Full text of "Istoria limbei si literaturei române"

See other formats

ISTORIA 
L1MBEÌ§1LITERATUREÌR0MÀNE 


I 


L«iHourrr 


I  S    V  (ì  R   I  A 


Li 


D 


n 

i 


Ull 


lllll 


UE 


AIv».  DhCNHlTìSI  ANI 


'^oMabCcX' 


DIJIUNEA    A     DÓUA 


// 

I  A  K  I. 

TIFO  LITOGkVFIA  H    GOLDNER  Slr.  PRIMAriKI  No    17. 

1894. 


Tòte  drepturile  reservate.  Ksemplarele  care   nu    vorù 
purla  semnàtura  autorului  vorù  fi  urmàrite  conformo  legeì. 


a  auioruiu]  voru  n 


m 


P  R  E  F  A  T  À. 

Kdi^iunea  de  fa^à  nu  se  deosebesce  ca  fondft  inlru 
nimicù  (liM-oa  dint;\irt.  Cu  alàlìì  mal  vòrtosiì  amrt  Irobuilù 
sé  pslslnìinri  «;i  sistema,  care  s'a  recunoscutìli  de  tofl,('a 
cea  inaT  buna  pentru  a  infófiija  o  icòna  limpede  a  evolu- 
tiunoi  nostre  lilerare  .si  culturale.  In  acesto  scoprt  si 
caracterislica  periódeloriì  ami!  trecut'o  la  capitolele  spe- 
ciale din  parlea  generala,  cAsligàndri  asirj-felìì  ornai  maro 
omogenitaleiji  concentrare,  precum  iji  o  mal  mare  lini- 
pe()iine  in  espunere.  Amiì  tinutù  ca  parlea  generala  s'o 
turnùmfi  de  nofi  introducèndft  cestiunl  nouò  ^i  Iftmurin- 
du-le  l(tte  mal  pe.  largii  ca  in  JVntAia  editiune.  In  partea 
speciali!  ama  fAcutìì  adaugerile  !ji  intregirile  necesare. 

In  generali!  no-amìì  ocupatiì  si  cu  acéstA  ocasiune  cu 
scriitorii  pànA  la  IS(>(),  si  cu  cel  care  nu  mal  sunlfi  in  vieta. 
In  apretiareascriilorilorrt  nmiì  preferiliì  si  acuni  caracleri- 
sàrl  scvrte  jji  precise,  care  se  imprima  multu  mal  bino 
in  memoria  fie-cìlruia,  de  cAtù  lungi  analise.  Acésta 
amù  pulnl'o  face  cuatjìtfi  mal  multiì,  càci  asupra  scriito- 
rilonì  mal  ìnsemnatl,  cum  si  asupra  altorft  cestiunl  de 
insemn:ìtat<Mlin  istoria  literatureì  romane  noi  amiì  publi- 
catiì  deja  studii  si  analise  critice  amènuniite  ìnCercetàrì 
liUrarc  {Vài^x  1887)  ^i  in  Jìerista  criti cà Aiterai  a ^  ér'  pen- 
tru U!jurare  amiì  arAlatfi  la  fie-care  eestiune  ?i  scriitoru 
studiile  speciale  fjìcute  mal  inadinsQ  §i  publicate  de  noi 
iji  de  al(il  In  chipuliì  acesta  ama  inlesnitù  ìnformatiunile 
si  studiile  speciale  pentru  ori-cine  ^i  mal  alesa  pentru 
profesorl. 

Pentru  a  u^ura  consultarea  s'a  adausa  la  fine  unft 
Jn.ìirfi  (je  lucrurl  iji  altulft  alft  scriilorilorfl. 


IV 


Acéstft  a  dóua  edi^iune  imbunàtà^ità  in  multe  privinte, 
speràmtì  cà  va  ìntimpina  cela  putinii  aceeasì  primire 
de  care  s'a  bucurata  àntàia  edi^iune,  care,  peste  asteptarea 
nòstra,  a  fostiì  bine  primità  nu  numaì  de  presa  romàna, 
dar  ^i  de  cea  stràina,  si  atàtù  in  ^érà.  càtù  si  in  stràinàtate, 
in  scrierì  serióse  releritóre  la  literatura  romàna,  s'aìi 
primittì  vederile  espuse  de  noi. 

Dèca,  precum  se  vede,  cercetàrile  si  apre^ierile  nòstre 
aii  fosti!  drepte.  credemn  cà  acésta  avemìi  s'o  multàmimii 
.si  ìmpregiuràriì,  cà  noi  in  tòta  vièta  nòstra  de  scriitoriì 
nu  ne-amii  amestecatù  in  nicì  o  coterie  literarà,  in 
cari  de  regulà  se  cultivà  particularismulii  si  multe  alte 
relè  deprinderi,  care  màrginescù  orisonulu  ideilorù,  co- 
rumpìi  bunulìi  simtii,  ìntunecà  judecata  séù  o  for^ézà  in 
direc^iuni  false. 

Kémànéndii  noi  in  chipulù  acesta  cu  totulìi  ìndepen- 
den^i,  amiì  pututii  in  cercetàrile  si  apre^ierile  nòstre  sé 
urmàmìi  neturbura^ì  principine  sciintifice,  care  singure 
Irebue  se  ne  conduca,  déeà  nu  voimii  se  ràtécimù  in- 
aine ^i  sé  ràtécimù  si  pe  altii. 

Nimieìl  nu  ne  trece  mai  pu^intì  prin  minte,  de  càtii 
cà  amù  fi  farà  gre^eli,  cànd  se  scie  cà  materia  este 
deslulù  de  grea  si  cà  amìi  fostù  nevoi^i  sé  batemii  noi 
ceì  dintàiù  acésta  cale  anevoiósà.  Pentru  aceea  vomtì 
primi  cu  mare  multàmire  observàrile  si  indreptàrile,  care 
arìi  puté  se  ìmbunàtà^éscà  o  a  treia  editiune,  cànd 
amù  ajunge  s'o  facemù,  càci  bine  scimu  cà  progresulù 
atàtù  celù  individuala,  càtù  si  celft  generalù  nu  se  potè, 
face  de  càtù  prin  selectiunea  si  primirea  ideilorù  iji  a- 
chisi^iunilorù  mai  bune.  Si  precum  noi  ne  iinemù  feri- 
citi  a  tace  acésta,  avemù  dreptulù  se  ceremù  s'o  facà 
^i  al^ii — pentru  binele  nostru  alti  tuturorù  1 

la^I,  Augusttl   1894. 

Autori!  Iti. 


TABLADE  MATERII 


Prel'a^a 


ragin» 


Partea  ^eneralft. 


Originoa  si  fonna^iunea  liinbel         .  .1 

'Jeriloi'iulfi  i}ì  nomenclatura     ....     .MG 
Dialeclele  limbo!  romàne         .  .  ,  .     4b 

Flpoca  format iuiiiì  si  cele  mal  vachi  urme  de  limbà.     51 
Influenzile  :  pasive  .65 

«  active  .  .  .     iSH 

llnilatea  limbel 9() 

Scrierea  limbel     .  .  .  .  .97 

Amor^irea  .si  desteptarea  limbel  .  .  lOt» 

(Vedir.^e,  datine,  inslitu^iunl     .  .110 

Momente  islorice  in  viòla  1.  romàne  .120 

Moravurl  si  ('ullurfi       .....   128 
Periódele    .  .  .  .  .158 


Fartea  spedala. 

Literatura  popularft 

«  «  nescrisiV   . 

«  *  scrisà 

Prosa  :  prospectft  istoricù 

Literatura  bisericé.scà  . 
Istoria  :  epoca  I 

Cronica  anonime 
Epoca  11  a  cronicarilorù 


.  159 
.  160 

.  180 
.  184 

.  187 
.  203 
.  '204 
.   208 


VI 


Pasina 


Epoca  III  a  istoriciU 

Drù     .          .  237 

Filoloffia  :  prospectù  istoricù  . 

.  251 

Lecsieografia 

.  256 

Gramatica 

.  258 

Filosofia     .... 

.  264 

Jurisprudenta 

.  267 

Elocin^      .... 

.  272 

Poesia  :   prospectù  istoricù 

.  275 

«        lirica 

.  285 

«        narativà 

.          .          .  305 

«        dramaticà 

.  312 

«         didacticà 

.  320 

«         Nuvelà,   Romanù 

.  328 

Literatura  dialectelorù  . 

.  331 

Indreptàrì  si  Intregiri     . 

.  336 

Indicele  lucrurilorìl 

.  337 

«        scriitorilom 

.  344 

PARTEA  GENERALA 

CAPITOLO    I. 
Originea  §i  formajiunea  limbel  romàne. 

Liinba  roniiXnil  s'a  nftscutri  din  graiuhi  vechiulul  Po- 
poni-Komaniì,  séiì,  mal  dreplìl  vorbindù,  esle  o  conti- 
iiuare  a  aceslul  graiu.  Faplulfi,  prin  care  liml)a  roniunA 
'si  ie  o  positiuno  a  sa  deoscbil.1  si  cu  timpulìì  '.-fi  cre- 
óz;1  0  vié|;\  proprie,  oste  inviiigerea  lotala  a  Dacilorfi  la 
107  ')  d.  r.li.  de  catrà  Traianù,  ìmperatulù  Komanilorù. 
Invingetoruln  nu  se  multftmesce  a  preface  Dacia  in  Pro- 
vincie romanil,  ci  in  urina  rt'sboiuIuT  indel ungati!  rèmtl- 
ncndù  (èra  gólft  de  locuitorl,  totù-odatjT,  o  ?i  colonisézA  -), 
va  se  fjicA  o  ro?naniséza,  pentru-ca  sé  devinìl  romana 
nu  numal  de  drepliì,  dar  ^i  de  faptii,  prin  insùsl  ori- 
ginea locuitoriloriì. 

Pànft  cùnd  Dacia  sa  aflatiì  sub  Romani,  si  limba  co- 
loniel  a  stali!  sub  influin^a  limbel  latine  si  a  graiulul 
vulgarfi  romanil,  atàtiì  prin  legAturile  de  administra^iune 
publiciì  ?i  niililarà,  càtu  iji  prin  comercirt  i;ì  peste  totO 
prii'  '^gàturilo  sociale.  Drcptiì-aceea  limba  coloniel  nu 
pi'  ,1  se-se  deosebéscil  ìntr'nmì  modù  sinifitiì  de  gra- 
iulft  generali!  ahi  Foporulul-Homani!.  Tòta  deosebirea 
«•e  s'a  pututii  face  in  aceslil  timpfi,  este,  ca  graiuhi 
coloniel,  prin  separa^iune  de  patria- mama,  s'a  abstrasiì 


l)      Mommsen,  Corp    I.  Lat    III  n.  550. — Gooss,    Studien  zur  Gè- 
of^raphie  und     Cìeschichtc    des    Traiauischen    Daciens.   Hermaniistadt. 

1874-  P    S3 

2).     Eutropius    Vili.  3  :     vieta    Dacia,  ex  loto  orbe  Romano  ìnfini- 
l^t&s  eo  copias  homìnura  transtulcrat.  ad  af^ros  et  urbcs  colendas.  Dnci» 
enitn  diuturno  bello  Dccebali  viris  faerat   exhausta- 


_  2  — 

incàtù-va  din  curentulù  celù  mare  alù  graiului  romanù, 
a  ìntratù  in  o  vió^à  mai  lina,  mal  putinù  agitata,  §i  prin 
urmare  trebuia  se  remànà  in  desvoltarea  lui  mai  con- 
servativi! de  càtìi  graiulù  generali!  romanii.  D'aici  pro- 
vini! o  sumà  de  vechi  particularitàti,  cari  limba  roma- 
nésca le-a  conservati!  din  graiuli!  vechii!  romani!,  pe 
cànd  cele-l-alte  limbi  neo-latine  le-ai!  perduti!  in  parte 
sèi!  de  toti!. 

Limba  colonie)  incepe  o  vièta  a  sa  proprie  si  inde- 
pendentà  numai  atunci,  cànd  patria- marna  o  paràsesce 
retràgéndu- §i  pe  la  a.  274  protectiunea  ^i  administra- 
tiunea.  A  cesta  este  punctulù  din  care  colonia  incepe 
a  se  specifica  ca  poporìl  deosebitii  ;  de  atuncì  limba,  le- 
gile  ^i  elementele  sale,  incepù  a  se  desvoUa  in  unù 
modù  alù  sei!  proprii!,  conformi!  nóuei  patrie,  conformii 
impregiuràrilorii  i^i  trebuintelorù  ce  i  se  impuueati.  Co- 
lonia romana  incepe  a  deveni  Poporu-Romdnu,  graiuli! 
romanii  litnbà  romanésca.  Pentru-ca  sé  ne  putemii  la- 
muri  asupra  evolutiuneì  limbei  romàne,  trebue  sé  pre- 
cisami! mai  de  aprópe  elementulii  din  care  ea  a  esilù, 
§i  in  ce  stare  de  evolutiune  se  afla  acesta  cànd  limba 
romàna  s'a  despàrl^itù  din  olii. 

Limba  latina  clasicà  n'a  fosti!  graiulu  Poporulul-Ro- 
mani!,  ci  limba  clasei  eulte,  limba  statuluì  si  cu  deose- 
bire  a  scriitorilorti.  Limba  latina  incà  s'a  nascutù  din 
graiuli!  populari!  de  tòte  dilele  perfectionàndu-se  si  po- 
leindu-se  in  modi!  màestriti!  sub  influin^a  si  dupà  mo- 
deluli!  limbei  grecescì.  Prin  acésta  latina  cultà  s'a  de- 
pàrtati!  mai  multi!  sèi!  mai  pulinì!  de  trunchiulil  din 
care  a  esitù.  Dreptii-aceea  pentru  limba  romanésca,  in 
linia  àntàie  §i  de  uni!  deosebitii  interesi!,  sunti!  urmele 
ce  ai!  pututi!  scapa  ^i  ajunge  pana  la  noi  din  graiulil 
vulgari!  ali!  Poporului-Romanii,  càtì!  si  din  vechile  dia- 
lecte  italice,  care  ai!  participati!  la  alcàtuirea  graiului 
romani!. 

Pentru  a  làmuri  inse  positiunea  limbei  romàne  fata 
cu  graiuli!  vulgari!  romani!,   trebue  sé  aratami!,  in  tra- 


—  3   — 

sflturl  generale,  cum  sa  loniiatrt  limba  romana    din  a- 
ceslù  graifi  ^i  in  ce  s'a  deo.sebitù  de  elfi. 

In  lonelicft  parlicularitfilile  principale  ale  limbel  ro- 
ini\ne  suntù  : 

1)  sunelele  obscure  à  (t.)  §i  à  (*), 

2)  ijuerAtórele  ce,  ci  ;  //<?,  gì  ;  r/,  ^,  ^,  z  (din  /). 

ì3)  tocifile  desinentelorft  cu  deosebire  la  temele  in  n  (o). 

In  privin^a  acestonl  sunele  este  de  insemnatfi,  cftele 
se  nfht  constanlft  in  tòte  cuvintele  curatiì  romanescl, 
prin  urinare  sunliì  forte  vecliT,  mal  vechl  de  cAtiì  ori- 
ce ciivinte  strfiine  introduce  in  liiiibil.  Alani  de  acésta, 
cuvintele  atatù  strftine,  cùtiì  !ji  nóue,  sunlu  in  generalù 
refractare  lata  cu  acesle  sunete,  ceea  ce  indica  atatiì 
vechiniea  càtiì  .«i  proprietatea  ^i  parlicularitatea  Ioni 
«minainenle  romanésca.  Aceste  dóue  sunete,  ce  esista 
a(|I  doosebile  in  limba  romàna  ^i  in  dialectele  macedo- 
romànfi  si  istriana  '%  in  monunientelo  vochl  pana  catra 
finele  sec.  XVII  nu  se  deosebeaiì  in  scriere  unulft  de  al- 
lulCi,  penlru  aceea  le  atlamìi  scrise  de-amesteculil  cu 
^  ^i  H\.  Acésta  inse  nu  probézft  cft  sunetele  in  graifl 
nu  se  deosebeatì,  ci  arata  numal  neindemànarea  de  a 
serie  ortograficù  pe  acele  t impuri,  ceea  ce  se  intòmpla 
mal  rarfi  cu  aceste  sunete  cliiar  §i  asta(ll,  ba  unii  credù, 
fòrte  greijitù,  ca  ar'  fi  numal  unfi  sunetù  obscurft  à. 
Probabilìi    intr'uniì  timpfi  indepartatrt  sunetulft  obscurft 


>).  Este  absolutfl  falsfl  ce  susfinn  unii,  c\  tn  dinlectuin  istranli  ar' 
Jipsi  sunelulfl  <?  (HÒ-  Adev«5raia  testcle  ^i  glosarele  publicate  pin'a- 
<Hm  nu  suntfl  lilmurite  cftcl  In  unele  cuvinte  este  semnatA  «,  !n  ai- 
tele unde  ar  Irebui  sJ  fie,  nu  e  Insemnatn,  séfl  e  semnalfl  cu  «1  (ti. 
Itinerarulà  lui  I.  Maiorescu,  a^a  cum  sa  publicatil.  este  cu  totulti 
impropria  pentru  sludiì  filoIo<jice.  testale  fi  glosariulfl  luT  Miklosich, 
•ceva  n>«I  cu  ìngrijire  dar'  nu  stl  scutite  de  confusiunl  yi  nesif^uranfe. 
Din  publica{iunile  de  pftn'  acum  se  vede  cS  este  mal  rarft.  dar  este. 
Pespre  esistenza  lui  <ì  In  dialectulA  din  insula  Veglia  ve;^l  Ascoli, 
Arhivo  gloitolog   ▼    I.  438. 


a  foslù  numai  iinulù,  care  apoi  s'a  varialù  si  bifurcatù 
cu  timpulù.  Cà  aceslù  timpù  a  Irebuitù  sé  fie  fòrte 
ìndepàrlatù  ne  probézà  faplulù,  cà  amèndóuè  sunetele 
sé  aflà  ^i  in  cele  dóuè  dialecte  m.-romànù  si  istrianù, 
care  si-au  ruptù  legàturile  cu  limba  romàna  din  Dacia- 
Traianà  ìnainte  de  anulù  1000  d.  Ch.  (v.  cap.  II). 

In  vechile  dialecte  italice  si  chiar  in  limba  latina  e- 
sistau  sunete  obscure.  In  dialectulii  umbricù  si  oscicii 
adese  ori  a  neaccentuatu  in  silabele  finale  se  ìntunecà 
intr'unii  sunetii  representatii  in  ìnscriptiì  prin  unii  i* 
cu  punctij  de-asupra,  va  se  dica  unii  sunetii  ìntre  o  si  Uy 
de  esemplu  : 

umbricii  :  panfa  muta  si  etantu  mutu. 

,,  quanta  resp,  tanta  muta. 

,,  veskla  §i  vesklu. 

„  arvia,  arviu,  arvio  ^). 

oscicii  :      viu  uruvu  molto  =  via  curva  multa  '"). 

0  ìntunecare  a  lui  a  in  e  o  constata  §i  vechii  grama- 
ticì  latini:  tarterum  in  locii  de  tartarum, /e^i^aif  in  locii 
de  fatigati,  secratum  in  locii  de  sacratum  ").  In  limba  latina 
deftongulù  ne  in  sine  .«i  dupà  aceea  trecereaacestuia,  ìnce- 
péndu  incà  din  timpulu  celti  mai  vechiìi,  in  e  ^),  precum  si 
vacilanta  ìntre  i  §i  e**),  i  si  u  (maxwmus  si  ma.x?'mus)  ^)  ; 
tòte  acestea  proveniaii  din  causa,  cà  era  unii  sunetii  ob- 
scurii  pentru  care  nu  esista  unii  anumitti  semnii  graficii 
spre  a-lii  puté  fixa,  precum  nu  avemii  nici  noi  anumite 
lii  re  pentru  a  si  a.  Dèca  vomti  considera,  cà  asemenea 


4).     Huschke    Die  Iguv.  Tafein  p    502  si  534. 

5).     Enderis,  Osk.  Formenlehre  p.  LVII. 

6).  Consentius,  ed.  K.  V.  392.  17:  barbarismus  si  quis  dicat  tar- 
terum prò  tartarum. — Probus,  de  nom.  ed.  K.  IV.  212,  4:  fetigatì 
aut  fatigati  ?  melius  fetigati,  quod  fetigo  dicatur  et  fessi. 

7).     Schuchardt,  Vocalismus,  II.   I  — 91. 

8).     Quintilianfi  I,  4,   6  :    ..in  heré  ncque  e  piane  neque  I  auditur"".. 

9)      Velili  Longù  :   ,,/scribitur  et  paene  u  enuntiatur". 


—  5  — 

suncle  psislA  ì}ì  in  dialcctelc  itnliene  moderne'"),  voinft 
Irebiii  sé  admilciniì  cà  acente  sunele  obscure  (<?,  ^)sunlft 
o  vecliio  niostenire  in  limba  rotni\nA.  l'rin  urmare  p.1- 
rerta  acelorii,  cari  susliniì  cà  acesto  sunelo  ani  lì  o 
moslenirc;  din  vechia  iiiubìl  iliricA  "),  mentii  cu  alàlù 
mal  puiinìi  aten^iune,  cuci  limba  iliricA  esle  cu  totulù 
nccuno.sculìl. 

ce,  ci. 

Doja  in  dialectuiri  umi)riciì  k  (e)  ìnainte  de  e  .si  i  se 
slflbise  ìnlr'imù  sunetii  .suerfttonì  represenlaliì  acum  cu 
e  acunì  cu  s  :  i'erfh,  Sane  (ìaL  Sancius),  punicate  .«ji 
jmnisiater,  vestila  pe  langìl  vesticia  !}[  vestisa,  unetus, 
fuoes  (de  la  tacco),  pase  jji  paccr,  facia  i;\  faniu  (de  la 
/(tcio),  oscicn  :  fasia  ^-). 

In  inscriptiunilo  I;iliiin  asemenea  ropresentatù  prin  z, 
s,  ss  hì  tei,  tsi  : 

I.uziae  (Muratori  1704,  ;>). 

Muzzie  (z=:t  Bea  e?)  ibid.  1892,  12. 

Lissinia  (Ephem.  epigr,  II.  002). 

Felissio.sa  (Henier  I.  A.  2358). 

Urbitcius  a;ruler  1059  IH  »»). 

In  Tsierna  (statio  Tsiernensis  C  I.  L  li!  1568)  din  o 
inscrip^ie  din  Dacia  dela  a.  157  d.Chr.  esle  evidenlft  a- 
cela-sl  .sunetfi  a  Ini  e  in  aceea.<?I  localilate  alu  cùrel 
nume  a  remasfi  lotrt    acolo  la  Mehadia  in    riulù  Cerna. 


IO).  J'npanti.  l  pari  tri  itiiliti'ii  p.  322  :  ,  I-c  vocili  a  <■.  sulle  quale 
po.sA  1  accento  circonflesso  id,  é.)  ?i  pronunciano  come  1'  fu  dei  fran- 
cesi, ma  temperato  ni  quanto;  cosi  in  Sànt  is.into)  1  a  si  risolve 
quasi  in  trittongo  fSaeunt).  e  il  suono  si  assomiglia  a  quello  d'una 
caitip.ina  fessa  '.  ér  la  pag  6iS  :  Indico  con  ti  quel  suono  misto  (non 
diftongol.  che  sta  tra  1'  e  e  1'  ».  prevalendo  per«">  1'  /  ....  :  è  quel 
suono  che  1  Arhivo  Cllott.  voi  I  44.I  in  notr.  rapresenta  col  segno 
fi  od  ci;  ed  a    pag    447  ..  .   con  »•'  ed  al  uscita  iV. 

II).  Dr  F"r  Miklosich.  HeitrJige  zur  Ijiutlehre  der  rumunischen 
Dialecte.  Vocalismus.   I    Wien    i8iJi  p    9 

12).  E.   Huschke,  op.  cit.  p    557  —  560    Enderis    op    cit    p.  XXXI. 

13).  Cf.  Seclmann,  die  Aus.sprache  des  Latein  p.  3:4. 


_  6   — 

9  e,  9^' 

Desi  g  ìnainte  de  e  si  i  urmate  de  vocale  ^\  mai  a- 
lesù  in  casulii  cànd  e  ^i  i  suntù  urmate  de  vre-o  con- 
sonantà,  nu  ne  oferii  esemple  numeróse  de  slàbire  séù 
sibilare,  cu  tòte  acestea,  ori  càtù  de  putine,  dar  esem- 
ple suntù.  Deja  in  dialectulù  oscicù  avemii  maiiui,  mai^ 
dela  magius  maius  ;  mais-magis,  «mimas-maximae  ^'^J^ 
precum  dìnmagis  rom.  ma?,  francesi!  mai?,  [a.\.maiestas 
din  magestas,  maior-maius  din  magior-magius,  inienium 
din  ingenium,  veienti  din  viginti  m.-romànìi  ìiintl.  Asi- 
bilatù  in  : 

Giove  in  locù  de  love  I  R  N.  695 

Genoarias    „     ,,       „   lanuarias  (C  I  L.  XII,  934  3189). 

Genarius  ì 

Genaria     j  Seelmann  op.  cit.  239 

Cogiunta  ' 

^.  \ 

Pe  (l  slàbitu  in  d  (z)  l'aflàmù  in  : 

Osciculù  zico,— zicelei, — zicolom — ziculud  (lat.  dict 
dupà  Huschke,  ér'  dupà  Zvetaielf  dias). 

Sabinicìi  :  Clausus=:Claudius  ;  marsicù:  aisos=aidios. 
lat.  z=zes==dies,  (G  I  L.  V.  +  1667).  ^-^X 

Zebus<=diebus  (Muratori  1571,  l). 

Oze=hodie,  (G  I  L.  Vili.  8424). 

Zi=dies  (Kossi  400,  a.  392  d.  Chr.). 

Kalenzonis=Kalendionis  (C  1  L.  Vili.  9114). 

Zaconus-Diaconus  (C  I  L.  Ili  2654). 

Zonisius=Dionisius  (G  I  L.  Vili  7933). 

in  inscriptiunile  latine  ti  urmatii  de  vocalà  esle  adese- 
orì  asibilatù  si  represenlatù   prin  iz,  z,  ts,  si,  ss,  s  : 


14).  I  Zvetaieff,  Sylloge  Inscript.  Ose.  Petropoli,  1878  p.  37  .sì 
Ph  Ed.  Huschke,  Die  oskischen  u.  Sabell.  Sprachdenkrnaler.  Elber- 
feld   1856  p.  35.   64  ?i  289. 

15).  Ph    Ed.  Huschke  op-  cit    299  -3oo. 


-  7  — 

Carilze—Caritia  (Fabrelti  Vili,  XXIV). 

|{(inizza— Honitia  'Ibid.  X  473). 

Aequisia— Aequitia  (1  I{  N  5727). 

Crescentsiam  (druler  p.  12H  VII.  1.  a.  140  d.    Chr.). 

Consiensia—Conscienlia  (Le  Hlant  I  (l.  428). 

Hansae— «Hantiae,  okcìcìI  Tli.  Ed    Huschkeop.  cit.  300. 

Vessius— Vctius  (llenier  I  A.  1288). 

Sepsies=-Septie8  (Le  Hlant  I  (ì.  411). 

Diposisio=deposilio  (Ibid.  458  r). 

'lerensus=Terenlius  (C  1  L.  Vili,  9927). 

idus  Marsas— idus  Martias  (Henier  3480). 

^  J  («) 

Incillft  pentru  ^,  in  monuinenlele  graiului  latinù  psin'a- 
cuin  mi  s'aù  aflair»  urme  representate  prin  anumite 
semne  diacritiee.  Dar  ìntre  nenunieralele  afecl.iunl  ale 
lui  s  de  care  ne  vorbescfi  vecbii  graniatici  latini  nu-I 
cu  neputinta  s6  lie  esistatù  .^i  acestù  sunetfi  ?i  potè 
numal  greulfttii  de  a  se  face  evidenlù  sunetulù  in  scrisù 
este  a  se  atribui  lipsa  orl-oAroI  urme  despre  unfl  ase- 
menea  .sunotiì.  In  act'stjl  credintA  ne  inlaresce  unù  pa- 
sagiiì  din  o  linlilianfj,  care  vorbesce  de  sunetole  dulcl 
i}ì  plAcule  ale  luì  s  "'),  jji  fAnl  indoiéla  {?  este  unii  ase- 
menoa  sunetO,  In  dialeclele  italiene  '')  incà  esista  9,  §i 
in  altri  locfi  (capit.  IV)  'Ifi  vomft  vede  iji  in  limba  ro- 
mana forte  vecbiù. 

Alte  fenomene  fonetice,  care  pani  la  prima  vedere 
particularitàtl  ale  limbel  romàne,  sunti!  asemenea  vechl 
mo^tenirl  din  graiulu  romaniL  Asa  este  z  din  ./'  in  eacu 
(jaceo)  intocmal  ca  in  graiuliì  romana  : 

Zunior  (=junior)  Le  Blant  I  (ì.  11. 

A'ororc  (^coniux)  C  I  L.  X.  719. 

Zesu  (=Iesu)  (iruter  p.  1858,  6. 


16).  Quint    Instit.  I.   II.6  :   „Ne  illasquidem  circa  s  literam  diHdets 
hic  magìster  feret. 

17).  Biondellt,  Saggio  sui  Dial.  Gall.-ital.  pag.    19S 


Zanuaric  G  I  L.  X  2466. 
Zovlim  C  I  Gr.  6710. 

Vacilanta  ìntre  e  si  i  §i  ìntre  o  §i  u  esle  asemenea 
mo^tenità  din  graiulù  romanù. — Alte  fenomene  caracte- 
ristice  : 

In  Ihnba  In  graiidu  vulg.  romanii  : 

romàna  : 

fiii  fiios==fìlios  C  I  L.  VI.  667,  fiies=filiis  C  I  L. 

VI  5183. 
fiiei  fìae,  Muratori,  1185,  12. 

vili  vius  C  I  L     li    2988  3070,    Xd  2707,  1123 

Ephem.  IV  359.  V-+1741. 
viu  G  I  L.  Ili  4586. 
noù  noum  G  I  L.  II.  4969,  3. 

ajutorù        aiutor  G  I  L.  Ili  1967. 
bètrànù       Betranus  G  I  L  (Auct.)  Nr.  491. 
vièta  Viatia=Vivatia  G  I  L  li.  p.  450. 

sàntù  Santo  C  I  L.    VI.  736.    V  8136,     santa  Le 

Blant  I  G.  II.    178.    santorum  G  I  L.  Vili 

9285. 
bra^ù  braeio  G  l  L.  I  198,  52. 

parete         paretem,  paretes  G  1  L.  VI.    3714. 
deù  Dieo  G  l  L.  Vili  9181. 

emù  omo  G  I  L.  Vili  6442. 

óspe  ospite  G  I  L.  Ili  2013. 

òste  osles   G  I  L.  Ili  3800. 

càtra  cotra  G  l  L.  V+1716,+6249 

èrba  erba  G  l  L.  Ili  6108. 

avere  abere  G  I  L.  V.  4488. 

mésa  mesa  G  I  L.  Vili +  2189  8767  a.  8769,  8770, 

8871.  VI  3722,  mesam  VI.  1685-f  6249. 
marturù      martura  G  T  L.  I.  909 

maituribus  Le  Blant  I  G.  412. 
Troianìi       Troia(no)  Ephem.   epigr.  IV.  781.    Troian(o- 

poli)  IV.    894  d.  30   Troianus   Decius  G  1 

L.  V.  1163. 


—  i)  — 

(Jladn  (nu-  r.ladio  (\  I  L  II  4r)3S.^ 
me  propria  Cladius  C  I  L.  VI.  667 
istoricu)        Chitlius  iji  Claudio  C  I  F^.  VI  15055. 

Trecùiidii  la  evulu^iunile  (lesionare,  ma!  insemnate 
suntù  urmAlórele  lenomene:  in  flesiunea  noininalil  s'aft 
perdulù  tòte  desinen^ele  consonanlice  ifi  in  specialù  -m 
^i  -s  v'd  cele  mal  desp.  Aeésla  ìnsC  s'a  inl('rn|)latii  ?i 
in  graiiiliì  roinànri  si  ìnca  din  timpiirilo  cele  mal  vechl, 
cum  se  vede  din  tóle  in3cri|)^iunile  dela  cele  mal  vechl 
pftnft  la  cole  mal  nóuè  : 

Suh  repuhlicà. 

s  omisfi  in  nominai.  :  (in  epitai'uhì  unul  Scipionft  :  Cor- 
nelio (I  \j.  I.  31).    Sexto,    Usoro. 
Uoscio,  Opio,  Lordano,  Trebonio, 
Ilerenio    (C  I  L.   127,    143,    1<)U, 
158,  124—127,  111.29,31,  115). 
Albinu,  Floru,  Secundu,  Theodoru, 
Longinu,    Mariu,     belissiinu,    op- 
tandu,  barbarica  (Cors.sen,  Ueber 
Au.ssprache  eie.   I.  291—292).  — 
Antiocu,  locu,  leclu  (C  I  L.   1023, 
109.^,   1313). 
re.  omisù  aUMiì  in  nominai,  eàtft  !<i  acc-  :    epit.  Scipio- 
nilorù  :  Hunc  oino  consenliont  optumo   fuise 
viro. — pater  rogem  uintioco  subegei.  —  te  in 
gremiu  recepii    lerra.  (C  1  L.  I,  32,  35,  33). 
in  monlem    Lemurino    inlumo  (Ibid  I.  149), 
donu  dal  ^i  donu  danl  (Ibid.  I.  168,  117.5). 
in  a»  f.  ;      Taurasia  Cisauna  cepit,  cepil  Corsica  Aleria- 
(jue  urbe.— magna  sapienlia...  posidel.  (C  I  L. 
I.  30,  32,  34). 

Suh  ifnpcriù. 

s  omisù  :     ampliu  (C  I  L.  V.  4488). 

Crescenlinu  (Ibid.  V+6203). 


—  10  — 

Mukianu  (ibid.  V.  3555). 
Severa  (ibid.  V.  2039). 
Veteranu  (ibid.  Vili  504). 
Suru  (ibid.  Vili.  9493). 
maritu  (ibid.  Vili  3613). 
bonu,  minu,  titulu,  anno,  pietà  (ibid.  X.  4539). 
unu  (ibid.  X.  5939). 
m.  oniisu  :  donu  (C  l  L.  XIV.  2891,  3562,  25). 
longu  (ibid.  XIV.   3002,  1427). 
anu  (ibid.  XIV.  691.  annu  V.  +  5189). 
circu  (ibid.  XIV.  1866). 
Concessa  (ibid.  XIV.  1456). 
cu  (ibid.  XIV  1868.  co  ibid.  III.  2072). 
cura  agere  (XIV.  102,  462,  2258). 
dece  (ibid.  XIV  1646  bis). 
donatu  (ibid.  XIV.  692). 
eoru  (ibid.  XIV.  209,  581,  583). 
fabroru  (ibid.  XIV.  299). 
latu  (ibid.  XIV.  644.  1427). 
meu  (ibid.  XIV.   1236). 
sacru  (ibid.  VI.  10848.  XIV.  1490). 
septe  (C  I  L.  Il  4331.    V  +  1646,  4148.  Vili. 

1040.   4076+8639.  9126.  XIV  2148). 
seppie  (ibid.   XIV.  3344). 
raonumentu  (ibid.  XIV,   1163  bis,  1417). 
nemine  (ibid.  XIV  553). 
su  ==sum  (ibid.  XIV.  914). 
testamentu  (ibid.  XIV.  2934). 
unu  (ibid.  XIV.   795.  V  +  6257). 
dece  (ibid.  Vili,   1040). 
dece  et  septe  (Rossi  14.  a.  279  d.  Ch.)- 
iindeci  anos  (C  I  L.  V  +  1745). 
(^uindeci  (ibid.  II  4331). 
Sedeci  (ibid.  VI.  7260). 
Mense  unu  /  (ibid.  V.  +  6257 
Consulatu     l     (a  409  d.  Ch.). 
longitudine  (ibid.  VI.  10241.  a.  136  d.  Ch.). 


onore  (ibid.  IV.  KJUO). 

salute  (ibicl.  IV.  12H7,  1593,  1684). 

ventre  (ibid.  IV.  1391). 

aliu  (ibid.  IV.  2070). 

plenu  (bid.  IV.    1391). 

sincera  (ibid.  IV.  2776). 

Aeésttl  dispari^iune  a  lui  m  §i  s  rinalù  nu  era  numal 
in  j,'raiulfi  vulgarù,  cijjiinaliì  clasel  culle '"). 

Tocirea  lui  -us  -um  s'a  impusrt  in  multe  cu  vinte  cbiar 
i  in  latina  clasicA,  in  càtfi  unele  cuvinte  aiì  remasft  nu- 
inaì  cu  l'orma  tocilA  :  libor,  laber.  mmister,  cancer,  ca- 
per, ager  etc,  altele  s'ail  sus^inulù  mal  multi!  séu  mal 
putinù  cu  amòndóuè  formele  : 

socer  .si  socerus 
puer  !fi  puerus 
uler  .si  uterus 
exter  .si  exterus 
infer  .si  inlerus 
super  .si  superus 
hexamcter  si  hexametrus 
famulus  iji  famul 
cornicen  s^i  cornicinus 
oscen  ^i  oscinum  ^"•') 
fidicen  si  fidicinum. 


|8)  Cicero,  Or.itor  48.  lòl  :  quin  etinm,  quod  iain  subrusticuin 
videtur  olim  autem  polìtius  eorum  verborum  quorum  eaedem  erant 
postreniae  duae  littcrae  qune  sint  ,./>«  o/Ximn*"  postremam  literam 
•  tetraht'hant,  nisi  vocalis  insequebatur  Cf  (Quintiliano  I  9.  38-  Hr' 
despre  m  tìnalfl  (^uiniii.  IX.  4.  39  :  etiamsi  scribilur  lamen  parum 
exprimitur  -  C.^tfl  de  generalil  ^i  puternicft  era  disparijiunea  lui  w  ^i  s 
hnalù  se  vede  ^i  mal  limpede  din  Impregiurarea.  cft  in  poesia  ar- 
chaicA  l.'MinA  s  tinaiil  nu  forma  posifiune  nrcesarminte,  ér'  m  fìnalft 
!n  tótJl  evolmiunea  poesie!  liiine  precesfl  de  vocalil  ^i  urmatH  de  unii 
cuvcnlH  tncepètorift  cu  vocal.1  séti  A  forma  hialfl.  O  Impregiurare 
acésta  din  cele  ma!  caracteristice  pentru  tucirea  strSvechie  a  lui  m 
^i  s  finaltl  In  graiulQ  romanfl. 

19)  Fr.  Neue,  Kormenlchrc  der  lat.  Sprache  l\  75  seqq.  II*  4 
seq  -   Corssen  op.  cit.  II  593. 


—  12  — 

Trecéndù  la  flesiunea  nominala,  mai  àntàiù  trebue  se 
ne  ìntrebàraù  :  nominativulù  substantiveloru  in  limba  ro- 
màna cu  care  casù  corespunde  din  limba  latina  ?  S'a 
admisii  in  generala,  cà  nominativulù  in  limbile  roma- 
nice,  ca  forma,  corespunde  cu  acusativulù  singularù 
latini!  làsàndu-se  afarà  -m.  Acéstà  regulà  se  constata 
mai  bine  la  temele  in  -e:  sórte  (sorte-m),  mòrte  (mor- 
te-m), pesce  (pisce-m),  frate  (fratre-m),  ìnse  intr'altele 
apare  cànd  nominativulù  :  gùtù  (guttu-r),  sànge  (sàn- 
gui-s),  peptù  (pectu-s),  timpù  (tempu-s),  lume  (lume-n), 
mare  (mare),  jude  (jude-x),  serpe  (serpen-s),  vulturù 
(vultur)  dar  si  vulture,  arborù  (arbor)  dar  si  arbore, 
omù  (homo),  leu  (leo),  cànd  ablativulù  :  miere  (melle), 
fiere  (felle),  lapte  (lacte)  ^^).  Tn  càtù  pentru  temele  in  -a  si 
-0  séu  deci,  l  si  2,  s'a  vedutù  dm  cele  de  mai  nainte 
cà  atàtù  -s  si  -in  in  nominativù,  càtsi  -min  acusativù, 
deja  in  cele  mai  vechi  monumento  ale  limbeì  latine  se 
tocise  deja,  séù  cu  alte  cuvinte,  in  limba  populara  la- 
tina incà  din  epoca  stràvechie  acusativulù  adese-ori 
nu  se  deosebia  de  nominativù,  §i  apoi  dèca  acésta  se 
aflà  dt^a  in  monumente  scrise,  caro  totù-de-una  suntù 
supuse  unorù  regule  mai  artificiale  si  mai  conservative, 
apoi  ce  a  trebuitù  se  fie  ìu  graiulù  viù  ?  §i  dupà-ce  in 
tòta  poesia  latina  -m  fmalù  urmatù  de  unù'  cuvèntù 
ìncepètorù  cu  vocalà  séù  ca  h  se  lasà  afarà  in  rostirea 
versului  dinpreunà  cu  vocala  premergètòre,  ér'  in  poe- 
sia archaicà  se  lasà  afarà  hi  s  finalù  inaintea  unui  cu- 
vèntù incepàtorù  cu  consona,  conci usiunea  logica  nu 
potè  fi  «Ita  de  càtù  cà  -m  si  -s  eraù  mai  multù 
o  pompa  grafica,  de  càtù  unu  sunetù  realù,  cum  adese 
ori  s'a  intémplatù  si  se  intèmplà  pana  adi  in  scrierea 
limbilorù  d.  e.  greca,    francesà,     englesà,    germana  etc. 

De- alci  resulta,  cà  limbile  romanico,  prin    urmare  si 


2o).  Este  de  observatu  ci  esisti   si  forme  populare     lacte.  "anguén. 
21  ).  E.  Seelmann,  Aussprache  des  Latein  p    3l4    seqq.  si  356  seqq- 


lomfina,  in  evoluliunoa  Ioni  popularft  ascedonlfl,  in  tolft 
liinpuliì  istoriofi  nparù  ogalisAndu  nominalivulù  !ji  aeu- 
saliviilu,  pcnlru  aceea.  clupji  pftrerea  nóstrA,  formarea 
noiiiinalivulul  romanica  dela  acusalivulfi  latinìi,  adiiiisA 
ca  rcgiilà  generalA,  ore  o  prcniiSil  gresil:!,  cAcI  ea  se 
ìnlomeó/,ri  pò  prosupinierea,  cA  nominativulri  romaniciì 
s'ar'  li  lorniatri  din  latina  asa  cum  so  aflà  scrisà  in 
carie,  pre  c:\nd  chiar  sustinùloril  acestel  regule  admilu 
evolufiunea  limbilorù  romanice  din  graiulù  populanì 
latinù. 

Ticbue  sC  recunóscemtt  de  allft  parte,  e&  limbile  ro- 
manice din  apusiì  lìindri  supuso  ìnfluin(el  lalinel  scrise 
alàhì  in  biscriccl,  pànil  aiji.  cAlfi  ^i  in  vieta  publicii  in 
loliì  tiiiipulìi  eviilul  media,  naturalminte  s'aiì  asemènatfi 
mal  muli  lì  cu  lormole  lalinel  scrise  in  ceea  ce  privesce 
nominalivulù  lormatft  séft  ìnfluintatiì  de  acusativuliì 
laliniì,  limba  romftn;ì  ins(>,  care  n'a  lostrt  supusu  in  a- 
ceeasì  mesurfi  iji  atiita  limpu  la  influinla  latinel,  a  con- 
t innati!  mal  cnratA,  mal  neallerata  si  in  acést;\  direct i- 
unc  evolufiunea  graiulul  populanì  roniamì.  l*rin  urmare 
I)  sumfl  de  ipoteze  fonologice,  ce  s'aìl  intemeialiì  la  noi 
pe  pretinsa  ìnlluintu  a  lui  -m  din  acusativuhì  laliniì  a- 
supra  vocalel  premergetóre,  s'aiì  mìscutiì  din  necunos- 
cin^a  evolutiunel  istorice  fji  pentru  aceea  trecù  in  do- 
nieniuliì  fantasiel. 

In  pri vinta  casuriloriì  constalAmiì,  ciì  limba  roniànìl, 
ilintre  lóte  limbile  romanice,  a  piislratiì  mai  multe 
torme  flesionare,  Pe  cAnd  celeialle  limbi  romanice  pen- 
tru flesiunea  nominala  aiì  generalminle  numaì  dóue 
torminatiuni,  una  pentru  sing.  .si  alta  pentru  plur.,  limba 
ronijìnà  are  cincl,  f}i  anume  Irei  pentru  sing  :  nom.- 
acus.  genit.-dat.  .si  vo«^.,  ér'  dóue  pentru  plur  :  nom.- 
acus.,  genet.-dat.,  vocativuUì  se  ahìtunì  la  aceste  dóue. 
Intre  acestea  esle  caracteristicA  pìlslrarea  sufixulul  e  in 
vocaliviì,  pc  cànd  in  tòte  celeialle  limbi  romanice  a 
dispjìruhì. 

Cea  mal  caracteristicà   deosebire  In  flesiunea    nomi- 


—  to- 
nala ìntre  limba  romàna  de  o  parte,  ér'  d'alta  ìntre  graiulù 
romànù  si  limbile  neolatine,  se  crede  a  fi  punerea  ar- 
tieolulù  indèrèptulù  substantivului.  Limba  greca  care 
numaì  mai  tarditi  si-a  pusù  articoli!  si  ìnaintea  cuvèntu- 
lui,  precum  si  limba  latina,  aveaù  desinentele  flesionare 
indèrèptulù  cuvèntului.  In  deosebi  latina  literarft  n'a  ìn- 
trebuintatti  nici-odata  articola  ìnaintea  cuvèntulut,  ci 
acesta  se  asédà  in  propositiune  numai  prin  schimbarea 
desinente),  Graiulù  romanù  a  inceputù  a  perde  fòrte 
de  timpuriù  desinentele  flesionare.  Limba  romàna  a  con - 
tinuatù  ^i  nial  departe  acéstà  operatiune  pana  |i  le-a 
perdutù  aprópe  de  totù.  Dreptù-aceea  pentru-ca  limba 
se  nu  cada  in  paralisie  totalà,  geniulù  eì  a  reparatù 
acéstà  perdere  pe  alta  cale.  In  loculù  desinente!  flesio- 
nare vechi,  care  o  perduse,  substitue  totù  in  acelasT 
iocù,  adecà  la  Anele  cuvèntuluT,  o  alta  desinentà  flesi- 
onarà,  sóù  asa  numitulù  articola  de  adi.  De  óre-ce  in 
limba  romàna  cuvèntulù  slàbise  si  primise  -asa  di- 
céndù  o  rana  la  fine^  era  naturalù  ca  totu  acolo  sè-se 
pana  .si  leaculù. 

Dèca  celelalte  limbi  romanice  aù  pusù  articolulù  ìna- 
intea cuvéntulul,  ér'  nu  ìndèrèptù  ca  noi,  acéstà  a  pro- 
venitù  din  o  causa  fòrte  naturala.  Celelalte  limbi  ro- 
manice nu-si  tocise  de  totù  desinentele  cànd  aù  ince- 
putù a  intrebuinta  articolulù,  ^i  dreptù-aceea  in  tocraai 
ca  si  vechia  limba  grecésca,  pentru  a  mai  releva  in 
càtù-va  ìntelesulù  cuvèntului,  aù  pusù  articolulù  ìnaintea 
cuvèntului,  càci  dèca  'lù  puneaù  ìndèrèptù,  cuvèntulù 
devenia  prea  lungù  §1  neeufonicù. 

In  fine  evolutiunea  limbilorù  ne  arata,  cà  unù  raraù 
alù  aceleiasi  limbi  pune  articolulù  inainte  §i  altulù  ìn- 
dèrèptù, d.  e.  limba  scandinava  cu  art.  Ìndèrèptù  sì 
mamà-sa  germana  inainte;  ér'  Negri  dicù  laiala,  fran- 
cesa  :  le  bateati  ^'^).  Limba  romàna,  punèndù  articolulù 
indèrèptulù  cuvèntului  nu  numai  a  procesù  dupà  legea 


22).     Diefenbach;  Vòlkerkunde  Osteuropas,  I,  p    33. 


—  15  — 

naturala  si  necesitalea  psichologicà  de  a  ìntitii  ..ì>.iì- 
tulù  unde  era  slabitu,  dar  ceca  ce  este  mal  insemnalft. 
ea  totiì-odatil  a  rémasil  mal  credinciósft  j^oniulul  vechiiì 
airi  graiulut  roinanri  i;'\  peste  lolfi  aln  limbilonì  Indo-eu- 
ropene,  cari  sunetele  ce  determina  rola^iunea  fadecà  ar- 
ticoliilft)  'lù  lipescù  la  fmele  nldCcinel,  riici-odatà  la  in- 
cepultt  ^'). 

S6  vedemft  dccft  in  graiulfl  vechirt  romani!  nu  aflàmiì 
urme  de  articolu. 

Din  timpulfi  ct^liì  mal  vechiu  pana  tfinlin  in  latina 
bisericéscà,  aflamfi  ìnlrebuinl,atiì  pe  unus  ca  articola 
iiedefìnitii  : 


IMautft.  Triic.  II.  1,  39  : 

Pseud.  V.  1,  38  : 

„       Mere.  arg.  II.  2  : 
Teren^iu,  Andr,  I.  1.  90: 

Cicero.  Ad.  fam.  I.  9  : 
„        De  oratore  I.  29 

„         IMlipp.  1.  3,  7  ; 

Curtius,  IV.  51-  : 

In  latina  bisericéscà  : 


e.st  buie  unus  servus  violen- 

tissinius. 

ibidem  una    aderat    mulier 

lepida. 

unius  ancillam  liospitis- 

Inter  mulieres  quae  ibi  ade- 

rant  forte  unam   a.spicio  a- 

dolescentulam. 

de  uno  acerrimo  viro. 

sicut   unus  paterlamilias  bis 

rebus  desiderai. 

tam([uam  milii  cum  M.  Grasso 

conlontio  essel,  non  cum  uno 

gladiatore  nequissimo. 

Alexander  unum  animai  est. 


lo.  6,  9  :  est   puer  unus  bic  qui  babet  etc. 

Mt.  26,  69  :     accessit  ad  eum  una  ancilla. 

Me.  12,  42  :    cum  venissel  autem  una  vidua  pauper. 


23).     Schleichcr,     Compendium     der    vergi,    dram    der  indogerm. 
Sprachen  ed.  4.  p.  .I79. 


—  16  — 

Totiì  asemenea  aflamù  ìntrebuintalù  ca  articolù  pe 
hìc,   ipse,  §i  is  '-*). 

Fiinaù-cà  la  noi  articolulu  s'a  formalù  din  ille,  ar- 
chaicù  oUus  f}i  iìlus,  ne  inlereséza  fòrte  multù  se  ve- 
demù  dèca  nu  ciirnva  deja  in  graiulù  romanù  avea  in- 
clinatiunea  de  a  deveni  articolù.  Dar  tocmaì  cànd  nu 
amù  afla  urme  in  limba  latina,  din  faptulu  ca  din  ille  s'a 
formatti  articolulu  in  tòte  limbile  romanice,  resulta  ca 
elù  trebue  sé  fie  esistati!  in  graiulù  romanù  cu  multù 
inainte  de  colonisarea  provincielorù  romane  in  afarà  de 
Italia  si  la  tòta  ìntéraplarea  articolulu  trebue  sé  li  esis- 
tatù  dèsvoltatù  destulù  de  bine  in  epoca  colonisàriì  Da- 
cie!, càci  dèca  coloniile  luì  Traianù  nu  l'arù  li  adusù 
deja  atuncì  in  graiulù  lorù  ajunsù  ìntr'unù  stadiu  de 
desvoltare,  mai  tàrdiù  nu  l'arù  mai  fi  pututù  primi, 
prea  fiindù  isolati  de  Italia  ^i  in  fine  càtrà  capetulù  sec 
lll-lea  tàlami  cu  totulù. 

In  limba  latina  nu  aflàmù  pe  ille  cu  functiune  de 
articolù,  de  nu  cumva  se  simte  o  asemenea  ìnclinatiune 
in  espresiuni  ca  :  dies  ille..,  annus  ille...  quo.  0  particula- 
ritate  pretiòsà  ìnsé  care  'lù  prepara  pe  ille  pentru  arti- 
colù si  mai  alesù  in  limba  romàna,  este  de-o  parte 
scurtimea  prosodica  a  lui  i  (ille)  cu  care  se  aflà  adese- 
ori  aplicatù  la  Plautù  si  Terentiu,  si  enclitisarea  lui 
in  combinare  cu  en  séù  ecce  :  ellam,  ellum  ^^).  Dar 
ìnclinatiunea  lui  Uh  de  a  deveni  articolù  o  aflàmù  fòrte 
bine  pronuntatà  in  latina  bisericéscà  : 

Lue.  15,  12:       cito  proferte  mihi  stol am  iZ/am  primam 

et  induite  illum 
Lue.  15,  23  :      et  aducite  vitulum  illum  saginatum  et 

occidite  (eum). 
Io.    14,  22  :         ludas  non  ille  Scarioth  (ó  'loyMQicJzrjg). 


24).     Rònsch,  Itala  und  Vulgata 

2.0).     Corssen,  op.  cit.    II^     Ò24    seqq-    C  Miiller,— Plaut.  Prosod. 
p    2S2  seqq 


—  17  — 

Io.    IH,   17  :        dicil    (dixit)    crj?o    Petro    illa  ancilu  (ij 

7ntiòioAi^)  osliaria. 
lo.  20,  4  :  et  ille  alili.*:  (ò  aXXog)  discipulus    prae- 

cucurit  citius  Pelro. 
lo.  21,  8:  UH  alii  (oi  Jf  «ÀP.o/)discipuli  navigarunt. 

(«ol.  2,  13  :         in  illa  (r/;)  simiihilione. 
Krech.  2(),   17  :   civilas  illa  (»))  laiulahilis. 
Haruch.  .'{,  31)  :   gigantes  nominati  t7/i.  6,  18.    iìla  vasa 

aurea  -'"'). 

La  unrt  scriitorft  laliniì  din  sccolulù  aliì  Vl-lea  alKlmlS  : 
inediolum  iliud,  Trucanti  illi.  species  illa,  illa  faba,  illa 
a((wa  .s.  a.  in  care  ille  are  lìinc^iune  de  arlicolù  -'). 

Din  Iòle  acestea  rosullà,  cA  ille  posedea  deja  din 
vecliifi  in  graiuliì  populanì  remami  tòte  calitflfile  de  a 
doveni  articola  in  limbile  neo-latine  §i  in  specialù  in 
limba  romàn;!  ca  enclilicù  séiì  postpusiì  -'*).  Pentru  en- 
clitisarea  .si  postpunerea  lui  ille  mal  esista  .si  alte  feno- 
mene  ale  acostul  pronume,  care  l'afi  predistinatil  la  a- 
céstA  lunctiune. 

In  latina  literarìi,  dar'  mal  alesìl  in  graiulfi  vulgarù 
acehisl  cuvrntri  se  deosebia  in  privinta  energiel  9Ì  pre- 
cisiunel  in^ole.sulul  dupft  accentuili  ce  i  se  da.  A?a 
iste,  ipsf,  ille  cu  intelesii  deicticù  \si  ^jmi  accentuili 
regulatii  pe  intàia  silaba,  ér'  determinAtorù  séii  cu  nu- 
ant.l  de  articolii  se  aceentuézìl  pe  sihiba  ultima  :  iste 
insé.  illé  -").  In  chipuhi  acesta  shìbindii  .silaba  ànt.lie 
Il  timpulii,  a  CiVjutii  cu  totulii,  jji  ille  in  limbile  ro- 
tnanice  cu  o>!cep^iune  lui  tV  a  devenitii  le,  lo  (lu),  la  (a\ 
ér'  ipse  in  unele  dialecte  italiene  (Sardinia)  ca  articolii 
so,  sa. 


26)  R''n<Jch,    Itnlr.  ii    Vulgata    p.   419  -423. 

27).     Kpistola  Anthimi  de  observat.     ciborum  ad      Theodoricum  re- 
^:om.   citata  la  Dr.   I.   lung.   Die  rom-   Land.  p.  475. 

28V     In  unti  testtl  vechiTi    dealcctalfl  ita1iant\  (genovcsfi    se  aflfl  ar- 
V  ol«lfl  lem       a  postpusiT.   Papanti,  op.  cit    p    21,  23  nota  15. 
29'      E.  Seelmann,  op.  cit.  p.  49    50 


—  18  — 

In  conjuga^iune  limba  romàna  a  conservalù  unele 
particularitàlì,  cari  le-aù  perclulù  celelalte  surorl,  d.  e.  : 
in  impf.  ^i  plus-qperf.  indie,  a  pàstralù  sulìxele  perso- 
nale in  -m,  perfeclulu  in  -uì,  vechiulù  perfectu  cond. 
in  -rem,  la  Macedo-Romànì  usitatù  .si  adi  in  -rim  ;  su- 
pinulìi  si  forma  parlicipialà  in  -toriii  usitatft  cu  functi- 
une  verbalà,  cu  deosebire  in  c5rtile  vechì.  In  fine  su- 
fixulìi  -ni  in  sum  §i  a/?i,  care'lu  aflamu  intocmai  si  in 
dialectulù  brescianii'^°). 

Ce  se  tine  de  timpurile  compuse  séù  ausiliare,  aceslea 
eraìi  o  necesitate,  dupà  ce  limba  romàna  ca  si  suro- 
rile  sale,  a  perdulii  multe  din  limpurile  simple.  Dar' 
§i  usuili  ausiliarukii  l'  aflamu  deja  in  limba  latina,  càci 
^i  ea  formézà  o  sumà  de  timpuri  cu  ausiliarulu  siiin. 
Limba  romàna,  ca  si  surorile  sale,  si-a  mai  inmultitù 
nu  numai  limpurile  ausiliare,  dar  a  mai  formatvi  afarà 
de  sum  si  alte  dóue  ausiliare,  pe  am  ^i  voiU.  Pe  a- 
méndóuè  acestea,  habèo  si  volo,  le  aflàmCi  deja  in  limba 
latina  intrebuintate  ici  colea  cu  functiune  ausiliara,  d.  e. 
Plautù,  Pseud.  581  :  illa  omnia  niissa  haheo,  quae 

ante  occepi. 
„  Stich.     362  :    imo      omnes     res     relidas 

haheo. .. 
„  IJach.  550  seqq.  :    Me...  accuratum  habuit 

quod  posset  mali  tacere  in  me. 
Hieronymus,  Ep.  26,  1  (Ed.     Vallarsi  si    Malfei)  :    ipsa 

quaesisti,  quid  ea  verba,  quae  ex  Hebraeo 

in  Latinum  non  habemus  expressa  apud 

suos  sonarent. 
Volo  cu    infìnitivìi,  ca  la  noi,  in  sen.su  de 

viitoriù  : 
Hieronym.      Ep.  27,  2  :    .scitote,    cum    isla    legeris,.... 

meum,  si    fieri    potest,     os  digito    velie 

compnmere  (=compresurum). 


36).  Gabrielle  Rosa,  Dialetti,  costumi  e  tradizioni  delle  provinci 
di  Bergamo  e  di  Brescia,  Bergamo  1855  p.  12  :  ,,Am— ^dobbiamo, 
in  questo  modo  am  den  ^rt=dobiamo  andare...  Am  poi  più  frequente 
si  usa  per  noi  così  avi  se  —noi  siamo. 


—  11»  — 

llieronyni.  Kp.  li'*,  12:  volenti  ad  alias  quesli- 
unculas  responth.re  (— rcsponstiius  ...  a 
f'ratre  Sisinio  adinonitus  sum,  ut  et  ad 
nos  et  ad  celeros  sanclos  fraires...  lit- 
leras  scriberem. 
„  Ep.  119,  Il  :  liaec  celeri  sermone  dieta  vi, 

(juid  eruditi  viri  de  utro(|ue  sentirent 
loro,  el  tjuibus  ar<,'umenlis  suas  rdlcnt 
prohare  serilenlias  eie. 

Ca  in  roiuànn  aflAmn  .si  in  latina  vulgaril  intinilivalù 
preposilionaliì  cu  ad,  roni.  a.  : 

lo.  6,  52.  quomodo  polcst    hic  nobis    carnem    dare  ad 

manducar  r. 
Sirae.  io,  20  :  ipsuiii  elogit  ab  onini    vivente  ad  offerc 

sacrilicium  deo  '').  * 

Sulixele  personale  -s  jsi  -i  aft  dispìlruliì,  s'a  pàstralù 
insè  -m  (mus)  din  1.  pers.  plur. 

In  a  dóua  por.s.  sing.  pasivft  -s  dispilruse  in  graiulft 
vulgarù  Ialini!  de ja  din  lirnpurile  cele  mai  vechl,  !ji  for- 
ma toc'ilà  in  -re  din  ris  s'a  impusfi  iji  in  literaturà  in 
(ole  lirnpurile,  ceca  ce  arala  energia  acestul  fenoinenù 
in  graiulil  vifi  *-).  In  c&tù  pcntru  -t  dui  a  Ha  pers. 
sing.  ifi  -ni  3  pers.  plur.  se  aflà  nu  logmal  ranì  oa- 
(Julrt  in  inscriptiunile  latine  : 

in  a  3-a  pers.  sing.  :      ama 
vola 


pena 
valia 
nosci 


CI  L.  IV.  ina 


3i).  Ri'nsch  op.  cit  p.  430  Habeo  §i  volo  se  aflà  desfi  fi  la 
clasicT  cu  nuanci  de  ausiliare  ",  numSróse  esemple  a  se  vede  la  Dr.  R. 
KUhner.  AusfUhrliche  Cìraniniatik  der  lateinischen  Sprache  Hannover 
4878  il    p.   528  5i  571. 

32).     Dr.  R.   Kiihaer,  op    cit    I    p    441. 


—   20  — 

e  (=est)  Rossi  48  a.  338  a.  Chr. 

Creili  5043. 
es  (==est)  C  I  N.  IV.  1234. 
dete  (  =cledit)  C  I  L.  I.  62,  169,  180 
de(de)e     (=dedit)  C  I  L.  V.    926. 
fece  (=tecit)  C  i  L.  V.  926. 
posi  (=posuit)  C  I  L.    V.-f  1685. 
vixi  (=vixit)  C  I  L.   Vili. +  52. 
fit  in  a3-a  pers.  plur.  :  feceru  C  I  L.  V.  1325. 

(d)edero  C  I  L.  XIV.  2891. 

In  privinta  sinlaxei,  dèca  amù  lua  de  norma  sintaxa. 
lalinei  clasice,  naturalminte  amù  alla  o  mare  deosebire. 
lucrulu  se  schmibà  ìnsè  cu  totuliì  cànd  vomù  làsa  la  o- 
parte  sintaxa  maestnta,§i  grecisalà  a  clacisitatii  Ialine 
si  ne  vomii  indrepta  atentiunea  la  sintaxa  graiului  vul- 
garfl.  Adevèralu  graiulù  vulgarn  nu-lii  cunóscemù  de 
cMìi  in  urmele  ce  s'aù  stràcuratu  in  unii  scriitori  si 
in  inscriptiunì.  Penliu  cestiunea  nòstra  ìnsè  aceste  urme 
suntu  de-ajunsii  spre  a  ne  làmuri  asupra  posifiunei 
limbeì  romàne  fata  cu  sintaxa  graiului  romanù.  Limba 
latina  arata  multa  maestrie  in  aplicarea  casurilortì,  tim- 
purilorìi  ?i  a  modurilorù.  Tóle  acestea  faceaii  ca  stilulu  sé 
fìe  deasemenea  fòrte  màestrilù,  alcàtuilù  cu  multe  fìnefe, 
impletituri  si  ìntorsurì  care  numai  cu  anevoe  se  puteaìi 
intelege  de  cer  farà  sciintà  de  carte.  Aceste  màe.strii  n'aù 
esistati!  ìnsè  nici  in  scrierile  latine  mai  vecliT,  cànd  a- 
decà  graiulii  popularù  nu  fusese  cu  totulu  nàbusitù^ 
precum  acésta  se  vede  din  poe^ii  comici  si  mai  alesù 
din  Flautù  s^i  din  prosa  luì  Calo  celu  bétrànù  in  opera 
De  re  rustica,  —  nici  in  unele  scrierì  din  timpulii  de- 
cadenteì,  cànd  adecà  graiulii  popularù  ajunsese  éràsi  sè-sr 
eserciteze  influin^a  asupra  limbei  scrise,  si  astù-felù  in 
a^a  numi^ii  scriptores  historiae  augustae,  in  Petroniu 
Arbiter,  precum  §i  in  a^n  numitele  Itineraril  aflàmù 
unù  stilo  naturalù,  simplu  si  usorù.  Stilulù  celù  mai 
popularù  'lù  aflàmù  in    scriitoriì    crestini    ^i  mai  alesù. 


—  21   — 

in  frai^iDontolc  biblici  Ialine  Itala  si  Wulfjata.  In  in- 
«cripfiunl  ullclnitì  asemonea  nenurtiCrate  .si  pretióso  urnie 
de  simplicitalc  sinlaclicft. 

Uno  fontìmenri  iniporlanlft  sintaclicrt  in  generalfl  pen- 
tru  limbile  neo-latine  si  in  speciabì  pentru  liniba  rom:\nj\ 
lata  cu  latina,  esto  forma,  nuinérulri  iji  rej^imnliì  pre- 
positiuniloru.  In  latina  literanl  preposi^iunile  eraù  multù 
mal  patino  .si  cu  func^iunl  multi!  mal  restrinse,  in  gra- 
iulft  populanl  roniamì  inse  eie  erau  multil  mal  numeróse 
^i  aveaiì  o  \h'{ìì  niultu  mal  pulernicil  si  mai  variala. 
Aija  allàmil  unii  mare  uumèrfi  de  prepo.sitiunI  compuse, 
care  aiì  trecutù  jji  in  limba  romàna  : 

depost  —  de-apol 

deretro  —  in-dereplil 

inpost  —  ìn-apol 

deforis  —  de-afarà 

aforas,  aforis  —  afarA 

deintus  —  dintru 

deinter  —  dintre 

decontra  —  de  cfttrà 

insuper  —  inspre  (moldov  ) 

desìi  per  —  despre 

asuper,  adsuper,  asupra  —  asupra 

desupra  —  desupra,  de-asupra 

desublus  —  desubtn 

desub  —  de  sub 

deprope  —  de-aprópe 

aprope  —  aprópe 

perin  —  prin,  arch.  prein 

inante  —  ìnainte  ^^). 

In  cAlù  se  atinge  de  elemenluift  lexicalft  alù  limbel  ro- 
itiftne  lata  cu  limba  latina  .si  cu  limbile  neo-latine,  Ire- 


33V     Archiv  fiir  lai.   Lexicogr*phie  iind   (Irammatik    V.  321-368 
VII.  40S.  —  Riinsch    Itala  und  Vulgata  p.   23 1,    235. 


-  22  - 

bue  sé  observSmù,  cà  dupà  starea  actualà  a  cuno- 
scinti!  materialului  lexicalii  alti  limbei  romàne,  com- 
paratiunea,  din  punetù  de  vedere  alù  cantitàtii  eiemen- 
tuluì  romanicù,  lasà  ìncà  de  dorilù,  càci  s'ar'  pare  §i 
unii  aù  §i  sust.inut'o.  ca  elementele  slràine  arù  fi  multò 
mai  numeróse  de  càtù  fondulù  latinù. 

Asupra  acesteì  cestiunì  se  va  vorbi  mai  in  josil.  Cu. 
acéstà  ocasiune  punernù  in    vedere  urmàtórelc;  : 

Elementulù  lexicalù  nu  s'a  adunatù  incà  din  graiulù  vii'u 
nicì  chiar  din  monuinentele  scrise.  Indatft  ce  sgàndàrimii 
ceva  mai  adàncvi  in  graiulù  viti  ala  poporului  ^i  in  mo- 
numentele  vechì  damìi  peste-o  avu^ie  neai^teptatà  de  cu- 
vinte  latine,  din  care  alegemù  in  urmàtórele  unù  micù 
specimenù  ^^). 

Acera,  vnlturii  (S.  FI    Marianìi,  Ornit.). 

Aciru^  (M.  Etimolog.)  cerù,  pretindiì,  a§teptù,  (acquiro). 

t  Adévnsescù,  risipescu,  cheltuescìi  (Varlaam,  Dositeiii); 
convasare=»adunii,  la  Ter.  Pliorm.  192  ,  prin  urmare 
de  la  ad-dc-vasare. 

Agestù,  ieziturà,  z5gazii  (aggestus,  Tacitìi,  Aur.  Vici). 

Agetu,  (M.  Etim.),  dorinlA,  tendintS,  (agito). 

t  Agru,  (P.  CV.)   ogorù  (ager). 

t  Albugine,  (C.)  albétà. 

t  Arinà  fPs.  Cv.),  nasipii  (arena). 

t  Ai{à  (A),  strugurii  (uva). 

JBalà,  fera,  (belua). 

Baltu,  legatóre,  chiotóre,  baerìi,  (bulteus). 

Bèlu,  frumosù,  biondi! ,  (bellus). 

Bihanu,  bèutorti  mare,  lacomti  (bibo,  Firmicus  Ma- 
lernus). 


34).  Cuvintele  ìnsemnate  cu  (f)  suntìi  din  monumente  vechl  ^i  a- 
nume  :  Ps=Psaltirea  Scheianfl  ;  CV=Cod.  vorone^ianu,  P=Cipariu, 
Principia.  A  =Ana]ecte  ;  C=Cuvinte  din  Bétrdnl  Cele  semnate  cu 
stea  (*)  suntfl  din  Fràncu-Candrea-  ì\07ìiànii  din  mtinpì  apusenì,  care 
di  mpreunX  cu  cele  farà  semnR  sunlù  lóte  din  graiulìi  viii. 


—  23  — 

fìostanii,  (V.  Hateg.ì  locù  unde  start  boil  de  Mrn.ilT 
(IsiJor.  (ìloss  hostnr,  locus  ubi  slanl  boves). 

*  (.'(Ipard,  arvunft  (cajiere  arram). 
Càrete,  verme  din  l)rrinz!l  (carietemì. 
t  Caròte,  CiilduiA  (calor).  la  Ciparifi. 

Ct'rcdnù,  ctTiuhì  do  abuil  in  giuruhì  lunci  ;  rorculft 
negru  in  giuruhì  ochilorìì.  (Circanea  dicilur  avis 
(|uae  volans  circuituin  lacil,  Frstiì). 

Cobtrnày  casft  in  pftnjènlfiiColuinn.  1.  Traianft  187(» 
No.  5  (2)  p.  im.  dialecl.  Hrmain) 

*  Cantra  (a),  a  contracjii.o  dal.  eonlra). 

Cor  fa,  cosa,  pannrù  (eorbula,  Calo  H.  H.  33). 

Covata,  gavala  (Isid.  XX,  4,  ll^. 

t  Cvra,  (Ps),  a  curati. 

Cutescii,  baio,  alungiì  viteluUì  de  la  vaca  (lat.  cu- 
tere,  obvine  numal  compu.s»ì). 

IhìuHOsù,  laccniiì.  lat.  damnosus  (Terentiu). 

t  Dereiju  (l*s),  indrepteziì,  orienlezA  (dirigo). 

t  />e{f im  (Ks).  doresefi  i-j-de^siderrtW  (Ps),  dorin^à 
(desidero,  desideratum)- 

t  Ihfputm  (P),  slApAnesciì  (dispone).        ' 

DolorexcH  (Criijft),  zacfi  in  durerl  mari. 

I)orÓH(e  (V.  Ha^egnluI),  perseci  lari.  lat.  d nrarinu» 
C  I  L.  HI  I^Micl.  Dioclel.-uba  ibid.  6.r>i>,  0,  80.  Isidor 
XVH  7.7,  dela  duro,  dvrantia. 

Feref/d,  lai.  lìlix. 

Fiulare,  spetéza  ce  légft  policióra  cu  jugulu.  la  fic- 
care jugn  sunin  dóuf'  fiuhlri    lai.  lìbulare. 

t  Ftmiceìù  (C),  ulcera(iune   (fungu.s). 

Gniu  §i  sgaiu,  de.i.sù,  lufiijù,  spiniijiì,  (lìaium,  Du 
(^ange). 

Gdr(/dIo(u,  gilllegitt  (lat.   (ìargalio,  Du  Gange). 

t  Ghintii  (Fs),  ginlà  (gens)' 

t  Incùrescii  (C  V).  incftUJescn,  lincalesco). 

He,  mólele  fólelul  la  vite  (ilia). 

Imii,  necura^ie  (limus). 


-    24    - 

Infàrtà^escà  (refl)=rae  facù  frate  de  cruce  séil  fàr- 
tatù.  In  Tablele  Iguvine  fratreca=ad  fratres  pertinente, 
fratrecate=co\\egio  fratrum,  Huschke  p.  306,  684. 

t  Intortic  (P),  sueitù,  perversa  (intortus). 

Intiirvinatìì  (V.  Hateg.),  atitatu,  iritatù,  màniosù 
(torvus). 

Invescu  §i  tnvesf.iù  (P),  ìmbracù  (inveslio). 

Involbu  (P).  ìnvèlescii  (inveivo». 

Libra,  femeie  depravata  (liber). 

Lucina,  poénà  luminósa  in  pàdure  (S.  Fi.  Marianu, 
Ornit). 

t  Lìicóre  (CV.  Dos'teiù)  lucire. 

t  Lncru  (Ò),  castiga,  in  dicerea  :  fura  lucru=de-a- 
géba,  in  de^ertù,  (lucrum). 

t  Lume  (PS),    lumina  Qumen). 

Macru,  slabù  (macer). 

Màrcedu,  slabu,   topitù  (murcidus,  S    Aug.). 

Matronu-à,  betrànu  (matrona).  Tribuna  1890  nr.  83.  95 

*  Meri^usil,  Oltenia  :  meritili,  loculu  unde  staù  vitele 
véra  de  amédi  (meridies). 

t  Mesca,    tornii  vinìl  (misceo). 

f   Meserii,    meserescu,  meserezu,     meseretate,    mesera- 
dune  lat.  miser  etc.  (fòrte  desìi). 
^  *  Mete,  semnultì  ce   desparle  hotarele  (meta). 

Mócà,  femeie  prósta  (maccus.  Apuleius). 

Mòre,  zamà  de  vardà  (muria). 

Morènte  (V.  Hategului),  perseci  cari  se  cocìi  tàr4iii 
§i  suntù  tari.  (Festus  :  Moracias  nuces.  Titinius  duras 
esse  ait  ande  diminutivum  moracillum).  Dela  lat.  mo- 
ror,  morantia=Inlàrdielóre. 

Mucóre,  inucP(|éia,  lat.  mucorem. 

Numenescu  (A),  numescu  (nominare). 

t  Opti  (A.  P.  Ps),  nevoe,  necesitate  (opus  est). 

f  Oratoriu  (P),  cuvéntàtoriù,  solii  (orator). 

Pàlancu,  gardii  de  scànduri  (planca,  Festus). 

Panètu,  suferintà,  nàcazìi  ;  panètem,  sufèrii,  me  naca- 
jescii;  (lat.  poenitere). 


—   20  -. 

Pàstìira,  iii.iiK au-.i   liiiiitoi ìloi li  ili  stupii.  lat.  pnstiira. 

Pausa,  sacrilìcjiì,  darìì  penlru  odilina    sullctulul  (pa^ 
sus). 
(I  Pectiinl,  oT,  si  in  specialìi  cu  lapte  (pecus). 

Férluescu,  spèlft,  opArescn,  ferltiì  alhiturilelat.  perluo. 

Plàsezù  (Ps),  a  aplauda  (plaudo,  plausuiin. 

Pdcànelily  brolftcelil    verde,    buratecQ,    lai.   racanare 
=a  orftcfli. 

lintnda,  larinìS,  vuetù  (lai.  adrumal=rumorein  facit 
Tesin). 

t  Rapa,  rSpcsctt  (rapio). 

Rèni,  regiunea  rilrunchiloru  (renes). 

liurì,  mergù  in  rurl=la  cùmpiì  ((Jaz.  Trans,  isyi  No 
H>7,  !ji  1887  N.  201  —  Kevista  crit.-lit.  Il  No.  2.  p 
90,  (dialect.  N.lseudQ). 

t  Sàruia  (CV),  saluln  (saluto) 

iScand  (Criijn),  scauniì  (scando) 

*  Score,  sguril  escoria), 
t  Seva  (CV),  sóa  (si ve). 

t  scriptii  (F),  lat.  scriptum. 
Sicrétù,  sinpuralate,  pustietate  (secretum). 
t  t^i^tariu  (V.  Hat.),    vasiì  de    mulstt  (sestarius  Calo 
K  R.  158). 

*  ^ole,  opincl  (solca,  pop.  sola). 
i>tercu  (A),   giinoin  (slercus). 

Sunii  rot.  sur  ti  (PS),  sunetn  (sonus). 

Tacila  (V.  Ha^og.)  traistà  de  pele,  lat.  tascula  la 
Festa. 

Tèinpìà,  in  «,'raiulo  popularo  insémnìl  pìlretele  de 
lemmi  care  despurte  altaruln  de  restuliì  bisericel.  Dici, 
de  Muda  :  IVons  allaris,  die  Fronte  oder  Vorderseite  des 
Altars  ;  Lauriann -Massima  :  fatada  sanctuariulul  pe  cara 
staiì  icónele  {ih.nvi^ràan;).  La  Festus  ed.  C.  Miiller  p. 
iU)7  ectima  :  Templum  signilicat  et  aedifìcium  deo  sa- 
cratum,  tt  tignun  quod  in  aedi  fido  iransversum  ponitur, 

t  Tetnóre  (Ps),  témìl  (timor). 

*  Trnl,  urdda  invertiti^  pe  sulD,  lat.  tela. 


—  26  — 

t  Térà  (Ps),  terìnà  (terra). 

Térgolescu  (méj,  me  daiì  pe  spete,  me  svèrcolescù  pe 
locfi  cu  spatele  (lat.  tergum). 

Tertiu  si  tretinù,  de  treì  ani  (vite). 

J'es'tu,  Ciipacii  mare  de  pétrà  sub  care  se  cóce  si  se 
frige  (lat.  testu). 

Toriù  (Bànatiì),  remSsità  de  fènii  ^i  tulei,  v.  Revista 
erit.  lit.  I.  (1893)  p.  559,  torenescu,  gunoescii  cu  acele 
remS^ite  (turio,  odraslà  la  Colnmella  12,  50),  de-aicì  : 
tnrjanu,  tuleù  (Gazata  Trans.  1887  No.  26). 

Tronii,  co^ciugii,  sicriù.  lat.  strunnus,  loculus,  fere- 
trum  (Du  Gange). 

Usura  (Trans,  nord.)  carnata  (lat.  usura). 

Va,   Vefì  !  du-te,  piccati  (vado). 

Vo^méntàì  si  hosniéntdi  (V.  Hategului),  carnurile  de 
la  unii  porciV  tàiatiì,  lat.  hostimenlum  dela  hostio,  a 
lo  vi.  ucido. 

t   Vestita  (Dositeiù)  ìmbràcatìj  (vestitus). 

Vincil  (Ps),  ìnvingu  (vinco). 

Viptu  (P),  fructn,  bucate  (victus). 

Cuvintele  urmàtóre  sunto  unele  latine  populare,  ér' 
aitele,  de;ji  latine  clasice,  au  inse  ^i  unele  aceptiunì  po- 
pulare, §i  tòte  se  aflà  in  limba  romànil. 

Accapitare,  capètiì  (mi.  Diez). 

Adaeque,  adeca  (Plautn,  Apuleio). 

Acijutare,  ajuta  (Terentiu,  Lucretiu,  Varrò  ^.  a). 

Admissarius,  armasariu  (Script.  R  R). 

Alveus,  albie  (Cato  R  R  81.  87). 

Appropiare,  apropia  (Sulpicifl  Severo,  S.  HieronimO, 
Vulgata). 

Bathrnm,  vatra  (C  I  L.  Ili  2072). 

hnttualia  ^i  batalia,  bàtaie  (Adamantinus  la  Cassio- 
dor  p.  2300  ed.  P.  :  quae  vulgo  battualia  dicuntur 
exercitationes  militum  vel  gladiatorum  significant). 

Berbex,  berbece  (Petroniu). 

Bietus,  bietn,  slabo,  amàritfl.  (Rhein.  Mus.  t.  Phi- 
lolog,  N.  Folge  XIV.  325;. 


—  27  — 

liisacium^  dosagli  (Pelroniu),  cuvéntullì  romAnft  dela 
o  lormfl  disn(jinni. 

Jivnibhdtio,  bombai,  (Festus  :  est  sonus  apium). 

BouHt,  vuesciì  (Kiebbok.  Pao.  223). 

lirunca,  brAncft  (Laclimaiiti  p    309,  Diez). 

Cdldarea,  ciìldaro  ((Ireg    do  Tours). 

Camura^  cftmarft  (Varrò,  H  K.  I.  09). 

Cifnisia,  cftmo^ft,  (Isldor.  XIX.  22,  29.  Hier.  Ep.  (>4. 
11.  Solenl  militantes  habore  linoa.s.  (juas  camisias  vocant. 

(ex)  Camhiarr,  schimba  (iSiculus  P'iaccus,  Apuleift, 
(ìharisius). 

Cawinus^  cflininft  TCalo  \\  \\.  37). 

Canna,  canfl  (Du  Gange). 

Capere,  in-c?Tpó  (Vulgata). 

Carrimre,  inortrca  (Hier.  la  Du  Gange). 

Casa,  casi\  {'■asn  e.st  agresto  habilaouliim  pali.s  atque 
virgullis  arundinibusque  contexlum,  Isidor) 

C  tua  (felis),  m.  rom.  c«1tusA,  (Palladiil,  Anlhologle). 

Catare,  cita  (Lsid.  XII.    238  :     calai    id  est  videi)- 

Caviae,  Festus,  57:  Gaviares  hosliae  dicebantur  quod 
caviae.  id  e.st  pars  hosliae  cauda  tenus,  dicitur.  In 
Valea  Hategulul  cofn^  ìnsj'^nnà  la  pa.serl  parlea  dela  a- 
ripl  pAnA  la  códA,  care  se  n u mesce  §i  «bucatura  popil». 
(iAiuelc  se  numoscrt   in  generalo  ?i  cobiì. 

Cfl/arium,  celarin,  pivnitA  (Ronsch,  Itala  u.  Vulgata). 

Circare,  cerca  ((iloss.  Tsidor.). 

C/inf/ere,  itichinga  (calulìì\  chingft  (Cìloss.  I.sidor). 

Collocare,  a  se  culca  (Terenlius,  Kun.  3.  f),  45  :  De- 
inde eam  in  lecluin  illae  coMocant.    Gatullus,  (iì,  188). 

Covvcntare,  cuvònla    (SolinfO, 

Cooper imentuni,  coperemènlù  (Aul.  (lelliu). 

Cors,  curie  (Calo.  R  R.  38.  Var.  R.  R.  I.  13). 

Cossi,  co?I  (Festus). 

Credere,  ìmpruniuta,  lua,  da  in  credintft  (Plautft). 

Ciicus  prò  Cuculus,  cucu  (IMautù). 

Curator  /ani,  curalorfi  bisericel  (C  I  L    I.  603). 


-  28  — 

Gusire,  a  còse  (Gloss.  Isidor). 

Directuin  adecà  jus,  dreptìl,  dreptate  (Form.  Marculf). 

Discoperire,  a  descoperi  (Lue.  5.  19  et  discoperuerunt 
tectum.  Rònsch  op.  cit.  207  Hier.  in  Is.  XVI  ad.  57,  9 
^discooperio). 

Doga,  dóga  (Vopiscus). 

Bonius,  mormèntù  (G  IL  1113171,21.65);  cosciugulù 
§i  la  noi  pe  unele  locurì  se  dice  casr^ 

Ducere  se,  a  se  duce  :  due  te,  ddxit  se  foras,  ducat 
se,  la  Plautù  iji  Terentiu  §i  Itala   et  Vulgata  p.  361. 

Eradicare,  aràdica,  ràdica  (Plautiì,    Terentiu,  Varrò). 

Esca,   ésca  (Isidoro  XVII  14.  18) 

Excàldare,  scalda  (VulcatiusGallicanus,  Apicius,  Mar- 
cellus  Empiricus). 

Extraneare,  a  f-tràina  si  ìnstràina  (Apuleiù  ?). 

Facere  se,  a  se  duce,  pleca,  depàrta  (Apuleiù, Tertull.), 
facessere  cu  acclami  sensù  (Terentiii,  Liviu)  ;  facere,  cu 
sensulù  de  a  petrece  :  am  fàcutù  Pascile  la  téra,  mi-am 
fàcutù  copilària  in  scola  :  ut  diem  Pentecostes  faceret 
leroso  lymis  :  pueritiam  omnem  in  domo  parentis  Pi- 
narii  fecit.  (Hieronym). 

Ficatum,  iìcatu  ((Jloss.  Isidoriì  ;  Edict.  Dioclet.  (C  L» 
in.  4.  6). 

Filiaster,  fiastru  (arch),  M  vitregii  (Inserì p^iuni). 

Focaeius,  focacta,  pogace.  (^Isidor  XX.  2,  15). 

Forjices,  fórfeci  (C  I  L.  Ili  1952). 

Gaìbanus,  galben  (^Gloss.   Philox). 

Galgulus,  grangurù  (Plinio  H.  Nat.) 

Gavia,  gaie  (Plin.  H.  N). 

Grossus,  grosii  (Vulgata,  Sulp.  Sev.). 

Gulerum,  gulerìi  (Du  Gange). 

Hibernum  ^ì  hiberna,  iérnà  (Terlul.  Mart.  Totus  an- 
nus  hibernum.  Minuc.  Felix  34.  Il  :  arboresin  hiberno^ 

Hirrio,  hìrìiìi  (sidon.  Ep.  73  ;  9,  10). 

Homo  (?)  prò  servo,  ca  la  noi  omìi=servitorCi,  G  I  L. 
l.  166). 


^-  2i>   — 

llostis  in  locfl  (le  cnrcilus,  òste  (Log.  barb.  (ìreg. 
celli  Mare). 

Jejunart!,  ajuna  ('rertulianO). 

Impedicare,  iriipedeca  (Amm.  Marcelinn). 

Incrassure,  ìn^rrtsa  (Tortulianiì). 

Inxuf/ìare,  insilila  (Ilier.,  e.  Ioan.  2l  :  insuflalum  est 
spiraculum  vilae  in  faciom  eius  Did.  Sp.  Set.  2  :  cum 
iiisiillassel  in  faciern  discipiilorum). 

Jjeo^teaiììi,  o  plAiitìl  (Lovislioiim,  Vege^iu  H,  42). 

Luminare,  luniinare  (Hier.  in  Is.  Ili  ad.  ♦>,  i  :  Sub- 
latum  luniinaro  'IVnipli). 

ManiDia,  nìnnift  (Varo  la  NoniiO. 

Manducare,  manca  (lai.  li\nlie). 

Manerc,  a  mane  peste  nóple,  a  poposi.  a  sflift^lui. 
Lauip.  lleliog.  lìO,  4  :  manere  in  palatio.  Hier.  Ep.  47, 
H  ;  77,  8. 

3laiiirnre=nmne  surgere,  a  niAneca,  a  pleca  de  di- 
mint'[i\  (Hier.  Vulg.  Lue.  21,  38:  et  omnis  populus  nia- 
nicabal  ad  euni  in  tempio  audire  eum. — Schol.  luv.  ad 
1,  79. 

Mftvsus  :  V'enies  in  (iabinianum  prò  man.su  (f.  I  L. 
IV.   L*U4)=vei  veni  de  misù  in  (iabinianù. 

Masticare,  mesteca(Apuieiri,Tbeod.,  Prisciamì,  Macer.) 

Medus,  njieda  (Isidor  XX.   3    13). 

Blcnswdrc,  a  niesura  (Vegetiu  ;  S.  Hier.  in  lerem. 
III.  ad.  13,  24  seqcj.  :  in  qua  enim  mensura  mensura- 
verit,  remetielur  illi). 

Merenda,  (merinde)  atiqui  dici  !)anl  prò  prandio,  quod 
scilicet  medio  die  eaperetur.  Festius  123  v  Nonius  p. 
28,  22.  Isidor.  XX,  2,  12.  Varrò  L  L.  VI  4.  (;iossar 
Labb  :  Merenda,  o  lornv  òtihvóv  óéihrrj). 

Minare,  a  mòna.  (Festus,  Apuleiii,  ér'  in  Exod.  : 
quoqunque  niinasit  gregem  ad  interiora  do.serti  ;— stra- 
vitque  asinani  et  praecepit  puero  :  Mina  et  propera  ! — Si 
la  Sulpiciu  Severiu). 

Momai\  Festiì  :  Momar  Siculi  stultum  appelant  ,  lu- 
in;\nesce  :  momdrlanù,  prostiì,  bàdùraniì. 


~  30  — 

Morsicare,   murseca,  morsoca,  (Apuleiiì). 

Morticinus,  morlècinà  (Varrò  R  U.  11.  9). 

Mulicr,  sotie,  ca  pop.  muicre  (G  I  L.  II  4084  :  Mi- 
nerve Aug.  Mercurius  et  muHer  ex  voto). 

Murcidus,  màrcedo  (St.  Auguslinii). 

Musio^  mà^ii  (Isiclor.  XII.  2,  38.  v.  Diez  Etym.  Wrtrb. 
I.  3.  276). 

Necare,  negare,  a  neca,  ìnneca  (L.  Burg.  et  Alani.  la 
Diez)  a  ucide. 

Nixurire,  nèsui  (Nigidius  la  Noniu)- 

Favsare,  re-pAusa  si  re-posa=a  muri  (C  IL.  Ili  3257 
XII  483,  B73,  965   1739,  2111. 

Pensa,  pènzà  (Isidor.  XIX.  29,  4  ;  pensa  et  impensa 
netum). 

Fetiohis,  piciorù  (Afraniu  la  Noniu,  Celsu,  Columelia)- 

Filare,  pili  (despoia.  fura)  Ja  Amm.  Mareelliniì. 

Fisare,  pisa  (Varrò  R  R.  I.  63). 

Fila,  piuà  (Isidor.  IV  11.  4). 

Flecto,  ìm-pletcscù  (Vulgata). 

Porca,  poradetuni,  porcoifì,  porculete,  (Festus  p.  239  : 
«•porcas,  quae  in  agris  fiunt,  ait  Varrò  dici,  quod  porri- 
gant  Irumentum»,  ér'  la  p.  103:  Imporcilor,  qui  porcas 
tacit  arando.  Porca  autem  est  inter  duos  sulcos  terra 
eminens.  Fliniu  H,  N.    17,  22,  'òb.  §  171). 

Qudenaeufi,  gutàio,  gutàniiì  in  V.  Hategului.  (Edict. 
Dioclet.  C  1  L.  III  6,  73,  74). 

Rancar,  rancóre  (Palladiu,  Marc.  Emp.,  Heronymus, 
Isidor). 

Postrum,  rositi  (Flaulù,  Luciliu,  Varrò,  Petroniu). 

Budis=mdk  (Catto  R  R.  79). 

Pumigare,  rumega  (Apuleiù). 

Sappa,  sapà  (Rònsch,  (ìròbers  Zeitsehrft  f.  rem. 
Philolog.  I.  420). 

Scrofa,  scròfa  (Varrò  R  R.  passim). 

Sepiimana,  sèptcmànà    (Varrò  L  L.  VI.  27.  Vu'pala. 

Sfare  (despre  opiniunì — acésta  nu  slà,n'are  valóre 
(Hier,  ;  sic  stare  potest  illa  sententia. — non  mihi  videtur 
sermonis  stare  contextus). 


—  31    — 

Strvfu,  slrigA,  slrigóio  (l'etioiiiu,  Apuleiù.  bitlor). 

Su/ferentia,  sulorii^il    (KonÀcli  II.  u.  Viilg.,  50). 

Tabnnus,  Ifluniì  (Varrò  H  II.  II.  5). 

Tnta,  latti  (Varr.  ap  Non.  81  :  cuin  cibum  ac  poti- 
onern  Imns  ac  ixippas  vocant,  et  mairem  niamniam  pa- 
trem  talam.—O rolli  281.*^  2HU.— tiruler,  OUf),  ó.—Fahr. 
142,  1Ó2  talulus. 

Ternionem  (Knnius),  ^crmure. 

Tornare,  a  se  ìnturna  (S'ilpiciu  Sevenì). 

Trnyula,  trà<jul.1  sóQ  pompft  cu  care  se  scole  vinii 
(Varrò,   Pliniu). 

Transpuv(irre=?XvìX[)\\ugQ  (Uonsch  :  II.  u.  Vulg.  202) 

Verrcs,  vieru  (Script  r.  r.). 

Voìentia^  voin^ft  (Apulein,  SolinQ). 


Din  vachile  dialecle  italice  ne-aiì  remasn  unn  mate- 
rialiì  le.xicalu  fórle  restrìnso,  cu  Iòle  acestea  din  cele 
urmftlórc  ne  putemO  convinge,  cft  limba  romAnrl  n  \^'A^- 
traili  cuvinle  .-ji  din  acele  .slrftvechl  dialecle. 

Din  dialectulìì  umbricu: 

Fr<itrecate^=co\p<i,\Q  fratrum,  ìnf.lrt^tescft  (Cuv.  din 
bèlr.)=a  se   face  frate  de  cruce,  lìirtaln.  (v.  p.  2i). 

Jlondra  prep.  contia  ;  romanesco  in  Valea  llategulul  : 
hóndril.  córlìl  ;  oinù  certftre^n  ;  hondrotnànescìi,  mO 
cerili  »•'*). 

Peiu,  pela,  piceus  ;  Laurianiì — Massimft  :  pciu  s.  m. 
se  (|ice  de  unii  cala  :  badius,  spadi.x,  gilvus....  galbinft 
roìjieliciì. 

Fe/wner=rpulmentaril  ,  rom{\nesce  in  Valea  HateguluI 
pelmiì^lìiinà  lina  (pollin  Calo  H  R.  157). 

Sorsos,  acervus,  globus,  rorn.  Dici.  Huda  :  Surzuescù, 
adaugu,  augere,  adaugeo,  addo,  superaddo. 

Sve,  oscicft  svae  ^i  svai^  lat.  si,  séiì,  rom.  archaicù 
sivai. 


35)      Pe  Ir  Qujfl  :   ct^mhA.  cértS    sfida  :  ciondrnin\nesc&    me  cerlfl, 
njj  m&ncA  in  vorbe  iC'olumna  lui  Traianfl  1876  No     5  (2)  p    93 


—  32  — 

Spanti,  coxa,  rom.  spate. 

Struhcln  si  Stritela,  struicula,  straes,  struix,  rom. 
gràmàjórà,=.f<n«/w,  gramajóra,  legatura,  biichetn  de  fiori. 

Tefrom.  oscicù  teturum,  sacrificium,  de  unde  rom. 
terfariì.  ^'^). 

Termnos,  terminus,  Festus  :  termonem  Ennius  termi- 
num  dixit  ;  rom.  termure  ^"). 

Din  dialectidù  oscicii  : 

Perei-  .'^i  perca,  lat.  pertica,  rom.  pèrghie  din  una  di- 
minutiva percula. 

Fdsstata,  porticum,  rom.  postata. 

Terum.  terra,  ager  ;  rom   tèrimu. 

Kavla,  lat.  caula  ;  in  Valea  Hateguluì  ìioulà,  odae 
mare  góla  ;  casa  pàràsità  si  ruinatà. 

Mnis^  magis,  mai  .•  maimas,  maximae. 

In  o  ìnscriptiune  etruscà  se  aflà  unii  cuvèntu  impru- 
mutato  de  la  Romani  anume  mezu  (din  iiietiwn  dela 
meta  ^'),  cu  ìn^elesiì  de  semna  de  hotariì,  care  la  noi 
se  aflà  in  cuvéntulù  mezuinà. 


Cele  ìnsirate  pan'  aici  aiì  o  deosebità  ìnsemnatate  in 
originea  limbel  din  puncliì-de- vedere  ala  formei  ^ì  alù 
materialuluì  lexicahl,  ér'  idiotismii  si  proverbele  de  mai 
josu  ne  arata  cum  limba  romàna  a  mo.stenitO  §i  chipulii 
de  a  cugeta  si  a  vede  lucrurile,  ^\  ceea-ce  adese  ori  te 
pane  in  mirare  este  farà  ìndoiélà  cà  la  Romàni  s'aìi 
pàstratu  nu  numaì  ideile,  dar  adese  ori  chiar  .si  cuvin- 
tele  séu  sinonimele  loro. 


36).  Dèspre  cuvintele  umbrice  a  se  vede  E.  Huschke  Die 
Iguv.  Tafeln,  Glossar  si  Enderis,  Versuch  einer  Lehre  der  oskischen 
Sprache    Despre  tefrom   a  se  vede  si  Revis'a  crit  lit.  I  p.  194. 

37)  Pentru  dialectulù  oscicù  a  se  vede  Ph.  E.  Huschke.  Die  Os- 
kischen und  Sabellischfn  Sprachdenkmàler. — I.  Svetaieff,  Sylloge  In- 
script    Oscar,  prs    prior. 

3iì)      Corssen,  Beitrìige  zur  italischen  Sprachkunde  p.  294. 


—  33  — 

A  ajiin.siì  la  sapft  de  lemntt=ad  raslros  res  redlit.  (Te- 
rentiu,  Haul.  v.  UHI). 

A  pane  ulein  in  focfl=:oleum  addere  camino  (Hora- 
tiu,  Sai.  11.  3,  .-^21). 

Udii  ca  unft  ijórece=udi  tanqiiam  inures.  (Pelroniu, 
Sat.  e.  f)!). 

S(^  iinlh'i  ca  o  l)róscfl=inflat  .se  lanquam  rana.  (Idem 
e.  78). 

Omfi  inlit'  itmenI=:liom()  ìmUt  liomines  (Idem.  e.  'V', 
57,  74). 

A  im},'e  oehif  cuI-va=os  alicui  sublinere.  (Pianta, 
Miles  V.   110). 

Capuliì  rt'lelorù=:scelerum  caput.  (Idem,  Milos  v.  i95). 

Te  mfmcft  .spalele=ila  dorsus  totus  prurit.  (Idem, 
Miles,  V.   398). 

A  atinj^e  pe  cineva  unde-lfl  dorè  s.  la  bubù=ulcus 
tangere.  (Ter.,  Phorm.  v.  ()9(>). 

Ca.  so  nu-I  pótA  ajunge  au  sèmenalfi  meifi  pe  cale 
(ìfi  povo^tI)=ni()rain  ([uaere.'»,  .sparge  miliuni  (C  I  L. 
lY  2(M)9). 

A  tftia  fuga=viam  secare  (Virgiliu,  Kneida  VI.  9(X)). 

Dócil  nu-1  capii  la  ce  sunlft  bune  piciórele=lanquente 
capite,  membra  incasu^n  vigent. 

A-.sI  da  cóste=femori  conserere  femur.  (Tibulù,  I.  8,  26) 

A  l'ugi  màncàiulu  pAm('ntulft=:viam  vorare  (Catul.  38.  7) 

A-I  manca  cuiva  poména=credidi  silice rnium  eius 
ine  co  esurum  (Foslfi  p.  295). 

A  salta  s.  sari  de  bncurie=gaudimonio  di.^silire  (Pe- 
Ironiu), 

1-a  mal  plAcutft  lui  d-(lefi  !  se  ()ice  despre  cineva  care 
a  nuiritiì  linèrù=placila  Deo.  (Creili,  4()57). 

Al  nimerit'o  ca  cu  aculù=rem  acu  tetigisti  (IM.,  Rud.  6, 
•■•.  19). 

Are  ocbl  si  in  céfó=in  occipitio  (luoque  habel  ocu- 
los  (Plautn,  Aul.  I,  1,  25). 

A-l  lua  cuiva  bucatura  din  gura=bolum  eripere  e 
laucibus  (Terenliu,  Ilaut.  r>73). 


—  34  — 

I-a  ajunsii  funìa  la  giìtù=ad  restim  res  redit,  (Ter. 
Phorm.  686). 

Paserea  pe  limba  ei  pere=ipsa  sibi  avis  mortem 
creat  (Fragm.  ine.  Bipont.  190) 

A  trai  din  seuld  seù=suo  sibi  suco  vivont  (Plautù, 
Capt.  81). 

Nuraaì  ósesi  pele=ossaatquepellis  (PI,  Aul.  3,  4,  17), 

Din  làlpi  pana  in  cre.stetù:=ab  unguiculo  ad  capillum 
summum  (Plautù.  Ep.  5,  1,  17). 

Sémènà  ca  dóue  pieàturi  de  apà=nequeaqua  aquae... 
similius  (Plautù,  Men.  5,  9,   i30). 

Vai  de  capulù  tén=Vae  capiti  tuo  (Plautù,  Amph. 
74.  Cure.  314.  Men.  8,  2,  47.  Rud.  375.  Capt.  885. 

A  scòte  mielulù  din  gura  !upuluI=Iupo  agnum  eri- 
pere  (Plautù,  Poen.  3,  5,  31). 

A  vorbi  cu  mortii  s.  cu  du^ii  din  lume=verba  la- 
cere emorluo  (Plautù,  Poen.  4.  2,  18) 

A  cara  apa  cu  ciuru=imbrem  in  eribrum  ingerere 
(Plautù,  Pseid.  102). 

Vorbà  multa  sìiràcie=verba  sine  penu  et  pecunia 
(PI.  Capt.  472). 

N'are  nieì  capù,  nici  picióre=neque  pes  neque  caput 
cumparet.  (PI    Capt.  614.  As.  729). 

In  o  mànà  bucatura — in  alta  sburàturà=altera  mana 
fert  lapidem,  panem  ostentai  altera  (PI.  Aul-  2,  2,  18). 

De  unde  nu-ì  focù  nu  ese  fumù=flamma  fumo  est 
proxima  (Plautù.  Cure.  1,  1,  13). 

Lucrulù  are  unù  càrligù=haeret  haec  res.  (PI.  Pseud. 
4,  2,  28  ete.). 

S'a  ìnglodatù=in  lato  baeret  (PI.  Pers.  4,  3,  66). 

Pe  cine-lù  iubesce  d-deù  mòre  curènd=quem  dii 
diligunt,    adolescens  moritur  (PI.  Baruch.  816). 

A  atàrna  de  unù  firu  de  ata=a  fi  in  pericolù=Tenui 
pendere  filo.  (Ov.  P.  4,  3,  35.  V.  Max.  8 16). 

Iti  suntù  spinù  in  ochi^stimulus  sum  libi  (PI.  Cas. 
2,  6,  8). 

Din  fìrù  in  pèrù=de  filo  ad  pilum. 


—  H5  — 

A  cAuta  nodiì  in  papurA     nn.inm  In  scirpo  «juaerere. 
(IM.  Men.  2,  1,  22). 

Canlare  in  alio  -a  (lesc;"iiii:i  m  ani  (^«ialo  W  lì.   l'i'")). 


l'rin  cele  desfasurale  pftfi  .n.  i  >  a  lì\miiriliì  si  po?iti- 
iinea  ce  ociipà  liiiiba  romanA  atAtiì  fa^A  cu  iiiiiba  latina^ 
cfttft  ;?i  cu  liinhile  noo-latiiio. 

Fa^à  cu  liinha  latinA,  liinba  romàna  represinta  graiulft 
popularu  romanft,  din  care  Ialina  s'a  desvoltatn  màes- 
trilù  ifi  sub  influinfa  linibol  grceesct.  'r'n<^i^da  apol  samA, 
cà  olemonluliì  din  care  ail  e^itft  UomAnil  s'a  ruplù  din 
marcie  corpiì  ahi  l'oporulul- romani!  la  inceputulù  sec. 
Il  d.  Cbr.  càn(ì  gri'.iuliì  roiiianil  nu  fusese  ìncìi  nabu?itiì 
de  elemonle  slràine,  naturalminle  cà  accift  elenienlfi 
coloniah'i  a  adusi!  cu  sine  in  Dacia  unii  graitt  popularu 
fncà  vecbifi  !?i  curatft.  Acestù  graia  apol  mal  iar()ifi, 
pe  la  finele  sec  llMea  d.  Chr ,  s'a  isolali!  de  orl-ce 
ìnfluin^à  a  graiulul  generalù  ali!  l'oporulul-romani!  ur- 
mAndu-sI  desvoltarea  sa  independenla  pAna  la  incheie- 
rea  fornia^iunel  sale  prin  sec.  Vl-lea  dupa  V.Uv.  (Gap.  IV). 

l'rin  urmare  liinba  romàna  esle  represenlanliilù  celi! 
mai  vcchii!  sfi  mal  autorisali!  ali!  graiulul  jìopulan!  ro- 
manii.  Penlru-aceea  in  evolutiunea  ideomelori!  romane, 
limba  romàna  formóza  veriga  inlrc  veehiulù  graii!  ro- 
mani! si  evolutiunea  ullerióra  alimbilora  neo-Ialine,  ?i, 
in  acóstà  calitale,  in  cestitmile  grele  ale  lìlologiel  ro- 
mane, limba  romàna    forniéza    elemenluh!  de  controlli. 

Multe  cesliunl  din  cele  mal  grele  !ji  mal  importante, 
din  causa  necunoscintil  limbel  romàne,  ai!  ròmasìl  inca 
neiamurile  ori  interpretate  gre^jiti!.  E.sle  de  ajunsù  sé 
amintimù  asibilarea  lui  e,  nf,  /.,  caci  din  esistenza  a- 
sibilàril  lori!  in  limba  romàna  resulta  ca  esista»!  cu 
mulU!  mal  din  vecbiu  in  graiulù  romani!,  de  cum  se 
admite  in  generali!. 


—  36  — 

CAPITOLÙ    II. 
Teritoriulù  §i  nomenclatura  etnica. 


Teriloriulù  limbel  romàne  este  a(Ji  multu  mai  res- 
trìnsù  de  cum  a  fostìl  odala.  Aces'ù  teritoritì  'lù  putemìi 
impartì  in  dóuè  mari  regiuni  deosebite  fie -care  atàtù  prin 
configuratiunea  geograficji.  càtìi  s^i  prin  vicisitudinile  is- 
torice  prin  caria  treculù  fie-care,  anume  in  regiunea  de- 
adrépta  §i  cea  de-aslànga  Dunarei  séiì  a^a  numita 
Dacie  si  Peninsula  tracicà  lirica, 

Roraaniì  incepura  a  face  cucerirì  pe  termurii  iliricl 
de  pe  la  229  a.  Chr.  La  168  a.  Chr.  Iliriculù  fu  pre- 
fàcutù  in  Provincie  romana.  Aiigustù  ocupà  Mesia  (Ser- 
bia si  Bulgaria)  inlre  ani!  35 — 39  a.  Chr.,  ér'  ìntre  a- 
nii  41 — 54  d.  Chr.  Claudiu  cuceresce  Tracia  Prin  a- 
ceste  cucerirì  s'a  ìntemeiatù  succesivù  graiulii  romanii 
inlre  Adriatica,  Dunàre  si  Marea-négrà  In  urma  Romani! 
cucerindù  iji  Dacia  si  colonisànd'o  se  puse  temeiulù 
elemenlului  romanù  in  rèsàritulii  Europei. 

Calli  de  compaclù  si  de  puternicù  a  trebuilù  sé  de- 
vinà  elementulù  romanti  in  acestìi  mare  leritoriti,  in 
càtù  pentru  Dacia,  probézà  locuitoril  ei  de  a4i,  Popo- 
rulìiromànù,  ér'  pentru  Peninsula  tracica  iliricà  ne 
vorbt-scii  urraaiórele  fapte  'Storice  :  dntdiu,  s'a  vé- 
div  i  a  fi  elementi!  deslulii  de  numerosii  si  puternicù 
pentru  ca,  prin  ìmpàrlirea  vechiuluì  imperiti  romanù, 
se-se  conslitueìn  resàritu  o  imperàlie  romanfi  deose- 
bità  ;  a  dóua,  elementulù  romanii,  chiar  i?i  dupà-ce 
(Ireciì  piiserà  raàna  pe  domnie,  nu  incela  a  ave 
mare  ìnsemnàtate  istorici,  forrnàndù  in  unire  cu  Bul- 
gari! unù  staili  independentii  ;  a  treia,  dupfi  cum  ni-lii 
descrifi  chiar  istorici!  greci-bizantini,  elementulti  ro- 
manù era  per  excellentiam  elementulù  rèsboinicù  in 
Peninsula  tracica-ilirica,  càci  elementulù    grecù    nu  era 


—  87  — 

(le  Ilici  o  Ircbri  peiilni  rùsboiiì  ');  a  jnitra,  pe  acostiì 
teriloriiì  esislii  p;\na  iKJI  nuinòrosiì  elementi  romt\nQ, 
cu  daliiielo  $i  liiuba  lui  proprie. 

Coriliiiuilateu  t^oograiicA  a  elomentulul  romùm'i  a  su- 
lerilfi  inlre  secolil  4—9  prin  invasiile  barbarilorù  mari 
sparger!. 

Slavil  invadàndiì  prin  sec.  VI  d.  (^hr.  art  dislocato 
si  art  sparirt  vòrindu-se  prin  elenionlulrt  rom;\nrt  din 
^iiuilulrt  panonicrt  si  iliricrt.  Invasiunea  IUil),'arilorrt  in 
sex*.  VII  a  iinpinsft  cea  mal  mare  parte  din  UomAnil  de-a 
stanga  DunArel  peste  Balcani,  rnpòndft  prin  acésta  lega- 
tura strìnse  dinlre  Homrmii  do-asti\nga  Dunflrel  iji  in- 
tre  col  din  rciiinsuIa-balcanicA.  Invasiunea  Ungurilorù 
a  ruptrt  legfilura  intre  KoniAnif  din  Dacia  si  ìntre  cel 
din  pìir^ile  apuscne  ale  lliriculul  unde  astftdi  se  mal  afl:\ 
nuinal  unrt  niicrt  reslrt,  asa  numi^ii  Komànl-istrienl. 

Klementulu  RomAnrt  din  Peninsula  Iracicft-iliricà  s'a 
perdulft  cea  mal  mare  parte,  numele  lui  ins6  se  vede 
peste  tòta  acóst{\  l'eninsulìi  pi\nA  in  dina  de  as- 
tjull,  chiar  sji  acolo  unde  a(|I  nu  mal  esista  elementu 
roniAnrt  séft  numal  resturl,  .si  anume  se  vede  in  no- 
menclatura topografìcil.  Numele  de  Vlachia  se  aflà  pre- 
.silratrt  peste  tótù  regiunea  dintre  Adriatica,  Marea-négrà 
^i  Marea-egee.  In  secolil  trecutl  pe  liloralulrt  Adriati- 
oel  iji  chiar  prin  insule  -')  era  numc^rosù  elementulrt  ro- 
iiiànescrt,  care  se  numeart  Muuro-iiacht  adecA  HomAnl 
negri,  ór'  in  Croazia  .-ji  Slavonia  ^inutulrt  de  pe  lAngfi 
Uova    se    numea      Vlachia-maior    ^i     Vlachia-minor  ^). 


lì.     VeOl  mal  In  josR  not.i  15 

a).  A  se  vede  (>.  Ascoli,  Archivo  glott-  1  405  unO  dialect& 
vechifl  si  importantn   iuliann  rom4nì\  h\  insula   Veglia. 

3).  Miklosich,  Uel)er  \Vanilerun<jen  der  Runiunen  in  den  Dalma- 
tinischen  Alpeu  und  den  Karpaten.  Wien,  1879 — Idem,  Die  slavischen 
Elemente  im  Rum  p  2.1nlr  unti  ir.ntaindela  i  ^57  tntre  Ragusa  ji  Stefana 
l'roijfl,  \aruh'\  Sórliilorfl  se  amintescR  {inuturile  In  care  locuescO  Kom.ìnl. 
anume  Sclavonia  (imperiulfl  t^crbe.-^cft*.  Bosnia,  Trebinie,  Canale,  Chelmo 
pAna  tn  hasenuli\  dela  Nevesnye  Zupa  DraceviJa,  Vermo  etc  Iricek.    Die 


—  38  -- 

Prin  pàdurile  Croa^ieì  §1  Bosnieì  esista  si  astàdl  resluri 
de  Romàni  cari  '^i  pàslrézà  limba  •*).  In  Serbia  intre 
Ibar  si  Drin  este  unù  tinulù  numitù  Slari- Vlah  (Vala- 
chia-vechie)  ^). 

Afarà  de  coloniile  de  mai  nainte  Diocletianù  a  ase- 
dalù  in  Dalmatia  mari  coloni!  aduse  din  Roma,  despre 
care  Constantinù  Porfirogenitulii,  ìmpèratti  bizantinù  (a. 
911—959),  spune  cà-'sì  pa&traìi  incà  si  pe  limpulù  seù 
numele  de  Romani  {PiO(.iàvoL)  '^),  ér'  Wilhelm  Tyrius 
spune  cà  Ragusani!  vorbiaii  ìnca  in  sec.  1 1-lea  lalinesce 
va  se  dica  latina  vulgarà  "').    In  vechile    documente  re- 


Wlachen  u.  Mauro-wlachen  in  den  Uenkmalern  v.  Ragusa,  p-  4 — 5-  — 
Nic  Densusianu,  Albumulfi  macedo-rom.'inii  :  AJ acedo  RomAnii  In 
"  ioatia  si  f^lavonia  p.^.g— 41.  —  Hurmuzachi,  Documente,  JII  p- 
3i2.  3i3  si  317.  IV  part.  i  pag.  5Ò8.  009-^612  si  657;  la  acéstà 
pagina  din  urmà  este  reprodusù  unu  fòrte  ìnteresanlù  docutnentu.  care 
ne  arata  cum  strSiniì  acolo  ca  ^i  aiurea  aft  desna^  onalisatu  pe  Ro- 
man! prin  religiune.  Noi  reproducemu  din  elfi  urmatórele  §;ire  :  nQui- 
bus  ita  factis  et  ritus  Graecus  apud  illos  parcelatini  sepeliri.  et  ritus 
Romanus  in  medium  illorum  induci  posset-  Sic  factum  esse  perhibetur 
in  Istria  Uà  Romànil  istiriani),  quam  licet  nunc  simdis  iiihabitaret  na- 
tio, attamen  succesu  temporis  opera  bonoriiin  Pasianuu  catolicorum, 
ritumgraecumrelinquentes.RomanuraassumpSerunt.quem  etiam  de  facto 
retinerent  et  ipsos  Croatas  potius  quam  Valachos  apellarent.  —  Uie- 
dermann,  Die  Romanen  und  ihre  Verbreitung  in  Oesterreich,  opera, 
importanta  pentru  numerósele  f;ìntfìni  utilisate.  dar  1  psita  de  orientare- 

4).  Nic.  DenSuijianu,  Gazela  Transilvanici  din  1^90  N '.  254  si 
255  Hacquet.  Oryctographia  Carnif)lica,  Leipzig  1789,  vorbesce  despre, 
l^onifmil  din  Croatia  si  Istria  intercalàn  Vx  ^i  portrete,  citatìl  la  Engel. 
Geschsichie  von  Dalmatien,  Croatien  und  Slavonien.  Halle.  i79Sp. 
177   seqq. 

S>.  W.  St.  Karadzit,  Srbski  rjecnik  etc.  Dess.  Danica  1827  p.  56 
In  chrisovulu  lui  Dujan  din  1348,  dela  Drinulu  sudicìi  pnn!l  !n  Istria 
se  aflào  sumà  de  nume  propri!  romane.  Nemania  (H9S — U99>  regele 
Sérbilorfi  donézft  mSuàstire!  Chilindaru  din  Atosu  170  familii  romà- 
nescl  din  Serbia  de  sudu,  Uro^fi  I.  3o  familii  rom.  dela  riulu  Drinu, 
Uro^iìì  li  donéza  Romani!  dela  Banjd  (pnutulfi  dela  Scupia)  v.  Pie. 
Abstammunng  der  Romanen  pag.  5Ó'. 

6).  Const.  Porphyrogenitus,  ed.  Bonn,  De  adm.  imper.  Cap.  29  ^i 
35.  p.    125—  127,    102. 

7).  A  se  vede  la  Const.  Porphyrogenitus,  op.  cit.  animadversi- 
ones  Eanderii  ed.  Bonn  p.  ^3ó. 


—  30  — 

lalivo  la  rcgiunea  iliricfl  se  vorbesce  de  «Hoinaiii»  Dal- 
maliae  in  sec.  aliì  i)-lea,  .^i  cu  incepere  de  pelaan.  850 
pAnftla  1 100  obvimì  nume  propri!  romflnes^C'I  ca  Vilcana, 
Vilcan,  Domnana  (Dónina  Ana  V)  cAlugtlri^ó,  Slresina, 
Iculiis,  'ruduMi,  Daniclu,  llraulu,  Mikula,  Negulus,  Me- 
/ulus,  Diiciilus  eie.  •**). 

Conslantiniì  l'orphiroj^'enilulu  vorbindiì  de  coloniilo  ro- 
mano aduso  do  Dioclo^ianiì  in  lliria  spune  ("^prcsù  eh 
lliria  a  lostù  romanisaW  piìnì\  la  Dunare  '•') 

Klemenluliì  romànu  din  Dacia  ou  iòle  Inviisiunile 
barbariloin  s'a  sus^inutiì  in  mun^T,  .^i  prin  unii  traiu 
vigurosù  sji  lupte  neintrerupte  se  preparfl  i»enlru  o  viO^iì 
nóufi  caro  'ijl-o  reia  ìiulalà  ^e  incelózà  invasiunile  pe  la 
li  nelo  sec.  ahi  KMea,  inlcmeindiì  state  ìndopendenle 
la  DunAre.  Mullimoa  elemonlulul  romAnft  in  Dacia  se 
probézà  prin  rainilica^innile  sale  care  aiì  potrunsu  de- 
parlo  sprc  apusfi  si  niétjìinópio.  I\amijica^iunì  tórte  pu- 
ternice  de  eleinentiì  roniAnii  a«i  ajunsii  pànA  in  Moravia 
unde  se  nurnescii  MorlacliI,  ahi  càroru  centru  este  ora- 
.sulii  Walaclii.sch — Messeritsch.  AceslI  Uomi\nl  slavisa^I 
mal  pùstrózjl  r6mìi?ile  de  limbft  romftnóscA  :  jinli^ii,  pu- 
tyra  (pulinft),  jiirep  (.snópomì),  lluyara  (flueri1),brezaia '"). 

(Jolind't  ronij'inóscri  a  potrunsu  pànA  la  Hiestingebirhg 
.si  numelo  do  valachu  osto  in  usiì  in  lótà  Hohcmia  ^'). 
Populatiunoa  prin  untlo  ^inulurl  din  Silesia  se  numesce 
Vlassinì  **). 


ti).  Monumenta  spectantia  historìam  Slavorum  meridioiialium  Zagra, 
bifte.  VII.  p  iS,  21.45.  48.  54-  65.  78.  98,  134.  135.  153.167.  IÒ8- 
I7a.  082. 

9).  ('onst.  Porph.  De  adm.  imper.  e-  29.  p.  126:  »}  J*  x«<  rcùr 
t(vton'  "/*../*/ fii'o'r  lìiiixaitiiioi;  ^v  f'^Xi"  ''"'*  ■'1''''K*rfÌK>>i  nontftov. 
—  isiorum  protendebaniur  termini   nd  flumen   Dnnubium  usque 

10^.  Miklosich.  Wandeningen  p.  II.  24.  seqn— Kulda.  Moravské) 
narodni  povere.  Praha  1874.  -  .  Vplahiì  din  Moravia"  '  de  Dionisie  P. 
Mat^ianfì.  Buciumuln  No.  2Àr  an  184Ò  ;  altTi  articoin  :  ..RomànìI  din 
Moravia".  reprodusiT  din  Aurora  Romàna  in  Tt'wp u/ùàin  19  Oct.  1S82. 

II).     Pi5.  Rum.  Hung.  Streitfrage.  p    92. 

1  2'.     Miklosich.  Wanderungen  p.  6.  s«qq. 


—  40  — 

Elernentulù  romànù  a  trebuitù  sé  fìe  odala  tórte  nu- 
mèrosù  in  Galitia  si  Polonia,  caci  vechile  documente 
ne  presenta  numeróse  nume  topografice  romànescl  din 
acele  tori,  ca  :  Baltagul,  Ledescul,  Lerescul,  Radul, 
Eaduscul,  Rotundul,  Tusul,  Brescu,  Capul,  Cerbul,  Cu- 
cul,  Lupatul,  Fietrosul,  Kyratura  (Curàtura),  Sesul,  Vas- 
cul  s.  a.  Afarà  de  acésta  in  graiulti  Slavilorii  de-acolo 
se  aflà  multe  cuvinte  roraànescì  dintre  care  unele 
fòrte  vechi  gi  perdute  deja  la  Romàni.  Asa  de  esemplu 
la  Rusinì  si  Poloni:  dzer  zerii,  glieg-chiagù,  kulastra- 
corastà,  dzguta  lat.  scutica,  biciù,  katerva-turma,  ara- 
wonà-arvunà,  bucorija-bucurie,  grun-gruii5,prejda-pradà, 
sehelbà-silha,  tusyra-tusina,  karuca-càrutà,  ware-óre, 
archaicù  vare  ^^). 

In  Cronica  luì  Hipatios  p.  278  se  amintescii  «Cnezi 
Bolochovi»  (cnezi  romànesci)  la  Bugulti  superiorìl  incà 
la  anulu  llóO,  cari  obvinìi  desù  in  fàntànile  istorice 
rusesci  pana  pe  la  fìnele  sec.  al  13-lea.  Vita  rèsboinicà 
a  cazacilorù  zaporojani  deasemenea  este  compusà  in 
mare  parte  din  Romàni  ^^). 

Avèndu  in  vedere,  cà  resturile  de  limbà  romanésca 
in  acele  tinuturì,  prin  forma  si  ìntelesulii  lorii  arata  o 
epoca  fòrte  vechie,  cliiar  dinainte  de  a.  1000,  cum  se 
confirmà  acésta  si  din  probele  desfàsurate  mai  in  josìi 
(Gap.  IV),  nu  mai  incape  indoiéla  de  multimea 
elementalui  romànii  dincóce  de  Dunàre  in  totu  timpulìi 
evuluì  mediu,  si  asa  se  esplica  aparitiunea  luì  subita  in 
sec.  13  ca  poporù  ìntemeetonl  de  state,  care  n'aù  ince- 
tatù  nicì  unii  momentii  a  esista  si  a  se  Fntàri  mereìì 
pana  adì,  pe  cànd     alte   state    n'aìl  pututìi    resista,  ca 


l3).     Miklosich,    Wanderungen  p.    io  seqq. 

14).  Ve<,U  d"cuinentulu  regelul  polonfi  ^^tefan  Batori  dela  1576: 
„multimea  ómenilorù,  numitt  C'azac!  zaporojenT,  nu  reciinósce  nici  o 
autoritate,  fiindu  gnlmàdilà  din  Moscoviti,  MoldovenI  si  supu^!  at 
nostri  propril".  (Archiva  istor.  a  Romaniel,  BucurescI  1865  t.  I.  prt. 
2  pag.  8). 


—  41    — 

celli  bizantimì,  hul^urìl,  sòrbescù  si  unguresciì,  ca(K;ndÙ 
sub  TtircI,  pe  cAnd  HomAnil  la  Dunìiro  timi  iH3pia  sute 
de  ani  cu  Turcil  :^i  vecinil  diismanl,  sdrobindu-le  adese 
ori  oslirile  sji  invadùndu-le  ferile.  Aiì  perilfi  (Jo^il, 
fliinir,  (iepizii,  Avanl,  (^uinanil,  slìlbitl  ca(|use  I^ul- 
garil  .si  Sorbii,  Koniiìnil  ìnse  in  liiplà  cu  Ioli  aceslia  an 
pcrsislatr»  p:\sl randa- !jl  pclmr-ntnlft,  nationalitatea,  dati- 
nele  ìji  liniba.  0  proba  mal  struluciU  de  vigóre  fisica, 
de  superiorilale  spirilualfl  .fi  alle  calitail  cinico  anevoe 
))(')lc  arata  unii  allTi  poponi  care  tC-se  He  aflatu  in  con- 
di^iunl  atùtii  de  i^rcie. 

In  ;,'onerahì  popórelo  invasóre  nu  polii  ìnlemeia  dom- 
nil  durabile.  Iloinùnil,  care  s'aft  inlemciatfi  in  Dacia 
ca  poponi  cullurahl,  sji  prin  acésla  s'ail  lipilil  indiso- 
lubilil  si  s'ali  identificalil  prin  iubire  cu  pftmOnlulil,  in 
v(Mutea  aco.slora  singurl  el  ail  persistatil  neclinliti  in 
térà,  siali  inlcmeialil  statù,  *^i  l'ail  paslratil  nealinsù. 
iji  in  limpultl  din  urnifi  se  afirmil  de  noQ  ca  poporuhl 
celù  mal  vigoro.sii,  mai  civilisalil  ^i  cu  mai  mari  calitail 
in  rcsilrilulil  Europei.  'Iole  acesloa  ara  fi  lo.sUl  absoluUl 
imposibile,  décft  elil  ar'  lì  foslil  unii  poporù  venilù  mi- 
mai de  cate-va  sute  do  ani  pe  acestil  pamòntiì.  cum 
ail   susUniilil  unii. 

In  l'eninsuhi  -  balcanica,  incep«>ndil  de  pe  fermulù 
dreplil  ahi  Dunarel  pAna  cliiar  in  insulele  grecesci,  ele- 
nientulil  romanil  era  in  timpurile  vechl  celù  mal  numé- 
rosil  iji  mal  pulernieil. 

Elil  era  elemenlulil  care  sus^inea  stalulù  ?i  in  specialil 
clemenlulil  resboinicil,  caci  elemenlulùgrecescil,  dupàcum 
marturi.sescil  insiiji  scriilorii  greci,  era  incapabikl  deosta^ie: 
«numele  de  (irecil,  era  unù  nume  de  ru.fine,  caci  (Irecia  nu 
pulea  da  niclunn  ostnsil  de  Iréba»  (|ice  Procopiu''^)  l'enlru 

15K  Trocopii  Hislori.i  arcana  ed  Honn  cnpit.  24  pap.  134.  *-ti- 
nnXovt'Tfi;  To«V  f'h'  «•'•»  f\»tìxoi  fin;  ó'>i;fifi>  ovx  tìi'^f  tuiv  ano  Trjdò 
nrn,n,i„v  Tiri  yfrrrcoì  >vr*rTya«  — draecumquenoroenul  probrum  alii5 
obieclaretur.  quasi  nullum  Oracela  ferrei  sirenuum  mililcm. — Lydus.  De 


—  42  — 

aceea  elementulù  romànil  forma  cu  deosebire  o?tirile 
imperiului  bizanlinù  ^''),  pentru  aceea  numele  de  vlachìi 
se  identificase  cu  ostn^u  {orgaiKOTig  ^^).  Teritoriile  o- 
cupate  de  Romàni  purla  numele  lorù.  Tesaliase  nuraea 
Vlachia-mare  {Mayàlr,  Blayja)  ^^),  Et  olia  i^i  Acarnania 
se  numeaù  Vlachia-raica  {3hy.Qd-BlayJcc)  i'-*),  ér'  Dolopia 
se  numea  Vlachia-de-susu  ("^jw-B^a/m) -")• 

Penlru  aceea  ìmperalulu  Cantacuzenù  a  numitìì  pe 
unù  frate  alù  seù  càpetenia  «castrelorù  i^i  a  tinuturilorii 
Vlachiei»  ^i). 

Rèsbóiele  ce-a  trebuitìi  se  le  sustina  imppriulù  bizan- 
tinii  au  deeiraatù  elementulù  romànil,  ér'  invasiunea 
Slaviloru  si  Balgarilorù  a  spartù  continuitatea  mire  Ro- 
mànii  de  dincolo  si  din  cóce  de  Dunàre,  ceca- ce  a  a- 
vutù  tristulu  resultata,  cà  o  mare  parte  din  Eomànii 
de  peste  Donare  si  de  peste  Balcani  s'a  grecisatù  ^i 
slavisatu,  esistenta  loru  ìnsè  s'a  imprimatu  si  aci  pe  totù 
loculu  parte  prin  restiirl  de  populatiune  romàna  ce  ìncà 
esista,  parte  prin  nomenclatura  topografica  rémasà  din 
ti.mpurile  cele  mai  vechì  pana  adi  si  prin  ìnfluinta  eser- 
citata asupra  limbei  populatiunilorù  cu  care  aù  venitii 
in  atingere. 


Magistr  1.  47  p.  159  ed  Bonn  —  Pachimeres,  I.  p.  83  II  p  106  ed. 
Bonn  s  a.  Ve^I  ?i  Beniamin  de  Tudela  i+iijS),  pasagiulu  repro- 
dusu  in  Arch  ist  a  Rom  II  pag  25.— Sathas,  Documents  inédits 
relatifs  à  1  Histoire  de  la  (irèce  au    moyen  àge  Paris.   1880   I,  p.  146. 

16).  Cinnami  Historiarum  Ibr.  V.  e  3  p.  2ÓO.  ed.  Bonn:  Leo- 
nem  autem  Batatzem  nomine  aliunde  cum  exercitu  perinde  magno, 
maxime  vero  Valachorum  ingenti  multitudine  qui  Italorum  coloni 
quondam  fuisse  perhibentur,  et  locis  Ponto  Euxino  vicinis  irruptionem 
in  Hungariam  facere  iubet  Aceea^I  màrturisire  la  Pachimeres  De 
Michaele  Palaeologo  ed  Bonn  lib  I  pag.  83  Numeróse  citatiunT 
a  se  vede  in  acéstS.  cestiune  la  Nic  Densu^ianù  Revolutiunea  lui 
Horea.  Bucuresci   1&84  pag.  28—37. 

17J.     Salhas,  Documents  inédit.  relat.  à  THistoire  de  la  Grì'ce  I   140 

i8>.     Nic    Choni:tae  de  Isaacio  Angelo  p    841. 

19).     Phrantzes  p    414- 

2ot.     Schol.   Thucyd    II    p    102 

21).      Cantacuzenus  ed.  Bonn.  p.   320. 


—  43  — 

A.sli\<jl    eletnenluhì    roinànft   lociiesce    urmA''"'''''  f 
riloHl  : 

1).  liegiunt-a  diulre  Tisa,  Dunflre,  Marea  m-ia  >i 
Nislru,  unii  leritoriiì  compact i1  de  vreo  5000  milurl  cua- 
drale,  va  se  (jica  o  mare  parie  din  l'ngaria  proprie, 
apol  Transilvania.  Koiiiflnia  cu  Dobrogea,  Hucovina  ?i 
UasMiabia  ;  culonii  numeróse  so  allA  IncA  de  secoli 
pe  inaluliì  slùngri  alfi  NislruluI  iji  ìii  Chersonesft. 

2).  In  l'eninsula-balcaniciì,  locuindfi  parie  compact! 
parie  ameslcca^I  pe  totiì  litorarulfi  dunìiréanù  ahi  Hul- 
K'ariel  iji  chiar  in  lAunt rulli  HulgaricI  si  Serbici  ■-),  Ho- 
iiiàiil  st!  ;ill;'i  in  pólelc  de  isudiì  ale  Malcaniloriì,  apol  in 
mare  nuniAnì  in  Macedonia,  Tesalia,  Epiin,  Albania, 
Urecia,  Insule  ?i  Archipeltt  -•'). 

H^  llnfi  resili  de  elemenliì  rom!\niì  se  all.i  pe  lilo- 
raluliì  Adriaticel  in  Istria  in  dislriclele  Caslelnovo  iji 
Al  bona  -■*). 

Numerulù  Romanilorù  pe  aceste  teritorii,  este  urmà- 
loruhì  : 

Romfmia 5,500,00' 

Transilvania  cu  Ungaria 3,(X)(),0(h> 

Hucovina,  recens.  din    IHUO        ....  208,300 
Hasarabia,  recens.  din  1873  :  numal  Ro- 

mànil  (afara  do  celeUille  na^ionaliU'Hi)  1,200,000 

Macedo-HomAnl        l,2(X),aX) 

Serbia 300,(XK) 

RoniAnir  din  Hulgaria  ^i  do  pesle  Nislru  200.0(mi 

Islria      .     .     .     .     • 3(KH) 

Totabl  ll,«)U,;i(H) 


22<.      Knnitz,   fìtilgìrn-n:   Idem.  Snbien,  Lzig.   I6Ò8  p.   32'>. 

a3).  I  iefpiihach  VòlkerkuDcle  1  28  -  Nic-  I)eusu$iann  et-  Fi 
Dame.  Les  komains  du  Sud,  jiucuresd  1877.  p.  15  — 19.  —  M  1". 
Picot.   Les  Koumains  de  la  Macédoine.  Paris    1875 

24).  Maiorescu,  Ilinerariultt  istriana,  la^ì  l^74  —  Miklosich,  Istro 
und  MAcedo  -  Kumunische  Sprachdenkmaler,  Wien  iSJSi,  i-te 
Abth     D    I. 


_  4-4  — 

Acesta  esle  numerala  celti  mai  micù  posibilù,  c3eì  esle 
sciulù,  ca  numèrulù  Eomànilorù  din  ferile  subjugate 
esle  totù  de  una  ascunsù  §i  mic^oralu  de  guvernele 
stràine,  si  in  realitate  e  cu  multii  mai  mare  de  cum'lìi 
arata  cifrele  oficiale, 

Totu  elementulù  romànii  dii\  tote  teritoriile  susù-a- 
mintite  a  purtatù  si  pòrta  pana  asta4i  acela^ì  nume, 
adecà  ce!  de  dincóce  de  Dunare  s'ail  numitìl  totii-de- 
una  si  se  numescii  ^i  adi  Romàni  -•''),  Eu  siird  lio- 
mànu  !  rèspunde  elìi  cànd  "liì  intrebì.  Totiì  asemenea 
Romànii  din  Serbia  §i  Bulgaria.  Macedo- Romàni!  se 
numescu  ei  pe  ei  n-Romànì  séù  a-Rmàni,  cei  din  Is- 
tria s'aù  numitii  in  timpulù  mai  vechiù  Romani,  apoT 
Romarì  si  in  urmà  Riimerì  "-"). 


25).  In  documente  acestfi  nume  apare  la  anulìi  1345  in  o  buia  a 
pape!  Clemente  VI  :  ,  Olachi  liomani,  commorantes  in  partibus  Hun- 
gariae,  'i  ransilvanis,  Uliralpiuis  et  Sirmiis  ••••  Aliis  tam  nobilibus  quam 
popularibus  Olachis  Rotiianis-  (Theiner,  Monum.  Hung.  1  ÒQi)-  A- 
flarea  origine!  etimologice  a  cuvéntulul  1* omanics  resp.  a  numeluT  ce- 
^^^WRcma,  ce  se  afla  scrisd  §i  Ruma,  s'a  tncercalìi  de  mal  mul^i. 
Etimologia  cea  mal  plausibile,  càci  totuodatà  se  baséza  ^i  pe  istorie, 
€ste  a  lui  Corssen  (Aussprache  1'^,  364.  11*.  ioi2. — Beitrrige,  427.  sq). 
DupS  elfi  Roma  s'a  namitri  de  la  Ruinon,  numirea  vechie  a  Tibrului 
conservata  la  Serviu  (Virg.  Aen  8.  Ó3.  90).  ihimon  este  delà  rSdé- 
cina  sr«=curgu  care  lapèdandù  pe  s  se  aflà  in  ri  vus  r/-pa  ér'  inta- 
rita  cu  t  in  Stry-xa.ox{  la  noi  in  numele  tì\&\\x{  Stre  iù;  prin  urmare  A'o;«rt 
Insémna  celate  làngà  rìu-  Totu  de  la  numele  rìuluT  si  a  luatu  numele 
si  vechiulS  tribù  palatinfi  Ramn  'S.  Uamanus  prin  urmare  originalmente 
ar'  insemna  locwlonl  do  làngà  lìù  séu  rìureanii. 

20'.  Ve(^I  mal  susfi  nota  ó.  —  Presbiter  Diocleas  (Kegn.  Slav.  e. 
V)  :  ,.post  haec  totam  provinciam  Latinorum,  qui  ilio  tempore  J'oviant 
vocabantur  modo  vero  Maurovlachi,  hoc  est  nigri  Latini,  vocantur". — 
Numele  de  Koniari  l'afiamfi  mal  Antaitt  la  li  14.  In  canon.  23  alfi 
SinoduluI  dela  Campostella  se  (,lice  :  ,  Mercatores  Bomarii  et  peregrini 
non  pignorentur  ;  et  qui  taliter  egerit.  duplet  quae  tolerit,  et  sit  ex- 
comunicalus  '.  (Du  Cange,  Gloss.  med.  et  inf.  lai.  ad  vocem  Roma- 
rius).  —  Er  Ihimerì  mal  din  vechiù  se  afl;\  numidi  !n  specialù  Ro- 
mAnii  istrienil  la  Giov  Mar.  Manarutta  (Fra  Ireneo  della  Croce)  in 
Historia  di  Trieste,  Venezia.  1698  Libr.  IV.  e  7.  p.  334:  I  nostri 
Chichi  I  asa  numescii  conlocuitorii  pe  Romànii  istrieh!)  addimandansi  nel 
proprio  linguaggio  Bumeri. 


/if) 


hlrìiinil  in.'-e  nft  daliì  Uomfinilorfi  diverse  numirl,  in- 
Ire  care  una  jienerahl  la  toll  Hoinfmil,  nuniindu-I 
Vlathì.  Ac'oslrt  nume  este  strSvechiù,  cAcI  ♦irecil  din 
Italia  de  jokiì  séfi  (ìrecia-mare  in  vechime  aù  numilil 
Vlachl  (/Uax€i.')  pe  popórele  din  Italia  cenlralft  ?i  in 
speciale  pò  cele  din  Campania  linde  ìnci\  pe  timpulfi  lui 
Aristotele  esista  unii  linutTi  nuniiliì  Machia  (liXa/.eUe) '•''). 
Vlachìi  este  nuinire  de  batjocurri  .si  pentru  aceea  in 
marea  adunare  din  (^Ampulfi-Libertrilil  dela  1H4H  Ro- 
niAnil  aiì  protestalu  contra  acestel  numirl  ceròndft  a 
se  numi  liomanì  cum  se  numesciì  el  in^i^;!  -^>. 

Numele  Vlachiì,  de  !?i  nume  de  batjocurft  ìnsemnàndu 
prosili  {ItXd^),  este  ìnsè  de-o  estrema  imporlanfil,  cìlcl 
ehi  ca  documentfi  vili,  pastratii  pAnft  a<,l(  cliiar  de  strà- 
ini  si  adcse-orl  dusmanil  nostri,  probézà  nu  ninnai  ori- 
ginea  romanji  a  RomAniloni,  dar'  ^i  colonisarea  Ioni 
in  rCsìiri tulli  Europei  din  clemente  aminaniente  Ita- 
lice,  cAcI  (ìrecil.  autorii  acestel  numirl  de  VlacliT,  aii 
numitù  in  timpurile  strflvechl  cu  acestù  nume  numai 
popuh^iile  romane  vechl  italica  .^i  mal  in  urmà  numal 
pe  Homànl. 


CAPITOLO    III. 

Dialectele   limbeT  Romàne. 

Limba  Romaniloni  atàlii  a  celorft  de   dincóee.    càtii 
si  a  celorù  de  peste  Dunàre,  avèndù    una  §i  aceea?!  o- 


27).  Snida,  Lex.  od  toc  Sla$  — Michaelis  Apostolii  paroemiae. 
Lu^d.  Batav.  1619  prov  Ò5.  C  MiUler.  Fragni,  hist.  graec.  II  lò.> 
(193).  —  A  se  vede  studiulù  nostru  On\u/tfa  cuvèntUiUi  Vlachù  !n 
Revi.stn  critica  lit.  II  (1094)  p.   1-15. 

28'.  Prolocoluliì  pdunùril  generale.  «;edin^a  II  din  4  (16)  Muirt 
1848  punct.  I.  (Ve<;^I  l'apiu  llnrianù,  Istoria  Roni.  din  DhCÌ»  supeiórft. 
Viena  1852.  II  p.  294—5). 


46 


rigine,  una  ?i  nedespar^ità  a  fostù  la  inceputu.  In  tim- 
pulii  calli  aù  domnilù  Romàni!  peste  Dacia  pana  pe 
la  274  d.  Chr.  esislàndù  naluralminte  o  strinsà  lega- 
tura ìntre  Romàniì  din  Dacia  .^i  cei  de  peste  Dunàre, 
nu  s'a  pututù  face  vre-o  deosebire  esentialà  ìntre  gra- 
iulii  unora  si-alù  allora,  aù  pululù  se-se  nasca  celti 
miillfi  nuante.  Dupà  a.  274  Irecéndu  o  parte  din  Ro- 
màni! din  Dacia  peste  Dunàre  si  ameslecàndu-se  cu  e- 
lementulu  romanù  de  acolo,  graiulii  s'a  ìniìurilù  reci- 
procù  asemènèndu-se  chiar  si  in  nuan^ele  ce  aù  pututù 
se-se  desvólte  pan'  aci  deosebite  la  unii  si  la  altji. 

