntenia fi Moldova) sono forastieri e maggior parte ,j,'"r^t»
ptrfidt"'^ pag. 205 : ..gente belicosa (Hom4nil) madapoi... disolata
delle tiranìe di Turchi e di Greci'' ; ve^l si paf. 22.
— 144 —
dupa pèni. La 1631 o suma de boeri muntenì refugiati
de persecutiunile Grecilorù in Ardealù, se intelegù, se
vede, cu una omii alti guvernului de-acolo si-lfl plà tescù
pentru ca «sé ne facà cale sé mergemiì in téra nostra...
sé ne luà mù téra si se scólemù Grecii si duijmanii no-
stri, care au spartu casele nòstre» ^^). Boeri! in^elesese,
dar' prea tà rdiìj, cà aìi incà lditiì serpele la sinìi, eh
i-aiì intolitii, cà s'aù incuscrilia si s"aù cumetritii ^Oj
cu nisce clemente, cari, dupà ce prin rafinà ria loru si
credulitatea Romà niloru. ari pubìi mà na pe averi si putere,
acum vinù si le cerù viét,a, unu lucru care urmézà de
sine, cu necesitate fatala, in lupta popórelonì pentru
esistenta ^^).
Dei^i epoca domniloru grecT-fanariotì ìncepe numai la
, 1711, acésta este ìnse numaì o verigà din lungulo lanfil
alù irrfluinteì grecescì in torile romà ne. (ìreciì cu multa
mai 'nainte ajunsese deja cà ndsi cà nd la scaunuhì ^eriloru.
Cu multa mai 'nainte ìnsè ei pusese mà na pe mà nà stirl
si averile acestora ^erl. Grecii aa scinta se-se folosé.seÃ
de sentimentula religiosa ala Romà niloru pentru atrage
mari foióse materiale. Documentele ce s'ali aflatù prin
mà nà stirile din muntele Atosii ne arata, cà domnil si
boerii romà ni ìncà de prin secoluln alù l4-lea incepuse
a ìnzestra mà nà stirile de acolo cu odóre, cu sume de
bani, a face zidiri nóue si reparatiunl, ale rèscumpera
29). Columna lui Traianfl 1876 No 8 (5) p. 230—1.
30). Neculcea, Cron. Rom II. p. 401 sq. ,jNu ne saturSmu de
DomnI de ^érS, nici de mà ritatu de fete dupS pà méntenl ; ce ^icemìi
cà su prostl si sà raci ; si alerga^I li cel strà in! Greci de I apucatl care
de care se v5 fià ginerl, c5. su mal cilibil si bogatl si li da^i mosil,
si-I pune^I in capulu mesel/ ecà la ce amù venitù... Ea priviti pe ae-
rile megia^ilorìi, cumù ^inu pre ce! strà in!;.. pita ce o mSnà ncà cu
versare de sà nge .si cu multa ostenélà , ^i grijà , ^i slujbe, o mà nà ncÃ
strà inil printr'alte ^er!V
3i). Const. Capitanulù In Cronica, Magaz. ist. I. 249. 357 sq —
Ibidem, art. lui Nec. Bà lcescu p 115 — 121. Istoria celorii petrcsute
In Téra Romanéscà „ de Mateiiì din Pogoniana In Tesaurìi de monum.
I 327 sq.
— 145 —
iiKjsiile iiulalor.U'; mai apol incepurd a-lc dona inu.-^n,
ér' dupA-ce (Irecil apucaiA la inlluin^a prin mà nà sti-
rilo nòstre, in in^elegerc cu caluj^à ril din Alosfi, indu-
plec'jl pe domnil roini^nl tle Incepù a inchina mflna.slirile
ronifino lanlonà ^^iI•iledin Atosiì"-'). Aceslfiabusù ajunsese
la culme pe la incepululù secolulul alii 17 lea, in cAln
Mateifl-l^asarabiì se vé(|u silitù a ctroa sé intrAne laco-
inia cfllugArilonì greci'''). Ve la lOfiO aflamù limba
t^récà deja inlrodusA in bisericft (l^aulii de Alepo, loc.
cit. p. 70. 98, 99), de.^i ea se ìnirodusese de sigurùcu
multa mal 'nainle.
In urma luluronì aceslora, vonirea (ìrecilorfi la dom-
nie mal delinilivù era numal o cestiune do timpù §1 nu
mal era unft incepulft. ci consacra rea unul faptft ce e-
sista de nniltiì. Acesliì tristo faplù se consacra la 1711,
cftnd (Irecil ocupA tronulfi principalelonì romà ne pen-
Iru una tinìpù de 1 lU ani, pana la 1821.
La ce stare de miserie adu.sese (Irecil ^éra in aju-
nuliì venirel Ioni la tronfi ne-o spune una conlimpu-
ranù (a. 1()79— 1688) strAinfi lolù-odalA, care fusese in
téril 9i le vòfjuse tòte cu ochil. Sà rAcia adusa prin des-
poiere la atà ta ajunsese in cAlù : «Dol óinenl, (jice eiiì,
!ji de multo ori bArbalulù iji so(ia, se injiigà la cani
In loculn boilora si trago lemnele spre vèmlare sétt
spre usuili casel. Am vò(.lutù una orna de o parte ^i unù
boa de alla Irà gèndiì carulù» '■•). Lucru naturala, caci
numal popórele stórse se lase sé faci cu eie ce vreT,
de óre-ce nu se mal potù opune !
Senlimentuifl. demnitatea na^ionalft a boeriloriì a-
3a). Gparin tn ArchÃŒT i nentru filolog. ^i ist a 1807 p. 170 sq.
publicil «lupft diverse colec^iunl o serie de documente In eslrasd. Ve<^I
si .,1'roschiiiitarin ali) S Munte alS Atonulul" HucurescI, tii^ó.
S^)- A se vede meinorabiluin chrisovfl «là lui Mateift Masnrabii In
Ke\ista Rom. 1862 p 3&7 sq —Mal tAr<Jin cgumenil greci incep»
vinde mofiile manastirescl Cron. R Popcscu. Magaz. ist- IV. p. |37«
34) Vetjl Raportulù unni misionari'- dia Muntenia tn Magaz- ist-
V. p 6,.
10
146
junsese la atà ta decà dinl^à ìncà tù la a. 1745 cervi prin
adresà anume de la domnii, ca fiiì de boeriiì, cari nu
vorù ìnvèta carte elinéscà ,sè nu pota ocupa functiunì ^^).
Ba parte din boerii pà mènteni se unise cu Greciì,
ca mai bine sé pota despoia ^éra. (Neculcea, Cron. Rom.
II. p. 376—7).
Greciì de raultù ìnainte de-ajunge la tronulù terilorù
ìncepuse, pe là ngà despoerea tèreì. se o si greciseze, và -
rìndf] limba greca in bisericà si in scóle. Deja scóla
ìntemeiata de Vasile Lupu tu chiar sub elìi grecisatà ,
scólele a:^a numite .,domnescì" eraù scóle grecescì. A-
césta se constata prin manuscripte didactice de ale pro-
fesoriloru si elevilorii, cari manuscripte se aflà si adì la
Mitropolia din la^ì. Eie suntìi tòte in limba grecéscà ,
nicì macar unulii romà nesciì ! Va se dica tòte ìnvétà -
turile se propuneaù in limba grecéscà . Dar' trebue se
presupunemu, ca in clasa preparatóre alaturatà pe là ngÃ
aceste scóle mai ìnalte grecescì, pentru elevii romà ni,
cari sé védù a fi fostil fòrte putini, era si cà te unù
bietìi dascà la^ii de romanésca, care prin mijlocirea lim-
bei romà ne prepara pe elevi pentru a ìnvèta limba
greca. La acésta se aplica de sigurii dascà lulu romà -
nescìl de care se amintosce prin unele chrisóve dom-
nescì citate mai sus. Va se dica era unù dascà lù pusii
ca instrumentìi nu pentru-ca copiii sé invete romà nesce,
ci ca prin ajutorulù limbeì romà nesci sé invete cea gre-
céscà , pentru ca sé pota ulta apoi pe cea romanésca.
Nu de dragulù limbeì romà nesci, ci totìi pentru cea gre-
céscà era si acestii dascà lìi !
Pe la scólele de pe la episcopii se invela slavonesce
si romà nesce, dupà cum era ìncà trebuinta pe atuncì
in bisericile dela térà . Invètà turile ìnsé pe la aceste
scóle se mà rginiaù farà ìndoiélà la cele bisericesci. Cà rti
romà nesci de-o instruc^iune mai generala dincóce de
Carpazi in acéstà epoca nu ìntà lnimù de cà tù o singurÃ
35). Traianiì 1869. No. 29.
— 147 —
,,I{u('óvHft" liprn'itil la anuln 1749 la nainDiciì ^'*'). Ca
ciìr^I de invòianirnfn s<>rviaìi cu deosebire Ceaslovulù
:i Psaltirca,
Astn-ldìì notn:\nil de dincóce sdrobitl de (Irecl cu
ajutorulu 'rureiloriì, .si politicele jji inoralicesce, din a-
vèntuhì co-lr» luaso in sec. old 17-lea, cAtn^ fìnele se-
colulul unn:\loiin cadù in o adà ncà amor^ire. (ienera-
liunea vigorósft a cronicarilorù, care mal vegeta incj\
duiósjì jji desperalfi in Antftia juniètalo a sec. alù 18-lea,
dof,'eneré/i\ mcreù sji aprópe se stinge.
l'è boerimea nationahì o sdrobesciì iji o sà rftcescìl
sóli () con.'escn cu elenienlele Ioni grecescl .si-I corunipù
nioravurile. Vic^ veneticilorn greci dela domnìì pAnA
josiì, era luxulft .si desfrèuln, alte plAcerl mal nobile nu
se cunosceaiì ; deprinderea armelonl se uita.se, a cAr^el
nu era cunoscutà , prin urmare nu se puteaiì distinge
prin alili ceva, decAUì prin lu.xft .si desfrèft, !si acestea
Io praclicaiì loti '*''). Aoeslea suntù niijlócele cele mal
elìcace pentru a^a numifii ameni voi (venelici séìi par-
veniU). Prin eie de-o parte se ìmpuniì, de alta corumpfi,
demoralisézA pe cel ce din naturA t rebuie s6 1p fie ad-
ver.sarl. Si unii duijinanù demoralisatiì este celfi mal
slabn du^manìi. Fanariolil daiì totìi-odatA lovilura de
morie ìì^ì vietil familiare introducèndiì divor^uliì pentru
ori-cine pi Alia la fiscfl o taxà de 12 dinari '^). Ni-
36) D larcn, op eh p. 12 fdup* cea dela Clujiì din 1744?) Biu
7'iir, snft tncepere de ìnv^^Sturi celerò ce vorù «S !nve{c carte cu
>love slovenescl. ce s'ali tiparitft acum à tità tù . . . la?!, 175;'» (Anal.
Acad rom seria 11 t. XII. 1 '>.")).
37) Kpistola principelul de Ligne cfltr.l marchisa de (.joigiiy ddto
la^l I Dee. 1768 (Magaz. ist. V. p. 3Ã’2 sq.) unde se descrie luxulO
nobun'i din ciiscle boerescl- — Lettres sur la Valachie par l' R. Paris
1S21 p. >'2. 85 sq : Tabloulfl este oribiltl de^i nimicu esagerati!. —
Atan.isie Ipsilantii In Ana'eie Acad. koin. Ser. I t. II sec^ 2 p 482 —
Despre stnrea Rom;ìnilorft sub CJrecT vecjl ^i Memoriulù ationimù tn
Revista p i.<!t. arch- 51 filolog. II t. 2. p. 383.— Const. RadovicT din
Golescl. Insemnarea cAir-toriel mele tn anil 1824 — IÒ26. Buda. J826
p 94 9S-
38) Kngel, Geschichte der Walachei p- 09.
— 148 —
mene din cà tì aiì descrisù ultimele consecìnte ale dom-
nieì grecescì fanariote in Principatele-romà ne n'a reusitiì
a fotografia mai bine starea de miserie a acestoru ^éri
pela fìnele secoluluì treculù ^i ìnceputulu celuì d'acum,
decà tù Parrant, vice-consululu à nlà iei republici francese,
§i Zilotù Romanulù.
Parrant in raport'uliì seiì din 1798 dice: ,,Acéstà térÃ
ìncà 'sì are domnalii sen, dar' unii domnii strAinù, care
este oblìgatii se jipóie cu unii necredutù escesii de zelù.
Ministrii, cari 'hi secundéza, sciù si mai bine sè-lù imi-
teze TotT subalterniì se nevoescu sé urmeze esmplulù
lorù, iìi ìntregil guvernulù nu este de cà tcì una Cà jntavù
de banditi, deosebitii luì membri suntil totu atà tea li-
pitorì, cari insetoijéza dupa cea dm urmà picatunl de
sà nge a popóielorù stórse .... Pentru a ìndepiini acestù
tablon spaimèntatorin, ce ìnfà ti^ézà fòrte bine Moldova,
trebuie sé adaogiì. cà póle nicì o ^érà in lume nu are
unù guvernn mai onerosi!, mai funesta alatù din fire,
cà ta si in urmà rile sale . . . Moravurile acestel tèri suntù
in adevèrù bizare, séù mai bine, aici nu esista moravurì ;
aicì nu esista de cà tn relè deprinderi ;ji prejudetii: la
cei mari multa fala .si multa ticà lo.sie, multa devotiune
iji superstitiune chiar, dar' si mai multa desfrèiì si i-
moralitate. Poporulii, sclavù ^i nefericitii. se aflà pe
cea din urmà tréptà de abrutizare ; miseria 'hi nimi-
cesce di pe di. corpulù seìi este acoperitiì de sudóre si
murdà rie ; sufletulù luì este cufundatù in o grósà ne-
sciin^, .^i se pare cà nu mai este primitoriìi de cà tiì
pentru superstitiunea care l'a coplesilu. Ce sé dici de
acéstà turmà numerósa, caci nu poti s'o numescì altù-
felù, care este incà cu multii mai nefericità de cà tù Fa-
raonenii, .si care, perduta pentru omenime, este adusa
in starea unei vite de jugu, .si adeseori mai maltratatÃ
de cà tìi acestea de cà trà domnii sei barbari, a cà rorfi
urgisità proprietate se 4i<^6 cà este ? Este permisti, o !
mare D-deù, a degrada aslft-felù specia omenéscà ?" •^■')
39) Hurmuzachi, Documente II p, i8l si 184.
— 1 41) —
lù' Zilolii Komanuliì resumil in cille-va ciivinle ala-
rea de |)l;\iisii a nelericilel sale patrie, (jicòndo, cà este
unii ,M(irvù in tnijlocti InatMea fiore.*' (Col. lui Tra-
ianft 1882 p 'ASI).
Jpi in lata aceslel siflri de lucruri nià rUirisilà unanimn
de toti l'ùtl aiì scrisil despre acele timpuri, mal potè li
vorha despre vre-o inà Uare a poporulul, a spiritulul
publici» prin inslruc^iunea (in-céìtcil din acele tinìpuri V
Sé lùsftmn sé vorbéscft 9Ì despre acésta totft scriitoril
eontimpuranl. Amft cflulaln. dar' unulu n'amn aflìtn,
care p«3 vorbt^scft bine, ci unuliì mal rffi de cAtiì alluin,
intre cari chiar ^\ greci. Mitropolituliì lacobù (|ice, cÃ
in scólele grecescl elevil cetescil ^i invaia .,ra papa'
(/aW, i?i cA „technologicescile lorfi bèrfeli là mpesciì
minlea uceniciloriì, prefacù ^i slricft judecala el, cÃ
mal cjpce ?i doI-spre-(}ece ani inibètrà nesciì in grama-
licft, nimica cu totulù sciindiì séù ìn^elegAndu din ce
inva^iV ^"). Rtiicevich spune, cft dascAlil greci eraù in
generairt Córto ignoranti, iHrA cunosciinfe. fftrft gustiì, ^i
se ocupaiì tòta vièta cu mèruntisurl séti pedanlà ril gra-
maticale. Wolf (Jice, cìl nicì unulil la sutà din dascà lil
grecescl nu scie necum sé comenteze, dar' nici maear
ceti cu folosii vechiT scriitorl greci. Er' Snlzer : .0
gramalicà m patru volume ! acum ìrtelegiì eù pentru-ce
(irecil !ji Uom;\niI inva^A la acéstA limbà cj\te 20 ani."
Flr Bach: .,DascftliI, esclusivo greci, pu-^I in acestn in-
stitutiì (scóla din fasi) 'si perdtì timpulù i}ì ostenéla a
invela tinerimea moldovénìl de clasa de joso limba gre-
céscft, care, durere, nicI chiar el n'o pricepù. Natu-
ralminte acésta nu era de cfttù o torturi! nelolositóre
a tinerimel, ?i resultatuhì a tosto, cà in Une scóla a
remasti necercetatà ." **)•
40) Uric«rin HI p. i6.
41) Raicevich, Osservaizoni intorno la Valachia e Moldova. Napoli,
1788 p. 243.— Wolf, Beitrage zu einerstatistisch.-hist. Beschreibung der
Moldau, Hermannsiadt, 1805. I p. 174.— Sulzer, Gcschichte dcs tran-
— 150-
Fotiìio, ìnsusi grectt din acea epoca (op. cit. IH p.
140), descrie cu durere miseriele terei §i ìntunereculìi
ce domnesce, fiindfi ,,instructiunea atà tii de pà rà sità ."
Putinà lumina ce mai era in térà , era din cronicari
si din cà rtile bisericesci traduse cea mai mare parte in
sec. ala 17-lea, si din literatara §i scóla francesà . ce
ìncepuse a se introduce deja de pe la 1750. Gara, care
trà ise in terile nòstre pre acelii timpù, ne spune, cà fiiì
de boeri ceteaù operele luì Voltaire, si cà autori! fran-
cesi erau unii obiectii de comerciu in aceste teri, in catti
patriarchulu a amenintato cu anatema pe totl aceia, cari
cetiaù cà rti apusene §icu deosebire francese '^-). Cà lim-
bile occidentale eraii cultivate si cunoscute pe acele tim-
puri in terile nòstre, se vede ^i din urmà tórele : incÃ
D. Cantemirù ne spune in Descrierea Mo dovei (Prt.
Ili e. 5), cà pe timpulu sen incepuse a se invela in fa-
milii limba italiana, Gonst. Brancoveanu avea secre-
tariù italianiì. (Analale Acad. Rom. Ser. 2. t. II. (1881),
paR. 465). Amfilochie eppulu Hotinuluì traduce din i-
talianà si tipà resce la 1795. aritmetica, ér' pe la 1801
limba francesà era aici la noi tota asa de familiarà ca
si in Franta ^^).
salp Daciens, III, 7 — ^^ll. — Buch, Moldauisch-walachische Zustande,
Leipzig 1844. p. 104 — 5
42' Cara op. cit. p. 195 : ,.Les ouvrages de M-r. de Voltaire se
trouvent entre les mains de quelque.s jeunes boyars, et le gut des ru-
teurs fragais servii aujourd'hui un objet de commerce dans ces con-
trées. si le patriarche de Constantinople n'avoit menacc de la colere
du ciel tous ceux. qui liroient des livres catholiques romains et parti-
culièrment ceux de M-r de Voltaire'. Er Raicevich op. cit- serie ..la
Franceze e molto in voga, e vi sono anche delle Dame che la par-
lano." Asemenea ?i Potino, op. cit. Ili p. 140.
43) piaruia Spectateur du Nord, Dee 1801 p. 317 (citata la
Engel cp. cit. p. 72): „Pendant que la France devenait barbare, il y
a avait des pays barbares, qui devenaient frangais; la cour de Bu=
charest jouait à toutes sortes de petits jeux d'esprit; le Hospodar lui-
méme élévé par un frangais, ami des Frangais, parlant notre langue
presqu'aussi facileiuent que nous, entouré d'une demie douzaine des
— lól —
Intre anil 1780 — IHIO aflAmiì in Muntenia insiruclori
france.sf, secretarl francesi pe là nga doninl, pà iul chiar
!ji bucfttarl francesi **). Fé la 1804 se celia in liucu-
rescl (jiariiiliì francesi! Le Courrier da Londres „le plus
abominable depuis la eréation dii monde", cum 'hi nu-
nnesce S-to Luce, cu aceea!?I aviditale cnin so cetesciì
a(JI cele mal infecte romane ■*•'). In limpuliì revolu^iu-
nel francese o sumà de emigranti venise in Principale.
Alari d'aceea, Franca ':jl pusese ochii pe Principalele-
romà ne penlru scopurile sale polilice §i comerciale.
^i nemuritoriulii Lazarfi ne spune, cà limba francesÃ
era la moda in Munlenia pe Umpuliì seu *'^).
Kti\ de unde se mal strìicura cà le-o ratUì de lumina,
toliì din occidentiì ! va sé (jicà , limba si inslructiunea
francesà in ^erile nóslre datéza alundiì din secolulo tre-
cutù. §i adecà mai de atuncl de cà nd Komà nil sub
influin^a grecéscft pà rasesciì scólele polene iji se punii
in conlacliì cu cultura occidentale, mal alesù francesà .
l'rin urmare precum bà rbari! insemna^l in literalurà in
sec. alci 17-Iea. ca CoslinesciI, Dosilein, Cantemirù,
Neculcea §, a. sunto parte ómenl cultiva^I in scólele din
Polonia, parte prin instructorl in familie. parte pe la
cà ie scóla cAlugà rcscà prin mà nà stirl. lotu asemenea
s'aiì cultivatn putinil ómenl mal résjìri^I dela lìnele sec.
trecutn sji inceputuin sec. l9-lea prin contactuln cu cul-
tura occidentala, mal alesù francesà .
nous compntriotes expatriés, d'ont il avait fait sa societé intime, leur
donant rexemple de méler de la reflexion et de la Morale jusque dans
les plus frivoles amusements/' - Tot'i asemenea vorbesce .si VVilkJnson
in Tableau historique de la Moldavie et Valachie traduit par K..- Pa-
ris. IN2I p. 117, cu deosebire cfl el& (^ice c2l limba francesi ar fì tn-
trodus'o oficierii Ru^I
44> Hurmuzachi, Documente IL 7, 14, I7. 49. 134. 177. 250 ?i
296 — lenachc Và c.lrescu. Ist. Imp^'rat. Otomnnl in Tesaurfl de inonu-
mente li. 2. 287.
45) Ib'd p 39Ã’.
46) P. Poenanì, Georgiiì LazarQ $i se la rom^nfl, liucurescl 1872
pag. 25. I
— 152 —
Cà Ln de miserabilà a trebuitù se fie instructiunea
grecésca se potè conchide de acolo, cà nicì unulù ma-
car din Romà ni n'a pà sitii ca scriitoriù in limba greca,
fie teologù, fie istoricii, fie poetù. Dèca ar' fi esistalo
adevératà instruetiune grecéscà , dèca ea ar' fi fostù
in stare se atragà §i sé de§tepte spiritele, ar' fi trebuitù
ca si Komà niì din-cóce sé serie grecesce, c'um scrian
Romà ni! de dincolo, caMiculù, Sincai, Maioriì §. a. totù
atà tù de u?orù. ba potè mai usoriì latinesce de cà tù ro-
mà nesce, sèù cum scria Mironn Costinù lesesce, §i ìncÃ
in poesie. Abstrà gèndn dela tòte celelalte, singurù a-
cestu taptiì condamnà inapelabilfl prestinsa instruetiune
grecéscà .
Dar' ìncepe a se indori de dile mai bune. In ahi
doilea deceniù ahi acestui secolo résare scóla nationalà .
Georgiù Lazaru, prea invètatii pentru a putè fi suteritù
de dusmani in patria sa, la 1816 trece din Trasilvania
in Muntenia si deschide providentiala scola dela St.
Sava. ^')
47) Georgia Lazarù s'a nà scutfi la 1779 in Transilvania la satulu
Avrigfl aprópe de Sibiu lAngS Oltfi- Cursurile liceale le a fà cutu la
Sibiù, celli de dreptù la Clujfl. Daicì s a dusu la Viena unde a ob^i-
nutu titlulù de doctoni in teologie. Unti timpù insé elù si a ìntre-
ruptu studiile aici, cà ci fiindii Viena ocupatS de Francesi a fostu ìn-
rolatii in corpulìi technicù alQ topografilorìi. Lazarft mal ob^inuse si
titlulìi de membru aln Società til filologice din Halle. La 1814 se
hirotoni arhidiaconù pe là ngà episcopulu din Sibiu, si totù-odatà i se
conferi catedra de catehetù in seminariulù d acolo. Devenindu va-
canti! scaunulu de episcopù alìi Bà natuluì concure si elfi, dar inimici!
de§teptaril Komà niloril 'liì respinsero ^icéndù, cà este prea invetatJi.
Din causa unel predice ^inute !n bisericil veni in disensie cu episco=
pulii Moga, .si ne mal puténdù suporta o asemenea posi^iune, la iSiò
trece la Bucuresct unde deschiso celebra scola dela St. Sava Greci!
ve^éndu pericolulù ce pregà tesce scóla lui Lazarìi intrigà rà ^i dupÃ
cincì ani 'lù alungarà . Elfi se retrase la loculù sdì natalu, unde re-
posà la 1823. Scrierl dela elfi nu ne ali ramasti de cà tù :
1) ,,Ve*sury de laude in limba Daco- Romaneanke"' la nunta Im-
peratulul Franciscìi, tip. Vìona 1808 {N. Densusiann, Anà lele Acad.
Rom. ser 2, t. II sect. 1. p. 116).
2) Pova^itorulù tinerimel cà trà drépta cetire, Buda 1826 edit.
- 153 —
IV li"ini,'il iiislruc^iune si (jiarislieri mal vine tcatrulu
(vccjf Teulru) i}ì sj)irilulù de asociatiurie. In Alunlenia
Kliado cu Conslanlinfl (ìolescu pumi fundatiienlele unel
s()(;ietjì|I ale cà rel ^inte eraiì ridicarea ìnvòlà inèntulul.
londarea de (j'Ufe in limba romùnA, tipà rirea de cà rll,
Ibndarea lealriilul iia^ionaln, „e!jirea din regimulii fana-
riotiv' priii relornio, cAcI ref^imuliì fanariolii mi mai e-
sista de dreplù. dar de laptn Irà ia iiiea in spiriluhì si
deprinderile societìi^il. Socielalea lui Kliadc-lioleseu nu
era nnmal ati\liì, era uno guverniì spirilualo, dar' in a-
devt'^nì slahiì in forma, (iindn-ca pufinl "In in^elegea.
slabn prin lipsa de practica, neinchiegalu sji chiar im-
pedeeatiì prin ambiuunile toliì-de-una mari .si intran-
sigente la cele dinlà iu avònluri. tare inse prin ideile a-
runeate, cari ca §i foculiì consumati mereiì, in là cere,
aprópe neobservate la temeliile putrode ale socieià ti!
veclii. Emigranti muntenl pe de alt.'l parte t'ormase in
Hrasoviì o societate secreta alo cà rel sulletn se vede a
ti fostu I. Cà mpineanu. Dupft mórtea lui C Cìolescu,
Kliado impreunà cu Cà mpineanuin lormarà societatea
tilarmoiiicà , care dede unii non avènln vietil sociale 91
politice *^). Intru tòte, acelea^l lucrurì se ìntèmplà §i
in Moldova. Spiritele dc^teplà ndu-se iji agità ndu-se loin
mai multn, §i cu deosebire in contra vechel stari de
lucrurl, o samà din v^cliil boeri, lìe pentru-cà crescuse
atfa, (le cà ì afila prolectoraluln rusescn, dupà 1840 ìn-
cepti o reactie, ca sé sugrume avèntulo. Spirituin insè
pusn odala in miscare le rèspunde cu 1848. Aceslù
anu ins6 o mare parte din cel mal adivi barbati il aruncÃ
ca esilari in strà inà tate. Astn-felft centruln miijcà ril na-
zionale politice si literare se strà mutà in strà inà tate,
cu deosebire la l'arisi!. Act'^sta este a se intelege cu
deosebire de^pn^ Mimlenia. Moldova mai putinìi mi?fcatÃ
48) Despre aceste societ.1\T ve«jl Eliade. EquUibrulà - tntre antitesi,
Bue lHt)9 p. 77 sq. Despre activitatea lui I Cà mpineanu, I Ghie»
tn Analele Acad. Rom. Ser. 1. t. II. Sect. -' (iHiH)) p. 4 sq.
— 154 —
chiar in 1848, si avéndù fericirea de unii bunù domnù,
ca Gr. Ghica, reìncepe si continua mai in liniste lucrà -
riie de de§teptare §i consolidare nationalà . Cu tracla-
tulù de Parisi! (1856 — 1860) se révarsà peste améndóué
terile valurile agitate, din cari avea sé iésà Romania,
ca dina din mitologie din valurile turburi ale mà rei !
Dèca influinta cultureì francese dincóce de Carpati
datézà incà din secolulo trecutii, — dela 1821 ìncóce, cu
deosebire insè de pe la 1830 incepe a deveni tota mai
mare si chiar cotropitóre. Cà nd 'ti va pune cine-va o
sumà de lucruri ìnainte, unele cu aparentà strà lucitóre,
aitele farà vre-o aparentà ce s'ar' impune— despre tòte
ìnsè nu ai nici o cunoscintà , — si ti-ar' dice se alegi din
eie : nu incape ìndoélà , ca nóuè din dece si-ar' alege
cele strigatóre. Acésta s'a intém piatii si cu educatiu-
nea nòstra in strà inà tate, in Franta. Atra?! de lustruliì
esteriorìi si neintelegèndu, cà aiurea zace binele ascunsQ,
cà lustrulii nu aste binele insusl, ci numai adimenirea
materiala, o fióre crescutà pe urai pà mèntii deja bine
culti vatù, sedusi, dicii, de acéslft aparentà , tinerimea in
marea majoritate in locò de- a-si cultiva si ea terenulìi
ca se ajungà in modù naturala' la aseminea lustru, ne-
glijózà fondula, se impenézà numai mechanicesce pe
de-asupra cu asa numità , pelea leului", si multi in loca
de simbure se ìntorcìi acasà numai cu gà ócea.
Influinta adimenitóre a vietii esterióre de o parte, ér'
d'alta sederea mai indelungata in strà inà tate, aduceaù
cu sine naturalminte despretuirea celora d'a-casà , si ui-
tarea celora nazionale. Cu dreptu cuvèntù ómeniì, ce
cumpèniaa lucrurile seriosa, incepuse a se ingriji de
nóua direct lune *^).
49) Poetuln Constantinu Starnati d'n Basarab'a, vicènda acestiì
refi spiritil in Moldova, le adresézà Moldovenilorù ìntrealtele acestea :...
,.la voi astaci nu se deosebesce rSuln de bine, cà ci voi onoraci mal
multn petrecerile de dtìì indeletaicirea cu trebile ce adudì folosvi.
voi pretui^I mal multa osteaéla dascà lulul ce ve invada a juca séti a
-> 155 —
Nu ìncape in(lo»)l;1, ed conlacluliì nostru cu civilisa-
tiunea occidenlalri a adusn niultn. fòrte mullii bine, dar'
tolQ atAta este de adevèralù, cft a adusn multo rèo.
Uno plus in bine a depinso si va depinde, dèca spiri-
tulo publicù, dócft cel mal bunl, vorQ sci iji voro pule
s6 ìndreple totn-de-una mersulfi lucrurilorn astn-telio,
in c;\tù rr'uln sé devini inipolento la^à cu ideile sà nà -
lóse nationale.
I*e ci^ud astiì-felio se petrecù lucrurile dincóce de Car-
pati, Romftnil de dincolo continua opera de regenerare
mal deparle. I^i se ridica ìnsò nóuè iji serióse pedecl.
Dupft o lutigli amoriire, la 1744 KomiXnil reclama drep-
turi polillce. i^i se denégìl brusco. F.a I78i- sub Horea
le reclamft cu arma ìu mùnà . Kevolu^iunca este su-
gruiiiatìl. Horea cu al sei IrasO pe rólA. DreplurI nu
obUnO, dar' ìmpèratulo losifil li le acórda óre-cari usu-
rari •'^") Spirituin limpulul ìmpiiige inainle. La 1791
Hom:\niI in trunle cu amòndoi episcopil reclama de non
vechile ioni drepturl usurpate. Se intelegp, ér' tara re-
sultato. 'Iole aceste mi.scarl insé ale Koinanilorn pusese
in line pe cugete pe usurpatori. A denega drepturile
era mal u^oro, caci aveao putere, a justifioa insè era gren.
Si liiiidn-ca Romanir incepuse a-?! apara ^i in scrisn
drepturile loro, usurpà toril ìncepo si el ale eombale nu
cAnta. de ciUìì a me^terilorfl ce v5 lucr 'z.1 untitele induslr'el ji-a plu-
gà ricl; orJl^eu'l vostri mal multft g^ndesc'ì la ghidu^ìl teatruluT renici
din ^érl strftine . de cà t ' la celi ce a'1 lucrato unfl anù la opera ce
s'aii jucat'ì pò scenS macar fie ?i romà niì, sé^ voi maT loultn IJuda^I
pe virtuo^il musicanti al Europei, séiì pastrcfurele hiT Arifaga de c«t'ì
pe acel ce aO scrisiì i.storla patn'el : Cantemirfl. Urech'c, Costinft ?i al-
^il". (Muiia romAna. p 487 — 8). ,.0 ! dragilorft mei romà ni! voi
sunt»'^l vrednicl de plAns^, cScl cu gre<ì ve este sé ve desbinafi de
cele ce a\X deprinsH, ^i vóué v'ar' trebui un'ì <'alon*t sé'ì unft Fabri-
cius al' Romaniloru, care cu vari^d de ftrù se ve tndrepte pe calca
cuviintil' [Ibid p 990—1).
50Ì Ve<jl despre acestea N. Densu^tanu, Rtvolufianea lui Horea,
Bue 1884 — P. Ilarianf). Istoria Rom. din Dacia super. I. p 174 sq.
- 156 -•
numai cu torta bruta, dar' si pe cale literara. Asla-
feliù dupà résboiulù cu sà nge ìiicepe si rèsboiuliì cu ne-
grélà ^^) Ma'ghiariì vedèndù desteptarea Romà nilorii, ai
cà rorù copii incepuse a inunda nu numaì scólele loru
proprie, dar' si cele strà ine, prevèdéndù, cà , iiindu ei
numerosi, nu voril puté sè-i mal tinà ìndelungu in su-
punere, 'si punii in capii se-i maghiarizeze. Maghiarii,
cà nd védti avéntuliì Romà nilorù, cu ìnspà iméntare 'si
aducù aminte de originea acestora. ,,Ace5tù poporii (Ro-
mà nii) care 'si trage inceputulù si limba, parte mare,
dela gintea cea mare a Romà nilorù, in cursiì de mai
multe secole, nu iji-a uitatii nicì de cum de acestù ìn-
ceputu muretti, — ori-cà tiì s"a dejositu prin apéSare si òx-
cà fire.... Planulii si speranta Ioni este : unirea tuturorii
poporatiunilorii, cari suntù de originea §i limba loro ro-
mà na, ìntr'o natiune si o térà '' ^"-). Aceste aspiratiunì
ale Romà nilorù, unitatea limbei si a religiunel si „cele
dóuè principate" incepuse a-ì ìnspà imènta. Dreptiì a-
ceea Maghiarii vorù prin ìntroducerea limbei maghiare
in tòte functiunile statului si chiar in bisericà , sé ma-
ghiariseze in t impubi celti mai scurtiì pe toli Romà nii ''^).
Romà nii, desi in luptà cu mari greutà ti si neajunsurì,
de-o parte là tesciì §i perfectionézà instructiunea natio-
nalà , de alta parte profità de scólele strà ine pentru a se
cultiva. Pe la 1821 sta slabii instructiunea poporuluì,
care se mà rginia numai la catechismo, rugà ciuni si po-
51) JMemoriulQ cunoscut" sub titluliì de Supplex libellus Volacho-
rum. prin care Romanil reclama la 1791 drepturile, a provocati! o
literaturà Intrégà in care Maghiarii si Sasil ì combà teaìi cu vehementS.
52) Asa scria unulu din fà uritoril planulul de maghiarizare, Nico-
laìi Ve^enienyi pe la 1843. (P. Ilarianfi op. cit. IL p. 268 sq).
53) Dupà ce dela 1791 ìncepfl a introduce cu Incetulfl limba ma-
ghiarS in loculiì cele! latine in administra^'une, prin legea dela 1H30
art. 8 o introduserà definitiva in administra^iune si iusti|ie; la 1836
proclama limba maghiarà de limbX diplomatica In totfl organismulii
statului, chiar si !n afacerile bisericescl si scolastica; la lh39 — 40 a-
ducù legl pentru maghiarizarea totali abisericeldiverselorfi na^iunl. (i^.
Ilarianù. Ist. Rom. din Dacia super. IL XXX — I).
- 1IS7 —
runcl •''). I^a IKi.'l Sà borulil celli mare ordona s(Vs(?
lacA scolii in lie-care purocliie cu ,,da.scriIo harriicn' si
sé tinft «cóla cu amòndóuè scxele de tómna pà nft pri-
mflvóra '•*). Samuihì Vulcano (l'òH— l8H()j, neuilatuift
episcopn de la Oradea-inare. prolecloruln invè^atiloro
ardclenl persecutatl de episcopuliì Hf)l)fi dela Mlajn, fun-
(lózA liceuln dela Heiu;;!!!. S. Vulcaniì. ca unii adevèratù
mecenate, devenise cenlruln miscà rei literare peste munti
in acésti'i epocfl. Klil a adaposlitn iji ajulain la nevoi pe
Sincal, Maiurù ij. a. ; cu spesele lui s"a tipftrilfl Lexicoimlu
(le Buda KITi era fin de teranft nAscutn chiar la lilajn
(salo). Marcie «iuodiì din 1833 dela HIajiì cere ca scó-
Irln na(ion(ile si^ ile sub direcliunea suprema a episco-
pulul, pentru a fi astn-lelu ferite de ìnfluin^e straine •^'"').
Dar' IU)m:\niI si acmn merefl erail ìmpedeca^i de a-èl
tace scóle Hrasfovenil ìnainte de 1848 aiì purtatn pro-
(;esn formali), ca sò-."?I pota ridica gimnasin, si natural-
minte l'aiì perduta, in cà io numal dupa 1848 ail putuia
sò-hì ridice. Desleptarea poponihii pe là nga scóla lua
avO'nliì si prin preotime, care in scólelo iji in seminariulù
din Hla.jTi incepuse de.ja din secoluliì trecutiì a primi o
instruc(iune inalta.
Incercjìrile Maghiarfloriì de maghiarizarc violenta prin
tòte mijloct'li' lanatico ca : .,/o/w omnia pe cari'ìn pòrti
pnméìitulà ^i-lù acopere ceridu, se fie omù ^i maghiaru,''
agita spiritele toliì mal tare, pana cà nd Romà nii le rè.s-
punsera cu marea adunare dela •' i.-, Maia 1848 in Cà m-
puliì-liiberta^il dela Mlajiì .si cu luplele ce urtnara dupÃ
acé.sta. Intre anil 1850 — 1860 sub guvernulù absolu-
tisticiì avènlulft nalionalu fu in forma nabu^itiì, in faptn
ìnsè prin o mal Icaia administratiune. prin venirea inca-
puliì bisericei romà ne a dol barbati aclivi, Sulutiì in
Binili si ^ai;iiii:i in Sibili, instruc(iunea poporulul luÃ
54^ 1 M. MoUlovanu. .Acte sinodaU, Blaj i 1672. II. p 7o pet, 7.
SS'^ If»'*' li P- 65 pct. 8.
50) Uùd II p. 06 pct. l'I.
-- 158 —
unii aventi! totii mai mare. Prin acésta spirilulu natio-
nalii nu putea de cala sé- se intà réscà . Pe cà nd ìnse
si acestu guverniì voi se introduca totii mai adà ncii
germanismulù, evenimentele din Italia (1859) 'i dederÃ
lovitura de mòrte.
* *
*
Din espunerea fà cutà in capitolele de pan' alci re-
sulta cà in ìntréga evolutiune se potiì distinge urmà tórele
perióde :
Periodulù I dela colonisare, a. 107 d. Ch., pana la
aparitiunea à ntà ieì eà rtì romà nescì tipà rite, a. 1544, A-
cestù periodo 'lu vomu ìmpà rti in treì epoce : epoca
romana (107 — 274), epoca invasiunilorii (274 — 1300), §i
epoca nóueì reconstituirì, pana la iparitiunea literatureì
(1300—1544;.
Feriodulu II cuprinde timpulii dela a. 1544 pana la
1780, cà nd apare à ntà ia gramaticà a limbeì romà ne. In
acestu perioda distingemìi dóué epoce, si anurae : cea
dintà iii dela 1544 pana la a. 1698, cà nd o parte din
Romà ni! de peste Carpati ìncheie unù pactu religiosi!
cu Roma, faptiì de mari consecinte pentru de^teptarea
si cultura Romà nilorii in generala, si care coincide cu
ìntroducerea generala in bisericà a limbei romà ne in
loculù caleì slavóne.
Periodulù alù Ill-lea dela a. 1780 pana la 1860, in
care se cuprindù érà sì mai multe epoce, si adecà epoca
à ntà ie dela 1780 pana la aparitiunea à ntà iului diarù roma-
nesca la 1829; epoca a dóua de aci pana la 1848, §i
in fine epoca a treia dela 1848 pana la 1860, cà nd prin
unirea Principateloru- Romà ne se intemeiéza o nóuà vièta,
§i cà nd totn-odatà s'a scosn din scrierea romanésca al-
fabetulu cirilicti si s'a ìntrodusì! generalminte cela latinù.
Periodidu alu IV-lea dela 1860 incóce.
PAKTlvA S1M:C1ALA
e A P T T O L U I.
Lìteratura popularà .
Inainle de a se nasce literatura nostra scrisà , esista
deja literatura popularà nà scutà in sinulù poporulul in
decursuliì secolilorft. i<i la acArel crea^iune a contribuita
unii lungCi ^iriì de genera^iunl. Acéslil literalurà esle
de-o estremA iinportan^ìl nu numai ca oglinda geniulul,
cu alestatuhì de iu)l)le|iì spiriluala a Poporulul-Ro-
ixià nft, ci tofo-odatà si ci londù, ca sorgenliì pururea
vifi ìfi liinpede din care trebue sè-se adape literatura
malta, cu deosebire poesia. In ea se esprima geniulCi,
i-aracteruliì, credintele, datinele, bucuriile iji sulerintele,
in scurtù tòta vié^a iiiterml ^i esterna a unul poporù.
De óre-ce literatura populanl se nasce cu poporulù
in decursuliì timpuriloru, ér' cea mnl depà rtal:\ origine a
popóreloril se perde in ìntunerecuhì secoliloriì, de sine
so in^elege, cà este imposibilil a determina in generalfl,
( ;lnd s'a nftscutn acéstà literatura nescrisà . Originea
ci este insusl geniulù popurelorù. In decursulù secoli-
Ioni ìnse, prin contactn, prin ameslecare, in line prin
inigratiune, ao iniprumutatiì unele dela altele. Este cu
tolulft absurda ideia, cii literatura popularà s'ar' lì nà s-
iitù din cea scrisà , cAnd scimù cà iji popórele, cari nu
( unoscù scrisórea, aiì literatura Ioni popularà , ifi lórle
multe chiar iji dinlre operele cele mal mari s'aiì nà s-
tutn din literatura popularà .
Literatura popularà se imparte in dóuè : literatura
popularà nescrisà . care '?! are originea directù in po-
porù si care elfi a creat'o spontaniì in decursuliì seco-
— 160 —
lilorù, s'a pà stratu prin trecere din giirà in gurà , din
generatiune in generatiune, si in literatura populara
scrisà . in generalii de origine strà inà ,
Amèndóué dupà forma se impartii in poesie si in
prosa. Atà tfi avn^ia insè. cà tii sji importanta acestorù
dóuè feluri de literaturi este fòrte deosebità . Fé cà nd
literatura nescrisà este sà nge din sà ngele poporuluì,
sufletu din sufletuliì lui, vié^à din vièta lui, si prin ar-
mare icòna viie si nemuritóre a poporuluì din nóptea
timpurilorù pana va trni. si dupà mórlea luì cliiar, —
pe atuncì literatura populara scrisà este unù veneticù
care s'a furiijatìl in altarulù si s'a tncà iditù la foculù
nestinsu alù iniagina^iuniì poporuluì, Ptntru aceea a-
céstà literatura ìurisatà pe diverse cà i, nicì nu are pu-
tere §i viélà , ea sta lipità , ca unii parasitù, numaì pana
la unù tiinpiì si apoì dispare, séii este eliminata.
Literatura populara nescrisÃ
Poesia
(ienurile poetice suntii in generali! mai vechi de cà tù
cele in prosa, cà ci omulii. ìnainte de a cugeta, simte,
si sentimentulil §i-lìi esprima in forma poetica. Si ìntre
genurile poetice insè unele suntìi mai vechl, altele mai
nóué. Acésta insè nu depinde atà tù dela epoca lorii de
nascere, cà til mai vértosii dela spiritulii ce domina in.
eie, cà ci unele de si cele inai vechi ca origine d. e.
poesiile lirice, ca fondu si forma inse sohimbà ndu-se
mereìi cu impregiurà rile §i chiar cu individuili, suntii
totìi-de-una nóué ; asa suntil la noi doinele t?i horele.
Altele, care suntù de origine religiósa- sacramentala cum
suntìi colindele §i pana la unii punctìi si bócetele, ori
suntìi de unii ìn^,elesìi si ìntrebuintare mistica, cum
suntìi descà ntecele ^i vrà jile,— tòte acestea §i ca fondìi
.si ca forma s'ati pà stratu mai vechi. Dupà acestea unti
aera mai vechiu respira cà nlecele betrà nesci.
— 161 —
Colindele in iondil suntù liimne relì({iòse din epoca
pìlgùnfl primilivjì, adresale .sórelul ca (\e(i, cAntAndù bu-
nAlò^ilc lui !:i IftudAndu I lapide ca eroiì, intogmal
precuin so cAntà !ji so laiulA sórele yéù Agni in him-
nele vedice. Cu tiìDpulìì insò precuni unelo himno ve-
dice aù lualìì l'orma de graiulaiinni, tohì asemenea
'^untft !ji la noi unole eolinde de gralulatiuni d. e. co-
iinda de lata mare, de feciorft, de pAstonì, de preotO,
de copiliì. de leróslA s. a. Dé-aicI a urmatiì impAr^irea
colindeionì in relii,'ióse si lumesel, care adeseorl Ireciì
in {^ennliì narativA. intogmal precum din vechiuhl himmì
aricA s'a derivatft ou incelulù cAnluhì epicA. Colindele
religióne s'aft ameslecatA adese-ofi cu idei §i persona-
gie din cicluliì cre.stinA. mal nicl-odatfl insè nu sa pu-
tutft l'a(!e o contopire deplinA, ci totft-do-una elementulft
si ideile vochl milice aù ròmasA precumpénilóre. in
lóto colindele si leligióse .si lumescl so aflà de ordi-
narA dupA fie-care versA refrenulA sacramentalA : Letii
Dótnne ! mal rarA : Fiorile dnlhe séù Dorile dalhe !
fjcrù este Liher si anume Jupitfr fÀhfr, adecA «(Jeulù
dAtAtoriù de bunAlà ^I (Sórele)», ér' Fiorile dà lbe séù
horile (lalhe, este reìrenulA care in timpurile primitive
se aplica diipA He care versA in a-sa numilulA liimnA
séA rugAciune de diniinélA •). Colindele se cAntA dela
CrAciuniì pAnA la HobotézA. cu deosebire ìnsè in nóptea
de CnìciunA. Nnmele de colindA oHe slrAvechiA aricA
a cArel formA mal vechie s'a p' "atA la (Irecì in /.n-
InÓH'i-mè invòrlescA. xaAod/;»>pof-locA de invertire.
La Uomani la 1 a fio-cArel luni se anunla Xonele prin
strigare (lat. calare), .si din acéstA causa s'a confnndatA
1). L'n'i studili alu nostru .imÃ’nun^itH asiipra tiiturorn acestorfl ces-
tiunl a se vede In Rti'ista crit-lit- I. 11893) : ('olindele «ii himnele
vedice p- ! — 15. Refrenulrt colindeloriì |i. 50- Ò3. — .S. Man^ìtica, Ca-
lindar u 1882 art .Colino.a".
— 162 —
ìntelesulù, cu tòte cà calendae e totù de-o rà decina cu
y.aXivdéù) si nu de la calare ^),
§i fiindù-cà Colinda se canta cu deosebire la intòr-
cerea séù nascerea sórelui, care la Romani se numea
nataìis solis invidi ^i se sèrbà torea la 25 Decembre
ìntogmai ca Crà ciunulù la no!, de-aci <cà nt€cuìu de in-
tórccre» séù colinda.
Colec^iunì : A. M. Marienescu, Colinde,- Festa 1859.
— G. D, Teodorescu op. dt. p, 14 — 95. — Dr. 1. Sbiera,
Colinde, Cernà u^ì 1888. — T. Burada, cà lètorie in
Dobrogea, la.st p. 38—104. — T. Daul, Colindì etc.
Aradù 1890. — A. Bà rseanu, Cincì-deci de Colinde,
Brasovù, 1890. — .1. C. Bibicescu. Poesiì populare din
Transilvania. Bue. 1893. p. 233—257.
Cà ntecele hétrdnescì suntù poesia eroica a poporului
romà nù. Dintre tòte speciele de poesie in aeésta se de-
osebesciì mai bine diversele epoce: vió^a istoricà a po-
poruluì in aceste cà ntece s'a imprimati] mai adà ncù.
Ì)écà amù posedé o colectiune de asemenea cà ntece a-
dunate, nu acum, ci in fie-care epoca, aeésta ar' fi a-
devèrata nòstra istorie
Epocele ìnsé se impingii si se alungà una pe alta, a-
parìi pe scena alte idei, alte nà casurl, aspiratiuni, tre-
buinte, alte personagie ; cele vechì ìncepii a se ìntuneca
in amintire, a se amesteca §i chiar contopi cu cele
nóuè. De-aici provine, cà cà ntecele cele mai vechi sunti!
mai putine si cu catti ne apropiemii de timpurile mai
nóuè suntii mai numeróse ; cele vechi sunta mai lini:?-
2). Originea dela calare, data de filologi! vechi ?i noi, sa data
din causa cà nu se cunoscea originea istorici a cuvéntulul, farà de
care, in asemenea lucrurl, etimologia fScutà numal dupS asemSnarl de
cuvinte n'are nici o valóre- Apol dela calare, ar' fi resultatatù Ca-
landae, care formS nu se aflà in tota latinitatea. Er' dèca Colinda
nòstra ar" fi din Calendae atuncl ar fi trebuitu sé resuite Colènda, Co-
linda este forma popularà mal vechie de cà tìi Calendae, ^i este for-
matìl eu sufixulìi -ivòa (-inda).
— 163 —
tile, mal contemplative, cele mal nóu»' mal a</itatc.
mal vii.
In acosle ci\nteco se deosebencd liti epoce : uiui im-
licft, din care pjìn'acum pu^ine piese s'aiì adunatiì, in-
Ire care aminlimrj : Sórele ^i Luna. lovann lorgovanù,
^erpele, nà laiiniin ; alla miticA-istoricà : Miulù Cobiulfi,
Mcijleriilù Manoli, '!'oma Alimo^fi, Pauna^uliì CodrilorQ,
Inelulù ijì Nà lVama, (ihomi.'jfi ij. a.
Cea mal insemnalA .fi mal avuta este epoca istoricà ,
care posede dóuc feliurl de cà ntece bCtn\nescI, unele
ahi cftroriì subiecliì sunti! iuplel(5 cu invasorii, cAntà ndù
pi; NovAce.scI, Marcu vileazu, Stelanù, Mihaiù, lancu-
vodil (Huniadi), Calomlìroscil. HuzesciI, .<;!. a. Multe
din aceste Ciìntece sunlù trecnte din celelalte epoce pe
personagie nóu6 analóge, ^i mal cu samS cintecele despre
NovScescI^i dcspreMarcu, trebue sé fi cftntece slravechl
trecule asupra unonì personagie nóué §i confundale cu
evenimente mal nóuc. Alani de acoea aceste cùntece
despre NovilcescT iji Marcu formózìl prin estensi unea !?i
varietatea Ioni celìi mai mare ^i adevératù ciclù rplcù
opularii ahi RomAnilonl. Remane ìnsé ca de-aici ìna-
mte sC-se adune in tòta estensiunea variantele sale,
pentru a pule li apreciatù dupA valóre.
adóua specie sunto asa numitele cà ntece haiiìuccscì^
cà ntece eroice in fondil, dar' in aitò sensil. Kroulù
lupia cu despoietoriuliì striliml furi^atù in ^érà , cu cio-
coiulìi, care nu lupta cu arma fatisi!, ci da pe dindosù,
despóie §i face imposibila vió(a, ca domnìi séil ca func-
^ionarO, ìnaintea cHrora bietulù romilniì «ani ìntregl s'a
judecatiì §i nimicù n'a ca.stigatil>, ca proprietanl, ca a-
ronda.<jO, ca negustoril, ca cArcImaril. Originea si fon-
dulil Ioni, ca §i caracterulu haiduculul séu a *t'e^ilorQ
de codru velale'*, se ilustrézft nu se potè mal bine in
urmaiórele :
N'am latcae la chimiril
SO me poto piati de bini
— 164-:
^i de fol §i de soldatù
Si de luda blà stematù.
Batà -vé crucea eiocoì,
De-a^ì mai scapa de la voi,
Se me Iragù la codru óra,
Si sé facù dreptate'n térà .
Cà nd oiù vede omu sà racù
In chimirn mà na sé bagli
Si de chinù ?i \aiu sè-liì scapù. . . .
Hai copir la cei stejari
Sé tà iemù niscai-va pari,
"péra sé ne-o là rcuimn
f^i de iesme s'o ferimii !
Ast-felù elù apucà in oodru, de unde cobóre ca unù
fulgerù, '^ì résbuna suferintele §i nedreptà tile, mai scapa
icì-colea pe fratii sei, séù ìi ajutà cu ce ie dela eiocoì, si
mai aruncà spalma in croncani. Acésta este originea
cà ntecelorù hà iducesci respà ndite la tofi Romà nii, cà ci
loti aìi suferi'.ù ìntr'o forma. Aceste cà ntece fòrte adese
ori suntù de o energie §i unii colori tu neimitabilù, si
aflà mù depuse in eie sentimente nu numaì de unù ìnaltii
patriotismù^ dar' ^i de-o uma::;tate rieintrecutà . Gei
mai renumiti hà iduci deveniti legendarì suntu : Corbea,
Pintea, Bujorù, Tunsulil, Darie, Jianulii s. a. Unù tipù
teribilù §i admirabilù totù-odatà de hà iducù, cu numele
Burla, dela finele sec. 17-lea, ni-lo decerle Cantemirù.
Colecfiunì : V. Alexandri, Poesii populare. Bue. 1866.
— A. M. Marienescu, Balade, Pesta 1859 §i 1867. —
M. Pompiliù, Balade, Ia§i 1870. — S. FI. Marianu,
Poesii populare romà ne, voi. 1. Cernà u^ì 1773. — M.
A. Garamfilù, Cà ntece pop. Hu§i, 1892. — G. D. Te-
odorescu op. cit. p. 418 — 688. — I. P. Reteganulù»
... lf)5 -
Tniiidaliii si Viorclo, (ilierla IhhU. — Frùncu-Candrea,
lìoinanil diti inuntil apusenl (Mo^il). ìiuc. 188H. — I.
(i. Hibicescu, op. cit. p. 201 — H47. — S. C. Mà ndrescu,
Literaturà ^i obiceiuri populare. Bue. 1892 p. 174— l'.M.
M. Sevastoso, CAntece moldovenesd, Ia.^1 1888.
nocetele numile in unele pftr^I Cà nteculù ijorilonì
untiì cùnteco la morii. Fcmeile séD felele care le cAnta
so nunicscMÌ hocitóre. Hócotele sunlfi Tórlo vechl, eie s'aù
desvoUaliì din vechiuliì hirnniì religiosi! ìntogmal ca co-
lindele, penlru aceea concimi i}i bócelele idei mitologice.
importanta Ioni ìns6 de cà pelenie zace aiurea, in aen-
tirnenluliì adà ncù de respecttt, iubire jji doio^ie fami-
liaril in sinuliì poporulul dela térù. Sub sumanulQ aspru
si rostì de (lile grele, leraiiulù romAnfl ascunde o inimA
(io aurf), unii senlimentù dulce ìjì iìerbinle pentru al
sol. lubirea de niamA primézA pe cea de tatA, ór' cea
(le lai A pe cea de fra^I §1 surorl :
De-ar' fi lata cà tO de burnì
Tom ^ipa copii 'n drunift ;
De-ar' lì marna cAlù de rea,
Totl il strìnge lAngA ea.
$ì la frati ?i la surorl
Mergl pe ami de dóuè ori,
Kr' la inamA ;ji la talA
Mergl in lólA (|iua-odata.
PlAnge casA, pià nge masA,
De lalA sunlejl rèmasé !
pià ngeri u^I, plAngetI ferenti,
Pià ngeri tuspalru pAretl,
Ca de aslAtJI rèmAne^I ;
Ca de acuma tatuca
In casA n'a mal intra,
NicI nu s'a mal bodinì,
La ferenti n'a booAni.
NicI u^ile n'a deechide,
— 166 —
Nicì la copiì n'a mai rìde.
Drà gutulù nostra tà lucà ,
Cà tù ai trà itìi ai lucratu
Pentru trei seà nduri de bradu ;
Cà tìi ai trà itù ai muncitù
Pentru treì coti de pà méntù ;
Dèca tatucà nu credi,
Haida la mormèntù §i vedi.
Marna plà ngèndu-^i fiica :
Scola, scola Mà riórà !
Cà raà muta dumi -tale
Diminé^a s'a scula
Prin totù colulù te-a cà ta
Totii Mario r 'a striga.
Scola Mariórà , scola !
Cà mà rnu^a dumi-tale
Multa superare are,
CÃ Dumineca venea,
Frumu^elù mi te gà tia,
La bisericà te pornea.
Dela bisericà veneai
Bine nu te hodiniai,
Si la jocù mi te porniai
Dumineca mi-a veni
Ea pe cine mi-a gà ti
Deca dumneta nu-i fi.
adà ncà duio^ie 'ti cuprinde sufletulìi cetindu a-
ceste cà ntece, care ne desvélescù o pà tura nóuà a
inimii poporului romà ni!, atà tìi de avuta in mari §i
nobile sentimente.
in aceste bócete aflà mù adese ori imaginineintreeute.
Dragele nòstre picióre,
Tare-aù tostù stt-à bà tà tóre,
lar de-acuma
Din picióre
- 1(;7 —
MinUi 'il Mure,
Din cftpole
Rujl bftlule
Din mftnute
Fiori albume,
Din puritÃ
Tftnià itft.
Dragil no.slri ochisorl
Cuin s'orù face pomisorl,
Din spnincenene
Viorele.
Imre niulle allele, aflAmiì in bucete o parliculalitale,
care Irebue s'o insemnunnì aicl. Nu numal cel mal ti-
nerl cfttrft cel mal bCtrà nI, dar ?i acestia cà trà cel mal
tinerl, fami ^i pftrin^il cà lra copiii lorft se adresézS cu
dumneata. Acésta 'ijl are originea in adà nculfi cultiì
ce-ln are poporiilu rom;\ni'i pontrn cel morti. Nu pen-
tru-cfl morlulù devino mal strìlinft fa^à cu al sei i se
adresézft cel ce Ift plà ngfi cu dumneata, ci pentru-cÃ
mortuift devine vnà geniu, n iiin^il supra- naturala iji in
generahì considerata ca bine-voitóre fata cu al sèi.
Fentru aceea nenumCrale suntft atentiunile ^i sacrificiile
ce se aduciì mortilorft séft mo§ilorù ').
Ciivèntuliì bócetii este de accea."?! origine cu lai. vox,
roco, vocilo, a striga fig. a se vaerà , a se pià nge.
Colec^iunl : T. T. liurada, cà létorie in Dobrogea,
IjJijI 1880. — Idem, Datinele poporulul rom;\nÙ la in-
mormèntilrl, la.»:! 1882. — ÌS. FI. Marianù, Inmormòn-
tarea la Romani Huc 1892.
Doinele, suntiì gcnulCi eminamente liricù alti poesiel
populare romane. Doina canta dorulft ?i bucuria, iubirea
?i ura, veselia §i inlristarea, suferin^a §i ròsbunarea, spe-
ranza ifi desperarea. Fondulft doinel este in generala doiosò^
31 A se ved^ KeTÌsta crit Ih. an. I (I893) p. «61—263.
168
de unde §i-a luatù sinumele de doinà ^). In vièta vechie,
mal palriarchalà , doina se mà rginea la relatiunile intime,
cu timpulù cerculu viel^ii là rgindu-se, s'a là rgitù si ahi
doineì, asa avemù doina haiducéseà , doina ostà séscà séù
de Catanie, care este de origine cu totulù nóud §. a.
Doina ca espresiune spontanà si fìdelà a sentimentului,
nu are ratiunea de-a fi i?i niei nu potè esista, de cà tù
fiindu deplinù ìntelésà de celìi ce-o canta, pentru aceea
doina, dintre tòte poesiile populare, are totù de-una
limba cea mai nóuà ; cuvinte veciiì, neìntelese, in ea
nu esista, séù care s'ariì pare cà esista, eie nu suntù
vechi, ci dialectale, din graiulù viti alu provinciei séù
tinutului unde o surprinde cuiegètorulù. Doina este de-o
ìnaltà frumusetà nu numai ca adà ncime !?i và paie de
sentimentù, dar §i ca sborti alù fantasie!, cutezan^ de
imaginì, finale de situatiuni, ciselare ^i plasticitate de
limbà . Inceputuln aprópe constanti! cu ,Jrun^à verde''''
indica inspiratiunea directiì din contemplarea natureì, ^ì
predilectiunea Romà nului pentru vié^a cà mpenéscà , in
natura liberà . Italienii. aìi de asemenea : ' Fior di viole !
Fior di trifoglio ! etc.
Colectium. Dr. I. U. Iarnik-BÃ r=;eanii, Doine Bue,
1885. V. Alexandri, op. cit. — S. FI. Marianù, op. cit.
voi. II. — Cu D. Teodorescu op cit. p. 270— .S54. —
N. A. Caramfilù op. cit. — I. T. Reteganulìi, Tranda-
firì §i Viorele Gherla 1886. — ET. Sevastosìl op. cit. —
miie doine — St. Munteanii, sutà doine etc. Bra-
sovù 1891. — I. C. Bibicescu, op. cit. p. 9 — 169. —
S. G. Mà ndrescu, op. cit. p. 15 — 120. — In Texte
4Ì. Doiosù este dela doiù care esista ^i acjil In graiulù pop. diu
Transilvania mal alesù in Valea-Ha^egulu! cu In^elesuifl de dor'i fier-
binte, din care s'a formatù doina pà strAndu rSdécina ^i ìn^elesulu in-
tensS alti cavéntjlul dupà cum 'in esplica InsusI poporulfi cu ,.cAntecu
dulce, viersù de focù" (larnikBarseanu, Doine Bue. 1885 p. 3). Lit-
vaniculS dainos n'are de-a face cu doina, fiindS cu totulft de alti o-
rigine ^i numaT din tntémplare sémenà ceva cu doina.
— Itil» —
macello- rondine de Dr. M. (1. Obedenaru Huc HMH, so
alla mal inulte doine s. cftntece m. romà ne.
Jlorele cjise dr'Kjììturì ^\ rhiuiturl, sunti! mici poesióre
ce lo recitéz.1 de regulft fhlcail, mal ran'i laiilariulil, la
jocfi (lupa tacili. In eie se ameslecà ^,'luma cu satira,
rusfjHuIn cu {^cntiletfl. Este ceva cu totulù caracteri.sticù.
cu orI-cj\tù se partì eie de ìn^epctóre une-orl, tolu^I nu
vatèmA, cu alata (inerii !ji impei^sonalilate sunlD eie al-
cftluite. In generala suntiì fòrte spirituale. Cele mal
bune suntiì care nu trectì pesle patru versurl. Cà nd
sunt . mal lungi nu numal efectulu se slà besce mal
alestì prin recitare in decursulfi joculul, dar '.^I perdft
!?i genuln trecùndiì ìnlre doine. Pentru aceea unii cule-
gètorl le-aft confundauì cu doinele ?i vice- versa. Cele
mal multe din horele din colec'^iunea lui V. Alexandri
i^i S. FI. Mariana sunta doine.
Colecfiunl : larnik-Hà rseanrt op. cit. — V Alexandri
op. cit. — S. FI. Mariani! cp. cit. v. II (1875). — St.
Munteanù, op. cit. — S. C. Mà ndrescu op'*cit. p. 121
— 171. miie doine, strigAturl ^i chiuiturl culese de
mal multi invétà lorl zelosi, lira.sovQ 1891.
Descnutece, vrà jl, farmece iji desfacerl. Tòte acestea
<;onstitue a.sa rjicèndtì poesia mistica populanl, cuprin-
(Jèndtì, pe là ngi\ gesturl !ji medicamente populare, .si for-
mule ritmice ce le rostesce celù ce esecutà aceste acte
mistice !ji aiì, in credinta poporulul, destinatiunea lorù
anume. Descà nlecele intorcu, alinil ^\ vindecà diferite
bóle atfltiì la ómenl, cà ti'i .si la animale, in generala va
se (Jicft, facu bine. Vraja din contra ^inlesce a face rèii
d. e. a sili pe cine-va la ceva là nl voia lui, a invrà jbi,
a lua somnulù copiilortt, laptele de la vaci, a lua mana
din holda altuia 9i-a o duce pe holda sa ?. a.
