(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Istoria limbei si literaturei române"

ISTORIA 
L1MBȨ1LITERATUREÌR0MÀNE 



I 



L«iHourrr 



I S V (ì R I A 



Li 



D 



n 

i 



Ull 



lllll 




UE 



AIv». DhCNHlTìSI ANI 



'^oMabCcX' 



DIJIUNEA A DÓUA 




// 

I A K I. 

TIFO LITOGkVFIA H GOLDNER Slr. PRIMAriKI No 17. 

1894. 



Tòte drepturile reservate. Ksemplarele care nu vorù 
purla semnàtura autorului vorù fi urmàrite conformo legeì. 



a auioruiu] voru n 



m 



P R E F A T À. 

Kdi^iunea de fa^à nu se deosebesce ca fondft inlru 
nimicù (liM-oa dint;\irt. Cu alàlìì mal vòrtosiì amrt Irobuilù 
sé pslslnìinri «;i sistema, care s'a recunoscutìli de tofl,('a 
cea inaT buna pentru a infófiija o icòna limpede a evolu- 
tiunoi nostre lilerare .si culturale. In acesto scoprt si 
caracterislica periódeloriì ami! trecut'o la capitolele spe- 
ciale din parlea generala, cAsligàndri asirj-felìì ornai maro 
omogenitaleiji concentrare, precum iji o mal mare lini- 
pe()iine in espunere. Amiì tinutù ca parlea generala s'o 
turnùmfi de nofi introducèndft cestiunl nouò ^i Iftmurin- 
du-le l(tte mal pe. largii ca in JVntAia editiune. In partea 
speciali! ama fAcutìì adaugerile !ji intregirile necesare. 

In generali! no-amìì ocupatiì si cu acéstA ocasiune cu 
scriitorii pànA la IS(>(), si cu cel care nu mal sunlfi in vieta. 
In apretiareascriilorilorrt nmiì preferiliì si acuni caracleri- 
sàrl scvrte jji precise, care se imprima multu mal bino 
in memoria fie-cìlruia, de cAtù lungi analise. Acésta 
amù pulnl'o face cuatjìtfi mal multiì, càci asupra scriito- 
rilonì mal ìnsemnatl, cum si asupra altorft cestiunl de 
insemn:ìtat<Mlin istoria literatureì romane noi amiì publi- 
catiì deja studii si analise critice amènuniite ìnCercetàrì 
liUrarc {Vài^x 1887) ^i in Jìerista criti cà Aiterai a ^ ér' pen- 
tru U!jurare amiì arAlatfi la fie-care eestiune ?i scriitoru 
studiile speciale fjìcute mal inadinsQ §i publicate de noi 
iji de al(il In chipuliì acesta ama inlesnitù ìnformatiunile 
si studiile speciale pentru ori-cine ^i mal alesa pentru 
profesorl. 

Pentru a u^ura consultarea s'a adausa la fine unft 
Jn.ìirfi (je lucrurl iji altulft alft scriilorilorfl. 



IV 



Acéstft a dóua edi^iune imbunàtà^ità in multe privinte, 
speràmtì cà va ìntimpina cela putinii aceeasì primire 
de care s'a bucurata àntàia edi^iune, care, peste asteptarea 
nòstra, a fostiì bine primità nu numaì de presa romàna, 
dar ^i de cea stràina, si atàtù in ^érà. càtù si in stràinàtate, 
in scrierì serióse releritóre la literatura romàna, s'aìi 
primittì vederile espuse de noi. 

Dèca, precum se vede, cercetàrile si apre^ierile nòstre 
aii fosti! drepte. credemn cà acésta avemìi s'o multàmimii 
.si ìmpregiuràriì, cà noi in tòta vièta nòstra de scriitoriì 
nu ne-amii amestecatù in nicì o coterie literarà, in 
cari de regulà se cultivà particularismulii si multe alte 
relè deprinderi, care màrginescù orisonulu ideilorù, co- 
rumpìi bunulìi simtii, ìntunecà judecata séù o for^ézà in 
direc^iuni false. 

Kémànéndii noi in chipulù acesta cu totulìi ìndepen- 
den^i, amiì pututii in cercetàrile si apre^ierile nòstre sé 
urmàmìi neturbura^ì principine sciintifice, care singure 
Irebue se ne conduca, déeà nu voimii se ràtécimù in- 
aine ^i sé ràtécimù si pe altii. 

Nimieìl nu ne trece mai pu^intì prin minte, de càtii 
cà amù fi farà gre^eli, cànd se scie cà materia este 
deslulù de grea si cà amìi fostù nevoi^i sé batemii noi 
ceì dintàiù acésta cale anevoiósà. Pentru aceea vomtì 
primi cu mare multàmire observàrile si indreptàrile, care 
arìi puté se ìmbunàtà^éscà o a treia editiune, cànd 
amù ajunge s'o facemù, càci bine scimu cà progresulù 
atàtù celù individuala, càtù si celft generalù nu se potè, 
face de càtù prin selectiunea si primirea ideilorù iji a- 
chisi^iunilorù mai bune. Si precum noi ne iinemù feri- 
citi a tace acésta, avemù dreptulù se ceremù s'o facà 
^i al^ii — pentru binele nostru alti tuturorù 1 

la^I, Augusttl 1894. 

Autori! Iti. 



TABLADE MATERII 



Prel'a^a 



ragin» 



Partea ^eneralft. 



Originoa si fonna^iunea liinbel . .1 

'Jeriloi'iulfi i}ì nomenclatura .... .MG 
Dialeclele limbo! romàne . . , . 4b 

Flpoca format iuiiiì si cele mal vachi urme de limbà. 51 
Influenzile : pasive .65 

« active . . . iSH 

llnilatea limbel 9() 

Scrierea limbel . . . . .97 

Amor^irea .si desteptarea limbel . . lOt» 

(Vedir.^e, datine, inslitu^iunl . .110 

Momente islorice in viòla 1. romàne .120 

Moravurl si ('ullurfi ..... 128 
Periódele . . . . .158 



Fartea spedala. 

Literatura popularft 

« « nescrisiV . 

« * scrisà 

Prosa : prospectft istoricù 

Literatura bisericé.scà . 
Istoria : epoca I 

Cronica anonime 
Epoca 11 a cronicarilorù 



. 159 
. 160 

. 180 
. 184 

. 187 
. 203 
. '204 
. 208 



VI 



Pasina 



Epoca III a istoriciU 


Drù . . 237 


Filoloffia : prospectù istoricù . 


. 251 


Lecsieografia 


. 256 


Gramatica 


. 258 


Filosofia .... 


. 264 


Jurisprudenta 


. 267 


Elocin^ .... 


. 272 


Poesia : prospectù istoricù 


. 275 


« lirica 


. 285 


« narativà 


. . . 305 


« dramaticà 


. 312 


« didacticà 


. 320 


« Nuvelà, Romanù 


. 328 


Literatura dialectelorù . 


. 331 


Indreptàrì si Intregiri . 


. 336 


Indicele lucrurilorìl 


. 337 


« scriitorilom 


. 344 



PARTEA GENERALA 

CAPITOLO I. 
Originea §i formajiunea limbel romàne. 

Liinba roniiXnil s'a nftscutri din graiuhi vechiulul Po- 
poni- Komaniì, séiì, mal dreplìl vorbindù, esle o conti- 
iiuare a aceslul graiu. Faplulfi, prin care liml)a roniunA 
'si ie o positiuno a sa deoscbil.1 si cu timpulìì '.-fi cre- 
óz;1 vié|;\ proprie, oste inviiigerea lotala a Dacilorfi la 
107 ') d. r.li. de catrà Traianù, ìmperatulù Komanilorù. 
Invingetoruln nu se multftmesce a preface Dacia in Pro- 
vincie romanil, ci in urina rt'sboiuIuT indel ungati! rèmtl- 
ncndù (èra gólft de locuitorl, totù-odatjT, o ?i colonisézA -), 
va se fjicA o ro?naniséza, pentru-ca sé devinìl romana 
nu numal de drepliì, dar ^i de faptii, prin insùsl ori- 
ginea locuitoriloriì. 

Pànft cùnd Dacia sa aflatiì sub Romani, si limba co- 
loniel a stali! sub influin^a limbel latine si a graiulul 
vulgarfi romanil, atàtiì prin legAturile de administra^iune 
publiciì ?i niililarà, càtu iji prin comercirt i;ì peste totO 
prii' '^gàturilo sociale. Drcptiì-aceea limba coloniel nu 
pi' ,1 se-se deosebéscil ìntr'nmì modù sinifitiì de gra- 
iulft generali! ahi Foporulul-Homani!. Tòta deosebirea 
«•e s'a pututii face in aceslil timpfi, este, ca graiuhi 
coloniel, prin separa^iune de patria- mama, s'a abstrasiì 



l) Mommsen, Corp I. Lat III n. 550. — Gooss, Studien zur Gè- 
of^raphie und Cìeschichtc des Traiauischen Daciens. Hermaniistadt. 

1874- P S3 

2). Eutropius Vili. 3 : vieta Dacia, ex loto orbe Romano ìnfini- 
l^t&s eo copias homìnura transtulcrat. ad af^ros et urbcs colendas. Dnci» 
enitn diuturno bello Dccebali viris faerat exhausta- 



_ 2 — 

incàtù-va din curentulù celù mare alù graiului romanù, 
a ìntratù in o vió^à mai lina, mal putinù agitata, §i prin 
urmare trebuia se remànà in desvoltarea lui mai con- 
servativi! de càtìi graiulù generali! romanii. D'aici pro- 
vini! o sumà de vechi particularitàti, cari limba roma- 
nésca le-a conservati! din graiuli! vechii! romani!, pe 
cànd cele-l-alte limbi neo-latine le-ai! perduti! in parte 
sèi! de toti!. 

Limba colonie) incepe o vièta a sa proprie si inde- 
pendentà numai atunci, cànd patria- marna o paràsesce 
retràgéndu- §i pe la a. 274 protectiunea ^i administra- 
tiunea. A cesta este punctulù din care colonia incepe 
a se specifica ca poporìl deosebitii ; de atuncì limba, le- 
gile ^i elementele sale, incepù a se desvoUa in unù 
modù alù sei! proprii!, conformi! nóuei patrie, conformii 
impregiuràrilorii i^i trebuintelorù ce i se impuueati. Co- 
lonia romana incepe a deveni Poporu-Romdnu, graiuli! 
romanii litnbà romanésca. Pentru-ca sé ne putemii la- 
muri asupra evolutiuneì limbei romàne, trebue sé pre- 
cisami! mai de aprópe elementulii din care ea a esilù, 
§i in ce stare de evolutiune se afla acesta cànd limba 
romàna s'a despàrl^itù din olii. 

Limba latina clasicà n'a fosti! graiulu Poporulul-Ro- 
mani!, ci limba clasei eulte, limba statuluì si cu deose- 
bire a scriitorilorti. Limba latina incà s'a nascutù din 
graiuli! populari! de tòte dilele perfectionàndu-se si po- 
leindu-se in modi! màestriti! sub influin^a si dupà mo- 
deluli! limbei grecescì. Prin acésta latina cultà s'a de- 
pàrtati! mai multi! sèi! mai pulinì! de trunchiulil din 
care a esitù. Dreptii-aceea pentru limba romanésca, in 
linia àntàie §i de uni! deosebitii interesi!, sunti! urmele 
ce ai! pututi! scapa ^i ajunge pana la noi din graiulil 
vulgari! ali! Poporului-Romanii, càtì! si din vechile dia- 
lecte italice, care ai! participati! la alcàtuirea graiului 
romani!. 

Pentru a làmuri inse positiunea limbei romàne fata 
cu graiuli! vulgari! romani!, trebue sé aratami!, in tra- 



— 3 — 

sflturl generale, cum sa loniiatrt limba romana din a- 
ceslù graifi ^i in ce s'a deo.sebitù de elfi. 

In lonelicft parlicularitfilile principale ale limbel ro- 
ini\ne suntù : 

1) sunelele obscure à (t.) §i à (*), 

2) ijuerAtórele ce, ci ; //<?, gì ; r/, ^, ^, z (din /). 

ì3) tocifile desinentelorft cu deosebire la temele in n (o). 

In privin^a acestonl sunele este de insemnatfi, cftele 
se nfht constanlft in tòte cuvintele curatiì romanescl, 
prin urinare sunliì forte vecliT, mal vechl de cAtiì ori- 
ce ciivinte strfiine introduce in liiiibil. Alani de acésta, 
cuvintele atatù strftine, cùtiì !ji nóue, sunlu in generalù 
refractare lata cu acesle sunete, ceea ce indica atatiì 
vechiniea càtiì .«i proprietatea ^i parlicularitatea Ioni 
«minainenle romanésca. Aceste dóue sunete, ce esista 
a(|I doosebile in limba romàna ^i in dialectele macedo- 
romànfi si istriana '% in monunientelo vochl pana catra 
finele sec. XVII nu se deosebeaiì in scriere unulft de al- 
lulCi, penlru aceea le atlamìi scrise de-amesteculil cu 
^ ^i H\. Acésta inse nu probézft cft sunetele in graifl 
nu se deosebeatì, ci arata numal neindemànarea de a 
serie ortograficù pe acele t impuri, ceea ce se intòmpla 
mal rarfi cu aceste sunete cliiar §i asta(ll, ba unii credù, 
fòrte greijitù, ca ar' fi numal unfi sunetù obscurft à. 
Probabilìi intr'uniì timpfi indepartatrt sunetulft obscurft 



>). Este absolutfl falsfl ce susfinn unii, c\ tn dinlectuin istranli ar' 
Jipsi sunelulfl <? (HÒ- Adev«5raia testcle ^i glosarele publicate pin'a- 
<Hm nu suntfl lilmurite cftcl In unele cuvinte este semnatA «, !n ai- 
tele unde ar Irebui sJ fie, nu e Insemnatn, séfl e semnalfl cu «1 (ti. 
Itinerarulà lui I. Maiorescu, a^a cum sa publicatil. este cu totulti 
impropria pentru sludiì filoIo<jice. testale fi glosariulfl luT Miklosich, 
•ceva n>«I cu ìngrijire dar' nu stl scutite de confusiunl yi nesif^uranfe. 
Din publica{iunile de pftn' acum se vede cS este mal rarft. dar este. 
Pespre esistenza lui <ì In dialectulA din insula Veglia ve;^l Ascoli, 
Arhivo gloitolog ▼ I. 438. 



a foslù numai iinulù, care apoi s'a varialù si bifurcatù 
cu timpulù. Cà aceslù timpù a Irebuitù sé fie fòrte 
ìndepàrlatù ne probézà faplulù, cà amèndóuè sunetele 
sé aflà ^i in cele dóuè dialecte m.-romànù si istrianù, 
care si-au ruptù legàturile cu limba romàna din Dacia- 
Traianà ìnainte de anulù 1000 d. Ch. (v. cap. II). 

In vechile dialecte italice si chiar in limba latina e- 
sistau sunete obscure. In dialectulii umbricù si oscicii 
adese ori a neaccentuatu in silabele finale se ìntunecà 
intr'unii sunetii representatii in ìnscriptiì prin unii i* 
cu punctij de-asupra, va se dica unii sunetii ìntre o si Uy 
de esemplu : 

umbricii : panfa muta si etantu mutu. 

,, quanta resp, tanta muta. 

,, veskla §i vesklu. 

„ arvia, arviu, arvio ^). 

oscicii : viu uruvu molto = via curva multa '"). 

ìntunecare a lui a in e o constata §i vechii grama- 
ticì latini: tarterum in locii de tartarum, /e^i^aif in locii 
de fatigati, secratum in locii de sacratum "). In limba latina 
deftongulù ne in sine .«i dupà aceea trecereaacestuia, ìnce- 
péndu incà din timpulu celti mai vechiìi, in e ^), precum si 
vacilanta ìntre i §i e**), i si u (maxwmus si ma.x?'mus) ^) ; 
tòte acestea proveniaii din causa, cà era unii sunetii ob- 
scurii pentru care nu esista unii anumitti semnii graficii 
spre a-lii puté fixa, precum nu avemii nici noi anumite 
lii re pentru a si a. Dèca vomti considera, cà asemenea 



4). Huschke Die Iguv. Tafein p 502 si 534. 

5). Enderis, Osk. Formenlehre p. LVII. 

6). Consentius, ed. K. V. 392. 17: barbarismus si quis dicat tar- 
terum prò tartarum. — Probus, de nom. ed. K. IV. 212, 4: fetigatì 
aut fatigati ? melius fetigati, quod fetigo dicatur et fessi. 

7). Schuchardt, Vocalismus, II. I — 91. 

8). Quintilianfi I, 4, 6 : ..in heré ncque e piane neque I auditur"".. 

9) Velili Longù : ,,/scribitur et paene u enuntiatur". 



— 5 — 

suncle psislA ì}ì in dialcctelc itnliene moderne'"), voinft 
Irebiii sé admilciniì cà acente sunele obscure (<?, ^)sunlft 
o vecliio niostenire in limba rotni\nA. l'rin urmare p.1- 
rerta acelorii, cari susliniì cà acesto sunelo ani lì o 
moslenirc; din vechia iiiubìl iliricA "), mentii cu alàlù 
mal puiinìi aten^iune, cuci limba iliricA esle cu totulù 
nccuno.sculìl. 

ce, ci. 

Doja in dialectuiri umi)riciì k (e) ìnainte de e .si i se 
slflbise ìnlr'imù sunetii .suerfttonì represenlaliì acum cu 
e acunì cu s : i'erfh, Sane (ìaL Sancius), punicate .«ji 
jmnisiater, vestila pe langìl vesticia !}[ vestisa, unetus, 
fuoes (de la tacco), pase jji paccr, facia i;\ faniu (de la 
/(tcio), oscicn : fasia ^-). 

In inscriptiunilo I;iliiin asemenea ropresentatù prin z, 
s, ss hì tei, tsi : 

I.uziae (Muratori 1704, ;>). 

Muzzie (z=:t Bea e?) ibid. 1892, 12. 

Lissinia (Ephem. epigr, II. 002). 

Felissio.sa (Henier I. A. 2358). 

Urbitcius a;ruler 1059 IH »»). 

In Tsierna (statio Tsiernensis C I. L li! 1568) din o 
inscrip^ie din Dacia dela a. 157 d.Chr. esle evidenlft a- 
cela-sl .sunetfi a Ini e in aceea.<?I localilate alu cùrel 
nume a remasfi lotrt acolo la Mehadia in riulù Cerna. 



IO). J'npanti. l pari tri itiiliti'ii p. 322 : , I-c vocili a <■. sulle quale 
po.sA 1 accento circonflesso id, é.) ?i pronunciano come 1' fu dei fran- 
cesi, ma temperato ni quanto; cosi in Sànt is.into) 1 a si risolve 
quasi in trittongo fSaeunt). e il suono si assomiglia a quello d'una 
caitip.ina fessa '. ér la pag 6iS : Indico con ti quel suono misto (non 
diftongol. che sta tra 1' e e 1' ». prevalendo per«"> 1' / .... : è quel 
suono che 1 Arhivo Cllott. voi I 44.I in notr. rapresenta col segno 
fi od ci; ed a pag 447 .. . con »•' ed al uscita iV. 

II). Dr F"r Miklosich. HeitrJige zur Ijiutlehre der rumunischen 
Dialecte. Vocalismus. I Wien i8iJi p 9 

12). E. Huschke, op. cit. p 557 — 560 Enderis op cit p. XXXI. 

13). Cf. Seclmann, die Aus.sprache des Latein p. 3:4. 



_ 6 — 

9 e, 9^' 

Desi g ìnainte de e si i urmate de vocale ^\ mai a- 
lesù in casulii cànd e ^i i suntù urmate de vre-o con- 
sonantà, nu ne oferii esemple numeróse de slàbire séù 
sibilare, cu tòte acestea, ori càtù de putine, dar esem- 
ple suntù. Deja in dialectulù oscicù avemii maiiui, mai^ 
dela magius maius ; mais-magis, «mimas-maximae ^'^J^ 
precum dìnmagis rom. ma?, francesi! mai?, [a.\.maiestas 
din magestas, maior-maius din magior-magius, inienium 
din ingenium, veienti din viginti m.-romànìi ìiintl. Asi- 
bilatù in : 

Giove in locù de love I R N. 695 

Genoarias „ ,, „ lanuarias (C I L. XII, 934 3189). 

Genarius ì 

Genaria j Seelmann op. cit. 239 

Cogiunta ' 

^. \ 

Pe (l slàbitu in d (z) l'aflàmù in : 

Osciculù zico,— zicelei, — zicolom — ziculud (lat. dict 
dupà Huschke, ér' dupà Zvetaielf dias). 

Sabinicìi : Clausus=:Claudius ; marsicù: aisos=aidios. 
lat. z=zes==dies, (G I L. V. + 1667). ^-^X 

Zebus<=diebus (Muratori 1571, l). 

Oze=hodie, (G I L. Vili. 8424). 

Zi=dies (Kossi 400, a. 392 d. Chr.). 

Kalenzonis=Kalendionis (C 1 L. Vili. 9114). 

Zaconus-Diaconus (C I L. Ili 2654). 

Zonisius=Dionisius (G I L. Vili 7933). 

in inscriptiunile latine ti urmatii de vocalà esle adese- 
orì asibilatù si represenlatù prin iz, z, ts, si, ss, s : 



14). I Zvetaieff, Sylloge Inscript. Ose. Petropoli, 1878 p. 37 .sì 
Ph Ed. Huschke, Die oskischen u. Sabell. Sprachdenkrnaler. Elber- 
feld 1856 p. 35. 64 ?i 289. 

15). Ph Ed. Huschke op- cit 299 -3oo. 



- 7 — 

Carilze—Caritia (Fabrelti Vili, XXIV). 

|{(inizza— Honitia 'Ibid. X 473). 

Aequisia— Aequitia (1 I{ N 5727). 

Crescentsiam (druler p. 12H VII. 1. a. 140 d. Chr.). 

Consiensia—Conscienlia (Le Hlant I (l. 428). 

Hansae— «Hantiae, okcìcìI Tli. Ed Huschkeop. cit. 300. 

Vessius— Vctius (llenier I A. 1288). 

Sepsies=-Septie8 (Le Hlant I (ì. 411). 

Diposisio=deposilio (Ibid. 458 r). 

'lerensus=Terenlius (C 1 L. Vili, 9927). 

idus Marsas— idus Martias (Henier 3480). 

^ J («) 

Incillft pentru ^, in monuinenlele graiului latinù psin'a- 
cuin mi s'aù aflair» urme representate prin anumite 
semne diacritiee. Dar ìntre nenunieralele afecl.iunl ale 
lui s de care ne vorbescfi vecbii graniatici latini nu-I 
cu neputinta s6 lie esistatù .^i acestù sunetfi ?i potè 
numal greulfttii de a se face evidenlù sunetulù in scrisù 
este a se atribui lipsa orl-oAroI urme despre unfl ase- 
menea .sunotiì. In act'stjl credintA ne inlaresce unù pa- 
sagiiì din o linlilianfj, care vorbesce de sunetole dulcl 
i}ì plAcule ale luì s "'), jji fAnl indoiéla {? este unii ase- 
menoa sunetO, In dialeclele italiene '') incà esista 9, §i 
in altri locfi (capit. IV) 'Ifi vomft vede iji in limba ro- 
mana forte vecbiù. 

Alte fenomene fonetice, care pani la prima vedere 
particularitàtl ale limbel romàne, sunti! asemenea vechl 
mo^tenirl din graiulu romaniL Asa este z din ./' in eacu 
(jaceo) intocmal ca in graiuliì romana : 

Zunior (=junior) Le Blant I (ì. 11. 

A'ororc (^coniux) C I L. X. 719. 

Zesu (=Iesu) (iruter p. 1858, 6. 



16). Quint Instit. I. II.6 : „Ne illasquidem circa s literam diHdets 
hic magìster feret. 

17). Biondellt, Saggio sui Dial. Gall.-ital. pag. 19S 



Zanuaric G I L. X 2466. 
Zovlim C I Gr. 6710. 

Vacilanta ìntre e si i §i ìntre o §i u esle asemenea 
mo^tenità din graiulù romanù. — Alte fenomene caracte- 
ristice : 

In Ihnba In graiidu vulg. romanii : 

romàna : 

fiii fiios==fìlios C I L. VI. 667, fiies=filiis C I L. 

VI 5183. 
fiiei fìae, Muratori, 1185, 12. 

vili vius C I L li 2988 3070, Xd 2707, 1123 

Ephem. IV 359. V-+1741. 
viu G I L. Ili 4586. 
noù noum G I L. II. 4969, 3. 

ajutorù aiutor G I L. Ili 1967. 
bètrànù Betranus G I L (Auct.) Nr. 491. 
vièta Viatia=Vivatia G I L li. p. 450. 

sàntù Santo C I L. VI. 736. V 8136, santa Le 

Blant I G. II. 178. santorum G I L. Vili 

9285. 
bra^ù braeio G l L. I 198, 52. 

parete paretem, paretes G 1 L. VI. 3714. 
deù Dieo G l L. Vili 9181. 

emù omo G I L. Vili 6442. 

óspe ospite G I L. Ili 2013. 

òste osles G I L. Ili 3800. 

càtra cotra G l L. V+1716,+6249 

èrba erba G l L. Ili 6108. 

avere abere G I L. V. 4488. 

mésa mesa G I L. Vili + 2189 8767 a. 8769, 8770, 

8871. VI 3722, mesam VI. 1685-f 6249. 
marturù martura G T L. I. 909 

maituribus Le Blant I G. 412. 
Troianìi Troia(no) Ephem. epigr. IV. 781. Troian(o- 

poli) IV. 894 d. 30 Troianus Decius G 1 

L. V. 1163. 



— i) — 

(Jladn (nu- r.ladio (\ I L II 4r)3S.^ 
me propria Cladius C I L. VI. 667 
istoricu) Chitlius iji Claudio C I F^. VI 15055. 

Trecùiidii la evulu^iunile (lesionare, ma! insemnate 
suntù urmAlórele lenomene: in flesiunea noininalil s'aft 
perdulù tòte desinen^ele consonanlice ifi in specialù -m 
^i -s v'd cele mal desp. Aeésla ìnsC s'a inl('rn|)latii ?i 
in graiiiliì roinànri si ìnca din timpiirilo cele mal vechl, 
cum se vede din tóle in3cri|)^iunile dela cele mal vechl 
pftnft la cole mal nóuè : 

Suh repuhlicà. 

s omisfi in nominai. : (in epitai'uhì unul Scipionft : Cor- 
nelio (I \j. I. 31). Sexto, Usoro. 
Uoscio, Opio, Lordano, Trebonio, 
Ilerenio (C I L. 127, 143, 1<)U, 
158, 124—127, 111.29,31, 115). 
Albinu, Floru, Secundu, Theodoru, 
Longinu, Mariu, belissiinu, op- 
tandu, barbarica (Cors.sen, Ueber 
Au.ssprache eie. I. 291—292). — 
Antiocu, locu, leclu (C I L. 1023, 
109.^, 1313). 
re. omisù aUMiì in nominai, eàtft !<i acc- : epit. Scipio- 
nilorù : Hunc oino consenliont optumo fuise 
viro. — pater rogem uintioco subegei. — te in 
gremiu recepii lerra. (C 1 L. I, 32, 35, 33). 
in monlem Lemurino inlumo (Ibid I. 149), 
donu dal ^i donu danl (Ibid. I. 168, 117.5). 
in a» f. ; Taurasia Cisauna cepit, cepil Corsica Aleria- 
(jue urbe.— magna sapienlia... posidel. (C I L. 
I. 30, 32, 34). 

Suh ifnpcriù. 

s omisù : ampliu (C I L. V. 4488). 

Crescenlinu (Ibid. V+6203). 



— 10 — 

Mukianu (ibid. V. 3555). 
Severa (ibid. V. 2039). 
Veteranu (ibid. Vili 504). 
Suru (ibid. Vili. 9493). 
maritu (ibid. Vili 3613). 
bonu, minu, titulu, anno, pietà (ibid. X. 4539). 
unu (ibid. X. 5939). 
m. oniisu : donu (C l L. XIV. 2891, 3562, 25). 
longu (ibid. XIV. 3002, 1427). 
anu (ibid. XIV. 691. annu V. + 5189). 
circu (ibid. XIV. 1866). 
Concessa (ibid. XIV. 1456). 
cu (ibid. XIV 1868. co ibid. III. 2072). 
cura agere (XIV. 102, 462, 2258). 
dece (ibid. XIV 1646 bis). 
donatu (ibid. XIV. 692). 
eoru (ibid. XIV. 209, 581, 583). 
fabroru (ibid. XIV. 299). 
latu (ibid. XIV. 644. 1427). 
meu (ibid. XIV. 1236). 
sacru (ibid. VI. 10848. XIV. 1490). 
septe (C I L. Il 4331. V + 1646, 4148. Vili. 

1040. 4076+8639. 9126. XIV 2148). 
seppie (ibid. XIV. 3344). 
raonumentu (ibid. XIV, 1163 bis, 1417). 
nemine (ibid. XIV 553). 
su ==sum (ibid. XIV. 914). 
testamentu (ibid. XIV. 2934). 
unu (ibid. XIV. 795. V + 6257). 
dece (ibid. Vili, 1040). 
dece et septe (Rossi 14. a. 279 d. Ch.)- 
iindeci anos (C I L. V + 1745). 
(^uindeci (ibid. II 4331). 
Sedeci (ibid. VI. 7260). 
Mense unu / (ibid. V. + 6257 
Consulatu l (a 409 d. Ch.). 
longitudine (ibid. VI. 10241. a. 136 d. Ch.). 



onore (ibid. IV. KJUO). 

salute (ibicl. IV. 12H7, 1593, 1684). 

ventre (ibid. IV. 1391). 

aliu (ibid. IV. 2070). 

plenu (bid. IV. 1391). 

sincera (ibid. IV. 2776). 

Aeésttl dispari^iune a lui m §i s rinalù nu era numal 
in j,'raiulfi vulgarù, cijjiinaliì clasel culle '"). 

Tocirea lui -us -um s'a impusrt in multe cu vinte cbiar 
i in latina clasicA, in càtfi unele cuvinte aiì remasft nu- 
inaì cu l'orma tocilA : libor, laber. mmister, cancer, ca- 
per, ager etc, altele s'ail sus^inulù mal multi! séu mal 
putinù cu amòndóuè formele : 

socer .si socerus 
puer !fi puerus 
uler .si uterus 
exter .si exterus 
infer .si inlerus 
super .si superus 
hexamcter si hexametrus 
famulus iji famul 
cornicen s^i cornicinus 
oscen ^i oscinum ^"•') 
fidicen si fidicinum. 



|8) Cicero, Or.itor 48. lòl : quin etinm, quod iain subrusticuin 
videtur olim autem polìtius eorum verborum quorum eaedem erant 
postreniae duae littcrae qune sint ,./>« o/Ximn*" postremam literam 
• tetraht'hant, nisi vocalis insequebatur Cf (Quintiliano I 9. 38- Hr' 
despre m tìnalfl (^uiniii. IX. 4. 39 : etiamsi scribilur lamen parum 
exprimitur - C.^tfl de generalil ^i puternicft era disparijiunea lui w ^i s 
hnalù se vede ^i mal limpede din Impregiurarea. cft in poesia ar- 
chaicA l.'MinA s tinaiil nu forma posifiune nrcesarminte, ér' m fìnalft 
!n tótJl evolmiunea poesie! liiine precesfl de vocalil ^i urmatH de unii 
cuvcnlH tncepètorift cu vocal.1 séti A forma hialfl. O Impregiurare 
acésta din cele ma! caracteristice pentru tucirea strSvechie a lui m 
^i s finaltl In graiulQ romanfl. 

19) Fr. Neue, Kormenlchrc der lat. Sprache l\ 75 seqq. II* 4 
seq - Corssen op. cit. II 593. 



— 12 — 

Trecéndù la flesiunea nominala, mai àntàiù trebue se 
ne ìntrebàraù : nominativulù substantiveloru in limba ro- 
màna cu care casù corespunde din limba latina ? S'a 
admisii in generala, cà nominativulù in limbile roma- 
nice, ca forma, corespunde cu acusativulù singularù 
latini! làsàndu-se afarà -m. Acéstà regulà se constata 
mai bine la temele in -e: sórte (sorte-m), mòrte (mor- 
te-m), pesce (pisce-m), frate (fratre-m), ìnse intr'altele 
apare cànd nominativulù : gùtù (guttu-r), sànge (sàn- 
gui-s), peptù (pectu-s), timpù (tempu-s), lume (lume-n), 
mare (mare), jude (jude-x), serpe (serpen-s), vulturù 
(vultur) dar si vulture, arborù (arbor) dar si arbore, 
omù (homo), leu (leo), cànd ablativulù : miere (melle), 
fiere (felle), lapte (lacte) ^^). Tn càtù pentru temele in -a si 
-0 séu deci, l si 2, s'a vedutù dm cele de mai nainte 
cà atàtù -s si -in in nominativù, càtsi -min acusativù, 
deja in cele mai vechi monumento ale limbeì latine se 
tocise deja, séù cu alte cuvinte, in limba populara la- 
tina incà din epoca stràvechie acusativulù adese-ori 
nu se deosebia de nominativù, §i apoi dèca acésta se 
aflà dt^a in monumente scrise, caro totù-de-una suntù 
supuse unorù regule mai artificiale si mai conservative, 
apoi ce a trebuitù se fie ìu graiulù viù ? §i dupà-ce in 
tòta poesia latina -m fmalù urmatù de unù' cuvèntù 
ìncepètorù cu vocalà séù ca h se lasà afarà in rostirea 
versului dinpreunà cu vocala premergètòre, ér' in poe- 
sia archaicà se lasà afarà hi s finalù inaintea unui cu- 
vèntù incepàtorù cu consona, conci usiunea logica nu 
potè fi «Ita de càtù cà -m si -s eraù mai multù 
o pompa grafica, de càtù unu sunetù realù, cum adese 
ori s'a intémplatù si se intèmplà pana adi in scrierea 
limbilorù d. e. greca, francesà, englesà, germana etc. 

De- alci resulta, cà limbile romanico, prin urmare si 



2o). Este de observatu ci esisti si forme populare lacte. "anguén. 
21 ). E. Seelmann, Aussprache des Latein p 3l4 seqq. si 356 seqq- 



lomfina, in evoluliunoa Ioni popularft ascedonlfl, in tolft 
liinpuliì istoriofi nparù ogalisAndu nominalivulù !ji aeu- 
saliviilu, pcnlru aceea. clupji pftrerea nóstrA, formarea 
noiiiinalivulul romanica dela acusalivulfi latinìi, adiiiisA 
ca rcgiilà generalA, ore o prcniiSil gresil:!, cAcI ea se 
ìnlomeó/,ri pò prosupinierea, cA nominativulri romaniciì 
s'ar' li lorniatri din latina asa cum so aflà scrisà in 
carie, pre c:\nd chiar sustinùloril acestel regule admilu 
evolufiunea limbilorù romanice din graiulù populanì 
latinù. 

Ticbue sC recunóscemtt de allft parte, e& limbile ro- 
manice din apusiì lìindri supuso ìnfluin(el lalinel scrise 
alàhì in biscriccl, pànil aiji. cAlfi ^i in vieta publicii in 
loliì tiiiipulìi eviilul media, naturalminte s'aiì asemènatfi 
mal muli lì cu lormole lalinel scrise in ceea ce privesce 
nominalivulù lormatft séft ìnfluintatiì de acusativuliì 
laliniì, limba romftn;ì ins(>, care n'a lostrt supusu in a- 
ceeasì mesurfi iji atiita limpu la influinla latinel, a con- 
t innati! mal cnratA, mal neallerata si in acést;\ direct i- 
unc evolufiunea graiulul populanì roniamì. l*rin urmare 
I) sumfl de ipoteze fonologice, ce s'aìl intemeialiì la noi 
pe pretinsa ìnlluintu a lui -m din acusativuhì laliniì a- 
supra vocalel premergetóre, s'aiì mìscutiì din necunos- 
cin^a evolutiunel istorice fji pentru aceea trecù in do- 
nieniuliì fantasiel. 

In pri vinta casuriloriì constalAmiì, ciì limba roniànìl, 
ilintre lóte limbile romanice, a piislratiì mai multe 
torme flesionare, Pe cAnd celeialle limbi romanice pen- 
tru flesiunea nominala aiì generalminle numaì dóue 
torminatiuni, una pentru sing. .si alta pentru plur., limba 
ronijìnà are cincl, f}i anume Irei pentru sing : nom.- 
acus. genit.-dat. .si vo«^., ér' dóue pentru plur : nom.- 
acus., genet.-dat., vocativuUì se ahìtunì la aceste dóue. 
Intre acestea esle caracteristicA pìlslrarea sufixulul e in 
vocaliviì, pc cànd in tòte celeialle limbi romanice a 
dispjìruhì. 

Cea mal caracteristicà deosebire In flesiunea nomi- 



— to- 
nala ìntre limba romàna de o parte, ér' d'alta ìntre graiulù 
romànù si limbile neolatine, se crede a fi punerea ar- 
tieolulù indèrèptulù substantivului. Limba greca care 
numaì mai tarditi si-a pusù articoli! si ìnaintea cuvèntu- 
lui, precum si limba latina, aveaù desinentele flesionare 
indèrèptulù cuvèntului. In deosebi latina literarft n'a ìn- 
trebuintatti nici-odata articola ìnaintea cuvèntulut, ci 
acesta se asédà in propositiune numai prin schimbarea 
desinente), Graiulù romanù a inceputù a perde fòrte 
de timpuriù desinentele flesionare. Limba romàna a con - 
tinuatù ^i nial departe acéstà operatiune pana |i le-a 
perdutù aprópe de totù. Dreptù-aceea pentru-ca limba 
se nu cada in paralisie totalà, geniulù eì a reparatù 
acéstà perdere pe alta cale. In loculù desinente! flesio- 
nare vechi, care o perduse, substitue totù in acelasT 
iocù, adecà la Anele cuvèntuluT, o alta desinentà flesi- 
onarà, sóù asa numitulù articola de adi. De óre-ce in 
limba romàna cuvèntulù slàbise si primise -asa di- 
céndù o rana la fine^ era naturalù ca totu acolo sè-se 
pana .si leaculù. 

Dèca celelalte limbi romanice aù pusù articolulù ìna- 
intea cuvéntulul, ér' nu ìndèrèptù ca noi, acéstà a pro- 
venitù din o causa fòrte naturala. Celelalte limbi ro- 
manice nu-si tocise de totù desinentele cànd aù ince- 
putù a intrebuinta articolulù, ^i dreptù-aceea in tocraai 
ca si vechia limba grecésca, pentru a mai releva in 
càtù-va ìntelesulù cuvèntului, aù pusù articolulù ìnaintea 
cuvèntului, càci dèca 'lù puneaù ìndèrèptù, cuvèntulù 
devenia prea lungù §1 neeufonicù. 

In fine evolutiunea limbilorù ne arata, cà unù raraù 
alù aceleiasi limbi pune articolulù inainte §i altulù ìn- 
dèrèptù, d. e. limba scandinava cu art. Ìndèrèptù sì 
mamà-sa germana inainte; ér' Negri dicù laiala, fran- 
cesa : le bateati ^'^). Limba romàna, punèndù articolulù 
indèrèptulù cuvèntului nu numai a procesù dupà legea 



22). Diefenbach; Vòlkerkunde Osteuropas, I, p 33. 



— 15 — 

naturala si necesitalea psichologicà de a ìntitii ..ì>.iì- 
tulù unde era slabitu, dar ceca ce este mal insemnalft. 
ea totiì-odatil a rémasil mal credinciósft j^oniulul vechiiì 
airi graiulut roinanri i;'\ peste lolfi aln limbilonì Indo-eu- 
ropene, cari sunetele ce determina rola^iunea fadecà ar- 
ticoliilft) 'lù lipescù la fmele nldCcinel, riici-odatà la in- 
cepultt ^'). 

S6 vedemft dccft in graiulfl vechirt romani! nu aflàmiì 
urme de articolu. 

Din timpulfi ct^liì mal vechiu pana tfinlin in latina 
bisericéscà, aflamfi ìnlrebuinl,atiì pe unus ca articola 
iiedefìnitii : 



IMautft. Triic. II. 1, 39 : 

Pseud. V. 1, 38 : 

„ Mere. arg. II. 2 : 
Teren^iu, Andr, I. 1. 90: 

Cicero. Ad. fam. I. 9 : 
„ De oratore I. 29 

„ IMlipp. 1. 3, 7 ; 

Curtius, IV. 51- : 

In latina bisericéscà : 



e.st buie unus servus violen- 

tissinius. 

ibidem una aderat mulier 

lepida. 

unius ancillam liospitis- 

Inter mulieres quae ibi ade- 

rant forte unam a.spicio a- 

dolescentulam. 

de uno acerrimo viro. 

sicut unus paterlamilias bis 

rebus desiderai. 

tam([uam milii cum M. Grasso 

conlontio essel, non cum uno 

gladiatore nequissimo. 

Alexander unum animai est. 



lo. 6, 9 : est puer unus bic qui babet etc. 

Mt. 26, 69 : accessit ad eum una ancilla. 

Me. 12, 42 : cum venissel autem una vidua pauper. 



23). Schleichcr, Compendium der vergi, dram der indogerm. 
Sprachen ed. 4. p. .I79. 



— 16 — 

Totiì asemenea aflamù ìntrebuintalù ca articolù pe 
hìc, ipse, §i is '-*). 

Fiinaù-cà la noi articolulu s'a formalù din ille, ar- 
chaicù oUus f}i iìlus, ne inlereséza fòrte multù se ve- 
demù dèca nu ciirnva deja in graiulù romanù avea in- 
clinatiunea de a deveni articolù. Dar tocmaì cànd nu 
amù afla urme in limba latina, din faptulu ca din ille s'a 
formatti articolulu in tòte limbile romanice, resulta ca 
elù trebue sé fie esistati! in graiulù romanù cu multù 
inainte de colonisarea provincielorù romane in afarà de 
Italia si la tòta ìntéraplarea articolulu trebue sé li esis- 
tatù dèsvoltatù destulù de bine in epoca colonisàriì Da- 
cie!, càci dèca coloniile luì Traianù nu l'arù li adusù 
deja atuncì in graiulù lorù ajunsù ìntr'unù stadiu de 
desvoltare, mai tàrdiù nu l'arù mai fi pututù primi, 
prea fiindù isolati de Italia ^i in fine càtrà capetulù sec 
lll-lea tàlami cu totulù. 

In limba latina nu aflàmù pe ille cu functiune de 
articolù, de nu cumva se simte o asemenea ìnclinatiune 
in espresiuni ca : dies ille.., annus ille... quo. particula- 
ritate pretiòsà ìnsé care 'lù prepara pe ille pentru arti- 
colù si mai alesù in limba romàna, este de-o parte 
scurtimea prosodica a lui i (ille) cu care se aflà adese- 
ori aplicatù la Plautù si Terentiu, si enclitisarea lui 
in combinare cu en séù ecce : ellam, ellum ^^). Dar 
ìnclinatiunea lui Uh de a deveni articolù o aflàmù fòrte 
bine pronuntatà in latina bisericéscà : 

Lue. 15, 12: cito proferte mihi stol am iZ/am primam 

et induite illum 
Lue. 15, 23 : et aducite vitulum illum saginatum et 

occidite (eum). 
Io. 14, 22 : ludas non ille Scarioth (ó 'loyMQicJzrjg). 



24). Rònsch, Itala und Vulgata 

2.0). Corssen, op. cit. II^ Ò24 seqq- C Miiller,— Plaut. Prosod. 
p 2S2 seqq 



— 17 — 

Io. IH, 17 : dicil (dixit) crj?o Petro illa ancilu (ij 

7ntiòioAi^) osliaria. 
lo. 20, 4 : et ille alili.*: (ò aXXog) discipulus prae- 

cucurit citius Pelro. 
lo. 21, 8: UH alii (oi Jf «ÀP.o/)discipuli navigarunt. 

(«ol. 2, 13 : in illa (r/;) simiihilione. 
Krech. 2(), 17 : civilas illa (»)) laiulahilis. 
Haruch. .'{, 31) : gigantes nominati t7/i. 6, 18. iìla vasa 

aurea -'"'). 

La unrt scriitorft laliniì din sccolulù aliì Vl-lea alKlmlS : 
inediolum iliud, Trucanti illi. species illa, illa faba, illa 
a((wa .s. a. in care ille are lìinc^iune de arlicolù -'). 

Din Iòle acestea rosullà, cA ille posedea deja din 
vecliifi in graiuliì populanì remami tòte calitflfile de a 
doveni articola in limbile neo-latine §i in specialù in 
limba romàn;! ca enclilicù séiì postpusiì -'*). Pentru en- 
clitisarea .si postpunerea lui ille mal esista .si alte feno- 
mene ale acostul pronume, care l'afi predistinatil la a- 
céstA lunctiune. 

In latina literarìi, dar' mal alesìl in graiulfi vulgarù 
acehisl cuvrntri se deosebia in privinta energiel 9Ì pre- 
cisiunel in^ole.sulul dupft accentuili ce i se da. A?a 
iste, ipsf, ille cu intelesii deicticù \si ^jmi accentuili 
regulatii pe intàia silaba, ér' determinAtorù séii cu nu- 
ant.l de articolii se aceentuézìl pe sihiba ultima : iste 
insé. illé -"). In chipuhi acesta shìbindii .silaba ànt.lie 
Il timpulii, a CiVjutii cu totulii, jji ille in limbile ro- 
tnanice cu o>!cep^iune lui tV a devenitii le, lo (lu), la (a\ 
ér' ipse in unele dialecte italiene (Sardinia) ca articolii 
so, sa. 



26) R''n<Jch, Itnlr. ii Vulgata p. 419 -423. 

27). Kpistola Anthimi de observat. ciborum ad Theodoricum re- 
^:om. citata la Dr. I. lung. Die rom- Land. p. 475. 

28V In unti testtl vechiTi dealcctalfl ita1iant\ (genovcsfi se aflfl ar- 
V ol«lfl lem a postpusiT. Papanti, op. cit p 21, 23 nota 15. 
29' E. Seelmann, op. cit. p. 49 50 



— 18 — 

In conjuga^iune limba romàna a conservalù unele 
particularitàlì, cari le-aù perclulù celelalte surorl, d. e. : 
in impf. ^i plus-qperf. indie, a pàstralù sulìxele perso- 
nale in -m, perfeclulu in -uì, vechiulù perfectu cond. 
in -rem, la Macedo-Romànì usitatù .si adi in -rim ; su- 
pinulìi si forma parlicipialà in -toriii usitatft cu functi- 
une verbalà, cu deosebire in c5rtile vechì. In fine su- 
fixulìi -ni in sum §i a/?i, care'lu aflamu intocmai si in 
dialectulù brescianii'^°). 

Ce se tine de timpurile compuse séù ausiliare, aceslea 
eraìi o necesitate, dupà ce limba romàna ca si suro- 
rile sale, a perdulii multe din limpurile simple. Dar' 
§i usuili ausiliarukii l' aflamu deja in limba latina, càci 
^i ea formézà o sumà de timpuri cu ausiliarulu siiin. 
Limba romàna, ca si surorile sale, si-a mai inmultitù 
nu numai limpurile ausiliare, dar a mai formatvi afarà 
de sum si alte dóue ausiliare, pe am ^i voiU. Pe a- 
méndóuè acestea, habèo si volo, le aflàmCi deja in limba 
latina intrebuintate ici colea cu functiune ausiliara, d. e. 
Plautù, Pseud. 581 : illa omnia niissa haheo, quae 

ante occepi. 
„ Stich. 362 : imo omnes res relidas 

haheo. .. 
„ IJach. 550 seqq. : Me... accuratum habuit 

quod posset mali tacere in me. 
Hieronymus, Ep. 26, 1 (Ed. Vallarsi si Malfei) : ipsa 

quaesisti, quid ea verba, quae ex Hebraeo 

in Latinum non habemus expressa apud 

suos sonarent. 
Volo cu infìnitivìi, ca la noi, in sen.su de 

viitoriù : 
Hieronym. Ep. 27, 2 : .scitote, cum isla legeris,.... 

meum, si fieri potest, os digito velie 

compnmere (=compresurum). 



36). Gabrielle Rosa, Dialetti, costumi e tradizioni delle provinci 
di Bergamo e di Brescia, Bergamo 1855 p. 12 : ,,Am— ^dobbiamo, 
in questo modo am den ^rt=dobiamo andare... Am poi più frequente 
si usa per noi così avi se —noi siamo. 



— 11» — 

llieronyni. Kp. li'*, 12: volenti ad alias quesli- 
unculas responth.re (— rcsponstiius ... a 
f'ratre Sisinio adinonitus sum, ut et ad 
nos et ad celeros sanclos fraires... lit- 
leras scriberem. 
„ Ep. 119, Il : liaec celeri sermone dieta vi, 

(juid eruditi viri de utro(|ue sentirent 
loro, el tjuibus ar<,'umenlis suas rdlcnt 
prohare serilenlias eie. 

Ca in roiuànn aflAmn .si in latina vulgaril intinilivalù 
preposilionaliì cu ad, roni. a. : 

lo. 6, 52. quomodo polcst hic nobis carnem dare ad 

manducar r. 
Sirae. io, 20 : ipsuiii elogit ab onini vivente ad offerc 

sacrilicium deo ''). * 

Sulixele personale -s jsi -i aft dispìlruliì, s'a pàstralù 
insè -m (mus) din 1. pers. plur. 

In a dóua por.s. sing. pasivft -s dispilruse in graiulft 
vulgarù Ialini! de ja din lirnpurile cele mai vechl, !ji for- 
ma toc'ilà in -re din ris s'a impusfi iji in literaturà in 
(ole lirnpurile, ceca ce arala energia acestul fenoinenù 
in graiulil vifi *-). In c&tù pcntru -t dui a Ha pers. 
sing. ifi -ni 3 pers. plur. se aflà nu logmal ranì oa- 
(Julrt in inscriptiunile latine : 

in a 3-a pers. sing. : ama 
vola 



pena 
valia 
nosci 



CI L. IV. ina 



3i). Ri'nsch op. cit p. 430 Habeo §i volo se aflà desfi fi la 
clasicT cu nuanci de ausiliare ", numSróse esemple a se vede la Dr. R. 
KUhner. AusfUhrliche Cìraniniatik der lateinischen Sprache Hannover 
4878 il p. 528 5i 571. 

32). Dr. R. Kiihaer, op cit I p 441. 



— 20 — 

e (=est) Rossi 48 a. 338 a. Chr. 

Creili 5043. 
es (==est) C I N. IV. 1234. 
dete ( =cledit) C I L. I. 62, 169, 180 
de(de)e (=dedit) C I L. V. 926. 
fece (=tecit) C i L. V. 926. 
posi (=posuit) C I L. V.-f 1685. 
vixi (=vixit) C I L. Vili. + 52. 
fit in a3-a pers. plur. : feceru C I L. V. 1325. 

(d)edero C I L. XIV. 2891. 

In privinta sinlaxei, dèca amù lua de norma sintaxa. 
lalinei clasice, naturalminte amù alla o mare deosebire. 
lucrulu se schmibà ìnsè cu totuliì cànd vomù làsa la o- 
parte sintaxa maestnta,§i grecisalà a clacisitatii Ialine 
si ne vomii indrepta atentiunea la sintaxa graiului vul- 
garfl. Adevèralu graiulù vulgarn nu-lii cunóscemù de 
cMìi in urmele ce s'aù stràcuratu in unii scriitori si 
in inscriptiunì. Penliu cestiunea nòstra ìnsè aceste urme 
suntu de-ajunsii spre a ne làmuri asupra posifiunei 
limbeì romàne fata cu sintaxa graiului romanù. Limba 
latina arata multa maestrie in aplicarea casurilortì, tim- 
purilorìi ?i a modurilorù. Tóle acestea faceaii ca stilulu sé 
fìe deasemenea fòrte màestrilù, alcàtuilù cu multe fìnefe, 
impletituri si ìntorsurì care numai cu anevoe se puteaìi 
intelege de cer farà sciintà de carte. Aceste màe.strii n'aù 
esistati! ìnsè nici in scrierile latine mai vecliT, cànd a- 
decà graiulii popularù nu fusese cu totulu nàbusitù^ 
precum acésta se vede din poe^ii comici si mai alesù 
din Flautù s^i din prosa luì Calo celu bétrànù in opera 
De re rustica, — nici in unele scrierì din timpulii de- 
cadenteì, cànd adecà graiulii popularù ajunsese éràsi sè-sr 
eserciteze influin^a asupra limbei scrise, si astù-felù in 
a^a numi^ii scriptores historiae augustae, in Petroniu 
Arbiter, precum §i in a^n numitele Itineraril aflàmù 
unù stilo naturalù, simplu si usorù. Stilulù celù mai 
popularù 'lù aflàmù in scriitoriì crestini ^i mai alesù. 



— 21 — 

in frai^iDontolc biblici Ialine Itala si Wulfjata. In in- 
«cripfiunl ullclnitì asemonea nenurtiCrate .si pretióso urnie 
de simplicitalc sinlaclicft. 

Uno fontìmenri iniporlanlft sintaclicrt in generalfl pen- 
tru limbile neo-latine si in speciabì pentru liniba rom:\nj\ 
lata cu latina, esto forma, nuinérulri iji rej^imnliì pre- 
positiuniloru. In latina literanl preposi^iunile eraù multù 
mal patino .si cu func^iunl multi! mal restrinse, in gra- 
iulft populanl roniamì inse eie erau multil mal numeróse 
^i aveaiì o \h'{ìì niultu mal pulernicil si mai variala. 
Aija allàmil unii mare uumèrfi de prepo.sitiunI compuse, 
care aiì trecutù jji in limba romàna : 

depost — de-apol 

deretro — in-dereplil 

inpost — ìn-apol 

deforis — de-afarà 

aforas, aforis — afarA 

deintus — dintru 

deinter — dintre 

decontra — de cfttrà 

insuper — inspre (moldov ) 

desìi per — despre 

asuper, adsuper, asupra — asupra 

desupra — desupra, de-asupra 

desublus — desubtn 

desub — de sub 

deprope — de-aprópe 

aprope — aprópe 

perin — prin, arch. prein 

inante — ìnainte ^^). 

In cAlù se atinge de elemenluift lexicalft alù limbel ro- 
itiftne lata cu limba latina .si cu limbile neo-latine, Ire- 



33V Archiv fiir lai. Lexicogr*phie iind (Irammatik V. 321-368 
VII. 40S. — Riinsch Itala und Vulgata p. 23 1, 235. 



- 22 - 

bue sé observSmù, cà dupà starea actualà a cuno- 
scinti! materialului lexicalii alti limbei romàne, com- 
paratiunea, din punetù de vedere alù cantitàtii eiemen- 
tuluì romanicù, lasà ìncà de dorilù, càci s'ar' pare §i 
unii aù §i sust.inut'o. ca elementele slràine arù fi multò 
mai numeróse de càtù fondulù latinù. 

Asupra acesteì cestiunì se va vorbi mai in josil. Cu. 
acéstà ocasiune punernù in vedere urmàtórelc; : 

Elementulù lexicalù nu s'a adunatù incà din graiulù vii'u 
nicì chiar din monuinentele scrise. Indatft ce sgàndàrimii 
ceva mai adàncvi in graiulù viti ala poporului ^i in mo- 
numentele vechì damìi peste-o avu^ie neai^teptatà de cu- 
vinte latine, din care alegemù in urmàtórele unù micù 
specimenù ^^). 

Acera, vnlturii (S. FI Marianìi, Ornit.). 

Aciru^ (M. Etimolog.) cerù, pretindiì, a§teptù, (acquiro). 

t Adévnsescù, risipescu, cheltuescìi (Varlaam, Dositeiii); 
convasare=»adunii, la Ter. Pliorm. 192 , prin urmare 
de la ad-dc-vasare. 

Agestù, ieziturà, z5gazii (aggestus, Tacitìi, Aur. Vici). 

Agetu, (M. Etim.), dorinlA, tendintS, (agito). 

t Agru, (P. CV.) ogorù (ager). 

t Albugine, (C.) albétà. 

t Arinà fPs. Cv.), nasipii (arena). 

t Ai{à (A), strugurii (uva). 

JBalà, fera, (belua). 

Baltu, legatóre, chiotóre, baerìi, (bulteus). 

Bèlu, frumosù, biondi! , (bellus). 

Bihanu, bèutorti mare, lacomti (bibo, Firmicus Ma- 
lernus). 



34). Cuvintele ìnsemnate cu (f) suntìi din monumente vechl ^i a- 
nume : Ps=Psaltirea Scheianfl ; CV=Cod. vorone^ianu, P=Cipariu, 
Principia. A =Ana]ecte ; C=Cuvinte din Bétrdnl Cele semnate cu 
stea (*) suntfl din Fràncu-Candrea- ì\07ìiànii din mtinpì apusenì, care 
di mpreunX cu cele farà semnR sunlù lóte din graiulìi viii. 



— 23 — 

fìostanii, (V. Hateg.ì locù unde start boil de Mrn.ilT 
(IsiJor. (ìloss hostnr, locus ubi slanl boves). 

* (.'(Ipard, arvunft (cajiere arram). 
Càrete, verme din l)rrinz!l (carietemì. 
t Caròte, CiilduiA (calor). la Ciparifi. 

Ct'rcdnù, ctTiuhì do abuil in giuruhì lunci ; rorculft 
negru in giuruhì ochilorìì. (Circanea dicilur avis 
(|uae volans circuituin lacil, Frstiì). 

Cobtrnày casft in pftnjènlfiiColuinn. 1. Traianft 187(» 
No. 5 (2) p. im. dialecl. Hrmain) 

* Cantra (a), a contracjii.o dal. eonlra). 

Cor fa, cosa, pannrù (eorbula, Calo H. H. 33). 

Covata, gavala (Isid. XX, 4, ll^. 

t Cvra, (Ps), a curati. 

Cutescii, baio, alungiì viteluUì de la vaca (lat. cu- 
tere, obvine numal compu.sȓ). 

IhìuHOsù, laccniiì. lat. damnosus (Terentiu). 

t Dereiju (l*s), indrepteziì, orienlezA (dirigo). 

t />e{f im (Ks). doresefi i-j-de^siderrtW (Ps), dorin^à 
(desidero, desideratum)- 

t Ihfputm (P), slApAnesciì (dispone). ' 

DolorexcH (Criijft), zacfi in durerl mari. 

I)orÓH(e (V. Ha^egnluI), perseci lari. lat. d nrarinu» 
C I L. HI I^Micl. Dioclel.-uba ibid. 6.r>i>, 0, 80. Isidor 
XVH 7.7, dela duro, dvrantia. 

Feref/d, lai. lìlix. 

Fiulare, spetéza ce légft policióra cu jugulu. la fic- 
care jugn sunin dóuf' fiuhlri lai. lìbulare. 

t Ftmiceìù (C), ulcera(iune (fungu.s). 

Gniu §i sgaiu, de.i.sù, lufiijù, spiniijiì, (lìaium, Du 
(^ange). 

Gdr(/dIo(u, gilllegitt (lat. (ìargalio, Du Gange). 

t Ghintii (Fs), ginlà (gens)' 

t Incùrescii (C V). incftUJescn, lincalesco). 

He, mólele fólelul la vite (ilia). 

Imii, necura^ie (limus). 



- 24 - 

Infàrtà^escà (refl)=rae facù frate de cruce séil fàr- 
tatù. In Tablele Iguvine fratreca=ad fratres pertinente, 
fratrecate=co\\egio fratrum, Huschke p. 306, 684. 

t Intortic (P), sueitù, perversa (intortus). 

Intiirvinatìì (V. Hateg.), atitatu, iritatù, màniosù 
(torvus). 

Invescu §i tnvesf.iù (P), ìmbracù (inveslio). 

Involbu (P). ìnvèlescii (inveivo». 

Libra, femeie depravata (liber). 

Lucina, poénà luminósa in pàdure (S. Fi. Marianu, 
Ornit). 

t Lìicóre (CV. Dos'teiù) lucire. 

t Lncru (Ò), castiga, in dicerea : fura lucru=de-a- 
géba, in de^ertù, (lucrum). 

t Lume (PS), lumina Qumen). 

Macru, slabù (macer). 

Màrcedu, slabu, topitù (murcidus, S Aug.). 

Matronu-à, betrànu (matrona). Tribuna 1890 nr. 83. 95 

* Meri^usil, Oltenia : meritili, loculu unde staù vitele 
véra de amédi (meridies). 

t Mesca, tornii vinìl (misceo). 

f Meserii, meserescu, meserezu, meseretate, mesera- 
dune lat. miser etc. (fòrte desìi). 
^ * Mete, semnultì ce desparle hotarele (meta). 

Mócà, femeie prósta (maccus. Apuleius). 

Mòre, zamà de vardà (muria). 

Morènte (V. Hategului), perseci cari se cocìi tàr4iii 
§i suntù tari. (Festus : Moracias nuces. Titinius duras 
esse ait ande diminutivum moracillum). Dela lat. mo- 
ror, morantia=Inlàrdielóre. 

Mucóre, inucP(|éia, lat. mucorem. 

Numenescu (A), numescu (nominare). 

t Opti (A. P. Ps), nevoe, necesitate (opus est). 

f Oratoriu (P), cuvéntàtoriù, solii (orator). 

Pàlancu, gardii de scànduri (planca, Festus). 

Panètu, suferintà, nàcazìi ; panètem, sufèrii, me naca- 
jescii; (lat. poenitere). 



— 20 -. 

Pàstìira, iii.iiK au-.i liiiiitoi ìloi li ili stupii. lat. pnstiira. 

Pausa, sacrilìcjiì, darìì penlru odilina sullctulul (pa^ 
sus). 
(I Pectiinl, oT, si in specialìi cu lapte (pecus). 

Férluescu, spèlft, opArescn, ferltiì alhiturilelat. perluo. 

Plàsezù (Ps), a aplauda (plaudo, plausuiin. 

Pdcànelily brolftcelil verde, buratecQ, lai. racanare 
=a orftcfli. 

lintnda, larinìS, vuetù (lai. adrumal=rumorein facit 
Tesin). 

t Rapa, rSpcsctt (rapio). 

Rèni, regiunea rilrunchiloru (renes). 

liurì, mergù in rurl=la cùmpiì ((Jaz. Trans, isyi No 
H>7, !ji 1887 N. 201 — Kevista crit.-lit. Il No. 2. p 
90, (dialect. N.lseudQ). 

t Sàruia (CV), saluln (saluto) 

iScand (Criijn), scauniì (scando) 

* Score, sguril escoria), 
t Seva (CV), sóa (si ve). 

t scriptii (F), lat. scriptum. 
Sicrétù, sinpuralate, pustietate (secretum). 
t t^i^tariu (V. Hat.), vasiì de mulstt (sestarius Calo 
K R. 158). 

* ^ole, opincl (solca, pop. sola). 
i>tercu (A), giinoin (slercus). 

Sunii rot. sur ti (PS), sunetn (sonus). 

Tacila (V. Ha^og.) traistà de pele, lat. tascula la 
Festa. 

Tèinpìà, in «,'raiulo popularo insémnìl pìlretele de 
lemmi care despurte altaruln de restuliì bisericel. Dici, 
de Muda : IVons allaris, die Fronte oder Vorderseite des 
Altars ; Lauriann -Massima : fatada sanctuariulul pe cara 
staiì icónele {ih.nvi^ràan;). La Festus ed. C. Miiller p. 
iU)7 ectima : Templum signilicat et aedifìcium deo sa- 
cratum, tt tignun quod in aedi fido iransversum ponitur, 

t Tetnóre (Ps), témìl (timor). 

* Trnl, urdda invertiti^ pe sulD, lat. tela. 



— 26 — 

t Térà (Ps), terìnà (terra). 

Térgolescu (méj, me daiì pe spete, me svèrcolescù pe 
locfi cu spatele (lat. tergum). 

Tertiu si tretinù, de treì ani (vite). 

J'es'tu, Ciipacii mare de pétrà sub care se cóce si se 
frige (lat. testu). 

Toriù (Bànatiì), remSsità de fènii ^i tulei, v. Revista 
erit. lit. I. (1893) p. 559, torenescu, gunoescii cu acele 
remS^ite (turio, odraslà la Colnmella 12, 50), de-aicì : 
tnrjanu, tuleù (Gazata Trans. 1887 No. 26). 

Tronii, co^ciugii, sicriù. lat. strunnus, loculus, fere- 
trum (Du Gange). 

Usura (Trans, nord.) carnata (lat. usura). 

Va, Vefì ! du-te, piccati (vado). 

Vo^méntàì si hosniéntdi (V. Hategului), carnurile de 
la unii porciV tàiatiì, lat. hostimenlum dela hostio, a 
lo vi. ucido. 

t Vestita (Dositeiù) ìmbràcatìj (vestitus). 

Vincil (Ps), ìnvingu (vinco). 

Viptu (P), fructn, bucate (victus). 

Cuvintele urmàtóre sunto unele latine populare, ér' 
aitele, de;ji latine clasice, au inse ^i unele aceptiunì po- 
pulare, §i tòte se aflà in limba romànil. 

Accapitare, capètiì (mi. Diez). 

Adaeque, adeca (Plautn, Apuleio). 

Acijutare, ajuta (Terentiu, Lucretiu, Varrò ^. a). 

Admissarius, armasariu (Script. R R). 

Alveus, albie (Cato R R 81. 87). 

Appropiare, apropia (Sulpicifl Severo, S. HieronimO, 
Vulgata). 

Bathrnm, vatra (C I L. Ili 2072). 

hnttualia ^i batalia, bàtaie (Adamantinus la Cassio- 
dor p. 2300 ed. P. : quae vulgo battualia dicuntur 
exercitationes militum vel gladiatorum significant). 

Berbex, berbece (Petroniu). 

Bietus, bietn, slabo, amàritfl. (Rhein. Mus. t. Phi- 
lolog, N. Folge XIV. 325;. 



— 27 — 

liisacium^ dosagli (Pelroniu), cuvéntullì romAnft dela 
o lormfl disn(jinni. 

Jivnibhdtio, bombai, (Festus : est sonus apium). 

BouHt, vuesciì (Kiebbok. Pao. 223). 

lirunca, brAncft (Laclimaiiti p 309, Diez). 

Cdldarea, ciìldaro ((Ireg do Tours). 

Camura^ cftmarft (Varrò, H K. I. 09). 

Cifnisia, cftmo^ft, (Isldor. XIX. 22, 29. Hier. Ep. (>4. 
11. Solenl militantes habore linoa.s. (juas camisias vocant. 

(ex) Camhiarr, schimba (iSiculus P'iaccus, Apuleift, 
(ìharisius). 

Cawinus^ cflininft TCalo \\ \\. 37). 

Canna, canfl (Du Gange). 

Capere, in-c?Tpó (Vulgata). 

Carrimre, inortrca (Hier. la Du Gange). 

Casa, casi\ {'■asn e.st agresto habilaouliim pali.s atque 
virgullis arundinibusque contexlum, Isidor) 

C tua (felis), m. rom. c«1tusA, (Palladiil, Anlhologle). 

Catare, cita (Lsid. XII. 238 : calai id est videi)- 

Caviae, Festus, 57: Gaviares hosliae dicebantur quod 
caviae. id e.st pars hosliae cauda tenus, dicitur. In 
Valea Hategulul cofn^ ìnsj'^nnà la pa.serl parlea dela a- 
ripl pAnA la códA, care se n u mesce §i «bucatura popil». 
(iAiuelc se numoscrt in generalo ?i cobiì. 

Cfl/arium, celarin, pivnitA (Ronsch, Itala u. Vulgata). 

Circare, cerca ((iloss. Tsidor.). 

C/inf/ere, itichinga (calulìì\ chingft (Cìloss. I.sidor). 

Collocare, a se culca (Terenlius, Kun. 3. f), 45 : De- 
inde eam in lecluin illae coMocant. Gatullus, (iì, 188). 

Covvcntare, cuvònla (SolinfO, 

Cooper imentuni, coperemènlù (Aul. (lelliu). 

Cors, curie (Calo. R R. 38. Var. R. R. I. 13). 

Cossi, co?I (Festus). 

Credere, ìmpruniuta, lua, da in credintft (Plautft). 

Ciicus prò Cuculus, cucu (IMautù). 

Curator /ani, curalorfi bisericel (C I L I. 603). 



- 28 — 

Gusire, a còse (Gloss. Isidor). 

Directuin adecà jus, dreptìl, dreptate (Form. Marculf). 

Discoperire, a descoperi (Lue. 5. 19 et discoperuerunt 
tectum. Rònsch op. cit. 207 Hier. in Is. XVI ad. 57, 9 
^discooperio). 

Doga, dóga (Vopiscus). 

Bonius, mormèntù (G IL 1113171,21.65); cosciugulù 
§i la noi pe unele locurì se dice casr^ 

Ducere se, a se duce : due te, ddxit se foras, ducat 
se, la Plautù iji Terentiu §i Itala et Vulgata p. 361. 

Eradicare, aràdica, ràdica (Plautiì, Terentiu, Varrò). 

Esca, ésca (Isidoro XVII 14. 18) 

Excàldare, scalda (VulcatiusGallicanus, Apicius, Mar- 
cellus Empiricus). 

Extraneare, a f-tràina si ìnstràina (Apuleiù ?). 

Facere se, a se duce, pleca, depàrta (Apuleiù, Tertull.), 
facessere cu acclami sensù (Terentiii, Liviu) ; facere, cu 
sensulù de a petrece : am fàcutù Pascile la téra, mi-am 
fàcutù copilària in scola : ut diem Pentecostes faceret 
leroso lymis : pueritiam omnem in domo parentis Pi- 
narii fecit. (Hieronym). 

Ficatum, iìcatu ((Jloss. Isidoriì ; Edict. Dioclet. (C L» 
in. 4. 6). 

Filiaster, fiastru (arch), M vitregii (Inserì p^iuni). 

Focaeius, focacta, pogace. (^Isidor XX. 2, 15). 

Forjices, fórfeci (C I L. Ili 1952). 

Gaìbanus, galben (^Gloss. Philox). 

Galgulus, grangurù (Plinio H. Nat.) 

Gavia, gaie (Plin. H. N). 

Grossus, grosii (Vulgata, Sulp. Sev.). 

Gulerum, gulerìi (Du Gange). 

Hibernum ^ì hiberna, iérnà (Terlul. Mart. Totus an- 
nus hibernum. Minuc. Felix 34. Il : arboresin hiberno^ 

Hirrio, hìrìiìi (sidon. Ep. 73 ; 9, 10). 

Homo (?) prò servo, ca la noi omìi=servitorCi, G I L. 
l. 166). 



^- 2i> — 

llostis in locfl (le cnrcilus, òste (Log. barb. (ìreg. 
celli Mare). 

Jejunart!, ajuna ('rertulianO). 

Impedicare, iriipedeca (Amm. Marcelinn). 

Incrassure, ìn^rrtsa (Tortulianiì). 

Inxuf/ìare, insilila (Ilier., e. Ioan. 2l : insuflalum est 
spiraculum vilae in faciom eius Did. Sp. Set. 2 : cum 
iiisiillassel in faciern discipiilorum). 

Jjeo^teaiììi, o plAiitìl (Lovislioiim, Vege^iu H, 42). 

Luminare, luniinare (Hier. in Is. Ili ad. ♦>, i : Sub- 
latum luniinaro 'IVnipli). 

ManiDia, nìnnift (Varo la NoniiO. 

Manducare, manca (lai. li\nlie). 

Manerc, a mane peste nóple, a poposi. a sflift^lui. 
Lauip. lleliog. lìO, 4 : manere in palatio. Hier. Ep. 47, 
H ; 77, 8. 

3laiiirnre=nmne surgere, a niAneca, a pleca de di- 
mint'[i\ (Hier. Vulg. Lue. 21, 38: et omnis populus nia- 
nicabal ad euni in tempio audire eum. — Schol. luv. ad 
1, 79. 

Mftvsus : V'enies in (iabinianum prò man.su (f. I L. 
IV. L*U4)=vei veni de misù in (iabinianù. 

Masticare, mesteca(Apuieiri,Tbeod., Prisciamì, Macer.) 

Medus, njieda (Isidor XX. 3 13). 

Blcnswdrc, a niesura (Vegetiu ; S. Hier. in lerem. 
III. ad. 13, 24 seqcj. : in qua enim mensura mensura- 
verit, remetielur illi). 

Merenda, (merinde) atiqui dici !)anl prò prandio, quod 
scilicet medio die eaperetur. Festius 123 v Nonius p. 
28, 22. Isidor. XX, 2, 12. Varrò L L. VI 4. (;iossar 
Labb : Merenda, o lornv òtihvóv óéihrrj). 

Minare, a mòna. (Festus, Apuleiii, ér' in Exod. : 
quoqunque niinasit gregem ad interiora do.serti ;— stra- 
vitque asinani et praecepit puero : Mina et propera ! — Si 
la Sulpiciu Severiu). 

Momai\ Festiì : Momar Siculi stultum appelant , lu- 
in;\nesce : momdrlanù, prostiì, bàdùraniì. 



~ 30 — 

Morsicare, murseca, morsoca, (Apuleiiì). 

Morticinus, morlècinà (Varrò R U. 11. 9). 

Mulicr, sotie, ca pop. muicre (G I L. II 4084 : Mi- 
nerve Aug. Mercurius et muHer ex voto). 

Murcidus, màrcedo (St. Auguslinii). 

Musio^ mà^ii (Isiclor. XII. 2, 38. v. Diez Etym. Wrtrb. 
I. 3. 276). 

Necare, negare, a neca, ìnneca (L. Burg. et Alani. la 
Diez) a ucide. 

Nixurire, nèsui (Nigidius la Noniu)- 

Favsare, re-pAusa si re-posa=a muri (C IL. Ili 3257 
XII 483, B73, 965 1739, 2111. 

Pensa, pènzà (Isidor. XIX. 29, 4 ; pensa et impensa 
netum). 

Fetiohis, piciorù (Afraniu la Noniu, Celsu, Columelia)- 

Filare, pili (despoia. fura) Ja Amm. Mareelliniì. 

Fisare, pisa (Varrò R R. I. 63). 

Fila, piuà (Isidor. IV 11. 4). 

Flecto, ìm-pletcscù (Vulgata). 

Porca, poradetuni, porcoifì, porculete, (Festus p. 239 : 
«•porcas, quae in agris fiunt, ait Varrò dici, quod porri- 
gant Irumentum», ér' la p. 103: Imporcilor, qui porcas 
tacit arando. Porca autem est inter duos sulcos terra 
eminens. Fliniu H, N. 17, 22, 'òb. § 171). 

Qudenaeufi, gutàio, gutàniiì in V. Hategului. (Edict. 
Dioclet. C 1 L. III 6, 73, 74). 

Rancar, rancóre (Palladiu, Marc. Emp., Heronymus, 
Isidor). 

Postrum, rositi (Flaulù, Luciliu, Varrò, Petroniu). 

Budis=mdk (Catto R R. 79). 

Pumigare, rumega (Apuleiù). 

Sappa, sapà (Rònsch, (ìròbers Zeitsehrft f. rem. 
Philolog. I. 420). 

Scrofa, scròfa (Varrò R R. passim). 

Sepiimana, sèptcmànà (Varrò L L. VI. 27. Vu'pala. 

Sfare (despre opiniunì — acésta nu slà,n'are valóre 
(Hier, ; sic stare potest illa sententia. — non mihi videtur 
sermonis stare contextus). 



— 31 — 

Strvfu, slrigA, slrigóio (l'etioiiiu, Apuleiù. bitlor). 

Su/ferentia, sulorii^il (KonÀcli II. u. Viilg., 50). 

Tabnnus, Ifluniì (Varrò H II. II. 5). 

Tnta, latti (Varr. ap Non. 81 : cuin cibum ac poti- 
onern Imns ac ixippas vocant, et mairem niamniam pa- 
trem talam.—O rolli 281.*^ 2HU.— tiruler, OUf), ó.—Fahr. 
142, 1Ó2 talulus. 

Ternionem (Knnius), ^crmure. 

Tornare, a se ìnturna (S'ilpiciu Sevenì). 

Trnyula, trà<jul.1 sóQ pompft cu care se scole vinii 
(Varrò, Pliniu). 

Transpuv(irre=?XvìX[)\\ugQ (Uonsch : II. u. Vulg. 202) 

Verrcs, vieru (Script r. r.). 

Voìentia^ voin^ft (Apulein, SolinQ). 



Din vachile dialecle italice ne-aiì remasn unn mate- 
rialiì le.xicalu fórle restrìnso, cu Iòle acestea din cele 
urmftlórc ne putemO convinge, cft limba romAnrl n \^'A^- 
traili cuvinle .-ji din acele .slrftvechl dialecle. 

Din dialectulìì umbricu: 

Fr<itrecate^=co\p<i,\Q fratrum, ìnf.lrt^tescft (Cuv. din 
bèlr.)=a se face frate de cruce, lìirtaln. (v. p. 2i). 

Jlondra prep. contia ; romanesco in Valea llategulul : 
hóndril. córlìl ; oinù certftre^n ; hondrotnànescìi, mO 
cerili »•'*). 

Peiu, pela, piceus ; Laurianiì — Massimft : pciu s. m. 
se (|ice de unii cala : badius, spadi.x, gilvus.... galbinft 
roìjieliciì. 

Fe/wner=rpulmentaril , rom{\nesce in Valea HateguluI 
pelmiì^lìiinà lina (pollin Calo H R. 157). 

Sorsos, acervus, globus, rorn. Dici. Huda : Surzuescù, 
adaugu, augere, adaugeo, addo, superaddo. 

Sve, oscicft svae ^i svai^ lat. si, séiì, rom. archaicù 
sivai. 



35) Pe Ir Qujfl : ct^mhA. cértS sfida : ciondrnin\nesc& me cerlfl, 
njj m&ncA in vorbe iC'olumna lui Traianfl 1876 No 5 (2) p 93 



— 32 — 

Spanti, coxa, rom. spate. 

Struhcln si Stritela, struicula, straes, struix, rom. 
gràmàjórà,=.f<n«/w, gramajóra, legatura, biichetn de fiori. 

Tefrom. oscicù teturum, sacrificium, de unde rom. 
terfariì. ^'^). 

Termnos, terminus, Festus : termonem Ennius termi- 
num dixit ; rom. termure ^"). 

Din dialectidù oscicii : 

Perei- .'^i perca, lat. pertica, rom. pèrghie din una di- 
minutiva percula. 

Fdsstata, porticum, rom. postata. 

Terum. terra, ager ; rom tèrimu. 

Kavla, lat. caula ; in Valea Hateguluì ìioulà, odae 
mare góla ; casa pàràsità si ruinatà. 

Mnis^ magis, mai .• maimas, maximae. 

In o ìnscriptiune etruscà se aflà unii cuvèntu impru- 
mutato de la Romani anume mezu (din iiietiwn dela 
meta ^'), cu ìn^elesiì de semna de hotariì, care la noi 
se aflà in cuvéntulù mezuinà. 



Cele ìnsirate pan' aici aiì o deosebità ìnsemnatate in 
originea limbel din puncliì-de- vedere ala formei ^ì alù 
materialuluì lexicahl, ér' idiotismii si proverbele de mai 
josu ne arata cum limba romàna a mo.stenitO §i chipulii 
de a cugeta si a vede lucrurile, ^\ ceea-ce adese ori te 
pane in mirare este farà ìndoiélà cà la Romàni s'aìi 
pàstratu nu numaì ideile, dar adese ori chiar .si cuvin- 
tele séu sinonimele loro. 



36). Dèspre cuvintele umbrice a se vede E. Huschke Die 
Iguv. Tafeln, Glossar si Enderis, Versuch einer Lehre der oskischen 
Sprache Despre tefrom a se vede si Revis'a crit lit. I p. 194. 

37) Pentru dialectulù oscicù a se vede Ph. E. Huschke. Die Os- 
kischen und Sabellischfn Sprachdenkmàler. — I. Svetaieff, Sylloge In- 
script Oscar, prs prior. 

3iì) Corssen, Beitrìige zur italischen Sprachkunde p. 294. 



— 33 — 

A ajiin.siì la sapft de lemntt=ad raslros res redlit. (Te- 
rentiu, Haul. v. UHI). 

A pane ulein in focfl=:oleum addere camino (Hora- 
tiu, Sai. 11. 3, .-^21). 

Udii ca unft ijórece=udi tanqiiam inures. (Pelroniu, 
Sat. e. f)!). 

S(^ iinlh'i ca o l)róscfl=inflat .se lanquam rana. (Idem 
e. 78). 

Omfi inlit' itmenI=:liom() ìmUt liomines (Idem. e. 'V', 
57, 74). 

A im},'e oehif cuI-va=os alicui sublinere. (Pianta, 
Miles V. 110). 

Capuliì rt'lelorù=:scelerum caput. (Idem, Milos v. i95). 

Te mfmcft .spalele=ila dorsus totus prurit. (Idem, 
Miles, V. 398). 

A atinj^e pe cineva unde-lfl dorè s. la bubù=ulcus 
tangere. (Ter., Phorm. v. ()9(>). 

Ca. so nu-I pótA ajunge au sèmenalfi meifi pe cale 
(ìfi povo^tI)=ni()rain ([uaere.'», .sparge miliuni (C I L. 
lY 2(M)9). 

A tftia fuga=viam secare (Virgiliu, Kneida VI. 9(X)). 

Dócil nu-1 capii la ce sunlft bune piciórele=lanquente 
capite, membra incasu^n vigent. 

A-.sI da cóste=femori conserere femur. (Tibulù, I. 8, 26) 

A l'ugi màncàiulu pAm('ntulft=:viam vorare (Catul. 38. 7) 

A-I manca cuiva poména=credidi silice rnium eius 
ine co esurum (Foslfi p. 295). 

A salta s. sari de bncurie=gaudimonio di.^silire (Pe- 
Ironiu), 

1-a mal plAcutft lui d-(lefi ! se ()ice despre cineva care 
a nuiritiì linèrù=placila Deo. (Creili, 4()57). 

Al nimerit'o ca cu aculù=rem acu tetigisti (IM., Rud. 6, 
•■•. 19). 

Are ocbl si in céfó=in occipitio (luoque habel ocu- 
los (Plautn, Aul. I, 1, 25). 

A-l lua cuiva bucatura din gura=bolum eripere e 
laucibus (Terenliu, Ilaut. r>73). 



— 34 — 

I-a ajunsii funìa la giìtù=ad restim res redit, (Ter. 
Phorm. 686). 

Paserea pe limba ei pere=ipsa sibi avis mortem 
creat (Fragm. ine. Bipont. 190) 

A trai din seuld seù=suo sibi suco vivont (Plautù, 
Capt. 81). 

Nuraaì ósesi pele=ossaatquepellis (PI, Aul. 3, 4, 17), 

Din làlpi pana in cre.stetù:=ab unguiculo ad capillum 
summum (Plautù. Ep. 5, 1, 17). 

Sémènà ca dóue pieàturi de apà=nequeaqua aquae... 
similius (Plautù, Men. 5, 9, i30). 

Vai de capulù tén=Vae capiti tuo (Plautù, Amph. 
74. Cure. 314. Men. 8, 2, 47. Rud. 375. Capt. 885. 

A scòte mielulù din gura !upuluI=Iupo agnum eri- 
pere (Plautù, Poen. 3, 5, 31). 

A vorbi cu mortii s. cu du^ii din lume=verba la- 
cere emorluo (Plautù, Poen. 4. 2, 18) 

A cara apa cu ciuru=imbrem in eribrum ingerere 
(Plautù, Pseid. 102). 

Vorbà multa sìiràcie=verba sine penu et pecunia 
(PI. Capt. 472). 

N'are nieì capù, nici picióre=neque pes neque caput 
cumparet. (PI Capt. 614. As. 729). 

In o mànà bucatura — in alta sburàturà=altera mana 
fert lapidem, panem ostentai altera (PI. Aul- 2, 2, 18). 

De unde nu-ì focù nu ese fumù=flamma fumo est 
proxima (Plautù. Cure. 1, 1, 13). 

Lucrulù are unù càrligù=haeret haec res. (PI. Pseud. 
4, 2, 28 ete.). 

S'a ìnglodatù=in lato baeret (PI. Pers. 4, 3, 66). 

Pe cine-lù iubesce d-deù mòre curènd=quem dii 
diligunt, adolescens moritur (PI. Baruch. 816). 

A atàrna de unù firu de ata=a fi in pericolù=Tenui 
pendere filo. (Ov. P. 4, 3, 35. V. Max. 8 16). 

Iti suntù spinù in ochi^stimulus sum libi (PI. Cas. 
2, 6, 8). 

Din fìrù in pèrù=de filo ad pilum. 



— H5 — 

A cAuta nodiì in papurA nn.inm In scirpo «juaerere. 
(IM. Men. 2, 1, 22). 

Canlare in alio -a (lesc;"iiii:i m ani (^«ialo W lì. l'i'")). 



l'rin cele desfasurale pftfi .n. i > a lì\miiriliì si po?iti- 
iinea ce ociipà liiiiba romanA atAtiì fa^A cu iiiiiba latina^ 
cfttft ;?i cu liinhile noo-latiiio. 

Fa^à cu liinha latinA, liinba romàna represinta graiulft 
popularu romanft, din care Ialina s'a desvoltatn màes- 
trilù ifi sub influinfa linibol grceesct. 'r'n<^i^da apol samA, 
cà olemonluliì din care ail e^itft UomAnil s'a ruplù din 
marcie corpiì ahi l'oporulul- romani! la inceputulù sec. 
Il d. Cbr. càn(ì gri'.iuliì roiiianil nu fusese ìncìi nabu?itiì 
de elemonle slràine, naturalminle cà accift elenienlfi 
coloniah'i a adusi! cu sine in Dacia unii graitt popularu 
fncà vecbifi !?i curatft. Acestù graia apol mal iar()ifi, 
pe la finele sec llMea d. Chr , s'a isolali! de orl-ce 
ìnfluin^à a graiulul generalù ali! l'oporulul-romani! ur- 
mAndu-sI desvoltarea sa independenla pAna la incheie- 
rea fornia^iunel sale prin sec. Vl-lea dupa V.Uv. (Gap. IV). 

l'rin urmare liinba romàna esle represenlanliilù celi! 
mai vcchii! sfi mal autorisali! ali! graiulul jìopulan! ro- 
manii. Penlru-aceea in evolutiunea ideomelori! romane, 
limba romàna formóza veriga inlrc veehiulù graii! ro- 
mani! si evolutiunea ullerióra alimbilora neo-Ialine, ?i, 
in acóstà calitale, in cestitmile grele ale lìlologiel ro- 
mane, limba romàna forniéza elemenluh! de controlli. 

Multe cesliunl din cele mal grele !ji mal importante, 
din causa necunoscintil limbel romàne, ai! ròmasìl inca 
neiamurile ori interpretate gre^jiti!. E.sle de ajunsù sé 
amintimù asibilarea lui e, nf, /., caci din esistenza a- 
sibilàril lori! in limba romàna resulta ca esista»! cu 
mulU! mal din vecbiu in graiulù romani!, de cum se 
admite in generali!. 



— 36 — 

CAPITOLÙ II. 
Teritoriulù §i nomenclatura etnica. 



Teriloriulù limbel romàne este a(Ji multu mai res- 
trìnsù de cum a fostìl odala. Aces'ù teritoritì 'lù putemìi 
impartì in dóuè mari regiuni deosebite fie -care atàtù prin 
configuratiunea geograficji. càtìi s^i prin vicisitudinile is- 
torice prin caria treculù fie-care, anume in regiunea de- 
adrépta §i cea de-aslànga Dunarei séiì a^a numita 
Dacie si Peninsula tracicà lirica, 

Roraaniì incepura a face cucerirì pe termurii iliricl 
de pe la 229 a. Chr. La 168 a. Chr. Iliriculù fu pre- 
fàcutù in Provincie romana. Aiigustù ocupà Mesia (Ser- 
bia si Bulgaria) inlre ani! 35 — 39 a. Chr., ér' ìntre a- 
nii 41 — 54 d. Chr. Claudiu cuceresce Tracia Prin a- 
ceste cucerirì s'a ìntemeiatù succesivù graiulii romanii 
inlre Adriatica, Dunàre si Marea-négrà In urma Romani! 
cucerindù iji Dacia si colonisànd'o se puse temeiulù 
elemenlului romanù in rèsàritulii Europei. 

Calli de compaclù si de puternicù a trebuilù sé de- 
vinà elementulù romanti in acestìi mare leritoriti, in 
càtù pentru Dacia, probézà locuitoril ei de a4i, Popo- 
rulìiromànù, ér' pentru Peninsula tracica iliricà ne 
vorbt-scii urraaiórele fapte 'Storice : dntdiu, s'a vé- 
div i a fi elementi! deslulii de numerosii si puternicù 
pentru ca, prin ìmpàrlirea vechiuluì imperiti romanù, 
se-se conslitueìn resàritu o imperàlie romanfi deose- 
bità ; a dóua, elementulù romanii, chiar i?i dupà-ce 
(Ireciì piiserà raàna pe domnie, nu incela a ave 
mare ìnsemnàtate istorici, forrnàndù in unire cu Bul- 
gari! unù staili independentii ; a treia, dupfi cum ni-lii 
descrifi chiar istorici! greci-bizantini, elementulti ro- 
manù era per excellentiam elementulù rèsboinicù in 
Peninsula tracica-ilirica, càci elementulù grecù nu era 



— 87 — 

(le Ilici o Ircbri peiilni rùsboiiì '); a jnitra, pe acostiì 
teriloriiì esislii p;\na iKJI nuinòrosiì elementi romt\nQ, 
cu daliiielo $i liiuba lui proprie. 

Coriliiiuilateu t^oograiicA a elomentulul romùm'i a su- 
lerilfi inlre secolil 4—9 prin invasiile barbarilorù mari 
sparger!. 

Slavil invadàndiì prin sec. VI d. (^hr. art dislocato 
si art sparirt vòrindu-se prin elenionlulrt rom;\nrt din 
^iiuilulrt panonicrt si iliricrt. Invasiunea IUil),'arilorrt in 
sex*. VII a iinpinsft cea mal mare parte din UomAnil de-a 
stanga DunArel peste Balcani, rnpòndft prin acésta lega- 
tura strìnse dinlre Homrmii do-asti\nga Dunflrel iji in- 
tre col din rciiinsuIa-balcanicA. Invasiunea Ungurilorù 
a ruptrt legfilura intre KoniAnif din Dacia si ìntre cel 
din pìir^ile apuscne ale lliriculul unde astftdi se mal afl:\ 
nuinal unrt niicrt reslrt, asa numi^ii Komànl-istrienl. 

Klementulu RomAnrt din Peninsula Iracicft-iliricà s'a 
perdulft cea mal mare parte, numele lui ins6 se vede 
peste tòta acóst{\ l'eninsulìi pi\nA in dina de as- 
tjull, chiar sji acolo unde a(|I nu mal esista elementu 
roniAnrt séft numal resturl, .si anume se vede in no- 
menclatura topografìcil. Numele de Vlachia se aflà pre- 
.silratrt peste tótù regiunea dintre Adriatica, Marea-négrà 
^i Marea-egee. In secolil trecutl pe liloralulrt Adriati- 
oel iji chiar prin insule -') era numc^rosù elementulrt ro- 
iiiànescrt, care se numeart Muuro-iiacht adecA HomAnl 
negri, ór' in Croazia .-ji Slavonia ^inutulrt de pe lAngfi 
Uova se numea Vlachia-maior ^i Vlachia-minor ^). 



lì. VeOl mal In josR not.i 15 

a). A se vede (>. Ascoli, Archivo glott- 1 405 unO dialect& 
vechifl si importantn iuliann rom4nì\ h\ insula Veglia. 

3). Miklosich, Uel)er \Vanilerun<jen der Runiunen in den Dalma- 
tinischen Alpeu und den Karpaten. Wien, 1879 — Idem, Die slavischen 
Elemente im Rum p 2.1nlr unti ir.ntaindela i ^57 tntre Ragusa ji Stefana 
l'roijfl, \aruh'\ Sórliilorfl se amintescR {inuturile In care locuescO Kom.ìnl. 
anume Sclavonia (imperiulfl t^crbe.-^cft*. Bosnia, Trebinie, Canale, Chelmo 
pAna tn hasenuli\ dela Nevesnye Zupa DraceviJa, Vermo etc Iricek. Die 



— 38 -- 

Prin pàdurile Croa^ieì §1 Bosnieì esista si astàdl resluri 
de Romàni cari '^i pàslrézà limba •*). In Serbia intre 
Ibar si Drin este unù tinulù numitù Slari- Vlah (Vala- 
chia-vechie) ^). 

Afarà de coloniile de mai nainte Diocletianù a ase- 
dalù in Dalmatia mari coloni! aduse din Roma, despre 
care Constantinù Porfirogenitulii, ìmpèratti bizantinù (a. 
911—959), spune cà-'sì pa&traìi incà si pe limpulù seù 
numele de Romani {PiO(.iàvoL) '^), ér' Wilhelm Tyrius 
spune cà Ragusani! vorbiaii ìnca in sec. 1 1-lea lalinesce 
va se dica latina vulgarà "'). In vechile documente re- 



Wlachen u. Mauro-wlachen in den Uenkmalern v. Ragusa, p- 4 — 5- — 
Nic Densusianu, Albumulfi macedo-rom.'inii : AJ acedo RomAnii In 
" ioatia si f^lavonia p.^.g— 41. — Hurmuzachi, Documente, JII p- 
3i2. 3i3 si 317. IV part. i pag. 5Ò8. 009-^612 si 657; la acéstà 
pagina din urmà este reprodusù unu fòrte ìnteresanlù docutnentu. care 
ne arata cum strSiniì acolo ca ^i aiurea aft desna^ onalisatu pe Ro- 
man! prin religiune. Noi reproducemu din elfi urmatórele §;ire : nQui- 
bus ita factis et ritus Graecus apud illos parcelatini sepeliri. et ritus 
Romanus in medium illorum induci posset- Sic factum esse perhibetur 
in Istria Uà Romànil istiriani), quam licet nunc simdis iiihabitaret na- 
tio, attamen succesu temporis opera bonoriiin Pasianuu catolicorum, 
ritumgraecumrelinquentes.RomanuraassumpSerunt.quem etiam de facto 
retinerent et ipsos Croatas potius quam Valachos apellarent. — Uie- 
dermann, Die Romanen und ihre Verbreitung in Oesterreich, opera, 
importanta pentru numerósele f;ìntfìni utilisate. dar 1 psita de orientare- 

4). Nic. DenSuijianu, Gazela Transilvanici din 1^90 N '. 254 si 
255 Hacquet. Oryctographia Carnif)lica, Leipzig 1789, vorbesce despre, 
l^onifmil din Croatia si Istria intercalàn Vx ^i portrete, citatìl la Engel. 
Geschsichie von Dalmatien, Croatien und Slavonien. Halle. i79Sp. 
177 seqq. 

S>. W. St. Karadzit, Srbski rjecnik etc. Dess. Danica 1827 p. 56 
In chrisovulu lui Dujan din 1348, dela Drinulu sudicìi pnn!l !n Istria 
se aflào sumà de nume propri! romane. Nemania (H9S — U99> regele 
Sérbilorfi donézft mSuàstire! Chilindaru din Atosu 170 familii romà- 
nescl din Serbia de sudu, Uro^fi I. 3o familii rom. dela riulu Drinu, 
Uro^iìì li donéza Romani! dela Banjd (pnutulfi dela Scupia) v. Pie. 
Abstammunng der Romanen pag. 5Ó'. 

6). Const. Porphyrogenitus, ed. Bonn, De adm. imper. Cap. 29 ^i 
35. p. 125— 127, 102. 

7). A se vede la Const. Porphyrogenitus, op. cit. animadversi- 
ones Eanderii ed. Bonn p. ^3ó. 



— 30 — 

lalivo la rcgiunea iliricfl se vorbesce de «Hoinaiii» Dal- 
maliae in sec. aliì i)-lea, .^i cu incepere de pelaan. 850 
pAnftla 1 100 obvimì nume propri! romflnes^C'I ca Vilcana, 
Vilcan, Domnana (Dónina Ana V) cAlugtlri^ó, Slresina, 
Iculiis, 'ruduMi, Daniclu, llraulu, Mikula, Negulus, Me- 
/ulus, Diiciilus eie. •**). 

Conslantiniì l'orphiroj^'enilulu vorbindiì de coloniilo ro- 
mano aduso do Dioclo^ianiì in lliria spune ("^prcsù eh 
lliria a lostù romanisaW piìnì\ la Dunare '•') 

Klemenluliì romànu din Dacia ou iòle Inviisiunile 
barbariloin s'a sus^inutiì in mun^T, .^i prin unii traiu 
vigurosù sji lupte neintrerupte se preparfl i»enlru o viO^iì 
nóufi caro 'ijl-o reia ìiulalà ^e incelózà invasiunile pe la 
li nelo sec. ahi KMea, inlcmeindiì state ìndopendenle 
la DunAre. Mullimoa elemonlulul romAnft in Dacia se 
probézà prin rainilica^innile sale care aiì potrunsu de- 
parlo sprc apusfi si niétjìinópio. I\amijica^iunì tórte pu- 
ternice de eleinentiì roniAnii a«i ajunsii pànA in Moravia 
unde se nurnescii MorlacliI, ahi càroru centru este ora- 
.sulii Walaclii.sch — Messeritsch. AceslI Uomi\nl slavisa^I 
mal pùstrózjl r6mìi?ile de limbft romftnóscA : jinli^ii, pu- 
tyra (pulinft), jiirep (.snópomì), lluyara (flueri1),brezaia '"). 

(Jolind't ronij'inóscri a potrunsu pànA la Hiestingebirhg 
.si numelo do valachu osto in usiì in lótà Hohcmia ^'). 
Populatiunoa prin untlo ^inulurl din Silesia se numesce 
Vlassinì **). 



ti). Monumenta spectantia historìam Slavorum meridioiialium Zagra, 
bifte. VII. p iS, 21.45. 48. 54- 65. 78. 98, 134. 135. 153.167. IÒ8- 
I7a. 082. 

9). ('onst. Porph. De adm. imper. e- 29. p. 126: »} J* x«< rcùr 
t(vton' "/*../*/ fii'o'r lìiiixaitiiioi; ^v f'^Xi" ''"'* ■'1''''K*rfÌK>>i nontftov. 
— isiorum protendebaniur termini nd flumen Dnnubium usque 

10^. Miklosich. Wandeningen p. II. 24. seqn— Kulda. Moravské) 
narodni povere. Praha 1874. - . Vplahiì din Moravia" ' de Dionisie P. 
Mat^ianfì. Buciumuln No. 2Àr an 184Ò ; altTi articoin : ..RomànìI din 
Moravia". reprodusiT din Aurora Romàna in Tt'wp u/ùàin 19 Oct. 1S82. 

II). Pi5. Rum. Hung. Streitfrage. p 92. 

1 2'. Miklosich. Wanderungen p. 6. s«qq. 



— 40 — 

Elernentulù romànù a trebuitù sé fìe odala tórte nu- 
mèrosù in Galitia si Polonia, caci vechile documente 
ne presenta numeróse nume topografice romànescl din 
acele tori, ca : Baltagul, Ledescul, Lerescul, Radul, 
Eaduscul, Rotundul, Tusul, Brescu, Capul, Cerbul, Cu- 
cul, Lupatul, Fietrosul, Kyratura (Curàtura), Sesul, Vas- 
cul s. a. Afarà de acésta in graiulti Slavilorii de-acolo 
se aflà multe cuvinte roraànescì dintre care unele 
fòrte vechi gi perdute deja la Romàni. Asa de esemplu 
la Rusinì si Poloni: dzer zerii, glieg-chiagù, kulastra- 
corastà, dzguta lat. scutica, biciù, katerva-turma, ara- 
wonà-arvunà, bucorija-bucurie, grun-gruii5,prejda-pradà, 
sehelbà-silha, tusyra-tusina, karuca-càrutà, ware-óre, 
archaicù vare ^^). 

In Cronica luì Hipatios p. 278 se amintescii «Cnezi 
Bolochovi» (cnezi romànesci) la Bugulti superiorìl incà 
la anulu llóO, cari obvinìi desù in fàntànile istorice 
rusesci pana pe la fìnele sec. al 13-lea. Vita rèsboinicà 
a cazacilorù zaporojani deasemenea este compusà in 
mare parte din Romàni ^^). 

Avèndu in vedere, cà resturile de limbà romanésca 
in acele tinuturì, prin forma si ìntelesulii lorii arata o 
epoca fòrte vechie, cliiar dinainte de a. 1000, cum se 
confirmà acésta si din probele desfàsurate mai in josìi 
(Gap. IV), nu mai incape indoiéla de multimea 
elementalui romànii dincóce de Dunàre in totu timpulìi 
evuluì mediu, si asa se esplica aparitiunea luì subita in 
sec. 13 ca poporù ìntemeetonl de state, care n'aù ince- 
tatù nicì unii momentii a esista si a se Fntàri mereìì 
pana adì, pe cànd alte state n'aìl pututìi resista, ca 



l3). Miklosich, Wanderungen p. io seqq. 

14). Ve<,U d"cuinentulu regelul polonfi ^^tefan Batori dela 1576: 
„multimea ómenilorù, numitt C'azac! zaporojenT, nu reciinósce nici o 
autoritate, fiindu gnlmàdilà din Moscoviti, MoldovenI si supu^! at 
nostri propril". (Archiva istor. a Romaniel, BucurescI 1865 t. I. prt. 
2 pag. 8). 



— 41 — 

celli bizantimì, hul^urìl, sòrbescù si unguresciì, ca(K;ndÙ 
sub TtircI, pe cAnd HomAnil la Dunìiro timi iH3pia sute 
de ani cu Turcil :^i vecinil diismanl, sdrobindu-le adese 
ori oslirile sji invadùndu-le ferile. Aiì perilfi (Jo^il, 
fliinir, (iepizii, Avanl, (^uinanil, slìlbitl ca(|use I^ul- 
garil .si Sorbii, Koniiìnil ìnse in liiplà cu Ioli aceslia an 
pcrsislatr» p:\sl randa- !jl pclmr-ntnlft, nationalitatea, dati- 
nele ìji liniba. proba mal struluciU de vigóre fisica, 
de superiorilale spirilualfl .fi alle calitail cinico anevoe 
))(')lc arata unii allTi poponi care tC-se He aflatu in con- 
di^iunl atùtii de i^rcie. 

In ;,'onerahì popórelo invasóre nu polii ìnlemeia dom- 
nil durabile. Iloinùnil, care s'aft inlemciatfi in Dacia 
ca poponi cullurahl, sji prin acésla s'ail lipilil indiso- 
lubilil si s'ali identificalil prin iubire cu pftmOnlulil, in 
v(Mutea aco.slora singurl el ail persistatil neclinliti in 
térà, siali inlcmeialil statù, *^i l'ail paslratil nealinsù. 
iji in limpultl din urnifi se afirmil de noQ ca poporuhl 
celù mal vigoro.sii, mai civilisalil ^i cu mai mari calitail 
in rcsilrilulil Europei. 'Iole acesloa ara fi lo.sUl absoluUl 
imposibile, décft elil ar' lì foslil unii poporù venilù mi- 
mai de cate-va sute do ani pe acestil pamòntiì. cum 
ail susUniilil unii. 

In l'eninsuhi - balcanica, incep«>ndil de pe fermulù 
dreplil ahi Dunarel pAna cliiar in insulele grecesci, ele- 
nientulil romanil era in timpurile vechl celù mal numé- 
rosil iji mal pulernieil. 

Elil era elemenlulil care sus^inea stalulù ?i in specialil 
clemenlulil resboinicil, caci elemenlulùgrecescil, dupàcum 
marturi.sescil insiiji scriilorii greci, era incapabikl deosta^ie: 
«numele de (irecil, era unù nume de ru.fine, caci (Irecia nu 
pulea da niclunn ostnsil de Iréba» (|ice Procopiu''^) l'enlru 

15K Trocopii Hislori.i arcana ed Honn cnpit. 24 pap. 134. *-ti- 
nnXovt'Tfi; To«V f'h' «•'•» f\»tìxoi fin; ó'>i;fifi> ovx tìi'^f tuiv ano Trjdò 
nrn,n,i„v Tiri yfrrrcoì >vr*rTya« — draecumquenoroenul probrum alii5 
obieclaretur. quasi nullum Oracela ferrei sirenuum mililcm. — Lydus. De 



— 42 — 

aceea elementulù romànil forma cu deosebire o?tirile 
imperiului bizanlinù ^''), pentru aceea numele de vlachìi 
se identificase cu ostn^u {orgaiKOTig ^^). Teritoriile o- 
cupate de Romàni purla numele lorù. Tesaliase nuraea 
Vlachia-mare {Mayàlr, Blayja) ^^), Et olia i^i Acarnania 
se numeaù Vlachia-raica {3hy.Qd-BlayJcc) i'-*), ér' Dolopia 
se numea Vlachia-de-susu ("^jw-B^a/m) -")• 

Penlru aceea ìmperalulu Cantacuzenù a numitìì pe 
unù frate alù seù càpetenia «castrelorù i^i a tinuturilorii 
Vlachiei» ^i). 

Rèsbóiele ce-a trebuitìi se le sustina imppriulù bizan- 
tinii au deeiraatù elementulù romànil, ér' invasiunea 
Slaviloru si Balgarilorù a spartù continuitatea mire Ro- 
mànii de dincolo si din cóce de Dunàre, ceca- ce a a- 
vutù tristulu resultata, cà o mare parte din Eomànii 
de peste Donare si de peste Balcani s'a grecisatù ^i 
slavisatu, esistenta loru ìnsè s'a imprimatu si aci pe totù 
loculu parte prin restiirl de populatiune romàna ce ìncà 
esista, parte prin nomenclatura topografica rémasà din 
ti.mpurile cele mai vechì pana adi si prin ìnfluinta eser- 
citata asupra limbei populatiunilorù cu care aù venitii 
in atingere. 



Magistr 1. 47 p. 159 ed Bonn — Pachimeres, I. p. 83 II p 106 ed. 
Bonn s a. Ve^I ?i Beniamin de Tudela i+iijS), pasagiulu repro- 
dusu in Arch ist a Rom II pag 25.— Sathas, Documents inédits 
relatifs à 1 Histoire de la (irèce au moyen àge Paris. 1880 I, p. 146. 

16). Cinnami Historiarum Ibr. V. e 3 p. 2ÓO. ed. Bonn: Leo- 
nem autem Batatzem nomine aliunde cum exercitu perinde magno, 
maxime vero Valachorum ingenti multitudine qui Italorum coloni 
quondam fuisse perhibentur, et locis Ponto Euxino vicinis irruptionem 
in Hungariam facere iubet Aceea^I màrturisire la Pachimeres De 
Michaele Palaeologo ed Bonn lib I pag. 83 Numeróse citatiunT 
a se vede in acéstS. cestiune la Nic Densu^ianù Revolutiunea lui 
Horea. Bucuresci 1&84 pag. 28—37. 

17J. Salhas, Documents inédit. relat. à THistoire de la Grì'ce I 140 

i8>. Nic Choni:tae de Isaacio Angelo p 841. 

19). Phrantzes p 414- 

2ot. Schol. Thucyd II p 102 

21). Cantacuzenus ed. Bonn. p. 320. 



— 43 — 

A.sli\<jl eletnenluhì roinànft lociiesce urmA''"''''' f 
riloHl : 

1). liegiunt-a diulre Tisa, Dunflre, Marea m-ia >i 
Nislru, unii leritoriiì compact i1 de vreo 5000 milurl cua- 
drale, va se (jica o mare parie din l'ngaria proprie, 
apol Transilvania. Koiiiflnia cu Dobrogea, Hucovina ?i 
UasMiabia ; culonii numeróse so allA IncA de secoli 
pe inaluliì slùngri alfi NislruluI iji ìii Chersonesft. 

2). In l'eninsula-balcaniciì, locuindfi parie compact! 
parie ameslcca^I pe totiì litorarulfi dunìiréanù ahi Hul- 
K'ariel iji chiar in lAunt rulli HulgaricI si Serbici ■-), Ho- 
iiiàiil st! ;ill;'i in pólelc de isudiì ale Malcaniloriì, apol in 
mare nuniAnì in Macedonia, Tesalia, Epiin, Albania, 
Urecia, Insule ?i Archipeltt -•'). 

H^ llnfi resili de elemenliì rom!\niì se all.i pe lilo- 
raluliì Adriaticel in Istria in dislriclele Caslelnovo iji 
Al bona -■*). 

Numerulù Romanilorù pe aceste teritorii, este urmà- 
loruhì : 

Romfmia 5,500,00' 

Transilvania cu Ungaria 3,(X)(),0(h> 

Hucovina, recens. din IHUO .... 208,300 
Hasarabia, recens. din 1873 : numal Ro- 

mànil (afara do celeUille na^ionaliU'Hi) 1,200,000 

Macedo-HomAnl l,2(X),aX) 

Serbia 300,(XK) 

RoniAnir din Hulgaria ^i do pesle Nislru 200.0(mi 

Islria . . . . • 3(KH) 

Totabl ll,«)U,;i(H) 



22<. Knnitz, fìtilgìrn-n: Idem. Snbien, Lzig. I6Ò8 p. 32'>. 

a3). I iefpiihach VòlkerkuDcle 1 28 - Nic- I)eusu$iann et- Fi 
Dame. Les komains du Sud, jiucuresd 1877. p. 15 — 19. — M 1". 
Picot. Les Koumains de la Macédoine. Paris 1875 

24). Maiorescu, Ilinerariultt istriana, la^ì l^74 — Miklosich, Istro 
und MAcedo - Kumunische Sprachdenkmaler, Wien iSJSi, i-te 
Abth D I. 



_ 4-4 — 

Acesta esle numerala celti mai micù posibilù, c3eì esle 
sciulù, ca numèrulù Eomànilorù din ferile subjugate 
esle totù de una ascunsù §i mic^oralu de guvernele 
stràine, si in realitate e cu multii mai mare de cum'lìi 
arata cifrele oficiale, 

Totu elementulù romànii dii\ tote teritoriile susù-a- 
mintite a purtatù si pòrta pana asta4i acela^ì nume, 
adecà ce! de dincóce de Dunare s'ail numitìl totii-de- 
una si se numescii ^i adi Romàni -•''), Eu siird lio- 
mànu ! rèspunde elìi cànd "liì intrebì. Totiì asemenea 
Romànii din Serbia §i Bulgaria. Macedo- Romàni! se 
numescu ei pe ei n-Romànì séù a-Rmàni, cei din Is- 
tria s'aù numitii in timpulù mai vechiù Romani, apoT 
Romarì si in urmà Riimerì "-"). 



25). In documente acestfi nume apare la anulìi 1345 in o buia a 
pape! Clemente VI : , Olachi liomani, commorantes in partibus Hun- 
gariae, 'i ransilvanis, Uliralpiuis et Sirmiis •••• Aliis tam nobilibus quam 
popularibus Olachis Rotiianis- (Theiner, Monum. Hung. 1 ÒQi)- A- 
flarea origine! etimologice a cuvéntulul 1* omanics resp. a numeluT ce- 
^^^WRcma, ce se afla scrisd §i Ruma, s'a tncercalìi de mal mul^i. 
Etimologia cea mal plausibile, càci totuodatà se baséza ^i pe istorie, 
€ste a lui Corssen (Aussprache 1'^, 364. 11*. ioi2. — Beitrrige, 427. sq). 
DupS elfi Roma s'a namitri de la Ruinon, numirea vechie a Tibrului 
conservata la Serviu (Virg. Aen 8. Ó3. 90). ihimon este delà rSdé- 
cina sr«=curgu care lapèdandù pe s se aflà in ri vus r/-pa ér' inta- 
rita cu t in Stry-xa.ox{ la noi in numele tì\&\\x{ Stre iù; prin urmare A'o;«rt 
Insémna celate làngà rìu- Totu de la numele rìuluT si a luatu numele 
si vechiulS tribù palatinfi Ramn 'S. Uamanus prin urmare originalmente 
ar' insemna locwlonl do làngà lìù séu rìureanii. 

20'. Ve(^I mal susfi nota ó. — Presbiter Diocleas (Kegn. Slav. e. 
V) : ,.post haec totam provinciam Latinorum, qui ilio tempore J'oviant 
vocabantur modo vero Maurovlachi, hoc est nigri Latini, vocantur". — 
Numele de Koniari l'afiamfi mal Antaitt la li 14. In canon. 23 alfi 
SinoduluI dela Campostella se (,lice : , Mercatores Bomarii et peregrini 
non pignorentur ; et qui taliter egerit. duplet quae tolerit, et sit ex- 
comunicalus '. (Du Cange, Gloss. med. et inf. lai. ad vocem Roma- 
rius). — Er Ihimerì mal din vechiù se afl;\ numidi !n specialù Ro- 
mAnii istrienil la Giov Mar. Manarutta (Fra Ireneo della Croce) in 
Historia di Trieste, Venezia. 1698 Libr. IV. e 7. p. 334: I nostri 
Chichi I asa numescii conlocuitorii pe Romànii istrieh!) addimandansi nel 
proprio linguaggio Bumeri. 



/if) 



hlrìiinil in.'-e nft daliì Uomfinilorfi diverse numirl, in- 
Ire care una jienerahl la toll Hoinfmil, nuniindu-I 
Vlathì. Ac'oslrt nume este strSvechiù, cAcI ♦irecil din 
Italia de jokiì séfi (ìrecia-mare in vechime aù numilil 
Vlachl (/Uax€i.') pe popórele din Italia cenlralft ?i in 
speciale pò cele din Campania linde ìnci\ pe timpulfi lui 
Aristotele esista unii linutTi nuniiliì Machia (liXa/.eUe) '•''). 
Vlachìi este nuinire de batjocurri .si pentru aceea in 
marea adunare din (^Ampulfi-Libertrilil dela 1H4H Ro- 
niAnil aiì protestalu contra acestel numirl ceròndft a 
se numi liomanì cum se numesciì el in^i^;! -^>. 

Numele Vlachiì, de !?i nume de batjocurft ìnsemnàndu 
prosili {ItXd^), este ìnsè de-o estrema imporlanfil, cìlcl 
ehi ca documentfi vili, pastratii pAnft a<,l( cliiar de strà- 
ini si adcse-orl dusmanil nostri, probézà nu ninnai ori- 
ginea romanji a RomAniloni, dar' ^i colonisarea Ioni 
in rCsìiri tulli Europei din clemente aminaniente Ita- 
lice, cAcI (ìrecil. autorii acestel numirl de VlacliT, aii 
numitù in timpurile strflvechl cu acestù nume numai 
popuh^iile romane vechl italica .^i mal in urmà numal 
pe Homànl. 



CAPITOLO III. 

Dialectele limbeT Romàne. 

Limba Romaniloni atàlii a celorft de dincóee. càtii 
si a celorù de peste Dunàre, avèndù una §i aceea?! o- 



27). Snida, Lex. od toc Sla$ — Michaelis Apostolii paroemiae. 
Lu^d. Batav. 1619 prov Ò5. C MiUler. Fragni, hist. graec. II lò.> 
(193). — A se vede studiulù nostru On\u/tfa cuvèntUiUi Vlachù !n 
Revi.stn critica lit. II (1094) p. 1-15. 