In  timpulù  invasiuneì  barbarilorù,  ìncepèndù  de  la 
Hunì  pana  la  Turcì,  necurmalù  aù  foslù  aruncale  grupe 
de  Romàni  cànd  din  Dacia  peste  Dunàre  dincolo,  cànd 
din  Peninsula- balcanica  dincóce  de  Dunàre  ^).  Nici  chiar 
prin  invasiunea  Balgarilorù  nu  s'aù  ruptù  cu  tolulù 
primenirile  inlre  Romàni!  de  dincóce  si  de  dincolo  de 
Dunàre  séù  Ralcanì.  cac!  tocmaì  Bulgari!  aduceaìi  mari 
cete  de  Romàni  de  dincolo  si-ì  asedaù  dincóce  de  Du- 
nàre, care  apoì  la  ocasie  érasi  se  ìnlorceaù  in  vechea 
lorù  patrie  -), 

Bizanlinii  in  espeditiunile  lorù  dincóce  de  Dunàre  a- 
duceaù  aie!  clemente  romàne  de  peste  Dunàre,  séù 
luaù  de-aici  si  le  duceaù  din  colo.  Invasiunea  Tur-cilorù 
a  aruncatù  multe  clemente  romàne  din  Peninsula  bal- 
canica din  cóce  de  Dunàre. 

Din  tòte  acestea  resulta,  cà  limba  romàna  din  Dacia 
traianà  si  din  Peninsula-balcanica  n'a  tràilù  iso- 
lata fie-care,  ci  ìmpreuna,  si  tocmaì  in  timpulù  de  for- 
mafiune  a  fostù  mai    multù  in  contactù    si  chiar  in  a- 


i).  Pentru  timpurile  mai  vechl  a  se  vede  Dr.  I-  lung,  Die  Roma- 
nischen  Landschaften,   Iiinsbruck.   i8ii,  p.  454.  nota  i. 

2).  Aja  d.  e.  principele  Bulgarilorfl  ^^rum  in  o  invas'une  ridici 
din  .Macedonia  vre  o  12000  barbaci,  afarS  de  femei,  ?i  I  aduce  din 
cóce  de  Dunàre.  caii  apol  la  vré  o  25  ani  mai  tàrtjiu  sub  tmpératulu 
Teofilù  (829 — ^42)  condusl  de  Cordila,  principe  peste  -Macedonenl, 
se  retntorcu  \n  patrie.  (Leo  Grammat.  ed.  Bonn.  p.  23 1  §i  345).  Sa- 
tha.s,  op    cit.    prefa^a   p.   XX. 


—  47  — 

amosleciì,  si  nuinai  (liij»ii-ct'  limha  se  i-mìh.i-.*  .t  miie- 
veniliì  ò  isolare  mal  pronuntulil  de  si  mi  ahsoluta  jji 
anume  prin  invasiunva  lUilgarilorn,  (are  elemenluliì  ro- 
mftnft  de  dinoolo  de  Diimìrc  l'aiì  iiupinsfi  pesto  Halcanl. 
I)e-aluru'I  Hom;\nil  de  peste  Balcani  rumpèndii-se  de 
curenlulìl  graiulul  romiimì  dela  Dmiare.  aù  incepuliì  a 
se  niianta  ca  dialecliì  deosebiliì. 

Ciimcà  limha  RomAniloriì  de  pt-hU;  DalcanI  s'a  for- 
maliì  impreunil  cu  liinba  iiomftnilonì  dela  Dunflre  séù 
cì\  in  rcalilate  majorilalea  precumpruiitóre  a  acelorù 
Romàni  s'a  dorivaliì  din  Uomànil  de  la  Don^lre  probézà 
faplulfi,  c;\  (ìrecil  pe  Kom:\nil  de  peste  HalcanI  il  nu- 
mesciì  Misio-dncì  adecà  Uomànil  din  Dacia  Irecutl  §i 
venitl  mal  de-aprópe  din    Mesia  (Bulgaria  ìjìì  Serbia),  "h 

Doosebirea  cea  mal  mare  intre  dialeclnld  m.-roniànù 
si  limba  romàna  oste  cea  lexicalà,  ór'  cea  t'onelicà 
si  flesionarà  esle  mal  micìi.  Acésla  a  provenilft  din  in- 
lluin^a  ce  ail  esercilal'o  elementele  straine  conlocuilóre. 
liimba  grécft  a  inlluinlatìi  prin  bisericà,  prin  scólti  ?i 
prin  conlactulu  do  Iòle  (jilelo.  Terminologia  religióstì  la 
m. -romàni,  cu  lotuliì  din  contra  ca  la  Homànil  din 
Dacia,  esle  grecéscà,  afarà  de  nn»^Ie  nume  do  sòrbàlori 
ca  Sum-chetni  (Sàn-l*elru).  Siunedru  (Sàntu-Dum  Iru'. 
Slàmaria  (Sànlà  Marie)  Acesle  resturl  inse  probézà  cu 
si  la  m. -romàni  nomenclatura  biscricéscà  a  tostiì  romana 
SI  numai  mal  tànjiil  s'a  perduta.  Inlluinta  tnrc(isca  s'a 
inlcmplalfi  pe  cale  administralivà.  Afarà  de  ncésta  a 
mal  inlluintatù,  dar  inai  pulimì,  .«i  limba  bulgara.  Ce  in- 
lluinta va  fi  esercitati!  liinba  albanesà  oste  mal  greù  de 
precisatiì.  l*rin  diversele  inliuinte  dialectuhì  m.  romàni! 
a  perduti!  multe  din  cuvintele  romane  inlocuindu-ie  cu 


3).  Ikcn,  Kunomia.  Darstellung  inni  IVagmcnte  ncugriechischer 
Poesie  u  Prosa  Grimma  1ÌJ27.  l.  p  251.  citati»  la  Fuchs.  Die  Ro- 
uianischen  Sprachen.  Halle  1849  p.  92  nota  i$l.  Niceta  Choniat-  De 
1-iancio  Angelo  I,  237:  Ot  Mvatjì  nooTiooT  oJro/io'Corro,  wrì  Ji 
Jiin/ut    xixXr'iatortfd. 


_  48  — 

slràine,  de  alta  parte  ìnsé  a  pàslratìi    cuvinte    romane 
perdute  in  limba  romàna. 

Deosebirile  fonetice  in  generala  suntù  putine  ;  mai 
de  insemnatù  este  rostirea  r  (f)  in  locù  de  e",  e*  : 
9erbii,  9ercii,  ^in^i  ;  pàstrarea  lui  l  unde  limba  rom. 
l'a  perdutii:  alio,  gàlinà,  hiliìi,  liepuie,  muliere,  li- 
erto,  liati.  Grupa  d,  gì,  n'a  treeutii  in  chi,  ghi  :  ginu- 
cliu,  cliae,  cliama,  ocliii,  gliata,  suglitu,  ìnglitù. 

M.-romànii  punù  adese  ori  unii  a  la  ìncepululii  mul- 
torii  cuvinte  si  totii  de  una  cànd  cuvèntulii  incepe  cu 
/•  d.  e.  :  aspargu-spargù,  alavdu-laudù,  alasil-lasìi,  a- 
.'^tergu-stergìi,  arìdil-rìdti,  arsarù-resaru;  unele  particula- 
ritàti  ale  graiului  romàni!  din  Dacia,  la  m. -romàni  se 
alla'  ca  generalitàtì  ca  bi-ghi  :  ghine,  orgliì;  pi-chi  : 
chieptenii,  suschirìi,  aprochie,  chiele,  chieptù,  chierde, 
chialrà  ;  si  h  in  locu  de  1.  :  hiere,  hicate,  hilitì,  hire, 
higu-ìnfigil. 

Macedo-romànii  au  in  rostire  óre-  care  parlicularità|T, 
càci  rostescil  cuvintcle  scurtàudù  unele  vocale  si  chiar 
elidèndu-le. 

In  flesiunea  nominala  deosebirea  mai  insemnatà  este 
lipirea  articolului  la  tema  dupà  omiterea  lui  u,  uneorì 
chiar  si  a  lui  e:  luplu,  caplu,  omlu,  gionle.  Er'  /  din 
articoli!  in  decursulu  flesiuneì  nu  se  omite  :  óstiliei- 
ósteì,  numtàlieì-nuntei,  valelieì-vàii,  ómenili,  lupìli,  ausili, 
sotìli. 

In  flesiunea  verbalà  se  observà  urmàtórele  particula- 
ritàtì  :  perf.  tare  si  simplu  se  intrebuin^ézà  mai  desi!  : 
fèciìi,  fi^èsi,  fé(;e.  fé^imu,  fediti!,  fécirà  ,  clisìi!,  fràmp^iii, 
alepsìii. 

Participiulù  treculù,  aplicatìi  cu  ausiliarii  pentru  for- 
marea  timpurilori!  trecute,  se  intrebuinfézà  in  forma 
femininà  cànd  ausiliarulvi  este  aveam  :  aveam  vinità  :  ér' 
cu  suntu,  participiuli!  se  acórdà  dupà  geni!.  Totvi-odatà 
esista  si  unti  perfectù  conditionalii  :  di^erem,  vidérem. 
Cerundiuli!  are  dóue  forme  :  vèdèadii  séil  vedènda-luì. 
\n  dialectuli!  m.-rom.  se  intrebuinfézà  incà  multo  forme 


—  4t>  — 

perifraslice,  care  in  limba  roni.  le  mal  aliamo  unle  nu- 
nial  prin  cArtile  vr-clil  :  vrea  s6  giurn.  s'est^  cu  giurO,  sé 
erani  .séiì  aveain  giurni'i  >^«'  «tm  <>'  "'www  ^.'  <.<.-ri  séti 
j-6  hiiì  giurato  eie. 

In  privinta  sintactica  od-ci  viiiipi  cii  (liaitcìulil  m.- 
roni  intrel)ijintó/.!'i  mal  raro  prepo.siiiunea  pi  (pe),  se 
feresce  de  intrel)iiin(aroa  pleonastica  a  prcnumelorù 
personale,  a  pàslratiì,  de  si  mal  ranì,  mal  alesu  pentru 
orase  mal  mari,  indiearea  loculul  séfi  a  directiunel  lArfi 
preposi^iune,  rèmasi^ìl  forte  preziósa  din    graiulù  latino. 

Dialectulri  islriamì  incfl  nu  s'a  formato  deosebitiì  de 
limba  celorn-alal^t  {{omiìnl,  càci  el  in  timpurile  vechl 
au  .^lalù  in  legatura  nemijlociUI  atàtù  cu  Komànil  din 
l'eniiis  ila-balcanica,  càia  }<i  cu  cel  din  Panonia  si  Da- 
cia. DespArtirea  lorfi  de  cel  alalll  KomànI  !fi  anume  de 
cel  din  Dacia  .>:i  Panonia  s'a  ìntèmplain  prin  invasiunea 
Ungurilorii  in  sec.  alù  0-lea,  de  ce!  din  Penin.^ula  bal- 
caniccì  se  ìnlcmplase  deja  prm  invasiunca  SlavilorO.  fpi 
dupà  aceste  rupturl  ìnsè  muUù  limpiì  eì  naiì  perduto  cu 
totulù  contactuliì,  cu  celalal(l  Komànì  .si  anume  cu  ce! 
din  Pcninsula-balcaniciì  i)rin  resturile  de  liomànl  de 
prin  Dalmazia,  IJo.snia  ."ji  Albania,  ér'  cu  cel  din  Panonia 
si  Dacia  prin  grupele  de  KomAnl  din  Croatia  ^i  Slavo- 
nia  si  Serbia,  càci  in  Iòle  aceste  regiunl  documenlele 
vedi!  ne  arata  pana  prin  secolulil  alù  17- Ira  grupe  de 
l{oinànI,  ba  chiar  iji  astà(ll  ^e  mal  alla  clementii  ro- 
mànù  lórte  numérosiì  in  Serbia,  »*r'  in  alle  locurl  res- 
turl  parte  incà  nu  de^lotiì  desnaiionalisate,  parte  ìncà 
cu  aminlirea  cà  suntù  de  origine  liomànl  iV^lachl),  dosi 
s'aù  desnationalisatu  '). 


4).  Ca  demf ntuin  romànfl  la  Adriatica  era  odafft  ffirte  num^rosQ 
se  vede  din  urmatrtrele  :  <'•  A-  Combi  in  opera  Cenni  etnografici  sul 
/storili  tn  voi  III.  ain  AimanaculuI  ..Porla  orientale"  Triest  1859 
citatfl  In  Hiedermann  op.  cit  serie  :  ..Che  la  schiatta  romanica  fose 
molto  estesa  tanto  sui  monti  della  Vena  e  del  Caldera  quanto  nelle 
terre    pedemontane  del  Pinquentìuo  fino  a  .Montana  i  quelle  di  Reliai. 


—  50  — 

Dialeclulù  islrianù  a  suferitù  .si  mai  mari  ìnrìurirl 
de  càtii  celù  m.-romànù,  si  anume  din  partea  limbei 
slavóne  si  ilaliene.  Din  acéstà  causa  elementulu  iexi- 
calù  romànii  mare  parte  a  disparulu,  inlocuindu-se  cànd 
cu  slavonu,  cànd  cu  italianti. 

Asupra  dialectului  suntemù  pan'  acum  destulu  de 
slabù  informati,  si  in  unele  puncte  ìnforinatiunile  ori 
se  contradicù,  ori  dialectulìi  presenta  variatiuni  con- 
tradicétóre,  d.  e.  :  dupà  unii  :  gliatà,  gliìndà,  gliemu, 
cliemù,  dupà  altii  ■  gliia^à,  ghinda,  ghiemù,  cinema. 

Sunetele,  a,  ea,  oa  ;  gè,  gi  ;  ^Z,  t,  .f,  esista  i?i  la  Istri- 
«ni,  sunetele  à  (ìfC),  ea  si  oa,  ail  esistati:i  mai  nainte, 
cum  arata  unele  cuvinte,  astadi  inse  mai  raru,  ér'  altii 
sustinù  cà  s'ar'  fi  perdutu,  ér'  ce,  ci  ca  si  la  m. -romàni 
/e,  ti.  L  si  n  s'a  pàstratu  ca  la  m.-romànì  :  iiepure, 
linù-inu,  filili.     Se    observà    si  nuanla  ghierme-vierme. 

Caracteristica  fonetica  a  dialectuluì  istrianù  este  ro- 
lacisarea  lui  n  ìntre  dóué  vocale  in  cuvintele  romàne 
pr.  vi'm-vinù.  j>ar^-pàne,  ^imm-tinérii,  plini  pììn'd.  A- 
cestii  fenomenil  ìnsè  se  aflà  si  in  monumentele  vachi 
ale  hmbei  rom.  din  Dacia,  precum  si  in  graiulu  via  in 
unele  tinuturi. 

Flesiunea  nominala  nu  se  deosebesce  de  a  limbei 
rom.:  omu-omulìi,  domnu-domnulii,  ceea-ce  se  intèmplà 
in  graiuhì  popularii  si  in  limba  romàna  din  Dacia,  ca 
adecà  se-se  pronunte  u  finalii  intrega  cu  sensu  de  ar- 
ti culata. 

Conjugarea,  pe  catti  e  cunoscutà,  nu  presenta  particu- 
laritàti,  de  càtii  cà  formele  enclitice  ale  pronumeloni  se 


di  Pisino  e  di  Albona.  si  vedde  aperto  anche  in  oggi,  oltre  che  d-ii 
tipi  fisionomici,  qua  e  la  rimarchevoli  per  tutti  que'  paesi,  dai  nomi 
altresi  di  parechi  villagi,  portante  il  carattere  romanico,  collo  desi- 
nenza in  a.  in  o  ovve  in  «/.  nonché  dalla  ricorrenza  non  rara  della 
voce  Vlahi  e  Vlaho  a  denotare  località  di  quelle  parti.  —  Despre 
Romàniì  din  Friaul  a  se  vede  relatàrile  lui  Potocki  la  Barth.  Kopitars 
Kleinere  Schrieften  Wien   lèi   7.    I.   324 — 380 


—  51    -• 

pumi  iintcrciitiilii  vcrtiuliii,  (lii|»;ì  cuin  se  ind;itint/.;ì  .si 
a<ll  la  [{omàiiil  din  rn<,'Mria,  >}ì  se  ìntrehuiii^cza  limjuirl 
(M-idastice  ca  la  iii.-r(»in:\nl. 

Iinpregiiirarea,  f;\  dialectuliì  istriamì  paslréza  parti- 
<  ularilà^T  .si  din  limba  rom.  din  Dacia  si  din  dialectulìì 
m.-roniAnìl,  probt'zA  ceea-ce  ainù  ()isfi  mal  susù.  «ri 
(Ili  a  slatti  cu  amèndóué  in  legàlunl. 

Dialectulìì  in  -ronifmiì  si  istriana  suntu  de-o  loile 
mare  imporlanta  aUUil  pentru  aprofundarea  evolutiunel 
limbel  romàno  in  speciale,  cAlù  si  pentru  lilologia  roma- 
nicil  in  generaliì.  Pentru  aceea  se  impune  cercetarea  iji 
sludiarea  mal  intinsà  si  mal  adAncA  a  aoestora dialecte. 


CAPITOLO     IV. 
Epoca  fornnaJiuniT  §i  cele  mal  vechT  urnne  de  limbà 

In  capitolulù  anlAift  sa  arAtatfi  legatura  dinlre  limba 
manà  iji  graiultì  romanù  popularfi,  remane  se  arAtamiì 
.liei  timpulfi  in  care  s'a  incliialu  in  liniamenlele  el  princi- 
pale lormaliunea    limbel,    ^i  se  in:fitamil    tota  odatà  si 
•  le  mal  vechl  urme  ale  limbel  romàne  pana  in  timpulil 
'iid  ea  aparc  in    cArlì    tipàrite.     l*ànà  i)e    la  1000  d. 
iir.   nu  tòte  teritoriile    ocupate  de  elemenlulfi  romànft 
s>edù   probe  despre  formatiunea  limbel.  Dacia-Traianà 
(osili  porla  luluroro  invasiunilorù,  elenienluhì  romànu 
sa  retrasìì  in  acéstft  epoca  in  munti  ?i  a  rt^masO  tàiatiì 
'l(^  conlaetulù    cu    occidentulo     latimì    .si  cu   orientuliì 
eciì,  in  care  singure  s'a  mal  putuliì  pflstra  cultura,  si 
;uì  putulù  scapa  de  perire  monumento  scrise.  in  Dacia- 
Ira  ianìl  s'aiì  dislrusiì   tòte    monumentele,  si    totiì    ce  a 
mal  scìipain  au  loslfi  vechile  inscriptil  latine  ascunse  in 
ruine,   alte  monumenle    scrise  nu    s'aù    putulù  pàslra. 
In  orienin  scriiloril    greci- bizantini,    in  apu?iì   scriilorii 


-^52    - 

latini,  au  làsatu  monumente  scrise  asupra  tìmpuluilorù 
si  aù  pututù  sé  scape,  mai  alesù  prin  mànastiri,  diverse 
alte  documente.  Pentru  aeeea  noi  suntemu  avisatì  in 
acéstà  cercetare  numaì  la  moriumente  afarà  de  Dacia  sk 
la  inscriptiunile  ei  latine.  Acéstà  ìmpregiurare  ìngreuézà 
numaì  cercetàrile,  dar'  nu  le  alteréza  ìntru  nimicii,  càci 
in  capitolulu  11  si  111  amu  aratatu,  cà  limba  romàna  din 
tòte  teritoriile  s'a  forniatu  ìmpreunà  si  nu  isolatù  si 
prin  urma.re  monumentele  dintr'uniì  locu  aù  aceeasi 
valóre  ^i  pentru  celelalte  teritoriì. 

Urma  cea  ma!  vechie  si  mai  apropiatà  de  limba  ro- 
màna se  aflà  pàstratà  in  o  tablà  cerata  dela  160  d.  Ch. 
aliata  in  Dacia  in  care  se  cetesce  subscrierea:  ^ylEXAN- 
JPElANTinATPl  2EK0J0  AYKT9.P  :^ErNAl\  A- 
lexandrei  Antipatri  secoclo  auctor  segnai  ^).  Subscriitorulu 
flindu  Grecù  si  necunoscòndii  limba  latina  cultà  s'a  sub- 
scrisii  dupà  cum  vorbea  poporulù,  astìi-felìi  a  scrisii 
segnai=?>Qmi\dl  si  secodo  in  locu  de  secvndus.  In  o 
alla  tablà  cerata  din  a.  167  -).  aflàmù  cuvintele  : 

remasisse  lat.  remansisse,  rom.  remàsese 
abuerat       «     habuerat, 
abere  «      habere  «      avere 

abiturum    «      habiturum 
0  alta  inseriptiune  sunà  : 

M(emoriae).  Q(uintus)  Maec.'ilius)  Donati  (filius)  pau- 
sava ann.  XVI.  Filio  pientissimo  fecit  Arethusa  mater  ^). 

Acéstà  inseriptiune  este  fàcutà  in  forma  romanà- 
pàgànà  insè  in  spiritù  si  cu  idei  crestine.  Espresiunea 
pausavit  este  cuvèntulù  répausatu  séù  réposaiUy  ce  se 
intrebuintézà  §i  adi  la  noi  in  asemenea  ìmpregiuràrì, 
atàtti  in    intelesulìi  de  a  muritil.    oàtìi  si  in  celu  de  se 


i).     Corpus  Inscript.  Lat.   Ili    pag-  959.   Tabula  XXV. 
2).     Corp.   Inscript.  Lat.  Ili  p    924—927  Tabi.  I. 
3)      Corp.  Inscript.  Lat    HI  No    3257    Inscriptiunea  dupa  fornii  ^i 
spirita  se  pare  a  fi  deprin  sec-   IV.  d    Ch 


—  5;j  — 

odi/inesce,  (.àci  la  tialu  .  ;  .  ne  pe  crucile  dela  mor- 
tninle  :  *Aicl  r^po^ézà  in  Domnulù  N.  N.»  Nicàirl  in 
limba  latinft  pnusure  nu  so  aflà  introbuinfalil  cu  fn»e- 
lesuliì  din  inscrip^iuno,  ci  nnm:U  in  latina  ti^nlic  bise- 
ricéscA  inipiinniitatiì  din  <4raiulH  vulj,'arfi  ').  0  alta  in- 
-scripfiune  sinià  :   Donino  et  Doinnur  Sntriu.s  Felix  ').  eie. 

De  cele  cari  le  putennì  privi  ca  urnie  specifìee  de 
liniba  romàna,  ajlriinù  urmillórele  : 

0  statuA,  atlatA  la  l*arto.;fiì  (Maros-Porto)  in  Transil- 
vania,  reprcsenta  pe  yiwonì,  care  rezimalfi  de  uno  trun- 
cbin  de  arbónì  se  sprijinesce  cu  stanga  pe  o  t()rt;ì  a- 
prinsi"!  intórsà  in  josiì,  cr"  in  màna  drcpia  làsalft  in  josù 
jine  o  raniurà  cu  IVucte.  Anioni  representà  aici  geniulii 
priniftverel,  ^i  in  adeverft  pe  statua  se  ?i  afla  inscrip- 
(iunea  :  PRIMAVERA,  primavera  '"'). 

In  scriilorii  bizantini  apariì  unno  incft  prin  sec.  alÙ 
■lea. 

IJnfi  fenomeniì  foneticÙ  propriiì  graiulul  populariì  §i 
la  Romanil  de  dincóce  de  Dunàre  §i  la  Macedo-Romj\nI, 
este  suneluliì  ///u  in  lociì  de  li  .si  ri  pàstralft  la  lexi- 
cografuln  Hcsychiu  ca  yo7i'Oy'=gliinn,  vinù,  aaQyoi=:^ 
cerghl,  cerbi,  j'«»'r€5=gbintre,  vinlre,  yoivàqvii^^=g\\\- 
nariciìl,  vinariciìì  adcca  pahnrnicn.  P3ste  de  insemnatCi 
cà  acestiì  IVnonicnn  so  alla  numaì  la  cuvinte  latine-ro- 
mftne  §i  care  suntù  comune  limbel  grecesct  si  latino- 
romane, ca   oiiof-vinum,  etc. 

Fenlru  limba  romàna  pana  la  finele  sec,  VI- lea  deo- 
sebitu  iiiiporlanll  sunttì  scriitorii  bizantini  Prisciì,  Pro- 
copiu,  'roolilactiì  Simocuta  .«ri  Teofane.  Priscù  la  a. 
448  a  lo.«^tù  trinii-;ù  in  .'^olie  din  partea  impOratuluI  bi- 
zantina la  Alila,  regele  llunilonl.  Din  descrierea  càleto- 


4)-  Pausare  et  Pauj.i,.:..  ...unuir  iiiDrtui  —  l\tuHi>e.  tumulo 
quiescere    Vetii*  inscriptio   1050  'Da  Gange,  ad  vocem\ 

5>    Lphemeris  I.pigmphica  v    IV  Nr.   171. 

()).  Kpìgraphische  N'achlese  Wien  1874.  n  J7  sii  Ephemeris  epigr. 
II  p.  310  n.  409.   Statua  se  nHA  tn  Mus«uirk  din  Chijù. 


•    —  54  — 

rieì  sale  se  vede  ca  ehi  a  umblatù  prin  regiunea  Tisei 
(Tigas)  si  a  Timisuluì  (Tiphisas),  adecà  prin  Uiigaria  de 
mé(jà-di  si  prin  Banatii,  unde  spune  cà  lociiitoril  ii  da 
de  mancare  meiu  si  de  beuta  miedu.  Meiulù  mal  pana 
in  dilele  nostre  a  fostu  nutrementulù  principalù  alQ  te- 
ranuluì  romàna,  care  ìncetulii  cu  incetuliì  s'a  inlocuitu  v 
cu  porumbulii.  Miedù  este  unù  cuvèntii  care  Le  aflà  in 
limba  romàna  ìnsemnàndiì  o  béuturà  ce  se  face  din 
mursa  de  miere  dospità.  Prisca  mai  amintesce  si  de 
limba  anso-incà  in  dóuè  locurì,  odata  (p.  190)  unde 
amintesce  si  de  limbile  ce  le  vorbesciì  supusiì  luì  Alila 
dicèndù  :  «cà  suntii  amestecati  din  diverse  popóre  vor- 
bindii  limba  lord  barbara  séu  hunicà,  séù  gotica  séiì 
ausonica»  ^).  Er'  in  altti  locn  (p.  206)  dice  cà  a  audiitiì 
la  mésa  lui  Atila  glumele  ce  le  fàcea  unii  màscàriciu 
cu  numelo  Zercon  amestecàndìi  cuvinte  din  limba  au- 
sonicà,  hunicà  si  gotica '*).  Mai  àntàiiì  este  de  insemnatiì, 
cà  Friscù  tòte  cele  trei  hnibi,  hunicà,  gotica  si  auso- 
nicd,  le  numesce  limba  lorù  barbara  (Trpòg  7;^  otcferéga 
yÌMOOi]),  va  sé  dica  si  cea  ausonicà  o  considera  totù 
barbara.  Ausonia  este  numele  vechivi  ahi  Itaheì,  prin 
iirmare  limba  ausonicà  este  hmbà  italica  adecà  romana^ 
iji  fìindil-cà  Prisciì  o  numesce  barbara,  tocmai  cum 
Quintdiamì  (I.  6,  45)  numia  barbara  chiar  graiulù  po- 
pularu  din  Roma,  urmézà  cà  limba  ausonicà  nu  era 
limba  latina  ci  o  limbà  popularà  romana.  Totiì  asa  o 
ìntHlegìi  si  traducétoriì  lui   Priscn  ^").  Acéslà    limbà  nu 


7).     A  se  vede  ^i  lornandes  cap.   34. 

S).  Priscus,  De  legationibus,  edit  Bonn.  p.  190  :  ^vyxXvi^f^  yàp 
uvxfg  7j(iòg  Tfj  Offitiéija  jSao^ci^oj  y/.oioaij  C>Ì^OVOiv  tj  tijV  OvVcov  ?; 
Tz/v  ròT&Oìv,  rj  xal  Tìjv  Avaoi'ioìV,  (Jaoic,  nvTÙv  TToof  'PoiuaCovg 
inifii'^ia  y.al  ov  óaóiwg  Tig  a(f<òv  tlXfvi'Cfi  t;]  ifO)vT,,nXfiv  ojv  dnri- 
yayov  ai/u.a?.(ÒTCov  dna  rrjg  ^QUAiag  xal  ^ IkXvoidog  nn^nXtOv. 

9).  Priscus,  ibid.  p.  205  sq.  :  rrj  yÙQ  Avgoviodv  TfjV  tmv  Ovvoìv 
xa\  TTiV  xo)V  rÓT&ojv  naoa/utyvvg  yìmttkv  narjng  Sié)^ftr. 

io).  In  testfi  e  tradusS  cu  ..lingua  ternana'',  ex'  !n  Index  historicus 
p.  Ò15  se  (jlice:  „ Ausonicà  lingua  (Romana  rustica)". 


pulea  s^  Tic  alta  in  rogatiiln  lui  Alila  de  càtQ  limba 
r()mAn«^<;ci1,  care  o  vorhiail  lociiitoril  rornrit)!  din  acehì 
regalù.  Accsla  concorda  dcplimì  cu  ccealalla  relaliune 
a  lui  l'riscù,  unde  vorbcsci»  dcspre  nifiìi  i}ì  ihiedìì.  A- 
césla  !;!e  conlirrnft  Jji  prin  laptuliì.  ca  Teodoricù  (-f  520) 
adresa  deoretele  pale  in  ì'anonia  «Harbaris  et  lio- 
inams*  "  . 

Trocopiu,  care  serie  In  sec.  Videa,  ne-a  pAslralù  cele 
mal  niinicrósc  urme  de  liiìiba  romàna  in  cataìo<,'uln  cas- 
telt'Ioriì  liìculc  scu  reparale  de  impcraluliì  iustinianiì  '''  . 
lia  pag.  41  amiì  aràtalfi,  cA  elcmenlulrt  rcsboiniefi  in 
imperiuln  bizantini!  erai'i  Komftnil,  pentru  aceea  gi  cas- 
lelcle  eraa  loliì  alo  Momftnilorft  ìjì  pS/ite  de  el  ^^). 
Cliiar  din  accslu  molivi!  numele  castelelorrt  art  o  deo- 
sebita  insemnAlalc  penlru  limba  romàna.  In  acesle  nu- 
miri  se  constala  urmAlórt-le  fenomene  ale  limbel  ro- 
màne : 

In  fonetica  :  esistenza  unul  sunelrt  suturalo  à  séft  ù 
resulta  din  'Pornffrffó'n-Humisiana  ni  hoinHaya-Romiì- 
liana,  in  caro  sunctulu  dupà  u  vacilczà  ìnlre  i  .si  v  (ti) 
in  tocmal  ca  la  Ialini  maximus  si  maxt/mus  :  asemenea 
in  -/"r.rof/^«i'r«rf<-[.upo(anlana,  in  cwvo.  Jnntnna  in  locfi 
de  lontana  (lai.  lons)  a  celrt  dintàiù  in  loou  i\o  o  re- 
presintà  unrt  sunelrt  ob.scurrt  d  sért  a  pe  care  scriito- 
ruliì  grecrt  nu  scia  sfi-lrt  .serie  cu  o  alta  vocalà  mal 
apropialà  do  .sunelulrt  co-l(i  au(Jia  .si  penlru  care  nu  a- 
vea  lilerà  corespumlclóre  in  alt'abetrt.  T<iq')(h).ìi/Vut- 
bulie  s.  'l'urburie  (dola  lurburc)  represonlà  fornia  gutu- 
ralA  Turbiirià  Irociità  in  Tiirburie,  ceea  ce  se  conlirmà 


II).  Cnssiodur.  Var  2.  i6:  ..uiiiversis  barlinris  et  Koinnnis  per 
Pannoniam  constitutis"  Var- III.  24.  ».  14:  ..antiquis  barbar'S  qui  Ro- 
mnnis  mulienbus  elegerint  nuptiali  foedere  .sociari".  citili  la  Dr.  I. 
lung.  Kòmer  u.   Komnnen  p-   187.  noia  3- 

12).  Procopius.  De  aedif.  ed.  Bonn  p  277—285.  30$  -  308  et 
passim. 

l3).  Nicetae  Choni»tae.  De  Issaccio  Angelo  lib  I.  4  p  4Ì2  ed. 
Bonn. 


-  56  ~ 

prin  alte  nume  in  caro  a  nu  s'a    int.unecatù  :    ylìorgia, 
^EguQia  etc. 

Despre  sanatele  sue-ràtóre  o  si  f  suntu  urmàtórele 
probo  : 

'MoviZiavLY.ttOTelov  —  Miu^ianicastelu 
ytov'loilo  —  Lu^ulo  (Luciulu) 
BiQyivdCo)  —  Virginale 
TltTQÌO.v  —  Petri^en  (Petriceni  '?). 

Fa^  cu  acestea  se  aflà  aitale  cu  e  (k)  nealteratù, 
niG/Avai,   flkcOY.iai,  Maqv.ijieiqa. 

f—-z,  tz. 

rh'Zava  —  (lontana  ((ienliaiia) 

nosTLovoieg  —  Pretiiries 

nóvi'lag  —   Pontas  (Punti) 

^EòitZìo)  —  Edilio  (Editiuin  lociì  ridicatù) 

^A/.QtvLa  —  Acrenta 

Afara  de  acestea  mai  suntu  multe  alte  nume  cu  \ 
(9)  :  AàiiovTLa^  ^avrCnveg   TUvTLa  etc. 

Fata  cu  acestea  se  afla  aitele  cu  t  nealteratù  ;     Vev- 

Vacilanta  ìntro  a  si  o,  <  si  f  arata  cà  era  lupta  ìn- 
tre  aceste  sunete,  in  generala  inse  precumpànea  deja  q 
iji  t,  si  prea  usoru  s"a  putntu  ìntòmpla  se  serie  numaì 
dupà  traditia  literarà  si  dupà  forma  vechie  istorica  a 
.numirilortì  punèndù  e  (k)  inlocùde  o  si  t  in  locù  de  {. 

Trecerea  lui  d  in  (l  si  dz  :  TIIìlov — Pedion,  Baòudva 
— Badziana,   BiòCm — Bidzo. 

In  ^/.snce/.aoag  avemiì  pe  o/.  (scj  sigla  grafica  pentru 
sunetulu  s  ^'). 


44"».     Curtius,  Studici!  v    IV.   248,  2Ó2. 


—  57  — 


Inlunecarea  lui  (j  \n  u  :  l'oiitinitna,  / /.  i  > .  m  r,,,^c, 
*Foi\invai(t.   huXiìntinn'Hij  (la  Teolìlacto). 

Tocirea  desinen teloni  >■  .^i  m  (us,  um)  se  presenta 
jsul)  forma  k  si  "  st'-iì  cu  caderoa  intrégfi  n  lui  -i/s, 
-um  '•'): 


KiQQov — C.yrru 
Knviriov — (Juinlii 
KtQKtt'tov — Corcineu 
2:n).icivoi' — Solvanu 
yi'tuinnvtnv — Haeniimonlii 
Tò    nr';'Xor  — UllcU 


TlQOJivnv — Frobinu 

'J'ò  'lùjiiióì'toi—  Ksimontu 

I/o/  l\llfyl-/ui,l}'f  ni M 


Ca- 
lli 


■i/.uin  —  Airiiu 
Uoigyoic'ùini  —  Hurguallu 
Zì^ivoiY.ÓQtov—  /itnucortu 


Numirile  in  o  ('>,  (")  sunto  fòrte  numeróse 


^invi'loht — I. ululo 
'\invhiit')—ìs\\\\-A[o 


ytiiuó — Urne 
fioro) — Nono 


15       Numele  terminate  In  u  (ov)  se   afl.^  scrise  in   Irei  chipurf,  séti 
^.lupa    forma    flesionarà    grecéscà  :      Tov    ùy(oiì   Tnaiavov.  Jiaoiiixn 
AfivvTor,   Tov  lIiùt;(ftov  ;  se  In^elege    cft  cu    acestea    n'avemfl  dea 
ne  ocupa  aici  ;  nniT  altS  cKipfl    de    scriere   esfc.  c^nd     istoriculfl  nu  le 
consider;!  fi  nu  le  serie  ca  cuvinte   cu    tiesiune     grecéscfi.    ci  ca  nume 
vetrificate  astì\  felfl  cum  sunlU.  adecil  numirl  cu  formi    romàni,  acésta 
•o  confirmS  clì\  consioeràndu  le  ca  nominative  si  puncndTi    inainte  arti 
colulù  neutra  tò  :     Tò  Ovyxov,    Tò    'llaiftóviov,     aceste    nominative 
sunin  cu  atiìtfl  mal  tnsemnate  c!lcl  céli\  dintTuft    esle  lat    uncus.  romA 
«esce    ungh'fl  din  unculus.  ér    alQ  doilea    conpne  pe  niunU  sub  forma 
niontit.  Afar:\  de  acésta.  pe  lAng?l    catalogulù    castelelon'i     se  afla  si  In 
(estulii  operel  multe  asemenea  nume  cu  terminale  romani  ca  suhstan 
tive  In     nominativa  •     Wlf^ov    pag.     290.     y.nTVovxtjnx>)V    pag    292. 
2^TtXifi  V(>yoì'  p.   289,  Attxxo^ovoyn  p.  289.  li<tvi>yiìvà).iiìv  p.  289  etc 
Dreptìl  aceea  nu  mal   Incape  cea  mal  ra  cS    indoiéla.  cS     numele  tn  u 
{or)  citate  de  noi     suntù    numirl     romAnescI    ér     traducètorii  latini  al 
lui  Procopiu  si  In  gcueralù  al  istoricilonì  bizantini,    aù  grejitù     tradu 
céndtl  asemenea  mur.irl  cànd  cu  genitivuliì  tn    ».  cfmd  adiogindiì  nn'i  -« 
séù  m,  din  simpU  c<«u»&  c&  nu  sciaù  ci  acelea  suntì\  numir!  séìì    forme 
romànescT.  ér    nu  grecescl. 


-  58   ~ 

'ìì^/tL'*w— Edilio  JUsQiòio—Mendìo 

BiÒLw-—\Mzo  IIq&uióicÒ— Presidio 

Awj'éro— Nogheto  /(^aar^À/loi^ò/Jo— Caslellonovo 

etc. 

In  unele  numirì  compune  avemu  :  Ka7co-,  Aovjco- 
'Piyivo-,  lovlio-,  -BòvQyo,  -ró[ìo,  --/o'^TOt' adeeà  :  capo, 
lupo,  rigliino,  lulio,  burgo,  novo,  cortu. 

Mai  trebue  sé  insemnàmu,  cà  Grecii  de  regulà  pe  u 
finalù  alù  nostru  'lii  schimba  in  o,  prin  urmare  multe 
din  numirile  de  mai  susiì  si  multe  altele  càte  suntù  la 
Procopiu,  poporulù  romàna  deja  atunci  le  va  fi  pro- 
nuntatìi  cu  u. 

Alte  tocirì  avemu  in  numirile  compuse  : 
r€!.i€?J.oi.iovrTsg  ^*''),  MavQÓfialle^  lovhóiìallca ,  in  care 
avemu    pe    munte    si  vale  (monte-m,  valle-m),  ^Eq/.ol- 
lini. 

Totù  in  numirile  de  la  Procopiu  aflàmu  si  cele  din- 
taiu  urme  de  articoli!  si  de  llesiune.  in  numele  Lu- 
to/o (Lutulù)  si  Guscu/o.s  (Cusculiì)  probabili!  aflàmii 
sìrticoluln  Z/t.  si  cu  atàtu  mai  vèrtosu,  càci  cuvèntulù 
din  urmà  l'aflàmù  si  in  forma  nearticulatà  Kovoy.nv 
si  in  forma  femeninà  Koto/Mva,  ìncàtù  fata  cu  aceste 
forme  nu  s'ar'  puté  presupune,  cà  Casculos  ar'  fi  unii 
diminutivi!  latini!  Cusadus.  Dar'  chiar'  de  amù  admite 
acésta,  ne  remane  Lu^olo  scrisii  ca  si  altele  dupa  cum 
pronuntà  Grecii  in  diua  de  astà(lì.  Va  so  (iicà  Lulola 
este  in  locìi  de  Lutu^w,  in  care  Ut  este  evidenti']  arti- 
cululù.  Er'  in  numele  KoiUyv.iUc,  (Cobencile)  aflàmu 
articolutù  romànescìi  femeninà  in  pluralù  grecisatii  prin 
adàugirea  lui  e  la  fine  -Afg,  cum  fa  adaosii  la  scepte-^ 
casas  in  locìi  de  sceptecase  ,*  va  se  dica  Cohencì,  ér" 
arliculatù  Cohenciìe. 


Adaogerea  lui  s   la  fine  este  grecisare  ca  in  multe  aitele. 


—  59  — 

Kdi me  (lesionare  atlainu  in  urmftlorele  : 

2ì/.cÌQ€>^  '')  —  Scare  =  Scuri 
lìiQÓyyeii  —  Slrunge  =  Slrunj^l 
l/jno'rtg  —  Scuone  =  Scauno 
Ikti'it;  —  Hane  =  Bftl. 
ìUtQÌtr^v  —  Petrizen  (Petriceni  ?) 
lin'trég  §1  Bòiitg  —   HuU 
2:/.€7iTé/.c(aag  —  §eple-case 
Kn.i^r/.ih^  —  Cobencile 
\^Qyty[aQ€i;  —  Arginlarl 
KuXlùiig  —  (ialatl 
Jy./rax«s-  —  Schilacl 
'  l'e.inorSnf^  —  Kepordenl 
etc. 

li/.vég  —  Ape,  este  cunoscululn  ora.siì  vechiiì  lànga 
DmiAre  Ad-Aquas  ;  este  evidenlù  cà  istoriculiì  a  sorisiì 
(lupa  cài  fi  a  putuliì  asa  cum  se  pronunfa  romanesco, 
dar  a  nimerit'o  destuliì  do  réu  mai  adaoj^indu-I  .«ji  umi 
e  ;  ttitiì  anelaci  nume  penlru  umì  alliì  lasielfi  in  Epini, 
locmliì  ?i  a<|l  de  Romàni,  'Ift  serie  *'^7mc. 

(^:\  aceslea  simili  forme  (lesionare  ;fi  anume  nomi- 
native plurale  nu  mal  incape  nici  o  indoiéla  dèca  vomii 
av«'  in  vedere  cuvrntele  romànescl  esiliente  alunci  ca 
si  a<jl  ca  scArl,  slrungì,  scaunc.  bài  sciì  bàni  (dialectaln  i 
case,  arginlarl.  Scriiloruliì  greca  le-a  grecisaliì  acàtan- 
du-le  càie  unii  4;  la  line,  liindu-cà  ehi  nu  int.elegea  a- 
cesle  forme  jji  cuvinte.  cànd  insé  elfi  intelegea  cuvintele, 
pe  cele  latine  le  declina  latinesce  ca  :  </>ao-//«<  ^^) — Fa- 
sciae,  Knvtai — Cunae;  une  ori  da  acéstà  terminafiune, 
la  altele  ca    Ki).i/ai\  ^liuvaai,     JuveÒf,iat     Y).((aidrai, 


17)      Se  «Ha  !}i  forma    ffx«('«  ìn  xcniia^nnrt. 

I8).  Probabilù  cft  In  accsvfl  cuvénlQ  nx  represinti  pe  /  ca  In  — w- 
Ttitxtia^K,  ceca  ce  indici  accenlulfi  care  este  pusft  dapfi  rostirea  romS- 
ncscft  /Js/t  ér'  nu  lalinéscil  fusffae- 


60 


In  p rivinta  tulurorù  acestorù  numiri  topografice  tre- 
biie  sé  observamù  cà  eie  datézà  in  scrisù  din  sec.  alu" 
Vl-iea,  in  realitale  inse  asemenea  numiri  sunlii  totu- 
de-una  cu  mullu  mai  vecbì.  A  poi  chiar  Procopiu  ne 
spune,  cà  lustinianù  numai  a  resfauratù  aceste  castele 
fiindìi  ruinate.  Dintre  cele  tàcute  de  noìi  n'amù  amintitù 
de'.càtù  vre-o  càteva,  dar'  si  acelea  suntù  fórà  ìndoiéia 
numiri  vechi  de  locuri  de  la  care  s'aii  nuinitu  apoi  si 
castelele,  ca  d,  e.  in  dilele  nòstre  Castelulù  Pele^iì  nu- 
mitu  de  la  muntele  Pelesù. 

0  alla  ìnsemnatà  urmà  ni  s'a  pàstratù  la  Teofilactù 
si  Teofane.  La  a.  579,  doi  comandanti  bizantini,  Co- 
mentiolù  si  Marlini:i,  voiaù  se  atace  in  Balcani  pe  Cha- 
ganulù  Avariloru,  si  cànd  mergeaìi  cu  óstea,  de  pe  unulii 
(iin  catàriì  incàrcati  cu  de- ale  óslei  cade  josfi  sarcina 
si  celli  ce-lìi  mòna  nebagàndù  de  samà,  ii  striga  unu 
alili  sotù  :  'storna,  torna  fratrel»  ostasi!  audòndù  si  cu- 
getàndu  ca  este  vre-unu  pencolìi  si  cà  le  striga  Ioni  ca 
se-se  ìntórcà,  o  luarà  loti  la  fuga.  Asa  relatézà  Teo- 
fane ^'•'),  ér  Teofilactù  spune  cà  astrigatu:  retornai  '^'^) 
Teofane  spune  cà  ostasulù  a  strigatil  in  limba  nafionaìà 
{xfj  TtaxQw'a  (fcovìj),  ér'  Teofdactu  in  limba  fhmtulm 
ihrtyjooioj  te  yhórrì]).  Amil  aràtatii  (p.  41  )  cà  ostasii 
bizantini  eraìi  cu  deosebire  Romàni,  si  cà  ecele  tinuturì 
erau  locuite  de  Romàni,  mai  incoio  cuvinlele  suntù 
atàtu  dupà  intelesu  càlìi  si  dupà  forma  curatù  romà- 
nesci,  de  càtn  torna  si  fratre  suntù  torme  mai  vecbi-^). 


19).     ^Evòg  yà(j  Cc'Ov    xòv     (fÓQTOV     SiuatQéxpavTog,    ItuìqOì  tov 

ÓfOTlOTOV    TOV    C'''>OV    nOoaifWlfT   To'v   (fÓi'TOV    dvO^&li'ìOrti,  TIJ    TKtTnióa 

(/toi'jj    TO(>j"-c,  TÓQva    ifnriT(j(    etc  Ed-   Bonn.   I.  p.  397  seqq. 

20).  IJrtkirooTfh'  T8  i^óa  nàg,  ysyovo)^  diangvoiov,  tni/jaoiii) 
Tf  yhnTTtj  fìg  TOvmaio  TQCcnéad^  ti  akkog  cillo)  m^oatTaTTS,  osró^va, 
TiSTct  fXfyiaTov  raQÙ/ov  (fdsyyóufvoi.  Ed.  Bonn.  2.    15    p-   99. 

21).  Forma  iJrnà  Se  aflX  tn  Cazania  lui  Coresi  de  la  1580:  .,érìi 
me  voiù  iur/ia  la  tine'  .  Cipariu,  Analeete  p.  53,  asemenea  la  p.  54  si 
5Ó  ;  semnificativu  e.ste  ci  deja  atunci  se  rfla  5ii  a  dóua  forma  usitàti 
acjl  retiirna- 


—  61   — 

La  U.if  <  riti  (K-  jiaiiii  .t..  .  ~i  mal  avemù  in  vedere 
aUUfi  cuvintele  roproduso  mal  suso  din  liesychiu  9Ì  din 
Procopin,  cAtù  jjì  cuvintele  cu  intelesù  din  numele  to- 
poyralìee  de  mal  husu  ca  ((itvmvit,  o/mqu,  a'xi/^',  ^VavÉC, 
aiQÓyye^,  jÌoCté>^,  OKovàpt^;,  ayit.irt-y.cKTctg,  iifn'rt€g,y.lii- 
aovQct,  ii<x)À€,  Y.à7in,  Xnv;io,  aóqtov,  a€/.oi(jio/.i(  ■-). 

Din  tòte  aceslea  resulta  eft  limba  ronjAnft  era  deja 
formala  in  sec.  alti  Vl-lea.  Acésta  se  mal  confirmft  si 
prin  alte  dóue  impregiurArl.  In  secoluhì  aliì  Vl-lea  Slavii 
deja  nfivAlise  in  unele  tinutupl  locuite  de  KomànI,  in 
secoluliì  urmàtoriiì  aprópe  tote  provinciile  cu  elementu 
roniAniì  aù  fostiì  Inundate  de  Slavi.  Dóca  limba  romàna 
nu  ar'  fi  fostft  deia  formata  inainte  de  in\f*  unea  Sla- 
vilonì,  atuncl  ìnlluinta  slavicft  s'ar'  resimi!  .si  in  legil*- 
interne  ale  limbel,  ceea-ce  nu  esi.-^tA  de  lociì.  ci  s'a  mar- 
ginila, cum  resulta  din  capii.  I  si  V.  numal  la  0  simpla 
intluin(à  lexicalA.  A  dona  impregiurare  este,  ca  in  se- 
coli? armatori,  pànil  la  0.  11U<J.  allàmiì  o  sumà  de  alle 
urme  de  limba  care  conlirmà  pe  cele  aminlile  mal  susn. 

Dìntre  anil  fiOO— 1100  mal  punemil  in  vedere  cuvin- 
tele : 

Din  Maiala  :  Ca/?«-zana,  séfl  za,  deja  si  la  lustinian  . 
Novoll.  85. 

Din  Teolane:  xó^«-córda,  xó^rij-curte,  'Ouó,-omii 
(nume  propr.),  vov uego f-numèrfi. 

Din  Constantinfi  Porfìrogenitù  :  /(r/.«-ésca,  ufca-mi-sà, 
(Tx«n»'Ov-scaunQ,  ///irrorpa'rtfjp-mèsuraloriì,  w^^^w-urezO 
f^oi>'(Jrf'r«-vestmèntO  ìnfundatiì,  q^Qivr^a,  (/-p/iCafov-fruntlà. 
rrnmjaria,  ff«}'/a-zeche,  Aw/.-loca.    Din  (f^glnZa  si  qp^/i- 


22).  A^  se  untnesre  la  Trocopiu  (De  ardif.  p.  292)  uofi  ca^ 
telfl.  care  dupS  descriere  era  làngA  Dunilre-  La  Comuna  Rato\I 
In  .Mehedin^l  se  artH  unfl  locQ  numili\  Setun'cfa  cu  nrme  de  zidirl 
romane  (DicponarR  topogr,  D-  Kran<^cscu  v.  comuna  Batoli  5Ì  Scipiìl) 
Cuvéntula  Serurinca  ji  Secun'cta  nu  are  dea  face  cu  cuvéntultt  sfctof. 
CI  cu  Int.  scciiru^.  va  se  (^ic*  tnsémn&  .  locfl  de  sìguran^A". 


62 


Larnv  preoutp.  si  dintr'unu  alta  cuvétilii  lyyso  (cin- 
gerli) -^)  se  vede  asistenta  lui  «,  caci  in  dialeslulri  ma- 
cedo-romàniì  se  rostesce  frànga.  In  ceremoniile  de  la 
curtea  bizantina  se  afla  espresiuni  tipice  cu  forme  ro  • 
mane  :  aovlTovoavoi  multi  ani  !  [ìóvw  z:/ó,uj^w=bunului 
d-deii  l  Acelu  a  pusiì  ìnaintea  cuvintelorù  ^ì  atàtn  de  làtitu 
in  dialectulii  m  -romànù  se  afla  in  cuvinte  ca  ao/raèà- 
(>/oc,  àir]y,TàQiog,  àrcakàoiog   etc.  (v.  cap.  V). 

Remane  se  mai  relevàmiì  din  Pprfirogenita  §1  cuvèn- 
tulù  ff;'o/^Ao/=servli,  in  care  se  afla  articolul'ì  plur-Zi 
dupà  dialectulu  m.-romànti  ^^). 

In  monumente  dintre  anii  850 — 1100'-'')  aflàmii  ur- 
màtórele  importante  urme  de  limbà  romàna  pe  terenulù 
panonicù  si  iliricù,  si  anume  articolulù  -ìii  in  nume 
propri!  de  persóne  si  de  locuri. 

Candulus  n.  de  pers.  an  1070  voi.  VII  p.   167.  -'). 
Draculus  n.  de  pers.  an.   1080  voi.  VII  p.   i34. 
Chudulo  n.  de  pers.  an.   1080  voi.  VII  p.   135. 
Dedullo  si  Ded,  Dedu  n.  de    pers.  an.    1080  voi.  VII 

p,  135 


23).  Acestu  cuvéntu  se  aflìl  !ntr'unù  felu  de  or.-i^iune  séiì  coliiidX 
ce  se  tndatina  in  (  onstanliiiopolu  chiar  la  palatu,  in  timpulfi  .  imperiu- 
lul  liizantiìi,  si  farà  ìndoélà  ìusémnà  àngerù-  Const.  Porphi- 
rogenitìi,  De  Cerini,  p.  385  :  mal  vine  inainte  51  ca  nume  propria 
de  persóna  in  scriitorii  bizantini- 

24'.  Unii  aìi  voitti  se  traga.  la  ìndoiélà,  cà  acestu  ciivéntìi  in  a- 
deverti  ar'  cuprinde  articolulù  pretestandìi  ca  acesta  ar  fi  numa!  unu 
nume  vachiu  alti  poporulul  numitìi  a^I  Sèrbi-  A  cesta  a  provenitu  de 
acolo,  cà  Porfirogenilfi  voindù  sé  arate  de  unde  sa  numitii  acestu 
poporu  Serbli,  (,lice  cS  s  arti  fi  numitu  dela  serbli  care  in  dialectulu 
romanù  insémna  slngi  {^tQftXoi  Jè  r/j  tcjv  POf.iai(ov  lìialt'xTO)  d'ov/oi 
Ti^oartyoQSvovTcti.  De  adm.  e.  32  p.  152).  Dèca  e  drépta  acéstX  eti- 
mologie séit  ba,  acésta  nu  ne  importa  aicT,  deci(,létorri  este  cà  isto- 
riculu  spune  làmuritu  cà  seròh'  ìnsémnS  slitgz  in  dialectulu  romanù.  va 
sé  4  ca  iti  liniba  rom'mà.  acésta  se  confirmS  totìi  acolo  (p.  x^ò).  con- 
tinuando a  spune  ca  aÌQ^ovXu  se  numesc'ì  tncalfamintele  ^erbiloriì . 

25).  Monumenta  spectantia  historiam  Slavorum  meridionalium.  Za- 
graiiiae.    1877- 

2Ò).     Se  afla  si  forma  nearticulata  Cando  a    1070  VII-  So 


—  Gii   — 

Vilcana,  femee.  a  850— 89»  VII.  3H2 

Musclus  n.  de  pers.  an    ftóO    voi.  VII.  p.  B83. 

Duculus                   ^Ms      ..  IH. 

Mezulus  .,'.'!-..  18 

Mezulo  ,,     ..     „         „    '.>1^      IH. 

Youlus                    ,.     ..  lociì       ,,  IMO— ()  .               ,  21.. 

l'undrulo               ..     .,  \m->.     .,    lOiO    ,  i-5. 

(iraulii                    loto    , 45 

Miisilulo  l'i'IraiKi  .. lOtO 45. 

Murarul  ..     ,.  loeu       „     1070    .,       ..    ..      U>8. 

Nojiulus^i  Nc'j^ul  ,,     ,,  pers.      „    1070    .,       .     .,       78^ 

Todurii,  Danielu  a.  140  VII  45. 

(Irisann,  diaconu.s.  a.   1044  VII   ls. 

Chrochonna  (Crìiciuna  V)  a,  10."><»  VII  54.   172. 

Vilran  a.  10(i5— 74  VII  9H. 

Domnana  calug.lrita  (Dójnna  Ana  ?}  a.   iiHiti   \  Il  tió. 

Su  li /a  e.   lOiJU  VII    15)?. 

Nu  puleinn  treoe  cu  vederra  dóu6  docuiiiente  de-o 
oslromjl  iniportanfft  despre  limb>t  romàna  din  imperiuln 
l)izanliniì  .si  cea  dineóce  de  Dunàre. 

l'è  la  a.  750  nAvAlesciì  cete  de  Avari,  lUilgari  .si 
Sloveni  din  linutuliì  SirmiuluI  in  Macedonia.  Inulù  din 
oàpeleniiln  lorn.  Mauro."-',  scia  .^i  limba  maccdonir.ù.  Cu 
1 15  ani  mal  lùnlia  la  a.  Hfió.  papa  Nicolae  I  serie  cà- 
tra  imperatuliì  bizentiniì  Miliailfi  urmàlórele  :  «ctft  voi 
in  lio-oare  (,li,  ha  chiar  la  le.stivitAtile  principale,  limba 
aci'Sla  (lalinA)  pe  care  voi  o  numitì  barbara  si  scitica 
o  amesleca^I  ca  ceva  prel.iosn  cu  limba  grécil  ;  deci 
nu  e  tocmal  i-pre  onórea  vòstra,  décA  nu  ve  foiosi i.I  de 
atea  limba  .?i  in  afacerile  vòstre  oficiale»  -'). 


27' ecce  qwolidie.  iinovero  In  praecipais  festivitatibus  inter 

graecnm  linguam,  velini  qniddntn  pretiosum.  hanc  (latinaml  <|uam  Imt^ 
6  tram  et  »cythùain  lingiiam  appclltlis.  miscentes.  quasi  mintis  tìecori 
vostro  facitis.  si  hac  etiatn  in  vestris  officiis  et  obseqnìis  non  utamini. 
(Du  ("ange,  ad  voc    t>l>sequiare) 


—  64  — 

Papa  Nicolae  numesce  limba  Ialina  harhara  si  scitica 
Xìxx  dupà  parerea  sa,  ci  ehi  reproduce  pàrerea  Cirecilorti, 
si  Greci!  numgau  limba  latina  ce  se  vorbea  pe  atuncì 
barbara  si  scitica  din  causa  asemènàrii  cu  limba  ele- 
mentului  romànù  din  imperiuliì  bizantina,  care  era  ace- 
easì  cu  limba  Romàniloriì  de  dincóce  de  Dunàre -^), 
care  tinuturl  la  (ìreci  se  numiaiì  Barharicum  si  Scitia  -•'). 

Prin  urmare,  precum  Greci!  numiaa  limba  latina,  pen- 
tru  asemenarea  cu  romàna,  scitica,  dupà  vechia  numire 
a  acelorù  tinutur!,  totù  asemenea  limba  romàna  ce  o 
vorbeau  Romàni!  cu  deosebire  in  Macedonia  unde 
era  centruliì  Ioni  ca  si  adi,  o  numiaii  macedo- 
nica, dupa  vechia  numire  a  terei.  Totù  dupà  vechea 
numire  de  Dacia,  bizantini!  numiao  Bacipe  Romàni!  de 
dincóce  de  Donare  ^'^), 

Prin  cele  de  susiì  se  ma!  probézà  si  altu-ceva,  ca 
adecà  in  sec.  8-lea  ^i  alii  nóuèlea  in  Panonia  §i  Scitia 
se  vorbea  romànesce,  ceea  ce  compleléza  reJatiunea  lui 
Prisca  din  sec.  ala.5-lea  si  confirmà  celelalte  probe  si 
urme  produse  ma!  susn  de  pe  acele  timpur!. 


CAPITOLO    V. 

Influinjele  active  §i  pasive. 

Cestiunea  ìnfluintelorù,  ce  le- a  esercitati!  séù  suferita 
limba  romàna  in  deeursulfi  timpurilorìi,  este  una  din 
cele  mai  importante  si  totfl-odatà  din  cele  ma!  grele. 
Greutatea  se  màresce    ìncà  si  prin    unele    ìmprtj,.uràri 


28).  Pachymeres  II.  p.  loó- — Chalcocondyla  L  br  VI  vorbindù 
despre  Vlach!  din  Pindù  spune  c5  vorbescu  aceeasì  limbà  {u'uóyXo'Tioi) 
cu  Daciì  adecà  Romanil  din  Dacia. 

29).     Nicet.  Chon.  I.  239.  passim  . 

30).      Veqll  nota  28. 


—  65  — 

parlioiilare.  Liinba  nostra  iiu-i  adunata  ima  ilin  graiulft 
poporiilul,  ceca-cG  este  cunoscutìi  pAn'  acum  abia  dócfi 
tace  juniélate  din  intreKiì  olfMnentuhì  istoricft  «si  actualft 
ala  liinbel  rotiiAne,  crft  dialectole  zacù  Incft  in  telala 
pftraginA.  0  altA  j^reutate  oste  lipsa  de  lucrflrl  pregftti- 
tóro.  I'i\n'  acum  saiì  tAculiì  mal  numal  incercàri,  .'ri  in 
generalil  cu  lendinte  unilaterale.  cAcI  s'aft  cercetaia  in 
cùlft-va  numaf  inlluin^cle  pasivo  .?!  cam  In  generaliì  orT 
cu  idei  preconcepute  ^i  cu  anumc  .scopurf,  ori  farà  cu- 
noscin^ole  necesare,  sófi  cu  amòndóue  de  o  dati  ').  In 
In  càta  pontru  lnlluin|ele  adivo  nu  sa  fàcuti'i  pàn'acum 
aprópe  nimico. 


lufluiiitele  pasive. 

Aicl  trebue  s6  observilmtt,  ciì  (ìindù  stabilita  si  re- 
cunoscutO,  0:1  legile  interne  care  gavernà  limba  ro- 
niAnti  suntil  romanice,  cesliunea  ìnduin^elorìì  se  rapórtà 
cu  deosebire  la  elementulfl  loxicalft. 

Influitila  dacà.  Istoria  cuceririlorù  vechl  vorbesce  in 
generala  contra  amestecurilora  etnico,  cjIcT  spiritula  se- 
paratistica, esclusi vismuln  de  tribii,  era  fòrte  puternicn. 
Acésta  a  facutft  ca  (JreciI  sC  nu  se  pót:l  uni  nicl-odatà 
nici  fi  ìntre  ol,  necuin  cu  alle  popóre  ;  la  Konianl 
chiar  ì^i  organisatia  politica  iji  sodala  avea  una  fondu 
generala  de  triba,  care  numal  cu  anevoe  .«ji  fòrte  làr(|ia 
s'a  ?lersa  séa  mal  bine  s'a  fìlcuta  incetulù  cu  ìncelulìi 
invi(lil)iia.  Popòrele  llaliel  desi  eraa  do  aceea^I  origine, 
mal  alesù  cele  din  Italia  centrala,  lotujjl  càia  de  anevoe 


I  l'V.  Miklosich,  Die  Slavischeti  Elemente  im  Kumunischen. 
Wieu  i86i.  nu  1  scutitù  fìe  preocupn^iunT.  — Dr.  Iv  Robert  Ròsler,  Die 
griechischt-n  und  lUrkischcu  liestandtheile  im  Roinanischen  Wieo. 
1S65,  fi')rte  tendenziosa  A  le  Cihac.  dictionn»ìre  d'étymologie  daco- 
romane,  clémcnts  slaven,  muRyars  etc  Francfort  s  M.  1679,  lipsitfl  de 
cunoscin^ele  necesare.  lucrare  cu  totulQ  nescientiticl 


—  66  — 

s'aù  pututn  uni  si  s'aù  unitù  numal  cu  forta,  si  mullù 
mal  anevoe  s'a  t'àcutù  contopirea,  desi  idiomele  lorù, 
afara  de  Etruscì,  eraù  numaì  dialectele  uneì  si  aceleiasi 
limbi.  In  Dacia,  pe  làngà  esclusivismulìi  de  tribù  pro- 
priù  popórelorii  veclii,  mai  ìntrevenea  alte  treì  ìmpre- 
giuràri  caraeteristice  :  àntàiù,  deosebirea  ìntre  Daci  §i 
Romani  :  a  dóua,  du^mània  cea  mai  ìnversunatà  ce  a 
pututii  se  esiste  vre-o-datà  ìntre  dóuè  popóre  ;  si  in 
fine  civilisatia  romana  si  barbarla  Dacilorù. 

Tòte  acestea,  cumpenite  dupà  valórea  loru,  vorbescù, 
nu  se  potè  mai  elocuentii,  contra  amesteculuì  etnicii 
intre  Romani  si  Daci. 

In  Dacia  ìnse  mai  ìntrevinti  ìmpregiuràrì  si  conside- 
ratiuni  si  de-o  alta  ordine  de  idei  si  necesitàli.  Traianù 
nu  a  cuceritù  Dacia  pentru  ca  s'o  lase  éràsi  mai 
multù  séù  mai  putinìi  in  màna  barbarilorù,  care  aprópe 
vre-o  dóuè  sute  de  ani  aii  fàcutù  se  tremure  Roma  de 
numele  lorù,  in  càtù  poelulù  a  trebuitii  sé  strige  : 
Paene  deìevit  urhem  Dacus%  Er'  ceva  mai  tàrdiù, 
sub  Domitianù,  aù  umilit'o  fàcèndu-si-o  tributarà. 
Traianù  a  cuprins'o  ca  sé  nimicéscà  pe  Daci  pen- 
tru totù-de-una,  si  din  Dacia  se  facà  o  provincie 
romana  nu  numai  in  ìntelesù  administrativù,  dar 
si  in  ìntelesù  etnicù,  adeca  o  térà  romana  totù  a- 
tàtù  de  sigurà  ca  cea  mai  sigurà  din  tòte  pro- 
vinciele  romane,  ìntre  care  cea  mai  sigurà  era  Italia. 
Pe  Daci  nu-i  putea  muta  in  Roma,  cum  s'a  procedatù 
in  primele  timpuri  ale  romanisarei  Italieì,  nu-i  putea 
stràmuta  in  Italia,  si  chiar  de  ar'  fi  pututù  n'ar'  fi  voitù, 
pentru  aceea  spre  romanisarea  Daciei  nu-i  rèmànea 
de  càtù  sé  reducà  Dacia  la  unù  felù  de  tabula  rasa  si 
s'o  ìmpeneze  cu  colonii  romane  deplinù  sigure.  N'avemii 
de  locù  trebuintà  sé  ìn^elegemo  in  acéstà  «tabula  rasa> 


2).     Horatius,  od.  HI.  6,  14.  Virg.   G.  2,  497  ;  Aut  conjurato  des- 
cendens  Dacus  ab  Istro.— Dio  Cass.  51.  22. 


(17 


o  niAturaie  lotuhi  a  iJacjloiu  din  l)aci.i,  .a  m.'. 
a  foslft  ii'i  trebuia  s6  fìe  o  maturare  aUUù  de  pu- 
ternic'Ù  in  oAlfi  so  nu  mal  remarvi  de  cj\U1  mombre  ri- 
sipile,  pontru  ca  S(i  lìe  nschisA  pcnlru  tola-do-una  o 
Dóuil  rcìnviere  !ji  roconslriiin!  a  poporulul  daci'i.  Intr'a- 
deveriì  iiici  n'a  mal  reìnvialìi,  ceea-cear'  li  puluUl  s'o 
lacA  fòrte  usorù  dupà  ce  s'aiì  retrasft  legiuni.'o  romane. 
Dar  (ìindìl  cft  acósla  nu  s'a  ìnl(>mplaliì,  esle  proba  eoa 
mal  stialuciljt,  ci  Dacl  nu  mal  esistali  in  pruiir-nlulù 
ocupalft  de  coloniele  romane.  Nu  trebue  s6-se  pérdfl 
din  vedere,  cà  pe  acele  limpurl  téra  nu  pulea  sé  lie 
de  càtri  pn(iniì  ìnipopulaltl  cu  Dacl  i}ì  nici  Rornanil 
n'aft  ÌMipopuIatu  ìnlr'o  formìl  tótft  téra.  Rema.^itele  de 
Dacl  dupì\  résboiil  vorti  fi  tbstù  forte  sporadico  fji  se 
vonì  fi  aplioaliì  ca  sciavi  la  lucrftrile  grandióse  care  le 
aducea  cu  sine  colonisarea  de-odatà  in  mase,  cum  sa 
inl«'rnplaltì  in  Dacia. 

DaciI  care  vorft  fi  scàpatii  din  résboiiì  ^i  aìl  preferitft 
o  viétil  liberà  ^i  aventurósA  unel  sclàvil  rurjinóse,  s'aù 
retrasfi  spre  nordiì  amestecàndu-se  acolo  cu  al(I  bar- 
l)arl.  Cu  acestia  insé  nu  mal  avcmil  de-a  face  nimicfi 
in  privinta  amesteculul  etnicìi.  Rr-màsitele  remase  in 
\vTìx  stMÌ  mal  bine  sclavil  dacl  nu  mal  puleaiì  sé  aibà 
\  re-o  ìnliuintìl  nicI  macar  socialà  icl-colea,  necum  etnica 
j^eneralA. 

Dar'  afant  de  acósla.  amesteculù  etnicù  s'ar'  pule 
proba  sigurft  numat  prin  insUtutiunl,  religiune  ^i  mal 
aiesn  prin  limbà.  Din  cele  dóué  dinlàiiì  se  scie  ceva, 
Homi\nii  insé  nu  posedu  nimiciì  din  eie.  Din  1/mba  Da- 
cilorìl  nu  se  cunósce  nimiciì.  Totù  ce  s'a  (jisu  despre 
(>a  suntfl  pjln'acum  pure  fantasil  ^),  Cateva  cu  vinte,  chiar 


3V     IncAit^  atinge  cele  cAte-ya  numirl  de  piante  (^ise  ..dacice"'  dela 
Dioscoride,    abstrflg^ndf.     dela     confuMunea  ji  resigiiranja   In  care  ni 
s'ali  IransmisH,  nu  se  potè  sci  déc.1  n  imele  de   .//.;<  «Vù"  indici  popò 
rulli  genetici^  dacft,  orT  ^éra,  cilcT  nu    se  potè     precisa     neindoiosi  e- 


—  68  — 

dèca  n'ara  fi  afectate  de  fòle  ìndoelile  posibile,  cum 
suntù  in  realitate,  n'arù  puté  decide  nimieù.  Nume 
propri!  de  persóne,  localitàti,  ora^e,  rìuri  s.  a.  nu  aù 
de  catti  0  valóre  din  cele  mai  mfirginite,  càci  asemenea 
nume  nu  urmézà  regulele  generale  ale  limbeì  !?i  afarà 
de  aceea  se  transmita  dela  poporìi  la  poponi  farà  nicì 
unù  amestecù  etnicù. 

Ori-unde  s'a  ìntèmplatu  in  vièta  romana  vre-unù  a- 
mestecù  etnicù,  s'aù  pàstratù  urmele  acestui  amestecù 
ori  in  limbà,  ori  in  religiune,  ori  intr'amendóuè,  ai^a  de 
esemplu  in  Galla  vechile  inscriptii  latine  ne-aìi  pàstratù 
0  suina  de  divinitàti  galice,  pe  litoralulù  iliricù  divinitàtì 
ilirice  séù  in  fine  barbare,  nu  *mai  vorbimù  de  sutele 
de  divinitàti  pàstrate  chiar  in  centruhì  culturei  romane, 
in  Italia,  de  la    diversele    populatiunì. 

In  tòta  Dacia  nu  s'a  aflatu  nici  macar  o  inscriptiune 
daca,  pe  cànd  d.  e.  in  Sardinia  s'aù  aflatù,  pe  làngà 
cele  latine,  s?i  inscriptiuni  grecescì  si  punice-  Aù  pututa 
Dacii  sè-^i  uite  numai  de  càtù  limba  ^i  religiunea  lorù, 
ca  iàrmecati  ?  Romanil  nu  opreaù  pe  celelalte  popóre 
sè-.^i  serie  limba  lorù,  ceea  ce  probézà  inscriptiunile 
stràine  in  totù  imperiulù  romana.  Cum  se  face  cà  in 
Dacia  nu  s'a  pàstratù  cu  sigurantà  nici  o  divinitate 
daca,  ci  nuraaì  romane  si  càte-va  de  la  alte  popóre 
stràine  de  Dacia?*).  Dèca  Dacii  erau  Traci,  cum  spunù 
scriitorii  vechi  si  cum   se  admite  in  generalù.  ar'  trebui 


poca  in  care  a  tràitu  Dioscoride  si  mal  pu^inìi  timpulu  cSnd  a  ceree- 
tatù  eliì  Dacia.  ìnainte  séiì  diipà  colonisarea  romanil'  Adevèratu  cà 
unele  numirl  dela  Dioscoride  semSnS  cu  óre  cari  nume  de  pbtnte  dela 
Roman!,  dar  tocmal  acésta  ne  face  sé  presupunemil  cS  Dioscoride  a  cer- 
cetatR  Dacia  dupi  colonisarea  romanJl. 

4).  In  C  .1.  L.  inscriptiunea  cu  Zamolxis  dela  Ackner  et  Miiller  No. 
6Ó3.  n'a  fostn  admisft,  unO  t^eus  Sarmandwi  \fZ.\.  L.  Ili  964)  este  cu 
totuliì  necunoscutiì  de  airea,  ^i  nu  T  nici  o  proba  cà  ar'  fi  dacicu,  ér' 
inscript,  dela  Ackner  et  MiiHer  No  Ò64  unde  (ìx^\  obvine,  ca  falsi 
n'a  fosti!  admisà  !n  C.  I.  L. 


—  61)  — 

(';  obvinft  in  snrìp^iunl  divinilù^i  tracioo,  nici  aceslft 
rasa  insò  nu  esista.  0  Impregiurare  deosebilft  caraete- 
listici  acósla.  Va  sC  (|icà  ceoa-ce  s'a  ìnt(implaliì  In 
Dacia  nu  s'a  mal  ìnlòinplatft  nicflirl  in  totn  imperiuliì 
loniann,  oa  adeca  sé  nu  se  alle  nicI  o  urmù  in- 
irip^ionalil  in  limba  dacicfl  séfl  despre  relijji- 
iiiea  poporulul  cuoerilfi  sji  du[)ft  cunerire.  'l'oli  cAtl  aiì 
(•risii  despre  Dacia  aù  lAsatfi  \i\nO.  acjl  neesplicalù 
icesin  faplfi,  Prin  urmare  esle  evidentiì,  eft  In  Dacia  s'a 
iiit»'mplaliì  cova  singulanì,  nu  o  fusiune  cu  elementulù 
(iicoritìì,  ci  0  esterniinare.  Cum  s'a  inlAmplatiì  acést.1 
csleriiiinare,  astiìdi  dupli  mal  dóuè  niil  de  ani,  nu  se 
mal  poto  precisa,  Kutropiu'')  jns6  constala  faptulù  cu  o 
t'spresiune  totiì  alàtfi  de  drastica  sji  singularà,  cum  nu 
s(»  mal  alla  pilrochie  in  scriitorii  latini,  va  se  dicA  po- 
trivitft  cu  realilatea  cruda  a  lucrurilorù.  In  fine  acésta 
()  confirina  si  mai  draslicìi  frasa  pàstrata  din  Meniornle 
lui  Traianiì  caro  (lice  :  Getarum  gentem  penitus  lielevi'^ 
ain  slinsii  cu  lotulìì  ginta  (le|,iloril  (Dacilonì)  ! 

l'oporulù  dacù  a  l'jslìì  unfi  poponi  de^teptfi  ^i  bravo, 
in  càtft  pentru  noi  amesteculii  cu  ehi  ar'  fi  chiar  o 
proba  .si-o  esplicare  mal  mullù  a  enerj^icT.  lenacità^el 
si  sobrietfl^ii  ce  nu  ni  se  potè  nega,  dar  aiti  nu  potè  fi 
vorba  do  c;MiÌ  de  ceea  ce  se  potè  proba. 

lnscr:pUuniIo  romane  din  Dacia  Inca  vorbosciì  in 
contra  unul  ainestociì  etnictì,  Cicl  eie  aù  aprópe  cea  mal 
corecta  limba  latina  dinlre  tote  inscrip^iunile  din  cele- 
lalte  provincii  §i  cliiar  la^a  cu  cele  din  Italia,  care 
suntìl    pline  de  urme  dialectale  si  strAine. 

S'ar'  ì\  pulutiì  ca  in  Dacia,  cea  mal  ìndeparlatà  5ji 
mal  espusa  din  posesiunile  europene  ale  Komanilonì, 
se  allaimi  inscrip^il  latine  ataiù  de  straine  de  orl-ce  in- 
lluinta,  deca  s'ar'  fi  Intèmplatiì  vre-unrt  amestecft  ?i  a- 
numo  In  masa  intre  coloniilo  romane  .^i  poporulft  barbari! 
cuceritù  ?  NicI  de  cum. 

5  .      Vrji  m^\  susQ   capii.   I.  nota  2 


—  70  -■ 

Nu  putemu  trece  cu  vederea  ìncà  o  ìmpregiurare. 
Dèca  s'ar'  fi  ìntémplatii  vre-unù  amestecu  necesarminte 
ar'  fi  trebuilii  se-se  simlà  vre-o  sguduire  in  limbS, 
ceea-ce  toti  recunoscù  cà  nu  s'a  ìntèmplatii  "). 

In  acéstà  privintà  ìntre  alte  multe  este  fòrte  semni- 
ficativu  fenomenulu,  ca  pe  cànd  la  tòte  celelalte  popóre 
neolatine  nomenclatura  diverseloru  partì  ale  corpuluì  a 
suferitu  0  struncinare,  limba  romanésca  si-a  pastratù  si 
aici  mai  bine  originalitatea  sa  latina.  Din  vre-o  60  de 
cuvinte  ale  acestei  nomenclaturi  tòte  latine  reproducemù 
urmàtórele  : 

rom.  lat.  ital.  fr.  span. 


capii 

caput 

testa           lète 

cabo 

gèna 

gena 

palpebra     joue 

parpado 

buca 

bucca 

guancia      joue 

carillo 

gurà 

gula 

bocca          buche 

boca,  gola 

gùtù 

guttur 

gola             gorge 

garganla 

lature 

latus 

fianco,  lato,  flanc 

lado 

splinà 

splen 

milza          rate 

bazo 

iie 

ile,  ilia 

mollame      aine 

ijar 

Mai  incoio  dèca  Dacii  arìi  fi  ìnfluin^atù  limba  colo- 
nie! romane,  in  ce  ar'  fi  trebuitii  se-se  manifesteze  a- 
césta  ìnfluintà  de  càtii  in  acea  parte  a  vietii  in  care 
Dacii,  de.^i  barbari,  totusi,  dupà  ìmpregiuràrile  locale, 
ca  poporìi  cu  deosebire  pàstorii  si  in  càtù-va  si  agricolù, 
.si-arii  fi  pututìi  impune  in  graiulìi  colonici  elemente  din 
limba  lorù  relative  la  acesle  oeupatiunì.  Dar  nomen- 
clatura pàstoréscà  a  limbei  romànesci  este    eminamente 


ó).  W.  Meyer,  Literaturblatt  f.  germ.  u.  rom.  Philolog,  VI.  298 
(jlice  ca  limba  romàna  ,,niehr  alsirgend  eìne  andere  Sprache  fiir  die 
Erkenntniss  des  Vulgàrlateins  massgebend  ist,  sofern  es  sich  namlich 
vor  den  Dialecten  Italien.s  durch  gròssere  Alterthiimlichkeit  auszeichnet, 
und  nicht,  wie  das  Lateinische  in  (iallien  von  einem  fremden  Idiome 
in  seinem  ganzen  Character  i.st  umgestaltet  worden". 


—  71  — 

Ialina  ">,    ascinenea  cea    mai    maic    uul"  din    notnen. 

lalura  agricola  "). 
S'a  mal  ridicatrt  incjl  <>  n.-iimn-  m  jhimui.i  .mn-it;- 
ciiliil  cu  Oacil.  Unii  (jiciì  adecà,  c-a  deiji  bArha^il  parte 
vorfi  ii  perilù  in  rtisboiiì.  parie  s'aù  ucisri  sinj^url,  parte 
uiì  piìnlsiUÌ  (óra,  afi  réinasiì  insó  fenicile  care  se  vorCi 
li  cjtsaiorilu  cu  colonii  romani,  prin  urinare  celfi  pu^iniì 
ole  n'afi  pululiì  remano  ITirft  inriurire  asupra  limbel  co- 
loniionì.  SCadmitemfi,  ca  asaar' lì  fostfi,  atuncl  femeile 
ani  li  Irebuitfi  sé  inrìurésca  asupra  limbel  in  accie  ocu- 
patiunl  in  care  eie  sani  (i  dislinsu   cu  deosebire.* 

Popórele  de  la  Islru  séiì  Dunare,  anumc  Tracil  de  care 
so  tinoaiì  iji  DaciI,  eratt  in  vecbime  rtMiu..iile  in  lucrarea 
(•;\nopeI  (Herodoliì  IV.  74),  precum  iji  in  pregatirea  de 
vestminte  pestrile  si  covóre,  care  sub  nume  deis/Wana, 
istrinnides  aótt  istrides  erart  cantate  pana  in  Atena  '•'). 
Xaluralminlo  lucrarea  canepel  in  pAnsa  pe  care  (ìrecil, 

tim  spune  Herodotfi,    n'o  puteaù  deosebi  de  pònsa  de 


7)  Vacil  vacca,  bofl  bos,  vinchi  vitiilus,  junctt  a  -  juvencus.  cnltl-ca- 
ballus.  épiV-equa.  armftsarin  adniissariiis,  mànsn  it.  manso  óe-ovis,  pe- 
cuinl-pecu.  I»erbece  vervex,  ariete  aries  mieln  mìea-miórA  a^nellus- 
agnellaagniola,  terpi\  tertius-terlinus.  noatintt  annotinus,  capra-capra, 
iedS  hedus.  porcfl  porcus.  scrófd-sorofn.  mascuril-masculus,  vienl-verres, 
laple  lac.  casil  cnscus,  cora.sta  colustruni,  chiagil  coagulum.  zertl-seruin 
piclc  pellis.  l-'ma  Inna.  corinì-cornu,  statiIQ  stabulum  meritali  me-' 
ndie'.  nierinde  merenda,  ^i.^iariù  sestarius.  caterva  (achaicii)-caterva' 
ttiriu.t  turma.  l>uciiiin'i- buccina  nutre^'ì  nutricium.  érbil-herba,  jjhindi- 
(jlans,  fr(?Jl  frenimi.  cilpSstru  capistrum.  ^eascUa,  cimpoiQ  it.  zampogna, 
pjscì  pasco,  ft'tafoctare,  neca  necare-  adSpa  adaquare  cutesc  i  -  (per- 
cutere),  apleca  aplicare  etc 

èì)  (iràn-granum.  secarci  secalci  mei3milium,  orc^'i  hordeum,  fnsole- 
pha.seo]us,  fén'ì-foenum,  paiii-palea,  toriù-turio,  car  icurrus  ^i  carrus, 
jugH  juguni,  fiulare-fibulare,  rótirota.  osie  axis,  furcft  furcft,  fune  funis, 
secere-sicilis,  sap.1- zappa,  grapi  it  grappa,  trSgace  traha.  trUguhVtragula. 
sita  seta,  ciuriì-cribrum,  arie  area,  »rìÌ-aro,  sémì^niVsemino,  trier  'tri- 
buio,  mòra  mola  IftinA-forina,  macina  it.  macinare  pisa  pisere,  piu.1- 
pil»,  ^estil-testu,  pine  pani.«.  vi^a-vitis.  vinfl-Tinum,  albini  alvina  (musca\ 
dela  alveus. 

9)     Hesychiiis  ad  voc  larniavri,  /orp«o»»<<fff,  ìój^ìók. 


—  72  — 

inù,  atàtù  era  lucrata  de  finù,  era  o  ocupatiune  feme- 
ésca,  prin  urinare  femeile  dace  ca  maestre  in  aceste  lu- 
crar! arù  fi  trebuitù  sé-sl  ìmpunà  colonilorù  romani  no- 
menclatura relativa  la  aceste  ocupatiuni.  Nomenclatura 
acestorii  lucrar!  femeescì  ìnsè  in  limba  romàna  esle  la- 
tina :  torcii-torqueo,  ^esù-texo,  urdescù-ordior,  lànà- 
lana,  fuioru-foliolum,  firù-filum,  fusù-fussus,  stupa-stupa, 
térà-tela,  spata-spatha,  ite-licia,  pànurà-pannulus,  de- 
pànù-{depanno),  pènsà-pensum,  cóse-cusire  (lat.  pop.), 
acù-acus,  atà-acia,  natrà-netus-j^^rg'o;/,  ghiemù-glomus, 
stative-stativa,  furcà-furca,  valù(de  pènsà)-vallurn,  inù-li- 
num,  cànepa-canabis,  puì  (fiorì,  figuri  cusute)-pullum, 
mosorù-modiolus. 

Din  tòte  acestea  resulta  ca  ìnfluinla  daccl  nu  se  potè 
proba  in  limba  romàna,  prin  urmare  nu  esista  de  càtu 
dóuè  posibilitàj,!  :  ori-cà  nu  s'a  intémplatù  nicì  o /?/- 
siune  etnica  ìntre  Romàni  §i  Daci,  orì-cà  Dacii  n'ati  fostii 
de  càtù  unii  restii  rémasìi  ìndéréptù  din  ramulù  care 
s'a  dusù  mai  departe  si  s'a  asedatù  in  Italia,  ^i  prin 
urmare  in  acestu  casù  n'arìi  fi  pututù  fi  deosebiti  in 
fondu  de  Romani,  de  càtu  cum  au  fostù  de  esemplu  Um- 
bri!, VolsciI  sétt  Osci!,  in  timpurile  mai  vech!  ale  dom- 
nieì  romane. 

De  óre-ce  insé  pentru  casula  din  urmà  nu  esista  probe 
de  locù,  pe  cànd  pentru  celù  dintàiu  vorbescù  tòte  ìm- 
pregiuràrile  si  probele  de  mai  suso, — care  aìi  fàcutù  pe 
unii  din  ce!  mai  judiciosi  scrutatori  ^'^)  sé  admità  ocoloni- 
sare  mai  intensiva  a  Dacie!  nu  numai  cu  coloni!  mili- 
tare, cum  era  dalina  la  Romani,  ci  si  cu  coloni!  civile 
de  agricultorl,  industria?!,  comercian^i  etc.  séù  cum  dice 
Eutropia  infinitas  eo  copias  tratistulerat  ad  agros  et  ur- 


lo) L  Diefenbach,  Vclkerkunde  Osteuropas.  p,  229  ^i  Ausland 
i88o  N-  5.  —  Dr  J.  Jung,  Rom.  Laiidschaften,  p  382,  admite  coloni! 
mal  alesù  din  Apulia  ^i  Lucania.  —  Piò,  Rum.  —  Ung.  Streitfrage  p. 
15:  Ebenso  ist  der  grossen  Zahl  <ler  lòmischen  Colonisten  zuzuschrei- 
ben,  dass  das  Dacische  bei  der  Entwickelung  der  rumanischen  Sprache 
beinahe  keinen  Einfluss  geiJbt  hat. 


-    78     - 

hc.H  colcndaa,  si  cu  po|)ula^i^^l  italice, —  penlru  aceea 
cu  drepun  cuvònlft  unii  numescQ  Dacia  «colonie  clnsicft»*'). 

Cu  càin  so  \  onì  cercela  mal  de-amcrunlulft  rematitele 
vechilorù  jlialcde  ilalice  si  ale  Kraiulul  vulRarft  latinfj, 
in  lc},'iUura  cu  liiiiba  roniànri  alAlfi  cea  istoricii,  cAtfi  !fi 
care  se  all:\  in  },Maiulri  viti  in  Iole  ^erile  locuite  de  Ko- 
mftnl,  dupil  cum  noi  tilcuràmn  unii  incepulù  in  capiiolulti 
ftntùiìi,  cu  alàlil  pùrerile  despre  colonii  italice  vorìi  ca- 
pota noce.-iai  minto  o  totiì  mal  mare  consistentà.  Este 
cu  lolulu  gre:<iiri.  ca  ìndatà  ce  vre  unii  cuvcntiì  din  limba 
rom;\n;\  nu  so  aflfi  in  lalinA  si  nici  in  alt.1  limbA  cu  care 
Komànil  vorù  fi  fostiì  in  atingere,  sò-se  ()ica  numaf  de 
càia  ci\  e  daciciì,  c;\nJ  limba  dacicft  nu-I  de  locil  cu- 
nos^uta.  Cliiar'  cànd  unfi  cuvònlft  nu  se  aflà  niet  In 
grócA.  nicI  in  latina  din  Iòle  tiinpurile,  nicT  in  limbile 
iji  dialcclele  neo-Ialino,  elft  tolu^i  potè  s6  Ile  originala 
in  romànti,  cìlcì  nicT  limba  grécA,  nici  latina  nu  ni  s'a 
Iransmijjft  lòia,  ^i  in  limbile  moderne  derivate  din  a- 
cestea  polii  sé  nu  se  pAslrcze,  procum  alle  cuvinte  s'aù 
perduti!  la  noi  §i  s'aù  pàslralft  in  acestea.  Afarà  de  a- 
césta  in  limba  greca  9i  latina  si  in  idiomele  neo-Ialine 
din  apusft  cu  nenumèratele  Ioni  dialecte.  zace  ascunsa  o 
lume  de  mislere.  care  trebue  de  acum  inainte  revelate 
penlru  a  lumina  iji  lìxa  elementulft  originala  congenera 
ala  lexiconulul  romana. 

Influin^a  grecéscà.  In  limba  romana  sunta  cuvinte 
curata  romànescl,  care  lie  ca  formil,  fie  ca  inielesa,  séa 
amèndóiiC'  impreuna,  nu  se  afla  in  limba  latina,  unele 
nicI  cbiar  in  limbile  neo-Ialine,  se  alla  insé  in  vechia 
limba  grecéscà,  cu  lóto  acestea  nu  sunta  imprumulate  do 
la  (Irecil  antici,  ci  santa  tota  aiata  do  originale^  in  ro- 
mana ca  si  in  prccA,  caci  eie  faca  parte    din  l'ondula  ge- 


1 1)     lung.  op    cit.  p.  379  :  .  . .  wie  denn  SiehenbUrgen  in  jeder  Zeit 
ein  cla^sichet  CvloHiaUand  gewesen  und  gcbliebcn  ist. 


.^  7-i    - 

neralù  aricù  séii  mai  de  aprópe  din  liraba  originarà 
din  care  se  trage  greca  si  latina  ^-). 

Influintà  vecliie  greeéscà  nu  se  afla  in  limba  romàna. 
Acésta  ìmpregiurare  ìnsé,  recunoscutà  de  toti  ìnvètatii 
stràinì,  in  practica  aiì  aplical'o  nu  in  favorulù  limbeì  ro- 
màne, cum  resulta  de  sine,  ci  din  contrà  in  defavorulii 
ei.  Età  cum.  Tote  cuv intele  din  limba  romanésca,  care 
mi  se  aflà  in  latina,  le-au  considerata  numai  decàtù  ca 
stràine,  si  aù  càutatiì  vre-o  limbà  aricà  d.  e.  cea  sla- 
vónà,  si  dèca,  in  realitate  séfi  la  aparentà,  se  afla  a- 
colo  vre-3  umbra  óre-care  de  asemenea  cuvèntù,  elfi  se 
declara  de  originala  acolo  si  ìmprumutatu  in  limba  ro- 
màna. De  acésta  mistificare  suiériì  tòte  cereetàrile  eti- 
mologice  fàcute  asupra  limbeì  romàne,  pana  chiar  si 
cele  fàcute  de  Romàni.  Celli  care  a  abusato  insè  mai 
multiì  de  acésta  mistificare  a  fostìi  slavulu  Cihac,  care 
in  chipulù  acésta  a  scrisu  aprópe  patru  mii  de  cuvinte 
ca  fiindiì  slavice,  ìntre  care  se  aflà  mai  tòte  cele  ìnsirate 
mai  susù.  Er'  unii  filologi  romàni  asemenea  cuvinte,  si 
anume  care  nu  se  potii  esplica  numai  decàtù  din  limba 
latina,  le  declara  de  dacice.  Mare  gresélà  si  de  o  parte 
si  de  alta. 

0  ìnrìurire  posterióra  greeéscà  s'a  esercitati!  numai 
prin  contactulìi  Principatelorii  de  la  Dunàre  cu  Grecii, 
ìncepéndù  de  prin  secol.  alù  16-Iea  §i  mai  cu  samà  din 
sec.   alti  18-lea  in  timpulii  domnilorù  fanarioti.     Acésta 


12)  Dintr'unìi  mare  numèru  de  asemenea  strSvecht  cuvinte  amin- 
timù  urmàtórele  :  vatrJt-/3o(i^((a  si  ^dd^oov,  u\mS.-olófxa,  t&TgS.-Taoyavr], 
h&\3.UTQ-7ivkucoQÓs,  sfarS-^o';^«pa.  tigae  dial.  tigane-TiJyaj'or,  schimà- 
a/ri^tt,  dróie-^pdof,  tràmbà-^('o^/3o?,  papura-7rof7ri'(;o?,  tufa-rii(/ >?, 
próspétii-TTpÓCTiipaTo?,  tete-T^rra,  rlpu-j^rTio?,  roiu-(5otoV,  tàrjiì  tarnà- 
rrtpffo'ff,  natra-y^T^oi',  dàrj lì- 5 apoo?,  {T\cS.-(f'(Jixr],  c&nmhà-xuQVfj^og, 
zòli-CccX?),  sleagU-areyof,  soloménarà-crxo>l(^7ifj()"(>f,  fleur3l-</Ai;oe(>Of, 
schilà-<TxtAa|,  borborosi  y3o(j)3o(»/'Cw,  pospiélS.-ndanc(Xj],  brotac&-/5^ó- 
raxog,  sfadescfl-ff'/wJa^w,  nanà-WwK,  nene-vévvos,  scu\n-o>'a)Xog, 
labe-Ad/3at,  Iste^u-i'aTco?,  zadà-tTfìrfa,  vlastaru-ySAa'ar;;,  zorì-C<»QÓS, 
javra-fa/3^d?,  bade,  badiu  .si  haghììì-Paj'iui,  térfóterfelóg!l-T<fp»oc, 
vStalà- ì'iuAa  (FtraÀ«). 


ìnrìurire  In  limbft  a  losltt  trecélóre,  càci  dispflròndft 
(loimiil  faiiariu^I,  legile  !ji  a^erjeminlelt;  fftcule  J^ub  el,  aù 
dispàriild  .si  cuviiitele  ^'reccscl.  Din  vro-o  G7  de  cu- 
vinle  t^recescl  din  lil.  A  din  dio^ionarulil  lui  (jhac,  a- 
bia  vre-o  oplft  'mal  sunlft  cunosculo  incA  in  generalù, 
celelalte  suntù  parte  remalo  ascunse  prin  legiulrl,  càitl 
!>i  dociunonte  veclil,  lìindìl  cu  lotulTi  necunoscatc  aslàt|I, 
parlo  sunliì  provinciale  sji  mal  alcsfi  in  Komània  prin  ora^e. 

Jnjluinia  slavónd.  Unuliì  din  cele  mal  nefcricile  e- 
venimenle  penlru  limba,  cultura  si  chiar  conservarea  e- 
lementulul  romflnft,  a  fostù  contaclulù  HomAnilorQ  cu 
Slavil  .si  ìnlroducerea  limbel  slavóne  In  bisericil  §i  in 
sfatiì.  AntAia  atinj^ere  a  HomAniloriì  cu  Slavil  s'a  intèni- 
plaliì  pe  la  fìncle  sec.  aln  ()-lea  d.  C.hr.,  ér'  in  sec.  alù 
7- Ica  invadézii  Hulgaril.  De  óre-ce  insc  limba  romiV 
m'Sca  era  formalA  dcja  inainle  do  venirea  Slaviloro, 
penlru  aceea  limba  slavónà  n'a  avutil  nici  o  inlluin(a  a- 
supra  legilorfl  interne  ale  limbel,  ci  numal  asupra  ele- 
mentulul  lexicalu  lìtsàndiì  cuvinte  slave  in  limba  romàna. 

In  cAtft  se  atin^e  de  ìntroducerea  slavónel  in  bisericu 
!ji  in  staftì,  perorilo  variózà  alAlQ  asupra  causel  séiì  a 
modulul  cum  a  lostiì  ìnlrodusà,  cAln  .«ji  a  timpulul  cànd  ? 
Faplele  .si  probelc  despre  acestn  evenimenta  sunto  urmft- 
tórelc.  Vecliia  literalurà  slavónìl  incepe  cu  Girilo  (+869) 
sji  Melotiìi  (-fH85)  §i  ajunge  in  sec  ahi  X-lea  la  cea 
mal  ìnaltjl  ìnlloriro  '•'),  Cìllrà  linelo  aceslul  secolo  sji 
anume  la  a.  971  impòratulo  bizantini!  Tzimische  cu- 
prinde  Bulgaria,  o  incorporczA  cu  iinperiulù  bizantino  iji 
depune  pe  patriarcbulQ  bulgarù  Demianù  *  ').  Dèca  vomn 
considera,  cà  Hulgarii  urao  de  morte  pe  (IrecI  §i  ase- 
menea  aceslia  pe  Bulgari  ;  cjI,  prin  urmare,  dupìl  invin- 
gere.biserica    bulgara,  càfjòndo    sub  mi\na  GrecilorO,   a 


13^     (ìeschichte  der  sUvischen  Lìteratureo,  von  A.  N    Pypin  u.    V. 
D    Spasovici.  Ubertragen  von    Traugott   P«ch.  Lepzig,  ÌUgo,  I.  p.  68. 
I4J     Jiricek,  op.  cit.     p.   I87  sq 


—   76  — 

foslu  supusà  la  grele  persecutiuni  din  partea  acestora  a- 
làtii  in  privinta  limbel,  càtù  si  a  elementelorù  clericale  ^^), 
de  sine  se  intelege,  cà  càlugàriì  bulgari!  in  mare  parte 
voriì  ti  trebuitù  sè-§ì  caute  aiurea  adSpostù,  d.  e,  in 
Serbia,  dar'  farà  indoiélà  cu  deosebire  dincóce  de  Du- 
nàre,  atàtù  pentru  apropiere  càtù  si  pentru  relatiunile 
prietinóse  ale  Bulgarilorù  cu  Romàni!.  Este  naturalo, 
ca  trecéndù  càlugàriì  bulgari  din-cóce,  si  ca  ómeni  ori- 
§i-cum  ìnvètati  pentru  acele  timpuri,  aii  deschisu  calca 
ìnfluintei  literatureì  bulgare  in  biserica  de  dincóce  de 
Dunàre-  Nimicirea  fmtàiului  imperia  Bulgaro-Uomànil 
la  a.  1018  prin  Basiliu  li  a  fostiì  unti  noù  pasiì  pentru 
influinta  slavonismuluì  din-cóce  de  Dunàre.  Cu  tòte 
acestea  inse  evenimentelc  politice  n'aù  pututiì  de  càtiì 
se  initieze  acéstà  influinta.  In  acele  timpurì  de  intu- 
nerecu  introducerea  de  elemente  de  cultura  la  societate 
nu  se  putea  tace  pe  cftì  politice  si  sociale,  esercitarea 
influintelorii  de  cultura  pe  aceste  cai  nici  nu  era  cu- 
noscutà  pe  atuncì  si  cu  atàtù  mai  pu^inii  in  regiunile 
Orientului,  unde  invasiunile  .^i  sbuciumàrile  eraii  ceva 
de  tòte  ditele. 

Pentru  a  ìntemeia  curentuliì  ìnfluintei  slavóne,  trebuia 
se  ìntervinà  si  evenimente  de-o  alta  natura,  ^i  anume 
religióse.  Nu  ìntàrdie  nici  acestea.  Eie  ìncepUrà  la  a. 
1054.  Desi  certele  ìntre  biserica  rèsàrituluì  si  a  apusu- 
luì  eraù  vechi,  eie  ìnsè  in  acestù  timpft  intra  in  o  nóuà 
fasà.  In  anuM  1054  scisiunea  ìntre  aceste  dóuè  bise- 
ricì  se  sigilézà  prin  anatema  ce- si  aruncà  unulii  asupra 
altuia,  Papa  dela  Roma  §i  patriarchulu  dela  Constanli- 
nopoln.  De  alta  parte  se  ìncepe  séiì,  mai  bine  disù,  se 
continua  totù  mai  cu  inversunare  lupta  ìntre  grecismù 
§i  bulgàrismiì.    De  pe  la  1090  se  ìncepe  din  Bizanta  o 


15)  ratriarchul'i  Nicolae  se  pl-'ingea  contra  ^arulul  bulgariì  SimeonU 
(892  —  927)  cà  el'i  alunga  din  imperiulii  seù  pe  popi!  grecescl  (Py- 
pin  ii  SpasovicI  op.  et.  69).  Ce  era  acum  mal  naturalu,  de  catU 
ca  ^i  GreciI  la  réndull  lorìi  sé  faci  totìi   a^a. 


—   77   — 

persecu^iune  amara  coulra  sedei  bulgArescl  a  Hugo- 
mililoru.  A  cesie  persecu^iunl  trimiln  nóuù  clemente  reli- 
gióse bulf^are  din  cóce  de  Dunùre.  Krà  sub  lonu  A- 
saniì  iiDpératuliì  romano  bulgaro  (1218 — 1241)  certele 
ajungiì  la  o  adeveral.l  turbare.  Papa  (Iregoriil  IX  pro- 
vócft  (;u  epist  din  27  latiuariiì  1238  pe  regele  ungarD 
Hela  IV  sn  sdrobéscìl  poporuln  inrèulAlit'ì  si  perverso 
(contritionem  pravae  alque  perversae  nationis)  ala  lui 
loniì  A  sano  ^''j.  Décù  acéslA  epistola  séo  bulft  o  pu- 
nenio  in  legillunl  cu  alta  anterióri  loto  a  aceslul  papa, 
dela  a.  \'^'M  data  eonlra  Romàniloru  din  episcopatulft 
Cumaniloro  :  aluncì  ne  pulemfi  luce  o  ideie  de  ura  a- 
t^ata  inlre  HomànI  ta^a  cu  biserica  catolica  atàtft  din- 
colo  calli  si  din-cóce  de  Dunare.  De  alta  parte  sé  nu 
se  ulte  donò  ìmprcgiurarl  :  antdiìi,  ed  la  a.  1192  lonfl 
Caliinann  Asanfi,  impèratulil  romano-bulgarù  se  intilu- 
lézà  autocralulo  Moldovlachiel  '')  ;  a  dóua,  ed  Papa  I- 
nocenliiì  111  ìm  pertraciarile  cu  loani^iil  numi  pc  Arhie- 
piscopulft  de  'IV'rnova  primotu  ahi  nouluì  regalo  iri-I  su- 
puse  provincielc  bisericescl  Hulgaria  ^i  Valacliia  *'^).  In- 
su^I  loan^ia  se  intiluléza  „imperator  totius  Hulgarie  et 
Valachie"  '•').  Deiji  lilulaturile  imperaUloriì  romano-bul- 
gari relative  la  domnia  din-cóce  de  Dunare  se  potil  con- 
sidera, ca  multe  asemenea  tilulaturl,  de  platonice,  mal 
vèrtosfi  càci  lono  Calimann  Asano  cuprinde  in  tilulatura 
sa  ^i  'lera-ungurésca  pana  la  V'iena,  tolu.>ri  jurisdic^iu- 
nea  bisericésca  o  tinenio  cu  multò  mal  reala.  In  fine 
o  cronica  bulgara  ne  relaléza  fapluUi  pe  càlù  de  impor- 
tanlo  pe  atatiì  insè  neasiguratft  inca,  ca  imperatulo  A- 
sanìl  (118()  — 1197)  intemeietoriulo  imperiulul  ahi  doilea 
romano-bulgarii    ar'  lì  chiematii    dela  Achrida    si  ar'  il 


16)  l'heinet.  Monumenta  hist-  Iliingarme.  I  part.  i   p.  9Ò. 

17)  Archiva  ist.    a  Rom    I  part    I  p    96. 

18)  Mheiner.  Vetera  iiionum.    Slavorum  meridional     I.  p 
Buia  din    25  Februarifi   1204. 

19)  Ibid.    p.  27. 


—  78  — 

pusù  patriarchìi  in  Tèrnova  pe  Teofilactù,  la  a  càrui  ìn- 
demnare  Asanii  ar'  fi  trecutu  Dunarea,  ar'.  fi  cuprinsiì 
Muntenia  si  Moldova  si-ar'  fi  silitù  pe  Vlachii,  cari  pana 
atunci  cetik  in  limba  latina,  sé  lase  biserica  romana  ?i 
sé  citéscà  in  limba  bulgara  ^^).  Cronicaruliì  bulgara  se 
provoca  la  nisce  car^I  vechì  scrise  de  mànà.  Aù  esis- 
tala aceste  càrtì  ?  ce  va  fi  stata  in  faptà  in  eie  si  unde 
suntfi  ?  'I  ole  acestea  suntù  intrebari  la  cari  nu  pu- 
temii  rèspunde,  dar'  concorda  in  fond  cu  traditiunea 
dela  Cantemiru    si  Ignatie  de  Luca. 

Incercarile  de  unire  intre  biserica  resàriténà  si  apuséna 
incepute  de  noù  in  a.  1274,  puserà  biserica  résaritului 
in  nóué  s^i  cumplite  convulsiuni.  Urele,  luptele,  perse- 
cutiunile,  sfasierile  rèsàritenilorìi  intre  sine,  cari  se  ìm- 
pàrtise  in  dóué  tabere  :  cresimi,  cari  tineaù  la  indepen- 
denf.a  si  vechile  traditiuni  ale  bisericei  résàritene,  si  la- 
tini, cari  susfineaù  uniunea  cu  Roma,  in  fine,  dupa 
sbuciumari  interne  de  vre-o  dece  ani,  aduserà  scisiunea 
definitiva  la  anii  128.3  si  1285.  Tòte  acestea  in  lega- 
tura cu  cele  anterióre  aìi  ajutatù  ìntemeiarea  slavonis- 
mului  in  biserica  romàna  din-cóce  de  Dunare. 

In  aceste  convulsiuni,  credemìi  noi,  cà  s'a  pututil  in- 
tèmpla  nimicirea  totalà  a  vechilorù  nòstre  cariai  biseri- 
cesci  ce  vorii  mai  fi  rémasfl  din  evenimentele  si  sbu- 
ciumàrile  anterióre,  nimicire,  pe  care  cronicaruln  bul- 
garn  o  pune  intre  anii  1186 — 1197,  si  pastràndu-se  prin 
traditiune,  dar  uitàndu-se  timpulù  in  care  s'a  intémplatù, 
Dimitrie  Cantemiru  o  puse  in  legatura  cu  conciliulù  de 


2o)  Vecjl  citafiunea  EpiscopuluI  MelchisedecS  in  UricariQ,  III,  p. 
105  — 109.  Autorulù  articolulnl,  care  acolo  n'a  indicatù  fàntana  de 
catìi  pe  scurtu  si  farà  numele  autorulul,  dorindii  a  vede  ìnsumi  acca 
cronica,  mia  comunicata,  cà  nu  o  posedé,  dar'  a  cetit'o  la  Chievu 
intre  anii  1848-1851,  ^i  ci  cronica  tipXritJl  la  Buda  in  1844,  are  de 
aiitorìi  pe  unti  càlugàrfi  bulgara,  Paisie  Samokovski,  ér'  cronica  a  ti- 
pàrit'o  unii  altii  bulgari!  Cristachi  Pavlovicl.  Despre  acestfi  din  nrmS 
ve^T  Pypin  si  SpasovicI   op.  cit.  I  p-  151. 


--  1\)  — 

la  Floronia  (l.).5N -'.•; -'j,  o  sorh;  pò  care  o  ati  mai  totu- 
de-una  evenimentele  pAstrate  prin  Iraditiuiie  oralA,  de 
a  so  le^a  do  pGrsonaj^iulìI  séiì  lapluliì  anaIo<,nì  ccln  inai 
din  urmà.  Ginn  di  versele  conlesiunl  jyi  sede  religióse, 
^iinapusrt,  nimiciao  iinpriimutatri  cAriile  religióse,  cun» 
TurciI  si  (ìrecii  aiì  nimicilfi  crylile  religióse  ale  Bulga- 
rilonì,  sunlil  esomple  neniunórale  in  istorie  --).  l'reo^imea 
bulganl  la  rAndulù  el  a  praclicalfl  ^i  ea  acésla  unde  a 
puUUfi. 

De  óre-ce  pò  aoole  timpurl  biserica  era  tolO-odalft 
mai  mulltt  séiì  mal  pigimi  .si  slalù,  de-óre-ce  tòta  invè- 
làtura  era  !n  mAna  preotimel,  ^1  aici  in  parlile  nòstre, 
dupi'i  inipregiur.lrile  do  atuncl,  nici  nu  era  cu  pulintà 
se  esiste  al^I  omenì  cu  carte  decàlfi  prpo|,iI,  si  érùsi  nu- 
mal  dola  el  se  pota  invoca  cine- va  crite-ceva,  d'aici  a 
urniatiì  cà,  lìindiì  biserica  ?i  prto^imea  slavisatìl,  ^i  lim- 
ba  olìcialà  a  statulul  nu  putea  sé  lìe  alfa  decàtft  a  bi- 
sericel,  prin  urirare  aicI  la  noi  eoa  slavónil,  ìntocmai 
precum  in  apnsiì  liinba  bisericés':;;!  latinjl  a  fostiì  secoli 
totrt-odatil  ^i  limba  oiìcialA  a  statelorù,  sji  in  unele  stale, 
ca  in  Ungaria,  chiar  pùiia  la  a.  1848.  Dreptù-aceea, 
cùnd  apara  in  istorie  domniile  nòstre  naiionale,  aparù 
in  stata  cu  liinba  slavóna,  cjlcl  cele  mal  vechl  docu- 
monle  din  sec  aift  14-lea  pànA  in  sec.  alft  17lea,  cùnd 
ìncepu  se  aparA  ?i  romane,  suntiì  in  limba  slavónà. 

Cuvintele  slavóne  in  limi)a  rom;\n;\  suntiì  de  trel 
feliurl  :  unele  care  au  intratft  prin  contactuliì  viiì, 
altele  prin  liinba  bisericéscit  .si  in  fine  aitele  pe  cale 
administrativa.  Dintre  tute  acestea  nuinal  cele  ce 
aù    intratii    prin    contactulìi    viù    §i    in    generali!    nu- 


21)  Dem.  Cant-   Descriptio  Moldaviae    Hucur.   1872  p«g.  152. 

22)  Jiricek.  op  cit.  514 — 516.  —  Hurmuiachi.  Doc  III.  p.  548. 
spune  cum  unù  inisionaril  catulicu  la  an.  1569  ccrcetrindù  pe  preo- 
tulO  catoliciì  din  Cotnanì  In  Moldova  ^i  atlAndfl  cflr^I  eretice  le  a  arsfl 
numal  de  cAtù  ^tra  libri  suoi  trovai  tre  lil)ri  d  Heretici  in  linqua  un- 
gara,  et  una  Biblia  prohibita.  quali  tolsi,  ei  feci  abbruggiare). 


—  80  — 

mai  acelea,  care  aù  remasti  in  graiulù  de  Iole  tìi' 
lele  constilue  in  realitate  ìnfluint.a  slavóna  asupra 
limbei  romàne.  Cuvintele  rèmase  prin  càrtile  bisericesci. 
prin  legi,  documente  si  alle  scrierT,  limba  romàna  nu 
are  de-a  face  nimicù  cu  eie,  eie  suntù  imù  felìi  de  fo- 
silii  rèmase  din  valurile  trecutului.  Afarà  de  aceea  nu 
tote  cuvintele  suntù  ìnfrebuintate  §i  cunoscute  la  toti 
Romàni!.  Cihac  tràindii  in  Moldova  a  adunatù  cu  deo- 
sebire  de  aci  elementele  slave,  ér'  Moldova,  prin  ne- 
mijlocitulìi  contaci  fi  cu  Slavii,  are  cele  mal  multe  eie- 
mente  slavice  alàtìi  in  graiii  càtìi  si  in  scrierl  vechi  §i 
nóuè.  In  apretiarea  elemenluluì  slavù  in  limba  romàna 
nu  s'aù  avutù  nicì-odatà  in  vedere  aceste  impregiuràri, 
pentru  aceea  apretierile  ail  fostn  in  generali!  gresite. 
Superficialulù  si  tendenl^iosulii  lexicogralti  Cihac  a  comisii 
nu  numai  enorme  greseli,  dar  §i  o  mare  nedreptate 
ta^a  cu  limba  romàna.  Dèca  din  lexiconulù  seti,  din  asa 
numitele  clemente  slavice,  luàmii  d.  e.  litera  C  care 
este  una  dintre  cele  avule,  ne  vomiù  convinge  cà  din 
vre-o  350  de  cuvinte,  farà  derivate,  abia  vre-o  125  s'arii 
pule  admite  ca  slavóne,  ér'  din  acestea  numai  76  suntii 
cunoscute  la  tolì  Romàni!,  restulti  se  aflà  parte  prin 
scrierile  vechi,  parie  suntii  cunoscute  mai  alesa  numai 
in  Moldova,  in  aceslù  chipiì  cele  vre-o  3800  cuvinte 
slavice  din  diclionarulu  luì  Cihac  se  reducù  la  a  Ireia 
pane  .si  din  aeéstà  Ireime  abia  deca  jumetate  vorii  fi 
cu^'intè  cunoscute  de  tolT  Romàniì,  celelalte  sunt&  parte 
de  prin  càr^ì  vechi,  parte    restrinse  la  càte  unu  tinutii. 


Remane  sé  mai  làmurimù  inca  o  cestiune.  In  tim- 
purile  mal  nóué  s'a  descoperitn  in  limba  romàna  unii 
fenomenù  particulariì,  la  aparin^à,  ^ì  care  a  surprinsii 
pe  multi.  In^elegemù  roiacismulu,  séii  trecerea  lui  v  in 
r  ìnlre  dóue  vocale.  Fenomenuliì  era  cunoscuta  mai 
nainle  numai  in  dialectula  istriano  ;  in  limba  romàna 
si  in  dialectulQ  m.-romànu  rotacismulil  esista  adi  numai 


—  81    — 

In  unele  cuvinte  :?i  abia  ohservatn  d.  e.  feréstfl  (fenestra), 
iTìf'iunlri  (inimitus),  ctìrunin  (eanulus),  rnjlrunchin  si  mà- 
ijuncliiii  (mani|)lu.s),  m.-roin.  venna=-veniiin.  In  urmft 
s'a  corisiatain,  cft  eift  esista  ìncà  mi  aslfl<|I  nu  generalo, 
dar  in  mal  inulto  cuvinte  ca  aiiirea  in  limba  romàna, 
anumo  la  .MotiJ  din  muntilapusenldin  Transilvania-'').  ór' 
in  càrtl  vedil  in  modii  aprópe  uonslanlù  esista  in  Codi- 
cele voionetianù  si  in  unele  dm  te.xtele  mahftcene  .^i  In 
o  mare  parte  din  Psaltii'ea  scheiana  (v.  Ut.  biserieéscft). 

Acesliì  lenomeniì  de  imil  a  foslfi  interpretato  ca  In- 
lluinta  dacica,  de  altil  ca  influinta  albanesà  séiì  din  ve- 
chia  limbA  tracica  ilirica.  Limba  daciciì  .si  Iracicà-ili- 
ricji,  ndiindù  ounoscute,  nu  se  poto  vorbi  despre  eie, 
ér'  dèca  ar*  lì  de  origine  dacicà,  atunci  ar'  trebui 
sC'-se  ade  urme  in  nuniele  proprii  de  persóne  jjì  ora.^e 
din  Dacia,  din  contra  ìnsé  numele  topogralice  din  Dacia 
vechie  suntii  n«^rolacisate,  ca  Acmonia,  Hennia,  Pinum, 
Arkinna,  asomenea  numele  do  persóne  barbare,  proba- 
bili! si  (iacice,  din  inscrip^iunilo  din  Dacia,  ca  Andena. 
Hasianu.s,  Calanus,  IJricena,  llanius,  Zanis,  Honio  ;  soft 
ar'  trebui  só-se  ade  vre-unù  Komarus  in  lociì  de  Wo- 
manus  celH  put,inn  pe  lànga  numele  barbare  ca  Cerva- 
bus  Koinanus  etc.  Nimicft  mi  .se  alla  din  tòte  acestea. 
Din  liiiiba  albanesà,  ulule  in  adevòrù  esista  rolacismuITi, 
limba  romàna  din  Dacia  n"a  pulutiì  nicl-odata  só-liì  ìm- 
prumute,  ne  lìindTi  nicl-odalà  in  atingere  cu  Albanesi!. 
Caracteristicn  este  ca  Macedo-Romànil,  care  aù  tràitù 
toln-deima  .^i  traesciì  **i  acum  in  nemijlocita  legatura 
cu  Albanesil,  cunoscH  mal  pu^inn  rotacismulQ  de  cAtu 
to^l  ceia-1-alti  Romàni. 

Kotacismuliì  este  unii  fenomenii  ahi  limbilorù  arice 
•si  era  tórte  lat.iliì  in  vechile  dialecle  grecesci  mal  alesa 
la  Spartani,  Eleenl  fri  Eretrienl,  ér'  in  dialecte  vechl  i- 
talice  la  timbri,   Faiiscì,  <>?cT.  de  unde  a  trecutu    «i  in 


83)     Franca  Candrea,  Romiìna  din  mun^il   -pusen!  (Mo^il),  Bue.  1888. 

6 


—  82  — 

limba  latina,  deosebirea  este  numal  cà  pe  terenuliì  i- 
talicù  lupta  cea  mai  mare  era  intre  r  si  ò-  si  mai  mica 
ìntre  à  si  r,  r  si  Z  si  w  si  r.  -^) 

RotacismulQ  a  trecutii  in  tòte  limbile  romanice  si  in 
speciali!  rotacisarea  lui  n  ìntre  dóué  vocale  :  ital.  amas- 
sero (amassent),  fr.  ordre  (ordiwem),  pampre  (pampiwus), 
span.  sang*-e  (sanguinem),  port.  sarar  (saware),  prov. 
fraisser  (fraxinus)  -^). 

Prin  urmare  rotacismulii  in  limba  romàna  este  totn  a- 
tàta  de  originali!  romanici  ca  in  tòte  celelalte  limbi 
neo-latine. 

Alte  ìnfluinte,  ce  arti  puté  merita  acestii  nume,  nu 
se  mai  aflà  in  limba  romanésca.  Influinta  tracicà  si  ili- 
ricà  de  care  aìi  visatu  unii  invetati,  aCi  fostil  §i  vorii 
remane  visuri,  mai  alesù  cà  aceste  limbi  suntù  mai  totù 
atàtìi  de  cunoscute,  ca  si  limba  care  va  fi  vorbifo  A- 
dam  in  raiiì.  Limba  albanesà,  care  se  dice  a  fi  unii 
restii  din  acele  limbi  necunoscute,  ne  avèndii  nicl-odatà 
atingere  cu  limba  romàna  din  Dacia, .  aseménàrile  ce  se 
aflà  intre  albanesà  si  limba  romàna  potil  prea  u.>joru  t^i 
mai  naturali!  se-se  esplice  parte  pe  aceeasi  cale  cum 
amii  esplicatù  mai  susiì  aseménàrile  cu  limba  v^chie  gre- 
céscà,  parte  prin  influinta  latinei  vulgare  si  chiar  a  lim- 
bei  macedo-romàne  cu  care  s'a  aflatn  din  vechiii  si  se 
aflà  si  adi  in  nemijlocità  atingere. 

Cuvinte  turcesci  s'aìi  fostti  ìntrodusti,  in  timpulil  de- 
pendentei  Principatelorii  dunàrene  de  Turci,  in  limba- 
giulii  oficialìl  si  mai  puline  prin  comerciù,  inse  numai  in 
Principate,  rèmànèndù  absolutii  necunoscute  la  Komànii 
de  peste  munti.     Guvintele  dintàift  au  dispàrutii  cu  to- 


24)  .  E.  Huschke,  Die  Iguv.  Tafehi,  p.  57S  seq  — Ph.  Ed.  Huschke, 
Die  Osk.  u.  Sabell.  Sprachdenkmaler  p  3oo.  -  Edward  L  Walter, 
Rhotacism  in  the  old  italian  languages,  and  the  exceptioiis.  Leipzig 
•877-  .. 

25)  Diaz.  Grammaire  des  langues  roinanes  3  sièiiie  edit  trad.  par 
A.  Brachet  et  (i.  Paris.  Paris    1874.   I,  201. 


SH 


tulli  inca   (le  iiiuUii,  cuvintele  din  comerciu   s'aiì  redusQ 
la  puline  tiialuilajfisine. 

Din  li'nba  magliiara  sunlù  abia  vre-o  55  (le  cuvinte 
"Cunoscule  mal  {generala  -'').  Aid  ìnsé  nu  trebue  s(^-se 
pérfjA  din  vedere,  cft  liinba  ma^hiara  mal  dóuè  din  trel 
julrtl  consistft  din  clemente  slavone,  si  prin  armare  ri- 
vintele slavone  ce  se  allìl  iji  in  limba  romimft  si  in  Fna- 
y,\\mn\  nu  se  potiì  considera  iiumal  de  cAtiì  ca  impru- 
mulale  din  maj^liiarù,  ceea-ce  adese-orl  gresil  fi  sa  fìi- 
<'Utn  pi\n' acunia.  Dinconlrft  Mafjlnaril  art  inipruniutalQ 
fio  la  Komànl  unele  cuvinte  slavóne  cu  forma  -i  in^e- 
lesulf»  ce  se  alla  in  limba  romàna.  -') 

luHniu(«'l«'  active. 

i.iinba  romàna  nu  a  tosUì  numaì  inlluinlatà.  dar  la 
ivndulù  sciì  a  induinlatù  iji  ea  limba  popùrelonì  cu 
<arc  a  venitiì  in  atingere.  AccstA  parte  a  fostn  cu  lolulìi 
«lebàgatà  in  .sama  pàn'acum.  Stnlinil  in  generalù,  din 
<au.«e  uijonì  de  inlelesfl,  s'aiì  ocupalù  mal  mimai  cu  tìillu- 
intele  ce  le-a  sulentiì  limba  romàna.  Trebuia  ca  Ho- 
tnànil  .«;é-se  ocupe  el  cu  ìnfluin^ele  ce  le-a  esercitati! 
iimha  Ioni.  Din  nefericire  nu  san  ocupaliì  de  lociì. 
Spatiullì  nu  n(>  pormite  sé  certamu  aicl    de-aincruntulu 


2b>  A  se  vede  S  C.  MAndrescu.  F.lemnite  uni^urescl  tn  limba  ro- 
màna Hucurescl  i4lQ2.  Din  cu  vintele  ce  se  punfl  aci  p.  123  —  191 
CI  comune  tuturorfl  RomAnilorO.  cu  tutele  vie  o  90.  mal  multn  dea 
irei.i  pirte  snntn  provinciale  .TlìstrSjjéndn  dela  faptulfl,  cft  unele  nicT 
nu  sunlù  ungurescl.  Maghiariì  care  s'aiT  ocupatù  cu  acésM  ccsliune. 
ca  jerney.  Ihinfalvi  si  .'\lexics,  la  care  se  adauge  ^i  neamfuin  kò<;Ier  ^i 
-!avulù  Cihac,  nfl  ficutù  studil.  ca  de  regni*,  superficiale  si  tendenpiS.se, 
punéndiì  o  .sumJl  de  cuvinte  care  parte  nu  suntù  maghiare.  parte  sunt'l 
lu  totulù  locale,  mal  alesiì  in  l^ngaria  proprie  in  comunele  unde  Ro- 
mani! locue.scii  amesteca\I.  cu  Maghiarl.  parte  ne  spumi  mimai  dén^il  cX 
le  arfi  ti  au<jitù. 

27)  Fr.  Miklosich.  Beitrage  zur  Loutlehre  der  rum.  Dialecte.  Con- 
ionantismus  1.  p.  22  seqq. 


—  84  — 

aceste  influinte,  facemu  unù  ìnceputù  mimai,  rémànèndii 
ca  aiurea  séù  al^ii  se  facà  cercetàri  aménuntite. 

Influinfa  aeupra  limheì  grecesct.  Cea  mal  vechie  in- 
fluinlà  ce-a  esercifal'o  limba  romàna  a  fostù  asupra  lim- 
bel  grecescì.  In  adevèril  acéstà  ìnfluintà  a  inceput'o 
limba  latina  si  mai  alesa  latina  vulgarà,  ìncà  dela  cu- 
prinderea  Greciei  (a.  146.  a.  Ch.)  -^).  Acéstà  ìnfluintà 
s'a  potentati!  dupà  ce  a  fostù  supusà  tòta  peninsula 
tracica-ili ricà.  Ori-si- càtii  de  mare  a  fostu  resistent.a 
Grecilorù  contra  limbei  latine,  ori-si-càtu  de  mdalgenti 
si  in  urmà  chiar  slabi  s'afi  aràtatii  Romanii  fata  cu 
limba  greca,  in  càtù  la  urmà  de  pe  la  ìnceputulù  sec. 
alù  7-lea  d.  Ch.  latina  a  tosili  cu  totulu  delàturatà 
chiar  si  din  afaeerile  slatului,  cu  tute  acestea  limba 
latina  literarà  §i  vulgarà  §i  mai  cu  samà  acéstà,  de- 
venilà  in  urmà  limba  romàna,  au  làsatù  urme  fòrte  a- 
dàncì  in  limba  greca. 

Influintele  latinei  vulgare  in  limba  greca  se  resimtit 
mai  bine  de  cànd  latina  vulgarà  a  ìnceputù  in  Dacia- 
Traianà  si  in  Peninsula  tracicà-iliricà  a  se  pretace  in 
limbà  romàna.  Limba  romàna  care  in  secolulù  alù  6lea 
era  formata,  o  aflàmù  ìntluintàndù  limba  greca  ìncà 
din  sec.  alù  4-lea  atàtù  in  legile  ei  interne  càtii  i5Ì  in- 
elementulù  lexicalù.  ^i  lucru  mai  caracteristicu,. 
cu  càtù  limba  latina,  ca  limbà  a  statului,  dà  ìndèréptù 
si  este  cu  ìncetulù  eliminata,  cu  atàtù  de  alta  parte  ìnflu- 
intà graiuluì  vulgarù  romanù  devenitù  limbà  romàna 
cresce  mai  tare,  mai  alesù  asupra  graiului  grecescù  de 
tòte  dilele. 

Sunetele  cele  mài  particulare  ale  limbei  romàne  §i  ale 
dialectului  m. -romànìi  cum  estete,  cim.-rom.  fé,  ti;  giù 
in  locù  de  bi  .si  vi  :  ghìne=bine,   ghinù=vinù,  le  con- 


28).  ìnfluintà  vechiloru  dialecte  italice,  a  graiuluì  roman'i  si  a  la- 
line!  proprie  asupra  limbei  ^rècesc!  a  Ìnceputù  ìncà  pe  timpulu  cand 
Italia  inferióra  èra  plinS  de  colonii  grecesd  si  se  numia  Magna^ 
Graecia. 


srì 


slatà  (le.ia  leMcogralnlu  IIcmysIiìu  din  .soc.  alù  i-Ica  «i. 
Ch.  aipj'o/— cerbi  in  care  «fi— ce  mì  ;'o/:=ghiade«A  cer;/lil, 
ydìvoi^zi^in  loctì  de  oiroj.-— vinù,  gli  imi,  ;'*Vfip«- viri  tre, 
j^hinlre  lat.  venler,  yomier/iw—pAharnicrt.  yéaia  jji 
yéffr/a—veslin^ntfi  lat.-veslis  *").  Despre  c=Tufi  sóù  rat 
amlntesce  !?i  Theophunes  pe  timpuliì  lui  lustinianii  sec. 
alo  0-Iea  '"').  Sibilarea  lui  /•  inainle  de  e  «li  /  este  ge- 
nerala la  Zaconl.  Locri,  Heofl,  Alici,  Oiprienl,  (Iretini 
€tc.  •'").  Asemenea  lórte  lA^itiì  este  sunelulù  romànc.-cu 
}j  :  yno i a  ko^iì.  /c/yMwa-xapsa  €lc.  ^-j.  Er'  w  urmatiì  de 
t  trece  in  unele  dialecle  grecescl  in  nmj  ca  in  graiuliì 
nostri!  viilgarn  :  /rain/cf-kamiija,  ^  hi  ina  haninja  •'•').  A- 
semenea  ("orto  dcsA  este  rotacisarea  lui  n  a\  l  ca  la 
KomAnl  :  yòvòct^=^yÓQVct^  \\n=^(f^t).ot  •'^'). 

La  Hesychiu  aflAmil  urm:\tórele  cuvinte  :  a,:fé/(,*-ai  lat. 
ìiabes,  ér'  o  (brmìi  pop.  abis,  de  unde  rem.  al,  ct;ìioq- 
aborìl,  jj-É^-vine,  rra^.a- vaiale,  xa;'?(fÀAij-calO,  -/.((TTa;' 
capti,  xd7Tocf-capr,à  xofw/i^'-cursrt,  «/(Tra/a-meslecaturS, 
TfQuora^  ifQiiofe^.iermii.  La  Procopiu  din  sec.  ahi  ()-lea  : 
« j'fVfa-agestft  (pop.)  ,Vot/^wi'-buboitì,  ,ioXai-hó\e,  7róvtZag- 
piin^I. 

La  Maiala  pe  la  finele  sec.  alìiH-lea:  armP.oV-slaulfi, 
<fC(;ÌQr/.ct  labricà,  ya/./óA/v-laobiolfi,  rropra-pórljl,  ,!ov' 
/^cJ l'Hi'-buboi fi.  òd/fijrm  esperie,  r/'orgx/réo'-a  pune  in 
furcT,  a  spcnclura,  .y/tfr/rt-vestmènlft,  /^jj'Àoi'-vèlù,  t  'i).a- 
tal)ltl,  71  Qoi(hi'('i-pTsidez(i. 

La  Theophanes.  incepululiì  sec.  ahi  W-lea  :  (faul).ia- 
(amilie,   y.m o<(cctt)i'a-['[ìvnU^r\o.   iiail/.i((-m'\r\^'i''ì.  v.anuuov- 


29).  A  se  m.it  vede  totil  acolo:  )^tO(>,  ytoQ,  yÌTioì;  yiria,  yot- 
l'^fi,  yoión. 

30).  Ve(jll  ?!  MiiUach,  (irammatik  der  griechischsn  Vulgarsprache, 
Berlin  1850  p-  69  seqq. 

31).     Ci.  Curtius,  Studien  voi    IV    p.  266. 

32).     Idem,  ibidem  p    247.  24^.  202. 

33)-     Idem,  ibidem  p.   257  seqq 

34).     Idem,  ibidem  pag    248  -  9 


—   86  — 

càmesà,  />/VÀa-veghie  m.-roni.  vigla,  y.dp7C0L;-càm\)ù,  Idy.' 
xoc-laciì,  ycQaìòa,  .T^cadét'w-pradà-pràdezù,  ff/a'Aa-scarà, 
Ofat'Àoj'-staulu,  Qovoiog-Yosù,  aa/'/og-sacvi,  aov(-ìXa-su\H^ 
q'Xdi.iovQa-{[amuTSL,  -/.or Q/.ovQOv-cucura.,  laQÓov.Vdróù,  xot- 
^céw-curàtescù,  (povQ/.c(,  (pnvQy.i'Cio -^urcà,  spèndurù. 

La  Porphyrogenitus  sec.  alù  10-lea  :  (parli a-tac\ìe, 
uayla-zeche,  fr/awvov-scauntl,  ji/a/ffrwo-màestru,  ne/.to- 
QaQir-peplSLnu,  liaQfìàToi-h&rhSiii,  ijQavcùat-hrkne,  òiad- 
xtov-disagi,  TayiOTQov-iaìsirà,  xL'aa7i/a-sapà,  nogcdgioi- 
portari,  (pgiviCu  q^QivCaTOv,  (pQorvLdTOi'-tnindsLrm,  i.iLvao- 
igarioQ- mesuràtorm,  y.oQTe?jvoi-{cor{e]u),  yovQdTOQ-cu- 
ratorù. 

Noi  in  cele  de  susu  n'amfi  adusù  de  càtù  o  parte 
din  asemenea  cuvinte  allàtóre  in  scriitorii  bizantini  ;  si 
dèca  eie  se  aflà  in  o  mare  multime  chiar  in  limba  scrisà, 
ne  putemnri  inchipui  ce  era  in  graiulu  de  tòte  dilele. 
Spatiulil  nu  permite  a  aduce  asemenea  cuvinte  romà- 
nesci  si  din  scriitorii  bizantini  de  dupà  a.  1000  pana 
la  càderea  Constantinopolului,  nu  putemìi  insé  sé  nu 
reproducemu  càte-va  cuvinte  romànesci  din  poesiile  po- 
pulare  grecesci  din  timpurile  mal  nóué,  care  verifica 
inlluinta  vechie  a  limbeì  romàne  asupra  limbei  grecesci  : 
yrot'À/,  7rot'Z/'«-puiu-pasere,  "/.a7f«ra'i'-càpitanù,  miiExa- 
yara-càpitànie,  c%t«Ta-arme,  y.ov(ìtviuiC(»  K:,\x\hx\\&z\\^ 
QOÌooa-rosa,  ?ro^ra-pórtà,  cpXdjn^iovQfn'-iìSLmurSi,  oy.dXa- 
scarà,  -/a|tt7roc,-càmpu,  /?é^ya-vérgà,  xorrfÀ» a- copila,  (ìir- 
mor'-vità,  fforzot,-,  otty-ovli,  (Jcé/'/otAo-sacù,  jiiot'Aa(»t«-cà- 
tàru,  muln  (macedo-rom.),  (ploysQir'Ca-iìwQVÌXa^  /:?«i'-vaì  !, 
òo'«m-dómnà,  /:?/yÀ«=veghie,  vigla  (m.-rom.),  (ityll'Cio- 
vegheziì,  /•?oi;xxa-bucà,  xo/'/ÉVra-cuvinte.  xarx/'-càucii, 
càusù,  xa^iòraa-càruta,  xo^oT/cw-tindfi  cortulii,  ay.ovìJ- 
sculo,  TLéxorpeq-secure,  iraror-patìi  etc.  ■^'). 


35).  Aceste  cuvinte  s'a'..  scosii  din  poesiile  pop.  grecesci  ■'  E.  Le- 
grange  Recueil  de  poèmes  historiques  en  grec  vulgaire  Paris.  1877. 
—  I.  Matth.  FirmeiiichRichartij,  Neugriechische  VolksgesJinge,  2-ter 
Theil.  Berlin     18Ó7. 


-   87  — 

Ir.fluiuta  (tsHpra  limhil  nxttfhiare.  Liiiihii  tnau'liiarri  it 
imj>rumulutri  din  limba  romAii«'sefl  unii  nuinònì  rórU'nisirc 
de  cuvinlo.  Noi  nu  vorhiiniì  aici  de  ìnlliiin(el(!  locale, 
unde  ade(  a  Maghiaril  locuindiì  iuipreunà  cu  UomùniI  aO 
imprumulatìì  In  lie-care  lociì  cuvinle  roins^nescl  ici  mal 
multe  colo  mal  puline,  icl  unole  colo  aliale,  si  care  so 
reslringù  si  réniànfi  cuno.scule  numal  in  accie  locuri: 
noi  vorhini'ì  de  cuvinlele  care  afi  trecutiì  in  liinha  ge- 
nerala, in  literalurà,  in  dalinele  .si  institutiunile  popo- 
rulul  Miaghiarù. 

Nonienclalura  principalA  religiósA  a  Maghiariloriì  esle 
romànéscìi  :  lemplom-tèmpift,  torony-turnft,  oltàr-allanì, 
angyal-àngern,  pap-popù,  kàntor-cAntare^n,  pogàny-pA- 
gAiiù,  kaiacson-cràciunfi,  szent-sànliì,  care  cuvèntn  dm 
nrnià  are  vre-o  sulu  derivale,  femjén-tAniàie. 

Apoi  cuvinle  depe  diterile  lerene  ale  vieiil  :  aczól- 
o!.elù.  akics-acn,  arany-aunì,  arenda-an-nda,  biirka- 
barca,  berbécs-berbece,  bicza-viifl,  borbat-brirbatù-yili- 
toriiì,  cser-fceriì,  cserbók-cjlnìbu.^fi,  eseve-tevie,  csain- 
polya-cimpoirt,  czit era- celerò,  dana-doina,  domika-dumi- 
ca(l.  duzinonyasdusmàn' .  ^  eszlrenga-slnm^iì.  fringya- 
lìèiighie,  luroiya-lluorà,  galér-gulerù,  kad-cadà,  kàdàr-cft- 
dariiì,  kaland,kalandor,  kalandori,  kalandos-colindà,  colin- 
dalor,  calindroiiì,kamara-(;àniar{l,  kamat-camaiA,  kàrnzsa- 
cAinesà,  kàn-caniì,  kaneb-càne,  kanfàr-cànlarù,  kàrtya- 
carle,  karucza-criru^à.  keczei- catelli,  kerhiny-carljtmì,. 
korda-córdà,  kurlà-scurlii.  lak-lacù,  lak-locù,  locuin^à, 
lapadatlàpèdatù,  làrma-larma,  macsuka-mAciuc.1,  maj- 
maintìcatiì,  maloni-morii,  màlyva-nalbft.  menla-niinta. 
millora-nìiórft,  mod-modn,  moslicza-mu.sitil,  musl-mus- 
tos-musto.sn,  alaj-olein,  ora-órà  larchaiciì),  orda-urdà. 
pàsl-pàsune,  pàsztor-pùstoriiì.  penna-pénft,  pogàcsa-po- 
gace,  pornyàl-pórnescù,  preda-pradà,  puja-puiiì,  pujka- 
puicà  (curcA),  sors-sórte,  szekróny-sicrin.  tiibla-lablà, 
tegla-tiglA,  tóka-tócft.  uszora-usuril,  vinos-vmiì,  bisziok- 
bui^uiociì.  eie.  (Dictionariu  mag.-rom.  de  G.  Baritiu). 

Aicl  n'amiì  ìnsiratn  de  cAto  o  parie.  Kste  de  observaliì 


—  88  — 

cà  multe  din  aceste  cuvinte  au     data  o    sumà  de  deri- 
vate, ceea-ce  probézà  adunca  Ioni  inràdécinare. 

Maghiarii  aii  mai  imprumutatu  de  la  Romàni  si  cu- 
vinte vechi  slavóne  cu  ìntelesulu  si  forma  romanésca  ■^''). 

In/luinfa  asupra  Umbiloru  slavice  de  sudu.  in  aceste 
limbi  se  afià  o  sumà  de  fenomene  straine  celoralalte 
limbi  slavice.  SlavistulQ  Miklosich  crede,  cà  aceste  fe- 
nomene s'aro  fi  ìntrodusii  prin  mi.jlocirea  limbei  romàne, 
in  limbile  slavice  de  sudu.  Aceste  fenomene  suntiì  : 

In  fonetica  :  sunetuliì  a  (-l),  nasalisarea  lui  m,  n  la 
inceputulfl  cuvèntuluì,  trecerea  lui  1  in  r,  a  lui  o 
in  u  in  silabe  neìntonate,  si  mai  alesii  limba  bulgara  a 
primitiì  aceste  fenomene  ale  limbei  romàne. 

In  flesiunea  nominala  tenomenuliì  celli  mai  importantii 
este  articoluliì  primitù  in  limba  bulgara  .si  egalisarea  geniti- 
vului  si  dativului.  Kr'  in  fle.siunea  verbalà  tormarea 
viitoriului  cu  unii  verbii  ce  insémnà  a  voi  si  cu  infini- 
tivulÌJ,  ceea  ce  se  aflà  si  in  bulgara  si  in  limba  sér- 
béscà. 

-In  sintacticà  :  impreunarea  formeloru  enclitice  ale  pro- 
numelui  personali!  cu  formele  cele  lungi  '^'j. 

Sustinerea  lui  Miklosich,  cà  tòte  aceste  fenomene 
limba  romàna  le-ar'  fi  primitù  din  limba  tracicà-iliricà, 
nu  este  intemeiatà  absolutù  pe  nimicìi  positiviì.  Acea 
limba  tracicà-iliricà  este  cu  totulù  necunoscuta,  ér'  sus- 
tinerea cà  limba  albanesà  ar'  fi  o  rémàsità  a  aceleì 
limbi,  chiar  cànd  filiatiunea  etnica  in  modo  istoricìi  ar' 
fi  probatà.  ceea-ce  nu  este  de  locii  probatiì,  n'are  proba 
filologica  absolutil  necesarà  si  nu  se  mai  potè  reconstrui 
necunoscèndu-se  acea  limbà,  ér'  limba  albanesà  este 
isaluratà  de  influinte  latine-romàne  si  italiene. 

Acéstà  stare  de  lucruri    a    fàcutu    pe     Miklosich,    ca 


36).  Fr.  Milvlosich,  Consonantistnus  I  p.  22.  seqq.  Despre  cle- 
mente rom.  !n  maghiarà  a  se  vede  A.  Edelspacher  !n  Nyelvtudomany 
V.  XII  (1875).  ' 

37).  Fr.  Miklosich,  Die  Slavischen  Elemente  im  Rumunischen.  VVien 
18Ó1.  p.  ó  —  8.  Despre  articolii  a  se  vede  tot'ì  Miklosich,  vergi. 
XJrammat.  der  .slavichen    Sprachen.  Wien  1ÌI7Ó    III  p.   184 


—  8n   — 

«f!-!^I  esprime  pìlrerea  inf,'ra(lin<r()  cu  Iòle  indoelile  po- 
sibile  (licòiidiì  mimai  ,,rre<lH  a  putv  admUe'\  cooa-co 
este  mal  puiinn  cliiar  de  ciMjI  o  liipotesft. 

De  óre-ce  in  capitoIuU»  I  s'a  probatù,  ca  loto  accie 
fetioiiiene  suiiliì  romanice.  urmaózft  cft  HuIfJiaril  ?i  Sor- 
bii le-aa  |>riiniliì  dela  Romàni,  in  a  cAroril  térà  s'aQ 
a?e<laliì,  aù  tiAitu  !ji  parie  mal  trftescn  i^i  aslflfll  im- 
preuriA. 