Farmeceìe tintescft a face pe cine va plAcuto, atrà -
giUoriì, §i prin acésta a sili pe altulù s6-I placa de cine-
va ; ehi apol se ?i numesce fftrmecatiì, ce adese ori-
oste identica cu *i-a luata, i-a furata mingile».
Desfacerile ao de scopi!' de a slrica séù de a face fata
— 170 —
cu óre-care imposibile vrà jile si farmecele. — AcéstÃ
specie de poesii populare este fòrte vechie. In ea se
aflà idei vechì mitologice amestecate cu creatine, pen-
tru aceea s'aù conservatù adese-ori si cuvinte vechT,
une- ori chiar neìnt.elese. La Poporulii-ron^.anìi eraii fòrte
indatinate tòte feliurile de farmece care se aflà adi la
noi. Ceremonialulìi ^i mijlòeele suntu totii aceleasi §i
la noi, s'aù pà slratti ìnsé si cuvinte òi espresiunì ìn-
tregi :
descà nta lat, incantare.
descà nta in aiù lat. incantare in alio (Cato RR. 160).
legatura^ cu sensù de a filrmeca, lat. ligatura (Isidor).
Colec^iuni : S. FI. Marianu, Descà ntece poporane ro-
mà ne, Sucéva 1886. — Idem, Vrà jì, farnnece si desfa-
ceri. Bue. 1893 — T. T. Burada, cà lètorie in Do-
brogea p. 269 — 276. — D. P. Lupa^cu, Medicina Ba-
belorci. adunare de descà ntece etc. Bue. 1890. — G.
D. Teodorescu op. cit. p. 356—398.
Rugà ciunì populare ìncà s'aìi descoperitù cà te-va,
dar numai in spiriti! crestinti (G. D. Teodorescu, op.
cit. p. i8S— 189).
Poesiì glumefe si batjocuritóre ìncà posede literatura
nòstra popularà si incà de cuprinsù fòrte variata, unele
se raportà la vièta de tòte dilele biciuindìi, mai in
gluma, mai ìnadinsìi, diverse defecte si deprinderì relè;
aitele se rapòrtà la popórele strà ine conlocuitóre, dintre
acestea cele mai numeróse satire sunti! la adresa tiga-
nilorfi, i}[ anume acelea care se rapórtà la biserica, mà -
nà stirea, pascile, popii si sà nlji tigà nescl, se numescù
Evangeliì figà nescì, care se recitézà ca §i eà nd ar'
ceti evangelia.
Colectiune : Satire poporane Romà ne de S. FI. Ma-
rianu Bue. 1893.
Proverhe Unii genii intermediarci, ca torma, intre
prosa ^i poesia popularà , avemii proverbulù, ghicitórea,
idiotismutiì, frà nturile de limba .si jocurile de copii. l,)i-
cemù intermediaru ca forma, cà ci aceste specii utili-
-171 -
sézft, afarà de idiotismo, asonan^a, ritmulfi si chiar 91
rima, ér' idiotismnliì are cà le-odalù unù ritmQ mal pro-
nun^aliì.
Proverhulìi in limba popularà se numesce (/**<!, ^i-
cètórf, mal ranì (ficaia jjì vorbt bétrdmJ sóli din hi-
trdnì, jji cuprinde resultatuin esperienlelorù de secoli
ale poporulul. ìncj\liì abia este vre-o impregiurare in
vièta, care sé nu-^I aibft (jicCtórea sa crislalisata in
(•j\le-va cuvinle cu forme alese. De-órece vieta óme-
niloriì, in fondtt. este aceea?! orl-unde. ^i prin urmare
^i ideile ìncà se asémènft, pentru aceea §i proverbele,
ca nici o alta specie de literaturtl popularA, sémènà a-
dese-orl, ea 00 cu où, de la unii poporù la altulù, in-
cepèndiì din timpurile celo mal vechl pùnft acjl iji dela
unii cornfl ahi lumel pà nìl la celalalliì. Sunliì multe
proverbe insè in care se ogiindézft eveiiimente jjì espe-
rienio particulare ale fie-cà rul poporù, a cà rorìi cerce-
tare ?i esplicare desvèlesce anumile epoce din vié^a po-
porulul. Acestea se numesciì proverbe istorice.
Colec^iunì de proverbe : Povestea rorbeì de A. Fanù
Huc. 1HÌ7 — 18ó3.-^Protv;7je/c romà niloru ì\q \ . C Hin-
(escu Sibiu 1877. — Unù culegìllorù-Typographu (I. C.
Ispirescu") are mal multe proverbe in Legende ed. 3-a
Bue. 1 812 ér' o editiune a proverbelorfl cu variantele
Ioni inceputft de Ispirescu a remasti neterminatà (v.
Uevista p. istor. archeolog. si filolog.).
Ghicitorile, care se mal numesciì iji cimiliturì, sunto
descrierl ?i definitiunl figurate a diverse lucruri, facutc
cu unù adiXncù spiritù de observa^iune, incAtiì se facÃ
posibiUì ghicirea obiectulul. Cam de regulft descrierea
se face prin asemònArl cu alto obiecte, ?i de cele mal
multe ori sunti! in versurl. Condi^iunea esenlialà este
sé Ile .scurte, 2 — 4 versurl. Unele ghicitorl suntù numal
nisce intrebflri captióse. Totù la Ghicitorl trebue so-
cotile si uno feliù de poesil numerice mal lungi, care
insé se pam a fi mal multa de origine cà rturà réscà .
ColectiunI : 118 ghicitorl in Legende de Unù culegà -
— 172 —
toru'typograph, ed. 3-a Bucuresci 1872. — Caleva Ghi-
citori in Basmé etc. de I. C. Fundescu, Bue. 1885. —
G. D. Teodorescu. Poesiì pop. Bue. 1885 p 214—^252
ér dela p 252 — 256 poesii numerice. — Gr. Sima alù
luì lon, Din betrà ni, ghicitorì etc. Sibiù 1885.
Idiotismiì suntù scà ntei ce aù rèsà ritù din frecarea
limbagiului cu vièta de tòte à W^ìe si pentru aceea ao
totù-de-una unù volumù fòrte condensatù. Idiotismi! mai
nicì-odatà nu se potù traduce in alla limbà , ci trebue
acoperi^i cu al^ì idiotismi analogi.
Colectiune anume este numai una : Dr. 1. N. farnicù,
Sprachliches aus rumanischen Volksmarcben, Wien,
1877. — In diversele lexicóne romà nescì se alla adu-
nati totii-de-una asemenea idiotismi.
Frà nturì de imbà suntù espresiuni grele prin com-
binarea de cu vinte aspre. A se vede asemenea frà nturi
la G. D. Teodorescu, op. cit. p. 266 — 7.
Jocurile de copil cuprindìi formule tipice, in care se
aflà de multe ori cuvinte onomatopoetice §i de capricJù,
^i une ori chiar nume §i fapte istorice, suntù pre.3arate
icì-colea chiar ."^i cuvinte fòrte vechì.
Colec^iuni : P. Ispirescu, Jucà riì §i jocurì de copiì^
Sibili 1885. — G. D. Teodorescu, op. cit. p. 186—200.
— P. N. Papahagi-Vurdiina, Jocurì copilà resci culese
de la Romà nii din Macedonia, Bue. 1893.
Teatri!, Poporulù are si o literatura teatralà , primi-
tiva in forma, dar' tòrte importantà ca fondu. AcéstÃ
literatura dupà origine se imparte in dóué parti torte
bine deosebite una de alta. — Plugu^oruln, P<^pà rudele
§i Oratia la nuntà suntù dupà origine cele mai vechi.
Plugusorulù este o datinft ce se practicà in séra spre
anulù noù. Copili cu unii plugu§orù in miniatura séù
si farà plugu^orii, avèndfi numai bice, ér' in Moldova
avèndù buhaiula (taurulù) ^), umblà din casa in casa
5"). Bukatulù este o cofà séiJ donila ìnfundatà cu pale la amén-
dóuì5 capetele ca doba, la fundulìi de susù se fixézS o curea séQ unu
minunchifi de còda de cal'i, ^i cind tr3ge de acésta se nasce unii
sgomotù ca mugetulu unul taurfl.
plesnindtì din bice sufi mugiDdiì din buhaifi sji recilftndo
cftnteculo pluguijorulul. Daiina, cum se vede lamuritù,
esle de origine agricola, adecft in onórea divinilft^ilorft
prolectóre ale agricultnrel, care la Romani se .serba
togmal pe acela;?! limpfi, ca C.rftciunuhì !?i anuliì non
la noi, adecjl Salurnalele si Opaliele (Saliirniì .si Ops).
Fà pùrudele, care ìnvócA plóia, suntil loliì dalinft ve-
chie agricola. La (JreciI moderni se (|ice /^/7>/ra/<a unde
sufìxuift -una aratft originea romana. Ornata ìa nuntd,
cuprinde recilativele rimale, ce .se pronunta in decur-
suliì niuilel inoep«''ndiì dela petire pftna la line, in care
se ogiindó/.i lóto peripetiile prin care trecc nunta. Be-
citativele sunti! ìmpreunate ^i cu actiune d. e. la casa
mirese, oùnd o iaù so duca la bisfricà , la mé«à eie.
Tot lì aici se timi ?i Cerbulù, numita Cervulus In da-
linele vechl de la Crani unii la popò relè romanice din
occidenUÌ.
lireznia .^i Jurca sunliì asemenea vechl origini. A-
ceslea ìnsè consista numal din actiune (ara cuvin te.
Colec^iunl : V. Alexandre , op. cit. Plugulu p. 387. —
(;. D. Teodorescu op. cit. p. 138—154. ?i 208—211.
alta parte cuprindo piese de origine mal nóua ca
Iro(,liI, Sléua, Vifleimuliì cu papu.sile. Irocjil ca cuprinsQ,
ìntogmire .si acfiune, .sunlù forma cea mal desvoltatÃ
de leatru populariì. Dar chiar ?i nunial acésta arata cÃ
originea nu esle curatù popular^, esle carUirà résca din
timpurile propagafiunel crc-rtinismulul, in cAliì piesa are
togmal acestù scopiì. séu mal bine, Ta avuto la inceputft.
Se potè inse ca se-se fi anif^stecaliì §i contopilìi ?i aie!
clemente din credin^ele anterióre. Originea carturaréscÃ
se vede chiar ?i din limbfi, caci de .si testele variózà ,
nici unulft nu are limba ?i spirituln popularft. Din con-
trà dialogulù pà pu^elorft, care se intogmesce adese-ori
dupa localita^I, este popularD.
D. Cantemirù in «Descrierea MoldoveI> ne amintesce
despre unn feliù de teatru terSnescù in Moldova nu-
— 174 — -
mitn <-Caluceì>, in care persónele se travestea. Nu este
cunoscutù mai de-aprópe si cu atà tù mai putinù tes-
tuliì ce-lù va fi avutù.
Cà ntecele ce le canta cari umblà cu Stéua ìncà sunto
de origine cà rturà réscà .
Colecfdum: A Panù, Cà ntece de stea Huc. 1830. —
P. Bà ncila, Golindele Crà ciunului etc. Sibili 1875. —
G. D. Teodorescu. op. cit. p. 162— 183 si 134—135.—
B. Viciù, Colà cà ritulù, Sibiiù 1885. — S. H. Marianù,
Nunta la Romà ni, Bue. 1890 contine atà tii in testii
cà tù si la fine oratiunì de nuntà .
Povestea séu. basmuìu'^). Subiectulù este in generalo
de natura cosmica §i anume lupta ìntre ìntunerecù ^i
lumina si de-aici ìntre bine §i réfi, prin urmare poves-
tea este mostenire din vechia religiune primitiva, va
se dica povestile suntìl mituri. Ca agenti in povesti fi-
gurézà puterile naturei personificate ca d. e. Fètìi-fru-
mosii cu pernio de auro. Arghiro, forila, Sucna-murga,
Afino §i Dafinii, Voiniculii-florilorìi ; Gonsìndiana, Sà n-
diana, pina florilorù, Pina-pinelorìa, Genuserésa, Fata-
din-buturugà , Fata-din-rodie, Fata de aurìi, Glosca-^e-
aurii, Galulìi-de-aurii, Gerbulìi cu eórnele de aurìi, Dina
muntilorfl, Marti-séra ^. a. suntìi personificatiuni ale lu-
minei. Smeii, bà laurii, Mama-pà durii, Scorpia, Glieu-
nóia, Medila s. a. suntìi personificatiile ìntunerecului. In
asemenea conditiuni fantasia avèndìi terenù liberìi, po-
vestile suntìi in generalo pline de cele mai frumóse,
precum si de cele mai grozave ìnchipuiri. Povestile
suntìi in generalù in prosa, pentru aceea de§i strà vechì
ca fondu, ca forma, ca limbà ìnse mergìi cu timpulù,
^i cu graiulìi lócalìi alìi naratorilorii. Pentru aceea po-
vestile, afarà de unele nume tipice, nu ne-ao pà stratii
urme de limbà vechie. de alta parte ìnsè narat,iunea
liberà ajutatà de sborulìl fantasiei aii creatù cea mai
6). Peste mun^ì in Transilvania cuvéntulu èasmù sa ìntrodusCi nu-
mal prin literaturà , caci acolo !n poporu se <Jice numal poveste.
— 175 —
dulco .si luminósa prosa, in care legà turl de cuvinte,
idiotismi, frase lipice, strftlucescD ca diamantele de
róuft alà rnate diminc^a de llorl.
Gel dintùiù cari ail publicatù la noi povesll aù CoslÙ :
B. N. Stftnescu care la 1800 tip. in Timiisóra „Prosa
popularìl, poae§ir', ér' N. Filiomono .si P. Ispirescu la
\Siì2 in (iiaruliì «X^ranulù romi\niì>, a urmatù apol
1. C Fundescu la IHOT .s. a. Slriiinil ins6 ìncepuse mal
nainte a se ocupa cu poveslile nòstre, .si anume fratil
Schotl publicà la 1815 o voluminósa colectiune de po-
vesll culese din Bunatil ').
F. Ispirescu, Legende séù basmele Homà nilorù, Bue.
1882 (ed. 1-a 1862. etc.)
I. C. Fundescu, Literaturà popularrt ed. 3. Bue. 1875,
(ed. 1-a \mi. 2-a 18T0;.
Biblioteca popularà a «Tribunel» : 1. T. Mera : Ce
n'a fostiì §i nu va fi, Pipèrusjn Pètru, Cenu?otca; (1.
Sima al lui lon : Teift-legAnaUl, Vladù sji Catrina ; I.
Moldovanft : Fiica a nóuè manie, Indf'rètniculuhì. Lumea
proìjtiloriì; MArgineanulù : Nu s'ciu — Imperata. I,)ina ìm-
perùtt'sa iji péna el alésìl ; Ioan Mota : Babà iadulul,
Uina man^arelelora,' Dol Copil, Croitorulù §i cel trel
feciorl.
Dr. I. G. Sbiera, Pove.^ll populrre romà nescl, Cernà -
utl. 1886.
I. P. Reteganul, Pove?tI ardelenescl. Bra^ovti, 1888.
I. liola, Culegere din cele mal frumóse pove?tI, Bra-
^ovtì, 1891.
In Texte macedo-romà ne de Dr. M; G. Obedenaru,
Bue. 1891, se aflà dóuò pove?tI macedo-romj\ne.
LegendeU suntn naraUunl, care se rapórtft cu deose-
bire la persóne religióse din cicluliì crt^tinù ^i la loca-
7) Artur und Albert S:hott. walachische Marchen, Stuttgart u TUbingen
1845. — Dr. Fr. Milller, Siebenbtirgische Sagen. Herm-.nnstaht 1857.
(ed 2 a 1889). Fr. Oberi, in .,Ausland' 1856 No 30 ?i in Magazin
f. Geschichte, Literatur etc- Kronstadt 1859 v. l. 112— 13 1.
176
suri sà nie, cuprindù fapte miraculóse. dar adcse ori le-
gendele aù si unii fondu istoricù Cele mai multe din
legendele religióse la noi s'an importatù prin literalura
crestina apocrifa, despre care mai in josiì, prin urmare
eie arare- ori suntù ìntr'adevèru populare; populare suntù
legendele despre ìntemeierile uriorp manSstiri, despre
unii cà lugà ri. cari s'afl distinsi! prin vièta loru. Acesle
legende nu s'an adunatù inc5, desi suntfi fòrte impor-
tante.
Intre legende trebue numerate §i povestirile despre
unele animale si mai alesu paserì cum suntu cele din
Ornitologia d lui S. FI. Marianu, incà tù eie nu iau
forma de fabula moralisalóre
Tradi^iunile, cuprindù naratiuni despre persóne si
localitati, si totn-de-una aiì unu fondu istorici! fie cà tù de
micù. Ceea-ce le alterézà adese-ori este faptulù, cà eie
trecù de multe ori de la unù personagin vechiù la al-
tuJù mai noù, care se asémenà cu celo vechiù ; totù a-
semenca so ìntèmplà si cu località tile, aceeasi traditiune
sé léga de diverse localitati, care sé asémena, a§a d. e.
stanca Babei-Dochiei o arata locuitorii in diverse Io-
curi in Carpati, Dumbrava-rosie ìncà se arata in vre-o
Irei locuri. Aceste traditiuni sunti! de-o fòrte mare ìn-
semnà tate nu numai ca vechi jji stravechi amintiri is-
torice, dar totù-odata §i pentru literatura scrisà dà ndù
celù mai bunù materialù pentru poesii narative, balade,
novele, romane s. a. ; cele mai frumòse balade ale lui
Bolintineanu cuprindù asemenea traditiuni ; adese-ori
traditiunile oferà siibiecte minunate pentru arlele plas-
tice ^2)- Nici aceste traditiuni nu s'aù adunatù ìncà .
Unù mieti ìnceputi! de colectiune a fà cutù Cronicarulù
Neculcea in „0 samà de cuvinte"' si I. FI. Marianu in
Traditiuni populare romà ne. Colectiunide trad itili ni ne-
publicate ìneè pan' acum s'a fà cutù una din iniziativa d-lui
I2"> Despre Traditiunile locale a se vede unfi studili alù nostru in
lievisia crit.-lit. I (1883) p. 532—539.
-» 177 -
A. odobescu, alfi cà rel resultalCi se afiA depusu la bi-
blioteca Acadeiiiiel romftrio, ér' alla a fà cuCo d-lù Nic.
Densusiaii'j pe basii CestionaruiiiI publicatfl la 189H "♦),
Anecdotele, numite sji^snóve sji paciìliturl, se ocupii in
generali! cu vió^a de tòte (|ilele i}ì mal toliì-de-una aù
unft fondiì moniliì. in eie se biciuesoiì laeotnia, sgà rce-
nia, reinla. lenea. be^ia, desfrAuhì, fudulia, limbu^a,
prostia, l'A^firia, etc, nitnicfi nu scapjl de litnba ascutiUl
a anecdolel. Komanuliì, din Urea lui isle(u s?i mui^cà -
torù, a ìncadralu in scurle nara^iunl 10^1 pasil greiji^I
al vietel dola tiganuliì là rA cApC'U'iiù pùnà susù la tronìl
9i pana in secretulù manftslirel. Anecdolele oglindózÃ
adese-orl si caracteruin etnici! aln popórelonì cu care
Roniùnil aiì veni in in atingere. Anecdolele, desi snurte
jji simple. suntù forte avute si variate in inven^iune.
Cu deosebire in anecdole se oglindézà acca proprietate
a popórelorri romanice !:i in specie a Koinà nilorù. pe
care vedili UouianI o concretizase in dóué frase : italum
ncetutn^^o\ei(ì italici! ijii lidendo castigai more^=hìcìu-
esce moravurilo ri(jr'ndiì ! Acésta putere a geniulul po-
pularn sa desveliliì cu deosebire creiXndil unfi anume
personagiil, care concretisézA minunatiì ìntregù acestù
caracteni. Acestu personagiil este Pacala care cutriei*Ã
lamea biciuindiì delectele ómenilorn. Hùcalà nu este
unì! (\eù cjlcjutn cum aù scrisn unii, eliì este unì! cjeiì
coborìtn intre < meni, jji décft unora li se pare figura
lui curiósi, i\ .•.la provine, cAcI curióse sunto defectele
omenescl dupìl care ehi trage cu biciulù.
Anecdole se ali;!, ìnsò rimate, la Antoni! Pam! in
Povestea vorbeì «;i in i^e^ìetóre la fard, Pepelea de
Doc T. Starnati, la;?! 1851 ; Ispirescu, Snóve edit. 2
1879 ; K. Haicaniì, l*alavre si anecdole ed. 2. 1882
l3) Nic Densufiaiiu. CestionariQ despre trad tiunìle istorice ^i an-
ticitS^ile (erilonì locuite de Komiinl. partea 1 Kpoca pani la a. 600,
d. Chr. InìfiatiTa acésta. pecà tQ suntemfi informaci, adat'i unù fòrte
avulft secerifù ^i de o fòrte mare impartan(;'l
12
— 178 —
I. C Hintescu. Intèmplà rile lui Pacala, Bra^ovù, farÃ
data ; Cornicea Satelorù, Bue. 1875, culegà torulù nu se
spune ; Din traista luì Mosù- Stoica de Sandu Pungà -Gólà ,
Bra^ovu, 1891.
Afarà de colectiunile citate pan' aici, s'a mai publi-
catQ literaturà popularà parte prin mici bro?urele, parte
prin diverse diare §i reviste. Cea mai mare parte din
colectiunì ìnsè sufere de deosebite defecte. Unii cule-
gètorì ea V. Alexandri, A. M. Marienescu, S. Fi. Ma-
riana (colectiunea din 1873, 1875) ao credutù cà este
bine sé le „ìntogméscà ", ba unii chiar sé le ,,corecteze" ;
pentru aceea trebue utilisate cu multa precautiune.
Antorm Pano s'a pusù §i a rimatiì proverbele neri-
mate, prin acésta le- a stricato. Colectfiunile de povestì,
anecdote etc. sufèrfl de-unù alta defectù. Culegètorii
nici-odatà nu le-aù transcrisù de- a dreptulìi din gura
naratoruluì, ci dupà ce aù ascultatù piesa, s'aù pusù ?i
ail redactat'o. Pentru aceea asemenea colecl.iuni pòrta
tòte, ca limbà §i stilli, timbrulo subiectivù alù culegé-
torului. Cà tù se perde prin acésta, este usórù de ìn-
telesù. Cu tòte acestea nu condamnà mù ca farà folosù
tòte colectiunile de pan' acum, este Insé de dorili! sè-se
facà mai bine, culegètorii sé procèda mai sisteraaticù,
mai cu ìngrijire pentru ca se ne dee mai multe ga-
rante. Suntù unele colectiunì ìnsè, care anume le-amù
eliminati! dintre colectjunile amintite la fie-care gemi de
literaturà popularà . Suntù adecà unii, cad. e. 1. Créngà ,
care a luatù povestea popularà dreptù o canava pe care
§i-a ìmpletitù ideile sale, frasele si proverbele culese de
ici de colea, in cà tù ne-a datù unù felù de cà rpituri
cà rturà resci cu pretentji de povesti séù naratiuni popu-
lare. T. M. Arsene spune singurù cà Basraele sale suntQ
„adà ogite i}ì prelucrate", dar farà pretentii cà rturà resci.
Cum s'a pututù vede, posedemil colectiuni destulù de
nutaèròse de literaturà popularà , sunto pulirle ìnsè, fòrte
- 170 -
•puline studiilo fftcute asn|)ra acestel literalun. Din lipsa
aceslonì studii, ea nu si-a cJalft (ruclele, ce pulea »ù le
dee, cu deosebire n'a influin^aliì de catn fòrte spora-
dico, la unulfi séù dol scriitorl, literatura scrisft. Poe-
sia popularft a incepulù a ìnlluinla asupra unora inlr'unn
sensiì rf'ìì, s'aw apucatìi adecA unii sé imiteze intra tòte
poesia popularA lurnùndiì la doine, fà rà sé (ina samA cÃ
el ìniprumutil numal schelctulft séìi cli^eulft, farà sé pota
imprumula iiispiratiunea si spirituliì, sji in chipulii a-
cesta in locft de poesil ne dai! aija numito centone séù
cà rpiturl cu frase strftine. Poesia popularà nu se potè
imita, ci numal ulilisa.
Colec^iuniie, chiar cele mal bum», pentru a se puté
Irage tòte folòselo din eie, trebue cernute sfi studiate
din diverse puncte de vedere. Asemenea studii la noi
p&n' acuni sunto fòrte rari. Eie cerù nu numal uno
studili adi'inco altt literaturel populare, nu numal o de-
osebitA petrundere pentru a puté desface tòte incretitu-
rile (ine ale acestel litcraturl in care se ascunde fiinta
intiniil a poporulul care le-a creata, dar scrutà torulù
trebue sé posédA iji adà ncl sfi variate cunoscinte. In cele
urmìllòre aniinlimiì cà teva studii fftcute mal in adinsO.
A. Odobescu, CAntece poporane in raporlfi cu téra,
istoria ?i datinele RomAnilorO in Scrierl 1. 171 — 192. —
Idem, Mésunete ale PinduluI in Carpati, ibid. I. 193 —
2HG. — H. P. llasdeù, I,)ina Filma, (lotil .si (iepifjil in
Dacia. lUic. 1877. — Idem, Cuculft .«ri Turturica, in Cu-
vinte din bètrAnl. — Ar. Densufjianu: l) Studi! asupra poe-
siel populare romAne, in Analele Asociatiunel Transil-
vane, 18()() p. 132 — 153; 2) Originea doinel, in Familia
18B8; 3) Semo Sancus §1 SAmbele, in CercetArl literare.
la.«jl, 18H7. p. 104—120 ; 4) Epopeia romAnA ibid. 1—29:
5) De unde vine mitulù Iléna Cosindeana V in Columna
lui Traiano 1872 Nr. 8; 6) Colindele .«ji himneie vedice,
in lievista crit-lit. I p. 1—15, 49—63 ; 7) Terfà ril ibid. p.
193—201 : 8) Din mitologia romAnft ibid. p. 521—531. —
Nic. Densuijianu, ScrutArl mitologice in Familia 1868 p.
— 180 -
199. seqq. — G. D. Teodorescu : Incercà rì critice asupra
imorii credinte, datine §i moravuri ale poporului romà nù,
Bue. 1874; Cercetari asupra proverbelom romà ne Bue.
1877; Notiuni despre colindele romà ne, Bue. 1879. —
S. Mangiuca in Calendarulù din 1882, Brasovù : Co-
linda. Pacala si petrecerea mortulut. — Ovidiu Den-
susianu, Poesia pop. din punctù-de-vedere etno-psicholo-
gic'u, in Bevisla crit.-lit I p. 145 — 159 .si 241 — 256. ij. a.
Credinfele ^i datinéle nu se tinìi dupà forma de li-
teratura popularà , facù ìnsè parte din patrimoniulù to-
tali"! ahi poporuluì si contribue impreunà cu literatura
proprie popularà la descifrarea fiintei etice a poporuluì
si a vietiì luì nu numaì istorice, ci chiar preistorice.
Tòte acestea insè au o rolà fòrte importantà in lite-
ratura, cà ci eie suntù depositarie convingeriloriì intime,
a deprinderilorù ^i a chipulul de a fi alù poporuluì, ^i
iarà de eie este cu neputintà o adevèratà literatura na-
tionalà , cà reia eie numaì ii potìi imprima sigiiulù origi-
nalità tii etnice. Penlru aceea studiulù credinlelorù si dati-
nelorii este tota atà tù de indispen.sabilii pentru literatura
artistica ca si literatura popularà ìnsà sì.
Acéstà parte a vietiì poporuluì nostru incà a ìnceputù
a se studia si deja avemìi unele lucrar! destulu de ìn-
semnate. Loculo à ntà iìi 'lìi ocupà scrierile pà rinteluì S. FI.
Marianù si ar- .me : 1) Nunta la Romà ni, Bue. 1890 ; 2)
Nascerea la Romà ni, Bue. 1892 ; — B) Inmorméntarea
la Romà ni, Bue. 1892. Ér' Elena Sevastos a publicatìi
Nunta la Romà ni, Bue. 1889. George S. lonescu a
publieatiì, „Mica Colec^iune de super§titiile Poporuluì Ro-
mà nù", Bucuresci, 1888.
Literatura popularà scrisÃ
Acéstà literatura este inai totìi-de-una strà inà , rare-
orì nationalà . Ea potè sé fie de origine curata pò-
- Ibi -
pularA, adocà din literalura popularft a unul poporO
slrAinii. oiim suntn povostile cunoscule sub iiumele
de mite {.< una de nop(ì, aéo sunta do origino
punì literarA oum este Alejrandria. Dela inlroduce-
rea CroijlinisniuUiI sa pusiì in curstt o fórie avuta
asemenea literaturà cu scopCi de propaganda religiósa in
generala, care in urmft a degenerali^ in literalura de
propaganda a dognfieloriì diverselorft sede religióse. A-
césla esle cunoscuia sub nuinele (]e literaturà apocrifa,
cAcI ea nu face parte din ìì^h nuinila sà via scripturù,
sta inse in legatura cu dogme religióse §i cu personagie
din ciclulCi crc!?liniì. Fòrte desù iji in acestea s'aiì inlre-
buintaliì povesll curala populare pe dinlreguliì, ori s'aù
ìmprumulalfi din eie nnolive ^i forme.
La Honià nI sa laiiliì multa acésia literaturà prin
mijlocirea sedei religióse bulgare numiia Seda Bu-
(/omililnrù, dela fundatoruln el popa leremie Bugo-
niilìì, care a trà itù in Bulgaria in sec. ala 10-lea.
Literaturà bugomilica ins6 era cea mal mare parte tra*
dusa din Jimba grecésca cu adaptarl la dogmele bugo-
niilice Er' asemenea literaturà populara grecésca, ìn-
cepcndiì dela scandalósele Potesti milestene din anlici-
tate, nu era o literaturà de cultivare ?i edificare a po-
pórelorn, ci de corumperea jjì disolvarea lord. Pentru a-
ceea .fi literaturà bugomilica, care a propagata acésta
literaturà grecésca, a Josttì fatala pentru Bulgari, cà ci
da ce (Jice una ibtorica alu Bulgarilonì : ,.MaI incolo
Bugomilisniuhì a contribuita la distrugerea vechel Bul-
garie. InvC'taturile loru posomorite aa slinsa iubirea de
patrie, aiì desbi natii poporuhì in clase ^i l'aù arancalù in
brande coruptiunel'-. '^)
Fara indoicla cardile bugomilice n'ao rémasa niel la
noi f^ìra^^inlluintà asupra clasel mal bune care lecetea,
dupa cum vedemo ca nu rèmanu farà grave consecinte ti-
pà riturile scandalóse ialite anume pintre KomAnl de mà nÃ
strftina ^1 primite de naivitatea ^i negligenza nòstra !
14) IriSek, Geschichte der Bulgaren p. 3j3.
— 182 —
Cele mal veclii iirme la noi de asemenea literaturÃ
sunti! :
1) Varlaam si Josaf in Inve^Ã turile lui Neagoe-
vodà (v. Filosofia) ;
2) Textelc mà hà cene, parte scrise parte copiate intra
ani! 1580 — 1619. (v. Ut. bisericéscà ) ;
3) Textele lui Popa Ioan din SÃ npetru scrise la 1620.
De-aicì incolo asemenea texte se ìnmul^escù totù mai
tare. ^^)
Pe là ngà literaturà in prosa esista o asemenea lite-
raturà 9ÃŒ in versurì. Cea mai avuta in acéstà privintÃ
este care se ocupà cu ciclulù religiosi! alo Crà ciunului,
cum suntù cà ntecele de stea, colindele diecesci. adecÃ
tà cute de popi §i de dieci pe basa legende! crestine, I-
rodiì, Vifleimuli!, apoì cà ntece la pomeni, la nunte, la ve-
selii, la morti s. a. Tòte acesle poesii sunti! in gene-
rali! fòrte seci ca idee ^i cu totula lipsite de ìnspira-
tiune.
Manuscripte de asemenea poesii suntii cunoscute de
prin secolulù trecutìi, este evidenti! inse cà aù esistati!
^\ mai vechi
Colectiuni anume de aceste poesii nu s'aii fà cutti,
s'ali publicatu insè incidentali! prin alte colectiuni ^i
prin publicatiunì periodice d. e. :
A. Panii, Cà ntece de stea. Bue. 1830 ; — Idem, In-
deptà torulù betivilorìi, farà locu, a. 1832;^'') — Dr. I.
Sbiera, Colinde, Cernà utì, 188rf. — P. Bà ncilà , Collude
etc. Sibili! 1875 ; — Revista p. istor. arheolog. si filo-
log, a. T v. II p. 313—336, an. II voi. I fase." 1 p.
99—110.
15Ì Despre asemenea literaturà v. Hasdeu, ^u vinte din Betrà nT; —
Dr. M. Gaster. literaturà pop romà na, Bue 1883.
16) Jn carte nu se arata culegètoruln séìi autorulìi, ér' D larcu o
atribue lui A. i^anQ, si de-órece cuprinde si piese originale cu to-
tulù !n maniera si cu limba lui A- Pan", pentru aceea o considerUmìi
^i noi ci a lui.
— 183 -.
Acésta literalura apocrifa la noi u fosln In llóre pana
la inceputiilù acestiil secolo, ér' cftnd a incepuin se a-
parfl o lileraturft mal multo sóù mal pigino nationalà ,
acea lileratura venelicfl ?i fòrte adese-orl stupida a in-
ceputiì s6 dispara. Lovitura a ineepulil a i se da prin
scrierile lui I. Haraco, V. Aron ^i Anloon Pana, cari
parte se ocupa cu «ubicete nazionale, parte cu subiecte
serióse din literaturl straine, nriultO mal superióre ca
gusto .si forma, de ciotti buiguirile bugomilice iji cftn-
tecele nos\rale diecescl. fSi cu caio subiectulo vre-u-
neia din scrierile acestora a fosln mal nationaliì, cu a-
tà to scrierea s'a popularisatiì mal tare ca d. e. ArghirU
91 Elma alo lui Haracù, Leonaiù alQ lui V. Aron,
ì^e^dóre la {èra ^\ Povestea vorhel a lui A. Panù.
Incepèndìi a se publica in ullimele decenil poesil, po-
vestl ifi anecdote populare, aceslea afl dato lovitura de
mòrte literaturel sarbcde .si straine, care se latise in se-
colil trecuil la noi.
Acesta esle eurentulo sanatosi! ìnlrodusu in literatura
nòstra popularà ?i care nu va lipsi a fi de cea mal bine-
facétóre ìnlluin^\ atftttt asupra (lincei elice a poporulul,
care se va adapa din propriuliì seù isvoro, iji se va
inalba In ochiì sei proprii v6f|t''ndo atatiì de cultivate
!ji apretiate crea^iunile lui, dar' toliì-odata va ìnriuri pu-
ternico §i va aduce la matcà literatura artistica, care
baie ìncà buimà cità campii strainaia^il.
— 184.—
C A P I T O L U IL
PROSA
Prospectù istoricù
Dupà urmele, care le posedemù din literatura ro-
mà na scrisà , trebue se dicemù, cà prosa s'a desvoltatu
mai de timpuriù decà ta poesia. Manuscriptele si cà r-
t(ile bisericescì. cari suntù cele mai vechì monumente
literare, asemenea contraetele, chrisóvele si cronicele,
tòte acestea le ìntèmpinà mo inainte de poesia literarÃ
séù scrisà . Abstrà gèndù dela urmele sporadice de lirabà ,
de cari amìl vorbitù (part. gen. e. IV.), cele mai
vechi monumente de prosa ce le posedemii suntù :
Psaltirea scheianà , Codicele voronetianù, Tetravan-
geliulù §i Cazania I tipà rite la 1560, Psaltirea
tipà rità la 1570 si alta la 1577, Praxiulù tip. totù pe
acesto timpu, Cazania II tip. la 1580, Paliìa tip. 1581,
ér' ca celli mai vechiil monumentù de prosa profana
unù Cronografo aflatorii in posesiunea nòstra, scrisù
in epoca lui Petru Cercelù scosù din domnie la a.
1585. In desvoltarea prosei distingemìi urraà tórele e-
poce : Epoca I pana la 1500 representatà cu deose-
bire prin Psaltirea scheianà .si Codicele vorone^ianìi,
ahi cà rorii caracterù este lupta grea ce-o ìncércà pentru
a ìntrupa séù esprima ideia, §i acésta cu atà tù mai vèr-
tosìi, cà ci este totù-odatà si o traducere ; formele fo-
netice §i flexionare fòrte originale, unù tórte vechiù e-
lementìj lexicalù romà niì, atà tù ca cuvinte catti si ca
acceptiuni, amestecatù cu dese clemente strà ine si cu
deosebire slavóne. Rotacizarea lui n o considerà mù nu
ca o proprietate generala a limbeì din acéstà epoca, ci
numal ca o particularitate dialecticà . Din punctù de
vedere sintactien relevà raù cu deosebire casulii-obiectù
farà preposiliunea pre §1 intrebuin^area dativuluì si a-
— 185 —
cusalivului la pronumele pcrs. l'ilrA repetirl pleonaslice. —
Epoca II pumi la JO'OO.- l'rosn mal desvoUatfl, malsi-
gurà yi mal usórti, cuvinte vechl romiXneacI se perdù,
eleraenlele slnìine se mal rArescù, fonetica 9i formele
flexioimre incepiì a se slà bi, loci ^i amesteca cu évo-
lu^iunl inai nóuè. Sinlaxa progresézfl, perde ìnsè unele
parlioLilaritAiI vechl. - Epom III pdnd la 1700. Prosa,
alftlft in lileralura bisericéscfl. cà io ?i in cea profana,
devine nu mimai mal naluralìl, mal UifórA. dar' capèlÃ
sub condoiuln imora cbiar óre-care lustru. Se eliminézÃ
multe din slavonisme, se perde insò o mare parie din
vechile cuvinle, se conlinuA slftbirea fonelicel tfì a for-
melorfi flexionare. j-éu conlopirea arlic. cu tema cu-
vènlulul, se aplicà mai desìi timpurile compuse in loculù
celoriì simple ìnlrebuin^ale in epocale trecule. Pe cà nd
scriilorii bisericescl al aceslel epoce amestecft formele
vechl cu cele nóu6. cel prolani atì o limba mullCi mal
moderniza'iì. Causa esto. cà scriilorii bisericescl d'o
parte eraft mal v("'rtos(ì ómenl din- poponi iji in nemij-
locilft ifi cotinuà alingere cu elù, de all;\ parte
eraiì inlluin^aU de. texte din epoca trecuUi ; din
contrà scriilorii profani eraù cu deosebire din clasa
mal bunù, dinlre boeri, unde limba era mal locilii, §i
totrt-odairi el nu eraù finutl a observa modelele texle-
loriì vechl, ca ceva sacrosAnln. Prosatori mal buni in
acéslft epocìl : cronicaril munleni ^i Iraducetorii biblici
de HucurescI (1688), Urechie, MironO, Dositeiù. —
Epoca IV jìà nà la 1830. In acéstà epoca limba perde
mal tòte urmele archaice, cari se mal sus^inuse in e-
poca Irecutà , fi\rà ca din pnnclù-de-vedere formaln sé
pólà face vre-uruì progresù, din conlrà prosa profana,
cullivalft mai alesù dincóce de Carpazi, sub influin^
limbcl grecescl, lace in generala unii regresù. Prosa ìn-
vè^atilom din Transilvania dinlre 1780 — 1830 esle curata
!ji regulalil, dar' totù-odatft, cum amù cjice. erudita,
cu tòte aceslea in fonda nn mullf» se deosebesce de
limba cronicariloril mal vechl. In scurliì, prosa din a-
— 186 —
cèsta epoca tncércà schimbari, dar' in totalu remane
ìncà rigida, pul^inù flesibilà , greóie. Prosa profan-^ in
amèndóuè aceste epoce remane sub ìnfluinta cele! bi-
sericesci. Gelù mai bunù prosatoriiì din acóstà epoca :
cronicariulù Neculce, istorici! iVIiculù, Zincai, Maiorù §1
Zilotù Romanuin. — Epoca V dela 1830 ìncóce, Prin
eliberarea Romà nilorii de dincóce de domnia fanariotà ,
prin ìntroducerea limbeì romà ne in scóla, prin elimi-
narea limbei grecesci din stata si cu incetulù din soci-
etate, prin studiulft limbei francese §i cu deosebire prin
ìntroducerea diaristiceì, limba de-odatà se destéptà din
amortélà , se desghiatà óre-cum si din greóie si neaju-
tatà , ce se parca mai ìnainte, capèta unu mersù sveltù
si usorìi. Limba, ca tota ce-ì amortitìi, nu avea mai
mai 'nainte gratil, acum incepe a le cà peta prin agili-
tate si u^urà tate naturala. Dar' fìindù-cà incepe a se
serie multa si rà pede ^\ farà pregà tire, limba cà i^tigÃ
adevèratii in flesibilitate. in regularitate insè perde,
ìnfluinta francesà are partile sale bune in cà ta se a-
tinge de desghie^area stilului, *dar' multe .?i relè din
punctù-de-vedere sintactica si lexicalù. Incepìl a se de-
là tura cuvinte bune romà nesci inlocuindu-se cu francese,
se introduca idiotismi si proprietaii stilistice dupà fran-
cesà , chiar' regimulu sintactica se conforma in multe
dupà acésta. u^à deschisa pentru iregularitate ^i ìn-
fluin^ strà inà era lipsa studiului gramaticalù alìl lim-
beì. Limba romà na deveni.se in instructiune uno simplu
apendice alti limbeì latine §i francese. Gramatica ro-
mà na se considera ca ceva de prisosù, dupà ce, se di-
cea, suntemìl nà scutì romà ni ; militi diceaii cà -i prea
grea si cu tòte acestea, care se freca nitela de carte,
se tinea deja gramaticù, filologìa, si nu admitea autori-
tate. In generalù esista una felù de preocupatiune in
centra studiului gramaticalù alìi limbeì romà ne. Gei de
peste Carpati seriali gramaticala, dar greoiù, cei de
dincóce usorìi, dar negramaticalu. ingrijire artistica
si estetica a stilului nu intémpinà mu la nici unii scrii-
— 187 —
lord din acóstft epocfl. llnif posedù cunoijlinta aprofun-
dat& a limbel, mal aleso cel de peste munU, dar' fi-
indù-cft invèlan cu deosebire in scóle strà ine sji se ocu-
paO cu limbi cu totuliì strftine de liniba romiinà , acésta
nu putea sé nu aibft unele Influin^e dà unatóre asupra
llmbel romà ne,— lipsea aria j^i estetica. La cel de din-
cóce se intrevede gusti! estetici!, dar' le lipsea cuno.f-
cin^a limbel, dupà cum se cere dela celù ce voesce sé
fie scriitorin. Calità f ile de a deveni cela mal bunù pro-
satori! in acéstA epoca le posede lifllcescu. timpulù insè
nu l'a lAsalù s6 le desvólte. In scrierile, cj\te ne-a Ift-
satiì, se vede cA ehi s'a nevoitil nu numal a mà nui
simplu liiiiba pentru a-ijl esprima ideile, dar' totiì-odata
a'iji le depune in o limbi! mal bunà §i mal corecUi.
Una oitù prosatoriù mal insemnati! este Eliade; amQ
puté (Jice, ci eh! introduce una noi! curentù in prosa,
eh! desghié^fl. In adevenì pùnfl pe la 1848 ehi serie
o prosa verde romanésca. D'aci incoio npol ìnsus|iindu-.sl
nisce idei lilologico din cele mal stangace, si-a stri-
catù limba cu totulù.
Literatura bisericéscà .
Prospedù istoricù
Literatura nòstra bisericéscà nu are vre-o deosebitÃ
insemnatate literara, are insè o mare ìnsemnatate in
desvoliarea .si cultura Poporulul-Romà nu, caci prin ea
s'a liberatu nu numal limba, dar' iji spiritula, cugeta-
rea nòstra din scia via strainS, in care ai! zacutQ secoli
amortile, sji toti! prin ea s'a uUemeiatù pe nesim^ite
unitatea limheì Uterare M. Nu numal alata, ea a a-
il Fruw^se sunttì cuvintele ce le «fllm^ !n cestiunea de unitatea
limbel tu prefa^a Test. no'T tip. la Alba-lulia 164S: ,.NoI drepl'<-
aceea ne amfì silit'1 din c&ti) amiì pututri, sS izvodiin>ì a^a cum se
tn^elégi to^i Kr* se nu vonl tn^elege to^I, nu I de vina n<>strft, cel
de vina aceluia ce t'\ resfirntft . Romà pil prin tntr'alte Jeri" (v'iparift.
Analecte p. Ho)-
- 188 —
jutalù §i a sustinuln si unitatea graiului viù. AtarÃ
d'acésla, literatura nòstra bisericéscà mal este ìnsem-
natà si pentru studiulu §i cunóscerea desvoltà rei isto-
rice a linabei, cà ci cele mal vechi ^i mai voluminóse
monumente de limbà suntu cele bisericescì. Insemnà -
tatea acestorù monumente cresce si mai mulUì, cà nd
vomù considera, cà limba depusà in eie nu este numal
limba celorù doi secoli, 16 §i 17. dupa cum se crede
in generala, ci unele cuprindiì limba din secoli) an-
teriori.
Deca aseménà mù limba cartilorù bisericeóci lipà rite
in secoluM alù 16-lea, ba Fòrte adese-ori chiar ^i a
celoru din sec. 17-lea, cu limba ce-o ìntémpinà mu prin
alte documente si cronice contimpurane, aflà miì in for-
mele graraaticale precum si in elementuliì lexicalù o
mare deosebire. Pe cà nd in cardile bisericescì damù
peste forme gramaticale fòrte vechi si originale si peste
cuvinte bètrà ne romà nescl, cari séu nu le aflà mìi de
locii sefi numai cà nd si cà nd prin documente si seri-
eri profane : siliti suntemn sé ne intrebà mù, pentru-ce,
de unde acéstà deosebire ? Limba bisericéscà , care noi
intèmpinà mù prin cà rtile bisericescì mai cu samà din
sec. 16-lea, este in mare parte multù mai vechie. A-
césta resulta din natura lucrului, cà ci poporulù nu cu-
noscea limba slavóna, prin urmare era imposibihl ca
preotimea se-se mà rginéscà in decursulu atà torii secoli
in tòte functiunile bisericescì numal la limba slavónà .
Sunto, cum ama arà tatìi, o sumà de acte religióse, care
nu se potii indeplini farà participarea activà a popo-
rului. Multi, si de siguru majoritatea preolimei, nu in-
lelegeaù limba séti apròpe de loci! séìi cu multìl mai
putinìi de cà ttj sé fìe in stare a traduce la prima ve-
dere si in fie-care ocasiune textulìi slavonii in aseme-
nea impregiurà ri, cà nd participa activtì si poporulìi (v.
Revista crit.-lit. II 1894 p 260-^263).
Pentru aceea pe timpulù cà nd incepuse a se tipà ri
cà rtile bisericescì esistaci deja vechi manuscripte romà -
nescì, care s'aii utilisatii pe dintregulii la tipà rire.
— 18t) —
Cele mal vechl car^I bisericescl in limba romà na cu-
noscute panil acjl -) iji care le posedemù sunti) urmà -
lórele :
Fsaltirea scheianà , alù cftrel inanuscriptft so alla in
biblioteca Acaderniel-romilne din HucurescI sub No.
499 !fi s'a publicatn la 1889 "). Manuscriptulrt este o
copie, diipà cum acésta se vede din neniiniérale gre^ell
de cetile iji incongruenze de ortogralie i}[ lonetismn. Din
o inseninare criptogralicà in lextn nianuscripluhì datézÃ
probabilfi de pela 1182. Cuprinde ir)I psalml 91 alte
fjece cà nlArl din 'IV-t. vocliiiì si noiì si Simboluln
Atana.siant).
Codicele vorone(ianù, allatu la nià nristirea Voronetft
in Hucovina, necoinplectfi, coprinde pe 85 fol, cà ie
s'aiì p;'islraliì intregl, taptele aposlolilonì, epistola ge-
nerala a lui locobiì, cea dintà in generala a lui Petru ?i
ìncepululn dela adóua. Manuscriptulù se aflà asemenea
in biblioteca Acadeiniel-romilne din liucurescl ?i a
rosili tipà ritiì la I88n^).
Aniòndóuè aceste monumente art multe tnlsà turi co-
mune. Amòndóue suntrt nisce prime traducerl neajutate,
incurcate ^ji Tórte adese-orl nein^elese, §i fjìrà indoiélÃ
2). In catalogulù c.lrfiloriì d>n biblioteca lui li. Kopilar simtiS ta-
registrate manuscripte romìnescl din sec I5lea v;i i6-lea ?i sub Nr.
914 se tnregistréz.1 unfl Mineiù tipflritiì 1.1 Venepa tn 153S si reti-
p!trìtO la 1580. care carte este cu totulfi necunoscut& de aiurea. fi de
$1 nu este esclusS. probabilitatea, dar pilnSl la alte probe credemtl cft
s'n fflcutfl vre-o confusiuiie cu vre und Mineiiì slavonS (v Ov. I>en-
su^ianu. !n Revista crit.-lit II 1JÌ94 p 258 9-
3ì- l'saltirea scheiana (I482) MSS 449 B. A. R. publicatJl de Prof.
I Bianu bibliotecc.rulu AcademieT-romà ne, TomuM 1 lextuM In fac-
simile fi transcriere cu variantele din Coresi (1077). Ed>t>anea Aca-
demicl-romà ne Bue- 1889.
4). Codicele Voronefian cu un vocabulnriQ fi stuJi>^ asupra lui
de lon al lui <i. Sbiera. Edifiunea .Academiel-romà ne, cu dt')u'5 Tn-
hele. Cernau\ iS^S- — Manuscriptultì a fosfì descoperit'^ la a. 1871
de l)-ld prof. G Cre^u. care a publicatn und studifl asupra lui tn
Revista p. istor., arch. fi filolog. v. VI fase. 2. p I45 — 15 <•
— 190 —
multe din confusiunì provinù si din eausa copiatorilortì,
amèndóué posedù rotacismulù si anume in Cod. voro-
netianù este constanlu in tòte cuvintele romà nescì a-
farà de-vre-o cà te-va, pe cà nd in Psaltirea scheianÃ
ratacismulii in o parte se aflà constantu in alta vaci-
lontfi ; amèndóué cuprindii de-o parte multe slavonisme
§i de-alta cuvinte fòrte vechì romà nescì ce nu se aflà in
alte cà rtì vechì ; amèndóué aplicà casulù obiectu farÃ
prepositiunea pre si dativulil §i acusativulti pronume-
lorìl personale farà repetà rile pleonastice; in amèndóué
se aflà cuvènlulù gintu (g^ntem), care pà n'acum nu
s'a aflatiì in nici o alta carte vechie, asemenea se aflÃ
opu mai desil ^i mai cu multe nuance, de cà tù in alte
cà rtì vechì; intr'amèndóue se aflà maghiarisme : Psalt.
ghilà luescìj, magh. gyiilòlni=invidiezù, urà scti, Cod.
vor. bà sà dui magh. beszedni=vorbi, felelui magh. fe-
lelni=a respunde-, fuglu magh. fogoly-prisoneria. In Ps.
se aflà ^i cuvèntulil tiri-goni, usitatù in Trarisilvania.
Din tote acestea resulta, cà amèndóué aceste cà rtì
bisericesci s'aii tradusfi in acclami locii sóli regiune si potè
chiar de aceea^ì persóna asa de multù se asémènà atà tu
in ce atinge spiritulù traducereì cà til si limbà , cu tòte
cà atì trecutii prin mà nile a deosebi^ì copiatori. — Atà tìi
rotacismulù catti si cuvintele si nuantele dialectale ne
indica positivi] ca loci! alù traducereì Transilvania nordù-
apusénà . Epoca cà nd s'aii tradusìi este cu multu inainte
de sec. ahi 16-lea, ceea-ce resulta din urmà tòrele, cà ci
adecà continìi cuvinte vechì latine, ce séiì de locìl séù ca
forma nu se mai aflà in alte cà r^ì vechì :
Ps. scheiana : ^érà -^erìnà (terra), temóre-fricà (timor),
lume-luminà (lumen), desidera, de§ideratii — a dori, do-
rinfa (desiderare, desideratum), cura — a curà ti-ingrigi
(curare), involbti-invélescu (ìnvolvo), vencii-ìnvinga (vin-
co), gintù-neamii, poponi (gens).
Cod. voronefianii : incà rescii-ìnfierbèntii (ìncalesco),
gré^à -greutate (gravities), gintti-poporii-mull^ime. in-
cindre-a aprinde (incendere), cliema-chiema, là clà ma-
là créma, fróre- flòre, flà nge- frà nge.
— 191 —
Dintre amèndóuè aceste cflrtl cea mal latita a fostn
Psaltirea, (aie dfja pùn'acuni esle cunoscutà in trel e-
semplaro : unuiiì celo aflAtorù la Academia-romAnà , aln
doilea ce-lìì ulilisatìi si lipflriin de Coresi la. 1Ó70 91
1577), §i alci treilea celo aflatrt intre cArtile ròmase
dupft G. Ladani la comuna Avrign in Transilvania *).
Cod. vor. nu este cunoscutù de cà lù in uniculù esem-
plarli de la Voronetiì.
Codicele mà nùstirtì Seculù cuprinde invètà lurile lui
loniì Scarariulfi tradnse din slavóna prin Dee. 16 de
ieromonacliulù Varlaamu.
Celo mal vechio evangeliarn romà nescù manuscrisù
este Evamieliarulù de Londra scrisù la 1574 de Kadu
(ìramaticuln din satuliì MAnicescl pe Vede (Muntenia)
de pe uno allù nianuscriptiì mai vechift ^), de pe care
se vede al a utilisatiì copie .si Coresi, dupà care a
tipAriin Tetravangeluliì la 1560 — 1.
Teatele mà hà cene, scrise de Fopa Grigorie de la
Mflhacin in Transilvania sfi de aUil intre anil 1580 —
Hill), cuprindìi cu deosebire literaturft bisericóscà a-
pocrilft. Codice importantn pentru particularitùtile sale
limbislice jji mal alesti pentru rotacismo. parte din
ehi s'a publicalù de llasdeft in <Cuvinle din bètrà nl»
(li p 1 — 259). Codicele se alla in posesiunea Academiel-
romùne donalB de D. A. Slurza. Unù Fentecostariù
din scc. 16 lea ufiatiì de noi in Transilvania, este scriso,
dupA indicatiunile din lexlrt, in Moldova pentru o mà -
nùstire inchinata lui Michailu i^ii (JavrilQ (HèsboenI?j.
S) Dr I. Pii^cariu DocuoKnte pentru limbi 51 istoria t I Sibifl
1889 Ir pop. 19—21 se reprodure ps 50 din aceliì manuscriptfl, care
acuni se aflft !n posesiunea P4r. Pu^carift.
hi l'nù studiu asupra lui ^i escerpte de B. P. Hasdeu In Columna
In! Traisnlì, '881 p. 193, seqq.
— 192 —
CÀRJI T IRÀ R ITE
lu Tausìlvauia.
In secolulci alu 16-lea ìncepe tiparirea de cà rtì ro-
mà nesci si in ìntregù acestù secolù se tipà rescù cà r^i
romà nescì numaì in Transilvania. Cea dintà iu ase-
menea carte este Catechismulu romà nescù tiparitn la Si-
biio in a. 1544 ^), din care ìnsé nu s'a aflatu pan' acum
nici unii esemplarù. Despre una alln catechismn des-
tinali! de magistratulù BrasovuluI pentru Komà nii de a-
colo la a. 1559. se tace amintire in o cronica sà séscà ^j,
despre care insè nu esista urme positive cà s'ar' ti tipà ritii.
Coresi diaconulti (1625 — 1600) Nu se scie timpuhì
si loculù nici alu nasceroìf, nicì alù morteì. Din cà rtile
tipà rite in a dóua jumètate a secoluluì alù 16-lea sub
numele lui reese cà a trà itù in decursuhì acestui timpù.
Faniilia Coresi se trage din insula Chio, cum se vede,
de origine italiana grecizatà ■'). Unù ramù din acésta
a venilù incà din sec. alù 15-lea in Romania ^^). Dia-
j) Jn socotelile comunel Sibiiù din a. 1544 din 16 luliu se <jlice :
.,Ex voluntate dominorum dati sunt M. Philippo J'iclori prò impres-
sione Cathechismi Valachici bibale fl- 2" (C. Correspondenzblatt des
Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde. pe l8i>o ìso. 2. — Revista
crit.-lit. II (1894) No. 5 - 6 p. 260— 2Ò3).
8) Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum I p 61. Din textulu cro-
nicel (praecepta cathecheseos discenda illis â €” Valachis — proposuit) nu
se vede décS catechismulu s'a si tipftritiì.
9) C. N. Satha N(of/.Xr]vixrj qiXokoyi'a, Atena, 1 868, aminlesce de
vre o optQ Coresi, diri cari unii, ca (ieorge Coresi, fòrte eruditi, nici
unulìi InsS din acestia nu se vede a fi identica cu Coresi al'ì nostru
despre care Satha nu are nici o cunoscin^Ã .
io) UnO Coresi obvine subscrisfl ìntr'unQ documenta munteanfi dela
a. 1492 (Kevista Rom, a. 1862 p. 112). Diplome pentru familia Co
resi citéza tiasdeù Col. lulTraianii, 1877 Nr. io— n p 571 din anil,
1529, 1532, 1538 sq., ér' Cipariii dela anil 1567, 1570, 1571, 1581
si 1582, nu ne spune ìns5 unde se aflS, probabilQ nepublicate la dén-
sulii (Analecte, notizia Ht. p. XIX). — M. Crusius, Turco Graecia 284
285. 3o8, 313.
— IDii —
conuln Coresi se vede c& pelrecea cftnd in Transilvania
la l^rasovìl, unde a lucrata fmpreunfl cu dol preoU de
acolo (icla biserica sAiituluI Niculae , cilnd la Tòrgo-
viijte. Sub nuinele lui Coicsi s'afi tipìlritn urmà tórele cftr^I :
1) Tetravangelulù lipftrilii la Hraijova in 15<K) — 1.
editiune nóuft s'a fftcuin la 1889 in BucurescI cu li-
lere latine.
2) PrnxiulU séQ faptele apostolilorn din care unft
singunì cseniplaro fòrte defectuosiì se aflà in Museula
nationaiiì din HucurescT ssi fiindil ruptù, data 9Ì loculù
lipftrirel nu se scio, dar' din epilogulQ Cazaniel ùnlà io
resulta cu a foslù tipà riliì la Hra^ovn §i dupà Tetrae-
vangelij 'M.
H) Caennia /, lipftrità dupft Praxiiì, cum se vede
din epiloguliì et, 9Ì totn la liraijovti. Unti singurù esem-
plaru defeda in biblioteca rèposatulul Ciparifl (v. A-
nalecle p. 16—29).
4) Psaltirea, cunoscutA pftn' acum in dóuò editiunl
tipftrite la Hrasjovti . una la an. 1570 din care se afla unù
esemplari! in biblioteca Academiel- Romà ne, alta la 1577
retipArità deja '-).
5) Cazania II, tipftrità la Bra§ovft in 1580, lucrata
in colaborare cu l*opa Iene ^i Pepa Miliaitt, „preo^l la
biserica Heheilonì in Hra^ovQ".
Activitatea lui Coresi a fosta esagerata atribuindu-i-se
lui traducerea tuturoriì car^ilorn tipArite sub numele lui.
Deja in AntiXia edi^iune a acestel Istoril s'a arà tatn, cÃ
ìntre aceste cir^I §i anume intre Totravangeln ?i Psaltire
(le o parte, ér' de alta parte intre invetà turile din Ca-
zanie ?i intre epilóge este atà tiì de mare deosebire,
11) Ciparifi, Analecte p. 29. — Un'l studili asupra Praxiulul de Gr*
C're^u In KeTista p istorie, archeologie ^i filolog V. fase. I p. 29 seqq'
12) O alt& edifiune mal vechie dela a 150^ se vede a o fi nTutd
(i. Seulsscu (v. Buciumul'i romAnfl a. 1 1875) p. 289, ér l'ihac !n
Dictionaire d'«'tymologie daeo romane 1870 citézft o edi^Ie dela 15Ò0,
aceste dóuS editiunl InsS de ainrea nu suntd cunoscute.
«3
194
fiindiì cele dintà iù in o limba fòrte vechie, ér' celelalte
avéndù o limbà multa mai nóuà , ìncà lù nu potù fi nicì
din aceea^ì epoca nicì din acelasi condeiù. Prin desco-
perirea §i pnblicarea psaltireì scheiane aeésta s'a pro-
batù deplinù, cà ci aeésta arata, cà psaltirea publicatÃ
de Coresi in dóuè editiuni este siraplu numaì o copie
ceva modernisatà in cuvinte §i ortografie a psaltirei
scheiane. Cu tòte acestea Coresi serie la capètulìi psal-
tireì ,,am scosii din psaltirea sà rbéscà pre limba ru-
mà néscà ". Caracterislica este cà in epilogulii editiunel
à ntà ie de la 1570, nu dice cà a tradusu, ci numai ,,In-
ceputu-s'ati a se serie aceste sfinte psaltiri-'. Aseme
nea in tetravangelulù dela 1560 — 1 dice numaì „scris'am
eti diaconii Coresi.... ^i Tudor Diacu". In epilogulii
Cazanieì I spune là muritiì cà „a aflatìi aceste tà lcure
ale evangelici ... ^i a scrisu cu tiparulo", va sé dica
Cazania séiì invètà turile n'aù fostiì traduse de Coresi,
ci aflate gata §i apoì tipà rite. Aceste invè^à turi insè suntìi
o traducere mai nóuà de cà tù psaltirea §i textulù evan-
geliilorii, asemenea si praxiulù, a cà ruì limbà de ase-
menea se deosebesce de cea din psaltire ^i tetravan-
geliì. Acestìi metodu de a tipà ri manuscripte vechi s'a
practicatù de asemenea in totiì secolulii urmà toru ^^).
Mihaiù Tardasi (Turdà ^ianu), contimpuranù alu lui
Coresi. Atà tii dupà nume cà tù ^i dupà colaboratorii §i
editoruliì seii, precum si dupà loculù tipà rirei (Orè^tie)
§i dupà particularità ^ile dialectice ale limbeì, se vede a
fi de origine din comuna Turda^ii de là ngà Orèstie (Tran-
silvania). Elfi se numesce episcopi! al li Romà niloriì, dar'
13) Noultì Test. tipJlritu la 1648 tn Alba-Iulia fusese tradusd sub
principele Betlen GaborU (i6l3 — 1629). (Cipariù, Archivù pentru fi-
iolog. 5Ì ist. p 635). — Idem, Acte si fragmente p i9. — Psaltirea
tip. la 1651 in Alba lulia asemenea dupà unu manuscriptu mai vechiQ
(Cipariu Principia p. 105), ceca ce se vede 5Ì din prefa^a psaltireT
unde nu se spune cine à tradus o- Asemenea la traducerea bibliel de
BucurescI din 1688 sa luatu ,.lumwà 5» din alte izvóde vechì"', cum
se dice in prefa^i
— 1 Do-
se vede, cil a fosln unii episcopft Impusiì do principele
ealvinfi uhi Transilvaniel, si nereeunoscuin de Komiknl ••).
Dela eliì avermi o parte din Testamentukì vechiQ (car-
tea I !:i II), ór' in prefa^ji jji epiloga 'IH promite mlregù.
Colaboratorl a avuln pe Merce Stefano, preottì in Ca-
ransebesjn. /acanil Klreinù, dasdihì in Sebe^jil, l'estiijelù
Moisi, preotn in Lugosjn iji pe Achirie, protopopuln IIu-
nedórel. Stilulfi esle limpecle, limba are interesante ar-
chaisme iji parliciilarilA^I dialectice din suduliì Transil-
vanici (Ore;$tie-i)eva-Hategn ).
Catania de Bra^ovù (lòbO) la 1641 se editézà a dóua
órft la Alba-lulia.
Catechismulù II {calvinescH) se tipftresce la anula
1612 *-^) din ordinuliì principelul oalvinil din Tranlil Va-
nia ; necunoseutn ìnse piln' acum de cà tiì in a dóua e-
digiune dela 1656 dupà care l'a retipftritiì Academia-
romà nà la 1879.
Catechismulù III cu lilere latine tradusiì la anulCi
164-7 in Lugojù de Stelaniì Fogara^i dupà celtt luterana
de Haidelberga, sji tipà rito in Alba-hilia la 1648 ^").
14) Elfi se numpsce In precurénlare ..alesQ pi?copul& RomAnilorii",
lipsesce tns»' 5n diptichulfl episcopiloriS iCiparifi, Acte ^i frag. p. XIV). —
Nic Densu^innu In Misiunea istorie*. (Analele Acad. Kom. ser- 2. v.
II .«tect. I p 192). - S Micuin pune tntre episcopi pe unfl Paulù
Tordnji. fSri a spune Insì; timpulH ci'nd a episcopitu 51 pe ce fantini
se bastiti (Acte ji frag. p 272). Ciparia pe urma lui Miculfi 'Irt pune
1* '579 (ibid. p XlV). Noi 'lù ^inemfl de episcopi! impusu de Cal-
▼Inl. cacT din art- de lege 13 din 15ÒÌÌ alO t'amerei (dietel) transil-
vane se vede ci principele pusese la Romani episcopi calvinl. Elfi
se numesce pe ungurie ..piscopù"' (pUspòk). In precuréntare nu se
adre.st'z.l c«ira fiii sei sufletesct. cum e dntinn In hi.serica nòstra, ci
cfttr.1 ..frajil Komà nl"; elQ pe nisce preo\I pe care "l are de colabora-
torl li numesce ^.predicntorì' dupA terminologia Calvina (art. de lege
lo din 1569). In fine 1nsu>I parimele Ciparlù (Principia p. I04) n«
«siguri ci traduccrea lui lordaci este tn spirita calrinii.