28'. Prolocoluliì pdunùril generale. «;edin^a II din 4 (16) Muirt 
1848 punct. I. (Ve<;^I l'apiu llnrianù, Istoria Roni. din DhCÌ» supeiórft. 
Viena 1852. II p. 294—5). 



46 



rigine, una ?i nedespar^ità a fostù la inceputu. In tim- 
pulii calli aù domnilù Romàni! peste Dacia pana pe 
la 274 d. Chr. esislàndù naluralminte o strinsà lega- 
tura ìntre Romàniì din Dacia .^i cei de peste Dunàre, 
nu s'a pututù face vre-o deosebire esentialà ìntre gra- 
iulii unora si-alù allora, aù pululù se-se nasca celti 
miillfi nuante. Dupà a. 274 Irecéndu o parte din Ro- 
màni! din Dacia peste Dunàre si ameslecàndu-se cu e- 
lementulu romanù de acolo, graiulii s'a ìniìurilù reci- 
procù asemènèndu-se chiar si in nuan^ele ce aù pututù 
se-se desvólte pan' aci deosebite la unii si la altji. 

In timpulù invasiuneì barbarilorù, ìncepèndù de la 
Hunì pana la Turcì, necurmalù aù foslù aruncale grupe 
de Romàni cànd din Dacia peste Dunàre dincolo, cànd 
din Peninsula- balcanica dincóce de Dunàre ^). Nici chiar 
prin invasiunea Balgarilorù nu s'aù ruptù cu tolulù 
primenirile inlre Romàni! de dincóce si de dincolo de 
Dunàre séù Ralcanì. cac! tocmaì Bulgari! aduceaìi mari 
cete de Romàni de dincolo si-ì asedaù dincóce de Du- 
nàre, care apoì la ocasie érasi se ìnlorceaù in vechea 
lorù patrie -), 

Bizanlinii in espeditiunile lorù dincóce de Dunàre a- 
duceaù aie! clemente romàne de peste Dunàre, séù 
luaù de-aici si le duceaù din colo. Invasiunea Tur-cilorù 
a aruncatù multe clemente romàne din Peninsula bal- 
canica din cóce de Dunàre. 

Din tòte acestea resulta, cà limba romàna din Dacia 
traianà si din Peninsula-balcanica n'a tràilù iso- 
lata fie-care, ci ìmpreuna, si tocmaì in timpulù de for- 
mafiune a fostù mai multù in contactù si chiar in a- 



i). Pentru timpurile mai vechl a se vede Dr. I- lung, Die Roma- 
nischen Landschaften, Iiinsbruck. i8ii, p. 454. nota i. 

2). Aja d. e. principele Bulgarilorfl ^^rum in o invas'une ridici 
din .Macedonia vre o 12000 barbaci, afarS de femei, ?i I aduce din 
cóce de Dunàre. caii apol la vré o 25 ani mai tàrtjiu sub tmpératulu 
Teofilù (829 — ^42) condusl de Cordila, principe peste -Macedonenl, 
se retntorcu \n patrie. (Leo Grammat. ed. Bonn. p. 23 1 §i 345). Sa- 
tha.s, op cit. prefa^a p. XX. 



— 47 — 

amosleciì, si nuinai (liij»ii-ct' limha se i-mìh.i-.* .t miie- 
veniliì ò isolare mal pronuntulil de si mi ahsoluta jji 
anume prin invasiunva lUilgarilorn, (are elemenluliì ro- 
mftnft de dinoolo de Diimìrc l'aiì iiupinsfi pesto Halcanl. 
I)e-aluru'I Hom;\nil de peste Balcani rumpèndii-se de 
curenlulìl graiulul romiimì dela Dmiare. aù incepuliì a 
se niianta ca dialecliì deosebiliì. 

Ciimcà limha RomAniloriì de pt-hU; DalcanI s'a for- 
maliì impreunil cu liinba iiomftnilonì dela Dunflre séù 
cì\ in rcalilate majorilalea precumpruiitóre a acelorù 
Romàni s'a dorivaliì din Uomànil de la Don^lre probézà 
faplulfi, c;\ (ìrecil pe Kom:\nil de peste HalcanI il nu- 
mesciì Misio-dncì adecà Uomànil din Dacia Irecutl §i 
venitl mal de-aprópe din Mesia (Bulgaria ìjìì Serbia), "h 

Doosebirea cea mal mare intre dialeclnld m.-roniànù 
si limba romàna oste cea lexicalà, ór' cea t'onelicà 
si flesionarà esle mal micìi. Acésla a provenilft din in- 
lluin^a ce ail esercilal'o elementele straine conlocuilóre. 
liimba grécft a inlluinlatìi prin bisericà, prin scólti ?i 
prin conlactulu do Iòle (jilelo. Terminologia religióstì la 
m. -romàni, cu lotuliì din contra ca la Homànil din 
Dacia, esle grecéscà, afarà de nn»^Ie nume do sòrbàlori 
ca Sum-chetni (Sàn-l*elru). Siunedru (Sàntu-Dum Iru'. 
Slàmaria (Sànlà Marie) Acesle resturl inse probézà cu 
si la m. -romàni nomenclatura biscricéscà a tostiì romana 
SI numai mal tànjiil s'a perduta. Inlluinta tnrc(isca s'a 
inlcmplalfi pe cale administralivà. Afarà de ncésta a 
mal inlluintatù, dar inai pulimì, .«i limba bulgara. Ce in- 
lluinta va fi esercitati! liinba albanesà oste mal greù de 
precisatiì. l*rin diversele inliuinte dialectuhì m. romàni! 
a perduti! multe din cuvintele romane inlocuindu-ie cu 



3). Ikcn, Kunomia. Darstellung inni IVagmcnte ncugriechischer 
Poesie u Prosa Grimma 1ÌJ27. l. p 251. citati» la Fuchs. Die Ro- 
uianischen Sprachen. Halle 1849 p. 92 nota i$l. Niceta Choniat- De 
1-iancio Angelo I, 237: Ot Mvatjì nooTiooT oJro/io'Corro, wrì Ji 
Jiin/ut xixXr'iatortfd. 



_ 48 — 

slràine, de alta parte ìnsé a pàslratìi cuvinte romane 
perdute in limba romàna. 

Deosebirile fonetice in generala suntù putine ; mai 
de insemnatù este rostirea r (f) in locù de e", e* : 
9erbii, 9ercii, ^in^i ; pàstrarea lui l unde limba rom. 
l'a perdutii: alio, gàlinà, hiliìi, liepuie, muliere, li- 
erto, liati. Grupa d, gì, n'a treeutii in chi, ghi : ginu- 
cliu, cliae, cliama, ocliii, gliata, suglitu, ìnglitù. 

M.-romànii punù adese ori unii a la ìncepululii mul- 
torii cuvinte si totii de una cànd cuvèntulii incepe cu 
/• d. e. : aspargu-spargù, alavdu-laudù, alasil-lasìi, a- 
.'^tergu-stergìi, arìdil-rìdti, arsarù-resaru; unele particula- 
ritàti ale graiului romàni! din Dacia, la m. -romàni se 
alla' ca generalitàtì ca bi-ghi : ghine, orgliì; pi-chi : 
chieptenii, suschirìi, aprochie, chiele, chieptù, chierde, 
chialrà ; si h in locu de 1. : hiere, hicate, hilitì, hire, 
higu-ìnfigil. 

Macedo-romànii au in rostire óre- care parlicularità|T, 
càci rostescil cuvintcle scurtàudù unele vocale si chiar 
elidèndu-le. 

In flesiunea nominala deosebirea mai insemnatà este 
lipirea articolului la tema dupà omiterea lui u, uneorì 
chiar si a lui e: luplu, caplu, omlu, gionle. Er' / din 
articoli! in decursulu flesiuneì nu se omite : óstiliei- 
ósteì, numtàlieì-nuntei, valelieì-vàii, ómenili, lupìli, ausili, 
sotìli. 

In flesiunea verbalà se observà urmàtórele particula- 
ritàtì : perf. tare si simplu se intrebuin^ézà mai desi! : 
fèciìi, fi^èsi, fé(;e. fé^imu, fediti!, fécirà , clisìi!, fràmp^iii, 
alepsìii. 

Participiulù treculù, aplicatìi cu ausiliarii pentru for- 
marea timpurilori! trecute, se intrebuinfézà in forma 
femininà cànd ausiliarulvi este aveam : aveam vinità : ér' 
cu suntu, participiuli! se acórdà dupà geni!. Totvi-odatà 
esista si unti perfectù conditionalii : di^erem, vidérem. 
Cerundiuli! are dóue forme : vèdèadii séil vedènda-luì. 
\n dialectuli! m.-rom. se intrebuinfézà incà multo forme 



— 4t> — 

perifraslice, care in limba roni. le mal aliamo unle nu- 
nial prin cArtile vr-clil : vrea s6 giurn. s'est^ cu giurO, sé 
erani .séiì aveain giurni'i >^«' «tm <>' "'www ^.' <.<.-ri séti 
j-6 hiiì giurato eie. 

In privinta sintactica od-ci viiiipi cii (liaitcìulil m.- 
roni intrel)ijintó/.!'i mal raro prepo.siiiunea pi (pe), se 
feresce de intrel)iiin(aroa pleonastica a prcnumelorù 
personale, a pàslratiì, de si mal ranì, mal alesu pentru 
orase mal mari, indiearea loculul séfi a directiunel lArfi 
preposi^iune, rèmasi^ìl forte preziósa din graiulù latino. 

Dialectulri islriamì incfl nu s'a formato deosebitiì de 
limba celorn-alal^t {{omiìnl, càci el in timpurile vechl 
au .^lalù in legatura nemijlociUI atàtù cu Komànil din 
l'eniiis ila-balcanica, càia }<i cu cel din Panonia si Da- 
cia. DespArtirea lorfi de cel alalll KomànI !fi anume de 
cel din Dacia .>:i Panonia s'a ìntèmplain prin invasiunea 
Ungurilorii in sec. alù 0-lea, de ce! din Penin.^ula bal- 
caniccì se ìnlcmplase deja prm invasiunca SlavilorO. fpi 
dupà aceste rupturl ìnsè muUù limpiì eì naiì perduto cu 
totulù contactuliì, cu celalal(l Komànì .si anume cu ce! 
din Pcninsula-balcaniciì i)rin resturile de liomànl de 
prin Dalmazia, IJo.snia ."ji Albania, ér' cu cel din Panonia 
si Dacia prin grupele de KomAnl din Croatia ^i Slavo- 
nia si Serbia, càci in Iòle aceste regiunl documenlele 
vedi! ne arata pana prin secolulil alù 17- Ira grupe de 
l{oinànI, ba chiar iji astà(ll ^e mal alla clementii ro- 
mànù lórte numérosiì in Serbia, »*r' in alle locurl res- 
turl parte incà nu de^lotiì desnaiionalisate, parte ìncà 
cu aminlirea cà suntù de origine liomànl iV^lachl), dosi 
s'aù desnationalisatu '). 



4). Ca demf ntuin romànfl la Adriatica era odafft ffirte num^rosQ 
se vede din urmatrtrele : <'• A- Combi in opera Cenni etnografici sul 
/storili tn voi III. ain AimanaculuI ..Porla orientale" Triest 1859 
citatfl In Hiedermann op. cit serie : ..Che la schiatta romanica fose 
molto estesa tanto sui monti della Vena e del Caldera quanto nelle 
terre pedemontane del Pinquentìuo fino a .Montana i quelle di Reliai. 



— 50 — 

Dialeclulù islrianù a suferitù .si mai mari ìnrìurirl 
de càtii celù m.-romànù, si anume din partea limbei 
slavóne si ilaliene. Din acéstà causa elementulu iexi- 
calù romànii mare parte a disparulu, inlocuindu-se cànd 
cu slavonu, cànd cu italianti. 

Asupra dialectului suntemù pan' acum destulu de 
slabù informati, si in unele puncte ìnforinatiunile ori 
se contradicù, ori dialectulìi presenta variatiuni con- 
tradicétóre, d. e. : dupà unii : gliatà, gliìndà, gliemu, 
cliemù, dupà altii ■ gliia^à, ghinda, ghiemù, cinema. 

Sunetele, a, ea, oa ; gè, gi ; ^Z, t, .f, esista i?i la Istri- 
«ni, sunetele à (ìfC), ea si oa, ail esistati:i mai nainte, 
cum arata unele cuvinte, astadi inse mai raru, ér' altii 
sustinù cà s'ar' fi perdutu, ér' ce, ci ca si la m. -romàni 
/e, ti. L si n s'a pàstratu ca la m.-romànì : iiepure, 
linù-inu, filili. Se observà si nuanla ghierme-vierme. 

Caracteristica fonetica a dialectuluì istrianù este ro- 
lacisarea lui n ìntre dóué vocale in cuvintele romàne 
pr. vi'm-vinù. j>ar^-pàne, ^imm-tinérii, plini pììn'd. A- 
cestii fenomenil ìnsè se aflà si in monumentele vachi 
ale hmbei rom. din Dacia, precum si in graiulu via in 
unele tinuturi. 

Flesiunea nominala nu se deosebesce de a limbei 
rom.: omu-omulìi, domnu-domnulii, ceea-ce se intèmplà 
in graiuhì popularii si in limba romàna din Dacia, ca 
adecà se-se pronunte u finalii intrega cu sensu de ar- 
ti culata. 

Conjugarea, pe catti e cunoscutà, nu presenta particu- 
laritàti, de càtii cà formele enclitice ale pronumeloni se 



di Pisino e di Albona. si vedde aperto anche in oggi, oltre che d-ii 
tipi fisionomici, qua e la rimarchevoli per tutti que' paesi, dai nomi 
altresi di parechi villagi, portante il carattere romanico, collo desi- 
nenza in a. in o ovve in «/. nonché dalla ricorrenza non rara della 
voce Vlahi e Vlaho a denotare località di quelle parti. — Despre 
Romàniì din Friaul a se vede relatàrile lui Potocki la Barth. Kopitars 
Kleinere Schrieften Wien lèi 7. I. 324 — 380 



— 51 -• 

pumi iintcrciitiilii vcrtiuliii, (lii|»;ì cuin se ind;itint/.;ì .si 
a<ll la [{omàiiil din rn<,'Mria, >}ì se ìntrehuiii^cza limjuirl 
(M-idastice ca la iii.-r(»in:\nl. 

Iinpregiiirarea, f;\ dialectuliì istriamì paslréza parti- 
< ularilà^T .si din limba rom. din Dacia si din dialectulìì 
m.-roniAnìl, probt'zA ceea-ce ainù ()isfi mal susù. «ri 
(Ili a slatti cu amèndóué in legàlunl. 

Dialectulìì in -ronifmiì si istriana suntu de-o loile 
mare imporlanta aUUil pentru aprofundarea evolutiunel 
limbel romàno in speciale, cAlù si pentru lilologia roma- 
nicil in generaliì. Pentru aceea se impune cercetarea iji 
sludiarea mal intinsà si mal adAncA a aoestora dialecte. 



CAPITOLO IV. 
Epoca fornnaJiuniT §i cele mal vechT urnne de limbà 

In capitolulù anlAift sa arAtatfi legatura dinlre limba 
manà iji graiultì romanù popularfi, remane se arAtamiì 
.liei timpulfi in care s'a incliialu in liniamenlele el princi- 
pale lormaliunea limbel, ^i se in:fitamil tota odatà si 
• le mal vechl urme ale limbel romàne pana in timpulil 
'iid ea aparc in cArlì tipàrite. l*ànà i)e la 1000 d. 
iir. nu tòte teritoriile ocupate de elemenlulfi romànft 
s>edù probe despre formatiunea limbel. Dacia-Traianà 
(osili porla luluroro invasiunilorù, elenienluhì romànu 
sa retrasìì in acéstft epoca in munti ?i a rt^masO tàiatiì 
'l(^ conlaetulù cu occidentulo latimì .si cu orientuliì 
eciì, in care singure s'a mal putuliì pflstra cultura, si 
;uì putulù scapa de perire monumento scrise. in Dacia- 
Ira ianìl s'aiì dislrusiì tòte monumentele, si totiì ce a 
mal scìipain au loslfi vechile inscriptil latine ascunse in 
ruine, alte monumenle scrise nu s'aù putulù pàslra. 
In orienin scriiloril greci- bizantini, in apu?iì scriilorii 



-^52 - 

latini, au làsatu monumente scrise asupra tìmpuluilorù 
si aù pututù sé scape, mai alesù prin mànastiri, diverse 
alte documente. Pentru aeeea noi suntemu avisatì in 
acéstà cercetare numaì la moriumente afarà de Dacia sk 
la inscriptiunile ei latine. Acéstà ìmpregiurare ìngreuézà 
numaì cercetàrile, dar' nu le alteréza ìntru nimicii, càci 
in capitolulu 11 si 111 amu aratatu, cà limba romàna din 
tòte teritoriile s'a forniatu ìmpreunà si nu isolatù si 
prin urma.re monumentele dintr'uniì locu aù aceeasi 
valóre ^i pentru celelalte teritoriì. 

Urma cea ma! vechie si mai apropiatà de limba ro- 
màna se aflà pàstratà in o tablà cerata dela 160 d. Ch. 
aliata in Dacia in care se cetesce subscrierea: ^ylEXAN- 
JPElANTinATPl 2EK0J0 AYKT9.P :^ErNAl\ A- 
lexandrei Antipatri secoclo auctor segnai ^). Subscriitorulu 
flindu Grecù si necunoscòndii limba latina cultà s'a sub- 
scrisii dupà cum vorbea poporulù, astìi-felìi a scrisii 
segnai=?>Qmi\dl si secodo in locu de secvndus. In o 
alla tablà cerata din a. 167 -). aflàmù cuvintele : 

remasisse lat. remansisse, rom. remàsese 
abuerat « habuerat, 
abere « habere « avere 

abiturum « habiturum 
alta inseriptiune sunà : 

M(emoriae). Q(uintus) Maec.'ilius) Donati (filius) pau- 
sava ann. XVI. Filio pientissimo fecit Arethusa mater ^). 

Acéstà inseriptiune este fàcutà in forma romanà- 
pàgànà insè in spiritù si cu idei crestine. Espresiunea 
pausavit este cuvèntulù répausatu séù réposaiUy ce se 
intrebuintézà §i adi la noi in asemenea ìmpregiuràrì, 
atàtti in intelesulìi de a muritil. oàtìi si in celu de se 



i). Corpus Inscript. Lat. Ili pag- 959. Tabula XXV. 
2). Corp. Inscript. Lat. Ili p 924—927 Tabi. I. 
3) Corp. Inscript. Lat HI No 3257 Inscriptiunea dupa fornii ^i 
spirita se pare a fi deprin sec- IV. d Ch 



— 5;j — 

odi/inesce, (.àci la tialu . ; . ne pe crucile dela mor- 
tninle : *Aicl r^po^ézà in Domnulù N. N.» Nicàirl in 
limba latinft pnusure nu so aflà introbuinfalil cu fn»e- 
lesuliì din inscrip^iuno, ci nnm:U in latina ti^nlic bise- 
ricéscA inipiinniitatiì din <4raiulH vulj,'arfi '). alta in- 
-scripfiune sinià : Donino et Doinnur Sntriu.s Felix '). eie. 

De cele cari le putennì privi ca urnie specifìee de 
liniba romàna, ajlriinù urmillórele : 

statuA, atlatA la l*arto.;fiì (Maros-Porto) in Transil- 
vania, reprcsenta pe yiwonì, care rezimalfi de uno trun- 
cbin de arbónì se sprijinesce cu stanga pe o t()rt;ì a- 
prinsi"! intórsà in josiì, cr" in màna drcpia làsalft in josù 
jine o raniurà cu IVucte. Anioni representà aici geniulii 
priniftverel, ^i in adeverft pe statua se ?i afla inscrip- 
(iunea : PRIMAVERA, primavera '"'). 

In scriilorii bizantini apariì unno incft prin sec. alÙ 
■lea. 

IJnfi fenomeniì foneticÙ propriiì graiulul populariì §i 
la Romanil de dincóce de Dunàre §i la Macedo-Romj\nI, 
este suneluliì ///u in lociì de li .si ri pàstralft la lexi- 
cografuln Hcsychiu ca yo7i'Oy'=gliinn, vinù, aaQyoi=:^ 
cerghl, cerbi, j'«»'r€5=gbintre, vinlre, yoivàqvii^^=g\\\- 
nariciìl, vinariciìì adcca pahnrnicn. P3ste de insemnatCi 
cà acestiì IVnonicnn so alla numaì la cuvinte latine-ro- 
mftne §i care suntù comune limbel grecesct si latino- 
romane, ca oiiof-vinum, etc. 

Fenlru limba romàna pana la finele sec, VI- lea deo- 
sebitu iiiiporlanll sunttì scriitorii bizantini Prisciì, Pro- 
copiu, 'roolilactiì Simocuta .«ri Teofane. Priscù la a. 
448 a lo.«^tù trinii-;ù in .'^olie din partea impOratuluI bi- 
zantina la Alila, regele llunilonl. Din descrierea càleto- 



4)- Pausare et Pauj.i,.:.. ...unuir iiiDrtui — l\tuHi>e. tumulo 
quiescere Vetii* inscriptio 1050 'Da Gange, ad vocem\ 

5> Lphemeris I.pigmphica v IV Nr. 171. 

()). Kpìgraphische N'achlese Wien 1874. n J7 sii Ephemeris epigr. 
II p. 310 n. 409. Statua se nHA tn Mus«uirk din Chijù. 



• — 54 — 

rieì sale se vede ca ehi a umblatù prin regiunea Tisei 
(Tigas) si a Timisuluì (Tiphisas), adecà prin Uiigaria de 
mé(jà-di si prin Banatii, unde spune cà lociiitoril ii da 
de mancare meiu si de beuta miedu. Meiulù mal pana 
in dilele nostre a fostu nutrementulù principalù alQ te- 
ranuluì romàna, care ìncetulii cu incetuliì s'a inlocuitu v 
cu porumbulii. Miedù este unù cuvèntii care Le aflà in 
limba romàna ìnsemnàndiì o béuturà ce se face din 
mursa de miere dospità. Prisca mai amintesce si de 
limba anso-incà in dóuè locurì, odata (p. 190) unde 
amintesce si de limbile ce le vorbesciì supusiì luì Alila 
dicèndù : «cà suntii amestecati din diverse popóre vor- 
bindii limba lord barbara séu hunicà, séù gotica séiì 
ausonica» ^). Er' in altti locn (p. 206) dice cà a audiitiì 
la mésa lui Atila glumele ce le fàcea unii màscàriciu 
cu numelo Zercon amestecàndìi cuvinte din limba au- 
sonicà, hunicà si gotica '*). Mai àntàiiì este de insemnatiì, 
cà Friscù tòte cele trei hnibi, hunicà, gotica si auso- 
nicd, le numesce limba lorù barbara (Trpòg 7;^ otcferéga 
yÌMOOi]), va sé dica si cea ausonicà o considera totù 
barbara. Ausonia este numele vechivi ahi Itaheì, prin 
iirmare limba ausonicà este hmbà italica adecà romana^ 
iji fìindil-cà Prisciì o numesce barbara, tocmai cum 
Quintdiamì (I. 6, 45) numia barbara chiar graiulù po- 
pularu din Roma, urmézà cà limba ausonicà nu era 
limba latina ci o limbà popularà romana. Totiì asa o 
ìntHlegìi si traducétoriì lui Priscn ^"). Acéslà limbà nu 



7). A se vede ^i lornandes cap. 34. 

S). Priscus, De legationibus, edit Bonn. p. 190 : ^vyxXvi^f^ yàp 
uvxfg 7j(iòg Tfj Offitiéija jSao^ci^oj y/.oioaij C>Ì^OVOiv tj tijV OvVcov ?; 
Tz/v ròT&Oìv, rj xal Tìjv Avaoi'ioìV, (Jaoic, nvTÙv TToof 'PoiuaCovg 
inifii'^ia y.al ov óaóiwg Tig a(f<òv tlXfvi'Cfi t;] ifO)vT,,nXfiv ojv dnri- 
yayov ai/u.a?.(ÒTCov dna rrjg ^QUAiag xal ^ IkXvoidog nn^nXtOv. 

9). Priscus, ibid. p. 205 sq. : rrj yÙQ Avgoviodv TfjV tmv Ovvoìv 
xa\ TTiV xo)V rÓT&ojv naoa/utyvvg yìmttkv narjng Sié)^ftr. 

io). In testfi e tradusS cu ..lingua ternana'', ex' !n Index historicus 
p. Ò15 se (jlice: „ Ausonicà lingua (Romana rustica)". 



pulea s^ Tic alta in rogatiiln lui Alila de càtQ limba 
r()mAn«^<;ci1, care o vorhiail lociiitoril rornrit)! din acehì 
regalù. Accsla concorda dcplimì cu ccealalla relaliune 
a lui l'riscù, unde vorbcsci» dcspre nifiìi i}ì ihiedìì. A- 
césla !;!e conlirrnft Jji prin laptuliì. ca Teodoricù (-f 520) 
adresa deoretele pale in ì'anonia «Harbaris et lio- 
inams* " . 

Trocopiu, care serie In sec. Videa, ne-a pAslralù cele 
mal niinicrósc urme de liiìiba romàna in cataìo<,'uln cas- 
telt'Ioriì liìculc scu reparale de impcraluliì iustinianiì ''' . 
lia pag. 41 amiì aràtalfi, cA elcmenlulrt rcsboiniefi in 
imperiuln bizantini! erai'i Komftnil, pentru aceea gi cas- 
lelcle eraa loliì alo Momftnilorft ìjì pS/ite de el ^^). 
Cliiar din accslu molivi! numele castelelorrt art o deo- 
sebita insemnAlalc penlru limba romàna. In acesle nu- 
miri se constala urmAlórt-le fenomene ale limbel ro- 
màne : 

In fonetica : esistenza unul sunelrt suturalo à séft ù 
resulta din 'Pornffrffó'n-Humisiana ni hoinHaya-Romiì- 
liana, in caro sunctulu dupà u vacilczà ìnlre i .si v (ti) 
in tocmal ca la Ialini maximus si maxt/mus : asemenea 
in -/"r.rof/^«i'r«rf<-[.upo(anlana, in cwvo. Jnntnna in locfi 
de lontana (lai. lons) a celrt dintàiù in loou i\o o re- 
presintà unrt sunelrt ob.scurrt d sért a pe care scriito- 
ruliì grecrt nu scia sfi-lrt .serie cu o alta vocalà mal 
apropialà do .sunelulrt co-l(i au(Jia .si penlru care nu a- 
vea lilerà corespumlclóre in alt'abetrt. T<iq')(h).ìi/Vut- 
bulie s. 'l'urburie (dola lurburc) represonlà fornia gutu- 
ralA Turbiirià Irociità in Tiirburie, ceea ce se conlirmà 



II). Cnssiodur. Var 2. i6: ..uiiiversis barlinris et Koinnnis per 
Pannoniam constitutis" Var- III. 24. ». 14: ..antiquis barbar'S qui Ro- 
mnnis mulienbus elegerint nuptiali foedere .sociari". citili la Dr. I. 
lung. Kòmer u. Komnnen p- 187. noia 3- 

12). Procopius. De aedif. ed. Bonn p 277—285. 30$ - 308 et 
passim. 

l3). Nicetae Choni»tae. De Issaccio Angelo lib I. 4 p 4Ì2 ed. 
Bonn. 



- 56 ~ 

prin alte nume in caro a nu s'a int.unecatù : ylìorgia, 
^EguQia etc. 

Despre sanatele sue-ràtóre o si f suntu urmàtórele 
probo : 

'MoviZiavLY.ttOTelov — Miu^ianicastelu 
ytov'loilo — Lu^ulo (Luciulu) 
BiQyivdCo) — Virginale 
TltTQÌO.v — Petri^en (Petriceni '?). 

Fa^ cu acestea se aflà aitale cu e (k) nealteratù, 
niG/Avai, flkcOY.iai, Maqv.ijieiqa. 

f—-z, tz. 

rh'Zava — (lontana ((ienliaiia) 

nosTLovoieg — Pretiiries 

nóvi'lag — Pontas (Punti) 

^EòitZìo) — Edilio (Editiuin lociì ridicatù) 

^A/.QtvLa — Acrenta 

Afara de acestea mai suntu multe alte nume cu \ 
(9) : AàiiovTLa^ ^avrCnveg TUvTLa etc. 

Fata cu acestea se afla aitele cu t nealteratù ; Vev- 

Vacilanta ìntro a si o, < si f arata cà era lupta ìn- 
tre aceste sunete, in generala inse precumpànea deja q 
iji t, si prea usoru s"a putntu ìntòmpla se serie numaì 
dupà traditia literarà si dupà forma vechie istorica a 
.numirilortì punèndù e (k) inlocùde o si t in locù de {. 

Trecerea lui d in (l si dz : TIIìlov — Pedion, Baòudva 
— Badziana, BiòCm — Bidzo. 

In ^/.snce/.aoag avemiì pe o/. (scj sigla grafica pentru 
sunetulu s ^'). 



44"». Curtius, Studici! v IV. 248, 2Ó2. 



— 57 — 



Inlunecarea lui (j \n u : l'oiitinitna, / /. i > . m r,,,^c, 
*Foi\invai(t. huXiìntinn'Hij (la Teolìlacto). 

Tocirea desinen teloni >■ .^i m (us, um) se presenta 
jsul) forma k si " st'-iì cu caderoa intrégfi n lui -i/s, 
-um '•'): 



KiQQov — C.yrru 
Knviriov — (Juinlii 
KtQKtt'tov — Corcineu 
2:n).icivoi' — Solvanu 
yi'tuinnvtnv — Haeniimonlii 
Tò nr';'Xor — UllcU 



TlQOJivnv — Frobinu 

'J'ò 'lùjiiióì'toi— Ksimontu 

I/o/ l\llfyl-/ui,l}'f ni M 



Ca- 
lli 



■i/.uin — Airiiu 
Uoigyoic'ùini — Hurguallu 
Zì^ivoiY.ÓQtov— /itnucortu 



Numirile in o ('>, (") sunto fòrte numeróse 



^invi'loht — I. ululo 
'\invhiit')—ìs\\\\-A[o 



ytiiuó — Urne 
fioro) — Nono 



15 Numele terminate In u (ov) se afl.^ scrise in Irei chipurf, séti 
^.lupa forma flesionarà grecéscà : Tov ùy(oiì Tnaiavov. Jiaoiiixn 
AfivvTor, Tov lIiùt;(ftov ; se In^elege cft cu acestea n'avemfl dea 
ne ocupa aici ; nniT altS cKipfl de scriere esfc. c^nd istoriculfl nu le 
consider;! fi nu le serie ca cuvinte cu tiesiune grecéscfi. ci ca nume 
vetrificate astì\ felfl cum sunlU. adecil numirl cu formi romàni, acésta 
•o confirmS clì\ consioeràndu le ca nominative si puncndTi inainte arti 
colulù neutra tò : Tò Ovyxov, Tò 'llaiftóviov, aceste nominative 
sunin cu atiìtfl mal tnsemnate c!lcl céli\ dintTuft esle lat uncus. romA 
«esce ungh'fl din unculus. ér alQ doilea conpne pe niunU sub forma 
niontit. Afar:\ de acésta. pe lAng?l catalogulù castelelon'i se afla si In 
(estulii operel multe asemenea nume cu terminale romani ca suhstan 
tive In nominativa • Wlf^ov pag. 290. y.nTVovxtjnx>)V pag 292. 
2^TtXifi V(>yoì' p. 289, Attxxo^ovoyn p. 289. li<tvi>yiìvà).iiìv p. 289 etc 
Dreptìl aceea nu mal Incape cea mal ra cS indoiéla. cS numele tn u 
{or) citate de noi suntù numirl romAnescI ér traducètorii latini al 
lui Procopiu si In gcueralù al istoricilonì bizantini, aù grejitù tradu 
céndtl asemenea mur.irl cànd cu genitivuliì tn ». cfmd adiogindiì nn'i -« 
séù m, din simpU c<«u»& c& nu sciaù ci acelea suntì\ numir! séìì forme 
romànescT. ér nu grecescl. 



- 58 ~ 

'ìì^/tL'*w— Edilio JUsQiòio—Mendìo 

BiÒLw-—\Mzo IIq&uióicÒ— Presidio 

Awj'éro— Nogheto /(^aar^À/loi^ò/Jo— Caslellonovo 

etc. 

In unele numirì compune avemu : Ka7co-, Aovjco- 
'Piyivo-, lovlio-, -BòvQyo, -ró[ìo, --/o'^TOt' adeeà : capo, 
lupo, rigliino, lulio, burgo, novo, cortu. 

Mai trebue sé insemnàmu, cà Grecii de regulà pe u 
finalù alù nostru 'lii schimba in o, prin urmare multe 
din numirile de mai susiì si multe altele càte suntù la 
Procopiu, poporulù romàna deja atunci le va fi pro- 
nuntatìi cu u. 

Alte tocirì avemu in numirile compuse : 
r€!.i€?J.oi.iovrTsg ^*''), MavQÓfialle^ lovhóiìallca , in care 
avemu pe munte si vale (monte-m, valle-m), ^Eq/.ol- 
lini. 

Totù in numirile de la Procopiu aflàmu si cele din- 
taiu urme de articoli! si de llesiune. in numele Lu- 
to/o (Lutulù) si Guscu/o.s (Cusculiì) probabili! aflàmii 
sìrticoluln Z/t. si cu atàtu mai vèrtosu, càci cuvèntulù 
din urmà l'aflàmù si in forma nearticulatà Kovoy.nv 
si in forma femeninà Koto/Mva, ìncàtù fata cu aceste 
forme nu s'ar' puté presupune, cà Casculos ar' fi unii 
diminutivi! latini! Cusadus. Dar' chiar' de amù admite 
acésta, ne remane Lu^olo scrisii ca si altele dupa cum 
pronuntà Grecii in diua de astà(lì. Va so (iicà Lulola 
este in locìi de Lutu^w, in care Ut este evidenti'] arti- 
cululù. Er' in numele KoiUyv.iUc, (Cobencile) aflàmu 
articolutù romànescìi femeninà in pluralù grecisatii prin 
adàugirea lui e la fine -Afg, cum fa adaosii la scepte-^ 
casas in locìi de sceptecase ,* va se dica Cohencì, ér" 
arliculatù Cohenciìe. 



Adaogerea lui s la fine este grecisare ca in multe aitele. 



— 59 — 

Kdi me (lesionare atlainu in urmftlorele : 

2ì/.cÌQ€>^ '') — Scare = Scuri 
lìiQÓyyeii — Slrunge = Slrunj^l 
l/jno'rtg — Scuone = Scauno 
Ikti'it; — Hane = Bftl. 
ìUtQÌtr^v — Petrizen (Petriceni ?) 
lin'trég §1 Bòiitg — HuU 
2:/.€7iTé/.c(aag — §eple-case 
Kn.i^r/.ih^ — Cobencile 
\^Qyty[aQ€i; — Arginlarl 
KuXlùiig — (ialatl 
Jy./rax«s- — Schilacl 
' l'e.inorSnf^ — Kepordenl 
etc. 

li/.vég — Ape, este cunoscululn ora.siì vechiiì lànga 
DmiAre Ad-Aquas ; este evidenlù cà istoriculiì a sorisiì 
(lupa cài fi a putuliì asa cum se pronunfa romanesco, 
dar a nimerit'o destuliì do réu mai adaoj^indu-I .«ji umi 
e ; ttitiì anelaci nume penlru umì alliì lasielfi in Epini, 
locmliì ?i a<|l de Romàni, 'Ift serie *'^7mc. 

(^:\ aceslea simili forme (lesionare ;fi anume nomi- 
native plurale nu mal incape nici o indoiéla dèca vomii 
av«' in vedere cuvrntele romànescl esiliente alunci ca 
si a<jl ca scArl, slrungì, scaunc. bài sciì bàni (dialectaln i 
case, arginlarl. Scriiloruliì greca le-a grecisaliì acàtan- 
du-le càie unii 4; la line, liindu-cà ehi nu int.elegea a- 
cesle forme jji cuvinte. cànd insé elfi intelegea cuvintele, 
pe cele latine le declina latinesce ca : </>ao-//«< ^^) — Fa- 
sciae, Knvtai — Cunae; une ori da acéstà terminafiune, 
la altele ca Ki).i/ai\ ^liuvaai, JuveÒf,iat Y).((aidrai, 



17) Se «Ha !}i forma ffx«('« ìn xcniia^nnrt. 

I8). Probabilù cft In accsvfl cuvénlQ nx represinti pe / ca In — w- 
Ttitxtia^K, ceca ce indici accenlulfi care este pusft dapfi rostirea romS- 
ncscft /Js/t ér' nu lalinéscil fusffae- 



60 



In p rivinta tulurorù acestorù numiri topografice tre- 
biie sé observamù cà eie datézà in scrisù din sec. alu" 
Vl-iea, in realitale inse asemenea numiri sunlii totu- 
de-una cu mullu mai vecbì. A poi chiar Procopiu ne 
spune, cà lustinianù numai a resfauratù aceste castele 
fiindìi ruinate. Dintre cele tàcute de noìi n'amù amintitù 
de'.càtù vre-o càteva, dar' si acelea suntù fórà ìndoiéia 
numiri vechi de locuri de la care s'aii nuinitu apoi si 
castelele, ca d, e. in dilele nòstre Castelulù Pele^iì nu- 
mitu de la muntele Pelesù. 

alla ìnsemnatà urmà ni s'a pàstratù la Teofilactù 
si Teofane. La a. 579, doi comandanti bizantini, Co- 
mentiolù si Marlini:i, voiaù se atace in Balcani pe Cha- 
ganulù Avariloru, si cànd mergeaìi cu óstea, de pe unulii 
(iin catàriì incàrcati cu de- ale óslei cade josfi sarcina 
si celli ce-lìi mòna nebagàndù de samà, ii striga unu 
alili sotù : 'storna, torna fratrel» ostasi! audòndù si cu- 
getàndu ca este vre-unu pencolìi si cà le striga Ioni ca 
se-se ìntórcà, o luarà loti la fuga. Asa relatézà Teo- 
fane ^'•'), ér Teofilactù spune cà astrigatu: retornai '^'^) 
Teofane spune cà ostasulù a strigatil in limba nafionaìà 
{xfj TtaxQw'a (fcovìj), ér' Teofdactu in limba fhmtulm 
ihrtyjooioj te yhórrì]). Amil aràtatii (p. 41 ) cà ostasii 
bizantini eraìi cu deosebire Romàni, si cà ecele tinuturì 
erau locuite de Romàni, mai incoio cuvinlele suntù 
atàtu dupà intelesu càlìi si dupà forma curatù romà- 
nesci, de càtn torna si fratre suntù torme mai vecbi-^). 



19). ^Evòg yà(j Cc'Ov xòv (fÓQTOV SiuatQéxpavTog, ItuìqOì tov 

ÓfOTlOTOV TOV C'''>OV nOoaifWlfT To'v (fÓi'TOV dvO^&li'ìOrti, TIJ TKtTnióa 

(/toi'jj TO(>j"-c, TÓQva ifnriT(j( etc Ed- Bonn. I. p. 397 seqq. 

20). IJrtkirooTfh' T8 i^óa nàg, ysyovo)^ diangvoiov, tni/jaoiii) 
Tf yhnTTtj fìg TOvmaio TQCcnéad^ ti akkog cillo) m^oatTaTTS, osró^va, 
TiSTct fXfyiaTov raQÙ/ov (fdsyyóufvoi. Ed. Bonn. 2. 15 p- 99. 

21). Forma iJrnà Se aflX tn Cazania lui Coresi de la 1580: .,érìi 
me voiù iur/ia la tine' . Cipariu, Analeete p. 53, asemenea la p. 54 si 
5Ó ; semnificativu e.ste ci deja atunci se rfla 5ii a dóua forma usitàti 
acjl retiirna- 



— 61 — 

La U.if < riti (K- jiaiiii .t.. . ~i mal avemù in vedere 
aUUfi cuvintele roproduso mal suso din liesychiu 9Ì din 
Procopin, cAtù jjì cuvintele cu intelesù din numele to- 
poyralìee de mal husu ca ((itvmvit, o/mqu, a'xi/^', ^VavÉC, 
aiQÓyye^, jÌoCté>^, OKovàpt^;, ayit.irt-y.cKTctg, iifn'rt€g,y.lii- 
aovQct, ii<x)À€, Y.à7in, Xnv;io, aóqtov, a€/.oi(jio/.i( ■-). 

Din tòte aceslea resulta eft limba ronjAnft era deja 
formala in sec. alti Vl-lea. Acésta se mal confirmft si 
prin alte dóue impregiurArl. In secoluhì aliì Vl-lea Slavii 
deja nfivAlise in unele tinutupl locuite de KomànI, in 
secoluliì urmàtoriiì aprópe tote provinciile cu elementu 
roniAniì aù fostiì Inundate de Slavi. Dóca limba romàna 
nu ar' fi fostft deia formata inainte de in\f* unea Sla- 
vilonì, atuncl ìnlluinta slavicft s'ar' resimi! .si in legil*- 
interne ale limbel, ceea-ce nu esi.-^tA de lociì. ci s'a mar- 
ginila, cum resulta din capii. I si V. numal la simpla 
intluin(à lexicalA. A dona impregiurare este, ca in se- 
coli? armatori, pànil la 0. 11U<J. allàmiì o sumà de alle 
urme de limba care conlirmà pe cele aminlile mal susn. 

Dìntre anil fiOO— 1100 mal punemil in vedere cuvin- 
tele : 

Din Maiala : Ca/?«-zana, séfl za, deja si la lustinian . 
Novoll. 85. 

Din Teolane: xó^«-córda, xó^rij-curte, 'Ouó,-omii 
(nume propr.), vov uego f-numèrfi. 

Din Constantinfi Porfìrogenitù : /(r/.«-ésca, ufca-mi-sà, 
(Tx«n»'Ov-scaunQ, ///irrorpa'rtfjp-mèsuraloriì, w^^^w-urezO 
f^oi>'(Jrf'r«-vestmèntO ìnfundatiì, q^Qivr^a, (/-p/iCafov-fruntlà. 
rrnmjaria, ff«}'/a-zeche, Aw/.-loca. Din (f^glnZa si qp^/i- 



22). A^ se untnesre la Trocopiu (De ardif. p. 292) uofi ca^ 
telfl. care dupS descriere era làngA Dunilre- La Comuna Rato\I 
In .Mehedin^l se artH unfl locQ numili\ Setun'cfa cu nrme de zidirl 
romane (DicponarR topogr, D- Kran<^cscu v. comuna Batoli 5Ì Scipiìl) 
Cuvéntula Serurinca ji Secun'cta nu are dea face cu cuvéntultt sfctof. 
CI cu Int. scciiru^. va se (^ic* tnsémn& . locfl de sìguran^A". 



62 



Larnv preoutp. si dintr'unu alta cuvétilii lyyso (cin- 
gerli) -^) se vede asistenta lui «, caci in dialeslulri ma- 
cedo-romàniì se rostesce frànga. In ceremoniile de la 
curtea bizantina se afla espresiuni tipice cu forme ro • 
mane : aovlTovoavoi multi ani ! [ìóvw z:/ó,uj^w=bunului 
d-deii l Acelu a pusiì ìnaintea cuvintelorù ^ì atàtn de làtitu 
in dialectulii m -romànù se afla in cuvinte ca ao/raèà- 
(>/oc, àir]y,TàQiog, àrcakàoiog etc. (v. cap. V). 

Remane se mai relevàmiì din Pprfirogenita §1 cuvèn- 
tulù ff;'o/^Ao/=servli, in care se afla articolul'ì plur-Zi 
dupà dialectulu m.-romànti ^^). 

In monumente dintre anii 850 — 1100'-'') aflàmii ur- 
màtórele importante urme de limbà romàna pe terenulù 
panonicù si iliricù, si anume articolulù -ìii in nume 
propri! de persóne si de locuri. 

Candulus n. de pers. an 1070 voi. VII p. 167. -'). 
Draculus n. de pers. an. 1080 voi. VII p. i34. 
Chudulo n. de pers. an. 1080 voi. VII p. 135. 
Dedullo si Ded, Dedu n. de pers. an. 1080 voi. VII 

p, 135 



23). Acestu cuvéntu se aflìl !ntr'unù felu de or.-i^iune séiì coliiidX 
ce se tndatina in ( onstanliiiopolu chiar la palatu, in timpulfi . imperiu- 
lul liizantiìi, si farà ìndoélà ìusémnà àngerù- Const. Porphi- 
rogenitìi, De Cerini, p. 385 : mal vine inainte 51 ca nume propria 
de persóna in scriitorii bizantini- 

24'. Unii aìi voitti se traga. la ìndoiélà, cà acestu ciivéntìi in a- 
deverti ar' cuprinde articolulù pretestandìi ca acesta ar fi numa! unu 
nume vachiu alti poporulul numitìi a^I Sèrbi- A cesta a provenitu de 
acolo, cà Porfirogenilfi voindù sé arate de unde sa numitii acestu 
poporu Serbli, (,lice cS s arti fi numitu dela serbli care in dialectulu 
romanù insémna slngi {^tQftXoi Jè r/j tcjv POf.iai(ov lìialt'xTO) d'ov/oi 
Ti^oartyoQSvovTcti. De adm. e. 32 p. 152). Dèca e drépta acéstX eti- 
mologie séit ba, acésta nu ne importa aicT, deci(,létorri este cà isto- 
riculu spune làmuritu cà seròh' ìnsémnS slitgz in dialectulu romanù. va 
sé 4 ca iti liniba rom'mà. acésta se confirmS totìi acolo (p. x^ò). con- 
tinuando a spune ca aÌQ^ovXu se numesc'ì tncalfamintele ^erbiloriì . 

25). Monumenta spectantia historiam Slavorum meridionalium. Za- 
graiiiae. 1877- 

2Ò). Se afla si forma nearticulata Cando a 1070 VII- So 



— Gii — 

Vilcana, femee. a 850— 89» VII. 3H2 

Musclus n. de pers. an ftóO voi. VII. p. B83. 

Duculus ^Ms .. IH. 

Mezulus .,'.'!-.. 18 

Mezulo ,, .. „ „ '.>1^ IH. 

Youlus ,. .. lociì ,, IMO— () . , 21.. 

l'undrulo .. ., \m->. ., lOiO , i-5. 

(iraulii loto , 45 

Miisilulo l'i'IraiKi .. lOtO 45. 

Murarul .. ,. loeu „ 1070 ., .. .. U>8. 

Nojiulus^i Nc'j^ul ,, ,, pers. „ 1070 ., . ., 78^ 

Todurii, Danielu a. 140 VII 45. 

(Irisann, diaconu.s. a. 1044 VII ls. 

Chrochonna (Crìiciuna V) a, 10."><» VII 54. 172. 

Vilran a. 10(i5— 74 VII 9H. 

Domnana calug.lrita (Dójnna Ana ?} a. iiHiti \ Il tió. 

Su li /a e. lOiJU VII 15)?. 

Nu puleinn treoe cu vederra dóu6 docuiiiente de-o 
oslromjl iniportanfft despre limb>t romàna din imperiuln 
l)izanliniì .si cea dineóce de Dunàre. 

l'è la a. 750 nAvAlesciì cete de Avari, lUilgari .si 
Sloveni din linutuliì SirmiuluI in Macedonia. Inulù din 
oàpeleniiln lorn. Mauro."-', scia .^i limba maccdonir.ù. Cu 
1 15 ani mal lùnlia la a. Hfió. papa Nicolae I serie cà- 
tra imperatuliì bizentiniì Miliailfi urmàlórele : «ctft voi 
in lio-oare (,li, ha chiar la le.stivitAtile principale, limba 
aci'Sla (lalinA) pe care voi o numitì barbara si scitica 
o amesleca^I ca ceva prel.iosn cu limba grécil ; deci 
nu e tocmal i-pre onórea vòstra, décA nu ve foiosi i.I de 
atea limba .?i in afacerile vòstre oficiale» -'). 



27' ecce qwolidie. iinovero In praecipais festivitatibus inter 

graecnm linguam, velini qniddntn pretiosum. hanc (latinaml <|uam Imt^ 
6 tram et »cythùain lingiiam appclltlis. miscentes. quasi mintis tìecori 
vostro facitis. si hac etiatn in vestris officiis et obseqnìis non utamini. 
(Du ("ange, ad voc t>l>sequiare) 



— 64 — 

Papa Nicolae numesce limba Ialina harhara si scitica 
Xìxx dupà parerea sa, ci ehi reproduce pàrerea Cirecilorti, 
si Greci! numgau limba latina ce se vorbea pe atuncì 
barbara si scitica din causa asemènàrii cu limba ele- 
mentului romànù din imperiuliì bizantina, care era ace- 
easì cu limba Romàniloriì de dincóce de Dunàre -^), 
care tinuturl la (ìreci se numiaiì Barharicum si Scitia -•'). 

Prin urmare, precum Greci! numiaa limba latina, pen- 
tru asemenarea cu romàna, scitica, dupà vechia numire 
a acelorù tinutur!, totù asemenea limba romàna ce o 
vorbeau Romàni! cu deosebire in Macedonia unde 
era centruliì Ioni ca si adi, o numiaii macedo- 
nica, dupa vechia numire a terei. Totù dupà vechea 
numire de Dacia, bizantini! numiao Bacipe Romàni! de 
dincóce de Donare ^'^), 

Prin cele de susiì se ma! probézà si altu-ceva, ca 
adecà in sec. 8-lea ^i alii nóuèlea in Panonia §i Scitia 
se vorbea romànesce, ceea ce compleléza reJatiunea lui 
Prisca din sec. ala.5-lea si confirmà celelalte probe si 
urme produse ma! susn de pe acele timpur!. 



CAPITOLO V. 

Influinjele active §i pasive. 

Cestiunea ìnfluintelorù, ce le- a esercitati! séù suferita 
limba romàna in deeursulfi timpurilorìi, este una din 
cele mai importante si totfl-odatà din cele ma! grele. 
Greutatea se màresce ìncà si prin unele ìmprtj,.uràri 



28). Pachymeres II. p. loó- — Chalcocondyla L br VI vorbindù 
despre Vlach! din Pindù spune c5 vorbescu aceeasì limbà {u'uóyXo'Tioi) 
cu Daciì adecà Romanil din Dacia. 

29). Nicet. Chon. I. 239. passim . 

30). Veqll nota 28. 



— 65 — 

parlioiilare. Liinba nostra iiu-i adunata ima ilin graiulft 
poporiilul, ceca-cG este cunoscutìi pAn' acum abia dócfi 
tace juniélate din intreKiì olfMnentuhì istoricft «si actualft 
ala liinbel rotiiAne, crft dialectole zacù Incft in telala 
pftraginA. altA j^reutate oste lipsa de lucrflrl pregftti- 
tóro. I'i\n' acum saiì tAculiì mal numal incercàri, .'ri in 
generalil cu lendinte unilaterale. cAcI s'aft cercetaia in 
cùlft-va numaf inlluin^cle pasivo .?! cam In generaliì orT 
cu idei preconcepute ^i cu anumc .scopurf, ori farà cu- 
noscin^ole necesare, sófi cu amòndóue de o dati '). In 
In càta pontru lnlluin|ele adivo nu sa fàcuti'i pàn'acum 
aprópe nimico. 



lufluiiitele pasive. 

Aicl trebue s6 observilmtt, ciì (ìindù stabilita si re- 
cunoscutO, 0:1 legile interne care gavernà limba ro- 
niAnti suntil romanice, cesliunea ìnduin^elorìì se rapórtà 
cu deosebire la elementulfl loxicalft. 

Influitila dacà. Istoria cuceririlorù vechl vorbesce in 
generala contra amestecurilora etnico, cjIcT spiritula se- 
paratistica, esclusi vismuln de tribii, era fòrte puternicn. 
Acésta a facutft ca (JreciI sC nu se pót:l uni nicl-odatà 
nici fi ìntre ol, necuin cu alle popóre ; la Konianl 
chiar ì^i organisatia politica iji sodala avea una fondu 
generala de triba, care numal cu anevoe .«ji fòrte làr(|ia 
s'a ?lersa séa mal bine s'a fìlcuta incetulù cu ìncelulìi 
invi(lil)iia. Popòrele llaliel desi eraa do aceea^I origine, 
mal alesù cele din Italia centrala, lotujjl càia de anevoe 



I l'V. Miklosich, Die Slavischeti Elemente im Kumunischen. 
Wieu i86i. nu 1 scutitù fìe preocupn^iunT. — Dr. Iv Robert Ròsler, Die 
griechischt-n und lUrkischcu liestandtheile im Roinanischen Wieo. 
1S65, fi')rte tendenziosa A le Cihac. dictionn»ìre d'étymologie daco- 
romane, clémcnts slaven, muRyars etc Francfort s M. 1679, lipsitfl de 
cunoscin^ele necesare. lucrare cu totulQ nescientiticl 



— 66 — 

s'aù pututn uni si s'aù unitù numal cu forta, si mullù 
mal anevoe s'a t'àcutù contopirea, desi idiomele lorù, 
afara de Etruscì, eraù numaì dialectele uneì si aceleiasi 
limbi. In Dacia, pe làngà esclusivismulìi de tribù pro- 
priù popórelorii veclii, mai ìntrevenea alte treì ìmpre- 
giuràri caraeteristice : àntàiù, deosebirea ìntre Daci §i 
Romani : a dóua, du^mània cea mai ìnversunatà ce a 
pututii se esiste vre-o-datà ìntre dóuè popóre ; si in 
fine civilisatia romana si barbarla Dacilorù. 

Tòte acestea, cumpenite dupà valórea loru, vorbescù, 
nu se potè mai elocuentii, contra amesteculuì etnicii 
intre Romani si Daci. 

In Dacia ìnse mai ìntrevinti ìmpregiuràrì si conside- 
ratiuni si de-o alta ordine de idei si necesitàli. Traianù 
nu a cuceritù Dacia pentru ca s'o lase éràsi mai 
multù séù mai putinìi in màna barbarilorù, care aprópe 
vre-o dóuè sute de ani aii fàcutù se tremure Roma de 
numele lorù, in càtù poelulù a trebuitii sé strige : 
Paene deìevit urhem Dacus% Er' ceva mai tàrdiù, 
sub Domitianù, aù umilit'o fàcèndu-si-o tributarà. 
Traianù a cuprins'o ca sé nimicéscà pe Daci pen- 
tru totù-de-una, si din Dacia se facà o provincie 
romana nu numai in ìntelesù administrativù, dar 
si in ìntelesù etnicù, adeca o térà romana totù a- 
tàtù de sigurà ca cea mai sigurà din tòte pro- 
vinciele romane, ìntre care cea mai sigurà era Italia. 
Pe Daci nu-i putea muta in Roma, cum s'a procedatù 
in primele timpuri ale romanisarei Italieì, nu-i putea 
stràmuta in Italia, si chiar de ar' fi pututù n'ar' fi voitù, 
pentru aceea spre romanisarea Daciei nu-i rèmànea 
de càtù sé reducà Dacia la unù felù de tabula rasa si 
s'o ìmpeneze cu colonii romane deplinù sigure. N'avemii 
de locù trebuintà sé ìn^elegemo in acéstà «tabula rasa> 



2). Horatius, od. HI. 6, 14. Virg. G. 2, 497 ; Aut conjurato des- 
cendens Dacus ab Istro.— Dio Cass. 51. 22. 



(17 



o niAturaie lotuhi a iJacjloiu din l)aci.i, .a m.'. 
a foslft ii'i trebuia s6 fìe o maturare aUUù de pu- 
ternic'Ù in oAlfi so nu mal remarvi de cj\U1 mombre ri- 
sipile, pontru ca S(i lìe nschisA pcnlru tola-do-una o 
Dóuil rcìnviere !ji roconslriiin! a poporulul daci'i. Intr'a- 
deveriì iiici n'a mal reìnvialìi, ceea-cear' li puluUl s'o 
lacA fòrte usorù dupà ce s'aiì retrasft legiuni.'o romane. 
Dar (ìindìl cft acósla nu s'a ìnl(>mplaliì, esle proba eoa 
mal stialuciljt, ci Dacl nu mal esistali in pruiir-nlulù 
ocupalft de coloniele romane. Nu trebue s6-se pérdfl 
din vedere, cà pe acele limpurl téra nu pulea sé lie 
de càtri pn(iniì ìnipopulaltl cu Dacl i}ì nici Rornanil 
n'aft ÌMipopuIatu ìnlr'o formìl tótft téra. Rema.^itele de 
Dacl dupì\ résboiil vorti fi tbstù forte sporadico fji se 
vonì fi aplioaliì ca sciavi la lucrftrile grandióse care le 
aducea cu sine colonisarea de-odatà in mase, cum sa 
inl«'rnplaltì in Dacia. 

DaciI care vorft fi scàpatii din résboiiì ^i aìl preferitft 
o viétil liberà ^i aventurósA unel sclàvil rurjinóse, s'aù 
retrasfi spre nordiì amestecàndu-se acolo cu al(I bar- 
l)arl. Cu acestia insé nu mal avcmil de-a face nimicfi 
in privinta amesteculul etnicìi. Rr-màsitele remase in 
\vTìx stMÌ mal bine sclavil dacl nu mal puleaiì sé aibà 
\ re-o ìnliuintìl nicI macar socialà icl-colea, necum etnica 
j^eneralA. 

Dar' afant de acósla. amesteculù etnicù s'ar' pule 
proba sigurft numat prin insUtutiunl, religiune ^i mal 
aiesn prin limbà. Din cele dóué dinlàiiì se scie ceva, 
Homi\nii insé nu posedu nimiciì din eie. Din 1/mba Da- 
cilorìl nu se cunósce nimiciì. Totù ce s'a (jisu despre 
(>a suntfl pjln'acum pure fantasil ^), Cateva cu vinte, chiar 



3V IncAit^ atinge cele cAte-ya numirl de piante (^ise ..dacice"' dela 
Dioscoride, abstrflg^ndf. dela confuMunea ji resigiiranja In care ni 
s'ali IransmisH, nu se potè sci déc.1 n imele de .//.;< «Vù" indici popò 
rulli genetici^ dacft, orT ^éra, cilcT nu se potè precisa neindoiosi e- 



— 68 — 

dèca n'ara fi afectate de fòle ìndoelile posibile, cum 
suntù in realitate, n'arù puté decide nimieù. Nume 
propri! de persóne, localitàti, ora^e, rìuri s. a. nu aù 
de catti valóre din cele mai mfirginite, càci asemenea 
nume nu urmézà regulele generale ale limbeì !?i afarà 
de aceea se transmita dela poporìi la poponi farà nicì 
unù amestecù etnicù. 

Ori-unde s'a ìntèmplatu in vièta romana vre-unù a- 
mestecù etnicù, s'aù pàstratù urmele acestui amestecù 
ori in limbà, ori in religiune, ori intr'amendóuè, ai^a de 
esemplu in Galla vechile inscriptii latine ne-aìi pàstratù 
suina de divinitàti galice, pe litoralulù iliricù divinitàtì 
ilirice séù in fine barbare, nu *mai vorbimù de sutele 
de divinitàti pàstrate chiar in centruhì culturei romane, 
in Italia, de la diversele populatiunì. 

In tòta Dacia nu s'a aflatu nici macar o inscriptiune 
daca, pe cànd d. e. in Sardinia s'aù aflatù, pe làngà 
cele latine, s?i inscriptiuni grecescì si punice- Aù pututa 
Dacii sè-^i uite numai de càtù limba ^i religiunea lorù, 
ca iàrmecati ? Romanil nu opreaù pe celelalte popóre 
sè-.^i serie limba lorù, ceea ce probézà inscriptiunile 
stràine in totù imperiulù romana. Cum se face cà in 
Dacia nu s'a pàstratù cu sigurantà nici o divinitate 
daca, ci nuraaì romane si càte-va de la alte popóre 
stràine de Dacia?*). Dèca Dacii erau Traci, cum spunù 
scriitorii vechi si cum se admite in generalù. ar' trebui 



poca in care a tràitu Dioscoride si mal pu^inìi timpulu cSnd a ceree- 
tatù eliì Dacia. ìnainte séiì diipà colonisarea romanil' Adevèratu cà 
unele numirl dela Dioscoride semSnS cu óre cari nume de pbtnte dela 
Roman!, dar tocmal acésta ne face sé presupunemil cS Dioscoride a cer- 
cetatR Dacia dupi colonisarea romanJl. 

4). In C .1. L. inscriptiunea cu Zamolxis dela Ackner et Miiller No. 
6Ó3. n'a fostn admisft, unO t^eus Sarmandwi \fZ.\. L. Ili 964) este cu 
totuliì necunoscutiì de airea, ^i nu T nici o proba cà ar' fi dacicu, ér' 
inscript, dela Ackner et MiiHer No Ò64 unde (ìx^\ obvine, ca falsi 
n'a fosti! admisà !n C. I. L. 



— 61) — 

('; obvinft in snrìp^iunl divinilù^i tracioo, nici aceslft 
rasa insò nu esista. Impregiurare deosebilft caraete- 
listici acósla. Va sC (|icà ceoa-ce s'a ìnt(implaliì In 
Dacia nu s'a mal ìnlòinplatft nicflirl in totn imperiuliì 
loniann, oa adeca sé nu se alle nicI o urmù in- 
irip^ionalil in limba dacicfl séfl despre relijji- 
iiiea poporulul cuoerilfi sji du[)ft cunerire. 'l'oli cAtl aiì 
(•risii despre Dacia aù lAsatfi \i\nO. acjl neesplicalù 
icesin faplfi, Prin urmare esle evidentiì, eft In Dacia s'a 
iiit»'mplaliì cova singulanì, nu o fusiune cu elementulù 
(iicoritìì, ci esterniinare. Cum s'a inlAmplatiì acést.1 
csleriiiinare, astiìdi dupli mal dóuè niil de ani, nu se 
mal poto precisa, Kutropiu'') jns6 constala faptulù cu o 
t'spresiune totiì alàtfi de drastica sji singularà, cum nu 
s(» mal alla pilrochie in scriitorii latini, va se dicA po- 
trivitft cu realilatea cruda a lucrurilorù. In fine acésta 
() confirina si mai draslicìi frasa pàstrata din Meniornle 
lui Traianiì caro (lice : Getarum gentem penitus lielevi'^ 
ain slinsii cu lotulìì ginta (le|,iloril (Dacilonì) ! 

l'oporulù dacù a l'jslìì unfi poponi de^teptfi ^i bravo, 
in càtft pentru noi amesteculii cu ehi ar' fi chiar o 
proba .si-o esplicare mal mullù a enerj^icT. lenacità^el 
si sobrietfl^ii ce nu ni se potè nega, dar aiti nu potè fi 
vorba do c;MiÌ de ceea ce se potè proba. 

lnscr:pUuniIo romane din Dacia Inca vorbosciì in 
contra unul ainestociì etnictì, Cicl eie aù aprópe cea mal 
corecta limba latina dinlre tote inscrip^iunile din cele- 
lalte provincii §i cliiar la^a cu cele din Italia, care 
suntìl pline de urme dialectale si strAine. 

S'ar' ì\ pulutiì ca in Dacia, cea mal ìndeparlatà 5ji 
mal espusa din posesiunile europene ale Komanilonì, 
se allaimi inscrip^il latine ataiù de straine de orl-ce in- 
lluinta, deca s'ar' fi Intèmplatiì vre-unrt amestecft ?i a- 
numo In masa intre coloniilo romane .^i poporulft barbari! 
cuceritù ? NicI de cum. 

5 . Vrji m^\ susQ capii. I. nota 2 



— 70 -■ 

Nu putemu trece cu vederea ìncà o ìmpregiurare. 
Dèca s'ar' fi ìntémplatii vre-unù amestecu necesarminte 
ar' fi trebuilii se-se simlà vre-o sguduire in limbS, 
ceea-ce toti recunoscù cà nu s'a ìntèmplatii "). 

In acéstà privintà ìntre alte multe este fòrte semni- 
ficativu fenomenulu, ca pe cànd la tòte celelalte popóre 
neolatine nomenclatura diverseloru partì ale corpuluì a 
suferitu struncinare, limba romanésca si-a pastratù si 
aici mai bine originalitatea sa latina. Din vre-o 60 de 
cuvinte ale acestei nomenclaturi tòte latine reproducemù 
urmàtórele : 

rom. lat. ital. fr. span. 



capii 


caput 


testa lète 


cabo 


gèna 


gena 


palpebra joue 


parpado 


buca 


bucca 


guancia joue 


carillo 


gurà 


gula 


bocca buche 


boca, gola 


gùtù 


guttur 


gola gorge 


garganla 


lature 


latus 


fianco, lato, flanc 


lado 


splinà 


splen 


milza rate 


bazo 


iie 


ile, ilia 


mollame aine 


ijar 



Mai incoio dèca Dacii arìi fi ìnfluin^atù limba colo- 
nie! romane, in ce ar' fi trebuitii se-se manifesteze a- 
césta ìnfluintà de càtii in acea parte a vietii in care 
Dacii, de.^i barbari, totusi, dupà ìmpregiuràrile locale, 
ca poporìi cu deosebire pàstorii si in càtù-va si agricolù, 
.si-arii fi pututìi impune in graiulìi colonici elemente din 
limba lorù relative la acesle oeupatiunì. Dar nomen- 
clatura pàstoréscà a limbei romànesci este eminamente 



ó). W. Meyer, Literaturblatt f. germ. u. rom. Philolog, VI. 298 
(jlice ca limba romàna ,,niehr alsirgend eìne andere Sprache fiir die 
Erkenntniss des Vulgàrlateins massgebend ist, sofern es sich namlich 
vor den Dialecten Italien.s durch gròssere Alterthiimlichkeit auszeichnet, 
und nicht, wie das Lateinische in (iallien von einem fremden Idiome 
in seinem ganzen Character i.st umgestaltet worden". 



— 71 — 

Ialina ">, ascinenea cea mai maic uul" din notnen. 

lalura agricola "). 
S'a mal ridicatrt incjl <> n.-iimn- m jhimui.i .mn-it;- 
ciiliil cu Oacil. Unii (jiciì adecà, c-a deiji bArha^il parte 
vorfi ii perilù in rtisboiiì. parie s'aù ucisri sinj^url, parte 
uiì piìnlsiUÌ (óra, afi réinasiì insó fenicile care se vorCi 
li cjtsaiorilu cu colonii romani, prin urinare celfi pu^iniì 
ole n'afi pululiì remano ITirft inriurire asupra limbel co- 
loniionì. SCadmitemfi, ca asaar' lì fostfi, atuncl femeile 
ani li Irebuitfi sé inrìurésca asupra limbel in accie ocu- 
patiunl in care eie sani (i dislinsu cu deosebire.* 

Popórele de la Islru séiì Dunare, anumc Tracil de care 
so tinoaiì iji DaciI, eratt in vecbime rtMiu..iile in lucrarea 
(•;\nopeI (Herodoliì IV. 74), precum iji in pregatirea de 
vestminte pestrile si covóre, care sub nume deis/Wana, 
istrinnides aótt istrides erart cantate pana in Atena '•'). 
Xaluralminlo lucrarea canepel in pAnsa pe care (ìrecil, 

tim spune Herodotfi, n'o puteaù deosebi de pònsa de 



7) Vacil vacca, bofl bos, vinchi vitiilus, junctt a - juvencus. cnltl-ca- 
ballus. épiV-equa. armftsarin adniissariiis, mànsn it. manso óe-ovis, pe- 
cuinl-pecu. I»erbece vervex, ariete aries mieln mìea-miórA a^nellus- 
agnellaagniola, terpi\ tertius-terlinus. noatintt annotinus, capra-capra, 
iedS hedus. porcfl porcus. scrófd-sorofn. mascuril-masculus, vienl-verres, 
laple lac. casil cnscus, cora.sta colustruni, chiagil coagulum. zertl-seruin 
piclc pellis. l-'ma Inna. corinì-cornu, statiIQ stabulum meritali me-' 
ndie'. nierinde merenda, ^i.^iariù sestarius. caterva (achaicii)-caterva' 
ttiriu.t turma. l>uciiiin'i- buccina nutre^'ì nutricium. érbil-herba, jjhindi- 
(jlans, fr(?Jl frenimi. cilpSstru capistrum. ^eascUa, cimpoiQ it. zampogna, 
pjscì pasco, ft'tafoctare, neca necare- adSpa adaquare cutesc i - (per- 
cutere), apleca aplicare etc 

èì) (iràn-granum. secarci secalci mei3milium, orc^'i hordeum, fnsole- 
pha.seo]us, fén'ì-foenum, paiii-palea, toriù-turio, car icurrus ^i carrus, 
jugH juguni, fiulare-fibulare, rótirota. osie axis, furcft furcft, fune funis, 
secere-sicilis, sap.1- zappa, grapi it grappa, trSgace traha. trUguhVtragula. 
sita seta, ciuriì-cribrum, arie area, »rìÌ-aro, sémì^niVsemino, trier 'tri- 
buio, mòra mola IftinA-forina, macina it. macinare pisa pisere, piu.1- 
pil», ^estil-testu, pine pani.«. vi^a-vitis. vinfl-Tinum, albini alvina (musca\ 
dela alveus. 

9) Hesychiiis ad voc larniavri, /orp«o»»<<fff, ìój^ìók. 



— 72 — 

inù, atàtù era lucrata de finù, era o ocupatiune feme- 
ésca, prin urinare femeile dace ca maestre in aceste lu- 
crar! arù fi trebuitù sé-sl ìmpunà colonilorù romani no- 
menclatura relativa la aceste ocupatiuni. Nomenclatura 
acestorii lucrar! femeescì ìnsè in limba romàna esle la- 
tina : torcii-torqueo, ^esù-texo, urdescù-ordior, lànà- 
lana, fuioru-foliolum, firù-filum, fusù-fussus, stupa-stupa, 
térà-tela, spata-spatha, ite-licia, pànurà-pannulus, de- 
pànù-{depanno), pènsà-pensum, cóse-cusire (lat. pop.), 
acù-acus, atà-acia, natrà-netus-j^^rg'o;/, ghiemù-glomus, 
stative-stativa, furcà-furca, valù(de pènsà)-vallurn, inù-li- 
num, cànepa-canabis, puì (fiorì, figuri cusute)-pullum, 
mosorù-modiolus. 

Din tòte acestea resulta ca ìnfluinla daccl nu se potè 
proba in limba romàna, prin urmare nu esista de càtu 
dóuè posibilitàj,! : ori-cà nu s'a intémplatù nicì o /?/- 
siune etnica ìntre Romàni §i Daci, orì-cà Dacii n'ati fostii 
de càtù unii restii rémasìi ìndéréptù din ramulù care 
s'a dusù mai departe si s'a asedatù in Italia, ^i prin 
urmare in acestu casù n'arìi fi pututù fi deosebiti in 
fondu de Romani, de càtu cum au fostù de esemplu Um- 
bri!, VolsciI sétt Osci!, in timpurile mai vech! ale dom- 
nieì romane. 

De óre-ce insé pentru casula din urmà nu esista probe 
de locù, pe cànd pentru celù dintàiu vorbescù tòte ìm- 
pregiuràrile si probele de mai suso, — care aìi fàcutù pe 
unii din ce! mai judiciosi scrutatori ^'^) sé admità ocoloni- 
sare mai intensiva a Dacie! nu numai cu coloni! mili- 
tare, cum era dalina la Romani, ci si cu coloni! civile 
de agricultorl, industria?!, comercian^i etc. séù cum dice 
Eutropia infinitas eo copias tratistulerat ad agros et ur- 



lo) L Diefenbach, Vclkerkunde Osteuropas. p, 229 ^i Ausland 
i88o N- 5. — Dr J. Jung, Rom. Laiidschaften, p 382, admite coloni! 
mal alesù din Apulia ^i Lucania. — Piò, Rum. — Ung. Streitfrage p. 
15: Ebenso ist der grossen Zahl <ler lòmischen Colonisten zuzuschrei- 
ben, dass das Dacische bei der Entwickelung der rumanischen Sprache 
beinahe keinen Einfluss geiJbt hat. 



- 78 - 

hc.H colcndaa, si cu po|)ula^i^^l italice, — penlru aceea 
cu drepun cuvònlft unii numescQ Dacia «colonie clnsicft»*'). 

Cu càin so \ onì cercela mal de-amcrunlulft rematitele 
vechilorù jlialcde ilalice si ale Kraiulul vulRarft latinfj, 
in lc},'iUura cu liiiiba roniànri alAlfi cea istoricii, cAtfi !fi 
care se all:\ in },Maiulri viti in Iole ^erile locuite de Ko- 
mftnl, dupil cum noi tilcuràmn unii incepulù in capiiolulti 
ftntùiìi, cu alàlil pùrerile despre colonii italice vorìi ca- 
pota noce.-iai minto o totiì mal mare consistentà. Este 
cu lolulu gre:<iiri. ca ìndatà ce vre unii cuvcntiì din limba 
rom;\n;\ nu so aflfi in lalinA si nici in alt.1 limbA cu care 
Komànil vorù fi fostiì in atingere, sò-se ()ica numaf de 
càia ci\ e daciciì, c;\nJ limba dacicft nu-I de locil cu- 
nos^uta. Cliiar' cànd unfi cuvònlft nu se aflà niet In 
grócA. nicI in latina din Iòle tiinpurile, nicT in limbile 
iji dialcclele neo-Ialino, elft tolu^i potè s6 Ile originala 
in romànti, cìlcì nicT limba grécA, nici latina nu ni s'a 
Iransmijjft lòia, ^i in limbile moderne derivate din a- 
cestea polii sé nu se pAslrcze, procum alle cuvinte s'aù 
perduti! la noi §i s'aù pàslralft in acestea. Afarà de a- 
césta in limba greca 9i latina si in idiomele neo-Ialine 
din apusft cu nenumèratele Ioni dialecte. zace ascunsa o 
lume de mislere. care trebue de acum inainte revelate 
penlru a lumina iji lìxa elementulft originala congenera 
ala lexiconulul romana. 

Influin^a grecéscà. In limba romana sunta cuvinte 
curata romànescl, care lie ca formil, fie ca inielesa, séa 
amèndóiiC' impreuna, nu se afla in limba latina, unele 
nicI cbiar in limbile neo-Ialine, se alla insé in vechia 
limba grecéscà, cu lóto acestea nu sunta imprumulate do 
la (Irecil antici, ci santa tota aiata do originale^ in ro- 
mana ca si in prccA, caci eie faca parte din l'ondula ge- 



1 1) lung. op cit. p. 379 : . . . wie denn SiehenbUrgen in jeder Zeit 
ein cla^sichet CvloHiaUand gewesen und gcbliebcn ist. 



.^ 7-i - 

neralù aricù séii mai de aprópe din liraba originarà 
din care se trage greca si latina ^-). 

Influintà vecliie greeéscà nu se afla in limba romàna. 
Acésta ìmpregiurare ìnsé, recunoscutà de toti ìnvètatii 
stràinì, in practica aiì aplical'o nu in favorulù limbeì ro- 
màne, cum resulta de sine, ci din contrà in defavorulii 
ei. Età cum. Tote cuv intele din limba romanésca, care 
mi se aflà in latina, le-au considerata numai decàtù ca 
stràine, si aù càutatiì vre-o limbà aricà d. e. cea sla- 
vónà, si dèca, in realitate séfi la aparentà, se afla a- 
colo vre-3 umbra óre-care de asemenea cuvèntù, elfi se 
declara de originala acolo si ìmprumutatu in limba ro- 
màna. De acésta mistificare suiériì tòte cereetàrile eti- 
mologice fàcute asupra limbeì romàne, pana chiar si 
cele fàcute de Romàni. Celli care a abusato insè mai 
multiì de acésta mistificare a fostìi slavulu Cihac, care 
in chipulù acésta a scrisu aprópe patru mii de cuvinte 
ca fiindiì slavice, ìntre care se aflà mai tòte cele ìnsirate 
mai susù. Er' unii filologi romàni asemenea cuvinte, si 
anume care nu se potii esplica numai decàtù din limba 
latina, le declara de dacice. Mare gresélà si de o parte 
si de alta. 

ìnrìurire posterióra greeéscà s'a esercitati! numai 
prin contactulìi Principatelorii de la Dunàre cu Grecii, 
ìncepéndù de prin secol. alù 16-Iea §i mai cu samà din 
sec. alti 18-lea in timpulii domnilorù fanarioti. Acésta 



12) Dintr'unìi mare numèru de asemenea strSvecht cuvinte amin- 
timù urmàtórele : vatrJt-/3o(i^((a si ^dd^oov, u\mS.-olófxa, t&TgS.-Taoyavr], 
h&\3.UTQ-7ivkucoQÓs, sfarS-^o';^«pa. tigae dial. tigane-TiJyaj'or, schimà- 
a/ri^tt, dróie-^pdof, tràmbà-^('o^/3o?, papura-7rof7ri'(;o?, tufa-rii(/ >?, 
próspétii-TTpÓCTiipaTo?, tete-T^rra, rlpu-j^rTio?, roiu-(5otoV, tàrjiì tarnà- 
rrtpffo'ff, natra-y^T^oi', dàrj lì- 5 apoo?, {T\cS.-(f'(Jixr], c&nmhà-xuQVfj^og, 
zòli-CccX?), sleagU-areyof, soloménarà-crxo>l(^7ifj()"(>f, fleur3l-</Ai;oe(>Of, 
schilà-<TxtAa|, borborosi y3o(j)3o(»/'Cw, pospiélS.-ndanc(Xj], brotac&-/5^ó- 
raxog, sfadescfl-ff'/wJa^w, nanà-WwK, nene-vévvos, scu\n-o>'a)Xog, 
labe-Ad/3at, Iste^u-i'aTco?, zadà-tTfìrfa, vlastaru-ySAa'ar;;, zorì-C<»QÓS, 
javra-fa/3^d?, bade, badiu .si haghììì-Paj'iui, térfóterfelóg!l-T<fp»oc, 
vStalà- ì'iuAa (FtraÀ«). 



ìnrìurire In limbft a losltt trecélóre, càci dispflròndft 
(loimiil faiiariu^I, legile !ji a^erjeminlelt; fftcule J^ub el, aù 
dispàriild .si cuviiitele ^'reccscl. Din vro-o G7 de cu- 
vinle t^recescl din lil. A din dio^ionarulil lui (jhac, a- 
bia vre-o oplft 'mal sunlft cunosculo incA in generalù, 
celelalte suntù parte remalo ascunse prin legiulrl, càitl 
!>i dociunonte veclil, lìindìl cu lotulTi necunoscatc aslàt|I, 
parlo sunliì provinciale sji mal alcsfi in Komània prin ora^e. 

Jnjluinia slavónd. Unuliì din cele mal nefcricile e- 
venimenle penlru limba, cultura si chiar conservarea e- 
lementulul romflnft, a fostù contaclulù HomAnilorQ cu 
Slavil .si ìnlroducerea limbel slavóne In bisericil §i in 
sfatiì. AntAia atinj^ere a HomAniloriì cu Slavil s'a intèni- 
plaliì pe la fìncle sec. aln ()-lea d. C.hr., ér' in sec. alù 
7- Ica invadézii Hulgaril. De óre-ce insc limba romiV 
m'Sca era formalA dcja inainle do venirea Slaviloro, 
penlru aceea limba slavónà n'a avutil nici o inlluin(a a- 
supra legilorfl interne ale limbel, ci numal asupra ele- 
mentulul lexicalu lìtsàndiì cuvinte slave in limba romàna. 

In cAtft se atin^e de ìntroducerea slavónel in bisericu 
!ji in staftì, perorilo variózà alAlQ asupra causel séiì a 
modulul cum a lostiì ìnlrodusà, cAln .«ji a timpulul cànd ? 
Faplele .si probelc despre acestn evenimenta sunto urmft- 
tórelc. Vecliia literalurà slavónìl incepe cu Girilo (+869) 
sji Melotiìi (-fH85) §i ajunge in sec ahi X-lea la cea 
mal ìnaltjl ìnlloriro '•'), Cìllrà linelo aceslul secolo sji 
anume la a. 971 impòratulo bizantini! Tzimische cu- 
prinde Bulgaria, o incorporczA cu iinperiulù bizantino iji 
depune pe patriarcbulQ bulgarù Demianù * '). Dèca vomn 
considera, cà Hulgarii urao de morte pe (IrecI §i ase- 
menea aceslia pe Bulgari ; cjI, prin urmare, dupìl invin- 
gere.biserica bulgara, càfjòndo sub mi\na GrecilorO, a 



13^ (ìeschichte der sUvischen Lìteratureo, von A. N Pypin u. V. 
D Spasovici. Ubertragen von Traugott P«ch. Lepzig, ÌUgo, I. p. 68. 
I4J Jiricek, op. cit. p. I87 sq 



— 76 — 

foslu supusà la grele persecutiuni din partea acestora a- 
làtii in privinta limbel, càtù si a elementelorù clericale ^^), 
de sine se intelege, cà càlugàriì bulgari! in mare parte 
voriì ti trebuitù sè-§ì caute aiurea adSpostù, d. e, in 
Serbia, dar' farà indoiélà cu deosebire dincóce de Du- 
nàre, atàtù pentru apropiere càtù si pentru relatiunile 
prietinóse ale Bulgarilorù cu Romàni!. Este naturalo, 
ca trecéndù càlugàriì bulgari din-cóce, si ca ómeni ori- 
§i-cum ìnvètati pentru acele timpuri, aii deschisu calca 
ìnfluintei literatureì bulgare in biserica de dincóce de 
Dunàre- Nimicirea fmtàiului imperia Bulgaro-Uomànil 
la a. 1018 prin Basiliu li a fostiì unti noù pasiì pentru 
influinta slavonismuluì din-cóce de Dunàre. Cu tòte 
acestea inse evenimentelc politice n'aù pututiì de càtiì 
se initieze acéstà influinta. In acele timpurì de intu- 
nerecu introducerea de elemente de cultura la societate 
nu se putea tace pe cftì politice si sociale, esercitarea 
influintelorii de cultura pe aceste cai nici nu era cu- 
noscutà pe atuncì si cu atàtù mai pu^inii in regiunile 
Orientului, unde invasiunile .^i sbuciumàrile eraii ceva 
de tòte ditele. 

Pentru a ìntemeia curentuliì ìnfluintei slavóne, trebuia 
se ìntervinà si evenimente de-o alta natura, ^i anume 
religióse. Nu ìntàrdie nici acestea. Eie ìncepUrà la a. 
1054. Desi certele ìntre biserica rèsàrituluì si a apusu- 
luì eraù vechi, eie ìnsè in acestù timpft intra in o nóuà 
fasà. In anuM 1054 scisiunea ìntre aceste dóuè bise- 
ricì se sigilézà prin anatema ce- si aruncà unulii asupra 
altuia, Papa dela Roma §i patriarchulu dela Constanli- 
nopoln. De alta parte se ìncepe séiì, mai bine disù, se 
continua totù mai cu inversunare lupta ìntre grecismù 
§i bulgàrismiì. De pe la 1090 se ìncepe din Bizanta o 



15) ratriarchul'i Nicolae se pl-'ingea contra ^arulul bulgariì SimeonU 
(892 — 927) cà el'i alunga din imperiulii seù pe popi! grecescl (Py- 
pin ii SpasovicI op. et. 69). Ce era acum mal naturalu, de catU 
ca ^i GreciI la réndull lorìi sé faci totìi a^a. 



— 77 — 

persecu^iune amara coulra sedei bulgArescl a Hugo- 
mililoru. A cesie persecu^iunl trimiln nóuù clemente reli- 
gióse bulf^are din cóce de Dunùre. Krà sub lonu A- 
saniì iiDpératuliì romano bulgaro (1218 — 1241) certele 
ajungiì la o adeveral.l turbare. Papa (Iregoriil IX pro- 
vócft (;u epist din 27 latiuariiì 1238 pe regele ungarD 
Hela IV sn sdrobéscìl poporuln inrèulAlit'ì si perverso 
(contritionem pravae alque perversae nationis) ala lui 
loniì A sano ^''j. Décù acéslA epistola séo bulft o pu- 
nenio in legillunl cu alta anterióri loto a aceslul papa, 
dela a. \'^'M data eonlra Romàniloru din episcopatulft 
Cumaniloro : aluncì ne pulemfi luce o ideie de ura a- 
t^ata inlre HomànI ta^a cu biserica catolica atàtft din- 
colo calli si din-cóce de Dunare. De alta parte sé nu 
se ulte donò ìmprcgiurarl : antdiìi, ed la a. 1192 lonfl 
Caliinann Asanfi, impèratulil romano-bulgarù se intilu- 
lézà autocralulo Moldovlachiel '') ; a dóua, ed Papa I- 
nocenliiì 111 ìm pertraciarile cu loani^iil numi pc Arhie- 
piscopulft de 'IV'rnova primotu ahi nouluì regalo iri-I su- 
puse provincielc bisericescl Hulgaria ^i Valacliia *'^). In- 
su^I loan^ia se intiluléza „imperator totius Hulgarie et 
Valachie" '•'). Deiji lilulaturile imperaUloriì romano-bul- 
gari relative la domnia din-cóce de Dunare se potil con- 
sidera, ca multe asemenea tilulaturl, de platonice, mal 
vèrtosfi càci lono Calimann Asano cuprinde in tilulatura 
sa ^i 'lera-ungurésca pana la V'iena, tolu.>ri jurisdic^iu- 
nea bisericésca o tinenio cu multò mal reala. In fine 
o cronica bulgara ne relaléza fapluUi pe càlù de impor- 
tanlo pe atatiì insè neasiguratft inca, ca imperatulo A- 
sanìl (118() — 1197) intemeietoriulo imperiulul ahi doilea 
romano-bulgarii ar' lì chiematii dela Achrida si ar' il 



16) l'heinet. Monumenta hist- Iliingarme. I part. i p. 9Ò. 

17) Archiva ist. a Rom I part I p 96. 

18) Mheiner. Vetera iiionum. Slavorum meridional I. p 
Buia din 25 Februarifi 1204. 

19) Ibid. p. 27. 



— 78 — 

pusù patriarchìi in Tèrnova pe Teofilactù, la a càrui ìn- 
demnare Asanii ar' fi trecutu Dunarea, ar'. fi cuprinsiì 
Muntenia si Moldova si-ar' fi silitù pe Vlachii, cari pana 
atunci cetik in limba latina, sé lase biserica romana ?i 
sé citéscà in limba bulgara ^^). Cronicaruliì bulgara se 
provoca la nisce car^I vechì scrise de mànà. Aù esis- 
tala aceste càrtì ? ce va fi stata in faptà in eie si unde 
suntfi ? 'I ole acestea suntù intrebari la cari nu pu- 
temii rèspunde, dar' concorda in fond cu traditiunea 
dela Cantemiru si Ignatie de Luca. 

Incercarile de unire intre biserica resàriténà si apuséna 
incepute de noù in a. 1274, puserà biserica résaritului 
in nóué s^i cumplite convulsiuni. Urele, luptele, perse- 
cutiunile, sfasierile rèsàritenilorìi intre sine, cari se ìm- 
pàrtise in dóué tabere : cresimi, cari tineaù la indepen- 
denf.a si vechile traditiuni ale bisericei résàritene, si la- 
tini, cari susfineaù uniunea cu Roma, in fine, dupa 
sbuciumari interne de vre-o dece ani, aduserà scisiunea 
definitiva la anii 128.3 si 1285. Tòte acestea in lega- 
tura cu cele anterióre aìi ajutatù ìntemeiarea slavonis- 
mului in biserica romàna din-cóce de Dunare. 

In aceste convulsiuni, credemìi noi, cà s'a pututil in- 
tèmpla nimicirea totalà a vechilorù nòstre cariai biseri- 
cesci ce vorii mai fi rémasfl din evenimentele si sbu- 
ciumàrile anterióre, nimicire, pe care cronicaruln bul- 
garn o pune intre anii 1186 — 1197, si pastràndu-se prin 
traditiune, dar uitàndu-se timpulù in care s'a intémplatù, 
Dimitrie Cantemiru o puse in legatura cu conciliulù de 



2o) Vecjl citafiunea EpiscopuluI MelchisedecS in UricariQ, III, p. 
105 — 109. Autorulù articolulnl, care acolo n'a indicatù fàntana de 
catìi pe scurtu si farà numele autorulul, dorindii a vede ìnsumi acca 
cronica, mia comunicata, cà nu o posedé, dar' a cetit'o la Chievu 
intre anii 1848-1851, ^i ci cronica tipXritJl la Buda in 1844, are de 
aiitorìi pe unti càlugàrfi bulgara, Paisie Samokovski, ér' cronica a ti- 
pàrit'o unii altii bulgari! Cristachi Pavlovicl. Despre acestfi din nrmS 
ve^T Pypin si SpasovicI op. cit. I p- 151. 



-- 1\) — 

la Floronia (l.).5N -'.•; -'j, o sorh; pò care o ati mai totu- 
de-una evenimentele pAstrate prin Iraditiuiie oralA, de 
a so le^a do pGrsonaj^iulìI séiì lapluliì anaIo<,nì ccln inai 
din urmà. Ginn di versele conlesiunl jyi sede religióse, 
^iinapusrt, nimiciao iinpriimutatri cAriile religióse, cun» 
TurciI si (ìrecii aiì nimicilfi crylile religióse ale Bulga- 
rilonì, sunlil esomple neniunórale in istorie --). l'reo^imea 
bulganl la rAndulù el a praclicalfl ^i ea acésla unde a 
puUUfi. 

De óre-ce pò aoole timpurl biserica era tolO-odalft 
mai mulltt séiì mal pigimi .si slalù, de-óre-ce tòta invè- 
làtura era !n mAna preotimel, ^1 aici in parlile nòstre, 
dupi'i inipregiur.lrile do atuncl, nici nu era cu pulintà 
se esiste al^I omenì cu carte decàlfi prpo|,iI, si érùsi nu- 
mal dola el se pota invoca cine- va crite-ceva, d'aici a 
urniatiì cà, lìindiì biserica ?i prto^imea slavisatìl, ^i lim- 
ba olìcialà a statulul nu putea sé lìe alfa decàtft a bi- 
sericel, prin urirare aicI la noi eoa slavónil, ìntocmai 
precum in apnsiì liinba bisericés':;;! latinjl a fostiì secoli 
totrt-odatil ^i limba oiìcialA a statelorù, sji in unele stale, 
ca in Ungaria, chiar pùiia la a. 1848. Dreptù-aceea, 
cùnd apara in istorie domniile nòstre naiionale, aparù 
in stata cu liinba slavóna, cjlcl cele mal vechl docu- 
monle din sec aift 14-lea pànA in sec. alft 17lea, cùnd 
ìncepu se aparA ?i romane, suntiì in limba slavónà. 

Cuvintele slavóne in limi)a rom;\n;\ suntiì de trel 
feliurl : unele care au intratft prin contactuliì viiì, 
altele prin liinba bisericéscit .si in fine aitele pe cale 
administrativa. Dintre tute acestea nuinal cele ce 
aù intratii prin contactulìi viù §i in generali! nu- 



21) Dem. Cant- Descriptio Moldaviae Hucur. 1872 p«g. 152. 

22) Jiricek. op cit. 514 — 516. — Hurmuiachi. Doc III. p. 548. 
spune cum unù inisionaril catulicu la an. 1569 ccrcetrindù pe preo- 
tulO catoliciì din Cotnanì In Moldova ^i atlAndfl cflr^I eretice le a arsfl 
numal de cAtù ^tra libri suoi trovai tre lil)ri d Heretici in linqua un- 
gara, et una Biblia prohibita. quali tolsi, ei feci abbruggiare). 



— 80 — 

mai acelea, care aù remasti in graiulù de Iole tìi' 
lele constilue in realitate ìnfluint.a slavóna asupra 
limbei romàne. Cuvintele rèmase prin càrtile bisericesci. 
prin legi, documente si alle scrierT, limba romàna nu 
are de-a face nimicù cu eie, eie suntù imù felìi de fo- 
silii rèmase din valurile trecutului. Afarà de aceea nu 
tote cuvintele suntù ìnfrebuintate §i cunoscute la toti 
Romàni!. Cihac tràindii in Moldova a adunatù cu deo- 
sebire de aci elementele slave, ér' Moldova, prin ne- 
mijlocitulìi contaci fi cu Slavii, are cele mal multe eie- 
mente slavice alàtìi in graiii càtìi si in scrierl vechi §i 
nóuè. In apretiarea elemenluluì slavù in limba romàna 
nu s'aù avutù nicì-odatà in vedere aceste impregiuràri, 
pentru aceea apretierile ail fostn in generali! gresite. 
Superficialulù si tendenl^iosulii lexicogralti Cihac a comisii 
nu numai enorme greseli, dar §i o mare nedreptate 
ta^a cu limba romàna. Dèca din lexiconulù seti, din asa 
numitele clemente slavice, luàmii d. e. litera C care 
este una dintre cele avule, ne vomiù convinge cà din 
vre-o 350 de cuvinte, farà derivate, abia vre-o 125 s'arii 
pule admite ca slavóne, ér' din acestea numai 76 suntii 
cunoscute la tolì Romàni!, restulti se aflà parte prin 
scrierile vechi, parie suntii cunoscute mai alesa numai 
in Moldova, in aceslù chipiì cele vre-o 3800 cuvinte 
slavice din diclionarulu luì Cihac se reducù la a Ireia 
pane .si din aeéstà Ireime abia deca jumetate vorii fi 
cu^'intè cunoscute de tolT Romàniì, celelalte sunt& parte 
de prin càr^ì vechi, parte restrinse la càte unu tinutii. 



Remane sé mai làmurimù inca o cestiune. In tim- 
purile mal nóué s'a descoperitn in limba romàna unii 
fenomenù particulariì, la aparin^à, ^ì care a surprinsii 
pe multi. In^elegemù roiacismulu, séii trecerea lui v in 
r ìnlre dóue vocale. Fenomenuliì era cunoscuta mai 
nainle numai in dialectula istriano ; in limba romàna 
si in dialectulQ m.-romànu rotacismulil esista adi numai 



— 81 — 

In unele cuvinte :?i abia ohservatn d. e. feréstfl (fenestra), 
iTìf'iunlri (inimitus), ctìrunin (eanulus), rnjlrunchin si mà- 
ijuncliiii (mani|)lu.s), m.-roin. venna=-veniiin. In urmft 
s'a corisiatain, cft eift esista ìncà mi aslfl<|I nu generalo, 
dar in mal inulto cuvinte ca aiiirea in limba romàna, 
anumo la .MotiJ din muntilapusenldin Transilvania-''). ór' 
in càrtl vedil in modii aprópe uonslanlù esista in Codi- 
cele voionetianù si in unele dm te.xtele mahftcene .^i In 
o mare parte din Psaltii'ea scheiana (v. Ut. biserieéscft). 

Acesliì lenomeniì de imil a foslfi interpretato ca In- 
lluinta dacica, de altil ca influinta albanesà séiì din ve- 
chia limbA tracica ilirica. Limba daciciì .si Iracicà-ili- 
ricji, ndiindù ounoscute, nu se poto vorbi despre eie, 
ér' dèca ar* lì de origine dacicà, atunci ar' trebui 
sC'-se ade urme in nuniele proprii de persóne jjì ora.^e 
din Dacia, din contra ìnsé numele topogralice din Dacia 
vechie suntii n«^rolacisate, ca Acmonia, Hennia, Pinum, 
Arkinna, asomenea numele do persóne barbare, proba- 
bili! si (iacice, din inscrip^iunilo din Dacia, ca Andena. 
Hasianu.s, Calanus, IJricena, llanius, Zanis, Honio ; soft 
ar' trebui só-se ade vre-unù Komarus in lociì de Wo- 
manus celH put,inn pe lànga numele barbare ca Cerva- 
bus Koinanus etc. Nimicft mi .se alla din tòte acestea. 
Din liiiiba albanesà, ulule in adevòrù esista rolacismuITi, 
limba romàna din Dacia n"a pulutiì nicl-odata só-liì ìm- 
prumute, ne lìindTi nicl-odalà in atingere cu Albanesi!. 
Caracteristicn este ca Macedo-Romànil, care aù tràitù 
toln-deima .^i traesciì **i acum in nemijlocita legatura 
cu Albanesil, cunoscH mal pu^inn rotacismulQ de cAtu 
to^l ceia-1-alti Romàni. 

Kotacismuliì este unii fenomenii ahi limbilorù arice 
•si era tórte lat.iliì in vechile dialecle grecesci mal alesa 
la Spartani, Eleenl fri Eretrienl, ér' in dialecte vechl i- 
talice la timbri, Faiiscì, <>?cT. de unde a trecutu «i in 



83) Franca Candrea, Romiìna din mun^il -pusen! (Mo^il), Bue. 1888. 

6 



— 82 — 

limba latina, deosebirea este numal cà pe terenuliì i- 
talicù lupta cea mai mare era intre r si ò- si mai mica 
ìntre à si r, r si Z si w si r. -^) 

RotacismulQ a trecutii in tòte limbile romanice si in 
speciali! rotacisarea lui n ìntre dóué vocale : ital. amas- 
sero (amassent), fr. ordre (ordiwem), pampre (pampiwus), 
span. sang*-e (sanguinem), port. sarar (saware), prov. 
fraisser (fraxinus) -^). 

Prin urmare rotacismulii in limba romàna este totn a- 
tàta de originali! romanici ca in tòte celelalte limbi 
neo-latine. 

Alte ìnfluinte, ce arti puté merita acestii nume, nu 
se mai aflà in limba romanésca. Influinta tracicà si ili- 
ricà de care aìi visatu unii invetati, aCi fostil §i vorii 
remane visuri, mai alesù cà aceste limbi suntù mai totù 
atàtìi de cunoscute, ca si limba care va fi vorbifo A- 
dam in raiiì. Limba albanesà, care se dice a fi unii 
restii din acele limbi necunoscute, ne avèndii nicl-odatà 
atingere cu limba romàna din Dacia, . aseménàrile ce se 
aflà intre albanesà si limba romàna potil prea u.>joru t^i 
mai naturali! se-se esplice parte pe aceeasi cale cum 
amii esplicatù mai susiì aseménàrile cu limba v^chie gre- 
céscà, parte prin influinta latinei vulgare si chiar a lim- 
bei macedo-romàne cu care s'a aflatn din vechiii si se 
aflà si adi in nemijlocità atingere. 

Cuvinte turcesci s'aìi fostti ìntrodusti, in timpulil de- 
pendentei Principatelorii dunàrene de Turci, in limba- 
giulii oficialìl si mai puline prin comerciù, inse numai in 
Principate, rèmànèndù absolutii necunoscute la Komànii 
de peste munti. Guvintele dintàift au dispàrutii cu to- 



24) . E. Huschke, Die Iguv. Tafehi, p. 57S seq — Ph. Ed. Huschke, 
Die Osk. u. Sabell. Sprachdenkmaler p 3oo. - Edward L Walter, 
Rhotacism in the old italian languages, and the exceptioiis. Leipzig 
•877- .. 

25) Diaz. Grammaire des langues roinanes 3 sièiiie edit trad. par 
A. Brachet et (i. Paris. Paris 1874. I, 201. 



SH 



tulli inca (le iiiuUii, cuvintele din comerciu s'aiì redusQ 
la puline tiialuilajfisine. 

Din li'nba magliiara sunlù abia vre-o 55 (le cuvinte 
"Cunoscule mal {generala -''). Aid ìnsé nu trebue s(^-se 
pérfjA din vedere, cft liinba ma^hiara mal dóuè din trel 
julrtl consistft din clemente slavone, si prin armare ri- 
vintele slavone ce se allìl iji in limba romimft si in Fna- 
y,\\mn\ nu se potiì considera iiumal de cAtiì ca impru- 
mulale din maj^liiarù, ceea-ce adese-orl gresil fi sa fìi- 
<'Utn pi\n' acunia. Dinconlrft Mafjlnaril art inipruniutalQ 
fio la Komànl unele cuvinte slavóne cu forma -i in^e- 
lesulf» ce se alla in limba romàna. -') 

luHniu(«'l«' active. 

i.iinba romàna nu a tosUì numaì inlluinlatà. dar la 
ivndulù sciì a induinlatù iji ea limba popùrelonì cu 
<arc a venitiì in atingere. AccstA parte a fostn cu lolulìi 
«lebàgatà in .sama pàn'acum. Stnlinil in generalù, din 
<au.«e uijonì de inlelesfl, s'aiì ocupalù mal mimai cu tìillu- 
intele ce le-a sulentiì limba romàna. Trebuia ca Ho- 
tnànil .«;é-se ocupe el cu ìnfluin^ele ce le-a esercitati! 
iimha Ioni. Din nefericire nu san ocupaliì de lociì. 
Spatiullì nu n(> pormite sé certamu aicl de-aincruntulu 



2b> A se vede S C. MAndrescu. F.lemnite uni^urescl tn limba ro- 
màna Hucurescl i4lQ2. Din cu vintele ce se punfl aci p. 123 — 191 
CI comune tuturorfl RomAnilorO. cu tutele vie o 90. mal multn dea 
irei.i pirte snntn provinciale .TlìstrSjjéndn dela faptulfl, cft unele nicT 
nu sunlù ungurescl. Maghiariì care s'aiT ocupatù cu acésM ccsliune. 
ca jerney. Ihinfalvi si .'\lexics, la care se adauge ^i neamfuin kò<;Ier ^i 
-!avulù Cihac, nfl ficutù studil. ca de regni*, superficiale si tendenpiS.se, 
punéndiì o .sumJl de cuvinte care parte nu suntù maghiare. parte sunt'l 
lu totulù locale, mal alesiì in l^ngaria proprie in comunele unde Ro- 
mani! locue.scii amesteca\I. cu Maghiarl. parte ne spumi mimai dén^il cX 
le arfi ti au<jitù. 

27) Fr. Miklosich. Beitrage zur Loutlehre der rum. Dialecte. Con- 
ionantismus 1. p. 22 seqq. 



— 84 — 

aceste influinte, facemu unù ìnceputù mimai, rémànèndii 
ca aiurea séù al^ii se facà cercetàri aménuntite. 

Influinfa aeupra limheì grecesct. Cea mal vechie in- 
fluinlà ce-a esercifal'o limba romàna a fostù asupra lim- 
bel grecescì. In adevèril acéstà ìnfluintà a inceput'o 
limba latina si mai alesa latina vulgarà, ìncà dela cu- 
prinderea Greciei (a. 146. a. Ch.) -^). Acéstà ìnfluintà 
s'a potentati! dupà ce a fostù supusà tòta peninsula 
tracica-ili ricà. Ori-si- càtii de mare a fostu resistent.a 
Grecilorù contra limbei latine, ori-si-càtu de mdalgenti 
si in urmà chiar slabi s'afi aràtatii Romanii fata cu 
limba greca, in càtù la urmà de pe la ìnceputulù sec. 
alù 7-lea d. Ch. latina a tosili cu totulu delàturatà 
chiar si din afaeerile slatului, cu tute acestea limba 
latina literarà §i vulgarà §i mai cu samà acéstà, de- 
venilà in urmà limba romàna, au làsatù urme fòrte a- 
dàncì in limba greca. 

Influintele latinei vulgare in limba greca se resimtit 
mai bine de cànd latina vulgarà a ìnceputù in Dacia- 
Traianà si in Peninsula tracicà-iliricà a se pretace in 
limbà romàna. Limba romàna care in secolulù alù 6lea 
era formata, o aflàmù ìntluintàndù limba greca ìncà 
din sec. alù 4-lea atàtù in legile ei interne càtii i5Ì in- 
elementulù lexicalù. ^i lucru mai caracteristicu,. 
cu càtù limba latina, ca limbà a statului, dà ìndèréptù 
si este cu ìncetulù eliminata, cu atàtù de alta parte ìnflu- 
intà graiuluì vulgarù romanù devenitù limbà romàna 
cresce mai tare, mai alesù asupra graiului grecescù de 
tòte dilele. 

Sunetele cele mài particulare ale limbei romàne §i ale 
dialectului m. -romànìi cum estete, cim.-rom. fé, ti; giù 
in locù de bi .si vi : ghìne=bine, ghinù=vinù, le con- 



28). ìnfluintà vechiloru dialecte italice, a graiuluì roman'i si a la- 
line! proprie asupra limbei ^rècesc! a Ìnceputù ìncà pe timpulu cand 
Italia inferióra èra plinS de colonii grecesd si se numia Magna^ 
Graecia. 



srì 



slatà (le.ia leMcogralnlu IIcmysIiìu din .soc. alù i-Ica «i. 
Ch. aipj'o/— cerbi in care «fi— ce mì ;'o/:=ghiade«A cer;/lil, 
ydìvoi^zi^in loctì de oiroj.-— vinù, gli imi, ;'*Vfip«- viri tre, 
j^hinlre lat. venler, yomier/iw—pAharnicrt. yéaia jji 
yéffr/a—veslin^ntfi lat.-veslis *"). Despre c=Tufi sóù rat 
amlntesce !?i Theophunes pe timpuliì lui lustinianii sec. 
alo 0-Iea '"'). Sibilarea lui /• inainle de e «li / este ge- 
nerala la Zaconl. Locri, Heofl, Alici, Oiprienl, (Iretini 
€tc. •'"). Asemenea lórte lA^itiì este sunelulù romànc.-cu 
}j : yno i a ko^iì. /c/yMwa-xapsa €lc. ^-j. Er' w urmatiì de 
t trece in unele dialecle grecescl in nmj ca in graiuliì 
nostri! viilgarn : /rain/cf-kamiija, ^ hi ina haninja •'•'). A- 
semenea ("orto dcsA este rotacisarea lui n a\ l ca la 
KomAnl : yòvòct^=^yÓQVct^ \\n=^(f^t).ot •'^'). 

La Hesychiu aflAmil urm:\tórele cuvinte : a,:fé/(,*-ai lat. 
ìiabes, ér' o (brmìi pop. abis, de unde rem. al, ct;ìioq- 
aborìl, jj-É^-vine, rra^.a- vaiale, xa;'?(fÀAij-calO, -/.((TTa;' 
capti, xd7Tocf-capr,à xofw/i^'-cursrt, «/(Tra/a-meslecaturS, 
TfQuora^ ifQiiofe^.iermii. La Procopiu din sec. ahi ()-lea : 
« j'fVfa-agestft (pop.) ,Vot/^wi'-buboitì, ,ioXai-hó\e, 7róvtZag- 
piin^I. 

La Maiala pe la finele sec. alìiH-lea: armP.oV-slaulfi, 
<fC(;ÌQr/.ct labricà, ya/./óA/v-laobiolfi, rropra-pórljl, ,!ov' 
/^cJ l'Hi'-buboi fi. òd/fijrm esperie, r/'orgx/réo'-a pune in 
furcT, a spcnclura, .y/tfr/rt-vestmènlft, /^jj'Àoi'-vèlù, t 'i).a- 
tal)ltl, 71 Qoi(hi'('i-pTsidez(i. 

La Theophanes. incepululiì sec. ahi W-lea : (faul).ia- 
(amilie, y.m o<(cctt)i'a-['[ìvnU^r\o. iiail/.i((-m'\r\^'i''ì. v.anuuov- 



29). A se m.it vede totil acolo: )^tO(>, ytoQ, yÌTioì; yiria, yot- 
l'^fi, yoión. 

30). Ve(jll ?! MiiUach, (irammatik der griechischsn Vulgarsprache, 
Berlin 1850 p- 69 seqq. 

31). Ci. Curtius, Studien voi IV p. 266. 

32). Idem, ibidem p 247. 24^. 202. 

33)- Idem, ibidem p. 257 seqq 

34). Idem, ibidem pag 248 - 9 



— 86 — 

càmesà, />/VÀa-veghie m.-roni. vigla, y.dp7C0L;-càm\)ù, Idy.' 
xoc-laciì, ycQaìòa, .T^cadét'w-pradà-pràdezù, ff/a'Aa-scarà, 
Ofat'Àoj'-staulu, Qovoiog-Yosù, aa/'/og-sacvi, aov(-ìXa-su\H^ 
q'Xdi.iovQa-{[amuTSL, -/.or Q/.ovQOv-cucura., laQÓov.Vdróù, xot- 
^céw-curàtescù, (povQ/.c(, (pnvQy.i'Cio -^urcà, spèndurù. 

La Porphyrogenitus sec. alù 10-lea : (parli a-tac\ìe, 
uayla-zeche, fr/awvov-scauntl, ji/a/ffrwo-màestru, ne/.to- 
QaQir-peplSLnu, liaQfìàToi-h&rhSiii, ijQavcùat-hrkne, òiad- 
xtov-disagi, TayiOTQov-iaìsirà, xL'aa7i/a-sapà, nogcdgioi- 
portari, (pgiviCu q^QivCaTOv, (pQorvLdTOi'-tnindsLrm, i.iLvao- 
igarioQ- mesuràtorm, y.oQTe?jvoi-{cor{e]u), yovQdTOQ-cu- 
ratorù. 

Noi in cele de susu n'amfi adusù de càtù o parte 
din asemenea cuvinte allàtóre in scriitorii bizantini ; si 
dèca eie se aflà in o mare multime chiar in limba scrisà, 
ne putemnri inchipui ce era in graiulu de tòte dilele. 
Spatiulil nu permite a aduce asemenea cuvinte romà- 
nesci si din scriitorii bizantini de dupà a. 1000 pana 
la càderea Constantinopolului, nu putemìi insé sé nu 
reproducemu càte-va cuvinte romànesci din poesiile po- 
pulare grecesci din timpurile mal nóué, care verifica 
inlluinta vechie a limbeì romàne asupra limbei grecesci : 
yrot'À/, 7rot'Z/'«-puiu-pasere, "/.a7f«ra'i'-càpitanù, miiExa- 
yara-càpitànie, c%t«Ta-arme, y.ov(ìtviuiC(» K:,\x\hx\\&z\\^ 
QOÌooa-rosa, ?ro^ra-pórtà, cpXdjn^iovQfn'-iìSLmurSi, oy.dXa- 
scarà, -/a|tt7roc,-càmpu, /?é^ya-vérgà, xorrfÀ» a- copila, (ìir- 
mor'-vità, fforzot,-, otty-ovli, (Jcé/'/otAo-sacù, jiiot'Aa(»t«-cà- 
tàru, muln (macedo-rom.), (ploysQir'Ca-iìwQVÌXa^ /:?«i'-vaì !, 
òo'«m-dómnà, /:?/yÀ«=veghie, vigla (m.-rom.), (ityll'Cio- 
vegheziì, /•?oi;xxa-bucà, xo/'/ÉVra-cuvinte. xarx/'-càucii, 
càusù, xa^iòraa-càruta, xo^oT/cw-tindfi cortulii, ay.ovìJ- 
sculo, TLéxorpeq-secure, iraror-patìi etc. ■^'). 



35). Aceste cuvinte s'a'.. scosii din poesiile pop. grecesci ■' E. Le- 
grange Recueil de poèmes historiques en grec vulgaire Paris. 1877. 
— I. Matth. FirmeiiichRichartij, Neugriechische VolksgesJinge, 2-ter 
Theil. Berlin 18Ó7. 



- 87 — 

Ir.fluiuta (tsHpra limhil nxttfhiare. Liiiihii tnau'liiarri it 
imj>rumulutri din limba romAii«'sefl unii nuinònì rórU'nisirc 
de cuvinlo. Noi nu vorhiiniì aici de ìnlliiin(el(! locale, 
unde ade( a Maghiaril locuindiì iuipreunà cu UomùniI aO 
imprumulatìì In lie-care lociì cuvinle roins^nescl ici mal 
multe colo mal puline, icl unole colo aliale, si care so 
reslringù si réniànfi cuno.scule numal in accie locuri: 
noi vorhini'ì de cuvinlele care afi trecutiì in liinha ge- 
nerala, in literalurà, in dalinele .si institutiunile popo- 
rulul Miaghiarù. 

Nonienclalura principalA religiósA a Maghiariloriì esle 
romànéscìi : lemplom-tèmpift, torony-turnft, oltàr-allanì, 
angyal-àngern, pap-popù, kàntor-cAntare^n, pogàny-pA- 
gAiiù, kaiacson-cràciunfi, szent-sànliì, care cuvèntn dm 
nrnià are vre-o sulu derivale, femjén-tAniàie. 

Apoi cuvinle depe diterile lerene ale vieiil : aczól- 
o!.elù. akics-acn, arany-aunì, arenda-an-nda, biirka- 
barca, berbécs-berbece, bicza-viifl, borbat-brirbatù-yili- 
toriiì, cser-fceriì, cserbók-cjlnìbu.^fi, eseve-tevie, csain- 
polya-cimpoirt, czit era- celerò, dana-doina, domika-dumi- 
ca(l. duzinonyasdusmàn' . ^ eszlrenga-slnm^iì. fringya- 
lìèiighie, luroiya-lluorà, galér-gulerù, kad-cadà, kàdàr-cft- 
dariiì, kaland,kalandor, kalandori, kalandos-colindà, colin- 
dalor, calindroiiì,kamara-(;àniar{l, kamat-camaiA, kàrnzsa- 
cAinesà, kàn-caniì, kaneb-càne, kanfàr-cànlarù, kàrtya- 
carle, karucza-criru^à. keczei- catelli, kerhiny-carljtmì,. 
korda-córdà, kurlà-scurlii. lak-lacù, lak-locù, locuin^à, 
lapadatlàpèdatù, làrma-larma, macsuka-mAciuc.1, maj- 
maintìcatiì, maloni-morii, màlyva-nalbft. menla-niinta. 
millora-nìiórft, mod-modn, moslicza-mu.sitil, musl-mus- 
tos-musto.sn, alaj-olein, ora-órà larchaiciì), orda-urdà. 
pàsl-pàsune, pàsztor-pùstoriiì. penna-pénft, pogàcsa-po- 
gace, pornyàl-pórnescù, preda-pradà, puja-puiiì, pujka- 
puicà (curcA), sors-sórte, szekróny-sicrin. tiibla-lablà, 
tegla-tiglA, tóka-tócft. uszora-usuril, vinos-vmiì, bisziok- 
bui^uiociì. eie. (Dictionariu mag.-rom. de G. Baritiu). 

Aicl n'amiì ìnsiratn de cAto o parie. Kste de observaliì 



— 88 — 

cà multe din aceste cuvinte au data o sumà de deri- 
vate, ceea-ce probézà adunca Ioni inràdécinare. 

Maghiarii aii mai imprumutatu de la Romàni si cu- 
vinte vechi slavóne cu ìntelesulu si forma romanésca ■^''). 

In/luinfa asupra Umbiloru slavice de sudu. in aceste 
limbi se afià o sumà de fenomene straine celoralalte 
limbi slavice. SlavistulQ Miklosich crede, cà aceste fe- 
nomene s'aro fi ìntrodusii prin mi.jlocirea limbei romàne, 
in limbile slavice de sudu. Aceste fenomene suntiì : 

In fonetica : sunetuliì a (-l), nasalisarea lui m, n la 
inceputulfl cuvèntuluì, trecerea lui 1 in r, a lui o 
in u in silabe neìntonate, si mai alesii limba bulgara a 
primitiì aceste fenomene ale limbei romàne. 

In flesiunea nominala tenomenuliì celli mai importantii 
este articoluliì primitù in limba bulgara .si egalisarea geniti- 
vului si dativului. Kr' in fle.siunea verbalà tormarea 
viitoriului cu unii verbii ce insémnà a voi si cu infini- 
tivulÌJ, ceea ce se aflà si in bulgara si in limba sér- 
béscà. 