Iiilluinia  lexicalà,  chiar  numal  din  putinele  incercftri  de 

pan'  aeum,  pare  a  fi  destuhì  de  considerabilil.  inlrodu- 

(vndu-se  toin  prin  Romàni  multe  cuvinlc    Ialine    al:\in 

in  limba  bulgara  eàlft  si  s«*^rb(  scA  •'^). 

•  * 

* 

Din  (rompa ratiunea  inlluinielorù  at-live  i;;!  pasive  re- 
sullA.  cà  pe  fànd  liniba  nìmànà  a  roslù  inlluintatà  nu- 
mal in  modo  lexicaliì,  réiiiànrndiì  cu  tolulù  neatinsA  in 
orj^anismuliì  ci  inlernn,  ea  la  ràndulft  el  a  ìnlluin^atu 
anume  limba  greca,  bulgara  .«ji  sèrbéscà,  nu  nuroal  in 
modu  le.xicalrt.  dar  si  in  organismuhì  loro  inlerniì.  A- 
ccstri  inlluintà  este  cu  alAlu  mal  signilicalivft,  eftcl  ea 
s'a  osercilaliì  esclusiva  numal  prin  eonlactuin  vio.  fari 
ajutoruln  lileralurel  scri.o.  pe  cànd  accie  popóre.  (irecil 
iji  Slavil,  desi  aveatì  o  lileraturA  scrisA,  ba  incà  sla- 
vona  a  lostn  la  Romàni  sute  de  ani  limba  bisericel  ?i 
a  stalulul,  totusi  nu  au  pututiì  influinta  asupra  orga- 
nisinului  inlernn  ahi  limbeT  romàne.  DeaicI  -se  póle 
vedi',  calli  de  mare  ar"  fi  fosliì  inlluin(a  limbel  romàne 
a<=upra  aceslonì  limbi  dccA  ea  ai'  fi  a\  uliì  la  indèmànà  ^i 
lileralura  ;  lArA  indoiulA  in  unù  asemenea  <:\-ri  loia 
IVninsula-balcanicA  ar'  ave  a(j(  o  allA  faiA. 


38».     Const-  los    Hriòek,  (leschichte    <ì<"'-     T'-'iciren.     Prag    1870    p 
115.  aduce  o  serie  de  asemenea  cnTìnte 


-  90  — 

CAPITOLÙ    VI. 

Unìtatea  lìmbeì  romàne. 

Limba  romàna,  ce  se  vorbesce  ìntre  Tisa,  Dunare, 
Marea-Négrà  si  Nistru,  cu  apendicile  din  Serbia,  Bul- 
garia si  de  peste  Nistru,  nu  are  diabete.  Toti  Romàni]^ 
ce  locuescii  acéstà  mare  ìntindere,  de.si  aù  fosta  des- 
partiti  dela  ìnceputu  prin  rìuri  mari,  prin  maestosi! 
Carpati  si  ìntinsele  lorù  ramificatiuni  ;  desi  téra  lorCi  a 
tosta  porla  pe  care  aù  ìnundatiì  selbaticele  popóre  asi- 
atice,  ér'  càmpiile  Ioni  teatrulù  lupteloru  cdorù  mai 
sàngeróse,  timpù  de  vre-o  miie  de  ani  ;  desi  ei  din  a- 
dàncà  vechime  sunti!  pana  adi  politicesce  tàiati  d'olaità  : 
cu  tote  aceste  nefericiri  si  stàsieri  Romànii  din  acestù 
intinsù  iji  variata  teritoriu  vorbescu  aceeasi  limba,  se 
ìntelegù  ìntre  sine  tot,Ì  camembrii  aceleiasi  tamilie.  Una 
si  aceeasi  limba  poporului,  aceeasì  limba  bisericéscà, 
aceeasi  limba  literaià.  in  adevéru  raru  tenomenù,  si  cu 
atàtù  mai  vòrtosiì,  caci  aù  trecutu  prin  cele  mai  mari 
sbuciumàri  si  pericole,  prin  càte  numaì  a  pututù  se 
trécà  vre- odala  unii  poporù.  Popóre  mari,  c^re  au  fostti 
totu-de-una  óre-cum  legànate  de  sórte,  aru  da  multù 
ca  se-si  fie  pututu  pàstra  o  asemenea  admirabilà  uni- 
tate  de  limba,  cea  mai  intima  si  mai  puternica  din 
tòte  legàturile,  càte  polii  lega  intr'unii  singurù  corpo 
membrele  despartile  ale  aceluia.si  poporti.  Dèca  esista 
vre-o  fortà  de  unitale,  ìntre  membrele  despartile  si 
chiar  risipite  ale  corpului  Poporului- romànii,  acésta  este 
unitatea  limbeì,  celi!  mai  mare  tesauru,  putemii  dice, 
paladiulU  scàpatù  din  naufragiele  prin  cari  anm  trecutiì. 
Pe  càtù  este  de  nepretuità  acéstà  cumórà,  pe  atàtu  noi 
si  urmasii  nostri,  dèca  nu  vomii  voi  sé  ne  sfàijiemu 
noi  singuri,  avemiì  cea  mai  mare,  mai  santa  datorie 
s'o  pàstràmu  neatinsa  .si  mereiì  s'o  cullivàmil. 

In  scurtù,  limba  romanésca  din  Dacia-Traianà  n'are 


—  ìM    — 

(lialeolt\  i,.~i.^ut  iiiM-  Un. tu. .Ili  iji-  >uiiete,  esista  «•uvinie, 
puline  la  numrTft,  ce  se  deosebesciì  dinir'o  provincie 
intralta,  dinlr'unù  liiiutn  iiilralluln.  Multe  Um-  i^ì  din 
ane.sle  cuviiile,  parte  prin  (  omunicai.iuiiea  mal  désfl, 
parte  prin  liteialurft  si  (liarislicA,  devimi  din  ce  in  ce 
mal  cunosculf  .si  in^elese  de  totl. 

Duca,  voi  nifi  so  clasidcfimiì  diversele  provincii  séore- 
giiml  dupìl  nuan^ele  ce  se  observft  in  j?raiiì.  inainte  de 
tute  Irebue  s^è  conslatàniu,  tft  graiiiliì  mal  curalu  ^i 
mal  originalo  sa  pastrato  la  iocuitoril  din  munti  jji  de 
pt;  plaiuri,  aniline  :  in  Mmitil-apusenl,  ce  desparlft  ITn- 
gana  proprie  de  Transilvania,  in  muntil  liafeguluf,  alata 
pe  coborjjjele  din  dosiì  ale  Carpatilonì,  càliì  mal 
vèrlosiì  in  inlir.sele  ramilieatiunl  dintre  In^'aria  .si  lia- 
natn,  apol  pe  coborisele  ('arpai.ilonì  spre  Dunftre 
incepcnda  de  la  MeliedinU  pàiiA  in  lunduliì  Moldovel. 
Aceste  regiunl  alpine  locuite  nunial  de  Komj\nT,  ?i  totft- 
odatà  feriti  de  comerciulù  de  tute  (jilele  si  de  eonlac- 
tuliì  cu  elemenle  stnline,  afarft  de  partile  bucovinene, 
aù  rC'uiasn  cele  mal  curate  .si  mal  interesante  si  in 
privinl.a  graiulul.  l'oporulù  de  la  .sesiì,  espusa  d"o  parte 
inlUiin^el  nivelatóre  a  oraselorfi,  conlactulul  mal  desìi 
alu  Homànilorù  din  diverse  parti  ìntre  sine  ."ri  cliiar  cu 
olf>meiite  strAine,  in  fine  espusiì  une!  Iluctuatiuni  mal 
agitate  a  populatinnel,  a  perdutiì  mai  multa  séo  mal 
palina  din  originalitatea  graiulul.  l'entru  a(;eea  in  regi- 
unile  muntóse  se  pAslrézA  o  sumA  de  cuvinte  curauì 
romàne,  cari  aii  dispAruta  aprópe  cu  lolulii  la  Iocuitoril 
flela  .«resa.  Se  alla  .si  acll  in  graiuhì  via  din  acele  regi- 
unl  nuanle  lonetice  .si  (orme  gramaticale,  cari  le  mal 
allAma  ici-nolea  in  càr(ile  vechl,  cum  este  d.  e.  folosirea 
cla.sicA  a  temelorr  simple  neamplilìcale  la  verbele  de 
conj.  1  .«si  IV:  d.  e.  lucru,  lucri,  lucra,  impartii,  impartì, 
IMI  parte  etc.  in  locO  de  cele  lungi  cu  adaugerea  tenni- 
natiunel  -ezu,  -esiù,  care  ìngró.-jA  cuvènlulù  fArA  nici 
unù  lolosn  ;  apol  ìntrebuiniarea  perfectelora  tari; 
ferì,  dedl,  sletì,  du.f,  (,lisl  .s.  a.  cu  deosebire    in  Valea- 


-  92  — 

Hateguluì  si  in  imele  partì  ale  BànatuluI,  si  in  gene- 
rala Colosirea  désà  a  pertect,  simplu  in  loculfi  ce- 
lui  compusu  cu  ausiiiarìj.  Tolti  in  aceste  parti  aflàmù 
tinerea  luì  n  la  finele  cuvinteloru  ìntre  dóuè  vocale 
d.  e.  àntàniu  (àntàiu),  ciiniù  (cuiii),  vinie  (viie),  strigónie 
(strigóie),  omoniu  (omoiù)  ;  schimbarea  lui  w  in  r  se 
mai  aude  in  unele  cuvinte  incà  pana  adi  la  asanu- 
mitii  Moti  din  Transilvania.  Consideratii  dupà  provin- 
cii,  graiulii  romànescù  s"a  pàstratii  incà  originali!  in 
partile  muntóse  din  Transilvania,  Bunalii,  Oltenia  si 
Moldova,  in  regiunea  dintre  Oltù  si  Milcovil,  prin  desulii 
contactii  ahi  Romànilorii  intre  sine,  fiindii  acesta  tere- 
nulti  pe  care  eì  din  tote  partile  se  intèlnescii  mai  desìi, 
se  amestecà  si  se  colonisézà,  precum  si  prin  contactulii 
cu  clemente  stràine,  limba  si-a  perduta  mai  multii  ca- 
racterulu  sevi  conservativiA,  s'a  tocitiì  mai  tare  si  s'a 
moderniLatii.  Acésta  se  vede  nu  numaiin  timpurile  mai 
nóuò,  dar'  si  in  cele  mai  vechì,  in  cronice,  documenle  si 
tipàriturì  muntene. 

Cari  se  fie  óre  causele  admirabilei  unitati  a  limbeT 
romàne  din  Dacia-Traianà  ?  Este  in  adevèril  greti  a  le 
afla  adi  tòte.  Date  istorice  despre  vièta  limbei  nostre 
din  timpurile  cele  mai  vechì  nu  posedemil  ;  monumen- 
tele  nòstre  lilerare  incepù  numai  tórte  tarditi.  Cu  tote 
acestea  ne  vomii  incerca  a  desfàsura,  pre  càtii  ne  va 
fi  cu  putintà,  celli  putinù  unele  din  aceste  cause. 

Causa  primordiala  trebue  s'o  punemii  in  unitatea 
graiuluì  chiar  de  la  inceputii  de  cànd  locuimiì  aceste 
regiunì,  Coloniele  aduse  de  Traianii  in  Dacia  au  tre- 
buitfi  sé  aibà  deja  dela  inceputil  acela.sì  graiìl  nu  numaì 
in  elementuhì  seù  lexicalil,  dar'  si  in  formele  fonetice 
si  lesionare.  Dèca  graiulù  colonieloriì  ar'  fi  consistatu 
din  deosebite  dialecte  séti  chiar  din  limbi  deo.sebite, 
dèca  ai'  mai  (ì  remasti  in  térà  §i  elemente  dela  po- 
porulvi  invinsti,  atuncì  ar'  fi  tostiì  imposibilu,  ca  in  o 
sutà  de  ani  de  liniste,  càci  dup'aceea  se  anuntà  inva- 
siunile  barbare  prin  cari  legatura    intre  coloniì  a  ince- 


—  f»3   — 

putii  a  se  ^^laln,  iiiij»n>iiMiii  >(n  u,  m  aceste  dialecte  sé- 
se  unilìce  intre  siiie  alAlil  de  porCectiì  si  tolù-odalfl  In 
liinpfi  nlAtiì  de  scuri u  sé- se  p«'»là  indeplini  consumarea 
linoni  limbi  sciì  celli  putiniì  a  urici  limbo  cu  totiilfi  slrft- 
ine  si  din  natiirft  osliliì.  cum  ar'  li  fostiì  limba  Daci- 
loriì  fnvinijl.  Acésift  consumare  Jfi  unilicare  nu  se  pu- 
lea  indeplini  nici  chiar  in  tolQ  limpuliì  oAtfl  a  (inutu 
(orla  si  adminislratiunea  romana  in  Dacia.  pi\n;ì  pe  la 
274,  cànd  vonnì  considera,  ca  colonii  nu  locuiao  strin.fl 
ca  intr'o  cutie  de  sardele,  ci,  dupi'i  oonlìj,'uratiunea  geo- 
gralicfl  a  leriloriuiul,  eraa  despiìr(i(l  prin  riurl,  vài  iji 
munti  giganli(;I.  Er'  dupa«ce  coloniile,  pjlrAsite  de  im- 
periuliì  romanfi,  rf^maserft  in  voia  intcmplarel,  se  ìn- 
telcge  de  sine,  cft  eie  .si-aii  perdulil  centruliì  de  gravi- 
taro,  san  ruplù  grupe-grupe  càutàndfl  fìe-care  a  se  a- 
dàposti  cuni  pulea. 

in  istoria  moderna,  unde  popórele  aiì  forte  si  tendinee 
asimiliìtóre  cu  mullil  mal  pronuntate  si  chiar  vehemente, 
dispunu  de  mijióce  cu  mullu  mal  multe  ^i  mal  elicace, 
vedemù  cu  ochil,  cu.  asimiliirile  abia  se  poti!  face  in 
sutc  de  ani  si  adese  ori  nicl  atuncl,  ba  nu  s'aa  pulutù 
nicI  cliiar  in  o  miie  de  ani.  Proba  viua  sunteniiì  chiar 
noi,  iioniAnil.  Ducft  noi,  cum  sustiniì  unii,  din  elemento 
molejjite  romane,  amìl  ii  fosti!  improspètatl  prin  sùnge 
daciì,  chiar  acéstà  fabulósjl  lenacitate  anóstrìl  ar' proba, 
cj'i  Dacultt  nu  se  va  fi  lasatiì  a  se  desnafionalisa  cu  una 
cu  dóno  de  molesituliì  Komantì. — Dar,  chiar  unulìi  fi- 
indn  graiulrt  la  inceputù,  cum  de  nu  s'a  deosebitfi  In 
dccursuin  limpurilorii  si  in  impregiuràrl  atàtn  de  nefavo- 
rabile  sub  cari  aiì  trìlitù  aceste  colonil  ìncepòndiì  depe 
la  jumètatea  secolulul  ahi  3-lea  pana  in  ahi  19-lea,  ?i 
0  mare  parto,  ba  cea  mal  mare,  pAnà  in  (liua  de  a(|i  ? 
Ili  adevcnì  acesta  esto  marcie  mistenì  alù  esistentel. 
ahi  unilAtil  limbel  nòstre,  be  ne  incercìiiniì  a  ricUca,  de 
so  póle,  cAtii  de  putiniì  véluhì  ce  acopere  acestiì  mislerù. 

Cea  dintàifi  causti  zace  tìlrù  indoit^lA  in  aprópe  fabu- 
lósa iubire  .si  cebricósa  t'nere    a  Romftnulul  la  tolil  ce- 


—  94.  — 

a  primitù  dela  pàrintiì  si  stràmoijir  sei  :  limbà,  credinte, 
datine,  porto,  casa,  inosie.  D'aiei  bòia  inevitabilà  a  Ro- 
jnànuluì  instràinatii,  dorulù  de  térà,  eunoscutìi  atàtn  de 
bine,  dar'  adese  ori  neintelesù  de  stràini  ^).  D'aiei.  des- 
pretuirea  si  ferirea  Romunului,  acelui  naturali!  nu  a- 
celui  civilisatù  séil  spoitii  cu  civilisatiune,  de  ameste- 
carea  cu  stràinii  prin  casàtorii,  datine,  religiune  si  limbà. 
Afarà  d'aceste  forte,  la  sus^inerea  unitàtii  limbei  a 
mai  contribuitn  si  alte  ìmpregiuràri.  In  totù  timpulù 
incursiunilorù  barbare,  Romànii  s'au  concentrata  in 
inuntiì  Carpati.  Ramificatiunile  -de  dincóce  ale  Carpati- 
lorii  iìindù  mai  putinù  estinse,  afarà  d'aceea  multa  mai 
espuse,  caci  chiar  pe  aicì  era  trecàtórea  invasi uniloru, 
de  sine  se  intelege,  cà  nu  puteaù  oferi  destule  avan- 
tagie  pentru  apàrare.  Dreptn-aceea  Romànii  s'aù  retrasìi 
si  s'aù  adàpostitù  cu  deosebire  in  ìntinsele  ramificatiuni 
de  dincolo,  in  Transilvania.  Banatil  si  Maramuresu,  te- 
renuliì  cela  mai  bunii  atàtù  pentru  apàrare  avèndu  codri 
seculari,  vài  adànci  si  labirintice,  càtiì  si  pentru  traiti, 
càci  olerà  pàsuni  intinse  si  manóse  si  totu-odata  pe 
costisele  soróse,  sentite  de  vèntuliì  aspru  alù  nordului. 
se  potù  cultiva  si  cereale.  Afarà  d'acestea,  ramificatiu- 
nile  sunti!  apàrate  si  de  inaila  sirà  a  Carpìitiloru  pro- 
prii.  In  scurtiì  Romànii  la  rèndulù  lorù  nu  facìi  de  càtù 
ce  ai!  tàcutiì  si  Dacii,  care  dupà  Pliniu  (Hist.  Nat.  IV. 
12)  se  retragu  in  munti  dinainteà  lazigiloru,  cari  ocupà 
sesulù.  Si  in  adevérìi  Traianìi  ìi  alla  in  muntii  Tran- 
silvanici. Romànii  adàposti^i  in  aceste  locurì  aa  tràitil 
nu  numai  feriti  de  amesteculìi  cu  popórele  barbare  séù 
peste  tota  stràine,  dar'  totu-odatà  si  in  o  stare  materi- 
alà,  dupà  cerintele  lorù,  bunisórà.  Traiula  Romàniloru 
in  munti,  in  evulù  mediu,  a  avuta  tota-odatà  mare  ìn- 
fluintà  asupra  intàririi  caracterului  lortt  conservativo. 
Popórele  muntene  scutite  de  contactulu    stràinn,  dedate 


i).     Comandantii  austriaci  aù  constatata,     ca  ostasulu    romAini  dusu 
in    teri  straine,  de  nìmicù  nu  sufere  mal  multfi.  ca  de  dorulu  de    térft. 


—    l»5— 

<;u  orizonurl  fixe,  devimi  si  in  pftslraroa  inoravurilorfi 
-i  a  limbel  (ixe  si  refractare  la  ori-ce  deprintlerl  slraine. 
l'rec-utn  orisonuln  lorn  eslo  concenlraln.  tutu  asa  de- 
vino jji  canicternliì  Popórele  dela  .sesn  suntu  niulliì  mal 
accesihile  Inlluiiitelonì  sIrAine  ^^i  nivelatóre.  l)upa-ce 
invasiunilo  san  linistiin.  el  ìncepurà  a  roi  din  Carpati 
III  Iòle  partile  Dacieì,  din  cari  strAmcsii  Ioni  se  retrà- 
Mìse  la  nmnU,  iji  impluni  ijesurile  llngariel,  Munteniel  iji 
Moldovel.  D'aie!  provine,  cu.  limba  Moldoveniloriì.  in 
nuan^ele  el  dialecliee,  este  limba  Transilvanieì  de  nordiì, 
t'p'  a  Mimteniei  este  graiuhì    Transilvanieì  de   apusiì  si 

miMl;V(lr. 

l)replil-aceea  Itomànil  liindn  concentrati  in  acesll 
munU.  de.>ji  el,  dupa  natura  locuriloriì,  aiì  trebuitiì  sè- 
se  griipeze  In  giuruln  mal  mullonì  miei  principi  séiì 
ràpitanl,  totu^ì  terenulìi  pe  care  se  allan  fiinjln 
d'aceea.sl  naturù  toù/ormu  sji  nefiindu  estinsn,  ei  in  tota 
iiecursiiliì  aceslonì  f impuri  s'an  allatu  in  impregiurìlrl 
iiu  nuiìial  analóge.  dar'  deplimì  asemènale.  Totn-odatà, 
;ill;iiuluse  el  pe  unii  terenii  restrinsii  sji  avi?atl  pentru 
ipArare  unii  la  altil,  an  stato  permanenin  in  legatura 
tinil  cu  al^il.  DécA  la  uniformilatea  acestoril  impreiiiu- 
ràrl  naturale,  vomii  mal  adaugc  si  unilbrmitatea  impre- 
L'iuiarilorù  sociale  si  politice,  cAcl  nici  unele  din  grupe 
nu  aveaù  vre-o  positiune  deosebitA,  nicI  socialA  séu 
<  ulturala,  niel  politica,  cari  produco  marile  deosebiri 
in  jiopóre,  alunci  vomù  intelege,  cà  tòte  ìippregiu- 
!  arile,  in  cari  ao  trAitu  slrAmoijil  nostri  in  acele  tim- 
|)url,  an  fostn  deplinn  asemènale.  Dreptn-aceea  nicì  limba 
ii'a  pututn  sé-se  deosebcscA,  ci  din  contrà  a  trebuitn 
sé-se  desvólte  unilormù. 

Alta  Sji  eoa  din  urmà  causa  a  tosta  unitatea  limbel 
bisericescl.  Sub  acésta  nu  intelegemiì  numal  limba  ro- 
nifinA  ìntrodusA  in  bisericA  prin  secolulD  ahi  17-Iea,  a 
(Arci  unitale  nu  a  fostn  unn  inceputìi,  ci  o  consecinià 
a  giaiulul  popularu  si  a  indelungalelonì  incercArl  de  a 
introduce  in  cele  religióse  graiuhì    poporulul,   ci  In^ele- 


~  96  — 

gemù  limba  cultului  divinii  in  Dacia  de  la  àntàiulii  des- 
càlecatii.  Pagani  §i  cremlini,  càci  pintre  majoritatea  pà- 
gàniloriì  an  descalecatu  farà  ìndoiélà  si  crestini,  loti  au 
avuta  limba  latina  ca  limba  cultului.  Crestinii  ìnsè, 
cum  s'a  aràtatu  la  loculi!  seiì,  s'aù  abatutu  ìncetuhì 
cu  ìncetulu  dela  limba  latina  propriu  c|isa.  Ori-càtn  se 
fie  decaduta  stràmosii  nostri  sub  inlluinta  invasiunilorù 
barbare,  totusi  unù  cultu  divinfi  ati  avutù  totù-de-una, 
precum  acésta  resulta  din  natura  lucrului  si  cum  in 
modu  istoricìi  o  probézà  terminologia  ri  manà  a  cultu- 
lui nostru  (Capit.  IX).  Er'  cultulù  prin  limbagiulii  seù 
unitari!  intàritù  .si  sustinutù  unitatea.  Dèca,  mai  tàrdiù 
prin  coincidente  latale  se  introduse  o  liinbà  stràinà, 
slavóna,  in  cultulii  nostru  diviniì,  acésta  nu  putu  se 
altereze  unitatea  din  dóué  puncte-de  vedere  :  dntàiu,  csici 
poporulfi  nu  o  ìntelegea  de  locii,  .ér'  o  clasa  mare  de 
càrturari  séù  unii  a.sa  numitfi  publiciì  cetitorù  nu  e- 
sista  ;  a  dona,  chiar  deca  ar'  fi  pututiì  sé  esereeze  vre-o 
ìnfluinta,  ea  nu  putea  fi  de  càtu  uniforma,  fìindii 
^i  ea,  limba  slavóna  bisericésca,  una  .si  aceea^i.  Ba 
lucrulu  s'a  ìntèmplatu  chiar  din  contrà,  càci  din  chri- 
sóvele  doinnesci  scrise  in  limba  slavóna,  se  vede  cà 
limba  romàna  a  influintatu  asupra  celei  slavóne.  In 
fine  chiar  si  in  acestii  nefericitu  periodù,  ahi  domnìei 
limbei  slavone,  esistali  de  multa  in  cultula  divinti,  pe 
làngà  càrtile  slavóne,  si  càrti  religióse  scrise  romànesce 
(v.  lit.  bigericéscà). 

Dreptù-aceea  cànd  literatura  nòstra  ìncepe  se  aparà^ 
ea  aflà  o  limbà  unitarà.  Era  mai  greti  a  infrànge  a- 
céstà  unitate,  de  càta  a  nu  o  continua  .si  in  càrici,  si 
cèsta  cu  atàtu  mai  vèrtosa,  càci  scriitorii  d'atuncea  nu 
cunoseeaa  màestriile  .si  capriciele  filologice. 

Marea  ìnsemnàtate  a  acestei  unitati  a  limbei,  atàtft 
in  trecutu  critìi  si  in  viitorulu  nostru,  abia  se  potè  pretui 
d'ajunso.  Ea  este  ogUnda  trecutului  ."ji  cheea  viitorului  ! 


—   !)7  — 

CAPITOLO    VII. 
Scrierea  limbeì   romàne 

reiitiu  .  a  .*  iH,,i  vwrlfi  do  .sc:ri(»rea  unel  limbi,  Ire- 
bue  s6  vorbesci  mal  AntAin  de  unn  alfabeto  óre-care  alti 
el.  'Iole  ins(;nptiunile  din  Dacia,  alarft  de  vre-o  Irei 
grecescl,  sunin  tni  caractere  latine.  Denre-ce  insò,  dela 
retragerea  logiuniloru  romane  din  Dacia,  in  loto  lim- 
pulù  invasiunilorii  barbare  nu  posedemii  monumente 
scrise,  se  n^  ;  Intrebarea  dèca  a  esistati!  aria  scrierel 
in  Dacia  ^i  m  acestn  limpn    *ii  cu  ce  alfabeta? 

Dèca  aria  scrierel,  care  a  (ostn  cea  romana,  ar'  fi  pe- 
riti! vre  odala  in  Dacia,  dupiì  ce  s'aiì  retrasn  legiunile,  ar' 
litrebuitil,  Antri  in  :  .st'-se  Ulte  .si  cuvinlek;  relntive  laseri- 
ero:  a  dona.  Ilornànil  din  Dacia  n'ariì  mal  li  pututil  se 
invelo  scrierea  do  la  Komanl,  de  care  san  ni  più  pen- 
tru  totn-de-una,  ci  dela  vreunn  altn  poporD  dela  care 
ar'  li  Inatn  neco.'jarminte  sji  alfabetuln  .si  terminologia 
scrierel.  Honifinii  insò  n"an  uitatn  nicI-odatA  arta  scrie- 
rel, caci  an  pAstratiì  totn-de  una  piXnA  aili  terminologia 
porleetn  latina  a  ^crierel  :  scrin.  scripliì  (arcbaiciì),  scrip- 
turà,  sensóre,  scriiloiTin,  péna,  cjìhìmariù,  carte,  hàrfie, 
loie  ').  Vifirsii  s'a  pìlstratu  cu  in^elesuUi  de  cantare, 
va  s6  (Jicà  versuliì  (poesia)  in  legAturà  cu  cAntarea  (mu- 
sicai cbiar  in  ìntelosiihì  anticiì.  Aù  pàsiratn  pànA  chiar 
^i  unu  instrumontn  parlicularn  ìntrebuintatn  la  Romani 
in  scrierea  cu  córA.  càci  condoiuln  cu  care  HomAnil  in- 
condei'zA  (dirle  la  l'asci  oste  tocmal  condoiuln    romann 


l)  A  se  vede  despre  terminologia  latini  a  scrierel  Isidorus.  Orìg. 
penna  VI.  14.  3-  ;  folium  VI  14.  0-  :  carta  s.  charta-hdrtie  VI.  lo 
2  set).  ;  — calamum  et  chartas  et  scrinia  pesco  Ilor.  Epist.  II.  I.  Il3 
chartacnrtc  séù  operi  .scrisa.  sensóre.  epislol.\='chartae  Socraticae.  Hor 
Art  poct.  310;  neque  si  chartae  sileant,  quod  bene  feceris.  merce 
dem  tuleris  Od  IV.  ò.  21:  chartae  Aripinae— cir^ile,  operile  lui  Cice 
rone    Cic  :  ne  charta  nos  prodat — s5  nu  ne  tradeze  epistola. 


—  08  — 

aflatiì  ìmpreunà  cu  Tablele  cerate  romane  in  Dacia  din 
ani!  139—167  d.  Ch.  2) 

Acéstà  terminologie  este  proba  cea  mai  decidetóre 
despre  esistenta  scriereì  la  Romàni  in  tòte  timpurile. 
Acésta  mai  resulta  si  din  alte  probe.  La  concili ulù  dela 
Sardica  a.  347  cinci  episcopi  din  cele  treì  DaciI  sub- 
scriu  latinesce  (v.  capit.  IX  nota  3).  Càtrà  conciliulii 
din  Calcedon  a.  451  scrivi  latinesce  episcopi!  din  Phi- 
lipopolis,  Abritica,  Apiaria,  Dorostor,  Nicopolo,  Novae  ^i 
din  Scitia  ^). 

Dèca  in  bisericà  séu  in  afacerile  religióse  se  va  li  in- 
Irebuintatii  si  limba  poporuluì,  probe  directe  nu  a- 
vemù  pana  acum.  Accsta  ìnsè  resulta  din  cursulfi  na- 
turali! ahi  lucrurilorù.  Poporulfi  neìntelegóndii  limba 
ofìcialà,  atunci  cànd  participa  si  elfi  in  moda  activiì  la 
ceremoniile  religióse,  ca  botezii,  cununie,  màrturisire  s. 
a.  popa  trebuia  sè-i  vorbéscà  in  limba  lui.  In  acésta 
nu  ìncape  discatiune.  De  alta  parte  sé  nu  uitàmiì  cà 
principiulù  sàntiloru  pàrintì,  in  làtirea  ìnvéfàturiloru 
crestine,  era,  ca  spre  acestù  scopii  se-se  folosésca  de 
limba  cea  mai  populara,  pentra-ca  sé  lìe  ìnl.elesi  de  toti, 
§i  anume  in  biserica  latina  de  graiidu  vulgaril.  Hiero- 
nimu  (330 — 420)  dice  :  „sè  nu  ne  mai  ìngrijimii,  ca  sé 
evitàmQ  gre^elele  in  cuvéntare.  ci  se  predicàmù  santa 
scripturà  cu  orì-ce  cuvinte",  Totti  asemenea  dice  si  S. 
Augustinvi  (354 — 430)  ?i  Gregoriii  celli  mare  (540 — 604)^). 


2)  Joh.  Ferd.  Neigebaur.  Dacien  aus  den  Ueberresten  des  dacischen 
Alterthums  etc.  Kronnstadt  1851.  p.  187'.  Noch  leben  in  Verespatak 
Menschen.  welche  sie  (die  Tafel)  damals.  als  sie  in  einem  alten  trocknen 
Bergwerk  gefunden  ward.  gesehen  haben.  Man  hat  dabei  zugleich 
einen  Griffel  zum  Schreiben  gefunden,  den  die  Walachen  concie  nann- 
ten,  weil  sie  sich  eines  àhnlichen  bedienen,  den  sie  warm  machen,  um 
mit  Wachs  ihre    Ustereier   zu  beschreiljen. 

3)  Binii  Severini  Concilia  generalia.  Lutetiae  Parisiorum  1Ó3Ó.  I. 
514-SIÓ.   540.  541. 

4)  A.  Fnchs.  Die  romanischen  Sprachen.  Halle.  1849.  pag.  44— Du 
Gange,  Glossarium    med.  et  inf.  lat    ad  vocem    Romancium  ■  ■  ■     ,;Sta- 


Sul)  iijip(  raliilù  (lonstnntiùi  -^30(3)epi.scopultì  din  Arjuileia, 
Forlunaiianiì,  a  seriali  esplicar!  asupra  evangelielorù  In 
graiuliì  popularH  (rustico  sermone)  ^).  Cu  deosebire  in 
actele  religióse,  la  cari  parlicipa  aclivfi  iji  poporuliì,  ca 
d.  e.  :  la  bote/iì,  cununie,  cumiiiocare,  ^.  a.  Irebuiaù  sC'-se 
servi'SCil  mal  alesù  degraiuln  p()|)ulariì  '"'),  apoi  Creijula 
jfi  T'itùlunnstru,  IrebuiaTj  absolulù  s6  He  in  limba  po- 
porulul  ').  Peste  totn,  s:\n^il  pìlrin^r  séfi  mal  bine  creijli- 
nismulu  tu  acela,  care  incepu  a  da  lolù  mai  multìl  va- 
lóre graiuluF  viilgariì.  Deja  In  sec.  Ili  ìncepe  s»";  apara 
in  poesia  latin;!  bisericcscft  inlluinla  popuJarft  a  metru- 
lul  tonicù  si  a  rimel.  Acéstà  inlluinla  merge  crescèndo. 
In  eonciliulù  dela  Tours  din  a.  81H  s'a  decisft  :  .,'^i-se 
ot'vorscA  lie-care  se  traduca  omiliele  in  liinli.i  rniii:in:i 
MisticA''  (in  rusticam  romanam  linguam)  "). 

DccA  vomn  considera,  cft  tòte  acestea  se  Imccìui  m  a- 
j'Usù  untle  preotimea  era  cultA  si  cunoscea  limba  latina, 
iji  imde  chiar  si  popt)riilft  neeiiltù  ìntelegea  in  eoa  mal 
iiìaiv  parte  limba  serviciulul  divina,  care  tolù-odaia  era 
i:i  limba  vietil    publice  a   slatulul,  caci  esle  multfl  mal 


tuta  Ecclesiae  Nannct  apud  Martens  p.  t.  4  Anecdot.  cui.  903  p.  tiuin 
io:  Itcm  monemus  curatos  et  eorum  loca  tenentes.  ut  quo  libet  mense 
die  L>omiiiica  qua  lihet.  post  officium  Missae  publicent,  et  in  Ro- 
TOoncio  (graiulfi  vulgarfl  romaniì)  exponant  Constitutionem  aposto- 
licam" 

5)  Hieronymus,  De  viris  illustr-  e  47.  vei^l  fi  Du  Gange  o{>  cit. 
ad    voc    liomancium. 

0)  Du  Cange.  op.  cit.  ad  voc.  liomuniim'.  ..>Statuta  Ecclcsiae  Nan- 
tietens.  apud  Martens  t  4.  Anecdot.  col.  93 1.  num.  3:  Riptismus  cuin 
cmui  reverentia  et  honore  et  cum  magna  cautela  fiat,  maxime  in  di.s- 
tinctione  vcrhorum  et  prolatione.  in  quibiis  tota  virtus  sacramenti  con- 
sistit,  scilicet.  Ego  te  haptizo  etc  Et  in  Romano  verbo  sub  hac  forma 
htici'»  doceant  sacerdotes  debere  frequenter   l)aptizarc  pueros. 

7)  Pentru  aceste  rugJVciun!  in  Conciliulù  de  la  Mainz  (813)  sa  ho- 
tarltft  ca  aceia  care  nu  le  potJt  InvS^a  latinesce  sé  le  Invece  in  limba 
sa  (et  qui  aliter  non  poterit,  vel  in  sua  linqua  discat). 

8)  Fuchs  op.  cit.  p.  28  -  Chronicon  Alberici,  la  ann.  II77:  .,M* 
gìster  Lambertus  I.eodiensis  vitas  sanctorum  et  acta  apostolorum  de 
iatina  verlit  in  Romanum". 


~  100  — 

usoru  a  ìntelege  o  limbà,  de  càtù  a  o  vorbi,  cu  càtù'. 
mai  vèrtosii  se  va  fi  siintitù  necesitatea  folosirel  graiu- 
lui  popularu  in  cele  religióse  la  noi  la  Romàni,  unde- 
cunoscinta  limbei  latine  a  trebuitu  sé  devinà  fòrte  rara 
dupà  a.  274  ? 

Càtù  de  necesarà  era  introducerea  limbei  nationale 
in  cultula  divini!  in  partile  orientale  ale  Europei  se  vede 
din  conclusele  conciliului  ecumenica  lateranensù  IV.  din' 
1.215,  in  care,  dupa-ce  Latinii  cuprinsera  Constantino- 
polulu  si  imperiuliì  bizanlinù,  s'a  dispusii  :  cà  fiindii  po- 
pórele  de  diverse  limbi  si  riturì,  sé  li  se  dee  preoti  cari 
se  le  pota  face  ■^'arviciulu  divina  si  sé-i  scie  instrui  dupà- 
cum  cere  divci3itatea  rituritoru  si  a  limbilorù  ''). 

La  tòte  acestea  se  mai  adàogea  si  proselitismulu  re- 
ligioso séiì  ardórea  de  a-si  atrage  fie-care  confesiune  mai 
multi  credinciosi.  Spre  acestiì  scopu  fie-care  se  silesce 
se-si  facà.cunoscute  poporului  credintele  si  dogmele  sale^ 
ìntrebuintàndiì  in  graia  si  in  scriere  liraba  poporului. 
Acéstà  sistema  an  ìntrebuintat'o  chiar  la  noi  misionarii 
catolici  ^^'),  luteranii  si  calvinii. 

Chiar  dèca  limba  romàna  nu  se  va  fi  scrisu  inainte 
de  desbinarea  definitiva  dintre  biserica  resàritului  iji  a 
apusului  in  sec.  aliì  11-lea,  dupà  desbinare  trebuia  ne- 
cesarminte  se  ìncépà  a  se  serie  si  a  se  introduce  in  cele 
religióse,  càci  acésta  este  firea  lucrurilorù  omenescì,  ca 
in  epoce  de  turburàri  si  de  transitiune,  se  ósà  la  lumina 
si  se-se  afirme  lucrurì,  care  pàn'aci  seduse  ascunse  ori 
din  causa  unei  presiuni  ori  din  simplulù  motivù  alù  i- 
nertiei.    . 

Introducerea  alfabetuluì  cirilicu  a  ìnlaturatù,  dar  nu 
a  stinsi!  alfabetulì!  latina   la    Romàni.     Càtii   a  fostù  de 


9)     Nilles,  Symbolae,  Oenoponte  1885     I.  p.  41Ó — 7. 

io)  Nilles.  Symbolae,  voi.  II  p  1025  not  3.  reproduce  cores- 
pondente  de-ale  misionarilorù  catolici.  in  care  (Jicù,  cà  el  prii> 
Moldova  si  Valachia  catechisaii  In  limba  romiìnà  (vec,U  mai  in  josa 
literatura  bisericescà). 


101 


inrftdècinaia  scrierea  ialina  ?i  cum  nu  s'a  uilatft  nici  In 
pftturile  de  Joso  ale  poporulul,  se  póle  vede  din  traditiunile 
poj)uliir(ì,  care  aiiiinlescfi  do  ,.setnne  lalinesci*',  de  ,, carte 
Ìalincsci\"  ").  AHabetuln  latiniì  n'a  putulù  se-se  ulte  ?ji 
dintr'uniì  motiva  forte  realii.  Nenumcratele  monumente 
•de  pélra  din  epoca  romana  cu  inscrip^il  latine  risipite 
mal  peste  t(H;'i  Dacia,  eraft  o  provocare  viie  de  a  nu  se 
uita  aceste  semne  latinescì  '-).  Totil  vechile  monumente 
<le  pctra,  de  marmoril,  ai'i  datiì  farà  indocila  nascere  Iru- 
mosuhii  cuvènln  inmdrniurescu^  care  cuvòntfi  KomiXniT 
avrndn  in  vedere  vieta  lorfi  de  pastori  si  agricultori  nu 
puteafi  s6-lo  creeze  de  càta  in  fa^a  monumenteloriì  ri- 
mase din  epoca  romana  pana  in  <\i]e\e  nostre.  Chiar 
„raclele  cu  stmne  latinescì''  din  poesia  populara  rea- 
iiiintescrt  marefele  sarcolage  romane.  —  KoinAnil  afi  pas- 
tratù  in  tote  timpurile  pana  arjl  semnele  numerilonì  romani 
pe  a.sa  numitele  ravuijc  séil  rabóse,  dupa  cum  acésta  se 
alla  ?i  pe  olària  vechie  romana  din  Dacia-Traiana  '^). 

Tòte  acestea  probéza  ca  alfabeluliì  latinù  n'a  dispà- 
ruta  nicI  in  epoca  invasiunilorù.  Acésta  se  intaresce 
^i  prin  alto  impregiuran  ce  afl  intrevenitft  ìndata  dupa 
trecerea  invasiunilorn. 


11)  V.  Alexandri.  Poesil  pop.  pag  21.:  In  mAtasH  i  a 'nvèlitt\.  -  ji'n 
bisericA  i-a»>  liùsfl  — sji'n  dóu5  racle  i-aft  pusfl.— racle  miindre  'inpSra- 
tescl  —  purtAndiì  sfinne  latinescì. —  I.  C  Kundescu.  Basine,  ora^il  ed. 
Ili  p  147:  Averne  si  fermanì)  cu  pecete — dela  tmprra\ie: — cine  scie 
^art^  liitint'scà  se  vie  s5  ni-lrt  cetésca — Ci.  D  Teodorescu.  Poesil  pop. 
pag. 171.:  Este  ca:te  latinéscft;  pune\I  ca  sevo  citéscS  !  laici  aratS  plosc* 
cu  vinil).  De  nu  sci^ì  ca  de  cirbune— ve  ferini  mAna  a  pune,  ^i  chie- 
tna^I  popa  s»*  vie.  cH  elH  latinescc  scie- 

12)  In  hiserica  din  satulft  mei\  natala,  Oensusn.  cea  mal  vechie 
din  Transilvania.  se  aflS  mal  multe  inscrippl  vechl  romane  Tata  ne-a 
Invitata  pe  mine  ^i  pe  fra^it  mei  s:'  le  cetimù    tnci    de  copil 

13)  Correspondenzblatt  d.  Vereins  fiir  siebenl>Urgische  Landcs- 
kunde  1S80  N  2.  p.  19.  reproduce  semnele  XX.  V.  IV  indicando 
evidenti!  mèsura  pe  oUrie  romani  atlat.l  la  Parolissum  (Moigrad).  A 
se  vede  ?i  semnele  de  numerotatie  11  HIT  In  <"  I  L  III  No  1808» 
1835.  2097. 


^  102  — 

Dupà  intemeierea  domniiloru  nationale,  Domnii  ro- 
màni batù  monete  cu  inscriptii  latine.  In  Muntenia  pana 
la  Mircea  (1386 — 1414)  aparu  monete  numai  cu  inscripfii 
latine,  dela  Mircea  pana  la  Mihaiii  incóce  éràsì  numai 
latine.  In  Moldova  monetele  luì  Bogdanù  I  pe  la  1355 
pòrta  inscriptie  latina,  asemenea  ale  luì  Musati!  (1374— 
1390),  asemenea  ale  lui  Stefana  I  si  ale  luì  Alexandru 
celù  bunù.  Dela  Stefana  celu  mare  aparù  si  slavóne 
si  latine  ^^).  Representantulù  romàno  in  conciliulii  dela 
Fiorenza  (1438 — 39)  se  subscrie  latinesce  ^-^j. 

Sé  nu  uitàmiì,  cà  propaganda  catolica  e  fòrte  tini- 
purie  in  terile  romàne.  Unii  episcopi  catolieìi  alij 
Milcovului  se  amintesce  ìnca  pe  la  i096  ^'').  Deca 
vomii  considera  cà  pe  misionariì  catolicì,  pe  làngà 
propaganda  religiósa  care  este  nedespàrtità  de  alfabetuliì 
latinii,  ìì  aflàmiì  ocupàndu-se  si  cu  instructjunea  copi- 
iloril  in  casele  domnescl  si  boeresci,  vomii  ìntelege  u- 
^orii  aparitiunea  din  ce  in  ce  mai  désà  a  alfabetului 
latinù  ìncepèndù  de  prin  sec.  ala  16-lea.  Peiru  Raresìi  se 
subscrie  latinesce  ìntr'untù  documenta  latina  anula  1542  : 
Petrus  ìcohvida  manus  pp  ^').  Marcie  logoféta  Luca 
Stroici  ìntr'unu  documenta  din  19  luliu  1580,  se  sub- 
serie  cu  litere  latine  :  ,,Stroicz  Logoftt  19  (luliu)  anno 
1580^'.  P>'  pe  la  1593,  tota  acesta  Stroici  a  scrisa  si 
Tatàlii-nostru  toto  cu  litere  latine,  care  s'a  publicatii 
la  1597.  In  an.  1592.  Hieronymus  Megiserus  publicà  la 
Francfurt  Tatàlu-nostru  cu  litere  latine. 


14)  Colui/ina  luì  Traianù  an.    1877    Nr.   io— II. 

15)  Subscrierea  :  Archipresbiter  Constantinus  et  vicarius  Moldovla- 
chensis  subscripsit",  (Harduin  la  Melchisedec,  Cronica  RomanuluI  I.  83). 

ló).  Archiva  ist.  a  Romanie!  Voi.  I.  pt  I.  p  59- ér'  penlrii  timpulfi 
urmStorfi  Nic.  Densu^ianù,  Documenta  privit.  la  ist.  Roniànilorfl  voi. 
I  si  li. 

17).  A.  P.  Ilarianìi.  Tesaurù  de  nionumeiite  III.  16,  ér'  cAnd  Fom- 
nuia  nu  scia  serie  cu  lit.  lat.  si  in  documentele  latinesci  se  subscria 
cu  cirile.  Ibid.  III.  81 


—  10B-- 

1  (ini- \ -mIci  Sc'liiupiiiii  i»t'  la  liliale  secululul  Ui-lea  a- 
semenfa  se  subscric;  hilinosce  in  corespondenta  sa  cu 
Papa  ^^).  Pe  Neslonì  rrecliie  la  Uì\2  rallAma  subscri- 
indu-se  latinost-e  si  soriindn  adre?a  loliì  lalino^ce  ;  ''••) 
de  la  llinoa  fata  Ini  Petrai^cn  V'odà.avpmiì  dóur-  impor- 
tante subftcriorl  romùnesel  cu  lilort!  latine  de  la  a. 
1600-").  La  l<i72,  aflftmn  pe  Ioan  (irigorie  (ihica  sub- 
sciisiì  latine«('e -').  Asenienea  aflAmiì  pe  inanuscrise  sji 
cArtl  vocili  diverso  insemnàrl  scriso  de  KoinAnl  cu  litere 
latine  ìncfi  prin  seco!.  XV'II  --).  Mitropoliluliì  Atanasio 
in  o  poti^ift  oiUrA  papa  la  ITOt  se  subs(TÌe  romanesca 
i^i  latinesce  (Nilles  op.  cil.  1  120). 


l8)      Theiner,  velerà  Mon.  Poloniae  III   p.  5  «q 
19).     Hurmuz»chi.  Documenfe.   IV.   part.    I   p.   46Ó  — 7- 
20).      Cipariu.    Organuli!  Lumin.IreT   p.  1S48     Nr.  XXX:  .,ieu  lliiic» 
fata  lui  Patra^co-Vodà     niàrturisAsk.  si    ku    stirea    nòstra    ieste  acasia 
lokmaliV'.  — Col    lui  Traianù  pe  1877    ^o    *   P-   ^^-     ••'*"    Hinka  fata 
hi  PStrasko  vodà". 

21).  Archiva  ist-  a  Rom.  II  p.  23  ..!•  (Jregorius  Gikm  utriusque 
Valachiae  Pr'nceps*'. 

22).  La  biserica  St  Nicolae  din  Brafovfl  pe  untt  Triodù  manu- 
scrisn  se  alla  dela  IÒ94  urmStórea  tnsemnare  cu  mAna  :  .,Ldus  et 
gloria  et  Chonor  altissimi  ex  Caello  Dei.  Vnus  Kedemtor  et  spirita s 
Sanctus.  Amen.  Kgo  Preceptor  Alcxandrus  Scripsit  lilirumistam.  Anno 
Dmy  1694  mense  sep.  dye  22".  «r  pe  o  Psaltire  slovencscl  manu- 
sctìsS  se  atlil  Insemnatn  tottl  cu  mAna  •  ..I.aus  dei  in  ex  Celso  Glóra 
Sancti  Trinitatis  cuod  uidit  Inicium  et  finem  cum  adjutorio  ipsi.  Chunc 
l'brum  scripsit  ego  ex  lingua  Race  in  lingua  Valachica  Alexandrus 
Preceptor  Anno  Dni  1697  mens  :  sep.  die  20  (Col.  lui  TraianR  IÌ182- 
p.  òoo,  Ò02).  Er'  pe  unì\  esemplarù  din  vechia  carte  „C/if/a  ìn(^/e, 
suluV.  Itucurescl.  IÒ78,  aflMorft  !n  bibl.  Universitari!  din  Ia?I  stafi  la 
fine  scrise  cu  litere  latine  urmftt<>rele  :  .,(dt  uè  cuvinte  nelegibile)  das- 
calu  de  la  Bucurescl.  Credo  in  deom  patrem  omnipotemtem  criatorem 
celi",  mai  urmézl  trel  ^ire  totfl  cu  litere  latine  dar  tn  o  limbi  nóue 
necunoscuta,  apol  éra^I  :  ..Credo  indeom  pater".  .Scrisórea  n'are  data, 
dar  es;e  de  pe  In  finele  sec  XVII  ^i  totù  de  aceeajT  mànfl.  Impor- 
tanza este,  ca  to^!  scifi  fòrte  pu^inii  latinesce.  ér'  ..Preceptor  Alexan- 
drus" totn  asa  de  réti  scie  ¥i  le^esce  (Col.  lui  Traianiì  loc.  cit  pag. 
6o3).  dar"  améndoi  .11I  o  scrisóre  latinéscà  fòrte  bunl.  ceea-ce  arati 
cA  el  scriaCi  multfl  si  de  mult&  cj  litere  latine  9i  de  sigurQ  mal  multu 
romànesce,  cuouscénd  fòrte  rStì  cea  latin&  ^i  poloni. 


—  104  — 

Deja  in  sec.  17-lea  alfabetulu  latinu  incepe  a  se  a- 
plica  in  literatura  romàna  in  càrti  tiparite  §i  manu- 
scrise.  La  1648  sa  tipàritiì  la  Alba-Iulia  in  Transilvania 
unii  catehismii  romanesca  cu  literere  latine  -•^).  Pe  la 
1650  bulgarulu  SoimirovicI,  archiepiscopu  catolicù  de 
Achrida,  a  scrisù  asupra  limbeì  romàne  semnàndu  cu- 
vintele  romànesci  cu  litere  latine.  Scrierea  luì  a  rèmasù 
necunoscutà,  dar'  ni  s'aù  pastrata  càte-va  cuvinte  din 
ea  la  istoriculu  Lucia  -^). 

Asemenea  serie  cu  litere  latine  unù  dialogù  romà- 
nescù  istoriculu  Tròster  la  a.  1666  (Alt-und  Neu-Dacia, 
Ntìrnberg.  1666). 

La  anulQ  1674  unù  romàna  cn  nuraele  Halicia  din 
Caransebesù  serie  càte-va  versuri  elegiace,  esanietre  si 
pentametre,  in  limba  romàna  cu  litere  latine  -'").  La 
1677  s'a  tipàrita  la  Roma  cunoscutula  catechisma  ro- 
manesca cu  litere  latine  de  Vito  Piluzio.  La  an.  1697 
unii  anume  Viski  traduce  ori  potè  numaì  copiézà  Psalmi 
§i  alte  càntari  religióse  in  limba  romàna  in  versuri  ^i 
cu  litere  latine  -'').  Tota  He  pe  acesta  timpn  esista  in 
manuscriptù  in  biblioteca  Universitatii  din  Pesta  unii 
dictionariù  ala  limbei  romàne  scrisil  cu  litere  latine  ^'^), 

Pe  la  inceputuln  sec.  18  vedemu  pe  misionarii  cato- 
tolici  ocupàndu-se  cu  introducerea  alfabetuluì  in  serie- 
rea  romàna.  La  1709  se  tipàresce  in  Sibia  catechisma 
lomànesca  cu  litere  latine   (ve4i  lit.    biser.)  2'^).     Acesta 


23).      Vé^I  ma!  josu  1  iterai.  bisericéscS. 
.    24).      In  opera  sa  De  regno  Dalmatiae    et  C'roatiae      Amstelodami 
IÒ6Ó  V.  e.   5. 

25).  Succinta  medicorum  Ilungariae  et  Transsilvaniae  Biogriphia, 
L.ipsc.1  1774  pag.  127 — 8  reprodusu  la  Cipariu.  Arta  poet.  Hlaja- 
i*6o  p.  135,  cu  ortografia  schimbatà.  ér'  cu  ortografia  autorulul  re- 
produsQ  de  iiasdeù.  Col.  lui  Traianu  1884  p  413  —  4  dupìl  o  copie 
iScuta  de  Nic  Densusianu. 

26).  Dr.  Sitasi  ,,Psaltirea  Calvino  romànS  versificata".  ìn  .,Transil- 
■wania''  a   1875  No     12,   13,    14. 

27).     Ve^t  capit.  despre  gramaticà  elc- 

28)      Nilles.  Symbolae  I-  372:  in  II  524  estrage    din    unele   cores- 


—  105  — 

catechisnin  nu  e^le  cuiiustulu,  dar  .suiilu  iiUe  (i,..i»  .  .i- 
techisme  lomànescl  scrise  cu  lilere  latine  de  unii  iesuitn 
penlru  a  se  tipftri,  care  se  afift  in  biblioteca  Universi- 
tri  (il  din  Pesta  -•'). 

La  17<)U  a'a  tipuritiì  in  l'ngaria  la  Colooea  l'ivange- 
liile  ron)i\nesce  cu  litore  latine  si  ortogralie  unguréscft  •'"). 

Scrierea  limbel  romàne  cu  litere  latine  intrA  inoiióua 
iasft  prin  publicarea  (Irainatisol  romiìne  cu  litere  latine 
de  Micuhì-Sincal  la  anuiii  17H0.  l'enlru  popularisarea 
cctirel  si  scrierel  cu  litere  latine  Miculn  a  publicaliì 
<lóuè  cflrii  de  rugiìciune.  una  la  Viena  1779,  alta  la 
Sibili  1801.  D'aicI  in  colo  liniba  romùnìl  incepe  a  se 
serie  ijii  a  se  tipiri  din  ce  in  ce  mal  multn  cu  litere 
latine.  La  anula  1847  apare  cela  dinlàiu  cjiara  roma- 
nesca tipàriia  introgii  cu  lilere  latine.  Organulu  lumi- 
tinrel  de  '!'.  (ìipariiì.  Dupà  1848  se  generali.sezù  tota 
mal  multa  si  dincóce  de  Carpati,  pùnfi  cànd  Cuza  la 
1860  scóle  prin  uml  decreta  scrierea  cirilicft  i^i  intro- 
duce esclusiva  allabetula  latina  in  tòte  afacerile  publice. 

In  biserica  insò  allabetula  latina  nu  s'a  introdusa 
incft  peste  tolti.  Peste  munti  s'a  introdusa  mal  de  multa 
in  biserica  romànft-unità,  ér'  congresulu  bisericel  orto- 
doxe  romàne  de  acolo  a  decisa  in  1888  scóterea  din 
biserica  a  cArfilora  tipArile  cu  cirile  .si  introducerea  de 
cSrtl  cu  litere  latine.  In  biserica  din  Komùnia  aa  in- 
ceputa  a  .se  tipàri  càrtl  bisericescl  cu  litere  latine,  oti- 
ciala  insè  nu  s'a  deciso-  scóterea  càrtilorù  cu  cirile,  ceea- 
ce  nu  mal  potè  inlànlia. 


pendente  dela  1744  ale  misionarilortl  din  Clujft  urmatórele".  ..Clau- 
iiiopoli  ut  Valachico  populo  ruditas.  qua  laborabat,  adimcretur.  nos' 
trorum  caritas  eidem  d<  alphabetc   Valahico- Latino  prOTidit*. 

29).  N  Densu<iianu.  Analele  Acad  Rom.  Ser  3  Sect.  I  p-  20J. 
Auturuin  cnre  se  vede  cà  a  trlitù  pe  la  finele  sec  trecutì\  se  numesce: 
..Fin  un  Pater  a  RaenduluI  Francesko  ^i  a  ProvincieT  Bulgari!  Preot".  eie. 

.>o).     l'nù  esemplarli  se  adi  la  Academia  romànA. 


—  106  — 

CAPITO  LÙ    Vili. 
Amorji'rea  §i  de§teptarea  limbeT  romàne. 

Limba  romàna  si  dupà  ce  s'a  inchiegatiì  asa  cuin 
este  si  avea  se  fie,  a  petrecutii  ìncà  multa  timpu  in  o 
stare  de  amortélà.  Ea  devenise  n.imai  unù  mijlocu  de 
comunicaiie  pentru  trebuintele  dilnice  ale  poporuluì,  tìe 
materiale,  fìe  spirituale  in  ìntelesulù  restrìnsù  alu  es- 
pansiuneì  spentane  ce  agita  sufletulù  ori-càruì  poponi 
§i  in  starea  cea  mai  inapoiata  ;  nu  devenise  ìnsé  unii 
mijlocù  de  cultura.  Acésta  era  si  naturali!  ìntr'unu 
timpù  cànd  trebnia  se-sì  apere  di  si  nópte  esistin^a  fi- 
sica centra  celorù  mai  sèlbaticì  barbari. 

Dar  si  atunci  cànd  Romànilorù  li  s'a  oferitii  ocasiune 
de- a  face  din  limbà  unù  instrmentu  de  cultura,  ei  nu 
numaì  ca  aù  scàpatii  ocasiunea,  dar  din  nefericire  s'aiì 
tnjugatn  pe  secoli  la  carulii  greiì  alti  un^ì  limbi  bar- 
bare, cum  a  fostii  limba  slavónà.  Nu  dicemfi  ca  popo- 
rulù  ìnsusi  s'a  ìnjugatu,  càci  elu  a  rémasu  totn  cu  limba 
luì,  s'aiì  ìnjugatu  inse  totì  factoriì  cari  initiézà  si  là- 
tescù  cultura,  infelegemii  biserica,  statuii!  si  societatea 
alesa.  Toti  acestì  fàctori  ari  fostii  perduti  pe  secoli  pen- 
tru cultura  romàna!  Acea  ocasiune  a  t'osto  cu  deose- 
bire  in  timpuhì  desbinàriì  dintre  biserica  résàrituluì  s 
a  apusuluì. 

Limba  romàna  cu  óre-care  energie  putea  se  ésà  a- 
tuncea  la  lumina  .si  se-se  afìrnie  in  biserica.  Ea  insé, 
din  cause  care  adi  nu  le  mai  putemù  bine  eunósce,  nu 
profità  de  oca.siune  .si  deveni  sclava  slavónei.  Frin  acestii 
fatalo  evenimento,  nu  numaì  cà  geniulo  bmbei,  sufle- 
tulù si  minfea  poporuluì  romàno  se  ìntunecarà  si  amor- 
^irà  pe  secoli,  dar  limba  romàna  chiar  .si  atuncl,  cànd  in 
fine  a  inceputù  a  resufla  in  .scriere,  ìnlàtisàndu-se  in 
cojocido  làtoso  alo  luì  Girilo,  in  loco  de  a  stràluci  cu 
originea-ì  màrétà  si  de  a  fàrmeca  cu  infàti.'jarea-ìnobilà. 


-  107  — 

se  piirea  mal  multa  u  liintft  j^Olbaticil  Cijita  dm  lemeiuifi 
codrilorfi. 

In  a('ósf:1  staro  o  lungft  luptfl  i-a  trebuitiì  pànìl  s'a 
(loshitìcatn  (le  liaina  nelericitA  a  sclìlviel  si  cenusapjsa 
cea  nebiìgala  in  samft  !ji-a  legilimaliì  in  faja  Imnel  no- 
bila-I  origine.  In  resumaliì,  consecintele  fatale  ale  slavis- 
iimliil  afi  ib.slu  multe  ^i  ìntre  cele  mal  grele  urma- 
tórele  : 

l  ).  Cea  mal  mare  parte  a  Romitnilorn  dinlre  Adriatica, 
Marea-nt'grA  ^i  Kgee  s'ail  slavi-atiì  ; 

2).  l'rin  acésta  elemenluln  romànn  m  '^iritiiiM  ìni-ìriniln 
pe  celli  slràiniì  ; 

H).  |{omj\niI  in  generalu  an  l'oslii  udi'chk-.-iìi  m 
cultura  celli  pulinù  ijese  sute  de  ani,  lucru  in.sp;ìim«-n- 
tfitorii  ! 

4).  Limba  romànft  de-o  parte  a  rèmasu  atAla  timpiì 
ìn^elenitA,  de  altjl  parte  a  dalù  ìndèropliì  penjòndtì  o 
sumA  de  clemente  §i  forme  originale,  care  parte  an  rè- 
masa  perdute,  parte  inlocuite  cu  slavóne  ; 

à).  l'rin  ìnti\n|ierea  culturel  elemenluln  romàna,  care 
a  stipata  necontopitn,  a  fo.^ta  iji  este  espusH  sji  supu.su 
pùnà  adi  in  cea  mal  mare  parte  la  diverse  dominatiuni 
^i  inlluinte  stnìine  ; 

H).  In  (ine  prin  tòte  acestea  elementuln  romana  chie- 
matn  dupA  nume,  origine,  numènì  !ji  cultura  lui  originarli 
la  predomnire  in  orienlulù  Europei,  si-a  perdulù  de  tim- 
puriù  acesliì  roln,  iji  numal  prin  o  nóuà  concentrare  si 
activitate  uria.«à  pe  tòte  terenele  póle  se  recàstige  situati- 
unea  ce-I  fusese  destinata  la  inceputn. 

Dóci\  cu  tòte  sbuciuniSrile  la  care  secoli  ama  festa 
espusi  noi  amu  ajunsii  a  ne  relua  positiune,  pe  cAnd  a- 
tAtea  alle  popóre  tota  pe  acesin  tereno  s'aiì  snìrimatn 
de  n'a  rémasa  nici  cenu^a  din  eie,  acésta  avemiì  s'o 
multàminuì  fortel  neasemenato  de  resistente  a  poporulul 
romànu  .<ji  superioritAlil  lui  ca  spirila  si  ca  aplitudinl 
deosebite  de  cultura.  Dèca  la  acestea  se  va  adauge  ac- 
tivitalea  si  energia,  limba  romAnA  in  vèrtutea   farmecA- 


108 


lórelorù  ei  calitàti  nu  va  lipsi  de-a  ajunge  unii  mijlocù  de 
cultura  generala  in  orientulù  Europei.  Dar,  o  repetàmii, 
pe  làngà  calitàtile  poporului  si  ale  limbei,  trebue  acti- 
vitate  si   energie,  energie  si  activitate  ! 

Limba  romàna  §i  atuncì  cànd  a  ìnceputii  a  se  serie 
mai  dinadinsìi,  multù  timpu  a  rèmasìi  totìi  amor^ità. 
Causa  a  fostii,  càci  sfera  de  idei  cu  care  ìncepuse  a  se 
ocupa  era  cu  totulù  stràinà,  ca  spiritu  si  ca  forma, 
de  spiritulù  si  natura  poporului  romànù.  Afarà  de  aceea 
limbei  i  se  luase  de  la  inceputù  orì-ce  sborù  liberu,  ea 
trebuia  se-se  tàrascà  cu  lanturile  de  picióre  pe  urmele 
limbei  slavóne,  urme  cu  totulo  stràine  de  pasulù  sveltii 
si  gratiosù  alù  limbei  romàne.  Limba  romàna  sub  su- 
flarea  de  ghiaia  a  slavonismului  a  statù  secoli  impie- 
trita .si  trista  ca  o  Niobà  !  Pe  calea  la  Golgota  ìntune- 
recului  slavonù  limba  romàna  a  mersii  càte-va  sute  de 
ani  posomorìtà  si  greóie,  tara  piacere  de  vièta  si  farà 
ca  cine-va  se-i  pota  cunósce  frumuseta  naturala  as- 
cunsà    sub  cojoeulù  làtosù  alù  slavonismului. 

Chiar  cànd  Romànii  an  inceputù  a  serie  si  alte  lu- 
cruri  in  afarà  de  cele  religióse,  limba  rémènea  totù 
greóie  §1  posomorìtà,  nu  se  putea  lumina  la  fa^à.  Cànd 
a  scàpatù  de  slavonismù  a  ìntratù  in  raànà  stèrpa  a 
grecismului  bizantina.  AcelasI  traiù  posomorìtù  si  le- 
targiciì  si  in  acestù  timpù. 

Dóué  limbi  aù  tostù  care  au  desteptatù  aprópe  in  a- 
celasì  timpù  geniulù  limbei  si  alu  poporului  romànù, 
acestea  aù  lostù  limba  latina  si  francesà.  Limba  latina 
a  desteptatù  atàtù  geniulù  limbei  càtù  si  alù  poporului. 
Prin  limba  latina  Romànii  aù  ajunsù  sé  cunóscà  nu 
numai  limba,  dar  si  oiiginea  lorù  proprie.  Cei  dintàiù 
latinisti  romàni,  Miculù,  Sincai,  Maiorù,  aù  fostù  si  cei 
dintàiù  cari  aù  desteptatù  geniulù  limbei  ìnsuflàndu-i 
noù  spirita  de  viéfà  si  punènd'o  prin  studiile  lorù  filo- 
logice  pe  singura  cale  raàntuitóre  a  progresului  ratio- 
nalù,  ér'  prin  studiile  lorù  istorice  aù  dt^steptatù  ge- 
niulù amorritù  alù  poporului  ìnsuflàndu-i  consciinta  de 
sine,  a  originei  si  a  demnità^ii  sale. 


—  109  — 

Mitologia  vechie  ne  spune  cA  uriaijuirt  Anlefl,  in  lupla 
sa  cu  Hercule,  de  cftle-orl  se  alingea  de  pflm<"'nlfi.  marna 
lui,  ciìpCla  nóué  puterl  si  nu-liì  putea  ucide  Hercule, 
pftnìl  cftnd  mi  la  ridicaliì  susiì  in  aenì  !:i  Ta  sugrumaliì. 
Tocinnl  u.sa  a  fostn  si  cu  limba  romi\na,  ea  nu  jji-a 
recApólatiì  pulerea  pAniì  nu  s'a  atinsiì  de  marna 
sa,  limba  latina.  AtuncI  si-a  lualiì  shorulu  si  pulerea 
de  vii'^à.  Acesla  a  Ibstiì  nemùrginituUì  lolosù  alù  lali- 
nismulul  dela  tnceputuift  secolulul,  Judecatil  pànft  a(|I 
alAlù  de  falsiì  do  unii,  cari  se  muItAmesciì  cu  gftocea 
lucrurilonì  neputòndù  pètrunde  la  simbure. 

t'e  cànd  ìnsé  liuiba  latina  a  desteptatn  geniuliì  ador- 
mitfi  alù  limbel  romàne,  nu  putea  de  altA  parte  sé-f 
dee  !?i  torma  si  Itistruliì  modernn,  absolutfi  necesanl 
pentru  complectarea,  cum  amù  (jice,  artistioA  a  progre- 
sulul.  Causa  este  fòrte  simplA.  Limba  latim'i  este  o 
limbA  morta  !ji  niol  studiuliì  celli  mal  adAnciì  jji  talen- 
luliì  celli  mal  dislinsii  nu  potè  sé  suplinéscil  ceea  ce 
potè  da  numai  traiuln  via  aliì  unel  limbi.  AfarA  de- 
aceea  limba  latina,  ca  limba  unel  vie^I  rósuflate.  nu 
posede  tòte  ideile  .si  mijlócele  ce  lo  cere  vieta  moderna, 
do.'ji  posede  alto  calitA^I  mari  care  potrt  fi  de  celn  mal 
mare  folosìi  orl-carel  limbi,  !ji  cu  .itùtiì  mal  multù 
limbel  romànescl  in  evolutiunea  el  ca  mijlociì  de  cul- 
tura, l'entru  aceea  limba  romàna,  pe  lAnga  contac- 
tuliì  dàtatorii  do  vièta  cu  latina,  trebuia  .sé  intre  in  a- 
tingere  .si  cu  o  limbà  moderna  eulta,  slràlucita  ca  pro- 
gresO,  iyi  apropiata  ca  origine  iji  fire  interna,  pentru  oa 
cu  ajutorulìl  el,  ca  instrumentn  deja  pertectionatfi,  sè-se 
pota  mal  curcnd  polei  .'fi  lustrui.  (ieniulfi  protectoru, 
Bona- Fori  una  a  gintel  Romane  nu  a  lipsitù  a-I  ìndrepta 
tocmal  la  timpiì  privirea  asupra  limbel  francese,  mare  nu 
nunial  ca  cultura,  ca  lumina,  dar  ?i  ca  sudetn  de  vié^à. 

Asta-felli  limba  romàna  inspirata  ?i  de^teptata  de 
limba  latina,  condnsa  si  ajutata  de  sora  el  Irancesà  in 
cincì-f|ecl  de  ani  .strabatu  in  sbornia  sèii  o  distanta  pe 
care  alle  limbi  abia  aii  strabatufo  in  su'e  de  ani  ! 


—  110  — 

Acum  a  venitù  timpulù  ca  limba  romàna,  tara  a 
rumpe  contactulù  cu  cele  dóue  mari  si  providentiale 
limbi  regenàràlóre,  se-se  pretuéscà  ea  ìnsàsi  maìmultu, 
se-se  retragà  in  sine,  se- se  studieze  si  esamineze  in 
tòta  vièta  eì  trecutà  ?i  de  tata,  sé  cèrna  si  se  alégà 
lotù  ce  este  mai  buniì  si  mai  frumosìl  ca  idee  si  forma 
§i  prin  prisma  arte!  s'o  reflecteze  mai  innobilatà.  mai 
farmecàtóre  asupra  vietei  dilnice  a  poporului,  care  a 
sciutù  sé  scape  acestìi  paladiu  prin  atàtea  sbuciumàrT, 
prin  atàtea  vai  uri  ! 


CAPITOLÙ    IX. 

Credinje,  Datine,  Institutium. 

Eeligiunea  colonilortl  adu^ì  in  Dacia  era  pagana  si 
anume  romana.  Acésta  ne-o  probézà  inscriptiunile  latine 
din  Dacia,  care  cuprindu  vre-o  70  divinitàtì  pagane, 
din  care  vre-o  60  romane  si  vre-o  10  stràine,  dintre 
cari  cultulìi  finora  ca  al  lui  Mitra  si  Isis  era  deja  de 
multi!  làtitù  in  provinciile  occidentale  ale  imperiuluì 
romanìi.  Nicì  o  divinitate  dacicà  nu  se  alla  in  inscrip- 
tiunì  ^).  Nu  ìncape  ìnsé  ìndoiélà  ca  ìntre  coloni  se  aflaù 
si  de-aceia  cari  in  ascunsìi  primise  cultulu  crestinù,  desi 
inscriptiunile  nu  ne  pàstrézà  nici  o  urma  sigurà  de 
■cultìi  crestinii,  de  nu  cumva  ar'  fi  a  se  considera  ca 
crestina  ìnse  ascunsà  sub  o  forma  mai  pagana  urmà- 
tórea  inscriptiune  aflatà  in  Panonia  interiora  :  M(emo- 
riae).  Q(uinius)  Maec(ilius)  Donati(filius)   pausavit  ann. 


l).  O  inscript-  cu  Zamolxis  la  Ackner  et  Miiller  No.  663.  ca  falsi 
nu  s'a  admisn  in  C  I  L.  Unfi  de7ii>  Sannandiis  C  1  L  III  964  este 
o  divinitate  necunoscuta  de-airea.  farà  a  se  sci  Intru  nimicu  dt'cà  va 
fi  dacica  sóli  de  alta  origine,  ór  ìnscript-  dela  Ackner  et  Miiller  No. 
•6Ó4  de  asemenea  nu  s'a  admisfi  in  C  1  L- 


—  in- 
aivi. Kilio  pientissimo  fecit  Arelhusu  mater.  ((.  I  1^ 
III  8207).  Terluliaml  (lóO — 230)  .spune  vi\  in  finulurile 
Daciloriì,  Sarnia^ilor'ì  !?i  Sci^iloriì  -;,  dumne-sc»;  nutiiele 
lui  (Ihrislosft.  Deiji  ne  pare  ceva  esageratn,  dar  ceu  mal 
mare  parte  mi  potè  sé  lie  de  cixWi  adevèratfl,  cdci  pe 
la  mijioculìi  secululijl  alù  patrulea  eraù  episcopi  crestinl 
in  tòte  Irei  Da'.-iile  si  in  Canonia,  cum  se  vede  din 
conciliuliì  (le  la  Sardica  (a.  'MI)  ^). 

Nomenelalura  religiósa  este  Ialina  ;  domnotjeù.  lego, 
crodin^a,  aitarli,  turm'i,  cruce,  popa,  cantora  i^ì  canta- 
relli, curatonì.  dumineca.  >^érbatóre,  paresiml  (ijuadra- 
gt^sima  Hai.  (luaresima),  pagami.  a)iinii,  Cina-Domnulul, 
Fiorii  (Floralia),  Hiisalil  (Uo-^^aliai.  Oaciunfi  (crealio- 
nem),  Sànva.siiii  (Sànlu-Vasile),  Santiomi  (Sàntu-lomì) 
Kmtoadeni  (Sàntù-Toailerii).  Sangiorzii  (Santu-iJheor- 
glie  ital.  S.  /orsi),  Sàmpelru  (Sàntu-Petru),  Sànziene 
i^Sànllana),  Santa  Marie.  Sàn-Dumitru,  Sant-Andreiil, 
rugaciune,  pacaliì,  cuminectì,  cuminecàlurft,  comi'ndn, 
<-oin<'ndarc,  bine-cuvònliì,  bine-cuvènlare,  paiisiì,  ànijerù, 
Jiiiàmt-nlii,  poponi,  poporeiil,  premènda  (praebenda), 
tóca,  mormrntiì,  sèptòmàna,  fimi  (atTinis),  cumatrn 
(compaler).  'l'otii  prin  mijlocirea  limbel  Ialine  s'aii  pri- 
mitn  ^ji  urmatórele  cuvinte  de  origine  grecéscà  :  bisericfl, 
bolezft,  manàslire,  marturisescù,  blaslemù. 

Fé  langa  religiunea  creslinft  le  Romani  s'afì  pastrato 
"Córte  multe  iji  importante  urme  din  credintele  pagane 
italice  sóli  romane,  .si  anume  diviniiatì  :  Lerii,  care  este 
■conslanto  ìnvocatn  in  vechile   liimne  religióse  numite  co- 


2V  Terlulinnus.  Liber  contra  luilaeos  e  7.  Christo  ver»)  subditl, 
et  Sarmatarum  et  Dacorum,  et  Germanorum  et  Scytharuin:  ..  in  quihus 
omnibus  locis  Christi     nomen,  ijui  iam  venit.  regnai. 

3).  Hinii  Severini  Concilia  ycneratia  et  provincialia.  Lutetiae  Pari- 
sioruro  i636  1.  52.1-524:  Mace.ionius  a  Dardania  de  Ulpianis.  <"al- 
vus  a  Dacia  ripensi  de  Castro  Martis.  Eulherius  a  l'annoniis,  Valens  a 
Dacia  ripensi  Scytopolitanus,  Dioscorus  de  'l'hmcia.  .Antenudorus  a 
Dacia  ripensi  etc 


-    112   - 

linde  si  este  identicù  cu  Jupiter  Liber  ^)  ;  Sàmbe  ce 
obvinfi  in  descàntece,  ér'  in  juràminte  sub  forma  Sàm- 
bea  este  identicù  cu  Sancus  séii  Sancus  Fidius  ^)  ;  Co- 
sinrleana,  figura  cea  mai  stràlucità  din  povestì  in  care 
s'a  pàstratu  Consens  Diana,  si  obvine  si  sub  numele 
lana  identica  cu  lana  din  mitologia  italica  ");  Arghiru 
identici!  cu  ilaliculù  Arghillus  Salvator  ^),  care  in 
cliipulù  cum  obvine  in  poveste  in  legatura  cu 
Iléna  cu  pèrulù  de  aurù,  nu  este  de  càtù  sórele  in  re- 
lat.iile  sale  cosmice  cu  Luna  ;  Urga  dm  povesti  este 
Uragus,  séu  Urgus  ^)  ;  Lado  invocata  in  càntecele  de 
nuntà  este  Latona,  care  de  asemenea  era  invocata  in 
càntecele  de  nunta  '■')  :  Casmete  ursitóreie  la  nascere  la 
Macedo-roraàni,  suntii  Carmentes  ale  Romanilorù  ^")  ; 
Zirna  este  identica  cu  divinitatea  Zirna  din  o  vechie 
ìnscriptie  italica  ^^)  ?  Alimort,  pe  cari  Romànii  iì  sèr- 
bàtorescù  la  ìnceputuln  primàvereìf,  sunti!  divinitàtile 
din  mitologia  italicà-romanà  numite  Alimona  ^-),  si  cu- 
vèntulù  romànesciì  este  forma  masculinà  Alimoni  s. 
Alhnones,  rotacisàndu-se  n. 
Serbatori  vechì  in  legatura  cu  cultulu  nature!,  ca  genii 


4).  A  se  vede  studiulu  nostru  Coh'ndele  si  himnele  ved'ce  in  Re- 
vista criticai  iterarti  1893  No.  r  p.  I  — 15)  si  Refrenulu  Colindelo-^ii, 
Ibid.  No.  2  p.  49—63. 

5).  Ve(Ji  Ar  Densu.sianù,  Cercetàrì  literare.  lasi  1887.  Sema  San- 
cus si  Sani  bele  p     104 — 120. 

ò).  Columna  luì  Trainnù,  1872  No.  8  {118)  Ar-  Densu^ianìì,  Uéna 
CosiiKJl  eana  p.   59,  ér'  despre  Ima  Preller  Rum.  Myth.ed  2  p  149,  588 

7).     Swetajeff,  Inscript.  italicae  mediae  No.  23 

8).  Preller,  Rimi.  Myth.  ed  2.  p.  4  3  si  Paoli,  Altitaliche  Studien 
Hannover  4  Heft.   p.   159. 

9).     Theocritfi.  Idila  XVIII,  49 

io).  Reviiia  critica- li terarà  1893  No.  12  :  Din  mitologia  romAnà, 
p.  528  seqq.  si  S.  Augustinus,  Civ.  Dei.  IV.  1 1  :  in  deabus  illis  quae 
fata  nascentibus  canunt  et  vocantur  Carmentes. 

II).  Rendiconti  della  reale  Academia  dei  Lincei,  J^eria  quinta  voi. 
Ili  fase    I — 2  p.  94  ?i   12^. 

12).     TertuUian.  d.   An    37- 


- 11  .s  — 

proleotori  ai  iiulivnlultii  .si  :il  laiuiliel,  cu  cullulQ  inor^i- 
lorO,  i?.  a  siinhì  lóilo  rmilt';  la  HomAnl,  pAsIrate  cu 
vechile  lon'i  ceremojiil  '■').  Noi  aminlimil  vre-o  cAle-va 
C5are  iji-aù  ^inulìì  p;\nA  ^i  numirca  anlicd. 

lAinia  curato  din  Kebruanì,  ca  la  Romani  «dies  fe- 
bruus»,  co  inséiiinft  lolft  acpea!?!. 

Cullulù  lui  Mario,  in  in^elesfi  vechia  italico  ca  (jeula 
crea^iutiel  (sórele),  s'a  pAstratiì  fòrte  bine  la  Hoporulù- 
roniniiù.  Intre  aitele  salì  pàslratù  cu  nuinolo  lui  Marte 
unnàtórele  serbatori  : 

Martitiil  (dies  Marti us),  laro  ^v,  sei br/u  la  l  Febr.  con- 
tra  lupiloriì,  cari  orart  consacrati  lui  Marte  .^i  penlru  aceea 
lupuln  se  nuinea  la  Houianl  lupus  martius',  va  sé  (}ir& 
Martini  ìnsétnn;\  lupi  ").  Martinii  se  mal  serbézà  si  la 
12 — 14  Noembre  care  luna  la  Homanl  se  numea  §i 
Marlius  in  onóroa  (JeuluI  Marte  (Isidor.  orig.  V.  H3.  <)). 

Marculà  boilonì  .si  alti  vitdoiù  la  25  Aprilie  se  ser- 
bézA  in  onórea  lui  Marte  pentru  paza  vitelorù  de  bólà 
si  (le  fierele  sèibatice.  liouin  (l»os  arator)  de  asemenea 
era  consacratiì  lui  Marte '•''). 

Si^/ttdìn<ìna  nrhunilorà  corcspunde  cu  «Feriae  stulto- 
rum»   in   Februanì. 

Ghcrmanultì  ìnainte  cu  5  tjile  de  ìnàl^arca  DomnuluI 
este  sérbàlórea  pentru  apìlrarea  *germina{iunel*  centra 
diferitelonì  insecte. 

VfrtoìoDwiu  dola  li  luniu  de  care  sunttì  legate  In 
poporn  urniàtórele  credinfe,  cà  atuncl    este  me(}ulù  ve- 


1  S  Avesti!  parte  f(5rte  Importnntft  a  vie\\\  nòstre  prea  pupn'ì  s'a 
stuiiiat"  ".  cein  mal  complectù  registri!  prin'acuin  de  vechT  serbatori 
^e  nfla  tn  CMlendiriulù  lui  S.  MAngiuca  pe  a  18S2  tip.  Bra- 
sovì    liiSi. 

14).  Preller.  Ròm  Myth  ed  2.  p  29/.  Poporuliì  numesce  ji  pe 
ursfl  nioij ì-martiniì   .séi\  ^i  niim>I  nuìrtnu 

15  .  l'rellcr,  Ròm.  Myth.  ed.  2  p.  299  Kórte  interesaiUft  este  ru- 
^Aciunea  ce  se  ndres.i  lui  .Marte  pflstratft  la  Cito.  De  re  rustica  capii. 
141  1142* 

H 


-iu- 
re!, cà  nóptea  ìncepe  a  da  ìnapol,  cà  ràdecina  gràului 
seca,  cà  se  intórce  frun(|a  in  leiii,  plopù  si  ulmu,  case 
potù  intórce  fartrecele,  ^.  a.  tòte  acestea  indica  o  ve- 
chie  divinitate,  care  presida  la  tòte  mtórcerile  si  schini" 
barile  de  peste  anù  atàtù  ca  timptì,  càtù  si  ca  procesft 
de  evoluHune  si  preschirnbare  ìii  tòta  natura,  si  chiar 
in  afacerile  oinenescì  ;  ér'  acéstà  divinitate  la  populatiunile 
vechi  italice  era  Vertumnus  deulù  anului  schimbatorù 
(annus  vertens)  ^•'').  Intocmai,  cuna  vedeiniì,  s'a  pastralii 
acestu  ìnl^elesu  si  in  cnedint.ele  PoporuluT-romànù,  prin 
urmare  si  Vèrtolomeiù  este  acclami  cuvénto  Vertumnus, 
de  càtu  cà  sàntii  pàrinli  aù  pusù  totfi  pe  aceeasi  di  sér- 
bàtórea  apostolulul  Rarlolomeiì  pentru  a  confunda  si 
intnneca  nuniele  divinitài.ii  pagane 

Tolù  asa  s'a  tntèmplalù  cu  sèrbàtorile  Fàliile  §i 
Pàrìiile,  la  Romani  Patilia  §i  Rarilia,  ér'  Flòriile  §i  Hh- 
salele  (Floralia,  Rosai iaì  aii  scapato,  nealterate  ca  nume. 

Vinerea  mare  la  14  Octobre  este  identica  cu  sérbà- 
tórea  romana  totù  din  Octobre  in  onórea  lui  «Venus 
victrix  > . 

Credinta  la  noi  cà  la  anumite  (lile  se  deschide  ceruìu 
este  identica  cu  mundus  patet=AQ  deschide  cerulìi,  sèr- 
batù  la  Romani  de  mai  multe  ori  peste  anu. 

Feliurite  da  tini  si  ceremonii  suntu  legate  ca  practicà 
viie  cu  diversele  serbatori,  si  nu  este  aici  loculù  a  in- 
tra in  asemenea  aménunte,  ci  ne  màrginimù  a  aminti 
càte-va  mai  ìnsemnate,  chiar  si  prin  nuinele  vechiù 
ce-ln  pàstrézà. 

Vergelulu,  o  datinà  care  se  practicà  in  séra  spre  a- 
nulp  noti  pentru  a-ifì  afla  prin  una  felìi  de  sorti  séii 
Gracule  tinerii,  feciori  si  fete,  ce  le  este  ursitù.  Datina 
'ijì  trage  numele  dela  sortes  virgilianae,  reminiscentà  din 
cele  mai  pretióse  in  care  s'a  pastratu  amintirea  despre 
Virgilù,  poetulù  epicù  latinù,  trecutìl  in  tradirla  popu- 
larà  a  occidentului  ca  fàrmecàtorù  si  profetù. 


l6).     Preller,  op    cit.  p.   397.  seqq 


—    llTì   — 

l'inhlarea  cu  (Jnlindu  din  (ln\oiunil  pana  la  Hobolé/iì. 
sunlii  vccliile  ..C'aleiulae"  praclicalo  mal  de  iimllii  in 
occideiìUì  cu  mare  sgjrnotiì,  in  cAlil  conciliele  aft  pà?filri  in 
contra  Ioni,  pò  cànd  la  noi  a  n'tnasà  pana  a(jl  o  da- 
tine piósA,  conservAndu-sI  jji  nuinele  i}ì  intelesulù  mal  o- 
riginalu. 

Totn  in  aoeslii  limpn  se  uniblft  cu  Cerbulii,  cuno- 
sculiì  in  dalinelo  occidentale  din  evuln  media  .sub  nu- 
mele  de  ..Cervulut»'  asemenea  perseculalf»  de  bisericù. 
i*e  unele  loculi  iji  mal  alesi!  in  Koniània  se  numesce 
Turca. 

Su/larea  bminnluì  la  22  Apriliì  penlru  curii^irea  lo- 
cuin^elonì,  staulelorft  etc.  esle  idenliciì  cu  „lubilus- 
trium". 

Dalinu  (ìescùntecelovu  alàtiì  de  muUiì  praclicatà  in 
poponi,  de  asemenea  fòrte  popularA  151  la  vecliil  Ko- 
manl,  precum  o  aral;1  si  numele,  ér'  la  Pllnius  in  Isto- 
ria nai  arala  ni  s'a  pAstraliì  ^i  practica  desoAnlecdonì 
care  in  multe  este  ìntocmal  ?i  la  poporulil  ru- 
mami, ér'  bètrànuliì  Calo  ne  prìstré/ft  espresiunea  cin- 
tare in  alip^^'d  descànla  in  aiiì  (v.  pag.  35). 

Inslitnfiunile  vechl  romane,  ca  ìnlogniirl  sociale,  care 
va  se  ilicA  nu  depindù,  ca  credimele  si  dalinele,  de  m- 
<lividiì  si  familie,  ci  de  socielale  in  generala,  aft  pri- 
initft  eoa  (lintàiu  lovitiirA  prin  relragerea  legiunilorQ  §i 
;ulminislra|iunel  romane  din  Dacia  sub  Aurelianft. 

Invasiunilo  barbare  aft  complectaift  acésta  st'AriniAndiì 
intogmirile  politice  ale  slràbunilorù  nostri.  Prin  acestea 
statuiti,  legatura  administrativà  a  comunilùtilorft  intre 
sine.  a  dispArulft.  Fie-care  comunilate  a  rcmasft  avi- 
srita  la  sine  ;  echi  mullft  o  grupu  óre-care  de  comunitàf  I 
inai  aprópe  d'olaltà,  mal  legate  ìntre  sine  prin  conligu- 
ra^iunea  geogralicA  a  lerenulul,  puteaft  sé  sus(inà  ìntre 
eie  óre-care  lagàtur.i  mal  intima  in  vieta  de  tòte  fjilele 
?i  cu  doosebire  in  timpurl  de  pericolft.  Afanì  d'acésta, 
de  sine  se  intelege,  cA  comunitatea  nu  putea  sé  rèmAnA 
lArX  0  organisatiune  óre-care  internA,    pentru  a  se  paté 


—  116  — 

sustiné  celli  putinfi  acéstà  legatura    intra  loc-iiiloriì  gru- 
patl  in  unù  punctù  óre-care.     Elementele  acestel  orga- 
nisa^iunì    s'aù  conservatù    in  tòte  tiinpurile    la  Romàni 
dimpreuna  cu  nomenclatura    lorù    curatù  romana.     A- 
ceste  rèmàsite  suntù  in  comunà:   'popa,  jiidele  §i  bètrd- 
nii  séti  jìirafn.     Pop'i  lat.  pepa,  era  la  Romani   servi- 
torulù  la  aitarli,  care  preg;1tia  tòte  cele  necesarie   pen- 
tru  sacri  fi  ci  a  :    t'ocù,  tamàia,  apà,  sare,  vase  s.  a.,  adu- 
cea  vita  la  altarù  iji  o  lovia  cu  maiuln  (malleus)  in  capa. 
Numele  sacerdos  preotfi    a  peritu  in  linnba  romàna,   pe 
cànd  poi>(^  a  rèmasu.     Mi  se  pare,   chiar  .?i  acésta  pro- 
bézà.  Cd  sacerdos.  ca  unti  func^ionaru  publicii  ^^),  apa- 
ràsilii    si  elii   Dacia  odatA  cu    ceia-l-alti  functionarì,  pe 
cànd  bietuln  pop(t,    ca  simplu  servitorù  farà  vre-o  alla 
léfa  decfitn  unele  rèmàsite  dela  sacrificiij,  a  remasù  unde 
.s"a  pomenitii  si  unde  putea  sé  tràié.scà  iiindil  de  re.ulà 
unù  omii  din  localilate.     Este  tórte  insemnatonì,  cà  in 
liinba  romanésca  se  pà'^trézà  si  acjì  unii  provcrbu  vechiiì 
romana  relativa  la  popa.     La  Persi u  (Sat.  6,  v.  79)  popa 
venier  este    unù  proverbii    care    la  noi    s'a  pastratù  in 
,,2)antece  de  popà""    adecà  pàntece  sàtulù,  bine  hrànitù, 
grasù,  de  alci   proverbulù  :    ain    màncatù  de  m'am  fà- 
cutù  popà,  ani  màncatìi  caunù  popa,  a  fàcutfì  burtà  ca 
una  popà.     Totù  la  noi  se  àxce  :  a-§i  da  pelea  popiÌ= 
a  muri,  va  se  dica   pelea  animalului   ce  se  sacrifica    la 
inmormèntare  o  lua  popa,   ca  o  recompensà  pentruser- 
viciulù  seù  ^').     Tota  din  yechia  organisatie  bisericéscà 
mai  este  ciiratorulu  hisericeì    (curator  fani),    si  cantoru 
(cantor)  ^*^),    cum   se  numesce    càntàretulti  bisericei    in 
Transilvania,  marturù  (martyros)  asemenea  s'a  pastratti 


17^  Liv.  1.  e.  VI  :  tradito  servis  publicis  solenni  familiae  ministerio. 
—  Suit    Aug.  31. 

i8j  VefJ'i  descrierea  unel  alte  datine  unde  popa  pentru  serviciulù 
se  1  si  adi  ie  pelfa  oH  ce  .sa  consuniat'ì  la  mé<a.  ColàctVituLÌ  de  B- 
Vieni,  Sibiu  iè>85  p.    55.     Orelli  Nr.  2488  :     Pelleis  coria  funai  sunto. 

19 1     Isidorus   Orig.   VII    12;   2Ò. 


—  117  — 

din  vuchiiiliì  lmil»ai;iri   laUiiii  hi.-cin  ,-.-.,  (i,  in.-i-  «u  lii.-.iu- 

narea  dt;  testis   oum  so  afla  la  lioinanl  -").     Din  adrni- 

nisiralia  civilil   s'a  pftslratiì  :   jude  dela    lai.  judex.     In 

linipiiln  ropuhiicel  si  consuliì  se  numiaii  judices.    (Jene- 

raliniiite  judex  era  ori-co   magislratiì,    can»  judera  ala- 

<eri  civile,  sifìl    militare    iji  se  alegea    pe  unii  anu.     A- 

óslA  institutiune  romana  cu  nomenclatura  ^ì  durata  el 

(lo  unfi  ami    s'a    conservali!    pi\na  a(jl  la  KomAnil    din 

Dacia.     In  Kom:\nia  in  limpuhl  non  lilrft  cale  .s'a  inlro- 

ilusiì  cnvcnliiin  primaru,    pe  cànd  din  vecliime    aflAmn 

prin  docnmcnle  numal  jude  '■'),    ér'  impàr^irea  ferel  in 

udefe  se  mal  pAslrézi'i  ìnca.     Pe  làngft  judn  mal  suntiì 

a  sfai n  séiì  Consilia  aija  numitil  hètrànl  se(i  jnrafl,  ci'icì 

iinèndóuò  acesle  numirl  sunt'ì  indatinate.     Bèiràniì  (hi. 

veterani)    sunliì  identici  cu  Senatores   in  privin^a    chio- 

MiArel  Ioni,  ór'  numirea     de  jnra{l    o  allamù  si  la  Ko- 

manl  --)  chiar'  in  aceliì  in^elesiì  ca    la  Romàni.     Afarà 

•  l'acestea  cuvintele  :    leye  (ie.x),    jude{u  (judicium),   jìi- 

Ipca  (.indicare),  judecatà  (Judicalum),  drejM  (directum), 

dètoru  (debilor),    tutorù  (tutor),    curatorù  (curator),    u- 

sura  (usura),    nìpuro    (capere    arrham,    ilal.    caparra), 

«rj;Mwà-arrliabo,  probézA  continuitalea  pracsei  jucliciare. 

elici  dócà    ar'  lì  incetalrt    vre-odalà,  s'ar'  1"  perduta    .«fi 

(uvinlelo. 

Domnd,  esle  cea  mal  inalW  tréplù  ierarcliic.1  in  statfì 
pAstraia  cu  nume  cu  tolù  dela  Komanl.  Domnìi  s'a 
tiumitù  .>^i  se  numesce  principele,  acum  regele.  B'ste  a- 
devèralù,  cà  impòra(il  Romani  ìncepcndu  dela  Caligula, 
dar  mal  aleso  dela  Domilianiì  (Suet.  Domit.  13)  primian 


2o)  Isidorus  Orig,  VI  ii,  1.;  Mnrtyres  greca  lingua,  latine  testes 
(Hcuntur. 

al)  Hnsdeù.  Arh  ist.  »  Rom.  I.  part.  2  p  37  In  unti  doc  de  la 
f65o  vinde  obvine  chiar  ca  cognume,  cuir.  obvine  dcsft  pSnìl  a<^I  In 
l'ransilvania  , 

32)  C.  I.  L.  I.  Nr,  477  inscript,  de  la  a.  105.  a.  Ch  ..Hoc  opus 
omne  facitu  arbitratu  duovirum  et  duoviralium  .  .  .  Quod  eorum  viginti 
iurad  prohaverint,  probum  esto". 


—  118  — 

a  pe  numi  Dominus.  Augusta  si  Tiberio  n'aiì  voitù  sé 
priiné.scà  acéstà  numire,  care  se  da  numal  sUipànului 
fata  cu  sciavi!.  Cu  tòte  acestea  titlulu  nostra  de  domnù 
nu  s'a  desvoltatù  din  litlulil  datù  impératului,  ci  din  cen- 
tra s'a  desvoltatù  din  relatiunea  de  patrono  fata  cu  cli- 
enfii  sei.  Coloni!  din  Dacia,  pàrasit!  de  puterea  si  pro- 
tectiunea  romana,  nu  aveaii,  in  ìntelesù  ma!  inaltu,  all^i 
representanti  ai  patere!,  decàtn  pe  accia,  car!  fie  prin 
posifianea  lora  sociahì,  fie  prin  avere,  eraiì  totu-odatà 
si  ce!  ma!  tari  si  ma!  mari  in  ìmpregiarulii  cela  ma!  d'a- 
própe.  In  vièta  romana  era  ceva  indispensabili!  rela- 
tiunea de  clienti!  si  patrona  Nu  numa!  particulari!,  dar' 
cprporatinni.  comune,  ter!  ìntreg!  's!  alegeaìi  càte  unii 
patrona  din  familiile  cele  ma!  pufernioe,  asa  d.  e.  fa- 
milia  Marceliloriì  era  patronulu  Sicilie!,  ér'  Cicerone, 
cum  ìnsas!  ne  spune  era  patronali!  Capaci.  Acéstà 
institutiune  inherentn  societate!  romane  s'a  stràplantatu 
si  in  Dacia,  ceea-ce  s'ar'  ìntelege  de  la  sine  chiar'  dèca 
n'ami!  ave  probe  directe.  Dar'  mai  multe  inscriptiun! 
ne  probézà  acéstà,  caci  si  in  Dacia  aflamii  patroni  ai 
privatilorQ,  ai  diverselorii  colegi!  iji  chiar'  patroni  ai  co- 
lonie! -^j.  Patroni!  eraù  titulati  de  clienti!  lorn  cu  D  - 
minus,  princeps.  Acest!  patroni,  càtt  na  vorù  fi  tre- 
cutii,  peste  Danare  la  retragerea  Romani lorìi,  aiì  re- 
masù  singurii  domnì,  principi,  ai  poporulur  de  josiì.  Cu 
acéstà  impreijiurare  corespande  deplinii  situatiunea  care 
o  aflàmu  la  Komànii  din  Dacia  in  ajanulu  conslituirei 
domniilonì  nationale  in  sec.  Xlll  si  XIV  ;  si  aname  do- 
cumentele  ne  vorbescii  de  o  sumà  de  roivorjì  «ji  cnezì, 
cari  se  aflaii  in  diversele  tinaturi  din  Dacia.  Acesti 
voivodi  si  cnezì  nu  eraii  de  càtù  vechii  patroni,  càci  §i 
vodà  §i  cneisu  ìnsémna  totù  numa!  dominus,  prmceps. 
Aceste  cuvinte  s'aìi  ìntrodusiì  cu  limba  slavónà  de  unde 


23)  Ackner  et  Mliller,  n-ril  :  98,  125,  1Ò3,  164,  167.  171,  173, 
177,  178,  21^5,  3o4,  393,  397,  398,  521,  523,  524,  532,  534,  578, 
560,  084,  701,  718. 


—  Ili)  - 

aviiiiu  -1  iiumel»;  liDenu  (v.  si.  holjaru).  In-'  j»;  «.ui-.t 
nuinirile  slave  oliciale  an  esistatft  toliì-de-una  sji  nu- 
inele  romAnescù  domnu^  si  anume  rsiflpànil  feiidiill  se 
numeaiì  de  càtrA  clAcasI  domnì,  jji  cu  deosebire  in  Tran- 
silvania  nude  niimole  de  l)oeriù  nu  so  ìnlrebuiiitéz.ì  do 
cAin  in  '|V'''ii-^^llnlul,  care  a  alala  in  legAlurà  cu  Mun- 
lenia.  In  Transilvania  marii  posesorl  de  prin  sale  se 
numesciì  domnì,  si  in  generalo  loliì  ce  s'a  numitn  jjI  se 
nuinescc  in  Konuìnia  hoeriìì.  dincolo  s'a  (jisù  iji  se  fjice 
•si  jKJi  omnii,  ceea-ce  probézft  cu  Transiivania  n'a  sialo 
in  logàluri'l  cu  IJulgaril. 

Dupà  cum  se  vede  din  lo^l  cronicarii,  incepcndu  dela 
Urecliie,  tilluln  de  vodft  se  pune  de  regula  indatà  dupà 
numele  propria  alft  principelul  :  Slelainì-v  dA,  Mdiaifl- 
vodA.  Insc  vodà  era  numal  o  lilulalurA  sócA,  alìi  cArel 
intelesiì  liinba  nicl-odatà  nu  l'a  consumatù  si  nn  a  pu- 
lut'o  satisface,  si  aslft  t'ehì  cànd  vorbesco  de  principe 
'Ili  nuinesce  domnìi,  chiar  .si  dócA  a  adausa  pe  vodA  la 
urmà  :  Slelaniì-vodà,  domnu  ù  Moldovel.  Radu-vodà, 
doinnuln  muntonescù,  §1  órAsl  se  (jice  numal  :  domuil 
Moldove!,  Munteniel,  ór  nicl  odali  vodif  ....  sji  do- 
mttie,  dómnà,  domn%{«'\  ór'  nu  vodie.  vodésà.  .s.  a.  CAtfi 
do  inultn  a  rolusalu  liniba  cuvóntuliì  indù  se  vede  de 
acolo,  cA  l'a  lAsaln  nedeclinalo. 

In  limba  romàna  s'a  pAslralù  .si  cuvónluln  it)ij)èratii, 
care  probózA  cà  Romànil  nicl-odatft  n'aiì  perdutu  amin- 
lirea  do  domnie  sóiì  ìtnpórA^ie  rornanA.  si  aceslfi  nume 
l'an  aplicalù  .si  in  povesli  :  Imperai  uncgru,  Impcralfi- 
rosiì  eie. 


-  120  — 

CAPITOLÙ    X. 

Momente  istorìce  in  viéja  limbeì  romàne 

In  totù  lungulù  perioda  dela  a.  274  d.  Ch.  pana  prin 
secolulù  alù  13-lea  iiu  aflamù  nicì  unù  momentù  is- 
toricu  ìnsemnalù  in  vièta  limbei  romàne,  si  anume  vre- 
unù  momento  favorabiln.  Din  contrà  momente  nefavo- 
rabile  destule,  din  care  celù  mal  fatala,  ìntroducerea 
succesivà  a  limbtì  slavóne  in  bisericà  (v,  p,  75  ). 
Ca  unii  momentiì  favorabiln  trebue  se  consideràmù 
ìnsè  ìntemeierea  stateloru  romàne,  alù  Muntenieì  si  alù 
Moldove!.  Adevèratu,  cà  privindfi  lucrurile  pe  de-asupra 
timpn  fórle  ìndelungatii  nu  se  intrevede  absokUù  nicì 
unti  foiosa  pentru  limba  romàna,  càci  bisericà  si  sta- 
tuliì  romànii  su  te  da  ani  incà  tràescù  cu  limba  slavónà. 
Se  prepara  ìnsé  unù  bine  pe  viitorù,  cu  ìncetulù  adevératù, 
dar  ce  prepara.  Unii  bine  mai  de-aprópe  a  lostù  con- 
centrarea  fort.elorù  risipite  si  neorientate  in  dóue  centre. 
Acésta  insemna  nu  numaì  ìntemeierea  ^i  ìntàrirea  con- 
sciinteì  etnice,  dar  si  prepararea  tortelorù  pentru  o 
nóuè  vièta,  care  nu  putea  sé  rèmànà  farà  o  bunà  in- 
fluintà  si  asupra  limbei  inserì.  ìntemeierea  si  òrganisa- 
tia  unuì  stata,  mai  alesù  in  Europa  chiar  si  in  acele 
timpurì,  nu  se  putea  face  §i  continua  farà  o  cultura 
óre-care.  Va  se  dica,  cele  dóue  state  chiar  dela  ìnce- 
putù  aù  fonnatù  una  simburù  nu  numaì  de  fortà  fìsica, 
dar'  §i  moralà  si  culturalà.  Cultura  chiar  stràinà  fiindù 
era  unù  impulsa  noù  si  unù  esempla  viù  càtrà  o  cul- 
tura mai  tàrdiù  nationalà.  Ceea-ce  ingreuézà  justa  apre- 
ciare  a  acelorù  timpurì  din  acestù  punctù  de  vedere, 
este  lipsa  aprópe  totalà  de  cunoscint.e  §i  documente  a- 
supra  vie^iì  culturale  din  primele  dóue  sute  de  ani  a 
statetorù  romàne.  Chiar  si  secolulù  ala  16-lea  este 
destulù  de  sàracii,  dar  totusl  avemù  puncte  ceva  mai 
luminóse. — Dela  Alexandru  cela  bunù  pana  la  Neagoe- 


—  121  — 

voda  iillàinù  si  l)i.sorica  ori^ariisalA.  ()r;4anis:iiia  luscncci 
in  acp.sli;  liiii[)url  insemtìa  punerea  pe  piciorù  de  résboiiì 
a  utit'l  annate  de  culmrà.  Nelericirca  era.  cft  acéslA 
armalA  lupla  cu  o  arniA  slnìinA,  ce  nu  o  putea  mànui, 
limba  slavóna.  NicI  ehiar  ìnlroducerea  tipografiel  pe  la 
1507  *)  in  Munlonia  n'a  ajulalft  cultura  nationala,  cScI 
nu  se  tipilresciì  de  wXtiì  cAr(I  slavóne,  cu  tóle-cA  deja 
pe  la  lóti  allignili  limba  rom:\nó.scjl  aplicatà  chiar  .si 
in  corospondenljft  oliciaia,  ciU'I  inagistraluhì  din  Sibiù 
Crransilvania)  avea  unii  anunie  l'unc^ionanì  ca  interpreti! 
.fi  scriitorfi  de  scrisorì  rowànescl  -).  Lucru  aprópe  de 
necreijulìì,  cade  la  1507 — 1640  de?!  sa  aflatiì  tipo- 
grafie in  Muntenia,  totu^I  nu  s'a  tipilrilfi  niof  o  carte  in 
limba  romtXnA,  celìi  putinù  pAn'acum  nu-I  cunosculA 
nici  0  urmft  macar  de  tiparitunl  romànóscA  din-cóce  de 
munti  pana  la  bravila  de  (iovora  (1640),  Homànesce 
inse  ìncepuse  a  se  serie  in  cele  bisericescl  deja  de  multo, 
(V.  Ut.  biser.),  6r'  in  a  dóua  Jumètate  a  sec  Ki-lea  ìn- 
cepuse a  serie  romilnesce  si  cronicarii  (vefjl  la  Cro- 
nicarl). 

CArlI  romjtnescl  lipàrite  apariì  mal  AntAift  in  Tran- 
.silvania.  Impnlsuiiì  la  tipìlrire  'hi  da  propaganda  re- 
i'orma^iunel  lui  Luteri!.  Ca  mijiocu  de  propaganda  pre- 
gàtitoruliì  relbrmatiunel  inlre  Sa.sil  din  Transilvania,  Ioan 


l).  Cea  dintAin  tipografie  a  fostfl  \a.  Tcrgovi^te  ^i  pina  la  1545 
s'ati  tipilritfl  mal  multe  clr^I  bisericescì  slavóne.  In  biblioteca  .A cade- 
mie!  romìne  sub  No  3s6ò  se  adi  unii  Octoichft  sl&vonti  mancQ  tip. 
la  1510,  sub  No.  3577,  altuliì  tip  la  Térgovi^le  la  1545.  Despre  alte 
tipàrituri  slavi'ne  In  Aluntenia  vei^I  Schafarik  Geschichte  des  Serbi- 
schen  Schriftthums,  Hrag  1S65  p.  279  seq.  Columna  lui  Traianft, 
1876  No.  8  (5)  pag.    193   seq. 

2).  Correspondenz-Blatt  des  Verelnes  fUr  siebenbUrgische  Landes- 
kunde,  din  a.  1681  No  l.  unde  din  registrale  de  socotell  ale  Co- 
mune!  Sibili  pe  anulfl  1544  se  reproduce  urmStorulfl  pasagiil  '■  .^1544  : 
l'hilippus  Pictor.  Der  selbeerscheint  in  den  gléichzeitigen  Rechnungen 
in  Hermannstadter  und  NationalArchiv  als  (lermannst.Hdter  BUrger 
und  als  Dolmetsth  und  ^chreiber  .ivaiachischer  Briefe\  die  an  den 
Kat  konimen  oder  von  ihm  abgeschickt  werden". 


—  122  — 

Honterus,  aduce  tipografie  la  Bra^ovù.  Deja  la  a.  lo44-, 
aflàmu  tipografie  si  in  Sibiù.  Propagatori!  reforniatiunei 
'iji  pusese  ochii  pe  Romàni,  ca  elementulù  celQ  mai 
numèrosù.  Penlru  a  là^i  dogtnele  luterane  Sa^ii  punù  la 
dispositiune  tipografiile  pentru  tipàrirea  de  càr^i  romà- 
nesci,  in  care  se  infiltra  mai  multìi  séu  mai  pu^inft 
dogme  luterane.  Pàn'acum  pe  scie,  ch.  cea  dintàiu  carte 
romanésca  s'a  tiparitCì  la  Sibiù  in  a.  1544,  ?i  adeca  unii 
cateciiismiì  in  limba  romanésca  ;  unù  aitò  catehismii  se 
pare  a  se  fi  tipa  ri  tu  in  Brasovù  inainte  de  12  Martie  1559, 
(vedi  lit.  biser.).  D'aicì  incolo  incepìi  a  se  tipàri  mereii 
diverse  càrti  bisericescì  in  limba  romanésca. 

S'a  sustinutù  da  unii,  chiar  dintre  Romàni,  cà  nu- 
mai  reforinatiuneì  avemii  de-a  multàiiii  introducerea 
limbeì  romànescì  in  bisericà.  Acéstà  parere  s'a  nàscutii 
pana  nu  se  scia,  cà  deja  cu  multa  inainte  de  refor- 
matiune  limba  romàna  se  ìntrebuinta  in  scrisù  si  cà  se 
tradusese  in  ea  eart,i  bisericescì.  Relormatiunea  a  a- 
jutatù  tipàrirea  de  càrti  romànescì,  dar  nici  de  cum  n'a 
datti  àntàiulii  impulsa  la  traducerea  Ioni,  càci  din  con- 
trà  este  probatù  cà  propagatori!  retormei  tipàrescù  cea 
mai  mare  parte  traduceri  vectii   (v.  lit.  biser.). 

Dupà  Luterani  incepurà  si  Calviniì  a  lucra  ca  sé  a- 
tragà  pe  Romàni  in  secta  lorfi,  §i  fiindii-ca  principeie 
terei  era  calvmii,  actiunea  Ioni  devine  din  ce  in  ce  mai 
violenta.  Calvinii  incepii  a  impune  Romànilorii  prin 
lege  episcopi  calvinì. 

Episcopulù  Ilie  lorestii  (1G41 — 1643)  este  pusil  cu 
conditiune  ca  sé  tipàréscà  si  se  introduca  càrti  romà- 
nescì cu  dogme  calvine,  ne  ìmplinindù  conditiunile  a 
fostii  depusù  la  an.  1643,  §i  in  loculii  luì  s'a  numitù 
Simionii  Stetànii  (1643  —  1651),  care  a  primitn  Cate- 
chismulu  calvinescu  tipàritiì,  cum  se  vede,  in  acelìi  anii 
(iam  exhibitum.  Maga/,  ist.  236  sq.  Sincaì  an.  1643), 
si  celelalte  càr^ì  preparate  sub  ìnfluinta  Calvina. 

Starea  Romànilonì  de  peste  munti  in  acéstà  epoca  era 
din  cele  mai  de  plànsi:i.  Ei  sunt.u  despoiatl  de  tòte  drep- 


—  123  — 

turile  mi  luinial  polilice,  dar  si  onienescl.  Ma^liiaril, 
Secuil  ^i  SairiI  la  1  iH8  l'acri  uniunea,  sj'c»  mal  bine,  con- 
jurfltiunea  cunoscutft  in  istorie  sub  nuniele  de  uuiunta 
celarli  irei  n  (iuuì,  jji  intùrilft  cu  juràmòntù  pn  cruce, 
cu  scopiì  ca  «ìmpreunft  se  sdrobóscA  i}'\  sé  desrfldécineze 
culezarea  i}\  rebeliunilc  blflslemal.ilorft  ('e  gerani».  (Magaz. 
i.-tT^II.  lóB)  :  jji  liin(liì-o:ì  acestl  Veruni  eraft  cu  deose- 
birc  Romàni,  este  ovidentfl  ca  conjumfiunea  de  sterpire 
era  in  contra  Ioni,  cum  a  doveditn  despoierea  iji  de 
drepturile  ce  le  avuse  pAn'  aci.  Arislocratia  romàna, 
cAtA  va  lì  scApalCi  din  furtunele  secolilorù  trecutf  in  a- 
cùstA  epocA  (iindiì  acum  ^ilitA  sè-sI  lase  legea,  sa  des- 
naiionali/alfi. 

iiiserica  inso  cu  poporulH  contimiA  lupta  si  acéstft 
liiptA  a  HoniAniloriì  de  peste  Carpali  n'a  rémasiì  fArA 
eleclA  asupra  celorfi  de  din-cóce.  CArtilu  lipArilo  din- 
colo  naturalminte  s'aiì  lAi.ilft  dincóee.  ^i  pe  la  fmeiese- 
colulul  alù  l()-lea  iji  ìncoputnlfi  celul  urmAtorirt  dAmil 
pesto  celo  dinlàifi  urme  de  o  miscaro  lilcrarA,  mal  cu 
samA  pe  tereiiulù  clirono<;r;)lìeì.  AccstA  mi.scare  ìnsò  era 
restriiisA  in  cercurile  unoriì  putinl  amAtorl.  Cu  atàtìi 
mai  muliri  insò  limba  incepe  s6  apara  scrisà  in  cores- 
ponden^ele  si  actele  private'*).  De  mare  iuiportani.A  este 
aplicarea  limbel  romAne  in  actele  publico  si  cu  deose- 
biro  domnesol.  Celli  mal  vecliiiì  documentiì  publicfl  in 
limba  romàiiA  este  celu  din  22  Sepl.  dintre  a.  1088 — 5 
scrisiì  de  Teodorft  logofòluln  la  \'làdescl,  distr.  Mus- 
celfi,  publicalù  in  Cuvinte  din  bétrAnl  (I.  p.  31  sq.). 
l'etru-VodA  se  subscrie  romAnesce  intr'imù  chrisovfi 
dela  1583  illsc&w  mena  ^oMHUtA  meae  *).  Miliaiù-Kroulft 
serie  romAnesce  ìntArirea  domnéscA  pe  unii  chrisovil 
slavonCi  dela  159() '•).  Cele  dintAiiì  chrisóve  domnescTcu- 


3'.     H'vsdefi  tn  <'uvinte  din    h5tr.     reproduce    mal  malte  doc.  !n- 
cepéndù  c>la  an.   1551- 

41.      Arrhiva  Ist    a  Rom.  t    1    part     l.   p.    '27. 

5I     Revisin  p.   ist    nrch.  ^i   hlog.  an.  II    v.   IV    p.   543 


—  124  — 

nosciUe  pana  adi    sunlu    dela    Simionu   Movila  din    15 
Maiù  1601  si  alte  patru  din  1602  ^). 

Totù-odatà  in  aeestù  secolu  ìncepuse  a  se  generalisa 
totù  mai  tare  limba  romàna  in  bisericà.  Sub  Mateiiì 
Basarabù  in  Muntenia  si  sub  contimporanulù  seù  Va- 
sile  Lupuln  in  Moldova  deja  pe  la  1652  in  bisericile 
domnesci  din  lasì  si  Tèrgovisle  se  canta  romànesce  in 
strana  din  stanga^).  Cele  dintàiù  decisiunì  oficiale  pen- 
tru  ìntroducerea  limbei  romàne  §i  scóterea  cele!  sla- 
vóne  din  bisericà  s'aii  fàcutù  la  Romàni!  din  Transilva- 
nià  in  mai  multe  rèndurì  sub  mitropolitulii  Sava  Rran- 
covici  (1656r— 1680),  din  care  ni  s'a  pàstratù  conclusulii 
marelui  Sinodo  tinutii  la  Alba-Iulia  la  a  1675'"*).  A- 
cestii  mitropolitil,  pentru  st,ntimentele  luì  nationale  si 
pentru  lupta  contra  calviniloru,  a  fostù  deslituitù  de 
principele  calvinii,  aruncatn  in  ìnchisóre  si  schingiuitìi  "). 
Unii  altii  sinodù  j^inutìi  totn  la  Alba-I ulia  sub  milropo- 
litulù  Alanasie  la  a.  1700  ^''),  reìnnoesce  decisiunile  de 
mai  'nainte. 


6).  Hasdeù,  Cuv  d.  bctr.  I.  p  104  — 127.  Alte  dóuè  pretinse  chri- 
sóve  domiiescì  scrise  rom.  dela  Ilie  vodìt  din  an  1496  (?)  reprodjsu 
in  Uricariù  III-  109  sq  si  dela  Stefanu-vodà  celti  tinéru  din  a  152Ò 
reprodusfi  de  Melchisedecii,  Cron.  Hus.  p.  21  sq.  Apend.  din  cause 
cunoscute  nu  le  admitem'ì. 

7)-  Càietoria  àrchidiaconuluT  Paulii  de  Alepo  prin  Moldova  si 
Muntenia  ìntre  aniì  1652—1660  in  Archiva  istcr.  a  Romaniet,  t.  l- 
prt.  2    p.  70,  ga — 100. 

8).  Elfi  sunà  :  „Cuvéntulfi  lui  dumneejeu  cu  carele  este  ma!  de 
lipsS,  cre^tinilorìi  si  nelnvè^a^ilorn,  ca  si  cum  este  de  lipsa  lum-na  in 
vreme  intunereculul,  asa  si  cuvéntulu  lui  dumne^eìi.  ca  so- se  vestésc?l 
in  limba  nòstra  rumanesce  carele  ne-amìi  nàscutu,  ca  sé  intelégà  to^I 
crestinii,  seva  cJlin  t»5te  serbàtorile  mal  dinainte  vreme  am  dojenitiì.  si 
am  poruncitìi  a.^é  si  acum.  Eru  cari!  se  vorìi  afla  fScéndu  amintrile, 
cu  bintatuéla,  carele  s'aù  datu  in  condi^iile  dintàiiì  inlr'al^I  ani  se  va 
bintàtui''.  (Cipariu,  Acte  $i  fragm.  Blasiiì.  1855  p.  148). 

9).  Despre  ace^tu  mitropolitil  a  se  vede  Cipariu,  Archivu  p  filolog. 
si  ist.  p  650  seq.  Fòia  Transilvania  a  1870  No,  34  §:  Cronica  hi! 
G.  BrancovicT  in  Revista  crit  -lit.  I  p.  393. 

io).     Punctii    14  din  canónele  acestul  sinodìi    sunX  :     ..Po^^til  se  faca 


I2rì 


l'o  c:\nil  insó  liomànil  de  pesto  munti  duceail  o  luplA 
aU\iri  de  ener^icrt  peiilru  a  pune  limbu  romàna  in  drep- 
lurile  et,  dincóce  i  so  pregàtea  unii  nofl  jugù.  (ire- 
cil,  care  cu  ìnceputulfi  secolulul  alù  Ì8-lea  punù 
inàna  pe  tronurile  Munteniel  sji  ahi  MoldoveI,  eraft  o 
nóuA  epo(;ìl  de  sciftvie  Jji  ìnlunerecO  penlru  limba  ro- 
inj\n;l.  Scóla  §i  biserica  se  grecisézà,  limba  socictà^il 
inai  bune  devine  limba  grécA. 

Abili- l'eliì  limba  romana  '.jl  perde  din  non  mijlócele 
ìji  agentil  de  cullunì,  fji  rèniAne  éri\sl  poporuhì  de  josn 
ea  deposilaruin  si  conservatorulù  el.  Esle  adevèratù, 
cA  ir\  nrrna  desleptànl  din  sec.  alù  17-Iea  limba  ro- 
mi\n!l  n'a  ptilulu  li  esclusa,  n'a  putulD  (i  nàbusilA  cu 
tolulù  in  mersiiln  el  ca  sub  slavonismit,  dar'  ea  to- 
tusl  nu  mai  putoa  me^ge  ìnainte.  ci  din  contrà  ince- 
puse  a  da  inderéptfi,  cum  acésta  se  potè  vede  din  cro- 
nicaril  din  a  dòua  jumi^tate  a  sec.  ahi  18-lea.  Sub  Fa- 
nariotì  in  generaliì  limba  romftnft  se  suferea  numal  in- 
fr'atiMa  in  scóle  in  cAiiì  pulea  sé  sorvéscS  ca  prin  ea 
Jiomànil   sé  pólà  invèta  giecesce. 

I*e  cànd  limba  romAnà  in  Muntcnia  si  Moldova  ge- 
mea  sub  juguliì  grecescn.  se  intèniplA  unii  nofi  oveni- 
mentn  doslinatii  a  libera  in  fine  limba  romàna  de  sclàvia 
strftinA,  a-I  da  unii  pulernicii  impulsù  de  \ìé[ìì  si  a-i 
recàsliga  loculo  inlre  Unibile  surorl  neo-latine  din  occi- 
dentiì. 

Samoilii  Miciilii  ?i  Sincal  si  apoì  V.  Maiorii  deschidiì 
()  nóiui  lume  nu  numal  pentru  limba  romàna,  ci  pen- 
lru Poporulii  romànii  in  generali!.  Kl  redaii  limbel  al- 
fabelulii  strAmo.'jescii  lalinii.  probàndiì  originea  el  Ialina, 
.«^i  inlrodueèndii  sludiulii  se  en^ilicii  ahi  limbel  romàne 
(v.  Filologia). 

slujhil  càtf\  vorft  pule  romdn.*sce.  Evanrjdia  <ii  povestea  s'  InJeU'gA 
cremlini!.  <'r'  ctre  nu  va  povest  ilin  poucenie  tn  tt^e  duminecl  ?i  \n 
tóic  serbatori  .icela  popi  se  s«  g  obéscft  cu  ra  floridi;  ér'  de  nu  yn 
giindi  de  bir^g-  s^'-  fie  IdpSdatn  din  Preo{ie".  (P.  Maiorì,  Istor  beser- 
Rom.  p.  357V 


—  126  — 

Slriiinii  sji  cu  deosebire  inimicii  nostri  a".  ìntelesù 
totu-de-una  mal  bine  imporlanta  pasilorCi  nostri  pe  a- 
semenea  cài.  Asa  s'a  intèmplatu  si  aici.  El  ìnteleserà 
numai  decàtù,  cà  acésta  va  se  dica  a  ne  piine  in  lu- 
mina, a  ne  crea  unii  prestigiù  §i  a  ne  castiga  aliaci,  lu- 
crurìce  togmai  nu  voiaù  ei.  Astù-felù  Sulzerataca  cu  ve- 
hementà  Gramatica  luì  Miculu-Sincai  si  cu  deosebire,  càci 
s'a  scri'sù  cu  litere  latine  ^^).  Totii  asemenea  aìi  facum  Gre- 
ciì  cu  gramatica  macedo- romàna  a  lui  Boiadgi  (1813),  care 
avu  fericirea  a  fi  afurisi tà  chi:ir  de  patriarci! ulù  dehi 
Constantinopolii  ^'^).  Ideile  lui  Petru  Maioriì  despre  limba 
romàna  espuse  in  Istoria  pentru  inceputulìi  Romànilorii, 
§i  Lexiconulu  de  la  Buda,  provocarà  o  adevèratà  fur- 
tunà  din  partea  stràinilorù  ^^). 

Pe  làngà  lupta  teoretica  cu  principi!  §i  tendinte  pro- 
pagate in  scrisù,  se  incepe  si  o  luptà  practicà,  cucì  la 
1795  se  formézà  in  Transilvania  o  Societate  filoso fi- 
céscà,  care  se-se  ocupe  si  se  tipàréscà  càrti  de  sciint^a 
§i  de  istoria  Bomanilortì  si  se  pusese  in  legatura  si  cu 
eeì  dela   Bucuresci  ^^). 


li)  Fr  J  Siilzer,  Ceschichte  des  'l'ransalp'nishen  Daciens-  Wien, 
1701  — 2  III.  p.  I5'i  ,  Nur  dieses  hab  ich  hier  mit  Erlaubiiiss  ,des  Wohl- 
ehrw  .  .  ■  P  Klein  beweisen  wollen  dass  es  m'c//t  angehe  din  wala- 
chische  Sprache  mit  lateinischen  Huchstaben  zu  schreiben  und  zu  lehren- 
—  E  (den  Supplex  Libellus  Valachorum  Transilvaniae.  Clandiopoli 
1791.  1-  Tiirist  Engel,  e  ommentatio  de  expeditionibus  Traiani  ad 
Danubiiim.  e    ergine   Vala.horum,  Vindobonae.    1794   — 

12)  ..Aflu,  (Jice  patriarchulù.  cà  se  respHndesce  cartea  unu!  blSste- 
matfl  ràtàcitìi  aliì  bisericei  anume  Boiadgi.  Scopulu  acestuia  este  deacom- 
batelimbagii'ci  din  u.suliì  credinciósel  n  stre  turoie  Comunicati  ^furisenia 
nÓstrSceorù  care  arù  da  crecjiìiméntu  spuselorfi  aceluT  eretici!  contra  limbei 
in  care  a  vorbiiiì  ^i  vorbesc;;  dumnetjeirea'".  (v.  Apeluln  SocietStei 
macedc  romane  Lumina  in   Gazeta  Transilvaniel  pe  1^H;:)    Nr.   -IO.) 

liì)      i;arth.   Kopitars    kleinere  Schriften.  herausggb.    v  Fr.  Miklosich, 
Wien.  iGóT  I-ter  Theil.    p.  IS-'— 1»S,    230—243  —  Erweis    dass    die 
Walachen  nicht   romischer  Abkunft  sind  etc.  (anonima).   Halle  iS-3. 
I.  C.   SchuUer.  Argumeutorum  prò  lat  nitala    linguae  valachicae  s.   ru- 
munae  epicris's    Cibinii,  \'6'A2. 

14)     A.    P.    llariànu,     in    Vieta,     operele    si     ideile   lui    G.  S'ncal, 


—  127  - 

De  all:\  parte  (leoijiiu  l.a/ani,  trecèndù  la  ì>i*(')  din 
Traiisilvaiiia  la  lUicuresci,  introduce  liinha  romàna  in 
conlerinte  jnihlice  fji  in  scólti. 

Hoin;\niI,  care  pi\n'  aci  invòtaù  nunial  j^recesce  ?i  Iran- 
^uzesce,  sji  hinba  lorft  o  lineali  incapabilA  de  a  se  puté 
cultiva  i}\  propune  invè^ftlnrile  in  ea,  v^Mlurù  de  odati  din 
rosluliì  Ini  l.azariì,  cA  acésta  este  unfi  mare  neadevèrìl. 
,,Afi  nu  puteuìù  ave  si  noi  lilosofl  ca  sé  invete  rdosoCia 
in  limba  rornùnilV  lòie  pulemil  a  le  dobàndi,  ca  si  noi 
sunleniu  nAsciitl  ca  gi  alte  neamurl,  si  nóué  ne-a  dalil 
D-(|eu  accie  darurl.  Cine  póle  (jice  cA  lìil  liomàni'oril 
nu  vonì  pule  invela  tòte  ìnvè^ilurile  in  limb  patrie!  ?"  ^^) 
Acestca  le  adresa  I.azanì  din  caledrA  KomAniloru  si  strA- 
inilonì  totiì-odatiì.     Si  cuvèntuhì  trupfi    s'a  fócutìl  1 

Klevulfi  ^i  iniuAlorinliì  in  catedra  aln  lui  Laxarù,  K- 
liade,  vorbnulu  de  niisiunea  regeneratóre  a  invòiatiloriì 
ardeleni  de  la  inceputuift  secolulul,  serie  aceste  inspirale 
cuvinte  :  „Kl  prin  lucrArile  lorfi  ca  prin  unii  loiagiì  ahi 
lui  Moise,  afj  despàriitfi  o  mare  de  ìnlunereciì  ce  linea 
pe  l^iinùnl  decindea  pAmèntuluI  làgàduiniel.  ì  lAcurA 
sé  trécA  dincolo  de  Kgipluliì  minciuniloriì.  §i  sè-.sl  cu- 
nóscA  adevéralulfi  si  m;ìrilulii  lorfi  incepulù.'' 

Unii  mare  evcninientù  in  vié^a  limbel  romAne  a  tosili 
introducerea  (jiaristicel.  Din  programa  SocielA^il  amin- 
tite  mal  susii  se  vede  cA  era  proieactalA  unii  telili  de 
revistà  sciinlificA-literarA,  ceea-ce  nu  se  vede  a  se  ti 
realisaliì.  La  anuliì  1817,  unii  nnume  Kacocea,  tranb- 
latorii  roniAnescn  in  Lemberg.  publicA  prospecluhi  uno! 
fot  periodice,  care  de  asemenea  a  rémasii  tArA  rerfullatii.  La 
1820  apare  Fama  Lipakàì,  in  Lipsca,  de  dol  redactorl  ro- 
mAnì.dar'  .si  acésta  in  curèndii  se  vede  cA  a  apusiì.  La  1827 
inccrca  L  Eliade,   guvernuliì   insé  nu   ia  permisii,   la  M 


pnblica  programult\-apel<1  al&  acelel  Soc'eUHI  p  83—86;  despres'rtea 
ecestel  socìeiS^I  nu  se  mal   scie  n'micii. 

!•*>)      l*.     l'oenaru    (ieurgiu    Laznrù    ?i    scola    romdnfl,     BucurescI, 
1871.  p    1^ 


—  128  - 

Aprila  1829  insè  1.  Eliade  scòte  in  Bucurescì  ,,Gurie- 
rula  romànescu'',  ér'  (ì.  Asaclii  la  lasl  ,, Albina  roma- 
nésca" la  1  hmiu  aceluiasì  ami.  La  1.832  esista  deja 
5  diare  romàno,  care  ìncetulti  cu  ìncetulii  se  ìnmuUescn. 
L  al838  apare  in  Transilvania  la  Brasovù  „Gazeta  Tran- 
silvanici" si  ,.Fóia  pentrn  minte  etc  ".  Intemeiata  dia- 
ristica,  ea-sì  ìncepu  activilatea  eì  luminàtóre  si  unifica- 
tóre sub  tòte  punctele  de  vedere.  Mai  in  acc- 
lami timpìi  cu  diaristica  se  introduce  cu  totìi  adinsuln 
si  teatrulù  si  'si  incepe  ^i  literatura  activitatea  ei  bine- 
■fàcèlóre. 

Cam  de  pe  la  1880  limba  romàna  se  introduce  din- 
cóce  de  Carpati  in  generala  in  scòle,  eliniinàndu-se  cea 
grecéscà. 

In  chipulìj  aeesta  limba  romàna  reluàndu-si  in  fine 
drepturile  el  apucà  calca  progresulul  pe  tòte  terenele. 


CAPITOLÙ    Xl. 
Moravuri  §1  cultura. 

r,  jlonii  se  aséda  in  Dacia  cu  moravurile  si  cultura 
romana.  Acésta  se  constata  cu  deosebire  in  inscriptiu- 
nile  rémase. 

Vièta  fainiliarà  era  fòrte  intima,  cultuhl  celorù  rè- 
posati  in  mare  onore.  Acésta  ne-o  arata  doiòsele  es- 
presiiìni  de  prin  inscriptiuni  si  multimea  epitafelorù. 
Obvinù  mai  in  fie-care  epitafu  espresiunì  ca  parentes 
infelicissimi  filiae  pientissimae,  mnter  infelicissima  Jilio 
carissimo,  fratti  pientissimo,  sor  ori  pientissimae,  mairi 
jìientissimae,  filiae  pievtii^simae  et  dulcisime,  traili  con- 
jugalu  sine  uUa  querella  ;  pana  chiar  si  socrilorii  li  se 
aducù  cele    mai    mari   laude  ;    sacro    sui  amantissimo. 


—  121)  — 

Ina  bàrhuUì  nuinesce    pe    s-o^ia  sa    pittate  et  castitate 
iììcomparubilis  ! 

Mullinieii  riiiiielorft  de  tempie  .mì  palale  mftre^o, 
statue,  apeducle  iji  còl  ai^tf-rnute  cu  pélrà,  intogini- 
rile  §i  a'<e(|6niintele  despre  cari  ne  mftrturisescn 
iienum^iratelo  inscrip^iunl.  suntfl  proba  strAhicilà  de  ci- 
vilisa(,iunea  romana  phinlatà  in  Dacia.  Nu  alJamil  ìhsò 
urme  de  scóle,  in  literalura  Ialina  nu  apare  nici  unu 
scriitoriiì  din  Dacia.  Multimea  inscripliunilonì  ìns6,  limha 
Ioni  tórte  bnnft.  mal  bunà.  malciasicà  decum  amiì  ti 
dorila  noi,  penlru  a  puté  alla  in  ea  mal  multe  urme 
(le  graiiihì  popularù,  .«jti  cu  deosebire  limba  conlractelora 
lAcule  intre  ómenl  mal  de  josiì.  cari  contraete  ni  s'aù 
pAstratn  in  tablcle  cerate  :  tòte  acestea  aratA,  cs\  esista 
in  térìl  o  bnn;ì  instructiune.  l'rin  nrmare  este  numal 
o  intt'inplare,  ca  cela  pu^ina  ptìn"  acum  nu  s'ail  aliata 
urme  de  scóie,  pe  cAnd  nu  mal  departe  de  càtù  in  inve- 
i;inata  Canonie,  la  Savaria  ( Stein- am- Anger)  s'a  allatil 
pe  o  cj\ràmid:'i    impresti    allabetulù    latina,  ór'  in  alta  : 

Beile  debet  esse  puero  qui  discit  bene.  eie. 

Acestea  probézA  neindoiosft  esistenta  scólel  in  Pano- 
nia.  DepArtarea  Daciel.  de  Italia  fAceaQ  sji  mal  imperi- 
ósA  necesitatea  scólel. 

Cu  atAtu  inse  mal  positiva  .«ri  mal  de  timpuriiì  intim- 
pinAmn  esistin^a  tealrulul  in  Dacia. 

La  Sarniisegetusa  ((irAdisce)  in  Valea-Ha^eguluI  pAnA 
a«|I  se  vede  amfiteatruln.  in  care,  dupA  cum  ne  spune 
o  doiósA  inscrip^iune,  unii  artisti!  fenomenaliì  de  12  ani 
a  delectatft  publicula  cu  produc^iunile  sale  (saltavit, 
oantavit,  joois  omnes  oblectavit  •). 

Intr'o  inscripfiune  din  Parolissum  (adi  Moigrad  in 
Transilvania)  dola  an.  158  se  dice,  cA  s'a  reparata  am- 
titeatrulft  ruinatfl  prin  vechime  (amphitheatrura,  vetus- 
tate  dilapsum,  denuo  fecit).  Din  acésta  se  vede,  cft  am- 

i)      Akner  et  MtlIIer  n    142. 


130 


fiteatre  se  aflaù  si  in  localitàtì  mici,  ér'  impregiurarea, 
cà  dupà  vre-o  51  ani  dela  colonisare  teatrulu  se  stri- 
ease  §i  trebuia  a  se  reìnnoi,  ne  probézà,  cà  s'aù  ridi- 
cala teatre  ìndatà  dupà  colonisare,  chiar  §i  in  locurì 
mai  neìnsemnate.  Acésta  ne  dà  o  raèsurà  pentru  cul- 
tura ìnaintatà  a  colonilorù.  Asemenea  coloni  nu  pu- 
teatl  sé  fìe  barbari,  cu  atàtù  mai  putiniì  dintre  cei  din 
Asia  §i  Africa. 

Comerciulù  Dacieì  era  fòrte  estinsù.  càci  o  aflàmù 
in  legàturi  comerciale  cu  Italia  §i  cu  Orientulù  ^).  Pe 
làngà  acestea  inscriptiunile  ne  arata  numeróse  societàtì 
industriale  si  comerciale  :  collegium  fahrorum  (s.  indus- 
triasilorù),  e.  negotiatorum  (s.  negustoriloriì),  e.  cento- 
nariorum  (s.  tesetoriloriì  de  lana),  e.  dendrophorum  (s. 
lemnarilorù).  e.  aurariorum  (bàiesilorù)  §.  a.,  Joe  se 
numia  in  Dacia,  cum  màrturisesce  o  inscriptiune,  §i 
denlu  comerciiduì,  ceea  ce  probézà  marea  importantà  a 
comerciului  pentru  Dacia,  pe  care  'In  punti  sub  pro- 
tec^iunea  celui  mai  mare  deù. 

Romànii,  de§i  aii  avutu  o  miie  de  ani  se  sufere  in- 
vasiunele  barbare,  care  ati  distrusù  tòte  operele  màrete 
ale  architecturei  romane,  in  càtù  acestìi  faptìi  a  réraasii 
pana  adi  in  dicerea  popularà  „n'a  rèmasii  pétrà  pe 
pétrà",  totusi  nici  moravurile  nici  sufletulu  lorù  nu  s'a 
insèlbàtàcitù.  Ei  aìi  pàstratn  o  adàncà  intimitate  si  do- 
io§ie  in  vièta  familiarà.  Càsatoria  este  incungiuratà  de-o 
multime  de  ceremonii  cànd  grave,  cànd  vesele.  Mirésa 
este  „o  fata  de  impèratù",  mirele  „ficiorù  de  imperatù", 
ceea  ce  indica  respectù  §i  fericire.  Càsatoria  este  ,,pe 
vièta  §i  mòrte",  pentru  aceea  si  jelirea  la  mòrtea  u- 
nuia  dintre  soti  este  adàncà  si  lunga.  In  ceealaltà  lume 
insè  èr'  se  intélnescil  pentru  a  trai  impreunà.  Cultulù 
mo§ilorìi  (sufletele  reposatiloriì)  este  in  fòrte  mare  o- 
nóre  pana  adi.  Anumite  serbatori  peste  anù  sunttì  con- 
sacrate acestuì  cultù.    Atarà  de-aceea   mai    alesil  tera- 


2).     lung,  Die  romanichen  Lanschaften  p.   398. 


—  131  — 

Tiiilri  IUÌ-.71  (ui.i  .7I  la  alte  ijiU;  :;i  .-«lù.uwu  u-i  iiumt- 
aininle  (U;  iiii»i(iì  riposati  !#'a  face  darurl  .«ììì  prinóse 
|)ontru  répausuln  Ioni.  In  cùntecele  la  nior^I  nuinite 
bócele  (v.  lil.  i)op.),  e  depusA  cea  mal  adàncù  si  fer- 
l)inte  iubiro  ìntro  membri!  familiel. 

Caraclerulr»  individuali!  liomanuln  'lù  concrelisczà  in 
.,omiì  de  omenie",  sub  care  se  intclegn  tòte  calitj'i^ik 
bune  morale  cbiar  ^i  sinceritatea,  lArft  de  care  omulil 
<'ste  ,,cu  dóno  l'o(e'*  !ji  incétri  a  lì  de  omonie. 

Caraclpniln     l'amiliarri,  la  care    Romànuliì    line  Córto 

iiuilin     in   Iòle     relaiiuniie    sale    ^i     mai  alesù    la  cj\- 

atorie    !?i    imprietinire,    'In    cristalisézft  in  disa  ,. burnì 

utà  si  «òmi^ntiV,     éf  c{\nd  intr'o  familie  intra  prin  cà 

Uorie  ,,neama  strftinìi"  se  dice  cìl  a intraliì  unii ,, spimi 

in  neamiì". 

Datina,  legea  séti  obiceiulù  din  lètrùnì   este  legatura 

cea  mal  puternicft  a  societAtil.   Ce- In  ce-o  infrànge  este 

sdrobitiì  de  despre^uln  §i  baljocura  publicà  ;    penlru  a- 

«ea  diversele  datine  pt\nil  chiar  in  portil  sóu  imbràciì- 

uiinte  suntn  Minute  cu  sj\ntenie. 

l*e  lAngfl  coiitroluliì  dilnicn,  moralitatea  publicà,  in 
timpurile  mal  vechl,  era  controlatii  si  prin  asa  numitele 
d)i(jàr1  pe4e  sàtii  a  tuturorn  celonl  ce  (riceaù  peste 
ann  farft-de-legl  i,é(i  imoralitiltl. 

Komj\nulìl  dice  ci\nd  abate  la  ehi  una  óspe  cà  i  l'a 
t  rimisi!  d-(|eft,  pentru  aceea  ospitalitatea  0  considera  ca 
o  mare  datorie,  si  de-aici  ospitalitatea  Homi\nuluI 
este  proverbiala,  !ji  elfi  elice,  cùnd  otnenesce  pe  óspe  : 
o  se  ìmpAr(imiì  co  ne-a  daln  d-(|eù  1 

In  totù  timpuln  invasiunilonl  nu  putemtt  vorbi  de 
cultura,  cftcl  invasiunile  eran  togmal  negatiunea  !ji  dis- 
trugerca  orl-càrel  culturl.  Homftnil  an  tràitiì  in  acestiì 
timpQ  cu  resturile  §i  reminiscenlele  ce  le  puteaii  pàstra 
•din  trecutn. 

Arta  scrierel  amil  vtMlutri  cà  aiì  pàstrat'o  totù-de-una, 
totrt-de-una  aiì  avutn  0  religiune,  cre?tinismulft,  care  se 
basézft  pe  carte.  0  impregiurare  mal  importanti  este  cA 


—  132  — 

totìi-cle-una  an  pàstratii  si  numele  de  scóZa,  care  de  si 
de  origine  greca  {oy^nh]),  este  ìnsé  de  ìntrebuintare  ve- 
chie  romana,  care  se  afla  la  scriitorii  latini  ìncepèndù 
incà  de  sub  republica. 

Cuvèntulù  schola  obvine  si  in  ìnscriptiile  din  Dacia 
ca  scola  pentru  deprinderl    practice  si  ca   collegwm  ^). 