15) Data tiparirel se constata prin diploma lui Racofi I din io
Oc 16I3 pt. 2. (Sincal, la a IO43).
IO) Cipari'i, Principia p. loò, 'Ifl amintesce numal. dar' se Tede
cA nu in cun sce. Nic Densu^ianu a descoperilQ la 1S79 unù esem-
— 196 —
Silivedru ieromonachulù a tradusiì Noulù Testamentiì
publicatù la Alba-Iulia, a. 1648, pe cà nd traducètoriulu
nu se mal afla !n vièta, cum se spune in prefatà . DupÃ
asemènarea limbeì elù se pare a fi tradusù ^\ Psaltirea
tipà rità totù acolo la 1651. Ragà ciunile calvinescì dela
fine se deosebescù in limbà de Psaltire. Totu ehi a
tradusfi Cazania de Govora (1642) ^i probabili! Pravila
cea mica (1640), (vedi Muntenia).
Popa lonu din Vinfu a tradusil depe cà rti calvinescì:
1) Sicriulu de auril, cuprindèndti cuvèntà rj la morti,
tipà ritù la Sebe^ìj a. 1683 ; 2) Curare pe scurtu, ìnvè-
^à turì morale, tipà rità la Alba-lulia. a. 1685, tota de
eia una Molitvenicù tip. la 1689.
Alte cà rti bisericescT s'aa tipà ritù : unii Ceaslovu la
1696, unù Catechismù romano -catolicu in limba romà na
la 1696. in Unga ria la Tirnavia, si cu litere latine in a
dóua editiune la Sibia in 1709, amèndóuè necunoscute
pan' acum, aii fostti scrisedeFranciscìl Szanyogh (-1-1726)
a Alba-Iulia, iesuiia pusìj ca teologù là ngà episcopuUì
romà na unitù '^'^). In fine la 1699, s'a tipà rità la Alba-
Iulia una Chiriacodromiona séa Cazanie.
Cela dintà ia evangeliarfi cu litere latine s'a tipà rità la
a. 1769 la Calocea in Ungaria sub titlulii ,,Evangelie
a toate Duminecs si szerbetory peste tot anul" ^%
IN IVIUNTENIA.
In Muntenia cea dintà itì carte romanésca s'a tipà ritli
la 1640, anume Pravila cea mica de Govora, care a
plarù in biblioteca colegiului reformatu din Térgiilu-MuresuluI (Ana-
lele Acad. Romane ser 2 t. II sect. i (18S1) q. nò).
17) Nilles, Symbolae I- p- 375
18) Titluli mal tncolo sunà : carele ku èndemnà ren pre csinsztitej
si szlevitej DoAmnej Consiliariczej Margarite] Tomejan szpre limbe
Remlenà szke' au telmecsuit, si dirépt veszelia jei sziifleczdské la tipà r
au dat P. David Biro dela Szfent Petru den Rèndul Piarisztilor La
Kolócza ku tipà rul Piarisztilor, la Anul MDCCLXIX.
— V.)7 —
(•idilli in dóu6 Ibliirl de esemplare; in unelc Hyurózft Teo-
lilu, initropoliluin Munlenieì, in altele (ihenadie (1628 —
1(140) niilropolitiiin ArdealuluI '"), De nnde se pare a
resulla cà Travila a Ibsln IradusA in Transilvania, iji
pontru economie cel dol milropolitl sìuì ìn^elesù sé ?i-o
tipìlruscft cu o micfl schimbare de cùle-va cuvinle (ìe-
care pentru sino, dftndiì unuln cartea altiilr. tipariulu.
Fiindfl-cA lipsescn provincialismele, se vede cft traci u-
cerea transilvanà a fosin n^vè(}utà in Muntenia, iji la
acésia revisiune pò va reduce oslenéia lui Melelio Ma-
cedoneanuln, egumeno si tipogralu, iji a lui Mihaiiì Moc-
salie. Travila se pare a ti tradus'o Silveslru ieromo-
nachulii, traducétoriuliì transilvano -"). — Melchisedecù^
egumenuliì manà slirel din Campii- Lungiì, a tradusn din
grecesce Invèfà iurì sén cuvènirirl bisericescl tip. loto a-
colo la 1642. — Despre Cazania tip^rita la(Jovora 1642,
a se vede Transilvania, (Silvestru). Ér' Cazania tip la
mftnùstirea Dealu. 1644, esle o simplà compila^iune din
cea amintilA iji din a lui Varlaamiì (1643). — Daniilù
Andreiù Fanonianulù a tradusiì Indreptarea legiì séìi
Travila cea mare tip. la Tèrgovi^te, 1652, avèndù de
ajulorifi pe dol dascall greci din Chic : Patrizzi !?i Li-
garidi. Legile impèrfltescl insè suntù luale din Travila
de la laijl, 1646. (v. Jurispruden^à ). — „J)ascaìl inve-
fa^r* aiì tradusn din rusesce Cheia in(elestiluì coprin-
(jòndiì 18 cuvèntfirl pe «JuminecI f}ì serbatori.
Jnochentie ieromonachn a tradusù liturghia slavo-rom.
tip. la HucurescI, 1680, la care Teodosie Yestemianulù
(din Vesteniù in Transilvania) a serisù o ìnsemnatÃ
prefatfl, ér' la 1702 a tip. ^epte faine.
lordache Cantacuzinù^ fiuliì lui Const. Cantacuzinù *^)
19) Acnd. Rom. tn edit. sa nu amintesce nimicd despre acésti in-
teresantft diferin^Jl
20) Cipariìi, Principia p. 109.
21) Uimitrie Cantemirft, Evenimer.tele Catìtacuzinilortt §i Branco-
Tenilorfl Edit- Acad. Rom p. i, ^i prefa^a Kvangeliel (1682)
-198 —
sugrumatù de Grigorie Ghica la 1664 si fratele luì $er-
banu-Vodà Oantacuzinù, a tipà ritiì Evangelieie, la Bu-
curescì, 1682, prelucrà ndu-le in colaborare cu Atanasie
Tomaidulù, moldoveanù. — Mai multi ^dascà ir' aii tra-
dusu Apostolula tip. la Bucurescì 1683.
Traducètoriì §i colaboratoriì la Biblia de Bucurescì,
1688: a) Niculae Milescu spatarii, (v. Cronicari), se
sust(ine a fi tradusìi originarminte acQstà biblie din gre-
cesce 22) ; 2) Arhiereulii Ghermanù Nisis ; 3) fratii
Badu ^i ^erbanù Greceanu ; 4) Mitrofanù episcopulù
de Hu§ì, care scosii din scaunù trecuse in Muntenia ^^) ;
5) si alti mai multi dascà lì Causa pentru care nu se
ami'ntesce si Niculae Milescu in prefatà si epiloga, dèca
elu a fostìi traducètorio, potè fi vièta luì aventurósà §1
patata cu dóué tradà rì de domni, si cu tà erea nasuluì.
Acèstà biblie, à ntà ia traducere bunà si complectà , este
insemnatà ?i pentru aceea, cà ci s'a incercatii a regula
ortografia limbei romà ne cu cirile, si cu deosebire pen-
tru a si a, care pan' aci se scriaii de-amesteculu, Biblia
insè introduse scrierea lui a cu rT» la mijlocù si j^ la
incepulu. ér' a luì a cu r. — Er' Radu si ^erbanii Gre-
ceanu, afarà de colaborarea la Biblia de Bucurescì, aù
mai tradusù ìmpreunà si Pravoslavnica mà rturisire
scrisà grecesce de Pelru Movila si Mà rgà ritare tip.
Bue. 1691.
Afarà de acestea s'aii mai tipà ritiì in Muntenia : 1)
Triodu, Buzeil, 1697 ; 2) Evangelia greca si romà na, Bue.
1693; 3)'Tipiculu^[ Sinaxarele totù acolo, 1698; 4) E-
vangelia, Snégovù, 1707;- b) Liturghie, Tèrgoviste 1697
^i alta la Bà mnicn 1698 ; 6) Mineiu, slòv. rom, Buzeti,
1698; alta edit. la 1709; 7) Molitvenicu grec: rom.Bu-
22) Emile Picot, Notice biographique et bibliographique. Paris
1883 asupra luì Milescu. 'l'otn acesta este ^i .,Ntcolaù pivtofipà iaru'''
(Cipariii, Analecte, notila lit. XXXVI) amintitù ca traducètoriu ali S-
ScripturT din Grecesce in Romà nesce.
23) MelchisedecQ, Cron. Husilorù p. 14Ó.
— 199 —
/eo 1699; 8) Carte s. Luininfl de Anlimiì IvireariulD (v.
Klocinta), Snógoviì KiOi) ; 9) Ventecostariii lip. sub Gonst.
HrAncovt'anu, nu se scie ìnse loculn .'ji data; IO) Invasa-
ture trad. de cAlugà ruhì Filoleiiì, Snógoviì 17U<).
Triodu tip. la Huc. a. 1700 in a carul prelata se ()ice
cà cu acesta se incheie stùlpuliì (colóna) ctìriilorù bi-
sericescl.
IN \K)r.rK)\ A.
Varlnnmu mitropolituli'i (lù^^o — /o.w) -») Din vié^a
lui pagine ciinoscin^e. NSscutu in Molii«>va carn pò la
1580, cjIcì la 28 Sept. \iV.\'2 se chiroloiiesce milropolitù
alil Moldove!. La 1642. liindu ehi rnitropolitù se tine la
lasi marele sinodù in contra dogmelonì calvine atribiiile
patriarchulul Ciriln lAicaris, asistAnd .fi Parlenie palri-
archulii de la Constanlinopolù. Sus^inerile licite la noi,
cà la acestft sinodo ail participatiì .'^i Muntenii, cà elù
s'ar' (ì ^inutiì pentru a combate propaganda Calvina la
lionià nil din Ardeain .ji Caterhisinulù cnlvinescu ahi
lui KacotI, cà s'ar' fr decisìi scólerea limbel slavóne
din bisericà §i ìnlroducerea celel romà ne, s'aù scriso
tòte in tolalà necunoscintà . Nimicil nu .se aflà despre
aceslea in actele aeelul sinodiì. Varlaaniii cunósce Ca-
terhismiiìù calv. nunial la I64ó aflà ndu se in misiune
diplomatica la Curlea Munlenieì, iji in acesta ami dÃ
elù alarmà contra uneltirilonì calyine din Ardealu prin
publicarea Rèspunsuritorii la Catechismu. — Vatlaamù
24Ì Fà ntà nl biografice: Cìparii^, Principia p. 113 — 1 Biantt ^ol.
lui TrSian'i, 1881 p. ai». Archiva ist a Rom. » l. prJ i. p >io. —
l'ron Rom (Miion Costinfi) I p. 327. — Ciaslovull deli Neam\ìl. 1874.
— Revista teolog. la^I. a I (l88'^,) Nr. 20. 27. 28. 30 unite se
pubi. Actele sìnoduluì din 1Ò42 dela Infl. — Uricari>ì V JjQ sq. —
Sincal, Cron an 1645. — Melchisedecfl Cron. Komanulul. 1. 255
V. Pop". Disertaci.*! despre tipoprafiile rom- p- 22. - V. A. l rechie,
Autografele lui Varlaamy Mitropolitulil. Bue 188Ã’.
— 200 -^
este de metanie dela mà nà stirea Soculù, unde se vede,
cà a si invètatu, cà ci era o mà nastire renumità in
Moldova pe aceUi timpù. De sigurfi luì este a se mul-
tami ìnfiintarea tipografìe! romà ne in lasi, si a scólei
din Treì-Erarchi, care in curénd o usurpézà Grecii.
Elù cu Petru Movila, cu Eustratie Logofètultì §i cu
Grigorie Urechie, sunto cari luptà in acelii timpiì
pentru desteptarea Romà nilorù in Moldova. Var-
laamù, cu caderea lui Vasile Lupulii, pà rà sesce scau-
nulìì mitropolitanti, cà ci pe Gheorgtie Stefania 'lù unge
domnu Ghedeonìl episcopulii de Hu^i, ,,fìindù Varlaamiì
mitropolitulù esitìi la munte" dice Mironù, si in 1655
aflà mil pe Ghedeono mitropolitù. S'a retrasìi apoi la mà -
nà stirea Seculìi unde a traiti! pana la mòrte 1657.
Dela elìi ne-aii rèmasii urmà tórele scrieri : 1) Cartea
romanésca de invèfà tur (■(Gazania) tip. lasi 1643. 2)
Rèspunsurile la Catechismulu calvinescii, tip. Sucéva
1645, din cari nu e cunoscutft pana adi de cà tfl pre-
fata reprodusà la Sincai a. 1645.
Eustratie Logofètulu (v. la cronicarì) a scrisii ^epte
taine tip. in 1645 la lasi, a tradusù Pravilele tmpérà -
tescì tip. totìi acolo la 1645 — 6 (v. Jurisprudentà ). Sub
nume de Bravila alesa scrisà ìnainte de 1632 se aflÃ
unii manuscrisù alo lui Eustratie in biblioteca rèpos.
Cipariìl (Principia p. 113).
Dositeiu mitropolitulù {1630 — 1693) 2°). Loculìi ?i a-
nulìi nascerci necunoscute, dar' farà indoélà s'a nà scuto
in Moldova, si dupà cele-1-alte date positive din vié^a
luì, n'a pututii se-se nasca dupà 1630, ci in acesto
timpii séti ceva mai inainte. Tatà lìi seo se nuraia Ba-
25). Fantà n! biogr. : Archiva ist. a Rom. t. I. prt. 1. p. Il8. —
Cron. Rom li. 9, II. 12, i3, 36, 232. 233. — Melchisedecù, Cron,
Eomannlul, I, 277, 278, 282. — Traianù pe 1869 Nr. 61.— Candela,
revista teologica, pe 1885. p. I43 — 4. ^i 406. — Privire scurtà asupra
ist. bisericel romano-ortodocse de E. Golubinski trad. de I. Caraci-
coveanfi, Ia§ì 1879 p. 40.
— 201 —
rilìi, niamfl-sa Misira, (lupa unii faniilie do boorin ina-
zilfi, (lupa al^il cK' negustoriù. Kliì apare mal ftntà iù la
1649 ca cftlugìlro in mftntìsliroa l'obrata, undelù ve-
demiì ocupandu-se cu sludiulù limbiionì greca, lalinft
«ji poloni. Fiindn-cftse vede, ca cuncscea pu^iniì limba
latinA. este evidenti!, cft n"a studiain in Polonia, dici
atuncl ar' fi cunoscul'o niuitrt mal bine, ci lArA ìndo-
iólft la milnfistire sfi anume la Pobrata. La 10 Maiiì
l65iS FailAmiì episcopù la IIu.si. ór' la Ki Decembre
1659 la Komana. La HI luliQ 1671 apare ca milro-
polilil ala Aioldovel. Caini (inele a. 167H se relugiézÃ
in Polonia, dimpreunà cu Pelriceicu-vodà , dinaintea lui
Dumitra.scn-voda ; la \iìlA se reintórce in ^éra §i la
1()7() \^I reocupa éra^I .scaunulu, care-lù line pana la
1687, cand trece cu Sobietki in Polonia, unde
petrece pana cftnd mòre ?i anume la Zolkiew,
la a. 169H. Dosileiù, afara de limba romà na, cu-
noscea Unibile greca, latina, polóna §i slavónà , in
catii cu drepliì cuvùntù rjice Neculce, „ca pe acele
vreml mi se alla omù ca acela". — Dositeiìi este nu nu-
mal celli dintaift scrriloriil cunoscultt, care s'a ocupatù cu
poesia literara (v. Poesia), dar' esle celn mai insemnatn
poeliì bisericescìi, iji in generala unulù din cel mal e-
minen^I scriitorl eclesiaslici la Romani. Dositeiù, adà ncù
cunoscétorift alft graiulul romanescìi, a incercatiì sé-lo
reformeze in moda scientilìciì. Ehi '§1 formase idei fi-
lologice, pe basa carora, voinda s6 inavu^ésca limba 9Ì
sé scòta cuvintele straine, a creala o sumà de cuvinte
i?i a introdusù forme nóuè séù celti putina rari. Dar
cuvintele formale de elii n'aù (ostù adoplale, penlru cÃ
pòrta timbrulfl forcare!. Cu tòte aceslea scrierile lui din
puncta-de-vedere limbislica suntìi de mare importantà .
Ehi era nu numal dislinsù prin lalentù, dar' sji fòrte
labcriosìi. Se vede a li po9e(|uia o biblioteca avuta de
car^I :ji manuscripte, caci pana in (Jiua de a(JI se aflà ,
cu deosebire in Moldova, numeróse car^I §i manuscripte
cu notile §i semnatùra luì. Elù a là satù urmatórele
-_ 202 —
scrierì : 1) Psaltirea in versurì tip. la Unievu in Polo-
nia, 1673, cea mai ìnsemnatà din operile lui ; 2) Aca-
tistu,\]meYÙ, 1673; 3) Liturgìiia, lasi, 1679; 4) Psal-
tirea slavo-romà na in la§ì, 1680 ; 5) Euchologiu, Ia§i
(1680?); 6) MoUtvelnicu, lasi, 1681; 7) Viefile sdnfi-
lorù, lasì, 1683 ; 8) Paremiraiii, Ia§i 1683 : 9) Cele 12
epistole ale luì Ignatiiì ; 10) Despre transsubstantiatiune ;
11) luì i se atribue Unù lexiconu ala limhél romà ne (v.
Lexicografia). Scrierile de sub No. 9 si 10 suntu ne-
cunoscute.
Eremia Cacavela traduce din grecesce si publicà la
la^ì a. 1697 Liturghia.
Totii intre scriitoriì moldovenì trebue se numèramii
§i pe italianulu minoritù Vito Peluzio, pentru-cà elù a
trà itu timpn indelungatu in Moldova ca misionariìi .^i
episcopi! catolicìi. Elù s'a nriscutù in Italia la Vigna-
nello prin alù treilea deceniu din sec. al . 17-lea. La
1663 a tostù triraisù ca prefectu de misiunì in Mol-
dova, unde a petrecutii septe ani cu deosebire in Baia,
pe atunci orasti. La 1670 se intórse in Italia, ér' la
1679 fu numitù Archiepiscopi! de Marcianopolù, cu re-
sedinta la Bacati in Moldova, unde a fostù instalatù
la 1682, La 1687 plécà din Moldova inderèptù la Ita-
lia, in care anù il perdem/ì urma ^•'j. Elfi a publicatii
la 1677 in Eoma unù CatecMsmu in limba romà na cu
litere latine 2'). Nu scia bine romà nesce. Credulù se
vede cà l'a luatù din vre-o carte romanésca.
Deipi nu chiar ca scriitoriù, dar' totu^ì trebue sé a-
mintimiì si pe Luca Stroicì, mare logofètu, dela care
posedemù Tatà lu-nostru scrisù romà nesce cu litere latine
§i publicatù la 1597. Nu incape indoiélà , cà nu elfi l'a
tradusa romà nesce, ci l'a scrisù dupà unù textù mai
vechiù.
26). FAntà nl : '^'Olumna lui TraianìJ pe 1883 p. 142 sq — Docu-
menfe inedite de I Bianu — Archiva ist. a Rom t. I. prt. I p. 176.
27), Specitnene reproduse la Cipariù, Analecte p. 254 25Ó ; P-
Ilarianii, Tesaurù de Monumente I. p. 105 -loó
— 203 —
ISTORIA
In scrierea istoriel afhlmiì la noi pà nft la 1860 trel
epoce l)ino distintde.
Epoca I ]M\nk la a. 1600.
Inainte de alù doilea descillecain adecft alù lui Radu-
Negru iji Drago^iì nu se amintesoiì decAtù dóu6 cronice :
Cronica Fdgà ra^ulul ìji Cronica de la Vòr^efil. Dupà alft
doilea d^scSlecatiì apanì ìnceluln urme de cronice, cele
mal multe nisce simple ìnsemnà rl anonime fòrte pe
scurtiì, inc;\tn cronicarii m;u t;\rdiiì se plà ngil de secà -
ciunea loru ') Modulo cum se fìiceaiì nici nu permilea,
ca eie sé Irécà sub numele unul scriitoriù anume. cà ci
se fócean ocasionaln, singuni nnmal in scopuhì de a
^mé c;\te ceva in minte si a se Iransinite urm;ìtorilorfi
pc scurtiì ìntèmplfirile mai ìnsenmate. Fie-care din a-
cestia ìnsemna numtil evenimentele timpulul seu, celli
urmà torift pe cele din dilele sale, !ji a?a se nftscea unii
regislru de iaple : sCliimbrirl de domni, résbóie, ìnte-
meierì de manaslirl, fómete, bóle. in scurtiì cele ce a-
lingeaft mal lare viélìl de Iòle dilele. Aceste ìnsemnà rl
se filceaiì mal cu samà prin mà nà stirl, unde se pà slra
vietile .'^i asa numitele pomchiìcf ale domnilorfi rji ale
ctitorilorn ■) Pomelnice se, aflìl pana in (}iua de a(jl prin
manftslirr. Ciind l^omftnil incepfl a se ocupa mal seriosù
cu scrierea celoriì ce se intòmphì in ténì, pe lilngfl
i). Crollicele Rommiel de Cogalniceanft : Mirontt ^i Nic Costinfi
In prefe^cle de la I lù descilecatfl, I- p 4, 3b—3j: In prcfa(« Cron.
lui l^rechie. I. p. I2Q Prefm^a $i tnceputujiì cronice! luT Mironfl Costinft
1. p. 247 91 249 ^i !n ..Despre poporulil MoldoveI" III p 491.
3). Mironù Costinft Cron- Hom. Ili p- 491. — Scurte tnsemnSrI
despre domnl. episcopi §i alte evenimente se f&ceaO ^i tn condicele
brSslelorù s<^iì societft^iloriì de meseria^t (Ve<Jl catastichulfl societìltil
meseria^ilorìi din RomanO tn Cron. Romanulul de episcopulò Melchi-
sedecfi II p. 8, sq).
— 204 —
scriitorii slrà inì se folosescù cu deosebire de aceste
scurte ìnsemnà ri. Prin acésta eie devenindiì óre-cum
de prisosù, incepù a se perde §i loculu loù 'lù ocupà cro-
nicele mai bine §i mai pe largù scrise si pe timpulil lui
Dimitrie Cantemiru devenise alà tù de rari, in cà tù ehi
ori-cà tù a cà utatù n'a pututiì sé afle «chroniculù mol-
dovenescti celu vechiiì>. (Cronica li, 376).
In sec. 16-lea incepuse a se serie ceva mai pe largù,
mai desvoltatù insé se scriafi asa numitele chronografe
séù istoria lumei incepéndù de la creatiune si conti-
nuà nd'o mai alesù cu privire la evenimentele cresti-
nismului.
Crouicelc anonime :
1). Cronica Fà gà ra§ului amintità , dintre cronicarii
romà ni, numaì la Const. Capitanulù (Magaz. ist. 1. 87).
Acóstà cronica esista. Ea ìncepe dela ìntemeierea Fà gà -
rasului de Augustù impèratulù Eomanilorù la a. 15 a.
Ch. ^\ ìnsirà evenimentele insemnate ale Fà gà ra.^ului
pana la 1690. Acéstà cronica, mai alesù pentru ince-
putuliì ei, este curiósa §i interesantà totù-odatà ^). —
Chronografia de la Vér§€tu §i Chronologia lanculuì-
Vodà (lonù Huneadi) amintite de Nic. Bà lcescu (Magaz.
ist. I. 10), cari insè nici Bà lcescu nu le-a vèdutù, ci le
amintesce dupà mà rturisirea luì Naumìi Clococeanù.
Cea dintà iiì se dice cà tracia despre ìntemeierea Bftna-
3). N. Densu^'anìi, Monumente pentru istoria Fà gà ra^uluI, Bue
1885. p. 57—8 public?! acéstà Cron. !n dóuS variante: germana ^i
latina. Cand eram la Fà gà rasu am aflatfl unù esemplarù In limba
romà na de pe la tnceputulu acestul secolu la unu boeri'ì din comuna
DejsnI, ìnsè ni s'a perdutn ; elQ diferea de cele dóue In cuprinsQ ?i
mergea pana pe la 1760. De-óre-ce in esemplarulu nostru se 4'cea,
cà izvodulù s'ar' afla In archivulù castelulul din Fà gara^ii, Tarn cà -
utatù acolo dar' ni s'a spusQ, cà arhivulu ccl'ì vechifi a fostìi trans-
portatù, pe la Inceputulù secolulul, la ministeriulu de résboiu In Viena.
— 205 —
tulul CraiovoI si tlespre cele dinU\ia timpurl alo inte-
meierel princi|)alnlul Munteniel. Marea im|)orlanlìl a a-
ceslorft cronica este evidentà , aù rèinasn ìns6 p:\nu a(|f
necunoscute. — 3) Cronica piìnd la Radu-cdù-tU'ire se
afla conlopiia in cronica anonima I (v. cronicarn. —
4) Vechea cronica moldovenéscd se atnintesce la N. Ure-
chie, Kustratie, Siinioniì DascaliiUì, Misailiì C&lugà rulù ^i
la Coslinescl. Dupft unele indica^iunl din diverbi co-
dici de cronice, acésta era ce va mal pe largù avòndù
yi prel'afft, pilnft aslà tjl insè nu s'a descoperitù, celO
pu^ina redactiunea de care s'a folosilù Nislorù Urechie,
s'aù descoperitù insè 5 caleva rodac^iunl de o cro-
nicA pe scurtfi a MoldoveI, dar' tòte in limbi straine,
poiona si slavóna') ; unele din acesteredac^iunl se sub-
suma de unii ^i sub numele de Cronica jmtncnà , fari
a se pule pà n'acum sci positivù care redac^iune s'a
fócutiì la manaslirea Fulna ; aceste redactiunl dimpre-
una cu Cronica anonima 1, ne potft servi ca modele cum
se fà ceaù cronicele pe atuncl. In cea pubi, de d. Hasdeù
se potiì destinge bine trel redactiunl : una dela 1852 —
I4nl, caci in accslù. timpiì cà nd conipilatoriulìi nu afla
vre-uniì (aptD adauge dela sine cuvintele «nu serie», va
sé dica avea ìnaintea sa o cronica ce o compila ; a
dóua de la 145' — 7, unde serie din propria cunoscin^à ;
d'aici incolo se continua de mal multi Kedactiunile ce
le po^edea N. Urechie din acésta cronica mergeaft unele
pana la a. 1504. caci din acestn ami incóce nu se mal
provoca la ea. — 6) Cà rft §i m-otZe se amintesc in prelati
la cron. lui N. Urechie, sub care suntù a se ìntelege diverse
ìnsemnarl §i memori! relative la evenimentelo din téra; u-
nulù dm aceste memorii so vede a fi cuprinsfi vicisi-
tudinile lui Petru-Hare^O ìntre anil 15:W— 1541. —
6) Letopiselulu ìat i nescù, ceive 'liìcitézaN. Urechie ìntre
4). La Hajdeft, Archiva ist. a Rom III 5 seqq ?i la I HogdanQ,
Vechile cronice moldovenesci, lìuc 1891 se afla asemenea redac^iuoT
$i studii asupr» lori.
— 206 -
anii 1399 pana la 1501, de óre-ce se folosesce de chro-
nologia de la creatiune, §i serie chiar mai scurtù de
cà tQ letopisetulù mold. cum dice Urechie, se vede a fi
scrisù in \éTa. — 7) Cronica mà nà stirel catoUce de la
Térgovi§te, publicatà in Archiva ist. a Rom. (t. I, prt.
p. 46—54), scrisà latinesce de cà lugà rii catolici din
acea mà nà stire, este o compilatiune din sec. trecutù dupÃ
cele ce «amintescù Pà rintii cei vechi in scrierile séii
hà rtiile rèmase de eì» ; ea ìncepe de la Radu-Negru §i
ìn^irà ndù evenimentele atingètóre de mà nà stire continua
pana pela inceputiìlù jumètà tii a dóua din sec. trecutii.
8) Vié^a luì Mìhaiu Vitézulu. Walter in Istoria lui Mi-
hain ne spune in prefatà cà cronica s'a scrisù à ntà iù
roraà nesce din care se tradusese in limba polonà din
care elìi a tradus'o latinesce araplificà nd'o ; cronica, cu-
prindèndu faptele lui Mihaiìi, fusese scrisà romà -
nesce de cancelariuliì seu, alù cà rui nume positiva
nu se scie de nu cumva va fi logotètulii Teodosie. DupÃ
cum se vede din Istoria lui Walter, acéstà cronica mer-
gea pana la finele lui luliù 1597. Redactiunea romà na
a aceslei cronice pana adi nu-ì cunoscutà , se vede ìnsé
cà ea a fostù utilisatà , dèca nu chiar lipità , la compi-
larea Cronicei anonime I (Magaz. ist. IV. 231), ceea ce
resulta din comparatiunea acesteia cu a lui Walter, cu
deosebire, cà acésta este mai desvoltatà . — 9) Cronica
luì Hurulù numità §i «Isvodulù spà taruluì Clà nà ii>
este falsificatie de unulù séti de mai multi cum se
vede, dar cu pu^ine cunoscinte istorice, §i cu totalÃ
lipsà de cuno^tinte archeologice care se ceni pentru o
asemenea falsificatie^). Limba si cunoscintele istorice
5). Ci SSulescu a fostù amestecatu In acésta, pe là ngà Gramatica
lui din care aù trecutn forme si In cronica, pe langà tmpregiurarea
ci elfi curénd dupìi publicarea cronicei la 185'i, a tradus'o in roma-
nésca modernS, l'arata lamuritu studiulìi sefl „CronoIogia Moldovei"
pubi, in i\nalele Academiel rom. seria VII p. 177 — 206. O analisi
critica a formei de Gr. G. Tocilescu ìn Revista p. i.etor arch. fi ft-
lolog. V. IV 465 — 500
— 207 —
suntiì luale din Cronica lui D. CantemirQ.
Cronicarl cunoscufì cu numele din acéstft epoca sunto
urmfitorii :
Murffu logofèluln se ainintesce ca cronicarii mun-
teanrt in secolulft ala 15-lea, cronica lui insé nu e cu-
noscutft.
Azarie cftlugftrulù se amintesce in sec. 15-lea ca
scriiloruln unel cronice nioldovene in limba slavónà ,
de asemenea necunoscutft '"').
Gavnilù superiorulo Muntelul-Atosii a scrisù proba-
babilft in grecesce Vié(a Patri archuluì Nifonù, care a
jucalù o mare roh\ in Muntenia pe limpuliì lui Hadu-
celil-mare ; ea se aflft lipilA in cronica anonima I
(v. Cronicarl) ?i s'a publicatft iji in Archiva ist. a
Rom. (t. I. prt. 2, p. 132—150) dupfi unii ma-
nuscriptù vechiiì '). In acóstà din urmà aulorulù el se
numesce (lavriihì superiorulù Muntelul-Alosu, l'ani indo-
iélà tolù acela, care, dupà cum se spune chiar in a-
césl;\ biografie, asistà cu cAlugiiriI din Atosù la san^i-
rea Mà nAstireì-de-Arge.siì sub Neagoe-Vodà .
Vi('(a {fi fapiele luì Neagoe-vodà . In Cronica anonima
I munti'inft (Magaz. ist IV 231 seq.) dupà Vièta lui Ni-
fonrt este intercalata o biografie aménun^itsl a luì Nea-
goe-vodà (1512 — 1521). S'aiì nfiscutìi indoell deca ea
va fi scrisà de insù;;!! Neagoe-vodà . ori de alliì cineva.
Acésta indoéla se inlà turà prin relatarea positiva a Cro-
nicel 'reriì-Romà nescI aflà tóreìntr'unù manuscrisfì vechia
in biblioteca Academiel-romà ne sub No. 2B9 unde la
foia 184 verso se (Jice despre Neagoe-vodà : «fà cut'aù
mà nà stirl ?i biserici multe alce in (érà §i la Sfelagora
^i alte multe bunà tà ti, care suntù scrise mal pe largù
la carte ce aù fà cutìl in via(a luì, .si aù dat'o sé fie
.stà tà tóre la sfà nta Mitropolie din Tòrgovi^te». Toto a^
6). Cogtllniceanu. Cron. Rom. I 147. n 2. si 149. 2.
7). Icsiftì .MitropolitulB MoUloveT a publicatQ o a dóua edii
1888 dupfi unf) manuscrìptO din 1Ò83
— 208 —
sta scrisù si in maniiscriptulù utilisatù de istoriculii En-
gel '■'). Dèca biografia a scris'o romà nesce séù in alta
limbà de pe care apoì se-se fi tradusù, positivu nu se
potè incà afìrma, din punctù-de-vedere alQ limbei ìnsè
nu s'ar' putó face obiectiunì serióse.
Macaria, despre care nu se scie nimicù positivo, de
cà tù ce spune singuriì in cronica sa, cà a fostù cà lu-
gà rìi, a scrisù in limba slavónà cronica Moldove! dela
mórtea luì Stefanù cein mare (1504) pana la a dóua
domnie a luì Petru Raresii (1541). Elfi a fostn contim-
puranu cu Petru Rare.^ù.
Eftimie, egumenù, trà esce in à ntà ia jumétate a seco-
luluì alti 16-iea in Moldova. Elù coniinuà pe Macarie
scriindù totii slavonesce evenimentele Moldoveì dintre
unii 1541 — 1553. Elù serie ca martora ocularù ^^).
Epoca II séti a crouicarilortì (1600—1800).
Cu inceputulìi secoluluì alti 17-Iea scrierea istorie!
la noi apucà pe o nóuà cale, nóuà nu atà tù in fondiì,
cà tù mai vèrtosù in modulù cum se scria. Pentru-cÃ
ìntr'adevèrù ^i cronicarii din acéstà epoca scriù mai
tot! cu deosebire evenimentele timpulQì lorù, pe cà nd
evenimentele mai depà rtale le iaù simplu din cronicele
anterióre, ^i de cele mai multe ori pe din-tregulù «im-
preunà ndu izvódele» cum dicù eì, séù contopindù cro-
nicele cele vechì ìntr'iina, scurtà ndu-le séù amplificà n-
9). Engel Geschichte der Walachey, p 198 — 9 ". „wegen der Art der
Ermordung des Wladuce aussòhnen wollen, beziehe miGhaufdie inlà n-
dische Chronik (Einleitung XLVII). In derselben kommt vor : dass
von Nagul cine eigene Biographie existire welche bei der Bukorester
Metropolitankirche niedergelegt ist". Biografia se aflà tipà rità afarÃ
de Magaz ist- In Archiva ist. a Rom. t. II prt. 2p 132 — 140 cu a
lui Nifon la unii locfi.
Io). A se vede despre acesti dot cronicarl cum si cronicele lorù \h.
I. Bogdaniì, op cit.
— 201) —
du-le 9i mal acljiu^'(ìndiì dela sine evenimontele conlim-
purane. Asa a l'acutù lirechie, a^a Mironiì, Neculce,
loto Eija cel mal muli,! din cronicaril muntenl. Unii aù
scrisn numal evenimentele timpulul lorn, ca Dfimianil
Logofóluhl !ji Diibiin, Hudu (ìreceaniì, Acsenlie Urica-
riulQ, loml Canta, ienache Cogà lniceano ^. a.
Cronicaril nostri, noeunoscèndft el importanza institu^-
unilonì i}i intogmirilorQ sociale, tote acestea le-aiì là -
satiì aprópe neatinse, milrginindu-se a nara succesiu-
nile domnilorù, rèsbóiele cu vecinil, rèscólele interne,
séiì cum (Jice Ienache Cogà lniceann la fmele cronicel
sale : «noi numal pentru nume ne-amù silitn, ?i pen-
tru mergerea domnilonì unuliì dupS altuln cum au pe-
trecutu» ; a descrie intrigile ce se leseafi (|iua ifi nóptea
in giuruln tronurilorn domnescl, despoiorile ce se fà ceaù
d'a dreptuliì séil sub forme legale. Afarà d'aceslea cro-
nicaril n'aù pututn fi scuti^I de spirituliì factioso, care
din nelericire domina tótìi istoria nóstrìl. Mal toll cro-
nicaril aiì fostù ^i óment politici ori nelìindfi ómenl po-
litici aiì seriali la ìnvitarea domnilonì iji in asemenea
calitate* scriindù evenimentele timpulul lorD nu
s'aii pututn toti iji lotìi-de-una ^iné pe de-asupra
pasiuniloriì. Pentru aceea trebue cumpeni^I ^i folo-
sitl cu precau^iune. Unù altD defeda alù cronicarilorn
este provincialismula. Fie-care s6 mìlrginesce la ^éra
lui : ,, Pentru \éra muntenóscà sé serie Muntenil ; §i
noi s6 scriemQ pentru (óra nòstra", (Jice Neculce. Astù-
feliì mal fie-care atinge despre ceI-1-aHl Romà ni numal
ìncà ta vinft in atingere cu téra sa ; suntn insè ^i es-
cep^iunl, ca Anonimulù 11, Const. Cà pitanulù §i D.
Cantemirft.
Cu tòte neajunsurile inse, cari le ìnlimpinftmìl in cro-
nicele nòstre, eie sunlu d'o mare, chiar nemìirginilà va-
lóre pentru trecutuliì nostru. Fftn\ eie trecutulìi nostru
celo mal d'aprópe ar' zà cé in mare intunerecù. Való-
rea loro cresce cu vió^a nóstrìl politica ^i sociale, 91
ea va cresce cu atà tù mal multù, cu cà lù se vorù stu-
14
— 210 —
dia mai de aprópe in legatura cu diversele documènte
rèmase din tirapurile trecute. Nu mai pu1,inù ìnsemnate
suntù crollicele din puntìi-de-vedere curatù limbisiicO.
Pe cà nd cardile bisericescì scrise in limba romà na s'aft
nà scutù sub influin^a directà a limbilorù strame, din
cari s'aiì tradusii ori compilatù : cronicele singure s'aQ
nà scutù, de^i nu totù-de-una sentite, dar' totu^ì multo
mai libere de inrìurirìf strà ine. — Intre cronicariì munteni
^i moldoveni esista o deosebire esen|,ialà . Limba celoriì
munteni este multii mai liberà de influinte strà ine, mai
naturala si totìa-odatà mai moderna, mai lipsita de
forme ^i cuvinte vechì, pe cà nd a celora moldoveni su-
fere mai multu de inriuriri strà ine, este mai greóie,
mai neajutata, dar' mai avuta in archaisme. In gene-
TBiiò ìnsè limba cronicarilorù din punctu -de- vedere ahi
formeloru gramaticale si alti elementeloriì lexicale, nu
se potè asemèna nici pe de parte cu limba din cardile
bisericescì. Din limba cronicarilorii n'amù puté sé re-
construimù desvoltarea isterica a limbei romà ne, pe
cà nd cà rtile bisericescì sub acestti punctu suntù d'o va-
lóre pe care n'arù cumpeni-o dece averi d^ ale lui
Gresil.
Dèca insè Moldovenii sunto intrecu^i de Munteni in
limba, cu atà ta mai multo cronicariì munteni suntù
mai inferiori celorù moldoveni in cunostinta, seriosità -
tea si maestria de-a serie istoria. La Munteni, cu una sóli
dóué esceptiunì, nu vedemo tendinta de a se informa
cà tù se potè mai bine din alli scriitorì despre faptele
cari le descrifl, pe cà nd la Moldoveni vedemù acésta
atà to din desele provocà ri ce le facù la cronice natio-
naie anterióre, cà tù si la scriitorì strà ini. In generalù
Moldovenii suntù mai instrui^i. Acésta provine din le-
gatura Moldovenilorù mai alesù cu PoloniI, pe cà nd
Munteniì ao stato mai isolati, !^i Ungaria §i mai alesù
Transilvania, cu cari ei erafl in atingere, erao eie in-
sedi pe acele timpuri lipsite de instructiune.
Urme de cronice esista ^i la Romà nii de peste Car-
— IMI —
pati, ?i ìncjl din cele mal vechl (v. p. 204), ór' din sec.
17-Iea nu so cunósce rie ei\ta cronica lui (J. HrancovicI,
de altele nici aininlirl macar nu esista. Lucrulù se es-
plicA u^onì. incft mal nainle la Komftnil de din-
colo se reali/.ase procesulil fatala de lotaUl aservire
din parlea Maghiarilorft. Aristocrazia romftnft se des-
nationalizase. Komj\niI nu mal erau lactorft ahi slatu-
tulul. Cu deosebire dela uniunca Maghiarilorft, Sasilorù
^i Secuilonl (1438) poporuln devine sclavù, jji prin ur-
mare friril interestt la destinole statulul.
Suntn multe cronice nepublicale, dintre care una
fòrte voluminósA scris.1 romftnesce ìnci\ in secoluhì alo
l()-lea; asupra celorfl nepublicate ìnsè nu putemii vorbi
aici, ci ne restrìngemìi numal la cele publicate ").
Cronica anonima L Acéstft cronica este de-o fòrte
mare importantft. P'a este tipuliì care ne arata cum se
seriali cronicele la noi. Fftr' de ea ama puté numal
dup;\ lungi, aménunte .si grele cercetArl sé constatSmù
in cùtft-va moduliì cum se scrian cronicele. Aid ìnsè
avemiì prototipuln Ioni ìnaintea ochilorD. A cesta cronica,
tipiìrità pentru Antftia órft in Magazinultt istorici! (IV.
2Hl sq.), consista din mal multe cronice mal mici scrise
de contimpiiranl iji lipite succesiviì una de alta '-). Ea
incepe cu o mica introducere despre timpulo inainte de
ain doilea descalecatù, care se vede a li unii fragmentn
ruptil din o alta scriere, sén care celù putina ni s'a
tfansmisft trunchiatn '*''). Dehi Radu-Negru pana la Hadu-
ll). Ina din cele dintà iìl datoril ale Academiel romà ne ar' fi fosti!
publicarea cronicelorù !n modi' scìin^ihcù.
12). AcéstJl cronici a fost'i tradusfl la a- 1727 !n limba germani
de Filslich (I. K. Engel, Geschichte der Walachei. 58 sq) Ins«' pe
cAtft se vede tn fragmentulfl publicattl de Kngel esemplariulH romi'i-
nescH. de pe care s'a tradus'i, se deosebia tn multe de celfi publicatQ
tn Magaz. ist.
i3). Despre Insemn&tatea ;t tnfelesulQ acestel tntrodacerl ve<jl
Revista crit. lit. 1 (1ÌÌ93) p. 3Ò— 38-
212
celù-mare este o cronica pe scurlù, care insè se vede
cà a foslù interpolata §i amplificata in unele parti mai
tardili. Er' de la Radu-celù mare pana la Radu-vodÃ
Cà lugà rulù s'a lipitù vièta patriarchului NifonQ ^i alni
Neagoe Basarabù là sà ndu-se o parte dela ìnceputù §i
scurtà ndu-se unele cita^iunl din santa scripturà ^*). De
aicì pana la Mihaiù-vodà (1593) a continualo unu altù
contimpuraniì fòrte pe scurtu. Istoria lui Mihaiiì se vede
a fi intercalata eea anonima de sub No. 8, ce mergea
pana la 1597, de aci incoio continuata séti de acelasi
autorù séQ de unù altuln. Dela Simionù-vodà incoio
pana la 1688, o continua mai multi contimpurani. Nici
unulù din scriitorii contimpurani ai acestei cronice nu
este cunoscutù. Cum vedermi ea cuprinde cele mai
vechi cronice muntene insirate unele dupà aitele intr'unù
modo crudù, farà nici o adaptare séù contopire cum a
fà cutìi d.e. Urechie Insè chiar prin acésta ea presenta
uno interesii deosebitù, cà ci ea nu numai constata mo-
dulo, cum se seriali in vechime cronicele la noi, dar'
ne pune inaintea ochilorù totìi-odatà in fiin^à acele
vechi cronice, Este adevératii, cà din puncturde- vedere
alù legà turei istorice este detectuósà , dar' fiindiì scrisÃ
totii numai de contimpurani, faptele relatate, atarà de
unele fantasii evidente din Vienile lui Nifonìi si Nea-
goe-vodà , suntii tocmai prin acésta deplinù garantate.
Cà acésta era cea mai vechie cronica munténà cu-
noscutà in sec. 17-lea ne mà rturisesce cronica anonima
II 1^). Limba este, ca a tuturorù cronicelorù din Mun-
tenia, Uijórà , naturala, limpede, numai biografia inter-
14). Nicolae Bilcescu !n Magaz. ist. I p- lo vorbesce despr-
cronica luT Tudosie fiiulfi lui Sloianù din Tun^il. care tnse, dupà eie
tatele ce le face din ea la alta locQ (Magaz. I. 386 — 38j). se ved-
cà este totù una cu acésta cronici, cà ci sunttt luate din acésta ero,
nicà (IV. 35 7 j. Dreptù-aceea Tudosie nu este de cà tu untt copiatorifi
ér' nu autoru cum se vede aln considera Bà lcescu-
15). FragmentuIS reprodusfi de V. A Urechie in art. .,0 cronici
anonima"' tn Revista p. istorie, arch. etc an. II v. I. p. 75 - 76.
— 213 —
calata a lui Nifonù ?i Neagoe-vodft presenta o limbÃ
mal arliaiciì. Dela a. 1()89 — 1710 o continua unù ano-
nimù (Magaz. ist. V 93 seqq.).
Nesforu Urerhie (1550—lfì:i5)^''') s'a nascutiì in Mol-
dova din vechia tamilio Urechio, alù cArel nume 'lù ìn-
limpinìlnin sub forma Urcclé (OypEKA'k) incà sub Alee-
sandru-celn-buniì .«ji de aci incoio de mal multe ori prin
chrisóvclfì domnescl. Nestorn a trebuitù sè-se nasca celù
mulliì pj\na in 1550, caci la 1572 'lù aflamfl ca uri-
cariiì. f^a 1592 — 4 apare ca logefètù mare ^i limpulo,
cAtn nceslft domniì a fostft scosù din domnie, clìl fusese
locu-tiitoriu de domniì (Caimacamù), dar' cAnd aude,
ca Aromi -voda vine cu adóua domnie, fuge in Polonia.
La 1598 ehi era vornicCJ, ^i la 1599 vomica mare de
(èra de josa. La 1602 dimpreuna cu so^ia sa Milrofana
zidescn biserica dela manaslirea Seculu. Tota vomica
'la aflamiì p;\nà in 1612, etimi fuge in Polonia cu Con-
stanliniì Movila, unde remane pana la 1615, in care
ami, la indemnula seiì, dómna lui leremie MoviU ve-
ninda cu òste polona §i scotènda pe St. Tom^a din
scaunu, s'a reinlorso si Urecbie in Moldova ^i «diva-
nurile tòte» eraa pe mà na lui, (jice Mirona Costino.
Dupa una ana dómna iji fìulù sea Hogdana fura prinjjl
de Turcl. Urechie scapa, dar' lunga iji insemnala lui
cariera s'a ìnchiata aci. Elù era acum deja forte bè-
trà nù §i nu mal incape indoiélà , ca cela multa pe la
1625 nu se mal alla in vièta, de-óre-ce la 1628 fiiulo
seù (ìrigorie Urechie se constitue intr'unù documento
ca mo^teanD. Din func^iunile ce le-a ocupalù, din influin^
lòì FAiuà ne biografice : Archiva ist. a Rom- t. i- part. i p. i3,
22, 24. 46-7, 74, 77, ii3, 120, 123. 140; t. Ili p. 71. 74 — Cron.
Rom. I, 240. 241, 242, 201 — 5, Hurmuzachi, Documente. IV, 1 p.
456, 466—7. — I. Bianù. Columna lui Traianfl pe 1882 pag. no
(Inscripfiunea dela mftn&st Seculfl). --â– Revista pentru ist arch. ^i
filolog. an II V. IV p. 706.— Eppul'ì MekhisedecQ Cron. Romanultil
I. p. 30. — Idem. Cron. Hu^. p. 91 — 4.
— 214 —
ce-o avea asupra celorù din gìurulù seiì, din diploma-
zia cu care tracia afacerile statuluì, se vede cà Nes-
tori! Urechie era omù fòrte inteligentù ^i instruitù pen-
tru acele timpuri. Elù se vede cà cunoscea. afarà de
romà na, limbile latina, slavónà , le^éscà i?i chiar un-
guréscà . Eli! a avutù doi copiì, pe Vasile §i Grigorie.
Despre Vasile nu se scie nimicù. ér' Grigorie calca in
urmele tatà -seiì §i ìntre 1631—1642 l'aflà ma spà tariu,
la 1644 — 5 vorniciì mare de ^éra de josìi. De aci incoio
dispare ^^). Nestoru Urechie ìncà va ave parlea sa de
influintà ^i conlacrare la cele dintà iù chrisóve domnesci
ce le dà lerimie Movila (v. p. 123). Dela Nestoru Ure-
chie ne-a remasù cronica ; Domniì tereì Moldovei si.
viéfa ìoru, dela descà lecarea luì Dragosii pana la a
dóùa domnie a luì Aronù-vodà (1359—1594). N. Ure-
chie s'a servitù la scrierea croniceì sale atà tù de ve-
chile cronice, memori) ?i chrisóve din térà , catti §i de
scriitorì strà inì. Elù atinge cà te-odatà causele eveni-
mentelorii, o face insé intr'unù modu naturala, ìncon-
scientù. si pentru aceea nici nu insista asupra lord, nicì
le aprofundóza. Urechie, precum a practicatii in vié^
religiositatea zidindii §i dotando mà nà stiri, totù a§a a-
pare ^i in cronica petrunsù de rèligiositate. Fapta rea
trebue se fie pedepsità , sumetulu umilitn (I. 21.1). De§i
elfi nu dà espresiune puternicà patriotismuluì seiì, to-
tu§ì nu este mai putinù patrioti!. Elii condamnà gu-
gernulfi absolulù si apróbà ueiderea domnului tiranìi
(I. 131, 208). O'frumósà invétà turà dà domniloru §i
boerilorii cà nd dice : .,Singuri, cel mari judecà tori ;
singurì pà ridi, singuri plinitorii legei !... $i de-aru invéta
ceì mari dupà nisce musce farà minte cum se ^ine
17). Mironfl Costin"! I 261. 292—3, 3n. — Archiva ist- a Rom*
t. I- part. I pag. 120. Cron. Rom (M. Costin'l) I. 261, 292—3. 3 11.
Fr A. Wickenhauser, Reitiage zu einem Urkundenbuch fiir Moldau
und Bucovina, Wien, i8Ó2, ad an 1Ó42. — Revista p. ist. arch ^i fi=
lolog a II V. IV p. 712. — I. Sbiera, Gregoriu UrechiS, Bue 1884.
^215 —
domnia 1 cA lólà albina '9I apflrft cftscióra sji hrana
lorù cu acele iji cu veninulù sen, órft Domnulfl adecÃ
Matca, pe ninie nu vat&ma'' (I. '^20) — Liinba este
simplA, espresiunea une-orl concisa fji energica. Nu
lipsesciì insè pasagie reft legate, chiar neintelese, dintre
cari unele pota sé fie sfi din causa copiatoriloriì. Archa-
ismele sunto mal rari de cum ne-amù puté aijtepta pe
accia timpù, fà rfl ìndoiólri insé eie s'aiì delftturatù in
mare parte de copiatori. Dar' §i in starea de a(|I allAmù
o sumft de cuvinte .si espresiunl romune-scl de tól;\ fru-
museta.
A còsta cronica s'a atribuilQ pe nedreplft fiulul seii
< «rigore Urecbie ^'^).
Afintà tnriì ^i nmplificà tort! luì Nfstorù Urechie. Cro-
nica acésla iiitre al|ii aft anotat'o ^i amplificat'o urmft-
loril : 1) J-jistratie Logof^tuìii^ care nà scutiì pe la fi-
nele sec. Iti-lea a lucratù ca scriitoriiì atà tiì pe terc'
lìulu bisericesciì cà tìi .si ahi cronicarilorù in jXntftia ju-
niòtate a sec. 17-lea, dupiì cum probézà uni» manus-
criptù aliì sen aflà torin in bibl. répos. Cipariiì (Prin-
cipia, p. ItSì cu data dela 1632. Klù pe atuncl deja
era una scriitorifi consumatiì. bétrà nfl, ceea-ce se vede
.si din legilc ìmpèrAte.scI tipà rile la 1015 — 0, cum ?i din
impregiurarea, cti Mironu Costimi, care pela 165<) era in
térfl. nu-lft cunoscea, ceea-ce dà a fn^elege, cft elD mu-
nse intre anil Uil(i— 1650. Cumcà Eustratie Logofètuliì,
tradiK-^Uoriuliì legilorìl impèrfttescl. este toliì-odatù si
cronicariù .si anotatoriulù lui Nestorù Urechie, ^i cà elù
?i-a fà cutù notele ?i amplifica^iunile ìnainte de 1618,
resulta din faplulnca 2) Simionù Dascà lulu urmatoriuhì
seil a scrisù intre 1(U8 — 1620 *•') sji pe care D. Cantemirù
(Cron. In CatastichQ X) 'ift numesce ungureanù va sé
18V Prohele cft Nestorft Urechie este autoruM cronicel se afli
desfAfurate tn edi;. I a acestel Istori! p. 164 — 168 fi Rerista crìt -Ut.
I ( 1893) p. 201 — 20Ò.
19). A se Tede Revista crit.-literar& I (1893) p. 445—454-
— 216 —
(Jicà romà nù de peste muniti, 3) Misailu Cà lugà rulù
nu se scie positivù cà nd a scrisiì, dar' la tòta ìntèm-
plarea dnpa 1620 §i ìnainte de 1650, cà ci se vede, cÃ
Mironiì Costinu nu-ln cunoscea nici pe cesta.
Ideile acestorù treì cronicari despre originea Romà -
nilorii suntij combà tute cu multa vehementà de Mi-
ronù ^ì Nicolae Costimi §i de 1). Cantemirù.
Michailu Mocsà , cà lugà rii munteanù, a trà itn pela fì-
nele sec. 16-lea si in à ntà ia jutnetate a sec. alti 17-lea.
Dela elù avemù o cronica pe scuriti dela ìnceputult)
lumeì pana la a. 1489. Desi vorbesce si despre Traianìi,
nu amintesce nimicù de résboiulìi cu Dacii ^i coloni-
zarea Dacieì, de nu cumva sub ,,Turci" ìntelege ^i pe
Dacì. Despre Romà ni incepe a face ceva amintire, dar'
numaì incidentali! dela Danù-vodà ìncóce. Cronica dupÃ
cum ìnsusi spune a scris'o la a. 1620 „din cà rtì slo-
venesci'* pana pela 1105, ér' de-aci incoio „dentr'alte
isvóde", farà a là muri ce felù de isvóde. care ati fostiì
farà indoiélà romà nesci cà ci confrontà ndu-lQ cu unii a-
semenea cronografi! romà nescu din sec. 16-lea s'a con-
statati! cà a luatii frase intregì. De-aicì se esplica .si ar-
chaisraele din cronica lui, care staii in contradicere cu
limba vorbità .si scrisà pe acestù timpii si mai alesi! cu
limba din Pravità de Govora (1640) la care se vede
cà a colaboratfi si Mocsa (v, p. 196) ^o).
Cronica anonima II -^). Acéstà cronica incepe cu
istoria Romà nilorù dela colonizarea Daciei ni merge
pana la Atila. Cronica s'a scrisù ìntre anii 1668 §1
1680. Acésta resulta din impregiurarea, cà se provoca
2o). Cronica s'a tipà ritQ in Cuvinte din betrà nl, de Hasdeu I. p.
313-443 cu o tntroducere ^i note filologice. Manuscriptulu se aflS,
In Museulii Rumian^ovu de la Moscva.
21). Publicatà prima órX de G. loanidfl hi Istoria Moldo-Romà -
niel, Bucurescl 185S I. 2QS sq. apol In Cron. Rem. edit- II v. I. 87
sq. Unii studiu despre acéstà cronica sub titlìi „0 cronicJl anonima"
a publicatu d- V. A- Urechie, pe basa unul nou manuscriptii, in Re-
vista pentru istorie, archeolog. etc. an. II. v. I. 65 sq.
-217-
la carlea lui Topeltiiius publicalft la lOfi? .si face amin-
tire (le Sa va Hrancovicin „niilroi)olitulo'", care insé a
foslrt (iestituitiì la 2 Iiilin IH8() la ordinuln principelul
calviniì Apalì. IncMO se atinge de vaiórea aceslel mici
eronice, aéù mal bino, studili istoriciì. din punctù-de
vedere curato istorici^ este aprópe nula, cà ci nu a-
duce tapte nóué, nicl nu aduna, nici cerne de amèrunr-
tuhì cu vederi pèlruncjètóre cele ce le relatézà scriitoril
vechl ; se folosesco de scrierl de a dóua si a treia
m;\na. §i emite adese-orl vederi neìntemeiate nicl pe
fapte istorice, nicl sus^inute de motive d'ajunsn. Cu
tòte acestea trebue se mà rlurisimfl, cà istoriografia
nóstrft a perduta multCì, lìindn-ci\ scriitoriuUì nu si-a
realisalft planulù de a serie inlrégà istoria Komà niloro.
Noi vedemù in ehi nu numal una omo fòrte invelato
pentru acele timpurl, dar totn-odatà ?i uno metodo 9Ì o
pòtruiidere superiora, cari aplicate la timpurile dela alo
doilpa descillecatù ìncóce, aru fi fà cutù mari servicie
istoriografìel nostre. Ehi scie s6-?T dee fòrte bine samÃ
de lj\nlùnile. dupA cari trebue sé-se serie istoria. Elfi
intrece pe to(l cronicarii in privin^a cunoscerel Romà -
niloro din tòte pilrtile. Ehi celo dintftiu ne vorbesce de
Cutovlachl séil Macedo-Rom;\nI.
liimba nu séménà de loco cu a celoralalte eronice
muntene. Ea este mal strinsà , mal cuprincjètóre sji prin
urmare .^i mal greòie i?i mal mftestrità . Este limba 0-
mulul invelato, care tinde la sfera mal larga de idei
?i de espresiunl. In acéslA cronica apare inceputulo rao
dernizarii limbel, introducr^ndu-se cuvinte ca etimolo
gie, geografìe, emisfero, republica, provedin^à , crudatate
melancolie, <;i formatiunl nóué ca monarchesco, craescft
istoresco, sotiire.
Cronica este anonima §i farà nicl unii motivo s'a a
tribuito lui Nicolae Milescu boerift moldoveano. Mol
doveanil ìnsè nu potè sC» Pie autorulo, cà ci din tòte te
rile romane, Moldova cunòsce mal putino, apol vor
besc rèo de Moldovenl. Asemenea nu potè fi Munteano
-218 —
cà ci ^i Muntenia o cunósce mai putinù de cà til Transil-
vania §i Ungaria, pe care amèndóué le cunósce si in
cele mai mici amènunie na numai geograficesce, dar §i
din punclù de vedere ala ìntogmiriloriì politice, sociale
§i religióse, care pe acele tirapuri trebuia cineva sé fìe
crescutù ^i trà itù acolo ca sé le pota cunósce. Nici unii
scriitoriù munteaniì séiì moldoveanù, din timpurile cele
mai vechi pana adi chiar, nu a cunoscutù referintele de
acolo cum le cunósce autoruln acestei cronice. Mun-
teanù nu potè se fìe, §i din causa cà ci eliì face familia
Basarabilorù de origine sérbéscà , si se va vede ìndatÃ
de ce. Apoi cronica posede mai multe cuvinte care se
audo numai in Transilvania ca : adora, adecà te, diregù,
dregà torie, grijuliu, costae, domnii in locù de boerii,
cum se dice numai in Transilvania. Afarà de aceea limba
acestei cronice sémènà ca dóué picà turi de apa cu limba
din Cronica transilvanà a lui G. Brancovici, atà tii ca
stilli cà tù si in neologisme, sémenà chiar §i in unele
cuvinte particulare ca Vizantia in locii de Bizan^iì,
Bosna in locù de Bosnia, Diocletianu in locìi de Dio-
cletianù. Autorulù spune insusi ca cunoscea pe G.
Brancovici ^i pe frate- seii mitropolitulii Sa va din Tran-
silvania. Din cronicele amèndurora resulta, cà amèndoi
aveaù aceea^i instructie, adecà care se putea castiga
pe acele timpuri prin scóle strà ine peste munti ; amè-
doi utiliséza pe unù scriitoriì cu totulQ particularù ca
Gulielm Blau, cu totulii necunoscutfi altorìi scriitori
romà ni. Brancovicii eraiì de origine Sèrbi, din renumita
familie sérbéscà Brancovici, o ramurà Insé a acesteia, din
care se trà gea G. Brancovici .si frate-seo Sava si unù
alto frate lon, era de mullii romanisatà , cronicarulù
G. Brancovici ìnsè. cum se vede din cronica lui, t.inea
ìncà la reminiscenza originei sèrbesci ^i se vede, cà ,
sub influinta ideiloriì lui autoruln cronicei face §i pe
Basarabi de origine sérbéscà .
Din tòte acestea resulta neìndoiosiì, cà autorulù cro-
nicei este de peste mun^i ^i anume din Transilvania,
219
ehi insè trà ia ca emigranlfi in Munlonia unde ?i-a scriHù
cronica ca !ji Mrancovicl. Din acciaiai timpil in care s'a
seriali cronica, alari de HrancovicI, mal suntft cunos-
cu^I alti doi emigranti arileienl, cari Irà iaiì in Muntenia
?i anume lon HrancovicI tratele lui (ìheorghie Branco-
vici iji Teodosio Vestemianuln niitropolituliì Munteniel
ìnlre anil 1()()9— 1073 ?i 1079—1708. Aceslii Teodosio
era din Trant'ilvania, dupft nume din Vestemù satù
l&ngft Sibiiiì, care a cìllugilritCi la Cozia jji la Tismóna,
sji trecca in ^érà ca ,,obrazCi mal luminalù", elft erai^i
capuUi parlidel nazionale eontra (Irecilorù, apare tota-
odalt'i .si ca scriitom bisericescil (v. pag. 197), elu celo
dinlà iù introduce la alegerea mitropolitulul credulu ^i
profesiunea de credin^à in liinba romanésca *''). Dèca
vomii ave in vedere, cà cronica este scrisà intre anil
1668 §i 1680; cft elfi sta in relatiunl personale cu
(ih. Mrancovicl; cft cunoscea bine .?i pe fratele acestuia,
pe mitropolitulQ Sava din Transilvania ; considenUndù,
cft autorula dintre tòte aerile romà ne cunósce mal
bine Transilvania, apoi Oltenia ; considerà ndù cÃ
Teodosio Vestemiantihì si ca cà lugftru ^\ timpuhì, cà tQ
fusese e.\-mitropolitft, la petrecutù in Oltenia la mftnftstirile
Cozia iji Tisména. prin urinare Oltenia putea s'o cu-
nóscft mal bine dintre ^erile romà ne dincóce de Car-
pazi ; décft vomft avo in vedere, cft elù cunósce bine §i
Xéra-IIa^eguluI fata in fa^à peste munii cu Oltenia ;
décft in fine vomii considera, cà autorula se provoca
desù la santa scripturft, care aratft a ti preolù : din
tòte acestea reese cu cea mal mare probabilitate cà a-
utorula acestel cronico este mitropolitulQ Teodosio.
Mironu Costinù {1633—1692)-^). Familia Costi nù se
22V Despre t<5te acestea n se vede Ghenadie Knaceani'). .Mitropolia
Ungrovlachiel (Condlca sjìntft) Bue i88b p 27,41. 45. 51— $3 100.
23). F'ìntSne biogr. : Cron Rom- I. (cronica s« proprie) pag 292,
315. 321. 326. 373; II. (Nic Costino) pag i3. 30 37, 39. 230-1
235. 240 I, 257, 268; III (Mustei pag. 13, 25. c<i. S8. I04. I06.
— 220 —
vede a fi fòrte vechie. Numele Costina 'lù ìntimpinamu
mai à ntà iiì la anulo 1392 ìntr'uniì chrisovù domnescù.
Unu logofètù Costinù aflà mù sub Petru-Rare^iì. Alec-
sandru Costinù tatà lù luì Mironil a fostù postelnicii. Pà -
rin^iì lui Mironù aù fostù persecutati de Vasile Lupu.
Mironiì pela 1648 se afla la scola la Bariì in Ucraina,
er' la 1651 era deja la Ia§i. La 1654, cà nd Vasile
Lupuhì fu scosa din scaunù de Gheorghe Stefana, Mi-
ronù trecu in Polonia. Pana la 1 674 elù a trecutù prin
diversele func^iunT mai mici ale \er(ìì, caci in acesta
anù 'In aflà mù logotéta. Cà trà finale aceluì anù devine
vornicù mare de ^éradejosn. La 1677 Mironìi Costina
este unula dintre boerii, cari farà dreptù lucra la res-
turnarea luì Antona Rusetù, sub care elù se afla ca
logofètù. In aceea^ì calitate l'aflà mù §i sub Duca-vodà .
La 1684 se refugiézà in Polonia dinaintea luì Dumi-
tra^cu Cantacuzinu. In acestù anù serie eia in Polonia
in limba polonà poema Despre poporulu Moldoveì .^i
alu fereì-Bomà nesct. In anulù urmà toriù se intórce in
patrie, §i Constantinù Cantemira, care ajunsese ìntr'a-
ceea domnù, 'la face staroste de Putna, in care calitate
pune in tépà inulti Le§ì si Cazaci, cari se rèspà ndise
prin térà §i prà dau. Desi Constantinù Cantemira, dupÃ
cum serie chiar cronica atribuità luì Nicolae Costina, a
fostù bunù §i drepta domna, dar unii din rudele §i fa-
voritii luì si anume ginere-seù Bogdana hatmanuln §i
lordache Eusetù, grecù ajunsa postelnica, incepuse a
asupri ^éra cu dà rì. Afarà de Mirona si frate-sea Vel-
cicu nu cuteza nime se facà vre-o observare Domna-
luì si favori^ilora sei ; singurì ei le mai adresaa : ..Mal
desù cu pà harele, §i mai rarù cu orà nduelile 1" parte
Ho. D. Cantemirìi, Vita Constantini Cantemirii, Bue. 1883 pag. 29 —
31 Archiva ist. a Rom. t- I- prt. I. pag. 18, 19; t- III- pag. I97,
281, sq.— Nic Balcescu, Logofètulft Mironìi Costinìi (Magaz. ist- L
138 pana la I43). — V. A. Urechie, Miron Costin, opere complete,
Bue. 1888.