-In sintacticà : impreunarea formeloru enclitice ale pro- 
numelui personali! cu formele cele lungi '^'j. 

Sustinerea lui Miklosich, cà tòte aceste fenomene 
limba romàna le-ar' fi primitù din limba tracicà-iliricà, 
nu este intemeiatà absolutù pe nimicìi positiviì. Acea 
limba tracicà-iliricà este cu totulù necunoscuta, ér' sus- 
tinerea cà limba albanesà ar' fi o rémàsità a aceleì 
limbi, chiar cànd filiatiunea etnica in modo istoricìi ar' 
fi probatà. ceea-ce nu este de locii probatiì, n'are proba 
filologica absolutil necesarà si nu se mai potè reconstrui 
necunoscèndu-se acea limbà, ér' limba albanesà este 
isaluratà de influinte latine-romàne si italiene. 

Acéstà stare de lucruri a fàcutu pe Miklosich, ca 



36). Fr. Milvlosich, Consonantistnus I p. 22. seqq. Despre cle- 
mente rom. !n maghiarà a se vede A. Edelspacher !n Nyelvtudomany 
V. XII (1875). ' 

37). Fr. Miklosich, Die Slavischen Elemente im Rumunischen. VVien 
18Ó1. p. ó — 8. Despre articolii a se vede tot'ì Miklosich, vergi. 
XJrammat. der .slavichen Sprachen. Wien 1ÌI7Ó III p. 184 



— 8n — 

«f!-!^I esprime pìlrerea inf,'ra(lin<r() cu Iòle indoelile po- 
sibile (licòiidiì mimai ,,rre<lH a putv admUe'\ cooa-co 
este mal puiinn cliiar de ciMjI o liipotesft. 

De óre-ce in capitoIuU» I s'a probatù, ca loto accie 
fetioiiiene suiiliì romanice. urmaózft cft HuIfJiaril ?i Sor- 
bii le-aa |>riiniliì dela Romàni, in a cAroril térà s'aQ 
a?e<laliì, aù tiAitu !ji parie mal trftescn i^i aslflfll im- 
preuriA. 

Iiilluinia lexicalà, chiar numal din putinele incercftri de 

pan' aeum, pare a fi destuhì de considerabilil. inlrodu- 

(vndu-se toin prin Romàni multe cuvinlc Ialine al:\in 

in limba bulgara eàlft si s«*^rb( scA •'^). 

• * 

* 

Din (rompa ratiunea inlluinielorù at-live i;;! pasive re- 
sullA. cà pe fànd liniba nìmànà a roslù inlluintatà nu- 
mal in modo lexicaliì, réiiiànrndiì cu tolulù neatinsA in 
orj^anismuliì ci inlernn, ea la ràndulft el a ìnlluin^atu 
anume limba greca, bulgara .«ji sèrbéscà, nu nuroal in 
modu le.xicalrt. dar si in organismuhì loro inlerniì. A- 
ccstri inlluintà este cu alAlu mal signilicalivft, eftcl ea 
s'a osercilaliì esclusiva numal prin eonlactuin vio. fari 
ajutoruln lileralurel scri.o. pe cànd accie popóre. (irecil 
iji Slavil, desi aveatì o lileraturA scrisA, ba incà sla- 
vona a lostn la Romàni sute de ani limba bisericel ?i 
a stalulul, totusi nu au pututiì influinta asupra orga- 
nisinului inlernn ahi limbeT romàne. DeaicI -se póle 
vedi', calli de mare ar" fi fosliì inlluin(a limbel romàne 
a<=upra aceslonì limbi dccA ea ai' fi a\ uliì la indèmànà ^i 
lileralura ; lArA indoiulA in unù asemenea <:\-ri loia 
IVninsula-balcanicA ar' ave a(j( o allA faiA. 



38». Const- los Hriòek, (leschichte <ì<"'- T'-'iciren. Prag 1870 p 
115. aduce o serie de asemenea cnTìnte 



- 90 — 

CAPITOLÙ VI. 

Unìtatea lìmbeì romàne. 

Limba romàna, ce se vorbesce ìntre Tisa, Dunare, 
Marea-Négrà si Nistru, cu apendicile din Serbia, Bul- 
garia si de peste Nistru, nu are diabete. Toti Romàni]^ 
ce locuescii acéstà mare ìntindere, de.si aù fosta des- 
partiti dela ìnceputu prin rìuri mari, prin maestosi! 
Carpati si ìntinsele lorù ramificatiuni ; desi téra lorCi a 
tosta porla pe care aù ìnundatiì selbaticele popóre asi- 
atice, ér' càmpiile Ioni teatrulù lupteloru cdorù mai 
sàngeróse, timpù de vre-o miie de ani ; desi ei din a- 
dàncà vechime sunti! pana adi politicesce tàiati d'olaità : 
cu tote aceste nefericiri si stàsieri Romànii din acestù 
intinsù iji variata teritoriu vorbescu aceeasi limba, se 
ìntelegù ìntre sine tot,Ì camembrii aceleiasi tamilie. Una 
si aceeasi limba poporului, aceeasì limba bisericéscà, 
aceeasi limba literaià. in adevéru raru tenomenù, si cu 
atàtù mai vòrtosiì, caci aù trecutu prin cele mai mari 
sbuciumàri si pericole, prin càte numaì a pututù se 
trécà vre- odala unii poporù. Popóre mari, c^re au fostti 
totu-de-una óre-cum legànate de sórte, aru da multù 
ca se-si fie pututu pàstra o asemenea admirabilà uni- 
tate de limba, cea mai intima si mai puternica din 
tòte legàturile, càte polii lega intr'unii singurù corpo 
membrele despartile ale aceluia.si poporti. Dèca esista 
vre-o fortà de unitale, ìntre membrele despartile si 
chiar risipite ale corpului Poporului- romànii, acésta este 
unitatea limbeì, celi! mai mare tesauru, putemii dice, 
paladiulU scàpatù din naufragiele prin cari anm trecutiì. 
Pe càtù este de nepretuità acéstà cumórà, pe atàtu noi 
si urmasii nostri, dèca nu vomii voi sé ne sfàijiemu 
noi singuri, avemiì cea mai mare, mai santa datorie 
s'o pàstràmu neatinsa .si mereiì s'o cullivàmil. 

In scurtù, limba romanésca din Dacia-Traianà n'are 



— ìM — 

(lialeolt\ i,.~i.^ut iiiM- Un. tu. .Ili iji- >uiiete, esista «•uvinie, 
puline la numrTft, ce se deosebesciì dinir'o provincie 
intralta, dinlr'unù liiiutn iiilralluln. Multe Um- i^ì din 
ane.sle cuviiile, parte prin ( omunicai.iuiiea mal désfl, 
parte prin liteialurft si (liarislicA, devimi din ce in ce 
mal cunosculf .si in^elese de totl. 

Duca, voi nifi so clasidcfimiì diversele provincii séore- 
giiml dupìl nuan^ele ce se observft in j?raiiì. inainte de 
tute Irebue s^è conslatàniu, tft graiiiliì mal curalu ^i 
mal originalo sa pastrato la iocuitoril din munti jji de 
pt; plaiuri, aniline : in Mmitil-apusenl, ce desparlft ITn- 
gana proprie de Transilvania, in muntil liafeguluf, alata 
pe coborjjjele din dosiì ale Carpatilonì, càliì mal 
vèrlosiì in inlir.sele ramilieatiunl dintre In^'aria .si lia- 
natn, apol pe coborisele ('arpai.ilonì spre Dunftre 
incepcnda de la MeliedinU pàiiA in lunduliì Moldovel. 
Aceste regiunl alpine locuite nunial de Komj\nT, ?i totft- 
odatà feriti de comerciulù de tute (jilele si de eonlac- 
tuliì cu elemenle stnline, afarft de partile bucovinene, 
aù rC'uiasn cele mal curate .si mal interesante si in 
privinl.a graiulul. l'oporulù de la .sesiì, espusa d"o parte 
inlUiin^el nivelatóre a oraselorfi, conlactulul mal desìi 
alu Homànilorù din diverse parti ìntre sine ."ri cliiar cu 
olf>meiite strAine, in fine espusiì une! Iluctuatiuni mal 
agitate a populatinnel, a perdutiì mai multa séo mal 
palina din originalitatea graiulul. l'entru a(;eea in regi- 
unile muntóse se pAslrézA o sumA de cuvinte curauì 
romàne, cari aii dispAruta aprópe cu lolulii la Iocuitoril 
flela .«resa. Se alla .si acll in graiuhì via din acele regi- 
unl nuanle lonetice .si (orme gramaticale, cari le mal 
allAma ici-nolea in càr(ile vechl, cum este d. e. folosirea 
cla.sicA a temelorr simple neamplilìcale la verbele de 
conj. 1 .«si IV: d. e. lucru, lucri, lucra, impartii, impartì, 
IMI parte etc. in locO de cele lungi cu adaugerea tenni- 
natiunel -ezu, -esiù, care ìngró.-jA cuvènlulù fArA nici 
unù lolosn ; apol ìntrebuiniarea perfectelora tari; 
ferì, dedl, sletì, du.f, (,lisl .s. a. cu deosebire in Valea- 



- 92 — 

Hateguluì si in imele partì ale BànatuluI, si in gene- 
rala Colosirea désà a pertect, simplu in loculfi ce- 
lui compusu cu ausiiiarìj. Tolti in aceste parti aflàmù 
tinerea luì n la finele cuvinteloru ìntre dóuè vocale 
d. e. àntàniu (àntàiu), ciiniù (cuiii), vinie (viie), strigónie 
(strigóie), omoniu (omoiù) ; schimbarea lui w in r se 
mai aude in unele cuvinte incà pana adi la asanu- 
mitii Moti din Transilvania. Consideratii dupà provin- 
cii, graiulii romànescù s"a pàstratii incà originali! in 
partile muntóse din Transilvania, Bunalii, Oltenia si 
Moldova, in regiunea dintre Oltù si Milcovil, prin desulii 
contactii ahi Romànilorii intre sine, fiindii acesta tere- 
nulti pe care eì din tote partile se intèlnescii mai desìi, 
se amestecà si se colonisézà, precum si prin contactulii 
cu clemente stràine, limba si-a perduta mai multii ca- 
racterulu sevi conservativiA, s'a tocitiì mai tare si s'a 
moderniLatii. Acésta se vede nu numaiin timpurile mai 
nóuò, dar' si in cele mai vechì, in cronice, documenle si 
tipàriturì muntene. 

Cari se fie óre causele admirabilei unitati a limbeT 
romàne din Dacia-Traianà ? Este in adevèril greti a le 
afla adi tòte. Date istorice despre vièta limbei nostre 
din timpurile cele mai vechì nu posedemil ; monumen- 
tele nòstre lilerare incepù numai tórte tarditi. Cu tote 
acestea ne vomii incerca a desfàsura, pre càtii ne va 
fi cu putintà, celli putinù unele din aceste cause. 

Causa primordiala trebue s'o punemii in unitatea 
graiuluì chiar de la inceputii de cànd locuimiì aceste 
regiunì, Coloniele aduse de Traianii in Dacia au tre- 
buitfi sé aibà deja dela inceputil acela.sì graiìl nu numaì 
in elementuhì seù lexicalil, dar' si in formele fonetice 
si lesionare. Dèca graiulù colonieloriì ar' fi consistatu 
din deosebite dialecte séti chiar din limbi deo.sebite, 
dèca ai' mai (ì remasti in térà §i elemente dela po- 
porulvi invinsti, atuncì ar' fi tostiì imposibilu, ca in o 
sutà de ani de liniste, càci dup'aceea se anuntà inva- 
siunile barbare prin cari legatura intre coloniì a ince- 



— f»3 — 

putii a se ^^laln, iiiij»n>iiMiii >(n u, m aceste dialecte sé- 
se unilìce intre siiie alAlil de porCectiì si tolù-odalfl In 
liinpfi nlAtiì de scuri u sé- se p«'»là indeplini consumarea 
linoni limbi sciì celli putiniì a urici limbo cu totiilfi slrft- 
ine si din natiirft osliliì. cum ar' li fostiì limba Daci- 
loriì fnvinijl. Acésift consumare Jfi unilicare nu se pu- 
lea indeplini nici chiar in tolQ limpuliì oAtfl a (inutu 
(orla si adminislratiunea romana in Dacia. pi\n;ì pe la 
274, cànd vonnì considera, ca colonii nu locuiao strin.fl 
ca intr'o cutie de sardele, ci, dupi'i oonlìj,'uratiunea geo- 
gralicfl a leriloriuiul, eraa despiìr(i(l prin riurl, vài iji 
munti giganli(;I. Er' dupa«ce coloniile, pjlrAsite de im- 
periuliì romanfi, rf^maserft in voia intcmplarel, se ìn- 
telcge de sine, cft eie .si-aii perdulil centruliì de gravi- 
taro, san ruplù grupe-grupe càutàndfl fìe-care a se a- 
dàposti cuni pulea. 

in istoria moderna, unde popórele aiì forte si tendinee 
asimiliìtóre cu mullil mal pronuntate si chiar vehemente, 
dispunu de mijióce cu mullu mal multe ^i mal elicace, 
vedemù cu ochil, cu. asimiliirile abia se poti! face in 
sutc de ani si adese ori nicl atuncl, ba nu s'aa pulutù 
nicI cliiar in o miie de ani. Proba viua sunteniiì chiar 
noi, iioniAnil. Ducft noi, cum sustiniì unii, din elemento 
molejjite romane, amìl ii fosti! improspètatl prin sùnge 
daciì, chiar acéstà fabulósjl lenacitate anóstrìl ar' proba, 
cj'i Dacultt nu se va fi lasatiì a se desnafionalisa cu una 
cu dóno de molesituliì Komantì. — Dar, chiar unulìi fi- 
indn graiulrt la inceputù, cum de nu s'a deosebitfi In 
dccursuin limpurilorii si in impregiuràrl atàtn de nefavo- 
rabile sub cari aiì trìlitù aceste colonil ìncepòndiì depe 
la jumètatea secolulul ahi 3-lea pana in ahi 19-lea, ?i 
mare parto, ba cea mal mare, pAnà in (liua de a(|i ? 
Ili adevcnì acesta esto marcie mistenì alù esistentel. 
ahi unilAtil limbel nòstre, be ne incercìiiniì a ricUca, de 
so póle, cAtii de putiniì véluhì ce acopere acestiì mislerù. 

Cea dintàifi causti zace tìlrù indoit^lA in aprópe fabu- 
lósa iubire .si cebricósa t'nere a Romftnulul la tolil ce- 



— 94. — 

a primitù dela pàrintiì si stràmoijir sei : limbà, credinte, 
datine, porto, casa, inosie. D'aiei bòia inevitabilà a Ro- 
jnànuluì instràinatii, dorulù de térà, eunoscutìi atàtn de 
bine, dar' adese ori neintelesù de stràini ^). D'aiei. des- 
pretuirea si ferirea Romunului, acelui naturali! nu a- 
celui civilisatù séil spoitii cu civilisatiune, de ameste- 
carea cu stràinii prin casàtorii, datine, religiune si limbà. 
Afarà d'aceste forte, la sus^inerea unitàtii limbei a 
mai contribuitn si alte ìmpregiuràri. In totù timpulù 
incursiunilorù barbare, Romànii s'au concentrata in 
inuntiì Carpati. Ramificatiunile -de dincóce ale Carpati- 
lorii iìindù mai putinù estinse, afarà d'aceea multa mai 
espuse, caci chiar pe aicì era trecàtórea invasi uniloru, 
de sine se intelege, cà nu puteaù oferi destule avan- 
tagie pentru apàrare. Dreptn-aceea Romànii s'aù retrasìi 
si s'aù adàpostitù cu deosebire in ìntinsele ramificatiuni 
de dincolo, in Transilvania. Banatil si Maramuresu, te- 
renuliì cela mai bunii atàtù pentru apàrare avèndu codri 
seculari, vài adànci si labirintice, càtiì si pentru traiti, 
càci olerà pàsuni intinse si manóse si totu-odata pe 
costisele soróse, sentite de vèntuliì aspru alù nordului. 
se potù cultiva si cereale. Afarà d'acestea, ramificatiu- 
nile sunti! apàrate si de inaila sirà a Carpìitiloru pro- 
prii. In scurtiì Romànii la rèndulù lorù nu facìi de càtù 
ce ai! tàcutiì si Dacii, care dupà Pliniu (Hist. Nat. IV. 
12) se retragu in munti dinainteà lazigiloru, cari ocupà 
sesulù. Si in adevérìi Traianìi ìi alla in muntii Tran- 
silvanici. Romànii adàposti^i in aceste locurì aa tràitil 
nu numai feriti de amesteculìi cu popórele barbare séù 
peste tota stràine, dar' totu-odatà si in o stare materi- 
alà, dupà cerintele lorù, bunisórà. Traiula Romàniloru 
in munti, in evulù mediu, a avuta tota-odatà mare ìn- 
fluintà asupra intàririi caracterului lortt conservativo. 
Popórele muntene scutite de contactulu stràinn, dedate 



i). Comandantii austriaci aù constatata, ca ostasulu romAini dusu 
in teri straine, de nìmicù nu sufere mal multfi. ca de dorulu de térft. 



— l»5— 

<;u orizonurl fixe, devimi si in pftslraroa inoravurilorfi 
-i a limbel (ixe si refractare la ori-ce deprintlerl slraine. 
l'rec-utn orisonuln lorn eslo concenlraln. tutu asa de- 
vino jji canicternliì Popórele dela .sesn suntu niulliì mal 
accesihile Inlluiiitelonì sIrAine ^^i nivelatóre. l)upa-ce 
invasiunilo san linistiin. el ìncepurà a roi din Carpati 
III Iòle partile Dacieì, din cari strAmcsii Ioni se retrà- 
Mìse la nmnU, iji impluni ijesurile llngariel, Munteniel iji 
Moldovel. D'aie! provine, cu. limba Moldoveniloriì. in 
nuan^ele el dialecliee, este limba Transilvanieì de nordiì, 
t'p' a Mimteniei este graiuhì Transilvanieì de apusiì si 

miMl;V(lr. 

l)replil-aceea Itomànil liindn concentrati in acesll 
munU. de.>ji el, dupa natura locuriloriì, aiì trebuitiì sè- 
se griipeze In giuruln mal mullonì miei principi séiì 
ràpitanl, totu^ì terenulìi pe care se allan fiinjln 
d'aceea.sl naturù toù/ormu sji nefiindu estinsn, ei in tota 
iiecursiiliì aceslonì f impuri s'an allatu in impregiurìlrl 
iiu nuiìial analóge. dar' deplimì asemènale. Totn-odatà, 
;ill;iiuluse el pe unii terenii restrinsii sji avi?atl pentru 
ipArare unii la altil, an stato permanenin in legatura 
tinil cu al^il. DécA la uniformilatea acestoril impreiiiu- 
ràrl naturale, vomii mal adaugc si unilbrmitatea impre- 
L'iuiarilorù sociale si politice, cAcl nici unele din grupe 
nu aveaù vre-o positiune deosebitA, nicI socialA séu 
< ulturala, niel politica, cari produco marile deosebiri 
in jiopóre, alunci vomù intelege, cà tòte ìippregiu- 
! arile, in cari ao trAitu slrAmoijil nostri in acele tim- 
|)url, an fostn deplinn asemènale. Dreptn-aceea nicì limba 
ii'a pututn sé-se deosebcscA, ci din contrà a trebuitn 
sé-se desvólte unilormù. 

Alta Sji eoa din urmà causa a tosta unitatea limbel 
bisericescl. Sub acésta nu intelegemiì numal limba ro- 
nifinA ìntrodusA in bisericA prin secolulD ahi 17-Iea, a 
(Arci unitale nu a fostn unn inceputìi, ci o consecinià 
a giaiulul popularu si a indelungalelonì incercArl de a 
introduce in cele religióse graiuhì poporulul, ci In^ele- 



~ 96 — 

gemù limba cultului divinii in Dacia de la àntàiulii des- 
càlecatii. Pagani §i cremlini, càci pintre majoritatea pà- 
gàniloriì an descalecatu farà ìndoiélà si crestini, loti au 
avuta limba latina ca limba cultului. Crestinii ìnsè, 
cum s'a aràtatu la loculi! seiì, s'aù abatutu ìncetuhì 
cu ìncetulu dela limba latina propriu c|isa. Ori-càtn se 
fie decaduta stràmosii nostri sub inlluinta invasiunilorù 
barbare, totusi unù cultu divinfi ati avutù totù-de-una, 
precum acésta resulta din natura lucrului si cum in 
modu istoricìi o probézà terminologia ri manà a cultu- 
lui nostru (Capit. IX). Er' cultulù prin limbagiulii seù 
unitari! intàritù .si sustinutù unitatea. Dèca, mai tàrdiù 
prin coincidente latale se introduse o liinbà stràinà, 
slavóna, in cultulii nostru diviniì, acésta nu putu se 
altereze unitatea din dóué puncte-de vedere : dntàiu, csici 
poporulfi nu o ìntelegea de locii, .ér' o clasa mare de 
càrturari séù unii a.sa numitfi publiciì cetitorù nu e- 
sista ; a dona, chiar deca ar' fi pututiì sé esereeze vre-o 
ìnfluinta, ea nu putea fi de càtu uniforma, fìindii 
^i ea, limba slavóna bisericésca, una .si aceea^i. Ba 
lucrulu s'a ìntèmplatu chiar din contrà, càci din chri- 
sóvele doinnesci scrise in limba slavóna, se vede cà 
limba romàna a influintatu asupra celei slavóne. In 
fine chiar si in acestii nefericitu periodù, ahi domnìei 
limbei slavone, esistali de multa in cultula divinti, pe 
làngà càrtile slavóne, si càrti religióse scrise romànesce 
(v. lit. bigericéscà). 

Dreptù-aceea cànd literatura nòstra ìncepe se aparà^ 
ea aflà o limbà unitarà. Era mai greti a infrànge a- 
céstà unitate, de càta a nu o continua .si in càrici, si 
cèsta cu atàtu mai vèrtosa, càci scriitorii d'atuncea nu 
cunoseeaa màestriile .si capriciele filologice. 

Marea ìnsemnàtate a acestei unitati a limbei, atàtft 
in trecutu critìi si in viitorulu nostru, abia se potè pretui 
d'ajunso. Ea este ogUnda trecutului ."ji cheea viitorului ! 



— !)7 — 

CAPITOLO VII. 
Scrierea limbeì romàne 

reiitiu . a .* iH,,i vwrlfi do .sc:ri(»rea unel limbi, Ire- 
bue s6 vorbesci mal AntAin de unn alfabeto óre-care alti 
el. 'Iole ins(;nptiunile din Dacia, alarft de vre-o Irei 
grecescl, sunin tni caractere latine. Denre-ce insò, dela 
retragerea logiuniloru romane din Dacia, in loto lim- 
pulù invasiunilorii barbare nu posedemii monumente 
scrise, se n^ ; Intrebarea dèca a esistati! aria scrierel 
in Dacia ^i m acestn limpn *ii cu ce alfabeta? 

Dèca aria scrierel, care a (ostn cea romana, ar' fi pe- 
riti! vre odala in Dacia, dupiì ce s'aiì retrasn legiunile, ar' 
litrebuitil, Antri in : .st'-se Ulte .si cuvinlek; relntive laseri- 
ero: a dona. Ilornànil din Dacia n'ariì mal li pututil se 
invelo scrierea do la Komanl, de care san ni più pen- 
tru totn-de-una, ci dela vreunn altn poporD dela care 
ar' li Inatn neco.'jarminte sji alfabetuln .si terminologia 
scrierel. Honifinii insò n"an uitatn nicI-odatA arta scrie- 
rel, caci an pAstratiì totn-de una piXnA aili terminologia 
porleetn latina a ^crierel : scrin. scripliì (arcbaiciì), scrip- 
turà, sensóre, scriiloiTin, péna, cjìhìmariù, carte, hàrfie, 
loie '). Vifirsii s'a pìlstratu cu in^elesuUi de cantare, 
va s6 (Jicà versuliì (poesia) in legAturà cu cAntarea (mu- 
sicai cbiar in ìntelosiihì anticiì. Aù pàsiratn pànA chiar 
^i unu instrumontn parlicularn ìntrebuintatn la Romani 
in scrierea cu córA. càci condoiuln cu care HomAnil in- 
condei'zA (dirle la l'asci oste tocmal condoiuln romann 



l) A se vede despre terminologia latini a scrierel Isidorus. Orìg. 
penna VI. 14. 3- ; folium VI 14. 0- : carta s. charta-hdrtie VI. lo 
2 set). ; — calamum et chartas et scrinia pesco Ilor. Epist. II. I. Il3 
chartacnrtc séù operi .scrisa. sensóre. epislol.\='chartae Socraticae. Hor 
Art poct. 310; neque si chartae sileant, quod bene feceris. merce 
dem tuleris Od IV. ò. 21: chartae Aripinae— cir^ile, operile lui Cice 
rone Cic : ne charta nos prodat — s5 nu ne tradeze epistola. 



— 08 — 

aflatiì ìmpreunà cu Tablele cerate romane in Dacia din 
ani! 139—167 d. Ch. 2) 

Acéstà terminologie este proba cea mai decidetóre 
despre esistenta scriereì la Romàni in tòte timpurile. 
Acésta mai resulta si din alte probe. La concili ulù dela 
Sardica a. 347 cinci episcopi din cele treì DaciI sub- 
scriu latinesce (v. capit. IX nota 3). Càtrà conciliulii 
din Calcedon a. 451 scrivi latinesce episcopi! din Phi- 
lipopolis, Abritica, Apiaria, Dorostor, Nicopolo, Novae ^i 
din Scitia ^). 

Dèca in bisericà séu in afacerile religióse se va li in- 
Irebuintatii si limba poporuluì, probe directe nu a- 
vemù pana acum. Accsta ìnsè resulta din cursulfi na- 
turali! ahi lucrurilorù. Poporulfi neìntelegóndii limba 
ofìcialà, atunci cànd participa si elfi in moda activiì la 
ceremoniile religióse, ca botezii, cununie, màrturisire s. 
a. popa trebuia sè-i vorbéscà in limba lui. In acésta 
nu ìncape discatiune. De alta parte sé nu uitàmiì cà 
principiulù sàntiloru pàrintì, in làtirea ìnvéfàturiloru 
crestine, era, ca spre acestù scopii se-se folosésca de 
limba cea mai populara, pentra-ca sé lìe ìnl.elesi de toti, 
§i anume in biserica latina de graiidu vulgaril. Hiero- 
nimu (330 — 420) dice : „sè nu ne mai ìngrijimii, ca sé 
evitàmQ gre^elele in cuvéntare. ci se predicàmù santa 
scripturà cu orì-ce cuvinte", Totti asemenea dice si S. 
Augustinvi (354 — 430) ?i Gregoriii celli mare (540 — 604)^). 



2) Joh. Ferd. Neigebaur. Dacien aus den Ueberresten des dacischen 
Alterthums etc. Kronnstadt 1851. p. 187'. Noch leben in Verespatak 
Menschen. welche sie (die Tafel) damals. als sie in einem alten trocknen 
Bergwerk gefunden ward. gesehen haben. Man hat dabei zugleich 
einen Griffel zum Schreiben gefunden, den die Walachen concie nann- 
ten, weil sie sich eines àhnlichen bedienen, den sie warm machen, um 
mit Wachs ihre Ustereier zu beschreiljen. 

3) Binii Severini Concilia generalia. Lutetiae Parisiorum 1Ó3Ó. I. 
514-SIÓ. 540. 541. 

4) A. Fnchs. Die romanischen Sprachen. Halle. 1849. pag. 44— Du 
Gange, Glossarium med. et inf. lat ad vocem Romancium ■ ■ ■ ,;Sta- 



Sul) iijip( raliilù (lonstnntiùi -^30(3)epi.scopultì din Arjuileia, 
Forlunaiianiì, a seriali esplicar! asupra evangelielorù In 
graiuliì popularH (rustico sermone) ^). Cu deosebire in 
actele religióse, la cari parlicipa aclivfi iji poporuliì, ca 
d. e. : la bote/iì, cununie, cumiiiocare, ^. a. Irebuiaù sC'-se 
servi'SCil mal alesù degraiuln p()|)ulariì '"'), apoi Creijula 
jfi T'itùlunnstru, IrebuiaTj absolulù s6 He in limba po- 
porulul '). Peste totn, s:\n^il pìlrin^r séfi mal bine creijli- 
nismulu tu acela, care incepu a da lolù mai multìl va- 
lóre graiuluF viilgariì. Deja In sec. Ili ìncepe s»"; apara 
in poesia latin;! bisericcscft inlluinla popuJarft a metru- 
lul tonicù si a rimel. Acéstà inlluinla merge crescèndo. 
In eonciliulù dela Tours din a. 81H s'a decisft : .,'^i-se 
ot'vorscA lie-care se traduca omiliele in liinli.i rniii:in:i 
MisticA'' (in rusticam romanam linguam) "). 

DccA vomn considera, cft tòte acestea se Imccìui m a- 
j'Usù untle preotimea era cultA si cunoscea limba latina, 
iji imde chiar si popt)riilft neeiiltù ìntelegea in eoa mal 
iiìaiv parte limba serviciulul divina, care tolù-odaia era 
i:i limba vietil publice a slatulul, caci esle multfl mal 



tuta Ecclesiae Nannct apud Martens p. t. 4 Anecdot. cui. 903 p. tiuin 
io: Itcm monemus curatos et eorum loca tenentes. ut quo libet mense 
die L>omiiiica qua lihet. post officium Missae publicent, et in Ro- 
TOoncio (graiulfi vulgarfl romaniì) exponant Constitutionem aposto- 
licam" 

5) Hieronymus, De viris illustr- e 47. vei^l fi Du Gange o{> cit. 
ad voc liomancium. 

0) Du Cange. op. cit. ad voc. liomuniim'. ..>Statuta Ecclcsiae Nan- 
tietens. apud Martens t 4. Anecdot. col. 93 1. num. 3: Riptismus cuin 
cmui reverentia et honore et cum magna cautela fiat, maxime in di.s- 
tinctione vcrhorum et prolatione. in quibiis tota virtus sacramenti con- 
sistit, scilicet. Ego te haptizo etc Et in Romano verbo sub hac forma 
htici'» doceant sacerdotes debere frequenter l)aptizarc pueros. 

7) Pentru aceste rugJVciun! in Conciliulù de la Mainz (813) sa ho- 
tarltft ca aceia care nu le potJt InvS^a latinesce sé le Invece in limba 
sa (et qui aliter non poterit, vel in sua linqua discat). 

8) Fuchs op. cit. p. 28 - Chronicon Alberici, la ann. II77: .,M* 
gìster Lambertus I.eodiensis vitas sanctorum et acta apostolorum de 
iatina verlit in Romanum". 



~ 100 — 

usoru a ìntelege o limbà, de càtù a o vorbi, cu càtù'. 
mai vèrtosii se va fi siintitù necesitatea folosirel graiu- 
lui popularu in cele religióse la noi la Romàni, unde- 
cunoscinta limbei latine a trebuitu sé devinà fòrte rara 
dupà a. 274 ? 

Càtù de necesarà era introducerea limbei nationale 
in cultula divini! in partile orientale ale Europei se vede 
din conclusele conciliului ecumenica lateranensù IV. din' 
1.215, in care, dupa-ce Latinii cuprinsera Constantino- 
polulu si imperiuliì bizanlinù, s'a dispusii : cà fiindii po- 
pórele de diverse limbi si riturì, sé li se dee preoti cari 
se le pota face ■^'arviciulu divina si sé-i scie instrui dupà- 
cum cere divci3itatea rituritoru si a limbilorù ''). 

La tòte acestea se mai adàogea si proselitismulu re- 
ligioso séiì ardórea de a-si atrage fie-care confesiune mai 
multi credinciosi. Spre acestiì scopu fie-care se silesce 
se-si facà.cunoscute poporului credintele si dogmele sale^ 
ìntrebuintàndiì in graia si in scriere liraba poporului. 
Acéstà sistema an ìntrebuintat'o chiar la noi misionarii 
catolici ^^'), luteranii si calvinii. 

Chiar dèca limba romàna nu se va fi scrisu inainte 
de desbinarea definitiva dintre biserica resàritului iji a 
apusului in sec. aliì 11-lea, dupà desbinare trebuia ne- 
cesarminte se ìncépà a se serie si a se introduce in cele 
religióse, càci acésta este firea lucrurilorù omenescì, ca 
in epoce de turburàri si de transitiune, se ósà la lumina 
si se-se afirme lucrurì, care pàn'aci seduse ascunse ori 
din causa unei presiuni ori din simplulù motivù alù i- 
nertiei. . 

Introducerea alfabetuluì cirilicu a ìnlaturatù, dar nu 
a stinsi! alfabetulì! latina la Romàni. Càtii a fostù de 



9) Nilles, Symbolae, Oenoponte 1885 I. p. 41Ó — 7. 

io) Nilles. Symbolae, voi. II p 1025 not 3. reproduce cores- 
pondente de-ale misionarilorù catolici. in care (Jicù, cà el prii> 
Moldova si Valachia catechisaii In limba romiìnà (vec,U mai in josa 
literatura bisericescà). 



101 



inrftdècinaia scrierea ialina ?i cum nu s'a uilatft nici In 
pftturile de Joso ale poporulul, se póle vede din traditiunile 
poj)uliir(ì, care aiiiinlescfi do ,.setnne lalinesci*', de ,, carte 
Ìalincsci\" "). AHabetuln latiniì n'a putulù se-se ulte ?ji 
dintr'uniì motiva forte realii. Nenumcratele monumente 
•de pélra din epoca romana cu inscrip^il latine risipite 
mal peste t(H;'i Dacia, eraft o provocare viie de a nu se 
uita aceste semne latinescì '-). Totil vechile monumente 
<le pctra, de marmoril, ai'i datiì farà indocila nascere Iru- 
mosuhii cuvènln inmdrniurescu^ care cuvòntfi KomiXniT 
avrndn in vedere vieta lorfi de pastori si agricultori nu 
puteafi s6-lo creeze de càta in fa^a monumenteloriì ri- 
mase din epoca romana pana in <\i]e\e nostre. Chiar 
„raclele cu stmne latinescì'' din poesia populara rea- 
iiiintescrt marefele sarcolage romane. — KoinAnil afi pas- 
tratù in tote timpurile pana arjl semnele numerilonì romani 
pe a.sa numitele ravuijc séil rabóse, dupa cum acésta se 
alla ?i pe olària vechie romana din Dacia-Traiana '^). 

Tòte acestea probéza ca alfabeluliì latinù n'a dispà- 
ruta nicI in epoca invasiunilorù. Acésta se intaresce 
^i prin alto impregiuran ce afl intrevenitft ìndata dupa 
trecerea invasiunilorn. 



11) V. Alexandri. Poesil pop. pag 21.: In mAtasH i a 'nvèlitt\. - ji'n 
bisericA i-a»> liùsfl — sji'n dóu5 racle i-aft pusfl.— racle miindre 'inpSra- 
tescl — purtAndiì sfinne latinescì. — I. C Kundescu. Basine, ora^il ed. 
Ili p 147: Averne si fermanì) cu pecete — dela tmprra\ie: — cine scie 
^art^ liitint'scà se vie s5 ni-lrt cetésca — Ci. D Teodorescu. Poesil pop. 
pag. 171.: Este ca:te latinéscft; pune\I ca sevo citéscS ! laici aratS plosc* 
cu vinil). De nu sci^ì ca de cirbune— ve ferini mAna a pune, ^i chie- 
tna^I popa s»* vie. cH elH latinescc scie- 

12) In hiserica din satulft mei\ natala, Oensusn. cea mal vechie 
din Transilvania. se aflS mal multe inscrippl vechl romane Tata ne-a 
Invitata pe mine ^i pe fra^it mei s:' le cetimù tnci de copil 

13) Correspondenzblatt d. Vereins fiir siebenl>Urgische Landcs- 
kunde 1S80 N 2. p. 19. reproduce semnele XX. V. IV indicando 
evidenti! mèsura pe oUrie romani atlat.l la Parolissum (Moigrad). A 
se vede ?i semnele de numerotatie 11 HIT In <" I L III No 1808» 
1835. 2097. 



^ 102 — 

Dupà intemeierea domniiloru nationale, Domnii ro- 
màni batù monete cu inscriptii latine. In Muntenia pana 
la Mircea (1386 — 1414) aparu monete numai cu inscripfii 
latine, dela Mircea pana la Mihaiii incóce éràsì numai 
latine. In Moldova monetele luì Bogdanù I pe la 1355 
pòrta inscriptie latina, asemenea ale luì Musati! (1374— 
1390), asemenea ale lui Stefana I si ale luì Alexandru 
celù bunù. Dela Stefana celu mare aparù si slavóne 
si latine ^^). Representantulù romàno in conciliulii dela 
Fiorenza (1438 — 39) se subscrie latinesce ^-^j. 

Sé nu uitàmiì, cà propaganda catolica e fòrte tini- 
purie in terile romàne. Unii episcopi catolieìi alij 
Milcovului se amintesce ìnca pe la i096 ^''). Deca 
vomii considera cà pe misionariì catolicì, pe làngà 
propaganda religiósa care este nedespàrtità de alfabetuliì 
latinii, ìì aflàmiì ocupàndu-se si cu instructjunea copi- 
iloril in casele domnescl si boeresci, vomii ìntelege u- 
^orii aparitiunea din ce in ce mai désà a alfabetului 
latinù ìncepèndù de prin sec. ala 16-lea. Peiru Raresìi se 
subscrie latinesce ìntr'untù documenta latina anula 1542 : 
Petrus ìcohvida manus pp ^'). Marcie logoféta Luca 
Stroici ìntr'unu documenta din 19 luliu 1580, se sub- 
serie cu litere latine : ,,Stroicz Logoftt 19 (luliu) anno 
1580^'. P>' pe la 1593, tota acesta Stroici a scrisa si 
Tatàlii-nostru toto cu litere latine, care s'a publicatii 
la 1597. In an. 1592. Hieronymus Megiserus publicà la 
Francfurt Tatàlu-nostru cu litere latine. 



14) Colui/ina luì Traianù an. 1877 Nr. io— II. 

15) Subscrierea : Archipresbiter Constantinus et vicarius Moldovla- 
chensis subscripsit", (Harduin la Melchisedec, Cronica RomanuluI I. 83). 

ló). Archiva ist. a Romanie! Voi. I. pt I. p 59- ér' penlrii timpulfi 
urmStorfi Nic. Densu^ianù, Documenta privit. la ist. Roniànilorfl voi. 
I si li. 

17). A. P. Ilarianìi. Tesaurù de nionumeiite III. 16, ér' cAnd Fom- 
nuia nu scia serie cu lit. lat. si in documentele latinesci se subscria 
cu cirile. Ibid. III. 81 



— 10B-- 

1 (ini- \ -mIci Sc'liiupiiiii i»t' la liliale secululul Ui-lea a- 
semenfa se subscric; hilinosce in corespondenta sa cu 
Papa ^^). Pe Neslonì rrecliie la Uì\2 rallAma subscri- 
indu-se latinost-e si soriindn adre?a loliì lalino^ce ; ''••) 
de la llinoa fata Ini Petrai^cn V'odà.avpmiì dóur- impor- 
tante subftcriorl romùnesel cu lilort! latine de la a. 
1600-"). La l<i72, aflftmn pe Ioan (irigorie (ihica sub- 
sciisiì latine«('e -'). Asenienea aflAmiì pe inanuscrise sji 
cArtl vocili diverso insemnàrl scriso de KoinAnl cu litere 
latine ìncfi prin seco!. XV'II --). Mitropoliluliì Atanasio 
in o poti^ift oiUrA papa la ITOt se subs(TÌe romanesca 
i^i latinesce (Nilles op. cil. 1 120). 



l8) Theiner, velerà Mon. Poloniae III p. 5 «q 
19). Hurmuz»chi. Documenfe. IV. part. I p. 46Ó — 7- 
20). Cipariu. Organuli! Lumin.IreT p. 1S48 Nr. XXX: .,ieu lliiic» 
fata lui Patra^co-Vodà niàrturisAsk. si ku stirea nòstra ieste acasia 
lokmaliV'. — Col lui Traianù pe 1877 ^o * P- ^^- ••'*" Hinka fata 
hi PStrasko vodà". 

21). Archiva ist- a Rom. II p. 23 ..!• (Jregorius Gikm utriusque 
Valachiae Pr'nceps*'. 

22). La biserica St Nicolae din Brafovfl pe untt Triodù manu- 
scrisn se alla dela IÒ94 urmStórea tnsemnare cu mAna : .,Ldus et 
gloria et Chonor altissimi ex Caello Dei. Vnus Kedemtor et spirita s 
Sanctus. Amen. Kgo Preceptor Alcxandrus Scripsit lilirumistam. Anno 
Dmy 1694 mense sep. dye 22". «r pe o Psaltire slovencscl manu- 
sctìsS se atlil Insemnatn tottl cu mAna • ..I.aus dei in ex Celso Glóra 
Sancti Trinitatis cuod uidit Inicium et finem cum adjutorio ipsi. Chunc 
l'brum scripsit ego ex lingua Race in lingua Valachica Alexandrus 
Preceptor Anno Dni 1697 mens : sep. die 20 (Col. lui TraianR IÌ182- 
p. òoo, Ò02). Er' pe unì\ esemplarù din vechia carte „C/if/a ìn(^/e, 
suluV. Itucurescl. IÒ78, aflMorft !n bibl. Universitari! din Ia?I stafi la 
fine scrise cu litere latine urmftt<>rele : .,(dt uè cuvinte nelegibile) das- 
calu de la Bucurescl. Credo in deom patrem omnipotemtem criatorem 
celi", mai urmézl trel ^ire totfl cu litere latine dar tn o limbi nóue 
necunoscuta, apol éra^I : ..Credo indeom pater". .Scrisórea n'are data, 
dar es;e de pe In finele sec XVII ^i totù de aceeajT mànfl. Impor- 
tanza este, ca to^! scifi fòrte pu^inii latinesce. ér' ..Preceptor Alexan- 
drus" totn asa de réti scie ¥i le^esce (Col. lui Traianiì loc. cit pag. 
6o3). dar" améndoi .11I o scrisóre latinéscà fòrte bunl. ceea-ce arati 
cA el scriaCi multfl si de mult& cj litere latine 9i de sigurQ mal multu 
romànesce, cuouscénd fòrte rStì cea latin& ^i poloni. 



— 104 — 

Deja in sec. 17-lea alfabetulu latinu incepe a se a- 
plica in literatura romàna in càrti tiparite §i manu- 
scrise. La 1648 sa tipàritiì la Alba-Iulia in Transilvania 
unii catehismii romanesca cu literere latine -•^). Pe la 
1650 bulgarulu SoimirovicI, archiepiscopu catolicù de 
Achrida, a scrisù asupra limbeì romàne semnàndu cu- 
vintele romànesci cu litere latine. Scrierea luì a rèmasù 
necunoscutà, dar' ni s'aù pastrata càte-va cuvinte din 
ea la istoriculu Lucia -^). 

Asemenea serie cu litere latine unù dialogù romà- 
nescù istoriculu Tròster la a. 1666 (Alt-und Neu-Dacia, 
Ntìrnberg. 1666). 

La anulQ 1674 unù romàna cn nuraele Halicia din 
Caransebesù serie càte-va versuri elegiace, esanietre si 
pentametre, in limba romàna cu litere latine -'"). La 
1677 s'a tipàrita la Roma cunoscutula catechisma ro- 
manesca cu litere latine de Vito Piluzio. La an. 1697 
unii anume Viski traduce ori potè numaì copiézà Psalmi 
§i alte càntari religióse in limba romàna in versuri ^i 
cu litere latine -''). Tota He pe acesta timpn esista in 
manuscriptù in biblioteca Universitatii din Pesta unii 
dictionariù ala limbei romàne scrisil cu litere latine ^'^), 

Pe la inceputuln sec. 18 vedemu pe misionarii cato- 
tolici ocupàndu-se cu introducerea alfabetuluì in serie- 
rea romàna. La 1709 se tipàresce in Sibia catechisma 
lomànesca cu litere latine (ve4i lit. biser.) 2'^). Acesta 



23). Vé^I ma! josu 1 iterai. bisericéscS. 
. 24). In opera sa De regno Dalmatiae et C'roatiae Amstelodami 
IÒ6Ó V. e. 5. 

25). Succinta medicorum Ilungariae et Transsilvaniae Biogriphia, 
L.ipsc.1 1774 pag. 127 — 8 reprodusu la Cipariu. Arta poet. Hlaja- 
i*6o p. 135, cu ortografia schimbatà. ér' cu ortografia autorulul re- 
produsQ de iiasdeù. Col. lui Traianu 1884 p 413 — 4 dupìl o copie 
iScuta de Nic Densusianu. 

26). Dr. Sitasi ,,Psaltirea Calvino romànS versificata". ìn .,Transil- 
■wania'' a 1875 No 12, 13, 14. 

27). Ve^t capit. despre gramaticà elc- 

28) Nilles. Symbolae I- 372: in II 524 estrage din unele cores- 



— 105 — 

catechisnin nu e^le cuiiustulu, dar .suiilu iiUe (i,..i» . .i- 
techisme lomànescl scrise cu lilere latine de unii iesuitn 
penlru a se tipftri, care se afift in biblioteca Universi- 
tri (il din Pesta -•'). 

La 17<)U a'a tipuritiì in l'ngaria la Colooea l'ivange- 
liile ron)i\nesce cu litore latine si ortogralie unguréscft •'"). 

Scrierea limbel romàne cu litere latine intrA inoiióua 
iasft prin publicarea (Irainatisol romiìne cu litere latine 
de Micuhì-Sincal la anuiii 17H0. l'enlru popularisarea 
cctirel si scrierel cu litere latine Miculn a publicaliì 
<lóuè cflrii de rugiìciune. una la Viena 1779, alta la 
Sibili 1801. D'aicI in colo liniba romùnìl incepe a se 
serie ijii a se tipiri din ce in ce mal multn cu litere 
latine. La anula 1847 apare cela dinlàiu cjiara roma- 
nesca tipàriia introgii cu lilere latine. Organulu lumi- 
tinrel de '!'. (ìipariiì. Dupà 1848 se generali.sezù tota 
mal multa si dincóce de Carpati, pùnfi cànd Cuza la 
1860 scóle prin uml decreta scrierea cirilicft i^i intro- 
duce esclusiva allabetula latina in tòte afacerile publice. 

In biserica insò allabetula latina nu s'a introdusa 
incft peste tolti. Peste munti s'a introdusa mal de multa 
in biserica romànft-unità, ér' congresulu bisericel orto- 
doxe romàne de acolo a decisa in 1888 scóterea din 
biserica a cArfilora tipArile cu cirile .si introducerea de 
cSrtl cu litere latine. In biserica din Komùnia aa in- 
ceputa a .se tipàri càrtl bisericescl cu litere latine, oti- 
ciala insè nu s'a deciso- scóterea càrtilorù cu cirile, ceea- 
ce nu mal potè inlànlia. 



pendente dela 1744 ale misionarilortl din Clujft urmatórele". ..Clau- 
iiiopoli ut Valachico populo ruditas. qua laborabat, adimcretur. nos' 
trorum caritas eidem d< alphabetc Valahico- Latino prOTidit*. 

29). N Densu<iianu. Analele Acad Rom. Ser 3 Sect. I p- 20J. 
Auturuin cnre se vede cà a trlitù pe la finele sec trecutì\ se numesce: 
..Fin un Pater a RaenduluI Francesko ^i a ProvincieT Bulgari! Preot". eie. 

.>o). l'nù esemplarli se adi la Academia romànA. 



— 106 — 

CAPITO LÙ Vili. 
Amorji'rea §i de§teptarea limbeT romàne. 

Limba romàna si dupà ce s'a inchiegatiì asa cuin 
este si avea se fie, a petrecutii ìncà multa timpu in o 
stare de amortélà. Ea devenise n.imai unù mijlocu de 
comunicaiie pentru trebuintele dilnice ale poporuluì, tìe 
materiale, fìe spirituale in ìntelesulù restrìnsù alu es- 
pansiuneì spentane ce agita sufletulù ori-càruì poponi 
§i in starea cea mai inapoiata ; nu devenise ìnsé unii 
mijlocù de cultura. Acésta era si naturali! ìntr'unu 
timpù cànd trebnia se-sì apere di si nópte esistin^a fi- 
sica centra celorù mai sèlbaticì barbari. 

Dar si atunci cànd Romànilorù li s'a oferitii ocasiune 
de- a face din limbà unù instrmentu de cultura, ei nu 
numaì ca aù scàpatii ocasiunea, dar din nefericire s'aiì 
tnjugatn pe secoli la carulii greiì alti un^ì limbi bar- 
bare, cum a fostii limba slavónà. Nu dicemfi ca popo- 
rulù ìnsusi s'a ìnjugatu, càci elu a rémasu totn cu limba 
luì, s'aiì ìnjugatu inse totì factoriì cari initiézà si là- 
tescù cultura, infelegemii biserica, statuii! si societatea 
alesa. Toti acestì fàctori ari fostii perduti pe secoli pen- 
tru cultura romàna! Acea ocasiune a t'osto cu deose- 
bire in timpuhì desbinàriì dintre biserica résàrituluì s 
a apusuluì. 

Limba romàna cu óre-care energie putea se ésà a- 
tuncea la lumina .si se-se afìrnie in biserica. Ea insé, 
din cause care adi nu le mai putemù bine eunósce, nu 
profità de oca.siune .si deveni sclava slavónei. Frin acestii 
fatalo evenimento, nu numaì cà geniulo bmbei, sufle- 
tulù si minfea poporuluì romàno se ìntunecarà si amor- 
^irà pe secoli, dar limba romàna chiar .si atuncl, cànd in 
fine a inceputù a resufla in .scriere, ìnlàtisàndu-se in 
cojocido làtoso alo luì Girilo, in loco de a stràluci cu 
originea-ì màrétà si de a fàrmeca cu infàti.'jarea-ìnobilà. 



- 107 — 

se piirea mal multa u liintft j^Olbaticil Cijita dm lemeiuifi 
codrilorfi. 

In a('ósf:1 staro o lungft luptfl i-a trebuitiì pànìl s'a 
(loshitìcatn (le liaina nelericitA a sclìlviel si cenusapjsa 
cea nebiìgala in samft !ji-a legilimaliì in faja Imnel no- 
bila-I origine. In resumaliì, consecintele fatale ale slavis- 
iimliil afi ib.slu multe ^i ìntre cele mal grele urma- 
tórele : 

l ). Cea mal mare parte a Romitnilorn dinlre Adriatica, 
Marea-nt'grA ^i Kgee s'ail slavi-atiì ; 

2). l'rin acésta elemenluln romànn m '^iritiiiM ìni-ìriniln 
pe celli slràiniì ; 

H). |{omj\niI in generalu an l'oslii udi'chk-.-iìi m 
cultura celli pulinù ijese sute de ani, lucru in.sp;ìim«-n- 
tfitorii ! 

4). Limba romànft de-o parte a rèmasu atAla timpiì 
ìn^elenitA, de altjl parte a dalù ìndèropliì penjòndtì o 
sumA de clemente §i forme originale, care parte an rè- 
masa perdute, parte inlocuite cu slavóne ; 

à). l'rin ìnti\n|ierea culturel elemenluln romàna, care 
a stipata necontopitn, a fo.^ta iji este espusH sji supu.su 
pùnà adi in cea mal mare parte la diverse dominatiuni 
^i inlluinte stnìine ; 

H). In (ine prin tòte acestea elementuln romana chie- 
matn dupA nume, origine, numènì !ji cultura lui originarli 
la predomnire in orienlulù Europei, si-a perdulù de tim- 
puriù acesliì roln, iji numal prin o nóuà concentrare si 
activitate uria.«à pe tòte terenele póle se recàstige situati- 
unea ce-I fusese destinata la inceputn. 

Dóci\ cu tòte sbuciuniSrile la care secoli ama festa 
espusi noi amu ajunsii a ne relua positiune, pe cAnd a- 
tAtea alle popóre tota pe acesin tereno s'aiì snìrimatn 
de n'a rémasa nici cenu^a din eie, acésta avemiì s'o 
multàminuì fortel neasemenato de resistente a poporulul 
romànu .<ji superioritAlil lui ca spirila si ca aplitudinl 
deosebite de cultura. Dèca la acestea se va adauge ac- 
tivitalea si energia, limba romAnA in vèrtutea farmecA- 



108 



lórelorù ei calitàti nu va lipsi de-a ajunge unii mijlocù de 
cultura generala in orientulù Europei. Dar, o repetàmii, 
pe làngà calitàtile poporului si ale limbei, trebue acti- 
vitate si energie, energie si activitate ! 

Limba romàna §i atuncì cànd a ìnceputii a se serie 
mai dinadinsìi, multù timpu a rèmasìi totìi amor^ità. 
Causa a fostii, càci sfera de idei cu care ìncepuse a se 
ocupa era cu totulù stràinà, ca spiritu si ca forma, 
de spiritulù si natura poporului romànù. Afarà de aceea 
limbei i se luase de la inceputù orì-ce sborù liberu, ea 
trebuia se-se tàrascà cu lanturile de picióre pe urmele 
limbei slavóne, urme cu totulo stràine de pasulù sveltii 
si gratiosù alù limbei romàne. Limba romàna sub su- 
flarea de ghiaia a slavonismului a statù secoli impie- 
trita .si trista ca o Niobà ! Pe calea la Golgota ìntune- 
recului slavonù limba romàna a mersii càte-va sute de 
ani posomorìtà si greóie, tara piacere de vièta si farà 
ca cine-va se-i pota cunósce frumuseta naturala as- 
cunsà sub cojoeulù làtosù alù slavonismului. 

Chiar cànd Romànii an inceputù a serie si alte lu- 
cruri in afarà de cele religióse, limba rémènea totù 
greóie §1 posomorìtà, nu se putea lumina la fa^à. Cànd 
a scàpatù de slavonismù a ìntratù in raànà stèrpa a 
grecismului bizantina. AcelasI traiù posomorìtù si le- 
targiciì si in acestù timpù. 

Dóué limbi aù tostù care au desteptatù aprópe in a- 
celasì timpù geniulù limbei si alu poporului romànù, 
acestea aù lostù limba latina si francesà. Limba latina 
a desteptatù atàtù geniulù limbei càtù si alù poporului. 
Prin limba latina Romànii aù ajunsù sé cunóscà nu 
numai limba, dar si oiiginea lorù proprie. Cei dintàiù 
latinisti romàni, Miculù, Sincai, Maiorù, aù fostù si cei 
dintàiù cari aù desteptatù geniulù limbei ìnsuflàndu-i 
noù spirita de viéfà si punènd'o prin studiile lorù filo- 
logice pe singura cale raàntuitóre a progresului ratio- 
nalù, ér' prin studiile lorù istorice aù dt^steptatù ge- 
niulù amorritù alù poporului ìnsuflàndu-i consciinta de 
sine, a originei si a demnità^ii sale. 



— 109 — 

Mitologia vechie ne spune cA uriaijuirt Anlefl, in lupla 
sa cu Hercule, de cftle-orl se alingea de pflm<"'nlfi. marna 
lui, ciìpCla nóué puterl si nu-liì putea ucide Hercule, 
pftnìl cftnd mi la ridicaliì susiì in aenì !:i Ta sugrumaliì. 
Tocinnl u.sa a fostn si cu limba romi\na, ea nu jji-a 
recApólatiì pulerea pAniì nu s'a atinsiì de marna 
sa, limba latina. AtuncI si-a lualiì shorulu si pulerea 
de vii'^à. Acesla a Ibstiì nemùrginituUì lolosù alù lali- 
nismulul dela tnceputuift secolulul, Judecatil pànft a(|I 
alAlù de falsiì do unii, cari se muItAmesciì cu gftocea 
lucrurilonì neputòndù pètrunde la simbure. 

t'e cànd ìnsé liuiba latina a desteptatn geniuliì ador- 
mitfi alù limbel romàne, nu putea de altA parte sé-f 
dee !?i torma si Itistruliì modernn, absolutfi necesanl 
pentru complectarea, cum amù (jice, artistioA a progre- 
sulul. Causa este fòrte simplA. Limba latim'i este o 
limbA morta !ji niol studiuliì celli mal adAnciì jji talen- 
luliì celli mal dislinsii nu potè sé suplinéscil ceea ce 
potè da numai traiuln via aliì unel limbi. AfarA de- 
aceea limba latina, ca limba unel vie^I rósuflate. nu 
posede tòte ideile .si mijlócele ce lo cere vieta moderna, 
do.'ji posede alto calitA^I mari care potrt fi de celn mal 
mare folosìi orl-carel limbi, !ji cu .itùtiì mal multù 
limbel romànescl in evolutiunea el ca mijlociì de cul- 
tura, l'entru aceea limba romàna, pe lAnga contac- 
tuliì dàtatorii do vièta cu latina, trebuia .sé intre in a- 
tingere .si cu o limbà moderna eulta, slràlucita ca pro- 
gresO, iyi apropiata ca origine iji fire interna, pentru oa 
cu ajutorulìl el, ca instrumentn deja pertectionatfi, sè-se 
pota mal curcnd polei .'fi lustrui. (ieniulfi protectoru, 
Bona- Fori una a gintel Romane nu a lipsitù a-I ìndrepta 
tocmal la timpiì privirea asupra limbel francese, mare nu 
nunial ca cultura, ca lumina, dar ?i ca sudetn de vié^à. 

Asta-felli limba romàna inspirata ?i de^teptata de 
limba latina, condnsa si ajutata de sora el Irancesà in 
cincì-f|ecl de ani .strabatu in sbornia sèii o distanta pe 
care alle limbi abia aii strabatufo in su'e de ani ! 



— 110 — 

Acum a venitù timpulù ca limba romàna, tara a 
rumpe contactulù cu cele dóue mari si providentiale 
limbi regenàràlóre, se-se pretuéscà ea ìnsàsi maìmultu, 
se-se retragà in sine, se- se studieze si esamineze in 
tòta vièta eì trecutà ?i de tata, sé cèrna si se alégà 
lotù ce este mai buniì si mai frumosìl ca idee si forma 
§i prin prisma arte! s'o reflecteze mai innobilatà. mai 
farmecàtóre asupra vietei dilnice a poporului, care a 
sciutù sé scape acestìi paladiu prin atàtea sbuciumàrT, 
prin atàtea vai uri ! 



CAPITOLÙ IX. 

Credinje, Datine, Institutium. 

Eeligiunea colonilortl adu^ì in Dacia era pagana si 
anume romana. Acésta ne-o probézà inscriptiunile latine 
din Dacia, care cuprindu vre-o 70 divinitàtì pagane, 
din care vre-o 60 romane si vre-o 10 stràine, dintre 
cari cultulìi finora ca al lui Mitra si Isis era deja de 
multi! làtitù in provinciile occidentale ale imperiuluì 
romanìi. Nicì o divinitate dacicà nu se alla in inscrip- 
tiunì ^). Nu ìncape ìnsé ìndoiélà ca ìntre coloni se aflaù 
si de-aceia cari in ascunsìi primise cultulu crestinù, desi 
inscriptiunile nu ne pàstrézà nici o urma sigurà de 
■cultìi crestinii, de nu cumva ar' fi a se considera ca 
crestina ìnse ascunsà sub o forma mai pagana urmà- 
tórea inscriptiune aflatà in Panonia interiora : M(emo- 
riae). Q(uinius) Maec(ilius) Donati(filius) pausavit ann. 



l). O inscript- cu Zamolxis la Ackner et Miiller No. 663. ca falsi 
nu s'a admisn in C I L. Unfi de7ii> Sannandiis C 1 L III 964 este 
o divinitate necunoscuta de-airea. farà a se sci Intru nimicu dt'cà va 
fi dacica sóli de alta origine, ór ìnscript- dela Ackner et Miiller No. 
•6Ó4 de asemenea nu s'a admisfi in C 1 L- 



— in- 
aivi. Kilio pientissimo fecit Arelhusu mater. ((. I 1^ 
III 8207). Terluliaml (lóO — 230) .spune vi\ in finulurile 
Daciloriì, Sarnia^ilor'ì !?i Sci^iloriì -;, dumne-sc»; nutiiele 
lui (Ihrislosft. Deiji ne pare ceva esageratn, dar ceu mal 
mare parte mi potè sé lie de cixWi adevèratfl, cdci pe 
la mijioculìi secululijl alù patrulea eraù episcopi crestinl 
in tòte Irei Da'.-iile si in Canonia, cum se vede din 
conciliuliì (le la Sardica (a. 'MI) ^). 

Nomenelalura religiósa este Ialina ; domnotjeù. lego, 
crodin^a, aitarli, turm'i, cruce, popa, cantora i^ì canta- 
relli, curatonì. dumineca. >^érbatóre, paresiml (ijuadra- 
gt^sima Hai. (luaresima), pagami. a)iinii, Cina-Domnulul, 
Fiorii (Floralia), Hiisalil (Uo-^^aliai. Oaciunfi (crealio- 
nem), Sànva.siiii (Sànlu-Vasile), Santiomi (Sàntu-lomì) 
Kmtoadeni (Sàntù-Toailerii). Sangiorzii (Santu-iJheor- 
glie ital. S. /orsi), Sàmpelru (Sàntu-Petru), Sànziene 
i^Sànllana), Santa Marie. Sàn-Dumitru, Sant-Andreiil, 
rugaciune, pacaliì, cuminectì, cuminecàlurft, comi'ndn, 
<-oin<'ndarc, bine-cuvònliì, bine-cuvènlare, paiisiì, ànijerù, 
Jiiiàmt-nlii, poponi, poporeiil, premènda (praebenda), 
tóca, mormrntiì, sèptòmàna, fimi (atTinis), cumatrn 
(compaler). 'l'otii prin mijlocirea limbel Ialine s'aii pri- 
mitn ^ji urmatórele cuvinte de origine grecéscà : bisericfl, 
bolezft, manàslire, marturisescù, blaslemù. 

Fé langa religiunea creslinft le Romani s'afì pastrato 
"Córte multe iji importante urme din credintele pagane 
italice sóli romane, .si anume diviniiatì : Lerii, care este 
■conslanto ìnvocatn in vechile liimne religióse numite co- 



2V Terlulinnus. Liber contra luilaeos e 7. Christo ver») subditl, 
et Sarmatarum et Dacorum, et Germanorum et Scytharuin: .. in quihus 
omnibus locis Christi nomen, ijui iam venit. regnai. 

3). Hinii Severini Concilia ycneratia et provincialia. Lutetiae Pari- 
sioruro i636 1. 52.1-524: Mace.ionius a Dardania de Ulpianis. <"al- 
vus a Dacia ripensi de Castro Martis. Eulherius a l'annoniis, Valens a 
Dacia ripensi Scytopolitanus, Dioscorus de 'l'hmcia. .Antenudorus a 
Dacia ripensi etc 



- 112 - 

linde si este identicù cu Jupiter Liber ^) ; Sàmbe ce 
obvinfi in descàntece, ér' in juràminte sub forma Sàm- 
bea este identicù cu Sancus séii Sancus Fidius ^) ; Co- 
sinrleana, figura cea mai stràlucità din povestì in care 
s'a pàstratu Consens Diana, si obvine si sub numele 
lana identica cu lana din mitologia italica "); Arghiru 
identici! cu ilaliculù Arghillus Salvator ^), care in 
cliipulù cum obvine in poveste in legatura cu 
Iléna cu pèrulù de aurù, nu este de càtù sórele in re- 
lat.iile sale cosmice cu Luna ; Urga dm povesti este 
Uragus, séu Urgus ^) ; Lado invocata in càntecele de 
nuntà este Latona, care de asemenea era invocata in 
càntecele de nunta '■') : Casmete ursitóreie la nascere la 
Macedo-roraàni, suntii Carmentes ale Romanilorù ^") ; 
Zirna este identica cu divinitatea Zirna din o vechie 
ìnscriptie italica ^^) ? Alimort, pe cari Romànii iì sèr- 
bàtorescù la ìnceputuln primàvereìf, sunti! divinitàtile 
din mitologia italicà-romanà numite Alimona ^-), si cu- 
vèntulù romànesciì este forma masculinà Alimoni s. 
Alhnones, rotacisàndu-se n. 
Serbatori vechì in legatura cu cultulu nature!, ca genii 



4). A se vede studiulu nostru Coh'ndele si himnele ved'ce in Re- 
vista criticai iterarti 1893 No. r p. I — 15) si Refrenulu Colindelo-^ii, 
Ibid. No. 2 p. 49—63. 

5). Ve(Ji Ar Densu.sianù, Cercetàrì literare. lasi 1887. Sema San- 
cus si Sani bele p 104 — 120. 

ò). Columna luì Trainnù, 1872 No. 8 {118) Ar- Densu^ianìì, Uéna 
CosiiKJl eana p. 59, ér' despre Ima Preller Rum. Myth.ed 2 p 149, 588 

7). Swetajeff, Inscript. italicae mediae No. 23 

8). Preller, Rimi. Myth. ed 2. p. 4 3 si Paoli, Altitaliche Studien 
Hannover 4 Heft. p. 159. 

9). Theocritfi. Idila XVIII, 49 

io). Reviiia critica- li terarà 1893 No. 12 : Din mitologia romAnà, 
p. 528 seqq. si S. Augustinus, Civ. Dei. IV. 1 1 : in deabus illis quae 
fata nascentibus canunt et vocantur Carmentes. 

II). Rendiconti della reale Academia dei Lincei, J^eria quinta voi. 
Ili fase I — 2 p. 94 ?i 12^. 

12). TertuUian. d. An 37- 



- 11 .s — 

proleotori ai iiulivnlultii .si :il laiuiliel, cu cullulQ inor^i- 
lorO, i?. a siinhì lóilo rmilt'; la HomAnl, pAsIrate cu 
vechile lon'i ceremojiil '■'). Noi aminlimil vre-o cAle-va 
C5are iji-aù ^inulìì p;\nA ^i numirca anlicd. 

lAinia curato din Kebruanì, ca la Romani «dies fe- 
bruus», co inséiiinft lolft acpea!?!. 

Cullulù lui Mario, in in^elesfi vechia italico ca (jeula 
crea^iutiel (sórele), s'a pAstratiì fòrte bine la Hoporulù- 
roniniiù. Intre aitele salì pàslratù cu nuinolo lui Marte 
unnàtórele serbatori : 

Martitiil (dies Marti us), laro ^v, sei br/u la l Febr. con- 
tra lupiloriì, cari orart consacrati lui Marte .^i penlru aceea 
lupuln se nuinea la Houianl lupus martius', va sé (}ir& 
Martini ìnsétnn;\ lupi "). Martinii se mal serbézà si la 
12 — 14 Noembre care luna la Homanl se numea §i 
Marlius in onóroa (JeuluI Marte (Isidor. orig. V. H3. <)). 

Marculà boilonì .si alti vitdoiù la 25 Aprilie se ser- 
bézA in onórea lui Marte pentru paza vitelorù de bólà 
si (le fierele sèibatice. liouin (l»os arator) de asemenea 
era consacratiì lui Marte '•''). 

Si^/ttdìn<ìna nrhunilorà corcspunde cu «Feriae stulto- 
rum» in Februanì. 

Ghcrmanultì ìnainte cu 5 tjile de ìnàl^arca DomnuluI 
este sérbàlórea pentru apìlrarea *germina{iunel* centra 
diferitelonì insecte. 

VfrtoìoDwiu dola li luniu de care sunttì legate In 
poporn urniàtórele credinfe, cà atuncl este me(}ulù ve- 



1 S Avesti! parte f(5rte Importnntft a vie\\\ nòstre prea pupn'ì s'a 
stuiiiat" ". cein mal complectù registri! prin'acuin de vechT serbatori 
^e nfla tn CMlendiriulù lui S. MAngiuca pe a 18S2 tip. Bra- 
sovì liiSi. 

14). Preller. Ròm Myth ed 2. p 29/. Poporuliì numesce ji pe 
ursfl nioij ì-martiniì .séi\ ^i niim>I nuìrtnu 

15 . l'rellcr, Ròm. Myth. ed. 2 p. 299 Kórte interesaiUft este ru- 
^Aciunea ce se ndres.i lui .Marte pflstratft la Cito. De re rustica capii. 
141 1142* 

H 



-iu- 
re!, cà nóptea ìncepe a da ìnapol, cà ràdecina gràului 
seca, cà se intórce frun(|a in leiii, plopù si ulmu, case 
potù intórce fartrecele, ^. a. tòte acestea indica o ve- 
chie divinitate, care presida la tòte mtórcerile si schini" 
barile de peste anù atàtù ca timptì, càtù si ca procesft 
de evoluHune si preschirnbare ìii tòta natura, si chiar 
in afacerile oinenescì ; ér' acéstà divinitate la populatiunile 
vechi italice era Vertumnus deulù anului schimbatorù 
(annus vertens) ^•''). Intocmai, cuna vedeiniì, s'a pastralii 
acestu ìnl^elesu si in cnedint.ele PoporuluT-romànù, prin 
urmare si Vèrtolomeiù este acclami cuvénto Vertumnus, 
de càtu cà sàntii pàrinli aù pusù totfi pe aceeasi di sér- 
bàtórea apostolulul Rarlolomeiì pentru a confunda si 
intnneca nuniele divinitài.ii pagane 

Tolù asa s'a tntèmplalù cu sèrbàtorile Fàliile §i 
Pàrìiile, la Romani Patilia §i Rarilia, ér' Flòriile §i Hh- 
salele (Floralia, Rosai iaì aii scapato, nealterate ca nume. 

Vinerea mare la 14 Octobre este identica cu sérbà- 
tórea romana totù din Octobre in onórea lui «Venus 
victrix > . 

Credinta la noi cà la anumite (lile se deschide ceruìu 
este identica cu mundus patet=AQ deschide cerulìi, sèr- 
batù la Romani de mai multe ori peste anu. 

Feliurite da tini si ceremonii suntu legate ca practicà 
viie cu diversele serbatori, si nu este aici loculù a in- 
tra in asemenea aménunte, ci ne màrginimù a aminti 
càte-va mai ìnsemnate, chiar si prin nuinele vechiù 
ce-ln pàstrézà. 

Vergelulu, o datinà care se practicà in séra spre a- 
nulp noti pentru a-ifì afla prin una felìi de sorti séii 
Gracule tinerii, feciori si fete, ce le este ursitù. Datina 
'ijì trage numele dela sortes virgilianae, reminiscentà din 
cele mai pretióse in care s'a pastratu amintirea despre 
Virgilù, poetulù epicù latinù, trecutìl in tradirla popu- 
larà a occidentului ca fàrmecàtorù si profetù. 



l6). Preller, op cit. p. 397. seqq 



— llTì — 

l'inhlarea cu (Jnlindu din (ln\oiunil pana la Hobolé/iì. 
sunlii vccliile ..C'aleiulae" praclicalo mal de iimllii in 
occideiìUì cu mare sgjrnotiì, in cAlil conciliele aft pà?filri in 
contra Ioni, pò cànd la noi a n'tnasà pana a(jl o da- 
tine piósA, conservAndu-sI jji nuinele i}ì intelesulù mal o- 
riginalu. 

Totn in aoeslii limpn se uniblft cu Cerbulii, cuno- 
sculiì in dalinelo occidentale din evuln media .sub nu- 
mele de ..Cervulut»' asemenea perseculalf» de bisericù. 
i*e unele loculi iji mal alesi! in Koniània se numesce 
Turca. 

Su/larea bminnluì la 22 Apriliì penlru curii^irea lo- 
cuin^elonì, staulelorft etc. esle idenliciì cu „lubilus- 
trium". 

Dalinu (ìescùntecelovu alàtiì de muUiì praclicatà in 
poponi, de asemenea fòrte popularA 151 la vecliil Ko- 
manl, precum o aral;1 si numele, ér' la Pllnius in Isto- 
ria nai arala ni s'a pAstraliì ^i practica desoAnlecdonì 
care in multe este ìntocmal ?i la poporulil ru- 
mami, ér' bètrànuliì Calo ne prìstré/ft espresiunea cin- 
tare in alip^^'d descànla in aiiì (v. pag. 35). 

Inslitnfiunile vechl romane, ca ìnlogniirl sociale, care 
va se ilicA nu depindù, ca credimele si dalinele, de m- 
<lividiì si familie, ci de socielale in generala, aft pri- 
initft eoa (lintàiu lovitiirA prin relragerea legiunilorQ §i 
;ulminislra|iunel romane din Dacia sub Aurelianft. 

Invasiunilo barbare aft complectaift acésta st'AriniAndiì 
intogmirile politice ale slràbunilorù nostri. Prin acestea 
statuiti, legatura administrativà a comunilùtilorft intre 
sine. a dispArulft. Fie-care comunilate a rcmasft avi- 
srita la sine ; echi mullft o grupu óre-care de comunitàf I 
inai aprópe d'olaltà, mal legate ìntre sine prin conligu- 
ra^iunea geogralicA a lerenulul, puteaft sé sus(inà ìntre 
eie óre-care lagàtur.i mal intima in vieta de tòte fjilele 
?i cu doosebire in timpurl de pericolft. Afanì d'acésta, 
de sine se intelege, cA comunitatea nu putea sé rèmAnA 
lArX organisatiune óre-care internA, pentru a se paté 



— 116 — 

sustiné celli putinfi acéstà legatura intra loc-iiiloriì gru- 
patl in unù punctù óre-care. Elementele acestel orga- 
nisa^iunì s'aù conservatù in tòte tiinpurile la Romàni 
dimpreuna cu nomenclatura lorù curatù romana. A- 
ceste rèmàsite suntù in comunà: 'popa, jiidele §i bètrd- 
nii séti jìirafn. Pop'i lat. pepa, era la Romani servi- 
torulù la aitarli, care preg;1tia tòte cele necesarie pen- 
tru sacri fi ci a : t'ocù, tamàia, apà, sare, vase s. a., adu- 
cea vita la altarù iji o lovia cu maiuln (malleus) in capa. 
Numele sacerdos preotfi a peritu in linnba romàna, pe 
cànd poi>(^ a rèmasu. Mi se pare, chiar .?i acésta pro- 
bézà. Cd sacerdos. ca unti func^ionaru publicii ^^), apa- 
ràsilii si elii Dacia odatA cu ceia-l-alti functionarì, pe 
cànd bietuln pop(t, ca simplu servitorù farà vre-o alla 
léfa decfitn unele rèmàsite dela sacrificiij, a remasù unde 
.s"a pomenitii si unde putea sé tràié.scà iiindil de re.ulà 
unù omii din localilate. Este tórte insemnatonì, cà in 
liinba romanésca se pà'^trézà si acjì unii provcrbu vechiiì 
romana relativa la popa. La Persi u (Sat. 6, v. 79) popa 
venier este unù proverbii care la noi s'a pastratù in 
,,2)antece de popà"" adecà pàntece sàtulù, bine hrànitù, 
grasù, de alci proverbulù : ain màncatù de m'am fà- 
cutù popà, ani màncatìi caunù popa, a fàcutfì burtà ca 
una popà. Totù la noi se àxce : a-§i da pelea popiÌ= 
a muri, va se dica pelea animalului ce se sacrifica la 
inmormèntare o lua popa, ca o recompensà pentruser- 
viciulù seù ^'). Tota din yechia organisatie bisericéscà 
mai este ciiratorulu hisericeì (curator fani), si cantoru 
(cantor) ^*^), cum se numesce càntàretulti bisericei in 
Transilvania, marturù (martyros) asemenea s'a pastratti 



17^ Liv. 1. e. VI : tradito servis publicis solenni familiae ministerio. 
— Suit Aug. 31. 

i8j VefJ'i descrierea unel alte datine unde popa pentru serviciulù 
se 1 si adi ie pelfa oH ce .sa consuniat'ì la mé<a. ColàctVituLÌ de B- 
Vieni, Sibiu iè>85 p. 55. Orelli Nr. 2488 : Pelleis coria funai sunto. 

19 1 Isidorus Orig. VII 12; 2Ò. 



— 117 — 

din vuchiiiliì lmil»ai;iri laUiiii hi.-cin ,-.-., (i, in.-i- «u lii.-.iu- 

narea dt; testis oum so afla la lioinanl -"). Din adrni- 

nisiralia civilil s'a pftslratiì : jude dela lai. judex. In 

linipiiln ropuhiicel si consuliì se numiaii judices. (Jene- 

raliniiite judex era ori-co magislratiì, can» judera ala- 

<eri civile, sifìl militare iji se alegea pe unii anu. A- 

óslA institutiune romana cu nomenclatura ^ì durata el 

(lo unfi ami s'a conservali! pi\na a(jl la KomAnil din 

Dacia. In Kom:\nia in limpuhl non lilrft cale .s'a inlro- 

ilusiì cnvcnliiin primaru, pe cànd din vecliime aflAmn 

prin docnmcnle numal jude '■'), ér' impàr^irea ferel in 

udefe se mal pAslrézi'i ìnca. Pe làngft judn mal suntiì 

a sfai n séiì Consilia aija numitil hètrànl se(i jnrafl, ci'icì 

iinèndóuò acesle numirl sunt'ì indatinate. Bèiràniì (hi. 

veterani) sunliì identici cu Senatores in privin^a chio- 

MiArel Ioni, ór' numirea de jnra{l o allamù si la Ko- 

manl --) chiar' in aceliì in^elesiì ca la Romàni. Afarà 

• l'acestea cuvintele : leye (ie.x), jude{u (judicium), jìi- 

Ipca (.indicare), judecatà (Judicalum), drejM (directum), 

dètoru (debilor), tutorù (tutor), curatorù (curator), u- 

sura (usura), nìpuro (capere arrham, ilal. caparra), 

«rj;Mwà-arrliabo, probézA continuitalea pracsei jucliciare. 

elici dócà ar' lì incetalrt vre-odalà, s'ar' 1" perduta .«fi 

(uvinlelo. 

Domnd, esle cea mal inalW tréplù ierarcliic.1 in statfì 
pAstraia cu nume cu tolù dela Komanl. Domnìi s'a 
tiumitù .>^i se numesce principele, acum regele. B'ste a- 
devèralù, cà impòra(il Romani ìncepcndu dela Caligula, 
dar mal aleso dela Domilianiì (Suet. Domit. 13) primian 



2o) Isidorus Orig, VI ii, 1.; Mnrtyres greca lingua, latine testes 
(Hcuntur. 

al) Hnsdeù. Arh ist. » Rom. I. part. 2 p 37 In unti doc de la 
f65o vinde obvine chiar ca cognume, cuir. obvine dcsft pSnìl a<^I In 
l'ransilvania , 

32) C. I. L. I. Nr, 477 inscript, de la a. 105. a. Ch ..Hoc opus 
omne facitu arbitratu duovirum et duoviralium . . . Quod eorum viginti 
iurad prohaverint, probum esto". 



— 118 — 

a pe numi Dominus. Augusta si Tiberio n'aiì voitù sé 
priiné.scà acéstà numire, care se da numal sUipànului 
fata cu sciavi!. Cu tòte acestea titlulu nostra de domnù 
nu s'a desvoltatù din litlulil datù impératului, ci din cen- 
tra s'a desvoltatù din relatiunea de patrono fata cu cli- 
enfii sei. Coloni! din Dacia, pàrasit! de puterea si pro- 
tectiunea romana, nu aveaii, in ìntelesù ma! inaltu, all^i 
representanti ai patere!, decàtn pe accia, car! fie prin 
posifianea lora sociahì, fie prin avere, eraiì totu-odatà 
si ce! ma! tari si ma! mari in ìmpregiarulii cela ma! d'a- 
própe. In vièta romana era ceva indispensabili! rela- 
tiunea de clienti! si patrona Nu numa! particulari!, dar' 
cprporatinni. comune, ter! ìntreg! 's! alegeaìi càte unii 
patrona din familiile cele ma! pufernioe, asa d. e. fa- 
milia Marceliloriì era patronulu Sicilie!, ér' Cicerone, 
cum ìnsas! ne spune era patronali! Capaci. Acéstà 
institutiune inherentn societate! romane s'a stràplantatu 
si in Dacia, ceea-ce s'ar' ìntelege de la sine chiar' dèca 
n'ami! ave probe directe. Dar' mai multe inscriptiun! 
ne probézà acéstà, caci si in Dacia aflamii patroni ai 
privatilorQ, ai diverselorii colegi! iji chiar' patroni ai co- 
lonie! -^j. Patroni! eraù titulati de clienti! lorn cu D - 
minus, princeps. Acest! patroni, càtt na vorù fi tre- 
cutii, peste Danare la retragerea Romani lorìi, aiì re- 
masù singurii domnì, principi, ai poporulur de josiì. Cu 
acéstà impreijiurare corespande deplinii situatiunea care 
o aflàmu la Komànii din Dacia in ajanulu conslituirei 
domniilonì nationale in sec. Xlll si XIV ; si aname do- 
cumentele ne vorbescii de o sumà de roivorjì «ji cnezì, 
cari se aflaii in diversele tinaturi din Dacia. Acesti 
voivodi si cnezì nu eraii de càtù vechii patroni, càci §i 
vodà §i cneisu ìnsémna totù numa! dominus, prmceps. 
Aceste cuvinte s'aìi ìntrodusiì cu limba slavónà de unde 



23) Ackner et Mliller, n-ril : 98, 125, 1Ò3, 164, 167. 171, 173, 
177, 178, 21^5, 3o4, 393, 397, 398, 521, 523, 524, 532, 534, 578, 
560, 084, 701, 718. 



— Ili) - 

aviiiiu -1 iiumel»; liDenu (v. si. holjaru). In-' j»; «.ui-.t 
nuinirile slave oliciale an esistatft toliì-de-una sji nu- 
inele romAnescù domnu^ si anume rsiflpànil feiidiill se 
numeaiì de càtrA clAcasI domnì, jji cu deosebire in Tran- 
silvania nude niimole de l)oeriù nu so ìnlrebuiiitéz.ì do 
cAin in '|V'''ii-^^llnlul, care a alala in legAlurà cu Mun- 
lenia. In Transilvania marii posesorl de prin sale se 
numesciì domnì, si in generalo loliì ce s'a numitn jjI se 
nuinescc in Konuìnia hoeriìì. dincolo s'a (jisù iji se fjice 
•si jKJi omnii, ceea-ce probézft cu Transiivania n'a sialo 
in logàluri'l cu IJulgaril. 

Dupà cum se vede din lo^l cronicarii, incepcndu dela 
Urecliie, tilluln de vodft se pune de regula indatà dupà 
numele propria alft principelul : Slelainì-v dA, Mdiaifl- 
vodA. Insc vodà era numal o lilulalurA sócA, alìi cArel 
intelesiì liinba nicl-odatà nu l'a consumatù si nn a pu- 
lut'o satisface, si aslft t'ehì cànd vorbesco de principe 
'Ili nuinesce domnìi, chiar .si dócA a adausa pe vodA la 
urmà : Slelaniì-vodà, domnu ù Moldovel. Radu-vodà, 
doinnuln muntonescù, §1 órAsl se (jice numal : domuil 
Moldove!, Munteniel, ór nicl odali vodif .... sji do- 
mttie, dómnà, domn%{«'\ ór' nu vodie. vodésà. .s. a. CAtfi 
do inultn a rolusalu liniba cuvóntuliì indù se vede de 
acolo, cA l'a lAsaln nedeclinalo. 

In limba romàna s'a pAslralù .si cuvónluln it)ij)èratii, 
care probózA cà Romànil nicl-odatft n'aiì perdutu amin- 
lirea do domnie sóiì ìtnpórA^ie rornanA. si aceslfi nume 
l'an aplicalù .si in povesli : Imperai uncgru, Impcralfi- 
rosiì eie. 



- 120 — 

CAPITOLÙ X. 

Momente istorìce in viéja limbeì romàne 

In totù lungulù perioda dela a. 274 d. Ch. pana prin 
secolulù alù 13-lea iiu aflamù nicì unù momentù is- 
toricu ìnsemnalù in vièta limbei romàne, si anume vre- 
unù momento favorabiln. Din contrà momente nefavo- 
rabile destule, din care celù mal fatala, ìntroducerea 
succesivà a limbtì slavóne in bisericà (v, p, 75 ). 
Ca unii momentiì favorabiln trebue se consideràmù 
ìnsè ìntemeierea stateloru romàne, alù Muntenieì si alù 
Moldove!. Adevèratu, cà privindfi lucrurile pe de-asupra 
timpn fórle ìndelungatii nu se intrevede absokUù nicì 
unti foiosa pentru limba romàna, càci bisericà si sta- 
tuliì romànii su te da ani incà tràescù cu limba slavónà. 
Se prepara ìnsé unù bine pe viitorù, cu ìncetulù adevératù, 
dar ce prepara. Unii bine mai de-aprópe a lostù con- 
centrarea fort.elorù risipite si neorientate in dóue centre. 
Acésta insemna nu numaì ìntemeierea ^i ìntàrirea con- 
sciinteì etnice, dar si prepararea tortelorù pentru o 
nóuè vièta, care nu putea sé rèmànà farà o bunà in- 
fluintà si asupra limbei inserì. ìntemeierea si òrganisa- 
tia unuì stata, mai alesù in Europa chiar si in acele 
timpurì, nu se putea face §i continua farà o cultura 
óre-care. Va se dica, cele dóue state chiar dela ìnce- 
putù aù fonnatù una simburù nu numaì de fortà fìsica, 
dar' §i moralà si culturalà. Cultura chiar stràinà fiindù 
era unù impulsa noù si unù esempla viù càtrà o cul- 
tura mai tàrdiù nationalà. Ceea-ce ingreuézà justa apre- 
ciare a acelorù timpurì din acestù punctù de vedere, 
este lipsa aprópe totalà de cunoscint.e §i documente a- 
supra vie^iì culturale din primele dóue sute de ani a 
statetorù romàne. Chiar si secolulù ala 16-lea este 
destulù de sàracii, dar totusl avemù puncte ceva mai 
luminóse. — Dela Alexandru cela bunù pana la Neagoe- 



— 121 — 

voda iillàinù si l)i.sorica ori^ariisalA. ()r;4anis:iiia luscncci 
in acp.sli; liiii[)url insemtìa punerea pe piciorù de résboiiì 
a utit'l annate de culmrà. Nelericirca era. cft acéslA 
armalA lupla cu o arniA slnìinA, ce nu o putea mànui, 
limba slavóna. NicI ehiar ìnlroducerea tipografiel pe la 
1507 *) in Munlonia n'a ajulalft cultura nationala, cScI 
nu se tipilresciì de wXtiì cAr(I slavóne, cu tóle-cA deja 
pe la lóti allignili limba rom:\nó.scjl aplicatà chiar .si 
in corospondenljft oliciaia, ciU'I inagistraluhì din Sibiù 
Crransilvania) avea unii anunie l'unc^ionanì ca interpreti! 
.fi scriitorfi de scrisorì rowànescl -). Lucru aprópe de 
necreijulìì, cade la 1507 — 1640 de?! sa aflatiì tipo- 
grafie in Muntenia, totu^I nu s'a tipilrilfi niof o carte in 
limba romtXnA, celìi putinù pAn'acum nu-I cunosculA 
nici urmft macar de tiparitunl romànóscA din-cóce de 
munti pana la bravila de (iovora (1640), Homànesce 
inse ìncepuse a se serie in cele bisericescl deja de multo, 
(V. Ut. biser.), 6r' in a dóua Jumètate a sec Ki-lea ìn- 
cepuse a serie romilnesce si cronicarii (vefjl la Cro- 
nicarl). 

CArlI romjtnescl lipàrite apariì mal AntAift in Tran- 
.silvania. Impnlsuiiì la tipìlrire 'hi da propaganda re- 
i'orma^iunel lui Luteri!. Ca mijiocu de propaganda pre- 
gàtitoruliì relbrmatiunel inlre Sa.sil din Transilvania, Ioan 



l). Cea dintAin tipografie a fostfl \a. Tcrgovi^te ^i pina la 1545 
s'ati tipilritfl mal multe clr^I bisericescì slavóne. In biblioteca .A cade- 
mie! romìne sub No 3s6ò se adi unii Octoichft sl&vonti mancQ tip. 
la 1510, sub No. 3577, altuliì tip la Térgovi^le la 1545. Despre alte 
tipàrituri slavi'ne In Aluntenia vei^I Schafarik Geschichte des Serbi- 
schen Schriftthums, Hrag 1S65 p. 279 seq. Columna lui Traianft, 
1876 No. 8 (5) pag. 193 seq. 

2). Correspondenz-Blatt des Verelnes fUr siebenbUrgische Landes- 
kunde, din a. 1681 No l. unde din registrale de socotell ale Co- 
mune! Sibili pe anulfl 1544 se reproduce urmStorulfl pasagiil '■ .^1544 : 
l'hilippus Pictor. Der selbeerscheint in den gléichzeitigen Rechnungen 
in Hermannstadter und NationalArchiv als (lermannst.Hdter BUrger 
und als Dolmetsth und ^chreiber .ivaiachischer Briefe\ die an den 
Kat konimen oder von ihm abgeschickt werden". 



— 122 — 

Honterus, aduce tipografie la Bra^ovù. Deja la a. lo44-, 
aflàmu tipografie si in Sibiù. Propagatori! reforniatiunei 
'iji pusese ochii pe Romàni, ca elementulù celQ mai 
numèrosù. Penlru a là^i dogtnele luterane Sa^ii punù la 
dispositiune tipografiile pentru tipàrirea de càr^i romà- 
nesci, in care se infiltra mai multìi séu mai pu^inft 
dogme luterane. Pàn'acum pe scie, ch. cea dintàiu carte 
romanésca s'a tiparitCì la Sibiù in a. 1544, ?i adeca unii 
cateciiismiì in limba romanésca ; unù aitò catehismii se 
pare a se fi tipa ri tu in Brasovù inainte de 12 Martie 1559, 
(vedi lit. biser.). D'aicì incolo incepìi a se tipàri mereii 
diverse càrti bisericescì in limba romanésca. 

S'a sustinutù da unii, chiar dintre Romàni, cà nu- 
mai reforinatiuneì avemii de-a multàiiii introducerea 
limbeì romànescì in bisericà. Acéstà parere s'a nàscutii 
pana nu se scia, cà deja cu multa inainte de refor- 
matiune limba romàna se ìntrebuinta in scrisù si cà se 
tradusese in ea eart,i bisericescì. Relormatiunea a a- 
jutatù tipàrirea de càrti romànescì, dar nici de cum n'a 
datti àntàiulii impulsa la traducerea Ioni, càci din con- 
trà este probatù cà propagatori! retormei tipàrescù cea 
mai mare parte traduceri vectii (v. lit. biser.). 

Dupà Luterani incepurà si Calviniì a lucra ca sé a- 
tragà pe Romàni in secta lorfi, §i fiindii-ca principeie 
terei era calvmii, actiunea Ioni devine din ce in ce mai 
violenta. Calvinii incepii a impune Romànilorii prin 
lege episcopi calvinì. 

Episcopulù Ilie lorestii (1G41 — 1643) este pusil cu 
conditiune ca sé tipàréscà si se introduca càrti romà- 
nescì cu dogme calvine, ne ìmplinindù conditiunile a 
fostii depusù la an. 1643, §i in loculii luì s'a numitù 
Simionii Stetànii (1643 — 1651), care a primitn Cate- 
chismulu calvinescu tipàritiì, cum se vede, in acelìi anii 
(iam exhibitum. Maga/, ist. 236 sq. Sincaì an. 1643), 
si celelalte càr^ì preparate sub ìnfluinta Calvina. 

Starea Romànilonì de peste munti in acéstà epoca era 
din cele mai de plànsi:i. Ei sunt.u despoiatl de tòte drep- 



— 123 — 

turile mi luinial polilice, dar si onienescl. Ma^liiaril, 
Secuil ^i SairiI la 1 iH8 l'acri uniunea, sj'c» mal bine, con- 
jurfltiunea cunoscutft in istorie sub nuniele de uuiunta 
celarli irei n (iuuì, jji intùrilft cu juràmòntù pn cruce, 
cu scopiì ca «ìmpreunft se sdrobóscA i}'\ sé desrfldécineze 
culezarea i}\ rebeliunilc blflslemal.ilorft ('e gerani». (Magaz. 
i.-tT^II. lóB) : jji liin(liì-o:ì acestl Veruni eraft cu deose- 
birc Romàni, este ovidentfl ca conjumfiunea de sterpire 
era in contra Ioni, cum a doveditn despoierea iji de 
drepturile ce le avuse pAn' aci. Arislocratia romàna, 
cAtA va lì scApalCi din furtunele secolilorù trecutf in a- 
cùstA epocA (iindiì acum ^ilitA sè-sI lase legea, sa des- 
naiionali/alfi. 

iiiserica inso cu poporulH contimiA lupta si acéstft 
liiptA a HoniAniloriì de peste Carpali n'a rémasiì fArA 
eleclA asupra celorfi de din-cóce. CArtilu lipArilo din- 
colo naturalminte s'aiì lAi.ilft dincóee. ^i pe la fmeiese- 
colulul alù l()-lea iji ìncoputnlfi celul urmAtorirt dAmil 
pesto celo dinlàifi urme de o miscaro lilcrarA, mal cu 
samA pe tereiiulù clirono<;r;)lìeì. AccstA mi.scare ìnsò era 
restriiisA in cercurile unoriì putinl amAtorl. Cu atàtìi 
mai muliri insò limba incepe s6 apara scrisà in cores- 
ponden^ele si actele private'*). De mare iuiportani.A este 
aplicarea limbel romAne in actele publico si cu deose- 
biro domnesol. Celli mal vecliiiì documentiì publicfl in 
limba romàiiA este celu din 22 Sepl. dintre a. 1088 — 5 
scrisiì de Teodorft logofòluln la \'làdescl, distr. Mus- 
celfi, publicalù in Cuvinte din bétrAnl (I. p. 31 sq.). 
l'etru-VodA se subscrie romAnesce intr'imù chrisovfi 
dela 1583 illsc&w mena ^oMHUtA meae *). Miliaiù-Kroulft 
serie romAnesce ìntArirea domnéscA pe unii chrisovil 
slavonCi dela 159() '•). Cele dintAiiì chrisóve domnescTcu- 



3'. H'vsdefi tn <'uvinte din h5tr. reproduce mal malte doc. !n- 
cepéndù c>la an. 1551- 

41. Arrhiva Ist a Rom. t 1 part l. p. '27. 

5I Revisin p. ist nrch. ^i hlog. an. II v. IV p. 543 



— 124 — 

nosciUe pana adi sunlu dela Simionu Movila din 15 
Maiù 1601 si alte patru din 1602 ^). 

Totù-odatà in aeestù secolu ìncepuse a se generalisa 
totù mai tare limba romàna in bisericà. Sub Mateiiì 
Basarabù in Muntenia si sub contimporanulù seù Va- 
sile Lupuln in Moldova deja pe la 1652 in bisericile 
domnesci din lasì si Tèrgovisle se canta romànesce in 
strana din stanga^). Cele dintàiù decisiunì oficiale pen- 
tru ìntroducerea limbei romàne §i scóterea cele! sla- 
vóne din bisericà s'aii fàcutù la Romàni! din Transilva- 
nià in mai multe rèndurì sub mitropolitulii Sava Rran- 
covici (1656r— 1680), din care ni s'a pàstratù conclusulii 
marelui Sinodo tinutii la Alba-Iulia la a 1675'"*). A- 
cestii mitropolitil, pentru st,ntimentele luì nationale si 
pentru lupta contra calviniloru, a fostù deslituitù de 
principele calvinii, aruncatn in ìnchisóre si schingiuitìi "). 
Unii altii sinodù j^inutìi totn la Alba-I ulia sub milropo- 
litulù Alanasie la a. 1700 ^''), reìnnoesce decisiunile de 
mai 'nainte. 



6). Hasdeù, Cuv d. bctr. I. p 104 — 127. Alte dóuè pretinse chri- 
sóve domiiescì scrise rom. dela Ilie vodìt din an 1496 (?) reprodjsu 
in Uricariù III- 109 sq si dela Stefanu-vodà celti tinéru din a 152Ò 
reprodusfi de Melchisedecii, Cron. Hus. p. 21 sq. Apend. din cause 
cunoscute nu le admitem'ì. 

7)- Càietoria àrchidiaconuluT Paulii de Alepo prin Moldova si 
Muntenia ìntre aniì 1652—1660 in Archiva istcr. a Romaniet, t. l- 
prt. 2 p. 70, ga — 100. 

8). Elfi sunà : „Cuvéntulfi lui dumneejeu cu carele este ma! de 
lipsS, cre^tinilorìi si nelnvè^a^ilorn, ca si cum este de lipsa lum-na in 
vreme intunereculul, asa si cuvéntulu lui dumne^eìi. ca so- se vestésc?l 
in limba nòstra rumanesce carele ne-amìi nàscutu, ca sé intelégà to^I 
crestinii, seva cJlin t»5te serbàtorile mal dinainte vreme am dojenitiì. si 
am poruncitìi a.^é si acum. Eru cari! se vorìi afla fScéndu amintrile, 
cu bintatuéla, carele s'aù datu in condi^iile dintàiiì inlr'al^I ani se va 
bintàtui''. (Cipariu, Acte $i fragm. Blasiiì. 1855 p. 148). 

9). Despre ace^tu mitropolitil a se vede Cipariu, Archivu p filolog. 
si ist. p 650 seq. Fòia Transilvania a 1870 No, 34 §: Cronica hi! 
G. BrancovicT in Revista crit -lit. I p. 393. 

io). Punctii 14 din canónele acestul sinodìi sunX : ..Po^^til se faca 



I2rì 



l'o c:\nil insó liomànil de pesto munti duceail o luplA 
aU\iri de ener^icrt peiilru a pune limbu romàna in drep- 
lurile et, dincóce i so pregàtea unii nofl jugù. (ire- 
cil, care cu ìnceputulfi secolulul alù Ì8-lea punù 
inàna pe tronurile Munteniel sji ahi MoldoveI, eraft o 
nóuA epo(;ìl de sciftvie Jji ìnlunerecO penlru limba ro- 
inj\n;l. Scóla §i biserica se grecisézà, limba socictà^il 
inai bune devine limba grécA. 

Abili- l'eliì limba romana '.jl perde din non mijlócele 
ìji agentil de cullunì, fji rèniAne éri\sl poporuhì de josn 
ea deposilaruin si conservatorulù el. Esle adevèratù, 
cA ir\ nrrna desleptànl din sec. alù 17-Iea limba ro- 
mi\n!l n'a ptilulu li esclusa, n'a putulD (i nàbusilA cu 
tolulù in mersiiln el ca sub slavonismit, dar' ea to- 
tusl nu mai putoa me^ge ìnainte. ci din contrà ince- 
puse a da inderéptfi, cum acésta se potè vede din cro- 
nicaril din a dòua jumi^tate a sec. ahi 18-lea. Sub Fa- 
nariotì in generaliì limba romftnft se suferea numal in- 
fr'atiMa in scóle in cAiiì pulea sé sorvéscS ca prin ea 
Jiomànil sé pólà invèta giecesce. 

I*e cànd limba romAnà in Muntcnia si Moldova ge- 
mea sub juguliì grecescn. se intèniplA unii nofi oveni- 
mentn doslinatii a libera in fine limba romàna de sclàvia 
strftinA, a-I da unii pulernicii impulsù de \ìé[ìì si a-i 
recàsliga loculo inlre Unibile surorl neo-latine din occi- 
dentiì. 

Samoilii Miciilii ?i Sincal si apoì V. Maiorii deschidiì 
() nóiui lume nu numal pentru limba romàna, ci pen- 
lru Poporulii romànii in generali!. Kl redaii limbel al- 
fabelulii strAmo.'jescii lalinii. probàndiì originea el Ialina, 
.«^i inlrodueèndii sludiulii se en^ilicii ahi limbel romàne 
(v. Filologia). 

slujhil càtf\ vorft pule romdn.*sce. Evanrjdia <ii povestea s' InJeU'gA 
cremlini!. <'r' ctre nu va povest ilin poucenie tn tt^e duminecl ?i \n 
tóic serbatori .icela popi se s« g obéscft cu ra floridi; ér' de nu yn 
giindi de bir^g- s^'- fie IdpSdatn din Preo{ie". (P. Maiorì, Istor beser- 
Rom. p. 357V 



— 126 — 

Slriiinii sji cu deosebire inimicii nostri a". ìntelesù 
totu-de-una mal bine imporlanta pasilorCi nostri pe a- 
semenea cài. Asa s'a intèmplatu si aici. El ìnteleserà 
numai decàtù, cà acésta va se dica a ne piine in lu- 
mina, a ne crea unii prestigiù §i a ne castiga aliaci, lu- 
crurìce togmai nu voiaù ei. Astù-felù Sulzerataca cu ve- 
hementà Gramatica luì Miculu-Sincai si cu deosebire, càci 
s'a scri'sù cu litere latine ^^). Totii asemenea aìi facum Gre- 
ciì cu gramatica macedo- romàna a lui Boiadgi (1813), care 
avu fericirea a fi afurisi tà chi:ir de patriarci! ulù dehi 
Constantinopolii ^'^). Ideile lui Petru Maioriì despre limba 
romàna espuse in Istoria pentru inceputulìi Romànilorii, 
§i Lexiconulu de la Buda, provocarà o adevèratà fur- 
tunà din partea stràinilorù ^^). 

Pe làngà lupta teoretica cu principi! §i tendinte pro- 
pagate in scrisù, se incepe si o luptà practicà, cucì la 
1795 se formézà in Transilvania o Societate filoso fi- 
céscà, care se-se ocupe si se tipàréscà càrti de sciint^a 
§i de istoria Bomanilortì si se pusese in legatura si cu 
eeì dela Bucuresci ^^). 



li) Fr J Siilzer, Ceschichte des 'l'ransalp'nishen Daciens- Wien, 
1701 — 2 III. p. I5'i , Nur dieses hab ich hier mit Erlaubiiiss ,des Wohl- 
ehrw . . ■ P Klein beweisen wollen dass es m'c//t angehe din wala- 
chische Sprache mit lateinischen Huchstaben zu schreiben und zu lehren- 
— E (den Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae. Clandiopoli 
1791. 1- Tiirist Engel, e ommentatio de expeditionibus Traiani ad 
Danubiiim. e ergine Vala.horum, Vindobonae. 1794 — 

12) ..Aflu, (Jice patriarchulù. cà se respHndesce cartea unu! blSste- 
matfl ràtàcitìi aliì bisericei anume Boiadgi. Scopulu acestuia este deacom- 
batelimbagii'ci din u.suliì credinciósel n stre turoie Comunicati ^furisenia 
nÓstrSceorù care arù da crecjiìiméntu spuselorfi aceluT eretici! contra limbei 
in care a vorbiiiì ^i vorbesc;; dumnetjeirea'". (v. Apeluln SocietStei 
macedc romane Lumina in Gazeta Transilvaniel pe 1^H;:) Nr. -IO.) 

liì) i;arth. Kopitars kleinere Schriften. herausggb. v Fr. Miklosich, 
Wien. iGóT I-ter Theil. p. IS-'— 1»S, 230—243 — Erweis dass die 
Walachen nicht romischer Abkunft sind etc. (anonima). Halle iS-3. 
I. C. SchuUer. Argumeutorum prò lat nitala linguae valachicae s. ru- 
munae epicris's Cibinii, \'6'A2. 

14) A. P. llariànu, in Vieta, operele si ideile lui G. S'ncal, 



— 127 - 

De all:\ parte (leoijiiu l.a/ani, trecèndù la ì>i*(') din 
Traiisilvaiiia la lUicuresci, introduce liinha romàna in 
conlerinte jnihlice fji in scólti. 

Hoin;\niI, care pi\n' aci invòtaù nunial j^recesce ?i Iran- 
^uzesce, sji hinba lorft o lineali incapabilA de a se puté 
cultiva i}\ propune invè^ftlnrile in ea, v^Mlurù de odati din 
rosluliì Ini l.azariì, cA acésta este unfi mare neadevèrìl. 
,,Afi nu puteuìù ave si noi lilosofl ca sé invete rdosoCia 
in limba rornùnilV lòie pulemil a le dobàndi, ca si noi 
sunleniu nAsciitl ca gi alte neamurl, si nóué ne-a dalil 
D-(|eu accie darurl. Cine póle (jice cA lìil liomàni'oril 
nu vonì pule invela tòte ìnvè^ilurile in limb patrie! ?" ^^) 
Acestca le adresa I.azanì din caledrA KomAniloru si strA- 
inilonì totiì-odatiì. Si cuvèntuhì trupfi s'a fócutìl 1 

Klevulfi ^i iniuAlorinliì in catedra aln lui Laxarù, K- 
liade, vorbnulu de niisiunea regeneratóre a invòiatiloriì 
ardeleni de la inceputuift secolulul, serie aceste inspirale 
cuvinte : „Kl prin lucrArile lorfi ca prin unii loiagiì ahi 
lui Moise, afj despàriitfi o mare de ìnlunereciì ce linea 
pe l^iinùnl decindea pAmèntuluI làgàduiniel. ì lAcurA 
sé trécA dincolo de Kgipluliì minciuniloriì. §i sè-.sl cu- 
nóscA adevéralulfi si m;ìrilulii lorfi incepulù.'' 

Unii mare evcninientù in vié^a limbel romAne a tosili 
introducerea (jiaristicel. Din programa SocielA^il amin- 
tite mal susii se vede cA era proieactalA unii telili de 
revistà sciinlificA-literarA, ceea-ce nu se vede a se ti 
realisaliì. La anuliì 1817, unii nnume Kacocea, tranb- 
latorii roniAnescn in Lemberg. publicA prospecluhi uno! 
fot periodice, care de asemenea a rémasii tArA rerfullatii. La 
1820 apare Fama Lipakàì, in Lipsca, de dol redactorl ro- 
mAnì.dar' .si acésta in curèndii se vede cA a apusiì. La 1827 
inccrca L Eliade, guvernuliì insé nu ia permisii, la M 



pnblica programult\-apel<1 al& acelel Soc'eUHI p 83—86; despres'rtea 
ecestel socìeiS^I nu se mal scie n'micii. 

!•*>) l*. l'oenaru (ieurgiu Laznrù ?i scola romdnfl, BucurescI, 
1871. p 1^ 



— 128 - 

Aprila 1829 insè 1. Eliade scòte in Bucurescì ,,Gurie- 
rula romànescu'', ér' (ì. Asaclii la lasl ,, Albina roma- 
nésca" la 1 hmiu aceluiasì ami. La 1.832 esista deja 
5 diare romàno, care ìncetulti cu ìncetulii se ìnmuUescn. 
L al838 apare in Transilvania la Brasovù „Gazeta Tran- 
silvanici" si ,.Fóia pentrn minte etc ". Intemeiata dia- 
ristica, ea-sì ìncepu activilatea eì luminàtóre si unifica- 
tóre sub tòte punctele de vedere. Mai in acc- 
lami timpìi cu diaristica se introduce cu totìi adinsuln 
si teatrulù si 'si incepe ^i literatura activitatea ei bine- 
■fàcèlóre. 

Cam de pe la 1880 limba romàna se introduce din- 
cóce de Carpati in generala in scòle, eliniinàndu-se cea 
grecéscà. 

In chipulìj aeesta limba romàna reluàndu-si in fine 
drepturile el apucà calca progresulul pe tòte terenele. 



CAPITOLÙ Xl. 
Moravuri §1 cultura. 

r, jlonii se aséda in Dacia cu moravurile si cultura 
romana. Acésta se constata cu deosebire in inscriptiu- 
nile rémase. 

Vièta fainiliarà era fòrte intima, cultuhl celorù rè- 
posati in mare onore. Acésta ne-o arata doiòsele es- 
presiiìni de prin inscriptiuni si multimea epitafelorù. 
Obvinù mai in fie-care epitafu espresiunì ca parentes 
infelicissimi filiae pientissimae, mnter infelicissima Jilio 
carissimo, fratti pientissimo, sor ori pientissimae, mairi 
jìientissimae, filiae pievtii^simae et dulcisime, traili con- 
jugalu sine uUa querella ; pana chiar si socrilorii li se 
aducù cele mai mari laude ; sacro sui amantissimo. 



— 121) — 

Ina bàrhuUì nuinesce pe s-o^ia sa pittate et castitate 
iììcomparubilis ! 

Mullinieii riiiiielorft de tempie .mì palale mftre^o, 
statue, apeducle iji còl ai^tf-rnute cu pélrà, intogini- 
rile §i a'<e(|6niintele despre cari ne mftrturisescn 
iienum^iratelo inscrip^iunl. suntfl proba strAhicilà de ci- 
vilisa(,iunea romana phinlatà in Dacia. Nu alJamil ìhsò 
urme de scóle, in literalura Ialina nu apare nici unu 
scriitoriiì din Dacia. Multimea inscripliunilonì ìns6, limha 
Ioni tórte bnnft. mal bunà. malciasicà decum amiì ti 
dorila noi, penlru a puté alla in ea mal multe urme 
(le graiiihì popularù, .«jti cu deosebire limba conlractelora 
lAcule intre ómenl mal de josiì. cari contraete ni s'aù 
pAstratn in tablcle cerate : tòte acestea aratA, cs\ esista 
in térìl o bnn;ì instructiune. l'rin nrmare este numal 
o intt'inplare, ca cela pu^ina ptìn" acum nu s'ail aliata 
urme de scóie, pe cAnd nu mal departe de càtù in inve- 
i;inata Canonie, la Savaria ( Stein- am- Anger) s'a allatil 
pe o cj\ràmid:'i impresti allabetulù latina, ór' in alta : 

Beile debet esse puero qui discit bene. eie. 

Acestea probézA neindoiosft esistenta scólel in Pano- 
nia. DepArtarea Daciel. de Italia fAceaQ sji mal imperi- 
ósA necesitatea scólel. 

Cu atAtu inse mal positiva .«ri mal de timpuriiì intim- 
pinAmn esistin^a tealrulul in Dacia. 

La Sarniisegetusa ((irAdisce) in Valea-Ha^eguluI pAnA 
a«|I se vede amfiteatruln. in care, dupA cum ne spune 
o doiósA inscrip^iune, unii artisti! fenomenaliì de 12 ani 
a delectatft publicula cu produc^iunile sale (saltavit, 
oantavit, joois omnes oblectavit •). 

Intr'o inscripfiune din Parolissum (adi Moigrad in 
Transilvania) dola an. 158 se dice, cA s'a reparata am- 
titeatrulft ruinatfl prin vechime (amphitheatrura, vetus- 
tate dilapsum, denuo fecit). Din acésta se vede, cft am- 

i) Akner et MtlIIer n 142. 



130 



fiteatre se aflaù si in localitàtì mici, ér' impregiurarea, 
cà dupà vre-o 51 ani dela colonisare teatrulu se stri- 
ease §i trebuia a se reìnnoi, ne probézà, cà s'aù ridi- 
cala teatre ìndatà dupà colonisare, chiar §i in locurì 
mai neìnsemnate. Acésta ne dà o raèsurà pentru cul- 
tura ìnaintatà a colonilorù. Asemenea coloni nu pu- 
teatl sé fìe barbari, cu atàtù mai putiniì dintre cei din 
Asia §i Africa. 

Comerciulù Dacieì era fòrte estinsù. càci o aflàmù 
in legàturi comerciale cu Italia §i cu Orientulù ^). Pe 
làngà acestea inscriptiunile ne arata numeróse societàtì 
industriale si comerciale : collegium fahrorum (s. indus- 
triasilorù), e. negotiatorum (s. negustoriloriì), e. cento- 
nariorum (s. tesetoriloriì de lana), e. dendrophorum (s. 
lemnarilorù). e. aurariorum (bàiesilorù) §. a., Joe se 
numia in Dacia, cum màrturisesce o inscriptiune, §i 
denlu comerciiduì, ceea ce probézà marea importantà a 
comerciului pentru Dacia, pe care 'In punti sub pro- 
tec^iunea celui mai mare deù. 

Romànii, de§i aii avutu o miie de ani se sufere in- 
vasiunele barbare, care ati distrusù tòte operele màrete 
ale architecturei romane, in càtù acestìi faptìi a réraasii 
pana adi in dicerea popularà „n'a rèmasii pétrà pe 
pétrà", totusi nici moravurile nici sufletulu lorù nu s'a 
insèlbàtàcitù. Ei aìi pàstratn o adàncà intimitate si do- 
io§ie in vièta familiarà. Càsatoria este incungiuratà de-o 
multime de ceremonii cànd grave, cànd vesele. Mirésa 
este „o fata de impèratù", mirele „ficiorù de imperatù", 
ceea ce indica respectù §i fericire. Càsatoria este ,,pe 
vièta §i mòrte", pentru aceea si jelirea la mòrtea u- 
nuia dintre soti este adàncà si lunga. In ceealaltà lume 
insè èr' se intélnescil pentru a trai impreunà. Cultulù 
mo§ilorìi (sufletele reposatiloriì) este in fòrte mare o- 
nóre pana adi. Anumite serbatori peste anù sunttì con- 
sacrate acestuì cultù. Atarà de-aceea mai alesil tera- 



2). lung, Die romanichen Lanschaften p. 398. 



— 131 — 

Tiiilri IUÌ-.71 (ui.i .7I la alte ijiU; :;i .-«lù.uwu u-i iiumt- 
aininle (U; iiii»i(iì riposati !#'a face darurl .«ììì prinóse 
|)ontru répausuln Ioni. In cùntecele la nior^I nuinite 
bócele (v. lil. i)op.), e depusA cea mal adàncù si fer- 
l)inte iubiro ìntro membri! familiel. 

Caraclerulr» individuali! liomanuln 'lù concrelisczà in 
.,omiì de omenie", sub care se intclegn tòte calitj'i^ik 
bune morale cbiar ^i sinceritatea, lArft de care omulil 
<'ste ,,cu dóno l'o(e'* !ji incétri a lì de omonie. 

Caraclpniln l'amiliarri, la care Romànuliì line Córto 

iiuilin in Iòle relaiiuniie sale ^i mai alesù la cj\- 

atorie !?i imprietinire, 'In cristalisézft in disa ,. burnì 

utà si «òmi^ntiV, éf c{\nd intr'o familie intra prin cà 

Uorie ,,neama strftinìi" se dice cìl a intraliì unii ,, spimi 

in neamiì". 

Datina, legea séti obiceiulù din lètrùnì este legatura 

cea mal puternicft a societAtil. Ce- In ce-o infrànge este 

sdrobitiì de despre^uln §i baljocura publicà ; penlru a- 

«ea diversele datine pt\nil chiar in portil sóu imbràciì- 

uiinte suntn Minute cu sj\ntenie. 

l*e lAngfl coiitroluliì dilnicn, moralitatea publicà, in 
timpurile mal vechl, era controlatii si prin asa numitele 
d)i(jàr1 pe4e sàtii a tuturorn celonl ce (riceaù peste 
ann farft-de-legl i,é(i imoralitiltl. 

Komj\nulìl dice ci\nd abate la ehi una óspe cà i l'a 
t rimisi! d-(|eft, pentru aceea ospitalitatea considera ca 
o mare datorie, si de-aici ospitalitatea Homi\nuluI 
este proverbiala, !ji elfi elice, cùnd otnenesce pe óspe : 
o se ìmpAr(imiì co ne-a daln d-(|eù 1 

In totù timpuln invasiunilonl nu putemtt vorbi de 
cultura, cftcl invasiunile eran togmal negatiunea !ji dis- 
trugerca orl-càrel culturl. Homftnil an tràitiì in acestiì 
timpQ cu resturile §i reminiscenlele ce le puteaii pàstra 
•din trecutn. 