La  noi  obvine  cuvèntulù  ^cólà  in  vechile  monumente 
literare  d.  e.  in  Codicele  de  la  mànàstirea  Seculù  (fòia 
194  verso).  Cuvèntulù  a  tnvèta  este  asemenea  latina 
popularil  ^),  si  vine  inainte  in  cele  mai  vechi  monu- 
mente ale  nòstre  incepéndù  chiar  dela  Codicele  vorone- 
^ianù.  Tòte  acestea  probézA  luminatù  ca  .^cóla,  cartea, 
scrisórea,  invèlàtura,  n'aù  disparii  tu  nici-odatà  din  si- 
nulù  Poporuluì-romànu,  dnr,  dupà  timpurl,  odatà  mai 
làtite  si  alta -data  mai  restrinse  Scóle  mai  regalate  au 
trebuitù  se  esiste  pe  lànga  mànàstiri,  despre  a  càroru 
inceputurì  fòrte  vechi  la  noi  nu  esista  incà  idei  làmu- 
rite,  nefìindù  cercetate.  Esistente  manuscriptelorù  fòrte 
vechi  in  mànastirile  nòstre,  arta  cu  care  sunti!  esecu- 
tate  atàtìi  ca  scrisòre  càtù  si  ca  iluminatiuni,  arata  o 
vechie  tradilie  si  deprindere  '"). 

Introducerea  tipografiei  deja  la  inceputulu  sec.  16-lea 
este  0  proba  de  dorulu  pentru  cultura,  si  unii  impulsa 
noìl  pentru  scola.  In  térà  esistali  biblioteei  cu  opere 
din  cele  mai  rare'').  Mànastirile  monumentale,  dintre 
cari  cea  de  la  Argesù  capù- d'opera  arhitectonicà  ;    pic- 


3).  Ackner  u.  MuUer  op.  cit.  No  509.  583,  6Ó7.  C  I  L.  No 
87Ó,   1215. 

4).  Diez.  Wòrterb.  der  romanischen  Sprachen  l'  p.  447  ital.  avvez- 
zare,  invezzare. 

5Ì.     Revista  Romina  pe   1861   p.  5o3  seq.  807  seq. 

ó).  In  Cazania  de  Era^oviì,  1580.  in  precuvéiUare  editorulìì  Luca 
Hirschel  din  Brajovù  dice,  ci  ori  càtR  a  tntrebatù  ^i  càufatù  origi- 
nalulìi  càrtii  in  alte  mule  parti  n'a  aflat  o  de  càtìi  in  XéraHonia- 
ni'scà  la  mitropolitulu  Serafimu  Cipariu,  Analecte.  p.  44.  —  Revista 
romàna  18Ò1  p-  661—2.  Mànàstirea  Neam^fì  a  avutfi  o  biblioteca 
din  cele  mai  avute,  care  §i  dupà  ce  a  arsu,  suntft  vre-o  3o  ani.  po- 
sede  incJl  càrj!  .si  mpnuscripte  forte  vechi  ^i  de  mare  valre. 


—  13H  — 

turile  si  sculplurilo,  cìlr^ile  bisericesd  cu  legàlurile  lorrt. 
vaaele,  ciiselurile  do  pe  vestiiìòntole  bisericescl.  pieirilo 
de  pò  mormiiile  ')  ^.  a.,  luto  probózu  ocupatiunile  ^i 
gusluliì  arlisliciì  de  pe  atuncl,  In  ci\tn  Irebuie  so  t)i- 
comfi,  cil  mal  imiliri  oraiì  l)arbaro  tim|)urilo  de  vMf\ 
WouvMììì. 

Di'cA  tòte  aceslca  le  oonibinùinii  cu  gu.stiilu  arlitilicu 
ahi  femeil  roniAne  in  lucrurile  de  làmine,  pònsòrie.  co- 
loriturl,  cusolurl  .si  liguri  ortiaineninre,  care  au  atrasil 
admira'iunoa  .strftiniloriì,  si  care  deja  niulle  le-a  ìmpru- 
mulalil  marea  industrie  in  produotiunile  sale,  avcmu 
probelo  cele  mal  positive  despre  aptitudinile  artistico 
ale  poporulul,  care  nu  le-a  pututù  stinge  tòta  barbaria 
secolilonì. 

Ainintirl  despre  anume  scoli  nu  avemù  de  càtH  pe 
la  finelo  sec.  ahi  l(i-lea.  Dócà  activitatea  lui  '|'amblacu 
in  Moldova  .pe  la  inceputuhl  sec.  ahi  15-lea  si  a  lui 
Nifoniì  mitropolitulù  in  Munlenia  la  ìnceputulti  sec. 
1'')-lea  va  ii  fosliì  impreunatìi  §icu  inlemeierea  de  nnume 

oli,  po.sitivù  nimicil  nu  se  scie  ^). 

Ceea-ce  putomii  presupune  ca  siguni  este  cà  scòle  prin 
manilstirl  aiì  trobuitù  so  fìe  cu  multìi  mal  nainte  de 
'l'amblaciì  .si  Nilomì  pentru  instrucliunea  cAlugiìrilorù 
in  cele  religióse.  Cestiunea  ìnsè  este  do  scóle  anume  ^i 
pentru  mirenl. 

Scóla  ìnfiintalà  de  Despoti! -Vodà  in  CotnSriì  la  1562. 
despre  care  la  noi  s'a  (acuta  mulltì  vorba,  era  o  scólft 


7).     R»'vista  RomAnU  pe  a    i8òi   A.  Odobescu.   loc.  cit.  Totiì  »ci  : 

le  ve  óre  la  SnégovO,  pe  351 — 4o5. 

6).  Melchisedec,  Mitropolitulfl  Grigorie  famblaciì  reproduce  nisce 
Inscmnilrl  prrticulare  !n  care  se  «jice  despre  elfl  ..fostuUì  tnainte  das- 
cftlft  In  ^óra  Moldovel",  ér'  in  altft  locH  =  Aid  est»  ^i  muccnia  lui 
Sviati  lon  Novi,  scrisil  de  .Sviatil  frigorie  l'umblacù,  ce  a  fost5  das- 
cillù  dntài')  dinceputù  tn  Moldova  (Kevista  p.  istOr.  arch.  ^i  filolog. 
voi  I.  fase  I.  p.  4 — 5).  ..DascSlii''  Insé  mnl  de  multìi  tnsemna  ^i  nu- 
mal  omft  Invòfatfl.  Er'  despre  Nifonù  Cronic»  lui  Const.  Cilpitanulìl 
(jiice  numal  :  .multe  tnvèf.lturl  sulletcscl  tnvS^a  fi  tndrepta  biserica" 
(Magnz.   istor.  I.   no). 


—  134  — 

stràinà,  cu  tendinte  religióse,  pe  care  Despotù  a  pus'o 
anume  la  Cotnarù,  fiindiì  acolo  multi  locuitori  stràini 
Catolicì,  basi  §i  Ungurì  •').  Pe  la  finele  sec.  16-lea  esista 
la  Ràdà§eni  o  scola  in  care  a  ìnvètatìi  Tom^a-vodà 
(Uricariù,  V,  262).  La  a.  1563  §i  1581  §i  fóri  e  tàrdiù 
la  1697  aflàmu  ceva  urme  de  scóle  in  Muntenia  ^^). 

Cu  càtiì  aparQ  monumentele  literare  cu  atàtu  ese  si 
scóla  mai  multù  la  suprafatà.  In  Transilvania  la  1581 
se  amintesce  unii  Zacanù  Efremu  ,,dascalù  de  dàseàlie^^)^'. 
Asemenea  apare  urmà  de  scola  la  Bra^ovii  ìncà  pe  la 
1559  12). 

F^e  la  inceputulìl  sec.  alù  17-Iea  Antonio  Maria  del 
Chiaro  era  ,,magistru  de  limba  italiana  §i  latina  p^  làngà 
principii  din  Valachia"  ^^).  Inceputurì  mai  seriose  de 
scola  se  fàcurà  sub  Vasile  Lupulu.  Sub  elii  ìntre  anii 
1642 — 1650  s'a  intemeiatìi  scóla  din  Trei-Erarchi  din 
lasT.  Acésta  scola  ìnse  a  tosta  la  inceputa  slovenéscà 
si  apol  grecéscà.  desi  Paulù  de  Alepo  (loc.  cit.  p.  74)  o 
numesce  romanésca.  Celu  multa  copili  romàni,  cari  nu 
scian  cele  dóué  limbi,  trebuiaa  sé  le  invete  cu  ajutorulù 
celei  romàne.     Gheorghe    Stefanù-vodà,  urmàtoriula  lui 


9).  Cron.  Rom  Nic.  Constinù,  I.  p.  440. — Hurmuzachi,  Docuniente 
III.   9Ó. 

io>.  Vasile  Pop'ì,  la  Di'sertatiunea  asupra  tipografiilorù  romàne, 
Sibiiù  IÌS3S  p  9  citézS  din  una  documentu  din  12  Aprilie  1563:  „Si 
eli  Miculìi,  care  am  scrisu  .ji  am  tnvetatù  in  scaunulu  orasulul  Bucu- 
resci'.  ér'  din  altuliì  dela  1581  :  „Si  am  scrisù  eù,  Tàura^u  celiì  micu, 
care  am  ìnvétatu  la  scaunulu  Bucurescl'".  Acestù  Tàuras'ì  obvine  si 
intr'miù  altu  docuiSentii  din  1570.  (Traianu,  1870  No.  19).  Intr'unU 
manuscriptQ  dela  manastirea  Bistrija  din  1Ó97  se  afla  scrisii  :  ,,Popa 
Fior  dascalìi  de  la  scóla  domntJsca  ",  ér  in  altulìi  tota  din  acelu  anù  : 
Alexandrus  Preceptor — Alexandru  dascàlulfi.  Revista  Rom  1S62  p. 
118,   l2o>.  V.  si  nota  59. 

11).     In  epiloguia  Testamentulu!  vechiu  tip.  la  Ore.jlie  158'-. 

I2).  Acésta  para  a  resulta  din  Cronica  FL-Oltardina.  1,  p.  ól  an. 
^559-1  pasagiulù  relativi!  la  catechismuliì  romànescu,  care  ,,se  se  pro- 
puna  RomSnilorQ  spre  a-lìi  invela". 

13).  Esarcu  Doc.  istorice  Bue  I878  p.  16. 


i;;;) 


Vasile  Lupuin,  (jico  cft  „ni(!l  unii  folosn  bum'i  mi  s'a  fA- 
culù  diipa  acelù  ase(|éinòntiì"  (llricariiì  111,  280).  De 
acésia  sc(')là  s'a  fàculQ  la  noi  mulUl  vorba,  In  carerola 
principala,  aprópe  esclusiva  a  jucat'o  fantasia,  susti- 
iiòndu-se  ch  prin  acésta  a  ìnceputiì  a  se  introduco  litnha 
in  scólo,  ca  din  acóstft  scólft  a  esiliì  Kustratie  loj^olò- 
tuhì,  Mironù  si  Nicolae  Costimi.  I).  Cantemirù,  Dositoiil 
s.  a.  NicI  unu  cronicaril  nu  amintesce  de  acéslft  scola, 
de.si  patrioti  sji  invòtatl  ca  CoslinesciI  ?i  ca  Dosileift 
n'arfi  fi  irecutù  cu  lìlcerea  peste  eji,  décìl  s'ar'  fi  ìm- 
pusiì  ateiitiuneT  Ioni  iji  ani  fi  judecat'o  de  folosìS  pen- 
Iru  llomdnì.  D.  Oanteminl  in  Descrierea  Moldovei  (l'art. 
:'.  e.  f))  spune  curatH,  cà  era  scola  (/recéscà,  ^i  tota 
ici  mal  spune  cà  Vasile  Lupuhì  „a  .si  luatQ  mésurl  cft 
m  tòte  miìmlstirile  cele  mari  s6-se  priméscà  monachi 
u'recl,  cari  se  invece  pe  fiii  boenlorii  limba  91  sciinta 
rócft;  tolfi  elu  a  dispusù,  ca  in  bisericele  catedrale 
ntr'o  strana  se  cftnte  grecesce...  .servitiulfi  s  liturgii 
-r-.se  lacA  jumctate  in  liniba  grócà,  érà  JumetatH  in 
litnba  slav<mA*'.  Fati  cu  acestea  nu  ar'  mal  trebui  so 
inai  (licema  nimicft,  dar'  pentru  importanta  cestiunel 
irebue  sé  ne  esplicamù  mal  de -aprópe. 

NicI  unulD  din  barbatil   ìnvr»ta^(  aminti^t  mal  susft  nu 
pane  cu  ar'  W  sludialil  in  ai*oa    scólA.    Kustratie  lo?o- 
tótulrt  era  deja  bfitrànCi  séu  potè  cliiar  murise   (v.  Gro- 
nicarl),  GostinesciI  art  ìnvétatìi  in  Polonia,    Dositeiil  in 
inànastire,  Gantemirii    §i-a   scrisù    singuni    biografia  ?i 
ne  spune  cum  a  ìnvò(atiì,  fini  so  amintó-sc\  et  a  inviltatft 
in  a  •osta  soóla.     Adevèra^il  fondatori  al  acelel  scóle  ail 
lt)stiì  mitropolitii  Varlaamìi  si  Petru  M)viia,    ómenl  in- 
velati iji  rominf  de  iniint.  Aoe^tia  §i  de   si^ani  sji  (iri- 
-;«)rie  Urechio,  care  avea  mare  trecere  la  Vasile  Lupuliì, 
'tim  se  vede  din  croa.  lui  Miroa    Goitimì  (p.  311),  art 
iiilìinfata     scóla,    in     care,  dupi   ci  n    spa'i3    chriso- 
.ilu  lui  George  Stefanft,  antaifl  se    ìnve'a    shvenesce, 
icl  .se  adusese  dascall    de    la  Cbievrt,     ìnsé    in  saurtrt 
tiinpn  il  alung.l  GreciI,  cari  sub    Vasile    I/ipulrt  S3  in- 


—  136  — 

multise  si  ajunsese  la  putere,  §i  punii  in  loculii  loru 
dascali  greceócì,  cum  tòte  acestea  ni  le  spune  chrisovuhì 
lui  Gheorghe  Stefaniì,  unii  lucru  ce  nu  se  putea  intèmpla 
farà  voia  domnuluì.  Astii-teliì  si  Cantemirii  o  cunósce 
numaì  scola  grecéscà.  Va  se  dica  adeverulìi  este  :  Greci! 
ajunsese  deja  la  putere  in  térà,  infrànsese  puterea  fisica 
si  materialà  a  poporulu  romànìi,  acum  eì  'sì  ìnteme- 
iéza  scola,  ca  sé-ì  infrànga  si  spiritualminte,  se  intro- 
duca limba  si  ideile  grecesci  la  generatiunile  viitóre  ale 
Romànilorii.  Dreptii-aceea  pe  basa  documentelorci  isto- 
rice  trebue  sé  dicemii,  ca  scóla  luì  Vasile  LupulQ  a 
fostii  ìntemeierea  limbeì  §i  ideilorii  grecesci  in  térà.  A 
foslù  acesta  scopulii  luì  Vasile  Lupulil,  séii  Greciì  aù 
sciutti  se-se  foloséscà  de  acéstà  scola  pusà  odatà  in 
vièta?  nu  este  loculii  sé  làmurimii  aicì,  càci  lucriilìj 
cere  améruntà  cercetare,  dupà  ce  in  faplele  luì  Vasile 
Lupulìi  aflàraiì  pe  làngà  cele  in  folosulìi  Grecilorù,  ca 
d.  e.  ìnmuH.irea  lorii  in  térà  si  in  tunctiunl,  ìntroduce- 
rea  limbeì  grecesci  si  in  bisericà  §1  in  scola,  aflàmii 
dicii,  si  fapte  romànescì,  ca  tipàrirea  de  càrt.ì  romà- 
nescì  si  darea  de  chrisóve  in  limba  romàna.  Ce-ì  dreplìi 
ìnsè  acestea  suntù  lucrurì  cari  in  mare  parte  n'aìi 
depinsìi  dela  elii,  ci  de  la  Romàniì  invétat.ì  si  patrioti 
din  giurulìi  lui,  ca  Varlaamii,  Eustratie  logofètultì  si 
Grigorie  Urechie,  care  nu  vorii  fi  fostii  farà  inerite  in 
càstigarea  domniei  de  una  pripàsitù  in  térà,  ca  Vasile 
Arnàutulii,  §i  prin  urmare  se  simtea  si  elfi  datoriu  la 
rèndulù  seii  a  le  face  càte-o  piacere,  si  nicì  nu  putea 
sé  i  se  para  unii  lucru  mare  a  le  tipàri  càte  o  carte 
pe  care  o  tradusese  ei,  séiì  a  face  o  scola,  .^i  tòte  a- 
cestea  din  banii  lorii,  a  l^omànilorii  ;  §i  nu  era  nici  in 
interesulti  lui  sè-sì  ìnmul(éscà  dusmanii,  cari  si  a§a  a§- 
teptaii  numai  ocasiunea,  ca  sé-lii  restórne,  cum  s'a  si 
ìntémplatii.  Apoi  se  scie,  cà  politicù  cumpenitìi  !ji  pre- 
védétorii  era  Vasile  Lu pulii. 

Cum  se  ingrija    Vasile  Lupulii  de  indigeni,    adecà  de 
Romàni,  ne-o  spune  unii  martoru  ocularii,  Paulu  de  A- 


-  1:;7  - 

ìepo,  caro  (jiie  :  ,.b()L»riI  giocì,  inlrel)iiinian  IdU?  mij- 
lócele,  poiilru  a  indeparla  din  servicii  si  ponln.  a  a- 
runca  pe  iMoldovenl  la  t-ea  mal  de  josiì  IréptA  a  mise- 
riel,  asa  ca.  ain  vòfjulù  diiitre  cel  mal  mari  jji  mal 
nobili  barbaci  imbracati  cu  straele  cele  mal  ordinare  de 
IlaiH'Iil.  In  f,'onore,  eraiì  apt'satf  sub  robie  (Ji  si  nópte. 
ponlru  a  puló  iml)h\nc|i  in  tòte  furia  (Ireciloriì,  cari  i^e 
pàrcaiì  a  li  juraliì  o  Wga  cu  Turcil  contra  Moldoveni- 
lorQ'.  (Arcliiva  isl.  a  Kom.  t.  1  pari.  2  p.  KH».  V^a  sé 
(|ica.  cel  ce  nu  Iflsaiì  neterici^ilorù  pAmònlenl  nici  pànea 
de  tóle  rjilele,  vorù  li  ingrijitù  ca  sòl  lumineze  spiri- 
tualminle  ")  ? 

Po  la  an.  U)77.  pc  unii  anume  lona.scu  din  Moldova 
Talliimn  dusr»  „ìn  'l'éra-Oltuluì  la  IJngurl  de  a  invf'faliì 
gramalici"  '''),  ér  Téra-OituluI  oste  '(cra-FAgilra^uluI  in 
Transilvania  unde  nu  ]m\\>.k\  <ì''  fìe  de  càtìl  scóla  roma- 
nésca. 

Un  actù  de  mari  con-^ccin^e  penlru  cultura  Romà- 
nilonì  a  Ibstù  pactuliì  roligiosù  ce  l'aù  facutn  o  parte 
din  Komànil  de  poste  munti  cu  Roma  papah\  la  a.  1098 
cunoscutiì  sub  numirea  do  «unire  cu  Roma». 

Incercarile  de  convertirea  Romànilonì  la  ca'tolicismù 
suntiì  fòrte  vechl,  ini  ojunsese  ìnsè  nicl-odatil  la  vre- 
uniì  rcsultain.  Domnil  din  priiicipatele  romàno  eratì 
totn-de-una  eftinì  la  vorbe  dulcl  si  la  ìncbinAciunl  la^iì 
cu  Papa  dola  Koma  i}ì  cu  misionarii  lui,  dar'  mai  lotù- 
de-una  aceslea  se  tVlceaù  din  interose  politice.  Cu  ìn- 
troducerea  ref'ormaiiunel,  pericolula  pentru  catolicismiì 
devenindiì  din  ce  in  ce  mai  mare,  propaganda  catolicA 
i<i-a  indoitrt  si  ea  puterile.  Ea  pune  ochii  pe  Romftnl. 
Dar'  in  principato  nu  putea  so  lucro  cum  ar'  fi  doritiì, 
oAcI  nu  sv  putea  foiosi  de  putere  luméscjl.  (iuvernelo 
romàne  se  màrginean  la    vorbe  dulcl  si  la  acordArl  de 


I4).     Despre  scóla  lui  Vmsìle   Lupu  a  se  vede  ji  Melchisedec.    No- 
tile istor    ?i  arch.  Bue   I885  P     '9'-    s*^- 

15"!.     Hevis'a  p.  istor.  archeolog    ^i  filolog    an.   II  fase    1.    p.  I38. 


—  138  — 

mici  lolóse.  Cu  lolulii  inse  altù-feliiì  putea  se  lucre  a- 
supra  RomànJlorù  din  Austria,  si  mai  alesù  dupà-ce 
Transilvania,  perdèndu-sl  independinta  pe  la  fìneie  sec. 
ala  17-lea,  scapa  din  màna  principilorii  calvini  §i  càdu 
sub  casa  austriaca,  protectórea  catolicismuluì.  Romàniì 
din  Transilvania  aflàndu-se  sub  domnia  Maghiarilorii  in 
starea  cea  mai  asuprita,  ce  se  potè  cugeta,  ér'  de  alla 
parte  propaganda  catolicà  promitendu-le  marea  cu  sa- 
rea, ei  n'aù  mai  pututu  resiste,  ^i  pentru  a-si  mai  usura 
starea,  la  1698  s'aù  unito  o  parte  cu  Roma,  recunos- 
cànda  pe  papa  de  capii  alii  bisericeì  ^*').  Desi  promisi- 
unile  ce  li  se  fàcuse  Romànilorù  aù  rèmasù  numaì  pe 
hàrtie,  dar'  totusi  Romànii  uniti  aù  pututiì  sé-§i  ridice 
tcoli,  si  cànd  si  cànd  càte  vr'unulù  dintre  ei  se  apace 
in  càte  0  funciiune  de  statù. 

Se  vede  cà  ìndatà  dupà  proclamarea  unirei,  mitro- 
polituhi  Atanasie  a  ìnceputii  a  se  ìngri.ji  de  scóle,  càci 
a  edatù  unii  abeeedarfi  séù  «Bucóvnà»,  cea  dintàiii  cu- 
noscutà  pana  adi^').  De  alta  parte  catolicii,  ìntogmai 
ca  .si  calvinii,  ingrijau  sé  li  se  dee  unitilorù  unù  ca- 
techismù  in  limba  romàna,  se  ìntelege,  cu  doctrine  pa- 
piste  ^^).  Intre  relele  si  umilirile  ce  se    ìmpuniì    mitro- 


l6).  Manifestulù  de  unire  din  7  Oct.  1698  descoperitu  de  N 
Densusianu  in  bibl-  Università^el  din  Pesta  si  pubi-  in  „Independenta' 
bisericésca  a  Mitropoliel.  Rom'Hne  de  Alba-Iulia.  Bue.  l883  p.   17  seq, 

17).  In  o  relatiune  a  superiorulu!  misionarilorù  catolici  din  Dacia 
dto  Clujìi  14  Manie  I701  se  dice:  ,.qui  (episcopus  Unitorum  Arme- 
norum)  linguae  Valachicae  peritus  bene,  ait  repertos  a  se  errores 
plure's  et  centra  fidem  et  unionem  in  libro  olphabetico^  quem  D.  epis- 
copus Athanasius  edi  curavit"  (Nilles,  Symbolae  I.  p.  2Ó3). 

18).  In  juràméntuia,  care  a  fostii  silitu  se-lu  depunà  Atanasie  la 
pt  8  se  (Jice:  Catechismum  ortodoxum  linqua  Valachica,  qui  sump- 
tibus  domini  Cardinalis  imprimetur,  me  laicis  et  popis  distributurum 
polliceor".  (Nilles  Symbolae,  I  p.  283).  In  diploma  impératulul  Leo- 
polda din  I9  Martie  1701  art.  IV  se  (Jice,  cà  se  se  iee  din  mSnile 
tuturoru  catechismuiri  celti  vechiù  si  se  li  se  dee  altulii  conformu  cu 
dogmele  uniunel  (ibid  I  p.  266);  totu  asemenea  51  in  instruc^iunea 
data  teologului  iesuitù  pusìi  ca  politaiu  si  censorU  in  curtea  eppuluì 
romaniì  ibid.  p.  012). 


_  \:\i)  — 

polilulul  !<i  Uomànilonì  in  aceln  jurftni(''nliì  in  1(>  lungi 
capitole  se  allft  inire  allele  iji  ceva  bunn,  adecft  mitro- 
politulu  se  léga,  ca  va  ridica  scóla  romànà-lntinéscà  In 
Alba-lulia,  resedin^a  milropolilulul  pe  atuncl,  .•fi  va  a- 
duce  prolesori  cunoscetori  de  acesle  limbi  '•').  Kr'  In 
diploma  lui  Leopolda  din  li)  Mari  1701,  s6  (jice,  cft  s6- 
se  ridico  scóle  in  Alba-lulia,  llatcga  si  Fàgàrasjiì  pen- 
tru  instruc^iiìnea  tinerimel  -").  Òatolicil,  ca  §i  calvinii 
mal  "nainto,  Iòle  acestea  le  fìlcean  cu  unii  duplu  scopù  : 
in  cùln  eraiì  nitolicì,  voiaiì  se  catoliccscà  pe  l^omànl  : 
ór'  incallì  caloliciì  eraìi  stràinì,  voiaft  tota-odaU\  s6-I  gi 
(lesnaiionnlizeze  cu  incelulft.  DécA  nu  i-avl  desnaliona- 
lizatn  nu-I  vina  catolicilonì,  cari  n'ao  Iftsatfi  fji  nu  lasà 
nimiciì  neincercatù  piinà  astfldi,  <'i  f^sle  vòrtutea  Ko- 
màniloift,  cari  an  sciulù  s6  alégj'i  ce-I  bunù  9Ì  ce-I  rèa 
se  dee  d'o  parie,  f^incal  si  Maioriì,  elevi  de  la  Propa- 
ganda fìde.y  ao  adusu  de  acolo  invC'^fltura  si  ideile  de 
mslrirea  roiiiauA,  ór'  ideile  ce  arft  U  fostu  unfi  pericola 
pentru  Komj\nI  le-aiì  làsalft  acolo.  Macar  de-ar'  face 
loto  asln-feliiì  ."ji  generatiunea  ce  alérgà  sé-se  pricop- 
si'scà  in  ^èrl  slrtline  !...  Dar,  deschi(lf^ndiì  caloliciì  scólele 
Ioni  pentru  Komànil  uniti  -'  ,  Magliiarii  veda  in  aeésta 
unii  pericoln,  pericolulu  de^teptìiriì  Homiìnilora.  Pentru 
aceea  cliiar  deci  curlea  din  Viena  ar'  lì  voiia  sé  faci 
dite  ceva  pentru  Kom:\niI  uni^I,  celu  pu^ina  pentru  o- 
l'hil  lume!  si    pentru  a-I    adiineni  si    ìnUltui    mai  tare. 

19).  „Art.  II.  Ut  Schola  Valachico  latina  All)ae  erigatur,  satagam. 
Magistrus  schuiarum  eligam  callentes  linguain  Valachicatn  et  latinam" 
(Nilles.  op.  cit.  I.  285). 

20).  Nilles  op.  cit.  I.  p.  298.  Ve<jl  cele  ce  le  (Jic«  despre  acéstft 
diploma  >Siuoduia  deh  «739  [l  M.  Moldovana.  Acte  sinodale  II  p. 
84.  ér"  editorulfl  1.  p    178  s.  q.). 

21).  Nilles,  op.  cit.  I.  p.  3ó2  sg  ,  455  unde  vorhindu  se  de  elevil 
romiìnl,  cari  la  a.  1718  urmaH  tn  mare  numéril  la  scicele  catolicedio 
Atba  lulia,  se  ^ice  apriatù  ..ut  aptu  olim  S.  Unionis.  qua  conservan- 
dae,  qua  augendue  evaderent  instrumenta^ ■  TotO  aci  se  spune,  cft  la 
sc»)lcle  catolice  din  Brafoviì  urm<^za  .si  RomAuI  ^i  Incft  ^i  d  n  Muntenia 
•fi  Moldova. 


—  140  — 

puterea  esecutiva  fiindii  in  màna  Maghiarilora,  acesUa 
se  opuneaù  la  tòte  si  nu  esecutafi  nimiciì,  ci  mergeaii 
inainte  cu  asupririle  si  despoierile  Romànilorìi  —).  Nu 
era  destulu  atàta,  Maghiarii  ìncepii  a  opri  pe  Romàni 
dela  cercetàrea  scólelorii.  0  anchetà  fàcutà  la  ordinulù 
curtii  din  Viena  la  a.  1721,  a  constatatù,  cà  Maghiarii 
pe  fiii  de  preotT  romàni,  cari  se  duceaiì  la  scola.  ìi  prin- 
deaù,  il  legai!  cu  mànele  in  spate  si-i  aducean  ìnde- 
réptù  -^).  La  a.  1748  prin  o  diploma  ìmperàtéscà  li  se 
dà  dreptulu  tuturorii  Romànilorù  adecà  si  iobagilorù 
(clàcasilortì)  de  a  paté  urma  la  scóle-^).  Afarà  d'acestea 
uniunea,  ca  ori-ce  reformà,  produse  o  adàncà  turburare 
ìntre  Romàni!  de  dincolo,  càci  prin  uniune  se  nàscu 
totiì-odatà  0  sfàsiere  cumplità  chiar  in  sinuln  Romà- 
nilorù, adecà  intre  cei  ce  s'aii  unita  si  intre  cei  ce  rè- 
màsese  credinciosì  bisericei  rèsàrituluì.  Adese-ori  aceste 
sfà^ieri  au  costati!  sànge  si  aveaìi  aspectulìi  unui  rès- 
boiù  civilù  ìntre  fra^ì. 

Astil-feliii  Romàni!  de-o  parte  In  luptà  ei  ìntre  eì, 
ér'  d'alta  parte  cei  uniti  in  luptà  cu  catolicii,  cari  acum 
voiaiì  sé-i  incalece  de  tota,  sè-ì  catolicéscà  deplinii,  in 
luptà  apoi  cu  puterea  esecutiva  maghiarà,  care  nu-i 
làsa  sé- se  foloséscà  nici  de  cele  ce  puteaii  sé  càstige  : 
in  asemeni  impregiuràri,  Romàni!  de  dincolo  o  jumètate 
de  secolii,  pana  la  1750,  nu  ma!  puturà  lucra  nimicù 
pe  terenulù  literarù  (bisericeseu)  pe  care  s'aù  distinsi! 
atàta  in  ce!  din  urmà  150  ani.  Nu  se  mai  traduserà, 
nu  se  mai  scriserà,  nu  se  ma!  tipàrirà  càrti.    Dèca  insè 


22).  N.  Nilles  op.  cit.  I.  p.  274  sq.  Ve<jl  ji  Sincal  Cron.  III. 
p.  290. 

23).  Nilles,  ibid.  II  p.  f75  :  jobbagiorum  deinde  Valachorum  filil, 
scholas  actu  frequentantes,  aut  deinceps  frequentaturi  studiorum  ca- 
paces,  ne  a  domini.s  suls  terrestribus  impediantur,  sub  gravi  poenasta- 
tuere  dignatae  sumus. 

24).  P.  llarian",  Istoria  Rom.  din  Dacia  superiora,  Viena.  1852 
I.  p  212.— Destre  urmarea  Romriniloru  la  scólele  stràine,  vedi  1.  M. 
Moldovan",  Acte  sinodali  p.   100,   102,  loó. 


—  Uì  — 

ali  r(''iiiasii  iiulcnplu  pò  acesln  terenO,  pe  atAln  mal 
inuUiì  s'a  cAstigalù  ponlru  tiinpulil  unmltorin.  D'o  parU; 
Kotnànil  uni^l.  oontra  luluronl  sicanelorft,  putòndiì  s«' 
unne/.e  ici-colea  la  ciUe-o  scola,  fie  chiar  stràinà,  aij 
inceputft  a  se  ivi  intre  el  ónienl  mal  luminaci,  cu  ve- 
deri ma!  departe  ;  spiritele  chiar  priri  luplele  intre  sino 
>ji  cu  sliiiinil  se  otelirA  pontru  incerc.lrl  91  lupte  viitóre. 
Ideea  de  a  li  se  fi  recunoscutn  de  càtra  oapulù  statulul 
unù  dreptiì  la  0  esislenift  mal  bunà,  nuinal  ideia,  (jico, 
era  d'aiunsù  pentru  a  aprinde  -spiritele,  ca  sé  (intéseft 
a  face  din  atéstà  ideie  o  realitate. 

Uno  omil  luminato,  superiori!  ^i  energico  totù-odatfl, 
se  si  aratA  pe  scen.'i.  F>a  episcopulù  unito  Inocen^ie 
Miculfi  (Clainiì)  (1732—1751  resp.  1746|,  acela,  care 
in  0  petiiiuiie  cntrtl  ìmperatulil  esclama  durerosiì  in 
numele  poporulul  asupritn  ;  ,,heu  !  miseram  nostram 
mdil)i  fors  in  europa  auditam  sortem  !"  (Amarù  de 
i*(')rlea  nóstrA,  de  care  póle  nu  scie  nime  in  Europa  ! -•'^) 
Klfi  'sT  muUI  re.«edin^a  episcopóscft  la  Blajiì  in  1788, 
unde  ridica  scóle,  la  care  200  elevi  cftpòtafl  pane  din 
venilurile  episcopieì  :  afarà  de  aceea  ridir-à  ?i  semina- 
rili. KUì  esle  oelfi  dinlAin.  care  trimite  elevi  la  Roma 
pentru  educa^iune  .'tsi  instruc^iune  mai  ìnaltft. 

Dar'  din  nefericire  activitatea  acestul  omiì  epochaliì 
(inu  scurta,  numal  pànd  la  1746.  MaghiariI  vtNjura  fn 
ehi  omuliì,  care  voesce  sé  cà^lige  drepturl  politice  pen- 
tru HomànI,  prin  urinare,  dupA  ideia  lord,  omiì  peri- 
culosfi  pentru  el  ;  catolicii  nu  aflara  in  ehi  instrump.n- 
tìilu  vilu  pe  care  'lo  càutaft  ;  toU  du.'rmanil  na^iunel 
romàne  vé(lurA  in  ehi  pe  omuhì,  care  in  mintea  intu- 
necata  a  RomAnilorù  pune  lumina  sciin^el  :  dreptùa- 
ceea  cAutara  rr^sturnarea  luT,  ?i,  din  nefericire,  cutotiì- 
tle-utia,  'si  aflara  ^i  acum  instrumet'tele  chiar'  in  sinulii 
HomAniloru.    Astù-feliQ  cu  174G  se  ìncheie    activitatea 


25).     I    M.  Moldovtnft.  .Acte  sinodali    li  p    89. 


-«.  U2   - 

acestui  omù  providentialù.  Eia  trebui  se  pàràséscà  sca- 
unulù  episcopescù  si  se  mòra  in  esilia  la  Roma  la  1769. 
Era  nàscutii  la  Sadu  làngà  Sibiiu  ^i  unchifi  alti  istori- 
cului  S.  Miculu. 

Dar'  rémaserà  ìntemeiate  scolale  din  Blajù.  Episcopulìi 
urmàtoriù,  Petra-Aronu,  le  dede  unii  noti  avèntìi,  si  a§a 
eie  din  anii  in  anìi  sporiaìi  in  activitate  §i  in  vada,  con- 
centràndii  tota  mai  multa  tinerime  romàna.  Aceste, 
scóle  aveaii  sé  verse  lumina  Ioni  bine-fàcètóre  ^i  se 
destepte  odata  tòta  Romànimea  la  o  nòuà  vièta. 

Pe  cànd  Romànii  ìncepuse  a  lucra  se  scape  de  cul- 
tura séti  mai  bine  de  barbarla  slavònà,  pe  atuncì  deja 
se  pregàtea  se-ì  iee  loculii  o  alta  barbarie,  care  avea 
sé  fie  cu  atàtu  mai  rea,  càci  va  fi  nu  numaì  unii  ìntu- 
nericù  pentru  minte,  dar  si  o  puterejune  moralà  si  o 
despoiere  material  a.  Intelegemil  grecismulù.  Influinta 
grecéscà  este  mai  vechie  in  tarile  romàne  dela  Dunare 
de  catti  0  putemii  surprinde  in  modii  istorici!.  Mai  din 
vechiQ  §i  mai  àntaiù  se  vorii  fi  furisatti  Grecii  in  acéstà 
térà  pe  cale  comercialà,  càci  ei  erati  din  tinipuri  strà- 
vechi  popornlfi  comercialii  pe  litoralultl  Màreì-negre  si 
alti  Dimàreì.  Invasiunea  popóreloriì  ìi  va  fi  fàcutù  se-se 
retragà  depe  litoralultl  Dunàrel,  dar'  cu  càtù  s'au  rarità 
§i  aù  slàbitù  ìnvasiunile,  cu  atàtii  ei  vorù  fi  reapàrutu 
érà§i.  In  acéstà  stare  insè  Grecii  n'aii  pututii  esercita 
vre-o  influinta.  Acéstà  a  pututù  se- se  ìntemeeze  suc- 
cesivil  numaì  in  urma  aparitiunii  Turcilorù  in  Europa, 
care  strìmtorindu-i  pe  (Treci,  acestia  aù  inceputù  a-sì  cà- 
uta nóuè  terene  de  despoire  §i  acum  nu  numai  pe  cale 
comercialà,  dar  si  religiósa.  ' 

Cu  càderea  Constantinopolei  (1453)  Grecii,  cu  deo- 
sebire  Grecii-fanario^i,  cari  se  acàpàrasérà  de  imperiulti 
romanii  orientalii,  scapa  din  mànà  puterea  de  a  mai 
stórce  popórele  supuse  acestuì  nefericitii  imperiti.  Ei 
perdènd  fàntànile  de  unti  usorii  càstigu,  intogrnai  ca 
parasitii.  cari  perdèndù  unù  corpu  alérgà  i^i  se  aca^ 
de  altulii,  se  resfirà  prin  alte  ieri  pentru   a-^ì  continua, 


diipil  vedila  datinft,  viòla  Uijura  de  parasiln.  0  parie  se 
ducD  In  occidenti!,  mal  alesiì  in  Italia,  cea  mal  mare 
parte  insC  iji  cel  mal  rèi  inunda  ca  locustele  Munlenia 
sji  Moldova.  Asta-feliì  aceste  neterieite  terl  ìncepurft  in- 
cetula  cu  iiieetuliì  a  (ì  stórse,  intrigate  tfi  minate  de  a- 
cestiì  lertJienlu  ro(|r'lorn  iji  dislrugòtonì,  care,  ori  unde 
a  njunsiì  cu  pollelo  .fi  moravurile  lui  intre  alte  pOpóre, 
n'a  hlsatii  in  urmil  de  c;\ia  ruine -''').  (JreciI  incepù  aici 
de  non  cariera  Ioni,  despóie  ifi  corupa  curèndiì  mora- 
vurile ^erel.  Dar'  Romànula  ìndolentn  ca  totH-de-una, 
in  asemenea  cestiunl  vitale,  a  suferilii  in  tìlcere.  Abia  la 
anuUl  15*.)')  vcilemn  rr-sullàndiì  aceste  sulerin^e  intr'uniì 
actfi  interna\ionaln.  Mihaiiì  P>oulfi  adecfi  in  tratatujiì  de 
alianl{\  cu  hjigismuml  IJalori  stipulézà,  ca  (JreciI  s6  nu 
ile  admiiji  in  lunc^iunl  publice  '-^).  Pe  la  a.  1595  cea 
mal  mare  parte  dintre  functionarl  eran  deja  Greci,  cari 
prin  tòte  mijlócele  iji  intridile  posibile  storceau  fera  si 
tinteaiì  la  nimicirea  boerimel -^).  (irecii  pe  cari  Mihaiil 
il  mal  ràresce,  dar'  Miclinea  'f  inmultesce  de  non,  in- 
cepn  lupta  de    esterminarea     boerilorù,     cari  nu  se  da 


26).  Sì?  lilsamfl  pe  unù  strSinft  s«5  facfi  porlretulti  morald  alù  Gre- 
cilorQ.  cu  deosebire  fanario\I  ..totCl  de  a  una  fatali  pentru  Rom'inlS 
cum  se  esprimi  Del  Chiaro.  KtA  ce  (,iice  consululù  prusianQ  GatTronB 
(1799)  •  ),I-e  qua-.tier  (Fanarulil)  est  la  demeure  de  ce  qu'on  appele 
la  noblesse  preque.  qui  vivent  touts  aux  depenses  de  princes  de  Mol- 
davie  et  de  Valachie.  C  est  une  aniversité  de  toutes  les  so'Iératesses, 
et  il  n'existe  pas  encore  de  langue  assez  riche.  pour  donner  des  noms 
a  toutes  celles  qui  s'y  commettent-  Les  fils  y  apreiul  de  benne  heure 
a  assassiner  si  adroitement  son  pì'r  pour  quelque  argent,  qui  ne  sa- 
urait  ótre  poursuivi-  Les  intrigues,  les  cabnles,  hypocrisie.  la  trahison. 
la  perfidie,  sur  tout  l'art  d'estorquer  de  l'argent  de  toites  mains  y 
soDt  enseignés  méthodiquement.  (Zinkeisen  VI   253). 

27).  Ilurmuzachi,  Documente,  III.  p  212.  475:  ..Graecus  natione 
inter  dundecim  juratos  Bojeros  esse  neque.it,  neque  aliquod  munus  et 
officium  spectans  ad  gubernationem  illius  regni  obire  possit". 

2i>).  Hurmuzachi.  op.  cit  111  p.  197:  ..Hoggidi  li  officiali  mag- 
giori fin  Muntenia  fi  Moldova)  sono  forastieri  e  maggior  parte  ,j,'"r^t» 
ptrfidt"'^  pag.  205  :  ..gente  belicosa  (Hom4nil)  madapoi...  disolata 
delle  tiranìe  di  Turchi  e  di  Greci''  ;  ve^l  si  paf.  22. 


—  144  — 

dupa  pèni.  La  1631  o  suma  de  boeri  muntenì  refugiati 
de  persecutiunile  Grecilorù  in  Ardealù,  se  intelegù,  se 
vede,  cu  una  omii  alti  guvernului  de-acolo  si-lfl  plàtescù 
pentru  ca  «sé  ne  facà  cale  sé  mergemiì  in  téra  nostra... 
sé  ne  luàmù  téra  si  se  scólemù  Grecii  si  duijmanii  no- 
stri, care  au  spartu  casele  nòstre»  ^^).  Boeri!  in^elesese, 
dar'  prea  tàrdiìj,  cà  aìi  incàlditiì  serpele  la  sinìi,  eh 
i-aiì  intolitii,  cà  s'aù  incuscrilia  si  s"aù  cumetritii  ^Oj 
cu  nisce  clemente,  cari,  dupà  ce  prin  rafinària  loru  si 
credulitatea  Romàniloru.  ari  pubìi  màna  pe  averi  si  putere, 
acum  vinù  si  le  cerù  viét,a,  unu  lucru  care  urmézà  de 
sine,  cu  0  necesitate  fatala,  in  lupta  popórelonì  pentru 
esistenta  ^^). 

Dei^i  epoca  domniloru  grecT-fanariotì  ìncepe  numai  la 
,  1711,  acésta  este  ìnse  numaì  o  verigà  din  lungulo  lanfil 
alù  irrfluinteì  grecescì  in  torile  romàne.  (ìreciì  cu  multa 
mai  'nainte  ajunsese  deja  càndsi  cànd  la  scaunuhì  ^eriloru. 
Cu  multa  mai  'nainte  ìnsè  ei  pusese  màna  pe  mànàstirl 
si  averile  acestora  ^erl.  Grecii  aa  scinta  se-se  folosé.seà 
de  sentimentula  religiosa  ala  Romàniloru  pentru  atrage 
mari  foióse  materiale.  Documentele  ce  s'ali  aflatù  prin 
mànàstirile  din  muntele  Atosii  ne  arata,  cà  domnil  si 
boerii  romàni  ìncà  de  prin  secoluln  alù  l4-lea  incepuse 
a  ìnzestra  mànàstirile  de  acolo  cu  odóre,  cu  sume  de 
bani,  a  face  zidiri    nóue  si  reparatiunl,  ale  rèscumpera 


29).     Columna  lui  Traianfl   1876  No    8  (5)  p.  230—1. 

30).  Neculcea,  Cron.  Rom  II.  p.  401  sq.  ,jNu  ne  saturSmu  de 
DomnI  de  ^érS,  nici  de  màritatu  de  fete  dupS  pàméntenl  ;  ce  ^icemìi 
cà  su  prostl  si  sàraci  ;  si  alerga^I  li  cel  stràin!  Greci  de  I  apucatl  care 
de  care  se  v5  fià  ginerl,  c5.  su  mal  cilibil  si  bogatl  si  li  da^i  mosil, 
si-I  pune^I  in  capulu  mesel/  ecà  la  ce  amù  venitù...  Ea  priviti  pe  ae- 
rile megia^ilorìi,  cumù  ^inu  pre  ce!  stràin!;..  pita  ce  o  mSnàncà  cu 
versare  de  sànge  .si  cu  multa  ostenélà,  ^i  grijà,  ^i  slujbe,  o  mànàncà 
stràinil  printr'alte  ^er!V 

3i).  Const.  Capitanulù  In  Cronica,  Magaz.  ist.  I.  249.  357  sq  — 
Ibidem,  art.  lui  Nec.  Bàlcescu  p  115  — 121.  Istoria  celorii  petrcsute 
In  Téra  Romanéscà„  de  Mateiiì  din  Pogoniana  In  Tesaurìi  de  monum. 
I    327  sq. 


—  145  — 

iiKjsiile  iiulalor.U';  mai  apol  incepurd  a-lc  dona  inu.-^n, 
ér'  dupA-ce  (Irecil  apucaiA  la  inlluin^a  prin  mànàsti- 
rilo  nòstre,  in  in^elegerc  cu  caluj^àril  din  Alosfi,  indu- 
plec'jl  pe  domnil  roini^nl  tle  Incepù  a  inchina  mflna.slirile 
ronifino  lanlonà^^iI•iledin  Atosiì"-').  Aceslfiabusù  ajunsese 
la  culme  pe  la  incepululù  secolulul  alii  17  lea,  in  cAln 
Mateifl-l^asarabiì  se  vé(|u  silitù  a  ctroa  sé  intrAne  laco- 
inia  cfllugArilonì  greci''').  Ve  la  lOfiO  aflamù  limba 
t^récà  deja  inlrodusA  in  bisericft  (l^aulii  de  Alepo,  loc. 
cit.  p.  70.  98,  99),  de.^i  ea  se  ìnirodusese  de  sigurùcu 
multa  mal  'nainle. 

In  urma  luluronì  aceslora,  vonirea  (ìrecilorfi  la  dom- 
nie  mal  delinilivù  era  numal  o  cestiune  do  timpù  §1  nu 
mal  era  unft  incepulft.  ci  consacra  rea  unul  faptft  ce  e- 
sista  de  nniltiì.  Acesliì  tristo  faplù  se  consacra  la  1711, 
cftnd  (Irecil  ocupA  tronulfi  principalelonì  romàne  pen- 
Iru  una  tinìpù  de  1  lU  ani,  pana  la  1821. 

La  ce  stare  de  miserie  adu.sese  (Irecil  ^éra  in  aju- 
nuliì  venirel  Ioni  la  tronfi  ne-o  spune  una  conlimpu- 
ranù  (a.  1()79— 1688)  strAinfi  lolù-odalA,  care  fusese  in 
téril  9i  le  vòfjuse  tòte  cu  ochil.  SàrAcia  adusa  prin  des- 
poiere  la  atàta  ajunsese  in  cAlù  :  «Dol  óinenl,  (jice  eiiì, 
!ji  de  multo  ori  bArbalulù  iji  so(ia,  se  injiigà  la  cani 
In  loculn  boilora  si  trago  lemnele  spre  vèmlare  sétt 
spre  usuili  casel.  Am  vò(.lutù  una  orna  de  o  parte  ^i  unù 
boa  de  alla  Iràgèndiì  carulù»  '■•).  Lucru  naturala,  caci 
numal  popórele  stórse  se  lase  sé  faci  cu  eie  ce  vreT, 
de  óre-ce  nu  se  mal  potù  opune  ! 

Senlimentuifl.    demnitatea    na^ionalft   a  boeriloriì    a- 


3a).  Gparin  tn  ArchÌT  i  nentru  filolog.  ^i  ist  a  1807  p.  170  sq. 
publicil  «lupft  diverse  colec^iunl  o  serie  de  documente  In  eslrasd.  Ve<^I 
si  .,1'roschiiiitarin  ali)    S    Munte  alS  Atonulul"    HucurescI,    tii^ó. 

S^)-     A  se  vede  meinorabiluin  chrisovfl  «là  lui  Mateift  Masnrabii  In 
Ke\ista  Rom.    1862  p    3&7  sq  —Mal  tAr<Jin  cgumenil     greci  incep» 
vinde  mofiile  manastirescl    Cron.  R    Popcscu.  Magaz.  ist-  IV.  p.   |37« 

34)  Vetjl  Raportulù  unni  misionari'-  dia  Muntenia  tn  Magaz-  ist- 
V.   p     6,. 

10 


146 


junsese  la  atàta  decàdinl^à  ìncàtù  la  a.  1745  cervi  prin 
adresà  anume  de  la  domnii,  ca  fiiì  de  boeriiì,  cari  nu 
vorù  ìnvèta  carte  elinéscà,sè  nu  pota  ocupa  functiunì  ^^). 
Ba  0  parte  din  boerii  pàmènteni  se  unise  cu  Greciì, 
ca  mai  bine  sé  pota  despoia  ^éra.  (Neculcea,  Cron.  Rom. 
II.  p.  376—7). 

Greciì  de  raultù  ìnainte  de-ajunge  la  tronulù  terilorù 
ìncepuse,  pe  làngà  despoerea  tèreì.  se  o  si  greciseze,  và- 
rìndf]  limba  greca  in  bisericà  si  in  scóle.  Deja  scóla 
ìntemeiata  de  Vasile  Lupu  tu  chiar  sub  elìi  grecisatà, 
scólele  a:^a  numite  .,domnescì"  eraù  scóle  grecescì.  A- 
césta  se  constata  prin  manuscripte  didactice  de  ale  pro- 
fesoriloru  si  elevilorii,  cari  manuscripte  se  aflà  si  adì  la 
Mitropolia  din  la^ì.  Eie  suntìi  tòte  in  limba  grecéscà, 
nicì  macar  unulii  romànesciì  !  Va  se  dica  tòte  ìnvétà- 
turile  se  propuneaù  in  limba  grecéscà.  Dar'  trebue  se 
presupunemu,  ca  in  clasa  preparatóre  alaturatà  pe  làngà 
aceste  scóle  mai  ìnalte  grecescì,  pentru  elevii  romàni, 
cari  sé  védù  a  fi  fostil  fòrte  putini,  era  si  càte  unù 
bietìi  dascàla^ii  de  romanésca,  care  prin  mijlocirea  lim- 
bei  romàne  prepara  pe  elevi  pentru  a  ìnvèta  limba 
greca.  La  acésta  se  aplica  de  sigurii  dascàlulu  romà- 
nescìl  de  care  se  amintosce  prin  unele  chrisóve  dom- 
nescì  citate  mai  sus.  Va  se  dica  era  unù  dascàlù  pusii 
ca  instrumentìi  nu  pentru-ca  copiii  sé  invete  romànesce, 
ci  ca  prin  ajutorulù  limbeì  romànesci  sé  invete  cea  gre- 
céscà, pentru  ca  sé  pota  ulta  apoi  pe  cea  romanésca. 
Nu  de  dragulù  limbeì  romànesci,  ci  totìi  pentru  cea  gre- 
céscà era  si  acestii   dascàlìi  ! 

Pe  la  scólele  de  pe  la  episcopii  se  invela  slavonesce 
si  romànesce,  dupà  cum  era  ìncà  trebuinta  pe  atuncì 
in  bisericile  dela  térà.  Invètàturile  ìnsé  pe  la  aceste 
scóle  se  màrginiaù  farà  ìndoiélà  la  cele  bisericesci.  Càrti 
romànesci  de-o  instruc^iune  mai  generala  dincóce  de 
Carpazi  in    acéstà  epoca  nu  ìntàlnimù  de  càtù  o  singurà 


35).     Traianiì    1869.  No.  29. 


—  147  — 

,,I{u('óvHft"  liprn'itil  la  anuln  1749  la  nainDiciì  ^'*').  Ca 
ciìr^I  de  invòianirnfn  s<>rviaìi  cu  deosebire  Ceaslovulù 
:i  Psaltirca, 

Astn-ldìì  notn:\nil  de  dincóce  sdrobitl  de  (Irecl  cu 
ajutorulu  'rureiloriì,  .si  politicele  jji  inoralicesce,  din  a- 
vèntuhì  co-lr»  luaso  in  sec.  old  17-lea,  cAtn^  fìnele  se- 
colulul  unn:\loiin  cadù  in  o  adàncà  amor^ire.  (ienera- 
liunea  vigorósft  a  cronicarilorù,  care  mal  vegeta  incj\ 
duiósjì  jji  desperalfi  in  Antftia  juniètalo  a  sec.  alù  18-lea, 
dof,'eneré/i\  mcreù  sji  aprópe  se  stinge. 

l'è  boerimea  nationahì  o  sdrobesciì  iji  o  sàrftcescìl 
sóli  ()  con.'escn  cu  elenienlele  Ioni  grecescl  .si-I  corunipù 
nioravurile.  Vic^  veneticilorn  greci  dela  domnìì  pAnA 
josiì,  era  luxulft  .si  desfrèuln,  alte  plAcerl  mal  nobile  nu 
se  cunosceaiì  ;  deprinderea  armelonl  se  uita.se,  a  cAr^el 
nu  era  cunoscutà,  prin  urmare  nu  se  puteaiì  distinge 
prin  alili  ceva,  decAUì  prin  lu.xft  .si  desfrèft,  !si  acestea 
Io  praclicaiì  loti  '*'').  Aoeslea  suntù  niijlócele  cele  mal 
elìcace  pentru  a^a  numifii  ameni  voi  (venelici  séìi  par- 
veniU).  Prin  eie  de-o  parte  se  ìmpuniì,  de  alta  corumpfi, 
demoralisézA  pe  cel  ce  din  naturA  t rebuie  s6  1p  fie  ad- 
ver.sarl.  Si  unii  duijinanù  demoralisatiì  este  celfi  mal 
slabn  du^manìi.  Fanariolil  daiì  totìi-odatA  lovilura  de 
morie  ìì^ì  vietil  familiare  introducèndiì  divor^uliì  pentru 
ori-cine   pi  Alia   la  fiscfl   o  taxà   de    12  dinari  '^).     Ni- 

36)  D  larcn,  op  eh  p.  12  fdup*  cea  dela  Clujiì  din  1744?)  Biu 
7'iir,  snft  tncepere  de  ìnv^^Sturi  celerò  ce  vorù  «S  !nve{c  carte  cu 
>love  slovenescl.  ce  s'ali  tiparitft  acum  àtitàtù .  .  .  la?!,  175;'»  (Anal. 
Acad    rom    seria  11    t.  XII.    1 '>.")). 

37)  Kpistola  principelul  de  Ligne  cfltr.l  marchisa  de  (.joigiiy  ddto 
la^l  I  Dee.  1768  (Magaz.  ist.  V.  p.  3Ò2  sq.)  unde  se  descrie  luxulO 
nobun'i  din  ciiscle  boerescl-  —  Lettres  sur  la  Valachie  par  l'  R.  Paris 
1S21  p.  >'2.  85  sq  :  Tabloulfl  este  oribiltl  de^i  nimicu  esagerati!. — 
Atan.isie  Ipsilantii  In  Ana'eie  Acad.  koin.  Ser.  I  t.  II  sec^  2  p  482  — 
Despre  stnrea  Rom;ìnilorft  sub  CJrecT  vecjl  ^i  Memoriulù  ationimù  tn 
Revista  p  i.<!t.  arch-  51  filolog.  II  t.  2.  p.  383.—  Const.  RadovicT  din 
Golescl.  Insemnarea  cAir-toriel  mele  tn  anil  1824  — IÒ26.  Buda.  J826 
p    94     9S- 

38)  Kngel,  Geschichte  der  Walachei  p-  09. 


—  148  — 

mene  din  càtì  aiì  descrisù  ultimele  consecìnte  ale  dom- 
nieì  grecescì  fanariote  in  Principatele-romàne  n'a  reusitiì 
a  fotografia  mai  bine  starea  de  miserie  a  acestoru  ^éri 
pela  fìnele  secoluluì  treculù  ^i  ìnceputulu  celuì  d'acum, 
decàtù  Parrant,  vice-consululu  ànlàiei  republici  francese, 
§i  Zilotù  Romanulù. 

Parrant  in  raport'uliì  seiì  din  1798  dice:  ,,Acéstàtérà 
ìncà  'sì  are  domnalii  sen,  dar'  unii  domnii  strAinù,  care 
este  oblìgatii  se  jipóie  cu  unii  necredutù  escesii  de  zelù. 
Ministrii,  cari  'hi  secundéza,  sciù  si  mai  bine  sè-lù  imi- 
teze  TotT  subalterniì  se  nevoescu  sé  urmeze  esmplulù 
lorù,  iìi  ìntregil  guvernulù  nu  este  de  càtcì  una  Càjntavù 
de  banditi,  deosebitii  luì  membri  suntil  totu  atàtea  li- 
pitorì,  cari  insetoijéza  dupa  cea  dm  urmà  picatunl  de 
sànge  a  popóielorù  stórse  ....  Pentru  a  ìndepiini  acestù 
tablon  spaimèntatorin,  ce  ìnfàti^ézà  fòrte  bine  Moldova, 
trebuie  sé  adaogiì.  cà  póle  nicì  o  ^érà  in  lume  nu  are 
unù  guvernn  mai  onerosi!,  mai  funesta  alatù  din  fire, 
càta  si  in  urmàrile  sale  .  . .  Moravurile  acestel  tèri  suntù 
in  adevèrù  bizare,  séù  mai  bine,  aici  nu  esista  moravurì  ; 
aicì  nu  esista  de  càtn  relè  deprinderi  ;ji  prejudetii:  la 
cei  mari  multa  fala  .si  multa  ticàlo.sie,  multa  devotiune 
iji  superstitiune  chiar,  dar'  si  mai  multa  desfrèiì  si  i- 
moralitate.  Poporulii,  sclavù  ^i  nefericitii.  se  aflà  pe 
cea  din  urmà  tréptà  de  abrutizare  ;  miseria  'hi  nimi- 
cesce  di  pe  di.  corpulù  seìi  este  acoperitiì  de  sudóre  si 
murdàrie  ;  sufletulù  luì  este  cufundatù  in  o  grósà  ne- 
sciin^,  .^i  se  pare  cà  nu  mai  este  primitoriìi  de  càtiì 
pentru  superstitiunea  care  l'a  coplesilu.  Ce  sé  dici  de 
acéstà  turmà  numerósa,  caci  nu  poti  s'o  numescì  altù- 
felù,  care  este  incà  cu  multii  mai  nefericità  de  càtù  Fa- 
raonenii,  .si  care,  perduta  pentru  omenime,  este  adusa 
in  starea  unei  vite  de  jugu,  .si  adeseori  mai  maltratatà 
de  càtìi  acestea  de  càtrà  domnii  sei  barbari,  a  càrorfi 
urgisità  proprietate  se  4i<^6  cà  este  ?  Este  permisti,  o  ! 
mare  D-deù,  a  degrada  aslft-felù  specia  omenéscà  ?"  •^■') 


39)     Hurmuzachi,   Documente  II  p,  i8l  si  184. 


—  1 41)  — 

lù'  Zilolii  Komanuliì  resumil  in  cille-va  ciivinle  ala- 
rea  de  |)l;\iisii  a  nelericilel  sale  patrie,  (jicòndo,  cà  este 
unii  ,M(irvù  in  tnijlocti  InatMea  fiore.*'  (Col.  lui  Tra- 
ianft  1882  p    'ASI). 

Jpi  in  lata  aceslel  siflri  de  lucruri  niàrUirisilà  unanimn 
de  toti  l'ùtl  aiì  scrisil  despre  acele  timpuri,  mal  potè  li 
vorha  despre  vre-o  inàUare  a  poporulul,  a  spiritulul 
publici»  prin  inslruc^iunea  (in-céìtcil  din  acele  tinìpuri  V 
Sé  lùsftmn  sé  vorbéscft  9Ì  despre  acésta  totft  scriitoril 
eontimpuranl.  Amft  cflulaln.  dar'  unulu  n'amn  aflìtn, 
care  p«3  vorbt^scft  bine,  ci  unuliì  mal  rffi  de  cAtiì  alluin, 
intre  cari  chiar  ^\  greci.  Mitropolituliì  lacobù  (|ice,  cà 
in  scólele  grecescl  elevil  cetescil  ^i  invaia  .,ra  papa' 
(/aW,  i?i  cA  „technologicescile  lorfi  bèrfeli  làmpesciì 
minlea  uceniciloriì,  prefacù  ^i  slricft  judecala  el,  cà 
mal  cjpce  ?i  doI-spre-(}ece  ani  inibètrànesciì  in  grama- 
licft,  nimica  cu  totulù  sciindiì  séù  ìn^elegAndu  din  ce 
inva^iV  ^").  Rtiicevich  spune,  cft  dascAlil  greci  eraù  in 
generairt  Córto  ignoranti,  iHrA  cunosciinfe.  fftrft  gustiì,  ^i 
se  ocupaiì  tòta  vièta  cu  mèruntisurl  séti  pedanlàril  gra- 
maticale.  Wolf  (Jice,  cìl  nicì  unulil  la  sutà  din  dascàlil 
grecescl  nu  scie  necum  sé  comenteze,  dar'  nici  maear 
ceti  cu  folosii  vechiT  scriitorl  greci.  Er'  Snlzer  :  .0 
gramalicà  m  patru  volume  !  acum  ìrtelegiì  eù  pentru-ce 
(irecil  !ji  Uom;\niI  inva^A  la  acéstA  limbà  cj\te  20  ani." 
Flr  Bach:  .,DascftliI,  esclusivo  greci,  pu-^I  in  acestn  in- 
stitutiì  (scóla  din  fasi)  'si  perdtì  timpulù  i}ì  ostenéla  a 
invela  tinerimea  moldovénìl  de  clasa  de  joso  limba  gre- 
céscft,  care,  durere,  nicI  chiar  el  n'o  pricepù.  Natu- 
ralminte  acésta  nu  era  de  cfttù  o  torturi!  nelolositóre 
a  tinerimel,  ?i  resultatuhì  a  tosto,  cà  in  Une  scóla  a 
remasti   necercetatà."  **)• 


40)  Uric«rin  HI   p.   i6. 

41)  Raicevich,  Osservaizoni  intorno  la  Valachia  e  Moldova.  Napoli, 
1788  p.  243.— Wolf,  Beitrage  zu  einerstatistisch.-hist.  Beschreibung  der 
Moldau,  Hermannsiadt,  1805.  I    p.  174.— Sulzer,  Gcschichte  dcs  tran- 


—  150- 

Fotiìio,  ìnsusi  grectt  din  acea  epoca  (op.  cit.  IH  p. 
140),  descrie  cu  durere  miseriele  terei  §i  ìntunereculìi 
ce  domnesce,  fiindfi    ,,instructiunea  atàtii  de  pàràsità." 

Putinà  lumina  ce  mai  era  in  térà,  era  din  cronicari 
si  din  càrtile  bisericesci  traduse  cea  mai  mare  parte  in 
sec.  ala  17-lea,  si  din  literatara  §i  scóla  francesà.  ce 
ìncepuse  a  se  introduce  deja  de  pe  la  1750.  Gara,  care 
tràise  in  terile  nòstre  pre  acelii  timpù,  ne  spune,  cà  fiiì 
de  boeri  ceteaù  operele  luì  Voltaire,  si  cà  autori!  fran- 
cesi erau  unii  obiectii  de  comerciu  in  aceste  teri,  in  catti 
patriarchulu  a  amenintato  cu  anatema  pe  totl  aceia,  cari 
cetiaù  càrti  apusene  §icu  deosebire  francese  '^-).  Cà  lim- 
bile  occidentale  eraii  cultivate  si  cunoscute  pe  acele  tim- 
puri  in  terile  nòstre,  se  vede  ^i  din  urmàtórele  :  incà 
D.  Cantemirù  ne  spune  in  Descrierea  Mo  dovei  (Prt. 
Ili  e.  5),  cà  pe  timpulu  sen  incepuse  a  se  invela  in  fa- 
milii  limba  italiana,  Gonst.  Brancoveanu  avea  secre- 
tariù  italianiì.  (Analale  Acad.  Rom.  Ser.  2.  t.  II.  (1881), 
paR.  465).  Amfilochie  eppulu  Hotinuluì  traduce  din  i- 
talianà  si  tipàresce  la  1795.  aritmetica,  ér'  pe  la  1801 
limba  francesà  era  aici  la  noi  tota  asa  de  familiarà  ca 
si  in  Franta ^^). 


salp  Daciens,  III,  7 — ^^ll. —  Buch,  Moldauisch-walachische  Zustande, 
Leipzig   1844.  p.  104  —  5 

42'  Cara  op.  cit.  p.  195 :  ,.Les  ouvrages  de  M-r.  de  Voltaire  se 
trouvent  entre  les  mains  de  quelque.s  jeunes  boyars,  et  le  gut  des  ru- 
teurs  fragais  servii  aujourd'hui  un  objet  de  commerce  dans  ces  con- 
trées.  si  le  patriarche  de  Constantinople  n'avoit  menacc  de  la  colere 
du  ciel  tous  ceux.  qui  liroient  des  livres  catholiques  romains  et  parti- 
culièrment  ceux  de  M-r  de  Voltaire'.  Er  Raicevich  op.  cit-  serie  ..la 
Franceze  e  molto  in  voga,  e  vi  sono  anche  delle  Dame  che  la  par- 
lano."    Asemenea  ?i  Potino,  op.  cit.  Ili  p.   140. 

43)  piaruia  Spectateur  du  Nord,  Dee  1801  p.  317  (citata  la 
Engel  cp.  cit.  p.  72):  „Pendant  que  la  France  devenait  barbare,  il  y 
a  avait  des  pays  barbares,  qui  devenaient  frangais;  la  cour  de  Bu= 
charest  jouait  à  toutes  sortes  de  petits  jeux  d'esprit;  le  Hospodar  lui- 
méme  élévé  par  un  frangais,  ami  des  Frangais,  parlant  notre  langue 
presqu'aussi    facileiuent  que   nous,  entouré    d'une  demie  douzaine  des 


—  lól  — 

Intre  anil  1780 — IHIO  aflAmiì  in  Muntenia  insiruclori 
france.sf,  secretarl  francesi  pe  lànga  doninl,  pàiul  chiar 
!ji  bucfttarl  francesi  **).  Fé  la  1804  se  celia  in  liucu- 
rescl  (jiariiiliì  francesi!  Le  Courrier  da  Londres  „le  plus 
abominable  depuis  la  eréation  dii  monde",  cum  'hi  nu- 
nnesce  S-to  Luce,  cu  aceea!?I  aviditale  cnin  so  cetesciì 
a(JI  cele  mal  infecte  romane  ■*•').  In  limpuliì  revolu^iu- 
nel  francese  o  sumà  de  emigranti  venise  in  Principale. 
Alari  d'aceea,  Franca  ':jl  pusese  ochii  pe  Principalele- 
romàne  penlru  scopurile  sale  polilice  §i  comerciale. 

^i  nemuritoriulii  Lazarfi  ne  spune,  cà  limba  francesà 
era  la  moda  in  Munlenia  pe  Umpuliì  seu  *'^). 

Kti\  de  unde  se  mal  strìicura  càle-o  ratUì  de  lumina, 
toliì  din  occidentiì  !  va  sé  (jicà,  limba  si  inslructiunea 
francesà  in  ^erile  nóslre  datéza  alundiì  din  secolulo  tre- 
cutù.  §i  adecà  mai  de  atuncl  de  cànd  Komànil  sub 
influin^a  grecéscft  pàrasesciì  scólele  polene  iji  se  punii 
in  conlacliì  cu  cultura  occidentale,  mal  alesù  francesà. 
l'rin  urmare  precum  bàrbari!  insemna^l  in  literalurà  in 
sec.  alci  17-Iea.  ca  CoslinesciI,  Dosilein,  Cantemirù, 
Neculcea  §,  a.  sunto  parte  ómenl  cultiva^I  in  scólele  din 
Polonia,  parte  prin  instructorl  in  familie.  parte  pe  la 
càie  0  scóla  cAlugàrcscà  prin  mànàstirl.  lotu  asemenea 
s'aiì  cultivatn  putinil  ómenl  mal  résjìri^I  dela  lìnele  sec. 
trecutn  sji  inceputuin  sec.  l9-lea  prin  contactuln  cu  cul- 
tura occidentala,  mal  alesù  francesà. 


nous  compntriotes  expatriés,  d'ont  il  avait  fait  sa  societé  intime,  leur 
donant  rexemple  de  méler  de  la  reflexion  et  de  la  Morale  jusque  dans 
les  plus  frivoles  amusements/'  -  Tot'i  asemenea  vorbesce  .si  VVilkJnson 
in  Tableau  historique  de  la  Moldavie  et  Valachie  traduit  par  K..-  Pa- 
ris. IN2I  p.  117,  cu  deosebire  cfl  el&  (^ice  c2l  limba  francesi  ar  fì  tn- 
trodus'o  oficierii  Ru^I 

44>  Hurmuzachi,  Documente  IL  7,  14,  I7.  49.  134.  177.  250  ?i 
296 — lenachc  Vàc.lrescu.  Ist.  Imp^'rat.  Otomnnl  in  Tesaurfl  de  inonu- 
mente    li.  2.  287. 

45)  Ib'd    p    39Ò. 

46)  P.  Poenanì,  Georgiiì  LazarQ  $i  se  la  rom^nfl,  liucurescl  1872 
pag.  25.       I 


—  152  — 

CàLn  de  miserabilà  a  trebuitù  se  fie  instructiunea 
grecésca  se  potè  conchide  de  acolo,  cà  nicì  unulù  ma- 
car  din  Romàni  n'a  pàsitii  ca  scriitoriù  in  limba  greca, 
fie  teologù,  fie  istoricii,  fie  poetù.  Dèca  ar'  fi  esistalo 
0  adevératà  instruetiune  grecéscà,  dèca  ea  ar'  fi  fostù 
in  stare  se  atragà  §i  sé  de§tepte  spiritele,  ar'  fi  trebuitù 
ca  si  Komàniì  din-cóce  sé  serie  grecesce,  c'um  scrian 
Romàni!  de  dincolo,  caMiculù,  Sincai,  Maioriì  §.  a.  totù 
atàtù  de  u?orù.  ba  potè  mai  usoriì  latinesce  de  càtù  ro- 
mànesce,  sèù  cum  scria  Mironn  Costinù  lesesce,  §i  ìncà 
in  poesie.  Abstràgèndn  dela  tòte  celelalte,  singurù  a- 
cestu  taptiì  condamnà  inapelabilfl  prestinsa  instruetiune 
grecéscà. 

Dar'  ìncepe  a  se  indori  de  dile  mai  bune.  In  ahi 
doilea  deceniù  ahi  acestui  secolo  résare  scóla  nationalà. 
Georgiù  Lazaru,  prea  invètatii  pentru  a  putè  fi  suteritù 
de  dusmani  in  patria  sa,  la  1816  trece  din  Trasilvania 
in  Muntenia  si  deschide  providentiala  scola  dela  St. 
Sava.  ^') 


47)  Georgia  Lazarù  s'a  nàscutfi  la  1779  in  Transilvania  la  satulu 
Avrigfl  aprópe  de  Sibiu  lAngS  Oltfi-  Cursurile  liceale  le  a  fàcutu  la 
Sibiù,  celli  de  dreptù  la  Clujfl.  Daicì  s  a  dusu  la  Viena  unde  a  ob^i- 
nutu  titlulù  de  doctoni  in  teologie.  Unti  timpù  insé  elù  si  a  ìntre- 
ruptu  studiile  aici,  càci  fiindii  Viena  ocupatS  de  Francesi  a  fostu  ìn- 
rolatii  in  corpulìi  technicù  alQ  topografilorìi.  Lazarft  mal  ob^inuse  si 
titlulìi  de  membru  aln  Societàtil  filologice  din  Halle.  La  1814  se 
hirotoni  arhidiaconù  pe  làngà  episcopulu  din  Sibiu,  si  totù-odatà  i  se 
conferi  catedra  de  catehetù  in  seminariulù  d  acolo.  Devenindu  va- 
canti! scaunulu  de  episcopù  alìi  Bànatuluì  concure  si  elfi,  dar  inimici! 
de§teptaril  Komàniloril  'liì  respinsero  ^icéndù,  cà  este  prea  invetatJi. 
Din  causa  unel  predice  ^inute  !n  bisericil  veni  in  disensie  cu  episco= 
pulii  Moga,  .si  ne  mal  puténdù  suporta  o  asemenea  posi^iune,  la  iSiò 
trece  la  Bucuresct  unde  deschiso  celebra  scola  dela  St.  Sava  Greci! 
ve^éndu  pericolulù  ce  pregàtesce  scóla  lui  Lazarìi  intrigàrà  ^i  dupà 
cincì  ani  'lù  alungarà.  Elfi  se  retrase  la  loculù  sdì  natalu,  unde  re- 
posà  la  1823.     Scrierl  dela  elfi  nu  ne  ali  ramasti   de  càtù  : 

1)  ,,Ve*sury  de  laude  in  limba  Daco- Romaneanke"'  la  nunta  Im- 
peratulul  Franciscìi,  tip.  Vìona  1808  {N.  Densusiann,  Anàlele  Acad. 
Rom.  ser    2,  t.  II  sect.  1.  p.  116). 

2)  Pova^itorulù  tinerimel  càtrà  drépta  cetire,  Buda   1826  edit. 


-  153  — 

IV  li"ini,'il  iiislruc^iune  si  (jiarislieri  mal  vine  tcatrulu 
(vccjf  Teulru)  i}ì  sj)irilulù  de  asociatiurie.  In  Alunlenia 
Kliado  cu  Conslanlinfl  (ìolescu  pumi  fundatiienlele  unel 
s()(;ietjì|I  ale  càrel  ^inte  eraiì  ridicarea  ìnvòlàinèntulul. 
londarea  de  (j'Ufe  in  limba  romùnA,  tipàrirea  de  càrll, 
Ibndarea  lealriilul  iia^ionaln,  „e!jirea  din  regimulii  fana- 
riotiv'  priii  relornio,  cAcI  ref^imuliì  fanariolii  mi  mai  e- 
sista  de  dreplù.  dar  de  laptn  Iràia  iiiea  in  spiriluhì  si 
deprinderile  societìi^il.  Socielalea  lui  Kliadc-lioleseu  nu 
era  nnmal  ati\liì,  era  uno  guverniì  spirilualo,  dar'  in  a- 
devt'^nì  slahiì  in  forma,  (iindn-ca  pufinl  "In  in^elegea. 
slabn  prin  lipsa  de  practica,  neinchiegalu  sji  chiar  im- 
pedeeatiì  prin  ambiuunile  toliì-de-una  mari  .si  intran- 
sigente la  cele  dinlàiu  avònluri.  tare  inse  prin  ideile  a- 
runeate,  cari  ca  §i  foculiì  consumati  mereiì,  in  làcere, 
aprópe  neobservate  la  temeliile  putrode  ale  socieiàti! 
veclii.  Emigranti  muntenl  pe  de  alt.'l  parte  t'ormase  in 
Hrasoviì  o  societate  secreta  alo  càrel  sulletn  se  vede  a 
ti  fostu  I.  Càmpineanu.  Dupft  mórtea  lui  C  Cìolescu, 
Kliado  impreunà  cu  Càmpineanuin  lormarà  societatea 
tilarmoiiicà,  care  dede  unii  non  avènln  vietil  sociale  91 
politice  *^).  Intru  tòte,  acelea^l  lucrurì  se  ìntèmplà  §i 
in  Moldova.  Spiritele  dc^teplàndu-se  iji  agitàndu-se  loin 
mai  multn,  §i  cu  deosebire  in  contra  vechel  stari  de 
lucrurl,  o  samà  din  v^cliil  boeri,  lìe  pentru-cà  crescuse 
atfa,  (le  cà  ì  afila  prolectoraluln  rusescn,  dupà  1840  ìn- 
cepti  o  reactie,  ca  sé  sugrume  avèntulo.  Spirituin  insè 
pusn  odala  in  miscare  le  rèspunde  cu  1848.  Aceslù 
anu  ins6  o  mare  parte  din  cel  mal  adivi  barbati  il  aruncà 
ca  esilari  in  stràinàtate.  Astn-felft  centruln  miijcàril  na- 
zionale politice  si  literare  se  stràmutà  in  stràinàtate, 
cu  deosebire  la  l'arisi!.  Act'^sta  este  a  se  intelege  cu 
deosebire  de^pn^  Mimlenia.     Moldova  mai  putinìi  mi?fcatà 


48)  Despre  aceste  societ.1\T  ve«jl  Eliade.  EquUibrulà-  tntre  antitesi, 
Bue  lHt)9  p.  77  sq.  Despre  activitatea  lui  I  Càmpineanu,  I  Ghie» 
tn  Analele  Acad.  Rom.  Ser.   1.  t.  II.  Sect.   -'  (iHiH))    p.  4  sq. 


—  154  — 

chiar  in  1848,  si  avéndù  fericirea  de  unii  bunù  domnù, 
ca  Gr.  Ghica,  reìncepe  si  continua  mai  in  liniste  lucrà- 
riie  de  de§teptare  §i  consolidare  nationalà.  Cu  tracla- 
tulù  de  Parisi!  (1856 — 1860)  se  révarsà  peste  améndóué 
terile  valurile  agitate,  din  cari  avea  sé  iésà  Romania, 
ca  dina  din  mitologie  din  valurile  turburi  ale  màrei  ! 

Dèca  influinta  cultureì  francese  dincóce  de  Carpati 
datézà  incà  din  secolulo  trecutii, — dela  1821  ìncóce,  cu 
deosebire  insè  de  pe  la  1830  incepe  a  deveni  tota  mai 
mare  si  chiar  cotropitóre.  Cànd  'ti  va  pune  cine-va  o 
sumà  de  lucruri  ìnainte,  unele  cu  aparentà  stràlucitóre, 
aitele  farà  vre-o  aparentà  ce  s'ar'  impune— despre  tòte 
ìnsè  nu  ai  nici  o  cunoscintà, — si  ti-ar'  dice  se  alegi  din 
eie  :  nu  incape  ìndoélà,  ca  nóuè  din  dece  si-ar'  alege 
cele  strigatóre.  Acésta  s'a  intém piatii  si  cu  educatiu- 
nea  nòstra  in  stràinàtate,  in  Franta.  Atra?!  de  lustruliì 
esteriorìi  si  neintelegèndu,  cà  aiurea  zace  binele  ascunsQ, 
cà  lustrulii  nu  aste  binele  insusl,  ci  numai  adimenirea 
materiala,  o  fióre  crescutà  pe  urai  pàmèntii  deja  bine 
culti vatù,  sedusi,  dicii,  de  acéslft  aparentà,  tinerimea  in 
marea  majoritate  in  locò  de-  a-si  cultiva  si  ea  terenulìi 
ca  se  ajungà  in  modù  naturala'  la  aseminea  lustru,  ne- 
glijózà  fondula,  se  impenézà  numai  mechanicesce  pe 
de-asupra  cu  asa  numità  ,  pelea  leului",  si  multi  in  loca 
de  simbure  se  ìntorcìi  acasà  numai  cu  gàócea. 

Influinta  adimenitóre  a  vietii  esterióre  de  o  parte,  ér' 
d'alta  sederea  mai  indelungata  in  stràinàtate,  aduceaù 
cu  sine  naturalminte  despretuirea  celora  d'a-casà,  si  ui- 
tarea  celora  nazionale.  Cu  dreptu  cuvèntù  ómeniì,  ce 
cumpèniaa  lucrurile  seriosa,  incepuse  a  se  ingriji  de 
nóua  direct  lune  *^). 


49)  Poetuln  Constantinu  Starnati  d'n  Basarab'a,  vicènda  acestiì 
refi  spiritil  in  Moldova,  le  adresézà  Moldovenilorù  ìntrealtele  acestea  :... 
,.la  voi  astaci  nu  se  deosebesce  rSuln  de  bine,  càci  voi  onoraci  mal 
multn  petrecerile  de  dtìì  indeletaicirea  cu  trebile  ce  adudì  folosvi. 
voi  pretui^I  mal  multa  osteaéla  dascàlulul    ce  ve  invada    a  juca  séti   a 


->  155  — 

Nu  ìncape  in(lo»)l;1,  ed  conlacluliì  nostru  cu  civilisa- 
tiunea  occidenlalri  a  adusn  niultn.  fòrte  mullii  bine,  dar' 
tolQ  atAta  este  de  adevèralù,  cft  a  adusn  multo  rèo. 
Uno  plus  in  bine  a  depinso  si  va  depinde,  dèca  spiri- 
tulo  publicù,  dócft  cel  mal  bunl,  vorQ  sci  iji  voro  pule 
s6  ìndreple  totn-de-una  mersulfi  lucrurilorn  astn-telio, 
in  c;\tù  rr'uln  sé  devini  inipolento  la^à  cu  ideile  sànà- 
lóse  nationale. 

I*e  ci^ud  astiì-felio  se  petrecù  lucrurile  dincóce  de  Car- 
pati, Romftnil  de  dincolo  continua  opera  de  regenerare 
mal  deparle.  I^i  se  ridica  ìnsò  nóuè  iji  serióse  pedecl. 
Dupft  o  lutigli  amoriire,  la  1744  KomiXnil  reclama  drep- 
turi  polillce.  i^i  se  denégìl  brusco.  F.a  I78i-  sub  Horea 
le  reclamft  cu  arma  ìu  mùnà.  Kevolu^iunca  este  su- 
gruiiiatìl.  Horea  cu  al  sei  IrasO  pe  rólA.  DreplurI  nu 
obUnO,  dar'  ìmpèratulo  losifil  li  le  acórda  óre-cari  usu- 
rari •'^")  Spirituin  limpulul  ìmpiiige  inainle.  La  1791 
Hom:\niI  in  trunle  cu  amòndoi  episcopil  reclama  de  non 
vechile  ioni  drepturl  usurpate.  Se  intelegp,  ér'  tara  re- 
sultato. 'Iole  aceste  mi.scarl  insé  ale  Koinanilorn  pusese 
in  line  pe  cugete  pe  usurpatori.  A  denega  drepturile 
era  mal  u^oro,  caci  aveao  putere,  a  justifioa  insè  era  gren. 
Si  liiiidn-ca  Romanir  incepuse  a-?!  apara  ^i  in  scrisn 
drepturile  loro,  usurpàtoril  ìncepo  si  el  ale  eombale  nu 


cAnta.  de  ciUìì  a  me^terilorfl  ce  v5  lucr 'z.1  untitele  induslr'el  ji-a  plu- 
gàricl;  orJl^eu'l  vostri  mal  multft  g^ndesc'ì  la  ghidu^ìl  teatruluT  renici 
din  ^érl  strftine  .  de  càt  '  la  celi  ce  a'1  lucrato  unfl  anù  la  opera  ce 
s'aii  jucat'ì  pò  scenS  macar  fie  ?i  romàniì,  sé^  voi  maT  loultn  IJuda^I 
pe  virtuo^il  musicanti  al  Europei,  séiì  pastrcfurele  hiT  Arifaga  de  c«t'ì 
pe  acel  ce  aO  scrisiì  i.storla  patn'el  :  Cantemirfl.  Urech'c,  Costinft  ?i  al- 
^il".  (Muiia  romAna.  p  487 — 8).  ,.0  !  dragilorft  mei  romàni!  voi 
sunt»'^l  vrednicl  de  plAns^,  cScl  cu  gre<ì  ve  este  sé  ve  desbinafi  de 
cele  ce  a\X  deprinsH,  ^i  vóué  v'ar'  trebui  un'ì  <'alon*t  sé'ì  unft  Fabri- 
cius  al'  Romaniloru,  care  cu  vari^d  de  ftrù  se  ve  tndrepte  pe  calca 
cuviintil'  [Ibid    p  990—1). 

50Ì     Ve<jl  despre    acestea  N.  Densu^tanu,    Rtvolufianea    lui  Horea, 
Bue  1884 — P.  Ilarianf).  Istoria  Rom.  din  Dacia  super.  I.  p    174  sq. 


-  156 -• 

numai  cu  torta  bruta,  dar'  si  pe  cale  literara.  Asla- 
feliù  dupà  résboiulù  cu  sànge  ìiicepe  si  rèsboiuliì  cu  ne- 
grélà  ^^)  Ma'ghiariì  vedèndù  desteptarea  Romànilorii,  ai 
càrorù  copii  incepuse  a  inunda  nu  numaì  scólele  loru 
proprie,  dar'  si  cele  stràine,  prevèdéndù,  cà,  iiindu  ei 
numerosi,  nu  voril  puté  sè-i  mal  tinà  ìndelungu  in  su- 
punere,  'si  punii  in  capii  se-i  maghiarizeze.  Maghiarii, 
cànd  védti  avéntuliì  Romànilorù,  cu  ìnspàiméntare  'si 
aducù  aminte  de  originea  acestora.  ,,Ace5tù  poporii  (Ro- 
mànii)  care  'si  trage  inceputulù  si  limba,  parte  mare, 
dela  gintea  cea  mare  a  Romànilorù,  in  cursiì  de  mai 
multe  secole,  nu  iji-a  uitatii  nicì  de  cum  de  acestù  ìn- 
ceputu  muretti, —  ori-càtiì  s"a  dejositu  prin  apéSare  si  òx- 
càfire....  Planulii  si  speranta  Ioni  este  :  unirea  tuturorii 
poporatiunilorii,  cari  suntù  de  originea  §i  limba  loro  ro- 
màna, ìntr'o  natiune  si  o  térà''  ^"-).  Aceste  aspiratiunì 
ale  Romànilorù,  unitatea  limbei  si  a  religiunel  si  „cele 
dóuè  principate"  incepuse  a-ì  ìnspàimènta.  Dreptiì  a- 
ceea  Maghiarii  vorù  prin  ìntroducerea  limbei  maghiare 
in  tòte  functiunile  statului  si  chiar  in  bisericà,  sé  ma- 
ghiariseze  in  t impubi  celti  mai  scurtiì  pe  toli  Romànii ''^). 
Romànii,  desi  in  luptà  cu  mari  greutàti  si  neajunsurì, 
de-o  parte  làtesciì  §i  perfectionézà  instructiunea  natio- 
nalà,  de  alta  parte  profità  de  scólele  stràine  pentru  a  se 
cultiva.  Pe  la  1821  sta  slabii  instructiunea  poporuluì, 
care  se  màrginia  numai  la  catechismo,  rugàciuni  si  po- 


51)  JMemoriulQ  cunoscut"  sub  titluliì  de  Supplex  libellus  Volacho- 
rum.  prin  care  Romanil  reclama  la  1791  drepturile,  a  provocati!  o 
literaturà  Intrégà  in  care  Maghiarii  si  Sasil  ì  combàteaìi  cu  vehementS. 

52)  Asa  scria  unulu  din  fàuritoril  planulul  de  maghiarizare,  Nico- 
laìi   Ve^enienyi  pe  la  1843.  (P.  Ilarianfi  op.  cit.  IL  p.  268  sq). 

53)  Dupàce  dela  1791  ìncepfl  a  introduce  cu  Incetulfl  limba  ma- 
ghiarS  in  loculiì  cele!  latine  in  administra^'une,  prin  legea  dela  1H30 
art.  8  o  introduserà  definitiva  in  administra^iune  si  iusti|ie;  la  1836 
proclama  limba  maghiarà  de  limbX  diplomatica  In  totfl  organismulii 
statului,  chiar  si  !n  afacerile  bisericescl  si  scolastica;  la  lh39 — 40  a- 
ducù  legl  pentru  maghiarizarea  totali  abisericeldiverselorfi  na^iunl.  (i^. 
Ilarianù.  Ist.  Rom.  din  Dacia  super.  IL  XXX — I). 


-  1IS7  — 

runcl  •'').  I^a  IKi.'l  Sàborulil  celli  mare  ordona  s(Vs(? 
lacA  scolii  in  lie-care  purocliie  cu  ,,da.scriIo  harriicn'  si 
sé  tinft  «cóla  cu  amòndóuè  scxele  de  tómna  pànft  pri- 
mflvóra '•*).  Samuihì  Vulcano  (l'òH— l8H()j,  neuilatuift 
episcopn  de  la  Oradea-inare.  prolecloruln  invè^atiloro 
ardclenl  persecutatl  de  episcopuliì  Hf)l)fi  dela  Mlajn,  fun- 
(lózA  liceuln  dela  Heiu;;!!!.  S.  Vulcaniì.  ca  unii  adevèratù 
mecenate,  devenise  cenlruln  miscàrei  literare  peste  munti 
in  acésti'i  epocfl.  Klil  a  adaposlitn  iji  ajulain  la  nevoi  pe 
Sincal,  Maiurù  ij.  a.  ;  cu  spesele  lui  s"a  tipftrilfl  Lexicoimlu 
(le  Buda  KITi  era  fin  de  teranft  nAscutn  chiar  la  lilajn 
(salo).  Marcie  «iuodiì  din  1833  dela  HIajiì  cere  ca  scó- 
Irln  na(ion(ile  si^  ile  sub  direcliunea  suprema  a  episco- 
pulul,  pentru  a  fi  astn-lelu  ferite  de  ìnfluin^e  straine  •^'"'). 
Dar'  IU)m:\niI  si  acmn  merefl  erail  ìmpedeca^i  de  a-èl 
tace  scóle  Hrasfovenil  ìnainte  de  1848  aiì  purtatn  pro- 
(;esn  formali),  ca  sò-."?I  pota  ridica  gimnasin,  si  natural- 
minte  l'aiì  perduta,  in  càio  numal  dupa  1848  ail  putuia 
sò-hì  ridice.  Desleptarea  poponihii  pe  lànga  scóla  lua 
avO'nliì  si  prin  preotime,  care  in  scólelo  iji  in  seminariulù 
din  Hla.jTi  incepuse  de.ja  din  secoluliì  trecutiì  a  primi  o 
instruc(iune  inalta. 

Incercjìrile  Maghiarfloriì  de  maghiarizarc  violenta  prin 
tòte  mijloct'li'  lanatico  ca  :  .,/o/w  omnia  pe  cari'ìn  pòrti 
pnméìitulà  ^i-lù  acopere  ceridu,  se  fie  omù  ^i  maghiaru,'' 
agita  spiritele  toliì  mal  tare,  pana  cànd  Romànii  le  rè.s- 
punsera  cu  marea  adunare  dela  •' i.-,  Maia  1848  in  Càm- 
puliì-liiberta^il  dela  Mlajiì  .si  cu  luplele  ce  urtnara  dupà 
acé.sta.  Intre  anil  1850 — 1860  sub  guvernulù  absolu- 
tisticiì  avènlulft  nalionalu  fu  in  forma  nabu^itiì,  in  faptn 
ìnsè  prin  o  mal  Icaia  administratiune.  prin  venirea  inca- 
puliì  bisericei  romàne  a  dol  barbati  aclivi,  Sulutiì  in 
Binili  si  ^ai;iiii:i    in  Sibili,    instruc(iunea    poporulul   luà 


54^     1    M.  MoUlovanu.   .Acte  sinodaU,  Blaj  i   1672.  II.  p     7o  pet,  7. 
SS'^     If»'*'    li  P-  65  pct.  8. 
50)     Uùd    II  p.  06  pct.  l'I. 


--  158  — 

unii  aventi!  totii  mai  mare.     Prin  acésta  spirilulu  natio- 

nalii    nu  putea  de  cala    sé- se  intàréscà.     Pe   cànd  ìnse 

si  acestu    guverniì  voi    se  introduca   totii    mai    adàncii 

germanismulù,    evenimentele  din  Italia  (1859)    'i  dederà 

lovitura  de  mòrte. 

*       * 
* 

Din  espunerea  fàcutà  in  capitolele  de  pan'  alci  re- 
sulta cà  in  ìntréga  evolutiune  se  potiì  distinge  urmàtórele 
perióde  : 

Periodulù  I  dela  colonisare,  a.  107  d.  Ch.,  pana  la 
aparitiunea  àntàieì  eàrtì  romànescì  tipàrite,  a.  1544,  A- 
cestù  periodo  'lu  vomu  ìmpàrti  in  treì  epoce  :  epoca 
romana  (107 — 274),  epoca  invasiunilorii  (274 — 1300),  §i 
epoca  nóueì  reconstituirì,  pana  la  iparitiunea  literatureì 
(1300—1544;. 

Feriodulu  II  cuprinde  timpulii  dela  a.  1544  pana  la 
1780,  cànd  apare  àntàia  gramaticà  a  limbeì  romàne.  In 
acestu  perioda  distingemìi  dóué  epoce,  si  anurae  :  cea 
dintàiii  dela  1544  pana  la  a.  1698,  cànd  o  parte  din 
Romàni!  de  peste  Carpati  ìncheie  unù  pactu  religiosi! 
cu  Roma,  faptiì  de  mari  consecinte  pentru  de^teptarea 
si  cultura  Romànilorii  in  generala,  si  care  coincide  cu 
ìntroducerea  generala  in  bisericà  a  limbei  romàne  in 
loculù  caleì  slavóne. 

Periodulù  alù  Ill-lea  dela  a.  1780  pana  la  1860,  in 
care  se  cuprindù  éràsì  mai  multe  epoce,  si  adecà  epoca 
àntàie  dela  1780  pana  la  aparitiunea  àntàiului  diarù  roma- 
nesca la  1829;  epoca  a  dóua  de  aci  pana  la  1848,  §i 
in  fine  epoca  a  treia  dela  1848  pana  la  1860,  cànd  prin 
unirea  Principateloru- Romàne  se  intemeiéza  o  nóuà  vièta, 
§i  cànd  totn-odatà  s'a  scosn  din  scrierea  romanésca  al- 
fabetulu  cirilicti  si  s'a  ìntrodusì!  generalminte  cela  latinù. 

Periodidu  alu  IV-lea  dela    1860  incóce. 


PAKTlvA   S1M:C1ALA 


e  A  P  T  T  O  L  U    I. 

Lìteratura  popularà. 

Inainle  de  a  se  nasce  literatura  nostra  scrisà,    esista 
deja  literatura  popularà  nàscutà  in  sinulù  poporulul  in 
decursuliì  secolilorft.  i<i  la  acArel  crea^iune  a  contribuita 
unii  lungCi  ^iriì  de   genera^iunl.     Acéslil    literalurà  esle 
de-o  estremA  iinportan^ìl  nu  numai  ca  oglinda  geniulul, 
cu   alestatuhì    de     iu)l)le|iì    spiriluala    a  Poporulul-Ro- 
ixiànft,  ci  tofo-odatà  si  ci  londù,   ca   sorgenliì    pururea 
vifi  ìfi  liinpede  din  care  trebue    sè-se    adape    literatura 
malta,  cu  deosebire    poesia.     In  ea  se  esprima  geniulCi, 
i-aracteruliì,  credintele,  datinele,  bucuriile  iji  sulerintele, 
in  scurtù  tòta  vié^a  iiiterml    ^i  esterna  a  unul    poporù. 
De  óre-ce  literatura  populanl  se    nasce    cu  poporulù 
in  decursuliì  timpuriloru,  ér'  cea  mnl  depàrtal:\  origine  a 
popóreloril  se  perde  in  ìntunerecuhì    secoliloriì,  de  sine 
so  in^elege,  cà  este  imposibilil  a  determina  in  generalfl, 
(  ;lnd  s'a  nftscutn  acéstà    literatura     nescrisà.     Originea 
ci  este  insusl  geniulù  popurelorù.    In  decursulù  secoli- 
Ioni  ìnse,  prin  contactn,  prin    ameslecare,    in  line  prin 
inigratiune,  ao  iniprumutatiì  unele   dela  altele.     Este  cu 
tolulft  absurda  ideia,  cii  literatura  popularà  s'ar'  lì  nàs- 
iitù  din  cea  scrisà,  cAnd  scimù  cà  iji  popórele,  cari  nu 
(  unoscù  scrisórea,  aiì  literatura  Ioni    popularà,  ifi   lórle 
multe  chiar  iji    dinlre  operele  cele  mal    mari  s'aiì   nàs- 
tutn  din  literatura  popularà. 

Literatura  popularà  se  imparte  in  dóuè  :  literatura 
popularà  nescrisà.  care  '?!  are  originea  directù  in  po- 
porù si  care  elfi  a  creat'o  spontaniì    in  decursuliì  seco- 


—  160  — 

lilorù,  s'a  pàstratu  prin  trecere  din  giirà  in  gurà,  din 
generatiune  in  generatiune,  si  in  literatura  populara 
scrisà.  in  generalii  de  origine  stràinà, 

Amèndóué  dupà  forma  se  impartii  in  poesie  si  in 
prosa.  Atàtfi  avn^ia  insè.  càtii  sji  importanta  acestorù 
dóuè  feluri  de  literaturi  este  fòrte  deosebità.  Fé  cànd 
literatura  nescrisà  este  sànge  din  sàngele  poporuluì, 
sufletu  din  sufletuliì  lui,  vié^à  din  vièta  lui,  si  prin  ar- 
mare icòna  viie  si  nemuritóre  a  poporuluì  din  nóptea 
timpurilorù  pana  va  trni.  si  dupà  mórlea  luì  cliiar,  — 
pe  atuncì  literatura  populara  scrisà  este  unù  veneticù 
care  s'a  furiijatìl  in  altarulù  si  s'a  tncàiditù  la  foculù 
nestinsu  alù  iniagina^iuniì  poporuluì,  Ptntru  aceea  a- 
céstà  literatura  ìurisatà  pe  diverse  cài,  nicì  nu  are  pu- 
tere  §i  viélà,  ea  sta  lipità,  ca  unii  parasitù,  numaì  pana 
la  unù  tiinpiì  si  apoì  dispare,  séii  este  eliminata. 

Literatura  populara  nescrisà 
Poesia 

(ienurile  poetice  suntii  in  generali!  mai  vechi  de  càtù 
cele  in  prosa,  càci  omulii.  ìnainte  de  a  cugeta,  simte, 
si  sentimentulil  §i-lìi  esprima  in  forma  poetica.  Si  ìntre 
genurile  poetice  insè  unele  suntìi  mai  vechl,  altele  mai 
nóué.  Acésta  insè  nu  depinde  atàtù  dela  epoca  lorii  de 
nascere,  càtil  mai  vértosii  dela  spiritulii  ce  domina  in. 
eie,  càci  unele  de  si  cele  inai  vechi  ca  origine  d.  e. 
poesiile  lirice,  ca  fondu  si  forma  inse  sohimbàndu-se 
mereìi  cu  impregiuràrile  §i  chiar  cu  individuili,  suntii 
totìi-de-una  nóué  ;  asa  suntil  la  noi  doinele  t?i  horele. 
Altele,  care  suntù  de  origine  religiósa- sacramentala  cum 
suntìi  colindele  §i  pana  la  unii  punctìi  si  bócetele,  ori 
suntìi  de  unii  ìn^,elesìi  si  ìntrebuintare  mistica,  cum 
suntìi  descàntecele  ^i  vràjile,— tòte  acestea  §i  ca  fondìi 
.si  ca  forma  s'ati  pàstratu  mai  vechi.  Dupà  acestea  unti 
aera  mai  vechiu  respira  cànlecele  betrànesci. 


—  161  — 

Colindele  in  iondil  suntù  liimne  relì({iòse  din  epoca 
pìlgùnfl  primilivjì,  adresale  .sórelul  ca  (\e(i,  cAntAndù  bu- 
nAlò^ilc  lui  !:i  IftudAndu  I  lapide  ca  eroiì,  intogmal 
precuin  so  cAntà  !ji  so  laiulA  sórele  yéù  Agni  in  him- 
nele  vedice.  Cu  tiìDpulìì  insò  precuni  unelo  himno  ve- 
dice  aù  lualìì  l'orma  de  graiulaiinni,  tohì  asemenea 
'^untft  !ji  la  noi  unole  eolinde  de  gralulatiuni  d.  e.  co- 
iinda  de  lata  mare,  de  feciorft,  de  pAstonì,  de  preotO, 
de  copiliì.  de  leróslA  s.  a.  Dé-aicI  a  urmatiì  impAr^irea 
colindeionì  in  relii,'ióse  si  lumesel,  care  adeseorl  Ireciì 
in  {^ennliì  narativA.  intogmal  precum  din  vechiuhl  himmì 
aricA  s'a  derivatft  ou  incelulù  cAnluhì  epicA.  Colindele 
religióne  s'aft  ameslecatA  adese-ofi  cu  idei  §i  persona- 
gie  din  cicluliì  cre.stinA.  mal  nicl-odatfl  insè  nu  sa  pu- 
tutft  l'a(!e  o  contopire  deplinA,  ci  totft-do-una  elementulft 
si  ideile  vochl  milice  aù  ròmasA  precumpénilóre.  in 
lóto  colindele  si  leligióse  .si  lumescl  so  aflà  de  ordi- 
narA  dupA  fie-care  versA  refrenulA  sacramentalA  :  Letii 
Dótnne  !  mal  rarA  :  Fiorile  dnlhe  séù  Dorile  dalhe  ! 
fjcrù  este  Liher  si  anume  Jupitfr  fÀhfr,  adecA  «(Jeulù 
dAtAtoriù  de  bunAlà^I  (Sórele)»,  ér'  Fiorile  dàlbe  séù 
horile  (lalhe,  este  reìrenulA  care  in  timpurile  primitive 
se  aplica  diipA  He  care  versA  in  a-sa  numilulA  liimnA 
séA  rugAciune  de  diniinélA  •).  Colindele  se  cAntA  dela 
CrAciuniì  pAnA  la  HobotézA.  cu  deosebire  ìnsè  in  nóptea 
de  CnìciunA.  Nnmele  de  colindA  oHe  slrAvechiA  aricA 
a  cArel  formA  mal  vechie  s'a  p'  "atA  la  (Irecì  in  /.n- 
InÓH'i-mè  invòrlescA.  xaAod/;»>pof-locA  de  invertire. 

La  Uomani  la  1  a  fio-cArel  luni  se  anunla  Xonele  prin 
strigare  (lat.  calare),  .si  din  acéstA  causa  s'a  confnndatA 


1).  L'n'i  studili  alu  nostru  .imÒnun^itH  asiipra  tiiturorn  acestorfl  ces- 
tiunl  a  se  vede  In  Rti'ista  crit-lit-  I.  11893)  :  ('olindele  «ii  himnele 
vedice  p-  !  — 15.  Refrenulrt  colindeloriì  |i.  50- Ò3. — .S.  Man^ìtica,  Ca- 
lindar  u   1882  art    .Colino.a". 


—  162  — 

ìntelesulù,  cu  tòte  cà  calendae  e  totù  de-o   ràdecina  cu 
y.aXivdéù)  si  nu  de  la  calare  ^), 

§i  fiindù-cà  Colinda  se  canta  cu  deosebire  la  intòr- 
cerea  séù  nascerea  sórelui,  care  la  Romani  se  numea 
nataìis  solis  invidi  ^i  se  sèrbàtorea  la  25  Decembre 
ìntogmai  ca  Cràciunulù  la  no!,  de-aci  <cànt€cuìu  de  in- 
tórccre»  séù  colinda. 

Colec^iunì  :  A.  M.  Marienescu,  Colinde,-  Festa  1859. 
—  G.  D,  Teodorescu  op.  dt.  p,  14 — 95.  —  Dr.  1.  Sbiera, 
Colinde,  Cernàu^ì  1888.  —  T.  Burada,  0  càlètorie  in 
Dobrogea,  la.st  p.  38—104.  —  T.  Daul,  Colindì  etc. 
Aradù  1890.  —  A.  Bàrseanu,  Cincì-deci  de  Colinde, 
Brasovù,  1890.  — .1.  C.  Bibicescu.  Poesiì  populare  din 
Transilvania.  Bue.  1893.  p.  233—257. 

Càntecele  hétrdnescì  suntù  poesia  eroica  a  poporului 
romànù.  Dintre  tòte  speciele  de  poesie  in  aeésta  se  de- 
osebesciì  mai  bine  diversele  epoce:  vió^a  istoricà  a  po- 
poruluì  in  aceste  càntece  s'a  imprimati]  mai  adàncù. 
Ì)écà  amù  posedé  o  colectiune  de  asemenea  càntece  a- 
dunate,  nu  acum,  ci  in  fie-care  epoca,  aeésta  ar'  fi  a- 
devèrata  nòstra  istorie 

Epocele  ìnsé  se  impingii  si  se  alungà  una  pe  alta,  a- 
parìi  pe  scena  alte  idei,  alte  nàcasurl,  aspiratiuni,  tre- 
buinte,  alte  personagie  ;  cele  vechì  ìncepii  a  se  ìntuneca 
in  amintire,  a  se  amesteca  §i  chiar  contopi  cu  cele 
nóuè.  De-aici  provine,  cà  càntecele  cele  mai  vechi  sunti! 
mai  putine  si  cu  catti  ne  apropiemii  de  timpurile  mai 
nóuè  suntii  mai  numeróse  ;  cele  vechi    sunta  mai  lini:?- 


2).  Originea  dela  calare,  data  de  filologi!  vechi  ?i  noi,  sa  data 
din  causa  cà  nu  se  cunoscea  originea  istorici  a  cuvéntulul,  farà  de 
care,  in  asemenea  lucrurl,  etimologia  fScutà  numal  dupS  asemSnarl  de 
cuvinte  n'are  nici  o  valóre-  Apol  dela  calare,  ar'  fi  resultatatù  Ca- 
landae,  care  formS  nu  se  aflà  in  tota  latinitatea.  Er'  dèca  Colinda 
nòstra  ar"  fi  din  Calendae  atuncl  ar  fi  trebuitu  sé  resuite  Colènda,  Co- 
linda este  forma  popularà  mal  vechie  de  càtìi  Calendae,  ^i  este  for- 
matìl  eu  sufixulìi  -ivòa  (-inda). 


—  163  — 

tile,  mal  contemplative,  cele  mal  nóu»'  mal  a</itatc. 
mal  vii. 

In  acosle  ci\nteco  se  deosebencd  liti  epoce  :  uiui  im- 
licft,  din  care  pjìn'acum  pu^ine  piese  s'aiì  adunatiì,  in- 
Ire  care  aminlimrj  :  Sórele  ^i  Luna.  lovann  lorgovanù, 
^erpele,  nàlaiiniin  ;  alla  miticA-istoricà  :  Miulù  Cobiulfi, 
Mcijleriilù  Manoli,  '!'oma  Alimo^fi,  Pauna^uliì  CodrilorQ, 
Inelulù  ijì  NàlVama,  (ihomi.'jfi  ij.  a. 

Cea  mal  insemnalA  .fi  mal  avuta  este  epoca  istoricà, 
care  posede  dóuc  feliurl  de  càntece  bCtn\nescI,  unele 
ahi  cftroriì  subiecliì  sunti!  iuplel(5  cu  invasorii,  cAntàndù 
pi;  NovAce.scI,  Marcu  vileazu,  Stelanù,  Mihaiù,  lancu- 
vodil  (Huniadi),  Calomlìroscil.  HuzesciI,  .<;!.  a.  Multe 
din  aceste  Ciìntece  sunlù  trecnte  din  celelalte  epoce  pe 
personagie  nóu6  analóge,  ^i  mal  cu  samS  cintecele  despre 
NovScescI^i  dcspreMarcu,  trebue  sé  fi  cftntece  slravechl 
trecule  asupra  unonì  personagie  nóué  §i  confundale  cu 
evenimente  mal  nóuc.  Alani  de  acoea  aceste  cùntece 
despre  NovilcescT  iji  Marcu  formózìl  prin  estensi  unea  !?i 
varietatea  Ioni  celìi  mai  mare  ^i  adevératù  ciclù  rplcù 
opularii  ahi  RomAnilonl.  Remane  ìnsé  ca  de-aici  ìna- 
mte  sC-se  adune  in  tòta  estensiunea  variantele  sale, 
pentru  a  pule  li  apreciatù  dupA  valóre. 

0  adóua  specie  sunto  asa  numitele  càntece  haiiìuccscì^ 
càntece  eroice  in  fondil,  dar'  in  aitò  sensil.  Kroulù 
lupia  cu  despoietoriuliì  striliml  furi^atù  in  ^érà,  cu  cio- 
coiulìi,  care  nu  lupta  cu  arma  fatisi!,  ci  da  pe  dindosù, 
despóie  §i  face  imposibila  vió(a,  ca  domnìi  séil  ca  func- 
^ionarO,  ìnaintea  cHrora  bietulù  romilniì  «ani  ìntregl  s'a 
judecatiì  §i  nimicù  n'a  ca.stigatil>,  ca  proprietanl,  ca  a- 
ronda.<jO,  ca  negustoril,  ca  cArcImaril.  Originea  si  fon- 
dulil  Ioni,  ca  §i  caracterulu  haiduculul  séu  a  *t'e^ilorQ 
de  codru  velale'*,  se  ilustrézft  nu  se  potè  mal  bine  in 
urmaiórele  : 

N'am  latcae  la  chimiril 
SO  me  poto  piati  de  bini 


—  164-: 

^i  de  fol  §i  de  soldatù 
Si  de  luda  blàstematù. 


Batà-vé  crucea  eiocoì, 

De-a^ì  mai  scapa  de  la  voi, 

Se  me  Iragù  la  codru  óra, 

Si  sé  facù  dreptate'n  térà. 

Cànd  oiù  vede  omu  sàracù 

In  chimirn  màna  sé  bagli 

Si  de  chinù   ?i  \aiu  sè-liì  scapù. . .  . 

Hai  copir  la  cei  stejari 
Sé  tàiemù  niscai-va  pari, 
"péra  sé  ne-o  làrcuimn 
f^i  de  iesme  s'o   ferimii  ! 

Ast-felù  elù  apucà  in  oodru,  de  unde  cobóre  ca  unù 
fulgerù,  '^ì  résbuna  suferintele  §i  nedreptàtile,  mai  scapa 
icì-colea  pe  fratii  sei,  séù  ìi  ajutà  cu  ce  ie  dela  eiocoì,  si 
mai  aruncà  spalma  in  croncani.  Acésta  este  originea 
càntecelorù  hàiducesci  respàndite  la  tofi  Romànii,  càci 
loti  aìi  suferi'.ù  ìntr'o  forma.  Aceste  càntece  fòrte  adese 
ori  suntù  de  o  energie  §i  unii  colori  tu  neimitabilù,  si 
aflàmù  depuse  in  eie  sentimente  nu  numaì  de  unù  ìnaltii 
patriotismù^  dar'  ^i  de-o  uma::;tate  rieintrecutà.  Gei 
mai  renumiti  hàiduci  deveniti  legendarì  suntu  :  Corbea, 
Pintea,  Bujorù,  Tunsulil,  Darie,  Jianulii  s.  a.  Unù  tipù 
teribilù  §i  admirabilù  totù-odatà  de  hàiducù,  cu  numele 
Burla,  dela  finele  sec.    17-lea,    ni-lo  decerle  Cantemirù. 

Colecfiunì  :  V.  Alexandri,  Poesii  populare.  Bue.  1866. 
—  A.  M.  Marienescu,  Balade,  Pesta  1859  §i  1867.  — 
M.  Pompiliù,  Balade,  Ia§i  1870.  —  S.  FI.  Marianu, 
Poesii  populare  romàne,  voi.  1.  Cernàu^ì  1773.  —  M. 
A.  Garamfilù,  Càntece  pop.  Hu§i,  1892.  —  G.  D.  Te- 
odorescu    op.    cit.    p.  418 — 688.  —  I.  P.  Reteganulù» 


...  lf)5    - 

Tniiidaliii  si  Viorclo,  (ilierla  IhhU.  —  Frùncu-Candrea, 
lìoinanil  diti  inuntil  apusenl  (Mo^il).  ìiuc.  188H.  —  I. 
(i.  Hibicescu,  op.  cit.  p.  201 — H47.  —  S.  C.  Màndrescu, 
Literaturà  ^i  obiceiuri  populare.  Bue.  1892  p.  174— l'.M. 
M.  Sevastoso,  CAntece  moldovenesd,  Ia.^1  1888. 

nocetele  numile  in  unele  pftr^I  Cànteculù  ijorilonì 
untiì  cùnteco  la  morii.  Fcmeile  séD  felele  care  le  cAnta 
so  nunicscMÌ  hocitóre.  Hócotele  sunlfi  Tórlo  vechl,  eie  s'aù 
desvoUaliì  din  vechiuliì  hirnniì  religiosi!  ìntogmal  ca  co- 
lindele,  penlru  aceea  concimi  i}i  bócelele  idei  mitologice. 
importanta  Ioni  ìns6  de  càpelenie  zace  aiurea,  in  aen- 
tirnenluliì  adàncù  de  respecttt,  iubire  jji  doio^ie  fami- 
liaril  in  sinuliì  poporulul  dela  térù.  Sub  sumanulQ  aspru 
si  rostì  de  (lile  grele,  leraiiulù  romAnfl  ascunde  o  inimA 
(io  aurf),  unii  senlimentù  dulce  ìjì  iìerbinle  pentru  al 
sol.  lubirea  de  niamA  primézA  pe  cea  de  tatA,  ór'  cea 
(le  lai  A  pe  cea  de  fra^I  §1  surorl  : 

De-ar'  fi  lata  càtO  de  burnì 
Tom  ^ipa  copii  'n  drunift  ; 
De-ar'  lì  marna  cAlù  de  rea, 
Totl  il  strìnge  lAngA  ea. 
$ì  la  frati  ?i  la  surorl 
Mergl  pe  ami  de  dóuè  ori, 
Kr'  la  inamA  ;ji  la  talA 
Mergl  in  lólA  (|iua-odata. 

PlAnge  casA,  piànge  masA, 
De  lalA  sunlejl  rèmasé  ! 
piàngeri  u^I,  plAngetI  ferenti, 
Piàngeri  tuspalru   pAretl, 
Ca  de  aslAtJI  rèmAne^I  ; 
Ca  de  acuma  tatuca 
In  casA  n'a  mal  intra, 
NicI  nu  s'a  mal  bodinì, 
La  ferenti  n'a  booAni. 
NicI  u^ile  n'a  deechide, 


—  166  — 

Nicì  la  copiì  n'a  mai  rìde. 
Dràgutulù  nostra  tàlucà, 
Càtù  ai  tràitìi  ai  lucratu 
Pentru  trei  seànduri  de  bradu  ; 
Càtìi  ai  tràitù  ai  muncitù 
Pentru  treì  coti  de  pàméntù  ; 
Dèca  tatucà  nu  credi, 
Haida  la  mormèntù  §i  vedi. 

Marna  plàngèndu-^i  fiica  : 

Scola,  scola  Màriórà  ! 
Cà  raàmuta  dumi -tale 
Diminé^a  s'a  scula 
Prin  totù  colulù  te-a  càta 
Totii  Mario r 'a  striga. 
Scola  Mariórà,  scola  ! 
Cà  màrnu^a  dumi-tale 
Multa  superare  are, 
Cà  Dumineca  venea, 
Frumu^elù  mi  te  gàtia, 
La  bisericà  te  pornea. 
Dela  bisericà  veneai 
Bine  nu  te  hodiniai, 
Si  la  jocù  mi  te  porniai 
Dumineca  mi-a  veni 
Ea  pe  cine  mi-a  gàti 
Deca  dumneta  nu-i  fi. 

0  adàncà  duio^ie  'ti  cuprinde  sufletulìi  cetindu  a- 
ceste  càntece,  care  ne  desvélescù  o  pàtura  nóuà  a 
inimii  poporului  romàni!,  atàtìi  de  avuta  in  mari  §i 
nobile  sentimente. 

in  aceste  bócete  aflàmù  adese  ori  imaginineintreeute. 

Dragele  nòstre  picióre, 
Tare-aù   tostù  stt-àbàtàtóre, 

lar  de-acuma 

Din  picióre 


-  1(;7  — 

MinUi  'il  Mure, 

Din  cftpole 

Rujl  bftlule 

Din  mftnute 

Fiori  albume, 

Din  purità 

Tftniàitft. 
Dragil  no.slri  ochisorl 
Cuin  s'orù  face  pomisorl, 

Din  spnincenene 

Viorele. 

Imre  niulle  allele,  aflAmiì  in  bucete  o  parliculalitale, 
care  Irebue  s'o  insemnunnì  aicl.  Nu  numal  cel  mal  ti- 
nerl  cfttrft  cel  mal  bCtrànI,  dar  ?i  acestia  càtrà  cel  mal 
tinerl,  fami  ^i  pftrin^il  càlra  copiii  lorft  se  adresézS  cu 
dumneata.  Acésta  'ijl  are  originea  in  adànculfi  cultiì 
ce-ln  are  poporiilu  rom;\ni'i  pontrn  cel  morti.  Nu  pen- 
tru-cfl  morlulù  devino  mal  strìlinft  fa^à  cu  al  sei  i  se 
adresézft  cel  ce  Ift  plàngfi  cu  dumneata,  ci  pentru-cà 
mortuift  devine  vnà  geniu,  n  iiin^il  supra- naturala  iji  in 
generahì  considerata  ca  bine-voitóre  fata  cu  al  sèi. 
Fentru  aceea  nenumCrale  suntft  atentiunile  ^i  sacrificiile 
ce  se  aduciì  mortilorft  séft  mo§ilorù  '). 

Ciivèntuliì  bócetii  este  de  accea."?!  origine  cu  lai.  vox, 
roco,  vocilo,  a  striga  fig.  a  se  vaerà,  a  se  piànge. 

Colec^iunl  :  T.  T.  liurada,  0  càlétorie  in  Dobrogea, 
IjJijI  1880.  —  Idem,  Datinele  poporulul  rom;\nÙ  la  in- 
mormèntilrl,  la.»:!  1882.  —  ÌS.  FI.  Marianù,  Inmormòn- 
tarea  la  Romani  Huc  1892. 

Doinele,  suntiì  gcnulCi  eminamente  liricù  alti  poesiel 
populare  romane.  Doina  canta  dorulft  ?i  bucuria,  iubirea 
?i  ura,  veselia  §i  inlristarea,  suferin^a  §i  ròsbunarea,  spe- 
ranza ifi  desperarea.  Fondulft  doinel  este  in  generala  doiosò^ 


31    A  se  ved^  KeTÌsta  crit  Ih.  an.  I  (I893)  p.  «61—263. 


168 


de  unde  §i-a  luatù  sinumele  de  doinà  ^).  In  vièta  vechie, 
mal  palriarchalà,  doina  se  màrginea  la  relatiunile  intime, 
cu  timpulù  cerculu  viel^ii  làrgindu-se,  s'a  làrgitù  si  ahi 
doineì,  asa  avemù  doina  haiducéseà,  doina  ostàséscà  séù 
de  Catanie,  care  este  de  origine  cu  totulù  nóud  §.  a. 
Doina  ca  espresiune  spontanà  si  fìdelà  a  sentimentului, 
nu  are  ratiunea  de-a  fi  i?i  niei  nu  potè  esista,  de  càtù 
fiindu  deplinù  ìntelésà  de  celìi  ce-o  canta,  pentru  aceea 
doina,  dintre  tòte  poesiile  populare,  are  totù  de-una 
limba  cea  mai  nóuà  ;  cuvinte  veciiì,  neìntelese,  in  ea 
nu  esista,  séù  care  s'ariì  pare  cà  esista,  eie  nu  suntù 
vechi,  ci  dialectale,  din  graiulù  viti  alu  provinciei  séù 
tinutului  unde  o  surprinde  cuiegètorulù.  Doina  este  de-o 
ìnaltà  frumusetà  nu  numai  ca  adàncime  !?i  vàpaie  de 
sentimentù,  dar  §i  ca  sborti  alù  fantasie!,  cutezan^  de 
imaginì,  finale  de  situatiuni,  ciselare  ^i  plasticitate  de 
limbà.  Inceputuln  aprópe  constanti!  cu  ,Jrun^à  verde'''' 
indica  inspiratiunea  directiì  din  contemplarea  natureì,  ^ì 
predilectiunea  Romànului  pentru  vié^a  càmpenéscà,  in 
natura  liberà.  Italienii.  aìi  de  asemenea  :  '  Fior  di  viole  ! 
Fior  di  trifoglio  !  etc. 

Colectium.  Dr.  I.  U.  Iarnik-Bàr=;eanii,  Doine  Bue, 
1885.  V.  Alexandri,  op.  cit.  —  S.  FI.  Marianù,  op.  cit. 
voi.  II.  —  Cu  D.  Teodorescu  op  cit.  p.  270— .S54. — 
N.  A.  Caramfilù  op.  cit.  —  I.  T.  Reteganulìi,  Tranda- 
firì  §i  Viorele  Gherla  1886.  —  ET.  Sevastosìl  op.  cit.  — 
0  miie  doine  —  St.  Munteanii,  0  sutà  doine  etc.  Bra- 
sovù  1891.  —  I.  C.  Bibicescu,  op.  cit.  p.  9 — 169.  — 
S.  G.    Màndrescu,     op.    cit.    p.  15 — 120.  —  In    Texte 


4Ì.  Doiosù  este  dela  doiù  care  esista  ^i  acjil  In  graiulù  pop.  diu 
Transilvania  mal  alesù  in  Valea-Ha^egulu!  cu  In^elesuifl  de  dor'i  fier- 
binte,  din  care  s'a  formatù  doina  pàstrAndu  rSdécina  ^i  ìn^elesulu  in- 
tensS  alti  cavéntjlul  dupà  cum  'in  esplica  InsusI  poporulfi  cu  ,.cAntecu 
dulce,  viersù  de  focù"  (larnikBarseanu,  Doine  Bue.  1885  p.  3).  Lit- 
vaniculS  dainos  n'are  de-a  face  cu  doina,  fiindS  cu  totulft  de  alti  o- 
rigine  ^i  numaT  din  tntémplare  sémenà  ceva  cu  doina. 


—  Itil»  — 

macello- rondine  de  Dr.  M.  (1.  Obedenaru  Huc  HMH,  so 
alla  mal    inulte  doine  s.  cftntece  m.  romàne. 

Jlorele  cjise  dr'Kjììturì  ^\  rhiuiturl,  sunti!  mici  poesióre 
ce  lo  recitéz.1  de  regulft  fhlcail,  mal  ran'i  laiilariulil,  la 
jocfi  (lupa  tacili.  In  eie  se  ameslecà  ^,'luma  cu  satira, 
rusfjHuIn  cu  {^cntiletfl.  Este  ceva  cu  totulù  caracteri.sticù. 
cu  orI-cj\tù  se  partì  eie  de  ìn^epctóre  une-orl,  tolu^I  nu 
vatèmA,  cu  alata  (inerii  !ji  impei^sonalilate  sunlD  eie  al- 
cftluite.  In  generala  suntiì  fòrte  spirituale.  Cele  mal 
bune  suntiì  care  nu  trectì  pesle  patru  versurl.  Cànd 
sunt .  mal  lungi  nu  numal  efectulu  se  slàbesce  mal 
alestì  prin  recitare  in  decursulfi  joculul,  dar  '.^I  perdft 
!?i  genuln  trecùndiì  ìnlre  doine.  Pentru  aceea  unii  cule- 
gètorl  le-aft  confundauì  cu  doinele  ?i  vice- versa.  Cele 
mal  multe  din  horele  din  colec'^iunea  lui  V.  Alexandri 
i^i  S.  FI.  Mariana  sunta  doine. 

Colecfiunl  :  larnik-Hàrseanrt  op.  cit.  — V  Alexandri 
op.  cit.  —  S.  FI.  Mariani!  cp.  cit.  v.  II  (1875).  —  St. 
Munteanù,  op.  cit.  —  S.  C.  Màndrescu  op'*cit.  p.  121 
— 171.  0  miie  doine,  strigAturl  ^i  chiuiturl  culese  de 
mal  multi  invétàlorl  zelosi,  lira.sovQ  1891. 

Descnutece,  vràjl,  farmece  iji  desfacerl.  Tòte  acestea 
<;onstitue  a.sa  rjicèndtì  poesia  mistica  populanl,  cuprin- 
(Jèndtì,  pe  làngi\  gesturl  !ji  medicamente  populare,  .si  for- 
mule ritmice  ce  le  rostesce  celù  ce  esecutà  aceste  acte 
mistice  !ji  aiì,  in  credinta  poporulul,  destinatiunea  lorù 
anume.  Descànlecele  intorcu,  alinil  ^\  vindecà  diferite 
bóle  atfltiì  la  ómenl,  càti'i  .si  la  animale,  in  generala  va 
se  (Jicft,  facu  bine.  Vraja  din  contra  ^inlesce  a  face  rèii 
d.  e.  a  sili  pe  cine-va  la  ceva  lànl  voia  lui,  a  invràjbi, 
a  lua  somnulù  copiilortt,  laptele  de  la  vaci,  a  lua  mana 
din  holda  altuia  9i-a  o  duce  pe  holda  sa  ?.  a. 

Farmeceìe  tintescft  a  face  pe  cine  va  plAcuto,  atrà- 
giUoriì,  §i  prin  acésta  a  sili  pe  altulù  s6-I  placa  de  cine- 
va  ;  ehi  apol  se  ?i  numesce  fftrmecatiì,  ce  adese  ori- 
oste  identica  cu  *i-a  luata,  i-a  furata  mingile». 

Desfacerile  ao  de  scopi!'  de  a  slrica  séù  de  a  face  fata 


—  170  — 

cu  óre-care  imposibile  vràjile  si  farmecele. — Acéstà 
specie  de  poesii  populare  este  fòrte  vechie.  In  ea  se 
aflà  idei  vechì  mitologice  amestecate  cu  creatine,  pen- 
tru  aceea  s'aù  conservatù  adese-ori  si  cuvinte  vechT, 
une- ori  chiar  neìnt.elese.  La  Poporulii-ron^.anìi  eraii  fòrte 
indatinate  tòte  feliurile  de  farmece  care  se  aflà  adi  la 
noi.  Ceremonialulìi  ^i  mijlòeele  suntu  totii  aceleasi  §i 
la  noi,  s'aù  pàslratti  ìnsé  si  cuvinte  òi  espresiunì  ìn- 
tregi  : 

descànta  lat,  incantare. 

descànta  in  aiù  lat.  incantare  in  alio  (Cato  RR.  160). 

legatura^  cu  sensù  de  a  filrmeca,  lat.  ligatura  (Isidor). 

Colec^iuni  :  S.  FI.  Marianu,  Descàntece  poporane  ro- 
màne, Sucéva  1886.  —  Idem,  Vràjì,  farnnece  si  desfa- 
ceri.  Bue.  1893  —  T.  T.  Burada,  0  càlètorie  in  Do- 
brogea  p.  269 — 276.  —  D.  P.  Lupa^cu,  Medicina  Ba- 
belorci.  adunare  de  descàntece  etc.  Bue.  1890.  —  G. 
D.  Teodorescu  op.  cit.  p.  356—398. 

Rugàciunì  populare  ìncà  s'aìi  descoperitù  càte-va, 
dar  numai  in  spiriti!  crestinti  (G.  D.  Teodorescu,  op. 
cit.    p.   i8S— 189). 

Poesiì  glumefe  si  batjocuritóre  ìncà  posede  literatura 
nòstra  popularà  si  incà  de  cuprinsù  fòrte  variata,  unele 
se  raportà  la  vièta  de  tòte  dilele  biciuindìi,  mai  in 
gluma,  mai  ìnadinsìi,  diverse  defecte  si  deprinderì  relè; 
aitele  se  rapòrtà  la  popórele  stràine  conlocuitóre,  dintre 
acestea  cele  mai  numeróse  satire  sunti!  la  adresa  tiga- 
nilorfi,  i}[  anume  acelea  care  se  rapórtà  la  biserica,  mà- 
nàstirea,  pascile,  popii  si  sànlji  tigànescl,  se  numescù 
Evangeliì  figànescì,  care  se  recitézà  ca  §i  eànd  ar' 
ceti  evangelia. 

Colectiune  :  Satire  poporane  Romàne  de  S.  FI.  Ma- 
rianu   Bue.  1893. 

Proverhe  Unii  genii  intermediarci,  ca  torma,  intre 
prosa  ^i  poesia  popularà,  avemii  proverbulù,  ghicitórea, 
idiotismutiì,  frànturile  de  limba  .si  jocurile  de  copii.  l,)i- 
cemù  intermediaru  ca  forma,    càci    aceste  specii    utili- 


-171  - 

sézft,  afarà  de  idiotismo,  asonan^a,  ritmulfi  si  chiar  91 
rima,  ér'  idiotismnliì  are  càle-odalù  unù  ritmQ  mal  pro- 
nun^aliì. 

Proverhulìi  in  limba  popularà  se  numesce  (/**<!,  ^i- 
cètórf,  mal  ranì  (ficaia  jjì  vorbt  bétrdmJ  sóli  din  hi- 
trdnì,  jji  cuprinde  resultatuin  esperienlelorù  de  secoli 
ale  poporulul.  ìncj\liì  abia  este  vre-o  impregiurare  in 
vièta,  care  sé  nu-^I  aibft  (jicCtórea  sa  crislalisata  in 
(•j\le-va  cuvinle  cu  forme  alese.  De-órece  vieta  óme- 
niloriì,  in  fondtt.  este  aceea?!  orl-unde.  ^i  prin  urmare 
^i  ideile  ìncà  se  asémènft,  pentru  aceea  §i  proverbele, 
ca  nici  o  alta  specie  de  literaturtl  popularA,  sémènà  a- 
dese-orl,  ea  00  cu  où,  de  la  unii  poporù  la  altulù,  in- 
cepèndiì  din  timpurile  celo  mal  vechl  pùnft  acjl  iji  dela 
unii  cornfl  ahi  lumel  pànìl  la  celalalliì.  Sunliì  multe 
proverbe  insè  in  care  se  ogiindézft  eveiiimente  jjì  espe- 
rienio  particulare  ale  fie-càrul  poporù,  a  càrorìi  cerce- 
tare  ?i  esplicare  desvèlesce  anumile  epoce  din  vié^a  po- 
porulul. Acestea  se  numesciì  proverbe  istorice. 

Colec^iunì  de  proverbe  :  Povestea  rorbeì  de  A.  Fanù 
Huc.  1HÌ7 — 18ó3.-^Protv;7je/c  romàniloru  ì\q  \ .  C  Hin- 
(escu  Sibiu  1877. — Unù  culegìllorù-Typographu  (I.  C. 
Ispirescu")  are  mal  multe  proverbe  in  Legende  ed.  3-a 
Bue.  1 812  ér'  o  editiune  a  proverbelorfl  cu  variantele 
Ioni  inceputft  de  Ispirescu  a  remasti  neterminatà  (v. 
Uevista  p.  istor.  archeolog.  si  filolog.). 

Ghicitorile,  care  se  mal  numesciì  iji  cimiliturì,  sunto 
descrierl  ?i  definitiunl  figurate  a  diverse  lucruri,  facutc 
cu  unù  adiXncù  spiritù  de  observa^iune,  incAtiì  se  facà 
posibiUì  ghicirea  obiectulul.  Cam  de  regulft  descrierea 
se  face  prin  asemònArl  cu  alto  obiecte,  ?i  de  cele  mal 
multe  ori  sunti!  in  versurl.  Condi^iunea  esenlialà  este 
sé  Ile  .scurte,  2 — 4  versurl.  Unele  ghicitorl  suntù  numal 
nisce  intrebflri  captióse.  Totù  la  Ghicitorl  trebue  so- 
cotile  si  uno  feliù  de  poesil  numerice  mal  lungi,  care 
insé  se  pam  a  fi  mal  multa  de  origine  càrturàréscà. 

ColectiunI  :  118  ghicitorl  in  Legende  de  Unù  culegà- 


—  172  — 

toru'typograph,  ed.  3-a  Bucuresci  1872.  —  Caleva  Ghi- 
citori  in  Basmé  etc.  de  I.  C.  Fundescu,  Bue.  1885.  — 
G.  D.  Teodorescu.  Poesiì  pop.  Bue.  1885  p  214—^252 
ér  dela  p  252 — 256  poesii  numerice.  —  Gr.  Sima  alù 
luì  lon,  Din  betràni,  ghicitorì  etc.  Sibiù   1885. 

Idiotismiì  suntù  scàntei  ce  aù  rèsàritù  din  frecarea 
limbagiului  cu  vièta  de  tòte  àW^ìe  si  pentru  aceea  ao 
totù-de-una  unù  volumù  fòrte  condensatù.  Idiotismi!  mai 
nicì-odatà  nu  se  potù  traduce  in  alla  limbà,  ci  trebue 
acoperi^i  cu  al^ì  idiotismi  analogi. 

Colectiune  anume  este  numai  una  :  Dr.  1.  N.  farnicù, 
Sprachliches  aus  rumanischen  Volksmarcben,  Wien, 
1877.  —  In  diversele  lexicóne  romànescì  se  alla  adu- 
nati totii-de-una  asemenea  idiotismi. 

Frànturì  de  imbà  suntù  espresiuni  grele  prin  com- 
binarea  de  cu  vinte  aspre.  A  se  vede  asemenea  frànturi 
la  G.  D.  Teodorescu,  op.  cit.  p.  266 — 7. 

Jocurile  de  copil  cuprindìi  formule  tipice,  in  care  se 
aflà  de  multe  ori  cuvinte  onomatopoetice  §i  de  capricJù, 
^i  une  ori  chiar  nume  §i  fapte  istorice,  suntù  pre.3arate 
icì-colea  chiar  ."^i  cuvinte  fòrte  vechì. 

Colec^iuni  :  P.  Ispirescu,  Jucàriì  §i  jocurì  de  copiì^ 
Sibili  1885.  —  G.  D.  Teodorescu,  op.  cit.  p.  186—200. 
—  P.  N.  Papahagi-Vurdiina,  Jocurì  copilàresci  culese 
de  la  Romànii  din  Macedonia,  Bue.   1893. 

Teatri!,  Poporulù  are  si  o  literatura  teatralà,  primi- 
tiva in  forma,  dar'  tòrte  importantà  ca  fondu.  Acéstà 
literatura  dupà  origine  se  imparte  in  dóué  parti  torte 
bine  deosebite  una  de  alta.  —  Plugu^oruln,  P<^pàrudele 
§i  Oratia  la  nuntà  suntù  dupà  origine  cele  mai  vechi. 
Plugusorulù  este  o  datinft  ce  se  practicà  in  séra  spre 
anulù  noù.  Copili  cu  unii  plugu§orù  in  miniatura  séù 
si  farà  plugu^orii,  avèndfi  numai  bice,  ér'  in  Moldova 
avèndù  buhaiula  (taurulù)  ^),    umblà    din    casa  in  casa 

5").  Bukatulù  este  o  cofà  séiJ  donila  ìnfundatà  cu  pale  la  amén- 
dóuì5  capetele  ca  doba,  la  fundulìi  de  susù  se  fixézS  o  curea  séQ  unu 
minunchifi  de  còda  de  cal'i,  ^i  cind  tr3ge  de  acésta  se  nasce  unii 
sgomotù    ca  mugetulu  unul  taurfl. 


plesnindtì  din  bice  sufi  mugiDdiì  din  buhaifi  sji  recilftndo 
cftnteculo  pluguijorulul.  Daiina,  cum  se  vede  lamuritù, 
esle  de  origine  agricola,  adecft  in  onórea  divinilft^ilorft 
prolectóre  ale  agricultnrel,  care  la  Romani  se  .serba 
togmal  pe  acela;?!  limpfi,  ca  C.rftciunuhì  !?i  anuliì  non 
la  noi,  adecjl    Salurnalele  si  Opaliele  (Saliirniì  .si  Ops). 

Fàpùrudele,  care  ìnvócA  plóia,  suntil  loliì  dalinft  ve- 
chie  agricola.  La  (JreciI  moderni  se  (|ice /^/7>/ra/<a  unde 
sufìxuift  -una  aratft  originea  romana.  Ornata  ìa  nuntd, 
cuprinde  recilativele  rimale,  ce  .se  pronunta  in  decur- 
suliì  niuilel  inoep«''ndiì  dela  petire  pftna  la  line,  in  care 
se  ogiindó/.i  lóto  peripetiile  prin  care  trecc  nunta.  Be- 
citativele  sunti!  ìmpreunate  ^i  cu  actiune  d.  e.  la  casa 
mirese,  oùnd  o  iaù  so  duca    la    bisfricà,     la  mé«à  eie. 

Tot  lì  aici  se  timi  ?i  Cerbulù,  numita  Cervulus  In  da- 
linele  vechl  de  la  Crani  unii  la  popò  relè  romanice  din 
occidenUÌ. 

lireznia  .^i  Jurca  sunliì  asemenea  vechl  origini.  A- 
ceslea  ìnsè  consista  numal  din  actiune    (ara  cuvin  te. 

Colec^iunl  :  V.  Alexandre ,  op.  cit.  Plugulu  p.  387.  — 
(;.  D.  Teodorescu  op.  cit.  p.   138—154.  ?i  208—211. 

0  alta  parte  cuprindo  piese  de  origine  mal  nóua  ca 
Iro(,liI,  Sléua,  Vifleimuliì  cu  papu.sile.  Irocjil  ca  cuprinsQ, 
ìntogmire  .si  acfiune,  .sunlù  forma  cea  mal  desvoltatà 
de  leatru  populariì.  Dar  chiar  ?i  nunial  acésta  arata  cà 
originea  nu  esle  curatù  popular^,  esle  carUiràrésca  din 
timpurile  propagafiunel  crc-rtinismulul,  in  cAliì  piesa  are 
togmal  acestù  scopiì.  séu  mal  bine,  Ta  avuto  la  inceputft. 
Se  potè  inse  ca  se-se  fi  anif^stecaliì  §i  contopilìi  ?i  aie! 
clemente  din  credin^ele  anterióre.  Originea  carturaréscà 
se  vede  chiar  ?i  din  limbfi,  caci  de  .si  testele  variózà, 
nici  unulft  nu  are  limba  ?i  spirituln  popularft.  Din  con- 
trà  dialogulù  pàpu^elorft,  care  se  intogmesce  adese-ori 
dupa  localita^I,  este  popularD. 

D.  Cantemirù  in  «Descrierea  MoldoveI>  ne  amintesce 
despre  unn  feliù  de   teatru   terSnescù  in    Moldova  nu- 


— 174  —  - 

mitn  <-Caluceì>,  in  care  persónele  se  travestea.  Nu  este 
cunoscutù  mai  de-aprópe  si  cu  atàtù  mai  putinù  tes- 
tuliì  ce-lù  va  fi  avutù. 

Càntecele  ce  le  canta  cari  umblà  cu  Stéua  ìncà  sunto 
de  origine  càrturàréscà. 

Colecfdum:  A  Panù,  Càntece  de  stea  Huc.  1830.  — 
P.  Bàncila,  Golindele  Cràciunului  etc.  Sibili  1875.  — 
G.  D.  Teodorescu.  op.  cit.  p.  162— 183  si  134—135.— 
B.  Viciù,  Colàcàritulù,  Sibiiù  1885.  —  S.  H.  Marianù, 
Nunta  la  Romàni,  Bue.  1890  contine  atàtii  in  testii 
càtù  si  la  fine  oratiunì  de  nuntà. 

Povestea  séu.  basmuìu'^).  Subiectulù  este  in  generalo 
de  natura  cosmica  §i  anume  lupta  ìntre  ìntunerecù  ^i 
lumina  si  de-aici  ìntre  bine  §i  réfi,  prin  urmare  poves- 
tea este  0  mostenire  din  vechia  religiune  primitiva,  va 
se  dica  povestile  suntìl  mituri.  Ca  agenti  in  povesti  fi- 
gurézà  puterile  naturei  personificate  ca  d.  e.  Fètìi-fru- 
mosii  cu  pernio  de  auro.  Arghiro,  forila,  Sucna-murga, 
Afino  §i  Dafinii,  Voiniculii-florilorìi  ;  Gonsìndiana,  Sàn- 
diana,  pina  florilorù,  Pina-pinelorìa,  Genuserésa,  Fata- 
din-buturugà,  Fata-din-rodie,  Fata  de  aurìi,  Glosca-^e- 
aurii,  Galulìi-de-aurii,  Gerbulìi  cu  eórnele  de  aurìi,  Dina 
muntilorfl,  Marti-séra  ^.  a.  suntìi  personificatiuni  ale  lu- 
minei.  Smeii,  bàlaurii,  Mama-pàdurii,  Scorpia,  Glieu- 
nóia,  Medila  s.  a.  suntìi  personificatiile  ìntunerecului.  In 
asemenea  conditiuni  fantasia  avèndìi  terenù  liberìi,  po- 
vestile suntìi  in  generalo  pline  de  cele  mai  frumóse, 
precum  si  de  cele  mai  grozave  ìnchipuiri.  Povestile 
suntìi  in  generalù  in  prosa,  pentru  aceea  de§i  stràvechì 
ca  fondu,  ca  forma,  ca  limbà  ìnse  mergìi  cu  timpulù, 
^i  cu  graiulìi  lócalìi  alìi  naratorilorii.  Pentru  aceea  po- 
vestile, afarà  de  unele  nume  tipice,  nu  ne-ao  pàstratii 
urme  de  limbà  vechie.  de  alta  parte  ìnsè  narat,iunea 
liberà  ajutatà  de  sborulìl    fantasiei   aii  creatù    cea  mai 


6).     Peste  mun^ì  in  Transilvania  cuvéntulu  èasmù  sa  ìntrodusCi  nu- 
mal  prin  literaturà,  caci  acolo  !n  poporu  se  <Jice  numal  poveste. 


—  175  — 

dulco  .si  luminósa  prosa,  in  care  legàturl  de  cuvinte, 
idiotismi,  frase  lipice,  strftlucescD  ca  diamantele  de 
róuft  alàrnate  diminc^a  de  llorl. 