-.221 -
din boerii ^ollUl^ami^( inlnl in legftturft nu Mrancoveanft,
domnuUì Munleniel, ca sé rèslórne pe Canleniinl La o
nuntft a unul l'aladi la satulii itóicanl, parlisanii intru-
nitl la act'slA serbatóre, intre cari ^i Velcicu fralele lui
Mironfl, se vede c& sub influin^a vinulul vorbirft mal
multn decftln trebuia, ^i unulù dintre òspe(I. Ilie T'^Ces-
culn, mal tftr()ift stolnicu (II. 257) i-a Iradatft domnulul,
care la ocasiune a prinsiì o parte din conjuratl, intre
cari ?! pe Velcicu i^i la indemnuliì celorn de pe lAngÃ
eia l'a lAiatiì, fìindiì fatA chiar D. Cantemirù. Mironiì
Costimi mi tesese la HÃ icanl, ci se alla la mo^ia sa la
Bùrbosfl. Cantemirù, a^itatiì de cel din giuruliì sei! iji cu
deosebire de Hogdanù sji Rusetù, cari se temeaù de
rèsbuoarea lui penlru mórtca fratp-sèn, trimite pe unù
green, Macri, sfi-hl prindà , care-lù alla tocmal cà nd elù
avea se ìnmormènteze pe sotie-sa, ce tocmal murise. Ilù
prinde ^i nu-liì mal duce la domniì, ci-I taie capulQ.
Elù fa inmormriutatù dimpreunà cu sotia sa. A?a peri
nevinovalù Miromì Costinù in luna lui Decembre 1692.
unulù din cel mal ìnsemnaU barbati la Homi\nI in se-
colulù ahi 17-lea, atà tù ca omo de stalù, cà tù ^i ca
scriitoriù. Peri prin ura ?i intriga, cu de>sebire a lai
lordache Rusetiì, pe care-lù protejase §i-lù ìniUase chiar
elù **). Miromì a fostù cà sà toritù cu lléna lìica lut
24). Despre tragica mòrte a frajiloriì CostinH ve<JI Cron. Rom.
II p .39, 240—1 ; III. p 25. 81, 88, no. To(I cronicanl spunC d
nu li sa aratati! vre o vinìl Singurì Dimitrie Cintemira ti face !n
Vita Const Cantemirìi pe améndol culpalvlil de tradare. Dar' cito
CTidcnia. ci. elu a voitiì so spele de acéstX f.lri de-lege pe tataitt
sefl. care. (Jice Neculce di 241 -2), ..multB s'aiì cftitJl ce aU ficutft,
?i de multe ori plAngea tntre tòta boerimea. ?i blestema pe cine l'aQ
fndemn.at I de afl grUbiltt de i ai taia'fi". Epistola, ce D t'antemirfl
lo biografia tatfl se» pag 67 <^ice. ci ar' fi scris'o MironCìtn ultimele
momecfe c4tr4 domnil mJJrturisindu ^T vinft, st' i a fost" sfarsi dela
Miron'i de caKlulfl Vlacri, st'ii cste o nSscocire familiar» a Cantemire-
scilor 1 pentru a s« justifica. ?i acésta din urm« o credem" noi fiindfi-
cJl déc4 or' fi proje^utù CanteroiresciI acéstà epistolJl In originalu dela
mina lui Miromì, o arflta» el atuncea ca tè-se jostifice ^i cum nuar'
— 222 —
lonù Movila, ?i a avuliì tre! feciorì : Nicolae logofétti,
lonù hatmanù §i Petrarca mare postelnicù, si tre! fete.
Mironù Gostinù a là satù o avere fòrte mare. Elù a
fostù omù ìnvétatu, cunoscea limba latina, polonà si
slavonà . Eln este unulù din cei mai insemnatì si seriori
cronicari. Nu numal se ìnformézà bine, dar' si pètrunde
adà ncù lucrurile. Elù nu indirà numaT faptele seci, ci
totù-odatà depune in eie o sumà de idei. Elù este cro-
nicariulù care posede mai multe, mai variate §i mai
adà ncì cugetà rT. Pentru aceea cronica luì, afarà de fap-
tele istorice, est€ totù-odatà §i instructivà sub raportulù
ideiloru. Este totiì-odatà unù istorici! veridico, si acésta
recunósce chiar Dim. Cantemiriì, pe care 'iù vedemiì
mai multù dusmanù decà lù amicù lui Mironu ^^). Dóuè
sentimento cu deosebire domina in scrierile lui Mironù
Gostinù : religiositatfca §i patriotismuln. Elù reproba cu
aspre cuvinte- fà rà -de-legile si destrènà rile. Intèmplà rile
omenesci sunto supuse sórtei, dar' elù o identifica cu
vointa luì Dumnedeù. Patriotismulù 'lù manifesta sub
tòte formele posibiie : elù ie condeiulù, ca se combatÃ
scriitorii, cari s'aù ìncercatu a ìnnegri pe Romà ni ; ehi
sacrifica considera^iunile religióse fata cu patrio tismulìi,
cà nd dice, cà ,,fìe-care domnù sé fie pe partea creati-
fi arà tat o lui Neculce, care a fostiì chiar sub D. CantemirS spStartfi
^i hatmanù ? sén cum sé nu fie aflatiì Neculce ceva despre eaV Dar
de?i to^ì cronicaril cari scrifl despre acésta ali fostu contimpurnnl ^i
chiar mari func^ionari, ca Niculcea. nici unuliì macar nu amintesce de
a^a ceva. In fine D. Cantimirii publicà epistola in limba latina, ér'
Mironii chiar de ar' fi scriso n'o serica in limba latinJl, ci fà rS ìndo-
iélà rom^nesce. D. Canlemiriì nu spune cum a fostìi scrisà - In limba
latina mal usorù a putut'i sSse falsifice, in cea romanésca Inse nu se
putea face r cesta, cà ci in stiluliì romà nescu alQ lui Mironiì, atatiì de
pa. ticularfi 'j; cunoscutfi, nu se putea falsifica, ér' D. <"antemirLi are
o limbi rouià néscà ce nu se mal aflà la nime pe acelù timp'ì.
25). In Vita Const. Cantemirii p. 29: ,.</hronographum.. continu-
avit equidem satis probe, et ab adulationibus parum tactum". Er in
Descriplio Moldaviae Bucur. I872. p. I54 : ,,Miron accuratissimus
Moldavorum historicus".
223 - •
néscfl ; . . . insé cu ìn^elopciune. nu farà socolélft «i
l'ilrft teineift, ca in lociì de (olosfl tercl sé aducA peire";
ein este in conlra slrà inismulul, pentru cà acósta nu
cunósce .si nu respeclà ,,limbu ^i nlnduiéla ^erer% c&
sunliì „lacomI, cft nu cauta sé agoniséscà 9Ì el nume
burnì la tórft. ce cauta, desfròna^I, numal avere sé
stringa" : condaninà despolismulù. poflele ?i nesatiuln
Domnilorù, in opositieinsé cu Urechie r|ice, ca Domnuin
ori burnì ori réti nu trebue omorìliì. In privinta cla-
selorft sociale Mironiì Costimi nu s'a pututù emancipa
de prejudelele limpulul seiì, caci elù (jice, ca pentru
boeriiì .si curtoano, Doinnuliì se cade sé aibà cuvéntdf
rtìuiùturd .si ciustf ; incallì pentru bietulfl ^erann nu-
niaì (|ico nimiciì. Idei nefericite ale limpulul, pentru
cari nu e vinovaliì Mironù Costimi !— Stiluhì lui Mironiì
este adeseorl intervertilù, cu deosebire dupa frasa la-
tina, ìnsè chiar' pentru acea, de§i «reoiù, adeseorl e
scurtiì, nervoso .«ii senlentiosù. Limba ca la ceialal^I
(Tonicarl al secolulul seù ; aschaisme pu^ine, este ìnsè
celli mal avutiì in privinta terminologici osta?escI. Mi-
roniì Costimi ne-a hìsatil urmaiórele scrierl : 1) Carica
piMìtru jìntfiiuln de.scà lecalil aliì tcreJ Moldove! 9Ì nea-
mulul Moldovenescù, cu o preta^a, in 7 capitole : 2)
Letopisetuhì terel MoldoveI dela 1594 pana la 1662.
Accsla este opera principala a lui Mironiì. PAna la
Harnovschi inclusivo s'a folositù de scriitorl slrainl, de
aci incoio pana cAlri fìnek domniel lui Vasile Lupuliì
( 1654) a scrisiì dupa cele ce ,,a pututiì in^eiege din
boerii bétranl" (I p. 281), ér' dela (Jheorghe Slefanù,
dar' cu deosebire ìnca de pela 1650, pana la fine, a
.scrisiì din propria esperienta, caci „mal in tòte s'a pri-
lejiiù singunì" (I p. 327). Mironiì Costintì (Jice in pre-
ia(a aceslel cronice, ca are cugetiì sé serie ìntréga cro-
nica, adeca !ji a limpulul dela ahi doilea de.scà lecato
pana la 1594. Ehi nu a scris'o, celQ pu^inù nu cura
avea de cugeto, caci in adevérù sub numele lui Mironù
esista o cronica despre timpuhi dela Drago§n pana la
. — 224^ -
1594, care, desi se vede compilata dupà Urechie, se
deosebesce ìnsè de a luì Urechie '^"^j. 3) 1 se mai atribue
cronica a terei Ungurescì. Acestea suntù serie rile
principale ale luì Mironù Costimi. Alte scrierì mai mè-
runte avemiì de la elù : a) Despre poporulU Moldoveì
?t ala tereì romà nescì, poema in tre! cà nturi in limba
polonà / tradusà romà nesce de d. Hasdeù (Cron. Rom.
Ili 487—524) ; b) Viéfa lumeì, mica poema ; e) Trac-
tatù de verificatie romanésca; d) o epigramà cà trà mi-
tropolitulù Dositeiìi tip. in Psaltirea in versuri a aces-
tuia la pag. 265 ; e; o alta mica epigramà despre nea-
mulii terei Moldovei. (vedi Poesia).
Constantinù Cdpitanulu (Filipesculù). Acestù croni-
cariiì necunoscutù d'aiurea se vede cà esle identica cu
Constantinù Capitanulù Filipesculn, pe care Jperbanù-
vodà (1679 — 1689) 'lu trimite ia Apafi, principale Tran-
silvaniei, ca sèi aducà pe fiitorulù ginere, Gligore Bà -
leanulù postelniculu, ceea-ce se narézà chiar in acéstÃ
cronica la fine. — Cronica publicatà in Magaz. ist. (I §i
II) ìncepe cu Radu-Negru (1290) §i merge pana la 1688.
Evenimentele dela a. 1688 autorulù le serie ca contipu-
ranci i?i chiar' adese-ori ca martoro oculari! (I, 356, 360 ;
II, 6, 24, 34, 352). — Acéstà cronica este insemnatà din
multe puncte de- vedere. Ea are informatjunilfc cele mai
intinse dintre tòte cronicele muntene. Auioruliì cunósce
multi scriitori strà ini, pe cari se vede cà ia consultato,
dei?i nu-i numesce. Numai la elù aflà mù amintire despre
„istoriculù Fà gà ra^uluì" (p. 153). Elu se ocupà cu is-
toria tuturorù Romà nilorii din Dacia-Traianà , dar' se
ìn^elege in loculi! à ntà iù de Munteni, si de ceilal^i nu-
mai in a dóua linie. Elù atinge ^i evenimentele strà ine.
20) DóuS manuscripte ale acestel cronice se aflafl pe la InceputulU
secoluluì acestuia, unulù la Blajù. altulQ la Oradea-mare- Engel. Ge-
schichte der Walachey p. 67—68. Nic Densusianu, Misiunea istoricSj
Analele Acad Rom. ser. II. t. II sect. I (1881J pag. 106—7, 204
nr. 59 60.
Autoriilul ìnsè ì lipsesce patriolismulQ luminata, cani
riu si-a sciulCi sculi «ulleluliì de urA asupra Mohloveni-
\<trù (1. V»S). lielalArile aceslel croniee se deosebesciì
:ide»e-or) de ale celoralaltl cronioarl. Slilulù este lijn-
pede §i u.-joru tura proprietà ll archaice. Acéstft cronicft
are dol continuatori, pe Radu (ireceanù, care a conli-
luiafo pà ntl la 1707'-'), ^i pe liadu Popescu, vorniciì
mare, care a dus'o apol pà nA la 1720, puhlicatft in
Maj^az. isl. IV p. 21 s(|. Hadu (Ireceanù a scrisQ cu
putinìl iubire de adevéru, elfi pleura de lingusirl la a-
(iresa lui Con^uintiniì Hrancoveaniì cflruia i-o ?i dedi-
( ase. Mal insemnalù se vede a lì o alta scriere a lui
IJadu (ìreceani. jietip.lriln incft ^i anume : Stahilirea
rronolo(fieì {erri dupà inscriptif. croniee §1 docuniente
nticiale, incepèndu dela Hadu Negru (121.")) pà nA la a.
1007. nianuscripliì in bibl. centrala din Bucuret^cl. In
line o alttl scriere a lui este Geneaìogiile nenmuriìoru
hoerescì. (v. lit. biser.).
Gheoryliie Braucovid, care trà esce in a dóua jumè-
late a sec. 17-lea, emigrà ndiì din Transilvania in Mun-
tenia, din causa persoeutiuniionì ungurescl, serie omicft
. ronicà dela Inceputuliì lumel pAnii la 168»;. Cronica
si are ìnseninà tatea el pentru unele traditil asupra
Transilvaniel. pentru relatArile autentice asupra fralelul
s(Hì Mitropolituliì Sava martirisatn de Maghiarl §i ca
limba pentru neologismele ce le contine ca elec^ie, su-
perbie, patrie, pretentie, gubernatoru, stAndil totodatÃ
in inliiiiA legatura cu Cronica anonima II -^).
Xiculae Costimi (1060^1712) ^*). Elù este fiulù mal
a;). Publicatft tn Magaz. ist II- 129 sq — N. Densu;ianu. Misiunea
ist. toc. cit. p- 219—220. — Revista p ist, arch. ^i filolog. an. 11 T.
1 p. 284 : Stud'e critic» asupra «. roniceloriì romà ne — Despre R.
• ireceanù v. Revista Rom. pe l8òl. p. $75 : p« «862 p. 245 ; tn
Magar ist. II 129 sa pubiicatù numal piinà Ih a 1700.
28'. Despre cronicarft a se vede Bevist* crit. lit. I (1893). p. 97
seq. ér tcxtulù Croniee! ibid. p- 366 seq.
29) FAntà ne biogr. Cron Rom. II 72,74 lt-j8, tij. 247--^ 2S2,
269, 280, 296, 34 1- D. Cantemirù, Vita Gonst. Cantemim p. 29.
— 226 —
mare alù luì Mironù Costinù, nà scutù pe la a. 1660,
Sub Duca-vodà scurtù timpù hatmanii. La 1696 din
eause politice se refugiéza in Muntenia de unde se re-
ìntórce la 1701 si sub Duca-vodà , in a dóua domnie,
'sì reie functiunea de hatmanù. Sub Mihaiù RacovitÃ
trà esce retrasù, ìnse devine érà si hatmanù sub Antiochu
Cantemirù, Revenindù Mihaiiì Racovità adóua óra la
domnie, Nic. Costinii érà si trà esce retrasì^i. Sub Nicolae
Mavrocordatii devine vomica de téra de josiu Sub Di-
mitrie Cantemirù (1711) deveni mare logofélù. Elù
mòre in Septembre 1712. — Atà tìi din scrierile ce ne-a
là satù, cà tù si din mà rturisirea contimpuranilorù, Nic.
Costinù se vede a fi fostù oraù invètaiù. Studiile si
le-a fà cutù in scóle strà ine, de sigurù in Polonia, Ni-
colae Costinù e mai ìnvéfatù ca tatà lù seù, dar' multi)
mai putinii talentatù. Dela elù aveniù urmà tórele scrierì :
1) Cartea descà hcatulin à ntà iu aìu ttréì 3Ioldoveì§i alu
neamuluì moldovenescil, in 16 cepitole cu o prefata.
Elù incepe dela creatiunea lumei, si dupà o espunere
putinù darà §i mai putinù sistematica, termina cu des-
cà lecatuhì lui Drago^ù. Elfi utilisézà multi scriitori, dar
farà critica. 2) Sub numele lui, D. Cogà lniceanù a pu-
blicatù Letopisetulu tereì Moldovei dela 1662 — 1711.'
Nu-i putemìi insè recunósce decà tiì celù multù parte a
dela Nicolae Alecsandru-vodà (1710) ìnainte ^'0- '^- A-
30). M. CogalniceanU Jn editiunea I ca si In a II a publicatìi ero"
nica (iiipH unù maniiscriptù din 1Ó15 aflitoriìi acum in bibl. centrala
din lasi Nr. 9. In titlulù acestuia se 4'ce, ci s"a ^.scosii din izvodulu.
luì Vasile Dà mianù ce aù fostù alù treilen logofetù si de»pre izvodulù
hit Tudosie Diihaù logofetù^ p altora. In trSgu in Esl vlto. 7224
(1715Ì Sept- 4"', ér' la finele cronicel totìi de aceeasl mana sta scrisu :
,.pà nà alci am scri^ù eù Acsentie Uricariulu'''. ManuscriptulCl scrisi^i
cu multìl tngrijire este originai 'ì luì Acsentie Uricariuliì. Unù alu doile
manuscript'ì, citata de d. CogSlniceaniì toiu acolo., obvine pe numele
lui Nic. Gostinu, dar' cuprinde mima! domni:i I si a II a lui Nicolae
Alecsandru vodà . M. CogalniceanU ìnsS la domnie o atribue lui Nic.
Costimi, cà ci nicl nu se putea mai multiì fiindu-cà el'l mòre la 1712,
ér' a dóua 1712— 171Ó lui Acsentie Uricariulii. In manuscriptuliì I iu
— 227 —
iiolai.iuni si aiiiplilicaiiiinl la cronica lui Nestoriì Ure-
cliie. 4) Cedsornicuhì Domniloru (vecjl Filoso(ia).
Din sec. 17-lea mal avemiì urmAloriI cronicarl, unii
cunoscu(I nunuìi ilupà nume, altil ale cà rorù cronic»?
*?si8lft, dar' nu saiì publicatiì ìncà . Amintimtt pe ur-
mà toril : l) Wclru Danoviciù, care se (|ice cà la 1636 a
scrisiì o cronica nelipjìrilà incft dela f'acerea lumel panìl
la t()24. limi esemplariìi ahi aceslel cronice se vede a
fi in bibl. rcpos. Ciparifi, care lotiì-o-dalA 'lìi numesce
pe autoriì moldoveaniì ^'). H) lonU 7y«^t(rM^rti« din l>ra-
fjoviì, care prin a dona jumèlale a secolulul alfi 17-lea
traduce din grecesce in romAnesceo istorie universale '-),
1) Vasih Dà miann la 11588 treti-logofétn si Tudosic
Duhdu mare loyofìin •^'^), aiì trìlitiì in a dóua jumalate
;i secolulul alo 17-lea iji pe la ìncepululH secolulul alù
18 lea. Va art lìlsatiì cronice parziale despre evenimen-
<ele limpulul lortì, cari s'aft ulilisalfi laeompilarea cro-
ìnse a 2 a domnie este scrisà de o alt;! mAniA posteiióra ^i mi se a-
«nintesce nimici^ de Acsenti? Uricariulfl; «devrratù fòia dela fine lip
scsce ^i este tnlregità de M. ('ogainiceanfi. ' um s'ar' fi putut'ì I»-
tempia ca Acse t'e L'ricariuln la Irei ani diip.t mi'>rtea lui Xic C'os-
tinii, S'"" descrie unii tnaniiscriptli aUl lui si sé nu aminttsca de eli! ?
Séti potè sub espresiunea din tilluM manuscriptuluT . ?i altora" vor'J fi
n se !n{elege ^i ìnsenr.narile ce vonì fi rimas'ì dupl Nic < ostimi?
1 >e insemnatn este. cft Neculcea In prt'fa^.1 nu scie déc.1 s'a scrisn
cronica dela Dabija Inci'ce. presupune numal ci p>te si fi scrisìi Ni-
culae Costimi dar ..n'a'i e^itH la ivi'lJt'".
311. Familia Danovicin obvinc In Moldova Intr'unO doc 1491
(Col. lui Traiamì 1877 No 4. p. 188 sq.). UntJ manuscriptft alù a
ceste! cronice se afld anonimii In bibl. Seminar'ulul de la Socola si
este r>rte voluminós;! cuprin<}éndìi istoria univenalft scris.1din punctu-
de vedere religioso.
>ì2). ManuscriptulP se afl;l In MuzeuM f:»miUeI Ilohenzollern In
Sigmaringen (Dr. (;. Grober. Zeitschrift f- rom. l'hilologie, v I. 11JÌ77)
p. 484).
33). Pe DubAtl raflimn la 1670 plrcalabi (Arch ist. a Rom III.
24^). sub Anione Ruset" 1676— 1679. vistierifl (Cron. Rom. II lò),
iub Const. DucaVoda H093 — 1690) rji sub Antioche vodft (1698 pini
la 1701) mare lo<;ortn (Cron. Kom II 255 — 6).
— 228 —
nicei dela anii 1662 — 1711 publicatà sub numele luì
Nicolae Costinu (v. nota 30).
Acsentie Uricariulu a trailù pela finele secoluluì alii
17-lea si ìnceputulù celuì urmà toriu. L'aflamù ca uri-
cariù si sub Mihaiù Racovità in a treia domnie (1716
— 1727) ^^). Sub numele luì avemù o Cronica despre a
dóua domnie a luì Nicolae Alexandru Mavrocordatù
(1711 — 1716). Elù serie, cum se vede, ca functionariu
alù domnuluì .si pentru aceea nu .si- a sciutù pastra
independenta. ToUi eln se vede a fi compilata Cronica
ce cuprinde evenimenlele dela 1662 — 1711 (v. Nic.
Costimi).
Dimitrie Cantemlru (1673 — 1723) •^•^). S"a nà scutù la
26 Oct. 1673. Tatà -seù, Constantinù Cantemiru, a fostù
domnù in Moldova (1685 — 1693). Elu a avutù deose-
bitì instructorì, ìntre cari pentru filosofie pe Caca vela,
cà lugà rii greci! din Creta. Dupà mórtea tatà -seù fu a-
lesti domniì, dar scosù incurèndù din scaunù, spuniì^
dupà treì septà mà nì. se duse la Constantinopolìj. Alci
s'a ocupatìi ehi cu literatura, ìnvètà ndu mai multe
limbi. La 1700 se cà sà toresce cu Casandra fiica lui
Serbano Cantacuzinu. La 1711 Pórta-Otomanà 'lu tri-
mise domnù in Moldova, dar' erumpèndìi rèsboiìi ìntre-
Ru.si sub Petru- celli- mare si ìntre Turci, elù trece in
partea Rusiloriì, si fà cèndu-se pace trebui se pà rà séscÃ
scaunulù, si trecu in Eusia. Petru- celù- mare l'a dà ruitù
cu mo§ii §i privilegi!. Fiindo-cà sofia ìntà ie 'i murise la
1713, elù la 1717 se cà sà toresce a dóua-órà cu o fata.
34Ì. F- A Wickenhauser, op. cit. Il6 — Il8. subscrisrt ca uricariii
Intr'unù documentn din a. 1719. — V. A. Urechie, Mironù Costinù'
I. 170, 172, 174, 176. II. 533.
35). Pantane biograf. Vita Principis Demetrii Cantemirii tm Co-
lectanea Orientalia. v. VII din Operele sale, edit Acad. Rom. —
Istoria imperiulul otomanu si biografia dela fine. - Cronicele contim-
purane in Cron Rom. II. — In tòte acestea datele une-orl se con-
tra<JicQ. — Ov. Densujianù, Notile asupra lui D. Cantemirfi, in Re-
vista crit.-literarà li (1894) P- 62 68.
— 220 —
a principelul Trubetzkol. A ajunsn consiliarifi inlimn
aln ^aruhil. A murilù in 15 Augustu 1723. Dupà ehi
aft rémasft patru feciorl si dóu6 tele. Unuliì din fecioril
lui este Anliooha, poeluln satirico rusescù, care a fosta
ambasadorìì ala Rusiel la Paris .si a muritn la 1741.
Dimilrie Cantemirn a fostil fòrte ìnvéfatfi, o invéfà -
tura ìn.'^è nnil niullil eslinsà >ji variatA deciitiì lemeinicA.
Kliì, at'arà de romilnA. cunoscea limbile : turcéscil lite-
rarft .fi vulgara, arabica, ialina, italiana si .slavonéscA.
Fentru ìnvè^aiura lui a fostft numitCi la 1714 membru
ìiin Academiel din Herliniì. Khì a scrùsiì multù ^i des-
pre multo lucrurl, si penlni aceca adese-orl farà sis-
tema ^i suiierficialQ. Ca isloricù in cestiunile contim-
purane, ?i mal alesu, cari atingeaiì lamilia sa, nu s'a
pututìi (ino impar^ialft. Acéstn provpnia farà ìndoiélÃ
din natura lui pasionatà .«ji vohementà ""').
Limba romanésca a lui D. Canlemiriì este de uno
gemi esoticil. nenaturalà .«ji greuie ptìnà la desgustù.
intervertita ?i incurcatà pana la neinfelesO. Wo a voitiì
s'o supunà la fraseologia si perodizarea latina, d'acl pe-
rioda lungi adese-orl d'o pagina ^i nelegate séo forte
rèù legate. Intelesulo cuvintelortt forcato ; multe cuvinte
formatiunl proprie, urmà ndH in acésta. cum se vede,
pe Dositelo. Cliiar limba latina, in care scria mal u?orn
ca in cea romà na, este adese-orl fòrte negligialà . — Di-
milrie Cantemirn ne-a là salil urmiMùrele scrierl mal in-
semnate :
1) Divanulu lumeì^ romà nesce iji grecesce, tipà ritù
la la^I a. 1008 (v. Filosofia^
2) Cronica Romano- Moldo-V/achiìoru, dela coloni-
zarea DacieT pùnà la ahi doilea descà lecato, in limbjf
romà na.
36V lonQ Necalce (('ron Rom- II. 3o2< (Jice. c& era ..nerSbdltoriti
?i mà niosfi, zlobiv& la bc^'e ^i I e^ise numele de omfl ró'ì'*. Tot'ì eltl
Insè ne spune. cS ajungéndìi Domnfl era òunù ?! nemJrefM. Neculce
a triitù ca mare funcfionarìQ pe lùngil eU'i, cum tnsufl rie spune
— 230 -'
3) Istoria impcriuluì otomanù, in limba latina.
4) Descrierea Moldoveì in limba latina.
5) Istoria ieroglirìcà , romà nesce.
6) Evenimeniele Cantacuzinilorù.
7) Vita Constantini Cantemyrii, latinesce.
8) Istoria creatiunei, latinesce.
9) Istoria Otomaniloru de la Mahomedù pana la Os-
manu, perduta.
10) Carte de musica iurcéscà .
11) Introductiune la studiulù musiceì turcescì, ro-
mà nesce.
12) Logica, latinesce s. a-
Cele mai importante suntu cele de sub J, 2, 3, 4,5.
Cantemiriì se nevoesce in Cronica sa se là muróscà e-
poca cea mai incurcatà din istoria nòstra, dela coloni-
zare pana la 1300. Tesa ce ?i-a pus'o este a proba
.,traiulìi necurmatù" alù Romà nilorii in Dacia. Spre
acestu scopiì a studiati! vre o 153 de scriitori. Cante-
miriì a incercatìi se-se informeze temeinicii despre su-
biecln, cu tòte acestea elii a rémasiì departe de ceea
ce se cere la asemenea cestiune. Mui^i scriitori insem-
nali nu i-a consultato. Pe cari i a consultato de multe
ori "i cunósce defectuosn séu ì intelege reìi. — Suntù
cumplitil de defectuóse cunoscintele luì despre Dacia, .§i
nu numai cea vechie, ce ar' mai trece, dar chiar despre
Dacia timpuluì seìi séii moderna ; la elù d. e. Alba-
lulia este Oradea-mare, Radu-Negru a e?itù din Ha-
laosìi (?) §i a trecutti in Muntenia, pe Strela (Streiìi) se
aflà Media^ulù ; Crasea (?) i?i Sapsonuliì (?), .si alte ase-
menea lucrurì ca din povesll (Cron. II. 383). Atarà de
acésta nu are nici o sistema in scriere: cronica e lip-
sità cu lotula de orientare. Elii amestecà acelea§i lu-
crurì ^i le tractézà de mai multe ori. Mai ìnsemnatÃ
din punctiì-de-vedere alti cuprinsului este Descrierea
Moldovei, ea ne pà strézà o sumà de cunoscinte istorice
mai alesìi ìnsè etnografìce .^i geografice, cari farà de ea
nu le-amfi posedé. Dar .si alci Cantemirù este a se u-
— 231 —
tili>a di iiiecautiune — Istoria ieroglilicà c.-^ic u .-eiKuo
sui generis Coprinsuhì el esle viéla polilicà , sodala ^i
familiarù de pela finele secolulul alo l7-lea .fi incepu-
lulii secolulul urmAlorifi in Muntenia. ou deosebire insè
in Moldova. Cantcìnirii a ospu.sù in acV-sift carte in-
tridile, frecà rile. Iradà rile, despoierile, miseriile pubiice
si private ale acelul linnpfl in aceste térf. Persónele et
aù liguralft in aceslea pórtft tòte diverse nume, de a-
niinale f)ial cu sénuì. Àulorulù ìnsé le esplicA la finele
operel puncndn numele adevèralfi ahi lie-cAreia. Opera
este voluminósa .>ji-tl trebue multa putere .si bunà -vointÃ
ca .s"o celescl. nu numat pcntru obscuritalea iji limba
el grea dt^ rumugaliì, dar iji penlru lungimea rellesiu-
nilorù moralt-niosolice. Cu tòte acestea este evidento,
cfl décù in loculo numelorù liete s'anì substitui cele
adevérate, .«i cuprinsuliì el .s'ar' studia in legatura cu
datele sfi de.'-criohle ce se alla in cronicele acelul timpo
despre cele mal multe din persónele ce obviniì ca ac-
tori, ariditatea operel s'ar' schimba in o naratiune in-
tere.^antà de.spre vié^a publioA, socialìl tji tamiliarft a
acelul timpù. Kra necesariì cauniì asemenea studiò sè-
se pubiice ca introduc^iune la edi^iunea Academiel- Ro-
mà ne. Cu mal multa ìngrijire este lucrata Istoria im-
periulul olomanii.
Cronica anonima IV. Acésla se atribue unul Nicolae
Mui^tea, necunoscntn de-altmintrea, decà tn cà in titlula
cronicel se numesce „diaca stare de divano". AcéstÃ
cronica dimpreunft cu varianta cuprinde evenimentele
dela 10<)2 — 1729 Farti ìndoiéla. varianta nu este scrisft
de acelaijl anioni , care a scrisiì ceea-1-altà parte a cro-
nicel. Cronicariulo (jice, cà evenimentele dela 1662 —
1704 le-a scrisfi ,,dupà pove^ile mai multoriì ómenl
aleifi", ér' de aicl incoio de la sine ìnsusl. Acéstft cro-
nica confine pasagie ìntregl din cronica lui Neculce,
ceea-ce provine de acolo cft .s'afi .servita, pentru timpulft
mal vechiiì, cum se vede de aceleasl fontane, proba-
bihì de ale lui Damiano si DubAn, caci cronica consunA
— 232 —
in pasagie ìntregi si cu cronica publicatà sub numele
lui Niculae Costinù. In tondu se vede a fi mai multu
unù copiatoriù, celù multu compilatoriu.
Cronica anonima V. Autoruhì necunosculu. Guprinde
timpuliì dela 1662 — 1733, Nu este decà tù o compilati-
une, cà te-odatà mai scurtatà , altà -datà mai amplificata,
din fà ntà nele de cari s'a servitù anonimulù alti IV, cro-
nica atribuita lui Nic. Costinù si Neculce. Acéstà cro-
nica a fostiì tradusà in grecesce de Amiras.
lonil Neculce {1672—1144)'^''). S'a nà scutù pela 1672
in Moldova, si la 1701 l'aflamu agà , la 1704 siugenì,
ér' la 1705 spà tariù. Sub Dimitrie Cantemiriì, à ntà iiì
lotù ca spfttariii, era mà na dréptà a domnului, curènd
apoi 'lo pune hatmanù in loculù luì Antiochù .loia de-
slituitù. trece ìnsè in acelasì ano cu Cantemirù in Rusia
unde petrece doì ani, de aici in Polonia, unde trebui
sé rèmà nà ca refugiatn septe ani, $i abia la 1719 s'a
pututù reintórce in patrie recà pètà ndu-;?! mollile ce i
se confiscase. Pana la 1731 trà esce retrasti, in acestù
ano ìnsè Grigorie Ghica 'lo face vornicù mare de fera
de susù. In anulù urmà toriù sub Constantinu Mavrocor-
dato nu-lo mai aflà mo in functiuni. Acestu domnù se
incungiurase cu greci, prin urmare unù boerio §i ro-
mà no verde ca Neculce nu mai avea locù in céta a-
cestoro despoetori ai terei. ìnsè in a dóua domnie Ma-
vrocordato 'hi pune vomico (1741). De oici incolo 'ì
perde mourma, de-óre-ce insè cronica i?i-a dus'o pana
la 174-3, mai amintindo numal de schimbarea Domni-
lorù din 1744. in acestù ano sén curènd diipà aceea tre-
bue sé fie muritù, fiindù deja fòrte bètrà no. Neculce a
fo:5tù cAsatoritQ si a là satù copii dupà sine
Neculce nu se vede a fi fosto cu vre-o deosebitÃ
invè|à turà , dar farà indoiélà dupà Mironù Costino cel»
37). Fà ntà nele biogr ; crom'cele contimpurane, cu deosebire pr(>pria
sa cronica (Cron- Rom. IL 2Ó6, 284. 287, 302, 305. 332. 338, -^4*,
369, 371 ; IH so, I83).
— 233 -
mal talentata cronicaria, pe care Insé Miì intreco multo
cu limba. stilala i}ì modula ospunerel Neculce esle nu
numal una capa din cele mal limpe'jf. vede lucrurile
fòrte curiilù, le judecà drepto fiìrà hesitare ^i multa re-
Hesiune. dar" lotiiodatà este sji una sufleliì plinn de dorfl
.si (le durere pentru ^én\. si care cu intristare cauta la
viitorin. — Cu (Ireptù cuvcnta eln vede mi slrAinl causa
nel'ericirilonì terel. Eliì nu lasa nici o ncasiune de a-I
ìnfera, pentru-cft el nu respectii religiunea, '?[ batajocft
<lo dalinele si legile terel, nu cautil decà ta cà siitigulo, aù
introdusn luxuhì, desfrèula. si-aiì surpata nioralitatea.
tSórtoa ^erilonl romà ne in cel 70 ani urmìilori p{\nà la
1821 a a«leverita cu prisv'isii judecata lui Neculce des-
pre acele timpurl ,.a' cà roro plà gi fatale jji 3l(\1 le mal
aimtimù".
Neculce ne-a là sata Lelopise^ulo (erel MoldoveI dela
1W)2 pi\ni\ la ITilJ cu o prefa^ù .«ji la inceputa cu 42
tradiiiuni islorice sub tilluhì ,,() samft de cuvinte".
Dela l()62 pana la Duca-vodà (l»i71)) serie dupà isvó-
dele ce le a ,, aliata la unii si la altii, .si dupa aucjitelo
celerà bètrà ni boerr'. ér' de aicl incolo pana la fine
<jice : ,,am serisn singura dintru a mea sciinia... c;\ où
tosta serise in inima mea**.
lonù Cmita a traila in secolulu trecutù *"*). La 1774
Pipare ca spataria. la 1788 logoféin VA(i ne-a là satù o
mica cronica despre intcmplà rilo dela 1741 — 1769, Deiji
a scrisiì tórte pe scurtn. eia insé complelézà .si là mu-
resce in unele cestiunl cele narale in cronica lui le-
nache CogAlniceana.
lenache Cogà lniceanu^^), s'a nà scutù la 10 Oct. 173()
la la^I. Tatà là sea Vasile Cogà lniceana era mare cà pi-
38). Cron. Rom. I. p 22; JII 229- 2^2 — rricariulft. V. edii.
2-a p 417. — Archiva rom. 1845 P- 247- ^ -^ rrechie. Mirb'ntt
I. 193.
39) Fìntine: aatobiogratÌA !n Cron. Rom Hi 174 nota — M
C'osfilnicranuQ. Notile biograHce a cronicarilorft MoldoTCl In I.<«topi-
:ie{dc Tercl- Moldove! edit. I.
^ 234- —
lanù alù tinutulut la:?!- In 1746 a ìntralù ca copilCi-de-
casà la lonù Nic. Mavrocordalù, ér' la 1749 sub Const.
Racovità Cehanii devine comisiì alù treilea, ér'Ia 1756
raflà mù và tavu de apro4i. Intre ani! 1757 — 1761 si
1769 — ^^1774 a pelreculù in Constantinopoliì, unde *si-'a
terminatù §i cronica. Elù ne-a là satn o cronica despre
evenimentele dintre ani! 1733 pana la 1774.— lenache
Cogà lniceanii este nu numaì celù din urmà din croni-
carii MoldovenI, dar ìnsémnà totù- odala si decadinta
cronografie!. La elù nu mai aflà mci nici spirituln de
jndependentà , nicì ardórea palriotismului, nicì vederea
pètruiidétóre a antecesorilorù sei. In acéstà cronica se
oglindà decadenta Moldove!, ìnfrà ngerea si nà busirea
spiritului patrioticù si deplina intronare a strà inismului
grecu. Totù in asemenì conditiuni se aflà si limba ;
ea-?i perduse energia si timbruliì vechiu alù limbei lui
Urechie si a Costinesciloru, seninatatea si eleganla lui
Neculce ; se ìmple de grecisme si lurcisme, stiluhì
là ngedu si incolorù. A farà de cronica in prosa ne- a mai
rèmasù dela elù si dóué mici cronice rimate despre
tà ierea lui Grigorie Ghica §i a boerilorù Manolache
Bogdanu §i lónù Cusa. La 1782 a fostiì stolnicu. A
murito la 1795.
Glieorgache, ahi doilea logofétù, serie la 1672 obice-
iurile séù ceremoniile la ìnà ltarea domnilorù. De atà ta
se mai interesati ómenii, cà ci domniile treceaiì iute una
dupà alta, farà fapte de valóre; totù ce se mai vedea
erao ceremoniile seci, cari se repetaù la sèrbjìtorì, la
suirile in scaunù ce se inlémplaù mai la fie-care ana
séù celù multù la treì ani, cà ci domnii nu mai eraù de
cà ttì nisce arendasì, a cà rorù glorie consista in pompe
copilà resci. Acéstà condicà de ceremonii totusì nu- este
farà valóre, cà ci farà ea anevoie s'arù pule reconstrui
iin cronice aceste ceremonii. Afarà de ceremonii sunti»
presà rate ici cole incidentalù notile importante din
vièta socialà .si chiar spiritualà .
— 235 —
Ienà chi(d Và cà rescu '"> s'a nà sciilii [aia 1 "4U in
Munlenia. Primi o educatiune ingrijiia in familie. In
etale tinèrà Irebui sé urmezo pe lalà ln seiì Stefann
Và cà rescu in esilin la Cipni, trimisii de Const. (^ehanii
liacoviiA. Sub Scarlaliì Ohica se intórce in patrie si
devine cAmflraijft la zidirea niAnSstirel Spiriduniì celù-
noil. — In 1763 reveninda Hacovitft la domnie Inve-
ninft pe Sletanù Vftoìirescu latAln lui lenà chi^ ?i pe
uncliiu-seiì IJarbu. La 17(5^1 Rusjil ocupAndiì téra, le-
nilchità trece la Hraifoviì. Sub domnia lui Alexandni
Ipsilanto ocupà inaile luncliunl, à nlà iù vislierin, apol
spitlariiì ; conlucrA la cedicele Ipsilanin. esle triniisu in
inisiuni diplomatice. Ehi a scrisft o cronica a Sullani-
lorù turcescl pana la 1791 in dóuè parli, cea dintà ii'i
pà nA la a. 1730, ér' a dóua, scrisA ca una memorili,
oste mal imporlanta, cAel amestecà evenimenlele Mun-
leniel si chiar' ale vie^el sale. Limba este tórte impes-
tritalA cu turcisme. — • Despre alte sci ieri ve<|I la
I'iÌ0Ì0(/ie i?i Poesie*^).
Ioni{à ì^oiniescu la 1792 serie (copiéza séiì compune ?)
Istoria TerelKomà nesoI cuprincjèndù istoria anleriórÃ
lui Hadu-Nogru apol dela acesta pana la a 1717, ne-
publicatà incA *-).
D'tnnisie Eclesiarchidu a IrAitiì pe la linele sec. Ire-
cutn jji inceputulù secolulul acestuia. Elù a tosto cà lu-
gà rù, ,.eclesiarchtt aìn episcopiei Rìmniciì si dascAlH slo-
venesciV" ^^). De la acesta avemiì o cronica ^*), care ìn-
cepe la 1764 ?i terminA la 1815, cu o introducere §io
pretafà . Cronicariuln dice in prefa^A cA serie „cAte ani
au^itù de la cel bèlrà nì, si cà te-ml sunta prin sciin^Ã
40^ F«ntAne : Cronica sa proprie- — Odobescu : rcrfil Vdcà resci
tn Revisla Kom l86l p. 481 sq.
41). S'a publicatO pentru à nt»ia òri de P- Ilaran^ tn TesaurQ de
nionumente II 244 — 302
A2). Manuscrìptuia tn Biblioteca d D Sturza la MicUvisenl.
43). Hasde' , Cuvinle din Wtrà nT 1- p. 2I noti
44V Tipiritil In Tesaurfl de Monumente II p 159-336.
— 236 —
in <\ì\e\e stà rii vietiì mele". Cronicariulù se vede din
textu, cà si-a scrisù cronica la Craiova. EIù posede
putinà ìnvètà turà , dar' s'a silitù a se informa cà tn a
pututfl pentru timpulù ?i starea luì. Aceste informa^iunì
si cu deosebire vederile lui suntù une-ori destulu de
naive. Mai importantà este acéstà cronica pentru amè-
nuntele ce le ìnfirà ici-colea din vièta socialà de tòte
dilele, ce nu ìntà lnimù in alte cronice, ca d. e. pre-
turile vitelorii, ale bucatelora, alimentelorù, mà rfurilorfi,
cursulci moneieloriì. Limba este multù mai curata de
cà tn la Và cà rescu. Dela acestu laboriosa cà lugà rii mai
multe condice de documente si chrisóve traduse s'afl
pà stratn in archivele statuluì in Bucuresci.
Zilotii Eomanulù este (ara indoiélà unii pseudonimù
pentru a cà ruì identificare cu unti Stef'anu Morù traitorii
in Bucuresci intre anii 1780 — 1850 esista óre-cari in-
dicii, insè deparle de a fi concludente. Acestu Zilottì
ne-a là satu una felù de memoria despre evenimentele
Munteniel dintre anii 1800 — 1821 scrisu parte in prosa
parte in versuri *''). Eia nu descrie faptele in moda
cronologica, nicì se ocupa atà tu de eie, cà ta mai vèr-
tosù de senlimentele sale de urà , de durere, de desgusta,
de desperare, cà rora le dà o viua si elocuenlà espre-
siune atà ta in o bunà prosa, cà tn si in plà cute versuri.
Ehi are idei ìnaintate despre aspiratiunile Komà nilora,
?i se vede a fi scrisa sub influinta ideilorù propagate
de Micula, Sin cai. Maiorìi .si Lazarn, cà ci chiar la fi-
nele apostoliei acestuia in Muntenia .si-a scrisa Zilotn
Romanulìl memoriula sea, cu deosebire in Bucuresci.
In fine alte cronice de mai putinà ìnsemnà tate : l)
Istoria ostirei ce s'a fà cutu asiipra Moreiì la 1715,
publicatà in Archi va romanésca pe 1845 p. l — 186,
este interesantà cu deosebire pentru descrierile diverse-
45) S"a publicatil pentru prima ori In Col. lui Traianil pe 1882
p. 266 sq — Revista p istor , arch. .si tilolog voi. V fas.'. I p. 58
— 88 : Scrierile inedite ale lui Zilotii Romanulù, de Or. G. Tocilescu.
— 2c57 —
lorfi ^inulurl j^ì localilà U din (.ivcia. Aulorulù el necu-
noscutù. de nu cumva va fi chiar paharniculn State
Leurdeanuln. care a luatiì parte la acca espedi^iune.
2) Istorine (erti RonuìnefCl §i a Moldove), compilate
pe scurlii din mal multe cronice in. a. 173J pubi, in
Caìemlarù pe a. 1857 p. 8—71. — Domnia luì Gè-
orae Uanqerliu, scrisà la 1H00 de unù anonima .^i
pubi, in Albina Pindulu\ pe 1H69, p. 3—11, 25—29:
\), micft croni('ì\ rimalA scrisft la m&nà stirea Pris-
lopn (la Silva^ulù-de-susiì in Valea HateguluI) in sec.
Irecuin pubi, in Huciumulù pe 186H p. 8 — 71. — 5).
geografie a Ardealulul de prin sec. 17-lea (Cipariu,
.Arohivfi p. IHH).
Epoca 111 (1800-1860).
Pe cà nd in Moldova se ìncheiase epoca croni cari Ioni
cu lenache Cogi'ilniceann, ér' in Munlenia mal resufla
abia in cronicele palide ale lui lenache Vacilre-scu. Di-
onisie Kclesiarchulil iji in ieremiadele lui Zilotù Koma-
nulD, pe cà nd in aceste feri ìncetase ori-ce mi^care li-
terarà : pe atuncl in Transilvania incepe a se serie is-
toria in adevèratuln seiì in^elesQ ; incepe cliiar istoria
criticù. Gei cari incepQ acésta era sunta Samuilù Mi-
cula (Claintt), Zincai ?i Petru Maiora. Scrierile acestora
produserà o adevèralà revolutiune in sciinta istoricà ,
cum fà ceaft strà inii pà n'aci in tòte cestiunile' ce ne
atingeafi pe noi. Una resboiù vehementii ìncepurà centra
lorù invèta^ii strà inl. Ideile Ioni ìnsè in fondu aa tri-
umfatn, ad fosta recunoscute. Er" in cà tù pentru noi, ei
lurà sórele, care a de?teplata pe Romà ni din adà nculo
somna alo secolilorft.
Cu mórtea lui Petru Maiorfi se incheie acéstà epocft,
care avu cele mal mari ?i mal fericile consecin^e in
vié^a PoporuluI-RoraunQ.
coincidenza admirabilà ! celQ din urmà din cel Irei
apostoli ai RomiinismuluI, Maiorù, '§1 da sufletulQ in
mà nile creatoriului in 16 Febr. 1821, chiar cà nd Tu-
— 238 - ^ .
dorù '§i luase avéntulù cu plà e^il sei : ca si cum su-
fletulù apostoluluì si-ar' fi ^isù : acum potò sé me ducù
la répausulci eterna, cà ci mà ntuirea a sositù !
Acéstà epoca d'o activitate puternicà , care se des-
fà ^urà in cursu de vr'o 40 ani (1880—1821), fu ur-
mata, pe terenulu culturei, d'o lunga stagnatiune. In a-
devèrii aparo din cà nd in cà nd unele undulatiuni de
activitate istoricà pe luciulù linistitn ahi acestui deose-
bitti importanlù ramo de literaturS, importante mai
alesìi pentru unù poporii tinéru, ce are atà tà trebuintÃ
de a cunósce faptele i?i suferiniele strà mosilorii sei, a-
micii si neamicii ; aceste undulatiuni ìnse sunt'ì departe
de avéntulù acestorii treì regeneratori. Urmà torii lorii
se multumirà a-i studia si a-i apèra centra atacurilorii
straine,' ca unù Murgu, ÌMaiorescu, Bojinca s. a. Alt,ii
ca Cogà lniceanu, Laurianu, Blceascu si Ilarianù relu-
arà fìrulii actività lii pe terenulu istorici!. Romà nii jeraù
in dreptiì se astepte mai multa dela ceì de dincóce, avèndù
ei statuì ù lord propriìi si dispunèndù si de mijlóce, ìnse
alci d'odatà cu renascerea se introduce instructiunea,
educatiunea strà inà . Sentimentulù nat.ionalù deja cu
totulù sdruncinatu prin domnia fanariotà , in locìi de a
fi de§teptaiu si ìntaritu prin o educatiune eminamente
nationalu, tu aruncatii de noù in apele strà inismului.
Consecinta nu putea sé fìe de catti imbibarea spirituluì
cu idei, datine si tendinte strà ine, si prin urmare ìn-
strà inarea si uitarea de cele nationale. De alta parte
vèdéndìi graduili de cultura la care aft ajunsù acele
popóre la cari ne cà utamu educat.iunea, si nesciindii se
ne dà miì samà , cà eie ati ajunsìi aci numai dupà secoli
de lupte si labóre, cà capitalulù de forte materiale si
morale, pe là ngà luptà §i labóre, s'a adausQ ^ipà strata
prin conservare, amìi credutìi, cà usorìi se potù ajunge
asemene lucrurì, si cu deosebire pe terenulìi literarù.
Dar' fìindu-cà istoria nu se potè ingà ima cu cà te-va
idei si frase scóse din romane, din poesii lunecatóre,
din filosofi cu frase frumóse. ci trebue adunate fapte
— 231) —
do l'aptc din nenurnérate cartl, documente mucede, tap-
tele trebue cernute, controlate iji indelunga cumpe-
nile: aslù-lelù generat.iunile dola 1821 incóce, neavùndil
o ediica^iuiio proprie pentru asemenl lucruri, nici n'aa
puluttì s6 le produca. Chiar cel ce s*aiì ocupatiì in a-
céstfi epoeft cu istoria, aù studiata tot! in léra ?i nu-
nial dupfl-ce caracterulù iji aspiratiunile lorft se formase
deja la sinulo mamel sub sórele binefr^cà torifl aliì pa-
(riel, s'aiì dusn §i ad vòfjutn si strà inìltatea ifi aiì sciutii
sé alégA coea ce esle bunil.
Mania Samum JHcuIH séu Ctainù (1745—1806)*'').
>'a nAsculu la ITif) !n Sadu lAngft Sibiin in Transil-
vania. Insu.sl spuiie, cìl l'amilia s'ar" trage din Movi-
lescil din Moldova. Nunìele Miculfi l'aiì tradusiì nemtil
in Clainiì. À studiata la niojiì, unde, dupà absolvirea
-seminariulul la 17(>2, a intratiì ca cìllugà rù totfi acolo
in mìlnAslirea lUmel- vestiri luùndiì numele de Samuilù.
Devine preiecliì .si mai-mare peste seminarili i?i mà nà s-
tire, se duce apol pentru sludie mal inalte in Colegiulil
I'a:maninnu din Viena. Dupà ^ese ani la 1772 s'a in-
lorsiì la Mlajù, unde. devine profesorù de matematica ?i
eticA. dar se vede a se fi dusft érà sl la Viena, cAcI la
1780 era prelectil de studie in colegiuln l'azmanianù.
^e inturce la Hlajfi, si la 1784 indu!jmftnindu-se cu epis-
copulu Hobù, cu care n'a pututil trai in pace nici u-
nulfl din invè^aiii aceluì limpiì, raflAinft acum in Blajù,
acum in Sibilo, acum in ( )radea-mare, pe atuncl asilula
invétatilonì porsecutatl de Hobiì. Dar cu tòta acéstÃ
viél.a agitata .si lipsitil, elù desvóltft o colosahl activitate
literanl. La 1804 devine revisori! de cartl pe là ngà ti-
pogralia llniversità til din Huda, unde mòre- la IH Ma!
46). Fantine: Cipariiì. Ade ^i fragmente. Archivulù pentru filolog.
«te 1' IlarianO, Vié^a. operile si ideile luT Sincal. Bue. 1869. — /. Bianù
Vié\a iji activitatea lui Maniiì S Micul'ì (Analele Societi^il Acade-
demice Bue 1JJ76 t. IX p 79 sq ). — Nic Densu^ianu. Misiunea
istorici. In Analele Acad. Kom. Seria 3. t. II. (iSSl") sec^. t p 150
— 114. 2o3 sq
— 240 ~
•
s. n. 1806. VAù a desvollatn o mare si ìntinsà activitate
literarà , ìncà to afarà de vre-o 25 opere tcologice, ìntre
care amintimù Biblia tradiisa «tòta dupà elinie>, a
là satu urmà tórele scrieri istorice : ^'') 1) Istoria, lucru-
rile si intémplà rile Romdnilorù, cuprindèndu résbóiele
cu Dacii, istoria Transilvaniei si a Romà nilorù din Da-
cia Aureliano ; 2) Istoria Domniloru Tereì Romdnescì
dela descà lecatulii alfi doilea pana la a. 1724; 3) Istoria
domniloru tereì Moldovei dela alii doilea descà lecatù
pana la 1795 ; 4) Scurtà cunoscinfà a istorieì Romà -
nilorù ; 5) Istoria shismeì tntre biserica résà rituluì si
apusulu" ó) Istoria bisericéscà ^ — tòte acestea scrise ro-
mà nesce, ér' 7) Historia Daco-Romanorum sive Vala-
chorum, latinesce. Nefiindù cunoscute scrierile istorice
ale lui Miculù decà tù in unele fragmente, ce s'aiì pub-
licatu, nu ne putemu pronun^a mai cu de ameruntulù
asupra lorù. Valórea lorìi ìnsé resulta de sine, si mai
vèrtosù cà nd vedemiì nu numaì pe invelati! conti mpu-
rani romà ni ca fpincai si Maiorù, dar' si pe ceì strà ini d.
e. Engel vorbindu cu adà ncù respectù de elù. Miculu
a mai publicatu cea dintà iù Gramaticà romanésca ca
litere latine, o carte de rugà ciunì totù cu litere latine
(v. p. 105), a scrisìj unii Dictionariii romà nu-latinu-ung -
germ. despr^^ care vedi mai in josu la Gramaticà . A mai
scrisù in fine o Aritmetica^ Vièta si fabulele lui E-
sopU, ^i a tradusù dupà Baumaister Logica tip. la Buda
1748 si Dreptulu naturala tip. la Sibiiù 1800. ^i Me-
tafisica (v. Gramat. Lecsicog, Filosofia .«i lurisprud.).
47). Operele istorice ale lui Miculù nefiind'i n'c! pana a^l publi-
cale afari de nisce fragmente, este imposibilS a te orienta in ficsa-
rea titlurilorU ^i a numènilul lorù. Noi ìn.sirà mu numal cele ce Is-aU
vè(Jutfl aceia la cari ne provocà m'ì : N. Densusianù loc cit. §i Ci-
pariu, Archivìi p. 276 — 8, sé5 ne spune insusl autorulù. Unele din
cele romanescl se aflà scrise fi latinesce Fragmente s'aìi publicatu
din Istoria bisericéscà la Cipariìi in Acte ^i frag. p. 79 — 137, ér' din
Historia Daco-Romanorum etc a publicatu Laurianù In Instruc^iunea
pubi, pe Martie si Aprila 18Ò1 p. 67—118.
— 2U —
Cr/*for///te *>V»car( 1754— 1816) ■•^). S'a nftscuto la J?am-
siidfi In Transilvania la 28 Febr. 1754. Dupft famiiie se
Uage din Siiica-vechie in ^inutulù P^flgflraijulul .-ji anume,
dupA tradi(iimea pftslrata in satù, din lamilia boerésui
liArsaniì. 'lairi-sfuì se niiinia lonrt, iriainA-sa Ana. llrniA
de copili! la scóla unguréscft din Sabediì. dar' neplà -
i(''ndu-I unguria fu adusf» la scóla sà téscà din loculo
nascerel, do aci la Tftrguliì-MurejfuluT, apol la ClujO,
undo invela granialica ?i poesia La 1773 deveni pro-
fesortì de retorica iji poetica la scólele din HIajìi, ór'
la 1774 dimpreunà cu Feiru Maiorù fu trimisn la Koma
In Coìepiulii de propaganda fide, unde dupà gese ani
de sludil in 1779 luà doctoratulii in lìlosofie ?i teologie.
La reinlórcerea sa in acestù anù rèmase in Viena, unde
mal ascultft catechetica ^i metodica in scóla dela St.
Ana. AicI intAlni pe S. Miculiì, cu care in colaborarc
publicìl la 17S() Elementn ìinqìiae Daco-liomunae. Intro
anil 1782 — 179-1 Laflà inu in niajìì directorfi ahi scóle-
lorft greco-catolice din Transilvania, in care calitate
l'ublicfi mal multe cà rtì scolastice, desvóltcl o mare ac-
tivitate infiinlà ndu vre-o trel sute de scóle. ì^incal era
• alugrinì, dar' la 17Si- s'a là satiì de cftlugà rie. Episco-
puliì Lobiì voindft a introduce in bisericà innoirl latine,
a allatft opositiune in cel luminali, ca Miculiì, Sincal .si
Maiorn. fSincal fu acusatù de revolutionariti ?i la 11
• 'pt. 1794 inchisQ .fi scosti din directorato. Nepulèndu-I
Ila vinà , in Aug. 1795 se aflft libertì in HlajìS. La 179()
t' duce la Viena, se pià nge la Curte, dar' là rìi resul-
tata. Pìlrìisittì de sórte triiesce ?ese ani ca instructoriì
privati! la comiteh^ Daniil Va.s de Jéga. La 1803 ple-
cà ndiì d'aici, l'afiamiì acuni la amiculù seù, episcopuli!
Samuilù Vulcano dela Oradea-mare, acum la Festa lu-
rrà ndft cu S. Miculiì. In anil 1807 — 8 a (ostù scurii!
tinìpi! censorii ?i corecton! ali! cà r^iloru in Festa. Fela
1H12 venise in Transilvania s6-jjI supunà Cronica la
4i>) l'antà ne : cele dela MicuKì fi Cronica sa.
16
— 242 -
censura. Abà tèndu-se pe la Blajù cu desagiì in spate in
cari 'si purta cronica, se pusese la umbra unorii sà lci,
unde aflà ndu-lù eleviì din seminarili e§i1;i la preà mblare
'M intrebarà : ,,pentru ce por^i atà ta sarcinà in spate?
,,Acesta e fètulìJ meii, rèspunse, in care voiìi fi prea-
mà ritii dupà morte ; dèca nu mi-a fostù rubine a-lìi
face, de ce sè-mì fie rusine a-ln purta ?'• — Er' incà tù
pentru censura cronicei, censorulìi maghiarii i-a rés-
punsu : „Opus igne, author patibulo dignus !"«=Opera e
demnà de focii, autorulu de furci '^^). La 1814 se dice
cà a fostii érà sì la Blaju, si constrinsii de estrema mi-
serie a voita se-se ìmpace cu Bobiì, ca sé fie primitii
érà sì in mà nà stire, dar' Bobii a rèmasG cu inima impe-
trità . D'aicì i se perde urma si pana la 1868 nici nu
se scia unde a muritù ; atunci numai, dup'o jumètate de
secolìl, s'a descoperitìi cà a muritii la 2 Noembrie 1816
la satulu Sinea là nga Ca^ovia in Ungaria. Sincai este
unulii din cei mai geniali scriitorì din epoca de renas-
cere. Ehi este cu atà tii mai mare, cu cà tù a avuti! se
lapte cu cele mai mari miserii. Opera luì cea mai in-
semnatà este Cronica Romdniloru tipà rità intrégà la
i853 in lasi de cà trà Grigorie Ghica sub ingrijirea luì
Laurianii. Cronica cuprinde evenimentele dela a. 86 d.
Ch. pana la 1739. ^ Sincaì descrie evenimentele in or-
dine cronologica urmandù ano de anfl. Cu tòte acestea
tine samà de spiritulu pragmaticù, adurmecà ndù cau-
sele evenimentelcrù §i judecà ndiì consecintele. Elù face
intrebuintarea cea mai vasta si variata de fà rità ne, dar'
totìi-odatà si rigurósà , confrontà ndii si verificà ndii di-
versi! scriitorì. Eln prin petrunderea luì adà ncà aruncÃ
o lumina neasteptatà in haosulu de evenimente petre-
cute in aceste terì. De preparatiunile vaste si serióse
49V Unii altu censor i maghiar ì din ' luju, Martonfi. ìnche'e ra-
portulii seu asupra cronicei cu frasa d"n Jiivenalii : An de aliquid
brevibus Gyaris et carcere dignum !=óre potè ti cava mai demnù de
Siberia? am'i (Jice noi a(,ll (Nic Densusìaniì, loc cit. pag. ili).
— 24'3 —
|)eiUru acéstft opera ne putenift face o ideie, cà nd a-
tlà intt, cft studiile lui preparatóre zacft In 80 volume 1 **'),
sint-al celli dinlAiiì se inalali si esecuta concepfiunGa de o
^Istorie na(ional(l a tuttirorù Iiotmìnilo)tV\ pentru-ca
ehi, omiì cu vederi de vullurìi. nu pulea sC crédi de
cAtìi in unirea istorici i?i a vieiel tuluroril Komà niloro.
Cronica lui Sincal e cea mai voluminósa, mal completa
^i mal seriósa opera istorica in literatura romana. Ori
din care punin-eìe-vedere vomu judeca opera lui Sincal,
vomii trebui sé recunóscomfi, ca elfi nu esto numal unii
erudita profundìì, dar' este unii adevératfi creatoriQ ?i
rerormfttoriii. Kla introduce seriositalea sludiuIuL^i o pè-
trundetóre critica ce lipsia cu totulii pan'aicl. Puternicft
<i variati! cum era geniulft lui Sincai. este iji limba lui :
^impla si naturala, dar' scurta, ìndrasné^a si vigurósà .
A tara de cele aminlite pà n'aici l^incal a mal scrisft : 1)
lìespunsiì la critica lui J. Eder asupra memoriulnl din
l/'.H (pentru drepturl poliliceì ahi Romanilorft dinTran-
-ilvania, latinesce, nepublicata ; 2) L^nn vocahulanu des-
|)re numirile do minerale, piante ?i animale, latinesce.
iiepublicatìl ; 3) Istoria naturel séti a firel, rom. ne-
nubl. ; 4) iJpistola cà trà cdpitanuliì Lipskij lat., cum
M! se serie numele topografice cu lilere latine ; 5) Elegie
latinéscà , in care '?I descrie vié|a ; 6) Lì ramatica latina,
regulele romanesco; 7) (Jramatica limbel romane in
colaborare cu S. Miculiì (v. (iramatica).
Petra Maioru (1753— 1821) •''). S'a nascutn la 1753
rl75i- ?) la Capu?ulu-de-Cùmpie in Transilvania. Tatà -
oii (iheorglie Maioriì era protopopiì. Studiéza laTà rgulfi-
Miiresuluì, Clujii si hla.iiì. apol ìntre anil 1774 — I77it
dimpieuna cu Sincal in Colegiuliì de propaf/anda fiile
l;i Homa. Heìntorsiì deveni calugani in manastirea din
l^lajft, dar', din causa persecutiunilorù episcopulul Hobù,
50). Nic Densu^innil loc cit p 200 — 7.
51). Fintane: Cele dela Miculiì - .*\. Mtrienescu, Vié\a ^i optrele
luì Petru Maioriì, Bue i883 — Revisl» crit lit- II {l^f}^^ N. 2, 3. 4.
— 244 —
ehi ese din mà niistire si devine parochù alii Reghinulul
§i protopopii alo Gurghiuluì. Dar' §i elu, ea ?i MicuUì
si fiìincaì, ne mai putèndù suferi nicì aicì persecu^iunile
ìuì BobQ, mai vértosìj, cà ci Maiorù era in contra ìn-
noirilorù catolice ale luì Bobù, pà rasesce Transilvania
^i se duce ca revisorù de cà rlì la Pesta, §i la 7 Martie
Ì809 intra in func^iune, care o ocupà in cursii de 12
ani pana la 14 Februariil st. n. 1821, in care diamu-
ritfl rapede peste aj-leptare. In acestii timpii si-a des-
voltatii elii activitatea sa literara. Elii s'a ocupato nu
numaì cu lucrà rile sale de predilec^iune, istorice si fi-
lologice, dar' a compusiì ^i a tradusQ si alte cà rtì in-
togmite pentru poporù, pentru trebuintele si de^tepta-
rea lui, cari s'aii tipà ritù unele anonimi! si se vèdùpà nÃ
adi ici-colea. Farà indoiélà unele din acestea vortl fi lu-
crate ^i de aUii la indemnulù .si sub ingrijirea sa. Scri-
erile cele mai importante ale lui Maiorù suntiì : Istoria
pentru tnceputidu liomdniloru in Dacia, tip. Buda, 1812,
si Dictionariulu romà niì-latinu-ungur.-nemtescft tip. la
1825 totu acolo. Aceste cà rti tiparite la timpu aii pro-
dusii adevèratà revolu^iune. Nici o carte ìncà pana
astà di n'a produsii la noi efectulù acestorù dóuè cà rti.