Arta scrierel amil vtMlutri cà aiì pàstrat'o totù-de-una, 
totrt-de-una aiì avutn religiune, cre?tinismulft, care se 
basézft pe carte. impregiurare mal importanti este cA 



— 132 — 

totìi-cle-una an pàstratii si numele de scóZa, care de si 
de origine greca {oy^nh]), este ìnsé de ìntrebuintare ve- 
chie romana, care se afla la scriitorii latini ìncepèndù 
incà de sub republica. 

Cuvèntulù schola obvine si in ìnscriptiile din Dacia 
ca scola pentru deprinderl practice si ca collegwm ^). 

La noi obvine cuvèntulù ^cólà in vechile monumente 
literare d. e. in Codicele de la mànàstirea Seculù (fòia 
194 verso). Cuvèntulù a tnvèta este asemenea latina 
popularil ^), si vine inainte in cele mai vechi monu- 
mente ale nòstre incepéndù chiar dela Codicele vorone- 
^ianù. Tòte acestea probézA luminatù ca .^cóla, cartea, 
scrisórea, invèlàtura, n'aù disparii tu nici-odatà din si- 
nulù Poporuluì-romànu, dnr, dupà timpurl, odatà mai 
làtite si alta -data mai restrinse Scóle mai regalate au 
trebuitù se esiste pe lànga mànàstiri, despre a càroru 
inceputurì fòrte vechi la noi nu esista incà idei làmu- 
rite, nefìindù cercetate. Esistente manuscriptelorù fòrte 
vechi in mànastirile nòstre, arta cu care sunti! esecu- 
tate atàtìi ca scrisòre càtù si ca iluminatiuni, arata o 
vechie tradilie si deprindere '"). 

Introducerea tipografiei deja la inceputulu sec. 16-lea 
este proba de dorulu pentru cultura, si unii impulsa 
noìl pentru scola. In térà esistali biblioteei cu opere 
din cele mai rare''). Mànastirile monumentale, dintre 
cari cea de la Argesù capù- d'opera arhitectonicà ; pic- 



3). Ackner u. MuUer op. cit. No 509. 583, 6Ó7. C I L. No 
87Ó, 1215. 

4). Diez. Wòrterb. der romanischen Sprachen l' p. 447 ital. avvez- 
zare, invezzare. 

5Ì. Revista Romina pe 1861 p. 5o3 seq. 807 seq. 

ó). In Cazania de Era^oviì, 1580. in precuvéiUare editorulìì Luca 
Hirschel din Brajovù dice, ci ori càtR a tntrebatù ^i càufatù origi- 
nalulìi càrtii in alte mule parti n'a aflat o de càtìi in XéraHonia- 
ni'scà la mitropolitulu Serafimu Cipariu, Analecte. p. 44. — Revista 
romàna 18Ò1 p- 661—2. Mànàstirea Neam^fì a avutfi o biblioteca 
din cele mai avute, care §i dupà ce a arsu, suntft vre-o 3o ani. po- 
sede incJl càrj! .si mpnuscripte forte vechi ^i de mare valre. 



— 13H — 

turile si sculplurilo, cìlr^ile bisericesd cu legàlurile lorrt. 
vaaele, ciiselurile do pe vestiiìòntole bisericescl. pieirilo 
de pò mormiiile ') ^. a., luto probózu ocupatiunile ^i 
gusluliì arlisliciì de pe atuncl, In ci\tn Irebuie so t)i- 
comfi, cil mal imiliri oraiì l)arbaro tim|)urilo de vMf\ 
WouvMììì. 

Di'cA tòte aceslca le oonibinùinii cu gu.stiilu arlitilicu 
ahi femeil roniAne in lucrurile de làmine, pònsòrie. co- 
loriturl, cusolurl .si liguri ortiaineninre, care au atrasil 
admira'iunoa .strftiniloriì, si care deja niulle le-a ìmpru- 
mulalil marea industrie in produotiunile sale, avcmu 
probelo cele mal positive despre aptitudinile artistico 
ale poporulul, care nu le-a pututù stinge tòta barbaria 
secolilonì. 

Ainintirl despre anume scoli nu avemù de càtH pe 
la finelo sec. ahi l(i-lea. Dócà activitatea lui '|'amblacu 
in Moldova .pe la inceputuhl sec. ahi 15-lea si a lui 
Nifoniì mitropolitulù in Munlenia la ìnceputulti sec. 
1'')-lea va ii fosliì impreunatìi §icu inlemeierea de nnume 

oli, po.sitivù nimicil nu se scie ^). 

Ceea-ce putomii presupune ca siguni este cà scòle prin 
manilstirl aiì trobuitù so fìe cu multìi mal nainte de 
'l'amblaciì .si Nilomì pentru instrucliunea cAlugiìrilorù 
in cele religióse. Cestiunea ìnsè este do scóle anume ^i 
pentru mirenl. 

Scóla ìnfiintalà de Despoti! -Vodà in CotnSriì la 1562. 
despre care la noi s'a (acuta mulltì vorba, era o scólft 



7). R»'vista RomAnU pe a i8òi A. Odobescu. loc. cit. Totiì »ci : 

le ve óre la SnégovO, pe 351 — 4o5. 

6). Melchisedec, Mitropolitulfl Grigorie famblaciì reproduce nisce 
Inscmnilrl prrticulare !n care se «jice despre elfl ..fostuUì tnainte das- 
cftlft In ^óra Moldovel", ér' in altft locH = Aid est» ^i muccnia lui 
Sviati lon Novi, scrisil de .Sviatil frigorie l'umblacù, ce a fost5 das- 
cillù dntài') dinceputù tn Moldova (Kevista p. istOr. arch. ^i filolog. 
voi I. fase I. p. 4 — 5). ..DascSlii'' Insé mnl de multìi tnsemna ^i nu- 
mal omft Invòfatfl. Er' despre Nifonù Cronic» lui Const. Cilpitanulìl 
(jiice numal : .multe tnvèf.lturl sulletcscl tnvS^a fi tndrepta biserica" 
(Magnz. istor. I. no). 



— 134 — 

stràinà, cu tendinte religióse, pe care Despotù a pus'o 
anume la Cotnarù, fiindiì acolo multi locuitori stràini 
Catolicì, basi §i Ungurì •'). Pe la finele sec. 16-lea esista 
la Ràdà§eni o scola in care a ìnvètatìi Tom^a-vodà 
(Uricariù, V, 262). La a. 1563 §i 1581 §i fóri e tàrdiù 
la 1697 aflàmu ceva urme de scóle in Muntenia ^^). 

Cu càtiì aparQ monumentele literare cu atàtu ese si 
scóla mai multù la suprafatà. In Transilvania la 1581 
se amintesce unii Zacanù Efremu ,,dascalù de dàseàlie^^)^'. 
Asemenea apare urmà de scola la Bra^ovii ìncà pe la 
1559 12). 

F^e la inceputulìl sec. alù 17-Iea Antonio Maria del 
Chiaro era ,,magistru de limba italiana §i latina p^ làngà 
principii din Valachia" ^^). Inceputurì mai seriose de 
scola se fàcurà sub Vasile Lupulu. Sub elii ìntre anii 
1642 — 1650 s'a intemeiatìi scóla din Trei-Erarchi din 
lasT. Acésta scola ìnse a tosta la inceputa slovenéscà 
si apol grecéscà. desi Paulù de Alepo (loc. cit. p. 74) o 
numesce romanésca. Celu multa copili romàni, cari nu 
scian cele dóué limbi, trebuiaa sé le invete cu ajutorulù 
celei romàne. Gheorghe Stefanù-vodà, urmàtoriula lui 



9). Cron. Rom Nic. Constinù, I. p. 440. — Hurmuzachi, Docuniente 
III. 9Ó. 

io>. Vasile Pop'ì, la Di'sertatiunea asupra tipografiilorù romàne, 
Sibiiù IÌS3S p 9 citézS din una documentu din 12 Aprilie 1563: „Si 
eli Miculìi, care am scrisu .ji am tnvetatù in scaunulu orasulul Bucu- 
resci'. ér' din altuliì dela 1581 : „Si am scrisù eù, Tàura^u celiì micu, 
care am ìnvétatu la scaunulu Bucurescl'". Acestù Tàuras'ì obvine si 
intr'miù altu docuiSentii din 1570. (Traianu, 1870 No. 19). Intr'unU 
manuscriptQ dela manastirea Bistrija din 1Ó97 se afla scrisii : ,,Popa 
Fior dascalìi de la scóla domntJsca ", ér in altulìi tota din acelu anù : 
Alexandrus Preceptor — Alexandru dascàlulfi. Revista Rom 1S62 p. 
118, l2o>. V. si nota 59. 

11). In epiloguia Testamentulu! vechiu tip. la Ore.jlie 158'-. 

I2). Acésta para a resulta din Cronica FL-Oltardina. 1, p. ól an. 
^559-1 pasagiulù relativi! la catechismuliì romànescu, care ,,se se pro- 
puna RomSnilorQ spre a-lìi invela". 

13). Esarcu Doc. istorice Bue I878 p. 16. 



i;;;) 



Vasile Lupuin, (jico cft „ni(!l unii folosn bum'i mi s'a fA- 
culù diipa acelù ase(|éinòntiì" (llricariiì 111, 280). De 
acésia sc(')là s'a fàculQ la noi mulUl vorba, In carerola 
principala, aprópe esclusiva a jucat'o fantasia, susti- 
iiòndu-se ch prin acésta a ìnceputiì a se introduco litnha 
in scólo, ca din acóstft scólft a esiliì Kustratie loj^olò- 
tuhì, Mironù si Nicolae Costimi. I). Cantemirù, Dositoiil 
s. a. NicI unu cronicaril nu amintesce de acéslft scola, 
de.si patrioti sji invòtatl ca CoslinesciI ?i ca Dosileift 
n'arfi fi irecutù cu lìlcerea peste eji, décìl s'ar' fi ìm- 
pusiì ateiitiuneT Ioni iji ani fi judecat'o de folosìS pen- 
Iru llomdnì. D. Oanteminl in Descrierea Moldovei (l'art. 
:'. e. f)) spune curatH, cà era scola (/recéscà, ^i tota 
ici mal spune cà Vasile Lupuhì „a .si luatQ mésurl cft 
m tòte miìmlstirile cele mari s6-se priméscà monachi 
u'recl, cari se invece pe fiii boenlorii limba 91 sciinta 
rócft; tolfi elu a dispusù, ca in bisericele catedrale 
ntr'o strana se cftnte grecesce... .servitiulfi s liturgii 
-r-.se lacA jumctate in liniba grócà, érà JumetatH in 
litnba slav<mA*'. Fati cu acestea nu ar' mal trebui so 
inai (licema nimicft, dar' pentru importanta cestiunel 
irebue sé ne esplicamù mal de -aprópe. 

NicI unulD din barbatil ìnvr»ta^( aminti^t mal susft nu 
pane cu ar' W sludialil in ai*oa scólA. Kustratie lo?o- 
tótulrt era deja bfitrànCi séu potè cliiar murise (v. Gro- 
nicarl), GostinesciI art ìnvétatìi in Polonia, Dositeiil in 
inànastire, Gantemirii §i-a scrisù singuni biografia ?i 
ne spune cum a ìnvò(atiì, fini so amintó-sc\ et a inviltatft 
in a •osta soóla. Adevèra^il fondatori al acelel scóle ail 
lt)stiì mitropolitii Varlaamìi si Petru M)viia, ómenl in- 
velati iji rominf de iniint. Aoe^tia §i de si^ani sji (iri- 
-;«)rie Urechio, care avea mare trecere la Vasile Lupuliì, 
'tim se vede din croa. lui Miroa Goitimì (p. 311), art 
iiilìinfata scóla, in care, dupi ci n spa'i3 chriso- 
.ilu lui George Stefanft, antaifl se ìnve'a shvenesce, 
icl .se adusese dascall de la Cbievrt, ìnsé in saurtrt 
tiinpn il alung.l GreciI, cari sub Vasile I/ipulrt S3 in- 



— 136 — 

multise si ajunsese la putere, §i punii in loculii loru 
dascali greceócì, cum tòte acestea ni le spune chrisovuhì 
lui Gheorghe Stefaniì, unii lucru ce nu se putea intèmpla 
farà voia domnuluì. Astii-teliì si Cantemirii o cunósce 
numaì scola grecéscà. Va se dica adeverulìi este : Greci! 
ajunsese deja la putere in térà, infrànsese puterea fisica 
si materialà a poporulu romànìi, acum eì 'sì ìnteme- 
iéza scola, ca sé-ì infrànga si spiritualminte, se intro- 
duca limba si ideile grecesci la generatiunile viitóre ale 
Romànilorii. Dreptii-aceea pe basa documentelorci isto- 
rice trebue sé dicemii, ca scóla luì Vasile LupulQ a 
fostii ìntemeierea limbeì §i ideilorii grecesci in térà. A 
foslù acesta scopulii luì Vasile Lupulil, séii Greciì aù 
sciutti se-se foloséscà de acéstà scola pusà odatà in 
vièta? nu este loculii sé làmurimii aicì, càci lucriilìj 
cere améruntà cercetare, dupà ce in faplele luì Vasile 
Lupulìi aflàraiì pe làngà cele in folosulìi Grecilorù, ca 
d. e. ìnmuH.irea lorii in térà si in tunctiunl, ìntroduce- 
rea limbeì grecesci si in bisericà §1 in scola, aflàmii 
dicii, si fapte romànescì, ca tipàrirea de càrt.ì romà- 
nescì si darea de chrisóve in limba romàna. Ce-ì dreplìi 
ìnsè acestea suntù lucrurì cari in mare parte n'aìi 
depinsìi dela elii, ci de la Romàniì invétat.ì si patrioti 
din giurulìi lui, ca Varlaamii, Eustratie logofètultì si 
Grigorie Urechie, care nu vorii fi fostii farà inerite in 
càstigarea domniei de una pripàsitù in térà, ca Vasile 
Arnàutulii, §i prin urmare se simtea si elfi datoriu la 
rèndulù seii a le face càte-o piacere, si nicì nu putea 
sé i se para unii lucru mare a le tipàri càte o carte 
pe care o tradusese ei, séiì a face o scola, .^i tòte a- 
cestea din banii lorii, a l^omànilorii ; §i nu era nici in 
interesulti lui sè-sì ìnmul(éscà dusmanii, cari si a§a a§- 
teptaii numai ocasiunea, ca sé-lii restórne, cum s'a si 
ìntémplatii. Apoi se scie, cà politicù cumpenitìi !ji pre- 
védétorii era Vasile Lu pulii. 

Cum se ingrija Vasile Lupulii de indigeni, adecà de 
Romàni, ne-o spune unii martoru ocularii, Paulu de A- 



- 1:;7 - 

ìepo, caro (jiie : ,.b()L»riI giocì, inlrel)iiinian IdU? mij- 
lócele, poiilru a indeparla din servicii si ponln. a a- 
runca pe iMoldovenl la t-ea mal de josiì IréptA a mise- 
riel, asa ca. ain vòfjulù diiitre cel mal mari jji mal 
nobili barbaci imbracati cu straele cele mal ordinare de 
IlaiH'Iil. In f,'onore, eraiì apt'satf sub robie (Ji si nópte. 
ponlru a puló iml)h\nc|i in tòte furia (Ireciloriì, cari i^e 
pàrcaiì a li juraliì o Wga cu Turcil contra Moldoveni- 
lorQ'. (Arcliiva isl. a Kom. t. 1 pari. 2 p. KH». V^a sé 
(|ica. cel ce nu Iflsaiì neterici^ilorù pAmònlenl nici pànea 
de tóle rjilele, vorù li ingrijitù ca sòl lumineze spiri- 
tualminle ") ? 

Po la an. U)77. pc unii anume lona.scu din Moldova 
Talliimn dusr» „ìn 'l'éra-Oltuluì la IJngurl de a invf'faliì 
gramalici" '''), ér Téra-OituluI oste '(cra-FAgilra^uluI in 
Transilvania unde nu ]m\\>.k\ <ì'' fìe de càtìl scóla roma- 
nésca. 

Un actù de mari con-^ccin^e penlru cultura Romà- 
nilonì a Ibstù pactuliì roligiosù ce l'aù facutn o parte 
din Komànil de poste munti cu Roma papah\ la a. 1098 
cunoscutiì sub numirea do «unire cu Roma». 

Incercarile de convertirea Romànilonì la ca'tolicismù 
suntiì fòrte vechl, ini ojunsese ìnsè nicl-odatil la vre- 
uniì rcsultain. Domnil din priiicipatele romàno eratì 
totn-de-una eftinì la vorbe dulcl si la ìncbinAciunl la^iì 
cu Papa dola Koma i}ì cu misionarii lui, dar' mai lotù- 
de-una aceslea se tVlceaù din interose politice. Cu ìn- 
troducerea ref'ormaiiunel, pericolula pentru catolicismiì 
devenindiì din ce in ce mai mare, propaganda catolicA 
i<i-a indoitrt si ea puterile. Ea pune ochii pe Romftnl. 
Dar' in principato nu putea so lucro cum ar' fi doritiì, 
oAcI nu sv putea foiosi de putere luméscjl. (iuvernelo 
romàne se màrginean la vorbe dulcl si la acordArl de 



I4). Despre scóla lui Vmsìle Lupu a se vede ji Melchisedec. No- 
tile istor ?i arch. Bue I885 P '9'- s*^- 

15"!. Hevis'a p. istor. archeolog ^i filolog an. II fase 1. p. I38. 



— 138 — 

mici lolóse. Cu lolulii inse altù-feliiì putea se lucre a- 
supra RomànJlorù din Austria, si mai alesù dupà-ce 
Transilvania, perdèndu-sl independinta pe la fìneie sec. 
ala 17-lea, scapa din màna principilorii calvini §i càdu 
sub casa austriaca, protectórea catolicismuluì. Romàniì 
din Transilvania aflàndu-se sub domnia Maghiarilorii in 
starea cea mai asuprita, ce se potè cugeta, ér' de alla 
parte propaganda catolicà promitendu-le marea cu sa- 
rea, ei n'aù mai pututu resiste, ^i pentru a-si mai usura 
starea, la 1698 s'aù unito o parte cu Roma, recunos- 
cànda pe papa de capii alii bisericeì ^*'). Desi promisi- 
unile ce li se fàcuse Romànilorù aù rèmasù numaì pe 
hàrtie, dar' totusi Romànii uniti aù pututiì sé-§i ridice 
tcoli, si cànd si cànd càte vr'unulù dintre ei se apace 
in càte funciiune de statù. 

Se vede cà ìndatà dupà proclamarea unirei, mitro- 
polituhi Atanasie a ìnceputii a se ìngri.ji de scóle, càci 
a edatù unii abeeedarfi séù «Bucóvnà», cea dintàiii cu- 
noscutà pana adi^'). De alta parte catolicii, ìntogmai 
ca .si calvinii, ingrijau sé li se dee unitilorù unù ca- 
techismù in limba romàna, se ìntelege, cu doctrine pa- 
piste ^^). Intre relele si umilirile ce se ìmpuniì mitro- 



l6). Manifestulù de unire din 7 Oct. 1698 descoperitu de N 
Densusianu in bibl- Università^el din Pesta si pubi- in „Independenta' 
bisericésca a Mitropoliel. Rom'Hne de Alba-Iulia. Bue. l883 p. 17 seq, 

17). In o relatiune a superiorulu! misionarilorù catolici din Dacia 
dto Clujìi 14 Manie I701 se dice: ,.qui (episcopus Unitorum Arme- 
norum) linguae Valachicae peritus bene, ait repertos a se errores 
plure's et centra fidem et unionem in libro olphabetico^ quem D. epis- 
copus Athanasius edi curavit" (Nilles, Symbolae I. p. 2Ó3). 

18). In juràméntuia, care a fostii silitu se-lu depunà Atanasie la 
pt 8 se (Jice: Catechismum ortodoxum linqua Valachica, qui sump- 
tibus domini Cardinalis imprimetur, me laicis et popis distributurum 
polliceor". (Nilles Symbolae, I p. 283). In diploma impératulul Leo- 
polda din I9 Martie 1701 art. IV se (Jice, cà se se iee din mSnile 
tuturoru catechismuiri celti vechiù si se li se dee altulii conformu cu 
dogmele uniunel (ibid I p. 266); totu asemenea 51 in instruc^iunea 
data teologului iesuitù pusìi ca politaiu si censorU in curtea eppuluì 
romaniì ibid. p. 012). 



_ \:\i) — 

polilulul !<i Uomànilonì in aceln jurftni(''nliì in 1(> lungi 
capitole se allft inire allele iji ceva bunn, adecft mitro- 
politulu se léga, ca va ridica scóla romànà-lntinéscà In 
Alba-lulia, resedin^a milropolilulul pe atuncl, .•fi va a- 
duce prolesori cunoscetori de acesle limbi '•'). Kr' In 
diploma lui Leopolda din li) Mari 1701, s6 (jice, cft s6- 
se ridico scóle in Alba-lulia, llatcga si Fàgàrasjiì pen- 
tru instruc^iiìnea tinerimel -"). Òatolicil, ca §i calvinii 
mal "nainto, Iòle acestea le fìlcean cu unii duplu scopù : 
in cùln eraiì nitolicì, voiaiì se catoliccscà pe l^omànl : 
ór' incallì caloliciì eraìi stràinì, voiaft tota-odaU\ s6-I gi 
(lesnaiionnlizeze cu incelulft. DécA nu i-avl desnaliona- 
lizatn nu-I vina catolicilonì, cari n'ao Iftsatfi fji nu lasà 
nimiciì neincercatù piinà astfldi, <'i f^sle vòrtutea Ko- 
màniloift, cari an sciulù s6 alégj'i ce-I bunù 9Ì ce-I rèa 
se dee d'o parie, f^incal si Maioriì, elevi de la Propa- 
ganda fìde.y ao adusu de acolo invC'^fltura si ideile de 
mslrirea roiiiauA, ór' ideile ce arft U fostu unfi pericola 
pentru Komj\nI le-aiì làsalft acolo. Macar de-ar' face 
loto asln-feliiì ."ji generatiunea ce alérgà sé-se pricop- 
si'scà in ^èrl slrtline !... Dar, deschi(lf^ndiì caloliciì scólele 
Ioni pentru Komànil uniti -' , Magliiarii veda in aeésta 
unii pericoln, pericolulu de^teptìiriì Homiìnilora. Pentru 
aceea cliiar deci curlea din Viena ar' lì voiia sé faci 
dite ceva pentru Kom:\niI uni^I, celu pu^ina pentru o- 
l'hil lume! si pentru a-I adiineni si ìnUltui mai tare. 

19). „Art. II. Ut Schola Valachico latina All)ae erigatur, satagam. 
Magistrus schuiarum eligam callentes linguain Valachicatn et latinam" 
(Nilles. op. cit. I. 285). 

20). Nilles op. cit. I. p. 298. Ve<jl cele ce le (Jic« despre acéstft 
diploma >Siuoduia deh «739 [l M. Moldovana. Acte sinodale II p. 
84. ér" editorulfl 1. p 178 s. q.). 

21). Nilles, op. cit. I. p. 3ó2 sg , 455 unde vorhindu se de elevil 
romiìnl, cari la a. 1718 urmaH tn mare numéril la scicele catolicedio 
Atba lulia, se ^ice apriatù ..ut aptu olim S. Unionis. qua conservan- 
dae, qua augendue evaderent instrumenta^ ■ TotO aci se spune, cft la 
sc»)lcle catolice din Brafoviì urm<^za .si RomAuI ^i Incft ^i d n Muntenia 
•fi Moldova. 



— 140 — 

puterea esecutiva fiindii in màna Maghiarilora, acesUa 
se opuneaù la tòte si nu esecutafi nimiciì, ci mergeaii 
inainte cu asupririle si despoierile Romànilorìi —). Nu 
era destulu atàta, Maghiarii ìncepii a opri pe Romàni 
dela cercetàrea scólelorii. anchetà fàcutà la ordinulù 
curtii din Viena la a. 1721, a constatatù, cà Maghiarii 
pe fiii de preotT romàni, cari se duceaiì la scola. ìi prin- 
deaù, il legai! cu mànele in spate si-i aducean ìnde- 
réptù -^). La a. 1748 prin o diploma ìmperàtéscà li se 
dà dreptulu tuturorii Romànilorù adecà si iobagilorù 
(clàcasilortì) de a paté urma la scóle-^). Afarà d'acestea 
uniunea, ca ori-ce reformà, produse o adàncà turburare 
ìntre Romàni! de dincolo, càci prin uniune se nàscu 
totiì-odatà sfàsiere cumplità chiar in sinuln Romà- 
nilorù, adecà intre cei ce s'aii unita si intre cei ce rè- 
màsese credinciosì bisericei rèsàrituluì. Adese-ori aceste 
sfà^ieri au costati! sànge si aveaìi aspectulìi unui rès- 
boiù civilù ìntre fra^ì. 

Astil-feliii Romàni! de-o parte In luptà ei ìntre eì, 
ér' d'alta parte cei uniti in luptà cu catolicii, cari acum 
voiaiì sé-i incalece de tota, sè-ì catolicéscà deplinii, in 
luptà apoi cu puterea esecutiva maghiarà, care nu-i 
làsa sé- se foloséscà nici de cele ce puteaii sé càstige : 
in asemeni impregiuràri, Romàni! de dincolo o jumètate 
de secolii, pana la 1750, nu ma! puturà lucra nimicù 
pe terenulù literarù (bisericeseu) pe care s'aù distinsi! 
atàta in ce! din urmà 150 ani. Nu se mai traduserà, 
nu se mai scriserà, nu se ma! tipàrirà càrti. Dèca insè 



22). N. Nilles op. cit. I. p. 274 sq. Ve<jl ji Sincal Cron. III. 
p. 290. 

23). Nilles, ibid. II p. f75 : jobbagiorum deinde Valachorum filil, 
scholas actu frequentantes, aut deinceps frequentaturi studiorum ca- 
paces, ne a domini.s suls terrestribus impediantur, sub gravi poenasta- 
tuere dignatae sumus. 

24). P. llarian", Istoria Rom. din Dacia superiora, Viena. 1852 
I. p 212.— Destre urmarea Romriniloru la scólele stràine, vedi 1. M. 
Moldovan", Acte sinodali p. 100, 102, loó. 



— Uì — 

ali r(''iiiasii iiulcnplu pò acesln terenO, pe atAln mal 
inuUiì s'a cAstigalù ponlru tiinpulil unmltorin. D'o parU; 
Kotnànil uni^l. oontra luluronl sicanelorft, putòndiì s«' 
unne/.e ici-colea la ciUe-o scola, fie chiar stràinà, aij 
inceputft a se ivi intre el ónienl mal luminaci, cu ve- 
deri ma! departe ; spiritele chiar priri luplele intre sino 
>ji cu sliiiinil se otelirA pontru incerc.lrl 91 lupte viitóre. 
Ideea de a li se fi recunoscutn de càtra oapulù statulul 
unù dreptiì la esislenift mal bunà, nuinal ideia, (jico, 
era d'aiunsù pentru a aprinde -spiritele, ca sé (intéseft 
a face din atéstà ideie o realitate. 

Uno omil luminato, superiori! ^i energico totù-odatfl, 
se si aratA pe scen.'i. F>a episcopulù unito Inocen^ie 
Miculfi (Clainiì) (1732—1751 resp. 1746|, acela, care 
in petiiiuiie cntrtl ìmperatulil esclama durerosiì in 
numele poporulul asupritn ; ,,heu ! miseram nostram 
mdil)i fors in europa auditam sortem !" (Amarù de 
i*(')rlea nóstrA, de care póle nu scie nime in Europa ! -•'^) 
Klfi 'sT muUI re.«edin^a episcopóscft la Blajiì in 1788, 
unde ridica scóle, la care 200 elevi cftpòtafl pane din 
venilurile episcopieì : afarà de aceea ridir-à ?i semina- 
rili. KUì esle oelfi dinlAin. care trimite elevi la Roma 
pentru educa^iune .'tsi instruc^iune mai ìnaltft. 

Dar' din nefericire activitatea acestul omiì epochaliì 
(inu scurta, numal pànd la 1746. MaghiariI vtNjura fn 
ehi omuliì, care voesce sé cà^lige drepturl politice pen- 
tru HomànI, prin urinare, dupA ideia lord, omiì peri- 
culosfi pentru el ; catolicii nu aflara in ehi instrump.n- 
tìilu vilu pe care 'lo càutaft ; toU du.'rmanil na^iunel 
romàne vé(lurA in ehi pe omuhì, care in mintea intu- 
necata a RomAnilorù pune lumina sciin^el : dreptùa- 
ceea cAutara rr^sturnarea luT, ?i, din nefericire, cutotiì- 
tle-utia, 'si aflara ^i acum instrumet'tele chiar' in sinulii 
HomAniloru. Astù-feliQ cu 174G se ìncheie activitatea 



25). I M. Moldovtnft. .Acte sinodali li p 89. 



-«. U2 - 

acestui omù providentialù. Eia trebui se pàràséscà sca- 
unulù episcopescù si se mòra in esilia la Roma la 1769. 
Era nàscutii la Sadu làngà Sibiiu ^i unchifi alti istori- 
cului S. Miculu. 

Dar' rémaserà ìntemeiate scolale din Blajù. Episcopulìi 
urmàtoriù, Petra-Aronu, le dede unii noti avèntìi, si a§a 
eie din anii in anìi sporiaìi in activitate §i in vada, con- 
centràndii tota mai multa tinerime romàna. Aceste, 
scóle aveaii sé verse lumina Ioni bine-fàcètóre ^i se 
destepte odata tòta Romànimea la o nòuà vièta. 

Pe cànd Romànii ìncepuse a lucra se scape de cul- 
tura séti mai bine de barbarla slavònà, pe atuncì deja 
se pregàtea se-ì iee loculii o alta barbarie, care avea 
sé fie cu atàtu mai rea, càci va fi nu numaì unii ìntu- 
nericù pentru minte, dar si o puterejune moralà si o 
despoiere material a. Intelegemil grecismulù. Influinta 
grecéscà este mai vechie in tarile romàne dela Dunare 
de catti putemii surprinde in modii istorici!. Mai din 
vechiQ §i mai àntaiù se vorii fi furisatti Grecii in acéstà 
térà pe cale comercialà, càci ei erati din tinipuri strà- 
vechi popornlfi comercialii pe litoralultl Màreì-negre si 
alti Dimàreì. Invasiunea popóreloriì ìi va fi fàcutù se-se 
retragà depe litoralultl Dunàrel, dar' cu càtù s'au rarità 
§i aù slàbitù ìnvasiunile, cu atàtii ei vorù fi reapàrutu 
érà§i. In acéstà stare insè Grecii n'aii pututii esercita 
vre-o influinta. Acéstà a pututù se- se ìntemeeze suc- 
cesivil numaì in urma aparitiunii Turcilorù in Europa, 
care strìmtorindu-i pe (Treci, acestia aù inceputù a-sì cà- 
uta nóuè terene de despoire §i acum nu numai pe cale 
comercialà, dar si religiósa. ' 

Cu càderea Constantinopolei (1453) Grecii, cu deo- 
sebire Grecii-fanario^i, cari se acàpàrasérà de imperiulti 
romanii orientalii, scapa din mànà puterea de a mai 
stórce popórele supuse acestuì nefericitii imperiti. Ei 
perdènd fàntànile de unti usorii càstigu, intogrnai ca 
parasitii. cari perdèndù unù corpu alérgà i^i se aca^ 
de altulii, se resfirà prin alte ieri pentru a-^ì continua, 



diipil vedila datinft, viòla Uijura de parasiln. parie se 
ducD In occidenti!, mal alesiì in Italia, cea mal mare 
parte insC iji cel mal rèi inunda ca locustele Munlenia 
sji Moldova. Asta-feliì aceste neterieite terl ìncepurft in- 
cetula cu iiieetuliì a (ì stórse, intrigate tfi minate de a- 
cestiì lertJienlu ro(|r'lorn iji dislrugòtonì, care, ori unde 
a njunsiì cu pollelo .fi moravurile lui intre alte pOpóre, 
n'a hlsatii in urmil de c;\ia ruine -'''). (JreciI incepù aici 
de non cariera Ioni, despóie ifi corupa curèndiì mora- 
vurile ^erel. Dar' Romànula ìndolentn ca totH-de-una, 
in asemenea cestiunl vitale, a suferilii in tìlcere. Abia la 
anuUl 15*.)') vcilemn rr-sullàndiì aceste sulerin^e intr'uniì 
actfi interna\ionaln. Mihaiiì P>oulfi adecfi in tratatujiì de 
alianl{\ cu hjigismuml IJalori stipulézà, ca (JreciI s6 nu 
ile admiiji in lunc^iunl publice '-^). Pe la a. 1595 cea 
mal mare parte dintre functionarl eran deja Greci, cari 
prin tòte mijlócele iji intridile posibile storceau fera si 
tinteaiì la nimicirea boerimel -^). (irecii pe cari Mihaiil 
il mal ràresce, dar' Miclinea 'f inmultesce de non, in- 
cepn lupta de esterminarea boerilorù, cari nu se da 



26). Sì? lilsamfl pe unù strSinft s«5 facfi porlretulti morald alù Gre- 
cilorQ. cu deosebire fanario\I ..totCl de a una fatali pentru Rom'inlS 
cum se esprimi Del Chiaro. KtA ce (,iice consululù prusianQ GatTronB 
(1799) • ),I-e qua-.tier (Fanarulil) est la demeure de ce qu'on appele 
la noblesse preque. qui vivent touts aux depenses de princes de Mol- 
davie et de Valachie. C est une aniversité de toutes les so'Iératesses, 
et il n'existe pas encore de langue assez riche. pour donner des noms 
a toutes celles qui s'y commettent- Les fils y apreiul de benne heure 
a assassiner si adroitement son pì'r pour quelque argent, qui ne sa- 
urait ótre poursuivi- Les intrigues, les cabnles, hypocrisie. la trahison. 
la perfidie, sur tout l'art d'estorquer de l'argent de toites mains y 
soDt enseignés méthodiquement. (Zinkeisen VI 253). 

27). Ilurmuzachi, Documente, III. p 212. 475: ..Graecus natione 
inter dundecim juratos Bojeros esse neque.it, neque aliquod munus et 
officium spectans ad gubernationem illius regni obire possit". 

2i>). Hurmuzachi. op. cit 111 p. 197: ..Hoggidi li officiali mag- 
giori fin Muntenia fi Moldova) sono forastieri e maggior parte ,j,'"r^t» 
ptrfidt"'^ pag. 205 : ..gente belicosa (Hom4nil) madapoi... disolata 
delle tiranìe di Turchi e di Greci'' ; ve^l si paf. 22. 



— 144 — 

dupa pèni. La 1631 o suma de boeri muntenì refugiati 
de persecutiunile Grecilorù in Ardealù, se intelegù, se 
vede, cu una omii alti guvernului de-acolo si-lfl plàtescù 
pentru ca «sé ne facà cale sé mergemiì in téra nostra... 
sé ne luàmù téra si se scólemù Grecii si duijmanii no- 
stri, care au spartu casele nòstre» ^^). Boeri! in^elesese, 
dar' prea tàrdiìj, cà aìi incàlditiì serpele la sinìi, eh 
i-aiì intolitii, cà s'aù incuscrilia si s"aù cumetritii ^Oj 
cu nisce clemente, cari, dupà ce prin rafinària loru si 
credulitatea Romàniloru. ari pubìi màna pe averi si putere, 
acum vinù si le cerù viét,a, unu lucru care urmézà de 
sine, cu necesitate fatala, in lupta popórelonì pentru 
esistenta ^^). 

Dei^i epoca domniloru grecT-fanariotì ìncepe numai la 
, 1711, acésta este ìnse numaì o verigà din lungulo lanfil 
alù irrfluinteì grecescì in torile romàne. (ìreciì cu multa 
mai 'nainte ajunsese deja càndsi cànd la scaunuhì ^eriloru. 
Cu multa mai 'nainte ìnsè ei pusese màna pe mànàstirl 
si averile acestora ^erl. Grecii aa scinta se-se folosé.seà 
de sentimentula religiosa ala Romàniloru pentru atrage 
mari foióse materiale. Documentele ce s'ali aflatù prin 
mànàstirile din muntele Atosii ne arata, cà domnil si 
boerii romàni ìncà de prin secoluln alù l4-lea incepuse 
a ìnzestra mànàstirile de acolo cu odóre, cu sume de 
bani, a face zidiri nóue si reparatiunl, ale rèscumpera 



29). Columna lui Traianfl 1876 No 8 (5) p. 230—1. 

30). Neculcea, Cron. Rom II. p. 401 sq. ,jNu ne saturSmu de 
DomnI de ^érS, nici de màritatu de fete dupS pàméntenl ; ce ^icemìi 
cà su prostl si sàraci ; si alerga^I li cel stràin! Greci de I apucatl care 
de care se v5 fià ginerl, c5. su mal cilibil si bogatl si li da^i mosil, 
si-I pune^I in capulu mesel/ ecà la ce amù venitù... Ea priviti pe ae- 
rile megia^ilorìi, cumù ^inu pre ce! stràin!;.. pita ce o mSnàncà cu 
versare de sànge .si cu multa ostenélà, ^i grijà, ^i slujbe, o mànàncà 
stràinil printr'alte ^er!V 

3i). Const. Capitanulù In Cronica, Magaz. ist. I. 249. 357 sq — 
Ibidem, art. lui Nec. Bàlcescu p 115 — 121. Istoria celorii petrcsute 
In Téra Romanéscà„ de Mateiiì din Pogoniana In Tesaurìi de monum. 
I 327 sq. 



— 145 — 

iiKjsiile iiulalor.U'; mai apol incepurd a-lc dona inu.-^n, 
ér' dupA-ce (Irecil apucaiA la inlluin^a prin mànàsti- 
rilo nòstre, in in^elegerc cu caluj^àril din Alosfi, indu- 
plec'jl pe domnil roini^nl tle Incepù a inchina mflna.slirile 
ronifino lanlonà^^iI•iledin Atosiì"-'). Aceslfiabusù ajunsese 
la culme pe la incepululù secolulul alii 17 lea, in cAln 
Mateifl-l^asarabiì se vé(|u silitù a ctroa sé intrAne laco- 
inia cfllugArilonì greci'''). Ve la lOfiO aflamù limba 
t^récà deja inlrodusA in bisericft (l^aulii de Alepo, loc. 
cit. p. 70. 98, 99), de.^i ea se ìnirodusese de sigurùcu 
multa mal 'nainle. 

In urma luluronì aceslora, vonirea (ìrecilorfi la dom- 
nie mal delinilivù era numal o cestiune do timpù §1 nu 
mal era unft incepulft. ci consacra rea unul faptft ce e- 
sista de nniltiì. Acesliì tristo faplù se consacra la 1711, 
cftnd (Irecil ocupA tronulfi principalelonì romàne pen- 
Iru una tinìpù de 1 lU ani, pana la 1821. 

La ce stare de miserie adu.sese (Irecil ^éra in aju- 
nuliì venirel Ioni la tronfi ne-o spune una conlimpu- 
ranù (a. 1()79— 1688) strAinfi lolù-odalA, care fusese in 
téril 9i le vòfjuse tòte cu ochil. SàrAcia adusa prin des- 
poiere la atàta ajunsese in cAlù : «Dol óinenl, (jice eiiì, 
!ji de multo ori bArbalulù iji so(ia, se injiigà la cani 
In loculn boilora si trago lemnele spre vèmlare sétt 
spre usuili casel. Am vò(.lutù una orna de o parte ^i unù 
boa de alla Iràgèndiì carulù» '■•). Lucru naturala, caci 
numal popórele stórse se lase sé faci cu eie ce vreT, 
de óre-ce nu se mal potù opune ! 

Senlimentuifl. demnitatea na^ionalft a boeriloriì a- 



3a). Gparin tn ArchÌT i nentru filolog. ^i ist a 1807 p. 170 sq. 
publicil «lupft diverse colec^iunl o serie de documente In eslrasd. Ve<^I 
si .,1'roschiiiitarin ali) S Munte alS Atonulul" HucurescI, tii^ó. 

S^)- A se vede meinorabiluin chrisovfl «là lui Mateift Masnrabii In 
Ke\ista Rom. 1862 p 3&7 sq —Mal tAr<Jin cgumenil greci incep» 
vinde mofiile manastirescl Cron. R Popcscu. Magaz. ist- IV. p. |37« 

34) Vetjl Raportulù unni misionari'- dia Muntenia tn Magaz- ist- 
V. p 6,. 

10 



146 



junsese la atàta decàdinl^à ìncàtù la a. 1745 cervi prin 
adresà anume de la domnii, ca fiiì de boeriiì, cari nu 
vorù ìnvèta carte elinéscà,sè nu pota ocupa functiunì ^^). 
Ba parte din boerii pàmènteni se unise cu Greciì, 
ca mai bine sé pota despoia ^éra. (Neculcea, Cron. Rom. 
II. p. 376—7). 

Greciì de raultù ìnainte de-ajunge la tronulù terilorù 
ìncepuse, pe làngà despoerea tèreì. se o si greciseze, và- 
rìndf] limba greca in bisericà si in scóle. Deja scóla 
ìntemeiata de Vasile Lupu tu chiar sub elìi grecisatà, 
scólele a:^a numite .,domnescì" eraù scóle grecescì. A- 
césta se constata prin manuscripte didactice de ale pro- 
fesoriloru si elevilorii, cari manuscripte se aflà si adì la 
Mitropolia din la^ì. Eie suntìi tòte in limba grecéscà, 
nicì macar unulii romànesciì ! Va se dica tòte ìnvétà- 
turile se propuneaù in limba grecéscà. Dar' trebue se 
presupunemu, ca in clasa preparatóre alaturatà pe làngà 
aceste scóle mai ìnalte grecescì, pentru elevii romàni, 
cari sé védù a fi fostil fòrte putini, era si càte unù 
bietìi dascàla^ii de romanésca, care prin mijlocirea lim- 
bei romàne prepara pe elevi pentru a ìnvèta limba 
greca. La acésta se aplica de sigurii dascàlulu romà- 
nescìl de care se amintosce prin unele chrisóve dom- 
nescì citate mai sus. Va se dica era unù dascàlù pusii 
ca instrumentìi nu pentru-ca copiii sé invete romànesce, 
ci ca prin ajutorulù limbeì romànesci sé invete cea gre- 
céscà, pentru ca sé pota ulta apoi pe cea romanésca. 
Nu de dragulù limbeì romànesci, ci totìi pentru cea gre- 
céscà era si acestii dascàlìi ! 

Pe la scólele de pe la episcopii se invela slavonesce 
si romànesce, dupà cum era ìncà trebuinta pe atuncì 
in bisericile dela térà. Invètàturile ìnsé pe la aceste 
scóle se màrginiaù farà ìndoiélà la cele bisericesci. Càrti 
romànesci de-o instruc^iune mai generala dincóce de 
Carpazi in acéstà epoca nu ìntàlnimù de càtù o singurà 



35). Traianiì 1869. No. 29. 



— 147 — 

,,I{u('óvHft" liprn'itil la anuln 1749 la nainDiciì ^'*'). Ca 
ciìr^I de invòianirnfn s<>rviaìi cu deosebire Ceaslovulù 
:i Psaltirca, 

Astn-ldìì notn:\nil de dincóce sdrobitl de (Irecl cu 
ajutorulu 'rureiloriì, .si politicele jji inoralicesce, din a- 
vèntuhì co-lr» luaso in sec. old 17-lea, cAtn^ fìnele se- 
colulul unn:\loiin cadù in o adàncà amor^ire. (ienera- 
liunea vigorósft a cronicarilorù, care mal vegeta incj\ 
duiósjì jji desperalfi in Antftia juniètalo a sec. alù 18-lea, 
dof,'eneré/i\ mcreù sji aprópe se stinge. 

l'è boerimea nationahì o sdrobesciì iji o sàrftcescìl 
sóli () con.'escn cu elenienlele Ioni grecescl .si-I corunipù 
nioravurile. Vic^ veneticilorn greci dela domnìì pAnA 
josiì, era luxulft .si desfrèuln, alte plAcerl mal nobile nu 
se cunosceaiì ; deprinderea armelonl se uita.se, a cAr^el 
nu era cunoscutà, prin urmare nu se puteaiì distinge 
prin alili ceva, decAUì prin lu.xft .si desfrèft, !si acestea 
Io praclicaiì loti '*''). Aoeslea suntù niijlócele cele mal 
elìcace pentru a^a numifii ameni voi (venelici séìi par- 
veniU). Prin eie de-o parte se ìmpuniì, de alta corumpfi, 
demoralisézA pe cel ce din naturA t rebuie s6 1p fie ad- 
ver.sarl. Si unii duijinanù demoralisatiì este celfi mal 
slabn du^manìi. Fanariolil daiì totìi-odatA lovilura de 
morie ìì^ì vietil familiare introducèndiì divor^uliì pentru 
ori-cine pi Alia la fiscfl o taxà de 12 dinari '^). Ni- 

36) D larcn, op eh p. 12 fdup* cea dela Clujiì din 1744?) Biu 
7'iir, snft tncepere de ìnv^^Sturi celerò ce vorù «S !nve{c carte cu 
>love slovenescl. ce s'ali tiparitft acum àtitàtù . . . la?!, 175;'» (Anal. 
Acad rom seria 11 t. XII. 1 '>.")). 

37) Kpistola principelul de Ligne cfltr.l marchisa de (.joigiiy ddto 
la^l I Dee. 1768 (Magaz. ist. V. p. 3Ò2 sq.) unde se descrie luxulO 
nobun'i din ciiscle boerescl- — Lettres sur la Valachie par l' R. Paris 
1S21 p. >'2. 85 sq : Tabloulfl este oribiltl de^i nimicu esagerati!. — 
Atan.isie Ipsilantii In Ana'eie Acad. koin. Ser. I t. II sec^ 2 p 482 — 
Despre stnrea Rom;ìnilorft sub CJrecT vecjl ^i Memoriulù ationimù tn 
Revista p i.<!t. arch- 51 filolog. II t. 2. p. 383.— Const. RadovicT din 
Golescl. Insemnarea cAir-toriel mele tn anil 1824 — IÒ26. Buda. J826 
p 94 9S- 

38) Kngel, Geschichte der Walachei p- 09. 



— 148 — 

mene din càtì aiì descrisù ultimele consecìnte ale dom- 
nieì grecescì fanariote in Principatele-romàne n'a reusitiì 
a fotografia mai bine starea de miserie a acestoru ^éri 
pela fìnele secoluluì treculù ^i ìnceputulu celuì d'acum, 
decàtù Parrant, vice-consululu ànlàiei republici francese, 
§i Zilotù Romanulù. 

Parrant in raport'uliì seiì din 1798 dice: ,,Acéstàtérà 
ìncà 'sì are domnalii sen, dar' unii domnii strAinù, care 
este oblìgatii se jipóie cu unii necredutù escesii de zelù. 
Ministrii, cari 'hi secundéza, sciù si mai bine sè-lù imi- 
teze TotT subalterniì se nevoescu sé urmeze esmplulù 
lorù, iìi ìntregil guvernulù nu este de càtcì una Càjntavù 
de banditi, deosebitii luì membri suntil totu atàtea li- 
pitorì, cari insetoijéza dupa cea dm urmà picatunl de 
sànge a popóielorù stórse .... Pentru a ìndepiini acestù 
tablon spaimèntatorin, ce ìnfàti^ézà fòrte bine Moldova, 
trebuie sé adaogiì. cà póle nicì o ^érà in lume nu are 
unù guvernn mai onerosi!, mai funesta alatù din fire, 
càta si in urmàrile sale . . . Moravurile acestel tèri suntù 
in adevèrù bizare, séù mai bine, aici nu esista moravurì ; 
aicì nu esista de càtn relè deprinderi ;ji prejudetii: la 
cei mari multa fala .si multa ticàlo.sie, multa devotiune 
iji superstitiune chiar, dar' si mai multa desfrèiì si i- 
moralitate. Poporulii, sclavù ^i nefericitii. se aflà pe 
cea din urmà tréptà de abrutizare ; miseria 'hi nimi- 
cesce di pe di. corpulù seìi este acoperitiì de sudóre si 
murdàrie ; sufletulù luì este cufundatù in o grósà ne- 
sciin^, .^i se pare cà nu mai este primitoriìi de càtiì 
pentru superstitiunea care l'a coplesilu. Ce sé dici de 
acéstà turmà numerósa, caci nu poti s'o numescì altù- 
felù, care este incà cu multii mai nefericità de càtù Fa- 
raonenii, .si care, perduta pentru omenime, este adusa 
in starea unei vite de jugu, .si adeseori mai maltratatà 
de càtìi acestea de càtrà domnii sei barbari, a càrorfi 
urgisità proprietate se 4i<^6 cà este ? Este permisti, o ! 
mare D-deù, a degrada aslft-felù specia omenéscà ?" •^■') 



39) Hurmuzachi, Documente II p, i8l si 184. 



— 1 41) — 

lù' Zilolii Komanuliì resumil in cille-va ciivinle ala- 
rea de |)l;\iisii a nelericilel sale patrie, (jicòndo, cà este 
unii ,M(irvù in tnijlocti InatMea fiore.*' (Col. lui Tra- 
ianft 1882 p 'ASI). 

Jpi in lata aceslel siflri de lucruri niàrUirisilà unanimn 
de toti l'ùtl aiì scrisil despre acele timpuri, mal potè li 
vorha despre vre-o inàUare a poporulul, a spiritulul 
publici» prin inslruc^iunea (in-céìtcil din acele tinìpuri V 
Sé lùsftmn sé vorbéscft 9Ì despre acésta totft scriitoril 
eontimpuranl. Amft cflulaln. dar' unulu n'amn aflìtn, 
care p«3 vorbt^scft bine, ci unuliì mal rffi de cAtiì alluin, 
intre cari chiar ^\ greci. Mitropolituliì lacobù (|ice, cà 
in scólele grecescl elevil cetescil ^i invaia .,ra papa' 
(/aW, i?i cA „technologicescile lorfi bèrfeli làmpesciì 
minlea uceniciloriì, prefacù ^i slricft judecala el, cà 
mal cjpce ?i doI-spre-(}ece ani inibètrànesciì in grama- 
licft, nimica cu totulù sciindiì séù ìn^elegAndu din ce 
inva^iV ^"). Rtiicevich spune, cft dascAlil greci eraù in 
generairt Córto ignoranti, iHrA cunosciinfe. fftrft gustiì, ^i 
se ocupaiì tòta vièta cu mèruntisurl séti pedanlàril gra- 
maticale. Wolf (Jice, cìl nicì unulil la sutà din dascàlil 
grecescl nu scie necum sé comenteze, dar' nici maear 
ceti cu folosii vechiT scriitorl greci. Er' Snlzer : .0 
gramalicà m patru volume ! acum ìrtelegiì eù pentru-ce 
(irecil !ji Uom;\niI inva^A la acéstA limbà cj\te 20 ani." 
Flr Bach: .,DascftliI, esclusivo greci, pu-^I in acestn in- 
stitutiì (scóla din fasi) 'si perdtì timpulù i}ì ostenéla a 
invela tinerimea moldovénìl de clasa de joso limba gre- 
céscft, care, durere, nicI chiar el n'o pricepù. Natu- 
ralminte acésta nu era de cfttù o torturi! nelolositóre 
a tinerimel, ?i resultatuhì a tosto, cà in Une scóla a 
remasti necercetatà." **)• 



40) Uric«rin HI p. i6. 

41) Raicevich, Osservaizoni intorno la Valachia e Moldova. Napoli, 
1788 p. 243.— Wolf, Beitrage zu einerstatistisch.-hist. Beschreibung der 
Moldau, Hermannsiadt, 1805. I p. 174.— Sulzer, Gcschichte dcs tran- 



— 150- 

Fotiìio, ìnsusi grectt din acea epoca (op. cit. IH p. 
140), descrie cu durere miseriele terei §i ìntunereculìi 
ce domnesce, fiindfi ,,instructiunea atàtii de pàràsità." 

Putinà lumina ce mai era in térà, era din cronicari 
si din càrtile bisericesci traduse cea mai mare parte in 
sec. ala 17-lea, si din literatara §i scóla francesà. ce 
ìncepuse a se introduce deja de pe la 1750. Gara, care 
tràise in terile nòstre pre acelii timpù, ne spune, cà fiiì 
de boeri ceteaù operele luì Voltaire, si cà autori! fran- 
cesi erau unii obiectii de comerciu in aceste teri, in catti 
patriarchulu a amenintato cu anatema pe totl aceia, cari 
cetiaù càrti apusene §icu deosebire francese '^-). Cà lim- 
bile occidentale eraii cultivate si cunoscute pe acele tim- 
puri in terile nòstre, se vede ^i din urmàtórele : incà 
D. Cantemirù ne spune in Descrierea Mo dovei (Prt. 
Ili e. 5), cà pe timpulu sen incepuse a se invela in fa- 
milii limba italiana, Gonst. Brancoveanu avea secre- 
tariù italianiì. (Analale Acad. Rom. Ser. 2. t. II. (1881), 
paR. 465). Amfilochie eppulu Hotinuluì traduce din i- 
talianà si tipàresce la 1795. aritmetica, ér' pe la 1801 
limba francesà era aici la noi tota asa de familiarà ca 
si in Franta ^^). 



salp Daciens, III, 7 — ^^ll. — Buch, Moldauisch-walachische Zustande, 
Leipzig 1844. p. 104 — 5 

42' Cara op. cit. p. 195 : ,.Les ouvrages de M-r. de Voltaire se 
trouvent entre les mains de quelque.s jeunes boyars, et le gut des ru- 
teurs fragais servii aujourd'hui un objet de commerce dans ces con- 
trées. si le patriarche de Constantinople n'avoit menacc de la colere 
du ciel tous ceux. qui liroient des livres catholiques romains et parti- 
culièrment ceux de M-r de Voltaire'. Er Raicevich op. cit- serie ..la 
Franceze e molto in voga, e vi sono anche delle Dame che la par- 
lano." Asemenea ?i Potino, op. cit. Ili p. 140. 

43) piaruia Spectateur du Nord, Dee 1801 p. 317 (citata la 
Engel cp. cit. p. 72): „Pendant que la France devenait barbare, il y 
a avait des pays barbares, qui devenaient frangais; la cour de Bu= 
charest jouait à toutes sortes de petits jeux d'esprit; le Hospodar lui- 
méme élévé par un frangais, ami des Frangais, parlant notre langue 
presqu'aussi facileiuent que nous, entouré d'une demie douzaine des 



— lól — 

Intre anil 1780 — IHIO aflAmiì in Muntenia insiruclori 
france.sf, secretarl francesi pe lànga doninl, pàiul chiar 
!ji bucfttarl francesi **). Fé la 1804 se celia in liucu- 
rescl (jiariiiliì francesi! Le Courrier da Londres „le plus 
abominable depuis la eréation dii monde", cum 'hi nu- 
nnesce S-to Luce, cu aceea!?I aviditale cnin so cetesciì 
a(JI cele mal infecte romane ■*•'). In limpuliì revolu^iu- 
nel francese o sumà de emigranti venise in Principale. 
Alari d'aceea, Franca ':jl pusese ochii pe Principalele- 
romàne penlru scopurile sale polilice §i comerciale. 

^i nemuritoriulii Lazarfi ne spune, cà limba francesà 
era la moda in Munlenia pe Umpuliì seu *'^). 

Kti\ de unde se mal strìicura càle-o ratUì de lumina, 
toliì din occidentiì ! va sé (jicà, limba si inslructiunea 
francesà in ^erile nóslre datéza alundiì din secolulo tre- 
cutù. §i adecà mai de atuncl de cànd Komànil sub 
influin^a grecéscft pàrasesciì scólele polene iji se punii 
in conlacliì cu cultura occidentale, mal alesù francesà. 
l'rin urmare precum bàrbari! insemna^l in literalurà in 
sec. alci 17-Iea. ca CoslinesciI, Dosilein, Cantemirù, 
Neculcea §, a. sunto parte ómenl cultiva^I in scólele din 
Polonia, parte prin instructorl in familie. parte pe la 
càie scóla cAlugàrcscà prin mànàstirl. lotu asemenea 
s'aiì cultivatn putinil ómenl mal résjìri^I dela lìnele sec. 
trecutn sji inceputuin sec. l9-lea prin contactuln cu cul- 
tura occidentala, mal alesù francesà. 



nous compntriotes expatriés, d'ont il avait fait sa societé intime, leur 
donant rexemple de méler de la reflexion et de la Morale jusque dans 
les plus frivoles amusements/' - Tot'i asemenea vorbesce .si VVilkJnson 
in Tableau historique de la Moldavie et Valachie traduit par K..- Pa- 
ris. IN2I p. 117, cu deosebire cfl el& (^ice c2l limba francesi ar fì tn- 
trodus'o oficierii Ru^I 

44> Hurmuzachi, Documente IL 7, 14, I7. 49. 134. 177. 250 ?i 
296 — lenachc Vàc.lrescu. Ist. Imp^'rat. Otomnnl in Tesaurfl de inonu- 
mente li. 2. 287. 

45) Ib'd p 39Ò. 

46) P. Poenanì, Georgiiì LazarQ $i se la rom^nfl, liucurescl 1872 
pag. 25. I 



— 152 — 

CàLn de miserabilà a trebuitù se fie instructiunea 
grecésca se potè conchide de acolo, cà nicì unulù ma- 
car din Romàni n'a pàsitii ca scriitoriù in limba greca, 
fie teologù, fie istoricii, fie poetù. Dèca ar' fi esistalo 
adevératà instruetiune grecéscà, dèca ea ar' fi fostù 
in stare se atragà §i sé de§tepte spiritele, ar' fi trebuitù 
ca si Komàniì din-cóce sé serie grecesce, c'um scrian 
Romàni! de dincolo, caMiculù, Sincai, Maioriì §. a. totù 
atàtù de u?orù. ba potè mai usoriì latinesce de càtù ro- 
mànesce, sèù cum scria Mironn Costinù lesesce, §i ìncà 
in poesie. Abstràgèndn dela tòte celelalte, singurù a- 
cestu taptiì condamnà inapelabilfl prestinsa instruetiune 
grecéscà. 

Dar' ìncepe a se indori de dile mai bune. In ahi 
doilea deceniù ahi acestui secolo résare scóla nationalà. 
Georgiù Lazaru, prea invètatii pentru a putè fi suteritù 
de dusmani in patria sa, la 1816 trece din Trasilvania 
in Muntenia si deschide providentiala scola dela St. 
Sava. ^') 



47) Georgia Lazarù s'a nàscutfi la 1779 in Transilvania la satulu 
Avrigfl aprópe de Sibiu lAngS Oltfi- Cursurile liceale le a fàcutu la 
Sibiù, celli de dreptù la Clujfl. Daicì s a dusu la Viena unde a ob^i- 
nutu titlulù de doctoni in teologie. Unti timpù insé elù si a ìntre- 
ruptu studiile aici, càci fiindii Viena ocupatS de Francesi a fostu ìn- 
rolatii in corpulìi technicù alQ topografilorìi. Lazarft mal ob^inuse si 
titlulìi de membru aln Societàtil filologice din Halle. La 1814 se 
hirotoni arhidiaconù pe làngà episcopulu din Sibiu, si totù-odatà i se 
conferi catedra de catehetù in seminariulù d acolo. Devenindu va- 
canti! scaunulu de episcopù alìi Bànatuluì concure si elfi, dar inimici! 
de§teptaril Komàniloril 'liì respinsero ^icéndù, cà este prea invetatJi. 
Din causa unel predice ^inute !n bisericil veni in disensie cu episco= 
pulii Moga, .si ne mal puténdù suporta o asemenea posi^iune, la iSiò 
trece la Bucuresct unde deschiso celebra scola dela St. Sava Greci! 
ve^éndu pericolulù ce pregàtesce scóla lui Lazarìi intrigàrà ^i dupà 
cincì ani 'lù alungarà. Elfi se retrase la loculù sdì natalu, unde re- 
posà la 1823. Scrierl dela elfi nu ne ali ramasti de càtù : 

1) ,,Ve*sury de laude in limba Daco- Romaneanke"' la nunta Im- 
peratulul Franciscìi, tip. Vìona 1808 {N. Densusiann, Anàlele Acad. 
Rom. ser 2, t. II sect. 1. p. 116). 

2) Pova^itorulù tinerimel càtrà drépta cetire, Buda 1826 edit. 



- 153 — 

IV li"ini,'il iiislruc^iune si (jiarislieri mal vine tcatrulu 
(vccjf Teulru) i}ì sj)irilulù de asociatiurie. In Alunlenia 
Kliado cu Conslanlinfl (ìolescu pumi fundatiienlele unel 
s()(;ietjì|I ale càrel ^inte eraiì ridicarea ìnvòlàinèntulul. 
londarea de (j'Ufe in limba romùnA, tipàrirea de càrll, 
Ibndarea lealriilul iia^ionaln, „e!jirea din regimulii fana- 
riotiv' priii relornio, cAcI ref^imuliì fanariolii mi mai e- 
sista de dreplù. dar de laptn Iràia iiiea in spiriluhì si 
deprinderile societìi^il. Socielalea lui Kliadc-lioleseu nu 
era nnmal ati\liì, era uno guverniì spirilualo, dar' in a- 
devt'^nì slahiì in forma, (iindn-ca pufinl "In in^elegea. 
slabn prin lipsa de practica, neinchiegalu sji chiar im- 
pedeeatiì prin ambiuunile toliì-de-una mari .si intran- 
sigente la cele dinlàiu avònluri. tare inse prin ideile a- 
runeate, cari ca §i foculiì consumati mereiì, in làcere, 
aprópe neobservate la temeliile putrode ale socieiàti! 
veclii. Emigranti muntenl pe de alt.'l parte t'ormase in 
Hrasoviì o societate secreta alo càrel sulletn se vede a 
ti fostu I. Càmpineanu. Dupft mórtea lui C Cìolescu, 
Kliado impreunà cu Càmpineanuin lormarà societatea 
tilarmoiiicà, care dede unii non avènln vietil sociale 91 
politice *^). Intru tòte, acelea^l lucrurì se ìntèmplà §i 
in Moldova. Spiritele dc^teplàndu-se iji agitàndu-se loin 
mai multn, §i cu deosebire in contra vechel stari de 
lucrurl, o samà din v^cliil boeri, lìe pentru-cà crescuse 
atfa, (le cà ì afila prolectoraluln rusescn, dupà 1840 ìn- 
cepti o reactie, ca sé sugrume avèntulo. Spirituin insè 
pusn odala in miscare le rèspunde cu 1848. Aceslù 
anu ins6 o mare parte din cel mal adivi barbati il aruncà 
ca esilari in stràinàtate. Astn-felft centruln miijcàril na- 
zionale politice si literare se stràmutà in stràinàtate, 
cu deosebire la l'arisi!. Act'^sta este a se intelege cu 
deosebire de^pn^ Mimlenia. Moldova mai putinìi mi?fcatà 



48) Despre aceste societ.1\T ve«jl Eliade. EquUibrulà- tntre antitesi, 
Bue lHt)9 p. 77 sq. Despre activitatea lui I Càmpineanu, I Ghie» 
tn Analele Acad. Rom. Ser. 1. t. II. Sect. -' (iHiH)) p. 4 sq. 



— 154 — 

chiar in 1848, si avéndù fericirea de unii bunù domnù, 
ca Gr. Ghica, reìncepe si continua mai in liniste lucrà- 
riie de de§teptare §i consolidare nationalà. Cu tracla- 
tulù de Parisi! (1856 — 1860) se révarsà peste améndóué 
terile valurile agitate, din cari avea sé iésà Romania, 
ca dina din mitologie din valurile turburi ale màrei ! 

Dèca influinta cultureì francese dincóce de Carpati 
datézà incà din secolulo trecutii, — dela 1821 ìncóce, cu 
deosebire insè de pe la 1830 incepe a deveni tota mai 
mare si chiar cotropitóre. Cànd 'ti va pune cine-va o 
sumà de lucruri ìnainte, unele cu aparentà stràlucitóre, 
aitele farà vre-o aparentà ce s'ar' impune— despre tòte 
ìnsè nu ai nici o cunoscintà, — si ti-ar' dice se alegi din 
eie : nu incape ìndoélà, ca nóuè din dece si-ar' alege 
cele strigatóre. Acésta s'a intém piatii si cu educatiu- 
nea nòstra in stràinàtate, in Franta. Atra?! de lustruliì 
esteriorìi si neintelegèndu, cà aiurea zace binele ascunsQ, 
cà lustrulii nu aste binele insusl, ci numai adimenirea 
materiala, o fióre crescutà pe urai pàmèntii deja bine 
culti vatù, sedusi, dicii, de acéslft aparentà, tinerimea in 
marea majoritate in locò de- a-si cultiva si ea terenulìi 
ca se ajungà in modù naturala' la aseminea lustru, ne- 
glijózà fondula, se impenézà numai mechanicesce pe 
de-asupra cu asa numità , pelea leului", si multi in loca 
de simbure se ìntorcìi acasà numai cu gàócea. 

Influinta adimenitóre a vietii esterióre de o parte, ér' 
d'alta sederea mai indelungata in stràinàtate, aduceaù 
cu sine naturalminte despretuirea celora d'a-casà, si ui- 
tarea celora nazionale. Cu dreptu cuvèntù ómeniì, ce 
cumpèniaa lucrurile seriosa, incepuse a se ingriji de 
nóua direct lune *^). 



49) Poetuln Constantinu Starnati d'n Basarab'a, vicènda acestiì 
refi spiritil in Moldova, le adresézà Moldovenilorù ìntrealtele acestea :... 
,.la voi astaci nu se deosebesce rSuln de bine, càci voi onoraci mal 
multn petrecerile de dtìì indeletaicirea cu trebile ce adudì folosvi. 
voi pretui^I mal multa osteaéla dascàlulul ce ve invada a juca séti a 



-> 155 — 

Nu ìncape in(lo»)l;1, ed conlacluliì nostru cu civilisa- 
tiunea occidenlalri a adusn niultn. fòrte mullii bine, dar' 
tolQ atAta este de adevèralù, cft a adusn multo rèo. 
Uno plus in bine a depinso si va depinde, dèca spiri- 
tulo publicù, dócft cel mal bunl, vorQ sci iji voro pule 
s6 ìndreple totn-de-una mersulfi lucrurilorn astn-telio, 
in c;\tù rr'uln sé devini inipolento la^à cu ideile sànà- 
lóse nationale. 

I*e ci^ud astiì-felio se petrecù lucrurile dincóce de Car- 
pati, Romftnil de dincolo continua opera de regenerare 
mal deparle. I^i se ridica ìnsò nóuè iji serióse pedecl. 
Dupft o lutigli amoriire, la 1744 KomiXnil reclama drep- 
turi polillce. i^i se denégìl brusco. F.a I78i- sub Horea 
le reclamft cu arma ìu mùnà. Kevolu^iunca este su- 
gruiiiatìl. Horea cu al sei IrasO pe rólA. DreplurI nu 
obUnO, dar' ìmpèratulo losifil li le acórda óre-cari usu- 
rari •'^") Spirituin limpulul ìmpiiige inainle. La 1791 
Hom:\niI in trunle cu amòndoi episcopil reclama de non 
vechile ioni drepturl usurpate. Se intelegp, ér' tara re- 
sultato. 'Iole aceste mi.scarl insé ale Koinanilorn pusese 
in line pe cugete pe usurpatori. A denega drepturile 
era mal u^oro, caci aveao putere, a justifioa insè era gren. 
Si liiiidn-ca Romanir incepuse a-?! apara ^i in scrisn 
drepturile loro, usurpàtoril ìncepo si el ale eombale nu 



cAnta. de ciUìì a me^terilorfl ce v5 lucr 'z.1 untitele induslr'el ji-a plu- 
gàricl; orJl^eu'l vostri mal multft g^ndesc'ì la ghidu^ìl teatruluT renici 
din ^érl strftine . de càt ' la celi ce a'1 lucrato unfl anù la opera ce 
s'aii jucat'ì pò scenS macar fie ?i romàniì, sé^ voi maT loultn IJuda^I 
pe virtuo^il musicanti al Europei, séiì pastrcfurele hiT Arifaga de c«t'ì 
pe acel ce aO scrisiì i.storla patn'el : Cantemirfl. Urech'c, Costinft ?i al- 
^il". (Muiia romAna. p 487 — 8). ,.0 ! dragilorft mei romàni! voi 
sunt»'^l vrednicl de plAns^, cScl cu gre<ì ve este sé ve desbinafi de 
cele ce a\X deprinsH, ^i vóué v'ar' trebui un'ì <'alon*t sé'ì unft Fabri- 
cius al' Romaniloru, care cu vari^d de ftrù se ve tndrepte pe calca 
cuviintil' [Ibid p 990—1). 

50Ì Ve<jl despre acestea N. Densu^tanu, Rtvolufianea lui Horea, 
Bue 1884 — P. Ilarianf). Istoria Rom. din Dacia super. I. p 174 sq. 



- 156 -• 

numai cu torta bruta, dar' si pe cale literara. Asla- 
feliù dupà résboiulù cu sànge ìiicepe si rèsboiuliì cu ne- 
grélà ^^) Ma'ghiariì vedèndù desteptarea Romànilorii, ai 
càrorù copii incepuse a inunda nu numaì scólele loru 
proprie, dar' si cele stràine, prevèdéndù, cà, iiindu ei 
numerosi, nu voril puté sè-i mal tinà ìndelungu in su- 
punere, 'si punii in capii se-i maghiarizeze. Maghiarii, 
cànd védti avéntuliì Romànilorù, cu ìnspàiméntare 'si 
aducù aminte de originea acestora. ,,Ace5tù poporii (Ro- 
mànii) care 'si trage inceputulù si limba, parte mare, 
dela gintea cea mare a Romànilorù, in cursiì de mai 
multe secole, nu iji-a uitatii nicì de cum de acestù ìn- 
ceputu muretti, — ori-càtiì s"a dejositu prin apéSare si òx- 
càfire.... Planulii si speranta Ioni este : unirea tuturorii 
poporatiunilorii, cari suntù de originea §i limba loro ro- 
màna, ìntr'o natiune si o térà'' ^"-). Aceste aspiratiunì 
ale Romànilorù, unitatea limbei si a religiunel si „cele 
dóuè principate" incepuse a-ì ìnspàimènta. Dreptiì a- 
ceea Maghiarii vorù prin ìntroducerea limbei maghiare 
in tòte functiunile statului si chiar in bisericà, sé ma- 
ghiariseze in t impubi celti mai scurtiì pe toli Romànii ''^). 
Romànii, desi in luptà cu mari greutàti si neajunsurì, 
de-o parte làtesciì §i perfectionézà instructiunea natio- 
nalà, de alta parte profità de scólele stràine pentru a se 
cultiva. Pe la 1821 sta slabii instructiunea poporuluì, 
care se màrginia numai la catechismo, rugàciuni si po- 



51) JMemoriulQ cunoscut" sub titluliì de Supplex libellus Volacho- 
rum. prin care Romanil reclama la 1791 drepturile, a provocati! o 
literaturà Intrégà in care Maghiarii si Sasil ì combàteaìi cu vehementS. 

52) Asa scria unulu din fàuritoril planulul de maghiarizare, Nico- 
laìi Ve^enienyi pe la 1843. (P. Ilarianfi op. cit. IL p. 268 sq). 

53) Dupàce dela 1791 ìncepfl a introduce cu Incetulfl limba ma- 
ghiarS in loculiì cele! latine in administra^'une, prin legea dela 1H30 
art. 8 o introduserà definitiva in administra^iune si iusti|ie; la 1836 
proclama limba maghiarà de limbX diplomatica In totfl organismulii 
statului, chiar si !n afacerile bisericescl si scolastica; la lh39 — 40 a- 
ducù legl pentru maghiarizarea totali abisericeldiverselorfi na^iunl. (i^. 
Ilarianù. Ist. Rom. din Dacia super. IL XXX — I). 



- 1IS7 — 

runcl •''). I^a IKi.'l Sàborulil celli mare ordona s(Vs(? 
lacA scolii in lie-care purocliie cu ,,da.scriIo harriicn' si 
sé tinft «cóla cu amòndóuè scxele de tómna pànft pri- 
mflvóra '•*). Samuihì Vulcano (l'òH— l8H()j, neuilatuift 
episcopn de la Oradea-inare. prolecloruln invè^atiloro 
ardclenl persecutatl de episcopuliì Hf)l)fi dela Mlajn, fun- 
(lózA liceuln dela Heiu;;!!!. S. Vulcaniì. ca unii adevèratù 
mecenate, devenise cenlruln miscàrei literare peste munti 
in acésti'i epocfl. Klil a adaposlitn iji ajulain la nevoi pe 
Sincal, Maiurù ij. a. ; cu spesele lui s"a tipftrilfl Lexicoimlu 
(le Buda KITi era fin de teranft nAscutn chiar la lilajn 
(salo). Marcie «iuodiì din 1833 dela HIajiì cere ca scó- 
Irln na(ion(ile si^ ile sub direcliunea suprema a episco- 
pulul, pentru a fi astn-lelu ferite de ìnfluin^e straine •^'"'). 
Dar' IU)m:\niI si acmn merefl erail ìmpedeca^i de a-èl 
tace scóle Hrasfovenil ìnainte de 1848 aiì purtatn pro- 
(;esn formali), ca sò-."?I pota ridica gimnasin, si natural- 
minte l'aiì perduta, in càio numal dupa 1848 ail putuia 
sò-hì ridice. Desleptarea poponihii pe lànga scóla lua 
avO'nliì si prin preotime, care in scólelo iji in seminariulù 
din Hla.jTi incepuse de.ja din secoluliì trecutiì a primi o 
instruc(iune inalta. 

Incercjìrile Maghiarfloriì de maghiarizarc violenta prin 
tòte mijloct'li' lanatico ca : .,/o/w omnia pe cari'ìn pòrti 
pnméìitulà ^i-lù acopere ceridu, se fie omù ^i maghiaru,'' 
agita spiritele toliì mal tare, pana cànd Romànii le rè.s- 
punsera cu marea adunare dela •' i.-, Maia 1848 in Càm- 
puliì-liiberta^il dela Mlajiì .si cu luplele ce urtnara dupà 
acé.sta. Intre anil 1850 — 1860 sub guvernulù absolu- 
tisticiì avènlulft nalionalu fu in forma nabu^itiì, in faptn 
ìnsè prin o mal Icaia administratiune. prin venirea inca- 
puliì bisericei romàne a dol barbati aclivi, Sulutiì in 
Binili si ^ai;iiii:i in Sibili, instruc(iunea poporulul luà 



54^ 1 M. MoUlovanu. .Acte sinodaU, Blaj i 1672. II. p 7o pet, 7. 
SS'^ If»'*' li P- 65 pct. 8. 
50) Uùd II p. 06 pct. l'I. 



-- 158 — 

unii aventi! totii mai mare. Prin acésta spirilulu natio- 

nalii nu putea de cala sé- se intàréscà. Pe cànd ìnse 

si acestu guverniì voi se introduca totii mai adàncii 

germanismulù, evenimentele din Italia (1859) 'i dederà 

lovitura de mòrte. 

* * 
* 

Din espunerea fàcutà in capitolele de pan' alci re- 
sulta cà in ìntréga evolutiune se potiì distinge urmàtórele 
perióde : 

Periodulù I dela colonisare, a. 107 d. Ch., pana la 
aparitiunea àntàieì eàrtì romànescì tipàrite, a. 1544, A- 
cestù periodo 'lu vomu ìmpàrti in treì epoce : epoca 
romana (107 — 274), epoca invasiunilorii (274 — 1300), §i 
epoca nóueì reconstituirì, pana la iparitiunea literatureì 
(1300—1544;. 

Feriodulu II cuprinde timpulii dela a. 1544 pana la 
1780, cànd apare àntàia gramaticà a limbeì romàne. In 
acestu perioda distingemìi dóué epoce, si anurae : cea 
dintàiii dela 1544 pana la a. 1698, cànd o parte din 
Romàni! de peste Carpati ìncheie unù pactu religiosi! 
cu Roma, faptiì de mari consecinte pentru de^teptarea 
si cultura Romànilorii in generala, si care coincide cu 
ìntroducerea generala in bisericà a limbei romàne in 
loculù caleì slavóne. 

Periodulù alù Ill-lea dela a. 1780 pana la 1860, in 
care se cuprindù éràsì mai multe epoce, si adecà epoca 
àntàie dela 1780 pana la aparitiunea àntàiului diarù roma- 
nesca la 1829; epoca a dóua de aci pana la 1848, §i 
in fine epoca a treia dela 1848 pana la 1860, cànd prin 
unirea Principateloru- Romàne se intemeiéza o nóuà vièta, 
§i cànd totn-odatà s'a scosn din scrierea romanésca al- 
fabetulu cirilicti si s'a ìntrodusì! generalminte cela latinù. 

Periodidu alu IV-lea dela 1860 incóce. 



PAKTlvA S1M:C1ALA 



e A P T T O L U I. 

Lìteratura popularà. 

Inainle de a se nasce literatura nostra scrisà, esista 
deja literatura popularà nàscutà in sinulù poporulul in 
decursuliì secolilorft. i<i la acArel crea^iune a contribuita 
unii lungCi ^iriì de genera^iunl. Acéslil literalurà esle 
de-o estremA iinportan^ìl nu numai ca oglinda geniulul, 
cu alestatuhì de iu)l)le|iì spiriluala a Poporulul-Ro- 
ixiànft, ci tofo-odatà si ci londù, ca sorgenliì pururea 
vifi ìfi liinpede din care trebue sè-se adape literatura 
malta, cu deosebire poesia. In ea se esprima geniulCi, 
i-aracteruliì, credintele, datinele, bucuriile iji sulerintele, 
in scurtù tòta vié^a iiiterml ^i esterna a unul poporù. 
De óre-ce literatura populanl se nasce cu poporulù 
in decursuliì timpuriloru, ér' cea mnl depàrtal:\ origine a 
popóreloril se perde in ìntunerecuhì secoliloriì, de sine 
so in^elege, cà este imposibilil a determina in generalfl, 
( ;lnd s'a nftscutn acéstà literatura nescrisà. Originea 
ci este insusl geniulù popurelorù. In decursulù secoli- 
Ioni ìnse, prin contactn, prin ameslecare, in line prin 
inigratiune, ao iniprumutatiì unele dela altele. Este cu 
tolulft absurda ideia, cii literatura popularà s'ar' lì nàs- 
iitù din cea scrisà, cAnd scimù cà iji popórele, cari nu 
( unoscù scrisórea, aiì literatura Ioni popularà, ifi lórle 
multe chiar iji dinlre operele cele mal mari s'aiì nàs- 
tutn din literatura popularà. 

Literatura popularà se imparte in dóuè : literatura 
popularà nescrisà. care '?! are originea directù in po- 
porù si care elfi a creat'o spontaniì in decursuliì seco- 



— 160 — 

lilorù, s'a pàstratu prin trecere din giirà in gurà, din 
generatiune in generatiune, si in literatura populara 
scrisà. in generalii de origine stràinà, 

Amèndóué dupà forma se impartii in poesie si in 
prosa. Atàtfi avn^ia insè. càtii sji importanta acestorù 
dóuè feluri de literaturi este fòrte deosebità. Fé cànd 
literatura nescrisà este sànge din sàngele poporuluì, 
sufletu din sufletuliì lui, vié^à din vièta lui, si prin ar- 
mare icòna viie si nemuritóre a poporuluì din nóptea 
timpurilorù pana va trni. si dupà mórlea luì cliiar, — 
pe atuncì literatura populara scrisà este unù veneticù 
care s'a furiijatìl in altarulù si s'a tncàiditù la foculù 
nestinsu alù iniagina^iuniì poporuluì, Ptntru aceea a- 
céstà literatura ìurisatà pe diverse cài, nicì nu are pu- 
tere §i viélà, ea sta lipità, ca unii parasitù, numaì pana 
la unù tiinpiì si apoì dispare, séii este eliminata. 

Literatura populara nescrisà 
Poesia 

(ienurile poetice suntii in generali! mai vechi de càtù 
cele in prosa, càci omulii. ìnainte de a cugeta, simte, 
si sentimentulil §i-lìi esprima in forma poetica. Si ìntre 
genurile poetice insè unele suntìi mai vechl, altele mai 
nóué. Acésta insè nu depinde atàtù dela epoca lorii de 
nascere, càtil mai vértosii dela spiritulii ce domina in. 
eie, càci unele de si cele inai vechi ca origine d. e. 
poesiile lirice, ca fondu si forma inse sohimbàndu-se 
mereìi cu impregiuràrile §i chiar cu individuili, suntii 
totìi-de-una nóué ; asa suntil la noi doinele t?i horele. 
Altele, care suntù de origine religiósa- sacramentala cum 
suntìi colindele §i pana la unii punctìi si bócetele, ori 
suntìi de unii ìn^,elesìi si ìntrebuintare mistica, cum 
suntìi descàntecele ^i vràjile,— tòte acestea §i ca fondìi 
.si ca forma s'ati pàstratu mai vechi. Dupà acestea unti 
aera mai vechiu respira cànlecele betrànesci. 



— 161 — 

Colindele in iondil suntù liimne relì({iòse din epoca 
pìlgùnfl primilivjì, adresale .sórelul ca (\e(i, cAntAndù bu- 
nAlò^ilc lui !:i IftudAndu I lapide ca eroiì, intogmal 
precuin so cAntà !ji so laiulA sórele yéù Agni in him- 
nele vedice. Cu tiìDpulìì insò precuni unelo himno ve- 
dice aù lualìì l'orma de graiulaiinni, tohì asemenea 
'^untft !ji la noi unole eolinde de gralulatiuni d. e. co- 
iinda de lata mare, de feciorft, de pAstonì, de preotO, 
de copiliì. de leróslA s. a. Dé-aicI a urmatiì impAr^irea 
colindeionì in relii,'ióse si lumesel, care adeseorl Ireciì 
in {^ennliì narativA. intogmal precum din vechiuhl himmì 
aricA s'a derivatft ou incelulù cAnluhì epicA. Colindele 
religióne s'aft ameslecatA adese-ofi cu idei §i persona- 
gie din cicluliì cre.stinA. mal nicl-odatfl insè nu sa pu- 
tutft l'a(!e o contopire deplinA, ci totft-do-una elementulft 
si ideile vochl milice aù ròmasA precumpénilóre. in 
lóto colindele si leligióse .si lumescl so aflà de ordi- 
narA dupA fie-care versA refrenulA sacramentalA : Letii 
Dótnne ! mal rarA : Fiorile dnlhe séù Dorile dalhe ! 
fjcrù este Liher si anume Jupitfr fÀhfr, adecA «(Jeulù 
dAtAtoriù de bunAlà^I (Sórele)», ér' Fiorile dàlbe séù 
horile (lalhe, este reìrenulA care in timpurile primitive 
se aplica diipA He care versA in a-sa numilulA liimnA 
séA rugAciune de diniinélA •). Colindele se cAntA dela 
CrAciuniì pAnA la HobotézA. cu deosebire ìnsè in nóptea 
de CnìciunA. Nnmele de colindA oHe slrAvechiA aricA 
a cArel formA mal vechie s'a p' "atA la (Irecì in /.n- 
InÓH'i-mè invòrlescA. xaAod/;»>pof-locA de invertire. 

La Uomani la 1 a fio-cArel luni se anunla Xonele prin 
strigare (lat. calare), .si din acéstA causa s'a confnndatA 



1). L'n'i studili alu nostru .imÒnun^itH asiipra tiiturorn acestorfl ces- 
tiunl a se vede In Rti'ista crit-lit- I. 11893) : ('olindele «ii himnele 
vedice p- ! — 15. Refrenulrt colindeloriì |i. 50- Ò3. — .S. Man^ìtica, Ca- 
lindar u 1882 art .Colino.a". 



— 162 — 

ìntelesulù, cu tòte cà calendae e totù de-o ràdecina cu 
y.aXivdéù) si nu de la calare ^), 

§i fiindù-cà Colinda se canta cu deosebire la intòr- 
cerea séù nascerea sórelui, care la Romani se numea 
nataìis solis invidi ^i se sèrbàtorea la 25 Decembre 
ìntogmai ca Cràciunulù la no!, de-aci <cànt€cuìu de in- 
tórccre» séù colinda. 

Colec^iunì : A. M. Marienescu, Colinde,- Festa 1859. 
— G. D, Teodorescu op. dt. p, 14 — 95. — Dr. 1. Sbiera, 
Colinde, Cernàu^ì 1888. — T. Burada, càlètorie in 
Dobrogea, la.st p. 38—104. — T. Daul, Colindì etc. 
Aradù 1890. — A. Bàrseanu, Cincì-deci de Colinde, 
Brasovù, 1890. — .1. C. Bibicescu. Poesiì populare din 
Transilvania. Bue. 1893. p. 233—257. 

Càntecele hétrdnescì suntù poesia eroica a poporului 
romànù. Dintre tòte speciele de poesie in aeésta se de- 
osebesciì mai bine diversele epoce: vió^a istoricà a po- 
poruluì in aceste càntece s'a imprimati] mai adàncù. 
Ì)écà amù posedé o colectiune de asemenea càntece a- 
dunate, nu acum, ci in fie-care epoca, aeésta ar' fi a- 
devèrata nòstra istorie 

Epocele ìnsé se impingii si se alungà una pe alta, a- 
parìi pe scena alte idei, alte nàcasurl, aspiratiuni, tre- 
buinte, alte personagie ; cele vechì ìncepii a se ìntuneca 
in amintire, a se amesteca §i chiar contopi cu cele 
nóuè. De-aici provine, cà càntecele cele mai vechi sunti! 
mai putine si cu catti ne apropiemii de timpurile mai 
nóuè suntii mai numeróse ; cele vechi sunta mai lini:?- 



2). Originea dela calare, data de filologi! vechi ?i noi, sa data 
din causa cà nu se cunoscea originea istorici a cuvéntulul, farà de 
care, in asemenea lucrurl, etimologia fScutà numal dupS asemSnarl de 
cuvinte n'are nici o valóre- Apol dela calare, ar' fi resultatatù Ca- 
landae, care formS nu se aflà in tota latinitatea. Er' dèca Colinda 
nòstra ar" fi din Calendae atuncl ar fi trebuitu sé resuite Colènda, Co- 
linda este forma popularà mal vechie de càtìi Calendae, ^i este for- 
matìl eu sufixulìi -ivòa (-inda). 



— 163 — 

tile, mal contemplative, cele mal nóu»' mal a</itatc. 
mal vii. 

In acosle ci\nteco se deosebencd liti epoce : uiui im- 
licft, din care pjìn'acum pu^ine piese s'aiì adunatiì, in- 
Ire care aminlimrj : Sórele ^i Luna. lovann lorgovanù, 
^erpele, nàlaiiniin ; alla miticA-istoricà : Miulù Cobiulfi, 
Mcijleriilù Manoli, '!'oma Alimo^fi, Pauna^uliì CodrilorQ, 
Inelulù ijì NàlVama, (ihomi.'jfi ij. a. 

Cea mal insemnalA .fi mal avuta este epoca istoricà, 
care posede dóuc feliurl de càntece bCtn\nescI, unele 
ahi cftroriì subiecliì sunti! iuplel(5 cu invasorii, cAntàndù 
pi; NovAce.scI, Marcu vileazu, Stelanù, Mihaiù, lancu- 
vodil (Huniadi), Calomlìroscil. HuzesciI, .<;!. a. Multe 
din aceste Ciìntece sunlù trecnte din celelalte epoce pe 
personagie nóu6 analóge, ^i mal cu samS cintecele despre 
NovScescI^i dcspreMarcu, trebue sé fi cftntece slravechl 
trecule asupra unonì personagie nóué §i confundale cu 
evenimente mal nóuc. Alani de acoea aceste cùntece 
despre NovilcescT iji Marcu formózìl prin estensi unea !?i 
varietatea Ioni celìi mai mare ^i adevératù ciclù rplcù 
opularii ahi RomAnilonl. Remane ìnsé ca de-aici ìna- 
mte sC-se adune in tòta estensiunea variantele sale, 
pentru a pule li apreciatù dupA valóre. 

adóua specie sunto asa numitele càntece haiiìuccscì^ 
càntece eroice in fondil, dar' in aitò sensil. Kroulù 
lupia cu despoietoriuliì striliml furi^atù in ^érà, cu cio- 
coiulìi, care nu lupta cu arma fatisi!, ci da pe dindosù, 
despóie §i face imposibila vió(a, ca domnìi séil ca func- 
^ionarO, ìnaintea cHrora bietulù romilniì «ani ìntregl s'a 
judecatiì §i nimicù n'a ca.stigatil>, ca proprietanl, ca a- 
ronda.<jO, ca negustoril, ca cArcImaril. Originea si fon- 
dulil Ioni, ca §i caracterulu haiduculul séu a *t'e^ilorQ 
de codru velale'*, se ilustrézft nu se potè mal bine in 
urmaiórele : 

N'am latcae la chimiril 
SO me poto piati de bini 



— 164-: 

^i de fol §i de soldatù 
Si de luda blàstematù. 



Batà-vé crucea eiocoì, 

De-a^ì mai scapa de la voi, 

Se me Iragù la codru óra, 

Si sé facù dreptate'n térà. 

Cànd oiù vede omu sàracù 

In chimirn màna sé bagli 

Si de chinù ?i \aiu sè-liì scapù. . . . 

Hai copir la cei stejari 
Sé tàiemù niscai-va pari, 
"péra sé ne-o làrcuimn 
f^i de iesme s'o ferimii ! 

Ast-felù elù apucà in oodru, de unde cobóre ca unù 
fulgerù, '^ì résbuna suferintele §i nedreptàtile, mai scapa 
icì-colea pe fratii sei, séù ìi ajutà cu ce ie dela eiocoì, si 
mai aruncà spalma in croncani. Acésta este originea 
càntecelorù hàiducesci respàndite la tofi Romànii, càci 
loti aìi suferi'.ù ìntr'o forma. Aceste càntece fòrte adese 
ori suntù de o energie §i unii colori tu neimitabilù, si 
aflàmù depuse in eie sentimente nu numaì de unù ìnaltii 
patriotismù^ dar' ^i de-o uma::;tate rieintrecutà. Gei 
mai renumiti hàiduci deveniti legendarì suntu : Corbea, 
Pintea, Bujorù, Tunsulil, Darie, Jianulii s. a. Unù tipù 
teribilù §i admirabilù totù-odatà de hàiducù, cu numele 
Burla, dela finele sec. 17-lea, ni-lo decerle Cantemirù. 

Colecfiunì : V. Alexandri, Poesii populare. Bue. 1866. 
— A. M. Marienescu, Balade, Pesta 1859 §i 1867. — 
M. Pompiliù, Balade, Ia§i 1870. — S. FI. Marianu, 
Poesii populare romàne, voi. 1. Cernàu^ì 1773. — M. 
A. Garamfilù, Càntece pop. Hu§i, 1892. — G. D. Te- 
odorescu op. cit. p. 418 — 688. — I. P. Reteganulù» 



... lf)5 - 

Tniiidaliii si Viorclo, (ilierla IhhU. — Frùncu-Candrea, 
lìoinanil diti inuntil apusenl (Mo^il). ìiuc. 188H. — I. 
(i. Hibicescu, op. cit. p. 201 — H47. — S. C. Màndrescu, 
Literaturà ^i obiceiuri populare. Bue. 1892 p. 174— l'.M. 
M. Sevastoso, CAntece moldovenesd, Ia.^1 1888. 

nocetele numile in unele pftr^I Cànteculù ijorilonì 
untiì cùnteco la morii. Fcmeile séD felele care le cAnta 
so nunicscMÌ hocitóre. Hócotele sunlfi Tórlo vechl, eie s'aù 
desvoUaliì din vechiuliì hirnniì religiosi! ìntogmal ca co- 
lindele, penlru aceea concimi i}i bócelele idei mitologice. 
importanta Ioni ìns6 de càpelenie zace aiurea, in aen- 
tirnenluliì adàncù de respecttt, iubire jji doio^ie fami- 
liaril in sinuliì poporulul dela térù. Sub sumanulQ aspru 
si rostì de (lile grele, leraiiulù romAnfl ascunde o inimA 
(io aurf), unii senlimentù dulce ìjì iìerbinle pentru al 
sol. lubirea de niamA primézA pe cea de tatA, ór' cea 
(le lai A pe cea de fra^I §1 surorl : 

De-ar' fi lata càtO de burnì 
Tom ^ipa copii 'n drunift ; 
De-ar' lì marna cAlù de rea, 
Totl il strìnge lAngA ea. 
$ì la frati ?i la surorl 
Mergl pe ami de dóuè ori, 
Kr' la inamA ;ji la talA 
Mergl in lólA (|iua-odata. 

PlAnge casA, piànge masA, 
De lalA sunlejl rèmasé ! 
piàngeri u^I, plAngetI ferenti, 
Piàngeri tuspalru pAretl, 
Ca de aslAtJI rèmAne^I ; 
Ca de acuma tatuca 
In casA n'a mal intra, 
NicI nu s'a mal bodinì, 
La ferenti n'a booAni. 
NicI u^ile n'a deechide, 



— 166 — 

Nicì la copiì n'a mai rìde. 
Dràgutulù nostra tàlucà, 
Càtù ai tràitìi ai lucratu 
Pentru trei seànduri de bradu ; 
Càtìi ai tràitù ai muncitù 
Pentru treì coti de pàméntù ; 
Dèca tatucà nu credi, 
Haida la mormèntù §i vedi. 

Marna plàngèndu-^i fiica : 

Scola, scola Màriórà ! 
Cà raàmuta dumi -tale 
Diminé^a s'a scula 
Prin totù colulù te-a càta 
Totii Mario r 'a striga. 
Scola Mariórà, scola ! 
Cà màrnu^a dumi-tale 
Multa superare are, 
Cà Dumineca venea, 
Frumu^elù mi te gàtia, 
La bisericà te pornea. 
Dela bisericà veneai 
Bine nu te hodiniai, 
Si la jocù mi te porniai 
Dumineca mi-a veni 
Ea pe cine mi-a gàti 
Deca dumneta nu-i fi. 

adàncà duio^ie 'ti cuprinde sufletulìi cetindu a- 
ceste càntece, care ne desvélescù o pàtura nóuà a 
inimii poporului romàni!, atàtìi de avuta in mari §i 
nobile sentimente. 

in aceste bócete aflàmù adese ori imaginineintreeute. 

Dragele nòstre picióre, 
Tare-aù tostù stt-àbàtàtóre, 

lar de-acuma 

Din picióre 




- 1(;7 — 

MinUi 'il Mure, 

Din cftpole 

Rujl bftlule 

Din mftnute 

Fiori albume, 

Din purità 

Tftniàitft. 
Dragil no.slri ochisorl 
Cuin s'orù face pomisorl, 

Din spnincenene 

Viorele. 

Imre niulle allele, aflAmiì in bucete o parliculalitale, 
care Irebue s'o insemnunnì aicl. Nu numal cel mal ti- 
nerl cfttrft cel mal bCtrànI, dar ?i acestia càtrà cel mal 
tinerl, fami ^i pftrin^il càlra copiii lorft se adresézS cu 
dumneata. Acésta 'ijl are originea in adànculfi cultiì 
ce-ln are poporiilu rom;\ni'i pontrn cel morti. Nu pen- 
tru-cfl morlulù devino mal strìlinft fa^à cu al sei i se 
adresézft cel ce Ift plàngfi cu dumneata, ci pentru-cà 
mortuift devine vnà geniu, n iiin^il supra- naturala iji in 
generahì considerata ca bine-voitóre fata cu al sèi. 
Fentru aceea nenumCrale suntft atentiunile ^i sacrificiile 
ce se aduciì mortilorft séft mo§ilorù '). 

Ciivèntuliì bócetii este de accea."?! origine cu lai. vox, 
roco, vocilo, a striga fig. a se vaerà, a se piànge. 

Colec^iunl : T. T. liurada, càlétorie in Dobrogea, 
IjJijI 1880. — Idem, Datinele poporulul rom;\nÙ la in- 
mormèntilrl, la.»:! 1882. — ÌS. FI. Marianù, Inmormòn- 
tarea la Romani Huc 1892. 

Doinele, suntiì gcnulCi eminamente liricù alti poesiel 
populare romane. Doina canta dorulft ?i bucuria, iubirea 
?i ura, veselia §i inlristarea, suferin^a §i ròsbunarea, spe- 
ranza ifi desperarea. Fondulft doinel este in generala doiosò^ 



31 A se ved^ KeTÌsta crit Ih. an. I (I893) p. «61—263. 



168 



de unde §i-a luatù sinumele de doinà ^). In vièta vechie, 
mal palriarchalà, doina se màrginea la relatiunile intime, 
cu timpulù cerculu viel^ii làrgindu-se, s'a làrgitù si ahi 
doineì, asa avemù doina haiducéseà, doina ostàséscà séù 
de Catanie, care este de origine cu totulù nóud §. a. 
Doina ca espresiune spontanà si fìdelà a sentimentului, 
nu are ratiunea de-a fi i?i niei nu potè esista, de càtù 
fiindu deplinù ìntelésà de celìi ce-o canta, pentru aceea 
doina, dintre tòte poesiile populare, are totù de-una 
limba cea mai nóuà ; cuvinte veciiì, neìntelese, in ea 
nu esista, séù care s'ariì pare cà esista, eie nu suntù 
vechi, ci dialectale, din graiulù viti alu provinciei séù 
tinutului unde o surprinde cuiegètorulù. Doina este de-o 
ìnaltà frumusetà nu numai ca adàncime !?i vàpaie de 
sentimentù, dar §i ca sborti alù fantasie!, cutezan^ de 
imaginì, finale de situatiuni, ciselare ^i plasticitate de 
limbà. Inceputuln aprópe constanti! cu ,Jrun^à verde'''' 
indica inspiratiunea directiì din contemplarea natureì, ^ì 
predilectiunea Romànului pentru vié^a càmpenéscà, in 
natura liberà. Italienii. aìi de asemenea : ' Fior di viole ! 
Fior di trifoglio ! etc. 

Colectium. Dr. I. U. Iarnik-Bàr=;eanii, Doine Bue, 
1885. V. Alexandri, op. cit. — S. FI. Marianù, op. cit. 
voi. II. — Cu D. Teodorescu op cit. p. 270— .S54. — 
N. A. Caramfilù op. cit. — I. T. Reteganulìi, Tranda- 
firì §i Viorele Gherla 1886. — ET. Sevastosìl op. cit. — 
miie doine — St. Munteanii, sutà doine etc. Bra- 
sovù 1891. — I. C. Bibicescu, op. cit. p. 9 — 169. — 
S. G. Màndrescu, op. cit. p. 15 — 120. — In Texte 



4Ì. Doiosù este dela doiù care esista ^i acjil In graiulù pop. diu 
Transilvania mal alesù in Valea-Ha^egulu! cu In^elesuifl de dor'i fier- 
binte, din care s'a formatù doina pàstrAndu rSdécina ^i ìn^elesulu in- 
tensS alti cavéntjlul dupà cum 'in esplica InsusI poporulfi cu ,.cAntecu 
dulce, viersù de focù" (larnikBarseanu, Doine Bue. 1885 p. 3). Lit- 
vaniculS dainos n'are de-a face cu doina, fiindS cu totulft de alti o- 
rigine ^i numaT din tntémplare sémenà ceva cu doina. 



— Itil» — 

macello- rondine de Dr. M. (1. Obedenaru Huc HMH, so 
alla mal inulte doine s. cftntece m. romàne. 

Jlorele cjise dr'Kjììturì ^\ rhiuiturl, sunti! mici poesióre 
ce lo recitéz.1 de regulft fhlcail, mal ran'i laiilariulil, la 
jocfi (lupa tacili. In eie se ameslecà ^,'luma cu satira, 
rusfjHuIn cu {^cntiletfl. Este ceva cu totulù caracteri.sticù. 
cu orI-cj\tù se partì eie de ìn^epctóre une-orl, tolu^I nu 
vatèmA, cu alata (inerii !ji impei^sonalilate sunlD eie al- 
cftluite. In generala suntiì fòrte spirituale. Cele mal 
bune suntiì care nu trectì pesle patru versurl. Cànd 
sunt . mal lungi nu numal efectulu se slàbesce mal 
alestì prin recitare in decursulfi joculul, dar '.^I perdft 
!?i genuln trecùndiì ìnlre doine. Pentru aceea unii cule- 
gètorl le-aft confundauì cu doinele ?i vice- versa. Cele 
mal multe din horele din colec'^iunea lui V. Alexandri 
i^i S. FI. Mariana sunta doine. 

Colecfiunl : larnik-Hàrseanrt op. cit. — V Alexandri 
op. cit. — S. FI. Mariani! cp. cit. v. II (1875). — St. 
Munteanù, op. cit. — S. C. Màndrescu op'*cit. p. 121 
— 171. miie doine, strigAturl ^i chiuiturl culese de 
mal multi invétàlorl zelosi, lira.sovQ 1891. 

Descnutece, vràjl, farmece iji desfacerl. Tòte acestea 
<;onstitue a.sa rjicèndtì poesia mistica populanl, cuprin- 
(Jèndtì, pe làngi\ gesturl !ji medicamente populare, .si for- 
mule ritmice ce le rostesce celù ce esecutà aceste acte 
mistice !ji aiì, in credinta poporulul, destinatiunea lorù 
anume. Descànlecele intorcu, alinil ^\ vindecà diferite 
bóle atfltiì la ómenl, càti'i .si la animale, in generala va 
se (Jicft, facu bine. Vraja din contra ^inlesce a face rèii 
d. e. a sili pe cine-va la ceva lànl voia lui, a invràjbi, 
a lua somnulù copiilortt, laptele de la vaci, a lua mana 
din holda altuia 9i-a o duce pe holda sa ?. a. 

Farmeceìe tintescft a face pe cine va plAcuto, atrà- 
giUoriì, §i prin acésta a sili pe altulù s6-I placa de cine- 
va ; ehi apol se ?i numesce fftrmecatiì, ce adese ori- 
oste identica cu *i-a luata, i-a furata mingile». 

Desfacerile ao de scopi!' de a slrica séù de a face fata 



— 170 — 

cu óre-care imposibile vràjile si farmecele. — Acéstà 
specie de poesii populare este fòrte vechie. In ea se 
aflà idei vechì mitologice amestecate cu creatine, pen- 
tru aceea s'aù conservatù adese-ori si cuvinte vechT, 
une- ori chiar neìnt.elese. La Poporulii-ron^.anìi eraii fòrte 
indatinate tòte feliurile de farmece care se aflà adi la 
noi. Ceremonialulìi ^i mijlòeele suntu totii aceleasi §i 
la noi, s'aù pàslratti ìnsé si cuvinte òi espresiunì ìn- 
tregi : 

descànta lat, incantare. 

descànta in aiù lat. incantare in alio (Cato RR. 160). 

legatura^ cu sensù de a filrmeca, lat. ligatura (Isidor). 

Colec^iuni : S. FI. Marianu, Descàntece poporane ro- 
màne, Sucéva 1886. — Idem, Vràjì, farnnece si desfa- 
ceri. Bue. 1893 — T. T. Burada, càlètorie in Do- 
brogea p. 269 — 276. — D. P. Lupa^cu, Medicina Ba- 
belorci. adunare de descàntece etc. Bue. 1890. — G. 
D. Teodorescu op. cit. p. 356—398. 

Rugàciunì populare ìncà s'aìi descoperitù càte-va, 
dar numai in spiriti! crestinti (G. D. Teodorescu, op. 
cit. p. i8S— 189). 

Poesiì glumefe si batjocuritóre ìncà posede literatura 
nòstra popularà si incà de cuprinsù fòrte variata, unele 
se raportà la vièta de tòte dilele biciuindìi, mai in 
gluma, mai ìnadinsìi, diverse defecte si deprinderì relè; 
aitele se rapòrtà la popórele stràine conlocuitóre, dintre 
acestea cele mai numeróse satire sunti! la adresa tiga- 
nilorfi, i}[ anume acelea care se rapórtà la biserica, mà- 
nàstirea, pascile, popii si sànlji tigànescl, se numescù 
Evangeliì figànescì, care se recitézà ca §i eànd ar' 
ceti evangelia. 

Colectiune : Satire poporane Romàne de S. FI. Ma- 
rianu Bue. 1893. 

Proverhe Unii genii intermediarci, ca torma, intre 
prosa ^i poesia popularà, avemii proverbulù, ghicitórea, 
idiotismutiì, frànturile de limba .si jocurile de copii. l,)i- 
cemù intermediaru ca forma, càci aceste specii utili- 



-171 - 

sézft, afarà de idiotismo, asonan^a, ritmulfi si chiar 91 
rima, ér' idiotismnliì are càle-odalù unù ritmQ mal pro- 
nun^aliì. 

Proverhulìi in limba popularà se numesce (/**<!, ^i- 
cètórf, mal ranì (ficaia jjì vorbt bétrdmJ sóli din hi- 
trdnì, jji cuprinde resultatuin esperienlelorù de secoli 
ale poporulul. ìncj\liì abia este vre-o impregiurare in 
vièta, care sé nu-^I aibft (jicCtórea sa crislalisata in 
(•j\le-va cuvinle cu forme alese. De-órece vieta óme- 
niloriì, in fondtt. este aceea?! orl-unde. ^i prin urmare 
^i ideile ìncà se asémènft, pentru aceea §i proverbele, 
ca nici o alta specie de literaturtl popularA, sémènà a- 
dese-orl, ea 00 cu où, de la unii poporù la altulù, in- 
cepèndiì din timpurile celo mal vechl pùnft acjl iji dela 
unii cornfl ahi lumel pànìl la celalalliì. Sunliì multe 
proverbe insè in care se ogiindézft eveiiimente jjì espe- 
rienio particulare ale fie-càrul poporù, a càrorìi cerce- 
tare ?i esplicare desvèlesce anumile epoce din vié^a po- 
porulul. Acestea se numesciì proverbe istorice. 

Colec^iunì de proverbe : Povestea rorbeì de A. Fanù 
Huc. 1HÌ7 — 18ó3.-^Protv;7je/c romàniloru ì\q \ . C Hin- 
(escu Sibiu 1877. — Unù culegìllorù-Typographu (I. C. 
Ispirescu") are mal multe proverbe in Legende ed. 3-a 
Bue. 1 812 ér' o editiune a proverbelorfl cu variantele 
Ioni inceputft de Ispirescu a remasti neterminatà (v. 
Uevista p. istor. archeolog. si filolog.). 

Ghicitorile, care se mal numesciì iji cimiliturì, sunto 
descrierl ?i definitiunl figurate a diverse lucruri, facutc 
cu unù adiXncù spiritù de observa^iune, incAtiì se facà 
posibiUì ghicirea obiectulul. Cam de regulft descrierea 
se face prin asemònArl cu alto obiecte, ?i de cele mal 
multe ori sunti! in versurl. Condi^iunea esenlialà este 
sé Ile .scurte, 2 — 4 versurl. Unele ghicitorl suntù numal 
nisce intrebflri captióse. Totù la Ghicitorl trebue so- 
cotile si uno feliù de poesil numerice mal lungi, care 
insé se pam a fi mal multa de origine càrturàréscà. 

ColectiunI : 118 ghicitorl in Legende de Unù culegà- 



— 172 — 

toru'typograph, ed. 3-a Bucuresci 1872. — Caleva Ghi- 
citori in Basmé etc. de I. C. Fundescu, Bue. 1885. — 
G. D. Teodorescu. Poesiì pop. Bue. 1885 p 214—^252 
ér dela p 252 — 256 poesii numerice. — Gr. Sima alù 
luì lon, Din betràni, ghicitorì etc. Sibiù 1885. 

Idiotismiì suntù scàntei ce aù rèsàritù din frecarea 
limbagiului cu vièta de tòte àW^ìe si pentru aceea ao 
totù-de-una unù volumù fòrte condensatù. Idiotismi! mai 
nicì-odatà nu se potù traduce in alla limbà, ci trebue 
acoperi^i cu al^ì idiotismi analogi. 

Colectiune anume este numai una : Dr. 1. N. farnicù, 
Sprachliches aus rumanischen Volksmarcben, Wien, 
1877. — In diversele lexicóne romànescì se alla adu- 
nati totii-de-una asemenea idiotismi. 

Frànturì de imbà suntù espresiuni grele prin com- 
binarea de cu vinte aspre. A se vede asemenea frànturi 
la G. D. Teodorescu, op. cit. p. 266 — 7. 

Jocurile de copil cuprindìi formule tipice, in care se 
aflà de multe ori cuvinte onomatopoetice §i de capricJù, 
^i une ori chiar nume §i fapte istorice, suntù pre.3arate 
icì-colea chiar ."^i cuvinte fòrte vechì. 

Colec^iuni : P. Ispirescu, Jucàriì §i jocurì de copiì^ 
Sibili 1885. — G. D. Teodorescu, op. cit. p. 186—200. 
— P. N. Papahagi-Vurdiina, Jocurì copilàresci culese 
de la Romànii din Macedonia, Bue. 1893. 

Teatri!, Poporulù are si o literatura teatralà, primi- 
tiva in forma, dar' tòrte importantà ca fondu. Acéstà 
literatura dupà origine se imparte in dóué parti torte 
bine deosebite una de alta. — Plugu^oruln, P<^pàrudele 
§i Oratia la nuntà suntù dupà origine cele mai vechi. 
Plugusorulù este o datinft ce se practicà in séra spre 
anulù noù. Copili cu unii plugu§orù in miniatura séù 
si farà plugu^orii, avèndfi numai bice, ér' in Moldova 
avèndù buhaiula (taurulù) ^), umblà din casa in casa 

5"). Bukatulù este o cofà séiJ donila ìnfundatà cu pale la amén- 
dóuì5 capetele ca doba, la fundulìi de susù se fixézS o curea séQ unu 
minunchifi de còda de cal'i, ^i cind tr3ge de acésta se nasce unii 
sgomotù ca mugetulu unul taurfl. 



plesnindtì din bice sufi mugiDdiì din buhaifi sji recilftndo 
cftnteculo pluguijorulul. Daiina, cum se vede lamuritù, 
esle de origine agricola, adecft in onórea divinilft^ilorft 
prolectóre ale agricultnrel, care la Romani se .serba 
togmal pe acela;?! limpfi, ca C.rftciunuhì !?i anuliì non 
la noi, adecjl Salurnalele si Opaliele (Saliirniì .si Ops). 

Fàpùrudele, care ìnvócA plóia, suntil loliì dalinft ve- 
chie agricola. La (JreciI moderni se (|ice /^/7>/ra/<a unde 
sufìxuift -una aratft originea romana. Ornata ìa nuntd, 
cuprinde recilativele rimale, ce .se pronunta in decur- 
suliì niuilel inoep«''ndiì dela petire pftna la line, in care 
se ogiindó/.i lóto peripetiile prin care trecc nunta. Be- 
citativele sunti! ìmpreunate ^i cu actiune d. e. la casa 
mirese, oùnd o iaù so duca la bisfricà, la mé«à eie. 

Tot lì aici se timi ?i Cerbulù, numita Cervulus In da- 
linele vechl de la Crani unii la popò relè romanice din 
occidenUÌ. 

lireznia .^i Jurca sunliì asemenea vechl origini. A- 
ceslea ìnsè consista numal din actiune (ara cuvin te. 

Colec^iunl : V. Alexandre , op. cit. Plugulu p. 387. — 
(;. D. Teodorescu op. cit. p. 138—154. ?i 208—211. 

alta parte cuprindo piese de origine mal nóua ca 
Iro(,liI, Sléua, Vifleimuliì cu papu.sile. Irocjil ca cuprinsQ, 
ìntogmire .si acfiune, .sunlù forma cea mal desvoltatà 
de leatru populariì. Dar chiar ?i nunial acésta arata cà 
originea nu esle curatù popular^, esle carUiràrésca din 
timpurile propagafiunel crc-rtinismulul, in cAliì piesa are 
togmal acestù scopiì. séu mal bine, Ta avuto la inceputft. 
Se potè inse ca se-se fi anif^stecaliì §i contopilìi ?i aie! 
clemente din credin^ele anterióre. Originea carturaréscà 
se vede chiar ?i din limbfi, caci de .si testele variózà, 
nici unulft nu are limba ?i spirituln popularft. Din con- 
trà dialogulù pàpu^elorft, care se intogmesce adese-ori 
dupa localita^I, este popularD. 

D. Cantemirù in «Descrierea MoldoveI> ne amintesce 
despre unn feliù de teatru terSnescù in Moldova nu- 



— 174 — - 

mitn <-Caluceì>, in care persónele se travestea. Nu este 
cunoscutù mai de-aprópe si cu atàtù mai putinù tes- 
tuliì ce-lù va fi avutù. 

Càntecele ce le canta cari umblà cu Stéua ìncà sunto 
de origine càrturàréscà. 

Colecfdum: A Panù, Càntece de stea Huc. 1830. — 
P. Bàncila, Golindele Cràciunului etc. Sibili 1875. — 
G. D. Teodorescu. op. cit. p. 162— 183 si 134—135.— 
B. Viciù, Colàcàritulù, Sibiiù 1885. — S. H. Marianù, 
Nunta la Romàni, Bue. 1890 contine atàtii in testii 
càtù si la fine oratiunì de nuntà. 

Povestea séu. basmuìu'^). Subiectulù este in generalo 
de natura cosmica §i anume lupta ìntre ìntunerecù ^i 
lumina si de-aici ìntre bine §i réfi, prin urmare poves- 
tea este mostenire din vechia religiune primitiva, va 
se dica povestile suntìl mituri. Ca agenti in povesti fi- 
gurézà puterile naturei personificate ca d. e. Fètìi-fru- 
mosii cu pernio de auro. Arghiro, forila, Sucna-murga, 
Afino §i Dafinii, Voiniculii-florilorìi ; Gonsìndiana, Sàn- 
diana, pina florilorù, Pina-pinelorìa, Genuserésa, Fata- 
din-buturugà, Fata-din-rodie, Fata de aurìi, Glosca-^e- 
aurii, Galulìi-de-aurii, Gerbulìi cu eórnele de aurìi, Dina 
muntilorfl, Marti-séra ^. a. suntìi personificatiuni ale lu- 
minei. Smeii, bàlaurii, Mama-pàdurii, Scorpia, Glieu- 
nóia, Medila s. a. suntìi personificatiile ìntunerecului. In 
asemenea conditiuni fantasia avèndìi terenù liberìi, po- 
vestile suntìi in generalo pline de cele mai frumóse, 
precum si de cele mai grozave ìnchipuiri. Povestile 
suntìi in generalù in prosa, pentru aceea de§i stràvechì 
ca fondu, ca forma, ca limbà ìnse mergìi cu timpulù, 
^i cu graiulìi lócalìi alìi naratorilorii. Pentru aceea po- 
vestile, afarà de unele nume tipice, nu ne-ao pàstratii 
urme de limbà vechie. de alta parte ìnsè narat,iunea 
liberà ajutatà de sborulìl fantasiei aii creatù cea mai 



6). Peste mun^ì in Transilvania cuvéntulu èasmù sa ìntrodusCi nu- 
mal prin literaturà, caci acolo !n poporu se <Jice numal poveste. 



— 175 — 

dulco .si luminósa prosa, in care legàturl de cuvinte, 
idiotismi, frase lipice, strftlucescD ca diamantele de 
róuft alàrnate diminc^a de llorl. 