Gel  dintùiù  cari  ail  publicatù  la  noi  povesll  aù  CoslÙ  : 
B.  N.  Stftnescu  care  la  1800  tip.  in  Timiisóra  „Prosa 
popularìl,  poae§ir',  ér'  N.  Filiomono  .si  P.  Ispirescu  la 
\Siì2  in  (iiaruliì  «X^ranulù  romi\niì>,  a  urmatù  apol 
1.  C  Fundescu  la  IHOT  .s.  a.  Slriiinil  ins6  ìncepuse  mal 
nainte  a  se  ocupa  cu  poveslile  nòstre,  .si  anume  fratil 
Schotl  publicà  la  1815  o  voluminósa  colectiune  de  po- 
vesll   culese  din  Bunatil  '). 

F.  Ispirescu,  Legende  séù  basmele  Homànilorù,  Bue. 
1882  (ed.  1-a  1862.  etc.) 

I.  C.  Fundescu,  Literaturà  popularrt  ed.  3.  Bue.  1875, 
(ed.   1-a   \mi.  2-a   18T0;. 

Biblioteca  popularà  a  «Tribunel»  :  1.  T.  Mera  :  Ce 
n'a  fostiì  §i  nu  va  fi,  Pipèrusjn  Pètru,  Cenu?otca;  (1. 
Sima  al  lui  lon  :  Teift-legAnaUl,  Vladù  sji  Catrina  ;  I. 
Moldovanft  :  Fiica  a  nóuè  manie,  Indf'rètniculuhì.  Lumea 
proìjtiloriì;  MArgineanulù  :  Nu  s'ciu — Imperata.  I,)ina  ìm- 
perùtt'sa  iji  péna  el  alésìl  ;  Ioan  Mota  :  Babà  iadulul, 
Uina  man^arelelora,'  Dol  Copil,  Croitorulù  §i  cel  trel 
feciorl. 

Dr.  I.  G.  Sbiera,  Pove.^ll  populrre  romànescl,  Cernà- 
utl.  1886. 

I.  P.   Reteganul,  Pove?tI  ardelenescl.   Bra^ovti,  1888. 

I.  liola,  Culegere  din  cele  mal  frumóse  pove?tI,  Bra- 
^ovtì,   1891. 

In  Texte  macedo-romàne  de  Dr.  M;  G.  Obedenaru, 
Bue.  1891,  se  aflà  dóuò  pove?tI  macedo-romj\ne. 

LegendeU  suntn  naraUunl,  care  se  rapórtft  cu  deose- 
bire  la  persóne  religióse   din   cicluliì  crt^tinù  ^i  la  loca- 


7)  Artur  und  Albert  S:hott.  walachische  Marchen,  Stuttgart  u  TUbingen 
1845.  —  Dr.  Fr.  Milller,  Siebenbtirgische  Sagen.  Herm-.nnstaht  1857. 
(ed  2  a  1889).  Fr.  Oberi,  in  .,Ausland'  1856  No  30  ?i  in  Magazin 
f.   Geschichte,  Literatur  etc-  Kronstadt  1859  v.  l.  112— 13 1. 


176 


suri  sànie,  cuprindù  fapte  miraculóse.  dar  adcse  ori  le- 
gendele  aù  si  unii  fondu  istoricù  Cele  mai  multe  din 
legendele  religióse  la  noi  s'an  importatù  prin  literalura 
crestina  apocrifa,  despre  care  mai  in  josiì,  prin  urmare 
eie  arare- ori  suntù  ìntr'adevèru  populare;  populare  suntù 
legendele  despre  ìntemeierile  uriorp  manSstiri,  despre 
unii  càlugàri.  cari  s'afl  distinsi!  prin  vièta  loru.  Acesle 
legende  nu  s'an  adunatù  inc5,  desi  suntfi  fòrte  impor- 
tante. 

Intre  legende  trebue  numerate  §i  povestirile  despre 
unele  animale  si  mai  alesu  paserì  cum  suntu  cele  din 
Ornitologia  d  lui  S.  FI.  Marianu,  incàtù  eie  nu  iau 
forma  de  fabula  moralisalóre 

Tradi^iunile,  cuprindù  naratiuni  despre  persóne  si 
localitati,  si  totn-de-una  aiì  unu  fondu  istorici!  fie  càtù  de 
micù.  Ceea-ce  le  alterézà  adese-ori  este  faptulù,  cà  eie 
trecù  de  multe  ori  de  la  unù  personagin  vechiù  la  al- 
tuJù  mai  noù,  care  se  asémenà  cu  celo  vechiù  ;  totù  a- 
semenca  so  ìntèmplà  si  cu  localitàtile,  aceeasi  traditiune 
sé  léga  de  diverse  localitati,  care  sé  asémena,  a§a  d.  e. 
stanca  Babei-Dochiei  o  arata  locuitorii  in  diverse  Io- 
curi  in  Carpati,  Dumbrava-rosie  ìncà  se  arata  in  vre-o 
Irei  locuri.  Aceste  traditiuni  sunti!  de-o  fòrte  mare  ìn- 
semnàtate  nu  numai  ca  vechi  jji  stravechi  amintiri  is- 
torice,  dar  totù-odata  §i  pentru  literatura  scrisà  dàndù 
celù  mai  bunù  materialù  pentru  poesii  narative,  balade, 
novele,  romane  s.  a.  ;  cele  mai  frumòse  balade  ale  lui 
Bolintineanu  cuprindù  asemenea  traditiuni  ;  adese-ori 
traditiunile  oferà  siibiecte  minunate  pentru  arlele  plas- 
tice  ^2)-  Nici  aceste  traditiuni  nu  s'aù  adunatù  ìncà. 
Unù  mieti  ìnceputi!  de  colectiune  a  fàcutù  Cronicarulù 
Neculcea  in  „0  samà  de  cuvinte"'  si  I.  FI.  Marianu  in 
Traditiuni  populare  romàne.  Colectiunide  trad itili  ni  ne- 
publicate  ìneè  pan'  acum  s'a  fàcutù  una  din  iniziativa  d-lui 


I2">     Despre   Traditiunile  locale  a  se  vede  unfi  studili  alù  nostru  in 
lievisia  crit.-lit.  I  (1883)  p.  532—539. 


-»   177    - 

A.  odobescu,  alfi  càrel  resultalCi  se  afiA  depusu  la  bi- 
blioteca Acadeiiiiel  romftrio,  ér'  alla  a  fàcuCo  d-lù  Nic. 
Densusiaii'j  pe  basii  CestionaruiiiI  publicatfl  la  189H  "♦), 

Anecdotele,  numite  sji^snóve  sji  paciìliturl,  se  ocupii  in 
generali!  cu  vió^a  de  tòte  (|ilele  i}ì  mal  toliì-de-una  aù 
unft  fondiì  moniliì.  in  eie  se  biciuesoiì  laeotnia,  sgàrce- 
nia,  reinla.  lenea.  be^ia,  desfrAuhì,  fudulia,  limbu^a, 
prostia,  l'A^firia,  etc,  nitnicfi  nu  scapjl  de  litnba  ascutiUl 
a  anecdolel.  Komanuliì,  din  Urea  lui  isle(u  s?i  mui^cà- 
torù,  a  ìncadralu  in  scurle  nara^iunl  10^1  pasil  greiji^I 
al  vietel  dola  tiganuliì  làrA  cApC'U'iiù  pùnà  susù  la  tronìl 
9i  pana  in  secretulù  manftslirel.  Anecdolele  oglindózà 
adese-orl  si  caracteruin  etnici!  aln  popórelonì  cu  care 
Roniùnil  aiì  veni  in  in  atingere.  Anecdolele,  desi  snurte 
jji  simple.  suntù  forte  avute  si  variate  in  inven^iune. 
Cu  deosebire  in  anecdole  se  oglindézà  acca  proprietate 
a  popórelorri  romanice  !:i  in  specie  a  Koinànilorù.  pe 
care  vedili  UouianI  o  concretizase  in  dóué  frase  :  italum 
ncetutn^^o\ei(ì  italici!  ijii  lidendo  castigai  more^=hìcìu- 
esce  moravurilo  ri(jr'ndiì  !  Acésta  putere  a  geniulul  po- 
pularn  sa  desveliliì  cu  deosebire  creiXndil  unfi  anume 
personagiil,  care  concretisézA  minunatiì  ìntregù  acestù 
caracteni.  Acestu  personagiil  este  Pacala  care  cutriei*à 
lamea  biciuindiì  delectele  ómenilorn.  Hùcalà  nu  este 
unì!  (\eù  cjlcjutn  cum  aù  scrisn  unii,  eliì  este  unì!  cjeiì 
coborìtn  intre  < meni,  jji  décft  unora  li  se  pare  figura 
lui  curiósi,  i\  .•.la  provine,  cAcI  curióse  sunto  defectele 
omenescl  dupìl  care  ehi  trage  cu  biciulù. 

Anecdole  se  ali;!,  ìnsò  rimate,  la  Antoni!  Pam!  in 
Povestea  vorbeì  «;i  in  0  i^e^ìetóre  la  fard,  Pepelea  de 
Doc  T.  Starnati,  la;?!  1851  ;  Ispirescu,  Snóve  edit.  2 
1879  ;   K.  Haicaniì,     l*alavre  si  anecdole  ed.  2.    1882 


l3)  Nic  Densufiaiiu.  CestionariQ  despre  trad  tiunìle  istorice  ^i  an- 
ticitS^ile  (erilonì  locuite  de  Komiinl.  partea  1  Kpoca  pani  la  a.  600, 
d.  Chr.  InìfiatiTa  acésta.  pecàtQ  suntemfi  informaci,  adat'i  unù  fòrte 
avulft  secerifù  ^i  de  o  fòrte  mare  impartan(;'l 

12 


—  178  — 

I.  C  Hintescu.  Intèmplàrile  lui  Pacala,  Bra^ovù,  farà 
data  ;  Cornicea  Satelorù,  Bue.  1875,  culegàtorulù  nu  se 
spune  ;  Din  traista  luì  Mosù- Stoica  de  Sandu  Pungà-Gólà, 
Bra^ovu,  1891. 


Afarà  de   colectiunile  citate  pan'   aici,  s'a  mai  publi- 
catQ  literaturà  popularà  parte  prin  mici  bro?urele,  parte 
prin  diverse  diare  §i  reviste.     Cea  mai  mare  parte  din 
colectiunì  ìnsè   sufere  de  deosebite  defecte.     Unii  cule- 
gètorì   ea  V.  Alexandri,    A.  M.  Marienescu,   S.  Fi.  Ma- 
riana (colectiunea  din  1873,  1875)  ao  credutù    cà  este 
bine  sé  le  „ìntogméscà",  ba  unii  chiar  sé  le  ,,corecteze"  ; 
pentru    aceea    trebue    utilisate    cu    multa    precautiune. 
Antorm    Pano    s'a    pusù    §i    a  rimatiì  proverbele    neri- 
mate,  prin  acésta  le- a  stricato.     Colectfiunile  de  povestì, 
anecdote   etc.  sufèrfl    de-unù    alta  defectù.     Culegètorii 
nici-odatà    nu  le-aù  transcrisù    de- a  dreptulìi    din  gura 
naratoruluì,  ci  dupà  ce  aù  ascultatù  piesa,  s'aù  pusù  ?i 
ail  redactat'o.     Pentru  aceea  asemenea  colecl.iuni  pòrta 
tòte,  ca  limbà   §i  stilli,  timbrulo    subiectivù  alù  culegé- 
torului.    Càtù  se  perde    prin  acésta,   este    usórù  de  ìn- 
telesù.     Cu  tòte  acestea  nu  condamnàmù  ca  farà  folosù 
tòte  colectiunile  de  pan' acum,  este  Insé  de  dorili!  sè-se 
facà  mai  bine,    culegètorii    sé  procèda   mai  sisteraaticù, 
mai    cu  ìngrijire    pentru    ca  se  ne  dee   mai  multe    ga- 
rante.    Suntù  unele  colectiunì  ìnsè,  care  anume  le-amù 
eliminati!  dintre  colectjunile  amintite  la  fie-care  gemi  de 
literaturà  popularà.    Suntù  adecà  unii,  cad.  e.  1.  Créngà, 
care  a  luatù  povestea  popularà  dreptù  o  canava  pe  care 
§i-a  ìmpletitù  ideile  sale,  frasele  si  proverbele  culese  de 
ici  de  colea,    in  càtù   ne-a  datù  unù  felù    de    càrpituri 
càrturàresci  cu  pretentji  de  povesti  séù  naratiuni  popu- 
lare.    T.  M.  Arsene  spune  singurù  cà  Basraele  sale  suntQ 
„adàogite  i}ì  prelucrate",  dar  farà  pretentii  càrturàresci. 
Cum  s'a  pututù  vede,  posedemil  colectiuni  destulù  de 
nutaèròse  de  literaturà  popularà,  sunto  pulirle  ìnsè,  fòrte 


-  170  - 

•puline  studiilo  fftcute  asn|)ra  acestel  literalun.  Din  lipsa 
aceslonì  studii,  ea  nu  si-a  cJalft  (ruclele,  ce  pulea  »ù  le 
dee,  cu  deosebire  n'a  influin^aliì  de  catn  fòrte  spora- 
dico, la  unulfi  séù  dol  scriitorl,  literatura  scrisft.  Poe- 
sia popularft  a  incepulù  a  ìnlluinla  asupra  unora  inlr'unn 
sensiì  rf'ìì,  s'aw  apucatìi  adecA  unii  sé  imiteze  intra  tòte 
poesia  popularA  lurnùndiì  la  doine,  fàrà  sé  (ina  samA  cà 
el  ìniprumutil  numal  schelctulft  séìi  cli^eulft,  farà  sé  pota 
imprumula  iiispiratiunea  si  spirituliì,  sji  in  chipulii  a- 
cesta  in  locft  de  poesil  ne  dai!  aija  numito  centone  séù 
càrpiturl  cu  frase  strftine.  Poesia  popularà  nu  se  potè 
imita,    ci  numal  ulilisa. 

Colec^iuniie,  chiar  cele  mal  bum»,  pentru  a  se  puté 
Irage  tòte  folòselo  din  eie,  trebue  cernute  sfi  studiate 
din  diverse  puncte  de  vedere.  Asemenea  studii  la  noi 
p&n'  acuni  sunto  fòrte  rari.  Eie  cerù  nu  numal  uno 
studili  adi'inco  altt  literaturel  populare,  nu  numal  o  de- 
osebitA  petrundere  pentru  a  puté  desface  tòte  incretitu- 
rile  (ine  ale  acestel  litcraturl  in  care  se  ascunde  fiinta 
intiniil  a  poporulul  care  le-a  creata,  dar  scrutàtorulù 
trebue  sé  posédA  iji  adàncl  sfi  variate  cunoscinte.  In  cele 
urmìllòre  aniinlimiì  càteva  studii  fftcute  mal  in  adinsO. 

A.  Odobescu,  CAntece  poporane  in  raporlfi  cu  téra, 
istoria  ?i  datinele  RomAnilorO  in  Scrierl  1.  171 — 192. — 
Idem,  Mésunete  ale  PinduluI  in  Carpati,  ibid.  I.  193  — 
2HG. —  H.  P.  llasdeù,  I,)ina  Filma,  (lotil  .si  (iepifjil  in 
Dacia.  lUic.  1877.  —  Idem,  Cuculft  .«ri  Turturica,  in  Cu- 
vinte  din  bètrAnl. — Ar.  Densufjianu:  l)  Studi!  asupra  poe- 
siel  populare  romAne,  in  Analele  Asociatiunel  Transil- 
vane,  18()()  p.  132 — 153;  2)  Originea  doinel,  in  Familia 
18B8;  3)  Semo  Sancus  §1  SAmbele,  in  CercetArl  literare. 
la.«jl,  18H7.  p.  104—120  ;  4)  Epopeia  romAnA  ibid.  1—29: 
5)  De  unde  vine  mitulù  Iléna  Cosindeana  V  in  Columna 
lui  Traiano  1872  Nr.  8;  6)  Colindele  .«ji  himneie  vedice, 
in  lievista  crit-lit.  I  p.  1—15,  49—63  ;  7)  Terfàril  ibid.  p. 
193—201  :  8)  Din  mitologia  romAnft  ibid.  p.  521—531.  — 
Nic.  Densuijianu,  ScrutArl  mitologice  in  Familia  1868  p. 


—  180  - 

199.  seqq.  —  G.  D.  Teodorescu  :  Incercàrì  critice  asupra 
imorii  credinte,  datine  §i  moravuri  ale  poporului  romànù, 
Bue.  1874;  Cercetari  asupra  proverbelom  romàne  Bue. 
1877;  Notiuni  despre  colindele  romàne,  Bue.  1879. — 
S.  Mangiuca  in  Calendarulù  din  1882,  Brasovù  :  Co- 
linda.  Pacala  si  petrecerea  mortulut.  —  Ovidiu  Den- 
susianu,  Poesia  pop.  din  punctù-de-vedere  etno-psicholo- 
gic'u,  in  Bevisla  crit.-lit   I  p.  145  —  159  .si  241  — 256.  ij.  a. 


Credinfele  ^i  datinéle  nu  se  tinìi  dupà  forma  de  li- 
teratura  popularà,  facù  ìnsè  parte  din  patrimoniulù  to- 
tali"! ahi  poporuluì  si  contribue  impreunà  cu  literatura 
proprie  popularà  la  descifrarea  fiintei  etice  a  poporuluì 
si  a  vietiì  luì  nu  numaì  istorice,  ci  chiar  preistorice. 
Tòte  acestea  insè  au  o  rolà  fòrte  importantà  in  lite- 
ratura, càci  eie  suntù  depositarie  convingeriloriì  intime, 
a  deprinderilorù  ^i  a  chipulul  de  a  fi  alù  poporuluì,  ^i 
iarà  de  eie  este  cu  neputintà  o  adevèratà  literatura  na- 
tionalà,  càreia  eie  numaì  ii  potìi  imprima  sigiiulù  origi- 
nalitàtii  etnice.  Penlru  aceea  studiulù  credinlelorù  si  dati- 
nelorii  este  tota  atàtù  de  indispen.sabilii  pentru  literatura 
artistica  ca  si  literatura  popularà  ìnsàsì. 

Acéstà  parte  a  vietiì  poporuluì  nostru  incà  a  ìnceputù 
a  se  studia  si  deja  avemìi  unele  lucrar!  destulu  de  ìn- 
semnate.  Loculo  àntàiìi  'lìi  ocupà  scrierile  pàrinteluì  S.  FI. 
Marianù  si  ar-  .me  :  1)  Nunta  la  Romàni,  Bue.  1890  ;  2) 
Nascerea  la  Romàni,  Bue.  1892  ;  —  B)  Inmorméntarea 
la  Romàni,  Bue.  1892.  Ér'  Elena  Sevastos  a  publicatìi 
Nunta  la  Romàni,  Bue.  1889.  George  S.  lonescu  a 
publieatiì,  „Mica  Colec^iune  de  super§titiile  Poporuluì  Ro- 
mànù",   Bucuresci,  1888. 

Literatura  popularà  scrisà 

Acéstà  literatura  este  inai  totìi-de-una  stràinà,  rare- 
orì  nationalà.      Ea  potè    sé    fie    de  origine  curata  pò- 


-  Ibi  - 

pularA,  adocà  din  literalura  popularft  a  unul  poporO 
slrAinii.  oiim  suntn  povostile  cunoscule  sub  iiumele 
de  0  mite  {.<  una  de  nop(ì,  aéo  sunta  do  origino 
punì  literarA  oum  este  Alejrandria.  Dela  inlroduce- 
rea  CroijlinisniuUiI  sa  pusiì  in  curstt  o  fórie  avuta 
asemenea  literaturà  cu  scopCi  de  propaganda  religiósa  in 
generala,  care  in  urmft  a  degenerali^  in  literalura  de 
propaganda  a  dognfieloriì  diverselorft  sede  religióse.  A- 
césla  esle  cunoscuia  sub  nuinele  (]e  literaturà  apocrifa, 
cAcI  ea  nu  face  parte  din  ìì^h  nuinila  sàvia  scripturù, 
sta  inse  in  legatura  cu  dogme  religióse  §i  cu  personagie 
din  ciclulCi  crc!?liniì.  Fòrte  desù  iji  in  acestea  s'aiì  inlre- 
buintaliì  povesll  curala  populare  pe  dinlreguliì,  ori  s'aù 
ìmprumulalfi  din  eie  nnolive   ^i    forme. 

La  HoniànI  sa  laiiliì  multa  acésia  literaturà  prin 
mijlocirea  sedei  religióse  bulgare  numiia  Seda  Bu- 
(/omililnrù,  dela  fundatoruln  el  popa  leremie  Bugo- 
niilìì,  care  a  tràitù  in  Bulgaria  in  sec.  ala  10-lea. 
Literaturà  bugomilica  ins6  era  cea  mal  mare  parte  tra* 
dusa  din  Jimba  grecésca  cu  adaptarl  la  dogmele  bugo- 
niilice  Er'  asemenea  literaturà  populara  grecésca,  ìn- 
cepcndiì  dela  scandalósele  Potesti  milestene  din  anlici- 
tate,  nu  era  o  literaturà  de  cultivare  ?i  edificare  a  po- 
pórelorn,  ci  de  corumperea  jjì  disolvarea  lord.  Pentru  a- 
ceea  .fi  literaturà  bugomilica,  care  a  propagata  acésta 
literaturà  grecésca,  a  Josttì  fatala  pentru  Bulgari,  càci 
da  ce  (Jice  una  ibtorica  alu  Bulgarilonì  :  ,.MaI  incolo 
Bugomilisniuhì  a  contribuita  la  distrugerea  vechel  Bul- 
garie. InvC'taturile  loru  posomorite  aa  slinsa  iubirea  de 
patrie,  aiì  desbi natii  poporuhì  in  clase  ^i  l'aù  arancalù  in 
brande  coruptiunel'-.  '^) 

Fara  indoicla  cardile  bugomilice  n'ao  rémasa  niel  la 
noi  f^ìra^^inlluintà  asupra  clasel  mal  bune  care  lecetea, 
dupa  cum  vedemo  ca  nu  rèmanu  farà  grave  consecinte  ti- 
pàriturile  scandalóse  ialite  anume  pintre  KomAnl  de  mànà 
strftina  ^1  primite   de  naivitatea  ^i  negligenza    nòstra  ! 

14)    IriSek,  Geschichte  der  Bulgaren  p.  3j3. 


—  182  — 

Cele  mal  veclii  iirme  la  noi  de  asemenea  literaturà 
sunti!  : 

1)  Varlaam  si  Josaf  in  Inve^àturile  lui  Neagoe- 
vodà  (v.  Filosofia)  ; 

2)  Textelc  màhàcene,  parte  scrise  parte  copiate  intra 
ani!  1580 — 1619.  (v.  Ut.  bisericéscà)  ; 

3)  Textele  lui  Popa  Ioan  din  Sànpetru  scrise  la  1620. 
De-aicì  incolo  asemenea  texte  se  ìnmul^escù  totù   mai 

tare.  ^^) 

Pe  làngà  literaturà  in  prosa  esista  o  asemenea  lite- 
raturà 9Ì  in  versurì.  Cea  mai  avuta  in  acéstà  privintà 
este  care  se  ocupà  cu  ciclulù  religiosi!  alo  Cràciunului, 
cum  suntù  càntecele  de  stea,  colindele  diecesci.  adecà 
tàcute  de  popi  §i  de  dieci  pe  basa  legende!  crestine,  I- 
rodiì,  Vifleimuli!,  apoì  càntece  la  pomeni,  la  nunte,  la  ve- 
selii,  la  morti  s.  a.  Tòte  acesle  poesii  sunti!  in  gene- 
rali! fòrte  seci  ca  idee  ^i  cu  totula  lipsite  de  ìnspira- 
tiune. 

Manuscripte  de  asemenea  poesii  suntii  cunoscute  de 
prin  secolulù  trecutìi,  este  evidenti!  inse  cà  aù  esistati! 
^\  mai  vechi 

Colectiuni  anume  de  aceste  poesii  nu  s'aii  fàcutti, 
s'ali  publicatu  insè  incidentali!  prin  alte  colectiuni  ^i 
prin  publicatiunì  periodice  d.  e.  : 

A.  Panii,  Càntece  de  stea.  Bue.  1830  ;  —  Idem,  In- 
deptàtorulù  betivilorìi,  farà  locu,  a.  1832;^'')  — Dr.  I. 
Sbiera,  Colinde,  Cernàutì,  188rf.  —  P.  Bàncilà,  Collude 
etc.  Sibili!  1875  ;  —  Revista  p.  istor.  arheolog.  si  filo- 
log,  a.  T  v.  II  p.  313—336,  an.  II  voi.  I  fase."  1  p. 
99—110. 


15Ì  Despre  asemenea  literaturà  v.  Hasdeu,  ^u vinte  din  BetrànT; — 
Dr.  M.   Gaster.  literaturà  pop    romàna,  Bue  1883. 

16)  Jn  carte  nu  se  arata  culegètoruln  séìi  autorulìi,  ér'  D  larcu  o 
atribue  lui  A.  i^anQ,  si  de-órece  cuprinde  si  piese  originale  cu  to- 
tulù  !n  maniera  si  cu  limba  lui  A-  Pan",  pentru  aceea  o  considerUmìi 
^i  noi  ci  a  lui. 


—  183 -. 

Acésta  literalura  apocrifa  la  noi  u  fosln  In  llóre  pana 
la  inceputiilù  acestiil  secolo,  ér'  cftnd  a  incepuin  se  a- 
parfl  o  lileraturft  mal  multo  sóù  mal  pigino  nationalà, 
acea  lileratura  venelicfl  ?i  fòrte  adese-orl  stupida  a  in- 
ceputiì  s6  dispara.  Lovitura  a  ineepulil  a  i  se  da  prin 
scrierile  lui  I.  Haraco,  V.  Aron  ^i  Anloon  Pana,  cari 
parte  se  ocupa  cu  «ubicete  nazionale,  parte  cu  subiecte 
serióse  din  literaturl  straine,  nriultO  mal  superióre  ca 
gusto  .si  forma,  de  ciotti  buiguirile  bugomilice  iji  cftn- 
tecele  nos\rale  diecescl.  fSi  cu  caio  subiectulo  vre-u- 
neia  din  scrierile  acestora  a  fosln  mal  nationaliì,  cu  a- 
tàto  scrierea  s'a  popularisatiì  mal  tare  ca  d.  e.  ArghirU 
91  Elma  alo  lui  Haracù,  Leonaiù  alQ  lui  V.  Aron,  0 
ì^e^dóre  la  {èra  ^\  Povestea  vorhel    a  lui  A.  Panù. 

Incepèndìi  a  se  publica  in  ullimele  decenil  poesil,  po- 
vestl  ifi  anecdote  populare,  aceslea  afl  dato  lovitura  de 
mòrte  literaturel  sarbcde  .si  straine,  care  se  latise  in  se- 
colil  trecuil  la  noi. 

Acesta  esle  eurentulo  sanatosi!  ìnlrodusu  in  literatura 
nòstra  popularà  ?i  care  nu  va  lipsi  a  fi  de  cea  mal  bine- 
facétóre  ìnlluin^\  atftttt  asupra  (lincei  elice  a  poporulul, 
care  se  va  adapa  din  propriuliì  seù  isvoro,  iji  se  va 
inalba  In  ochiì  sei  proprii  v6f|t''ndo  atatiì  de  cultivate 
!ji  apretiate  crea^iunile  lui,  dar'  toliì-odata  va  ìnriuri  pu- 
ternico  §i  va  aduce  la  matcà  literatura  artistica,  care 
baie  ìncà  buimàcità  campii  strainaia^il. 


—  184.— 

C  A  P  I T  O  L  U    IL 

PROSA 

Prospectù  istoricù 

Dupà  urmele,  care  le  posedemù  din  literatura  ro- 
màna scrisà,  trebue  se  dicemù,  cà  prosa  s'a  desvoltatu 
mai  de  timpuriù  decàta  poesia.  Manuscriptele  si  càr- 
t(ile  bisericescì.  cari  suntù  cele  mai  vechì  monumente 
literare,  asemenea  contraetele,  chrisóvele  si  cronicele, 
tòte  acestea  le  ìntèmpinàmo  inainte  de  poesia  literarà 
séù  scrisà.  Abstràgèndù  dela  urmele  sporadice  de  lirabà, 
de  cari  amìl  vorbitù  (part.  gen.  e.  IV.),  cele  mai 
vechi  monumente  de  prosa  ce  le  posedemii  suntù  : 
Psaltirea  scheianà,  Codicele  voronetianù,  Tetravan- 
geliulù  §i  Cazania  I  tipàrite  la  1560,  Psaltirea 
tipàrità  la  1570  si  alta  la  1577,  Praxiulù  tip.  totù  pe 
acesto  timpu,  Cazania  II  tip.  la  1580,  Paliìa  tip.  1581, 
ér'  ca  celli  mai  vechiil  monumentù  de  prosa  profana 
unù  Cronografo  aflatorii  in  posesiunea  nòstra,  scrisù 
in  epoca  lui  Petru  Cercelù  scosù  din  domnie  la  a. 
1585.  In  desvoltarea  prosei  distingemìi  urraàtórele  e- 
poce  :  Epoca  I  pana  la  1500  representatà  cu  deose- 
bire  prin  Psaltirea  scheianà  .si  Codicele  vorone^ianìi, 
ahi  càrorii  caracterù  este  lupta  grea  ce-o  ìncércà  pentru 
a  ìntrupa  séù  esprima  ideia,  §i  acésta  cu  atàtù  mai  vèr- 
tosìi,  càci  este  totù-odatà  si  o  traducere  ;  formele  fo- 
netice  §i  flexionare  fòrte  originale,  unù  tórte  vechiù  e- 
lementìj  lexicalù  romàniì,  atàtù  ca  cuvinte  catti  si  ca 
acceptiuni,  amestecatù  cu  dese  clemente  stràine  si  cu 
deosebire  slavóne.  Rotacizarea  lui  n  o  consideràmù  nu 
ca  o  proprietate  generala  a  limbeì  din  acéstà  epoca,  ci 
numal  ca  o  particularitate  dialecticà.  Din  punctù  de 
vedere  sintactien  relevàraù  cu  deosebire  casulii-obiectù 
farà  preposiliunea  pre  §1  intrebuin^area    dativuluì  si  a- 


—  185  — 

cusalivului  la  pronumele  pcrs.  l'ilrA  repetirl  pleonaslice.  — 
Epoca  II  pumi  la  JO'OO.-  l'rosn  mal  desvoUatfl,  malsi- 
gurà  yi  mal  usórti,  cuvinte  vechl  romiXneacI  se  perdù, 
eleraenlele  slnìine  se  mal  rArescù,  fonetica  9i  formele 
flexioimre  incepiì  a  se  slàbi,  loci  ^i  amesteca  cu  évo- 
lu^iunl  inai  nóuè.  Sinlaxa  progresézfl,  perde  ìnsè  unele 
parlioLilaritAiI  vechl.  -  Epom  III  pdnd  la  1700.  Prosa, 
alftlft  in  lileralura  bisericéscfl.  càio  ?i  in  cea  profana, 
devine  nu  mimai  mal  naluralìl,  mal  UifórA.  dar'  capèlà 
sub  condoiuln  imora  cbiar  óre-care  lustru.  Se  eliminézà 
multe  din  slavonisme,  se  perde  insò  o  mare  parie  din 
vechile  cuvinle,  se  conlinuA  slftbirea  fonelicel  tfì  a  for- 
melorfi  flexionare.  j-éu  conlopirea  arlic.  cu  tema  cu- 
vènlulul,  se  aplicà  mai  desìi  timpurile  compuse  in  loculù 
celoriì  simple  ìnlrebuin^ale  in  epocale  trecule.  Pe  cànd 
scriilorii  bisericescl  al  aceslel  epoce  amestecft  formele 
vechl  cu  cele  nóu6.  cel  prolani  atì  o  limba  mullCi  mal 
moderniza'iì.  Causa  esto.  cà  scriilorii  bisericescl  d'o 
parte  eraft  mal  v("'rtos(ì  ómenl  din-  poponi  iji  in  nemij- 
locilft  ifi  cotinuà  alingere  cu  elù,  de  all;\  parte 
eraiì  inlluin^aU  de.  texte  din  epoca  trecuUi  ;  din 
contrà  scriilorii  profani  eraù  cu  deosebire  din  clasa 
mal  bunù,  dinlre  boeri,  unde  limba  era  mal  locilii,  §i 
totrt-odairi  el  nu  eraù  finutl  a  observa  modelele  texle- 
loriì  vechl,  ca  ceva  sacrosAnln.  Prosatori  mal  buni  in 
acéslft  epocìl  :  cronicaril  munleni  ^i  Iraducetorii  biblici 
de  HucurescI  (1688),  Urechie,  MironO,  Dositeiù.  — 
Epoca  IV  jìànà  la  1830.  In  acéstà  epoca  limba  perde 
mal  tòte  urmele  archaice,  cari  se  mal  sus^inuse  in  e- 
poca  Irecutà,  fi\rà  ca  din  pnnclù-de-vedere  formaln  sé 
pólà  face  vre-uruì  progresù,  din  conlrà  prosa  profana, 
cullivalft  mai  alesù  dincóce  de  Carpazi,  sub  influin^ 
limbcl  grecescl,  lace  in  generala  unii  regresù.  Prosa  ìn- 
vè^atilom  din  Transilvania  dinlre  1780 — 1830  esle  curata 
!ji  regulalil,  dar'  totù-odatft,  cum  amù  cjice.  erudita, 
cu  tòte  aceslea  in  fonda  nn  mullf»  se  deosebesce  de 
limba  cronicariloril  mal  vechl.  In  scurliì,    prosa  din  a- 


—  186  — 

cèsta  epoca  tncércà  schimbari,  dar'  in  totalu  remane 
ìncà  rigida,  pul^inù  flesibilà,  greóie.  Prosa  profan-^  in 
amèndóuè  aceste  epoce  remane  sub  ìnfluinta  cele!  bi- 
sericesci.  Gelù  mai  bunù  prosatoriiì  din  acóstà  epoca  : 
cronicariulù  Neculce,  istorici!  iVIiculù,  Zincai,  Maiorù  §1 
Zilotù  Romanuin.  —  Epoca  V  dela  1830  ìncóce,  Prin 
eliberarea  Romànilorii  de  dincóce  de  domnia  fanariotà, 
prin  ìntroducerea  limbeì  romàne  in  scóla,  prin  elimi- 
narea  limbei  grecesci  din  stata  si  cu  incetulù  din  soci- 
etate,  prin  studiulft  limbei  francese  §i  cu  deosebire  prin 
ìntroducerea  diaristiceì,  limba  de-odatà  se  destéptà  din 
amortélà,  se  desghiatà  óre-cum  si  din  greóie  si  neaju- 
tatà,  ce  se  parca  mai  ìnainte,  capèta  unu  mersù  sveltù 
si  usorìi.  Limba,  ca  tota  ce-ì  amortitìi,  nu  avea  mai 
mai  'nainte  gratil,  acum  incepe  a  le  càpeta  prin  agili- 
tate  si  u^uràtate  naturala.  Dar'  fìindù-cà  incepe  a  se 
serie  multa  si  ràpede  ^\  farà  pregàtire,  limba  cài^tigà 
adevèratii  in  flesibilitate.  in  regularitate  insè  perde, 
ìnfluinta  francesà  are  partile  sale  bune  in  càta  se  a- 
tinge  de  desghie^area  stilului,  *dar'  multe  .?i  relè  din 
punctù-de-vedere  sintactica  si  lexicalù.  Incepìl  a  se  de- 
làtura  cuvinte  bune  romànesci  inlocuindu-se  cu  francese, 
se  introduca  idiotismi  si  proprietaii  stilistice  dupà  fran- 
cesà, chiar'  regimulu  sintactica  se  conforma  in  multe 
dupà  acésta.  0  u^à  deschisa  pentru  iregularitate  ^i  ìn- 
fluin^  stràinà  era  lipsa  studiului  gramaticalù  alìl  lim- 
beì. Limba  romàna  deveni.se  in  instructiune  uno  simplu 
apendice  alti  limbeì  latine  §i  francese.  Gramatica  ro- 
màna se  considera  ca  ceva  de  prisosù,  dupà  ce,  se  di- 
cea,  suntemìl  nàscutì  romàni  ;  militi  diceaii  cà-i  prea 
grea  si  cu  tòte  acestea,  care  se  freca  nitela  de  carte, 
se  tinea  deja  gramaticù,  filologìa,  si  nu  admitea  autori- 
tate.  In  generalù  esista  una  felù  de  preocupatiune  in 
centra  studiului  gramaticalù  alìi  limbeì  romàne.  Gei  de 
peste  Carpati  seriali  gramaticala,  dar  greoiù,  cei  de 
dincóce  usorìi,  dar  negramaticalu.  0  ingrijire  artistica 
si  estetica  a  stilului  nu  intémpinàmu    la  nici  unii  scrii- 


—  187  — 

lord  din  acóstft  epocfl.  llnif  posedù  cunoijlinta  aprofun- 
dat&  a  limbel,  mal  aleso  cel  de  peste  munU,  dar'  fi- 
indù-cft  invèlan  cu  deosebire  in  scóle  stràine  sji  se  ocu- 
paO  cu  limbi  cu  totuliì  strftine  de  liniba  romiinà,  acésta 
nu  putea  sé  nu  aibft  unele  Influin^e  dàunatóre  asupra 
llmbel  romàne,— lipsea  aria  j^i  estetica.  La  cel  de  din- 
cóce  se  intrevede  gusti!  estetici!,  dar'  le  lipsea  cuno.f- 
cin^a  limbel,  dupà  cum  se  cere  dela  celù  ce  voesce  sé 
fie  scriitorin.  Calitàf  ile  de  a  deveni  cela  mal  bunù  pro- 
satori! in  acéstA  epoca  le  posede  lifllcescu.  timpulù  insè 
nu  l'a  lAsalù  s6  le  desvólte.  In  scrierile,  cj\te  ne-a  Ift- 
satiì,  se  vede  cA  ehi  s'a  nevoitil  nu  numal  a  mànui 
simplu  liiiiba  pentru  a-ijl  esprima  ideile,  dar'  totiì-odata 
a'iji  le  depune  in  o  limbi!  mal  bunà  §i  mal  corecUi. 
Una  oitù  prosatoriù  mal  insemnati!  este  Eliade;  amQ 
puté  (Jice,  ci  eh!  introduce  una  noi!  curentù  in  prosa, 
eh!  0  desghié^fl.  In  adevenì  pùnfl  pe  la  1848  ehi  serie 
o  prosa  verde  romanésca.  D'aci  incoio  npol  ìnsus|iindu-.sl 
nisce  idei  lilologico  din  cele  mal  stangace,  si-a  stri- 
catù  limba  cu  totulù. 

Literatura  bisericéscà. 
Prospedù  istoricù 

Literatura  nòstra  bisericéscà  nu  are  vre-o  deosebità 
insemnatate  literara,  are  insè  o  mare  ìnsemnatate  in 
desvoliarea  .si  cultura  Poporulul-Romànu,  caci  prin  ea 
s'a  liberatu  nu  numal  limba,  dar'  iji  spiritula,  cugeta- 
rea  nòstra  din  scia  via  strainS,  in  care  ai!  zacutQ  secoli 
amortile,  sji  toti!  prin  ea  s'a  uUemeiatù  pe  nesim^ite 
unitatea    limheì    Uterare  M.    Nu  numal   alata,  ea  a  a- 


il  Fruw^se  sunttì  cuvintele  ce  le  «fllm^  !n  cestiunea  de  unitatea 
limbel  tu  prefa^a  Test.  no'T  tip.  la  Alba-lulia  164S:  ,.NoI  drepl'<- 
aceea  ne  amfì  silit'1  din  c&ti)  amiì  pututri,  sS  izvodiin>ì  a^a  cum  se 
tn^elégi  to^i  Kr*  se  nu  vonl  tn^elege  to^I,  nu  I  de  vina  n<>strft,  cel 
de  vina  aceluia  ce  t'\  resfirntft  .  Romàpil  prin  tntr'alte  Jeri"  (v'iparift. 
Analecte  p.  Ho)- 


-  188  — 

jutalù  §i  a  sustinuln  si  unitatea  graiului  viù.  Atarà 
d'acésla,  literatura  nòstra  bisericéscà  mal  este  ìnsem- 
natà  si  pentru  studiulu  §i  cunóscerea  desvoltàrei  isto- 
rice  a  linabei,  càci  cele  mal  vechi  ^i  mai  voluminóse 
monumente  de  limbà  suntu  cele  bisericescì.  Insemnà- 
tatea  acestorù  monumente  cresce  si  mai  mulUì,  cànd 
vomù  considera,  cà  limba  depusà  in  eie  nu  este  numal 
limba  celorù  doi  secoli,  16  §i  17.  dupa  cum  se  crede 
in  generala,  ci  unele  cuprindiì  limba  din  secoli)  an- 
teriori. 

Deca  aseménàmù  limba  cartilorù  bisericeóci  lipàrite 
in  secoluM  alù  16-lea,  ba  Fòrte  adese-ori  chiar  ^i  a 
celoru  din  sec.  17-lea,  cu  limba  ce-o  ìntémpinàmu  prin 
alte  documente  si  cronice  contimpurane,  aflàmiì  in  for- 
mele  graraaticale  precum  si  in  elementuliì  lexicalù  o 
mare  deosebire.  Pe  cànd  in  cardile  bisericescì  damù 
peste  forme  gramaticale  fòrte  vechi  si  originale  si  peste 
cuvinte  bètràne  romànescl,  cari  séu  nu  le  aflàmìi  de 
locii  sefi  numai  cànd  si  cànd  prin  documente  si  seri- 
eri  profane  :  siliti  suntemn  sé  ne  intrebàmù,  pentru-ce, 
de  unde  acéstà  deosebire  ?  Limba  bisericéscà,  care  noi 
0  intèmpinàmù  prin  càrtile  bisericescì  mai  cu  samà  din 
sec.  16-lea,  este  in  mare  parte  multù  mai  vechie.  A- 
césta  resulta  din  natura  lucrului,  càci  poporulù  nu  cu- 
noscea  limba  slavóna,  prin  urmare  era  imposibihl  ca 
preotimea  se-se  màrginéscà  in  decursulu  atàtorii  secoli 
in  tòte  functiunile  bisericescì  numal  la  limba  slavónà. 
Sunto,  cum  ama  aràtatìi,  o  sumà  de  acte  religióse,  care 
nu  se  potii  indeplini  farà  participarea  activà  a  popo- 
rului.  Multi,  si  de  siguru  majoritatea  preolimei,  nu  in- 
lelegeaù  limba  séti  apròpe  de  loci!  séìi  cu  multìl  mai 
putinìi  de  càttj  sé  fìe  in  stare  a  traduce  la  prima  ve- 
dere si  in  fie-care  ocasiune  textulìi  slavonii  in  aseme- 
nea  impregiuràri,  cànd  participa  activtì  si  poporulìi  (v. 
Revista  crit.-lit.  II  1894  p  260-^263). 

Pentru  aceea  pe  timpulù  cànd  incepuse  a  se  tipàri 
càrtile  bisericescì  esistaci  deja  vechi  manuscripte  romà- 
nescì,  care  s'aii  utilisatii  pe  dintregulii  la  tipàrire. 


—  18t)  — 

Cele  mal  vechl  car^I  bisericescl  in  limba  romàna  cu- 
noscute  panil  acjl  -)  iji  care  le  posedemù  sunti)  urmà- 
lórele  : 

Fsaltirea  scheianà,  alù  cftrel  inanuscriptft  so  alla  in 
biblioteca  Acaderniel-romilne  din  HucurescI  sub  No. 
499  !fi  s'a  publicatn  la  1889  ").  Manuscriptulrt  este  o 
copie,  diipà  cum  acésta  se  vede  din  neniiniérale  gre^ell 
de  cetile  iji  incongruenze  de  ortogralie  i}[  lonetismn.  Din 
o  inseninare  criptogralicà  in  lextn  nianuscripluhì  datézà 
probabilfi  de  pela  1182.  Cuprinde  ir)I  psalml  91  alte 
fjece  cànlArl  din  'IV-t.  vocliiiì  si  noiì  si  Simboluln 
Atana.siant). 

Codicele  vorone(ianù,  allatu  la  niànristirea  Voronetft 
in  Hucovina,  necoinplectfi,  coprinde  pe  85  fol,  càie 
s'aiì  p;'islraliì  intregl,  taptele  aposlolilonì,  epistola  ge- 
nerala a  lui  locobiì,  cea  dintàin  generala  a  lui  Petru  ?i 
ìncepululn  dela  adóua.  Manuscriptulù  se  aflà  asemenea 
in  biblioteca  Acadeiniel-romilne  din  liucurescl  ?i  a 
rosili  tipàritiì  la  I88n^). 

Aniòndóuè  aceste  monumente  art  multe  tnlsàturi  co- 
mune. Amòndóue  suntrt  nisce  prime  traducerl  neajutate, 
incurcate  ^ji  Tórte   adese-orl  nein^elese,  §i  fjìrà    indoiélà 


2).  In  catalogulù  c.lrfiloriì  d>n  biblioteca  lui  li.  Kopilar  simtiS  ta- 
registrate  manuscripte  romìnescl  din  sec  I5lea  v;i  i6-lea  ?i  sub  Nr. 
914  se  tnregistréz.1  unfl  Mineiù  tipflritiì  1.1  Venepa  tn  153S  si  reti- 
p!trìtO  la  1580.  care  carte  este  cu  totulfi  necunoscut&  de  aiurea.  fi  de 
$1  nu  este  esclusS.  probabilitatea,  dar  pilnSl  la  alte  probe  credemtl  cft 
s'n  fflcutfl  vre-o  confusiuiie  cu  vre  und  Mineiiì  slavonS  (v  Ov.  I>en- 
su^ianu.  !n  Revista  crit.-lit    II  1JÌ94  p    258     9- 

3ì-  l'saltirea  scheiana  (I482)  MSS  449  B.  A.  R.  publicatJl  de  Prof. 
I  Bianu  bibliotecc.rulu  AcademieT-romàne,  TomuM  1  lextuM  In  fac- 
simile fi  transcriere  cu  variantele  din  Coresi  (1077).  Ed>t>anea  Aca- 
demicl-romàne  Bue-  1889. 

4).  Codicele  Voronefian  cu  un  vocabulnriQ  fi  stuJi>^  asupra  lui 
de  lon  al  lui  <i.  Sbiera.  Edifiunea  .Academiel-romàne,  cu  dt')u'5  Tn- 
hele.  Cernau\  iS^S- — Manuscriptultì  a  fosfì  descoperit'^  la  a.  1871 
de  l)-ld  prof.  G  Cre^u.  care  a  publicatn  und  studifl  asupra  lui  tn 
Revista  p.  istor.,  arch.  fi  filolog.  v.  VI  fase.   2.  p    I45 — 15  <• 


—  190  — 

multe  din  confusiunì  provinù  si  din  eausa  copiatorilortì, 
amèndóué  posedù  rotacismulù  si  anume  in  Cod.  voro- 
netianù  este  constanlu  in  tòte  cuvintele  romànescì  a- 
farà  de-vre-o  càte-va,  pe  cànd  in  Psaltirea  scheianà 
ratacismulii  in  o  parte  se  aflà  constantu  in  alta  vaci- 
lontfi  ;  amèndóué  cuprindii  de-o  parte  multe  slavonisme 
§i  de-alta  cuvinte  fòrte  vechì  romànescì  ce  nu  se  aflà  in 
alte  càrtì  vechì  ;  amèndóué  aplicà  casulù  obiectu  farà 
prepositiunea  pre  si  dativulil  §i  acusativulti  pronume- 
lorìl  personale  farà  repetàrile  pleonastice;  in  amèndóué 
se  aflà  cuvènlulù  gintu  (g^ntem),  care  pàn'acum  nu 
s'a  aflatiì  in  nici  o  alta  carte  vechie,  asemenea  se  aflà 
opu  mai  desil  ^i  mai  cu  multe  nuance,  de  càtù  in  alte 
càrtì  vechì;  intr'amèndóue  se  aflà  maghiarisme  :  Psalt. 
ghilàluescìj,  magh.  gyiilòlni=invidiezù,  uràscti,  Cod. 
vor.  bàsàdui  magh.  beszedni=vorbi,  felelui  magh.  fe- 
lelni=a  respunde-,  fuglu  magh.  fogoly-prisoneria.  In  Ps. 
se  aflà  ^i  cuvèntulil  tiri-goni,  usitatù  in  Trarisilvania. 

Din  tote  acestea  resulta,  cà  amèndóué  aceste  càrtì 
bisericesci  s'aii  tradusfi  in  acclami  locii  sóli  regiune  si  potè 
chiar  de  aceea^ì  persóna  asa  de  multù  se  asémènà  atàtu 
in  ce  atinge  spiritulù  traducereì  càtil  si  limbà,  cu  tòte 
cà  atì  trecutii  prin  mànile  a  deosebi^ì  copiatori. — Atàtìi 
rotacismulù  catti  si  cuvintele  si  nuantele  dialectale  ne 
indica  positivi]  ca  loci!  alù  traducereì  Transilvania  nordù- 
apusénà.  Epoca  cànd  s'aii  tradusìi  este  cu  multu  inainte 
de  sec.  ahi  16-lea,  ceea-ce  resulta  din  urmàtòrele,  càci 
adecà  continìi  cuvinte  vechì  latine,  ce  séiì  de  locìl  séù  ca 
forma  nu  se  mai  aflà  in  alte  càr^ì  vechì  : 

Ps.  scheiana  :  ^érà-^erìnà  (terra),  temóre-fricà  (timor), 
lume-luminà  (lumen),  desidera,  de§ideratii — a  dori,  do- 
rinfa  (desiderare,  desideratum),  cura — a  curàti-ingrigi 
(curare),  involbti-invélescu  (ìnvolvo),  vencii-ìnvinga  (vin- 
co), gintù-neamii,  poponi  (gens). 

Cod.  voronefianii  :  incàrescii-ìnfierbèntii  (ìncalesco), 
gré^à-greutate  (gravities),  gintti-poporii-mull^ime.  in- 
cindre-a  aprinde  (incendere),  cliema-chiema,  làclàma- 
làcréma,  fróre- flòre,  flànge- frànge. 


—  191  — 

Dintre  amèndóuè  aceste  cflrtl  cea  mal  latita  a  fostn 
Psaltirea,  (aie  dfja  pùn'acuni  esle  cunoscutà  in  trel  e- 
semplaro  :  unuiiì  celo  aflAtorù  la  Academia-romAnà,  aln 
doilea  ce-lìì  ulilisatìi  si  lipflriin  de  Coresi  la.  1Ó70  91 
1577),  §i  alci  treilea  celo  aflatrt  intre  cArtile  ròmase 
dupft  G.  Ladani  la  comuna  Avrign  in  Transilvania  *). 
Cod.  vor.  nu  este  cunoscutù  de  càlù  in  uniculù  esem- 
plarli de  la  Voronetiì. 

Codicele  mànùstirtì  Seculù  cuprinde  invètàlurile  lui 
loniì  Scarariulfi  tradnse  din  slavóna  prin  Dee.  16  de 
ieromonacliulù  Varlaamu. 

Celo  mal  vechio  evangeliarn  romànescù  manuscrisù 
este  Evamieliarulù  de  Londra  scrisù  la  1574  de  Kadu 
(ìramaticuln  din  satuliì  MAnicescl  pe  Vede  (Muntenia) 
de  pe  uno  allù  nianuscriptiì  mai  vechift  ^),  de  pe  care 
se  vede  al  a  utilisatiì  0  copie  .si  Coresi,  dupà  care  a 
tipAriin  Tetravangeluliì  la  1560 — 1. 

Teatele  màhàcene,  scrise  de  Fopa  Grigorie  de  la 
Mflhacin  in  Transilvania  sfi  de  aUil  intre  anil  1580 — 
Hill),  cuprindìi  cu  deosebire  literaturft  bisericóscà  a- 
pocrilft.  Codice  importantn  pentru  particularitùtile  sale 
limbislice  jji  mal  alesti  pentru  rotacismo.  0  parte  din 
ehi  s'a  publicalù  de  llasdeft  in  <Cuvinle  din  bètrànl» 
(li  p  1 — 259).  Codicele  se  alla  in  posesiunea  Academiel- 
romùne  donalB  de  D.  A.  Slurza.  Unù  Fentecostariù 
din  scc.  16  lea  ufiatiì  de  noi  in  Transilvania,  este  scriso, 
dupA  indicatiunile  din  lexlrt,  in  Moldova  pentru  o  mà- 
nùstire  inchinata  lui  Michailu  i^ii  (JavrilQ  (HèsboenI?j. 


S)  Dr  I.  Pii^cariu  DocuoKnte  pentru  limbi  51  istoria  t  I  Sibifl 
1889  Ir  pop.  19—21  se  reprodure  ps  50  din  aceliì  manuscriptfl,  care 
acuni  se  aflft  !n  posesiunea  P4r.  Pu^carift. 

hi  l'nù  studiu  asupra  lui  ^i  escerpte  de  B.  P.  Hasdeu  In  Columna 
In!  Traisnlì,    '881     p.    193,  seqq. 


—  192  — 

CÀRJI     T  IRÀ  R  ITE 
lu  Tausìlvauia. 

In  secolulci  alu  16-lea  ìncepe  tiparirea  de  càrtì  ro- 
mànesci  si  in  ìntregù  acestù  secolù  se  tipàrescù  càr^i 
romànescì  numaì  in  Transilvania.  Cea  dintàiu  ase- 
menea  carte  este  Catechismulu  romànescù  tiparitn  la  Si- 
biio  in  a.  1544  ^),  din  care  ìnsé  nu  s'a  aflatu  pan'  acum 
nici  unii  esemplarù.  Despre  una  alln  catechismn  des- 
tinali! de  magistratulù  BrasovuluI  pentru  Komànii  de  a- 
colo  la  a.  1559.  se  tace  amintire  in  o  cronica  sàséscà  ^j, 
despre  care  insè  nu  esista  urme  positive  cà  s'ar'  ti  tipàritii. 

Coresi  diaconulti  (1625 — 1600)  Nu  se  scie  timpuhì 
si  loculù  nici  alu  nasceroìf,  nicì  alù  morteì.  Din  càrtile 
tipàrite  in  a  dóua  jumètate  a  secoluluì  alù  16-lea  sub 
numele  lui  reese  cà  a  tràitù  in  decursuhì  acestui  timpù. 
Faniilia  Coresi  se  trage  din  insula  Chio,  cum  se  vede, 
de  origine  italiana  grecizatà  ■').  Unù  ramù  din  acésta 
a  venilù  incà  din   sec.  alù   15-lea  in  Romania  ^^).   Dia- 


j)  Jn  socotelile  comunel  Sibiiù  din  a.  1544  din  16  luliu  se  <jlice  : 
.,Ex  voluntate  dominorum  dati  sunt  M.  Philippo  J'iclori  prò  impres- 
sione Cathechismi  Valachici  bibale  fl-  2"  (C.  Correspondenzblatt  des 
Vereins  fiir  siebenbiirgische  Landeskunde.  pe  l8i>o  ìso.  2.  — Revista 
crit.-lit.  II  (1894)  No.  5  -  6  p.  260— 2Ò3). 

8)  Chronicon  Fuchsio-Lupino-Oltardinum  I  p  61.  Din  textulu  cro- 
nicel  (praecepta  cathecheseos  discenda  illis  —  Valachis  —  proposuit)  nu 
se  vede  décS  catechismulu  s'a  si  tipftritiì. 

9)  C.  N.  Satha  N(of/.Xr]vixrj  qiXokoyi'a,  Atena,  1 868,  aminlesce  de 
vre  o  optQ  Coresi,  diri  cari  unii,  ca  (ieorge  Coresi,  fòrte  eruditi,  nici 
unulìi  InsS  din  acestia  nu  se  vede  a  fi  identica  cu  Coresi  al'ì  nostru 
despre  care  Satha  nu  are  nici    o  cunoscin^à. 

io)  UnO  Coresi  obvine  subscrisfl  ìntr'unQ  documenta  munteanfi  dela 
a.  1492  (Kevista  Rom,  a.  1862  p.  112).  Diplome  pentru  familia  Co 
resi  citéza  tiasdeù  Col.  lulTraianii,  1877  Nr.  io— n  p  571  din  anil, 
1529,  1532,  1538  sq.,  ér'  Cipariii  dela  anil  1567,  1570,  1571,  1581 
si  1582,  nu  ne  spune  ìns5  unde  se  aflS,  probabilQ  nepublicate  la  dén- 
sulii  (Analecte,  notizia  Ht.  p.  XIX).  —  M.  Crusius,  Turco  Graecia  284 
285.  3o8,  313. 


—  IDii  — 

conuln  Coresi  se  vede  c&  pelrecea  cftnd  in  Transilvania 
la  l^rasovìl,  unde  a  lucrata  fmpreunfl  cu  dol  preoU  de 
acolo  (icla  biserica  sAiituluI  Niculae ,  cilnd  la  Tòrgo- 
viijte.  Sub  nuinele  lui  Coicsi  s'afi  tipìlritn  urmàtórele  cftr^I  : 

1)  Tetravangelulù  lipftrilii  la  Hraijova  in  15<K) — 1. 
0  editiune  nóuft  s'a  fftcuin  la  1889  in  BucurescI  cu  li- 
lere  latine. 

2)  PrnxiulU  séQ  faptele  apostolilorn  din  care  unft 
singunì  cseniplaro  fòrte  defectuosiì  se  aflà  in  Museula 
nationaiiì  din  HucurescT  ssi  fiindil  ruptù,  data  9Ì  loculù 
lipftrirel  nu  se  scio,  dar'  din  epilogulQ  Cazaniel  ùnlàio 
resulta  cu  a  foslù  tipàriliì  la  Hra^ovn  §i  dupà  Tetrae- 
vangelij  'M. 

H)  Caennia  /,  lipftrità  dupft  Praxiiì,  cum  se  vede 
din  epiloguliì  et,  9Ì  totn  la  liraijovti.  Unti  singurù  esem- 
plaru  defeda  in  biblioteca  rèposatulul  Ciparifl  (v.  A- 
nalecle  p.  16—29). 

4)  Psaltirea,  cunoscutA  pftn'  acum  in  dóuò  editiunl 
tipftrite  la  Hrasjovti .  una  la  an.  1570  din  care  se  afla  unù 
esemplari!  in  biblioteca  Academiel- Romàne,  alta  la  1577 
retipArità  deja  '-). 

5)  Cazania  II,  tipftrità  la  Bra§ovft  in  1580,  lucrata 
in  colaborare  cu  l*opa  Iene  ^i  Pepa  Miliaitt,  „preo^l  la 
biserica  Heheilonì  in  Hra^ovQ". 

Activitatea  lui  Coresi  a  fosta  esagerata  atribuindu-i-se 
lui  traducerea  tuturoriì  car^ilorn  tipArite  sub  numele  lui. 
Deja  in  AntiXia  edi^iune  a  acestel  Istoril  s'a  aràtatn,  cà 
ìntre  aceste  cir^I  §i  anume  intre  Totravangeln  ?i  Psaltire 
(le  o  parte,  ér'  de  alta  parte  intre  invetàturile  din  Ca- 
zanie  ?i  intre  epilóge  este   0  atàtiì    de  mare  deosebire, 


11)  Ciparifi,  Analecte  p.  29.  —  Un'l  studili  asupra  Praxiulul  de  Gr* 
C're^u  In  KeTista  p  istorie,  archeologie  ^i  filolog    V.  fase.   I  p.  29  seqq' 

12)  O  alt&  edifiune  mal  vechie  dela  a  150^  se  vede  a  o  fi  nTutd 
(i.  Seulsscu  (v.  Buciumul'i  romAnfl  a.  1  1875)  p.  289,  ér  l'ihac  !n 
Dictionaire  d'«'tymologie  daeo  romane  1870  citézft  o  edi^Ie  dela  15Ò0, 
aceste  dóuS  editiunl  InsS  de  ainrea  nu  suntd  cunoscute. 

«3 


194 


fiindiì  cele  dintàiù  in  o  limba  fòrte  vechie,  ér'  celelalte 
avéndù  o  limbà  multa  mai  nóuà,  ìncàlù  nu  potù  fi  nicì 
din  aceea^ì  epoca  nicì  din  acelasi  condeiù.  Prin  desco- 
perirea  §i  pnblicarea  psaltireì  scheiane  aeésta  s'a  pro- 
batù  deplinù,  càci  aeésta  arata,  cà  psaltirea  publicatà 
de  Coresi  in  dóuè  editiuni  este  siraplu  numaì  o  copie 
ceva  modernisatà  in  cuvinte  §i  ortografie  a  psaltirei 
scheiane.  Cu  tòte  acestea  Coresi  serie  la  capètulìi  psal- 
tireì ,,am  scosii  din  psaltirea  sàrbéscà  pre  limba  ru- 
mànéscà".  Caracterislica  este  cà  in  epilogulii  editiunel 
àntàie  de  la  1570,  nu  dice  cà  a  tradusu,  ci  numai  ,,In- 
ceputu-s'ati  a  se  serie  aceste  sfinte  psaltiri-'.  Aseme 
nea  in  tetravangelulù  dela  1560 — 1  dice  numaì  „scris'am 
eti  diaconii  Coresi....  ^i  Tudor  Diacu".  In  epilogulii 
Cazanieì  I  spune  làmuritiì  cà  „a  aflatìi  aceste  tàlcure 
ale  evangelici  ...  ^i  a  scrisu  cu  tiparulo",  va  sé  dica 
Cazania  séiì  invètàturile  n'aù  fostiì  traduse  de  Coresi, 
ci  aflate  gata  §i  apoì  tipàrite.  Aceste  invè^àturi  insè  suntìi 
o  traducere  mai  nóuà  de  càtù  psaltirea  §i  textulù  evan- 
geliilorii,  asemenea  si  praxiulù,  a  càruì  limbà  de  ase- 
menea  se  deosebesce  de  cea  din  psaltire  ^i  tetravan- 
geliì.  Acestìi  metodu  de  a  tipàri  manuscripte  vechi  s'a 
practicatù  de  asemenea  in  totiì  secolulii  urmàtoru  ^^). 

Mihaiù  Tardasi  (Turdà^ianu),  contimpuranù  alu  lui 
Coresi.  Atàtii  dupà  nume  càtù  ^i  dupà  colaboratorii  §i 
editoruliì  seii,  precum  si  dupà  loculù  tipàrirei  (Orè^tie) 
§i  dupà  particularità^ile  dialectice  ale  limbeì,  se  vede  a 
fi  de  origine  din  comuna  Turda^ii  de  làngà  Orèstie  (Tran- 
silvania).     Elfi  se  numesce  episcopi!  al li  Romàniloriì,  dar' 


13)  Noultì  Test.  tipJlritu  la  1648  tn  Alba-Iulia  fusese  tradusd  sub 
principele  Betlen  GaborU  (i6l3 — 1629).  (Cipariù,  Archivù  pentru  fi- 
iolog.  5Ì  ist.  p  635).  — Idem,  Acte  si  fragmente  p  i9.  — Psaltirea 
tip.  la  1651  in  Alba  lulia  asemenea  dupà  unu  manuscriptu  mai  vechiQ 
(Cipariu  Principia  p.  105),  ceca  ce  se  vede  5Ì  din  prefa^a  psaltireT 
unde  nu  se  spune  cine  à  tradus  o-  Asemenea  la  traducerea  bibliel  de 
BucurescI  din  1688  sa  luatu  ,.lumwà  5»  din  alte  izvóde  vechì"',  cum 
se  dice  in  prefa^i 


—  1  Do- 
se vede,  cil  a  fosln  unii  episcopft  Impusiì  do  principele 
ealvinfi  uhi  Transilvaniel,  si  nereeunoscuin  de  Komiknl  ••). 
Dela  eliì  avermi  o  parte  din  Testamentukì  vechiQ  (car- 
tea  I  !:i  II),  ór' in  prefa^ji  jji  epiloga 'IH  promite  mlregù. 
Colaboratorl  a  avuln  pe  Merce  Stefano,  preottì  in  Ca- 
ransebesjn.  /acanil  Klreinù,  dasdihì  in  Sebe^jil,  l'estiijelù 
Moisi,  preotn  in  Lugosjn  iji  pe  Achirie,  protopopuln  IIu- 
nedórel.  Stilulfi  esle  limpecle,  limba  are  interesante  ar- 
chaisme  iji  parliciilarilA^I  dialectice  din  suduliì  Transil- 
vanici (Ore;$tie-i)eva-Hategn  ). 

Catania  de  Bra^ovù  (lòbO)  la  1641  se  editézà  a  dóua 
órft  la  Alba-lulia. 

Catechismulù  II  {calvinescH)  se  tipftresce  la  anula 
1612  *-^)  din  ordinuliì  principelul  oalvinil  din  Tranlil Va- 
nia ;  necunoseutn  ìnse  piln'  acum  de  càtiì  in  a  dóua  e- 
digiune  dela  1656  dupà  care  l'a  retipftritiì  Academia- 
romànà  la   1879. 

Catechismulù  III  cu  lilere  latine  tradusiì  la  anulCi 
164-7  in  Lugojù  de  Stelaniì  Fogara^i  dupà  celtt  luterana 
de  Haidelberga,  sji  tipàrito  in  Alba-hilia  la  1648  ^"). 

14)  Elfi  se  numpsce  In  precurénlare  ..alesQ  pi?copul&  RomAnilorii", 
lipsesce  tns»' 5n  diptichulfl  episcopiloriS  iCiparifi,  Acte  ^i  frag.  p.  XIV). — 
Nic  Densu^innu  In  Misiunea  istorie*.  (Analele  Acad.  Kom.  ser-  2.  v. 
II  .«tect.  I  p  192).  -  S  Micuin  pune  tntre  episcopi  pe  unfl  Paulù 
Tordnji.  fSri  a  spune  Insì;  timpulH  ci'nd  a  episcopitu  51  pe  ce  fantini 
se  bastiti  (Acte  ji  frag.  p  272).  Ciparia  pe  urma  lui  Miculfi 'Irt  pune 
1*  '579  (ibid.  p  XlV).  Noi  'lù  ^inemfl  de  episcopi!  impusu  de  Cal- 
▼Inl.  cacT  din  art-  de  lege  13  din  15ÒÌÌ  alO  t'amerei  (dietel)  transil- 
vane  se  vede  ci  principele  pusese  la  Romani  episcopi  calvinl.  Elfi 
se  numesce  pe  ungurie  ..piscopù"'  (pUspòk).  In  precuréntare  nu  se 
adre.st'z.l  c«ira  fiii  sei  sufletesct.  cum  e  dntinn  In  hi.serica  nòstra,  ci 
cfttr.1  ..frajil  Komànl";  elQ  pe  nisce  preo\I  pe  care  "l  are  de  colabora- 
torl li  numesce  ^.predicntorì'  dupA  terminologia  Calvina  (art.  de  lege 
lo  din  1569).  In  fine  1nsu>I  parimele  Ciparlù  (Principia  p.  I04)  n« 
«siguri  ci  traduccrea  lui     lordaci  este  tn  spirita  calrinii. 

15)  Data  tiparirel  se  constata  prin  diploma  lui  Racofi  I  din  io 
Oc     16I3  pt.   2.  (Sincal,  la  a    IO43). 

IO)  Cipari'i,  Principia  p.  loò,  'Ifl  amintesce  numal.  dar'  se  Tede 
cA  nu  in  cun  sce.     Nic  Densu^ianu  a  descoperilQ  la  1S79  unù   esem- 


—  196  — 

Silivedru  ieromonachulù  a  tradusiì  Noulù  Testamentiì 
publicatù  la  Alba-Iulia,  a.  1648,  pe  cànd  traducètoriulu 
nu  se  mal  afla  !n  vièta,  cum  se  spune  in  prefatà.  Dupà 
asemènarea  limbeì  elù  se  pare  a  fi  tradusù  ^\  Psaltirea 
tipàrità  totù  acolo  la  1651.  Ragàciunile  calvinescì  dela 
fine  se  deosebescù  in  limbà  de  Psaltire.  Totu  ehi  a 
tradusfi  Cazania  de  Govora  (1642)  ^i  probabili!  Pravila 
cea  mica  (1640),  (vedi  Muntenia). 

Popa  lonu  din  Vinfu  a  tradusil  depe  càrti  calvinescì: 
1)  Sicriulu  de  auril,  cuprindèndti  cuvèntàrj  la  morti, 
tipàritù  la  Sebe^ìj  a.  1683  ;  2)  Curare  pe  scurtu,  ìnvè- 
^àturì  morale,  tipàrità  la  Alba-lulia.  a.  1685,  tota  de 
eia  una  Molitvenicù  tip.  la  1689. 

Alte  càrti  bisericescT  s'aa  tipàritù  :  unii  Ceaslovu  la 
1696,  unù  Catechismù  romano -catolicu  in  limba  romàna 
la  1696.  in  Unga  ria  la  Tirnavia,  si  cu  litere  latine  in  a 
dóua  editiune  la  Sibia  in  1709,  amèndóuè  necunoscute 
pan'  acum,  aii  fostti  scrisedeFranciscìl  Szanyogh  (-1-1726) 
a  Alba-Iulia,  iesuiia  pusìj  ca  teologù  làngà  episcopuUì 
romàna  unitù  '^'^).  In  fine  la  1699,  s'a  tipàrità  la  Alba- 
Iulia  una   Chiriacodromiona  séa  Cazanie. 

Cela  dintàia  evangeliarfi  cu  litere  latine  s'a  tipàrità  la 
a.  1769  la  Calocea  in  Ungaria  sub  titlulii  ,,Evangelie 
a  toate  Duminecs  si  szerbetory  peste  tot  anul"  ^% 

IN    IVIUNTENIA. 

In  Muntenia  cea  dintàitì  carte  romanésca  s'a  tipàritli 
la  1640,   anume  Pravila  cea  mica    de  Govora,    care  a 


plarù  in    biblioteca    colegiului    reformatu    din  Térgiilu-MuresuluI  (Ana- 
lele  Acad.  Romane  ser    2  t.  II  sect.   i    (18S1)  q.   nò). 

17)  Nilles,    Symbolae  I-  p-  375 

18)  Titluli  mal  tncolo  sunà  :  carele  ku  èndemnàren  pre  csinsztitej 
si  szlevitej  DoAmnej  Consiliariczej  Margarite]  Tomejan  szpre  limbe 
Remlenàszke'  au  telmecsuit,  si  dirépt  veszelia  jei  sziifleczdské  la  tipàr 
au  dat  P.  David  Biro  dela  Szfent  Petru  den  Rèndul  Piarisztilor  La 
Kolócza  ku  tipàrul  Piarisztilor,  la  Anul  MDCCLXIX. 


—  V.)7  — 

(•idilli  in  dóu6  Ibliirl  de  esemplare;  in  unelc  Hyurózft  Teo- 
lilu,  initropoliluin  Munlenieì,  in  altele  (ihenadie  (1628 — 
1(140)  niilropolitiiin  ArdealuluI  '"),  De  nnde  se  pare  a 
resulla  cà  Travila  a  Ibsln  IradusA  in  Transilvania,  iji 
pontru  economie  cel  dol  milropolitl  sìuì  ìn^elesù  sé  ?i-o 
tipìlruscft  cu  o  micfl  schimbare  de  cùle-va  cuvinle  (ìe- 
care  pentru  sino,  dftndiì  unuln  cartea  altiilr.  tipariulu. 
Fiindfl-cA  lipsescn  provincialismele,  se  vede  cft  traci u- 
cerea  transilvanà  a  fosin  n^vè(}utà  in  Muntenia,  iji  la 
acésia  revisiune  pò  va  reduce  oslenéia  lui  Melelio  Ma- 
cedoneanuln,  egumeno  si  tipogralu,  iji  a  lui  Mihaiiì  Moc- 
salie.  Travila  se  pare  a  ti  tradus'o  Silveslru  ieromo- 
nachulii,  traducétoriuliì  transilvano  -").  —  Melchisedecù^ 
egumenuliì  manàslirel  din  Campii- Lungiì,  a  tradusn  din 
grecesce  Invèfàiurì  sén  cuvènirirl  bisericescl  tip.  loto  a- 
colo  la  1642.  —  Despre  Cazania  tip^rita  la(Jovora  1642, 
a  se  vede  Transilvania,  (Silvestru).  Ér'  Cazania  tip  la 
mftnùstirea  Dealu.  1644,  esle  o  simplà  compila^iune  din 
cea  amintilA  iji  din  a  lui  Varlaamiì  (1643).  —  Daniilù 
Andreiù  Fanonianulù  a  tradusiì  Indreptarea  legiì  séìi 
Travila  cea  mare  tip.  la  Tèrgovi^te,  1652,  avèndù  de 
ajulorifi  pe  dol  dascall  greci  din  Chic  :  Patrizzi  !?i  Li- 
garidi.  Legile  impèrfltescl  insè  suntù  luale  din  Travila 
de  la  laijl,  1646.  (v.  Jurispruden^à).  —  „J)ascaìl  inve- 
fa^r*  aiì  tradusn  din  rusesce  Cheia  in(elestiluì  coprin- 
(jòndiì  18  cuvèntfirl  pe  «JuminecI   f}ì  serbatori. 

Jnochentie  ieromonachn  a  tradusù  liturghia  slavo-rom. 
tip.  la  HucurescI,  1680,  la  care  Teodosie  Yestemianulù 
(din  Vesteniù  in  Transilvania)  a  serisù  o  ìnsemnatà 
prefatfl,  ér'  la  1702  a  tip.  ^epte  faine. 

lordache  Cantacuzinù^  fiuliì  lui  Const.  Cantacuzinù  *^) 


19)  Acnd.  Rom.  tn  edit.  sa  nu  amintesce  nimicd  despre  acésti  in- 
teresantft  diferin^Jl 

20)  Cipariìi,  Principia  p.   109. 

21)  Uimitrie  Cantemirft,    Evenimer.tele  Catìtacuzinilortt    §i  Branco- 
Tenilorfl      Edit-  Acad.  Rom   p.   i,  ^i  prefa^a  Kvangeliel  (1682) 


-198  — 

sugrumatù  de  Grigorie  Ghica  la  1664  si  fratele  luì  $er- 
banu-Vodà  Oantacuzinù,  a  tipàritiì  Evangelieie,  la  Bu- 
curescì,  1682,  prelucràndu-le  in  colaborare  cu  Atanasie 
Tomaidulù,  moldoveanù.  —  Mai  multi  ^dascàir'  aii  tra- 
dusu  Apostolula  tip.  la  Bucurescì  1683. 

Traducètoriì  §i  colaboratoriì  la  Biblia  de  Bucurescì, 
1688:  a)  Niculae  Milescu  spatarii,  (v.  Cronicari),  se 
sust(ine  a  fi  tradusìi  originarminte  acQstà  biblie  din  gre- 
cesce  22)  ;  2)  Arhiereulii  Ghermanù  Nisis  ;  3)  fratii 
Badu  ^i  ^erbanù  Greceanu  ;  4)  Mitrofanù  episcopulù 
de  Hu§ì,  care  scosii  din  scaunù  trecuse  in  Muntenia  ^^)  ; 
5)  si  alti  mai  multi  dascàlì  Causa  pentru  care  nu  se 
ami'ntesce  si  Niculae  Milescu  in  prefatà  si  epiloga,  dèca 
elu  a  fostìi  traducètorio,  potè  fi  vièta  luì  aventurósà  §1 
patata  cu  dóué  tradàrì  de  domni,  si  cu  tàerea  nasuluì. 
Acèstà  biblie,  àntàia  traducere  bunà  si  complectà,  este 
insemnatà  ?i  pentru  aceea,  càci  s'a  incercatii  a  regula 
ortografia  limbei  romàne  cu  cirile,  si  cu  deosebire  pen- 
tru a  si  a,  care  pan'  aci  se  scriaii  de-amesteculu,  Biblia 
insè  introduse  scrierea  lui  a  cu  rT»  la  mijlocù  si  j^  la 
incepulu.  ér'  a  luì  a  cu  r.  —  Er'  Radu  si  ^erbanii  Gre- 
ceanu, afarà  de  colaborarea  la  Biblia  de  Bucurescì,  aù 
mai  tradusù  ìmpreunà  si  Pravoslavnica  màrturisire 
scrisà  grecesce  de  Pelru  Movila  si  Màrgàritare  tip. 
Bue.  1691. 

Afarà  de  acestea  s'aii  mai  tipàritiì  in  Muntenia  :  1) 
Triodu,  Buzeil,  1697  ;  2)  Evangelia  greca  si  romàna,  Bue. 
1693;  3)'Tipiculu^[  Sinaxarele  totù  acolo,  1698;  4)  E- 
vangelia,  Snégovù,  1707;-  b)  Liturghie,  Tèrgoviste  1697 
^i  alta  la  Bàmnicn  1698  ;  6)  Mineiu,  slòv.  rom,  Buzeti, 
1698;  alta  edit.  la  1709;  7)  Molitvenicu  grec:  rom.Bu- 


22)  Emile  Picot,  Notice  biographique  et  bibliographique.  Paris 
1883  asupra  luì  Milescu.  'l'otn  acesta  este  ^i  .,Ntcolaù  pivtofipàiaru''' 
(Cipariii,  Analecte,  notila  lit.  XXXVI)  amintitù  ca  traducètoriu  ali  S- 
ScripturT  din  Grecesce  in  Romànesce. 

23)  MelchisedecQ,  Cron.  Husilorù  p.   14Ó. 


—  199  — 

/eo  1699;  8)  Carte  s.  Luininfl  de  Anlimiì  IvireariulD  (v. 
Klocinta),  Snógoviì  KiOi)  ;  9)  Ventecostariii  lip.  sub  Gonst. 
HrAncovt'anu,  nu  se  scie ìnse  loculn  .'ji  data;  IO)  Invasa- 
ture trad.  de  cAlugàruhì  Filoleiiì,  Snógoviì   17U<). 

Triodu  tip.  la  Huc.  a.  1700  in  a  carul  prelata  se  ()ice 

cà  cu  acesta  se  incheie  stùlpuliì  (colóna)  ctìriilorù  bi- 
sericescl. 

IN   \K)r.rK)\  A. 

Varlnnmu  mitropolituli'i  (lù^^o — /o.w)  -»)  Din  vié^a 
lui  pagine  ciinoscin^e.  NSscutu  in  Molii«>va  carn  pò  la 
1580,  cjIcì  la  28  Sept.  \iV.\'2  se  chiroloiiesce  milropolitù 
alil  Moldove!.  La  1642.  liindu  ehi  rnitropolitù  se  tine  la 
lasi  marele  sinodù  in  contra  dogmelonì  calvine  atribiiile 
patriarchulul  Ciriln  lAicaris,  asistAnd  .fi  Parlenie  palri- 
archulii  de  la  Constanlinopolù.  Sus^inerile  licite  la  noi, 
cà  la  acestft  sinodo  ail  participatiì  .'^i  Muntenii,  cà  elù 
s'ar'  (ì  ^inutiì  pentru  a  combate  propaganda  Calvina  la 
lioniànil  din  Ardeain  .ji  Caterhisinulù  cnlvinescu  ahi 
lui  KacotI,  cà  s'ar'  fr  decisìi  scólerea  limbel  slavóne 
din  bisericà  §i  ìnlroducerea  celel  romàne,  s'aù  scriso 
tòte  in  tolalà  necunoscintà.  Nimicil  nu  .se  aflà  despre 
aceslea  in  actele  aeelul  sinodiì.  Varlaaniii  cunósce  Ca- 
terhismiiìù  calv.  nunial  la  I64ó  aflàndu  se  in  misiune 
diplomatica  la  Curlea  Munlenieì,  iji  in  acesta  ami  dà 
elù  alarmà  contra  uneltirilonì  calyine  din  Ardealu  prin 
publicarea  Rèspunsuritorii  la  Catechismu.  —  Vatlaamù 


24Ì  Fàntànl  biografice:  Cìparii^,  Principia  p.  113  —  1  Biantt  ^ol. 
lui  TrSian'i,  1881  p.  ai».  Archiva  ist  a  Rom.  »  l.  prJ  i.  p  >io. — 
l'ron  Rom  (Miion  Costinfi)  I  p.  327. —  Ciaslovull  deli  Neam\ìl.  1874. 
—  Revista  teolog.  la^I.  a  I  (l88'^,)  Nr.  20.  27.  28.  30  unite  se 
pubi.  Actele  sìnoduluì  din  1Ò42  dela  Infl.  —  Uricari>ì  V  JjQ  sq.  — 
Sincal,  Cron  an  1645. — Melchisedecfl  Cron.  Komanulul.  1.  255 
V.  Pop".  Disertaci.*!  despre  tipoprafiile  rom-  p-  22.  -  V.  A.  l  rechie, 
Autografele  lui  Varlaamy  Mitropolitulil.  Bue   188Ò. 


—  200  -^ 

este  de  metanie  dela  mànàstirea  Soculù,  unde  se  vede, 
cà  a  si  invètatu,  càci  era  o  mànastire  renumità  in 
Moldova  pe  aceUi  timpù.  De  sigurfi  luì  este  a  se  mul- 
tami ìnfiintarea  tipografìe!  romàne  in  lasi,  si  a  scólei 
din  Treì-Erarchi,  care  in  curénd  o  usurpézà  Grecii. 
Elù  cu  Petru  Movila,  cu  Eustratie  Logofètultì  §i  cu 
Grigorie  Urechie,  sunto  cari  luptà  in  acelii  timpiì 
pentru  desteptarea  Romànilorù  in  Moldova.  Var- 
laamù,  cu  caderea  lui  Vasile  Lupulii,  pàràsesce  scau- 
nulìì  mitropolitanti,  càci  pe  Gheorgtie  Stefania  'lù  unge 
domnu  Ghedeonìl  episcopulii  de  Hu^i,  ,,fìindù  Varlaamiì 
mitropolitulù  esitìi  la  munte"  dice  Mironù,  si  in  1655 
aflàmil  pe  Ghedeono  mitropolitù.  S'a  retrasìi  apoi  la  mà- 
nàstirea Seculìi  unde  a  traiti!  pana  la  mòrte  1657. 
Dela  elìi  ne-aii  rèmasii  urmàtórele  scrieri  :  1)  Cartea 
romanésca  de  invèfàtur  (■  (Gazania)  tip.  lasi  1643.  2) 
Rèspunsurile  la  Catechismulu  calvinescii,  tip.  Sucéva 
1645,  din  cari  nu  e  cunoscutft  pana  adi  de  càtfl  pre- 
fata reprodusà  la  Sincai  a.  1645. 

Eustratie  Logofètulu  (v.  la  cronicarì)  a  scrisii  ^epte 
taine  tip.  in  1645  la  lasi,  a  tradusù  Pravilele  tmpérà- 
tescì  tip.  totìi  acolo  la  1645 — 6  (v.  Jurisprudentà).  Sub 
nume  de  Bravila  alesa  scrisà  ìnainte  de  1632  se  aflà 
unii  manuscrisù  alo  lui  Eustratie  in  biblioteca  rèpos. 
Cipariìl  (Principia  p.  113). 

Dositeiu  mitropolitulù  {1630 — 1693)  2°).  Loculìi  ?i  a- 
nulìi  nascerci  necunoscute,  dar'  farà  indoélà  s'a  nàscuto 
in  Moldova,  si  dupà  cele-1-alte  date  positive  din  vié^a 
luì,  n'a  pututii  se-se  nasca  dupà  1630,  ci  in  acesto 
timpii  séti  ceva  mai  inainte.    Tatàlìi  seo  se  nuraia  Ba- 


25).  Fantàn!  biogr.  :  Archiva  ist.  a  Rom.  t.  I.  prt.  1.  p.  Il8.  — 
Cron.  Rom  li.  9,  II.  12,  i3,  36,  232.  233. — Melchisedecù,  Cron, 
Eomannlul,  I,  277,  278,  282.  — Traianù  pe  1869  Nr.  61.— Candela, 
revista  teologica,  pe  1885.  p.  I43 — 4.  ^i  406. — Privire  scurtà  asupra 
ist.  bisericel  romano-ortodocse  de  E.  Golubinski  trad.  de  I.  Caraci- 
coveanfi,  Ia§ì  1879  p.  40. 


—  201  — 

rilìi,  niamfl-sa  Misira,  (lupa  unii  faniilie  do  boorin  ina- 
zilfi,  (lupa  al^il  cK'  negustoriù.  Kliì  apare  mal  ftntàiù  la 
1649  ca  cftlugìlro  in  mftntìsliroa  l'obrata,  undelù  ve- 
demiì  ocupandu-se  cu  sludiulù  limbiionì  greca,  lalinft 
«ji  poloni.  Fiindn-cftse  vede,  ca  cuncscea  pu^iniì  limba 
latinA.  este  evidenti!,  cft  n"a  studiain  in  Polonia,  dici 
atuncl  ar'  fi  cunoscul'o  niuitrt  mal  bine,  ci  lArA  ìndo- 
iólft  la  milnfistire  sfi  anume  la  Pobrata.  La  10  Maiiì 
l65iS  FailAmiì  episcopù  la  IIu.si.  ór'  la  Ki  Decembre 
1659  la  Komana.  La  HI  luliQ  1671  apare  ca  milro- 
polilil  ala  Aioldovel.  Caini  (inele  a.  167H  se  relugiézà 
in  Polonia,  dimpreunà  cu  Pelriceicu-vodà,  dinaintea  lui 
Dumitra.scn-voda  ;  la  \iìlA  se  reintórce  in  ^éra  §i  la 
1()7()  \^I  reocupa  éra^I  .scaunulu,  care-lù  line  pana  la 
1687,  cand  trece  cu  Sobietki  in  Polonia,  unde 
petrece  pana  cftnd  mòre  ?i  anume  la  Zolkiew, 
la  a.  169H.  Dosileiù,  afara  de  limba  romàna,  cu- 
noscea  Unibile  greca,  latina,  polóna  §i  slavónà,  in 
catii  cu  drepliì  cuvùntù  rjice  Neculce,  „ca  pe  acele 
vreml  mi  se  alla  omù  ca  acela". —  Dositeiìi  este  nu  nu- 
mal  celli  dintaift  scrriloriil  cunoscultt,  care  s'a  ocupatù  cu 
poesia  literara  (v.  Poesia),  dar'  esle  celn  mai  insemnatn 
poeliì  bisericescìi,  iji  in  generala  unulù  din  cel  mal  e- 
minen^I  scriitorl  eclesiaslici  la  Romani.  Dositeiù,  adàncù 
cunoscétorift  alft  graiulul  romanescìi,  a  incercatiì  sé-lo 
reformeze  in  moda  scientilìciì.  Ehi  '§1  formase  idei  fi- 
lologice,  pe  basa  carora,  voinda  s6  inavu^ésca  limba  9Ì 
sé  scòta  cuvintele  straine,  a  creala  o  sumà  de  cuvinte 
i?i  a  introdusù  forme  nóuè  séù  celti  putina  rari.  Dar 
cuvintele  formale  de  elii  n'aù  (ostù  adoplale,  penlru  cà 
pòrta  timbrulfl  forcare!.  Cu  tòte  aceslea  scrierile  lui  din 
puncta-de-vedere  limbislica  suntìi  de  mare  importantà. 
Ehi  era  nu  numal  dislinsù  prin  lalentù,  dar'  sji  fòrte 
labcriosìi.  Se  vede  a  li  po9e(|uia  o  biblioteca  avuta  de 
car^I  :ji  manuscripte,  caci  pana  in  (Jiua  de  a(JI  se  aflà, 
cu  deosebire  in  Moldova,  numeróse  car^I  §i  manuscripte 
cu  notile  §i   semnatùra    luì.    Elù  a  làsatù    urmatórele 


-_  202  — 

scrierì  :  1)  Psaltirea  in  versurì  tip.  la  Unievu  in  Polo- 
nia, 1673,  cea  mai  ìnsemnatà  din  operile  lui  ;  2)  Aca- 
tistu,\]meYÙ,  1673;  3)  Liturgìiia,  lasi,  1679;  4)  Psal- 
tirea slavo-romàna  in  la§ì,  1680  ;  5)  Euchologiu,  Ia§i 
(1680?);  6)  MoUtvelnicu,  lasi,  1681;  7)  Viefile  sdnfi- 
lorù,  lasì,  1683  ;  8)  Paremiraiii,  Ia§i  1683  :  9)  Cele  12 
epistole  ale  luì  Ignatiiì  ;  10)  Despre  transsubstantiatiune  ; 
11)  luì  i  se  atribue  Unù  lexiconu  ala  limhél  romàne  (v. 
Lexicografia).  Scrierile  de  sub  No.  9  si  10  suntu  ne- 
cunoscute. 

Eremia  Cacavela  traduce  din  grecesce  si  publicà  la 
la^ì  a.  1697  Liturghia. 

Totii  intre  scriitoriì  moldovenì  trebue  se  numèramii 
§i  pe  italianulu  minoritù  Vito  Peluzio,  pentru-cà  elù  a 
tràitu  timpn  indelungatu  in  Moldova  ca  misionariìi  .^i 
episcopi!  catolicìi.  Elù  s'a  nriscutù  in  Italia  la  Vigna- 
nello  prin  alù  treilea  deceniu  din  sec.  al  .  17-lea.  La 
1663  a  tostù  triraisù  ca  prefectu  de  misiunì  in  Mol- 
dova, unde  a  petrecutii  septe  ani  cu  deosebire  in  Baia, 
pe  atunci  orasti.  La  1670  se  intórse  in  Italia,  ér'  la 
1679  fu  numitù  Archiepiscopi!  de  Marcianopolù,  cu  re- 
sedinta  la  Bacati  in  Moldova,  unde  a  fostù  instalatù 
la  1682,  La  1687  plécà  din  Moldova  inderèptù  la  Ita- 
lia, in  care  anù  il  perdem/ì  urma  ^•'j.  Elfi  a  publicatii 
la  1677  in  Eoma  unù  CatecMsmu  in  limba  romàna  cu 
litere  latine  2').  Nu  scia  bine  romànesce.  Credulù  se 
vede  cà  l'a  luatù  din  vre-o  carte  romanésca. 

Deipi  nu  chiar  ca  scriitoriù,  dar'  totu^ì  trebue  sé  a- 
mintimiì  si  pe  Luca  Stroicì,  mare  logofètu,  dela  care 
posedemù  Tatàlu-nostru  scrisù  romànesce  cu  litere  latine 
§i  publicatù  la  1597.  Nu  incape  indoiélà,  cà  nu  elfi  l'a 
tradusa  romànesce,  ci  l'a  scrisù  dupà  unù  textù  mai 
vechiù. 


26).  FAntànl  :  '^'Olumna  lui  TraianìJ  pe  1883  p.  142  sq  — Docu- 
menfe     inedite  de   I    Bianu — Archiva  ist.  a  Rom    t.  I.  prt.  I    p.  176. 

27),  Specitnene  reproduse  la  Cipariù,  Analecte  p.  254  25Ó  ;  P- 
Ilarianii,    Tesaurù  de  Monumente  I.  p.    105  -loó 


—  203  — 
ISTORIA 

In  scrierea  istoriel    afhlmiì  la  noi  pànft   la  1860  trel 

epoce  l)ino  distintde. 

Epoca  I  ]M\nk  la  a.  1600. 

Inainte  de  alù  doilea  descillecain  adecft  alù  lui  Radu- 
Negru  iji  Drago^iì  nu  se  amintesoiì  decAtù  dóu6  cronice  : 
Cronica  Fdgàra^ulul  ìji  Cronica  de  la  Vòr^efil.  Dupà  alft 
doilea  d^scSlecatiì  apanì  ìnceluln  urme  de  cronice,  cele 
mal  multe  nisce  simple  ìnsemnàrl  anonime  fòrte  pe 
scurtiì,  inc;\tn  cronicarii  m;u  t;\rdiiì  se  plàngil  de  secà- 
ciunea  loru  ')  Modulo  cum  se  fìiceaiì  nici  nu  permilea, 
ca  eie  sé  Irécà  sub  numele  unul  scriitoriù  anume.  càci 
se  fócean  ocasionaln,  singuni  nnmal  in  scopuhì  de  a 
^mé  c;\te  ceva  in  minte  si  a  se  Iransinite  urm;ìtorilorfi 
pc  scurtiì  ìntèmplfirile  mai  ìnsenmate.  Fie-care  din  a- 
cestia  ìnsemna  numtil  evenimentele  timpulul  seu,  celli 
urmàtorift  pe  cele  din  dilele  sale,  !ji  a?a  se  nftscea  unii 
regislru  de  iaple  :  sCliimbrirl  de  domni,  résbóie,  ìnte- 
meierì  de  manaslirl,  fómete,  bóle.  in  scurtiì  cele  ce  a- 
lingeaft  mal  lare  viélìl  de  Iòle  dilele.  Aceste  ìnsemnàrl 
se  filceaiì  mal  cu  samà  prin  mànàstirl,  unde  se  pàslra 
vietile  .'^i  asa  numitele  pomchiìcf  ale  domnilorfi  rji  ale 
ctitorilorn  ■)  Pomelnice  se,  aflìl  pana  in  (}iua  de  a(jl  prin 
manftslirr.  Ciind  l^omftnil  incepfl  a  se  ocupa  mal  seriosù 
cu  scrierea  celoriì    ce  se    intòmphì    in  ténì,    pe  lilngfl 


i).  Crollicele  Rommiel  de  Cogalniceanft  :  Mirontt  ^i  Nic  Costinfi 
In  prefe^cle  de  la  I  lù  descilecatfl,  I-  p  4,  3b—3j:  In  prcfa(«  Cron. 
lui  l^rechie.  I.  p.  I2Q  Prefm^a  $i  tnceputujiì  cronice!  luT  Mironfl  Costinft 
1.  p.  247  91  249  ^i  !n  ..Despre  poporulil  MoldoveI"  III  p    491. 

3).  Mironù  Costinft  Cron-  Hom.  Ili  p-  491.  —  Scurte  tnsemnSrI 
despre  domnl.  episcopi  §i  alte  evenimente  se  f&ceaO  ^i  tn  condicele 
brSslelorù  s<^iì  societft^iloriì  de  meseria^t  (Ve<Jl  catastichulfl  societìltil 
meseria^ilorìi  din  RomanO  tn  Cron.  Romanulul  de  episcopulò  Melchi- 
sedecfi  II  p.  8,  sq). 


—  204  — 

scriitorii  slràinì  se  folosescù  cu  deosebire  de  aceste 
scurte  ìnsemnàri.  Prin  acésta  eie  devenindiì  óre-cum 
de  prisosù,  incepù  a  se  perde  §i  loculu  loù  'lù  ocupà  cro- 
nicele  mai  bine  §i  mai  pe  largù  scrise  si  pe  timpulil  lui 
Dimitrie  Cantemiru  devenise  alàtù  de  rari,  in  càtù  ehi 
ori-càtù  a  càutatù  n'a  pututiì  sé  afle  «chroniculù  mol- 
dovenescti  celu  vechiiì>.  (Cronica  li,  376). 

In  sec.  16-lea  incepuse  a  se  serie  ceva  mai  pe  largù, 
mai  desvoltatù  insé  se  scriafi  asa  numitele  chronografe 
séù  istoria  lumei  incepéndù  de  la  creatiune  si  conti- 
nuànd'o  mai  alesù  cu  privire  la  evenimentele  cresti- 
nismului. 

Crouicelc  anonime  : 

1).  Cronica  Fàgàra§ului  amintità,  dintre  cronicarii 
romàni,  numaì  la  Const.  Capitanulù  (Magaz.  ist.  1.  87). 
Acóstà  cronica  esista.  Ea  ìncepe  dela  ìntemeierea  Fàgà- 
rasului  de  Augustù  impèratulù  Eomanilorù  la  a.  15  a. 
Ch.  ^\  ìnsirà  evenimentele  insemnate  ale  Fàgàra.^ului 
pana  la  1690.  Acéstà  cronica,  mai  alesù  pentru  ince- 
putuliì  ei,  este  curiósa  §i  interesantà  totù-odatà  ^).  — 
Chronografia  de  la  Vér§€tu  §i  Chronologia  lanculuì- 
Vodà  (lonù  Huneadi)  amintite  de  Nic.  Bàlcescu  (Magaz. 
ist.  I.  10),  cari  insè  nici  Bàlcescu  nu  le-a  vèdutù,  ci  le 
amintesce  dupà  màrturisirea  luì  Naumìi  Clococeanù. 
Cea  dintàiiì  se  dice  cà  tracia  despre   ìntemeierea  Bftna- 


3).  N.  Densu^'anìi,  Monumente  pentru  istoria  Fàgàra^uluI,  Bue 
1885.  p.  57—8  public?!  acéstà  Cron.  !n  dóuS  variante:  germana  ^i 
latina.  Cand  eram  la  Fàgàrasu  am  aflatfl  unù  esemplarù  In  limba 
romàna  de  pe  la  tnceputulu  acestul  secolu  la  unu  boeri'ì  din  comuna 
DejsnI,  ìnsè  ni  s'a  perdutn  ;  elQ  diferea  de  cele  dóue  In  cuprinsQ  ?i 
mergea  pana  pe  la  1760.  De-óre-ce  in  esemplarulu  nostru  se  4'cea, 
cà  izvodulù  s'ar'  afla  In  archivulù  castelulul  din  Fàgara^ii,  Tarn  cà- 
utatù acolo  dar'  ni  s'a  spusQ,  cà  arhivulu  ccl'ì  vechifi  a  fostìi  trans- 
portatù,  pe  la  Inceputulù  secolulul,  la  ministeriulu  de  résboiu  In  Viena. 


—  205  — 

tulul  CraiovoI  si  tlespre  cele  dinU\ia  timpurl  alo  inte- 
meierel  princi|)alnlul  Munteniel.  Marea  im|)orlanlìl  a  a- 
ceslorft  cronica  este  evidentà,  aù  rèinasn  ìns6  p:\nu  a(|f 
necunoscute.  —  3)  Cronica  piìnd  la  Radu-cdù-tU'ire  se 
afla  conlopiia  in  cronica  anonima  I  (v.  cronicarn.  — 
4)  Vechea  cronica  moldovenéscd  se  atnintesce  la  N.  Ure- 
chie,  Kustratie,  Siinioniì  DascaliiUì,  Misailiì  C&lugàrulù  ^i 
la  Coslinescl.  Dupft  unele  indica^iunl  din  diverbi  co- 
dici de  cronice,  acésta  era  ce  va  mal  pe  largù  avòndù 
yi  0  prel'afft,  pilnft  aslàtjl  insè  nu  s'a  descoperitù,  celO 
pu^ina  redactiunea  de  care  s'a  folosilù  Nislorù  Urechie, 
s'aù  descoperitù  insè  5  caleva  rodac^iunl  de  o  cro- 
nicA  pe  scurtfi  a  MoldoveI,  dar'  tòte  in  limbi  straine, 
poiona  si  slavóna')  ;  unele  din  acesteredac^iunl  se  sub- 
suma  de  unii  ^i  sub  numele  de  Cronica  jmtncnà,  fari 
a  se  pule  pàn'acum  sci  positivù  care  redac^iune  s'a 
fócutiì  la  manaslirea  Fulna  ;  aceste  redactiunl  dimpre- 
una  cu  Cronica  anonima  1,  ne  potft  servi  ca  modele  cum 
se  fàceaù  cronicele  pe  atuncl.  In  cea  pubi,  de  d.  Hasdeù 
se  potiì  destinge  bine  trel  redactiunl  :  una  dela  1852 — 
I4nl,  caci  in  accslù.  timpiì  cànd  conipilatoriulìi  nu  afla 
vre-uniì  (aptD  adauge  dela  sine  cuvintele  «nu  serie»,  va 
sé  dica  avea  ìnaintea  sa  o  cronica  ce  o  compila  ;  a 
dóua  de  la  145'  — 7,  unde  serie  din  propria  cunoscin^à  ; 
d'aici  incolo  se  continua  de  mal  multi  Kedactiunile  ce 
le  po^edea  N.  Urechie  din  acésta  cronica  mergeaft  unele 
pana  la  a.  1504.  caci  din  acestn  ami  incóce  nu  se  mal 
provoca  la  ea. — 6)  Càrft  §i  m-otZe  se  amintesc  in  prelati 
la  cron.  lui  N.  Urechie,  sub  care  suntù  a  se  ìntelege  diverse 
ìnsemnarl  §i  memori!  relative  la  evenimentelo  din  téra;  u- 
nulù  dm  aceste  memorii  so  vede  a  fi  cuprinsfi  vicisi- 
tudinile  lui  Petru-Hare^O  ìntre  anil  15:W— 1541.  — 
6)  Letopiselulu  ìat i nescù,  ceive  'liìcitézaN.  Urechie  ìntre 


4).  La  Hajdeft,  Archiva  ist.  a  Rom  III  5  seqq  ?i  la  I  HogdanQ, 
Vechile  cronice  moldovenesci,  lìuc  1891  se  afla  asemenea  redac^iuoT 
$i  studii  asupr»  lori. 


—  206  - 

anii  1399  pana  la  1501,  de  óre-ce  se  folosesce  de  chro- 
nologia  de  la  creatiune,  §i  serie  chiar  mai  scurtù  de 
càtQ  letopisetulù  mold.  cum  dice  Urechie,  se  vede  a  fi 
scrisù  in  \éTa. — 7)  Cronica  mànàstirel  catoUce  de  la 
Térgovi§te,  publicatà  in  Archiva  ist.  a  Rom.  (t.  I,  prt. 
p.  46—54),  scrisà  latinesce  de  càlugàrii  catolici  din 
acea  mànàstire,  este  o  compilatiune  din  sec.  trecutù  dupà 
cele  ce  «amintescù  Pàrintii  cei  vechi  in  scrierile  séii 
hàrtiile  rèmase  de  eì»  ;  ea  ìncepe  de  la  Radu-Negru  §i 
ìn^iràndù  evenimentele  atingètóre  de  mànàstire  continua 
pana  pela  inceputiìlù  jumètàtii  a  dóua  din  sec.  trecutii. 
8)  Vié^a  luì  Mìhaiu  Vitézulu.  Walter  in  Istoria  lui  Mi- 
hain  ne  spune  in  prefatà  cà  cronica  s'a  scrisù  àntàiù 
roraànesce  din  care  se  tradusese  in  limba  polonà  din 
care  elìi  a  tradus'o  latinesce  araplificànd'o  ;  cronica,  cu- 
prindèndu  faptele  lui  Mihaiìi,  fusese  scrisà  romà- 
nesce  de  cancelariuliì  seu,  alù  càrui  nume  positiva 
nu  se  scie  de  nu  cumva  va  fi  logotètulii  Teodosie.  Dupà 
cum  se  vede  din  Istoria  lui  Walter,  acéstà  cronica  mer- 
gea  pana  la  finele  lui  luliù  1597.  Redactiunea  romàna 
a  aceslei  cronice  pana  adi  nu-ì  cunoscutà,  se  vede  ìnsé 
cà  ea  a  fostù  utilisatà,  dèca  nu  chiar  lipità,  la  compi- 
larea  Cronicei  anonime  I  (Magaz.  ist.  IV.  231),  ceea  ce 
resulta  din  comparatiunea  acesteia  cu  a  lui  Walter,  cu 
deosebire,  cà  acésta  este  mai  desvoltatà.  —  9)  Cronica 
luì  Hurulù  numità  §i  «Isvodulù  spàtaruluì  Clànàii> 
este  0  falsificatie  de  unulù  séti  de  mai  multi  cum  se 
vede,  dar  cu  pu^ine  cunoscinte  istorice,  §i  cu  totalà 
lipsà  de  cuno^tinte  archeologice  care  se  ceni  pentru  o 
asemenea  falsificatie^).    Limba  si    cunoscintele   istorice 


5).  Ci  SSulescu  a  fostù  amestecatu  In  acésta,  pe  làngà  Gramatica 
lui  din  care  aù  trecutn  forme  si  In  cronica,  pe  langà  tmpregiurarea 
ci  elfi  curénd  dupìi  publicarea  cronicei  la  185'i,  a  tradus'o  in  roma- 
nésca modernS,  l'arata  lamuritu  studiulìi  sefl  „CronoIogia  Moldovei" 
pubi,  in  i\nalele  Academiel  rom.  seria  VII  p.  177 — 206.  O  analisi 
critica  a  formei  de  Gr.  G.  Tocilescu  ìn  Revista  p.  i.etor  arch.  fi  ft- 
lolog.  V.  IV  465 — 500 


—  207  — 

suntiì  luale  din  Cronica  lui  D.  CantemirQ. 

Cronicarl  cunoscufì  cu  numele  din  acéstft  epoca  sunto 
urmfitorii  : 

Murffu  logofèluln  se  ainintesce  ca  cronicarii  mun- 
teanrt  in  secolulft  ala  15-lea,  cronica  lui  insé  nu  e  cu- 
noscutft. 

Azarie  cftlugftrulù  se  amintesce  in  sec.  15-lea  ca 
scriiloruln  unel  cronice  nioldovene  in  limba  slavónà, 
de  asemenea  necunoscutft  '"'). 

Gavnilù  superiorulo  Muntelul-Atosii  a  scrisù  proba- 
babilft  in  grecesce  Vié(a  Patri archuluì  Nifonù,  care  a 
jucalù  o  mare  roh\  in  Muntenia  pe  limpuliì  lui  Hadu- 
celil-mare  ;  ea  se  aflft  lipilA  in  cronica  anonima  I 
(v.  Cronicarl)  ?i  s'a  publicatft  iji  in  Archiva  ist.  a 
Rom.  (t.  I.  prt.  2,  p.  132—150)  dupfi  unii  ma- 
nuscriptù  vechiiì  ').  In  acóstà  din  urmà  aulorulù  el  se 
numesce  (lavriihì  superiorulù  Muntelul-Alosu,  l'ani  indo- 
iélà  tolù  acela,  care,  dupà  cum  se  spune  chiar  in  a- 
césl;\  biografie,  asistà  cu  cAlugiiriI  din  Atosù  la  san^i- 
rea  MànAstireì-de-Arge.siì  sub  Neagoe-Vodà. 

Vi('(a  {fi  fapiele  luì  Neagoe-vodà.  In  Cronica  anonima 
I  munti'inft  (Magaz.  ist  IV  231  seq.)  dupà  Vièta  lui  Ni- 
fonrt  este  intercalata  o  biografie  aménun^itsl  a  luì  Nea- 
goe-vodà (1512 — 1521).  S'aiì  nfiscutìi  indoell  deca  ea 
va  fi  scrisà  de  insù;;!!  Neagoe-vodà.  ori  de  alliì  cineva. 
Acésta  indoéla  se  inlàturà  prin  relatarea  positiva  a  Cro- 
nicel  'reriì-RomànescI  aflàtóreìntr'unù  manuscrisfì  vechia 
in  biblioteca  Academiel-romàne  sub  No.  2B9  unde  la 
foia  184  verso  se  (Jice  despre  Neagoe-vodà  :  «fàcut'aù 
mànàstirl  ?i  biserici  multe  alce  in  (érà  §i  la  Sfelagora 
^i  alte  multe  bunàtàti,  care  suntù  scrise  mal  pe  largù 
la  0  carte  ce  aù  fàcutìl  in  via(a  luì,  .si  aù  dat'o  sé  fie 
.stàtàtóre  la  sfànta  Mitropolie  din  Tòrgovi^te».  Toto  a^ 


6).     Cogtllniceanu.  Cron.  Rom.   I   147.  n    2.  si    149.  2. 
7).     Icsiftì    .MitropolitulB    MoUloveT   a  publicatQ    o  a  dóua  edii 
1888  dupfi  unf)  manuscrìptO  din  1Ò83 


—  208  — 

sta  scrisù  si  in  maniiscriptulù  utilisatù  de  istoriculii  En- 
gel '■').  Dèca  biografia  a  scris'o  romànesce  séù  in  alta 
limbà  de  pe  care  apoì  se-se  fi  tradusù,  positivu  nu  se 
potè  incà  afìrma,  din  punctù-de-vedere  alQ  limbei  ìnsè 
nu  s'ar'  putó  face  obiectiunì  serióse. 

Macaria,  despre  care  nu  se  scie  nimicù  positivo,  de 
càtù  ce  spune  singuriì  in  cronica  sa,  cà  a  fostù  càlu- 
gàrìi,  a  scrisù  in  limba  slavónà  cronica  Moldove!  dela 
mórtea  luì  Stefanù  cein  mare  (1504)  pana  la  a  dóua 
domnie  a  luì  Petru  Raresii  (1541).  Elfi  a  fostn  contim- 
puranu  cu  Petru  Rare.^ù. 

Eftimie,  egumenù,  tràesce  in  àntàia  jumétate  a  seco- 
luluì  alti  16-iea  in  Moldova.  Elù  coniinuà  pe  Macarie 
scriindù  totii  slavonesce  evenimentele  Moldoveì  dintre 
unii  1541 — 1553.  Elù  serie  ca  martora  ocularù  ^^). 

Epoca  II  séti  a  crouicarilortì  (1600—1800). 

Cu  inceputulìi  secoluluì  alti  17-Iea  scrierea  istorie! 
la  noi  apucà  pe  o  nóuà  cale,  nóuà  nu  atàtù  in  fondiì, 
càtù  mai  vèrtosù  in  modulù  cum  se  scria.  Pentru-cà 
ìntr'adevèrù  ^i  cronicarii  din  acéstà  epoca  scriù  mai 
tot!  cu  deosebire  evenimentele  timpulQì  lorù,  pe  cànd 
evenimentele  mai  depàrtale  le  iaù  simplu  din  cronicele 
anterióre,  ^i  de  cele  mai  multe  ori  pe  din-tregulù  «im- 
preunàndu  izvódele»  cum  dicù  eì,  séù  contopindù  cro- 
nicele cele  vechì  ìntr'iina,  scurtàndu-le  séù  amplificàn- 


9).  Engel  Geschichte  der  Walachey,  p  198  —  9  ".  „wegen  der  Art  der 
Ermordung  des  Wladuce  aussòhnen  wollen,  beziehe  miGhaufdie  inlàn- 
dische  Chronik  (Einleitung  XLVII).  In  derselben  kommt  vor  :  dass 
von  Nagul  cine  eigene  Biographie  existire  welche  bei  der  Bukorester 
Metropolitankirche  niedergelegt  ist".  Biografia  se  aflà  tipàrità  afarà 
de  Magaz  ist-  In  Archiva  ist.  a  Rom.  t.  II  prt.  2p  132  — 140  cu  a 
lui  Nifon  la  unii  locfi. 

Io).  A  se  vede  despre  acesti  dot  cronicarl  cum  si  cronicele  lorù  \h. 
I.  Bogdaniì,  op    cit. 


—  201)  — 

du-le  9i  mal  acljiu^'(ìndiì  dela  sine  evenimontele  conlim- 
purane.  Asa  a  l'acutù  lirechie,  a^a  Mironiì,  Neculce, 
loto  Eija  cel  mal  muli,!  din  cronicaril  muntenl.  Unii  aù 
scrisn  numal  evenimentele  timpulul  lorn,  ca  Dfimianil 
Logofóluhl  !ji  Diibiin,  Hudu  (ìreceaniì,  Acsenlie  Urica- 
riulQ,  loml  Canta,  ienache  Cogàlniceano  ^.  a. 

Cronicaril  nostri,  noeunoscèndft  el  importanza  institu^- 
unilonì  i}i  intogmirilorQ  sociale,  tote  acestea  le-aiì  là- 
satiì  aprópe  neatinse,  milrginindu-se  a  nara  succesiu- 
nile  domnilorù,  rèsbóiele  cu  vecinil,  rèscólele  interne, 
séiì  cum  (Jice  Ienache  Cogàlniceann  la  fmele  cronicel 
sale  :  «noi  numal  pentru  nume  ne-amù  silitn,  ?i  pen- 
tru  mergerea  domnilonì  unuliì  dupS  altuln  cum  au  pe- 
trecutu»  ;  a  descrie  intrigile  ce  se  leseafi  (|iua  ifi  nóptea 
in  giuruln  tronurilorn  domnescl,  despoiorile  ce  se  fàceaù 
d'a  dreptuliì  séil  sub  forme  legale.  Afarà  d'aceslea  cro- 
nicaril n'aù  pututn  fi  scuti^I  de  spirituliì  factioso,  care 
din  nelericire  domina  tótìi  istoria  nóstrìl.  Mal  toll  cro- 
nicaril aiì  fostù  ^i  óment  politici  ori  nelìindfi  ómenl  po- 
litici aiì  seriali  la  ìnvitarea  domnilonì  iji  in  asemenea 
calitate*  scriindù  evenimentele  timpulul  lorD  nu 
s'aii  pututn  toti  iji  lotìi-de-una  ^iné  pe  de-asupra 
pasiuniloriì.  Pentru  aceea  trebue  cumpeni^I  ^i  folo- 
sitl  cu  precau^iune.  Unù  altD  defeda  alù  cronicarilorn 
este  provincialismula.  Fie-care  s6  mìlrginesce  la  ^éra 
lui  :  ,, Pentru  \éra  muntenóscà  sé  serie  Muntenil  ;  §i 
noi  s6  scriemQ  pentru  (óra  nòstra",  (Jice  Neculce.  Astù- 
feliì  mal  fie-care  atinge  despre  ceI-1-aHl  Romàni  numal 
ìncàta  vinft  in  atingere  cu  téra  sa  ;  suntn  insè  ^i  es- 
cep^iunl,  ca  Anonimulù  11,  Const.  Càpitanulù  §i  D. 
Cantemirft. 

Cu  tòte  neajunsurile  inse,  cari  le  ìnlimpinftmìl  in  cro- 
nicele  nòstre,  eie  sunlu  d'o  mare,  chiar  nemìirginilà  va- 
lóre pentru  trecutuliì  nostru.  Fftn\  eie  trecutulìi  nostru 
celo  mal  d'aprópe  ar'  zàcé  in  mare  intunerecù.  Való- 
rea  loro  cresce  cu  vió^a  nóstrìl  politica  ^i  sociale,  91 
ea  va  cresce  cu  atàtù  mal  multù,  cu  càlù  se  vorù  stu- 

14 


—  210  — 

dia  mai  de  aprópe  in  legatura  cu  diversele  documènte 
rèmase  din  tirapurile  trecute.  Nu  mai  pu1,inù  ìnsemnate 
suntù  crollicele  din  puntìi-de-vedere  curatù  limbisiicO. 
Pe  cànd  cardile  bisericescì  scrise  in  limba  romàna  s'aft 
nàscutù  sub  influin^a  directà  a  limbilorù  strame,  din 
cari  s'aiì  tradusii  ori  compilatù  :  cronicele  singure  s'aQ 
nàscutù,  de^i  nu  totù-de-una  sentite,  dar'  totu^ì  multo 
mai  libere  de  inrìurirìf  stràine. — Intre  cronicariì  munteni 
^i  moldoveni  esista  o  deosebire  esen|,ialà.  Limba  celoriì 
munteni  este  multii  mai  liberà  de  influinte  stràine,  mai 
naturala  si  totìa-odatà  mai  moderna,  mai  lipsita  de 
forme  ^i  cuvinte  vechì,  pe  cànd  a  celora  moldoveni  su- 
fere  mai  multu  de  inriuriri  stràine,  este  mai  greóie, 
mai  neajutata,  dar'  mai  avuta  in  archaisme.  In  gene- 
TBiiò  ìnsè  limba  cronicarilorù  din  punctu -de- vedere  ahi 
formeloru  gramaticale  si  alti  elementeloriì  lexicale,  nu 
se  potè  asemèna  nici  pe  de  parte  cu  limba  din  cardile 
bisericescì.  Din  limba  cronicarilorii  n'amù  puté  sé  re- 
construimù  desvoltarea  isterica  a  limbei  romàne,  pe 
cànd  càrtile  bisericescì  sub  acestti  punctu  suntù  d'o  va- 
lóre pe  care  n'arù  cumpeni-o  dece  averi  d^  ale  lui 
Gresil. 

Dèca  insè  Moldovenii  sunto  intrecu^i  de  Munteni  in 
limba,  cu  atàta  mai  multo  cronicariì  munteni  suntù 
mai  inferiori  celorù  moldoveni  in  cunostinta,  seriosità- 
tea  si  maestria  de-a  serie  istoria.  La  Munteni,  cu  una  sóli 
dóué  esceptiunì,  nu  vedemo  tendinta  de  a  se  informa 
càtù  se  potè  mai  bine  din  alli  scriitorì  despre  faptele 
cari  le  descrifl,  pe  cànd  la  Moldoveni  vedemù  acésta 
atàto  din  desele  provocàri  ce  le  facù  la  cronice  natio- 
naie  anterióre,  càtù  si  la  scriitorì  stràini.  In  generalù 
Moldovenii  suntù  mai  instrui^i.  Acésta  provine  din  le- 
gatura Moldovenilorù  mai  alesù  cu  PoloniI,  pe  cànd 
Munteniì  ao  stato  mai  isolati,  !^i  Ungaria  §i  mai  alesù 
Transilvania,  cu  cari  ei  erafl  in  atingere,  erao  eie  in- 
sedi pe  acele  timpuri  lipsite  de  instructiune. 

Urme  de  cronice  esista  ^i  la  Romànii   de  peste  Car- 


—  IMI  — 

pati,  ?i  ìncjl  din  cele  mal  vechl  (v.  p.  204),  ór'  din  sec. 
17-Iea  nu  so  cunósce  rie  ei\ta  cronica  lui  (J.  HrancovicI, 
de  altele  nici  aininlirl  macar  nu  esista.  Lucrulù  se  es- 
plicA  u^onì.  incft  mal  nainle  la  Komftnil  de  din- 
colo  se  reali/.ase  procesulil  fatala  de  lotaUl  aservire 
din  parlea  Maghiarilorft.  Aristocrazia  romftnft  se  des- 
nationalizase.  Komj\niI  nu  mal  erau  lactorft  ahi  slatu- 
tulul.  Cu  deosebire  dela  uniunca  Maghiarilorft,  Sasilorù 
^i  Secuilonl  (1438)  poporuln  devine  sclavù,  jji  prin  ur- 
mare  friril  interestt  la  destinole  statulul. 

Suntn  multe  cronice  nepublicale,  dintre  care  una 
fòrte  voluminósA  scris.1  romftnesce  ìnci\  in  secoluhì  alo 
l()-lea;  asupra  celorfl  nepublicate  ìnsè  nu  putemii  vorbi 
aici,  ci  ne  restrìngemìi  numal  la  cele  publicate  "). 

Cronica  anonima  L  Acéstft  cronica  este  de-o  fòrte 
mare  importantft.  P'a  este  tipuliì  care  ne  arata  cum  se 
seriali  cronicele  la  noi.  Fftr'  de  ea  ama  puté  numal 
dup;\  lungi,  aménunte  .si  grele  cercetArl  sé  constatSmù 
in  cùtft-va  moduliì  cum  se  scrian  cronicele.  Aid  ìnsè 
avemiì  prototipuln  Ioni  ìnaintea  ochilorD.  A  cesta  cronica, 
tipiìrità  pentru  Antftia  órft  in  Magazinultt  istorici!  (IV. 
2Hl  sq.),  consista  din  mal  multe  cronice  mal  mici  scrise 
de  contimpiiranl  iji  lipite  succesiviì  una  de  alta  '-).  Ea 
incepe  cu  o  mica  introducere  despre  timpulo  inainte  de 
ain  doilea  descalecatù,  care  se  vede  a  li  unii  fragmentn 
ruptil  din  o  alta  scriere,  sén  care  celù  putina  ni  s'a 
tfansmisft  trunchiatn '*'').  Dehi  Radu-Negru  pana  la  Hadu- 


ll).  Ina  din  cele  dintàiìl  datoril  ale  Academiel  romàne  ar'  fi  fosti! 
publicarea  cronicelorù  !n  modi'  scìin^ihcù. 

12).  AcéstJl  cronici  a  fost'i  tradusfl  la  a-  1727  !n  limba  germani 
de  Filslich  (I.  K.  Engel,  Geschichte  der  Walachei.  58  sq)  Ins«'  pe 
cAtft  se  vede  tn  fragmentulfl  publicattl  de  Kngel  esemplariulH  romi'i- 
nescH.  de  pe  care  s'a  tradus'i,  se  deosebia  tn  multe  de  celfi  publicatQ 
tn  Magaz.  ist. 

i3).  Despre  Insemn&tatea  ;t  tnfelesulQ  acestel  tntrodacerl  ve<jl 
Revista  crit.  lit.   1  (1ÌÌ93)  p.  3Ò— 38- 


212 


celù-mare  este  o  cronica  pe  scurlù,  care  insè  se  vede 
cà  a  foslù  interpolata  §i  amplificata  in  unele  parti  mai 
tardili.  Er'  de  la  Radu-celù  mare  pana  la  Radu-vodà 
Càlugàrulù  s'a  lipitù  vièta  patriarchului  NifonQ  ^i  alni 
Neagoe  Basarabù  làsàndu-se  o  parte  dela  ìnceputù  §i 
scurtàndu-se  unele  cita^iunl  din  santa  scripturà  ^*).  De 
aicì  pana  la  Mihaiù-vodà  (1593)  a  continualo  unu  altù 
contimpuraniì  fòrte  pe  scurtu.  Istoria  lui  Mihaiiì  se  vede 
a  fi  intercalata  eea  anonima  de  sub  No.  8,  ce  mergea 
pana  la  1597,  de  aci  incoio  continuata  séti  de  acelasi 
autorù  séQ  de  unù  altuln.  Dela  Simionù-vodà  incoio 
pana  la  1688,  o  continua  mai  multi  contimpurani.  Nici 
unulù  din  scriitorii  contimpurani  ai  acestei  cronice  nu 
este  cunoscutù.  Cum  vedermi  ea  cuprinde  cele  mai 
vechi  cronice  muntene  insirate  unele  dupà  aitele  intr'unù 
modo  crudù,  farà  nici  o  adaptare  séù  contopire  cum  a 
fàcutìi  d.e.  Urechie  Insè  chiar  prin  acésta  ea  presenta 
uno  interesii  deosebitù,  càci  ea  nu  numai  constata  mo- 
dulo, cum  se  seriali  in  vechime  cronicele  la  noi,  dar' 
ne  pune  inaintea  ochilorù  totìi-odatà  in  fiin^à  acele 
vechi  cronice,  Este  adevératii,  cà  din  puncturde- vedere 
alù  legàturei  istorice  este  detectuósà,  dar'  fiindiì  scrisà 
totii  numai  de  contimpurani,  faptele  relatate,  atarà  de 
unele  fantasii  evidente  din  Vienile  lui  Nifonìi  si  Nea- 
goe-vodà,  suntii  tocmai  prin  acésta  deplinù  garantate. 
Cà  acésta  era  cea  mai  vechie  cronica  munténà  cu- 
noscutà  in  sec.  17-lea  ne  màrturisesce  cronica  anonima 
II  1^).  Limba  este,  ca  a  tuturorù  cronicelorù  din  Mun- 
tenia,  Uijórà,  naturala,  limpede,  numai    biografia  inter- 


14).  Nicolae  Bilcescu  !n  Magaz.  ist.  I  p-  lo  vorbesce  despr- 
cronica  luT  Tudosie  fiiulfi  lui  Sloianù  din  Tun^il.  care  tnse,  dupà  eie 
tatele  ce  le  face  din  ea  la  alta  locQ  (Magaz.  I.  386 — 38j).  se  ved- 
cà  este  totù  una  cu  acésta  cronici,  càci  sunttt  luate  din  acésta  ero, 
nicà  (IV.  35 7 j.  Dreptù-aceea  Tudosie  nu  este  de  càtu  untt  copiatorifi 
ér'  nu  autoru  cum  se  vede  aln  considera  Bàlcescu- 

15).  FragmentuIS  reprodusfi  de  V.  A  Urechie  in  art.  .,0  cronici 
anonima"'  tn  Revista  p.  istorie,  arch.  etc    an.  II  v.  I.   p.    75  -  76. 


—  213  — 

calata  a  lui  Nifonù  ?i  Neagoe-vodft  presenta  o  limbà 
mal  arliaiciì.  Dela  a.  1()89 — 1710  o  continua  unù  ano- 
nimù  (Magaz.  ist.  V  93  seqq.). 

Nesforu  Urerhie  (1550—lfì:i5)^''')  s'a  nascutiì  in  Mol- 
dova din  vechia  tamilio  Urechio,  alù  cArel  nume  'lù  ìn- 
limpinìlnin  sub  forma  Urcclé  (OypEKA'k)  incà  sub  Alee- 
sandru-celn-buniì  .«ji  de  aci  incoio  de  mal  multe  ori  prin 
chrisóvclfì  domnescl.  Nestorn  a  trebuitù  sè-se  nasca  celù 
mulliì  pj\na  in  1550,  caci  la  1572  'lù  aflamfl  ca  uri- 
cariiì.  f^a  1592 — 4  apare  ca  logefètù  mare  ^i  limpulo, 
cAtn  nceslft  domniì  a  fostft  scosù  din  domnie,  clìl  fusese 
locu-tiitoriu  de  domniì  (Caimacamù),  dar'  cAnd  aude, 
ca  Aromi -voda  vine  cu  adóua  domnie,  fuge  in  Polonia. 
La  1598  ehi  era  vornicCJ,  ^i  la  1599  vomica  mare  de 
(èra  de  josa.  La  1602  dimpreuna  cu  so^ia  sa  Milrofana 
zidescn  biserica  dela  manaslirea  Seculu.  Tota  vomica 
'la  aflamiì  p;\nà  in  1612,  etimi  fuge  in  Polonia  cu  Con- 
stanliniì  Movila,  unde  remane  pana  la  1615,  in  care 
ami,  la  indemnula  seiì,  dómna  lui  leremie  MoviU  ve- 
ninda  cu  òste  polona  §i  scotènda  pe  St.  Tom^a  din 
scaunu,  s'a  reinlorso  si  Urecbie  in  Moldova  ^i  «diva- 
nurile  tòte»  eraa  pe  màna  lui,  (jice  Mirona  Costino. 
Dupa  una  ana  dómna  iji  fìulù  sea  Hogdana  fura  prinjjl 
de  Turcl.  Urechie  scapa,  dar'  lunga  iji  insemnala  lui 
cariera  s'a  ìnchiata  aci.  Elù  era  acum  deja  forte  bè- 
trànù  §i  nu  mal  incape  indoiélà,  ca  cela  multa  pe  la 
1625  nu  se  mal  alla  in  vièta,  de-óre-ce  la  1628  fiiulo 
seù  (ìrigorie  Urechie  se  constitue  intr'unù  documento 
ca  mo^teanD.  Din  func^iunile  ce  le-a  ocupalù,  din  influin^ 


lòì  FAiuàne  biografice  :  Archiva  ist.  a  Rom-  t.  i-  part.  i  p.  i3, 
22,  24.  46-7,  74,  77,  ii3,  120,  123.  140;  t.  Ili  p.  71.  74 — Cron. 
Rom.  I,  240.  241,  242,  201  —  5,  Hurmuzachi,  Documente.  IV,  1  p. 
456,  466—7.  —  I.  Bianù.  Columna  lui  Traianfl  pe  1882  pag.  no 
(Inscripfiunea  dela  mftn&st  Seculfl).  --■  Revista  pentru  ist  arch.  ^i 
filolog.  an  II  V.  IV  p.  706.— Eppul'ì  MekhisedecQ  Cron.  Romanultil 
I.  p.  30. — Idem.  Cron.  Hu^.  p.   91 — 4. 


—  214  — 

ce-o  avea  asupra  celorù  din  gìurulù  seiì,  din  diploma- 
zia cu  care  tracia  afacerile  statuluì,  se  vede  cà  Nes- 
tori! Urechie  era  omù  fòrte  inteligentù  ^i  instruitù  pen- 
tru  acele  timpuri.  Elù  se  vede  cà  cunoscea.  afarà  de 
romàna,  limbile  latina,  slavónà,  le^éscà  i?i  chiar  un- 
guréscà.  Eli!  a  avutù  doi  copiì,  pe  Vasile  §i  Grigorie. 
Despre  Vasile  nu  se  scie  nimicù.  ér'  Grigorie  calca  in 
urmele  tatà-seiì  §i  ìntre  1631—1642  l'aflàma  spàtariu, 
la  1644 — 5  vorniciì  mare  de  ^éra  de  josìi.  De  aci  incoio 
dispare  ^^).  Nestoru  Urechie  ìncà  va  ave  parlea  sa  de 
influintà  ^i  conlacrare  la  cele  dintàiù  chrisóve  domnesci 
ce  le  dà  lerimie  Movila  (v.  p.  123).  Dela  Nestoru  Ure- 
chie ne-a  remasù  cronica  ;  Domniì  tereì  Moldovei  si. 
viéfa  ìoru,  dela  descàlecarea  luì  Dragosii  pana  la  a 
dóùa  domnie  a  luì  Aronù-vodà  (1359—1594).  N.  Ure- 
chie s'a  servitù  la  scrierea  croniceì  sale  atàtù  de  ve- 
chile  cronice,  memori)  ?i  chrisóve  din  térà,  catti  §i  de 
scriitorì  stràinì.  Elù  atinge  càte-odatà  causele  eveni- 
mentelorii,  o  face  insé  intr'unù  modu  naturala,  ìncon- 
scientù.  si  pentru  aceea  nici  nu  insista  asupra  lord,  nicì 
le  aprofundóza.  Urechie,  precum  a  practicatii  in  vié^ 
religiositatea  zidindii  §i  dotando  mànàstiri,  totù  a§a  a- 
pare  ^i  in  cronica  petrunsù  de  rèligiositate.  Fapta  rea 
trebue  se  fie  pedepsità,  sumetulu  umilitn  (I.  21.1).  De§i 
elfi  nu  dà  espresiune  puternicà  patriotismuluì  seiì,  to- 
tu§ì  nu  este  mai  putinù  patrioti!.  Elii  condamnà  gu- 
gernulfi  absolulù  si  apróbà  ueiderea  domnului  tiranìi 
(I.  131,  208).  O'frumósà  invétàturà  dà  domniloru  §i 
boerilorii  cànd  dice  :  .,Singuri,  cel  mari  judecàtori  ; 
singurì  pàridi,  singuri  plinitorii  legei  !...  $i  de-aru  invéta 
ceì  mari  dupà     nisce    musce    farà    minte   cum  se  ^ine 


17).  Mironfl  Costin"!  I  261.  292—3,  3n.  —  Archiva  ist-  a  Rom* 
t.  I-  part.  I  pag.  120.  Cron.  Rom  (M.  Costin'l)  I.  261,  292—3.  3 11. 
Fr  A.  Wickenhauser,  Reitiage  zu  einem  Urkundenbuch  fiir  Moldau 
und  Bucovina,  Wien,  i8Ó2,  ad  an  1Ó42. — Revista  p.  ist.  arch  ^i  fi= 
lolog  a    II    V.   IV  p.  712.  —  I.  Sbiera,  Gregoriu  UrechiS,  Bue  1884. 


^215  — 

domnia  1  cA  lólà  albina  '9I  apflrft  cftscióra  sji  hrana 
lorù  cu  acele  iji  cu  veninulù  sen,  órft  Domnulfl  adecà 
Matca,  pe  ninie  nu  vat&ma''  (I.  '^20)  —  Liinba  este 
simplA,  espresiunea  une-orl  concisa  fji  energica.  Nu 
lipsesciì  insè  pasagie  reft  legate,  chiar  neintelese,  dintre 
cari  unele  pota  sé  fie  sfi  din  causa  copiatoriloriì.  Archa- 
ismele  sunto  mal  rari  de  cum  ne-amù  puté  aijtepta  pe 
accia  timpù,  fàrfl  ìndoiólri  insé  eie  s'aiì  delftturatù  in 
mare  parte  de  copiatori.  Dar'  §i  in  starea  de  a(|I  allAmù 
o  sumft  de  cuvinte  .si  espresiunl  romune-scl  de  tól;\  fru- 
museta. 

A  còsta  cronica  s'a  atribuilQ  pe  nedreplft  fiulul  seii 
< «rigore  Urecbie  ^'^). 

Afintàtnriì  ^i  nmplificàtort!  luì  Nfstorù  Urechie.  Cro- 
nica acésla  iiitre  al|ii  aft  anotat'o  ^i  amplificat'o  urmft- 
loril  :  1)  J-jistratie  Logof^tuìii^  care  nàscutiì  pe  la  fi- 
nele  sec.  Iti-lea  a  lucratù  ca  scriitoriiì  atàtiì  pe  terc' 
lìulu  bisericesciì  càtìi  .si  ahi  cronicarilorù  in  jXntftia  ju- 
niòtate  a  sec.  17-lea,  dupiì  cum  probézà  uni»  manus- 
criptù  aliì  sen  aflàtorin  in  bibl.  répos.  Cipariiì  (Prin- 
cipia, p.  ItSì  cu  data  dela  1632.  Klù  pe  atuncl  deja 
era  una  scriitorifi  consumatiì.  bétrànfl,  ceea-ce  se  vede 
.si  din  legilc  ìmpèrAte.scI  tipàrile  la  1015 — 0,  cum  ?i  din 
impregiurarea,  cti  Mironu  Costimi,  care  pela  165<)  era  in 
térfl.  nu-lft  cunoscea,  ceea-ce  dà  a  fn^elege,  cft  elD  mu- 
nse intre  anil  Uil(i— 1650.  Cumcà  Eustratie  Logofètuliì, 
tradiK-^Uoriuliì  legilorìl  impèrfttescl.  este  toliì-odatù  si 
cronicariù  .si  anotatoriulù  lui  Nestorù  Urechie,  ^i  cà  elù 
?i-a  fàcutù  notele  ?i  amplifica^iunile  ìnainte  de  1618, 
resulta  din  faplulnca  2)  Simionù  Dascàlulu  urmatoriuhì 
seil  a  scrisù  intre  1(U8 — 1620  *•')  sji  pe  care  D.  Cantemirù 
(Cron.  In    CatastichQ  X)  'ift    numesce  ungureanù  va  sé 


18V  Prohele  cft  Nestorft  Urechie  este  autoruM  cronicel  se  afli 
desfAfurate  tn  edi;.  I  a  acestel  Istori!  p.  164 — 168  fi  Rerista  crìt -Ut. 
I  ( 1893)  p.  201 — 20Ò. 

19).     A  se  Tede  Revista  crit.-literar&  I  (1893)  p.  445—454- 


—  216  — 

(Jicà  romànù  de  peste  muniti,  3)  Misailu  Càlugàrulù 
nu  se  scie  positivù  cànd  a  scrisiì,  dar'  la  tòta  ìntèm- 
plarea  dnpa  1620  §i  ìnainte  de  1650,  càci  se  vede,  cà 
Mironiì  Costinu  nu-ln  cunoscea  nici  pe    cesta. 

Ideile  acestorù  treì  cronicari  despre  originea  Romà- 
nilorii  suntij  combàtute  cu  multa  vehementà  de  Mi- 
ronù  ^ì  Nicolae  Costimi  §i  de  1).  Cantemirù. 

Michailu  Mocsà,  càlugàrii  munteanù,  a  tràitn  pela  fì- 
nele  sec.  16-lea  si  in  àntàia  jutnetate  a  sec.  alti  17-lea. 
Dela  elù  avemù  o  cronica  pe  scuriti  dela  ìnceputult) 
lumeì  pana  la  a.  1489.  Desi  vorbesce  si  despre  Traianìi, 
nu  amintesce  nimicù  de  résboiulìi  cu  Dacii  ^i  coloni- 
zarea  Dacieì,  de  nu  cumva  sub  ,,Turci"  ìntelege  ^i  pe 
Dacì.  Despre  Romàni  incepe  a  face  ceva  amintire,  dar' 
numaì  incidentali!  dela  Danù-vodà  ìncóce.  Cronica  dupà 
cum  ìnsusi  spune  a  scris'o  la  a.  1620  „din  càrtì  slo- 
venesci'*  pana  pela  1105,  ér'  de-aci  incoio  „dentr'alte 
isvóde",  farà  a  làmuri  ce  felù  de  isvóde.  care  ati  fostiì 
farà  indoiélà  romànesci  càci  confrontàndu-lQ  cu  unii  a- 
semenea  cronografi!  romànescu  din  sec.  16-lea  s'a  con- 
statati! cà  a  luatii  frase  intregì.  De-aicì  se  esplica  .si  ar- 
chaisraele  din  cronica  lui,  care  staii  in  contradicere  cu 
limba  vorbità  .si  scrisà  pe  acestù  timpii  si  mai  alesi!  cu 
limba  din  Pravità  de  Govora  (1640)  la  care  se  vede 
cà  a  colaboratfi  si  Mocsa  (v,  p.  196)  ^o). 

Cronica  anonima  II  -^).  Acéstà  cronica  incepe  cu 
istoria  Romànilorù  dela  colonizarea  Daciei  ni  merge 
pana  la  Atila.  Cronica  s'a  scrisù  ìntre  anii  1668  §1 
1680.  Acésta  resulta  din  impregiurarea,    cà  se  provoca 


2o).  Cronica  s'a  tipàritQ  in  Cuvinte  din  betrànl,  de  Hasdeu  I.  p. 
313-443  cu  o  tntroducere  ^i  note  filologice.  Manuscriptulu  se  aflS, 
In  Museulii  Rumian^ovu  de  la  Moscva. 

21).  Publicatà  prima  órX  de  G.  loanidfl  hi  Istoria  Moldo-Romà- 
niel,  Bucurescl  185S  I.  2QS  sq.  apol  In  Cron.  Rem.  edit-  II  v.  I.  87 
sq.  Unii  studiu  despre  acéstà  cronica  sub  titlìi  „0  cronicJl  anonima" 
a  publicatu  d-  V.  A-  Urechie,  pe  basa  unul  nou  manuscriptii,  in  Re- 
vista  pentru  istorie,  archeolog.  etc.  an.  II.    v.  I.  65  sq. 


-217- 

la  carlea  lui  Topeltiiius  publicalft  la  lOfi?  .si  face  amin- 
tire  (le  Sa  va  Hrancovicin  „niilroi)olitulo'",  care  insé  a 
foslrt  (iestituitiì  la  2  Iiilin  IH8()  la  ordinuln  principelul 
calviniì  Apalì.  IncMO  se  atinge  de  vaiórea  aceslel  mici 
eronice,  aéù  mal  bino,  studili  istoriciì.  din  punctù-de 
vedere  curato  istorici^  este  aprópe  nula,  càci  nu  a- 
duce  tapte  nóué,  nicl  nu  aduna,  nici  cerne  de  amèrunr- 
tuhì  cu  vederi  pèlruncjètóre  cele  ce  le  relatézà  scriitoril 
vechl  ;  se  folosesco  de  scrierl  de  a  dóua  si  a  treia 
m;\na.  §i  emite  adese-orl  vederi  neìntemeiate  nicl  pe 
fapte  istorice,  nicl  sus^inute  de  motive  d'ajunsn.  Cu 
tòte  acestea  trebue  se  màrlurisimfl,  cà  istoriografia 
nóstrft  a  perduta  multCì,  lìindn-ci\  scriitoriuUì  nu  si-a 
realisalft  planulù  de  a  serie  inlrégà  istoria  Komàniloro. 
Noi  vedemù  in  ehi  nu  numal  una  omo  fòrte  invelato 
pentru  acele  timpurl,  dar  totn-odatà  ?i  uno  metodo  9Ì  o 
pòtruiidere  superiora,  cari  aplicate  la  timpurile  dela  alo 
doilpa  descillecatù  ìncóce,  aru  fi  fàcutù  mari  servicie 
istoriografìel  nostre.  Ehi  scie  s6-?T  dee  fòrte  bine  samà 
de  lj\nlùnile.  dupA  cari  trebue  sé-se  serie  istoria.  Elfi 
intrece  pe  to(l  cronicarii  in  privin^a  cunoscerel  Romà- 
niloro  din  tòte  pilrtile.  Ehi  celo  dintftiu  ne  vorbesce  de 
Cutovlachl  séil  Macedo-Rom;\nI. 

liimba   nu    séménà  de    loco  cu  a  celoralalte  eronice 
muntene.  Ea  este  mal  strinsà,  mal  cuprincjètóre  sji  prin 
urmare  .^i  mal  greòie  i?i  mal  mftestrità.     Este  limba  0- 
mulul  invelato,  care  tinde  la  0  sfera  mal  larga  de  idei 
?i  de  espresiunl.  In  acéslA  cronica  apare  inceputulo  rao 
dernizarii  limbel,  introducr^ndu-se    cuvinte    ca  etimolo 
gie,  geografìe,  emisfero,  republica,  provedin^à,  crudatate 
melancolie,  <;i  formatiunl  nóué  ca  monarchesco,  craescft 
istoresco,  sotiire. 