Dar' nu numai la noi, o mare mi^care séii reac^iune
s'a ridicatii in contra lorii la strà ini, cu deosebire la
Maghiari, Slavi, Nem^i si Sasii din Ardealii. Criticele
cele mai pasionate aii fà cutii ei acestorù cà rti. Lupta
a tinutù ìntinsLi si dupà mórtea lui, si putemii dice cÃ
nici adi nu s'a terminata. Ideile lui insè aii triumfatu :
romanitatea originei ^i a limbei Romà nilorn. Malora pe
terenulù istoricti, pe là ngà adà nci cunoscinte ale f'à n-
tà neloriì, posede una fòrte agerii spiritìi criticù. Elii este
adevèratulìi ìntemeietoria alti istorici critice la noi. Nu
putemu trece cu vederea, cà nefericituln episcopfl Bobù
a persecutatti acéstà opera a lui Maiorìi, cerèndii dela
guvernulìi ungurescii s'o confisce si s'o nimicéscà , gu-
vernulù insé i-a refusati! cererea là udà ndìi opera luì
Maiora ^^). Despre valórea luì Maiorii pe terenulìi filo-
52). A se vedo Revista crit.Iit. 1894 No. 4. 145— 161.
— 215 —
loj^iciì ve(}i' hi Filologie. Kliì no-a Iftsatn, afarA de cele
aiiiinlile, ìneft iirmaiórele seriori: l) Didachil séu pre-
dico penlru crescerea pruncilorU ; 2) Propovedanii séfi
predice la morii 1809 Uuda, ìi) Predice de duminecl
si srM-bntorl 3 voi. nuda, 1810— IHll ; 4) Intà mplanle
lui 'reloniachiì ; 5) ()rtho(i rapina romana sive latino-
valacliica una cum davi, Huda 1819; Vi) Istoria hiscnceì
Koin;\nilorri, alAlil acesloril dincóce precum .si a celorìì
<lincolo de DunAre, Muda (1813 séiì 1821 V); 7) Dialo-
ffulii pentru tnceputulu limbeì romà ne (pubi, in Lecs.
de lUida) ; '") 8) Scrierl polemico cu recensen^il sei :
Aniinadversiones, Hrfleu'ioiies ^i Contemplano ; 9)
lii^spuNsulu la cà rtirea asupra sa. Tòte aceslea lipiirile,
ór nelipà rile : o parie din Istoria bisericéscA ; l'rolopa-
padichia, si fragniente de gramatica romà na.
ioufi 7/ud«i /^e/eanw,''^')contimpuranìl cu Petru Maiorù,
a scrisù pe teronulft istorici! : 1) Descrierea i.sloricft, polii,
adminislr., sociale, slatistictì, eie. a Hucovinel, in limba
gernianA trad. roni:\nesce ^i tip. in (jiarulil (razeta Bucovineì
1894 ; 2) De originoa popórelorfi Transilvaniel dela in-
eepuln pAna in limpulù nort, in liniba lai. ; 2) Despre
uniunca coloni irei natiuniìn Transilvania sj. a., acesle
<lóu^ din urmA nelipfirile incA •''•). (Vedi iji l*oe.sia .si
Filologia).
l'Judocsiu Ifnrmu:arhi {ISVJ — 1S74) ^^), S'a niìscutiì
in 1812 la ('ernauea là ngA CernAutl, cursurilo liceale
ic-a l'Acuta la CernAu^T, ér' cele de dreplù la Universi -
talea din Viena, unde s'a ^i stabilitA cu locuinta si a
remasti pAoA la mòrte. Eltt a IrAilu ca scriiloria aprópe
5.>j. ^incal !ii prefa^a Gramaticel rom'iie edit- II (1805) precum
1 In Cronic!! la a. J>24 (I. p. 152) <Jice. ci a scrisiì im'i <itahi;ù pe
care voia ,,a Ili lipSri cu jjrRtnatica cea roni inéscl"*, dar' nu ia .,ln-
{Tilduitìi censura cur{el cel tinpi'raiescl de la Viena".
54). riparili Archiv 1 p 705 sq Manuscriptele lui DeleanU se aflS
tn Museuin nat- din BucurescI
55). KÃ nt&na : Biografia de A. D. Siurza In voi I Operele lui E.
Ihirmuzachi.
— 246 —
necunoscutù publicului romà no . Dar in tòta vièta s'a
ocupatù cu cercelà rì istorice, si dupà mòrte s'a aflatù
o vasta colectiune de documente relative la istoria Ro-
mà niloru adunate din Arehivele Vieneì, §i mai multe
scrierì istorice in modìi fragmentarù asupra Romà nilorù.
Guvernulù Romà nieì a inceputu de multù a publica
scrierile si colectiunile de documente, din cari aù si a-
pà rutìl mai multe volume. De mare importantà scinto
Documentelc, care arunca o nóuà lumina asupra istorici
Romà nilorù si cu deosebire asupra epocei lui Mihaiù-
Erouliì.
Mihailu Cogà lniceanu (1817 — 1891) '^^) nà scutfi la
lasi, descedentù din familia cronicariului lenache Co-
gà lniceanti. Antà iele invètà turi si le-a fà cutù in patrie.
Pela 1834 fu trimisìi in Germania pentru a invèta drep-
turile. Mai multa piacere avea ìnse pentru istorie, si
astù-felù deja studentiì ìncepu a serie In limba francesÃ
istoria Romà nilorù. Intorsù in patrie, la 1838 deveni
adjutantiì domnescù si maiorìi. '$i incepe apoi cariera
diaristicà cu Dacia Uterarà , dupà care ail urmalù ai-
tele. La 1843 profesom de istorie la Academia natio-
naia, venitn ìnsè cu idei nóuè din apusìl, nu plà cu
domnului si boeriloru, si trebui se pà raséscà catedra.
La 1848 persecutatìi de guvernu, pe care 'M combà luse
mereìì, trece in Bucovina. Sub Grigorie Ghica se reìn-
tórce si ocupà diverse tunctiuni. in Divanulù ad-hoc
(1857) se desvèlesce ca celù mai distinsi! oratori! . DupÃ
unire, ca oratori! si ministru, devine unulii din bà rbal.ii
politici cei mai insemnati in statulù romà no, luptà ndìi
pana la mòrte cu vigóre, Pe terenulù istoriografiei
este cu deosebire ìnsemnatù prin publicatiunile Croni-
celoru romà ne edit. I sub titlulù Letopisefele {crei Mol-
doveì (1841 — 1852), ér' la 1872 incepe nòua editiune
sub titlulii Croniceìe Bomdnieì, din cari ail apà ruta
56). O scurta autobiografie in Dcrobirea tigamloiù, Bue 1891
p I— 13.
- 247 -
numal trci volume (Crorìicele MoldoveI). Afarft do a-
cestea, diverse alte scrierl islorice ?i polilice ?i publi-
cà rl de docilmente In Bevistele {iterare ce le-a publi-
cata ìnainte de 1848.
AìKjustH Trehoniu iMurianù s'a nà scutft in 20 luliu
1810 la Fololdca, lAn^jA Sibiiiì in Transilvania. Sludiile
liceale le-a fflculi» in Sibiiiì, a treculH apol la Faculta-
tea lìlosolìcjl la Clujiì .si de aici la Viena, unde ascultft
sciin^ele nialematice §1 lìsice precum jji cele (ilosolice ?i
polilice. Dupft 1840 fu chiematfl profesorù la BucurescI
unde la 1S45 impreunà cu N. Hà lcescu incepe publica-
rea Mapminulul i^oricii pentni Dacia. La 1848 trece
in Transilvania, unde impreunft cu liArnutù ?i llarianù
devine unuliì din cel mal insemnall si activl barbaci in
acea epocfl. La 1850 fu cbiemaliì in Moldova do dom-
nulù Cìr. Ghica, unde ca inspectorft generala ahi scó-
lelorn organisézà invè^à nièntulo publiciì, ingrijesce ^i
conduce tipìirirea Cronicel lui {zincai. La insà rcinarea
domnulul Iftcu o calétorio prin Germania, Franta, Kn-
glilera si Italia, pentru studiarea inslilufiunilorft de in-
vè^Amènlil din acele ^erl. La 1858 trece la HucurescI,
unde anulil urmà toriù fu numitù eforù alft scóleloru,
bibliolecarin !<i prolesonì de lileratura clasica la Facul-
tate. Mòre la 1880. Dela elQ avemfi : Istoria Romftni-
loru ; 2) diverse scrierl idonee, intre cari ?i in-
toresanle publicà ri de inscrip(iunT, tòte in Magazi-
nuhì istoriciì ; H) liomaniì Monarchiel austriace in limba
germana, o colec^iune importantìl de peti^iunl, memorii
iji alle acte despre luptele Romà nilorft de peste mun^I
la 1848 — 9. Afarà de acestea Tentamen criticum (gra-
niaticà rom;\nA), l)ic(ionariuÌH sji Gìosariulu limbel ro-
mà ne (v. Filologia) ; a mal tradusft Filosofia lui Krug
jyi a redactaliì (1859—1861) Instruc^iunea puhlicà .
Nicolae Bdlcescu (1818— 1852) ^7) s'a nascuto la 29
57). Gr G- Tociìe>-cu Vic^n, timpulfl ^i operele lui Nicolae Bftl-
cescu (rol. lui Traiana pe 187Ò Nr. 5). Precuvéntarca de la Istoria
Romà nilorfi sub Michaifl Viti'zulft, edit. i^cad. Rom Bue 1878.
— 248 —
luniu 1819 in Bucuresci. Antà iele ìnvètà turì si le-a fà -
ciUù in ^érà in colegiulù St. Sava. Filosofia a ascultat'o
dela ìnvétatulù de peste munti, Eutimiu Murgu. In etate
de 19 ani intra in armata, unde, pe là ngà studiile sale
de predilec^iune, formézà cu invoirea superioriloru o
scola pentru instructiunea sub-ofiterilorù. Implicatù
ìnsè in conspiratiunea colonelului Gà mpineaniì si Mi-
tica Filipesculù, care avea de tinta sé scape ^éra de
protectoratulu rusescii si sè-ì dee o nóuà censtitutiune,
dimpreunà cu altii fu condamnatu la ocnà pe vièta, in
fine insé pedépsa fu micsoratà la inchisóre pe timpu
nedeter minato. Astu-felìi sedu ìnchisii la manastirea
Mà rgineni doì ani, pana 'iQ liberà Bibescu la suirea in
scaunii. La 1844 intra pe terenulu literarù cu studiulQ
asupra Putereì armate la Romà ni. La 1845 incepe im-
preunà cu Laurianu publicarea Magazinuluì istoricu.
La 1848 ia parte activà la mi§carea na^ionalà . Espa-
triatù trece in Transilvania, admira luptele Romà nilorù
sub lancu contra Maghiarilorù, de alci se duce apoi la
Parisiì, Nici nu mai vedu patria pe care o iubea atà tii.
La 1850 se pronunta bòia de peptu si dupà o suferintÃ
de doi ani se stinge ca o lumina in 16 Noemvrie 1852
la Palermo, unde cà utase o clima mai dulce. Guvernulù
romà nu la 1860 a voilu se-I aduca osemintele in térà ,
dar fiindu pusu ìntr'uniì mormèntìi comund. nu i s'aìl
mai pututù reafla. Scrierea lui princìpalà este Istoria
Romà nilorù sub Milmiu Viteazalu rèmasà neterminatà .
Bà lcescu a voitù se-si iee de modelli istoriografia antica,
dar prea tinéril si incà nu de ajunsù preparati! pentru
a si-o fi pututìi preface a^a dicèndù in sà nge, si, ca
natura nervósa si fòrte simtitóre, prea multu supusu
actualità tii, a rèmasii cumpenindu-se intre idealulQ an-
tico ^i cerin^ele nóuè ale istoriografieì. Dreptu-aceea o-
pera lui Bà lcesciì, judecatà din fie care din aceste
punte-de- vedere, nu atinge nici tinta ideala ce si-a pus'o
autorulu, nu implinesce nici cerintele istoriografiei mo-
derne. Dar mai presusii de tòte, ea implinesce scopulii
— 2V.) —
praclicn ahi de.sleplArel i}ì airi aspira(iunik)riì nazionale ;
^i acésla penlru unTi poponi iiicepà loriii, mal v»;rto.sfi la
incopulfi, eslo mal multo decAtiì unii idealo ce pòle s'ar'
li ìijtelesù numal mal lùnjirt. Autorulil .si-a scialo vèrsa
in opera senlimenlulìì sea (erbinte, palpila^iunile inimel
sale nobile, iji piìnil nu se vorti implini aspirafiuniie de
viivì pal|)ilft intróga acéslà operA, p:\nft atunul orl-ci
inimA romAnésc;! celind*o va simti, va palpila, va as-
pira, se va enlusiasma dimpreunà cu eliì. Acésla este
i'armeculQ acestel scrierl ; acésla a là cul'o populan'i.
Acosln farmecQ se ròvarsft asupra luturoni scrieriiorrt
lui Hìllcescu. Acóslà operA ca prosa esle una din cele
mal bine scrise din pcnoduliì III. Soleicismil, obscurili-
tilu ici-oolea, iji incongruen^ole de sliln, mórlea prema-
larA nu l'aiì hlsalil sé le delalure. Cele-1-alle scrierl
ìn-limba romà na afarft de Mise-area liomà niloru din
Ardailù la 184i ^i Cdntarea Romà niel, despre care
vomii vorbi la Poesie, sunlìì publicale in Magazinulù
isloriciì.
.4. J\tpiu 7Z«r/anM(1H28-lS79), mlscuin la 27 Sepl.
1828 in Hezdediì in Transilvania. 'ratj'ilu-sòu, preoliì iji
insu?I omiì invè^atù, a fosliì omoriliì de Maghiarl la
1848. Ilarianiì a sludiain la Hlajil, apol la Cluja, unde
'ijl-a filculiì :si cursuliì de dreplfi. La anu'.ù 18Ì8 fu u-
nulù din ini^iatoril marci adunArl din Cà mpuliì-Liber-
là til dela niaju. Klù culrierìi téra cu ali.I o sumft deslu-
den^i, ìndomnAndiì poporulu se mérgA la adunare, pe care
Magliiarii voiaft sè-lft ìmpedece inlimidj\ndu-lù iji rum-
pAnda podurile de pesle rìurl, ca sò nu pólà Irece. De-
veni apol mombru ahi Comilelulul do actiune. DupÃ
revolu(iune se duse la Viena sè-?I compleleze sludiile
juridice. Penlru serviciile sale in revolutiune guvernulù
*l oleri o dojora^iune, care o relusil dicèndiì, cà elCl
nu s'a luptaliì penlru decoratiunl, ci penlru dreplurile
natiunel. D'aici IrecèndCi la Pavia in Italia impreunÃ
<u IMrnutiì lu:\ lillulo de doclorù in dreplil. La 185(>
fu chiemaliì apol ca profesonì la Universilalea din ia?l.
— 250 —
La 1860devem jurisconsultù alo Moldoveì, la anulù pro-
curorù la Curtea de Casatie si sub ministeriulù Cogà l-
niceanù scurtù timpù ministra de justitie. De aicì in-
colo trai ca advocatù in Bucuresci. Mòre la 1879 in
Sibiiù unde se dusese sè-si caute sanà tatea. Cele mal
importante din scrierile luì suntii : 1) Istoria Bomdni-
loru din Dacia superiora tip, 1851 — 2 in 2 voi. tra-
tà ndil evenimentele politice, starea sodala si culturalÃ
pana la 1848 ; 2) Tesauru de monumente, 3 voi. ; 3)
Independinfa Transilvaniet, sUtdiuìsi.-poìHicù ; 4) Viéfa,
operile si ideile luì Georgiu ^incaì.
GheorgUe Bariiu (1812—1893) a ìntemeiat.u la 1838,
§i a condusìi timpù ìndelungatù diarele de peste Munti
Gazeta Transilvanieì si Fòia pentru minte etc. Activi-
tatea luì s'a marginitù cu deosebire la diaristicà , ér' in
anii din urraa ai vietjì sale a publicatù Pà rfì alese
din Istoria Transilvanieì.
Pe terenuln istorici! pana la 1860 mai relevà mii : 1)
Aronù Florianìi, Istoria principat. Jereì-Romà nescì. Bue.
1836 — 7 ; 2) Fòia pentru minte etc. de Brasovu, in care
se cuprindù multe documente istorice ; 3) Dacia lite-
rara §i Archiva Romanésca de M. Gogà lniceanù, ^i
Magnzinulii i=it. de Laurianu-BÃ lcescu ; 4) Veniaminu
Mitropolitidu traduse si tip. la 1841 Istoria bisericéscÃ
in 4 voi. ; 5) lonu Maiorescu redactézà in limba ger-
mana Memoriele luì lancu, Balintu §i Acsente. despre
luptele Romà niloru de peste Carpali in 1848 — 9^^),
traduse si publicate romà nesce la SibiiQ, 1884; 6) U-
ricariulu de Th. CodresciT, colectiune de documente;
7) V. Ra^u. Istoria bisericéscà , Blajìi 1854 ; 8) Ade §i
fragmente de Cipariù, Blajìj, 1855, colectiune de docu-
mente istorice relative la Romà niì de peste Carpazi ; 9)
V. Maniu Disertafiune istorico-criticà -literarà asupra
origine! Romà niloru, Timisóra, 1857 s. a. 10) C. D.
58). Publicate in „Die Romanen der òsterreichischen Monarchie',.
Wien 1850 fase. 2.
— i>r>i —
Aricesru a scrisiì ihlonu CùmpulunguluI si Istoria revo-
lu^iunel romane dela 1H21.
Po torenuhì istorie! literare pAnìi la 18r>() mimai mici
}ri Iragmentare inceputurl : 1) ceva allamn in Descrierca
Moldoveì de D. Cantemiriì, in J stona lui Petru Maiorù,
si in Dialognlù Sdì din Lecsio. de Muda ; 2) Vasile PopD,
Disertai ie despre fipografùle roinanescì, Sibiift, 1837,
ìmporlantà p;ìn;1. in (Jiu \ do acjl ; tota eitt serie o im-
|H)rlanlil prefa^ìl de cuprinsiì istoricft-literarn la neferi-
cita l\saitire in versurl a lui Pralea; 3) Cipariù pub-
licà in Ori/fivuìii Luniinà reì (18i7 pà nfl la 1848) studii
asupra limbol romAne, cari amplificate le-a reedilatù in
Principia de limbA, Hlajù, 181)7. Tota dènsuln a scrisù
Despre liUinitatea limbel romà ne i}. a. in programele li-
coulul din Blajù in anil 1855, 1857—8 (v. Archivù p.
40 r sq.).
Filolo/jie : Lecsicog:rafie. (ìramatìcft.
Prospeciu istoriciì
Aprópe paraleliì cu istoria s'aa ocupatfi l^omà nil ?i
cu sludiuhì 'limbel, incopèndo prin sec. al 17-leacu lec-
sicogralìa, urmà ndft in alft 18-lea cu gramatica §i cu
ìnceputuliì sec. 19-Iea contiruandn cu perfec^ionarea
dupi\ principiile filologici. In decursulfi acestul timpù
pà niì la 1860 mal mare .si mai seriósa desvoltare a
lualii (iramatica ^i cu deosebire dincolo de Carpati.
Cestiunea ìntroducerel alfabctulul latiniì ^i modula scri-
erel séù ortografia aCi formata mal cu saraà preocupa-
^iunea gramaticilorn. $i precum in istorie preocupa pe
scriitoii originea romana a Poporulul-Komà nn. totù a-
scmenea in studiulù limbel preocupa pe gramatici /a-
tiìtitatc'i limbo! romà ne. Precum romanitatea devenise
dogmìl In istorie, lalinilatea era dogma in gramatica;
ór' dela modula cum se in^elegea acéstà lalinitate de-
pindea diversitatea séa omogenitalea principiilorn ?i sis*
252
temelorù deosebitilonì gramaticì. Gei tre! mari tnveta^i,
Miculù, Sincai si Maioru, aù ìn^elesu ìa dóué moduri
deosebite acéstà latinilate. Miculìi si i^incai in prefa^a
de la Gramaticà atà tii dela editiunea I cà tù si II, c|icù,
cà limba romà na este coraptà din cea latina, de aicl aù
trasa principiulù, cà limba romà na, cà tìi va mai fi cu
putin^à , se-se reducà , cela putinu in forma séa in orto-
grafie, la latina. Sincai inse a si n^itù in urmà , cà a-
cestu principiù na se potè esecuta, si de^i 'lu sus^ine
in teorie, in practicà ìnsé in a Il-a edit. a Gramaticeì
ìncepe a se abate dela ehi. Paulu lorgovicì in Obser-
va^iile sale ìncércà a impinge principiulìi latinista la o
aplicare practicà , dicèndù, cà din rà décinile latine, care
s'au pà stratìi in cuvintele nòstre, «sé tragema atà tea
cuvinte, pre cà tù se potè ìntinde puterea vorbeì de rà -
dècinà ». Elù ìntelege acésta mai alesù pentru termini!
sciintifici care ne lipsescfl, «se nu gà ndéscà ìnse cineva,
dice elù, cà eù umblu sé lapédù din limba nòstra cu-
vintele cele strà ine ; cà ci mie bine este cunoscutù, cÃ
nici limbà nu e sé nu fie mestecatà cu cuvinte strà -
ine». Maiorù dice, cà limba romà na este mai vechie
decà ta epoca lui Cicerone : va sé dica, elù ìntelege
mai bine lucrulù, cà adecà limba romà na este continu-
area graiului vulgarù romanù sì nu a limbei latine.
Dreptù-aceea si ortografia o adaptézà mai multù dupÃ
natura limbei romà ne ; cu tòte acestea ìnsé sustine ^i
eia forme ortografice latine ìntroducèndù. ^i italiene.
Er' incà tft pentru etimologia cuvintelorù rèmase si elù
latinistù severù.
Urmà torii acestora luarà trei directiuni deosebite. La-
urianù in Tentamen crlticum impinse principiulù latini-
tà ^ii pana la estrema, incà tù distrugea cu totuhi limba
romà na, creà ndù o limbà de fantasie. Aceslù principiù
incercà ìmpreunà cu unicula seù discipula, Massim,
sè-lù consacre in proiectulu de Dicfionariu academicu.
— Cipariù apucà calea, ce ducea la adevérO, introdu-
cèndu studiulù evolu|iuneÌ istorice a limbei si lindèndù
— 253 —
a reìnvia fonnele sji elementele vechl ^i mal originale.
Pftnft aici principiuia lui CipariQ cale celn mal bunù.
In esccutaro insò so abaie incftlft-va dela ehi. In locft
do a lega evolu^iunea isloricft a limbel romane d'a-
dreptnlu cu graiultt ruhfani romanù, o lógà cu limba
ìafind, si numal In niodn subsidiarfi sji sporadicù se ra-
pórl;1 si la graiuliì vulgan'i. D'aicI provine, cA Ciparin.
in contra principi ulul seù, in ortografìe merge pAnft
susn la lalinft, frtrft indoiólft de lémfl, ca s6 nu se prea
depflrleze euvintele in Ibrnia esteriórft de limba latina.
Va sé (iicft, idoia lalinilA^el predomina ideia romanilà Ul.
Mal lAnJin se nasce ìncA unì! ala treilea curentn.
lonii Mudai Deleanu, crede cà in cultivarea limbel ro-
mà ne sè-se iee de modelli limba italiana. - De-óre-ce
insè scrieriie lui nu s'ati publicatù, fòrte putinl vorù fi
avuta cunoscin^e de aceste idei ale lui. eie insè '.^I affa,
potè numal din ìntòmplare si cu tot uhi independenta,
una continuatori! in Kliade Rà dulescu, care mal là r(|iù,
dupìl a. 1850, voesce se reformeze limba romà nA dupÃ
cea italiana, §i incepe chiar a-?l traduce poesiile sale
mal vechl in o asemenea limbà . Acéslà ìncercare a
rèmasft ìns6 cu tolultt individuala.
HomAnil de dincóce ne avt^ndù ocasiune a face stu-
diile aprofundate, cari le lìlceaù cel de dincolo asupra
limbel, incepèndO a serie cu litere latine, scriaa dupA
cum le pica in condeitì, ^i cflnd veiJurA, cA pentru a-
cesta lucru i?i pentru a serie o romà néscA, cum se pre-
linde dela scriitorl, se cere multa gramaticA, el se in-
spAimònlarA ^i necunoscOsnda in fondu, ci numal in
forniA, principiile gramalicilora de dincólo, incepurA a
pune in circulafiune frasa cA cel de dincolo latinisézA §i
stricA limba. Pentru a acredita acósta le venea in a-
jutora dóuè impregiurArl : esagerà rile latinisto teoreiice
ale unora, iji in generala greutalea stilulul la col de
peste munU, fìindiì-cA el se ocupaù cu deosebire cu
limbi strAine, ?i din causA cA lucrurile sciintifice nu se
pota serie in aceea^I limbA u?órA cum se serie unù
254
simplu articolìi de diarù séu o comedie. Dreptu-aceea
pe cà nd unii din cei de dincóce in nevinovatia lorii,
dupà tipà rirea gramaticeì luì CipariCi, vorbiaù de «co-
media limbisticà de pe cà mpulii Blajuluì», ceì de din-
colo ìncà le réspundeaù cu dreptii cuvéntn : «Asa,
D-vóstrà scrie^ì usorù pentru cà v'ati ferita de a serie
ce e greù si fòrte greù». Astti-feifl ceì de dincóce pentru
torme, care nu se t.ineau de adevérata cestiune, se ìn-
spaiméntau de calea anevoiósà a studiuluì si a espe-
rienteì si preferaù a serie usoru, cum le venia. D'aicì
lunga §i interminbilà confusiune ! ^).
Din acestea au resultato treì direc^iunì : latinista es-
trema, istoricà -latinistà moderata, si fonetica estrema
séù anarchica. Latinisti! estremi, dintre totì ceì mai
putinì la numéru, eraù in indoita rà técire, cà ci nu in-
telegeaii ori nu voiaù sé intelégà , cà alta ceva este
limba latina ce ne-a rèmasù scrisà si alta graiulii vul-
garu romana, a cà ruì continuare este si limba nostra.
Latinistii moderati rà tèciau, cà ci in cestiunea de orto-
grafie nu se mà rgineaìi numai la etimologia interna a
limbei romà ne, ci se suiau pana la latina, §i apoi in
evolutiunea isterica nu legaù limba romà na de-adrep-
tulù cu graiulù vulgaru romana, ci sà riaa, peste eia.
la latina clasicà .
In apretiarea acestoru dóue curente s'au comisùtotù-
de-una mari greselì, cà ci s'a strigati! si unii, desorientati
ìD asemenea lucrurì, mal striga si adi, cà curentulìi la-
tinistù ar' fi stricato limba. S'a trecutù cu vederea, cÃ
ceì mai estremi latinisti, ca Laurianìi si Massima, chiar'
eì altu-fela 'si fà ceaa studiile filologice ca sciintà si
alta-fela scriaa limba ca limbà . Laurianù si Massimti
n'aa scrisu nicà iri in scrierile lorii limba ce au depus'o
ei in dictionariula loru si cu atà tti mai putimì in" cea din
i). Despre diversele critice si anticritice in accastà materie a se
vede cu deosebire in Fòli pentru minte etc dintre ani! 1853 - 1856,
ér' pentru citatiunile de susu NriI 11 si 15 din 1850.
— 255 —
Tentamen criticum ; chiar prefata Dic^ionariuluI este ne-
gatiunoa dircela a cuprinsulul hitinislil din Dic^ionariCi.
Micuhì, f?incal, Maioril, Cipariu, a scri«n lie-care o
limbft mal romanésca, de ct\ia cum scriù chiar a(JI
mul^l aHiI. Deleunu in 'l'iganiada lui a scrisn cea mal
romanésca limba. lorgoviel, care pune principiile ce le-a
desvoltaliì mal rigurosiì Laurianiì in Tentamen criticum
ij;\ in I)ic(ionariìì, declanl U\muritiì, ci\ eia nu voesce
sé schinibe limba din ceea ce esle.
Din tòte aceslea resulta lamuriia, ca acesU invelaci
se lolosiaiì in epoca loro de leoriile de limba ca de-o
proba istoricd de originea nòstra, de-o arnia de luptÃ
contra strainilorfi cari negafi romanitatca Komà nilonì
si latinitafeu limbei romà ne, in aplicarea praclica insò
nici prin minte nu le-a Irecuto. alarà de Eliade, se
sehimbe limba, cum probéza tote scrierile Ioni. Cà mi-
nunatrt de bine aiì sciutiì el s6 lupte, probéza urmà -
tórele resultale : ideile do ronianitate i^i lalinilate sus|,i-
nule de el aiì losin probate si recunoscule jji de stra-
inl, ér' limba romana numal prin lucrà rile lorù a tn-
tratu pe terenulù studiilorù sciin(ijice ; et aiì dalù lo-
vilura de morie cirilismulul ìntroducòndiì allabelulù la-
linù ; el aiì creata gramatka limbei romà ne singurÃ
sciin(ifica :iii copiata de to^I gramaticil pana a(}I.
Fata cu cele dóuè curenle sciini.ilìee, curentuliì fone-
ticìi estremiì séti anarcliiciì nu se nasce din cercetà rl
séiì sludil asupra limbei, din contra ehi se nasce log-
mal din negatiunea acestora, cà ci ehi logmal nu voia
sé scie de asemenea lucruri, crec|ònda in naivitatea lui
ca este de ajunsiì sé fìl nascunliì romaniì, ca sé sci!
serie romà nesce. Penlru aceea fonetislii facean numai
oposifiune, dar nu iji studil, caci dèca ei ani li incer-
catCl acésla lotCi cu aceea^i seriosilalc !fi cunoscin^à cu
caro lucrali ceialallji, s'anl li convinsil indata a dóua (}i,
cà tograal el dislrugil limba, ceea-ce imputali latinisti-
Ioni estremi, ^i inca mal sigurn ?i mal curònd, cà ci de
el se fincati loti, cà ^l nu sciaiì iji nu voiail sé-:?! dee
— 256 —
ostenélà se ìnvete limba séu sciinta eìf, si aeestia eraù
multimea, si tograaì se laudati cu nos numero sumtis,
pe cà nd latinisti! estremi eraù abia de semintà , ba
chiar si pentru acésta prea puf ini. Pentru aceea fone-
tistiì rCau pntutu face nicì gramatica, nicì sè-sì creeze
si se-sì sistemisele o ortografie, cà ci a ìncerca se faci o
ortografie farà gramaticà este a fremènla pane là rà apa
séii a face o societate farà legi, cari singure o potii
tiné laolaltà . Anarchia in sciin^à este ca anarchia in
stati! — voesciì numai proìetariì !
Lecsicografia. Incercà rile cele dintà iù pe terenulù
filologici limbei romà ne le aflà mii in lecsicografie- Pana
la LecsiconulCi de Buda, care a fà cutìi o epoca, aflà mù
sumà de dictionare asupra limbei romà ne, se intelege
mai tòte netipà rite ^). De sigurd multe suntu ìncà necu-
2). In cele urinat<''re insirà mn dictionarele ce ne suntu cunoscute :
l) lìegtstrele de cuvinte romAnescI dela Lucius (sec I7 lea) dupà $oi-
mirovicl, ale lui l'el-Chiaro s. a. suntti reproduse la Ciparìù, Principia
p. 236 — 24Ò ; 2) Jjecsiconulù romano-slavù din secolulfl alu 17 lea
aflatoriu in posesiunea d- D. A. Sturza (specimene la HÃ sdeO, Cu-
vinte d. betr I, 259 — 312], autorulti necunoscutu ; 3) Dictionariu
slavo tnoldovenescù anonimu de pela iìnele sec aln 17 lea, ce se afta
In fósta biblioteca a Conteluì TheodorQ Tolstoi la Moscya acum a;
guvernului (Analele Acad Sed. din '*/24 -Aug. 1869 ?i HÃ sdeQ, loc.
cit.)- acesta si celìi urmìitorin so presupunu a ti autografele lui Nicolafi
Milescfl si mitropolitulul Dositeiìi ; 4) Dictionarinlù lifnbeì romà ne
anonima in bibl. società fil archeologica din Moscva (loc. cit.) ". 5)
Dictionariulù bà nà tianù romà nù- latinù In biblioteca Universitari! din
Pesta (Specimenìi in Col. lui Trà ianìi, 1884 p. 406 sq; D. Hà sdeù 'Ifi
numesce Anonynus Lugoschien&ii, dar' nu esistX nicì o proba pentru
vre unii lugojanùi ci numa! indicii pentru unii bà nà tianti) ; 6) Voca-
bularu biblicù sérbescùromilnescfl manuscrisù (Cipariu, Principia p^
114) ; 7) Dictionariulù latinù romanesca alu lui Teodorii Corbea, bra_
soveanii, dela tnceputulìi sec alu 18 lea, in bibl. répos Cipariù (Ar
chivù p Ò37) ; 8) Dictionariu romà nù germanù de Gabriel Lemeny"
(-f-i729)v. Nilles Symbilae IL 511; 9) Vocabulariù romatw latino-
serbo- germanù, de Stefanìi Fopoviciu, scrisu la 1843, acesta si alte
io) dóue Vocabulare anonime, unulù romano-serbolatinu si altullì
serbo-romà nfi, se aflà ln Museulu nà lionalfi din Pesta (N- Densu^ianu, A-
nalele Acad. Rom ser. 2. t. II sect. 2 p. 197); 11) cu corapunerea
— 257 —
rioscule. — CelQ mal iniportanlD dinlre tòte este Lecsi-
couuìù rom, lat. ung. tjì neinlesca de Huda tip. 1825.
Klù a loslQ inceputù de S. Micultì ^i du| ft niórtea lui
continuata de Vasile Coloiji, preotn in SftCtirrtmbQ
(Transil Vania), de lonQ Corneli, canonico la Oradea-
niarc. rotni Maionì, ioniì Teodoroviciù, preotù romAnù
In Pesta .fi Alexandru Teodorj, doclonì in medicina.
Celù care ia dnlìi forma in care sa publicatil iji cu
deo.sebire etimolugide cnvintelonì, IHaloyulù §i Trac-
tntHia de fonologie, pulsile cele mal importante, este
Polru Maiorù. Fftrà de cln. lecsiconulu rèmà nea ceva
de tòte (Jik'le, unii re^islru de cnvinte. Maiorù insè ì
ìn.siifhl uno .spinili non. IncAtil penlru tructatulil de fono-
logie vorbimft l;i (Jraniaticù. Dupft acé.sta, partea eti-
mologica a LecsiconuluI a toslù cea mal importantfi.
Ka a fosti!, care dupft Istoria pentru tncepuluìù Romd-
unuT Dicfiortariù in limba molduvtnéscà ^dicionario in lingua moIdaTa)
ac ocupa !• 1777 minontulQ F. Krancanton^o Minotto, misionarifi c«-
tolictt In Moldova (I. Hiamì. ("ol. lui Traianft, Ifc83 p. 144 — 5); >>)
J.tcsiconuiù fi ao romiìnfStH corapus'i de ieromonachulQ Macarie In
Bucuresci la I778 (tn bibl cerlraU de acolo); 13J Vocabularium va-
lackicum de M. J'euder (1780) manuscrìsn ta bibl regéscS din Co-
penhaga (Anal Acad rom. v. HI (l87l)p 34): |4) Ghsariù romà nù-
nutscù de preutuM Michailfi Strìlbetzki tip. la lajl 17K9 (unù esempi.
tn bibl. centr. din iiucurescì) ; l ,) Dicfùmariù tonuìnù ìatinù de S.
Micaliì In l)ibl. ep rom. din Oradeamare (N Decsu^ianù loc- dt.
p 210) a se vedéri Lecs. de Buda, prefa^a : 16) Difp'onariù romAnH-
lotinù gtrmanù de la 1792 de Aurelifi Antoniù Praedetis. In bibl. e-
piscopiel romiìne dela Oraden mare (N. Densusianrt, loc cit. p. 109) ;
I7Ì Diifiontiriù romà nù latinù francenù gtrmanù se <Jice a fi com-
pusfl r. lorgoTiciìì (▼ Gramat.), necunoscutS ; iS) Lecticonù roma-
nescù fiemfntù fi nfm(e>fù romà nù de I. Budai Deleanù (In bibl. centr.
din Bue. Cip-iriu Archivi) p. 706; Principia p 32i); 16) Dicfiona-
riìA rom.lat.-ung. de episcopuIO I. Bobft tip. cu lit Ialine. Clujù
1822. — len^Tchi^i VScà rescu In prefafa Gramaticel sale Inct spunc, d
lucra la una Dicfionariù romà no. nimicO \nsi nu s'a aflatfl tntre m«-
nuscriptclo VAcflrescilor'i (Analele .Societ. acad. r V p. 22—23),
Totfi asemenea ne spune ^i SamuìlH CrisianO (Kòròji), cj avea gata
un& vofabula*iik rom. Ut. ung. (CipariO, Principiil p. 3tl $i Archivft
P- 745 sq ).
«7
— 258 -
niloru, a pusu in mi^care pe ìnvè^atiì slrftini. Prin a-
césta se pune in plinà cestiune si latinitatea séù roma-
nitatea limbei nòstre. Atacurile strà inilorù aù fostù ve-
hemente," dar nu trecu multa §i principiulQ triumfà . U-
nulo din cai mai mari filologi romanisti, celebruliì Diez,
recunoscu romanitatea limbei ^i o clasà la locala seù
intra 1 imbile romanica. Dar Maiorù a comisù erezii,
4icfi unii si dicemù si noi. Mai à ntà iù insé, sé nu se
pèrda din vedere, cà pe atunci in acéstà materie sci-
inta nu era unde este astà di, ?i asemenea erezii, si u-
neìe chiar mai mari, le afli la cele dintà iiì celebrità ti
ale timpului. Apoi sé nu uità mìi, cà nu era numai o
luptà scientifica, cà ci atunci mai pu^inìi amii puté scusa
ereziile, ci era mai vèrtosù o luptà eminamente natio-
nalà . Si cà nd este vorba de a de^tepta si a salva unii
poporù din gura perirei, ar' fi stupida sé stai cu mà -
nile in sinìi fiindìi-cà n'ai armele cele mai bune, séQ
sé te lupti cu mà nu^i ca sé nu-^i strici mà nile. Dèca
strà inii, pentru a ne combate, ^i-aa permisa dilnicu nu
numai eremi platonice, ca noi, dar violente reale, n'amù
ìntelege pentru ce sé nu-ti ascu^i sabia pe ce poti, deca
de-o-cam-datà n'ai ofelu tare la indemà nà . Asa au fà -
cutù bètrà niì nostri, §i vedemu cà de rainune bine aù
fà cutìi ! Noi ne résfà tamu adi cu ereziile Ioni ! Er' dèca
voima sé le tntunecà mù gloria, pentru ca sé putema
strà luci noi, atunci sé muncimù ca ei in Uniste si farÃ
sgomotù, si posteritatea, ai care! ochi nu se potìi unge,
va vede.
Gramatica. Urme de idei gramaticale-filologice des-
coperimù chiar in Tatà lu nostru cu litere latine de
Luca Stroici (p; 102). Mai bine pronuntate si chiar a-
plicate cu sistema óre- care §i cu deplinà cunoscin^à ,
le aflà mù in scrierile mitropolitului Dositela Formarea
de cuvinte nóuè, introducerea de forme vechi sén rari,
cunóscerea prosodici ^i a variatei technice a versuri-
lorù : tòte acestea ne arata pe scritoriula, care nu nu-
mai cunoscea ce va sé dica maestria gramaticalà , dar
— 259 —
scia s'o !yi milnutìbcà . Va' incAtù penlru Invètatulfl D.
Canteinirft ne convingemn din Cronica lui (I. 82 — 85),
cà eln t;ra familiarisatù cu Scaliger i}ì cu «socotelele eli-
mologhicescl». Tute acestea ime erafl numal idei gene-
rale, adese-orl vage. sciin^ft grainaticalil a limbel ro-
inAno nu allùmft sé ì'ie esistalù pe atuncl. NicI o urmft
de vre-o gramaticft romftnéscA de pe acele timpurl nu
e cunosrulA. In prefala de la Indieptnrm legeì {\i\b2)
se lace aininlire de granialicft ^\ sintacsà , dar esle a
se in^elege celù grecosciì séiì peste totiì numal ivctà turay
cum se (jicea pj\nA la 1848. Cea dinl.Mft gramaticà ce
cunósceinft pAn:1 acjl este a lui Eustatie IHtnitrie
Bra§ovianulù scrisà la 175G la Hra^oviì iji dedicala lui
lonù Const, Nicolae Mavrocordaliì "). Acóstà gramaticÃ
este fórft indoiólft identicìi cu cea despre care cjice Wil-
kinson cft a fncut'o l. C. Mavrocordatft la ITvió ••). Er'
Francanlonio Minotlo, amintitù mal susn, lotù in acelù
lociì ne vorbesce, cà elfi avea (la 1775) terminata o
gramaticà a limbel romà nescl, despre care insé nimicft
alla nu se scie.
La 1780 apare à nlà ia (ìramalicà tipà rità a limbel ro-
mà ne, compu-sà pe S. Miculu, aniplificatà ?i coordonatÃ
de Sincal ^). La 1805 J;jincal o tipà ri a dóua óra la
3). Un esemplarifl din acéstA Gramaticà , cum se pare, chiar origi-
nalulO scrisiì cu cirile, ce eraù In usti In Transilvania. ?i bine conser-
vata, se afla in posesiunca d (J Krbiceanù, profesorù la Seminariulu
din lo^l. cr' acum la Bue Confine o dedicafiune catrft domn'^, o lungS
precu ventare, scam m.iteriilorii, apol corpuli Gramaticel, anume gra-
maticà proprie, sìntacsO fi prosodie. Pe lAngft multe singuIaritS^I, are
ji unele bune. Din familia Eustatie tr4ia pe la 1870 unii adTocatiì in
Bra^OTÃŒi
4) W. Wilkinson : Tableau historique de la Moldavie et de la
Val.ichie, traduit de l'anglais par Ch. Paris 1821 p 120 — 1 : „En
1735. Conslantin Mavrocordato • • . fit. pour le jargon qu'on parlait,
une grammaire en caractères tir«''s du grec et de l'esclavon'.
5V Klementi» linguae Daco-Romanae sive V'alachicae. composita ab
Sam Klein de Saad. ord. S Basilii M. etc. locupletata vero et !n
hunc ordinem rtdacta a G. G S<ncai, ejusdem ordinis. A- A L. L.
Phil. et. SS. Th Vi. Vindobonae 17S0.
._ 260 —
Buda. Despre principiile pe care se basézà vorbirà mii
mai susù in prospectu. La 1787 lenachità Và c3rescu
publicà Gramatica sa cu cirile sub titlu Observatil séìi
tà gà rì de sèma asupra regulelorìì si ordndueleloru gra-
maticeì rowà nescì, §i anurae in dóiiè editlunì, cea
dintà iù la Rà mnicìi, adóua la Vienain 1804, cu deose-
birea cà in acésla lipsesce prefafa. Gramatica in sine
esle de putinà valóre, autorulù este cu totulù neorien-
tatìi. De importane suntn versurile aduse ca esempla
in poetica (v. Poesia). La a. 1788 mai publicà lonù
Morariu (Molnar) Gramatica sa germana-romà nà , in
care urmézà pe Miculù-SincaT, si la 1798 o Retorica,
ér' Radu Tenipea la 1797 publica Gramatica Roma-
nésca cu litere cirile, urmà ndù dupà gramatica luì Mo-
rariiì. Totù la 1789 unù-óre-care Scolariulu tipà resce in
la^i mica (ìramalicà romà nà -rusà . Paula lorgoviciil
tip. la 1799 Observafil la limba Romà na. Gramatica luì
i. Budaì Deleanu a rèmasfi nepublicatà , desi se dice,
cà ar' fi una din cele mai bune ").
Samiiilu Cri^ianu profesorù in Cluju, publicà la 1805
lat. Ortografìa latina romana'^) dupà principiulu eti-
mologici!.
Cea mai ìnsemnatà scriere in acéstà materie in à n-
tà ia jumètate a acestuì secolu este Ortografìa romà na
a lui Petru Maiorii scrisà in limba latina si publicatÃ
la ìnceputulù Lecsiconuluì de Buda. Este nu nuinaì cea
mai voluminósa, dar' si cea mai sistematica, mai adà ncà ^i
chiar' genialà cercetare din acelù timpù asupra pà rtei
celei mai interesante ^i mai grele a limbeì romà ne, a-
supra foneticei. Totì gramaticiì urmà tori s'aiì adà patu
din acésta In adevèrù pentru acelù timpù este de mi-
rato unii studiò atà tiì de petrundétoriii ?i sciintifica.
6). Cipariu, Archiv"' p 706 sq 51 Principia p. 322 sq . 327, unde
se aflà si o epistola a lu! scrisS cu litere latine, cum se vede, dup^
regulele gramaticeì sale.
7). CipariT, Principia pag 3l7 sq. ér' in Archiy i pag. 745 sq.,
o reproduce ìntrégÃ
— 261 -
Maioro este intoineietoriiilu lonologiiù la noi. VAù pen-
tru lAimirii'oa tesliuiiilorìi se servesce in modù com-
parativn de liniba Ialina, grérft sji de cele neo-latine,
dar grcijesce cAcI nu ie in considerare evolutiunea is-
toricì\ a limbol si nu «e servesce de vechile nostre mo-
nuinenle literare, deiji cunoscca o parte din ole, pre-
cuni se vede din Istoria lui. Adevèralù, décft vomii ju-
deca acéstA scriere dupft cunoscintole de afjl, vomn
alla erezil, nu este ìnsèmalpu^infi adevèralù, cà pentru
nccliì linipìì a foslfi o seriore lenommalA. si oà in gene-
ralft, Iurte multe din ea aiì remasi! udevèrurl necon-
teslale. Klft scóle din alfabotù literole k, x ^i y, sus-
^ine ini-6 pe q, incfitii dupA elù pentru scrierea limbel
romùne suntiì doajunsp 20 litere. Elft celli dintà iu re-
gulózA si licsóza inlrebuin^area semneloriì diacritico, cu
deosebire la ó (ea), ó (oa), sedila, si cele pentru a §i
*"R, !^. a. l*elru Maioriì a scrisil si Hmmuiica ìimbd ro-
mùlee a r«3masn inse nepublicatA ^). DupA ortografia lui
P. Maiorn §i-a scnsO s;i J. Alecsi, mal tArcjin episcopo
ahi (ìherlel, (iramatica daco-romà nA, IH.^6. Alte
gramatice, ce s'aù mal scrisiì, ca a lui C. Diacono Loga
(1822), a lui Eliade (1828) i>\ gramatica plinA de curi-
ositAt.ì a lui (i. SAulescfi (1833—4) s. a., san scrisù
pentru usuili scolari!, lordache (lolesculiì publicA la
IHiO lidgarì de snmd asupra canónc/oru (/ramnticscl,
este lipsitiì insé de cunoscin^ele elementare gramaticale.
Mal importantà pentru principiile sale este gramatica
lui A. '1'. Laurianfi, publicatA la 1840 sub titluliì : 7Vn-
tamen rriticum, care se abaie cu lotuliì alAtù dola sla-
rea actualA, cà lu ^i dola evolu^iunoa istoricA a limbel
romAne iji pune regule pentru o limbA idealA, care ca
limba romùnéscA n'a esistala nicI-odalA, nici va esista.
Fejilru aceea cu dreptiì cuvèntn a rèniasft cu totulù
isolata i^i nicI stor^à rile binevoitóre ale lui l*apift Ila-
8) Unele fragmente saO publicatìi in ArchÌTnI& lulCiparìn p- 27,
«97» 338, 3S5, 330.
— 262 -
rianù in Tesauru (I. 94) de a o pune de noù in evi-
dente nu i-aù pututù ajuta, §i mai pu^inù ìntruparea
aceloriì principi! in proectulìi^e Dic^ionariu §i Glosariu
acadenìicu. — Dela Maioru incóce, celu mai insemnatu
pe terenulù filologiei romà ne este :
Timoteiu Cipariu (1805 — 1887). Elìi s'a nà soutù la
satulù Pà nade aprópe de Blaju, A invelato la liceulu
din Blajù, unde la 1826 a terminati! si cursulil teologici!.
Fu numitii profesorìi la liceiì ^i dupà aceea la cursulii
de teologie. Ajunse de tinèrìi canonici!. Intre 1847 — 8
redactézà Organulu luminà réì. In 1848 e membra aliì
Comitetuluì de actiune. Dupà 1848 face cà là torii in E-
uropa. La 1854 ie direc^iunea Li'?euluT. Mòre in adà nci
bètrà nete la Blajiì ca prepositn ahi Capitulului mitro-
politanii la 1887. Cipariii este nu numai unuhl din cei
mai eruditi, si in faptà celli mai erudito dintre Romà ni,
dar' si Lmulii care intrégà vièta §i-a consacrat'o pen-
tru cercetà rile asupra limbpi romà ne, §i in adevèri! nime
n'a adà ncit'o ca dènsulii. Ehi intemeiézà scóla istoricà -
etimologicà in filologia romà na. Cercetà rile lui la ince-
putu, ca tòte lucrurile serióse §i de adevératà valóre,
n'aiì fostii in^elese, ^\ cei naivì 'iji fà cean glume mai
multu de cà tù lipsite de sare^). A41 studiilc istorico-
filologice, introduce de Cipariu, afi devemtii nu numai
predilectiune, ci chiar pasiune. Elìi a creatu cea
mai buna Gramaticà si Sintacsà , ce avemii pana adi, in
cari pe basa graiulni viti .?i a monumentelorù literare
codifica, in modulu cehi mai sisiematicìi, legile princi-
pale ale limbei romà ne. Dar' elìi este si unulù care a
9) V. nota 279 §i lìomà n'a Literarà pe 1855. Foia pentru minte
din 1855 No. 17 reproducéadfi „farsele'' din Rom. lit observft :
„din care se cunósce de nofi, cu ce u^orà tate se tratézà de unii ómenl
tnsu^irl de acelea ale limbei nòstre asupra cà rora filologil altoru na-
^iunl nu s'artt ìndoi ìntru nimicù a tiné sfìltuirl 51 conferinfe serióse ?i
mature; el ariì fi prea departe de a tracia proprietà ^ile limbei ca si
unù sujetfi de comediórà ori farsa dela Sadagura" etc
— 263 —
lucraliì timi umltn peutrii inlroilucerea .si pcjpuiiinsiirea
alfabelulul laliiuì. Scrierilo sale siintiì numeróse, din
cari noi atniiilirnù urmAlórele : l) I.)iariuUì Organulù
luminà reì (IH47 — 181-H), imporlantiì pentru studiile Jji
diverscle notile literare publicale in eift asupra limbel
romà ne; 2) (iramatica limbel romà ne, in dóuC edi^iunl,
la 1854 mal pe scurtfl iji la lHr>9 amplilìcatu ; H) Sin-
tacita limhel romà ne, cu unii apcMidiee Despre limha
romà ìuì (1H77); 4) Architulfi pentru filoloffie .fi istorie
(IHH7— 1872) ; h) Arte ^i frar/mente (IHÓÓ); 6) J^le-
mente de poetici (1860); 7) Cestiunea originel Romà ni-
Ioni sub tit.lu: Cuvéntù la tnaxigurarea Asocia^iuneì
Trandlvanc ; 8) diverse car^t bisericescl ^i scolastice,
«ji articoli prin (Jiare. cu deosebire in Fòia petrv minte
ìji programele LiceuluI din Hla.itì.
Totft ónienii aceslui periodo simln : l) Nic lià ld-
,jescu ( } 1881) care a publicatu la 1848 o gramaticfi,
ce s'a folosiliì multa timpft in scóle: 2) Gavrilii Mun-
teanù (1812— 1809), fostu direcloriì alù liceulul romà nù
din lird?ovi1, a publicaliì o Gramaticà §i o sinlacsà a
limbel rt)m. ìj. a. iji a traduso operele lui Tacilu ^i
Suetonift: H) Aronù Puìunulù (1818—1866) nà sculù
in X«ra-Fà gà rasiilul la salulù Cuciulata, elevù aln lui
Ciparift 9i lià rnutu. Qupà 1848 Irece in Hucovina, unde
ca profesoriì de limba romà na devine unii alto LazarU
pentru Hiicovinenl, deijteptà ndù sentimentulft nationalù
iji iiibirea limbel romà ne. Khl a publicatrt o gramalicÃ
pe basa princi[)iuliii fonelicft, dupà care forma .si o or-
tografie parlicularà , farà ìndoiélà in scopiì de a se face
ceva propriù pentru Hucovina, §i calti mal u?ora pen-
tru ca sè-ì atragà la studiuliì limbel. Elù a mal pub-
licatn 9Ì Lepturariu romanesca in (i volume *'M.
Io). Despre activitatea acestul apostolfi al& romà nismuluT a se vede
Dr I Sbiera. Vi«'ta etc Ini A Pumnuliì.
— 264 —
Filosofie, Jurisprudeutà , Elocinta.
. Prospectu istoricu
Impregiurà rile in cari s'aù aflatii Romà niì panala 1860
n'aiì foslu favorabile acestorn ramuri §i cu deosebire
jurispruden^eì si elocinteì. Filosofìa presupune o lunga
desvoltare literarà , jurisprudenta si elocinta o vieta po-
litica si socialà bine ìntemeiatà si care séfie pututil ave
o evolutiune liberà si linistità cela putinìi in intervale.
Aceste conditiuni ne-aù lipsitù, si anume libertatea si
linistea n'aù cunoscul'o nici parintii nostri, nicì genera-
^iunile pana la 1860, precum ama aratala mai susa,
cap. X si XI. Prin urmare n'ar' fi nicì o minune, §i
n'ar' trebui se ne ro^imo de locii, dèca nu ama puté
arata chiar nimica pe acestù terenù pana la 1860. Cu
tòte acestea, si aicì se adeveresce ceca ce amù disù in
altù locii mai susii, cà au fostU inni barbare timpurile
de cdtu Romà niì. Chiar si in acele timpuri de barbarii
§i miserii, pà rintjì nostri s'aa ocupatù din cà nd in cà nd
cu meditatiuni filosofice, cu codificarea de legì §i cu
frumósa artà a elocinteì. ^i mai à ntà ifl aparu meditati-
unile filosofice, apoì incercà rile de jurisprudenta §i nu-
maì in fine, cà nd incepe a adia vèntula libertà teì. in-
cepe a rèsuna buciumula de?teptà toria ala elocinteì. In
adevèrO nu putemìi arata lucruri mari, dar' in fondìi
fòrte importante ca semne ale tendinteloru de cultura
^i de aptitudinì ale Poporuluì- Romà na.
Filosofìa Cea dintà iìi incercare filosofica suntìi In-
vè(à turile luì Neagoe-vodà (1512 — 1521) cà trà fiulù seù
Teodosie. Eie ni s'aìi pà stratù ìntr'unù manuscriptu de
la 1654^). Invètà turile cuprindù regule, ce trebue se le
observe una domnù in diversele impregiurà ri i}ì mai
l). j*rchiva ist. a Rom t- I- pt. 2 unde la pag. Ili — l32sepub-
licl IntregQ tractatulù. La 1843 se publicase dupS unii manuscriptu
din 1816.
— 265 —
alesi! cum sè-sR esercite generositatea domnésoà '). Ks-
punnrea este l'orlo ciani, logica hì olocintA, slilultl na-
turalft. (luke jjì animatiì, liinba coreclft ^i de o verdólÃ
9Ì proluimì óre-cum cà mpciioscù. ceeacu esle cu atà tù
mal importanln, cfloi lucrézft cu idei abslracte. In cfiln
penlru vorsiunoa, (loca Neagoe-vodft va (ì scrisQ roinà -
nesce sc'n iti allfi liinbfl, grecesce ori mal vèrlosn slavo-
nesce, si póle numal mal tflnjifl sé-se (ie tradusfi, noi
observAinfi, cA def^i piibiica^iuniie de pà naciim ale a-
cestel opere nu salisfacft cerintele scientilice, asemè-
nftndil Insè limba si sliluln cu cele din cronicele m»I
vechl muntene, nu amo ave nici unù molivù de a ne
ìndoi, cu atAUì nial vArlosìì, cftcl vecliimea in decursii
de vreo \'M) ani, pAnfi la nì54. s'a mai ijlersiì prin
copierl. OrcetArl ulterióre inse voriì pule là muri lu-
cruln §i mai bine.
Divanulù séù (fà lcéva tn(eleptuluì cu lumen de D. Can-
teniirù (v. Cronicarl). scrina in dialogù §i tip. Anlà in la
1698, tratézà despre lupta intre trupù jji sufletù séo
materie si spiriliì, luAndu-se do basA filosofia teologica.
Acesla era utiù subiectù de predilecUune penlru acéstÃ
filosofie in evuliì medio, ^i are o inlrógà literalunl. Se
basézà mal numai pe s scriplurA, ici colo cà ie unù fi-
losofi! protaniì. Scrierea consta mal multo din frase de
cfttft din idei, ?i cu tòte cìl dialogulù nu permitea o
sistema, dar' se putea desvolta celo putino in modù
mal logici!, penlru case nu se repe^éscà acelaijl lucru,
aceleaijl idei de nenumèrate ori. Stilulìi isi limba ca ?i
In cele-1-alte ale sale scrierl romà nescl.
D. Canlemirù a mal scrisd ìncA Tractatù de logica
latinesce. Idei morale filosofice desvóltà in abundantà ?i
in Istoria ieroglifica.
Ceasorniculù Dommlorù de Niculae Costinù (V. Cro-
a)- Tot& to limba romà nìl (i despre asemenea materie am v?<jutìi
Intrunfi Techiìl manuscrisS sub numele lui Vasile Machedonil „samo-
dfrjejiì Grecilorù" Invèfdturi cà tr* fiultt leù LeonQ Imperato.
— 266 —
nicarì) este opera principalà a acesluì scriitoriu rémasÃ
ìnsé cu totulii necunosculà ^). Cuprinsulii, fòrte volumi-
nosù, este filosofie, moralà §i politica. Este scrisu cu
multù aparatù scientificù, vaste cunoscin^e de scriitori
si fapte, espuse tnsé farà sistema si ìntr'unti modii gre-
oitì. Pentru acele timpuri ìnsè si pentru ìmpregiurà rile
nòstre, opera este d'o erudit.iune fenomenalà . Atà tiì din
acestii punclii-de-vedere, cà tù si pentru limbà , este pà -
catù cà zace necunoscutà , pe cà nd se lipà rescìi alte
lucruri aprópe farà nici o iraportantà .
Cu acestia se incheie epoca vechie a scriitoriloru nos-
tri pe acestn terenn. Ar' fi incontestabilii de mare ìn-
semnà tate a se studia limba acestorO treì opere din
punctulù-de-vedere alù limbagiului fìlosofìcfl. Pintre a-
ceste trei scrierì, ca metodo, limbà §i espunere,
se ìnaltà Invèfà turile luì Neagoe-vodà , ér' ca eruditi -
une Ceasornicuìu domnilorù.
In timpulCi urmà toria pana la 1860 in adevèriì filoso-
fia se generalisézà precum se là tesce si se ridica si in-
structiunea. Deja S. Miculìi a tipà ritù o logica si o E-
ticà , si dincóce pana la 1830 se mal tipà rescù vre-o
dóué logice, si alte cà te-va fragmente traduse de prin
unii filosofi. Frofesorù mai insemnatù pentru filosofìe
in acéstà epoca este Lazarù, care spunù cà a tinutiì la
Bucurescì si prelegerì séìi mai bine conferin^e din filo-
sofie, apoi Bà rnu^n la Blajiì (1832 — 1845) si totn elù la
Universitatea din lasì (1855 — 1864), Eutimiu Murgu
(1834 — 1836) la Academia din lasi §i urmà toriulu seii
Petru Cà mpeanQ ; Laurianù la Bucurescì, care traduce
si tip. raanualulfi lui Krug, si érà si la Blajii profesorulu
Tarta, care desi era pentru religiune, in admirabilele
sale esplicà rì ìnsè fà cea aprópe numai filosofie, §i era
3). Noi cel dintaia amù descoperit'o la 1881 in bibl. centrala din
Ia?I Intr'unfi eleganti! manuscriptn de la 17 14 care sémenS cu ma-
nuscriptulu lui Acsentie Uricariulfi (v. pag. 226 n. 30) ; alttl manus-
criptiì dela 1801 se aflS In bibl. SeminariuluI din lasl.
-267 -
multa iubiliì i}ì ascullaliì. l'rin aceslia se introduse In-
eeliilrt cu incetulù (Minoscinta (ilosolìel mal nóuf*. Con-
secin^a a(;e.slel ridicftrl progresive a nivelulul inlelectualQ
era nuluralininte, cà scriitoril nu se mal puleaiì pre-
senta publiculul cu scrierl fìlosofice, ca cele de mal
inainle, escelinte pentru timpuirt lorn, dar nu ptntra
aln nostra, l'rin urtnate acum era cu multù mal greo
a serie cinova o operù (ìlosoficft cu óre- cari pretentiunl
de originalitato. Dintre cel cari s'aft ocupatìi cu lìlosolia
in timpuin nofi, singurft S. IWrnutiì a liisatiì dupà sine
o sumìi de scrierl filosolicc, zacil irisé, afara de dóu6, ne-
tipflrite ^i necunoscute *).
Cónta r. (1840—1884) a publicatiì Teoria fatalis-
muluì Jji Incercà rì de metafisica.
Jnrispriidenta. Colonia romana s'a ìntemeiatiì in
Dacia cu insijtufiunile romane. C.umca acestea. dupÃ
retiagorea legiunilorn ^i administraiiunel romane, nu aù
dispà rutn cu totuliì, proba viie ?i incontestabila sunto
insesl cadrrle instilutiuniloriì romane pà strate in tòte
tinipurile la l*oporulo-Rt)mantì. cu domnu, popà , jude,
jura(ì, hHrà nl, precum si nomenclatura principali ju-
ridica (v. p. l Ui sq.). Consonante de principil ^i disposi^i-
unl particularo romane cu obiceiulU pà mentulut la not
se voriì pule slabili numal cà nd se va aduna din poporQ
acestn obiceift,'') dupacum acésta s'a tacutil lacelelalte
popóre, ?i care, afara de punctuhl-de-vedere curatn ju-
ridiciì, este de-o maro importanza pentru istorie sji di-
versele cestiunl etnice.
l*à na la cele dinlAiiì codificatiunl din secoluUì ahi
17-lpa, la Flomanii de dincóce nu se alla urme sigure
4). In M>ti(a bto^i^rttficà la Dreptulft public'i »liì Romà nilorfi de S.
BSrnu^ì^», la^I 18Ò7. *« tnjirà tiUe manuscriptele r<"^inase. tntre care
vre 08-9 filosofìce. nu scimi tnsé unde se mal «fl.! iji drept'i aceea
nic! ckri Torfl fi originale. Elevil neuitatulul profesora tncepuse a le
tipflri. Nu se mal scìe ins? in ce stare se mal afll lucrSrile
5) Unii tnceputil s'a fftcutO sub ministerulO G. ' hi^u, ^i s'a publi-
catfi ce va tn Col lui Traiano, (r. mal In josìV pag. 3Ò9)
— 268 --
de legì scrise, intre cari, se intelege, nu noto intra dis-
posi^iunile pentru anume casuri séù persóne, cari le
aflà mù prin chrisóvele domnescì. Sustinerile ca orga-
nisatoriulù domnù, Alecsandru celu bunù, ar' fi ìntro-
dusii Basilicalele, nu le-amu pulutù verifica prin nicì o
proba '^j. In diverseie chrisóve alà tìi ale domnilorii ro-
mà ni, cà tù §i in documentele strà ine de prin celelalte
provincii iocuite de Romà ni, aflà mù unanimìi probatÃ
esistenza unni dreptu romà nescù consuetudinarù, ér' la
Romà ni! de peste Carpali, in diversele documente, se
numesce ^W5 volachie, ritusvolocJiie, Iba. antiqua et ap-
probata, va se dica : dreptulìj séil obiceiuliì romà nescii,
lege vechie §i recunoscutà ; la Romà ni! din (ìalitia se
numia consuetudo juris valachici, obiceiulù dreptului
romà nescìi ; la Romà nii din Serbia lege vechie ; este de
asemine cunosculìi, cà Romà nii macedoneni aveaii nu
numaì ohiceittìu dar' §i cà pità niile Ioni chiar' sub
Turcì ^).
Cà tìi de importantà si inrà dècinalà era acéstà vechie
6). Adeveratù D. Cantemiriì ne spune acéstS in Descrierea Mol-
dovei (prt. 2 e. XII), dar' tn cronice nu aflamii nimic", fi elfi nu ne
arata de unde a luatfl acésta, dreptfiaceea relatarea lui n'o putemtt
considera ca o proba contimpuranà , cà nd scimfi cà D Cantemirfi
cam asardézS. Nu putemù Inse trece cu vederea urmà tórele indicii
de óre care leg! scrise : !n Cronica din Magaz. istoricfi v. V- se (Jice :
,.La judecà tl mari se cauta Travila in divanulu domnescu", va se (J'c^
acésta era ceva cu totulìi esceptionà lQ. La MSnà stirea Neamtu esista
Provila aea mare in limba slavónà din a 1474 (Revista p istor-,
arch., si filolog a. II. fase I- p. 135)- Despre Provila alesa ve^I
mal susft 1^ pag 200. — Intr'unù chrisovu alu luì Barnovschi dela 1828
se dice cà judecata s'a fà cutii dupà legile tlrei (Archiva sciin^if si lit.
a. Il p. 180).
7). Despre acestea veijtl Porunca domnéicà din 1817 la Codicele
Caragea (Legiuirile civile ale Terel Romà nescl. de C N- Brà iloiu
Bue. 1854). Anaforaua obstescel adunà rl a MoldoveI din 1827 (U-
ricarifi II 196). N. Densu^ian'ì. Monumente p fera Fà gà raì-ului p.
4 (not- 2,) 22. 23, 37 — 8, l3ò. Archiva ist. a Eom. t. I. part. i p,
154 nota; Dona^iunea lui Dusanu din 1348 III p- 143 : lege anticS.
obiceiu vcchiii.