Gel dintùiù cari ail publicatù la noi povesll aù CoslÙ : 
B. N. Stftnescu care la 1800 tip. in Timiisóra „Prosa 
popularìl, poae§ir', ér' N. Filiomono .si P. Ispirescu la 
\Siì2 in (iiaruliì «X^ranulù romi\niì>, a urmatù apol 
1. C Fundescu la IHOT .s. a. Slriiinil ins6 ìncepuse mal 
nainte a se ocupa cu poveslile nòstre, .si anume fratil 
Schotl publicà la 1815 o voluminósa colectiune de po- 
vesll culese din Bunatil '). 

F. Ispirescu, Legende séù basmele Homànilorù, Bue. 
1882 (ed. 1-a 1862. etc.) 

I. C. Fundescu, Literaturà popularrt ed. 3. Bue. 1875, 
(ed. 1-a \mi. 2-a 18T0;. 

Biblioteca popularà a «Tribunel» : 1. T. Mera : Ce 
n'a fostiì §i nu va fi, Pipèrusjn Pètru, Cenu?otca; (1. 
Sima al lui lon : Teift-legAnaUl, Vladù sji Catrina ; I. 
Moldovanft : Fiica a nóuè manie, Indf'rètniculuhì. Lumea 
proìjtiloriì; MArgineanulù : Nu s'ciu — Imperata. I,)ina ìm- 
perùtt'sa iji péna el alésìl ; Ioan Mota : Babà iadulul, 
Uina man^arelelora,' Dol Copil, Croitorulù §i cel trel 
feciorl. 

Dr. I. G. Sbiera, Pove.^ll populrre romànescl, Cernà- 
utl. 1886. 

I. P. Reteganul, Pove?tI ardelenescl. Bra^ovti, 1888. 

I. liola, Culegere din cele mal frumóse pove?tI, Bra- 
^ovtì, 1891. 

In Texte macedo-romàne de Dr. M; G. Obedenaru, 
Bue. 1891, se aflà dóuò pove?tI macedo-romj\ne. 

LegendeU suntn naraUunl, care se rapórtft cu deose- 
bire la persóne religióse din cicluliì crt^tinù ^i la loca- 



7) Artur und Albert S:hott. walachische Marchen, Stuttgart u TUbingen 
1845. — Dr. Fr. Milller, Siebenbtirgische Sagen. Herm-.nnstaht 1857. 
(ed 2 a 1889). Fr. Oberi, in .,Ausland' 1856 No 30 ?i in Magazin 
f. Geschichte, Literatur etc- Kronstadt 1859 v. l. 112— 13 1. 



176 



suri sànie, cuprindù fapte miraculóse. dar adcse ori le- 
gendele aù si unii fondu istoricù Cele mai multe din 
legendele religióse la noi s'an importatù prin literalura 
crestina apocrifa, despre care mai in josiì, prin urmare 
eie arare- ori suntù ìntr'adevèru populare; populare suntù 
legendele despre ìntemeierile uriorp manSstiri, despre 
unii càlugàri. cari s'afl distinsi! prin vièta loru. Acesle 
legende nu s'an adunatù inc5, desi suntfi fòrte impor- 
tante. 

Intre legende trebue numerate §i povestirile despre 
unele animale si mai alesu paserì cum suntu cele din 
Ornitologia d lui S. FI. Marianu, incàtù eie nu iau 
forma de fabula moralisalóre 

Tradi^iunile, cuprindù naratiuni despre persóne si 
localitati, si totn-de-una aiì unu fondu istorici! fie càtù de 
micù. Ceea-ce le alterézà adese-ori este faptulù, cà eie 
trecù de multe ori de la unù personagin vechiù la al- 
tuJù mai noù, care se asémenà cu celo vechiù ; totù a- 
semenca so ìntèmplà si cu localitàtile, aceeasi traditiune 
sé léga de diverse localitati, care sé asémena, a§a d. e. 
stanca Babei-Dochiei o arata locuitorii in diverse Io- 
curi in Carpati, Dumbrava-rosie ìncà se arata in vre-o 
Irei locuri. Aceste traditiuni sunti! de-o fòrte mare ìn- 
semnàtate nu numai ca vechi jji stravechi amintiri is- 
torice, dar totù-odata §i pentru literatura scrisà dàndù 
celù mai bunù materialù pentru poesii narative, balade, 
novele, romane s. a. ; cele mai frumòse balade ale lui 
Bolintineanu cuprindù asemenea traditiuni ; adese-ori 
traditiunile oferà siibiecte minunate pentru arlele plas- 
tice ^2)- Nici aceste traditiuni nu s'aù adunatù ìncà. 
Unù mieti ìnceputi! de colectiune a fàcutù Cronicarulù 
Neculcea in „0 samà de cuvinte"' si I. FI. Marianu in 
Traditiuni populare romàne. Colectiunide trad itili ni ne- 
publicate ìneè pan' acum s'a fàcutù una din iniziativa d-lui 



I2"> Despre Traditiunile locale a se vede unfi studili alù nostru in 
lievisia crit.-lit. I (1883) p. 532—539. 



-» 177 - 

A. odobescu, alfi càrel resultalCi se afiA depusu la bi- 
blioteca Acadeiiiiel romftrio, ér' alla a fàcuCo d-lù Nic. 
Densusiaii'j pe basii CestionaruiiiI publicatfl la 189H "♦), 

Anecdotele, numite sji^snóve sji paciìliturl, se ocupii in 
generali! cu vió^a de tòte (|ilele i}ì mal toliì-de-una aù 
unft fondiì moniliì. in eie se biciuesoiì laeotnia, sgàrce- 
nia, reinla. lenea. be^ia, desfrAuhì, fudulia, limbu^a, 
prostia, l'A^firia, etc, nitnicfi nu scapjl de litnba ascutiUl 
a anecdolel. Komanuliì, din Urea lui isle(u s?i mui^cà- 
torù, a ìncadralu in scurle nara^iunl 10^1 pasil greiji^I 
al vietel dola tiganuliì làrA cApC'U'iiù pùnà susù la tronìl 
9i pana in secretulù manftslirel. Anecdolele oglindózà 
adese-orl si caracteruin etnici! aln popórelonì cu care 
Roniùnil aiì veni in in atingere. Anecdolele, desi snurte 
jji simple. suntù forte avute si variate in inven^iune. 
Cu deosebire in anecdole se oglindézà acca proprietate 
a popórelorri romanice !:i in specie a Koinànilorù. pe 
care vedili UouianI o concretizase in dóué frase : italum 
ncetutn^^o\ei(ì italici! ijii lidendo castigai more^=hìcìu- 
esce moravurilo ri(jr'ndiì ! Acésta putere a geniulul po- 
pularn sa desveliliì cu deosebire creiXndil unfi anume 
personagiil, care concretisézA minunatiì ìntregù acestù 
caracteni. Acestu personagiil este Pacala care cutriei*à 
lamea biciuindiì delectele ómenilorn. Hùcalà nu este 
unì! (\eù cjlcjutn cum aù scrisn unii, eliì este unì! cjeiì 
coborìtn intre < meni, jji décft unora li se pare figura 
lui curiósi, i\ .•.la provine, cAcI curióse sunto defectele 
omenescl dupìl care ehi trage cu biciulù. 

Anecdole se ali;!, ìnsò rimate, la Antoni! Pam! in 
Povestea vorbeì «;i in i^e^ìetóre la fard, Pepelea de 
Doc T. Starnati, la;?! 1851 ; Ispirescu, Snóve edit. 2 
1879 ; K. Haicaniì, l*alavre si anecdole ed. 2. 1882 



l3) Nic Densufiaiiu. CestionariQ despre trad tiunìle istorice ^i an- 
ticitS^ile (erilonì locuite de Komiinl. partea 1 Kpoca pani la a. 600, 
d. Chr. InìfiatiTa acésta. pecàtQ suntemfi informaci, adat'i unù fòrte 
avulft secerifù ^i de o fòrte mare impartan(;'l 

12 



— 178 — 

I. C Hintescu. Intèmplàrile lui Pacala, Bra^ovù, farà 
data ; Cornicea Satelorù, Bue. 1875, culegàtorulù nu se 
spune ; Din traista luì Mosù- Stoica de Sandu Pungà-Gólà, 
Bra^ovu, 1891. 



Afarà de colectiunile citate pan' aici, s'a mai publi- 
catQ literaturà popularà parte prin mici bro?urele, parte 
prin diverse diare §i reviste. Cea mai mare parte din 
colectiunì ìnsè sufere de deosebite defecte. Unii cule- 
gètorì ea V. Alexandri, A. M. Marienescu, S. Fi. Ma- 
riana (colectiunea din 1873, 1875) ao credutù cà este 
bine sé le „ìntogméscà", ba unii chiar sé le ,,corecteze" ; 
pentru aceea trebue utilisate cu multa precautiune. 
Antorm Pano s'a pusù §i a rimatiì proverbele neri- 
mate, prin acésta le- a stricato. Colectfiunile de povestì, 
anecdote etc. sufèrfl de-unù alta defectù. Culegètorii 
nici-odatà nu le-aù transcrisù de- a dreptulìi din gura 
naratoruluì, ci dupà ce aù ascultatù piesa, s'aù pusù ?i 
ail redactat'o. Pentru aceea asemenea colecl.iuni pòrta 
tòte, ca limbà §i stilli, timbrulo subiectivù alù culegé- 
torului. Càtù se perde prin acésta, este usórù de ìn- 
telesù. Cu tòte acestea nu condamnàmù ca farà folosù 
tòte colectiunile de pan' acum, este Insé de dorili! sè-se 
facà mai bine, culegètorii sé procèda mai sisteraaticù, 
mai cu ìngrijire pentru ca se ne dee mai multe ga- 
rante. Suntù unele colectiunì ìnsè, care anume le-amù 
eliminati! dintre colectjunile amintite la fie-care gemi de 
literaturà popularà. Suntù adecà unii, cad. e. 1. Créngà, 
care a luatù povestea popularà dreptù o canava pe care 
§i-a ìmpletitù ideile sale, frasele si proverbele culese de 
ici de colea, in càtù ne-a datù unù felù de càrpituri 
càrturàresci cu pretentji de povesti séù naratiuni popu- 
lare. T. M. Arsene spune singurù cà Basraele sale suntQ 
„adàogite i}ì prelucrate", dar farà pretentii càrturàresci. 
Cum s'a pututù vede, posedemil colectiuni destulù de 
nutaèròse de literaturà popularà, sunto pulirle ìnsè, fòrte 



- 170 - 

•puline studiilo fftcute asn|)ra acestel literalun. Din lipsa 
aceslonì studii, ea nu si-a cJalft (ruclele, ce pulea »ù le 
dee, cu deosebire n'a influin^aliì de catn fòrte spora- 
dico, la unulfi séù dol scriitorl, literatura scrisft. Poe- 
sia popularft a incepulù a ìnlluinla asupra unora inlr'unn 
sensiì rf'ìì, s'aw apucatìi adecA unii sé imiteze intra tòte 
poesia popularA lurnùndiì la doine, fàrà sé (ina samA cà 
el ìniprumutil numal schelctulft séìi cli^eulft, farà sé pota 
imprumula iiispiratiunea si spirituliì, sji in chipulii a- 
cesta in locft de poesil ne dai! aija numito centone séù 
càrpiturl cu frase strftine. Poesia popularà nu se potè 
imita, ci numal ulilisa. 

Colec^iuniie, chiar cele mal bum», pentru a se puté 
Irage tòte folòselo din eie, trebue cernute sfi studiate 
din diverse puncte de vedere. Asemenea studii la noi 
p&n' acuni sunto fòrte rari. Eie cerù nu numal uno 
studili adi'inco altt literaturel populare, nu numal o de- 
osebitA petrundere pentru a puté desface tòte incretitu- 
rile (ine ale acestel litcraturl in care se ascunde fiinta 
intiniil a poporulul care le-a creata, dar scrutàtorulù 
trebue sé posédA iji adàncl sfi variate cunoscinte. In cele 
urmìllòre aniinlimiì càteva studii fftcute mal in adinsO. 

A. Odobescu, CAntece poporane in raporlfi cu téra, 
istoria ?i datinele RomAnilorO in Scrierl 1. 171 — 192. — 
Idem, Mésunete ale PinduluI in Carpati, ibid. I. 193 — 
2HG. — H. P. llasdeù, I,)ina Filma, (lotil .si (iepifjil in 
Dacia. lUic. 1877. — Idem, Cuculft .«ri Turturica, in Cu- 
vinte din bètrAnl. — Ar. Densufjianu: l) Studi! asupra poe- 
siel populare romAne, in Analele Asociatiunel Transil- 
vane, 18()() p. 132 — 153; 2) Originea doinel, in Familia 
18B8; 3) Semo Sancus §1 SAmbele, in CercetArl literare. 
la.«jl, 18H7. p. 104—120 ; 4) Epopeia romAnA ibid. 1—29: 
5) De unde vine mitulù Iléna Cosindeana V in Columna 
lui Traiano 1872 Nr. 8; 6) Colindele .«ji himneie vedice, 
in lievista crit-lit. I p. 1—15, 49—63 ; 7) Terfàril ibid. p. 
193—201 : 8) Din mitologia romAnft ibid. p. 521—531. — 
Nic. Densuijianu, ScrutArl mitologice in Familia 1868 p. 



— 180 - 

199. seqq. — G. D. Teodorescu : Incercàrì critice asupra 
imorii credinte, datine §i moravuri ale poporului romànù, 
Bue. 1874; Cercetari asupra proverbelom romàne Bue. 
1877; Notiuni despre colindele romàne, Bue. 1879. — 
S. Mangiuca in Calendarulù din 1882, Brasovù : Co- 
linda. Pacala si petrecerea mortulut. — Ovidiu Den- 
susianu, Poesia pop. din punctù-de-vedere etno-psicholo- 
gic'u, in Bevisla crit.-lit I p. 145 — 159 .si 241 — 256. ij. a. 



Credinfele ^i datinéle nu se tinìi dupà forma de li- 
teratura popularà, facù ìnsè parte din patrimoniulù to- 
tali"! ahi poporuluì si contribue impreunà cu literatura 
proprie popularà la descifrarea fiintei etice a poporuluì 
si a vietiì luì nu numaì istorice, ci chiar preistorice. 
Tòte acestea insè au o rolà fòrte importantà in lite- 
ratura, càci eie suntù depositarie convingeriloriì intime, 
a deprinderilorù ^i a chipulul de a fi alù poporuluì, ^i 
iarà de eie este cu neputintà o adevèratà literatura na- 
tionalà, càreia eie numaì ii potìi imprima sigiiulù origi- 
nalitàtii etnice. Penlru aceea studiulù credinlelorù si dati- 
nelorii este tota atàtù de indispen.sabilii pentru literatura 
artistica ca si literatura popularà ìnsàsì. 

Acéstà parte a vietiì poporuluì nostru incà a ìnceputù 
a se studia si deja avemìi unele lucrar! destulu de ìn- 
semnate. Loculo àntàiìi 'lìi ocupà scrierile pàrinteluì S. FI. 
Marianù si ar- .me : 1) Nunta la Romàni, Bue. 1890 ; 2) 
Nascerea la Romàni, Bue. 1892 ; — B) Inmorméntarea 
la Romàni, Bue. 1892. Ér' Elena Sevastos a publicatìi 
Nunta la Romàni, Bue. 1889. George S. lonescu a 
publieatiì, „Mica Colec^iune de super§titiile Poporuluì Ro- 
mànù", Bucuresci, 1888. 

Literatura popularà scrisà 

Acéstà literatura este inai totìi-de-una stràinà, rare- 
orì nationalà. Ea potè sé fie de origine curata pò- 



- Ibi - 

pularA, adocà din literalura popularft a unul poporO 
slrAinii. oiim suntn povostile cunoscule sub iiumele 
de mite {.< una de nop(ì, aéo sunta do origino 
punì literarA oum este Alejrandria. Dela inlroduce- 
rea CroijlinisniuUiI sa pusiì in curstt o fórie avuta 
asemenea literaturà cu scopCi de propaganda religiósa in 
generala, care in urmft a degenerali^ in literalura de 
propaganda a dognfieloriì diverselorft sede religióse. A- 
césla esle cunoscuia sub nuinele (]e literaturà apocrifa, 
cAcI ea nu face parte din ìì^h nuinila sàvia scripturù, 
sta inse in legatura cu dogme religióse §i cu personagie 
din ciclulCi crc!?liniì. Fòrte desù iji in acestea s'aiì inlre- 
buintaliì povesll curala populare pe dinlreguliì, ori s'aù 
ìmprumulalfi din eie nnolive ^i forme. 

La HoniànI sa laiiliì multa acésia literaturà prin 
mijlocirea sedei religióse bulgare numiia Seda Bu- 
(/omililnrù, dela fundatoruln el popa leremie Bugo- 
niilìì, care a tràitù in Bulgaria in sec. ala 10-lea. 
Literaturà bugomilica ins6 era cea mal mare parte tra* 
dusa din Jimba grecésca cu adaptarl la dogmele bugo- 
niilice Er' asemenea literaturà populara grecésca, ìn- 
cepcndiì dela scandalósele Potesti milestene din anlici- 
tate, nu era o literaturà de cultivare ?i edificare a po- 
pórelorn, ci de corumperea jjì disolvarea lord. Pentru a- 
ceea .fi literaturà bugomilica, care a propagata acésta 
literaturà grecésca, a Josttì fatala pentru Bulgari, càci 
da ce (Jice una ibtorica alu Bulgarilonì : ,.MaI incolo 
Bugomilisniuhì a contribuita la distrugerea vechel Bul- 
garie. InvC'taturile loru posomorite aa slinsa iubirea de 
patrie, aiì desbi natii poporuhì in clase ^i l'aù arancalù in 
brande coruptiunel'-. '^) 

Fara indoicla cardile bugomilice n'ao rémasa niel la 
noi f^ìra^^inlluintà asupra clasel mal bune care lecetea, 
dupa cum vedemo ca nu rèmanu farà grave consecinte ti- 
pàriturile scandalóse ialite anume pintre KomAnl de mànà 
strftina ^1 primite de naivitatea ^i negligenza nòstra ! 

14) IriSek, Geschichte der Bulgaren p. 3j3. 



— 182 — 

Cele mal veclii iirme la noi de asemenea literaturà 
sunti! : 

1) Varlaam si Josaf in Inve^àturile lui Neagoe- 
vodà (v. Filosofia) ; 

2) Textelc màhàcene, parte scrise parte copiate intra 
ani! 1580 — 1619. (v. Ut. bisericéscà) ; 

3) Textele lui Popa Ioan din Sànpetru scrise la 1620. 
De-aicì incolo asemenea texte se ìnmul^escù totù mai 

tare. ^^) 

Pe làngà literaturà in prosa esista o asemenea lite- 
raturà 9Ì in versurì. Cea mai avuta in acéstà privintà 
este care se ocupà cu ciclulù religiosi! alo Cràciunului, 
cum suntù càntecele de stea, colindele diecesci. adecà 
tàcute de popi §i de dieci pe basa legende! crestine, I- 
rodiì, Vifleimuli!, apoì càntece la pomeni, la nunte, la ve- 
selii, la morti s. a. Tòte acesle poesii sunti! in gene- 
rali! fòrte seci ca idee ^i cu totula lipsite de ìnspira- 
tiune. 

Manuscripte de asemenea poesii suntii cunoscute de 
prin secolulù trecutìi, este evidenti! inse cà aù esistati! 
^\ mai vechi 

Colectiuni anume de aceste poesii nu s'aii fàcutti, 
s'ali publicatu insè incidentali! prin alte colectiuni ^i 
prin publicatiunì periodice d. e. : 

A. Panii, Càntece de stea. Bue. 1830 ; — Idem, In- 
deptàtorulù betivilorìi, farà locu, a. 1832;^'') — Dr. I. 
Sbiera, Colinde, Cernàutì, 188rf. — P. Bàncilà, Collude 
etc. Sibili! 1875 ; — Revista p. istor. arheolog. si filo- 
log, a. T v. II p. 313—336, an. II voi. I fase." 1 p. 
99—110. 



15Ì Despre asemenea literaturà v. Hasdeu, ^u vinte din BetrànT; — 
Dr. M. Gaster. literaturà pop romàna, Bue 1883. 

16) Jn carte nu se arata culegètoruln séìi autorulìi, ér' D larcu o 
atribue lui A. i^anQ, si de-órece cuprinde si piese originale cu to- 
tulù !n maniera si cu limba lui A- Pan", pentru aceea o considerUmìi 
^i noi ci a lui. 



— 183 -. 

Acésta literalura apocrifa la noi u fosln In llóre pana 
la inceputiilù acestiil secolo, ér' cftnd a incepuin se a- 
parfl o lileraturft mal multo sóù mal pigino nationalà, 
acea lileratura venelicfl ?i fòrte adese-orl stupida a in- 
ceputiì s6 dispara. Lovitura a ineepulil a i se da prin 
scrierile lui I. Haraco, V. Aron ^i Anloon Pana, cari 
parte se ocupa cu «ubicete nazionale, parte cu subiecte 
serióse din literaturl straine, nriultO mal superióre ca 
gusto .si forma, de ciotti buiguirile bugomilice iji cftn- 
tecele nos\rale diecescl. fSi cu caio subiectulo vre-u- 
neia din scrierile acestora a fosln mal nationaliì, cu a- 
tàto scrierea s'a popularisatiì mal tare ca d. e. ArghirU 
91 Elma alo lui Haracù, Leonaiù alQ lui V. Aron, 
ì^e^dóre la {èra ^\ Povestea vorhel a lui A. Panù. 

Incepèndìi a se publica in ullimele decenil poesil, po- 
vestl ifi anecdote populare, aceslea afl dato lovitura de 
mòrte literaturel sarbcde .si straine, care se latise in se- 
colil trecuil la noi. 

Acesta esle eurentulo sanatosi! ìnlrodusu in literatura 
nòstra popularà ?i care nu va lipsi a fi de cea mal bine- 
facétóre ìnlluin^\ atftttt asupra (lincei elice a poporulul, 
care se va adapa din propriuliì seù isvoro, iji se va 
inalba In ochiì sei proprii v6f|t''ndo atatiì de cultivate 
!ji apretiate crea^iunile lui, dar' toliì-odata va ìnriuri pu- 
ternico §i va aduce la matcà literatura artistica, care 
baie ìncà buimàcità campii strainaia^il. 



— 184.— 

C A P I T O L U IL 

PROSA 

Prospectù istoricù 

Dupà urmele, care le posedemù din literatura ro- 
màna scrisà, trebue se dicemù, cà prosa s'a desvoltatu 
mai de timpuriù decàta poesia. Manuscriptele si càr- 
t(ile bisericescì. cari suntù cele mai vechì monumente 
literare, asemenea contraetele, chrisóvele si cronicele, 
tòte acestea le ìntèmpinàmo inainte de poesia literarà 
séù scrisà. Abstràgèndù dela urmele sporadice de lirabà, 
de cari amìl vorbitù (part. gen. e. IV.), cele mai 
vechi monumente de prosa ce le posedemii suntù : 
Psaltirea scheianà, Codicele voronetianù, Tetravan- 
geliulù §i Cazania I tipàrite la 1560, Psaltirea 
tipàrità la 1570 si alta la 1577, Praxiulù tip. totù pe 
acesto timpu, Cazania II tip. la 1580, Paliìa tip. 1581, 
ér' ca celli mai vechiil monumentù de prosa profana 
unù Cronografo aflatorii in posesiunea nòstra, scrisù 
in epoca lui Petru Cercelù scosù din domnie la a. 
1585. In desvoltarea prosei distingemìi urraàtórele e- 
poce : Epoca I pana la 1500 representatà cu deose- 
bire prin Psaltirea scheianà .si Codicele vorone^ianìi, 
ahi càrorii caracterù este lupta grea ce-o ìncércà pentru 
a ìntrupa séù esprima ideia, §i acésta cu atàtù mai vèr- 
tosìi, càci este totù-odatà si o traducere ; formele fo- 
netice §i flexionare fòrte originale, unù tórte vechiù e- 
lementìj lexicalù romàniì, atàtù ca cuvinte catti si ca 
acceptiuni, amestecatù cu dese clemente stràine si cu 
deosebire slavóne. Rotacizarea lui n o consideràmù nu 
ca o proprietate generala a limbeì din acéstà epoca, ci 
numal ca o particularitate dialecticà. Din punctù de 
vedere sintactien relevàraù cu deosebire casulii-obiectù 
farà preposiliunea pre §1 intrebuin^area dativuluì si a- 



— 185 — 

cusalivului la pronumele pcrs. l'ilrA repetirl pleonaslice. — 
Epoca II pumi la JO'OO.- l'rosn mal desvoUatfl, malsi- 
gurà yi mal usórti, cuvinte vechl romiXneacI se perdù, 
eleraenlele slnìine se mal rArescù, fonetica 9i formele 
flexioimre incepiì a se slàbi, loci ^i amesteca cu évo- 
lu^iunl inai nóuè. Sinlaxa progresézfl, perde ìnsè unele 
parlioLilaritAiI vechl. - Epom III pdnd la 1700. Prosa, 
alftlft in lileralura bisericéscfl. càio ?i in cea profana, 
devine nu mimai mal naluralìl, mal UifórA. dar' capèlà 
sub condoiuln imora cbiar óre-care lustru. Se eliminézà 
multe din slavonisme, se perde insò o mare parie din 
vechile cuvinle, se conlinuA slftbirea fonelicel tfì a for- 
melorfi flexionare. j-éu conlopirea arlic. cu tema cu- 
vènlulul, se aplicà mai desìi timpurile compuse in loculù 
celoriì simple ìnlrebuin^ale in epocale trecule. Pe cànd 
scriilorii bisericescl al aceslel epoce amestecft formele 
vechl cu cele nóu6. cel prolani atì o limba mullCi mal 
moderniza'iì. Causa esto. cà scriilorii bisericescl d'o 
parte eraft mal v("'rtos(ì ómenl din- poponi iji in nemij- 
locilft ifi cotinuà alingere cu elù, de all;\ parte 
eraiì inlluin^aU de. texte din epoca trecuUi ; din 
contrà scriilorii profani eraù cu deosebire din clasa 
mal bunù, dinlre boeri, unde limba era mal locilii, §i 
totrt-odairi el nu eraù finutl a observa modelele texle- 
loriì vechl, ca ceva sacrosAnln. Prosatori mal buni in 
acéslft epocìl : cronicaril munleni ^i Iraducetorii biblici 
de HucurescI (1688), Urechie, MironO, Dositeiù. — 
Epoca IV jìànà la 1830. In acéstà epoca limba perde 
mal tòte urmele archaice, cari se mal sus^inuse in e- 
poca Irecutà, fi\rà ca din pnnclù-de-vedere formaln sé 
pólà face vre-uruì progresù, din conlrà prosa profana, 
cullivalft mai alesù dincóce de Carpazi, sub influin^ 
limbcl grecescl, lace in generala unii regresù. Prosa ìn- 
vè^atilom din Transilvania dinlre 1780 — 1830 esle curata 
!ji regulalil, dar' totù-odatft, cum amù cjice. erudita, 
cu tòte aceslea in fonda nn mullf» se deosebesce de 
limba cronicariloril mal vechl. In scurliì, prosa din a- 



— 186 — 

cèsta epoca tncércà schimbari, dar' in totalu remane 
ìncà rigida, pul^inù flesibilà, greóie. Prosa profan-^ in 
amèndóuè aceste epoce remane sub ìnfluinta cele! bi- 
sericesci. Gelù mai bunù prosatoriiì din acóstà epoca : 
cronicariulù Neculce, istorici! iVIiculù, Zincai, Maiorù §1 
Zilotù Romanuin. — Epoca V dela 1830 ìncóce, Prin 
eliberarea Romànilorii de dincóce de domnia fanariotà, 
prin ìntroducerea limbeì romàne in scóla, prin elimi- 
narea limbei grecesci din stata si cu incetulù din soci- 
etate, prin studiulft limbei francese §i cu deosebire prin 
ìntroducerea diaristiceì, limba de-odatà se destéptà din 
amortélà, se desghiatà óre-cum si din greóie si neaju- 
tatà, ce se parca mai ìnainte, capèta unu mersù sveltù 
si usorìi. Limba, ca tota ce-ì amortitìi, nu avea mai 
mai 'nainte gratil, acum incepe a le càpeta prin agili- 
tate si u^uràtate naturala. Dar' fìindù-cà incepe a se 
serie multa si ràpede ^\ farà pregàtire, limba cài^tigà 
adevèratii in flesibilitate. in regularitate insè perde, 
ìnfluinta francesà are partile sale bune in càta se a- 
tinge de desghie^area stilului, *dar' multe .?i relè din 
punctù-de-vedere sintactica si lexicalù. Incepìl a se de- 
làtura cuvinte bune romànesci inlocuindu-se cu francese, 
se introduca idiotismi si proprietaii stilistice dupà fran- 
cesà, chiar' regimulu sintactica se conforma in multe 
dupà acésta. u^à deschisa pentru iregularitate ^i ìn- 
fluin^ stràinà era lipsa studiului gramaticalù alìl lim- 
beì. Limba romàna deveni.se in instructiune uno simplu 
apendice alti limbeì latine §i francese. Gramatica ro- 
màna se considera ca ceva de prisosù, dupà ce, se di- 
cea, suntemìl nàscutì romàni ; militi diceaii cà-i prea 
grea si cu tòte acestea, care se freca nitela de carte, 
se tinea deja gramaticù, filologìa, si nu admitea autori- 
tate. In generalù esista una felù de preocupatiune in 
centra studiului gramaticalù alìi limbeì romàne. Gei de 
peste Carpati seriali gramaticala, dar greoiù, cei de 
dincóce usorìi, dar negramaticalu. ingrijire artistica 
si estetica a stilului nu intémpinàmu la nici unii scrii- 



— 187 — 

lord din acóstft epocfl. llnif posedù cunoijlinta aprofun- 
dat& a limbel, mal aleso cel de peste munU, dar' fi- 
indù-cft invèlan cu deosebire in scóle stràine sji se ocu- 
paO cu limbi cu totuliì strftine de liniba romiinà, acésta 
nu putea sé nu aibft unele Influin^e dàunatóre asupra 
llmbel romàne,— lipsea aria j^i estetica. La cel de din- 
cóce se intrevede gusti! estetici!, dar' le lipsea cuno.f- 
cin^a limbel, dupà cum se cere dela celù ce voesce sé 
fie scriitorin. Calitàf ile de a deveni cela mal bunù pro- 
satori! in acéstA epoca le posede lifllcescu. timpulù insè 
nu l'a lAsalù s6 le desvólte. In scrierile, cj\te ne-a Ift- 
satiì, se vede cA ehi s'a nevoitil nu numal a mànui 
simplu liiiiba pentru a-ijl esprima ideile, dar' totiì-odata 
a'iji le depune in o limbi! mal bunà §i mal corecUi. 
Una oitù prosatoriù mal insemnati! este Eliade; amQ 
puté (Jice, ci eh! introduce una noi! curentù in prosa, 
eh! desghié^fl. In adevenì pùnfl pe la 1848 ehi serie 
o prosa verde romanésca. D'aci incoio npol ìnsus|iindu-.sl 
nisce idei lilologico din cele mal stangace, si-a stri- 
catù limba cu totulù. 

Literatura bisericéscà. 
Prospedù istoricù 

Literatura nòstra bisericéscà nu are vre-o deosebità 
insemnatate literara, are insè o mare ìnsemnatate in 
desvoliarea .si cultura Poporulul-Romànu, caci prin ea 
s'a liberatu nu numal limba, dar' iji spiritula, cugeta- 
rea nòstra din scia via strainS, in care ai! zacutQ secoli 
amortile, sji toti! prin ea s'a uUemeiatù pe nesim^ite 
unitatea limheì Uterare M. Nu numal alata, ea a a- 



il Fruw^se sunttì cuvintele ce le «fllm^ !n cestiunea de unitatea 
limbel tu prefa^a Test. no'T tip. la Alba-lulia 164S: ,.NoI drepl'<- 
aceea ne amfì silit'1 din c&ti) amiì pututri, sS izvodiin>ì a^a cum se 
tn^elégi to^i Kr* se nu vonl tn^elege to^I, nu I de vina n<>strft, cel 
de vina aceluia ce t'\ resfirntft . Romàpil prin tntr'alte Jeri" (v'iparift. 
Analecte p. Ho)- 



- 188 — 

jutalù §i a sustinuln si unitatea graiului viù. Atarà 
d'acésla, literatura nòstra bisericéscà mal este ìnsem- 
natà si pentru studiulu §i cunóscerea desvoltàrei isto- 
rice a linabei, càci cele mal vechi ^i mai voluminóse 
monumente de limbà suntu cele bisericescì. Insemnà- 
tatea acestorù monumente cresce si mai mulUì, cànd 
vomù considera, cà limba depusà in eie nu este numal 
limba celorù doi secoli, 16 §i 17. dupa cum se crede 
in generala, ci unele cuprindiì limba din secoli) an- 
teriori. 

Deca aseménàmù limba cartilorù bisericeóci lipàrite 
in secoluM alù 16-lea, ba Fòrte adese-ori chiar ^i a 
celoru din sec. 17-lea, cu limba ce-o ìntémpinàmu prin 
alte documente si cronice contimpurane, aflàmiì in for- 
mele graraaticale precum si in elementuliì lexicalù o 
mare deosebire. Pe cànd in cardile bisericescì damù 
peste forme gramaticale fòrte vechi si originale si peste 
cuvinte bètràne romànescl, cari séu nu le aflàmìi de 
locii sefi numai cànd si cànd prin documente si seri- 
eri profane : siliti suntemn sé ne intrebàmù, pentru-ce, 
de unde acéstà deosebire ? Limba bisericéscà, care noi 
intèmpinàmù prin càrtile bisericescì mai cu samà din 
sec. 16-lea, este in mare parte multù mai vechie. A- 
césta resulta din natura lucrului, càci poporulù nu cu- 
noscea limba slavóna, prin urmare era imposibihl ca 
preotimea se-se màrginéscà in decursulu atàtorii secoli 
in tòte functiunile bisericescì numal la limba slavónà. 
Sunto, cum ama aràtatìi, o sumà de acte religióse, care 
nu se potii indeplini farà participarea activà a popo- 
rului. Multi, si de siguru majoritatea preolimei, nu in- 
lelegeaù limba séti apròpe de loci! séìi cu multìl mai 
putinìi de càttj sé fìe in stare a traduce la prima ve- 
dere si in fie-care ocasiune textulìi slavonii in aseme- 
nea impregiuràri, cànd participa activtì si poporulìi (v. 
Revista crit.-lit. II 1894 p 260-^263). 

Pentru aceea pe timpulù cànd incepuse a se tipàri 
càrtile bisericescì esistaci deja vechi manuscripte romà- 
nescì, care s'aii utilisatii pe dintregulii la tipàrire. 



— 18t) — 

Cele mal vechl car^I bisericescl in limba romàna cu- 
noscute panil acjl -) iji care le posedemù sunti) urmà- 
lórele : 

Fsaltirea scheianà, alù cftrel inanuscriptft so alla in 
biblioteca Acaderniel-romilne din HucurescI sub No. 
499 !fi s'a publicatn la 1889 "). Manuscriptulrt este o 
copie, diipà cum acésta se vede din neniiniérale gre^ell 
de cetile iji incongruenze de ortogralie i}[ lonetismn. Din 
o inseninare criptogralicà in lextn nianuscripluhì datézà 
probabilfi de pela 1182. Cuprinde ir)I psalml 91 alte 
fjece cànlArl din 'IV-t. vocliiiì si noiì si Simboluln 
Atana.siant). 

Codicele vorone(ianù, allatu la niànristirea Voronetft 
in Hucovina, necoinplectfi, coprinde pe 85 fol, càie 
s'aiì p;'islraliì intregl, taptele aposlolilonì, epistola ge- 
nerala a lui locobiì, cea dintàin generala a lui Petru ?i 
ìncepululn dela adóua. Manuscriptulù se aflà asemenea 
in biblioteca Acadeiniel-romilne din liucurescl ?i a 
rosili tipàritiì la I88n^). 

Aniòndóuè aceste monumente art multe tnlsàturi co- 
mune. Amòndóue suntrt nisce prime traducerl neajutate, 
incurcate ^ji Tórte adese-orl nein^elese, §i fjìrà indoiélà 



2). In catalogulù c.lrfiloriì d>n biblioteca lui li. Kopilar simtiS ta- 
registrate manuscripte romìnescl din sec I5lea v;i i6-lea ?i sub Nr. 
914 se tnregistréz.1 unfl Mineiù tipflritiì 1.1 Venepa tn 153S si reti- 
p!trìtO la 1580. care carte este cu totulfi necunoscut& de aiurea. fi de 
$1 nu este esclusS. probabilitatea, dar pilnSl la alte probe credemtl cft 
s'n fflcutfl vre-o confusiuiie cu vre und Mineiiì slavonS (v Ov. I>en- 
su^ianu. !n Revista crit.-lit II 1JÌ94 p 258 9- 

3ì- l'saltirea scheiana (I482) MSS 449 B. A. R. publicatJl de Prof. 
I Bianu bibliotecc.rulu AcademieT-romàne, TomuM 1 lextuM In fac- 
simile fi transcriere cu variantele din Coresi (1077). Ed>t>anea Aca- 
demicl-romàne Bue- 1889. 

4). Codicele Voronefian cu un vocabulnriQ fi stuJi>^ asupra lui 
de lon al lui <i. Sbiera. Edifiunea .Academiel-romàne, cu dt')u'5 Tn- 
hele. Cernau\ iS^S- — Manuscriptultì a fosfì descoperit'^ la a. 1871 
de l)-ld prof. G Cre^u. care a publicatn und studifl asupra lui tn 
Revista p. istor., arch. fi filolog. v. VI fase. 2. p I45 — 15 <• 



— 190 — 

multe din confusiunì provinù si din eausa copiatorilortì, 
amèndóué posedù rotacismulù si anume in Cod. voro- 
netianù este constanlu in tòte cuvintele romànescì a- 
farà de-vre-o càte-va, pe cànd in Psaltirea scheianà 
ratacismulii in o parte se aflà constantu in alta vaci- 
lontfi ; amèndóué cuprindii de-o parte multe slavonisme 
§i de-alta cuvinte fòrte vechì romànescì ce nu se aflà in 
alte càrtì vechì ; amèndóué aplicà casulù obiectu farà 
prepositiunea pre si dativulil §i acusativulti pronume- 
lorìl personale farà repetàrile pleonastice; in amèndóué 
se aflà cuvènlulù gintu (g^ntem), care pàn'acum nu 
s'a aflatiì in nici o alta carte vechie, asemenea se aflà 
opu mai desil ^i mai cu multe nuance, de càtù in alte 
càrtì vechì; intr'amèndóue se aflà maghiarisme : Psalt. 
ghilàluescìj, magh. gyiilòlni=invidiezù, uràscti, Cod. 
vor. bàsàdui magh. beszedni=vorbi, felelui magh. fe- 
lelni=a respunde-, fuglu magh. fogoly-prisoneria. In Ps. 
se aflà ^i cuvèntulil tiri-goni, usitatù in Trarisilvania. 

Din tote acestea resulta, cà amèndóué aceste càrtì 
bisericesci s'aii tradusfi in acclami locii sóli regiune si potè 
chiar de aceea^ì persóna asa de multù se asémènà atàtu 
in ce atinge spiritulù traducereì càtil si limbà, cu tòte 
cà atì trecutii prin mànile a deosebi^ì copiatori. — Atàtìi 
rotacismulù catti si cuvintele si nuantele dialectale ne 
indica positivi] ca loci! alù traducereì Transilvania nordù- 
apusénà. Epoca cànd s'aii tradusìi este cu multu inainte 
de sec. ahi 16-lea, ceea-ce resulta din urmàtòrele, càci 
adecà continìi cuvinte vechì latine, ce séiì de locìl séù ca 
forma nu se mai aflà in alte càr^ì vechì : 

Ps. scheiana : ^érà-^erìnà (terra), temóre-fricà (timor), 
lume-luminà (lumen), desidera, de§ideratii — a dori, do- 
rinfa (desiderare, desideratum), cura — a curàti-ingrigi 
(curare), involbti-invélescu (ìnvolvo), vencii-ìnvinga (vin- 
co), gintù-neamii, poponi (gens). 

Cod. voronefianii : incàrescii-ìnfierbèntii (ìncalesco), 
gré^à-greutate (gravities), gintti-poporii-mull^ime. in- 
cindre-a aprinde (incendere), cliema-chiema, làclàma- 
làcréma, fróre- flòre, flànge- frànge. 



— 191 — 

Dintre amèndóuè aceste cflrtl cea mal latita a fostn 
Psaltirea, (aie dfja pùn'acuni esle cunoscutà in trel e- 
semplaro : unuiiì celo aflAtorù la Academia-romAnà, aln 
doilea ce-lìì ulilisatìi si lipflriin de Coresi la. 1Ó70 91 
1577), §i alci treilea celo aflatrt intre cArtile ròmase 
dupft G. Ladani la comuna Avrign in Transilvania *). 
Cod. vor. nu este cunoscutù de càlù in uniculù esem- 
plarli de la Voronetiì. 

Codicele mànùstirtì Seculù cuprinde invètàlurile lui 
loniì Scarariulfi tradnse din slavóna prin Dee. 16 de 
ieromonacliulù Varlaamu. 

Celo mal vechio evangeliarn romànescù manuscrisù 
este Evamieliarulù de Londra scrisù la 1574 de Kadu 
(ìramaticuln din satuliì MAnicescl pe Vede (Muntenia) 
de pe uno allù nianuscriptiì mai vechift ^), de pe care 
se vede al a utilisatiì copie .si Coresi, dupà care a 
tipAriin Tetravangeluliì la 1560 — 1. 

Teatele màhàcene, scrise de Fopa Grigorie de la 
Mflhacin in Transilvania sfi de aUil intre anil 1580 — 
Hill), cuprindìi cu deosebire literaturft bisericóscà a- 
pocrilft. Codice importantn pentru particularitùtile sale 
limbislice jji mal alesti pentru rotacismo. parte din 
ehi s'a publicalù de llasdeft in <Cuvinle din bètrànl» 
(li p 1 — 259). Codicele se alla in posesiunea Academiel- 
romùne donalB de D. A. Slurza. Unù Fentecostariù 
din scc. 16 lea ufiatiì de noi in Transilvania, este scriso, 
dupA indicatiunile din lexlrt, in Moldova pentru o mà- 
nùstire inchinata lui Michailu i^ii (JavrilQ (HèsboenI?j. 



S) Dr I. Pii^cariu DocuoKnte pentru limbi 51 istoria t I Sibifl 
1889 Ir pop. 19—21 se reprodure ps 50 din aceliì manuscriptfl, care 
acuni se aflft !n posesiunea P4r. Pu^carift. 

hi l'nù studiu asupra lui ^i escerpte de B. P. Hasdeu In Columna 
In! Traisnlì, '881 p. 193, seqq. 



— 192 — 

CÀRJI T IRÀ R ITE 
lu Tausìlvauia. 

In secolulci alu 16-lea ìncepe tiparirea de càrtì ro- 
mànesci si in ìntregù acestù secolù se tipàrescù càr^i 
romànescì numaì in Transilvania. Cea dintàiu ase- 
menea carte este Catechismulu romànescù tiparitn la Si- 
biio in a. 1544 ^), din care ìnsé nu s'a aflatu pan' acum 
nici unii esemplarù. Despre una alln catechismn des- 
tinali! de magistratulù BrasovuluI pentru Komànii de a- 
colo la a. 1559. se tace amintire in o cronica sàséscà ^j, 
despre care insè nu esista urme positive cà s'ar' ti tipàritii. 

Coresi diaconulti (1625 — 1600) Nu se scie timpuhì 
si loculù nici alu nasceroìf, nicì alù morteì. Din càrtile 
tipàrite in a dóua jumètate a secoluluì alù 16-lea sub 
numele lui reese cà a tràitù in decursuhì acestui timpù. 
Faniilia Coresi se trage din insula Chio, cum se vede, 
de origine italiana grecizatà ■'). Unù ramù din acésta 
a venilù incà din sec. alù 15-lea in Romania ^^). Dia- 



j) Jn socotelile comunel Sibiiù din a. 1544 din 16 luliu se <jlice : 
.,Ex voluntate dominorum dati sunt M. Philippo J'iclori prò impres- 
sione Cathechismi Valachici bibale fl- 2" (C. Correspondenzblatt des 
Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde. pe l8i>o ìso. 2. — Revista 
crit.-lit. II (1894) No. 5 - 6 p. 260— 2Ò3). 

8) Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum I p 61. Din textulu cro- 
nicel (praecepta cathecheseos discenda illis — Valachis — proposuit) nu 
se vede décS catechismulu s'a si tipftritiì. 

9) C. N. Satha N(of/.Xr]vixrj qiXokoyi'a, Atena, 1 868, aminlesce de 
vre o optQ Coresi, diri cari unii, ca (ieorge Coresi, fòrte eruditi, nici 
unulìi InsS din acestia nu se vede a fi identica cu Coresi al'ì nostru 
despre care Satha nu are nici o cunoscin^à. 

io) UnO Coresi obvine subscrisfl ìntr'unQ documenta munteanfi dela 
a. 1492 (Kevista Rom, a. 1862 p. 112). Diplome pentru familia Co 
resi citéza tiasdeù Col. lulTraianii, 1877 Nr. io— n p 571 din anil, 
1529, 1532, 1538 sq., ér' Cipariii dela anil 1567, 1570, 1571, 1581 
si 1582, nu ne spune ìns5 unde se aflS, probabilQ nepublicate la dén- 
sulii (Analecte, notizia Ht. p. XIX). — M. Crusius, Turco Graecia 284 
285. 3o8, 313. 



— IDii — 

conuln Coresi se vede c& pelrecea cftnd in Transilvania 
la l^rasovìl, unde a lucrata fmpreunfl cu dol preoU de 
acolo (icla biserica sAiituluI Niculae , cilnd la Tòrgo- 
viijte. Sub nuinele lui Coicsi s'afi tipìlritn urmàtórele cftr^I : 

1) Tetravangelulù lipftrilii la Hraijova in 15<K) — 1. 
editiune nóuft s'a fftcuin la 1889 in BucurescI cu li- 
lere latine. 

2) PrnxiulU séQ faptele apostolilorn din care unft 
singunì cseniplaro fòrte defectuosiì se aflà in Museula 
nationaiiì din HucurescT ssi fiindil ruptù, data 9Ì loculù 
lipftrirel nu se scio, dar' din epilogulQ Cazaniel ùnlàio 
resulta cu a foslù tipàriliì la Hra^ovn §i dupà Tetrae- 
vangelij 'M. 

H) Caennia /, lipftrità dupft Praxiiì, cum se vede 
din epiloguliì et, 9Ì totn la liraijovti. Unti singurù esem- 
plaru defeda in biblioteca rèposatulul Ciparifl (v. A- 
nalecle p. 16—29). 

4) Psaltirea, cunoscutA pftn' acum in dóuò editiunl 
tipftrite la Hrasjovti . una la an. 1570 din care se afla unù 
esemplari! in biblioteca Academiel- Romàne, alta la 1577 
retipArità deja '-). 

5) Cazania II, tipftrità la Bra§ovft in 1580, lucrata 
in colaborare cu l*opa Iene ^i Pepa Miliaitt, „preo^l la 
biserica Heheilonì in Hra^ovQ". 

Activitatea lui Coresi a fosta esagerata atribuindu-i-se 
lui traducerea tuturoriì car^ilorn tipArite sub numele lui. 
Deja in AntiXia edi^iune a acestel Istoril s'a aràtatn, cà 
ìntre aceste cir^I §i anume intre Totravangeln ?i Psaltire 
(le o parte, ér' de alta parte intre invetàturile din Ca- 
zanie ?i intre epilóge este atàtiì de mare deosebire, 



11) Ciparifi, Analecte p. 29. — Un'l studili asupra Praxiulul de Gr* 
C're^u In KeTista p istorie, archeologie ^i filolog V. fase. I p. 29 seqq' 

12) O alt& edifiune mal vechie dela a 150^ se vede a o fi nTutd 
(i. Seulsscu (v. Buciumul'i romAnfl a. 1 1875) p. 289, ér l'ihac !n 
Dictionaire d'«'tymologie daeo romane 1870 citézft o edi^Ie dela 15Ò0, 
aceste dóuS editiunl InsS de ainrea nu suntd cunoscute. 

«3 



194 



fiindiì cele dintàiù in o limba fòrte vechie, ér' celelalte 
avéndù o limbà multa mai nóuà, ìncàlù nu potù fi nicì 
din aceea^ì epoca nicì din acelasi condeiù. Prin desco- 
perirea §i pnblicarea psaltireì scheiane aeésta s'a pro- 
batù deplinù, càci aeésta arata, cà psaltirea publicatà 
de Coresi in dóuè editiuni este siraplu numaì o copie 
ceva modernisatà in cuvinte §i ortografie a psaltirei 
scheiane. Cu tòte acestea Coresi serie la capètulìi psal- 
tireì ,,am scosii din psaltirea sàrbéscà pre limba ru- 
mànéscà". Caracterislica este cà in epilogulii editiunel 
àntàie de la 1570, nu dice cà a tradusu, ci numai ,,In- 
ceputu-s'ati a se serie aceste sfinte psaltiri-'. Aseme 
nea in tetravangelulù dela 1560 — 1 dice numaì „scris'am 
eti diaconii Coresi.... ^i Tudor Diacu". In epilogulii 
Cazanieì I spune làmuritiì cà „a aflatìi aceste tàlcure 
ale evangelici ... ^i a scrisu cu tiparulo", va sé dica 
Cazania séiì invètàturile n'aù fostiì traduse de Coresi, 
ci aflate gata §i apoì tipàrite. Aceste invè^àturi insè suntìi 
o traducere mai nóuà de càtù psaltirea §i textulù evan- 
geliilorii, asemenea si praxiulù, a càruì limbà de ase- 
menea se deosebesce de cea din psaltire ^i tetravan- 
geliì. Acestìi metodu de a tipàri manuscripte vechi s'a 
practicatù de asemenea in totiì secolulii urmàtoru ^^). 

Mihaiù Tardasi (Turdà^ianu), contimpuranù alu lui 
Coresi. Atàtii dupà nume càtù ^i dupà colaboratorii §i 
editoruliì seii, precum si dupà loculù tipàrirei (Orè^tie) 
§i dupà particularità^ile dialectice ale limbeì, se vede a 
fi de origine din comuna Turda^ii de làngà Orèstie (Tran- 
silvania). Elfi se numesce episcopi! al li Romàniloriì, dar' 



13) Noultì Test. tipJlritu la 1648 tn Alba-Iulia fusese tradusd sub 
principele Betlen GaborU (i6l3 — 1629). (Cipariù, Archivù pentru fi- 
iolog. 5Ì ist. p 635). — Idem, Acte si fragmente p i9. — Psaltirea 
tip. la 1651 in Alba lulia asemenea dupà unu manuscriptu mai vechiQ 
(Cipariu Principia p. 105), ceca ce se vede 5Ì din prefa^a psaltireT 
unde nu se spune cine à tradus o- Asemenea la traducerea bibliel de 
BucurescI din 1688 sa luatu ,.lumwà 5» din alte izvóde vechì"', cum 
se dice in prefa^i 



— 1 Do- 
se vede, cil a fosln unii episcopft Impusiì do principele 
ealvinfi uhi Transilvaniel, si nereeunoscuin de Komiknl ••). 
Dela eliì avermi o parte din Testamentukì vechiQ (car- 
tea I !:i II), ór' in prefa^ji jji epiloga 'IH promite mlregù. 
Colaboratorl a avuln pe Merce Stefano, preottì in Ca- 
ransebesjn. /acanil Klreinù, dasdihì in Sebe^jil, l'estiijelù 
Moisi, preotn in Lugosjn iji pe Achirie, protopopuln IIu- 
nedórel. Stilulfi esle limpecle, limba are interesante ar- 
chaisme iji parliciilarilA^I dialectice din suduliì Transil- 
vanici (Ore;$tie-i)eva-Hategn ). 

Catania de Bra^ovù (lòbO) la 1641 se editézà a dóua 
órft la Alba-lulia. 

Catechismulù II {calvinescH) se tipftresce la anula 
1612 *-^) din ordinuliì principelul oalvinil din Tranlil Va- 
nia ; necunoseutn ìnse piln' acum de càtiì in a dóua e- 
digiune dela 1656 dupà care l'a retipftritiì Academia- 
romànà la 1879. 

Catechismulù III cu lilere latine tradusiì la anulCi 
164-7 in Lugojù de Stelaniì Fogara^i dupà celtt luterana 
de Haidelberga, sji tipàrito in Alba-hilia la 1648 ^"). 

14) Elfi se numpsce In precurénlare ..alesQ pi?copul& RomAnilorii", 
lipsesce tns»' 5n diptichulfl episcopiloriS iCiparifi, Acte ^i frag. p. XIV). — 
Nic Densu^innu In Misiunea istorie*. (Analele Acad. Kom. ser- 2. v. 
II .«tect. I p 192). - S Micuin pune tntre episcopi pe unfl Paulù 
Tordnji. fSri a spune Insì; timpulH ci'nd a episcopitu 51 pe ce fantini 
se bastiti (Acte ji frag. p 272). Ciparia pe urma lui Miculfi 'Irt pune 
1* '579 (ibid. p XlV). Noi 'lù ^inemfl de episcopi! impusu de Cal- 
▼Inl. cacT din art- de lege 13 din 15ÒÌÌ alO t'amerei (dietel) transil- 
vane se vede ci principele pusese la Romani episcopi calvinl. Elfi 
se numesce pe ungurie ..piscopù"' (pUspòk). In precuréntare nu se 
adre.st'z.l c«ira fiii sei sufletesct. cum e dntinn In hi.serica nòstra, ci 
cfttr.1 ..frajil Komànl"; elQ pe nisce preo\I pe care "l are de colabora- 
torl li numesce ^.predicntorì' dupA terminologia Calvina (art. de lege 
lo din 1569). In fine 1nsu>I parimele Ciparlù (Principia p. I04) n« 
«siguri ci traduccrea lui lordaci este tn spirita calrinii. 

15) Data tiparirel se constata prin diploma lui Racofi I din io 
Oc 16I3 pt. 2. (Sincal, la a IO43). 

IO) Cipari'i, Principia p. loò, 'Ifl amintesce numal. dar' se Tede 
cA nu in cun sce. Nic Densu^ianu a descoperilQ la 1S79 unù esem- 



— 196 — 

Silivedru ieromonachulù a tradusiì Noulù Testamentiì 
publicatù la Alba-Iulia, a. 1648, pe cànd traducètoriulu 
nu se mal afla !n vièta, cum se spune in prefatà. Dupà 
asemènarea limbeì elù se pare a fi tradusù ^\ Psaltirea 
tipàrità totù acolo la 1651. Ragàciunile calvinescì dela 
fine se deosebescù in limbà de Psaltire. Totu ehi a 
tradusfi Cazania de Govora (1642) ^i probabili! Pravila 
cea mica (1640), (vedi Muntenia). 

Popa lonu din Vinfu a tradusil depe càrti calvinescì: 
1) Sicriulu de auril, cuprindèndti cuvèntàrj la morti, 
tipàritù la Sebe^ìj a. 1683 ; 2) Curare pe scurtu, ìnvè- 
^àturì morale, tipàrità la Alba-lulia. a. 1685, tota de 
eia una Molitvenicù tip. la 1689. 

Alte càrti bisericescT s'aa tipàritù : unii Ceaslovu la 
1696, unù Catechismù romano -catolicu in limba romàna 
la 1696. in Unga ria la Tirnavia, si cu litere latine in a 
dóua editiune la Sibia in 1709, amèndóuè necunoscute 
pan' acum, aii fostti scrisedeFranciscìl Szanyogh (-1-1726) 
a Alba-Iulia, iesuiia pusìj ca teologù làngà episcopuUì 
romàna unitù '^'^). In fine la 1699, s'a tipàrità la Alba- 
Iulia una Chiriacodromiona séa Cazanie. 

Cela dintàia evangeliarfi cu litere latine s'a tipàrità la 
a. 1769 la Calocea in Ungaria sub titlulii ,,Evangelie 
a toate Duminecs si szerbetory peste tot anul" ^% 

IN IVIUNTENIA. 

In Muntenia cea dintàitì carte romanésca s'a tipàritli 
la 1640, anume Pravila cea mica de Govora, care a 



plarù in biblioteca colegiului reformatu din Térgiilu-MuresuluI (Ana- 
lele Acad. Romane ser 2 t. II sect. i (18S1) q. nò). 

17) Nilles, Symbolae I- p- 375 

18) Titluli mal tncolo sunà : carele ku èndemnàren pre csinsztitej 
si szlevitej DoAmnej Consiliariczej Margarite] Tomejan szpre limbe 
Remlenàszke' au telmecsuit, si dirépt veszelia jei sziifleczdské la tipàr 
au dat P. David Biro dela Szfent Petru den Rèndul Piarisztilor La 
Kolócza ku tipàrul Piarisztilor, la Anul MDCCLXIX. 



— V.)7 — 

(•idilli in dóu6 Ibliirl de esemplare; in unelc Hyurózft Teo- 
lilu, initropoliluin Munlenieì, in altele (ihenadie (1628 — 
1(140) niilropolitiiin ArdealuluI '"), De nnde se pare a 
resulla cà Travila a Ibsln IradusA in Transilvania, iji 
pontru economie cel dol milropolitl sìuì ìn^elesù sé ?i-o 
tipìlruscft cu o micfl schimbare de cùle-va cuvinle (ìe- 
care pentru sino, dftndiì unuln cartea altiilr. tipariulu. 
Fiindfl-cA lipsescn provincialismele, se vede cft traci u- 
cerea transilvanà a fosin n^vè(}utà in Muntenia, iji la 
acésia revisiune pò va reduce oslenéia lui Melelio Ma- 
cedoneanuln, egumeno si tipogralu, iji a lui Mihaiiì Moc- 
salie. Travila se pare a ti tradus'o Silveslru ieromo- 
nachulii, traducétoriuliì transilvano -"). — Melchisedecù^ 
egumenuliì manàslirel din Campii- Lungiì, a tradusn din 
grecesce Invèfàiurì sén cuvènirirl bisericescl tip. loto a- 
colo la 1642. — Despre Cazania tip^rita la(Jovora 1642, 
a se vede Transilvania, (Silvestru). Ér' Cazania tip la 
mftnùstirea Dealu. 1644, esle o simplà compila^iune din 
cea amintilA iji din a lui Varlaamiì (1643). — Daniilù 
Andreiù Fanonianulù a tradusiì Indreptarea legiì séìi 
Travila cea mare tip. la Tèrgovi^te, 1652, avèndù de 
ajulorifi pe dol dascall greci din Chic : Patrizzi !?i Li- 
garidi. Legile impèrfltescl insè suntù luale din Travila 
de la laijl, 1646. (v. Jurispruden^à). — „J)ascaìl inve- 
fa^r* aiì tradusn din rusesce Cheia in(elestiluì coprin- 
(jòndiì 18 cuvèntfirl pe «JuminecI f}ì serbatori. 

Jnochentie ieromonachn a tradusù liturghia slavo-rom. 
tip. la HucurescI, 1680, la care Teodosie Yestemianulù 
(din Vesteniù in Transilvania) a serisù o ìnsemnatà 
prefatfl, ér' la 1702 a tip. ^epte faine. 

lordache Cantacuzinù^ fiuliì lui Const. Cantacuzinù *^) 



19) Acnd. Rom. tn edit. sa nu amintesce nimicd despre acésti in- 
teresantft diferin^Jl 

20) Cipariìi, Principia p. 109. 

21) Uimitrie Cantemirft, Evenimer.tele Catìtacuzinilortt §i Branco- 
Tenilorfl Edit- Acad. Rom p. i, ^i prefa^a Kvangeliel (1682) 



-198 — 

sugrumatù de Grigorie Ghica la 1664 si fratele luì $er- 
banu-Vodà Oantacuzinù, a tipàritiì Evangelieie, la Bu- 
curescì, 1682, prelucràndu-le in colaborare cu Atanasie 
Tomaidulù, moldoveanù. — Mai multi ^dascàir' aii tra- 
dusu Apostolula tip. la Bucurescì 1683. 

Traducètoriì §i colaboratoriì la Biblia de Bucurescì, 
1688: a) Niculae Milescu spatarii, (v. Cronicari), se 
sust(ine a fi tradusìi originarminte acQstà biblie din gre- 
cesce 22) ; 2) Arhiereulii Ghermanù Nisis ; 3) fratii 
Badu ^i ^erbanù Greceanu ; 4) Mitrofanù episcopulù 
de Hu§ì, care scosii din scaunù trecuse in Muntenia ^^) ; 
5) si alti mai multi dascàlì Causa pentru care nu se 
ami'ntesce si Niculae Milescu in prefatà si epiloga, dèca 
elu a fostìi traducètorio, potè fi vièta luì aventurósà §1 
patata cu dóué tradàrì de domni, si cu tàerea nasuluì. 
Acèstà biblie, àntàia traducere bunà si complectà, este 
insemnatà ?i pentru aceea, càci s'a incercatii a regula 
ortografia limbei romàne cu cirile, si cu deosebire pen- 
tru a si a, care pan' aci se scriaii de-amesteculu, Biblia 
insè introduse scrierea lui a cu rT» la mijlocù si j^ la 
incepulu. ér' a luì a cu r. — Er' Radu si ^erbanii Gre- 
ceanu, afarà de colaborarea la Biblia de Bucurescì, aù 
mai tradusù ìmpreunà si Pravoslavnica màrturisire 
scrisà grecesce de Pelru Movila si Màrgàritare tip. 
Bue. 1691. 

Afarà de acestea s'aii mai tipàritiì in Muntenia : 1) 
Triodu, Buzeil, 1697 ; 2) Evangelia greca si romàna, Bue. 
1693; 3)'Tipiculu^[ Sinaxarele totù acolo, 1698; 4) E- 
vangelia, Snégovù, 1707;- b) Liturghie, Tèrgoviste 1697 
^i alta la Bàmnicn 1698 ; 6) Mineiu, slòv. rom, Buzeti, 
1698; alta edit. la 1709; 7) Molitvenicu grec: rom.Bu- 



22) Emile Picot, Notice biographique et bibliographique. Paris 
1883 asupra luì Milescu. 'l'otn acesta este ^i .,Ntcolaù pivtofipàiaru''' 
(Cipariii, Analecte, notila lit. XXXVI) amintitù ca traducètoriu ali S- 
ScripturT din Grecesce in Romànesce. 

23) MelchisedecQ, Cron. Husilorù p. 14Ó. 



— 199 — 

/eo 1699; 8) Carte s. Luininfl de Anlimiì IvireariulD (v. 
Klocinta), Snógoviì KiOi) ; 9) Ventecostariii lip. sub Gonst. 
HrAncovt'anu, nu se scie ìnse loculn .'ji data; IO) Invasa- 
ture trad. de cAlugàruhì Filoleiiì, Snógoviì 17U<). 

Triodu tip. la Huc. a. 1700 in a carul prelata se ()ice 

cà cu acesta se incheie stùlpuliì (colóna) ctìriilorù bi- 
sericescl. 

IN \K)r.rK)\ A. 

Varlnnmu mitropolituli'i (lù^^o — /o.w) -») Din vié^a 
lui pagine ciinoscin^e. NSscutu in Molii«>va carn pò la 
1580, cjIcì la 28 Sept. \iV.\'2 se chiroloiiesce milropolitù 
alil Moldove!. La 1642. liindu ehi rnitropolitù se tine la 
lasi marele sinodù in contra dogmelonì calvine atribiiile 
patriarchulul Ciriln lAicaris, asistAnd .fi Parlenie palri- 
archulii de la Constanlinopolù. Sus^inerile licite la noi, 
cà la acestft sinodo ail participatiì .'^i Muntenii, cà elù 
s'ar' (ì ^inutiì pentru a combate propaganda Calvina la 
lioniànil din Ardeain .ji Caterhisinulù cnlvinescu ahi 
lui KacotI, cà s'ar' fr decisìi scólerea limbel slavóne 
din bisericà §i ìnlroducerea celel romàne, s'aù scriso 
tòte in tolalà necunoscintà. Nimicil nu .se aflà despre 
aceslea in actele aeelul sinodiì. Varlaaniii cunósce Ca- 
terhismiiìù calv. nunial la I64ó aflàndu se in misiune 
diplomatica la Curlea Munlenieì, iji in acesta ami dà 
elù alarmà contra uneltirilonì calyine din Ardealu prin 
publicarea Rèspunsuritorii la Catechismu. — Vatlaamù 



24Ì Fàntànl biografice: Cìparii^, Principia p. 113 — 1 Biantt ^ol. 
lui TrSian'i, 1881 p. ai». Archiva ist a Rom. » l. prJ i. p >io. — 
l'ron Rom (Miion Costinfi) I p. 327. — Ciaslovull deli Neam\ìl. 1874. 
— Revista teolog. la^I. a I (l88'^,) Nr. 20. 27. 28. 30 unite se 
pubi. Actele sìnoduluì din 1Ò42 dela Infl. — Uricari>ì V JjQ sq. — 
Sincal, Cron an 1645. — Melchisedecfl Cron. Komanulul. 1. 255 
V. Pop". Disertaci.*! despre tipoprafiile rom- p- 22. - V. A. l rechie, 
Autografele lui Varlaamy Mitropolitulil. Bue 188Ò. 



— 200 -^ 

este de metanie dela mànàstirea Soculù, unde se vede, 
cà a si invètatu, càci era o mànastire renumità in 
Moldova pe aceUi timpù. De sigurfi luì este a se mul- 
tami ìnfiintarea tipografìe! romàne in lasi, si a scólei 
din Treì-Erarchi, care in curénd o usurpézà Grecii. 
Elù cu Petru Movila, cu Eustratie Logofètultì §i cu 
Grigorie Urechie, sunto cari luptà in acelii timpiì 
pentru desteptarea Romànilorù in Moldova. Var- 
laamù, cu caderea lui Vasile Lupulii, pàràsesce scau- 
nulìì mitropolitanti, càci pe Gheorgtie Stefania 'lù unge 
domnu Ghedeonìl episcopulii de Hu^i, ,,fìindù Varlaamiì 
mitropolitulù esitìi la munte" dice Mironù, si in 1655 
aflàmil pe Ghedeono mitropolitù. S'a retrasìi apoi la mà- 
nàstirea Seculìi unde a traiti! pana la mòrte 1657. 
Dela elìi ne-aii rèmasii urmàtórele scrieri : 1) Cartea 
romanésca de invèfàtur (■ (Gazania) tip. lasi 1643. 2) 
Rèspunsurile la Catechismulu calvinescii, tip. Sucéva 
1645, din cari nu e cunoscutft pana adi de càtfl pre- 
fata reprodusà la Sincai a. 1645. 

Eustratie Logofètulu (v. la cronicarì) a scrisii ^epte 
taine tip. in 1645 la lasi, a tradusù Pravilele tmpérà- 
tescì tip. totìi acolo la 1645 — 6 (v. Jurisprudentà). Sub 
nume de Bravila alesa scrisà ìnainte de 1632 se aflà 
unii manuscrisù alo lui Eustratie in biblioteca rèpos. 
Cipariìl (Principia p. 113). 

Dositeiu mitropolitulù {1630 — 1693) 2°). Loculìi ?i a- 
nulìi nascerci necunoscute, dar' farà indoélà s'a nàscuto 
in Moldova, si dupà cele-1-alte date positive din vié^a 
luì, n'a pututii se-se nasca dupà 1630, ci in acesto 
timpii séti ceva mai inainte. Tatàlìi seo se nuraia Ba- 



25). Fantàn! biogr. : Archiva ist. a Rom. t. I. prt. 1. p. Il8. — 
Cron. Rom li. 9, II. 12, i3, 36, 232. 233. — Melchisedecù, Cron, 
Eomannlul, I, 277, 278, 282. — Traianù pe 1869 Nr. 61.— Candela, 
revista teologica, pe 1885. p. I43 — 4. ^i 406. — Privire scurtà asupra 
ist. bisericel romano-ortodocse de E. Golubinski trad. de I. Caraci- 
coveanfi, Ia§ì 1879 p. 40. 



— 201 — 

rilìi, niamfl-sa Misira, (lupa unii faniilie do boorin ina- 
zilfi, (lupa al^il cK' negustoriù. Kliì apare mal ftntàiù la 
1649 ca cftlugìlro in mftntìsliroa l'obrata, undelù ve- 
demiì ocupandu-se cu sludiulù limbiionì greca, lalinft 
«ji poloni. Fiindn-cftse vede, ca cuncscea pu^iniì limba 
latinA. este evidenti!, cft n"a studiain in Polonia, dici 
atuncl ar' fi cunoscul'o niuitrt mal bine, ci lArA ìndo- 
iólft la milnfistire sfi anume la Pobrata. La 10 Maiiì 
l65iS FailAmiì episcopù la IIu.si. ór' la Ki Decembre 
1659 la Komana. La HI luliQ 1671 apare ca milro- 
polilil ala Aioldovel. Caini (inele a. 167H se relugiézà 
in Polonia, dimpreunà cu Pelriceicu-vodà, dinaintea lui 
Dumitra.scn-voda ; la \iìlA se reintórce in ^éra §i la 
1()7() \^I reocupa éra^I .scaunulu, care-lù line pana la 
1687, cand trece cu Sobietki in Polonia, unde 
petrece pana cftnd mòre ?i anume la Zolkiew, 
la a. 169H. Dosileiù, afara de limba romàna, cu- 
noscea Unibile greca, latina, polóna §i slavónà, in 
catii cu drepliì cuvùntù rjice Neculce, „ca pe acele 
vreml mi se alla omù ca acela". — Dositeiìi este nu nu- 
mal celli dintaift scrriloriil cunoscultt, care s'a ocupatù cu 
poesia literara (v. Poesia), dar' esle celn mai insemnatn 
poeliì bisericescìi, iji in generala unulù din cel mal e- 
minen^I scriitorl eclesiaslici la Romani. Dositeiù, adàncù 
cunoscétorift alft graiulul romanescìi, a incercatiì sé-lo 
reformeze in moda scientilìciì. Ehi '§1 formase idei fi- 
lologice, pe basa carora, voinda s6 inavu^ésca limba 9Ì 
sé scòta cuvintele straine, a creala o sumà de cuvinte 
i?i a introdusù forme nóuè séù celti putina rari. Dar 
cuvintele formale de elii n'aù (ostù adoplale, penlru cà 
pòrta timbrulfl forcare!. Cu tòte aceslea scrierile lui din 
puncta-de-vedere limbislica suntìi de mare importantà. 
Ehi era nu numal dislinsù prin lalentù, dar' sji fòrte 
labcriosìi. Se vede a li po9e(|uia o biblioteca avuta de 
car^I :ji manuscripte, caci pana in (Jiua de a(JI se aflà, 
cu deosebire in Moldova, numeróse car^I §i manuscripte 
cu notile §i semnatùra luì. Elù a làsatù urmatórele 



-_ 202 — 

scrierì : 1) Psaltirea in versurì tip. la Unievu in Polo- 
nia, 1673, cea mai ìnsemnatà din operile lui ; 2) Aca- 
tistu,\]meYÙ, 1673; 3) Liturgìiia, lasi, 1679; 4) Psal- 
tirea slavo-romàna in la§ì, 1680 ; 5) Euchologiu, Ia§i 
(1680?); 6) MoUtvelnicu, lasi, 1681; 7) Viefile sdnfi- 
lorù, lasì, 1683 ; 8) Paremiraiii, Ia§i 1683 : 9) Cele 12 
epistole ale luì Ignatiiì ; 10) Despre transsubstantiatiune ; 
11) luì i se atribue Unù lexiconu ala limhél romàne (v. 
Lexicografia). Scrierile de sub No. 9 si 10 suntu ne- 
cunoscute. 

Eremia Cacavela traduce din grecesce si publicà la 
la^ì a. 1697 Liturghia. 

Totii intre scriitoriì moldovenì trebue se numèramii 
§i pe italianulu minoritù Vito Peluzio, pentru-cà elù a 
tràitu timpn indelungatu in Moldova ca misionariìi .^i 
episcopi! catolicìi. Elù s'a nriscutù in Italia la Vigna- 
nello prin alù treilea deceniu din sec. al . 17-lea. La 
1663 a tostù triraisù ca prefectu de misiunì in Mol- 
dova, unde a petrecutii septe ani cu deosebire in Baia, 
pe atunci orasti. La 1670 se intórse in Italia, ér' la 
1679 fu numitù Archiepiscopi! de Marcianopolù, cu re- 
sedinta la Bacati in Moldova, unde a fostù instalatù 
la 1682, La 1687 plécà din Moldova inderèptù la Ita- 
lia, in care anù il perdem/ì urma ^•'j. Elfi a publicatii 
la 1677 in Eoma unù CatecMsmu in limba romàna cu 
litere latine 2'). Nu scia bine romànesce. Credulù se 
vede cà l'a luatù din vre-o carte romanésca. 

Deipi nu chiar ca scriitoriù, dar' totu^ì trebue sé a- 
mintimiì si pe Luca Stroicì, mare logofètu, dela care 
posedemù Tatàlu-nostru scrisù romànesce cu litere latine 
§i publicatù la 1597. Nu incape indoiélà, cà nu elfi l'a 
tradusa romànesce, ci l'a scrisù dupà unù textù mai 
vechiù. 



26). FAntànl : '^'Olumna lui TraianìJ pe 1883 p. 142 sq — Docu- 
menfe inedite de I Bianu — Archiva ist. a Rom t. I. prt. I p. 176. 

27), Specitnene reproduse la Cipariù, Analecte p. 254 25Ó ; P- 
Ilarianii, Tesaurù de Monumente I. p. 105 -loó 



— 203 — 
ISTORIA 

In scrierea istoriel afhlmiì la noi pànft la 1860 trel 

epoce l)ino distintde. 

Epoca I ]M\nk la a. 1600. 

Inainte de alù doilea descillecain adecft alù lui Radu- 
Negru iji Drago^iì nu se amintesoiì decAtù dóu6 cronice : 
Cronica Fdgàra^ulul ìji Cronica de la Vòr^efil. Dupà alft 
doilea d^scSlecatiì apanì ìnceluln urme de cronice, cele 
mal multe nisce simple ìnsemnàrl anonime fòrte pe 
scurtiì, inc;\tn cronicarii m;u t;\rdiiì se plàngil de secà- 
ciunea loru ') Modulo cum se fìiceaiì nici nu permilea, 
ca eie sé Irécà sub numele unul scriitoriù anume. càci 
se fócean ocasionaln, singuni nnmal in scopuhì de a 
^mé c;\te ceva in minte si a se Iransinite urm;ìtorilorfi 
pc scurtiì ìntèmplfirile mai ìnsenmate. Fie-care din a- 
cestia ìnsemna numtil evenimentele timpulul seu, celli 
urmàtorift pe cele din dilele sale, !ji a?a se nftscea unii 
regislru de iaple : sCliimbrirl de domni, résbóie, ìnte- 
meierì de manaslirl, fómete, bóle. in scurtiì cele ce a- 
lingeaft mal lare viélìl de Iòle dilele. Aceste ìnsemnàrl 
se filceaiì mal cu samà prin mànàstirl, unde se pàslra 
vietile .'^i asa numitele pomchiìcf ale domnilorfi rji ale 
ctitorilorn ■) Pomelnice se, aflìl pana in (}iua de a(jl prin 
manftslirr. Ciind l^omftnil incepfl a se ocupa mal seriosù 
cu scrierea celoriì ce se intòmphì in ténì, pe lilngfl 



i). Crollicele Rommiel de Cogalniceanft : Mirontt ^i Nic Costinfi 
In prefe^cle de la I lù descilecatfl, I- p 4, 3b—3j: In prcfa(« Cron. 
lui l^rechie. I. p. I2Q Prefm^a $i tnceputujiì cronice! luT Mironfl Costinft 
1. p. 247 91 249 ^i !n ..Despre poporulil MoldoveI" III p 491. 

3). Mironù Costinft Cron- Hom. Ili p- 491. — Scurte tnsemnSrI 
despre domnl. episcopi §i alte evenimente se f&ceaO ^i tn condicele 
brSslelorù s<^iì societft^iloriì de meseria^t (Ve<Jl catastichulfl societìltil 
meseria^ilorìi din RomanO tn Cron. Romanulul de episcopulò Melchi- 
sedecfi II p. 8, sq). 



— 204 — 

scriitorii slràinì se folosescù cu deosebire de aceste 
scurte ìnsemnàri. Prin acésta eie devenindiì óre-cum 
de prisosù, incepù a se perde §i loculu loù 'lù ocupà cro- 
nicele mai bine §i mai pe largù scrise si pe timpulil lui 
Dimitrie Cantemiru devenise alàtù de rari, in càtù ehi 
ori-càtù a càutatù n'a pututiì sé afle «chroniculù mol- 
dovenescti celu vechiiì>. (Cronica li, 376). 

In sec. 16-lea incepuse a se serie ceva mai pe largù, 
mai desvoltatù insé se scriafi asa numitele chronografe 
séù istoria lumei incepéndù de la creatiune si conti- 
nuànd'o mai alesù cu privire la evenimentele cresti- 
nismului. 

Crouicelc anonime : 

1). Cronica Fàgàra§ului amintità, dintre cronicarii 
romàni, numaì la Const. Capitanulù (Magaz. ist. 1. 87). 
Acóstà cronica esista. Ea ìncepe dela ìntemeierea Fàgà- 
rasului de Augustù impèratulù Eomanilorù la a. 15 a. 
Ch. ^\ ìnsirà evenimentele insemnate ale Fàgàra.^ului 
pana la 1690. Acéstà cronica, mai alesù pentru ince- 
putuliì ei, este curiósa §i interesantà totù-odatà ^). — 
Chronografia de la Vér§€tu §i Chronologia lanculuì- 
Vodà (lonù Huneadi) amintite de Nic. Bàlcescu (Magaz. 
ist. I. 10), cari insè nici Bàlcescu nu le-a vèdutù, ci le 
amintesce dupà màrturisirea luì Naumìi Clococeanù. 
Cea dintàiiì se dice cà tracia despre ìntemeierea Bftna- 



3). N. Densu^'anìi, Monumente pentru istoria Fàgàra^uluI, Bue 
1885. p. 57—8 public?! acéstà Cron. !n dóuS variante: germana ^i 
latina. Cand eram la Fàgàrasu am aflatfl unù esemplarù In limba 
romàna de pe la tnceputulu acestul secolu la unu boeri'ì din comuna 
DejsnI, ìnsè ni s'a perdutn ; elQ diferea de cele dóue In cuprinsQ ?i 
mergea pana pe la 1760. De-óre-ce in esemplarulu nostru se 4'cea, 
cà izvodulù s'ar' afla In archivulù castelulul din Fàgara^ii, Tarn cà- 
utatù acolo dar' ni s'a spusQ, cà arhivulu ccl'ì vechifi a fostìi trans- 
portatù, pe la Inceputulù secolulul, la ministeriulu de résboiu In Viena. 



— 205 — 

tulul CraiovoI si tlespre cele dinU\ia timpurl alo inte- 
meierel princi|)alnlul Munteniel. Marea im|)orlanlìl a a- 
ceslorft cronica este evidentà, aù rèinasn ìns6 p:\nu a(|f 
necunoscute. — 3) Cronica piìnd la Radu-cdù-tU'ire se 
afla conlopiia in cronica anonima I (v. cronicarn. — 
4) Vechea cronica moldovenéscd se atnintesce la N. Ure- 
chie, Kustratie, Siinioniì DascaliiUì, Misailiì C&lugàrulù ^i 
la Coslinescl. Dupft unele indica^iunl din diverbi co- 
dici de cronice, acésta era ce va mal pe largù avòndù 
yi prel'afft, pilnft aslàtjl insè nu s'a descoperitù, celO 
pu^ina redactiunea de care s'a folosilù Nislorù Urechie, 
s'aù descoperitù insè 5 caleva rodac^iunl de o cro- 
nicA pe scurtfi a MoldoveI, dar' tòte in limbi straine, 
poiona si slavóna') ; unele din acesteredac^iunl se sub- 
suma de unii ^i sub numele de Cronica jmtncnà, fari 
a se pule pàn'acum sci positivù care redac^iune s'a 
fócutiì la manaslirea Fulna ; aceste redactiunl dimpre- 
una cu Cronica anonima 1, ne potft servi ca modele cum 
se fàceaù cronicele pe atuncl. In cea pubi, de d. Hasdeù 
se potiì destinge bine trel redactiunl : una dela 1852 — 
I4nl, caci in accslù. timpiì cànd conipilatoriulìi nu afla 
vre-uniì (aptD adauge dela sine cuvintele «nu serie», va 
sé dica avea ìnaintea sa o cronica ce o compila ; a 
dóua de la 145' — 7, unde serie din propria cunoscin^à ; 
d'aici incolo se continua de mal multi Kedactiunile ce 
le po^edea N. Urechie din acésta cronica mergeaft unele 
pana la a. 1504. caci din acestn ami incóce nu se mal 
provoca la ea. — 6) Càrft §i m-otZe se amintesc in prelati 
la cron. lui N. Urechie, sub care suntù a se ìntelege diverse 
ìnsemnarl §i memori! relative la evenimentelo din téra; u- 
nulù dm aceste memorii so vede a fi cuprinsfi vicisi- 
tudinile lui Petru-Hare^O ìntre anil 15:W— 1541. — 
6) Letopiselulu ìat i nescù, ceive 'liìcitézaN. Urechie ìntre 



4). La Hajdeft, Archiva ist. a Rom III 5 seqq ?i la I HogdanQ, 
Vechile cronice moldovenesci, lìuc 1891 se afla asemenea redac^iuoT 
$i studii asupr» lori. 



— 206 - 

anii 1399 pana la 1501, de óre-ce se folosesce de chro- 
nologia de la creatiune, §i serie chiar mai scurtù de 
càtQ letopisetulù mold. cum dice Urechie, se vede a fi 
scrisù in \éTa. — 7) Cronica mànàstirel catoUce de la 
Térgovi§te, publicatà in Archiva ist. a Rom. (t. I, prt. 
p. 46—54), scrisà latinesce de càlugàrii catolici din 
acea mànàstire, este o compilatiune din sec. trecutù dupà 
cele ce «amintescù Pàrintii cei vechi in scrierile séii 
hàrtiile rèmase de eì» ; ea ìncepe de la Radu-Negru §i 
ìn^iràndù evenimentele atingètóre de mànàstire continua 
pana pela inceputiìlù jumètàtii a dóua din sec. trecutii. 
8) Vié^a luì Mìhaiu Vitézulu. Walter in Istoria lui Mi- 
hain ne spune in prefatà cà cronica s'a scrisù àntàiù 
roraànesce din care se tradusese in limba polonà din 
care elìi a tradus'o latinesce araplificànd'o ; cronica, cu- 
prindèndu faptele lui Mihaiìi, fusese scrisà romà- 
nesce de cancelariuliì seu, alù càrui nume positiva 
nu se scie de nu cumva va fi logotètulii Teodosie. Dupà 
cum se vede din Istoria lui Walter, acéstà cronica mer- 
gea pana la finele lui luliù 1597. Redactiunea romàna 
a aceslei cronice pana adi nu-ì cunoscutà, se vede ìnsé 
cà ea a fostù utilisatà, dèca nu chiar lipità, la compi- 
larea Cronicei anonime I (Magaz. ist. IV. 231), ceea ce 
resulta din comparatiunea acesteia cu a lui Walter, cu 
deosebire, cà acésta este mai desvoltatà. — 9) Cronica 
luì Hurulù numità §i «Isvodulù spàtaruluì Clànàii> 
este falsificatie de unulù séti de mai multi cum se 
vede, dar cu pu^ine cunoscinte istorice, §i cu totalà 
lipsà de cuno^tinte archeologice care se ceni pentru o 
asemenea falsificatie^). Limba si cunoscintele istorice 



5). Ci SSulescu a fostù amestecatu In acésta, pe làngà Gramatica 
lui din care aù trecutn forme si In cronica, pe langà tmpregiurarea 
ci elfi curénd dupìi publicarea cronicei la 185'i, a tradus'o in roma- 
nésca modernS, l'arata lamuritu studiulìi sefl „CronoIogia Moldovei" 
pubi, in i\nalele Academiel rom. seria VII p. 177 — 206. O analisi 
critica a formei de Gr. G. Tocilescu ìn Revista p. i.etor arch. fi ft- 
lolog. V. IV 465 — 500 



— 207 — 

suntiì luale din Cronica lui D. CantemirQ. 

Cronicarl cunoscufì cu numele din acéstft epoca sunto 
urmfitorii : 

Murffu logofèluln se ainintesce ca cronicarii mun- 
teanrt in secolulft ala 15-lea, cronica lui insé nu e cu- 
noscutft. 

Azarie cftlugftrulù se amintesce in sec. 15-lea ca 
scriiloruln unel cronice nioldovene in limba slavónà, 
de asemenea necunoscutft '"'). 

Gavnilù superiorulo Muntelul-Atosii a scrisù proba- 
babilft in grecesce Vié(a Patri archuluì Nifonù, care a 
jucalù o mare roh\ in Muntenia pe limpuliì lui Hadu- 
celil-mare ; ea se aflft lipilA in cronica anonima I 
(v. Cronicarl) ?i s'a publicatft iji in Archiva ist. a 
Rom. (t. I. prt. 2, p. 132—150) dupfi unii ma- 
nuscriptù vechiiì '). In acóstà din urmà aulorulù el se 
numesce (lavriihì superiorulù Muntelul-Alosu, l'ani indo- 
iélà tolù acela, care, dupà cum se spune chiar in a- 
césl;\ biografie, asistà cu cAlugiiriI din Atosù la san^i- 
rea MànAstireì-de-Arge.siì sub Neagoe-Vodà. 

Vi('(a {fi fapiele luì Neagoe-vodà. In Cronica anonima 
I munti'inft (Magaz. ist IV 231 seq.) dupà Vièta lui Ni- 
fonrt este intercalata o biografie aménun^itsl a luì Nea- 
goe-vodà (1512 — 1521). S'aiì nfiscutìi indoell deca ea 
va fi scrisà de insù;;!! Neagoe-vodà. ori de alliì cineva. 
Acésta indoéla se inlàturà prin relatarea positiva a Cro- 
nicel 'reriì-RomànescI aflàtóreìntr'unù manuscrisfì vechia 
in biblioteca Academiel-romàne sub No. 2B9 unde la 
foia 184 verso se (Jice despre Neagoe-vodà : «fàcut'aù 
mànàstirl ?i biserici multe alce in (érà §i la Sfelagora 
^i alte multe bunàtàti, care suntù scrise mal pe largù 
la carte ce aù fàcutìl in via(a luì, .si aù dat'o sé fie 
.stàtàtóre la sfànta Mitropolie din Tòrgovi^te». Toto a^ 



6). Cogtllniceanu. Cron. Rom. I 147. n 2. si 149. 2. 
7). Icsiftì .MitropolitulB MoUloveT a publicatQ o a dóua edii 
1888 dupfi unf) manuscrìptO din 1Ò83 



— 208 — 

sta scrisù si in maniiscriptulù utilisatù de istoriculii En- 
gel '■'). Dèca biografia a scris'o romànesce séù in alta 
limbà de pe care apoì se-se fi tradusù, positivu nu se 
potè incà afìrma, din punctù-de-vedere alQ limbei ìnsè 
nu s'ar' putó face obiectiunì serióse. 

Macaria, despre care nu se scie nimicù positivo, de 
càtù ce spune singuriì in cronica sa, cà a fostù càlu- 
gàrìi, a scrisù in limba slavónà cronica Moldove! dela 
mórtea luì Stefanù cein mare (1504) pana la a dóua 
domnie a luì Petru Raresii (1541). Elfi a fostn contim- 
puranu cu Petru Rare.^ù. 

Eftimie, egumenù, tràesce in àntàia jumétate a seco- 
luluì alti 16-iea in Moldova. Elù coniinuà pe Macarie 
scriindù totii slavonesce evenimentele Moldoveì dintre 
unii 1541 — 1553. Elù serie ca martora ocularù ^^). 

Epoca II séti a crouicarilortì (1600—1800). 

Cu inceputulìi secoluluì alti 17-Iea scrierea istorie! 
la noi apucà pe o nóuà cale, nóuà nu atàtù in fondiì, 
càtù mai vèrtosù in modulù cum se scria. Pentru-cà 
ìntr'adevèrù ^i cronicarii din acéstà epoca scriù mai 
tot! cu deosebire evenimentele timpulQì lorù, pe cànd 
evenimentele mai depàrtale le iaù simplu din cronicele 
anterióre, ^i de cele mai multe ori pe din-tregulù «im- 
preunàndu izvódele» cum dicù eì, séù contopindù cro- 
nicele cele vechì ìntr'iina, scurtàndu-le séù amplificàn- 



9). Engel Geschichte der Walachey, p 198 — 9 ". „wegen der Art der 
Ermordung des Wladuce aussòhnen wollen, beziehe miGhaufdie inlàn- 
dische Chronik (Einleitung XLVII). In derselben kommt vor : dass 
von Nagul cine eigene Biographie existire welche bei der Bukorester 
Metropolitankirche niedergelegt ist". Biografia se aflà tipàrità afarà 
de Magaz ist- In Archiva ist. a Rom. t. II prt. 2p 132 — 140 cu a 
lui Nifon la unii locfi. 

Io). A se vede despre acesti dot cronicarl cum si cronicele lorù \h. 
I. Bogdaniì, op cit. 



— 201) — 

du-le 9i mal acljiu^'(ìndiì dela sine evenimontele conlim- 
purane. Asa a l'acutù lirechie, a^a Mironiì, Neculce, 
loto Eija cel mal muli,! din cronicaril muntenl. Unii aù 
scrisn numal evenimentele timpulul lorn, ca Dfimianil 
Logofóluhl !ji Diibiin, Hudu (ìreceaniì, Acsenlie Urica- 
riulQ, loml Canta, ienache Cogàlniceano ^. a. 

Cronicaril nostri, noeunoscèndft el importanza institu^- 
unilonì i}i intogmirilorQ sociale, tote acestea le-aiì là- 
satiì aprópe neatinse, milrginindu-se a nara succesiu- 
nile domnilorù, rèsbóiele cu vecinil, rèscólele interne, 
séiì cum (Jice Ienache Cogàlniceann la fmele cronicel 
sale : «noi numal pentru nume ne-amù silitn, ?i pen- 
tru mergerea domnilonì unuliì dupS altuln cum au pe- 
trecutu» ; a descrie intrigile ce se leseafi (|iua ifi nóptea 
in giuruln tronurilorn domnescl, despoiorile ce se fàceaù 
d'a dreptuliì séil sub forme legale. Afarà d'aceslea cro- 
nicaril n'aù pututn fi scuti^I de spirituliì factioso, care 
din nelericire domina tótìi istoria nóstrìl. Mal toll cro- 
nicaril aiì fostù ^i óment politici ori nelìindfi ómenl po- 
litici aiì seriali la ìnvitarea domnilonì iji in asemenea 
calitate* scriindù evenimentele timpulul lorD nu 
s'aii pututn toti iji lotìi-de-una ^iné pe de-asupra 
pasiuniloriì. Pentru aceea trebue cumpeni^I ^i folo- 
sitl cu precau^iune. Unù altD defeda alù cronicarilorn 
este provincialismula. Fie-care s6 mìlrginesce la ^éra 
lui : ,, Pentru \éra muntenóscà sé serie Muntenil ; §i 
noi s6 scriemQ pentru (óra nòstra", (Jice Neculce. Astù- 
feliì mal fie-care atinge despre ceI-1-aHl Romàni numal 
ìncàta vinft in atingere cu téra sa ; suntn insè ^i es- 
cep^iunl, ca Anonimulù 11, Const. Càpitanulù §i D. 
Cantemirft. 

Cu tòte neajunsurile inse, cari le ìnlimpinftmìl in cro- 
nicele nòstre, eie sunlu d'o mare, chiar nemìirginilà va- 
lóre pentru trecutuliì nostru. Fftn\ eie trecutulìi nostru 
celo mal d'aprópe ar' zàcé in mare intunerecù. Való- 
rea loro cresce cu vió^a nóstrìl politica ^i sociale, 91 
ea va cresce cu atàtù mal multù, cu càlù se vorù stu- 

14 



— 210 — 

dia mai de aprópe in legatura cu diversele documènte 
rèmase din tirapurile trecute. Nu mai pu1,inù ìnsemnate 
suntù crollicele din puntìi-de-vedere curatù limbisiicO. 
Pe cànd cardile bisericescì scrise in limba romàna s'aft 
nàscutù sub influin^a directà a limbilorù strame, din 
cari s'aiì tradusii ori compilatù : cronicele singure s'aQ 
nàscutù, de^i nu totù-de-una sentite, dar' totu^ì multo 
mai libere de inrìurirìf stràine. — Intre cronicariì munteni 
^i moldoveni esista o deosebire esen|,ialà. Limba celoriì 
munteni este multii mai liberà de influinte stràine, mai 
naturala si totìa-odatà mai moderna, mai lipsita de 
forme ^i cuvinte vechì, pe cànd a celora moldoveni su- 
fere mai multu de inriuriri stràine, este mai greóie, 
mai neajutata, dar' mai avuta in archaisme. In gene- 
TBiiò ìnsè limba cronicarilorù din punctu -de- vedere ahi 
formeloru gramaticale si alti elementeloriì lexicale, nu 
se potè asemèna nici pe de parte cu limba din cardile 
bisericescì. Din limba cronicarilorii n'amù puté sé re- 
construimù desvoltarea isterica a limbei romàne, pe 
cànd càrtile bisericescì sub acestti punctu suntù d'o va- 
lóre pe care n'arù cumpeni-o dece averi d^ ale lui 
Gresil. 

Dèca insè Moldovenii sunto intrecu^i de Munteni in 
limba, cu atàta mai multo cronicariì munteni suntù 
mai inferiori celorù moldoveni in cunostinta, seriosità- 
tea si maestria de-a serie istoria. La Munteni, cu una sóli 
dóué esceptiunì, nu vedemo tendinta de a se informa 
càtù se potè mai bine din alli scriitorì despre faptele 
cari le descrifl, pe cànd la Moldoveni vedemù acésta 
atàto din desele provocàri ce le facù la cronice natio- 
naie anterióre, càtù si la scriitorì stràini. In generalù 
Moldovenii suntù mai instrui^i. Acésta provine din le- 
gatura Moldovenilorù mai alesù cu PoloniI, pe cànd 
Munteniì ao stato mai isolati, !^i Ungaria §i mai alesù 
Transilvania, cu cari ei erafl in atingere, erao eie in- 
sedi pe acele timpuri lipsite de instructiune. 

Urme de cronice esista ^i la Romànii de peste Car- 



— IMI — 

pati, ?i ìncjl din cele mal vechl (v. p. 204), ór' din sec. 
17-Iea nu so cunósce rie ei\ta cronica lui (J. HrancovicI, 
de altele nici aininlirl macar nu esista. Lucrulù se es- 
plicA u^onì. incft mal nainle la Komftnil de din- 
colo se reali/.ase procesulil fatala de lotaUl aservire 
din parlea Maghiarilorft. Aristocrazia romftnft se des- 
nationalizase. Komj\niI nu mal erau lactorft ahi slatu- 
tulul. Cu deosebire dela uniunca Maghiarilorft, Sasilorù 
^i Secuilonl (1438) poporuln devine sclavù, jji prin ur- 
mare friril interestt la destinole statulul. 

Suntn multe cronice nepublicale, dintre care una 
fòrte voluminósA scris.1 romftnesce ìnci\ in secoluhì alo 
l()-lea; asupra celorfl nepublicate ìnsè nu putemii vorbi 
aici, ci ne restrìngemìi numal la cele publicate "). 

Cronica anonima L Acéstft cronica este de-o fòrte 
mare importantft. P'a este tipuliì care ne arata cum se 
seriali cronicele la noi. Fftr' de ea ama puté numal 
dup;\ lungi, aménunte .si grele cercetArl sé constatSmù 
in cùtft-va moduliì cum se scrian cronicele. Aid ìnsè 
avemiì prototipuln Ioni ìnaintea ochilorD. A cesta cronica, 
tipiìrità pentru Antftia órft in Magazinultt istorici! (IV. 
2Hl sq.), consista din mal multe cronice mal mici scrise 
de contimpiiranl iji lipite succesiviì una de alta '-). Ea 
incepe cu o mica introducere despre timpulo inainte de 
ain doilea descalecatù, care se vede a li unii fragmentn 
ruptil din o alta scriere, sén care celù putina ni s'a 
tfansmisft trunchiatn '*''). Dehi Radu-Negru pana la Hadu- 



ll). Ina din cele dintàiìl datoril ale Academiel romàne ar' fi fosti! 
publicarea cronicelorù !n modi' scìin^ihcù. 

12). AcéstJl cronici a fost'i tradusfl la a- 1727 !n limba germani 
de Filslich (I. K. Engel, Geschichte der Walachei. 58 sq) Ins«' pe 
cAtft se vede tn fragmentulfl publicattl de Kngel esemplariulH romi'i- 
nescH. de pe care s'a tradus'i, se deosebia tn multe de celfi publicatQ 
tn Magaz. ist. 

i3). Despre Insemn&tatea ;t tnfelesulQ acestel tntrodacerl ve<jl 
Revista crit. lit. 1 (1ÌÌ93) p. 3Ò— 38- 



212 



celù-mare este o cronica pe scurlù, care insè se vede 
cà a foslù interpolata §i amplificata in unele parti mai 
tardili. Er' de la Radu-celù mare pana la Radu-vodà 
Càlugàrulù s'a lipitù vièta patriarchului NifonQ ^i alni 
Neagoe Basarabù làsàndu-se o parte dela ìnceputù §i 
scurtàndu-se unele cita^iunl din santa scripturà ^*). De 
aicì pana la Mihaiù-vodà (1593) a continualo unu altù 
contimpuraniì fòrte pe scurtu. Istoria lui Mihaiiì se vede 
a fi intercalata eea anonima de sub No. 8, ce mergea 
pana la 1597, de aci incoio continuata séti de acelasi 
autorù séQ de unù altuln. Dela Simionù-vodà incoio 
pana la 1688, o continua mai multi contimpurani. Nici 
unulù din scriitorii contimpurani ai acestei cronice nu 
este cunoscutù. Cum vedermi ea cuprinde cele mai 
vechi cronice muntene insirate unele dupà aitele intr'unù 
modo crudù, farà nici o adaptare séù contopire cum a 
fàcutìi d.e. Urechie Insè chiar prin acésta ea presenta 
uno interesii deosebitù, càci ea nu numai constata mo- 
dulo, cum se seriali in vechime cronicele la noi, dar' 
ne pune inaintea ochilorù totìi-odatà in fiin^à acele 
vechi cronice, Este adevératii, cà din puncturde- vedere 
alù legàturei istorice este detectuósà, dar' fiindiì scrisà 
totii numai de contimpurani, faptele relatate, atarà de 
unele fantasii evidente din Vienile lui Nifonìi si Nea- 
goe-vodà, suntii tocmai prin acésta deplinù garantate. 
Cà acésta era cea mai vechie cronica munténà cu- 
noscutà in sec. 17-lea ne màrturisesce cronica anonima 
II 1^). Limba este, ca a tuturorù cronicelorù din Mun- 
tenia, Uijórà, naturala, limpede, numai biografia inter- 



14). Nicolae Bilcescu !n Magaz. ist. I p- lo vorbesce despr- 
cronica luT Tudosie fiiulfi lui Sloianù din Tun^il. care tnse, dupà eie 
tatele ce le face din ea la alta locQ (Magaz. I. 386 — 38j). se ved- 
cà este totù una cu acésta cronici, càci sunttt luate din acésta ero, 
nicà (IV. 35 7 j. Dreptù-aceea Tudosie nu este de càtu untt copiatorifi 
ér' nu autoru cum se vede aln considera Bàlcescu- 

15). FragmentuIS reprodusfi de V. A Urechie in art. .,0 cronici 
anonima"' tn Revista p. istorie, arch. etc an. II v. I. p. 75 - 76. 



— 213 — 

calata a lui Nifonù ?i Neagoe-vodft presenta o limbà 
mal arliaiciì. Dela a. 1()89 — 1710 o continua unù ano- 
nimù (Magaz. ist. V 93 seqq.). 

Nesforu Urerhie (1550—lfì:i5)^''') s'a nascutiì in Mol- 
dova din vechia tamilio Urechio, alù cArel nume 'lù ìn- 
limpinìlnin sub forma Urcclé (OypEKA'k) incà sub Alee- 
sandru-celn-buniì .«ji de aci incoio de mal multe ori prin 
chrisóvclfì domnescl. Nestorn a trebuitù sè-se nasca celù 
mulliì pj\na in 1550, caci la 1572 'lù aflamfl ca uri- 
cariiì. f^a 1592 — 4 apare ca logefètù mare ^i limpulo, 
cAtn nceslft domniì a fostft scosù din domnie, clìl fusese 
locu-tiitoriu de domniì (Caimacamù), dar' cAnd aude, 
ca Aromi -voda vine cu adóua domnie, fuge in Polonia. 
La 1598 ehi era vornicCJ, ^i la 1599 vomica mare de 
(èra de josa. La 1602 dimpreuna cu so^ia sa Milrofana 
zidescn biserica dela manaslirea Seculu. Tota vomica 
'la aflamiì p;\nà in 1612, etimi fuge in Polonia cu Con- 
stanliniì Movila, unde remane pana la 1615, in care 
ami, la indemnula seiì, dómna lui leremie MoviU ve- 
ninda cu òste polona §i scotènda pe St. Tom^a din 
scaunu, s'a reinlorso si Urecbie in Moldova ^i «diva- 
nurile tòte» eraa pe màna lui, (jice Mirona Costino. 
Dupa una ana dómna iji fìulù sea Hogdana fura prinjjl 
de Turcl. Urechie scapa, dar' lunga iji insemnala lui 
cariera s'a ìnchiata aci. Elù era acum deja forte bè- 
trànù §i nu mal incape indoiélà, ca cela multa pe la 
1625 nu se mal alla in vièta, de-óre-ce la 1628 fiiulo 
seù (ìrigorie Urechie se constitue intr'unù documento 
ca mo^teanD. Din func^iunile ce le-a ocupalù, din influin^ 



lòì FAiuàne biografice : Archiva ist. a Rom- t. i- part. i p. i3, 
22, 24. 46-7, 74, 77, ii3, 120, 123. 140; t. Ili p. 71. 74 — Cron. 
Rom. I, 240. 241, 242, 201 — 5, Hurmuzachi, Documente. IV, 1 p. 
456, 466—7. — I. Bianù. Columna lui Traianfl pe 1882 pag. no 
(Inscripfiunea dela mftn&st Seculfl). --■ Revista pentru ist arch. ^i 
filolog. an II V. IV p. 706.— Eppul'ì MekhisedecQ Cron. Romanultil 
I. p. 30. — Idem. Cron. Hu^. p. 91 — 4. 



— 214 — 

ce-o avea asupra celorù din gìurulù seiì, din diploma- 
zia cu care tracia afacerile statuluì, se vede cà Nes- 
tori! Urechie era omù fòrte inteligentù ^i instruitù pen- 
tru acele timpuri. Elù se vede cà cunoscea. afarà de 
romàna, limbile latina, slavónà, le^éscà i?i chiar un- 
guréscà. Eli! a avutù doi copiì, pe Vasile §i Grigorie. 
Despre Vasile nu se scie nimicù. ér' Grigorie calca in 
urmele tatà-seiì §i ìntre 1631—1642 l'aflàma spàtariu, 
la 1644 — 5 vorniciì mare de ^éra de josìi. De aci incoio 
dispare ^^). Nestoru Urechie ìncà va ave parlea sa de 
influintà ^i conlacrare la cele dintàiù chrisóve domnesci 
ce le dà lerimie Movila (v. p. 123). Dela Nestoru Ure- 
chie ne-a remasù cronica ; Domniì tereì Moldovei si. 
viéfa ìoru, dela descàlecarea luì Dragosii pana la a 
dóùa domnie a luì Aronù-vodà (1359—1594). N. Ure- 
chie s'a servitù la scrierea croniceì sale atàtù de ve- 
chile cronice, memori) ?i chrisóve din térà, catti §i de 
scriitorì stràinì. Elù atinge càte-odatà causele eveni- 
mentelorii, o face insé intr'unù modu naturala, ìncon- 
scientù. si pentru aceea nici nu insista asupra lord, nicì 
le aprofundóza. Urechie, precum a practicatii in vié^ 
religiositatea zidindii §i dotando mànàstiri, totù a§a a- 
pare ^i in cronica petrunsù de rèligiositate. Fapta rea 
trebue se fie pedepsità, sumetulu umilitn (I. 21.1). De§i 
elfi nu dà espresiune puternicà patriotismuluì seiì, to- 
tu§ì nu este mai putinù patrioti!. Elii condamnà gu- 
gernulfi absolulù si apróbà ueiderea domnului tiranìi 
(I. 131, 208). O'frumósà invétàturà dà domniloru §i 
boerilorii cànd dice : .,Singuri, cel mari judecàtori ; 
singurì pàridi, singuri plinitorii legei !... $i de-aru invéta 
ceì mari dupà nisce musce farà minte cum se ^ine 



17). Mironfl Costin"! I 261. 292—3, 3n. — Archiva ist- a Rom* 
t. I- part. I pag. 120. Cron. Rom (M. Costin'l) I. 261, 292—3. 3 11. 
Fr A. Wickenhauser, Reitiage zu einem Urkundenbuch fiir Moldau 
und Bucovina, Wien, i8Ó2, ad an 1Ó42. — Revista p. ist. arch ^i fi= 
lolog a II V. IV p. 712. — I. Sbiera, Gregoriu UrechiS, Bue 1884. 



^215 — 

domnia 1 cA lólà albina '9I apflrft cftscióra sji hrana 
lorù cu acele iji cu veninulù sen, órft Domnulfl adecà 
Matca, pe ninie nu vat&ma'' (I. '^20) — Liinba este 
simplA, espresiunea une-orl concisa fji energica. Nu 
lipsesciì insè pasagie reft legate, chiar neintelese, dintre 
cari unele pota sé fie sfi din causa copiatoriloriì. Archa- 
ismele sunto mal rari de cum ne-amù puté aijtepta pe 
accia timpù, fàrfl ìndoiólri insé eie s'aiì delftturatù in 
mare parte de copiatori. Dar' §i in starea de a(|I allAmù 
o sumft de cuvinte .si espresiunl romune-scl de tól;\ fru- 
museta. 

A còsta cronica s'a atribuilQ pe nedreplft fiulul seii 
< «rigore Urecbie ^'^). 

Afintàtnriì ^i nmplificàtort! luì Nfstorù Urechie. Cro- 
nica acésla iiitre al|ii aft anotat'o ^i amplificat'o urmft- 
loril : 1) J-jistratie Logof^tuìii^ care nàscutiì pe la fi- 
nele sec. Iti-lea a lucratù ca scriitoriiì atàtiì pe terc' 
lìulu bisericesciì càtìi .si ahi cronicarilorù in jXntftia ju- 
niòtate a sec. 17-lea, dupiì cum probézà uni» manus- 
criptù aliì sen aflàtorin in bibl. répos. Cipariiì (Prin- 
cipia, p. ItSì cu data dela 1632. Klù pe atuncl deja 
era una scriitorifi consumatiì. bétrànfl, ceea-ce se vede 
.si din legilc ìmpèrAte.scI tipàrile la 1015 — 0, cum ?i din 
impregiurarea, cti Mironu Costimi, care pela 165<) era in 
térfl. nu-lft cunoscea, ceea-ce dà a fn^elege, cft elD mu- 
nse intre anil Uil(i— 1650. Cumcà Eustratie Logofètuliì, 
tradiK-^Uoriuliì legilorìl impèrfttescl. este toliì-odatù si 
cronicariù .si anotatoriulù lui Nestorù Urechie, ^i cà elù 
?i-a fàcutù notele ?i amplifica^iunile ìnainte de 1618, 
resulta din faplulnca 2) Simionù Dascàlulu urmatoriuhì 
seil a scrisù intre 1(U8 — 1620 *•') sji pe care D. Cantemirù 
(Cron. In CatastichQ X) 'ift numesce ungureanù va sé 



18V Prohele cft Nestorft Urechie este autoruM cronicel se afli 
desfAfurate tn edi;. I a acestel Istori! p. 164 — 168 fi Rerista crìt -Ut. 
I ( 1893) p. 201 — 20Ò. 

19). A se Tede Revista crit.-literar& I (1893) p. 445—454- 



— 216 — 

(Jicà romànù de peste muniti, 3) Misailu Càlugàrulù 
nu se scie positivù cànd a scrisiì, dar' la tòta ìntèm- 
plarea dnpa 1620 §i ìnainte de 1650, càci se vede, cà 
Mironiì Costinu nu-ln cunoscea nici pe cesta. 

Ideile acestorù treì cronicari despre originea Romà- 
nilorii suntij combàtute cu multa vehementà de Mi- 
ronù ^ì Nicolae Costimi §i de 1). Cantemirù. 

Michailu Mocsà, càlugàrii munteanù, a tràitn pela fì- 
nele sec. 16-lea si in àntàia jutnetate a sec. alti 17-lea. 
Dela elù avemù o cronica pe scuriti dela ìnceputult) 
lumeì pana la a. 1489. Desi vorbesce si despre Traianìi, 
nu amintesce nimicù de résboiulìi cu Dacii ^i coloni- 
zarea Dacieì, de nu cumva sub ,,Turci" ìntelege ^i pe 
Dacì. Despre Romàni incepe a face ceva amintire, dar' 
numaì incidentali! dela Danù-vodà ìncóce. Cronica dupà 
cum ìnsusi spune a scris'o la a. 1620 „din càrtì slo- 
venesci'* pana pela 1105, ér' de-aci incoio „dentr'alte 
isvóde", farà a làmuri ce felù de isvóde. care ati fostiì 
farà indoiélà romànesci càci confrontàndu-lQ cu unii a- 
semenea cronografi! romànescu din sec. 16-lea s'a con- 
statati! cà a luatii frase intregì. De-aicì se esplica .si ar- 
chaisraele din cronica lui, care staii in contradicere cu 
limba vorbità .si scrisà pe acestù timpii si mai alesi! cu 
limba din Pravità de Govora (1640) la care se vede 
cà a colaboratfi si Mocsa (v, p. 196) ^o). 

Cronica anonima II -^). Acéstà cronica incepe cu 
istoria Romànilorù dela colonizarea Daciei ni merge 
pana la Atila. Cronica s'a scrisù ìntre anii 1668 §1 
1680. Acésta resulta din impregiurarea, cà se provoca 



2o). Cronica s'a tipàritQ in Cuvinte din betrànl, de Hasdeu I. p. 
313-443 cu o tntroducere ^i note filologice. Manuscriptulu se aflS, 
In Museulii Rumian^ovu de la Moscva. 

21). Publicatà prima órX de G. loanidfl hi Istoria Moldo-Romà- 
niel, Bucurescl 185S I. 2QS sq. apol In Cron. Rem. edit- II v. I. 87 
sq. Unii studiu despre acéstà cronica sub titlìi „0 cronicJl anonima" 
a publicatu d- V. A- Urechie, pe basa unul nou manuscriptii, in Re- 
vista pentru istorie, archeolog. etc. an. II. v. I. 65 sq. 



-217- 

la carlea lui Topeltiiius publicalft la lOfi? .si face amin- 
tire (le Sa va Hrancovicin „niilroi)olitulo'", care insé a 
foslrt (iestituitiì la 2 Iiilin IH8() la ordinuln principelul 
calviniì Apalì. IncMO se atinge de vaiórea aceslel mici 
eronice, aéù mal bino, studili istoriciì. din punctù-de 
vedere curato istorici^ este aprópe nula, càci nu a- 
duce tapte nóué, nicl nu aduna, nici cerne de amèrunr- 
tuhì cu vederi pèlruncjètóre cele ce le relatézà scriitoril 
vechl ; se folosesco de scrierl de a dóua si a treia 
m;\na. §i emite adese-orl vederi neìntemeiate nicl pe 
fapte istorice, nicl sus^inute de motive d'ajunsn. Cu 
tòte acestea trebue se màrlurisimfl, cà istoriografia 
nóstrft a perduta multCì, lìindn-ci\ scriitoriuUì nu si-a 
realisalft planulù de a serie inlrégà istoria Komàniloro. 
Noi vedemù in ehi nu numal una omo fòrte invelato 
pentru acele timpurl, dar totn-odatà ?i uno metodo 9Ì o 
pòtruiidere superiora, cari aplicate la timpurile dela alo 
doilpa descillecatù ìncóce, aru fi fàcutù mari servicie 
istoriografìel nostre. Ehi scie s6-?T dee fòrte bine samà 
de lj\nlùnile. dupA cari trebue sé-se serie istoria. Elfi 
intrece pe to(l cronicarii in privin^a cunoscerel Romà- 
niloro din tòte pilrtile. Ehi celo dintftiu ne vorbesce de 
Cutovlachl séil Macedo-Rom;\nI. 

liimba nu séménà de loco cu a celoralalte eronice 
muntene. Ea este mal strinsà, mal cuprincjètóre sji prin 
urmare .^i mal greòie i?i mal mftestrità. Este limba 0- 
mulul invelato, care tinde la sfera mal larga de idei 
?i de espresiunl. In acéslA cronica apare inceputulo rao 
dernizarii limbel, introducr^ndu-se cuvinte ca etimolo 
gie, geografìe, emisfero, republica, provedin^à, crudatate 
melancolie, <;i formatiunl nóué ca monarchesco, craescft 
istoresco, sotiire. 

Cronica este anonima §i farà nicl unii motivo s'a a 
tribuito lui Nicolae Milescu boerift moldoveano. Mol 
doveanil ìnsè nu potè sC» Pie autorulo, càci din tòte te 
rile romane, Moldova cunòsce mal putino, apol vor 
besc rèo de Moldovenl. Asemenea nu potè fi Munteano 



-218 — 

càci ^i Muntenia o cunósce mai putinù de càtil Transil- 
vania §i Ungaria, pe care amèndóué le cunósce si in 
cele mai mici amènunie na numai geograficesce, dar §i 
din punclù de vedere ala ìntogmiriloriì politice, sociale 
§i religióse, care pe acele tirapuri trebuia cineva sé fìe 
crescutù ^i tràitù acolo ca sé le pota cunósce. Nici unii 
scriitoriù munteaniì séiì moldoveanù, din timpurile cele 
mai vechi pana adi chiar, nu a cunoscutù referintele de 
acolo cum le cunósce autoruln acestei cronice. Mun- 
teanù nu potè se fìe, §i din causa càci eliì face familia 
Basarabilorù de origine sérbéscà, si se va vede ìndatà 
de ce. Apoi cronica posede mai multe cuvinte care se 
audo numai in Transilvania ca : adora, adecàte, diregù, 
dregàtorie, grijuliu, costae, domnii in locù de boerii, 
cum se dice numai in Transilvania. Afarà de aceea limba 
acestei cronice sémènà ca dóué picàturi de apa cu limba 
din Cronica transilvanà a lui G. Brancovici, atàtii ca 
stilli càtù si in neologisme, sémenà chiar §i in unele 
cuvinte particulare ca Vizantia in locii de Bizan^iì, 
Bosna in locù de Bosnia, Diocletianu in locìi de Dio- 
cletianù. Autorulù spune insusi ca cunoscea pe G. 
Brancovici ^i pe frate- seii mitropolitulii Sa va din Tran- 
silvania. Din cronicele amèndurora resulta, cà amèndoi 
aveaù aceea^i instructie, adecà care se putea castiga 
pe acele timpuri prin scóle stràine peste munti ; amè- 
doi utiliséza pe unù scriitoriì cu totulQ particularù ca 
Gulielm Blau, cu totulii necunoscutfi altorìi scriitori 
romàni. Brancovicii eraiì de origine Sèrbi, din renumita 
familie sérbéscà Brancovici, o ramurà Insé a acesteia, din 
care se tràgea G. Brancovici .si frate-seo Sava si unù 
alto frate lon, era de mullii romanisatà, cronicarulù 
G. Brancovici ìnsè. cum se vede din cronica lui, t.inea 
ìncà la reminiscenza originei sèrbesci ^i se vede, cà, 
sub influinta ideiloriì lui autoruln cronicei face §i pe 
Basarabi de origine sérbéscà. 