Cronica  este  anonima  §i  farà  nicl  unii  motivo  s'a  a 
tribuito  lui  Nicolae  Milescu  boerift  moldoveano.  Mol 
doveanil  ìnsè  nu  potè  sC»  Pie  autorulo,  càci  din  tòte  te 
rile  romane,  Moldova  cunòsce  mal  putino,  apol  vor 
besc  rèo  de  Moldovenl.  Asemenea  nu  potè  fi  Munteano 


-218  — 

càci  ^i  Muntenia  o  cunósce  mai  putinù  de  càtil  Transil- 
vania  §i  Ungaria,  pe  care  amèndóué  le  cunósce  si  in 
cele  mai  mici  amènunie  na  numai  geograficesce,  dar  §i 
din  punclù  de  vedere  ala  ìntogmiriloriì  politice,  sociale 
§i  religióse,  care  pe  acele  tirapuri  trebuia  cineva  sé  fìe 
crescutù  ^i  tràitù  acolo  ca  sé  le  pota  cunósce.  Nici  unii 
scriitoriù  munteaniì  séiì  moldoveanù,  din  timpurile  cele 
mai  vechi  pana  adi  chiar,  nu  a  cunoscutù  referintele  de 
acolo  cum  le  cunósce  autoruln  acestei  cronice.  Mun- 
teanù  nu  potè  se  fìe,  §i  din  causa  càci  eliì  face  familia 
Basarabilorù  de  origine  sérbéscà,  si  se  va  vede  ìndatà 
de  ce.  Apoi  cronica  posede  mai  multe  cuvinte  care  se 
audo  numai  in  Transilvania  ca  :  adora,  adecàte,  diregù, 
dregàtorie,  grijuliu,  costae,  domnii  in  locù  de  boerii, 
cum  se  dice  numai  in  Transilvania.  Afarà  de  aceea  limba 
acestei  cronice  sémènà  ca  dóué  picàturi  de  apa  cu  limba 
din  Cronica  transilvanà  a  lui  G.  Brancovici,  atàtii  ca 
stilli  càtù  si  in  neologisme,  sémenà  chiar  §i  in  unele 
cuvinte  particulare  ca  Vizantia  in  locii  de  Bizan^iì, 
Bosna  in  locù  de  Bosnia,  Diocletianu  in  locìi  de  Dio- 
cletianù.  Autorulù  spune  insusi  ca  cunoscea  pe  G. 
Brancovici  ^i  pe  frate- seii  mitropolitulii  Sa  va  din  Tran- 
silvania. Din  cronicele  amèndurora  resulta,  cà  amèndoi 
aveaù  aceea^i  instructie,  adecà  care  se  putea  castiga 
pe  acele  timpuri  prin  scóle  stràine  peste  munti  ;  amè- 
doi  utiliséza  pe  unù  scriitoriì  cu  totulQ  particularù  ca 
Gulielm  Blau,  cu  totulii  necunoscutfi  altorìi  scriitori 
romàni.  Brancovicii  eraiì  de  origine  Sèrbi,  din  renumita 
familie  sérbéscà  Brancovici,  o  ramurà  Insé  a  acesteia,  din 
care  se  tràgea  G.  Brancovici  .si  frate-seo  Sava  si  unù 
alto  frate  lon,  era  de  mullii  romanisatà,  cronicarulù 
G.  Brancovici  ìnsè.  cum  se  vede  din  cronica  lui,  t.inea 
ìncà  la  reminiscenza  originei  sèrbesci  ^i  se  vede,  cà, 
sub  influinta  ideiloriì  lui  autoruln  cronicei  face  §i  pe 
Basarabi  de  origine  sérbéscà. 

Din  tòte  acestea  resulta  neìndoiosiì,  cà  autorulù  cro- 
nicei este  de    peste    mun^i  ^i  anume    din  Transilvania, 


219 


ehi  insè  tràia  ca  emigranlfi  in  Munlonia  unde  ?i-a  scriHù 
cronica  ca  !ji  Mrancovicl.  Din  acciaiai  timpil  in  care  s'a 
seriali  cronica,  alari  de  HrancovicI,  mal  suntft  cunos- 
cu^I  alti  doi  emigranti  arileienl,  cari  Iràiaiì  in  Muntenia 
?i  anume  lon  HrancovicI  tratele  lui  (ìheorghie  Branco- 
vici  iji  Teodosio  Vestemianuln  niitropolituliì  Munteniel 
ìnlre  anil  1()()9— 1073  ?i  1079—1708.  Aceslii  Teodosio 
era  din  Trant'ilvania,  dupft  nume  din  Vestemù  satù 
l&ngft  Sibiiiì,  care  a  cìllugilritCi  la  Cozia  jji  la  Tismóna, 
sji  trecca  in  ^érà  ca  ,,obrazCi  mal  luminalù",  elft  erai^i 
capuUi  parlidel  nazionale  eontra  (Irecilorù,  apare  tota- 
odalt'i  .si  ca  scriitom  bisericescil  (v.  pag.  197),  elu  celo 
dinlàiù  introduce  la  alegerea  mitropolitulul  credulu  ^i 
profesiunea  de  credin^à  in  liinba  romanésca  *'').  Dèca 
vomii  ave  in  vedere,  cà  cronica  este  scrisà  intre  anil 
1668  §i  1680;  cft  elfi  sta  in  relatiunl  personale  cu 
(ih.  Mrancovicl;  cft  cunoscea  bine  .?i  pe  fratele  acestuia, 
pe  mitropolitulQ  Sava  din  Transilvania  ;  considenUndù, 
cft  autorula  dintre  tòte  aerile  romàne  cunósce  mal 
bine  Transilvania,  apoi  Oltenia  ;  consideràndù  cà 
Teodosio  Vestemiantihì  si  ca  càlugftru  ^\  timpuhì,  càtQ 
fusese  e.\-mitropolitft,  la  petrecutù  in  Oltenia  la  mftnftstirile 
Cozia  iji  Tisména.  prin  urinare  Oltenia  putea  s'o  cu- 
nóscft  mal  bine  dintre  ^erile  romàne  dincóce  de  Car- 
pazi ;  décft  vomft  avo  in  vedere,  cft  elù  cunósce  bine  §i 
Xéra-IIa^eguluI  fata  in  fa^à  peste  munii  cu  Oltenia  ; 
décft  in  fine  vomii  considera,  cà  autorula  se  provoca 
desù  la  santa  scripturft,  care  aratft  a  ti  preolù  :  din 
tòte  acestea  reese  cu  cea  mal  mare  probabilitate  cà  a- 
utorula  acestel  cronico  este  mitropolitulQ  Teodosio. 
Mironu  Costinù  {1633—1692)-^).  Familia  Costi nù  se 


22V  Despre  t<5te  acestea  n  se  vede  Ghenadie  Knaceani').  .Mitropolia 
Ungrovlachiel  (Condlca  sjìntft)  Bue   i88b  p    27,41.  45.  51— $3    100. 

23).  F'ìntSne  biogr.  :  Cron  Rom-  I.  (cronica  s«  proprie)  pag  292, 
315.  321.  326.  373;  II.  (Nic  Costino)  pag  i3.  30  37,  39.  230-1 
235.  240     I,  257,  268;  III   (Mustei  pag.    13,  25.   c<i.  S8.    I04.   I06. 


—  220  — 

vede  a  fi  fòrte  vechie.  Numele  Costina  'lù  ìntimpinamu 
mai  àntàiiì  la  anulo  1392  ìntr'uniì  chrisovù  domnescù. 
Unu  logofètù  Costinù  aflàmù  sub  Petru-Rare^iì.  Alec- 
sandru  Costinù  tatàlù  luì  Mironil  a  fostù  postelnicii.  Pà- 
rin^iì  lui  Mironù  aù  fostù  persecutati  de  Vasile  Lupu. 
Mironiì  pela  1648  se  afla  la  scola  la  Bariì  in  Ucraina, 
er'  la  1651  era  deja  la  Ia§i.  La  1654,  cànd  Vasile 
Lupuhì  fu  scosa  din  scaunù  de  Gheorghe  Stefana,  Mi- 
ronù trecu  in  Polonia.  Pana  la  1 674  elù  a  trecutù  prin 
diversele  func^iunT  mai  mici  ale  \er(ìì,  caci  in  acesta 
anù  'In  aflàmù  logotéta.  Càtrà  finale  aceluì  anù  devine 
vornicù  mare  de  ^éradejosn.  La  1677  Mironìi  Costina 
este  unula  dintre  boerii,  cari  farà  dreptù  lucra  la  res- 
turnarea  luì  Antona  Rusetù,  sub  care  elù  se  afla  ca 
logofètù.  In  aceea^ì  calitate  l'aflàmù  §i  sub  Duca-vodà. 
La  1684  se  refugiézà  in  Polonia  dinaintea  luì  Dumi- 
tra^cu  Cantacuzinu.  In  acestù  anù  serie  eia  in  Polonia 
in  limba  polonà  poema  Despre  poporulu  Moldoveì  .^i 
alu  fereì-Bomànesct.  In  anulù  urmàtoriù  se  intórce  in 
patrie,  §i  Constantinù  Cantemira,  care  ajunsese  ìntr'a- 
ceea  domnù,  'la  face  staroste  de  Putna,  in  care  calitate 
pune  in  tépà  inulti  Le§ì  si  Cazaci,  cari  se  rèspàndise 
prin  térà  §i  pràdau.  Desi  Constantinù  Cantemira,  dupà 
cum  serie  chiar  cronica  atribuità  luì  Nicolae  Costina,  a 
fostù  bunù  §i  drepta  domna,  dar  unii  din  rudele  §i  fa- 
voritii  luì  si  anume  ginere-seù  Bogdana  hatmanuln  §i 
lordache  Eusetù,  grecù  ajunsa  postelnica,  incepuse  a 
asupri  ^éra  cu  dàrì.  Afarà  de  Mirona  si  frate-sea  Vel- 
cicu  nu  cuteza  nime  se  facà  vre-o  observare  Domna- 
luì  si  favori^ilora  sei  ;  singurì  ei  le  mai  adresaa  :  ..Mal 
desù  cu  pàharele,  §i  mai  rarù  cu  orànduelile  1"  0  parte 


Ho.  D.  Cantemirìi,  Vita Constantini  Cantemirii,  Bue.  1883  pag.  29  — 
31  Archiva  ist.  a  Rom.  t-  I-  prt.  I.  pag.  18,  19;  t-  III-  pag.  I97, 
281,  sq.— Nic  Balcescu,  Logofètulft  Mironìi  Costinìi  (Magaz.  ist-  L 
138  pana  la  I43).  —  V.  A.  Urechie,  Miron  Costin,  opere  complete, 
Bue.  1888. 


-.221   - 

din  boerii  ^ollUl^ami^(  inlnl  in  legftturft  nu  Mrancoveanft, 
domnuUì  Munleniel,  ca  sé  rèslórne  pe  Canleniinl  La  o 
nuntft  a  unul  l'aladi  la  satulii  itóicanl,  parlisanii  intru- 
nitl  la  act'slA  serbatóre,  intre  cari  ^i  Velcicu  fralele  lui 
Mironfl,  se  vede  c&  sub  influin^a  vinulul  vorbirft  mal 
multn  decftln  trebuia,  ^i  unulù  dintre  òspe(I.  Ilie  T'^Ces- 
culn,  mal  tftr()ift  stolnicu  (II.  257)  i-a  Iradatft  domnulul, 
care  la  ocasiune  a  prinsiì  o  parte  din  conjuratl,  intre 
cari  ?!  pe  Velcicu  i^i  la  indemnuliì  celorn  de  pe  lAngà 
eia  l'a  lAiatiì,  fìindiì  fatA  chiar  D.  Cantemirù.  Mironiì 
Costimi  mi  tesese  la  Hàicanl,  ci  se  alla  la  mo^ia  sa  la 
Bùrbosfl.  Cantemirù,  a^itatiì  de  cel  din  giuruliì  sei!  iji  cu 
deosebire  de  Hogdanù  sji  Rusetù,  cari  se  temeaù  de 
rèsbuoarea  lui  penlru  mórtca  fratp-sèn,  trimite  pe  unù 
green,  Macri,  sfi-hl  prindà,  care-lù  alla  tocmal  cànd  elù 
avea  se  ìnmormènteze  pe  sotie-sa,  ce  tocmal  murise.  Ilù 
prinde  ^i  nu-liì  mal  duce  la  domniì,  ci-I  taie  capulQ. 
Elù  fa  inmormriutatù  dimpreunà  cu  sotia  sa.  A?a  peri 
nevinovalù  Miromì  Costinù  in  luna  lui  Decembre  1692. 
unulù  din  cel  mal  ìnsemnaU  barbati  la  Homi\nI  in  se- 
colulù  ahi  17-lea,  atàtù  ca  omo  de  stalù,  càtù  ^i  ca 
scriitoriù.  Peri  prin  ura  ?i  intriga,  cu  de>sebire  a  lai 
lordache  Rusetiì,  pe  care-lù  protejase  §i-lù  ìniUase  chiar 
elù  **).     Miromì    a  fostù    càsàtoritù  cu    lléna    lìica  lut 


24).  Despre  tragica  mòrte  a  frajiloriì  CostinH  ve<JI  Cron.  Rom. 
II  p  .39,  240—1  ;  III.  p  25.  81,  88,  no.  To(I  cronicanl  spunC  d 
nu  li  sa  aratati!  vre  o  vinìl  Singurì  Dimitrie  Cintemira  ti  face  !n 
Vita  Const  Cantemirìi  pe  améndol  culpalvlil  de  tradare.  Dar'  cito 
CTidcnia.  ci.  elu  a  voitiì  so  spele  de  acéstX  f.lri  de-lege  pe  tataitt 
sefl.  care.  (Jice  Neculce  di  241  -2),  ..multB  s'aiì  cftitJl  ce  aU  ficutft, 
?i  de  multe  ori  plAngea  tntre  tòta  boerimea.  ?i  blestema  pe  cine  l'aQ 
fndemn.at  I  de  afl  grUbiltt  de  i  ai  taia'fi".  Epistola,  ce  D  t'antemirfl 
lo  biografia  tatfl  se»  pag  67  <^ice.  ci  ar'  fi  scris'o  MironCìtn  ultimele 
momecfe  c4tr4  domnil  mJJrturisindu  ^T  vinft,  st' i  a  fost"  sfarsi  dela 
Miron'i  de  caKlulfl  Vlacri,  st'ii  cste  o  nSscocire  familiar»  a  Cantemire- 
scilor  1  pentru  a  s«  justifica.  ?i  acésta  din  urm«  o  credem"  noi  fiindfi- 
cJl  déc4  or'  fi  proje^utù  CanteroiresciI  acéstà  epistolJl  In  originalu  dela 
mina  lui  Miromì,  o  arflta»  el  atuncea  ca  tè-se  jostifice    ^i  cum  nuar' 


—  222  — 

lonù  Movila,  ?i  a  avuliì  tre!  feciorì  :  Nicolae  logofétti, 
lonù  hatmanù  §i  Petrarca  mare  postelnicù,  si  tre!  fete. 
Mironù  Gostinù  a  làsatù  o  avere  fòrte  mare.  Elù  a 
fostù  omù  ìnvétatu,  cunoscea  limba  latina,  polonà  si 
slavonà.  Eln  este  unulù  din  cei  mai  insemnatì  si  seriori 
cronicari.  Nu  numal  se  ìnformézà  bine,  dar'  si  pètrunde 
adàncù  lucrurile.  Elù  nu  indirà  numaT  faptele  seci,  ci 
totù-odatà  depune  in  eie  o  sumà  de  idei.  Elù  este  cro- 
nicariulù  care  posede  mai  multe,  mai  variate  §i  mai 
adàncì  cugetàrT.  Pentru  aceea  cronica  luì,  afarà  de  fap- 
tele istorice,  est€  totù-odatà  §i  instructivà  sub  raportulù 
ideiloru.  Este  totiì-odatà  unù  istorici!  veridico,  si  acésta 
0  recunósce  chiar  Dim.  Cantemiriì,  pe  care  'iù  vedemiì 
mai  multù  dusmanù  decàlù  amicù  lui  Mironu  ^^).  Dóuè 
sentimento  cu  deosebire  domina  in  scrierile  lui  Mironù 
Gostinù  :  religiositatfca  §i  patriotismuln.  Elù  reproba  cu 
aspre  cuvinte-  fàrà-de-legile  si  destrènàrile.  Intèmplàrile 
omenesci  sunto  supuse  sórtei,  dar'  elù  o  identifica  cu 
vointa  luì  Dumnedeù.  Patriotismulù  'lù  manifesta  sub 
tòte  formele  posibiie  :  elù  ie  condeiulù,  ca  se  combatà 
scriitorii,  cari  s'aù  ìncercatu  a  ìnnegri  pe  Romàni  ;  ehi 
sacrifica  considera^iunile  religióse  fata  cu  patrio tismulìi, 
cànd  dice,  cà  ,,fìe-care  domnù   sé  fie  pe  partea  creati- 


fi  aràtat  o  lui  Neculce,  care  a  fostiì  chiar  sub  D.  CantemirS  spStartfi 
^i  hatmanù  ?  sén  cum  sé  nu  fie  aflatiì  Neculce  ceva  despre  eaV  Dar 
de?i  to^ì  cronicaril  cari  scrifl  despre  acésta  ali  fostu  contimpurnnl  ^i 
chiar  mari  func^ionari,  ca  Niculcea.  nici  unuliì  macar  nu  amintesce  de 
a^a  ceva.  In  fine  D.  Cantimirii  publicà  epistola  in  limba  latina,  ér' 
Mironii  chiar  de  ar'  fi  scriso  n'o  serica  in  limba  latinJl,  ci  fàrS  ìndo- 
iélà  rom^nesce.  D.  Canlemiriì  nu  spune  cum  a  fostìi  scrisà-  In  limba 
latina  mal  usorù  a  putut'i  sSse  falsifice,  in  cea  romanésca  Inse  nu  se 
putea  face  r cesta,  càci  in  stiluliì  romànescu  alQ  lui  Mironiì,  atatiì  de 
pa.  ticularfi  'j;  cunoscutfi,  nu  se  putea  falsifica,  ér'  D.  <"antemirLi  are 
o  limbi  rouiànéscà  ce  nu  se  mal  aflà  la  nime  pe  acelù  timp'ì. 

25).  In  Vita  Const.  Cantemirii  p.  29:  ,.</hronographum..  continu- 
avit  equidem  satis  probe,  et  ab  adulationibus  parum  tactum".  Er  in 
Descriplio  Moldaviae  Bucur.  I872.  p.  I54  :  ,,Miron  accuratissimus 
Moldavorum  historicus". 


223   - • 

néscfl  ;  .  .  .  insé  cu  ìn^elopciune.  nu  farà  socolélft  «i 
l'ilrft  teineift,  ca  in  lociì  de  (olosfl  tercl  sé  aducA  peire"; 
ein  este  in  conlra  slràinismulul,  pentru  cà  acósta  nu 
cunósce  .si  nu  respeclà  ,,limbu  ^i  nlnduiéla  ^erer%  c& 
sunliì  „lacomI,  cft  nu  cauta  sé  agoniséscà  9Ì  el  nume 
burnì  la  tórft.  ce  cauta,  desfròna^I,  numal  avere  sé 
stringa"  :  condaninà  despolismulù.  poflele  ?i  nesatiuln 
Domnilorù,  in  opositieinsé  cu  Urechie  r|ice,  ca  Domnuin 
ori  burnì  ori  réti  nu  trebue  omorìliì.  In  privinta  cla- 
selorft  sociale  Mironiì  Costimi  nu  s'a  pututù  emancipa 
de  prejudelele  limpulul  seiì,  caci  elù  (jice,  ca  pentru 
boeriiì  .si  curtoano,  Doinnuliì  se  cade  sé  aibà  cuvéntdf 
rtìuiùturd  .si  ciustf  ;  incallì  pentru  bietulfl  ^erann  nu- 
niaì  (|ico  nimiciì.  Idei  nefericite  ale  limpulul,  pentru 
cari  nu  e  vinovaliì  Mironù  Costimi  !— Stiluhì  lui  Mironiì 
este  adeseorl  intervertilù,  cu  deosebire  dupa  frasa  la- 
tina, ìnsè  chiar'  pentru  acea,  de§i  «reoiù,  adeseorl  e 
scurtiì,  nervoso  .«ii  senlentiosù.  Limba  ca  la  ceialal^I 
(Tonicarl  al  secolulul  seù  ;  aschaisme  pu^ine,  este  ìnsè 
celli  mal  avutiì  in  privinta  terminologici  osta?escI.  Mi- 
roniì Costimi  ne-a  hìsatil  urmaiórele  scrierl  :  1)  Carica 
piMìtru  jìntfiiuln  de.scàlecalil  aliì  tcreJ  Moldove!  9Ì  nea- 
mulul  Moldovenescù,  cu  o  preta^a,  in  7  capitole  :  2) 
Letopisetuhì  terel  MoldoveI  dela  1594  pana  la  1662. 
Accsla  este  opera  principala  a  lui  Mironiì.  PAna  la 
Harnovschi  inclusivo  s'a  folositù  de  scriitorl  slrainl,  de 
aci  incoio  pana  cAlri  fìnek  domniel  lui  Vasile  Lupuliì 
(  1654)  a  scrisiì  dupa  cele  ce  ,,a  pututiì  in^eiege  din 
boerii  bétranl"  (I  p.  281),  ér'  dela  (Jheorghe  Slefanù, 
dar'  cu  deosebire  ìnca  de  pela  1650,  pana  la  fine,  a 
.scrisiì  din  propria  esperienta,  caci  „mal  in  tòte  s'a  pri- 
lejiiù  singunì"  (I  p.  327).  Mironiì  Costintì  (Jice  in  pre- 
ia(a  aceslel  cronice,  ca  are  cugetiì  sé  serie  ìntréga  cro- 
nica, adeca  !ji  a  limpulul  dela  ahi  doilea  de.scàlecato 
pana  la  1594.  Ehi  nu  a  scris'o,  celQ  pu^inù  nu  cura 
avea  de  cugeto,  caci  in  adevérù  sub  numele  lui  Mironù 
esista  o  cronica  despre  timpuhi  dela    Drago§n    pana  la 


.     —  224^     - 

1594,  care,  desi  se  vede  compilata  dupà  Urechie,  se 
deosebesce  ìnsè  de  a  luì  Urechie  '^"^j.  3)  1  se  mai  atribue 
0  cronica  a  terei  Ungurescì.  Acestea  suntù  serie rile 
principale  ale  luì  Mironù  Costimi.  Alte  scrierì  mai  mè- 
runte  avemiì  de  la  elù  :  a)  Despre  poporulU  Moldoveì 
?t  ala  tereì  romànescì,  poema  in  tre!  cànturi  in  limba 
polonà/  tradusà  romànesce  de  d.  Hasdeù  (Cron.  Rom. 
Ili  487—524)  ;  b)  Viéfa  lumeì,  mica  poema  ;  e)  Trac- 
tatù  de  verificatie  romanésca;  d)  o  epigramà  càtrà  mi- 
tropolitulù  Dositeiìi  tip.  in  Psaltirea  in  versuri  a  aces- 
tuia  la  pag.  265  ;  e;  o  alta  mica  epigramà  despre  nea- 
mulii  terei  Moldovei.  (vedi  Poesia). 

Constantinù  Cdpitanulu  (Filipesculù).  Acestù  croni- 
cariiì  necunoscutù  d'aiurea  se  vede  cà  esle  identica  cu 
Constantinù  Capitanulù  Filipesculn,  pe  care  Jperbanù- 
vodà  (1679 — 1689)  'lu  trimite  ia  Apafi,  principale  Tran- 
silvaniei,  ca  sèi  aducà  pe  fiitorulù  ginere,  Gligore  Bà- 
leanulù  postelniculu,  ceea-ce  se  narézà  chiar  in  acéstà 
cronica  la  fine. — Cronica  publicatà  in  Magaz.  ist.  (I  §i 
II)  ìncepe  cu  Radu-Negru  (1290)  §i  merge  pana  la  1688. 
Evenimentele  dela  a.  1688  autorulù  le  serie  ca  contipu- 
ranci  i?i  chiar'  adese-ori  ca  martoro  oculari!  (I,  356,  360  ; 
II,  6,  24,  34,  352). — Acéstà  cronica  este  insemnatà  din 
multe  puncte  de- vedere.  Ea  are  informatjunilfc  cele  mai 
intinse  dintre  tòte  cronicele  muntene.  Auioruliì  cunósce 
multi  scriitori  stràini,  pe  cari  se  vede  cà  ia  consultato, 
dei?i  nu-i  numesce.  Numai  la  elù  aflàmù  amintire  despre 
„istoriculù  Fàgàra^uluì"  (p.  153).  Elu  se  ocupà  cu  is- 
toria tuturorù  Romànilorii  din  Dacia-Traianà,  dar'  se 
ìn^elege  in  loculi!  àntàiù  de  Munteni,  si  de  ceilal^i  nu- 
mai in  a  dóua  linie.  Elù  atinge  ^i  evenimentele  stràine. 


20)  DóuS  manuscripte  ale  acestel  cronice  se  aflafl  pe  la  InceputulU 
secoluluì  acestuia,  unulù  la  Blajù.  altulQ  la  Oradea-mare-  Engel.  Ge- 
schichte  der  Walachey  p.  67—68.  Nic  Densusianu,  Misiunea  istoricSj 
Analele  Acad  Rom.  ser.  II.  t.  II  sect.  I  (1881J  pag.  106—7,  204 
nr.  59  60. 


Autoriilul  ìnsè  ì  lipsesce  patriolismulQ  luminata,  cani 
riu  si-a  sciulCi  sculi  «ulleluliì  de  urA  asupra  Mohloveni- 
\<trù  (1.  V»S).  lielalArile  aceslel  croniee  se  deosebesciì 
:ide»e-or)  de  ale  celoralaltl  cronioarl.  Slilulù  este  lijn- 
pede  §i  u.-joru  tura  proprietàll  archaice.  Acéstft  cronicft 
are  dol  continuatori,  pe  Radu  (ireceanù,  care  a  conli- 
luiafo  pàntl  la  1707'-'),  ^i  pe  liadu  Popescu,  vorniciì 
mare,  care  a  dus'o  apol  pànA  la  1720,  puhlicatft  in 
Maj^az.  isl.  IV  p.  21  s(|.  Hadu  (Ireceanù  a  scrisQ  cu 
putinìl  iubire  de  adevéru,  elfi  pleura  de  lingusirl  la  a- 
(iresa  lui  Con^uintiniì  Hrancoveaniì  cflruia  i-o  ?i  dedi- 
(  ase.  Mal  insemnalù  se  vede  a  lì  o  alta  scriere  a  lui 
IJadu  (ìreceani.  jietip.lriln  incft  ^i  anume  :  Stahilirea 
rronolo(fieì  {erri  dupà  inscriptif.  croniee  §1  docuniente 
nticiale,  incepèndu  dela  Hadu  Negru  (121."))  pànA  la  a. 
1007.  nianuscripliì  in  bibl.  centrala  din  Bucuret^cl.  In 
line  o  alttl  scriere  a  lui  este  Geneaìogiile  nenmuriìoru 
hoerescì.  (v.  lit.  biser.). 

Gheoryliie  Braucovid,  care  tràesce  in  a  dóua  jumè- 
late  a  sec.  17-lea,  emigràndiì  din  Transilvania  in  Mun- 
tenia,  din  causa  persoeutiuniionì  ungurescl,  serie  omicft 
.  ronicà  dela  Inceputuliì  lumel  pAnii  la  168»;.  Cronica 
si  are  ìnseninàtatea  el  pentru  unele  traditil  asupra 
Transilvaniel.  pentru  relatArile  autentice  asupra  fralelul 
s(Hì  Mitropolituliì  Sava  martirisatn  de  Maghiarl  §i  ca 
limba  pentru  neologismele  ce  le  contine  ca  elec^ie,  su- 
perbie, patrie,  pretentie,  gubernatoru,  stAndil  totodatà 
in  inliiiiA  legatura  cu  Cronica  anonima  II  -^). 

Xiculae  Costimi  (1060^1712)  ^*).  Elù  este  fiulù  mal 


a;).  Publicatft  tn  Magaz.  ist  II-  129  sq  — N.  Densu;ianu.  Misiunea 
ist.  toc.  cit.  p-  219—220.  —  Revista  p  ist,  arch.  ^i  filolog.  an.  11  T. 
1  p.  284  :  Stud'e  critic»  asupra  «.  roniceloriì  romàne  —  Despre  R. 
•  ireceanù  v.  Revista  Rom.  pe  l8òl.  p.  $75  :  p«  «862  p.  245  ;  tn 
Magar    ist.   II    129   sa  pubiicatù   numal  piinà  Ih  a    1700. 

28'.  Despre  cronicarft  a  se  vede  Bevist*  crit.  lit.  I  (1893).  p.  97 
seq.  ér  tcxtulù  Croniee!  ibid.  p-  366  seq. 

29)  FAntàne  biogr.  Cron  Rom.  II  72,74  lt-j8,  tij.  247--^  2S2, 
269,  280,  296,  34 1-     D.  Cantemirù,  Vita  Gonst.  Cantemim  p.  29. 


—  226  — 

mare  alù  luì  Mironù  Costinù,    nàscutù    pe  la  a.  1660, 
Sub  Duca-vodà  scurtù  timpù    hatmanii.     La    1696  din 
eause  politice  se  refugiéza  in  Muntenia  de  unde  se  re- 
ìntórce  la  1701  si  sub  Duca-vodà,    in  a  dóua   domnie, 
'sì  reie  functiunea  de  hatmanù.    Sub  Mihaiù     Racovità 
tràesce  retrasù,  ìnse  devine  éràsi  hatmanù  sub  Antiochu 
Cantemirù,  Revenindù  Mihaiiì    Racovità     adóua  óra  la 
domnie,  Nic.  Costinii  éràsi  tràesce  retrasì^i.  Sub  Nicolae 
Mavrocordatii  devine  vomica  de  téra  de  josiu  Sub   Di- 
mitrie    Cantemirù    (1711)  deveni    mare    logofélù.     Elù 
mòre  in  Septembre   1712.  —  Atàtìi  din  scrierile  ce  ne-a 
làsatù,  càtù  si  din  màrturisirea    contimpuranilorù,    Nic. 
Costinù  se  vede  a  fi    fostù    oraù    invètaiù.     Studiile  si 
le-a  fàcutù  in  scóle  stràine,   de  sigurù  in  Polonia,     Ni- 
colae Costinù  e  mai  ìnvéfatù  ca  tatàlù  seù,  dar'    multi) 
mai  putinii  talentatù.  Dela  elù  aveniù  urmàtórele  scrierì  : 
1)  Cartea  descàhcatulin  àntàiu  aìu  ttréì  3Ioldoveì§i  alu 
neamuluì  moldovenescil,    in  16     cepitole     cu  o  prefata. 
Elù  incepe  dela   creatiunea     lumei,  si  dupà  o  espunere 
putinù  darà  §i  mai  putinù  sistematica,  termina  cu  des- 
càlecatuhì  lui  Drago^ù.  Elfi  utilisézà  multi  scriitori,  dar 
farà  critica.  2)  Sub  numele  lui,    D.  Cogàlniceanù  a  pu- 
blicatù     Letopisetulu    tereì  Moldovei  dela  1662 — 1711.' 
Nu-i  putemìi  insè  recunósce    decàtiì    celù  multù  parte  a 
dela  Nicolae  Alecsandru-vodà  (1710)  ìnainte  ^'0-    '^-  A- 


30).  M.  CogalniceanU  Jn  editiunea  I  ca  si  In  a  II  a  publicatìi  ero" 
nica  (iiipH  unù  maniiscriptù  din  1Ó15  aflitoriìi  acum  in  bibl.  centrala 
din  lasi  Nr.  9.  In  titlulù  acestuia  se  4'ce,  ci  s"a  ^.scosii  din  izvodulu. 
luì  Vasile  Dàmianù  ce  aù  fostù  alù  treilen  logofetù  si  de»pre  izvodulù 
hit  Tudosie  Diihaù  logofetù^  p  altora.  In  trSgu  in  Esl  vlto.  7224 
(1715Ì  Sept-  4"',  ér'  la  finele  cronicel  totìi  de  aceeasl  mana  sta  scrisu  : 
,.pànà  alci  am  scri^ù  eù  Acsentie  Uricariulu'''.  ManuscriptulCl  scrisi^i 
cu  multìl  tngrijire  este  originai 'ì  luì  Acsentie  Uricariuliì.  Unù  alu  doile 
manuscript'ì,  citata  de  d.  CogSlniceaniì  toiu  acolo.,  obvine  pe  numele 
lui  Nic.  Gostinu,  dar'  cuprinde  mima!  domni:i  I  si  a  II  a  lui  Nicolae 
Alecsandru  vodà.  M.  CogalniceanU  ìnsS  la  domnie  o  atribue  lui  Nic. 
Costimi,  càci  nicl  nu  se  putea  mai  multiì  fiindu-cà  el'l  mòre  la  1712, 
ér'  a  dóua  1712— 171Ó  lui  Acsentie  Uricariulii.  In  manuscriptuliì  I  iu 


—  227  — 

iiolai.iuni  si  aiiiplilicaiiiinl  la    cronica  lui  Nestoriì    Ure- 
cliie.  4)  Cedsornicuhì  Domniloru  (vecjl  Filoso(ia). 

Din  sec.  17-lea  mal  avemiì  urmAloriI  cronicarl,  unii 
cunoscu(I  nunuìi  ilupà  nume,  altil  ale  càrorù  cronic»? 
*?si8lft,  dar'  nu  saiì  publicatiì  ìncà.  Amintimtt  pe  ur- 
màtoril  :  l)  Wclru  Danoviciù,  care  se  (|ice  cà  la  1636  a 
scrisiì  o  cronica  nelipjìrilà  incft  dela  f'acerea  lumel  panìl 
la  t()24.  limi  esemplariìi  ahi  aceslel  cronice  se  vede  a 
fi  in  bibl.  rcpos.  Ciparifi,  care  lotiì-o-dalA  'lìi  numesce 
pe  autoriì  moldoveaniì  ^').  H)  lonU  7y«^t(rM^rti«  din  l>ra- 
fjoviì,  care  prin  a  dona  jumèlale  a  secolulul  alfi  17-lea 
traduce  din  grecesce  in  romAnesceo  istorie  universale '-), 
1)  Vasih  Dàmiann  la  11588  treti-logofétn  si  Tudosic 
Duhdu  mare  loyofìin  •^'^),  aiì  trìlitiì  in  a  dóua  jumalate 
;i  secolulul  alo  17-lea  iji  pe  la  ìncepululH  secolulul  alù 
18  lea.  Va  art  lìlsatiì  cronice  parziale  despre  evenimen- 
<ele  limpulul  lortì,  cari  s'aft  ulilisalfi  laeompilarea  cro- 


ìnse  a  2  a  domnie  este  scrisà  de  o  alt;!  mAniA  posteiióra  ^i  mi  se  a- 
«nintesce  nimici^  de  Acsenti?  Uricariulfl;  «devrratù  fòia  dela  fine  lip 
scsce  ^i  este  tnlregità  de  M.  ('ogainiceanfi.  '  um  s'ar'  fi  putut'ì  I»- 
tempia  ca  Acse  t'e  L'ricariuln  la  Irei  ani  diip.t  mi'>rtea  lui  Xic  C'os- 
tinii,  S'""  descrie  unii  tnaniiscriptli  aUl  lui  si  sé  nu  aminttsca  de  eli!  ? 
Séti  potè  sub  espresiunea  din  tilluM  manuscriptuluT  .  ?i  altora"  vor'J  fi 
n  se  !n{elege  ^i  ìnsenr.narile  ce  vonì  fi  rimas'ì  dupl  Nic  <  ostimi? 
1  >e  insemnatn  este.  cft  Neculcea  In  prt'fa^.1  nu  scie  déc.1  s'a  scrisn 
cronica  dela  Dabija  Inci'ce.  presupune  numal  ci  p>te  si  fi  scrisìi  Ni- 
culae  Costimi  dar  ..n'a'i  e^itH  la  ivi'lJt'". 

311.     Familia     Danovicin  obvinc   In   Moldova     Intr'unO     doc    1491 
(Col.  lui  Traiamì    1877     No  4.  p.   188  sq.).  UntJ  manuscriptft  alù  a 
ceste!  cronice  se  afld  anonimii  In  bibl.     Seminar'ulul     de  la  Socola  si 
este  r>rte  voluminós;!  cuprin<}éndìi  istoria  univenalft  scris.1din  punctu- 
de  vedere   religioso. 

>ì2).  ManuscriptulP  se  afl;l  In  MuzeuM  f:»miUeI  Ilohenzollern  In 
Sigmaringen  (Dr.  (;.  Grober.  Zeitschrift  f-  rom.  l'hilologie,  v  I.  11JÌ77) 
p.  484). 

33).  Pe  DubAtl  raflimn  la  1670  plrcalabi  (Arch  ist.  a  Rom  III. 
24^).  sub  Anione  Ruset"  1676— 1679.  vistierifl  (Cron.  Rom.  II  lò), 
iub  Const.  DucaVoda  H093  — 1690)  rji  sub  Antioche  vodft  (1698  pini 
la   1701)  mare  lo<;ortn  (Cron.   Kom    II    255  —  6). 


—  228  — 

nicei  dela  anii     1662 — 1711  publicatà    sub    numele  luì 
Nicolae  Costinu  (v.  nota  30). 

Acsentie  Uricariulu  a  trailù  pela  finele  secoluluì  alii 
17-lea  si  ìnceputulù  celuì  urmàtoriu.  L'aflamù  ca  uri- 
cariù  si  sub  Mihaiù  Racovità  in  a  treia  domnie  (1716 
— 1727)  ^^).  Sub  numele  luì  avemù  o  Cronica  despre  a 
dóua  domnie  a  luì  Nicolae  Alexandru  Mavrocordatù 
(1711 — 1716).  Elù  serie,  cum  se  vede,  ca  functionariu 
alù  domnuluì  .si  pentru  aceea  nu  .si- a  sciutù  pastra 
independenta.  ToUi  eln  se  vede  a  fi  compilata  Cronica 
ce  cuprinde  evenimenlele  dela  1662 — 1711  (v.  Nic. 
Costimi). 

Dimitrie  Cantemlru  (1673 — 1723)  •^•^).  S"a  nàscutù  la 
26  Oct.  1673.  Tatà-seù,  Constantinù  Cantemiru,  a  fostù 
domnù  in  Moldova  (1685 — 1693).  Elu  a  avutù  deose- 
bitì  instructorì,  ìntre  cari  pentru  filosofie  pe  Caca  vela, 
càlugàrii  greci!  din  Creta.  Dupà  mórtea  tatà-seù  fu  a- 
lesti  domniì,  dar  scosù  incurèndù  din  scaunù,  spuniì^ 
dupà  treì  septàmànì.  se  duse  la  Constantinopolìj.  Alci 
s'a  ocupatìi  ehi  cu  literatura,  ìnvètàndu  mai  multe 
limbi.  La  1700  se  càsàtoresce  cu  Casandra  fiica  lui 
Serbano  Cantacuzinu.  La  1711  Pórta-Otomanà  'lu  tri- 
mise  domnù  in  Moldova,  dar'  erumpèndìi  rèsboiìi  ìntre- 
Ru.si  sub  Petru- celli- mare  si  ìntre  Turci,  elù  trece  in 
partea  Rusiloriì,  si  fàcèndu-se  pace  trebui  se  pàràséscà 
scaunulù,  si  trecu  in  Eusia.  Petru- celù- mare  l'a  dàruitù 
cu  mo§ii  §i  privilegi!.  Fiindo-cà  sofia  ìntàie  'i  murise  la 
1713,  elù  la  1717  se  càsàtoresce  a  dóua-órà    cu  o  fata. 


34Ì.  F-  A  Wickenhauser,  op.  cit.  Il6 — Il8.  subscrisrt  ca  uricariii 
Intr'unù  documentn  din  a.  1719.  —  V.  A.  Urechie,  Mironù  Costinù' 
I.   170,  172,  174,   176.  II.  533. 

35).  Pantane  biograf.  Vita  Principis  Demetrii  Cantemirii  tm  Co- 
lectanea  Orientalia.  v.  VII  din  Operele  sale,  edit  Acad.  Rom.  — 
Istoria  imperiulul  otomanu  si  biografia  dela  fine.  -  Cronicele  contim- 
purane  in  Cron  Rom.  II.  —  In  tòte  acestea  datele  une-orl  se  con- 
tra<JicQ.  —  Ov.  Densujianù,  Notile  asupra  lui  D.  Cantemirfi,  in  Re- 
vista  crit.-literarà  li  (1894)  P-   62     68. 


—  220  — 

a  principelul  Trubetzkol.  A  ajunsn  consiliarifi  inlimn 
aln  ^aruhil.  A  murilù  in  15  Augustu  1723.  Dupà  ehi 
aft  rémasft  patru  feciorl  si  dóu6  tele.  Unuliì  din  fecioril 
lui  este  Anliooha,  poeluln  satirico  rusescù,  care  a  fosta 
ambasadorìì  ala  Rusiel  la  Paris  .si  a  muritn  la  1741. 

Dimilrie  Cantemirn  a  fostil  fòrte  ìnvéfatfi,  o  invéfà- 
tura  ìn.'^è  nnil  niullil  eslinsà  >ji  variatA  deciitiì  lemeinicA. 
Kliì,  at'arà  de  romilnA.  cunoscea  limbile  :  turcéscil  lite- 
rarft  .fi  vulgara,  arabica,  ialina,  italiana  si  .slavonéscA. 
Fentru  ìnvè^aiura  lui  a  fostft  numitCi  la  1714  membru 
ìiin  Academiel  din  Herliniì.  Khì  a  scrùsiì  multù  ^i  des- 
pre  multo  lucrurl,  si  penlni  aceca  adese-orl  farà  sis- 
tema ^i  suiierficialQ.  Ca  isloricù  in  cestiunile  contim- 
purane,  ?i  mal  alesu,  cari  atingeaiì  lamilia  sa,  nu  s'a 
pututìi  (ino  impar^ialft.  Acéstn  provpnia  farà  ìndoiélà 
din  natura  lui  pasionatà  .«ji  vohementà  ""'). 

Limba  romanésca  a  lui  D.  Canlemiriì  este  de  uno 
gemi  esoticil.  nenaturalà  .«ji  greuie  ptìnà  la  desgustù. 
intervertita  ?i  incurcatà  pana  la  neinfelesO.  Wo  a  voitiì 
s'o  supunà  la  fraseologia  si  perodizarea  latina,  d'acl  pe- 
rioda lungi  adese-orl  d'o  pagina  ^i  nelegate  séo  forte 
rèù  legate.  Intelesulo  cuvintelortt  forcato  ;  multe  cuvinte 
formatiunl  proprie,  urmàndH  in  acésta.  cum  se  vede, 
pe  Dositelo.  Cliiar  limba  latina,  in  care  scria  mal  u?orn 
ca  in  cea  romàna,  este  adese-orl  fòrte  negligialà. — Di- 
milrie Cantemirn  ne-a  làsalil  urmiMùrele  scrierl  mal  in- 
semnate  : 

1)  Divanulu  lumeì^  romànesce  iji  grecesce,  tipàritù 
la  la^I  a.  1008  (v.  Filosofia^ 

2)  Cronica  Romano- Moldo-V/achiìoru,  dela  coloni- 
zarea  DacieT  pùnà  la  ahi  doilea  descàlecato,  in  limbjf 
romàna. 


36V  lonQ  Necalce  (('ron  Rom-  II.  3o2<  (Jice.  c&  era  ..nerSbdltoriti 
?i  màniosfi,  zlobiv&  la  bc^'e  ^i  I  e^ise  numele  de  omfl  ró'ì'*.  Tot'ì  eltl 
Insè  ne  spune.  cS  ajungéndìi  Domnfl  era  òunù  ?!  nemJrefM.  Neculce 
a  triitù  ca  mare  funcfionarìQ  pe  lùngil  eU'i,  cum  tnsufl  rie  spune 


—  230  -' 

3)  Istoria  impcriuluì  otomanù,  in  limba  latina. 

4)  Descrierea  Moldoveì  in  limba  latina. 

5)  Istoria  ieroglirìcà,  romànesce. 

6)  Evenimeniele  Cantacuzinilorù. 

7)  Vita  Constantini  Cantemyrii,  latinesce. 

8)  Istoria  creatiunei,  latinesce. 

9)  Istoria  Otomaniloru  de  la  Mahomedù  pana  la  Os- 
manu,  perduta. 

10)  Carte  de  musica  iurcéscà. 

11)  Introductiune  la  studiulù  musiceì  turcescì,  ro- 
mànesce. 

12)  Logica,  latinesce  s.  a- 

Cele  mai  importante  suntu  cele  de  sub  J,  2,  3,  4,5. 
Cantemiriì  se  nevoesce  in  Cronica  sa  se  làmuróscà  e- 
poca  cea  mai  incurcatà  din  istoria  nòstra,  dela  coloni- 
zare  pana  la  1300.  Tesa  ce  ?i-a  pus'o  este  a  proba 
.,traiulìi  necurmatù"  alù  Romànilorii  in  Dacia.  Spre 
acestu  scopiì  a  studiati!  vre  o  153  de  scriitori.  Cante- 
miriì a  incercatìi  se-se  informeze  temeinicii  despre  su- 
biecln,  cu  tòte  acestea  elii  a  rémasiì  departe  de  ceea 
ce  se  cere  la  asemenea  cestiune.  Mui^i  scriitori  insem- 
nali  nu  i-a  consultato.  Pe  cari  i  a  consultato  de  multe 
ori  "i  cunósce  defectuosn  séu  ì  intelege  reìi.  —  Suntù 
cumplitil  de  defectuóse  cunoscintele  luì  despre  Dacia,  .§i 
nu  numai  cea  vechie,  ce  ar'  mai  trece,  dar  chiar  despre 
Dacia  timpuluì  seìi  séii  moderna  ;  la  elù  d.  e.  Alba- 
lulia  este  Oradea-mare,  Radu-Negru  a  e?itù  din  Ha- 
laosìi  (?)  §i  a  trecutti  in  Muntenia,  pe  Strela  (Streiìi)  se 
aflà  Media^ulù  ;  Crasea  (?)  i?i  Sapsonuliì  (?),  .si  alte  ase- 
menea lucrurì  ca  din  povesll  (Cron.  II.  383).  Atarà  de 
acésta  nu  are  nici  o  sistema  in  scriere:  cronica  e  lip- 
sità  cu  lotula  de  orientare.  Elii  amestecà  acelea§i  lu- 
crurì ^i  le  tractézà  de  mai  multe  ori.  Mai  ìnsemnatà 
din  punctiì-de-vedere  alti  cuprinsului  este  Descrierea 
Moldovei,  ea  ne  pàstrézà  o  sumà  de  cunoscinte  istorice 
mai  alesìi  ìnsè  etnografìce  .^i  geografice,  cari  farà  de  ea 
nu  le-amfi  posedé.  Dar  .si  alci   Cantemirù  este  a  se  u- 


—  231  — 

tili>a  di  iiiecautiune  — Istoria  ieroglilicà  c.-^ic  u  .-eiKuo 
sui  generis  Coprinsuhì  el  esle  viéla  polilicà,  sodala  ^i 
familiarù  de  pela  finele  secolulul  alo  l7-lea  .fi  incepu- 
lulii  secolulul  urmAlorifi  in  Muntenia.  ou  deosebire  insè 
in  Moldova.  Cantcìnirii  a  ospu.sù  in  acV-sift  carte  in- 
tridile, frecàrile.  Iradàrile,  despoierile,  miseriile  pubiice 
si  private  ale  acelul  linnpfl  in  aceste  térf.  Persónele  et 
aù  liguralft  in  aceslea  pórtft  tòte  diverse  nume,  de  a- 
niinale  f)ial  cu  sénuì.  Àulorulù  ìnsé  le  esplicA  la  finele 
operel  puncndn  numele  adevèralfi  ahi  lie-cAreia.  Opera 
este  voluminósa  .>ji-tl  trebue  multa  putere  .si  bunà-vointà 
ca  .s"o  celescl.  nu  numat  pcntru  obscuritalea  iji  limba 
el  grea  dt^  rumugaliì,  dar  iji  penlru  lungimea  rellesiu- 
nilorù  moralt-niosolice.  Cu  tòte  acestea  este  evidento, 
cfl  décù  in  loculo  numelorù  liete  s'anì  substitui  cele 
adevérate,  .«i  cuprinsuliì  el  .s'ar'  studia  in  legatura  cu 
datele  sfi  de.'-criohle  ce  se  alla  in  cronicele  acelul  timpo 
despre  cele  mal  multe  din  persónele  ce  obviniì  ca  ac- 
tori,  ariditatea  operel  s'ar'  schimba  in  o  naratiune  in- 
tere.^antà  de.spre  vié^a  publioA,  socialìl  tji  tamiliarft  a 
acelul  timpù.  Kra  necesariì  cauniì  asemenea  studiò  sè- 
se  pubiice  ca  introduc^iune  la  edi^iunea  Academiel- Ro- 
màne. Cu  mal  multa  ìngrijire  este  lucrata  Istoria  im- 
periulul  olomanii. 

Cronica  anonima  IV.  Acésla  se  atribue  unul  Nicolae 
Mui^tea,  necunoscntn  de-altmintrea,  decàtn  cà  in  titlula 
cronicel  se  numesce  „diaca  stare  de  divano".  Acéstà 
cronica  dimpreunft  cu  varianta  cuprinde  evenimentele 
dela  10<)2 — 1729  Farti  ìndoiéla.  varianta  nu  este  scrisft 
de  acelaijl  anioni ,  care  a  scrisiì  ceea-1-altà  parte  a  cro- 
nicel. Cronicariulo  (jice,  cà  evenimentele  dela  1662 — 
1704  le-a  scrisfi  ,,dupà  pove^ile  mai  multoriì  ómenl 
aleifi",  ér'  de  aicl  incoio  de  la  sine  ìnsusl.  Acéstft  cro- 
nica confine  pasagie  ìntregl  din  cronica  lui  Neculce, 
ceea-ce  provine  de  acolo  cft  .s'afi  .servita,  pentru  timpulft 
mal  vechiiì,  cum  se  vede  de  aceleasl  fontane,  proba- 
bihì  de  ale  lui  Damiano  si  DubAn,  caci  cronica  consunA 


—  232  — 

in  pasagie  ìntregi  si  cu  cronica  publicatà  sub  numele 
lui  Niculae  Costinù.  In  tondu  se  vede  a  fi  mai  multu 
unù  copiatoriù,  celù  multu  compilatoriu. 

Cronica  anonima  V.  Autoruhì  necunosculu.  Guprinde 
timpuliì  dela  1662 — 1733,  Nu  este  decàtù  o  compilati- 
une,  càte-odatà  mai  scurtatà,  altà-datà  mai  amplificata, 
din  fàntànele  de  cari  s'a  servitù  anonimulù  alti  IV,  cro- 
nica atribuita  lui  Nic.  Costinù  si  Neculce.  Acéstà  cro- 
nica a  fostiì  tradusà  in  grecesce  de  Amiras. 

lonil  Neculce  {1672—1144)'^'').  S'a  nàscutù  pela  1672 
in  Moldova,  si  la  1701  l'aflamu  agà,  la  1704  siugenì, 
ér'  la  1705  spàtariù.  Sub  Dimitrie  Cantemiriì,  àntàiiì 
lotù  ca  spfttariii,  era  màna  dréptà  a  domnului,  curènd 
apoi  'lo  pune  hatmanù  in  loculù  luì  Antiochù  .loia  de- 
slituitù.  trece  ìnsè  in  acelasì  ano  cu  Cantemirù  in  Rusia 
unde  petrece  doì  ani,  de  aici  in  Polonia,  unde  trebui 
sé  rèmànà  ca  refugiatn  septe  ani,  $i  abia  la  1719  s'a 
pututù  reintórce  in  patrie  recàpètàndu-;?!  mollile  ce  i 
se  confiscase.  Pana  la  1731  tràesce  retrasti,  in  acestù 
ano  ìnsè  Grigorie  Ghica  'lo  face  vornicù  mare  de  fera 
de  susù.  In  anulù  urmàtoriù  sub  Constantinu  Mavrocor- 
dato  nu-lo  mai  aflàmo  in  functiuni.  Acestu  domnù  se 
incungiurase  cu  greci,  prin  urmare  unù  boerio  §i  ro- 
màno verde  ca  Neculce  nu  mai  avea  locù  in  céta  a- 
cestoro  despoetori  ai  terei.  ìnsè  in  a  dóua  domnie  Ma- 
vrocordato  'hi  pune  vomico  (1741).  De  oici  incolo  'ì 
perde mourma,  de-óre-ce  insè  cronica  i?i-a  dus'o  pana 
la  174-3,  mai  amintindo  numal  de  schimbarea  Domni- 
lorù  din  1744.  in  acestù  ano  sén  curènd  diipà  aceea  tre- 
bue  sé  fie  muritù,  fiindù  deja  fòrte  bètràno.  Neculce  a 
fo:5tù  cAsatoritQ  si  a  làsatù  copii  dupà  sine 

Neculce  nu  se  vede  a  fi  fosto  cu  vre-o  deosebità 
invè|àturà,  dar  farà  indoiélà  dupà  Mironù  Costino    cel» 


37).  Fàntànele  biogr  ;  crom'cele  contimpurane,  cu  deosebire  pr(>pria 
sa  cronica  (Cron-  Rom.  IL  2Ó6,  284.  287,  302,  305.  332.  338,  -^4*, 
369,  371  ;  IH  so,  I83). 


—  233  - 

mal  talentata  cronicaria,  pe  care  Insé  Miì  intreco  multo 
cu  limba.  stilala  i}ì  modula  ospunerel  Neculce  esle  nu 
numal  una  capa  din  cele  mal  limpe'jf.  vede  lucrurile 
fòrte  curiilù,  le  judecà  drepto  fiìrà  hesitare  ^i  multa  re- 
Hesiune.  dar"  lotiiodatà  este  sji  una  sufleliì  plinn  de  dorfl 
.si  (le  durere  pentru  ^én\.  si  care  cu  intristare  cauta  la 
viitorin.  —  Cu  (Ireptù  cuvcnta  eln  vede  mi  slrAinl  causa 
nel'ericirilonì  terel.  Eliì  nu  lasa  nici  o  ncasiune  de  a-I 
ìnfera,  pentru-cft  el  nu  respectii  religiunea, '?[  batajocft 
<lo  dalinele  si  legile  terel,  nu  cautil  decàta  càsiitigulo,  aù 
introdusn  luxuhì,  desfrèula.  si-aiì  surpata  nioralitatea. 
tSórtoa  ^erilonl  romàne  in  cel  70  ani  urmìilori  p{\nà  la 
1821  a  a«leverita  cu  prisv'isii  judecata  lui  Neculce  des- 
pre  acele  timpurl  ,.a'  càroro  plàgi  fatale  jji  3l(\1  le  mal 
aimtimù". 

Neculce  ne-a  làsata  Lelopise^ulo  (erel  MoldoveI  dela 
1W)2  pi\ni\  la  ITilJ  cu  o  prefa^ù  .«ji  la  inceputa  cu  42 
tradiiiuni  islorice  sub  tilluhì  ,,()  samft  de  cuvinte". 
Dela  l()62  pana  la  Duca-vodà  (l»i71))  serie  dupà  isvó- 
dele  ce  le  a  ,, aliata  la  unii  si  la  altii,  .si  dupa  aucjitelo 
celerà  bètràni  boerr'.  ér'  de  aicl  incolo  pana  la  fine 
<jice  :  ,,am  serisn  singura  dintru  a  mea  sciinia...  c;\  où 
tosta  serise  in  inima  mea**. 

lonù  Cmita  a  traila  in  secolulu  trecutù  *"*).  La  1774 
Pipare  ca  spataria.  la  1788  logoféin  VA(i  ne-a  làsatù  o 
mica  cronica  despre  intcmplàrilo  dela  1741 — 1769,  Deiji 
a  scrisiì  tórte  pe  scurtn.  eia  insé  complelézà  .si  làmu- 
resce  in  unele  cestiunl  cele  narale  in  cronica  lui  le- 
nache  CogAlniceana. 

lenache  Cogàlniceanu^^),  s'a  nàscutù  la  10  Oct.  173() 
la  la^I.  Tatàlà  sea  Vasile  Cogàlniceana  era  mare  càpi- 


38).  Cron.  Rom.  I.  p  22;  JII  229-  2^2  —  rricariulft.  V.  edii. 
2-a  p  417.  —  Archiva  rom.  1845  P-  247-  ^  -^  rrechie.  Mirb'ntt 
I.  193. 

39)  Fìntine:  aatobiogratÌA  !n  Cron.  Rom  Hi  174  nota  —  M 
C'osfilnicranuQ.  Notile  biograHce  a  cronicarilorft  MoldoTCl  In  I.<«topi- 
:ie{dc  Tercl- Moldove!  edit.   I. 


^  234-  — 

lanù  alù  tinutulut  la:?!-  In  1746  a  ìntralù  ca  copilCi-de- 
casà  la  lonù  Nic.  Mavrocordalù,  ér'  la  1749  sub  Const. 
Racovità  Cehanii  devine  comisiì  alù  treilea,  ér'Ia  1756 
raflàmù  vàtavu  de  apro4i.  Intre  ani!  1757 — 1761  si 
1769 — ^^1774  a  pelreculù  in  Constantinopoliì,  unde  *si-'a 
terminatù  §i  cronica.  Elù  ne-a  làsatn  o  cronica  despre 
evenimentele  dintre  ani!  1733  pana  la  1774.— lenache 
Cogàlniceanii  este  nu  numaì  celù  din  urmà  din  croni- 
carii  MoldovenI,  dar  ìnsémnà  totù- odala  si  decadinta 
cronografie!.  La  elù  nu  mai  aflàmci  nici  spirituln  de 
jndependentà,  nicì  ardórea  palriotismului,  nicì  vederea 
pètruiidétóre  a  antecesorilorù  sei.  In  acéstà  cronica  se 
oglindà  decadenta  Moldove!,  ìnfràngerea  si  nàbusirea 
spiritului  patrioticù  si  deplina  intronare  a  stràinismului 
grecu.  Totù  in  asemenì  conditiuni  se  aflà  si  limba  ; 
ea-?i  perduse  energia  si  timbruliì  vechiu  alù  limbei  lui 
Urechie  si  a  Costinesciloru,  seninatatea  si  eleganla  lui 
Neculce  ;  se  ìmple  de  grecisme  si  lurcisme,  stiluhì 
làngedu  si  incolorù.  A  farà  de  cronica  in  prosa  ne- a  mai 
rèmasù  dela  elù  si  dóué  mici  cronice  rimate  despre 
tàierea  lui  Grigorie  Ghica  §i  a  boerilorù  Manolache 
Bogdanu  §i  lónù  Cusa.  La  1782  a  fostiì  stolnicu.  A 
murito  la  1795. 

Glieorgache,  ahi  doilea  logofétù,  serie  la  1672  obice- 
iurile  séù  ceremoniile  la  ìnàltarea  domnilorù.  De  atàta 
se  mai  interesati  ómenii,  càci  domniile  treceaiì  iute  una 
dupà  alta,  farà  fapte  de  valóre;  totù  ce  se  mai  vedea 
erao  ceremoniile  seci,  cari  se  repetaù  la  sèrbjìtorì,  la 
suirile  in  scaunù  ce  se  inlémplaù  mai  la  fie-care  ana 
séù  celù  multù  la  treì  ani,  càci  domnii  nu  mai  eraù  de 
càttì  nisce  arendasì,  a  càrorù  glorie  consista  in  pompe 
copilàresci.  Acéstà  condicà  de  ceremonii  totusì  nu-  este 
farà  valóre,  càci  farà  ea  anevoie  s'arù  pule  reconstrui 
iin  cronice  aceste  ceremonii.  Afarà  de  ceremonii  sunti» 
presàrate  ici  cole  incidentalù  notile  importante  din 
vièta  socialà  .si  chiar  spiritualà. 


—  235  — 

Ienàchi(d  Vàcàrescu  '">  s'a  nàsciilii  [aia  1  "4U  in 
Munlenia.  Primi  o  educatiune  ingrijiia  in  familie.  In 
etale  tinèrà  Irebui  sé  urmezo  pe  lalàln  seiì  Stefann 
Vàcàrescu  in  esilin  la  Cipni,  trimisii  de  Const.  (^ehanii 
liacoviiA.  Sub  Scarlaliì  Ohica  se  intórce  in  patrie  si 
devine  cAmflraijft  la  zidirea  niAnSstirel  Spiriduniì  celù- 
noil.  —  In  1763  reveninda  Hacovitft  la  domnie  Inve- 
ninft  pe  Sletanù  Vftoìirescu  latAln  lui  lenàchi^  ?i  pe 
uncliiu-seiì  IJarbu.  La  17(5^1  Rusjil  ocupAndiì  téra,  le- 
nilchità  trece  la  Hraifoviì.  Sub  domnia  lui  Alexandni 
Ipsilanto  ocupà  inaile  luncliunl,  ànlàiù  vislierin,  apol 
spitlariiì  ;  conlucrA  la  cedicele  Ipsilanin.  esle  triniisu  in 
inisiuni  diplomatice.  Ehi  a  scrisft  o  cronica  a  Sullani- 
lorù  turcescl  pana  la  1791  in  dóuè  parli,  cea  dintàii'i 
pànA  la  a.  1730,  ér'  a  dóua,  scrisA  ca  una  memorili, 
oste  mal  imporlanta,  cAel  amestecà  evenimenlele  Mun- 
leniel  si  chiar'  ale  vie^el  sale.  Limba  este  tórte  impes- 
tritalA  cu  turcisme.  —  •  Despre  alte  sci  ieri  ve<|I  la 
I'iÌ0Ì0(/ie  i?i  Poesie*^). 

Ioni{à  ì^oiniescu  la  1792  serie  (copiéza  séiì  compune  ?) 
Istoria  TerelKomànesoI  cuprincjèndù  istoria  anleriórà 
lui  Hadu-Nogru  apol  dela  acesta  pana  la  a  1717,  ne- 
publicatà  incA  *-). 

D'tnnisie  Eclesiarchidu  a  IrAitiì  pe  la  linele  sec.  Ire- 
cutn  jji  inceputulù  secolulul  acestuia.  Elù  a  tosto  càlu- 
gàrù,  ,.eclesiarchtt  aìn  episcopiei  Rìmniciì  si  dascAlH  slo- 
venesciV"  ^^).  De  la  acesta  avemiì  o  cronica  ^*),  care  ìn- 
cepe  la  1764  ?i  terminA  la  1815,  cu  o  introducere  §io 
pretafà.  Cronicariuln  dice  in  prefa^A  cA  serie  „cAte  ani 
au^itù  de  la  cel  bèlrànì,  si  càte-ml    sunta    prin  sciin^à 


40^  F«ntAne  :  Cronica  sa  proprie- — Odobescu  :  rcrfil  Vdcàresci 
tn  Revisla  Kom    l86l    p.  481    sq. 

41).  S'a  publicatO  pentru  ànt»ia  òri  de  P-  Ilaran^  tn  TesaurQ  de 
nionumente  II  244 — 302 

A2).     Manuscrìptuia  tn  Biblioteca  d    D    Sturza  la  MicUvisenl. 

43).     Hasde' ,  Cuvinle  din  WtrànT  1-  p.   2I  noti 

44V     Tipiritil  In  Tesaurfl  de  Monumente  II   p    159-336. 


—  236  — 

in  <\ì\e\e  stàrii  vietiì  mele".  Cronicariulù  se  vede  din 
textu,  cà  si-a  scrisù  cronica  la  Craiova.  EIù  posede 
putinà  ìnvètàturà,  dar'  s'a  silitù  a  se  informa  càtn  a 
pututfl  pentru  timpulù  ?i  starea  luì.  Aceste  informa^iunì 
si  cu  deosebire  vederile  lui  suntù  une-ori  destulu  de 
naive.  Mai  importantà  este  acéstà  cronica  pentru  amè- 
nuntele  ce  le  ìnfirà  ici-colea  din  vièta  socialà  de  tòte 
dilele,  ce  nu  ìntàlnimù  in  alte  cronice,  ca  d.  e.  pre- 
turile vitelorii,  ale  bucatelora,  alimentelorù,  màrfurilorfi, 
cursulci  moneieloriì.  Limba  este  multù  mai  curata  de 
càtn  la  Vàcàrescu.  Dela  acestu  laboriosa  càlugàrii  mai 
multe  condice  de  documente  si  chrisóve  traduse  s'afl 
pàstratn  in  archivele  statuluì  in  Bucuresci. 

Zilotii  Eomanulù  este  (ara  indoiélà  unii  pseudonimù 
pentru  a  càruì  identificare  cu  unti  Stef'anu  Morù  traitorii 
in  Bucuresci  intre  anii  1780 — 1850  esista  óre-cari  in- 
dicii,  insè  deparle  de  a  fi  concludente.  Acestu  Zilottì 
ne-a  làsatu  una  felù  de  memoria  despre  evenimentele 
Munteniel  dintre  anii  1800 — 1821  scrisu  parte  in  prosa 
parte  in  versuri  *'').  Eia  nu  descrie  faptele  in  moda 
cronologica,  nicì  se  ocupa  atàtu  de  eie,  càta  mai  vèr- 
tosù  de  senlimentele  sale  de  urà,  de  durere,  de  desgusta, 
de  desperare,  càrora  le  dà  o  viua  si  elocuenlà  espre- 
siune  atàta  in  o  bunà  prosa,  càtn  si  in  plàcute  versuri. 
Ehi  are  idei  ìnaintate  despre  aspiratiunile  Komànilora, 
?i  se  vede  a  fi  scrisa  sub  influinta  ideilorù  propagate 
de  Micula,  Sin  cai.  Maiorìi  .si  Lazarn,  càci  chiar  la  fi- 
nele  apostoliei  acestuia  in  Muntenia  .si-a  scrisa  Zilotn 
Romanulìl  memoriula  sea,  cu  deosebire  in  Bucuresci. 

In  fine  alte  cronice  de  mai  putinà  ìnsemnàtate  :  l) 
Istoria  ostirei  ce  s'a  fàcutu  asiipra  Moreiì  la  1715, 
publicatà  in  Archi  va  romanésca  pe  1845  p.  l  — 186, 
este  interesantà  cu  deosebire  pentru  descrierile  diverse- 


45)  S"a  publicatil  pentru  prima  ori  In  Col.  lui  Traianil  pe  1882 
p.  266  sq  —  Revista  p  istor ,  arch.  .si  tilolog  voi.  V  fas.'.  I  p.  58 
—  88  :  Scrierile  inedite  ale  lui  Zilotii  Romanulù,    de  Or.   G.  Tocilescu. 


—  2c57  — 

lorfi  ^inulurl  j^ì  localilàU  din  (.ivcia.  Aulorulù  el  necu- 
noscutù.  de  nu  cumva  va  fi  chiar  paharniculn  State 
Leurdeanuln.  care  a  luatiì  parte  la  acca  espedi^iune. 
2)  Istorine  (erti  RonuìnefCl  §i  a  Moldove),  compilate 
pe  scurlii  din  mal  multe  cronice  in. a.  173J  pubi,  in 
Caìemlarù  pe  a.  1857  p.  8—71.  —  Domnia  luì  Gè- 
orae  Uanqerliu,  scrisà  la  1H00  de  unù  anonima  .^i 
pubi,  in  Albina  Pindulu\  pe  1H69,  p.  3—11,  25—29: 
\),  0  micft  croni('ì\  rimalA  scrisft  la  m&nàstirea  Pris- 
lopn  (la  Silva^ulù-de-susiì  in  Valea  HateguluI)  in  sec. 
Irecuin  pubi,  in  Huciumulù  pe  186H  p.  8 — 71.  —  5). 
0  geografie  a  Ardealulul  de  prin  sec.  17-lea  (Cipariu, 
.Arohivfi  p.  IHH). 

Epoca  111  (1800-1860). 

Pe  cànd  in  Moldova  se  ìncheiase  epoca  croni  cari  Ioni 
cu  lenache  Cogi'ilniceann,  ér'  in  Munlenia  mal  resufla 
abia  in  cronicele  palide  ale  lui  lenache  Vacilre-scu.  Di- 
onisie  Kclesiarchulil  iji  in  ieremiadele  lui  Zilotù  Koma- 
nulD,  pe  cànd  in  aceste  feri  ìncetase  ori-ce  mi^care  li- 
terarà  :  pe  atuncl  in  Transilvania  incepe  a  se  serie  is- 
toria in  adevèratuln  seiì  in^elesQ  ;  incepe  cliiar  istoria 
criticù.  Gei  cari  incepQ  acésta  era  sunta  Samuilù  Mi- 
cula  (Claintt),  Zincai  ?i  Petru  Maiora.  Scrierile  acestora 
produserà  o  adevèralà  revolutiune  in  sciinta  istoricà, 
cum  0  fàceaft  stràinii  pàn'aci  in  tòte  cestiunile'  ce  ne 
atingeafi  pe  noi.  Una  resboiù  vehementii  ìncepurà  centra 
lorù  invèta^ii  stràinl.  Ideile  Ioni  ìnsè  in  fondu  aa  tri- 
umfatn,  ad  fosta  recunoscute.  Er"  in  càtù  pentru  noi,  ei 
lurà  sórele,  care  a  de?teplata  pe  Romàni  din  adànculo 
somna  alo  secolilorft. 

Cu  mórtea  lui  Petru  Maiorfi  se  incheie  acéstà  epocft, 
care  avu  cele  mal  mari  ?i  mal  fericile  consecin^e  in 
vié^a  PoporuluI-RoraunQ. 

0  coincidenza  admirabilà  !  celQ  din  urmà  din  cel  Irei 
apostoli  ai  RomiinismuluI,  Maiorù,  '§1  da  sufletulQ  in 
mànile  creatoriului  in    16  Febr.   1821,    chiar  cànd  Tu- 


—  238  -  ^ . 

dorù  '§i  luase  avéntulù  cu  plàe^il  sei  :  ca  si  cum  su- 
fletulù  apostoluluì  si-ar'  fi  ^isù  :  acum  potò  sé  me  ducù 
la  répausulci  eterna,  càci  màntuirea  a  sositù  ! 

Acéstà  epoca  d'o  activitate  puternicà,  care  se  des- 
fà^urà  in  cursu  de  vr'o  40  ani  (1880—1821),  fu  ur- 
mata,  pe  terenulu  culturei,  d'o  lunga  stagnatiune.  In  a- 
devèrii  aparo  din  cànd  in  cànd  unele  undulatiuni  de 
activitate  istoricà  pe  luciulù  linistitn  ahi  acestui  deose- 
bitti  importanlù  ramo  de  literaturS,  importante  mai 
alesìi  pentru  unù  poporii  tinéru,  ce  are  atàtà  trebuintà 
de  a  cunósce  faptele  i?i  suferiniele  stràmosilorii  sei,  a- 
micii  si  neamicii  ;  aceste  undulatiuni  ìnse  sunt'ì  departe 
de  avéntulù  acestorii  treì  regeneratori.  Urmàtorii  lorii 
se  multumirà  a-i  studia  si  a-i  apèra  centra  atacurilorii 
straine,'  ca  unù  Murgu,  ÌMaiorescu,  Bojinca  s.  a.  Alt,ii 
ca  Cogàlniceanu,  Laurianu,  Blceascu  si  Ilarianù  relu- 
arà  fìrulii  activitàlii  pe  terenulu  istorici!.  Romànii  jeraù 
in  dreptiì  se  astepte  mai  multa  dela  ceì  de  dincóce,  avèndù 
ei  statuì ù  lord  propriìi  si  dispunèndù  si  de  mijlóce,  ìnse 
alci  d'odatà  cu  renascerea  se  introduce  instructiunea, 
educatiunea  stràinà.  Sentimentulù  nat.ionalù  deja  cu 
totulù  sdruncinatu  prin  domnia  fanariotà,  in  locìi  de  a 
fi  de§teptaiu  si  ìntaritu  prin  o  educatiune  eminamente 
nationalu,  tu  aruncatii  de  noù  in  apele  stràinismului. 
Consecinta  nu  putea  sé  fìe  de  catti  imbibarea  spirituluì 
cu  idei,  datine  si  tendinte  stràine,  si  prin  urmare  ìn- 
stràinarea  si  uitarea  de  cele  nationale.  De  alta  parte 
vèdéndìi  graduili  de  cultura  la  care  aft  ajunsù  acele 
popóre  la  cari  ne  càutamu  educat.iunea,  si  nesciindii  se 
ne  dàmiì  samà,  cà  eie  ati  ajunsìi  aci  numai  dupà  secoli 
de  lupte  si  labóre,  cà  capitalulù  de  forte  materiale  si 
morale,  pe  làngà  luptà  §i  labóre,  s'a  adausQ  ^ipàstrata 
prin  conservare,  amìi  credutìi,  cà  usorìi  se  potù  ajunge 
asemene  lucrurì,  si  cu  deosebire  pe  terenulìi  literarù. 
Dar'  fìindu-cà  istoria  nu  se  potè  ingàima  cu  càte-va 
idei  si  frase  scóse  din  romane,  din  poesii  lunecatóre, 
din  filosofi  cu  frase  frumóse.  ci  trebue    adunate    fapte 


—  231)  — 

do  l'aptc  din  nenurnérate  cartl,  documente  mucede,  tap- 
tele  trebue  cernute,  controlate  iji  indelunga  cumpe- 
nile:  aslù-lelù  generat.iunile  dola  1821  incóce,  neavùndil 
o  ediica^iuiio  proprie  pentru  asemenl  lucruri,  nici  n'aa 
puluttì  s6  le  produca.  Chiar  cel  ce  s*aiì  ocupatiì  in  a- 
céstfi  epoeft  cu  istoria,  aù  studiata  tot!  in  léra  ?i  nu- 
nial  dupfl-ce  caracterulù  iji  aspiratiunile  lorft  se  formase 
deja  la  sinulo  mamel  sub  sórele  binefr^càtorifl  aliì  pa- 
(riel,  s'aiì  dusn  §i  ad  vòfjutn  si  stràinìltatea  ifi  aiì  sciutii 
sé  alégA  coea  ce  esle  bunil. 

Mania  Samum  JHcuIH  séu  Ctainù  (1745—1806)*''). 
>'a  nAsculu  la  ITif)  !n  Sadu  lAngft  Sibiin  in  Transil- 
vania.  Insu.sl  spuiie,  cìl  l'amilia  s'ar"  trage  din  Movi- 
lescil  din  Moldova.  Nunìele  Miculfi  l'aiì  tradusiì  nemtil 
in  Clainiì.  À  studiata  la  niojiì,  unde,  dupà  absolvirea 
-seminariulul  la  17(>2,  a  intratiì  ca  cìllugàrù  totfi  acolo 
in  mìlnAslirea  lUmel- vestiri  luùndiì  numele  de  Samuilù. 
Devine  preiecliì  .si  mai-mare  peste  seminarili  i?i  mànàs- 
tire,  se  duce  apol  pentru  sludie  mal  inalte  in  Colegiulil 
I'a:maninnu  din  Viena.  Dupà  ^ese  ani  la  1772  s'a  in- 
lorsiì  la  Mlajù,  unde.  devine  profesorù  de  matematica  ?i 
eticA.  dar  se  vede  a  se  fi  dusft  éràsl  la  Viena,  cAcI  la 
1780  era  prelectil  de  studie  in  colegiuln  l'azmanianù. 
^e  inturce  la  Hlajfi,  si  la  1784  indu!jmftnindu-se  cu  epis- 
copulu  Hobù,  cu  care  n'a  pututil  trai  in  pace  nici  u- 
nulfl  din  invè^aiii  aceluì  limpiì,  raflAinft  acum  in  Blajù, 
acum  in  Sibilo,  acum  in  (  )radea-mare,  pe  atuncl  asilula 
invétatilonì  porsecutatl  de  Hobiì.  Dar  cu  tòta  acéstà 
viél.a  agitata  .si  lipsitil,  elù  desvóltft  o  colosahl  activitate 
literanl.  La  1804  devine  revisori!  de  cartl  pe  làngà  ti- 
pogralia  llniversitàtil  din  Huda,    unde  mòre- la  IH  Ma! 


46).  Fantine:  Cipariiì.  Ade  ^i  fragmente.  Archivulù  pentru  filolog. 
«te  1'  IlarianO,  Vié^a.  operile  si  ideile  luT  Sincal.  Bue.  1869. — /.  Bianù 
Vié\a  iji  activitatea  lui  Maniiì  S  Micul'ì  (Analele  Societi^il  Acade- 
demice  Bue  1JJ76  t.  IX  p  79  sq  ).  —  Nic  Densu^ianu.  Misiunea 
istorici.  In  Analele  Acad.  Kom.  Seria  3.  t.  II.  (iSSl")  sec^.  t  p  150 
— 114.   2o3  sq 


—  240  ~ 

• 

s.  n.  1806.  VAù  a  desvollatn  o  mare  si  ìntinsà  activitate 
literarà,  ìncàto  afarà  de  vre-o  25  opere  tcologice,  ìntre 
care  amintimù  Biblia  tradiisa  «tòta  dupà  elinie>,  a 
làsatu  urmàtórele  scrieri  istorice  :  ^'')  1)  Istoria,  lucru- 
rile  si  intémplàrile  Romdnilorù,  cuprindèndu  résbóiele 
cu  Dacii,  istoria  Transilvaniei  si  a  Romànilorù  din  Da- 
cia Aureliano  ;  2)  Istoria  Domniloru  Tereì  Romdnescì 
dela  descàlecatulii  alfi  doilea  pana  la  a.  1724;  3)  Istoria 
domniloru  tereì  Moldovei  dela  alii  doilea  descàlecatù 
pana  la  1795  ;  4)  Scurtà  cunoscinfà  a  istorieì  Romà- 
nilorù ;  5)  Istoria  shismeì  tntre  biserica  résàrituluì  si 
apusulu"  ó)  Istoria  bisericéscà^ — tòte  acestea  scrise  ro- 
mànesce,  ér'  7)  Historia  Daco-Romanorum  sive  Vala- 
chorum,  latinesce.  Nefiindù  cunoscute  scrierile  istorice 
ale  lui  Miculù  decàtù  in  unele  fragmente,  ce  s'aiì  pub- 
licatu,  nu  ne  putemu  pronun^a  mai  cu  de  ameruntulù 
asupra  lorù.  Valórea  lorìi  ìnsé  resulta  de  sine,  si  mai 
vèrtosù  cànd  vedemiì  nu  numaì  pe  invelati!  conti mpu- 
rani  romàni  ca  fpincai  si  Maiorù,  dar'  si  pe  ceì  stràini  d. 
e.  Engel  vorbindu  cu  adàncù  respectù  de  elù.  Miculu 
a  mai  publicatu  cea  dintàiù  Gramaticà  romanésca  ca 
litere  latine,  o  carte  de  rugàciunì  totù  cu  litere  latine 
(v.  p.  105),  a  scrisìj  unii  Dictionariii  romànu-latinu-ung  - 
germ.  despr^^  care  vedi  mai  in  josu  la  Gramaticà.  A  mai 
scrisù  in  fine  o  Aritmetica^  Vièta  si  fabulele  lui  E- 
sopU,  ^i  a  tradusù  dupà  Baumaister  Logica  tip.  la  Buda 
1748  si  Dreptulu  naturala  tip.  la  Sibiiù  1800.  ^i  Me- 
tafisica (v.  Gramat.  Lecsicog,  Filosofia  .«i  lurisprud.). 


47).  Operele  istorice  ale  lui  Miculù  nefiind'i  n'c!  pana  a^l  publi- 
cale  afari  de  nisce  fragmente,  este  imposibilS  a  te  orienta  in  ficsa- 
rea  titlurilorU  ^i  a  numènilul  lorù.  Noi  ìn.siràmu  numal  cele  ce  Is-aU 
vè(Jutfl  aceia  la  cari  ne  provocàm'ì  :  N.  Densusianù  loc  cit.  §i  Ci- 
pariu,  Archivìi  p.  276  —  8,  sé5  ne  spune  insusl  autorulù.  Unele  din 
cele  romanescl  se  aflà  scrise  fi  latinesce  Fragmente  s'aìi  publicatu 
din  Istoria  bisericéscà  la  Cipariìi  in  Acte  ^i  frag.  p.  79 — 137,  ér'  din 
Historia  Daco-Romanorum  etc  a  publicatu  Laurianù  In  Instruc^iunea 
pubi,  pe  Martie  si  Aprila  18Ò1  p.  67—118. 


—  2U  — 

Cr/*for///te  *>V»car(  1754— 1816)  ■•^).  S'a  nftscuto  la  J?am- 
siidfi  In  Transilvania  la  28  Febr.  1754.  Dupft  famiiie  se 
Uage  din  Siiica-vechie  in  ^inutulù  P^flgflraijulul  .-ji  anume, 
dupA  tradi(iimea  pftslrata  in  satù,  din  lamilia  boerésui 
liArsaniì.  'lairi-sfuì  se  niiinia  lonrt,  iriainA-sa  Ana.  llrniA 
de  copili!  la  scóla  unguréscft  din  Sabediì.  dar'  neplà- 
i(''ndu-I  unguria  fu  adusf»  la  scóla  sàtéscà  din  loculo 
nascerel,  do  aci  la  Tftrguliì-MurejfuluT,  apol  la  ClujO, 
undo  invela  granialica  ?i  poesia  La  1773  deveni  pro- 
fesortì  de  retorica  iji  poetica  la  scólele  din  HIajìi,  ór' 
la  1774  dimpreunà  cu  Feiru  Maiorù  fu  trimisn  la  Koma 
In  Coìepiulii  de  propaganda  fide,  unde  dupà  gese  ani 
de  sludil  in  1779  luà  doctoratulii  in  lìlosofie  ?i  teologie. 
La  reinlórcerea  sa  in  acestù  anù  rèmase  in  Viena,  unde 
mal  ascultft  catechetica  ^i  metodica  in  scóla  dela  St. 
Ana.  AicI  intAlni  pe  S.  Miculiì,  cu  care  in  colaborarc 
publicìl  la  17S()  Elementn  ìinqìiae  Daco-liomunae.  Intro 
anil  1782 — 179-1  Laflàinu  in  niajìì  directorfi  ahi  scóle- 
lorft  greco-catolice  din  Transilvania,  in  care  calitate 
l'ublicfi  mal  multe  càrtì  scolastice,  desvóltcl  o  mare  ac- 
tivitate  infiinlàndu  vre-o  trel  sute  de  scóle.  ì^incal  era 
•  alugrinì,  dar'  la  17Si-  s'a  làsatiì  de  cftlugàrie.  Episco- 
puliì  Lobiì  voindft  a  introduce  in  bisericà  innoirl  latine, 
a  allatft  opositiune  in  cel  luminali,  ca  Miculiì,  Sincal  .si 
Maiorn.  fSincal  fu  acusatù  de  revolutionariti  ?i  la  11 
•  'pt.  1794  inchisQ  .fi  scosti  din  directorato.  Nepulèndu-I 
Ila  vinà,  in  Aug.  1795  se  aflft  libertì  in  HlajìS.  La  179() 
t'  duce  la  Viena,  se  piànge  la  Curte,  dar'  làrìi  resul- 
tata. Pìlrìisittì  de  sórte  triiesce  ?ese  ani  ca  instructoriì 
privati!  la  comiteh^  Daniil  Va.s  de  Jéga.  La  1803  ple- 
càndiì  d'aici,  l'afiamiì  acuni  la  amiculù  seù,  episcopuli! 
Samuilù  Vulcano  dela  Oradea-mare,  acum  la  Festa  lu- 
rràndft  cu  S.  Miculiì.  In  anil  1807 — 8  a  (ostù  scurii! 
tinìpi!  censorii  ?i  corecton!  ali!  càr^iloru  in  Festa.  Fela 
1H12  venise  in  Transilvania    s6-jjI   supunà    Cronica  la 

4i>)      l'antàne  :  cele  dela  MicuKì  fi  Cronica  sa. 

16 


—  242  - 

censura.  Abàtèndu-se  pe  la  Blajù  cu  desagiì  in  spate  in 
cari  'si  purta  cronica,  se  pusese  la  umbra  unorii  sàlci, 
unde  aflàndu-lù  eleviì  din  seminarili  e§i1;i  la  preàmblare 
'M  intrebarà  :  ,,pentru  ce  por^i  atàta  sarcinà  in  spate? 
,,Acesta  e  fètulìJ  meii,   rèspunse,    in  care  voiìi  fi  prea- 
màritii  dupà    morte  ;    dèca  nu    mi-a  fostù     rubine  a-lìi 
face,  de  ce  sè-mì    fie  rusine  a-ln  purta  ?'•  —  Er'  incàtù 
pentru    censura    cronicei,  censorulìi    maghiarii  i-a  rés- 
punsu  :  „Opus  igne,  author  patibulo  dignus  !"«=Opera  e 
demnà  de  focii,  autorulu    de  furci '^^).     La  1814  se  dice 
cà  a  fostii  éràsì    la  Blaju,  si  constrinsii  de  estrema  mi- 
serie a  voita  se-se  ìmpace    cu  Bobiì,    ca  sé  fie  primitii 
éràsì  in  mànàstire,   dar'  Bobii  a  rèmasG  cu  inima  impe- 
trità.  D'aicì  i  se  perde  urma  si  pana    la  1868   nici  nu 
se  scia  unde  a  muritù  ;  atunci  numai,  dup'o  jumètate  de 
secolìl,  s'a  descoperitìi  cà  a  muritii  la  2  Noembrie  1816 
la  satulu  Sinea    lànga  Ca^ovia  in  Ungaria.    Sincai  este 
unulii  din  cei  mai  geniali    scriitorì  din  epoca  de  renas- 
cere. Ehi  este  cu  atàtii  mai  mare,  cu  càtù  a    avuti!  se 
lapte  cu  cele  mai  mari  miserii.    Opera  luì  cea  mai  in- 
semnatà  este    Cronica    Romdniloru    tipàrità    intrégà  la 
i853  in  lasi  de  càtrà  Grigorie  Ghica     sub  ingrijirea  luì 
Laurianii.  Cronica  cuprinde   evenimentele  dela  a.  86  d. 
Ch.  pana  la  1739.  ^  Sincaì  descrie    evenimentele  in  or- 
dine cronologica  urmandù  ano  de  anfl.  Cu  tòte  acestea 
tine   samà  de  spiritulu  pragmaticù,    adurmecàndù    cau- 
sele  evenimentelcrù  §i  judecàndiì   consecintele.  Elù  face 
intrebuintarea  cea  mai  vasta  si  variata  de  fàritàne,  dar' 
totìi-odatà  si    rigurósà,    confrontàndii    si  verificàndii  di- 
versi! scriitorì.    Eln  prin  petrunderea  luì  adàncà  aruncà 
o  lumina  neasteptatà    in  haosulu   de  evenimente  petre- 
cute  in  aceste  terì.    De    preparatiunile    vaste  si  serióse 


49V  Unii  altu  censor  i  maghiar  ì  din  '  luju,  Martonfi.  ìnche'e  ra- 
portulii  seu  asupra  cronicei  cu  frasa  d"n  Jiivenalii  :  An  de  aliquid 
brevibus  Gyaris  et  carcere  dignum  !=óre  potè  ti  cava  mai  demnù  de 
Siberia?  am'i  (Jice  noi  a(,ll  (Nic    Densusìaniì,  loc  cit.  pag.   ili). 


—  24'3  — 

|)eiUru  acéstft  opera  ne  putenift  face  o  ideie,  cànd  a- 
tlàintt,  cft  studiile  lui  preparatóre  zacft  In  80  volume  1  **'), 
sint-al  celli  dinlAiiì  se  inalali  si  esecuta  concepfiunGa  de  o 
^Istorie  na(ional(l  a  tuttirorù  Iiotmìnilo)tV\  pentru-ca 
ehi,  omiì  cu  vederi  de  vullurìi.  nu  pulea  sC  crédi  de 
cAtìi  in  unirea  istorici  i?i  a  vieiel  tuluroril  Komàniloro. 
Cronica  lui  Sincal  e  cea  mai  voluminósa,  mal  completa 
^i  mal  seriósa  opera  istorica  in  literatura  romana.  Ori 
din  care  punin-eìe-vedere  vomu  judeca  opera  lui  Sincal, 
vomii  trebui  sé  recunóscomfi,  ca  elfi  nu  esto  numal  unii 
erudita  profundìì,  dar'  este  unii  adevératfi  creatoriQ  ?i 
rerormfttoriii.  Kla  introduce  seriositalea  sludiuIuL^i  o  pè- 
trundetóre  critica  ce  lipsia  cu  totulii  pan'aicl.  Puternicft 
<i  variati!  cum  era  geniulft  lui  Sincai.  este  iji  limba  lui  : 
^impla  si  naturala,  dar'  scurta,  ìndrasné^a  si  vigurósà. 
A  tara  de  cele  aminlite  pàn'aici  l^incal  a  mal  scrisft  :  1) 
lìespunsiì  la  critica  lui  J.  Eder  asupra  memoriulnl  din 
l/'.H  (pentru  drepturl  poliliceì  ahi  Romanilorft  dinTran- 
-ilvania,  latinesce,  nepublicata  ;  2)  L^nn  vocahulanu  des- 
|)re  numirile  do  minerale,  piante  ?i  animale,  latinesce. 
iiepublicatìl  ;  3)  Istoria  naturel  séti  a  firel,  rom.  ne- 
nubl.  ;  4)  iJpistola  càtrà  cdpitanuliì  Lipskij  lat.,  cum 
M!  se  serie  numele  topografice  cu  lilere  latine  ;  5)  Elegie 
latinéscà,  in  care  '?I  descrie  vié|a  ;  6)  Lì ramatica  latina, 
regulele  romanesco;  7)  (Jramatica  limbel  romane  in 
colaborare  cu  S.  Miculiì  (v.  (iramatica). 

Petra  Maioru  (1753— 1821)  •'').  S'a  nascutn  la  1753 
rl75i-  ?)  la  Capu?ulu-de-Cùmpie  in  Transilvania.  Tatà- 
oii  (iheorglie  Maioriì  era  protopopiì.  Studiéza  laTàrgulfi- 
Miiresuluì,  Clujii  si  hla.iiì.  apol  ìntre  anil  1774 — I77it 
dimpieuna  cu  Sincal  in  Colegiuliì  de  propaf/anda  fiile 
l;i  Homa.  Heìntorsiì  deveni  calugani  in  manastirea  din 
l^lajft,  dar',  din  causa  persecutiunilorù  episcopulul  Hobù, 


50).  Nic  Densu^innil  loc    cit    p    200  —  7. 

51).     Fintane:   Cele  dela  Miculiì   -  .*\.  Mtrienescu,  Vié\a  ^i  optrele 
luì  Petru  Maioriì,  Bue   i883  —  Revisl»    crit  lit-  II  {l^f}^^  N.   2,  3.  4. 


—  244  — 

ehi  ese  din  màniistire  si  devine  parochù  alii  Reghinulul 
§i  protopopii  alo  Gurghiuluì.  Dar'  §i  elu,  ea  ?i  MicuUì 
si  fiìincaì,  ne  mai  putèndù  suferi  nicì  aicì  persecu^iunile 
ìuì  BobQ,  mai  vértosìj,  càci  Maiorù  era  in  contra  ìn- 
noirilorù  catolice  ale  luì  Bobù,  pàrasesce  Transilvania 
^i  se  duce  ca  revisorù  de  càrlì  la  Pesta,  §i  la  7  Martie 
Ì809  intra  in  func^iune,  care  o  ocupà  in  cursii  de  12 
ani  pana  la  14  Februariil  st.  n.  1821,  in  care  diamu- 
ritfl  rapede  peste  aj-leptare.  In  acestii  timpii  si-a  des- 
voltatii  elii  activitatea  sa  literara.  Elii  s'a  ocupato  nu 
numaì  cu  lucràrile  sale  de  predilec^iune,  istorice  si  fi- 
lologice,  dar'  a  compusiì  ^i  a  tradusQ  si  alte  càrtì  in- 
togmite  pentru  poporù,  pentru  trebuintele  si  de^tepta- 
rea  lui,  cari  s'aii  tipàritù  unele  anonimi!  si  se  vèdùpànà 
adi  ici-colea.  Farà  indoiélà  unele  din  acestea  vortl  fi  lu- 
crate ^i  de  aUii  la  indemnulù  .si  sub  ingrijirea  sa.  Scri- 
erile  cele  mai  importante  ale  lui  Maiorù  suntiì  :  Istoria 
pentru  tnceputidu  liomdniloru  in  Dacia,  tip.  Buda,  1812, 
si  Dictionariulu  romàniì-latinu-ungur.-nemtescft  tip.  la 
1825  totu  acolo.  Aceste  càrti  tiparite  la  timpu  aii  pro- 
dusii  0  adevèratà  revolu^iune.  Nici  o  carte  ìncà  pana 
astàdi  n'a  produsii  la  noi  efectulù  acestorù  dóuè  càrti. 
Dar'  nu  numai  la  noi,  o  mare  mi^care  séii  reac^iune 
s'a  ridicatii  in  contra  lorii  la  stràini,  cu  deosebire  la 
Maghiari,  Slavi,  Nem^i  si  Sasii  din  Ardealii.  Criticele 
cele  mai  pasionate  aii  fàcutii  ei  acestorù  càrti.  Lupta 
a  tinutù  ìntinsLi  si  dupà  mórtea  lui,  si  putemii  dice  cà 
nici  adi  nu  s'a  terminata.  Ideile  lui  insè  aii  triumfatu  : 
romanitatea  originei  ^i  a  limbei  Romànilorn.  Malora  pe 
terenulù  istoricti,  pe  làngà  adànci  cunoscinte  ale  f'àn- 
tàneloriì,  posede  una  fòrte  agerii  spiritìi  criticù.  Elii  este 
adevèratulìi  ìntemeietoria  alti  istorici  critice  la  noi.  Nu 
putemu  trece  cu  vederea,  cà  nefericituln  episcopfl  Bobù 
a  persecutatti  acéstà  opera  a  lui  Maiorìi,  cerèndii  dela 
guvernulìi  ungurescii  s'o  confisce  si  s'o  nimicéscà,  gu- 
vernulù  insé  i-a  refusati!  cererea  làudàndìi  opera  luì 
Maiora  ^^).  Despre  valórea  luì  Maiorii   pe  terenulìi  filo- 

52).     A  se  vedo  Revista  crit.Iit.  1894  No.  4.   145— 161. 


—  215  — 

loj^iciì  ve(}i'  hi  Filologie.  Kliì  no-a  Iftsatn,  afarA  de  cele 
aiiiinlile,  ìneft  iirmaiórele  seriori:  l)  Didachil  séu  pre- 
dico penlru  crescerea  pruncilorU  ;  2)  Propovedanii  séfi 
predice  la  morii  1809  Uuda,  ìi)  Predice  de  duminecl 
si  srM-bntorl  3  voi.  nuda,  1810— IHll  ;  4)  Intàmplanle 
lui  'reloniachiì  ;  5)  ()rtho(i rapina  romana  sive  latino- 
valacliica  una  cum  davi,  Huda  1819;  Vi)  Istoria  hiscnceì 
Koin;\nilorri,  alAlil  acesloril  dincóce  precum  .si  a  celorìì 
<lincolo  de  DunAre,  Muda  (1813  séiì  1821  V);  7)  Dialo- 
ffulii  pentru  tnceputulu  limbeì  romàne  (pubi,  in  Lecs. 
de  lUida)  ;  '")  8)  Scrierl  polemico  cu  recensen^il  sei  : 
Aniinadversiones,  Hrfleu'ioiies  ^i  Contemplano  ;  9) 
lii^spuNsulu  la  càrtirea  asupra  sa.  Tòte  aceslea  lipiirile, 
ór  nelipàrile  :  o  parie  din  Istoria  bisericéscA  ;  l'rolopa- 
padichia,  si  fragniente  de  gramatica  romàna. 

ioufi  7/ud«i /^e/eanw,''^')contimpuranìl  cu  Petru  Maiorù, 
a  scrisù  pe  teronulft  istorici!  :  1)  Descrierea  i.sloricft,  polii, 
adminislr.,  sociale,  slatistictì,  eie.  a  Hucovinel,  in  limba 
gernianA  trad.  roni:\nesce  ^i  tip.  in  (jiarulil  (razeta  Bucovineì 
1894  ;  2)  De  originoa  popórelorfi  Transilvaniel  dela  in- 
eepuln  pAna  in  limpulù  nort,  in  liniba  lai.  ;  2)  Despre 
uniunca  coloni  irei  natiuniìn  Transilvania  sj.  a.,  acesle 
<lóu^  din  urmA  nelipfirile  incA  •''•).  (Vedi  iji  l*oe.sia  .si 
Filologia). 

l'Judocsiu  Ifnrmu:arhi  {ISVJ — 1S74)  ^^),  S'a  niìscutiì 
in  1812  la  ('ernauea  làngA  CernAutl,  cursurilo  liceale 
ic-a  l'Acuta  la  CernAu^T,  ér'  cele  de  dreplù  la  Universi - 
talea  din  Viena,  unde  s'a  ^i  stabilitA  cu  locuinta  si  a 
remasti  pAoA  la  mòrte.  Eltt  a  IrAilu  ca  scriiloria  aprópe 


5.>j.  ^incal  !ii  prefa^a  Gramaticel  rom'iie  edit-  II  (1805)  precum 
1  In  Cronic!!  la  a.  J>24  (I.  p.  152)  <Jice.  ci  a  scrisiì  im'i  <itahi;ù  pe 
care  voia  ,,a  Ili  lipSri  cu  jjrRtnatica  cea  roni  inéscl"*,  dar'  nu  ia  .,ln- 
{Tilduitìi  censura  cur{el  cel  tinpi'raiescl  de  la  Viena". 

54).  riparili  Archiv  1  p  705  sq  Manuscriptele  lui  DeleanU  se  aflS 
tn   Museuin   nat-   din    BucurescI 

55).  Kànt&na  :  Biografia  de  A.  D.  Siurza  In  voi  I  Operele  lui  E. 
Ihirmuzachi. 


—  246  — 

necunoscutù  publicului  romàno .  Dar  in  tòta  vièta  s'a 
ocupatù  cu  cercelàrì  istorice,  si  dupà  mòrte  s'a  aflatù 
o  vasta  colectiune  de  documente  relative  la  istoria  Ro- 
màniloru  adunate  din  Arehivele  Vieneì,  §i  mai  multe 
scrierì  istorice  in  modìi  fragmentarù  asupra  Romànilorù. 
Guvernulù  Romànieì  a  inceputu  de  multù  a  publica 
scrierile  si  colectiunile  de  documente,  din  cari  aù  si  a- 
pàrutìl  mai  multe  volume.  De  mare  importantà  scinto 
Documentelc,  care  arunca  o  nóuà  lumina  asupra  istorici 
Romànilorù  si  cu  deosebire  asupra  epocei  lui  Mihaiù- 
Erouliì. 

Mihailu  Cogàlniceanu  (1817 — 1891)  '^^)  nàscutfi  la 
lasi,  descedentù  din  familia  cronicariului  lenache  Co- 
gàlniceanti.  Antàiele  invètàturi  si  le-a  fàcutù  in  patrie. 
Pela  1834  fu  trimisìi  in  Germania  pentru  a  invèta  drep- 
turile.  Mai  multa  piacere  avea  ìnse  pentru  istorie,  si 
astù-felù  deja  studentiì  ìncepu  a  serie  In  limba  francesà 
istoria  Romànilorù.  Intorsù  in  patrie,  la  1838  deveni 
adjutantiì  domnescù  si  maiorìi.  '$i  incepe  apoi  cariera 
diaristicà  cu  Dacia  Uterarà,  dupà  care  ail  urmalù  ai- 
tele. La  1843  profesom  de  istorie  la  Academia  natio- 
naia,  venitn  ìnsè  cu  idei  nóuè  din  apusìl,  nu  plàcu 
domnului  si  boeriloru,  si  trebui  se  pàraséscà  catedra. 
La  1848  persecutatìi  de  guvernu,  pe  care  'M  combàluse 
mereìì,  trece  in  Bucovina.  Sub  Grigorie  Ghica  se  reìn- 
tórce  si  ocupà  diverse  tunctiuni.  in  Divanulù  ad-hoc 
(1857)  se  desvèlesce  ca  celù  mai  distinsi!  oratori! .  Dupà 
unire,  ca  oratori!  si  ministru,  devine  unulii  din  bàrbal.ii 
politici  cei  mai  insemnati  in  statulù  romàno,  luptàndìi 
pana  la  mòrte  cu  vigóre,  Pe  terenulù  istoriografiei 
este  cu  deosebire  ìnsemnatù  prin  publicatiunile  Croni- 
celoru  romàne  edit.  I  sub  titlulù  Letopisefele  {crei  Mol- 
doveì  (1841  — 1852),  ér'  la  1872  incepe  nòua  editiune 
sub  titlulii  Croniceìe  Bomdnieì,    din    cari    ail    apàruta 


56).     O  scurta  autobiografie  in     Dcrobirea    tigamloiù,     Bue   1891 
p    I— 13. 


-   247    - 

numal  trci  volume  (Crorìicele  MoldoveI).  Afarft  do  a- 
cestea,  diverse  alte  scrierl  islorice  ?i  polilice  ?i  publi- 
càrl  de  docilmente  In  Bevistele  {iterare  ce  le-a  publi- 
cata  ìnainte  de  1848. 

AìKjustH  Trehoniu  iMurianù  s'a  nàscutft  in  20  luliu 
1810  la  Fololdca,  lAn^jA  Sibiiiì  in  Transilvania.  Sludiile 
liceale  le-a  fflculi»  in  Sibiiiì,  a  treculH  apol  la  Faculta- 
tea  lìlosolìcjl  la  Clujiì  .si  de  aici  la  Viena,  unde  ascultft 
sciin^ele  nialematice  §1  lìsice  precum  jji  cele  (ilosolice  ?i 
polilice.  Dupft  1840  fu  chiematfl  profesorù  la  BucurescI 
unde  la  1S45  impreunà  cu  N.  Hàlcescu  incepe  publica- 
rea  Mapminulul  i^oricii  pentni  Dacia.  La  1848  trece 
in  Transilvania,  unde  impreunft  cu  liArnutù  ?i  llarianù 
devine  unuliì  din  cel  mal  insemnall  si  activl  barbaci  in 
acea  epocfl.  La  1850  fu  cbiemaliì  in  Moldova  do  dom- 
nulù  Cìr.  Ghica,  unde  ca  inspectorft  generala  ahi  scó- 
lelorn  organisézà  invè^ànièntulo  publiciì,  ingrijesce  ^i 
conduce  tipìirirea  Cronicel  lui  {zincai.  La  insàrcinarea 
domnulul  Iftcu  o  calétorio  prin  Germania,  Franta,  Kn- 
glilera  si  Italia,  pentru  studiarea  inslilufiunilorft  de  in- 
vè^Amènlil  din  acele  ^erl.  La  1858  trece  la  HucurescI, 
unde  anulil  urmàtoriù  fu  numitù  eforù  alft  scóleloru, 
bibliolecarin  !<i  prolesonì  de  lileratura  clasica  la  Facul- 
tate.  Mòre  la  1880.  Dela  elQ  avemfi  :  Istoria  Romftni- 
loru  ;  2)  diverse  scrierl  idonee,  intre  cari  ?i  in- 
toresanle  publicàri  de  inscrip(iunT,  tòte  in  Magazi- 
nuhì  istoriciì  ;  H)  liomaniì  Monarchiel  austriace  in  limba 
germana,  o  colec^iune  importantìl  de  peti^iunl,  memorii 
iji  alle  acte  despre  luptele  Romànilorft  de  peste  mun^I 
la  1848 — 9.  Afarà  de  acestea  Tentamen  criticum  (gra- 
niaticà  rom;\nA),  l)ic(ionariuÌH  sji  Gìosariulu  limbel  ro- 
màne (v.  Filologia)  ;  a  mal  tradusft  Filosofia  lui  Krug 
jyi  a  redactaliì  (1859—1861)  Instruc^iunea  puhlicà. 

Nicolae  Bdlcescu  (1818— 1852)  ^7)   s'a  nascuto  la  29 


57).  Gr  G-  Tociìe>-cu  Vic^n,  timpulfl  ^i  operele  lui  Nicolae  Bftl- 
cescu  (rol.  lui  Traiana  pe  187Ò  Nr.  5).  Precuvéntarca  de  la  Istoria 
Romànilorfi  sub   Michaifl  Viti'zulft,  edit.   i^cad.  Rom    Bue    1878. 


—  248  — 

luniu  1819  in  Bucuresci.  Antàiele  ìnvètàturì  si  le-a  fà- 
ciUù  in  ^érà  in  colegiulù  St.  Sava.  Filosofia  a  ascultat'o 
dela  ìnvétatulù  de  peste  munti,  Eutimiu  Murgu.  In  etate 
de  19  ani  intra  in  armata,  unde,  pe  làngà  studiile  sale 
de  predilec^iune,  formézà  cu  invoirea  superioriloru  o 
scola  pentru  instructiunea  sub-ofiterilorù.  Implicatù 
ìnsè  in  conspiratiunea  colonelului  Gàmpineaniì  si  Mi- 
tica Filipesculù,  care  avea  de  tinta  sé  scape  ^éra  de 
protectoratulu  rusescii  si  sè-ì  dee  o  nóuà  censtitutiune, 
dimpreunà  cu  altii  fu  condamnatu  la  ocnà  pe  vièta,  in 
fine  insé  pedépsa  fu  micsoratà  la  inchisóre  pe  timpu 
nedeter minato.  Astu-felìi  sedu  ìnchisii  la  manastirea 
Màrgineni  doì  ani,  pana  'iQ  liberà  Bibescu  la  suirea  in 
scaunii.  La  1844  intra  pe  terenulu  literarù  cu  studiulQ 
asupra  Putereì  armate  la  Romàni.  La  1845  incepe  im- 
preunà  cu  Laurianu  publicarea  Magazinuluì  istoricu. 
La  1848  ia  parte  activà  la  mi§carea  na^ionalà.  Espa- 
triatù  trece  in  Transilvania,  admira  luptele  Romànilorù 
sub  lancu  contra  Maghiarilorù,  de  alci  se  duce  apoi  la 
Parisiì,  Nici  nu  mai  vedu  patria  pe  care  o  iubea  atàtii. 
La  1850  se  pronunta  bòia  de  peptu  si  dupà  o  suferintà 
de  doi  ani  se  stinge  ca  o  lumina  in  16  Noemvrie  1852 
la  Palermo,  unde  càutase  o  clima  mai  dulce.  Guvernulù 
romànu  la  1860  a  voilu  se-I  aduca  osemintele  in  térà, 
dar  fiindu  pusu  ìntr'uniì  mormèntìi  comund.  nu  i  s'aìl 
mai  pututù  reafla.  Scrierea  lui  princìpalà  este  Istoria 
Romànilorù  sub  Milmiu  Viteazalu  rèmasà  neterminatà. 
Bàlcescu  a  voitù  se-si  iee  de  modelli  istoriografia  antica, 
dar  prea  tinéril  si  incà  nu  de  ajunsù  preparati!  pentru 
a  si-o  fi  pututìi  preface  a^a  dicèndù  in  sànge,  si,  ca 
natura  nervósa  si  fòrte  simtitóre,  prea  multu  supusu 
actualitàtii,  a  rèmasii  cumpenindu-se  intre  idealulQ  an- 
tico ^i  cerin^ele  nóuè  ale  istoriografieì.  Dreptu-aceea  o- 
pera  lui  Bàlcesciì,  judecatà  din  fie  care  din  aceste 
punte-de- vedere,  nu  atinge  nici  tinta  ideala  ce  si-a  pus'o 
autorulu,  nu  implinesce  nici  cerintele  istoriografiei  mo- 
derne. Dar  mai  presusii  de  tòte,    ea  implinesce  scopulii 


—  2V.)  — 

praclicn  ahi  de.sleplArel  i}ì  airi  aspira(iunik)riì  nazionale  ; 
^i  acésla  penlru  unTi  poponi  iiicepàloriii,  mal  v»;rto.sfi  la 
incopulfi,  eslo  mal  multo  decAtiì  unii  idealo  ce  pòle  s'ar' 
li  ìijtelesù  numal  mal  lùnjirt.  Autorulil  .si-a  scialo  vèrsa 
in  opera  senlimenlulìì  sea  (erbinte,  palpila^iunile  inimel 
sale  nobile,  iji  piìnil  nu  se  vorti  implini  aspirafiuniie  de 
viivì  pal|)ilft  intróga  acéslà  operA,  p:\nft  atunul  orl-ci 
inimA  romAnésc;!  celind*o  va  simti,  va  palpila,  va  as- 
pira, se  va  enlusiasma  dimpreunà  cu  eliì.  Acésla  este 
i'armeculQ  acestel  scrierl  ;  acésla  a  làcul'o  populan'i. 
Acosln  farmecQ  se  ròvarsft  asupra  luturoni  scrieriiorrt 
lui  Hìllcescu.  Acóslà  operA  ca  prosa  esle  una  din  cele 
mal  bine  scrise  din  pcnoduliì  III.  Soleicismil,  obscurili- 
tilu  ici-oolea,  iji  incongruen^ole  de  sliln,  mórlea  prema- 
larA  nu  l'aiì  hlsalil  sé  le  delalure.  Cele-1-alle  scrierl 
ìn-limba  romàna  afarft  de  Mise-area  liomàniloru  din 
Ardailù  la  184i  ^i  Cdntarea  Romàniel,  despre  care 
vomii  vorbi  la  Poesie,  sunlìì  publicale  in  Magazinulù 
isloriciì. 

.4.  J\tpiu  7Z«r/anM(1H28-lS79),  mlscuin  la  27  Sepl. 
1828  in  Hezdediì  in  Transilvania.  'ratj'ilu-sòu,  preoliì  iji 
insu?I  omiì  invè^atù,  a  fosliì  omoriliì  de  Maghiarl  la 
1848.  Ilarianiì  a  sludiain  la  Hlajil,  apol  la  Cluja,  unde 
'ijl-a  filculiì  :si  cursuliì  de  dreplfi.  La  anu'.ù  18Ì8  fu  u- 
nulù  din  ini^iatoril  marci  adunArl  din  Càmpuliì-Liber- 
làtil  dela  niaju.  Klù  culrierìi  téra  cu  ali.I  o  sumft  deslu- 
den^i,  ìndomnAndiì  poporulu  se  mérgA  la  adunare,  pe  care 
Magliiarii  voiaft  sè-lft  ìmpedece  inlimidj\ndu-lù  iji  rum- 
pAnda  podurile  de  pesle  rìurl,  ca  sò  nu  pólà  Irece.  De- 
veni  apol  mombru  ahi  Comilelulul  do  actiune.  Dupà 
revolu(iune  se  duse  la  Viena  sè-?I  compleleze  sludiile 
juridice.  Penlru  serviciile  sale  in  revolutiune  guvernulù 
*l  oleri  o  dojora^iune,  care  o  relusil  dicèndiì,  cà  elCl 
nu  s'a  luptaliì  penlru  decoratiunl,  ci  penlru  dreplurile 
natiunel.  D'aici  IrecèndCi  la  Pavia  in  Italia  impreunà 
<u  IMrnutiì  lu:\  lillulo  de  doclorù  in  dreplil.  La  185(> 
fu  chiemaliì  apol  ca  profesonì  la  Universilalea  din  ia?l. 


—  250  — 

La  1860devem  jurisconsultù  alo  Moldoveì,  la  anulù  pro- 
curorù  la  Curtea  de  Casatie  si  sub  ministeriulù  Cogàl- 
niceanù  scurtù  timpù  ministra  de  justitie.  De  aicì  in- 
colo trai  ca  advocatù  in  Bucuresci.  Mòre  la  1879  in 
Sibiiù  unde  se  dusese  sè-si  caute  sanàtatea.  Cele  mal 
importante  din  scrierile  luì  suntii  :  1)  Istoria  Bomdni- 
loru  din  Dacia  superiora  tip,  1851 — 2  in  2  voi.  tra- 
tàndil  evenimentele  politice,  starea  sodala  si  culturalà 
pana  la  1848  ;  2)  Tesauru  de  monumente,  3  voi.  ;  3) 
Independinfa  Transilvaniet,  sUtdiuìsi.-poìHicù  ;  4)  Viéfa, 
operile  si  ideile  luì  Georgiu  ^incaì. 

GheorgUe  Bariiu  (1812—1893)  a  ìntemeiat.u  la  1838, 
§i  a  condusìi  timpù  ìndelungatù  diarele  de  peste  Munti 
Gazeta  Transilvanieì  si  Fòia  pentru  minte  etc.  Activi- 
tatea  luì  s'a  marginitù  cu  deosebire  la  diaristicà,  ér'  in 
anii  din  urraa  ai  vietjì  sale  a  publicatù  Pàrfì  alese 
din  Istoria  Transilvanieì. 

Pe  terenuln  istorici!  pana  la  1860  mai  relevàmii  :  1) 
Aronù  Florianìi,  Istoria  principat.  Jereì-Romànescì.  Bue. 
1836 — 7  ;  2)  Fòia  pentru  minte  etc.  de  Brasovu,  in  care 
se  cuprindù  multe  documente  istorice  ;  3)  Dacia  lite- 
rara  §i  Archiva  Romanésca  de  M.  Gogàlniceanù,  ^i 
Magnzinulii  i=it.  de  Laurianu-Bàlcescu  ;  4)  Veniaminu 
Mitropolitidu  traduse  si  tip.  la  1841  Istoria  bisericéscà 
in  4  voi.  ;  5)  lonu  Maiorescu  redactézà  in  limba  ger- 
mana Memoriele  luì  lancu,  Balintu  §i  Acsente.  despre 
luptele  Romàniloru  de  peste  Carpali  in  1848 — 9^^), 
traduse  si  publicate  romànesce  la  SibiiQ,  1884;  6)  U- 
ricariulu  de  Th.  CodresciT,  colectiune  de  documente; 
7)  V.  Ra^u.  Istoria  bisericéscà,  Blajìi  1854  ;  8)  Ade  §i 
fragmente  de  Cipariù,  Blajìj,  1855,  colectiune  de  docu- 
mente istorice  relative  la  Romàniì  de  peste  Carpazi  ;  9) 
V.  Maniu  Disertafiune  istorico-criticà-literarà  asupra 
origine!  Romàniloru,  Timisóra,    1857  s.   a.     10)  C.  D. 


58).     Publicate  in     „Die  Romanen  der  òsterreichischen  Monarchie',. 
Wien  1850  fase.  2. 


—  i>r>i  — 

Aricesru  a  scrisiì  ihlonu  CùmpulunguluI  si  Istoria  revo- 
lu^iunel  romane  dela  1H21. 

Po  torenuhì  istorie!  literare  pAnìi  la  18r>()  mimai  mici 
}ri  Iragmentare  inceputurl  :  1)  ceva  allamn  in  Descrierca 
Moldoveì  de  D.  Cantemiriì,  in  J stona  lui  Petru  Maiorù, 
si  in  Dialognlù  Sdì  din  Lecsio.  de  Muda  ;  2)  Vasile  PopD, 
Disertai ie  despre  fipografùle  roinanescì,  Sibiift,  1837, 
ìmporlantà  p;ìn;1.  in  (Jiu  \  do  acjl  ;  tota  eitt  serie  o  im- 
|H)rlanlil  prefa^ìl  de  cuprinsiì  istoricft-literarn  la  neferi- 
cita  l\saitire  in  versurl  a  lui  Pralea;  3)  Cipariù  pub- 
licà  in  Ori/fivuìii  Luniinàreì  (18i7  pànfl  la  1848)  studii 
asupra  limbol  romAne,  cari  amplificate  le-a  reedilatù  in 
Principia  de  limbA,  Hlajù,  181)7.  Tota  dènsuln  a  scrisù 
Despre  liUinitatea  limbel  romàne  i}.  a.  in  programele  li- 
coulul  din  Blajù  in  anil  1855,  1857—8  (v.  Archivù  p. 
40 r  sq.). 

Filolo/jie  :  Lecsicog:rafie.  (ìramatìcft. 

Prospeciu  istoriciì 

Aprópe  paraleliì  cu  istoria  s'aa  ocupatfi  l^omànil  ?i 
cu  sludiuhì 'limbel,  incopèndo  prin  sec.  al  17-leacu  lec- 
sicogralìa,  urmàndft  in  alft  18-lea  cu  gramatica  §i  cu 
ìnceputuliì  sec.  19-Iea  contiruandn  cu  perfec^ionarea 
dupi\  principiile  filologici.  In  decursulfi  acestul  timpù 
pàniì  la  1860  mal  mare  .si  mai  seriósa  desvoltare  a 
lualii  (iramatica  ^i  cu  deosebire  dincolo  de  Carpati. 
Cestiunea  ìntroducerel  alfabctulul  latiniì  ^i  modula  scri- 
erel  séù  ortografia  aCi  formata  mal  cu  saraà  preocupa- 
^iunea  gramaticilorn.  $i  precum  in  istorie  preocupa  pe 
scriitoii  originea  romana  a  Poporulul-Komànn.  totù  a- 
scmenea  in  studiulù  limbel  preocupa  pe  gramatici  /a- 
tiìtitatc'i  limbo!  romàne.  Precum  romanitatea  devenise 
dogmìl  In  istorie,  lalinilatea  era  dogma  in  gramatica; 
ór'  dela  modula  cum  se  in^elegea  acéstà  lalinitate  de- 
pindea  diversitatea  séa  omogenitalea  principiilorn  ?i  sis* 


252 


temelorù  deosebitilonì  gramaticì.  Gei  tre!  mari  tnveta^i, 
Miculù,  Sincai  si  Maioru,  aù  ìn^elesu  ìa  dóué  moduri 
deosebite  acéstà  latinilate.  Miculìi  si  i^incai  in  prefa^a 
de  la  Gramaticà  atàtii  dela  editiunea  I  càtù  si  II,  c|icù, 
cà  limba  romàna  este  coraptà  din  cea  latina,  de  aicl  aù 
trasa  principiulù,  cà  limba  romàna,  càtìi  va  mai  fi  cu 
putin^à,  se-se  reducà,  cela  putinu  in  forma  séa  in  orto- 
grafie, la  latina.  Sincai  inse  a  si  n^itù  in  urmà,  cà  a- 
cestu  principiù  na  se  potè  esecuta,  si  de^i  'lu  sus^ine 
in  teorie,  in  practicà  ìnsé  in  a  Il-a  edit.  a  Gramaticeì 
ìncepe  a  se  abate  dela  ehi.  Paulu  lorgovicì  in  Obser- 
va^iile  sale  ìncércà  a  impinge  principiulìi  latinista  la  o 
aplicare  practicà,  dicèndù,  cà  din  ràdécinile  latine,  care 
s'au  pàstratìi  in  cuvintele  nòstre,  «sé  tragema  atàtea 
cuvinte,  pre  càtù  se  potè  ìntinde  puterea  vorbeì  de  rà- 
dècinà».  Elù  ìntelege  acésta  mai  alesù  pentru  termini! 
sciintifici  care  ne  lipsescfl,  «se  nu  gàndéscà  ìnse  cineva, 
dice  elù,  cà  eù  umblu  sé  lapédù  din  limba  nòstra  cu- 
vintele cele  stràine  ;  càci  mie  bine  este  cunoscutù,  cà 
nici  0  limbà  nu  e  sé  nu  fie  mestecatà  cu  cuvinte  strà- 
ine». Maiorù  dice,  cà  limba  romàna  este  mai  vechie 
decàta  epoca  lui  Cicerone  :  va  sé  dica,  elù  ìntelege 
mai  bine  lucrulù,  cà  adecà  limba  romàna  este  continu- 
area  graiului  vulgarù  romanù  sì  nu  a  limbei  latine. 
Dreptù-aceea  si  ortografia  o  adaptézà  mai  multù  dupà 
natura  limbei  romàne  ;  cu  tòte  acestea  ìnsé  sustine  ^i 
eia  forme  ortografice  latine  ìntroducèndù.  ^i  italiene. 
Er'  incàtft  pentru  etimologia  cuvintelorù  rèmase  si  elù 
latinistù  severù. 

Urmàtorii  acestora  luarà  trei  directiuni  deosebite.  La- 
urianù  in  Tentamen  crlticum  impinse  principiulù  latini- 
tà^ii  pana  la  estrema,  incàtù  distrugea  cu  totuhi  limba 
romàna,  creàndù  o  limbà  de  fantasie.  Aceslù  principiù 
incercà  ìmpreunà  cu  unicula  seù  discipula,  Massim, 
sè-lù  consacre  in  proiectulu  de  Dicfionariu  academicu. 
—  Cipariù  apucà  calea,  ce  ducea  la  adevérO,  introdu- 
cèndu  studiulù  evolu|iuneÌ  istorice  a  limbei  si  lindèndù 


—  253  — 

a  reìnvia  fonnele  sji  elementele  vechl  ^i  mal  originale. 
Pftnft  aici  principiuia  lui  CipariQ  cale  celn  mal  bunù. 
In  esccutaro  insò  so  abaie  incftlft-va  dela  ehi.  In  locft 
do  a  lega  evolu^iunea  isloricft  a  limbel  romane  d'a- 
dreptnlu  cu  graiultt  ruhfani  romanù,  o  lógà  cu  limba 
ìafind,  si  numal  In  niodn  subsidiarfi  sji  sporadicù  se  ra- 
pórl;1  si  la  graiuliì  vulgan'i.  D'aicI  provine,  cA  Ciparin. 
in  contra  principi ulul  seù,  in  ortografìe  merge  pAnft 
susn  la  lalinft,  frtrft  indoiólft  de  lémfl,  ca  s6  nu  se  prea 
depflrleze  euvintele  in  Ibrnia  esteriórft  de  limba  latina. 
Va  sé  (iicft,  idoia  lalinilA^el  predomina  ideia  romanilàUl. 

Mal  lAnJin  se  nasce  ìncA  unì!  ala  treilea  curentn. 
lonii  Mudai  Deleanu,  crede  cà  in  cultivarea  limbel  ro- 
màne sè-se  iee  de  modelli  limba  italiana.  -  De-óre-ce 
insè  scrieriie  lui  nu  s'ati  publicatù,  fòrte  putinl  vorù  fi 
avuta  cunoscin^e  de  aceste  idei  ale  lui.  eie  insè  '.^I  affa, 
potè  numal  din  ìntòmplare  si  cu  tot  uhi  independenta, 
una  continuatori!  in  Kliade  Ràdulescu,  care  mal  làr(|iù, 
dupìl  a.  1850,  voesce  se  reformeze  limba  romànA  dupà 
cea  italiana,  §i  incepe  chiar  a-?l  traduce  poesiile  sale 
mal  vechl  in  o  asemenea  limbà.  Acéslà  ìncercare  a 
rèmasft  ìns6  cu  tolultt  individuala. 

HomAnil  de  dincóce  ne  avt^ndù  ocasiune  a  face  stu- 
diile  aprofundate,  cari  le  lìlceaù  cel  de  dincolo  asupra 
limbel,  incepèndO  a  serie  cu  litere  latine,  scriaa  dupA 
cum  le  pica  in  condeitì,  ^i  cflnd  veiJurA,  cA  pentru  a- 
cesta  lucru  i?i  pentru  a  serie  o  romànéscA,  cum  se  pre- 
linde dela  scriitorl,  se  cere  multa  gramaticA,  el  se  in- 
spAimònlarA  ^i  necunoscOsnda  in  fondu,  ci  numal  in 
forniA,  principiile  gramalicilora  de  dincólo,  incepurA  a 
pune  in  circulafiune  frasa  cA  cel  de  dincolo  latinisézA  §i 
stricA  limba.  Pentru  a  acredita  acósta  le  venea  in  a- 
jutora  dóuè  impregiurArl  :  esageràrile  latinisto  teoreiice 
ale  unora,  iji  in  generala  greutalea  stilulul  la  col  de 
peste  munU,  fìindiì-cA  el  se  ocupaù  cu  deosebire  cu 
limbi  strAine,  ?i  din  causA  cA  lucrurile  sciintifice  nu  se 
pota  serie    in    aceea^I    limbA    u?órA   cum  se  serie  unù 


254 


simplu  articolìi  de  diarù  séu  o  comedie.  Dreptu-aceea 
pe  cànd  unii  din  cei  de  dincóce  in  nevinovatia  lorii, 
dupà  tipàrirea  gramaticeì  luì  CipariCi,  vorbiaù  de  «co- 
media  limbisticà  de  pe  càmpulii  Blajuluì»,  ceì  de  din- 
colo  ìncà  le  réspundeaù  cu  dreptii  cuvéntn  :  «Asa, 
D-vóstrà  scrie^ì  usorù  pentru  cà  v'ati  ferita  de  a  serie 
ce  e  greù  si  fòrte  greù».  Astti-feifl  ceì  de  dincóce  pentru 
torme,  care  nu  se  t.ineau  de  adevérata  cestiune,  se  ìn- 
spaiméntau  de  calea  anevoiósà  a  studiuluì  si  a  espe- 
rienteì  si  preferaù  a  serie  usoru,  cum  le  venia.  D'aicì 
lunga  §i  interminbilà  confusiune  !  ^). 

Din  acestea  au  resultato  treì  direc^iunì  :  latinista  es- 
trema, istoricà-latinistà  moderata,  si  fonetica  estrema 
séù  anarchica.  Latinisti!  estremi,  dintre  totì  ceì  mai 
putinì  la  numéru,  eraù  in  indoita  ràtécire,  càci  nu  in- 
telegeaii  ori  nu  voiaù  sé  intelégà,  cà  alta  ceva  este 
limba  latina  ce  ne-a  rèmasù  scrisà  si  alta  graiulii  vul- 
garu  romana,  a  càruì  continuare  este  si  limba  nostra. 
Latinistii  moderati  ràtèciau,  càci  in  cestiunea  de  orto- 
grafie nu  se  màrgineaìi  numai  la  etimologia  interna  a 
limbei  romàne,  ci  se  suiau  pana  la  latina,  §i  apoi  in 
evolutiunea  isterica  nu  legaù  limba  romàna  de-adrep- 
tulù  cu  graiulù  vulgaru  romana,  ci  sàriaa,  peste  eia. 
la  latina  clasicà. 

In  apretiarea  acestoru  dóue  curente  s'au  comisùtotù- 
de-una  mari  greselì,  càci  s'a  strigati!  si  unii,  desorientati 
ìD  asemenea  lucrurì,  mal  striga  si  adi,  cà  curentulìi  la- 
tinistù  ar'  fi  stricato  limba.  S'a  trecutù  cu  vederea,  cà 
ceì  mai  estremi  latinisti,  ca  Laurianìi  si  Massima,  chiar' 
eì  altu-fela  'si  fàceaa  studiile  filologice  ca  sciintà  si 
alta-fela  scriaa  limba  ca  limbà.  Laurianù  si  Massimti 
n'aa  scrisu  nicàiri  in  scrierile  lorii  limba  ce  au  depus'o 
ei  in  dictionariula  loru  si  cu  atàtti  mai  putimì  in"  cea  din 


i).  Despre  diversele  critice  si  anticritice  in  accastà  materie  a  se 
vede  cu  deosebire  in  Fòli  pentru  minte  etc  dintre  ani!  1853  -  1856, 
ér'  pentru  citatiunile  de  susu  NriI  11   si  15  din  1850. 


—  255  — 

Tentamen  criticum  ;  chiar  prefata  Dic^ionariuluI  este  ne- 
gatiunoa  dircela  a  cuprinsulul  hitinislil  din  Dic^ionariCi. 
Micuhì,  f?incal,  Maioril,  Cipariu,  a  scri«n  lie-care  o 
limbft  mal  romanésca,  de  ct\ia  cum  scriù  chiar  a(JI 
mul^l  aHiI.  Deleunu  in  'l'iganiada  lui  a  scrisn  cea  mal 
romanésca  limba.  lorgoviel,  care  pune  principiile  ce  le-a 
desvoltaliì  mal  rigurosiì  Laurianiì  in  Tentamen  criticum 
ij;\  in  I)ic(ionariìì,  declanl  U\muritiì,  ci\  eia  nu  voesce 
sé  schinibe  limba  din  ceea  ce  esle. 

Din  tòte  aceslea  resulta  lamuriia,  ca  acesU  invelaci 
se  lolosiaiì  in  epoca  loro  de  leoriile  de  limba  ca  de-o 
proba  istoricd  de  originea  nòstra,  de-o  arnia  de  luptà 
contra  strainilorfi  cari  negafi  romanitatca  Komànilonì 
si  latinitafeu  limbei  romàne,  in  aplicarea  praclica  insò 
nici  prin  minte  nu  le-a  Irecuto.  alarà  de  Eliade,  se 
sehimbe  limba,  cum  probéza  tote  scrierile  Ioni.  Cà  mi- 
nunatrt  de  bine  aiì  sciutiì  el  s6  lupte,  probéza  urmà- 
tórele  resultale  :  ideile  do  ronianitate  i^i  lalinilate  sus|,i- 
nule  de  el  aiì  losin  probate  si  recunoscule  jji  de  stra- 
inl,  ér'  limba  romana  numal  prin  lucràrile  lorù  a  tn- 
tratu  pe  terenulù  studiilorù  sciin(ijice  ;  et  aiì  dalù  lo- 
vilura  de  morie  cirilismulul  ìntroducòndiì  allabelulù  la- 
linù  ;  el  aiì  creata  gramatka  limbei  romàne  singurà 
sciin(ifica  :iii  copiata  de  to^I  gramaticil  pana  a(}I. 

Fata  cu  cele  dóuè  curenle  sciini.ilìee,  curentuliì  fone- 
ticìi  estremiì  séti  anarcliiciì  nu  se  nasce  din  cercetàrl 
séiì  sludil  asupra  limbei,  din  contra  ehi  se  nasce  log- 
mal  din  negatiunea  acestora,  càci  ehi  logmal  nu  voia 
sé  scie  de  asemenea  lucruri,  crec|ònda  in  naivitatea  lui 
ca  este  de  ajunsiì  sé  fìl  nascunliì  romaniì,  ca  sé  sci! 
serie  romànesce.  Penlru  aceea  fonetislii  facean  numai 
oposifiune,  dar  nu  iji  studil,  caci  dèca  ei  ani  li  incer- 
catCl  acésla  lotCi  cu  aceea^i  seriosilalc  !fi  cunoscin^à  cu 
caro  lucrali  ceialallji,  s'anl  li  convinsil  indata  a  dóua  (}i, 
cà  tograal  el  dislrugil  limba,  ceea-ce  imputali  latinisti- 
Ioni  estremi,  ^i  inca  mal  sigurn  ?i  mal  curònd,  càci  de 
el  se  fincati  loti,  cà^l  nu    sciaiì  iji  nu     voiail    sé-:?!  dee 


—  256  — 

ostenélà  se  ìnvete  limba  séu  sciinta  eìf,  si  aeestia  eraù 
multimea,  si  tograaì  se  laudati  cu  nos  numero  sumtis, 
pe  cànd  latinisti!  estremi  eraù  abia  de  semintà,  ba 
chiar  si  pentru  acésta  prea  puf  ini.  Pentru  aceea  fone- 
tistiì  rCau  pntutu  face  nicì  gramatica,  nicì  sè-sì  creeze 
si  se-sì  sistemisele  o  ortografie,  càci  a  ìncerca  se  faci  o 
ortografie  farà  gramaticà  este  a  fremènla  pane  làrà  apa 
séii  a  face  o  societate  farà  legi,  cari  singure  o  potii 
tiné  laolaltà.  Anarchia  in  sciin^à  este  ca  anarchia  in 
stati! — 0  voesciì  numai  proìetariì  ! 

Lecsicografia.  Incercàrile  cele  dintàiù  pe  terenulù 
filologici  limbei  romàne  le  aflàmii  in  lecsicografie-  Pana 
la  LecsiconulCi  de  Buda,  care  a  fàcutìi  o  epoca,  aflàmù 
0  sumà  de  dictionare  asupra  limbei  romàne,  se  intelege 
mai  tòte  netipàrite  ^).  De  sigurd  multe  suntu  ìncà  necu- 


2).  In  cele  urinat<''re  insiràmn  dictionarele  ce  ne  suntu  cunoscute  : 
l)  lìegtstrele  de  cuvinte  romAnescI  dela  Lucius  (sec  I7  lea)  dupà  $oi- 
mirovicl,  ale  lui  l'el-Chiaro  s.  a.  suntti  reproduse  la  Ciparìù,  Principia 
p.  236 — 24Ò  ;  2)  Jjecsiconulù  romano-slavù  din  secolulfl  alu  17  lea 
aflatoriu  in  posesiunea  d-  D.  A.  Sturza  (specimene  la  HàsdeO,  Cu- 
vinte d.  betr  I,  259 — 312],  autorulti  necunoscutu  ;  3)  Dictionariu 
slavo  tnoldovenescù  anonimu  de  pela  iìnele  sec  aln  17  lea,  ce  se  afta 
In  fósta  biblioteca  a  Conteluì  TheodorQ  Tolstoi  la  Moscya  acum  a; 
guvernului  (Analele  Acad  Sed.  din  '*/24  -Aug.  1869  ?i  HàsdeQ,  loc. 
cit.)-  acesta  si  celìi  urmìitorin  so  presupunu  a  ti  autografele  lui  Nicolafi 
Milescfl  si  mitropolitulul  Dositeiìi  ;  4)  Dictionarinlù  lifnbeì  romàne 
anonima  in  bibl.  societàfil  archeologica  din  Moscva  (loc.  cit.)  ".  5) 
Dictionariulù  bànàtianù  romànù- latinù  In  biblioteca  Universitari!  din 
Pesta  (Specimenìi  in  Col.  lui  Tràianìi,  1884  p.  406  sq;  D.  Hàsdeù  'Ifi 
numesce  Anonynus  Lugoschien&ii,  dar'  nu  esistX  nicì  o  proba  pentru 
vre  unii  lugojanùi  ci  numa!  indicii  pentru  unii  bànàtianti)  ;  6)  Voca- 
bularu  biblicù  sérbescùromilnescfl  manuscrisù  (Cipariu,  Principia  p^ 
114)  ;  7)  Dictionariulù  latinù  romanesca  alu  lui  Teodorii  Corbea,  bra_ 
soveanii,  dela  tnceputulìi  sec  alu  18  lea,  in  bibl.  répos  Cipariù  (Ar 
chivù  p  Ò37)  ;  8)  Dictionariu  romànù  germanù  de  Gabriel  Lemeny" 
(-f-i729)v.  Nilles  Symbilae  IL  511;  9)  Vocabulariù  romatw latino- 
serbo-germanù,  de  Stefanìi  Fopoviciu,  scrisu  la  1843,  acesta  si  alte 
io)  dóue  Vocabulare  anonime,  unulù  romano-serbolatinu  si  altullì 
serbo-romànfi,  se  aflàln  Museulu  nàlionalfi  din  Pesta  (N-  Densu^ianu,  A- 
nalele  Acad.  Rom    ser.  2.  t.  II    sect.  2    p.   197);  11)  cu  corapunerea 


—  257  — 

rioscule. — CelQ  mal  iniportanlD  dinlre  tòte  este  Lecsi- 
couuìù  rom,  lat.  ung.  tjì  neinlesca  de  Huda  tip.  1825. 
Klù  a  loslQ  inceputù  de  S.  Micultì  ^i  du|  ft  niórtea  lui 
continuata  de  Vasile  Coloiji,  preotn  in  SftCtirrtmbQ 
(Transil Vania),  de  lonQ  Corneli,  canonico  la  Oradea- 
niarc.  rotni  Maionì,  ioniì  Teodoroviciù,  preotù  romAnù 
In  Pesta  .fi  Alexandru  Teodorj,  doclonì  in  medicina. 
Celù  care  ia  dnlìi  forma  in  care  sa  publicatil  iji  cu 
deo.sebire  etimolugide  cnvintelonì,  IHaloyulù  §i  Trac- 
tntHia  de  fonologie,  pulsile  cele  mal  importante,  este 
Polru  Maiorù.  Fftrà  de  cln.  lecsiconulu  rèmànea  ceva 
de  tòte  (Jik'le,  unii  re^islru  de  cnvinte.  Maiorù  insè  ì 
ìn.siifhl  uno  .spinili  non.  IncAtil  penlru  tructatulil  de  fono- 
logie vorbimft  l;i  (Jraniaticù.  Dupft  acé.sta,  partea  eti- 
mologica a  LecsiconuluI  a  toslù  cea  mal  importantfi. 
Ka  a  fosti!,  care  dupft  Istoria  pentru  tncepuluìù  Romd- 


unuT  Dicfiortariù  in  limba  molduvtnéscà  ^dicionario  in  lingua  moIdaTa) 
ac  ocupa  !•  1777  minontulQ  F.  Krancanton^o  Minotto,  misionarifi  c«- 
tolictt  In  Moldova  (I.  Hiamì.  ("ol.  lui  Traianft,  Ifc83  p.  144  —  5);  >>) 
J.tcsiconuiù  fi  ao  romiìnfStH  corapus'i  de  ieromonachulQ  Macarie  In 
Bucuresci  la  I778  (tn  bibl  cerlraU  de  acolo);  13J  Vocabularium  va- 
lackicum  de  M.  J'euder  (1780)  manuscrìsn  ta  bibl  regéscS  din  Co- 
penhaga  (Anal  Acad  rom.  v.  HI  (l87l)p  34):  |4)  Ghsariù  romànù- 
nutscù  de  preutuM  Michailfi  Strìlbetzki  tip.  la  lajl  17K9  (unù  esempi. 
tn  bibl.  centr.  din  iiucurescì)  ;  l  ,)  Dicfùmariù  tonuìnù  ìatinù  de  S. 
Micaliì  In  l)ibl.  ep  rom.  din  Oradeamare  (N  Decsu^ianù  loc-  dt. 
p  210)  a  se  vedéri  Lecs.  de  Buda,  prefa^a  :  16)  Difp'onariù  romAnH- 
lotinù  gtrmanù  de  la  1792  de  Aurelifi  Antoniù  Praedetis.  In  bibl.  e- 
piscopiel  romiìne  dela  Oraden  mare  (N.  Densusianrt,  loc  cit.  p.  109)  ; 
I7Ì  Diifiontiriù  romànù  latinù  francenù  gtrmanù  se  <Jice  a  fi  com- 
pusfl  r.  lorgoTiciìì  (▼  Gramat.),  necunoscutS  ;  iS)  Lecticonù  roma- 
nescù  fiemfntù  fi  nfm(e>fù  romànù  de  I.  Budai  Deleanù  (In  bibl.  centr. 
din  Bue.  Cip-iriu  Archivi)  p.  706;  Principia  p  32i);  16)  Dicfiona- 
riìA  rom.lat.-ung.  de  episcopuIO  I.  Bobft  tip.  cu  lit  Ialine.  Clujù 
1822.  — len^Tchi^i  VScàrescu  In  prefafa  Gramaticel  sale  Inct  spunc,  d 
lucra  la  una  Dicfionariù  romàno.  nimicO  \nsi  nu  s'a  aflatfl  tntre  m«- 
nuscriptclo  VAcflrescilor'i  (Analele  .Societ.  acad.  r  V  p.  22—23), 
Totfi  asemenea  ne  spune  ^i  SamuìlH  CrisianO  (Kòròji),  cj  avea  gata 
un&  vofabula*iik  rom.  Ut.  ung.  (CipariO,  Principiil  p.  3tl  $i  Archivft 
P-    745   sq  ). 

«7 


—  258  - 

niloru,  a  pusu  in  mi^care  pe  ìnvè^atiì  slrftini.  Prin  a- 
césta  se  pune  in  plinà  cestiune  si  latinitatea  séù  roma- 
nitatea  limbei  nòstre.  Atacurile  stràinilorù  aù  fostù  ve- 
hemente,"  dar  nu  trecu  multa  §i  principiulQ  triumfà.  U- 
nulo  din  cai  mai  mari  filologi  romanisti,  celebruliì  Diez, 
recunoscu  romanitatea  limbei  ^i  o  clasà  la  locala  seù 
intra  1  imbile  romanica.  Dar  Maiorù  a  comisù  erezii, 
4icfi  unii  si  dicemù  si  noi.  Mai  àntàiù  insé,  sé  nu  se 
pèrda  din  vedere,  cà  pe  atunci  in  acéstà  materie  sci- 
inta  nu  era  unde  este  astàdi,  ?i  asemenea  erezii,  si  u- 
neìe  chiar  mai  mari,  le  afli  la  cele  dintàiiì  celebritàti 
ale  timpului.  Apoi  sé  nu  uitàmìi,  cà  nu  era  numai  o 
luptà  scientifica,  càci  atunci  mai  pu^inìi  amii  puté  scusa 
ereziile,  ci  era  mai  vèrtosù  o  luptà  eminamente  natio- 
nalà.  Si  cànd  este  vorba  de  a  de^tepta  si  a  salva  unii 
poporù  din  gura  perirei,  ar'  fi  stupida  sé  stai  cu  mà- 
nile  in  sinìi  fiindìi-cà  n'ai  armele  cele  mai  bune,  séQ 
sé  te  lupti  cu  mànu^i  ca  sé  nu-^i  strici  mànile.  Dèca 
stràinii,  pentru  a  ne  combate,  ^i-aa  permisa  dilnicu  nu 
numai  eremi  platonice,  ca  noi,  dar  violente  reale,  n'amù 
ìntelege  pentru  ce  sé  nu-ti  ascu^i  sabia  pe  ce  poti,  deca 
de-o-cam-datà  n'ai  ofelu  tare  la  indemànà.  Asa  au  fà- 
cutù  bètràniì  nostri,  §i  vedemu  cà  de  rainune  bine  aù 
fàcutìi  !  Noi  ne  résfàtamu  adi  cu  ereziile  Ioni  !  Er'  dèca 
voima  sé  le  tntunecàmù  gloria,  pentru  ca  sé  putema 
stràluci  noi,  atunci  sé  muncimù  ca  ei  in  Uniste  si  farà 
sgomotù,  si  posteritatea,  ai  care!  ochi  nu  se  potìi  unge, 
va  vede. 