— 269 -
leye consuetudmanì se potè vede cu deosebire la Ro-
mflnil sii()usl puteriloiiì .slnìine, linde in tóle timpurile
s'a respecialii mal multa séil mal pu^inn pilnà cliiar' in
cestiunl de punì justitie, si chiar juducfttoril iji tribu-
nalele tncrediniaù bélrftnilorQ salulul decisiunl de pro-
cese ").
Dreptuirt consueludinarft séti obiceiele juridice ale
Poporulul M«)nii\niì a ìncercalil se le adune d. (1. Chi(u
ca minisi i*u de justitie. In cAtiì se va li putuiiì realisa
acésta, nu sciinn. l'ublicate san vé(|utiì numat cele din
distrieluliì Hacan in Colunina lui Traianit pe 1H82. In
colectiunile de pnverbe 9Ì idiotisme incà se allft pSs-
trale principil ?i macsime din acesto dreptn. Multe
urme sji dispositiunl de asemenea natura se aflà prln
vechile chrisóve ifi chiar prin cronice. Marea impor-
\.'à n\A a cercetArilorf» si a sludiilonì in acéstft direcfiune
este evidenti! din mal multe puncte arAtate mal sus.
Este insé naturali!, wl acestiì dreptù consueludinaro,
ca o lege nescrisA, numal in atiltQ se pulea practica in
cftin voia s6 In recunósc.1 celli ce avea puterea
in munii: domnil .si judecà toril, cà ci dupìl cum
ne spune Urechie, ,,ce i-au pArulrt lui (celul mare) ori
8). N DensusianQ, Mon p {èra Flgà rajulul p 48 Intr'unO »ctO
«in tribunalulul din FAg&ra^l din 1689 se <}>ce : ..se fie datori aprimi
ji a supunc pflménlurile acele la ìmp;1r{él!l tn presenta b'trSnilorft ^i
a bocrilor 1 din satù, . . acea parte ... se rem.-int condamnati
la 60 fiorini ungurescT din cari jumt'tate sC fie a judecdtoriloni ^
arbitrili»^ ce vorR regula contraversa, ér' jumètate a pà r^ilor'i ce
vorìi sta pe là ngl sentin^il '. Amft vi''<Jutiì asemenea judecà jl s&tesct
scri.se atJU'i din secolulil IJ ;i 18 citìi ^i din acesta, ^i amù T'<^utR
tn^ine casurT concrete ìnainte de 1^48. Precum dincóce mitropoli^i!
lua parte la judecìltl >n divanulu doinnescH, asemenea dincolo preotil
tua parte la judec.l^ile din satfi $i am>ì TS(jut''l casurl tnainte de 1848
unde cu deosebire preotuliì regula controversa S'afl véi^utù documente
unde pAr^ile in cause civile a<ì apelatfi la scaunuliì episcopescQ. ^i care
a decisìl cestiunea in ultima instanti. Tòte acestea eraQ vechl rCml-
^\\t de dreptulù consuttudinarQ naf-'onalù.
— 270 —
bine, ori réti, aceea aù fostii lege" (l, 132), asemenea
^i D. Cantemirii in capit. citatù mai susù.
Cele dintà iù legi scrise aparù in sec, 17-lea. Sub
Vasile Lupulù la 1646 se tipà rescù Pravilele impera-
tesci (V. p. 143) in Moldova, ér' in Muntenia sub Ma-
leiii Basarabù Indreptarea legel la 1652 (v. 197). EstÃ
de observatu ìnsè, cà eie se aflaii in parte traduse ìna-
inte de 1632, (Cipariìi, Principia p. 113) §i nu i esclusa
posibilitatea, cà vorù fi fostu traduse de multu, ^i atuncì s'ar'
adeveri, cà deja s'aìi aplicatu §i inainte de a se tipà ri ( v. pag.
200). Codicele de sub Vasile Lupu cuprinde mai multe
dispositiunì penale si se consacra aser\irea teranului, ér'
alù lui Mateiù Basarabù este unù amestecù iiitormù de
disposi^iuni judiciare, administralive si politiene, si
mare parte se ccupà cu dreptulìi canonicù. Dar' si dupÃ
introducerea legilorù scrise, ohiceiulu pà mèntului rèmà -
sese in multe in vigóre (Tunusli, 1863, p. 34). Alecsan-
dru Ipsilantu publicà in 1797 unii noìi codice de legi
in limba grecéscà , estrasti din Basilicale. Scarlatù Cali-
machìi publica la 1817 asemenea in limba greca unii
codice civili! compilatii din Basilicale, Novele, si alti
codici. Totìi in acestii anìi Caragea in Muntenia pune
in lucrare codicele seù. In fine vini! Regulamentele or-
ganice. Cu unirea Principatelora intra §i jurisprudenta
in nóuà fasà .
Nu putemii trece cu vederea nici pe Romà nii de
dincolo. Desi eì n'aii avùtii unii guvernii propriìi, cu
tòte acestea aflà mii ^ì la eì in acestii perioda o litera-
turà juridicà . Incà sub Maria Teresia incepuse a se pu-
blica ordinatiunile in limba romà na. S. Miculiì traduce
Dreptuiu naturala dupà Baumeister (v. p. 240). Austria
luà ndu-ne Bucovina, la 1812 pune de se traduce ro-
mà nesce si se tipà resce in aceliì ami in Cernà uti Codi-
cele civilù si penalù, intre anii 1850 — 1860 se traducil
améndóuè acestea de noìi in Transilvania dimpreunà cu
Procedurile. Tòte legile ^i ordinatiunile pentru Trasil-
vania esiaù in acestii timpu si in limba romà na tra-
— 271 —
duse de Aridreiiì Miireìjianiì, in calitale de translatorO
pe lilngìl (iuvernn. Scriitorl originali pe lereniilù juris-
pruden^el in acesin periodi! nu avemù de cà ln pe :
Simiotìù Jktnw(ù (1K()H^1864)''). KIn s'u nùsculfl
la 1 AiiRiiHtn 1808 la satuifl Hocija-ronfìana in Transil-
vania. Cursulii gimnasialiì la fftculù la Carel, cela li-
ccain la Hlajn. La 18H2 fu insftrcinalù cu catedra de
istoria uni versala jji de lilosofie. ór' de la 183H incóce
Tèmase numal cu fìlosolia. Atùlù ca profesorD cà in ^i
ca seeretariilL eniscopeaciì, .si pentru erudi\iunea, adi-
vitatea .si probitatea lui, 'jjl cìijtiRìl curAnd o mare po-
pularitale. Cu deosebire principine lui eminamente na-
zionale incepo a introduce unti non curenin in genera-
^iunea tinérà . Kpiscopuliì lonù Lemeni, intrà ndo cu im-
prudentA in apele maghiarisinulul, vine in colisiune cu
curenluin nationaltì ahi cà rul capft era Mà rnulù. Se
na.sco unii proceso intre HÃ rnuta si partida lui iji intre
opiscopù, care, se intelege, se termina cu espulsiunea
lui riftrnu^iì ?i a mal multi din cel mal distinsi profe-
rorl iji teologi lià rnutil, deja in etate, se duce ca stu-
dentCi la Facultatea de drepttt din Sibilìi. La 1848 B&r-
nuZìì fu a(rela care in unire cu sentimentulfi instinclivn
aliì poporulul iji in opositiune cu curentulìi a.sa numitel
inteìi(/eti(e ^i a (Jiareloriì romà ne, cari nu inlrevedeaù
pcricolulù, dede proclamatiunea in conlra uniunel cu
Ungaria, ér' in Cà mpulfi-liberlulel de la Hlajft, prin me-
morabiluliì seù discursn, puse basele unel politice na-
tionale. In revolutiune eln fu capulù Coniitetuluì de
ac^iune. Dupà revolutiune '^I continua studiile juridice
la Viena ?i Pavia, unde lu;\ lillulù dedoctoriìin dreplù.
La 1855 fu chiemaliì profesoriì la Universitatea din la^I,
unde i se ofprin\ catedrele de filosofie, dreptuliì publico
ali! Rom;\niloru ì;;! (h-eptultt naturalo. Dar' dupil o vié^Ã
atà trt de agitata si laboriósa, la 1863 se bolna vesce, se
9). F&ntà ne: Notifa biografici din Dreptuli] publicH alìi Romi-
nJlorìI, Ia«il. 1867.
— 272--
retrage la loculù nascereì sale, unde a rèposatiì la 28
Maia 1864. Afarà de nurnèrósele scrieri filosofìce (v. la
filosofie) elù a là satù si urmà tórele opere de jurispru-
den^à : 1) Drepiulù naturala privaiu, tipà ritù la la^ì
1868; 2j Dreptuìii ginfiìorù : ^) Dodrina Constitufiuneì ;
4) Comtitufiunile stateloru principale cu introductiunì ;
5) Dreptulti publicù ahi Eomà nilorù tip. lasì 1867 (v.
Eloc-int.a).
Elociuta. De elocin^ nu póle fi vorba de cà to in
state libere. Adevèratù a esistala in totu -de una oès^esca
Aduìiarc. Lucrurile insè se petreceafi in moda patriar-
ehaln, si voinla domnului era de regulà si a obstesceì
adunarì, ìncà ta domnulù. dèca ar' fi voita se audà §i
alte pareri, ar' fi Irebuiia se facà ca Napoleonu I cu
generalulù : «contradi-mi, domnule generala, pentru ca
sèfimù doì». Chiar calle oposiiiuneì stuncì nu duceaQ
in sala adunare!, ci ea mergea si pleda de peste hotaru,
Prin Adunà rile ob§tesct, dupà regulamentulù organica,
mai cu samà asa numita opositiune rusósca ìncepe sé
facS usù de elocintà .
Mai din vechiu elocin^a la noi a fostft cultivatà ìn-
cà ta-va in bisericà . Acésta insè, dupà -cum se potè vede
din a§a numitele Omiliare séù Gazami se marginea mai
numai la traduceri din alte limbi. Nu vorù fi lipsita
la ocasiuni mari §i cuvènlà ri originale, dar' nu ni s'aù
pà stratu de cà tù numai de pe la ìnceputulù sec. alù
18-lea.
AntimU Ivirennulu mitropoliluhì Munteniei ìntre anii
1709 — 1716, destituiti!, réspopitù si ucisù din ordinula
Domnului fanariotù Nicolae Mavrocordatu, ne-a là satiì
o colectiune de Predice tinute la serbatori mari. Pre-
dicele, apà rute in dóuè edi^iuni la Bucuresci in 1886
si 1888, se distingtt prin caldura sentimentului religiosu,
Umbà alesa, stilli armoniosìi, via si figurati!.
Petru Maioru asemenea a publicatii multe predice
(v. pag. 245), care pana astà (li .se mai rostescìi icì-
colea in bisericele romà ne de peste mun|i. Aceste pre-
— 273 —
dice pentru spirituin Ioni religiosù-nationahl n'ao lipsitti
a esercita, mal alesn in prin)ele decenil ale aceslul se-
colfl, o bine-là cèlòre influin^à asupra Komà nilorù de peste
mun^f.
Ca elocinfù eclesiaslicA insemnatiì este Necrolof/ulii
luì Stefanu-celii-mare, unft esercitili de elocin^à de pe
la lincio seeolulul trecutft. Pulerea discursulul sta in
và paia senlimenlulul nationaln,care comunicri ^i slilulul
pulerea sa eleclricà .
In atarfl de bisericà in secolil Irecutl abia allà nìti din
cà nd in ci\nd cà te o urmà de elocin^à . A^a ni s'a pà s-
tratil discursuhì ce l'a tinuta ambasadoruliì moldoveaniì
Luca C(hjà cà trà regele poloni! hjigismundu I. la a. 1523,
in care propone o alian^S a cre^tinilorn contra Turci-
loriì. In elù se vede omulù deprinsù cu tòte metehnele
elocin^el '•').
Dela unii (iheorghie Maiola s'a pfislralù tipà ritù unii
Cuvmtu la Pasci tinuliì la Mitropolia din BucurescI sub
Constantinn Hrà ncoveanù pe cà nd mitropolitù era Teo-
dosie Vesteinianuin (v. p. 197) mortù la 1709; auto-
rulfl este cu lotulft necunoscutù de-aiurea. Limba cu-
rata 9i absolutn nimicri archaicù nici in cuvinte, nici in
ortogralie: slilu vili, ruptft, cu antitese, mal numal
cuvinte !ji (ormft retorica tftrft tondù *").
9). Publicatìi In Archiva istor. a Romà nieT !n traducere roma
néscA t. I. prt. l p 9
lo). Brofura in octavn micrt cu cirile In 44 fol numerotate. are
titluin : ..Cuvéntn la mììntuiti^iea patimA a DomnuluI nostru Is. Chs 1
FJcut de propoveduuorul sfin I tei Evangelil al BesereciI ceT mare
Kyr (iheorghie Maiota. ahi lim | bel Elinesct ^i Latinesc! da 1 scali!
alti preaiumina^ìIorQ H] | al blagocestivului domnO ali) | Uggrovlachil. [
Io Konstandin vv. Voevod 1 tipilrit de MihaT I^tvanovicl 1 Ipodiaco-
nulli Typograful" l'è foile 25 o precuvéntare adresalSl ir.itropoli-
lulul Teodosie. fòia o. verso ic»5na lui Christosiì cu crucea !n spate
sub ea patru stihurl, pe foia 7 tncepe Cuvéntutù. Loculo tipXriril ^i
anulù nu I indicstf) nicftirl. Bro^ura ni s'a comunicata de pSrintele E-
Micu din Hilnatfl
18
— 274; —
In cronice raru se aflà icì colea cà te-oscurtà apos-
trofa.
Nicolae Bà lcescu in opera sa istoricà despre Mihaiìi
pune adese-orl, dupà maniera antica, discursuri in ro-
stulùpersonagielorù,dintrecare mai insemnate sunltì cele
puse in gura luì Mihaiù (pag. 116, 368, 372,458). Me-
morabile suntù ìncà discursulu introducHvu alh lui M.
( logà lniceanii la ìnceperea cursuluì de istoria nationalÃ
la 1843, si discursulu lui A. Hasdeù cà trà elevii scóleì
de la Hotinù.
Gel mai mare discurs politici! pana la 1860 este dis-
cursulu lui S. BÃ rnutu l^inutii la ^^ Maiil 1848 in ma-
rea adunare a Romà nilorù de peste munti in Cà mpulu
Lihertà tiì de la Blajii. Acesta discursu nu-ld putemìi ca-
racterisa mai bine, de eà tu numindu-lù discursu de
niarime antica ; mare nu numai in forma, in ideile §i
spiritulìi in care l'a turnatìi celebrulìi tribimù ala popo-
rului, cum 'lii numiaiì, dar' mare, necalculatn de mare
totìi-odatà , in imensele lui consecinte, incà tù me indo-
iescii, cà se-se mai fie tinutù vre-unù discursn, ale ca-
rni consecinte se fie fostn atà tii de nemà rgenite, ca ale
acestuia pentru Romà nii de peste Carpati. Elii este celii
mai mare monumenti! de pe Cà mpulii-Libertà tei si unii
capii-d'operà de elocin^à romà na.
Dincóce de Carpati primele avènturi de adevératÃ
elocintà in sensulù modernù incepil cu nona situa^iune
creata prin tratatutù de Parisi!. Divanurile ad-hoc sunti!
à ntà ia arena pe care pà ^esci! oratorii, ìntre cari se
distingtì : I. C. Brateanii, M. Oogà lniceanu, G. Negri,
Anastasie Pani! §i alili, a oà roriì activitate si apretiare
pe acesti! terenù se ^ine de periodulii ali! patrulea.
— 275 —
CAPITOLO III.
Poesia
Pro<})Pi/i'(. istoricii.
I)up;ì istorie inai ciui'ml i<i mai multa sa desvoitatìl
poesia. Istoria a seménatiì seminta ideilorn nazionale,
poesia, ca o plóie bine tftcètóre, le-a f'ecundatiì : eie aiì
ìncoltilft In curt'ind, oiì ìnverfjiliì, san intinsù, aìì oeu-
patù terenulìì. Poesia a popularisatiì istoria 9Ì ideile el.
Fjlrft de ea noi nu amft fi adi unde suntemiì, mi vomii
ti linde dorimiì s'ajungemiì. Ideile suntiì elementulù,
siintìì aeniliì vitaliì; poesia aripele care ne avrntù prin
elfi. Poesia totiì-odat;\ a desghiefatiì curentuift amorfittì,
inglìie^atft alìì limbel. Precum natinuen, totfl asemenea
limha l'ani poesie nu ar" fi unde a ajnnsiì. Acésta este
misiunea de desteptare ifi cultura, care poesia sl-a ìm-
plinifo pana la IHfiO. Nu putemii cere in aceslft timpil
mal muilù de la ca. Cu deosebiro nu pulemiì ave pre-
lentiunea de a ne li creata capft-d'opere literare, de-a
li realisata ideale artistice. Poesia a lucrata in acestti
timpri penlru idealidti. nafionalti. L'a realizatil in parte
!ji Pa transmisft ratiunel practice penlru a-i da intru-
parea realA, !ji ea poesia a trebuitit sóa ar' fi trebuitil
sé apnee calea idealuluì artisticiì, pentru a ilustra ìn-
truparea realà a idealuluì nationahì si a-lu punc ince-
tuin cu ìncetula la ìnà liimea de la care nu se mai póle
coborì nei chiar distrugèndu-se. Dar' déc;1 timpuhì s'a
perduti!, sperAmiì, cà ne-a remasi! incft da.iunsft, d'a.junsiì
ìnsè nuinal décA nu vomii mai int;\rdia.
Deifi poesia nòstra literarA, in inlelesft mal strinsiì,
datózil numaì dela ìncepuluhì acestul secoliì, cu tòte a-
cestea nu ne lipsescil scrierl din timpuri cu mùltft mal
ìnainte. Cea mal vechie urmà de poesie literarft cu-
noscutft pana atjl ni s'a transmisù numal prin Iradi^iune.
— 276 -
Sunttì caleva versuri rèsboinice atribuite chiar lui
Slefaniì-celù-mare, eie sunà :
Hai frali, hai fra^i, la navalà dali,
La nà valà dalì, téra v'apèrati !
Hai fra^i, hai frati, la navalà da^i,
La navalà dalì, crucea v'apara^ì !
Hai fra^ì, hai frati, la navalà dati.
La navalà da^i, steagulù v'apà rati ! ^).
Timbrulù literaru alù acestorù sese versuri esle mai
presusiì de ori-ce indoiélà . Eie insè arata vechia tradi-
tie a o§tiloru crestine, care aveaù sleagù cu cruce -).
D'aici incoio nu mai este cunoscutà nici o urmà pana
la 1673, cà nd Dositeiù publicà psallirea sa in versuri,
in care se aflà si o mica epigramà a lui Mironù Costimi.
Din rutina technicà a lui Dositeiù suntemiì nevosi a
conchide, cà elfi a cunosculù si alte poesii literare fà -
cute mai inainte de elfi, cari insé n'aù ajunsù pana la
noi. Elù care 'si adunase o sumà de cà rti si manus-
cripte, care aflase pana si o poesie atribuità lui Stefana -
celu-mare, de sigurù va fi allato si aitele. Er' la 1674
unii bà nà tiamì cu numele Haliciù (v. p 104) serie ur-
mà tórele versuri in metru anticù elegiaca si cu litere
latine, care noi le reproducemù cu ortografia moderna :
Cà ntù sanatale, st^rinda Ja voi, Romanus Apollo,
Là to(iVcà tì santa 'n'tmpèrà (ie''sedetìj ^^
De' unde cundscihtfeJasteptà mO,! fi sctìhte : lerice
De Amstelod,am, prii^ cà rti sta 'n oimenie tipariù,
Lege deréptaiì datti frumosà celate" Gené\'a ;
Iti vine iFranciscus, tine-te Levda, Paris !
l). Buciumulu pe 1864 p. i>^$ — 6, aflatti de d- Hasdeu scristl pe
psaltirea slavo-romà ni dela ló8o, de mitropolitulii Dositeiù, care
^ice cà . ,,cAntarea era fà ptuità de StefanUvodS celfl bunii".
2). Constantinù celli mare baie pe Go^I, cu care ocasiune isto-
riculii Socrates libr. I e. 18 (jiicé : ,,Hos enim crucis vexillo, quod est
christianorum proprium, in proelio fretus tam fortiter devicit".
— 277 —
Trindetl mftnft sorori, cu cesiO noìì óspe, 'nainte,
Kratil. l{\rtatil, nimlele pasA curònd.
DomnI bunl, mari doctorl, dascà ll, ^i bunele dómne
Cu pace il lì^T, cu pAne .si sare, rugftmn.
Dela l<H»i- csislìi unii manuscriptft de psalml in ver-
surl cu litere latine, scrisiì in Transilvania (Valea-Ha-
^egulul), care probabiliì este o copie de pe unii m&-
nuscriptiì mal vecbiiì (v. p. 10-i). De aci in colo ur-
nnele se ìnniulfescn. In sec. 18-lea Corbea traduce .si eln
psallirea loto in versurl (1725). Se afiA manuscriple
din secoluliì alù 17-lea si inceputulH celul presentii, ce
«onfinn o sumA do poesil, cele mal multe de origine
lileranl, fòrte populare pe acele timpurl, mal cu sam&
cà ntece de veselie la ospe^e. la nunte, gralula(iunl, co-
iinde, rugftciuDl, cAnlece la morti ?. a. Cele mal multe
din acestea suntìl lArà indoiélà fòrte vechl (v. pag.
182), de siguriì chiar cu secoli inainte de sec, ahi
18-lea, cari s"aiì Iransmisil alà tiì prin graia viiì cAliì ^i
prin manuscripte, de unù timpti incóce insè ail
inceputft se disparii dinaintea celonì nóuè .^i numal lei
colea se mal audiì. La Sulzer allftma mal multe poesil
literaro din secoluliì trecutft •'). In desvoltarea poesie!
romà ne literare pùna la 186() conslatà mii urmftlórele
opoce :
Epoca I séti archaicù, adecà pana la 1S3(J, in care
distingemiì dòuè curente decsebite: ceh1 dintftiu biseri-
cescn atà tn in poesia punì bisericósc«1, cà in ifi in poesia
profanA sórt poporanft scrisA, ?i acestiì curentn fine pAnA
1780; aln doilea curentù, care incepe cu deosebire cu
Và cAresciI, esle celù in spiriti! neo-greciì sub influin^a
iUemenluln sociali! de alunci, !?i acésla i.ine pAnA cìitrA
1830. In acéstà epocA nu putea sé-se producA ceva in-
semnalft. Poesia bisericòscA s'a marginitiì la traductiun!
libere, ca Dositeiiì si Corbea. Poesia profanA se mArgi-
3). Sulzer, Geschichte d. transalp. Dacicns v. HI. 1 — 83. repro-
duse cAteva U Ciparift ArchivA p. 680-92.
-.278 -
nea la necesità tile spirituale reclamate de ìmpregiurà riie
de tòte dilele, d. e. nunte, ospete, serbatori, ìnmormèn-
tà rl s. a. Mai tà rdiù in eea neo-greacà se cultivà cu
preferintà amorulù. In scurtiì, de o parte spiritulù si
stilulù bisericesciì se opune varietà tii si avèntului poe-
ticù, de-altà parte o ìmpedecà ìnfluinta poesiei neo-
grece, ca strà ina si ca una ce ea singurà nuavea opere
de gustu si de valóre. Tote acestea, ce puteaù alto ceva
produce de cà tiì totu dupà asemènarea lord. Dreptù-
aceea in generala poetii din aceste timpuri n'aù pututvi
se-se avente nicì cu spirituliì. nici cu limbagiulìl, Vócea,
lorù se simte totùde-una ìnnà busita, limba neajulatà ,
ingà imata. Numaì icì-colea vedi pe poeti rèsuflà ndù mai
liberi"! si scotèndù accente mai sonòre. In acestù cu-
rentù se marchézà dóue directiuni : una popularà §i
alta mai ìnaltà literarà , si amèndóuè mai alesù in po-
esia narativà . In cea dintà iiì avemù pe lon Baracù, care
la 1800 publicà pe Arghirii si Elena, ér' la i821 lìisi-
pirea lerusal ini ulta ; pe Vasile Aronùcare publicà Pa^i-
mele hit ChristosU si Piramù §i Tishe la 1808, pe Leonatu
si Dorofata la 1815, Jmilii mà nosù la 1820. Ei cre-
arà unii stila limpede si popularù .si lóte acestea
devenira cà rtile cele mai populare, si, ceea-ce este mai
multa, ìntrara in coliba leranuluì mai aìesii dineolo de
Carpati, ducèndìi gusluln cartii si idei mai inalte .si in
afumata lui locuintà . Dincóce s'a popularisata cu deo-
sebire Arghiru si Elena, care atinge mai multìi còrda
sentimentului. Scrierile acestorii doi poeti mai att si o
alta mare insemnatate, cà ci eie aa ìncepatù a elimina
a§a numita literaturà apocrifa, strà inà ca idee §i nefe-
ricita ca ìnfluinta (v. p 103). In directiunea adóua a-
flà mu cu deosebire pe Iona Hudai Deleà nii scriindù l'i-
ganiada. epopeie comica in XII cà nturì in spirita sati-
ricù, care din nefericire rèmà nénda netipà rità pana tar-
sio in timpulù nostru. a rèmasù .si necunoscutà , Pe o
adóua linie ama puté numi aici din genulìi idileì Pri-
mavèra amoruluì de I. Và cà rescu .si Rapórtà din i4su-
de V. Aronù.
— 279 —
Kpoca II pdnd la IfiUO. In acéslù epoca poesia In-
tra séù voescH sé inire pe calea grea a ìnaltel literaturl.
Penlru acésta ins6 lipsiafi conditiunile sine quibvs non — ,
lipsia in f,'eneralfi instru(-(iunea si adftncirea linibel,
Lipsa inslructiunel avea de consecin^e sjìià cia de idei,
inferiorilatea iji nesij^uranla guslulul ; penlru aceea ve-
deniù, cft poe^il aceslel epooe, neintelegAndn gieutatea
misiuiiel, incepn fòrte de tinerl, mal de pe bancele
scólel, 9i bancele incft eraù putine la numérn. Dar pre-
cuni incepO de timpurin. totn aliltn de timpuriiì le ^i
sécil pulerile, ^i pe cj\nd lìsicesce suntn in puterea bar-
barie!, spiritualmente «untn deja bétrà nl. cà ci séiì nu
mai producù nimiciì, amutindiì cu totulf», séti repe-
lézà numal cele din tinere^e, cu mal pu^inà putere 91
cu mal slabù aventi! , ca tòte lucrurile ce se repeiescn
sén se ìncfll(|esciì de noù : séù in line- se sfor^ézà la
lucruri la cari n'aiì cugetatiì nicl-odatà , si pentru cari
nici nu s'an pregùtiln la timpn. Lipsa ideilorn aducea cu
sine i}ì lipsa de iniziativa, de avènturl mari, d*» incer-
cà rl grele ; pentru aceea ?i vedemù pe \.o\\ poe^il raà r-
ginindu-se la genurile u^óre 9Ì neprecisate ale poesiel.
Gel cari incéccA lucruri mal grele, le pSrà sescn la in-
ceputn, ca Kliade Michmda .s. a. Singurn Bolintineanù
prin puterea naturai;! a geniulul sefi potè s6-se avente
mal departe in poeziile sale naiative Fiorile Bosjotu-
luì ?i Poeme.
l'entru aceea in acéstà epoca ne lipsesciì scrierl de
valóre atà tù in epico, cà tiì ?i in dramaticjl. Chiar epi-
grama, cea mal mica din tote speciele ife' poesie, n'a
fostn apròpe de loctt incercatìi. Lucrulo se esplicA usjorù.
pentru- ca epigrama este conditionatft de concentrarea
unel cuintesen^e de idei intr'uno fòrte micu volumii si
intr'o limbà eleganti, precisa •§! ascu^itA : lipsindù insé
fondulù de idei iji adAncà ?i variata cunoscin^fi a lim-
bel, urma necesarminte ca epigrama sé rèmAinà . cum a
rèmasn, neincercalfl. Lipsa de unii sludiu adà ncitiì ahi
limbel a produsù alta neajunsA de naturA si mal
— 280 — -
fatala pentru poesie. D'aicì adecà provine, cà cei mai
multi din poe^ii acesteì epoce aìl unQ fòrte restrinsù
vocà bulariu §i o mai restrinsà fraseologie. Aceleasi cu-
vinte, aceleasi frase se repetézà mereù si interminabilti.
Unii altù defectù capitalo alù poetiloru din acéstà epocjl
esle, cà et nu se mà rginescìi, nu se concentrézà asupra
unei specie de poesie, ci mai totì, §i cu deosebire cari
se simtù ceva in putere, ìncércà tote genurile de poe-
sie : lirica, dramaticà , narativà , satirica. Unii scriitoriù
in prosa nu potè sé serie farà ca sè-^i concentreze a-
ten^iunea si puterile asupra unuì obiectii, sè-lu studieze,
sé caute, se mediteze, sé ase^e, poetii ìnse cugetà ndQ
cà cea dintà iù ideie, ce le plesnia prin capu, era deja
.si poesie, dèca puteaii s'o incadreze cu cà te-va rime,
nu voiaiì sé scie de studii preparatóre, ci fà cèndii-§i
ei meseria tórte u§órà §i nefiindii publicu care
sé-i aducà la cumintje se ìnmultiaù ca eiupercile, là -
sà ndù in pà raginà terenulù laboriosa alti poesie!. Si a^a
ei seriali meren si mai bucurosfi poesie de tòte speciele,
ca §i cà nd n'ara fi avuta nicì o ideie de preceptulù, cÃ
cine face de tòte, nu face nimicù bine ! Puterile risipite,
ori-cà tù de mari nu potù tace nici-odatà ceca ce arìi face
unite, concentrate, ^i cu atà ttt mai vèrtosa puterile
sufletesci.
In acéstà epoca dóué creatiuni- originale puterrù sé
constatà mù pe terenulù poesiei : halada istoricd ^i oda
nafionala. Cea dintà iù creata de D. Bolintineanù,adóua
de A. Mure§ianù, din nefericire amèndóuè aù apusù cu
ei. Cu Bolintineanù nime n'a cutezatù a concura in balada
istoricà ; nime in oda na^ionalà n'a atinsù ìnà ltimea luì A
Mure^ianù. Acestea aù fostù nu numai cele mai insem-
nate creatiuni in genulù poeticu, dar totù-odatà ?i celù
mai puternicù mijlocti de educa^iune na^ionalà . Prin
balade s'aù popularisata faptele cele mai glorióse din
istoria nòstra nationalà ; eie aa scosa pe Mircea, pe
Stefano si pe Mihaiù, din cronicele mucede ^i i-ao pur-
tatìl in triumfa prin tòta Romà nimea ; ei s'au coboritù
— 281 -
pentru a slrftluci chiar in coliha teranului. Am'-ndoI
fcesll y^ates, adeverall protesi in intelesula antico, ail
dalli espresiunea cea mal inaila idealulul nostru natl-
onaln :
Astù-fela e Ronnà nula :^i Romà na suntfi eù,
l^i sub .iugula barbaro nu-ml plecù capuln meiì !
CÃ ci
Viiloriil de aunì ^éra nòstra are,
9i prevé()n prin secoli a el inà llare !
Er" celalallù cu buciumuliì reìnvierel striga :
De.'jléptà -lt', RomAne ! din soinnula celù de mòrte,
In care te-ad;\ncirà barbaril de tiranì !
Acum ori nicl-odatà , croesce-^I alta sórte.
La care sè-se 'nchine ^i cru(^il tèi dusmanì !...
Romà ni din patru unghiurl, acum ori nicl-odatÃ
lìniti-vC' in cujiettt, uniti-vè 'n simtirl ! v
Hi resunià ìntregrt spiritala, adà ncestiì si crislalisózÃ
senlimentula ^i aspiratiuniie intregulul Poporu-Romà niì
farà deosebire de provincie. Singurl acestl do! poe^I se
ìnaHà la ceea ce este misiunea adevèralel poesil, la
universalilafea sentimentulul, ideiloriì !?i aspira^iunilorn
unul poponi, ^i numal acéstà cale duce mal doparle —
la omenime: cà ci unii scriitorift numal resumà ndn in
sine ?i là sà ndft sè-se resfrà ngfl in scrierile sale intregiì
niediulù séiì poporulQ, in care s'a nà scutft si a trà itn,
cu sentimentuliì, ideile §i aspiraiiunile sale, numal aslft-
feliì se ridica mal pe susù de vulgulft literartì, de micile
lui individuaiilà tl, ^i se ìnaltà ca o parte constilutivÃ
in sfera totalitA^il omenescl.
in acéstà epoca incepe a se serie cà te-ceva sji pentru
teatru. MuUà milà tipuiilorù sociale iji comediórelonì scrisc
de V. Alecsandri in tonù populanì, teatrulfl incepe sé
nu para de loti! slrà inQ.
Totn in acéstà epoca se continua in poesie spiritulil
poporano, ce pe basa poesiel mal vechl luase la ince-
— 282 —
pululù seeolulul unii noiì ?i mai ìnaltu avéntù cu Baracù
§i Vasilie Aronu. EIù continua in a dóua epoca totu cu
Baracù, cà ci V. Aronii murise, si cu deosebire cu An-
toniì Fami, eleva ala lui Baracù. Acestia se adresau cu
deosebire la poporulù de josn, si chiar pentru acésta ac-
tivitatea lorù este fòrte importantà . Totù-odatà se nasce
si in literatura mai ìnaltà unii curentù popularù, si a-
nume prin publicarea poesiilorù populare de V. A-
lecsandri. Acestìl curentù ìnse era falsù, cà ci
elù, in locù de a invèfa in acele poesii limba frumósÃ
§i curala de care se servesce poporulù in poesie, ìn-
cércà sé imiteze spiritulù, ideile populare. Acésta insè
este o absolutà imposibilitate. Creatiunile spontane ale
poporuluì, la carìaù lucratù generatiuni, in cari s'a con-
centrato in raodù naturalu, inconscientù, totiì sufletulii
poporului, este imposibilù ca se-se reproducà in modù
literaru. Poelii potiì si trebue sé utiliseze limba, ideile,
imaginile populare in creatiunile lorii literare, dar incer-
cà ndii a se identifica pe acésta cale cu poporulù, este a
crede cà polì se intri cu capulù prin stanca. Fiindù ìnse
in forma usorii a turna asemenea versuri, cà ci suntù
scurte si se mai admitù, ca populare, si mai neregulate,
astù-felu ìncepuse §i unii mai continua si adi a insira
vorbe legate mai bine mai réù, cari, lipsite de origina-
litatea si imaginile indrà zne^e ale poesiei populare, suna
ca nucile góle. Pentru aceea nici nu s'a pututn pro-
duce nimicù de adeveratà valóre sub acésta forma.
Insusirea cea mai insemnatù a poesiei din aceste e-
poce este spiritulù sà nà tosn, de care a fostù totù-de-
una inspirata. In ea nu petrunsese incà bólele de pe-
simismù si cosmopolitismu, din contrà bà tea unù pulsa
puternicù pentru bunurile mari ale vietii, pentru misiunea
ìnaltà a omenirii : ea lucrézà neadormità pentru a des-
tepta in Foporula-romà nù consciinta de sine, a-i inalba
demnitatea, si a-i aprinde sufletulù pentru idealulo na-
^icnalù. Nu se incuibase spiritulù infectu de elica ce
cuUivà amhifiunile neputincióse §i intriga. Scriitoriì in-
— 283 —
JÃŒUÃŒn(<lH in hivc tisuj'ra Jiu/iliruini sjjimi rii'((t loru /r<i-
(i^scà , ordonattì si curata. Avùntulù neastcptatfi ahi \*o-
poruluì-roin:\nii trebue sè-lù inuUùmimù in mare parte
poe^iloriì sei hotrùnl. Acesta este cu deosebire niarole
lorn inerii n !
allft ìnlluin^a binelacètóre s'a esercilain usupia
limbel. Anni vòcjutn, cft poetil pùn'aci, in epoca I, a-
veaiì sé luple nuillf» cu neajunsurile linibel. In epocali
iji linil)a poesiel se desmortesie de-odati\, devine (lesi-
bihl, usórA, sonòra, ('ehi dintAin poeto la care intà hiimù
acésta nóua si duke iinibìi, este V'asile Cà rlova, care
ìncepuse a serie la lìnele tpocel I. Dela eln incolo a-
llftmft cu toluhì alttì limb;\ in poesie. Dar dóctì limba
cà .slij,':'! in llesibilitate ?i devine mal sonónì, nutotùa:ja
se ìnir-mplìl cu rcji;ularilatfa si corectilalta el. Poetil
scrii! cu londulù si cunoscintele de limb;>. ce le cas-
tigali prin usuili de tòte (jilele, fiirà a face studii a-
nume, là rà de cari nu se potè aprofunda limba ?i nu
se pòle castiga niaterialulù absolutu necesaro pentru a
puté crea opere do adevèratik ifi durabilA valóre. La
cel mai multi poeti le lipsesciì atà tù cunoscin^ele gra-
maticale, cà tiì si guslulo limi pentru a sci alege inlre
limb}\ !ji limbil, cuvcntiì .ficuvcntiì. espresiune ?i espre-
siune : lucrurl pentru cari nu ajungù cuno.-^cinfele lim-
bel suple cu fila séiì cari s'aù lipiin de omù numal la
ìnt«"'mplare Pentru aceen vedemn, cà Eliade, in o opera
seriósa ca Michaida, nu ?i-a pututiì alla nicl limba,
nici stiluliì. nicl forma chiar, .'ji totii a.'ja a pà til'o E-
liade .si altil cà nd s'aù ìncercatù sé traduca din operele
clasice, cari cereali o mal mare avutie de limba ."ji va-
rietate de stilo, decatù celi! ìndatinato in poesia nòstra ;
chiar Alecsandri, ca sé nu vorbimiì de cel do a dóua
mana, comile. cum vomii vede, enorme gre!?ell grama- ,
ticale !?i sintaclice. Acestii nesuccestì era naturalo, caci
din nefericire mal vòrlosù poetil ao luatù in riso stu-
diile de limba ale gramaticiloru, pe cà nd togmal loro
le trebuiaiì mal multa. Dar fiindo-ca le despretuiaO, eie
— 284 —
incà si-aù rèsbunatù cu o sà rà cie de cu vinte si de frase,
cu gre^elì gramaticale si sintactiee, cu lipsa de varietale
in stila si de avuljie de forme in technicà . Se vede,
cà nu cetise séa nu ìntelesese celebrulù preceptnaliì lui
Boileau :
Sans la langue, en un mot, l'auteur le plus divin
Est toujours, quoi qu'il fasse, un mechant écrivain.
Una Incru ìnsé trebue sé constatami!, in generali! in
poesie se serie- o limbà mai bunà de cà tù in prosa. Pe
cà nd prosa se indopa cu cuv intesi espresiuni (rancese,
in poesie nu se pulea face accsta a§a usorii. Poesia,
ca ceva intima, scosa din sentimentula romà nù, nu
putea sé- se esprime decà ta érà ^i prin unii elementi! emi-
namente intima, si acesta nu putea fi strà inu, necu-
noscuta, nesim^ita, ci trebuia se fie romà nìi, crescutìi,
€um amil dice, ?i eia impreunà cu sentimentulìi dela
inima. De-aicì deosebirea in limba din prosa si cea din
poesie.
Dintre poeti cea mai trumósà , mai alesa, si mai co-
rectà limbà aflà mu la Bolintineanù : asemenea a lui
Mure^iana este plinà , solemnà si corectà . La acestì doi
se vede gustulìi estetici! in limbà . Ceia-l-al|i vaccilózÃ
intre o limbà mai alesa literarà , si ìntre curentulìi de
tòte dilele : pentru aceea scrierile lora sunti! o ìmpes-
tritare acum de cuvinte fòrte inaintate §i de neologisme
neìmpà méntenite, acum de clemente ordinare, lipsite de
ori-ce grafie ?i estetica, cugetà nd ei cà a§a ar' fi pò-
pularù, farà se iee sèma, cà nici in poesia popularà nu
afli cuvinte ca sburdalnica, harapnicìi, nà prasnica, pri-
elnicii, indoelnicn, sagalnica, tovarà sù, téféra, jivinà ?.
a., ci §i poporulù in crea^iunile sale alege limba cea
mai frumósà , cea mai estetica si cu deosebire cea mal
romanésca, ne-impestrit(atà cu tota feluki de strà inisme
noderòse, nepolite.
— 285 —
A Porsia lirieA.
Frospeciu iftoncù.
Poesia liricA, deiji grea in fondu, fiindn insè uijóra In
lonnft, a preocupaUì cu deosebire pe poetil nostri. Dar
ohiar nunial lipsa de o cunoscinta aprofundalft a lim-
hel era dujunsfi pentru-ca cel mal multi poeti sé nu
póljì ajunj^e la vri'-unù raniù verde pe acéstà cale. In
epota I séiì pùnA la 1S:^0. lirica este fòrte slabft. Poe-
sia bisericésci skÌ psaltirea in versurl, numal in modD
impropria séiì eeln multn numal dupà forma o numè-
rà miì la liricù. In IbndD este lipsità de proprieiatl lirice.
Suntn numal monumenle isloriee de Incercare a poesiel
literare si nimica mal multiì. Mal adevèrate poesil lirice
se all:ì prin unele manuscripte de prin secoluliì trecutù
si de pela incepuluin celul presentii (.p. 182), cari se
là tise adà ncu in poporù, de 91 eraù de origine literarà .
Lirica ie ceva avOjntn cu Viìcilresciì si mal alesù cu
lonn VAcìlrescu. In nóuà fasi Intra cu Cflrlova, crea-
tiunile acestuia : Pà storiulù intristatù §i Rtsunetuliì
unuì fluerù incepiì a rèsuna in tòte parlile Romà niel.
Urniéza apol Holintineanft, ale aìrul elegii avurà celi»
mal puternicù resunetn. Totiì pe acestn timpft Incepù a
se popularisa ?i unele din poesiile lui V. Alecsandri ?i
Andrei Muresianù.
In tota timpulù poesia lirica ajunge la o mal puter-
nica espresiune In elegie. Acésta era naturala. Ranele
suferin^elorn seculare si tà njirea duiòsa dupa cjile mal
bune, nu puteaa se Imprime nici poesiel lirice dedita
caracterula melancolicù, doiosn. Cùrlova incepe cu
Pà stonulu intristatti, Holintineaniì cu fata tinérà pe
2)atulù mor(eì. In generahì cele mal doióse eraii §i cele
mal populare. Astù-fela numal sentimenluliì triste^el
ajunse la o espresiune mal vile, mal puternica, va sé
<Jicà mal adevératà . tìe ca amintire a glorici ^i a su-
lerintelorù trecutulul, (ìe ca ìntrevederea idealulul doriti!.
— 286 -
fie ca dorù de patrie, fie ca durere de amorti, pe cà nd
fericirea lini§tità , idrlicà , bucuria §i veselia entusiasta
si furia sublima a resboiului, nu-si puturà afla o pu-
ternicà espresiune. Cu deosebire poesia de rèsboiù, de§i
i se oferi ocasiune la 1848, nu putu lua avèntù. Mai
multfi sentimentù §i avèntù resboinicil constatà mù in
baladele istorice ale lui Bolintineano. In luptele Romà -
nilorù de peste mun^ì se canta cudeoseaire Destéptà -te
Romà ne, Audì buciumutu cà sunà §i Astaci cu bu'
curie I
P O E X 1 I
Dositeiu mitrojJolitulu (p. 200) se distinge in Psal-
Urea tn versuri cu deosebire prin o technicà variata,
incà tii sub acestfl puntù-de-vedere ar" puté concura cu ori-
care din poeti! nostri mai tà rdii. Chiar si limba pentru o
incercare atà lii de seriósa, desi, dupà cum credemù, nu
cea dintà iù, este destulu de inaintatà ; cu deosebire
ìnsé mai bine i succeda versurile pana la 8 silabe.
Adà nca cunoscintà a limbel ce-o avea Dositeiu, se cu-
nósce mai cu sama din acéstà Psaltire. Elù are o avu-
^ie de cuvinte, de espresiuni si de rime, ce. ar' face
onore multorù din poerii epocelorfi urmà tóre. Este a-
devèratù, cà dic^iunea lui arare-ori este poetica §i
tórte adese-ori stà lcesce accentulù cuvintelorù, Unù alta
defectiì generala alù luì este cà siluesce une-ori
gramatica, stricà sintacsulù si fà uresce cuvinte de
prisosa séù farà farmecù. Mai bine scie elù sé nuanteze
acceptiunile cuvintelorù.
Teodoru Corbea, bra§oveana, care a traila pe la fi-
nele secolului alù 17.1ea si inceputula celui ala 18-lea,
asemenea a tradusà Psaltirea in versuri. El trecèndù
in Rusia si-a fostù dedicata cartea lui Petru-cela-mare.
Unù manuscripta §i potè chiar originalulù se afla in bib-
lioteca rèpos. Cipariù. Necunoscénda decà ta numai cà te-va
— 287 —
fralmente, nu ne putema pronun^a aaupra valorel ').
V&o&i'escil'-'). Acé.slft veehie (amilie, care dupà Ira-
ditiune '.-jl trage originea din Transilvania dela Fflgà -
rajjiì '), ne-a tlalft mal inulti scriilori .si cu deosebire
poe^I : l) Ien(ìchi(d Và cclrescu (p. 2ii5) dela care aveinft
uiuì tractaliì de poelicfi adausa la gramalica sa (17.S7),
in care ca esemple figuróza poesil de ale sale, ìntre cari
Spune, inimiórd, spune ! .si Amdrìtà turturea, sunlfi te-
ricite inspira^iunl lirice. Slieliurile din cronica sunltt
frinì valóre. 2) Cluceriulu Alecu \''dcdrescu .si VorniciUii
Xeculae V(ì':à resci'i, fìil celul dintsiift, dola cari aseme-
nea art rémasft mal multe poe.^il, dintre cari cùte-va
ale lui Alecu s'aa publicatn inlr'o bro^urà ^ 171)6), multe
suntft netipfirite. 3) Banulu lenache alti H-lea Vaca-
rescu, asemenea a lavala poesil nclipìlrite ìnse *). 4)
lonii S. Jancu Vdcà rescu, mare logoféliì, este cela mal
ìnsemnatiì dintre loti. Kliì. tìulft lui Alecu Và cftrescfl,
s"a nùsculfi in ullimuliì deceniu alu secolului treculù.
Promovézà ìnlìintarea scólel de la SiXnlulft-Sava sub
Lazariì, !ji totu in acelCi timpu apare ca scriitoria. Elù
a murila la 1863. Pentru acelft limpft elù este ìnsem-
natiì ca lirica. In eia se ameslocA spirilulft neo-grecn,
ìinpusù prin societatea de atunci, ?i celù romanistù ìn-
trodusiì prin ìnvétafii ardeleni : acesta si alla o viie es-
presiune in piesele Cdntecìi romdnescìi, Svdtuire ^\ Ru-
(fà ciune, Glasulu lui Mihaiu ViteazulU ?i Ah! de-amù
pnté redohìndi. In cele mal multe din cele-l-alte respira
spiritula neo-greca. In unele piese, ca in Piéza hund ?ji
II. Dcsjiic < urbea ve(JI Sulzer op. cit III p. 14—1 njRn . 1 rin-
dpift p 120 ; ArchivR p. 635—637. In Butiumulù I. 94 se <^ice c4
a'ar' A tìpArit» 1» 1720 la Alba lulia in Ardeulù. nu 1 cunoscutu Insi^
nJd unfi esemplarli 'iparitiì.
2). l\>f(ii l^iUiIrfsiì de Odobescu In Revista Rom. 1S61 p- 481
■q. neterm^atù. Analele >ocie:. Acad. Roni. t. X (iHjy), p. ai -23.
3). Esist.1 fi acjl in comuna Dhaba familia Vatra/itl ^ì unii munte
Viearea. alft cà rul nume obvine deja prin cele mal vechì documente.
4) Specimene din poesiile acestoril trel. tn Bibl. pop. rom&nS 1878
â–¼ I p. 69 -91.
— 288 —
Piéza rea si lelele aplicà idei si credinte populare ro-
mà ne. Nesiguranta directiuneì si neajunsurile limbei nu
i-aù permisù o deplinà desvoltare. Cea mai ìnsemnatà »
prin avéntulti poetico si cu o linbà mai curgà tóre, este
Primavèra amorulm. Traducerile ìncercate din francesÃ
n'aii succesiì. Dela elù avemù : colecfiune de poesù
(1848), elegie Elisa; altele zacù ìncà inedite; tra-
duceri teatrale : Britamcù, Ermiona, Eegulu.
Consiaintinù ConacM {1171 — 1849), nà scutii in Mol-
dova la Tigà nesci, a fosta logofetù, a aspiratù si la
domnie. care inse a ob^inut'o Mihà lache Sturza. Elù
trai apoi retrasfi. Era tata vitrigù luì C. Negri, luà ndù
pe mania acestuia, Smaranda, in cà sà torie la 1828.
Dela elu avemù o colecfiune de poesii orig. §i trad. sub
titluliì Alcà tvirì si tà lmà cirì. Poesiile lui se ocupà a-
própe esclusivù cu amorulQ, ìntr'uno tonù lamentà toriù,
fòrte monolonù .si picurà de unii sentimenti! efemeiatù.
Barbu Parisu Mdmuleami (1794 — 1837) s'a nà scutù
la Slatina districtulù OItù. Yenindù de tinèrù la Bucu-
rescì a trà itù cu deosebire pe là ngà Constantinù Fili-
pescu. Dela elfi avemù Rostu de j^oesie (1822) §i Ca-
raderete, (1825). Dintre poesiile lui unele suntù ele-
gice, ea PLà ngerea patrieì, Rugà ciunea, ér' aitele, cu
deosebire Caracterete, suntù mai multii satirice. Ar-
denti! patriot!!, cunoscètoriù alù firei omenescì ; limbÃ
u^órà si naturala. '} lipsesce ìnse avèntulù.
GJieorghe Asachi'iìlSS — 1871) s'a nà scutù la 1 Martie
1788 la Her^a in Moldova. A studiato in Lemberg,.
unde la 1804 a luatù gradulo de doctorù in filosofie. A
fà cutìi si cursulù de ingineriesi, la 1813 fu numitù pro-
fesorù pentru ingineria practicà , fòrte necesarà §i cà u-
ta tà pentru hotà rnicia mosiilorù. La 1817 organisézà cu
spesele sale o societate teatralà de deletanti traducènda
ìnsusì si piesele in limba romà na. La 1 lunifl 1829, la
dóuè lunì dupà Curierulù Bomà nescu alo lui Eliade,
scòte §i elo Albina Eomà néscà . le parte la redactarea
Regulamentuluì organico. Sub Mihalache Sturza, ca re-
— 289 -
l'erendarri alrt scólelorO. Iiicr.1 mulfft penlru desvolta.
rea invù^ìlm('ntnlul publicn in Moldova. Kliì «cólo
prin pr(Jcesiì dela cftlugAril greci mosiile donate de
Vasile Lupuin scólel din Trel-lerarchl, pe care aceia !»♦
usurpase. Cu deosebire elft este spiritulH motorn in
tote diiocliiinile in Moldova pftnA pela 1H4U, cà nd apare
pe pcenfi nóua genera^iune cu (loj^alniceann. Nc^tì, A-
lecsaiidri ij, a. In lunga sa viéfà eliì a • desvollalù o
acliviltite forte intinsù pe terenulù literarù, dar .si tórte
(lesconcentrata, cà ci se ocupft aprópe cu tòte speciele
de literatunì. in prosft .si in poesie. Activitatea lui a
foslQ de?teptiltóre. Acesta este nìeritulù lui celfi mai
niare Ca scriitorin ins6 nu s'a distinsiì in nici o spe-
cialitate. Dreptft-aceea este aprópe imposibiln a-I nimeri
classa .seriitorilorn intre cari sé-lil punì. MultA energie
si bunò-vointà lt\rà talenle deosebilc Este cu deosebire
slabù in limba sri balan^ézà intre epoca vechie .si nóufl.
De«!Ì a scrisiì numèró.se poesil, nunial vreo dóué Irei
aù atrasiì inct\tù-va aten^iunea publiculul, ca Dochia,
l*e (intirimuìii unul satù sji Fìorà rif" liomà nà . A fépo-
satiì la a. ISTI. Scrierile lui suntù fòrte numeróse, din
cari amintimr. : 1) Culegere de poesiT (ISòA:) : 2) Fabule
(18»)'i); H) Nuvele istorice a Romaniel (18(57); 4) Mal
multe piese teatrale (v. Teatru, Boinanu, Fabula).
Vasile Carlova (1809— 18:U) S"a nAscutiì la Tà rgo-
viste unde .si- a fà cutìi .«i studiile. Klù, talenta precòce,
la etatea de 18 ani a si inceputft a .serie. La 18SI in e-
tate de 22 ani a intratù iu armatfj, in care anu, dupft o
-eurla bòia, a §i muriti. Eln putiniì a trailo §i putinCi a
scrisiì. Dar cu tòte acestea a inlipà rilù o urma ne?lér?a
in calea sa. Kln desparte timpuln non de timpulù vechia.
In scrierile lui resufliì mal Antà iù geniulù noiì ahi lim-
bel ^i cu deosebire alìì poe.siel romà ne. Cu eia se des-
inortesce vócea ragu^iia a Musei romà ne. Nòua linibà .
nóue idei ?i non avèntù. Ca sub o vérga magica se
schimbà d'odalA loluliì. Dreptiì-aceea ìn^elegemiì penlru
ce pu^inele sale poesil avura celti mal mare r^sunetù,
19
— 290 -
fà rmecarà d'odatà tòta inima, totft audulù romanesco.
Sub tarmeculù lui, Musa romà na incepe a canta cu
totulù pe alta còrda, dulce si sonòra. Sub ìnfluin|a luì
incepe a serie Negruzzi, Hrisoverghi '1 imitézft pasti de
pasti pana chiar in alegerea subiectelorii. Imaginaijiune
fierbinte, sentimenti! entusiasti!, espresiune simplà §i vi-
gurósà . stili! dulce si farmecà toriti, o limbà ce curge
ca unii limpedù riu^orìi : età proprietà tile neuitatulul, ba
uitatuluì poetti, caci in cursa de o jumétate de secolii
nu s'a aflatti nici unii sufletn romà nescù, care cu cà t.ì-va
gologanì se adune celti putintl intr'o brosurà sacrele re-
licvie ale geniuluì, care, alta doiiea dupà Stefanti-celti-
mare, intona Mar^ulu o^tiret Romà ne reinviate ! Se
vede cà acésta este resplala sufletelorù nobile si-a ade-
vératelorii merile ! — Oà rlova ne-a là satù urmà tórele
paesii : Pà storiulù tntristatu, Ruinele Tà rgovisttl, Re-
sunetulu unm fluerù, hiserarea, Rugà ciunea, Oda o§ti-
reì romà ne'^ Hero ^i Leandrn, unù actu traducere din
Zaira luì Voltaire.
Andreiu Muresinnù (1816 — 1863) s'a nascutiì in 16
Nov. 1816 la orasuln Bistrita in Transilvania. Tatà -seft
era morariìi de scòrta de argà sittl. Cursulù gimnasialù
l'a fà cutii in loculo natalo, celti superiori! si teologictl
la Blajiì. La 1838 fu chiematti ca institutoru la scólele
romà nescì din Brasovu. La 1839 fa numitti profesoru
la gimnasiulti romano-catolicù totti-d'acolo. Toto in
acesttl ano incepe activitatea luì literarà ca colabora-
torù la Gazeta de Transilvania §i la Fòia pentru minte.
La 1850 fu adimenitti pe calea functionarismiiluì, cà ci
i se oleri in acelo ano postultl de translatoro si redac-
torii pentru partea romà na la Buletinulii oficialtl pentru
Transilvania pe là ngà Guvernii in Sibiiìj. Acesto posto
ìnsè a tosto fatala pentru elii. Func^iunea in sine, de a
traduce merco, era obositòre si chiar abrutisà tóre. Elù
ca autori! alo lui De^téptà -te Romà ne, a cà rui cantare
era stricto oprità , era pusti sub inspectiune politienéscà ,
§i i se interdlisese a mai serie poesiì prin diare. Astfl-
— 291 —
telii (It-cà mal scria dm cùnd in ciiinl cAte-o poesie, o
publicu in Fòia pcntru minte sub speiidonimiihì Ere-
miiulti (Un Carpazi. Diverse alte ncplAcerl, ce le-a
avuta culli a tosili in Sibiiiì, l'aft rócutil din ()i in <|i
mal melancolico. La 1861 fu pusft in disponibilitale, iji
se relrage óra?! la Hrasfovù. Kèuliì se agravézft jji mòre
in '-.1 Ocf. 18()M. Dela ehi ne-a ròmasO o Colectiune
de pòesil (1.SH2, I8si). A tradusu o parte din Xop(ile
lui Vung din cari s'a publicatiì ceva in Fòia p. minte
din ISC)'». A mal tradusn Icóìm crescerei relè. Activi-
talea lui A. Muresianiì, ca poeln o putemu dislinge
dupà trel epoce : eea dintAiu pAnA la 1842 séù a ftnlà -
ielorn incercflri, in cari se observA Uipta cu limba ?i
cu forma ^i nesi^'uran(a in direc^iune si in alegerea su-
bicctolorfi. Cu deosebire in acóstà epocA se ocupA cu
subiecle erotice, dar là rA succesfi. Poesiile Asa mi-a
fflsiu urxita, R^sntìetù si O patwrumà in visù, cele mal
bune din acéslA opocA, conslilue trecerea la : adóua
epocA, pAnA la 18ó(), epoca de l'ortA a poetulul, cftcl in
acestii timpiì se desvóllA geniuliì sen in fótA puterea :
GhiSìtìii unni Romà na, O privire de pe Carpati, Devo-
tamrntulu familieì Ilurmicachi, Cà trà martiriì romani,
suntu mArgAritarele din acésKi epocA, ór' Destéptà -te
Romà ne *) este diamanlulii in coróna poelulul iji a inaltel
lirice in poesia rotnAnA. AcóslA odA admirabilA, in cadre
restrinse de 11 strofe, concentrézA totil ce este mare
!ji sublimo in treculuift nostru, (le ca glorie, (ie ca su-
ferinie : dA espresiunea cea mai puternicA aspiratiunilorft
4). In tutO decursnin anulul 1848 poetulU a publicatti noaul dóu{
pocsil, una din 4 strofe In memoria Adun.irel din Cà mpuIù-libertSteT.
«'t' dup.1 aceoa nuuial ac»'sta uiricil poesie De§téptà -te liamà ne. care a
aplrutiì iìntà ia <»rà In Fòia p. minte 1848. 21 luniiì Nr. 25. Este
semniHcatiriì, ca cu totiì fenomenalulti succes'i ce la ob^inutn acésW
poesie Indati dupà publicare. poetul'i a statii reservatfi, de unde se
▼ede. cft elU a sciata prejui favorulii Musei 51 nu l'a formatti, p« cAnd
unA altulQ ^ar' mal ti turnatQ o dutinfl chiar invita Minerva.
— 292 —
mari ale Poporuluì-Romaniì. alita la faptemaret.e, fulgerÃ
asupra tirà nieì, arunca bià ptemulii, ca .loe fulgerulil,
asupra trà dà torilorù, si indumnedeesce libertatea. Cu
vócea grava a proteluliiì ne cèrta pentru ^órha ne-
unire^ din trecutfi, ne striga se ne desteptà mu, se ne
ridicSmù < c?m patru mtghiurì» si sé ne uninnù <4n cu-
gttu si in simfirì». Din acéstà epoca mai averaiì f?i o
admirabila poesie filosofica : Omulu frumosu. In a treia
epoca, de la 1851 pana la mòrte, spiritulù poetului. sub
impregiurarile in cari se afla, incepe a là ncedi. Poetulù
in acéstà epoca esle mai multù medilativu de cà tn es-
pansivo, pentru cà -si perduse multe din ilusiunì. Din
acéstà epoca se aflà adresate poesii la personagie, dintre
cari unele nule-aù meritata nici mai nainte si cu atà tu
mai pu^inù dupà aceea. La acéstà ìnsè pòrta vina situ-
atiunea falsa in care impregiurarile vietei ìmpinsese pe
poetù. A- Muresianù nu este mimai unù poetù, elii este
unii omn inspirata de divinitate, este profeti! pètrundèioru
de cele viitóre. In adevèrù poesiile lui continu protetii.
In poezia privire de pe Carpati de la 1844 predice
^nuoriì de gìiiétà ce vinuspre térà y (Ru§ii la 1848) ; in
Destéptà -te Romà ne profetesce furarea Diinà ret j^nw-
intriga si siln. A. Muresianù, ca si cà nd si-ar' fi ìnt^e-
lesù gravitatea misiuneì sale, elù nu s'a arà tatù desìi
la publicn cu scrierile sale, elù nu a fà cutn pe scriito-
riuln de profesiune, ci a servitù ca organu alù unuì ce
superiorìi, pentru momente mari. Pentru aceea poesiile
lui suntù putine la numerù, — Limba luì este curata ro-
manésca, terità de cu vinte vulgare séiì deforme si de
sunete neestetice precura side neologisme, afarà de vre-o
cà te-va latinisme ca lustra, impera, vultu, contentu,
strepita, proprina si fiilcrn, care tòte se puteaO pune
cu cuvinte romà nesci, din punctfi- de- vedere gramaticalu
§i sintacticii. limba este cà tu se potè de corectà ^).
5Ì. O aménunta analisi scritica asupra poesielorfi lui A. Mure-
^ianìi a se vede in ale nostre Ceicetdri literare p. 121 — 142
- 293 —
Vasile Alecsandri (1821 — 1890) sa nftsculft In HacftQ.
^ludiile '^1 le a fficutìì in férà prin pensionatele fran-
cese. Sa (ìusu apol la Parisiì penlru a urnia cursurile
de medicina. La 1839 revine in patrie, i^i-'sl ìncepe ca-
riera lilcrarA in revista Dacia literard redactatà de M.
Co^alniceamì. I*e la 1842 ìncepe a se ocupa cu cule-
gorea poesiiloriì popolare din graiuin poporulul. La 1844
ìmpreunft cu Cogalnicoaniì sji C. Negruzzi (u ìnsà rci-
natri cu direc^iunea teatrului romà nci si francesn din la^I.
In aciistft calitale ìncepe a serie piese teatrale romà -
nescl. In urina miscArilorù dm '818 pilròsesce patria iji
merge la Parisiì. Kevenindiì in lórft. la 1855 ìncepe a
scóle revista Romania literarà . Dupà unire ie parte la
afacerile publice, ca deputala si ministru. In anil din
urina ministru din partea Komà niel la Parisu. Mòre la
181K). Alecsandri inca a lucrata aprópe pe tote terenele
poesie!. Forta lui principala ìnse consista in lirica.
Kln este unulfi dintre principali! lirici la no!.
Lirica lu! Alecsandri insè est e mole, blanda, farà a-
dancime in cugetare si tara energie in espresiune, nu
agita sentimentulrì, nu-liì ìnlierbènlà , nu entusiasmézà ;
poeinln trece u^joriì pe de-asupra sentimenteloriì, Intog-
niaì cum rondunica atinge usonì cu aripa suprafa^a li-
ni.>flita a luciulu!. o lina incretirc apare pe de-asupra §i
ìndatà órAs! totuliì s'a lini.'jlita. Lirica obline mar! .si du-
rabile succese, cà nd esle ca fortuna, ahi care! geniti
intra josn in mare, o réscolesce in adancur!, undele
lìerbfi iji vuespiì, ^i vibra^iunile ce se comunica in afarft
se pretacft in valurì ce rapescìi cu sine tolula. Afarade
acesla poetuln nu s'a ocupaliì in lirica cu unù anume
genti, nu s'a specialisatù, ci s'a legati! ma! vèrtosft do
tota felulil de ocasiun! esterne, (!arl or!-catQ le-ar' ni-
meri poetuliì penlru momenia, fiindù eie trecètóre slà -
besce sji mteresuhì .si se recesce ^i sentimentulD sóù
disposi(iunoa specialà ce domina odala, iji prin urmare
slabesco .si se ijterge sfi valórea poesiilora. Rare, fòrte
294^
rare suntù geniile, care aù putulù, dar si acesteanumaì
cà te-odatà , se creeze ideale eterne din asemenea situa-
tiunì trecètóre. D'aici provine, cà poesiile lirice ale lui
Aleesandri n'aii pututìl prinde adà neù si trainici"! in
vié^à ^i sentimentulù ìntreguluì Poporù-Romà nù, cum aù
prinsù elegiìle luì Cà rlova, pMngerile si haladele luì
Bolintineanù si Desiéptà -te JRomà ne alù lui A. Mure-
sianiì : tòte in modù spontaniì, naturalù, prin propria
lorn fortà , farà amesteculù si insistenta compositorìlorn
musicali, caci in acestù casù se impune melodia prin
frumuseta eì si pò sia remane aprópe indiferenta, pe
cà nd in casulù celìi dintà iù poesia este totulii, ér' me-
lodia ceva secundarù. Din numérósele poesiì lirice ale
luì Aleesandri, Hora unirei a prinstì ceva mai adà nciì in
poporìi. In lipsa conditiuniloru fundamentnle, lirica luì
Aleesandri lucra mai multiì cu forma esterna, mai alesil
cu frasa, de cà tù cu puterea interna, va se dica cu i-
deia si cu sentimentuh'i. Pentru aceea lirica sa a pu-
tutìi fi usorù imitata, pe cà nd Cà rlova si cu deosebire
Bolin lineami in elegie, dar mai alesil in baladà , si A.