Din tòte acestea resulta neìndoiosiì, cà autorulù cro- 
nicei este de peste mun^i ^i anume din Transilvania, 



219 



ehi insè tràia ca emigranlfi in Munlonia unde ?i-a scriHù 
cronica ca !ji Mrancovicl. Din acciaiai timpil in care s'a 
seriali cronica, alari de HrancovicI, mal suntft cunos- 
cu^I alti doi emigranti arileienl, cari Iràiaiì in Muntenia 
?i anume lon HrancovicI tratele lui (ìheorghie Branco- 
vici iji Teodosio Vestemianuln niitropolituliì Munteniel 
ìnlre anil 1()()9— 1073 ?i 1079—1708. Aceslii Teodosio 
era din Trant'ilvania, dupft nume din Vestemù satù 
l&ngft Sibiiiì, care a cìllugilritCi la Cozia jji la Tismóna, 
sji trecca in ^érà ca ,,obrazCi mal luminalù", elft erai^i 
capuUi parlidel nazionale eontra (Irecilorù, apare tota- 
odalt'i .si ca scriitom bisericescil (v. pag. 197), elu celo 
dinlàiù introduce la alegerea mitropolitulul credulu ^i 
profesiunea de credin^à in liinba romanésca *''). Dèca 
vomii ave in vedere, cà cronica este scrisà intre anil 
1668 §i 1680; cft elfi sta in relatiunl personale cu 
(ih. Mrancovicl; cft cunoscea bine .?i pe fratele acestuia, 
pe mitropolitulQ Sava din Transilvania ; considenUndù, 
cft autorula dintre tòte aerile romàne cunósce mal 
bine Transilvania, apoi Oltenia ; consideràndù cà 
Teodosio Vestemiantihì si ca càlugftru ^\ timpuhì, càtQ 
fusese e.\-mitropolitft, la petrecutù in Oltenia la mftnftstirile 
Cozia iji Tisména. prin urinare Oltenia putea s'o cu- 
nóscft mal bine dintre ^erile romàne dincóce de Car- 
pazi ; décft vomft avo in vedere, cft elù cunósce bine §i 
Xéra-IIa^eguluI fata in fa^à peste munii cu Oltenia ; 
décft in fine vomii considera, cà autorula se provoca 
desù la santa scripturft, care aratft a ti preolù : din 
tòte acestea reese cu cea mal mare probabilitate cà a- 
utorula acestel cronico este mitropolitulQ Teodosio. 
Mironu Costinù {1633—1692)-^). Familia Costi nù se 



22V Despre t<5te acestea n se vede Ghenadie Knaceani'). .Mitropolia 
Ungrovlachiel (Condlca sjìntft) Bue i88b p 27,41. 45. 51— $3 100. 

23). F'ìntSne biogr. : Cron Rom- I. (cronica s« proprie) pag 292, 
315. 321. 326. 373; II. (Nic Costino) pag i3. 30 37, 39. 230-1 
235. 240 I, 257, 268; III (Mustei pag. 13, 25. c<i. S8. I04. I06. 



— 220 — 

vede a fi fòrte vechie. Numele Costina 'lù ìntimpinamu 
mai àntàiiì la anulo 1392 ìntr'uniì chrisovù domnescù. 
Unu logofètù Costinù aflàmù sub Petru-Rare^iì. Alec- 
sandru Costinù tatàlù luì Mironil a fostù postelnicii. Pà- 
rin^iì lui Mironù aù fostù persecutati de Vasile Lupu. 
Mironiì pela 1648 se afla la scola la Bariì in Ucraina, 
er' la 1651 era deja la Ia§i. La 1654, cànd Vasile 
Lupuhì fu scosa din scaunù de Gheorghe Stefana, Mi- 
ronù trecu in Polonia. Pana la 1 674 elù a trecutù prin 
diversele func^iunT mai mici ale \er(ìì, caci in acesta 
anù 'In aflàmù logotéta. Càtrà finale aceluì anù devine 
vornicù mare de ^éradejosn. La 1677 Mironìi Costina 
este unula dintre boerii, cari farà dreptù lucra la res- 
turnarea luì Antona Rusetù, sub care elù se afla ca 
logofètù. In aceea^ì calitate l'aflàmù §i sub Duca-vodà. 
La 1684 se refugiézà in Polonia dinaintea luì Dumi- 
tra^cu Cantacuzinu. In acestù anù serie eia in Polonia 
in limba polonà poema Despre poporulu Moldoveì .^i 
alu fereì-Bomànesct. In anulù urmàtoriù se intórce in 
patrie, §i Constantinù Cantemira, care ajunsese ìntr'a- 
ceea domnù, 'la face staroste de Putna, in care calitate 
pune in tépà inulti Le§ì si Cazaci, cari se rèspàndise 
prin térà §i pràdau. Desi Constantinù Cantemira, dupà 
cum serie chiar cronica atribuità luì Nicolae Costina, a 
fostù bunù §i drepta domna, dar unii din rudele §i fa- 
voritii luì si anume ginere-seù Bogdana hatmanuln §i 
lordache Eusetù, grecù ajunsa postelnica, incepuse a 
asupri ^éra cu dàrì. Afarà de Mirona si frate-sea Vel- 
cicu nu cuteza nime se facà vre-o observare Domna- 
luì si favori^ilora sei ; singurì ei le mai adresaa : ..Mal 
desù cu pàharele, §i mai rarù cu orànduelile 1" parte 



Ho. D. Cantemirìi, Vita Constantini Cantemirii, Bue. 1883 pag. 29 — 
31 Archiva ist. a Rom. t- I- prt. I. pag. 18, 19; t- III- pag. I97, 
281, sq.— Nic Balcescu, Logofètulft Mironìi Costinìi (Magaz. ist- L 
138 pana la I43). — V. A. Urechie, Miron Costin, opere complete, 
Bue. 1888. 



-.221 - 

din boerii ^ollUl^ami^( inlnl in legftturft nu Mrancoveanft, 
domnuUì Munleniel, ca sé rèslórne pe Canleniinl La o 
nuntft a unul l'aladi la satulii itóicanl, parlisanii intru- 
nitl la act'slA serbatóre, intre cari ^i Velcicu fralele lui 
Mironfl, se vede c& sub influin^a vinulul vorbirft mal 
multn decftln trebuia, ^i unulù dintre òspe(I. Ilie T'^Ces- 
culn, mal tftr()ift stolnicu (II. 257) i-a Iradatft domnulul, 
care la ocasiune a prinsiì o parte din conjuratl, intre 
cari ?! pe Velcicu i^i la indemnuliì celorn de pe lAngà 
eia l'a lAiatiì, fìindiì fatA chiar D. Cantemirù. Mironiì 
Costimi mi tesese la Hàicanl, ci se alla la mo^ia sa la 
Bùrbosfl. Cantemirù, a^itatiì de cel din giuruliì sei! iji cu 
deosebire de Hogdanù sji Rusetù, cari se temeaù de 
rèsbuoarea lui penlru mórtca fratp-sèn, trimite pe unù 
green, Macri, sfi-hl prindà, care-lù alla tocmal cànd elù 
avea se ìnmormènteze pe sotie-sa, ce tocmal murise. Ilù 
prinde ^i nu-liì mal duce la domniì, ci-I taie capulQ. 
Elù fa inmormriutatù dimpreunà cu sotia sa. A?a peri 
nevinovalù Miromì Costinù in luna lui Decembre 1692. 
unulù din cel mal ìnsemnaU barbati la Homi\nI in se- 
colulù ahi 17-lea, atàtù ca omo de stalù, càtù ^i ca 
scriitoriù. Peri prin ura ?i intriga, cu de>sebire a lai 
lordache Rusetiì, pe care-lù protejase §i-lù ìniUase chiar 
elù **). Miromì a fostù càsàtoritù cu lléna lìica lut 



24). Despre tragica mòrte a frajiloriì CostinH ve<JI Cron. Rom. 
II p .39, 240—1 ; III. p 25. 81, 88, no. To(I cronicanl spunC d 
nu li sa aratati! vre o vinìl Singurì Dimitrie Cintemira ti face !n 
Vita Const Cantemirìi pe améndol culpalvlil de tradare. Dar' cito 
CTidcnia. ci. elu a voitiì so spele de acéstX f.lri de-lege pe tataitt 
sefl. care. (Jice Neculce di 241 -2), ..multB s'aiì cftitJl ce aU ficutft, 
?i de multe ori plAngea tntre tòta boerimea. ?i blestema pe cine l'aQ 
fndemn.at I de afl grUbiltt de i ai taia'fi". Epistola, ce D t'antemirfl 
lo biografia tatfl se» pag 67 <^ice. ci ar' fi scris'o MironCìtn ultimele 
momecfe c4tr4 domnil mJJrturisindu ^T vinft, st' i a fost" sfarsi dela 
Miron'i de caKlulfl Vlacri, st'ii cste o nSscocire familiar» a Cantemire- 
scilor 1 pentru a s« justifica. ?i acésta din urm« o credem" noi fiindfi- 
cJl déc4 or' fi proje^utù CanteroiresciI acéstà epistolJl In originalu dela 
mina lui Miromì, o arflta» el atuncea ca tè-se jostifice ^i cum nuar' 



— 222 — 

lonù Movila, ?i a avuliì tre! feciorì : Nicolae logofétti, 
lonù hatmanù §i Petrarca mare postelnicù, si tre! fete. 
Mironù Gostinù a làsatù o avere fòrte mare. Elù a 
fostù omù ìnvétatu, cunoscea limba latina, polonà si 
slavonà. Eln este unulù din cei mai insemnatì si seriori 
cronicari. Nu numal se ìnformézà bine, dar' si pètrunde 
adàncù lucrurile. Elù nu indirà numaT faptele seci, ci 
totù-odatà depune in eie o sumà de idei. Elù este cro- 
nicariulù care posede mai multe, mai variate §i mai 
adàncì cugetàrT. Pentru aceea cronica luì, afarà de fap- 
tele istorice, est€ totù-odatà §i instructivà sub raportulù 
ideiloru. Este totiì-odatà unù istorici! veridico, si acésta 
recunósce chiar Dim. Cantemiriì, pe care 'iù vedemiì 
mai multù dusmanù decàlù amicù lui Mironu ^^). Dóuè 
sentimento cu deosebire domina in scrierile lui Mironù 
Gostinù : religiositatfca §i patriotismuln. Elù reproba cu 
aspre cuvinte- fàrà-de-legile si destrènàrile. Intèmplàrile 
omenesci sunto supuse sórtei, dar' elù o identifica cu 
vointa luì Dumnedeù. Patriotismulù 'lù manifesta sub 
tòte formele posibiie : elù ie condeiulù, ca se combatà 
scriitorii, cari s'aù ìncercatu a ìnnegri pe Romàni ; ehi 
sacrifica considera^iunile religióse fata cu patrio tismulìi, 
cànd dice, cà ,,fìe-care domnù sé fie pe partea creati- 



fi aràtat o lui Neculce, care a fostiì chiar sub D. CantemirS spStartfi 
^i hatmanù ? sén cum sé nu fie aflatiì Neculce ceva despre eaV Dar 
de?i to^ì cronicaril cari scrifl despre acésta ali fostu contimpurnnl ^i 
chiar mari func^ionari, ca Niculcea. nici unuliì macar nu amintesce de 
a^a ceva. In fine D. Cantimirii publicà epistola in limba latina, ér' 
Mironii chiar de ar' fi scriso n'o serica in limba latinJl, ci fàrS ìndo- 
iélà rom^nesce. D. Canlemiriì nu spune cum a fostìi scrisà- In limba 
latina mal usorù a putut'i sSse falsifice, in cea romanésca Inse nu se 
putea face r cesta, càci in stiluliì romànescu alQ lui Mironiì, atatiì de 
pa. ticularfi 'j; cunoscutfi, nu se putea falsifica, ér' D. <"antemirLi are 
o limbi rouiànéscà ce nu se mal aflà la nime pe acelù timp'ì. 

25). In Vita Const. Cantemirii p. 29: ,.</hronographum.. continu- 
avit equidem satis probe, et ab adulationibus parum tactum". Er in 
Descriplio Moldaviae Bucur. I872. p. I54 : ,,Miron accuratissimus 
Moldavorum historicus". 



223 - • 

néscfl ; . . . insé cu ìn^elopciune. nu farà socolélft «i 
l'ilrft teineift, ca in lociì de (olosfl tercl sé aducA peire"; 
ein este in conlra slràinismulul, pentru cà acósta nu 
cunósce .si nu respeclà ,,limbu ^i nlnduiéla ^erer% c& 
sunliì „lacomI, cft nu cauta sé agoniséscà 9Ì el nume 
burnì la tórft. ce cauta, desfròna^I, numal avere sé 
stringa" : condaninà despolismulù. poflele ?i nesatiuln 
Domnilorù, in opositieinsé cu Urechie r|ice, ca Domnuin 
ori burnì ori réti nu trebue omorìliì. In privinta cla- 
selorft sociale Mironiì Costimi nu s'a pututù emancipa 
de prejudelele limpulul seiì, caci elù (jice, ca pentru 
boeriiì .si curtoano, Doinnuliì se cade sé aibà cuvéntdf 
rtìuiùturd .si ciustf ; incallì pentru bietulfl ^erann nu- 
niaì (|ico nimiciì. Idei nefericite ale limpulul, pentru 
cari nu e vinovaliì Mironù Costimi !— Stiluhì lui Mironiì 
este adeseorl intervertilù, cu deosebire dupa frasa la- 
tina, ìnsè chiar' pentru acea, de§i «reoiù, adeseorl e 
scurtiì, nervoso .«ii senlentiosù. Limba ca la ceialal^I 
(Tonicarl al secolulul seù ; aschaisme pu^ine, este ìnsè 
celli mal avutiì in privinta terminologici osta?escI. Mi- 
roniì Costimi ne-a hìsatil urmaiórele scrierl : 1) Carica 
piMìtru jìntfiiuln de.scàlecalil aliì tcreJ Moldove! 9Ì nea- 
mulul Moldovenescù, cu o preta^a, in 7 capitole : 2) 
Letopisetuhì terel MoldoveI dela 1594 pana la 1662. 
Accsla este opera principala a lui Mironiì. PAna la 
Harnovschi inclusivo s'a folositù de scriitorl slrainl, de 
aci incoio pana cAlri fìnek domniel lui Vasile Lupuliì 
( 1654) a scrisiì dupa cele ce ,,a pututiì in^eiege din 
boerii bétranl" (I p. 281), ér' dela (Jheorghe Slefanù, 
dar' cu deosebire ìnca de pela 1650, pana la fine, a 
.scrisiì din propria esperienta, caci „mal in tòte s'a pri- 
lejiiù singunì" (I p. 327). Mironiì Costintì (Jice in pre- 
ia(a aceslel cronice, ca are cugetiì sé serie ìntréga cro- 
nica, adeca !ji a limpulul dela ahi doilea de.scàlecato 
pana la 1594. Ehi nu a scris'o, celQ pu^inù nu cura 
avea de cugeto, caci in adevérù sub numele lui Mironù 
esista o cronica despre timpuhi dela Drago§n pana la 



. — 224^ - 

1594, care, desi se vede compilata dupà Urechie, se 
deosebesce ìnsè de a luì Urechie '^"^j. 3) 1 se mai atribue 
cronica a terei Ungurescì. Acestea suntù serie rile 
principale ale luì Mironù Costimi. Alte scrierì mai mè- 
runte avemiì de la elù : a) Despre poporulU Moldoveì 
?t ala tereì romànescì, poema in tre! cànturi in limba 
polonà/ tradusà romànesce de d. Hasdeù (Cron. Rom. 
Ili 487—524) ; b) Viéfa lumeì, mica poema ; e) Trac- 
tatù de verificatie romanésca; d) o epigramà càtrà mi- 
tropolitulù Dositeiìi tip. in Psaltirea in versuri a aces- 
tuia la pag. 265 ; e; o alta mica epigramà despre nea- 
mulii terei Moldovei. (vedi Poesia). 

Constantinù Cdpitanulu (Filipesculù). Acestù croni- 
cariiì necunoscutù d'aiurea se vede cà esle identica cu 
Constantinù Capitanulù Filipesculn, pe care Jperbanù- 
vodà (1679 — 1689) 'lu trimite ia Apafi, principale Tran- 
silvaniei, ca sèi aducà pe fiitorulù ginere, Gligore Bà- 
leanulù postelniculu, ceea-ce se narézà chiar in acéstà 
cronica la fine. — Cronica publicatà in Magaz. ist. (I §i 
II) ìncepe cu Radu-Negru (1290) §i merge pana la 1688. 
Evenimentele dela a. 1688 autorulù le serie ca contipu- 
ranci i?i chiar' adese-ori ca martoro oculari! (I, 356, 360 ; 
II, 6, 24, 34, 352). — Acéstà cronica este insemnatà din 
multe puncte de- vedere. Ea are informatjunilfc cele mai 
intinse dintre tòte cronicele muntene. Auioruliì cunósce 
multi scriitori stràini, pe cari se vede cà ia consultato, 
dei?i nu-i numesce. Numai la elù aflàmù amintire despre 
„istoriculù Fàgàra^uluì" (p. 153). Elu se ocupà cu is- 
toria tuturorù Romànilorii din Dacia-Traianà, dar' se 
ìn^elege in loculi! àntàiù de Munteni, si de ceilal^i nu- 
mai in a dóua linie. Elù atinge ^i evenimentele stràine. 



20) DóuS manuscripte ale acestel cronice se aflafl pe la InceputulU 
secoluluì acestuia, unulù la Blajù. altulQ la Oradea-mare- Engel. Ge- 
schichte der Walachey p. 67—68. Nic Densusianu, Misiunea istoricSj 
Analele Acad Rom. ser. II. t. II sect. I (1881J pag. 106—7, 204 
nr. 59 60. 



Autoriilul ìnsè ì lipsesce patriolismulQ luminata, cani 
riu si-a sciulCi sculi «ulleluliì de urA asupra Mohloveni- 
\<trù (1. V»S). lielalArile aceslel croniee se deosebesciì 
:ide»e-or) de ale celoralaltl cronioarl. Slilulù este lijn- 
pede §i u.-joru tura proprietàll archaice. Acéstft cronicft 
are dol continuatori, pe Radu (ireceanù, care a conli- 
luiafo pàntl la 1707'-'), ^i pe liadu Popescu, vorniciì 
mare, care a dus'o apol pànA la 1720, puhlicatft in 
Maj^az. isl. IV p. 21 s(|. Hadu (Ireceanù a scrisQ cu 
putinìl iubire de adevéru, elfi pleura de lingusirl la a- 
(iresa lui Con^uintiniì Hrancoveaniì cflruia i-o ?i dedi- 
( ase. Mal insemnalù se vede a lì o alta scriere a lui 
IJadu (ìreceani. jietip.lriln incft ^i anume : Stahilirea 
rronolo(fieì {erri dupà inscriptif. croniee §1 docuniente 
nticiale, incepèndu dela Hadu Negru (121.")) pànA la a. 
1007. nianuscripliì in bibl. centrala din Bucuret^cl. In 
line o alttl scriere a lui este Geneaìogiile nenmuriìoru 
hoerescì. (v. lit. biser.). 

Gheoryliie Braucovid, care tràesce in a dóua jumè- 
late a sec. 17-lea, emigràndiì din Transilvania in Mun- 
tenia, din causa persoeutiuniionì ungurescl, serie omicft 
. ronicà dela Inceputuliì lumel pAnii la 168»;. Cronica 
si are ìnseninàtatea el pentru unele traditil asupra 
Transilvaniel. pentru relatArile autentice asupra fralelul 
s(Hì Mitropolituliì Sava martirisatn de Maghiarl §i ca 
limba pentru neologismele ce le contine ca elec^ie, su- 
perbie, patrie, pretentie, gubernatoru, stAndil totodatà 
in inliiiiA legatura cu Cronica anonima II -^). 

Xiculae Costimi (1060^1712) ^*). Elù este fiulù mal 



a;). Publicatft tn Magaz. ist II- 129 sq — N. Densu;ianu. Misiunea 
ist. toc. cit. p- 219—220. — Revista p ist, arch. ^i filolog. an. 11 T. 
1 p. 284 : Stud'e critic» asupra «. roniceloriì romàne — Despre R. 
• ireceanù v. Revista Rom. pe l8òl. p. $75 : p« «862 p. 245 ; tn 
Magar ist. II 129 sa pubiicatù numal piinà Ih a 1700. 

28'. Despre cronicarft a se vede Bevist* crit. lit. I (1893). p. 97 
seq. ér tcxtulù Croniee! ibid. p- 366 seq. 

29) FAntàne biogr. Cron Rom. II 72,74 lt-j8, tij. 247--^ 2S2, 
269, 280, 296, 34 1- D. Cantemirù, Vita Gonst. Cantemim p. 29. 



— 226 — 

mare alù luì Mironù Costinù, nàscutù pe la a. 1660, 
Sub Duca-vodà scurtù timpù hatmanii. La 1696 din 
eause politice se refugiéza in Muntenia de unde se re- 
ìntórce la 1701 si sub Duca-vodà, in a dóua domnie, 
'sì reie functiunea de hatmanù. Sub Mihaiù Racovità 
tràesce retrasù, ìnse devine éràsi hatmanù sub Antiochu 
Cantemirù, Revenindù Mihaiiì Racovità adóua óra la 
domnie, Nic. Costinii éràsi tràesce retrasì^i. Sub Nicolae 
Mavrocordatii devine vomica de téra de josiu Sub Di- 
mitrie Cantemirù (1711) deveni mare logofélù. Elù 
mòre in Septembre 1712. — Atàtìi din scrierile ce ne-a 
làsatù, càtù si din màrturisirea contimpuranilorù, Nic. 
Costinù se vede a fi fostù oraù invètaiù. Studiile si 
le-a fàcutù in scóle stràine, de sigurù in Polonia, Ni- 
colae Costinù e mai ìnvéfatù ca tatàlù seù, dar' multi) 
mai putinii talentatù. Dela elù aveniù urmàtórele scrierì : 
1) Cartea descàhcatulin àntàiu aìu ttréì 3Ioldoveì§i alu 
neamuluì moldovenescil, in 16 cepitole cu o prefata. 
Elù incepe dela creatiunea lumei, si dupà o espunere 
putinù darà §i mai putinù sistematica, termina cu des- 
càlecatuhì lui Drago^ù. Elfi utilisézà multi scriitori, dar 
farà critica. 2) Sub numele lui, D. Cogàlniceanù a pu- 
blicatù Letopisetulu tereì Moldovei dela 1662 — 1711.' 
Nu-i putemìi insè recunósce decàtiì celù multù parte a 
dela Nicolae Alecsandru-vodà (1710) ìnainte ^'0- '^- A- 



30). M. CogalniceanU Jn editiunea I ca si In a II a publicatìi ero" 
nica (iiipH unù maniiscriptù din 1Ó15 aflitoriìi acum in bibl. centrala 
din lasi Nr. 9. In titlulù acestuia se 4'ce, ci s"a ^.scosii din izvodulu. 
luì Vasile Dàmianù ce aù fostù alù treilen logofetù si de»pre izvodulù 
hit Tudosie Diihaù logofetù^ p altora. In trSgu in Esl vlto. 7224 
(1715Ì Sept- 4"', ér' la finele cronicel totìi de aceeasl mana sta scrisu : 
,.pànà alci am scri^ù eù Acsentie Uricariulu'''. ManuscriptulCl scrisi^i 
cu multìl tngrijire este originai 'ì luì Acsentie Uricariuliì. Unù alu doile 
manuscript'ì, citata de d. CogSlniceaniì toiu acolo., obvine pe numele 
lui Nic. Gostinu, dar' cuprinde mima! domni:i I si a II a lui Nicolae 
Alecsandru vodà. M. CogalniceanU ìnsS la domnie o atribue lui Nic. 
Costimi, càci nicl nu se putea mai multiì fiindu-cà el'l mòre la 1712, 
ér' a dóua 1712— 171Ó lui Acsentie Uricariulii. In manuscriptuliì I iu 



— 227 — 

iiolai.iuni si aiiiplilicaiiiinl la cronica lui Nestoriì Ure- 
cliie. 4) Cedsornicuhì Domniloru (vecjl Filoso(ia). 

Din sec. 17-lea mal avemiì urmAloriI cronicarl, unii 
cunoscu(I nunuìi ilupà nume, altil ale càrorù cronic»? 
*?si8lft, dar' nu saiì publicatiì ìncà. Amintimtt pe ur- 
màtoril : l) Wclru Danoviciù, care se (|ice cà la 1636 a 
scrisiì o cronica nelipjìrilà incft dela f'acerea lumel panìl 
la t()24. limi esemplariìi ahi aceslel cronice se vede a 
fi in bibl. rcpos. Ciparifi, care lotiì-o-dalA 'lìi numesce 
pe autoriì moldoveaniì ^'). H) lonU 7y«^t(rM^rti« din l>ra- 
fjoviì, care prin a dona jumèlale a secolulul alfi 17-lea 
traduce din grecesce in romAnesceo istorie universale '-), 
1) Vasih Dàmiann la 11588 treti-logofétn si Tudosic 
Duhdu mare loyofìin •^'^), aiì trìlitiì in a dóua jumalate 
;i secolulul alo 17-lea iji pe la ìncepululH secolulul alù 
18 lea. Va art lìlsatiì cronice parziale despre evenimen- 
<ele limpulul lortì, cari s'aft ulilisalfi laeompilarea cro- 



ìnse a 2 a domnie este scrisà de o alt;! mAniA posteiióra ^i mi se a- 
«nintesce nimici^ de Acsenti? Uricariulfl; «devrratù fòia dela fine lip 
scsce ^i este tnlregità de M. ('ogainiceanfi. ' um s'ar' fi putut'ì I»- 
tempia ca Acse t'e L'ricariuln la Irei ani diip.t mi'>rtea lui Xic C'os- 
tinii, S'"" descrie unii tnaniiscriptli aUl lui si sé nu aminttsca de eli! ? 
Séti potè sub espresiunea din tilluM manuscriptuluT . ?i altora" vor'J fi 
n se !n{elege ^i ìnsenr.narile ce vonì fi rimas'ì dupl Nic < ostimi? 
1 >e insemnatn este. cft Neculcea In prt'fa^.1 nu scie déc.1 s'a scrisn 
cronica dela Dabija Inci'ce. presupune numal ci p>te si fi scrisìi Ni- 
culae Costimi dar ..n'a'i e^itH la ivi'lJt'". 

311. Familia Danovicin obvinc In Moldova Intr'unO doc 1491 
(Col. lui Traiamì 1877 No 4. p. 188 sq.). UntJ manuscriptft alù a 
ceste! cronice se afld anonimii In bibl. Seminar'ulul de la Socola si 
este r>rte voluminós;! cuprin<}éndìi istoria univenalft scris.1din punctu- 
de vedere religioso. 

>ì2). ManuscriptulP se afl;l In MuzeuM f:»miUeI Ilohenzollern In 
Sigmaringen (Dr. (;. Grober. Zeitschrift f- rom. l'hilologie, v I. 11JÌ77) 
p. 484). 

33). Pe DubAtl raflimn la 1670 plrcalabi (Arch ist. a Rom III. 
24^). sub Anione Ruset" 1676— 1679. vistierifl (Cron. Rom. II lò), 
iub Const. DucaVoda H093 — 1690) rji sub Antioche vodft (1698 pini 
la 1701) mare lo<;ortn (Cron. Kom II 255 — 6). 



— 228 — 

nicei dela anii 1662 — 1711 publicatà sub numele luì 
Nicolae Costinu (v. nota 30). 

Acsentie Uricariulu a trailù pela finele secoluluì alii 
17-lea si ìnceputulù celuì urmàtoriu. L'aflamù ca uri- 
cariù si sub Mihaiù Racovità in a treia domnie (1716 
— 1727) ^^). Sub numele luì avemù o Cronica despre a 
dóua domnie a luì Nicolae Alexandru Mavrocordatù 
(1711 — 1716). Elù serie, cum se vede, ca functionariu 
alù domnuluì .si pentru aceea nu .si- a sciutù pastra 
independenta. ToUi eln se vede a fi compilata Cronica 
ce cuprinde evenimenlele dela 1662 — 1711 (v. Nic. 
Costimi). 

Dimitrie Cantemlru (1673 — 1723) •^•^). S"a nàscutù la 
26 Oct. 1673. Tatà-seù, Constantinù Cantemiru, a fostù 
domnù in Moldova (1685 — 1693). Elu a avutù deose- 
bitì instructorì, ìntre cari pentru filosofie pe Caca vela, 
càlugàrii greci! din Creta. Dupà mórtea tatà-seù fu a- 
lesti domniì, dar scosù incurèndù din scaunù, spuniì^ 
dupà treì septàmànì. se duse la Constantinopolìj. Alci 
s'a ocupatìi ehi cu literatura, ìnvètàndu mai multe 
limbi. La 1700 se càsàtoresce cu Casandra fiica lui 
Serbano Cantacuzinu. La 1711 Pórta-Otomanà 'lu tri- 
mise domnù in Moldova, dar' erumpèndìi rèsboiìi ìntre- 
Ru.si sub Petru- celli- mare si ìntre Turci, elù trece in 
partea Rusiloriì, si fàcèndu-se pace trebui se pàràséscà 
scaunulù, si trecu in Eusia. Petru- celù- mare l'a dàruitù 
cu mo§ii §i privilegi!. Fiindo-cà sofia ìntàie 'i murise la 
1713, elù la 1717 se càsàtoresce a dóua-órà cu o fata. 



34Ì. F- A Wickenhauser, op. cit. Il6 — Il8. subscrisrt ca uricariii 
Intr'unù documentn din a. 1719. — V. A. Urechie, Mironù Costinù' 
I. 170, 172, 174, 176. II. 533. 

35). Pantane biograf. Vita Principis Demetrii Cantemirii tm Co- 
lectanea Orientalia. v. VII din Operele sale, edit Acad. Rom. — 
Istoria imperiulul otomanu si biografia dela fine. - Cronicele contim- 
purane in Cron Rom. II. — In tòte acestea datele une-orl se con- 
tra<JicQ. — Ov. Densujianù, Notile asupra lui D. Cantemirfi, in Re- 
vista crit.-literarà li (1894) P- 62 68. 



— 220 — 

a principelul Trubetzkol. A ajunsn consiliarifi inlimn 
aln ^aruhil. A murilù in 15 Augustu 1723. Dupà ehi 
aft rémasft patru feciorl si dóu6 tele. Unuliì din fecioril 
lui este Anliooha, poeluln satirico rusescù, care a fosta 
ambasadorìì ala Rusiel la Paris .si a muritn la 1741. 

Dimilrie Cantemirn a fostil fòrte ìnvéfatfi, o invéfà- 
tura ìn.'^è nnil niullil eslinsà >ji variatA deciitiì lemeinicA. 
Kliì, at'arà de romilnA. cunoscea limbile : turcéscil lite- 
rarft .fi vulgara, arabica, ialina, italiana si .slavonéscA. 
Fentru ìnvè^aiura lui a fostft numitCi la 1714 membru 
ìiin Academiel din Herliniì. Khì a scrùsiì multù ^i des- 
pre multo lucrurl, si penlni aceca adese-orl farà sis- 
tema ^i suiierficialQ. Ca isloricù in cestiunile contim- 
purane, ?i mal alesu, cari atingeaiì lamilia sa, nu s'a 
pututìi (ino impar^ialft. Acéstn provpnia farà ìndoiélà 
din natura lui pasionatà .«ji vohementà ""'). 

Limba romanésca a lui D. Canlemiriì este de uno 
gemi esoticil. nenaturalà .«ji greuie ptìnà la desgustù. 
intervertita ?i incurcatà pana la neinfelesO. Wo a voitiì 
s'o supunà la fraseologia si perodizarea latina, d'acl pe- 
rioda lungi adese-orl d'o pagina ^i nelegate séo forte 
rèù legate. Intelesulo cuvintelortt forcato ; multe cuvinte 
formatiunl proprie, urmàndH in acésta. cum se vede, 
pe Dositelo. Cliiar limba latina, in care scria mal u?orn 
ca in cea romàna, este adese-orl fòrte negligialà. — Di- 
milrie Cantemirn ne-a làsalil urmiMùrele scrierl mal in- 
semnate : 

1) Divanulu lumeì^ romànesce iji grecesce, tipàritù 
la la^I a. 1008 (v. Filosofia^ 

2) Cronica Romano- Moldo-V/achiìoru, dela coloni- 
zarea DacieT pùnà la ahi doilea descàlecato, in limbjf 
romàna. 



36V lonQ Necalce (('ron Rom- II. 3o2< (Jice. c& era ..nerSbdltoriti 
?i màniosfi, zlobiv& la bc^'e ^i I e^ise numele de omfl ró'ì'*. Tot'ì eltl 
Insè ne spune. cS ajungéndìi Domnfl era òunù ?! nemJrefM. Neculce 
a triitù ca mare funcfionarìQ pe lùngil eU'i, cum tnsufl rie spune 



— 230 -' 

3) Istoria impcriuluì otomanù, in limba latina. 

4) Descrierea Moldoveì in limba latina. 

5) Istoria ieroglirìcà, romànesce. 

6) Evenimeniele Cantacuzinilorù. 

7) Vita Constantini Cantemyrii, latinesce. 

8) Istoria creatiunei, latinesce. 

9) Istoria Otomaniloru de la Mahomedù pana la Os- 
manu, perduta. 

10) Carte de musica iurcéscà. 

11) Introductiune la studiulù musiceì turcescì, ro- 
mànesce. 

12) Logica, latinesce s. a- 

Cele mai importante suntu cele de sub J, 2, 3, 4,5. 
Cantemiriì se nevoesce in Cronica sa se làmuróscà e- 
poca cea mai incurcatà din istoria nòstra, dela coloni- 
zare pana la 1300. Tesa ce ?i-a pus'o este a proba 
.,traiulìi necurmatù" alù Romànilorii in Dacia. Spre 
acestu scopiì a studiati! vre o 153 de scriitori. Cante- 
miriì a incercatìi se-se informeze temeinicii despre su- 
biecln, cu tòte acestea elii a rémasiì departe de ceea 
ce se cere la asemenea cestiune. Mui^i scriitori insem- 
nali nu i-a consultato. Pe cari i a consultato de multe 
ori "i cunósce defectuosn séu ì intelege reìi. — Suntù 
cumplitil de defectuóse cunoscintele luì despre Dacia, .§i 
nu numai cea vechie, ce ar' mai trece, dar chiar despre 
Dacia timpuluì seìi séii moderna ; la elù d. e. Alba- 
lulia este Oradea-mare, Radu-Negru a e?itù din Ha- 
laosìi (?) §i a trecutti in Muntenia, pe Strela (Streiìi) se 
aflà Media^ulù ; Crasea (?) i?i Sapsonuliì (?), .si alte ase- 
menea lucrurì ca din povesll (Cron. II. 383). Atarà de 
acésta nu are nici o sistema in scriere: cronica e lip- 
sità cu lotula de orientare. Elii amestecà acelea§i lu- 
crurì ^i le tractézà de mai multe ori. Mai ìnsemnatà 
din punctiì-de-vedere alti cuprinsului este Descrierea 
Moldovei, ea ne pàstrézà o sumà de cunoscinte istorice 
mai alesìi ìnsè etnografìce .^i geografice, cari farà de ea 
nu le-amfi posedé. Dar .si alci Cantemirù este a se u- 



— 231 — 

tili>a di iiiecautiune — Istoria ieroglilicà c.-^ic u .-eiKuo 
sui generis Coprinsuhì el esle viéla polilicà, sodala ^i 
familiarù de pela finele secolulul alo l7-lea .fi incepu- 
lulii secolulul urmAlorifi in Muntenia. ou deosebire insè 
in Moldova. Cantcìnirii a ospu.sù in acV-sift carte in- 
tridile, frecàrile. Iradàrile, despoierile, miseriile pubiice 
si private ale acelul linnpfl in aceste térf. Persónele et 
aù liguralft in aceslea pórtft tòte diverse nume, de a- 
niinale f)ial cu sénuì. Àulorulù ìnsé le esplicA la finele 
operel puncndn numele adevèralfi ahi lie-cAreia. Opera 
este voluminósa .>ji-tl trebue multa putere .si bunà-vointà 
ca .s"o celescl. nu numat pcntru obscuritalea iji limba 
el grea dt^ rumugaliì, dar iji penlru lungimea rellesiu- 
nilorù moralt-niosolice. Cu tòte acestea este evidento, 
cfl décù in loculo numelorù liete s'anì substitui cele 
adevérate, .«i cuprinsuliì el .s'ar' studia in legatura cu 
datele sfi de.'-criohle ce se alla in cronicele acelul timpo 
despre cele mal multe din persónele ce obviniì ca ac- 
tori, ariditatea operel s'ar' schimba in o naratiune in- 
tere.^antà de.spre vié^a publioA, socialìl tji tamiliarft a 
acelul timpù. Kra necesariì cauniì asemenea studiò sè- 
se pubiice ca introduc^iune la edi^iunea Academiel- Ro- 
màne. Cu mal multa ìngrijire este lucrata Istoria im- 
periulul olomanii. 

Cronica anonima IV. Acésla se atribue unul Nicolae 
Mui^tea, necunoscntn de-altmintrea, decàtn cà in titlula 
cronicel se numesce „diaca stare de divano". Acéstà 
cronica dimpreunft cu varianta cuprinde evenimentele 
dela 10<)2 — 1729 Farti ìndoiéla. varianta nu este scrisft 
de acelaijl anioni , care a scrisiì ceea-1-altà parte a cro- 
nicel. Cronicariulo (jice, cà evenimentele dela 1662 — 
1704 le-a scrisfi ,,dupà pove^ile mai multoriì ómenl 
aleifi", ér' de aicl incoio de la sine ìnsusl. Acéstft cro- 
nica confine pasagie ìntregl din cronica lui Neculce, 
ceea-ce provine de acolo cft .s'afi .servita, pentru timpulft 
mal vechiiì, cum se vede de aceleasl fontane, proba- 
bihì de ale lui Damiano si DubAn, caci cronica consunA 



— 232 — 

in pasagie ìntregi si cu cronica publicatà sub numele 
lui Niculae Costinù. In tondu se vede a fi mai multu 
unù copiatoriù, celù multu compilatoriu. 

Cronica anonima V. Autoruhì necunosculu. Guprinde 
timpuliì dela 1662 — 1733, Nu este decàtù o compilati- 
une, càte-odatà mai scurtatà, altà-datà mai amplificata, 
din fàntànele de cari s'a servitù anonimulù alti IV, cro- 
nica atribuita lui Nic. Costinù si Neculce. Acéstà cro- 
nica a fostiì tradusà in grecesce de Amiras. 

lonil Neculce {1672—1144)'^''). S'a nàscutù pela 1672 
in Moldova, si la 1701 l'aflamu agà, la 1704 siugenì, 
ér' la 1705 spàtariù. Sub Dimitrie Cantemiriì, àntàiiì 
lotù ca spfttariii, era màna dréptà a domnului, curènd 
apoi 'lo pune hatmanù in loculù luì Antiochù .loia de- 
slituitù. trece ìnsè in acelasì ano cu Cantemirù in Rusia 
unde petrece doì ani, de aici in Polonia, unde trebui 
sé rèmànà ca refugiatn septe ani, $i abia la 1719 s'a 
pututù reintórce in patrie recàpètàndu-;?! mollile ce i 
se confiscase. Pana la 1731 tràesce retrasti, in acestù 
ano ìnsè Grigorie Ghica 'lo face vornicù mare de fera 
de susù. In anulù urmàtoriù sub Constantinu Mavrocor- 
dato nu-lo mai aflàmo in functiuni. Acestu domnù se 
incungiurase cu greci, prin urmare unù boerio §i ro- 
màno verde ca Neculce nu mai avea locù in céta a- 
cestoro despoetori ai terei. ìnsè in a dóua domnie Ma- 
vrocordato 'hi pune vomico (1741). De oici incolo 'ì 
perde mourma, de-óre-ce insè cronica i?i-a dus'o pana 
la 174-3, mai amintindo numal de schimbarea Domni- 
lorù din 1744. in acestù ano sén curènd diipà aceea tre- 
bue sé fie muritù, fiindù deja fòrte bètràno. Neculce a 
fo:5tù cAsatoritQ si a làsatù copii dupà sine 

Neculce nu se vede a fi fosto cu vre-o deosebità 
invè|àturà, dar farà indoiélà dupà Mironù Costino cel» 



37). Fàntànele biogr ; crom'cele contimpurane, cu deosebire pr(>pria 
sa cronica (Cron- Rom. IL 2Ó6, 284. 287, 302, 305. 332. 338, -^4*, 
369, 371 ; IH so, I83). 



— 233 - 

mal talentata cronicaria, pe care Insé Miì intreco multo 
cu limba. stilala i}ì modula ospunerel Neculce esle nu 
numal una capa din cele mal limpe'jf. vede lucrurile 
fòrte curiilù, le judecà drepto fiìrà hesitare ^i multa re- 
Hesiune. dar" lotiiodatà este sji una sufleliì plinn de dorfl 
.si (le durere pentru ^én\. si care cu intristare cauta la 
viitorin. — Cu (Ireptù cuvcnta eln vede mi slrAinl causa 
nel'ericirilonì terel. Eliì nu lasa nici o ncasiune de a-I 
ìnfera, pentru-cft el nu respectii religiunea, '?[ batajocft 
<lo dalinele si legile terel, nu cautil decàta càsiitigulo, aù 
introdusn luxuhì, desfrèula. si-aiì surpata nioralitatea. 
tSórtoa ^erilonl romàne in cel 70 ani urmìilori p{\nà la 
1821 a a«leverita cu prisv'isii judecata lui Neculce des- 
pre acele timpurl ,.a' càroro plàgi fatale jji 3l(\1 le mal 
aimtimù". 

Neculce ne-a làsata Lelopise^ulo (erel MoldoveI dela 
1W)2 pi\ni\ la ITilJ cu o prefa^ù .«ji la inceputa cu 42 
tradiiiuni islorice sub tilluhì ,,() samft de cuvinte". 
Dela l()62 pana la Duca-vodà (l»i71)) serie dupà isvó- 
dele ce le a ,, aliata la unii si la altii, .si dupa aucjitelo 
celerà bètràni boerr'. ér' de aicl incolo pana la fine 
<jice : ,,am serisn singura dintru a mea sciinia... c;\ où 
tosta serise in inima mea**. 

lonù Cmita a traila in secolulu trecutù *"*). La 1774 
Pipare ca spataria. la 1788 logoféin VA(i ne-a làsatù o 
mica cronica despre intcmplàrilo dela 1741 — 1769, Deiji 
a scrisiì tórte pe scurtn. eia insé complelézà .si làmu- 
resce in unele cestiunl cele narale in cronica lui le- 
nache CogAlniceana. 

lenache Cogàlniceanu^^), s'a nàscutù la 10 Oct. 173() 
la la^I. Tatàlà sea Vasile Cogàlniceana era mare càpi- 



38). Cron. Rom. I. p 22; JII 229- 2^2 — rricariulft. V. edii. 
2-a p 417. — Archiva rom. 1845 P- 247- ^ -^ rrechie. Mirb'ntt 
I. 193. 

39) Fìntine: aatobiogratÌA !n Cron. Rom Hi 174 nota — M 
C'osfilnicranuQ. Notile biograHce a cronicarilorft MoldoTCl In I.<«topi- 
:ie{dc Tercl- Moldove! edit. I. 



^ 234- — 

lanù alù tinutulut la:?!- In 1746 a ìntralù ca copilCi-de- 
casà la lonù Nic. Mavrocordalù, ér' la 1749 sub Const. 
Racovità Cehanii devine comisiì alù treilea, ér'Ia 1756 
raflàmù vàtavu de apro4i. Intre ani! 1757 — 1761 si 
1769 — ^^1774 a pelreculù in Constantinopoliì, unde *si-'a 
terminatù §i cronica. Elù ne-a làsatn o cronica despre 
evenimentele dintre ani! 1733 pana la 1774.— lenache 
Cogàlniceanii este nu numaì celù din urmà din croni- 
carii MoldovenI, dar ìnsémnà totù- odala si decadinta 
cronografie!. La elù nu mai aflàmci nici spirituln de 
jndependentà, nicì ardórea palriotismului, nicì vederea 
pètruiidétóre a antecesorilorù sei. In acéstà cronica se 
oglindà decadenta Moldove!, ìnfràngerea si nàbusirea 
spiritului patrioticù si deplina intronare a stràinismului 
grecu. Totù in asemenì conditiuni se aflà si limba ; 
ea-?i perduse energia si timbruliì vechiu alù limbei lui 
Urechie si a Costinesciloru, seninatatea si eleganla lui 
Neculce ; se ìmple de grecisme si lurcisme, stiluhì 
làngedu si incolorù. A farà de cronica in prosa ne- a mai 
rèmasù dela elù si dóué mici cronice rimate despre 
tàierea lui Grigorie Ghica §i a boerilorù Manolache 
Bogdanu §i lónù Cusa. La 1782 a fostiì stolnicu. A 
murito la 1795. 

Glieorgache, ahi doilea logofétù, serie la 1672 obice- 
iurile séù ceremoniile la ìnàltarea domnilorù. De atàta 
se mai interesati ómenii, càci domniile treceaiì iute una 
dupà alta, farà fapte de valóre; totù ce se mai vedea 
erao ceremoniile seci, cari se repetaù la sèrbjìtorì, la 
suirile in scaunù ce se inlémplaù mai la fie-care ana 
séù celù multù la treì ani, càci domnii nu mai eraù de 
càttì nisce arendasì, a càrorù glorie consista in pompe 
copilàresci. Acéstà condicà de ceremonii totusì nu- este 
farà valóre, càci farà ea anevoie s'arù pule reconstrui 
iin cronice aceste ceremonii. Afarà de ceremonii sunti» 
presàrate ici cole incidentalù notile importante din 
vièta socialà .si chiar spiritualà. 



— 235 — 

Ienàchi(d Vàcàrescu '"> s'a nàsciilii [aia 1 "4U in 
Munlenia. Primi o educatiune ingrijiia in familie. In 
etale tinèrà Irebui sé urmezo pe lalàln seiì Stefann 
Vàcàrescu in esilin la Cipni, trimisii de Const. (^ehanii 
liacoviiA. Sub Scarlaliì Ohica se intórce in patrie si 
devine cAmflraijft la zidirea niAnSstirel Spiriduniì celù- 
noil. — In 1763 reveninda Hacovitft la domnie Inve- 
ninft pe Sletanù Vftoìirescu latAln lui lenàchi^ ?i pe 
uncliiu-seiì IJarbu. La 17(5^1 Rusjil ocupAndiì téra, le- 
nilchità trece la Hraifoviì. Sub domnia lui Alexandni 
Ipsilanto ocupà inaile luncliunl, ànlàiù vislierin, apol 
spitlariiì ; conlucrA la cedicele Ipsilanin. esle triniisu in 
inisiuni diplomatice. Ehi a scrisft o cronica a Sullani- 
lorù turcescl pana la 1791 in dóuè parli, cea dintàii'i 
pànA la a. 1730, ér' a dóua, scrisA ca una memorili, 
oste mal imporlanta, cAel amestecà evenimenlele Mun- 
leniel si chiar' ale vie^el sale. Limba este tórte impes- 
tritalA cu turcisme. — • Despre alte sci ieri ve<|I la 
I'iÌ0Ì0(/ie i?i Poesie*^). 

Ioni{à ì^oiniescu la 1792 serie (copiéza séiì compune ?) 
Istoria TerelKomànesoI cuprincjèndù istoria anleriórà 
lui Hadu-Nogru apol dela acesta pana la a 1717, ne- 
publicatà incA *-). 

D'tnnisie Eclesiarchidu a IrAitiì pe la linele sec. Ire- 
cutn jji inceputulù secolulul acestuia. Elù a tosto càlu- 
gàrù, ,.eclesiarchtt aìn episcopiei Rìmniciì si dascAlH slo- 
venesciV" ^^). De la acesta avemiì o cronica ^*), care ìn- 
cepe la 1764 ?i terminA la 1815, cu o introducere §io 
pretafà. Cronicariuln dice in prefa^A cA serie „cAte ani 
au^itù de la cel bèlrànì, si càte-ml sunta prin sciin^à 



40^ F«ntAne : Cronica sa proprie- — Odobescu : rcrfil Vdcàresci 
tn Revisla Kom l86l p. 481 sq. 

41). S'a publicatO pentru ànt»ia òri de P- Ilaran^ tn TesaurQ de 
nionumente II 244 — 302 

A2). Manuscrìptuia tn Biblioteca d D Sturza la MicUvisenl. 

43). Hasde' , Cuvinle din WtrànT 1- p. 2I noti 

44V Tipiritil In Tesaurfl de Monumente II p 159-336. 



— 236 — 

in <\ì\e\e stàrii vietiì mele". Cronicariulù se vede din 
textu, cà si-a scrisù cronica la Craiova. EIù posede 
putinà ìnvètàturà, dar' s'a silitù a se informa càtn a 
pututfl pentru timpulù ?i starea luì. Aceste informa^iunì 
si cu deosebire vederile lui suntù une-ori destulu de 
naive. Mai importantà este acéstà cronica pentru amè- 
nuntele ce le ìnfirà ici-colea din vièta socialà de tòte 
dilele, ce nu ìntàlnimù in alte cronice, ca d. e. pre- 
turile vitelorii, ale bucatelora, alimentelorù, màrfurilorfi, 
cursulci moneieloriì. Limba este multù mai curata de 
càtn la Vàcàrescu. Dela acestu laboriosa càlugàrii mai 
multe condice de documente si chrisóve traduse s'afl 
pàstratn in archivele statuluì in Bucuresci. 

Zilotii Eomanulù este (ara indoiélà unii pseudonimù 
pentru a càruì identificare cu unti Stef'anu Morù traitorii 
in Bucuresci intre anii 1780 — 1850 esista óre-cari in- 
dicii, insè deparle de a fi concludente. Acestu Zilottì 
ne-a làsatu una felù de memoria despre evenimentele 
Munteniel dintre anii 1800 — 1821 scrisu parte in prosa 
parte in versuri *''). Eia nu descrie faptele in moda 
cronologica, nicì se ocupa atàtu de eie, càta mai vèr- 
tosù de senlimentele sale de urà, de durere, de desgusta, 
de desperare, càrora le dà o viua si elocuenlà espre- 
siune atàta in o bunà prosa, càtn si in plàcute versuri. 
Ehi are idei ìnaintate despre aspiratiunile Komànilora, 
?i se vede a fi scrisa sub influinta ideilorù propagate 
de Micula, Sin cai. Maiorìi .si Lazarn, càci chiar la fi- 
nele apostoliei acestuia in Muntenia .si-a scrisa Zilotn 
Romanulìl memoriula sea, cu deosebire in Bucuresci. 

In fine alte cronice de mai putinà ìnsemnàtate : l) 
Istoria ostirei ce s'a fàcutu asiipra Moreiì la 1715, 
publicatà in Archi va romanésca pe 1845 p. l — 186, 
este interesantà cu deosebire pentru descrierile diverse- 



45) S"a publicatil pentru prima ori In Col. lui Traianil pe 1882 
p. 266 sq — Revista p istor , arch. .si tilolog voi. V fas.'. I p. 58 
— 88 : Scrierile inedite ale lui Zilotii Romanulù, de Or. G. Tocilescu. 



— 2c57 — 

lorfi ^inulurl j^ì localilàU din (.ivcia. Aulorulù el necu- 
noscutù. de nu cumva va fi chiar paharniculn State 
Leurdeanuln. care a luatiì parte la acca espedi^iune. 
2) Istorine (erti RonuìnefCl §i a Moldove), compilate 
pe scurlii din mal multe cronice in. a. 173J pubi, in 
Caìemlarù pe a. 1857 p. 8—71. — Domnia luì Gè- 
orae Uanqerliu, scrisà la 1H00 de unù anonima .^i 
pubi, in Albina Pindulu\ pe 1H69, p. 3—11, 25—29: 
\), micft croni('ì\ rimalA scrisft la m&nàstirea Pris- 
lopn (la Silva^ulù-de-susiì in Valea HateguluI) in sec. 
Irecuin pubi, in Huciumulù pe 186H p. 8 — 71. — 5). 
geografie a Ardealulul de prin sec. 17-lea (Cipariu, 
.Arohivfi p. IHH). 

Epoca 111 (1800-1860). 

Pe cànd in Moldova se ìncheiase epoca croni cari Ioni 
cu lenache Cogi'ilniceann, ér' in Munlenia mal resufla 
abia in cronicele palide ale lui lenache Vacilre-scu. Di- 
onisie Kclesiarchulil iji in ieremiadele lui Zilotù Koma- 
nulD, pe cànd in aceste feri ìncetase ori-ce mi^care li- 
terarà : pe atuncl in Transilvania incepe a se serie is- 
toria in adevèratuln seiì in^elesQ ; incepe cliiar istoria 
criticù. Gei cari incepQ acésta era sunta Samuilù Mi- 
cula (Claintt), Zincai ?i Petru Maiora. Scrierile acestora 
produserà o adevèralà revolutiune in sciinta istoricà, 
cum fàceaft stràinii pàn'aci in tòte cestiunile' ce ne 
atingeafi pe noi. Una resboiù vehementii ìncepurà centra 
lorù invèta^ii stràinl. Ideile Ioni ìnsè in fondu aa tri- 
umfatn, ad fosta recunoscute. Er" in càtù pentru noi, ei 
lurà sórele, care a de?teplata pe Romàni din adànculo 
somna alo secolilorft. 

Cu mórtea lui Petru Maiorfi se incheie acéstà epocft, 
care avu cele mal mari ?i mal fericile consecin^e in 
vié^a PoporuluI-RoraunQ. 

coincidenza admirabilà ! celQ din urmà din cel Irei 
apostoli ai RomiinismuluI, Maiorù, '§1 da sufletulQ in 
mànile creatoriului in 16 Febr. 1821, chiar cànd Tu- 



— 238 - ^ . 

dorù '§i luase avéntulù cu plàe^il sei : ca si cum su- 
fletulù apostoluluì si-ar' fi ^isù : acum potò sé me ducù 
la répausulci eterna, càci màntuirea a sositù ! 

Acéstà epoca d'o activitate puternicà, care se des- 
fà^urà in cursu de vr'o 40 ani (1880—1821), fu ur- 
mata, pe terenulu culturei, d'o lunga stagnatiune. In a- 
devèrii aparo din cànd in cànd unele undulatiuni de 
activitate istoricà pe luciulù linistitn ahi acestui deose- 
bitti importanlù ramo de literaturS, importante mai 
alesìi pentru unù poporii tinéru, ce are atàtà trebuintà 
de a cunósce faptele i?i suferiniele stràmosilorii sei, a- 
micii si neamicii ; aceste undulatiuni ìnse sunt'ì departe 
de avéntulù acestorii treì regeneratori. Urmàtorii lorii 
se multumirà a-i studia si a-i apèra centra atacurilorii 
straine,' ca unù Murgu, ÌMaiorescu, Bojinca s. a. Alt,ii 
ca Cogàlniceanu, Laurianu, Blceascu si Ilarianù relu- 
arà fìrulii activitàlii pe terenulu istorici!. Romànii jeraù 
in dreptiì se astepte mai multa dela ceì de dincóce, avèndù 
ei statuì ù lord propriìi si dispunèndù si de mijlóce, ìnse 
alci d'odatà cu renascerea se introduce instructiunea, 
educatiunea stràinà. Sentimentulù nat.ionalù deja cu 
totulù sdruncinatu prin domnia fanariotà, in locìi de a 
fi de§teptaiu si ìntaritu prin o educatiune eminamente 
nationalu, tu aruncatii de noù in apele stràinismului. 
Consecinta nu putea sé fìe de catti imbibarea spirituluì 
cu idei, datine si tendinte stràine, si prin urmare ìn- 
stràinarea si uitarea de cele nationale. De alta parte 
vèdéndìi graduili de cultura la care aft ajunsù acele 
popóre la cari ne càutamu educat.iunea, si nesciindii se 
ne dàmiì samà, cà eie ati ajunsìi aci numai dupà secoli 
de lupte si labóre, cà capitalulù de forte materiale si 
morale, pe làngà luptà §i labóre, s'a adausQ ^ipàstrata 
prin conservare, amìi credutìi, cà usorìi se potù ajunge 
asemene lucrurì, si cu deosebire pe terenulìi literarù. 
Dar' fìindu-cà istoria nu se potè ingàima cu càte-va 
idei si frase scóse din romane, din poesii lunecatóre, 
din filosofi cu frase frumóse. ci trebue adunate fapte 



— 231) — 

do l'aptc din nenurnérate cartl, documente mucede, tap- 
tele trebue cernute, controlate iji indelunga cumpe- 
nile: aslù-lelù generat.iunile dola 1821 incóce, neavùndil 
o ediica^iuiio proprie pentru asemenl lucruri, nici n'aa 
puluttì s6 le produca. Chiar cel ce s*aiì ocupatiì in a- 
céstfi epoeft cu istoria, aù studiata tot! in léra ?i nu- 
nial dupfl-ce caracterulù iji aspiratiunile lorft se formase 
deja la sinulo mamel sub sórele binefr^càtorifl aliì pa- 
(riel, s'aiì dusn §i ad vòfjutn si stràinìltatea ifi aiì sciutii 
sé alégA coea ce esle bunil. 

Mania Samum JHcuIH séu Ctainù (1745—1806)*''). 
>'a nAsculu la ITif) !n Sadu lAngft Sibiin in Transil- 
vania. Insu.sl spuiie, cìl l'amilia s'ar" trage din Movi- 
lescil din Moldova. Nunìele Miculfi l'aiì tradusiì nemtil 
in Clainiì. À studiata la niojiì, unde, dupà absolvirea 
-seminariulul la 17(>2, a intratiì ca cìllugàrù totfi acolo 
in mìlnAslirea lUmel- vestiri luùndiì numele de Samuilù. 
Devine preiecliì .si mai-mare peste seminarili i?i mànàs- 
tire, se duce apol pentru sludie mal inalte in Colegiulil 
I'a:maninnu din Viena. Dupà ^ese ani la 1772 s'a in- 
lorsiì la Mlajù, unde. devine profesorù de matematica ?i 
eticA. dar se vede a se fi dusft éràsl la Viena, cAcI la 
1780 era prelectil de studie in colegiuln l'azmanianù. 
^e inturce la Hlajfi, si la 1784 indu!jmftnindu-se cu epis- 
copulu Hobù, cu care n'a pututil trai in pace nici u- 
nulfl din invè^aiii aceluì limpiì, raflAinft acum in Blajù, 
acum in Sibilo, acum in ( )radea-mare, pe atuncl asilula 
invétatilonì porsecutatl de Hobiì. Dar cu tòta acéstà 
viél.a agitata .si lipsitil, elù desvóltft o colosahl activitate 
literanl. La 1804 devine revisori! de cartl pe làngà ti- 
pogralia llniversitàtil din Huda, unde mòre- la IH Ma! 



46). Fantine: Cipariiì. Ade ^i fragmente. Archivulù pentru filolog. 
«te 1' IlarianO, Vié^a. operile si ideile luT Sincal. Bue. 1869. — /. Bianù 
Vié\a iji activitatea lui Maniiì S Micul'ì (Analele Societi^il Acade- 
demice Bue 1JJ76 t. IX p 79 sq ). — Nic Densu^ianu. Misiunea 
istorici. In Analele Acad. Kom. Seria 3. t. II. (iSSl") sec^. t p 150 
— 114. 2o3 sq 



— 240 ~ 

• 

s. n. 1806. VAù a desvollatn o mare si ìntinsà activitate 
literarà, ìncàto afarà de vre-o 25 opere tcologice, ìntre 
care amintimù Biblia tradiisa «tòta dupà elinie>, a 
làsatu urmàtórele scrieri istorice : ^'') 1) Istoria, lucru- 
rile si intémplàrile Romdnilorù, cuprindèndu résbóiele 
cu Dacii, istoria Transilvaniei si a Romànilorù din Da- 
cia Aureliano ; 2) Istoria Domniloru Tereì Romdnescì 
dela descàlecatulii alfi doilea pana la a. 1724; 3) Istoria 
domniloru tereì Moldovei dela alii doilea descàlecatù 
pana la 1795 ; 4) Scurtà cunoscinfà a istorieì Romà- 
nilorù ; 5) Istoria shismeì tntre biserica résàrituluì si 
apusulu" ó) Istoria bisericéscà^ — tòte acestea scrise ro- 
mànesce, ér' 7) Historia Daco-Romanorum sive Vala- 
chorum, latinesce. Nefiindù cunoscute scrierile istorice 
ale lui Miculù decàtù in unele fragmente, ce s'aiì pub- 
licatu, nu ne putemu pronun^a mai cu de ameruntulù 
asupra lorù. Valórea lorìi ìnsé resulta de sine, si mai 
vèrtosù cànd vedemiì nu numaì pe invelati! conti mpu- 
rani romàni ca fpincai si Maiorù, dar' si pe ceì stràini d. 
e. Engel vorbindu cu adàncù respectù de elù. Miculu 
a mai publicatu cea dintàiù Gramaticà romanésca ca 
litere latine, o carte de rugàciunì totù cu litere latine 
(v. p. 105), a scrisìj unii Dictionariii romànu-latinu-ung - 
germ. despr^^ care vedi mai in josu la Gramaticà. A mai 
scrisù in fine o Aritmetica^ Vièta si fabulele lui E- 
sopU, ^i a tradusù dupà Baumaister Logica tip. la Buda 
1748 si Dreptulu naturala tip. la Sibiiù 1800. ^i Me- 
tafisica (v. Gramat. Lecsicog, Filosofia .«i lurisprud.). 



47). Operele istorice ale lui Miculù nefiind'i n'c! pana a^l publi- 
cale afari de nisce fragmente, este imposibilS a te orienta in ficsa- 
rea titlurilorU ^i a numènilul lorù. Noi ìn.siràmu numal cele ce Is-aU 
vè(Jutfl aceia la cari ne provocàm'ì : N. Densusianù loc cit. §i Ci- 
pariu, Archivìi p. 276 — 8, sé5 ne spune insusl autorulù. Unele din 
cele romanescl se aflà scrise fi latinesce Fragmente s'aìi publicatu 
din Istoria bisericéscà la Cipariìi in Acte ^i frag. p. 79 — 137, ér' din 
Historia Daco-Romanorum etc a publicatu Laurianù In Instruc^iunea 
pubi, pe Martie si Aprila 18Ò1 p. 67—118. 



— 2U — 

Cr/*for///te *>V»car( 1754— 1816) ■•^). S'a nftscuto la J?am- 
siidfi In Transilvania la 28 Febr. 1754. Dupft famiiie se 
Uage din Siiica-vechie in ^inutulù P^flgflraijulul .-ji anume, 
dupA tradi(iimea pftslrata in satù, din lamilia boerésui 
liArsaniì. 'lairi-sfuì se niiinia lonrt, iriainA-sa Ana. llrniA 
de copili! la scóla unguréscft din Sabediì. dar' neplà- 
i(''ndu-I unguria fu adusf» la scóla sàtéscà din loculo 
nascerel, do aci la Tftrguliì-MurejfuluT, apol la ClujO, 
undo invela granialica ?i poesia La 1773 deveni pro- 
fesortì de retorica iji poetica la scólele din HIajìi, ór' 
la 1774 dimpreunà cu Feiru Maiorù fu trimisn la Koma 
In Coìepiulii de propaganda fide, unde dupà gese ani 
de sludil in 1779 luà doctoratulii in lìlosofie ?i teologie. 
La reinlórcerea sa in acestù anù rèmase in Viena, unde 
mal ascultft catechetica ^i metodica in scóla dela St. 
Ana. AicI intAlni pe S. Miculiì, cu care in colaborarc 
publicìl la 17S() Elementn ìinqìiae Daco-liomunae. Intro 
anil 1782 — 179-1 Laflàinu in niajìì directorfi ahi scóle- 
lorft greco-catolice din Transilvania, in care calitate 
l'ublicfi mal multe càrtì scolastice, desvóltcl o mare ac- 
tivitate infiinlàndu vre-o trel sute de scóle. ì^incal era 
• alugrinì, dar' la 17Si- s'a làsatiì de cftlugàrie. Episco- 
puliì Lobiì voindft a introduce in bisericà innoirl latine, 
a allatft opositiune in cel luminali, ca Miculiì, Sincal .si 
Maiorn. fSincal fu acusatù de revolutionariti ?i la 11 
• 'pt. 1794 inchisQ .fi scosti din directorato. Nepulèndu-I 
Ila vinà, in Aug. 1795 se aflft libertì in HlajìS. La 179() 
t' duce la Viena, se piànge la Curte, dar' làrìi resul- 
tata. Pìlrìisittì de sórte triiesce ?ese ani ca instructoriì 
privati! la comiteh^ Daniil Va.s de Jéga. La 1803 ple- 
càndiì d'aici, l'afiamiì acuni la amiculù seù, episcopuli! 
Samuilù Vulcano dela Oradea-mare, acum la Festa lu- 
rràndft cu S. Miculiì. In anil 1807 — 8 a (ostù scurii! 
tinìpi! censorii ?i corecton! ali! càr^iloru in Festa. Fela 
1H12 venise in Transilvania s6-jjI supunà Cronica la 

4i>) l'antàne : cele dela MicuKì fi Cronica sa. 

16 



— 242 - 

censura. Abàtèndu-se pe la Blajù cu desagiì in spate in 
cari 'si purta cronica, se pusese la umbra unorii sàlci, 
unde aflàndu-lù eleviì din seminarili e§i1;i la preàmblare 
'M intrebarà : ,,pentru ce por^i atàta sarcinà in spate? 
,,Acesta e fètulìJ meii, rèspunse, in care voiìi fi prea- 
màritii dupà morte ; dèca nu mi-a fostù rubine a-lìi 
face, de ce sè-mì fie rusine a-ln purta ?'• — Er' incàtù 
pentru censura cronicei, censorulìi maghiarii i-a rés- 
punsu : „Opus igne, author patibulo dignus !"«=Opera e 
demnà de focii, autorulu de furci '^^). La 1814 se dice 
cà a fostii éràsì la Blaju, si constrinsii de estrema mi- 
serie a voita se-se ìmpace cu Bobiì, ca sé fie primitii 
éràsì in mànàstire, dar' Bobii a rèmasG cu inima impe- 
trità. D'aicì i se perde urma si pana la 1868 nici nu 
se scia unde a muritù ; atunci numai, dup'o jumètate de 
secolìl, s'a descoperitìi cà a muritii la 2 Noembrie 1816 
la satulu Sinea lànga Ca^ovia in Ungaria. Sincai este 
unulii din cei mai geniali scriitorì din epoca de renas- 
cere. Ehi este cu atàtii mai mare, cu càtù a avuti! se 
lapte cu cele mai mari miserii. Opera luì cea mai in- 
semnatà este Cronica Romdniloru tipàrità intrégà la 
i853 in lasi de càtrà Grigorie Ghica sub ingrijirea luì 
Laurianii. Cronica cuprinde evenimentele dela a. 86 d. 
Ch. pana la 1739. ^ Sincaì descrie evenimentele in or- 
dine cronologica urmandù ano de anfl. Cu tòte acestea 
tine samà de spiritulu pragmaticù, adurmecàndù cau- 
sele evenimentelcrù §i judecàndiì consecintele. Elù face 
intrebuintarea cea mai vasta si variata de fàritàne, dar' 
totìi-odatà si rigurósà, confrontàndii si verificàndii di- 
versi! scriitorì. Eln prin petrunderea luì adàncà aruncà 
o lumina neasteptatà in haosulu de evenimente petre- 
cute in aceste terì. De preparatiunile vaste si serióse 



49V Unii altu censor i maghiar ì din ' luju, Martonfi. ìnche'e ra- 
portulii seu asupra cronicei cu frasa d"n Jiivenalii : An de aliquid 
brevibus Gyaris et carcere dignum !=óre potè ti cava mai demnù de 
Siberia? am'i (Jice noi a(,ll (Nic Densusìaniì, loc cit. pag. ili). 



— 24'3 — 

|)eiUru acéstft opera ne putenift face o ideie, cànd a- 
tlàintt, cft studiile lui preparatóre zacft In 80 volume 1 **'), 
sint-al celli dinlAiiì se inalali si esecuta concepfiunGa de o 
^Istorie na(ional(l a tuttirorù Iiotmìnilo)tV\ pentru-ca 
ehi, omiì cu vederi de vullurìi. nu pulea sC crédi de 
cAtìi in unirea istorici i?i a vieiel tuluroril Komàniloro. 
Cronica lui Sincal e cea mai voluminósa, mal completa 
^i mal seriósa opera istorica in literatura romana. Ori 
din care punin-eìe-vedere vomu judeca opera lui Sincal, 
vomii trebui sé recunóscomfi, ca elfi nu esto numal unii 
erudita profundìì, dar' este unii adevératfi creatoriQ ?i 
rerormfttoriii. Kla introduce seriositalea sludiuIuL^i o pè- 
trundetóre critica ce lipsia cu totulii pan'aicl. Puternicft 
<i variati! cum era geniulft lui Sincai. este iji limba lui : 
^impla si naturala, dar' scurta, ìndrasné^a si vigurósà. 
A tara de cele aminlite pàn'aici l^incal a mal scrisft : 1) 
lìespunsiì la critica lui J. Eder asupra memoriulnl din 
l/'.H (pentru drepturl poliliceì ahi Romanilorft dinTran- 
-ilvania, latinesce, nepublicata ; 2) L^nn vocahulanu des- 
|)re numirile do minerale, piante ?i animale, latinesce. 
iiepublicatìl ; 3) Istoria naturel séti a firel, rom. ne- 
nubl. ; 4) iJpistola càtrà cdpitanuliì Lipskij lat., cum 
M! se serie numele topografice cu lilere latine ; 5) Elegie 
latinéscà, in care '?I descrie vié|a ; 6) Lì ramatica latina, 
regulele romanesco; 7) (Jramatica limbel romane in 
colaborare cu S. Miculiì (v. (iramatica). 

Petra Maioru (1753— 1821) •''). S'a nascutn la 1753 
rl75i- ?) la Capu?ulu-de-Cùmpie in Transilvania. Tatà- 
oii (iheorglie Maioriì era protopopiì. Studiéza laTàrgulfi- 
Miiresuluì, Clujii si hla.iiì. apol ìntre anil 1774 — I77it 
dimpieuna cu Sincal in Colegiuliì de propaf/anda fiile 
l;i Homa. Heìntorsiì deveni calugani in manastirea din 
l^lajft, dar', din causa persecutiunilorù episcopulul Hobù, 



50). Nic Densu^innil loc cit p 200 — 7. 

51). Fintane: Cele dela Miculiì - .*\. Mtrienescu, Vié\a ^i optrele 
luì Petru Maioriì, Bue i883 — Revisl» crit lit- II {l^f}^^ N. 2, 3. 4. 



— 244 — 

ehi ese din màniistire si devine parochù alii Reghinulul 
§i protopopii alo Gurghiuluì. Dar' §i elu, ea ?i MicuUì 
si fiìincaì, ne mai putèndù suferi nicì aicì persecu^iunile 
ìuì BobQ, mai vértosìj, càci Maiorù era in contra ìn- 
noirilorù catolice ale luì Bobù, pàrasesce Transilvania 
^i se duce ca revisorù de càrlì la Pesta, §i la 7 Martie 
Ì809 intra in func^iune, care o ocupà in cursii de 12 
ani pana la 14 Februariil st. n. 1821, in care diamu- 
ritfl rapede peste aj-leptare. In acestii timpii si-a des- 
voltatii elii activitatea sa literara. Elii s'a ocupato nu 
numaì cu lucràrile sale de predilec^iune, istorice si fi- 
lologice, dar' a compusiì ^i a tradusQ si alte càrtì in- 
togmite pentru poporù, pentru trebuintele si de^tepta- 
rea lui, cari s'aii tipàritù unele anonimi! si se vèdùpànà 
adi ici-colea. Farà indoiélà unele din acestea vortl fi lu- 
crate ^i de aUii la indemnulù .si sub ingrijirea sa. Scri- 
erile cele mai importante ale lui Maiorù suntiì : Istoria 
pentru tnceputidu liomdniloru in Dacia, tip. Buda, 1812, 
si Dictionariulu romàniì-latinu-ungur.-nemtescft tip. la 
1825 totu acolo. Aceste càrti tiparite la timpu aii pro- 
dusii adevèratà revolu^iune. Nici o carte ìncà pana 
astàdi n'a produsii la noi efectulù acestorù dóuè càrti. 
Dar' nu numai la noi, o mare mi^care séii reac^iune 
s'a ridicatii in contra lorii la stràini, cu deosebire la 
Maghiari, Slavi, Nem^i si Sasii din Ardealii. Criticele 
cele mai pasionate aii fàcutii ei acestorù càrti. Lupta 
a tinutù ìntinsLi si dupà mórtea lui, si putemii dice cà 
nici adi nu s'a terminata. Ideile lui insè aii triumfatu : 
romanitatea originei ^i a limbei Romànilorn. Malora pe 
terenulù istoricti, pe làngà adànci cunoscinte ale f'àn- 
tàneloriì, posede una fòrte agerii spiritìi criticù. Elii este 
adevèratulìi ìntemeietoria alti istorici critice la noi. Nu 
putemu trece cu vederea, cà nefericituln episcopfl Bobù 
a persecutatti acéstà opera a lui Maiorìi, cerèndii dela 
guvernulìi ungurescii s'o confisce si s'o nimicéscà, gu- 
vernulù insé i-a refusati! cererea làudàndìi opera luì 
Maiora ^^). Despre valórea luì Maiorii pe terenulìi filo- 

52). A se vedo Revista crit.Iit. 1894 No. 4. 145— 161. 



— 215 — 

loj^iciì ve(}i' hi Filologie. Kliì no-a Iftsatn, afarA de cele 
aiiiinlile, ìneft iirmaiórele seriori: l) Didachil séu pre- 
dico penlru crescerea pruncilorU ; 2) Propovedanii séfi 
predice la morii 1809 Uuda, ìi) Predice de duminecl 
si srM-bntorl 3 voi. nuda, 1810— IHll ; 4) Intàmplanle 
lui 'reloniachiì ; 5) ()rtho(i rapina romana sive latino- 
valacliica una cum davi, Huda 1819; Vi) Istoria hiscnceì 
Koin;\nilorri, alAlil acesloril dincóce precum .si a celorìì 
<lincolo de DunAre, Muda (1813 séiì 1821 V); 7) Dialo- 
ffulii pentru tnceputulu limbeì romàne (pubi, in Lecs. 
de lUida) ; '") 8) Scrierl polemico cu recensen^il sei : 
Aniinadversiones, Hrfleu'ioiies ^i Contemplano ; 9) 
lii^spuNsulu la càrtirea asupra sa. Tòte aceslea lipiirile, 
ór nelipàrile : o parie din Istoria bisericéscA ; l'rolopa- 
padichia, si fragniente de gramatica romàna. 

ioufi 7/ud«i /^e/eanw,''^')contimpuranìl cu Petru Maiorù, 
a scrisù pe teronulft istorici! : 1) Descrierea i.sloricft, polii, 
adminislr., sociale, slatistictì, eie. a Hucovinel, in limba 
gernianA trad. roni:\nesce ^i tip. in (jiarulil (razeta Bucovineì 
1894 ; 2) De originoa popórelorfi Transilvaniel dela in- 
eepuln pAna in limpulù nort, in liniba lai. ; 2) Despre 
uniunca coloni irei natiuniìn Transilvania sj. a., acesle 
<lóu^ din urmA nelipfirile incA •''•). (Vedi iji l*oe.sia .si 
Filologia). 

l'Judocsiu Ifnrmu:arhi {ISVJ — 1S74) ^^), S'a niìscutiì 
in 1812 la ('ernauea làngA CernAutl, cursurilo liceale 
ic-a l'Acuta la CernAu^T, ér' cele de dreplù la Universi - 
talea din Viena, unde s'a ^i stabilitA cu locuinta si a 
remasti pAoA la mòrte. Eltt a IrAilu ca scriiloria aprópe 



5.>j. ^incal !ii prefa^a Gramaticel rom'iie edit- II (1805) precum 
1 In Cronic!! la a. J>24 (I. p. 152) <Jice. ci a scrisiì im'i <itahi;ù pe 
care voia ,,a Ili lipSri cu jjrRtnatica cea roni inéscl"*, dar' nu ia .,ln- 
{Tilduitìi censura cur{el cel tinpi'raiescl de la Viena". 

54). riparili Archiv 1 p 705 sq Manuscriptele lui DeleanU se aflS 
tn Museuin nat- din BucurescI 

55). Kànt&na : Biografia de A. D. Siurza In voi I Operele lui E. 
Ihirmuzachi. 



— 246 — 

necunoscutù publicului romàno . Dar in tòta vièta s'a 
ocupatù cu cercelàrì istorice, si dupà mòrte s'a aflatù 
o vasta colectiune de documente relative la istoria Ro- 
màniloru adunate din Arehivele Vieneì, §i mai multe 
scrierì istorice in modìi fragmentarù asupra Romànilorù. 
Guvernulù Romànieì a inceputu de multù a publica 
scrierile si colectiunile de documente, din cari aù si a- 
pàrutìl mai multe volume. De mare importantà scinto 
Documentelc, care arunca o nóuà lumina asupra istorici 
Romànilorù si cu deosebire asupra epocei lui Mihaiù- 
Erouliì. 

Mihailu Cogàlniceanu (1817 — 1891) '^^) nàscutfi la 
lasi, descedentù din familia cronicariului lenache Co- 
gàlniceanti. Antàiele invètàturi si le-a fàcutù in patrie. 
Pela 1834 fu trimisìi in Germania pentru a invèta drep- 
turile. Mai multa piacere avea ìnse pentru istorie, si 
astù-felù deja studentiì ìncepu a serie In limba francesà 
istoria Romànilorù. Intorsù in patrie, la 1838 deveni 
adjutantiì domnescù si maiorìi. '$i incepe apoi cariera 
diaristicà cu Dacia Uterarà, dupà care ail urmalù ai- 
tele. La 1843 profesom de istorie la Academia natio- 
naia, venitn ìnsè cu idei nóuè din apusìl, nu plàcu 
domnului si boeriloru, si trebui se pàraséscà catedra. 
La 1848 persecutatìi de guvernu, pe care 'M combàluse 
mereìì, trece in Bucovina. Sub Grigorie Ghica se reìn- 
tórce si ocupà diverse tunctiuni. in Divanulù ad-hoc 
(1857) se desvèlesce ca celù mai distinsi! oratori! . Dupà 
unire, ca oratori! si ministru, devine unulii din bàrbal.ii 
politici cei mai insemnati in statulù romàno, luptàndìi 
pana la mòrte cu vigóre, Pe terenulù istoriografiei 
este cu deosebire ìnsemnatù prin publicatiunile Croni- 
celoru romàne edit. I sub titlulù Letopisefele {crei Mol- 
doveì (1841 — 1852), ér' la 1872 incepe nòua editiune 
sub titlulii Croniceìe Bomdnieì, din cari ail apàruta 



56). O scurta autobiografie in Dcrobirea tigamloiù, Bue 1891 
p I— 13. 



- 247 - 

numal trci volume (Crorìicele MoldoveI). Afarft do a- 
cestea, diverse alte scrierl islorice ?i polilice ?i publi- 
càrl de docilmente In Bevistele {iterare ce le-a publi- 
cata ìnainte de 1848. 

AìKjustH Trehoniu iMurianù s'a nàscutft in 20 luliu 
1810 la Fololdca, lAn^jA Sibiiiì in Transilvania. Sludiile 
liceale le-a fflculi» in Sibiiiì, a treculH apol la Faculta- 
tea lìlosolìcjl la Clujiì .si de aici la Viena, unde ascultft 
sciin^ele nialematice §1 lìsice precum jji cele (ilosolice ?i 
polilice. Dupft 1840 fu chiematfl profesorù la BucurescI 
unde la 1S45 impreunà cu N. Hàlcescu incepe publica- 
rea Mapminulul i^oricii pentni Dacia. La 1848 trece 
in Transilvania, unde impreunft cu liArnutù ?i llarianù 
devine unuliì din cel mal insemnall si activl barbaci in 
acea epocfl. La 1850 fu cbiemaliì in Moldova do dom- 
nulù Cìr. Ghica, unde ca inspectorft generala ahi scó- 
lelorn organisézà invè^ànièntulo publiciì, ingrijesce ^i 
conduce tipìirirea Cronicel lui {zincai. La insàrcinarea 
domnulul Iftcu o calétorio prin Germania, Franta, Kn- 
glilera si Italia, pentru studiarea inslilufiunilorft de in- 
vè^Amènlil din acele ^erl. La 1858 trece la HucurescI, 
unde anulil urmàtoriù fu numitù eforù alft scóleloru, 
bibliolecarin !<i prolesonì de lileratura clasica la Facul- 
tate. Mòre la 1880. Dela elQ avemfi : Istoria Romftni- 
loru ; 2) diverse scrierl idonee, intre cari ?i in- 
toresanle publicàri de inscrip(iunT, tòte in Magazi- 
nuhì istoriciì ; H) liomaniì Monarchiel austriace in limba 
germana, o colec^iune importantìl de peti^iunl, memorii 
iji alle acte despre luptele Romànilorft de peste mun^I 
la 1848 — 9. Afarà de acestea Tentamen criticum (gra- 
niaticà rom;\nA), l)ic(ionariuÌH sji Gìosariulu limbel ro- 
màne (v. Filologia) ; a mal tradusft Filosofia lui Krug 
jyi a redactaliì (1859—1861) Instruc^iunea puhlicà. 

Nicolae Bdlcescu (1818— 1852) ^7) s'a nascuto la 29 



57). Gr G- Tociìe>-cu Vic^n, timpulfl ^i operele lui Nicolae Bftl- 
cescu (rol. lui Traiana pe 187Ò Nr. 5). Precuvéntarca de la Istoria 
Romànilorfi sub Michaifl Viti'zulft, edit. i^cad. Rom Bue 1878. 



— 248 — 

luniu 1819 in Bucuresci. Antàiele ìnvètàturì si le-a fà- 
ciUù in ^érà in colegiulù St. Sava. Filosofia a ascultat'o 
dela ìnvétatulù de peste munti, Eutimiu Murgu. In etate 
de 19 ani intra in armata, unde, pe làngà studiile sale 
de predilec^iune, formézà cu invoirea superioriloru o 
scola pentru instructiunea sub-ofiterilorù. Implicatù 
ìnsè in conspiratiunea colonelului Gàmpineaniì si Mi- 
tica Filipesculù, care avea de tinta sé scape ^éra de 
protectoratulu rusescii si sè-ì dee o nóuà censtitutiune, 
dimpreunà cu altii fu condamnatu la ocnà pe vièta, in 
fine insé pedépsa fu micsoratà la inchisóre pe timpu 
nedeter minato. Astu-felìi sedu ìnchisii la manastirea 
Màrgineni doì ani, pana 'iQ liberà Bibescu la suirea in 
scaunii. La 1844 intra pe terenulu literarù cu studiulQ 
asupra Putereì armate la Romàni. La 1845 incepe im- 
preunà cu Laurianu publicarea Magazinuluì istoricu. 
La 1848 ia parte activà la mi§carea na^ionalà. Espa- 
triatù trece in Transilvania, admira luptele Romànilorù 
sub lancu contra Maghiarilorù, de alci se duce apoi la 
Parisiì, Nici nu mai vedu patria pe care o iubea atàtii. 
La 1850 se pronunta bòia de peptu si dupà o suferintà 
de doi ani se stinge ca o lumina in 16 Noemvrie 1852 
la Palermo, unde càutase o clima mai dulce. Guvernulù 
romànu la 1860 a voilu se-I aduca osemintele in térà, 
dar fiindu pusu ìntr'uniì mormèntìi comund. nu i s'aìl 
mai pututù reafla. Scrierea lui princìpalà este Istoria 
Romànilorù sub Milmiu Viteazalu rèmasà neterminatà. 
Bàlcescu a voitù se-si iee de modelli istoriografia antica, 
dar prea tinéril si incà nu de ajunsù preparati! pentru 
a si-o fi pututìi preface a^a dicèndù in sànge, si, ca 
natura nervósa si fòrte simtitóre, prea multu supusu 
actualitàtii, a rèmasii cumpenindu-se intre idealulQ an- 
tico ^i cerin^ele nóuè ale istoriografieì. Dreptu-aceea o- 
pera lui Bàlcesciì, judecatà din fie care din aceste 
punte-de- vedere, nu atinge nici tinta ideala ce si-a pus'o 
autorulu, nu implinesce nici cerintele istoriografiei mo- 
derne. Dar mai presusii de tòte, ea implinesce scopulii 



— 2V.) — 

praclicn ahi de.sleplArel i}ì airi aspira(iunik)riì nazionale ; 
^i acésla penlru unTi poponi iiicepàloriii, mal v»;rto.sfi la 
incopulfi, eslo mal multo decAtiì unii idealo ce pòle s'ar' 
li ìijtelesù numal mal lùnjirt. Autorulil .si-a scialo vèrsa 
in opera senlimenlulìì sea (erbinte, palpila^iunile inimel 
sale nobile, iji piìnil nu se vorti implini aspirafiuniie de 
viivì pal|)ilft intróga acéslà operA, p:\nft atunul orl-ci 
inimA romAnésc;! celind*o va simti, va palpila, va as- 
pira, se va enlusiasma dimpreunà cu eliì. Acésla este 
i'armeculQ acestel scrierl ; acésla a làcul'o populan'i. 
Acosln farmecQ se ròvarsft asupra luturoni scrieriiorrt 
lui Hìllcescu. Acóslà operA ca prosa esle una din cele 
mal bine scrise din pcnoduliì III. Soleicismil, obscurili- 
tilu ici-oolea, iji incongruen^ole de sliln, mórlea prema- 
larA nu l'aiì hlsalil sé le delalure. Cele-1-alle scrierl 
ìn-limba romàna afarft de Mise-area liomàniloru din 
Ardailù la 184i ^i Cdntarea Romàniel, despre care 
vomii vorbi la Poesie, sunlìì publicale in Magazinulù 
isloriciì. 

.4. J\tpiu 7Z«r/anM(1H28-lS79), mlscuin la 27 Sepl. 
1828 in Hezdediì in Transilvania. 'ratj'ilu-sòu, preoliì iji 
insu?I omiì invè^atù, a fosliì omoriliì de Maghiarl la 
1848. Ilarianiì a sludiain la Hlajil, apol la Cluja, unde 
'ijl-a filculiì :si cursuliì de dreplfi. La anu'.ù 18Ì8 fu u- 
nulù din ini^iatoril marci adunArl din Càmpuliì-Liber- 
làtil dela niaju. Klù culrierìi téra cu ali.I o sumft deslu- 
den^i, ìndomnAndiì poporulu se mérgA la adunare, pe care 
Magliiarii voiaft sè-lft ìmpedece inlimidj\ndu-lù iji rum- 
pAnda podurile de pesle rìurl, ca sò nu pólà Irece. De- 
veni apol mombru ahi Comilelulul do actiune. Dupà 
revolu(iune se duse la Viena sè-?I compleleze sludiile 
juridice. Penlru serviciile sale in revolutiune guvernulù 
*l oleri o dojora^iune, care o relusil dicèndiì, cà elCl 
nu s'a luptaliì penlru decoratiunl, ci penlru dreplurile 
natiunel. D'aici IrecèndCi la Pavia in Italia impreunà 
<u IMrnutiì lu:\ lillulo de doclorù in dreplil. La 185(> 
fu chiemaliì apol ca profesonì la Universilalea din ia?l. 



— 250 — 

La 1860devem jurisconsultù alo Moldoveì, la anulù pro- 
curorù la Curtea de Casatie si sub ministeriulù Cogàl- 
niceanù scurtù timpù ministra de justitie. De aicì in- 
colo trai ca advocatù in Bucuresci. Mòre la 1879 in 
Sibiiù unde se dusese sè-si caute sanàtatea. Cele mal 
importante din scrierile luì suntii : 1) Istoria Bomdni- 
loru din Dacia superiora tip, 1851 — 2 in 2 voi. tra- 
tàndil evenimentele politice, starea sodala si culturalà 
pana la 1848 ; 2) Tesauru de monumente, 3 voi. ; 3) 
Independinfa Transilvaniet, sUtdiuìsi.-poìHicù ; 4) Viéfa, 
operile si ideile luì Georgiu ^incaì. 

GheorgUe Bariiu (1812—1893) a ìntemeiat.u la 1838, 
§i a condusìi timpù ìndelungatù diarele de peste Munti 
Gazeta Transilvanieì si Fòia pentru minte etc. Activi- 
tatea luì s'a marginitù cu deosebire la diaristicà, ér' in 
anii din urraa ai vietjì sale a publicatù Pàrfì alese 
din Istoria Transilvanieì. 

Pe terenuln istorici! pana la 1860 mai relevàmii : 1) 
Aronù Florianìi, Istoria principat. Jereì-Romànescì. Bue. 
1836 — 7 ; 2) Fòia pentru minte etc. de Brasovu, in care 
se cuprindù multe documente istorice ; 3) Dacia lite- 
rara §i Archiva Romanésca de M. Gogàlniceanù, ^i 
Magnzinulii i=it. de Laurianu-Bàlcescu ; 4) Veniaminu 
Mitropolitidu traduse si tip. la 1841 Istoria bisericéscà 
in 4 voi. ; 5) lonu Maiorescu redactézà in limba ger- 
mana Memoriele luì lancu, Balintu §i Acsente. despre 
luptele Romàniloru de peste Carpali in 1848 — 9^^), 
traduse si publicate romànesce la SibiiQ, 1884; 6) U- 
ricariulu de Th. CodresciT, colectiune de documente; 
7) V. Ra^u. Istoria bisericéscà, Blajìi 1854 ; 8) Ade §i 
fragmente de Cipariù, Blajìj, 1855, colectiune de docu- 
mente istorice relative la Romàniì de peste Carpazi ; 9) 
V. Maniu Disertafiune istorico-criticà-literarà asupra 
origine! Romàniloru, Timisóra, 1857 s. a. 10) C. D. 



58). Publicate in „Die Romanen der òsterreichischen Monarchie',. 
Wien 1850 fase. 2. 



— i>r>i — 

Aricesru a scrisiì ihlonu CùmpulunguluI si Istoria revo- 
lu^iunel romane dela 1H21. 

Po torenuhì istorie! literare pAnìi la 18r>() mimai mici 
}ri Iragmentare inceputurl : 1) ceva allamn in Descrierca 
Moldoveì de D. Cantemiriì, in J stona lui Petru Maiorù, 
si in Dialognlù Sdì din Lecsio. de Muda ; 2) Vasile PopD, 
Disertai ie despre fipografùle roinanescì, Sibiift, 1837, 
ìmporlantà p;ìn;1. in (Jiu \ do acjl ; tota eitt serie o im- 
|H)rlanlil prefa^ìl de cuprinsiì istoricft-literarn la neferi- 
cita l\saitire in versurl a lui Pralea; 3) Cipariù pub- 
licà in Ori/fivuìii Luniinàreì (18i7 pànfl la 1848) studii 
asupra limbol romAne, cari amplificate le-a reedilatù in 
Principia de limbA, Hlajù, 181)7. Tota dènsuln a scrisù 
Despre liUinitatea limbel romàne i}. a. in programele li- 
coulul din Blajù in anil 1855, 1857—8 (v. Archivù p. 
40 r sq.). 

Filolo/jie : Lecsicog:rafie. (ìramatìcft. 

Prospeciu istoriciì 

Aprópe paraleliì cu istoria s'aa ocupatfi l^omànil ?i 
cu sludiuhì 'limbel, incopèndo prin sec. al 17-leacu lec- 
sicogralìa, urmàndft in alft 18-lea cu gramatica §i cu 
ìnceputuliì sec. 19-Iea contiruandn cu perfec^ionarea 
dupi\ principiile filologici. In decursulfi acestul timpù 
pàniì la 1860 mal mare .si mai seriósa desvoltare a 
lualii (iramatica ^i cu deosebire dincolo de Carpati. 
Cestiunea ìntroducerel alfabctulul latiniì ^i modula scri- 
erel séù ortografia aCi formata mal cu saraà preocupa- 
^iunea gramaticilorn. $i precum in istorie preocupa pe 
scriitoii originea romana a Poporulul-Komànn. totù a- 
scmenea in studiulù limbel preocupa pe gramatici /a- 
tiìtitatc'i limbo! romàne. Precum romanitatea devenise 
dogmìl In istorie, lalinilatea era dogma in gramatica; 
ór' dela modula cum se in^elegea acéstà lalinitate de- 
pindea diversitatea séa omogenitalea principiilorn ?i sis* 



252 



temelorù deosebitilonì gramaticì. Gei tre! mari tnveta^i, 
Miculù, Sincai si Maioru, aù ìn^elesu ìa dóué moduri 
deosebite acéstà latinilate. Miculìi si i^incai in prefa^a 
de la Gramaticà atàtii dela editiunea I càtù si II, c|icù, 
cà limba romàna este coraptà din cea latina, de aicl aù 
trasa principiulù, cà limba romàna, càtìi va mai fi cu 
putin^à, se-se reducà, cela putinu in forma séa in orto- 
grafie, la latina. Sincai inse a si n^itù in urmà, cà a- 
cestu principiù na se potè esecuta, si de^i 'lu sus^ine 
in teorie, in practicà ìnsé in a Il-a edit. a Gramaticeì 
ìncepe a se abate dela ehi. Paulu lorgovicì in Obser- 
va^iile sale ìncércà a impinge principiulìi latinista la o 
aplicare practicà, dicèndù, cà din ràdécinile latine, care 
s'au pàstratìi in cuvintele nòstre, «sé tragema atàtea 
cuvinte, pre càtù se potè ìntinde puterea vorbeì de rà- 
dècinà». Elù ìntelege acésta mai alesù pentru termini! 
sciintifici care ne lipsescfl, «se nu gàndéscà ìnse cineva, 
dice elù, cà eù umblu sé lapédù din limba nòstra cu- 
vintele cele stràine ; càci mie bine este cunoscutù, cà 
nici limbà nu e sé nu fie mestecatà cu cuvinte strà- 
ine». Maiorù dice, cà limba romàna este mai vechie 
decàta epoca lui Cicerone : va sé dica, elù ìntelege 
mai bine lucrulù, cà adecà limba romàna este continu- 
area graiului vulgarù romanù sì nu a limbei latine. 
Dreptù-aceea si ortografia o adaptézà mai multù dupà 
natura limbei romàne ; cu tòte acestea ìnsé sustine ^i 
eia forme ortografice latine ìntroducèndù. ^i italiene. 
Er' incàtft pentru etimologia cuvintelorù rèmase si elù 
latinistù severù. 

Urmàtorii acestora luarà trei directiuni deosebite. La- 
urianù in Tentamen crlticum impinse principiulù latini- 
tà^ii pana la estrema, incàtù distrugea cu totuhi limba 
romàna, creàndù o limbà de fantasie. Aceslù principiù 
incercà ìmpreunà cu unicula seù discipula, Massim, 
sè-lù consacre in proiectulu de Dicfionariu academicu. 
— Cipariù apucà calea, ce ducea la adevérO, introdu- 
cèndu studiulù evolu|iuneÌ istorice a limbei si lindèndù 



— 253 — 

a reìnvia fonnele sji elementele vechl ^i mal originale. 
Pftnft aici principiuia lui CipariQ cale celn mal bunù. 
In esccutaro insò so abaie incftlft-va dela ehi. In locft 
do a lega evolu^iunea isloricft a limbel romane d'a- 
dreptnlu cu graiultt ruhfani romanù, o lógà cu limba 
ìafind, si numal In niodn subsidiarfi sji sporadicù se ra- 
pórl;1 si la graiuliì vulgan'i. D'aicI provine, cA Ciparin. 
in contra principi ulul seù, in ortografìe merge pAnft 
susn la lalinft, frtrft indoiólft de lémfl, ca s6 nu se prea 
depflrleze euvintele in Ibrnia esteriórft de limba latina. 
Va sé (iicft, idoia lalinilA^el predomina ideia romanilàUl. 

Mal lAnJin se nasce ìncA unì! ala treilea curentn. 
lonii Mudai Deleanu, crede cà in cultivarea limbel ro- 
màne sè-se iee de modelli limba italiana. - De-óre-ce 
insè scrieriie lui nu s'ati publicatù, fòrte putinl vorù fi 
avuta cunoscin^e de aceste idei ale lui. eie insè '.^I affa, 
potè numal din ìntòmplare si cu tot uhi independenta, 
una continuatori! in Kliade Ràdulescu, care mal làr(|iù, 
dupìl a. 1850, voesce se reformeze limba romànA dupà 
cea italiana, §i incepe chiar a-?l traduce poesiile sale 
mal vechl in o asemenea limbà. Acéslà ìncercare a 
rèmasft ìns6 cu tolultt individuala. 

HomAnil de dincóce ne avt^ndù ocasiune a face stu- 
diile aprofundate, cari le lìlceaù cel de dincolo asupra 
limbel, incepèndO a serie cu litere latine, scriaa dupA 
cum le pica in condeitì, ^i cflnd veiJurA, cA pentru a- 
cesta lucru i?i pentru a serie o romànéscA, cum se pre- 
linde dela scriitorl, se cere multa gramaticA, el se in- 
spAimònlarA ^i necunoscOsnda in fondu, ci numal in 
forniA, principiile gramalicilora de dincólo, incepurA a 
pune in circulafiune frasa cA cel de dincolo latinisézA §i 
stricA limba. Pentru a acredita acósta le venea in a- 
jutora dóuè impregiurArl : esageràrile latinisto teoreiice 
ale unora, iji in generala greutalea stilulul la col de 
peste munU, fìindiì-cA el se ocupaù cu deosebire cu 
limbi strAine, ?i din causA cA lucrurile sciintifice nu se 
pota serie in aceea^I limbA u?órA cum se serie unù 



254 



simplu articolìi de diarù séu o comedie. Dreptu-aceea 
pe cànd unii din cei de dincóce in nevinovatia lorii, 
dupà tipàrirea gramaticeì luì CipariCi, vorbiaù de «co- 
media limbisticà de pe càmpulii Blajuluì», ceì de din- 
colo ìncà le réspundeaù cu dreptii cuvéntn : «Asa, 
D-vóstrà scrie^ì usorù pentru cà v'ati ferita de a serie 
ce e greù si fòrte greù». Astti-feifl ceì de dincóce pentru 
torme, care nu se t.ineau de adevérata cestiune, se ìn- 
spaiméntau de calea anevoiósà a studiuluì si a espe- 
rienteì si preferaù a serie usoru, cum le venia. D'aicì 
lunga §i interminbilà confusiune ! ^). 

Din acestea au resultato treì direc^iunì : latinista es- 
trema, istoricà-latinistà moderata, si fonetica estrema 
séù anarchica. Latinisti! estremi, dintre totì ceì mai 
putinì la numéru, eraù in indoita ràtécire, càci nu in- 
telegeaii ori nu voiaù sé intelégà, cà alta ceva este 
limba latina ce ne-a rèmasù scrisà si alta graiulii vul- 
garu romana, a càruì continuare este si limba nostra. 
Latinistii moderati ràtèciau, càci in cestiunea de orto- 
grafie nu se màrgineaìi numai la etimologia interna a 
limbei romàne, ci se suiau pana la latina, §i apoi in 
evolutiunea isterica nu legaù limba romàna de-adrep- 
tulù cu graiulù vulgaru romana, ci sàriaa, peste eia. 
la latina clasicà. 

In apretiarea acestoru dóue curente s'au comisùtotù- 
de-una mari greselì, càci s'a strigati! si unii, desorientati 
ìD asemenea lucrurì, mal striga si adi, cà curentulìi la- 
tinistù ar' fi stricato limba. S'a trecutù cu vederea, cà 
ceì mai estremi latinisti, ca Laurianìi si Massima, chiar' 
eì altu-fela 'si fàceaa studiile filologice ca sciintà si 
alta-fela scriaa limba ca limbà. Laurianù si Massimti 
n'aa scrisu nicàiri in scrierile lorii limba ce au depus'o 
ei in dictionariula loru si cu atàtti mai putimì in" cea din 



i). Despre diversele critice si anticritice in accastà materie a se 
vede cu deosebire in Fòli pentru minte etc dintre ani! 1853 - 1856, 
ér' pentru citatiunile de susu NriI 11 si 15 din 1850. 



— 255 — 

Tentamen criticum ; chiar prefata Dic^ionariuluI este ne- 
gatiunoa dircela a cuprinsulul hitinislil din Dic^ionariCi. 
Micuhì, f?incal, Maioril, Cipariu, a scri«n lie-care o 
limbft mal romanésca, de ct\ia cum scriù chiar a(JI 
mul^l aHiI. Deleunu in 'l'iganiada lui a scrisn cea mal 
romanésca limba. lorgoviel, care pune principiile ce le-a 
desvoltaliì mal rigurosiì Laurianiì in Tentamen criticum 
ij;\ in I)ic(ionariìì, declanl U\muritiì, ci\ eia nu voesce 
sé schinibe limba din ceea ce esle. 

Din tòte aceslea resulta lamuriia, ca acesU invelaci 
se lolosiaiì in epoca loro de leoriile de limba ca de-o 
proba istoricd de originea nòstra, de-o arnia de luptà 
contra strainilorfi cari negafi romanitatca Komànilonì 
si latinitafeu limbei romàne, in aplicarea praclica insò 
nici prin minte nu le-a Irecuto. alarà de Eliade, se 
sehimbe limba, cum probéza tote scrierile Ioni. Cà mi- 
nunatrt de bine aiì sciutiì el s6 lupte, probéza urmà- 
tórele resultale : ideile do ronianitate i^i lalinilate sus|,i- 
nule de el aiì losin probate si recunoscule jji de stra- 
inl, ér' limba romana numal prin lucràrile lorù a tn- 
tratu pe terenulù studiilorù sciin(ijice ; et aiì dalù lo- 
vilura de morie cirilismulul ìntroducòndiì allabelulù la- 
linù ; el aiì creata gramatka limbei romàne singurà 
sciin(ifica :iii copiata de to^I gramaticil pana a(}I. 

Fata cu cele dóuè curenle sciini.ilìee, curentuliì fone- 
ticìi estremiì séti anarcliiciì nu se nasce din cercetàrl 
séiì sludil asupra limbei, din contra ehi se nasce log- 
mal din negatiunea acestora, càci ehi logmal nu voia 
sé scie de asemenea lucruri, crec|ònda in naivitatea lui 
ca este de ajunsiì sé fìl nascunliì romaniì, ca sé sci! 
serie romànesce. Penlru aceea fonetislii facean numai 
oposifiune, dar nu iji studil, caci dèca ei ani li incer- 
catCl acésla lotCi cu aceea^i seriosilalc !fi cunoscin^à cu 
caro lucrali ceialallji, s'anl li convinsil indata a dóua (}i, 
cà tograal el dislrugil limba, ceea-ce imputali latinisti- 
Ioni estremi, ^i inca mal sigurn ?i mal curònd, càci de 
el se fincati loti, cà^l nu sciaiì iji nu voiail sé-:?! dee 



— 256 — 

ostenélà se ìnvete limba séu sciinta eìf, si aeestia eraù 
multimea, si tograaì se laudati cu nos numero sumtis, 
pe cànd latinisti! estremi eraù abia de semintà, ba 
chiar si pentru acésta prea puf ini. Pentru aceea fone- 
tistiì rCau pntutu face nicì gramatica, nicì sè-sì creeze 
si se-sì sistemisele o ortografie, càci a ìncerca se faci o 
ortografie farà gramaticà este a fremènla pane làrà apa 
séii a face o societate farà legi, cari singure o potii 
tiné laolaltà. Anarchia in sciin^à este ca anarchia in 
stati! — voesciì numai proìetariì ! 

Lecsicografia. Incercàrile cele dintàiù pe terenulù 
filologici limbei romàne le aflàmii in lecsicografie- Pana 
la LecsiconulCi de Buda, care a fàcutìi o epoca, aflàmù 
sumà de dictionare asupra limbei romàne, se intelege 
mai tòte netipàrite ^). De sigurd multe suntu ìncà necu- 



2). In cele urinat<''re insiràmn dictionarele ce ne suntu cunoscute : 
l) lìegtstrele de cuvinte romAnescI dela Lucius (sec I7 lea) dupà $oi- 
mirovicl, ale lui l'el-Chiaro s. a. suntti reproduse la Ciparìù, Principia 
p. 236 — 24Ò ; 2) Jjecsiconulù romano-slavù din secolulfl alu 17 lea 
aflatoriu in posesiunea d- D. A. Sturza (specimene la HàsdeO, Cu- 
vinte d. betr I, 259 — 312], autorulti necunoscutu ; 3) Dictionariu 
slavo tnoldovenescù anonimu de pela iìnele sec aln 17 lea, ce se afta 
In fósta biblioteca a Conteluì TheodorQ Tolstoi la Moscya acum a; 
guvernului (Analele Acad Sed. din '*/24 -Aug. 1869 ?i HàsdeQ, loc. 
cit.)- acesta si celìi urmìitorin so presupunu a ti autografele lui Nicolafi 
Milescfl si mitropolitulul Dositeiìi ; 4) Dictionarinlù lifnbeì romàne 
anonima in bibl. societàfil archeologica din Moscva (loc. cit.) ". 5) 
Dictionariulù bànàtianù romànù- latinù In biblioteca Universitari! din 
Pesta (Specimenìi in Col. lui Tràianìi, 1884 p. 406 sq; D. Hàsdeù 'Ifi 
numesce Anonynus Lugoschien&ii, dar' nu esistX nicì o proba pentru 
vre unii lugojanùi ci numa! indicii pentru unii bànàtianti) ; 6) Voca- 
bularu biblicù sérbescùromilnescfl manuscrisù (Cipariu, Principia p^ 
114) ; 7) Dictionariulù latinù romanesca alu lui Teodorii Corbea, bra_ 
soveanii, dela tnceputulìi sec alu 18 lea, in bibl. répos Cipariù (Ar 
chivù p Ò37) ; 8) Dictionariu romànù germanù de Gabriel Lemeny" 
(-f-i729)v. Nilles Symbilae IL 511; 9) Vocabulariù romatw latino- 
serbo- germanù, de Stefanìi Fopoviciu, scrisu la 1843, acesta si alte 
io) dóue Vocabulare anonime, unulù romano-serbolatinu si altullì 
serbo-romànfi, se aflàln Museulu nàlionalfi din Pesta (N- Densu^ianu, A- 
nalele Acad. Rom ser. 2. t. II sect. 2 p. 197); 11) cu corapunerea 



— 257 — 

rioscule. — CelQ mal iniportanlD dinlre tòte este Lecsi- 
couuìù rom, lat. ung. tjì neinlesca de Huda tip. 1825. 
Klù a loslQ inceputù de S. Micultì ^i du| ft niórtea lui 
continuata de Vasile Coloiji, preotn in SftCtirrtmbQ 
(Transil Vania), de lonQ Corneli, canonico la Oradea- 
niarc. rotni Maionì, ioniì Teodoroviciù, preotù romAnù 
In Pesta .fi Alexandru Teodorj, doclonì in medicina. 
Celù care ia dnlìi forma in care sa publicatil iji cu 
deo.sebire etimolugide cnvintelonì, IHaloyulù §i Trac- 
tntHia de fonologie, pulsile cele mal importante, este 
Polru Maiorù. Fftrà de cln. lecsiconulu rèmànea ceva 
de tòte (Jik'le, unii re^islru de cnvinte. Maiorù insè ì 
ìn.siifhl uno .spinili non. IncAtil penlru tructatulil de fono- 
logie vorbimft l;i (Jraniaticù. Dupft acé.sta, partea eti- 
mologica a LecsiconuluI a toslù cea mal importantfi. 
Ka a fosti!, care dupft Istoria pentru tncepuluìù Romd- 



unuT Dicfiortariù in limba molduvtnéscà ^dicionario in lingua moIdaTa) 
ac ocupa !• 1777 minontulQ F. Krancanton^o Minotto, misionarifi c«- 
tolictt In Moldova (I. Hiamì. ("ol. lui Traianft, Ifc83 p. 144 — 5); >>) 
J.tcsiconuiù fi ao romiìnfStH corapus'i de ieromonachulQ Macarie In 
Bucuresci la I778 (tn bibl cerlraU de acolo); 13J Vocabularium va- 
lackicum de M. J'euder (1780) manuscrìsn ta bibl regéscS din Co- 
penhaga (Anal Acad rom. v. HI (l87l)p 34): |4) Ghsariù romànù- 
nutscù de preutuM Michailfi Strìlbetzki tip. la lajl 17K9 (unù esempi. 
tn bibl. centr. din iiucurescì) ; l ,) Dicfùmariù tonuìnù ìatinù de S. 
Micaliì In l)ibl. ep rom. din Oradeamare (N Decsu^ianù loc- dt. 
p 210) a se vedéri Lecs. de Buda, prefa^a : 16) Difp'onariù romAnH- 
lotinù gtrmanù de la 1792 de Aurelifi Antoniù Praedetis. In bibl. e- 
piscopiel romiìne dela Oraden mare (N. Densusianrt, loc cit. p. 109) ; 
I7Ì Diifiontiriù romànù latinù francenù gtrmanù se <Jice a fi com- 
pusfl r. lorgoTiciìì (▼ Gramat.), necunoscutS ; iS) Lecticonù roma- 
nescù fiemfntù fi nfm(e>fù romànù de I. Budai Deleanù (In bibl. centr. 
din Bue. Cip-iriu Archivi) p. 706; Principia p 32i); 16) Dicfiona- 
riìA rom.lat.-ung. de episcopuIO I. Bobft tip. cu lit Ialine. Clujù 
1822. — len^Tchi^i VScàrescu In prefafa Gramaticel sale Inct spunc, d 
lucra la una Dicfionariù romàno. nimicO \nsi nu s'a aflatfl tntre m«- 
nuscriptclo VAcflrescilor'i (Analele .Societ. acad. r V p. 22—23), 
Totfi asemenea ne spune ^i SamuìlH CrisianO (Kòròji), cj avea gata 
un& vofabula*iik rom. Ut. ung. (CipariO, Principiil p. 3tl $i Archivft 
P- 745 sq ). 

«7 



— 258 - 

niloru, a pusu in mi^care pe ìnvè^atiì slrftini. Prin a- 
césta se pune in plinà cestiune si latinitatea séù roma- 
nitatea limbei nòstre. Atacurile stràinilorù aù fostù ve- 
hemente," dar nu trecu multa §i principiulQ triumfà. U- 
nulo din cai mai mari filologi romanisti, celebruliì Diez, 
recunoscu romanitatea limbei ^i o clasà la locala seù 
intra 1 imbile romanica. Dar Maiorù a comisù erezii, 
4icfi unii si dicemù si noi. Mai àntàiù insé, sé nu se 
pèrda din vedere, cà pe atunci in acéstà materie sci- 
inta nu era unde este astàdi, ?i asemenea erezii, si u- 
neìe chiar mai mari, le afli la cele dintàiiì celebritàti 
ale timpului. Apoi sé nu uitàmìi, cà nu era numai o 
luptà scientifica, càci atunci mai pu^inìi amii puté scusa 
ereziile, ci era mai vèrtosù o luptà eminamente natio- 
nalà. Si cànd este vorba de a de^tepta si a salva unii 
poporù din gura perirei, ar' fi stupida sé stai cu mà- 
nile in sinìi fiindìi-cà n'ai armele cele mai bune, séQ 
sé te lupti cu mànu^i ca sé nu-^i strici mànile. Dèca 
stràinii, pentru a ne combate, ^i-aa permisa dilnicu nu 
numai eremi platonice, ca noi, dar violente reale, n'amù 
ìntelege pentru ce sé nu-ti ascu^i sabia pe ce poti, deca 
de-o-cam-datà n'ai ofelu tare la indemànà. Asa au fà- 
cutù bètràniì nostri, §i vedemu cà de rainune bine aù 
fàcutìi ! Noi ne résfàtamu adi cu ereziile Ioni ! Er' dèca 
voima sé le tntunecàmù gloria, pentru ca sé putema 
stràluci noi, atunci sé muncimù ca ei in Uniste si farà 
sgomotù, si posteritatea, ai care! ochi nu se potìi unge, 
va vede. 

Gramatica. Urme de idei gramaticale-filologice des- 
coperimù chiar in Tatàlu nostru cu litere latine de 
Luca Stroici (p; 102). Mai bine pronuntate si chiar a- 
plicate cu sistema óre- care §i cu deplinà cunoscin^à, 
le aflàmù in scrierile mitropolitului Dositela Formarea 
de cuvinte nóuè, introducerea de forme vechi sén rari, 
cunóscerea prosodici ^i a variatei technice a versuri- 
lorù : tòte acestea ne arata pe scritoriula, care nu nu- 
mai cunoscea ce va sé dica maestria gramaticalà, dar 



— 259 — 

scia s'o !yi milnutìbcà. Va' incAtù penlru Invètatulfl D. 
Canteinirft ne convingemn din Cronica lui (I. 82 — 85), 
cà eln t;ra familiarisatù cu Scaliger i}ì cu «socotelele eli- 
mologhicescl». Tute acestea ime erafl numal idei gene- 
rale, adese-orl vage. sciin^ft grainaticalil a limbel ro- 
inAno nu allùmft sé ì'ie esistalù pe atuncl. NicI o urmft 
de vre-o gramaticft romftnéscA de pe acele timpurl nu 
e cunosrulA. In prefala de la Indieptnrm legeì {\i\b2) 
se lace aininlire de granialicft ^\ sintacsà, dar esle a 
se in^elege celù grecosciì séiì peste totiì numal ivctàturay 
cum se (jicea pj\nA la 1848. Cea dinl.Mft gramaticà ce 
cunósceinft pAn:1 acjl este a lui Eustatie IHtnitrie 
Bra§ovianulù scrisà la 175G la Hra^oviì iji dedicala lui 
lonù Const, Nicolae Mavrocordaliì "). Acóstà gramaticà 
este fórft indoiólft identicìi cu cea despre care cjice Wil- 
kinson cft a fncut'o l. C. Mavrocordatft la ITvió ••). Er' 
Francanlonio Minotlo, amintitù mal susn, lotù in acelù 
lociì ne vorbesce, cà elfi avea (la 1775) terminata o 
gramaticà a limbel romànescl, despre care insé nimicft 
alla nu se scie. 