Gramatica.  Urme  de  idei  gramaticale-filologice  des- 
coperimù  chiar  in  Tatàlu  nostru  cu  litere  latine  de 
Luca  Stroici  (p;  102).  Mai  bine  pronuntate  si  chiar  a- 
plicate  cu  0  sistema  óre- care  §i  cu  deplinà  cunoscin^à, 
le  aflàmù  in  scrierile  mitropolitului  Dositela  Formarea 
de  cuvinte  nóuè,  introducerea  de  forme  vechi  sén  rari, 
cunóscerea  prosodici  ^i  a  variatei  technice  a  versuri- 
lorù  :  tòte  acestea  ne  arata  pe  scritoriula,  care  nu  nu- 
mai cunoscea  ce  va  sé  dica  maestria    gramaticalà,  dar 


—  259  — 

scia  s'o  !yi  milnutìbcà.  Va'  incAtù  penlru  Invètatulfl  D. 
Canteinirft  ne  convingemn  din  Cronica  lui  (I.  82 — 85), 
cà  eln  t;ra  familiarisatù  cu  Scaliger  i}ì  cu  «socotelele  eli- 
mologhicescl».  Tute  acestea  ime  erafl  numal  idei  gene- 
rale, adese-orl  vage.  0  sciin^ft  grainaticalil  a  limbel  ro- 
inAno  nu  allùmft  sé  ì'ie  esistalù  pe  atuncl.  NicI  o  urmft 
de  vre-o  gramaticft  romftnéscA  de  pe  acele  timpurl  nu 
e  cunosrulA.  In  prefala  de  la  Indieptnrm  legeì  {\i\b2) 
se  lace  aininlire  de  granialicft  ^\  sintacsà,  dar  esle  a 
se  in^elege  celù  grecosciì  séiì  peste  totiì  numal  ivctàturay 
cum  se  (jicea  pj\nA  la  1848.  Cea  dinl.Mft  gramaticà  ce 
0  cunósceinft  pAn:1  acjl  este  a  lui  Eustatie  IHtnitrie 
Bra§ovianulù  scrisà  la  175G  la  Hra^oviì  iji  dedicala  lui 
lonù  Const,  Nicolae  Mavrocordaliì  ").  Acóstà  gramaticà 
este  fórft  indoiólft  identicìi  cu  cea  despre  care  cjice  Wil- 
kinson  cft  a  fncut'o  l.  C.  Mavrocordatft  la  ITvió  ••).  Er' 
Francanlonio  Minotlo,  amintitù  mal  susn,  lotù  in  acelù 
lociì  ne  vorbesce,  cà  elfi  avea  (la  1775)  terminata  o 
gramaticà  a  limbel  romànescl,  despre  care  insé  nimicft 
alla  nu  se  scie. 

La  1780  apare  ànlàia  (ìramalicà  tipàrità  a  limbel  ro- 
màne, compu-sà  pe  S.  Miculu,  aniplificatà  ?i  coordonatà 
de  Sincal  ^).     La    1805   J;jincal    o  tipàri    a  dóua  óra  la 

3).  Un  esemplarifl  din  acéstA  Gramaticà,  cum  se  pare,  chiar  origi- 
nalulO  scrisiì  cu  cirile,  ce  eraù  In  usti  In  Transilvania.  ?i  bine  conser- 
vata, se  afla  in  posesiunca  d  (J  Krbiceanù,  profesorù  la  Seminariulu 
din  lo^l.  cr'  acum  la  Bue  Confine  o  dedicafiune  catrft  domn'^,  o  lungS 
precu ventare,  scam  m.iteriilorii,  apol  corpuli  Gramaticel,  anume  gra- 
maticà proprie,  sìntacsO  fi  prosodie.  Pe  lAngft  multe  singuIaritS^I,  are 
ji  unele  bune.  Din  familia  Eustatie  tr4ia  pe  la  1870  unii  adTocatiì  in 
Bra^OTÌi 

4)  W.  Wilkinson  :  Tableau  historique  de  la  Moldavie  et  de  la 
Val.ichie,  traduit  de  l'anglais  par  Ch.  Paris  1821  p  120  —  1  :  „En 
1735.  Conslantin  Mavrocordato  •  •  .  fit.  pour  le  jargon  qu'on  parlait, 
une  grammaire  en  caractères  tir«''s  du  grec  et  de  l'esclavon'. 

5V  Klementi»  linguae  Daco-Romanae  sive  V'alachicae.  composita  ab 
Sam  Klein  de  Saad.  ord.  S  Basilii  M.  etc.  locupletata  vero  et  !n 
hunc  ordinem  rtdacta  a  G.  G  S<ncai,  ejusdem  ordinis.  A-  A  L.  L. 
Phil.  et.  SS.  Th    Vi.  Vindobonae   17S0. 


._  260  — 

Buda.  Despre  principiile  pe  care  se  basézà  vorbiràmii 
mai  susù  in  prospectu.  La  1787  lenachità  Vàc3rescu 
publicà  Gramatica  sa  cu  cirile  sub  titlu  Observatil  séìi 
tàgàrì  de  sèma  asupra  regulelorìì  si  ordndueleloru  gra- 
maticeì  rowànescì,  §i  anurae  in  dóiiè  editlunì,  cea 
dintàiù  la  Ràmnicìi,  adóua  la  Vienain  1804,  cu  deose- 
birea  cà  in  acésla  lipsesce  prefafa.  Gramatica  in  sine 
esle  de  putinà  valóre,  autorulù  este  cu  totulù  neorien- 
tatìi.  De  importane  suntn  versurile  aduse  ca  esempla 
in  poetica  (v.  Poesia).  La  a.  1788  mai  publicà  lonù 
Morariu  (Molnar)  Gramatica  sa  germana-romànà,  in 
care  urmézà  pe  Miculù-SincaT,  si  la  1798  o  Retorica, 
ér'  Radu  Tenipea  la  1797  publica  Gramatica  Roma- 
nésca cu  litere  cirile,  urmàndù  dupà  gramatica  luì  Mo- 
rariiì.  Totù  la  1789  unù-óre-care  Scolariulu  tipàresce  in 
la^i  0  mica  (ìramalicà  romànà-rusà.  Paula  lorgoviciil 
tip.  la  1799  Observafil  la  limba  Romàna.  Gramatica  luì 
i.  Budaì  Deleanu  a  rèmasfi  nepublicatà,  desi  se  dice, 
cà  ar'  fi  una  din  cele  mai  bune  "). 

Samiiilu  Cri^ianu  profesorù  in  Cluju,  publicà  la  1805 
lat.  Ortografìa  latina  romana'^)  dupà  principiulu  eti- 
mologici!. 

Cea  mai  ìnsemnatà  scriere  in  acéstà  materie  in  àn- 
tàia  jumètate  a  acestuì  secolu  este  Ortografìa  romàna 
a  lui  Petru  Maiorii  scrisà  in  limba  latina  si  publicatà 
la  ìnceputulù  Lecsiconuluì  de  Buda.  Este  nu  nuinaì  cea 
mai  voluminósa,  dar'  si  cea  mai  sistematica,  mai  adàncà^i 
chiar'  genialà  cercetare  din  acelù  timpù  asupra  pàrtei 
celei  mai  interesante  ^i  mai  grele  a  limbeì  romàne,  a- 
supra  foneticei.  Totì  gramaticiì  urmàtori  s'aiì  adàpatu 
din  acésta  In  adevèrù  pentru  acelù  timpù  este  de  mi- 
rato unii  studiò     atàtiì  de    petrundétoriii    ?i  sciintifica. 


6).  Cipariu,  Archiv"'  p  706  sq  51  Principia  p.  322  sq  .  327,  unde 
se  aflà  si  o  epistola  a  lu!  scrisS  cu  litere  latine,  cum  se  vede,  dup^ 
regulele  gramaticeì  sale. 

7).  CipariT,  Principia  pag  3l7  sq.  ér'  in  Archiy  i  pag.  745  sq., 
o  reproduce  ìntrégà 


—  261  - 

Maioro  este  intoineietoriiilu  lonologiiù  la  noi.  VAù  pen- 
tru  lAimirii'oa  tesliuiiilorìi  se  servesce  in  modù  com- 
parativn  de  liniba  Ialina,  grérft  sji  de  cele  neo-latine, 
dar  grcijesce  cAcI  nu  ie  in  considerare  evolutiunea  is- 
toricì\  a  limbol  si  nu  «e  servesce  de  vechile  nostre  mo- 
nuinenle  literare,  deiji  cunoscca  o  parte  din  ole,  pre- 
cuni  se  vede  din  Istoria  lui.  Adevèralù,  décft  vomii  ju- 
deca  acéstA  scriere  dupft  cunoscintole  de  afjl,  vomn 
alla  erezil,  nu  este  ìnsèmalpu^infi  adevèralù,  cà  pentru 
nccliì  linipìì  a  foslfi  o  seriore  lenommalA.  si  oà  in  gene- 
ralft,  Iurte  multe  din  ea  aiì  remasi!  udevèrurl  necon- 
teslale.  Klft  scóle  din  alfabotù  literole  k,  x  ^i  y,  sus- 
^ine  ini-6  pe  q,  incfitii  dupA  elù  pentru  scrierea  limbel 
romùne  suntiì  doajunsp  20  litere.  Elft  celli  dintàiu  re- 
gulózA  si  licsóza  inlrebuin^area  semneloriì  diacritico,  cu 
deosebire  la  ó  (ea),  ó  (oa),  sedila,  si  cele  pentru  a  §i 
*"R,  !^.  a.  l*elru  Maioriì  a  scrisil  si  Hmmuiica  ìimbd  ro- 
mùlee a  r«3masn  inse  nepublicatA  ^).  DupA  ortografia  lui 
P.  Maiorn  §i-a  scnsO  s;i  J.  Alecsi,  mal  tArcjin  episcopo 
ahi  (ìherlel,  (iramatica  daco-romànA,  IH.^6.  Alte 
gramatice,  ce  s'aù  mal  scrisiì,  ca  a  lui  C.  Diacono  Loga 
(1822),  a  lui  Eliade  (1828)  i>\  gramatica  plinA  de  curi- 
ositAt.ì  a  lui  (i.  SAulescfi  (1833—4)  s.  a.,  san  scrisù 
pentru  usuili  scolari!,  lordache  (lolesculiì  publicA  la 
IHiO  lidgarì  de  snmd  asupra  canónc/oru  (/ramnticscl, 
este  lipsitiì  insé  de  cunoscin^ele  elementare  gramaticale. 
Mal  importantà  pentru  principiile  sale  este  gramatica 
lui  A.  '1'.  Laurianfi,  publicatA  la  1840  sub  titluliì  :  7Vn- 
tamen  rriticum,  care  se  abaie  cu  lotuliì  alAtù  dola  sla- 
rea  actualA,  càlu  ^i  dola  evolu^iunoa  istoricA  a  limbel 
romAne  iji  pune  regule  pentru  o  limbA  idealA,  care  ca 
limba  romùnéscA  n'a  esistala  nicI-odalA,  nici  va  esista. 
Fejilru  aceea  cu  dreptiì  cuvèntn  a  rèniasft  cu  totulù 
isolata  i^i  nicI  stor^àrile    binevoitóre    ale  lui  l*apift  Ila- 


8)      Unele  fragmente  saO  publicatìi  in  ArchÌTnI&  lulCiparìn  p- 27, 
«97»  338,  3S5,  330. 


—  262  - 

rianù  in  Tesauru  (I.  94)  de  a  o  pune  de  noù  in  evi- 
dente nu  i-aù  pututù  ajuta,  §i  mai  pu^inù  ìntruparea 
aceloriì  principi!  in  proectulìi^e  Dic^ionariu  §i  Glosariu 
acadenìicu. — Dela  Maioru  incóce,  celu  mai  insemnatu 
pe  terenulù  filologiei  romàne  este  : 

Timoteiu  Cipariu  (1805 — 1887).  Elìi  s'a  nàsoutù  la 
satulù  Pànade  aprópe  de  Blaju,  A  invelato  la  liceulu 
din  Blajù,  unde  la  1826  a  terminati!  si  cursulil  teologici!. 
Fu  numitii  profesorìi  la  liceiì  ^i  dupà  aceea  la  cursulii 
de  teologie.  Ajunse  de  tinèrìi  canonici!.  Intre  1847 — 8 
redactézà  Organulu  luminàréì.  In  1848  e  membra  aliì 
Comitetuluì  de  actiune.  Dupà  1848  face  càlàtorii  in  E- 
uropa.  La  1854  ie  direc^iunea  Li'?euluT.  Mòre  in  adànci 
bètrànete  la  Blajiì  ca  prepositn  ahi  Capitulului  mitro- 
politanii  la  1887.  Cipariii  este  nu  numai  unuhl  din  cei 
mai  eruditi,  si  in  faptà  celli  mai  erudito  dintre  Romàni, 
dar'  si  Lmulii  care  intrégà  vièta  §i-a  consacrat'o  pen- 
tru  cercetàrile  asupra  limbpi  romàne,  §i  in  adevèri!  nime 
n'a  adàncit'o  ca  dènsulii.  Ehi  intemeiézà  scóla  istoricà- 
etimologicà  in  filologia  romàna.  Cercetàrile  lui  la  ince- 
putu,  ca  tòte  lucrurile  serióse  §i  de  adevératà  valóre, 
n'aiì  fostii  in^elese,  ^\  cei  naivì  'iji  fàcean  glume  mai 
multu  de  càtù  lipsite  de  sare^).  A41  studiilc  istorico- 
filologice,  introduce  de  Cipariu,  afi  devemtii  nu  numai 
0  predilectiune,  ci  chiar  0  pasiune.  Elìi  a  creatu  cea 
mai  buna  Gramaticà  si  Sintacsà,  ce  avemii  pana  adi,  in 
cari  pe  basa  graiulni  viti  .?i  a  monumentelorù  literare 
codifica,  in  modulu  cehi  mai  sisiematicìi,  legile  princi- 
pale ale  limbei  romàne.  Dar'  elìi    este  si  unulù    care  a 


9)  V.  nota  279  §i  lìomàn'a  Literarà  pe  1855.  Foia  pentru  minte 
din  1855  No.  17  reproducéadfi  „farsele''  din  Rom.  lit  observft  : 
„din  care  se  cunósce  de  nofi,  cu  ce  u^oràtate  se  tratézà  de  unii  ómenl 
tnsu^irl  de  acelea  ale  limbei  nòstre  asupra  càrora  filologil  altoru  na- 
^iunl  nu  s'artt  ìndoi  ìntru  nimicù  a  tiné  sfìltuirl  51  conferinfe  serióse  ?i 
mature;  el  ariì  fi  prea  departe  de  a  tracia  proprietà^ile  limbei  ca  si 
unù  sujetfi  de  comediórà  ori  farsa  dela  Sadagura"  etc 


—  263    — 

lucraliì  timi  umltn  peutrii  inlroilucerea  .si  pcjpuiiinsiirea 
alfabelulul  laliiuì.  Scrierilo  sale  siintiì  numeróse,  din 
cari  noi  atniiilirnù  urmAlórele  :  l)  I.)iariuUì  Organulù 
luminàreì  (IH47 — 181-H),  imporlantiì  pentru  studiile  Jji 
diverscle  notile  literare  publicale  in  eift  asupra  limbel 
romàne;  2)  (iramatica  limbel  romàne,  in  dóuC  edi^iunl, 
la  1854  mal  pe  scurtfl  iji  la  lHr>9  amplilìcatu  ;  H)  Sin- 
tacita  limhel  romàne,  cu  unii  apcMidiee  Despre  limha 
romàìuì  (1H77);  4)  Architulfi  pentru  filoloffie  .fi  istorie 
(IHH7— 1872)  ;  h)  Arte  ^i  frar/mente  (IHÓÓ);  6)  J^le- 
mente  de  poetici  (1860);  7)  Cestiunea  originel  Romàni- 
Ioni  sub  tit.lu:  Cuvéntù  la  tnaxigurarea  Asocia^iuneì 
Trandlvanc  ;  8)  diverse  car^t  bisericescl  ^i  scolastice, 
«ji  articoli  prin  (Jiare.  cu  deosebire  in  Fòia  petrv  minte 
ìji  programele  LiceuluI  din   Hla.itì. 

Totft  ónienii  aceslui  periodo  simln  :  l)  Nic  liàld- 
,jescu  (  }  1881)  care  a  publicatu  la  1848  o  gramaticfi, 
ce  s'a  folosiliì  multa  timpft  in  scóle:  2)  Gavrilii  Mun- 
teanù  (1812— 1809),  fostu  direcloriì  alù  liceulul  romànù 
din  lird?ovi1,  a  publicaliì  o  Gramaticà  §i  o  sinlacsà  a 
limbel  rt)m.  ìj.  a.  iji  a  traduso  operele  lui  Tacilu  ^i 
Suetonift:  H)  Aronù  Puìunulù  (1818—1866)  nàsculù 
in  X«ra-Fàgàrasiilul  la  salulù  Cuciulata,  elevù  aln  lui 
Ciparift  9i  liàrnutu.  Qupà  1848  Irece  in  Hucovina,  unde 
ca  profesoriì  de  limba  romàna  devine  unii  alto  LazarU 
pentru  Hiicovinenl,  deijteptàndù  sentimentulft  nationalù 
iji  iiibirea  limbel  romàne.  Khl  a  publicatrt  o  gramalicà 
pe  basa  princi[)iuliii  fonelicft,  dupà  care  forma  .si  o  or- 
tografie parlicularà,  farà  ìndoiélà  in  scopiì  de  a  se  face 
ceva  propriù  pentru  Hucovina,  §i  calti  mal  u?ora  pen- 
tru ca  sè-ì  atragà  la  studiuliì  limbel.  Elù  a  mal  pub- 
licatn  9Ì  Lepturariu  romanesca  in  (i  volume  *'M. 


Io).     Despre  activitatea   acestul  apostolfi  al&  romànismuluT  a  se  vede 
Dr    I    Sbiera.  Vi«'ta  etc    Ini  A    Pumnuliì. 


—  264  — 

Filosofie,  Jurisprudeutà,  Elocinta. 

.    Prospectu  istoricu 

Impregiuràrile  in  cari  s'aù  aflatii  Romàniì  panala  1860 
n'aiì  foslu  favorabile  acestorn  ramuri  §i  cu  deosebire 
jurispruden^eì  si  elocinteì.  Filosofìa  presupune  o  lunga 
desvoltare  literarà,  jurisprudenta  si  elocinta  o  vieta  po- 
litica si  socialà  bine  ìntemeiatà  si  care  séfie  pututil  ave 
o  evolutiune  liberà  si  linistità  cela  putinìi  in  intervale. 
Aceste  conditiuni  ne-aù  lipsitù,  si  anume  libertatea  si 
linistea  n'aù  cunoscul'o  nici  parintii  nostri,  nicì  genera- 
^iunile  pana  la  1860,  precum  ama  aratala  mai  susa, 
cap.  X  si  XI.  Prin  urmare  n'ar'  fi  nicì  o  minune,  §i 
n'ar'  trebui  se  ne  ro^imo  de  locii,  dèca  nu  ama  puté 
arata  chiar  nimica  pe  acestù  terenù  pana  la  1860.  Cu 
tòte  acestea,  si  aicì  se  adeveresce  ceca  ce  amù  disù  in 
altù  locii  mai  susii,  cà  au  fostU  inni  barbare  timpurile 
de  cdtu  Romàniì.  Chiar  si  in  acele  timpuri  de  barbarii 
§i  miserii,  pàrintjì  nostri  s'aa  ocupatù  din  cànd  in  cànd 
cu  meditatiuni  filosofice,  cu  codificarea  de  legì  §i  cu 
frumósa  artà  a  elocinteì.  ^i  mai  àntàifl  aparu  meditati- 
unile  filosofice,  apoì  incercàrile  de  jurisprudenta  §i  nu- 
maì  in  fine,  cànd  incepe  a  adia  vèntula  libertàteì.  in- 
cepe  a  rèsuna  buciumula  de?teptàtoria  ala  elocinteì.  In 
adevèrO  nu  putemìi  arata  lucruri  mari,  dar'  in  fondìi 
fòrte  importante  ca  semne  ale  tendinteloru  de  cultura 
^i  de  aptitudinì  ale  Poporuluì- Romàna. 

Filosofìa  Cea  dintàiìi  incercare  filosofica  suntìi  In- 
vè(àturile  luì  Neagoe-vodà  (1512  —  1521)  càtrà  fiulù  seù 
Teodosie.  Eie  ni  s'aìi  pàstratù  ìntr'unù  manuscriptu  de 
la  1654^).  Invètàturile  cuprindù  regule,  ce  trebue  se  le 
observe  una   domnù    in    diversele   impregiuràri  i}ì   mai 


l).  j*rchiva  ist.  a  Rom  t-  I-  pt.  2  unde  la  pag.  Ili  —  l32sepub- 
licl  IntregQ  tractatulù.  La  1843  se  publicase  dupS  unii  manuscriptu 
din   1816. 


—  265  — 

alesi!  cum  sè-sR  esercite  generositatea  domnésoà ').  Ks- 
punnrea  este  l'orlo  ciani,  logica  hì  olocintA,  slilultl  na- 
turalft.  (luke  jjì  animatiì,  liinba  coreclft  ^i  de  o  verdólà 
9Ì  proluimì  óre-cum  càmpciioscù.  ceeacu  esle  cu  atàtù 
mal  importanln,  cfloi  lucrézft  cu  idei  abslracte.  In  cfiln 
penlru  vorsiunoa,  (loca  Neagoe-vodft  va  (ì  scrisQ  roinà- 
nesce  sc'n  iti  allfi  liinbfl,  grecesce  ori  mal  vèrlosn  slavo- 
nesce,  si  póle  numal  mal  tflnjifl  sé-se  (ie  tradusfi,  noi 
observAinfi,  cA  def^i  piibiica^iuniie  de  pànaciim  ale  a- 
cestel  opere  nu  salisfacft  cerintele  scientilice,  asemè- 
nftndil  Insè  limba  si  sliluln  cu  cele  din  cronicele  m»I 
vechl  muntene,  nu  amo  ave  nici  unù  molivù  de  a  ne 
ìndoi,  cu  atAUì  nial  vArlosìì,  cftcl  vecliimea  in  decursii 
de  vreo  \'M)  ani,  pAnfi  la  nì54.  s'a  mai  ijlersiì  prin 
copierl.  OrcetArl  ulterióre  inse  voriì  pule  làmuri  lu- 
cruln  §i  mai  bine. 

Divanulù  séù  (fàlcéva  tn(eleptuluì  cu  lumen  de  D.  Can- 
teniirù  (v.  Cronicarl).  scrina  in  dialogù  §i  tip.  Anlàin  la 
1698,  tratézà  despre  lupta  intre  trupù  jji  sufletù  séo 
materie  si  spiriliì,  luAndu-se  do  basA  filosofia  teologica. 
Acesla  era  utiù  subiectù  de  predilecUune  penlru  acéstà 
filosofie  in  evuliì  medio,  ^i  are  o  inlrógà  literalunl.  Se 
basézà  mal  numai  pe  s  scriplurA,  ici  colo  càie  unù  fi- 
losofi! protaniì.  Scrierea  consta  mal  multo  din  frase  de 
cfttft  din  idei,  ?i  cu  tòte  cìl  dialogulù  nu  permitea  o 
sistema,  dar'  se  putea  desvolta  celo  putino  in  modù 
mal  logici!,  penlru  case  nu  se  repe^éscà  acelaijl  lucru, 
aceleaijl  idei  de  nenumèrate  ori.  Stilulìi  isi  limba  ca  ?i 
In  cele-1-alte  ale  sale  scrierl  romànescl. 

D.  Canlemirù  a  mal  scrisd  ìncA  Tractatù  de  logica 
latinesce.  Idei  morale  filosofice  desvóltà  in  abundantà  ?i 
in  Istoria  ieroglifica. 

Ceasorniculù  Dommlorù  de  Niculae  Costinù  (V.  Cro- 


a)-  Tot&  to  limba  romànìl  (i  despre  asemenea  materie  am  v?<jutìi 
Intrunfi  Techiìl  manuscrisS  sub  numele  lui  Vasile  Machedonil  „samo- 
dfrjejiì  Grecilorù"  Invèfdturi  càtr*   fiultt  leù  LeonQ  Imperato. 


—  266  — 

nicarì)  este  opera  principalà  a  acesluì  scriitoriu  rémasà 
ìnsé  cu  totulii  necunosculà  ^).  Cuprinsulii,  fòrte  volumi- 
nosù,  este  filosofie,  moralà  §i  politica.  Este  scrisu  cu 
multù  aparatù  scientificù,  vaste  cunoscin^e  de  scriitori 
si  fapte,  espuse  tnsé  farà  sistema  si  ìntr'unti  modii  gre- 
oitì.  Pentru  acele  timpuri  ìnsè  si  pentru  ìmpregiuràrile 
nòstre,  opera  este  d'o  erudit.iune  fenomenalà.  Atàtiì  din 
acestii  punclii-de-vedere,  càtù  si  pentru  limbà,  este  pà- 
catù  cà  zace  necunoscutà,  pe  cànd  se  lipàrescìi  alte 
lucruri  aprópe  farà  nici  o  iraportantà. 

Cu  acestia  se  incheie  epoca  vechie  a  scriitoriloru  nos- 
tri pe  acestn  terenn.  Ar'  fi  incontestabilii  de  mare  ìn- 
semnàtate  a  se  studia  limba  acestorO  treì  opere  din 
punctulù-de-vedere  alù  limbagiului  fìlosofìcfl.  Pintre  a- 
ceste  trei  scrierì,  ca  metodo,  limbà  §i  espunere, 
se  ìnaltà  Invèfàturile  luì  Neagoe-vodà,  ér'  ca  eruditi - 
une  Ceasornicuìu  domnilorù. 

In  timpulCi  urmàtoria  pana  la  1860  in  adevèriì  filoso- 
fia se  generalisézà  precum  se  làtesce  si  se  ridica  si  in- 
structiunea.  Deja  S.  Miculìi  a  tipàritù  o  logica  si  o  E- 
ticà,  si  dincóce  pana  la  1830  se  mal  tipàrescù  vre-o 
dóué  logice,  si  alte  càte-va  fragmente  traduse  de  prin 
unii  filosofi.  Frofesorù  mai  insemnatù  pentru  filosofìe 
in  acéstà  epoca  este  Lazarù,  care  spunù  cà  a  tinutiì  la 
Bucurescì  si  prelegerì  séìi  mai  bine  conferin^e  din  filo- 
sofie, apoi  Bàrnu^n  la  Blajiì  (1832 — 1845)  si  totn  elù  la 
Universitatea  din  lasì  (1855 — 1864),  Eutimiu  Murgu 
(1834 — 1836)  la  Academia  din  lasi  §i  urmàtoriulu  seii 
Petru  CàmpeanQ  ;  Laurianù  la  Bucurescì,  care  traduce 
si  tip.  raanualulfi  lui  Krug,  si  éràsi  la  Blajii  profesorulu 
Tarta,  care  desi  era  pentru  religiune,  in  admirabilele 
sale  esplicàrì  ìnsè  fàcea   aprópe   numai  filosofie,  §i  era 


3).  Noi  cel  dintaia  amù  descoperit'o  la  1881  in  bibl.  centrala  din 
Ia?I  Intr'unfi  eleganti!  manuscriptn  de  la  17 14  care  sémenS  cu  ma- 
nuscriptulu  lui  Acsentie  Uricariulfi  (v.  pag.  226  n.  30)  ;  alttl  manus- 
criptiì  dela  1801  se     aflS    In  bibl.  SeminariuluI  din  lasl. 


-267  - 

multa  iubiliì  i}ì  ascullaliì.  l'rin  aceslia  se  introduse  In- 
eeliilrt  cu  incetulù  (Minoscinta  (ilosolìel  mal  nóuf*.  Con- 
secin^a  a(;e.slel  ridicftrl  progresive  a  nivelulul  inlelectualQ 
era  nuluralininte,  cà  scriitoril  nu  se  mal  puleaiì  pre- 
senta publiculul  cu  scrierl  fìlosofice,  ca  cele  de  mal 
inainle,  escelinte  pentru  timpuirt  lorn,  dar  nu  ptntra 
aln  nostra,  l'rin  urtnate  acum  era  cu  multù  mal  greo 
a  serie  cinova  o  operù  (ìlosoficft  cu  óre- cari  pretentiunl 
de  originalitato.  Dintre  cel  cari  s'aft  ocupatìi  cu  lìlosolia 
in  timpuin  nofi,  singurft  S.  IWrnutiì  a  liisatiì  dupà  sine 
o  sumìi  de  scrierl  filosolicc,  zacil  irisé,  afara  de  dóu6,  ne- 
tipflrite  ^i  necunoscute  *). 

Cónta  r.  (1840—1884)  a  publicatiì  Teoria  fatalis- 
muluì  Jji  Incercàrì  de  metafisica. 

Jnrispriidenta.  Colonia  romana  s'a  ìntemeiatiì  in 
Dacia  cu  insijtufiunile  romane.  C.umca  acestea.  dupà 
retiagorea  legiunilorn  ^i  administraiiunel  romane,  nu  aù 
dispàrutn  cu  totuliì,  proba  viie  ?i  incontestabila  sunto 
insesl  cadrrle  instilutiuniloriì  romane  pàstrate  in  tòte 
tinipurile  la  l*oporulo-Rt)mantì.  cu  domnu,  popà,  jude, 
jura(ì,  hHrànl,  precum  si  nomenclatura  principali  ju- 
ridica  (v.  p.  l  Ui  sq.).  Consonante  de  principil  ^i  disposi^i- 
unl  particularo  romane  cu  obiceiulU  pàmentulut  la  not 
se  voriì  pule  slabili  numal  cànd  se  va  aduna  din  poporQ 
acestn  obiceift,'')  dupacum  acésta  s'a  tacutil  lacelelalte 
popóre,  ?i  care,  afara  de  punctuhl-de-vedere  curatn  ju- 
ridiciì,  este  de-o  maro  importanza  pentru  istorie  sji  di- 
versele cestiunl  etnice. 

l*àna  la  cele  dinlAiiì  codificatiunl  din  secoluUì  ahi 
17-lpa,  la  Flomanii  de  dincóce   nu  se  alla   urme  sigure 


4).  In  M>ti(a  bto^i^rttficà  la  Dreptulft  public'i  »liì  Romànilorfi  de  S. 
BSrnu^ì^»,  la^I  18Ò7.  *«  tnjirà  tiUe  manuscriptele  r<"^inase.  tntre  care 
vre  08-9  filosofìce.  nu  scimi  tnsé  unde  se  mal  «fl.!  iji  drept'i  aceea 
nic!  ckri  Torfl  fi  originale.  Elevil  neuitatulul  profesora  tncepuse  a  le 
tipflri.  Nu  se  mal  scìe  ins?  in  ce  stare  se  mal  afll  lucrSrile 

5)  Unii  tnceputil  s'a  fftcutO  sub  ministerulO  G.  '  hi^u,  ^i  s'a  publi- 
catfi  ce  va  tn  Col  lui  Traiano,  (r.  mal  In  josìV  pag.  3Ò9) 


—  268  -- 

de  legì  scrise,  intre  cari,  se  intelege,  nu  noto  intra  dis- 
posi^iunile  pentru  anume  casuri  séù  persóne,  cari  le 
aflàmù  prin  chrisóvele  domnescì.  Sustinerile  ca  orga- 
nisatoriulù  domnù,  Alecsandru  celu  bunù,  ar'  fi  ìntro- 
dusii  Basilicalele,  nu  le-amu  pulutù  verifica  prin  nicì  o 
proba  '^j.  In  diverseie  chrisóve  alàtìi  ale  domnilorii  ro- 
màni, càtù  §i  in  documentele  stràine  de  prin  celelalte 
provincii  iocuite  de  Romàni,  aflàmù  unanimìi  probatà 
esistenza  unni  dreptu  romànescù  consuetudinarù,  ér'  la 
Romàni!  de  peste  Carpali,  in  diversele  documente,  se 
numesce  ^W5  volachie,  ritusvolocJiie,  Iba.  antiqua  et  ap- 
probata,  va  se  dica  :  dreptulìj  séil  obiceiuliì  romànescii, 
lege  vechie  §i  recunoscutà  ;  la  Romàni!  din  (ìalitia  se 
numia  consuetudo  juris  valachici,  obiceiulù  dreptului 
romànescìi  ;  la  Romànii  din  Serbia  lege  vechie  ;  este  de 
asemine  cunosculìi,  cà  Romànii  macedoneni  aveaii  nu 
numaì  ohiceittìu  dar'  §i  càpitàniile  Ioni  chiar'  sub 
Turcì  ^). 

Càtìi  de  importantà  si  inràdècinalà  era  acéstà  vechie 


6).  Adeveratù  D.  Cantemiriì  ne  spune  acéstS  in  Descrierea  Mol- 
dovei  (prt.  2  e.  XII),  dar'  tn  cronice  nu  aflamii  nimic",  fi  elfi  nu  ne 
arata  de  unde  a  luatfl  acésta,  dreptfiaceea  relatarea  lui  n'o  putemtt 
considera  ca  o  proba  contimpuranà,  cànd  scimfi  cà  D  Cantemirfi 
cam  asardézS.  Nu  putemù  Inse  trece  cu  vederea  urmàtórele  indicii 
de  óre  care  leg!  scrise  :  !n  Cronica  din  Magaz.  istoricfi  v.  V-  se  (Jice  : 
,.La  judecàtl  mari  se  cauta  Travila  in  divanulu  domnescu",  va  se  (J'c^ 
acésta  era  ceva  cu  totulìi  esceptionàlQ.  La  MSnàstirea  Neamtu  esista 
Provila  aea  mare  in  limba  slavónà  din  a  1474  (Revista  p  istor-, 
arch.,  si  filolog  a.  II.  fase  I-  p.  135)-  Despre  Provila  alesa  ve^I 
mal  susft  1^  pag  200.  — Intr'unù  chrisovu  alu  luì  Barnovschi  dela  1828 
se  dice  cà  judecata  s'a  fàcutii  dupà  legile  tlrei  (Archiva  sciin^if  si  lit. 
a.  Il  p.  180). 

7).  Despre  acestea  veijtl  Porunca  domnéicà  din  1817  la  Codicele 
Caragea  (Legiuirile  civile  ale  Terel  Romànescl.  de  C  N-  Bràiloiu 
Bue.  1854).  Anaforaua  obstescel  adunàrl  a  MoldoveI  din  1827  (U- 
ricarifi  II  196).  N.  Densu^ian'ì.  Monumente  p  fera  Fàgàraì-ului  p. 
4  (not-  2,)  22.  23,  37 — 8,  l3ò.  Archiva  ist.  a  Eom.  t.  I.  part.  i  p, 
154  nota;  Dona^iunea  lui  Dusanu  din  1348  III  p-  143  :  lege  anticS. 
obiceiu  vcchiii. 


—  269  - 

leye  consuetudmanì  se  potè  vede  cu  deosebire  la  Ro- 
mflnil  sii()usl  puteriloiiì  .slnìine,  linde  in  tóle  timpurile 
s'a  respecialii  mal  multa  séil  mal  pu^inn  pilnà  cliiar'  in 
cestiunl  de  punì  justitie,  si  chiar  juducfttoril  iji  tribu- 
nalele  tncrediniaù  bélrftnilorQ  salulul  decisiunl  de  pro- 
cese  "). 

Dreptuirt  consueludinarft  séti  obiceiele  juridice  ale 
Poporulul  M«)nii\niì  a  ìncercalil  se  le  adune  d.  (1.  Chi(u 
ca  minisi i*u  de  justitie.  In  cAtiì  se  va  li  putuiiì  realisa 
acésta,  nu  sciinn.  l'ublicate  san  vé(|utiì  numat  cele  din 
distrieluliì  Hacan  in  Colunina  lui  Traianit  pe  1H82.  In 
colectiunile  de  pnverbe  9Ì  idiotisme  incà  se  allft  pSs- 
trale  principil  ?i  macsime  din  acesto  dreptn.  Multe 
urme  sji  dispositiunl  de  asemenea  natura  se  aflà  prln 
vechile  chrisóve  ifi  chiar  prin  cronice.  Marea  impor- 
\.'àn\A  a  cercetArilorf»  si  a  sludiilonì  in  acéstft  direcfiune 
este  evidenti!  din  mal  multe  puncte    arAtate    mal  sus. 

Este  insé  naturali!,  wl  acestiì  dreptù  consueludinaro, 
ca  o  lege  nescrisA,  numal  in  atiltQ  se  pulea  practica  in 
cftin  voia  s6  In  recunósc.1  celli  ce  avea  puterea 
in  munii:  domnil  .si  judecàtoril,  càci  dupìl  cum 
ne  spune  Urechie,  ,,ce  i-au  pArulrt  lui  (celul  mare)   ori 


8).  N  DensusianQ,  Mon  p  {èra  Flgàrajulul  p  48  Intr'unO  »ctO 
«in  tribunalulul  din  FAg&ra^l  din  1689  se  <}>ce  :  ..se  fie  datori  aprimi 
ji  a  supunc  pflménlurile  acele  la  ìmp;1r{él!l  tn  presenta  b'trSnilorft  ^i 
a  bocrilor  1  din  satù,  .  .  acea  parte  ...  se  rem.-int  condamnati 
la  60  fiorini  ungurescT  din  cari  jumt'tate  sC  fie  a  judecdtoriloni  ^ 
arbitrili»^  ce  vorR  regula  contraversa,  ér'  jumètate  a  pàr^ilor'i  ce 
vorìi  sta  pe  làngl  sentin^il '.  Amft  vi''<Jutiì  asemenea  judecàjl  s&tesct 
scri.se  atJU'i  din  secolulil  IJ  ;i  18  citìi  ^i  din  acesta,  ^i  amù  T'<^utR 
tn^ine  casurT  concrete  ìnainte  de  1^48.  Precum  dincóce  mitropoli^i! 
lua  parte  la  judecìltl  >n  divanulu  doinnescH,  asemenea  dincolo  preotil 
tua  parte  la  judec.l^ile  din  satfi  $i  am>ì  TS(jut''l  casurl  tnainte  de  1848 
unde  cu  deosebire  preotuliì  regula  controversa  S'afl  véi^utù  documente 
unde  pAr^ile  in  cause  civile  a<ì  apelatfi  la  scaunuliì  episcopescQ.  ^i  care 
a  decisìl  cestiunea  in  ultima  instanti.  Tòte  acestea  eraQ  vechl  rCml- 
^\\t  de  dreptulù  consuttudinarQ  naf-'onalù. 


—  270  — 

bine,  ori  réti,  aceea  aù  fostii  lege"  (l,  132),  asemenea 
^i  D.  Cantemirii  in  capit.  citatù  mai  susù. 

Cele  dintàiù  legi  scrise  aparù  in  sec,  17-lea.  Sub 
Vasile  Lupulù  la  1646  se  tipàrescù  Pravilele  impera- 
tesci  (V.  p.  143)  in  Moldova,  ér'  in  Muntenia  sub  Ma- 
leiii  Basarabù  Indreptarea  legel  la  1652  (v.  197).  Està 
de  observatu  ìnsè,  cà  eie  se  aflaii  in  parte  traduse  ìna- 
inte  de  1632,  (Cipariìi,  Principia  p.  113)  §i  nu  i  esclusa 
posibilitatea,  cà  vorù  fi  fostu  traduse  de  multu,  ^i  atuncì  s'ar' 
adeveri,  cà  deja  s'aìi  aplicatu  §i  inainte  de  a  se  tipàri  (  v.  pag. 
200).  Codicele  de  sub  Vasile  Lupu  cuprinde  mai  multe 
dispositiunì  penale  si  se  consacra  aser\irea  teranului,  ér' 
alù  lui  Mateiù  Basarabù  este  unù  amestecù  iiitormù  de 
disposi^iuni  judiciare,  administralive  si  politiene,  si 
mare  parte  se  ccupà  cu  dreptulìi  canonicù.  Dar'  si  dupà 
introducerea  legilorù  scrise,  ohiceiulu  pàmèntului  rèmà- 
sese  in  multe  in  vigóre  (Tunusli,  1863,  p.  34).  Alecsan- 
dru  Ipsilantu  publicà  in  1797  unii  noìi  codice  de  legi 
in  limba  grecéscà,  estrasti  din  Basilicale.  Scarlatù  Cali- 
machìi  publica  la  1817  asemenea  in  limba  greca  unii 
codice  civili!  compilatii  din  Basilicale,  Novele,  si  alti 
codici.  Totìi  in  acestii  anìi  Caragea  in  Muntenia  pune 
in  lucrare  codicele  seù.  In  fine  vini!  Regulamentele  or- 
ganice.  Cu  unirea  Principatelora  intra  §i  jurisprudenta 
in  0  nóuà  fasà. 

Nu  putemii  trece  cu  vederea  nici  pe  Romànii  de 
dincolo.  Desi  eì  n'aii  avùtii  unii  guvernii  propriìi,  cu 
tòte  acestea  aflàmii  ^ì  la  eì  in  acestii  perioda  o  litera- 
turà  juridicà.  Incà  sub  Maria  Teresia  incepuse  a  se  pu- 
blica ordinatiunile  in  limba  romàna.  S.  Miculiì  traduce 
Dreptuiu  naturala  dupà  Baumeister  (v.  p.  240).  Austria 
luàndu-ne  Bucovina,  la  1812  pune  de  se  traduce  ro- 
mànesce  si  se  tipàresce  in  aceliì  ami  in  Cernàuti  Codi- 
cele civilù  si  penalù,  intre  anii  1850 — 1860  se  traducil 
améndóuè  acestea  de  noìi  in  Transilvania  dimpreunàcu 
Procedurile.  Tòte  legile  ^i  ordinatiunile  pentru  Trasil- 
vania    esiaù    in   acestii    timpu  si  in  limba   romàna  tra- 


—  271  — 

duse  de  Aridreiiì  Miireìjianiì,  in  calitale  de  translatorO 
pe  lilngìl  (iuvernn.  Scriitorl  originali  pe  lereniilù  juris- 
pruden^el  in  acesin  periodi!  nu  avemù  de  càln  pe  : 

Simiotìù  Jktnw(ù    (1K()H^1864)'').     KIn  s'u   nùsculfl 
la  1   AiiRiiHtn   1808  la  satuifl  Hocija-ronfìana  in  Transil- 
vania.  Cursulii  gimnasialiì  la  fftculù    la  Carel,    cela  li- 
ccain  la  Hlajn.  La  18H2    fu  insftrcinalù  cu   catedra  de 
istoria  uni  versala  jji  de  lilosofie.    ór'  de  la  183H   incóce 
Tèmase  numal  cu  fìlosolia.  Atùlù  ca    profesorD    càin  ^i 
ca  seeretariilL  eniscopeaciì,  .si  pentru    erudi\iunea,    adi- 
vitatea  .si  probitatea  lui,  'jjl  cìijtiRìl   curAnd  o  mare  po- 
pularitale.  Cu  deosebire   principine   lui  eminamente  na- 
zionale incepo  a  introduce    unti  non  curenin  in  genera- 
^iunea  tinérà.  Kpiscopuliì  lonù  Lemeni,  intràndo  cu  im- 
prudentA  in  apele  maghiarisinulul,  vine    in  colisiune  cu 
curenluin  nationaltì   ahi  càrul    capft  era    Màrnulù.     Se 
na.sco  unii  proceso  intre  Hàrnuta  si  partida  lui  iji  intre 
opiscopù,  care,  se  intelege,  se  termina    cu    espulsiunea 
lui  riftrnu^iì  ?i  a  mal  multi   din  cel  mal   distinsi  profe- 
rorl  iji   teologi    liàrnutil,  deja  in  etate,  se  duce  ca  stu- 
dentCi   la  Facultatea  de  drepttt  din  Sibilìi.  La  1848  B&r- 
nuZìì  fu  a(rela  care  in  unire  cu  sentimentulfi  instinclivn 
aliì  poporulul  iji  in  opositiune  cu  curentulìi  a.sa  numitel 
inteìi(/eti(e  ^i  a  (Jiareloriì    romàne,  cari  nu    inlrevedeaù 
pcricolulù,  dede    proclamatiunea  in  conlra     uniunel  cu 
Ungaria,  ér'  in  Càmpulfi-liberlulel  de  la  Hlajft,  prin  me- 
morabiluliì  seù  discursn,  puse  basele   unel    politice  na- 
tionale.      In  revolutiune  eln    fu  capulù     Coniitetuluì  de 
ac^iune.  Dupà  revolutiune  '^I  continua   studiile  juridice 
la  Viena  ?i  Pavia,  unde  lu;\  lillulù  dedoctoriìin  dreplù. 
La  1855  fu  chiemaliì  profesoriì  la  Universitatea  din  la^I, 
unde  i  se  ofprin\  catedrele  de  filosofie,  dreptuliì  publico 
ali!  Rom;\niloru  ì;;!  (h-eptultt  naturalo.  Dar'  dupil  o  vié^à 
atàtrt  de  agitata  si  laboriósa,  la  1863  se  bolna vesce,  se 

9).     F&ntàne:  Notifa  biografici  din    Dreptuli]    publicH    alìi  Romi- 
nJlorìI,  Ia«il.  1867. 


—  272-- 

retrage  la  loculù  nascereì  sale,  unde  a  rèposatiì  la  28 
Maia  1864.  Afarà  de  nurnèrósele  scrieri  filosofìce  (v.  la 
filosofie)  elù  a  làsatù  si  urmàtórele  opere  de  jurispru- 
den^à:  1)  Drepiulù  naturala  privaiu,  tipàritù  la  la^ì 
1868;  2j  Dreptuìii  ginfiìorù  :  ^)  Dodrina  Constitufiuneì  ; 

4)  Comtitufiunile  stateloru  principale  cu  introductiunì  ; 

5)  Dreptulti  publicù  ahi  Eomànilorù  tip.  lasì  1867  (v. 
Eloc-int.a). 

Elociuta.  De  elocin^  nu  póle  fi  vorba  de  càto  in 
state  libere.  Adevèratù  a  esistala  in  totu -de  una oès^esca 
Aduìiarc.  Lucrurile  insè  se  petreceafi  in  moda  patriar- 
ehaln,  si  voinla  domnului  era  de  regulà  si  a  obstesceì 
adunarì,  ìncàta  domnulù.  dèca  ar'  fi  voita  se  audà  §i 
alte  pareri,  ar'  fi  Irebuiia  se  facà  ca  Napoleonu  I  cu 
generalulù  :  «contradi-mi,  domnule  generala,  pentru  ca 
sèfimù  doì».  Chiar  calle  oposiiiuneì  stuncì  nu  duceaQ 
in  sala  adunare!,  ci  ea  mergea  si  pleda  de  peste  hotaru, 
Prin  Adunàrile  ob§tesct,  dupà  regulamentulù  organica, 
mai  cu  samà  asa  numita  opositiune  rusósca  ìncepe  sé 
facS  usù  de  elocintà. 

Mai  din  vechiu  elocin^a  la  noi  a  fostft  cultivatà  ìn- 
càta-va  in  bisericà.  Acésta  insè,  dupà-cum  se  potè  vede 
din  a§a  numitele  Omiliare  séù  Gazami  se  marginea  mai 
numai  la  traduceri  din  alte  limbi.  Nu  vorù  fi  lipsita 
la  ocasiuni  mari  §i  cuvènlàri  originale,  dar'  nu  ni  s'aù 
pàstratu  de  càtù  numai  de  pe  la  ìnceputulù  sec.  alù 
18-lea. 

AntimU  Ivirennulu  mitropoliluhì  Munteniei  ìntre  anii 
1709  —  1716,  destituiti!,  réspopitù  si  ucisù  din  ordinula 
Domnului  fanariotù  Nicolae  Mavrocordatu,  ne-a  làsatiì 
o  colectiune  de  Predice  tinute  la  serbatori  mari.  Pre- 
dicele, apàrute  in  dóuè  edi^iuni  la  Bucuresci  in  1886 
si  1888,  se  distingtt  prin  caldura  sentimentului  religiosu, 
Umbà  alesa,  stilli  armoniosìi,  via  si  figurati!. 

Petru  Maioru  asemenea  a  publicatii  multe  predice 
(v.  pag.  245),  care  pana  astà(li  .se  mai  rostescìi  icì- 
colea  in  bisericele  romàne  de  peste  mun|i.  Aceste  pre- 


—  273  — 

dice  pentru  spirituin  Ioni  religiosù-nationahl  n'ao  lipsitti 
a  esercita,  mal  alesn  in  prin)ele  decenil  ale  aceslul  se- 
colfl,  o  bine-làcèlòre  influin^à  asupra  Komànilorù  de  peste 
mun^f. 

Ca  elocinfù  eclesiaslicA  insemnatiì  este  Necrolof/ulii 
luì  Stefanu-celii-mare,  unft  esercitili  de  elocin^à  de  pe 
la  lincio  seeolulul  trecutft.  Pulerea  discursulul  sta  in 
vàpaia  senlimenlulul  nationaln,care  comunicri  ^i  slilulul 
pulerea  sa  eleclricà. 

In  atarfl  de  bisericà  in  secolil  Irecutl  abia  allànìti  din 
cànd  in  ci\nd  càte  o  urmà  de  elocin^à.  A^a  ni  s'a  pàs- 
tratil  discursuhì  ce  l'a  tinuta  ambasadoruliì  moldoveaniì 
Luca  C(hjà  càtrà  regele  poloni!  hjigismundu  I.  la  a.  1523, 
in  care  propone  o  alian^S  a  cre^tinilorn  contra  Turci- 
loriì.  In  elù  se  vede  omulù  deprinsù  cu  tòte  metehnele 
elocin^el  '•'). 

Dela  unii  (iheorghie  Maiola  s'a  pfislralù  tipàritù  unii 
Cuvmtu  la  Pasci  tinuliì  la  Mitropolia  din  BucurescI  sub 
Constantinn  Hràncoveanù  pe  cànd  mitropolitù  era  Teo- 
dosie  Vesteinianuin  (v.  p.  197)  mortù  la  1709;  auto- 
rulfl  este  cu  lotulft  necunoscutù  de-aiurea.  Limba  cu- 
rata 9i  absolutn  nimicri  archaicù  nici  in  cuvinte,  nici  in 
ortogralie:  slilu  vili,  ruptft,  cu  antitese,  mal  numal 
cuvinte  !ji  (ormft  retorica  tftrft  tondù  *"). 


9).     Publicatìi  In    Archiva  istor.    a    RomànieT    !n    traducere    roma 
néscA  t.  I.  prt.    l   p    9 

lo).     Brofura  in  octavn   micrt  cu  cirile    In  44     fol    numerotate.  are 
titluin  :   ..Cuvéntn  la  mììntuiti^iea  patimA  a  DomnuluI  nostru   Is.  Chs    1 
FJcut   de  propoveduuorul    sfin  I  tei    Evangelil  al  BesereciI  ceT  mare 
Kyr  (iheorghie    Maiota.  ahi    lim  |  bel  Elinesct    ^i  Latinesc!  da  1  scali! 
alti  preaiumina^ìIorQ  H]  |  al  blagocestivului  domnO  ali)  |  Uggrovlachil.  [ 
Io   Konstandin  vv.   Voevod    1  tipilrit     de  MihaT    I^tvanovicl  1  Ipodiaco- 
nulli    Typograful"     l'è  foile  25   o  precuvéntare     adresalSl    ir.itropoli- 
lulul  Teodosie.  fòia  o.   verso  ic»5na    lui  Christosiì    cu    crucea    !n  spate 
sub  ea  patru  stihurl,     pe  foia    7  tncepe    Cuvéntutù.  Loculo  tipXriril  ^i 
anulù  nu  I  indicstf)  nicftirl.  Bro^ura  ni  s'a  comunicata     de  pSrintele  E- 
Micu  din  Hilnatfl 

18 


—  274;  — 

In  cronice  raru  se  aflà  icì  colea  càte-oscurtà  apos- 
trofa. 

Nicolae  Bàlcescu  in  opera  sa  istoricà  despre  Mihaiìi 
pune  adese-orl,  dupà  maniera  antica,  discursuri  in  ro- 
stulùpersonagielorù,dintrecare  mai  insemnate  sunltì  cele 
puse  in  gura  luì  Mihaiù  (pag.  116,  368,  372,458).  Me- 
morabile suntù  ìncà  discursulu  introducHvu  alh  lui  M. 
(  logàlniceanii  la  ìnceperea  cursuluì  de  istoria  nationalà 
la  1843,  si  discursulu  lui  A.  Hasdeù  càtrà  elevii  scóleì 
de  la  Hotinù. 

Gel  mai  mare  discurs  politici!  pana  la  1860  este  dis- 
cursulu lui  S.  Bàrnutu  l^inutii  la  ^^  Maiil  1848  in  ma- 
rea adunare  a  Romànilorù  de  peste  munti  in  Càmpulu 
Lihertàtiì  de  la  Blajii.  Acesta  discursu  nu-ld  putemìi  ca- 
racterisa  mai  bine,  de  eàtu  numindu-lù  discursu  de 
niarime  antica  ;  mare  nu  numai  in  forma,  in  ideile  §i 
spiritulìi  in  care  l'a  turnatìi  celebrulìi  tribimù  ala  popo- 
rului,  cum  'lii  numiaiì,  dar'  mare,  necalculatn  de  mare 
totìi-odatà,  in  imensele  lui  consecinte,  incàtù  me  indo- 
iescii,  cà  se-se  mai  fie  tinutù  vre-unù  discursn,  ale  ca- 
rni consecinte  se  fie  fostn  atàtii  de  nemàrgenite,  ca  ale 
acestuia  pentru  Romànii  de  peste  Carpati.  Elii  este  celii 
mai  mare  monumenti!  de  pe  Càmpulii-Libertàtei  si  unii 
capii-d'operà  de  elocin^à  romàna. 

Dincóce  de  Carpati  primele  avènturi  de  adevératà 
elocintà  in  sensulù  modernù  incepil  cu  nona  situa^iune 
creata  prin  tratatutù  de  Parisi!.  Divanurile  ad-hoc  sunti! 
àntàia  arena  pe  care  pà^esci!  oratorii,  ìntre  cari  se 
distingtì  :  I.  C.  Brateanii,  M.  Oogàlniceanu,  G.  Negri, 
Anastasie  Pani!  §i  alili,  a  oàroriì  activitate  si  apretiare 
pe  acesti!    terenù  se  ^ine  de  periodulii  ali!  patrulea. 


—  275  — 

CAPITOLO    III. 
Poesia 

Pro<})Pi/i'(.  istoricii. 

I)up;ì  istorie  inai  ciui'ml  i<i  mai  multa    sa  desvoitatìl 
poesia.  Istoria  a    seménatiì    seminta  ideilorn    nazionale, 
poesia,  ca  o  plóie  bine  tftcètóre,  le-a  f'ecundatiì  :    eie  aiì 
ìncoltilft  In  curt'ind,  oiì   ìnverfjiliì,    san  intinsù,  aìì  oeu- 
patù  terenulìì.  Poesia  a  popularisatiì  istoria  9Ì  ideile  el. 
Fjlrft  de  ea  noi  nu  amft  fi  adi  unde  suntemiì,  mi  vomii 
ti  linde  dorimiì    s'ajungemiì.     Ideile    suntiì   elementulù, 
siintìì  aeniliì  vitaliì;  poesia  aripele   care  ne   avrntù  prin 
elfi.  Poesia  totiì-odat;\  a  desghiefatiì  curentuift  amorfittì, 
inglìie^atft  alìì  limbel.  Precum  natinuen,    totfl  asemenea 
limha  l'ani  poesie  nu  ar"  fi  unde  a  ajnnsiì.  Acésta  este 
misiunea  de  desteptare  ifi  cultura,  care  poesia    sl-a  ìm- 
plinifo  pana  la  IHfiO.  Nu  putemii  cere  in  aceslft  timpil 
mal  muilù  de  la  ca.    Cu  deosebiro  nu  pulemiì  ave  pre- 
lentiunea  de  a  ne  li  creata    capft-d'opere    literare,  de-a 
li  realisata  ideale  artistice.     Poesia  a   lucrata    in  acestti 
timpri  penlru  idealidti.  nafionalti.    L'a  realizatil  in  parte 
!ji  Pa  transmisft  ratiunel   practice    penlru  a-i    da  intru- 
parea  realA,  !ji  ea  poesia  a  trebuitit    sóa   ar'  fi  trebuitil 
sé  apnee  calea  idealuluì  artisticiì,    pentru    a  ilustra  ìn- 
truparea  realà  a  idealuluì  nationahì  si  a-lu    punc  ince- 
tuin  cu  ìncetula  la  ìnàliimea  de  la  care  nu  se  mai  póle 
coborì  nei  chiar  distrugèndu-se.    Dar'  déc;1  timpuhì  s'a 
perduti!,  sperAmiì,  cà  ne-a  remasi!  incft  da.iunsft,  d'a.junsiì 
ìnsè  nuinal  décA  nu  vomii   mai  int;\rdia. 

Deifi  poesia  nòstra  literarA,  in  inlelesft  mal  strinsiì, 
datózil  numaì  dela  ìncepuluhì  acestul  secoliì,  cu  tòte  a- 
cestea  nu  ne  lipsescil  scrierl  din  timpuri  cu  mùltft  mal 
ìnainte.  Cea  mal  vechie  urmà  de  poesie  literarft  cu- 
noscutft  pana  atjl  ni  s'a  transmisù  numal  prin  Iradi^iune. 


—  276  - 

Sunttì    caleva    versuri    rèsboinice     atribuite    chiar   lui 
Slefaniì-celù-mare,  eie  sunà: 

Hai  frali,  hai  fra^i,  la  navalà  dali, 
La  nàvalà  dalì,  téra  v'apèrati  ! 
Hai  fra^i,  hai  frati,  la  navalà  da^i, 
La  navalà  dalì,  crucea  v'apara^ì  ! 
Hai  fra^ì,  hai  frati,  la  navalà  dati. 
La  navalà  da^i,  steagulù  v'apàrati  !  ^). 
Timbrulù  literaru  alù  acestorù  sese   versuri  esle  mai 
presusiì  de  ori-ce  indoiélà.  Eie  insè  arata    vechia  tradi- 
tie  a  o§tiloru  crestine,  care  aveaù  sleagù  cu  cruce  -). 

D'aici  incoio  nu  mai  este  cunoscutà  nici  o  urmà  pana 
la  1673,  cànd  Dositeiù  publicà  psallirea  sa  in  versuri, 
in  care  se  aflà  si  o  mica  epigramà  a  lui  Mironù  Costimi. 
Din  rutina  technicà  a  lui  Dositeiù  suntemiì  nevosi  a 
conchide,  cà  elfi  a  cunosculù  si  alte  poesii  literare  fà- 
cute  mai  inainte  de  elfi,  cari  insé  n'aù  ajunsù  pana  la 
noi.  Elù  care  'si  adunase  o  sumà  de  càrti  si  manus- 
cripte,  care  aflase  pana  si  o  poesie  atribuità  lui  Stefana - 
celu-mare,  de  sigurù  va  fi  allato  si  aitele.  Er'  la  1674 
unii  bànàtiamì  cu  numele  Haliciù  (v.  p  104)  serie  ur- 
màtórele  versuri  in  metru  anticù  elegiaca  si  cu  litere 
latine,  care  noi  le  reproducemù  cu  ortografia  moderna  : 
Càntù  sanatale,  st^rinda  Ja  voi,  Romanus  Apollo, 

Là  to(iVcàtì  santa  'n'tmpèrà(ie''sedetìj       ^^ 
De' unde  cundscihtfeJasteptàmO,!  fi  sctìhte  :  lerice 

De  Amstelod,am,  prii^  càrti  sta  'n  oimenie  tipariù, 
Lege  deréptaiì  datti  frumosà  celate"  Gené\'a  ; 
Iti  vine  iFranciscus,  tine-te  Levda,  Paris  ! 


l).  Buciumulu  pe  1864  p.  i>^$ — 6,  aflatti  de  d-  Hasdeu  scristl  pe 
psaltirea  slavo-romàni  dela  ló8o,  de  mitropolitulii  Dositeiù,  care 
^ice  cà.  ,,cAntarea  era  fàptuità  de  StefanUvodS  celfl  bunii". 

2).  Constantinù  celli  mare  baie  pe  Go^I,  cu  care  ocasiune  isto- 
riculii  Socrates  libr.  I  e.  18  (jiicé  :  ,,Hos  enim  crucis  vexillo,  quod  est 
christianorum  proprium,    in  proelio  fretus  tam  fortiter  devicit". 


—  277  — 

Trindetl  mftnft  sorori,  cu  cesiO  noìì  óspe,  'nainte, 
Kratil.  l{\rtatil,  nimlele  pasA  curònd. 

DomnI  bunl,  mari  doctorl,    dascàll,  ^i  bunele  dómne 
Cu  pace  il  lì^T,  cu  pAne  .si  sare,  rugftmn. 

Dela  l<H»i-  csislìi  unii  manuscriptft  de  psalml  in  ver- 
surl  cu  litere  latine,  scrisiì  in  Transilvania  (Valea-Ha- 
^egulul),  care  probabiliì  este  o  copie  de  pe  unii  m&- 
nuscriptiì  mal  vecbiiì  (v.  p.  10-i).  De  aci  in  colo  ur- 
nnele  se  ìnniulfescn.  In  sec.  18-lea  Corbea  traduce  .si  eln 
psallirea  loto  in  versurl  (1725).  Se  afiA  manuscriple 
din  secoluliì  alù  17-lea  si  inceputulH  celul  presentii,  ce 
«onfinn  o  sumA  do  poesil,  cele  mal  multe  de  origine 
lileranl,  fòrte  populare  pe  acele  timpurl,  mal  cu  sam& 
càntece  de  veselie  la  ospe^e.  la  nunte,  gralula(iunl,  co- 
iinde,  rugftciuDl,  cAnlece  la  morti  ?.  a.  Cele  mal  multe 
din  acestea  suntìl  lArà  indoiélà  fòrte  vechl  (v.  pag. 
182),  de  siguriì  chiar  cu  secoli  inainte  de  sec,  ahi 
18-lea,  cari  s"aiì  Iransmisil  alàtiì  prin  graia  viiì  cAliì  ^i 
prin  manuscripte,  de  unù  timpti  incóce  insè  ail 
inceputft  se  disparii  dinaintea  celonì  nóuè  .^i  numal  lei 
colea  se  mal  audiì.  La  Sulzer  allftma  mal  multe  poesil 
literaro  din  secoluliì  trecutft  •').  In  desvoltarea  poesie! 
romàne  literare  pùna  la  186()  conslatàmii  urmftlórele 
opoce : 

Epoca  I  séti  archaicù,  adecà  pana  la  1S3(J,  in  care 
distingemiì  dòuè  curente  decsebite:  ceh1  dintftiu  biseri- 
cescn  atàtn  in  poesia  punì  bisericósc«1,  càin  ifi  in  poesia 
profanA  sórt  poporanft  scrisA,  ?i  acestiì  curentn  fine  pAnA 
1780;  aln  doilea  curentù,  care  incepe  cu  deosebire  cu 
VàcAresciI,  esle  celù  in  spiriti!  neo-greciì  sub  influin^a 
iUemenluln  sociali!  de  alunci,  !?i  acésla  i.ine  pAnA  cìitrA 
1830.  In  acéstà  epocA  nu  putea  sé-se  producA  ceva  in- 
semnalft.  Poesia  bisericòscA  s'a  marginitiì  la  traductiun! 
libere,  ca  Dositeiiì  si  Corbea.   Poesia  profanA  se  mArgi- 


3).     Sulzer,    Geschichte    d.  transalp.     Dacicns  v.  HI.    1  —  83.  repro- 
duse  cAteva  U  Ciparift    ArchivA  p.  680-92. 


-.278   - 

nea  la  necesitàtile  spirituale  reclamate  de  ìmpregiuràriie 
de  tòte  dilele,  d.  e.  nunte,  ospete,  serbatori,  ìnmormèn- 
tàrl  s.  a.  Mai  tàrdiù  in  eea  neo-greacà  se  cultivà  cu 
preferintà  amorulù.  In  scurtiì,  de  o  parte  spiritulù  si 
stilulù  bisericesciì  se  opune  varietàtii  si  avèntului  poe- 
ticù,  de-altà  parte  o  ìmpedecà  ìnfluinta  poesiei  neo- 
grece,  ca  stràina  si  ca  una  ce  ea  singurà  nuavea  opere 
de  gustu  si  de  valóre.  Tote  acestea,  ce  puteaù  alto  ceva 
produce  de  càtiì  totu  dupà  asemènarea  lord.  Dreptù- 
aceea  in  generala  poetii  din  aceste  timpuri  n'aù  pututvi 
se-se  avente  nicì  cu  spirituliì.  nici  cu  limbagiulìl,  Vócea, 
lorù  se  simte  totùde-una  ìnnàbusita,  limba  neajulatà, 
ingàimata.  Numaì  icì-colea  vedi  pe  poeti rèsuflàndù  mai 
liberi"!  si  scotèndù  accente  mai  sonòre.  In  acestù  cu- 
rentù  se  marchézà  dóue  directiuni  :  una  popularà  §i 
alta  mai  ìnaltà  literarà,  si  amèndóuè  mai  alesù  in  po- 
esia narativà.  In  cea  dintàiiì  avemù  pe  lon  Baracù,  care 
la  1800  publicà  pe  Arghirii  si  Elena,  ér'  la  i821  lìisi- 
pirea  lerusal  ini  ulta  ;  pe  Vasile  Aronùcare  publicà  Pa^i- 
mele  hit  ChristosU  si  Piramù  §i  Tishe  la  1808,  pe  Leonatu 
si  Dorofata  la  1815,  Jmilii  mànosù  la  1820.  Ei  cre- 
arà  unii  stila  limpede  si  popularù  .si  lóte  acestea 
devenira  càrtile  cele  mai  populare,  si,  ceea-ce  este  mai 
multa,  ìntrara  in  coliba  leranuluì  mai  aìesii  dineolo  de 
Carpati,  ducèndìi  gusluln  cartii  si  idei  mai  inalte  .si  in 
afumata  lui  locuintà.  Dincóce  s'a  popularisata  cu  deo- 
sebire  Arghiru  si  Elena,  care  atinge  mai  multìi  còrda 
sentimentului.  Scrierile  acestorii  doi  poeti  mai  att  si  o 
alta  mare  insemnatate,  càci  eie  aa  ìncepatù  a  elimina 
a§a  numita  literaturà  apocrifa,  stràinà  ca  idee  §i  nefe- 
ricita  ca  ìnfluinta  (v.  p  103).  In  directiunea  adóua  a- 
flàmu  cu  deosebire  pe  Iona  Hudai  Deleànii  scriindù  l'i- 
ganiada.  epopeie  comica  in  XII  cànturì  in  spirita  sati- 
ricù,  care  din  nefericire  rèmànénda  netipàrità  pana  tar- 
sio in  timpulù  nostru.  a  rèmasù  .si  necunoscutà,  Pe  o 
adóua  linie  ama  puté  numi  aici  din  genulìi  idileì  Pri- 
mavèra amoruluì  de  I.  Vàcàrescu  .si  Rapórtà  din  i4su- 
de  V.  Aronù. 


—  279  — 

Kpoca  II  pdnd  la  IfiUO.  In  acéslù  epoca  poesia  In- 
tra séù  voescH  sé  inire  pe  calea  grea  a  ìnaltel  literaturl. 
Penlru  acésta  ins6  lipsiafi  conditiunile  sine  quibvs  non — , 
lipsia  in  f,'eneralfi  instru(-(iunea  si  adftncirea  linibel, 
Lipsa  inslructiunel  avea  de  consecin^e  sjìiàcia  de  idei, 
inferiorilatea  iji  nesij^uranla  guslulul  ;  penlru  aceea  ve- 
deniù,  cft  poe^il  aceslel  epooe,  neintelegAndn  gieutatea 
misiuiiel,  incepn  fòrte  de  tinerl,  mal  de  pe  bancele 
scólel,  9i  bancele  incft  eraù  putine  la  numérn.  Dar  pre- 
cuni  incepO  de  timpurin.  totn  aliltn  de  timpuriiì  le  ^i 
sécil  pulerile,  ^i  pe  cj\nd  lìsicesce  suntn  in  puterea  bar- 
barie!, spiritualmente  «untn  deja  bétrànl.  càci  séiì  nu 
mai  producù  nimiciì,  amutindiì  cu  totulf»,  séti  repe- 
lézà  numal  cele  din  tinere^e,  cu  mal  pu^inà  putere  91 
cu  mal  slabù  aventi! ,  ca  tòte  lucrurile  ce  se  repeiescn 
sén  se  ìncfll(|esciì  de  noù  :  séù  in  line- se  sfor^ézà  la 
lucruri  la  cari  n'aiì  cugetatiì  nicl-odatà,  si  pentru  cari 
nici  nu  s'an  pregùtiln  la  timpn.  Lipsa  ideilorn  aducea  cu 
sine  i}ì  lipsa  de  iniziativa,  de  avènturl  mari,  d*»  incer- 
càrl  grele  ;  pentru  aceea  ?i  vedemù  pe  \.o\\  poe^il  raàr- 
ginindu-se  la  genurile  u^óre  9Ì  neprecisate  ale  poesiel. 
Gel  cari  incéccA  lucruri  mal  grele,  le  pSràsescn  la  in- 
ceputn,  ca  Kliade  Michmda  .s.  a.  Singurn  Bolintineanù 
prin  puterea  naturai;!  a  geniulul  sefi  potè  s6-se  avente 
mal  departe  in  poeziile  sale  naiative  Fiorile  Bosjotu- 
luì  ?i  Poeme. 

l'entru  aceea  in  acéstà  epoca  ne  lipsesciì  scrierl  de 
valóre  atàtù  in  epico,  càtiì  ?i  in  dramaticjl.  Chiar  epi- 
grama,  cea  mal  mica  din  tote  speciele  ife' poesie,  n'a 
fostn  apròpe  de  loctt  incercatìi.  Lucrulo  se  esplicA  usjorù. 
pentru- ca  epigrama  este  conditionatft  de  concentrarea 
unel  cuintesen^e  de  idei  intr'uno  fòrte  micu  volumii  si 
intr'o  limbà  eleganti,  precisa  •§!  ascu^itA  :  lipsindù  insé 
fondulù  de  idei  iji  0  adAncà  ?i  variata  cunoscin^fi  a  lim- 
bel,  urma  necesarminte  ca  epigrama  sé  rèmAinà.  cum  a 
rèmasn,  neincercalfl.  Lipsa  de  unii  sludiu  adàncitiì  ahi 
limbel  a  produsù    alta    neajunsA    de  0    naturA   si  mal 


—  280  —  - 

fatala  pentru  poesie.  D'aicì  adecà  provine,  cà  cei  mai 
multi  din  poe^ii  acesteì  epoce  aìl  unQ  fòrte  restrinsù 
vocàbulariu  §i  o  mai  restrinsà  fraseologie.  Aceleasi  cu- 
vinte,  aceleasi  frase  se  repetézà  mereù  si  interminabilti. 
Unii  altù  defectù  capitalo  alù  poetiloru  din  acéstà  epocjl 
esle,  cà  et  nu  se  màrginescìi,  nu  se  concentrézà  asupra 
unei  specie  de  poesie,  ci  mai  totì,  §i  cu  deosebire  cari 
se  simtù  ceva  in  putere,  ìncércà  tote  genurile  de  poe- 
sie :  lirica,  dramaticà,  narativà,  satirica.  Unii  scriitoriù 
in  prosa  nu  potè  sé  serie  farà  ca  sè-^i  concentreze  a- 
ten^iunea  si  puterile  asupra  unuì  obiectii,  sè-lu  studieze, 
sé  caute,  se  mediteze,  sé  ase^e,  poetii  ìnse  cugetàndQ 
cà  cea  dintàiù  ideie,  ce  le  plesnia  prin  capu,  era  deja 
.si  poesie,  dèca  puteaii  s'o  incadreze  cu  càte-va  rime, 
nu  voiaiì  sé  scie  de  studii  preparatóre,  ci  fàcèndii-§i 
ei  meseria  tórte  u§órà  §i  nefiindii  publicu  care 
sé-i  aducà  la  cumintje  se  ìnmultiaù  ca  eiupercile,  là- 
sàndù  in  pàraginà  terenulù  laboriosa  alti  poesie!.  Si  a^a 
ei  seriali  meren  si  mai  bucurosfi  poesie  de  tòte  speciele, 
ca  §i  cànd  n'ara  fi  avuta  nicì  o  ideie  de  preceptulù,  cà 
cine  face  de  tòte,  nu  face  nimicù  bine  !  Puterile  risipite, 
ori-càtù  de  mari  nu  potù  tace  nici-odatà  ceca  ce  arìi  face 
unite,  concentrate,  ^i  cu  atàttt  mai  vèrtosa  puterile 
sufletesci. 

In  acéstà  epoca  dóué  creatiuni-  originale  puterrù  sé 
constatàmù  pe  terenulù  poesiei  :  halada  istoricd  ^i  oda 
nafionala.  Cea  dintàiù  creata  de  D.  Bolintineanù,adóua 
de  A.  Mure§ianù,  din  nefericire  amèndóuè  aù  apusù  cu 
ei.  Cu  Bolintineanù  nime  n'a  cutezatù  a  concura  in  balada 
istoricà  ;  nime  in  oda  na^ionalà  n'a  atinsù  ìnàltimea  luì  A 
Mure^ianù.  Acestea  aù  fostù  nu  numai  cele  mai  insem- 
nate  creatiuni  in  genulù  poeticu,  dar  totù-odatà  ?i  celù 
mai  puternicù  mijlocti  de  educa^iune  na^ionalà.  Prin 
balade  s'aù  popularisata  faptele  cele  mai  glorióse  din 
istoria  nòstra  nationalà  ;  eie  aa  scosa  pe  Mircea,  pe 
Stefano  si  pe  Mihaiù,  din  cronicele  mucede  ^i  i-ao  pur- 
tatìl  in  triumfa  prin  tòta  Romànimea  ;  ei  s'au    coboritù 


—  281    - 

pentru  a  slrftluci  chiar  in  coliha  teranului.  Am'-ndoI 
fcesll  y^ates,  adeverall  protesi  in  intelesula  antico,  ail 
dalli  espresiunea  cea  mal  inaila  idealulul  nostru  natl- 
onaln  : 

Astù-fela  e  Ronnànula  :^i  Romàna  suntfi  eù, 

l^i  sub  .iugula  barbaro  nu-ml  plecù  capuln  meiì  ! 

Càci 

Viiloriil  de  aunì  ^éra  nòstra  are, 
9i  prevé()n  prin  secoli  a  el  inàllare  ! 

Er"  celalallù  cu  buciumuliì  reìnvierel  striga  : 

De.'jléptà-lt',  RomAne  !  din  soinnula  celù  de  mòrte, 
In  care  te-ad;\ncirà  barbaril  de  tiranì  ! 
Acum  ori  nicl-odatà,  croesce-^I  alta  sórte. 
La  care  sè-se  'nchine  ^i  cru(^il  tèi  dusmanì  !... 
Romàni  din  patru  unghiurl,  acum  ori  nicl-odatà 
lìniti-vC'  in  cujiettt,  uniti-vè  'n  simtirl  !     v 
Hi  resunià  ìntregrt  spiritala,  adàncestiì   si  crislalisózà 
senlimentula  ^i  aspiratiuniie  intregulul    Poporu-Romàniì 
farà  deosebire  de  provincie.  Singurl  acestl  do!  poe^I  se 
ìnaHà  la  ceea  ce  este    misiunea    adevèralel    poesil,    la 
universalilafea  sentimentulul,  ideiloriì  !?i    aspira^iunilorn 
unul  poponi,  ^i  numal  acéstà  cale  duce  mal  doparle  — 
la  omenime:     càci  unii  scriitorift  numal    resumàndn  in 
sine  ?i  làsàndft  sè-se  resfràngfl    in  scrierile   sale  intregiì 
niediulù  séiì  poporulQ,  in  care  s'a  nàscutft    si  a  tràitn, 
cu  sentimentuliì,  ideile  §i  aspiraiiunile  sale,  numal  aslft- 
feliì    se  ridica  mal  pe  susù  de  vulgulft  literartì,  de  micile 
lui  individuaiilàtl,  ^i  se    ìnaltà    ca  o  parte    constilutivà 
in  sfera  totalitA^il  omenescl. 

in  acéstà  epoca  incepe  a  se  serie  càte-ceva  sji  pentru 
teatru.  MuUàmilà  tipuiilorù  sociale  iji  comediórelonì  scrisc 
de  V.  Alecsandri  in  tonù  populanì,  teatrulfl  incepe  sé 
nu   para  de  loti!  slràinQ. 

Totn  in  acéstà  epoca  se  continua  in  poesie  spiritulil 
poporano,  ce  pe  basa  poesiel   mal  vechl    luase  la  ince- 


—  282  — 

pululù  seeolulul  unii  noiì  ?i  mai  ìnaltu  avéntù  cu  Baracù 
§i  Vasilie  Aronu.  EIù  continua  in  a  dóua  epoca  totu  cu 
Baracù,  càci  V.  Aronii  murise,  si  cu  deosebire  cu  An- 
toniì  Fami,  eleva  ala  lui  Baracù.  Acestia  se  adresau  cu 
deosebire  la  poporulù  de  josn,  si  chiar  pentru  acésta  ac- 
tivitatea  lorù  este  fòrte  importantà.  Totù-odatà  se  nasce 
si  in  literatura  mai  ìnaltà  unii  curentù  popularù,  si  a- 
nume  prin  publicarea  poesiilorù  populare  de  V.  A- 
lecsandri.  Acestìl  curentù  ìnse  era  falsù,  càci 
elù,  in  locù  de  a  invèfa  in  acele  poesii  limba  frumósà 
§i  curala  de  care  se  servesce  poporulù  in  poesie,  ìn- 
cércà  sé  imiteze  spiritulù,  ideile  populare.  Acésta  insè 
este  o  absolutà  imposibilitate.  Creatiunile  spontane  ale 
poporuluì,  la  carìaù  lucratù  generatiuni,  in  cari  s'a  con- 
centrato in  raodù  naturalu,  inconscientù,  totiì  sufletulii 
poporului,  este  imposibilù  ca  se-se  reproducà  in  modù 
literaru.  Poelii  potiì  si  trebue  sé  utiliseze  limba,  ideile, 
imaginile  populare  in  creatiunile  lorii  literare,  dar  incer- 
càndii  a  se  identifica  pe  acésta  cale  cu  poporulù,  este  a 
crede  cà  polì  se  intri  cu  capulù  prin  stanca.  Fiindù  ìnse 
in  forma  usorii  a  turna  asemenea  versuri,  càci  suntù 
scurte  si  se  mai  admitù,  ca  populare,  si  mai  neregulate, 
astù-felu  ìncepuse  §i  unii  mai  continua  si  adi  a  insira 
vorbe  legate  mai  bine  mai  réù,  cari,  lipsite  de  origina- 
litatea  si  imaginile  indràzne^e  ale  poesiei  populare,  suna 
ca  nucile  góle.  Pentru  aceea  nici  nu  s'a  pututn  pro- 
duce nimicù  de  adeveratà  valóre  sub  acésta  forma. 

Insusirea  cea  mai  insemnatù  a  poesiei  din  aceste  e- 
poce  este  spiritulù  sànàtosn,  de  care  a  fostù  totù-de- 
una  inspirata.  In  ea  nu  petrunsese  incà  bólele  de  pe- 
simismù  si  cosmopolitismu,  din  contrà  bàtea  unù  pulsa 
puternicù  pentru  bunurile  mari  ale  vietii,  pentru  misiunea 
ìnaltà  a  omenirii  :  ea  lucrézà  neadormità  pentru  a  des- 
tepta  in  Foporula-romànù  consciinta  de  sine,  a-i  inalba 
demnitatea,  si  a-i  aprinde  sufletulù  pentru  idealulo  na- 
^icnalù.  Nu  se  incuibase  spiritulù  infectu  de  elica  ce 
cuUivà  amhifiunile  neputincióse  §i  intriga.  Scriitoriì  in- 


—  283  — 

JÌUÌn(<lH   in  hivc    tisuj'ra  Jiu/iliruini  sjjimi  rii'((t  loru  /r<i- 

(i^scà,  ordonattì  si  curata.  Avùntulù  neastcptatfi  ahi  \*o- 
poruluì-roin:\nii  trebue  sè-lù  inuUùmimù  in  mare  parte 
poe^iloriì  sei  hotrùnl.  Acesta  este  cu  deosebire  niarole 
lorn  inerii n  ! 

0  allft  ìnlluin^a  binelacètóre  s'a  esercilain  usupia 
limbel.  Anni  vòcjutn,  cft  poetil  pùn'aci,  in  epoca  I,  a- 
veaiì  sé  luple  nuillf»  cu  neajunsurile  linibel.  In  epocali 
iji  linil)a  poesiel  se  desmortesie  de-odati\,  devine  (lesi- 
bihl,  usórA,  sonòra,  ('ehi  dintAin  poeto  la  care  intàhiimù 
acésta  nóua  si  duke  iinibìi,  este  V'asile  Càrlova,  care 
ìncepuse  a  serie  la  lìnele  tpocel  I.  Dela  eln  incolo  a- 
llftmft  cu  toluhì  alttì  limb;\  in  poesie.  Dar  dóctì  limba 
cà.slij,':'!  in  llesibilitate  ?i  devine  mal  sonónì,  nutotùa:ja 
se  ìnir-mplìl  cu  rcji;ularilatfa  si  corectilalta  el.  Poetil 
scrii!  cu  londulù  si  cunoscintele  de  limb;>.  ce  le  cas- 
tigali prin  usuili  de  tòte  (jilele,  fiirà  a  face  studii  a- 
nume,  làrà  de  cari  nu  se  potè  aprofunda  limba  ?i  nu 
se  pòle  castiga  niaterialulù  absolutu  necesaro  pentru  a 
puté  crea  opere  do  adevèratik  ifi  durabilA  valóre.  La 
cel  mai  multi  poeti  le  lipsesciì  atàtù  cunoscin^ele  gra- 
maticale,  càtiì  si  guslulo  limi  pentru  a  sci  alege  inlre 
limb}\  !ji  limbil,  cuvcntiì  .ficuvcntiì.  espresiune  ?i  espre- 
siune  :  lucrurl  pentru  cari  nu  ajungù  cuno.-^cinfele  lim- 
bel suple  cu  fila  séiì  cari  s'aù  lipiin  de  omù  numal  la 
ìnt«"'mplare  Pentru  aceen  vedemn,  cà  Eliade,  in  o  opera 
seriósa  ca  Michaida,  nu  ?i-a  pututiì  alla  nicl  limba, 
nici  stiluliì.  nicl  forma  chiar,  .'ji  totii  a.'ja  a  pàtil'o  E- 
liade  .si  altil  cànd  s'aù  ìncercatù  sé  traduca  din  operele 
clasice,  cari  cereali  o  mal  mare  avutie  de  limba  ."ji  va- 
rietate  de  stilo,  decatù  celi!  ìndatinato  in  poesia  nòstra  ; 
chiar  Alecsandri,  ca  sé  nu  vorbimiì  de  cel  do  a  dóua 
mana,  comile.  cum  vomii  vede,  enorme  gre!?ell  grama- , 
ticale  !?i  sintaclice.  Acestii  nesuccestì  era  naturalo,  caci 
din  nefericire  mal  vòrlosù  poetil  ao  luatù  in  riso  stu- 
diile  de  limba  ale  gramaticiloru,  pe  cànd  togmal  loro 
le  trebuiaiì  mal  multa.  Dar  fiindo-ca  le  despretuiaO,  eie 


—  284  — 

incà  si-aù  rèsbunatù  cu  o  sàràcie  de  cu  vinte  si  de  frase, 
cu  gre^elì  gramaticale  si  sintactiee,  cu  lipsa  de  varietale 
in  stila  si  de  avuljie  de  forme  in  technicà.  Se  vede, 
cà  nu  cetise  séa  nu  ìntelesese  celebrulù  preceptnaliì  lui 
Boileau  : 

Sans  la  langue,  en  un  mot,  l'auteur  le  plus  divin 
Est  toujours,  quoi  qu'il  fasse,  un  mechant  écrivain. 

Una  Incru  ìnsé  trebue  sé  constatami!,  in  generali!  in 
poesie  se  serie-  o  limbà  mai  bunà  de  càtù  in  prosa.  Pe 
cànd  prosa  se  indopa  cu  cuv intesi  espresiuni  (rancese, 
in  poesie  nu  se  pulea  face  accsta  a§a  usorii.  Poesia, 
ca  ceva  intima,  scosa  din  sentimentula  romànù,  nu 
putea  sé- se  esprime  decàta  érà^i  prin  unii  elementi!  emi- 
namente  intima,  si  acesta  nu  putea  fi  stràinu,  necu- 
noscuta,  nesim^ita,  ci  trebuia  se  fie  romànìi,  crescutìi, 
€um  amil  dice,  ?i  eia  impreunà  cu  sentimentulìi  dela 
inima.  De-aicì  deosebirea  in  limba  din  prosa  si  cea  din 
poesie. 

Dintre  poeti  cea  mai  trumósà,  mai  alesa,  si  mai  co- 
rectà  limbà  0  aflàmu  la  Bolintineanù  :  asemenea  a  lui 
Mure^iana  este  plinà,  solemnà  si  corectà.  La  acestì  doi 
se  vede  gustulìi  estetici!  in  limbà.  Ceia-l-al|i  vaccilózà 
intre  o  limbà  mai  alesa  literarà,  si  ìntre  curentulìi  de 
tòte  dilele  :  pentru  aceea  scrierile  lora  sunti!  o  ìmpes- 
tritare  acum  de  cuvinte  fòrte  inaintate  §i  de  neologisme 
neìmpàméntenite,  acum  de  clemente  ordinare,  lipsite  de 
ori-ce  grafie  ?i  estetica,  cugetànd  ei  cà  a§a  ar'  fi  pò- 
pularù,  farà  se  iee  sèma,  cà  nici  in  poesia  popularà  nu 
afli  cuvinte  ca  sburdalnica,  harapnicìi,  nàprasnica,  pri- 
elnicii,  indoelnicn,  sagalnica,  tovaràsù,  téféra,  jivinà  ?. 
a.,  ci  §i  poporulù  in  crea^iunile  sale  alege  limba  cea 
mai  frumósà,  cea  mai  estetica  si  cu  deosebire  cea  mal 
romanésca,  ne-impestrit(atà  cu  tota  feluki  de  stràinisme 
noderòse,  nepolite. 


—  285  — 
A      Porsia  lirieA. 
Frospeciu  iftoncù. 

Poesia  liricA,  deiji  grea  in  fondu,  fiindn  insè  uijóra  In 
lonnft,  a  preocupaUì  cu  deosebire  pe  poetil  nostri.  Dar 
ohiar  nunial  lipsa  de  o  cunoscinta  aprofundalft  a  lim- 
hel  era  dujunsfi  pentru-ca  cel  mal  multi  poeti  sé  nu 
póljì  ajunj^e  la  vri'-unù  raniù  verde  pe  acéstà  cale.  In 
epota  I  séiì  pùnA  la  1S:^0.  lirica  este  fòrte  slabft.  Poe- 
sia bisericésci  skÌ  psaltirea  in  versurl,  numal  in  modD 
impropria  séiì  eeln  multn  numal  dupà  forma  o  numè- 
ràmiì  la  liricù.  In  IbndD  este  lipsità  de  proprieiatl  lirice. 
Suntn  numal  monumenle  isloriee  de  Incercare  a  poesiel 
literare  si  nimica  mal  multiì.  Mal  adevèrate  poesil  lirice 
se  all:ì  prin  unele  manuscripte  de  prin  secoluliì  trecutù 
si  de  pela  incepuluin  celul  presentii  (.p.  182),  cari  se 
làtise  adàncu  in  poporù,  de  91  eraù  de  origine  literarà. 
Lirica  ie  ceva  avOjntn  cu  Viìcilresciì  si  mal  alesù  cu 
lonn  VAcìlrescu.  In  0  nóuà  fasi  Intra  cu  Cflrlova,  crea- 
tiunile  acestuia  :  Pàstoriulù  intristatù  §i  Rtsunetuliì 
unuì  fluerù  incepiì  a  rèsuna  in  tòte  parlile  Romàniel. 
Urniéza  apol  Holintineanft,  ale  aìrul  elegii  avurà  celi» 
mal  puternicù  resunetn.  Totiì  pe  acestn  timpft  Incepù  a 
se  popularisa  ?i  unele  din  poesiile  lui  V.  Alecsandri  ?i 
Andrei  Muresianù. 

In  tota  timpulù  poesia  lirica  ajunge  la  o  mal  puter- 
nica  espresiune  In  elegie.  Acésta  era  naturala.  Ranele 
suferin^elorn  seculare  si  tànjirea  duiòsa  dupa  cjile  mal 
bune,  nu  puteaa  se  Imprime  nici  poesiel  lirice  dedita 
caracterula  melancolicù,  doiosn.  Cùrlova  incepe  cu 
Pàstonulu  intristatti,  Holintineaniì  cu  0  fata  tinérà  pe 
2)atulù  mor(eì.  In  generahì  cele  mal  doióse  eraii  §i  cele 
mal  populare.  Astù-fela  numal  sentimenluliì  triste^el 
ajunse  la  o  espresiune  mal  vile,  mal  puternica,  va  sé 
<Jicà  mal  adevératà.  tìe  ca  amintire  a  glorici  ^i  a  su- 
lerintelorù  trecutulul,  (ìe  ca  ìntrevederea  idealulul  doriti!. 


—  286     - 

fie  ca  dorù  de  patrie,  fie  ca  durere  de  amorti,  pe  cànd 
fericirea  lini§tità,  idrlicà,  bucuria  §i  veselia  entusiasta 
si  furia  sublima  a  resboiului,  nu-si  puturà  afla  o  pu- 
ternicà  espresiune.  Cu  deosebire  poesia  de  rèsboiù,  de§i 
i  se  oferi  ocasiune  la  1848,  nu  putu  lua  avèntù.  Mai 
multfi  sentimentù  §i  avèntù  resboinicil  constatàmù  in 
baladele  istorice  ale  lui  Bolintineano.  In  luptele  Romà- 
nilorù  de  peste  mun^ì  se  canta  cudeoseaire  Destéptà-te 
Romàne,  Audì  buciumutu  cà  sunà  §i  Astaci  cu  bu' 
curie  I 


P  O  E  X  1  I 

Dositeiu  mitrojJolitulu  (p.  200)  se  distinge  in  Psal- 
Urea  tn  versuri  cu  deosebire  prin  o  technicà  variata, 
incàtii  sub  acestfl  puntù-de-vedere  ar"  puté  concura  cu  ori- 
care  din  poeti!  nostri  mai  tàrdii.  Chiar  si  limba  pentru  o 
incercare  atàlii  de  seriósa,  desi,  dupàcum  credemù,  nu 
cea  dintàiù,  este  destulu  de  inaintatà  ;  cu  deosebire 
ìnsé  mai  bine  i  succeda  versurile  pana  la  8  silabe. 
Adànca  cunoscintà  a  limbel  ce-o  avea  Dositeiu,  se  cu- 
nósce  mai  cu  sama  din  acéstà  Psaltire.  Elù  are  o  avu- 
^ie  de  cuvinte,  de  espresiuni  si  de  rime,  ce.  ar'  face 
onore  multorù  din  poerii  epocelorfi  urmàtóre.  Este  a- 
devèratù,  cà  dic^iunea  lui  arare-ori  este  poetica  §i 
tórte  adese-ori  stàlcesce  accentulù  cuvintelorù,  Unù  alta 
defectiì  generala  alù  luì  este  cà  siluesce  une-ori 
gramatica,  stricà  sintacsulù  si  fàuresce  cuvinte  de 
prisosa  séù  farà  farmecù.  Mai  bine  scie  elù  sé  nuanteze 
acceptiunile  cuvintelorù. 

Teodoru  Corbea,  bra§oveana,  care  a  traila  pe  la  fi- 
nele  secolului  alù  17.1ea  si  inceputula  celui  ala  18-lea, 
asemenea  a  tradusà  Psaltirea  in  versuri.  El  trecèndù 
in  Rusia  si-a  fostù  dedicata  cartea  lui  Petru-cela-mare. 
Unù  manuscripta  §i  potè  chiar  originalulù  se  afla  in  bib- 
lioteca rèpos.  Cipariù.  Necunoscénda  decàta  numai  càte-va 


—  287  — 

fralmente,  nu  ne  putema  pronun^a  aaupra  valorel  '). 
V&o&i'escil'-').  Acé.slft  veehie  (amilie,  care  dupà  Ira- 
ditiune  '.-jl  trage  originea  din  Transilvania  dela  Fflgà- 
rajjiì  '),  ne-a  tlalft  mal  inulti  scriilori  .si  cu  deosebire 
poe^I  :  l)  Ien(ìchi(d  Vàcclrescu  (p.  2ii5)  dela  care  aveinft 
uiuì  tractaliì  de  poelicfi  adausa  la  gramalica  sa  (17.S7), 
in  care  ca  esemple  figuróza  poesil  de  ale  sale,  ìntre  cari 
Spune,  inimiórd,  spune  !  .si  Amdrìtà  turturea,  sunlfi  te- 
ricite  inspira^iunl  lirice.  Slieliurile  din  cronica  sunltt 
frinì  valóre.  2)  Cluceriulu  Alecu  \''dcdrescu  .si  VorniciUii 
Xeculae  V(ì':àresci'i,  fìil  celul  dintsiift,  dola  cari  aseme- 
nea  art  rémasft  mal  multe  poe.^il,  dintre  cari  cùte-va 
ale  lui  Alecu  s'aa  publicatn  inlr'o  bro^urà^  171)6),  multe 
suntft  netipfirite.  3)  Banulu  lenache  alti  H-lea  Vaca- 
rescu,  asemenea  a  lavala  poesil  nclipìlrite  ìnse  *).  4) 
lonii  S.  Jancu  Vdcàrescu,  mare  logoféliì,  este  cela  mal 
ìnsemnatiì  dintre  loti.  Kliì.  tìulft  lui  Alecu  Vàcftrescfl, 
s"a  nùsculfi  in  ullimuliì  deceniu  alu  secolului  treculù. 
Promovézà  ìnlìintarea  scólel  de  la  SiXnlulft-Sava  sub 
Lazariì,  !ji  totu  in  acelCi  timpu  apare  ca  scriitoria.  Elù 
a  murila  la  1863.  Pentru  acelft  limpft  elù  este  ìnsem- 
natiì  ca  lirica.  In  eia  se  ameslocA  spirilulft  neo-grecn, 
ìinpusù  prin  societatea  de  atunci,  ?i  celù  romanistù  ìn- 
trodusiì  prin  ìnvétafii  ardeleni  :  acesta  si  alla  o  viie  es- 
presiune  in  piesele  Cdntecìi  romdnescìi,  Svdtuire  ^\  Ru- 
(fàciune,  Glasulu  lui  Mihaiu  ViteazulU  ?i  Ah!  de-amù 
pnté  redohìndi.  In  cele  mal  multe  din  cele-l-alte  respira 
spiritula  neo-greca.  In  unele  piese,  ca  in  Piéza  hund  ?ji 


II.  Dcsjiic  <  urbea  ve(JI  Sulzer  op.  cit  III  p.  14—1  njRn  .  1  rin- 
dpift  p  120  ;  ArchivR  p.  635—637.  In  Butiumulù  I.  94  se  <^ice  c4 
a'ar'  A  tìpArit»  1»  1720  la  Alba  lulia  in  Ardeulù.  nu  1  cunoscutu  Insi^ 
nJd  unfi  esemplarli  'iparitiì. 

2).  l\>f(ii  l^iUiIrfsiì  de  Odobescu  In  Revista  Rom.  1S61  p-  481 
■q.   neterm^atù.  Analele  >ocie:.  Acad.  Roni.  t.  X  (iHjy),    p.   ai     -23. 

3).  Esist.1  fi  acjl  in  comuna  Dhaba  familia  Vatra/itl  ^ì  unii  munte 
Viearea.  alft  càrul    nume  obvine  deja  prin  cele  mal  vechì    documente. 

4)  Specimene  din  poesiile  acestoril  trel.  tn  Bibl.  pop.  rom&nS  1878 
▼    I    p.   69  -91. 


—  288  — 

Piéza  rea  si  lelele  aplicà  idei  si  credinte  populare  ro- 
màne. Nesiguranta  directiuneì  si  neajunsurile  limbei  nu 
i-aù  permisù  o  deplinà  desvoltare.  Cea  mai  ìnsemnatà» 
prin  avéntulti  poetico  si  cu  o  linbà  mai  curgàtóre,  este 
Primavèra  amorulm.  Traducerile  ìncercate  din  francesà 
n'aii  succesiì.  Dela  elù  avemù  :  0  colecfiune  de  poesù 
(1848),  0  elegie  Elisa;  altele  zacù  ìncà  inedite;  tra- 
duceri  teatrale  :  Britamcù,  Ermiona,  Eegulu. 

Consiaintinù  ConacM  {1171 — 1849),  nàscutii  in  Mol- 
dova la  Tigànesci,  a  fosta  logofetù,  a  aspiratù  si  la 
domnie.  care  inse  a  ob^inut'o  Mihàlache  Sturza.  Elù 
trai  apoi  retrasfi.  Era  tata  vitrigù  luì  C.  Negri,  luàndù 
pe  mania  acestuia,  Smaranda,  in  càsàtorie  la  1828. 
Dela  elu  avemù  o  colecfiune  de  poesii  orig.  §i  trad.  sub 
titluliì  Alcàtvirì  si  tàlmàcirì.  Poesiile  lui  se  ocupà  a- 
própe  esclusivù  cu  amorulQ,  ìntr'uno  tonù  lamentàtoriù, 
fòrte  monolonù  .si  picurà  de  unii  sentimenti!  efemeiatù. 

Barbu  Parisu  Mdmuleami  (1794 — 1837)  s'a  nàscutù 
la  Slatina  districtulù  OItù.  Yenindù  de  tinèrù  la  Bucu- 
rescì  a  tràitù  cu  deosebire  pe  làngà  Constantinù  Fili- 
pescu.  Dela  elfi  avemù  Rostu  de  j^oesie  (1822)  §i  Ca- 
raderete,  (1825).  Dintre  poesiile  lui  unele  suntù  ele- 
gice,  ea  PLàngerea  patrieì,  Rugàciunea,  ér'  aitele,  cu 
deosebire  Caracterete,  suntù  mai  multii  satirice.  Ar- 
denti! patriot!!,  cunoscètoriù  alù  firei  omenescì  ;  limbà 
u^órà  si  naturala.  '}  lipsesce  ìnse  avèntulù. 

GJieorghe  Asachi'iìlSS — 1871)  s'a  nàscutù  la  1  Martie 
1788  la  Her^a  in  Moldova.  A  studiato  in  Lemberg,. 
unde  la  1804  a  luatù  gradulo  de  doctorù  in  filosofie.  A 
fàcutìi  si  cursulù  de  ingineriesi,  la  1813  fu  numitù  pro- 
fesorù  pentru  ingineria  practicà,  fòrte  necesarà  §i  càu- 
ta tà  pentru  hotàrnicia  mosiilorù.  La  1817  organisézà  cu 
spesele  sale  o  societate  teatralà  de  deletanti  traducènda 
ìnsusì  si  piesele  in  limba  romàna.  La  1  lunifl  1829,  la 
dóuè  lunì  dupà  Curierulù  Bomànescu  alo  lui  Eliade, 
scòte  §i  elo  Albina  Eomànéscà.  le  parte  la  redactarea 
Regulamentuluì  organico.  Sub  Mihalache  Sturza,  ca  re- 


—  289  - 

l'erendarri  alrt  scólelorO.  Iiicr.1  mulfft  penlru  desvolta. 
rea  invù^ìlm('ntnlul  publicn  in  Moldova.  Kliì  «cólo 
prin  pr(Jcesiì  dela  cftlugAril  greci  mosiile  donate  de 
Vasile  Lupuin  scólel  din  Trel-lerarchl,  pe  care  aceia  !»♦ 
usurpase.  Cu  deosebire  elft  este  spiritulH  motorn  in 
tote  diiocliiinile  in  Moldova  pftnA  pela  1H4U,  cànd  apare 
pe  pcenfi  nóua  genera^iune  cu  (loj^alniceann.  Nc^tì,  A- 
lecsaiidri  ij,  a.  In  lunga  sa  viéfà  eliì  a  •  desvollalù  o 
acliviltite  forte  intinsù  pe  terenulù  literarù,  dar  .si  tórte 
(lesconcentrata,  càci  se  ocupft  aprópe  cu  tòte  speciele 
de  literatunì.  in  prosft  .si  in  poesie.  Activitatea  lui  a 
foslQ  de?teptiltóre.  Acesta  este  nìeritulù  lui  celfi  mai 
niare  Ca  scriitorin  ins6  nu  s'a  distinsiì  in  nici  o  spe- 
cialitate.  Dreptft-aceea  este  aprópe  imposibiln  a-I  nimeri 
classa  .seriitorilorn  intre  cari  sé-lil  punì.  MultA  energie 
si  bunò-vointà  lt\rà  talenle  deosebilc  Este  cu  deosebire 
slabù  in  limba  sri  balan^ézà  intre  epoca  vechie  .si  nóufl. 
De«!Ì  a  scrisiì  numèró.se  poesil,  nunial  vreo  dóué  Irei 
aù  atrasiì  inct\tù-va  aten^iunea  publiculul,  ca  Dochia, 
l*e  (intirimuìii  unul  satù  sji  Fìoràrif"  liomànà.  A  fépo- 
satiì  la  a.  ISTI.  Scrierile  lui  suntù  fòrte  numeróse,  din 
cari  amintimr.  :  1)  Culegere  de  poesiT  (ISòA:)  :  2)  Fabule 
(18»)'i);  H)  Nuvele  istorice  a  Romaniel  (18(57);  4)  Mal 
multe  piese  teatrale  (v.  Teatru,  Boinanu,  Fabula). 

Vasile  Carlova  (1809— 18:U)  S"a  nAscutiì  la  Tàrgo- 
viste  unde  .si- a  fàcutìi  .«i  studiile.  Klù,  talenta  precòce, 
la  etatea  de  18  ani  a  si  inceputft  a  .serie.  La  18SI  in  e- 
tate  de  22  ani  a  intratù  iu  armatfj,  in  care  anu,  dupft  o 
-eurla  bòia,  a  §i  muriti.  Eln  putiniì  a  trailo  §i  putinCi  a 
scrisiì.  Dar  cu  tòte  acestea  a  inlipàrilù  o  urma  ne?lér?a 
in  calea  sa.  Kln  desparte  timpuln  non  de  timpulù  vechia. 
In  scrierile  lui  resufliì  mal  Antàiù  geniulù  noiì  ahi  lim- 
bel  ^i  cu  deosebire  alìì  poe.siel  romàne.  Cu  eia  se  des- 
inortesce  vócea  ragu^iia  a  Musei  romàne.  Nòua  linibà. 
nóue  idei  ?i  non  avèntù.  Ca  sub  o  vérga  magica  se 
schimbà  d'odalA  loluliì.  Dreptiì-aceea  ìn^elegemiì  penlru 
ce  pu^inele  sale  poesil  avura  celti  mal    mare     r^sunetù, 

19 


—  290     - 

fàrmecarà  d'odatà  tòta  inima,  totft  audulù  romanesco. 
Sub  tarmeculù  lui,  Musa  romàna  incepe  a  canta  cu 
totulù  pe  alta  còrda,  dulce  si  sonòra.  Sub  ìnfluin|a  luì 
incepe  a  serie  Negruzzi,  Hrisoverghi  '1  imitézft  pasti  de 
pasti  pana  chiar  in  alegerea  subiectelorii.  Imaginaijiune 
fierbinte,  sentimenti!  entusiasti!,  espresiune  simplà  §i  vi- 
gurósà.  stili!  dulce  si  farmecàtoriti,  o  limbà  ce  curge 
ca  unii  limpedù  riu^orìi  :  età  proprietàtile  neuitatulul,  ba 
uitatuluì  poetti,  caci  in  cursa  de  o  jumétate  de  secolii 
nu  s'a  aflatti  nici  unii  sufletn  romànescù,  care  cu  càt.ì-va 
gologanì  se  adune  celti  putintl  intr'o  brosurà  sacrele  re- 
licvie  ale  geniuluì,  care,  alta  doiiea  dupà  Stefanti-celti- 
mare,  intona  Mar^ulu  o^tiret  Romàne  reinviate  !  Se 
vede  cà  acésta  este  resplala  sufletelorù  nobile  si-a  ade- 
vératelorii  merile  !  —  Oàrlova  ne-a  làsatù  urmàtórele 
paesii  :  Pàstoriulù  tntristatu,  Ruinele  Tàrgovisttl,  Re- 
sunetulu  unm  fluerù,  hiserarea,  Rugàciunea,  Oda  o§ti- 
reì  romàne'^  Hero  ^i  Leandrn,  unù  actu  traducere  din 
Zaira  luì  Voltaire. 

Andreiu  Muresinnù  (1816 — 1863)  s'a  nascutiì  in  16 
Nov.  1816  la  orasuln  Bistrita  in  Transilvania.  Tatà-seft 
era  morariìi  de  scòrta  de  argàsittl.  Cursulù  gimnasialù 
l'a  fàcutii  in  loculo  natalo,  celti  superiori!  si  teologictl 
la  Blajiì.  La  1838  fu  chiematti  ca  institutoru  la  scólele 
romànescì  din  Brasovu.  La  1839  fa  numitti  profesoru 
la  gimnasiulti  romano-catolicù  totti-d'acolo.  Toto  in 
acesttl  ano  incepe  activitatea  luì  literarà  ca  colabora- 
torù  la  Gazeta  de  Transilvania  §i  la  Fòia  pentru  minte. 
La  1850  fu  adimenitti  pe  calea  functionarismiiluì,  càci 
i  se  oleri  in  acelo  ano  postultl  de  translatoro  si  redac- 
torii  pentru  partea  romàna  la  Buletinulii  oficialtl  pentru 
Transilvania  pe  làngà  Guvernii  in  Sibiiìj.  Acesto  posto 
ìnsè  a  tosto  fatala  pentru  elii.  Func^iunea  in  sine,  de  a 
traduce  merco,  era  obositòre  si  chiar  abrutisàtóre.  Elù 
ca  autori!  alo  lui  De^téptà-te  Romàne,  a  càrui  cantare 
era  stricto  oprità,  era  pusti  sub  inspectiune  politienéscà, 
§i  i  se  interdlisese  a  mai    serie  poesiì  prin  diare.     Astfl- 


—  291  — 

telii  (It-cà  mal  scria  dm  cùnd  in  ciiinl  cAte-o  poesie,  o 
publicu  in  Fòia  pcntru  minte  sub  speiidonimiihì  Ere- 
miiulti  (Un  Carpazi.  Diverse  alte  ncplAcerl,  ce  le-a 
avuta  culli  a  tosili  in  Sibiiiì,  l'aft  rócutil  din  ()i  in  <|i 
mal  melancolico.  La  1861  fu  pusft  in  disponibilitale,  iji 
se  relrage  óra?!  la  Hrasfovù.  Kèuliì  se  agravézft  jji  mòre 
in  '-.1  Ocf.  18()M.  Dela  ehi  ne-a  ròmasO  o  Colectiune 
de  pòesil  (1.SH2,  I8si).  A  tradusu  o  parte  din  Xop(ile 
lui  Vung  din  cari  s'a  publicatiì  ceva  in  Fòia  p.  minte 
din  ISC)'».  A  mal  tradusn  Icóìm  crescerei  relè.  Activi- 
talea  lui  A.  Muresianiì,  ca  poeln  o  putemu  dislinge 
dupà  trel  epoce  :  eea  dintAiu  pAnA  la  1842  séù  a  ftnlà- 
ielorn  incercflri,  in  cari  se  observA  Uipta  cu  limba  ?i 
cu  forma  ^i  nesi^'uran(a  in  direc^iune  si  in  alegerea  su- 
bicctolorfi.  Cu  deosebire  in  acóstà  epocA  se  ocupA  cu 
subiecle  erotice,  dar  làrA  succesfi.  Poesiile  Asa  mi-a 
fflsiu  urxita,  R^sntìetù  si  O  patwrumà  in  visù,  cele  mal 
bune  din  acéslA  opocA,  conslilue  trecerea  la  :  adóua 
epocA,  pAnA  la  18ó(),  epoca  de  l'ortA  a  poetulul,  cftcl  in 
acestii  timpiì  se  desvóllA  geniuliì  sen  in  fótA  puterea  : 
GhiSìtìii  unni  Romàna,  O  privire  de  pe  Carpati,  Devo- 
tamrntulu  familieì  Ilurmicachi,  Càtrà  martiriì  romani, 
suntu  mArgAritarele  din  acésKi  epocA,  ór'  Destéptà-te 
Romàne  *)  este  diamanlulii  in  coróna  poelulul  iji  a  inaltel 
lirice  in  poesia  rotnAnA.  AcóslA  odA  admirabilA,  in  cadre 
restrinse  de  11  strofe,  concentrézA  totil  ce  este  mare 
!ji  sublimo  in  treculuift  nostru,  (le  ca  glorie,  (ie  ca  su- 
ferinie  :  dA  espresiunea  cea  mai  puternicA  aspiratiunilorft 


4).  In  tutO  decursnin  anulul  1848  poetulU  a  publicatti  noaul  dóu{ 
pocsil,  una  din  4  strofe  In  memoria  Adun.irel  din  CàmpuIù-libertSteT. 
«'t'  dup.1  aceoa  nuuial  ac»'sta  uiricil  poesie  De§téptà-te  liamàne.  care  a 
aplrutiì  iìntàia  <»rà  In  Fòia  p.  minte  1848.  21  luniiì  Nr.  25.  Este 
semniHcatiriì,  ca  cu  totiì  fenomenalulti  succes'i  ce  la  ob^inutn  acésW 
poesie  Indati  dupà  publicare.  poetul'i  a  statii  reservatfi,  de  unde  se 
▼ede.  cft  elU  a  sciata  prejui  favorulii  Musei  51  nu  l'a  formatti,  p«  cAnd 
unA  altulQ  ^ar'   mal  ti  turnatQ  o  dutinfl    chiar  invita  Minerva. 


—  292  — 

mari  ale  Poporuluì-Romaniì.  alita  la  faptemaret.e,  fulgerà 
asupra  tirànieì,    arunca  biàptemulii,    ca    .loe    fulgerulil, 
asupra  tràdàtorilorù,  si    indumnedeesce   libertatea.    Cu 
vócea  grava  a  proteluliiì    ne    cèrta    pentru    ^órha   ne- 
unire^  din  trecutfi,  ne   striga  se   ne  desteptàmu,    se  ne 
ridicSmù  <  c?m  patru  mtghiurì»    si  sé  ne  uninnù   <4n  cu- 
gttu  si  in  simfirì».    Din  acéstà   epoca  mai  averaiì    f?i  o 
admirabila  poesie  filosofica  :   Omulu  frumosu.  In  a  treia 
epoca,  de  la  1851  pana  la  mòrte,  spiritulù  poetului.  sub 
impregiurarile  in  cari  se  afla,  incepe  a  làncedi.  Poetulù 
in  acéstà  epoca  esle  mai  multù  medilativu    de  càtn  es- 
pansivo, pentru  cà-si  perduse    multe  din    ilusiunì.     Din 
acéstà  epoca  se  aflà  adresate  poesii  la  personagie,  dintre 
cari  unele  nule-aù  meritata  nici  mai  nainte  si  cu  atàtu 
mai  pu^inù  dupà  aceea.  La  acéstà  ìnsè  pòrta  vina  situ- 
atiunea  falsa  in  care  impregiurarile  vietei    ìmpinsese  pe 
poetù.  A-  Muresianù  nu  este  mimai  unù  poetù,  elii  este 
unii  omn  inspirata  de  divinitate,  este  profeti!  pètrundèioru 
de  cele  viitóre.   In  adevèrù  poesiile  lui   continu  protetii. 
In  poezia  0  privire  de  pe  Carpati    de  la  1844    predice 
^nuoriì  de  gìiiétà  ce  vinuspre  térày  (Ru§ii  la  1848)  ;  in 
Destéptà-te  Romàne    profetesce    furarea    Diinàret  j^nw- 
intriga  si  siln.  A.  Muresianù,  ca  si  cànd  si-ar'  fi  ìnt^e- 
lesù  gravitatea  misiuneì  sale,    elù  nu  s'a  aràtatù    desìi 
la  publicn  cu  scrierile  sale,  elù  nu  a    fàcutn  pe  scriito- 
riuln  de  profesiune,  ci    a  servitù  ca  organu  alù  unuì  ce 
superiorìi,  pentru  momente  mari.    Pentru  aceea  poesiile 
lui  suntù  putine  la  numerù, — Limba  luì  este  curata  ro- 
manésca, terità  de  cu  vinte    vulgare  séiì     deforme  si  de 
sunete  neestetice  precura  side neologisme,  afarà  de  vre-o 
càte-va    latinisme   ca  lustra,    impera,    vultu,    contentu, 
strepita,  proprina  si  fiilcrn,  care  tòte  se    puteaO     pune 
cu  cuvinte  romànesci,  din  punctfi- de- vedere  gramaticalu 
§i  sintacticii.    limba  este  càtu  se  potè  de  corectà  ^). 


5Ì.     O    aménunta     analisi    scritica  asupra     poesielorfi  lui     A.  Mure- 
^ianìi  a  se  vede  in  ale  nostre  Ceicetdri  literare  p.   121  — 142 


-  293  — 

Vasile  Alecsandri  (1821 — 1890)  sa  nftsculft  In  HacftQ. 
^ludiile  '^1  le  a  fficutìì  in  férà  prin  pensionatele  fran- 
cese. Sa  (ìusu  apol  la  Parisiì  penlru  a  urnia  cursurile 
de  medicina.  La  1839  revine  in  patrie,  i^i-'sl  ìncepe  ca- 
riera  lilcrarA  in  revista  Dacia  literard  redactatà  de  M. 
Co^alniceamì.  I*e  la  1842  ìncepe  a  se  ocupa  cu  cule- 
gorea  poesiiloriì  popolare  din  graiuin  poporulul.  La  1844 
ìmpreunft  cu  Cogalnicoaniì  sji  C.  Negruzzi  (u  ìnsàrci- 
natri  cu  direc^iunea  teatrului  romànci  si  francesn  din  la^I. 
In  aciistft  calitale  ìncepe  a  serie  piese  teatrale  romà- 
nescl.  In  urina  miscArilorù  dm  '818  pilròsesce  patria  iji 
merge  la  Parisiì.  Kevenindiì  in  lórft.  la  1855  ìncepe  a 
scóle  revista  Romania  literarà.  Dupà  unire  ie  parte  la 
afacerile  publice,  ca  deputala  si  ministru.  In  anil  din 
urina  ministru  din  partea  Komàniel  la  Parisu.  Mòre  la 
181K).  Alecsandri  inca  a  lucrata  aprópe  pe  tote  terenele 
poesie!.  Forta  lui  principala  ìnse  consista  in  lirica. 
Kln  este  unulfi  dintre  principali!  lirici  la  no!. 

Lirica  lu!  Alecsandri  insè  est  e  mole,  blanda,  farà  a- 
dancime  in  cugetare  si  tara  energie  in  espresiune,  nu 
agita  sentimentulrì,  nu-liì  ìnlierbènlà,  nu  entusiasmézà  ; 
poeinln  trece  u^joriì  pe  de-asupra  sentimenteloriì,  Intog- 
niaì  cum  rondunica  atinge  usonì  cu  aripa  suprafa^a  li- 
ni.>flita  a  luciulu!.  o  lina  incretirc  apare  pe  de-asupra  §i 
ìndatà  órAs!  totuliì  s'a  lini.'jlita.  Lirica  obline  mar!  .si  du- 
rabile succese,  cànd  esle  ca  fortuna,  ahi  care!  geniti 
intra  josn  in  mare,  o  réscolesce  in  adancur!,  undele 
lìerbfi  iji  vuespiì,  ^i  vibra^iunile  ce  se  comunica  in  afarft 
se  pretacft  in  valurì  ce  rapescìi  cu  sine  tolula.  Afarade 
acesla  poetuln  nu  s'a  ocupaliì  in  lirica  cu  unù  anume 
genti,  nu  s'a  specialisatù,  ci  s'a  legati!  ma!  vèrtosft  do 
tota  felulil  de  ocasiun!  esterne,  (!arl  or!-catQ  le-ar'  ni- 
meri  poetuliì  penlru  momenia,  fiindù  eie  trecètóre  slà- 
besce  sji  mteresuhì  .si  se  recesce  ^i  sentimentulD  sóù 
disposi(iunoa  specialà  ce  domina  odala,  iji  prin  urmare 
slabesco  .si  se  ijterge  sfi  valórea  poesiilora.     Rare,  fòrte 


294^ 


rare  suntù  geniile,  care  aù  putulù,  dar  si  acesteanumaì 
càte-odatà,  se  creeze  ideale  eterne  din  asemenea  situa- 
tiunì  trecètóre.  D'aici  provine,  cà  poesiile  lirice  ale  lui 
Aleesandri  n'aii  pututìl  prinde  adàneù  si  trainici"!  in 
vié^à  ^i  sentimentulù  ìntreguluì  Poporù-Romànù,  cum  aù 
prinsù  elegiìle  luì  Càrlova,  pMngerile  si  haladele  luì 
Bolintineanù  si  Desiéptà-te  JRomàne  alù  lui  A.  Mure- 
sianiì  :  tòte  in  modù  spontaniì,  naturalù,  prin  propria 
lorn  fortà,  farà  amesteculù  si  insistenta  compositorìlorn 
musicali,  caci  in  acestù  casù  se  impune  melodia  prin 
frumuseta  eì  si  pò  sia  remane  aprópe  indiferenta,  pe 
cànd  in  casulù  celìi  dintàiù  poesia  este  totulii,  ér'  me- 
lodia ceva  secundarù.  Din  numérósele  poesiì  lirice  ale 
luì  Aleesandri,  Hora  unirei  a  prinstì  ceva  mai  adànciì  in 
poporìi.  In  lipsa  conditiuniloru  fundamentnle,  lirica  luì 
Aleesandri  lucra  mai  multiì  cu  forma  esterna,  mai  alesil 
cu  frasa,  de  càtù  cu  puterea  interna,  va  se  dica  cu  i- 
deia  si  cu  sentimentuh'i.  Pentru  aceea  lirica  sa  a  pu- 
tutìi  fi  usorù  imitata,  pe  cànd  Càrlova  si  cu  deosebire 
Bolin lineami  in  elegie,  dar  mai  alesil  in  baladà,  si  A. 
Mure^iamì  in  oda,  aiì  remasù  neimitati.  Dintre  ióie 
numal  in  elegie  'i  succede  poetului  a  atinge  sentimen- 
tulii  ceva  mai  adàncìl,  ^i  dintre  tòte  piesele  mai  adàncu 
in  Tu  care  estì  perduta,  mai  pu^inù  in  Adio  Moldovet 
§i  in  Duìce  Moldova,  pe  cànd  in  cele  de  bucurie  e 
fòrte  làngedQ  d.  e.  cànd  poetuM  se  intórce  din  esiliù 
in  patrie,  farà  indoiélà,  avea  multa  causa  se-se  bucure, 
cu  tòte  acestea  poesia  Intórcerea  fn  ^érà,  scrisà  sub  a- 
cea  impresiune,  este  tórte  palidà,  Nicì  amorului  nu  i-a 
pututù  da  espresiune  intima  si  fìerbinte,  nici  sentimen- 
teloru  rèsboinice  umì  vigurosù  resunelìi.  In  ciclulii  de 
poesii  facute  cu  ocasiunea  a  dóuè  resbòie,  in  Italia  la 
1859  si  la  noi  peste  Dunàre,  nici  o  piesà  nu  este  in- 
spirata de  entusiasmulù  rèsboinicìl.  Singuru  numai  na- 
ra^iuneì  de  dupà  rèsboiù  a  luì  Penesìi  Curcanuiù  i-a 
imprimati!  unù  timbru  mai  energicù,  care  ìnsè  ca  na- 
ra^iune  obieclivà  nu  potè  escila  sentimentuhì  rèsboinicù, 


—  2*)5  — 

cuni  ur'  puló  luce  acósla  unù  cànlecù.  Mal  bine  i-aft 
succesft  micilo  lablouri  soft  descrieri  in  PastelurX  ^i 
mal  ahisfi  in  cole  mal  sourle.  fiele  mal  desvoltale  lan- 
ge(|escri,  jji  l'rasele  ocupA  loculo  imaginilorù  .«ji  aift  ide- 
ilorO.  0  limbA  mal  biinfi  allàmiì,  dintre  tòte  scrierile 
sale,  in  pioselo  lirici»,  cAcl  acestea,  intogmal  ca  in  poe- 
sia popularfi,  nu  sutérft  cuvinte  putiniì  poetice,  cum 
suntiì.  ciivinloie  lungi,  straine  néfi  cu  lorma^iunl  stràtne, 
reù-sunàlóre,  neologismo  jjì  provipcialisme,  pe  cftnd  in 
poesiile  narative  ^i  in  piesele  teatrale  poetuliì  ^i-a  im- 
pestritatfi  .«ji  deformatil  limba  cu  o  suma  de  cuvinte, 
dintre  cari  unelo  nepoetice,  cum  suntfi  neologismele,  ca 
strania,  caduol,  cleinen(d,  fastu,  completa,  specimenù, 
o/randa,  decreta,  antitezà,  regrttu,  completezùy  produdùj 
coriegiù,  fluviù,  provid enfiala,  solitarù,  angelica,  pre- 
senterà, concerteza,  aprefuesdi,  confiaiu,  capitulezù,  pre- 
dispunu,  precedala,  iransjignrare,  berhan(ie,  prosternìì, 
prcsagiu,  ahiectìì,  complace,  achita,  apar(inù,  conformùy 
tensìi,  corniferìl,  complice,  Jla<jeln,  fccnndù,  resplenda, 
suavissimù,  raportù,  justù,  plumetitiì,  .s.  a.  §i  de  alta 
parte  ;  hàrlogìì,  shurdaluicu.  craiu.  trufu§ù,  nàprasnicTi , 
ducha,  rèzdueliH.  lagàru,  bunta,  Jivinà,  diìianie,  pras- 
nidi,  poreclà,  tovarnsu,  pribagiì,  téfénì,  résvràtire,  gO' 
dacN  (purcehì),  ocodì^  gingaifà,  surgucia,  huceagiì,  za- 
padd,  ceairù,  prihànir,  sevàelnicù,  nevolnica,  tue^ù, 
prepttelnica,  norodu,  urgelnicù,  oblàduire,  harapnidi, 
i}.  a.  si  tòte  acestea  nu  in  comedióre  séù  in  farse,  ci 
in  piese  scrise  cu  inlentiune  de  ìnaltà  poesie.  —  Unù 
altù  defectn  alu  limbel  lui  Alecsandri  sunti!  desele  gre- 
jjell  de  gramaticft,  sintacsà  •"')  ?i  technicò. 


6\  Despota- Votili  :  adevSra^il  fiii  «/ geniulul  romànfi  ;  ^ermurì! 
Sfaldati  ;  leH  nIprasnicQ  ni  càrui  largft  ghiarfl  ;  •.\\  spus'o  insufi  '.  alù 
lumflor-ù  fttApànO  ;  so  putemA  tngrubJl  resboiulQ  a'iitreprinde  ;  ffrbinte 
sftrutarl  :  ^i  schimbà-^t  apoT  cAt  '  viea  !  :  cine  potè  sé  ne  df sparte  : 
la  culnifle  puteril. — Fàntùtta  Blandutiei  fi  Varia  :  descàntecl  tìoróse  ; 
dulcele  (i  cuvinte  ;  ìimbirele  i  divine  ;  m  ar  desparte  ;  ^àndirele-ml 
ncbune  ;  /rigare le    ntipte  ;  personagi  ;  s  •  atide  preludete  ;     hunà  feste  ; 


—  296  — 

Alecsandi'i  a  scrisù  :  Doine  si  Làcràmióre,  Pastelurì^ 
Legende,  Dumbrava-Rosie,  Ostasiì  nostri,  0  colectiune 
de  poesit  populare  (p.  121),  Piese  teatrale,  §.  a,  (v. 
Foes.  narat,  dram,  si  Nuvele). 

Dimitrie  Bolintineanu  (1826 — 1872)  s'a  nàscutQ  la 
a.  1826  in  comuna  Bolintinulù-de-vale,  aprópe  de  Bu- 
curesci.  Invètàtura  §i-a  fàcut'o  la  St.  Sava.  Intra  apoì 
ca  tunctionariù  la  Ministeriulù  de  interne.  Deja  cele 
dintàiù  poesiì  'ì  atragù  atentiunea  publicului,  càci  0 
fata  tinèrà  pe  patulu  morfei  a  fostù  unii  evenimentù  lite- 
raril.  Fratil  Golescì  iaù  iniliativa  pentru  a  ajuta  pe  ti- 
nérulti  poetù  se  mérgà  a-^i  compiccia  educatiunea  lite- 
rara  la  Parisù.  Elù  se  duce  la  1847,  dar  la  1848  re- 
vine  in  patrie  §i  ìncepe  a  redacta  diariulfl  Poporulìi 
SuveranU.  Pàràsirea  studiilorO,  ìntrarea  in  politica  §1 
incà  pe  calca  obositóre  si  deprimàtóre  a  diaristicei  mi- 
litante, a  fosti!  0  fòrte  mare  gregeia,  care  si-a  résbu- 
natii  amari!  asupra  talentelorti  sale  naturale  de  poeta. 
Dupà  suprimarea  mi^càrilorii,  elii  fu  esilatti,  ^i  se  duse  la 
Parisù.  Acestù  esiliti  a  fostfi  de  celti  mai  mare  folosù 
pentru  poeto.  Elu  este  epoca  de  glorie  a  poetului.  Din 
acestù  timpù  datézà  cea  mai  mare  parte  din  scrierile 
sale  cele  mai  ìnsemnate.  Din  Parisù,  in  timpulù  esiliu- 
lai,  elù  s'a  dusù  in  Turcia.  si  fiindù-cà  acésta  nu-lù 
làsa  se-se  ìntórne  in  térà,  fàcu  diverse  càlétorii  prin 
Asia-mica,  Siria,  Palestina,  Egiptù,  Archipelù  §i  pela 
Romànii  de  peste  Balcani.  Elfl  iji-a  descrisù  tòte  aceste 
càlàtorii.  La  1859  se  intórce  in  patrie.  Devine  ministru 
de  esterne  §i  de  instructiunea  publicà.  In  timpulù  acti- 
vitàtii  sale  multe  idei  mari  le-a  pusQ  in  circulatiune  ^i 
in  parte  a  si  realizatù  din  eie.  Ideia  unei  Societati  aca- 


ot'ti  ;  osànditS  a  pare  o  fiin^S  ;  cu  fruntele  piccate  ;  septe  culme  ;  me- 
niti a  pere  din  lumina  ;  creanga  verde  crescénd  mtndrà  collana  pànS 
la  cerurT  frunc^ósa  lui  coróna  ;  fulgerii  detunà  ;  nimic  nu  potè  a  ne 
de  sparte  5.  a 


-  297   - 

Uemicf  este  a  lui  ).  Asemenea  prin  stflruintele  lui,  ale 
lui  Negri  sji  V.  A.  Ureoliie,  se  infiin^ézà  cele  dinlàiù 
scóle  la  RomAnil-macedonenl.  Dupfl  18G0  trft(?sce  re- 
trasiì,  coploijiiulu-la  ineelulfi  cu  incetuhì  miseria  .-ji  in 
urmA  l)óla.  (Ui  tote  acestea  ehi  in  acestil  timpiì  desvóllft 
o  mare  aotivilale  lilerarù.  Miseria  .ni  bòia  'Ift  doborù. 
Untt  depilato  la  1871  arata  in  Camerft  miseria  poetulul, 
alta  depulatìi  rCspunde  :  Ce  sè-ì  facemu  !  f^ìi  astD-felù 
celn  mal  maro  poetD  alìl  noslru  mòre  la  20  Augusta 
1872  ea  celrt  din  urmà  salalionì — inlr'unù  spitala,  sji 
totft  atiUiì  de  obscurn  fu  inmormènlain.  Numal  tànjifi 
prin  iniziativa  d.  (ì.  Chitù  ca  ministro,  i  s'a  pusiì  o 
pétrà  la  mormòntù. 

Celli  mal  genialiì  dintre  to^I  poeiil  nostri  este  incon- 
testabilfl  Holinlineann.  Eia  lu  unii  genia  precoce,  ìn- 
cepu  de  timpuruì  !ji  termina  eurfindft.  SuccesuUi,  care 
incorona  chiar  cea  dinlàiil  a  lui  poesie,  fu  ^i  penlru 
eia  0  pedeca  d'a  pule  intelege  deplina  gréua  misiune  a 
poetulul.  Eia  incepu  a  serie  !ji  scrise  mereiì  farà  a  cu- 
geta  ci\  de  unde  nu  mal  punì,  séu  iel  mal  multa  de 
calli  punì,  curènda  va  veni  limpulil  cànd  no  s6  mal 
afli  ce  sé  iel.  Cu  Iole  acestea  Molintiueann,  ca  nici  u- 
nuln  din  conlimpuranii  sei,  duce  in  Plum/erile  sale  la 
inali j\  perfecfiune  elegia  incepulA  de  Gàrlova,  §i  este 
tota-odatil  crealoriuliì  a  dóué  alte  specil.  Eia  creézà  la 
noi  balada  istorica  ?i  naraliunea  poetica.  Pe  cànd  cel- 
aci poeti  niteceaiì  farà  orientare  inc«')ce  ?i  incoio  pe 
vasluliì  campii  aln  poesiel,  eln  in  anil  fortel  podice  *^\ 
concentrézu  puterile  asupra  acesloriì  specil.  NicI-odalA 
pana  a(JI  mal  dulcl,  mal  pulernice  ?i  mal  mi?càtóre  ac- 
cenle  elegice  n'a  scoso  vre-una  poeta  la  noi.  Eie  nu 
sunia  jocurl  de  frase,  versurlticluite  numal  penlru  ochl 
?i  urechl,  eie  sunia  scàntel  electrice,  cari  nasco  din  pri- 
sosinla  puterel  iji  a  seulimentulul,    ?i    penlru    aceea  a- 


7).     V.  A.  Urechie,  Actele  ^i  solemnitatea  otìciali  51  neoHcialil  ■  In- 
•ugurtrel  Socieift^el  literarie  komflne.  Bue.    1867,  p  50. 


—  298  — 

celasi  efectù  de  o  adàncà  §i  ardètóre  duiosie  produci! 
in  sinula  ori-caruT  le  cetesce.  Er'  limba  lorù  este  d'o 
dulcélà  si  duiosie  ìmbetàtóre.  —  Baladei  istorice,  cu 
totulQ  necunoscutà  pan'  aci  in  literatura  nòstra,  eltt  'i 
dede  si  nascerea  si  cea  mai  ìnaltà  perfecl^iune,  ìncàtù 
nime  nu  mai  ìncercà  dupa  elù  se- si  mesure  puterile  cu 
creatiunile  lui.  Dreptiì-aceea  balada  isterica  muri  dim- 
preuna  cu  creatorjulu  setì.  Gei  cari  scia,  cà  tólà  Dacia 
resuna  de  cànteculù  baladeloril  :  Pe  o  stanca  négrà^ 
Pe  càmina  Turdit,  Ca  unu  glohu  de  aurù,  Nóptea  se 
tntinde,  Intr'o  salaniinsà,  Vin,  de  wè  sàrutà  s.  a,  a- 
ceia  vorii  sci  se  cumpenéscà  marea  influintà  ce  aceste 
balade  au  esercitatù  asupra  spiritului  publica  la  Ro- 
màni. Eie  nu  suntù  numaì  simple  balade,  naratiuni 
scurte  de  tapte,  eie  suntù  in  fondu  neimitabile  cèntece 
de  rèsboiu.  Si  dèca  nimica  alta  ceva  n"ar'fi  scrisa  Bo- 
lintineana,  acestea  eraìi  d'ajunsii  pentru-ca  noi  sè-lG 
numima  unù   Tirtea  romàna. 

Afara  de  elegii  si  de  balade,  Bolintineanìi  a  mai  creattì 
0  sumà  de  alte  piese  lirice,  cum  suntù  Caiccelaneele  ?i 
Càntecele  (1855),  cari  cele  mai  multe  suntù  de  o  ìnaltà 
frumuse^à  si  unele  adevèrate  màrgàritare.  Cànteculù  de 
rèsboiù  Inima-mì  e  seca,  este  de  o  rara  energie.  Dar 
puterniculù  seù  geniù  nu  se  opri  aci.  Eia  cela  dintàiù 
dede  nara^iunei  poetice  adevarata  limba,  spirito  si  des- 
voltare, anume  in  Fiorile  Bosforuluì  si  in  Poeme  (1855). 
Avèntulù  fantasiei,  plasticitatea  espunerei,  foculù  senti- 
mentului  versatù  in  eie,  lumea  de  nóuè  idei  §i  vederi, 
dulcé^a  limbei,  suntù,  tòte  cuprinse  la  olaltà,  neimita- 
bile precum  in  faptà  au  §i  remasu.  Tòte  acestea  inalte 
calitàti  ale  lui  Bolintineanù  ìncepu  mai  tàrdiù  a  slàbi. 
Dupà  1855.  in  care  anù  aù  apàrutù  Poesiile  vecìiì  si 
nóue,  geniula  lui  incepe  a  se  pàli,  numai  rarù  mai 
scànteie  puterea  lui  cea  vechie.  Elù  serie  multù  incà 
§i  dup'acésta,  dar'  mai  multù  nu  mai  amint^sce  pe  Bo- 
lintineann  celu  de-odatà  si  nu  mai  raro  mai  apare  ca 
celù    vechiù.    Eia,    adoratoriulù  si   desmorméntàtoriulìj 


—  20!)  — 

gloriilonì  treoiite.  popularisézà  acum  pò  oroil  nazionali 
ca  Mircea,  Steramì,  Miliaifi  ij.  a.  nu  numoi  prin  scrierl 
isloriee,  scrise  dulce  j?ì  uijoro  pentru  poporri,  dar'  .si 
prin  piese  teatrale  in  care  se  mal  resumft  incà  odati\ 
tólA  puierea  lui  de  care  mal  dispunea,  §1  prin  epicft. 
in  caro  insó  mal  pu^inu  s'a  pututiì  alla  pe  sine  insusjl. 
Desilusionalfi  de  cele  ce  vedea,  cìlcl  nu  mergeaiì  cum 
cln  doria  si-iji  ìnchipuia  pentru  marele  viitoriQ  ce-lo 
ìnlrevedea.  niAnuesce  .fi  biciuliì  satirel.  Are  ìn.sé  si  Ho- 
linlincanfi  dcfeclele  sale.  Kln  ìnc;l  a  lucratCì  prea  rapede. 
Numal  vorbimù  de  ultimi!  ani  in  cari  a  desvoltatiì  o 
activitate  lebrilA,  alfi  cArel  motivCi  se  vede  a  fi  fostiì 
desperata  lui  stare  niaterialà.  D'aioI  provimi  desele  re- 
petàrl  ale  acelorasl  idei,  frase  !ji  cu  vinte.  Cu  tòte  a- 
ceslea  nu  nunial  prin  geniiì,  Holintineanù  se  distinge 
ìnlre  toU  si  prin  limbà.  Limba  lui,  .«ji  mal  alesù  in  e- 
poca  de  glorie,  este  cea  mal  aKsri  si  mal  curata  §i 
toliì-odalfl.  ?i  mal  corecIS,  si  dacù  vomii  considera,  cu. 
eltì  ìncil  a  lucrata  destulù  de  iute,  vomfi  trebui  sé  ad- 
miràmiì  armonia  larmecùlóre  ?i  rotumjimea  versulul. 
Klo  singunì  a  ìntelesn,  cA,  de?i  limba  romAnA  sutere 
hiatuln,  toluifl  unii  adevèratn  poeta  trebuie  sè-lft  ìncun- 
giure  càlù  mimai  póle.  Klfi  Ta  evitato  in  unele  poesil 
in  modiì  absolutiì,  l'Ara  a  stropsi  gramalica  ^i  sintacsa 
limbel,  ceea-ce  probézA  marea  putere  ce  avea  elfi  asu- 
pra  limbel.  In  poesiile  nini  tArijie  nicì  limba  nu  mal  este 
totiì-de-una  la  ìnAHimea  de  mal  inainle. 

Holintineanù,  ca  scriitoriiì,  are  si  o  mare  calitate 
moralA.  ¥Aù  este  modesta  ca  o  fatA  mare,  nici  odatA, 
nici  in  scriere  nicI  in  impregiurArile  vie^el,  nu  fncércA 
a  se  Impune  prin  reclamA.  Kln  este  preotuin  sacru  alfi 
Musei,  care  seriosa  si  solemnù,  ca  ?i  cilnd  n'ar'  vede 
lumea,  servosce  linistiliì  la  altarula  el  "). 


8).     O  antlisS    criticA    a  poe.siilori     lui     Rolintineanu  a  se  redv  la 
ale  nòstre   Cer,etari  literart  p    288—356 


—  300  - 

Din  numèrósele  scrieri  ale  luì  Bolintineanu  amintimìi 
urmàtórele  :  1)  Poesiile  vechì  si  nóuè,  piàngeri,  balade, 
Fiorile  Bosforuluì,  Caiccelanee,  epistole,  càntece,  poeme 
(1855)  ;  2)  C untar ea  Bomànin  si  Melodiì  romàne 
(1858);  3)  Bàtàliile  Romànilorù  (1869);  4)  Legende  si 
Basme  nazionale  (1858,  1862)  ;  5)  Satire  politice  :  Ne- 
mesis,  Eumenidele,  Bplintiniadele,  Menadele  (1861,  1866, 
1870)  ;  6)  Conradu,  poema  in  4  cànturi  ;  7)  lelele, 
grame  si  epigrame  politice  (1869);  8)  Scrieri  drama- 
tice:  Mihaiii  viteazulu  condamtiatù  la  mòrte,  Stefanù- 
voda  celu  berhantù,  Alecsandru  Lapusneatiù,  Stefanu 
Gheorghe-vodà,  Màrirea  ^i  uciderea  luì  Mihaiii  ViteazulU, 
Mihnea-voda ^  Fostelniculu  Const.  Canta cusinit,  Bran- 
covenii  §i  Cantacnziniì  ;  9)  Romane  :  Manuilu  §i  Elena 
^.  a.;  10)  Istorice:  Vietile  luì  Traianu  Augustu,  Mir- 
cea  celu  bètrànu,  Vladu  fepe§ìi,  Stefana  celù  mare, 
Mihaiii  Viteazulu  si  Cuza  ^.  a.  ;  11)  Càlétorii  :  in  Mol- 
dova, la  lerusalimù,  la  Romàniì  din  Macedonia  simun- 
tele  Atosu,  a  Domnitoruluì  Romàniloriì  (Cuza)  la  Con- 
stantinopolii ,  in  Asia  mica  :  12)  Traducerì,  traduce  pe 
Anacreonù,  participà  la  traducerea  Miserabililorii  de  V. 
Hugo  ;  13)  Diverse  alle  scrieri  si  articole  de  diare. 

Gheorghe  Sionii  {ÌS22—  1 892)  nàsculù  la  Hàrsova  distr. 
Vasluiu.  A  urmatù  pu^inù  la  ISt.  Sava,  d'aci  incoio  s^i-a 
castigati!  cunoscintele  prin  propria  diligintà.  A  intratii 
apoì  in  funcliune  publicà.  La  1848  fiindii  esilatii  trece 
in  Bucovina.  de  unde  revine  la  1S50.  La  1859  trece 
la  Bucuresci  unde  incepe  a  scòte  Revista  Carpatiloriì  ^i 
unde  §i  mòre  la  1892,  In  poesiile  sale  lirice  eliì  a  imi- 
tati! si  une-orì  aprópe  Fa  tradusù  pe  celebrulii  poeta 
francesù  Beranger  :  Noroculù  (La  fortune)  Orangutanulù 
(Les  Gurangs-Outans),  Bundunelele  proncrisulul  (Les 
Hirondelies),  (JensorulU  m,m  (Le  Censeur),  Pèrula  meu 
alba  (Mes  cheveux)  Lizisóra  §i  altele.  Din  poesiile  sale 
s'aii  popularisatù  Limba  Bomànéscà  ^i  Lizisóra  mea. 
Afarà  de  o  Colecfiune  de  poesiì  §i  alta  de  fabule,  a  mai 
scrisìl  piese  teatrale  §i  a  tradusìi    Istoria    lui    Potino  si 


—  301  — 

a  Iru^iloru  I  umidii  tlm  girt-fMi-  [\.  leuliu  si  Kalnilcl- 
Gheoryhe  Creffanii  (182^)  1887).  S'a  nùscutn  la  Hu- 
curesol,  a  sludiattt  la  St.  Sava,  apol  la  Parisù.  Uein- 
torsù  in  patrie  dovine  tunctionam,  mal  tilnliil  ininistru 
la  eulte.  More  ca  nienibru  la  Curtea  de  Casa^ie.  Po- 
esiile  sale  le-a  publicatiì  sub  tilluliì  Patrie  si  liher- 
tate.  Taleiitfi  liricfi  !ji  cu  deosebire  elegicQ  ;  mal  Insem- 
nale  :  Dondil  {ere),  C^lntrcuìù  siràindtdfeì  91  GlasUlù 
viitornluì. 

MilutìH  Emincscu  (1849—1889)  este  celH  dintAin 
poetn  bolnavù  séiì  desechilibralù,  ìii  literalura  romàna. 
Mamfl-sa  bolnavà  jjI  transmisese  bòia  la  to^I  copiiT,  din 
care  dol  deja  mal  ìnainte  ìnnebunise  ^i  unuliì,  ér'  dupfl 
alt  il,  amrndoi  s  ad  sinucisft.  Kliì  dupà  o  vié^ri  fòrte  de- 
sordonata '■' )  innebunesce  la  188H  .si  mòre  la  1889. 
Póla  din  mo^tenire  s'a  potentati^  prin  alegerea  scriito- 
rilonì  cu  caro  s'a  ocupatiì,  aiuime  lilosòfuln  pesimistfi 
dar  epicurei"!  Schopenhauer  ?i  a§a  numilulfi  «poeto  bol- 
navù» ahi  (iermaniloriì,  Heine,  de  asemenea  epicureù. 
La  acestea -^'aiì  adaosft  .«ji  legùturile  sale  sociale  totft  de- 
aceea.s!  natura.  De-aicI  a  urmatiì  cà  ehi  din  causa  sta- 
rei patologica,  turburate  a  suflelulul,  ne  putòndn  per- 
cepe  lumea  de  sine  !fi  prin  sino,  a  fostrt  cu  toluliì  a- 
servito  de  ideile  9Ì  vederile  aceloriì  scriitorl  slrAinl  9Ì 
lumea  lord  a  primit'o  ca  a  sa  proprie,  penlru  aceea  elù 
in  Poesiile  sale  (edit.  1884Ì  descrie  aprópe  esclusivo 
lumea  ?i  vièta  germana  din  Heine,  se  intelege  tnsé,  pa- 
lidà  si  jjtérsjì  cu  tòte  copiile. 