Mure^iamì in oda, aiì remasù neimitati. Dintre ióie
numal in elegie 'i succede poetului a atinge sentimen-
tulii ceva mai adà ncìl, ^i dintre tòte piesele mai adà ncu
in Tu care estì perduta, mai pu^inù in Adio Moldovet
§i in Duìce Moldova, pe cà nd in cele de bucurie e
fòrte là ngedQ d. e. cà nd poetuM se intórce din esiliù
in patrie, farà indoiélà , avea multa causa se-se bucure,
cu tòte acestea poesia Intórcerea fn ^érà , scrisà sub a-
cea impresiune, este tórte palidà , Nicì amorului nu i-a
pututù da espresiune intima si fìerbinte, nici sentimen-
teloru rèsboinice umì vigurosù resunelìi. In ciclulii de
poesii facute cu ocasiunea a dóuè resbòie, in Italia la
1859 si la noi peste Dunà re, nici o piesà nu este in-
spirata de entusiasmulù rèsboinicìl. Singuru numai na-
ra^iuneì de dupà rèsboiù a luì Penesìi Curcanuiù i-a
imprimati! unù timbru mai energicù, care ìnsè ca na-
ra^iune obieclivà nu potè escila sentimentuhì rèsboinicù,
— 2*)5 —
cuni ur' puló luce acósla unù cà nlecù. Mal bine i-aft
succesft micilo lablouri soft descrieri in PastelurX ^i
mal ahisfi in cole mal sourle. fiele mal desvoltale lan-
ge(|escri, jji l'rasele ocupA loculo imaginilorù .«ji aift ide-
ilorO. limbA mal biinfi allà miì, dintre tòte scrierile
sale, in pioselo lirici», cAcl acestea, intogmal ca in poe-
sia popularfi, nu sutérft cuvinte putiniì poetice, cum
suntiì. ciivinloie lungi, straine néfi cu lorma^iunl strà tne,
reù-sunà lóre, neologismo jjì provipcialisme, pe cftnd in
poesiile narative ^i in piesele teatrale poetuliì ^i-a im-
pestritatfi .«ji deformatil limba cu o suma de cuvinte,
dintre cari unelo nepoetice, cum suntfi neologismele, ca
strania, caduol, cleinen(d, fastu, completa, specimenù,
o/randa, decreta, antitezà , regrttu, completezùy produdùj
coriegiù, fluviù, provid enfiala, solitarù, angelica, pre-
senterà , concerteza, aprefuesdi, confiaiu, capitulezù, pre-
dispunu, precedala, iransjignrare, berhan(ie, prosternìì,
prcsagiu, ahiectìì, complace, achita, apar(inù, conformùy
tensìi, corniferìl, complice, Jla<jeln, fccnndù, resplenda,
suavissimù, raportù, justù, plumetitiì, .s. a. §i de alta
parte ; hà rlogìì, shurdaluicu. craiu. trufu§ù, nà prasnicTi ,
ducha, rèzdueliH. lagà ru, bunta, Jivinà , diìianie, pras-
nidi, poreclà , tovarnsu, pribagiì, téfénì, résvrà tire, gO'
dacN (purcehì), ocodì^ gingaifà , surgucia, huceagiì, za-
padd, ceairù, prihà nir, sevà elnicù, nevolnica, tue^ù,
prepttelnica, norodu, urgelnicù, oblà duire, harapnidi,
i}. a. si tòte acestea nu in comedióre séù in farse, ci
in piese scrise cu inlentiune de ìnaltà poesie. — Unù
altù defectn alu limbel lui Alecsandri sunti! desele gre-
jjell de gramaticft, sintacsà •"') ?i technicò.
6\ Despota- Votili : adevSra^il fiii «/ geniulul romà nfi ; ^ermurì!
Sfaldati ; leH nIprasnicQ ni cà rui largft ghiarfl ; •.\\ spus'o insufi '. alù
lumflor-ù fttApà nO ; so putemA tngrubJl resboiulQ a'iitreprinde ; ffrbinte
sftrutarl : ^i schimbà -^t apoT cAt ' viea ! : cine potè sé ne df sparte :
la culnifle puteril. — Fà ntùtta Blandutiei fi Varia : descà ntecl tìoróse ;
dulcele (i cuvinte ; ìimbirele i divine ; m ar desparte ; ^à ndirele-ml
ncbune ; /rigare le ntipte ; personagi ; s • atide preludete ; hunà feste ;
— 296 —
Alecsandi'i a scrisù : Doine si Là crà mióre, Pastelurì^
Legende, Dumbrava-Rosie, Ostasiì nostri, colectiune
de poesit populare (p. 121), Piese teatrale, §. a, (v.
Foes. narat, dram, si Nuvele).
Dimitrie Bolintineanu (1826 — 1872) s'a nà scutQ la
a. 1826 in comuna Bolintinulù-de-vale, aprópe de Bu-
curesci. Invètà tura §i-a fà cut'o la St. Sava. Intra apoì
ca tunctionariù la Ministeriulù de interne. Deja cele
dintà iù poesiì 'ì atragù atentiunea publicului, cà ci
fata tinèrà pe patulu morfei a fostù unii evenimentù lite-
raril. Fratil Golescì iaù iniliativa pentru a ajuta pe ti-
nérulti poetù se mérgà a-^i compiccia educatiunea lite-
rara la Parisù. Elù se duce la 1847, dar la 1848 re-
vine in patrie §i ìncepe a redacta diariulfl Poporulìi
SuveranU. Pà rà sirea studiilorO, ìntrarea in politica §1
incà pe calca obositóre si deprimà tóre a diaristicei mi-
litante, a fosti! fòrte mare gregeia, care si-a résbu-
natii amari! asupra talentelorti sale naturale de poeta.
Dupà suprimarea mi^cà rilorii, elii fu esilatti, ^i se duse la
Parisù. Acestù esiliti a fostfi de celti mai mare folosù
pentru poeto. Elu este epoca de glorie a poetului. Din
acestù timpù datézà cea mai mare parte din scrierile
sale cele mai ìnsemnate. Din Parisù, in timpulù esiliu-
lai, elù s'a dusù in Turcia. si fiindù-cà acésta nu-lù
là sa se-se ìntórne in térà , fà cu diverse cà létorii prin
Asia-mica, Siria, Palestina, Egiptù, Archipelù §i pela
Romà nii de peste Balcani. Elfl iji-a descrisù tòte aceste
cà là torii. La 1859 se intórce in patrie. Devine ministru
de esterne §i de instructiunea publicà . In timpulù acti-
vità tii sale multe idei mari le-a pusQ in circulatiune ^i
in parte a si realizatù din eie. Ideia unei Societati aca-
ot'ti ; osà nditS a pare o fiin^S ; cu fruntele piccate ; septe culme ; me-
niti a pere din lumina ; creanga verde crescénd mtndrà collana pà nS
la cerurT frunc^ósa lui coróna ; fulgerii detunà ; nimic nu potè a ne
de sparte 5. a
- 297 -
Uemicf este a lui ). Asemenea prin stflruintele lui, ale
lui Negri sji V. A. Ureoliie, se infiin^ézà cele dinlà iù
scóle la RomAnil-macedonenl. Dupfl 18G0 trft(?sce re-
trasiì, coploijiiulu-la ineelulfi cu incetuhì miseria .-ji in
urmA l)óla. (Ui tote acestea ehi in acestil timpiì desvóllft
o mare aotivilale lilerarù. Miseria .ni bòia 'Ift doborù.
Untt depilato la 1871 arata in Camerft miseria poetulul,
alta depulatìi rCspunde : Ce sè-ì facemu ! f^ìi astD-felù
celn mal maro poetD alìl noslru mòre la 20 Augusta
1872 ea celrt din urmà salalionì — inlr'unù spitala, sji
totft atiUiì de obscurn fu inmormènlain. Numal tà njifi
prin iniziativa d. (ì. Chitù ca ministro, i s'a pusiì o
pétrà la mormòntù.
Celli mal genialiì dintre to^I poeiil nostri este incon-
testabilfl Holinlineann. Eia lu unii genia precoce, ìn-
cepu de timpuruì !ji termina eurfindft. SuccesuUi, care
incorona chiar cea dinlà iil a lui poesie, fu ^i penlru
eia pedeca d'a pule intelege deplina gréua misiune a
poetulul. Eia incepu a serie !ji scrise mereiì farà a cu-
geta ci\ de unde nu mal punì, séu iel mal multa de
calli punì, curènda va veni limpulil cà nd no s6 mal
afli ce sé iel. Cu Iole acestea Molintiueann, ca nici u-
nuln din conlimpuranii sei, duce in Plum/erile sale la
inali j\ perfecfiune elegia incepulA de Gà rlova, §i este
tota-odatil crealoriuliì a dóué alte specil. Eia creézà la
noi balada istorica ?i naraliunea poetica. Pe cà nd cel-
aci poeti niteceaiì farà orientare inc«')ce ?i incoio pe
vasluliì campii aln poesiel, eln in anil fortel podice *^\
concentrézu puterile asupra acesloriì specil. NicI-odalA
pana a(JI mal dulcl, mal pulernice ?i mal mi?cà tóre ac-
cenle elegice n'a scoso vre-una poeta la noi. Eie nu
sunia jocurl de frase, versurlticluite numal penlru ochl
?i urechl, eie sunia scà ntel electrice, cari nasco din pri-
sosinla puterel iji a seulimentulul, ?i penlru aceea a-
7). V. A. Urechie, Actele ^i solemnitatea otìciali 51 neoHcialil ■In-
•ugurtrel Socieift^el literarie komflne. Bue. 1867, p 50.
— 298 —
celasi efectù de o adà ncà §i ardètóre duiosie produci!
in sinula ori-caruT le cetesce. Er' limba lorù este d'o
dulcélà si duiosie ìmbetà tóre. — Baladei istorice, cu
totulQ necunoscutà pan' aci in literatura nòstra, eltt 'i
dede si nascerea si cea mai ìnaltà perfecl^iune, ìncà tù
nime nu mai ìncercà dupa elù se- si mesure puterile cu
creatiunile lui. Dreptiì-aceea balada isterica muri dim-
preuna cu creatorjulu setì. Gei cari scia, cà tólà Dacia
resuna de cà nteculù baladeloril : Pe o stanca négrà ^
Pe cà mina Turdit, Ca unu glohu de aurù, Nóptea se
tntinde, Intr'o salaniinsà , Vin, de wè sà rutà s. a, a-
ceia vorii sci se cumpenéscà marea influintà ce aceste
balade au esercitatù asupra spiritului publica la Ro-
mà ni. Eie nu suntù numaì simple balade, naratiuni
scurte de tapte, eie suntù in fondu neimitabile cèntece
de rèsboiu. Si dèca nimica alta ceva n"ar'fi scrisa Bo-
lintineana, acestea eraìi d'ajunsii pentru-ca noi sè-lG
numima unù Tirtea romà na.
Afara de elegii si de balade, Bolintineanìi a mai creattì
sumà de alte piese lirice, cum suntù Caiccelaneele ?i
Cà ntecele (1855), cari cele mai multe suntù de o ìnaltÃ
frumuse^à si unele adevèrate mà rgà ritare. Cà nteculù de
rèsboiù Inima-mì e seca, este de o rara energie. Dar
puterniculù seù geniù nu se opri aci. Eia cela dintà iù
dede nara^iunei poetice adevarata limba, spirito si des-
voltare, anume in Fiorile Bosforuluì si in Poeme (1855).
Avèntulù fantasiei, plasticitatea espunerei, foculù senti-
mentului versatù in eie, lumea de nóuè idei §i vederi,
dulcé^a limbei, suntù, tòte cuprinse la olaltà , neimita-
bile precum in faptà au §i remasu. Tòte acestea inalte
calità ti ale lui Bolintineanù ìncepu mai tà rdiù a slà bi.
Dupà 1855. in care anù aù apà rutù Poesiile vecìiì si
nóue, geniula lui incepe a se pà li, numai rarù mai
scà nteie puterea lui cea vechie. Elù serie multù incÃ
§i dup'acésta, dar' mai multù nu mai amint^sce pe Bo-
lintineann celu de-odatà si nu mai raro mai apare ca
celù vechiù. Eia, adoratoriulù si desmorméntà toriulìj
— 20!) —
gloriilonì treoiite. popularisézà acum pò oroil nazionali
ca Mircea, Steramì, Miliaifi ij. a. nu numoi prin scrierl
isloriee, scrise dulce j?ì uijoro pentru poporri, dar' .si
prin piese teatrale in care se mal resumft incà odati\
tólA puierea lui de care mal dispunea, §1 prin epicft.
in caro insó mal pu^inu s'a pututiì alla pe sine insusjl.
Desilusionalfi de cele ce vedea, cìlcl nu mergeaiì cum
cln doria si-iji ìnchipuia pentru marele viitoriQ ce-lo
ìnlrevedea. niAnuesce .fi biciuliì satirel. Are ìn.sé si Ho-
linlincanfi dcfeclele sale. Kln ìnc;l a lucratCì prea rapede.
Numal vorbimù de ultimi! ani in cari a desvoltatiì o
activitate lebrilA, alfi cArel motivCi se vede a fi fostiì
desperata lui stare niaterialà . D'aioI provimi desele re-
petà rl ale acelorasl idei, frase !ji cu vinte. Cu tòte a-
ceslea nu nunial prin geniiì, Holintineanù se distinge
ìnlre toU si prin limbà . Limba lui, .«ji mal alesù in e-
poca de glorie, este cea mal aKsri si mal curata §i
toliì-odalfl. ?i mal corecIS, si dacù vomii considera, cu.
eltì ìncil a lucrata destulù de iute, vomfi trebui sé ad-
mirà miì armonia larmecùlóre ?i rotumjimea versulul.
Klo singunì a ìntelesn, cA, de?i limba romAnA sutere
hiatuln, toluifl unii adevèratn poeta trebuie sè-lft ìncun-
giure cà lù mimai póle. Klfi Ta evitato in unele poesil
in modiì absolutiì, l'Ara a stropsi gramalica ^i sintacsa
limbel, ceea-ce probézA marea putere ce avea elfi asu-
pra limbel. In poesiile nini tArijie nicì limba nu mal este
totiì-de-una la ìnAHimea de mal inainle.
Holintineanù, ca scriitoriiì, are si o mare calitate
moralA. ¥Aù este modesta ca o fatA mare, nici odatA,
nici in scriere nicI in impregiurArile vie^el, nu fncércA
a se Impune prin reclamA. Kln este preotuin sacru alfi
Musei, care seriosa si solemnù, ca ?i cilnd n'ar' vede
lumea, servosce linistiliì la altarula el ").
8). O antlisS criticA a poe.siilori lui Rolintineanu a se redv la
ale nòstre Cer,etari literart p 288—356
— 300 -
Din numèrósele scrieri ale luì Bolintineanu amintimìi
urmà tórele : 1) Poesiile vechì si nóuè, pià ngeri, balade,
Fiorile Bosforuluì, Caiccelanee, epistole, cà ntece, poeme
(1855) ; 2) C untar ea Bomà nin si Melodiì romà ne
(1858); 3) Bà tà liile Romà nilorù (1869); 4) Legende si
Basme nazionale (1858, 1862) ; 5) Satire politice : Ne-
mesis, Eumenidele, Bplintiniadele, Menadele (1861, 1866,
1870) ; 6) Conradu, poema in 4 cà nturi ; 7) lelele,
grame si epigrame politice (1869); 8) Scrieri drama-
tice: Mihaiii viteazulu condamtiatù la mòrte, Stefanù-
voda celu berhantù, Alecsandru Lapusneatiù, Stefanu
Gheorghe-vodà , Mà rirea ^i uciderea luì Mihaiii ViteazulU,
Mihnea-voda ^ Fostelniculu Const. Canta cusinit, Bran-
covenii §i Cantacnziniì ; 9) Romane : Manuilu §i Elena
^. a.; 10) Istorice: Vietile luì Traianu Augustu, Mir-
cea celu bètrà nu, Vladu fepe§ìi, Stefana celù mare,
Mihaiii Viteazulu si Cuza ^. a. ; 11) Cà létorii : in Mol-
dova, la lerusalimù, la Romà niì din Macedonia simun-
tele Atosu, a Domnitoruluì Romà niloriì (Cuza) la Con-
stantinopolii , in Asia mica : 12) Traducerì, traduce pe
Anacreonù, participà la traducerea Miserabililorii de V.
Hugo ; 13) Diverse alle scrieri si articole de diare.
Gheorghe Sionii {ÌS22— 1 892) nà sculù la Hà rsova distr.
Vasluiu. A urmatù pu^inù la ISt. Sava, d'aci incoio s^i-a
castigati! cunoscintele prin propria diligintà . A intratii
apoì in funcliune publicà . La 1848 fiindii esilatii trece
in Bucovina. de unde revine la 1S50. La 1859 trece
la Bucuresci unde incepe a scòte Revista Carpatiloriì ^i
unde §i mòre la 1892, In poesiile sale lirice eliì a imi-
tati! si une-orì aprópe Fa tradusù pe celebrulii poeta
francesù Beranger : Noroculù (La fortune) Orangutanulù
(Les Gurangs-Outans), Bundunelele proncrisulul (Les
Hirondelies), (JensorulU m,m (Le Censeur), Pèrula meu
alba (Mes cheveux) Lizisóra §i altele. Din poesiile sale
s'aii popularisatù Limba Bomà néscà ^i Lizisóra mea.
Afarà de o Colecfiune de poesiì §i alta de fabule, a mai
scrisìl piese teatrale §i a tradusìi Istoria lui Potino si
— 301 —
a Iru^iloru I umidii tlm girt-fMi- [\. leuliu si Kalnilcl-
Gheoryhe Creffanii (182^) 1887). S'a nùscutn la Hu-
curesol, a sludiattt la St. Sava, apol la Parisù. Uein-
torsù in patrie dovine tunctionam, mal tilnliil ininistru
la eulte. More ca nienibru la Curtea de Casa^ie. Po-
esiile sale le-a publicatiì sub tilluliì Patrie si liher-
tate. Taleiitfi liricfi !ji cu deosebire elegicQ ; mal Insem-
nale : Dondil {ere), C^lntrcuìù sirà indtdfeì 91 GlasUlù
viitornluì.
MilutìH Emincscu (1849—1889) este celH dintAin
poetn bolnavù séiì desechilibralù, ìii literalura romà na.
Mamfl-sa bolnavà jjI transmisese bòia la to^I copiiT, din
care dol deja mal ìnainte ìnnebunise ^i unuliì, ér' dupfl
alt il, amrndoi s ad sinucisft. Kliì dupà o vié^ri fòrte de-
sordonata '■' ) innebunesce la 188H .si mòre la 1889.
Póla din mo^tenire s'a potentati^ prin alegerea scriito-
rilonì cu caro s'a ocupatiì, aiuime lilosòfuln pesimistfi
dar epicurei"! Schopenhauer ?i a§a numilulfi «poeto bol-
navù» ahi (iermaniloriì, Heine, de asemenea epicureù.
La acestea -^'aiì adaosft .«ji legùturile sale sociale totft de-
aceea.s! natura. De-aicI a urmatiì cà ehi din causa sta-
rei patologica, turburate a suflelulul, ne putòndn per-
cepe lumea de sine !fi prin sino, a fostrt cu toluliì a-
servito de ideile 9Ì vederile aceloriì scriitorl slrAinl 9Ì
lumea lord a primit'o ca a sa proprie, penlru aceea elù
in Poesiile sale (edit. 1884Ì descrie aprópe esclusivo
lumea ?i vièta germana din Heine, se intelege tnsé, pa-
lidà si jjtérsjì cu tòte copiile.
Kln lumea romanésca n'o cunósce iji, afanì de vre-o
dóué-trel reminiscenle, poesiile sale nu posediì altù-
ceva etnicil-romùnescù^ nicì ca .natura ìncungiurìltóre,
^érù si poponi, nici ca vié^a etica: idei ?i datine, du-
rerl 9Ì bucuril. aspira^iunl ?i lupte; dincontrà face apo-
teosa celul mal selbateciì vandalismi^ strigà ndn : *sdro-
9). DescrisI chiar de araicii si cunoscu|iT sei T. Convorhiri litf-
rare No. 11 ^i 12 (jubilarfi) 1892 p. 17Ò — 195.
— 302 —
bit! orénduiéla ! sfà rmati totù ce arata mà ndrie §i a-
vere ! sfà rmati statue, palate §i tempie!...» si a predica
apoì asemenea idei funeste chiar la noi, care tog-
mai multù trebue sé lucrà mù pana ne vomii reculege din
sdrobirea §i vandalismulù secoliloriì trecuti ! alta con-
secin^à naturala a stà rii sale bolnave a fostù, ca poe-
siile sale suntiì in generalo farà legatura interna, desor-
donate §i confuse. Sentimentulù iubirii ce-lù preocupÃ
aprópe in tòte poesiile, este unii sentimenti! bolnà vi-
ciosii, lipsitu de ori-ce ìnà lt.are nobilà si avèntù idealù,
si este atrasù numai de materia bruta. Pe là ngà acésta in
tòte domina o atmosfera de lume morta, mocnità §i
nà busitóre, unù sentimenti! posomorìtii de nemultà mire,
unu desgustù bolnavu de vièta, farà a refusa ìnsé ceva
din plà cerile eì cele mai abrutizà tóre. Lipsita de inspi-
ratiune, care este absolutù imposibilà tara seninà tatea
minfù, a lucrati! cu ce-a pututu culege din cei doì scri-
itori si mai alesii din Heine. Si din acestia ìnsé, din
causa stà rii sale bolnave, n'a pututìi culege de catti
trà sà turile mai brute, amorulù materialù, desgustulu de
vieta si atmosfera de lume morta, tòte partile bune din
ei aii rèmasù neatinse. Cu deosebire din Heine n'a
pututu imprumuta absolutù nimica din spiritulù luì
sarcastici!, din temperamentulù lui veselìi, profumulù
luì lirica, ci a imprumutata numai stafagiulù esterionl
si anume celù din momente posomorite §i amorulii brutti,
adecà partea absolutù slabà din Heine. Totu asa a ìm-
prumutatìi si din Schopenhauer. Bolnava fiinda s'a ìm-
presionatù numai de parlile bolnave din modelele sale.
Din tòte acestea a urmatù apoì sà rà cia de subiecte §i
ìnvèrtirea acelorasì idei in tòte poesiile, alcà tuirea a-
nevoiòsà si migà lòsà a versului, cà rpocirea cu cuvinte
cantate si repetite, cu frase lenese si umpluturì. ' A-
véndù apoì o limbà fòrte sà racà a alergatti dupà ne-
ologismi neadmisi nici in prosa, necum in poesie, ca
reflecto, falduri, braca, brà cuita, nimbù, nefastti, selbe,
murù, savantìi, solitara, imberbìi, constelatii, sombru §.
— 303 —
a. séD dupà cu vinte nepoelice : co.^coviì, simulezrt. suc-
cedo, neliberù, egalo, scopù, sensft, numèrosfl. cumcÃ
{fòrte ilesn), propriù .s. a. : a nesocotita regull grama-
ticale din cele mal elementare : lunce, sinil isinurl), gt^ne
lunge, poveste feerici, snopurl, mano (mi\nl), vinurl sece,
tortil (tór^e), zidurl lustrui^I, siinx pètrunsA; ale tresti-
ilorfl suìitta, ale preotilorft cà ntecii, de doruin alù
strftinulul: espresiunl iji epitete stAngace, sarbode
iji chiar absurde : negurl negre, fiori care canta, nóple
largfl, vièta planA, bra^e de valurl, nuorl de eresrt, ceni
plimì de eresiì, vatnl surà , và rfurl lun^I, noorl lungi,
prilejiì lungo, imbra(i!r&rl de brafe s. a. ; intonarea cu-
vintelonl adese-orl sli\lcitft cà nd pentru ritmo, cà nd pen-
tru rima, afara de aceslea Tórte multe versurl scbiópe
lipsindu-le silabele cerute, ér' allele neavtìndo pausa: —
rima e saraoa, anemica ?i falsa: farma-dórma, poeto -
revédo, bata-slóta, vada-luminói^a, mòle-sale, crida-zu-
grà vita, zborù-norl, cobóra-turbarc, mirare- picióre s. a.
pe langa acésla intrebuin^éza tórte desn versurl albe,
neadmise in poesia romana originala.
Cbiar dèca fondulo n"ar' fi strainiì, sAraco ?i bolnavo
cum este, greselele de forma, ca numènì sji calitate,
suntù alà tiì de enorme, ìncatft ar' sdrobi.din punctiVde
vedere alQ adevèratel arte, chiar !fi celo mal slralucito
cuprinso.
Tòte acestea. fondo iji forma, puse in asemenea con-
ditiunl, aiì pututfi [\ u^orft imitate de to^I incepétoril,
distrugcndo insé in el orl-ce avèntiì si originalitate '")•
1) Constantiììu Starnati moldoveanù ; 2) Iona Eliade
Rà dulescu are mal insemnate Sfntrà torulu, Poctulù
nmrindu ^i unele traducerl din l^martino ; H) Constan-
io). O analisA criticil «m^nunfil& a se vedétn Bevista crit.'Ki. No.
5 — ó din 1894.
— 304 —
iivic Negr'uzzi^ Marsvlù lui Dragosu scrisìi de elii s'a
popularisatù la J848 in Transilvania pe numele luì
lancu ; traduce mai multe din BaladeLe luì V. Hugo ;
4) C. A. Rosseti a publicatù in tinerete Ceasurì de
multumire din cari unele devenise populare ; 5) Cesaru
Boleacu (1813—1880) : colectiune de poesiì de con-
tinutu feliuritiì, putinù talenta in poesie, limba aspra,
mai bunii prosatori! : 6) Grigorie Alecsandrescu avutu
si adese-ori noù in idei, dar putino corectù in
limbà si slabù in technicà : mai succese A.nvlù 1840,
Umbra luì Mircea la Cozia, Suferinfa, Ucign^ulù farÃ
voie, Nu, a ta mòrte ^^) ; 8) Catina, poesii revolutionare
popularizate in 1848; 9) Alecsandru Sichleanù (1834
— 1857), talenti! fericitii, dar' nu putu ajunge la
desvoltare; 10) Alecsandru Depà rà teanu (-j-1865),
multa fondu de poesie, dar liraba irapestritatà cu
multe galicisme : 11) Const. D. Aricescu diverse po-
esii, unele cu putinà , alte farà poesie, mai alesù cele
mai tà rdii ; 12) Niculae Niculeanii (ÌS3^ — 1871) natura
ferbinte poetica, dar' intunecaià de pesimismù ; s'a nà s-
cutù la Cernati! (Sà cele) in Transilvania, numele lui de
familie Tomà soiil ^-) ; 13) Mihailù Zamiirescu talenta
fericitii, dar' nu prea ìngrijitii, espresiunea adese-ori
prosaica ; 14) Dimitrie Petrino (1833 — 1878) diverse
poesii, unele bine scrise, dar in generali! pline de pe-
simismù ; Ib) lonu A. Là jìèdatu {-\-l81S) unuliì din cei
mai talentati din generatiunea junà ; lirica voiósà si
plinà de aventi! ; deosebitn frumóse : Glasulu strà buni-
loru^ Pérulù de aurù, Dumne^eulù nostru.
II). O analisi critica de noi in Cercetà rì literare p 29 — 58.
12). Ni s'a spusu de rep. prof, universitari! P. Suciu, care l'a cu-
noscuta de cà nd episcopulii Chesarie de la Buzefi adusese pe nepotulìi
se& de la Sà cele la BuzeQ, unde P. Sucifl se afla pe atunc'i profesorù
la Seminarili.
— 305 —
Poesia iiarativd.
Prospcdu istoricù.
Celti ilintAin iirme do poosie tuiniliv.ì aparfì in sec. alQ
17-Iea. (>ea mal vi-chi(r o aveiini dela MiroiiH Costino,
cronicariuliì, care in IH versurl li|>aiile in l'sallirea ver-
silìcalà a lui Dosileiiì {ìijl'ò) vorbesce cu scurtiine epi-
gramaticii despre colonisaron Daciel, care tema a des-
voltat'o apol mal pe largii in poema scrisA, din neteri-
cire, in limba polonA la 1084 (v. p. 220). Er' milro-
politulù Dositeiil lipSrt'Sce in Paremiariiì (HiS3) unù po-
melnicu in 13"J versurl alfi Domnilorù Àloldovel !ji alQ
fupteloriì Ioni ni;il inseninate Cronicariulù lenache
CogAlniceanu face óre-care progresil peacésta cale descri-
indil mórlea tn»gica a lui (ìrigore Ghica, liogdanù si
Cuza, pubi, in Cron. Rem. (Ili 274—294). Tom de ori-
gine litorarA e.ste iji cronica t-éiì mal bine legenda in ver-
surl a Mflnà stirel Pri.-lopn (p. 287 j. Tóle aceslea inse
.suntn mimai palide incepulurl. Piese, cari in adevèril
meriti! a se numera la poesia narativfi, incepo a se serie
numal cu ìncepululfi aceslul secoiii. f;>i cea dintà in piesÃ
esle Arghiriì .si Klena (1800) de 1. Baracfl, urmézà apol
Vasile Aionù, Heldimanù, éf in epoca II (1830—1860)
.se inmultescù, caci incepii a serie Eliade, Negruzzi, Ho-
linlineanu, Alccsandri jj. a. — Celti mai inalili genù de
poesie ?i anume epopeia, in epoca I pAnà la 1><30 o
incércft in spirito umorislicù-satiricù 1. liudal-DeleanO,
in spirilfi bisericescù I. Baracù in Risipirea lerusali»
multi) jfi Vasile A ronfi in ratiwile luì Christosù, in e-
poca 11 in spirilo eroico Eliade in MichaidA. Mal multo
?i mal cu succeso .s'a cultivalft nara^iimea poetica.
P E T I I.
Vasile Aronù {1770—1H'22), fui de preolo. nà scuto in
comuna (ìlogovet.O lAngà Hla.io, imde a f;lcutO liceuhì ér*
— 306 —
cursulù de dreptù la facultatea dela Cluju. S'a asedatù
apoì ca advocatù la Sibili, unde a muritù la 1822. Elù
este unii poeta popularii de multa valóre, care impre-
unà cu Baraci! §i A. Panii formóza pleiada poetiloriì
celoriì mai gustaci de poponi pana josii in coliba tera-
nului. Limba lui este limba romanésca generala, tara
provincialisme, asemenea si versuliì e celii popularii, a-
farà de unele piese scrise in spirifii mai ìnaltiì literarù.
Scrierile suntù urmà tórele poeme : Fatima luì Christosu,
in dece cà nturì, Anulu mà nosù, Leonatù §i Dorofata,
Narchu, Piramu §i Tishr, tòte tipà rite in nenumèrate
editiuni; Eneida netipà rità , si Bucolicele lui Virgiliil,
din cari s'a tiparitù in Fòia pentru minte ; Rapórtà din
visu publicatii in Telegrafulù romà na din Sibili, sunto
vreo 15 ani, §i treì elegiì. ^)
lonu Budai-Veleanu (p. 245) a scrisii la inceputulù
secolulu] figaniada séu Tahera figanilorù in 12 cà n-
turì, publicatà pentru à ntà ia óra In Buciumulù Romà nu
an. Il (1877-), Este o epopeie in tonii comiciì, in care
se descrie o espeditiune a Tiganilorii. Este in generala
operva de ìnaltà valóre in genula séìi : ea potè con-
cura cu ori- care alta asemenea opera din literaturile
strà ine Er' in cà tù pentru noi ea este unica opera in
specialità tea sa, si in generala cea mai seriósa, si care
a succesii mai strà lucitii dintre tòte ìncercà rile pe tere-
nulii epicii pana la 1860. Este plina de comica si u-
morii, si adese ori tractézà cu uno caustica sarcasmii
ìmpregiurà rile sociale din trecutula Romà nieì- Tonulii,
dupà maniera clasicà este tinutii tota-de-una susii, ceea
ce este cu atà to mai singularii, cà ci subiectulìi este din
sfera cea mai de josii a società tei si a vieteì ; nicì-odatÃ
ìnsè nu gre^esce limbagiulo si atitudinea ce convine
l) Cipariii In Archivu p. 234, si 784 <j[ice cS intr'altele a avutfi
manuscriptulQ Eneide! ^i cele tre! elegii. din cari nimicìi nu s'a pu-
blicatù Unde voriì mal fi ? ManuscrisulQ orig. alfl lui Rapórtà din
visù se aflà In bibl Academ. romane.
— 807 —
fie-cflrui pcrsonagift. DesvoUarea este orj;anic& f}i plas-
tica, !ji espunerea viie .si fórlo variuW. Ksle scrisA in
strofe de 6 versurl in endecasilabuhl italianft, greo pen-
tru limba romftna, jji pe care poetuliì nu l'a observatù
rigurosil. Limba este fòrte bunft !ji corectft, stihilft de
concisiune clasicìi neìndatinatft la noi, i}\ pentru aceea
la prima cetire pare greoii). Nededa^l la noi cu cetirea
de bcrierl mal serióse si prin urmare mal grele, acéstÃ
operi! de valóre cbiar' ?i dupù lipririrt! a n'inasn ne-
cunoscutfi. «)
lonii Baracà (1779 — 1848), liu ti»- pieulu, nasculii in
comuna Alamorù nu departe de Sibili In Transilvania,
!ji-a Iftcutn studiile la Aiudo, drepturilela Chjjn. La 1802 s'a
a^e(|atiì ca advocatn la lirasovù, la 1H0<) a fostft numitft
translaloru sén interpretTi pentru limba romà na pe iringi
magistmtuln ilin Hrafjovft. A redaclatù Fòia Dumineceì.
A muritu la '"/,•_• luliù 1848. Ehi este unù scriitoriù
populariì aiata in limba cain si in concep(iune, pentru
aceea scrierile lui au intralu adancfi in poponi. Versulù
lui este in generaln celo popuiarn, narafiunea simphì iji
nemà estriia, totù aya iji limba lui este generala, ca limba
bisericésca. Poemele Arghirù si Eìena ^ìBisipirea le-
rusalimulul in 8 canturl, suntù principalele lui scrierl.
Afara d'acestea a mal scrisil Rà tà cirile luì UHsp in 7
cùnturl. dupa Odiseia lui Omerfl, din cari s'a publicatù
numal o parte in ,, Albina Carpalilor" pe a. 1879; Deu-
caUonìi si Pirha .si alte milurl din Metamorfósele lui
Ovidù ; a tradusii o parte din miiei^i una de noptì ?. a. '')
lonù Eliade Rà dulescu (1802—1872) s'a nfiscutiì la
Tèrgovi^te, invétatura ?i-a fócut'o la Si. Sava sub La-
ai O analisi criticA a opcrel v. Ar. Densu^ìanìt, Cercet&il literare.
la^. ibSS p 245 - 277
3) Ve<jl Fòia p. minte etc a 184S png. 272. 284 unde se tn^iri
28 de scrierl de ale sale. La .Academia romà nft se adi u parte din
naDUtcriptele lui 'n d"uÌ! volume con^inéndfl rre o 2> scrierl deose
bile afarfl de unele mèrun^i^url ; manuscriptuhl lui Anyiirù si l'ifita
lìpsesc*.
— 308 —
zara, cà ruia i-a §i urmatù in catedrà , §i fiindù scólele
lipsite de cà rtì didactice elù tipà resce o matematica §i
Gramatica romà na. La 1 Aprilù 1829 ìncepe redacta-
rea Cwieruluì Bomà nescu. D'aicì incolo elù devine
barbatula cela mai insemnata atà ta pe terenulQ literarù,
ckin i?i pe ala hiptelora politice, cu uiin cuvèntù in tòte
direcliunile de^teptà rii §i desvoltà reì nòstre nationale.
Una spiriti^ ageru, indrazneto si d'o activitate neobosità ;
elu tu unii fermenta in tòta vièta nòstra iiterarà , poli-
tica si culturalà , cu deosebiro pana la 1848. De-aici
incepe a se ivi pe scena generatiunea mai tìnèra. Eia
interaeiéza società ri (p. 153), elù ìncepe dincóce nu nu-
mai celli dintà iìi ^và vn politica, dar hi literarù, Curii-
rulii de ambe scese, elù traduce si indémnà pe alti! a
se ocupa cu literaturile clasice vechì §i moderne. Elfl
striga generatiuneì tinere : scrie^^ hà elì^ numaì scriefìl
fraeà bunà pentru agitatiune literarà , dar nu §i pen-
tru literaturà , celo putinù cum l'aìi intelesù i?! l'aù ur-
mata mereù nd-literam\ La 1848 elù este capulù revo-
lu'iunei. In scurtù elu este care a fà cutù se incoltéscÃ
^\ sé inverdéscà in curèndù seminta desteptà riì semé-
natà de reformatoriì dela inceputulù secoluluì. Cu 1848
se incheie epoca lui de actiune, urméza al^iì si elù intra
in retragere, serie insè mereù pana la mòrte in 27 A-
prilie 1872 Eliade incà s'a ocupatù cu tòtp speciele
ìiteratureì, incalù ca ^i coleguluì bcù de actiune. A.«achi,
anevoie 'i poti alla loculù intre cari scriitorl se-lù punì,
de-òre-ce nicì o specialitate n'a cultivaVo cu deosebii'e.
Noi Taniù pusù in acestu iocù, cà ci din tòte se vede,
cà a avuta o deosebità predilectiuno pentru poesia na-
rativà , ^i pe aceslù terenù a lucrato mai cu insistenza,
mai alesù traducèndù. De§i in generalo eia a avutù
mai mare inclinare pentru poesie, succesele lui insè pe
aceslù terenù suntù modeste, cà ci elù pentru poesie a-
vea mai multA iubire decà tù putere, pentru aceea n'a
pututù .«è-§f elupte una adeveratù §i durabilo succesù.
ÌJà acésta se mai adauga .si innoirile ce mai tà rdia a
— 300 —
(•ui^tMaliì e» Piintn npapà ralft pontru limba romilnft. KlQ
im't'po i)r»H'urn in prosìl asa fji ìit poesie cu unu verde
si agilaliì slilìl roiiiiXnescii, dar deja in Michaidft incepe
a-^l lonna o limbft ^i unù stilo, care culminézft in Jm-
nula creufiuneì, sji care nu numal ca poesie, dar niol
oa prosa nu se pòlo mislui, si in urmA cliiar si poe-
siile mal l)une le traduce in acóslft limhà . In Michaidft
n'a nimeritn nici loniilil, nicl liinha, si mal puiinil stilulù
epicù : n'a niraeritù nicl cliiar torma, cà ci versulrt alba
póle li adnìisìi in traducerl, dar nicl de cum in opere
originale romAnescI, cAnd limba nòstra este alAttì de a-
vutù si variata in rime. Tota asemenea n'a nimeritù
limba, sliluin si tonulQ in cele-!-alie traducerl din poe(iI
clasicl.— Deca insc succepele lui ca scriitoliì in lileraturÃ
n'ail pututn iì durabile, nesterso sunlfi succesole lui in
marca opera a derjleptarel si desvoltarel nòstre nazio-
nale, pentru cari a binemeritatft de patrie, .si patria re-
cunoscétòre i-a inalfatft i?i eternisatO memoria prin o
statua. Scrierile Ini suntn Tórte variale .si numeróse ?i
afarà de cele aminlite mai ìn^irtmn : 1) Cursu de poe-
sie fiencralil, colectiune de diverse poesif ; 2) Tradu-
cerl din Kneida, Dante, Ariosto, Tasso, OsianO, Molière,
Lord liyron, Cervantes. Hiblie ^. a. ; H) istorice : Istoria
universala, Istoria llomaniloriì, Institu^iunile Romà niel,
EqxiUibriu tntre untiteli «;i diverse articolo intre cari iji
istorice 9, a.; 4) Linguistico: (Iramatica rom., Parale-
lismiì intre limba rom. .si ital . vocabulariù de vorbe
curatù romà ne .si slrà ine, ortografia romà na, (v. Lirica,
Dramatica .si Satira).
V. Alecsunilri pana la 18B0 pe terenuliì poesiel na-
rative nu serie decà tu putine piese .si numal in tonulù
9Ì maniera popularà , ìntre cari amintimù : Mùrióra
Flnriórd, o dulce musica de cuvinte iji de rime, dar
l'ara ac^iune :?i farà ideie precisa ; Sentinela Jiomnnd,
o descriere ictoricà à voi d'oùseau a luptelorù Komà ni-
loriì; Poveslea popularà : Treì fete de tmpSratùy pecare
poeluln, sub lilluliì Sirà te- Margarite, a ìmbrà cat'(> in
— 310 —
versurl populare, esle singurà care are, pe basa basmu-
lui popularii, ideie precisa si organici! desvoltatà . —
Numaì mai tà rdin a inceputù a se ocupa cu naratiunea
poetica in ìntelesù mai inallù literarù, publicà ndù mai
multe a^a nu'mite Legende. Care a succesa mai bine,
ca desvoltare si ac^ìwne, este Danu cà pitanù de plmu^
figura naturala, adevèratà , si abstragéndù dela unele
esagerar! cam copilà resci, in ea fantasia s'aù ìmpreu-
natù fericitù cu realitatea. Vladù ^epe§ù si Stejarulu
are mai multe succese de frase cà de conceptiune !?i de
desvoltare. — Dumbrava Ro§ie este cea mai desvoltatà ,
darcea mai pu^inù reusità . In cincì capitole totìi nu
mai preparative de lupta. si abia in dóuè capitole o luptÃ
superficialù schifata, in care chiar eroiì legendarì Mi-
chultì, Palà dalbà , Alimosù, Sparge-lume, anuntia^i cu
pretentiune, nu iaiì nici o parte. Dincontra prepara-
ti vele trebuiaii schi^te pe scurtù si lupta desvoltatà ,
dar togmai acésta este partea cea maigrea. Er Stefanti,
anuntatii ca eroìi principalù alù poemei, numai in ca-
pitolulù V apare §i ^ine, in contra datineì si limbagiului
eroilorù, o fòrte lunga tiradà , in care se lauda singurO,
si dupà aceea dispare, cà ci elìi nu ia parte la luptà , ci
mai tardili, la Aratu, l'aflà mìl cà „asistà pe unu culu
negrn, sub unii stejaru frundosu,'"'' la umbra, ìntogmai
precum comandantulù seti Cà rjà a atitatù la luptà ^i a-
poi ,,de-o parte s'au retrasù' -). Multe versuri ne-
ìngrijite.
Constantinù Negruzzi a scrisù o singurà naratiune
poetica, Aproduìu-Purice. Pentru timpulù in care a
scris'o (1837) se potè dice unfi succesil. Chiar §i astà di,
ca desvoltare §i lina naratiune epica, deca vomii abstrage
dela nesiguranta versului, merita a se aminti pintre ce-
le-1-alte in iiteratura rom. Poetulìi n'a pututù ìnsè sé
^inà susii pana la fine tonulìi inceputù, cà ci dela versulù
2) O aiialisà critica de noi asupra Dutnbraveì-Ro^ie in Cercetà tt
•iterare, p. i43 -165.
Sórele-acum cu mdrire cade la tonuhì de cronicfi ri-
mata.
Dimitrie lioUntineanu esle celù mal insemnalQ .^i In
acéstf» specie de poesie. Klù serie ìnli'uno iiiodù alù
sen cu lotuhì specialft ?i noti. Se aséniènù inci\ta-va
cu Lord Hyron, dejji in Fiorile Hoi^/oruluì i}\ in Poeme
(18r)f)) nu are niiniciì dela ehi. Splendórea fantasiel,
espunerca viie 5ji plastica, palpilarea vehementà a sen-
timentulul, dulcéla limbel !ji farniecula versulul, tóle^a-
cestea ìnlr'atAla te nìpesciì la cetirea Floriloro Hosloru-
lul, incùlfi in adevèm abia le lasft sé mal !ji cuge^I ce
cetescl, liindil-cà (i se destriinuepcu óro-cum tòte prin
sentimenti!. Cele nijil insenm^le sunto Znla, Mehriuhe^
Suadea §i Jlial. — l'è lùngù aceslo subiecte orientale, a
scrisù .si din istoria nóstrfl nazionali sub titlu Pofme.
Poetulù in ace.stea nu dcsvóltà sboruln de lantasie din
Fiorile liosforuluì. NicI subiecluliì, nici realitatea lu-
crurilorù nu-Ipermiteaù acésta. Kliì 'i?I ie aici mal multo
tonulù eroico. Cea mal insemnalà din acestea este -Iw-
dreiù, ce tractézà espediiiunea lui Mihaio-Eroulft asu-
pra NicopoluluI, condu.sA de balmanulù Udrea. — Traia-
nida este din epoca de decadenl.'ì a poelulul, in care
nu mal realli pe liolintineanù.
poema particularà , de^i scrisfi in prosa, trebue s'o
amintimil aicl. Esle Cà ntarea Romà nieì, pe care ùntAia
ón\ a publicat'o Nicolae Hfllcescu in Romania Vittóre
(Pari.sa, 1851) (jicAndù. cu ar' fi aflat'o scrisa ìntr'o psal-
lire vcchie, de^i limba si ideile olrada de o scriere nóuà .
Halcescu a tacutiì acésta numal pentru a-I da o mal
mare auclorilate §i ìnlluinta. In fine insè V. Alec-
.sandri a susUnutiì cA originarminle ar' fi scris'o Alecu Huso,
moldoveamì, in limba francesa. ^i lià lcescu numal a Ira-
dus'o. Acésta sus^inere a rémasfi cu toluliì ne pro-
bata. Ori-care se fie provenienta el, pentru avènlulu
:ji ideile adevératù poetice cu cari s'a scrisù, 9Ì pentru
con^inutulu eì proprio unel poeme epice, ea ocupft unì!
locò do onore, de^ji intr'uniì vestmènta conlra elichetel
poetice
- 312 -
Eteria lui A. Beldimanù este o cronica rimatu.
Alti scriitorì si traducétorl pe acestù terenù pana la
1860 mai amintimiì : 1) losifu Confii, Bà taia hrósce-
loru cu sóreciì a lui Ornerà tradusà la 1816 dupà o tra-
vestie unguréscà , manuscriptulù in bibl. Museului din
Clujù ; 2) Constantinu Aristià a tradusù 6 cà nturi din
Biada (v. Teatru); 3) Constantinu Starnati a scrisiì
poema Ciubà ru- Vodà in care amestecà §i povesti popu-
lare ; 4) Daniilu Scavin.ichi a descristl o Cà lètorie la
Borsecu; 5) F. Pogorii traduce Henriada lui Voltaire
(1838) ; 6) Eneida lui Virgilii a fostn tradusà de V. A-
Tonìi, apoi de Moise Sora Noacu (1807 — 1862) in ver-
suri albe, cum se vede dintr'unii fragmentu (Pumnuliì,
Lepturariii. t. IV, 39), si de Atanasie ^andoru in esa-
metre, nici una ìnse din aceste traduceri nu s'a tipà ritìi ;
acésla din urmà se aflà in bibl. Academieì romà ne ; 8)
A. Panu a tradusii din grecesce pe Erotocritu\ 9) Gheorghe
Sioiiu a tradusu Mórtea lui Socrate de Lamartinti si unii
fragmentii din Pnradisulu perdutu de Miltonìi, dar nu
din originalù ; 10)^. Pelimonii, Traianìi in Dacia, Fap-
tele Eroilorù s. a.
Poesia drauiaticà .
Prospectu istoricù.
Urme de poesie dramaticrl se aflà §i la noi chiar in
literatura popularà , ér' act(iuni teatrale in datinele Po-
porului-Romà niì. Ora^iunile dela nuntì sunttì dialogiì ;
eie santo ìmpreunate cu óre-cari actiuni teatrale. Co-
lindele se canta pe multe locuri in choriì ìmpà rtitù in
cà te doì. cà nd sunti! patru séii mai multi coliiìdà tori.
Iro4ii suntù in adeverìi o mica representatjune teatralÃ
in tòta forma. Joculù Cà lu§eriloru este impreunatù cu
productiuni de fortà , ér dupà cum ne descrie D. Can-
temirù in Descrierea Moldoveì (II, e. 8), joculìi cà lucei-
lorù din Moldova, este érà ^i de natura teatralà , cà ci
— HI 15 ~
('.iìliiceil se imbraca in vestmènte feriieescl 'mI puno cu-
nunl (le pelimi pe capti, '^\ invèlescù la^a cu pAnzft alba
si vorboscfl ca femeile. Dela aceslea pAiift la tealru
lormalrt tnal este mimai o jumòlate de pasiì Cu Iòle
aceslea, leatruliì noslru mi s'a (lesvollalfi nici din lile-
raliira popiilrtnl. nicI din actiunile teatrale cu cari sunti'i
impreunate unole dalini ale poporulul, ci din contrft a
fosliì ìnlrudusù pe calea civilisatiunel, pe la incepuluin
aceslul secoliì.
Cea mal vechie urmA de poesie dramaticA impreu-
nalt\ cu ac^iune lealrakì o aflAmiì la Sulzer (Ili.
1 — K3) inainto de IHHl — 2, in cari ani a e^ilu Isto-
ria lui. Kliì adecA ne spune, cft la Hra.sova la o nunlÃ
sà séscft s'a produsù o mica farsa scrisà in limba ro-
m}\nj\ de unù romà no insemnatiì cu monografuhì M cu
ile. Peri^ónele suri In . mircle. unù ciobanft .'ji .so^il aces-
tiiia ca Muntasi. Sulzer reproduce o parlo din acésUl
farsa scri.^iì cu spinili. Acósia este cea dinlà in piesìl
tealralà romi\nóscA cunoscutft \n\nu. atj(. Tolù in Tran-
silvania s'a .scrisiì inlre anil 1777 — I7h0 o tragedie in
limba rotnjXnà despre mórtea lui (ìrigorie (ìbica-Vodiì,
iielipilrilà , manuscriplulil in bibl. episcopalft din Oradea-
mare ')• lordache Slà lineanu traduce dupà o Iraducere
grecéscà pe Achile la Srhiro de Melaslasio .si-lù tipA-
resce la 1797. Cele dinlà ia represenla^iunl teatrale in
limba romAni'i le ìntiiii.'ìinà ma pela linde deceniulul ala
Il-lea ala acestuT secolù. Asachi ne spune in autobio-
grafia sa la Novele istorice ed. 8-a, cA elù ,.\m 1817 a
organizùliì pe a sa chelluiélà una tealru de socielate in
salonuiiì halmanuhil ('ostache Ohica," si s'aù „represen-
tatiì mai multe piese in limba romAnA si francesà .'' A-
semenea incepuluri s'aiì fAculfi ^i la Mucure.scl la 1818
prin stAruiniele lui Iona VÃ cArescu. Willkinson (op.
cit. p. 127) ne spune, nà la 1819 a venito la HucurescI
o trupft germana, care juca opere germane 9Ì comedii
1) N. Densu^itnS, Analele Acad. ser- 2. t II sec^. I. pa<;. 212
— 314 —
traduse romà nesce. Spiritulù teatrali! ìncepuse deja a
a lucra si in scriitorii nostri. Incà deia 1821 avemù o
mica farsa originala scrisà la Bucuresci, publicatà in
Col. lui Traianu, 1872 Nr 7. De óre-ce ìnse grecismula
era in fióre, farà indoiélA pe aceln timpQ se juca mai
vértosù grecesce, cà ci in fapto aflà n^ù, cà la 18 19 se
juca in Bucuresci Ores^M tragedia luì Alfieri tradusa gre-
cesce. Lea 1820 s'a publicatù in Bucuresci in limba
grecéscà .,Culegere de diverse tragedii, cari aiì fostii re-
presentate pe teatruhì din Buturesci in limba grecéscà ",
ér' Const. Aristia a tradusil si a tipà ritii la 1827 pe
Georges Dandin '^). Dar tota in acestìi anù Al. Beldi-
manu publicà tragedia Orestu a lui Voltaire trad. rom.
De aicì incoio grecismulù incepe a dispà ré depe scena
si a-ì lua loculi] limba romà na. La 1827 I. Và cà rescu
publicà traducerea romà na a lui Britanieii. Er' dela
1830 ìncóce teatrulù se inrà decinézà totii mai tare ^\
incepQ a se tipà ri in romà nesce piese teatrale, mai alesii
traduceri. La Tasi teatrulìi ie avèntu cu o trupà fran-
cese a fratilorìi Foureaux. Asachi incepe a se cugeta
atunci mai seriosù la teatru, forma o societate de a-
matori ^ì incepu a serie piese teatrale din istoria na-
tionalà ^i a traduce strà ine ^). De^i Eliade si 0. Golescu
pusese infìintarea tealrului nationalù ca una din misiu-
nile società tii ce o formase pela 1827, desi la 1834 so-
cietatea avea o scola de musica si declamatinne ^), si
se tradusese o sumà de piese dramatice, , cu tòte aces-
tea teatrulìi nazionali! nu incepe a se realisa decà tn de
pela 1840. Din acesla timpn ìncepii d'o parte a se in-
2) D«spre acestea ve^I Revhta p. arch. htor. si filalo g. voi. II fase'
2 p 246 sq.
3i C. Negruzzi, Scrieri I. p. 348
4) 1 Eliade Radulescu, Equilibriu ìntre antitesi p. 78. 80—82. A
se vede Filimon ,,CiocoiI vechl si noi' Bue 1863 p 194- 199. Cu-
rieruia romanescìi din lanurrù 1834. N. 71— Eliade in Isachar p 85.
T. Burada, Cercetà rl asupra ConservatoruluI filarmonicù din lajì (l836 —
l838), lasi i888. Despre teatrulQ si scóla filarmonicS din Bue. Te<jll
tot» T. Burada in Convorb. lit. XXIV N i ?i 2.
— 31f) —
teresa jjì guvernde de elù, de alta parte, pe là ngfl pie-
sele strfline, incepiì a se serie yi a se produce pe scena
8i piese nazionale originale !ji localisate. Meritulo celo
mar mare pe acesltì tereniì 'In are V. Alecsandri, care
impreunft cu M. Cogà lniceanu ?i Cosi. Negruzzi, luando
directiunca tcatruluf din laifl, Incrpu a serie diverse piese
teatrale, mal cu samà comedil. tarso sji tipurl sociale,
cari lurà multù gustate de puhliciì. Totiì-o-datA apare
in Moldova Milo, care prin puterea talonlulul seù ar-
tisticft introduce o nóuft viétft pe scena; in Muntenia a-
pare C. Carageali. Teatrulù era in fine ìntrodusù, dar
8labÙ intemeiain. Prin zidirea teatrulul in HucurescI
se pune (;ca dintà iiì bazil solidil acestel inslitutiunl. — In
cursuUì desvoltà riì teatrulul pana la IHfiOconstatflmn dóuè
curenle deosebite: in primele fase ale introduceril tea-
trulul vedemn unii gusto pentru operele clasice. a^a In-
cùtiì pfuift la 1840 se tradusese deja mal multe asemenea
opere clasice (Eliade, op. cit. p. 81). dela 1840 ìncóce
ìnsè, dupti ce se introduce farsa ^i vodeviluln, incepe a
se reci gustuln pentru operele clasice ^i nici nu se prea
traducft. (Justulti clasicitft(i ti»u mal multn in Hucu-
rescI 9i se stinse mal curòndù in Moldova, fìindiì-cft in
Moldova eraù gustate scrierile lui Alecsandri bine in-
terpretate prin Milo, pe cAnd in BucurescI C. Carageali
se linea mai multa de scóla clasicà ''). In generali!, li-
teratura teatrali in aeéstA epoca este fòrte puUnft §i
slabA i}[ se ocup;\ aprópe numal cu genulo u^oni de co-
medióre iji vodevile. Chiar :ji traducerile se mArginescù
mal numal la acestea, ?i se iacù in moddliì celo mal
u^oril, farà a se interesa, ca celo pulinn limba sé fie
mal corecta §i mal rom;\néscri Traducà toril sunto a-
dese-orl farà cunosciinte liteiare. Comedióra .fi vode-
vilulO francesn domina aprópe esclusivo teatrulO ro-
mAniì. De cele germane, ca mal putinfi cunoscute, se
folosiaù localisatoril séO scriitorii aija (iisl „originalI." —
5Ì Ve^X ^i (jiarulfi MConstitupunea" pe 1864 No. 36.
- 316 —
Romà nil de peste murici n'aiì avutu si nu aù ìncà teatru.
Pela 1S50 se ìmprovizase in Bras^ovil o societate de a-
matori, care a datn pu^inQ timpii representatiunl roma-
nesci. Asemenea incercà ri mai fà ceaii ici-colea studen-
ti!. Actori din Romania numaì dupà 1860 ail ìnceputn
a trece si a da representatiunì teatrale si dincolo.
P E 7 I I
Pana pela 1840, cum ama vèdntìi mai susii, litera-
tura dramaticà s'a mà rginitn aprópe numai la traduc-
^iunì : I. Slà tineanu traduce pe Achile la Schiro ; A.
Beldimamì pe Orestu, Iona Và cSrescupe Britanicù, Re-
gulù si Ermiona ; Eliade : Zairo. Amfifrionù, Marino
Fallerò, Ambii Foscari ; Gr, Alecsandrescu : Akira ; I.
Rusetù, Herachu, Harpagon §i Cina ; 1. Gà mpineanu .
Intriga si Amorulu s. a. ; I. Voinescu II : Bddà ranulu
boeritù Altii traduco alte piese, in cà tii se fà -
cuse deja una repertoriìl cu piese mai alesù clasice. Pie-
sele traduse pana la i836 sunta in totalìi 31. (Gazeta
Teatrului nationalìl, 183G p. 21).
V. Alecsandri singurii dintre tot! scriitorii nostri s'a
ocupatù ■mai serioso cu scrierì teatrale si singUril
a obtinutii ìnseinnate succese. Elù este ìntemeie-
torulù literaturei nòstre dramatice. Pana la bè-
trà nele s'a ocupalD cu genulù u?oru de scrierì drama-
tice : comedióre, farse, vodevile, tipuri sociale din Mol-
dova. Pe a^ésta se ìntemeiézà cu deosebire populari-
tatea loro. So ìn^elege, cà nd amo judeca aceste piese
din punctu-de-vedere alii arteì dramatice dupà tòte icr-
mele, eie sunti! departe de a puté sus^iné critca Ar' fì
insè gresitii a face acésta, cà ci insu:?i poetulu nu le-a
scrisil cu intentiunea de a face opere de inaila literaturÃ
dramaticà , ci le-a scrisii pentru trebuin^ele cele mai de
aprópe, pentru a puté fi puse usorù in scena, i?i a le
puté representa actoriì §i amatorii putinii deprinsi. pre-
cum acésta s'a intèmplatil si se ìntémplà mereii Ma-
— 317-
rele Ioni merita este, c& aiì incepulQ a na^ionalii^a Lea-
Irulù, i}\ acésla este Tórte mulliì. SC lìmiì prea multu-
mitl cu aceste resultate praclice. — In anil din urina V.
Alecsandri a apucain o nuufl cale in scrierile sale dra-
matice, care a inaugurat'o cu Despota- Vothì !<i a (;onli-
nuat'o cu Fà ntùna B/andiuieì '') .si cu Ovidiìi. PoelulÙ
prin acesto piese intra pe terenulQ literaturel inalte dra-
matice. Aid datori sunternH, in inlcresultt bine In^elestS
ali! lileraluivl, a apreiia, dc-ri nuninl in scurtQ, aceste
piese totiì de-pe acceasì inril(ime a artel dramatice la care
tinde !ji poetuliì.- Inainle de tòte poelnliì chiar dela pri-
ma piesfl, Despotìi-Vodd, s'a vèfjutn cft nu se iSmurise
inciì in sine ce felù de piesA a voito s6 producfl, din care
causft a inlimpinaliì o critica nefavorabilà . Acesto de-
fectiì nu l'a indreptatil nici in celelalle dóur' piese mal
nòne. cAcI poetuhì nicI aici nu scia limpede pe ce te-
reniì liicrézà .si se mi.'rcil : pe alù dramel proprie, scù pe
alo comediel V cftcl despre tragedie nu potè fi vorbft ;
iji pentru-ca sé nu vinft de nofl In colisiune cu critica,
nu le mal intitulézà nicI una nicI alta, ci le numesce
simplu „;rt«se." NicI una din aceste piese nu ne pre-
senta caractere desvoltate jji precisate, ci numal simple
figuri legate unele de aitele mal niulliì in modìl ineclia-
niciì, decfttù prin motivo interne, prin evolu^iunl !ji com-
plicatiunl psichologicc Poetulft nu potè complica ac-
tiunea, !?i, lognial ca in lirica, nu potè scormoli senti-
mentele. nu potè pune in luptfi pasiunile, farà de cari
piesele de lealru séniena cuo^iiuitura de ó.«e farà carne,
i^i aicI poetuiD lucra, ca in lirica, cu mijióce esterne,
cu tahìoulft, ca d. e. in DespolO-Vodà , cu persóne deja
mari in istorie ca Hora^iiì, Augu.'^to ?i Ovidiìi, !ji in deo-
sebl cu pompa decoraci unilorn ?! in fine cu fmsa.
Penlru acoea poetuln. dupA pu^inulù succesiì cu Des-
pottì. Vi lua redigili la epoca cea mai stralucita a im-
periulul romano, care numal cu figurile siuìple trebuia
6) Acétta piesa am tnalisato to Ctrct'à ri lìterart p 319-184.
— 318 -
sé facà asupra nostra o bunà impresiune, farà a mai
cà uta dupà valórea interna a pieseì. A vede pe Horatiu
ìncurcatù in ale iubireì si cà ntà ndù cu duióse ahturì
ìnaintea nostra ; pe Augastù suferindiì si elfi miseriile
nòstre familiare si sociale, pe Ovidiù fà cèndù aventuri
de amori], si murindil chiar aici pe pà méntulù nostra,
^i pe là ngà acésta — „to^Ì acestia marii nostri strà mosì" :
ar' trebui sé fimii recì ca Céhlà ulù, ca sé nu-i admi-
rà miì, si sé nu-i aplaudà miì. Din punctn-de- vedere ar-
tisticù ìnsè togmai representarea demnà pe scena a unorù
asemenea personagie si caractere istorice este fòrte grea,
§i ìntr'adevèru poetulù tòte acele personagie le-a coboritù
fòrte j osa sub nivelulù pe care eie aparu in istorie, pe
tote le-a pusù in situatiuni nedemne de posij^iunea ce o-
cupà in istorie. A -lo cobori pe Horatiù la o sciava,
a-lft face se-i cà nte cq ochi galeri, a ave rivalli unù
sciavo, a-lìi pune in societate cu unii destrà bà latii ca Pos-
turaus, care ca Pretorù, celù mai mare functionarù ahi
Romei, regina lumei, vorbesce si se pòrta ca ceì de laie
^i se mai presintà pe scena §i ca unii bà dà ranii ; a-la
presenta pe Augusti! farà auctoritate in familie si a-lù
face se-se infà tiseze intr'unii a§a lociì... unde Ovidiìi ^i
toti se aflaìi in orgir cu curtezanele lorii, si a-lii pune
sé mai tinà incà chiar acolo si o lunga tiradà moralà ;
a presenta pe Ovidiìi ca unii omii coruptii, moralicesce
decaduto, va se dica a-lù lipsi iiu numai de demnitatea
de care nu poti desbrà ca pe unii genio chiar pe scena
§j mai cu samà cà nd ehi este erouln piesei, dar' toto-
odatà a-lù lipsi .<ji de iubirea §i compà timirea nòstra ;
tòte acestea sunto gresell neiertate, caci in loco de a fi
pusi in scena cu demnitate, chiar §i cà nd s'aro ìntèmpla
lucruri comice in giurulii loro, ei insisì sunto fà cuti ri-
diculi. Sene inchipuimù, cà Romanii s'aro scuìa §i aro
vede pe marii loro ómeni jucà ndo pe scena asemeni
triste role, eì am muri adóua òrà séù artistii §i poetulo
aro fi esilati din Roma. Afarà de acésta poetului 'ilip-
sesce cuposciinta vie^ei romane in graJiiUì cum se cere
— 319 —
penlru asemenca lucruri ."ji d'aici o sumft alle gresjell.
Pe Iftngft defectele de l'ondn concurfio .si defectele de for-
ma ; liinbft impcslri^ata cu cuvinle straine sji ordinare sji
neoligisme, cu greijell de grainaticìl si sintacsft jji adese
ori versuln neingrijiln sji defecluosfl. Numal id-colea
aparrt pasage bine scrise. — (>)mparale acesle tre! piese
una cu alta, in Despota baie pulsalo ideil nalionale,
Fà ntdna Blandusieì aparo ceva mal calda ca senlìmenlQ,
ér' cea mal slabft este Ovidiù ali\lù ca conceptiune,
cfttn i}\ ca esecutare, ca limbil iji ca espresiune ; versuln
cu deosebire sufere de iinpluturl
I). lioìintineanù. in ultiniil ani al vietel sale a scrisil
vre-o cincl drame, tòte subi<(cle din istoria nationalà .
Eie suntn tota cea scriso mal burnì in anil sei din urmà .
Din punctil-de-vedere ahi concep^iunel suntn supe-
rióre pieselorCi lui Alecsandri. Holin lineano ìnsè le-a a-
comodato mal putiniì pentru cerinlele scenel. Elù lucra
mai mulliì cu sonlinipnluliì. sji din contrìl nu se ìngrijesce
de locù de pompa esterna sófi nu pune nici unii preift
pe ea. Deóre-ce ehi Inerti cu deosebire cu sentimenlulù
palrioticft, lipsesce piesele de variatiune. Limba in ge-
nerala sentita de gre?ell, versuln nu totn-de-una ingrijilfl,
dar' mal rarH defeci uoso. Incercùrl serióse d'a se pune
in scenA piese d'ale lui Bolintineaniì nu scimn sè-se
fie l'aculù,
Makiu Milo (1S13 — ) nAscutiì in Moldova, intra ca
tinèriì in func^iune de stalù, dar' neplà cèndu-I acéstÃ
carierà se duse la Farisil. unde pelrecu 11 ani cu stu-
diuln arlel dramatice. Revenindn in patrie de-ocam-
datt\ nu putu pà si pe scenìi, cà ci nu-lii lAsa familia pro-
ocupahl de prejudotele sale boerescl, ci a obtinulO nu-
mal directiunea teatrulul. In line insè elù piLsi pe scena,
9i din séra dinlAin deveni favoriluln publiculul. Elù
cu deosebire popularisà piesele lui Alecsandri. Ehi este
unft adeveratn genio comica, iji a(}I incù, la cele mal
adancl bélrilne^o, c;\nd mal pjì^esce pe scena, stórce a-
plauscle publiculul. Ehi a scrisa ^i operete ^i vodevile
- 320 -•
mullù gustate depublicù, ca: Babà Hà rca^ Apele dela
Và cà resd, Prà pastiile BucurescilorU, Spodde Bucn-
resciloru s. a.