La 1780 apare ànlàia (ìramalicà tipàrità a limbel ro- 
màne, compu-sà pe S. Miculu, aniplificatà ?i coordonatà 
de Sincal ^). La 1805 J;jincal o tipàri a dóua óra la 

3). Un esemplarifl din acéstA Gramaticà, cum se pare, chiar origi- 
nalulO scrisiì cu cirile, ce eraù In usti In Transilvania. ?i bine conser- 
vata, se afla in posesiunca d (J Krbiceanù, profesorù la Seminariulu 
din lo^l. cr' acum la Bue Confine o dedicafiune catrft domn'^, o lungS 
precu ventare, scam m.iteriilorii, apol corpuli Gramaticel, anume gra- 
maticà proprie, sìntacsO fi prosodie. Pe lAngft multe singuIaritS^I, are 
ji unele bune. Din familia Eustatie tr4ia pe la 1870 unii adTocatiì in 
Bra^OTÌi 

4) W. Wilkinson : Tableau historique de la Moldavie et de la 
Val.ichie, traduit de l'anglais par Ch. Paris 1821 p 120 — 1 : „En 
1735. Conslantin Mavrocordato • • . fit. pour le jargon qu'on parlait, 
une grammaire en caractères tir«''s du grec et de l'esclavon'. 

5V Klementi» linguae Daco-Romanae sive V'alachicae. composita ab 
Sam Klein de Saad. ord. S Basilii M. etc. locupletata vero et !n 
hunc ordinem rtdacta a G. G S<ncai, ejusdem ordinis. A- A L. L. 
Phil. et. SS. Th Vi. Vindobonae 17S0. 



._ 260 — 

Buda. Despre principiile pe care se basézà vorbiràmii 
mai susù in prospectu. La 1787 lenachità Vàc3rescu 
publicà Gramatica sa cu cirile sub titlu Observatil séìi 
tàgàrì de sèma asupra regulelorìì si ordndueleloru gra- 
maticeì rowànescì, §i anurae in dóiiè editlunì, cea 
dintàiù la Ràmnicìi, adóua la Vienain 1804, cu deose- 
birea cà in acésla lipsesce prefafa. Gramatica in sine 
esle de putinà valóre, autorulù este cu totulù neorien- 
tatìi. De importane suntn versurile aduse ca esempla 
in poetica (v. Poesia). La a. 1788 mai publicà lonù 
Morariu (Molnar) Gramatica sa germana-romànà, in 
care urmézà pe Miculù-SincaT, si la 1798 o Retorica, 
ér' Radu Tenipea la 1797 publica Gramatica Roma- 
nésca cu litere cirile, urmàndù dupà gramatica luì Mo- 
rariiì. Totù la 1789 unù-óre-care Scolariulu tipàresce in 
la^i mica (ìramalicà romànà-rusà. Paula lorgoviciil 
tip. la 1799 Observafil la limba Romàna. Gramatica luì 
i. Budaì Deleanu a rèmasfi nepublicatà, desi se dice, 
cà ar' fi una din cele mai bune "). 

Samiiilu Cri^ianu profesorù in Cluju, publicà la 1805 
lat. Ortografìa latina romana'^) dupà principiulu eti- 
mologici!. 

Cea mai ìnsemnatà scriere in acéstà materie in àn- 
tàia jumètate a acestuì secolu este Ortografìa romàna 
a lui Petru Maiorii scrisà in limba latina si publicatà 
la ìnceputulù Lecsiconuluì de Buda. Este nu nuinaì cea 
mai voluminósa, dar' si cea mai sistematica, mai adàncà^i 
chiar' genialà cercetare din acelù timpù asupra pàrtei 
celei mai interesante ^i mai grele a limbeì romàne, a- 
supra foneticei. Totì gramaticiì urmàtori s'aiì adàpatu 
din acésta In adevèrù pentru acelù timpù este de mi- 
rato unii studiò atàtiì de petrundétoriii ?i sciintifica. 



6). Cipariu, Archiv"' p 706 sq 51 Principia p. 322 sq . 327, unde 
se aflà si o epistola a lu! scrisS cu litere latine, cum se vede, dup^ 
regulele gramaticeì sale. 

7). CipariT, Principia pag 3l7 sq. ér' in Archiy i pag. 745 sq., 
o reproduce ìntrégà 



— 261 - 

Maioro este intoineietoriiilu lonologiiù la noi. VAù pen- 
tru lAimirii'oa tesliuiiilorìi se servesce in modù com- 
parativn de liniba Ialina, grérft sji de cele neo-latine, 
dar grcijesce cAcI nu ie in considerare evolutiunea is- 
toricì\ a limbol si nu «e servesce de vechile nostre mo- 
nuinenle literare, deiji cunoscca o parte din ole, pre- 
cuni se vede din Istoria lui. Adevèralù, décft vomii ju- 
deca acéstA scriere dupft cunoscintole de afjl, vomn 
alla erezil, nu este ìnsèmalpu^infi adevèralù, cà pentru 
nccliì linipìì a foslfi o seriore lenommalA. si oà in gene- 
ralft, Iurte multe din ea aiì remasi! udevèrurl necon- 
teslale. Klft scóle din alfabotù literole k, x ^i y, sus- 
^ine ini-6 pe q, incfitii dupA elù pentru scrierea limbel 
romùne suntiì doajunsp 20 litere. Elft celli dintàiu re- 
gulózA si licsóza inlrebuin^area semneloriì diacritico, cu 
deosebire la ó (ea), ó (oa), sedila, si cele pentru a §i 
*"R, !^. a. l*elru Maioriì a scrisil si Hmmuiica ìimbd ro- 
mùlee a r«3masn inse nepublicatA ^). DupA ortografia lui 
P. Maiorn §i-a scnsO s;i J. Alecsi, mal tArcjin episcopo 
ahi (ìherlel, (iramatica daco-romànA, IH.^6. Alte 
gramatice, ce s'aù mal scrisiì, ca a lui C. Diacono Loga 
(1822), a lui Eliade (1828) i>\ gramatica plinA de curi- 
ositAt.ì a lui (i. SAulescfi (1833—4) s. a., san scrisù 
pentru usuili scolari!, lordache (lolesculiì publicA la 
IHiO lidgarì de snmd asupra canónc/oru (/ramnticscl, 
este lipsitiì insé de cunoscin^ele elementare gramaticale. 
Mal importantà pentru principiile sale este gramatica 
lui A. '1'. Laurianfi, publicatA la 1840 sub titluliì : 7Vn- 
tamen rriticum, care se abaie cu lotuliì alAtù dola sla- 
rea actualA, càlu ^i dola evolu^iunoa istoricA a limbel 
romAne iji pune regule pentru o limbA idealA, care ca 
limba romùnéscA n'a esistala nicI-odalA, nici va esista. 
Fejilru aceea cu dreptiì cuvèntn a rèniasft cu totulù 
isolata i^i nicI stor^àrile binevoitóre ale lui l*apift Ila- 



8) Unele fragmente saO publicatìi in ArchÌTnI& lulCiparìn p- 27, 
«97» 338, 3S5, 330. 



— 262 - 

rianù in Tesauru (I. 94) de a o pune de noù in evi- 
dente nu i-aù pututù ajuta, §i mai pu^inù ìntruparea 
aceloriì principi! in proectulìi^e Dic^ionariu §i Glosariu 
acadenìicu. — Dela Maioru incóce, celu mai insemnatu 
pe terenulù filologiei romàne este : 

Timoteiu Cipariu (1805 — 1887). Elìi s'a nàsoutù la 
satulù Pànade aprópe de Blaju, A invelato la liceulu 
din Blajù, unde la 1826 a terminati! si cursulil teologici!. 
Fu numitii profesorìi la liceiì ^i dupà aceea la cursulii 
de teologie. Ajunse de tinèrìi canonici!. Intre 1847 — 8 
redactézà Organulu luminàréì. In 1848 e membra aliì 
Comitetuluì de actiune. Dupà 1848 face càlàtorii in E- 
uropa. La 1854 ie direc^iunea Li'?euluT. Mòre in adànci 
bètrànete la Blajiì ca prepositn ahi Capitulului mitro- 
politanii la 1887. Cipariii este nu numai unuhl din cei 
mai eruditi, si in faptà celli mai erudito dintre Romàni, 
dar' si Lmulii care intrégà vièta §i-a consacrat'o pen- 
tru cercetàrile asupra limbpi romàne, §i in adevèri! nime 
n'a adàncit'o ca dènsulii. Ehi intemeiézà scóla istoricà- 
etimologicà in filologia romàna. Cercetàrile lui la ince- 
putu, ca tòte lucrurile serióse §i de adevératà valóre, 
n'aiì fostii in^elese, ^\ cei naivì 'iji fàcean glume mai 
multu de càtù lipsite de sare^). A41 studiilc istorico- 
filologice, introduce de Cipariu, afi devemtii nu numai 
predilectiune, ci chiar pasiune. Elìi a creatu cea 
mai buna Gramaticà si Sintacsà, ce avemii pana adi, in 
cari pe basa graiulni viti .?i a monumentelorù literare 
codifica, in modulu cehi mai sisiematicìi, legile princi- 
pale ale limbei romàne. Dar' elìi este si unulù care a 



9) V. nota 279 §i lìomàn'a Literarà pe 1855. Foia pentru minte 
din 1855 No. 17 reproducéadfi „farsele'' din Rom. lit observft : 
„din care se cunósce de nofi, cu ce u^oràtate se tratézà de unii ómenl 
tnsu^irl de acelea ale limbei nòstre asupra càrora filologil altoru na- 
^iunl nu s'artt ìndoi ìntru nimicù a tiné sfìltuirl 51 conferinfe serióse ?i 
mature; el ariì fi prea departe de a tracia proprietà^ile limbei ca si 
unù sujetfi de comediórà ori farsa dela Sadagura" etc 



— 263 — 

lucraliì timi umltn peutrii inlroilucerea .si pcjpuiiinsiirea 
alfabelulul laliiuì. Scrierilo sale siintiì numeróse, din 
cari noi atniiilirnù urmAlórele : l) I.)iariuUì Organulù 
luminàreì (IH47 — 181-H), imporlantiì pentru studiile Jji 
diverscle notile literare publicale in eift asupra limbel 
romàne; 2) (iramatica limbel romàne, in dóuC edi^iunl, 
la 1854 mal pe scurtfl iji la lHr>9 amplilìcatu ; H) Sin- 
tacita limhel romàne, cu unii apcMidiee Despre limha 
romàìuì (1H77); 4) Architulfi pentru filoloffie .fi istorie 
(IHH7— 1872) ; h) Arte ^i frar/mente (IHÓÓ); 6) J^le- 
mente de poetici (1860); 7) Cestiunea originel Romàni- 
Ioni sub tit.lu: Cuvéntù la tnaxigurarea Asocia^iuneì 
Trandlvanc ; 8) diverse car^t bisericescl ^i scolastice, 
«ji articoli prin (Jiare. cu deosebire in Fòia petrv minte 
ìji programele LiceuluI din Hla.itì. 

Totft ónienii aceslui periodo simln : l) Nic liàld- 
,jescu ( } 1881) care a publicatu la 1848 o gramaticfi, 
ce s'a folosiliì multa timpft in scóle: 2) Gavrilii Mun- 
teanù (1812— 1809), fostu direcloriì alù liceulul romànù 
din lird?ovi1, a publicaliì o Gramaticà §i o sinlacsà a 
limbel rt)m. ìj. a. iji a traduso operele lui Tacilu ^i 
Suetonift: H) Aronù Puìunulù (1818—1866) nàsculù 
in X«ra-Fàgàrasiilul la salulù Cuciulata, elevù aln lui 
Ciparift 9i liàrnutu. Qupà 1848 Irece in Hucovina, unde 
ca profesoriì de limba romàna devine unii alto LazarU 
pentru Hiicovinenl, deijteptàndù sentimentulft nationalù 
iji iiibirea limbel romàne. Khl a publicatrt o gramalicà 
pe basa princi[)iuliii fonelicft, dupà care forma .si o or- 
tografie parlicularà, farà ìndoiélà in scopiì de a se face 
ceva propriù pentru Hucovina, §i calti mal u?ora pen- 
tru ca sè-ì atragà la studiuliì limbel. Elù a mal pub- 
licatn 9Ì Lepturariu romanesca in (i volume *'M. 



Io). Despre activitatea acestul apostolfi al& romànismuluT a se vede 
Dr I Sbiera. Vi«'ta etc Ini A Pumnuliì. 



— 264 — 

Filosofie, Jurisprudeutà, Elocinta. 

. Prospectu istoricu 

Impregiuràrile in cari s'aù aflatii Romàniì panala 1860 
n'aiì foslu favorabile acestorn ramuri §i cu deosebire 
jurispruden^eì si elocinteì. Filosofìa presupune o lunga 
desvoltare literarà, jurisprudenta si elocinta o vieta po- 
litica si socialà bine ìntemeiatà si care séfie pututil ave 
o evolutiune liberà si linistità cela putinìi in intervale. 
Aceste conditiuni ne-aù lipsitù, si anume libertatea si 
linistea n'aù cunoscul'o nici parintii nostri, nicì genera- 
^iunile pana la 1860, precum ama aratala mai susa, 
cap. X si XI. Prin urmare n'ar' fi nicì o minune, §i 
n'ar' trebui se ne ro^imo de locii, dèca nu ama puté 
arata chiar nimica pe acestù terenù pana la 1860. Cu 
tòte acestea, si aicì se adeveresce ceca ce amù disù in 
altù locii mai susii, cà au fostU inni barbare timpurile 
de cdtu Romàniì. Chiar si in acele timpuri de barbarii 
§i miserii, pàrintjì nostri s'aa ocupatù din cànd in cànd 
cu meditatiuni filosofice, cu codificarea de legì §i cu 
frumósa artà a elocinteì. ^i mai àntàifl aparu meditati- 
unile filosofice, apoì incercàrile de jurisprudenta §i nu- 
maì in fine, cànd incepe a adia vèntula libertàteì. in- 
cepe a rèsuna buciumula de?teptàtoria ala elocinteì. In 
adevèrO nu putemìi arata lucruri mari, dar' in fondìi 
fòrte importante ca semne ale tendinteloru de cultura 
^i de aptitudinì ale Poporuluì- Romàna. 

Filosofìa Cea dintàiìi incercare filosofica suntìi In- 
vè(àturile luì Neagoe-vodà (1512 — 1521) càtrà fiulù seù 
Teodosie. Eie ni s'aìi pàstratù ìntr'unù manuscriptu de 
la 1654^). Invètàturile cuprindù regule, ce trebue se le 
observe una domnù in diversele impregiuràri i}ì mai 



l). j*rchiva ist. a Rom t- I- pt. 2 unde la pag. Ili — l32sepub- 
licl IntregQ tractatulù. La 1843 se publicase dupS unii manuscriptu 
din 1816. 



— 265 — 

alesi! cum sè-sR esercite generositatea domnésoà '). Ks- 
punnrea este l'orlo ciani, logica hì olocintA, slilultl na- 
turalft. (luke jjì animatiì, liinba coreclft ^i de o verdólà 
9Ì proluimì óre-cum càmpciioscù. ceeacu esle cu atàtù 
mal importanln, cfloi lucrézft cu idei abslracte. In cfiln 
penlru vorsiunoa, (loca Neagoe-vodft va (ì scrisQ roinà- 
nesce sc'n iti allfi liinbfl, grecesce ori mal vèrlosn slavo- 
nesce, si póle numal mal tflnjifl sé-se (ie tradusfi, noi 
observAinfi, cA def^i piibiica^iuniie de pànaciim ale a- 
cestel opere nu salisfacft cerintele scientilice, asemè- 
nftndil Insè limba si sliluln cu cele din cronicele m»I 
vechl muntene, nu amo ave nici unù molivù de a ne 
ìndoi, cu atAUì nial vArlosìì, cftcl vecliimea in decursii 
de vreo \'M) ani, pAnfi la nì54. s'a mai ijlersiì prin 
copierl. OrcetArl ulterióre inse voriì pule làmuri lu- 
cruln §i mai bine. 

Divanulù séù (fàlcéva tn(eleptuluì cu lumen de D. Can- 
teniirù (v. Cronicarl). scrina in dialogù §i tip. Anlàin la 
1698, tratézà despre lupta intre trupù jji sufletù séo 
materie si spiriliì, luAndu-se do basA filosofia teologica. 
Acesla era utiù subiectù de predilecUune penlru acéstà 
filosofie in evuliì medio, ^i are o inlrógà literalunl. Se 
basézà mal numai pe s scriplurA, ici colo càie unù fi- 
losofi! protaniì. Scrierea consta mal multo din frase de 
cfttft din idei, ?i cu tòte cìl dialogulù nu permitea o 
sistema, dar' se putea desvolta celo putino in modù 
mal logici!, penlru case nu se repe^éscà acelaijl lucru, 
aceleaijl idei de nenumèrate ori. Stilulìi isi limba ca ?i 
In cele-1-alte ale sale scrierl romànescl. 

D. Canlemirù a mal scrisd ìncA Tractatù de logica 
latinesce. Idei morale filosofice desvóltà in abundantà ?i 
in Istoria ieroglifica. 

Ceasorniculù Dommlorù de Niculae Costinù (V. Cro- 



a)- Tot& to limba romànìl (i despre asemenea materie am v?<jutìi 
Intrunfi Techiìl manuscrisS sub numele lui Vasile Machedonil „samo- 
dfrjejiì Grecilorù" Invèfdturi càtr* fiultt leù LeonQ Imperato. 



— 266 — 

nicarì) este opera principalà a acesluì scriitoriu rémasà 
ìnsé cu totulii necunosculà ^). Cuprinsulii, fòrte volumi- 
nosù, este filosofie, moralà §i politica. Este scrisu cu 
multù aparatù scientificù, vaste cunoscin^e de scriitori 
si fapte, espuse tnsé farà sistema si ìntr'unti modii gre- 
oitì. Pentru acele timpuri ìnsè si pentru ìmpregiuràrile 
nòstre, opera este d'o erudit.iune fenomenalà. Atàtiì din 
acestii punclii-de-vedere, càtù si pentru limbà, este pà- 
catù cà zace necunoscutà, pe cànd se lipàrescìi alte 
lucruri aprópe farà nici o iraportantà. 

Cu acestia se incheie epoca vechie a scriitoriloru nos- 
tri pe acestn terenn. Ar' fi incontestabilii de mare ìn- 
semnàtate a se studia limba acestorO treì opere din 
punctulù-de-vedere alù limbagiului fìlosofìcfl. Pintre a- 
ceste trei scrierì, ca metodo, limbà §i espunere, 
se ìnaltà Invèfàturile luì Neagoe-vodà, ér' ca eruditi - 
une Ceasornicuìu domnilorù. 

In timpulCi urmàtoria pana la 1860 in adevèriì filoso- 
fia se generalisézà precum se làtesce si se ridica si in- 
structiunea. Deja S. Miculìi a tipàritù o logica si o E- 
ticà, si dincóce pana la 1830 se mal tipàrescù vre-o 
dóué logice, si alte càte-va fragmente traduse de prin 
unii filosofi. Frofesorù mai insemnatù pentru filosofìe 
in acéstà epoca este Lazarù, care spunù cà a tinutiì la 
Bucurescì si prelegerì séìi mai bine conferin^e din filo- 
sofie, apoi Bàrnu^n la Blajiì (1832 — 1845) si totn elù la 
Universitatea din lasì (1855 — 1864), Eutimiu Murgu 
(1834 — 1836) la Academia din lasi §i urmàtoriulu seii 
Petru CàmpeanQ ; Laurianù la Bucurescì, care traduce 
si tip. raanualulfi lui Krug, si éràsi la Blajii profesorulu 
Tarta, care desi era pentru religiune, in admirabilele 
sale esplicàrì ìnsè fàcea aprópe numai filosofie, §i era 



3). Noi cel dintaia amù descoperit'o la 1881 in bibl. centrala din 
Ia?I Intr'unfi eleganti! manuscriptn de la 17 14 care sémenS cu ma- 
nuscriptulu lui Acsentie Uricariulfi (v. pag. 226 n. 30) ; alttl manus- 
criptiì dela 1801 se aflS In bibl. SeminariuluI din lasl. 



-267 - 

multa iubiliì i}ì ascullaliì. l'rin aceslia se introduse In- 
eeliilrt cu incetulù (Minoscinta (ilosolìel mal nóuf*. Con- 
secin^a a(;e.slel ridicftrl progresive a nivelulul inlelectualQ 
era nuluralininte, cà scriitoril nu se mal puleaiì pre- 
senta publiculul cu scrierl fìlosofice, ca cele de mal 
inainle, escelinte pentru timpuirt lorn, dar nu ptntra 
aln nostra, l'rin urtnate acum era cu multù mal greo 
a serie cinova o operù (ìlosoficft cu óre- cari pretentiunl 
de originalitato. Dintre cel cari s'aft ocupatìi cu lìlosolia 
in timpuin nofi, singurft S. IWrnutiì a liisatiì dupà sine 
o sumìi de scrierl filosolicc, zacil irisé, afara de dóu6, ne- 
tipflrite ^i necunoscute *). 

Cónta r. (1840—1884) a publicatiì Teoria fatalis- 
muluì Jji Incercàrì de metafisica. 

Jnrispriidenta. Colonia romana s'a ìntemeiatiì in 
Dacia cu insijtufiunile romane. C.umca acestea. dupà 
retiagorea legiunilorn ^i administraiiunel romane, nu aù 
dispàrutn cu totuliì, proba viie ?i incontestabila sunto 
insesl cadrrle instilutiuniloriì romane pàstrate in tòte 
tinipurile la l*oporulo-Rt)mantì. cu domnu, popà, jude, 
jura(ì, hHrànl, precum si nomenclatura principali ju- 
ridica (v. p. l Ui sq.). Consonante de principil ^i disposi^i- 
unl particularo romane cu obiceiulU pàmentulut la not 
se voriì pule slabili numal cànd se va aduna din poporQ 
acestn obiceift,'') dupacum acésta s'a tacutil lacelelalte 
popóre, ?i care, afara de punctuhl-de-vedere curatn ju- 
ridiciì, este de-o maro importanza pentru istorie sji di- 
versele cestiunl etnice. 

l*àna la cele dinlAiiì codificatiunl din secoluUì ahi 
17-lpa, la Flomanii de dincóce nu se alla urme sigure 



4). In M>ti(a bto^i^rttficà la Dreptulft public'i »liì Romànilorfi de S. 
BSrnu^ì^», la^I 18Ò7. *« tnjirà tiUe manuscriptele r<"^inase. tntre care 
vre 08-9 filosofìce. nu scimi tnsé unde se mal «fl.! iji drept'i aceea 
nic! ckri Torfl fi originale. Elevil neuitatulul profesora tncepuse a le 
tipflri. Nu se mal scìe ins? in ce stare se mal afll lucrSrile 

5) Unii tnceputil s'a fftcutO sub ministerulO G. ' hi^u, ^i s'a publi- 
catfi ce va tn Col lui Traiano, (r. mal In josìV pag. 3Ò9) 



— 268 -- 

de legì scrise, intre cari, se intelege, nu noto intra dis- 
posi^iunile pentru anume casuri séù persóne, cari le 
aflàmù prin chrisóvele domnescì. Sustinerile ca orga- 
nisatoriulù domnù, Alecsandru celu bunù, ar' fi ìntro- 
dusii Basilicalele, nu le-amu pulutù verifica prin nicì o 
proba '^j. In diverseie chrisóve alàtìi ale domnilorii ro- 
màni, càtù §i in documentele stràine de prin celelalte 
provincii iocuite de Romàni, aflàmù unanimìi probatà 
esistenza unni dreptu romànescù consuetudinarù, ér' la 
Romàni! de peste Carpali, in diversele documente, se 
numesce ^W5 volachie, ritusvolocJiie, Iba. antiqua et ap- 
probata, va se dica : dreptulìj séil obiceiuliì romànescii, 
lege vechie §i recunoscutà ; la Romàni! din (ìalitia se 
numia consuetudo juris valachici, obiceiulù dreptului 
romànescìi ; la Romànii din Serbia lege vechie ; este de 
asemine cunosculìi, cà Romànii macedoneni aveaii nu 
numaì ohiceittìu dar' §i càpitàniile Ioni chiar' sub 
Turcì ^). 

Càtìi de importantà si inràdècinalà era acéstà vechie 



6). Adeveratù D. Cantemiriì ne spune acéstS in Descrierea Mol- 
dovei (prt. 2 e. XII), dar' tn cronice nu aflamii nimic", fi elfi nu ne 
arata de unde a luatfl acésta, dreptfiaceea relatarea lui n'o putemtt 
considera ca o proba contimpuranà, cànd scimfi cà D Cantemirfi 
cam asardézS. Nu putemù Inse trece cu vederea urmàtórele indicii 
de óre care leg! scrise : !n Cronica din Magaz. istoricfi v. V- se (Jice : 
,.La judecàtl mari se cauta Travila in divanulu domnescu", va se (J'c^ 
acésta era ceva cu totulìi esceptionàlQ. La MSnàstirea Neamtu esista 
Provila aea mare in limba slavónà din a 1474 (Revista p istor-, 
arch., si filolog a. II. fase I- p. 135)- Despre Provila alesa ve^I 
mal susft 1^ pag 200. — Intr'unù chrisovu alu luì Barnovschi dela 1828 
se dice cà judecata s'a fàcutii dupà legile tlrei (Archiva sciin^if si lit. 
a. Il p. 180). 

7). Despre acestea veijtl Porunca domnéicà din 1817 la Codicele 
Caragea (Legiuirile civile ale Terel Romànescl. de C N- Bràiloiu 
Bue. 1854). Anaforaua obstescel adunàrl a MoldoveI din 1827 (U- 
ricarifi II 196). N. Densu^ian'ì. Monumente p fera Fàgàraì-ului p. 
4 (not- 2,) 22. 23, 37 — 8, l3ò. Archiva ist. a Eom. t. I. part. i p, 
154 nota; Dona^iunea lui Dusanu din 1348 III p- 143 : lege anticS. 
obiceiu vcchiii. 



— 269 - 

leye consuetudmanì se potè vede cu deosebire la Ro- 
mflnil sii()usl puteriloiiì .slnìine, linde in tóle timpurile 
s'a respecialii mal multa séil mal pu^inn pilnà cliiar' in 
cestiunl de punì justitie, si chiar juducfttoril iji tribu- 
nalele tncrediniaù bélrftnilorQ salulul decisiunl de pro- 
cese "). 

Dreptuirt consueludinarft séti obiceiele juridice ale 
Poporulul M«)nii\niì a ìncercalil se le adune d. (1. Chi(u 
ca minisi i*u de justitie. In cAtiì se va li putuiiì realisa 
acésta, nu sciinn. l'ublicate san vé(|utiì numat cele din 
distrieluliì Hacan in Colunina lui Traianit pe 1H82. In 
colectiunile de pnverbe 9Ì idiotisme incà se allft pSs- 
trale principil ?i macsime din acesto dreptn. Multe 
urme sji dispositiunl de asemenea natura se aflà prln 
vechile chrisóve ifi chiar prin cronice. Marea impor- 
\.'àn\A a cercetArilorf» si a sludiilonì in acéstft direcfiune 
este evidenti! din mal multe puncte arAtate mal sus. 

Este insé naturali!, wl acestiì dreptù consueludinaro, 
ca o lege nescrisA, numal in atiltQ se pulea practica in 
cftin voia s6 In recunósc.1 celli ce avea puterea 
in munii: domnil .si judecàtoril, càci dupìl cum 
ne spune Urechie, ,,ce i-au pArulrt lui (celul mare) ori 



8). N DensusianQ, Mon p {èra Flgàrajulul p 48 Intr'unO »ctO 
«in tribunalulul din FAg&ra^l din 1689 se <}>ce : ..se fie datori aprimi 
ji a supunc pflménlurile acele la ìmp;1r{él!l tn presenta b'trSnilorft ^i 
a bocrilor 1 din satù, . . acea parte ... se rem.-int condamnati 
la 60 fiorini ungurescT din cari jumt'tate sC fie a judecdtoriloni ^ 
arbitrili»^ ce vorR regula contraversa, ér' jumètate a pàr^ilor'i ce 
vorìi sta pe làngl sentin^il '. Amft vi''<Jutiì asemenea judecàjl s&tesct 
scri.se atJU'i din secolulil IJ ;i 18 citìi ^i din acesta, ^i amù T'<^utR 
tn^ine casurT concrete ìnainte de 1^48. Precum dincóce mitropoli^i! 
lua parte la judecìltl >n divanulu doinnescH, asemenea dincolo preotil 
tua parte la judec.l^ile din satfi $i am>ì TS(jut''l casurl tnainte de 1848 
unde cu deosebire preotuliì regula controversa S'afl véi^utù documente 
unde pAr^ile in cause civile a<ì apelatfi la scaunuliì episcopescQ. ^i care 
a decisìl cestiunea in ultima instanti. Tòte acestea eraQ vechl rCml- 
^\\t de dreptulù consuttudinarQ naf-'onalù. 



— 270 — 

bine, ori réti, aceea aù fostii lege" (l, 132), asemenea 
^i D. Cantemirii in capit. citatù mai susù. 

Cele dintàiù legi scrise aparù in sec, 17-lea. Sub 
Vasile Lupulù la 1646 se tipàrescù Pravilele impera- 
tesci (V. p. 143) in Moldova, ér' in Muntenia sub Ma- 
leiii Basarabù Indreptarea legel la 1652 (v. 197). Està 
de observatu ìnsè, cà eie se aflaii in parte traduse ìna- 
inte de 1632, (Cipariìi, Principia p. 113) §i nu i esclusa 
posibilitatea, cà vorù fi fostu traduse de multu, ^i atuncì s'ar' 
adeveri, cà deja s'aìi aplicatu §i inainte de a se tipàri ( v. pag. 
200). Codicele de sub Vasile Lupu cuprinde mai multe 
dispositiunì penale si se consacra aser\irea teranului, ér' 
alù lui Mateiù Basarabù este unù amestecù iiitormù de 
disposi^iuni judiciare, administralive si politiene, si 
mare parte se ccupà cu dreptulìi canonicù. Dar' si dupà 
introducerea legilorù scrise, ohiceiulu pàmèntului rèmà- 
sese in multe in vigóre (Tunusli, 1863, p. 34). Alecsan- 
dru Ipsilantu publicà in 1797 unii noìi codice de legi 
in limba grecéscà, estrasti din Basilicale. Scarlatù Cali- 
machìi publica la 1817 asemenea in limba greca unii 
codice civili! compilatii din Basilicale, Novele, si alti 
codici. Totìi in acestii anìi Caragea in Muntenia pune 
in lucrare codicele seù. In fine vini! Regulamentele or- 
ganice. Cu unirea Principatelora intra §i jurisprudenta 
in nóuà fasà. 

Nu putemii trece cu vederea nici pe Romànii de 
dincolo. Desi eì n'aii avùtii unii guvernii propriìi, cu 
tòte acestea aflàmii ^ì la eì in acestii perioda o litera- 
turà juridicà. Incà sub Maria Teresia incepuse a se pu- 
blica ordinatiunile in limba romàna. S. Miculiì traduce 
Dreptuiu naturala dupà Baumeister (v. p. 240). Austria 
luàndu-ne Bucovina, la 1812 pune de se traduce ro- 
mànesce si se tipàresce in aceliì ami in Cernàuti Codi- 
cele civilù si penalù, intre anii 1850 — 1860 se traducil 
améndóuè acestea de noìi in Transilvania dimpreunàcu 
Procedurile. Tòte legile ^i ordinatiunile pentru Trasil- 
vania esiaù in acestii timpu si in limba romàna tra- 



— 271 — 

duse de Aridreiiì Miireìjianiì, in calitale de translatorO 
pe lilngìl (iuvernn. Scriitorl originali pe lereniilù juris- 
pruden^el in acesin periodi! nu avemù de càln pe : 

Simiotìù Jktnw(ù (1K()H^1864)''). KIn s'u nùsculfl 
la 1 AiiRiiHtn 1808 la satuifl Hocija-ronfìana in Transil- 
vania. Cursulii gimnasialiì la fftculù la Carel, cela li- 
ccain la Hlajn. La 18H2 fu insftrcinalù cu catedra de 
istoria uni versala jji de lilosofie. ór' de la 183H incóce 
Tèmase numal cu fìlosolia. Atùlù ca profesorD càin ^i 
ca seeretariilL eniscopeaciì, .si pentru erudi\iunea, adi- 
vitatea .si probitatea lui, 'jjl cìijtiRìl curAnd o mare po- 
pularitale. Cu deosebire principine lui eminamente na- 
zionale incepo a introduce unti non curenin in genera- 
^iunea tinérà. Kpiscopuliì lonù Lemeni, intràndo cu im- 
prudentA in apele maghiarisinulul, vine in colisiune cu 
curenluin nationaltì ahi càrul capft era Màrnulù. Se 
na.sco unii proceso intre Hàrnuta si partida lui iji intre 
opiscopù, care, se intelege, se termina cu espulsiunea 
lui riftrnu^iì ?i a mal multi din cel mal distinsi profe- 
rorl iji teologi liàrnutil, deja in etate, se duce ca stu- 
dentCi la Facultatea de drepttt din Sibilìi. La 1848 B&r- 
nuZìì fu a(rela care in unire cu sentimentulfi instinclivn 
aliì poporulul iji in opositiune cu curentulìi a.sa numitel 
inteìi(/eti(e ^i a (Jiareloriì romàne, cari nu inlrevedeaù 
pcricolulù, dede proclamatiunea in conlra uniunel cu 
Ungaria, ér' in Càmpulfi-liberlulel de la Hlajft, prin me- 
morabiluliì seù discursn, puse basele unel politice na- 
tionale. In revolutiune eln fu capulù Coniitetuluì de 
ac^iune. Dupà revolutiune '^I continua studiile juridice 
la Viena ?i Pavia, unde lu;\ lillulù dedoctoriìin dreplù. 
La 1855 fu chiemaliì profesoriì la Universitatea din la^I, 
unde i se ofprin\ catedrele de filosofie, dreptuliì publico 
ali! Rom;\niloru ì;;! (h-eptultt naturalo. Dar' dupil o vié^à 
atàtrt de agitata si laboriósa, la 1863 se bolna vesce, se 

9). F&ntàne: Notifa biografici din Dreptuli] publicH alìi Romi- 
nJlorìI, Ia«il. 1867. 



— 272-- 

retrage la loculù nascereì sale, unde a rèposatiì la 28 
Maia 1864. Afarà de nurnèrósele scrieri filosofìce (v. la 
filosofie) elù a làsatù si urmàtórele opere de jurispru- 
den^à: 1) Drepiulù naturala privaiu, tipàritù la la^ì 
1868; 2j Dreptuìii ginfiìorù : ^) Dodrina Constitufiuneì ; 

4) Comtitufiunile stateloru principale cu introductiunì ; 

5) Dreptulti publicù ahi Eomànilorù tip. lasì 1867 (v. 
Eloc-int.a). 

Elociuta. De elocin^ nu póle fi vorba de càto in 
state libere. Adevèratù a esistala in totu -de una oès^esca 
Aduìiarc. Lucrurile insè se petreceafi in moda patriar- 
ehaln, si voinla domnului era de regulà si a obstesceì 
adunarì, ìncàta domnulù. dèca ar' fi voita se audà §i 
alte pareri, ar' fi Irebuiia se facà ca Napoleonu I cu 
generalulù : «contradi-mi, domnule generala, pentru ca 
sèfimù doì». Chiar calle oposiiiuneì stuncì nu duceaQ 
in sala adunare!, ci ea mergea si pleda de peste hotaru, 
Prin Adunàrile ob§tesct, dupà regulamentulù organica, 
mai cu samà asa numita opositiune rusósca ìncepe sé 
facS usù de elocintà. 

Mai din vechiu elocin^a la noi a fostft cultivatà ìn- 
càta-va in bisericà. Acésta insè, dupà-cum se potè vede 
din a§a numitele Omiliare séù Gazami se marginea mai 
numai la traduceri din alte limbi. Nu vorù fi lipsita 
la ocasiuni mari §i cuvènlàri originale, dar' nu ni s'aù 
pàstratu de càtù numai de pe la ìnceputulù sec. alù 
18-lea. 

AntimU Ivirennulu mitropoliluhì Munteniei ìntre anii 
1709 — 1716, destituiti!, réspopitù si ucisù din ordinula 
Domnului fanariotù Nicolae Mavrocordatu, ne-a làsatiì 
o colectiune de Predice tinute la serbatori mari. Pre- 
dicele, apàrute in dóuè edi^iuni la Bucuresci in 1886 
si 1888, se distingtt prin caldura sentimentului religiosu, 
Umbà alesa, stilli armoniosìi, via si figurati!. 

Petru Maioru asemenea a publicatii multe predice 
(v. pag. 245), care pana astà(li .se mai rostescìi icì- 
colea in bisericele romàne de peste mun|i. Aceste pre- 



— 273 — 

dice pentru spirituin Ioni religiosù-nationahl n'ao lipsitti 
a esercita, mal alesn in prin)ele decenil ale aceslul se- 
colfl, o bine-làcèlòre influin^à asupra Komànilorù de peste 
mun^f. 

Ca elocinfù eclesiaslicA insemnatiì este Necrolof/ulii 
luì Stefanu-celii-mare, unft esercitili de elocin^à de pe 
la lincio seeolulul trecutft. Pulerea discursulul sta in 
vàpaia senlimenlulul nationaln,care comunicri ^i slilulul 
pulerea sa eleclricà. 

In atarfl de bisericà in secolil Irecutl abia allànìti din 
cànd in ci\nd càte o urmà de elocin^à. A^a ni s'a pàs- 
tratil discursuhì ce l'a tinuta ambasadoruliì moldoveaniì 
Luca C(hjà càtrà regele poloni! hjigismundu I. la a. 1523, 
in care propone o alian^S a cre^tinilorn contra Turci- 
loriì. In elù se vede omulù deprinsù cu tòte metehnele 
elocin^el '•'). 

Dela unii (iheorghie Maiola s'a pfislralù tipàritù unii 
Cuvmtu la Pasci tinuliì la Mitropolia din BucurescI sub 
Constantinn Hràncoveanù pe cànd mitropolitù era Teo- 
dosie Vesteinianuin (v. p. 197) mortù la 1709; auto- 
rulfl este cu lotulft necunoscutù de-aiurea. Limba cu- 
rata 9i absolutn nimicri archaicù nici in cuvinte, nici in 
ortogralie: slilu vili, ruptft, cu antitese, mal numal 
cuvinte !ji (ormft retorica tftrft tondù *"). 



9). Publicatìi In Archiva istor. a RomànieT !n traducere roma 
néscA t. I. prt. l p 9 

lo). Brofura in octavn micrt cu cirile In 44 fol numerotate. are 
titluin : ..Cuvéntn la mììntuiti^iea patimA a DomnuluI nostru Is. Chs 1 
FJcut de propoveduuorul sfin I tei Evangelil al BesereciI ceT mare 
Kyr (iheorghie Maiota. ahi lim | bel Elinesct ^i Latinesc! da 1 scali! 
alti preaiumina^ìIorQ H] | al blagocestivului domnO ali) | Uggrovlachil. [ 
Io Konstandin vv. Voevod 1 tipilrit de MihaT I^tvanovicl 1 Ipodiaco- 
nulli Typograful" l'è foile 25 o precuvéntare adresalSl ir.itropoli- 
lulul Teodosie. fòia o. verso ic»5na lui Christosiì cu crucea !n spate 
sub ea patru stihurl, pe foia 7 tncepe Cuvéntutù. Loculo tipXriril ^i 
anulù nu I indicstf) nicftirl. Bro^ura ni s'a comunicata de pSrintele E- 
Micu din Hilnatfl 

18 



— 274; — 

In cronice raru se aflà icì colea càte-oscurtà apos- 
trofa. 

Nicolae Bàlcescu in opera sa istoricà despre Mihaiìi 
pune adese-orl, dupà maniera antica, discursuri in ro- 
stulùpersonagielorù,dintrecare mai insemnate sunltì cele 
puse in gura luì Mihaiù (pag. 116, 368, 372,458). Me- 
morabile suntù ìncà discursulu introducHvu alh lui M. 
( logàlniceanii la ìnceperea cursuluì de istoria nationalà 
la 1843, si discursulu lui A. Hasdeù càtrà elevii scóleì 
de la Hotinù. 

Gel mai mare discurs politici! pana la 1860 este dis- 
cursulu lui S. Bàrnutu l^inutii la ^^ Maiil 1848 in ma- 
rea adunare a Romànilorù de peste munti in Càmpulu 
Lihertàtiì de la Blajii. Acesta discursu nu-ld putemìi ca- 
racterisa mai bine, de eàtu numindu-lù discursu de 
niarime antica ; mare nu numai in forma, in ideile §i 
spiritulìi in care l'a turnatìi celebrulìi tribimù ala popo- 
rului, cum 'lii numiaiì, dar' mare, necalculatn de mare 
totìi-odatà, in imensele lui consecinte, incàtù me indo- 
iescii, cà se-se mai fie tinutù vre-unù discursn, ale ca- 
rni consecinte se fie fostn atàtii de nemàrgenite, ca ale 
acestuia pentru Romànii de peste Carpati. Elii este celii 
mai mare monumenti! de pe Càmpulii-Libertàtei si unii 
capii-d'operà de elocin^à romàna. 

Dincóce de Carpati primele avènturi de adevératà 
elocintà in sensulù modernù incepil cu nona situa^iune 
creata prin tratatutù de Parisi!. Divanurile ad-hoc sunti! 
àntàia arena pe care pà^esci! oratorii, ìntre cari se 
distingtì : I. C. Brateanii, M. Oogàlniceanu, G. Negri, 
Anastasie Pani! §i alili, a oàroriì activitate si apretiare 
pe acesti! terenù se ^ine de periodulii ali! patrulea. 



— 275 — 

CAPITOLO III. 
Poesia 

Pro<})Pi/i'(. istoricii. 

I)up;ì istorie inai ciui'ml i<i mai multa sa desvoitatìl 
poesia. Istoria a seménatiì seminta ideilorn nazionale, 
poesia, ca o plóie bine tftcètóre, le-a f'ecundatiì : eie aiì 
ìncoltilft In curt'ind, oiì ìnverfjiliì, san intinsù, aìì oeu- 
patù terenulìì. Poesia a popularisatiì istoria 9Ì ideile el. 
Fjlrft de ea noi nu amft fi adi unde suntemiì, mi vomii 
ti linde dorimiì s'ajungemiì. Ideile suntiì elementulù, 
siintìì aeniliì vitaliì; poesia aripele care ne avrntù prin 
elfi. Poesia totiì-odat;\ a desghiefatiì curentuift amorfittì, 
inglìie^atft alìì limbel. Precum natinuen, totfl asemenea 
limha l'ani poesie nu ar" fi unde a ajnnsiì. Acésta este 
misiunea de desteptare ifi cultura, care poesia sl-a ìm- 
plinifo pana la IHfiO. Nu putemii cere in aceslft timpil 
mal muilù de la ca. Cu deosebiro nu pulemiì ave pre- 
lentiunea de a ne li creata capft-d'opere literare, de-a 
li realisata ideale artistice. Poesia a lucrata in acestti 
timpri penlru idealidti. nafionalti. L'a realizatil in parte 
!ji Pa transmisft ratiunel practice penlru a-i da intru- 
parea realA, !ji ea poesia a trebuitit sóa ar' fi trebuitil 
sé apnee calea idealuluì artisticiì, pentru a ilustra ìn- 
truparea realà a idealuluì nationahì si a-lu punc ince- 
tuin cu ìncetula la ìnàliimea de la care nu se mai póle 
coborì nei chiar distrugèndu-se. Dar' déc;1 timpuhì s'a 
perduti!, sperAmiì, cà ne-a remasi! incft da.iunsft, d'a.junsiì 
ìnsè nuinal décA nu vomii mai int;\rdia. 

Deifi poesia nòstra literarA, in inlelesft mal strinsiì, 
datózil numaì dela ìncepuluhì acestul secoliì, cu tòte a- 
cestea nu ne lipsescil scrierl din timpuri cu mùltft mal 
ìnainte. Cea mal vechie urmà de poesie literarft cu- 
noscutft pana atjl ni s'a transmisù numal prin Iradi^iune. 



— 276 - 

Sunttì caleva versuri rèsboinice atribuite chiar lui 
Slefaniì-celù-mare, eie sunà: 

Hai frali, hai fra^i, la navalà dali, 
La nàvalà dalì, téra v'apèrati ! 
Hai fra^i, hai frati, la navalà da^i, 
La navalà dalì, crucea v'apara^ì ! 
Hai fra^ì, hai frati, la navalà dati. 
La navalà da^i, steagulù v'apàrati ! ^). 
Timbrulù literaru alù acestorù sese versuri esle mai 
presusiì de ori-ce indoiélà. Eie insè arata vechia tradi- 
tie a o§tiloru crestine, care aveaù sleagù cu cruce -). 

D'aici incoio nu mai este cunoscutà nici o urmà pana 
la 1673, cànd Dositeiù publicà psallirea sa in versuri, 
in care se aflà si o mica epigramà a lui Mironù Costimi. 
Din rutina technicà a lui Dositeiù suntemiì nevosi a 
conchide, cà elfi a cunosculù si alte poesii literare fà- 
cute mai inainte de elfi, cari insé n'aù ajunsù pana la 
noi. Elù care 'si adunase o sumà de càrti si manus- 
cripte, care aflase pana si o poesie atribuità lui Stefana - 
celu-mare, de sigurù va fi allato si aitele. Er' la 1674 
unii bànàtiamì cu numele Haliciù (v. p 104) serie ur- 
màtórele versuri in metru anticù elegiaca si cu litere 
latine, care noi le reproducemù cu ortografia moderna : 
Càntù sanatale, st^rinda Ja voi, Romanus Apollo, 

Là to(iVcàtì santa 'n'tmpèrà(ie''sedetìj ^^ 
De' unde cundscihtfeJasteptàmO,! fi sctìhte : lerice 

De Amstelod,am, prii^ càrti sta 'n oimenie tipariù, 
Lege deréptaiì datti frumosà celate" Gené\'a ; 
Iti vine iFranciscus, tine-te Levda, Paris ! 



l). Buciumulu pe 1864 p. i>^$ — 6, aflatti de d- Hasdeu scristl pe 
psaltirea slavo-romàni dela ló8o, de mitropolitulii Dositeiù, care 
^ice cà. ,,cAntarea era fàptuità de StefanUvodS celfl bunii". 

2). Constantinù celli mare baie pe Go^I, cu care ocasiune isto- 
riculii Socrates libr. I e. 18 (jiicé : ,,Hos enim crucis vexillo, quod est 
christianorum proprium, in proelio fretus tam fortiter devicit". 



— 277 — 

Trindetl mftnft sorori, cu cesiO noìì óspe, 'nainte, 
Kratil. l{\rtatil, nimlele pasA curònd. 

DomnI bunl, mari doctorl, dascàll, ^i bunele dómne 
Cu pace il lì^T, cu pAne .si sare, rugftmn. 

Dela l<H»i- csislìi unii manuscriptft de psalml in ver- 
surl cu litere latine, scrisiì in Transilvania (Valea-Ha- 
^egulul), care probabiliì este o copie de pe unii m&- 
nuscriptiì mal vecbiiì (v. p. 10-i). De aci in colo ur- 
nnele se ìnniulfescn. In sec. 18-lea Corbea traduce .si eln 
psallirea loto in versurl (1725). Se afiA manuscriple 
din secoluliì alù 17-lea si inceputulH celul presentii, ce 
«onfinn o sumA do poesil, cele mal multe de origine 
lileranl, fòrte populare pe acele timpurl, mal cu sam& 
càntece de veselie la ospe^e. la nunte, gralula(iunl, co- 
iinde, rugftciuDl, cAnlece la morti ?. a. Cele mal multe 
din acestea suntìl lArà indoiélà fòrte vechl (v. pag. 
182), de siguriì chiar cu secoli inainte de sec, ahi 
18-lea, cari s"aiì Iransmisil alàtiì prin graia viiì cAliì ^i 
prin manuscripte, de unù timpti incóce insè ail 
inceputft se disparii dinaintea celonì nóuè .^i numal lei 
colea se mal audiì. La Sulzer allftma mal multe poesil 
literaro din secoluliì trecutft •'). In desvoltarea poesie! 
romàne literare pùna la 186() conslatàmii urmftlórele 
opoce : 

Epoca I séti archaicù, adecà pana la 1S3(J, in care 
distingemiì dòuè curente decsebite: ceh1 dintftiu biseri- 
cescn atàtn in poesia punì bisericósc«1, càin ifi in poesia 
profanA sórt poporanft scrisA, ?i acestiì curentn fine pAnA 
1780; aln doilea curentù, care incepe cu deosebire cu 
VàcAresciI, esle celù in spiriti! neo-greciì sub influin^a 
iUemenluln sociali! de alunci, !?i acésla i.ine pAnA cìitrA 
1830. In acéstà epocA nu putea sé-se producA ceva in- 
semnalft. Poesia bisericòscA s'a marginitiì la traductiun! 
libere, ca Dositeiiì si Corbea. Poesia profanA se mArgi- 



3). Sulzer, Geschichte d. transalp. Dacicns v. HI. 1 — 83. repro- 
duse cAteva U Ciparift ArchivA p. 680-92. 



-.278 - 

nea la necesitàtile spirituale reclamate de ìmpregiuràriie 
de tòte dilele, d. e. nunte, ospete, serbatori, ìnmormèn- 
tàrl s. a. Mai tàrdiù in eea neo-greacà se cultivà cu 
preferintà amorulù. In scurtiì, de o parte spiritulù si 
stilulù bisericesciì se opune varietàtii si avèntului poe- 
ticù, de-altà parte o ìmpedecà ìnfluinta poesiei neo- 
grece, ca stràina si ca una ce ea singurà nuavea opere 
de gustu si de valóre. Tote acestea, ce puteaù alto ceva 
produce de càtiì totu dupà asemènarea lord. Dreptù- 
aceea in generala poetii din aceste timpuri n'aù pututvi 
se-se avente nicì cu spirituliì. nici cu limbagiulìl, Vócea, 
lorù se simte totùde-una ìnnàbusita, limba neajulatà, 
ingàimata. Numaì icì-colea vedi pe poeti rèsuflàndù mai 
liberi"! si scotèndù accente mai sonòre. In acestù cu- 
rentù se marchézà dóue directiuni : una popularà §i 
alta mai ìnaltà literarà, si amèndóuè mai alesù in po- 
esia narativà. In cea dintàiiì avemù pe lon Baracù, care 
la 1800 publicà pe Arghirii si Elena, ér' la i821 lìisi- 
pirea lerusal ini ulta ; pe Vasile Aronùcare publicà Pa^i- 
mele hit ChristosU si Piramù §i Tishe la 1808, pe Leonatu 
si Dorofata la 1815, Jmilii mànosù la 1820. Ei cre- 
arà unii stila limpede si popularù .si lóte acestea 
devenira càrtile cele mai populare, si, ceea-ce este mai 
multa, ìntrara in coliba leranuluì mai aìesii dineolo de 
Carpati, ducèndìi gusluln cartii si idei mai inalte .si in 
afumata lui locuintà. Dincóce s'a popularisata cu deo- 
sebire Arghiru si Elena, care atinge mai multìi còrda 
sentimentului. Scrierile acestorii doi poeti mai att si o 
alta mare insemnatate, càci eie aa ìncepatù a elimina 
a§a numita literaturà apocrifa, stràinà ca idee §i nefe- 
ricita ca ìnfluinta (v. p 103). In directiunea adóua a- 
flàmu cu deosebire pe Iona Hudai Deleànii scriindù l'i- 
ganiada. epopeie comica in XII cànturì in spirita sati- 
ricù, care din nefericire rèmànénda netipàrità pana tar- 
sio in timpulù nostru. a rèmasù .si necunoscutà, Pe o 
adóua linie ama puté numi aici din genulìi idileì Pri- 
mavèra amoruluì de I. Vàcàrescu .si Rapórtà din i4su- 
de V. Aronù. 



— 279 — 

Kpoca II pdnd la IfiUO. In acéslù epoca poesia In- 
tra séù voescH sé inire pe calea grea a ìnaltel literaturl. 
Penlru acésta ins6 lipsiafi conditiunile sine quibvs non — , 
lipsia in f,'eneralfi instru(-(iunea si adftncirea linibel, 
Lipsa inslructiunel avea de consecin^e sjìiàcia de idei, 
inferiorilatea iji nesij^uranla guslulul ; penlru aceea ve- 
deniù, cft poe^il aceslel epooe, neintelegAndn gieutatea 
misiuiiel, incepn fòrte de tinerl, mal de pe bancele 
scólel, 9i bancele incft eraù putine la numérn. Dar pre- 
cuni incepO de timpurin. totn aliltn de timpuriiì le ^i 
sécil pulerile, ^i pe cj\nd lìsicesce suntn in puterea bar- 
barie!, spiritualmente «untn deja bétrànl. càci séiì nu 
mai producù nimiciì, amutindiì cu totulf», séti repe- 
lézà numal cele din tinere^e, cu mal pu^inà putere 91 
cu mal slabù aventi! , ca tòte lucrurile ce se repeiescn 
sén se ìncfll(|esciì de noù : séù in line- se sfor^ézà la 
lucruri la cari n'aiì cugetatiì nicl-odatà, si pentru cari 
nici nu s'an pregùtiln la timpn. Lipsa ideilorn aducea cu 
sine i}ì lipsa de iniziativa, de avènturl mari, d*» incer- 
càrl grele ; pentru aceea ?i vedemù pe \.o\\ poe^il raàr- 
ginindu-se la genurile u^óre 9Ì neprecisate ale poesiel. 
Gel cari incéccA lucruri mal grele, le pSràsescn la in- 
ceputn, ca Kliade Michmda .s. a. Singurn Bolintineanù 
prin puterea naturai;! a geniulul sefi potè s6-se avente 
mal departe in poeziile sale naiative Fiorile Bosjotu- 
luì ?i Poeme. 

l'entru aceea in acéstà epoca ne lipsesciì scrierl de 
valóre atàtù in epico, càtiì ?i in dramaticjl. Chiar epi- 
grama, cea mal mica din tote speciele ife' poesie, n'a 
fostn apròpe de loctt incercatìi. Lucrulo se esplicA usjorù. 
pentru- ca epigrama este conditionatft de concentrarea 
unel cuintesen^e de idei intr'uno fòrte micu volumii si 
intr'o limbà eleganti, precisa •§! ascu^itA : lipsindù insé 
fondulù de idei iji adAncà ?i variata cunoscin^fi a lim- 
bel, urma necesarminte ca epigrama sé rèmAinà. cum a 
rèmasn, neincercalfl. Lipsa de unii sludiu adàncitiì ahi 
limbel a produsù alta neajunsA de naturA si mal 



— 280 — - 

fatala pentru poesie. D'aicì adecà provine, cà cei mai 
multi din poe^ii acesteì epoce aìl unQ fòrte restrinsù 
vocàbulariu §i o mai restrinsà fraseologie. Aceleasi cu- 
vinte, aceleasi frase se repetézà mereù si interminabilti. 
Unii altù defectù capitalo alù poetiloru din acéstà epocjl 
esle, cà et nu se màrginescìi, nu se concentrézà asupra 
unei specie de poesie, ci mai totì, §i cu deosebire cari 
se simtù ceva in putere, ìncércà tote genurile de poe- 
sie : lirica, dramaticà, narativà, satirica. Unii scriitoriù 
in prosa nu potè sé serie farà ca sè-^i concentreze a- 
ten^iunea si puterile asupra unuì obiectii, sè-lu studieze, 
sé caute, se mediteze, sé ase^e, poetii ìnse cugetàndQ 
cà cea dintàiù ideie, ce le plesnia prin capu, era deja 
.si poesie, dèca puteaii s'o incadreze cu càte-va rime, 
nu voiaiì sé scie de studii preparatóre, ci fàcèndii-§i 
ei meseria tórte u§órà §i nefiindii publicu care 
sé-i aducà la cumintje se ìnmultiaù ca eiupercile, là- 
sàndù in pàraginà terenulù laboriosa alti poesie!. Si a^a 
ei seriali meren si mai bucurosfi poesie de tòte speciele, 
ca §i cànd n'ara fi avuta nicì o ideie de preceptulù, cà 
cine face de tòte, nu face nimicù bine ! Puterile risipite, 
ori-càtù de mari nu potù tace nici-odatà ceca ce arìi face 
unite, concentrate, ^i cu atàttt mai vèrtosa puterile 
sufletesci. 

In acéstà epoca dóué creatiuni- originale puterrù sé 
constatàmù pe terenulù poesiei : halada istoricd ^i oda 
nafionala. Cea dintàiù creata de D. Bolintineanù,adóua 
de A. Mure§ianù, din nefericire amèndóuè aù apusù cu 
ei. Cu Bolintineanù nime n'a cutezatù a concura in balada 
istoricà ; nime in oda na^ionalà n'a atinsù ìnàltimea luì A 
Mure^ianù. Acestea aù fostù nu numai cele mai insem- 
nate creatiuni in genulù poeticu, dar totù-odatà ?i celù 
mai puternicù mijlocti de educa^iune na^ionalà. Prin 
balade s'aù popularisata faptele cele mai glorióse din 
istoria nòstra nationalà ; eie aa scosa pe Mircea, pe 
Stefano si pe Mihaiù, din cronicele mucede ^i i-ao pur- 
tatìl in triumfa prin tòta Romànimea ; ei s'au coboritù 



— 281 - 

pentru a slrftluci chiar in coliha teranului. Am'-ndoI 
fcesll y^ates, adeverall protesi in intelesula antico, ail 
dalli espresiunea cea mal inaila idealulul nostru natl- 
onaln : 

Astù-fela e Ronnànula :^i Romàna suntfi eù, 

l^i sub .iugula barbaro nu-ml plecù capuln meiì ! 

Càci 

Viiloriil de aunì ^éra nòstra are, 
9i prevé()n prin secoli a el inàllare ! 

Er" celalallù cu buciumuliì reìnvierel striga : 

De.'jléptà-lt', RomAne ! din soinnula celù de mòrte, 
In care te-ad;\ncirà barbaril de tiranì ! 
Acum ori nicl-odatà, croesce-^I alta sórte. 
La care sè-se 'nchine ^i cru(^il tèi dusmanì !... 
Romàni din patru unghiurl, acum ori nicl-odatà 
lìniti-vC' in cujiettt, uniti-vè 'n simtirl ! v 
Hi resunià ìntregrt spiritala, adàncestiì si crislalisózà 
senlimentula ^i aspiratiuniie intregulul Poporu-Romàniì 
farà deosebire de provincie. Singurl acestl do! poe^I se 
ìnaHà la ceea ce este misiunea adevèralel poesil, la 
universalilafea sentimentulul, ideiloriì !?i aspira^iunilorn 
unul poponi, ^i numal acéstà cale duce mal doparle — 
la omenime: càci unii scriitorift numal resumàndn in 
sine ?i làsàndft sè-se resfràngfl in scrierile sale intregiì 
niediulù séiì poporulQ, in care s'a nàscutft si a tràitn, 
cu sentimentuliì, ideile §i aspiraiiunile sale, numal aslft- 
feliì se ridica mal pe susù de vulgulft literartì, de micile 
lui individuaiilàtl, ^i se ìnaltà ca o parte constilutivà 
in sfera totalitA^il omenescl. 

in acéstà epoca incepe a se serie càte-ceva sji pentru 
teatru. MuUàmilà tipuiilorù sociale iji comediórelonì scrisc 
de V. Alecsandri in tonù populanì, teatrulfl incepe sé 
nu para de loti! slràinQ. 

Totn in acéstà epoca se continua in poesie spiritulil 
poporano, ce pe basa poesiel mal vechl luase la ince- 



— 282 — 

pululù seeolulul unii noiì ?i mai ìnaltu avéntù cu Baracù 
§i Vasilie Aronu. EIù continua in a dóua epoca totu cu 
Baracù, càci V. Aronii murise, si cu deosebire cu An- 
toniì Fami, eleva ala lui Baracù. Acestia se adresau cu 
deosebire la poporulù de josn, si chiar pentru acésta ac- 
tivitatea lorù este fòrte importantà. Totù-odatà se nasce 
si in literatura mai ìnaltà unii curentù popularù, si a- 
nume prin publicarea poesiilorù populare de V. A- 
lecsandri. Acestìl curentù ìnse era falsù, càci 
elù, in locù de a invèfa in acele poesii limba frumósà 
§i curala de care se servesce poporulù in poesie, ìn- 
cércà sé imiteze spiritulù, ideile populare. Acésta insè 
este o absolutà imposibilitate. Creatiunile spontane ale 
poporuluì, la carìaù lucratù generatiuni, in cari s'a con- 
centrato in raodù naturalu, inconscientù, totiì sufletulii 
poporului, este imposibilù ca se-se reproducà in modù 
literaru. Poelii potiì si trebue sé utiliseze limba, ideile, 
imaginile populare in creatiunile lorii literare, dar incer- 
càndii a se identifica pe acésta cale cu poporulù, este a 
crede cà polì se intri cu capulù prin stanca. Fiindù ìnse 
in forma usorii a turna asemenea versuri, càci suntù 
scurte si se mai admitù, ca populare, si mai neregulate, 
astù-felu ìncepuse §i unii mai continua si adi a insira 
vorbe legate mai bine mai réù, cari, lipsite de origina- 
litatea si imaginile indràzne^e ale poesiei populare, suna 
ca nucile góle. Pentru aceea nici nu s'a pututn pro- 
duce nimicù de adeveratà valóre sub acésta forma. 

Insusirea cea mai insemnatù a poesiei din aceste e- 
poce este spiritulù sànàtosn, de care a fostù totù-de- 
una inspirata. In ea nu petrunsese incà bólele de pe- 
simismù si cosmopolitismu, din contrà bàtea unù pulsa 
puternicù pentru bunurile mari ale vietii, pentru misiunea 
ìnaltà a omenirii : ea lucrézà neadormità pentru a des- 
tepta in Foporula-romànù consciinta de sine, a-i inalba 
demnitatea, si a-i aprinde sufletulù pentru idealulo na- 
^icnalù. Nu se incuibase spiritulù infectu de elica ce 
cuUivà amhifiunile neputincióse §i intriga. Scriitoriì in- 



— 283 — 

JÌUÌn(<lH in hivc tisuj'ra Jiu/iliruini sjjimi rii'((t loru /r<i- 

(i^scà, ordonattì si curata. Avùntulù neastcptatfi ahi \*o- 
poruluì-roin:\nii trebue sè-lù inuUùmimù in mare parte 
poe^iloriì sei hotrùnl. Acesta este cu deosebire niarole 
lorn inerii n ! 

allft ìnlluin^a binelacètóre s'a esercilain usupia 
limbel. Anni vòcjutn, cft poetil pùn'aci, in epoca I, a- 
veaiì sé luple nuillf» cu neajunsurile linibel. In epocali 
iji linil)a poesiel se desmortesie de-odati\, devine (lesi- 
bihl, usórA, sonòra, ('ehi dintAin poeto la care intàhiimù 
acésta nóua si duke iinibìi, este V'asile Càrlova, care 
ìncepuse a serie la lìnele tpocel I. Dela eln incolo a- 
llftmft cu toluhì alttì limb;\ in poesie. Dar dóctì limba 
cà.slij,':'! in llesibilitate ?i devine mal sonónì, nutotùa:ja 
se ìnir-mplìl cu rcji;ularilatfa si corectilalta el. Poetil 
scrii! cu londulù si cunoscintele de limb;>. ce le cas- 
tigali prin usuili de tòte (jilele, fiirà a face studii a- 
nume, làrà de cari nu se potè aprofunda limba ?i nu 
se pòle castiga niaterialulù absolutu necesaro pentru a 
puté crea opere do adevèratik ifi durabilA valóre. La 
cel mai multi poeti le lipsesciì atàtù cunoscin^ele gra- 
maticale, càtiì si guslulo limi pentru a sci alege inlre 
limb}\ !ji limbil, cuvcntiì .ficuvcntiì. espresiune ?i espre- 
siune : lucrurl pentru cari nu ajungù cuno.-^cinfele lim- 
bel suple cu fila séiì cari s'aù lipiin de omù numal la 
ìnt«"'mplare Pentru aceen vedemn, cà Eliade, in o opera 
seriósa ca Michaida, nu ?i-a pututiì alla nicl limba, 
nici stiluliì. nicl forma chiar, .'ji totii a.'ja a pàtil'o E- 
liade .si altil cànd s'aù ìncercatù sé traduca din operele 
clasice, cari cereali o mal mare avutie de limba ."ji va- 
rietate de stilo, decatù celi! ìndatinato in poesia nòstra ; 
chiar Alecsandri, ca sé nu vorbimiì de cel do a dóua 
mana, comile. cum vomii vede, enorme gre!?ell grama- , 
ticale !?i sintaclice. Acestii nesuccestì era naturalo, caci 
din nefericire mal vòrlosù poetil ao luatù in riso stu- 
diile de limba ale gramaticiloru, pe cànd togmal loro 
le trebuiaiì mal multa. Dar fiindo-ca le despretuiaO, eie 



— 284 — 

incà si-aù rèsbunatù cu o sàràcie de cu vinte si de frase, 
cu gre^elì gramaticale si sintactiee, cu lipsa de varietale 
in stila si de avuljie de forme in technicà. Se vede, 
cà nu cetise séa nu ìntelesese celebrulù preceptnaliì lui 
Boileau : 

Sans la langue, en un mot, l'auteur le plus divin 
Est toujours, quoi qu'il fasse, un mechant écrivain. 

Una Incru ìnsé trebue sé constatami!, in generali! in 
poesie se serie- o limbà mai bunà de càtù in prosa. Pe 
cànd prosa se indopa cu cuv intesi espresiuni (rancese, 
in poesie nu se pulea face accsta a§a usorii. Poesia, 
ca ceva intima, scosa din sentimentula romànù, nu 
putea sé- se esprime decàta érà^i prin unii elementi! emi- 
namente intima, si acesta nu putea fi stràinu, necu- 
noscuta, nesim^ita, ci trebuia se fie romànìi, crescutìi, 
€um amil dice, ?i eia impreunà cu sentimentulìi dela 
inima. De-aicì deosebirea in limba din prosa si cea din 
poesie. 

Dintre poeti cea mai trumósà, mai alesa, si mai co- 
rectà limbà aflàmu la Bolintineanù : asemenea a lui 
Mure^iana este plinà, solemnà si corectà. La acestì doi 
se vede gustulìi estetici! in limbà. Ceia-l-al|i vaccilózà 
intre o limbà mai alesa literarà, si ìntre curentulìi de 
tòte dilele : pentru aceea scrierile lora sunti! o ìmpes- 
tritare acum de cuvinte fòrte inaintate §i de neologisme 
neìmpàméntenite, acum de clemente ordinare, lipsite de 
ori-ce grafie ?i estetica, cugetànd ei cà a§a ar' fi pò- 
pularù, farà se iee sèma, cà nici in poesia popularà nu 
afli cuvinte ca sburdalnica, harapnicìi, nàprasnica, pri- 
elnicii, indoelnicn, sagalnica, tovaràsù, téféra, jivinà ?. 
a., ci §i poporulù in crea^iunile sale alege limba cea 
mai frumósà, cea mai estetica si cu deosebire cea mal 
romanésca, ne-impestrit(atà cu tota feluki de stràinisme 
noderòse, nepolite. 



— 285 — 
A Porsia lirieA. 
Frospeciu iftoncù. 

Poesia liricA, deiji grea in fondu, fiindn insè uijóra In 
lonnft, a preocupaUì cu deosebire pe poetil nostri. Dar 
ohiar nunial lipsa de o cunoscinta aprofundalft a lim- 
hel era dujunsfi pentru-ca cel mal multi poeti sé nu 
póljì ajunj^e la vri'-unù raniù verde pe acéstà cale. In 
epota I séiì pùnA la 1S:^0. lirica este fòrte slabft. Poe- 
sia bisericésci skÌ psaltirea in versurl, numal in modD 
impropria séiì eeln multn numal dupà forma o numè- 
ràmiì la liricù. In IbndD este lipsità de proprieiatl lirice. 
Suntn numal monumenle isloriee de Incercare a poesiel 
literare si nimica mal multiì. Mal adevèrate poesil lirice 
se all:ì prin unele manuscripte de prin secoluliì trecutù 
si de pela incepuluin celul presentii (.p. 182), cari se 
làtise adàncu in poporù, de 91 eraù de origine literarà. 
Lirica ie ceva avOjntn cu Viìcilresciì si mal alesù cu 
lonn VAcìlrescu. In nóuà fasi Intra cu Cflrlova, crea- 
tiunile acestuia : Pàstoriulù intristatù §i Rtsunetuliì 
unuì fluerù incepiì a rèsuna in tòte parlile Romàniel. 
Urniéza apol Holintineanft, ale aìrul elegii avurà celi» 
mal puternicù resunetn. Totiì pe acestn timpft Incepù a 
se popularisa ?i unele din poesiile lui V. Alecsandri ?i 
Andrei Muresianù. 

In tota timpulù poesia lirica ajunge la o mal puter- 
nica espresiune In elegie. Acésta era naturala. Ranele 
suferin^elorn seculare si tànjirea duiòsa dupa cjile mal 
bune, nu puteaa se Imprime nici poesiel lirice dedita 
caracterula melancolicù, doiosn. Cùrlova incepe cu 
Pàstonulu intristatti, Holintineaniì cu fata tinérà pe 
2)atulù mor(eì. In generahì cele mal doióse eraii §i cele 
mal populare. Astù-fela numal sentimenluliì triste^el 
ajunse la o espresiune mal vile, mal puternica, va sé 
<Jicà mal adevératà. tìe ca amintire a glorici ^i a su- 
lerintelorù trecutulul, (ìe ca ìntrevederea idealulul doriti!. 



— 286 - 

fie ca dorù de patrie, fie ca durere de amorti, pe cànd 
fericirea lini§tità, idrlicà, bucuria §i veselia entusiasta 
si furia sublima a resboiului, nu-si puturà afla o pu- 
ternicà espresiune. Cu deosebire poesia de rèsboiù, de§i 
i se oferi ocasiune la 1848, nu putu lua avèntù. Mai 
multfi sentimentù §i avèntù resboinicil constatàmù in 
baladele istorice ale lui Bolintineano. In luptele Romà- 
nilorù de peste mun^ì se canta cudeoseaire Destéptà-te 
Romàne, Audì buciumutu cà sunà §i Astaci cu bu' 
curie I 



P O E X 1 I 

Dositeiu mitrojJolitulu (p. 200) se distinge in Psal- 
Urea tn versuri cu deosebire prin o technicà variata, 
incàtii sub acestfl puntù-de-vedere ar" puté concura cu ori- 
care din poeti! nostri mai tàrdii. Chiar si limba pentru o 
incercare atàlii de seriósa, desi, dupàcum credemù, nu 
cea dintàiù, este destulu de inaintatà ; cu deosebire 
ìnsé mai bine i succeda versurile pana la 8 silabe. 
Adànca cunoscintà a limbel ce-o avea Dositeiu, se cu- 
nósce mai cu sama din acéstà Psaltire. Elù are o avu- 
^ie de cuvinte, de espresiuni si de rime, ce. ar' face 
onore multorù din poerii epocelorfi urmàtóre. Este a- 
devèratù, cà dic^iunea lui arare-ori este poetica §i 
tórte adese-ori stàlcesce accentulù cuvintelorù, Unù alta 
defectiì generala alù luì este cà siluesce une-ori 
gramatica, stricà sintacsulù si fàuresce cuvinte de 
prisosa séù farà farmecù. Mai bine scie elù sé nuanteze 
acceptiunile cuvintelorù. 

Teodoru Corbea, bra§oveana, care a traila pe la fi- 
nele secolului alù 17.1ea si inceputula celui ala 18-lea, 
asemenea a tradusà Psaltirea in versuri. El trecèndù 
in Rusia si-a fostù dedicata cartea lui Petru-cela-mare. 
Unù manuscripta §i potè chiar originalulù se afla in bib- 
lioteca rèpos. Cipariù. Necunoscénda decàta numai càte-va 



— 287 — 

fralmente, nu ne putema pronun^a aaupra valorel '). 
V&o&i'escil'-'). Acé.slft veehie (amilie, care dupà Ira- 
ditiune '.-jl trage originea din Transilvania dela Fflgà- 
rajjiì '), ne-a tlalft mal inulti scriilori .si cu deosebire 
poe^I : l) Ien(ìchi(d Vàcclrescu (p. 2ii5) dela care aveinft 
uiuì tractaliì de poelicfi adausa la gramalica sa (17.S7), 
in care ca esemple figuróza poesil de ale sale, ìntre cari 
Spune, inimiórd, spune ! .si Amdrìtà turturea, sunlfi te- 
ricite inspira^iunl lirice. Slieliurile din cronica sunltt 
frinì valóre. 2) Cluceriulu Alecu \''dcdrescu .si VorniciUii 
Xeculae V(ì':àresci'i, fìil celul dintsiift, dola cari aseme- 
nea art rémasft mal multe poe.^il, dintre cari cùte-va 
ale lui Alecu s'aa publicatn inlr'o bro^urà^ 171)6), multe 
suntft netipfirite. 3) Banulu lenache alti H-lea Vaca- 
rescu, asemenea a lavala poesil nclipìlrite ìnse *). 4) 
lonii S. Jancu Vdcàrescu, mare logoféliì, este cela mal 
ìnsemnatiì dintre loti. Kliì. tìulft lui Alecu Vàcftrescfl, 
s"a nùsculfi in ullimuliì deceniu alu secolului treculù. 
Promovézà ìnlìintarea scólel de la SiXnlulft-Sava sub 
Lazariì, !ji totu in acelCi timpu apare ca scriitoria. Elù 
a murila la 1863. Pentru acelft limpft elù este ìnsem- 
natiì ca lirica. In eia se ameslocA spirilulft neo-grecn, 
ìinpusù prin societatea de atunci, ?i celù romanistù ìn- 
trodusiì prin ìnvétafii ardeleni : acesta si alla o viie es- 
presiune in piesele Cdntecìi romdnescìi, Svdtuire ^\ Ru- 
(fàciune, Glasulu lui Mihaiu ViteazulU ?i Ah! de-amù 
pnté redohìndi. In cele mal multe din cele-l-alte respira 
spiritula neo-greca. In unele piese, ca in Piéza hund ?ji 



II. Dcsjiic < urbea ve(JI Sulzer op. cit III p. 14—1 njRn . 1 rin- 
dpift p 120 ; ArchivR p. 635—637. In Butiumulù I. 94 se <^ice c4 
a'ar' A tìpArit» 1» 1720 la Alba lulia in Ardeulù. nu 1 cunoscutu Insi^ 
nJd unfi esemplarli 'iparitiì. 

2). l\>f(ii l^iUiIrfsiì de Odobescu In Revista Rom. 1S61 p- 481 
■q. neterm^atù. Analele >ocie:. Acad. Roni. t. X (iHjy), p. ai -23. 

3). Esist.1 fi acjl in comuna Dhaba familia Vatra/itl ^ì unii munte 
Viearea. alft càrul nume obvine deja prin cele mal vechì documente. 

4) Specimene din poesiile acestoril trel. tn Bibl. pop. rom&nS 1878 
▼ I p. 69 -91. 



— 288 — 

Piéza rea si lelele aplicà idei si credinte populare ro- 
màne. Nesiguranta directiuneì si neajunsurile limbei nu 
i-aù permisù o deplinà desvoltare. Cea mai ìnsemnatà» 
prin avéntulti poetico si cu o linbà mai curgàtóre, este 
Primavèra amorulm. Traducerile ìncercate din francesà 
n'aii succesiì. Dela elù avemù : colecfiune de poesù 
(1848), elegie Elisa; altele zacù ìncà inedite; tra- 
duceri teatrale : Britamcù, Ermiona, Eegulu. 

Consiaintinù ConacM {1171 — 1849), nàscutii in Mol- 
dova la Tigànesci, a fosta logofetù, a aspiratù si la 
domnie. care inse a ob^inut'o Mihàlache Sturza. Elù 
trai apoi retrasfi. Era tata vitrigù luì C. Negri, luàndù 
pe mania acestuia, Smaranda, in càsàtorie la 1828. 
Dela elu avemù o colecfiune de poesii orig. §i trad. sub 
titluliì Alcàtvirì si tàlmàcirì. Poesiile lui se ocupà a- 
própe esclusivù cu amorulQ, ìntr'uno tonù lamentàtoriù, 
fòrte monolonù .si picurà de unii sentimenti! efemeiatù. 

Barbu Parisu Mdmuleami (1794 — 1837) s'a nàscutù 
la Slatina districtulù OItù. Yenindù de tinèrù la Bucu- 
rescì a tràitù cu deosebire pe làngà Constantinù Fili- 
pescu. Dela elfi avemù Rostu de j^oesie (1822) §i Ca- 
raderete, (1825). Dintre poesiile lui unele suntù ele- 
gice, ea PLàngerea patrieì, Rugàciunea, ér' aitele, cu 
deosebire Caracterete, suntù mai multii satirice. Ar- 
denti! patriot!!, cunoscètoriù alù firei omenescì ; limbà 
u^órà si naturala. '} lipsesce ìnse avèntulù. 

GJieorghe Asachi'iìlSS — 1871) s'a nàscutù la 1 Martie 
1788 la Her^a in Moldova. A studiato in Lemberg,. 
unde la 1804 a luatù gradulo de doctorù in filosofie. A 
fàcutìi si cursulù de ingineriesi, la 1813 fu numitù pro- 
fesorù pentru ingineria practicà, fòrte necesarà §i càu- 
ta tà pentru hotàrnicia mosiilorù. La 1817 organisézà cu 
spesele sale o societate teatralà de deletanti traducènda 
ìnsusì si piesele in limba romàna. La 1 lunifl 1829, la 
dóuè lunì dupà Curierulù Bomànescu alo lui Eliade, 
scòte §i elo Albina Eomànéscà. le parte la redactarea 
Regulamentuluì organico. Sub Mihalache Sturza, ca re- 



— 289 - 

l'erendarri alrt scólelorO. Iiicr.1 mulfft penlru desvolta. 
rea invù^ìlm('ntnlul publicn in Moldova. Kliì «cólo 
prin pr(Jcesiì dela cftlugAril greci mosiile donate de 
Vasile Lupuin scólel din Trel-lerarchl, pe care aceia !»♦ 
usurpase. Cu deosebire elft este spiritulH motorn in 
tote diiocliiinile in Moldova pftnA pela 1H4U, cànd apare 
pe pcenfi nóua genera^iune cu (loj^alniceann. Nc^tì, A- 
lecsaiidri ij, a. In lunga sa viéfà eliì a • desvollalù o 
acliviltite forte intinsù pe terenulù literarù, dar .si tórte 
(lesconcentrata, càci se ocupft aprópe cu tòte speciele 
de literatunì. in prosft .si in poesie. Activitatea lui a 
foslQ de?teptiltóre. Acesta este nìeritulù lui celfi mai 
niare Ca scriitorin ins6 nu s'a distinsiì in nici o spe- 
cialitate. Dreptft-aceea este aprópe imposibiln a-I nimeri 
classa .seriitorilorn intre cari sé-lil punì. MultA energie 
si bunò-vointà lt\rà talenle deosebilc Este cu deosebire 
slabù in limba sri balan^ézà intre epoca vechie .si nóufl. 
De«!Ì a scrisiì numèró.se poesil, nunial vreo dóué Irei 
aù atrasiì inct\tù-va aten^iunea publiculul, ca Dochia, 
l*e (intirimuìii unul satù sji Fìoràrif" liomànà. A fépo- 
satiì la a. ISTI. Scrierile lui suntù fòrte numeróse, din 
cari amintimr. : 1) Culegere de poesiT (ISòA:) : 2) Fabule 
(18»)'i); H) Nuvele istorice a Romaniel (18(57); 4) Mal 
multe piese teatrale (v. Teatru, Boinanu, Fabula). 

Vasile Carlova (1809— 18:U) S"a nAscutiì la Tàrgo- 
viste unde .si- a fàcutìi .«i studiile. Klù, talenta precòce, 
la etatea de 18 ani a si inceputft a .serie. La 18SI in e- 
tate de 22 ani a intratù iu armatfj, in care anu, dupft o 
-eurla bòia, a §i muriti. Eln putiniì a trailo §i putinCi a 
scrisiì. Dar cu tòte acestea a inlipàrilù o urma ne?lér?a 
in calea sa. Kln desparte timpuln non de timpulù vechia. 
In scrierile lui resufliì mal Antàiù geniulù noiì ahi lim- 
bel ^i cu deosebire alìì poe.siel romàne. Cu eia se des- 
inortesce vócea ragu^iia a Musei romàne. Nòua linibà. 
nóue idei ?i non avèntù. Ca sub o vérga magica se 
schimbà d'odalA loluliì. Dreptiì-aceea ìn^elegemiì penlru 
ce pu^inele sale poesil avura celti mal mare r^sunetù, 

19 



— 290 - 

fàrmecarà d'odatà tòta inima, totft audulù romanesco. 
Sub tarmeculù lui, Musa romàna incepe a canta cu 
totulù pe alta còrda, dulce si sonòra. Sub ìnfluin|a luì 
incepe a serie Negruzzi, Hrisoverghi '1 imitézft pasti de 
pasti pana chiar in alegerea subiectelorii. Imaginaijiune 
fierbinte, sentimenti! entusiasti!, espresiune simplà §i vi- 
gurósà. stili! dulce si farmecàtoriti, o limbà ce curge 
ca unii limpedù riu^orìi : età proprietàtile neuitatulul, ba 
uitatuluì poetti, caci in cursa de o jumétate de secolii 
nu s'a aflatti nici unii sufletn romànescù, care cu càt.ì-va 
gologanì se adune celti putintl intr'o brosurà sacrele re- 
licvie ale geniuluì, care, alta doiiea dupà Stefanti-celti- 
mare, intona Mar^ulu o^tiret Romàne reinviate ! Se 
vede cà acésta este resplala sufletelorù nobile si-a ade- 
vératelorii merile ! — Oàrlova ne-a làsatù urmàtórele 
paesii : Pàstoriulù tntristatu, Ruinele Tàrgovisttl, Re- 
sunetulu unm fluerù, hiserarea, Rugàciunea, Oda o§ti- 
reì romàne'^ Hero ^i Leandrn, unù actu traducere din 
Zaira luì Voltaire. 

Andreiu Muresinnù (1816 — 1863) s'a nascutiì in 16 
Nov. 1816 la orasuln Bistrita in Transilvania. Tatà-seft 
era morariìi de scòrta de argàsittl. Cursulù gimnasialù 
l'a fàcutii in loculo natalo, celti superiori! si teologictl 
la Blajiì. La 1838 fu chiematti ca institutoru la scólele 
romànescì din Brasovu. La 1839 fa numitti profesoru 
la gimnasiulti romano-catolicù totti-d'acolo. Toto in 
acesttl ano incepe activitatea luì literarà ca colabora- 
torù la Gazeta de Transilvania §i la Fòia pentru minte. 
La 1850 fu adimenitti pe calea functionarismiiluì, càci 
i se oleri in acelo ano postultl de translatoro si redac- 
torii pentru partea romàna la Buletinulii oficialtl pentru 
Transilvania pe làngà Guvernii in Sibiiìj. Acesto posto 
ìnsè a tosto fatala pentru elii. Func^iunea in sine, de a 
traduce merco, era obositòre si chiar abrutisàtóre. Elù 
ca autori! alo lui De^téptà-te Romàne, a càrui cantare 
era stricto oprità, era pusti sub inspectiune politienéscà, 
§i i se interdlisese a mai serie poesiì prin diare. Astfl- 



— 291 — 

telii (It-cà mal scria dm cùnd in ciiinl cAte-o poesie, o 
publicu in Fòia pcntru minte sub speiidonimiihì Ere- 
miiulti (Un Carpazi. Diverse alte ncplAcerl, ce le-a 
avuta culli a tosili in Sibiiiì, l'aft rócutil din ()i in <|i 
mal melancolico. La 1861 fu pusft in disponibilitale, iji 
se relrage óra?! la Hrasfovù. Kèuliì se agravézft jji mòre 
in '-.1 Ocf. 18()M. Dela ehi ne-a ròmasO o Colectiune 
de pòesil (1.SH2, I8si). A tradusu o parte din Xop(ile 
lui Vung din cari s'a publicatiì ceva in Fòia p. minte 
din ISC)'». A mal tradusn Icóìm crescerei relè. Activi- 
talea lui A. Muresianiì, ca poeln o putemu dislinge 
dupà trel epoce : eea dintAiu pAnA la 1842 séù a ftnlà- 
ielorn incercflri, in cari se observA Uipta cu limba ?i 
cu forma ^i nesi^'uran(a in direc^iune si in alegerea su- 
bicctolorfi. Cu deosebire in acóstà epocA se ocupA cu 
subiecle erotice, dar làrA succesfi. Poesiile Asa mi-a 
fflsiu urxita, R^sntìetù si O patwrumà in visù, cele mal 
bune din acéslA opocA, conslilue trecerea la : adóua 
epocA, pAnA la 18ó(), epoca de l'ortA a poetulul, cftcl in 
acestii timpiì se desvóllA geniuliì sen in fótA puterea : 
GhiSìtìii unni Romàna, O privire de pe Carpati, Devo- 
tamrntulu familieì Ilurmicachi, Càtrà martiriì romani, 
suntu mArgAritarele din acésKi epocA, ór' Destéptà-te 
Romàne *) este diamanlulii in coróna poelulul iji a inaltel 
lirice in poesia rotnAnA. AcóslA odA admirabilA, in cadre 
restrinse de 11 strofe, concentrézA totil ce este mare 
!ji sublimo in treculuift nostru, (le ca glorie, (ie ca su- 
ferinie : dA espresiunea cea mai puternicA aspiratiunilorft 



4). In tutO decursnin anulul 1848 poetulU a publicatti noaul dóu{ 
pocsil, una din 4 strofe In memoria Adun.irel din CàmpuIù-libertSteT. 
«'t' dup.1 aceoa nuuial ac»'sta uiricil poesie De§téptà-te liamàne. care a 
aplrutiì iìntàia <»rà In Fòia p. minte 1848. 21 luniiì Nr. 25. Este 
semniHcatiriì, ca cu totiì fenomenalulti succes'i ce la ob^inutn acésW 
poesie Indati dupà publicare. poetul'i a statii reservatfi, de unde se 
▼ede. cft elU a sciata prejui favorulii Musei 51 nu l'a formatti, p« cAnd 
unA altulQ ^ar' mal ti turnatQ o dutinfl chiar invita Minerva. 



— 292 — 

mari ale Poporuluì-Romaniì. alita la faptemaret.e, fulgerà 
asupra tirànieì, arunca biàptemulii, ca .loe fulgerulil, 
asupra tràdàtorilorù, si indumnedeesce libertatea. Cu 
vócea grava a proteluliiì ne cèrta pentru ^órha ne- 
unire^ din trecutfi, ne striga se ne desteptàmu, se ne 
ridicSmù < c?m patru mtghiurì» si sé ne uninnù <4n cu- 
gttu si in simfirì». Din acéstà epoca mai averaiì f?i o 
admirabila poesie filosofica : Omulu frumosu. In a treia 
epoca, de la 1851 pana la mòrte, spiritulù poetului. sub 
impregiurarile in cari se afla, incepe a làncedi. Poetulù 
in acéstà epoca esle mai multù medilativu de càtn es- 
pansivo, pentru cà-si perduse multe din ilusiunì. Din 
acéstà epoca se aflà adresate poesii la personagie, dintre 
cari unele nule-aù meritata nici mai nainte si cu atàtu 
mai pu^inù dupà aceea. La acéstà ìnsè pòrta vina situ- 
atiunea falsa in care impregiurarile vietei ìmpinsese pe 
poetù. A- Muresianù nu este mimai unù poetù, elii este 
unii omn inspirata de divinitate, este profeti! pètrundèioru 
de cele viitóre. In adevèrù poesiile lui continu protetii. 
In poezia privire de pe Carpati de la 1844 predice 
^nuoriì de gìiiétà ce vinuspre térày (Ru§ii la 1848) ; in 
Destéptà-te Romàne profetesce furarea Diinàret j^nw- 
intriga si siln. A. Muresianù, ca si cànd si-ar' fi ìnt^e- 
lesù gravitatea misiuneì sale, elù nu s'a aràtatù desìi 
la publicn cu scrierile sale, elù nu a fàcutn pe scriito- 
riuln de profesiune, ci a servitù ca organu alù unuì ce 
superiorìi, pentru momente mari. Pentru aceea poesiile 
lui suntù putine la numerù, — Limba luì este curata ro- 
manésca, terità de cu vinte vulgare séiì deforme si de 
sunete neestetice precura side neologisme, afarà de vre-o 
càte-va latinisme ca lustra, impera, vultu, contentu, 
strepita, proprina si fiilcrn, care tòte se puteaO pune 
cu cuvinte romànesci, din punctfi- de- vedere gramaticalu 
§i sintacticii. limba este càtu se potè de corectà ^). 



5Ì. O aménunta analisi scritica asupra poesielorfi lui A. Mure- 
^ianìi a se vede in ale nostre Ceicetdri literare p. 121 — 142 



- 293 — 

Vasile Alecsandri (1821 — 1890) sa nftsculft In HacftQ. 
^ludiile '^1 le a fficutìì in férà prin pensionatele fran- 
cese. Sa (ìusu apol la Parisiì penlru a urnia cursurile 
de medicina. La 1839 revine in patrie, i^i-'sl ìncepe ca- 
riera lilcrarA in revista Dacia literard redactatà de M. 
Co^alniceamì. I*e la 1842 ìncepe a se ocupa cu cule- 
gorea poesiiloriì popolare din graiuin poporulul. La 1844 
ìmpreunft cu Cogalnicoaniì sji C. Negruzzi (u ìnsàrci- 
natri cu direc^iunea teatrului romànci si francesn din la^I. 
In aciistft calitale ìncepe a serie piese teatrale romà- 
nescl. In urina miscArilorù dm '818 pilròsesce patria iji 
merge la Parisiì. Kevenindiì in lórft. la 1855 ìncepe a 
scóle revista Romania literarà. Dupà unire ie parte la 
afacerile publice, ca deputala si ministru. In anil din 
urina ministru din partea Komàniel la Parisu. Mòre la 
181K). Alecsandri inca a lucrata aprópe pe tote terenele 
poesie!. Forta lui principala ìnse consista in lirica. 
Kln este unulfi dintre principali! lirici la no!. 

Lirica lu! Alecsandri insè est e mole, blanda, farà a- 
dancime in cugetare si tara energie in espresiune, nu 
agita sentimentulrì, nu-liì ìnlierbènlà, nu entusiasmézà ; 
poeinln trece u^joriì pe de-asupra sentimenteloriì, Intog- 
niaì cum rondunica atinge usonì cu aripa suprafa^a li- 
ni.>flita a luciulu!. o lina incretirc apare pe de-asupra §i 
ìndatà órAs! totuliì s'a lini.'jlita. Lirica obline mar! .si du- 
rabile succese, cànd esle ca fortuna, ahi care! geniti 
intra josn in mare, o réscolesce in adancur!, undele 
lìerbfi iji vuespiì, ^i vibra^iunile ce se comunica in afarft 
se pretacft in valurì ce rapescìi cu sine tolula. Afarade 
acesla poetuln nu s'a ocupaliì in lirica cu unù anume 
genti, nu s'a specialisatù, ci s'a legati! ma! vèrtosft do 
tota felulil de ocasiun! esterne, (!arl or!-catQ le-ar' ni- 
meri poetuliì penlru momenia, fiindù eie trecètóre slà- 
besce sji mteresuhì .si se recesce ^i sentimentulD sóù 
disposi(iunoa specialà ce domina odala, iji prin urmare 
slabesco .si se ijterge sfi valórea poesiilora. Rare, fòrte 



294^ 



rare suntù geniile, care aù putulù, dar si acesteanumaì 
càte-odatà, se creeze ideale eterne din asemenea situa- 
tiunì trecètóre. D'aici provine, cà poesiile lirice ale lui 
Aleesandri n'aii pututìl prinde adàneù si trainici"! in 
vié^à ^i sentimentulù ìntreguluì Poporù-Romànù, cum aù 
prinsù elegiìle luì Càrlova, pMngerile si haladele luì 
Bolintineanù si Desiéptà-te JRomàne alù lui A. Mure- 
sianiì : tòte in modù spontaniì, naturalù, prin propria 
lorn fortà, farà amesteculù si insistenta compositorìlorn 
musicali, caci in acestù casù se impune melodia prin 
frumuseta eì si pò sia remane aprópe indiferenta, pe 
cànd in casulù celìi dintàiù poesia este totulii, ér' me- 
lodia ceva secundarù. Din numérósele poesiì lirice ale 
luì Aleesandri, Hora unirei a prinstì ceva mai adànciì in 
poporìi. In lipsa conditiuniloru fundamentnle, lirica luì 
Aleesandri lucra mai multiì cu forma esterna, mai alesil 
cu frasa, de càtù cu puterea interna, va se dica cu i- 
deia si cu sentimentuh'i. Pentru aceea lirica sa a pu- 
tutìi fi usorù imitata, pe cànd Càrlova si cu deosebire 
Bolin lineami in elegie, dar mai alesil in baladà, si A. 
Mure^iamì in oda, aiì remasù neimitati. Dintre ióie 
numal in elegie 'i succede poetului a atinge sentimen- 
tulii ceva mai adàncìl, ^i dintre tòte piesele mai adàncu 
in Tu care estì perduta, mai pu^inù in Adio Moldovet 
§i in Duìce Moldova, pe cànd in cele de bucurie e 
fòrte làngedQ d. e. cànd poetuM se intórce din esiliù 
in patrie, farà indoiélà, avea multa causa se-se bucure, 
cu tòte acestea poesia Intórcerea fn ^érà, scrisà sub a- 
cea impresiune, este tórte palidà, Nicì amorului nu i-a 
pututù da espresiune intima si fìerbinte, nici sentimen- 
teloru rèsboinice umì vigurosù resunelìi. In ciclulii de 
poesii facute cu ocasiunea a dóuè resbòie, in Italia la 
1859 si la noi peste Dunàre, nici o piesà nu este in- 
spirata de entusiasmulù rèsboinicìl. Singuru numai na- 
ra^iuneì de dupà rèsboiù a luì Penesìi Curcanuiù i-a 
imprimati! unù timbru mai energicù, care ìnsè ca na- 
ra^iune obieclivà nu potè escila sentimentuhì rèsboinicù, 



— 2*)5 — 

cuni ur' puló luce acósla unù cànlecù. Mal bine i-aft 
succesft micilo lablouri soft descrieri in PastelurX ^i 
mal ahisfi in cole mal sourle. fiele mal desvoltale lan- 
ge(|escri, jji l'rasele ocupA loculo imaginilorù .«ji aift ide- 
ilorO. limbA mal biinfi allàmiì, dintre tòte scrierile 
sale, in pioselo lirici», cAcl acestea, intogmal ca in poe- 
sia popularfi, nu sutérft cuvinte putiniì poetice, cum 
suntiì. ciivinloie lungi, straine néfi cu lorma^iunl stràtne, 
reù-sunàlóre, neologismo jjì provipcialisme, pe cftnd in 
poesiile narative ^i in piesele teatrale poetuliì ^i-a im- 
pestritatfi .«ji deformatil limba cu o suma de cuvinte, 
dintre cari unelo nepoetice, cum suntfi neologismele, ca 
strania, caduol, cleinen(d, fastu, completa, specimenù, 
o/randa, decreta, antitezà, regrttu, completezùy produdùj 
coriegiù, fluviù, provid enfiala, solitarù, angelica, pre- 
senterà, concerteza, aprefuesdi, confiaiu, capitulezù, pre- 
dispunu, precedala, iransjignrare, berhan(ie, prosternìì, 
prcsagiu, ahiectìì, complace, achita, apar(inù, conformùy 
tensìi, corniferìl, complice, Jla<jeln, fccnndù, resplenda, 
suavissimù, raportù, justù, plumetitiì, .s. a. §i de alta 
parte ; hàrlogìì, shurdaluicu. craiu. trufu§ù, nàprasnicTi , 
ducha, rèzdueliH. lagàru, bunta, Jivinà, diìianie, pras- 
nidi, poreclà, tovarnsu, pribagiì, téfénì, résvràtire, gO' 
dacN (purcehì), ocodì^ gingaifà, surgucia, huceagiì, za- 
padd, ceairù, prihànir, sevàelnicù, nevolnica, tue^ù, 
prepttelnica, norodu, urgelnicù, oblàduire, harapnidi, 
i}. a. si tòte acestea nu in comedióre séù in farse, ci 
in piese scrise cu inlentiune de ìnaltà poesie. — Unù 
altù defectn alu limbel lui Alecsandri sunti! desele gre- 
jjell de gramaticft, sintacsà •"') ?i technicò. 



6\ Despota- Votili : adevSra^il fiii «/ geniulul romànfi ; ^ermurì! 
Sfaldati ; leH nIprasnicQ ni càrui largft ghiarfl ; •.\\ spus'o insufi '. alù 
lumflor-ù fttApànO ; so putemA tngrubJl resboiulQ a'iitreprinde ; ffrbinte 
sftrutarl : ^i schimbà-^t apoT cAt ' viea ! : cine potè sé ne df sparte : 
la culnifle puteril. — Fàntùtta Blandutiei fi Varia : descàntecl tìoróse ; 
dulcele (i cuvinte ; ìimbirele i divine ; m ar desparte ; ^àndirele-ml 
ncbune ; /rigare le ntipte ; personagi ; s • atide preludete ; hunà feste ; 



— 296 — 

Alecsandi'i a scrisù : Doine si Làcràmióre, Pastelurì^ 
Legende, Dumbrava-Rosie, Ostasiì nostri, colectiune 
de poesit populare (p. 121), Piese teatrale, §. a, (v. 
Foes. narat, dram, si Nuvele). 

Dimitrie Bolintineanu (1826 — 1872) s'a nàscutQ la 
a. 1826 in comuna Bolintinulù-de-vale, aprópe de Bu- 
curesci. Invètàtura §i-a fàcut'o la St. Sava. Intra apoì 
ca tunctionariù la Ministeriulù de interne. Deja cele 
dintàiù poesiì 'ì atragù atentiunea publicului, càci 
fata tinèrà pe patulu morfei a fostù unii evenimentù lite- 
raril. Fratil Golescì iaù iniliativa pentru a ajuta pe ti- 
nérulti poetù se mérgà a-^i compiccia educatiunea lite- 
rara la Parisù. Elù se duce la 1847, dar la 1848 re- 
vine in patrie §i ìncepe a redacta diariulfl Poporulìi 
SuveranU. Pàràsirea studiilorO, ìntrarea in politica §1 
incà pe calca obositóre si deprimàtóre a diaristicei mi- 
litante, a fosti! fòrte mare gregeia, care si-a résbu- 
natii amari! asupra talentelorti sale naturale de poeta. 
Dupà suprimarea mi^càrilorii, elii fu esilatti, ^i se duse la 
Parisù. Acestù esiliti a fostfi de celti mai mare folosù 
pentru poeto. Elu este epoca de glorie a poetului. Din 
acestù timpù datézà cea mai mare parte din scrierile 
sale cele mai ìnsemnate. Din Parisù, in timpulù esiliu- 
lai, elù s'a dusù in Turcia. si fiindù-cà acésta nu-lù 
làsa se-se ìntórne in térà, fàcu diverse càlétorii prin 
Asia-mica, Siria, Palestina, Egiptù, Archipelù §i pela 
Romànii de peste Balcani. Elfl iji-a descrisù tòte aceste 
càlàtorii. La 1859 se intórce in patrie. Devine ministru 
de esterne §i de instructiunea publicà. In timpulù acti- 
vitàtii sale multe idei mari le-a pusQ in circulatiune ^i 
in parte a si realizatù din eie. Ideia unei Societati aca- 



ot'ti ; osànditS a pare o fiin^S ; cu fruntele piccate ; septe culme ; me- 
niti a pere din lumina ; creanga verde crescénd mtndrà collana pànS 
la cerurT frunc^ósa lui coróna ; fulgerii detunà ; nimic nu potè a ne 
de sparte 5. a 



- 297 - 

Uemicf este a lui ). Asemenea prin stflruintele lui, ale 
lui Negri sji V. A. Ureoliie, se infiin^ézà cele dinlàiù 
scóle la RomAnil-macedonenl. Dupfl 18G0 trft(?sce re- 
trasiì, coploijiiulu-la ineelulfi cu incetuhì miseria .-ji in 
urmA l)óla. (Ui tote acestea ehi in acestil timpiì desvóllft 
o mare aotivilale lilerarù. Miseria .ni bòia 'Ift doborù. 
Untt depilato la 1871 arata in Camerft miseria poetulul, 
alta depulatìi rCspunde : Ce sè-ì facemu ! f^ìi astD-felù 
celn mal maro poetD alìl noslru mòre la 20 Augusta 
1872 ea celrt din urmà salalionì — inlr'unù spitala, sji 
totft atiUiì de obscurn fu inmormènlain. Numal tànjifi 
prin iniziativa d. (ì. Chitù ca ministro, i s'a pusiì o 
pétrà la mormòntù. 

Celli mal genialiì dintre to^I poeiil nostri este incon- 
testabilfl Holinlineann. Eia lu unii genia precoce, ìn- 
cepu de timpuruì !ji termina eurfindft. SuccesuUi, care 
incorona chiar cea dinlàiil a lui poesie, fu ^i penlru 
eia pedeca d'a pule intelege deplina gréua misiune a 
poetulul. Eia incepu a serie !ji scrise mereiì farà a cu- 
geta ci\ de unde nu mal punì, séu iel mal multa de 
calli punì, curènda va veni limpulil cànd no s6 mal 
afli ce sé iel. Cu Iole acestea Molintiueann, ca nici u- 
nuln din conlimpuranii sei, duce in Plum/erile sale la 
inali j\ perfecfiune elegia incepulA de Gàrlova, §i este 
tota-odatil crealoriuliì a dóué alte specil. Eia creézà la 
noi balada istorica ?i naraliunea poetica. Pe cànd cel- 
aci poeti niteceaiì farà orientare inc«')ce ?i incoio pe 
vasluliì campii aln poesiel, eln in anil fortel podice *^\ 
concentrézu puterile asupra acesloriì specil. NicI-odalA 
pana a(JI mal dulcl, mal pulernice ?i mal mi?càtóre ac- 
cenle elegice n'a scoso vre-una poeta la noi. Eie nu 
sunia jocurl de frase, versurlticluite numal penlru ochl 
?i urechl, eie sunia scàntel electrice, cari nasco din pri- 
sosinla puterel iji a seulimentulul, ?i penlru aceea a- 



7). V. A. Urechie, Actele ^i solemnitatea otìciali 51 neoHcialil ■ In- 
•ugurtrel Socieift^el literarie komflne. Bue. 1867, p 50. 



— 298 — 

celasi efectù de o adàncà §i ardètóre duiosie produci! 
in sinula ori-caruT le cetesce. Er' limba lorù este d'o 
dulcélà si duiosie ìmbetàtóre. — Baladei istorice, cu 
totulQ necunoscutà pan' aci in literatura nòstra, eltt 'i 
dede si nascerea si cea mai ìnaltà perfecl^iune, ìncàtù 
nime nu mai ìncercà dupa elù se- si mesure puterile cu 
creatiunile lui. Dreptiì-aceea balada isterica muri dim- 
preuna cu creatorjulu setì. Gei cari scia, cà tólà Dacia 
resuna de cànteculù baladeloril : Pe o stanca négrà^ 
Pe càmina Turdit, Ca unu glohu de aurù, Nóptea se 
tntinde, Intr'o salaniinsà, Vin, de wè sàrutà s. a, a- 
ceia vorii sci se cumpenéscà marea influintà ce aceste 
balade au esercitatù asupra spiritului publica la Ro- 
màni. Eie nu suntù numaì simple balade, naratiuni 
scurte de tapte, eie suntù in fondu neimitabile cèntece 
de rèsboiu. Si dèca nimica alta ceva n"ar'fi scrisa Bo- 
lintineana, acestea eraìi d'ajunsii pentru-ca noi sè-lG 
numima unù Tirtea romàna. 

Afara de elegii si de balade, Bolintineanìi a mai creattì 
sumà de alte piese lirice, cum suntù Caiccelaneele ?i 
Càntecele (1855), cari cele mai multe suntù de o ìnaltà 
frumuse^à si unele adevèrate màrgàritare. Cànteculù de 
rèsboiù Inima-mì e seca, este de o rara energie. Dar 
puterniculù seù geniù nu se opri aci. Eia cela dintàiù 
dede nara^iunei poetice adevarata limba, spirito si des- 
voltare, anume in Fiorile Bosforuluì si in Poeme (1855). 
Avèntulù fantasiei, plasticitatea espunerei, foculù senti- 
mentului versatù in eie, lumea de nóuè idei §i vederi, 
dulcé^a limbei, suntù, tòte cuprinse la olaltà, neimita- 
bile precum in faptà au §i remasu. Tòte acestea inalte 
calitàti ale lui Bolintineanù ìncepu mai tàrdiù a slàbi. 
Dupà 1855. in care anù aù apàrutù Poesiile vecìiì si 
nóue, geniula lui incepe a se pàli, numai rarù mai 
scànteie puterea lui cea vechie. Elù serie multù incà 
§i dup'acésta, dar' mai multù nu mai amint^sce pe Bo- 
lintineann celu de-odatà si nu mai raro mai apare ca 
celù vechiù. Eia, adoratoriulù si desmorméntàtoriulìj 



— 20!) — 

gloriilonì treoiite. popularisézà acum pò oroil nazionali 
ca Mircea, Steramì, Miliaifi ij. a. nu numoi prin scrierl 
isloriee, scrise dulce j?ì uijoro pentru poporri, dar' .si 
prin piese teatrale in care se mal resumft incà odati\ 
tólA puierea lui de care mal dispunea, §1 prin epicft. 
in caro insó mal pu^inu s'a pututiì alla pe sine insusjl. 
Desilusionalfi de cele ce vedea, cìlcl nu mergeaiì cum 
cln doria si-iji ìnchipuia pentru marele viitoriQ ce-lo 
ìnlrevedea. niAnuesce .fi biciuliì satirel. Are ìn.sé si Ho- 
linlincanfi dcfeclele sale. Kln ìnc;l a lucratCì prea rapede. 
Numal vorbimù de ultimi! ani in cari a desvoltatiì o 
activitate lebrilA, alfi cArel motivCi se vede a fi fostiì 
desperata lui stare niaterialà. D'aioI provimi desele re- 
petàrl ale acelorasl idei, frase !ji cu vinte. Cu tòte a- 
ceslea nu nunial prin geniiì, Holintineanù se distinge 
ìnlre toU si prin limbà. Limba lui, .«ji mal alesù in e- 
poca de glorie, este cea mal aKsri si mal curata §i 
toliì-odalfl. ?i mal corecIS, si dacù vomii considera, cu. 
eltì ìncil a lucrata destulù de iute, vomfi trebui sé ad- 
miràmiì armonia larmecùlóre ?i rotumjimea versulul. 
Klo singunì a ìntelesn, cA, de?i limba romAnA sutere 
hiatuln, toluifl unii adevèratn poeta trebuie sè-lft ìncun- 
giure càlù mimai póle. Klfi Ta evitato in unele poesil 
in modiì absolutiì, l'Ara a stropsi gramalica ^i sintacsa 
limbel, ceea-ce probézA marea putere ce avea elfi asu- 
pra limbel. In poesiile nini tArijie nicì limba nu mal este 
totiì-de-una la ìnAHimea de mal inainle. 

Holintineanù, ca scriitoriiì, are si o mare calitate 
moralA. ¥Aù este modesta ca o fatA mare, nici odatA, 
nici in scriere nicI in impregiurArile vie^el, nu fncércA 
a se Impune prin reclamA. Kln este preotuin sacru alfi 
Musei, care seriosa si solemnù, ca ?i cilnd n'ar' vede 
lumea, servosce linistiliì la altarula el "). 



8). O antlisS criticA a poe.siilori lui Rolintineanu a se redv la 
ale nòstre Cer,etari literart p 288—356 



— 300 - 

Din numèrósele scrieri ale luì Bolintineanu amintimìi 
urmàtórele : 1) Poesiile vechì si nóuè, piàngeri, balade, 
Fiorile Bosforuluì, Caiccelanee, epistole, càntece, poeme 
(1855) ; 2) C untar ea Bomànin si Melodiì romàne 
(1858); 3) Bàtàliile Romànilorù (1869); 4) Legende si 
Basme nazionale (1858, 1862) ; 5) Satire politice : Ne- 
mesis, Eumenidele, Bplintiniadele, Menadele (1861, 1866, 
1870) ; 6) Conradu, poema in 4 cànturi ; 7) lelele, 
grame si epigrame politice (1869); 8) Scrieri drama- 
tice: Mihaiii viteazulu condamtiatù la mòrte, Stefanù- 
voda celu berhantù, Alecsandru Lapusneatiù, Stefanu 
Gheorghe-vodà, Màrirea ^i uciderea luì Mihaiii ViteazulU, 
Mihnea-voda ^ Fostelniculu Const. Canta cusinit, Bran- 
covenii §i Cantacnziniì ; 9) Romane : Manuilu §i Elena 
^. a.; 10) Istorice: Vietile luì Traianu Augustu, Mir- 
cea celu bètrànu, Vladu fepe§ìi, Stefana celù mare, 
Mihaiii Viteazulu si Cuza ^. a. ; 11) Càlétorii : in Mol- 
dova, la lerusalimù, la Romàniì din Macedonia simun- 
tele Atosu, a Domnitoruluì Romàniloriì (Cuza) la Con- 
stantinopolii , in Asia mica : 12) Traducerì, traduce pe 
Anacreonù, participà la traducerea Miserabililorii de V. 
Hugo ; 13) Diverse alle scrieri si articole de diare. 

Gheorghe Sionii {ÌS22— 1 892) nàsculù la Hàrsova distr. 
Vasluiu. A urmatù pu^inù la ISt. Sava, d'aci incoio s^i-a 
castigati! cunoscintele prin propria diligintà. A intratii 
apoì in funcliune publicà. La 1848 fiindii esilatii trece 
in Bucovina. de unde revine la 1S50. La 1859 trece 
la Bucuresci unde incepe a scòte Revista Carpatiloriì ^i 
unde §i mòre la 1892, In poesiile sale lirice eliì a imi- 
tati! si une-orì aprópe Fa tradusù pe celebrulii poeta 
francesù Beranger : Noroculù (La fortune) Orangutanulù 
(Les Gurangs-Outans), Bundunelele proncrisulul (Les 
Hirondelies), (JensorulU m,m (Le Censeur), Pèrula meu 
alba (Mes cheveux) Lizisóra §i altele. Din poesiile sale 
s'aii popularisatù Limba Bomànéscà ^i Lizisóra mea. 
Afarà de o Colecfiune de poesiì §i alta de fabule, a mai 
scrisìl piese teatrale §i a tradusìi Istoria lui Potino si 



— 301 — 

a Iru^iloru I umidii tlm girt-fMi- [\. leuliu si Kalnilcl- 
Gheoryhe Creffanii (182^) 1887). S'a nùscutn la Hu- 
curesol, a sludiattt la St. Sava, apol la Parisù. Uein- 
torsù in patrie dovine tunctionam, mal tilnliil ininistru 
la eulte. More ca nienibru la Curtea de Casa^ie. Po- 
esiile sale le-a publicatiì sub tilluliì Patrie si liher- 
tate. Taleiitfi liricfi !ji cu deosebire elegicQ ; mal Insem- 
nale : Dondil {ere), C^lntrcuìù siràindtdfeì 91 GlasUlù 
viitornluì. 

MilutìH Emincscu (1849—1889) este celH dintAin 
poetn bolnavù séiì desechilibralù, ìii literalura romàna. 
Mamfl-sa bolnavà jjI transmisese bòia la to^I copiiT, din 
care dol deja mal ìnainte ìnnebunise ^i unuliì, ér' dupfl 
alt il, amrndoi s ad sinucisft. Kliì dupà o vié^ri fòrte de- 
sordonata '■' ) innebunesce la 188H .si mòre la 1889. 
Póla din mo^tenire s'a potentati^ prin alegerea scriito- 
rilonì cu caro s'a ocupatiì, aiuime lilosòfuln pesimistfi 
dar epicurei"! Schopenhauer ?i a§a numilulfi «poeto bol- 
navù» ahi (iermaniloriì, Heine, de asemenea epicureù. 
La acestea -^'aiì adaosft .«ji legùturile sale sociale totft de- 
aceea.s! natura. De-aicI a urmatiì cà ehi din causa sta- 
rei patologica, turburate a suflelulul, ne putòndn per- 
cepe lumea de sine !fi prin sino, a fostrt cu toluliì a- 
servito de ideile 9Ì vederile aceloriì scriitorl slrAinl 9Ì 
lumea lord a primit'o ca a sa proprie, penlru aceea elù 
in Poesiile sale (edit. 1884Ì descrie aprópe esclusivo 
lumea ?i vièta germana din Heine, se intelege tnsé, pa- 
lidà si jjtérsjì cu tòte copiile. 

Kln lumea romanésca n'o cunósce iji, afanì de vre-o 
dóué-trel reminiscenle, poesiile sale nu posediì altù- 
ceva etnicil-romùnescù^ nicì ca .natura ìncungiurìltóre, 
^érù si poponi, nici ca vié^a etica: idei ?i datine, du- 
rerl 9Ì bucuril. aspira^iunl ?i lupte; dincontrà face apo- 
teosa celul mal selbateciì vandalismi^ strigàndn : *sdro- 



9). DescrisI chiar de araicii si cunoscu|iT sei T. Convorhiri litf- 
rare No. 11 ^i 12 (jubilarfi) 1892 p. 17Ò — 195. 