Kln  lumea  romanésca  n'o  cunósce  iji,  afanì  de  vre-o 
dóué-trel  reminiscenle,  poesiile  sale  nu  posediì  altù- 
ceva  etnicil-romùnescù^  nicì  ca  .natura  ìncungiurìltóre, 
^érù  si  poponi,  nici  ca  vié^a  etica:  idei  ?i  datine,  du- 
rerl  9Ì  bucuril.  aspira^iunl  ?i  lupte;  dincontrà  face  apo- 
teosa  celul  mal  selbateciì  vandalismi^  strigàndn  :    *sdro- 


9).     DescrisI     chiar  de    araicii  si    cunoscu|iT  sei  T.   Convorhiri  litf- 
rare  No.  11  ^i   12  (jubilarfi)  1892  p.   17Ò  — 195. 


—  302  — 

bit!  orénduiéla  !  sfàrmati  totù  ce  arata  màndrie  §i  a- 
vere  !  sfàrmati  statue,  palate  §i  tempie!...»  si  a  predica 
apoì  asemenea  idei  funeste  chiar  la  noi,  care  tog- 
mai  multù  trebue  sé  lucràmù  pana  ne  vomii  reculege  din 
sdrobirea  §i  vandalismulù  secoliloriì  trecuti  !  0  alta  con- 
secin^à  naturala  a  stàrii  sale  bolnave  a  fostù,  ca  poe- 
siile  sale  suntiì  in  generalo  farà  legatura  interna,  desor- 
donate  §i  confuse.  Sentimentulù  iubirii  ce-lù  preocupà 
aprópe  in  tòte  poesiile,  este  unii  sentimenti!  bolnàvi- 
ciosii,  lipsitu  de  ori-ce  ìnàlt.are  nobilà  si  avèntù  idealù, 
si  este  atrasù  numai  de  materia  bruta.  Pe  làngà  acésta  in 
tòte  domina  o  atmosfera  de  lume  morta,  mocnità  §i 
nàbusitóre,  unù  sentimenti!  posomorìtii  de  nemultàmire, 
unu  desgustù  bolnavu  de  vièta,  farà  a  refusa  ìnsé  ceva 
din  plàcerile  eì  cele  mai  abrutizàtóre.  Lipsita  de  inspi- 
ratiune,  care  este  absolutù  imposibilà  tara  seninàtatea 
minfù,  a  lucrati!  cu  ce-a  pututu  culege  din  cei  doì  scri- 
itori  si  mai  alesii  din  Heine.  Si  din  acestia  ìnsé,  din 
causa  stàrii  sale  bolnave,  n'a  pututìi  culege  de  catti 
tràsàturile  mai  brute,  amorulù  materialù,  desgustulu  de 
vieta  si  atmosfera  de  lume  morta,  tòte  partile  bune  din 
ei  aii  rèmasù  neatinse.  Cu  deosebire  din  Heine  n'a 
pututu  imprumuta  absolutù  nimica  din  spiritulù  luì 
sarcastici!,  din  temperamentulù  lui  veselìi,  profumulù 
luì  lirica,  ci  a  imprumutata  numai  stafagiulù  esterionl 
si  anume  celù  din  momente  posomorite  §i  amorulii  brutti, 
adecà  partea  absolutù  slabà  din  Heine.  Totu  asa  a  ìm- 
prumutatìi  si  din  Schopenhauer.  Bolnava  fiinda  s'a  ìm- 
presionatù  numai  de  parlile  bolnave  din  modelele  sale. 
Din  tòte  acestea  a  urmatù  apoì  sàràcia  de  subiecte  §i 
ìnvèrtirea  acelorasì  idei  in  tòte  poesiile,  alcàtuirea  a- 
nevoiòsà  si  migàlòsà  a  versului,  càrpocirea  cu  cuvinte 
cantate  si  repetite,  cu  frase  lenese  si  umpluturì.  '  A- 
véndù  apoì  o  limbà  fòrte  sàracà  a  alergatti  dupà  ne- 
ologismi neadmisi  nici  in  prosa,  necum  in  poesie,  ca 
reflecto,  falduri,  braca,  bràcuita,  nimbù,  nefastti,  selbe, 
murù,  savantìi,  solitara,  imberbìi,  constelatii,   sombru  §. 


—  303  — 

a.  séD  dupà  cu  vinte  nepoelice  :  co.^coviì,  simulezrt.  suc- 
cedo, neliberù,  egalo,  scopù,  sensft,  numèrosfl.  cumcà 
{fòrte  ilesn),  propriù  .s.  a.  :  a  nesocotita  regull  grama- 
ticale  din  cele  mal  elementare  :  lunce,  sinil  isinurl),  gt^ne 
lunge,  poveste  feerici,  snopurl,  mano  (mi\nl),  vinurl  sece, 
tortil  (tór^e),  zidurl  lustrui^I,  siinx  pètrunsA;  ale  tresti- 
ilorfl  suìitta,  ale  preotilorft  càntecii,  de  doruin  alù 
strftinulul:  espresiunl  iji  epitete  stAngace,  sarbode 
iji  chiar  absurde  :  negurl  negre,  fiori  care  canta,  nóple 
largfl,  vièta  planA,  bra^e  de  valurl,  nuorl  de  eresrt,  ceni 
plimì  de  eresiì,  vatnl  surà,  vàrfurl  lun^I,  noorl  lungi, 
prilejiì  lungo,  imbra(i!r&rl  de  brafe  s.  a.  ;  intonarea  cu- 
vintelonl  adese-orl  sli\lcitft  cànd  pentru  ritmo,  cànd  pen- 
tru  rima,  afara  de  aceslea  Tórte  multe  versurl  scbiópe 
lipsindu-le  silabele  cerute,  ér'  allele  neavtìndo  pausa: — 
rima  e  saraoa,  anemica  ?i  falsa:  farma-dórma,  poeto - 
revédo,  bata-slóta,  vada-luminói^a,  mòle-sale,  crida-zu- 
gràvita,  zborù-norl,  cobóra-turbarc,  mirare- picióre  s.  a. 
pe  langa  acésla  intrebuin^éza  tórte  desn  versurl  albe, 
neadmise  in  poesia  romana  originala. 

Cbiar  dèca  fondulo  n"ar'  fi  strainiì,  sAraco  ?i  bolnavo 
cum  este,  greselele  de  forma,  ca  numènì  sji  calitate, 
suntù  alàtiì  de  enorme,  ìncatft  ar'  sdrobi.din  punctiVde 
vedere  alQ  adevèratel  arte,  chiar  !fi  celo  mal  slralucito 
cuprinso. 

Tòte  acestea.  fondo  iji  forma,  puse  in  asemenea  con- 
ditiunl,  aiì  pututfi  [\  u^orft  imitate  de  to^I  incepétoril, 
distrugcndo  insé  in  el  orl-ce  avèntiì  si  originalitate  '")• 


1)  Constantiììu  Starnati  moldoveanù  ;  2)  Iona  Eliade 
Ràdulescu  are  mal  insemnate  Sfntràtorulu,  Poctulù 
nmrindu  ^i  unele  traducerl  din  l^martino  ;  H)  Constan- 


io).     O  analisA  criticil  «m^nunfil&  a  se  vedétn  Bevista  crit.'Ki.  No. 
5 — ó  din   1894. 


—  304   — 

iivic  Negr'uzzi^  Marsvlù  lui  Dragosu  scrisìi  de  elii  s'a 
popularisatù  la  J848  in  Transilvania  pe  numele  luì 
lancu  ;  traduce  mai  multe  din  BaladeLe  luì  V.  Hugo  ; 
4)  C.  A.  Rosseti  a  publicatù  in  tinerete  Ceasurì  de 
multumire  din  cari  unele  devenise  populare  ;  5)  Cesaru 
Boleacu  (1813—1880)  :  0  colectiune  de  poesiì  de  con- 
tinutu  feliuritiì,  putinù  talenta  in  poesie,  limba  aspra, 
mai  bunii  prosatori!  :  6)  Grigorie  Alecsandrescu  avutu 
si  adese-ori  noù  in  idei,  dar  putino  corectù  in 
limbà  si  slabù  in  technicà  :  mai  succese  A.nvlù  1840, 
Umbra  luì  Mircea  la  Cozia,  Suferinfa,  Ucign^ulù  farà 
voie,  Nu,  a  ta  mòrte  ^^)  ;  8)  Catina,  poesii  revolutionare 
popularizate  in  1848;  9)  Alecsandru  Sichleanù  (1834 
—  1857),  talenti!  fericitii,  dar'  nu  putu  ajunge  la 
desvoltare;  10)  Alecsandru  Depàràteanu  (-j-1865), 
multa  fondu  de  poesie,  dar  liraba  irapestritatà  cu 
multe  galicisme  :  11)  Const.  D.  Aricescu  diverse  po- 
esii, unele  cu  putinà,  alte  farà  poesie,  mai  alesù  cele 
mai  tàrdii  ;  12)  Niculae  Niculeanii  (ÌS3^ — 1871)  natura 
ferbinte  poetica,  dar'  intunecaià  de  pesimismù  ;  s'a  nàs- 
cutù  la  Cernati!  (Sàcele)  in  Transilvania,  numele  lui  de 
familie  Tomàsoiil  ^-)  ;  13)  Mihailù  Zamiirescu  talenta 
fericitii,  dar'  nu  prea  ìngrijitii,  espresiunea  adese-ori 
prosaica  ;  14)  Dimitrie  Petrino  (1833 — 1878)  diverse 
poesii,  unele  bine  scrise,  dar  in  generali!  pline  de  pe- 
simismù ;  Ib)  lonu  A.  Làjìèdatu  {-\-l81S)  unuliì  din  cei 
mai  talentati  din  generatiunea  junà  ;  lirica  voiósà  si 
plinà  de  aventi!  ;  deosebitn  frumóse  :  Glasulu  stràbuni- 
loru^  Pérulù  de  aurù,  Dumne^eulù  nostru. 


II).     O  analisi  critica  de  noi  in  Cercetàrì  literare  p    29 — 58. 
12).     Ni  s'a  spusu  de  rep.  prof,  universitari!     P.  Suciu,  care  l'a  cu- 
noscuta  de  cànd  episcopulii  Chesarie  de  la  Buzefi  adusese  pe  nepotulìi 
se&  de  la  Sàcele  la  BuzeQ,  unde  P.  Sucifl  se  afla  pe  atunc'i  profesorù 
la  Seminarili. 


—  305  — 

Poesia  iiarativd. 
Prospcdu  istoricù. 

Celti  ilintAin  iirme  do  poosie  tuiniliv.ì  aparfì  in  sec.  alQ 
17-Iea.  (>ea  mal  vi-chi(r  o  aveiini  dela  MiroiiH  Costino, 
cronicariuliì,  care  in  IH  versurl  li|>aiile  in  l'sallirea  ver- 
silìcalà  a  lui  Dosileiiì  {ìijl'ò)  vorbesce  cu  scurtiine  epi- 
gramaticii  despre  colonisaron  Daciel,  care  tema  a  des- 
voltat'o  apol  mal  pe  largii  in  poema  scrisA,  din  neteri- 
cire,  in  limba  polonA  la  1084  (v.  p.  220).  Er'  milro- 
politulù  Dositeiil  lipSrt'Sce  in  Paremiariiì  (HiS3)  unù  po- 
melnicu  in  13"J  versurl  alfi  Domnilorù  Àloldovel  !ji  alQ 
fupteloriì  Ioni  ni;il  inseninate  Cronicariulù  lenache 
CogAlniceanu  face  óre-care  progresil  peacésta  cale  descri- 
indil  mórlea  tn»gica  a  lui  (ìrigore  Ghica,  liogdanù  si 
Cuza,  pubi,  in  Cron.  Rem.  (Ili  274—294).  Tom  de  ori- 
gine litorarA  e.ste  iji  cronica  t-éiì  mal  bine  legenda  in  ver- 
surl  a  Mflnàstirel  Pri.-lopn  (p.  287 j.  Tóle  aceslea  inse 
.suntn  mimai  palide  incepulurl.  Piese,  cari  in  adevèril 
meriti!  a  se  numera  la  poesia  narativfi,  incepo  a  se  serie 
numal  cu  ìncepululfi  aceslul  secoiii.  f;>i  cea  dintàin  piesà 
esle  Arghiriì  .si  Klena  (1800)  de  1.  Baracfl,  urmézà  apol 
Vasile  Aionù,  Heldimanù,  éf  in  epoca  II  (1830—1860) 
.se  inmultescù,  caci  incepii  a  serie  Eliade,  Negruzzi,  Ho- 
linlineanu,  Alccsandri  jj.  a.  —  Celti  mai  inalili  genù  de 
poesie  ?i  anume  epopeia,  in  epoca  I  pAnà  la  1><30  o 
incércft  in  spirito  umorislicù-satiricù  1.  liudal-DeleanO, 
in  spirilfi  bisericescù  I.  Baracù  in  Risipirea  lerusali» 
multi)  jfi  Vasile  A  ronfi  in  ratiwile  luì  Christosù,  in  e- 
poca  11  in  spirilo  eroico  Eliade  in  MichaidA.  Mal  multo 
?i  mal  cu  succeso  .s'a  cultivalft  nara^iimea  poetica. 

P  0  E  T  I  I. 

Vasile  Aronù  {1770—1H'22),  fui  de  preolo.  nàscuto  in 
comuna  (ìlogovet.O  lAngà  Hla.io,  imde  a  f;lcutO  liceuhì  ér* 


—  306  — 

cursulù  de  dreptù  la  facultatea  dela  Cluju.  S'a  asedatù 
apoì  ca  advocatù  la  Sibili,  unde  a  muritù  la  1822.  Elù 
este  unii  poeta  popularii  de  multa  valóre,  care  impre- 
unà  cu  Baraci!  §i  A.  Panii  formóza  pleiada  poetiloriì 
celoriì  mai  gustaci  de  poponi  pana  josii  in  coliba  tera- 
nului.  Limba  lui  este  limba  romanésca  generala,  tara 
provincialisme,  asemenea  si  versuliì  e  celii  popularii,  a- 
farà  de  unele  piese  scrise  in  spirifii  mai  ìnaltiì  literarù. 
Scrierile  suntù  urmàtórele  poeme  :  Fatima  luì  Christosu, 
in  dece  cànturì,  Anulu  mànosù,  Leonatù  §i  Dorofata, 
Narchu,  Piramu  §i  Tishr,  tòte  tipàrite  in  nenumèrate 
editiuni;  Eneida  netipàrità,  si  Bucolicele  lui  Virgiliil, 
din  cari  s'a  tiparitù  in  Fòia  pentru  minte  ;  Rapórtà  din 
visu  publicatii  in  Telegrafulù  romàna  din  Sibili,  sunto 
vreo  15  ani,  §i  treì  elegiì.  ^) 

lonu  Budai-Veleanu  (p.  245)  a  scrisii  la  inceputulù 
secolulu]  figaniada  séu  Tahera  figanilorù  in  12  càn- 
turì, publicatà  pentru  àntàia  óra  In  Buciumulù  Romànu 
an.  Il  (1877-),  Este  o  epopeie  in  tonii  comiciì,  in  care 
se  descrie  o  espeditiune  a  Tiganilorii.  Este  in  generala 
0  operva  de  ìnaltà  valóre  in  genula  séìi  :  ea  potè  con- 
cura cu  ori- care  alta  asemenea  opera  din  literaturile 
stràine  Er'  in  càtù  pentru  noi  ea  este  unica  opera  in 
specialità  tea  sa,  si  in  generala  cea  mai  seriósa,  si  care 
a  succesii  mai  stràlucitii  dintre  tòte  ìncercàrile  pe  tere- 
nulii  epicii  pana  la  1860.  Este  plina  de  comica  si  u- 
morii,  si  adese  ori  tractézà  cu  uno  caustica  sarcasmii 
ìmpregiuràrile  sociale  din  trecutula  Romànieì-  Tonulii, 
dupà  maniera  clasicà  este  tinutii  tota-de-una  susii,  ceea 
ce  este  cu  atàto  mai  singularii,  càci  subiectulìi  este  din 
sfera  cea  mai  de  josii  a  societàtei  si  a  vieteì  ;  nicì-odatà 
ìnsè    nu  gre^esce    limbagiulo    si  atitudinea    ce  convine 


l)  Cipariii  In  Archivu  p.  234,  si  784  <j[ice  cS  intr'altele  a  avutfi 
manuscriptulQ  Eneide!  ^i  cele  tre!  elegii.  din  cari  nimicìi  nu  s'a  pu- 
blicatù  Unde  voriì  mal  fi  ?  ManuscrisulQ  orig.  alfl  lui  Rapórtà  din 
visù  se  aflà  In  bibl   Academ.  romane. 


—  807  — 

fie-cflrui  pcrsonagift.  DesvoUarea  este  orj;anic&  f}i  plas- 
tica, !ji  espunerea  viie  .si  fórlo  variuW.  Ksle  scrisA  in 
strofe  de  6  versurl  in  endecasilabuhl  italianft,  greo  pen- 
tru  limba  romftna,  jji  pe  care  poetuliì  nu  l'a  observatù 
rigurosil.  Limba  este  fòrte  bunft  !ji  corectft,  stihilft  de 
0  concisiune  clasicìi  neìndatinatft  la  noi,  i}\  pentru  aceea 
la  prima  cetire  pare  greoii).  Nededa^l  la  noi  cu  cetirea 
de  bcrierl  mal  serióse  si  prin  urmare  mal  grele,  acéstà 
operi!  de  valóre  cbiar'  ?i  dupù  lipririrt!  a  n'inasn  ne- 
cunoscutfi.  «) 

lonii  Baracà  (1779 — 1848),  liu  ti»-  pieulu,  nasculii  in 
comuna  Alamorù  nu  departe  de  Sibili  In  Transilvania, 
!ji-a  Iftcutn  studiile  la  Aiudo,  drepturilela  Chjjn.  La  1802 s'a 
a^e(|atiì  ca  advocatn  la  lirasovù,  la  1H0<)  a  fostft  numitft 
translaloru  sén  interpretTi  pentru  limba  romàna  pe  iringi 
magistmtuln  ilin  Hrafjovft.  A  redaclatù  Fòia  Dumineceì. 
A  muritu  la  '"/,•_•  luliù  1848.  Ehi  este  unù  scriitoriù 
populariì  aiata  in  limba  cain  si  in  concep(iune,  pentru 
aceea  scrierile  lui  au  intralu  adancfi  in  poponi.  Versulù 
lui  este  in  generaln  celo  popuiarn,  narafiunea  simphì  iji 
nemàestriia,  totù  aya  iji  limba  lui  este  generala,  ca  limba 
bisericésca.  Poemele  Arghirù  si  Eìena  ^ìBisipirea  le- 
rusalimulul  in  8  canturl,  suntù  principalele  lui  scrierl. 
Afara  d'acestea  a  mal  scrisil  Ràtàcirile  luì  UHsp  in  7 
cùnturl.  dupa  Odiseia  lui  Omerfl,  din  cari  s'a  publicatù 
numal  o  parte  in  ,, Albina  Carpalilor"  pe  a.  1879;  Deu- 
caUonìi  si  Pirha  .si  alte  milurl  din  Metamorfósele  lui 
Ovidù  ;  a  tradusii  o  parte  din  0  miiei^i  una  de  noptì  ?.  a.  '') 

lonù  Eliade  Ràdulescu  (1802—1872)  s'a  nfiscutiì  la 
Tèrgovi^te,    invétatura  ?i-a   fócut'o  la  Si.  Sava  sub  La- 


ai  O  analisi  criticA  a  opcrel  v.  Ar.  Densu^ìanìt,  Cercet&il  literare. 
la^.  ibSS  p    245  -  277 

3)  Ve<jl  Fòia  p.  minte  etc  a  184S  png.  272.  284  unde  se  tn^iri 
28  de  scrierl  de  ale  sale.  La  .Academia  romànft  se  adi  u  parte  din 
naDUtcriptele  lui  'n  d"uÌ!  volume  con^inéndfl  rre  o  2>  scrierl  deose 
bile  afarfl  de  unele  mèrun^i^url  ;  manuscriptuhl  lui  Anyiirù  si  l'ifita 
lìpsesc*. 


—  308  — 

zara,  càruia  i-a  §i  urmatù  in  catedrà,    §i  fiindù   scólele 
lipsite  de  càrtì    didactice  elù   tipàresce  o  matematica  §i 
Gramatica  romàna.     La  1  Aprilù  1829  ìncepe  redacta- 
rea    Cwieruluì   Bomànescu.     D'aicì    incolo    elù  devine 
barbatula  cela  mai  insemnata  atàta  pe  terenulQ  literarù, 
ckin  i?i  pe  ala  hiptelora  politice,  cu  uiin  cuvèntù  in  tòte 
direcliunile    de^teptàrii   §i  desvoltàreì    nòstre   nationale. 
Una  spiriti^  ageru,  indrazneto  si  d'o  activitate  neobosità  ; 
elu  tu  unii  fermenta  in  tòta  vièta  nòstra  iiterarà,    poli- 
tica si  culturalà,    cu  deosebiro   pana  la  1848.      De-aici 
incepe  a  se  ivi  pe  scena  generatiunea  mai  tìnèra.     Eia 
interaeiéza  societàri  (p.  153),  elù  ìncepe  dincóce  nu  nu- 
mai  celli  dintàiìi  ^vàvn  politica,    dar  hi  literarù,    Curii- 
rulii  de  ambe  scese,    elù  traduce  si  indémnà    pe  alti!  a 
se  ocupa   cu  literaturile  clasice  vechì   §i  moderne.    Elfl 
striga  generatiuneì  tinere  :    scrie^^  hàelì^    numaì  scriefìl 
0  fraeà  bunà  pentru  agitatiune  literarà,  dar  nu  §i  pen- 
tru  literaturà,  celo  putinù  cum    l'aìi  intelesù  i?!  l'aù  ur- 
mata  mereù  nd-literam\  La   1848  elù  este  capulù  revo- 
lu'iunei.     In  scurtù  elu   este  care  a  fàcutù  se  incoltéscà 
^\  sé  inverdéscà    in  curèndù   seminta  desteptàriì   semé- 
natà  de  reformatoriì  dela  inceputulù  secoluluì.   Cu  1848 
se  incheie  epoca  lui  de  actiune,  urméza  al^iì  si  elù  intra 
in  retragere,    serie  insè  mereù  pana  la  mòrte  in  27  A- 
prilie  1872      Eliade   incà  s'a  ocupatù    cu    tòtp  speciele 
ìiteratureì,  incalù  ca  ^i  coleguluì  bcù  de  actiune.  A.«achi, 
anevoie  'i  poti  alla  loculù  intre  cari  scriitorl  se-lù  punì, 
de-òre-ce  nicì  o  specialitate  n'a  cultivaVo  cu  deosebii'e. 
Noi  Taniù  pusù    in  acestu  iocù,    càci  din  tòte  se  vede, 
cà  a  avuta  o  deosebità  predilectiuno   pentru  poesia  na- 
rativà,  ^i  pe  aceslù  terenù  a  lucrato    mai  cu  insistenza, 
mai   alesù  traducèndù.      De§i  in  generalo    eia  a  avutù 
mai  mare  inclinare  pentru  poesie,  succesele  lui   insè  pe 
aceslù  terenù  suntù  modeste,  càci  elù  pentru  poesie  a- 
vea  mai  multA   iubire  decàtù  putere,    pentru  aceea  n'a 
pututù  .«è-§f  elupte    una  adeveratù   §i  durabilo  succesù. 
ÌJà  acésta    se  mai  adauga  .si  innoirile    ce  mai  tàrdia  a 


—  300  — 

(•ui^tMaliì  e»  Piintn  npapàralft  pontru  limba  romilnft.  KlQ 
im't'po  i)r»H'urn  in  prosìl  asa  fji  ìit  poesie  cu  unu  verde 
si  agilaliì  slilìl  roiiiiXnescii,  dar  deja  in  Michaidft  incepe 
a-^l  lonna  o  limbft  ^i  unù  stilo,  care  culminézft  in  Jm- 
nula  creufiuneì,  sji  care  nu  numal  ca  poesie,  dar  niol 
oa  prosa  nu  se  pòlo  mislui,  si  in  urmA  cliiar  si  poe- 
siile  mal  l)une  le  traduce  in  acóslft  limhà.  In  Michaidft 
n'a  nimeritn  nici  loniilil,  nicl  liinha,  si  mal  puiinil  stilulù 
epicù  :  n'a  niraeritù  nicl  cliiar  torma,  càci  versulrt  alba 
póle  li  adnìisìi  in  traducerl,  dar  nicl  de  cum  in  opere 
originale  romAnescI,  cAnd  limba  nòstra  este  alAttì  de  a- 
vutù  si  variata  in  rime.  Tota  asemenea  n'a  nimeritù 
limba,  sliluin  si  tonulQ  in  cele-!-alie  traducerl  din  poe(iI 
clasicl.— Deca  insc  succepele  lui  ca  scriitoliì  in  lileraturà 
n'ail  pututn  iì  durabile,  nesterso  sunlfi  succesole  lui  in 
marca  opera  a  derjleptarel  si  desvoltarel  nòstre  nazio- 
nale, pentru  cari  a  binemeritatft  de  patrie,  .si  patria  re- 
cunoscétòre  i-a  inalfatft  i?i  eternisatO  memoria  prin  o 
statua.  Scrierile  Ini  suntn  Tórte  variale  .si  numeróse  ?i 
afarà  de  cele  aminlite  mai  ìn^irtmn  :  1)  Cursu  de  poe- 
sie fiencralil,  colectiune  de  diverse  poesif  ;  2)  Tradu- 
cerl din  Kneida,  Dante,  Ariosto,  Tasso,  OsianO,  Molière, 
Lord  liyron,  Cervantes.  Hiblie  ^.  a.  ;  H)  istorice  :  Istoria 
universala,  Istoria  llomaniloriì,  Institu^iunile  Romàniel, 
EqxiUibriu  tntre  untiteli  «;i  diverse  articolo  intre  cari  iji 
istorice  9,  a.;  4)  Linguistico:  (Iramatica  rom.,  Parale- 
lismiì  intre  limba  rom.  .si  ital  .  vocabulariù  de  vorbe 
curatù  romàne  .si  slràine,  ortografia  romàna,  (v.  Lirica, 
Dramatica  .si  Satira). 

V.  Alecsunilri  pana  la  18B0  pe  terenuliì  poesiel  na- 
rative  nu  serie  decàtu  putine  piese  .si  numal  in  tonulù 
9Ì  maniera  popularà,  ìntre  cari  amintimù  :  Mùrióra 
Flnriórd,  o  dulce  musica  de  cuvinte  iji  de  rime,  dar 
l'ara  0  ac^iune  :?i  farà  ideie  precisa  ;  Sentinela  Jiomnnd, 
o  descriere  ictoricà  à  voi  d'oùseau  a  luptelorù  Komàni- 
loriì;  Poveslea  popularà  :  Treì  fete  de  tmpSratùy  pecare 
poeluln,    sub   lilluliì  Siràte- Margarite,   a  ìmbràcat'(>    in 


—  310  — 

versurl  populare,  esle  singurà  care  are,  pe  basa  basmu- 
lui  popularii,  0  ideie  precisa  si  organici!  desvoltatà. — 
Numaì  mai  tàrdin  a  inceputù  a  se  ocupa  cu  naratiunea 
poetica  in  ìntelesù  mai  inallù  literarù,  publicàndù  mai 
multe  a^a  nu'mite  Legende.  Care  a  succesa  mai  bine, 
ca  desvoltare  si  ac^ìwne,  este  Danu  càpitanù  de  plmu^ 
0  figura  naturala,  adevèratà,  si  abstragéndù  dela  unele 
esagerar!  cam  copilàresci,  in  ea  fantasia  s'aù  ìmpreu- 
natù  fericitù  cu  realitatea.  Vladù  ^epe§ù  si  Stejarulu 
are  mai  multe  succese  de  frase  cà  de  conceptiune  !?i  de 
desvoltare. — Dumbrava  Ro§ie  este  cea  mai  desvoltatà, 
darcea  mai  pu^inù  reusità.  In  cincì  capitole  totìi  nu 
mai  preparative  de  lupta.  si  abia  in  dóuè  capitole  o  luptà 
superficialù  schifata,  in  care  chiar  eroiì  legendarì  Mi- 
chultì,  Palàdalbà,  Alimosù,  Sparge-lume,  anuntia^i  cu 
pretentiune,  nu  iaiì  nici  o  parte.  Dincontra  prepara- 
ti vele  trebuiaii  schi^te  pe  scurtù  si  lupta  desvoltatà, 
dar  togmai  acésta  este  partea  cea  maigrea.  Er  Stefanti, 
anuntatii  ca  eroìi  principalù  alù  poemei,  numai  in  ca- 
pitolulù  V  apare  §i  ^ine,  in  contra  datineì  si  limbagiului 
eroilorù,  o  fòrte  lunga  tiradà,  in  care  se  lauda  singurO, 
si  dupà  aceea  dispare,  càci  elìi  nu  ia  parte  la  luptà,  ci 
mai  tardili,  la  Aratu,  l'aflàmìl  cà  „asistà  pe  unu  culu 
negrn,  sub  unii  stejaru  frundosu,'"''  la  umbra,  ìntogmai 
precum  comandantulù  seti  Càrjà  a  atitatù  la  luptà  ^i  a- 
poi  ,,de-o  parte  s'au  retrasù'  -).  Multe  versuri  ne- 
ìngrijite. 

Constantinù  Negruzzi  a  scrisù  o  singurà  naratiune 
poetica,  Aproduìu-Purice.  Pentru  timpulù  in  care  a 
scris'o  (1837)  se  potè  dice  unfi  succesil.  Chiar  §i  astàdi, 
ca  desvoltare  §i  lina  naratiune  epica,  deca  vomii  abstrage 
dela  nesiguranta  versului,  merita  a  se  aminti  pintre  ce- 
le-1-alte  in  iiteratura  rom.  Poetulìi  n'a  pututù  ìnsè  sé 
^inà  susii  pana  la  fine  tonulìi  inceputù,  càci  dela  versulù 


2)     O  aiialisà  critica  de    noi    asupra    Dutnbraveì-Ro^ie  in    Cercetàtt 
•iterare,  p.    i43  -165. 


Sórele-acum  cu  mdrire  cade  la  tonuhì  de  cronicfi  ri- 
mata. 

Dimitrie  lioUntineanu  esle  celù  mal  insemnalQ  .^i  In 
acéstf»  specie  de  poesie.  Klù  serie  ìnli'uno  iiiodù  alù 
sen  cu  lotuhì  specialft  ?i  noti.  Se  aséniènù  inci\ta-va 
cu  Lord  Hyron,  dejji  in  Fiorile  Hoi^/oruluì  i}\  in  Poeme 
(18r)f))  nu  are  niiniciì  dela  ehi.  Splendórea  fantasiel, 
espunerca  viie  5ji  plastica,  palpilarea  vehementà  a  sen- 
timentulul,  dulcéla  limbel  !ji  farniecula  versulul,  tóle^a- 
cestea  ìnlr'atAla  te  nìpesciì  la  cetirea  Floriloro  Hosloru- 
lul,  incùlfi  in  adevèm  abia  le  lasft  sé  mal  !ji  cuge^I  ce 
cetescl,  liindil-cà  (i  se  destriinuepcu  óro-cum  tòte  prin 
sentimenti!.  Cele  nijil  insenm^le  sunto  Znla,  Mehriuhe^ 
Suadea  §i  Jlial.  —  l'è  lùngù  aceslo  subiecte  orientale,  a 
scrisù  .si  din  istoria  nóstrfl  nazionali  sub  titlu  Pofme. 
Poetulù  in  ace.stea  nu  dcsvóltà  sboruln  de  lantasie  din 
Fiorile  liosforuluì.  NicI  subiecluliì,  nici  realitatea  lu- 
crurilorù  nu-Ipermiteaù  acésta.  Kliì  'i?I  ie  aici  mal  multo 
tonulù  eroico.  Cea  mal  insemnalà  din  acestea  este  -Iw- 
dreiù,  ce  tractézà  espediiiunea  lui  Mihaio-Eroulft  asu- 
pra  NicopoluluI,  condu.sA  de  balmanulù  Udrea. — Traia- 
nida  este  din  epoca  de  decadenl.'ì  a  poelulul,  in  care 
nu  mal  realli  pe  liolintineanù. 

0  poema  particularà,  de^i  scrisfi  in  prosa,  trebue  s'o 
amintimil  aicl.  Esle  Càntarea  Romànieì,  pe  care  ùntAia 
ón\  a  publicat'o  Nicolae  Hfllcescu  in  Romania  Vittóre 
(Pari.sa,  1851)  (jicAndù.  cu  ar' fi  aflat'o  scrisa  ìntr'o  psal- 
lire  vcchie,  de^i  limba  si  ideile  olrada  de  o  scriere  nóuà. 
Halcescu  a  tacutiì  acésta  numal  pentru  a-I  da  o  mal 
mare  auclorilate  §i  ìnlluinta.  In  fine  insè  V.  Alec- 
.sandri  a  susUnutiì  cA  originarminle  ar'  fi  scris'o  Alecu  Huso, 
moldoveamì,  in  limba  francesa.  ^i  liàlcescu  numal  a  Ira- 
dus'o.  Acésta  sus^inere  a  rémasfi  cu  toluliì  ne  pro- 
bata.  Ori-care  se  fie  provenienta  el,  pentru  avènlulu 
:ji  ideile  adevératù  poetice  cu  cari  s'a  scrisù,  9Ì  pentru 
con^inutulu  eì  proprio  unel  poeme  epice,  ea  ocupft  unì! 
locò  do  onore,  de^ji  intr'uniì  vestmènta  conlra  elichetel 
poetice 


-  312   - 

Eteria  lui  A.  Beldimanù  este  o  cronica  rimatu. 

Alti  scriitorì  si  traducétorl  pe  acestù  terenù  pana  la 
1860  mai  amintimiì  :  1)  losifu  Confii,  Bàtaia  hrósce- 
loru  cu  sóreciì  a  lui  Ornerà  tradusà  la  1816  dupà  o  tra- 
vestie  unguréscà,  manuscriptulù  in  bibl.  Museului  din 
Clujù  ;  2)  Constantinu  Aristià  a  tradusù  6  cànturi  din 
Biada  (v.  Teatru);  3)  Constantinu  Starnati  a  scrisiì 
poema  Ciubàru-  Vodà  in  care  amestecà  §i  povesti  popu- 
lare  ;  4)  Daniilu  Scavin.ichi  a  descristl  o  Càlètorie  la 
Borsecu;  5)  F.  Pogorii  traduce  Henriada  lui  Voltaire 
(1838)  ;  6)  Eneida  lui  Virgilii  a  fostn  tradusà  de  V.  A- 
Tonìi,  apoi  de  Moise  Sora  Noacu  (1807 — 1862)  in  ver- 
suri  albe,  cum  se  vede  dintr'unii  fragmentu  (Pumnuliì, 
Lepturariii.  t.  IV,  39),  si  de  Atanasie  ^andoru  in  esa- 
metre,  nici  una  ìnse  din  aceste  traduceri  nu  s'a  tipàritìi  ; 
acésla  din  urmà  se  aflà  in  bibl.  Academieì  romàne  ;  8) 
A.  Panu  a  tradusii  din  grecesce  pe  Erotocritu\  9)  Gheorghe 
Sioiiu  a  tradusu  Mórtea  lui  Socrate  de  Lamartinti  si  unii 
fragmentii  din  Pnradisulu  perdutu  de  Miltonìi,  dar  nu 
din  originalù  ;  10)^.  Pelimonii,  Traianìi  in  Dacia,  Fap- 
tele  Eroilorù  s.   a. 

Poesia  drauiaticà. 

Prospectu  istoricù. 

Urme  de  poesie  dramaticrl  se  aflà  §i  la  noi  chiar  in 
literatura  popularà,  ér'  act(iuni  teatrale  in  datinele  Po- 
porului-Romàniì.  Ora^iunile  dela  nuntì  sunttì  dialogiì  ; 
eie  santo  ìmpreunate  cu  óre-cari  actiuni  teatrale.  Co- 
lindele  se  canta  pe  multe  locuri  in  choriì  ìmpàrtitù  in 
càte  doì.  cànd  sunti!  patru  séii  mai  multi  coliiìdàtori. 
Iro4ii  suntù  in  adeverìi  o  mica  representatjune  teatralà 
in  tòta  forma.  Joculù  Càlu§eriloru  este  impreunatù  cu 
productiuni  de  fortà,  ér  dupà  cum  ne  descrie  D.  Can- 
temirù  in  Descrierea  Moldoveì  (II,  e.  8),  joculìi  càlucei- 
lorù  din    Moldova,  este   érà^i  de  natura   teatralà,   càci 


—  HI  15  ~ 

('.iìliiceil  se  imbraca  in  vestmènte  feriieescl  'mI  puno  cu- 
nunl  (le  pelimi  pe  capti,  '^\  invèlescù  la^a  cu  pAnzft  alba 
si  vorboscfl  ca  femeile.  Dela  aceslea  pAiift  la  tealru 
lormalrt  tnal  este  mimai  o  jumòlate  de  pasiì  Cu  Iòle 
aceslea,  leatruliì  noslru  mi  s'a  (lesvollalfi  nici  din  lile- 
raliira  popiilrtnl.  nicI  din  actiunile  teatrale  cu  cari  sunti'i 
impreunate  unole  dalini  ale  poporulul,  ci  din  contrft  a 
fosliì  ìnlrudusù  pe  calea  civilisatiunel,  pe  la  incepuluin 
aceslul  secoliì. 

Cea  mal  vechie  urmA  de  poesie  dramaticA  impreu- 
nalt\  cu  ac^iune  lealrakì  o  aflAmiì  la  Sulzer  (Ili. 
1 — K3)  inainto  de  IHHl — 2,  in  cari  ani  a  e^ilu  Isto- 
ria lui.  Kliì  adecA  ne  spune,  cft  la  Hra.sova  la  o  nunlà 
sàséscft  s'a  produsù  o  mica  farsa  scrisà  in  limba  ro- 
m}\nj\  de  unù  romàno  insemnatiì  cu  monografuhì  M  cu 
ile.  Peri^ónele  suri  In  .  mircle.  unù  ciobanft  .'ji  .so^il  aces- 
tiiia  ca  Muntasi.  Sulzer  reproduce  o  parlo  din  acésUl 
farsa  scri.^iì  cu  spinili.  Acósia  este  cea  dinlàin  piesìl 
tealralà  romi\nóscA  cunoscutft  \n\nu.  atj(.  Tolù  in  Tran- 
silvania  s'a  .scrisiì  inlre  anil  1777 — I7h0  o  tragedie  in 
limba  rotnjXnà  despre  mórtea  lui  (ìrigorie  (ìbica-Vodiì, 
iielipilrilà,  manuscriplulil  in  bibl.  episcopalft  din  Oradea- 
mare  ')•  lordache  Slàlineanu  traduce  dupà  o  Iraducere 
grecéscà  pe  Achile  la  Srhiro  de  Melaslasio  .si-lù  tipA- 
resce  la  1797.  Cele  dinlàia  represenla^iunl  teatrale  in 
limba  romAni'i  le  ìntiiii.'ìinàma  pela  linde  deceniulul  ala 
Il-lea  ala  acestuT  secolù.  Asachi  ne  spune  in  autobio- 
grafia sa  la  Novele  istorice  ed.  8-a,  cA  elù  ,.\m  1817  a 
organizùliì  pe  a  sa  chelluiélà  una  tealru  de  socielate  in 
salonuiiì  halmanuhil  ('ostache  Ohica,"  si  s'aù  „represen- 
tatiì  mai  multe  piese  in  limba  romAnA  si  francesà.''  A- 
semenea  incepuluri  s'aiì  fAculfi  ^i  la  Mucure.scl  la  1818 
prin  stAruiniele  lui  Iona  VàcArescu.  Willkinson  (op. 
cit.  p.  127)  ne  spune,  nà  la  1819  a  venito  la  HucurescI 
o  trupft  germana,    care   juca  opere  germane  9Ì  comedii 


1)     N.  Densu^itnS,  Analele  Acad.  ser-  2.  t     II    sec^.  I.  pa<;.   212 


—  314  — 

traduse  romànesce.  Spiritulù  teatrali!  ìncepuse  deja  a 
a  lucra  si  in  scriitorii  nostri.  Incà  deia  1821  avemù  o 
mica  farsa  originala  scrisà  la  Bucuresci,  publicatà  in 
Col.  lui  Traianu,  1872  Nr  7.  De  óre-ce  ìnse  grecismula 
era  in  fióre,  farà  indoiélA  pe  aceln  timpQ  se  juca  mai 
vértosù  grecesce,  càci  in  fapto  aflàn^ù,  cà  la  18 19  se 
juca  in  Bucuresci  Ores^M  tragedia  luì  Alfieri  tradusa  gre- 
cesce. Lea  1820  s'a  publicatù  in  Bucuresci  in  limba 
grecéscà  .,Culegere  de  diverse  tragedii,  cari  aiì  fostii  re- 
presentate pe  teatruhì  din  Buturesci  in  limba  grecéscà", 
ér'  Const.  Aristia  a  tradusil  si  a  tipàritii  la  1827  pe 
Georges  Dandin  '^).  Dar  tota  in  acestìi  anù  Al.  Beldi- 
manu  publicà  tragedia  Orestu  a  lui  Voltaire  trad.  rom. 
De  aicì  incoio  grecismulù  incepe  a  dispàré  depe  scena 
si  a-ì  lua  loculi]  limba  romàna.  La  1827  I.  Vàcàrescu 
publicà  traducerea  romàna  a  lui  Britanieii.  Er'  dela 
1830  ìncóce  teatrulù  se  inràdecinézà  totii  mai  tare  ^\ 
incepQ  a  se  tipàri  in  romànesce  piese  teatrale,  mai  alesii 
traduceri.  La  Tasi  teatrulìi  ie  avèntu  cu  o  trupà  fran- 
cese a  fratilorìi  Foureaux.  Asachi  incepe  a  se  cugeta 
atunci  mai  seriosù  la  teatru,  forma  o  societate  de  a- 
matori  ^ì  incepu  a  serie  piese  teatrale  din  istoria  na- 
tionalà  ^i  a  traduce  stràine  ^).  De^i  Eliade  si  0.  Golescu 
pusese  infìintarea  tealrului  nationalù  ca  una  din  misiu- 
nile  societàtii  ce  o  formase  pela  1827,  desi  la  1834  so- 
cietatea  avea  o  scola  de  musica  si  declamatinne  ^),  si 
se  tradusese  o  sumà  de  piese  dramatice, ,  cu  tòte  aces- 
tea  teatrulìi  nazionali!  nu  incepe  a  se  realisa  decàtn  de 
pela  1840.     Din  acesla   timpn   ìncepii  d'o  parte  a  se  in- 

2)  D«spre  acestea  ve^I  Revhta  p.  arch.  htor.  si  filalo g.  voi.  II  fase' 
2  p    246  sq. 

3i     C.  Negruzzi,  Scrieri  I.  p.  348 

4)  1  Eliade  Radulescu,  Equilibriu  ìntre  antitesi  p.  78.  80—82.  A 
se  vede  Filimon  ,,CiocoiI  vechl  si  noi'  Bue  1863  p  194-  199.  Cu- 
rieruia  romanescìi  din  lanurrù  1834.  N.  71— Eliade  in  Isachar  p  85. 
T.  Burada,  Cercetàrl  asupra  ConservatoruluI  filarmonicù  din  lajì  (l836 — 
l838),  lasi  i888.  Despre  teatrulQ  si  scóla  filarmonicS  din  Bue.  Te<jll 
tot»  T.  Burada  in  Convorb.  lit.  XXIV  N    i  ?i  2. 


—  31f)  — 

teresa  jjì  guvernde  de  elù,  de  alta  parte,  pe  làngfl  pie- 
sele  strfline,  incepiì  a  se  serie  yi  a  se  produce  pe  scena 
8i  piese  nazionale  originale  !ji  localisate.  Meritulo  celo 
mar  mare  pe  acesltì  tereniì  'In  are  V.  Alecsandri,  care 
impreunft  cu  M.  Cogàlniceanu  ?i  Cosi.  Negruzzi,  luando 
directiunca  tcatruluf  din  laifl,  Incrpu  a  serie  diverse  piese 
teatrale,  mal  cu  samà  comedil.  tarso  sji  tipurl  sociale, 
cari  lurà  multù  gustate  de  puhliciì.  Totiì-o-datA  apare 
in  Moldova  Milo,  care  prin  puterea  talonlulul  seù  ar- 
tisticft  introduce  o  nóuft  viétft  pe  scena;  in  Muntenia  a- 
pare  C.  Carageali.  Teatrulù  era  in  fine  ìntrodusù,  dar 
8labÙ  intemeiain.  Prin  zidirea  teatrulul  in  HucurescI 
se  pune  (;ca  dintàiiì  bazil  solidil  acestel  inslitutiunl. — In 
cursuUì  desvoltàriì  teatrulul  pana  la  IHfiOconstatflmn  dóuè 
curenle  deosebite:  in  primele  fase  ale  introduceril  tea- 
trulul vedemn  unii  gusto  pentru  operele  clasice.  a^a  In- 
cùtiì  pfuift  la  1840  se  tradusese  deja  mal  multe  asemenea 
opere  clasice  (Eliade,  op.  cit.  p.  81).  dela  1840  ìncóce 
ìnsè,  dupti  ce  se  introduce  farsa  ^i  vodeviluln,  incepe  a 
se  reci  gustuln  pentru  operele  clasice  ^i  nici  nu  se  prea 
traducft.  (Justulti  clasicitft(i  ti»u  mal  multn  in  Hucu- 
rescI 9i  se  stinse  mal  curòndù  in  Moldova,  fìindiì-cft  in 
Moldova  eraù  gustate  scrierile  lui  Alecsandri  bine  in- 
terpretate prin  Milo,  pe  cAnd  in  BucurescI  C.  Carageali 
se  linea  mai  multa  de  scóla  clasicà  '').  In  generali!,  li- 
teratura  teatrali  in  aeéstA  epoca  este  fòrte  puUnft  §i 
slabA  i}[  se  ocup;\  aprópe  numal  cu  genulo  u^oni  de  co- 
medióre  iji  vodevile.  Chiar  :ji  traducerile  se  mArginescù 
mal  numal  la  acestea,  ?i  se  iacù  in  moddliì  celo  mal 
u^oril,  farà  a  se  interesa,  ca  celo  pulinn  limba  sé  fie 
mal  corecta  §i  mal  rom;\néscri  Traducàtoril  sunto  a- 
dese-orl  farà  cunosciinte  liteiare.  Comedióra  .fi  vode- 
vilulO  francesn  domina  aprópe  esclusivo  teatrulO  ro- 
mAniì.  De  cele  germane,  ca  mal  putinfi  cunoscute,  se 
folosiaù  localisatoril  séO  scriitorii  aija  (iisl  „originalI." — 


5Ì     Ve^X  ^i  (jiarulfi  MConstitupunea"  pe  1864  No.  36. 


-  316  — 

Romànil  de  peste  murici  n'aiì  avutu  si  nu  aù  ìncà  teatru. 
Pela  1S50  se  ìmprovizase  in  Bras^ovil  o  societate  de  a- 
matori,  care  a  datn  pu^inQ  timpii  representatiunl  roma- 
nesci.  Asemenea  incercàri  mai  fàceaii  ici-colea  studen- 
ti!. Actori  din  Romania  numaì  dupà  1860  ail  ìnceputn 
a  trece  si  a  da  representatiunì   teatrale  si  dincolo. 

P  0  E  7  I  I 

Pana  pela  1840,  cum  ama  vèdntìi  mai  susii,  litera- 
tura  dramaticà  s'a  màrginitn  aprópe  numai  la  traduc- 
^iunì  :  I.  Slàtineanu  traduce  pe  Achile  la  Schiro  ;  A. 
Beldimamì  pe  Orestu,  Iona  VàcSrescupe  Britanicù,  Re- 
gulù  si  Ermiona  ;  Eliade  :  Zairo.  Amfifrionù,  Marino 
Fallerò,  Ambii  Foscari  ;  Gr,  Alecsandrescu  :  Akira  ;  I. 
Rusetù,  Herachu,  Harpagon  §i  Cina  ;  1.  Gàmpineanu . 
Intriga  si  Amorulu  s.  a.  ;  I.  Voinescu  II  :  Bddàranulu 
boeritù  Altii  traduco  alte  piese,  in  càtii  se  fà- 
cuse  deja  una  repertoriìl  cu  piese  mai  alesù  clasice.  Pie- 
sele  traduse  pana  la  i836  sunta  in  totalìi  31.  (Gazeta 
Teatrului  nationalìl,  183G  p.  21). 

V.  Alecsandri  singurii  dintre  tot!  scriitorii  nostri  s'a 
ocupatù  ■  mai  serioso  cu  scrierì  teatrale  si  singUril 
a  obtinutii  ìnseinnate  succese.  Elù  este  ìntemeie- 
torulù  literaturei  nòstre  dramatice.  Pana  la  bè- 
trànele  s'a  ocupalD  cu  genulù  u?oru  de  scrierì  drama- 
tice :  comedióre,  farse,  vodevile,  tipuri  sociale  din  Mol- 
dova. Pe  a^ésta  se  ìntemeiézà  cu  deosebire  populari- 
tatea  loro.  So  ìn^elege,  cànd  amo  judeca  aceste  piese 
din  punctu-de-vedere  alii  arteì  dramatice  dupà  tòte  icr- 
mele,  eie  sunti!  departe  de  a  puté  sus^iné  critca  Ar'  fì 
insè  gresitii  a  face  acésta,  càci  insu:?i  poetulu  nu  le-a 
scrisil  cu  intentiunea  de  a  face  opere  de  inaila  literaturà 
dramaticà,  ci  le-a  scrisii  pentru  trebuin^ele  cele  mai  de 
aprópe,  pentru  a  puté  fi  puse  usorù  in  scena,  i?i  a  le 
puté  representa  actoriì  §i  amatorii  putinii  deprinsi.  pre- 
cum  acésta   s'a  intèmplatil   si  se  ìntémplà  mereii      Ma- 


—  317- 

rele  Ioni  merita  este,  c&  aiì  incepulQ  a  na^ionalii^a  Lea- 
Irulù,  i}\  acésla  este  Tórte  mulliì.  SC  lìmiì  prea  multu- 
mitl  cu  aceste  resultate  praclice. — In  anil  din  urina  V. 
Alecsandri  a  apucain  o  nuufl  cale  in  scrierile  sale  dra- 
matice,  care  a  inaugurat'o  cu  Despota-  Vothì  !<i  a  (;onli- 
nuat'o  cu  Fàntùna  B/andiuieì  '')  .si  cu  Ovidiìi.  PoelulÙ 
prin  acesto  piese  intra  pe  terenulQ  literaturel  inalte  dra- 
matice.  Aid  datori  sunternH,  in  inlcresultt  bine  In^elestS 
ali!  lileraluivl,  a  apreiia,  dc-ri  nuninl  in  scurtQ,  aceste 
piese  totiì  de-pe  acceasì  inril(ime  a  artel  dramatice  la  care 
tinde  !ji  poetuliì.-  Inainle  de  tòte  poelnliì  chiar  dela  pri- 
ma piesfl,  Despotìi-Vodd,  s'a  vèfjutn  cft  nu  se  iSmurise 
inciì  in  sine  ce  felù  de  piesA  a  voito  s6  producfl,  din  care 
causft  a  inlimpinaliì  o  critica  nefavorabilà.  Acesto  de- 
fectiì  nu  l'a  indreptatil  nici  in  celelalle  dóur'  piese  mal 
nòne.  cAcI  poetuhì  nicI  aici  nu  scia  limpede  pe  ce  te- 
reniì  liicrézà  .si  se  mi.'rcil  :  pe  alù  dramel  proprie,  scù  pe 
alo  comediel  V  cftcl  despre  tragedie  nu  potè  fi  vorbft  ; 
iji  pentru-ca  sé  nu  vinft  de  nofl  In  colisiune  cu  critica, 
nu  le  mal  intitulézà  nicI  una  nicI  alta,  ci  le  numesce 
simplu  „;rt«se."  NicI  una  din  aceste  piese  nu  ne  pre- 
senta caractere  desvoltate  jji  precisate,  ci  numal  simple 
figuri  legate  unele  de  aitele  mal  niulliì  in  modìl  ineclia- 
niciì,  decfttù  prin  motivo  interne,  prin  evolu^iunl  !ji  com- 
plicatiunl  psichologicc  Poetulft  nu  potè  complica  ac- 
tiunea,  !?i,  lognial  ca  in  lirica,  nu  potè  scormoli  senti- 
mentele.  nu  potè  pune  in  luptfi  pasiunile,  farà  de  cari 
piesele  de  lealru  séniena  cuo^iiuitura  de  ó.«e  farà  carne, 
i^i  aicI  poetuiD  lucra,  ca  in  lirica,  cu  mijióce  esterne, 
cu  tahìoulft,  ca  d.  e.  in  DespolO-Vodà,  cu  persóne  deja 
mari  in  istorie  ca  Hora^iiì,  Augu.'^to  ?i  Ovidiìi,  !ji  in  deo- 
sebl   cu  pompa  decoraci unilorn  ?!  in  fine  cu  fmsa. 

Penlru  acoea  poetuln.  dupA  pu^inulù  succesiì  cu  Des- 
pottì.  Vi  lua  redigili  la  epoca  cea  mai  stralucita  a  im- 
periulul  romano,    care  numal   cu  figurile  siuìple  trebuia 

6)     Acétta  piesa  am  tnalisato  to  Ctrct'àri  lìterart  p    319-184. 


—  318  - 

sé  facà  asupra  nostra  o  bunà  impresiune,  farà  a  mai 
càuta  dupà  valórea  interna  a  pieseì.  A  vede  pe  Horatiu 
ìncurcatù  in  ale  iubireì  si  càntàndù  cu  duióse  ahturì 
ìnaintea  nostra  ;  pe  Augastù  suferindiì  si  elfi  miseriile 
nòstre  familiare  si  sociale,  pe  Ovidiù  fàcèndù  aventuri 
de  amori],  si  murindil  chiar  aici  pe  pàméntulù  nostra, 
^i  pe  làngà  acésta — „to^Ì  acestia  marii  nostri  stràmosì"  : 
ar'  trebui  sé  fimii  recì  ca  Céhlàulù,  ca  sé  nu-i  admi- 
ràmiì,  si  sé  nu-i  aplaudàmiì.  Din  punctn-de- vedere  ar- 
tisticù  ìnsè  togmai  representarea  demnà  pe  scena  a  unorù 
asemenea  personagie  si  caractere  istorice  este  fòrte  grea, 
§i  ìntr'adevèru  poetulù  tòte  acele  personagie  le-a  coboritù 
fòrte  j osa  sub  nivelulù  pe  care  eie  aparu  in  istorie,  pe 
tote  le-a  pusù  in  situatiuni  nedemne  de  posij^iunea  ce  o- 
cupà  in  istorie.  A -lo  cobori  pe  Horatiù  la  o  sciava, 
a-lft  face  se-i  cànte  cq  ochi  galeri,  a  ave  rivalli  unù 
sciavo,  a-lìi  pune  in  societate  cu  unii  destràbàlatii  ca  Pos- 
turaus,  care  ca  Pretorù,  celù  mai  mare  functionarù  ahi 
Romei,  regina  lumei,  vorbesce  si  se  pòrta  ca  ceì  de  laie 
^i  se  mai  presintà  pe  scena  §i  ca  unii  bàdàranii  ;  a-la 
presenta  pe  Augusti!  farà  auctoritate  in  familie  si  a-lù 
face  se-se  infàtiseze  intr'unii  a§a  lociì...  unde  Ovidiìi  ^i 
toti  se  aflaìi  in  orgir  cu  curtezanele  lorii,  si  a-lii  pune 
sé  mai  tinà  incà  chiar  acolo  si  o  lunga  tiradà  moralà; 
a  presenta  pe  Ovidiìi  ca  unii  omii  coruptii,  moralicesce 
decaduto,  va  se  dica  a-lù  lipsi  iiu  numai  de  demnitatea 
de  care  nu  poti  desbràca  pe  unii  genio  chiar  pe  scena 
§j  mai  cu  samà  cànd  ehi  este  erouln  piesei,  dar'  toto- 
odatà  a-lù  lipsi  .<ji  de  iubirea  §i  compàtimirea  nòstra  ; 
tòte  acestea  sunto  gresell  neiertate,  caci  in  loco  de  a  fi 
pusi  in  scena  cu  demnitate,  chiar  §i  cànd  s'aro  ìntèmpla 
lucruri  comice  in  giurulii  loro,  ei  insisì  sunto  fàcuti  ri- 
diculi.  Sene  inchipuimù,  cà  Romanii  s'aro  scuìa  §i  aro 
vede  pe  marii  loro  ómeni  jucàndo  pe  scena  asemeni 
triste  role,  eì  am  muri  adóua  òrà  séù  artistii  §i  poetulo 
aro  fi  esilati  din  Roma.  Afarà  de  acésta  poetului  'ilip- 
sesce  cuposciinta  vie^ei  romane  in  graJiiUì  cum  se  cere 


—  319  — 

penlru  asemenca  lucruri  ."ji  d'aici  o  sumft  alle  gresjell. 
Pe  Iftngft  defectele  de  l'ondn  concurfio  .si  defectele  de  for- 
ma ;  liinbft  impcslri^ata  cu  cuvinle  straine  sji  ordinare  sji 
neoligisme,  cu  greijell  de  grainaticìl  si  sintacsft  jji  adese 
ori  versuln  neingrijiln  sji  defecluosfl.  Numal  id-colea 
aparrt  pasage  bine  scrise.  —  (>)mparale  acesle  tre!  piese 
una  cu  alta,  in  Despota  baie  pulsalo  ideil  nalionale, 
Fàntdna  Blandusieì  aparo  ceva  mal  calda  ca  senlìmenlQ, 
ér'  cea  mal  slabft  este  Ovidiù  ali\lù  ca  conceptiune, 
cfttn  i}\  ca  esecutare,  ca  limbil  iji  ca  espresiune  ;  versuln 
cu  deosebire  sufere  de  iinpluturl 

I).  lioìintineanù.  in  ultiniil  ani  al  vietel  sale  a  scrisil 
vre-o  cincl  drame,  tòte  subi<(cle  din  istoria  nationalà. 
Eie  suntn  tota  cea  scriso  mal  burnì  in  anil  sei  din  urmà. 
Din  punctil-de-vedere  ahi  concep^iunel  suntn  supe- 
rióre pieselorCi  lui  Alecsandri.  Holin lineano  ìnsè  le-a  a- 
comodato  mal  putiniì  pentru  cerinlele  scenel.  Elù  lucra 
mai  mulliì  cu  sonlinipnluliì.  sji  din  contrìl  nu  se  ìngrijesce 
de  locù  de  pompa  esterna  sófi  nu  pune  nici  unii  preift 
pe  ea.  Deóre-ce  ehi  Inerti  cu  deosebire  cu  sentimenlulù 
palrioticft,  lipsesce  piesele  de  variatiune.  Limba  in  ge- 
nerala sentita  de  gre?ell,  versuln  nu  totn-de-una  ingrijilfl, 
dar'  mal  rarH  defeci uoso.  Incercùrl  serióse  d'a  se  pune 
in  scenA  piese  d'ale  lui  Bolintineaniì  nu  scimn  sè-se 
fie  l'aculù, 

Makiu  Milo  (1S13 — )  nAscutiì  in  Moldova,  intra  ca 
tinèriì  in  func^iune  de  stalù,  dar'  neplàcèndu-I  acéstà 
carierà  se  duse  la  Farisil.  unde  pelrecu  11  ani  cu  stu- 
diuln  arlel  dramatice.  Revenindn  in  patrie  de-ocam- 
datt\  nu  putu  pàsi  pe  scenìi,  càci  nu-lii  lAsa  familia  pro- 
ocupahl  de  prejudotele  sale  boerescl,  ci  a  obtinulO  nu- 
mal directiunea  teatrulul.  In  line  insè  elù  piLsi  pe  scena, 
9i  din  séra  dinlAin  deveni  favoriluln  publiculul.  Elù 
cu  deosebire  popularisà  piesele  lui  Alecsandri.  Ehi  este 
unft  adeveratn  genio  comica,  iji  a(}I  incù,  la  cele  mal 
adancl  bélrilne^o,  c;\nd  mal  pjì^esce  pe  scena,  stórce  a- 
plauscle  publiculul.    Ehi  a  scrisa  ^i  operete  ^i  vodevile 


-  320 -• 

mullù  gustate  depublicù,  ca:  Babà  Hàrca^  Apele  dela 
Vàcàresd,  Pràpastiile  BucurescilorU,  Spodde  Bucn- 
resciloru  s.  a. 

Const.  Negruzzi  ìncà  a  scrisù  dóue  piese,  Cariami  vo- 
devilù  ^i  Musa  dela  Burdujem.  farsa,  si  a  tradusu  pe 
Maria  Tudorù  §i  pe  Angelo  de  V.  Hugo  s.  a. 

Dintre  poetiì  vechi  cari  aù  scrisù  ocasionaliì  piese  de 
teatru  mai  amintimù  :  ])  Constantiruì  Faca  a  scrisu  co- 
mcdióra  Fran^osdeh,  2)  G.  Asachi  :  Elena  Drago^u^ 
Pdru  Rar(^ù,  Turnu  lui  Biitu.  Voihita  ^.  a.  3)  Th. 
Codrescu  :  Plde^uìù  ;  4)  Gh.  Tàultì  ;  5)  Nicolae  Istrate  a 
scrisu  Milivìu,  scena  din  resboiulii  luì  Stefanù-celù- 
mare  cu  Mateiii  Corvinfi  la  Baia,  o  piesa  binisorù  scrisà, 
in  care  este  ìnsemnatà  piesa  lirica  Amara  e  vièta  deve- 
nità  popularà  ;  6)  T.  Stràmbeanù,  Radu-Leonu-vodà  si 
ministra  sei  fanariotì  s.  a.  ;  7)  I,  N  ^oimescu,  Radu 
dela  Afuma^l  s.  a.  ;  8)  George  Baronzi  Mateiù  Basa- 
rahù  séù  Doraban^iì  i^i  Seimeniì  ;  9)  G.  Sionù,  La  Plevna, 
Candidata,  si  deputatU,  §i  traducerì  ;  si  altii. 

Poesia  didacticà. 

Poesia  didacticà  depinde  in  generala  dela  desvoltarea 
mai  ìnaltà  ?i  popularisan  a  sciin^elorù.  In  speciali!  cos- 
mologia, doctrinele  morale  si  estetice  ^i  in  fine  ocupa- 
tiunile  agricole  suntù  care  atragiì  mai  curèndtì,  pe  a- 
cestù  tereniì,  §i  pe  scriitorì  §i  pe  ceti  tori.  La  noi  nu 
s'aù  fàcutù  in  cele  dintàiu  epoce  ale  evolu^iunei  nostre 
literare,  decàtiì  mici  ìncercàri.  Cea  dintàiu  incercare 
o  aflàmù  la  Vasile  Aronìi  in  Anulu  màuosU,  in  care  se 
descriù  fugitivQ  lucràrile  agricole  de  peste  anù.  Eliade 
fàcuse  càte-va  versuri  pe  cari  le  ìntitulase  Pr>>ma  di- 
dtidi^à  dupa  Boileau  si  Horatiu,  in  care  amesteca  càte-va 
principi!  generale  lefi  ?i  confusa  espuse.  Mai  aprópe 
de  o  poema  didactic-a  <ste  Conradù  in  4  cànturi  ala  luì 
D.  Bolintineanù,  cAlcatù  slabu  dupà  P/regrinagiuìti  luì 
JlaroldU  a\ù  luì  Byron.  Mai  multa  s'a  cultivalìi  la  noi 
Satira  §i  Fabula. 


—  321  — 

Satira.     i\u  i  .n»  .■>i.i  nur^.t  (.uliivulù  anume,  .-muMi 
jyi  CU  inton(iunI,   cum  amiì  (jice,  clasice,    ci  mal  numal 
accidentaliì  si  mal  lolCi-de-uiia  cu  motive  iji  reflccse  de 
politicft    militanUl,    cari  produco  scrierl    adese  ori  fòrte 
personale  si  totiì-de-una  curòndTi  lrecf;tóre    A  costà  direc- 
jiune  grecita  a  Ibsliì  o  consecintft  a  spiritulul  de  factiunl 
politice  atAin  de  dcsvoltatQ    la  noi.     Fentru   aceea  nu- 
mal ranì  atli  càie  o  scriere  satirica  in  care  poelulfl  sé- 
se  inaile  mal  pe  susft  de  pasiunile  de  tòte  (jilele,  mal  cu 
samA  Màiiiuleano,  (Ir-  Alecsandrescu  si  MAlftcescu,     Spi- 
ritulil  satirico  este  de  alininlerea  o  proprielate  deosebità 
a  Poporulul-Romàniì.    Anecdotele  séù  Snóvele  populare, 
cari  vorbescù  de  T'ganl,  ór  cu  deosebire  Evangeliile  fi- 
(janescl  chiar  Jlorele,  sunta  adese-orl  pline  de  ghimpl  satirici 
(v.  P'pigr.),  cari  ìntópft  pan'  in  sufletrt.     Prin  manuscrip- 
telo  de  poesil    veehi  literare  (p.  182)    se   aflà  adese-ori 
!?i  piese  satirice.     Cea   mal  vechie   satira  literara,    celù 
pu^inQ  dupà   unù  dati1    mai  precisù,    este    Istoria  ce  aù 
scosH  Domniloru  .vi  Boerilmù  din  Moldova  si  Muntenia, 
ìntre  anil  1778 — 1773  reprodusà  in  cronica  lui  lenache 
Cogàlniceanft  (IH  270—273).     fipuniada  lui  Deleanù  (p. 
300)  este  in  l'ondiì  o  satini  plinft  de  fiere,  .^i  cu  deose- 
bire in  unele  scene,  ca  cea  din  mAnàstire  :    prin  forma 
§i  desvoltare  insè  se  (ine  de  genulù  epicft. 

las/Ze  Fabiana  liobu  s'a  nàscutù  la  31  Dee.  17V»5, 
in  comuna  Rusit-BftrgAuluI  in  Transilvania,  nepotil  aiti 
episcopulul  Hobiì.  KJu  a  studiata  la  Blujft  ^i  la  Oradea- 
mare.  La  1820  fu  adusn  de  (ì.  Asachi  la  la?!  ca  pro- 
fesorfi.  La  1828  e  profesorìi  de  matematica,  geo- 
grafie .si  liinba  latina  la  gimnasiulù  ce  se  infiintase  atunci 
la  la.sì.  La  1835  Irecu  ca  profesorù  de.  filosofie  la  A- 
cademie.  A  muritù  la  1836.  Dela  elfi  avemù  dóue  sa- 
tire scrise  cu  gustfi  ^i  idei  clasice;  una  sub  titlu  Mol- 
dova la  ]S21  in  148  versurl,  .scrisà  cu  multil  finche  ^i 
amestecatA  cu  accente  elegice,  in  fondu  ìnsé  numal  .sa- 
lirà; alta  Geografia  fintirimului,  neterminatà,  deserte  in 
modi!  satirico  lumea  ceealaltà. 

ai 


—  322  — 

B.  P.  Màmuleanù  in  cele  mai  multe  din  poesiile  sale 
si  mai  alesù  in  Rostu  de  poesie  (1822)  si  in  Caractere, 
este  umoristicù-satiricii. 

Vasile  Aronu  este  plinti  de  umorù  in  poema  Leonatu 
§i  Doro  fata. 

Blinde,  ìntre  aitele,  a  scrisu  o  poema  satirica,  Tan- 
dalida,  in  care  pe  làngà  adevèratà  satira  se  amestecà 
si  personalitàiì.  In  generala  este  scrisà  cu  multù  spiritù. 
Tota  satira  in  alegorie  este  si  Màciesulu. 

Gr.  Alecsandrescu  are  mai  multe  satire:  Rèsbunarea 
§óreciloru  are  multìi  umorù,  Adio  precum  si  Confesiu- 
nea  unuì  renegatù  suntù  scrise  cu  multa  fiere,  succesiì 
de  espresiuni  §i  cu  o  vehementà  archilochicà  ;  Epistola 
càtrà  Voltaire  este  insemnatà  pentru  par  tea  din  urmà, 
in  care  aruncà  sàget.i  asupra  Parnasului  romànù  ;  Epis- 
tola la  A.  B.  II  si  Satira  spirituluì  meu  biciuescù 
starea  socialà. 

Constantinii  Bàlàcescu  (1800 — 1880)  rémasù  pe  ne- 
dreptù  aprópe  necunoscutù,  in  poesiile  sale  tipàrite  la 
1845  este  cu  deosebire  satiricii.  Fà-me  tata  sè-fì  se- 
menti este  0  poema  satirica,  ce  ie  la  refecii  vieta  de  pe 
atunci.     Elù  intre  aitele  a  scrisu  si  mai  multe  fabule. 

Satire  a  mai  scrisu  C.  A.  Roseti,  Nic.  Istrati,  si  G. 
Tàutu.  —  C.  Negruzzi  si  cu  A.  Donici  aù  tradusti  din 
rusesce  Satirele  lui  Antiochii  Cantemirù  fìulìi  luì  D. 
Cantemirù. 

Dintre  tol^i  s'a  ocupatù  mai  multo  cu  satira  Dimitrie 
Bolintmeanu  si  anume  cu  satira  politica.  Elìi  in  dia- 
rele  sale  satirice  ìntitulate  Nem  sis,  Eumenidele,  Bolin- 
tiniadele  si  Menadele,  a  public  atil  multe  satire.  Defec- 
tulù  lorìl  pesare  din  modulù  cum  se  scriaQ  §i  se  publi- 
caù;  cele  mai  malte  adecà  caarticole  defondìlin  versuri. 
Pe  làngà  acésta  suntu  adese-ori  prea  personale  si  se  léga 
de  evenimente  neinsemnate.  Piese  mai  bune  aflàmù  nu- 
mai  in  Nemesis  (1861)  d.  e.  satirele  Cuconulu  NotrefU, 
Spiritulu  meU,  Scirì  din  ladù  iri  Advocafiì  cari  sunti! 
^inute  mai  generala,  si  scrise  cu  multa  spirita.  In  cele- 
lalte  se  aflà  numai  ici-colea  pasagie  mai  bune. 


—  323  — 

Cu  salini  orainamente  politica  s'a  ocupaliì  mullft  N. 
T.  Onlsaniì  si  adese-orl  crt  multo  spirita  (Opere  sali- 
rice  Huc.  187;')). 
Cu  satira  in  spirita  curata  populara  s'a  ocupatn. — 
Antonu  Fanù  (1797  —  1854).  Kia  s'a  nflscuta  la  co- 
iTìuna  Stirden  in  Bulgaria.  Tatàln  sea  de  rneserie  era 
caklAraria.  In  1812  a  lostil  luata  de  KusI  ca  captivù 
cu  tota  raiiiilia.  Dusa  in  Kusia  fu  aplicaliì  in  armata  ca 
niusicania.  La  1hl>6  fuginda  din  Kusia  trece  in  Munte- 
nia  .'ji  d'aci  la  Hrasovil  unde  a  inlraia  ca  cùniare^a  la 
biserica  romanésca  St.  Nioilae  din  Scheia.  AicI  a  fa- 
cutn  cln  cunoscin^a  cu  poetula  Iona  Haraciì,  care  pan' 
atuncl  deja  publicase  pe  Arghiru  si  Elena  ^i  Itisipirea 
lerusnlimuluì  (p.  307).  l'rin  scrierile  acestuia  .«li  prin 
petrecerea  cu  eia  in  cursiì  de  dol  ani,  cAta  a  stala  in 
ìira.'jovii,  se  deslépta  in  A.  l^aniì  gustuhì  literaturel  '). 
Tana  dupa  doi  ani  trece  la  Hucurescl  si  la  1880  '.si  incepe 
cariera  litorara  cu  publicarea  C^ntecelorii  de  stea.  Eia  ^i 
in  Kucurcscì  a  IrAita  ca  cAntaretn  ?i  cu  lectiunl  de  mu- 
sica. Kln  a  muritiì  la  3  Noembre  1854,  ?i  s'a  inmor- 
niAntatiì  in  biserica  Lucati  in  Hucurescl.  Cum  ama  mal 
<jisa.  Pana,  liaraciì  si  basile  Aromi,  sunta  trel  poeti  de 
mare  insemniìlate  In  literalura  romana,  nu  prin  inàlti- 
mea  clasica  a  scriirilora  lora,  care  nu  o  aiì,  ci  togmal 
prin  coborirea  loro  josa  la  poponi,  pentru  eceea  scrie- 
rile Ioni  aa  fosliì  !ji  sunta  pana  adi  adevérala  literatura 
populara. — Motivuia  pentru  care  punemiì  pe  Antona 
rana  ìnlre  satirici,  este  pentru  cà  mal  tòte  scrierile 
lui  originale  suntD  scrise  in  spiritn  umoristica-satiricn 
populara.  Scrierile  lui  aa  cu  deosebire  tendinee  didac- 
tice  morale,  ér'  spirituln  in  care  le  serie  este  cela  sa- 
tirica populara,  care  l'allama  in   anecdotele  !ji  chiar  in 


i)  Despre  acestca  aflasenifi  din  omenl  bi-tràm  p«  cànd  enm  tn 
Br&fovH  ;^i  mi  le-a  Impflrt&^itù  tn  urmA  tn  scrisu  fi  HulQ  luT  lonS  Ra- 
nci), protopopulfl  BaracO  din  BrafOTfi  rèposatil  anulìt  iHS^  tn  a 
d&ncl  bJtrAnefe. 


—  324  — 

proverbele  nòstre.  A  cèsta  este  o  tràsàturù  caracteristicà 
a  Romànuluì  de  a  imbraca  chiar  cele  mai  serióse  si  mai 
instructive  lucruri  in  umorù,  càci  eltt  pune  mai  totìi-de- 
unà  in  lupta  neghiobia  cu  intelepciunea  si  din  colisiu- 
nile  intre  eie  rèsare  involuntarù  umorulìi,  satira.  In  a- 
céstà  maniera,  in  acestù  spiritìi  a  scrisù  A.  Paniì,  si 
acesta  este  !?i  rhotivulù  pentru  care  elii  a  devenitù  atàtft 
de  popularìl.  Scrierile  luì  sunttì  fòrte  numeróse,  dintre 
cari  cele  mai  insemnate  :  Povestea  vorheì  séù  prover- 
bele adunate  din  poporù  (171).  Proverbele  suntiì  lus- 
trate cu  diverse  istorióre  §i  naratiuni  in  versuri,  scrise 
cu  multù  spirita  ;  0  sedètóre  la  térà  séù  povestea  luì 
Mosic-Alhu,  naratiuni  in  versuri  pline  de  ìnvétàturà  si 
umorù  ;  Spitalutu  amoruCul  colectiune  de  diverse  càn- 
tece  ;  Nàsdràvàniile  luì  Nastratinù  Hogea.  Afarà  d'a- 
cestea  a  tradusù  din  grecesce  pe  Noulù  Erotocrit'Q, 
poemù  epicii-romanticù  si  a  publicatù  diverse  istorióre, 
parte  in  versuri,  parte  in  prosa;  precum  §i  càr^i  bise- 
ricesci  si  de  musica  bisericéscà  "*-). 

Fabnia.  Fabula  o  aflàmù  ^i  la  noi  deja  in  litera- 
tura  popularà.  In  literatura  scrisà  o  constatami!  in  ma- 
nuscripte  de  prin  sec.  17-lea  ^).  S.  Micultì  a  tradusù 
Vièta  §i  fahuUle  Luì  Esopu  ^)  care  pottt  se  fie  cele  ti- 
pàrite  la  1812  anonimù  si  farà  locu.  Fabula  ca  o  specie 
in  aparentà  simplà  .si  usòrà,  in  fondu  insè  fòrte  grea,  a 
sedusù  pe  cei  mai  multi  din  poetiì  nostri  se-se  ocupe 
cu  ea.  Dar'  chiar  de  s'ar'  fi  scrisii  la  noi  poesia  cu  mai 
multa  ingrijire  .si  seriositate  de  cum  s'a  scrisù  in  gene- 
ralo, totusì  nu  incape  indoiólà,  càabia  unulù,  celù  multù 
doi,  puteafi  sé  atingà  in  fabula  o  mai  ìnaltà  perfec^iune. 
Chiar  literaturi  deja  clasice  abia  posedù  unulù  doi  fa- 
bulisti.  Din  càtì  s'aù  ocupatìi  la   noi  cu  fabula,  ca  po- 


2)-  Penlru  diverse!  e    sale    scriefl    a.  se  vede     Operele    luì  AntonU. 

Panù,  recensiune  bibliograficS,  de  G.  Dem.  Teodorescu  Bue-  1891. 

3).  M.   Gaster,  Lit.  pop.  p.    IÓ5. 

4).  Cipariiì,  Archivi'!  p.  275. 


—  325  — 

sìv..  numal  dol,  (Ir.  Alecsandrescu  si  A.  Doniclail  puluta 
obtine  resultate  mal  insemnate,  la  o  Inaila  perfec^iune 
ìns6  n'an  putut'o  duce  nici  el. — Din  punclft  de  vedere  fi- 
losolicu  ìristnictiva  ."fi  cu  tendin(e  na^ionale-politice  sa 
ocupatiì  cu  l'al)ula 

Dimitrie  fichindealu  %  contimpuraniì  cu  Petru  Maiorii, 
nàscutiì  in  Hilnatil  la  Beclchereculù-micù,  anulO  nu  se 
scie,  dar'  dupft  cum  se  vede  din  activitatea  lui,  pe  la 
176().  Khl  a  fosta  inventori!  i?i  preotn,  ór'  dupa  Infiin- 
tarca  preparandiel  din  Aradiì  la  1812,  fu  numitil  aci 
prolesonì,  dar'  la  1815  din  causa  de  persecutiunT,  cari 
>i  le  atràsese  prin  sontimentele  sale  nazionale,  pftràsi 
Araduhì  §i  se  duse  ca  preotiì  in  loculft  nascerci.  K\c\  a 
inuritìl  la  Timiijóra  la  1818.  Jichindealft  a  publicata 
la  1814  in  Buda  *  Filoso  ficesrX  ^i  'politiresd  prin  Fnhult 
morainice  ìnvèfMurl  »  adecà  Fabule  la  cari  ca  moralft 
so  adaofjiì  foliurite  invétftturl  morale  si  politice,  avèndiì 
cu  deosebire  in  vedere  slarea  politica  si  sociali  a  Ro- 
mànilonì.  Opera  voluminósa,  484  pagine,  este  tòta  In 
f>rosà.  hìcrierea  cste  o  imitafiune  ?i  une-orl  Iraducere 
(lupa  0  asemenea  opera  a  lui  DositeiiìObradoviciiì  (1739 
— 18113  scriitorifi  sèrbesciì  nascul'ì  si  ehi  in  Franata,  la 
Ciacova,  care  la  1788  publicase  FahiUeLe  luì  Fsopu 
cu  invétaiurl  morale  sji  polilice.  Carica  lui  Xichindealii, 
prin  invé^Slurile  sale  morale  iji  mal  presusft  de  tòte  pline 
de  patriolismft,  a  avulD  o  influinta  desteptàtóre  asupra 
Romaniloriì. 

Scrisà  cu  aceste  inten^iunl  nicI  nu  potè  lì  vorba  de  o 
apretiare  din  punctìi-de-vedere  artistica.  Limba  lasa 
multo  de  dorila,  cu  tote  acestea  este  intecesanta  pentru 
provincialismele  ce  se  aflà  in  ea.  Eliade  scosese  o  nóuà 
edi^iune  la  1838,  devoniia  ?i  aceea  fòrte  rara. 


$)      Date  Ivogrttìce:      Dimitrie  Cichindealù  (date  nòu»'  despre  vi«'{a 

^i  activi'atea  lui*  de  I.  VulcanQ,    Bue-    1893  ;  observflmQ    ci  fabù  se 

serie  C'ichindeali'!,  cAd  In  edit.  fabulelora  din  1814   se  scr>«,  .,Xichin- 
deslfi"  (IIÌKMH^\EAA). 


—  326  — 

Alecsandru  Donic?  (1806— 1866)  s'a  nàsculù  ia  1806 
la  mosia  pàrintéscà  Stanca  in  Basarabia.  Elfi  'sì  fàcu 
studiile  in  Rusia,  mai  àntàiù  intr'unii  institutù  privatu, 
intra  apoì  in  scóla  de  cadet.ì,  din  care  esi  ca  ofitenì 
rusti.  Cànd  se  reintórce  in  patrie,  elìl  nu  mai  scia  ro- 
mànesce.  Trece  la  tasi  si  intra  in  magistratura.  Mòre 
la  1866.  Elù  ne-a  lasatii  91  fabule  dintre  care  cele  mai 
multe  suntìi  luate  pe  dinlregulu  din  fabulistulu  rusù 
Krilov. 

Grigorie  Alecsandrescu  (1812 — 1885)  .s'a  nùscutù  la 
Tàrgovi§te,  a  studiati!  la  St,  Sava,  a  intratù  apoì  in 
serviciulii  militaru,  din  care  a  esita  mai  tardili,  le  parte 
activà  pe  terenulù  literarù  si  politica.  Amicù  àntàiìi  cu 
Eliade,  in  urmà  s'aù  desbinatii.  Elfi  traesce  mai  multti 
ca  privatii,  si  mòre  in  adànci  betrànete  la  Bucurescìin 
1885.  Poesia  Anulu  1840,  elegie  dolósa  amestecatà  cu 
veninulii  satireì,  'ì  castiga  d'odata  popularitate.  Alecsan- 
drescu are  multil  fondu  de  idei,  cum  abia  mal  intàl- 
nim  la  poetii  din  epoca  luì,  si  multa  energie  in  espre- 
siunì  ;  are  insè  .si  unii  defeotù  care  a  pusu  multa  in 
umbra  talentele  sale,  este  negligenta  formei,  versulù  in 
generala  necorectìi,  stilulù  adese-ori  neingrijitù — lipsà 
de  studiula  limbeì.  Ehi  a  scrisa  diverse  poesiì  :  lirice- 
raeditative,  satire,  epistole  .s.  a.  Mai  ìnsemnatn  este  insé 
ca  fabulislu  si  se  distinge  prin  avu^ia  .^i  varietatea  idei- 
lorìi  si  a  formei,  prin  vioiciunea  naratiunei,  care  totu- 
odatà  este  variala,  usòrà.  naturala,  ^i  cu  limba  mai  co- 
recta.  Càte-odatà  desvóltà  inse  prea  multa  naratiunea 
si  slàbesce  electulù  moralei  prin  o  prea  lunga,  reflesi- 
une.  Unele  din  fabule  suntù  in  fondi!  numai  istorióre 
séù  anecdota  " 

Cu  fabula  s'a  mai  ocupatii  G.  Sàuleseìi,.  Asachi,  E- 
liade,  C.  Bàlàcescfi,  A.  Pana,  1.  Sèrbu  din  Basarabia, 
care  a  publicatìi  la  1851  o  colecliune  de  50  fabule,  C. 
Starnati,  care  are  40,  ér  G.  Sionìi,  101  fabule.  C.  V, 
Carp,  §.  a.  dar'  in  generalù  cu  putina  succesìj.  *') 

ó).  Asupra  càrora  a  se  vede  Faiuà'-'in  romàni  de  Th.  D.  Speranta, 
Bue.   1892. 


—  :ì21  — 

E|M;::rania.  In  prospectuln  generala  asupra  poesiel 
armi  aiAtalft  calisele  p<Mitru  cari  la  noi  nu  s'a  (•ulUvatD 
epigrania,  (l«^  .si  lunpulTi  séu  tual  bine  secoluln  nostru 
esle  celli  mal  propriiì  pentru  epigrammi.  Pentru  luplele 
nòstre  politice  loin-de-una  atfttn  de  agitate,  pentru  sla- 
rea  nóslrft  socialfl,  in^elegenuì,  acelorti  civilisati,  pentru 
frecArile  iji  aniiiiosilAtile  ce  le  observìimn  pe  cftmpultì 
liniijtiliì  ala  literalurel  chiar  .si  inainle  de  1860:  tòte 
acosle  ìinpregiurAii  erafi  de  nalurA  a  tavorisa  oullivarea 
epigraniel.  Cu  tòte  ace.stea  afljìmn  numal  ìncercàrl  spo- 
radice.  Nici  unii  poetft  macar  nu  a  cultivatft  anume  càto 
de  putinn  epigrama.  In  poesiile  populare,  ìhre  san 
Chiwtur),  curn  se  mal  (licrt  pe  unele  locurl,  sé  aflft  adese- 
orl  clasice  e[)igrame.  Prin  cArOle  nostre  vechT  se  aflà  in 
fomiA  epigramicft  asa  numilele  stichurl  prin  cail  se  in- 
china cartea  séft  cari  se  adresézà  la  herhubì  (ereì,  ìnsè 
tòte  fòrte  secl.  Stichurile  despre  tmpèra^iì  Otomanìj 
presArate  ici  colea  de  lenAchità  Vàcftrescù  in  Cronica 
sa,  suntfl  scrise  in  (ormfl  de  epigrame.  dar  farti  spiritulù 
el,  "ji  ehiar  iji  acelea,  cari  s'ariì  apropia  ceva  in  spiritil 
de  epigramft,  de  sine  nu  se  potiì  intelege  lArA  cronica. 
Din  poesiile  sale,  spirita  epigramalica  aflamù  in  »^oi- 
nrnlu  ?i  in  FUWea.  Prin  poesiele  lui  I.  VacArescù  incà 
se  alla  unele  epigrame.  (ìr.  Alecsandrescu  are  vre-o 
cincl  epigrame  din  care  trel  sunto  bune  :  Celut  ce  scria, 
2)  *  *  *  iji  In  iadù.  A  Donici  a  scrisù  dóuC  epigrame 
nimerite :  Torenttdii  si  ónieniì  ?i  Im  monìuntulù  unuì 
dodoru  cea  mal  bunà.  DécA  Antiochi!  Cantemira  ar'  fi 
scrisa  romAnesce  cele  nóuè  epigrame  traduse  de  Ne- 
gruzzi-DonicI,  arù  fi  cele  mal  bune  in  lileratura  nòstra 
mal  vechie.  CAte-va  epigrame,  din  cari  unele  buni.^óre, 
a  scrisn  si  C.  HalAcesciì. 


—  328  — 
Novelà,  Romaniì. 

Prospectù  istoricU. 

Pe  làngà  epigramà  nici  o  specie  de  literaturà  n'a  fostil 
mai  putinii  §i  mai  slabù  cultivatà  la  noi  ca  literaturà 
romantierà,  desi  togmai  acésta  este  cu  deosebire  litera- 
turà secolului  nostra.  Acésta  trebue  se  ne  mire  cu  atàtù 
mai  vèrtosù,  càci  deja  pe  la  Anele  secolului  trecutù  ìn- 
cepuse  a  se  ceti  la  noi  roraanele  francese.  Dar  ne  pu- 
temtì  u§orù  esplica  pentru-ce  acestù  ramù  de  literaturà 
a  fosti]  cu  totulii  neglijatii.  Inainte  de  tòte,  desi  acésta 
literaturà  se  nume.ste  ti§óriì  séù  mai  bine  u^uratecà^  cu 
tòte  acestea  nu  este  asa  de  usorfi  a  o  serie.  Unu  ro- 
mana, ca  se-lù  po^i  serie,  cere  in  faptà  multe  cunos- 
cin^e  ^i  fie-care  opera  in  specialù  o  labóre  minutiósà, 
fie  istoricà,  fie  scientifica,  ile  de  datine  ^i  moravuri,  ba 
chiar  de  l,eri,  localitàti,  clase  si  individi  anume,  cu  ale 
càrorii  specii  ai  a  face  in  opera.  Si  numai  la  studii  de 
acestea  n'aù  fostii  dedali  scriitorii  nostri,  cari  se  ocu- 
paù  séù  mai  bine  puteaù  se-se  ocupe  cu  literaturà  u- 
sórd.  Acésta,  dupà  noi,  este  causa  principalà  a  negli- 
jàrei  literaturei  romantiere.  Dupà  acésta  vinù  alte  cause 
secundare  :  lipsa  de  cunoscin^à  aprofundatà  a  limbeì, 
pentru  a  puté  serie  u§orìi  §i  a  impune  cu  trumuseta  si 
corectitatea  limbei,  farà  de  care  romanulìi  nasce  mortn  ; 
educa^iunea  "stràinà,  dedarea  cu  ideile,  cu  viéfa  §i  cu 
ìmpregiuràrile  stràine.  Cum  vei  cere  de  la  clasa  nòstra 
mai  banà  se  cetéscà  scrierì  romantiere  romànesci,  cànd 
ea  a  tràitìi  viéfa  cea  mai  frumòsà  in  stràinàtate,  s'a 
dedatCi  cu  ideile  §i  formele  de  acolo,  ér'  pe  cele  din 
téra  sa  nu  le  cunòsce,  nu-i  placù  séii  chiar  le  despre- 
|uesce  ?  Acésta  viéfà  stràinà  a  adusù  cu  sine  apoi  §i 
invasiunea  romantelortl  stràine,  mai  alesù  francese. 
Priviti  espositórele  libràri ilorìi,  ìntrati  in  eie  §i  uita^i-vè 
in  stelage  :  nu  veti  vede  de  càtQ  totù  ce  produce  Fran^ 
dela  cele  mai  bune,  cari  suntù  rare,    pana  la   cele  mai 


—  329  — 

nebune,  mal  inlecte  romance,  cari  huiiIu  nenumérate,  ni 
acestea  plucù  cu  deosebire.  Intra^l  in  casele  nòstre  jji 
aiutati  bibliotecile,  .si  dócft  le  afla^I,  sunliì  in  «^onoralo 
pline  (le  romane.  Uitati-vé  ce  cetesce  Kom<^nimea  nó.strft 
feminini'i  !  Dreptiì-aceea  na  fostù  sji  nu  póle  li  vorba 
numai  de  a  produce,  ci  lotiìodatA  jjì  cu  deo.sebire  ces- 
tiunea  e.sle  de  a  combate  o  puternicA  eoncurenfft,  ^i  a- 
césta  nu  se  potè  combate  de  cfttù  mal  ;\ntAin  prin  edu- 
caiiune  na^ionnlà  in  (érd.  AtuncF  numai  voriì  incepe  a 
se  interesa  .'fi  de  roman^ele  ce  s'anl  serie  la  noi,  .si 
niarfa  care  se  cauti\  se  face.  l'An'atuncI  insé  roman- 
^ele,  cari  se  vera  serie,  voriì  sta  aruncate  prin  unghe- 
rele  libnlriilorù,  ca  cele  de  pùn'acum.  C.el  cari  aft  ce- 
titiì  ifi  mal  cetescn  pulinele  produc^iunl  romanziere,  ce 
aù  apàrutn  sporadicii  la  noi.  suntìi  cft  deo.sebire  cari 
nu  si-aa  t'Acuia  educatiunea  in  stràin.itate,  clasa  mal  .sft- 
racà.  Si  trebue  sé-se  scie,  cil  este  fòrte  mare  .scadere 
jfi  chiar  unii  pericolù  pentru  educatiunea  nostra  na^ig- 
naià,  cA  celli  mal  puterniciì  espedienti!  ahi  secolulu! 
.séD  mijlocula  de  lìi(irea  ideiloriì.  ?i,  pentru  noi,  a  ide- 
iloriì  sànàtóse  wa^io«a/^,  ^i  peste  totìì  agustulul  decetire. 
ca  acestfi  espedienti!  la  noi  s'a  aplicatiì  pedosii,  adecà  pen- 
tru propagarea  ideilorn  stràine  si  bolnàvkióse,  pentru  co- 
rup(iunea  moraruriloru,  limbel  si  ttciderea  miscùreì  iUerare. 
Deca  la  noi  nu  s'aft  produsiì  pe  acestù  terenù  scrierl 
originale,  decàtft  fòrte  putine.  ca  o  trista  recompensà 
s  aù  tratluso  fòrte  multe.  Traducerile  ìnsè  aprópe  farft 
esceptiune  sunta  totiì  atàtn  de  scAlàmbate  iji  anarchice, 
precum  suntù  ?i  ideile  depuse  in  cea  mal  mare  parte 
din  aoésta  literaturù.  Traducerile  s'aft  fAcutiì  totiì-de- 
una  in  fuga,  sji  fòrte  rarft  de  ómenl  chiematl  la  ase- 
monpa  lucràri.  D'aicI  influin^a   desastrósft  asupra  limbei 


—  330  — 
S  C  B  I  I  T  O  R  1 

G.  Asachi  a  scrisù  Novele  istorice  a  Romdnieì  eu- 
prindèndù  :  Dragona,  Alecsandru-celu-Bunu,  Svidrigelo, 
ELena  Moldove^,  Valea-Alhà,  Bogdanù,  Voivodu,  Petru- 
Rare§ù,  Meropa  in  Moldova  si  Rucsanda  Dómna.  Tòte 
sunta  scrise  in  toni!  istoricii,  chiar  §i  atunci,  cànd 
scriitoriulil  vorbesce  dela  sine.  Stilulù  nu  este  celii  ce  tre- 
bue  sé  fie  in  novelà,  limbi  farà  coloriti!  si  greóie.  In 
scurtii,  cum  aii  fostii  scrise  nu  s'aìl  pututù  popularisa, 
§i  afarà  de  Moldova,  aìi  rèmasù  aprópe  necunoscute. 

Constantinu  Negruzzi  (1809 — 1868),  nàscutu  in  Mol- 
dova, primele  ìnvetaturì  le  primi  in  limba  francesà  dela 
uno  emigrantu.  La  1821  refugiindu-se  in  Basarabia  a 
petrecutù  acolo  tre!  ani  in  care  timpil  a  fàcutiì  cunos- 
cintà  cu  celebrulu  poetù  rusìl  Puschinil.  Acéstà  irapre- 
giurare  nu  remase  farà  ìnfluintà  asupra  lui  Negruzzi. 
Elìl  si-a  ìnceputii  cariera  literarà  sub  influinta  poesie- 
lortl  luì  Càrlova,  §i  mai  intàiii  pàsi  cu  traducerì  ca  *^a- 
luLii  negru  dupà  Pu^chinù,  càteva  BaLade  de  ale  lui  V. 
Hugo  si  Satirele  luì  Antiochi!  Cantemirù  traduse  din 
rusesce  in  colaborare  cu  A.  Donici.  Intràndii  in  func- 
tiunì  de  statil  a  fostii  abstrasil  dela  ocupatjunile  lite- 
rare.  A  muriti!  la  25  Aug.  1868.  A  farà  de  po- 
esiì,  piesele  teatrale  §i  cele  araintite  mai  susil,  elii  a  scrisii 
càte-va  Novele  si  ScMfe  istorice,  ca  Zoe,  0  alergare 
de  cai,  Au  mai  pà^it'o  ^i  atfn,  Alecsandrii  Làpu§nea- 
nnlu,  Sohietki  si  Romdnii.  In  tòte  acestea  Negruzzi  s'a 
desvélitil  mai  bine,  cà  ce  putea  produce.  Elù  are  unù  stilli 
simplu,  0  naratiune  vile,  unii  spiritìi  observatorin ,  glu- 
metii  si  une  ori  sarcasticii,  calitàti  indispensabile  pentru 
acestii  genù  de  literaturà.  A  fostù  o  gresélà  pentru  scri- 
itoriii  si  0  daunà  pentru  sàraca  nòstra  literaturà  ro- 
manzerà, cà  nu  s'a  ocupatu  mai  seriosi!  ?i  nu  ne-a 
datìi  mai  multe  asemem  scrieri.  Nu  mai  putinii  impor- 
tante sunti!  Scrisorile  la  unii  prietenù  pentru  studiulii 
societàtiì  ^i  alii  impregiuràrilorii  de  atuncì. 


-  331  — 

IHmitrir  Jfolintineanu  a  scrisrt  Manoìlìi,  Klfna  .<ji 
Doritoriì  nebunl  (fragrneiilii).  ('elfi  mal  im[>()rtantn  este 
Elena,  si  larfi  indoiéift,  in  j^eniiln  tn.il  uimIIu  ccln  m.'iT 
bunn   roinainì  la  noi. 

Nicolae  l'ilitnonù  (1919 — \HVìì>j  >a  h.im  uìu  m  l)iuu- 
reacT,  a  slmliatiì  pela  dascfllil  de  la  biserici  ?i  d'aci  in- 
coio s'a  imrlectionaliì  prin  propria  diliginUì.  AntAiTi  c;\n- 
tàrein  la  bisoricà.  mal  apol  funo^ionariù  la  Ministeriulù 
cullelorfi.  Mure  la  IHlìf).  Klù  a  scrisù,  infre  altele,  no- 
vclele  Matto  Cifiiaui  i}ì  Slujnicariì  9Ì  romanuin  Ciocoiì 
rechi  .«ri  noi,  rèmaso  netermioatO.  Ciocoiì  rechi  §i  not 
estc  unic'uln  romaniì  de  moravurl  scrisiì  (lupa  realitatea 
liKMuriloriì  II)  ehi  se  arala  nu  mimai  adevaratulii  ta- 
lenliì,  dar  .si  sludiuhì  seriosa  ahi  timpulul  si  alù  impre- 
giunlrilo'ù  in  care  .se  petrtoe  ac^iunea.  Ksle  bine  des- 
voltatiì,  espusi!  cu  mulin  simili  si  rigurósa  consecintà. 

Mal  aniiiitimù  p:\nft  la  1860:  I.  Kliade,  Colecfiuue  de 
novele  ;  Alecsandri,  lUichetiera  de  Fiornifa,  !?i  Istoria 
unuì  (inV>hìH\  \.  M.  liujorianfl,  Misterrle  de  lincurrscì; 
1.  Dumilrescn,  Jixdu  liuzescu  :  V.  A.  Urechie,  CocontUa 
Gurluescovicì,  Jiaptiste  Veleli,  iji  ì^aaile;  A.  Odobescfl, 
Michnea-Vodà,  Dómua  Chiajnu:  I.  CréngS.  Pov>-('>  <> 
Amintir)  in  stihì  provinciahì  moldovenescfl. 


CAPITOLO     IV. 

Literatura  dialectelorù. 

Cu  literatuia  dialecteloriì  romàne,  anume  macedo- 
romànn  iji  ist riami,  stftmiì  Tórte  rèii.  Deiji  aiì  treculiì  0 
sulìi  de  ani  de  eftn^  Cavaiuoli  a  incepuin  a  serie  in 
dialectuliì  maccdo-romAniì,  cu  Iòle  acestea  ptlnA  in  diua 
de  aill  lileralura  in  aceslo  dialeclft  esle  loto  numal  la 
inceputiì  j^i  nicl  nu  inlrevedemù,  cftnd  se  va  inlroiluce  o 
adevèratii  mi^care  literanl,  de.'ji    de-acum    inainle  sun- 


332 


tema  in  dreptù  a  astepta,  de  nu  cumva  acestu  intere- 
ranlù,  vigurosiì  ?i  distinsi!  elemento  romànù  va  voi  vrèndil- 
nevrèndn  sé  renun^e  la  marea  sa  origine  si  la  unù  vi- 
itoriù  mai  bunù  ce-§ì  potè  crea,  si  de  nu  cumva  noi  cei 
de  dincóce  vomù  làsa  sé  mérgà  lucrurile  cum  aù  mai 
mersfi,  nici  calde  ni  ci  recì. 

In  càtn  pentru  elementulù  istriana,  putemù  dice  cà 
nici  nu-ltt  cunóscemìi,  desi  cutrieràmn  in  tota  anulù  E- 
uropa.  Stràinii  ne-aù  descoperitù  mai  àntàiù  acestù  ele- 
mentù,  suntn  vre-o  50  ani.  eì  se  ocupà  mai  multù  cu 
elfi  :  la  noi  afarà  de  I.  Maiorescft  nime  nu  l'a  mai  de- 
scrisu.  Acestiì  elementi!,  fòrte  ìmputinatu  (p.  43)  este 
in  agonie.  Celu  pul^inù  ar'  fi  o  datorie  de  frate  sé 
adunàmù  uìtimulù  cuvéntu  de  pe  buzele  unui  frate  ce 
mòre  pàràsitu  si  ìnstràinatù  ! 

In  cele  urmàtóre  vomù  resuma  pe  scurtù  ce  cunós- 
cemi!  din  literatura  acestoru  dialecte  pana  adi, 

Literatura  Macedo-Romànà.  Celu  dintàiu  scriitoriù 
cunoscutù  in  acestil  dialectii  cu  o  data  sigurà  este:  1) 
Teodoru  Anastasie  Cavallioti  Moschopolitanulù,  despre 
a  càrui  vièta  nu  se  scie  nimicii'  de  càtù  cà  in  titlulii 
càrtii  se  numesce  dascàlu,  preotìi  si  protopopiì.  Sub  nu- 
mele  lui  s'a  tipàritn  la  Venefia  1770  unù  abecedariu 
grecescn  ìntitulatù  Protopiria  (TlQcoToreiQia)  in,  care  se 
aflà  si  uni!  registru  de  1070  cuvinte  din  dialectulù 
macedo-romànù,  scrise  cu  litere  grecesci.  Cartea  nu  se 
mai  aflà,  dar  cuvinlele  amintite  s'aù  pàstratù  in  opera 
Ini  Thunmann  M.  Rosa  in  cartea  sa  citata  mai  in  josiì 
(jice  cà  Cavallioti  ar'  fi  ìnfiinl^atiì  tip/Ografie  in  Moscho- 
pulft  si  ar'  fi  tipàritn  mai  multe  càrtì,  ^i  amintesce  mai 
mul^i  Romàni  invelati.  2)  Baniilu,  dascàlù  si  preotQ  in 
Moschopolù  :  sub  numele  acestuia  s'a  publicatù  la  1802 
0  carte  de  lecturà  ìntitulatà  Eioayo}yL-/.ij  ói,óaa/.aXìa,  in 
care  se  aflà  uno  tecstù  macedo-romàniì  de  cuprinsiì  va- 


l).     loh.  Thunmann's   UnUrsuchungen  iiber  die   Geschichte  der  ost- 
lichen  eiiropeischen   Vólker,  Leipzig,   1774- 


—  S33  — 

riatii  in  53  capitole  .-.  i....  (U  liteie  grecescl.  Carica  lui 
Daniiln  dela  1802  este  numal  o  a  dóua  edi^iune,  edi(i- 
unea  I  nu  s'a  allatn  de  cAtfl  numal  in  reproductiun?  «). 
§i  anulfi  tip;\rirel  se  pune  nesigunì  intre  1760  pànft  la 
1770.  Anu";ndóuè  aceste  scrieri  ale  lui  (lavallioti  !ji  Da- 
niiln, iji  anume  pArtile  de  limb.'l  macedo-romànik,  le* a 
retip;ìrilù  insolite  de  studii  filologice  celebruliì  filologa 
Fr.  Miklosich  =*).  3).  (t.  C.  Rosa  a  publicaliì  la  ISOH 
in  nuda  o  carte  intilulafà  Cercetùrl  asupra  Komùni- 
lonì  stMÌ  Vlacliiloriì  >  (Untersuchungen  iìber  die  Korna- 
nier  oder  \'laclien).  Din  o  altA  carte  a  lui  lipirità  in 
180*.^  despre  scrierea  si  cetirea  romiinéscfl  cu  lilere  la- 
tine nu  este  cunoscutft  pàn'acum  nici  unù  esemplarli  *)  ; 
Kopitar  o  numesce  «carte  mieti  dar  importanla  ca  ten- 
din(fl'.  4)  Michnilù  G.  Boiagdi,  romànu  macedoneanft 
emigratiì  in  Austria  pe  la  inceputulil  sec.  acestuia,  trùia 
in  Pesta  ca  invó^àtoriiì  la  scóla  grecéscA  de  acolo  si  se 
alla  in  rela^iunl  cu  Petru  Maionì  pe  c;\nd  acesta  era 
revisorù  de  càr^I  toliì  acolo.  Boiadgi  publicà  la  1813 
Gramatica  romàmì  séii  macedono-'Vlachicà  cu  regulele 
in  limha  t/réaì  §i  permana,  cea  mal  bunìl  gramalicà 
macedo- romàna  pana  adi.  F*ublicarea  acestel  gramatice 
a  produsp  mare  mi^care  si  oposi^iune  la  (ireci,  vt'()»'nda 
el,  cu  incepii  a  se  destepta  ?i  RomAnil  d'acolo  :  pentru 
aceea  a  fostfi  escomunicatS  chiar  de  Patriarchuln  de  la 
Constantinopoln  tp  126).  Ehi  a  tradusft  in  a- 
cestìi  dialectil  §i  Evangelia  lui  Luca  despre  lìuln  per- 
duti! (Cipariù,  Principie  p.  90).  5)  Wtiliam  ^fartin 
Leake  in  opera  citata  vorbosce  .?i  despre  Macedo-romftnl, 
produce  !?i  probe  de  limbìi,  pe  care    le-a  produsù  I,  C. 


a).     La  William  Martin- Leake,  Researche»  in  Grece,  London,  1814. 

3).  Dr.  Franz  Miklosich,  RumuHÌ»cht  Untertuchungtn  I.  Istria- 
und  Macedo- Kumuniifht  SprtuhdenkntàhUr,a-te  AbthfUg.  Wien,  1882. 

4).  Acéstfl  scrìere  o  cunóscemS  numal  din  recensiunea  lui  Kapitar. 
▼e^I  Fr.  Miklosich,  Barth.  Kopitars  Kleinere  Schrìften,  Wien  1S57 
p-  182  —  188,  titlulfi  c&r^il  lui  Rosa  este  'l(xv*\  ^^i  (n.iftarixìii  riyay- 
Vùiafoii  lù  Xaiivixri  y(tniuitnxa. 


—  334^  — 

Massimù  in  gramatica  sa,  in  care  (p.  130)  totù-odatà 
amintesce  si  de  o  Carte  de  rugàciunì  tipàrità  la  Pesta, 
nu  spune  ìnsé  in  ce  anii. 

D'aicì  incolo  nu  mai  aflàmii  se-se  fi  ocupatu  cineva  cu 
acestii  dialectil  pana 'la  1856,  in  careanil  I.  C.  Massimii, 
in  loc.  cit.  amintesce  o  «dare  tru  scire»  tipàrità  in  acelìi 
aniì  la  Constantinopolii  de  Ioane  Valecàldeanii.  Grama- 
tica macedo-romànà  a  lui  I,  C  Massimù,  Bucurescì 
1862,  este  o  copie  alterata  a  gramaticeì  lui  Boiadgi. 
Noù  contine  càteva  poesii  literare  de  Michailii  Necu- 
lescu  din  Megarova.  Dimitriu  Atanasescu,  istitutorù 
romàni!  in  Tèrnova  lànga  Bitolia,  a  publicatu  mai  multe 
càrtì  scolastice  ;  Abecedare,  (iramaticà,  Istorie  sacra  si 
nationalà  s.  a.  Ioan  Caragianl,  profesorfi  la  Facultatea 
de  litere  din  lasì,  a  publicatu  unii  scurtii  studiu  istoricii- 
linguisticù  asupra  Macedo-romànilorii  si  (iece  poesii  po- 
pulare  *''). 

Importante  pentru  studiulù  acestui  dialectii  sunt  Mo- 
strele  publicate  de  Vangeliu  Petrescu,  partea  I  in  1880, 
a  II  in  1882  in  Bucurescì.  Tascu  Iliescu  a  publicatii 
la  Montpellier  in  1882,  sub  titlu  Ascaparea  ali  Dince,  o 
traductiune  in  dialectulù  macedo-romànii  a  poemei  po- 
pulare  francese  languedociene  U Escrivete, —  V.  A.  Ure- 
chie  a  publicatu  càtu-va  timpù  unii  diarìi  macedo-ro- 
mànii FràfUia,  si  ca  Ministru  de  eulte  si  instruct.  pubi, 
a  fàcutì'i  se-se  traduca  unele  càrtì  bisericescì  in  acestii 
dialectii.  Rèposatulù  A.  Bagavù  a  publicatu  o  Carte  dt 
ceiire,  ér'  la  1888  incepuse  a  publica  iri  Bucurescì  o 
revistà  macedo-romànà  sub  titlu  Macedonia,  care  insè 
dupà  càte-va  numere  a  incetatìi. 

Lìteratura  dialectuiai  romànti-istriauù.  Aicì  nu  pu- 
temii  vorbi  decàtii  de  urme  de  limbà.  Atentiunea  inve^a- 
^iloru  asupra  acestui  resta  de  Romàni,  deja  condemnatì 
la  perire,  si  asupra  lirabei  lorii,  a  tras'o  unii  Antonio 
Covaz,  care  la  1846  publicà  in  diariulìi    Istria  din  Tri- 


5).     Conv.  Lit.  an.  II  (iSób— 9  Nr.  21- -24) 


eslù  unii  articoli!  asupra  Komànilorn  din  Istria  !ji  a  di- 
alectulul  Ioni,  produwndft  .si  cAte-va  mustre  de  Umbà. 
Mal  ti\r(|iù  'I  cercelft  ioni!  Maiorescfi  iji  resultalulQ  cer- 
cet&rilorft  lui  s'a  pubiicalu  sub  titlulft  Itinernriù  In 
Istria  si  y'ttcabulariù  istriano-romdnii,  lasi,  1H74.  A- 
césta  inse  nu  multi!  adause  la  cunoscinta  acestul  dia- 
lectù.  Mal  inulta  lumina  sa  t'àcutù  asupra  lui  prin  pub- 
licatiunea  TecdurUoru  istriane  de  Fr.  Miklosich  •*).  Uni! 
mici!  tecsti!  intitulatn  romano-slav*  cuprin4<"'ndn  ira- 
ducerea  novelel  I  Giornata  I  din  Decamerone  ala  lui 
Boccaccio  se  allii  publicati!  in  opera  lui  (ì.  Capanti,  I. 
Parlari  ttaliani,  Livorno,  1875,  p.  H87  ;  tecstulo  scrisù 
dupa  limbagiuh!  din  Berdo  (Valdarsa  in  Istria)  este  fòrte 
amestecairi  cu  slavistne. 


(Fine) 


6).     Op.  cit.  p*rtea  I.  Viena.  i88l. 


Indreptàrì  §i  intregirì 


Pag.  6  sirù  6  cetesce  ■  maismagis  ]  p.  7,  la  nota  16  adauge  :  Grò" 
ber's  Grundriss  d.  rom.  Philolog.  i-  531,  579,  816  ;  p.  16  s.  25  e.  cu  hi 
p.  22,  s.  27.  e  balteus;  p.  27  si  18  e.  Catus:,  p.  29  e  Festus\  p.  29  §i  31  e. 
ctQiaTov  ;  p.  29.  ^.  33.  e  m'nassei  :  p-  33.  s.  22.  e.  languente  ',  p 
34.  §.  30.  e.  luto  ;  p.  SS  s.  14.  e  Croatia-^  p.  40.  5.  l3  C.  tusyra  ; 
p-  43  ?i  3i.  e.  Diefenbach  ;  p.  óo  5.  33.  e  ^f rà  ;  p.  60.  ?.  34.  e. 
Anale  de  \  p.  62.  9.  14.  e  articolulfi  •/«  fi  -a;  p.  63,  s.  23.  e  bizan- 
tinii  ;  p.  71.  §.  26.  e  a7-ìiaicù-^  ibid.  5.  3o  e  applicare  ;  p.  82.  s.  36. 
adauge:  Gròber's  Grundriss  d.  rom.  Philolog.  I.  571,  679;  p.  85.  f. 
25.  e.  rK/3A«  ;  p.  86.  f.  3o.  e.  xo^tjijW  ;  p.  88.  f.  38-  e.  slavischen  ; 
p.  99.  §.  28.  e.  lìomanum  ;  p.  99.  |.  39.  e.  latino  ;  p  ili.  s  17.  e. 
Sànt  lana  ;  p-  175.  ?.  6.  e  povesti  ;  p.  209  §.  5.  e  Radu  ;  p.  23i. 
?.  25  e.  Cronica  anonima  IH]  p»  232  §.  4.  e.  Cronica  anonima  IV; 
p.  232.  s.  7  e  anonimulù  III;  p.  237  s  i3  adauge:  MelchisedecQ  episco- 
pulù  (-f-1898)  ascrisQ  Cronica  Ronianuluì,  Cronica  Hufilorù,  Notife, 
famblacù  s-  a.;  p.  257  s.  20  e  slavo  ;  p.  258.  §.  28  adauge  :  Alecsandru 
Cihac  (-}-l887)  a  publicalfila  1830  fi  1879  Dictionarulù  etimologica  daco- 
romànù  (Dlctionaire  d'étymologie  daco-romane)  in  dóué  ▼olume,  opera  su- 
peficialà  si  tendenziósa,  afarS  de  aceea  li  lipsescìi  cunoscin^ele  filologice 
absolutfl  necesare  pentru  asemenea  lucrare,  din  care  causa  etimologiile 
cuTintelorfl,  mal  alesù  in  volumulu  II  unde  se  tratézà  partea  cea  mai 
grea,  se  Intemeézi  In  cea  mal  mare  parte  numal  pe  asemènarì  depàr- 
tate  de  cuvinte  farà  legatura  interni.  Partea  mal  importanti  a  dic^io- 
narulul  zace  !n  materialulQ  avutù  de  cuvinte  depusn  in  elfi  ; — p.  3o6. 
§.  16  adauge:  I.  Budal  Deleanfi,  fiJi  de  preotìi  din  TransilTania,  s'a 
n&scutfi  pe  la  17Ó0  fi  prin  alìi  doilea  deceniA  'lu  ailàmù  consilieritL 
la  gUTernulfi  din  Lembergìi  unde  a  fi  muritìì. 


INDICELE   LUCRURILORO 


A.  protetictì  48,  62;  &,  ft 
a.   198 

Alimi.   174 

Albina  romAiK'sciì   rJH 
Alecsandria   isi 
Alimorl  112 
Anecdole  177,    :V2l 

Aravona  40 
Arc'hitectunì   132 
Arghinì   112,  174,   183. 
A-Kumànù  (Armiìnìl)  44 
Arlicoliì,  delinitfi    13,    58; 
iiedef.  15  ;  orig.  ari.  1(3 
seq.,   urme    de   art.   58 
seq.,  62  seq. 
Arvunà  117. 

B.  bi^-ghi.  48,  53,  84 
Halaurl,  174 

^dXXe  .si  ^ccXlfxi  58,  61 
Ballagul  IO 
/Jai'fic;  61 
liarbaricuni  64 
|{a.smn  v.  rove.slo 
neirànl   118,  117,  267 
Bibliotecì   132:       TribuiióT 

175 
HXcrAhiit    i5 
/i/uì",    BAàx^s'  1^5 
Hócetu   165 


BÓMi>  Jnuno  62 
Hrescu  n.  de  loc.  40 
Hrezaia  39.  173 
IJucorija  40 
liuoóvnft   137,   147 
Huhaiiì   172 
liugoiniliì   181 
liovQyo  58 
fiovieg  61 

C.  ce,  ci.  5;  (}  48;  vacci!.  56 
Cftlucel  174,  312 
Calulù-de-aurO  174 
Ci\nl.  a  Romaniel  306,  311 
Cantice  bètrAneseì  162, — de 

stea   174 
Canleculiì  (Joriloro  v.  Kóceto 
CAparìl  117 
CApetenia  castrelorO   .si  ti- 

nuturiiorù  Vlachilorù  42 
Capul  II.  de  loc.  40 
Càr^i  latinesci  101 
Càsètoria  130 
Casmete   1 1 2 
Catechismula  de  8ibiiù  192, 

— calv    195. — cu  lit.  lai. 

195,  196 
Causele    unilà^il   1.   roma- 
ne 92 
Cenu.serésa  174 
Cerbulù  115,  173  ;  —cu  cór- 

nele    de  auro  174  :   40 


338 


Cerulu  se  deschide  114 

(^.hiulturi  V.  Hore 

Ciclu  epica  pop.  163 

Cimilituri  v.  Ghicitori 

Cirilù  75 

CI—  48 

Cloaca  de  aurù  174 

Cotèriì    literare  282 

Codicele  mànàstiriì  Seculft 
191; — voronelianù  184 
189; — sturzanù  191. 

Colinda  39,  115.  161,  312 

OomerciuUi  Daciei  130 

Conjuratiune   123 

Consindiana  112,   174 

Credin^e  180 

Crestinismul  in  Dacia  110 

Cronica, — anonime  204  ; — 
putnénà  205,  Hurulù  206; 
— anonima  1.  211;— ano- 
nima li  216  ; — anonima 
III  ^31  ; —  anonima  IV 
232;— M-reì  Prislopù  237 

Cucul,   n.  de  loc.  40 

Cultulu  mor^ilorn  130 

Cultura  in  Dacia  129   seq. 

Curierulù  romànescù  128 
D  Irecutù  in  z  6,56,  in 

r  82 

Dacia-Tabula  rusa  66,  — 
colonie  clasicà  73 

Daci  V.  Influinta  ;  ==  Ro- 
inàm  64,  fusiune  ?  72 

Dalinu   174 

I)ani(>ln  39 

DaLino   IHO 

Descànlece  115,  169 

Desfacere    69 


Detoriiì    117 

Dialecte,  deosebirile  fata  cu 

1.  rom.  47 
Dicala  V.  Proverbe 
picètóre  V.  Proverbe 
pina  muntiloril  174  ;  flori- 

lorìi  174  ;— dinelorìa  174 
bisà  V.  Proverbe 
Divinità^!  dace  68, — pagane 

in  Dacia  110 
Doinà  167 
Domnana   (Dómna    Ana  ?) 

39. 
Domnù,    117,  267 
Porila  174 
Draculus  62 
Duculus  39 
Dzer  40 
Dzguta  40 

E.  trecutù  in  i  8, 
^EQy.otlévTe  58 
Evangelie  cu  lit.  lat.  196  ; 

— tigànéscà   170,  321 
Evangeliariulu    de    Londra 

191. 

F  trecutù  in  h  48 
Fama  Lipskài  127 
Fanariotù  (earaet.)  148,  143 
cfévxava  61 
Farmeciì  169 
Fata    din   buturugii,  —  din 

rodie  ; — de  aura  174 
Fetù-frumosti  174 
Flesiunea,  —  nominala    9  ; 

nominai.  12,  celelalte  ca- 

surì  13,  V.    articolii  ;  — 

verbala,      particularitatì 

18;  timpuri  ausiliare  18; 


_  nno  — 


jHMlLTt.  tare  01,  condii. 

|S,  irilinitiva  cu  ad   \\)  ; 

siilicse   pors    11),~  unno 

vcchl  de  tles.  [)l>  • — r;'»rà 

ezii  ifi  esca  91. 
Kloriile  1 14 
Fluyara  ii'.t 

Foia  |).  iniiile  eie.  128 
Folkloriì  !   sludil  171) 
Frftniuri  de  limbft  172 
(fqh'tCct  61 
(f{)it'L.diOf  61 
Hoviòàm  6] 

(ì  ìnainlc  de  <'  h  i  t. 
(ìazela  Transilvanici  128 
yi'niQ   53 

Geografìa  Ardealulul  237 
(ìliorinanuliì   113 
(«heunóia  17  i 
(ìhicilori   171 
Ci  1—18 
(ìlieg  40 
YOIì'cÌqiii^  b'.\ 

yolro^  f)H  ' 

(iraulu,  n.  de  loc    3U  : 

CJreci.^m74  125,   135,  112,  ' 

314 
(ìreciì,  niiiì'o  ''•'  iihìh..   1 1 
Grun  40 

H.   omisii  i;i  iiuii>tiiii  ■<)- 
Horo  IGi),  321,  327  i 

Ilorea   155 
lluruln  2<H)  ! 

Iculus  (Vculus)  30  j 

Idiotismi  172:— Int.  rom.  33  ' 
tyy€Q  02 

Imperai u   il'.»  . 

Influinto, — pasive:  dacfl  65;  I 


— grccéscA  73,  142  ;  — 
slavunA  75;  IrancesA  151, 
lat.  iji  francesà  108  ; — 
activo  :  asupra  I.  grecoscl 
84  ;  aiiupra  I.  maghiarc 
87  ; — asupra  1.  sia  vice 
de  sudù  HH. 

Inm.innurescù  101. 

iro(|iI  173 

iaxa  61 

làrgittm,  ìaiQuaK^^^,  mnn- 
òts  171 

l'uho-  58 

J  trecutù  in  /.  7 

Jana  112 

.Fintila  3'.) 

.locurl  de  copil  172 

.lude  116,  117,  267 

JudocalA   117 

Judotiì  117 

Jura(l  116,  117 

.lurep  39 

.lus  Volachic  i?68 
K  asibiiatft  85 

Kujin-    58,  61 

Karuca   40 

Katorva  40 

liì.nanvQa  61 

KÓQÓtt  61 

KÒQUv  58,  61 
Ku lastra  40 
Kyratura  40 

L  in  articoli»  neomisfi  IH 
Irecutn     in     r.     81,    pas- 
tratn    50, 
Udo  112 
Limba    88, 


—  340  — 


romàna  in  sec.  8  in 
Panonia  ^i  Scitia  64; 
barbara,  scitica  63,  64  ; 
situatia  §i  rola  ìntre  lim- 
bile  romanice  35,  89; — 
in  corespondentà  oficialà 
121,  in  coresp.  si  acte 
private  123;  generalisa- 
rea  in  bisericà  124;  auso- 
nicà  54  ;  tracicà-iliricà  5, 
88  ; — popularà  in  bise- 
ricà 98,  100; — macedo- 
nica 63;  sub  fanarioti  125 
— lat.  fata  cu  rom.  109, 
— dacà  67 

Lecsicaliì  :  clemente  romà- 
ne 22  ; — lat.  popularà 
26  ;— umbricìi  31;  osci- 
cu  82. 

Lecsiconulft  de  Buda    260 

Ledescul  n.  de  loc.  40 

Legatura  170 

Lege  117;— vechie  268. 

Legende  175 

Lerescul   n.  de  loc.  40 

Lerii  111 

Lex  antiqua  et  approbata 
268 

ytloxqia  56 

Literaturà  apocrifa  181 

Avùy.  61 

Lunia  curata  113 

Lupatul  n.  de  loc.  40 

^ovTto  58,  61 

M  finalù  omisìl  9,  nasaltì 

-mnj  85 

Maghiarismulù   157 

Màhaciù  191 


Mama-pàdurii  174 

Manuscripte  vechì  133,  189 

Mara^ul  23 

Marculu  boilorù  113 

Martini!  113 

Marti-séra  174 

Marturù  116 

Maurovlachu  39 

Medila  171 

Meiù  55 

1.1  eoa  61 

Mezulus  39 

Miediì  54 

Mikula  39 

l.iivOOVQcn:oQ  6t 

Misiodaci  47 

Monete  rom.    cu    inscripl. 
lat.   102 

l^iovXtovoav  01  62 

liovvteg  58,  61 

N  ìntre  dónè  voc.  92, 
trecutù  in  r.  50,80.-92^ 
184,  in  185.  nasaln  88. 
— nHaverbe  omisù  19. 

Necrologulìj  lui  Stefanu  237 

Négul  68 

Negulus   39 

vo(ìo  58 

Nomenclatura  agricola  72; 
bisericéscà,  religiósa  1 11, 
1 16  ;  —  scriereì  97  ;  — 
trupului  70  ; — de  ^esutfi 
72;  juridicà  117;- — poli- 
tica' 117 

Numérulìi  Romàniloru  43 

VOVf^lSQOV    61 

0  vaccil.  in  n    8.  88 
Obiceiulti   pàmèntului  267 


-  :;41  — 


'Ouó^  61 

o}(talL.o,i  ()l 

OrgHriulil  I.uminAriI  lOó  2f)2 

Orazio  la  miiilA  IT.'i.  'M2 

V  trotiitii  iiiainle  de  i  in 

eli.  -18 
l'àcalA  77 

PiieAliturl  V.  Anecdole 
vmw.  \\\ 

l'flpnrmlo  178 

l'Arliilo   llf) 

Palronil  in  Dacia  1  IH 

l'ausa  vii  iS2 

renlecoslurin  1*J1 

ricturft  13H 

rii'lri     pfì  monninlo    (cpi- 

tale)  12S,  i:i3 
rietiDsul  11.  de  lo( .  40 
rirpii  lillà  V.  PàpAriidc 
l'iiigiisnruliì  172 
Poesiì  glumelo    -•  !•!'•■-     - 

ri  lòie   170 
l\)in«'lnioe  *^0.'{ 
rop;\  liti 
l'ovesle  174 
Travila  do  (iovoia   lUti 
l'rcjda   'lO 
Proposi^iimi  2\ 
rKlMAVKKA  52 
l 'risii ìpìì  (M-re)  v    Cronica 
Provcrbc  170: —  lal.-rorn. 

rsallirca  s.-JuManr»  ìsi,  |«.t() 
Pili  Via  Hl> 

lladiil  40 
r»  ad  li  scili  n.  de  loc.  40 
Uelclc    adiise   din   slràinft- 

talo   ir)4 


remusisse  ri2 

Renascorea  125 

KiluH  Volochie  2Gh 

KomùnI,  orig.  nunwlui  1  i 
noia  25  ; — in  Dalmazia, 
hosnia,  Albania,  l'ano- 
nia,  C.roalia,  Slayonia, 
Serbia  49; — Poiuàvoi  88; 
Uoniani  Dalmaliae  8U; 
ìli  (ialitia  si  Polonia  K); 
la  Hugiì  40  ;  in  Penin- 
siila  balcanica  4 1  :  leri- 
lorulrt  ocupalfl  acji.si  nu- 
nièrulù  48,  — slarea  Ioni 
14-5:  slrftinil  conlra  Ioni 
18H,  lóti,  caracterulft  12 
181.  824 

Rolacismuln  HO 

Kolundul  n.  do  loc  40 

Rngàciunl  170 

Hiiinerì  44 

'  hi) inaiava  55 

*  [\'>tivXic(v((  55 

Rusale  114 
S  finalii  la  subsl.  .>ji  adiecl. 
omisù  9,  57  ; — la   verbe 
19;— Ireculo  in?  7,  8C= 
if  56,  H5 

aayict  61 

S:\nibe,  SiXmbea  112 

Si\n<|iana  174 

Scilia  64 

Scoia  182  ;  de  Cotnarft  138; 
RftdAsenl  184;  ìn  Tran- 
silvania,  Moldova,  Mun- 
lenia  184  seq.  ; —  roin. 
lai.  139;— scolii  grnrsca 
149.    152:— ìn     parodiil 


—  342 


157  ;  —  Uomàniì      opriti 

dela  scola  140 
Scorpie  174 
Sculpturà  132 
Semne  latinesci  101 
Serbatori  latine  11 1 
0€Qyoi'  58 
lErN^l  52 
Sehelba  40 
^JiOJO  52 
a£y.ovQiay.a  61 
Sèpt emana  nebunilorù  118 
aégf-iXot  62 
Sesul  n.  de  loc.  40 
Sintaesà  20,   259 
oy.àiivov  61 
axcé^a  61 
oy.enT£-y.a'oag  61 
ay.ovdv€g  61 
Slavismulu,      ìntroducerea 

75;  consecin^ele  luì  107; 

seóterea  124  seq. 
Smeì   1 79 
Snóve  V.  Anecdole 
Societatea  filosoficéscà  126 
Starnarla  47 
Stéua  173 
Stresina  39 

Strigarea  peste  salti  114 
Strigàturì  v.  Hore 
aTQo'yyeg 

Studi!  V.  Polklorii 
Suena-Murga  174 
Suflarea   bucinului  115 
Suliza  65 
Sum-chetru  47 
Sumedru  47 

T  finalii  omisù  19,  aspi- 


rata in  t  6 
Tatàlù  nostru  102 
Teatru  in  Dacia  129;  pò- 

pularu  172 
Terminologie  v.  Nomencla- 
tura 
'ripàrituri  vedi!  cu  lit'  lat' 

104  seq. 
toQva  60 
Tipografie  182 
Tradi^iun!   176 
Tuduru  39 
rovQl'ìnrXhj  55 
'l'urea  173 
Tusul  n.  de  loc.  40 
Tusyra  40 

U  finalu  150 
Unirea  relig.  cu  Roma  137, 

consecintele  e!  139  seq; 

—  C(3lorìi     tre!     na^iunì 

123 
Unitale  limbe!  lit.   188 
Urga  112 
Usura  117 

Vascul  n.  de  loc.  HO 
Vergelulìi  114 
Vèrtolomeiù  113 
Virghi  84 

Isù     97 
Viera    familiarà   in    Dacia 
ViéV28 
Vifleimù  173 
Vilcana  39 
Vilcan  39 
Vinerea-mare  114 
Vlachia  major.  87; — minor 

87; — vechie  88  ; —  mare 

47;-micà  42;-de  susfl  42 


—  343  — 

\  lachìì  i5  Voronetiand  v.  cM)di(<' 

Vlassini  'M  Vrajà  169 

Vodft    119  '       Ware40 

V'olachie  si  Volochie    268  Yculus  v.  Iculus 

Voiiiica-inlloritiì   174  Zàiu  61 

Voibà  bélnina  V.  l'roverbe  /irnil  112 


INDICELE  SCRIITORILORÙ 


Achirie  195 
Acsente  Urica  rulli  228 
Alecsandrescu  (xr.  304,  316 

321-2    325-7 
Alecsandri  164,  168,   169, 

173,  178,  281,  282,285 

293,  294.  296,  305,309 

315—6,  331 
Alecsi  I.  261 
Amfilochie  ep.  150 
Amiras  232 
Aricescu  251 
Aristia  312,  314 
Aron  ep.   142 
Aron  V.    183    305,     312, 

320,  322-3 
Arsene  M.  T.  178 
Asachi  Gh.   128,  288,   314 

320,  326,  330 
Atanasie  iniliop.   103,  138 
Atanasescu  D.  333 
Azarie  207 

Bagavtì  A.  334 
Bàicanù  (1.  177 
Bàlàcescu  321-2,  326-7 
Bàlà§escu  M.  263 
Bàlcescu  N.  187,247,250, 

274,   306,  311 
Bàncilà  P-  174,  182, 
Baracu  T.  183,  305-7,  323 


Bariti!  G.  250 

Bàrnutiì  S.  266,  267,  271, 

274 
Baronzi  G.  320 
Bàrseanu  A.  162, 168,  169 
Basarabù  M-vodà  145 
BeldimaniìA.  305,  3 12,3 Ki 
Bibicescu  C.    1.  162,    165. 

168 
Boba  V.  Fabiano 
Boba  I.  157 
Boiadgi  126,  333 
Bojinca  238 
Boliacìi  C.  304 
Bolintineanu  D.   279,  280, 

285,  30.^,  310,  319,320 

322,  331 
Bota  1.   175 
Branconviciù  (ih.  225 
Brancoviciù  S.  v.  Sava 
Brasoveanulfi  Eust.  v.  Eus- 

tatie 
Bràtianu  C.  I.  274 
Buburuzeiiì  1.    227 
Budai  V.  Deleanu 
Bujoreanu  M.  I.  381 
Burada  T.  162,   172 

Cacavela  E.  202 
Càmpeanu  1.  266 
Càmpineanu  1.   153 


—  346 


(.aiiUiTu   V.  l'itUicii 
Canta  I.  2HH 
Cantac'uziniì  lord.  197 
Canleinirn     I).     22H,    251, 

Carai/iali  C.  ìilf) 
Carajani  I.  H34 
Cuiii'mlìlù  A.   164,    1()R, 
Càrjft  L.  27;ì 

Cùrlova  V.  283,  285,    294 
(  arp  M;U) 
Calma  :U() 
Cavallii.li  A.  T.  382 
Cichiudoaln  v.  Jichindealù 
Ciliac  A.  74,80.  aSfi 
Ciparin  T    lOn,   'J5().  251, 

25H.5,  2()2 
Clainù  V.  Miculo 
CIflnftù  V.  Huruliì 
<\)dresc:u   Th.  2nO,  'A2i) 
Cogìilniceanu  I,    209,    283 

805,    821 
Cogàlniccanu  M.  238,  246, 

2r)0,  274,  815 
Col  osi  V.  257 
Conaehi  G.    288 
Conta  I.  312 
Conslantinu  càpitanulù  224 
Contfi  V.   267 
Corbea  T.  256    noi.    277, 

288 
Coresi  diac  193 
Cornei i  I.  257 
Coslinft  M.  185,  196,  276 

805 
Coslinù  N.  225,  266 
Covaz  A.   334 
Créngà  I.  178,  331 


Cre^eanu  tili.    ,801 
Cri.'jiann  S.  260 

Dftmiann  log.  209,  227, 

231 
Daniilo  332 
DanovicI   V.  227 
I   Dascfllu  V    Simion 
Dauliì  T.   162 
Doleanft  Hudai  I.  253,  260, 

278,  305-r,,  321 
Depflrtì^eanu  A.  804 
Diacu   V.  Tudoro 
Dionisie  Kcìes.  285 
Donici  A.  822.  325-7 
Dosilein   mitrop.   185,  200, 

258,  267,  305 
l)ui)i\n  T.  227,  281 
Dumitrescu  I,    331 

Eflimio  208 
Eliade  I.  R.   127,  127,  158 

187.  261,  279.  283  305 

307,  314,  316,  820,322 

825,  826,  881 
Eminoscu  M.    301 
Eremitulù  din  Carpati  291 
EsopD  321-5 

Euslralie  nrasjoveanuliì  259 
Euslralie  log.  200,  215 

Fabiano  Bobo  321 
Faca  C.  820 
Filimona  N.  175,  381 
Filipescu  Cap.  Consl.  224 
Filoleiù    Calug.    199 
Floriana  Ar.  250 
Fogaraiyi  St.   195 
Folino  150,  301 
Fràncu-Candrea  165 
Fundescu  C.  1.  172,  175 


—  346 


Gavriilù  super.  207 
Gheorgache  log.  234 
Ghermanu  Nisis  198 
Ghenadie  mitrop.  197 
Ghica  Gr,-vodà  103 
Golescu  C.  153,  314 
Golescu  I.  261 
Golescii  296 
Greceanù  R.  198,  225 
Greceanù  Jperb.    198 
Grigore  popa  v.  Màbàcene 

Magi  V.  Vurdunà 
Haliciù  276 
Hasdeù    À.  274 
Herce  195 
Hintescu   171.  178 
Hriboverghi  290 
Hurmuzachi  E.  245 
Hurulù  206 

Iene  Popa  193 
Ilarianu    P.    A.    238,    249, 

271 
Iliescu  T.  334 
Ilinca  Pàtra^cu   103 
lonescu  S.  G.  180 
Inochentie  ierom.  197 
lorgoviciù    P.    2Ò2,     255, 

260 
Ispirescu  P.  171,  172,  175, 

177 
Istrate  N.  320,  322 
Ivireanulù  A.  199 

Jarnik   168,   169,  172 

Làpèdalù  l     304 
Laurianù  T.  A.    238,  247, 

250,     2.52,     254,      255, 

261,  266 
Lazarù  Gh.  127,  152  nota 


47,  266 
Leake  M.  W.  333 
Leurdeanù  St.  237 
Ligaridi    197 
Loga  Diac.  261 
Lucius  256  noi. 
Lucràtorù-Tipogr.    v.    Ispi- 
rescu 
Lupaiycu  P.  D.   170 
Lupulù  V.  vodà  124, 135 

Macarie  208 
Macedoneanulii  M.  197 
Màhàcene  Tecste  191 
Majorescu  l.  335 
Maiorù  P.  125,   126,    176. 
186,  238,  243,    250—2, 
257— 8„  260—1  272 
Maiota  Gh    273 
MàmuleanuP.B.  288  321-2 
MàndrescuC.  S.  165,168-9 
Mangiuca  S.   180 
Maniu  V.  250 
Marianù  S.  FI.  164,    168- 
70, 173-4,  176,  1,78,  180 
Màrgineanulii  175 
MarienescuM.  A.  162,  164, 

178 
Massima  252,  254-5,  334 
Melchisedec  egum.  '  187 
Melchisedecu  ep.    336 
Mera  T.  I.  175 
Metodiu  75 
;   Miculù  Inocentiu  141 
Miculù  S.   105,  108,  125-6 
186,  239,  252,  257.  259 
I       266,  270 
I   Mihaiu  Popa  193 
I  MilescuN.  198,  217, 256 n. 


—  347  — 


MikloHich    F.  H33.  '^'^', 

Milo  M.  :ur),  »iy 

Minotlo  F.  2r)0 
Misiiiln  (.Al.   210 
Mitrofaniì  ep.   11)8 
Mocsalie  v.  Moxà 
Moldovanu  I.   175 
Molnar  v.  Moraniì 
Mora  ri  lì  I.  2«)0 
Moni  SI.  2:iO 
Mòia  1.  17.') 

Movila  P.  121,   198,  2(K) 
Moxa  M.  275,  216 
Munteanft  SI.  16H,   168 
Miiiiteanu  (ìavr.  26H 
Murgu  (1.  238,   266 
Murgu  log.  207 
Mure^ianu    A.    271,    280, 

290,  29  ( 
Muslea  231 

Nauimì  Cloe.  204- 
\r,,  M,..vodA     207,    264— 

_'t;r. 

iseculcea  I.  176,  lae,  232 
Npculescu  M. 
Negri  C.  274,  288,  297 
Nogruzzi    C.    290.     301-0 

315,  320,  322,  330 
Nicoleanu  N.  304 
Nifonn  palriarch.  133.  207 
NoacCi  S.  M.   312 

Obedenarft  109,    175 
Odobescu  A.   177.  179  331 
Orasanìì  T.  N.    323 

Panonianulo  A.  D.   197 
Pana  Anast.  274 
Pana  Ant.     171—1,    174, 

177—8,  182,  274,   282, 


.>*;ti,    .)i 


•  >_'.),     .>JO 


Patrizzi  197 
Pelimon  A.   312 
l'eluzio  Vito  202 
Pe.'jti.-jefa  M.  195 
Petpescu  V.  334 
Petrino  D.  304 
Pompilio  M.  164 
Pogorn  V.  312 
Popa  (Ir.   191 
Popa  I.  182 
Popa  I.  din  yìn\(i  196 
PopA  267 
Popescu  B  225 
Popovicirt  Si.  256  n. 
Popn  V.  251 
Pumnultì   A.  263 
PungA-Cùia  S    178 

llacocea  127 
Kadu  (ìram.    191 
Rfldulescii  G.  2.')3,  255 
Kaiiì  V.  250 
Reteganuin  P.  1-  164,  168, 

)75 
Romanuliì    v.    Zilolù 
Rosa  C.  G.  333 
Roseli  e.  A.  304  322 
Ruseliì  1.    316 
Ruso  A.  .306 

Saguna  A..   1.57 
pandora  A.  312 
Sftulescu  (ih,  206,  261.  326 
Sava  ep.  124 
Sbiera  I.  162,   175,   Is? 
Scavinschi  D.   312 
Schott   fratil  175 
iScolariuln  260 
Sèrbu  I.  326 


_  348  — 


Sevastos  E.  165,  280 
Sichleanu  A*  304 
Silvestru  ierom,  l96 — 7 
Sima  Gr.  172,  175 
Simion  Dasc.  215 
Sincaì  Gh.  105,  108,    125, 

126,  186,  241,  252,  599 
Sionù  G.  300,    312,    320, 

326 
Slàtineanu  I.  313,  316 
§oimescu  N.  I.    320 
Soimescu  I.  235 
§oimirovicì  104 
Sora  Noacfl  v.  Noacù 
Starnati  T.  Dr.  177,    303, 

312,  326 
Stànescu  N.  B.  175 
Stefann-celù-Mare  276 
Stràmbeanu  T.  320 
Stroicì  log.  102,  202,  258 
fpulu^ù  mitrop.  157 
Sunyogh  Fr.  196 

Ta^cu  V.  Iliescu 
Tamblacù  133 
Tàutu  G.    320,  322 
Tar^a  266 
Tempea  R,  260 
Teodorescu  D.  G.  162, 168, 

170,  172—4,  180 
Teodori  A.  257 
Teodorovicift  257 
Teodora  log.  123 
Teodosie  Vestem.  197,  219 


Te.tcsie  log.  206 
Teofila  u.  uop.  197 
'l'ichindealù  325 
Tomaidulii  A.  198 
Tordasi  N.   194 
Troster  104 
Tudorù  diacù  194 
Thunmann  332 
Tunusli  301 

Urechie    N.     103,   185, 

205-6,   213,  227 
Urechie  Gr.  200,  214 
Urechie  A.   V.     187,    331. 

334 

Vàcàrescii  277,  285,  287 
Vàcàrescu  A.  287 
Vàcàrescu    lenàchità    235, 

287  327 
Vàcàrescu  I.  (banulù)    287 
Vàcàrescu  S.    lancu     235, 

260,    278,  288,     313-4, 

316 
Valecaldeanu  I,  334 
Varlaam  mitrop.   199 
Veniaminiì  mitrop.  250    • 
Viciu  B.  174 
Voinescu  I.  316 
Vulcanu  S.   157 
Vurdunà  P.  Hagi  172 

Zacanù  Efr.  134,  194 
Zamtìrescu  M.  304     'tuop^ 
Zilotiì  R.  186,  236  v. 


<m    .   IJU 


/■ 


UNIVERSITY  OF  TORONTO 
LIBRARY 


Acme    Library   Card    Pocket 

Under  l'ai.  "  Kfl.  ludex  Kilc," 
Made  >^j  LIBRARY  BUREAU 


)  i 


ì  ;
Internet Archive Audio

Featured

Top

Images

Featured

Top

Software

Featured

Top

Books

Featured

Top

Video

Featured

Top

Mobile Apps

Browser Extensions

Archive-It Subscription

Save Page Now

Full text of "Istoria limbei si literaturei române"

See other formats