Const. Negruzzi ìncà a scrisù dóue piese, Cariami vo-
devilù ^i Musa dela Burdujem. farsa, si a tradusu pe
Maria Tudorù §i pe Angelo de V. Hugo s. a.
Dintre poetiì vechi cari aù scrisù ocasionaliì piese de
teatru mai amintimù : ]) Constantiruì Faca a scrisu co-
mcdióra Fran^osdeh, 2) G. Asachi : Elena Drago^u^
Pdru Rar(^ù, Turnu lui Biitu. Voihita ^. a. 3) Th.
Codrescu : Plde^uìù ; 4) Gh. Tà ultì ; 5) Nicolae Istrate a
scrisu Milivìu, scena din resboiulii luì Stefanù-celù-
mare cu Mateiii Corvinfi la Baia, o piesa binisorù scrisà ,
in care este ìnsemnatà piesa lirica Amara e vièta deve-
nità popularà ; 6) T. Strà mbeanù, Radu-Leonu-vodà si
ministra sei fanariotì s. a. ; 7) I, N ^oimescu, Radu
dela Afuma^l s. a. ; 8) George Baronzi Mateiù Basa-
rahù séù Doraban^iì i^i Seimeniì ; 9) G. Sionù, La Plevna,
Candidata, si deputatU, §i traducerì ; si altii.
Poesia didacticà .
Poesia didacticà depinde in generala dela desvoltarea
mai ìnaltà ?i popularisan a sciin^elorù. In speciali! cos-
mologia, doctrinele morale si estetice ^i in fine ocupa-
tiunile agricole suntù care atragiì mai curèndtì, pe a-
cestù tereniì, §i pe scriitorì §i pe ceti tori. La noi nu
s'aù fà cutù in cele dintà iu epoce ale evolu^iunei nostre
literare, decà tiì mici ìncercà ri. Cea dintà iu incercare
o aflà mù la Vasile Aronìi in Anulu mà uosU, in care se
descriù fugitivQ lucrà rile agricole de peste anù. Eliade
fà cuse cà te-va versuri pe cari le ìntitulase Pr>>ma di-
dtidi^à dupa Boileau si Horatiu, in care amesteca cà te-va
principi! generale lefi ?i confusa espuse. Mai aprópe
de o poema didactic-a <ste Conradù in 4 cà nturi ala luì
D. Bolintineanù, cAlcatù slabu dupà P/regrinagiuìti luì
JlaroldU a\ù luì Byron. Mai multa s'a cultivalìi la noi
Satira §i Fabula.
— 321 —
Satira. i\u i .n» .■>i.i nur^.t (.uliivulù anume, .-muMi
jyi CU inton(iunI, cum amiì (jice, clasice, ci mal numal
accidentaliì si mal lolCi-de-uiia cu motive iji reflccse de
politicft militanUl, cari produco scrierl adese ori fòrte
personale si totiì-de-una curòndTi lrecf;tóre A costà direc-
jiune grecita a Ibsliì o consecintft a spiritulul de factiunl
politice atAin de dcsvoltatQ la noi. Fentru aceea nu-
mal ranì atli cà ie o scriere satirica in care poelulfl sé-
se inaile mal pe susft de pasiunile de tòte (jilele, mal cu
samA MÃ iiiuleano, (Ir- Alecsandrescu si MAlftcescu, Spi-
ritulil satirico este de alininlerea o proprielate deosebitÃ
a Poporulul-Romà niì. Anecdotele séù Snóvele populare,
cari vorbescù de T'ganl, ór cu deosebire Evangeliile fi-
(janescl chiar Jlorele, sunta adese-orl pline de ghimpl satirici
(v. P'pigr.), cari ìntópft pan' in sufletrt. Prin manuscrip-
telo de poesil veehi literare (p. 182) se aflà adese-ori
!?i piese satirice. Cea mal vechie satira literara, celù
pu^inQ dupà unù dati1 mai precisù, este Istoria ce aù
scosH Domniloru .vi Boerilmù din Moldova si Muntenia,
ìntre anil 1778 — 1773 reprodusà in cronica lui lenache
Cogà lniceanft (IH 270—273). fipuniada lui Deleanù (p.
300) este in l'ondiì o satini plinft de fiere, .^i cu deose-
bire in unele scene, ca cea din mAnà stire : prin forma
§i desvoltare insè se (ine de genulù epicft.
las/Ze Fabiana liobu s'a nà scutù la 31 Dee. 17V»5,
in comuna Rusit-BftrgAuluI in Transilvania, nepotil aiti
episcopulul Hobiì. KJu a studiata la Blujft ^i la Oradea-
mare. La 1820 fu adusn de (ì. Asachi la la?! ca pro-
fesorfi. La 1828 e profesorìi de matematica, geo-
grafie .si liinba latina la gimnasiulù ce se infiintase atunci
la la.sì. La 1835 Irecu ca profesorù de. filosofie la A-
cademie. A muritù la 1836. Dela elfi avemù dóue sa-
tire scrise cu gustfi ^i idei clasice; una sub titlu Mol-
dova la ]S21 in 148 versurl, .scrisà cu multil finche ^i
amestecatA cu accente elegice, in fondu ìnsé numal .sa-
lirà ; alta Geografia fintirimului, neterminatà , deserte in
modi! satirico lumea ceealaltà .
ai
— 322 —
B. P. Mà muleanù in cele mai multe din poesiile sale
si mai alesù in Rostu de poesie (1822) si in Caractere,
este umoristicù-satiricii.
Vasile Aronu este plinti de umorù in poema Leonatu
§i Doro fata.
Blinde, ìntre aitele, a scrisu o poema satirica, Tan-
dalida, in care pe là ngà adevèratà satira se amestecÃ
si personalità iì. In generala este scrisà cu multù spiritù.
Tota satira in alegorie este si MÃ ciesulu.
Gr. Alecsandrescu are mai multe satire: Rèsbunarea
§óreciloru are multìi umorù, Adio precum si Confesiu-
nea unuì renegatù suntù scrise cu multa fiere, succesiì
de espresiuni §i cu o vehementà archilochicà ; Epistola
cà trà Voltaire este insemnatà pentru par tea din urmà ,
in care aruncà sà get.i asupra Parnasului romà nù ; Epis-
tola la A. B. II si Satira spirituluì meu biciuescù
starea socialà .
Constantinii Bà là cescu (1800 — 1880) rémasù pe ne-
dreptù aprópe necunoscutù, in poesiile sale tipà rite la
1845 este cu deosebire satiricii. Fà -me tata sè-fì se-
menti este poema satirica, ce ie la refecii vieta de pe
atunci. Elù intre aitele a scrisu si mai multe fabule.
Satire a mai scrisu C. A. Roseti, Nic. Istrati, si G.
Tà utu. — C. Negruzzi si cu A. Donici aù tradusti din
rusesce Satirele lui Antiochii Cantemirù fìulìi luì D.
Cantemirù.
Dintre tol^i s'a ocupatù mai multo cu satira Dimitrie
Bolintmeanu si anume cu satira politica. Elìi in dia-
rele sale satirice ìntitulate Nem sis, Eumenidele, Bolin-
tiniadele si Menadele, a public atil multe satire. Defec-
tulù lorìl pesare din modulù cum se scriaQ §i se publi-
caù; cele mai malte adecà caarticole defondìlin versuri.
Pe là ngà acésta suntu adese-ori prea personale si se léga
de evenimente neinsemnate. Piese mai bune aflà mù nu-
mai in Nemesis (1861) d. e. satirele Cuconulu NotrefU,
Spiritulu meU, Scirì din ladù iri Advocafiì cari sunti!
^inute mai generala, si scrise cu multa spirita. In cele-
lalte se aflà numai ici-colea pasagie mai bune.
— 323 —
Cu salini orainamente politica s'a ocupaliì mullft N.
T. Onlsaniì si adese-orl crt multo spirita (Opere sali-
rice Huc. 187;')).
Cu satira in spirita curata populara s'a ocupatn. —
Antonu Fanù (1797 — 1854). Kia s'a nflscuta la co-
iTìuna Stirden in Bulgaria. Tatà ln sea de rneserie era
caklAraria. In 1812 a lostil luata de KusI ca captivù
cu tota raiiiilia. Dusa in Kusia fu aplicaliì in armata ca
niusicania. La 1hl>6 fuginda din Kusia trece in Munte-
nia .'ji d'aci la Hrasovil unde a inlraia ca cùniare^a la
biserica romanésca St. Nioilae din Scheia. AicI a fa-
cutn cln cunoscin^a cu poetula Iona Haraciì, care pan'
atuncl deja publicase pe Arghiru si Elena ^i Itisipirea
lerusnlimuluì (p. 307). l'rin scrierile acestuia .«li prin
petrecerea cu eia in cursiì de dol ani, cAta a stala in
ìira.'jovii, se deslépta in A. l^aniì gustuhì literaturel ').
Tana dupa doi ani trece la Hucurescl si la 1880 '.si incepe
cariera litorara cu publicarea C^ntecelorii de stea. Eia ^i
in Kucurcscì a IrAita ca cAntaretn ?i cu lectiunl de mu-
sica. Kln a muritiì la 3 Noembre 1854, ?i s'a inmor-
niAntatiì in biserica Lucati in Hucurescl. Cum ama mal
<jisa. Pana, liaraciì si basile Aromi, sunta trel poeti de
mare insemniìlate In literalura romana, nu prin inà lti-
mea clasica a scriirilora lora, care nu o aiì, ci togmal
prin coborirea loro josa la poponi, pentru eceea scrie-
rile Ioni aa fosliì !ji sunta pana adi adevérala literatura
populara. — Motivuia pentru care punemiì pe Antona
rana ìnlre satirici, este pentru cà mal tòte scrierile
lui originale suntD scrise in spiritn umoristica-satiricn
populara. Scrierile lui aa cu deosebire tendinee didac-
tice morale, ér' spirituln in care le serie este cela sa-
tirica populara, care l'allama in anecdotele !ji chiar in
i) Despre acestca aflasenifi din omenl bi-trà m p« cà nd enm tn
Br&fovH ;^i mi le-a Impflrt&^itù tn urmA tn scrisu fi HulQ luT lonS Ra-
nci), protopopulfl BaracO din BrafOTfi rèposatil anulìt iHS^ tn a
d&ncl bJtrAnefe.
— 324 —
proverbele nòstre. A cèsta este o trà sà turù caracteristicÃ
a Romà nuluì de a imbraca chiar cele mai serióse si mai
instructive lucruri in umorù, cà ci eltt pune mai totìi-de-
unà in lupta neghiobia cu intelepciunea si din colisiu-
nile intre eie rèsare involuntarù umorulìi, satira. In a-
céstà maniera, in acestù spiritìi a scrisù A. Paniì, si
acesta este !?i rhotivulù pentru care elii a devenitù atà tft
de popularìl. Scrierile luì sunttì fòrte numeróse, dintre
cari cele mai insemnate : Povestea vorheì séù prover-
bele adunate din poporù (171). Proverbele suntiì lus-
trate cu diverse istorióre §i naratiuni in versuri, scrise
cu multù spirita ; sedètóre la térà séù povestea luì
Mosic-Alhu, naratiuni in versuri pline de ìnvétà turà si
umorù ; Spitalutu amoruCul colectiune de diverse cà n-
tece ; Nà sdrà và niile luì Nastratinù Hogea. Afarà d'a-
cestea a tradusù din grecesce pe Noulù Erotocrit'Q,
poemù epicii-romanticù si a publicatù diverse istorióre,
parte in versuri, parte in prosa; precum §i cà r^i bise-
ricesci si de musica bisericéscà "*-).
Fabnia. Fabula o aflà mù ^i la noi deja in litera-
tura popularà . In literatura scrisà o constatami! in ma-
nuscripte de prin sec. 17-lea ^). S. Micultì a tradusù
Vièta §i fahuUle Luì Esopu ^) care pottt se fie cele ti-
pà rite la 1812 anonimù si farà locu. Fabula ca o specie
in aparentà simplà .si usòrà , in fondu insè fòrte grea, a
sedusù pe cei mai multi din poetiì nostri se-se ocupe
cu ea. Dar' chiar de s'ar' fi scrisii la noi poesia cu mai
multa ingrijire .si seriositate de cum s'a scrisù in gene-
ralo, totusì nu incape indoiólà , cà abia unulù, celù multù
doi, puteafi sé atingà in fabula o mai ìnaltà perfec^iune.
Chiar literaturi deja clasice abia posedù unulù doi fa-
bulisti. Din cà tì s'aù ocupatìi la noi cu fabula, ca po-
2)- Penlru diverse! e sale scriefl a. se vede Operele luì AntonU.
Panù, recensiune bibliograficS, de G. Dem. Teodorescu Bue- 1891.
3). M. Gaster, Lit. pop. p. IÓ5.
4). Cipariiì, Archivi'! p. 275.
— 325 —
sìv.. numal dol, (Ir. Alecsandrescu si A. Doniclail puluta
obtine resultate mal insemnate, la o Inaila perfec^iune
ìns6 n'an putut'o duce nici el. — Din punclft de vedere fi-
losolicu ìristnictiva ."fi cu tendin(e na^ionale-politice sa
ocupatiì cu l'al)ula
Dimitrie fichindealu % contimpuraniì cu Petru Maiorii,
nà scutiì in Hilnatil la Beclchereculù-micù, anulO nu se
scie, dar' dupft cum se vede din activitatea lui, pe la
176(). Khl a fosta inventori! i?i preotn, ór' dupa Infiin-
tarca preparandiel din Aradiì la 1812, fu numitil aci
prolesonì, dar' la 1815 din causa de persecutiunT, cari
>i le atrà sese prin sontimentele sale nazionale, pftrà si
Araduhì §i se duse ca preotiì in loculft nascerci. K\c\ a
inuritìl la Timiijóra la 1818. Jichindealft a publicata
la 1814 in Buda * Filoso ficesrX ^i 'politiresd prin Fnhult
morainice ìnvèfMurl » adecà Fabule la cari ca moralft
so adaofjiì foliurite invétftturl morale si politice, avèndiì
cu deosebire in vedere slarea politica si sociali a Ro-
mà nilonì. Opera voluminósa, 484 pagine, este tòta In
f>rosà . hìcrierea cste o imitafiune ?i une-orl Iraducere
(lupa asemenea opera a lui DositeiiìObradoviciiì (1739
— 18113 scriitorifi sèrbesciì nascul'ì si ehi in Franata, la
Ciacova, care la 1788 publicase FahiUeLe luì Fsopu
cu invétaiurl morale sji polilice. Carica lui Xichindealii,
prin invé^Slurile sale morale iji mal presusft de tòte pline
de patriolismft, a avulD o influinta desteptà tóre asupra
Romaniloriì.
Scrisà cu aceste inten^iunl nicI nu potè lì vorba de o
apretiare din punctìi-de-vedere artistica. Limba lasa
multo de dorila, cu tote acestea este intecesanta pentru
provincialismele ce se aflà in ea. Eliade scosese o nóuÃ
edi^iune la 1838, devoniia ?i aceea fòrte rara.
$) Date Ivogrttìce: Dimitrie Cichindealù (date nòu»' despre vi«'{a
^i activi'atea lui* de I. VulcanQ, Bue- 1893 ; observflmQ ci fabù se
serie C'ichindeali'!, cAd In edit. fabulelora din 1814 se scr>«, .,Xichin-
deslfi" (IIÃŒKMH^\EAA).
— 326 —
Alecsandru Donic? (1806— 1866) s'a nà sculù ia 1806
la mosia pà rintéscà Stanca in Basarabia. Elfi 'sì fà cu
studiile in Rusia, mai à ntà iù intr'unii institutù privatu,
intra apoì in scóla de cadet.ì, din care esi ca ofitenì
rusti. Cà nd se reintórce in patrie, elìl nu mai scia ro-
mà nesce. Trece la tasi si intra in magistratura. Mòre
la 1866. Elù ne-a lasatii 91 fabule dintre care cele mai
multe suntìi luate pe dinlregulu din fabulistulu rusù
Krilov.
Grigorie Alecsandrescu (1812 — 1885) .s'a nùscutù la
Tà rgovi§te, a studiati! la St, Sava, a intratù apoì in
serviciulii militaru, din care a esita mai tardili, le parte
activà pe terenulù literarù si politica. Amicù à ntà iìi cu
Eliade, in urmà s'aù desbinatii. Elfi traesce mai multti
ca privatii, si mòre in adà nci betrà nete la Bucurescìin
1885. Poesia Anulu 1840, elegie dolósa amestecatà cu
veninulii satireì, 'ì castiga d'odata popularitate. Alecsan-
drescu are multil fondu de idei, cum abia mal intà l-
nim la poetii din epoca luì, si multa energie in espre-
siunì ; are insè .si unii defeotù care a pusu multa in
umbra talentele sale, este negligenta formei, versulù in
generala necorectìi, stilulù adese-ori neingrijitù — lipsÃ
de studiula limbeì. Ehi a scrisa diverse poesiì : lirice-
raeditative, satire, epistole .s. a. Mai ìnsemnatn este insé
ca fabulislu si se distinge prin avu^ia .^i varietatea idei-
lorìi si a formei, prin vioiciunea naratiunei, care totu-
odatà este variala, usòrà . naturala, ^i cu limba mai co-
recta. Cà te-odatà desvóltà inse prea multa naratiunea
si slà besce electulù moralei prin o prea lunga, reflesi-
une. Unele din fabule suntù in fondi! numai istorióre
séù anecdota "
Cu fabula s'a mai ocupatii G. Sà uleseìi,. Asachi, E-
liade, C. Bà là cescfi, A. Pana, 1. Sèrbu din Basarabia,
care a publicatìi la 1851 o colecliune de 50 fabule, C.
Starnati, care are 40, ér G. Sionìi, 101 fabule. C. V,
Carp, §. a. dar' in generalù cu putina succesìj. *')
ó). Asupra cà rora a se vede Faiuà '-'in romà ni de Th. D. Speranta,
Bue. 1892.
— :ì21 —
E|M;::rania. In prospectuln generala asupra poesiel
armi aiAtalft calisele p<Mitru cari la noi nu s'a (•ulUvatD
epigrania, (l«^ .si lunpulTi séu tual bine secoluln nostru
esle celli mal propriiì pentru epigrammi. Pentru luplele
nòstre politice loin-de-una atfttn de agitate, pentru sla-
rea nóslrft socialfl, in^elegenuì, acelorti civilisati, pentru
frecArile iji aniiiiosilAtile ce le observìimn pe cftmpultì
liniijtiliì ala literalurel chiar .si inainle de 1860: tòte
acosle ìinpregiurAii erafi de nalurA a tavorisa oullivarea
epigraniel. Cu tòte ace.stea afljìmn numal ìncercà rl spo-
radice. Nici unii poetft macar nu a cultivatft anume cà to
de putinn epigrama. In poesiile populare, ìhre san
Chiwtur), curn se mal (licrt pe unele locurl, sé aflft adese-
orl clasice e[)igrame. Prin cArOle nostre vechT se aflà in
fomiA epigramicft asa numilele stichurl prin cail se in-
china cartea séft cari se adresézà la herhubì (ereì, ìnsè
tòte fòrte secl. Stichurile despre tmpèra^iì Otomanìj
presArate ici colea de lenAchità Và cftrescù in Cronica
sa, suntfl scrise in (ormfl de epigrame. dar farti spiritulù
el, "ji ehiar iji acelea, cari s'ariì apropia ceva in spiritil
de epigramft, de sine nu se potiì intelege lArA cronica.
Din poesiile sale, spirita epigramalica aflamù in »^oi-
nrnlu ?i in FUWea. Prin poesiele lui I. VacArescù incÃ
se alla unele epigrame. (ìr. Alecsandrescu are vre-o
cincl epigrame din care trel sunto bune : Celut ce scria,
2) * * * iji In iadù. A Donici a scrisù dóuC epigrame
nimerite : Torenttdii si ónieniì ?i Im monìuntulù unuì
dodoru cea mal bunà . DécA Antiochi! Cantemira ar' fi
scrisa romAnesce cele nóuè epigrame traduse de Ne-
gruzzi-DonicI, arù fi cele mal bune in lileratura nòstra
mal vechie. CAte-va epigrame, din cari unele buni.^óre,
a scrisn si C. HalAcesciì.
— 328 —
Novelà , Romaniì.
Prospectù istoricU.
Pe là ngà epigramà nici o specie de literaturà n'a fostil
mai putinii §i mai slabù cultivatà la noi ca literaturÃ
romantierà , desi togmai acésta este cu deosebire litera-
turà secolului nostra. Acésta trebue se ne mire cu atà tù
mai vèrtosù, cà ci deja pe la Anele secolului trecutù ìn-
cepuse a se ceti la noi roraanele francese. Dar ne pu-
temtì u§orù esplica pentru-ce acestù ramù de literaturÃ
a fosti] cu totulii neglijatii. Inainte de tòte, desi acésta
literaturà se nume.ste ti§óriì séù mai bine u^uratecà ^ cu
tòte acestea nu este asa de usorfi a o serie. Unu ro-
mana, ca se-lù po^i serie, cere in faptà multe cunos-
cin^e ^i fie-care opera in specialù o labóre minutiósà ,
fie istoricà , fie scientifica, ile de datine ^i moravuri, ba
chiar de l,eri, località ti, clase si individi anume, cu ale
cà rorii specii ai a face in opera. Si numai la studii de
acestea n'aù fostii dedali scriitorii nostri, cari se ocu-
paù séù mai bine puteaù se-se ocupe cu literaturà u-
sórd. Acésta, dupà noi, este causa principalà a negli-
jà rei literaturei romantiere. Dupà acésta vinù alte cause
secundare : lipsa de cunoscin^à aprofundatà a limbeì,
pentru a puté serie u§orìi §i a impune cu trumuseta si
corectitatea limbei, farà de care romanulìi nasce mortn ;
educa^iunea "strà inà , dedarea cu ideile, cu viéfa §i cu
ìmpregiurà rile strà ine. Cum vei cere de la clasa nòstra
mai banà se cetéscà scrierì romantiere romà nesci, cà nd
ea a trà itìi viéfa cea mai frumòsà in strà inà tate, s'a
dedatCi cu ideile §i formele de acolo, ér' pe cele din
téra sa nu le cunòsce, nu-i placù séii chiar le despre-
|uesce ? Acésta viéfà strà inà a adusù cu sine apoi §i
invasiunea romantelortl strà ine, mai alesù francese.
Priviti espositórele librà ri ilorìi, ìntrati in eie §i uita^i-vè
in stelage : nu veti vede de cà tQ totù ce produce Fran^
dela cele mai bune, cari suntù rare, pana la cele mai
— 329 —
nebune, mal inlecte romance, cari huiiIu nenumérate, ni
acestea plucù cu deosebire. Intra^l in casele nòstre jji
aiutati bibliotecile, .si dócft le afla^I, sunliì in «^onoralo
pline (le romane. Uitati-vé ce cetesce Kom<^nimea nó.strft
feminini'i ! Dreptiì-aceea na fostù sji nu póle li vorba
numai de a produce, ci lotiìodatA jjì cu deo.sebire ces-
tiunea e.sle de a combate o puternicA eoncurenfft, ^i a-
césta nu se potè combate de cfttù mal ;\ntAin prin edu-
caiiune na^ionnlà in (érd. AtuncF numai voriì incepe a
se interesa .'fi de roman^ele ce s'anl serie la noi, .si
niarfa care se cauti\ se face. l'An'atuncI insé roman-
^ele, cari se vera serie, voriì sta aruncate prin unghe-
rele libnlriilorù, ca cele de pùn'acum. C.el cari aft ce-
titiì ifi mal cetescn pulinele produc^iunl romanziere, ce
aù apà rutn sporadicii la noi. suntìi cft deo.sebire cari
nu si-aa t'Acuia educatiunea in strà in.itate, clasa mal .sft-
racà . Si trebue sé-se scie, cil este fòrte mare .scadere
jfi chiar unii pericolù pentru educatiunea nostra na^ig-
naià , cA celli mal puterniciì espedienti! ahi secolulu!
.séD mijlocula de lìi(irea ideiloriì. ?i, pentru noi, a ide-
iloriì sà nà tóse wa^io«a/^, ^i peste totìì agustulul decetire.
ca acestfi espedienti! la noi s'a aplicatiì pedosii, adecà pen-
tru propagarea ideilorn strà ine si bolnà vkióse, pentru co-
rup(iunea moraruriloru, limbel si ttciderea miscùreì iUerare.
Deca la noi nu s'aft produsiì pe acestù terenù scrierl
originale, decà tft fòrte putine. ca o trista recompensÃ
s aù tratluso fòrte multe. Traducerile ìnsè aprópe farft
esceptiune sunta totiì atà tn de scAlà mbate iji anarchice,
precum suntù ?i ideile depuse in cea mal mare parte
din aoésta literaturù. Traducerile s'aft fAcutiì totiì-de-
una in fuga, sji fòrte rarft de ómenl chiematl la ase-
monpa lucrà ri. D'aicI influin^a desastrósft asupra limbei
— 330 —
S C B I I T O R 1
G. Asachi a scrisù Novele istorice a Romdnieì eu-
prindèndù : Dragona, Alecsandru-celu-Bunu, Svidrigelo,
ELena Moldove^, Valea-Alhà , Bogdanù, Voivodu, Petru-
Rare§ù, Meropa in Moldova si Rucsanda Dómna. Tòte
sunta scrise in toni! istoricii, chiar §i atunci, cà nd
scriitoriulil vorbesce dela sine. Stilulù nu este celii ce tre-
bue sé fie in novelà , limbi farà coloriti! si greóie. In
scurtii, cum aii fostii scrise nu s'aìl pututù popularisa,
§i afarà de Moldova, aìi rèmasù aprópe necunoscute.
Constantinu Negruzzi (1809 — 1868), nà scutu in Mol-
dova, primele ìnvetaturì le primi in limba francesà dela
uno emigrantu. La 1821 refugiindu-se in Basarabia a
petrecutù acolo tre! ani in care timpil a fà cutiì cunos-
cintà cu celebrulu poetù rusìl Puschinil. Acéstà irapre-
giurare nu remase farà ìnfluintà asupra lui Negruzzi.
Elìl si-a ìnceputii cariera literarà sub influinta poesie-
lortl luì Cà rlova, §i mai intà iii pà si cu traducerì ca *^a-
luLii negru dupà Pu^chinù, cà teva BaLade de ale lui V.
Hugo si Satirele luì Antiochi! Cantemirù traduse din
rusesce in colaborare cu A. Donici. Intrà ndii in func-
tiunì de statil a fostii abstrasil dela ocupatjunile lite-
rare. A muriti! la 25 Aug. 1868. A farà de po-
esiì, piesele teatrale §i cele araintite mai susil, elii a scrisii
cà te-va Novele si ScMfe istorice, ca Zoe, alergare
de cai, Au mai pà ^it'o ^i atfn, Alecsandrii Là pu§nea-
nnlu, Sohietki si Romdnii. In tòte acestea Negruzzi s'a
desvélitil mai bine, cà ce putea produce. Elù are unù stilli
simplu, naratiune vile, unii spiritìi observatorin , glu-
metii si une ori sarcasticii, calità ti indispensabile pentru
acestii genù de literaturà . A fostù o gresélà pentru scri-
itoriii si daunà pentru sà raca nòstra literaturà ro-
manzerà , cà nu s'a ocupatu mai seriosi! ?i nu ne-a
datìi mai multe asemem scrieri. Nu mai putinii impor-
tante sunti! Scrisorile la unii prietenù pentru studiulii
società tiì ^i alii impregiurà rilorii de atuncì.
- 331 —
IHmitrir Jfolintineanu a scrisrt Manoìlìi, Klfna .<ji
Doritoriì nebunl (fragrneiilii). ('elfi mal im[>()rtantn este
Elena, si larfi indoiéift, in j^eniiln tn.il uimIIu ccln m.'iT
bunn roinainì la noi.
Nicolae l'ilitnonù (1919 — \HVìì>j >a h.im uìu m l)iuu-
reacT, a slmliatiì pela dascfllil de la biserici ?i d'aci in-
coio s'a imrlectionaliì prin propria diliginUì. AntAiTi c;\n-
tà rein la bisoricà . mal apol funo^ionariù la Ministeriulù
cullelorfi. Mure la IHlìf). Klù a scrisù, infre altele, no-
vclele Matto Cifiiaui i}ì Slujnicariì 9Ì romanuin Ciocoiì
rechi .«ri noi, rèmaso netermioatO. Ciocoiì rechi §i not
estc unic'uln romaniì de moravurl scrisiì (lupa realitatea
liKMuriloriì II) ehi se arala nu mimai adevaratulii ta-
lenliì, dar .si sludiuhì seriosa ahi timpulul si alù impre-
giunlrilo'ù in care .se petrtoe ac^iunea. Ksle bine des-
voltatiì, espusi! cu mulin simili si rigurósa consecintà .
Mal aniiiitimù p:\nft la 1860: I. Kliade, Colecfiuue de
novele ; Alecsandri, lUichetiera de Fiornifa, !?i Istoria
unuì (inV>hìH\ \. M. liujorianfl, Misterrle de lincurrscì;
1. Dumilrescn, Jixdu liuzescu : V. A. Urechie, CocontUa
Gurluescovicì, Jiaptiste Veleli, iji ì^aaile; A. Odobescfl,
Michnea-Vodà , Dómua Chiajnu: I. CréngS. Pov>-('> <>
Amintir) in stihì provinciahì moldovenescfl.
CAPITOLO IV.
Literatura dialectelorù.
Cu literatuia dialecteloriì romà ne, anume macedo-
romà nn iji ist riami, stftmiì Tórte rèii. Deiji aiì treculiì
sulìi de ani de eftn^ Cavaiuoli a incepuin a serie in
dialectuliì maccdo-romAniì, cu Iòle acestea ptlnA in diua
de aill lileralura in aceslo dialeclft esle loto numal la
inceputiì j^i nicl nu inlrevedemù, cftnd se va inlroiluce o
adevèratii mi^care literanl, de.'ji de-acum inainle sun-
332
tema in dreptù a astepta, de nu cumva acestu intere-
ranlù, vigurosiì ?i distinsi! elemento romà nù va voi vrèndil-
nevrèndn sé renun^e la marea sa origine si la unù vi-
itoriù mai bunù ce-§ì potè crea, si de nu cumva noi cei
de dincóce vomù là sa sé mérgà lucrurile cum aù mai
mersfi, nici calde ni ci recì.
In cà tn pentru elementulù istriana, putemù dice cÃ
nici nu-ltt cunóscemìi, desi cutrierà mn in tota anulù E-
uropa. Strà inii ne-aù descoperitù mai à ntà iù acestù ele-
mentù, suntn vre-o 50 ani. eì se ocupà mai multù cu
elfi : la noi afarà de I. Maiorescft nime nu l'a mai de-
scrisu. Acestiì elementi!, fòrte ìmputinatu (p. 43) este
in agonie. Celu pul^inù ar' fi o datorie de frate sé
adunà mù uìtimulù cuvéntu de pe buzele unui frate ce
mòre pà rà situ si ìnstrà inatù !
In cele urmà tóre vomù resuma pe scurtù ce cunós-
cemi! din literatura acestoru dialecte pana adi,
Literatura Macedo-Romà nà . Celu dintà iu scriitoriù
cunoscutù in acestil dialectii cu o data sigurà este: 1)
Teodoru Anastasie Cavallioti Moschopolitanulù, despre
a cà rui vièta nu se scie nimicii' de cà tù cà in titlulii
cà rtii se numesce dascà lu, preotìi si protopopiì. Sub nu-
mele lui s'a tipà ritn la Venefia 1770 unù abecedariu
grecescn ìntitulatù Protopiria (TlQcoToreiQia) in, care se
aflà si uni! registru de 1070 cuvinte din dialectulù
macedo-romà nù, scrise cu litere grecesci. Cartea nu se
mai aflà , dar cuvinlele amintite s'aù pà stratù in opera
Ini Thunmann M. Rosa in cartea sa citata mai in josiì
(jice cà Cavallioti ar' fi ìnfiinl^atiì tip/Ografie in Moscho-
pulft si ar' fi tipà ritn mai multe cà rtì, ^i amintesce mai
mul^i Romà ni invelati. 2) Baniilu, dascà lù si preotQ in
Moschopolù : sub numele acestuia s'a publicatù la 1802
carte de lecturà ìntitulatà Eioayo}yL-/.ij ói,óaa/.aXìa, in
care se aflà uno tecstù macedo-romà niì de cuprinsiì va-
l). loh. Thunmann's UnUrsuchungen iiber die Geschichte der ost-
lichen eiiropeischen Vólker, Leipzig, 1774-
— S33 —
riatii in 53 capitole .-. i.... (U liteie grecescl. Carica lui
Daniiln dela 1802 este numal o a dóua edi^iune, edi(i-
unea I nu s'a allatn de cAtfl numal in reproductiun? «).
§i anulfi tip;\rirel se pune nesigunì intre 1760 pà nft la
1770. Anu";ndóuè aceste scrieri ale lui (lavallioti !ji Da-
niiln, iji anume pArtile de limb.'l macedo-romà nik, le* a
retip;ìrilù insolite de studii filologice celebruliì filologa
Fr. Miklosich =*). 3). (t. C. Rosa a publicaliì la ISOH
in nuda o carte intilulafà Cercetùrl asupra Komùni-
lonì stMÌ Vlacliiloriì > (Untersuchungen iìber die Korna-
nier oder \'laclien). Din o altA carte a lui lipirità in
180*.^ despre scrierea si cetirea romiinéscfl cu lilere la-
tine nu este cunoscutft pà n'acum nici unù esemplarli *) ;
Kopitar o numesce «carte mieti dar importanla ca ten-
din(fl'. 4) Michnilù G. Boiagdi, romà nu macedoneanft
emigratiì in Austria pe la inceputulil sec. acestuia, trùia
in Pesta ca invó^à toriiì la scóla grecéscA de acolo si se
alla in rela^iunl cu Petru Maionì pe c;\nd acesta era
revisorù de cà r^I toliì acolo. Boiadgi publicà la 1813
Gramatica romà mì séii macedono-'Vlachicà cu regulele
in limha t/réaì §i permana, cea mal bunìl gramalicÃ
macedo- romà na pana adi. F*ublicarea acestel gramatice
a produsp mare mi^care si oposi^iune la (ireci, vt'()»'nda
el, cu incepii a se destepta ?i RomAnil d'acolo : pentru
aceea a fostfi escomunicatS chiar de Patriarchuln de la
Constantinopoln tp 126). Ehi a tradusft in a-
cestìi dialectil §i Evangelia lui Luca despre lìuln per-
duti! (Cipariù, Principie p. 90). 5) Wtiliam ^fartin
Leake in opera citata vorbosce .?i despre Macedo-romftnl,
produce !?i probe de limbìi, pe care le-a produsù I, C.
a). La William Martin- Leake, Researche» in Grece, London, 1814.
3). Dr. Franz Miklosich, RumuH̻cht Untertuchungtn I. Istria-
und Macedo- Kumuniifht Sprtuhdenkntà hUr,a-te AbthfUg. Wien, 1882.
4). Acéstfl scrìere o cunóscemS numal din recensiunea lui Kapitar.
▼e^I Fr. Miklosich, Barth. Kopitars Kleinere Schrìften, Wien 1S57
p- 182 — 188, titlulfi c&r^il lui Rosa este 'l(xv*\ ^^i (n.iftarixìii riyay-
Vùiafoii lù Xaiivixri y(tniuitnxa.
— 334^ —
Massimù in gramatica sa, in care (p. 130) totù-odatÃ
amintesce si de o Carte de rugà ciunì tipà rità la Pesta,
nu spune ìnsé in ce anii.
D'aicì incolo nu mai aflà mii se-se fi ocupatu cineva cu
acestii dialectil pana 'la 1856, in careanil I. C. Massimii,
in loc. cit. amintesce o «dare tru scire» tipà rità in acelìi
aniì la Constantinopolii de Ioane Valecà ldeanii. Grama-
tica macedo-romà nà a lui I, C Massimù, Bucurescì
1862, este o copie alterata a gramaticeì lui Boiadgi.
Noù contine cà teva poesii literare de Michailii Necu-
lescu din Megarova. Dimitriu Atanasescu, istitutorù
romà ni! in Tèrnova là nga Bitolia, a publicatu mai multe
cà rtì scolastice ; Abecedare, (iramaticà , Istorie sacra si
nationalà s. a. Ioan Caragianl, profesorfi la Facultatea
de litere din lasì, a publicatu unii scurtii studiu istoricii-
linguisticù asupra Macedo-romà nilorii si (iece poesii po-
pulare *'').
Importante pentru studiulù acestui dialectii sunt Mo-
strele publicate de Vangeliu Petrescu, partea I in 1880,
a II in 1882 in Bucurescì. Tascu Iliescu a publicatii
la Montpellier in 1882, sub titlu Ascaparea ali Dince, o
traductiune in dialectulù macedo-romà nii a poemei po-
pulare francese languedociene U Escrivete, — V. A. Ure-
chie a publicatu cà tu-va timpù unii diarìi macedo-ro-
mà nii Frà fUia, si ca Ministru de eulte si instruct. pubi,
a fà cutì'i se-se traduca unele cà rtì bisericescì in acestii
dialectii. Rèposatulù A. Bagavù a publicatu o Carte dt
ceiire, ér' la 1888 incepuse a publica iri Bucurescì o
revistà macedo-romà nà sub titlu Macedonia, care insè
dupà cà te-va numere a incetatìi.
Lìteratura dialectuiai romà nti-istriauù. Aicì nu pu-
temii vorbi decà tii de urme de limbà . Atentiunea inve^a-
^iloru asupra acestui resta de Romà ni, deja condemnatì
la perire, si asupra lirabei lorii, a tras'o unii Antonio
Covaz, care la 1846 publicà in diariulìi Istria din Tri-
5). Conv. Lit. an. II (iSób— 9 Nr. 21- -24)
eslù unii articoli! asupra Komà nilorn din Istria !ji a di-
alectulul Ioni, produwndft .si cAte-va mustre de Umbà .
Mal ti\r(|iù 'I cercelft ioni! Maiorescfi iji resultalulQ cer-
cet&rilorft lui s'a pubiicalu sub titlulft Itinernriù In
Istria si y'ttcabulariù istriano-romdnii, lasi, 1H74. A-
césta inse nu multi! adause la cunoscinta acestul dia-
lectù. Mal inulta lumina sa t'à cutù asupra lui prin pub-
licatiunea TecdurUoru istriane de Fr. Miklosich •*). Uni!
mici! tecsti! intitulatn romano-slav* cuprin4<"'ndn ira-
ducerea novelel I Giornata I din Decamerone ala lui
Boccaccio se allii publicati! in opera lui (ì. Capanti, I.
Parlari ttaliani, Livorno, 1875, p. H87 ; tecstulo scrisù
dupa limbagiuh! din Berdo (Valdarsa in Istria) este fòrte
amestecairi cu slavistne.
(Fine)
6). Op. cit. p*rtea I. Viena. i88l.
Indreptà rì §i intregirì
Pag. 6 sirù 6 cetesce ■maismagis ] p. 7, la nota 16 adauge : Grò"
ber's Grundriss d. rom. Philolog. i- 531, 579, 816 ; p. 16 s. 25 e. cu hi
p. 22, s. 27. e balteus; p. 27 si 18 e. Catus:, p. 29 e Festus\ p. 29 §i 31 e.
ctQiaTov ; p. 29. ^. 33. e m'nassei : p- 33. s. 22. e. languente ', p
34. §. 30. e. luto ; p. SS s. 14. e Croatia-^ p. 40. 5. l3 C. tusyra ;
p- 43 ?i 3i. e. Diefenbach ; p. óo 5. 33. e ^f rà ; p. 60. ?. 34. e.
Anale de \ p. 62. 9. 14. e articolulfi •/« fi -a; p. 63, s. 23. e bizan-
tinii ; p. 71. §. 26. e a7-ìiaicù-^ ibid. 5. 3o e applicare ; p. 82. s. 36.
adauge: Gròber's Grundriss d. rom. Philolog. I. 571, 679; p. 85. f.
25. e. rK/3A« ; p. 86. f. 3o. e. xo^tjijW ; p. 88. f. 38- e. slavischen ;
p. 99. §. 28. e. lìomanum ; p. 99. |. 39. e. latino ; p ili. s 17. e.
Sà nt lana ; p- 175. ?. 6. e povesti ; p. 209 §. 5. e Radu ; p. 23i.
?. 25 e. Cronica anonima IH] p» 232 §. 4. e. Cronica anonima IV;
p. 232. s. 7 e anonimulù III; p. 237 s i3 adauge: MelchisedecQ episco-
pulù (-f-1898) ascrisQ Cronica Ronianuluì, Cronica Hufilorù, Notife,
famblacù s- a.; p. 257 s. 20 e slavo ; p. 258. §. 28 adauge : Alecsandru
Cihac (-}-l887) a publicalfila 1830 fi 1879 Dictionarulù etimologica daco-
romà nù (Dlctionaire d'étymologie daco-romane) in dóué ▼olume, opera su-
peficialà si tendenziósa, afarS de aceea li lipsescìi cunoscin^ele filologice
absolutfl necesare pentru asemenea lucrare, din care causa etimologiile
cuTintelorfl, mal alesù in volumulu II unde se tratézà partea cea mai
grea, se Intemeézi In cea mal mare parte numal pe asemènarì depà r-
tate de cuvinte farà legatura interni. Partea mal importanti a dic^io-
narulul zace !n materialulQ avutù de cuvinte depusn in elfi ; — p. 3o6.
§. 16 adauge: I. Budal Deleanfi, fiJi de preotìi din TransilTania, s'a
n&scutfi pe la 17Ó0 fi prin alìi doilea deceniA 'lu ailà mù consilieritL
la gUTernulfi din Lembergìi unde a fi muritìì.
INDICELE LUCRURILORO
A. protetictì 48, 62; &, ft
a. 198
Alimi. 174
Albina romAiK'sciì rJH
Alecsandria isi
Alimorl 112
Anecdole 177, :V2l
Aravona 40
Arc'hitectunì 132
Arghinì 112, 174, 183.
A-Kumà nù (Armiìnìl) 44
Arlicoliì, delinitfi 13, 58;
iiedef. 15 ; orig. ari. 1(3
seq., urme de art. 58
seq., 62 seq.
Arvunà 117.
B. bi^-ghi. 48, 53, 84
Halaurl, 174
^dXXe .si ^ccXlfxi 58, 61
Ballagul IO
/Jai'fic; 61
liarbaricuni 64
|{a.smn v. rove.slo
neirà nl 118, 117, 267
Bibliotecì 132: TribuiióT
175
HXcrAhiit i5
/i/uì", BAà x^s' 1^5
Hócetu 165
BÓMi> Jnuno 62
Hrescu n. de loc. 40
Hrezaia 39. 173
IJucorija 40
liuoóvnft 137, 147
Huhaiiì 172
liugoiniliì 181
liovQyo 58
fiovieg 61
C. ce, ci. 5; (} 48; vacci!. 56
Cftlucel 174, 312
Calulù-de-aurO 174
Ci\nl. a Romaniel 306, 311
Cantice bètrAneseì 162, — de
stea 174
Canleculiì (Joriloro v. Kóceto
CAparìl 117
CApetenia castrelorO .si ti-
nuturiiorù Vlachilorù 42
Capul II. de loc. 40
CÃ r^i latinesci 101
Cà sètoria 130
Casmete 1 1 2
Catechismula de 8ibiiù 192,
— calv 195. — cu lit. lai.
195, 196
Causele unilà ^il 1. roma-
ne 92
Cenu.serésa 174
Cerbulù 115, 173 ; —cu cór-
nele de auro 174 : 40
338
Cerulu se deschide 114
(^.hiulturi V. Hore
Ciclu epica pop. 163
Cimilituri v. Ghicitori
Cirilù 75
CI— 48
Cloaca de aurù 174
Cotèriì literare 282
Codicele mà nà stiriì Seculft
191; — voronelianù 184
189; — sturzanù 191.
Colinda 39, 115. 161, 312
OomerciuUi Daciei 130
Conjuratiune 123
Consindiana 112, 174
Credin^e 180
Crestinismul in Dacia 110
Cronica, — anonime 204 ; —
putnénà 205, Hurulù 206;
— anonima 1. 211;— ano-
nima li 216 ; — anonima
III ^31 ; — anonima IV
232;— M-reì Prislopù 237
Cucul, n. de loc. 40
Cultulu mor^ilorn 130
Cultura in Dacia 129 seq.
Curierulù romà nescù 128
D Irecutù in z 6,56, in
r 82
Dacia-Tabula rusa 66, —
colonie clasicà 73
Daci V. Influinta ; == Ro-
inà m 64, fusiune ? 72
Dalinu 174
I)ani(>ln 39
DaLino IHO
Descà nlece 115, 169
Desfacere 69
Detoriiì 117
Dialecte, deosebirile fata cu
1. rom. 47
Dicala V. Proverbe
picètóre V. Proverbe
pina muntiloril 174 ; flori-
lorìi 174 ;— dinelorìa 174
bisà V. Proverbe
Divinità ^! dace 68, — pagane
in Dacia 110
Doinà 167
Domnana (Dómna Ana ?)
39.
Domnù, 117, 267
Porila 174
Draculus 62
Duculus 39
Dzer 40
Dzguta 40
E. trecutù in i 8,
^EQy.otlévTe 58
Evangelie cu lit. lat. 196 ;
— tigà néscà 170, 321
Evangeliariulu de Londra
191.
F trecutù in h 48
Fama Lipskà i 127
Fanariotù (earaet.) 148, 143
cfévxava 61
Farmeciì 169
Fata din buturugii, — din
rodie ; — de aura 174
Fetù-frumosti 174
Flesiunea, — nominala 9 ;
nominai. 12, celelalte ca-
surì 13, V. articolii ; —
verbala, particularitatì
18; timpuri ausiliare 18;
_ nno —
jHMlLTt. tare 01, condii.
|S, irilinitiva cu ad \\) ;
siilicse pors 11),~ unno
vcchl de tles. [)l> • — r;'»rÃ
ezii ifi esca 91.
Kloriile 1 14
Fluyara ii'.t
Foia |). iniiile eie. 128
Folkloriì ! sludil 171)
Frftniuri de limbft 172
(fqh'tCct 61
(f{)it'L.diOf 61
Hoviòà m 6]
(ì ìnainlc de <' h i t.
(ìazela Transilvanici 128
yi'niQ 53
Geografìa Ardealulul 237
(ìliorinanuliì 113
(«heunóia 17 i
(ìhicilori 171
Ci 1—18
(ìlieg 40
YOIì'cÌqiii^ b'.\
yolro^ f)H '
(iraulu, n. de loc 3U :
CJreci.^m74 125, 135, 112, '
314
(ìreciì, niiiì'o ''•' iihìh.. 1 1
Grun 40
H. omisii i;i iiuii>tiiii â– <)-
Horo IGi), 321, 327 i
Ilorea 155
lluruln 2<H) !
Iculus (Vculus) 30 j
Idiotismi 172:— Int. rom. 33 '
tyy€Q 02
Imperai u il'.» .
Influinto, — pasive: dacfl 65; I
— grccéscA 73, 142 ; —
slavunA 75; IrancesA 151,
lat. iji francesà 108 ; —
activo : asupra I. grecoscl
84 ; aiiupra I. maghiarc
87 ; — asupra 1. sia vice
de sudù HH.
Inm.innurescù 101.
iro(|iI 173
iaxa 61
là rgittm, ìaiQuaK^^^, mnn-
òts 171
l'uho- 58
J trecutù in /. 7
Jana 112
.Fintila 3'.)
.locurl de copil 172
.lude 116, 117, 267
JudocalA 117
Judotiì 117
Jura(l 116, 117
.lurep 39
.lus Volachic i?68
K asibiiatft 85
Kujin- 58, 61
Karuca 40
Katorva 40
liì.nanvQa 61
KÓQÓtt 61
KÃ’QUv 58, 61
Ku lastra 40
Kyratura 40
L in articoli» neomisfi IH
Irecutn in r. 81, pas-
tratn 50,
Udo 112
Limba 88,
— 340 —
romà na in sec. 8 in
Panonia ^i Scitia 64;
barbara, scitica 63, 64 ;
situatia §i rola ìntre lim-
bile romanice 35, 89; —
in corespondentà oficialÃ
121, in coresp. si acte
private 123; generalisa-
rea in bisericà 124; auso-
nicà 54 ; tracicà -iliricà 5,
88 ; — popularà in bise-
ricà 98, 100; — macedo-
nica 63; sub fanarioti 125
— lat. fata cu rom. 109,
— dacà 67
Lecsicaliì : clemente romà -
ne 22 ; — lat. popularÃ
26 ;— umbricìi 31; osci-
cu 82.
Lecsiconulft de Buda 260
Ledescul n. de loc. 40
Legatura 170
Lege 117;— vechie 268.
Legende 175
Lerescul n. de loc. 40
Lerii 111
Lex antiqua et approbata
268
ytloxqia 56
Literaturà apocrifa 181
Avùy. 61
Lunia curata 113
Lupatul n. de loc. 40
^ovTto 58, 61
M finalù omisìl 9, nasaltì
-mnj 85
Maghiarismulù 157
Mà haciù 191
Mama-pà durii 174
Manuscripte vechì 133, 189
Mara^ul 23
Marculu boilorù 113
Martini! 113
Marti-séra 174
Marturù 116
Maurovlachu 39
Medila 171
Meiù 55
1.1 eoa 61
Mezulus 39
Miediì 54
Mikula 39
l.iivOOVQcn:oQ 6t
Misiodaci 47
Monete rom. cu inscripl.
lat. 102
l^iovXtovoav 01 62
liovvteg 58, 61
N ìntre dónè voc. 92,
trecutù in r. 50,80.-92^
184, in 185. nasaln 88.
— nHaverbe omisù 19.
Necrologulìj lui Stefanu 237
Négul 68
Negulus 39
vo(ìo 58
Nomenclatura agricola 72;
bisericéscà , religiósa 1 11,
1 16 ; — scriereì 97 ; —
trupului 70 ; — de ^esutfi
72; juridicà 117;- — poli-
tica' 117
Numérulìi Romà niloru 43
VOVf^lSQOV 61
vaccil. in n 8. 88
Obiceiulti pà mèntului 267
- :;41 —
'Ouó^ 61
o}(talL.o,i ()l
OrgHriulil I.uminAriI lOó 2f)2
Orazio la miiilA IT.'i. 'M2
V trotiitii iiiainle de i in
eli. -18
l'Ã calA 77
PiieAliturl V. Anecdole
vmw. \\\
l'flpnrmlo 178
l'Arliilo llf)
Palronil in Dacia 1 IH
l'ausa vii iS2
renlecoslurin 1*J1
ricturft 13H
rii'lri pfì monninlo (cpi-
tale) 12S, i:i3
rietiDsul 11. de lo( . 40
rirpii lillà V. Pà pAriidc
l'iiigiisnruliì 172
Poesiì glumelo -• !•!'•■- -
ri lòie 170
l\)in«'lnioe *^0.'{
rop;\ liti
l'ovesle 174
Travila do (iovoia lUti
l'rcjda 'lO
Proposi^iimi 2\
rKlMAVKKA 52
l 'risii ìpìì (M-re) v Cronica
Provcrbc 170: — lal.-rorn.
rsallirca s.-JuManr» ìsi, |«.t()
Pili Via Hl>
lladiil 40
r» ad li scili n. de loc. 40
Uelclc adiise din slrà inft-
talo ir)4
remusisse ri2
Renascorea 125
KiluH Volochie 2Gh
KomùnI, orig. nunwlui 1 i
noia 25 ; — in Dalmazia,
hosnia, Albania, l'ano-
nia, C.roalia, Slayonia,
Serbia 49; — Poiuà voi 88;
Uoniani Dalmaliae 8U;
ìli (ialitia si Polonia K);
la Hugiì 40 ; in Penin-
siila balcanica 4 1 : leri-
lorulrt ocupalfl acji.si nu-
nièrulù 48, — slarea Ioni
14-5: slrftinil conlra Ioni
18H, lóti, caracterulft 12
181. 824
Rolacismuln HO
Kolundul n. do loc 40
Rngà ciunl 170
Hiiinerì 44
' hi) inaiava 55
* [\'>tivXic(v(( 55
Rusale 114
S finalii la subsl. .>ji adiecl.
omisù 9, 57 ; — la verbe
19;— Ireculo in? 7, 8C=
if 56, H5
aayict 61
S:\nibe, SiXmbea 112
Si\n<|iana 174
Scilia 64
Scoia 182 ; de Cotnarft 138;
RftdAsenl 184; ìn Tran-
silvania, Moldova, Mun-
lenia 184 seq. ; — roin.
lai. 139;— scolii grnrsca
149. 152:— ìn parodiil
— 342
157 ; — Uomà niì opriti
dela scola 140
Scorpie 174
Sculpturà 132
Semne latinesci 101
Serbatori latine 11 1
0€Qyoi' 58
lErN^l 52
Sehelba 40
^JiOJO 52
a£y.ovQiay.a 61
Sèpt emana nebunilorù 118
aégf-iXot 62
Sesul n. de loc. 40
Sintaesà 20, 259
oy.Ã iivov 61
axcé^a 61
oy.enT£-y.a'oag 61
ay.ovdv€g 61
Slavismulu, ìntroducerea
75; consecin^ele luì 107;
seóterea 124 seq.
Smeì 1 79
Snóve V. Anecdole
Societatea filosoficéscà 126
Starnarla 47
Stéua 173
Stresina 39
Strigarea peste salti 114
Strigà turì v. Hore
aTQo'yyeg
Studi! V. Polklorii
Suena-Murga 174
Suflarea bucinului 115
Suliza 65
Sum-chetru 47
Sumedru 47
T finalii omisù 19, aspi-
rata in t 6
Tatà lù nostru 102
Teatru in Dacia 129; pò-
pularu 172
Terminologie v. Nomencla-
tura
'ripà rituri vedi! cu lit' lat'
104 seq.
toQva 60
Tipografie 182
Tradi^iun! 176
Tuduru 39
rovQl'ìnrXhj 55
'l'urea 173
Tusul n. de loc. 40
Tusyra 40
U finalu 150
Unirea relig. cu Roma 137,
consecintele e! 139 seq;
— C(3lorìi tre! na^iunì
123
Unitale limbe! lit. 188
Urga 112
Usura 117
Vascul n. de loc. HO
Vergelulìi 114
Vèrtolomeiù 113
Virghi 84
Isù 97
Viera familiarà in Dacia
ViéV28
Vifleimù 173
Vilcana 39
Vilcan 39
Vinerea-mare 114
Vlachia major. 87; — minor
87; — vechie 88 ; — mare
47;-micà 42;-de susfl 42
— 343 —
\ lachìì i5 Voronetiand v. cM)di(<'
Vlassini 'M Vrajà 169
Vodft 119 ' Ware40
V'olachie si Volochie 268 Yculus v. Iculus
Voiiiica-inlloritiì 174 Zà iu 61
Voibà bélnina V. l'roverbe /irnil 112
INDICELE SCRIITORILORÙ
Achirie 195
Acsente Urica rulli 228
Alecsandrescu (xr. 304, 316
321-2 325-7
Alecsandri 164, 168, 169,
173, 178, 281, 282,285
293, 294. 296, 305,309
315—6, 331
Alecsi I. 261
Amfilochie ep. 150
Amiras 232
Aricescu 251
Aristia 312, 314
Aron ep. 142
Aron V. 183 305, 312,
320, 322-3
Arsene M. T. 178
Asachi Gh. 128, 288, 314
320, 326, 330
Atanasie iniliop. 103, 138
Atanasescu D. 333
Azarie 207
Bagavtì A. 334
Bà icanù (1. 177
Bà là cescu 321-2, 326-7
Bà là §escu M. 263
BÃ lcescu N. 187,247,250,
274, 306, 311
Bà ncilà P- 174, 182,
Baracu T. 183, 305-7, 323
Bariti! G. 250
Bà rnutiì S. 266, 267, 271,
274
Baronzi G. 320
BÃ rseanu A. 162, 168, 169
Basarabù M-vodà 145
BeldimaniìA. 305, 3 12,3 Ki
Bibicescu C. 1. 162, 165.
168
Boba V. Fabiano
Boba I. 157
Boiadgi 126, 333
Bojinca 238
Boliacìi C. 304
Bolintineanu D. 279, 280,
285, 30.^, 310, 319,320
322, 331
Bota 1. 175
Branconviciù (ih. 225
Brancoviciù S. v. Sava
Brasoveanulfi Eust. v. Eus-
tatie
Brà tianu C. I. 274
Buburuzeiiì 1. 227
Budai V. Deleanu
Bujoreanu M. I. 381
Burada T. 162, 172
Cacavela E. 202
CÃ mpeanu 1. 266
CÃ mpineanu 1. 153
— 346
(.aiiUiTu V. l'itUicii
Canta I. 2HH
Cantac'uziniì lord. 197
Canleinirn I). 22H, 251,
Carai/iali C. ìilf)
Carajani I. H34
Cuiii'mlìlù A. 164, 1()R,
Cà rjft L. 27;ì
Cùrlova V. 283, 285, 294
( arp M;U)
Calma :U()
Cavallii.li A. T. 382
Cichiudoaln v. Jichindealù
Ciliac A. 74,80. aSfi
Ciparin T lOn, 'J5(). 251,
25H.5, 2()2
Clainù V. Miculo
CIflnftù V. Huruliì
<\)dresc:u Th. 2nO, 'A2i)
Cogìilniceanu I, 209, 283
805, 821
Cogà lniccanu M. 238, 246,
2r)0, 274, 815
Col osi V. 257
Conaehi G. 288
Conta I. 312
Conslantinu cà pitanulù 224
Contfi V. 267
Corbea T. 256 noi. 277,
288
Coresi diac 193
Cornei i I. 257
Coslinft M. 185, 196, 276
805
Coslinù N. 225, 266
Covaz A. 334
Créngà I. 178, 331
Cre^eanu tili. ,801
Cri.'jiann S. 260
Dftmiann log. 209, 227,
231
Daniilo 332
DanovicI V. 227
I Dascfllu V Simion
Dauliì T. 162
Doleanft Hudai I. 253, 260,
278, 305-r,, 321
Depflrtì^eanu A. 804
Diacu V. Tudoro
Dionisie Kcìes. 285
Donici A. 822. 325-7
Dosilein mitrop. 185, 200,
258, 267, 305
l)ui)i\n T. 227, 281
Dumitrescu I, 331
Eflimio 208
Eliade I. R. 127, 127, 158
187. 261, 279. 283 305
307, 314, 316, 820,322
825, 826, 881
Eminoscu M. 301
Eremitulù din Carpati 291
EsopD 321-5
Euslralie nrasjoveanuliì 259
Euslralie log. 200, 215
Fabiano Bobo 321
Faca C. 820
Filimona N. 175, 381
Filipescu Cap. Consl. 224
Filoleiù Calug. 199
Floriana Ar. 250
Fogaraiyi St. 195
Folino 150, 301
Frà ncu-Candrea 165
Fundescu C. 1. 172, 175
— 346
Gavriilù super. 207
Gheorgache log. 234
Ghermanu Nisis 198
Ghenadie mitrop. 197
Ghica Gr,-vodà 103
Golescu C. 153, 314
Golescu I. 261
Golescii 296
Greceanù R. 198, 225
Greceanù Jperb. 198
Grigore popa v. Mà bà cene
Magi V. VurdunÃ
Haliciù 276
Hasdeù À. 274
Herce 195
Hintescu 171. 178
Hriboverghi 290
Hurmuzachi E. 245
Hurulù 206
Iene Popa 193
Ilarianu P. A. 238, 249,
271
Iliescu T. 334
Ilinca PÃ tra^cu 103
lonescu S. G. 180
Inochentie ierom. 197
lorgoviciù P. 2Ò2, 255,
260
Ispirescu P. 171, 172, 175,
177
Istrate N. 320, 322
Ivireanulù A. 199
Jarnik 168, 169, 172
Là pèdalù l 304
Laurianù T. A. 238, 247,
250, 2.52, 254, 255,
261, 266
Lazarù Gh. 127, 152 nota
47, 266
Leake M. W. 333
Leurdeanù St. 237
Ligaridi 197
Loga Diac. 261
Lucius 256 noi.
Lucrà torù-Tipogr. v. Ispi-
rescu
Lupaiycu P. D. 170
Lupulù V. vodà 124, 135
Macarie 208
Macedoneanulii M. 197
Mà hà cene Tecste 191
Majorescu l. 335
Maiorù P. 125, 126, 176.
186, 238, 243, 250—2,
257— 8„ 260—1 272
Maiota Gh 273
MÃ muleanuP.B. 288 321-2
MÃ ndrescuC. S. 165,168-9
Mangiuca S. 180
Maniu V. 250
Marianù S. FI. 164, 168-
70, 173-4, 176, 1,78, 180
MÃ rgineanulii 175
MarienescuM. A. 162, 164,
178
Massima 252, 254-5, 334
Melchisedec egum. ' 187
Melchisedecu ep. 336
Mera T. I. 175
Metodiu 75
; Miculù Inocentiu 141
Miculù S. 105, 108, 125-6
186, 239, 252, 257. 259
I 266, 270
I Mihaiu Popa 193
I MilescuN. 198, 217, 256 n.
— 347 —
MikloHich F. H33. '^'^',
Milo M. :ur), »iy
Minotlo F. 2r)0
Misiiiln (.Al. 210
Mitrofaniì ep. 11)8
Mocsalie v. MoxÃ
Moldovanu I. 175
Molnar v. Moraniì
Mora ri lì I. 2«)0
Moni SI. 2:iO
Mòia 1. 17.')
Movila P. 121, 198, 2(K)
Moxa M. 275, 216
Munteanft SI. 16H, 168
Miiiiteanu (ìavr. 26H
Murgu (1. 238, 266
Murgu log. 207
Mure^ianu A. 271, 280,
290, 29 (
Muslea 231
Nauimì Cloe. 204-
\r,, M,..vodA 207, 264—
_'t;r.
iseculcea I. 176, lae, 232
Npculescu M.
Negri C. 274, 288, 297
Nogruzzi C. 290. 301-0
315, 320, 322, 330
Nicoleanu N. 304
Nifonn palriarch. 133. 207
NoacCi S. M. 312
Obedenarft 109, 175
Odobescu A. 177. 179 331
Orasanìì T. N. 323
Panonianulo A. D. 197
Pana Anast. 274
Pana Ant. 171—1, 174,
177—8, 182, 274, 282,
.>*;ti, .)i
• >_'.), .>JO
Patrizzi 197
Pelimon A. 312
l'eluzio Vito 202
Pe.'jti.-jefa M. 195
Petpescu V. 334
Petrino D. 304
Pompilio M. 164
Pogorn V. 312
Popa (Ir. 191
Popa I. 182
Popa I. din yìn\(i 196
PopA 267
Popescu B 225
Popovicirt Si. 256 n.
Popn V. 251
Pumnultì A. 263
PungA-Cùia S 178
llacocea 127
Kadu (ìram. 191
Rfldulescii G. 2.')3, 255
Kaiiì V. 250
Reteganuin P. 1- 164, 168,
)75
Romanuliì v. Zilolù
Rosa C. G. 333
Roseli e. A. 304 322
Ruseliì 1. 316
Ruso A. .306
Saguna A.. 1.57
pandora A. 312
Sftulescu (ih, 206, 261. 326
Sava ep. 124
Sbiera I. 162, 175, Is?
Scavinschi D. 312
Schott fratil 175
iScolariuln 260
Sèrbu I. 326
_ 348 —
Sevastos E. 165, 280
Sichleanu A* 304
Silvestru ierom, l96 — 7
Sima Gr. 172, 175
Simion Dasc. 215
Sincaì Gh. 105, 108, 125,
126, 186, 241, 252, 599
Sionù G. 300, 312, 320,
326
Slà tineanu I. 313, 316
§oimescu N. I. 320
Soimescu I. 235
§oimirovicì 104
Sora Noacfl v. Noacù
Starnati T. Dr. 177, 303,
312, 326
Stà nescu N. B. 175
Stefann-celù-Mare 276
Strà mbeanu T. 320
Stroicì log. 102, 202, 258
fpulu^ù mitrop. 157
Sunyogh Fr. 196
Ta^cu V. Iliescu
Tamblacù 133
TÃ utu G. 320, 322
Tar^a 266
Tempea R, 260
Teodorescu D. G. 162, 168,
170, 172—4, 180
Teodori A. 257
Teodorovicift 257
Teodora log. 123
Teodosie Vestem. 197, 219
Te.tcsie log. 206
Teofila u. uop. 197
'l'ichindealù 325
Tomaidulii A. 198
Tordasi N. 194
Troster 104
Tudorù diacù 194
Thunmann 332
Tunusli 301
Urechie N. 103, 185,
205-6, 213, 227
Urechie Gr. 200, 214
Urechie A. V. 187, 331.
334
Và cà rescii 277, 285, 287
Và cà rescu A. 287
Và cà rescu lenà chità 235,
287 327
Và cà rescu I. (banulù) 287
Và cà rescu S. lancu 235,
260, 278, 288, 313-4,
316
Valecaldeanu I, 334
Varlaam mitrop. 199
Veniaminiì mitrop. 250 •
Viciu B. 174
Voinescu I. 316
Vulcanu S. 157
Vurdunà P. Hagi 172
Zacanù Efr. 134, 194
Zamtìrescu M. 304 'tuop^
Zilotiì R. 186, 236 v.
< m . IJU
/â–
UNIVERSITY OF TORONTO
LIBRARY
Acme Library Card Pocket
Under l'ai. " Kfl. ludex Kilc,"
Made >^j LIBRARY BUREAU
) i
ì ;