— 302 — 

bit! orénduiéla ! sfàrmati totù ce arata màndrie §i a- 
vere ! sfàrmati statue, palate §i tempie!...» si a predica 
apoì asemenea idei funeste chiar la noi, care tog- 
mai multù trebue sé lucràmù pana ne vomii reculege din 
sdrobirea §i vandalismulù secoliloriì trecuti ! alta con- 
secin^à naturala a stàrii sale bolnave a fostù, ca poe- 
siile sale suntiì in generalo farà legatura interna, desor- 
donate §i confuse. Sentimentulù iubirii ce-lù preocupà 
aprópe in tòte poesiile, este unii sentimenti! bolnàvi- 
ciosii, lipsitu de ori-ce ìnàlt.are nobilà si avèntù idealù, 
si este atrasù numai de materia bruta. Pe làngà acésta in 
tòte domina o atmosfera de lume morta, mocnità §i 
nàbusitóre, unù sentimenti! posomorìtii de nemultàmire, 
unu desgustù bolnavu de vièta, farà a refusa ìnsé ceva 
din plàcerile eì cele mai abrutizàtóre. Lipsita de inspi- 
ratiune, care este absolutù imposibilà tara seninàtatea 
minfù, a lucrati! cu ce-a pututu culege din cei doì scri- 
itori si mai alesii din Heine. Si din acestia ìnsé, din 
causa stàrii sale bolnave, n'a pututìi culege de catti 
tràsàturile mai brute, amorulù materialù, desgustulu de 
vieta si atmosfera de lume morta, tòte partile bune din 
ei aii rèmasù neatinse. Cu deosebire din Heine n'a 
pututu imprumuta absolutù nimica din spiritulù luì 
sarcastici!, din temperamentulù lui veselìi, profumulù 
luì lirica, ci a imprumutata numai stafagiulù esterionl 
si anume celù din momente posomorite §i amorulii brutti, 
adecà partea absolutù slabà din Heine. Totu asa a ìm- 
prumutatìi si din Schopenhauer. Bolnava fiinda s'a ìm- 
presionatù numai de parlile bolnave din modelele sale. 
Din tòte acestea a urmatù apoì sàràcia de subiecte §i 
ìnvèrtirea acelorasì idei in tòte poesiile, alcàtuirea a- 
nevoiòsà si migàlòsà a versului, càrpocirea cu cuvinte 
cantate si repetite, cu frase lenese si umpluturì. ' A- 
véndù apoì o limbà fòrte sàracà a alergatti dupà ne- 
ologismi neadmisi nici in prosa, necum in poesie, ca 
reflecto, falduri, braca, bràcuita, nimbù, nefastti, selbe, 
murù, savantìi, solitara, imberbìi, constelatii, sombru §. 



— 303 — 

a. séD dupà cu vinte nepoelice : co.^coviì, simulezrt. suc- 
cedo, neliberù, egalo, scopù, sensft, numèrosfl. cumcà 
{fòrte ilesn), propriù .s. a. : a nesocotita regull grama- 
ticale din cele mal elementare : lunce, sinil isinurl), gt^ne 
lunge, poveste feerici, snopurl, mano (mi\nl), vinurl sece, 
tortil (tór^e), zidurl lustrui^I, siinx pètrunsA; ale tresti- 
ilorfl suìitta, ale preotilorft càntecii, de doruin alù 
strftinulul: espresiunl iji epitete stAngace, sarbode 
iji chiar absurde : negurl negre, fiori care canta, nóple 
largfl, vièta planA, bra^e de valurl, nuorl de eresrt, ceni 
plimì de eresiì, vatnl surà, vàrfurl lun^I, noorl lungi, 
prilejiì lungo, imbra(i!r&rl de brafe s. a. ; intonarea cu- 
vintelonl adese-orl sli\lcitft cànd pentru ritmo, cànd pen- 
tru rima, afara de aceslea Tórte multe versurl scbiópe 
lipsindu-le silabele cerute, ér' allele neavtìndo pausa: — 
rima e saraoa, anemica ?i falsa: farma-dórma, poeto - 
revédo, bata-slóta, vada-luminói^a, mòle-sale, crida-zu- 
gràvita, zborù-norl, cobóra-turbarc, mirare- picióre s. a. 
pe langa acésla intrebuin^éza tórte desn versurl albe, 
neadmise in poesia romana originala. 

Cbiar dèca fondulo n"ar' fi strainiì, sAraco ?i bolnavo 
cum este, greselele de forma, ca numènì sji calitate, 
suntù alàtiì de enorme, ìncatft ar' sdrobi.din punctiVde 
vedere alQ adevèratel arte, chiar !fi celo mal slralucito 
cuprinso. 

Tòte acestea. fondo iji forma, puse in asemenea con- 
ditiunl, aiì pututfi [\ u^orft imitate de to^I incepétoril, 
distrugcndo insé in el orl-ce avèntiì si originalitate '")• 



1) Constantiììu Starnati moldoveanù ; 2) Iona Eliade 
Ràdulescu are mal insemnate Sfntràtorulu, Poctulù 
nmrindu ^i unele traducerl din l^martino ; H) Constan- 



io). O analisA criticil «m^nunfil& a se vedétn Bevista crit.'Ki. No. 
5 — ó din 1894. 



— 304 — 

iivic Negr'uzzi^ Marsvlù lui Dragosu scrisìi de elii s'a 
popularisatù la J848 in Transilvania pe numele luì 
lancu ; traduce mai multe din BaladeLe luì V. Hugo ; 
4) C. A. Rosseti a publicatù in tinerete Ceasurì de 
multumire din cari unele devenise populare ; 5) Cesaru 
Boleacu (1813—1880) : colectiune de poesiì de con- 
tinutu feliuritiì, putinù talenta in poesie, limba aspra, 
mai bunii prosatori! : 6) Grigorie Alecsandrescu avutu 
si adese-ori noù in idei, dar putino corectù in 
limbà si slabù in technicà : mai succese A.nvlù 1840, 
Umbra luì Mircea la Cozia, Suferinfa, Ucign^ulù farà 
voie, Nu, a ta mòrte ^^) ; 8) Catina, poesii revolutionare 
popularizate in 1848; 9) Alecsandru Sichleanù (1834 
— 1857), talenti! fericitii, dar' nu putu ajunge la 
desvoltare; 10) Alecsandru Depàràteanu (-j-1865), 
multa fondu de poesie, dar liraba irapestritatà cu 
multe galicisme : 11) Const. D. Aricescu diverse po- 
esii, unele cu putinà, alte farà poesie, mai alesù cele 
mai tàrdii ; 12) Niculae Niculeanii (ÌS3^ — 1871) natura 
ferbinte poetica, dar' intunecaià de pesimismù ; s'a nàs- 
cutù la Cernati! (Sàcele) in Transilvania, numele lui de 
familie Tomàsoiil ^-) ; 13) Mihailù Zamiirescu talenta 
fericitii, dar' nu prea ìngrijitii, espresiunea adese-ori 
prosaica ; 14) Dimitrie Petrino (1833 — 1878) diverse 
poesii, unele bine scrise, dar in generali! pline de pe- 
simismù ; Ib) lonu A. Làjìèdatu {-\-l81S) unuliì din cei 
mai talentati din generatiunea junà ; lirica voiósà si 
plinà de aventi! ; deosebitn frumóse : Glasulu stràbuni- 
loru^ Pérulù de aurù, Dumne^eulù nostru. 



II). O analisi critica de noi in Cercetàrì literare p 29 — 58. 
12). Ni s'a spusu de rep. prof, universitari! P. Suciu, care l'a cu- 
noscuta de cànd episcopulii Chesarie de la Buzefi adusese pe nepotulìi 
se& de la Sàcele la BuzeQ, unde P. Sucifl se afla pe atunc'i profesorù 
la Seminarili. 



— 305 — 

Poesia iiarativd. 
Prospcdu istoricù. 

Celti ilintAin iirme do poosie tuiniliv.ì aparfì in sec. alQ 
17-Iea. (>ea mal vi-chi(r o aveiini dela MiroiiH Costino, 
cronicariuliì, care in IH versurl li|>aiile in l'sallirea ver- 
silìcalà a lui Dosileiiì {ìijl'ò) vorbesce cu scurtiine epi- 
gramaticii despre colonisaron Daciel, care tema a des- 
voltat'o apol mal pe largii in poema scrisA, din neteri- 
cire, in limba polonA la 1084 (v. p. 220). Er' milro- 
politulù Dositeiil lipSrt'Sce in Paremiariiì (HiS3) unù po- 
melnicu in 13"J versurl alfi Domnilorù Àloldovel !ji alQ 
fupteloriì Ioni ni;il inseninate Cronicariulù lenache 
CogAlniceanu face óre-care progresil peacésta cale descri- 
indil mórlea tn»gica a lui (ìrigore Ghica, liogdanù si 
Cuza, pubi, in Cron. Rem. (Ili 274—294). Tom de ori- 
gine litorarA e.ste iji cronica t-éiì mal bine legenda in ver- 
surl a Mflnàstirel Pri.-lopn (p. 287 j. Tóle aceslea inse 
.suntn mimai palide incepulurl. Piese, cari in adevèril 
meriti! a se numera la poesia narativfi, incepo a se serie 
numal cu ìncepululfi aceslul secoiii. f;>i cea dintàin piesà 
esle Arghiriì .si Klena (1800) de 1. Baracfl, urmézà apol 
Vasile Aionù, Heldimanù, éf in epoca II (1830—1860) 
.se inmultescù, caci incepii a serie Eliade, Negruzzi, Ho- 
linlineanu, Alccsandri jj. a. — Celti mai inalili genù de 
poesie ?i anume epopeia, in epoca I pAnà la 1><30 o 
incércft in spirito umorislicù-satiricù 1. liudal-DeleanO, 
in spirilfi bisericescù I. Baracù in Risipirea lerusali» 
multi) jfi Vasile A ronfi in ratiwile luì Christosù, in e- 
poca 11 in spirilo eroico Eliade in MichaidA. Mal multo 
?i mal cu succeso .s'a cultivalft nara^iimea poetica. 

P E T I I. 

Vasile Aronù {1770—1H'22), fui de preolo. nàscuto in 
comuna (ìlogovet.O lAngà Hla.io, imde a f;lcutO liceuhì ér* 



— 306 — 

cursulù de dreptù la facultatea dela Cluju. S'a asedatù 
apoì ca advocatù la Sibili, unde a muritù la 1822. Elù 
este unii poeta popularii de multa valóre, care impre- 
unà cu Baraci! §i A. Panii formóza pleiada poetiloriì 
celoriì mai gustaci de poponi pana josii in coliba tera- 
nului. Limba lui este limba romanésca generala, tara 
provincialisme, asemenea si versuliì e celii popularii, a- 
farà de unele piese scrise in spirifii mai ìnaltiì literarù. 
Scrierile suntù urmàtórele poeme : Fatima luì Christosu, 
in dece cànturì, Anulu mànosù, Leonatù §i Dorofata, 
Narchu, Piramu §i Tishr, tòte tipàrite in nenumèrate 
editiuni; Eneida netipàrità, si Bucolicele lui Virgiliil, 
din cari s'a tiparitù in Fòia pentru minte ; Rapórtà din 
visu publicatii in Telegrafulù romàna din Sibili, sunto 
vreo 15 ani, §i treì elegiì. ^) 

lonu Budai-Veleanu (p. 245) a scrisii la inceputulù 
secolulu] figaniada séu Tahera figanilorù in 12 càn- 
turì, publicatà pentru àntàia óra In Buciumulù Romànu 
an. Il (1877-), Este o epopeie in tonii comiciì, in care 
se descrie o espeditiune a Tiganilorii. Este in generala 
operva de ìnaltà valóre in genula séìi : ea potè con- 
cura cu ori- care alta asemenea opera din literaturile 
stràine Er' in càtù pentru noi ea este unica opera in 
specialità tea sa, si in generala cea mai seriósa, si care 
a succesii mai stràlucitii dintre tòte ìncercàrile pe tere- 
nulii epicii pana la 1860. Este plina de comica si u- 
morii, si adese ori tractézà cu uno caustica sarcasmii 
ìmpregiuràrile sociale din trecutula Romànieì- Tonulii, 
dupà maniera clasicà este tinutii tota-de-una susii, ceea 
ce este cu atàto mai singularii, càci subiectulìi este din 
sfera cea mai de josii a societàtei si a vieteì ; nicì-odatà 
ìnsè nu gre^esce limbagiulo si atitudinea ce convine 



l) Cipariii In Archivu p. 234, si 784 <j[ice cS intr'altele a avutfi 
manuscriptulQ Eneide! ^i cele tre! elegii. din cari nimicìi nu s'a pu- 
blicatù Unde voriì mal fi ? ManuscrisulQ orig. alfl lui Rapórtà din 
visù se aflà In bibl Academ. romane. 



— 807 — 

fie-cflrui pcrsonagift. DesvoUarea este orj;anic& f}i plas- 
tica, !ji espunerea viie .si fórlo variuW. Ksle scrisA in 
strofe de 6 versurl in endecasilabuhl italianft, greo pen- 
tru limba romftna, jji pe care poetuliì nu l'a observatù 
rigurosil. Limba este fòrte bunft !ji corectft, stihilft de 
concisiune clasicìi neìndatinatft la noi, i}\ pentru aceea 
la prima cetire pare greoii). Nededa^l la noi cu cetirea 
de bcrierl mal serióse si prin urmare mal grele, acéstà 
operi! de valóre cbiar' ?i dupù lipririrt! a n'inasn ne- 
cunoscutfi. «) 

lonii Baracà (1779 — 1848), liu ti»- pieulu, nasculii in 
comuna Alamorù nu departe de Sibili In Transilvania, 
!ji-a Iftcutn studiile la Aiudo, drepturilela Chjjn. La 1802 s'a 
a^e(|atiì ca advocatn la lirasovù, la 1H0<) a fostft numitft 
translaloru sén interpretTi pentru limba romàna pe iringi 
magistmtuln ilin Hrafjovft. A redaclatù Fòia Dumineceì. 
A muritu la '"/,•_• luliù 1848. Ehi este unù scriitoriù 
populariì aiata in limba cain si in concep(iune, pentru 
aceea scrierile lui au intralu adancfi in poponi. Versulù 
lui este in generaln celo popuiarn, narafiunea simphì iji 
nemàestriia, totù aya iji limba lui este generala, ca limba 
bisericésca. Poemele Arghirù si Eìena ^ìBisipirea le- 
rusalimulul in 8 canturl, suntù principalele lui scrierl. 
Afara d'acestea a mal scrisil Ràtàcirile luì UHsp in 7 
cùnturl. dupa Odiseia lui Omerfl, din cari s'a publicatù 
numal o parte in ,, Albina Carpalilor" pe a. 1879; Deu- 
caUonìi si Pirha .si alte milurl din Metamorfósele lui 
Ovidù ; a tradusii o parte din miiei^i una de noptì ?. a. '') 

lonù Eliade Ràdulescu (1802—1872) s'a nfiscutiì la 
Tèrgovi^te, invétatura ?i-a fócut'o la Si. Sava sub La- 



ai O analisi criticA a opcrel v. Ar. Densu^ìanìt, Cercet&il literare. 
la^. ibSS p 245 - 277 

3) Ve<jl Fòia p. minte etc a 184S png. 272. 284 unde se tn^iri 
28 de scrierl de ale sale. La .Academia romànft se adi u parte din 
naDUtcriptele lui 'n d"uÌ! volume con^inéndfl rre o 2> scrierl deose 
bile afarfl de unele mèrun^i^url ; manuscriptuhl lui Anyiirù si l'ifita 
lìpsesc*. 



— 308 — 

zara, càruia i-a §i urmatù in catedrà, §i fiindù scólele 
lipsite de càrtì didactice elù tipàresce o matematica §i 
Gramatica romàna. La 1 Aprilù 1829 ìncepe redacta- 
rea Cwieruluì Bomànescu. D'aicì incolo elù devine 
barbatula cela mai insemnata atàta pe terenulQ literarù, 
ckin i?i pe ala hiptelora politice, cu uiin cuvèntù in tòte 
direcliunile de^teptàrii §i desvoltàreì nòstre nationale. 
Una spiriti^ ageru, indrazneto si d'o activitate neobosità ; 
elu tu unii fermenta in tòta vièta nòstra iiterarà, poli- 
tica si culturalà, cu deosebiro pana la 1848. De-aici 
incepe a se ivi pe scena generatiunea mai tìnèra. Eia 
interaeiéza societàri (p. 153), elù ìncepe dincóce nu nu- 
mai celli dintàiìi ^vàvn politica, dar hi literarù, Curii- 
rulii de ambe scese, elù traduce si indémnà pe alti! a 
se ocupa cu literaturile clasice vechì §i moderne. Elfl 
striga generatiuneì tinere : scrie^^ hàelì^ numaì scriefìl 
fraeà bunà pentru agitatiune literarà, dar nu §i pen- 
tru literaturà, celo putinù cum l'aìi intelesù i?! l'aù ur- 
mata mereù nd-literam\ La 1848 elù este capulù revo- 
lu'iunei. In scurtù elu este care a fàcutù se incoltéscà 
^\ sé inverdéscà in curèndù seminta desteptàriì semé- 
natà de reformatoriì dela inceputulù secoluluì. Cu 1848 
se incheie epoca lui de actiune, urméza al^iì si elù intra 
in retragere, serie insè mereù pana la mòrte in 27 A- 
prilie 1872 Eliade incà s'a ocupatù cu tòtp speciele 
ìiteratureì, incalù ca ^i coleguluì bcù de actiune. A.«achi, 
anevoie 'i poti alla loculù intre cari scriitorl se-lù punì, 
de-òre-ce nicì o specialitate n'a cultivaVo cu deosebii'e. 
Noi Taniù pusù in acestu iocù, càci din tòte se vede, 
cà a avuta o deosebità predilectiuno pentru poesia na- 
rativà, ^i pe aceslù terenù a lucrato mai cu insistenza, 
mai alesù traducèndù. De§i in generalo eia a avutù 
mai mare inclinare pentru poesie, succesele lui insè pe 
aceslù terenù suntù modeste, càci elù pentru poesie a- 
vea mai multA iubire decàtù putere, pentru aceea n'a 
pututù .«è-§f elupte una adeveratù §i durabilo succesù. 
ÌJà acésta se mai adauga .si innoirile ce mai tàrdia a 



— 300 — 

(•ui^tMaliì e» Piintn npapàralft pontru limba romilnft. KlQ 
im't'po i)r»H'urn in prosìl asa fji ìit poesie cu unu verde 
si agilaliì slilìl roiiiiXnescii, dar deja in Michaidft incepe 
a-^l lonna o limbft ^i unù stilo, care culminézft in Jm- 
nula creufiuneì, sji care nu numal ca poesie, dar niol 
oa prosa nu se pòlo mislui, si in urmA cliiar si poe- 
siile mal l)une le traduce in acóslft limhà. In Michaidft 
n'a nimeritn nici loniilil, nicl liinha, si mal puiinil stilulù 
epicù : n'a niraeritù nicl cliiar torma, càci versulrt alba 
póle li adnìisìi in traducerl, dar nicl de cum in opere 
originale romAnescI, cAnd limba nòstra este alAttì de a- 
vutù si variata in rime. Tota asemenea n'a nimeritù 
limba, sliluin si tonulQ in cele-!-alie traducerl din poe(iI 
clasicl.— Deca insc succepele lui ca scriitoliì in lileraturà 
n'ail pututn iì durabile, nesterso sunlfi succesole lui in 
marca opera a derjleptarel si desvoltarel nòstre nazio- 
nale, pentru cari a binemeritatft de patrie, .si patria re- 
cunoscétòre i-a inalfatft i?i eternisatO memoria prin o 
statua. Scrierile Ini suntn Tórte variale .si numeróse ?i 
afarà de cele aminlite mai ìn^irtmn : 1) Cursu de poe- 
sie fiencralil, colectiune de diverse poesif ; 2) Tradu- 
cerl din Kneida, Dante, Ariosto, Tasso, OsianO, Molière, 
Lord liyron, Cervantes. Hiblie ^. a. ; H) istorice : Istoria 
universala, Istoria llomaniloriì, Institu^iunile Romàniel, 
EqxiUibriu tntre untiteli «;i diverse articolo intre cari iji 
istorice 9, a.; 4) Linguistico: (Iramatica rom., Parale- 
lismiì intre limba rom. .si ital . vocabulariù de vorbe 
curatù romàne .si slràine, ortografia romàna, (v. Lirica, 
Dramatica .si Satira). 

V. Alecsunilri pana la 18B0 pe terenuliì poesiel na- 
rative nu serie decàtu putine piese .si numal in tonulù 
9Ì maniera popularà, ìntre cari amintimù : Mùrióra 
Flnriórd, o dulce musica de cuvinte iji de rime, dar 
l'ara ac^iune :?i farà ideie precisa ; Sentinela Jiomnnd, 
o descriere ictoricà à voi d'oùseau a luptelorù Komàni- 
loriì; Poveslea popularà : Treì fete de tmpSratùy pecare 
poeluln, sub lilluliì Siràte- Margarite, a ìmbràcat'(> in 



— 310 — 

versurl populare, esle singurà care are, pe basa basmu- 
lui popularii, ideie precisa si organici! desvoltatà. — 
Numaì mai tàrdin a inceputù a se ocupa cu naratiunea 
poetica in ìntelesù mai inallù literarù, publicàndù mai 
multe a^a nu'mite Legende. Care a succesa mai bine, 
ca desvoltare si ac^ìwne, este Danu càpitanù de plmu^ 
figura naturala, adevèratà, si abstragéndù dela unele 
esagerar! cam copilàresci, in ea fantasia s'aù ìmpreu- 
natù fericitù cu realitatea. Vladù ^epe§ù si Stejarulu 
are mai multe succese de frase cà de conceptiune !?i de 
desvoltare. — Dumbrava Ro§ie este cea mai desvoltatà, 
darcea mai pu^inù reusità. In cincì capitole totìi nu 
mai preparative de lupta. si abia in dóuè capitole o luptà 
superficialù schifata, in care chiar eroiì legendarì Mi- 
chultì, Palàdalbà, Alimosù, Sparge-lume, anuntia^i cu 
pretentiune, nu iaiì nici o parte. Dincontra prepara- 
ti vele trebuiaii schi^te pe scurtù si lupta desvoltatà, 
dar togmai acésta este partea cea maigrea. Er Stefanti, 
anuntatii ca eroìi principalù alù poemei, numai in ca- 
pitolulù V apare §i ^ine, in contra datineì si limbagiului 
eroilorù, o fòrte lunga tiradà, in care se lauda singurO, 
si dupà aceea dispare, càci elìi nu ia parte la luptà, ci 
mai tardili, la Aratu, l'aflàmìl cà „asistà pe unu culu 
negrn, sub unii stejaru frundosu,'"'' la umbra, ìntogmai 
precum comandantulù seti Càrjà a atitatù la luptà ^i a- 
poi ,,de-o parte s'au retrasù' -). Multe versuri ne- 
ìngrijite. 

Constantinù Negruzzi a scrisù o singurà naratiune 
poetica, Aproduìu-Purice. Pentru timpulù in care a 
scris'o (1837) se potè dice unfi succesil. Chiar §i astàdi, 
ca desvoltare §i lina naratiune epica, deca vomii abstrage 
dela nesiguranta versului, merita a se aminti pintre ce- 
le-1-alte in iiteratura rom. Poetulìi n'a pututù ìnsè sé 
^inà susii pana la fine tonulìi inceputù, càci dela versulù 



2) O aiialisà critica de noi asupra Dutnbraveì-Ro^ie in Cercetàtt 
•iterare, p. i43 -165. 



Sórele-acum cu mdrire cade la tonuhì de cronicfi ri- 
mata. 

Dimitrie lioUntineanu esle celù mal insemnalQ .^i In 
acéstf» specie de poesie. Klù serie ìnli'uno iiiodù alù 
sen cu lotuhì specialft ?i noti. Se aséniènù inci\ta-va 
cu Lord Hyron, dejji in Fiorile Hoi^/oruluì i}\ in Poeme 
(18r)f)) nu are niiniciì dela ehi. Splendórea fantasiel, 
espunerca viie 5ji plastica, palpilarea vehementà a sen- 
timentulul, dulcéla limbel !ji farniecula versulul, tóle^a- 
cestea ìnlr'atAla te nìpesciì la cetirea Floriloro Hosloru- 
lul, incùlfi in adevèm abia le lasft sé mal !ji cuge^I ce 
cetescl, liindil-cà (i se destriinuepcu óro-cum tòte prin 
sentimenti!. Cele nijil insenm^le sunto Znla, Mehriuhe^ 
Suadea §i Jlial. — l'è lùngù aceslo subiecte orientale, a 
scrisù .si din istoria nóstrfl nazionali sub titlu Pofme. 
Poetulù in ace.stea nu dcsvóltà sboruln de lantasie din 
Fiorile liosforuluì. NicI subiecluliì, nici realitatea lu- 
crurilorù nu-Ipermiteaù acésta. Kliì 'i?I ie aici mal multo 
tonulù eroico. Cea mal insemnalà din acestea este -Iw- 
dreiù, ce tractézà espediiiunea lui Mihaio-Eroulft asu- 
pra NicopoluluI, condu.sA de balmanulù Udrea. — Traia- 
nida este din epoca de decadenl.'ì a poelulul, in care 
nu mal realli pe liolintineanù. 

poema particularà, de^i scrisfi in prosa, trebue s'o 
amintimil aicl. Esle Càntarea Romànieì, pe care ùntAia 
ón\ a publicat'o Nicolae Hfllcescu in Romania Vittóre 
(Pari.sa, 1851) (jicAndù. cu ar' fi aflat'o scrisa ìntr'o psal- 
lire vcchie, de^i limba si ideile olrada de o scriere nóuà. 
Halcescu a tacutiì acésta numal pentru a-I da o mal 
mare auclorilate §i ìnlluinta. In fine insè V. Alec- 
.sandri a susUnutiì cA originarminle ar' fi scris'o Alecu Huso, 
moldoveamì, in limba francesa. ^i liàlcescu numal a Ira- 
dus'o. Acésta sus^inere a rémasfi cu toluliì ne pro- 
bata. Ori-care se fie provenienta el, pentru avènlulu 
:ji ideile adevératù poetice cu cari s'a scrisù, 9Ì pentru 
con^inutulu eì proprio unel poeme epice, ea ocupft unì! 
locò do onore, de^ji intr'uniì vestmènta conlra elichetel 
poetice 



- 312 - 

Eteria lui A. Beldimanù este o cronica rimatu. 

Alti scriitorì si traducétorl pe acestù terenù pana la 
1860 mai amintimiì : 1) losifu Confii, Bàtaia hrósce- 
loru cu sóreciì a lui Ornerà tradusà la 1816 dupà o tra- 
vestie unguréscà, manuscriptulù in bibl. Museului din 
Clujù ; 2) Constantinu Aristià a tradusù 6 cànturi din 
Biada (v. Teatru); 3) Constantinu Starnati a scrisiì 
poema Ciubàru- Vodà in care amestecà §i povesti popu- 
lare ; 4) Daniilu Scavin.ichi a descristl o Càlètorie la 
Borsecu; 5) F. Pogorii traduce Henriada lui Voltaire 
(1838) ; 6) Eneida lui Virgilii a fostn tradusà de V. A- 
Tonìi, apoi de Moise Sora Noacu (1807 — 1862) in ver- 
suri albe, cum se vede dintr'unii fragmentu (Pumnuliì, 
Lepturariii. t. IV, 39), si de Atanasie ^andoru in esa- 
metre, nici una ìnse din aceste traduceri nu s'a tipàritìi ; 
acésla din urmà se aflà in bibl. Academieì romàne ; 8) 
A. Panu a tradusii din grecesce pe Erotocritu\ 9) Gheorghe 
Sioiiu a tradusu Mórtea lui Socrate de Lamartinti si unii 
fragmentii din Pnradisulu perdutu de Miltonìi, dar nu 
din originalù ; 10)^. Pelimonii, Traianìi in Dacia, Fap- 
tele Eroilorù s. a. 

Poesia drauiaticà. 

Prospectu istoricù. 

Urme de poesie dramaticrl se aflà §i la noi chiar in 
literatura popularà, ér' act(iuni teatrale in datinele Po- 
porului-Romàniì. Ora^iunile dela nuntì sunttì dialogiì ; 
eie santo ìmpreunate cu óre-cari actiuni teatrale. Co- 
lindele se canta pe multe locuri in choriì ìmpàrtitù in 
càte doì. cànd sunti! patru séii mai multi coliiìdàtori. 
Iro4ii suntù in adeverìi o mica representatjune teatralà 
in tòta forma. Joculù Càlu§eriloru este impreunatù cu 
productiuni de fortà, ér dupà cum ne descrie D. Can- 
temirù in Descrierea Moldoveì (II, e. 8), joculìi càlucei- 
lorù din Moldova, este érà^i de natura teatralà, càci 



— HI 15 ~ 

('.iìliiceil se imbraca in vestmènte feriieescl 'mI puno cu- 
nunl (le pelimi pe capti, '^\ invèlescù la^a cu pAnzft alba 
si vorboscfl ca femeile. Dela aceslea pAiift la tealru 
lormalrt tnal este mimai o jumòlate de pasiì Cu Iòle 
aceslea, leatruliì noslru mi s'a (lesvollalfi nici din lile- 
raliira popiilrtnl. nicI din actiunile teatrale cu cari sunti'i 
impreunate unole dalini ale poporulul, ci din contrft a 
fosliì ìnlrudusù pe calea civilisatiunel, pe la incepuluin 
aceslul secoliì. 

Cea mal vechie urmA de poesie dramaticA impreu- 
nalt\ cu ac^iune lealrakì o aflAmiì la Sulzer (Ili. 
1 — K3) inainto de IHHl — 2, in cari ani a e^ilu Isto- 
ria lui. Kliì adecA ne spune, cft la Hra.sova la o nunlà 
sàséscft s'a produsù o mica farsa scrisà in limba ro- 
m}\nj\ de unù romàno insemnatiì cu monografuhì M cu 
ile. Peri^ónele suri In . mircle. unù ciobanft .'ji .so^il aces- 
tiiia ca Muntasi. Sulzer reproduce o parlo din acésUl 
farsa scri.^iì cu spinili. Acósia este cea dinlàin piesìl 
tealralà romi\nóscA cunoscutft \n\nu. atj(. Tolù in Tran- 
silvania s'a .scrisiì inlre anil 1777 — I7h0 o tragedie in 
limba rotnjXnà despre mórtea lui (ìrigorie (ìbica-Vodiì, 
iielipilrilà, manuscriplulil in bibl. episcopalft din Oradea- 
mare ')• lordache Slàlineanu traduce dupà o Iraducere 
grecéscà pe Achile la Srhiro de Melaslasio .si-lù tipA- 
resce la 1797. Cele dinlàia represenla^iunl teatrale in 
limba romAni'i le ìntiiii.'ìinàma pela linde deceniulul ala 
Il-lea ala acestuT secolù. Asachi ne spune in autobio- 
grafia sa la Novele istorice ed. 8-a, cA elù ,.\m 1817 a 
organizùliì pe a sa chelluiélà una tealru de socielate in 
salonuiiì halmanuhil ('ostache Ohica," si s'aù „represen- 
tatiì mai multe piese in limba romAnA si francesà.'' A- 
semenea incepuluri s'aiì fAculfi ^i la Mucure.scl la 1818 
prin stAruiniele lui Iona VàcArescu. Willkinson (op. 
cit. p. 127) ne spune, nà la 1819 a venito la HucurescI 
o trupft germana, care juca opere germane 9Ì comedii 



1) N. Densu^itnS, Analele Acad. ser- 2. t II sec^. I. pa<;. 212 



— 314 — 

traduse romànesce. Spiritulù teatrali! ìncepuse deja a 
a lucra si in scriitorii nostri. Incà deia 1821 avemù o 
mica farsa originala scrisà la Bucuresci, publicatà in 
Col. lui Traianu, 1872 Nr 7. De óre-ce ìnse grecismula 
era in fióre, farà indoiélA pe aceln timpQ se juca mai 
vértosù grecesce, càci in fapto aflàn^ù, cà la 18 19 se 
juca in Bucuresci Ores^M tragedia luì Alfieri tradusa gre- 
cesce. Lea 1820 s'a publicatù in Bucuresci in limba 
grecéscà .,Culegere de diverse tragedii, cari aiì fostii re- 
presentate pe teatruhì din Buturesci in limba grecéscà", 
ér' Const. Aristia a tradusil si a tipàritii la 1827 pe 
Georges Dandin '^). Dar tota in acestìi anù Al. Beldi- 
manu publicà tragedia Orestu a lui Voltaire trad. rom. 
De aicì incoio grecismulù incepe a dispàré depe scena 
si a-ì lua loculi] limba romàna. La 1827 I. Vàcàrescu 
publicà traducerea romàna a lui Britanieii. Er' dela 
1830 ìncóce teatrulù se inràdecinézà totii mai tare ^\ 
incepQ a se tipàri in romànesce piese teatrale, mai alesii 
traduceri. La Tasi teatrulìi ie avèntu cu o trupà fran- 
cese a fratilorìi Foureaux. Asachi incepe a se cugeta 
atunci mai seriosù la teatru, forma o societate de a- 
matori ^ì incepu a serie piese teatrale din istoria na- 
tionalà ^i a traduce stràine ^). De^i Eliade si 0. Golescu 
pusese infìintarea tealrului nationalù ca una din misiu- 
nile societàtii ce o formase pela 1827, desi la 1834 so- 
cietatea avea o scola de musica si declamatinne ^), si 
se tradusese o sumà de piese dramatice, , cu tòte aces- 
tea teatrulìi nazionali! nu incepe a se realisa decàtn de 
pela 1840. Din acesla timpn ìncepii d'o parte a se in- 

2) D«spre acestea ve^I Revhta p. arch. htor. si filalo g. voi. II fase' 
2 p 246 sq. 

3i C. Negruzzi, Scrieri I. p. 348 

4) 1 Eliade Radulescu, Equilibriu ìntre antitesi p. 78. 80—82. A 
se vede Filimon ,,CiocoiI vechl si noi' Bue 1863 p 194- 199. Cu- 
rieruia romanescìi din lanurrù 1834. N. 71— Eliade in Isachar p 85. 
T. Burada, Cercetàrl asupra ConservatoruluI filarmonicù din lajì (l836 — 
l838), lasi i888. Despre teatrulQ si scóla filarmonicS din Bue. Te<jll 
tot» T. Burada in Convorb. lit. XXIV N i ?i 2. 



— 31f) — 

teresa jjì guvernde de elù, de alta parte, pe làngfl pie- 
sele strfline, incepiì a se serie yi a se produce pe scena 
8i piese nazionale originale !ji localisate. Meritulo celo 
mar mare pe acesltì tereniì 'In are V. Alecsandri, care 
impreunft cu M. Cogàlniceanu ?i Cosi. Negruzzi, luando 
directiunca tcatruluf din laifl, Incrpu a serie diverse piese 
teatrale, mal cu samà comedil. tarso sji tipurl sociale, 
cari lurà multù gustate de puhliciì. Totiì-o-datA apare 
in Moldova Milo, care prin puterea talonlulul seù ar- 
tisticft introduce o nóuft viétft pe scena; in Muntenia a- 
pare C. Carageali. Teatrulù era in fine ìntrodusù, dar 
8labÙ intemeiain. Prin zidirea teatrulul in HucurescI 
se pune (;ca dintàiiì bazil solidil acestel inslitutiunl. — In 
cursuUì desvoltàriì teatrulul pana la IHfiOconstatflmn dóuè 
curenle deosebite: in primele fase ale introduceril tea- 
trulul vedemn unii gusto pentru operele clasice. a^a In- 
cùtiì pfuift la 1840 se tradusese deja mal multe asemenea 
opere clasice (Eliade, op. cit. p. 81). dela 1840 ìncóce 
ìnsè, dupti ce se introduce farsa ^i vodeviluln, incepe a 
se reci gustuln pentru operele clasice ^i nici nu se prea 
traducft. (Justulti clasicitft(i ti»u mal multn in Hucu- 
rescI 9i se stinse mal curòndù in Moldova, fìindiì-cft in 
Moldova eraù gustate scrierile lui Alecsandri bine in- 
terpretate prin Milo, pe cAnd in BucurescI C. Carageali 
se linea mai multa de scóla clasicà ''). In generali!, li- 
teratura teatrali in aeéstA epoca este fòrte puUnft §i 
slabA i}[ se ocup;\ aprópe numal cu genulo u^oni de co- 
medióre iji vodevile. Chiar :ji traducerile se mArginescù 
mal numal la acestea, ?i se iacù in moddliì celo mal 
u^oril, farà a se interesa, ca celo pulinn limba sé fie 
mal corecta §i mal rom;\néscri Traducàtoril sunto a- 
dese-orl farà cunosciinte liteiare. Comedióra .fi vode- 
vilulO francesn domina aprópe esclusivo teatrulO ro- 
mAniì. De cele germane, ca mal putinfi cunoscute, se 
folosiaù localisatoril séO scriitorii aija (iisl „originalI." — 



5Ì Ve^X ^i (jiarulfi MConstitupunea" pe 1864 No. 36. 



- 316 — 

Romànil de peste murici n'aiì avutu si nu aù ìncà teatru. 
Pela 1S50 se ìmprovizase in Bras^ovil o societate de a- 
matori, care a datn pu^inQ timpii representatiunl roma- 
nesci. Asemenea incercàri mai fàceaii ici-colea studen- 
ti!. Actori din Romania numaì dupà 1860 ail ìnceputn 
a trece si a da representatiunì teatrale si dincolo. 

P E 7 I I 

Pana pela 1840, cum ama vèdntìi mai susii, litera- 
tura dramaticà s'a màrginitn aprópe numai la traduc- 
^iunì : I. Slàtineanu traduce pe Achile la Schiro ; A. 
Beldimamì pe Orestu, Iona VàcSrescupe Britanicù, Re- 
gulù si Ermiona ; Eliade : Zairo. Amfifrionù, Marino 
Fallerò, Ambii Foscari ; Gr, Alecsandrescu : Akira ; I. 
Rusetù, Herachu, Harpagon §i Cina ; 1. Gàmpineanu . 
Intriga si Amorulu s. a. ; I. Voinescu II : Bddàranulu 
boeritù Altii traduco alte piese, in càtii se fà- 
cuse deja una repertoriìl cu piese mai alesù clasice. Pie- 
sele traduse pana la i836 sunta in totalìi 31. (Gazeta 
Teatrului nationalìl, 183G p. 21). 

V. Alecsandri singurii dintre tot! scriitorii nostri s'a 
ocupatù ■ mai serioso cu scrierì teatrale si singUril 
a obtinutii ìnseinnate succese. Elù este ìntemeie- 
torulù literaturei nòstre dramatice. Pana la bè- 
trànele s'a ocupalD cu genulù u?oru de scrierì drama- 
tice : comedióre, farse, vodevile, tipuri sociale din Mol- 
dova. Pe a^ésta se ìntemeiézà cu deosebire populari- 
tatea loro. So ìn^elege, cànd amo judeca aceste piese 
din punctu-de-vedere alii arteì dramatice dupà tòte icr- 
mele, eie sunti! departe de a puté sus^iné critca Ar' fì 
insè gresitii a face acésta, càci insu:?i poetulu nu le-a 
scrisil cu intentiunea de a face opere de inaila literaturà 
dramaticà, ci le-a scrisii pentru trebuin^ele cele mai de 
aprópe, pentru a puté fi puse usorù in scena, i?i a le 
puté representa actoriì §i amatorii putinii deprinsi. pre- 
cum acésta s'a intèmplatil si se ìntémplà mereii Ma- 



— 317- 

rele Ioni merita este, c& aiì incepulQ a na^ionalii^a Lea- 
Irulù, i}\ acésla este Tórte mulliì. SC lìmiì prea multu- 
mitl cu aceste resultate praclice. — In anil din urina V. 
Alecsandri a apucain o nuufl cale in scrierile sale dra- 
matice, care a inaugurat'o cu Despota- Vothì !<i a (;onli- 
nuat'o cu Fàntùna B/andiuieì '') .si cu Ovidiìi. PoelulÙ 
prin acesto piese intra pe terenulQ literaturel inalte dra- 
matice. Aid datori sunternH, in inlcresultt bine In^elestS 
ali! lileraluivl, a apreiia, dc-ri nuninl in scurtQ, aceste 
piese totiì de-pe acceasì inril(ime a artel dramatice la care 
tinde !ji poetuliì.- Inainle de tòte poelnliì chiar dela pri- 
ma piesfl, Despotìi-Vodd, s'a vèfjutn cft nu se iSmurise 
inciì in sine ce felù de piesA a voito s6 producfl, din care 
causft a inlimpinaliì o critica nefavorabilà. Acesto de- 
fectiì nu l'a indreptatil nici in celelalle dóur' piese mal 
nòne. cAcI poetuhì nicI aici nu scia limpede pe ce te- 
reniì liicrézà .si se mi.'rcil : pe alù dramel proprie, scù pe 
alo comediel V cftcl despre tragedie nu potè fi vorbft ; 
iji pentru-ca sé nu vinft de nofl In colisiune cu critica, 
nu le mal intitulézà nicI una nicI alta, ci le numesce 
simplu „;rt«se." NicI una din aceste piese nu ne pre- 
senta caractere desvoltate jji precisate, ci numal simple 
figuri legate unele de aitele mal niulliì in modìl ineclia- 
niciì, decfttù prin motivo interne, prin evolu^iunl !ji com- 
plicatiunl psichologicc Poetulft nu potè complica ac- 
tiunea, !?i, lognial ca in lirica, nu potè scormoli senti- 
mentele. nu potè pune in luptfi pasiunile, farà de cari 
piesele de lealru séniena cuo^iiuitura de ó.«e farà carne, 
i^i aicI poetuiD lucra, ca in lirica, cu mijióce esterne, 
cu tahìoulft, ca d. e. in DespolO-Vodà, cu persóne deja 
mari in istorie ca Hora^iiì, Augu.'^to ?i Ovidiìi, !ji in deo- 
sebl cu pompa decoraci unilorn ?! in fine cu fmsa. 

Penlru acoea poetuln. dupA pu^inulù succesiì cu Des- 
pottì. Vi lua redigili la epoca cea mai stralucita a im- 
periulul romano, care numal cu figurile siuìple trebuia 

6) Acétta piesa am tnalisato to Ctrct'àri lìterart p 319-184. 



— 318 - 

sé facà asupra nostra o bunà impresiune, farà a mai 
càuta dupà valórea interna a pieseì. A vede pe Horatiu 
ìncurcatù in ale iubireì si càntàndù cu duióse ahturì 
ìnaintea nostra ; pe Augastù suferindiì si elfi miseriile 
nòstre familiare si sociale, pe Ovidiù fàcèndù aventuri 
de amori], si murindil chiar aici pe pàméntulù nostra, 
^i pe làngà acésta — „to^Ì acestia marii nostri stràmosì" : 
ar' trebui sé fimii recì ca Céhlàulù, ca sé nu-i admi- 
ràmiì, si sé nu-i aplaudàmiì. Din punctn-de- vedere ar- 
tisticù ìnsè togmai representarea demnà pe scena a unorù 
asemenea personagie si caractere istorice este fòrte grea, 
§i ìntr'adevèru poetulù tòte acele personagie le-a coboritù 
fòrte j osa sub nivelulù pe care eie aparu in istorie, pe 
tote le-a pusù in situatiuni nedemne de posij^iunea ce o- 
cupà in istorie. A -lo cobori pe Horatiù la o sciava, 
a-lft face se-i cànte cq ochi galeri, a ave rivalli unù 
sciavo, a-lìi pune in societate cu unii destràbàlatii ca Pos- 
turaus, care ca Pretorù, celù mai mare functionarù ahi 
Romei, regina lumei, vorbesce si se pòrta ca ceì de laie 
^i se mai presintà pe scena §i ca unii bàdàranii ; a-la 
presenta pe Augusti! farà auctoritate in familie si a-lù 
face se-se infàtiseze intr'unii a§a lociì... unde Ovidiìi ^i 
toti se aflaìi in orgir cu curtezanele lorii, si a-lii pune 
sé mai tinà incà chiar acolo si o lunga tiradà moralà; 
a presenta pe Ovidiìi ca unii omii coruptii, moralicesce 
decaduto, va se dica a-lù lipsi iiu numai de demnitatea 
de care nu poti desbràca pe unii genio chiar pe scena 
§j mai cu samà cànd ehi este erouln piesei, dar' toto- 
odatà a-lù lipsi .<ji de iubirea §i compàtimirea nòstra ; 
tòte acestea sunto gresell neiertate, caci in loco de a fi 
pusi in scena cu demnitate, chiar §i cànd s'aro ìntèmpla 
lucruri comice in giurulii loro, ei insisì sunto fàcuti ri- 
diculi. Sene inchipuimù, cà Romanii s'aro scuìa §i aro 
vede pe marii loro ómeni jucàndo pe scena asemeni 
triste role, eì am muri adóua òrà séù artistii §i poetulo 
aro fi esilati din Roma. Afarà de acésta poetului 'ilip- 
sesce cuposciinta vie^ei romane in graJiiUì cum se cere 



— 319 — 

penlru asemenca lucruri ."ji d'aici o sumft alle gresjell. 
Pe Iftngft defectele de l'ondn concurfio .si defectele de for- 
ma ; liinbft impcslri^ata cu cuvinle straine sji ordinare sji 
neoligisme, cu greijell de grainaticìl si sintacsft jji adese 
ori versuln neingrijiln sji defecluosfl. Numal id-colea 
aparrt pasage bine scrise. — (>)mparale acesle tre! piese 
una cu alta, in Despota baie pulsalo ideil nalionale, 
Fàntdna Blandusieì aparo ceva mal calda ca senlìmenlQ, 
ér' cea mal slabft este Ovidiù ali\lù ca conceptiune, 
cfttn i}\ ca esecutare, ca limbil iji ca espresiune ; versuln 
cu deosebire sufere de iinpluturl 

I). lioìintineanù. in ultiniil ani al vietel sale a scrisil 
vre-o cincl drame, tòte subi<(cle din istoria nationalà. 
Eie suntn tota cea scriso mal burnì in anil sei din urmà. 
Din punctil-de-vedere ahi concep^iunel suntn supe- 
rióre pieselorCi lui Alecsandri. Holin lineano ìnsè le-a a- 
comodato mal putiniì pentru cerinlele scenel. Elù lucra 
mai mulliì cu sonlinipnluliì. sji din contrìl nu se ìngrijesce 
de locù de pompa esterna sófi nu pune nici unii preift 
pe ea. Deóre-ce ehi Inerti cu deosebire cu sentimenlulù 
palrioticft, lipsesce piesele de variatiune. Limba in ge- 
nerala sentita de gre?ell, versuln nu totn-de-una ingrijilfl, 
dar' mal rarH defeci uoso. Incercùrl serióse d'a se pune 
in scenA piese d'ale lui Bolintineaniì nu scimn sè-se 
fie l'aculù, 

Makiu Milo (1S13 — ) nAscutiì in Moldova, intra ca 
tinèriì in func^iune de stalù, dar' neplàcèndu-I acéstà 
carierà se duse la Farisil. unde pelrecu 11 ani cu stu- 
diuln arlel dramatice. Revenindn in patrie de-ocam- 
datt\ nu putu pàsi pe scenìi, càci nu-lii lAsa familia pro- 
ocupahl de prejudotele sale boerescl, ci a obtinulO nu- 
mal directiunea teatrulul. In line insè elù piLsi pe scena, 
9i din séra dinlAin deveni favoriluln publiculul. Elù 
cu deosebire popularisà piesele lui Alecsandri. Ehi este 
unft adeveratn genio comica, iji a(}I incù, la cele mal 
adancl bélrilne^o, c;\nd mal pjì^esce pe scena, stórce a- 
plauscle publiculul. Ehi a scrisa ^i operete ^i vodevile 



- 320 -• 

mullù gustate depublicù, ca: Babà Hàrca^ Apele dela 
Vàcàresd, Pràpastiile BucurescilorU, Spodde Bucn- 
resciloru s. a. 

Const. Negruzzi ìncà a scrisù dóue piese, Cariami vo- 
devilù ^i Musa dela Burdujem. farsa, si a tradusu pe 
Maria Tudorù §i pe Angelo de V. Hugo s. a. 

Dintre poetiì vechi cari aù scrisù ocasionaliì piese de 
teatru mai amintimù : ]) Constantiruì Faca a scrisu co- 
mcdióra Fran^osdeh, 2) G. Asachi : Elena Drago^u^ 
Pdru Rar(^ù, Turnu lui Biitu. Voihita ^. a. 3) Th. 
Codrescu : Plde^uìù ; 4) Gh. Tàultì ; 5) Nicolae Istrate a 
scrisu Milivìu, scena din resboiulii luì Stefanù-celù- 
mare cu Mateiii Corvinfi la Baia, o piesa binisorù scrisà, 
in care este ìnsemnatà piesa lirica Amara e vièta deve- 
nità popularà ; 6) T. Stràmbeanù, Radu-Leonu-vodà si 
ministra sei fanariotì s. a. ; 7) I, N ^oimescu, Radu 
dela Afuma^l s. a. ; 8) George Baronzi Mateiù Basa- 
rahù séù Doraban^iì i^i Seimeniì ; 9) G. Sionù, La Plevna, 
Candidata, si deputatU, §i traducerì ; si altii. 

Poesia didacticà. 

Poesia didacticà depinde in generala dela desvoltarea 
mai ìnaltà ?i popularisan a sciin^elorù. In speciali! cos- 
mologia, doctrinele morale si estetice ^i in fine ocupa- 
tiunile agricole suntù care atragiì mai curèndtì, pe a- 
cestù tereniì, §i pe scriitorì §i pe ceti tori. La noi nu 
s'aù fàcutù in cele dintàiu epoce ale evolu^iunei nostre 
literare, decàtiì mici ìncercàri. Cea dintàiu incercare 
o aflàmù la Vasile Aronìi in Anulu màuosU, in care se 
descriù fugitivQ lucràrile agricole de peste anù. Eliade 
fàcuse càte-va versuri pe cari le ìntitulase Pr>>ma di- 
dtidi^à dupa Boileau si Horatiu, in care amesteca càte-va 
principi! generale lefi ?i confusa espuse. Mai aprópe 
de o poema didactic-a <ste Conradù in 4 cànturi ala luì 
D. Bolintineanù, cAlcatù slabu dupà P/regrinagiuìti luì 
JlaroldU a\ù luì Byron. Mai multa s'a cultivalìi la noi 
Satira §i Fabula. 



— 321 — 

Satira. i\u i .n» .■>i.i nur^.t (.uliivulù anume, .-muMi 
jyi CU inton(iunI, cum amiì (jice, clasice, ci mal numal 
accidentaliì si mal lolCi-de-uiia cu motive iji reflccse de 
politicft militanUl, cari produco scrierl adese ori fòrte 
personale si totiì-de-una curòndTi lrecf;tóre A costà direc- 
jiune grecita a Ibsliì o consecintft a spiritulul de factiunl 
politice atAin de dcsvoltatQ la noi. Fentru aceea nu- 
mal ranì atli càie o scriere satirica in care poelulfl sé- 
se inaile mal pe susft de pasiunile de tòte (jilele, mal cu 
samA Màiiiuleano, (Ir- Alecsandrescu si MAlftcescu, Spi- 
ritulil satirico este de alininlerea o proprielate deosebità 
a Poporulul-Romàniì. Anecdotele séù Snóvele populare, 
cari vorbescù de T'ganl, ór cu deosebire Evangeliile fi- 
(janescl chiar Jlorele, sunta adese-orl pline de ghimpl satirici 
(v. P'pigr.), cari ìntópft pan' in sufletrt. Prin manuscrip- 
telo de poesil veehi literare (p. 182) se aflà adese-ori 
!?i piese satirice. Cea mal vechie satira literara, celù 
pu^inQ dupà unù dati1 mai precisù, este Istoria ce aù 
scosH Domniloru .vi Boerilmù din Moldova si Muntenia, 
ìntre anil 1778 — 1773 reprodusà in cronica lui lenache 
Cogàlniceanft (IH 270—273). fipuniada lui Deleanù (p. 
300) este in l'ondiì o satini plinft de fiere, .^i cu deose- 
bire in unele scene, ca cea din mAnàstire : prin forma 
§i desvoltare insè se (ine de genulù epicft. 

las/Ze Fabiana liobu s'a nàscutù la 31 Dee. 17V»5, 
in comuna Rusit-BftrgAuluI in Transilvania, nepotil aiti 
episcopulul Hobiì. KJu a studiata la Blujft ^i la Oradea- 
mare. La 1820 fu adusn de (ì. Asachi la la?! ca pro- 
fesorfi. La 1828 e profesorìi de matematica, geo- 
grafie .si liinba latina la gimnasiulù ce se infiintase atunci 
la la.sì. La 1835 Irecu ca profesorù de. filosofie la A- 
cademie. A muritù la 1836. Dela elfi avemù dóue sa- 
tire scrise cu gustfi ^i idei clasice; una sub titlu Mol- 
dova la ]S21 in 148 versurl, .scrisà cu multil finche ^i 
amestecatA cu accente elegice, in fondu ìnsé numal .sa- 
lirà; alta Geografia fintirimului, neterminatà, deserte in 
modi! satirico lumea ceealaltà. 

ai 



— 322 — 

B. P. Màmuleanù in cele mai multe din poesiile sale 
si mai alesù in Rostu de poesie (1822) si in Caractere, 
este umoristicù-satiricii. 

Vasile Aronu este plinti de umorù in poema Leonatu 
§i Doro fata. 

Blinde, ìntre aitele, a scrisu o poema satirica, Tan- 
dalida, in care pe làngà adevèratà satira se amestecà 
si personalitàiì. In generala este scrisà cu multù spiritù. 
Tota satira in alegorie este si Màciesulu. 

Gr. Alecsandrescu are mai multe satire: Rèsbunarea 
§óreciloru are multìi umorù, Adio precum si Confesiu- 
nea unuì renegatù suntù scrise cu multa fiere, succesiì 
de espresiuni §i cu o vehementà archilochicà ; Epistola 
càtrà Voltaire este insemnatà pentru par tea din urmà, 
in care aruncà sàget.i asupra Parnasului romànù ; Epis- 
tola la A. B. II si Satira spirituluì meu biciuescù 
starea socialà. 

Constantinii Bàlàcescu (1800 — 1880) rémasù pe ne- 
dreptù aprópe necunoscutù, in poesiile sale tipàrite la 
1845 este cu deosebire satiricii. Fà-me tata sè-fì se- 
menti este poema satirica, ce ie la refecii vieta de pe 
atunci. Elù intre aitele a scrisu si mai multe fabule. 

Satire a mai scrisu C. A. Roseti, Nic. Istrati, si G. 
Tàutu. — C. Negruzzi si cu A. Donici aù tradusti din 
rusesce Satirele lui Antiochii Cantemirù fìulìi luì D. 
Cantemirù. 

Dintre tol^i s'a ocupatù mai multo cu satira Dimitrie 
Bolintmeanu si anume cu satira politica. Elìi in dia- 
rele sale satirice ìntitulate Nem sis, Eumenidele, Bolin- 
tiniadele si Menadele, a public atil multe satire. Defec- 
tulù lorìl pesare din modulù cum se scriaQ §i se publi- 
caù; cele mai malte adecà caarticole defondìlin versuri. 
Pe làngà acésta suntu adese-ori prea personale si se léga 
de evenimente neinsemnate. Piese mai bune aflàmù nu- 
mai in Nemesis (1861) d. e. satirele Cuconulu NotrefU, 
Spiritulu meU, Scirì din ladù iri Advocafiì cari sunti! 
^inute mai generala, si scrise cu multa spirita. In cele- 
lalte se aflà numai ici-colea pasagie mai bune. 



— 323 — 

Cu salini orainamente politica s'a ocupaliì mullft N. 
T. Onlsaniì si adese-orl crt multo spirita (Opere sali- 
rice Huc. 187;')). 
Cu satira in spirita curata populara s'a ocupatn. — 
Antonu Fanù (1797 — 1854). Kia s'a nflscuta la co- 
iTìuna Stirden in Bulgaria. Tatàln sea de rneserie era 
caklAraria. In 1812 a lostil luata de KusI ca captivù 
cu tota raiiiilia. Dusa in Kusia fu aplicaliì in armata ca 
niusicania. La 1hl>6 fuginda din Kusia trece in Munte- 
nia .'ji d'aci la Hrasovil unde a inlraia ca cùniare^a la 
biserica romanésca St. Nioilae din Scheia. AicI a fa- 
cutn cln cunoscin^a cu poetula Iona Haraciì, care pan' 
atuncl deja publicase pe Arghiru si Elena ^i Itisipirea 
lerusnlimuluì (p. 307). l'rin scrierile acestuia .«li prin 
petrecerea cu eia in cursiì de dol ani, cAta a stala in 
ìira.'jovii, se deslépta in A. l^aniì gustuhì literaturel '). 
Tana dupa doi ani trece la Hucurescl si la 1880 '.si incepe 
cariera litorara cu publicarea C^ntecelorii de stea. Eia ^i 
in Kucurcscì a IrAita ca cAntaretn ?i cu lectiunl de mu- 
sica. Kln a muritiì la 3 Noembre 1854, ?i s'a inmor- 
niAntatiì in biserica Lucati in Hucurescl. Cum ama mal 
<jisa. Pana, liaraciì si basile Aromi, sunta trel poeti de 
mare insemniìlate In literalura romana, nu prin inàlti- 
mea clasica a scriirilora lora, care nu o aiì, ci togmal 
prin coborirea loro josa la poponi, pentru eceea scrie- 
rile Ioni aa fosliì !ji sunta pana adi adevérala literatura 
populara. — Motivuia pentru care punemiì pe Antona 
rana ìnlre satirici, este pentru cà mal tòte scrierile 
lui originale suntD scrise in spiritn umoristica-satiricn 
populara. Scrierile lui aa cu deosebire tendinee didac- 
tice morale, ér' spirituln in care le serie este cela sa- 
tirica populara, care l'allama in anecdotele !ji chiar in 



i) Despre acestca aflasenifi din omenl bi-tràm p« cànd enm tn 
Br&fovH ;^i mi le-a Impflrt&^itù tn urmA tn scrisu fi HulQ luT lonS Ra- 
nci), protopopulfl BaracO din BrafOTfi rèposatil anulìt iHS^ tn a 
d&ncl bJtrAnefe. 



— 324 — 

proverbele nòstre. A cèsta este o tràsàturù caracteristicà 
a Romànuluì de a imbraca chiar cele mai serióse si mai 
instructive lucruri in umorù, càci eltt pune mai totìi-de- 
unà in lupta neghiobia cu intelepciunea si din colisiu- 
nile intre eie rèsare involuntarù umorulìi, satira. In a- 
céstà maniera, in acestù spiritìi a scrisù A. Paniì, si 
acesta este !?i rhotivulù pentru care elii a devenitù atàtft 
de popularìl. Scrierile luì sunttì fòrte numeróse, dintre 
cari cele mai insemnate : Povestea vorheì séù prover- 
bele adunate din poporù (171). Proverbele suntiì lus- 
trate cu diverse istorióre §i naratiuni in versuri, scrise 
cu multù spirita ; sedètóre la térà séù povestea luì 
Mosic-Alhu, naratiuni in versuri pline de ìnvétàturà si 
umorù ; Spitalutu amoruCul colectiune de diverse càn- 
tece ; Nàsdràvàniile luì Nastratinù Hogea. Afarà d'a- 
cestea a tradusù din grecesce pe Noulù Erotocrit'Q, 
poemù epicii-romanticù si a publicatù diverse istorióre, 
parte in versuri, parte in prosa; precum §i càr^i bise- 
ricesci si de musica bisericéscà "*-). 

Fabnia. Fabula o aflàmù ^i la noi deja in litera- 
tura popularà. In literatura scrisà o constatami! in ma- 
nuscripte de prin sec. 17-lea ^). S. Micultì a tradusù 
Vièta §i fahuUle Luì Esopu ^) care pottt se fie cele ti- 
pàrite la 1812 anonimù si farà locu. Fabula ca o specie 
in aparentà simplà .si usòrà, in fondu insè fòrte grea, a 
sedusù pe cei mai multi din poetiì nostri se-se ocupe 
cu ea. Dar' chiar de s'ar' fi scrisii la noi poesia cu mai 
multa ingrijire .si seriositate de cum s'a scrisù in gene- 
ralo, totusì nu incape indoiólà, càabia unulù, celù multù 
doi, puteafi sé atingà in fabula o mai ìnaltà perfec^iune. 
Chiar literaturi deja clasice abia posedù unulù doi fa- 
bulisti. Din càtì s'aù ocupatìi la noi cu fabula, ca po- 



2)- Penlru diverse! e sale scriefl a. se vede Operele luì AntonU. 

Panù, recensiune bibliograficS, de G. Dem. Teodorescu Bue- 1891. 

3). M. Gaster, Lit. pop. p. IÓ5. 

4). Cipariiì, Archivi'! p. 275. 



— 325 — 

sìv.. numal dol, (Ir. Alecsandrescu si A. Doniclail puluta 
obtine resultate mal insemnate, la o Inaila perfec^iune 
ìns6 n'an putut'o duce nici el. — Din punclft de vedere fi- 
losolicu ìristnictiva ."fi cu tendin(e na^ionale-politice sa 
ocupatiì cu l'al)ula 

Dimitrie fichindealu % contimpuraniì cu Petru Maiorii, 
nàscutiì in Hilnatil la Beclchereculù-micù, anulO nu se 
scie, dar' dupft cum se vede din activitatea lui, pe la 
176(). Khl a fosta inventori! i?i preotn, ór' dupa Infiin- 
tarca preparandiel din Aradiì la 1812, fu numitil aci 
prolesonì, dar' la 1815 din causa de persecutiunT, cari 
>i le atràsese prin sontimentele sale nazionale, pftràsi 
Araduhì §i se duse ca preotiì in loculft nascerci. K\c\ a 
inuritìl la Timiijóra la 1818. Jichindealft a publicata 
la 1814 in Buda * Filoso ficesrX ^i 'politiresd prin Fnhult 
morainice ìnvèfMurl » adecà Fabule la cari ca moralft 
so adaofjiì foliurite invétftturl morale si politice, avèndiì 
cu deosebire in vedere slarea politica si sociali a Ro- 
mànilonì. Opera voluminósa, 484 pagine, este tòta In 
f>rosà. hìcrierea cste o imitafiune ?i une-orl Iraducere 
(lupa asemenea opera a lui DositeiiìObradoviciiì (1739 
— 18113 scriitorifi sèrbesciì nascul'ì si ehi in Franata, la 
Ciacova, care la 1788 publicase FahiUeLe luì Fsopu 
cu invétaiurl morale sji polilice. Carica lui Xichindealii, 
prin invé^Slurile sale morale iji mal presusft de tòte pline 
de patriolismft, a avulD o influinta desteptàtóre asupra 
Romaniloriì. 

Scrisà cu aceste inten^iunl nicI nu potè lì vorba de o 
apretiare din punctìi-de-vedere artistica. Limba lasa 
multo de dorila, cu tote acestea este intecesanta pentru 
provincialismele ce se aflà in ea. Eliade scosese o nóuà 
edi^iune la 1838, devoniia ?i aceea fòrte rara. 



$) Date Ivogrttìce: Dimitrie Cichindealù (date nòu»' despre vi«'{a 

^i activi'atea lui* de I. VulcanQ, Bue- 1893 ; observflmQ ci fabù se 

serie C'ichindeali'!, cAd In edit. fabulelora din 1814 se scr>«, .,Xichin- 
deslfi" (IIÌKMH^\EAA). 



— 326 — 

Alecsandru Donic? (1806— 1866) s'a nàsculù ia 1806 
la mosia pàrintéscà Stanca in Basarabia. Elfi 'sì fàcu 
studiile in Rusia, mai àntàiù intr'unii institutù privatu, 
intra apoì in scóla de cadet.ì, din care esi ca ofitenì 
rusti. Cànd se reintórce in patrie, elìl nu mai scia ro- 
mànesce. Trece la tasi si intra in magistratura. Mòre 
la 1866. Elù ne-a lasatii 91 fabule dintre care cele mai 
multe suntìi luate pe dinlregulu din fabulistulu rusù 
Krilov. 

Grigorie Alecsandrescu (1812 — 1885) .s'a nùscutù la 
Tàrgovi§te, a studiati! la St, Sava, a intratù apoì in 
serviciulii militaru, din care a esita mai tardili, le parte 
activà pe terenulù literarù si politica. Amicù àntàiìi cu 
Eliade, in urmà s'aù desbinatii. Elfi traesce mai multti 
ca privatii, si mòre in adànci betrànete la Bucurescìin 
1885. Poesia Anulu 1840, elegie dolósa amestecatà cu 
veninulii satireì, 'ì castiga d'odata popularitate. Alecsan- 
drescu are multil fondu de idei, cum abia mal intàl- 
nim la poetii din epoca luì, si multa energie in espre- 
siunì ; are insè .si unii defeotù care a pusu multa in 
umbra talentele sale, este negligenta formei, versulù in 
generala necorectìi, stilulù adese-ori neingrijitù — lipsà 
de studiula limbeì. Ehi a scrisa diverse poesiì : lirice- 
raeditative, satire, epistole .s. a. Mai ìnsemnatn este insé 
ca fabulislu si se distinge prin avu^ia .^i varietatea idei- 
lorìi si a formei, prin vioiciunea naratiunei, care totu- 
odatà este variala, usòrà. naturala, ^i cu limba mai co- 
recta. Càte-odatà desvóltà inse prea multa naratiunea 
si slàbesce electulù moralei prin o prea lunga, reflesi- 
une. Unele din fabule suntù in fondi! numai istorióre 
séù anecdota " 

Cu fabula s'a mai ocupatii G. Sàuleseìi,. Asachi, E- 
liade, C. Bàlàcescfi, A. Pana, 1. Sèrbu din Basarabia, 
care a publicatìi la 1851 o colecliune de 50 fabule, C. 
Starnati, care are 40, ér G. Sionìi, 101 fabule. C. V, 
Carp, §. a. dar' in generalù cu putina succesìj. *') 

ó). Asupra càrora a se vede Faiuà'-'in romàni de Th. D. Speranta, 
Bue. 1892. 



— :ì21 — 

E|M;::rania. In prospectuln generala asupra poesiel 
armi aiAtalft calisele p<Mitru cari la noi nu s'a (•ulUvatD 
epigrania, (l«^ .si lunpulTi séu tual bine secoluln nostru 
esle celli mal propriiì pentru epigrammi. Pentru luplele 
nòstre politice loin-de-una atfttn de agitate, pentru sla- 
rea nóslrft socialfl, in^elegenuì, acelorti civilisati, pentru 
frecArile iji aniiiiosilAtile ce le observìimn pe cftmpultì 
liniijtiliì ala literalurel chiar .si inainle de 1860: tòte 
acosle ìinpregiurAii erafi de nalurA a tavorisa oullivarea 
epigraniel. Cu tòte ace.stea afljìmn numal ìncercàrl spo- 
radice. Nici unii poetft macar nu a cultivatft anume càto 
de putinn epigrama. In poesiile populare, ìhre san 
Chiwtur), curn se mal (licrt pe unele locurl, sé aflft adese- 
orl clasice e[)igrame. Prin cArOle nostre vechT se aflà in 
fomiA epigramicft asa numilele stichurl prin cail se in- 
china cartea séft cari se adresézà la herhubì (ereì, ìnsè 
tòte fòrte secl. Stichurile despre tmpèra^iì Otomanìj 
presArate ici colea de lenAchità Vàcftrescù in Cronica 
sa, suntfl scrise in (ormfl de epigrame. dar farti spiritulù 
el, "ji ehiar iji acelea, cari s'ariì apropia ceva in spiritil 
de epigramft, de sine nu se potiì intelege lArA cronica. 
Din poesiile sale, spirita epigramalica aflamù in »^oi- 
nrnlu ?i in FUWea. Prin poesiele lui I. VacArescù incà 
se alla unele epigrame. (ìr. Alecsandrescu are vre-o 
cincl epigrame din care trel sunto bune : Celut ce scria, 
2) * * * iji In iadù. A Donici a scrisù dóuC epigrame 
nimerite : Torenttdii si ónieniì ?i Im monìuntulù unuì 
dodoru cea mal bunà. DécA Antiochi! Cantemira ar' fi 
scrisa romAnesce cele nóuè epigrame traduse de Ne- 
gruzzi-DonicI, arù fi cele mal bune in lileratura nòstra 
mal vechie. CAte-va epigrame, din cari unele buni.^óre, 
a scrisn si C. HalAcesciì. 



— 328 — 
Novelà, Romaniì. 

Prospectù istoricU. 

Pe làngà epigramà nici o specie de literaturà n'a fostil 
mai putinii §i mai slabù cultivatà la noi ca literaturà 
romantierà, desi togmai acésta este cu deosebire litera- 
turà secolului nostra. Acésta trebue se ne mire cu atàtù 
mai vèrtosù, càci deja pe la Anele secolului trecutù ìn- 
cepuse a se ceti la noi roraanele francese. Dar ne pu- 
temtì u§orù esplica pentru-ce acestù ramù de literaturà 
a fosti] cu totulii neglijatii. Inainte de tòte, desi acésta 
literaturà se nume.ste ti§óriì séù mai bine u^uratecà^ cu 
tòte acestea nu este asa de usorfi a o serie. Unu ro- 
mana, ca se-lù po^i serie, cere in faptà multe cunos- 
cin^e ^i fie-care opera in specialù o labóre minutiósà, 
fie istoricà, fie scientifica, ile de datine ^i moravuri, ba 
chiar de l,eri, localitàti, clase si individi anume, cu ale 
càrorii specii ai a face in opera. Si numai la studii de 
acestea n'aù fostii dedali scriitorii nostri, cari se ocu- 
paù séù mai bine puteaù se-se ocupe cu literaturà u- 
sórd. Acésta, dupà noi, este causa principalà a negli- 
jàrei literaturei romantiere. Dupà acésta vinù alte cause 
secundare : lipsa de cunoscin^à aprofundatà a limbeì, 
pentru a puté serie u§orìi §i a impune cu trumuseta si 
corectitatea limbei, farà de care romanulìi nasce mortn ; 
educa^iunea "stràinà, dedarea cu ideile, cu viéfa §i cu 
ìmpregiuràrile stràine. Cum vei cere de la clasa nòstra 
mai banà se cetéscà scrierì romantiere romànesci, cànd 
ea a tràitìi viéfa cea mai frumòsà in stràinàtate, s'a 
dedatCi cu ideile §i formele de acolo, ér' pe cele din 
téra sa nu le cunòsce, nu-i placù séii chiar le despre- 
|uesce ? Acésta viéfà stràinà a adusù cu sine apoi §i 
invasiunea romantelortl stràine, mai alesù francese. 
Priviti espositórele libràri ilorìi, ìntrati in eie §i uita^i-vè 
in stelage : nu veti vede de càtQ totù ce produce Fran^ 
dela cele mai bune, cari suntù rare, pana la cele mai 



— 329 — 

nebune, mal inlecte romance, cari huiiIu nenumérate, ni 
acestea plucù cu deosebire. Intra^l in casele nòstre jji 
aiutati bibliotecile, .si dócft le afla^I, sunliì in «^onoralo 
pline (le romane. Uitati-vé ce cetesce Kom<^nimea nó.strft 
feminini'i ! Dreptiì-aceea na fostù sji nu póle li vorba 
numai de a produce, ci lotiìodatA jjì cu deo.sebire ces- 
tiunea e.sle de a combate o puternicA eoncurenfft, ^i a- 
césta nu se potè combate de cfttù mal ;\ntAin prin edu- 
caiiune na^ionnlà in (érd. AtuncF numai voriì incepe a 
se interesa .'fi de roman^ele ce s'anl serie la noi, .si 
niarfa care se cauti\ se face. l'An'atuncI insé roman- 
^ele, cari se vera serie, voriì sta aruncate prin unghe- 
rele libnlriilorù, ca cele de pùn'acum. C.el cari aft ce- 
titiì ifi mal cetescn pulinele produc^iunl romanziere, ce 
aù apàrutn sporadicii la noi. suntìi cft deo.sebire cari 
nu si-aa t'Acuia educatiunea in stràin.itate, clasa mal .sft- 
racà. Si trebue sé-se scie, cil este fòrte mare .scadere 
jfi chiar unii pericolù pentru educatiunea nostra na^ig- 
naià, cA celli mal puterniciì espedienti! ahi secolulu! 
.séD mijlocula de lìi(irea ideiloriì. ?i, pentru noi, a ide- 
iloriì sànàtóse wa^io«a/^, ^i peste totìì agustulul decetire. 
ca acestfi espedienti! la noi s'a aplicatiì pedosii, adecà pen- 
tru propagarea ideilorn stràine si bolnàvkióse, pentru co- 
rup(iunea moraruriloru, limbel si ttciderea miscùreì iUerare. 
Deca la noi nu s'aft produsiì pe acestù terenù scrierl 
originale, decàtft fòrte putine. ca o trista recompensà 
s aù tratluso fòrte multe. Traducerile ìnsè aprópe farft 
esceptiune sunta totiì atàtn de scAlàmbate iji anarchice, 
precum suntù ?i ideile depuse in cea mal mare parte 
din aoésta literaturù. Traducerile s'aft fAcutiì totiì-de- 
una in fuga, sji fòrte rarft de ómenl chiematl la ase- 
monpa lucràri. D'aicI influin^a desastrósft asupra limbei 



— 330 — 
S C B I I T O R 1 

G. Asachi a scrisù Novele istorice a Romdnieì eu- 
prindèndù : Dragona, Alecsandru-celu-Bunu, Svidrigelo, 
ELena Moldove^, Valea-Alhà, Bogdanù, Voivodu, Petru- 
Rare§ù, Meropa in Moldova si Rucsanda Dómna. Tòte 
sunta scrise in toni! istoricii, chiar §i atunci, cànd 
scriitoriulil vorbesce dela sine. Stilulù nu este celii ce tre- 
bue sé fie in novelà, limbi farà coloriti! si greóie. In 
scurtii, cum aii fostii scrise nu s'aìl pututù popularisa, 
§i afarà de Moldova, aìi rèmasù aprópe necunoscute. 

Constantinu Negruzzi (1809 — 1868), nàscutu in Mol- 
dova, primele ìnvetaturì le primi in limba francesà dela 
uno emigrantu. La 1821 refugiindu-se in Basarabia a 
petrecutù acolo tre! ani in care timpil a fàcutiì cunos- 
cintà cu celebrulu poetù rusìl Puschinil. Acéstà irapre- 
giurare nu remase farà ìnfluintà asupra lui Negruzzi. 
Elìl si-a ìnceputii cariera literarà sub influinta poesie- 
lortl luì Càrlova, §i mai intàiii pàsi cu traducerì ca *^a- 
luLii negru dupà Pu^chinù, càteva BaLade de ale lui V. 
Hugo si Satirele luì Antiochi! Cantemirù traduse din 
rusesce in colaborare cu A. Donici. Intràndii in func- 
tiunì de statil a fostii abstrasil dela ocupatjunile lite- 
rare. A muriti! la 25 Aug. 1868. A farà de po- 
esiì, piesele teatrale §i cele araintite mai susil, elii a scrisii 
càte-va Novele si ScMfe istorice, ca Zoe, alergare 
de cai, Au mai pà^it'o ^i atfn, Alecsandrii Làpu§nea- 
nnlu, Sohietki si Romdnii. In tòte acestea Negruzzi s'a 
desvélitil mai bine, cà ce putea produce. Elù are unù stilli 
simplu, naratiune vile, unii spiritìi observatorin , glu- 
metii si une ori sarcasticii, calitàti indispensabile pentru 
acestii genù de literaturà. A fostù o gresélà pentru scri- 
itoriii si daunà pentru sàraca nòstra literaturà ro- 
manzerà, cà nu s'a ocupatu mai seriosi! ?i nu ne-a 
datìi mai multe asemem scrieri. Nu mai putinii impor- 
tante sunti! Scrisorile la unii prietenù pentru studiulii 
societàtiì ^i alii impregiuràrilorii de atuncì. 



- 331 — 

IHmitrir Jfolintineanu a scrisrt Manoìlìi, Klfna .<ji 
Doritoriì nebunl (fragrneiilii). ('elfi mal im[>()rtantn este 
Elena, si larfi indoiéift, in j^eniiln tn.il uimIIu ccln m.'iT 
bunn roinainì la noi. 

Nicolae l'ilitnonù (1919 — \HVìì>j >a h.im uìu m l)iuu- 
reacT, a slmliatiì pela dascfllil de la biserici ?i d'aci in- 
coio s'a imrlectionaliì prin propria diliginUì. AntAiTi c;\n- 
tàrein la bisoricà. mal apol funo^ionariù la Ministeriulù 
cullelorfi. Mure la IHlìf). Klù a scrisù, infre altele, no- 
vclele Matto Cifiiaui i}ì Slujnicariì 9Ì romanuin Ciocoiì 
rechi .«ri noi, rèmaso netermioatO. Ciocoiì rechi §i not 
estc unic'uln romaniì de moravurl scrisiì (lupa realitatea 
liKMuriloriì II) ehi se arala nu mimai adevaratulii ta- 
lenliì, dar .si sludiuhì seriosa ahi timpulul si alù impre- 
giunlrilo'ù in care .se petrtoe ac^iunea. Ksle bine des- 
voltatiì, espusi! cu mulin simili si rigurósa consecintà. 

Mal aniiiitimù p:\nft la 1860: I. Kliade, Colecfiuue de 
novele ; Alecsandri, lUichetiera de Fiornifa, !?i Istoria 
unuì (inV>hìH\ \. M. liujorianfl, Misterrle de lincurrscì; 
1. Dumilrescn, Jixdu liuzescu : V. A. Urechie, CocontUa 
Gurluescovicì, Jiaptiste Veleli, iji ì^aaile; A. Odobescfl, 
Michnea-Vodà, Dómua Chiajnu: I. CréngS. Pov>-('> <> 
Amintir) in stihì provinciahì moldovenescfl. 



CAPITOLO IV. 

Literatura dialectelorù. 

Cu literatuia dialecteloriì romàne, anume macedo- 
romànn iji ist riami, stftmiì Tórte rèii. Deiji aiì treculiì 
sulìi de ani de eftn^ Cavaiuoli a incepuin a serie in 
dialectuliì maccdo-romAniì, cu Iòle acestea ptlnA in diua 
de aill lileralura in aceslo dialeclft esle loto numal la 
inceputiì j^i nicl nu inlrevedemù, cftnd se va inlroiluce o 
adevèratii mi^care literanl, de.'ji de-acum inainle sun- 



332 



tema in dreptù a astepta, de nu cumva acestu intere- 
ranlù, vigurosiì ?i distinsi! elemento romànù va voi vrèndil- 
nevrèndn sé renun^e la marea sa origine si la unù vi- 
itoriù mai bunù ce-§ì potè crea, si de nu cumva noi cei 
de dincóce vomù làsa sé mérgà lucrurile cum aù mai 
mersfi, nici calde ni ci recì. 

In càtn pentru elementulù istriana, putemù dice cà 
nici nu-ltt cunóscemìi, desi cutrieràmn in tota anulù E- 
uropa. Stràinii ne-aù descoperitù mai àntàiù acestù ele- 
mentù, suntn vre-o 50 ani. eì se ocupà mai multù cu 
elfi : la noi afarà de I. Maiorescft nime nu l'a mai de- 
scrisu. Acestiì elementi!, fòrte ìmputinatu (p. 43) este 
in agonie. Celu pul^inù ar' fi o datorie de frate sé 
adunàmù uìtimulù cuvéntu de pe buzele unui frate ce 
mòre pàràsitu si ìnstràinatù ! 

In cele urmàtóre vomù resuma pe scurtù ce cunós- 
cemi! din literatura acestoru dialecte pana adi, 

Literatura Macedo-Romànà. Celu dintàiu scriitoriù 
cunoscutù in acestil dialectii cu o data sigurà este: 1) 
Teodoru Anastasie Cavallioti Moschopolitanulù, despre 
a càrui vièta nu se scie nimicii' de càtù cà in titlulii 
càrtii se numesce dascàlu, preotìi si protopopiì. Sub nu- 
mele lui s'a tipàritn la Venefia 1770 unù abecedariu 
grecescn ìntitulatù Protopiria (TlQcoToreiQia) in, care se 
aflà si uni! registru de 1070 cuvinte din dialectulù 
macedo-romànù, scrise cu litere grecesci. Cartea nu se 
mai aflà, dar cuvinlele amintite s'aù pàstratù in opera 
Ini Thunmann M. Rosa in cartea sa citata mai in josiì 
(jice cà Cavallioti ar' fi ìnfiinl^atiì tip/Ografie in Moscho- 
pulft si ar' fi tipàritn mai multe càrtì, ^i amintesce mai 
mul^i Romàni invelati. 2) Baniilu, dascàlù si preotQ in 
Moschopolù : sub numele acestuia s'a publicatù la 1802 
carte de lecturà ìntitulatà Eioayo}yL-/.ij ói,óaa/.aXìa, in 
care se aflà uno tecstù macedo-romàniì de cuprinsiì va- 



l). loh. Thunmann's UnUrsuchungen iiber die Geschichte der ost- 
lichen eiiropeischen Vólker, Leipzig, 1774- 



— S33 — 

riatii in 53 capitole .-. i.... (U liteie grecescl. Carica lui 
Daniiln dela 1802 este numal o a dóua edi^iune, edi(i- 
unea I nu s'a allatn de cAtfl numal in reproductiun? «). 
§i anulfi tip;\rirel se pune nesigunì intre 1760 pànft la 
1770. Anu";ndóuè aceste scrieri ale lui (lavallioti !ji Da- 
niiln, iji anume pArtile de limb.'l macedo-romànik, le* a 
retip;ìrilù insolite de studii filologice celebruliì filologa 
Fr. Miklosich =*). 3). (t. C. Rosa a publicaliì la ISOH 
in nuda o carte intilulafà Cercetùrl asupra Komùni- 
lonì stMÌ Vlacliiloriì > (Untersuchungen iìber die Korna- 
nier oder \'laclien). Din o altA carte a lui lipirità in 
180*.^ despre scrierea si cetirea romiinéscfl cu lilere la- 
tine nu este cunoscutft pàn'acum nici unù esemplarli *) ; 
Kopitar o numesce «carte mieti dar importanla ca ten- 
din(fl'. 4) Michnilù G. Boiagdi, romànu macedoneanft 
emigratiì in Austria pe la inceputulil sec. acestuia, trùia 
in Pesta ca invó^àtoriiì la scóla grecéscA de acolo si se 
alla in rela^iunl cu Petru Maionì pe c;\nd acesta era 
revisorù de càr^I toliì acolo. Boiadgi publicà la 1813 
Gramatica romàmì séii macedono-'Vlachicà cu regulele 
in limha t/réaì §i permana, cea mal bunìl gramalicà 
macedo- romàna pana adi. F*ublicarea acestel gramatice 
a produsp mare mi^care si oposi^iune la (ireci, vt'()»'nda 
el, cu incepii a se destepta ?i RomAnil d'acolo : pentru 
aceea a fostfi escomunicatS chiar de Patriarchuln de la 
Constantinopoln tp 126). Ehi a tradusft in a- 
cestìi dialectil §i Evangelia lui Luca despre lìuln per- 
duti! (Cipariù, Principie p. 90). 5) Wtiliam ^fartin 
Leake in opera citata vorbosce .?i despre Macedo-romftnl, 
produce !?i probe de limbìi, pe care le-a produsù I, C. 



a). La William Martin- Leake, Researche» in Grece, London, 1814. 

3). Dr. Franz Miklosich, RumuH̻cht Untertuchungtn I. Istria- 
und Macedo- Kumuniifht SprtuhdenkntàhUr,a-te AbthfUg. Wien, 1882. 

4). Acéstfl scrìere o cunóscemS numal din recensiunea lui Kapitar. 
▼e^I Fr. Miklosich, Barth. Kopitars Kleinere Schrìften, Wien 1S57 
p- 182 — 188, titlulfi c&r^il lui Rosa este 'l(xv*\ ^^i (n.iftarixìii riyay- 
Vùiafoii lù Xaiivixri y(tniuitnxa. 



— 334^ — 

Massimù in gramatica sa, in care (p. 130) totù-odatà 
amintesce si de o Carte de rugàciunì tipàrità la Pesta, 
nu spune ìnsé in ce anii. 

D'aicì incolo nu mai aflàmii se-se fi ocupatu cineva cu 
acestii dialectil pana 'la 1856, in careanil I. C. Massimii, 
in loc. cit. amintesce o «dare tru scire» tipàrità in acelìi 
aniì la Constantinopolii de Ioane Valecàldeanii. Grama- 
tica macedo-romànà a lui I, C Massimù, Bucurescì 
1862, este o copie alterata a gramaticeì lui Boiadgi. 
Noù contine càteva poesii literare de Michailii Necu- 
lescu din Megarova. Dimitriu Atanasescu, istitutorù 
romàni! in Tèrnova lànga Bitolia, a publicatu mai multe 
càrtì scolastice ; Abecedare, (iramaticà, Istorie sacra si 
nationalà s. a. Ioan Caragianl, profesorfi la Facultatea 
de litere din lasì, a publicatu unii scurtii studiu istoricii- 
linguisticù asupra Macedo-romànilorii si (iece poesii po- 
pulare *''). 

Importante pentru studiulù acestui dialectii sunt Mo- 
strele publicate de Vangeliu Petrescu, partea I in 1880, 
a II in 1882 in Bucurescì. Tascu Iliescu a publicatii 
la Montpellier in 1882, sub titlu Ascaparea ali Dince, o 
traductiune in dialectulù macedo-romànii a poemei po- 
pulare francese languedociene U Escrivete, — V. A. Ure- 
chie a publicatu càtu-va timpù unii diarìi macedo-ro- 
mànii FràfUia, si ca Ministru de eulte si instruct. pubi, 
a fàcutì'i se-se traduca unele càrtì bisericescì in acestii 
dialectii. Rèposatulù A. Bagavù a publicatu o Carte dt 
ceiire, ér' la 1888 incepuse a publica iri Bucurescì o 
revistà macedo-romànà sub titlu Macedonia, care insè 
dupà càte-va numere a incetatìi. 

Lìteratura dialectuiai romànti-istriauù. Aicì nu pu- 
temii vorbi decàtii de urme de limbà. Atentiunea inve^a- 
^iloru asupra acestui resta de Romàni, deja condemnatì 
la perire, si asupra lirabei lorii, a tras'o unii Antonio 
Covaz, care la 1846 publicà in diariulìi Istria din Tri- 



5). Conv. Lit. an. II (iSób— 9 Nr. 21- -24) 



eslù unii articoli! asupra Komànilorn din Istria !ji a di- 
alectulul Ioni, produwndft .si cAte-va mustre de Umbà. 
Mal ti\r(|iù 'I cercelft ioni! Maiorescfi iji resultalulQ cer- 
cet&rilorft lui s'a pubiicalu sub titlulft Itinernriù In 
Istria si y'ttcabulariù istriano-romdnii, lasi, 1H74. A- 
césta inse nu multi! adause la cunoscinta acestul dia- 
lectù. Mal inulta lumina sa t'àcutù asupra lui prin pub- 
licatiunea TecdurUoru istriane de Fr. Miklosich •*). Uni! 
mici! tecsti! intitulatn romano-slav* cuprin4<"'ndn ira- 
ducerea novelel I Giornata I din Decamerone ala lui 
Boccaccio se allii publicati! in opera lui (ì. Capanti, I. 
Parlari ttaliani, Livorno, 1875, p. H87 ; tecstulo scrisù 
dupa limbagiuh! din Berdo (Valdarsa in Istria) este fòrte 
amestecairi cu slavistne. 



(Fine) 



6). Op. cit. p*rtea I. Viena. i88l. 



Indreptàrì §i intregirì 



Pag. 6 sirù 6 cetesce ■ maismagis ] p. 7, la nota 16 adauge : Grò" 
ber's Grundriss d. rom. Philolog. i- 531, 579, 816 ; p. 16 s. 25 e. cu hi 
p. 22, s. 27. e balteus; p. 27 si 18 e. Catus:, p. 29 e Festus\ p. 29 §i 31 e. 
ctQiaTov ; p. 29. ^. 33. e m'nassei : p- 33. s. 22. e. languente ', p 
34. §. 30. e. luto ; p. SS s. 14. e Croatia-^ p. 40. 5. l3 C. tusyra ; 
p- 43 ?i 3i. e. Diefenbach ; p. óo 5. 33. e ^f rà ; p. 60. ?. 34. e. 
Anale de \ p. 62. 9. 14. e articolulfi •/« fi -a; p. 63, s. 23. e bizan- 
tinii ; p. 71. §. 26. e a7-ìiaicù-^ ibid. 5. 3o e applicare ; p. 82. s. 36. 
adauge: Gròber's Grundriss d. rom. Philolog. I. 571, 679; p. 85. f. 
25. e. rK/3A« ; p. 86. f. 3o. e. xo^tjijW ; p. 88. f. 38- e. slavischen ; 
p. 99. §. 28. e. lìomanum ; p. 99. |. 39. e. latino ; p ili. s 17. e. 
Sànt lana ; p- 175. ?. 6. e povesti ; p. 209 §. 5. e Radu ; p. 23i. 
?. 25 e. Cronica anonima IH] p» 232 §. 4. e. Cronica anonima IV; 
p. 232. s. 7 e anonimulù III; p. 237 s i3 adauge: MelchisedecQ episco- 
pulù (-f-1898) ascrisQ Cronica Ronianuluì, Cronica Hufilorù, Notife, 
famblacù s- a.; p. 257 s. 20 e slavo ; p. 258. §. 28 adauge : Alecsandru 
Cihac (-}-l887) a publicalfila 1830 fi 1879 Dictionarulù etimologica daco- 
romànù (Dlctionaire d'étymologie daco-romane) in dóué ▼olume, opera su- 
peficialà si tendenziósa, afarS de aceea li lipsescìi cunoscin^ele filologice 
absolutfl necesare pentru asemenea lucrare, din care causa etimologiile 
cuTintelorfl, mal alesù in volumulu II unde se tratézà partea cea mai 
grea, se Intemeézi In cea mal mare parte numal pe asemènarì depàr- 
tate de cuvinte farà legatura interni. Partea mal importanti a dic^io- 
narulul zace !n materialulQ avutù de cuvinte depusn in elfi ; — p. 3o6. 
§. 16 adauge: I. Budal Deleanfi, fiJi de preotìi din TransilTania, s'a 
n&scutfi pe la 17Ó0 fi prin alìi doilea deceniA 'lu ailàmù consilieritL 
la gUTernulfi din Lembergìi unde a fi muritìì. 



INDICELE LUCRURILORO 



A. protetictì 48, 62; &, ft 
a. 198 

Alimi. 174 

Albina romAiK'sciì rJH 
Alecsandria isi 
Alimorl 112 
Anecdole 177, :V2l 

Aravona 40 
Arc'hitectunì 132 
Arghinì 112, 174, 183. 
A-Kumànù (Armiìnìl) 44 
Arlicoliì, delinitfi 13, 58; 
iiedef. 15 ; orig. ari. 1(3 
seq., urme de art. 58 
seq., 62 seq. 
Arvunà 117. 

B. bi^-ghi. 48, 53, 84 
Halaurl, 174 

^dXXe .si ^ccXlfxi 58, 61 
Ballagul IO 
/Jai'fic; 61 
liarbaricuni 64 
|{a.smn v. rove.slo 
neirànl 118, 117, 267 
Bibliotecì 132: TribuiióT 

175 
HXcrAhiit i5 
/i/uì", BAàx^s' 1^5 
Hócetu 165 



BÓMi> Jnuno 62 
Hrescu n. de loc. 40 
Hrezaia 39. 173 
IJucorija 40 
liuoóvnft 137, 147 
Huhaiiì 172 
liugoiniliì 181 
liovQyo 58 
fiovieg 61 

C. ce, ci. 5; (} 48; vacci!. 56 
Cftlucel 174, 312 
Calulù-de-aurO 174 
Ci\nl. a Romaniel 306, 311 
Cantice bètrAneseì 162, — de 

stea 174 
Canleculiì (Joriloro v. Kóceto 
CAparìl 117 
CApetenia castrelorO .si ti- 

nuturiiorù Vlachilorù 42 
Capul II. de loc. 40 
Càr^i latinesci 101 
Càsètoria 130 
Casmete 1 1 2 
Catechismula de 8ibiiù 192, 

— calv 195. — cu lit. lai. 

195, 196 
Causele unilà^il 1. roma- 
ne 92 
Cenu.serésa 174 
Cerbulù 115, 173 ; —cu cór- 

nele de auro 174 : 40 



338 



Cerulu se deschide 114 

(^.hiulturi V. Hore 

Ciclu epica pop. 163 

Cimilituri v. Ghicitori 

Cirilù 75 

CI— 48 

Cloaca de aurù 174 

Cotèriì literare 282 

Codicele mànàstiriì Seculft 
191; — voronelianù 184 
189; — sturzanù 191. 

Colinda 39, 115. 161, 312 

OomerciuUi Daciei 130 

Conjuratiune 123 

Consindiana 112, 174 

Credin^e 180 

Crestinismul in Dacia 110 

Cronica, — anonime 204 ; — 
putnénà 205, Hurulù 206; 
— anonima 1. 211;— ano- 
nima li 216 ; — anonima 
III ^31 ; — anonima IV 
232;— M-reì Prislopù 237 

Cucul, n. de loc. 40 

Cultulu mor^ilorn 130 

Cultura in Dacia 129 seq. 

Curierulù romànescù 128 
D Irecutù in z 6,56, in 

r 82 

Dacia-Tabula rusa 66, — 
colonie clasicà 73 

Daci V. Influinta ; == Ro- 
inàm 64, fusiune ? 72 

Dalinu 174 

I)ani(>ln 39 

DaLino IHO 

Descànlece 115, 169 

Desfacere 69 



Detoriiì 117 

Dialecte, deosebirile fata cu 

1. rom. 47 
Dicala V. Proverbe 
picètóre V. Proverbe 
pina muntiloril 174 ; flori- 

lorìi 174 ;— dinelorìa 174 
bisà V. Proverbe 
Divinità^! dace 68, — pagane 

in Dacia 110 
Doinà 167 
Domnana (Dómna Ana ?) 

39. 
Domnù, 117, 267 
Porila 174 
Draculus 62 
Duculus 39 
Dzer 40 
Dzguta 40 

E. trecutù in i 8, 
^EQy.otlévTe 58 
Evangelie cu lit. lat. 196 ; 

— tigànéscà 170, 321 
Evangeliariulu de Londra 

191. 

F trecutù in h 48 
Fama Lipskài 127 
Fanariotù (earaet.) 148, 143 
cfévxava 61 
Farmeciì 169 
Fata din buturugii, — din 

rodie ; — de aura 174 
Fetù-frumosti 174 
Flesiunea, — nominala 9 ; 

nominai. 12, celelalte ca- 

surì 13, V. articolii ; — 

verbala, particularitatì 

18; timpuri ausiliare 18; 



_ nno — 



jHMlLTt. tare 01, condii. 

|S, irilinitiva cu ad \\) ; 

siilicse pors 11),~ unno 

vcchl de tles. [)l> • — r;'»rà 

ezii ifi esca 91. 
Kloriile 1 14 
Fluyara ii'.t 

Foia |). iniiile eie. 128 
Folkloriì ! sludil 171) 
Frftniuri de limbft 172 
(fqh'tCct 61 
(f{)it'L.diOf 61 
Hoviòàm 6] 

(ì ìnainlc de <' h i t. 
(ìazela Transilvanici 128 
yi'niQ 53 

Geografìa Ardealulul 237 
(ìliorinanuliì 113 
(«heunóia 17 i 
(ìhicilori 171 
Ci 1—18 
(ìlieg 40 
YOIì'cÌqiii^ b'.\ 

yolro^ f)H ' 

(iraulu, n. de loc 3U : 

CJreci.^m74 125, 135, 112, ' 

314 
(ìreciì, niiiì'o ''•' iihìh.. 1 1 
Grun 40 

H. omisii i;i iiuii>tiiii ■<)- 
Horo IGi), 321, 327 i 

Ilorea 155 
lluruln 2<H) ! 

Iculus (Vculus) 30 j 

Idiotismi 172:— Int. rom. 33 ' 
tyy€Q 02 

Imperai u il'.» . 

Influinto, — pasive: dacfl 65; I 



— grccéscA 73, 142 ; — 
slavunA 75; IrancesA 151, 
lat. iji francesà 108 ; — 
activo : asupra I. grecoscl 
84 ; aiiupra I. maghiarc 
87 ; — asupra 1. sia vice 
de sudù HH. 

Inm.innurescù 101. 

iro(|iI 173 

iaxa 61 

làrgittm, ìaiQuaK^^^, mnn- 
òts 171 

l'uho- 58 

J trecutù in /. 7 

Jana 112 

.Fintila 3'.) 

.locurl de copil 172 

.lude 116, 117, 267 

JudocalA 117 

Judotiì 117 

Jura(l 116, 117 

.lurep 39 

.lus Volachic i?68 
K asibiiatft 85 

Kujin- 58, 61 

Karuca 40 

Katorva 40 

liì.nanvQa 61 

KÓQÓtt 61 

KÒQUv 58, 61 
Ku lastra 40 
Kyratura 40 

L in articoli» neomisfi IH 
Irecutn in r. 81, pas- 
tratn 50, 
Udo 112 
Limba 88, 



— 340 — 



romàna in sec. 8 in 
Panonia ^i Scitia 64; 
barbara, scitica 63, 64 ; 
situatia §i rola ìntre lim- 
bile romanice 35, 89; — 
in corespondentà oficialà 
121, in coresp. si acte 
private 123; generalisa- 
rea in bisericà 124; auso- 
nicà 54 ; tracicà-iliricà 5, 
88 ; — popularà in bise- 
ricà 98, 100; — macedo- 
nica 63; sub fanarioti 125 
— lat. fata cu rom. 109, 
— dacà 67 

Lecsicaliì : clemente romà- 
ne 22 ; — lat. popularà 
26 ;— umbricìi 31; osci- 
cu 82. 

Lecsiconulft de Buda 260 

Ledescul n. de loc. 40 

Legatura 170 

Lege 117;— vechie 268. 

Legende 175 

Lerescul n. de loc. 40 

Lerii 111 

Lex antiqua et approbata 
268 

ytloxqia 56 

Literaturà apocrifa 181 

Avùy. 61 

Lunia curata 113 

Lupatul n. de loc. 40 

^ovTto 58, 61 

M finalù omisìl 9, nasaltì 

-mnj 85 

Maghiarismulù 157 

Màhaciù 191 



Mama-pàdurii 174 

Manuscripte vechì 133, 189 

Mara^ul 23 

Marculu boilorù 113 

Martini! 113 

Marti-séra 174 

Marturù 116 

Maurovlachu 39 

Medila 171 

Meiù 55 

1.1 eoa 61 

Mezulus 39 

Miediì 54 

Mikula 39 

l.iivOOVQcn:oQ 6t 

Misiodaci 47 

Monete rom. cu inscripl. 
lat. 102 

l^iovXtovoav 01 62 

liovvteg 58, 61 

N ìntre dónè voc. 92, 
trecutù in r. 50,80.-92^ 
184, in 185. nasaln 88. 
— nHaverbe omisù 19. 

Necrologulìj lui Stefanu 237 

Négul 68 

Negulus 39 

vo(ìo 58 

Nomenclatura agricola 72; 
bisericéscà, religiósa 1 11, 
1 16 ; — scriereì 97 ; — 
trupului 70 ; — de ^esutfi 
72; juridicà 117;- — poli- 
tica' 117 

Numérulìi Romàniloru 43 

VOVf^lSQOV 61 

vaccil. in n 8. 88 
Obiceiulti pàmèntului 267 



- :;41 — 



'Ouó^ 61 

o}(talL.o,i ()l 

OrgHriulil I.uminAriI lOó 2f)2 

Orazio la miiilA IT.'i. 'M2 

V trotiitii iiiainle de i in 

eli. -18 
l'àcalA 77 

PiieAliturl V. Anecdole 
vmw. \\\ 

l'flpnrmlo 178 

l'Arliilo llf) 

Palronil in Dacia 1 IH 

l'ausa vii iS2 

renlecoslurin 1*J1 

ricturft 13H 

rii'lri pfì monninlo (cpi- 

tale) 12S, i:i3 
rietiDsul 11. de lo( . 40 
rirpii lillà V. PàpAriidc 
l'iiigiisnruliì 172 
Poesiì glumelo -• !•!'•■- - 

ri lòie 170 
l\)in«'lnioe *^0.'{ 
rop;\ liti 
l'ovesle 174 
Travila do (iovoia lUti 
l'rcjda 'lO 
Proposi^iimi 2\ 
rKlMAVKKA 52 
l 'risii ìpìì (M-re) v Cronica 
Provcrbc 170: — lal.-rorn. 

rsallirca s.-JuManr» ìsi, |«.t() 
Pili Via Hl> 

lladiil 40 
r» ad li scili n. de loc. 40 
Uelclc adiise din slràinft- 

talo ir)4 



remusisse ri2 

Renascorea 125 

KiluH Volochie 2Gh 

KomùnI, orig. nunwlui 1 i 
noia 25 ; — in Dalmazia, 
hosnia, Albania, l'ano- 
nia, C.roalia, Slayonia, 
Serbia 49; — Poiuàvoi 88; 
Uoniani Dalmaliae 8U; 
ìli (ialitia si Polonia K); 
la Hugiì 40 ; in Penin- 
siila balcanica 4 1 : leri- 
lorulrt ocupalfl acji.si nu- 
nièrulù 48, — slarea Ioni 
14-5: slrftinil conlra Ioni 
18H, lóti, caracterulft 12 
181. 824 

Rolacismuln HO 

Kolundul n. do loc 40 

Rngàciunl 170 

Hiiinerì 44 

' hi) inaiava 55 

* [\'>tivXic(v(( 55 

Rusale 114 
S finalii la subsl. .>ji adiecl. 
omisù 9, 57 ; — la verbe 
19;— Ireculo in? 7, 8C= 
if 56, H5 

aayict 61 

S:\nibe, SiXmbea 112 

Si\n<|iana 174 

Scilia 64 

Scoia 182 ; de Cotnarft 138; 
RftdAsenl 184; ìn Tran- 
silvania, Moldova, Mun- 
lenia 184 seq. ; — roin. 
lai. 139;— scolii grnrsca 
149. 152:— ìn parodiil 



— 342 



157 ; — Uomàniì opriti 

dela scola 140 
Scorpie 174 
Sculpturà 132 
Semne latinesci 101 
Serbatori latine 11 1 
0€Qyoi' 58 
lErN^l 52 
Sehelba 40 
^JiOJO 52 
a£y.ovQiay.a 61 
Sèpt emana nebunilorù 118 
aégf-iXot 62 
Sesul n. de loc. 40 
Sintaesà 20, 259 
oy.àiivov 61 
axcé^a 61 
oy.enT£-y.a'oag 61 
ay.ovdv€g 61 
Slavismulu, ìntroducerea 

75; consecin^ele luì 107; 

seóterea 124 seq. 
Smeì 1 79 
Snóve V. Anecdole 
Societatea filosoficéscà 126 
Starnarla 47 
Stéua 173 
Stresina 39 

Strigarea peste salti 114 
Strigàturì v. Hore 
aTQo'yyeg 

Studi! V. Polklorii 
Suena-Murga 174 
Suflarea bucinului 115 
Suliza 65 
Sum-chetru 47 
Sumedru 47 

T finalii omisù 19, aspi- 



rata in t 6 
Tatàlù nostru 102 
Teatru in Dacia 129; pò- 

pularu 172 
Terminologie v. Nomencla- 
tura 
'ripàrituri vedi! cu lit' lat' 

104 seq. 
toQva 60 
Tipografie 182 
Tradi^iun! 176 
Tuduru 39 
rovQl'ìnrXhj 55 
'l'urea 173 
Tusul n. de loc. 40 
Tusyra 40 

U finalu 150 
Unirea relig. cu Roma 137, 

consecintele e! 139 seq; 

— C(3lorìi tre! na^iunì 

123 
Unitale limbe! lit. 188 
Urga 112 
Usura 117 

Vascul n. de loc. HO 
Vergelulìi 114 
Vèrtolomeiù 113 
Virghi 84 

Isù 97 
Viera familiarà in Dacia 
ViéV28 
Vifleimù 173 
Vilcana 39 
Vilcan 39 
Vinerea-mare 114 
Vlachia major. 87; — minor 

87; — vechie 88 ; — mare 

47;-micà 42;-de susfl 42 



— 343 — 

\ lachìì i5 Voronetiand v. cM)di(<' 

Vlassini 'M Vrajà 169 

Vodft 119 ' Ware40 

V'olachie si Volochie 268 Yculus v. Iculus 

Voiiiica-inlloritiì 174 Zàiu 61 

Voibà bélnina V. l'roverbe /irnil 112 



INDICELE SCRIITORILORÙ 



Achirie 195 
Acsente Urica rulli 228 
Alecsandrescu (xr. 304, 316 

321-2 325-7 
Alecsandri 164, 168, 169, 

173, 178, 281, 282,285 

293, 294. 296, 305,309 

315—6, 331 
Alecsi I. 261 
Amfilochie ep. 150 
Amiras 232 
Aricescu 251 
Aristia 312, 314 
Aron ep. 142 
Aron V. 183 305, 312, 

320, 322-3 
Arsene M. T. 178 
Asachi Gh. 128, 288, 314 

320, 326, 330 
Atanasie iniliop. 103, 138 
Atanasescu D. 333 
Azarie 207 

Bagavtì A. 334 
Bàicanù (1. 177 
Bàlàcescu 321-2, 326-7 
Bàlà§escu M. 263 
Bàlcescu N. 187,247,250, 

274, 306, 311 
Bàncilà P- 174, 182, 
Baracu T. 183, 305-7, 323 



Bariti! G. 250 

Bàrnutiì S. 266, 267, 271, 

274 
Baronzi G. 320 
Bàrseanu A. 162, 168, 169 
Basarabù M-vodà 145 
BeldimaniìA. 305, 3 12,3 Ki 
Bibicescu C. 1. 162, 165. 

168 
Boba V. Fabiano 
Boba I. 157 
Boiadgi 126, 333 
Bojinca 238 
Boliacìi C. 304 
Bolintineanu D. 279, 280, 

285, 30.^, 310, 319,320 

322, 331 
Bota 1. 175 
Branconviciù (ih. 225 
Brancoviciù S. v. Sava 
Brasoveanulfi Eust. v. Eus- 

tatie 
Bràtianu C. I. 274 
Buburuzeiiì 1. 227 
Budai V. Deleanu 
Bujoreanu M. I. 381 
Burada T. 162, 172 

Cacavela E. 202 
Càmpeanu 1. 266 
Càmpineanu 1. 153 



— 346 



(.aiiUiTu V. l'itUicii 
Canta I. 2HH 
Cantac'uziniì lord. 197 
Canleinirn I). 22H, 251, 

Carai/iali C. ìilf) 
Carajani I. H34 
Cuiii'mlìlù A. 164, 1()R, 
Càrjft L. 27;ì 

Cùrlova V. 283, 285, 294 
( arp M;U) 
Calma :U() 
Cavallii.li A. T. 382 
Cichiudoaln v. Jichindealù 
Ciliac A. 74,80. aSfi 
Ciparin T lOn, 'J5(). 251, 

25H.5, 2()2 
Clainù V. Miculo 
CIflnftù V. Huruliì 
<\)dresc:u Th. 2nO, 'A2i) 
Cogìilniceanu I, 209, 283 

805, 821 
Cogàlniccanu M. 238, 246, 

2r)0, 274, 815 
Col osi V. 257 
Conaehi G. 288 
Conta I. 312 
Conslantinu càpitanulù 224 
Contfi V. 267 
Corbea T. 256 noi. 277, 

288 
Coresi diac 193 
Cornei i I. 257 
Coslinft M. 185, 196, 276 

805 
Coslinù N. 225, 266 
Covaz A. 334 
Créngà I. 178, 331 



Cre^eanu tili. ,801 
Cri.'jiann S. 260 

Dftmiann log. 209, 227, 

231 
Daniilo 332 
DanovicI V. 227 
I Dascfllu V Simion 
Dauliì T. 162 
Doleanft Hudai I. 253, 260, 

278, 305-r,, 321 
Depflrtì^eanu A. 804 
Diacu V. Tudoro 
Dionisie Kcìes. 285 
Donici A. 822. 325-7 
Dosilein mitrop. 185, 200, 

258, 267, 305 
l)ui)i\n T. 227, 281 
Dumitrescu I, 331 

Eflimio 208 
Eliade I. R. 127, 127, 158 

187. 261, 279. 283 305 

307, 314, 316, 820,322 

825, 826, 881 
Eminoscu M. 301 
Eremitulù din Carpati 291 
EsopD 321-5 

Euslralie nrasjoveanuliì 259 
Euslralie log. 200, 215 

Fabiano Bobo 321 
Faca C. 820 
Filimona N. 175, 381 
Filipescu Cap. Consl. 224 
Filoleiù Calug. 199 
Floriana Ar. 250 
Fogaraiyi St. 195 
Folino 150, 301 
Fràncu-Candrea 165 
Fundescu C. 1. 172, 175 



— 346 



Gavriilù super. 207 
Gheorgache log. 234 
Ghermanu Nisis 198 
Ghenadie mitrop. 197 
Ghica Gr,-vodà 103 
Golescu C. 153, 314 
Golescu I. 261 
Golescii 296 
Greceanù R. 198, 225 
Greceanù Jperb. 198 
Grigore popa v. Màbàcene 

Magi V. Vurdunà 
Haliciù 276 
Hasdeù À. 274 
Herce 195 
Hintescu 171. 178 
Hriboverghi 290 
Hurmuzachi E. 245 
Hurulù 206 

Iene Popa 193 
Ilarianu P. A. 238, 249, 

271 
Iliescu T. 334 
Ilinca Pàtra^cu 103 
lonescu S. G. 180 
Inochentie ierom. 197 
lorgoviciù P. 2Ò2, 255, 

260 
Ispirescu P. 171, 172, 175, 

177 
Istrate N. 320, 322 
Ivireanulù A. 199 

Jarnik 168, 169, 172 

Làpèdalù l 304 
Laurianù T. A. 238, 247, 

250, 2.52, 254, 255, 

261, 266 
Lazarù Gh. 127, 152 nota 



47, 266 
Leake M. W. 333 
Leurdeanù St. 237 
Ligaridi 197 
Loga Diac. 261 
Lucius 256 noi. 
Lucràtorù-Tipogr. v. Ispi- 
rescu 
Lupaiycu P. D. 170 
Lupulù V. vodà 124, 135 

Macarie 208 
Macedoneanulii M. 197 
Màhàcene Tecste 191 
Majorescu l. 335 
Maiorù P. 125, 126, 176. 
186, 238, 243, 250—2, 
257— 8„ 260—1 272 
Maiota Gh 273 
MàmuleanuP.B. 288 321-2 
MàndrescuC. S. 165,168-9 
Mangiuca S. 180 
Maniu V. 250 
Marianù S. FI. 164, 168- 
70, 173-4, 176, 1,78, 180 
Màrgineanulii 175 
MarienescuM. A. 162, 164, 

178 
Massima 252, 254-5, 334 
Melchisedec egum. ' 187 
Melchisedecu ep. 336 
Mera T. I. 175 
Metodiu 75 
; Miculù Inocentiu 141 
Miculù S. 105, 108, 125-6 
186, 239, 252, 257. 259 
I 266, 270 
I Mihaiu Popa 193 
I MilescuN. 198, 217, 256 n. 



— 347 — 



MikloHich F. H33. '^'^', 

Milo M. :ur), »iy 

Minotlo F. 2r)0 
Misiiiln (.Al. 210 
Mitrofaniì ep. 11)8 
Mocsalie v. Moxà 
Moldovanu I. 175 
Molnar v. Moraniì 
Mora ri lì I. 2«)0 
Moni SI. 2:iO 
Mòia 1. 17.') 

Movila P. 121, 198, 2(K) 
Moxa M. 275, 216 
Munteanft SI. 16H, 168 
Miiiiteanu (ìavr. 26H 
Murgu (1. 238, 266 
Murgu log. 207 
Mure^ianu A. 271, 280, 

290, 29 ( 
Muslea 231 

Nauimì Cloe. 204- 
\r,, M,..vodA 207, 264— 

_'t;r. 

iseculcea I. 176, lae, 232 
Npculescu M. 
Negri C. 274, 288, 297 
Nogruzzi C. 290. 301-0 

315, 320, 322, 330 
Nicoleanu N. 304 
Nifonn palriarch. 133. 207 
NoacCi S. M. 312 

Obedenarft 109, 175 
Odobescu A. 177. 179 331 
Orasanìì T. N. 323 

Panonianulo A. D. 197 
Pana Anast. 274 
Pana Ant. 171—1, 174, 

177—8, 182, 274, 282, 



.>*;ti, .)i 



• >_'.), .>JO 



Patrizzi 197 
Pelimon A. 312 
l'eluzio Vito 202 
Pe.'jti.-jefa M. 195 
Petpescu V. 334 
Petrino D. 304 
Pompilio M. 164 
Pogorn V. 312 
Popa (Ir. 191 
Popa I. 182 
Popa I. din yìn\(i 196 
PopA 267 
Popescu B 225 
Popovicirt Si. 256 n. 
Popn V. 251 
Pumnultì A. 263 
PungA-Cùia S 178 

llacocea 127 
Kadu (ìram. 191 
Rfldulescii G. 2.')3, 255 
Kaiiì V. 250 
Reteganuin P. 1- 164, 168, 

)75 
Romanuliì v. Zilolù 
Rosa C. G. 333 
Roseli e. A. 304 322 
Ruseliì 1. 316 
Ruso A. .306 

Saguna A.. 1.57 
pandora A. 312 
Sftulescu (ih, 206, 261. 326 
Sava ep. 124 
Sbiera I. 162, 175, Is? 
Scavinschi D. 312 
Schott fratil 175 
iScolariuln 260 
Sèrbu I. 326 



_ 348 — 



Sevastos E. 165, 280 
Sichleanu A* 304 
Silvestru ierom, l96 — 7 
Sima Gr. 172, 175 
Simion Dasc. 215 
Sincaì Gh. 105, 108, 125, 

126, 186, 241, 252, 599 
Sionù G. 300, 312, 320, 

326 
Slàtineanu I. 313, 316 
§oimescu N. I. 320 
Soimescu I. 235 
§oimirovicì 104 
Sora Noacfl v. Noacù 
Starnati T. Dr. 177, 303, 

312, 326 
Stànescu N. B. 175 
Stefann-celù-Mare 276 
Stràmbeanu T. 320 
Stroicì log. 102, 202, 258 
fpulu^ù mitrop. 157 
Sunyogh Fr. 196 

Ta^cu V. Iliescu 
Tamblacù 133 
Tàutu G. 320, 322 
Tar^a 266 
Tempea R, 260 
Teodorescu D. G. 162, 168, 

170, 172—4, 180 
Teodori A. 257 
Teodorovicift 257 
Teodora log. 123 
Teodosie Vestem. 197, 219 



Te.tcsie log. 206 
Teofila u. uop. 197 
'l'ichindealù 325 
Tomaidulii A. 198 
Tordasi N. 194 
Troster 104 
Tudorù diacù 194 
Thunmann 332 
Tunusli 301 

Urechie N. 103, 185, 

205-6, 213, 227 
Urechie Gr. 200, 214 
Urechie A. V. 187, 331. 

334 

Vàcàrescii 277, 285, 287 
Vàcàrescu A. 287 
Vàcàrescu lenàchità 235, 

287 327 
Vàcàrescu I. (banulù) 287 
Vàcàrescu S. lancu 235, 

260, 278, 288, 313-4, 

316 
Valecaldeanu I, 334 
Varlaam mitrop. 199 
Veniaminiì mitrop. 250 • 
Viciu B. 174 
Voinescu I. 316 
Vulcanu S. 157 
Vurdunà P. Hagi 172 

Zacanù Efr. 134, 194 
Zamtìrescu M. 304 'tuop^ 
Zilotiì R. 186, 236 v. 



< m . IJU 



/■ 



UNIVERSITY OF TORONTO 
LIBRARY 




Acme Library Card Pocket 

Under l'ai. " Kfl. ludex Kilc," 
Made >^j LIBRARY BUREAU 



) i 



ì ;